PĂMÎNTUL ŞI OMUL 8a»»«Wflîa5i*S3gS38EEE*J!283JSîî?^^ .'SCTgg.wy; Tinerimii studioase Nu ffi-am suit cu prezumţiunea pînă a-mi închipui că vă pot da o lectură de filozofie a naturei, dar am cutezat a crede că slaba mea pană ar putea să rădice un mic colţ al vălului care desparte pe profani de lumea ştiinţifică; am cutezat să cred că tinerimea studioasă, citind acest mic compendiu, va putea zări mărimea creaţiunii şi va înţelege mulţumirile şi desfătările spiritului omului celui care intră cu investigările sale în regiunile înalte ale ştiinţei, ca astfel să se excite în cei aleşi dorinţa şi hotărîrea de a petrece o viaţă plăcută şi glorioasă în studiile cari duc la descoperirea adevărului, singura cale pe care o naţiune tînără poate intra în familia popoarelor civilizate şi a urma pe calea progresului. 1 PĂMÎNTUL Importanţa Pămîntului în univers \ . Omul a stat mult timp în uimire dinaintea minunilor creaţiunii, adm ir înd cînd cerul azuriu cu luminosul Soare, cînd Luna cea bălaie şi stelele învăpăiate, cînd cîmpia verde însmaltată cu. flori colorate, cari mai de cari mai frumoase, mai mîndre şi mai graţioase, contemplînd falnicii copaci încărcaţi cu roade gustoase, privind cu respect urieşii munţi şi ascultînd în extaz cîntările armonioase ale pasărilor cerului, murmurul apelor şi şoaptele frunzelor. A trebuit mult şi lung să se întrebe: cum natura întreagă se deşteaptă şi se înveseleşte la arătarea Soarelui? Cum cuprinsă de melancolie şi ostenita adoarme la întunericul nopţii? A trebuit sa se întrebe mii şi mii de ani cum şi de unde aceste minunate prefaceri? Cum răsare şi cum apune Soarele, acest rege al luminei care-1 încălzeşte, îl încîntă şi-i înveseleşte sufletul în toate dimineţile şi-i întristează gîndirea în toate serile? Intrebîndu-se dacă strălucitorul glob se cufundă noaptea în vreo peşteră adîncă, neaccesibilă paşilor săi, sau daca se ascunde din desul vreunui munte înalt şi nevăzut. în faţa minunilor naturei, el, fiinţa inteligintă, dotată cu o dorinţă nestinsă de a cunoaşte şi de a înţelege, şi-a închipuit şi şi-a creat tot felul de teorii şi de sisteme, pentru a-şi putea explica ceea ce vedea şi a-şi satisface curiozitatea sa instinctivă. Sistemul şi teoriile, cînd nu sunt întemeiate pe cunoştinţe bine studiate, devin un izvor de eresuri, cari trec de la o generaţiune la alta, ca o credinţă care se înfige 15 atH de adînc în spiritul mulţimii, Incit adevărul se opreşte în cale şi anevoie ajunge a străbate intunerecul cu facla sa şi a goni minciuna. Eresurile şi prejudeţele sunt inimicii cei mari ai progresului şi ai civilizaţiunii. Menirea ştiinţei este a se lupta necontenit în contra lor şi a le doborî unul cîte unul. Con-chistele ştiinţei constituie progresul. Deşi, din punctul de vedere al frumuseţii şi al splen-doarei, Soarele a trebuit să ocupe, fără îndoială, cel dîntîi loc în spiritul omului, în privinţa mărimii însă n-a putut fi pus în cumpănă cu întinderea Pămîntului, nici chiar cu cel mai mic munte, sau măcar cu un stejar stufos. Sunt d-abia două mii de ani de cînd Anaxagora a îndrăznit să zică că izvorul luminei era o piatră'cam cît Pelopo-nesul de mare. La cei vechi, Pămîntul era uriaşul naturei;' el era totul, el era centrul universului; cerul nu era decît o boltă rezemată pe mărginii e lui şi corpurile luminoase ale firmamentului erau ca nişte candele împrăştiate pe pînza nopţii, ca să-l lumineze şi să-l împodobească. Putea el omul, în starea de ignoranţă primitivă, să-şi închipuiască că Pămîntul are altă forma decît aceea a unei cîmpii întinse ca o masă, acoperită cu ape, cu munţi şi cu păduri, pînă la marginele lui cele mai depărtate? ! Forma şi dimensiunile Pămîntului 1 Cei dintîi cari au înţeles că Pămîntul nu era o suprafaţă plană pare să fi fost indienii; dar cum şi cînd să fie ajuns ei la această cunoştinţă nimeni n-o poate spune; se ştie numai că pe la anul 600 a.C. Pitagora, la întoarcerea sa din Indii, a început să vorbească în şcoala sa despre armonia ce există între corpurile cereşti şi a explica cum Pămîntul se învîrteşte cu eelealalte planete dimpreună împrejurul Soarelui, pe care îl numea Hestia (vatră)1. P-atunci ideile şi cunoştinţele se propagau anevoie; nu treceau lesne dintr-o ţară Într-aîta. Trecuseră 150 de ani de la Pitagora şi în Atena cea doctă nici Platon, nici Aristot nu se vede să fie avut idei precise despre forma, despre mişcarea sau despre situaţiunea Pămîntului în spaţiu, deşi în patria lui Pita- 16 gora, pe la anill 280 a. C. Aristarh, un alt fiu al insulei Samos, vorbea auditoriului său de sistemul heliocentric. Acest filozof a mers şi mai departe cu investigaţiunile sale; a căutat să cunoască chiar depărtarea Soarelui de Pămînt şi să explice cum se combina mişcarea globului nostru împrejurul axului său eu mişcarea împrejurul Soarelui2. „Observaţiunile şi descoperirile acestui învăţat, zice Laplace, sunt foarte preţioase, fiindcă ne dovedesc că avea idei exacte despre imensitatea universului şi că înţelesese •că Pămîntul era numai o infimă parte a totului ce vedem 1“ Numai 320 de ani după Pitagora ideile despre mişcarea Pămîntul ui au început să pătrunză în Grecia continentală; de-abia atunci Eraclid şi Eufant vorbesc atenienilor despre mişcarea Pămîntului împrejurul Soarelui3; şi în timpul lui Ptolomeu Evergetul, conservatorul bibliotecei din Alexandria, Eratostene, observînd în timp de eclipse de lună că umbra Pămîntului proiectată pe satelitul său era rotundă, s-a convins că forma Pămîntului trebuie să fie Totundă. Acest observator a mers cu gîndul său şi mai departe; a voit să-i cunoască mărimea şi a căutat să cunoască dimensiunile circumferinţei lui, măsurînd lungimea unui grad între Siena şi Alexandria. Asemenea încercări s-au mai făcut şi de Posidonie Rodianu între Alexandria şi insula Rodos; dar măsurătorile cari au putut da o idee mai aproximativă despre adevărata lui mărime au fost cele făcute mai în urmă în secolul al X-lea d. C., în timpul califului al-Mamun, suveran adevărat amic al ştiinţei, care fără a ţinea seamă de prejudeţele şi de fanatismul clerului maho-rnetan, considera pe toţi învăţaţii, fără distincţiune de naţionalitate şi de religie, ca pe nişte aleşi ai lui Dumnezeu, ca pe cei mai buni şi mai folositori servitori ai Creatorului. Acest mare calif a ordonat de s-a măsurat circumferinţa Pămîntului în două locuri, o dată pe malul Mării Roşie şi altă dată la Kufa în Mesopotamia. Cea dîntîi măsurătoare a dat 11.000 de kilometri şi cealaltă 13.000 kilometri pentru lungimea razei Pămîntului, cifre cari nu sunt mult departe de adevăr. în timpii mai recenţi s-au încercat mai multe măsurători, precum a fost aceea a lui Femei, care a măsurat lungimea meridianului cu roata trăsurii, mergînd de la Paris tot spre nord, depărtare de un grad, şi a găsit-o de 39.000 17 de kilometre; măsurătorile lui Snell In Holanda, a lui Norwood în Anglia şi a lui Picard, a calculat-o prin trian-gulaţiune, servindu-se de zenitul stelei S din constelaţiunea Casiopei şi legînd lanţ de triunghiuri pînă la Surdon lingă Amiens4. Dar măsurători adevărat serioase, pe cari se poate pune temei, sunt acele făcute de Delambre şi Mechain în anul 1792 între Dunkerque şi Barcelona, cu ocaziunea fixării sistemului metric, şi cea continuată mai în urmă de Biot şi Arago, la Mincora în insula Formentera, pe o distanţă totală de 12 grade şi jumătate5. Dimensiunile astăzi adoptate de toţi învăţaţii sunt: 12.732 kilometri şi 384 metri pentru diametrul cel mare al Pămîntului. 12.690 „ „ 612 „ pentru lungimea diametrului celui mic. 41 „ „ 77 „ diferinţa sau turtirea Pămîn- tukii6... Sub impulsiunea califului al-Mamun s-au rezolvat mai multe alte probleme astronomice; s-au catalogat şi s-au clasat stelele vizibile şi s-au dat numiri celor de mărimea întîia; tot atunci s-a fixat şi durata anului solar într-un mod mai precis. Tot sub auspiciile lui s-au observat fenomenele refracţiunii luminei, descoperire prin care s-a putut explica cum Soarele se arată vederilor noastre înainte de a apare la orizon şi cum îl vedem încă cîteva minute şi după ce a apus după orizon. Tot atunci s-a descoperit, că atmosfera noastră nu este fără margini şi că nu poate trece peste o înălţime de 85 de kilometri în sus7. Al-Mamun a înfiinţat la Bagdat cel dîntîi observatorii! de astronomie, în care arabul Ibn Iunis a făcut cercetări cereşti de cea mai mare însemnătate8. Despre aceste cercetări Laplace spune că s-a servit foarte mult cu dînsele în lucrările sale asupra sistemului universului. Pe cînd arabii in Asia şi în Spania se ocupau cu investi-gaţiuni asupra formei şi dimensiunilor Pămîntului, le discutau liber prin scris şi prin grai, în Europa creştină nimeni nu îndrăznea nu numai să le enunţe, dar nici măcar să cugete la asemenea cestiuni. Pînă pe la finele secolului [al] XV [-lea], oricine ar fi îndrăznit să zică un cuvînt despre forma Pămîntului era pedepsit cu ardere de viu,. ÎS sau cel puţin cu închisoare. Creştinii, vrînd-nevrînd, trebuiau să mărturisească că Pămîntul este întins ca o piele pe suprafaţa apelor, neclintit în centrul universului, că cerul era rezemat pe marginile lui şi că Soarele, cu toate stelele dimpreună, porneşte dimineaţa de la răsărit, ca să ajungă seara la apus, ca să înceapă a doua zi din nou aceeaşi călătorie din zi de dimineaţă. Ignoranţa poporului a fost totdauna un mijloc de domi-naţiune; credinţele eronate au fost exploatate cu dibăcie de castele domnitoare pentru conservarea puterii celor puţini asupra mulţimilor. Ereziile se împlîntă atît de adînc în spirite, încît găsesc între apăsaţi şi exploataţi chiar pe cei mai călduroşi apărători ai eroarei şi ai minciunei şi totodată şi pe cei mai declaraţi inimici ai adevărului, cînd el vine de se arată. Stîrpirea şi dezrădăcinarea prejudeţelor cere un timp îndelungat; credinţele şi obiceiurile învechite devin nişte rezistenţe pe cari politicul şi filozoful trebuie să le ţie în seamă, cînd voieşte a reforma şi a lumina; vulgul se obişnuieşte cu răul învechit şi ţine uneori atît de tare la dînsul, încît se poate zice că este mai anevoie a dezvăţa decît a învăţa. Minciuna străbate lesne, pe cînd adevărul se strecoară anevoie şi încet printre negura ignoranţei şi a credinţelor false. Ştiinţa, în accepţiunea cea mai largă a cuvîntului, este cunoştinţa legilor naturei fizice şi morale, a lucrurilor şi fiinţelor universului. Cunoştinţele matematice, fizice, chimice, istoria naturală, filozofia propriu-zisă şi ştiinţele morale şi politice nu sunt decît materialul adunat pentru edificarea ştiinţei universale, care se va rădica atunci cînd elementele adunate vor putea fi îndestul de numeroase şi cînd va veni acel geniu care va şti să le adune şi să le coordoneze într-un tot armonios; cînd va veni, cum zicea Socrate, acela care va explica natura morală şi fizică prin raţiune. Pînă atunci fiecare ştiinţă îşi va păstra locul şi importanţa sa proprie în ierarhia cunoştinţelor omeneşti, după rolul ce joacă fiecare ram în filozofia naturei. Cînd oamenii nu permit adevărului să s-arate şi să se propage, vin împrejurările de îi silesc. Pe la finele secolului [al] XV[-îea], pe cînd limba şi condeiul erau încătuşate şi nimeni nu cuteza nici să şoptească măcar despre 19 2* forma şi mişcarea Pam intui ui, se iveşte deodată o necesitate socială, care se impune tuturor şi vine de sparge lanţurile deodată, dovedind într-un mod silit, necontestabil şi pipăit că forma Pămîntului este sferică. Iată împrejurarea care a adus în lumea europeană confirmarea acelui adevăr şi a devenit cauza celei mai mari revoluţiuni politice şi ştiinţifice ce s-a văzut vreodată în lumea socială şi politică. Descoperirea Americei De mulţi ani şi mai ales din timpii cruciaţilor, comerţul european cu Orientul luase o mare dezvoltare; importanţa lui mergea crescînd din zi în zi. Comerţul se făcea mai tot prin porturile Italiei, prin Genova şi prin Veneţia mai cu deosebire; dintr-aceste două porturi porneau mai toate corăbiile către răsărit, încărcate cu mărfurile şi cu productele Europei, unele apucînd pe Adriatica spre schelele Egiptului şi ale Siriei, altele pe Mediterana spre Marea Neagră şi Marea Caspică, de unde apoi se întorceau aducînd productele cele bogate ale Asiei. Casele de comerţ ale vene-ţianilor ş-ale genovezilor aveau cantoare pe toată coasta Asiei, în toate insulele Archipelului şi pe toate rîurile în cari corăbiile lor puteau să pătrunză. Galaţi şi Giurgiu pe Dunăre, Malta, Rod, Ghio, Smirna, Galata, Trebizonda, Anchial, în Archipel şi pe Marea Neagră, erau cantoare importante ale genovezilor. în porturile şi în insulele Orientului se făceau schimburile mărfurilor aduse de caravanele din interiorul Asiei, din Indii, din Persia, din Asia Mică etc., etc. Acele două oraşe ale Italiei, Genova şi Veneţia, ajunseră la cel mai mare grad de prosperitate, de bogăţie şi de putere,, cînd dodată pornirile tătarilor vin şi împiedică, prin inva-ziunile lor, mersul regulat al caravanelor; drumul nu mai e sigur şi mărfurile devin prada prădăciunii şi a jafului barbarilor, îneît comerţul Europei cu Orientul lîncezeşte şi încetează. Cu scăderea comerţului, scade prosperitatea şi puterea republicelor italiene şi strălucirea lor se întunecă din zi în zi mai mult; corăbiile putrezesc în porturi, negăsind şi neavînd nici ce duce, nici ce aduce. 20 Atunci navigatorii italieni, aducîndu-şi aminte de cele ce auzise despre scrierile învăţaţilor arabi asupra formei Pământului, se pun a le studia; caută să afle căi pe cari ar putea să ajungă în India şi în Persia, fără a expune mărfurile periculelor drumurilor prin pustiile Asiei. Dintre toţi navigatorii, cel mai îndrăzneţ, Cristof Columb şi amicul său Toscanelli, studiind scrierile lui Ibn-Sina, cunoscut europenilor sub numele de Avicennes, şi ale lui Ibn-Roşd numit Avarroes care, pe la anul 980 d.C. şi 1198 d.C., scrisese despre forma rotundă a Pămîntului, şi convingîndu-se din citirile acelor cărţi de justeţa observaţi unii or pe cari aceşti învăţaţi întemeiau teoriile lor, s-au hotărît să pornească pe ocean mergînd tot spre apus, convinşi că, navigând tot astfel înainte, trebuia să ajungă pe coasta orientală a Indiilor. Propunerile lui Columb, respinse mult timp de oraşul său natal, dobîndese în fine, prin protecţiunea Mercedesii de Castilia, sprijinul guvernului spaniol, şi îmbareîndu-se în ziua de 3 august 1492 în portul Palas al Andaluziei şi navigînd cum proiectase, spre apus,, ajunge, după 69 de zile, în insula San Salvador; într-o a doua călătorie, în anul următor 1493, nimereşte în insula Cuba şi la San Romingo, descoperind astfel Antilelc. într-o a treia călătorie, la anul 1498, parcurge toată coasta orientală a Americei, de la gurile Orinocului pînă la Caracas, astfel că la anul 1502 descoperise America, fără să ştie. Cînd au debarcat la Darien, ei credeau că se află pe coasta orientală a Asiei. Nu-şi închipuise ,că între Europa şi Asia mai era în ocean un continent, şi încă cel mai mare din toate. Ei au murit fără să aibă o idee despre descoperirea ce făcuse. Columb şi amicul său Toscanelli, deşi nu aflase drumul către Indii, dar făcuse o descoperire mult mai mare9. Tot p-atunci, un alt navigator, portughezul Vasco de Gama, căutînd şi el drumul tot spre coasta orientală a Indiilor, a izbutit a trece pe lîngă Capul Tempestelor (Capul de Bună Speranţă) şi debarcă la Calcutta în ziua de 19 mai 1498, după o călătorie de 10 luni şi 10 zile10. După dînsul Magellan, navigînd către Moluşte, află la sudul Americei, între Patagonia şi Ţara de Foc, strîmtoarea căreia i-a dat numele său; şi în urma acestuia, navigatorul Balboa descoperi bogatul Peru11. 21 Aceste descoperiri însemnate şi aproape sincronice, putem zice, au făcut o mare revoluţiune în lumea politică, socială şi economică, schimbînd toate drumurile spre Orient şi ereind Europei relaţiuni de schimb cu totul nouă, necunoscute şi nebănuite pînă atunci. Astfel relaţiunile comerciale, trecînd din Adriatica în Atlantica şi pe coasta Africei, prosperitatea comercială împreună cu bogăţia şi cu puterea politică au trecut de la Veneţia şi Genova la Spania. Aurul Potozului, Guonaxuatului şi Xanatecazului a înecat Peninsula Iberică şi a îngenuncheat-o sub povara acestui metal atît de rîvnit şi de căutat, dovedind mai în urmă în mod necontestabil că nu abundanţa aurului face bogăţia şi prosperitatea unui stat, ci inteligenţa şi munca locuitorilor. Călătoriile acestor navigatori n-au mai lăsat în spiritul nimănui cea mai mică îndoială despre forma sferică a Pămîn-tului. Nici politica, nici biserica n-o mai putea tăgădui. Se năşteau însă o mulţime de întrebări: Cum antipozii Europei se ţineau pe picioare pe suprafaţa Pămlntuîui, fără a cădea cu capul în văzduh? Cum apele din rîuri şi din oceane nu se varsă asupra cerului? Şi o mulţime de alte obiecţiuni, efectul ignoranţei şi al eresurilor cari domneau p-atunci. Galileu, Huygens, Hooke şi alţi învăţaţi cari se ocupau cu studiul căderii corpurilor se întreceau în descoperiri mari şi dotau ştiinţa cu cunoştinţele puterilor centripedeşi centrifuge şi a puterii atracţiunii ce exersează corpurilev unele asupra altora12, descoperiri pe care genialul Newton, supuindu-le calculelor matematice, reuşeşte a afla legea cea mare a gravitaţiunii exprimată prin raporturile: A : a : : M : m şi A : a : : d2 : D2 Adecă că atracţiunile A şi a sunt între dînsele în raport direct ou masele (grămezile) corpurilor M şi m şi în raport invers cu pătratul depărtărilor dintre dînsele D şi d. Acest om extraordinar a dovedit şi a calculat într-un mod exact, prin consideraţiuni pur mecanice, turtirea Pămîntului, dovedind că de la dînsa depinde procesiunea echinocţială. Acea epocă a fost fecundă în descoperiri mari. Kepler, după o serie de observaţiuni conştiincioase şi îndelungate, 22 a descoperit cele trei mari legi ale velocităţii planetelor cari sunt şi astăzi baza fundamentală a ştiinţei astronomice şi cari se rezumă astfel: 1. Planetele se mişcă parcurgînd elipse in cari Soarele ocupă unul din focari. 2. Mişcarea fiecărei planete este cu atît mai repede cu cit este mai aproape de Soare şi astfel ca raza vectrice, descrie necontenit suprafeţe egale în timpi egali. 3. Pătratele timpilor revoluţiunilor sunt între dînsele ca cubi axelor celor mari ale orbitelor în cari se mişcă1*. Astăzi ştiinţa astronomică a ajuns la un grad atît de Înaintat, încît Laplace zicea că astronomul, fără a ieşi din observatorul său, poate să determine şi să calculeze forma, mărimea şi turtirea Pămîntului, depărtarea lui de la Soare şi de la Lună şi de la fiecare planetă; poate să calculeze masa, greutatea şi dimensiunile tuturor corpurilor sistemului planetar. Şi ştim că pentru dobîndirea acestor cunoştinţe a trebuit odinioară o mulţime de măsurători şi de călătorii costisitoare. Instrumentele colosale ale lui Ilerschel au devenit un mijloc puternic de investigaţiune asupra cerului14; şi astăzi observaţiunile se fac cu o exactitate şi o preciziune atît de mare, încît in orice minut, în orice moment, putem şti în ce punct al spaţiului se află Pămîntul, Soarele şi orice planete. Se ştie într-un mod matematic că de azi peste 12.000 de ani, adecă la anul 13.884, steaua noastră polară, care astăzi este acea din coada Ursului mic (Caru mic), are să fie steaua numită Vega din constelaţiunea Lirei. Alăturata tabelă cuprinde cifrele cari reprezintă: Depărtarea în kilometri a deosebitelor planete de soare; Diametrul lor exprimat în unităţi de lungime a diametrului Pămîntului; Volumul planetelor, luînd de unitate volumul Pămîntului ; Densitatea lor, densitatea Pămîntului fiind luată de imime; Timpul rotaţiunii lor împrejurul axului; Timpul revoluţiunilor siderale a fiecăreia; Numărul kilometrilor ce aleargă fiecare într-un minut; şi Semnele prin care astronomii au convenit a le desemna. 23 TABELA PLANETARĂ Numărul kilometrilor pe minut parcurşi de corpuri 0 0 O to t£1 *0 C> O CO CO CO co co r» 10 co 1 f H «■> •- o S.2 c —i o H > *oos 0 t> Ci Ci t-» CC CC CO «C Ci >H. I> CC C^^-ÎTCJ—<>-4 —1 TH •ului ’ t—1 co 00 OO iT5 lTÎ »Oii^ ol tH r- rtf ^ ^ _ 1—1 rH Ol CO ojo CO CC if3 IC.Ol C'l SO ^ iO t? O ii‘> CO 00 CO 00 ' CC iT5 r-i »o C£> CO CO ^ i'- ^ LO co H W t-T -c^oO co ca <& 0 00 «0 ca cc co -c Rotaţiunea corp urilor *oos 00 000000 00 0- ca ca ca ca ca Ci co ‘ UIUI OO r-i 0 O' Cv Oî OO OO ca -rcccccc co <0 »o —» 8JO ca 0 co 0 » 0 O 0 O O 0 0 8 J Ţ Z 1- O 00 I Densitatea 1 Densitatea Păm. — 1 cc 0 ^ <00 *tt*ca ^ L'- CO CO ?0 W rt 00 0 ca 0 0 0 l*- t'- i'- r- t-h 0 cO Oo t> ^ 0 O O OO -r-i\0O C0 t*- ' CC CO CO CC CO «îfccca ca 00 0 0 c* 0 0 • 0 ci ci 0 0 OCa -rl r- 0 0 0 0 00 000 Volumul Volumul Păm, = 1 —1 -* 0 ‘<~ *1 C'l CI CJ ca c6 04 kilometri 60.000.000 100.000. 000 142.000. 000 142.000. 000 232.000. 000 364.000. 000 408.000. 000 412.908.000 413.164.000 soo.ooo.ooo 1.468.000. 000 2.948.000. 000 O 30+ 0+ +0 0 ’b >□ | -|+ -H- •« «-© N urnele corpurilor Soarele Mercur Venus Pămîntul Luna Marş Vesta J unon Ceres P alias ........ Jupiter Saturn Uranus 24 Măsurătoarea timpului şi calendarul Pe cită vreme lipseau cunoştinţele despre forma şi dimensiunile Pămîntului şi despre durata rotaţiunii sale împrejurul Soarelui, era anevoie şi chiar imposibil d-a avea o idee precisă despre curgerea timpului, un element a cărui întindere, în trecut şi în viitor, este fără margini; este mai mare decît orice mărime, căci nu are nici început, nici sfîrşit, nencetat, fără ca nici o putere să-l poată opri în mersul său fatal. El, deşi nu se poate măsura în toată întinderea sa, se poate însă apreţia durata sa de la un eveniment la altul, cornparînd-o cu o durată constantă dintre două evenimente succesive, cari s-ar repeta într-un mod regulat şi periodic; acea durată, luată drept unitate a timpului, precum ar fi de exemplu apariţiunea periodică a unei stele la acelaşi punct al orizonului. Unul din fenomenele naturei, care a trebuit să impresioneze pe un om mai mult decît oricare altul, a fost fără îndoială durata luminii zilei, intervalul între două răsăriri de soare succesive: ea a trebuit să fie de la început terminul de comparaţiune al duratelor timpului. Această unitate de măsură ar fi negreşit cea mai bună şi cea mai naturală, dacă durata de la un răsărit de soare pînă la cel următor ar fi aceeaşi in tot cursul anului şi în toate punctele globului; dar ştim că aceasta nu este, şi că ea variază, de la ecuator pînă la poli, de la 24 de ore pînă la 4.368 de ore, de la o zi pînă la 6 luni; şi că nu este aceeaşi nici chiar în aceeaşi localitate, căci variază dintr-o zi pînă într-alta, după epocele anului. Afară numai de localităţile cari se află situate pe ecuator, în toate celealalte puncte ale globului, ziua este mai lunga vara decît iarna. A trebuit să se facă şi pentru durata timpului ceea ce s-a făcut pentru celealalte mărimi, pentru lungimi, pentru volume, pentru greutăţi etc., etc., adecă fracţiuni şi multipli; precum din mai mulţi metri s-a format decarnetri, hectometri, kilometri etc., din mai multe grame, kilograme, cîntare etc.; pentru timp s-a format săptămîni, luni, ani, secoli, ori minute. Aci s-au ivit însă mari dificultăţi, fiindcă, luîndu-se drept durata unei luni periodicitatea luminei lunare, această durată nu se potriveşte în mod comensurabil nici cu zilele, nici eu periodicităţile poziţiunilor Pămîntului către Soare. 25 Din cauza acestor nepotriviri, măsurătoarea timpului sau formarea unui calendar raţional a rămas multe secole o cestiune nerezolvată, căci ea depindea de o mulţime de cunoştinţe cari lipseau, precum de exemplu forma şi dimensiunile Pămîntului, rotaţiunea sa împrejurul Soarelui etc., era o cestiune strîns legată de o mulţime de probleme de geometrie, de fizică şi de astronomie, despre cari acum cîteva secule oamenii nu aveau încă idei lămurite. A trebuit timp îndelungat, observaţiuni, studii adinei şi descoperiri mărâţe, pînă ca omul să ajungă la cunoştinţa exactă a duratei timpului; de aceea vedem deosebiri între calendarele deosebitelor epoce ş-ale deosebitelor neamuri. Altul era calendarul egiptenilor, al israel iţii or, şi altul al grecilor; altul al romanilor din timpul Republicei, şi altul al romanilor din timpul lui Iuliu Cezar; chiar şi astăzi încă, altul este calendarul creştinilor de ritul oriental şi altul al creştinilor apuseni şi protestanţi. Egiptenii şi persanii, cari considerau anul numai de 365 de zile, pierdeau la fiecare patru ani o zi, şi numai după o perioadă de 1.460 de ani, perioada pe care o numeau sothiacâ sau anul cel mare canicular, ajungea a se potrivi cu anul civil şi cu cel solar. Ei împărţeau anul în 12 luni, de cîte 30 zile de fiecare, lăsînd la finele fiecărui an 5 zile compl imentare. Grecii, deşi aveau anul numai de 360 de zile, îl împărţise în 12 luni de cîte 30 de zile, aşa că la fiecare al treilea an, perioadă numită trietirida (perioada trienala), intercalau o a treisprezecea lună de 30 de zile, şi acel an devenea de 390 de zile, îneît s-au aflat într-o mare încurcătură. Cînd, pe la anul 600 a.C., au înţeles că lumina Lunei era numai de 29 de zile şi jumătate, atunci au îndoit perioada de trei ani, făcînd la fiecare şase ani două luni: una de 30 şi cea-altă de 29 de zile, ca să poată începe anul cu lumina nouă (neominia); dar fiindcă 12 luni lunare dau numai 354 de zile, s-au hotărît să adaoge 11 zile şi jumătate la fiecare octoetiridâ (perioadă de opt ani), şi intercalau astfel trei luni de cîte 30 de zile, pe cari le adăogau la anii al 3-îea, a 5-lea, sau al 8-lea, după trebuinţă. Credeau că astfel îndeplinesc oraculul de la Delfi, care, la consultarea ce-i ceruse, le răspunsese zicîndu-le să potrivească anul cu soarele şi lunile cu lumina Lunei. Dar şi astfel tot rămînea lumina 28 Lunii înapoi cu o zi şi jumătate, la fiecare octoetiridâ; atunci au adăogat 3 zile complimentare la fiecare două octoetiride, din şasesprezece în şasesprezece ani, zile pe cari le-au numit epagomena (care urmează). Dar atunci alt neajuns, că nu se mai potrivea anul cu mersul Soarelui; s-au hotarît dar să alerge la astronomul Meto, care, ca să concilieze mersul Soarelui cu al Lunei, a imaginat ciclul de 19 ani. Perioada de 19 ani se compune de 235 de lune-soane din care 228 pentru 12 luni pe an, şi celealalte 7 pentru excedentul de 11 zile al anului solar asupra celui lunar. Acele 7 luni erau 6 de cîte 30 de zile şi una de 29 de zile ; pe aceste din urmă le numeau embolistice şi la fiecare perioadă de 4 cicli Meton mai adăoga o zi. Calendarul acesta atît de complicat grecii l-au numit „Numărul de aur“15. Ebreii şi arabii, calculînd anul după lumina Lunei, rămîneau pe tot anul îndărăt de anul solar cu 10, 11 sau 12 zile. Mahometanii au adoptat şi ei acest calendar, dar încep a număra de la egiră16. Ei se află astăzi în anul 1301 al egirei şi estimp, în anul 1884, lunile lor corespund cu calendarele creştine precum urmează: Calendarul mahomedan gregorian iulian anul 1301 1884 l-iu Rebiul aşir........ 30 ianuarie__ 18 ianuarie l-iu Djuma el-evel .... 28 fevruarie---16 fevruarie l-iu Djuma el-aşir.....29 martie____ 17 martie l-iu Regeb............. 27 aprilie.... 15 aprilie l-iu Şaban............. 27 mai...... 15 mai 16-a Mee dil Kaaba.... 11 iunie...... 31 mai l-iu Ramadan............ 25 iunie...... 13 iunie l-iu Suvat Bairam .... 25 iulie.... 13 iulie l-iu Djil cadeh ........23 august .... 11 august l-iu Djil hedgeh ....... 21 septemvrie 9 septemvrie anul 1302 l-iu Mo harem..........20 oetomvrie.. 8 octomvrie 16-a Moharem jerus de Vibla 5 noiemvrie. .26 octomvrie l-iu Safar ............ 20 noiemvrie-. 8 noiemvrie l-iu Rebius evel ....... 19 decemvrie.. 7 decemvrie 27 Calendarul iulian Modul romanilor de a calcula timpul era cu totul rudimentar pînă la anul 44 a.C., cind Iulie Cezar s-a adresat 1a învăţatul Sogygenes, însărcinîndu-1 să-i formeze un calendar17. Acest astronom, caleulînd anul solar, adecă timpul ce pune Soarele ca să revie la acelaşi punct al zodiacului, l-a găsit de 365 de zile şi o treime şi a fixat anul de 365 de zile, adăogînd cîte o zi la fiecare al 4-lea an, care să fie de 366 de zile, numindu-1 bisextil, din cauza cifrei şase repetată de două ori într-acest număr. La 4 luni şi anume: aprilie, iunie, septemvrie şi noiemvrie Je-a dat cîte 30 de zile; la şapte şi anume: lui ianuarie, martie, mai, iulie, august, octomvrie şi decemvrie le-a dat cîte 31 de zile, iar lui februarie 28 de zile în anii ordinari şi în cei bisextili 29. Acest calendar poartă şi astăzi numele împăratului roman: calendar iulian. Romanii împărţeau lunile în trei perioade: Perioada l-a începea cu 1 -a zi a Junei şi se numea perioada' cahnielor. Perioada a 2-a începea cu a 5*a zi a lunei şi se numea perioada nonelor. Pe noada 3-a începea cu a 13-a zi'a lunei şi se numea p3rioada idelor. însă în lunile martie * mai, iulie şi octomyrie, nonele începeau în a 7-a zi în loc de a 5-a şi idele în a 17-a zi în loc de a 13-a zi. Contau zilele înainte şi în urma perioadelor. De exemplu ziceau: două zile înainte de calendele lui Martie, în loc de a zice 26 februarie; patru zile după idele lui August, în loc de 17 august. Anul calculat de Sogygenes conţinea o eroare, care observîndu-se mai tîrziu de clerul catolic cu ocaziunea serbării învierei Domnului, a produs o mare perturbaţiune. Calendarul gregorian în consiliul de la Niceea din anul 325 d. C. se fixase că învierea Mîntuitorului să se serbeze dumineca după echi-nocţiul lui martie adică după ziua de 9/21 martie. Cînd la anul 1582 s-a pomenit că după calendarul iulian Paştile cădea în ziua de 11 martie, adică cu 10 zile mai înainte de prescripţiunea minimă a consiliului de la Niceea. 28 Atunci papa Grigorie [al] XHILlea], îngrijat de această anomalie, s-a adresat la Luigi Lilio, astronomul cel mai în renume în Italia, eerîndu-i să-i explice cauza acelui fenomen neînţeles. Astronomul Lilio, calculînd durata anului după Soare, a dovedit că Sogygenes nesocotise în calculul său o dife-rinţă de 11 minute 8 secunde şi 24 de terţe, diferinţă care repeţindu-se şi adăogîndu-se din an în an, de la anul 44 a. C. pînă la anul 1582, adică 1.538 de ani, declese o lipsă de 10 zile18. Atunci papa Grigorie [al] XIIJ[-lea], ca să potrivească calendarul cu anul solar cel adevărat, a holărît ca ziua de 5 obtomvrie a acelui an, 1582, să fie considerată ca zi de 15 octomvrie 1582. Calculul lui Lilio îndrepta negreşit erorile trecute, dar trebuia să avizeze şi pentru viitor, pentru că tot mai rămînea o rămăşiţă de 10 minute şi 48 secunde pe tot anul, care şi acelea, grămădindu-se una peste alta din an în an, dau în 400 de ani trei zile. De aceea Lilio a prescris ca la finele fiecărui secol, trei secole d-a rîndul, să se mai adaoge cîte o zi, iar la finitul secolului de al IV-lca să nu i se adaoge; astfel în timp de 400 de ani să fie 97 de ani bisextili, iar nu 100. După aceste prescripţiuni, anul iulian, care la 1582 era cu 10 zile mai înapoi, la finele secolului al XVII[-lea] adăogîndu-se anului gregorian încă o zi, cel iulian a rămas cu 11 zile mai înapoi, şi la finele secolului [al] XVTIT[-lea] a rămas cu 12 zile; iar la finele secolului [al] XTX[-lea] şi [al] XX-a va rămînea cu 13 zile înapoi. Dacă am urma a calcula timpul tot după calendarul cel vechi sau iulian, peste cîteva secoli, în România, canicula va fi în luna lui ianuarie, iar în luna lui iulie se va putea trece Dunărea pe gheaţă. Această deosebire între cele două calendare iulianşi gregorian a devenit în biserică o piatră a scandalului, deşi nici împăratul idololatru, nici şeful bisericii catolice nu au cel mai mic merit în formarea acestor calendare, a căror adevăraţi părinţi sunt cei doi astronomi Sogygenes şi Lilio. Lungimea cea adevărată a anului, după cum a calculat-o Arago, este do 365 zile, 5 ore, 48 minute, 57 secunde şi 30 terţe, care se scrie astfel: 365d 5» 48' 57" 30'". 29 Admiţând această cifră oa cea adevărată, chiar calendarul lui Luigi Lilio sau gregorian are să aibă şi el trebuinţă de îndreptare, căci, adăogîndu-se 3 zile la fiecare perioadă de 400 de ani, tot mai rămîn pe dinafară vreo 19 secunde, cari adunîndu-se vor da o zi la fiecare 4.400 de ani, aceasta cu o eroare de vreo 18 terţe, cari şi ele vor da încă cîte o zi la fiecare 277.200 de ani. Englezii şi germanii protestanţi n-au admis la început calendarul gregorian, făcînd şi ei dintr-aceasta o cestiune religioasă; dar în urmă, înţelegînd că religia nu are nimic a face cu această cestiune de un ordin pur ştiinţific astronomic, germanii la 1699 şi englezii la 1752 au adoptat noul calendar, dînd zilei de 2 septemvrie data de 14 septemvrie. Astăzi calendarul cel nou sau gregorian este adoptat de toată lumea civilizată, afară de lumea de ritul răsăritean: Rusia, România, Grecia, Serbia, Bulgaria şi creştinii orto-doxi din Turcia. Neştiinţa face pe unii să crează şi acum că adoptarea calendarului ar fi o cestiune de ortodoxie, pe cînd nu este deeît o cestiune de. astronomie şi de calcul. Mântuitorul lumii a fost mai înainte de toţi secolii, şi întru nimic nu i se poate atinge gloria sa cerească şi eternă admiţînd că s-a întrppat 12 zile mai înainte sau mai în urmă. Nu am deveni papistaşi calculînd timpul după sistemul lui Lilio, zis al papei Grigorie [al] XIII[-lea], precum nu suntem adoratorii zeilor Olimpului calculînd după calendarul lui Sogygenes, zis al împăratului roman Iuliu Cezar; precum nu suntem adoratori ai lui Joe, zicîndu-ne descendenţii legiunilor idololatre aduse aci de Traian. Ceea ce poate fi mai plăcut lui Dumnezeu ar fi să calculăm timpul după legile prin cari el a regulat mersul corpurilor cereşti. Cunoştinţa acelor legi este în atribuţiunile oamenilor de ştiinţă, a astronomilor, iar nu a împăraţilor, a papilor sau a mitropoliţilor. Numai astronomii ne pot spune într-un mod precis de cîte ori s-a învîrtit Pămîntul împrejurul Soarelui de la anul 752 după zidirea Romei (anul naşterii Mîntuitorului) pînă astăzi; precum numai ei ne pot spune zilele, orele şi secundele eclipselor Lunei şi ale Soarelui peste o mie de ani, trecerea Venerei prin dreptul Soarelui, orele suirii şi coborîrii mareelor (maree, 30 fluxul şi refluxul); numai de la ei putem aştepta să cunoaştem schimbările vînturilor şi mersul norilor. Mişcarea Pămîntului împrejurul Soarelui este o regulă trasă de mina acelui care le-a făcut toate. A nega existenţa a o mulţime de sisteme cari au fiecare un centru împrejurul căruia se rotesc toate corpurile, întocmai cum se rotesc împrejurul Soarelui corpurile sistemului din care facem parte, şi a nega că Pămîntul este o foarte mică parte a imensităţii universului; a proclama impiu şi a osîndi la tăcere pe descoperitorul adevărului şi a impune lumei a crede un eres şi o minciună ca aceea că Pămîntul este nestrămutat în centrul lumii, pe cînd el aleargă cu o repeziciune pe care nici o iuţeală omenească n-o poate egala, mai mult de un milion de poşte pe minut, 20.000.000 kilometri, fără ca toată sfînta inchiziţiune să o fi putut opri sau întîrzia de o secundă măcar sau a o împuţina de o linie, şi a silui omenirea a crede ceea ce este fals, este a păcătui înaintea lui Dumnezeu care le-a orînduit toate cu înţelepciune, măsură şi chibzuinţă. A susţinea că de la naşterea Mîntuitorului şi pînă în ziua de Anul nou (sfîntu Vasile) 1884 Pămîntul s-a învîrtit împrejurul Soarelui numai de 1.884 de ori, fără să fi trecut peste acest timp încă 12 zile şi 20 ore, este o eroare de ştiinţă pozitivă, este un neadevăr pe care religiunea creştină, care este totul adevăr şi numai adevăr, o respinge; ea care condamnă eresul şi minciuna. Calendarul Republice! Franceze de la 1792 Francezii în timpul revoluţiunii celei mari au voit să schimbe calendarul lor cel gregorian, adoptînd un sistem cu totul nou, bazat numai pe observaţiunea astronomică. Ei lăsa în seama observatoriului Parisului grija de a le spune ziua şi ora începerei anului. Ei fixase că începutul anului să fie momentul acela cînd Soarele soseşte în echi-nocţiul de toamnă care la 1792 a fost ziua de 22 septemvrie la 9 ore, 18 minute şi 20 de secunde, după observator iul Parisului, momentul cînd Soarele intră în zodia Cumpenii. împărţeau anul tot în 12 luni, de cîte 30 de zile, sau în trei decade de cîte 10 zile fiecare; astfel fiecărui an îi prisoseau 5 zile suplimentare, pe cari le numeau sanculotide, 31 şi în anul în care excedentul ajungea a forma o a şasea zi întreagă, anul avea* 6 sanculotide. Ziua era împărţită în 10 ore, ora într-o 100 de minute', minutul în 100 de secunde, secunda în 100 de terţe etc. Astronomii, ţiind seamă de poziţiunile Soarelui în spaţiu, calcula după anul sideral, şi ziua după trecerea stelei la meridian, iar nu după trecerea Soarelui, ceea ce este mai exact, fiindcă steaua răsare şi apune la acelaşi punct al orizonului şi nu se schimbă cu răsăritul Soarelui. Diferenţa între ziua solară şi cea siderală este de 3'5". Rămînea a se şti dacă duratele anilor astronomici sunt absolut deopotrivă între dînsele. Intr-aceasta nu încape astăzi cel mai mic dubiu, căci ţiind seamă de mişcările seculare ale Lunii din timpul lui Iparc19 şi pînă astăzi, timp de 2.000 de ani, după calculele eclipselor satelitului Pămîntului, durata unei zile nu a variat nici de 1/100parte a unei secunde. Vechimea Pămîntului în cît priveşte forma, dimensiunea şi greutatea Pămîntului în lumea planetară, ideile sunt astăzi lămurite şi precise; iar în ceea ce priveşte etatea, vîrsta sau vechimea lui, noţiunile sunt încă problematice. Oamenii de ştiinţă, după mai multe cercetări şi observaţiuni, nu se pot mulţumi cu cifrele din Scripturi, cu cei 1.307 ani din textul samari-tan şi din Pentateuc şi cu 1.656 de ani din versiunea Septan-tei, ca timpul petrecut de la zidirea lumii pînă la potop, nici cu acei 2.263 de ani din textul hebraic, ca timp petrecut de la creaţiune pînă la Abraham. Aceste cifre par microscopice în comparaţiune cu timpii necesari pentru a se opera unele prefaceri geologice ce vedem că s-au făcut asupra coa-jei Pămîntului; aşa încît ideile asupra etăţii Pămîntului s-au modificat cu totul de cîţiva ani încoace. Pămînturile sedimentare şi agregatele ce întîlnim, cînd străbatem la adîncimi de mai multe sute de metri în interiorul Pămîntului, a trebuit să se fi format prin depuneri terinoase, line şi îndelungate. Materiile din cari se compun acele formaţiuni sedimentare, cărora li s-a dat numele ştiinţific de formaţiuni pDsidoniane sau noptuniane şi cari pro- 32 1 O Oî M JZ IM M Ml J3 a O 0> , o o o 'i> i> G > M G M G .s *4-0 o o > o #G sO) c+H 2 G a G ♦P O G G O c* co o C5 o 00 CO CM CM *—' CM T—< CM i—• G CM -2 G G G -2 .2 ^g G G G p o O pS O t- P M M c S o> -4G -S rS o ş s > M tf? zz G X> o 4J o o 'CJ § G M > G a *0J G w O G • r—v 64-1 a G «•—i ♦^s CM CM rH /-> OS _ 05 O 05 05 CM om CM CM CM CM T—1 CM r-< Cv câ G G cS G G G G G — 1—' p—r O O o -■j o •X» (X O G £2 Q P p G G P G P o o c-'JZ rH Oi p? te G O O M P* o ’P p 1/1 O N Q> <25 a M .G s> _p G o M o C O £ ’tC & ‘2 G i> rQ «Mi > bfi P Pk s «4-i G G g h P (P 1—1 CM CO 1.0 o 00 co o G cm’ t-H O ci _ G s o ~ M h O rM CM CO iO ^ ^ G p G ■"O mai puternic. Pretutindeni în cîmpiile pustii ale Americei şi în Insulele Oceanice s-au găsit rămăşiţe de sălaşuri dispărute şi uitate astăzi, cari au făcut loc altor seminţii mai active, mai inteliginte, cari au dezvoltat inteligenţa lor pînă a ajunge la starea de civilizaţiune în care îi vedem în Italia, în Germania, în Franţa şi în Anglia. 70 Ştiinţele omeneşti Ştiinţele fizice, cari astăzi se predau în toate şcolile, la «cei vechi erau practicate ca ştiinţe oculte, ca o putere de •care dispuneau numai magii, regii şi sacerdoţii. Fenomenele naturale nu erau considerate ca supuse legilor fizice, ci numai miracolelor. Poporul, în simplitatea lui, credea că prin miracole şi prin magie se putea scoate apă din piatră, aduce mană din cer, învia morţii, aduce stele pe coş, cunoaşte viitorul, seca izvoarele, face strigoi şi stafii. Astăzi oricine a trecut prin şcoli sau printr-un atelier ştie ce pot ştiinţele fizice şi ce mari foloase au adus şi mai pot aduce omenirii. Glasul se transmite la mii de kilometri cu repejiunea gîndului; greutăţile cele mari sunt ridicate şi duse cu foc şi cu apă, oraşele se pot lumina ca ziua prin ştiinţa electrică. Locomobila şi vasul cu abur au schimbat starea lumii într-0 jumătate de secol. Nici o revoluţiune politică şi socială n-a putut aduce in lume o prefacere comparabilă cu acea adusă de drumurile de fier, de navigaţiu-nea vapoarelor şi de telegrafia electrică. în toate zilele, omul dobîndeşte puteri nouă. Acum 40 de ani trebuiau 20 de zile pentru a merge de la Bucureşti la Paris, astăzi acest timp s-a redus cu 90%, depărtarea este numai de 48 de ore în loc de 480. Telegraful şi telefonul au făcut să dispară timpul şi spaţiul; şi ce sunt pînă acum puterea aburului şi a gazului pe Îîngă expansiunile pe cari nu ştim încă a le domina, precum sunt acidul carbonic solidificat, nitroglicerina, fulminantele, dinamita etc., a căror putere întrece sute de mii de atmosfere. Acţiunea greutăţii, curgerea lichidelor şi a gazurilor, căldura, lumina, electricitatea, electromagnetismul, expansiunea gazurilor, toate aceste puteri, din cari au rezultat maşinele hidraulice, vapoarele, locomotivele, drumurile de fier, telegrafia, telefonia etc., ni s-au dat de ştiinţa fizică, care în puţin pare că va pune la •dispoziţiunea omului ca s-o întrebuinţeze în industrie şi în metalurgie căldura acumulată, provenită de la razele soarelui, destinată a înlocui lemnul şi cărbunele. Chimia, un alt ram al ştiinţei fizice, a devenit ştiinţa industriei; ea se amestecă în toate trebuinţele omului civilizat ; nu este fabricaţiuno în care această ştiinţă să nu joace *un rol însemnat, pînă intr-atît, că întrebuinţarea sau 71 consumaţiunea unor materii chimice poate servi a măsura puterea industrială a unei ţări. Acidul sulfuric, de exemplu, care este un product chimic care intră în cele mai multe, dacă nu în toate fabricaţiunile, poate foarte bine servi ca măsurătoare a puterii industriale a unei ţări. Acolo unde industria şi meşteşugurile înfloresc, consumaţiunea de acid sulfuric este foarte mare, precum este foarte mică sau nulă acolo unde lipseşte tehnologia. Acţiunea şi importanţa chimiei creşte pe toată ziua, este pe cale de a fabrica zahăr de casă din orice fructe, de a face hîrtia din lemn, de a cristaliza carbonul şi siliciul şi a face diamant, rubin şi smarand şi orice piatră preţioasă din cărbune şi din nisip, şi Dumnezeu mai ştie dacă aflarea pietrei filozofale se mai poate considera ca o himeră. Mineralogia se ocupă cu cunoştinţa substanţelor cari se află în coaja pămîntului. Alege pe cele cari se pot întrebuinţa în comerţ şi în industrie, le dă chimistului sau metalurgistului şi aceştia le aduc în stare de a fi întrebuinţată în arte: ne dau fier, cositor, aramă, plumb etc., extrase din ele. Mineralogului i se cere piatra de fier, mineralul, cărbunele de pămînt, marnă şi argiî, iar chimistului metalurgist, căruia i se dau aceste substanţe, i se cere fier, oţel, fontă etc., producte cari pe urmă trec în mînile meşterilor şi fabricanţilor de arme, de trăsuri, de maşini de tot felul de fierărie etc. Aplicaţiunea geometriei la mineralogie a dat un ram de ştiinţă cu totul special şi foarte util în cercetările şi în cunoştinţa mineralelor, cristalografia, care recunoaşte natura materiilor minerale după formele constante cu cari se înfăţişează şi care este caracterul individualităţii proprie fiecărei substanţe neorganice. Geologia, cînd se ocupă cu cercetarea proprietăţilor fizice ale substanţelor din cari se compune coaja cunoscută a pămîntului şi cu relaţiunile şi legăturile ce au între dîn-sele, se numeşte geognozie, o ştiinţă sau un ram al ştiinţei geologice, căreia îi datorim descoperirile albiilor (bassins) de cărbune mineral, a vinelor metalice (filons) şi a puţurilor art.eziane. Cînd însă geologia se ocupă cu formarea acelor substanţe, se numeşte geogenie, o ştiinţă cu totul nouă, despre care cei vechi nu se pare să fi avut cea mai mică cunoştinţă* 72 Acest ram al ştiinţei îl daborim mai cu seamă lui Cuvier, lui Humboldt, lui Murchison46 şi lui El ie de Beaumont. Aceşti părinţi ai ştiinţei geogenice ne-au dovedit că Pă-mîntul este de o vîrstă atît de veche, încît calculul scapă minţii noastre, şi că dacă am lua ad litleram timpii desemnaţi în cartea Genezii, cifiele ce-i reprezintă ar fi numai nişte infinite mici pe lingă realitate. Progresul şi toleranţa secolului în care trăim n-au permis ca aceşti învăţaţi să fie trataţi ca Gal ii ei, din contră clerul anglican, mai ales, a fost gelos a căuta şi a afla cum s-ar putea pune Scriptura în acord cu descoperirile ştiinţifice. Reverendul părinte doctorul Buckland a scris o carte foarte însemnată asupra acestui obiect. Geologii au deschis un cîmp vast filozofiei naturei. Cercetările zoologice şi botanice rămăsese în părăsire după Aristot şi Pliniu, dar în timpii moderni Linne şi Buffon, deşteptînd natura, le-au continuat. Acestor doi amici şi admiratori ai natuiei le suntem datori cele dîntîi lucrări din timpii moderni asupra zoologiei şi botanicei; unul, cel mai plăcut narator al caracterelor şi al obiceiurilor animalelor, celalalt un filozof care a căutat legile naturei în fiinţele cele mai umile. Astronomia şi istoria naturală preumblă spiritul omului între cele două margini neaccesibile, între infinitul mare: spaţiul şi timpul, şi infinitul mic: momentul şi punctul. Dacă omul ne pare o fiinţă mică, cînd îl comparăm cu Pămîntul, din care este o fracţiune reprezentată prin cifra: 1 3 cu 20 de nule sau 300.000.000.000.000.000.000 1 1 cele, care nu este deeît: şi pun- 4 cu opt nule sau 400.000.000 parte din om, ne putem închipui care poate fi mărimea fiinţelor şi lucrurilor microscopice sau a microbilor lui Pas-teur, şi de ce să ne oprim aci, cînd vedem că o picătură de indigo colorează într-un mod simţitor o bute de apă, cu ce cifră s-ar putea exprima câtimea de indigo ce s-ar afla în fiecare picătură de acea apă, ce mărime să dăm organelor vitale ale unei insecte microscopice? 73 Prin investigaţiunile ştiinţelor, omul a putut înţelege că Pămîntul, acel colos pe care se credea odinioară că stă rezemată bolta cerească, nu este decît o părticică infinit de mica a universului. Cu cît admiraţia omului pentru mărimea globului său a scăzut, cu atît admiraţia pentru mărimea ziditorului universului a crescut. A crescut de la greutate de nisip şi de la organele fiinţelor microscopice şi microbice pînă la mărimea bolţii cereşti, cu cît s-a întins cunoştinţele şi investigaţiunile. Forma, grămada, greutatea, densitatea şi mişcarea Pă-mîntului sunt astăzi cestiuni rezolvate, asupra cărora nu mai rămîne nimica de făcut. Meritul cel mare al acestor mari descoperiri revine secolului [al] XVII[-lea]. Astronomii moderni au trebuit să facă nouă invesfcigaţiuni, au căutat a-şi forma o idee despre dimensiunile Soarelui, a cărui depărtare de Pămînt este de 289.189.800 kilometri. Copernic a găsit astronomia în starea în care o lăsase Ptclemeu, încurcată în mulţime de cercuri în cari se învir-teau corpurile cereşti împrejurul Pămîntul ui, şi cînd a voit să-şi facă o idee despre depărtarea Soarelui, d-abiaa îndrăznit să prefere cifra de opt milioane de kilometri. Mai în urmă, Kepler a mers mai departe, a îndrăznit a zice că depărtarea Soarelui de Pămînt trece de 21 de milioane de kilometri ; acel care s-a apropiat mai mult de adevăr a fost Cas-sini, astronomul italian, căruia Ludovic [al] XIV [-lea] i-a încredinţat observatoriul Parisului; el a apreciat depărtarea Soarelui cu o cifră de şase ori mai mare decît a lui Kepler, şi de 16 ori mai mare decît a lui Copernic. Dar adevărata distanţă nu s-a putut determina într-un mod ştiinţific decît cu ocaziunea trecerii planetei Venus pe dinaintea Soarelui la 3 iulie 1769, şi s-a observat din 50 de staţiuni din Europa, din 6 staţiuni din Asia şi 17 din America, din cari cea mai însemnată a fost făcută la Otaîti de vestitul astronom şi navigator Cook; acolo trecerea planetei a durat 6 ore. Cifrele date de toate acele observaţiuni au variat între 141.381.680 de kilometri şi 175.120.490 kilometri. Un alt astronom, Encke, la 1822 şi 1824 a apreciat-o după paralaxa Soarelui, adică după unghiul sub care semi-diametr ul Pămîntul ui s-ar vedea de un observator care s-ar 74 afla în Soare, pe care a găsit-o de 8"576, ceea ce dă pentru depărtarea Soarelui cifra de 153.686*706 kilometri. Aprecierile celor mai moderni, Hansen, Levrier, Airy, Stone, Foucault şi Puiseux au variat între 153.686.706 şi 147.244.154 kilometri47. Această cifră, care ne părea spâimîntătoare, este o câtime minimă pe lîngă depărtarea stelelor cari sunt do milioane de ori mai depărtate, precum a stelei din conste-laţiunea Centaurului, care se exprimă printr-un număr de 14 cifre 35.190-000.000.000 kilometre, şi a Lebedei5 o stea mică de al 16-lea ordin, a cării depărtare de la Pămînt se exprimă prin numărul: 70-500.000.000.000 kilometri, para-laxa ei fiind, după observaţiunile lui Bessel, numai de-1/3 de secundă, diametrul ei probabil ar fi de 19.279-320 de kilometri, şi ar fi de 200 de ori mai luminoasă decît Soarele48. Secolul nostru este al ştiinţei. Sunt ani în care o ştiinţă face paşi gigantici, astfel anii din urmă a fost rîndul ştiinţei electromagnetice; prin cele trei expoziţiuni internaţionale s-au vulgarizat o mulţime de aplicaţiuni şi anului trecut i-a rămas numele de anul electricităţii. Acest ram al ştiinţei a trecut de acum în domeniul industriei şi al artelor. Observaţiunea şi experienţa a luat locul imaginaţiunii, al hipotezelor şi al teoriilor; ştiinţa se mărgineşte a constata şi a coordona faptele. Cînd numărul observaţiunilor asupra unui ordin de fenomene s-a mărit îndestul, ca să se poată stabili regulele şi legile cărora sunt supuse, acel grup de fenomene se clasează, se coordonează şi constituie o ştiinţă sau un ram al unei ştiinţe. Pe cît timp o serie de observaţiuni şi de cunoştinţe nu se poate grupa şi nu ajunge în stare de a se putea determina cu certitudine împrejurările în cari se pot produce fenomenele supuse domeniului lor, nu poate constitui o ştiinţă. De exemplu chimia, cît a fost în stare de ştiinţă ocultă lipsită de regule, scrisă!jnumai în reţetele empiricilor şi ale alchimiştilor, nu se putea intitula ştiinţă; dar cînd a venit Lavoisier, Priestley, Berzelius şi au descoperit legile cari prezida la compunerea şi descompunerea corpurilor şi au ajuns a cunoaşte sinteza şi analiza chimică a substanţelor şi a aflat raporturile, relaţiunile de afinitate şi de coeziune ale atomelor, atunci s-a transformat şi a meritat numele şi rangul de ştiinţă49. Să luăm un exemplu de procedarea adoptată. Aprindem bumbac muiat în său, acel bumbac arde, dă căldură, lumină şi dispare împreună cu seul; iată o serie de fenomene, pe cari le poate observa fiecare. Urmînd înainte cercetarea, căutînd să explicăm şi să aflam regulele la cari sunt supuse aceste fenomene şi să căutăm cazurile în cari se poate reproduce, ajungem la explicarea şi la cunoştinţa legilor la cari sunt supuse. Ştim că căldura descompune substanţele grase; descompune dar stearina, oleina şi margarina, substanţe grase din cari este compus seul; mai ştim încă că carbonul şi hidrogenul cari intră în compunere materiilor grase, cînd se unesc cu oxigenul, devin luminoase în punctele acelea, unde acele două gazuri se află în contact; şi mai ştim că luînd dintr-un corp părticele cît de mici, acel corp scade şi dispare. Prin urmare tot luînd hidrogenul şi carbonul din seu şi din bumbac şi transformîndu-le în apă şi în acid carbonic, substanţele primitive au să se consume, să dispară şi să dea naştere altor substanţe; iată explicarea fenomenului, dar să mergem şi mai înainte cu raţiunea, să ne întrebam care este cauza căldurei care iese dintr-acel seu şi dintr-acel bumbac ca dintr-un izvor? Nenumărate fapte repeţite de mii şi de milioane de ori ne-ar face să credem că căldura este efectul mişcării; în cazul de faţă ea ar rezulta din mişcarea părticelelor sau a atomelor hidrogenului şi ale carbonului, pornind fiecare de la locul lor ca să meargă să se unească cu oxigenul din aer şi să se mistuiască în atmosferă în stare de abur, de apă şi de acid carbonic. O bucată de fier, lovită cu un ciocan, se încălzeşte atît, că nu poţi ţine mîna pe dînsa; se încălzeşte fiindcă acea acţiune a lovirii ciocanului sileşte moleculele fierului să se strămute din loc, să ia altă poziţiune unele către altele, se face o mişcare care produce căldură. Că se strămută moleculele fierului din locul lor, prin bătaia ciocanului, nu încape îndoială; dovadă că forma bucăţii de fier se schimbă,de unde era un drug gros şi rotund, a devenit subţire şi lat; moleculele de la suprafaţa bătută s-au dus în laturi. Dacă combinaţiunile chimice sau schimbările poziţi-unilor respective ale atomelor unui corp prin afinitatea ce au cu atomele corpului cu cari se pun în contact dezvoltă căldura, la rîndul său căldura poate cauza sau înlesni com- 76 binaţii chimice. Şi cuvîntul pentru ce aceasta este lesne de înţeles. Atomele ţiindu-se strîns legale una de alta prin atracţia moleculară (sau coeziunea lor) şi căldura avînd puterea a dilata corpurile, a le face să ia un volum mai mare, adică a depărta moleculele unele de altele, urmează a zice că dacă căldura va fi destul de mare, ca să le depărteze, atît cît să le scoată din cercul lor de atracţiune, din cercul din care îşi pot exersa puterea lor atractivă, şi dacă totdeodată punem pe de altă parte în apropiere un alt corp cu care să aibă afinitate, se pot produce combinaţiuni nouă, adică să se nască un al treilea corp, ceea ce se întîmplă ori de cîte ori asemenea corpuri se pun în împrejurările prescrise de ştiinţă ca favorabile. Dacă într-un vas în care am pune oxigen şi hidrogen de proporţiunile una către două (1:2) am introduce foc sau o scînteie electrică, îndată aceste două gazuri se combină şi dau naştere unui alt corp care e apa, ceea ce se întîmplă cînd un bec de gaz rămîne deschis şi lasă să iasă gazul în odaie; îndată ce se introduce o luminare, are să se întîmple exploziune, căci aerul care se află în odaie, în loc de a fi aer atmosferic curat, este în mare parte un amestec de gaz oxigen şi de hidrogen. Aceasta este cauza multor explozii periculoase acolo unde se obişnuieşte luminarea cu gaz aeriform în apartamente. Dacă într-un vas de oxigen am introduce părticele mici de fier curat, cum îl putem dobîndi cu o pilă foarte fină, acele două elemente, fierul şi oxigenul, se combină şi produc căldură, o căldură aşa de intensă, încît părticelele de fier se aprind, se roşesc şi devin luminoase, ceea ce vedem prin acţiunea amnarului; piatra cremene fiind mai tare decît fierul, rupe părticele de fier din amnar, acele părticele de fier în contact cu oxigenul din aerul atmosferic se încălzesc şi devin roşii, cu acele schintei se poate aprinde iasca. Printr-aceste observaţiuni şi consideraţiuni se poate crede că fizica, chimia şi mecanica s-ar putea reduce la una şi aceeaşi ştiinţă: în starea lor de astăzi însă suntem siliţi a le considera ca trei ştiinţe separate. Ramurile ştiinţei se înmulţesc cu sporirea observaţiuni-lor şi descoperirilor. Cînd o serie de fenomene observate devin destul de numeroase ca să constituie mai multe categorii, să se poată clasa după regulele la cari sunt supuse, ele formează 77 o ştiinţă nouă sau un ram al unei ştiinţe, o despărţire nouă intr-o ştiinţă; o împarte în două sau mai multe ramuri. De exemplu: istoria naturală constituie astăzi trei mari despărţituri, trei ştiinţe separate:] zoologia, botanica şi mineralogia. O ramură a unei ştiinţe devine ea însăşi o ştiinţă; dintr-o ştiinţă se nasc mai multe ştiinţe; două sau mai multe ştiinţe puse în relaţiune unele cu altele dau naştere unei alteia, precum chimia aplicată la mineralogie a dat naştere metalurgiei; alteori o parte a unei ştiinţe necesită formarea unei ştiinţe deosebite; astfel una din puterile fizice, atraeţiunea moleculelor între dînsele, ne dă chimia cu o mulţime de aplicaţiuni în arte şi industrie, precum sunt tehnologia, farmacia etc. Aplieaţiunea algebrei la fizică ne dă mecanica; astfel că ştiinţele se ţin legate între dînsele ca un lanţ şi derivă unele dintr-altele. Cercetată sub un singur punct de vedere, chimia nu este decît o parte a fizicei, mineralogia o parte din chimie, geologia o ştiinţă compusă din fizică şi din mineralogie; fiziologia, anatomia, osteologia, miologia sunt nişte ramuri ale zoologiei. Numărul ştiinţelor creşte necontenit cu cît înaintăm în cunoştinţe. Mai mulţi învăţaţi vechi şi moderni au încercat a desemna fiecărei ştiinţe limitele şi rangul ce i se cuvine a ocupa în ierarhia lor, au încercat să le clasifice. Cel dîntîi, Aristot, enumerînd pe acele cari s-ar fi putut forma cu fenomenele şi observaţiunile morale şi fizice din timpul său, a ajuns la mai multe sute. D’Alembert a făcut un arbore al ştiinţei; la tulpina arborelui a pus inteligenţa omenească cu trei mari crengi: memoria, raţiunea şi imaginaţiunea, din cari decurg ca ramuri istoria, filozofia şi poezia. Din istorie şi din filozofie derivă toate ştiinţele şi din poezie rezultă frumoasele arte. Ampere a încercat şi dînsul a face o clasificare a ştiinţelor; el a urmat după exemplul clasificărilor adoptate în ştiinţele naturale, împărţind ştiinţele în familii. Oricare ar fi clasificarea ce s-ar face, astronomia va ocupa totdauna locul cel dîntîi în ierarhie. în tot timpul, sufletul omului a fost răpit către cer; cele dîntîi investigaţiuni ale lui au fost asupra stelelor. Intîi vedem pe păstorii caldeeni cereetînd adîncimile firmamentului şi numai în urmă, mai tîrziu, vin cercetările omului asupra Pămîntului, cari acelea 78 n-au început într-un mod serios decît ou. Aristot. Asemenea şi în timpii Renaşterii (Renaissonce) întîi Copernic, Kepler şi Newton, ş-apoi Linne, Buffon şi Cuvier. Întîi cerul, ş-apoi Pămîntul. Dacă de la ştiinţele pozitive vom trece la ştiinţele metafizice, găsim că în ordinul moral, ca şi în cel material, se pune în întîiul rang observarea faptelor şi după aceea vine controlarea şi confirmarea în deosebite moduri. Şi numai mai în urma se poate precede la descoperirea reîaţiunilor şi legăturilor ce există între dînsele, căci numai astfel ne putem sprijini şi întemeia pe fapte bine constatate. A căuta să deducem legile morale prin raţiune din nişte axiome abstracte este a ne expune la erori şi la ccntraclicţi-uni. Observaţiunea fenomenelor din lumea morală, bine dovedite prin psihologie, prin istorie, prin eccncroia politică sau prin studiul reîaţiunilor ce există între aceste fenomene, pot constitui baza cunoştinţelor ştiinţifice ale natuici omeneşti. Sunt însă idei cari se impun de şinele, independent de orice raţiune, de orice credinţă dogmatică şi de orice noţiune de pedeapsă sau de recompensă. Acelea sunt nişte fapte primordiale ale naturei omeneşti; astfel, simţul binelui şi al răului, atracţiunea ce simţim către tot ce este bun şi frumos, noţiunea libertăţii, a datoriei şi a onorului, într-un cuvîntregulele vieţii sociale practice, sunt idei fără de cari datoria către sine, către semenii săi, către societate şi către Dumnezeu ar fi numai nişte cuvinte fără înţeles. ÎNCEPUTUL OMULUI Dovezi geologice în timpii clîntîi, cînd Pămîntul era în incandescenţă, n-au putut exista pe suprafaţa lui fiinţe organizate; a trebuit să treacă mii de mii de secuii, pînă ce căldura suprafe-ţii să devie destul de scăzută, ca să permită viaţa organică. După teoriile cosmogenice admise astăzi, Pămîntul a făcut parte, împreună cu toate celealalte planete, dintr-o nebuloasă al căreia miez era Soarele din care s-a rupt, prin rotaţiune, şi cu timpul a trecut treptat din starea gazoasă 79 sau aburoasă la stare de fuziune sau lichidă, şi mai în urmă lichidul, începînd a se solidifica a prins coaje, o coaje a căreia grosime creşte neîncetat, cu cît se răceşte mai mult. Acea parte solidificată după calculele geologilor trebuie să fi ajuns astăzi la o grosime ca de 160.000 de metri50, fenomen care seamănă cu ceea ce se întîmplă cînd topim plumb sau aramă şi lăsăm să se răcească: suprafaţa prinde coaje, pe cînd interiorul este încă topit lichid; sau cu ceea ce vedem la aburul care iese din cazanul unei locomotive. Acel abur, în contact cu aerul rece, se transformă în apă şi cade ca ploaia, şi daca este destul de frig afară, se transformă în zăpadă sau bucăţi de gheaţă, ceea ce se întîmplă şi cu norii cari, cînd sunt duşi de vînt în părţi mai reci, se transformă în ploaie, în gheaţă, zăpadă şi grindină. Alteraţiunile căldurei Pămîntului, care a mers tot scă-zînd, pînă a ajuns la temperatura de astăzi între ecuator şi poli, au făcut că multe din animalele timpilor vechi n-ar mai putea exista, căci Pămîntul s-a răcit prea mult, ca temperamentul lor să poată rezista anotimpurilor actuali. Că au existat însă odinioară, se constată prin rămăşiţele lor fosile cari se găsesc în formaţiunile din timpii în cari au trăit, de pe cînd căldura suprafeţei Pămîntului era mult mai mare. Fiinţele ce vedem astăzi, deşi nu sunt identice cu cele de altădată, dar au multă asemănare11 cu dînsele; aseamănă atît de mult, încît cele de astăzi par a fi nişte metamorfoze ale acelor cari au existat odinioară, nişte transformaţiuni cari ar putea fi considerate ca rezultatul influentei atmosferice, a naturei tărîmurilor în cari trăiesc, a desprinderii, a nutrimentelor, a felului vieţii ce şi-au creat şi a o mie ş-o sută de împrejurări anevoie de apreţuit şi de enumerat; astfel că pînă la un punct s-ar putea admite că a existat şi există o continuitate. Se poate constata chiar cum o fiinţă a derivat dintr-o altă fiinţă anterioară. Teoria transformaţiuni-lor se impune oarecum într-un mod general; dar aceasta nu intră în cadrul acestui studiu; tot ce putem zice este că în unele cazuri diferinţele sunt atît de neînsemnate, încît nici derivaţiunea, nici înrudirea a două genuri şi specii consecutive nu se poate tăgădui. Investigaţiunile făcute pînă acuma într-această direcţiune sunt încă prea recente 80 :şi prea puţin numeroase, ca ştiinţa să se poată rosti intr-un mod absolut. Sunt puţini ani de eînd cugetarea şi-a rupt lanţurile şi •de cînd acei cari îndrăzneau a spune un adevăr care ar putea jicni unele credinţe religioase sau politice nu mai sunt arşi de vii, înveninaţi sau cel puţin închişi în temniţe ■adinei; d-abia au trecut 240 de ani, de cînd oamenii de ştiinţă erau siluiţi să mărturisească dinaintea sfintei in-chiziţiuni că Pamîntul e centrul universului, împrejurul căruia se învîrtesc toate. S-au zis şi s-au crezut multe asupra începutului omului, dar pînă acum nimeni nu poate arăta într-un mod precis epoca apariţiunii sale pre Pămînt; tot ce ştim este că la venirea sa în lume, el n-a putut fi ceea ce-1 vedem astăzi :şi că neamul său nu a pierit cu totul în deluviu, de la un capăt pînă la celalalt al Pămîntului. Dară, deşi întrebările ce se pot face asupra originei şi -asupra fazelor prin cari trebuie să fi trecut, pînă ce a ajuns îa starea actuală, nu se poate răspunde cu certitudine, dar istoria lui se află întipărită de timp şi de natură, pe vîrfurile munţilor, în coaja pămîntului şi în fundul mărilor; hieroglife trase de natură, pe cari încetul cu încetul ştiinţa începe a le descifra şi-a le înţelege, precum a cetit pe obelişti şi pe cilindrele cuneiformice faptele egiptenilor ş-ale asirienilor. A şti cum şi cînd s-a ivit omul pe Pămînt este o problemă mare, nerezolvată încă, cu atît mai importantă şi mai interesantă, cu cît ea este strîns legată cu cestiunile de sociabilitate şi de civilizaţiune, strîns legată cu cunoştinţele asupra originei popoarelor, a înrudirii limbelor şi a modului cum fiecare ginte îşi exercită acţiunea şi misiunea sa în lumea -aceasta. Scriptura ne spune şi geognozia ne dovedeşte că omul a venit pre Pămînt mai în urma tuturor celoralalte fiinţe cu viaţă. Cînd cercetăm adîncimile pămîntului, găsim felurimi de rămăşiţe de fiinţe organizate, dispuse în ordinea în care -au urmat şi au succedat una alteia pre pămînt, mergînd tot treptat de la cele mai simple pînă la cele mai complicate. în succesiunea de rămăşiţe fosile aflate în formaţiunile geologice nu s-au găsit urme de prezenţa omului decît numai în formaţiunile mai recente, în turbării, în tărîmurile 81 de pe la finele formaţiunilor terţiare, In peşteri, în caverne-şi în aluvioanele contimporane cu bolovanii rătăcitori (blocs erratiques), în cari păm intui se află amestecat cu elefantul meridional, cu rinocerul, cu trichorinul, cu ipcpotemul cel mare şi cu mastodontul. Existenţa omului fosil este încă şi astăzi contestată de mulţi învăţaţi. Cei mai mulţi geologi admit că pe la finele formaţiunilor terţiare, emisferul nostru a fost expus, printr-o schimbare a axului său, la o mare scădere de temperatură, că ar fi trecut treptat de la o căldură toridă la un ger foarte mare-şi că după aceea, temperatura ridicîndu-se iarăşi din nou la starea de mai nainte prin venirea axului la locul său, gheţarii cari îl acoperise sub acţiunea frigului topindu-se,. au adus o mare prefacere. Această revoîuţiune pare ca caracteriza mai cu seamă începutul epocei cuaternare, adică a epocei formaţiunilor geologice de nisipuri, de pămînturr deluviane. Pietrele si bolovanii proveniţi dintr-acest dezgheţ sunt productul puterii cu cari curgeau atunci apele, o. urgie a apelor care trebuie să fi durat mii de ani. Rămăşiţele fosile ce se găsesc în acele pămînturi dovedesc plnă la evidenţă că pe la începutul acestei epoce existau deja multe din animalele cunoscute astăzi, precum ursul, leul şi altele, poate chiar şi omul. In timpul diluvian se găseşte hipopotamul, rinocerul şi mai cu osebire mamutul. Pare că acestui animal îi pria temperatura cea rece prin care trecea emisferul nostru. Mai în urmă însă, cînd a început a se încălzi şi a putut să se ivească calul, boul, bizonul şi renul şi a început a-i lipsi nutrimentul, mamutul a început a se împuţina, a deveni din ce în ce mai rar, şi încetul cu încetul a dispărut cu totul, precum a dispărut mai în urmă la rînduî său renul din centrul Europei. Migraţiunile acestea coincid toate cu finele epocei cuaternare; dar din toate aceste succesiuni de vieţuitoare* fără îndoială cea mai importantă este apariţiunea cmuluL Este incontestabil că de la venirea acestei fiinţe trebuie să fi trecut sume incalculabile de ani, un interval în care acţiunile felurite la cari a fost expus Pămîntul să producă prefaceri însemnate în temperatură, în vegetaţiune şi în condiţiunile atmosferice, cari toate au avut influenţa lor asupra omului, ca şi asupra eeîoralalte animale. 82 Cuvier, în scrierea sa Discours sur Ies revolutions de La ■surface du globe*, ne spune că trăim în mijlocul unei a patra «erii de fiinţe; că după reptile, după paloeotherium, mamut, mastodont şi megatlieriurn, au venit animalele domestice şi în fine omul; căci numai în straiele formate mai în urmă, în aluvioane şi în congregate de formaţiuni moderne se găsesc oseminte fosile d-ale animalelor cari trăiesc astăzi. Cuvier ne mai spune că o să vie un timp cînd Pământul va fi atît de rece, îneît nu va permite nici omului, nici animalelor cu cari trăim să mai existe; şi că atunci ele vor dispare la rîndul lor, precum au dispărut milioanele de ■soiuri şi de varietăţi de fiinţe cari au existat înaintea lor, precum au dispărut animalele antedeluviane, pleziozaurii, ihtiozaurii şi mii de mii de altele. Ştiinţa nu are încă destule elemente, ca să ne poată spune •cînd a apărut întîiul om; dar pare probabil că el exista in epoca numită de geologi neolitică, şi că în epoca pleistocenă trăia un fel de oameni vînători şi pescari, ale căror oase •aveau cam aceeaşi conformaţiune cu a eschimoşilor. în bolovanii eratici din gheţarii Scoţiei s-au găsit oase ■de om amestecate printre oase de elefant, ceea ce dovedeşte «că omul exista p-atunci, pe cînd o mare parte a Europei meridionale era acoperită de gheţurile ce se formase prin •modificarea temperaturei mărilor polare. Deşi în acel cataclism trebuie să fi pierit o mulţime de animale, însă cercetarea rămăşiţelor aflate în stratele pământului dovedesc că omul a putut scăpa. Prin zicerea fosil înţelegem starea unei fiinţe organice în care materia organică a fost înlocuită atom cu atom cu substanţe teroase sau metalice, mai ales cu calcar şi cu siliciu. Pintre rămăşiţele de arbori vechi, aflaţi în fundul tur-barielor, s-au găsit unelte făcute de mînă de om, unelte de piatră, de os şi de bronz. Prin ele se poate stabili, pînă la un oarecare punct, un ordin cronologic a succesiunii oamenilor cari au trăit în timpii acelor formaţiuni geologice. Cu cît ne suim mai sus pe scara formaţiunilor, cu cît ne apropiem mai mult de depunerile de pămînturi mai recente, cu atît acele unelte preistorice devin mai numeroase şi mai perfecte. . * Discurs asupra revoluţiilor suprafeţei globului. 83 După uneltele de cremene, sau silex brut şi necioplit^ găsim unelte de silex cioplit şi lustruit; vin după aceea instrumentele de os şi de corn, tot atît de bune pentru întrebuinţarea la care par că au putut servi cele de piatră, dar mai uşoare şi mai lesne de mînuit. Mai sus pe scara formaţiunilor geologice aflăm instrumente de bronz: topoare,., ciocane, cuţite, săgeţi, suliţe, undiţe, ace şi fluiere. Tran-ziţiunea de la unele la altele pare foarte regulată; rare în părţile de jos ale formaţiunii, devin din ce în ce mai numeroase cu cît ne suim mai sus spre surfaţa pămîntului; iar cînd apare un instrument mai perfecţionat, acela din rar la început se înmulţeşte, pe cînd cele mai proaste, mai primitive se împuţinează şi dispar; precum vedem în zilele noastre că dispare furca şi fusul dinaintea roatei de tors, şi precum dispare la rîndul său roata de tors dinaintea maşinei mule-jenny; precum s-a împuţinat şi a dispărut mamutul dinaintea renului, şi renul dinaintea caprei ş-a oaiei. Pretutin-elene apariţiune, perfectibilitate şi dispariţiune. Calculînd timpul cît a trebuit să treacă de la întîia apariţiune a acestor unelte pînă la aceea a instrumentelor de bronz, după timpul necesar pentru formarea straturilor de pămînt care le despart, geologii cred că a trebuit să fi trecut cel puţin 50.000 do ani. întrebuinţarea uneltelor pare că coincide cu domesticirea eînelui, ale cărui rămăşiţe de oseminte se găsesc alături şi chiar amestecate cu d-ale omului şi ale animalelor de hrana; ceea ce dovedeşte într-un mod incontestabil că omul, care la început s-a hrănit cu fructe, cu ierburi şi cu rădăcini, a devenit mai tîrziu carnivor; a trecut dintr-o stare defensivă la o stare ofensivă şi atunci a trebuit să caute mijloace artificiale cu cari să se poată servi, ca să învingă şi să ajungă animalele mai tari în muşchi şi mai iuţi la picior decît dînsul. Fluierile de os găsite în vizuniile cu oseminte de om îi serveau negreşit pentru a-şi chema cî-nii, a-şi găsi tovarăşii şi a momi pasările. Acele de os şi cuţitele de silex probează că ştia să întrebuinţeze pieile pentru a-şi face cu ele îmbrăcăminte. Din epocele preistorice cari au preces epoca de bronz în Europa centrală s-a găsit pe oase de fildeş, pe coarne de ren şi pe plăci şistoase (ardoise) trăsături cari figurau animale dispărute sau mutate din regiunile noastre, precum, între 84 -altele, pe un os s-a găsit însemnat lupta între mamuţi şi reni. Locuinţele lacustre, cari s-au descoperit în fundul unor lacuri ale Elveţiei şi ale altor ţări, par că ar coincidă cu epoca pietrei lustruite şi a bronzului. Gît pentru întrebuinţarea focului, găsim urme chiar în tărîmurile unde s-a arătat cea mai veche apariţiune a omului. Nu se poate însă vedea nimic care să ne arate prin ce mijloc şi-l procura, căci şi astăzi se mai găsesc populaţiuni sălbatice cari nu ştiu face foc altfel decît luîndu-1 unii de la alţii. Unele triburi au şi astăzi păzitori pentru conservarea focului, precum era la romani vestalele, cari păzeau flacăra sîntă în templul Vestei. După calculele geologilor a trebuit să treacă cel mai puţin 100.000 de ani pentru formarea tărîmurilor cari s-au depus de la apariţiunea rămăşiţelor şi indicelor cari probează -existenţa omului. Aceasta este cifra ce ştiinţa poate indica pînă acum cu aproximaţie ca timpul de cînd există pe faţa globului fiinţa care şi astăzi stăpîneşte pământul31. Aci se opresc apreţierile geologilor asupra omului şi dau rîndul antropologului, etnografului şi istoricului. Varietatea tipurilor omeneşti Multe şi variate sunt pietrele de tot felul cari se află pe faţa pământului; ele se prezintă sub milioane de forme şi cu tot felul de aparenţe; dar cînd le cercetăm cu băgare de seamă şi intrăm în amărunte, cercetîndu-le atît din punctul de vedere al formelor, cît sub acela al compunerii lor, ele se pot deosebi în trei mari categorii, sau, mai bine zis, în trei mari familii, bine distinse şi bine caracterizate, ale căror baze sunt varul, silicele şi carbonul. Aceste trei elemente amestecate şi unite în toate modurile şi în deosebite condiţiuni şi proporţiuni, trecute şi petrecute prin foc şi prin apa, prin topire şi prin disoluţiune, prin precipita-ţiune şi prin cristalizare, supuse la influenţa diverselor acţiuni ale puterilor fizice de sus, de jos şi la influenţele climaterice, ni se prezintă nouă sub mii de milioane de aspecte, împletite între dînsele şi amestecate cu rămăşiţe de fiinţe cari au vieţuit pe uscat şi în apă, pe timpul pe cînd 85 se formau tărîmurile cărora ele aparţin şi ne dau varietatea, ce vedem. Rareori cele trei elemente mai sus indicate se află intr-o-stare de puritate şi numai ca o excepţiune le întîlnim cîte-odată astfel; şi chiar atunci le găsim în cantităţi aşa de mici,, incit sunt ceva rar, chiar preţioase, ca un accident. Ceea ce zicem despre stîncile din cari se compune coaja, globului nostru^ se poate zice şi despre oamenii cari locuiesc pe suprafaţa lui. Multe şi varii sunt fizionomiile, feţele şi trăsurile lor, toţi oamenii însă aparţin unui şi aceluiaşi; neam: neamului omenesc; ei se deosebesc atît de mult între-dînşii, încît, cu puţină deprindere şi băgare de seamă, fiecine poate distinge lesne şi clasa pe seminţii (race) şi chiar preciza ţările cărora aparţin. Oamenii se pot împărţi în grupe şi orîndui pe seminţii şi pe familii după regulele şi prescripţiunile ştiinţei, precum se face şi pentru studiul altor fiinţe organice, sau inorganice, pentru animale, pentru plante, pentru minerale etc. Întîlnind un arab, un georgian sau un rus, anevoie ne putem înşela despre ţara şi soiul căruia aparţine. Neamul om, cercetat şi studiat din toate privirile lui fizice şi morale, unii l-au redus la trei tipuri primordiale, bine determinate şi bine caracterizate prin coloarea pielei şi prin structura osoasă. Acele trei clase primitive sau primordiale, îneuscrin-du-se şi curcindu-se între dînsele mai multe generaţiuni succesive sau intermitente şj supuindu-se influenţei deosebitelor feluri de vieţuire, au dat varietăţi nenumărate de soiuri, de familii, de naţiuni, de popoare şi de individe; fiecare ou obiceiuri morale şi dispoziţiuni cari le sunt proprii; înfă-ţişîndu-se fiecare sub aspecte distinse, după origina şi localităţile cărora aparţin; întocmai ca varietăţile stîncilor geologice şi ca rămăşiţele fiinţelor cu cari au trăit în epo-cele cînd s-au format sau cînd s-au transformat. Oricum am considera pe om, nu se poate tăgădui că sunt multe şi mărunte cauzele cari l-au adus în starea în care îl vedem, în deosebitele localităţi; fie acele cauze rezultatul a simple modificaţiuni supravenite la animale de condiţiuni mai inferioare, precum susţine Darwin şi şcoala sa, fie ele generaţiuni spontanee, selecţiuni naturale sau împrăştierea neamului lui Noe; nu este mai puţin adevărat că diferin- 86 ţele există şi că nu ne putem opri d-a recunoaşte că există deosebiri însemnate între oameni, atît în ordinea fizică, cît -şi în cea intelectuală. Acele deosebiri le vom numi seminţii. Unitatea neamului omenesc Seminţiile sunt multe, dar neamul om este numai unul. TBlumenbach a dovedit într-un mod peremptoriu unitatea fizică a omului, şi printr-aceasta a dat ştiinţei etnologice o bază şi i-a deschis un cîmp larg şi întins. Consecinţa teoriei •sale este că omul civilizat nu este o fiinţă alta decît sălbatecul, trogloditul, transformat prin clima în care a trăit, prin educaţiunea ce a primitA prin ştiinţă şi printr-o sută .şi o mie de acţiuni anevoie de enumerat52. Antropologiştii au dezbătut mult timp ceşti unea de a şti dacă omenirea se compune din una sau mai multe neamuri, o cestiune care a împărţit pe învăţaţi în două tabere bine distinse: în monogenişti şi poligenişti. Oriunde am zice că începe omul, nu se poate tăgădui că •există unitate de neam şi că toate varietăţile şi soiurile ce vedem şi despre cari ni se povesteşte nu sunt decît o consecinţă a legii perfectibilităţii ce se observă în natură întru toate şi la toate. „Menţionînd unitatea neamului, zice Humboldt, lepădăm printr-o consecinţă necesară trista distincţiune de seminţii superioare şi seminţii inferioare. Sunt, fără îndoială, familii de popoare priimitoare de cultură, mai luminate şi mai civilizate decît altele, dar nu se poate zice că unele ar fi mai nobile decît altele. Toţi oamenii sunt făcuţi pentru libertate, pentru libertatea aceea care într-o societate puţin înaintată aparţine numai individului, dar care la naţiunile chemate a se bucura de instituţiuni publice constituie dreptul comunităţii întregi. O idee care apare ca printre negurile istoriei, lăţind pe toată ziua salutarul său imperiu, idee care probează mai bine decît oricare alta faptul, atît de des constatat şi ade-seaori rău înţeles, al perfectibilităţii generale a neamului, este ideea unităţii omenirii. Ea tinde a doborî stavilele pe cari prejudeţele şi scopurile interesate le-au ridicat între C7 oameni şi face să se considere omenirea fără distincţiune de religiune, de naţiune şi de colori, ca o mare familie de fraţi* ca un corp unic, pornit către una şi aceeaşi ţintă; către libera dezvoltare a puterilor morale. Această ţintă este scopul final, scopul suprem al socialităţii". Cînd considerăm o serie de fiinţe şi pornim de la acele cu aparinţă simiană, spre a ne sui pînă la omul civilizat* este cu neputinţă a fixa un punct bine determinat de unde să se poată zice că d-acolo trebuie să înceapă omul. Se ştie că au fost soiuri, seminţii sau varietăţi de oameni cari s-au stins cu totul şi despre cari se pomeneşte numai ca nişte oameni de o treaptă cu totul inferioară, mai jos de scara inteligenţei decît toate speciile cunoscute astăzi. Humboldt ne spune că a văzut chiar el, în America de Sud, un papagal care profera cuvinte dintr-o limbă care nu mai există. Schaffhausen crede că soiurile cari locuiau odinioară în Europa erau cu mult inferioare celor de astăzi. Citi secoli trebuie să fi trecut pînă ce oamenii să fi ajuns-a nu se mai mînca între dînşii şi pînă au putut să-şi reguleze relaţiunile sociale? Cîţi secoli vor trebui să mai treacă pînă vor ajunge a nu se mai invidia? a nu se mai persecuta unii pe alţii şi pînă vom înţelege toţi cu toţii că fericirea unuia este un bine pentru toţi, precum nenorocirea fiecăruia este un rău comun ! Se mai găsesc oameni cari, prin unghiul lor facial, prin volumul şi greutatea creierilor şi prin slăbiciunea facultăţilor intelectuale, se pot pune alături, dacă nu şi mai jos, cu gorilul şi cu orangutanul. Scara intelectuală la om este foarte întinsă, de vom compara pe guşaţii cretini din valea de Aosta şi-i vom pune în cumpănă cu oamenii civilizaţi ce vedem în vecinătatea lor, cu un Rousseau, cu un de Saussure sau cu un De Candolle, să sperie mintea omului de abisul care desparte aceste fiinţe de acelaşi neam53. Cînd privim la unele seminţii ale Africei şi ale Americei, ne uimim, măsurînd timpul ce a trebuit să treacă peste omul sălbatic, pînă să ajungă la starea în care-1 vedem în ţările civilizate. Nu încape îndoială că oamenii din secolul nostru sunt mai deştepţi decît acei din timpii primitivi şi că omenirea merge progresînd în toate privinţele, lărgindu-şi mereu 83 cercul fizic, moral şi intelectual. Oamenii cei mai învăţaţi dintr-un secol sunt nişte ignoranţi în mijlocul învăţaţilor secolilor următori, precum învăţaţilor din zilele noastre le-lipseşte o mulţime de cunoştinţe, de cari au să se bucure generaţiile viitoare. Aristotelej unul din cele mai mari geniuri cari au existat vreodată, nu cunoştea cauza fluxului şi refluxului, nu putea să înţeleagă de ce marea se suia şi scădea zilnic şi regulat în Eurip54. Archimede, dacă ar învia d-odată cu toate cunoştinţele şi cu toată ştiinţa sa, ar rămânea în uimire şi nedomirire dinaintea unei locomotive, alergînd ca năluca, ducînd cu dînsa o sută de vagoane, dacă ar auzi în telefon vocea unui amic de la un capăt al pămîn-tului la altul. Cine poate spune unde se află limita dezvoltării spiritului omenesc? Dacă nu cunoaştem marginile spiritului şi apogeul omului, cunoaştem şi mai puţin unde începe el: care era înfăţişarea fizică a celui dîntîi om şi care era starea lui morală? Să fi semănat el oare întru toate la corp şi la minte cu oamenii de astăzi? cu care din ei? Şi prin ce tranziţiuni a trebuit să treacă ca să devie ceea ce-1 vedem? învăţatul Huxley, care a făcut un studiu anatomic atît de conştiincios asupra omului55, ne arată în scrierea sa intitulată: Evidence as ta man’s place in nature* că în privinţa craniului şi a dentiţi-unii gorilul şi cimpanzeul se apropie mai mult de om deeît de maimuţă; el ne arată ceva mai mult, ne dovedeşte că există o mai mare deosebire între greutatea creierilor a doi oameni din două trepte extreme ale scărei intelectuale, deeît între greutatea creierilor unui om şi aceea a unui goril. Greutatea cerebrală a unui goril adult este, în termen de mijloc, de 340 de grame; şi creierii de om, cei mai uşori, după experienţele d-lui Wagner, fiind de 1.020 de grame, diferenţa este numai de 680 grame, pe cînd a găsit că diferinţa între creierii a doi oameni se poate sui pînă la 752 de grame. Fără de a atinge cîtuşi de puţin eestiunea soluţiunii de continuitatea între om şi animalele inferioare, cestiune cu totul afară din cadrul ce mi-am impus, cred însă de un mare folos, întru ceea ce priveşte dezvoltarea fizică, a expune aci cîteva noţiuni asupra animalelor aşa numite antropoide^ * Precizarea locului omului în natură. Antropoizii Această specie constituie mai cu deosebire patru clase: gibonii, oranghii din Asia răsăriteană, cimpanzii şi gorilii din Africa apuseană. Gibonii şi oranghii formează neamul simia şi hilobati; •cimpanzii şi gorilii constituie neamul troglodit: ence-eko şi pong56. Gibonii se găsesc la Tava, la Sumatra, la Borneo, Malaga, Siam, Aracanu şi pînă în Industan. Ei trăiesc în munţi; nu sunt mai nalţi de patru palme şi jumătate din creştet pînă în tălpi; sunt inimoşi^ iuţi şi răi. După arătările lui Miiller, lui Duvanel, ale doctorului Martens şi a lui Waterhouse, acest animal este simţitor şi prinde simpatie pentru om57. Orangul sau orangutanul se află la Sumatra şi la Borneo, trăieşte la cîmp şi în păduri; este ceva mai răsărit decît gibonul. Doctorul Savage îl numeşte mias, după numele ce-i dau locuitorii Borneului. Se deosebesc mai multe soiuri şi varietăţi de orangutani; Savage îi împarte în mias-pappan sau zimo şi mias-kassu. Cimpanzeul trăieşte la Mpongun pe malul rîului Gabun, pe litoralul Africei. Indigenii îl numesc ence-eko (om degenerat), nume din care europeii au făcut iocko. Cimpanzii umblă în cîrduri, femelele şi puii cu cîte un singur mal; talia lor nu trece de cinci palme. Gorilul, aşa cum îl descrie doctorul Savage şi Ford, este de o statură şi mai mare şi are şi mai multă putere; el locuieşte în Guineea, de la Camarum pînă la Angola, în munţii de Cristal. George Benett şi Winslow Dawis spun că vocea lui este atît de puternică, încît se poate auzi la o depărtare de opt kilometri: „Nici o voce de tenor, zice G. Benett, nu poate avea puterea strigătului celui mai mic goril. Deşi sunetele şi tonurile articulate de goril şi de cimpanzeu sunt puţin numeroase şi puţin variate, pare însă că aceşti antropoizi ar avea între dînşii sunete şi strigăte de înţelegere". George Benett combate pe acei cari conchid dinti-a-ceasta că gorilul şi cimpanzul ar fi un soi de om; şi zice că vorbirea nu este o dovadă absolută de putere intelectuală; el crede că este mai mult efectul conformaţiunii larinxului şi al limbei; şi într-aceasta aduce ca exemplu animale de •condiţiuni foarte inferioare în privinţa intelectuală, pre- ■90 cum papagalul, gaiţa şi altele, cari articulează intr-un mod! foarte desluşit, pe cînd alte animale, cari sunt înzestrate cu o inteliginţă mult mai mare, precum maimuţa, cinele* calul, elefantul etc., nu pot articula nici o silabă. E.1 zice că facultatea vorbirii pare că depinde şi de latitudine; şi drept probă spune că, mergînd spre ecuator, vocea devine mai sunătoare. S-a observat la cîni că îşi pierd puterea lătratului, cu cît se apropie de pol. Gorilul are multă asemănare cu omul. Călătorii cari au avut ocaziunea să întîlnească acest animal şi să tragă cu puşca asupra lui mărturisesc că au simţit o mare mustrare de cuget la expresiunea de durere a animalului rănit. Doctorul Du Chaillu ne povesteşte despre un fel de oameni numiţi anzici, un soi foarte rău, care, pîn timpul lui Pigafetta, locuia în locul unde se află astăzi ogobai şi bake-lai, oameni cruzi cari se mîncau unii pe alţii chiar în familie, ceea ce nu se vede la ceialalţi antropofagi, căci aceşti nu mănîncă decît pe străini, pe prizonieri şi pe inimici. Despre aceşti anzici, Pigafetta ne spune ca erau conduşi de o căpetenie căreia se supuneau. Ei nu se mai află astăzi nicăiri; pare că au pierit cu toţii; nu se mai găseşte nici urmă de prezenţa lor nicăiri; au dispărut cu totul58. Clasificarea seminţiilor Genul sau neamul omenesc este unul, dar seminţiile, soiurile şi variaţiunile sunt multe. Este peste putinţă a trece printr-unul din oraşele acelea în cari se fac schimburile comerciale între două continente, precum sunt Constanti-nopolul, Smirna, Alexandria, Marsilia, Liverpool etc., fără de a fi cineva impresionat de mulţimea tipurilor ce întîl-neşte, de deosebirile ce există în formele şi fizionomiile trecătorilor, în porturi şi pe strade. Oricine a avut ocaziunea să treacă printr-un bazar-caic (barca omnibus) de la Scutari la Constantinopol sau să stea să privească la trecători de pe podul de peste Cornul de Aur, din Galata la Stam-bul, a putut în cîteva zile să fie în stare să distingă seminţiile, soiurile şi naţionalităţile, să recunoască şi să deosebească din vedere un slav de un italian, un turc de un grec, un indian de un tătar, ca un geambaş care se poate pro- 91 nunţa cu certitudine dacă un cal este de soi englez, arab, perşeron sau andaluz, dacă e trepădător sau alergător şi de •este iute sau moale. învăţaţii au studiat şi au căutat să claseze deosebirile ce există între seminţiile şi soiurile omeneşti. Unghiul facial, forma craniului, părul şi dentiţiunea au fost studiate din toate punctele de vedere, şi aceste studii au dat naştere unei ştiinţe cu totul nouă: antropologia şi etnologia. Unii antropologi au deosebit seminţiile în trei mari categorii: seminţia albă sau caucaziană, cea mongolă sau galbenă şi cea etiopică sau neagră, clasificare naturală, mai ales în aparenţă, şi oarecum conformă cu ceea ce ne zice Scriptura despre împrăştiarea fiilor lui Noe. Dar progresele ştiinţei antropologice au necesitat deosebiri secundare cu o mulţime de amănunte şi denumiri, ca să ne arate cum s-au amestecat seminţiile între dînsele, producînd gintele melaniană, harnită, semită etc. Întîia seminţie, numită caucaziană, ariană sau sudo-europeanâ, se deosebeşte prin regularitatea structurei ovale a capului. Unghiul fruntal sau facial este la dînsa foarte deschis, ochii sunt pe aceeaşi linie orizontală, mari şi bine crestaţi, umerii obrazului puţin cam răsăriţi, fălcile mici, şi coloarea pielei variind de la smolitul arabului la albeaţa flamandului. Oacheşi sau bălai se pot zice oameni cu pieliţa albă, sau simplu albi. Puri sau curciţi cu alte seminţii, ei formează fără îndoială soiul şi gintele mai inteligente, din care au ieşit popoarele cele mai civilizate din istoria veche şi modernă. Ea ocupă toată Europa, Asia occidentală, pînă la Gange, America civilizată şi partea septentrională a Africei. Dintr-această seminţie au ieşit luceferii omenirii: Homer, Aristotel, Dante, Michelangelo, Newton, Hu rufa ol dt etc. Tipul cel mai curat al acestei seminţii pare a fi astăzi omul care locuieşte între Marea Caspică şi Marea Neagră; de aceea şi Blumenbach i-a şi dat denumirea de seminţie caucazică. Acest învăţat, cercetînd craniul unui georgian, mort la Moscova, i-a găsit formele şi proporţiunile cele mai perfecte ce se pot vedea. „în totul acest craniu este atît de elegant, zice Blumenbach, şi de perfect, încît trebuie să nu aibă cineva simţul frumosului ca vizitînd colecţiunea mea să nu fie impresionat de frumuseţea şi de delicateţa :92 proporţiunilor lui. Acest craniu confirmă ideea unora despre marea frumuseţe a soiului georgian, pe care trebuie să-l luăm ca tipul idealului". Seminţia caucaziană a lui Blumenbach coprinde: 1. Cea mai mare parte a locuitorilor Europei. 2. Pe georgiani, pe cerkezi şi pe toate familiile Cauca-zului. 3. Pe evrei, pe arabi şi pe siriaci. Neamurile pe cari Richard le coprinde sub denumirea de iraniani aparţin seminţiei caucaziene a lui Blumenbach. Acest învăţat, ca şi Prichard, voind să se potrivească mai bine cu cartea Genezei, pune prototipul acestei seminţii între Marea Caspică şi Sînul Persic. A doua seminţie, cea mongolă, pare a fi originară din Munţii Altai; ea este caracterizată prin umerii obrazului ieşiţi în sus, chipul cam pleoştit, ochii mici şi traşi la coadă în sus, părul aspru şi rar, barba spînă şi coloarea pielei cam galbenă măslinie. Ea constituie popoarele imperielor Chinei şi Japoniei. Blumenbach o numeşte mongolă şi Prichard îi dă numirea de turană. Seminţia a treia este mărginită în partea meridională a Muntelui Atlas; coloarea neagră, fruntea fugind repede spre creştetul capului şi formînd cu linia fălcilor un unghi ascuţit; fălcile mari şi scoase, buzele groase. Ea pare a coprinde mai multe soiuri bine caracterizate, precum sunt soiul mozambic, cel boşiman şi cel hotentot. Corespunde oarecum cu aceea pe care marchizul de Gobineau o numeşte melaniană59. Cît despre malezi, alfuruzi, samoezi, laponi şi eschi-mozi, este foarte anevoie a-i raporta la vreuna dintr-aceste trei soiuri de mai sus; nu li s-a găsit încă în ordinea fiziologică caractere destul de bine determinate, ca să poată forma soiuri distinse. Tot astfel este şi cu naturalii Americii, pe cari cei mai mulţi antropologi îi privesc ca pe nişte ginte cari nici nu' se pot alătura pe lîngă vreuna din seminţiile vechilor continente, căci nu posed caracteristice destul de pronunţate, ca să poată înlesni clasarea lor într-o seminţie separată. Colorarea pielei lor este mai obişnuit roşie ca arama, au barba rară, părul lung şi negru, dar difer foarte mult între dînsele. Unele din populaţiuni au analogie cu seminţia mongolă a Asiei, pe cînd altele, prin forma nasu- 93 lui, prin ochii lor mari şi deschişi ca şi ai indo-europeilor, se apropie mai mult de aceştia. Deosebit de cele trei soiuri de mai sus, Blumenbach mai enumără în clasificaţia sa încă două altele: soiul american şi soiul malez. Etnologii însă de şcoala acestui mare naturalist le-au redus la cele trei principale de mai sus, confundînd pe aceste două din urmă cu seminţia mongolă. Prichard, căutînd o clasificare mai completă, mai ştiinţifică, a împărţit neamul omenesc în şapte seminţii: 1. seminţia iraniană 5. seminţia neagră 2. turană 6. papuană 3. americană 7. « alforusă 4. « hotentotă şi boşimană Dar acum mai în urmă d-nul Broca şi amicul său d-nul Topinard59 au admis ca criterie pentru clasificarea omenirii două tipuri extreme: tipul ortognat şi tipul prognat, caracterizate prin poziţiunea bărbiei sau a fălcei de jos, care în raport către linia frunţii este mai mult sau mai puţin ieşită afară. Prognatismul se poate aplica la toate soiurile, deoarece în seminţia cea albă, care este compusă mai cu seamă din tipuri ortognate, constatăm numeroase cazuri de progna-tism foarte pronunţat. Poate însă că într-adevăr contrariul să fie mai puţin frecuent printre popoarele de seminţie mongolică şi etiopică, cari se disting prin prognatismul lor. în clasificările tipurilor omeneşti, formele craniilor joacă cel mai mare rol. „Trimiteţi-mi cranii, multe cranii44, îmi zicea doctorul Topinard60 acum vreo şase ani, cînd vizitam expoziţiunea antropologică de la Paris. Mai toate clasificaţiunile adoptate pînă astăzi au fost bazate pe formele craniului, pe dinţi, pe colorile pielei şi pe calitatea părului, fără a se ţinea seamă de obiceiurile şi asemănările morale ce există între soiuri şi ginte, fără a se studia popoarele sub punctul de vedere al aptitudinilor şi al metodului cu care ele proced la dezvoltarea lor-Latham, preocupat de aceste consideraţiuni, a căutat să afle o clasificaţiune cu totul nouă61; el, împreună cu alţi filologi contimporani ai noştri, au încercat să bazeze clasificarea oamenilor pe deosebirile ce există în limbi şi în moravuri. Ei au urmărit aceste însuşiri pînă la obîrşia lor şi au încercat să fundeze o şcoală aşa-zicînd etna-filologică. 94 Importanta sa scriere Man and his migrations a însemnat o cale de urmat cu totul nouă în cercetările etnologice. Deşi Latham s-a aruncat în nişte cercetări foarte anevoioase, ideea sa însă a cîştigat adepţi în Anglia. Mai ales unul din amicii săi, învăţatul Fergusson, a căutat să urmărească originea ginţilor pînă şi în arhitectură, în arhitectura rustică si religioasă mai cu seamă, precum Max Mtiller şi alţii o caută în limbă, în cîntecele naţionale, în legendele şi în poveştile populare. Partea însă care poate da mai multe elemente este limba. Cunoştinţele adunate de Pigafetta asupra dialectelor nescrise ce el a auzit vorbindu-se în călătoria sa de circumnavigaţiune, catalogul limbilor din Saggio del universo al abatului Hervas, cercetările lui Holand, lui Adelung, lui Jung şi lui Vater; Asia polyglotta şi Sprachatlas al lui Klaproth, şi multe alte lucrări speciale asupra limbilor vorbite pe suprafaţa globului, sunt o mină bogată care se poate utiliza cu succes şi care va veni în ajutorul acelor cari caută să realizeze aspiraţiunile ştiinţifice a şcoalei etnografice celei nouă, în mijlocul căreia Latham ocupă locul de onor62. Oricare ar fi clasificarea la care se va opri ştiinţa, teoria lui Blumenbach de o singură şi comună origină rămîne neatinsă, căci deşi vedem o mulţime de soiuri de cai, de oi, de cîni, de porumbi şi de găini, unele de o coloare, altele de alta, unele cu părul lin, altele cu părul creţ, diferind prin forme şi prin calităţi, precum sunt şi oamenii, unii cu barbă, alţii spîni, unii cu unghiul facial mai ascuţit, alţii avîndu-1 mai teşit; însă şi ei ca şi celealalte neamuri animale se reduc la un singur om, la o singură pereche, şi seminţiile nu sunt decît formele unui neam unic, care se împerechează, păstrînd însuşirile şi facultăţile secundare ce se perpetuă prin transmiterile din generaţiune în generaţiune. GENERAŢII) NEA SPONTANEE ŞI SELECŢIUNEA NATURALĂ Seminţiile nu sunt, cum şi-au închipuit unii, gruparea mai multor neamuri ale unei clase de animale; căci de ar fi astfel, încrucişarea între seminţii sau curciturile ar deveni 95 sterpe, precum se întîmplă cu productele dobîndite prin încrucişarea de animale eterogene, precum între altele este calul cu asinul. Teoria de existenta unui neam unic pentru om este astăzi adoptată de mai toţi învăţaţii. Neamul omenesc porneşte de la misterul neînţeles încă al creaţiunii a unui singur mascul şi a unei singure femele. Dar cum de la o singură sorginte s-au produs atîtea seminţii, atîtea soiuri şi atîtea varietăţi de oameni, atît de deosebite între dînsele prin formă, colori, inteligenţă şi aptitudini? Ştiinţa este pînă la un punct acum chiar în stare a ne explica acest fenomen63. La noi ştiinţele naturale fiind puţin răspîndite, cred necesar a preciza unele ziceri adoptate şi întrebuinţate, precum sunt cuvintele: generaţiune spontanee şi selecţiunea sau alegerea naturală. Pentru o mai lesne înţelegere, voi lua exemple în fiinţele mai inferioare; voi lua scaietele sălbatec cunoscut în botanică sub numele de dipsacus. Sămînţa acestui scaiete, semănată într-un loc bine arat şi bine grăpat, dă un scaiete de o aparenţă cu totul nouă, un scaiete care nu seamănă nicidecum cu acela din sămînţa căruia a ieşit. Scaietele sălbatec, necultivat se perpetuă din an în an, din generaţiune în generaţiune secoli întregi, fără de a-şi schimba natura şi aparinţa sa cîtuşi de puţin; formele şi calităţile rămîn secuii aceleaşi; cultivat însă, el se preface în scaietele întrebuinţat la fabricile de postav, produce scaietele de netezit (chardonâfoulon). Printr-o singură cultură şi într-o singură stagiune, el a trecut de la o stare la alta, fără nici o tranziţiune. Să ne închipuim dar că, printr-o întîmplare foarte posibilă, o sămînţă de scaiete sălbatec dusă de vînt sau de piciorul vreunui animal ar cădea într-un pămînt frămîntat şi după aceea ar fi venit vreo pasăre să rîcăie acel loc; scaietele ieşit dintr-aeea sămînţă în asemenea condiţiuni va fi fără îndoială considerat de un naturalist, care nu ar cunoaşte împrejurările în cari s-a aflat, ca o varietate deosebită şi clasat ca un soi altul, pe cînd cl nu este decît o transforma-ţiune sau o perfecţionare a unui alt scaiete. Producţiunile de felul acesta se numesc în fiziologie generaţiune spontanee. Am dat această explicaţiune printr-un exemplu ca să nu se înţeleagă, precum cred unii, că şi fără germene s-ar putea ivi o fiinţă nouă64. 96 8(BLroTh'CA Wc[/Î?( STE Nieolaus Copernicus Charles Darwin '&U r PO JţOi KO MII APATIE Uat^OAmiOP de - • dx^ rn - ţj hA ca 7 ' * iBHMi Coperta volumului Măsurile şi greutăţile româneşti şi moldoveneşti. Împrejurări fizice sau morale pot da naştere la varietăţi de plante şi de animale în cari găsim calităţi şi proprietăţi ce nu se află la genitorii lor. în hor ticul tură s-au făcut progrese într-acest sens aşa de mari şi de numeroase, încît grădinarii pot produce varietăţi de flori şi chiar de fructe cu totul nouă. Cu cît o fiinţă este mai complexă, cu atît probabilităţile de transformare sunt mai numeroase şi mai curioase. Botaniştii pot dobîndi de la un arbore, sau de la o plantă, frunze, flori sau roade, după cum voiesc să cultive acea plantă. In creşterea animalelor domestice se produc o mulţime de prefaceri şi de transformaţiuni pe cari cultivatorii le fac să nască după voinţa lor şi după trebuinţele sociale- Unii din naturalişti, dînd o prea mare extensiune şi generalizare acestei teorii, s-au lăsat gîndului pînă la ideea unei singure fiinţe primitive, susţinînd că tot ce există s-a produs prin transformări succesive ale unei fiinţe primitive, trecînd din gradaţiune în gradaţiune; teorie foarte atrăgătoare şi amăgitoare, care a deschis un orizon prea mult întins imaginaţiunilor celor vii, dar care nu s-ar putea admite docît într-un aceiaşi gen, căci nimic nu autoriză, pînă acum cel puţin, a admite tranziţiuni de la un neam la altul. Un asemenea fenomen nimeni nu l-a putut nici observa, nici constata. Dacă privim la animalele domestice pe cari omul a avut interes a le transforma şi perfecţiona, ca să-i serve la trebuinţele sale, vedem, înfcr-adevăr, prefaceri şi schimbări miraculoase. Aşa, de exemplu, alegînd dintr-o turmă vitele cele mai bune şi împăreehindu-le într-un mod sistematic şi inteligent, s-au dobîndit, după multe încercări şi gene-raţiuni, specii de toată frumuseţea, mai ales la cai, cîni, boi, păsări etc. Sistema d-a împărechea productele cele mai bune şi cele mai frumoase dintr-o turmă, pe acele în cari se arată calităţile ce voim să dezvoltăm, se numeşte în fiziologie: alegere naturală sau selecţiune. Young65 zice că principiul de selecţiune naturală dă cultivatorului nu numai puterea de a modifica caracterul unei turme, dar chiar aceea de a o transforma cu totul. „Este un toiag magic, zice el, prin care putem chema la viaţă formele cari ne plac“. Lordul Somerville, vorbind de crescătorii de oi, se exprimă astfel: „Ar crede cineva că ei zugrăvesc mai întîi o formă 97 7 — Ion Ghica, Opere» voi. III perfectă ia care voiesc să ajungă şi apoi îi dau viaţă“. Sir John Sebright se obligă a da în trei ani porumbi de orice coloare şi de orice dispoziţiuni de pene i s-ar cere. în şase ani poate să producă porumbi cari să aibă ciocul şi labele după cum i s-ar cere de mai înainte. Alegerile naturale însă trebuiesc făcute cu cea mai mare circumspecţiune. In Silezia prusiană, unde creşterea oilor merinoase a luat o foarte mare extensiune, sunt cultivatori cari şi-au făcut o adevărată meserie din arta selecţiunii. La turmele lui Bising fiecare oaie era cercetată de trei ori pe an, apoi clasificată şi însemnată după un studiu minuţios, care decidea dacă trebuia sau nu destinată la reproducţiune. Cultivatorii cei vechi credeau că curcirea îmbunătăţeşte productele, astăzi însă este dovedit că aceasta era o eroare, şi crescătorii cei mari de vite ai Engliterei, ai Germaniei şi ai Arabiei se feresc de curcit-uri, ei întrebuinţează curcirea numai între individele ce ei numesc jumătăţi de soiuri sau subsoiuri, adecă între acele cari au între ele mai multe asemănări şi relaţiuni; şi chiar atunci ei o fac cu multă băgare de seamă, încît astăzi arta constă, în mare parte, în buna întrebuinţare a alegerilor naturale. D-l Tremeau, unul din cei mai mari partizani ai ideei îmbunătăţirii speciilor prin selecţiune, crede că calităţile fizice şi morale ale omului depind de o mulţime de alte împrejurări, chiar şi de formaţiunea geologică a ţărei în care se produce. Această aserţiune, deşi parc fundată, dar tot nu poate fi rădicată la înălţimea unei teorii, precum o crede învăţatul francez. îmbunătăţirea şi perfecţionarea speciilor este o ces-tiune foarte dificilă; cu atît mai dificilă, că pînă astăzi nu a putut fi supusă la nici o regulă; arta de crescător este mai mult un fel de intuiţiune; se poate zice că trebuie să fie cineva născut şi crescut producător de vite; este o ştiinţă care nu se poate învăţa din cărţi. Sunt puţini aceia, abia dintr-o mie unul, cari dezvoltîndu-şi facultăţile prin educaţiune, învăţătură, studiu şi practică pot deveni crescători folositori. Doctorul Hooker şi doctorul Asa-Grey observă, cu multă dreptate, că crescătorii nu produc d-a dreptul varietăţile ce vedem ivindu-se pe toată ziua în animalele domestice. „Nu putem, zic ei, nici produce varietăţi, nici opri pro- 98 ducerea lor; nu putem decît sa conservăm şi sa înmulţim pe cele produse. Nu se poate face alt, decît a pune fiinţele organizate in condiţiuni de o viaţă nouă“66. Prin serii de alegeri naturale, urmărite şi studiate se-coli întregi, crescătorii de vite europeni au ajuns a produce boul de Durham şi de Norfolk, vaca de Dovqn şi oaia merinoasă, calul arab şi englez, calul de Mecklemburg, de Normandia sau de Andaluzia, cocoşul de luptă (game coch) al englezilor etc. Cine ar putea zice, văzînd vitele perfecţionate şi comparîndu-le cu ale noastre, că şi unele şi altele ies dintr-una şi aceeaşi sorginte?! Mii şi mii de transforma-ţiuni, prin selecţiuni bine studiate, au produs deosebirile ce vedem. Este bine constatat şi dovedit că nu numai calităţile fizice se transmit de la părinţi la fii, dar chiar şi cele intelectuale şi morale. De vom cerceta de exemplu doi cîni de aceeaşi specie, fraţi de acelaşi tată şi din aceeaşi mumă, şi se vor dresa unul la vînat de păsări, prepeliţe, potîrnichi etc., celalalt la vînat de apă, raţe, Ieşite etc., este mai mult decît probabil ca căţeii ce vor naşte din cei dîntîi vor fi mai dispuşi a deveni prepelicari, vor avea mirosul mai dezvoltat, nasul mai bun, cum zic vînătorii, decît cei cari vor naşte din celalalt, cari vor fi mai dispuşi la vînat de raţe şi alte păsări acuatice. O altă cauză care are o foarte mare înrîurire asupra conservării şi propagării speciilor este alegerea sexuală. Femelele sunt foarte simţitoare la superioritatea ce o au masculii unii asupra altora, atît prin frumuseţe, cît şi prin putere. Sir B. Heron citează exemplul unui păun, carele, fiindcă avea pe penele lui nişte colori mai deosebite decît ceialalţi, era preferat de toate păuniţele şi ele nu mai lăsau pe ceilalţi păuni să se apropie de dînsele. Toţi vînătorii cunosc bătăliile cocoşilor sălbatici, cînd se adună primăvara într-un ochi de pădure în zori de zi şi se bat dinaintea găinuşilor, cari stau de-i privesc de pe copaci ca pe nişte cavaleri într-o arie (en champ dos), aşteptînd să cunoască pe învingător; dupăsăvîrşirea luptei se iau toate în zbor după cel mai viteaz, nesocotind pe cei învişi. Cocoşii sunt atît de înverşunaţi într-acele lupte, încît simt pe vînă-tori aproape şi nu zboară; se lasă să fie împuşcaţi. 99 7* Lupta între masculi pentru posedarea femelelor merge la unele animale pînă a stinge speciile cele slabe. „Deşi din asemenea lupte, zice Darwin, nu rezultă totdauna moarte, dar învinşii nu mai cutează să încerce a se reproduce, sunt siliţi să umble arasna, să fugă, să se rătăcească şi să trăiască singuri, izolaţi ca mistreţii solitari44. Un exemplu conchizător despre aceasta este ceea ce s-a constatat ia Paris cu ocaziunea rădicării necurăţeniilor de la Montfaucon; s-a dat în întreprindere distrugerea şoarecilor cari mişunau acolo şi comunicau prin canalurile stra-delor cu casele oraşului; s-a constatat dintr-acea vînătoare că şoarecele de Suedia, care fusese mai înainte vreme cel mai abondant în Paris, dispăruse mai cu totul, încît pe la anul 1850 mulţimea cea mare era de soi englez. Acest soi, întroducîndu-se în Franţa prin corăbiile venite din Engli-tera şi fiind mai puternici şi mai frumoşi decît cei din Suedia, au distrus pe aceşti din urmă, gonindu-i şi oprindu-i d-a se reproduce. Alegerea sexuală se observă şi la animalele de un ordin superior. Gorilul trăieşte în cîrdnri; dar îndată ce un mal ajunge la etatea de adult, lupta între cel tînăr şi cel bătrîn al cîrdului devine atît de crîncenă, încît mai totdauna se termină cu moartea celui bătrîn. Femelele dau preferinţa celor puternici şi frumoşi. Am intrat într-aceste amărunte, fiindcă în ordinea reproducerii, fiziologia şi anatomia ne arată că toate legile na-turei observate la animale se găsesc întocmai şi la om, modificate negreşit în aplicarea lor prin educaţiune şi prin legile sociale. înmulţirea şi dispariţiunea speciilor Legea dispariţiunilor şi transformaţiunilor observate la animale este adevărată şi pentru gintele şi seminţiile omeneşti. Printr-o cauză sau printr-alta ele dispar, se transformă şi se perfecţionează. Orice fiinţă, ca orice lucru, trebuie să aibă raţiunea de a fi în condiţiunile cerute de împrejurări şi de necesităţi. 100 Din concursul mai multor cauze, a deosebitelor condi-ţiuni, atît intrisece ale naturei omului, cît şi a influenţelor dinafară, geologice, atmosferice, climaterice, sociale’şi politice, s-au produs mulţimile de seminţii, de soiuri şi de varietăţi de oameni ce se văd astăzi pe faţa pământului. Din amestecul de singe şi din curciri au ieşit ginte nouă, repedea înmulţire a unor soiuri şi tendinţa spre împuţinare şi chiar spre dispariţiune a altora. Acele transformaţi-uni perpetue şi constante, deşi ştiinţa nu ne dă încă mijloace sigure de a le regula, dar istoria ne pune, pînă la un oarecare punct, pe cale d-a Ie urmări. Este necontestabil că în seminţiile inferioare ale Americei, în negrii Africei există o mare tendinţă spre împuţinare şi dispariţiune, pe cînd pe de altă parte seminţia albă, care s-a introdus de puţini ani în noul continent, prosperă şi se înmulţeşte într-o pro-porţiune foarte repede; totodată s-a observat la dînsa şi o tendinţă de transformare care a devenit destul de aparentă la englezul şi la germanul american. După cîteva generaţiuni vocea i se schimbă; mai toţi americanii vorbesc cam pe nas, obrazul li se lungeşte, bărbia ia o dezvoltare mai mare în lungime şi în ieşirea bărbiei. Pe cînd alhii se înmulţesc, negrii şi pieile-roşii se împuţinează. Femeile de coloare au mai multă aplecare către bărbaţii cei albi decît către cei de coloarea lor. Naturalii Americei consideră chiar ei culoarea feţii lor ca un semn de inferioritate. Negrii mai ales se simt foarte umiliţi de coloarea lor; au de cea mai mare ofensă de a le zice că sunt negri. De cînd s-a desfiinţat robia în Statele Unite de sud, negrii zic nu că sunt liberi, ci zic că sunt albi şi nu permit a le vorbi cineva de culoarea lor. La om, pe lîngă cauzele fizice, mai intervine şi un alt element care contribuie mult şi acela la înmulţirea sau la împuţinarea seminţiilor: oamenii de coloare albă sunt mai activi şi mai laborioşi; ceea ce face că ei se bucură de o bunăstare mai mare, se nutresc mai bine. sunt mai curaţi, au locuinţe mai bune, se spală, se păzesc de frig şi de căldură, iau precauţiuni higienice, caută să afle mijloace d-a înlătura şi d-a vindeca o mulţime de boale destructoare ale vieţii şi degeneratoare speciei; se silesc a împuţina cît se poate cauzele de mortalitate şi a mări durata vieţii. Sta- tisticile probează în mod necontestat că viaţa de mijloc creşte necontenit la naţiunile civilizate, pe cînd aceea a oamenilor de coloare scade. împuţinarea oamenilor de coloare se observă mai cu seamă în coloniile unde s-a desfiinţat de mai mulţi ani sclavagiul. Negrii leneşi se lasă mizeriei şi nu iau măsuri profilactice în contra epidemiilor şi a contagiunilor67. Transformaţiunile şi stingerile de specii nu ating nicidecum legea perfectibilităţii, căci ele nu se fac în detrimentul gintelor active şi inteligente. Toussenel, vorbind de popoarele active şi de popoarele indolente, zice: „cei verticali au să cucerească pe cei orizontali4*. „Cestiunea stingerii şi amalgamării seminţiilor, zice Latham, este veche ca istoria. De la începutul perioadei istorice toate familiile şi-au alterat caracterele lor esenţiale. Populaţiunile de astăzi ale Bulgariei, ale Albaniei şi ale Turciei sunt o introducţiune recentă în locurile unde se află. Ce erau cele vechi? Traci şi geţi, ni se răspunde. Dar, întrebăm larîndul nostru, ce erau tracii şi geţii? Germani! ne zice un scriitor, slavi ne răspunde altul, o naţiune care s-a stins şi nu mai există, ne spune un al treilea. într-un cuvînt, nedomiriri, îndoieli şi diverginţe de opiniuni. în multe privinţe însă ştim ceva despre dînşii; ştim multe despre relaţiunile lor politice; cunoaştem bunăoară cum au vieţuit unele din grupele lor; în privinţa însă a cîasifica-ţiunii lor în varietăţi de soiuri, avem încă puţine elemente pe cari să ne putem întemeia. Grecii, deşi au scris istoria civilă a omului, dar istoria lui fizică a fost cu totul neîngrijită la dînşii“68. Humboldt, în privinţa transformării şi a dispariţiunii unor ginte, zice: „Unele ginte, tare lipite de pămîntul ce ocupă, au putut fi împinse, chiar desfiinţate, prin prezenţa altor ginte mai dezvoltate, încît d-abia să ne mai fi rămas despre dînsele o amintire pe care istoria să o poată aduna; altele iar, aflîn-du-se în împrejurări în cari, simţindu-se inferioare, fug, trec mări şi ţări; astfel unele popoare au devenit navigatoare şi au dobîndit cunoştinţele geografice14. Astăzi mai mult decît oricînd, existenţa şi perpetuarea unei ginte este strîns legată de dezvoltarea’sa morală şi 102 intelectuală; orice popor este condamnat a pieri, dacă nu are o misiune de împlinit, sau dacă nu o înţelege, nu îngrijeşte de dînsa şi nu se aplică la realizarea ei. Formarea şi disoluţiunea, viaţa şi moartea sunt nişte condiţiuni fatale, de cari nimeni nu poate scăpa. Materie şi formă, toate îi sunt supuse. Spiritul le adună şi le dă o viaţă. Cînd el se corumpe, cînd materia se strică, se desface şi se dizolvă. O gintă, o seminţie dispare, dar reapare sub âltă formă şi in alte condiţiuni, ca să primească spiritul, care numai el poate da viaţă, legi şi unitate. într-o societate pornită spre disoluţiune, Mîntuitorul a zis: „Va veni spiritul adevărului, spiritul sînt pe care astăzi lumea nu-1 poate primi, fiindcă nu-1 vede şi nu-1 cunoaşte”. Dar oare omul, astfel cum vedem pe cel mai inteligent, cel mai perfect, să fie el apogeul acestui neam?. Observa-ţiunile ne dovedesc că din secol în secol el se dezvoltă mai mult în părţile sale fizice şi în organele acelea cari prezidă la lucrarea intelectuală. Cercetînd armurele cavalerilor celor mai lăudaţi din istorie pentru puterea lor fizică, acele armuri sunt strimte pentru succesorii lor; talia celor de astăzi este mai răsărită. în cimitirul de la Pere-Lachaise din Paris, s-a constatat că ţestele scheletelor de prin timpul lui Ludovic [al] XII [-îea] erau mai mici decît ale parizienilor din zilele noastre. Un poet englez reprezintă pe Newton dus în cer de un înger care îl arată celoralalţi îngeri ca un specimen de o fiinţă nouă apărută pe pămînt. Este necontestabil că omul merge perîecţionindu-se neîncetat. Dacă se găsesc între oamenii unui popor unii superiori celoralalţi, dar se găsesc şi popoare întregi cari sunt superioare celoralalte. Cercetarea diferinţelor ce există între deosebite seminţii, ginţi şi populaţiuni, cari le caracteriză şi determină tendinţele lor sociale şi distribuţiunea lor pe faţa pămîntului, a devenit obiectul unui studiu special pentru care fiziologia, geologia, paleontologia, arheologia, istoria şi filologia aduc fiecare contigentul lor, — studiu de cel mai marc interes şi de cea mai mare importanţă pentru sociologie. „Cunoaşte-te pre tine” a zis un filozof, ştiinţa cea mai anevoie. 103 SEMINŢIILE, SOIURILE SAU RASELE Neamul omenesc sau neamul om este unul, dar deosebirile ce există între om şi om, de la un continent la altul, de la o climă la alta, de la o ţară la alta, de la un loc la altul, sunt multe şi nenumărate. Antropologii, etnologii şi istoricii au căutat, precum am arătat, a clasa diferenţele ce există între seminţiile, varietăţile, popoarele şi populaţiu-nile cari locuiesc pe faţa pămîntului, au căutat a găsi un tip la care să poată raporta pe celealalte şi care să poată servi ca termin de comparaţiune între diferiţi oameni. Au căutat să găsească rezolvarea problemului în conformaţiunea fizică, în coloarea pielei, în forma şi capacitatea craniului, în dezvoltarea mai mare sau mai mică a fălcilor, în forma dinţilor etc. Cereetînd obîrşia caracterelor fizice, morale şi intelectuale, în obiceiuri, în cîntcce, în legende, în arhitectură şi în tot ce este popular, în toate lucrurile de cari omul nu s-a putut despărţi. Călătorii întinse, cercetări ostenitoare şi interesante, scrieri de cea mai mare însemnătate au îmbogăţit cunoştinţele antropologice şi etnografice, dar problemul este încă departe de a fi rezolvat. Dacă pentru celealalte fiinţe ale regnului naturei clasificarea este mai lesne si mai simplă, aceasta se explică lesne; provine din cauză că fiarele sălbatice şi plantele pe cari omul n-a avut nici interes, nici trebuinţă să le ducă cu sine dintr-un loc într-altul, nu s-au putut depărta mult de circumscripţiunea în care s-au pomenit, în care au trăit şi unde şi-au putut păstra natura şi caracterele lor originale; pe cînd omul, fiinţă cugetătoare, liberă, întreprinzătoare şi perfectibilă, transportîndu-se la depărtări necomensurabile, dintr-un continent într-altul, dintr-o climă într-alta, dintr-o latitudine într-alta, peste mări şi peste ţări, în cîrduri sau izolaţi, cu voie sau fără de voie, sau conduşi de stele, de vînturi, luaţi de curentele rîurilor şi ale mărilor; amestecul sîngelui unui soi cu altul, nu numai că s-a făcut mai lesne deeît la celealalte fiinţe, dar a fost chiar inevitabil; s-a impus în toate modurile şi în toate [proporţiunile, şi a produs, prin curcire şi prin modul vieţuirii, o mulţime de soiuri şi de varietăţi cari s-au depărtat de la tulpina lor primitivă. Prin obiceiurile contractate, prin influen- 104 ţele atmosferice şi prin felul vieţuirii s-au alterat caracterele lor primitive aşa de mult, încît nu mai seamănă întru nimic cu genitorii primitivi; şi a devenit foarte anevoie, dacă nu şi chiar imposibil, de a urma şi descurca tranziţiu-nile prin cari au putut sau au trebuit să treacă acei pe cari îi găsim astăzi în deosebitele ţari şi d-a izbuti a-i clasa, într-un mod ştiinţific bine înţeles. Deosebirile ce vedem între seminţii şi popoare au ajuns a fi atît do numeroase, încît de multe ori două soiuri cu totul diferite se confundă atîta, încît la întîia vedere s-ar părea că sunt un singur şi acelaşi soi, conţinînd numai varietăţi; pe cînd altele, aparţinînd aceleiaşi tul pine, ajung a diferi într-atîta, încît s-ar putea clasa îndeosebi. Astfel europeii, de exemplu, ca ariani, aparţin uneia şi aceleiaşi tulpini cu indienii, şi cu toate acestea vedem că astăzi diferă cu totul unii de alţii, pe cînd nu diferă mult de evrei cari sunt dintr-o altă seminţie. După părerea mai multor învăţaţi, una din cauzele cari au contribuit mai mult la transformările oamenilor a fost curcirea. în privinţa aceasta, Broca observă că cele dintîi produc-ţiuni ale curcirii sunt de cele mai multe ori nişte fiinţe eterogene, iin amestec de asemănări cu genitorii lor, dar cu o mulţime de gradaţiuni imperceptibile; dar dacă acele curciri urmează succesiv, mai multe generaţiuni într-acelaşi amestec eterogen de la început, atunci rezultă un soi fix şi omogen cu totul nou, care participă de la amîndouă soiurile primitive. Aceasta lege a fiziologiei nu se poate tăgădui pentru celealalte animale; din ea rezultă îmbunătăţirea soiurilor animalelor domestice, a oilor, porumbilor etc., şi despre ea, ca un exemplu din cele mai eonchizătoare, este rasa cailor englezi dobîndită prin curcirea constantă a soiului indigen cu soiul arab, prin alegeri bine chibzuite, cari au produs caii cei mai apţi pentru alergări de-a călare şi cei mai buni pentru ham, fie ca putere, fie ca treapăd. Sub punctul de vedere al naturei fizice, omul este supus tuturor legilor cari domnesc natura fizică a celoralalte animale. Şi, deşi în privinţa curcirilor primitive, ştiinţa posedă pînă astăzi alt mijloc de apreciare cîecît cărţile cele sfinte şi cîteva date istorice şi legendare ce se găsesc pe ici pe colea despre invaziunile, cuceririle şi emigraţiunile popoarelor şi 105 a seminţiilor; dar cercetarea şi comparaţiunea caracterelor şi a deosebirilor ce există între organele scheletului omenesc pot conduce uneori la originea primitivă şi la descoperirea tranziţiunilor şi fazelor prin cari a trecut un soi. Deosebit de ceea ce a putut introduce curcirea, mai sunt şi alte multe cauze cari alterează şi modifică natura fizică şi intelectuală a unui soi. Dintre acestea una este şi hrana care şi dînsa dă animalelor însuşiri cari se transmit din generaţiune. Crescătorii de cai zic cu multă dreptate că „talia calului se află în traista cu orz a mînzului“. Acelaşi soi de cal născut şi crescut la munte diferă prin calităţile lui de talie, de tăria picioarelor şi prin legăturile corpului, de cel născut şi crescut la loc de cîmp. Formaţiunea geologică a pămîntului, flora şi fauna cu care se hrăneşte animalul determină într-însul prefaceri însemnate în aspect şi în însuşiri. Sunt mîncări cari îngraşă fără a da putere şi altele cari întăresc fără d-a îngrăşa. Cine nu cunoaşte acţiunea rubii (garance) asupra coloarei oaselor şi acţiunea unor ierburi asupra deosebitelor organe? Cine n-a constatat deosebirea dintre carnea de vită hrănită cu borhot de povarnă cu acea hrănită în livezi, sau a cărnii de berbece hrănit cu sohat cu acea din livezi sărate (presaţi). Carnea de ţap care nu se poate mînca în Asia, căci are un miros neplăcut şi nesuferit; ţapul transportat însă şi hrănit două trei luni într-o insulă d-aîe Arhipelagului, carnea lui devine cea mai bună şi mai căutată. Este observat că europeii transportaţi în continentul american îşi schimbă, după cîteva generaţiuni, în mod foarte simţitor, şi aspectul şi glasul. D-l Broca şi alţi antropologi au observat că lobi din statele de sud ale Americei, cînd se domesticesc, dobîndesc chiar de la a treia generaţiune o aparenţă diferită de a celor rămaşi sălbatici; aceasta s-ar putea zice şi de ţiganii de la noi din oraşe, cari, deşi sunt de un neam cu cei de la Dobreni, cu cei de laie şi netoţii, diferă însă de dînşii prin aparenţă. Netoţii aşezaţi la Vizureşti şi-au schimbat cu totul fizionomia, de cînd au fost stabiliţi. Asemenea exemple însă nu au putut face nici pe d-l Broca, nici pe cei de şcoala sa să admită puterea absolută a transformărilor. El citează pe eschimoşi cari, deşi se hrănesc cu mîncări animale, se îmbracă cu blăni groase şi locuiesc o climă aspră, unde luni întregi nu zăresc lumina soa- 106 relui, şi duc o viaţă cu totul diferită de a chinezilor de sud, cari locuiesc într-o climă caldă, se îmbracă uşor şi se hrănesc mai mult cu vegetale, şi cu toate acestea sunt două popoare cari diferă foarte puţin unul de altul. Asemenea observă şi pentru fugianii şi boducuzii Braziliei, dintre cari, deşi fugianii umblă despoiaţi şi se hrănesc mai mult cu scoici de mare, pe cînd bodocuzii trăiesc în păduri şi se hrănesc numai cu vegetale, însă seamănă unii cu alţii atît de mult, încît pe aceste două triburi le poate confunda cineva foarte lesne. Ceea ce este pozitiv este că unele soiuri se pot modifica mai lesne decît altele. In privinţa omului mai este şi o altă serie de acţiuni cari pot modifica nu numai natura lui fizică, dar şi pe cea intelectuală; acele influenţe sunt: acţiunea artelor şi meşteşugurilor. Meseria ce profesează un om ajută sau împiedică foarte mult dezvoltarea unor părţi ale corpului; la atleţi şi la hamali, de exemplu, vedem o dezvoltare însemnată a muşchilor braţelor şi a picioarelor; balerinii au braţele subţiri; artiştii dramatici dobîndesc o mare mobilitate în muşchii obrazului etc. Nu este îndoială că şi lucrările spiritului au înrîuriiea lor asupra dezvoltării volumului craniului şi a greutăţii creierilor; este admis în ştiinţă că există o adevărată core-laţiune între capacitatea intelectuală a omului şi forma şi dezvoltarea craniului şi a creierilor. Un instinct natural împinge pe om, ca şi pe toate animalele, a păstra puritatea soiului descendenţilor săi şi d-a îmbunătăţi soiul; şi nu încape îndoială că din partea soiurilor inferioare există o atracţiune bine declarată către cele superioare şi o adevărată repulsiune din partea soiurilor superioare către cele inferioare. Atît bărbatul cît şi femeia caută pereche puternică şi frumoasă. Selecţiunea naturală este un mijlocitor puternic de transformaţiuni în soiuri. Un soi, îmbunătăţindu-se, dobîndeşte o superioritate netăgăduită asupra soiului primitiv şi vice-versa; păstrarea purităţii unui neam îi asigură existenţa. Unii cred că îmbunătăţirea trebuie să se facă in acelaşi soi fără curcire. Arabii sunt de această părere. 107 „Un popor nu piere, zice marchizul de Gobineau, pe cît timp el rămîne compus de aceleaşi elemente naţionale. In-vaziunile şi cuceririle nu pot constitui decît o epocă tristă de zile rele, dar trecătoare. Chinezii au fost cuceriţi în două rînduri şi cu toate acestea biruitorii lor au fost siliţi să se asimileze lor; biruiţii le-au impus moravurile lor, dar ei n-au luat pe ale cuceritorilor. Întîmplările cuceririlor nu pot curma viaţa unui popor; ele cel mult pot să suspende pe un timp oarecare manifesta-ţiunile şi moravurile exterioare; dar cînd principiul etnic se lasă a se şterge, atunci şi numai atunci momentul căderii şi al morţii se poate apropia. Destinul civilizaţiunilor nu depinde de noroc, nici din întîmplare, căci sabia nu poate omorî decît oameni. Naţiunile cele mai războinice, cele mai îngrozitoare, cele mai triumfătoare, cînd n-au avut în inimă, în cap şi în mînă decît vitejia, ştiinţa strategică şi izbînzile militare, au fost silite să înveţe de la biruiţi cum trebuie sa trăiască în timp de pace. Analele colţilor şi a hordiilor barbare din Asia sunt nişte exemple vii despre această teorie şi nu pot lăsa în spirite cea mai mică îndoială.“ Instinctul conservării şi al perfectibilităţii soiurilor există şi este natural, însă anevoie poate să reziste pornirilor omeneşti. Relaţiunile sociale, vecinătatea, războaiele, emi-graţiunile, cuceririle şi comerţul sunt atîtea îndemnuri la curciri între două sau mai multe soiuri; ele depind foarte mult de războaie, de invaziuni, de emigraţiuni şi de relaţiunile de comerţ. OMUL PRIMITIV Izvoarele istorice după cari s-ar putea calcula începutu1 omului primitiv ne dau cifre foarte restrînse, în compara-ţiune cu cele la cari ne duc calculele ştiinţifice. întîia olimpiadă începe cam pe la anul 776 a.C., adică de acum 2.660 de ani. Hecateu de la Milet, care vorbeşte de familiaritatea zeilor cu muritorii, ne spune că ea ar fi început în secolul al IX-lea şi al X-lea, adică de sunt 2.884 de ani. Vivien St. Martin pune venirea indienilor pe rîul Kabul în secolul 108 [alj XlV-lea a.C. şi emigraţiunea cea mare în secolul [al] XVIII-lea, acum 3.484 sau 3.684 de ani. Zend—Avesta pune acea emigraţiune spre Bolor în secolul [al] XX-lea sau [al] XXV-lea, 3.884 sau de 4.484 de ani. Teologii, calculînd după epocele siderale probabile din cărţile orientale, dau potopului lui Noe o vechime probabilă de 3.308 ani a. C. şi apari-ţiunii lui Abraham 2.296 de ani a.C. Ciu-kingpune domnia lui Iloung-ki la anul 2628 a.C. şi pe Iov la 2357, acum'^4.241 sau 4.582 de a ni. Bunsen fixează a 5-a dinastie egipteană în secolul al XV-lea şi Mariette Bey, după listele lui Menaton, o fixează la anul 5004, dîndu-i 280 de generaţiuni, adică 5.884 pînă la 6.884 de ani. In tot cazul, după Scripturi, vechimea istoriei omului nu trece de 7.000 de ani, timp cu deosebire scurt, cînd îl comparăm cu sutele de mii de ani ce au trebuit să treacă de la întîia apariţiune a acestei fiinţe pînă astăzi şi cînd calculăm după timpul necesar formaţiunilor geologice în cari s-au găsit urme de om69. în ceea ce priveşte însă fixarea unor soiuri provenite din curcire, istoria şi tradiţiunea ne pot ajuta, pînă la un punct, dîndu-nt oarecari indicii prin cari s-ar putea apreţia vechimea lor. Cînd căutăm să aflăm cum au fost aşezaţi cei dîntîi oameni pe faţa pămîntului şi care a fost soiul acelor cari au predomnit în timpii primitivi, istoria nu ne poate ajuta, şi suntem siliţi să ne referim numai la descoperirile geologilor şi antropologilor, descoperiri cu totul recente şi pînă acum învăluite mai mult în negura ipotezelor. în pămînturile cuaternare şi pînă la linia de la care încep a se arăta cele terţiare, s-au găsit în mai multe localităţi rămăşiţe de oseminte de om amestecate cu oase de animale sălbatece, cu unelte şi cu instrumente cu totul primitive; acele obiecte caracteriză epocele preistorice ale acelor oameni. Învăţaţii le-au dat numele de epoca de piatră, epoca de silex, epoca de piatră lustruită, epoca de bronz şi epoca de fier, după materia din care erau făcute instrumentele ce s-au aflat printre oseminte. Comparînd osemintele preistorice cu ale oamenilor existenţi astăzi pe faţa pămîntului, cei mai mulţi antropologi par dispuşi a admite că omul care a trăit în timpii cei mai 109 vechi, înainte chiar şi de epoca de peatră, ar fi avut o mare asemănare cu unii din sălbatecii ce se mai găsesc în unele părţi ale globului. Constatarea că atît oasele de alte animale, cît şi acele de om aflate împreună, sunt mai toate sparte la locurile unde se află măduva, face să se crează că erau antropofagi. Dimensiunile lor precum şi forma oaselor se potrivesc foarte mult cu a unor seminţii cari se află pe coasta Afri-cei. S-au găsit de aceste oseminte în mai multe părţi ale Scan-dinaviei, ale Braziliei şi ale Belgiei, în locuri unde nici istoria, nici tradiţiunea nu pomeneşte să fi existat în timpii istorici vreun asemenea soi de oameni. După toată probabilitatea, acele rămăşiţe se raportă la soiurile cari locuiesc astăzi în Asia de jos, spre Peninsula Arabică, pe continentul Africei şi pe coasta răsăriteană a Muntelui Bolor, unde coboară spre Indochumul septentrional şi de unde apoi suie spre miazănoapte, tăind Tzian—-Şanul şi mergînd pre Kabanakul, unde Humboldt spune că se descopere pe toată ziua triburi cari aparţin acestui soi. Pâtter70 a găsit şi el spre Polul Nord, în munţii Chinei, în munţii Kuen-lunului şi în insulele laponului, în Kamun, oameni, cari ar părea că aparţin tot acestui soi; aceşti din urmă se numesc ravaţi şi rajeţi şi sunt o ramură a tumsilor Nepolului; s-au mai găsit şi în Aram la sud de Cueda, unde sunt cunoscuţi sub numele de samaugi şi au o mare asemănare cu papunii din Noua Guinee. Kampfer pretinde că se mai află şi la sudul laponului, la Formosa, şi că seamănă cu arafurisi71. Elpimstone i-a găsit şi în Segistan spre lacul Zareh. în Kamaun şi în Aram acest soi de negri au părul creţ, pe cînd cei din Asia au părul lins; şi unii şi alţii sunt răi şi antropofagi; trăiesc fără locuinţe şi lipsiţi de orice civi-lizaţiune. Multe dintr-aceste triburi nu cunosc nici modul de a produce focul, nici măcar de a-1 conserva. Structura oaselor oamenilor preistorici, aflaţi pînă acum, se apropie mult şi de a pieilor-roşii (peaux rouges) din continentul american. D-nul Quatrefages însă, care combate pe Darwin şi respinge teoria transforinaţiunilor72, nu admite că omul primitiv, găsit în Europa, sa fie fost din soiul negru, se învoieş-te însă a crede că ar fi fost din soiul pieilor-roşii. Cît pentru 110 cestiunea trecerii clin continentul american pe continentul cel vechi, aceasta o explică prin mica depărtare ce despărţea aceste pămînturi la strîmtoarea de Bering. Prichard consideră soiul malay ca rezultatul curcirii soiului primitiv negru cu soiul american. Instrumentele de vînă-toare şi de rezbel găsite în stepele Siberiei, în pădurile Scan-dinaviei şi în turbăriile Insulelor Britanice seamănă foarte mult cu ale unora piei-roşii şi această coincidenţă este pentru dînsul o puternică dovadă despre curcirea lor. Urmînd scara formaţiunilor geologice şi urcîndu-ne de la cele vechi spre cele mai recente, oasele preistorice aflate se găsesc în pămînturile de mai jos, adică mai vechi, amestecate cu oase de animale sălbatice, cu oase de urşi, de lupi, de cîni, de iepuri, de căprioară, tot fiare cărora omul a fost pradă sau care au fost prada lui. Suindu-ne mai sus, în pămînturile mai nouă, încep a se găsi printre asemenea oase şi instrumente de piatră brută, necioplită, cele mai multe de cremene, unelte cu ajutorul cărora omul a început, negreşit, a se lupta cu fiarele mai puternice sau mai iuţi la picior decît dînsul; mai tîrziu piatra din care sunt formate acele instrumente se găseşte cioplită şi fasonată, chiar lustruită şi adaptată la trebuinţele la cari era destinată. Acestei epoce i s-a dat numele de epoca pietrei cioplite. Urmînd tot în sus spre formaţiunile şi mai recente, se găsesc instrumente de os şi de bronz, săgeţi, suliţe, ace etc., unelte cari nu lasă îndoială că oamenii cari se serveau cu dînsele erau de un soi mai înaintat pe scara inteligenţii. Adoptînd teoria că toate merg de la simplu spre compus, se poate crede că şi soiurile omeneşti au urmat aceleaşi legi a naturei, începînd de la soiurile cele mai imperfecte şi urcîn-du-se, prin transformaţiuni succesive, către cele mai perfecte, succesiuni cari venind una peste alta se amestecă din ce în ce mai mult, precum valurile mării aduse de vînturi se acopere unul de altul, se amestecă, cele din urmă copleşind pe cele ce au precedat şi făcîndu-le să dispară, precum dispare în continentul american omul cel roşu şi cel negru dinaintea celui alb. Oamenii cei dintîi, cari au fost de un soi inferior, s-au amestecat cu alte soiuri mai superioare venite peste dînşii şi pe cari i-au alterat prin curcire, transformîndu-se amîn-două şi producînd un soi intermediar. lll Ami Boue la 1823 a prezentat lui Cuvier oseminte fosile de om, găsite în huma galbenă (loes) de lingă Lahr pe malul Rinului. Fassa, încă şi mai înaintea lui Boue, încă la 1700, descoperise la Cannstatt lîngă Stuttgart rămăşiţe de cranii de om, amestecate cu oase de alte animale. Kemp găsise chiar un topor de piatră; dar nici Cuvier, nici alţi învăţaţi nu au crezut că pot considera acele rămăşiţe ca fosile, adică ca o înlocuire atom cu atom a materiii organice primitive prin alte substanţe pur minerale; încît, pînă în anii din urmă, existenţa omului a fost absolut contestată, şi acele oseminte au fost considerate numai ca rămăşiţe de om preistoric73. Forchhammer şi Danestik, Steenstrup şi Worsaae au făcut un mare serviciu ştiinţei antropologice74, rădicînd orice dubiu, şi acum existenţa de om preistoric cuaternar nu mai poate fi contestată; acea însă a omului terţiar nu este încă bine constatată, cel puţin pînă astăzi. în unele tărîmuri terţiare se găsesc obiecte cari nu au putut servi decît omului, dar aflarea] de oseminte nu a putut fi bine constatată. Rămăşiţe şi oseminte de om cuaternar s-au constatat pînă acum în mai mult do 40 de localităţi; în unele aluvioane s-au găsit chiar schelete întregi. D. Quatrofages şi şcoala sa deosebesc omul preistoric în 3 clase sau soiuri: 1. Rasa de Cannstatt. 2. Rasa Cro-Magnon. 3. Rasa Furfooz. 1. Rasa Cannstatt Cannstatt este numele unui sat de lingă Stuttgart, unde ducele Eberhard Ludovic de Wurtemberg, săpînd ca să descopere un oppidum* roman, a dat peste un cap de om, pe care l-a păstrat. Acel cap a fost studiat la 1835 de profesorul Jae-ger. D. Broca îl considera ca aparţinînd aceluiaşi soi ca şi craniul aflat la Neandertal lîngă Dtisseldorf, unde mai în urmă la anul 1857 s-a găsit chiar un schelet întreg. * Oraş de provincie; cetate. 112 Este vrednic de însemnat că un topor ce s-a găsit la Abbeville între oseminte de om de acelaşi soi ca şi cele de la Cannstatt şi Neandertal, are o mare asemănare cu topoarele de cari se servă chiar astăzi locuitorii Australiei. Judecind după localităţile în cari se descoperă oseminte de soiul Cannstatt, această rasă pare că locuia valea Rinului .şi a Senei pînă la Stangenas în Bohnstan, pînă la Olmo în Italia centrală, la Brun in Bohemia, pînă la Pirinei şi foarte probabil pînă la Gibraltar. După părerea d-lui Quatrefages, această rasă este tot aceea care se găseşte în Scandnavia, în Ispania, în Crimeea, la Minsk, la Oremburg, în Australia şi împrejurul portului Western (Victoria) în dolmanele şi în cimitirele din timpii galo-romanilor. Peixoto a găsit acest soi în America, în provincia Gara. Craniul rasii de Cannstatt are o mare asemănare cu al oamenilor cari locuiesc astăzi în Europa. 2. Rasa Cro-Magoon Numele de Cro-Magnon, ce s-a dat acestui soi, provine de la localitatea în care s-a găsit întîiaşi dată, lîngă Eyzies, unde s-a descoperit osemintele a trei bărbaţi, ale unei femei ş-ale unui copil. S. Schmerling îi consideră mai mult ca un soi etiopic decît european; dar, deşi această rasă diferă de acea de la Cannstatt, craniul însă are o capacitate foarte dezvoltată, deşi ceva mai mică decît capacitatea medie a parizianului de astăzi, o capacitate de 1.590 de centimetri cubi. Pe o întindere de 14 kilometri, între Cro-Magnon şi Moustier, s-au găsit 8 localităţi sau 8 staţiuni de oseminte de acest neam şi anume: La Omul Mort (Homme Mort) „ Moustier „ Madelena „ Cimitirul de la Cro-Magnon La Langenie de Sus „ Langenie de Jos „ Georges d’Enfer „ Eyzies. Aceşti oameni întrebuinţau în contra fiarelor sălbatice un fel de par şi nişte suliţe subţiri, ascuţite cu tăiuş pe margine. După cum se vede, instrumentele lor erau ceva mai perfecţionate decît ale celor de la Cannstatt. între osemintele 113 de animale aflate printre osemintele acestor oameni s-au constatat pînă acum 20 de soiuri de animale, mari cu mici, şi cu pasări cu tot. Se vede că ei mîncau creierii şi măduva din oase cu un fel de lingură de lemn şi că ştiau să lucreze pieile, căci s-au găsit ace de os şi minere de cuţit, pe cari era săpată şi încă destul de bine desemnată figura unui ren culcat. Pe unele dintr-acele minere s-au găsit săpate chipuri de om, un desemn foarte grotesc şi rudimentar. Sir Charles Lyell a publicat aceste desemnuri în însemnata sa carte Vechimea omului dovedită prin geologie75. Soiurile de animale, aflate într-acele peşteri, unele nu au putut veni decît din insula Wight, ceea ce nu e de mirat, căci Fischer a dovedit că, pe timpul cînd trăia renul în Europa, nu mai exista comunicaţiune pe uscat între Franţa şi Anglia. Aceasta ar fi o dovadă pipăită că acei oameni ştiau a naviga76. In acele peşteri s-au găsit bastoane unele împodobite cu găuri şi cu săpături, cari dau a crede că la dînşii ar fi existat un fel de ierarhie. Movilele şi mormintele separate ne dau a crede că ei aveau o religiune. După cercetările făcute asupra osemintel or acestor oameni, ei ar avea o mare asemănare cu rasa algonquinilor pe care au descris-o misionarii cari au trăit printre piei-roşii; se vede chiar că erau superiori acestora prin inteligenţă, fiindcă la aceşti preistorici se constată un progres, ceea ce nu s-a putut observa pînă acum la algonquini77. în peştera de la localitatea numită VHomme Mort, nu s-au găsit oase de ren amestecate cu ale omului Cro-Magnon; şi aceasta ar face să se crează că acest soi să fi trăit după dis-pariţiunea renului şi că a făcut parte din amîndouă epocele geologice: înainte şi după ren. La Lozera, lîngă Marsilia, rasa Cro-Magnon se arată în toiul epocei pietrei lustruite; dar acolo se vede alterată prin amestecul cu un alt neam care s-ar crede a fi din populaţiu-nile din zilele noastre; de acelaşi neam cu acel aflat în peşterile Marnei şi lîngă Taunus în Germania, în Belgia, în peşterile de la Hamoir la Nivelles, în aluvioanele de la Grenelle lîngă Paris, în huma clisoasă (glaise sau clay) din portul Buloniei, în săpăturile ce s-au făcut la Hotel Dieu şi la bulevardul de Port Royal în Paris, unde s-a găsit o mul- 114 ţime (le craniuri cari datează acolo poate de prin secolul al V-lea. S-a mai găsit tot de acest soi de om şi printre eraniurile basce de la Zarans; s-au mai găsit şi în Africa rămăşiţe în mormintele triburilor kabile de la Beni-Maner şi de la Djurgiu-i*a; dar unde s-au găsit mai multe, este în insulele Canarii. Pare că şi Dalicarlianii ţin de acest soi şi că în epoca cuater-nară centrul Europei era locuit de o rasă amestecată cu acea zisă Gro-Magnon. 3, Rasa Furîooz sau omul cuaternar Soiul acesta este cel mai bine caracterizat din toate cele preistorice. Domnii Smerlind şi Dupont, cari au făcut săpături în 60 de peşteri în Belgia şi au găsit 40.000 de bucăţi de oase şi 80.000 de obiecte de piatră cioplită au deosebit patru varietăţi: 1. Acea de îa Grenelles 2. „ „ Trucliere 3. „ „ Furfooz mezaticefală 4. „ „ Furfooz subbrachicefală La acest soi, ca şi la cel de la Cro-Magnon, craniul este în dezarmonie cu chipul, însă în sens invers. La Furfoozi craniul este larg şi scurt şi obrazul lung, pe cînd capul celor de la Cro-Magnon, văzut de faţă, prezintă o formă penta-;gonală foarte bine desemnată. Oamenii de la Grenelles, ca şi cei de la Furfooz, nu erau mai mari de lm 53, pînă la 1 m 62, cam de mărimea laponilor de astăzi, dar era ţepeni, osoşi şi scheletul lor avea proporţiunile oamenilor de astăzi. Ei locuiau în subterane, în vecinătatea cărora aveau alte peşteri separate pentru morţi. D.Quatrefages compară peştera de laChaleux cu o mică Pom-pee cuaternară. Instrumentele lor erau de silex şi de corn de ren şi cuţitele erau pe o lăture ascuţite şi pe cealaltă crestate ca un ferestrău. Dl. Dupont zice că nu aveau nici arc, nici săgeţi, dar aveau ace de os, ceea ce ar fi o dovadă că cunoşteau îmbrăcămintea; în peşterile lor s-au găsit şi bucăţi de olărie. 113 în timpii neolitici, soiul mezalicefalilor de la Furfooz pare că se întindea din departamentul du Var şi Herault pînă la Gibraltar; iar acela al brachicefalilor, amestecat cu locuitorii anteriori de la Cabessa d’Aranda în Portugalia, se întindea de la Verdun pînă la Bologna şi la Campo Lungo de la St. Cesaire. Din soiul brachicefalilor s-au găsit în Franţa, în mai multe dolmene (dolman), în Anglia în Bound Barrons şi în Danemarca, unde constituie în mare parte tipul numit,, Eschricht“. O parte din capetele scoase de Betzius din movilele Suediei au o foarte mare asemănare cu capetele de rasă laponă şi nu poate fi îndoială că acest soi să fi trăit şi în timpul catastrofei cuaternare. O cestiune foarte dezbătută între antropologi este a se şti dacă omul primitiv cunoştea sau nu focul, şi dacă îl cunoştea numai ca fenomen natural, sau ca un ce util, ca un element pe care aveau trebuinţă a-1 produce şi a-1 întreţine. Unii contestă titlul şi calitatea de om acelor cari nu cunoşteau întrebuinţarea focului. Printre populaţiunile de astăzi nu s-au găsit decît dakoşii din Abisinia şi unii locuitori din Insulile Filipine cari să nu cunoască întrebuinţarea focului. Congresul internaţional de antropologie şi de arheologie preistorică a numit o comisiune din sînul societăţii de ştiinţe din Copenhaga, ca să cerceteze grămezile de fărămituri de scoici cari s-au găsit şi pe cari Forchhamer le-a considerat ca rămăşiţe de bucătărie kjoekkenmoeddings78, fiindcă s-a găsit o vatră cu cenuşă şi cu cărbuni. D. Steenstrup consideră acele rămăşiţe ca aparţinînd epocei de piatră lustruită. Descoperirile acestor rămăşiţe şi urmele de om preistoric dovedesc pînă la evidenţă cum s-a transformat omul cu încetul şi treptat, pînă a ajuns la starea de dezvoltare a corpului şi a inteligenţei în care îl vedem astăzi. Deşi Darwin este considerat ca părintele şcoalei transformaţiunilor, adevărul este că Lamarck a fost cel dîntîi care a avut ideea continuităţii creaţiunei prin transformaţiuni naturale; ce zice într-această privinţă dl. Ilaeckel în istoria sa despre creaţiunea fiinţelor organice: „Lui Lamarck revine nepieritoarea glorie de a fi ridicat cel dîntîi teoria descendenţii la înălţimea unei teorii ştiinţifice independente şi de a fi făcut din filozofia naturei o bază solidă a întregei biologii. Deşi Lamarck s-a născut la 116 anul 1744, dar el n-a început să publice teoria sa decît pe la începutul secolului, cam pe la anul 1801, şi n-a expus-o în amănuntele ei decît la 1809, în clasica sa scriere intitulată: Filozofia zoologică. Această operă admirabilă este întîia expunere raţionată, urmărită pînă la cele din urmă consecinţe ale doctrinei genealogice. Considerînd natura organică din punctul de privire pur mecanic şi stabilind, într-un mod riguros filozofic, necesitatea acestui punct de vedere, lucrarea lui Lamarck întrece cu mult ideile dual istice cari erau în vigoare în timpul său; şi pînă 1a tractatul lui Dar-win, care n-a apărut decît cu o jumătate de secol mai în urmă, nu mai găsim altă carte care într-această privinţă să se poată pune alături cu Filozofia zoologică. Se vede şi mai bine cu cît această operă întrece epoca sa, cînd ne gînd.im că n-a fost înţeleasă şi c-a rămas timp de cincizeci de ani într-o adîncă uitare. D. Charles Mart ins ne-a dat la ^ 873 o nouă ediţiune a Filozofiei zoologice a lui Lamarck cu o notiţă biografică”. Lamarck a avut ca şi Goethe ideea mai mult ca o devi-naţiune, o intuiţiune, pe cînd Darwin s-a bazat pe cercetări şi pe observaţiuni, astfel că a dat ideilor sale caracterul unei ştiinţe cu totul nouă şi poate cea mai interesantă din toate.’ OMUL ISTORIC Trecînd acum Ia omul istoric, eestiunea clasificării devine mult mai importantă şi mai complicată, căci varietăţile sunt mult mai numeroase şi trebuie să se ţie seamă de toate soiurile şi de toate varietăţile, de la cei sălbatici, cari se mai găsesc şi astăzi in unele părţi ale Americei de Sud, unde trăiesc în cîrduri, fără locuinţă şi fără aşezăminte, oameni cari n-au ieşit încă de tot din epoca acelor ce am descris ca preistorici, armaţi cu sul iţi de piatră şi cu cuţite de cremene, şi pînă la soiurile cari au dat lumii artele şi ştiinţele. Varietăţi de soiuri, mulţime produse prin transformări fizice şi intelectuale mergînd necontenit, per-fecţionîndu-se, căci nu poate fi îndoială că omul ce vedem astăzi în societăţile civilizate este o continuitate a acelor 117 cari au existat înainte cu seeoli de secoli şi chiar a omului preistoric. Alexandru Ilumboldt deosebea oamenii cari locuiesc azi pe faţa pămîntului în cinci seminţii: I. Seminţia etiopică care coprinde: a) hotentoţii, b) ca-frii amakosaki, c) negrii de la Angola, d) negrii din Gallas. II. Seminţia americană, pe care o împarte în: a) muisci, b) tzirulkiani, c) eschimoşi, d) ale-utuni, e) algokini lenago, f) tzarun papui, g) araucani, h)Ţara de Foc. III. Seminţia malaye, împărţită în: a) malai, b) alfu-ruzi, c) polinezii din Hasar, d) papui. IV. Seminţiamongolă, împărţită în: a) chinezi, b) japonezi, c) kamtehadani. V. Seminţia caucaziană, care coprinde pe: a) greci, b) spanioli, c) arabi, d) persani, e) indieni. Agassiz79 a împărţit seminţiile după regiunile globului în: 1. Polinezianul fără locuitori. 2. Australianul, locuit de negritos şi papuas. 3. Malays, locuită de indiani, negri şi albi. 4. Partea locuită de fauna ottentotă, boşimană şi hoten-totă. 5. Africana, unde locuiesc hovaşi şi sacolavaşi. 6. Partea locuită de rasa europeană. 7. Partea locuită de rasa mongolă sau asiatică. 8. Rasa americană. 9. Rasa arctică. Agassiz, ca şi Prichard, consideră că emigraţiunile popoarelor s-ar fi făcut atît pe uscat cît şi pe apă şi că trecerea din Europa în America şi viceversa s-a făcut prin strîm-toarea de Bering. Crede cu Quatrefages şi cu Humboldt că europeanul arian ar fi originar din Europa şi că a pornit din Munţii Bolorului şi Hindukohului, unde mamagizii reprezintă astăzi tulpina originei lor. Zenă-Avesta ne spune că acest soi de oameni au ieşit d intr-o regiune cam cu pozi-ţiunea Finlandei. Deşi Quatrefages nu pune mare importanţă pe coloarea pielei, căci o consideră numai ca un efect pur de optică provenit din calitatea epidermei, mai mult sau mai puţin groasă şi transparentă, iar nicidecum din deosebirea de însuşiri fizice, dar tot nu este mai puţin adevărat că cei 138 mai mulţi antropologi şi etnologi au adoptat mai mult sau mai puţin coloarea ca distincţiune a grupelor celor mari. Soiul negru Acest soi, numit de Humboldt etiopic, pe care, după cum am văzut, îl împărţea în patru despărţiri, constituie mai multe triburi şi popoare cari locuiesc: a) în Asia de jos spre Arabia. b) în Africa, 3pre răsărit de Muntele Bolor, unde această ţară se leagă cu Indukhumul septentrional şi se întinde în sus spre Tchiam-Came spre Kulankul. c) In Essam la sud de Queda. d) în Formosa, la sudul laponului. e) în Segistan spre lacul &arah. îdiomele vorbite astăzi de negri, deşi nu au nici o asemănare cu limbele indo-europeane, dar tot se găsesc în-tr-uneie dintr-însele multe cuvinte asiriane şi indiane, de aleGaldeei şi ale Libiei. Gesenius, care s-a ocupat cu lim-bele semitice80, zice că ambezicul şi gheezu aparţin tulpi-noi arabe. Cit pentru cuvintele asiriane, indiane şi cananeane cari se găsesc în unele dintr-aceste idiome, ele provin fără îndoială din amestecul cu seminţia hamită din timpii cînd a-ceasta a venit peste cea neagră ş-a cotropit-o, precum şi de la negrii încurciţi cu soiul cel galben, neamuri peste cari au venit mai în urmă soiurile albe de s-au amestecat cu dîn-sele. Soiul alb Acest soi, pornind de la miazănoapte, s-a lăsat spre sud, copleşind pe celelalte, precum vedem că fac astăzi ameri-canii’cei albi, porniţi de ia răsărit spre apus, din deosebite părţi ale Europei, împingîndu-se neîncetat peste seminţiile negre şi roşii şi izgonindu-le tot spre sud. Locul care pare să fi fost leagănul omului alb este acela unde munţii despart cele două mari şesuri ale Asiei, unde 119 zăpezile se transformă într-o mare de gheaţă; locul unde indienii zic că se desparte ţara bogăţiei de ţara morţii; unde clima este aspră, vuiturile îngheţate şi iarna lungă; ţara pe care Alexandru Humboldt a descris-o astfel: „Cercetările ultimilor ani şi convicţiunea dobîndită despre bogăţia metalică ce posedă chiar în zilele noastre Asia boreală ne conduce, vrînd nevrînd, la iseduşi, la ari-maspi şi la grifoni, la acei păzitori ai aurului, cărora Arist din Proconea81şi Herodot,200 de ani după dînsul, le-a făcut o aşa de mare celebritate. Am vizitat văile, zice Humboldt, unde s-a găsit acum cincisprezece ani, pe vărsătorul meridional al Uralului, la o adîncime numai de cîteva degete sub iarbă, unul lîngă altul, bulgări gogoneţi de aur de o greutate de treisprezece, şasesprozece şi pînă la 24 de funţi. Este foarte probabil că să fi existat acolo odinioară bucăţi şi mai voluminoase de acest metal, chiar la suprafaţa pămîntului. Cum dar să ne mirăm că acest aur, care ne aduce în minte blocurile rătăcitoare (blocs erratiqucs), să nu fi fost adunat de popoare, de vînători, de pescari etc. Acest loc este acea Hataka, ţara aurului, despre care pomeneşte geografia mitologică a indienilor, unde tezaurele erauabon-dente şi erau păzite de gnomii numiţi Guhyaka (ascunzători), un popor în care trebuie să recunoaştem pe finezi, ocnozi, cari sunt de o talie ghemuită. Dincoace, pe cestlalt vărsător, locuiesc animalele cele mai nobile, cele cu blană fină şi cu lînă preţioasă: castorul şi samurul; acolo a fost leagănul omului alb: Aria, o seminţie care, deşi se înfăţişează astăzi cu diferite varietăţi de soiuri şi de subsoiuri, dar pe care nici istoria, nici ştiinţa nu ni-i arată în stare de adevărată sălbăticie. S-ar crede că de Ia întîia sa apariţiune acest soi a fost înzestrat cu calităţi cari îi dau o adevărată superioritate asupra celorlalte. El nu s-a găsit nicăieri într-o stare îndobitocită, fără idee de dumnezeire; chiar pînă a nu ieşi din Asia centrală, el avea idei de cunoştinţe de cosmogonie; păstra tradiţiu-nile şi suvenirea străbunilor săi noahidi 82 şi a patriarhilor de dinainte de catastrofa cosmică şi distingeau sub numele de Ham, Sem şi Iafet deosebitele ramuri ale neamului omenesc. Nicăieri nu s-a găsit fără religie; pretutindeni a avut locuinţe, monumente şi turme de vite; se servea de bou şi de cal la trebuinţele sale“. 120 Ilumboldt mai adaogă că aceste două mari grupuri de o parte şi de alta a munţilor, adică lumea anglo-indiană de o parte şi lumea ruso-siberiană de cealaltă, nu puteau comunica între dînsele decît prin regiunile de jos ale Bac-trianei83. „Aş putea zice, urmează Humboldt, că comunicau prin depresiunea pămîntului care înconjoară Aratul84 şi malul oriental al Caspicei, depresiune care există între Balkh şi Astrabad, ca cea dintre Jackhand şi istmul Trouk-kme-nilor, o bandă de pămînturi foarte roditoare, printre cari Oxul şi-a deschis curgerea şi care a devenit drumul spre Delhi şi Lahore şi prin care comunică Kabulul cu Khiva şi cu Oremburgul... Măsurători recente, de o foarte mare preci-ziune, făcute asupra acestei depresiuni a pămîntului asiatic, au rectificat noţiunile greşite ce existau mai înainte. Ea se prelungeşte negreşit şi peste malul occidental al Mărei Caspice; dar cînd so coboară cineva de pe şesul Persiei spre Tiflis, prin Tebriz şi prin Erivan, şes de 1.200 sau 1.400 de metri de înalt, întîlneşte şira Caucazului care se prelungeşte pînă în albia celor două mări. La o înălţime de 7.530 de picioare se află un drum militar foarte frecuentat astăzi.“ Ham iţii Cu 5.000 de ani a. C., pe cînd pare că începe istoria omului, una din acele seminţii, cam de felul finezilor, împinsă poate şi dînsa de alte seminţii, a trecut treptat în ţările de jos ale Orientului, năvălind peste seminţia cea neagră şi cotropind-o. Acea seminţie aparţinea seminţiei hamite, care, curcindu-se cu cea neagră autohtonă peste care a năva-lit, a produs un soi nou intermediar, care participa de la amîndouă soiurile în toate privinţele, posedînd mai multă energie decît soiul cel negru şi mai moale decît cel alb hamit; mai alb decît cel negru şi mai negru decît cel alb. Urmaşii lui Ham, prin curcirea lor cu negrii, nu au putut produce decît o seminţie smolită, căreia etnologii i-au dat numirea de soi melanit sau meaniani. Numirea de Ca-naan nu a putut avea niciodată semnificare de Ţara negrilor. După acest întîi amestec al albilor cu negrii, în care elementul negru, fiind negreşit mai numeros, a trebuit să 121 predomine la început, au urmat alţi noemiţi, tot din descin-denţa lui Ham, tot într-aceeaşi direcţiune, ca şi acei cari s-au precedat; întroducîndu-se în mijlocul hamiţilor, deja alteraţi şi transformaţi în melaniţi prin amestecul cu negrii, s-au curcit şi ei ’şi au format, cu soiul deja alterat, un alt soi, intermediar între albi şi melaniţi, soi din care au izvorît popoare de o mare importanţă în istorie, precum a fost caldeenii, asirienii şi egiptenii. Fără îndoială că hamiţii, veniţi de la nord-est, au adus cu dînşii idiomele vorbite de seminţiile albe şi au introdus puţinele cuvinte indo-europene cari se află în idiomele negre şi melanite, precum şi în limba hamiţilor, a trebuit să se introducă cuvinte ale idiomeîor negre: o adevărată confu-ziune în limbi. Popoarele ieşite din întîiele amestecuri a acestor două soiuri în cari sîngele negru predomină au fost mai toate dispuse la o viaţă de lux şi de desfrînare: religiunile lor erau pline de practice crude şi sîngeroase: numai ţara Canaanu-îui, unde hamiţii se amestecase mai puţin cu negrii şi unde soiul lor primitiv nu se alterase prea mult, căci se împinsese mai departe spre sud şi rămăsese mai feriţi de acea mare corupţiune, acolo se formase societate regulată care ajunsese a avea legi, o ierarhie şi se deosebeau de curci tur ile succesive pînă ce mai tîrziu, curcindu-se şi ei şi ajungînd ca sîngele soiului negru să covîrşească, au început a se conrumpe îarînduîlor; iar atunci Palestina a trebuit să cază sub acţiunea asirienilor şi să ajungă a fi supusă ordinelor ce-i veneau de pe malurile Eufratului şi a nu putea să se mai sustragă acţiunii niniviane decît puindu-se sub influenţa egiptenilor din Memfis. Pe atunci Si donul şi Tirul, oraşe mari şi bogate, trimiteau productele şi mărfurile lor în Asiria şi în porturile de pe coasta mediterană, şi le aduceau din Spania aur şi lemn, din Grecia vite, din Egipet robi furaţi şi concurau cu arabii kuşiţi în comerţul de parfume, de*-băcănii şi de os de fildeş, producte pe cari le aduceau din Yemen, din Indii şi de pe coasta Africei. Bogăţia, care făcuse mai mult timp prosperitatea acestor două oraşe, le legară de Niniva şi de Teba atît, încît asirienii şi egiptenii nu aveau nici măcar trebuinţă să tragă sabia în contra acelor feni-ciani, ca să-i supuie voinţei lor; le era destul să ia din timp în timp măsuri fiscale în contra proveninţelor de la dînşii 122 şi astfel fenicianii ajunsese a nu avea de fapt decît o umbră de independinţă şi să devie în realitate umili vasali [ai puternicilor consumatori pe cari îi consideră ca pe nişte zei pentru vitejia lor. Tirul şi Sidonul nu erau numai oraşe industriale; ele ajunsese a fi oraşele cele mai principale ale schimburilor de comerţ, unde diferitele seminţii se amestecau în toate modurile şi în toate proporţiunile cu fel de fel de elemente. Prosperitatea lor, deşi ajunsese la un grad foarte mare, dar erau slabe şi fără putere de apărare; clasele de jos îmbo-găţîndu-se şi nemaivoind să se supuie privilegiurilor claselor domnitoare, cari erau de un soi mai curat şi mai puţin amestecat, au început răsculări şi persecuţiuni în contra nobililor, incit pe la anul 829 a.C. nobilii, văzîndu-se ameninţaţi şi fiind în neputinţă de a-şi păstra autoritatea şi privilegiurile asupra poporului de jos, au părăsit oraşele şi unii s-au dus de au fundat oraşul Aradus85, şi alţii s-au stabilit pe coasta Africei în faţa Siciliei, unde au întemeiat vestita Cartago, oraş care în foarte scurt timp s-a rădicat ca prin farmec şi a absorbit una cîte una coloniile tiriane, astfel că pe la finele secolului [al] YlII[-lea] ajunsese a poseda o mulţime de stabilimente pe toata coasta Medite-ranei pînă în insula Sardiniei; poseda Insulele Baleare şi în secolul [al] Vl[-lea] deposedase pe feniciani de toate cetăţile lor din Occident. Strabon spune că p-atunci o mare parte a Spaniei, cu 300 de oraşe după ţărmurile Meditera-nei, erau locuite numai de feniciani, populaţiune mela-nită curcită cu hamiţii; Homer vorbeşte de aversiunea ce aveau populaţiunile anticei Helade pentru cananeeni, cari erau popoare mici şi slabe, dar pline de răutate şi crude. Supremaţia Cartaginei asupra hamiţilor melaniţi i-a dat preponderenţă asupra tuturor popoarelor mai smolite, cari rămăsese în pămîntul Canaanului, unde spiritul de sedi-ţiune mergînd tot crescînd făcuse ca Tirul să devie un oraş de perdiţiune, urgisit într-atît, încît la apropierea lui Alexandru toate oraşele au dat concursul lor cuceritorilor. Astfel a finit acest oraş care fusese intrepozitul cel mare al comerţului; şi atunci oraşele greceşti s-au substituit activităţii sale, iar Cartago a ajuns a avea toată supremaţia mării, supremaţie în contra căreia regii Persiei nu au putut cugeta decît după ce au supus Fenicia şi Egiptul. 123 Pe ruinele oraşelor feniciane s-au rădicat mai întîi Car-tago şi pe urmă statele ebreeşti, arabe, lidiane şi frigiane, cari nu au izbutit a fi decît nişte satelite ale asirienilor, cari le dominau pe toate. Antichitatea a recunoscut totdauna popoarelor din regiunile mesopotamice o superioritate de rasă asupra celor izvorîte din Ham şi din Sem. Aceasta se dovedeşte mai cu deosebire prin cercetarea limbelor semitice vorbite de acele popoare, în cari deşi se găsesc cuvinte din limba negrilor, aduse de amestecul lor cu melaniţii, dar ele se vede că au alterat limba arabă mai puţin decît pe cea hebraică şi armeană. în idiomul armenesc cel vechi găsim elementul limbelor indo-europene; iar în limba mezilor, sunetele semitice şi indo-europene sunt şi mai numeroase. D-l Young, care a făcut un studiu profund de limbi, a parvenit printr-un calcul de probabilităţi, ca să zic aşa, la nişte rezultate foarte importante. El şi-a pus întrebarea care este numărul cuvintelor identice în două limbi, cari poate autoriza a se crede că acele cuvinte au aparţinut uneia şi aceleiaşi limbi. Dintr-acele calcule rezultă: 1. Că comunitatea unui singur cuvînt nu are nici o însemnătate. 2. Că două cuvinte comune dau probabilitatea de trei contra una că au origina lor de la aceeaşi limbă. ,13. Că dacă sunt 3 cuvinte comune, probabilitatea este de 10 la 1. 4. Cînd sunt 6 cuvinte comune, probabilitatea este de 1.700 lai. 5. Şi cînd sunt 8 cuvinte comune, probabilitatea este de aproape 100.000 la 1. Este aproape cert că existenţa a opt cuvinte comune la două deosebite limbi este aproape o certitudine că ele au aparţinut la început uneia şi aceleiaşi limbi; iar cînd sunt izolate dintr-o limbă străină, este o dovadă că ele au fost importate. Sunt popoare care şi-au schimbat limba, precum se vede la Insulile Canarii, unde urmaşii guauehilor, au adoptat toţi limba spaniolilor, precum sunt bulgarii cari au adoptat limba slavă. 124 După ce am indicat astfel tranziţiunile de la elementul alb la cel negru, trecînd prin deosebitele proporţiuni de amestec de sînge adus mai întîi de noemiţi, hamiţi şi mai în urmă de semiţi, avem o scară de popoare care merge albin-du-se spre nord şi negrindu-se spre sud. Peste o seminţie neagră s-a superpus un strat subţire de seminţie albă, peste care curcitură a venit de s-a superpus un alt rînd de seminţie de oameni albi, cari rînduri, succedîndu-se tot mai dese şi mai numeroase, au dat loc la soiuri din ce în ce mai superioare, cu cît merg spre cele mai albe; şi mai inferioare cu cît merg spre cele mai negre. Seminţia care a pus cea dîntîia temelie a statului asirian a fost acea a lui Nimrod, una din cele mai energice şi mai inteligente. După părerea lui Rawlinson86, zicerea Nimrod însemnează în limba asiriană posesor, titlu ce s-a dat celor dîntîi locuitori albi cari au venit în Caldeea de jos. Aceşti asiriani, amestecîndu-se cu hamiţii melaniţi, au produs un alt soi, mai puţin amestecat cu sînge negru decît melaniţii propriu-zişi. De vom aplica teoria împingerii populaţiunilor uneia asupra altora, de la nord spre sud şi a curcirii neamurilor mai multor seminţii albe venite una după alta, cari acoperind prin cucerire şi curcire pe cei care i-au precedat în emigraţi uni şi în expediţiuni, vom înţelege că cu cît mergem spre sud, cu atît trebuie să domine elementul smolit, pînă ce ajungem la cel negru curat, în care n-a putut pătrunde încă elementul cel alb. Şi cu cît vom merge mai spre nord, cu atîta trebuie să domine elementul bălan, pînă la cel alb curat. Astfel că ne-am putea închipui scara soirilor de oameni ca un lavi cu tuş, care, începînd de la albul hîrtiei, ar ajunge la negrul cel mai întunecat prin tuşe subţiri şi succesive, trecînd prin toate tonurile intermediare. Noahizii hamiţi se pot clasa în două categorii: 1. Noahizi hamiţi, ieşiţi din munţii cari despart Asia de sud de cea septentrională, trecuţi mai tîrziu în ţările de jos. 2. Hamiţii cure iţi, cari au întemeiat dinastia asiriană, conduşi de Nimrod şi cari împreună cu hamiţii din Caldeea de jos au întemeiat imperiul egiptean. Două popoare cari au dat lumei Ninive şi Memfis. 125 Semiţii Mergînd înainte eu curgerea neamurilor de la nord spre ' sud, un alt ram al seminţiei lui Noe, care să trăgea dintr-un alt fiu al său, a pornit tot într-acea direcţiune, căutind poate o climă mai calda, mai dulce; precum şi cei de la sud sunt uneori porniţi a căuta o climă mai temperată spre nord; şi cînd hamiţii se amalgamau cu negrii şi cu mela-niţii şi se lăţeau spre coasta Arabiei pînă la răsăritul Afri-cei, alte seminţii albe coborau dinspre munţii Armeniei şi despre partea meridională a Caucazului şi se concentrau în mijlocul regiunilor muntoase ale Caldeei, unde regenerau sîngele amestecat şi alterat al hamiţilor şi le dădeau vigoarea ce pierduse. Soiul primitiv al acestor noi noemiţi, împingeau pe elamiţi şi pe elimei spre s.-e. Urmaşii lor, lidienii şi cânii, au acoperit Asia Mica şi au trecut în Creta, de unde mai în urmă s-au întors cu numele de filisteni şi au ocupat Cicladeîe, Thera, Melos, Citera şi toata Tracia, întinzîndu-se pe Propontida, în Troada, pe litoralul. Greciei, au ajuns pînă la Malta, la Insulile Lipari şi în Sicilia87. Un alt ram al semiţilor trimite hoarde pînă în partea de miazăzi a Arabiei; pe aceştia antichitatea greacă şi latină îi cunoaşte sub numele dc homerizi. Ei sunt arabi şi egipteni, de la cari etiopianii au împrumutat civilizaţiunea lor şi cari, mai în urmă, au format statul cel mai glorios. Prin venirea acestor noi seminţii s-au acoperit eîmpiile Asiriei cu oraşe strălucite; ei au fundat Niniva, Ascalonul, Babilona, Sichemu, Damascul şi Sidonul, oraşe mari pe lingă cari Rawlinson mai numără şi Nifera, Wacka, Sam-hara sau Lanchara, unde crede că rezida regele Elamului, numit Chedar. Rawlinson mai adaogă că capitala lui Sen-nacherib era Dumias, iar nu Babilona. Acest neam, unit cu ismaeliţii, au ocupat mai multe pămînturi ale Italiei şi ale Spaniei; în timpii romanilor, ei ajunsese destul de numeroşi, iar orăşelelor erau sub influenţa civilizatoare a Asiriei. Schaltz arată că pe lingă lacul Van se află acele movile gigantice, cari ne transportă cu gîndul dincolo de timpii cînd s-au despărţit hamiţii cei albi de cei cari se contopise cu elementul negru. 126 Un Lip care seamănă foarte mult cu acesta se găseşte la indieni, la celţi, la slavi, la unele populaţiuni de pe malul fluviului Amur şi la picioarele Aleganilor, unde sunt amestecaţi cu teocalizii mexicani. Pe cînd semiţii ajunsese la Caldeea de jos, coborîndu-se din munţi, cam pe la anul 3000 după calculul lui Rawlin-son, sau 2000 a. C. după calculul luiMovers, au ajuns încetul cu încetul să domine pe ham iţi, prin superioritatea lor în războaie cu babilionenii şi asirienii, pînă a le da regină pe semita Semirarriis, o fostă servitoare. Aceşti semiţi s-au introdus mai întîi în zidurile Sido-nului, ale Palestinei şi ale Tirului ca soldaţi mercenari, ca marinari şi ca muncitori; pe cînd urmaşii hamiţilor, nemrozii eurciţi cu negrii, căzuse atît de jos prin desfrî-nări, încît numai erau în stare a se împotrivi unei năvăliri şi erau siliţi să se adreseze la trupe mercenare de semiţi, carieni, pisidiani, siciliani şi lidieni, cari purtau căşti de metal, săbii, lănci şi săgeţi, cuirase şi paveze, erau îmbrăcaţi cu tunice strîmte. Astfel semiţii s-au introdus în Caldeea, chemaţi pentru apărarea oraşelor şi a corăbiilor, şi au ajuns a se face stăpîni, pentru că hamiţii, în starea de coruptiune şi de moliciune în care ajunsese, părăsise cu totul armele şi numai nobil imea compusă din ham iţi feniciani mai purtau arme, dar şi aceştia o făceau numai ca o dovadă de imitaţie pentru străbunii lor nemrozi şi numai ca vînători. Pe de altă parte în Sogdiana, sau în Pundjabu de astăzi, se stabilea o altă tabără de albi, între cari erau arianii heenici şi arianii zoroastrii, cari, căutînd să pătrundă spre apus, se împingeau asupra semiţilor şi îi sileau să se coboare de la munţi la şes spre miazăzi, în partea unde se afla statele cele mai considerabile fundate de hamiţii melaniţi; pe urmaşii acestor hamiţi nemrozi pe cari supusese semiţii aduşi ca soldaţi mercenari; dar acei semiţi, împinşi de arianii hele-nici şi de zoroastri, şi-au alterat şi ei puritatea neamului lor prin curcirea cu hamiţii melaniţi şi cu hamiţii nemrozi; şi-a alterat foarte mult chiar limba, deşi dialectele lor sunt cunoscute sub denumirea de dialecte semitice, dar zicerea este improprie, căci elementul hainit domină. Această mişcare a arianilor cei heleni'ci, împingînd spre Media şi cei zoroastrii, spre Europa, la anul 2000 a.G. silea pe semiţi să părăsească pămînturile dobîndite şi să se îm- 127 pingă tot înainte, astfel că orice victorie a arianilor 'în contra semiţilor era tot în paguba Babiloniei, căci învinşii erau siliţi să se retragă către părţile Gaucazului şi ale Mării Caspice; astfel, cea dîntîi emigraţiune semită a cotropit statele Caldeei de jos; şi mai în urmă, emigraţiunea semiţilor ioktanizi s-a întins pînă în Arabia, şi alte emigra-ţiuni s-au întins spre părţile maritime ale Asiei de sus; împinşi tot astfel în toate părţile de ariani, semiţii au coprins tot universul hainit. într-acea vijelie de emigraţiuni, un semit cu numele Thareu, din neamul Arfaxade, de naţionalitate hebraică, trecînd în Galdeea de sus, ţara muntoasă a Urului, a pornit spre sud, ducînd pe fiul său Abraham şi pe fiica sa Sara, femeia lui Abraham şi soră de o altă mumă. A pornit cu turmele de cămile, de vaci, de oi şi de capre, mergînd spre pămîntul cel bogat al Canaanului. Thareu a murit înainte d-a ieşi din Mesopotamia, iar fiul său Abraham, urmînd drumul înainte, a ajuns bogat in pămîntul făgăduinţei, unde el şi moştenirea lui a devenit puternică. Abraham se crede să se fi născut pe ia anul 2017 a.C., în urma năvălirilor neamurilor ariane şi înaintea ridicării dinastiei celei noue a asirienilor. Thareu se trăgea din tulpina din care ieşise şi ioktan-zii, a cării ramuri au format statele lui Peleg, lui Behan, lui Servady, lui Nahar etc. Acest fiu al lui Thareu, Abraham, a devenit fondatorul mai multor popoare, precum cele ieşite din fiii lui Iacob, arabii occidentali sau ismaeliţii, cari au împărţit domina-ţiunea peninsulei cu ioktanzii, cu hebreii şi cu hamiţii kuşiţi, neam viguros, care mai tîrziu, cu Mahomet in capul lor, a dat un nou avînt rasei semite. Din toate aceste popoare semite, acela care a fost mai puţin ameninţat de acţiunea asirianilor au fost israeliţii; ei se credeau o rasă superioară neamurilor cu cari trăiau şi căutau a-şi păstra curăţenia descendenţei; purtau numele de ebrei sau iudei. însă cu toată străjnicia clerului, care riu-i lăsa să cază în abuzurile emanat ismul ui oriental, şi cu toate preserip-ţiunile legei israelite, care oprea amestecul de sînge cu alt neam., tot nu s-a putut opri curcirea cu alte seminţii, şi mai ales cu cananeenii amaleki. 128 La hebrei, ca şi la arabi, încurcirea nu era oprită între rudele de aproape; Sara, nevasta lui Abraham, îi era soră de tată; cu toate acestea nu se poate zice că acest neam să fi rămas mult timp în stare de neamestec de sînge, căci lacob, nepotul lui Abraham, de la cele două femei, Lia şi Rachela, a avut opt copii, iar pe ceilalţi patru i-a avut de la roabele lui, Bala şi Zelfa. Tosif a avut de soţie pe o egipteană hainită curcitură şi cu toata asprimea Zorobabelei nu s-a putut împiedica amestecul de sînge cu alte neamuri. Iehu, lehelon şi Coreu erau producte ale curcirii cu mela-niţii ehoreeni sau horseani prin Alibama, fiica Anei şi nepoata lui Iebeon, pe cînd imperiul lui David se întindea pînă la Eufrat. I-Iebreii nu au avut niciodată o civilizaţie proprie a lor. Ewald dovedeşte că şi obiceiurile şi cultura lor le-a venit din Mesopotamia, ca şi a fenicienilor, cu deosibirea că hebreii au mai adoptat multe şi de la egipteni. Luxul din timpii lui David şi Solomon era o imitaţiune tiriană şi ninivită. Solomon, cînd a voit să rădice un templu măreţ în Ierusalem, a adus arhitecţi şi sculptori de la Niniva, căci oamenii cei mai luminaţi şi mai meşteri se găseau în Mesopotamia, veniţi acolo din Indii şi din China. Limba hebreii or s-a alterat mult prin amestecul cu dialectele filistenilor şi edomiţilor, a amaleciţilor şi a amor-heeniîor; şi abaterile de tot felul ale israeliţilor mersese pînă la apostazia religioasă. Ei au făcut să dispară mai multe populaţiuni sălbatice, un fel de troglodiţi, ca boşimanii de astăzi, şi pelasgice, precum era choreenii, pe care vitejia lui Goliat nu i-a putut apăra în contra urmaşilor lui Esau88. Moors împarte îimbele semite în patru grupuri mari: 1. dialectele fenician punic libic, din care derivă dialectul berber, care se vorbea în Sahara şi în Insulile Cananei 2. „ hebraic cu variaţiunile lui 3. „ armean cu ramurile lui 4. „ arab glieez r> ambaric. 129 9 — Ion Ghica, Opere, voi. III Gesenius consideră dialectele semitice ca nişte limbi incomplete, avînd o mulţime de consoane guturale, rolul glasnicilor fiind foarte subordonat şi dependinţe unele de altele. Ele au o mare neregularitate in formaţiunea modurilor, posedînd numai doi timpi pentru verbi; şi sintaxa lor consistă într-o simplă juxtapunere a părţilor frazelor. Complementul sistemului semitic se găseşte şi în limba africană. Cercetările lui Gesenius asupra idiomelor negrilor dovedesc îndestul de lămurit că limbele semitice s-au alterat mai mult prin amestecul dialectelor negre, cu care el a găsit că există o mulţime de relaţiuni, mai ales cu dialectele asiriane, ale Indiei, ale Canaanului şi ale Libiei. îndată ce intrarăm în ţările de la nordul Mediei, trecem la idiomele zende, în care idiomul semitic se găseşte într-o stare cu totul subordonată, pe cînd spre miazăzi, la Pelyi, elementul indo-european se află şi mai amestecat cu cel semitic. Numai la n.e., se găsesc cele dîntîi ţărmuri indiene, în care se găseşte prototipul limbelor albe, reprezentate prin limba sanscrită. După aprecierile lui Klaproth, luiRoediger silui Pott89, cu cît se coboară cineva mai spre miazăzi, cu atît amestecul cu elementul semit este mai mare, şi cu cît înaintează spre nord, cu atît elementul arian este mai curat. Din toate fundaţiunile hamito-semitice, statul asirian era cel mai înapoiat din toate cîtc se coborîse din munţi despre n.e., şi luase acea direcţiune. Dinastia hamo-semi-tică caldeeană a pus capăt dominaţiunii exclusive a hami-ţilor pe la anii 2000, de către nişte hoarde venite de la munte, cărora istoria le dă numele de medice. Movers şi Gobineau consideră pe mezi ca seminţie caldeene şi ca adevăraţi fondatori ai unei dinastii asiriane. Iar Ewaîd îi consideră ca popor arian sau indo-european servind prin curcirea lor cu semiţii, ca o tranziţiune de la unii la alţii; încît se poate zice că ei au fost cei din urmă semiţi şi cei dîntîi ariani. Naţiunea medică nu a fost niciodată numeroasă şi dacă pe la secolul [al] VII[-lea] a.C., a dobîndit asupra statelor asiriane autoritatea ce pierduse cu 14 secuii mai înainte, cauza a fost că bastardarea raselor hamo-semitice, prin amestecul lor cu mai multe naţiuni ariane, care nu apăruse încă în regiunile de la s.o., pe care mai în urmă le-au coprins 130 între triburile persice, astfel că mezii formau un fel de avangardă a familiei ariane, nu erau susţinuţi de celelalte popoare rude, fiindcă acestea se coborîso spre părţile meridionale şi fiindcă după pornirea arianilor, helenii, a căror emigraţiuni împingeau necontenit hoardele semite spre lumea asiriană şi cananeană, o civilizaţiune impozantă, care avea o acţiune foarte mare asupra popoarelor ariano-zoroastice în regiunile dintre Caspia şi Hindukho, şi mai ales în Bactriana, unde domina cetatea Balk, muma oraşelor. Activitatea ce mai rămînea nu se arunca spre Asiria, ci spre regiunile Indiei către Pundjab. Atunci mezii, mai slabi decît bandele semite coborîte de la nord, cari zguduiau dominaţiunea lor, îi silea la luptă, ei cari rezidau in oraşele Asiriei, pierduţi în mulţimea hamo-semitică, sîngele lor s-a alterat, precum s-a alterat acel al celor dîntîi caldeeni, cînd dominaţiunea medică a fost răsturnată şi cînd statele asiriane şi-au luat strălucirea şi au servit ţara mezilor, s-au aruncat spre nord şi spre răsărit, pustiind Bactriana, şi au pătruns pînă la cele dîntîi margini ale Indiei, au recucerit Fenicia, pe cînd puternicii monarhi babiloniani fondau la răsărit împrejurul Kandaharului de astăzi, cetatea Kopheu, descoperită de Rawlinson; Mebudj se rădică pe Eufrat, Damas şi Gadara mai la apus. Civilizaţi unea semită trecea peste Halis şi se organiza pe coasta Troadei, in ţările lidiane, suveranităţi indepen-dinte. Ceea ce a impresionat mai mult pe greci în timpul lui Agamemnon, cînd au văzut asiriani veniţi în ajutorul lui Priam, a fost coloarea lui Memnon, fiul Aurorei. Rapsozii au dat acestor popoare numele de etiopi. După distrugerea Troadei, asirianii, care favorizase întemeierea oraşelor maritime în ţara filistenilor, la nordul Asiei Mici, i-a făcut să ierte grecilor distrugerea unui oraş care le era tributar. Amestecul hamiţilor şi al semiţilor cu sîngele negru a dat soiul asirian, tot pe atunci pe cînd n in iviţii se aşezase pe valea Nilului. Statuia tiranului Memnon, care se află în Muzeul Britanic din Londra, dovedeşte într-acest chip tipul alb, asemenea şi picturile şi toate celelalte staîue de regi şi preoţi, de şefi militari aparţin, daca nu soiului curat alb, dar cel 131 9* puţin unei varietăţi care nu se depărtează mult de omul alb; dar lărgimea obrazului, mărimea urechilor, proeminenţa umerilor obrazului, grosimea buzelor dovedesc un amestec însemnat cu sîngele negru a varietăţilor cu părul creţ şi cu păr lins. Tot astfel este şi cu egiptenii. Blumenbach crede că, judecind după capul lui Ramses, acest soi alb aparţinea tipului indian. După Guignes90, strămoşii lui Sesostris ar fi o colonie chineză. După părerea lui Gardner91 şi a lui Wilkinson, monumentele cele mai strălucite de arta şi de puterea militară a egiptenilor ar trebui clasate între domnia lui Osistasc, rege de a 18-a dinastie, şi a lui Diaspolit a dinastiei a 19-a: Ramses [al] III[-lea] Mi-A-Moun între 1740 şi 1355 a.C. Epoca piramidelor datează de mult mai înainte. Bunsen dă piramidelor de la nord de Memfis anul 2120 a.C., rădicate de Sufis şi de fratele său Sensufis. Limba cea veche a egiptenilor se compune din trei părţi: una aparţine limbilor negre, alta provine din contrastul limbelor negre cu idiomul hamit şi semit, intitulată limba semită, şi cea d-al treilea, foarte misterioasă, foarte originală şi care pare a dovedi, pînă la un punct, afinităţi ariane şi o înrudire cu sanscrita. Bohlen zice că daca aceasta ar fi bine dovedit ar putea servi să ne arate itinerarul ce au urmat colonii albi, veniţi în Egipet din Pundjab pînă la gurile rîului Indus şi de acolo pe valea Nilului de sus. Locurile la cari civilizaţiunea egipteană şi-a înfiinţat cele mai vechi splendori sunt sus mult de delta, afară de coasta Arabiei, unde sterilitatea locului nu permitea stabilimente întinse, unde erau Philoteras, Wadi-Djasons împodobite de Amoun-in-Cori pe la 1.686 a.C. Wilkinson crede că minele de smarald din Djebel-Zabara erau exploatate înaintea acestei epoce. Dintr-aceasta că egiptenii erau stabiliţi în centrul văii Nilului, unii autori înclină a crede că ei nu aparţineau nici hamiţilor nici semiţilor, a căror drum spre Africa occidentală era pe malul Mediteranei; şi din argumentul că ei au un caracter adevărat caucazian se conchide că partea civilizatoare a naţiunii avea o origină albă; şi din urmele ariane cari se găsesc, conchid că aveau o origine identică cu familia sanscrită. 132 Iuba92 consideră pe ţărmurenii Nilului de la Siena pînă Ia Morve ca de provenienţă arabă. Cu toate acestea egiptenii se considerau pe dînşii ca autohtoni. Religiunea Egiptului, departe de a fi crudă ca a asiria-nilor, era de o mare magnificenţă; mai umană sub cei dintîi urmaşi ai lui Menes, desfiinţase obiceiul ce aveau negri de a face jertfe ieratic-e. în amîndouă ţările, şi în Asiria şi în Egipet, se găseşte instituţiunea castelor şi dorinţa celor tari de a transmite puterea la urmaşii lor, obligîndu-i a conserva puritatea neamului şi considerînd această virtute ca un mijloc de dominaţi une. Toate ramurile neamului alb au încercat acest sistem exclusiv, dar nici unul nu l-a împins aşa de departe ca adoratorii lui Vedas şi lui Osiris. Cu toate acestea s-au văzut regi ca Amenofis I, care s-a însurat cu negre şi regi curci-turi cu negre ca Amenofis [al] II[-leaJ. La egipteni, castele datau de la Seronchosis, al treilea rege din dinastia 3-a, pe care îl cunoaşte istoria sub numele de Sesostris. Monumentele cele mai vechi ale egiptenilor se află în părţile mai sus de mijlocul ţârei. AMINTIRI DIN PRIBEGIA DUPĂ 1848 I Londra, fevruarie 1888 Dragul meu amic1, Ştii că la Constantinopol rar să nu te pomeneşti din somn în sunete de tun, al căror număr variază după rangul localităţei unde s-a ivit incendiu. în noaptea de Bobotează a anului 1853 căzu o zăpadă numai apă, un fel de lapoviţă; şi temperatura dedese în iarnă: o răceală umedă care te pătrundea pînă la os şi-ţi tăia puterile, un frig cu totul necunoscut în ţările unde oamenii au sobe şi ferestre îndoite. Mă culcasem şi d-abia începusem a mă obicinui, clen-ţănind din dinţi, cu temperatura aşternutului şi cu reve-neala cearşafurilor, cînd aud tunul; număr trei dătături, îmi zic că focul era undeva pe Bosfor şi mă afund mai adînc în plapumă. Mă lua somnul, cînd becciul, lovind de trei ori cu bîta în caldarîm, strigă: „langîn vaaaa...r !... Orta-kioida“ (foc la Ortakioi). La această ştire săi repede din pat şi alerg la ciorapi şi la cizme; dar încălţîndu-mă încep a raţiona, şi-mi zic că pînă m-oi îmbrăca ş-oi da de vale la Tophanâ, o să treacă un ceas; acolo, oi găsi n-oi găsi caic, dar zi c-am găsit; mai îmi trebuie un ceas, ba şi două, pînă la vadul de la Ortakioi; apoi mai pune vreo treizeci de minute la deal în sus, pînă la casa bancherului armean Pişmiş (casa la care mă interesam, căci îmi ţineam acolo hîrtii, într-un dulap la d-na Snadeska, o amică din copilărie a comitesei Edling, născută Sturdza), fac trei sau 137 patru ceasuri, timp destul ca să arză toată mahalaua, pînă ce oi ajunge eu. Mai bine să aştept să se lumineze. în ziuă, cînd m-am dus să văd ce se petrecuse, am găsit casa arsă pînă la pămînt, împreună cu vreo sută, două do alte case; noroc că focul începuse de la deal şi servitorii chiriaşei, ajutaţi de oamenii proprietarului, avusese timp să scape obiectele şi sculele din casă, aruncîndu-lepe ferestre în grădină peste zidurile teraselor. Acolo am găsit şi eu hîrtiile mele vrafuri pintre spalierele de portocali şi de iasomii, amestecate cu apă căzută din cer şi din tulumbele pompierilor. Le-am strîns grămadă într-o boccea, pe care am purtat-o cu mine ani mulţi pe la Pera şi pe Bosfor, din casă-n casă, am cărat-o pe la Samos, pe la Bucureşti, pînă au ajuns la moşie la Ghergani. Acolo, cînd mi-am aşezat hîrtiile în bibliotecă, am ales într-un pachet corespondenţa emigraţilor noştri din timpul exiliului. Mult am mai căutat acu doi ani acel pachet; am petrecut zile întregi, răsfoind cu ajutorul d-lui Bianu toate hîrtiile mele, fără a da peste dînsul; cînd astă-toamnă, voind să fac oarecari reparaţii la casă, lucrătorii au găsit acele hîrtii înghesuite între zid şi bibliotecă. Am ezitat mult pînă ce mă ho tării să le dau publicităţii, dar mi-am pus întrebarea dacă eram în drept să le distrug; căci, deşi printre dînsele sunt unele pline de bănuieli, de acuzări şi de invective; altele care respiră ură şi invidie, stare psihologică inerenta tuturor emigraţiunilor; căci exiliatul, depărtat de patrie, despărţit de familie şi de toate afecţiunile sale din tinereţe şi din copilărie, trăit în lipse şi privaţiuni, d-abia tolerat în pămîntul unde a putut găsi un trist adăpost, îşi înăspreşte spiritul, îşi împietreşte inima, se crede persecutat, tradat, spionat şi devine bănuitor, şi de multe ori chiar nedrept şi pizmuitor. Mi-am zis că sunt unele din acele hîrtii cari au, poate, un interes istoric, altele iar cari, prin talentul şi patriotismul cu care au fost concepute şi redactate într-acei nenorociţi timpi, ne impun recunoştinţă către acei cari au ştiut să atragă atenţiunea Europei asupra ţărei noastre. Păstrez originalele tuturor actelor ce voi publica aci; ele sunt la dispoziţiunea acelor cari ar voi să le vază sau să le controleze2. Cît pentru cele scrise de mine, epistole, 138 note şi memorande, cîte vor fi scăpate de foc, de apă şi din călătorii, îmi propui a le publica mai la urmă într-un volum separat. ★ în ziua de 17/29 mai 1848 mă îmbarcam la Brăila pe un vapor a „Lloydului“ austriac, plin de greci şi de ovrei, cari fugeau de frica holerei; şi a treia zi în răsăritul soarelui aruncam ancora în Cornul de Aur, între Sarai-Burnu, Scuturi şi Tophanâ, unde furăm îndată înconjuraţi de toate părţile de bărcile ghiumruccMlor, cari se agăţau cu căngiie de vapor, legănaţi de talazurile mării. Voiau să ne ia să ne ducă în fundul golfului, la vama de la Galata, ca să ne caute prin lăzi; noroc că servitorul de piaţă al otelului „Missiri“ a venit de ne-a scăpat din mînile acelei lae de cerşetori patentaţi, .astupîndu-le gura cu cîţiva gologani. Acel servitor, Charles, fostul călăuz al marelui poet Alphonse de Lamartine în călătoria sa în Orient, era fiul lui Giacomo, pictorul decorator care a zugrăvit divinităţile Ol impui ui ce împodobeau saloanele lui Grigore-vodă Ghica, casă căzută acum vreo cîţiva ani, prin cumpărătoare, în familia Lahovari; iar Giacomo, amicul lui Silvio Pellico3 şi al lui Gonfalonieri4, din pictor ajunsese birtaş la insula Pringhipo. „Dunia ciarki feleki“ (lumea e o roată, lumea e ca o roată), zice poetul persan. Aci era acea roată, cînd holera a venit de a pus capăt acelei decadenţe, luînd într-o singură noapte pe Giacomo şi pe fiu) său Carlo, în momentul cînd îşi făceau pregătirile d-a se duce să se înroleze sub bandiera eroului Garibaldi. * îndată ce m-am instalat la otel, cea dintîi grijă mi-a fost de a mă prezenta generalului Aupick cu scrisoarea ce aveam de la doctorul Mandl, scrisoare despre care ţi-am vorbit5 în epistola precedentă*. La întrebarea mea dacă puteam să văd pe generalul, vestitul Nicol, portarul ambasadei, mi-a răspuns că generalul era stabilit la Terapia, în palatul de vară, şi că nu venea la Pera decît o dată pe săptămînă în zilele cînd sosea * Scrisori. Ediţiune nouă, 1887, p. 722. Iată textul scrisoarei d-rului Mandl către generalul Aupick... (n.a.). Se transcrie scrisoarea, reprodusă în ediţia noastră, voi. I, p. 409 — 470. 139 vaporul mesageriilor de la Marsilia, iar, dacă aveam vreo afacere urgentă, puteam să mă adresez la vicontele de Recu-lot, întîiul secretar. Profitînd de aceste indicaţiuni, am intrat în cancelarie, ca să iau sfat de la secretar, cum să fac ca să pot vedea pe ambasador cît mai neîntîrziat. Vicontele de Reculot era tipul adevăratului gentilom francez; tînăr, plin de amenitate, de şcoala acelor cari zic: „Soyons ciloyens, mais disons nous monsieur"*. Liberal atît prin credinţele sale proprii, cît şi prin tradiţiunilo familiei căreia aparţinea: nepot al generalului La Fayette şi văr cu Ferdinand de Lasteyrie6, făcea parte din grupul republican în capul căruia erau Arago, Garnier Pages şi Carnot7. Cu venirea Republicei din 1848, fusese numit prim-secretar la ambasada din Gonstantinopol, în locul ducelui de Beau-fremot, deodată eu numirea generalului Aupick în locul baronului de Bourqueney. * Nu eram de zece minute la vorbă, cînd intră Cor, primul dragoman, vechi cunoscut al meu de la Paris. Acesta, după schimbarea cîtorva cuvinte de politeţă, mă întreabă dacă cunoşteam pe Ştefan Golescu şi de eram în bune relaţii cu dînsul, spunîndu-mi că după conţinutul unei depeşe a .lui Lamartine, atunci ministru trebilor din afară, era aşteptat de ambasador. I-am explicat că împrejurări independente de voinţa sa oprind pe Ştefan Golescu de a călători, misiunea cu care era să fie însărcinat îmi fusese încredinţată mie8. Ieşind de la ambasadă, am intrat cu dragomanul Cor in casă la socru-so, la bancherul Jaques Alleon, unde am găsit pe un alt vechi cunoscut, pe polonezul Czayka Czay-kowsky, agentul principelui Adam Czartorysky, pe care bucureştenii mai tîrziu, pe la anul 1855, l-au cunoscut sub numele de Sadyk-paşa. După o lunga convorbire cu aceşti doi vechi amici, Cor mi-a oferit să-l întovărăşesc la Terapia, ca să mă prezinte îndată ambasadorului. Generalul Aupick mi-a făcut o mică expunere, cam idilică, despre sentimentele pacinicc de, care era animat guvernul Republicei şi despre sprijinul ce pot aştepta de la Republica Franceză toate naţionalităţile cari aspiră, la o viaţă * Să fim cetăţeni, dar să ne spunem domnule. 140 politică; mi-a zis că se simţea fericit a putea declara sus şi tare că a găsit în guvernul pe lingă care era acreditat sentimentele cele mai generoase şi intenţiunile cele mai binevoitoare pentru populaţiunile creştine al Imperiului otoman, asigurîndu-mă că puteam conta pe concursul şi pe sprijinul Portei pentru izbînda misiunei mele. M-a sfătuit să văz cît mai curînd pe Rifaat-paşa, ministrul afacerilor streine, prevestindu-mă totodată că orice i-aş destăinui avea să fie ştiut chiar de a doua zi de inter-nunciul Austriei, baronul Sttirmer; mi-a recomandat deplină încredere în marele vizir, patriotul Sarim-paşa, şi m-a sfătuit să nu văd de îndată pe seraskierul (ministru de rezbel) Riza-paşa, căci voia să-l informeze chiar el însuşi de misiunea cu care eram însărcinat. Riza-paşa era p-atunci ministrul cel mai influent la palat, partizan călduros al alianţei franceze şi amic personal al generalului Aupick. Chiar de a doua zi am început alergările mele, urmînd sfaturilor ambasadorului Franţei. Expunerile mele despre aspiraţiunile şi determinarea românilor produceau cea mai bună impresie asupra miniştrilor Porţii. La toţi găseam încurajări şi asigurări că vom fi susţinuţi. Eram bine informat de tot ce se petrecea la Poartă; cunoşteam, încă de cînd eram student la Paris, pe Emin Muhlis-efendi, p-atunci prim-secrelar al ambasadei otomane de la Paris şi pe colonelul Mehemet-bei, ataşat militar în timpul ambasadei lui Reşid-paşa, tineri pe cari acum îi găseam pe unul mare dragoman al Porţei şi pe celalalt general de divizie (Mehemet-Kibrisli-paşa), comandant al armatei Irakului şi Arabistanului, chemat la Constantinopol, ca să fie trimis ambasador la Londra. ★ In seara de 18/30 iunie, aflîndu-mă la Boiagikioi la Emin-efendi, mi se spune că venise ştiri la logofătul Aris-tarchi că în Bucureşti poliţia făcuse arestări şi că oraşul era în mare fierbere. A doua zi, la ambasada engleză la Terapia, Al ison, secretarul oriental, îmi remite un plic; agentul diplomatic englez din Bucureşti, Colquhoun, îmi făcea cunoscut arestările operate în Bucureşti. Plicul conţinea şi o scrisoare de la Nicolae Golescu, care mă înştiinţa că se afla ascuns la loc sigur şi că mai mulţi din amicii 141 noştri, între cari îmi cita pe Ştefan Golescu, pe A. G. Go-les’cu şi pe Eliad, pornise la Tslaz, unde se afla maiorul Teii şi căpitanul Pleşoianu cu două compănii. De aci încolo ştirile, deşi Urzii decîte zece şi cincisprezece zile, dar se urmau lanţ unele după altele, regulat după repeziciunea evenimentelor. în ziua următoare, însărcinatul de afaceri al Belgiei, Kerkow, venind de lao vizită ce făcuse ambasadorului rusesc, îmi spune că acolo logofătul Nicolae Aristarchi povestea în detaliu arestările făcute în Bucureşti în ziua de 7/19 iunie şi atentatul din 8/20 iunie în contra vieţei lui vodă Bibescu. Nu trece o săptămînă după aceea şi Emin-efendi mă înştiinţează că Aristarchi adusese la Poartă un plic adresat mie, trimis prin lipcan al postelniciei (curier de cabinet) din Bucureşti, care trăgînd după obicei la cancelaria românească la Fanar, hîrtiile ce conţinea căzuse în mîna lui Aristarchi, din al căror cuprins rezulta că guvernul lui Bibescu încetase şi că se aştepta în Bucureşti sosirea guvernului provizoriu proclamat la Islaz. Logofătul Aristarchi ceruse lui Rifaat-paşa ca eu să fiu arestat. Făcînd eu cunoscută lui Riza-paşa această împrejurare, a trimis îndată pe secretarul său la Rifaat-paşa de i-a cerut acele hîrtii pe cari mi le-a trimis la otel unde locuiam, înştiinţîndu-mă că nu aveam să mă tem de nimica. Chiar în ziua aceea, principele Hangerliu, fiorosul dragoman rusesc, a cerut Portei din partea lui Titoff9 ocuparea Principatelor cu trupe combinate ruseşti şi turceşti şi restabilirea statului-quo dinainte de 11/23 iunie 184810. Consulul general al Rusiei, Kotzebue11, împreună cu generalul rus Duhamel, comisarul extraordinar, părăsise Bucureştii., protestînd în contra celor petrecute. Generalul Gesterswein trecuse Prutul cu diviziunea ce comanda, ocupase Iaşii şi înainta spre Focşani; dar în urma notei ruseşti, convocîndu-se marele consiliu al Porţei şi rostin-du-se în contra cererii ruseşti, s-a emis ideea de a se trimite o comisie care să cerceteze păsurile şi dorinţele românilor. Deşi încă din luna aprilie, de cînd cu turburările de la Iaşi, Poarta trimisese pe Talat-efendi în Principate, dar s-a hotărît să-l înlocuiască printr-o persoană de o mai mare 142 însemnătate, şi alegerea ei s-a oprit asupra lui Soleiman-paşa de curînd întors de la ambasada din Paris, dîndu-i de consilier pe Emin-efendi. în seara cînd Emin-efendi mi-a anunţat numirea sa, am avut ocaziunea a face o curioasă cunoştinţă. Emin-efendi îmi zice că voind să aibă cu dînsul pe cineva care să cunoască limba ţărei, i se recomandase un tînăr care pretindea că ştie vorbi româneşte şi mă ruga să intru în vorbă cu dînsul, ca să-i spun dacă îi poate servi ca dragoman şi ordonă servitorului să-i cheme pe Ahmet-aga. Eu mă adresez către dînsul, zicîndu-i: „Excelenţa sa îmi spune că ştii româneşte, ia zi ca mine: retevei de tei pe mirişte de mei.u Tînărul repetă curat ca un român neaoş cuvintele mele. Atunci îi zic: „Dumneata, domnule, nu numai că vorbeşti româneşte, dar eşti român după vorbă ca şi după chip. Tînărul se roşi şi-mi zice: „Am trecut şi noi prin ţară şi am avut ocazie a învăţa limba d-acolo“. „Vrei să zici, poate, că te-ai oprit mai mulţi ani în Sfîntul Sava“. După aceste puţine cuvinte schimbate cu acel tînăr, am asigurat pe Emin-efendi că dacă Ahmet-aga vorbeşte şi turceşte tot aşa de bine ca româneşte, va avea un dragoman perfect. Mulţi ani mai în urmă m-am găsit la masă la Necet-bei cu un Ahmet-efendi, funcţionar important la ministerul de finanţe; acesta era fostul Ahmet-aga de care vorbii. Şi iată tragi-comica sa istorioară. Acest musulman, pînă a nu fi Ahmet-aga, fusese un Pctrache, calfă la un cojocar din Bucureşti. Cum ştii, blănăria cea mai fină şi mai scumpă care se obicinuia în serai şi în casele regialilor era lucrată de cojocarii noştri bucu-reşteni. Stăpînul său, jupînul lui Petrache, îl trimisese cu eîteva misade de kakum, de singiab, de silvie şi de spinări pacea, coade şi profiruri de samur, tot blănărie aleasă la un corespondent al său din Ţarigrad, ca să le vînză; şi tînărul Petrache le ducea pe la haremurile şi selamlîcurile din Stam-bul şi Scutari, pînă s-a îndrăgit cu o hanumâ bogată din Kadlkioi, în casa căreia petrecea adesea în linişte şi pace 143 zile şi nopţi, pînă într-o zi cînd, voind să iasă, vede casa înconjurată de o mulţime de mahalagii turci bătrîni, între cari cadiul, imamul şi muftiul şi haname bătrîne fără iasmac, cari strigau răzbunare pentru profanaţiunea religiei. „Unde s-a mai pomenit, strigau cu toţii, ghiaur în casa unei fiice a islamului luminat!“ Tînărul, care cunoştea că după legea mahomedană cazul se pedepsea cu pierderea capului, se retrăsese în casă şi sta ascuns, fără a îndrăzni să păşească pragul uşei, aşteptîndu-şi ceasul morţii. Trecuse zile multe şi casa tot ocolită şi ziua şi noaptea de fanatici, cari pîndeau pe creştin ca să-l înhaţe; pînă într-o dimineaţă, hanuma iese furioasă în poartă la uliţă, cheamă pe cei mai influenţi dintre încunjurători, între-bîndu-i pentru ce afrontul ce i se făcea? Ei îi răspund furioşi că religia cea luminată era nesocotită, insultată, călcată în picioare, şi-i cerea pe ghiaur. La aceste cuvinte, ea le răspunde că una din cele mai mari datorii ale unui bun musulman, fie bărbat, fie femeie, era de a lumina pe cei necredincioşi, arătîndu-le religia cea adevărată; că acum tînărul era catechisit şi că era gata a îmbrăţişa islamismul. Tînărul fu chemat dinaintea imamului, căruia îi răspunse prin cuvintele: „Allah hil AUah Mohammet Rusul Allah“. „Dumnezeu e Dumnezeu şi Mohamet este profetul său“. Cuvinte cabalistice prin cari Petrache a devenit Ahmet-efendi, bărbatul unei frumoase şi bogate hanume şi, ce ştii, acum o fi vreun Ahmet-paşa, guvernatorul vreunui aialet din Europa sau din Asia. Cred că printre mahometani se află mulţi români din cei după malul Dunărei, mai ales, care, dintr-o împrejurare sau dintr-alta, de voie sau de nevoie, s-au turcit, precum am avut un caz la 1866 cu ofiţerul de graniţă Leurdeanu, care, într-un moment de aberaţiune neînţeleasă, refuzînd a se supune ordinelor generalului Magheru, s-a răzvrătit, a arestat pe şeful său şi l-a dat pe mîna turcilor, ceea ce l-a făcut a nu mai îndrăzni să se întoarcă în ţară, şi s-a turcit. La Brusa în anul 1849, cerînd voie lui Sareni-paşa, guvernorul Hudaverdighiarului, să putem vizita mormintele vechilor sultani, paşa a orînduit pe un venerabil imam (popă) să ne călăuzească. Era un om înalt şi frumos, îmbrăcat 144 în haine albe de la cap pînă la picioare. Eram cu Goleştii (Adecu şi Radu), Serghiad, Zâne, Alecu Mânu, G. Văleanu, Pădeanu şi alţii. După ce imamul ne-a arătat toate mormintele cari sunt într-un fel de cimitir aproape de Ulu Giami, mă întorc către camarazii mei, zicîndu-le că nu ne-a arătat mormîntul sultanului Baiazid. Atunci imamul ne zice în româneasca cea mai românească cuvintele: „Mormîntul lui Baiazid este tocmai colo în deal la geamia care se numeşte Sultan Baiazid Giamisi“. Acel imam era fiul unui ţăran român din satul Mola-Braim din judeţul Brăilei. Intrat de copil servitor la un agă turc din cetatea Brăilei, la căderea fortăreţei la 1828 s-a dus cu stăpînă-so şi depărtîndu-se de ai lui a învăţat carte turcească, a fost admis la medreseaua de la geamia Sultan Selim, şi a îmbrăţişat islamismul. ★ în urma atitudinei ce luase Poarta, după sfaturile ambasadorului Franţei, generalul Gesterswein a primit ordin să ţreacă înapoi Prutul pe malul stîng, luîndu-i-se comanda şi dîndu-se generalul ni Ltiders, aruncîndu-se vina călcării teritoriului otoman asupra acelui comandant, care de inimă rea s-a şi sinucis12. Europa întreagă era în fierbere şi temerile de război şi de revoluţiuni erau mai pretutindeni. Ambasada generalului Aupick era o ambasadă mai mult militară. Osebit de personalul civil obicinuit, care se compunea din vicontele de Reculot, de marchizul de Massignac, de Edm. de Bourqueney şi vreo şase-şapte ataşaţi de dragomani, generalul adusese în suita sa mai mulţi ofiţeri, pe colonelul Margadel, ofiţer de stat-major, pe căpitanul Dessain, ofiţer de geniu, pe căpitanul de artilerie Sabatier, pe căpitanul de cavalerie Lefrangais; mai avea încă şi trei alţi ofiţeri, pe căpitanii Magnan, Dupreuil şi Mouginot, cărora li se încie-dinţase şcoala militară de la Taxim. Toţi aceşti ofiţeri erau ocupaţi a studia poziţiunile strategice şi mijloacele de apărare ale Gonstantinopolului şi erau destinaţi ca la caz de trebuinţă să ia parte în armata turcească, precum s-a făcut mai tîrziu cu ofiţerii cari întovărăşise ambasada generalului Baraguey d’Hilliers13. 145 10 Mai deodată cu pornirea lui Soleiman-paşa spre Giurgiu, generalul Aupick a trimis la Bucureşti şi la Iaşi pe căpitanii Sabatier, Dessain şi Lefran$ais. La 7/19 august, aceşti ofiţeri erau ajunşi Ia Brăila, şi după cîteva zile se puneau la dispoziţiunea generalului Magheru în tabăra din cîmpul lui Traian. Efectul sosirei ofiţerilor francezi în ţară a fost mare. Cîte speranţe deşteptate în inimele românilor! Un orizont întins şi glorios se deschidea aspiraţiunilor naţionale14. II Iată pe scurt cum se petreceau lucrurile în ţară: In urma arestărilor din ziua de 9/21 iunie, cîţiva. din membrii comitetului revoluţionar, izbutind a se furişa şi a scăpa de arestări, au alergat la Islaz, unde se afla maiorul Teii şi căpitanul Pleşoianucu două companii de infanterie, şi acolo au rădicat, stindardul revoluţionar, au proclamat constituţiunea şi au dat de ştire în toată ţara, încunoştiin-ţînd şi pe comitetul din Bucureşti. Pretutindeni ştirea răsculărei a fost primită cu mulţă-mire şi entuziasm. Ţara întreagă s-a deşteptat ca dintr-o letargie adîncă. Magheru, cîrmuitorul judeţului Romanaţi, înştiinţează îndată din Caracal pe vodă Bibeseu despre cele ce se petreceau şi de marşa insurgenţilor spre Craiova. Bibeseu îi răspunde, ordonîndu-i să-şi strîngă toţi dorobanţii, să pornească în contra rebelilor, să-i lovească şi să împuşte pe toţi capii. Mare agitaţiune în Bucureşti, în urma ştirilor sosite de la Islaz. Vodă Bibeseu,voind să arate nepăsare, iese în plimbare la şosea în trăsură deschisă, însoţit de ministru] său Villara; atunci trei tineri înarmaţi se arunca într-o birjă, ajung trăsura domnească, trag asupra domnului, pe care din norocire nu-1 nemeresc, zdrobindu-i numai epoleta. In timpul acesta Eliad, Teii şi Ştefan Golescu pornesc cu cele două companii de la Islaz spre Caracal, rădicînd satele şi împlîntînd stindardul tricolor pe biserici şi pe casele publice. Ajungând, gloată de mai multe mii, la marginea oraşului Caracal cu strigătele de: „Să trăiască constituţiunea, să 146 trăiască libertatea", le-a ieşit înainte prefectul Magheru cu 600 de dorobanţi înarmaţi; dar, în loc de a-i întîmpina cu focuri, se aruncă în braţe unii altora, strigînd: „Să trăiască libertatea şi constituţia, trăiască guvernul provizoriu !“ A doua zi gloata, mărită cu oamenii lui Magheru şi cu orăşeni din Caracal, înaintează spre Craiova, mărindu-se necontenit pe drum, pe unde trecea, cu oamenii satelor. La apropierea lor, prefectul de Dolj, Tancu Bibescu, cu maiorul Vlădăşanu şi două companii de infanterie, părăsise Craiova, încît revoluţionarii intră în oraş fără a întîmpina cea mai mică împotrivire. Dar peste zi, în primirea făcută notabililor de unii din membrii noului guvern proclamat, aceştia au intrat In tra-taţiuni cu o comisiune trimisă de lumea reacţionară din Craiova, făgăduindu-le rnodificaţiuni în unele articole ale nouei constituţiuni, dînd chiar ordine ca ţiganii robi, deşi declaraţi liberi, să se întoarcă la slujba foştilor stăpîni şi ţăranii clăcaşi, declaraţi afrancaţi de munca obligatorie, să iasă la munca cîmpului boieresc. Aceste măsuri, deşi au îmbunat oarecum clasele avute, dar au răcit foarte mult zelul popular, încît reacţiunea, luînd curagiu peste noapte, casa ocupată de membrii guvernului a fost încongiurată şi ameninţată. Situaţiunea devenită critică, daca nu venea Magheru, care prin curagiul său a împrăştiat mulţimea îneongiurătorilor şi a deblocat pe membrii guvernului, cari au putut porni a doua zi spre Bucureşti, întovărăşiţi de două companii de infanterie şi de 800 de dorobanţi călări. în Bucureşti, sosind proclamaţia din 9/21 iunie de la Islaz, în ziua de 11/23 iunie, tînărul iuncăr Niţă Magheru, nepotul generalului Magheru, găsind un exemplar, îl citeşte în piaţă în Lipscani. Lumea se aduna şi porneşte în gloată la palat, unde vodă Bibescu, după puţină ezitaţiune, iscăleşte constituţiunea şi numeşte ministerul cerut de popor; dar după trei zile părăseşte capitala, pleacă la Braşov şi ţara rămîne pe mînile guvernului proclamat la Islaz, care intră triumfător în capitală în ziua de 16/28 iunie10. Dar, fie neexperienţă a noilor oameni de la guvern, fie dibăcie din partea reacţionarilor, faptul este că în ziua de 19 iunie/1 iulie comanda oştirei se găseşte concentrată în mînile coloneilor Odobescu şi Solomon, cari înconjoară 147 10* palatul cu un batalion de infanterie, şi membrii comitetului revoluţionar se pomenesc deodată arestaţi, dar şi de astă iar curagiul şi prezenţa de spirit a lui Magheru scapă situaţiunea; el trage sabia, trece printre năvălitori şi se baricadează într-o cameră în palat cu cîţiva dorobanţi şi ţine bine pînă ce a putut sosi poporul condus de Ion Bră-tianu şi de popa Tun, care a deblocat guvernul şi a arestat pe cei doi coloneii cari condusese atacul palatului şi arestarea guvernului. Acel atac pare să fi fost mai mult asupra persoanelor cari compuneau guvernul decît în contra ideei revoluţiunei. Ziua de 19 iunie/1 iulie a costat viaţa a 13 oameni, popor şi soldaţi16. Cîteva zile după reinstalarea guvernului, oamenii cari îl compuneau, în urma ştirilor false ce primeau despre intrarea trupelor ruseşti care nu sosise nici la Focşani, pe cînd ei, crezîndu-le ajunse la porţile Bucureştilor, la Urzi-ceni şi la Afumaţi, părăsesc capitala fără veste, lăsînd pe locuitorii ei în voia întîmplărilor; luase cu dînşii şi o parte din miliţie, zicînd ca se trag la munte, ca să facă o campanie de guerillas in contra ruşilor, dar, părăsiţi de oştirea ce luase cu dînşii, se îndreptează spre graniţa Transilvaniei şi unii răzbesc pînă la Braşov. Dar, aflînd că trupele ruseşti nu numai că nu intrase în ţară, dar că părăsise chiar şi Moldova, trecînd pe malul sting al Prutului, se întorc în Bucureşti şi iau în mină frînele guvernului, fără ceai mai mică împotrivire; atît era de mare iubirea şi devotamentul poporului pentru constituţie, incit toate erau iertate oamenilor de la Islaz. Aceasta era starea lucrurilor pe la începutul lui august, cînd Soleiman-paşa şi Emin-efendi, terminînd la Giurgiu zilele de carantină, după mai multe înţelegeri ce au avut cu membrii guvernului prin dragomanul Tin-ghiroglu, aceşti soli ai Porţii au avut o primire triumfala, poporul îi saluta cu strigătele: „Să trăiască sultanul, augustul nostru suveran“17. Soleiman-paşa intră îndată în cele mai bune relaţii cu guvernul şi, dobîndind cîteva modifi-caţiuni în constituţiune şi în personalul guvernului, recunoaşte, în numele sultanului, şi căimăcănia de trei compusă de El iad, Teii şi N. Golescu. La întîia mea convorbire ce am avut cu sir Stratford Canning, după izbucnirea revoluţiunei, ambasadorul mi-a 148 zis că înţelegea cauzele care au putut aduce acel rezultat, adaogînd că lucrul în sine nu ar avea nici o gravitate, dacă ar privi numai pe Poartă; dar că e preocupat de consecinţele ce poate avea asupra politicei generale a Rusiei în Orient. Mi-a zis că politica sa era a sfătui pe turci a nu se amesteca şi a nu vedea în răscularea românilor decît o dorinţă de reforme constituţionale şi a nu trata pe români ca rebeli, ci să cerceteze cu blîndeţe păsurile şi aspiraţiunile lor; a adăogat că va sfătui pe Poartă să se ferească, mai ales de a trimite trupe peste Dunăre, cum pare că voieşte a face; căci aceasta ar atrage fără îndoială trimiterea de trupe ruseşti, sub euvînt să apere pe creştini în contra barbarilor mahomedani şi că toată lucrarea ambasadei ruseşti constă întru a convinge pe turci a face act de autoritate, trimiţînd oştiri şi pedepsind pe răsculători. . Poarta credea că putea umbla în două luntre, că trime-ţindi pe Suleiman-paşa cu instrucţiuni împăciuitoare şi binevoitoare şi dînd ordine lui Omer-paşa să treacă Dunărea, urma totdeodată o jumătate a poveţelor ambasadorilor Franţei şi a Engliterei şi pe jumătate poveţile lui Titoff. ( Tot p-atunci baronul Tecco, ministrul Piemontului, m-a întrebat dacă aveam cunoştinţă de mişcarea romanico-slavistă ce se făcea, spuindu-mi că fusese înştiinţat despre aceasta chiar de un membru al Patriarhiei. Adevărul este că* i îndată după izbucnirea revoluţiunci române, oamenii patriarhatului din Fanar alergau pe la reprezentanţii puterilor streine şi pe la miniştrii turci, şoptindu-le misterios despre un mare complot, spuindu-le ca un mare număr de slavi lucrau pe subt ascuns la formarea unui stat independent, cuprinzînd Valahia, Moldova, Croaţia, Transilvania, Serbia, Bulgaria şi Iliria, stat unit prin limbă şi religie, cu, un principe suveran independent. Din nenorocire la Constantinopol lucrurile se complicau din zi. în zi mai mult; exigenţele Rusiei deveneau din ce în ce mai stăruitoare, pe cînd rezistenţa Porţei mergea tot slăbind, cu cît se simţea mai puţin susţinută, Cu cît partidele extreme în Franţa îşi accentuau mai îndrăzneţ ideile şi i pretenţiunile exagerate,'cu atît acţiunea guvernului re-publicei în afara devenea mai slabă şi mai rezervată18, încît ambasadorul său nu mai îndrăznea a-şi accentua cuvintele şi a împinge pe guvernul Porţei la o împotrivire curagioasa 149 cererilor Rusiei. Ministerul Sarim-paşa era înlocuit printr-un minister de conciliaţiune, prin Reşid-paşa, care se temea să Împingă lucrurile pînă la o ruptură; noul vizir îşi punea toate silinţele întru a împăca pe Rusia şi a nu fi acuzat sau bănuit de politică aventuroasă. Reacţiunea deja începuse a rădica pretutindenea capul. Rusia, în faţa slăbiciunii Portei şi a ezitaţiunei ambasadorilor Franţei şi Engliterei, devenea din zi în zi mai dictatorială, susţinînd că nimeni altul decît ţarul şi sultanul avea dreptul a se amesteca în afacerile Principatelor; respingea orice reformă şi îmbunătăţire şi stăruia pentru pedepsirea revoluţionarilor români. Se arăta hotărîtă a sili pe Poarta a lua măsurile ce propunea. Iată un extract după o notă a lui Ganning cătră lordul Palmerston din luna iulie 1848: „Rifaat-paşa a venit de mi-a cerut cu stăruinţă a vă informa că Poarta ar dori să strîngă mai mult decît oricînd relaţiunele de încredere şi cordialitate ce există între guvernul sultanului şi acela al majestăţei sale britanice. Excelenţa sa mi-a observat că Poarta se află expusă la un mare pericol şi că avea mare încredere că guvernul britanic ar fi dispus a o susţine şi chiar a o ajuta la trebuinţă. Mi-a cerut mai întîi a cunoaşte opiniunile mele asupra modului cum Europa ar privi starea lucrurilor faţă cu Turcia, şi cînd i-am expus că în mijlocul întunericului şi al incertitudinei se arătau trei cazuri de pericol mai mult sau mai puţin apreciabile: eventualitatea unei erupţiuni din partea Franţei, deşteptarea populară a conştiinţelor naţionale şi necesitatea în perspectivă de noi combinaţiuni politice, s-a oprit mai special asupra eventualităţii din urma, ca asupra unui obiecL de neodihnă pentru Poartă. Mi-a zis că în insu-recţiunea Valahiei vedea apropierea celor două eventualităţi din urmă; şi a adăogat că dorea să cunoască vederile excelenţei-sale despre recunoaşterea Republicei franceze, acum că mai multe din statele cele mici au recunoscut acel guvern“. Acum ambasadorul rusesc Titoff cerea, în mod cominatoriu, rechemarea şi dezaprobarea lui Soleiman-paşa, ocuparea Principatelor cu trupe combinate ale amîndorora imperiilor şi numirea unui caimacam, care să restabilească dom- 150 nirea Regulamentului organic. Guvernul otoman cît timp a putut conta pe sprijinul ambasadorului Franţei, a rezistat cerinţelor Rusiei. într-una din cele din urmă zile ale lui iulie, ducîndu-mă la Terapia, am găsit pe generalul Aupick cu lăcrămile in ochi; ţinea în rnînă o epistolă sosită chiar atunci, prin vaporul mesageriilor; tremura citind-o; cel mai bun amic şi camarad de arme al său, generalul Breat, fusese asasinat neo-meneşte de insurgenţi pe baricadele Parisului în ziua de 14 iulie19. Întorcîndu-se către mine îmi zice: „La guerre civile est cinez nous, mon pauvre Ghica; maintenant rien ri* empechera pkis Ies russes (Ventrer dans votre pays“*. Şi în adevăr peste puţine zile Poarta acceda cererilor Rusiei, dezaproba măsurile luate de Soleiman-paşa şi îl înlocuia cu Fuad-efendi, ame-giul marelui vizir, cu instrucţiuni de a lucra în acord cu generalul Duhamel, trămiţînd ordine lui Omer-paşa să ocupe Bucureştii, împreună cu generalul Luders, instalînd caimacam pe Constantin Cantacuzino, ca să restabilească regimul Regulamentul ui organic. în tot timpul acesta, Soleiman-paşa era în cea mai'mare ignoranţă despre cele ce se petreceau la Poartă. Deşi eu ţineam pe guvern în bună ştiinţă de tot ce se pre-gătea la Constantinopol, locotenenţa noastră, rezemîndu-se pe asigurările lui Soleiman-paşa, zicea că scrisorile mele erau dictate de scopuri ascunse şi că nu trebuiau crezute. Atît ces-tiunea domniei întorsese capul unora din oamenii noştri de fa guvern! într-o dimineaţă, generalul de brigadă Rifaat-paşa trece Dunărea cu două regimente şi îşi aşază tabăra în marginea Brăilei şi, 1a energica protestare a prefectului D. Golescu, răspunde verbal şi confidenţial că în puţine zile Fuad-efendi, noul comisar, va intra şi el cu trupe în Bucureşti. Totodată generalul Duhamel se îmbarcă la Galaţi, suindu-se pe Dunăre în sus spre Giurgiu. ' în ziua de 10/22 august, servitorul otelului, care venea de la vaporul sosit de la Galaţi, unde se dusese, să caute pasageri, îmi spune că pe acest vapor văzuse mai mulţi boieri veniţi de la Bucureşti, dar că s-au scoborît la Stambul. Am * La noi e război civil, sărmane Ghica; acum nimic nu-i va mai împiedica pe ruşi să intre în ţara voastră. 151 crezut întîi că să fi fost vreo deputăţie din partea boierilor reacţionari, dar nu trece o oră şi primesc următorul bilet iscălit de Nicu Bălcescu. - -r n • •, ’ - • i No. II •, ,Y : [1848, 10/22 august] 11 ceasuri • - n !. Iubite Ghica, . -i Sosirăm aci acum. Nu putem trage la otelul unde eşti, căci paşa ce ne-a însoţit ne-a poftit a merge la dînsul pînă mine, cînd ni se va da o locuinţă. Adresa noastră este: Bance Capusu Hasserţilarin Başinda Raib efendi. Suntem în oraşul turcesc. Caută dar să ne vezi astăzi. Salutare şi frăţie, N. Bălcescu .■C: Gîndul mi s-a dus îndată că această tragere la casa lui Ragkib-efendi, secretarul lui Soleiman-paşa, care întovărăşea de la Bucureşti pe deputaţii noştri,să nu fie o sechestrare deghizată, şi după cele ce am aflat mai tîrziu cam aveam dreptate. Raghib-efendi, ca să se arate cu slujbă la Poartă, concepuse ideea de a deţine pe aceşti trimişi ca ostatici, crezînd că astfel o să poată dobîndi modifieaţiuni în constituţiunea proclamată la Islaz. Preocupat de ideea de lipsa de sinceritate din partea turcului, am alergat îndată la generalul Aupick, prevestindu-1 de cele ce se petreceau. Generalul a trimes îndată pe Doprat, unul din dragomanii săi, la noul ministru al afacerilor streine, Aali-paşa, sfătuindu-1 să lase pe membrii deputaţiunii liberi a-şi alege locuinţele lor unde vor voi. ; Comisia sau deputaţiunea aleasă de Soleiman-paşa, în înţelegere cu cei trei caimacami ai noştri, se compunea de cinci membri şi anume: de Ştefan Gol eseu, Dumitru Brătia-nu, Nicolae Bălcescu, Grigorie Grădişteanu, Vasiliadi, avînd pe Melic ca dragoman. După poveţele ambasadorului Franţei, Raghib-efendi le-a declarat că, dacă voiau, puteau să-şi aleagă locuinţe în Pera, şi pînă seara cei mai mulţi erau aşezaţi în otelul „Miss.iri“, unde locuiam şi eu. Nicu Bălcescu, pus în curent de cum stau lucrurile la Constantinopol, el care, ca şi C.A. Rosetti şi Brătianu, erau 152 pentru o rezistenţă desperată, s-a hotărît să se întoarcă la Bucureşti, ca să lumineze pe guvern să preîntîmpine cele ce se pregăteau şi a şi plecat cu cel dintîi vapor, iar ceilalţi deputaţi au mai rămas cîteva zile în Constantinopol, aştep-tînd, după vorbele lui Raghib-efendi, să se înfăţişeze la sultanul . Nicu Băleescu ducea cu dinsul la Bucureşti o epistolă adresată lui Magheru, iscălită de dînsul, de Băleescu şi de mine, în care îi ziceam că, dacă după o luptă cu turcii sau cu ruşii se va găsi strîmtorat, să treacă în Transilvania cu dorobanţii şi cu pandurii lui şi să se unească cu Iancu, cu Roman si cu Axenti sau cu Buteanu20. în urma arestărilor făcute în ziua de 13 (25) septembrie 1848 şi instalarea logofătului Constantin Cantacuzino caimacam al Valahiei, oamenii cari au luat o parte mai activă în timpul celor trei luni de guvern revoluţionar au fost împărţiţi în mai multe categorii: 1. Cei trei foşti caimacami, Eliad, Teii şi N. Golescu, escortaţi pină la Turnu-Roşu şi ajunşi la frontiera Transilvaniei, au fost puşi în libertate, ca să se poată duce fiecare unde ar voi, cu condiţiune numai de a nu se întoarce în ţară. 2. Dintre românii cari au jucat un rol mai important în revoluţiune, precum: fraţii Costache şi Nicolae Băleescu, fraţii D. şi I. Brătianu, fraţii Ştefan, Radu şi Alexandru C. Golescu, Cezar Bolliac şi cîţiva alţii au fost trimişi sub escortă la Giurgiu şi acolo îmbarcaţi pe o ghimie turcească şi porniţi în susul Dunărei sub bună pază; şi, ajungînd la Orşova, peste trei săptămîni de călătorie pe apă, au fost puşi în libertate21. 3. Cel mai mare număr dintre cei arestaţi la Cotroceni au fost siliţi să treacă peste fruntariile ţărei, care încotro au putut apuca. Dintre membrii guvernului provizoriu, unul mai cu seamă era cunoscut de poporul de jos, de tinerime, de şcolari şi de negustorime. Ţinea de mai mulţi ani condeiul românesc în mînă ca literator şi ca jurnalist; mai ales două satire de ocaziune, pline de spirit,^ Măceşul şi Duhai, Buhai măi, îl făcuse foarte popular22. El eclipsase în guvern pe ceilalţi doi colegi ai săi, cari în toate ocaziunile îi cedau pasul, personificase într-însul tot meritul deşteptărei naţionale. învălit în manta albă, se arăta în public escortat de o gardă compusă 153 de vecini din mahalaua în care locuia, cei mai mulţi armeni şi rude. Cu cît caimacamii noştri se îngîmfau mai mult, cu atît afacerile importante erau mai neglijate şi mai uitate, în-cît popularitatea locotenentei mergea descrescînd şi scădea pe toată ziua în spiritul oamenilor dotaţi cu simţ politic şi patriotic23. Membrii căimăcămiei ajunşi la Sibiiu, N. Gol eseu şi-a urmat îndată drumul spre Viena şi Paris, iar Eliad şi Teii au rămas în Sibiiu, unde încetul cu încetul s-au adunat mai mulţi emigraţi, ca la 30 la număr, şi făcîndu-se acolo adunare s-a hotărît de cîţiva ca fosta căiinăcămie de trei să lucreze în numele emigraţiei pe lîngă guvernele străine. La 4 octombre 1848, în urma afacerii de la cazarma din Dealu Spirea, ambasadorul Titoff a făcut cunoscut Forţei că împăratul Rusiei a dat ordin a ocupa Principatele cel puţin doi ani cu 30.000 de oştire, şi la 4 noiembrie comunică lui Aali-paşa un mesagiu, prin care corniţele de Nesselrode acuza pe Poartă de a cruţa pe revoluţionarii români şi reclama in contra piedecelor ce ar duce noul comisar, Fuad-efendi, la intrarea trupelor ruseşti în România, cerînd Porţii să trimită grabnic instrucţii acelui comisar de a lucra în unire cu generalul Duhamel. în urma acestui mesagiu, sultanul îngri-jat a cerut lui Canning o manifestare din partea diviziunei navale de sub comanda amiralului Parker; cerere la care lordul Palmerston neraspunzînd într-un mod categoric în timpul iernii ’48-’49, relaţiunile între Rusia şi Poartă au devenit mai strînse; şi în toate actele şi comunicaţiile, împăratul Ni-colae asuma o perfectă egalitate cu curtea suzerană în tot ce privea Principatele danubiene. După restabilirea stării celei vechi a lucrurilor, Rusia a propus o ocupaţiune în comun pe şapte ani şi semnarea unei conversaţiuni, şi, la împotrivirea ce această propunere a în-tîmpinat din partea Porţei, împăratul a trimis în aprilie pe generalul Grabbe cu o epistolă autografă către sultan şi cu instrucţiuni de a convinge pe Poartă despre recunoştinţa ce-i datora pentru pacificarea Principatelor. Cu toată energica notă a lui Canning şi cu toată coopera-ţiunea generalului Aupick, Poarta, nefiind asigurată despre un sprijin material, a cedat injoncţiunilor lui Grabbe şi la 154 1 mai 1849 a încheiat convenţia prin care Rusia cîştiga mult mai mult decît ceruse la început şi a promulgat un hatişerif prin care hospoclarii erau să fie numiţi pe şapte ani prin înţelegere între împăratul şi sultanul; Obşteasca Adunare suspendată indefinit; numireă unei comisiuni pentru a propune reforme organice şi ocuparea Principatelor21. ★ Aflînd în Conslantinopol că N. Golescu a sosit la Paris, i-am scris o epistolă în care-i exprimam ideea de a avea un singur şef al emigraţiunei, care, ajutat de luminele şi devotamentul tinerilor emigraţi, să lucreze în numele ţărei pentru un viitor mai mult sau mai puţin depărtat, şi îl sfătuiam să se ducă îndată să găsească la Viena sau la Dresda pe fostul domn Alexandru Ghica şi să-i pi-opuie să se declare capul emigraţiunei, adoptînd principiile programului revoluţionar din 1848. îi trimeteam' şi o epistolă către fostul domn,prin care rememoram conversaţiile ce aveam la Viena, în anii 1845 şi 1846, cînd ne plimbam noaptea, parcurgînd de cîte zece şi cincisprezece ori distanţa dintre hotelul „Stadt London“ şi „Stadt Frankfort“; iar în caz de a nu putea convinge pe Alexandru Ghica la această acţiune, să se declare el, Nicolae Golescu, şef al emigraţiunei, ca unul ce putuse cîştiga amicia lui Soleiman-paşa, fostul comisar al Portei în timpul revolu-ţiunei. Mai adăogam într-o epistolă că consideram de cea mai mare importanţă ca generalul Magheru să nu depuie armele şi să nu licenţieze trupele adunate în tabăra de la Traian, ci să treacă cu pandurii in Transilvania. Mă aflam la Constantinopol, cu totul în neştiinţă despre cele ce se petreceau între emigraţi şi despre ţările pe unde rătăceau; nu eram în comunicaţiune decît cu trimisul guvernului la Paris, Alexandru G. Golescu, cu trimisul la Frankfort, Ioan Maiorescu şi cu generalul Magheru, care se stabilise la Triest; aceştia, ştiindu-mă la Constantinopol, îmi împărtăşeau cugetările şi lucrările lor, ţiindu-i şi eu în curent despre cele ce se petreceau în Constantinopol şi în Bucureşti. 155 III Puţine zile după intrarea trupelor turceşti în Bucureşti, sosea la Constantinopol Ubicini25, aducător de întîiele ştiri despre cele petrecute in ziua de 13/25 septembre. Aducea şi o petitiune din partea ţărei către sultanul, petiţiune pe care fosta locotenentă mă însărcina să o îmninez ministrului afacerilor străine.Ubicini mai aducea depeşile lui Colquhoun către sir Stratford Canning, întors dinadins din concediu, şi pe ale cancelariei franceze către generalul Aupick; el era însărcinat a face acelor ambasadori şi o expunere verbală despre cele petrecute cu intrarea lui Fuad-efendi cu trupe turceşti, cu instalarea caimacamului C. Cantacuzino, cu lupta pompierilor în Dealul Spirei şi cu arestarea deputaţilor români la Cotroceni. Am ezitat mult de a da petiţiunea ce-mi era trimcasă, pentru că nu găseam redacţiunea potrivită cu starea ţărei de atunci, dar sfătuindu-mă cu Ubicini şi cu Cor, am ajuns a ne convinge că nu eram în drept a nu mă achita de sarcina ce mi se impunea şi am dus-o chiar a doua zi lui Aali-paşa. Ministrul Porţei citind-o, repeta necontenit cuvintele: „C'est malheureux... c'est deplor able" *. Şi după ce a citit-o, a pus-o într-un seltar al mesei, zicîndu-mi: „/W JStf o? o ® Hm Pm O. ^ O. O T* s s *S 2 ^ >Cw <3 .2’ >£* o &D UI '£■ g c o'% Că o ■CD Că 4^1 . )«* • o <* H« t§ ?câ ^ că ■+.£ -S..2 g ii g -2 a ® 's c® că •-; iî3 -f-5 3 0> o £ -3 ele- >că o CA că că s CA CA jcă 3 yp a >că CA ^3 cu «ă O» o că o "C B *ă O C5 >că rd O că £ S i- &1 jă S <*—i 3 >că -** tsâ ^5 •£ «,< O «! O o O O O "o* *p*. cu o CD O "3* 53 ce cu >— că ■că 1—1 >—< k*’ ?—i 53 ră că că ?jl?9UIUIţ(J •ezeuue şdn(j_ IUHrT 1*5 :ă fi > B fi b£ 05 ® fi £3 *Sb £5 a» <3 Pi că )& 05 nj 05 ci 05 ct "t- '*•’ >d . M ^-W «j C5 CS O H'N'^ 05 v fi £ B V3 . : > bO 05 «li B )sg « > fi 05 fi -5 CO că -O fi; s c - fi '■3 05 C5 » P- fi 05 o ^ Ol 2 ■*->* CL- . 2? ,,* ijă ■W ÎJ ^ L > G5 •«? -*-3 *“ £ o<5^^t5 O & O 05 « cn __• w O ij'O 35 ^ 25 C i h|m 02 .^‘ că * Sfis S h£> ■B .'S hn<: *» 'T3 rg g i'S,g că ‘ 3, ; fi - o: - 05 05 P- 'fi c3 O —p t—< *^r 3 p4-° 05 că CC -+J ^ “»3 CD pH 2 u _3 d >i3 05 05 .Hjs, 05 B^attiintQ; i ,i a u i \ luirG 'BÎB0UUUIQ t? ; s q m r y :02 Şcoale normale pentru învăţătorii de pe la sate Ca să se completeze seria de articole ce am început asupra învăţăturei publice ţărăneşti, rămîne de cercetat anevoinţa ce se înfăţişează despre învăţători, să aflăm mijloacele prin care s-ar putea dobîndi deodată şi numărul lor trebuincios şi cum pe urmă s-ar putea înlocui acei ce bătrîneţa, moartea sau interesuri particulare ar depărta dintr-această slujbă. Friederic cel Mare, pătruns de adevărul că învăţătura ţărănească este mijlocul de civilizaţie cel mai repede şi mai temeinic, s-a silit de a aşezat-o pe o bază întinsă şi temeinică, încît instituţia învăţăturei publice primare din Prusia slujeşte şi astăzi de model tuturor celorlalte naţii civilizate, care din nenorocire să află încă înapoite despre aceasta; şi nici una n-a putut dobîndi pînă acum rezultaturile şi scopul la care de mult a ajuns Prusia. Acest monarh, văzînd că şi pe la satele pe la care se mai afla şcoli, învăţătorii erau în proastă stare, i-au supus pe toţi la încercare, şi aşa a ales pe cei mai buni şi mai vrednici, le-a alăturat cîţiva tineri de prin sate carii ştia să scrie şi să citească cu înlesnire, pe cei mai mulţi i-au adus din Saxonia, pentru că acolo şcoalele erau „p-atunci în mai bună stare“, i-a pus într-o şcoală şi în şase luni i-a pregătit, dîndu-le oarecare cunoştinţe de religie şi de pedagogică ; acestii au fost izvorul de unde au ieşit învăţătura primară. Poate gîndi şi unii că a face să izbutească asemine mijloace este monopolul unui geniu ca Friederic, de aceea noi să venim la drumul cel bătut şi să căutăm cum s-ar putea pregăti deosebiţi învăţători de care avem trebuinţă în şcoalele normale, dîndu-le cunoştinţile cuviincioase şi cum mai pe urmă dintr-aceste şcoale ar ieşi necontenit pe tot anul numărul trebuincios ca să se împlinească locurile ce ar rămînea vacante. Să ne închipuim pentru un minut toate şcoalele de sat, în amîndouă principatele, bine întemeiete şi avînd fieşte-care învăţătorul său, şi să căutăm mai întîi a dezlega partea doua a problemului nostru: adecă să aflăm mijlocul cum s-ar putea împlini necontenit locurile vacante. 203 în amîndouă principaturile se socotesc ca la şese mii de sate, prin urmare ne-ar trebui şese mii de învăţători. După observaţiile statistice făcute în deosebite părţiale Europei, viaţa de mijloc a oamenilor ce au îndeletniciri intelectuale şi carii intră în slujbele statului la vîrsta ca de douăzeci şi cinci de ani, socotind atît moartea cît şi starea de bătrî-neţe şi de boală care nu-i iartă a mai sluji, precum şi alte împregiurări care ii face pe unii să prefereze altă stare la starea de învăţător, ţiind toate aceste în samă, vremea de slujbă să socoteşte treizeci de ani. Prin urmare ne-ar trebui o şcoală normală, din care să poată ieşi pe tot anul o a treizecilea parte din numărul total, adecă 6.000/30 sau 200 de învăţători, ca să se poată îndeplini locurile slobode pe tot anul*. Dacă s-ar întocmi patru şcoale normale pentru amîndouă principaturile şi ar intra pe tot anul cîte 50 de tineri, aceasta s-ar face un izvor vecinie pentru slujba şcoalelor de sate. în privire că acei şcolari ar fi tineri de la ţară, ţinerea şi hrana lor fiind prin urmare foarte simplă, dînd acestor şcoli o întocmire cu totul ostăşească, ca fieştecare şcolar cu rîndul să împlinească slujbele casei, ţinerea unui tînăr într-un aseminea institut nu ar întrece suma de trei sute de lei pe an. Dacă cursul învăţăturilor va fi de trei ani, numărul şcolarilor într-o şcoală s-ar sui la 150 şi ţinerea, lor ar costisi 45.000 lei. Nu socotesc chiria casei, pentru că aceasta ar fi o bună ocazie ca să se lăcuiască cîteva mănăstiri, de care avem destule şi căror n-are cine le sprijini zidurile ce se dărăpănă pe toată ziua. Dar să socotim 5 000 de lei pe an cu cheltuielile de reparaţie şi de aşezare, să punem şi 30.000 lei plata a trei profesori cîte 6.000 lei şi un * Insă 1/30 este mortalitatea pe tot anul, cînd acei slujbaşi sînt unii bătrîni în cel mai de pe urmă grad al vîrstei, alţii tineri de 25 de ani şi ceilalţi de toate vîrstele intermediare; ar trebui pe tot anul să iasă 200 de tineri, ca să împlinească locurile vacante; dar la început, cînd toţi învăţătorii deodată vor fi ca de cîte 25 de ani, mortalitatea n-a să fie de 1/30, ce o să fie mai mică; şi o să treacă mai mulţi ani, pînă cînd se va sui I a frîngerea 1 /30 maximum ce va ajunge numai după şesesprezece ani. Socotesc de un interes de curiozitate să dau aici seria 204 al patrulea 12-000, carele totodată să fie şi director. Aceşti profesori să se aleagă cu cea mai mare băgare de seamă şi să fie oameni cu cele mai frumoase sentimente şi cu o adîncă şi temeinică filozofie, pentru că lor să încredinţează viitorul şi destinul naţiei întregi. După această socoteală, cheltuiala anuală a unei şcoli s-ar sui la 800.000, prin urmare pentru amîndouă principaturile şi pentru patru şcoli ar face o somă anuală de 320.000 lei. Am priimit principul că fieştecare proprietar să plătească cîte trei lei pe an de fieştece familie ce are pe moşia sa. în amîndouă principaturile să socotesc ca la 650.000 familii şi prin urmare acea hărăzire anuală a proprietarilor ar face o sumă de 1.950.000 lei, din care întrebuinţîndu-se 320.000 la ţinerea acelor patru şcoli normale, somă ce nu se suie nici la a şesea parte din acel venit, celalalte cinci părţi ar rămînea ca să se întrebuinţeze după chibzuirea pro- Crescătoare a mortalităţei şi numărul tinerilor ce vor trebui să intre pe tot anul de la cel dinţii pînă la cel de al şeisprezecelea, socotind cîte trei sute de lei pe an ţinerea unui tînăr, s-ar face în cursul acelor şei-sprezece ani o economie de 207.300 lei. Anii Mortalitatea Numărul tinerilor Economia Lei 1 1/46 130 21.000 2 2/91 132 20.400 3 .... 1 /45 .... 134 19.800 4 1/44 137 18.900 5 1/43 140 18.000 6 1/42 143 17.100 7 1/41 147 15.900 8 1/40 151 14.700 9 2/77 155 13.500 10 2/75 159 12.300 11 2/73 164 10.800 12 2/71 169 9.300 13 1/34 175 7.500 14 1/32 182 5.400 15 2/63 191 2.700 16 1/30 200 0 Total...... 207.300 lei (n.a.). 205 prietarului, preotului celui mai vechi şi unui ales de cătră săteni*. Sistemul şi cărţile întrebuinţate într-aceste şcoli trebuie să fie aceleaşi în arnîndouă principaturile, căci acesta ar fi singurul mijloc, ca să se poată introduce în limbă şi în obiceiuri o unitate desăvîrşită, dorinţa dragă oricărui „român bun şi adevărat iubitor de neam“4. într-acele şcoli normale s-ar priimi modul de scriere cel mai cuviincios şi aceeaşi gramatică, şi aşa poate că generaţia viitoare va fi destul de norocită, ca să uite cu totul că a mai fost vreodată provincialism. Cărţile de învăţătură, atît pentru tinerii din şcoalele normale, cît şi pentru cei din şcoalele săteşti,ar trebui să se prelucreze de o comisie speţială ad-hoc şi să se ia la aceasta de pildă mai cu samă cărţile de învăţătură primară priimite în Germania, de aceea socotesc de folos a da aici lista acelor mai stimate: 1. Carte de cetire şi învăţătură a lui Schwabe (Lese und Lehrbuch). 2. Prietenul şcoalelor al lui Schweitzer (Schulfreund). 3. Prietenul copiilor al lui Wilmsen (Der deutsche Kinder-freund). 4. Manualul de cetire al lui Gerbing (Lese-Unterricht in einer naturgemăssigen Stufenfolge**). Acum să cercetăm chipul şi mijloacele prin care s-ar putea informa învăţători pentru toate şcoalele deodată, acum la început. La românii de peste Milcov, s-a primit sistema d-a trimite vara din fiecare sat cîte un candidat la şcoalele ţinutale, şi mai mulţi dintr-acestia au şi priiroit titlul de învăţători; şi peste puţin fieştecare sat are să-şi aibă învăţătorul său, deşi nu au capacitatea aceea ce ar fi putut-o dobîndi în şcoli normale, dacă s-ar fi organizat la început, însă au o oarecare destoinicie şi dacă ar petrece un an sau doi într-o şcoală specială, s-ar face foarte buni învăţători. în Moldova însă nimic nu s-a făcut încă despre aceasta; împrejurare ce ne sileşte a împărţi tinerii care au să fie învăţători în două secţii: 1. Patru mii de tineri din Valahia, care n-au trebuinţă să petreacă în şcoli normale 206 * Vezi Foaia ştiinţifică şi literară, no. 3, faţa 18 (n.a.). ** Predarea cititului într-o gradaţie firească. decît unul sau cel mult doi ani. 2. Două mii din Moldova carii, neavînd nici cele dîntîi cunoştinţe le trebuie cel puţin patru ani, ca să se poată face învăţători destoinici. Dacă vom socoti cîte două sute de tineri într-t» şcoală, ar trebui să se înfiinţeze treizeci de scoale normale la început, din aceste douăzeci cuprinzînd patru mii de candidaţi carii au trebuinţă de o învăţătură numai de doi ani şi zece şcoli ce au să ţie patru ani. O şcoală cu 200 de tineri ar costisi pe an după socoteala mai sus o sută de mii de lei şi anume: Ţinerea a 200 tineri .... 60.000 lei Reparaţii şi aşezare .... 10.000 lei Plata a 4 profesori...... 30.000 lei Peste tot....... 100.000 lei care pentru zece şcoli de patru ani ar face o somă de patru milioane, şi pentru celelalte douăzeci de cîte doi ani ar face iarăşi o somă de patru milioane, peste tot opt milioane. Am văzut că venitul hărăzirei de cîte trei lei se suie pe an la 1.950.000; contribuţia ţăranilor cîte doi lei de familie, precum este şi pusă în lucrare în principatul celalalt, ar face şi aceea 1.300 000 lei pe an, peste tot învăţătura ţărănească ar avea un venit de 3.250.000 lei, şi aşa cheltuiala de opt milioane pentru formarea învăţătorilor s-ar putea acoperi cu venitul de mai puţin de trei ani. Pe urmă aceste some şi-ar lua destinaţia însemnată la faţa 18 no. 3 a acestii foi. Aceste şcoli normale, menite pentru scopul de a aşeza şi a întemeia o educaţie ţărănească, trebuie să fie chibzuite ca să formeze învăţători creştini, folositori şi carii să se mulţămească cu o leafă mică şi potrivită cu mijloacele şi trebuinţele sătenilor. Ele trebuie să se asemăneze, cît se va putea, cu o familie; şi trebuie propoveduită cea mai strînsă frăţie între acei tineri şcoleri primiţi într-acele şcoli şi care se consfinţesc la învăţătura tinerimei ţărane, să fie născuţi şi crescuţi la ţară în obiceiuri ţărăneşti, să cunoască principiile ce se-nvaţă într-o şcoală de sat, să fie înzestraţi cu o judecată dreaptă şi cu un caracter voios şi vesel. îndeletnicirile lor în ceasurile de recreaţie în acele şcoli să fie potrivite plăcerilor şi mulţămirilor ce vor putea afla şi 201 cînd s-or întoarce la sat; sau, dacă unii cunosc vreun meşteşug precum rotăria, dogăria &, să se poată îndeletnici la dînsul în acele ceasuri. Aceste şcoli trebuie să se ţie necontenit în mărgini strînse şi să nu iasă nicidecum din sfera lor sau să voiască a se înălţa şi a se asemălui cu şcoalele normale, acele care ar avea o organizaţie desăvîrşită şi care ar fi menite pentru a pregăti învăţători pentru colegii sau pentru şcoli începătoare de oraşe. îndeletnicirea profesorilor trebuie să fie necontenit a obicinui tinerii elevi a se gîndi şi a se chibzui, exersîndu-i la scriere, la cetire, la calcul şi la cîntare; să-i aducă în stare d-a se putea desăvîrşi singuri mai pe urmă. Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie luminaţi şi să poată ajunge la cunoştinţa adevărului, ca să-l poată cinsti şi slăvi pre dînsul. învăţătura în aceste şcoli trebuie să îmbrăţişeze numai părţile cele mai însemnate şi mai de căpitenie, precum sînt cetirea şi scrierea, religia, calculul şi muzica vocală. Pe lingă acestea să li se arate cele dîntîi cunoştinţe de geometrie pentru împărţirea în fălci, pogoane şi prăjini, sistemul măsurilor întrebuinţate la noi, să li se dea lecţii lesne de istorie naturală, cît să atinge de vieţuitoarele întrebuinţate în economia domestică, povestiri trase din istoria naţională, precum şi descripţii geografice; profesorii trebuie să insufle tinerilor iubirea de oameni şi de îndeletniciri plăcute şi folositoare, precum grădinăria, cultura pomilor, creştirea vitelor&. în lecţiile lor să-i exerseze a vorbi lămurit şi cu judecată, căci după cunoştinţa religiei şi a naturii, nimic nu este mai trebuincios omului decît a şti să-şi exprime cu simplitate şi exacteţă ideile sale. Un om de la ţară este îndestul de învăţat, cînd poate vorbi, ceti şi scrie bine, cînd poate face o alcătuire înţeleasă în limba pămîntului, cînd calculă cu înlesnire; ştie destul, cînd are cunoştinţele cele mai de căpitenie ale obiectelor ce-1 împresor; este mare lucru un popor de oameni creştini înţelepţi şi buni. Şcoalele normale trebuiesc aşezate cu apropiere de mai multe sate, ca acei elevi să poată urma şcoalele de sat şi să pilduiască de metodul didactic, unde şi ei în anul de pe urmă să ţie locul învăţătoriului cîteodată, căci la sfîrşitul cursului trebuie să li se facă un curs despre mijloacele d-a cîrmui o şcoală de sat. Pe lingă asemenea şcoli mai pretutindenea 208 să ţie cîte o şcoală de exerciţie. In Corwail* se află mai multe asemine şcoli, toate ţinute cu cheltuiala cuakerilor. La şcoala de exerciţie de la Penzance, toţi şcolarii se împărţea în zăce suptîmpărţiri, şi cîte trei elevi din şcoala normală preziduia la fieştecare suptîmpărţire şi se schimba astfel că unul făcea lecţia şi ceilalţi doi asculta şi era gata în orice minut să apuce de unde lăsa celalalt. în asemine şcoli ar lipsi cu totul slugile ; elevii cu rîndul ar fi însărcinaţi cu curăţănia odăilor, strînsul aşternuturi-lor etc. Tinerii ce s-ar priimi ar trebui să fie de o vîrstă cuviincioasă, ca să se poată folosi de lecţiile ce vor primi. Cea mai bună vîrstă pentru aceasta e cuprinsă între optsprezece şi douăzeci de ani. în aceste şcoli trebuie să domnească mai cu samă iubirea de Dumnezeu şi dorinţa d-a îmbunătăţi starea morală a ţăranilor. Cînd s-ar înfiinţa ferme-modele, aceste să fie în apropierea şcolilor normale, căci ar fi de cel mai mare folos ca aceşti învăţători să poată urma ades la acele ferme-modele, ca să ducă pe la sate cunoştinţe de agricultură mai pozitive şi mai întinse. La primirea tinerilor trebuie să se caute mai mult dispoziţiile fireşti decît cunoştinţele ce ar aduce viind în şcoală; după observaţiile făcute în asemine şcoli, patru sau cinci în sate ies proşti şi de la carii nu se poate aştepta o destoinicie mulţămitoare, aceşti se numesc fruct sec (fruit sec) şi trebuiesc scoşi din şcoală la sfîrşitul anului dintâi. în alte ţări, şcolile normale pentru pregătirea învăţătorilor de sate se ţin cu pensia ce plăteşte fieştecare elev, pentru că starea de învăţături s-a făcut acolo o profesie căutată, şi părinţii plătesc pentru învăţătura lor în acele şcoli, precum ar plăti unui meşter, ca să-i înveţe vreo meserie, un meşteşug oarecare, şi să le asigureze pentru aceasta un mijloc de vieţuire. De ce ar plăti un tată ca fiiul său să înveţe croitoria sau fierăria şi nu ar plăti şi ca să-l facă învăţător de sat? Părintele Schweitzer într-un raport de la 1825 asupra şcoalei normale de la Briihl în Prusia arată că ajutorul ce primise acea şcoală de la binefacerile particularilor era cade 30. 000 lei. Dintr-acea şcoală ies pe tot anul patruzeci şi patru pînă la patruzeci şi opt de tineri învăţători. * Cornwall. 209 H Pentru educaţia învăţătorilor şcoalelor primare trebuie să consulteze cineva trebuinţele norodului. Tot ne dovedeşte că fericirea şi bunăstare a unui norod nu se asigurează printr-o mare dezvoltare intelectuală ş-o civilizaţie rafinată; adevărata fericire a unui individ, precum şi a unui norod, stă într-o moralitate bine simţită, în cumpănirea poftelor ş-a patimilor şi întru împlinirea datoriilor cătră Dumnezeu şi aproapele său. învăţătura morală şi religioasă duce pe om cătră acest ţăl; pe urmă prin cunoştinţe sănătoase şi practice, potrivite trebuinţelor, omul dobîndeşte confortul* vieţei. Printr-aceste se mărgineşte învăţătura ce trebuie să se dea în şcoalele normale. Obiectele carele trebuiesc a face parte din învăţătura din şcoalele normale sînt: 1. limba naţională; 2. religia; 3. aritmetica; 4. geografia şi istoria naţională; 5. istoria naturală şi fizică; 6. cunoştinţe ţărăneşti; 7. muzica vocală; 8. arta didactică şi pedagogică. Aceste învăţături, împărţite în trei ani**, se vor urma după chipul următor: I Limba naţională Învăţătura limbei se va împărţi în trei ani; în anul dintîi se vor da tinerilor cunoştinţe de gramatică şi se vor exersa la ortografie şi la compuneri uşoare. în anul al doilea se va arăta construcţia, punctuaţia, formarea perioadelor şi se vor îndeletnici la compunere. Anul de al treilea va fi numai pentru compuneri, dindu-li-se pentru aceasta să alcătuiască scrieri de care vor avea multă trebuinţă. Această învăţătură va cuprinde patru lecţii pe saptă-mînă. * Confort în limba englăzească are o înţelegere foarte întinsă şi se aplică la orice poate îmbunătăţi starea omului (n.a.). ** Trei ani, cînd şcoalele de prin sate vor fi organizate (n.a.). 210 II Religia Această învăţătură împărţită în doi ani va cuprinde: iti anul dintâi introducţia la Biblie şi istoria biblică — Vechiul şi Noul testament, cetirea şi tîlcuirea Bibliei—, ceva despre istoria ecleziastică şi religia creştinească. Anul al doilea va cuprinde despre credinţa şi morala creştinească. Şi va urma cîte patru ceasuri pe săptămînă. III Aritmetica Această învăţătură împărţită in doi ani, va cuprinde numerile întregi, frîngerile şi proporţiile cu regulele de tovărăşie. IV Geografia şi istoria Geografia va cuprinde în anul al doilea patru lecţii pe săptămînă, în care se va arăta tinerilor cosmografia, împărţirile cele mai mari ale Pămîntului şi geografia specială a Ţărilor Româneşti. Iar istoria în anul al treilea va avea trei lecţii pe săptămînă, în care se va da o prescurtare de istoria generală şi istoria naţională în special. V Istoria naturala şi fizica Această învăţătură va cuprinde în anul al treile patru lecţii pe săptămînă şi se va arăta din botanică istoria plîn-telor celor mai întrebuinţate, din zoologie istoria dobitoacelor domestice, şi din mineralogie cunoştinţa pietrelor întrebuinţate la construcţie; iar din fizică proprietăţile trupurilor şi fenomenelor cele mai însemnate şi mai obicinuite. VI Cunoştinţe ţărăneşti Aceste învăţături, împărţite în doi ani, vor avea cîte şese ceasuri în anii al doile şi al treile şi cuprinde: 1. Din agricultură, metodurile cele mai cuviincioase, cultura deosebitelor grîne şi creşterea vitelor. 2. Rădicarea planurilor a locuri mici şi întrebuinţarea echerului de arpantor cu desenul liniar trebuincios la aceasta, împărţirea în fălci, pogoane, prăjini şi stînjini pătraţi. 211 14* 3. Cunoştinţa greutăţilor şi măsurilor întrebuinţate în Ţările Româneşti. 4. Cunoştinţe despre dreptul administrativ al locului, cît se atinge de interesurile ţăranilor, precum despre datoriile lor cătră stat, despre datoriile reciproce între dînşii şi proprietari & VII Muzica vocală Muzica se va învăţa în cîteşitrei ani, cîte patru lecţii pe săptămlnă. VIII Arta didactică şi pedagogică In anul al treile se vor da cele mai însemnate părţi ale psihologiei ş-a pedagogiei, arta didactică şi metoda. Această parte a învăţăturei va cuprinde trei lecţii pe săptămînă. în anul al treile rămîne îndestulă vreme elevilor, ca să se exerseze în şcoli primare la metoda d-a învăţa pe alţii. în articolele următoare voi tracta despre învăţătura primară a oraşelor, despre gimnazii şi despre învăţătura înaltă sau profesională. Vorbind totodată despre mijloacele prin care s-ar dobîndi deosăbiţi învăţători, vom cerceta totodată şi care sînt trebuinţele societăţii despre aceste deosăbite graduri de învăţătură5. DESPRE IMPORTANŢA ECONOMIEI POLITICE* Domnilor ! Cind priveşte cineva slujbele cele mari ce lumea civilizată cere astăzi de la economia politică şi cînd de altă parte-şi aruncă ochii asupra priveliştii ce înfăţişază ţările noastre în trecerea lor de la amorţeala în care s-au aflat la civilizaţia Europii, la zborul acest renviitor, nu poate dori altă cîrmă mai mîntuitoare decît economia politică, care singură numai este în stare să ne lumineze întru căutarea interesu-rilor noastre materiale şi morale. Această sarcină, domnilor, pusă asupră-mi, trebuie să vă mărturisesc, este cu anevoie şi foarte disproporţionată puterilor mele; căci simt prea bine importanţa ei. Aşa îmi împlinesc o datorie, cerînd îngăduinţa d-voastră. Lipsit de alte titluri, vă aduc un zel fără preget şi nu mă deznădăjduiesc că vom putea face oarecare slujbe propăşirilor de care avem trebuinţă. Dacă pămîntul în care sa-mănă cineva este bun şi energic, fie oricît de slabă mîna care va semăna, totuşi rodul va fi îmbelşugat. Interesurile materiale întru atîta sporesc fericirea neamurilor, întru cît nu se lovesc cu cele morale şi intru aceasta economia politică s-a arătat vrednică de rangul ce ţine în ierarhia ştiinţelor. Luînd-o despre partea morală întăi, ea îmbrăţişează astăzi o întindere de spăimîntat, ea învăluie în aripele sale toată industria, carea astăzi este mişcă- * Lecţie de deschiderea cursului de economie politică în Academia din Iaşi la 23 noiembrie 1843 (n.a.). 213 torul neamurilor, ea pune în lucrare aceea ce altădată cei mai mari politici şi cei mai puternici monarhi n-au cutezat să întrebuinţeze. Uitaţi-vă la unitatea Germaniei, ce se părea desfiinţată pentru totdeauna; puterea şi geniul lui Carol al cincele nu putură nici într-un chip să o prefacă; negoţiatorii tractatului de la Yiena au vorbit despre aceasta ca de un vis, o doreau, fără însă vreo nădejde. Industria a pus azi în faptă aceea ce nici frica, nici iscusinţa politicilor, nici sila nu ar fi putut-o întreprinde. Prin dînsa toate stavilile au căzut, şi prinţii, ducii, rigii au rămas numai nişte ocîrmuitori; douăzeci şi şase milioane germani în douăzeci de staturi s-au întrunit sub auspiciile Prusiei. Astăzi se hotărăşte să se primească aceeaşi monedă şi aceeaşi sistemă de măsuri; mîne, poimîne vom vedea aşăzîndu-se aceeaşi sistemă în toată legislaţia lor, şi poate că generaţia noastră va vedea staturile Germaniei unite, aşa cum trebuie să fie un neam de oameni carii vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi origină. Nu pot să nu vă împărtăşesc noutatea că-n zilele aceste se tractează aici în laşi despre o unitate vămească între principaturile noastre; folosurile ce ar ieşi dintr-o asemene alcătuire nu pot fi măsurate. Cît pentru pagubile ce zic că s-ar pricinui unora din lăcuitori, lesne ar putea dovedi cineva că nu pot fi decît numai nişte închipuiri, nişte năluciri. Astăzi numai interesurile materiale, industria, poate uni şi desface neamurile1. O dovadă încă despre puterea industriei ni se înfăţişază în coloniile britanice, în India. Anglia ţine acolo supt puterea şi sub legea sa o întindere de spăimîntat cu o populaţie de 135 milioane lăcuitori. Acest groaznic imperiu din India, mai întins şi mai întemeiat decît a lui Alexandru, este fapta unei asociaţii de neguţitori, a Companiei Indiilor, este rezultatul unei speculaţii comerciale. Acest domen, de unsprezece ori mai întins decît a Rigatului Unit a Britaniei şi a Irlandiei şi de cinci ori mai populat, l-a supus o companie neguţitorească. Dacă am duce privirea noastră asupra Americii, am vedea încă un exemplu şi mai măreţ despre puterea industriei. Acolo creditul a făcut toată lucrarea. Munca sporeşte bunăstarea şi întemeiază creditul, care singur poate să ne facă a cunoaşte treapta de civilizaţie la 214 care au ajuns unele naţii. Nu-i nici un mijloc mai potrivit decît creditul, prin care am putea măsura mai cu scumpă-tate viitorul unui neam. Să luăm America de exemplu, care pe cînd noi eram oarecum băgaţi în samă de Europa luminată, ea nici putea simţi sălbatica ei stare. Măreţ este exemplul acela ce cineva-1 arată prin fapte. Este o jumătate de veac. Englitera stăpînea în continentul american treisprezece colonii, care, toate la un loc număra abia două milioane şi giumătate de suflete strimtorite între mare şi Munţii Alegani, pe o lungime ţărmuralâ de un pă-mînt năsipos şi sărac. Nime nu îndrăznea să se puie în voia unei luntri pe rîurile de dincolo de munţi, pentru ca să se aşeze în întinsul cîmp, ce se desfăşura privirei şi mai roditor şi mai mare. Aceste locuri, ursite a fi aşăzarea unui măreţ imperiu, era pacinica şi necultivata moşie a sălbaticilor seminţii ce ura munca şi care prin urmare se ticăloşea în acest pămînt atît de bogat, împărţind domnirea lor cu panterele şi cu şerpii sunători. Pe lîngă aceşti Munţi Alegani, înşiraţi dinaintea văilor din lăuntrul Americii, ce ca nişte tabere aşezate una după alta, stăvila năvălirile populaţiei ţărmurale ca o stavilă ce se socotea nebiruită, astăzi însă călătorul ce merge de la maluri spre apus întîmpină, cît vede cu ochii, numai oraşe împoporate, bine zidite, şi cîmpii acoperite de bogate sămănături; iar lăcuitorii acestor ţări desălbăticite arată în faţa lor o mulţămire nespusă, ce este rodul cunoştinţei omeneşti aplicate la producerea avuţiei. Mergi înainte zile întregi şi tot aceeaşi privelişte ţi se înfăţişază ochilor. Peste tot locul, pe lacuri şi pe rîuri, nu mai vezi decît măreţele vase, puse în mişcare prin aburi. De la un rîu la altul, de la o apă la alta şi de la fiece metropolă la oraşele vecine, nu se mai întrerup construcţiile acele costisitoare, ce noi ne-am învăţat a le numi semnele civilizaţiei cei mai desăvîrşite, vreu să zic că canalurile şi drumurile de fier ce poporul acesta au săvîrşit în curgere de treizeci de ani stau în cumpănă cu tot ce are astăzi Europa, carea lucrează de veacuri întregi. Natura astă sălbatică, deprinsă astfel la civilizaţie, cuprinde cea mai mare parte a unei jumătăţi de continent. Şi dacă vom căuta pricinile ce au trebuit să făptuiască această a doua creaţie, vom afla că pe lîngă îndemînările naturale, fără îndoială, şi pe lîngă înţălegătoarea dragoste pentru muncă, care însufleţesc pe 215 acest popor nou, creditul confăptuieşte în mare parte la propăşirile acestei lumi nouă; el este sufletul industriei. Munca a deprins pre americani la hărnicie, şi hărnicia le sporeşte creditul. Înrîurirea creditului a răvărsat fermecătoare binefaceri în pustiurile sterpe ale lumei nouă, şi nu poate cineva să îndrăznească să spuie pînă unde se poate întinde. Creditul material întemeiază bunăstarea societăţilor, şi cel moral cuprinde în sine fericirea neamurilor, şi prin urmare cea mai înaltă desăvîrşire a lumei. Staturile mari au nevoie de dînsul pentru ca să se ţie, şi cele slabe nu pot avea alt mijloc mai puternic spre înflorire. Am vorbit de acest element, pentru că este cel dintăi mişcător a industriei şi care la noi din nenorocire lipseşte cu totul. Nouă industria ne este mai trebuitoare şi mai neapărată decît nu era americanului, pentru că nu numai înbunătăţirea stării morale şi fizice, dar şi existinţa noastră politică atîrnă de la dezvălirea industriei. Dacă astăzi mai avem o existinţă politică, o sîntem datori cu totul industriei, industriei agricole, cîmpiilor celor mari şi roditoare care asigurează hrana nu numai a noastră, dar şi a multor milioane de lucrători din Englitera şi din Germania. Greutatea noastră în cumpăna Europii se va mări cu numărul chililor de grîu ce vom putea scoate peste hotar. Siguranţa şi mijloacele noastre de propăşire stau în puterea roditoare a pămîntului, care cere să fie curăţit de mărăciuni şi lucrat. Puterea industriei este netăgăduită; unii se sparie de influinţa ei şi le e frică de propoveduirea egoismului; alţii dimpotrivă aplaudă la fiece pas ce face, şi mă veţi vedea totdeauna în partea celor ce privesc cu mulţămire puterea ei lăţindu-se în toate zilele şi sporind tuturor, fără deosebire de mici sau mari, de puternici sau slabi. Dacă epoca noastră este înecată în materialism, oare industria să fie pricina? Buna înţelegere nu poate priimi că podind şi luminînd uliţile mai bine, că purtînd haine mai bune şi mai curate, că întrebuinţînd o hrană mai sănătoasă şi avînd lăcuinţi mai îndămînatice, s-ar putea strica prin aceasta moralul oamenilor. Aceasta nu poate fi decît închipuirea unor duhuri bolnave. Englezii sînt în mai bună stare morală şi intelectuală decît noi, şi ei sînt în mai bună stare 216 în zilele noastre decît în veacul trecut, şi pe fiece zi merg păşind tot spre mai bine. Spiritualiştii cei mai absoluţi chiar ar trebui să se bucure, căci industria, departe de a fi triumful materiei asupra duhului, dimpotrivă ea se înalţă numai, fiindcă înţălegerea supune materia. Industria este rodul robirei lumei materiale sub puterea înţălegerei. Ea a pus sub stăpînirea omului puteri nenumărate, precum căldura, greutatea, electromagnetismul ş.a. Ştiinţa, prin descoperirile ei, dă omului puteri nouă, ca puterea trupului lui să nu fie silită necontenit a se întrebuinţa la hrana vieţei sale. Astăzi cărbunele de pămînt singur în Englitera face mai mult lucru decît toată populaţia Europei. Asfel omului dispovărat de muncă îi va rămînea vreme să se poată îndeletnici cu hrana duhului; aşa industria, şi chiar de ar vrea, nu poate să întemeieze materialismul, şi mai vîrtos are să-l dizrobească, învăţînd intelectul. Industria agiutorată de principiul moral, fără care nici o instituţie omenească nu poate fi şi de care societatea are cu atît mai mare trebuinţă, cu cît mai multă putere este într-însa, industria, zic, nu va stăpîni globul, decît ca să-l împodobească şi să-l înavuţească pentru stăpînirea înţelegerei omeneşti. Industria, din firea ei, este înainte-alergătorul neatîrnării şi a slobozeniei. In zădar caută oamenii libertatea şi strigă cu sete mare după dînsa, întru cît nu vor începe prin industrie, ce singură numai poate să le-o dea. Ca omul să fie slobod, trebuie să-şi fi dezvoltat facultăţile şi puterile sale şi trebuie afară de aceasta să ştie a şi le întrebuinţa într-un chip folositor Iui şi celorlalţi. Industria dă omului mijloace de a cultiva ştiinţele, literile, frumoasele arte, care cu toate îi slujesc a-1 lumina şi a-1 moraliza. Unii duc îndrăzneala lor pînă acolo de a zice că cineva poate măsura civilizaţia unui neam prin industrie şi iau pentru această măsură cîtimea fierului ce consomează sau acidul sulfuric, materii care fiind întrebuinţate mai în toate artele pot fi cîntariul industriei. Cînd zic industrie, înţăleg agricultura, manufacturile şi comerţul, şi nu numai industria, dar şi ştiinţele şi literile şi frumoasele arte care atîrnă mai cu samă de la gîndire2. Sub urieşele sale aripi, industria poartă fericirea neamului omenesc şi cu dînsa vrednicia omului şi libertatea. 217 Aşa cum o definirăm este cum are să fie; astăzi însă cînd d-abia se arată pe scena lumei, ea în cele mai multe locuri unde a străbătut a făcut pe oameni să zică: „ Maşinile, care ar fi trebuit să fie roabe nouă, ni s-au făcut cei mai grozavi duşmani41; şi în loc de a da omul laudă lui Dumnezeu că maşina l-a scăpat de muncă, îl auzim tînguindu-se despre dînsa. Ce ar zice rîndaşul care învîrteşte friptura, cînd ar do'bîndi un cine care ar învîrti-o în locul său, sau cînd ar căpăta o maşină care singură să-i întoarcă friptura? Negreşit că ar mulţumi lui Dumnezeu. Muncitorul zice: maşinele înlocuiesc oamenii, şi noi rămînem fără hrană, şi, oriunde se întrebuinţează, omul tot pare că ar fi vremelniceşte, numai pînă cînd se va găsi mijlocul de a se face lucrul fără dînsul. Sismondi răspunzînd economiştilor de Englitera le zicea: „Pare că la voi perfecţia socială nu va fi decît cînd riga, rămăind singur în insula sa şi întorcînd necontenit o roată, va face prin automaţi tot lucrul ce s-ar putea face în Englitera, păstrînd pentru dînsul toate productele, ca să le încarce pe alţi automaţi plutitori, pe care puterea aburului i-ar purta44. Iată unde ar ajunge omul şi societatea fără povă-ţuirea principiului moral3. în starea în care se află societatea în ziua de acum, nu este siguranţă pentru om în ţările industrioase; el nu este încredinţat că de mine încolo n-o să rămîie pe uliţă fără mijloace de vieţuire; şi ce siguranţă poate înfăţoşa un stat, unde existinţa materială a unui mare număr de oameni este în cea mai mare fierbere? Cum să se mire cineva de mişcările necontenite ale Franţiei şi a Angliei, cînd o mulţime de lucrători pe toate zilele rămîn fără hrană pentru femeile şi copiii lor? Nu ar putea cineva ieşi din acest labirint, decît printr-o de apropiată unire a interesurilor rivale, care astăzi se luptă unul împotriva altuia, adică interesul capitaliştilor şi al industririlor de toată mîna, a meşterilor şi a lucrătorilor; în acest chip, pacea s-ar aşeza în industrie şi în societate, printr-o organizaţie înţeleaptă a puterilor ce astăzi se războiesc; liniştea ar renaşte4. Acesta este problemul care sfarmă capul şi soarbe odihna celor mai mulţi economişti de astăzi, acest problem pot zice că a dat naştere ideilor excentrice a reformatorilor noi: St. Simon, Charles Fourier 218 şi Owen; Louis Blanc, care a tratat cel mai de pe urmă despre aceasta într-o cărticică intitulată Organisation du travail*, nu dezleagă problemul, fără a cădea într-un fel de socialism, care în partea materială nu se deosebeşte mult de ideile lui Charles Fourier. Pe noi anevoinţele aceste nu ne privesc, mai întăi pentru că industria noastră este pentru multe veacuri încă industria agricolă, care nu are aceste greutăţi, despre altă parte multe din prejudeţele economice, precum monopolurile, vămile, opririle, care au adus pot zice toate aceste încurcături, la noi, slavă Domnului, n-au străbătut, şi astăzi oamenii caută a le desfiinţa şi chiar acolo unde au fost adînc intemeiate. Economia politică îşi are partea sa în lucrarea ştiinţelor asupra societăţii, şi ea astăzi are vot şi părere în problemele politicii europiene şi a toatei lumi. Astăzi, în toate puncturile globului, munca se aşază şi industria îşi împlîntează steagul ei mai sus decît acela a războiului şi a barbariei. Europa supune toate lucrările sale la legile ei, şi fiii săi lăcuiesc celelalte părţi a lumii; răpe-zile mijloace de comunicaţie vor face să treacă ideile şi descoperirile de la un neam la altul cu iuţala aburului; atunci cuvîntul echilibrul Europei va pieri şi se va înlocui prin zicera fericirea lumei. Discuţiile cele mai mari dintre puteri au cu totul un caracter comercial şi prin urmare sînt supt influinţa economiei politice. Ce alt scop avu campania Engliterii în China, decît o pricină de comerţ?5 Cum problema Orientului ar ţinea toate neamurile în neastîmpăr, dacă n-ar cuprinde în sine cele trei drumuri comerciale, ce duc de-a dreptul din Europa în Orient , unul prin Constan-tinopol, cel de al doile prin istmul de Suez şi cel de al treile prin Siria şi Eufrat. Generalităţile aceste vădesc simtimentele ce însufleţesc lecţiile acestei catedre; pacea şi îmbunătăţirea stărei omeneşti, iată deviza economiei politice. Ce dorinţă mai frumoasă decît aceea de a vedea pe neamul omenesc nu îngenuncheat dinaintea materialismului, ci dimpotrivă scuturînd jugul lui! Peste puţin, domnii mei, o să treceţi de pe aceste bănci în ghimpoasa viaţă practică; cea mai mare ştiinţă a omului * Organizarea muncii. 210 este a nu se lăsa să se amăgească de idei măgulitoare şi care subt haina de bine obştesc ascund adesea un interes sau o ambiţie personală, şi asfel exploatează credinţa şi dorinţa oamenilor de bine. Aveţi totdeauna drept busolă producţia, nu vă pierdeţi o vreme preţioasă, dumneavoastră şi locului, în intrigi. Dacă voiţi să faceţi bine, socotiţi-vă şi aflaţi mijloace de producţie6. Eu voi socoti o slujbă priincioasă soartei noastre, dacă voi izbuti să vă explic cum instituţiile pozitive, cari stau în domeniul economiei publice, ar putea să agiute industria să se asămăluiască din ce în ce mai mult cu principiul moral, ca aşa amîndoi aceşti mişcători ai fericirei omeneşti, legîndu-se între sine, să statornicească în veci pacea şi fericirea noastră. OCHIRE ASUPRA ŞTIINŢELOR I întunecimea, în care lumea a fost afundată în veacul de mijloc, la noi a ţinut pînă în vremile de pe urmă. Mici au fost înaintările literaturii; însă de la Petru Maior tot nu putem socoti veacul ca de tot neroditor. Dar ştiinţele au fost cu totul părăsite; rar din vreme în vreme s-a ivit cîte un om cu oarecare idei despre ştiinţele pozitive. Vardalah s-a mărginit în proiecturi, şi fizica ce preda n-a ajuns niciodată mai departe de precuvîntare. Lazăr, acel duh pozitiv, preda lecţiile sale pe unde apuca; încunjurat de tineri doritori de înaintare, le povestea, ca Socrat ucenicilor săi, cîte ştia; el era din şcoala lui Petru Maior, Şincai, Samuil Klain şi altor bărbaţi, cărora noi românii le sîntem datori cu deşteptarea noastră. Ei ne-au dat cea dîntîi impulsie, şi de la ei avem lucrările cele mai însemnate asupra limbii naţionale şi cele mai anevoie cercetări asupra istoriei neamului; în sfîrşit de la ei e începutul luminilor noastre, care totdauna este pasul cel mai greu de făcut1. Lazăr era mai mult un filozof, care arăta rătăciţilor întru întuneric drumul ce trebuie luat, ca să iasă cineva la lumină; le arăta adevăratele trebuinţe ale omului în societate şi folosurile ce pot izvorî dintr-o învăţătură pozitivă; însă cît despre arătare, împrejurările l-au silit să se mărginească la elementele de aritmetică, de algebră şi geometrie, făcîndu-le aplicaţie la rădicarea planurilor, care pînă la Lazăr era monopolul nemţilor şi care astăzi s-a făcut o industrie românească. Avem mai mulţi ingineri români. 221 Ştiinţele în locul nostru sînt pînă acum într-atît de necunoscute, încît zicerea himie puţini o înţăleg în toată întinderea ei. Aceasta este pricina că despre o parte nici o industrie încă nu s-a întemeiat, despre alta nici o filozofie, pentru că astăzi nu este filozofie fără ştiinţe. De aceea am rămas foarte înapoiaţi pe lingă celelalte naţii ale Europii şi decît industria agricolă alta nu mai avem. După Lazăr şi elementele de matematică au fost părăsite în şcoale pînă în vremile după urmă. înainte de 1833 nu se arăta în şcoala din Sf. Sava din Bucureşti decît elementele de aritmetică. La 1833, d. Poenaru a arătat geometria şi algebra; lui îi sîntem datori cu tălmăcirea geometriei lui Lejandru, singura carte bună de matematică ce avem pînă acum în limba noastră. De atunci s-au urmat necontenit elementele de matematică, cărora li s-a adăogat trigonome-tria2. în Iaşi începutul s-a făcut mai timpuriu. D. post. G. Asachi este cel dîntii carele a arătat matematica în limba naţională. D-lui a făcut la 1813 un curs de aritmetică, la 1815 de geometrie, şi la 1817 de algebră. Asemine şi acum în şcoala din Iaşi s-a făcut un pas mai mult; s-a arătat oarecare fizică şi ceva din cele dintâi cunoştinţe de himie. înaintările ştiinţelor în veacul nostru sînt atît de repezi, încît este peste putinţă unui om a le urma în păsurile ce fac. Schimbări mari s-au făcut în toate cunoştinţile fizice; toate temeliile s-au răsturnat; astăzi experienţa este baza tutulor ştiinţelor; observaţia şi experiinţa au luat locul imaginaţiei. Enciclopedia lui Diderot, în care toate cunoştinţile omului erau scrise în ordinul alfabetic, astăzi este o carte ce nu mai poate sluji. Apa şi aerul descompus de Lavoisier* nu mai este apa şi aerul din Enciclopedie, şi soarele lui Fresnel nu luminează lumea cu lumina ce refractă prisma lui Newton3. Ştiinţa, în înţelegerea cea mai întinsă, este cunoştiinţa legilor firii. Matematica, fizica, chimia şi celelalte ştiinţe nu sînt decît nişte părţi mici răspîndite ale ştiinţei. Cînd toate aceste părţi şi altele, despre care astăzi nu avem nici o idee, cînd toate aceste materialuri se vor strînge, * Lavoisier a dovedit că apa este o combinaţie chimică de oxigen şi idrogen şi că aerul este un amestic de oxigen şi de azot (n.a.). 222 atunci geniul unui Newton va veni să încheie bolta ştiinţii, monument ce omul va închina lui Dumnezeu spre recunoştinţă pentru înţelegerea ce i-a dat. Deosebitele ştiinţe, după obiecturile ce cercetează fiecare, după rola ce joacă în filozofia naturii, au fiecare locul lor însemnat în fire una după alta şi întocmesc o ierarhie. O serie de băgări de seamă nu informează o ştiinţă, pînă cînd nu se află o legătură oarecare între acele fenome-nuri,pînă cînd nu poate zice omul că cutare fenomen se vede în cutare întîmplare. Himia, cît a fost ştiinţă ocultă, neavînd alte reguli decît reţetele empirice, nu era o ştiinţă, însă încet, încet, prin geniul lui Lavoisier, Berthollet4, Priestley, Berzelius şi altor bărbaţi şi-a făcut reguli şi-a descoperit unele din legile la care natura a supus fenomenele ce cercetează, şi astăzi cu drept cuvînt se poate intitula ştiinţă. Economia politică în toate zilele îşi descopere nouă reguli, se aşază pe baza bunei cuvîntări şi începe a fi o ştiinţă. Drepturile civil, penal şi c. vor alcătui o ştiinţă, decît cînd se vor răzima pe dreptul naturii.* Ramurile ştiinţii universale s-au înmulţit foarte, şi nouă descoperiri într-un ram ne silesc să despărţim ştiinţe în două şi să dăm naştere unei alte ştiinţe încă necunoscute; astfel o putere fizică, atragerea moleculară (Vattrac-tion moleculaire), formează astăzi o ştiinţă cu totul în parte şi care este himia. Sub titlul de istorie naturală se înţelegea mai înainte zoologia, botanica şi mineralogia; astăzi sînt trei ramuri deosebite; mineralogia s-a despărţit în mai multe părţi; astfel dintr-o ştiinţă se nasc una sau mai multe. Două sau mai multe ştiinţe combinîndu-se dau naştere unei altia; mehanica nu este decît aplicaţia algebrii la fizică, mineralurgia este mineralogia supusă la himie. Mulţimea acestor ramuri ale cunoştiinţii omului cere o clasificaţie? ca să putem să ne cunoaştem într-însele; cu * Deşi dreptul naturii nu este încă pozitiv, sînt însă legi morale a naturii care se întăţişază cu acelaşi pozitivism ca şi legele civile. Regula lui Ivepler că „pătratele timpului revoluţiilor deosebitelor planete împrejurul Soarelui sînt proporţionale cuburilor distanţelor11 nu se înfăţişază cu mai multă siguranţie matematicească decît această lege morală a omenirii: „Omul trage totdeauna la tot ce este mai frumos11, sau aceasta: „Omul nu este desăvîrşit, nu este tot ce poate fi decît în slobozenie11 (n.a.). 223 toate că mai mulţi bărbaţi însemnaţi s-au încercat ca să însemneze fiecăreia locul ce i se cuvine, însă nu mi se pare că rezultatul să fie pînă acum mulţumitor. D’Alembert a făcut o spiţă a ştiinţii, ce a numit-o copaciul ştiinţii (V Ar bre de la Science), expresie frumoasă, biblică. Ideea dîntîi este sublimă. Trunchiul copaciului este înţelegerea omenească, ramurile lui sînt: Memoria, Judecata şi Imaginaţia, care ne dau îndată Istoria, Filozofia şi Poezia; împrejurul acestora se adună toate ştiinţele. Istoria este povestirea a tutulor întîmplărilor şi a tu-tulor fenomenelor; Filozofia ne arată legăturile ce sînt între dînsele ; din Istorie şi Filozofie el trage toate ştiinţele. Poezia în sfîrşit ne dă toate frumoasele arte (beaux arts). Ampere a aşăzat în familii toate ştiinţele cunoscute şi necunoscute. Cu toate că fiecare simte, parcă vede un loc pentru fiecare ştiinţă, însă acel duh tîlcuitor al acestii simţiri n-a venit încă. Noi, voind să dăm o răpide ochire asupra deosebitelor ştiinţe, le vom lua pe cele mai de căpetenie una după alta, după înrîurirea ce ni se pare că au asupra omenirii5. Vederile noastre caută întăi spre cer; parcă sufletul nostru ar fi un călător pe acest pămînt ce lăcuim şi caută întăi spre patria sa. La cei vechi, întăi păstorii haldeeni şi după dînşii Aristot; omul a cercetat întăi cerul ş-apoi pămîntul. La renaşterea cunoştinţelor, întăi Newton şi apoi Linne şi Buffon, întăi cerul ş-apoi pămîntul; întăi Dumnezeu ş-apoi omul. In ierarhia cunoştinţelor omului, Teologia ţine cel dîntîi loc; ea a avut cea mai mare înrîurire asupra societăţilor. Cele patru Vedas, de care pînă acum nu avem încă o cunoştinţă bine desluşită, această Biblie a lui Brahma, de trei mii de ani ţine în ghearele ei o populaţie de o sută treizeci de milioane. Turcia cu starea ei de astăzi este datoare Coranului. Franţa, Englitera, Staturile Unite ale Ameri-cii, astăzi de sînt slobode, subt ale cui auspicii ajunseră într-această stare? Unii numesc pe Cromwell, Washington, La Fayette, Mirabeau şi alţi bărbaţi mari; dar de s-ar uita mai departe, ar vedea pe „Hristos şi Evangheliau MINTIEI DIN PRIBEGIA după 1848. £00! SCRISORI CiîRI f. AilGSASBRf. BUOJRESCI SCUTURA UBRÂMMl SC CSC S* Comp. cnha.moi.om, m. ?. Volumul Amintiri din pribegia după 1848, cu dedicaţia lui Ion Ghica pentru soţia sa, Alexandrina. Propăşirea, nr. 1, cenzurat, în care a apărut articolul lui Ion Ghica Unirea vămilor între Moldova şi Valahia. Gara Filaret din Bucureşti, sec. XIX. lor bunurile pămîntului, şi Evanghelia care porunceşte omului să nu bage In seamă viaţa această, ci să se pregătească numai pentru cea vecinică. Epoha ivirii cristianismului este cea mai mare întîmplare în istorie. Propoveduirea şi mucenicia era datorii ale creştinului, care murea în cele mai grozave chinuri cu faţa luminoasă de razele bucuriei vieţii vecinice. După legile dumnezeirii, legile omeneşti; după Teologie, Iurisprudenţa. Multă vreme legile omeneşti era scrise în legile dumnezeirei; aşa sînt şi pînă astăzi mai toate legislaţiile Asiei. Drepturile civile şi politice ale evreilor sînt scrise în Biblie, şi turcii n-au altă pravilă decît Coranul. Iurisprudenţa Europei fu multă vreme, cum era şi la noi, un amestec de Biblie cu legile goţilor, a vandalilor şi cu Institutele lui Iustinian; mai pe urmă europeul a căutat să se desfacă de teologie, şi revoluţia franţuzească a să-vîrşit această lucrare; ea ne-a dat Codicile lui Napoleon, care au slujit de model tutulor legislaţiilor de astăzi; însă aceste două codice sînt vremelnice şi nu se pot socoti decît ca cel dîntăi pas din barbarism. Cîtă vreme pravila va pune o stavilă pocăinţii* şi va necinsti pe cel pedepsit**, acea legislaţie va fi monstruoasă, împotriva Evangheliei şi dreptului natural. Condica penală, mai a toatei Europe, osîndeşte pe ucigaş la moarte. Că un om să fie vinovat, se poate foarte bine, dar niciodată nu este mai vinovat cătră societate decît societatea nu este vinovată cătră dînsul. Un om, cum îl vedem astăzi, este înecat în patimi; unul iubeşte slava şi-i jărtveşte toată fiinţa lui; altuia îi place a aduna comori, şi mii de alte patimi. Aceste patimi, pe care omul nu le are din fire, şi le dobîndeşte din pricina organizaţiei sociale, sînt uneori atît de tari şi mai tari decît acele trupeşti. O faptă rea oricare vine dintr-o patimă. Dacă omul s-a născut cu dînsa, vina este a acelui ce a pus pravilile naturii; dacă omul a dobîndit-o în societatea în care a crescut, aceasta este vina educaţiei, prin urmare a societăţii. După sistemul * Legea creştinească ne zice că păcătosul va fi iertat, dacă se va pocăi; dacă societatea îi rădică viaţa, îi rădică anii ce mai era să trăiască, şi nu se va pocăi (n.a.). ** Osîndiţii sunt înfieraţi (n.a.). 225 15 — Ion Ghica, Opere, voi. III 1 lui Gali şi Spurgaim*, omul naşte cu deosebite aplicări; acele predispoziţii, unele sînt spre bine, altele spre rău; cele spre bine, dezvoltate prin educaţie, dau oameni de talent şi de geniu; cele spre rău nu numai că se pot stinge printr-un bun sistem de educaţie, ci se şi pot întoarce spre un rezultat folositor. Acest sistem, pînă acum în faşe, va fi poate într-o zi temelia educaţiei, prin urmare a societăţii. Acest sistem ne-ar dovedi că omul nu este niciodată vinovat7. Statisticile ne arată că în clasele cele mai luminate, unde învăţătura este mai răspîndită, numărul făcătorilor de rău este mai mic. Aime Martin întreabă: „Cu ce drept societatea pedepseşte? Cunoaşte omul oare ceea ce face? Şi cînd societatea i-a arătat mărimea răului? Ce îngrijire a avut de copilăria lui? Ce învăţătură a dat sufletului lui? îl omoară, pentru că l-a uitat, pentru că n-a avut nici o îngrijire de mumă-sa, care dacă ar fi priimit ceva învăţătură l-ar fi luminat, şi el n-ar fi astăzi criminal". Multă vreme, omenirea a gemut subt drepturile feodale, subt pravili monstruoase cu numire de dreptate, subt grozăviile inchiziţiei; şi nimeni n-a deschis gura să strige, pînă la Beccaria. Acest filantrop, revoltat împotriva acelii măcelării legale, într-o carte de două sute de feţe a aruncat cele dîntîi principiuri a codicii penale. Tractatul lui despre vine şi pedepsi (Trăite des delits et des peines) este cel mai frumos rod din „duhul pravililor" (Esprit des lois) a lui Montesquieu. Iurisprudenţa nu va fi dar o ştiinţă adevărată decît cînd va fi aşăzată pe dreptul firii, care este codul făcut de Dumnezeu şi pe care omul este dator să-l caute şi să-l descopere. Grotius, după ideile lui Bacon, a aruncat oarecare principiuri ale dreptului naturii, carele, cu toate că înaintat şi îmbogăţit mai pe urmă prin lucrările lui Pufendorf, Barbeyrac şi Bourlamaqui, însă nu este decît un început, dar care tot ar putea sluji de bază unei legislaţii, de care să nu se ruşineze veacul. * După acest sistem, creierii omului sînt împărţiţi în deosebite compartimente; în fiecare dintr-însele se află o facultate deosebită. Cranul sau titva este acoperit de cucuiuri sau bose, simţitoare pe denafară. Aşadar de pe această cercetare se poate cunoaşte fiecare om ce aplecare are (n.a.). 226 Ca să se încheie cunoştinţele metafizice de astăzi ale omului, ar trebui să vorbim despre „economia politică11. Această ştiinţă ni se pare că pînă acum stă în două princi-piuri. 1. Ca fiecare naţie să producă obiecturile la care are mai multă înlesnire locală şi să le schimbe cu acele ale ce-loralalte şi 2. A lăsa să treacă slobod o materie de la un loc la altul. Aceste două principiuri, pînă acum nepuse în lucrare mai nicăiri, făgăduiesc să înmulţească binele omului şi să-l ducă spre cea mai desăvîrşită fericire. După consideraţiile ce am făcut urmează cercetarea materială a omului şi a universului. între aceste ştiinţe socotim ca cele mai de căpitenie fizica, himia, mineralogia şi geologia. Aceste patru ştiinţe se ţin una de alta, întocmai ca verigile unui lanţ, şi sînt toate ca o familie. Himia este o parte din fizică, mineralogia o parte din himie şi geologia este o ştiinţă compusă din fizică şi din mineralogie. înaintările lor s-au făcut în zilele noastre cu păsuri de urieş. „Fizica şi himia“, ştiinţă ocultă la cei vechi şi care era prinsă în magie, căria i se socotea o putere nemărginită, putea să scoboare stelile, să săce mările, să deştepte morţii şi altele. Acei oameni aveau dreptate să dea fizicii o putere nemărginită; însă se înşela foarte, cînd credeau acele minuni; descoperirile ei sînt comori nouă pentru omenire. Aburii de apă, în patruzeci de ani, de la Watt încoace, au schimbat faţa pămîntului, şi revoluţia ce au să aducă drumurile de fier o să fie mai simţitoare şi mai folositoare omenirii decît toate fenomenele sociale; ele vor aduce schimbări mari în economia politică a deosebitelor naţii, schimburi în dreptul neamurilor sau dreptul gintelor (droit des gens); ideile şi descoperirile nouă vor trece de la o ţară la alta cu iuţeala locomotivii. în toate zilele, fizica şi himia pun în minele omului puteri nouă şi care ne vor sluji în locul aburului de apă, cînd pădurile şi minele de cărbune să vor istovi, ne vor slu- 227 ji cînd vom fi destul de puternici să stăpînim gazul „hlo-rur de azot* şi acidul carbonic lichefiat11**. Greutatea şi curgerea lichidelor ne-au dat maşinile idraulice, precum roţile de care ne slujim la morile noastre de măcinat, văcăurile*** şi altele. Căldura şi elasticitatea gazurilor ne făgăduiesc mulţime de aplicaţii la industrie; şi uşurinţa gazului idrogen ne arată un drum prin văzduh. Teoria căldurii ne-a dat maşinile de aburi şi multe aplicaţii folositoare, precum caloriferurile, încălzirea prin apă caldă şi altele. Teoria luminii ne dă în toate zilele instrumenturi nouă, minunate şi folositoare; ei îi sîntem datori cu o mare parte din astronomie şi istoria naturală. Deşi busola este cunoscută de mai multă vreme, însă teoriile electricităţii, a galvanismului, a magnetismului şi a electromagnetismului sînt cu totul nouă. Electromagnetismul ne dă în mină o nouă putere, de care nu este îndoială că omul se va sluji piste puţin cu folos. Electroti-pul, instrument de cea mai mare simplicitate, ne dă aplicaţii nouă la frumoasele arte, precum la sculptură, la săpătură (gravure) şi la tipărire. Himia s-a făcut una din cunoştiinţele cele mai neapărate ale omului. Ea se amestecă în toate trebuinţele materiale ale noastre. Nu este materie de consumaţie, nu este fabricaţie unde himia să nu joace cel dîntăi rol; şi ţărmurile unde se va mărgini influenţa ei în societate sînt foarte depărtate. Ea este pe drumul d-a face zahăr din orice poamă, poate din orice lemn, în vreme ce încă * Puterea elastică a gazului hlorur de azot8 este mai mare decît a tuturor gazurilor cunoscute; ea este aproape de 60 de ori mai mare decît a atmosferii. Pînă astăzi numai Dulong a făcut cercări asupră-i (n.a.)8. ** D. Tilorie, puind într-un vas foarte tare cridă şi acid sulfuric şi încălzindu-1 bine, gazul acid carbonic ce se produce se apasă atît de mult încît se lichefiază. Pe yrmă dacă printr-o deschidere mică îi dă drumul afară, iuţeala cu care iese este atît de mare, încît frigul ce se produce îl îngheaţă. Acest gaz lichid are o putere elastică de 33 ori mai mare decît a atmosferii (n.a.). *** Această mahină se numeşte turbine şi este vrednică de mirat pentru iuţala ce poate avea, cînd i s-a da o cîtime de apă cuviincioasă. In Pădurea Neagră este una care dă de la 30 pînă la 60 de învîrtituri pe secundă şi nu este mult mai mare decît o pălărie. Este alta la St. Maur lîngă Paris, care mişcă o mahină urieşă cu o putere deosebită (n.a.). 228 pînă acum această materie este monopolul trestiei de zahăr şi a sfeclei. Din diamante a face cărbune, şi nu este îndoială că într-o zi o să ne arate mijlocul d-a face diamant din cărbune. Cei ce au oarecare cunoştinţă de această ştiinţă nu pot socoti de nebuni pe cei ce căuta a face aur din plumb şi din alte materii10. Astăzi spiţerul, zugravul, fabricantul de orice product se slujesc de această ştiinţă şi le trebuie cunoştinţe bine desluşite despre dînsa. Mineralogia ne învaţă a cunoaşte toate substanţele din pămînt şi a alege pe cele trebuincioase omului, pe urmă le dă himiei, care le aduce în stare de materie, de care omul să se poată sluji. Mineralogului i se cere piatra de fier, cărbunele de pămînt şi toate substanţele trebuincioase la lucrarea unui cuptor de fier, şi himistului i se cere fierul în starea în care trebuie să-l ia fabricantul de trăsuri, fabricantul de arme şi alţii. Geologia cercetează materiile ce întră în compunerea pămîntului şi relaţiile lor. Cunoştinţii legăturilor deosebitelor pămînturi între dînsele îi sîntem datori cu descoperirea a mai multor albii de cărbune de pămînt, descoperirea puţurilor arteziane şi a multor vine metalice. Geo-gnozia, tînără încă, se îmbogăţeşte în toate zilele cu nouă băgări de seamă, carele adeverează mai mult pe cele vechi şi ne îmbogăţesc cu nouă cunoştinţi. O parte din geologie, geogenia, prin consideraţiile lui Buffon Laplace, Elie de Beaumont, ne deschide drumul la cele mai frumoase părţi ale filozofiei naturii. Geologia astăzi, subt auspiţiile d. de Humboldt şi fîlie de Beaumont, va face înaintări însemnate. Astronomia, lăsată de Ptolemeu într-o stare foarte încurcată, cu o mulţime de cercuri, în care toate trupurile se învîrtea împrejurul Pămîntului în douăzeci şi patru de ceasuri, rămasă aşa pînă la Copernic. Acest duh la 1543 gîceşte adevărata mişcare a mahinii planetare, descopere că Soarele este centrul sistemului şi prevede cele mai frumoase şi mai mari descoperiri ce s-au făcut după dInsul. După Copernic, Kepler; acesta aşază relaţia ce natura a pus între distanţa planetelor la Soare şi lungimea anului a fiecăria planete. Printr-o stăruinţă nepilduită, el descopere legile mişcării planetelor, care sînt: 1. „Mişcarea planetelor se face în elipse deosebite pentru fiecare, şi a căror unul din focuri este Soarele. 2. Părţile de elipsă ce aleargă fiecare planetă în vremea unei rotaţii împrejurul osiei sale sînt toate echivalente între dînsele“. Toată astronomia modernă este cuprinsă într-aceste legi ale lui Kepler. Galileu la 1600 se slujeşte de ocheana şi vede în aer o mulţime de lumi, şi noi cădem din mîndria de a ne socoti o parte însămnătoare din univers, cînd vedem că sîntem ca un grăunte de năsip în mare; el descopere că tot sistemul planetelor se învîrteşte împrejurul Soarelui. Descoperirile lui Galileu adeverea ideile lui Copernic. El scapă de întâia osîndă a inchiziţiei, făgăduind să tacă; dar, după ieşirea Dialogurilor lui, o a doua judecată, care a ţinut cîteva luni, se isprăvi cu sentenţa următoare: „A pretinde că Soarele este nemişcător şi că este centrul lumii, este o propoziţie absurdă, neadevărată în filozofie şi eretică, pentru că este împotriva Scripturii. Este asemenea absurd şi neadevărat în filozofie a zice că Pămîntul nu este nemişcător în centrul lumii“. După Galileu, vine Newton, care tălmăceşte şi dovedeşte matematiceşte prin ce mijloc stau trupurile în văzduh. Huygens pronunţează zicerea „putere centrifugă". Galileu dedese legea căderii trupurilor şi Hooke îşi închipuise o putere atractivă; Newton le supune calculului. Cînd află acest matematic că Picard a hotărît mărimea unui grad, el se slujeşte de această ţifră şi determinează cîtimea de materie din fiecare planetă. Toţi aceşti oameni sînt insuflaţi în ostenitoarele lor lucrări de mărimea ziditorului. Nimine n-a ştiut să slăvească pre Dumnezeu mai bine decît acele geniuri. Nimine nu vede mai bine mărimea faptelor lui Dumnezeu decît acei care se îndeletnicesc cu asemine descoperiri. Spre dovadă, slujească rugăciunea făcută de Kepler cătră Dumnezeu, pe care părintele Buckland o dă din cuvînt în cu-vînt: „Pînă a nu mă scula de la această masă, pe care am făcut toate cercetările mele, nu-mi rămîne decît a rădică ochii şi mînele mele cătră cer şi a face umilita-mi rugă cătră autorul a toată lumea. O tu, care prin minunatele lumini ce 230 ai răvărsat preste toată firea rădici dorinţele noastre pînă la a ta dumnezeiască şi strălucită mărime, îţi mulţumesc, Doamne şi puternice ziditor, de toate desfătările ce am simţit, cînd cu hrăpire am privit la frumuseţea faptelor tale. Iată că am sfîrşit această carte, care cuprinde rodul ostene-lelor mele şi a toatii înţălegiri ce mi-ai dat în nemărginita-ţi bunătate. Pe cît mi-a putut sluji slabul meu duh, m-am silit a arăta oamenilor, prin dovezi, minunele zidirei tale; cu toate puterile m-am silit prin drumul filozofic a dovedi adevărul; şi dacă mi s-o fi întîmplat a zice vreo necuviinţă, eu vierme crescut şi hrănit în păcate, arată-mi-o, Doamne, ca să o poci şterge. Oare să nu mă fi orbit de trufie dinaintea minunatei frumuseţi a lucrurilor tale? Oare rădicînd acest monument, care trebuie să fie închinat numai slavei tale, nu am voit să-mi fac un nume mare între oameni? O, Doamne, dacă ar fi aşa, iartă-mi rătăcirea şi fă ca această a mea lucrare în veci să nu poată aduce vreun rău, ci să slujască a ta slavă şi la iertarea sufletelor1411. După Newton urmează Laplace; de la dînsul avem cel mai frumos sistem de cosmogonie. Acest sistem a lui Laplace închipuieşte o cîtime de materie ieşită din mînile ziditorului, în stare de gaz, căria îi dă o mişcare în spaţiu şi împrejurul osiei sale; acea nebuloasă, prin proprietăţile ce cunoaştem materiei, prin puterile atractivă şi centrifugă ne dă tot sistemul planetar. Dacă Dumnezeu este mare făcînd lucrurile ce vedem una cîte una, nu este şi mai mare făcîndu-le toate deodată? Sistemul lui Laplace este una din cele mai frumoase zămisliri ale duhului omenesc. Co-pernic, stricînd prin observaţiile sale rostirea „sta sol“* a lui Isus a lui Navi12, nu micşorează puterea ziditorului. Dumnezeu este mai slăvit de învăţaţii care au cercetat natura decît de obştia norodului. în Linne cel dîntăi cu-vînt pus pe cartea lui este Dumnezeu; el într-o faţă măreaţă de slăvire şi de credinţă zice: „Vei să-l numeşti Soartă, el este, pentru că de el atîrnă toate. Vei să-l numeşti Natură, poţi, pentru că este autorul a tot lucrul. L-einumi Providenţă, tot el este prevăzătorul care cîrmuieşte universul. Tras într-un altar nepătruns simţirilor noastre, el se arată numai sufletului41. * Opreşte-te, soare. 231 După Aristot şi Plin, istoria naturală, ca toate celelalte ştiinţe, moare pînă Linne şi Buffon, din care unul caută legătura ce apus natura între fiinţele sale, celalalt descrie pe fiecare în parte; amîndoi au creat ştiinţa, unul ca povestitor a caracterurilor, a obiceiurilor deosebitelor fiinţe, celalalt ca filozof, căutînd legile naturii. Astronomia şi istoria naturală ne-au arătat cît e de mare natura, cît e de mic omul. Ştiinţa îmbrăţişează de la nemărginitul mare pînă la nemărginitul mic. Astronomia şi istoria naturală ne-a deschis noianul între aceste două ţărmuri. Pămîntul, la început colosul universului pe care se răzima bolta cerească, îl vedem micşorîndu-se încet încet, cu cît omul deschide ochii, şi astăzi nu este decît un atom pe cer. Picătura de apă, grăuntele cel mai subţire al nisipului mării, nu mai sînt cea de pe urmă despărţire a materiei. O nenumărată sumă de fiinţe vieţuiesc în cea mai mică picătură de apă; fiecare are organismul său dinlăuntru; ne pierdem, cînd socotim la micşorarea acelor organe. Dar nu este nimic încă micşorimea lor pe lîngă a atomelor? Medicina are un loc însemnat în ierarhia ştiinţelor. De la Ipocrat şi pînă în zilele noastre această ştiinţă a făcut mai puţine înaintări decît toate celelalte. Singur Ipocrat a observat mai multe fenomene decît toţi urmaşii lui împreună. Şi cu toate că celelalte ştiinţe, pe care se razimă medicina, au făcut mari păsuri, însă diagnostica şi terapeutica au rămas mai înapoiete. Medicina modernă se socoteşte de la Harvey13; el cel dîntăi a descris circulaţia sîngelui în 1628. Această înseninătoare descoperire a dat naştere la două şcoli: medici animisti şi medici humoristi. Brown pretinde că cei mai mulţi oameni mor de slăbăciune; Broussais zice că oamenii mor de înmulţirea puterilor. Unui bolnav de o inflamaţie generală, un brownist o să-i dea întăritoare: chină, canelă, afion, camforă, caută a-i da putere, ca să-i dărîme slăbăciunea. Un broussaisit, tot la aceeaşi boală, o să caute să slăbească bolnavul prin ceaiuri, care să-l facă să năduşe, o să-l acopere de lipitori şi-o să-i deschiză cîte vine a putea mai multe; îl aduce în starea unei umbre14. Astăzi a căzut impirica şi medicina se face o ştiinţă raţională. Fiziologia şi anatomia au deschis drum nou către terapeutică şi igienă. 232 Ştiinţele, după cum am văzut, ne fac să cunoaştem tot ce este, de la insect pînă la mărimea boltii ce ne încunjoară, dar niciodată n-om ajunge la atom şi la nemărginit mare, care sînt atributuri ale dumnezeirii. Astăzi toată filozofia este în ştiinţe. D. Comte a făcut un tractat de filozofie pozitivă, care cu toate că este numai o cercare, însă este o carte în care poate învăţa cineva adevărata filozofie. După cum am putut vedea, ştiinţele ne învaţă să slăvim pe Dumnezeu întru adevărata mărirea lui; ele ne dau mijloacele de a ne procura toate trebuinţele şi mulţămirile ce îi este dat omului să guste pe acest pămînt. Astăzi nu e propăşire fără ştiinţe. Pătruns de acest adevăr, voi căuta a da, pe cît m-or ierta puterile, cunoştinţe cît se va putea mai concentrate asupra deosebitelor ştiinţe, voi începe printr-o serie de articole asupra fizicei experimentale15. DOMNULE REDACTOR! Bucureşti, 1847, iulie 24 Binevoinţa cu care ai deschis coloanele gazetelor d-tale tutulor acelor ce au voit a vorbi despre învăţătura publică este o dovadă de importanţa cea mare a acestii cestiuni, şi socotind ca orişicare că am făcut ceva cînd am pus negru pe hîrtie, te rog a da un ochi acestor cîteva feţe şi a le înşira în coloanele d-tale, dacă le vei socoti vrednice a prinde un minut atenţia cititorilor. — Deşi adesea m-am văzut tractat într-un chip foarte ireverenţios în aluziile unor scriitori împungători, dar mă fălesc a crede că mişcătorul carele mă face a-ţi îndrepta acest articol nu este dorinţa de a răspunde clevetitorilor şi nădăjduiesc a mă apăra de orice personalitate, îndeletnicindu-mă exclusiv de lucruri, iar nicidecum de persoane, de viitor, iar nu de trecut, viitorul numai este al nostru! Am petrecut trei ani în cariera învăţăturilor publice în Moldova şi mă poci făli că persoanele ce am întîlnit pe acel drum trecea pentru mine numai ca nişte umbre, fără a lăsa în inima mea cea mai mică urmă; nu am căutat nici afecţia, nici ura lor; de am putut cîştiga şi pe una, şi pe alta, nu o socotesc către mine personal, ci către părerile şi gîndurile acelea care nimicnicesc orice persoană în mintea mea şi nu mă lasă să văz declt tinerimea şi viitorul ei, căci într-însa numai văz neamul românesc. De am putut pricinui stricăciune, vătămare sau pagubă cuiva, atunci, acum şi totdeauna am cerut şi cer iertare ca individ, mărturisind totodată că voi călca şi voi strivi ori-şicînd voi putea pe acel ce opreşte d-a să croi ş-a se netezi 234 drumul pe care trebuie să treacă tinerimea, căci pe acel drum este perfectibilitatea, iar perfectibilitatea este de la Dumnezeu. încă de la anul 1844 am început în Foaia ştiinţifică şi literară o serie de articole asupra învăţăturii publice. Scurta viaţă a acelui jurnal nu m-a iertat a tracta decît numai despre învăţătura primară du prin sate; mai pe urmă cugetasem să public o broşură cu titlul învăţătura publică în privirea ei către trebuinţele sociale; dar împrejurările şi pe aceea m-a silit a o discontinua; seria articolilor Foii ştiinţifice o găsiţi în alăturatele trei coli tipărite, care coprind organizaţia învăţăturei publice ţărăneşti. în şcoli normale pentru pregătirea învăţătorilor du prin sate, tinerilor hotă-rîţi în această carieră în timp de trei ani, pe lingă învăţăturile ce au dobîndit în şcolile de la sate, să li se dea: I. învăţătură de limbă naţională împărţită în trei ani; în anul 1 gramatică şi exerciţii la ortografie şi la compuneri uşoare, în anul II-lea construcţia, formarea perioadelor şi îndeletniciri de compuneri şi în anul al III-lea alcătuiri de scrieri trebuincioase în viaţa ţărănească. II., învăţătura religiii în doi ani, în anul I Vechiul şi Noul Testament, citirea şi tălmăcirea Bibliii, ceea despre istoria eclesiastică şi despre religia creştinească şi în anul de al II-lea credinţa şi morala evanghelică. III. Aritmetica cu frîngeri, proporţii şi regoli de tovărăşie. IY. Geografia şi istoria coprinzînd cosmografia, învăţăturile cele mai de căpetenie ale pămîntu-lui şi geografia ţărilor româneşti în special. Din istorie o prescurtare de istorie generală şi istoria naţională în special. V. în anul al III-lea însemnam o lecţie care subt numire de istorie naturală şi de fizică să coprinză istoria plîntelor celor mai întrebuinţate, istoria dobitoacelor domestice, cunoştinţa pietrelor şi pămînturilor întrebuinţate la construcţii, proprietăţile fizice ale trupurilor şi fenomenele cele mai obicinuite. VI. Subt titlu de cunoştinţe ţărăneşti înţelegeam: 1. din agricultură — metodurile cele mai cuviincioase, cultura deosebitelor grîne şi creşterea vitelor; 2. rădicarea de planuri a locuri mici şi întrebuinţarea echerului de arpantor cu deseniul linear trebuincios la aceasta, împărţirea ogrăzilor; 3. cunoştinţa greutăţilor şi măsurilor întrebuinţate în ţările româneşti; 4. cunoştinţe de drept administrativ, pe cît se atinge de interesurile ţăranilor, precum datoriile 235 către stat, datoriile reciproce dintre clăcaşi şi proprietari şcl.; VII. Muzica vocală. VII. Artă didactică. Aceste scoale în număr potrivit trebuinţelor pe tot anul să scoaţă un număr de tineri cari îndată să-şi găsească loc ca învăţători pe la sate: aceste şcoale aşezate în vecinătatea şcoalelor de agricultură în deosebite părţi ale principatelor după împărţirea firească a calităţilor pămîntului. învăţătorii ieşiţi din şcoalele normale să aibă a preda tinerilor săteni în vreme de trei ani: i. rugăciunile, meha-nismul scrierii şi al cetirei şi catehismul; 2. istoria Testamentului vechi, începuturi de gramatică, cetire de lecţii morale, de fapte istorice, calcul din gînd, cetirea şi scrierea ţifre-lor, caligrafia, copiind modeluri de cvitanţii, înştiinţări, jălbi, raporturi şcl., povăţuiri despre paza vitelor, hrana lor; 3. istoria Testamentului nou, exerciţii de scriere dictando, cele patru operaţii aritmetice şi cetire într-o carte făcută într-adins ca să fie tovarăşul ţăranului şi care să co-prinză poveţi asupra agriculturei, despre împărţirea ogrăzilor în fălci, pogoane şi prăjini, cunoştinţe de datoriile ţăranului ca cetăţean şi creştin, datoriile către stat şcl. Ţinerea atît a şcoalelor dupre sate, precum şi a şcoalelor normale pentru gătirea învăţătorilor să nu fie numai în sarcina ţăranilor precum este pînă acum în principatul Va-lahiii; dar să contribuiască şi proprietarul potrivit numărului de familii ce are pe moşia sa. După cele ce am zis în acele articole despre învăţătura publică du prin sate îmi rămîne foarte puţin a adăoga pentru cea ce priveşte asupra învăţăturei publice primare în oraşe. Trebuinţele şi relaţiile oraşanilor fiind şi mai întinse şi mai complicate decît ale sătenilor, urmează ca şi cunoştinţele lor să fie mai întinse, învăţătura lor mai dezvălită potrivit cu acele trebuinţe. Satele sînt lăcuite de plugari, de aceea în scrierea mea toată tendinţa învăţăturei săteşti este agricolă; oraşele sînt lăcuite de burgheri, meseriaşi şi comercianţi, şi tendinţa învăţăturei lor trebuie să fie comercială şi manufacturială; aşa învăţătura agricolă, de neapărată trebuinţă ţăranilor, în oraşe trebuie înlocuită de cunoştinţe mai întinse de aritmetică, de ţinerea condicelor, de geografie fizică, de geometrie practică, de mehanică, de arhitectură, de deseniu, de fizică şi de hernie. — Doi ani, ca şi în şcoalele de la sate, trebuiesc pentru a deda pe tineri cu rae- 236 hanismul cetirei şi scrierii şi pentru învăţăturile elementare ce tot omul trebuie să le aibă, adică cunoştinţa datoriilor şi drepturilor lui ca creştin şi cetăţean. Deşi după părerea mea învăţătura în şcoalele de oraşe trebuie să aibă o întindere care trece peste mărginile învă-ţăturei primare proprii, care să mărgineşte mai cu seamă la mehanismul cetirii şi scrierii şi la cunoştinţele cele mai elementare de catihism şi de aritmetică, încît foarte bine s-ar putea pune clasa între învăţăturile gradului al doilea; dar fiindcă această numire se dă mai cu seamă învăţăturei colegiale sau gimnaziale, umanioare, am preferit să aşăz aceste şcoli între şcolile primare; germanii le numesc şcoli de burgheri sau şcoli reale şi coprind cunoştinţe de un folos general (gemeinniitzige Kenntnisse). Această învăţătură o împarţ în cinci ani, doi de învăţătură elementară din care tînărul va lua cele dîntăi cunoştinţe de cetire, scriere, aritmetică şi religie şi pe urmă va trece în trei clase următoare, clase de învăţătură specială sau reală, în care i se va preda: a) Religia în paralelă cu un tractat de moral aplicat la datoriile omului. b) Exerciţii de compunere în limba românească şi mai cu deosebire în stilul epistolar şi de facere de contracte şi cunoştinţe de literatură românească. c) Aritmetică practică comercială. d) Caligrafie şi deseniu linear. e) Geografia şi istoria Principatelor mai pe larg, iar a acelorlalte neamuri numai pe cît privesc interesurile comerţului şi ale industriii, cunoştinţe statistice şi mercantile. f) Principii de algebră şi geometrie practică şi aplicaţii la cunoştinţe elementare de mehanică şi de arhitectură. g) Cunoştinţe elementare de istorie naturală, de fizică şi de hernie. h) învăţătura unei limbi streine, germană, franţeză sau italiană. Trei profesori pot foarte bine sluji o asemenea şcoală, împărţind între dînşii lecţiile după chipul următor: unul însărcinat cu religia, literatura, geografia şi istoria; altul cu aritmetica aplicată, algebra, geometria, mehanica, fizica, hernia şi istoria naturală şi cel de-al treilea cu deseniul linear, caligrafia şi ţinerea registrelor. Aceste învăţături 237 să pot foarte bine combina împărţindu-le în trei ani după chipul următor: Anul I 2 lecţii pe săptămînă de religie şi moral. 3 lecţii de geografie. 6 lecţii de aritmetică aplicată la trebuinţele comerţului. 2 lecţii de istorie naturală. 2 lecţii de caligrafie şi ţinerea registrelor. 2 lecţii de deseniu. 3 lecţii de limbă streină. 20 lecţii pe săptămînă. Anul 11 3 lecţii pe săptămînă de religie şi moral. 3 lecţii de istorie generală. 6 lecţii de geometrie practică. 2 lecţii de deseniu. 2 lecţii de caligrafie şi ţinerea condicilor. 4 lecţii de limbă streină. 20 lecţii peste tot pe săptămînă. Anul III 6 lecţii pe săptămînă de istorie. 3 lecţii de drept comercial. 6 lecţii de mehanică aplicată la construcţii, fizică, hernie. 2 lecţii de deseniu. 3 lecţii de limbă streină. 20 lecţii peste tot. Cadrul fiecăria dintr-aceste cunoştinţe potrivit trebuinţelor şi intereselor ţării trebuie hotărît şi bine însemnat de profesori într-un chip cuviincios. Cheltuielile ţinerii acestor scoale trebuie să privească pe seamă oraşanilor, şi copiii lor vor putea isprăvi acele învăţături între vîrsta de doisprezece şi cincisprezece ani. Deosebit de aceste scoale, pentru trebuinţa burgheri-lor trebuiesc organizate scoale de speţialităţi în ramul ma- 238 nufactorial şi comercial, în care acei tineri care vor voi să-şi facă vreo profesie să găsească învăţătura trebuincioasă, înţeleg şcoli de arte şi meserii, de comerţ; voi tracta de fiecare dintr-aceste şcoli cînd va veni rîndul să vorbesc de învăţătura profesională, şi trec acum la învăţătura gradului al doilea sau colegială. învăţătura secondară Societatea, atît pentru înaintarea ei în litere şi în filozofie, carele sînt bazele civilizaţiii, precum şi pentru slujbele statului, are trebuinţă de oameni cu cunoştinţe întinse şi largi în deosebitele ramuri carele alcătuiesc cunoştinţele omeneşti; în partea administrativă îi trebuiesc persoane cu cunoştinţe adinei de comerţ, de statistică, de lucrări publice, de economie politică şi de drept administrativ, cărora să le poată încredinţa slujbele administrative şi îmbunătăţirea stării neamului; în magistratură îi trebuie oameni cunoscînd deosebitele părţi ale dreptului, ca să-i întrebuinţeze ca judecători, procurori, advocaţi, grafieri şcl., oameni în stare a cunoaşte dreptul fiecăruia, ca să-l dea acelui ce să cuvine şi să ştie să chibzuiască cele ce trebuiesc aşezate între oameni pentru liniştea, siguranţa şi pacinica petrecere între dînşii. Deosebit de acestea, societatea are trebuinţă de agronomi, medici, ingineri în deosebitele ramuri de industrie şcl. Pentru pregătirea acestor deosebite clase de oameni speciali, pentru formarea preoţilor şi profesorilor trebuiesc şcoli întocmite într-adins pentru fiecare dintr-aceste cunoştinţe; fiecare organizate potrivit scopului ei. După ce voi tracta despre învăţătura secondară, urmărindu-o în cele mai mici amărunturi, fiindcă o socotesc sufletul societăţilor, apoi voi trece îndată a vorbi de fiecare şcoală specială în parte, arătînd carele sînt pentru noi acum deodată de neapărată trebuinţă şi cu ce mijloace am putea dobîndi acei oameni speciali în ramurile pentru care deocamdată nu putem deschide şcoli. Istoria, literile şi filozofia alcătuiesc mai cu seamă ceea ce să numeşte învăţătura secondară sau umanioară, colegială sau gimnazială. Cunoştinţa acestor trei ramuri ale cunoştinţelor omeneşti sînt trebuincioase, încă voi zice nea- 239 părate, oricărui om de o condiţie mai înaltă în societate, tutulor acelor care în societate au ocupaţii intelectuale. Acest grad de învăţătură a fost obiectul mai multor discuţii între acei ce să ocupă de învăţătura publică. Deşi reformele propuse sînt poate foarte potrivite tendinţei ce au luat societăţile de a rădica condiţia omului în privinţa morală, intelectuală şi materială, tendinţă pe care şi omenirea, şi religia ne o împune, pentru că este potrivită scopului pentru care omul este supus încercării acestii vieţi, care este perfectibilitatea, reforme care au toate drept scop mai mult sau mai puţin împuţinarea învăţăturilor clasice, reducerea limbelor moarte, elină şi latină, şi înlocuirea lor prin învăţături practice; dar nu trebuie să pierdem din vedere că învăţătura acestor limbi este încă foarte folositoare dezvoltării duhului, formează judecata tinerilor prin raţionalismul lor. In starea de astăzi mai cu deosebire că educaţia ocupă foarte puţin pe acei ce cîrmuiesc tinerimea, căci este încă un ram al ştiinţei omeneşti foarte anevoie şi foarte înapoiat, aceste două limbi sînt singurul mijloc de a forma şi a dezvăli simţiri frumoase şi înalte în inimele ti-nerimei, formează imaginaţia şi gustul prin mărimea şi frumuseţea sujeturilor de care au tractat autorii acelor două neamuri şi prin curăţenia stilului înlesnesc învăţătura istoriei, a filozofiei şi a literaturei, care fac baza învăţăturilor colegiale, ştiinţe care împodobesc duhul şi îl pregătesc la descoperiri şi invenţii nouă. Aşa după cum sînt astăzi organizate colegiile în Franţa şi gimnaziile în Germania, ele sînt în stare a face omenirii cele mai mari păsuri pe calea civilizaţiii. Societatea trebuie să cinstească deopotrivă toate condiţiile, căci daca va da o preponderenţă prea mare acelor ce sînt în slujbele statului, atunci colegiul va absorbi toate duhurile, şi nimic nu este mai stricător unei societăţi decît acei tineri carii, adăpaţi numai în cele dîntîi clase colegiale, neputînd urma pînă în sfîrşit, rămîn a fi cu totul nefolositori societăţii, jumătăţi de învăţaţi. Neputînd ajunge la starea la care au aspirat, se socotesc înjosiţi daca s-ar întoarce a îmbrăţişa vreo meserie şi ajung a fi supărători celorlalţi şi nesuferiţi lor însule. Cea mai mare parte a tinerimii trebuie să se împarţă pe la şcolile de manufacturi, de comerţ, de agricultură, cu un cuvînt să se adea la învăţături profesionale. învăţă- 240 turile clasice trebuiesc urmate numai de acei oameni carii sau prin talentul lor, sau prin perseveranţa lor, sau prin lesnea poziţie în care se află* sînt siguri că vor putea ajunge să dobîndească şi să merite titlul de om învăţat de doctor; iar celorlalţi societatea este datoare să le deschiză şcoli în care să poate dobîndi o profesie sau o meserie, care să le fie un mijloc de vieţuire, cu un cuvînt să le deschiză şcoli profesionale. Lăsînd cu totul la o parte polemica daca învăţătura secondară trebuie să fie organizată în cutare sau cutare chip, şi zic că Ia noi colegiile trebuiesc organizate asfel, ca tinerii ce vor fi petrecut clasele care îl alcătuiesc să poată fi în stare să urmeze cu folos facultăţile ce să vor putea aşeza la noi, sau pe acele ale acelorlalte neamuri ale Europii; cu un cuvînt, colegiile noastre să fie organizate clas cu clas cu colegiile Frânţii şi cu gimnaziile Germaniii, încît un şcolar petrecînd aici numai unele din clase să poată urma fără sminteală şirul claselor înainte în alte colegii ale Europii. Organizaţia gradului al doilea de învăţătură este astăzi mai aceeaşi în Franţa ca şi în Englitera şi în Germania, şi cum poate fi altfel, cînd obiectele şi sistemul didactic sînt acelaşi? Este un ires, şi încă foarte răspîndit, a crede că să deosebeşte această învăţătură la francezi şi la germani. Este mai tot atîta deosebire între un colegiu franţez şi un gimnaziu german cîtă este între un colegiu franţez şi un alt colegiu franţez. Aş ieşi cu totul din obiectul meu daca m-aş apuca să cercetez aici care sînt pricinile care au înrădăcinat în credinţa multora această opinie. învăţătura colegială în Franţa să împarte în opt ani, şase ani de clase şi doi ani de filozofie. Germanii, carii despart filozofia în facultate, au în gimnazii numai şase clase. In Franţa, ca şi în Germania acele şase clase coprind învăţătura religiii, a literaturei naţionale, a limbelor latină şi elină, geografia, istoria, matematicele elementare şi o limbă streină. * Rog pe acei ce să vor socoti în datorie a răspunde sau a critica ideile mele să nu interpreteze această idee precum că voiesc clase privilegiate şi să excluz o clasă de oameni d-a putea vreodată să se urce pe treptele cele mai înalte ale societăţii noastre (n.a.). 241 16 I. învăţătura religiii să împarte în învăţătura Vechiului Testament şi în anul al II-lea coprinde istoria Noului Testament şi a catihismului. Şcolarilor acelor patru clase de jos li se dau joia dimineaţa instrucţii asupra catihismului, în celelalte două clasuri lecţiile de catihism sînt înlocuite prin conferinţe asupra religiii. în toate clasele şcolarii învaţă pe dinafară verseturi din Sfinta Scriptură în franţo-zeşte, latineşte şi elineşte, după clasul în care se află. Sîmbăta totdeauna să citeşte şi să tîlcuieşte şcolarilor evanghelia, care este să se citească a doua zi la liturghie. în Prusia, în clasele de jos se dau şcolarilor cunoştinţe de istorie sfîntă, de religie creştinească, de dogmele şi de morala ei; clasele de sus coprind tălcuirea evangheliii. II. Limba latină. Fiindcă între limba franţeză şi latină este o mare conecţie, învăţătura limbei naţionale în colegiile Frânţii merge în paralel cu a limbei latine; într-această privire, firea limbei germane este pricină că în gimnazii să urmeaze o altă sistemă; în gimnazii un profesor special este însărcinat a arăta şi a face să se pătrunză şcolarii de geniul şi de regulele limbei germane, să le explice şi să le dezvăluiască frumuseţele clasice ale literaturei, să-i înveţe regulele prozii şi ale poeziii; acel profesor este îndatorat a obicinui şcolarii a să exprima prin grai şi prin scris într-un chip corect şi cuviincios. în colegiile Frânţii, ca şi în gimnaziile Germaniii se dă şcolarilor să traducă treptat din Selectae e profanis1 sau De viris illustribus urbis Romae2, fabulele lui Fedru, scrisorile lui Ciceron, Quintie Curtie şi Titu Livie, încep cetirea poeţilor prin Bucolicile şi Georgicile lui Virgilie; în clasele de sus traduc pe Salustie, Tacit, cuvintele lui Ciceron şi din poeţi pe Oraţie; şi aşa şcolarii ajung în stare de înţeleg autorii clasici cu înlesnire. Noi românii ne aflăm către limba latină şi mai strîns legaţi decît franţezii, şi această limbă la noi nu trebuie privită ca o învăţătură clasică, dar ca şi o învăţătură care ne slujaşte la regeneraţia literaturei naţionale. învăţătura gramaticală a limbei latine trebuie prin urmare să meargă în paralel cu învăţătura literaturei româneşti3. III. în limba elină şcolarii, începînd de la fabulele lui Esop, să exersează treptat pe dialogurile lui Lucian, Cyro-pedia lui Xenofont, Demosten, Omer şi Sofoclu; cu temă şi 242 cu compuneri ajung a fi în stare să înţeleagă autorii care au scris într-această limbă. Traducţiile ce fac din clasici eleni şi latini slujaşte de bază exerciţiilor de logică, de gramatică generală, de filozofie şi de estetică. IV. învăţătura geografiii merge de frunte. Se începe cu cunoştinţa matematică şi fizică a Pămîntului şi urmează pe urmă şi cu geografia şi cu istoria şi instituţiile deosebitelor neamuri. Franţezii încep cu geografia şi cu istoria veche, istoria romanilor şi a grecilor; după trei ani de învăţătură încep istoria veacului de mijloc care îi ţine doi ani, şi în anii după urmă iau istoria modernă; în Prusia cu mult cu-vînt încep cu istoria naţională, urmează cu istoria modernă, după aceea istoria veacului de mijloc şi numai în anii după urmă se dă şcolarilor istoria veche, pentru că istoria romanilor şi a grecilor nu să poate învăţa decît numai în autorii acelor neamuri. Nu trebuie să se piarză din vedere că mulţi din tinerii care învaţă în colegii cu oarecare probabilităţi de a urma pînă în sfîrşit ca să treacă pe urmă în vreuna din facultăţi şi dobîndi o carieră, poate că deosebite împrejurări să-i silească a discontinua şi să nu poată urma pînă în sfîrşit toate clasele, de aceea colegia trebuie să fie organizată asfel ca în clasele de jos să fie învăţăturile cele mai practice şi mai aplicabile, împingînd învăţăturile filozofice şi istoria veche, carele nu pot sluji decît acelor care vor putea avea un cerc larg şi întins dinaintea lor, împingînd acele învăţături în clasele cele mai înalte. Luînd ca francezii istoria în ordinul cronologic, în clasele de jos tinerii învaţă istoria veche, istoria grecilor şi a romanilor, şi acel care nu va avea norocire să poată urma pînă în sfîrşit va cunoaşte foarte bine faptele lui Ahil, Temistoclu şi Romul, dar nu va avea nici o idee de războaiele lui Napoleon şi de tractatul Vienii, carele astăzi este baza scutului Euro-pii; în vreme că priimind metoda Prusiii, adică începînd cu istoria nouă, ori în ce vreme ar părăsi tînărul colegiul duce cu dînsul o cunoştinţă folositoare, care îşi are întrebuinţarea ei în orice condiţie socială. V. Matematicile elementare în Germania ca şi în Franţa fac parte din învăţătura colegială sau gimnazială. Această învăţătură nu să socoteşte trebuincioasă numai acelor ce voiesc a-şi face o specialitate în vreuna din numeroasele 243 s aplicaţii ale acestii ştiinţe, dar să socoteşte cu mult cuvînt foarte folositoare dezvoltării intelectului şi formării unei judecăţi drepte şi raţionale. In colegiile Frânţii învăţătura matematicei se împarte în doi ani; un an de învăţătură elementară în clasul întăi de filozofie coprinde aritmetica, geometria şi algebra; anul de al doilea coprinde algebra superioară sau teoria generală a ecuaţiilor, trigonometria, geometria analitică sau aplicaţia algebrii la geometrie, principii de geometrie descriptivă şi statistică; în Germania numai matematicile elementare fac parte din învăţătura gimnazială, celelalte părţi intră în programul facultăţii de filozofie. VI. Din ştiinţele naturale să face tinerilor un curs de fizică, în care să tractează despre puterile şi legile naturii, atît prin teorie, cît şi prin experienţii, oarecare cunoştinţe elementare de hernie şi de istorie naturală; în Germania însă aceste învăţături fac parte din facultatea de filozofie, care facultate coprinde în litere, filozofie şi ştiinţe, cu mică deosebire părţile ce se învaţă în Franţa în acele două clasuri care poartă numire de clasuri de filozofie. In Prusia în mai multe rînduri s-a propus ca filozofia să fie ca un compliment învăţăturei gradului al doilea, şi fără îndoială această idee va izbuti în sfîrşit. VII. Muzica vocală mai în toate gimnaziile germane este obligatorie, în Franţa pînă acum este obligatorie numai în teorie, dar nu va trece mult şi om vedea-o a fi atît de căutată ca şi în Germania. VIII. In colegiile Prusiei limba franţeză este obligatorie, ca şi în colegiile Frânţii una din limbile germană sau engleză. IX. în Franţa, în cele două clase după urmă, care poartă numirea de clase de filozofie, să coprinde învăţătura logicei, metafizicei, moralei şi dreptului naturii şi al neamurilor. Universitatea Franţei nu cunoaşte nici un tractat metodic de filozofie colegială, însă recomandă profesorilor să se ajute cu cărţile următoare din autorii cei vechi: Dialogurile lui Platon Analiticele lui Aristot Tractatul de filozofie al lui Ciceron Din filozofii cei noi recomandă: 244 Argumentum scientiarum şi Novum organum al lui Bacon Metoda lui Descartes Meditaţiile lui Pascal Logica de la Port-Royal Teodiceea lui Leibniz Căutarea adevărului de Malebranche Despre fiinţa lui Dumnezeu de Fenelon Logica lui Wolff Jntroducţie la filozofie de Gravesend Principurile de dreptul naturii de Burlamaqui Din Condillac Tractatul senzaţiilor, meşteşugul de a gîndi şi Logica Scrisorile lui Euler la o prinţeasă germană Încercările analitice asupra facultăţilor sufletului de Charles Bonnet4. Francezii cu mult cuvînt au aşezat învăţătura filozofiei ca un compliment al învăţăturilor gradului al doilea; în aceste două clase tinerii învaţă a lega şi a coordina între dînsele cunoştinţele ce au dobîndit. Mă opresc, domnule, pentru altă dată, şi dacă vei judeca că aceste desluşiri merită băgarea de seamă a cetitorilor gazetei d-tale, voi urma, trimiţîndu-ţi planul de învăţătură colegială ce am dat răposatului vornic Alecu Balş în anul 1844, pe cînd să afla epitrop al învăţăturilor publice în Moldova, plan după care aş fi dorit să văz aşezată învăţă^ tura în colegiul din Iaşi; am priimit în programe tot ce mi s-a părut mai raţional în colegiile Franţei şi în gimnaziile Germaniei, pe urmă voi urma a tracta despre învăţătura înaltă şi despre învăţătura profesională. Deocamdată priimeşte, domnule, prieteneştele mele închinăciuni. ION GHICA DOMNULE REDACTOR, Bucureşti, 1847 Programul următor este din cuvînt în cuvînt acela ce am dat răposatului epitrop al şcoalelor, vornicului Alexandru Balş. Era preces de un memorial, după care din nenorocire nu am găsit nici o copie în hîrtiile mele, dar de care mă voi sili a-mi aduce aminte şi a-ţi transmite ideile principale, fără cea mai mică prefacere, cu atît mai vîrtos, că acele idei, pe care mai dinainte le profesam fără cruţare, au rădicat tot corposul profesoral al Moldovei împotriva mea. Deşi prevedeam că acele idei trebuia să-mi aducă multe neplăceri, însă nu m-am putut despărţi de dînsele, căci erau adînc împlîntate în inima mea; ajunseseră a fi o convingere intimă. Eu am fost de bună-credinţă (de bonnefoi) şi nu m-am ocupat nicidecum de a celorlalţi5. Voi vorbi dar cititorilor foii dumitale de acel memoar, după ce însă voi tracta de învăţătura înaltă şi de învăţătura profesională, fiindcă într-însul tractam mai cu deosebire de mijloacele ce ar trebui luate ca să se poată pune în lucrare după cîţiva ani o sistemă completă de învăţătură publică. Urmez dar acuma cu programul învăţăturei secondare sau colegiale, care în scrierea transmisă vornicului Balş era coprinsă în anexa cu litera D. învăţătura colegială să se împarţă în opt ani, şase ani de clase şi doi ani de filozofie, şi să coprinză învăţăturile următoare: I. Limba latină III. Limba elină II. Limba română IV. Limba franţeză. 246 i V. Geografia şi istoria. VIII. Matematicele, fizica VI. Religia şi hernia VII. Retorica IX. Filozofia. I. Limba latină învăţătura limbei latine să se împarţă în şase ani, începînd de la anul întîi de colegie. In anul I să se arate tinerilor declinările şi conjugările pînă la sfîrşitul verbilor deponenţi; să Ii se facă exerciţii despre unele şi despre altele; să li se arate regulele cele mai simple ale sintaxului, adică acelea ale regimului substanti-vilor şi adjectivilor; să se exerseze a pune în practică deosebitele regoli prin fraze scurte şi desluşite, în care să nu intre decît propoziţii simple, să traducă în româneşte Selectae e profanis şi De viris illustribus urbis Romae. In anul al II-lea să înveţe conjugările neregulate, regulele sintaxului atingătoare de verbii, a căror regimuri nu sînt aceleaşi în latineşte şi în româneşte, întrebuinţarea adjectivilor posesivi şi a ablativului absolut. Pentru aplicaţia acestor deosebite regule să se facă teme, ca să se obicinuiască tinerii bine cu dînsele, să lise dea să traducă în româneşte din epistolile familiare ale lui Ciceron. In anul al IlI-lea să se completeze învăţătura gramaticei, luînd-o de la început ca recapitulaţie, asfel ca şcolarii să cunoască particularităţile atingătoare de forma cuvintelor, de felul lor şi de deosebitele lor terminaţii, precum şi acele care se ating de regulele sintaxului. Vor traduce în româneşte din Cornelie Nepos, din Quintie Curţie, oarecare bucăţi din Metamorfozurile lui Ovidieşi oarecari ecloge din Virgi-lie. Vor învăţa regulele prozodiei latine şi chipul d-a scanda versurile exametre. Să înveţe pe dinafară versuri din Ovidie şi Virgilie. Să traducă din româneşte în latineşte. Profesorul să se folosească de toate ocaziile ce-i va da gramatica latinească ca să dea şcolarilor notiţii desluşite şi adevărate asupra limbei româneşti şi să le arate mai cu seamă cum formaţia zicerilor româneşti atîrnă adesea de acea a zicerilor latine; într-un cuvînt, profesorul să puie necontenit gramatica românească în paralel cu cea latină. In anul al IV-lea să se arate tinerilor tot ce se atinge de excepţiile şi anomaliile formelor a fiecăria părţi a cu- 247 vîntului; să li se expuie teoria timpilor şi a modurilor şi aplicaţia acestii teorii la propoziţiile simple şi compuse; să li se tracteze despre conjuncţii şi despre întrebuinţarea lor; să li se dea a traduce din româneşte în latineşte teme în care să afle aplicaţia regulelor ce au învăţat, să traducă în româneşte Comentariile lui Cezar, Gîndirile lui Ciceron de d’Olivet6, din Metamorfozele lui Ovidie şi una din cele dîntăi cărţi din Eneida lui Virgilie, explicaţia acestor după urmă autori să se întovărăşească de note mitologice. Să petreacă de iznoavă regulele prozodiei şi să se exerseze elevii a scanda versuri şi să înveţe pe dinafară din Virgilie şi Ovidie. în anul al V-lea să se repeteze părţile cele mai anevoie ale gramaticii şi să se arate împrejurările în care să întrebuinţează participiile. Să traducă din Titu Livie, Salustie, Ciceron De senectute, De amiciţia, Terenţie şi cele dintâi şase cărţi ale lui Virgilie. Să traducă dintr-o carte din româneşte în latineşte, să se exerseze a face versuri exametri şi să înveţe pe dinafară din Virgilie. în anul al Vl-lea, profesorul să exerseze tinerii a seri în latineşte nu numai într-un chip corect, dar şi cu eleganţă; să comenteze cuvintele lui Ciceron, precum Catilinariile, arangurile pentru Archias, Ligariu, Milon, legea Manilea, a doilea şi a paisprezecea filipică, o culegere din episto-lile aceluiaşi autor, tractat De oficiis, epistolele lui Pliniu celui Tînăr, Georgicele şi Eneida lui Virgilie; să urmeze exerciţiile de versificaţie latină, asfel îneît elevii să fie în stare a pune în versuri latine exametre un sujet dat. II. Limba românească Această limbă să se înveţe în paralel cu acea latină, profesorul căutînd necontenit, cînd citeşte traducţiile, să obicinuiască tinerii a avea un stil curat şi simplu. III. Limba elină învăţătura limbei eline să se împarţă în patru ani, încep înd din clasul al IÎI-lea şi urmînd pînă în clasul al IV-lea_ inclusiv. 248 In anul întîi să se arate şcolarilor principiile gramaticei eline, învăţînd declinările şi conjugările cu formarea timpilor. Să traducă fabulile lui Esop. In anul al II-lea să se înveţe etimologia pînă la sfîrşitul verbilor neregulaţi şi a zicerilor invariabile; iar din sintax, pînă la propoziţiile compuse; să se exerseze a traduce din româneşte în elineşte teme în care să afle aplicaţia regu-lelor sintaxului. Să se dea regulele cele mai generale ale accentuaţiei elineşti. In anul al III-lea profesorul să urmeze învăţătura gramaticei, să arate formele mai particulare ale dialectului atic şi regulele relative la întrebuinţarea timpilor şi a modurilor şi întrebuinţarea conjuncţiilor; să le arăte teoria accenturilor şi să-i exerseze la compunerea elină, dîndu-le teme în româneşte, ca să le facă în elineşte. Să traducă în româneşte Cuvintul la Demonic şi Elogiu lui Evagora de Isocrat7, Dialogurile şi Visul lui Lucian, Cyropedia şi Agi-silau lui Xenofonte. In anul al IV-lea să se îndeletnicească la compunerea elinească şi să petreacă părţile şi regulele cele mai anevoie ale sintaxului, să se obicinuiască tinerii cu dialectul lui Omer şi cel ionic, să li se dea să înveţe cele mai de căpetenie reguli ale poeziii elineşti; să se traducă o carte din Iliada sau din Odisee, cîteva părţi din Erodot, Ânavasis a lui Xe-nofont, Criton al lui Platon, din Vieţele lui Plutarh, Cuvintul funebru al lui Lisias8. IY. Limba franceză Limba franceză va coprinde şase ani, începînd cu clasul ide colegie şi urmînd pînă în clasele de filozofie. In anul I să se înveţe declinările, conjugările şi regulele cele mai simple ale sintaxului. In anul al II-lea să se dea şcolarilor fraze scoase din autori clasici, în care să poată învăţa zicerile cele mai obicinuite şi totodată întorsurile cele mai însemnate ale limbei; la începutul fiecăria lecţii să se reciteze un număr oarecare de ziceri nouă trase din lecţia trecută şi de care s-a slujit ca să traducă capitulul trecut; deosebit de aceasta să înveţe pe dinafară şi fraze, asfel încît elevii în doi ani să fie familiarizaţi cu un mare număr de ziceri şi de idiotismi. 249 în anul al III-lea să se recapituleze învăţătura gramaticei într-un chip mai rezonat, căutînd profesorul a da cuvînt pentru fiecare regulă; să se facă analiz gramatical frazelor compuse şi să se cheme atenţia elevilor asupra înţelesului zicerilor după terminarea şi compunerea lor, să-i exerseze la ortografie prin dietele dese şi să le dea să înveţe pe dinafară bucăţi de proză şi de versuri. în anul al iV-lea, învăţătura limbei franceze să stea în cetirea a oarecare bucăţi de literatură din Woet et La-plan, profesorul însemnînd şcolarilor: 1) aplicaţia regulelor gramaticei franceze, 2) valoarea şi proprietatea zicerilor, înţelesul lor propriu şi figurat, 3) galicismii şi locuţiile cele mai însemnate; tinerii să se îndeletniceze a seri fran-ţozeşte sau prin extracte din cărţi date, sau compuind asupra unui sujet dat de profesor, sau prin traducţii din latineşte şi din româneşte în franţozeşte; să li se dea să înveţe pe dinafară bucăţi de proză şi de versuri. Profesorul să privi-gheze necontenit asupra ortografiei. în anul al V-lea să citească oarecare bucăţi de literatură; această cetire să se întovărăşască de comentarii, avînd drept obiect a însemna elevilor aplicaţia regulelor gramaticei, valoarea şi proprietatea zicerilor, cele mai de căpetenie calităţi ale stilului, lămurirea, puterea şi dulceaţa ; recitaţia a oarecare bucăţi de proză şi de versuri să dea ocazie profesorului a da şcolarilor povăţuiri asupra tonului şi debitului. în anul al Vl-lea să se expuie metodiceşte cele mai de căpetenie calităţi ale stilului francez şi această expunere să fie întovărăşită de numeroase exempluri; să se citească şi să se comenteze bucăţi de literatură; să se exerseze tinerii a compune în franţozeşte şi să facă critică unei scrieri propusă de profesor; să li se dea să înveţe pe dinafară bucăţi de versuri şi de proze şi să se privegheze debitul şi tonul recitaţiei. V. Geografia şi istoria învăţătura geografiei şi a cronologiei să se împartă în doi ani. în anul I să se explice tinerilor terminii cei mai întrebuinţaţi în această ştiinţă, să lise dea o cunoştinţă bine 250 desluşită de relaţiile globului nostru către celelalte trupuri cereşti; să li se expuie cele mai de căpetenie împărţiri şi subtîmpărţirile lor cele mari. După aceea să treacă la învăţătura geografiei politice şi fizice a Europii, începînd cu ţările româneşti şi urmînd cu ţările învecinate, adică: Turcia, Austria, Polonia şi Rusia; să se exerseze şcolarii a trage pe dinafară harta generală a Europii şi în particular a Principatelor pe emisfăruri pe care să fie însemnate numai cercurile măridiene şi paralele. Pentru cronologie se va face un curs mic de istorie universală şi să se dea şcolarilor să înveţe datele cele mai însemnate, desluşindu-le întîmplările care se raportează la dînsele. In anul al II-lea să se înveţe celelalte părţi ale geografiei şi să se urmeze cursul de cronologie pînă în zilele noastre. Istoria fiind învăţătura cea mai de căpetenie, programul atingător de acest ram era foarte întins; determinam lecţie cu lecţie materia de care să aibă a tracta profesorul în fiecare zi; de atunci însă multe din ideile mele asupra istoriei s-au prefăcut; veacul acesta este al istoriei şi noule publicaţii, puntul de privire din care istoricii cei mai noi au cercetat faptele istorice au deschis un eîmp nou duhului omenesc şi au dat acestii ştiinţe un impuls cu totul altu; deocamdată las o lacună în acest program şi mă grăbesc numai a zice că învăţătura istoriei trebuie să se facă cu cea mai mare întindere şi profesorul să caute a depărta oarecum mirarea de la faptele voiniceşti şi asupritoare ale celor vechi şi care nu pot avea alt rezultat decît a dezvălui şi a hrăni ambiţia şi dorinţa de stăpînire în inimile tinerilor. îmi pare că această învăţătură trebuie să caute mai mult a forma gustul şi dorinţele oamenilor, şi misia ei nu ar fi bine înţeleasă, dacă n-ar face decît admiratori Romulilor şi Cezarilor; profesorii de istorie ar face bine să puie mai multă importanţă în apărarea libertăţii grecilor împotriva perşilor şi lacedonilor decît în năvălirile şi în cotropirile romanilor, mai multă hulă în războaiele Atenii cu Peloponesul; cea mai mare parte a lecţiilor să fie întrebuinţată a cerceta faptele şi pricinile care au avut înriurire asupra omenirei şi mai cu deosebire asupra stării societăţilor de astăzi, asfel s-ar împlînta în inimile tinerimii dorinţe curate şi s-ar forma un duh de critică şi de cercetare atît de neapărat trebuincios omului care are să prinzăun loc însemnat în societate. VI. Retorica Clasul al Vl-lea de colegie să poarte numirea de clas de retorică şi să se înveţe preceptele elocuinţii şi regulele de tot felul de scriere, după chipul următor: Definiţia retoricei, scopul, folosul ei, distincţia între retorică şi elocuenţă. împărţirea elocuenţii în trei feluri: demonstrativă, deliberativă şi judecătoare. Obiectul de căpetenie a fiecăruia fel. împărţirea retoricii în trei părţi: invenţia, dispoziţia, elocuţia. Oratorul trebuie să întrebuinţeze şi acţia. Despre invenţie. Sînt trei chipuri d-a pătrunde pe om: a-1 învăţa, a-i place şi a-i mişca simţurile. Oratorul învaţă prin argumente, place prin obiceiuri şi mişcă simţurile prin patimi. Despre argumente sau dovezi. Cîte feluri de dovezi sînt, la ce izvor le poate afla oratorul. Despre izvoarele de obşte în general. Izvoarele obşteşti intrinzice, izvoarele obşteşti extrisice. Ce întrebuinţare trebuie să facă cineva de izvoarele obşteşti? Despre argumentaţie, deosebitele forme de argumentaţie. Toate pot să se reducă la silogism, însă se deosebeşte argumentaţia filozofică de argumentaţia oratorie. Despre argumente. Să socotesc opt feluri de argumente mai de căpetenie: silogismul, entimemul, epihirismul, soritul, dilemul, inducţia şi argumentul personal. Să se dea exempluri despre obiceiuri, ce să înţelege prin obiceiul oratoriu? Influinţa obiceiurilor în toate felurile de compuneri. Măsurile oratorii. Cînd să cuvine a le întrebuinţa? Despre patimi cît să atinge de elocuenţă. Toate patimile îşi au izvorul lor în dragoste sau în ură. Pateticul nu cuvine tutulor sujeturilor. Părţile cuvîntului care cuvin pateticului. 252 Despre dispoziţie. Un cuvînt poate cuprinde şase părţi deosebite: exortul, propoziţia, naraţia, confirmaţia, refu-taţia şi peroraţia. Această după urmă, ca şi exortul, nu se întrebuinţează decît numai la cuvinte mari. Despre deosebitele feluri de exord: simplu, pompos, însînuitor, ex abrupto. Despre propoziţie. Propoziţiile să deosebesc în simple şi compuse; la această parte a cuvîntului să poate alătura împărţirea. Importenţa unei împărţiri bune. Despre naraţie. Naraţia oratorie se deosebeşte de naraţia istorică. Să se expuie calităţile cele mai de căpetenie ale naraţiii oratoriăi. Despre confirmaţie, alegerea şi ordinul dovezilor, dispoziţia omerică. Despre amplificaţia oratorie, în ce stă ea, despre defectele şi frumuseţile refutaţiii. Sînt două chipuri mari deosebite de a refuta. Să poate întrebuinţa gluma şi ironia, dar cu mare cumpănire. Despre sofisme. Să se enumere, să se defineze şi să se dea exempluri. Despre peroraţie. Ea cere destinderea tutulor mijloacelor de elocuenţă. Despre acţie. Ea coprinde glasul, gestul, memoria; nu poate fi un adevărat orator fără acţie. Despre elocuţie; despre stil; a fi elocuent va să zică a gîndi bine, a simţi bine şi a zice bine totodată. Despre calităţile stilului cele mai de căpetenie: lămurirea, curăţenia, precizia, firescul, nobleţă şi armonia. Deosebirea stilurilor în trei feluri: simplu, temperat şi sublim. Deosebitele feluri de perioade; trebuinţa d-a le varia, ca să se apere de monotonie. Despre armonie în general şi despre deosebitele feluri de armonie în stil. Despre stilul figurat şi despre figuri; să se dea figurile cele mai de căpetenie ale gîndirilor, prin definiţie şi exempluri. Să se dea figurile cele mai de căpetenie ale zicerilor prin definiţii şi exempluri. Să se deosebească figurile curat gramaticale de figurile oratorii. Să se dea tropurile cele mai însemnate prin exempluri. Despre gust în literatură şi despre formele sub care se arată geniul. 253 7. Să se cetească în clas cu profesorul şi să se critice bucăţi de proză şi de versuri ale scriitorilor români şi streini şi să înveţe pe dinafară pasajurile cele mai frumoase ale literaturii româneşti. In toată sîmbăta să se facă o compunere în româneşte, după care să se clasifice şcolarii. VII. Filozofia învăţătura filozofiei să se împarţă în doi ani şi acele două clase din urmă ale colegii să poarte numirea de clase de filozofie. Această învăţătură, asfel împărţită, să se alcătuiască după chipul următor: în anul I, logica şi metafizica, şi în anul al II-lea, morala şi istoria filozofiei. Clasul acestei învăţături să se coprinză în cadrele următoare: Obiectul şi importenţa filozofiei, raporturile ei cu celelalte ramuri ale cunoştinţei omeneşti. Deosebitele metoduri aplicate la cercetările filozofice. Este oare o adevărată metodă filozofică? Care este acea metodă? împărţirea filozofiii în psicologie, logică, morală şi teo-dicee.Să se explice şi să se dea cuvintele acestii împărţiri. Psicologia este puntul de plecare trebuincios al învăţăturilor filozofice. Ce să înţelege prin expresia sens intim sau conştiinţă? Despre certitudine care îi este proprie. Despre idee. Să se considereze ele în origină, obiect şi natură. Să se dea exempluri. Să se deosebească întinderea unei idei din compreensia ei. Să se arate deosebitele sisteme asupra originei şi formării ideilor, senzualismul, idealismul, eclectismul, ideile sînt rezultatul activităţii duhului pus în raport cu obiectele. Despre facultăţile sufletului, cercetate în principul lor, în natură şi producturile lor — ele să raportează toate la trei chipuri d-a fi: a face, a şti, a simţi; să se dea despre aceasta o teorie rezonată. Despre sensibilitate. Să se însemneze caracterul ei cel deosebitor — sensibilitatea este cea dîntăi dintre facultăţi în ordinul dezvoltării lor. 254 Ce este rezonul sau facultatea de a cunoaşte? Această facultate coprinde pe toate celelalte şi prin urmare este mai presus decît dînsele. Autoritatea sensului intim sau a conştiinţei: Despre persuasia dinafară. Despre judecată — rezonamentul. Despre abstracţie şi despre generalizaţie. Despre memorie — asociaţia ideilor; influinţa asocia-ţiii ideilor asupra judecăţilor noastre. Despre activitatea spontană şi activitatea din voinţă, despre voinţă; elementele ei sînt posesia, deliberaţia, alegerea. Voinţa îşi are rezonul în libertate. Despre libertatea morală; să se demonstreze, să se dezlege cele mai de căpetenie obiecţii, mai cu seamă acea ce s-a tras din preştiinţă divină. Din ce să alcătuieşte eul filozofic sau sufletul — să se dovedească identitatea lor prin sens intim şi memorie. Dacă eul este identic, este unul; să se confirmeze această inducţie prin dovezi directe, trase din lucrarea facultăţilor sufletului. Să se aşeze deosebirea sufletului şi a trupului; despre unirea lor; să se alătureze cele patru sisteme de căpetenie prin care s-a pretins că se pot explica mărturisirea neştiin-ţei omeneşti într-această privinţă. Logica. Să se expuie obiectul logicii, să se arate marşul ce urmează înţelegerea în cercetarea şi demonstrarea adevărului; despre analiz şi sintez. Despre definiţie, despre împărţire. Să se expuie regu-lele, folosul clasificaţiilor. Despre certitudine în general, despre deosebitele feluri de certitudă; certituda nu priimeşte graduri. Despre analogie, despre inducţie, despre deducţie; în ce măsură se deosebesc. Despre silogism. Să se explice regulele, să se reducă la dînsul celelalte forme ale rezonementului. Folosul formei silogistice ca mijloc de luptă intelectuală. Despre sofisme, despre mijloacele d-a le refuta. Autoritatea mărturiei oamenilor; ea îşi are sancţia ei în experienţă şi în rezon. 255 Despre origina şi semnele vorbirei; zicerile sînt înfăţişarea materială a ideilor; bine zicînd sînt numai trei feluri de ziceri: acele care corespund la idei de substanţă, de calităţi şi de raporturi. Caracterul ce trebuie să aibă o limbă bine făcută, foloasele ei; să se enumere deosebitele cauze ale greşelilor în care cădem şi să se arate mijloacele de tămăduire. Morala şi teodiceea. Morala se aşază pe distincţia binelui şi a răului, ea este ştiinţa datoriilor. Ea se împarte în trei părţi: morală individuală, morală socială şi morală religioasă. Să se descrie fenomenele morale care slujesc de bază conştiinţei morale. Ce este noţiunea datoriei, de unde rezultă îndatorirea morală? Motivele faptelor noastre să pot reduce la una singură; să se compăreze, şi din această comparaţie să se deducă importanţa lor relativă. Ce se numeşte merit şi demerit; despre răsplătiri şi pedepse. Datoriile omului către el însuşi sau morala individuală. Datoriile omului către semenii săi, sau morala socială. Datoriile omului către Dumnezeu, sau morala religioasă. Să se expuie deosebitele dovezi despre fiinţa lui Dumnezeu; să se enumere atributurile sale cele mai de căpetenie. Ideia provedinţei divine este nedespărţită de planul universului. Refutaţia obiecţiilor trase din răul fizic şi din răul moral împotriva fiinţei lui Dumnezeu. Distincţia omului, dovada nemuririi sufletului. Istoria filozofiei. Ce metodă cuvine mai bine la învăţătura istoriii filozofiii. Să se caute dezvoltările filozofiii în firea chiar a duhului omenesc. Istoria filozofiii să poate împărţi în patru epoce principale. Cea dîntăi începe de la Tales pe la jumătatea veacului al VlI-lea în. [de] H. A doua începe la Socrat, ca la două sute de ani mai pe urmă; cea d-al treilea să socoteşte de la veacul al IX-lea şi ţine pînă la veacul al XVlI-lea, epoca şcolasticei. In sfîrşit, a patra epocă începe la veacul al XVII-lea cu Bacon şi Descartes. Epoha filozofiii experimentale care urmează în zilele noastre. 256 Să se vorbească despre deosebitele şcoli greceşti de filozofie înainte de Socrat. Să se vorbească de Socrat şi de revoluţia filozofică ce i se atribuiază lui. Despre filozofie în veacul de mijloc; filozofia să absoarbe în teologie. Despe filozofii scolastici cei mai de căpetenie. încercarea întoarcerii la adevărata filozofie la veacul al XV-lea şi al XVI-lea. Să se expuie metoda lui Bacon şi să se dea un anal iz despre Novum organum. Să se expuie metoda lui Descartes şi să se analizeze Cuvlntul asupra metodei. Influinţa lui Descartes asupra veacului său şi asupra celor următoare. Să se cerceteze şcoalele moderne cele mai însemnate după Bacon şi Descartes. La veacul al XVII-lea, panteismul idealist al lui Spi-noza. Cauzele ocazionale ale lui Malebranche. Empirismul Iui Bacon (Obes, Locke şi Berkeley în Englitera, Gassendi în Franţa). Acest după urmă renoieşte teoria atomelor. Opt episcopi de la Avraşia pentru SCEPTICISMUL | materiile filozofiei. Bayle întinde | scepticismul la toată certituda. MISTICISMUL Vanelmonte Portache Poiret Armonia prestatornicită a lui Leibniz la veacul al XVII-lea (un fel de panteism). Wolff, ucenic al lui Leibniz, trage o enciclopedie completă a ştiinţelor filozofice. Şcoala franceză la veacul al XVIII-lea. MATERIALISMUL Condillac popularizează empirismul Bonnet de la Geneva Elvetius. 257 17 — Ion Ghica, Opere, voi. III DEISMUL Voltaire Diderot D’Alembert Rousseau Şcoala engleză. Medicul David Hartley urmează subt privirea materialistă cercetările filozofice ale lui Obes (Bentham). Şcoala scocească. Este înfăţişată prin Reid, Uskinson, Priestley, Ferguson, Adam Smith, Duglad Stewart. Şcoala nemţească sau criticismul — Kant, Fichte, Schel-ling. Şcoala franceză în veacul al XlX-lea — şcoala senzualismului — Cabanis, Destutt de Tracy, Garat şi alţii. Laromiguiere se depărtează de şcoala lui Condillac, substituind atenţia senzaţiei. Şcoala teologică — Iosif de Maistre, de Bonald, pornirea revoluţiii. Şcoala eclectică sau spiritualismul raţional — Keratri, Droz, de Gerando, Royer-Collard, Cousin, Jouffroi şi alţii9. * Voi urma după aceasta cu programul de matematică, de fizică şi de hernie şi voi încheia cele ce aveam de zis asupra învăţăturei secondare cu oarecare consideraţii asupra combinaţiilor pecuniare şi voi trece îndată a tracta învăţătura înaltă10. Primeşte, domnule, mărturisirea consideraţiii de stimă cu care am cinstea a mă însemna. Al dumitale prieten, ION GHIGA DESPRE MIJLOACELE DE COMUNICAŢIE Nu este aşezămînt care să fi cuprins gîndirea guvernelor şi a particolarilor în toate părţile Europei mai mult decît mijloacele de comunicaţie. Astăzi toate privirile sînt ţintite asupra drumurilor de fier. Slujba liniilor de transport cu mult cuvînt s-a asemănat cu arterile trupului omenesc, cari iau sîngele de la inimă şi-l duc prin tot trupul, ca să depuie la locurile cuviincioase părticelele care-1 cresc şi-l ţin în bună stare. Prin operaţia transportului, un product trece de la un loc la altul; acolo unde nu se poate dobîndi, se aduce din ţara unde se află cu înlesnire. Mărirea şi fericirea neamului omenesc stă în schimb; condiţia cea mai de căpetenie a schimbului este transportul; prin firea lucrurilor, mijloacele de comunicaţie sînt cea mai dintîi trebuinţă a unui neam civilizat. Un filozof a definit pe om, în privirea economică, o fiinţă neastîmpărată. Cum să nu-i placă lui această stare de neastîmpăr, daca, prin comerţul cu ceilalţi oameni, el îşi îmbunătăţeşte starea materială şi daca prin contact şi relaţii el se luminează şi-şi măreşte capitalul intelectual? Frecarea a două substanţe dezvălesc proprietăţi noi, fiecare dobîndeşte virtuţi ce nu avea nici una, nici alta, pînă a nu fi în contact. Două pietre frecate împreună dau lumină şi dobîndesc puterea de a trage la dînsele alte trupuri, asupra cărora mai nainte nu aveau nici o lucrare; prin contact cîştigă o putere, o viaţă. Cînd acel contact se 259 face între două inteligenţi, acei oameni dobîndesc cunoştinţe, de care mai nainte nu aveau nici o idee; şi daca acel contact se face între două neamuri, luminarea ce urmează este nemăsurată. Civilizaţia de astăzi a Europei este rezultatul unui asemenea contact. Fiecare se foloseşte de dibăcia şi de bunăstarea tutulor. La masa unui om care trăieşte cu oarecare confort se găseşte lucrarea tutulor neamurilor pămîntului; o parte i-a trimis orez, alta piper, fierul cuţitelor este englezesc, fildeşul plăselelor este din India, America i-a trimis zahar, China ceai, porţelan ş.c.l. Cum ar putea un englez de astăzi să-şi închipuiască existenţa Engliterei fără drumuri, fără canaluri şi fără mare? D. Wiston în vara trecută începea cursul său asupra drumurilor de fier prin cuvintele următoare: „Nu socotiţi, domnilor, că drumurile au fost de cînd pământul, ele au avut un început, ca toate lucrurile omeneşti; fără dînsele însă existenţa neamului omenesc pare problematică11. învăţatul profesor avea trebuinţă să arate auzitorilor că a fost o epocă în care nu se pomenea de drumuri. Cu mîh-nire cunoaşteam într-un colţ al Europei o ţară unde mulţi din locuitori ar avea trebuinţă să ştie că sînt ţări unde se află drumuri, canale şi linii de fier. La noi am ajuns, însă, slavă Domnului, a ne gîndi să aşezăm un sistem de linii de comunicaţie, şi guvernele amîndurora prinţipatelor se silesc ca cît mai curînd să puie în contact toate părţile ţărilor respective, şi voinţa este cel mai trebuincios instrument, pentru a face binele şi folositorul; dar totodată trebuie o cercare adîncă, ca să desluşească daca în starea de astăzi a trebuinţelor omeneşti şoselele îndeplinesc scopul ce-şi propune un neam la aşezarea mijloacelor de comunicaţie. Germania, care avea în toate direcţiile şoselile cele mai frumoase din lume, a proiectat 10.000 kil’ometre de drum de fier, o lungime de 5 milioane stînjini, aproape 500 de postii, ca să unească puncturile principale şi să în-tîmpine trebuinţele comerţului şi ale industriei. Această lungime de linii de fier costează 10 pînă la 12 miliarde de lei, sumă de lei înspăimîntătoare şi pe care niciodată Germania n-a avut-o în lăzile bancherilor, dar a simţit că aşezarea acestor linii este mijlocul cel mai repede, ca să mărească 260 bogăţia şi fericirea naţională. Să ne folosim de pilda şi de experienţa celorlalte neamuri, care ne-au precedat pe calea civilizaţiei. Anglo-americanii Staturilor Unite ale Ameri-cii, cu cincizeci de ani mai înainte, d-abia se arătau pe scena lumei; şi astăzi în privirea materială şi a instituţiilor slnt, poate, cel dîntiî neam din lume. Rumânii ca şi americanii sîntem un neam agricol, un neam a cărui bogăţie este pămîntul şi care, prin urmare, trebuie să producem materii întîitoare: grîne, lînă, carne, piei şi c.l., să le trimitem acelor naţii care au braţe multe ca să le lucreze, adecă englezilor şi germanilor, neamuri, prin firea lucrurilor, fabricătoare, manufacturiale. Românii din toate părţile sîntem un neam agricol, acel ce ar voi să dea altă cîrmă industriei noastre ar voi să se lupte împotriva natu-rei1. Mulţi obiectează că producerea noastră este mică şi că nu este în stare să merite jertfe şi cheltuieli mari, dar aceia nu au cercetat niciodată sporirea producerii prin înlesnirea şi ieftinirea mijloacelor. In statul New York în America, valoarea domenelor statului la anul 1825 înfăţişa un capital de un milion de galbeni, într-acel an s-a deschis canalul mare care împreună lacul Erie cu rîul Hudson, şi după 12 ani, la 1837, producerea mărindu-se prin înlesnirea transportului, valoarea domenelor se suise la 11 milioane galbeni, socotind că preţul scăzuse mai mult de jumătate; se poate zice, fără temere de a fi departe de adevăr, că pe dome-nul statului New York producerea s-a mărit de douăzeci ori. Fiecare ştie că nici într-o ţară a lumei domenele statului nu pot fi luate ca un model de prosperitate. După cadrele societăţii statistice din Londra, sporirea a fost mult mai mare la proprietăţile particolare de la 1825 pînă la 1837, valoarea moşiilor particolare cîştigase 150 milioane de galbeni numai într-acest stat. Valea rîului Mississippi înfăţişează o pildă şi mai doveditoare; la 1820, cînd Fulton a aşezat cel dintîi vapor pe acest rîu2, populaţia era de un milion şi jumătate, astăzi această vale numără mai mult de zece milioane locuitori; oamenii se grămădesc acolo unde este bine de trăit, şi este bine de trăit acolo unde sînt multe înlesniri! Nu avem noi pildă vie în ţara noastră: navigaţia 261 Dunării şi slobozenia comerţului n-a înzecit valoarea moşiilor în Prinţipate şi nu o vedem suindu-se în toate zilele? Noi în toate clasele simţim amar lipsa drumurilor: boierul, cînd îşi cară fînul şi lemnele; arendaşul, cînd îşi cară bucatele la Galaţi sau la Brăila; neguţătorul, cînd îşi aduce marfa în Bucureşti şi în Iaşi şi ţăranul peste tot anul. în rapoartele corporaţiilor din oraşul Bucureşti despre împiedecările şi greutăţile ce întîmpină industriile respective am găsit mai în toate însemnată că piedica cea mai de căpetenie e lipsa de drumuri. Toţi astăzi simţim trebuinţa neapărată de a avea mijloace de transport ieftine şi înles-nitoare; cînd un neam întreg simte o trebuinţă aşa de mare, ziua în care se va dobîndi acea instituţie nu poate fi depărtată. Astăzi, cînd ţintirea guvernului nostru este cu totul la execuţia acestii lucrări de căpetenie, care o să fie neamului unul din mijloacele cele mai repezi de dezvoltare şi îmbogăţire, iar stăpînitorilor care o pun în lucrare un frumos nume în istorie, socotesc că oarecare consideraţii tecnice şi economice asupra mijloacelor de comunicaţie nu sînt de prisos. în China şi în India, mai toate cărăturile se fac cu spinarea; o mare parte a populaţiei este întrebuinţată ca hamali. Pe lîngă oraşele Calcutta, Madras, Bombay este cîte o bucată de şosea pentru plimbarea celor mari, precum este şoseaua de la bariera Mogoşoaii spre Băneasa, pentru plimbarea boierilor. în Africa şi într-o mare parte a Americei de miazăzi căruţa este un instrument cu totul necunoscut. în Rusia, locul cel mai nivelat din toată Europa, sînt încă foarte puţine drumuri; muscalii aşteptă ca şi noi cu nerăbdare iarna şi pîrtia, ca să care productele de peste an. La noi, ca şi la vecinii despre miazănoapte, ne-am mulţumit pînă acum cu inginerii ce ne-a dat Dumnezeu: soarele şi zăpada, în ţările civilizate se cunosc astăzi trei feluri de comunicaţii: drumurile, adecă şoselele, navigaţia, adecă marea, rîu-rile şi canalele, şi al treilea o născocire mai nouă, drumurile de fier. Voiesc să cercetez aceste trei mijloace de transport unul dupe altul, şi voi isprăvi articolul cu oarecare consideraţii asupra poziţiei comerciale a ţării noastre către celelalte neamuri ale Europei. 262 Şoselele Un cal poate duce in spinare 200 de oca, dar înhămat la o căruţă trage 1.000 de oca; aşa calul, prin ajutorul unui instrument, care este căruţa, dobîndeşte o putere de 5 ori mai mare, şi omul care mai nainte de născocirea căruţei avea trebuinţă de 5 cai, poate să-şi facă trebuinţa cu un capital de cinci ori mai mic. Această deosebire se înţelege foarte lesne: calul, cînd este încărcat pe spinare, are să ridice necontenit o greutate de 200 de oca, iar, cînd trage la căruţă, n-are să biruie decît numai frecarea roatelor pe osii; această împotrivire pe un plan neted, de care nu s-ar lipi obezile roatelor, este 2% din greutatea încărcăturei; aşa, un cal, care ar putea să ducă în spinare 200 oca, ar putea să ducă înhămat la căruţă 10.000 de oca; dar pe drumurile ordinare se înfig oarecum roatele în pămînt şi acea aderinţă a roatelor măreşte împotrivirea, şi calul nu poate duce mai mult de 1 000 de oca. Cu cît o şosea o fi mai bine făcută cu materii mai tari, cu atîta un cal poate trage mai mult. Ministeriul lucrărilor publice din Franţa (Ministere des travaux publiques), într-un raport prin care cerea a se mări bugetul drumurilor, arată că, daca şoselile în Franţa ar fi bune ca în Englitera, ar fi pe tot anul un cîştig naţional de 250 milioane franci. La noi căratul unei chile de 400 oca costează 40 lei de la Bucureşti la Brăila, adică un leu suta de oca pe poştă; daca ar fi şoselele bine făcute, această cheltuială s-ar reduce la 5 parale suta de oca pe poştă; socotind cîtimea mărfurilor şi productelor ce se transportează dintr-un loc la altul, lesne poate socoti cineva cîştigul ce ar urma. Afară de această economie, multe judeţe care astăzi nu pot trimite productele lor la schelile Dunării, din pricina scumpetei transportului, atunci le-ar duce cu înlesnire şi ar putea ţinea concurenţă cu judeţele de jos. D. Blanqui3, în voiajul său în Bulgaria, zice, vorbind de Turcia: „Lipsa mijloacelor de comunicaţie pricinuieşte în toate zilele pilda cea mai însemnată de lipsă şi de abondenţă. Lemnul de foc, care se află cu prisos în pădurile Bulgariei, şi fînul în cîmpii, aceste articole sînt atît de scumpe la Ţarigrad, încît se vînd cu ocaua, ca pîinea. Orice marfă care se poate transporta singură, precum vitele, sau sub mic volum, precum unele obiecte preţioase, nu pot ieşi dintr-o rază foarte mică; de aceea comerţul dinlăuntru 263 se reduce la provizia prăvăliilor şi a bazarurilor oraşelor celor mari. Nu s-ar putea înţelege cum productorii Turciei de Europa ar putea găsi să-şi vînză productele, daca nu ar fi cîteva bîlciuri, unde se concentrează în cîteva zile toată activitatea moartă peste tot anul.“ Cu o jumătate de veac mai nainte drumurile erau foarte costisitoare, se făceau mai toate pavate; în zilele noastre, s-a găsit mai de cuviinţă a se face mai simple şi mai puţin costisitoare. Astăzi, cînd este a se face o linie de şosea, se nivelează linia drumului, ise dă scurgerea cuviincioasă, pe urmă se aşază un aşternut de piatră mare şi pe deasupra se pune piatră sfărîmată, ca de mărimea unui ou. Mac Adam, născocitorul acestor şosele, prescrie cantonierilor, drept măsura pietrei de aşternut, mărimea unei îmbucături. Acest sistem, cunoscut sub numele născocitorului4, este întrebuinţat astăzi în mai toată Europa; vestitul inginer întrebuinţa a aşterne două palme de piatră sfărîmată, astăzi cei mai mulţi găsesc că o palmă de aşternut este destul. Costul unui stînjin de şosea pe care să poată alerga trei trăsuri se socoteşte treizeci lei; dar cheltuiala cea mai însemnătoare la aşezarea drumurilor este cheltuiala podurilor. Căile plutitoare Un cal înhămat la un vas pe apă lină stătătoare n-are să biruie decît aderinţa apei asupra vasului. Această împotrivire este foarte mică, şi un cal poate trage 100.000 de oca, adică de o sută de ori mai mult decît pe o şosea; prin urmare căile plutitoare sunt de o mai mare înlesnire la căratul mărfurilor grele. Căile plutitoare se pot deosebi în fireşti şi artificiale. Marea, care odinioară era o piedică spăimîntătoare, astăzi este legătura cea mai strînsă, cea mai folositoare între continente; ea s-a făcut un mijloc de comunicaţie ieftin şi plăcut, plutirea nu costează decît cîţiva coţi de pînză; Dumnezeu a însărcinat vînturile ca să împingă vasele şi să le ducă la locurile cuviincioase; navigaţia vapoarelor a venit în sfîrşit să dea omului o putere deplină asupra mărilor; astăzi nu mai este împotrivire putincioasă pe mare; productele găsesc în navigaţia vapoarelor un mijloc repede şi regulat 264 de transport, şi omul un mijloc neostenitor şi plăcut. Nici o descriere omenească nu poate da o idee de simţirile sufleteşti, cînd se află pe o surfaţă lină, alunecînd cu o iuţeală nemăsurată, fără cea mai mică zdruncinătură, şi sub o frumoasă climă de miazăzi; roatele vaporului scot noaptea milioane de stropi luminoşi care lucesc mai frumos decît jocul schinteelor unui diamant, şi în urmă-i se vede o lungă brazdă de o lumină fosforescentă. Daca omul se simte mare şi tare, mîndru de puterea lui, cînd se luptă împotriva unei mări furioase, sufletul se simte mulţumit şi fericit pe o mare lină, îi pare că trăeşte în pace cu dumnezeirea ! Astăzi un capitalist mai lesne întreprinde o speculaţie cu o ţară depărtată ca America de miazăzi, sau ca Indiile peste mări, decît cu o ţară în continent de zece ori mai aproape; pricina este lesne de nemerit: marea este o înlesnire a-i duce marfa cu puţină cheltuială. Rîurile sînt in general căi fireşti, dar de cele mai multe ori omul trebuie să facă mai întîi cheltuieli, ca să depărteze greutăţile sau nevoinţele care opresc plutirea. Fiecare cunoaşte piedeca ce întîlneşte navigaţia Dunării la Sulina, unde rîul depune nisipul ce aduce din sus, şi trebuie curăţit în fiecare patru sau cinci ani, ca să-i adînceze fundul. Mai sus, altă piedecă, stîncile numite cataracturi sau ghirda-puri la Porţile de Fier de la schela Cladovii, pînă la Orşova şi pînă la Drencova. Alte rîuri au alte necuviinţe, apele multora curg pe o întindere foarte mare în lărgime şi nu au pat destul de adînc, ca să ţie vase greu încărcate, astfel sînt: Şiretul, Oltul, Ialomiţa ş.a.l. Asemenea rîuri, ca să se facă plutitoare, trebuiesc mărginite cu maluri artificiale, pînă ce şi-or face un pat cuviincios. Rîurile mai au şi alte piedici: vara seacă, iarna îngheaţă, toamna şi primăvara se umflă, întîmplări cari toate opresc navigaţia. Rîurile se pot socoti nişte căi plutitoare jumătate fireşti, jumătate artificiale. O a treia clasă de căi plutitoare sînt canalele: acestea sunt cu totul artificiale. Prin canalele cu ecluze, vase încărcate foarte greu pot sări cu înlesnire peste dealuri; ele au trebuinţă de foarte puţină apă; un izvor, cum sînt mulţimea rîurilor cari se scobor de la munte, pot alimenta cu Imbilşugare cel mai mare canal. Un canal în locurile unde trece peste un deal are forma unei scări, malurile lui 265 sunt bine închise ca o cutie, încît apa să nu se poată răvărsa, la capătiile fiecăria trepte se află două uşi, care se închid şi se deschid dupe voinţă, umplînd şi golind cu apa care vine din deal două dintr-acele trepte; un vas poate trece de la o treaptă la treapta următoare, în sus sau în jos. Canalele slujesc de cele mai multe ori a împreuna două rîuri peste dealul care desparte albiile lor; sînt însă foarte costisitoare; termen de mijloc, un canal costează 1.000 lei stînjinul. Canalul Erie, de care am vorbit mai sus, a costat 120 milioane lei, are o lungime de 142 leghe, adică 284.000 stîn-jini. In Olanda, trebuinţa de a seca cîmpiile, ca să poată sluji la păşunea vitelor, a silit pe locuitorii acestui loc, cel mai curios din Europa, să facă în toate direcţiile canale de irigaţie, ca să priimească apa care îneca cîmpiile. Toată Olanda pare un parchet de verdeaţă înconjurat de cadre de apă, grămădită în milioane de canale, slujaşte a alimenta canalele de comunicaţie pentru transport, care sînt mai sus decît nivelul pămîntului; mulţimea de pompe mişcate de mori de vînt iau apa din canalele de irigaţie şi o suie în canalele de transport. Aceste dupe urmă sînt foarte costisitoare, pentru că le trebuie maluri ţepene, ca să nu lase apa să curgă pe de lături. Canalul de Bridgewater din Englitera, făcut de inginerul Bindley, şi cel care duce de la Amsterdam la mare peste Zuidersee sînt cele mai însemnate din Europa. Deosebit de acestea, canalul Ludovic5 este de o mare importanţă pentru noi, şi să fim încredinţaţi că peste curînd acest canal, deşi pînă acum este foarte strimt şi nedestoinic ca să dea trecere tuturor încărcăturilor ce se înfăţişează la porţile lui, dar peste puţin se va lărgi şi printr-însul vom comunica cu Olanda, cu Rinu, şi mai tîrziu cu Şviţera. In oraşul Viena vede cineva astăzi corăbii venite pe Dunăre din Rin, de la Amsterdam prin canalul Ludovic. Asemenea vase, noi, românii, să le salutăm cu bucurie şi cu nădejde, căci noi în cumpăna Europei nu putem pune sabia, ca galii. Noi nu putem pune decît grîne, şi ele atîrnă mai mult, de cînd au trecut veacurile de barbarie şi de şevalerie. Englitera a canalizat o lungime ca de 200 de postii, 4.500 kilometre. Franţa, cu o întindere de pămînt îndoită, n-are decît 180 postii de canale. Statele Unite ale Americei au peste 300 de poştii. Canalul Erie, cel mai lung canal din lume, are 30 de poştii, trece peste Munţii Alegani şi împre- 266 i ună malul Atlanticei, la Boston, cu văile rîurilor Ohio' şi Mississippi. Statele New York şi Pennsylvania s-au împrumutat pentru această lucrare gigantică; afară de foloasele nenumărate şi nepreţuite ce a adus industriei, dar peste 15 ani plătise toată datoria, şi astăzi în statul New York mai cu osebire venitul cel mai însemnat al guvernului este de la acest canal; anul trecut camera a votat 150 milioane, ca să-l facă mai larg. Pe canaluri, termen de mijloc, se plăteşte pentru grîne şi băuturi, de kilometru, care face 500 stînjini, pentru 4 chile, parale 5 pînă la 8; pentru sticlărie şi farfurie 8; coolu, cărbunele de pămînt, 4; aşa o chilă de grîu ar plăti de la Bucureşti la Brăila pentru transport 5 pînă la 8 lei. Drumurile de fier Pe drumurile de fier, fiindcă aderinţa roatelor de pămînt piere mai cu totul, un cal nu are să biruie decît numai frecarea roatelor pe osii; această împotrivire, dupe cum am zis, este de 2%, adică că un cal poate trage o căruţă încărcată cu 10.000 de oca. Drumurile de fier sînt alcătuite de două şine de fier, pe care merg roatele trăsurilor. Transportul pe aceste drumuri nu este aşa de economic ca pe apă, pentru că am văzut că un cal poate trage 100.000 de oca pe apă, dar ele au alte bunuri; pe drumurile de fier s-a găsit mijloc de a merge cu o iuţeală de care poate mai nainte de această născocire nici nu putea omul îndrăzni să nădăjdu-iască; afară de iuţeală, se poate transporta o mare greutate deodată. La o trăsură mai mult de şase cai nu pot trage cu folos; la un vas se înhamă pînă la 30 de cai, în vreme ce pe drumurile de fier se înhamă maşini cu o putere de 100 de cai, şi un cal de abur, dupe cum se socoteşte în mecanică, este o putere îndoită de puterea unui cal; prin urmare se poate transporta deodată o mare greutate de marfă. Cel mai mult folos al drumurilor de fier, fără îndoială, este la transportul oamenilor. Franklin zice că timpul este stofa din care este făcută viaţa omenească. Odinioară anevoie un neguţător din Londra putea găsi vreme să se ducă în Scoţia sau un parizian în Normandia; astăzi mulţi neguţători francezi se 267 duc de la Paris de-şi fac speculaţiile la banca Rouenului sau a Havrului şi seara fac alte combinaţii la cafeaua ,,Tortoni“. Drumurile de fier au să influeze asupra societăţii, nu numai mărind intreprinderile comerciale, ele au şi o misie morală, au să împlînte ideile unui neam într-altul; cît folos nu o să aducă luminilor omeneşti împreunarea duhului filozofic al germanilor cu duhul de spontaneitate ce caracterizează geniul francezilor? Lumina ce va izvorî dintr-aceste două neamuri, cele dintîi în lumea intelectuală, va fi făclia libertăţii şi a civilizaţiei. Deşi în general transportul pe canale şi pe rîuri este mult mai ieftin decît pe drumurile de fier, dar sunt obiecte pentru care este mai multă economie a le transporta pe drumuri de fier decît pe canale, precum sînt mărfurile de lux, mărfurile scumpe, care prin iuţeala transportului economi-sează dobînda banilor; altele iarăşi care prin firea lor trebuiesc consumate în scurtă vreme. Mai nainte laptele, untul, poamele în oraşul Parisul se aduceau numai din satele de prinprejur; producerea neajungînd consumaţiei, laptele era prefăcut jumătate cu apă, untul vechi şi poamele scumpe; astăzi cînd Normandia şi Turenul pot trimite şi ele în toate dimineţele asemenea producte, parizianul mă-nîncă lapte adevărat, unt proaspăt, şi poamele, mai nainte un obiect de lux numai la masa bogatului, se află la masa burghezului şi a lucrătorului. Afară de acestea, agricultorul normand exploatează cu folos industria sa. Mulţi ingineri au dat o părere poate cam îndrăzneaţă, dar care se află rezemată pe oarecare pilde netăgăduite şi pe ţifre; au pretins că, chiar în locurile unde se află canale aşezate de multă vreme, drumurile de fier ar putea să le facă concurenţă cu folos. Astfel drumul de fier aşezat alăturea cu canalul care duce de la izvoarele Schuylckill la Philadelphia, tot antracitul (un fel de cărbune de pămînt),care se trimite la Philadelphia, nu se mai încarcă astăzi pe canal, căci află mai mult folos să se ducă pe drumul de fier. Coolu, care se ducea mai nainte de la Newcastle pe mare la Londra, la Liverpool şi în alte părţi ale Engliterei, astăzi compania acestor mine a întreprins să facă, cu mari cheltuieli, un drum de fier privat, numai pentru căratul acestei materii. Pe şosele şi pe canale, particularii carii au de transportat marfă plătesc dreptul trecerii sau plutirei, iar caii, oamenii, 268 trăsura sau vasu în care încarcă este pe seama lor; mai în toată Europa pentru exploataţia transportului s-au făcut companii: diligenţele pentru transportul oamenilor şi mărfurilor scumpe, rulaju pentru mărfurile grele; deosebit mai sînt şi alte înlesniri, precum chirigii, landcuceri în Germania, veturini în Italia ş.c.I. Pe canale, asemenea companii au dreptul a se forma; sînt companii care au oameni, cai şi vase, cu care se slujesc particularii care nu au aceste înlesniri pentru transport; aceste companii sînt cu totul neatîr-nate de compania care exploatează şoseaua sau canalul; într-un cuvînt, fiecare are dreptul să puie trăsura sa pe şosea sau pe canal. Pe drumurile de fier însă această sistemă, această slobozenie nu se poate da particularilor, din pricina regulei aspre, care este neapărată pe aceste drumuri; convoiurile trebuie să plece la ceas hotărît, să ajungă cu o iuţeală măsurată şi să ajungă asemenea la minut, căci altminteri ar fi pe toată ziua întîm-plări nenorocite pe drumurile de fier; trecerea şi tragerea este monopolul companiei care exploatează drumul de fier. Americanii care au aşa de mare respect pentru libertatea individuală, în unele staturi au voit să lase pe aceste drumuri aceeaşi slobozenie, ca şi pe şosele, adecă ca fiecare să poată pune trăsura lui, ca să-şi ducă povara cum o şti, dar peste puţin au fost siliţi să lase această sistemă şi să monopolizeze tragerea. Particularii încredinţează marfa direcţiii drumului de fier şi aceasta este datoare s-o ducă la locul destinaţiei. Drumurile de fier sau, mai bine zis, drumurile cu rails (şine), sunt o descoperire destul de veche; raile de fier sau de lemn se întrebuinţa mai cu seamă la exploataţiile minelor pentru căratul pietrelor de la gurile ocnelor la magazii sau la marginea unui canal, unde se încărca, dar descoperirea locomotivei a dat drumurilor de fier adevărata misie ce are să împlinească. Aceste drumuri sunt costisitoare, din pricină mai întîi că trebuie pămîntul şăsuit, bine nivelat, căci pe aceste drumuri nu pot fi suişuri şi scoborîşuri ca pe şosele. O altă pricină care măreşte costul drumurilor de fier este că nu se pot întrebuinţa cotituri repezi, întorsuri şi încovăieturi (petites courbes)'. trebuie ca drumul să fie cît se poate mai drept; căci în curbele cu rază mică (courbes â petits rayons) 269 trăsurile ar sări afară din railuri, din pricina repeziciunei cu care aleargă şi ar aduce mari primejdii; de aceea un deal nu poate fi ocolit, ci trebuie tăiat sau găurit, un lac trebuie umplut sau aşezat pod peste dînsul, lucrări cari cer cheltuieli foarte mari. Deşi se pot ocoli uneori, dar trebuie pe de departe, încît cotitura să nu fie simţitoare, ocolul trebuie să se facă printr-o curbă mare (courbe â grand, rayon). Această anevoinţă piere acum cu totul prin descoperirea drumurilor de fier atmosferice; pe dînsele convoiul se află legat de olanul atmosferic şi desrailementul nu este cu putinţă. Pe drumurile atmosferice mai toate primejdiile pier, incendiul, explozia maşinii, întîlnirea a două convoiuri ş.a.l nu se pot întîmpla. Mulţi au încă o părere foarte greşită, exagerează cu deosebire cheltuiala aşezării drumurilor de fier şi cred că cea mai mare parte a cheltuielei este fierul, idee cu totul înşelată. Unele dintr-aceste drumuri în Germania, în Franţa şi în Englitera au costat foarte mult; mai întîi pămîntul care a trebuit cumpărat, proprietarii trebuind a fi despăgubiţi, potrivit praviliilor ţărilor respective, cea d-al doilea pricină de cheltuială şi cea mai de căpetenie este săşuirea şi cea d-al treilea lemnul; fierul este o cheltuială secundară cu totul. în general, în locuri unde mîna de lucru este scumpă, un stînjin costează, termen de mijloc (podurile coprinse), 120 pînă la 200 sfanţi; într-această cheltuială fierul intră, termen de mijloc, pentru 60 sfanţi după greutatea şinelor. în Germania, nici o linie nu a întrecut 300 mii franci leghea, adecă 200 sfanţi stînjinu. Drumul de la Budweis pe Moldau® la Linz pe Dunăre a costat peste tot 4.168.891 franci pe 129 kilometre, adecă 30.000 franci kilometru sau 65 sfanţi st înj inul. In America sesocoteşte, termen de mijloc, 120 sfanţi stînjinu; sint însă linii unde se socoteşte o cheltuială nebună, precum în Englitera linia de la Londra la Blackwall, care trece peste învălişul caselor, a costat 14 milioane leghea, adecă 8.000 sfanţi stînjinul. Termenul de mijloc însă în această ţară este de 700 sfanţi. în Belgia, termen de mijloc, a costat 305 sfanţi stînjinu. Cercetînd socotelile mai multor drumuri am aflat: Pentru cumpărători de pămînt 25 sfanţi pe stînjin. Terasamentele 84 sfanţi pînă la 16 sfanţi de stînjin. Zidirea 25 sfanţi de stînjin. 270 Fieru şi fonta (tuciu), pentru un drum cu două rînduri de railuri foarte grele, intră: 1 000 oca tuci pentru railuri 35 oca pentru perniţe (coussinets) cîte2pînăla3 stînjin 11/2 oca piroane 1 0361/2 oca pe stînjin. Acum se întrebuinţează pe multe drumuri şine foarte uşuri. In Statele Unite ale Americei, cele mai multe linii de fier sînt proprietatea statelor pe care se află aşezate. Stăpî-nirea locală hotărăşte o tarifă chibzuită astfel, încît să aducă pe tot anul un venit destoinic, ca să plătească ţinerea acestui drum în bună stare, dobînda banilor ce s-a împrumutat statul la facerea lui şi să amorţească o j)arte a acelei datorii, încît s-o stingă într-o vreme hotărîtă. In unele state, tarifa este făcută ca să aducă 10%, care venit se împarte în trei părţi, după cum am zis mai sus (dobînda banilor în drumuri de fier 1 1/2% pe an); alte state se mulţumesc cu 6%, ca să fie tarifa mai mică şi să înlesnească mai mult transportul. Numai în statul Pennsylvaniei, drumurile de fier sînt proprietate a companii private. In America de Nord plata, termen de mijloc, este 25 parale pe tona de 1000 de oca pe leghea de 2 000 stînjini, care face 45 parale chila de 400 oca pe poştă. In Englitera, mai toate drumurile de fier sînt făcute de particolari şi sînt proprietate veşnică a acelor companii. Guvernul nu are nici un amestec altul; decît dreptul de a hotărî o tarifă, peste care compania nu poate lua mai scump, sub nici un cuvînt. Coolu cărbunele de pămînt plăteşte, termen de mijloc 60 parale mia de oca pe poştă; celelalte obiecte plătesc termen de mijloc 2 1/2 lei. In Franţa, drumurile cari sînt să se facă s-au concedat la companii particolare. Stăpînirea dă un ajutor, compania are dreptul să exploateze drumul într-o vreme îndelungată, care se hotăreşte în licitaţie; drumul rămîne pe seama companiei care lasă pe mai puţini ani, de la 30 pînă la 99 ani, dupe care vreme drumul cu tot materialul rămîne proprietatea statului. Pentru plata dobîndei banilor ce dă stăpînirea franţozească, compania este datoare să-i dea 1/3 parte din plata trecătorilor numai; afară de aceasta mai 271 este datoare să dea trecere oricărui om cu uniformă, cu jumătate plată. Belgia a făcut toate drumurile cu cheltuiala statului. Acest regat are drumuri de fier în toate direcţiile; termen de mijloc, tarifa este 65 de parale mia de oca de poştă. Intre Franţa, Belgia, Englitera şi noi este Germania; ea are să ne puie în contact cu celelalte neamuri, de aceea voi să dau ceva mai multe desluşiri asupra comunicaţiilor săvîrşite sau întreprinse în deosebitele părţi ale Germaniei. Deşi la început fiecare stat a lucrat în parte fără alt plan, fără alt scop, decît a uni un oraş cu altul, astăzi însă acele lucrări parţiale s-au unit într-o sistemă. Germania întreagă, ca un singur stat, unită în interesele materiale, a priimit un plan firesc, aşezat pe poziţia ei geografică. Caută a-şi uni drumurile de fier cu Belgia, Franţa şi Orientul, Marea Nordului cu Mediterana şi cu Marea Neagră. Un drum de fier plecînd de la Heilbronn o să treacă pe la Ausgburg şi Munih, de acolo se îndreptează spre Salzburg şi Guiund, ca să unească Rinu cu Dunărea, Marea Nordului cu Marea Neagră, Occidentul cu Orientul. Această linie este cea mai principală, cea mai importentă pentru noi, căci ne aflăm în prelungirea ei; printr-însa o să comunicăm ou centru Europei, cu Olanda, cu Sviţera, cu Franţa şi cu Italia. Un alt drum al Germaniei o să unească Darmstadtul cu Frankfortul, o altă linie către Kiel uneşte liniile Germaniii cu Franţa; o al patrulea linie duce la Sarrelouis, la hotarul Franţei despre răsărit. Aşa linia germană care duce din Marea Neagră în Rin corespunde cu Olanda printr-acest rîu şi prin drumurile de fier între Arnhaim7, Amsterdam şi Rotter-dam. La Colonia corăspunde cu Belgia şi cu Franţa; mai corespunde cu Franţa la Kehl lingă Strassburg, şi la un al treilea punct la Sarrelouis printr-un drum de fier care va duce la Metz sau la Forbach, şi de aici în artera proiectată de la Paris la Strassburg. Austria are astăzi în lucrare două linii mari de fier: Ferdinand-Nord-Bahn merge spre marginea Prusiei pe la Gaenserndorf şi Ostrau8; cea de al doilea, astăzi în circulaţie pînă la Praga, o să se prelungească pe valea Elbului şi o să se împreune cu linia saxonă la Dresda. O altă linie se sco-boară spre Adriatica, astăzi este în circulaţie pînă la Graz, şi peste puţin va ajunge la Triest. Linia dintîi la Brin9 se 272 întinde spre Lemberg, şi peste puţin va duce la Cernăuţi. Este de mirat că Austria a îndrăznit aceste întreprinderi, cu starea finanţelor ei de astăzi. Wtirtemburgu a dat o pildă şi mai frumoasă; acest stat, care d-abia se poate măsura în întindere cu a zecea parte a Principatelor Româneşti, a întreprins două linii de fier, una de 90 leghe, mai mult de 20 postii, costă 150 milioane lei şi are să pornească de la hotaru de lîngă Knittlingen să treacă pe la Ludwigsburg, Cannstatt, Stuttgart şi Ulm, pînă la Port-Friederic10, cu un ram spre Heilbronn; cealaltă linie care porneşte de la hotaru de lîngă Euzberg spre Ludwigsburg are 75 leghe şi costează 160 milioane de lei. Această sistemă, cînd va fi aşezat va aduce toate productele agricole şi manufacturiale în mijlocul Europii, unde se vor aşeza tîrguri, în care se vor întîlni cumpărătorii din toată Europa şi unde se vor găsi înmagazinate productele nordului şi miazăzilei. Atunci se va înfiinţa pentru totdauna acea unire sfîntă a noroadelor, visul cel mai frumos a multor inimi generoase. Naţiile vor uita curînd ura, cînd se vor obicinui a se vedea pe toată ziua, căci vor trăi o viaţă comună, vor face toate un singur şi acelaşi neam, o familie pe care nimic n-o va putea despărţi, căci deosebitele neamuri sînt, trebuincioase unele altora. Poziţia noastră politică şi industrială este strîns legată cu Germania, neam care se ocupă astăzi cu multă înţelegere de interesele publice colective şi private ale statelor care îl alcătuiesc. Pînă acum productele noastre s-au vîndut cu înlesnire, pentru că prin poziţia geografică eram mai aproape de Marea Neagră şi Mediterană decît concurenţii noştri, unguri şi sîrbi. Cumpărătorii erau mai bucuroşi să plătească 3 şi 4 galbeni chila de grîu la Galaţi sau la Brăila, decît s-o ia cu jumătate preţ la scările Ungariei şi ale Sîrbiei. îndată însă ce aceste neamuri danubiane vor avea mijloace de transport mai înlesnitoare decît Dunărea, ca să ducă productele lor în Mediterană şi în Germania, vor dărîma cu totul comerţul ce ne însufleţea. Ungurii au simţit de mult ce era de rîvnit în poziţia noastră şi au proiectat să lege centrul Ungariei cu Viena, prin urmare cu Germania toată; un alt drum de fier va duce de la Pesta la Fiume în Adria-tică şi va uni Ungaria şi Sîrbiacu porturile Italiei şi cu toată Mediterană. Deosebit de acestea, mai multe companii au 273 cerut la Poartă dreptul să aşeze un drum de fier de la Belgrad la Adrianopole; astfel noi români cu bulgarii o să ne aflăm cu totul afară din drumul Orientului şi, de nu vom lua îndată măsuri energice, peste puţin poziţia noastră se va face spăimîntătoare, căci nu vom mai putea înfăţişa Europii nici un interes. Avem o datorie sfîntă către noir către urmaşii noştri, către omenirea întreagă să nu lăsăm să ne scape rolul ce am început a juca în comerţul Orientului. Natura ne-a favorat cu deosebire atît prin poziţia topografică, cît şi prin conformaţia pămîntului. Dupe rapoartele deosebiţilor ingineri austriaci, deschiderea canalului care ar duce de la Dunăre la Custengi înfăţişează cele mai mari înlesniri: drumul Orientului s-ar scurta pe jumătate şi punctul unde acest canal ar da în Dunăre ar fi capitala firească a ţărilor române. D. Kavalesehi, într-un articol asupra Principatelor, arată cum capitala noastră s-a scoborît încet încet de la munte la cîmp, de la Curtea de Argeş pînă la Bucureşti, şi cu mult cuvînt zice că ea n-a ajuns la locul cel adevărat, unde se va aşeza pentru totdauna, şi care punct este pe canalul Dunărei. Trebuie să ne dăm mîna cu bulgarii în interesele materiale şi să ne luptăm ca să nu lăsăm să se abată de la noi drumul Orientului, cel mai firesc şi cel mai avantagios. La noi, aşezarea drumurilor de fier înfăţişează o mare înlesnire, pămîntul nu are trebuinţă să fie plătit proprietarilor, sau că ar costisi puţin, lemnul trebuincios se poate lua fără plată din pădurile mănăstireşti,, cît şi din ale particolarilor, şi în fîrşit şăsuirea (le terrasse-ment) s-ar putea executa cu zilele lucrării drumurilor transformate în bani. Sistema de a lucra fiecare locuitor un mic număr de zile este vicioasă, dupe observaţiile făcute atît de deosebiţi ingineri la lucrarea şoselelor, precum şi de d-1 Meyer, la lucrarea grădinei de la bariera Mogoşoaii; cinci oameni d-abia pot face lucrarea unui bun muncitor special. Şoselele lucrate astfel, încît să poată priimi railuri, s-ar da la companii pe o sumă de ani mărginită, ca să aşeze şineie de fier şi podurile, şi mulţime de companii s-ar înfăţişa. Urmînd văile rîurilor care se scoboară de la munte, ca să cază în Dunăre, acest rîu s-ar face rezervoriul care ar priimi toate productele d-a curmezişul, ca să le ducă în Marea Neagră şi în Mediterana şi să le împartă pe la locurile consumaţiei. Un drum de fier care ar alerga paralel cu Dunărea 274 pe sub poalele muntelui, Turnu, Craiova, Rîmnic, Ploieşti, Focşani, Brăila, Iaşi, Botoşani şi Cernăuţi ar uni Moldova cu Germania prin linia Galiţiii, care în toţi anii se apropie de dînsa. Valahia cu drumul de fier proiectat în Banat prin valea Oltului cu Transilvania, adăogînd la aceste mijloace plutirea rîurilor: Oltul, Ialomiţa, Şiretul şi Prutul, Principatele şi-ar asigura un viitor plin de fericire. într-această scriere am avut adesea drept pildă Statele Unite ale Americii, pentru că nu mă poci opri d-a avea o mare admiraţie pentru buna înţelegere ce prezidă totdeauna la aşezarea instituţiilor de folos într-această ţară şi care este pricina că acest norod, născut de ieri, cu mijloace foarte mărginite, a întrecut toate neamurile Europei. Deosebit de aceasta văz o mare asemănare în poziţiunea lor industrială cu a noastră, sînt un neam care ca şi noi produce materii întîitoare (matieres premieres). într-aceste staturi, unde niciodată n-au avut şosele, nici n-or fi, cînd s-a ivit trebuinţa d-a împreuna două puncturi între dînsele, nimurui nu i-a venit în gînd să propuie o şosea, poate că propunerea ar fi fost şi de rîs. Ci îndată se şăsuieşte locul, se întind railuri, şi peste puţin locomotiva aleargă printr-un spaţiu ce era acoperit numai de păduri primitive. în Rusia ca şi America, pînă a nu se aşeza drumuri de fier, erau foarte puţine şosele, şi împăratul, pătruns de trebuinţele industriei, nu proiectează şoselele, ci ţinteşte la drumuri de fier. Drumul de la Petersburg la Moşea este în lucrare, şi proiectul împăratului este să unească Moşea cu Varşovia şi în sfîrşit şi Odesa cu Nijni Novgorod. Acest proiect, vrednic de un cap al unui imperiu colosal, cît de fabulos poate să pară acelor ce sîntem obicinuiţi a vedea pînă acum nişte crîmpeie de drumuri de fier, în comparaţie cu acelea ce proiectează ţarul, dar să fim încredinţaţi că, de vreme ce şeful voieşte, curînd se va putea alerga peste acele linii. Pînă acum caracterul cel mai de căpetenie al drumurilor de fier este iuţeala,repeziunea cu care se poate transporta omul sau marfa dintr-un loc într-altul. în continent, iuţeala de mijloc este de două postii pe ceas. în Englitera se socoteşte trei postii pe ceas (înţeleg prin poştie lungimea de la Bucureşti la Brăila, împărţită în nouă părţi), adecă că de la Bucureşti la Brăila s-ar putea duce un călător în 275 trei ceasuri. Această iuţeală se poate mări cu deosebire: încercările făcute dovedesc că se poate dobîndi o iuţeală de 30 leghe pe ceas, adecă: că linia de la Bucureşti la Brăila s-ar alerga într-un ceas şi jumătate. Mai în toate locurile unde s-au aşezat drumuri de fier, într-un train (convoi) sînt trei clase de trăsuri. în Englitera se plăteşte 5 lei de poştă în clasa întîia şi 3 lei în clasa a treia. Un călător poate alerga o linie ca de la Bucureşti pînă la Brăila cu mai puţin de un galben. Acolo unde s-au aşezat drumuri de fier de mai multă vreme, precum în Englitera şi Belgia, circulaţia s-a mărit cu deosebire, şi pe tot anul plata scade. în Belgia este cu 30% mai ieftin decît în Germania. Aci în clasa a treia se plăteşte 2 lei de poştă. Drumurile de fier şi tiparul sînt descoperirile cari au folosit mai mult civilizaţia. Drumurile acestea sînt menite ca să puie neamul omenesc în contact cu globul, într-un cuvînt a-i da lumea materială, precum tiparul a dat duhului lumea intelectuală; ele sînt un agent cu totul democratic: prin interesele ce înfiinţează pe toată ziua, neamurile dobîndesc de la stăpînirile respective libertăţi şi instituţiile n-ar fi putut cîştiga decît cu vărsări de sînge. Cei mari şi puternici încep a înţelege că nu este folositor nici lor,nici plăcut lui Dumnezeu de a cotropi şi apăsa pe cei mici şi slabi; toate neamurile vor înţelege că cu cît o naţie vecină este mai bogată şi mai luminată, cu atît mai mult are să se folosească de la relaţiile bune ce va avea cu dînsa. Dumnezeu a pus omul pe pămînt şi i-a dat mijloace îndestule, ca să se bucure şi să se folosească de bunurile creaţiei pe lumea aceasta, pînă cînd îi va plăcea să-l cheme la dînsul într-o lume mai fericită şi mai luminată11. DACIA VECHE Românii, sub numirile de [...] moldoveni, bucovineni, valahi, transilvăneni şi bănăţeni ocupă, în număr de aproape nouă milioane, avînd aceeaşi limbă, aceeaşi religie, acelaşi port naţional, aceleaşi obiceiuri şi aceleaşi aspira-ţiuni politice, partea coprinsă între Marea Neagră, Dunăre şi Tisa, pămîntul pe care cei vechi îl numeau Dacia, ţara în care Traian şi urmaşii lui au aşezat colonii romane. Acest pămînt Strabone îl numea 6pooay.v) Sy.u0îa şi Plu-tarhTOva'.y.ă 2>o>0ta. Formările geologice ale albiei Dunărei, gîrlile care o străbat d-a curmezişul de la Carpaţi la Dunăre, apărarea firească ce găseau oamenii în munţi, clima şi fertilitatea pămîntului au' făcut ca această ţară să fie în tot timpul rîvnită, convoatată de popoarele cele mari şi puternice, precum a fost şi un adăpost pentru acelea care, fugind din alte ţări de apăsare şi de conchistă, căutau libertatea şi independinţa. Scenele şi luptele petrecute într-acest pămînt privilegiat de natură sunt tot ce poate cineva găsi mai interesant în studiul istoriei popoarelor. Populaţiunile, înmulţindu-se şi strîmtorîndu-se într-o ţară, se revarsă prin conchistă, prin emigraţii şi prin colonizări în locuri unde pot afla un trai mai bun şi mai lesnicios, întocmai ca apele care grămădindu-se într-un loc se revarsă şi curg în rîuri către mare. Oamenii se opresc mai cu seamă în albiile fluviilor, întinzîndu-se pe văile care se devarsă îu rîurile principale, precum vedam popoarele oc- 271 cidentale de astăzi deşertîndu-şi prisosul de populaţie pe văile Mississippiului, Oregonului, San Laurentului, rîului Amazoanelor, Parana etc. Valea Dunărei, una din cele mai frumoase şi mai roditoare din lume, pusă lingă hotarele Europei şi Asiei, aproape de locul de unde izvorau popoarele, trebui să fie nimerită de cele dinţii emigraţii ale oamenilor. Numărul popoarelor care au ocupat-o înaintea conchis-tei romanilor, unul dupe altul sau mai multe deodată, este mare, toate venite de la răsărit, unele de la Chersonesa Tau-rida (Tazaria)1 — bosforieni sau cimeri, sciţi şi sarmaţi; altele din Caucaz — popoare trace. Aceste popoare se pot clasa în trei mari familii: sciţii, tracii şi sarmaţii şi, ca un apendiciu, galaţii. Afară de cele ce cunoaştem despre geţi şi daci, puţine se pot zice despre celelalte popoare care au locuit Dacia în deosebiţi timpi şi împrejurări înaintea conchistei romanilor; cu toate acestea, istorici şi etnografi vechi şi moderni ne dau cîteva însemnări curioase de unele dintr-acele popoare. I. FAMILIA SCITĂ. — Cele mai însemnate ramuri ale acestei familii par a fi sigunii şi agaturgii, pe care Prichard îi priveşte ca părţi din despărţirea tribalilor, popoare barbare, nomade, păstoare şi războinice; ele nu par a fi lăsat vreo urmă de civilizaţie. Asemenea şi tauriscii făceau tot parte din sciţi. Aceste popoare locuiau între Hemus şi Marea Neagră pe rîul Oescus, astăzi Iscru, care se numea Escus al tribalilor. Tribalii. — Ei erau aşezaţi peste Dunăre, de unde, goniţi de multe ori de Filip I al Macedoniei şi chiar de Alexandru cel Mare, treceau adesea de se aşezau pe malul stîng al Dunărei. Acest popor întreprindea expediţiile lui cu pe-ucii şi crobicii care locuiau la gurile Dunărei, populaţii scite şi ei. Tribalii erau păstori, căci Alexandru a găsit lăsate de dînşii o mulţime de piei care, îmflate şi legate între dînsele, i-au slujit de pod la trecerea oştirei lui dupe malul drept pe malul stîng al Dunărei. Siliţi de năvălirea lui Alexandru, s-au aşăzat la munte şi craiul lor Sarmis a fundat oraşul Sarmisegetusa. Erau ei sciţi sau traci? asta este încă o chestie, dar mai toţi etnografii cei noi îi clasifică între popoarele scite2. 278 Agaturgii. — Acest popor locuia spre Transilvania şi Ungaria; Herodot îi descrie ca pe un popor moleşit şi efeminat avînd multă asemănare cu tracii. „Dar părţile de dincoace de Taurida le au sciţii, cei de în sus de Tauri, precum şi părţile despre apus ale marei Asii şi a Bosforului Cimeric şi lacului Meotis pînă la rîul Tanais care se varsă în această baltă; din sus în josul Is-trului sunt mai intîi agatirşii, după dînşii neurii, pe urmă androfagii şi în sfîrşit melanchlenii. Agatirşii sunt oameni daţi moliciunei şi cei mai mulţi îmbrăcaţi’cu fir; fac împreunarea cu femeile în comun, ca să fie între dînşii toţi fraţi, rude de aproape; nu întrebuinţează nici pizmă, nici vrăjmăşie între dînşii; cît pentru celelalte obiceiuri seamănă cu tracii44*. Jean abbe d’Artois în cosmogonia sa consideră pe aga-turgi ca pe cei dîntîi locuitori ai Daciei veniţi din Asia, dar de neam sarmat; Herodot, deşi îi face sciţi, dar el adesea confundă pe traci cu sciţii, cum s-a întîmplat tutulor grecilor din timpul său. Sigunii. — Numirea de siguni le venea de la arma ce purtau, nume ce ciprii dau săgeţei. „Ligii, care locuiesc din susul Marsiliei, numesc sigyni pe cîrciumari, iar ciprii, suliţa4'**. Acest popor îşi întindea dominaţia pînă în fundul golfului Adriatic la heneţi sau veneţi, se îmbrăca ca mezii din care credeau că se trag, îmbiau în căruţe, fiindcă caii lor erau prea mici pentru călărie. „Dar oamenii de dincolo de Istru al căror nume este sigyni întrebuinţează haină medică, şi caii lor sunt şui, cu părul *«To 8’ând xă? TaopiKt)?, ii5tj Sicuăai to Kax6;tsp9s xâ>v Taupcov Kai xâ 7tpdi; SaXacrsOţ xrjg f|olr|? vepovxai, xoO xs BoarcOpou xoO Kippepiov xâ Ttpo? tereâpriţ Kai xffc X.lpvr|g xfjg Maif|Xi8o<; nexpi TavaiSog JtoxapoO, og fcKSiSoî te pox&v Wpvni; xaoxiy;. ’H5n v gaxji, Kai otKptoi sovxsţ Jtdvxsg, pfixe (p3âvra |xf|X’ e%3e'i xptovxai ic; &XX.f|-Xoog, xâ 8’âXXa v6,aaia 7tpo.a-aiouţ ănav ocbpa, im nivxe SaKxiiXocţ xo pa Soc xâ>v xpixwv 'piKpoCţ cs, Kai aspouţ, icai dSuvdxoug fivSpaţ «pipeiv ^euyvupevot'i; Se £m’ âppaxa elvai d^cxdxouţ (cum ar putea cineva descri caii noştri de poştă de astăzi?) dppaxu^axeev Se itpdţ xauxa xoăţ imxwpiouc’ KaxfiKeov Se xouxcev xoijţ oupouţ dpxoO Edvexâv x&v iv xfi ’ASpiîi. Elvai Se MiţSâv fijtoiKO yeyooacri, iycb imxipdaacrSai yevoixo S’dv 7idv iv xw paicpw, XPovto». Herodot, c. V, par. 9 (n.a.). ♦•«Ildvxtov pev oî ©pdKeţ palioxa S’oî Texai fipsig fijtavxeg ov o.ov, «pdpsvoi piv dv8pa kokov slvai aixiriadpEVoi 8e xoOxov, ăXXov drtonâpjtootri EvxsW.ovxai 8£ Exi £c5vxi. Ouxoi oi auxoi 0pf|lKEţ Kal 7tpoi; 3povxf|VXE Kal daxpamiv 7to£euovxe<; dvto icpoţ xdv oupa-vdv, djiEiXOoi xâ> 9ed>, otSsva ăXXov 9eov vopi£ovxe<; slvai si piî xdv aipâxepov». Herodot, c. IV, par. 94 (n.a.). 283 cunoştinţe mai adinei decât tracii, fiindcă vorbise şi avusese a face cu Pitagora, care nu era cel mai slab dintre filozofii heleni, a deschis sală pentru bărbaţi (6v5pe6va), priimind pe cei mai deosebiţi oameni, şi la ospeţe îi învăţa că nici el, nici acei ce petreceau cu dînsul, nici acei ce s-ar naşte dintr-înşii nu vor muri niciodată, dar că vor veni într-acest loc unde, aflîndu-se totdauna, vor avea toate bunurile. Pe cînd le spunea cele ce ziserăm15, el săpa groapă sub pămînt şi îndată ce a isprăvit acel suteran s-a făcut nevăzut tracilor; coborîndu-se în suteran, a petrecut acolo trei ani, iar el îl jăleau ca pe mort; la al patrulea an s-a arătat tracilor şi astfel orce zicea Zamolx ei credeau şi urmau sfaturile lui. Acestea se zice că ar fi făcut“*. Zamolx să vede că locuia în muntele Cocaion, de unde izvorăşte Bistriţa16. Neumann ne spune că dacii aveau şi alţi zei17; adorau pe Aziz, Marş al asirilor sau Mithra al perşilor; adorau pe Isis şi pe Serapis; s-au găsit la dînşii şi statue de Hercule. Dar aceste zeităţi erau acele ce aduseseră din Asia şi pe care le au părăsit după ce au priimit credinţa lui Zamolx, sau că au rămas părţi în Dacia, unde religia acestui filozof n-a străbătut**. După mărturisirea mai tutulor autorilor, dacii şi geţii vorbeau aceeaşi limbă. Horaţie ne spune că limba *«’Qg 8s Syto rtuvădvopai twv tov sA.A.f|cr/tovTOV oîkeovtojv 'EW,r|vcov Kai IIovtov, tov ZapoWgiv toutov, soviet ăvăpamov Sou/.e Cerat Sv Santa, SouXeOaai 8S nu9ayopţ| Mvticrdpxoo, Sv9e0tev Si aCudv ysvâpevov y.e09spov, ypfmaxa KiiîaaaSat CTuy.vâ, KTriadpsvov Se ăneX&elv ic; ir)v ecoutou. "Ate Si KaKopitov te âovicov Ttov 0pr|tKov Kai bmippovsmipcov, iov Zdpoî.^iv toOtov feTticrTdnsvov Siavidv te ’IdSa Kai r|9sa Pa9uispa f) icaid 0pf|îKag, oia 'EA. >.r| cri te opt), per avea Kai 'E/.Vr|V; oute auidg oute oi auînroiat auxou, oute ol Sk toukov alei yivdiiBvoi drro9a-vsoviat, ăW f|S;oucri Sg yrîipov toOtov, îva alsi TtspiEâvtEg sŞouoi ta năvxa âya9d ivd)8i inoxsE xă yjxxciXzySivxa Kai iXeye laOta, Svtouto) KaTdyaiov oîKrina irtoiEsio, cbg Si oi rtavTs/.stag sî/s t6 otKrina, Sk pSv tfflv 0pr|ÎKa>v ri Satpovstp Tăc KapxnSovog Kai tm Saipovio) tfiiv Aukmv» (n.a.). 284 (iacilor seamănă cu a grecilor; aceasta trebuie să fie adevărat, pentru că vorbeau o limbă pelasgică şi chiar astăzi în limba noastră avem o mulţime de ziceri care, fără de a fi trecute din limba helenică în cea latină, se găsesc în limba greacă vorbitoare ale unor părţi ale Greciei, precum sunt: Spopoi; româneşte drum, %bxa găină coteţiu (ppiKT| româneşte frică xoTtopi topor KOJteXi româneşte copil t^iokoivi ciocan18 „Nu vă pot spune cu încredinţare ce limbă vorbeau pelas-gii... Pelasgii vorbeau limbă de barbari. Dar deşi toţi pelas-gii erau astfel, neamul atic, deşi era pelasgic, însă cu prefacerea lor în heleni s-a schimbat şi limba, fiindcă nici cristoniţii nu sunt omogloţi cu nici unul din neamurile care locuiesc acum pe lîngă dînşii, nici placinii, dar între dînşii vorbeau aceeaşi limbă11*. Tot ce putem şti despre instituţiile dacilor este ceea ce ne spune Flaviu despre clasele înfiinţate de Zamolx; ei se împărţeau în patru clase: 1. clasa regală, 2. clasa preoţilor pilifori care trăiau în feciorie toată viaţa; se numeau ctisti, iheos bisti, sînti şi capnobaţi. 3. clasa demogeronţilor care mergeau în căruţe; se numeau amaxobi şi octopodi. 4. clasa de jos.19 Vitejia geţilor era recunoscută de toate neamurile; cu toate încercările celor mai mari cotropitori, ei au rămas neînvinşi. Conchistele lor s-au întins pînă la muntele Hemus, pînă în Bavaria şi la Marea Adriatică. Arcaşi călăreţi vestiţi, precum ni-i arată Xenofon, pretutindeni şi în toţi timpii au fost viteji; astfel vedem pe mesageţi, conduşi de regina lor Tomiris, biruind pe Cirus. Dariu, fiul lui Hys-taspu, a încercat a-i supune cu 510 ani a.C., dar a fost silit a trece Dunărea înapoi. în timpul lui Filip I al Mace- *«'Hv xiva 5E yXwoaav îecxav ol iteXayoi, ouk ex<» dxpeKsco?,.. fjaav oi neXacryoi 0ăp0apov yXăaaav lente?. Ei xoivov fjv xai rcftv xoiouxo xd IleX.aayiK6v, xo ’Axxikov E3vo? fiov neXaayiKov, apa xfj peta0o>.fl tfi E? 'EXX.t|va? Kal tf|v yXSxyaav petepa9e. Kai yâp §r| o fixe ol Kpr| SE Eg axevov Ek îtEXayog aOStg peTCov Tipoxop&v, Kaxa/.eiexai xdaco jtou Kai pocoSEaxaxog Kai PaSdxaxog yiyvexai, diate Kai xooxo Eg trjv KaA.ejtoxriTa xfjg KaxaaKUfjg xflg yecpdpag xeîvai f| pEv oiv peyaXdvoia Tpai'a-voO Kai Ek xodxmv SeiKVOxai — Tpaîavog SE Sid xadxrig xov Iaxpov Ttepauo-Seig paM-ov t|Sia ajiooSfig xdv îtdkepov TOioOpevog, odv xPovcp Kai poXig EKpaxriae xfiv AaKtov. — AeKepaEog Se Sg Kai x6 paaiXeiov duxoO Kai f| ywpa KaxeiXrinxo aopjtaaa, Kai doxdg EKovSdveoaev dXSxai 5iexpf|CT“xo Eauxov Kai f| KecpaXf) auxoO eg xf|v 'P8sv sori YaveoSai t&v Seovtwv zice Demosthenes poporului celui mai entuziast, celui mai patriot ce a existat. Ca un popor să fie considerat şi respectat trebuie mai înainte de toate să-şi reguleze mijloacele de a-şi îmbunătăţi starea materială. Un popor sărac, ca şi un individ sărac, nu poate fi independinte, nu poate fi liber. Vorbim mult de libertate, dar libertatea este un atribut al civilizaţiunei, ea a izvorît din buna stare, nu din sărăcie. Sărăcia nu naşte libertate, ea naşte suferinţă, dezordine, tiranie şi sclăvie. Libertatea astfel după cum o înţeleg unii este anarhie. Ordinea astfel după cum o înţeleg alţii este absolutism. Şi unii şi alţii duc drept la tiranie. Libertatea şi ordinea unite şi cumpătate dau acea stare salutarie a popoarelor la care rîvnim, stare preconizată de La Fayette,de generalul Foy3 şi de Arago. Se pot compara în ordinul fizic cu acele două substanţii corosive, fiecare în parte vătămătoare economiei animale, dar care unite şi combinate în proporţii cuviincioase dau sarea, o substanţă atît de folositoare şi de trebuincioasă vieţii. Un popor pentru dezvoltarea sa are trebuinţa de libertate, de ordine şi de dreptate. De libertate, ca să poată întrebuinţa toate facultăţile sale la îmbunătăţi- 351 rea stărei sale şi să-şi poată procura cea mai mare câtime de bunăstare morală, intelectuală şi materială. Are trebuinţă de ordine, ca printr-o organizaţie bună a societăţei în care trăieşte să poată fiecare să se folosească de mijloacele combinate ale tutulor celor care trăiesc într-aeeleaşi condiţii cu dînsul, pentru dobîndirea unor lucruri pe care nu le poate dobîndi fiecare în parte şi de care să pot folosi mai mulţi deodată, precum sunt biserica, şcoalele, stabilimentele de binefaceri, drumurile ş.c. Are trebuinţă, în fine, de dreptate, ca să se ştie apărat de asupriri şi să nu aibă teamă căproduc-tul muncei lui poate deveni prada altuia. REFLECŢIUNI POLITICE Cînd generaţiunea noastră a ridicat capul dupe carte şi şi-a aruncat ochii aupra lumei în care intra nu a găsit nici unul din principiile cu care se nutrise spiritul şi sufletul nostru în autorii şi în atmosfera în care trăisem pînă atunci, nici unul din sentimentele cu care se împodobeşte istoria timpilor de mărire şi de glorie ai naţiunilor. Am văzut poporul român căzut din treapta ce i se cuvenea, umilit, speriat; părea că nu mai avea măcar conştiinţa drepturilor pierdute; toate legăturile sociale slăbite, desfăcute şi conducătorii lui îngenuncheaţi unei puteri dinafară, singură în care credea! Puterea ţarului ţinea loc de drept, de datorie şi de speranţă. îndrăznea cineva să vorbească de glorie, de ambiţiune, i se răspundea: „Fă-te ciocoi11; de speranţă, de amor de patrie, de putere, de viaţă naţională: „Fă-te ciocoi şi faceţi-vă ciocoi11 ni se striga din toate părţile. Am desfăşurat în memoria noastră paginile istoriei străbunilor pline de semeţie şi de curagiu, de abnegare, de devotament şi de sacrificie; ne-am ţinut în picioare pe cenuşa în care ni se striga să ne tîrîm, ne-am luat inima în dinţi şi am început o luptă crîncenă şi deznădăjduită în contra ignoranţei, a prejudeţelor, a abuzurilor şi a corupţiunei care întuneca şi amăra zilele noastre, oprind orice lumină, orice viaţă d-a străbate şi a deştepta pe români din lunga lor letargie. Cădeam în luptă unul după altul, în mormînt, în temniţe sau în exiliuri şi eram urmaţi neîntrerupt de alţii şi 353 23 — Ion Ghica, Opere, voi. III mai tari şi mai învăţaţi prin pildele de devotament şi de speranţă ale celor căzuţi. Edificiul putred rădicat de corupţiune şi de nenorocirile a două secole de decadinţă se clatină din temelie, şi victoria fu a inteligenţei, a luminei. In puţini ani românii însoriseră frumoase pagine în istoria lor; drepturi mari se cîşti-gară. Prin unire devenirăm un stat; prin constituţiune intrarăm în marea şi puternica familie occidentale.’ Dar cît de mult mai rămîne de făcut! Lucrarea urginte, lucrarea care astăzi are precăderea. este organizarea şi consolidarea statului român, fără care se periclitează tot ce avem. De patru ani ne muncim a da ţârei o organizare potrivită cu era nouă în care am intrat, cu ideele secolului în care trăim şi cu aşteptările Europei care ne-a deschis braţele ei; de patru ani o putere ascunsă, sploatînd cu dibăcie neexpe-riinţa, neîncrederea între oameni, geloziele şi urele semănate de vicisitudinile prin cari am trecut, a izbutit pînă acum a zadarnici ostenelele noastre; şi pe cînd celelalte popoare îşi perfecţionează instituţiunele şi organizează pe toată ziua serviciuri noi, sporind bogăţiele şi puterea lor naţionale, guvernul nostru ne smacină învîrtindu-ne într-un cerc vicios şi face naţiunea să piarză un timp preţios în cestiuni a căror soluţiune este dată de mult de cei ce ne-a precedat pe calea constituţionale, lupte şi dezbateri care, departe de a-] întări şi a-1 face respectat, îl face a-şi pierde încrederea, îl slăbesc şi îl dărâmă în ochii naţiunei şi ai Europei civilizate. Astăzi, trei elemente compun viaţa noastră politică; înapoi, un trecut dărâmat pentru totdauna se învîrteşte pe ruinele lui, cu toate viciurile cu care îl înzestrase timpii de sclavie şi de ruşine care ne-au apăsat; înaintea noastră aurora viitoriului c-un orizonte întins şi frumos; şi între aceste două lumi diferite ceva care se bate ca talazurile unei mări după vijelie, un ce care desparte trecutul de viitor şi pe care plutim şi ne luptăm; ceva care nu este nici unul, nici altul şi care seamănă şi cu unul, şi cu altul deodată. Trecutul nu-1 mai voim şi cerem cu nerăbdare ca viito-riul să ia formă şi viaţă. Ceea ce a fost nu mai este şi nu mai poate fi; ceea este să fie nu este încă. Secretul durerilor şi suferinţelor noastre este starea de tranziţiune în care zăcem. 354 Acea putere ascunsă care ne încolăceşte ca un şarpe de atîţia ani şi opreşte mişcarea noastră naţionale ştie că nemic nu osteneşte un popor mai mult decît o lungă stare de tranzi-ţiune, căci ea ţine de trecut prin nemulţumirea ce a produs el şi este în nerăbdare pentru viitor; ea ştie că tranziţiunea, daca ţine mult, duce o naţiune la descuragiare sau la vio-linţă. La noi, tranziţiunea era lesne, nici o împotrivire de acelea peste cari nu se poate trece fără zguduire, nici o împotrivire de acele peste cari alte popoare n-a putut trece decît prin mare jertfe. De ce a ţinut la noi atîta şi pare c-ar voi să se perpetue? Oamenii la putere, sau pe lîngă putere, neîn-ţelegînd mecanismul constituţionale, neştiind cum să organizeze, în loc să vază în dezbaterile parlamentarie şi în libertatea presei o garanţie pentru putere în contra erorilor şi o pavăză pentru drepturile şi pentru viitoriul ţărei, şi-au închipuit că ele sunt numai o piedică autorităţei, şi în oarba şi monomana lor preocupaţiune au crezut că nu este alt nemic mai bun de făcut decît a se întoarce la guvernul absolut, la guvernul personale, guvern pe care românii l-au condamnat; şi în temerile şi obiceiurile cu cari s-au constituit, hrănit ei aşteaptă de la străini suprimarea sau cel puţin modificarea constituţiunei, rîvnind la izbîndele guvernelor pe cari românii le-au lepădat tocmai pentru victoriele ce ele au repurtat la 1837, 1845 şi 1849. Orbiţi de setea de putere, le este cu greu a studia istoria acelor cari s-au încercat a reveni asupra drepturilor dobîn-dite de naţiune; în ameţeala lor nu retrec în memoria lor măcar evenimintele petrecute aici la noi, în cei din urmă douăzeci de ani; ar vedea că o naţiune care a gustat o dată din viaţa constituţională nu se mai lasă să fie la discreţiunea linguşitorilor, a intriganţilor şi a curtizanelor; ar vedea că un guvern, cînd şi-a pierdut puterea morale, căderea lui a fost numai o cestiune de timp; ar vedea că un guvern fără acea putere rămîne la discreţiunea întîmplărilor celor mai neînsemnate şi mai neprevăzute dinîntru sau dinafară. Nenorociţi acei ce. cred că românii au pierdut conştiinţa dreptului şi a datoriei. „STUDII ECONOMICE11 DE A.D. XENOPOL, DOCTOR IN DREPT ŞI ÎN FILOZOFIE Iaşi, 1879 Cartea doctorului în drept şi filozofie Xenopol, conţinînd 152 pagini, este întitulată Studii economice şi a fost publicată în cursul anului expirat. Această scriere are caracterul unei serii de articole de ziar; s-a publicat în mare parte în Steaua României. Autorul ne spune că în aceste studii a susţinut programul partidului liberal moderat în privinţa cestiunii economice a ţărei noastre. D-sa nu se dă de capul acelui partid, dar se consideră ca un modest marinar care, în timp de furtună, ia locul căpitanului, ca glasul său să aibă un răsunet peste care valurile să se închidă1. Partidele la noi s-au încîlcit atît de mult, încît nu pot şti care este leaderul partidului de care se vorbeşte, nici cari sunt personalităţile politice cari adoptă principiele economice ale autorului; căci dacă în cartea d-lui Xenopol sunt multe idei juste, adoptate de toţi economiştii fără excepţiune,dar sunt altele supuse controversei şi chiar, pot zice, rezolvate de oamenii ştiinţei în mod cu totul opus credinţelor şi ideilor sale. D-l Xenopol ne învaţă un mare adevăr, cînd zice că nu prin legi făcute de oameni se pot înfrînge sau împiedeca legile fatale ale naturei şi că puterea politică urmează întot-dauna puterii economice, şi, ca exemplu despre neputinţa legilor artificiale, citează legile restrictive prin cari am crezut că putem împiedeca pe ovrei de a cumpăra imobile, d-a vinde băuturi spirtoase şi de a se aşeza prin comune. 356 Decît a face asemenea legi, d-1 Xenopol ne sfătuieşte, şi bine face, să lucrăm serios la trezirea vieţei economice a ţărei, să desfăşurăm puterile sale productive, să deschidem izvoare noi pentru îmbogăţirea naţiunii; drept grăieşte, cînd ne zice că ovreul nu poate fi combătut decît pe teren economic, adică prin activitatea noastră productivă.2 Autorul Sludielor economice ne arată cu exemple netăgăduite că popoarele cele mai bogate sunt cele mai înaintate în civilizaţiune, şi viceversa, ne citează dezvoltarea industrială şi bogăţia Angliei şi a Franţei, ne citează şi dezvoltarea Italiei în arte în secolul al XV-lea şi al XVI-lea. în capitolele III, IV, V, VI, VII, VIII, IX ne arată pericolele la cari sunt expuse ţările exclusiv agricole şi inferioritatea lor comparativă, atît în privinţa materială, eît şi cea intelectuală, cu ţările industriale, şi cheamă atenţiunea asupra inferiorităţii agriculturei la noi. Ajungînd la cap. XIV, tractează cestiunea economică cea mare, despre libertatea producţiunii, explică cele două sisteme: pe acela prin care statul, după ce a intervenit la timpul necesar pentru a pune poporul pe calea propăşirii materiale şi i-a dat domnirea industrială asupra celorlalte popoare, se pune deoparte, stă spectator şi propagă celorlalţi principiul ucigător al libertăţii economice, precum fac astăzi englezii, francezii şi germanii cu popoarele înapoiate ale Orientului şi chiar cu noi, ca nu cumva să ajungem a concura cu dînsele şi pentru a le lăsa monopolul vînzării, povăţuiţi de un interes egoist, propagă ideea de laissez faire, laissez passer, zis liberul-schimb. Celălalt sistem este acela cînd stalul ia asupră-i conducerea supremă a intereselor economice a poporului, nu ca producător, ci ca îndreptător şi privighetor, zis sistemul protecţionist şi chiar prohibitiv. D-1 Xenopol susţine că ideile de liber-schimb datează numai de la anul 1825, pe cînd sistemul protecţionist datează de sute de ani; şi zice că popoarele cari s-au îmbogăţit sunt acele cari s-au dezvoltat atunci, pe cînd predomina la dînsele ingerinţa guvernamentală, şi că acelea cari au căutat dezvoltarea lor materială în liberul-schimb au rămas cu totul înapoi şi sărace, precum ni s-a întîmplat nouă românilor. 357 In cap. XV ne spune cum s-a dezvoltat industria engleză sub Eduard al III-lea, atrăgînd în ţara lui pe ţesătorii din Flandra, dîndu-le scutiri de taxe, drepturi protecţioniste şi, ca primă, femeile cele mai frumoase de soţii; ne spune cum Cromwell a lovit comerţul olandez prin actele de navi-gaţiune în favorul producţiunii industriale a Engliterer. Ne arată pe Colbert în Franţa, mergînd pînă a pune să-i fure meşterii oglindari din Veneţia şi a-i aduce în Franţa, împrumutînd bani industriaşilor şi urcînd tarifele vamale. Tot într-acel timp, Germania şi mai cu deosebire Prusia a profitat de revocarea edictului de Nantes, ca să atragă la dînsa mulţimea de neguţători şi de industriaşi francezi, şi ne arată pe Frederic cel Mare imitînd pe Colbert. Termină capitolul acesta spunîndu-ne că chiar Englitera revine la sistemul protecţionist, ca să poată lupta cu America. Cap. XVI şi XVII tractează despre industrie în ţară la noi şi despre activitatea guvernului nostru asupra industriei; ne spune cum s-a stins şi a dispărut industria boran-gicului, a pînzeturilor de cînepă şi multe altele; femeile române au încetat de a mai fi gospodine, de cind nu mai sunt ocupate cu lucru în orele de noapte şi au devenit numai o unealtă de muncă. Intr-atît este căzută industria română, încît chiar untul ne vine din Bucovina, şi ovreul a rămas stăpîn pe tîrgul nostru: produce rău, vinde scump şi cumpără ieftin. Ne arată cum industria românească cea mică a fost puternic combătută şi omorîtă de puternica şi marea industrie străină şi prin concurenţa neleală a ovreilor şi regretă că guvernul n-a făcut şi nu face nimic pentru încurajarea exploatării pădurilor, a lignitului, a petroleului, a cerei ozocherită etc., şi cum de nu împrumută bani industriei naţionale. în cap. XVIII face istoricul nostru vamal şi ne povesteşte cum Principatele, din starea de independenţă, au fost treptat absorbite în cercul tarifelor vamale ale Turciei. în cap. XIX tractează despre sistemul nostru şcolar care nu poate da ţărei decît numai biurocraţi; tractează această cestiune cu multă dreptate şi vervă3. Nici o naţie nu munceşte mai greu şi nu produce mai prost decît românii şi cere oameni noi la putere, căci cei vechi nu se pricep la treabă. 358 In capit. XXVII arată îndreptările şi îmbunătăţirile ce se pot aduce agriculturei noastre, variind cultura şi înmulţind ocupaţiunile agricole, dezvoltînd creşterea vitelor şi recomandă foarte mult restrîngerea întinderii şi perfecţionarea culturei. După ce a arătat în capitolele precedente marile avantaje ale sistemului protecţionist, apoi la capit. XXIX ne spune că protecţiunea, prin suirea tarifelor vamale, nu va fi suferită la noi de Europa şi mărgineşte protecţiunea ce guvernul poate da industriei române în comanda de aprovizionări ale statului şi a privaţilor cu producte fabricate în ţară. Trecînd la lipsa de populaţiune, recomandă colonizarea, însă numai cu italieni din Lombardia. în capitolul XXXI, după ce mai combate încă o dată sistemul liberului-schimb, apoi recomandă trei măsuri: 1. Reformarea sistemului de învăţătură; 2. încurajarea ocupaţiunilor industriale cu bani împrumutaţi de stat; 3. înlocuirea mezaturilor prin dări de concesiuni Ia intreprenori români. Scrierea d-lui Xenopol are meritul de a fi bine scrisă, într-un stil simplu şi lesne de înţeles de toţi acei cari ştiu să cetească, şi merită lauda şi încurajarea nostră, oricari ar fi diverginţele de opiniuni ce pot exista în privinţa credinţelor economice ale d-lui Xenopol. Cărţile de asemenea natură sunt încă foarte rare la noi şi ar fi de dorit ca publiciştii noştri să facă mai puţină politică şi mai multă economie. Românii de toate clasele nu ar avea decît să cîştige printr-aceasta. Să fie oricine încredinţat că un popor care munceşte, produce şi păstrează nu poate să nu prospe-reze, fie el supus liberului-schimb, fie el supus protecţionis-mului. Raportor: ION GHICA. RĂSPUNSUL D-LUI ION GHICA Fiţi binevenit între noi fiu al laborei şi al meditaţiuni-lor! Poziţiunea şi consideraţiunea de care vă bucuraţi îe datoraţi studiilor şi lucrărilor voastre ştiinţifice, le datoraţi meritelor voastre, zelului cu care propagaţi ştiinţa în spiritele tinerimii care are să ne urmeze aici şi care este destinată să rădice în ochii oamenilor învăţaţi şi să ilustreze institutul, pe care noi am avut fericirea de a-1 fonda. Cei mai de frunte din elevii voştri, urmînd exemplului vostru, se vor duce în universităţile Franţei şi Germaniei să aducă noi lumini de la acei cari vor fi împins investiga -ţiunile ştiinţifice şi mai departe decît s-a putut face în micul nostru cerc; vor face şi ei cum făceau învăţaţii Greciei antice, cînd aduceau ştiinţa în patria lor de la egipteni, cum a făcut Zamolxe adapîndu-se în şcoala lui Pitagora şi oarecum făcuse acest din urmă ducîndu-se să se înveţe de la indieni, aprinzînd făclia ştiinţei unii de la alţii, ca să lumineze neamul omenesc. Numeroase scrieri ce ai publicat de la 1860 asupra matematicilor, asupra fizicei şi chimiei în Schldmich’s Journal fur Mathematik und Physik, în Poggendorfs Annaleny în Cosmos al lui Moigno, în GrunerCs Archiv şi în Revista ştiinţifică a colegilor noştri Aurelian şi Ştefănescu1, cărţile didactice de Algebră şi de Fizică elementară publicate la 1871 sunt atîtea titluri neprescriptibile ce ai cîştigat în lumea oamenilor de ştiinţă, precum şi zelul şi exactitatea 360 onestă şi conştiinţioasă cu care vă faceţi cursul, cu care v-aţi însărcinat, fără de a lipsi vreodată de lă datoria voastră. Subiectul cu care inauguraţi astăzi lucrările voastre în sînul Academiei este nu numai de o mare importanţă ştiinţifică, dar are şi o mare importanţă politică şi socială; bine aţi făcut de l-aţi ales. Om exclusiv al ştiinţei, nu vi se vor putea imputa nici scopuri politice, nici antireligioase; om din popor, cuvintele voastre pot avea mai multă trecere şi acţiune asupra spiritului mulţimii, pot pătrunde în clasele de jos, ca să gonească întunericul şi să propage lumina şi adevărul. Cită osteneală şi cîtă frămîntare de spirit, cîte călătorii şi cîte cheltuieli pînă s-ajungem la cunoştinţa timpului şi la măsurătoarea pe care ai expus-o aci cu atîta claritate şi simplitate. RAPORT ASUPRA VOLUMULUI „ŢARA NOASTRĂ11 DE P.S. AURELIAN în darea mea de seamă din anul 1877 asupra preţioasei cărţi întitulată Ţara noastră, am arătat cum autorul acestei scrieri ne face să cunoaştem într-un mod înlesnicios şi sistematic tot ce avem în România şi cum ne arată puterile de cari dispune producţiunea ţărei noastre. De atunci multe s-au petrecut, multe s-au prefăcut, multe s-au schimbat, oamenii s-au înmulţit şi s-au întărit, puterile ţărei au crescut, comerţul şi agricultura şi chiar industria s-au dezvoltat, cifrele de ieri nu mai sunt cele de astăzi şi autorul vine şi ne spune cum stau acum lucrurile şi oamenii; ne dă o a doua ediţiune revăzută, corectată şi foarte mult adausă, aş putea zice că ne aduce o carte nouă, căci ne descrie ce există în anul 1880. în adevăr, dacă considerăm repezimea cu care alergăm pe calea progresului şi schimbările politice la cari am asistat de 4 ani încoace, cartea cu analiza căreia m-aţi însărcinat este o carte cu totul şi cu totul nouă. Autorul deşi recunoaşte că România a luat oarecari schimbări şi că românii pare că simt mai mult decît altădată trebuinţa de a se aplica la lucrări privitoare la organizarea materială, totuşi găseşte că păşim prea încet pe calea dez-voltărei economice şi atribuie această întîrziere împrejurărilor în cari ne-am aflat, împinşi de patriotismul nostru; am trebuit să luptăm peste Dunăre pentru apărarea ţărei şi pentru independinţa ei. 362 Neobositul d-1 Aurelian şi-a procurat datele cele mai recente, a consultat toate tabelele statistice şi aşa ne dă cifrele cele mai exacte ce se pot dobîndi asupra demologiei, industriei, agriculturei, comerţului şi finanţelor ţârei; într-această nouă ediţiune a făcut şi mai multe, a adăugat trei capitole importante, cari nu existau în ediţiunea dinţii: Unul dintre aceste capitole este consacrat capitalei Bucureşti, întinderea, populaţiunea, locuinţe, edilitate etc.; un alt capitol, şi mai important s-ar putea zice, tratează despre mersul progresiv al proprietăţii fonciare la noi, de la fundarea coloniei romane în Dacia şi de la descălecă-toarea lui Radu Negru şi a lui Dragoş pînă în zilele noastre. Cel de-al treile capitol nouă, adăugat într-această ediţiune, este descrierea Dobrogei din toate puncturile de vedere1. Deşi partizan al sistemului protecţionist şi doritor impacient de a vedea înfiinţîndu-se industria, ca să nu mai fim tributari străinului, totuşi recunoaşte că în condiţiunile în cari ne aflăm agricultura merită locul cel dîntîi în programul economic şi social al românilor şi zice că ar fi un ce artificial a se ocupa de industria propriu-zisă, înainte de a satisface mai întîi cerinţele unei dezvoltări agricole împreună cu industriele accesorii, precum sunt fabricarea alcoolurilor, a uleiurilor etc. Ca şi în ediţiunea I-a, autorul începe cu geografia, ne face cunoscută întinderea ţărei, înălţimele munţilor, importanţa rîurilor şi gîrlelor cari curg printr-însa, altitudinea oraşelor, împărţirea politică, populaţiunea; aci ne arată că densitatea populaţiunii este abia de 722 de suflete pe \ leghea patrată, sau un om pe 2-- hectare, adică numai 1/5 a densităţii populaţiunii din Occident, ceea ce face că ţara este încă puţin cultivată, sau mai bine zicînd rău cultivată. Tratînd despre demologie, constată cu o adevărată durere de inimă că pentru ortodoxi, adică pentru români, morţile întrec naşterile, în vreme ce pentru eterodoxi populaţiunea merge tot crescînd, iar pentru israel iţi creşterea e atît de mare, încît trebuie să ne îngrijească serios, foarte serios. Toţi cîţi au scris asupra mişcării populaţiunii au semnalat această stare de lucruri şi ea trebuie să ne preocupe pînă într-atîta, încît să facem ce vom face, dar să oprim răul. 363 Remediul trebuie să existe, deoarece răul nu există decît numai la ortodoxi, iar nu şi la celelalte comuniuni. în partea în care tratează despre climatologie, ne dovedeşte prin comparaţiuni bine stabilite şi bine studiate că în România se pot cultiva toate plantele cari se cultivă în Europa; via, migdalul, castanul, toate felurile de cereale, toate soiurile de animale, tot ce produce Europa centrală; flora României e cea mai bogată. Din punctul de vedere geologic, d. Aurelian împarte România în trei regiuni: I. Întîia regiune coprinde: bazinul care, începînd de la malul Dunărei, se întinde pînă la poalele Carpaţilor: o formaţiune quaternară sau diluviană, împărţită în trei straturi bine caracterizate: 1. Diluviul vînăt compus de un depozit nisipos, amestecat cu piatră rostogolită şi cu rămăşiţe de animale ante-deluviane, mastodonţi, elefanţi etc. 2. Un diluviu galben,compus de argil silicios, numit loess, bine caracterizat prin concreţiuni margoase, a cărui grosime se suie de la 50 la 100 de metri. — Coloanele noastre de la poalele munţilor sunt toate compuse de acest strat de pămînt foarte priincios culturei viei. 3. Diluviul negru, de o grosime care nu trece de un metru, compus de materii organice putrezite, formează terenurile cele mai fertile. Acest teren nu se găseşte decît numai între Urali şi Carpaţi şi în munţii Valdei. II. A doua regiune începe la poalele munţilor şi se suie pînă aproape de vîrful Carpaţilor, o formaţiune terţiară caracterizată prin plioceni, mioceni şi numitite, un argil negru, nisipuri, gresii, călcării, gipsii, sare gemă şi lemnite. III. În fine regiunea a treia, vîrful Carpaţilor, este formată de terenuri secundare, primare şi metamorfice, marmure, călcării compacte, lemnit, antracit. Toate aceste straturi sunt înclinate de la n. spre s. spre Dunăre. Aceste formaţiuni se reproduc pe malul drept al marelui rîu, cu deosebire că acolo ele sunt înclinate de la s. spre n. Trecem acum la un capitol care nu există în ediţiunea dîntîi, care tratează despre organizarea proprietăţii fonciare şi în care autorul se suie cu investigaţiunile sale pînă la obîrşie, începînd cu aşezarea colonilor aduşi de Traian. 364 Autorul crede că întîia organizaţiune a proprietăţii teritoriale în Dacia a fost cea romană; aici, ca şi la Roma după căderea republicei, pămîntul a trecut de la adevăraţii cultivatori, de la proprietarii cei mici înmînile celor mari şi avuţi şi au constituit proprietatea cea mare. Acestui fapt Pliniu îi atribuie în mare parte decăderea poporului roman. Mai în urmă, cu năvălirile barbarilor, proprietarii cei mari au putut părăsi ţara, retrăgîndu-se în locurile unde viaţa şi averea puteau fi în siguranţă, lăsînd în Dacia Traiană numai pe proprietarii cei săraci, pe acei mici, precum s-a văzut chiar în secolul nostru Ou emigraţiunile locuitorilor în Transilvania, cînd năvăleau turci în ţară. Proprietarii rămaşi aruncau bucatele în gropi şi ei se ascundeau în păduri şi în munţi, de unde se întorceau iar la pămînturile lor, cînd trecea primejdia; aşa au venit în seco-lii XII şi XIII cu Radu Negru şi cu Dragoş; aşa la munte s-a putut păstra proprietatea cea mică, iar la cîmp proprietăţile cele mari au fost abandonate, s-au pustiit, şi domnii după vreme au putut să le prefacă în granişte domneşti, locuri din pustii, ager publicus*, le-au dat răsplata vitejiei şi le-au închinat pietăţii religioase şi astfel s-a reformat proprietatea cea mare; noii proprietari lipsiţi de braţe au fost siliţi de interes să cheme pe românii refugiţi peste Dunăre, pe vecini, cum i-au numit,ca să cultive pămînturile, lăsînd în dispoziţiunea lor 2 părţi din acele pămînturi cucondiţiune să cultive pe cealaltă treime în folosul proprietarului. — Acei coloni erau liberi să se strămute după mo-şiele boiereşti şi bisericeşti plătind găleata de ieşire; mai tîrziu, boierii devenind mai puternici, au început a dezmoş-teni pe proprietarii cei mici prin judecăţi nedrepte, prin împrumutări de bani şi prin silă; au dezmoştenit în mare parte pe muncitor şi pe soldat; boierul a devenit un fel de senior feodal prin dispoziţiunile luate de Mihai Bravul la întoarcerea sa din Transilvania şi au legat pe muncitor de glebă, robie care s-a întărit şi mai mult sub Matei Basarab şi sub Vasile Lupu în secolul XVII. Atunci au început emigraţiunile peste Dunăre, încît în 1757 populaţiunea de la 174.000 familii se redusese la 35.000 familii, şi Mavrocor-dat a fost silit să facă un urbariu prin care fixa zilele de * Ogor public. 365 munci ale săteanului la 6 zile de muncă pe an, plătind şi dijmă, mai în urmă acele 6 zile s-au urcat treptat la 8, la 10 şi la 12 zile. Lăcomia boierilor mergînd tot crescînd, a venit înfiinţarea scutelnicilor şi postelnicilor, care a fost cauza unei noi emigraţiuni pe care de-abia a împăcat-o Alexandru Scarlat Ghica printr-un nou urbariu prin care se fixa munca unei zile la 80 de prăjini de arătură, sau 15 prăjini de praşă, sau 30 prăjini de secere. Urbariul s-a schimbat iar la 1815, Caragea fixînd munca la 12 zile, şi dijma acestui urbariu a făcut că răscularea lui Tudor Vladimirescu a găsit un aşa de mare răsunet în ini-mele ţăranilor plugari. După revoluţiunea lui Tudor, Regulamentul organic leagă acele 12 zile de clacă sau de boieresc de muncă şi vine şi prescrie cuantumul muncei fiecărei zile, impunînd şi obăcia pe care revoluţia din 1848 a desfiinţat-o, declarînd răscumpărarea clăcii şi a dijmei. După căderea revoluţiunii, legea lui Ştirbei de la 1851 a crezut că rezolvă cestiunea impunînd muncitorului clăcaş 22 de zile de clacă. Cestiunea n-a fost definitiv rezolvită decît prin legea de la 1864, prin care s-a împroprietărit ţăranul2. Şi aci d-1 Aurelian ne dă cele mai preţioase şi mai exacte noţiuni statistice asupra rezultatelor ce a dat acea lege. In capitolul al V-lea d-1 Aurelian recunoaşte că industria nu se va putea întemeia decît atunci cînd agricultura va fi prosperă şi ne dovedeşte cît de înapoiat a rămas izvorul cel mai important al bogăţiei noastre naţionale, agricultura, ne arată cu multă ştiinţă viciurile culturei pămîntului la noi, ne indică inconvenientele sistemului de a cultiva o întindere mare în loc de a căuta să cultivăm bine, ne arată nenorocirea lipsei de vite şi conchide zicînd că agricultura este mai înapoiatădeclt oriunde în Europa, decît în Bulgaria, în Grecia, în Epir, în Tesalia şi chiar în Asia Mică; aceasta însă nu opreşte pe autor a cere fabrici de postavuri, de stofe, de mătasă. Noi credem că pe cît ar depinde de mijloacele noastre vom aştepta încă mult timp înfiinţarea acelor industrii. In dorinţa şi impacienţa sa de a avea industria proprie zice: „Aşteptăm minunile promise de partizanii libertăţii 366 comerciale, de la acei cari pentru deşerte şi infiuctuoase sccpuri politice au găsit de cuviinţă să încheie conventiuni etc.“ _ Aci las să răspundă d-1 Lesage care a publicat în Journal des ficoncmistes orecenziune foarte importantă a cărţii d-lui Aurelian: „D-1 Aurelian se ridică împotriva liberului schimb a doptînd doctrinele economiştilor naţionali, se întreabă de va veni ziua cînd tezaurile de tot felul, gustul cu care a fost p atria sa înzestrată se vor putea dezvolta sub apăsarea unei concurenţe streine; a pierdut speranţa. — Noi nu împărtăşim temerile sale. Nu ar fi mai bine a îngriji de producţi-unea materielor de o necesitate absolută şi a căror valoare creşte neîncetat, decît a căuta să lupte fără izbîndă în contra unor rivali cari au ajuns la cel mai mare abuz de putere şi de viclenie, ca să impuie întrebuinţarea productelor lor la nişte oameni cari nu au adevărata trebuinţă de d însele? Sub această prosperitate care ameţeşte, ce de meserii înspăimântătoare, ce de pericole pentru viitor! încă o dată unde sunt oamenii indispensabili industriei? Munca se va spori fireşte cu o populaţiune înstărită, capitalul va veni prin comerţ, fără zguduire; pînă atunci mijloacele noastre ar rămînea neatinse; astăzi cu mijloace insuficiente nu aţi face decît a le cheltui în zadar: fiţi cu minte, ora va veni, nu vă îndoiţi, şi ca o plantă care urmează cursul său normal, constituţiunea devine cu atît mai robustă, fructele ei cu atît mai gustoase şi mai abondente. A sili natura lucrurilor ar fi a vedea repeţindu-se la voi ceea ce se petrece în Spania, unde Catalonia impune regimul protector ţărei întregi sub cuvîntul de a dezvolta munca naţională, dar în realitate pentru a-şi asigura beneficiele unei contrabande grandioase. Aţi face mai bine a cultiva grînele alegînd soiuri mai bune, îngrijind fabricarea vinurilor, îmbunătăţind rasele animalelor, ca să dobîndiţi lînă mai multă şi de mai bună calitate, carne mai multă, a nu avea ruşine de a consuma unt de Siberia, pe cînd au livezi atît de bogate şi de frumoase3". Şi eu cred că libertatea comerţului, libertatea absolută ar fi singurul mijloc de a vedea înfiinţîndu-se la noi industria propriu-zisă. Poziţiunea noastră geografică este atît de avan-tagioasă: România este trecătoarea între Orient şi Occident, 367 şi libertatea absolută a comerţului ar face-o să devie între-pozitul general al tuturor productelor Orientului pentru Europa şi ale Europei pentru Orient. Atunci se vor fixa prin forţa lucrurilor case mari de comerţ, precum odinioară se făcuse cu Veneţia, cu Genova şi cu cantoarele din Arhipel, din Marea Neagră şi chiar din fluviurile cele mari. Capitalurile vor veni din toate părţile şi mulţi din fabricanţi vor preferi să fabrice unele obiecte în ţară la noi, decît a le aduce cu cheltuieli din ţara lor. In capitolul următor, autorul ne dă o analiză precisă despre mijloacele de comunicaţiune şi de corespondenţă, şosele, drumuri de fier, poşte, telegrafe, o despoiare exactă a cifrelor tuturor productelor tablourilor statistice ale comerţului nostru de import şi de export, asupra consumaţiunii şi termină cu situaţiunea finanţiară a ţărei. Capitolul XX tractează despre Dobrogea; d-1 Aurelian a studiat pe toţi autorii cari au dat o descriere mai mult sau mai puţin completă asupra acestei provincii a României şi toate datele ce guvernul nostru a putut aduna pînă acuma. Nu pot decît repeta şi acum ceea ce am zis, cînd mi s-a făcut onorul a vă spune ca reportator asupra ediţiunii întîia. Această lucrare importantă face pe români să cunoască tot ce avem şi tot ce ne lipseşte, toate izvoarele, toate scurgerile şi toate puterile de cari dispunem, atinge toate cesti-unile economice şi le tractează într-un stil simplu şi corect, într-o limbă pe care orice român o înţelege. Cartea d-lui Aurelian trebuie să fie în toate cancelariele şi în toate cantoarele; este o carte indispensabilă politicului ca şi economistului; o traducere în limbele uzitate în Europa, în limba franceză sau germană, ar putea fi consultată de toţi publiciştii străini şi merită din toate puntele de vedere a fi încoronată de Academia Română. DESPRE LITERATURĂ V k A DE LA LITTERATURE ET DE SES TENDANCES La facilite de frequenter presque toutes Ies ecoles de la France, aussi bien que l’influence exercee partout par la langue et la littârature francaise, avaient attire â Paris, depuis une trentaine d’annee, un tres grand nombre de jeu-nes Roumans; aussi, depuis ce temps, toute l’impulsion in-tellectuelle et morale nous est-elle venue de ce cote. Şicette generation a propagi des bonnes idees, il faut dire aussi que la philosophie du XVIII siecle, philosophie don elle etait imbue, a produit ses mauvais effets. En France, Ies encyclopâiistes, en dâgageant l’homme de vieux prâjuges, lui inspiraient des instincts moraux et des idees elevees; chez nous, la philosophie voltairienne, en brisant Ies liens religieux, ne metait rien â la place des vie-lles croyances. Elle armait le Romain de tous Ies instru-ments de dialectique et d’ironie, dont l’usage n’etait pour lui qu’un danger de plus. Les nSophites de la civilisation embrasserent avec ardeur le sensualisme. Toutefois, la pro-pagation des idees se faisait en grande pârtie par les rela-tions sociales: car le gouvernement defendait l’âtablisse-ment d’une chaire de philosophie. Systâmatiquement en-seignee, les effets de cette Science eussent 6t6 tout autres. Les idees nouvelles furent les signes d’une transformation sociale. La langue roumane, pour avoir 6te abandonnee depuis le regne des Phanariotes et par les hommes de lettre et par la societe, n’avait rien perdu de sa purete et de son origi- 371 nalite. Le peuple l’avait conservâe intacte; Ies anciennes legendes et Ies ballades, chefs-d’oeuvre de conception et de poesie, avaient ete oubliees, au point qu’il fallut des deter-rer comme des monuments antiques*. Â travers ces temps d’oppression et d’humiliation, il ne paraissait qu’il seul genre de poesie, une serie entiere de chants populaires, des chants de brigands. Ce ne sont pas lâ des elegies plaintives, c’est le cri tâmeraire, c’est l’exces de joie d’un homme li-bre, la raenace, la colere et le defi du paysan qui aspire â abandonner la charrue, des que la feuille pourra le derober aux regards des gendarmes. Le couvent et la bande de brigands 6taient Ies seuls moyens, pour l’homme du peuple, de se rendre libre. Poesie sans pretention, facile, coulante, expression simple et naturelle d’un reveil prochain, tous ces chants, quoique sans nom d’auteur, n’en sont pas moins dignes d’un grand poete. Ce n’est que vers la fin du XVIII siecle que Ies deux Vacaresco, excites par le reveil naţional en Transylvanie, par Ies ecrits de Shinkai et de Shikinde-11a, de Petro Mayor, se livrent â la poesie et transmettent le gout de la litterature naţionale â Jean Vacaresco ti â Eliad. L’un grand seigneur, âcritpar golit, par vocation, et laisse dans la litterature quelques creations d’un esprit jeune et original qui resteront; l’autre, Eliad, en fait me-tier et marchandise; il est sans idees, sans tendance politi-que, sans gout litteraire; il vend la plume â quiconque le paie; et pour la premiere fois, la poesie roumane se voit traî-nee dans la boue. En possession d’un monopole d’impri-meur, Eliad ecrit pour occuper ses ouvriers; (il 6tait le seul homme vivant des lettres); infatigable â tenir une corres-pondance pour le placement de ses ecrits, il s’adresse â tou-tes Ies vanites, â toutes Ies passions, et finit par se faire des proneurs; alors il se monte 1’imagination et se croit lecrea-teur d’une langue nouvelle. II mutile, il rend incomprehen-sible et ridicule la langue roumane; il se figure avoir donne aux Roumans une litterature pour avoir fait quelques me-chantes traductions, et chose remarquable, quoique denue d’idees et de talent, il finit par acquerir une popularite im-mense2. L’influence de la presse, dans une societeainsi faite, * Un de nos jeunes poetes, M. Alecsandri, vient de rendre ce service a la Roumanie, en publiant une collection admirable de ballades populaires, recuiellies et corrigâes par lui (n.a.)1 372 prend des proportions que celle des autres pays de l’Eu-rope a perdues depuis longtemps. Les hommes de sens et de gout admireront toujours Alexandresco et Alecsandri, poe-tes tout â fait remarcables par la grandeur de leur pensee, par l’esprit et par le style, et qui ont donne une grande et veritable impulsion â la litterature naţionale. Alexandresco, independamment de plusieurs poesies •d’une grande eonception et qui resteront comme de beaux monuments dans la litterature roumane, crea la fable politique, et sous ce rapport on peut le comparer, sans presomption naţionale, au profond etspirituel M. Viennent, de 1'Academie Franşaise3. Alecsandri manie la ballade et la chanson populaire avec genie, et ses deux petits volu-mes: recueil d’anciennes poesies populaires, etonneront l’Europe s’ils viennent jamais â etre traduits*. Le theâtre Touman, empate dans des traductions de Yoltaire, de Racine4 et de Moliere, regut une veritable vie par les •ecrits d’Alecsandri, heureusement seconde par Millo, jeune homme d’un immense talent dramatique. Alecsandri ne peut manquer de rendre des grands Services aux moeurs et aux habitudes, ridendo castigat mores, il a le bon esprit, non de reformer, non de boulverser, mais de restaurer, de pol ir, d’ennoblir; on l’a compris; sa reputation grandit tous les jours, et l’affection des Roumans est acquise. II sera un jalon eternei dans la litterature roumane. La prose, toujours en retard chez les peuples qui se re-veillent ou qui commencent, se developpait plus lentement. Anciennement limitee dans des chroniques et des memoires savants, mais lourds et indigestes, rediges par des plumes transylvaines de Mayor, Shinkai, de Lauriano, trempees dans l’encre allemande, la prose acquit ici un eclat tout nou-veau sous la plume de Cogalnitiano d’abord et de Nicolas Balcesco ensuite. Ce dernier historien a une imagination vive, un coeur chaud, un styl pur et riche. II fut enleve trop jeune aux esperances de son pays. Les oeuvres qu’il a laissees suffisent â la gloire de son nom, mais elles augmentent les regrets de ses compatriotes qu i pensent â tout ce que ce jeune «crivain aurait pu donner â la litterature roumane, s’il eut fourni une plus longue carriere. * II vient de publier actuellement, â Paris, un volume de poesies moldaves, intit-ulees Doinaş (n.a.)h 373 Les tendances de la litterature roumane ont etejusqu’â present nationales, moderâes et genereuses. La po6sie d’A-lecsandri, de Bolintineano et d’Alexandresco a donne un nouveau lustre â la gloire comme â Pheroisme de nos prin-ces et de nos heros. La fable de Donici, le theâtre d’Alec-sandri et la satyre d’Alexandresco ont frappe sur la corrup-tion, le Grec et le parvenu. Dans l’dmigration, la tendance litteraire s’est efforcee de devenir revolutionnaire, mais ces sortes d’ecrits, peu en apport avec les esperances et les espirations des Roumans du parti sage et modere, n’ont pas eu d’echo dans le pays. La verve des ecrivains rouges s’est attiedie sensiblement. Les hommes qui lisent, dans les Principautes, detestent le pouvoir; ceux qui l’aiment ne lisent pas, ou bien s’en tiennent au roman-feuilleton. Un poete, Aristia, qui a dote la langue roumane d’une de plus remarquable traductions de L'Iliade d’Homere, a ete perdu dans Popinion pour avoir ecrit des stances epiques, eloge plat et de mauvais golit en l’honneur du prince Bibesco. Jean Campineano, le bo-yard le plus remarquable des Principautes, celui qui a le premier pris en main, il y a vingt ans, le drapeau naţional» fut djlaisse par Popinion des qu’il approcha du pouvoir et accepta la charge de ministre du prince Bibesco. Par contre» on oublie le mauvais passe d’un homme des qu’on le voit mecontent et frondeur.6 II ne faut pas en conclure que le peuple valaque soit ingouvernable et qu’ilait instinctive-ment le pouvoir en horreur. Non, cette disposition tient â ce que les gouvernements de ce paxs ont tout fait, jusqu’a ce jour,pour s’attirer la haine et lemeprisdeleursgouvernes. En 1848, il y avait dans les ecoles de France grand nom-bre de jeunes valaques, esprits genereux, intelligences vas-tes, tous animes du deşir de s’instruire, afin de pouvoir un jour se rendre utiles â leur pays, le servir et guerir ses pla-ies. Mais, dans une viile comme Paris, ou tant d’idees, tant de passions etaient en fermentation â cette epoque, abando-nnes, sans direction, sans aucune surveillance, ne sachant pas par eux-mâmes discerner l’ecole et le cours ou ils pou-vaient puiser l’instruction qui leur convenait, ces jeunes gens se bornaient â aller entendre des professeurs brillants et populaires. Trop ardents pour ne pas s’exalter jusqu’â 374 l’enthousiasme â la parole des Michelet et des Quinet, pas assez formes pour y gagner autre chose que l’admiration passionnee des idees revolutionnaire, ils faisaientleur lec-ture favorite des elucubrations de leurs professeurs, MM Louis Blanc et de Lamartine; ils ne parvenaient â entrer en relation qu’avec Ies agitateurs de la sociâte; ils etaient tous imbus des doctrines Ies plus dangereuses. Enfin, le 24 fevrier Ies a trouves comme Ies autres etrangers râvolu-tionnaires dans Paris, le fusil â la main derriere Ies barrica-des. Une fois la besogne terminee en France, ils ne pouva-ient pas moins faire que de courir insurger, eux aussi, leur pays! Eh! qui donc ne s’est pas laisse prendre au manifeste du gouvernement provisoire Or, nos jeunes etudiants ava-ient parle aux chefs de la revolution et touchâ la main de M. de Lamartine, de cet homme qui a tenu l’Europe enti-ere, rois et peuples, en haleine pendant trois mois. Ils em-portaient donc de la France des impressions â jamais inef-facables. Despre literatură şi despre tendinţele ei înlesnirea de a frecventa aproape toate şcolile Franţei, ca şi influenţa exercitată pretutindeni de limba şi literatura franceză atrăseseră la Paris, de trezieci de ani, un foarte mare număr de tineri români; de asemenea, din acest timp, toate imboldurile intelectuale şi morale ne-au venit din această parte. Dacă această generaţie a propovăduit idei sănătoase, trebuie să spunem de asemenea că filozofia secolului al XVIII-lea, filozofie de care ea a fost pătrunsă, a produs efecte rele. în Franţa, enciclopediştii, eliberîndu-1 pe om de vechi prejudecăţi, i-au inspirat instincte morale şi idei înalte; la noi, filozofia voltairiană, sfărîmînd legăturile religioase, n-a pus nimic în locul vechilor credinţe. Ea l-a înarmat pe român cu toate instrumentele dialecticii şi ale ironiei, a căror folosire nu era pentru el decît un pericol în plus. Neofiţii civilizaţiei au îmbrăţişat cu înflăcărare senzualismul. Totuşi, răspîndirea ideilor s-a făcut în mare parte prin legăturile sociale: căci guvernul a interzis înfiinţarea unei catedre de filozofie. Predată în mod sistematic, efectele 375 acestei ştiinţe ar fi fost cu totuJ altele. Ideile noi au fost seninele unei transformări sociale. Limba română, deşi lăsată în părăsire din vremea domniei fanarioţilor, atît de către oamenii de litere, cît şi de către societatea bună, nu pierduse nimic din puritatea şi din originalitatea ei. Poporul o păstrase neştirbită; vechile legende şi balade, capodopere de concepţie şi poezie, fuseseră uitate într-atît, încît trebuiau dezgropate întocmai ca monumentele antice*. De-a lungul acestor vremuri de oprimare şi umilinţă, n-a apărut decît un singur gen de poezie, o serie întreagă de cîntece populare, cîntece de haiduci. Nu aflăm aici elegii tînguitoare, ci strigătul cutezător, revărsarea de bucurie a unui om liber, ameninţarea, mînia şi sfidarea ţăranului care năzuieşte să-şi părăsească plugul, îndată ce frunza va putea să-l ascundă privirilor jandarmilor. Mănăstirea şi ceata de haiduci au fost, pentru omul din popor, singurele mijloace de a-şi obţine libertatea. Poezie fără pretenţii, uşoară, curgătoare, expresie simplă şi firească a unei deşteptări apropiate, toate aceste cîntece, deşi fără nume de autor, nu sînt mai puţin vrednice de un mare poet. Abia către sfîrşitul secolului al XVIII-lea, cei doi Văcăreşti, stimulaţi de deşteptarea naţională din Transilvania, de scrierile lui Şincai şi Ţichindeal, ale lui Petru Maior, s-au consacrat poeziei şi au transmis gustul literaturii naţionale lui Iancu Văcărescu şi lui Eliad. Unul, mare boier, scrie împins de gust, de vocaţie şi lasă în literatură cîteva creaţii caracterizate prin spirit tineresc şi originalitate, care vor rămîne; celălalt, Eliad, face din asta un meşteşug şi o marfă; este lipsit de idei, de tendinţă politică, de gust literar; îşi vinde pana oricui plăteşte; şi pentru prima dată poezia română se vede tîrîtă în noroi. In posesia unui monopol de tipograf, Eliad scrie pentru ca lucrătorii săi să nu stea degeaba; a fost singurul om ce-a trăit de pe urma literelor; neobosit în a întreţine o corespondenţă pentru a-şi plasa scrierile, se adresează tuturor vanităţilor, tuturor pasiunilor şi sfîrşeşte prin a-şi face lăudători; atunci imaginaţia i se aprinde şi se crede creatorul unei limbi noi. Schilodeşte limba română, o face de neînţeles şi ridiculă; pen- * Unul dintre tinerii noştri poeţi, d. Alecsandri, a făcut de curînd acest serviciu României, publicînd o culegere admirabilă de balade populare, adunate şi corectate de el (n.a.). 376 tru că a dat citeva traduceri proaste, îşi închipuie că a dăruit românilor o literatură şi, lucru remarcabil, deşi lipsit de idei şi de talent, sfîrşeşte prin a cîştiga o popularitate imensă. Influenţa presei, într-o societate astfel făcută, ia proporţii pe care aceea din alte ţări ale Europei le-a pierdut demult. Oamenii cu judecată şi gust îi vor admira întotdeauna pe Alexandrescu şi Alecsandri, poeţi cu totul remarcabili prin măreţia gîndirii lor, prin spirit şi stil, şi care au dat un mare şi adevărat imbold literaturii naţionale. în afară de mai multe poezii de o concepţie înaltă şi care vor rămîne în literatura română ca nişte monumente frumoase, Alexandrescu a creat fabula politică şi, în această privinţă, poate fi comparat, fără prezumpţie naţională, cu profundul şi spiritualul d. Viennet, de la Academia Franceză. Alecsandri mînuieşte cu geniu balada şi cîntecul popular, iar cele două volumaşe ale sale, culegere de vechi poezii populare, vor umple de uimire Europa, dacă vor ajunge vreodată să fie traduse*. Teatrul românesc, înecat în traduceri din Yoltaire, Racine, Moliere, a căpătat cu adevărat viaţă datorită scrierilor lui Alecsandri, secondat în chip fericit de Millo, tînăr înzestrat cu un imens talent dramatic. Alecsandri nu poate să nu reuşească a aduce mari servicii moravurilor şi obiceiurilor: ridendo, castigat mores, el are buna intenţie, nu de a reforma, de a răsturna, ci de a restaura, de a şlefui, de a înnobila; a fost înţeles; reputaţia sa a crescut zi de zi, şi-a cîştigat dragostea românilor. El va fi în literatura română un jalon etern. Proza, întotdeauna în întîrziere la popoarele care se trezesc sau care încep, s-a dezvoltat mai încet. întrecut limitată la cronici şi memorii savante, dar greoaie şi indigeste, redactate de penele transilvănene ale lui Maior, Şin-cai, Laurian, muiate în cerneala germană, proza a cîştigat aici o strălucire cu totul nouă sub pana lui Kogălniceanu mai întîi, apoi sub aceea a lui Nicolae Bălcescu. Acest istoric din urmă are o imaginaţie vie, o inimă caldă, un stil pur şi bogat. A fost răpit prea tînăr speranţelor ţării sale. Operele pe care le-a lăsat sînt îndestulătoare pentru gloria numelui său, dar ele sporesc regretele compatrioţilor săi * A publicat acum de curînd, la Paris, un volum de poezii moldovene, intitulate Doine (n.a.). 377 care se gîndesc la tot ceea ce acest tînăr scriitor ar fi putut să dea literaturii române, dacă ar fi făcut o carieră mai lungă. Tendinţele literaturii române au fost pînă în prezent naţionale, moderate şi generoase. Poezia lui Alecsandri, a lui Bolintineanu şi a lui Alexandrescu au dat o strălucire nouă gloriei, ca şi eroismului principilor şi eroilor noştri. Fabula lui Donici, teatrul lui Alecsandri şi satira lui Alexandrescu au lovit în corupţie, în grec şi în parvenit. In emigraţie, tendinţa literaturii s-a străduit să devină revoluţionară, dar aceste soiuri de scrieri, avînd o slabă legătură cu speranţele şi aspiraţiile românilor din partidul înţelept şi moderat, n-au avut ecou în ţară. Verva scriitorilor roşii s-a domolit în chip sensibil. In Principate, oamenii care citesc detestă puterea; cei care o iubesc nu citesc, sau rămîn la romanul foileton. Un poet, Aristia, care a înzestrat limba română cu una dintre cele mai remarcabile traduceri ale Iliadei de Homer, s-a compromis, deoarece a scris nişte stanţe epice, elogiu plat şi de Drost gust, în cinstea prinţului Bibescu. Ioan Cîmpi-neanu, boierul cel mai remarcabil din Principate, cel care, acum douăzeci de ani, a luat cel dintîi în mină drapelul naţional, şi-a pierdut orice trecere de îndată ce s-a apropiat de putere şi a primit sarcina de ministru al prinţului Bibescu. Dimpotrivă, trecutul pătat al unui om este uitat,îndată ce acesta se arată nemulţumit şi răzvrătit. Nu trebuie să se deducă de aici că poporul valah este de neguvernat şi urăşte instinctiv puterea. Nu, această înclinaţie ţine de faptul că guvernele acestei ţări au făcut totul, pînă astăzi, ca să-şi atragă ura şi dispreţul supuşilor lor. In 1848, în şcolile din Franţa se găseau un mare număr de tineri valahi, spirite generoase, inteligenţe vaste, însufleţiţi cu toţii de dorinţa de a se instrui, pentru a se putea face într-o zi utili ţării lor, pentru a o sluji şi pentru a-i vindeca rănile. Dar, într-un oraş ca Parisul, unde în această epocă fermentau atitea idei, atîtea pasiuni, părăsiţi, fără orientare, fără nici o supraveghere, neştiind să distingă ei înşişi şcoala şi cursul, unde ar fi putut să primească învăţătura care le convenea, aceşti tineri s-au mărginit să asculte profesori străluciţi şi populari. Prea înflăcăraţi ca să nu se exalte pînă la entuziasm la cuvîntul unor Micheletşi unor Quinet,nu îndestul deformaţi pentru 378 a-şi însuşi altceva decît admiraţia pasionată faţă de ideile' revoluţionare, ei şi-au făcut lectura preferată din elucubraţiile profesorilor lor, dd. Louis Blanc şi de Lamartine; n-au reuşit să intre în legătură decît cu agitatorii societăţii ; erau cu toţii pătrunşi de doctrinele cele mai periculoase. In sfîrşit, ziua de 24 februarie i-a găsit ca pe ceilalţi străini revoluţionari din Paris, cu arma în mînă înapoia baricadelor. O dată treaba terminată în Franţa, n-au putut face altceva decît să alerge ca să-şi răzvrătească, la rîndu-le, ţara lor! Ei! cine nu s-a lăsat captivat de manifestul guvernului provizoriu! Or, tinerii noştri studenţi stătuseră de vorbă cu căpeteniile revoluţiei şi atinseseră mina d. de Lamar-tine, a acestui bărbat care a ţinut cu respiraţia tăiată întreaga Europă, regi şi popoare. Ei au adus din Franţa impresii de neşters vreodată. RECENZIUNEA DRAMEI „LA PLEVNA“ A D-LUI G. SION D. Sion, mişcat de vitejia soldatului român şi de devotamentul femeilor noastre, a voit să facă o mică piesă de cir-cumstanţie; dară talentul cu care l-a dotat natura l-a condus a face una din cele mai frumoase flori ale literaturei noastre. Mica domniei-sale dramă intitulată: La Plema! ■conţine pagine pline de simţiri înalte, de idei generoase şi de descrieri adevărat poetice; drama d-sale poate rivaliza cu cele mai frumoase producţiuni de feliul acesta. într-un salon, aşternut cu mătase şi împodobit cu flori, sade la vorbă cu fiică-sa Elvira nobila şi bogata principesă Ana, o damă care desconsideră tot ce e românesc, dară în inima căria iubirea maternă este cu atît mai dezvoltată, cu cît prejudiţiele şi trufia naşterei sunt mai exagerate. Muma e foarte îngrijată de neliniştea ce observă în sufletul nobilei sale fiice şi totdeodată mîhnită de plecarea la armata de la Plevna a fiului său Şerban, carele, după părerea ei S-află în demisiune; avut destul era; N-avea nici o nevoie în oaste a intra; Dar dorul vitejiei deodată îl loveşte, Se ia cu toţi nebunii şi la război porneşte; dar dacă voia să meargă la bătălie, cel puţin să fi intrat în armata rusească! în vorbirea ei cu Elvira încetul cu încetul şi printr-o discuţiune în care combate iubirea de ţară .380 şi avîntul generos al gingaşii şi iubitoarei Eivire, viind’ vorba despre „Steaua României11, cucoana crede că fiul său: ...n-avea nevoie la dînsa să rîvnească: Cu numele lui singur putea s-o dobîndească. De drept putea să-i vină lui astfel de favori, Căei naşterea-i acordă şi titluri şi onori. Nu împărtăşeşte opiniunea Elvirei că: Ştiinţele, talentul, purtările frumoase, Laborile şi zelul spre fâpte generoase, Aceste fac azi lustru şi nume cunoscut; ci visează pentru fiica-sa un ginere care să se tragă, ca dînsa, din neamul Comnenilor şi al Porfiregeneţilor, pe cînd Elvira voieşte un soţ iubit: Dar soţ iubit nu poate să fie cel n-are Vreo poziţiune sau nume ilustrat. Din vorbă în vorbă, naiva şi gingaşa fată îi descopere, în versurile următoare, secretul inimei sale, amorul său pentru maiorul Preda, tovarăşul de arme al lui Şerban: E un june cu sufletul înălţat, Cu inima frumoasă, de lume lăudat, Distins în cunoştinţe; cu meritele-i rare, Un viitor ilustru el în armată are. Amic şi soţ de arme el e cu frate-meu. Nu sunt în stare-a-ţi spune cum mi-a venit amorul, Precum nu-ţi pot descrie acum ce este dorul. Cum mi-a venit amorul! O Doamne !-ntr-un minut! In prima clipă dulce cînd ochii-mi l-au văzut. De-a fost o zi fatală, sau zi de fericire, Tu poate să ştii, mamă, să faci deosebire. Dar despre el, mă crede, mult timp nici nu visa Că inima Elvirei de dînsul suspina. Şi mă-ntrebam adese de nu cad în păcate Şi dac-astfel de doruri putea a-mi fi iertate! Dar într-o zi amorul, cu lanţu-i fermecat, Pe unul şi pe altul deodată ne-au legat. De-atunci inima-mi zice că numai în iubire, în farmecul acesta, stă dulcea fericire. Cît el era pe-aice şi-l mai puteam vedea, 381 Vedeam în el viaţa şi fericirea mea; Treceau zilele mele ca visuri de plăcere, Şi în a mea beţie nici cugetam a cere Iertare de la tine, fiindcă eu credeam Că calea datoriei cu-aceasta nu pierdeam. Dar de cînd el lipseşte, lipseşte orice pace Din sufletul meu, mamă! şi nu ştiu ce m-oi face. In focul ce mă arde scăpare nu găsesc Decît la măiculiţa pe care o iubesc. în sînul tău doar, mamă, revărs a mea iubire, Şi dă-mi o mîngîiere măcar cu-a ta zîmbire. Lovită în credinţele sale, în nobleţea familiei, furoarea principesei nu mai are margini: ’N alte timpuri, nu numai te mustram, Dar chiar la mănăstire viaţa-ţi condamnam. Furoare, la care Elvira, al cărui gînd este plin de iubitul ei, răspunde, zburînd pe aripele iluziunilor celor frumoase: Ce lucruri minunate ieri noapte am visat! Părea că încetase războiul cu Turcia. 'O veselie mare domnea în România. O primăvară dulce vestea un an mănos; Concerte mîndre-n aer se auzeau voios, Părea că se întoarce de la război oştirea, Triumfătoare, mîndră, în toată strălucirea; întreaga capitală ieşise-a-ntîmpina Cu flori şi cu ghirlande armata ce intra Cu muzica în frunte cîntînd imnuri frumoase, Readucînd aminte de timpuri glorioase Şi aducînd trofee cum nu s-au mai văzut, Prizonieri şi tunuri, ce-n lupte au căzut! Ostaşii veneau mîndri, cu feţele pîrlite, Dar exprimînd mîndria de inimi oţelite. Iar în mulţimea mare de falnici cavaleri Se distingeau anume doi mîndri ofiţeri; Ghirlande din balcoane pre ei cădeau mai multe, Şi toţi păreau că vocea doresc să le asculte. Era scumpul meu frate, Şerban, copilul tău, Şi lîngă dînsul Preda, venind cu dorul meu. 382 In mijlocul acestui dialog intervine un alt personagiu, un tînăr gentilom, pretenţios şi mîndru, d.Leon, un fel de nepot pe care principesa l-ar voi de ginere. Familia ilustră, la curte primit bine, Frumos, fasionabil ................... El nu diferă în idei cu principesa Ana decît în privirea bisericei. D-lui Leon nu-i prea place a vizita locaşul cel sfînt. Apoi d-lui Leon nu-i place nimica românesc: Apoi limba română, ce vrei? este ceva Ge-n suflet şi-n ureche nu poate a-mi intra. Pun multă preferinţă pe limbele streine. Ziarele româneşti le are în oroare; le tratează de: ...............................Organe triviale De patime meschine, de intrigi sau cabale. Plăteşte-le, şi-ndată mii laude îţi dau. Sunt specule curate; nici o credinţă n-au. Apoi toţi păcătoşii ce nu ştiu măcar scrie li vezi că scot gazete şi strică la hîrtie. In credinţă şi în idei, el este antipodul Elvirei,care din contră iubeşte tot ce este românesc, chiar şi ziarele. Cucoana Ana, plecînd la biserică să invoace protecţi-unea cerului asupra capului fiului său, lasă pe Leon cu El-vira; între aceşti tineri se încinge o discuţiune de idei, în cursul căria tînăra fată nu ascunde că se află cu gîndul şi cu sufletul la Plevna, ceea ce face pe junele Leon a-i zice cu ironie: De-aş fi ştiut aceasta, mergeam şi eu la oaste, Cu toate că n-am poftă să capăt gloanţe-n coaste, Dar ca să-ţi fac plăcerea, mergeam ca să-ţi aduc, Măcar ca să poţi rîde, vreun başibuzuc. Atunci aveam, desigur, şi titluri către tine, Dacă-ntre eligibili m-ai fi pus şi pe mine. Pentru edificarea acestui pretendent, Elvira-i citeşte scrisoarea ce primeşte de la Preda: Sus pe dealurile Plevnei la Elvira mă gîndesc; Şi-al ei mîndru, dulce nume, cu dor mare îl şoptesc. 383 Duşmanul în apărare la redute sus s-aţine, Iar românul jos în vale la ochi puşca mereu ţine. Peste-o oră noi ne ducem să-l călcăm în cuibul său; Pină-atunci să spun Elvirei dorul sufletului meu. Datoria către ţară şi a armelor onoare, Aste două sentimente azi la toţi ne dau ardoare. Trebui s-arătăm Ia lume că românul ştie-a da Viaţa sa, cînd este vorba patria a-şi apăra. şi mai la vale: Am credinţa că în luptă sufletul se-arată mare, Precum inima se-nalţă l-ale dragostei altare, în tot locul, la tot pasul, două doruri eu nutresc: Patria s-o văd cu lauri şi pe-Elvira să iubesc. De-oi muri, pe a mea buză vor fi scrise două nume: România şi Elpira! ce-am iubit mai mult în lume. Plec în foc, adio dragă! roagă«-te Iui Dumnezeu Pentru gloria română neuitînd amorul meu. La citirea acestei epistole, o idee-i petrece gîndul, ideea că mirele ei poate să cadă în bătălie, şi îndată se hotărăşte a-şi vinde giuvaerurile ca să se ducă să formeze o ambulanţă, idee repede concepută şi mai repede executată. Mi-aş pune şi viaţa pe al patriei altar. Dar noi, fiinţe slabe, suntem nefericite; La lupte, la războaie, noi nu suntem primite! La zile de durere noi ţărei nu putem Să-i dăm decît aceea ce-n inimă avem! La ce să port dar scule de mare preţ pe mine, Cînd floarea ţărei este în rane şi suspine? închipuiţi-vă furoarea nobilei mume, cînd vine de la biserică şi găseşte pe fiica-sa cu crucea roşie pe piept! Mînia ei însă pierej cînd vede pe fiică-sa leşinată, la ştirea, dată de ziare, că Preda a căzut în lupta de la Gr ivita: Onoarea casei mele în fine a scăpat 1 Iubea, nesocotită! Va plînge, da-i va trece. Elvira, revenită din leşin, iată cum îşi formulează ho-tărîrea: La Plevna mă voi duce; mormîntul voi căta; Voi mort să-l strîng în braţe; şi ranele lui grele 384 Voi să le scald cu rîuri din lacrimele mele. Voi semăna o floare pe negrul său mormînt, O floare ce-i va spune eternul meu cuvînt: Elvira pentru Preda! o floare ce-i va cere Să creadă că eternă va fi a mea durere! Muma, înduioşată de durerea Elvirei şi asigurată acum că mîndria familiei este garantată în contra mezalianţei, se decide a întovărăşi pe nenorocita ei fiică la Crucea roşie: Dar maică-ta de tine nu se va despărţi. Durerea ta un echo în sînu-mi va găsi. Leon, înduioşat şi el, sau legănat de speranţa că va găsi un loc vacant în inima Elvirei, hotărăşte şi el să meargă la ambulanţă, cînd deodată intră Drăgan, bătrînul şi credinciosul servitor care întovărăşise pe Şerban; intră şi povesteşte bătălia, în care au căzut tînărul său stăpîn Şerban şi amicul său Preda. Iată cum Drăgan descrie vitejia armatei noastre: Diviziunea-a patra, din moldoveni compusă, Avu întîi onoarea a fi în luptă pusă; Ieşenii, vasluienii, au fost predestinaţi De soartă ca să fie de lume admiraţi; Ei cei întîi ca-n horă în foc se aruncară; Impetuoşi şi sprinteni, vulturi se arătară. Ga demni copii ai Romei, ca şi strămoşii lor. Aci narează moartea lui Preda, căzut în luptă: Cînd fu ca să s-apuce a Griviţei redută, Văzutu-s-a o luptă de minte necrezută: Atîta-nflăcărare domnea între ostaşi, Încît părea că munţii scădeau sub ai lor paşi; Cînd turcii preste dînşii mereu vărsau ghiulele Şi gloanţe repeţite şi ploaie de şrapnele, Voinicii noştri ageri, mereu înaintînd, Călcînd peste cadavre şi moartea înfruntînd, Săltînd din treaptă-n treaptă, pe scări anume duse, Ca fiarele turbate cînd la strimtori sunt puse... Şi mai Ia vale, urmînd, spune cum a căzut maiorul Preda: Falangele lor mîndre, ca spice secerate, Cădeau pe lîngă dînşii în sînge înecate; 335 25 — Ion Ghica, Opere, voi. III Iar ei alte companii cereau şi iar intrau In focul cel teribil şi-nvingători ieşeau. Dar in acea pleiadă de bravi, al căror nume Consolidează astăzi al patriei renume, Se distingea mai tare un scump amic al meu, Un fiu ales al Vrancei, un pui voinic de leu; Sub grindina de gloanţe, el se-arunca spre munte: In orice fel de luptă, oricînd, era în frunte; Chiar puşca soldăţească în mina apuca: De jos, sau de călare, pe duşmani ataca. Dar cînd culegea lauri oştirile române, Văzurăm leul mîndru că fără cap rămîne! Era maiorul Preda! era al oastei zmeu! Termină prin cuvintele ce ]-a însărcinat Şerban să ducă mamei sale: încalecă, Drăgane, cel mai bun cal al meu Şi mergi curînd la mama; să-i spui că fiul său Şi-a imitat străbunii; că-n lupta-n care piere, El simte-o fericire şi duce-o mîngîiere C-a ţărei sale-onoare, murind, el a lăsat. Eroica povestire a Iui Drăgan produce o revoluţiune in ideile lui Leon; el acum se duce să se scrie în oaste, iară nefericita Ana nu poate să reziste la lovitura ce s-a dat afec-ţiunei sale şi mintea-i zboară după sufletul gloriosului său fiu Şerban. Ieşită din minţi, ea îl vede viu, îl vede călare şi strigă cu exaltaţiune: Fugiţi! să-l văz ! El este ! El vine-n fuga mare! Ea îi întinde „Steaua României11, cheamă lăutarii să joace la nunta lui şi se stinge, cu sufletul zburînd în urma iubitului ei Şerban. 9 Astfel se încheie drama d-lui Sion, plină de cugetări patriotice, mari şi generoase, exprimate într-un limbagiu curat românesc, cu versuri armonioase. Această operă a d-lui Sion merită din toate punctele de vedere a fi premiată de on. Societate Academică. Raportor: ION GHICA „DRAMATICE" DE G. SION: „CANDIDAT ŞI DEPUTAT", COMEDIE ÎNTR-UN ACT ÎN VERSURI. „LA PLEVNA!“ DRAMĂ ÎNTR-UN ACT ÎN VERSURI - BUCUREŞTI, 1879 Ca ocaziunea concursului din 1878 am avut a vă relata despre opul colegului nostru Sion, intitulat La Plevna. Acelaşi autor, scoţînd în a doua ediţiune acea operă în anul expirat 1879, o însoţeşte cu o nouă bucată, o comedie intitulată Candidat şi deputat, care, jucată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, chiar înainte de a se tipări, a făcut o însemnată senzarţiune prin verva cu care este scrisă, prin limba şi stilul care o caracteriză. Autorul satirează, într-un mod plin de spirit, glumeţ şi în versuri bine cadenţate, vanitatea şi ambiţiunea femeilor, cari merg pînă a face dintr-un biet bărbat, fără destulă putere de caracter şi uşurel, un om ridicul, biciuieşte cu limbă de foc manoperele şi corupţiunea electorală care se practică prea adesea în ţările constituţionale. Comedia d-lui Sion este o scriere mai mult politică şi socială. Subiectul este foarte simplu şi personagele puţin numeroase. Cocoana Zinca, femeia d-lui Optimescu, doreşte din suflet să intre în lumea mare şi mai ales să fie invitată la palat, şi scara pe care caută să suie într-acel regim este deputăţia, să facă pe Optimescu deputat şi mai multe nu; întrebuinţează toate mijloacele, sacrifică economiile de bani; şi instrumentul de care voieşte să se serve este primarul Cimbru, om priceput, prea priceput, şi care primeşte misi- 387 25* unea ce-i dă cocoana Zinca şi punga cu galbeni, hotărît a le întrebuinţa pentru satisfacţiunea sa personală, inşelînd pe cocoana Zinca. Iată o uşoară schiţă despre credinţele dibaciului Cimbru asupra sistemului electoral: Fel de tel de influenţe îmbla printre delegaţi, Fiindcă şi sunt mulţime amatori de deputaţi. Aici este deschis cîmpul pentru speculaţiune; Specula e tolerată chiar de Constituţiune. Moraliştii pot să zică cum că faptu-i imoral; însă ce morală-ncape într-un tîrg electoral? Şi-apoi scrupul de morală care om astăzi mai are? Popa? pruncul? sau muierea? Omul mic, sau omul mare? Dar morala chiar ce este? Un sforăitor cuvint! Titirez, sau giruetă, ce se-nvîrte dupe vint! în politică, pe urmă, orice fraudă-i scuzată. De ce dar să nu profite mintea bună şi-ncercală? în alegeri, mai cu seamă, toţi se-ntrec a s-amăgi: Frauda, corupţiunea sunt la ordinea de zi. Chiar miniştrii, cari jură legile să execute, în alegeri îşi bat capul să le calce pe-nlrecute: Pe sub mînă, ba cu bîte, violenţe şi terori, Ba cu influinţi oculte, răsucesc pe-alegători. Totul e să reuşească, să se ţină la putere. Tocmai maxima aceasta şi morala mea o cere. Cind cei mari, fruntaşii ţârei, fac la ilegalităţi, Conrupînd spiritul public, călcînd legi şi libertăţi, Şi cu tot cinismul încă se mîndresc cu al lor nume, Şi nepedepsiţi aspiră a domni mereu pe lume; Apoi noi, plevuşcă ţărei, să fim mai conştiincioşi? Aida, de! ori avem spirit, ori trăim ca ticăloşi. O adevărată satiră vrednică de Boileau şi de Cantemir. Cocoana Zinca, mişcată de o durere patriotică pentru ţară, găseşte că are datorie să se lupte cu mijloacele de cari voieşte să se serve, ca să nu lase steaua României în pericol să se stingă şi pune în mîna lui Cimbru punga sa cu galbeni: Patria, nu e-ndoială, ştie pe aleşii săi; Dar se ştie că-ntre dînşii sunt şi buni, sunt şi mişei. Acei buni cată să lupte, ca pe cei mişei să-nvingă; Altfel steaua României e-n pericol să se stingă. 388 Dar conversaţiunea toată este o satiră de un adevărat merit şi nu pot trece fără a cita aci cîteva pasage din convorbirea vanitoasei cocoana Zinca cu înşelătorul Cimbru: Publica opiniune, care-o credeţi doamnă mare, E un titirez-sfirlează ce se pune în mişcare, Şi în dreapta şi în stînga, fără de convicţiuni. De vom şti să-i sucim fusul, apoi facem şi minuni. Şi colegiul ţărănimei ştiu de ce calibru este. De vrei să faci cu el treabă, trebui sau să-l tîrnuieşti, Sau să-i dai de cheltuială, sau cu vin să-l ameţeşti. Şi cînd omul intreprinde o idee aşa mare, Care poate să-i deschidă a măririlor cărare, Merită să cheltuiască. Ştiţi că domnii deputaţi Totdeauna în favoare, pururea consideraţi, Pot să-şi facă cariera; pot miniştri chiar s-ajungă; Ba, de au lipici la mînă, pot să-şi vază şi de pungă. în scena Vl-a, cocoana Zinca, fericită de perspectiva reuşitei planului său, exaltată de ingenioasa sa combina-ţiune, se revoltă în cugetările în contra nedreptăţei făcute sexului: Tirania asta oare mult are să prelungească? Cînd femeile cu mintea pe bărbaţii lor întrec, Pentru ce inferioare înaintea legii trec? Pînă cînd să ni se zică: poale lungi şi scurta minte? Adecă nu putem face decit copii şi plăcinte? Adecă nu ne-am pricepe şi noi ca să cirmuim? Apoi chiar ca deputate n-am şti legi să plămădim? Ori că noi nu ne-am pătrunde despre rău sau despre bine? Ori că n-am fi la-nălţimea secolului de lumine? Daţi-ne şi nouă drepturi, domnilor legislatori, Şi-ţi vedea de ne pricepem să vă legănăm pe flori. Şi p3 urmă se leagănă în speranţele sale, cînd Optimescu va fi deputat: Atunci să vedeţi pe Zinca! O caretă-nfricoşată, Vizitiul şi lacheul în livrea cu fir lucrată. 389 Toalete, nec plus mutra!... Pălării de la Paris Garnisite tot cu pene şi vrăbii de paradis. Am să pun să-mi facă părul de culoare stacojie, Să-mi pun alb, roşu şi murse; s-arăt jună şi hazlie. Apoi am să-mi torn o rochie de cumplită catifea, Cu o coadă lungă, lungă, de opt coţi, pre legea mea! Mobile, să vă ia ochii; patul meu tot în dantele; în tot locul, tot mătasă; pe Ia poale, tot bruxele. Nenorocitul Optimescu, un bătrîn slab de minte, ştie că nu e făcut pentru luptele politice, că aceasta îl apasă şi că rolul său în Cameră nu va fi alta decît de a dormita în fotoliu şi că are să rîdă lumea de dînsul, dar nu poate să scape de influenţa femeii lui şi este silit să înveţe pe dinafară, ca un copil, discursul cei l-a pregătit soţia sa pentru alegători mulţumindu-le de încredere: Domnilor alegători! Dumniavoastră sunteţi astăzi chiar ai ţărei salvatori. Cu alegerea aceasta aţi făcut un mare bine. Universul întreg astăzi vă salută pentru mine. Eu nu am alt a vă spune decît că: sunt încîntat. Şi mai pot să vă asigur: sunt prea bun de deputat. Eu ştiu tot ce e sub soare, şi in stele, şi în lună; Ştiu şi peştele cum doarme; ştiu ce este şi-n alună. Să vă fie dar de bine! şi vă foarte mulţumesc De mandatul care astăzi am onoare să primesc. Dar iată că intră Pesimescu, un vechi amic, un poet, om de bun-simţ şi cam înăsprit în contra uitării la care sunt daţi adesea oamenii cei mai meritoşi. Acesta îşi arată fericirea ce o gustă trăind un pătrar de secol la ţară, cu ccupa-ţiuni agricole. Cocoana Zinca se miră de pesimismul său şi va să-l convingă că e dator să vie în lumea mare, zicîndu-i: „să te lupţi şi să pui umăru la a ţărei îndreptare11. Pesimescu, la aceste consilii, se turbură şi întreabă: Ce-nţelegi prin lumea mare? Voieşti poate a vorbi Despre oamenii ce-noată în politica de zi? Despre cei ce-ameţesc lumea strigind la fraternitate îndemnaţi de interese, egoism sau vanitate? 390 Despre cei ce împart ţara în partizi şi coterii Şi se joacă cu-a ei soartă, ca c-o minge de copii? Despre cei ce din cabale şi-au făcut o meserie Şi, în setea de putere, sunt coprinşi de nebunie? Ar zice cineva că recunoaşte în Pesimescu pe autor, cu caracterul său moderat, pe care cocoana Zinca îl ia chiar cam în răspăr cu cuvintele următoare: Foarte rău îmi pare,-amice, de mizantropia ta. Te admir, dar ţi-o spun sincer: complimente nu-ţi voi face. După cit văd eu viaţa cîmpenească care-ţi place Ţi-a creat în minte-o lume cu altfel de armonii, Întocmită pentru îngeri, iar nu pentru oameni vii. Cum nu pot şi eu ca tine să trăiesc cu poezia! Sufletul meu este-o liră ce respiră armonia. Apropos! am o dorinţă; să văd în albumul meu Cîteva strofe de versuri scrise de condeiul tău. Pintre spicele de grîne, de ovăz sau de secară, Cred că încă cultivi floarea cea mai scumpă şi mai rară, Floarea mîndră-a poeziei. şi eonversaţiunea urmează cu frumoasele versuri: Şi speraţi ca să convingeţi cu programe publicate Capete fără principii şi materializate! Veniţi oare-acum din lună, de nu ştiţi că pe pămînt? Astăzi nime nu mai crede nici al zeilor cuvînt? O ce tristă rătăcire! dar cui aţi vorbi voi oare Despre nobile principii sau virtuţi mîntuitoare? Cind politica ajunge pîrghie de egoism, Poate omul să mai creadă într-un pur patriotism? Cei ce-a patriei iubire încă-n inime păstrează De simţirile lor astăzi a vorbi nu mai cutează. Cei ce prin lucrări de geniu patria şi-au ilustrat Nu sunt predilecţii zilei; alţii locul le-au luat. Şarlatani de meserie, cari au pe frunte pete, Pamfletari fără credinţe... Zinca (ătre Optimescu Vezi ti-am zis să faci pamflete. Dacă m-ascultai, acuma figurai în Monitor; Viu mi-ai fi şezut acasă, ca nemernic muritor. 391 Profesiunea de credinţă este un cap de operă. Cocoana ambiţioasă ţine cu încăpăţînare la visul său de aur; căci în deputăţia bărbatului său ea-şi vede o carieră de fericire. în fine le spune în secret că a pus la cale lucrurile prin bani. Apoi crede că şi profesia de credinţă ce a făcut-o va contribui la ceva. Aceasta este o satiră muşcătoare pentru deputaţii servili şi fără de credinţe, mai ales pentru acei ce pledează interesele private: Voi propune-a vi se da Tot ce v-ar interesa. Drumuri mari şi cărări late, Poduri şi drumuri ferate, Scaune episcopeşti, Clopote monastireşti, Mori de apă sfărâmate, Rîuri tot canalizate, Şi-altele ce nici gîndiţi Numai fericiţi să fiţi. Daţi-mi dară vot la urnă Ca să pot lua diurnă. Pesimescu susţine că alegerea colegiului este o minciună, de care n-ar trebui să se mîndrească şi pe care n-ar trebui să o solicite. Face caracteristica delegaţilor ce sunt tră-mişi la alegere: Voi trăiţi în capitală, Nu ştiţi ce e pe la ţară practica electorală. Un primar, ce e fireşte al prefectului agent, Şi iniţiat să fie în alegeri instrument, Bate toba să s-adune într-o zi la primărie Cetăţenii din comună pentru-această datorie. Cu greu mare se adună, aduşi cam cu vătăşei, Vreo zece, cincisprezece, amărîţi ca vai de ei, — Măi, alegeţi delegaţii, cari trebui să pornească Să aleagă deputatul pentru clasa ţărănească. — Vai de noi! răspund ţăranii. Nu puteţi să ne lăsaţi Să ne căutăm de treabă, cînd suntem aşa-mpilaţi? Uite! sfertul e aproape; sărăcia ne stă-n casă; Perceptorul ne înhaţă; ne ia cu nepusu în masă. Trebui să ne dăm la muncă ca să-agonisim ceva. 392 Timpul este banul nostru: ne rugăm a ni-1 lăsa. Sapa, plugul, secerişul, asta e viaţa noastră, A politicei tocmeală este pentru dumneavoastră. Apoi noi nu ştim nici carte, să scrim votul cum am vrea; Meargă altu, căci noi suntem tot pîrliţi de-aşa belea. — Nu se poate. Delegaţii este ordin să s-aleagă, Ca să facă deputatul care legile să dreagă. Uite, Stan, Dănilă, Neacşu, Piele-Lungâ, moş Dărvariu, Pot să meargă chiar cu mine. — Bine, domnule primariu! Iar la tactul prefecturei, cînd alegerea se face, Legea se executează liniştit şi-n bună pace. Aduşi astfel, delegaţii, scărpinîndu-se, se duc Şi depun bilete-n urnă scrise de cei ce-i conduc. Ales iese cel ce are a brevetului putere, Pre cînd nimeni nu cunoaşte ale intrigei mistere. Cu manopere de-aceste, dacă crezi că poţi să fii Deputat legal, amice, fă-te,-alege-t,e. Pesimescu descrie modul influenţei guvernamentale în alegeri. Cimbru este ales şi se întoarce de la alegeri vesel, dară cum să spuie cocoanei Zinchii festa ce i-a jucat, şi pregăteşte hapul cel amar prin prologul: Erau ordine secrete, şi chiar cu ameninţare, Delegaţii să nu aibă voie a se întruni, Nici să vadă candidaţii ce ar vrea a le vorbi, Ci la ora însemnată la prefectul să se adune Şi să meargă să voteze numele ce le va spune. Această carte este mai mult o satiră politică, deşi intriga este condusă cu măiestrie şi de un adevărat interes teatral. Şi dacă scrierile ce se prezintă la concurs trebuie să se distingă prin stil şi limbă, astfel ca să facă onoare literatu-rei, ea corespunde în modul cel mai satisfăcător acestei credinţe. In starea de tranziţiune în care ne aflăm, limba noastră, neavînd încă formele şi termenii săi bine determinaţi, se simte în tot minutul în scrierile noastre influenţa limbe-lor străine; pe de o parte tendinţa de a latiniza sau a fran-ciza, iar pe de alta aceea de a arhaiza face că foarte puţini scriitori ating gustul acela care ar fi de dorit să vedem în aticismul limbei noastre. 393 D-] Sion, căci d-lui este autorul operei ce vă prezint, ştie a se feri de un purism exagerat latinizator, lepădînd totodată barbarismii lepădaţi de filologi, adoptînd numai pe acele neologisme cari au prins rădăcină în limbă, şi astfel ne prezintă o limbă românească pe care o poate înţelege şi gusta poporul. De vom mai scruta apoi această limbă din punctul de vedere al stilului, nu cred că exagerez afirmînd că este de o corectitudine neîmputabilă, avem înaintea noastră o dialectică familiară, uşoară, promptă, care adeseaori ne face să uităm că ascultăm un poet; şi în adevăr, a face versuri atit de energice, cu expresiuni atît de naturale, fără solecismi, fără eliziuni licenţioase, fără silă în faţa rimei, fără amplificaţiuni de cuvinte inutile, fără a sacrifica regu-lele prozodiei, păstrînd totdeauna rima cea mai corectă, ritmul cel mai armonios este o lucrare de adevărată muncă, ce cu drept cuvînt şi cu adevărat curagiu poate veni într-un concurs literar. Asemenea calităţi răsar mai în fiecare frază, mai în fiecare rînd sau strofă din această carte; asemenea calităţi, unite cu originalitatea concepţiunii, prezintă publicului o operă care face onoare literaturei şi dramaturgiei române. Raportor: ION GHICA O /s SCRIERI LITERARE UN BAL LA CURTE ÎN 1827 Scrisoare către Vasile Alecsandri Brighton, 9 mai 1889 I în ziua de sfîntul Vasile al anului 1827, cerul dasupra oraşului Bucureşti se arăta roşu înfocat; zăpada albă, în care se răsfrîngea acea văpaie, scânteia ca milioane de steluţe de pietre scumpe presărate pe strade şi pe streşine. Prin mahalale, cît ţine de îa Sfinţii Voievozi din uliţa Tîrgoviş-tei, pînă în Batiste şi la Icoana, lumina ca ziua. Lumea alerga speriată, cu ochii pe cer. Unii credeau că ardea tîr-gul; alţii ziceau că era sînge, semn de răzmiriţă, spuind că tot aşa s-a arătat şi în anul cînd a izbucnit zavera; unii chiar arătau cu degetu o linie pe cer, asigurînd că vedeau într-însa forma unui iatagan turcesc, şi discutau cu alţi văzători cari susţineau că nu era iatagan ci mazdrac căză-cesc, semn că vin muscalii. Mulţimea se îndrepta spre Podu Mogoşoaiei, în partea de unde printre case şi printre pomi se zăreau flăcări şi scîntei cari ieşeau din curtea boierului Românit. Acolo se dedese foc la cîteva butoaie de zdrenţe şi de cîlţi muiate în păcură, vizitiii şi masalagiii a o sută de căleşti, butci şi sănii cari adusese cocoane şi boieri, înconjurau flacăra, stînd pe vine cu palmele întinse la dogoare, povestind întîmplări după vremea nemţilor cu coadă şi a lui Pro-zorovski, pe cînd muierile goneau pe turci cu cobiliţile, şi din timpul băşicii lui Caragea, cînd plecase ovreii la secere şi s-a întors îndărăt speriaţi de pisica care a căzut din balon1. 397 in mijlocul unui grup, Stan, vestitul vizitiu al lui Iancu Raliţei Muruzoaiei, care, pe prinsoare de o vadră de vin, trecea in fuga mare cu caleaşca cu patru armăsari printre doi pari înfipţi în pămînt pe măsura osiilor, cumpărase o bucată de jaalviţă care se legăna atîrnată cu sfoară de o crangă de eopaciu, iar ţiganii masalagii se aţineau cu gura căscată la dînsa, bizuindu-se s-o prinză cu dinţii; de cîte ori scăpa halviţa, le cînta în cor, imitînd sunetul clopotelor, pe: Tălălane, bălălane, N-o lăsa, măi ţigane. într-un alt grup, vizitii unguri băteau slănina şi, cînd vreunul apuca de muşca dintr-însa, apoi compania juca cîntînd pe: Sub potcoava cizmei mele Şade dracu şi-o muiere. Rîsetele şi cîntecile veseliei companiei s-auzeau pînâ sus în casă la boieri. II în seara aceea Grigorie vodă Ghica da bal mare boierilor şi împrumutase casele lui Românit, căci casa lui arsese, şi palatul ce plănuise d-abia era rădicat de roşu2. Domnia se mutase în casa banului Costachi Ghica (generalul)3. Vodă era vesel ca niciodată; zilele posomorite se credeau trecute, părea că temerile şi îngrijirile fioroase părăsise malurile turburate şi sîngerate ale Dîmboviţei şi ale Dunărei. Acum viitorul îi surîdea vesel şi luminos. Murahasii* Seid-Mehmed-Nuni efendi şi Seid-Ibrahim-Ifet efendi se întorsese de la Akkerman, unde încheiese în ziua de 25 septembre (7 octobre) anul 1826 cu plenipoten-ţii ruşi, corniţele Woronotzov şi Alexandru Ribeaupierre Convenţia explicativă a Tractatului din Bucureşti de la 1812. Ribeaupierre trecuse elciu la Constantinopol şi neînţelegerile ce de şase ani existau între Poartă şi Rusia se credeau stinse cu desăvîrşire. Minciaki, numit consul rusesc, se aş- * Plenipotenţii (n.a.). 398 tepta în Bucureşti. La Ţarigrad, pace şi linişte. Sultanu Mahmud isprăvise cu ienicerii şi începuse a avea armată de nizami. Nu s-auzea nici de cîrjalii, nici de vreun Pas-vantoglu.4 Din zi de dimineaţă, în prezenţa boierilor adunaţi la curte ca să salute pe domn de Anul Nou, părintele Efrosin Poteca, dascălul cel mare din Sfîntu Sava, cu trei din băieţii cei mai silitori din şcoala românească, sorcovise pe mă-ria-sa cu un engomion plin de povestiri măreţe şi glorioase, împănate cu citaţiuni latineşti din Ovid şi din Tacit. La prînz toate răvaşele din plăcintă îi ieşise tot în bine: „Veselie41, „Dar mare“, „Viaţă îndelungată44, „Biruinţă asupra protivnicilor44, şi cîte şi mai cîte tot bune. Boierii i se arătau cu iubire şi cu supunere, lumea toată îndestulată, pînea trei parale ocaua şi vinu zece parale vadra; opinca şi tîrgurile mulţumite şi vesele5. Boierii pribegi din Braşov şi din Sibiu, cari săbizuise pe sprijinul consulului Pini, ca să răstoarne pe domn, fuseseră siliţi să i se închine cu supunere, ca să se poată întoarce în ţară6; şi acum era sigur că la anul 1829, cînd i se împlinea termenul de şapte ani de domnie, boierii era să-l aleagă tot pe dînsul (lineatul al 4-lea din actul separat al nouei convenţiuni, relativ la Principate, permitea să se realeagă acelaşi domn) şi se gătea pe o a doua perioadă septenală de la 1826 pînă la 1836. Intîmplările însă şi împăraţii au întors lucrurile altfel. III Pe cît jos în curte, în mijlocu gerului şi împrejuru focului petrecerea şi veselia era mare, cu atît bietele slugi, încărcate cu tatărcile şi işlicele boierilor, cu salopurile şi malotelele cocoanelor, stau înghesuiţi sub scară unul peste altulj unde respirau un aer stricat, încărcat de duhoare; dacă trei sau patru dintre ei izbuteau, dînd din coate şi din şolduri, a-şi face niţel loc într-un colţ, apoi scoteau din brîu cîte o pereche de cărţi soioase şi începeau a trage un „ce cei?“ 399 sau un „uite popa, nu e popa!’1’; iar dacă cerul se lărgea ceva mai mult, atunci încolăceau cureua şi spălau pe ageamii de parale, şi să fi auzit cruci şi luminări7. Cînd vreun boier îşi chema servitorul, chinu şi gălăgia era mare; lupta bietul om de-i ieşea sufletul pînă să descleşta şi ieşea huiduit şi chiuit cu fel de fel de batjocuri de ceilalţi feciori. IV Casa lui Românit fusese concepută şi ieşită din temelii de Faca (Phacca sau cpayi) care murind fără a apuca s-o isprăvească, epitropia copiilor a vîndut-o boierului Românit, un grec îmbogăţit, Domnul ştie cum. Aceasta a isprăvit-o şi a împodobit-o cu cel mai mare lux: pereţii odăilor toţi cu mermer (stuc), imitînd marmurile cele mai rare şi mai frumoase, tavanurile de o bogăţie rară şi de bun-gust, lucrate în relief de meşterii cei mai buni aduşi din Ţarigrad. Unul dintr-acele tavanuri îmi pare că mai există şi astăzi în cabinetul ministrului de finanţe8. Odăile toate aşternute iarna cu covoare scumpe de Uşak şi de Agem, iar vara cu rogoji fine de Indii; macaturile şi perdelele de mătăsărie groasă de Damasc şi de Alep. Scaunele şi canapelele toate de lemn de mahon şi de abanos încrustate cu sidefuri şi cu figuri de bronz poleit, îmbrăcate cu piele de Cordova. în toate odăile, policandre atîrnate de tavanuri cu girandole între uşi şi ferestre, toate de cristal de Veneţia, tăiate cu dia-manturi, în care se oglindeau seara aceea mii de luminări de spermanţet şi dau casei un aspect încîntător. Boieru Românit, murind flăcău bătrîn, averea lui cu case eu tot a trecut la trei surori bătrîne ca şi dinsul, fete mari. Astăzi acea casă a devenit, prin cumpărare, proprietatea statului care a instalat într-însa ministerul de finanţe. V în sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brîu, şedea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat de perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte şi cu mînile încleştate la ceafă. 400 Pe marginea patului, la dreapta şi la stînga şedeau cele şase beizadele şir. Întîi: beizadea Costachi, de curînd întors de la Ţarigrad, pe care glumeţii îl poreclise beizadea tinghirică sau tingirică, de cînd răpise pe frumoasa Dudu Hanouni, fata bancherului armean Tinghir, nume care îi venea de la oraşul Tanger din Maroc. După dînsul urma beizadea Iorgu, fiul favorit al domnitorului, cu şal turcesc la cap, apoi veneau beizadelele cele mai tinere, Scarlat, Grigo-rie, Panaiot şi Mitică, raşi la frunte, la tîmple şi la ceafă, purtînd pe creştetu capului un mititel fes roşu cu fundă de mătase albastră. D-aci încolo, una lîngă alta şedeau cocoana Profiriţa, sora lui vodă, nepoatele Sultana Zefharina, Mariţa Furtu-noaiacu fiica sa Anica şi cîteva cocoane mari de protipendadă. VI Pe o galerie improvizată dasupra uşei de intrare două muzici şi un tacîm de lăutari alternau ariile lor de joc şi de lume: muzica de la Goleşti cu muzica clucerului Alecu Ni-colescu de la Goleşti cu muzica clucerului Alecu Nicolescu de la Rîmnic9 şi cu tarafu lui Dumitrache Lăutaru. Dinicu Golescu, boier iubitor de progres, după ce înfiinţase sub direcţia distinsului profesor şi patriot Florian Aaron o bună şcoală românească la moşia sayflin judeţul Muscel, adusese de la Sibiu şi un dascăl de muzică, căruia încredinţase instrucţiunea instrumentală a (doisprezece ţigănaşi, din cari acel maestru formase: doi scripcari, doi flautişti, doi clarinete, un oboist, un fluieraş, doi trîmbiţaşi, un toboşar şi un ţimbalist, 401 26 pe cari îi învăţase cîteva arii, precum: valsul O du lieber Augustin*, cîntecul popular Was macht der Herr Papa**, maestosul himn austriac, o căzăcească şi cîteva ceardaşuri. Muzica lui Nicolescu fusese organizată de celebrul maestru de graţii Cocoratu. Banda aceasta se compunea de şase ţigani robi ai clucerului Alecu, cari cîntau din cincisprezece instrumente şi anume: Trei ghit-arişti, aceştia pe cînd operau cu degetele asupra coardelor instrumentelor atîrnate de gît, prin mişcarea capului la dreapta şi la stînga suflau şi într-un muscal sau nai înfipt în cravată la înălţimea buzelor. Un mandolinist, care şi acesta, deosebit de dulcele său instrument, sufla şi el printr-o dispoziţiune identică în fluieru lui Pan. Un suflător de pirostii care ca şi ceilalţi cînta şi el din fluieru lui Pan. r Al şaselea artist, cel mai încărcat din toţi, avea legat de un genuche o tobă şi/de celălalt un ţimbal, la piept un fluier de Pan, ca şi ceilalţi tovarăşi, şi pe cap o căciulă de metal cu zorzoane şi c/opoţei cari făceau mare sunet cînd scutura din cap pe la soroace. Aceşti artişti esecutau aria din Tancred: Di tanti palpiţi, pe care spirtosul şi glumeţul nostru poet Iancu Văcărescu le traducea unei cocoane prin cuvintele: „dă tatii palme şi mamii pumni“. Banda aceasta mai avea în repertoriul său aria Stella confidente, Son tre giorni cheNina şi Marşul lui Napoleon. Cocoratu, pînă a nu fi eclipsat de profesorul Duport, fiul celebrului baletist de la Opera cea mare din Paris, a apucat d-a format mai mulţi elevi demni de talentul său, tineri, feciori de boieri, cari, pe strade, în saloane ca şi la bal, nu au lipsit niciodată de a se ţine în a treia poziţiune, nici de a face cele trei reverenţe prescrise de artă, chiar de ar fi fost în camera cea mai strîmtă, a sta cu corpul şi cu braţele încovoiate graţios şi cu buzele pungă ţuguiete. Unul a purtat chiar pînă a murit titlul meritat de Maître de grâce***. Cît pentru lăutarii noştri, ei nu aveau parte decît cam pe la spartu balului, cînd boierii începeau a prinde la chef * O iubite Augustin. ** Ce face tata? *** Maestru de graţie. 402 şi le venea poftă de vreo horă, ori de brîu, sau de cintec de lume ca: Ai, Ileano, la poiană Să culegem buruiană sau: Ah! Nuriţo, cale bună, Dar te rog nu mă uita. VII Cînd era să înceapă danţul, boierii cei tineri îşi lepădau giubelele şi papucii, rămîneau numai în meşi şi alergau de luat fetele şi cucoanele la joc, la poloneză, la parolă, la vals şi la „ecossaise“. Nu îndrăznea fiecine să se adreseze la rudele de aproape ale lui vodă; fiecare avea pe jucătorul ei favorit. Fata lui Furtună juca numai cu beizadea Iorgu, fata Muruzoaiei numai cu Scarlat Bărcănescu. Dănţuitoarele cele mai întrepide erau Mariţa Ochioasa, fata lui Nae Golescu, Năstăsica lui Grigorie Filipescu, văduva Catinca Slătineanu (Petaluda), ZincaFarfaroaica, nevasta lui Dinicu Golescu. Cucoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban de tulpan, zăbranic sau marabu meşteşugit adus cu coadele cu panglice şi urmuz împănate cu stele şi fulii de diamant, rochie de mătăsărie, marţelin sau paplină fără cute, mîneci cu bufanturi, ciupag scurt pe moda Imperiului. Fetele, cu capul gol, cu panglici şi cu flori, rochie garnisită pe poale cu fionguri de panglice şi de stofă. Cucoanele mai în vîrstă mai păstrau încă fesul alb, legate cu testemel cu bibiluri, paftale de aur cu pietre scumpe şi cu şal pe spate. între sculele celebre se cunoştea scorpia sau dragonul Suţulesii, fata lui Racoviţă Gîndac de la Colţea, ghearele de leu ale Catin-chi Filipeschi (Bălşeni) şi şirele de mărgăritar cu diaman-turi ale Brîncovencei. într-o odaie care da în sala de bal era întinsă o masă mare cît ţinea odaia, plină cu tot felul de zaharicale şi cofeturi, castane fierte în zahăr, lisă de chitră, praline, acadele, cofeturi cu răvaşe franţuzeşti şi caramele cu ples- 403 26» nitori, servite mosafirilor de vestitul becier Antonachi Borelli, ajutat de copiii lui mari şi mici şi de Momolo10. Bufetul era toată seara asediat, mereu plin şi mereu gol ca butea Danaidelor, de la care cucoanele şi boierii, după ce mîncau cu prisos, apoi mai luau şi în basmale ca să ducă copiilor acasă. Pîn colţurile odăiei, cîteva mescioare la cari se servea boierilor ponciuri. In sala cea mare servitorii cu tavele ofereau limonadă şi orgeadă, începînd totdeauna de la mijlocul sofalei. Gînd începuseră danţatorii a se înfierbînta, vodă s-a sculat, a salutat în dreapta şi în stînga şi a pornit spre uşa ieşirei, precedat de baş-ciohodar, urmat de beizadelele cele mai mici, de Ioniţă Voinescu, de cămăraşu cel mare şi de cîţiva edeclii. VIII Pe la unsprezece ceasuri, îmbulzeala era mare la scară, toţi şi toate îşi căutau blanele, îşi strigau feciorii şi trăsurile, înaintînd la scară fiecare cu masalagiul său după rang. Stradele se luminau în toate direcţiunile şi, pe cînd începuse cocoşii a cînta de miezul nopţii, oraşul Bucureşti reintra în tăcerea şi în întunericul său de toate serile. ION GHICA CONVORBIRI ECONOMICE Cătră domnul Vasile Alecsandri DOUĂ CĂLĂTORII ÎN VIS I Hastings, 1889 Scumpe amice, Se crede că visurile purced mai adesea de la deşteptarea inconştientă a memoriei, sau de la acţiuni pur fizice interne sau externe, exersate asupra funcţiunilor corpului şi asupra simţurilor. Omul preocupat de o idee, sau de un eveniment care i-a frămîntat mintea, acea suvenire deşteptîndu-i-se în somn, poate visa despre ceea ce l-a preocupat şi, prin afiliaţiuni trecînd de la o idee la alta, poate cuprinde în visul său chiar evenimente care nu au raport direct cu ideea primă, dar la care ajunge printr-un şir de reminiscenţe lănţuite una de alta. Se poate asemenea că schimbarea de temperatură, un zgomot din afară, sau o pişcătură de insectă să provoace în memoria adormitului simţuri de ger, de viscol, de gîl-ceavă, de durere. Oricum şi oricare ar fi cauzele care provoacă visurile, nu este mai puţin adevărat că ele sunt rezultatul unei funcţionări anormale a organelor constitutive ale vieţei, organe pe care marele fiziolog Claude Bernard le deosebeşte în pur fiziologice, precum sunt pulsaţiunile inimei, suflarea plă-mînilor,circulaţiunea sîngelui etc., şi în metafizice, precum memoria, imaginaţiunea, raţiunea şi în genere toate operaţiunile spiritului şi ale simţurilor. Cele dintîi în stare normală a corpului, în starea de sănătate, funcţionează necontenit zi şi noapte, fie omul deştept, fie el adormit. Acestea n-au trebuinţă de repaos, şi 405 alterarea regularităţei funcţionarei lor dovedeşte boală, iar încetarea lor este chiar încetarea vieţii. Celelalte, pe care marele învăţat le numeşte organe nobile, au trebuinţă de odihnă, şi în timpul somnului ele stau într-o nelucrare completă, iar funcţionarea sau deşteptarea lor inconştientă denotă o stare anormală a condiţiunilor vie-ţei, o stare morbidă. Sunt şi astăzi mulţi cari cred în visuri şi cari, pătrunşi de ideea că ele ar fi în legătură cu evenimentele viitoare, caută a le da un înţeles misterios, a le explica şi a le interpreta. Cei vechi le atribuia o putere divinătoare. Regi şi împăraţi aveau chiar onirocriţii şi ipnotiştii lor oficiali- In vis, spiritul nu are trebuinţă de durata timpului. Evenimentele se desfăşură înaintea adormitului cu repeziciunea gîndului, aşa că într-un timp infinit de mic poate trece peste întîmplări a căror durată a ţinut zile, luni şi ani, aşa că, în vis, timpul devine un element pe care somnul îl suprimă şi spiritul se află într-o condiţiune care îi permite de a se desface de dînsul; de aci naşte întrebarea dacă apropierea unui eveniment nu se poate arăta în somn precum se arată şi un eveniment trecut, căci la pragul prezentului neexistînd nici dincolo, nici dincoaci, deoarece el nu exista în starea de visare, apoi intr-acea condiţiune nu poate exista nici trecut, nici prezent, nici viitor1. II Acum vro trei luni, cînd mă aflam la Ventnor in insula Wight, invitat fiind la prînz la moşia unui amic la Black-gang, lingă puntea St. Catherine, unde se află cel mai puternic far electric din lume, am primit acea invitare cu atît mai bucuros că micul castel al amicului meu se bucură de reputaţiunea de a poseda vederea cea mai pitorească, cea mai măreaţă şi mai sălbatică din toată Englitera, atît privind spre mare, precum şi în sus spre faleză deasupra cataractei. Roval Marine Hotel, unde locuiam, era numai la vreo cinci mile depărtare de locul unde fusesem invitat; şi, obicinuit, cum eram, a găsi chiar la poarta otelului trăsuri la orice oră din zi şi din noapte, nu luasem nici o dispozi- 406 ţiune de a mă asigura de o birjă. Îmi scăpase cu totul din vedere că era luni după Paşti, zi de Bank-holyday, una din cele patru sărbători de preste an, instituite de parlamentul englez pentru odihna şi petrecerea impiegaţilor de la contoare şi prăvălii, zile care nu sunt consacrate, ca dumine-cele, bisericei şi citirei cărţilor sfinte şi în care muzeele, galeriile de artă, grădinele şi palatele sunt deschise publicului. Intr-acele zile trăsurile sunt toate prinse de mai na-inte. Neputînd a găsi mijloc a mă transporta pe uscat la locul unde eram aşteptat, am recurs la o barcă; dar nu făcusem două mile, cînd se ridică de la apus un vînticel ieşit de după dealul de dindosul castelului Steephill, vînt care devenea din ce în ce mai împotrivitor şi mai ameninţător, încît vîslaşul îmi declară că nu mai putea lupta ca valurile care începură a se sparge peste barca noastră. Pre acolo coasta este plină de stînci căzute în mare din mîncăturele dealului şi nu puteam aborda nicăieri. Ne ţineam la larg şi aşteptam din moment în moment să fim înghiţiţi de mare, şi ne-ar fi înghiţit, desigur, dacă, din norocire, o corabie, care fugea ca o nălucă spre răsărit cu toate pînzele deschise, nu ne arunca o amară să ne remorcheze îndărăt spre locul de unde plecasem. Petrecusem patru ore lungi în luptă cu o mare înfuriată. Cînd m-am întors la hotel, era trecut de miezul nopţii; udat şi răcit, am adormit rememorînd minut cu minut peripeţiile şi emoţiunile ce simţisem. Cînd m-am deşteptat peste noapte, eram dintr-un vis în care îmi părea că petrecusem ani. III Se făcea că, îmbarcat pe o corabie care făcea le tour du monde*, fusesem aruncat pe o stîncă, de unde izbutisem a aborda într-o ţară veselă şi înflorită. Oriîncotro mă întoarcem, cîmpii roditoare, munţi înalţi acoperiţi cu păduri bogate în tot felul de soiuri de copaci, ape limpezi, curgătoare şi plutitoare, coborînd de la munţi * Ocolul lumii. 407 spre un rîu mare, încongiură clmpia verde udată şi irigată de la Dumnezeu sfîntul. Un lucru însă mă mira: nu puteam înţelege cum într-un pămînt aşa de bine înzestrat de natură productele, atît cele vegetale, cît şi cele animale, erau de calitate mai inferioară decît tot ce văzusem în alte ţări; bobul griului slab, pălit şi uşor la cîntar, spicul mic şi plin de mălură; porumbul mare la bob şi rar pe cocean; rapiţa mîncată de viermi; oile mici şi cu lină aspră bîrsană; boi şi cai mici şi jugăniţi, soiurile cele mai inferioare. In locul unde pusesem piciorul pe pămînt, au alergat îndată oameni mulţime, întrecîndu-se care mai de care să ne dea ajutor şi să ne dovedească simpatia lor, să ne dea toate înlesnirile ca să ne ducem bagajele la loc sigur; mă felicitam împreună cu tovarăşii mei de nenorocire că nimerisem într-o ţară atît de ospătoasă şi de voioasă; dar abia apucasem să desbarcăm şi ne văzurăm înconjuraţi de nişte oameni cu şepci cu cocardă. Unul din ei se apropie de mine, zicîndu-mi în mod poruncitor: — Ai, ce stai? Deschide-ţi lada! Şi începu a răscoli prin rufe; dînd de cămăşi, se puse a le număra. Una, două, trei... zece, unsprezece şi cu una pe d-ta douăsprezece, cîte zece franci, o sută douăzeci, sau şaizeci de franci de plată vamală. — Dar cum se poate, domnule, îi observai eu, le-am cumpărat cîte şapte franci şi sunt doi ani de cînd le port. — Ia nu mai dărdăi, mă rog, plăteşte şi taci! Iar dacă nu, uite cuptorul colo, du-te de le arde; căci nimica exotic nu poate intra în ducatul nostru, fără a plăti, conform tarifului autonom şi convenţional2. Apoi urmă cercetarea, scoţînd fracul şi gileta, zicînd: — Costumul de bal două sute, adică o sută de vamă; două perii, un pieptene şi un săpun, doisprezece franci, şase franci de plată; surtucul, paltonul şi celelalte haine o sută şaizeci, optzeci vamă; ceasornicul cu lanţul trei sute franci, o sută cincizeci vamă — total trei sute nouăzeci şi şase! Plăteşte şi te du! Ce să fac? Am plătit, că nu poţi sta la vorbă cu acei oameni; am plătit şi am plecat în oraş într-o birjă soioasă, cu un vizitiu îmbrăcat ca un cerşetor, cu doi jărpani de cai, de îţi era mai mare mila de bietele dobitoace, bice ce mînca; de abia ne-a tîrît pînă la Grand Hotel, unde mi 408 s-a dat o cameră pe galerie, pe care d-abia am putut-o obţine cu cincisprezece franci pe zi. După ce m-am stabilit acolo am intrat în sala de mîn-care, unde am luat o supă de ierburi, o cotletă cu garnitură de legume, niţel caşcaval şi o jumătate de sticlă de vin. La socoteală, mă aşteptam la doi sau la trei franci cel mult, cînd mă pomenii cu o notă de doisprezece franci. La observările mele, chelnerul îmi răspunse că juliena şi mazărea erau aduse în cutii de tinichea tocmai de la Paris, că untul venea din Holanda, caşcavalul din Sviţera şi vinul de la Mâcon. M-am mirat cum, într-o ţară unde vegetaţiunea era atît de bogată, aveau recurs la Paris, la Holanda şi la Sviţera, pentru obiecte de ale mîncărei atît de lesne de obţinut în pămîntul lor. Prin oraş, o aparenţă de sărăcie care te lua de ochi, stradele rău pavate, pline de noroi şi de necurăţenie, casele prost zidite şi neîngrijite, şi trecătorii ce întîlneam prost îmbrăcaţi şi rău încălţaţi. Avînd trebuinţă de o jachetă, am intrat într-o prăvălie, unde găsind una care îmi convenea, neguţătorul mi-a cerut o sută de franci. Spuindu-i eu că în anul trecut cumpărasem la Viena una asemenea cu şaizeci de franci, el mi-a răspuns: — Şi eu, domnule, tot de la Viena am adus-o. Am plătit-o loco cincizeci şi cinci franci, dar dacă la acea sumă voi adăoga treizeci şi trei franci vamă şi doisprezece franci transportul, chirie, dobînzi şi mărunte cheltuieli — vîn-zînd-o dumitale cu o sută de franci, vezi că nu ciştig mai nimic. După aceste esplicaţiuni ale negustorului, am ieşit din prăvălie, hotărîndu-mă a purta, cum oi putea, jacheta mea cea veche, deşi cam ruptă şi cam soioasă. Din udătura ce suferisem, se făcea că m-apucaseo durere de mijloc şi că intram într-o spiţerie, cerînd o coală de hîr-tie chimică („papier Fayard“), cerere la care farmacistul îmi răspunde: — Nu avem voie, domnule, să ţinem doftorii streine, ci numai naţionale; dar dacă vrei, pentru durere de şale am un plastru naţional, fabricat de mine, mult mai bun decît „Fayard“. — Iţi mulţumesc, domnule, dar eu sunt obicinuit cu acea liîrtie care mi-a alinat de multe ori durerea, şi zicînd 409 aceste cuvinte mă îndreptam spre uşă. Atunci un băiat, apropiindu-se de patron, îi zise cîteva cuvinte la ureche, în urma cărora spiţerul îmi face semn să mă întorc, zicîn-du-mi: — Îmi adusei aminte că din anui trecut, adică dinaintea prohibiţiunei doctoriilor aduse gata din străinătate, mi-a rămas un sul de „Fayard“, ţi-1 dau, dar cu condiţiunea să nu spui Ia nimeni de unde l-ai luat. Dacă îl vrei... zece franci! M-am grăbit a-i primi condiţiunea şi a-1 plăti cu preţ de zece ori mai mare decît la Paris. în oraş, pe ici, pe colea, cîteva băcănii, prăvălii de modă şi de galanterii de gust prost. Magazine de haine gata şi de pălării, toate pline de marfă streină, pînă şi albiturile toate aduse cusute gata de la Paris şi de la Viena. La tot pasul, contoare de zarafi şi de cămătari; prăvăliaşi, mai toţi streini şi ovrei; încolo: cafenele, cîrciumi şi cofetării mulţime. Pe strade, mulţime de băieţi alergînd cu noutăţile zilei la subţioară, strigînd: — Retrogradul progresist! Autoritarul liberal! Cosmopolitul patriot/* etc. In ţările unde s-a adoptat sistemul parlamentar există în general două partide, unul care voieşte să conserve ceea ce există, sau chiar să restabilească ceea ce a fost, şi altul care caută să reformeze şi să îmbunătăţească. Sub acţiunea combinată a spiritului de conservaţie şi a spiritului de reforme, societatea înaintează, liniştit şi fără zguduire. De la liberul joc al acestor partide rezultă mersul societăţii, condusă de oamenii cei mai ispitiţi. A încerca a comprima pe unul sau pc altul dintr-aceste spirite, nu poate a avea alt efect decît a provoca una după alta revoluţiuni sau reac-ţiuni. Aici însă altfel mergeau lucrurile: populaţiunea cea cultă a ţărei se compunea în mare parte de funcţionari şi de postulanţi preocupaţi şi unii şi alţii numai de starea ministerială de la care depind; tineri, cari cum ies de la şcoală apucă condeiul, înjură, acuză, calomniază, judecă şi critică tot şi toate şi, dacă avea destulă limbuţie şi agerime de condei, apoi îşi da o poreclă, se proclama şeful unui partid politic imaginar, în numele căruia cerea să aibă doi sau trei membri în guvern. 410 Din vreme în vreme acele coterii se unesc sau se coalizează, dau asalt guvernului, căutînd să răstoarne ministerul care se agăţa de putere, îşi fabrica o majoritate cu pumnul, cu bîta, cum putea, şi urma înainte tîrîş-grăpiş, fără voia poporului. Aci fiecare se lăuda că el şi numai el a salvat Patria. Am auzit pe unul într-o adunare susţinînd că tot progresul celor din urmă treizeci de ani lui se datorează. „Vezi armata asta, dorobanţi, pompieri, zicea el, eu i-am făcut, eu i-am organizat şi disciplinat; drumuri de fier, instituţiuni de credit, Banca naţională, credite fon-ciare, case de depozite, de economie, de asigurări, toate eu le-am născocit, eu le-am înfiinţat şi le-am organizat; cazărmile, spitalurile, şcolile, nu e una la care să nu fi pus eu mîna“. Şi bietul om mergea cu exaltarea pînă a crede că şi monumentele cele vechi ale oraşului erau ridicate dupe planurile şi proiectele sale. Funcţiunile publice fiind movibile erau la dispoziţiu-nea absolută a miniştrilor, prin urmare lăsate pradă jocului partidelor, intrigilor şi favoritismului. Fiecare îşi bazează speranţele vieţei pe budgetul statului şi nesocoteşte artele şi meseriile, astfel că ţara era lipsită de industrie naţională, meşteşugurile cele mai elementare erau lăsate streinilor; icoanele chiar la care se închină le venea din afară, fără a căuta să fundeze un atelier pentru satisfacerea acestei trebuinţe care devenise un prilej de propagandă politică; iar guvernul, în loc de a căuta a face funcţiunile statului mai stabile, mai speciale şi mai puţin accesibile intrigei şi incapacităţei, nu-şi putuse imagina alt mijloc, pentru a crea şi a dezvolta industria decît protecţionismul, bazat pe dări vamale escesive; ceea ce a adus scumpete şi sărăcie, fără a ajuta întru nimica dezvoltarea producţiei naţionale. Intorcîndu-mă la otel, am intrat într-o cafenea, acolo era adunare mare şi vorbă multă; lumea asculta cu gura căscată la un tînăr, care citea cu căldură un ziar, pe care auditorii îl comentau şi îl aprobau în aplauze cu manifes-taţiuni de: „prea bine!“ şi cu: „aşa vezi!“— Articolul ce citea se rostea cam astfel: 411 „Acei care vorbesc şi scriu în contra impozitelor vamale puse asupra mărfurilor şi fabricatelor venite din străinătate şi în contra prohibiţiunilor, aceste acte patriotice menite a încuraja creaţiunea şi dezvoltarea industriei naţionale, ca să nu mai fim ca pîn-acum tributari streinului, precum şi acei care tot se mai ţin de ideile ruginite ale economiştilor vechi şi noi, Say şi Adam Smith şi a şcoalei de Manchester cu Cobden, Gladstone şi John Bright4, sunt nişte ignoranţi, nişte cosmopoliţi lipsiţi de patriotism ,vîn-duţi străinului, care voieşte să cucerească ţara pe tărîmul economic. Dar noi ăştia care ne cunoaşţem ţara şi o iubim şi care muncim pentru dînsa cu spiritul, cu pana şi cu spada şi ne jertfim pentru fericirea ei declarăm acelor domni sus şi tare că nu voim să-i urmăm pe calea ce ne arată. Suntem naţionalişti şi nu se cuvine ca un popor care, prin eroismul său pe cîmpul de bătaie, a ştiut să se ridice la înălţimea la care a ajuns să sufere umilinţa de a-şi procura obiecte de care are trebuinţă de peste mări şi de peste ţări şi a nu avea pe ale sale proprii. Avem lemn, avem fier, piei, lină şi cînipă, prin urmare putem fabrica orice voim, tot ce ne lipseşte. In adevăr nu producem bumbac, fiindcă clima noastră nu permite cultura acestei plante, cu toate că, cu oarecare sa-crificie, şi aceasta s-ar putea, cultivîndu-1 în florării; să luăm exemplu de la englezi care mănîncă tot cursul anului struguri naţionali, cultivîndu-i în case de sticlă; scumpi dar buni! Le mai declarăm că nu mai voim nimica de la streini, şi să ne slăbească cu ştiinţa lor economică. Voim să avem şi noi filozofia noastră naţională, matematicele noastre naţionale, mecanica noastră proprie naţională, ca de acum încolo balanţa comerţului nostru să fie totdauna în folosul ţărei, iar nu să iasă bani cu lopata la străini". Fiecare punct, fiecare virgulă erau aplaudate şi aclamate în cor; entuziasmul ajunsese la culme, cînd un bătrîn, care în tot cursul acelei logomachii şi exuberanţe de cuvinte ascultase zîmbind stînd deoparte, se scoală, se apropie de grupul zgomotos, zicînd: — Să vă spui una, băieţi; deşi n-am învăţat carte multă ca voi, ca să ştiu dacă ceea ce scrie acolo o fi de bine, o fi de rău, dar ştiu că-mi vine cu greu să plătesc tot ce îmbrac, tot ce cumpăr cu preţuri îndoite şi întreite decît le plăteam 412 mai înainte. Ştiu că la noi viaţa a devenit mai scumpă decit la Petersburg şi la Amsterdam. S-au pus dări preste dări, directe şi indirecte, pe tot ce consumăm, dări care apasă toate asupra producţiunei agricole, singurul nostru izvor de venit; sărăcim lumea şi zicem că încurajăm industria naţională, că încurajăm un ce, ce nu avem, căci arătaţi-mi în tot oraşul ăsta, care este capitala ţărei, o singură prăvălie cu marfă fabricată aici. Ne tot fălim că mîncăm zahăr din sfeclă ieşită din pămîntul nostru şi că o să scriem pe hîrtie naţională; dar, datu-ne-am seama cîte milioane ne-a costat pîn-acuma acei cîţiva bulgări de zahăr şi dacă existenţa acelei făbrici a împuţinat cîtuşi de puţin impozitul zahărului străin? Acum cîţiva ani, un ministru îmi arăta mîndru o puşcă soldăţească fabricată în atelierul ministerului de rezbel,, dar cînd l-am apucat să-mi spuie cît costase acea puşcă, am găsit că costase mai multe mii de franci. N-ar fi mai bine oare să căutăm a îmbunătăţi calităţile productelor şi soiurilor vitelor noastre, că e dat ca pămîntul nostru să fie mult timp încă muma care ne hrăneşte, şi cultura lui, meseria cea mai naţională şi mai dragă locuitorilor acestei ţări; iar noi, în loc de a ajuta şi încuraja agricultura, îi luăm tot sporul, toate mijloacele de îmbunătăţire; soiurile vitelor le lăsăm să degenereze din zi în zi mai mult; vindem caii şi boii noştri pe nimic, şi pentru trebuinţele armatei noastre, pentru jug şi trăsuri, suntem siliţi a aduce vite din străinătate, plătindu-le cîte o mie şi două mii de franci perechea. Untul şi brînzeturile noastre, care ar face un obiect important de exportaţie, ne aduc un venit neînsemnător, pe cînd pentru consumaţia oraşelor aducem unt şi brînză din Olanda şi din Sviţera, plătindu-le de zece ori mai scump. Vinurile ies din ţară pe doi şi trei franci decalitru pe care streinii ni-1 întorc transformat în bordeaux şi cham-pagne puindu-ne să i-1 plătim cu trei şi patru franci butilia. Părăsim pămîntul nostru pirului şi pălămidei, şi aducem sparanghel, mazăre, fasole şi ciuperci de peste hotar, cale de sute de poşte, plătindu-le cu preţuri înzecite. Grîul nostru, care pentru frumuseţea şi greutatea bobului este inferior celor mai multe grîne, dar are darul dea fi mai 413 spornic la făină, atît în calitate, cît şi în cantitate, fapt cunoscut şi constatat de toţi oamenii de meserie, morari, brutari şi grînari, noi în loc de a-1 vinde măcinat în făină, ceea ce ne-ar da un folos de cincisprezece şi douăzeci la sută asupra altor grîne, îl vindem totdauna cu douăzeci şi cu treizeci la sută mai jos decît vecinii. Avem izvoare de petrol din cele mai bogate, mineral pe care am putea să-l vindem în fel de fel de substanţe întrebuinţate în industrie, şi noi stăm şi ne uităm cum se petrec pe pieţele noastre luminările de stearină venite de la Triest şi Marsilia, în loc de a stabili fabrici de parafină ; ne uităm cum Rusia şi America ne vînd gazde petrol. Lepădăm cîşti-guri sigure de sute de milioane şi credem să ne îmbogăţim de la fabricarea de hîrtie şi de zahăr. Cercetaţi tabelele statistice şi vă veţi convinge că importăm din străinătate producte d-ale industriei agricole, unt, brînză, legume, lină, boi, cai şi altele, pentru zecimi de milioane, care ar putea să rămîie în ţară, dacă am da agricul-turei mijloace de a îmbunătăţi soiurile şi calităţile. Exportăm cereale pentru o sumă de mai mult de trei sute de milioane, valoarea care s-ar putea spori cu douăzeci şi treizeci la sută, dacă am îmbunătăţi calitatea lor, pe cînd pe de altă parte vedem că stabilimentele industriale ce încurajăm: curelării, postăvării, fabrici de zahăr şi de hîrtie, cu toate privile-giurile ce li s-au acordat în detrimentul consumatorilor, nu sporesc, nici nu se înmulţesc, şi rezultatul cel mai limpede este că plătim productele lor de două ori mai scump decît pe cele aduse din străinătate. Mai ştiu că pînă a nu ieşi moda asta de încurajarea industriei naţionale prin impozitele vamale prohibitive, tot mai aveam pe ici pe colea cîte o mică fabrică indigenă; acum vreţi să ştiţi ce s-au făcut feciorii tabacilor, ai işlicarilor, cea-prazarilor, testemelalilor, postăvarilor, pînzarilor, abagiilor şi cetele crescătoare de gîndaci de mătase? Să vă spui eu: au părăsit meseria şi s-au făcut funcţionari — uşieri pe la ministere, sergenţi de oraş, unii chiar bătăuşi pe lîngă colegi ele electorale. — Dar, nene Iordache, apoi tocmai dumneata vorbeşti astfel, dumneata pe care te ştim patriot mare, cu iubire şi durere de ţară şi liberal? Nu ne spuică te-ai făcut tombatera, 414 că ţi-ai dat coastele cu agenţii străinului, care caută să ne cucerească pe cale economică? Crezi dumneata că ne înveţi pe noi, nu vezi ce spune colea la gazetă? Oamenii aştia care scriu acolo sunt tot oameni cu carte, procopsiţi, dar apoi să-i auzi vorbind: le turuie gura; cînd încep, o ţin una pe nerăsuflate, de te trag ca magnetul în apele lor. — Vezi pe voi v-o fi luînd apa, dar eusînt piaţă grea şi nu mă prea iau dupe limbuţie, ba încă, cînd văz că ascultaţi cu gura căscată la cuvinte seci, numai fiindcă sunt cocoloşite în fraze pompoase, îmi vine mai mare jalea. Mie îmi plac lucrurile netede şi limpezi; şi scrie cît o vrea profeţii pe care îi admiraţi, că eu tot o să zic că ar fi mai bine să începem dc la îmbunătăţirea productelor pămîntului şi apoi să ne gîn-dim la industrie manufacturială, care şi ea trebuie să-şi aibă rostul ei în dezvoltarea şi încurajarea de care are trebuinţă. Iar cît pentru epitetele de trădători, de spioni, de vînduţi streinului, cu care gratificaţi pe acei care nu cugetă ca voi, dacă şi ei, Ia rîndul lor, ar zice că sunteţi plătiţi de inimic ca să sărăciţi ţara, bine ar fi? frumos ar fi? Dar dacă streinii v-ar crede şi pe unii şi pe alţii, ce opinie ar putea să aibă de o ţară unde partidele politice nu se compun decît de oameni corupţi şi trădători? în mijlocul acelei discuţiuni m-am deşteptat. Mi se părea că dormisem zile şi nopţi întregi, în petrecerea acelor eveni-mente.Dar care nu îmi fu mirarea cînd, uitîndu-mă la ceasornic, văzui că nu trecuse nici o jumătate de oră de cînd măculca-sem. Zgomotul în mijlocul căruia îmi zburase somnul venea de la vecinul meu de cameră, care se întorcea de la o petrecere şi se certa cu portarul hotelului, care îl făcuse să aştepte pînă să-i deschidă. Acum, avînd mai multe ore dinaintea mea pînă la ziuă, închideam ochii şi-i strîngeam cît puteam, daru-i Doamne, d-oi prinde somnul speriat. Chemam în ajutor cînd suprafaţa unuilan de grîu, linmîngîiat desuflarea vîntului, cînd numă-rînd de la o stea-logostea pînă la o mie destele-Jogostele; dar orice chemam în ajutorul somnului se transforma îndată în una din peripeţiile şi emoţiunele ce simţeam în călătoria mea spre Blackgang, aşa că am adormit tot sub impesia evenimentelor acelei seri. 415 IV De astă dată se făcea că un vapor mare din cele transatlantice ridicase semnalul de plecare. Mateloţii învîrteau vîrtos la cabestanul ancorei şi sumă de călători alergau din toate părţile ca să se îmbarce. Mie vederea unei corăbii care îşi deschide pînzele mi-a adus totdeauna un dor nespus de ducă. Mă uitam cu jind la cei cari plecau şi, făcîndu-mi socoteală de cît cheltuisem în timpul cît petrecusem în ţara în care m-aruncase întîmplarea şi dovedindu-mi că mijloacele mele pecuniare nu-mi permitea să prelungesc mai mult petrecerea mea acolo, m-am îmbarcat şi eu pe acel vas, fără să ştiu măcar unde mă va duce. Dupe patru zile de călătorie spre nord-est, cu o iuţeală de cincisprezece noduri pe oră, am abordat într-o ţară numai nisip şi piatră, pămînt spoit cu cîţiva milimetri de humă vegetală, produsă mai mult prin plantaţiuni de pini alpestri şi de îngrăşări artificiale. Dar m-a mirat calitatea cu totul superioară a griului, cultura arborilor roditori şi a legumelor ,şi mai cu deosebire, frumuseţea soiurilor animale. Oriîncotro îmi aruncam ochii, vedeam cîmpii brăzdate de şosele, de drumuri de fier şi de canaluri. Ţară drenată şi irigată. In oraşe, stradele bine pavate şi curate, case frumoase şi bine zidite, iar magaziile pline de mărfuri de cea maibună calitate6. Coborînd din vapor m-aşteptam să văd oamenii vămei viind să-mi preţuiască lucrurile, să-mi ceară paşaport, să mă întrebe de unde viu? unde mă duc şi ce caut acolo? Dar dacă am văzut pe tovarăşii mei de călătorie dcsbarcînd liberi, neopriţi şi necercetaţi de nimeni, am chemat şi eu o birjă curată, bine înhămată, care m-a dus întreapătul cel mare a doi telegari mîndri şi iuţi la un hotel unde mi s-a dat o cameră curată şi luminoasă cu trei franci pe zi şi unde am avut un foarte bun prînz cu cinci franci: trei feluri de bucate vin şi cafea. Pe strade trecătorii, mai toţi curaţi şi bine îmbrăcaţi; în magazii, abundenţă de tot felul de marfă de calitatea cea mai bună şi pe preţuri moderate. Cu cincizeci de franci, mi-am cumpărat o jachetă, maibună decîtaceea pentru care -dincolo mi se ceruse o sută. 416 Întrebînd pe neguţător din ce ţară era adusă acea haină el mi-a răspuns că era confecţionată în atelierele sale cu postav din fabrica sa. Iată naraţiunea ce mi-a făcut acel neguţător despre înfiinţarea acelei fabrici: — Eu, domnule, de felul meu sunt italian, venit în ţara asta, de sunt acum patruzeci de ani, ca croitor de haine bărbăteşti; muşteriii îmi aduceau postavul lor, se tocmeau cu mine şi eu croiam şi coseam hainele ce îmi comandau. Am urmat astfel pînăce, văzîndcăse înmulţesc comenzile din zi în zi, am început a aduce şi haine gata de la Viena şi, afacerea devenind bună, m-am înţeles cu fabricantul cu care corespundem ca, în loc de haine gata, să-mi trimiţăcîţiva lucrători meşteri, cu maşini de cusut, cu care am înfiinţat aici în oraşun mic atelier de croitorie. Atunci guvernul, aflînd că atelierul meu prospera şi se mărea din zi în zi, mi-a propus un avans de bani cu dobîn-dă de patru la sută, impunîndu-mi condiţiunea de a aduce şi cîteva maşini de ţesut postav, asociind pe lucrători în beneficiile fabricei. Eu făcîndu-mi socoteala şi găsind că materia primă şi hrana lucrătorilor costă aici mai ieftin decît la Viena, am primit propunerea, şi astfel astăzi nu mai lucrez decît cu postav fabricat în postăvăriamea. Acu cu postăvărie şi croitorie, ocup peste cinci sute de lucrători toţi indigeni; exportez în ţările vecine şi ţin concurenţă cu fabricile cele mai vechi din Europa, căci am avantajul poziţiunei geografice. Guvernul m-a încurajat, pentru că simte că munca este izvorul bogăţiei şi al civilizaţiunei; m-a ajutat cu bani, pentru că înţelege că munca trebuie emancipată de tirania capitalului şi că, în unele cazuri, trebuie chiar să ia iniţiativa creării industriilor cari au viitor, precum face pentru acele industrii care sunt monopoluri ale statului: tutunuri, chibrituri etc.; precum a făcut pentru poşte şi telegraf, pentru drumurile de fier etc. Intr-un discurs din 17 septembre 1878, Bismarck zicea că el a crezut totdeauna că, organizînd societăţi cooperative, s-ar putea îmbunătăţi mult condiţiunea lucrătorilor şi că nu ar fi o nebunie dacă s-ar pune un capital de o sută de milioane de talere pentru a realiza înfiinţarea de ateliere cooperative de producţiune şi că el regretă numai că alte preocupaţiuni 417 27 — Ion Ghica, Opere, voi. III l-au distras de la dorinţa ce avea de a se ocupa de această chestiune. Astăzi, lucrătorii din atelierele mele de croitorie şi de postăvărie sunt toţi asociaţii mei, interesaţi ca şi mine in prosperitatea fabricilor; şi dacă am izbutit aşa de bine, este numai pentru că am asociat munca cu capitalul, făcînd fiecăruia dintr-aceste două elemente de producţiune partea ce i se cuvenea de drept; astfel, lucrătorilor mei, deosebit de salariul obicinuit, le mai vine încă cîte zece, douăzeci şi chiar treizeci la sută din beneficiile de peste an ale stabilimentelor; deosebit de această îmbunătăţire a soartei lor, acei dintre dînşii care voiesc să aibă locuinţă, hrană şi îmbrăcăminte, le pot găsi cu douăzeci şi douăzeci şi cinci la sută mai ieftine şi de calitate mai bună în stabilimentele mele de iconomat cooperativ pe preţurile cu care mi le procur d-a dreptul de la fabrici; iar bătrînii şi invalizii au pentru restul vieţei existenţa asigurată din economiile fabricii. Cît pentru mine, astăzi nu mai sunt decît un adminstrator al intereselor lucrătorilor, cărora în realitate aparţine fabrica cu unelte, ziduri şi maşini, fără nici o datorie. La această naraţiune, obiectîndu-i eu că o administra-ţiune şi o survegheare, cu o contabilitate atît de complicată, mi se părea mie că echivala cu o imposibilitate... — De ce? îmi răspunse el, dacă însărcinăm pe stat cu exploatarea poştelor şi telegrafelor şi a drumurilor de fier, de mii de kilometre, întreprinderi industriale mult mai complicate decît o fabrică de postav şi de haine, fiindcă cer cunoştinţe tehnice, au trebuinţă de aptitudini administrative, de cunoştinţe de o contabilitate complicată, de tact politic şi într-un cuvînt de unirea tutulor calităţilor industriale şi comerciale, de ce să nu putem găsi oameni care să dirige afaceri, precum vedem mii şi sute în Europa? Este drept a zice că guvernul a luat Jmăsurile legislative ca directorii, administratorii, contabilii şi în general toţi acei care mînuiesc banii întreprinderilor în care lucrătorii sunt interesaţi să se' asimileze cu impiegaţii statului şi să fie supuşi controlului guvernului şi pedepsiţi pentru prevaricaţie şi neglijenţă. O naraţiune aproape identică am auzit-o de la un carătaş, din atelierele căruia ies trăsuri de tot felul care se pot com- 418 f para cu cele mai bune şi mai frumoase ieşite din fabricile din Viena, Paris şi Londra şi care face un mare export atit din cauza superiorităţii în calitate, cît şi din cauza iefti-nătăţii, face o mare concurenţă carătaşilor vienezi. în secolul în care trăim, solidaritatea care exista mai înainte între meşteri, patron şi calfe, între proprietari şi plugari, între capitalişti şi lucrători a dispărut cu totul şi a fost înlocuită printr-o luptă de clase, o luptă care merge pînă la urmă şi la tentative de exterminare; democraţia cere egalitate de condiţiuni. Aicea, acea luptă fusese înlocuită prin confundarea intereselor, ceea ce adusese armonia şi iubirea între clase; guvern şi popor înţelegea că problemul social constă în trei factori: în muncă, pămînt şi capital, factori care fiecare trebuie bine şi drept retribuit, ceea ce nu se poate dobîndi decît cu condiţiunea de a se stabili între dînşii o solidaritate de interese. La ţară, o mare parte a populaţiunei agricole posedă pămînt cîte cinci sau şase hectare de familie şi se bucură de rodul muncei lor; iar, ca să se folosească de avantajele ce are cultura cea mare asupra culturei celei mici se asocia mai mulţi între dînşii, sau se asociau cu cîte un proprietar mare şi exploatau în comun. La o exploatare agricolă ce am vizitat, un proprietar mare îmi spunea că întinderea pămîntului ce cultiva era de trei mii de hectare, din care o mie cinci sute hectare erau ale sale, iar celelalte o mie cinci sute aparţinînd la o sută patruzeci de proprietari mici, asociaţi cu dînsul. îmi spunea că el adusese în asociaţie, deosebit de acele o mie cinci sute hectare de pămînt, şi un capital de două sute de mii de franci, în maşini, vite şi avansuri de bani, capital care conta în societate pe dobîndă de cinci la sută, şi că astfel atît el, proprietarul cel mare, cît şi asociaţii săi trăgeau de la acest sistem un mare folos, fiindcă pămîntul lor era cultivat cu maşini perfecţionate, şi el, proprietarul cel mare, avea totdauna la dispoziţiunea sa lucrători zeloşi, inteligenţi şi interesaţi la prosperitatea întreprinderei, şipreţuia aceste avantaje la douăzeci şi cinci şi treizeci la sută d-asu-pra exploatărilor pămînturilor vecine. El zicea că sistemul cooperativ, comparat cu cel individual, este întocmai cu regimul liberal, comparat cu cel despotic. 419 In vecinătatea acestei ferme, exista o fabrică de îmbrăcăminte ţărăneşti: postavuri, cojoace şi pînzeturi, fundată tot pe principiu] coperativ, încurajată de guvern; ea da rezultatele cele mai bune şi mai binefăcătoare. Cînd m-am deşteptat, soarele era sus pe cer şi camera mea plină de razele lui. V Un stabiliment (fabrică sau prăvălie) se zice cooperativ sau că lucrează pe principii de cooperaţiune, atunci cînd capitalul şi munca aparţin aceloraşi persoane, adică cînd capitatul trebuincios stabilimentului este adus asociaţiu-nei de chiar cei cari muncesc acolo. Aşa, de exemplu, o băcănie este coperativă, dacă localul şi marfa sunt proprietatea acelor cari slujesc într-însa: a băieţilor din prăvălie şi a servitorilor cari conduc afacerile. O cizmărie, sau o croitorie devine curat cooperativă, dacă lucrătorii au subscris ei între ei o sumă de bani cu care să fi cumpărat stabilimentul şi urmează înainte afacerea pe socoteala lor. Societăţile cooperative se deosebesc mai cu seamă în societăţi cooperative de distribuţiune şi în societăţi cooperative de producţiune. Cele mai multe însă şi din unele şi din altele, deşi se intitulează astfel, dar nu păzesc într-un mod absolut preceptele de mai sus. La cele de producţiune, capitalul de cele mai multe ori este adus de patroni, sau de societăţi anonime, lucrătorii avînd şi ei o parte oarecare în beneficiile întreprinderei, peste ceea ce primesc ca salariu, iar cele distributive, cunoscute mai obicinuit sub numele de magazii coperative (Cooperative Stores), nu prezintă nici un fel de fuziune a capitalului cu munca. Capitalul acestora este al clienţilor (muşteriilor) şi al acţionarilor, cărora li se şi împart toate cîştigurile, pe cînd acelor cari muncesc într-acele stabilimente, băieţi de prăvălie, servitori, contabili, nu li se face nici o parte alta decît salariul ce primesc. Sistemul de storuri, zise cooperative, a luat de cîtvatimp un foarte mare avînt; cele mai renumite sunt astăzi: Victoria Army and Navy Store*, * Cooperativa Victoria a armatei şi a flotei. 420 Wightley, Les Magasins du Louvre Le Printemps*. In Englitera, numărul storurilor cooperative se suie la şapte sute optzeci şi două şi se înmulţesc pe toată ziua. Clienţii asociaţi cumpără cu cel puţin douăzeci şi cinci şi treizeci la sută mai ieftin decît daca ar cumpăra din tîrg. In toate storurile se plătesc cumpărătorile cu bani gata, şi într-aceasta există mai cu seamă secretul cel mare al prosperităţii acelor stabilimente. Unul din cele dîntîi storuri cooperative a fost înfiinţat In Englitera la anul 1842 de cîţiva lucrători dintr-o fabrică de flanele de la Rochdale, al cărora salariu fusese redus din cauza depresiunei ce suferea cea industrie, care micşorare de salariu devenise cu atît mai simţitoare, cu cît obiectele de hrană se scumpeau din zi în zi mai mult. în faţa acelei stări de lucruri, douăzeci şi opt dintr-acei băieţi lucrători flanelari s-au înţeles între dînşii, puind fiecare cîte o mică sumă (douăzeci şi cinci de franci), cu care bani, în loc de a cumpăra ceai şi zahăr de la băcănii cu mărunţeaua, cum făceau pîn-atunci, şi unde li se vindea acea marfă şi scump, şi de calitate proastă, şi falsificată, au putut-o obţine de la o magazie cu ridicata (en gros) şi mai ieftină, şi mai bună, fiecare asociat se aproviziona de la acel stor, plătind ceea ce cumpărau cu bani gata (au comptant) şi pe preţurile costului. Scopul acelor asociaţi fusese pur şi simplu de a dobîndi obiecte de ale mîncării mai ieftine şi de mai bună calitate, fără a se gîndi la beneficiile ce puteau rezulta de la acest sistem. Intîia proviziune sleindu-se, asociaţii au cumpărat cu banii adunaţi un al doilea stoc de marfă, urmînd pe aceleaşi principii, şi numărul asociaţilor mergea tot crescînd, aşa că, la anul 1846, acea societate cooperativă cunoscută sub numele de Asociaţia cooperativă a pionierilor de la Rochdale dobîndise o mare celebritate; numărul asociaţilor se suise la unsprezece mii şi capitalul lor întrecea peste trei sute de mii franci. Atunci afacerea nu se mai mărginea numai la obiecte de ale băcăniei, ci acolo se vindea, pe aceleaşi principii, carne, pîne, încălţăminte, haine etc., etc. La * Primăvara. 421 1852, acea societate avea optsprezece sucursale în Rochdale ; într-acel an, vînzările făcute în acele storuri au fost aproape şapte milioane de franci, realizînd un beneficiu de opt sute mii de franci. Dintr-acest beneficiu trăgîndu-se mai întîi partea do-bînzii capitalului, adică cinci la sută, restul s-a împărţit clienţilor asociaţi ca beneficiu curat, primind fiecare parte în proporţie cu cumpărăturile făcute de dînsul, bani pe cari mulţi i-au luat în numerar, dar pe cari alţii i-au lăsat în societate ca capital, ca să fie întrebuinţat în cumpărători de titluri şi de acţiuni sigure; capitalul social se suise aproape la opt milioane de franci. Cele opt sute de storuri din Englitera fac acum, pe fiecare an, vînzare de aproape trei sute cincizeci milioane de franci. Beneficiile fiecărui asociat se constată prin fise de cositor (jetons) ce se remit fiecărui societar cînd face o cumpărătoare, iar conturile se încheie la finitul fiecărui trimestru. Aplicarea sistemului cooperativ la consumaţiune a avut şi are un succes complet; din nenorocire nu este tot astfel şi pentru aplicarea lui la producţiune. Aplicarea cooperaţiunei la producţiune a avut şi dînsa un început foarte modest. La 1850, lucrătorii dintr-o bumbăcărie din Lancaster s-au cotizat de au închiriat o sală, în care au pus cîteva războaie de ţesut; această industrie fiind pe atunci foarte favorizată de împrejurări, asociaţiunea realiza beneficii însemnate, aşa că capitalul lor la 1852 se suise la o sută treizeci mii de franci, iar la 1856 a fost în stare de a zidi o fabrică de mai mult de un milion; dar veni războiul american de la 1862, care, deşi i-a oprit avîntul ce luase pîn-atuncir însă tot acest stabiliment a fost în stare de a se lupta cu împrejurările de atunci mai bine decît toate celelalte fabrici de bumbac din Lancastershire. Am zis mai sus că principiu] cooperativ se aplică mai ales. la distribuţiune decît la producţiune; lucrul e lesne de înţeles. Este învederat că o prăvălie cooperativă nu are a se lupta cu dificultăţi ca acelea ce poate întîmpina o fabrică. Mai întîi, că afacerile unei magazii cooperative se fac pe sistemul de plăţi cu bani gata, aşa că nu este temere de a se expune la nici un risc de pierdere. Al doilea, că nu are 422 trebuinţă de a face cumpărători speculative, marfa ce se debitează se poate cumpăra numai după trebuinţă; intrările de bani sunt regulate; tranzacţiunile unui trimestru diferă puţin de ale trimestrelor anterioare, şi este lesne a întinde sau a restrînge afacerile sale, după cum cere trebuinţa; pe cînd, din contra, o fabrică, prin chiar natura lucrurilor, are ceva incert şi speculativ; beneficiile ce poate realiza depind adesea, mai cu totul, de la aprovizionarea materiilor prime la timp oportun; vin uneori împrejurări în cari industria se găseşte atît de deprimată, încît trebuinţa cere de a nu trimite pe piaţă productele sale spre vîn-zare şi totdeodată de a nu restrînge producţiunea acelor materii; în fine, nu poate înainta fără de a poseda un fond de rezervă însemnat. Unele industrii sunt foarte supuse fluctuaţiunilor; acelora mai cu seamă nu le convine sistemul cooperativ, care se aplică mai lesne la industriile acelea al căror capital, trebuincios pentru unelte şi material, este mic în comparaţie cu acela care se cere pentru plată de salarii. Intr-această din urmă categorie sunt dulgheriile, zidăriile, tîmplăriile, croitoriile, cizmăriile etc., etc. ION GHICA O PAGINĂ DIN ISTORIE Mai trăiesc oameni cari-şi pot aduce aminte de un biet grec, bondocei şi pirpiliu, numai pielea şi osul, care se furlandisea măreţ pe uliţele Bucureştilor, cu pas măsurat, oprind pe trecători în drum ca să le zică: „Ştii tu mo, mosico, ca io sinto feţior de imperato; Va-silopulo, bre!“ Şi să te fi dus păcatul să-i contestezi pretenţiile, că-ţi găseai beleaua, se făcea Dunăre de s-aduna lumea. întindea pumnul, ca cum ar fi dat cu pistolul; făcea din gură „bum“ şi o reteza la fugă cu un halai de ştrengari după el. Boierii cari pe atunci nu aveau distracţia sălei de la „Orfeu“, [î]l făceau haz, [î]l chemau la masă, petreceau cu dînsul, [î]i făcea temenele şi-l porecleau: „Măria-ta Eclambrotate* Megaliotate** Alteţă Majestate şi Gaidare...“ Avea numai atîta inimă rea, că cucoana Vasiliki, cu care trăia de mulţi ani, [î]l cam bătea; încolo nebun, nebunul grec o ducea bine cu boierii, pînă într-o zi luîndu-se la sfadă cu vestitul hatman Velişcanu, în casă la banul Mihalache Ghica, de la „bum“ din buze a ajuns la „bum“ cu pumnii. * Strălucitule! (n.a.). ** Mărite! (n.a.). 424 Atunci marele vornic a chemat doi dorobanţi de l-au luat şi l-au dus drept la monastirea Bistriţa, unde şi-a petrecut zilele ce-i mai rămăsese în discuţiuni zgomotoase cu fratele Partenie, rudă de aproape a unei persoane ilustre, viţă de domn. Conversaţiile acestor două ilustraţiuni deveneau înfocate, mai ales cînd da luna înapoi. într-o noapte poposisem la monastire, mă lua somnul, cînd mă pomenesc în odaie cu doi inşi încăieraţi de păr: feciorul de împărat mi-aducea pe călugăraş de barbă, ca să-l încredinţeze că îl cunoaştem de fiu de împărat neaoş; iar eu, eu ca să numîhnesc nicipeunul, nici pe altul, şi să cruţ, cum se zice, şi varza şi capra, zisei că-1 cunoaştem că cu adevărat este făt de împărat; iar după aceea, adresîndu-mă blînd şi cu respect către grec, îi zisei: „Atîta numai că nu ştiu al cărui împărat este fiu“. „Vezi, asta nu o ştiu nici eu — îmi răspunse grecul — că nici chiar eu nu aş fi ştiut că sunt fecior de împărat, pînă în ziua cînd Mavromihali a tras cu pistolul „bum“ şi a omorît pe Capo D'Istria; atunci în biserică, făcîndu-se larmă mare, s-a dat pe faţă că eram fecior de împărat Acest biet grec se numea Piperofag, fusese dascăl, lo-gheotatos, la copiii lui Drogadan sau ai lui Modrogan, şi cînd a izbucnit revoluţia greacă la 1821, s-a scris şi el ca mulţi alţi tineri greci la ierolohite, mavrofari; apoi de la catastrofa de la Drăgăşani, a trecut în Grecia, de unde, după ce a petrecut mai mulţi ani, s-a întors iar la apa cea dulce a Dîmboviţei. Mai era în Bucureşti, tot pe timpul lui Piperofag, şi un alt grec; era sau nu era călugăr, purta însă barbă, plete, potcap şi rasă şi se preumbla pe strade cu o prăjină lungă cu făclii lipite una de alta, cu care ajungea pînă la ferestrele de sus ale caselor boiereşti: acesta era „Patriarhul11, făcut iar nu născut (piizenda, genitenda). „Patriarhul11 făcut iar nu născut era un om blînd şi milostiv, împărţea la săraci tot ce-i dau unii şi alţii; dar şi acesta trebuia menajat în pişcatul lunei, căci atunci devenea arţăgos, înjura greceşte şi da cu cîrjea de făclii în cine întîlnea. Grandomania este boală lipicioasă şi, [în] vremile pe cînd domniile Valahiei şi Moldovei încetaseră d-a mai fi apanagiul grecilor din Fanar, Europa se umpluse de o droaie de prinţi cari mişunau mai ales pe stradele Vienei, ale Pisei 425 şi ale Odesei. Sute de prinţi Ipsilanţi, Muruzi, Şuţi, Han-gerlîi, Caragea, Mavrocordaţi, încît Schwarzenbergii, Li-chtensteinii, Metternichii, Nesselrozzi începuseră a se îngriji de a căuta un leac răului; căci pe atunci titlurile în Austria, în Germania şi chiar în Franţa nu erau o chestiune numai de vanitate, ci la dînsele se alipeau drepturi şi privi-legiuri. Ca să fii şah, padişah, ţar sau împărat; rege, principe, voievod, vlădică, negos sau samoderseu; ducă, marquis, comite sau baron, general, colonel, vornic sau conţipist, trebuia mai întîi ca cineva în drept să-ţi dea acel titlu, căci intri în categoria „Patriarhului14 făcut iar nu născut, sau a feciorului de împărat şi ajungi mai curînd sau mai tîrziu la „Golia“ sau la „Mărcuţa11. Iată leacul ce au găsit împăraţii. Ca să nu mai cază nimeni în ispită, au regulat poziţia fiecăruia dintr-aceşti pretinşi nobili în Convenţiunea de la Akkerman. Sultanul şi cu ţarul au hotărît ca foştii voievozi ai Valahiei şi ai Moldovei, după mazilie sau abdicare, să rămîie boieri, ca toţi boierii fără însă a putea să ocupe slujbe sau a mai fi realeşi gospodari; iar fiii lor, beizadelele, cum se zicea, să se prenu-mere şi ei între boierii ţării, să poată ocupa funcţiuni şi să fie aleşi hospodari. Iată ce se zice în acea convenţiune: „Tout Hospodar qui aurait ele destitue apres avoir fini son terme, ou qui aurait abdique, encourera la dăchăance de son titre et poura rentrer dans la classe des Boyards, a conditions de rester paisible et tranquille, mais sans pouvoir ni redevenir membre du Divan, ni remplir aucune fonction publique et sans pouvoir etre reelu Hospodar. Les fils des Hospodars destitues ou abdicataires conserve-ronţ la qualite de Boyards, pourront occuper les charges du pays et etre elus Hospodars.“* (Convention d'Akkerman, explicative du Trăite de Bucarest, 7 octobre 1826.) * Orice domnitor care ar fi destituit după ce s-a împlinit termenul, sau care ar abdica, va atrage pierderea titlului său şi va putea reintra în clasa boierilor, cu condiţia să rămînă în pace şi liniştit, dar fără a putea să redevină membru al Divanului, nici să ocupe vreo funcţie publică şi fără a ţutea să fie reales domn. Fiii domnilor destituiţi sau abdicaţi îşi vor păstra calitatea de boieri, vor putea să ocupe funcţii în ţară şi să fie aleşi domni. 426 Titlul de principe nu se găseşte nicăiri în datinele ţării noastre. în vechime, domnitorii noştri aveau titlu de voievozi, se ziceau Dan-voievod, Radu-voievod, adică capi sau co-mandiri de cete ostăşeşti. Sfinţii Voievozi sunt arhanghelii Mihail şi Gavril, şefii cetelor cereşti. Nici funcţiunea domnitorilor, nici titlul lor nu erau de moştenire şi nu s-a pomenit niciodată de vreun principe din Petru Rareş, sau din vreun Radu de la Afumaţi, din Ştefan Tomşa, din Petre Şchiopul sau din Gavril Movilă. Mai tîrziu, cînd domnitorii români au recunoscut suzeranitatea sultanilor, Poarta le da titlu de bei, adică nobil, titlu obicinuit în unele familii ale Moreei sau ale Bosniei, precum familia Evrenos, Kedici ş.a.l., compuse din foştii creştini cari în timpul cuceririi îmbrăţişaseră islamismul ; nobili cu care valiii (guvernatorii de provincii) o duceau cam greu. Exemplu: Ali-paşa de la Ianina, fiorosul Aii Tebedelen, un admirator al lui Ludovic al XI şi al lui Richelieu, a fost silit să scurteze pe mulţi bei din Albania, ca să poată guverna după plac. Cînd vreunul dintr-acei signori feudali îi împiedica planurile, avea obiceiul de se jeluia de purtarea acelui bei dinaintea unuia din credincioşii săi, dinaintea lui Voia sau al lui Nuţu, care a doua zi venea de-i raporta despre o întîmplare tragică din noaptea trecută, care cauzase moartea acelui nobil. La această dureroasă ştire, Ali-paşa începea a se boci zicînd: „Păcat de un aşa viteaz, bunătate de om!“ şi apoi se consola zicînd: „Dar mai bine că a murit, căci cine ştie cîte rele ar mai fi făcut111. Sultanul, cînd da investitura unui Ifag-beg sau Bog-dan-beg, îi punea pe [cap] cuca (coif de ienicer) şi-i da în mînă un tui (baston în vîrful căruia atîrna o coadă de cal) în semnul de liva (general de brigadă). Paşii sau generalii turceşti erau de trei grade şi anume: Liva sau general de brigadă (paşă cu un tui), feric sau general de divizie (paşă cu două tuiuri) şi muşir (mareşal sau paşă cu trei tuiuri). Dintre toţi domnitorii noştri, numai Ştirbei şi Grigorie Ghica au avut la 1849 de la sultanul grade de muşiri. Mai tîrziu, cînd puterile Europei au început a se amesteca în afacerile Principatelor şi a le menţiona în tracta- 427 tele lor, precum a făcut în Tractatul de la Kuciuk-Kainargi, Bucureşti, Akkerman, Adrianopol', Balta-Liman şi Paris, titlul recunoscut de dînsele domnitorilor noştri era de „hos-podar“. Ţările sunt menţionate ca principate, iar pe domnitorii lor îi numesc „hospodari“. „Les deux hautes Puissances contractantes, en confirmam tout ce qui a ete stipuUpar Vacte separ6 de la Conven-tion d'Akkerman relativement au mode d' election desHospodars de Moldavie et de Valachie... (acte separe signe â Adriano-pole le H septembre 1826)*. Les Hospodars de Moldavie et de Valachie, etant choisis parmi les Boyards indigenes, leur election... {acte separe signe â Akkerman le 7 octobre 1826)**. Puterile publice vor fi încredinţate în fiecare principat unui hospodar. (Conventiunea din Paris din 7/19 august 1858.) In toate actele, toţi hospodar şi nicăieri principe. Titlul de principe nu a existat nici în datinele ţării, nici în dreptul public şi misiunea de principi româneşti au ieşit numai din gărgăuni; dacă au existat în România unele familii cu titluri de baroni, comiţi şi principi, acele titluri le-au fost date de Ungaria sau de Austria, precum sunt baroni Belu, Meitani, Sakelarie... cari aveau titlul de la Austria. Familia Kentefy, al cărui ram venit în România purta numele de Cînd-o-fi sau Cîndescu, avea titlul de comite de la Ungaria. Ramul din Valahia s-a stins pe la începutul secuiului, prin moartea celui din urmă Cîndescu, tatăl Luxandrei Cîmpineanu şi a Maricuţei Lehliu, rămîind astăzi numai ramul din Ungaria, cu numele de grof Kentefy. Asemenea s-a stins familia comitală a Dudescului la 1832, prin moartea vornicului Nicolae Dudescu, care nu a lăsat decît o fată. Ramul familiei Dudescu din Ardeal purta numele de Boiarl. * Cele două înalte puteri contractante, confirmînd tot ceea ce a fost stipulat prin actul separat al Convenţiei de la Akkerman relativ la felul alegerei gospodarilor Moldovei şi Valahiei... (act separat semnat la Adrianopol la 14 septembrie 1829). ** Domnii Moldovei şi Valahiei fiind aleşi dintre boierii indigeni, alegerea lor... (act separat semnat la Akkerman la 7 octombrie 1826). 428 Mai este familia comitală a Bălăceanului, al căreia titlu datează din timpul domniei lui Constandin Brînco-veanu; ramul comital a rămas în Austria. Este şi familia Sturdza (Ex Torda)3, recunoscută de împăratul Ferdinand, la anul 1840, ca ram al familiei comitale Bethlem. Familia princiară a Cantacuzeniştilor datează de la Şerban-vodă Cantacuzino, care a fost creat principe al Sîntului Imperiu Roman de împăratul Austriei, în urma bătăliei de la Viena cu turcii. Familia princiară Ghica, al cărei titlu datează de la Grigore Ghica voievod, creat principe al Sîntului Imperiu Roman de împăratul Leopold la anul 1661. Constandin vodă Brîncoveanu, creat principe al Sîntului Imperiu Roman la anul 1700, dîndu-i-se şi doul feude (fiefs) în Transilvania: Sîmbăta şi Avrigul. Această familie s-a stins cu desăvîrşire la anul 1833, cu încetarea din viaţă a banului Grigore Brîncoveanu, care n-a lăsat nici un moştenitor al numelui şi al drepturilor sale, nici parte bărbătească, nici parte femeiască. De unde dar un fiu al fostului hospodar G. Bibescu a ieşit în lume cu numele de Brîncoveanu Basarab şi principe, nume cu care nu are nici un clin, nici în mînecă?4 De unde Şuţu principe? Poate pentru că-şi pusese pe casă o coroană de principe mai mare decît capul, pe un scud de bour şi corb, armurii pe care le-a înlocuit cu un soare strălucitor ca să semene cu Ludovic al XIV. Dacă nu se mulţumeşte cu coborîrea din familia anticului şi ilustrului Dracon5! De unde şi pînă unde un băiat nu se ştie al cui principe Cuza? cînd după toate legile morale şi creştine europene nu poate fi nici Cuza, nici principe... UN BOIER CUM A DAT DUMNEZEU Scumpe amice, I Una din afacerile de predilecţiune ale domnilor greci era şi încuscririle cu boieri pămînteni; urmăreau fetele şi flăcăii cu avere pentru neamurile dumnealor. Vodă Caragea adusese cu dînsul din Ţarigrad nu numai ciuma şi o droaie de greci flămînzi, cărora, alipindu-le titlul de „baş“ în coadă, îi poreclea cafegi-başa, portar-başa, sofragi-başa, ciubucci-başa etc., dar şi o familie numeroasă cu chera*, bezdadele, domniţe**, cuconiţe*** şi duduce****. Intre aceste din urmă era şi o nepoată anume Sultăniţa, pentru care vodă pusese ochiul pe Bărbuceanu1, fiul vornicului Bibescu din Craiova, de curînd întors din Paris, de la învăţătură, tînăr plăcut şi moştenitor prin adopţiune a numelui şi a însemnatei averi a bogatului boier Ştirbei; avere disputată dinaintea Divanului ţărei de familia Grădiş-tenilor şi a Drăgăneştilor. Tînărul, deşi la început se arăta docil, o dată însă ce s-a văzut în posesiunea pecetei domneşti pusă pe anaforaua veliţilor boieri, a început a i se părea nasul Sultănichii prea cocârjat, bărbia cam ţuguiată şi oasele de tot ascuţite, şi s-a dus de s-a logodit aiurea; aşa că a trebuit să se caute un alt ginere pentru mîhnita nepoţică. * Nevasta lui vodă sau doamna (n.a ** Titlu care se da numai fetelor de domn (n.a.). *** Cuconiţe se zice numai surorilor domnului (n.a). ****Fete mari, rude ale domnului (n.a.). 430 Cum face, cum drege Caragea, cam prin Toba* Telăloaica, cam prin samsarul grec Burnaz Şalgiu, că dibuieşte la satul Gîrlagele2 din malul Buzeului pe un tînăr provincial, pe capul căruia năprasnica boală grămădise mai multe moşteniri de la părinţi, unchi, mătuşe şi veri; îl atrage la curtea domnească edecliu; şi cam de voie cam de nevoie provincialul Dumitrache devine bărbatul duduchii Sultănichii, boier cu barbă, agă; şi numele i se lungeşte de un cot, schimb în-du-se din sadea Dumitrache Buzoianu, în aga Dumitrache Chrisoscoleu Buzoianu. II Boier Buzoianu era om vesel, plăcut, leal, generos şi iubea mai mult a trăi în societatea amicilor săi decît în atmosfera curţei greceşti. Era bun român în toată puterea cuvîntului, şi de cînd făcuse parte dintr-o comisie de anchetă împreună cu Costache Cîmpineanu îi rămăsese o adevărată veneraţiune pentru acel bărbat; aşa că în afacerile publice, cît a trăit Cîmpineanu, nu făcea un pas fără a-1 consulta, şi chiar după moartea acelui boier, ori de cîte ori era chemat să voteze în Obşteasca Adunare asupra unui proiect care i se părea că era în detrimentul ţărei, lua bila cea neagră între degete şi o arăta zicînd: „Uitaţi, cinstiţi boieri, să-i fie ţărînauşoară lui Costache Cîmpineanu, că el m-a învăţat să votez aşa, or de cîte ori este a se aduce vreo vătămare drepturilor acestei ţări“3. în sesiunea Obşteştei Adunări din anul 1844, cînd cu vestita concesiune de mine a muscalului Trandafirof, Barbu Catargiu rostise în favorul proiectului un foarte frumos euvînt în patru puncturi după toate regulele retoriceşti şi se cobora satisfăcut de la tribună, aşteptînd felicitările amicilor săi, dar în loc de admiratori, întîlneşte piept în piept pe deputatul Buzoianu, care-1 întîmpină zicînd: „Dumneata Thiers sau Guizot?“ întrebare la care Catargi răspunde depărtîndu-se; dar abia face cîţiva paşi, că iar îi iese boierul Buzoianu înainte; de astă dată mai ţsnţcş, îl întreabă cletenînd din esp: * Tobia ovreica (n.a.). 431 cy. „Sto ti gospodin* Thiers ia Guizot?“ Catargiu se mărgineşte a-i răspunde: „Eu sunt cine sunt“, şi-i întoarce spatele; dar nu trece mult şi iar se pomeneşte cu Buzoianu în faţă, mai ameninţător şi bâtînd din picior: „Scagi brati ti** Guizot ia Thiers?“ Acum oratorul, văzînd că gluma se îngroaşă şi cărîsetele erau în partea lui Buzoianu, s-a apropiat binişor de uşă şi a părăsit sala. Această scenă, jumătate glumă, jumătate cam gîlceavă, nu puţin a contribuit şi dînsa, ca şi satira Măceşul, la nenorocita soarte a proiectului Trandafir cu of în coadă. III La boier Buzoianu nu prea avea trecere ciraclicurile, şi de multe ori postulanţii recomandaţi îşi găseau beleaua cu d în sul. Gînd era vornic de oraş, îl roagă atotputernicul ministru Villara să-i facă pe bărbierul care îl rădea staroste de bărbieri. „Lasă p3 mine, cucoane Alecache, tocmai dumitale să nu-ţi fac şi eu atîta hatîr; trimite-mi-1 că ţi-1 fac îndată41, îi răspunde Buzoianu. A doua zi din zi de dimineaţă bărbierul marelui ministru se prezintă, zicîndu-i pe un ton măreţ: „Viu din partea cuconului Alecache pentru treaba de care ţi-a vorbit44. D-abia zice, şi boierul Buzoianu, nici una, nici două, îl ia de spate şi-l dă cu brînci pe uşă afară, tratîndu-1 de beţiv. Bărbierul, uimit, raportează protectorului său despre primirea ce i se făcuse. Villara supărat ceartă pe Buzoianu cu vorbe aspre, iar el nu răspunde alta decît: „Beat, boierule, beat mort; mi-am zis: dar dacă odată ?e duce beat să-l rază*** şi îi alunecă briciu din mină şi-l taie la gît, ce ne facem noi? Ce se face ţara asta?... te întreb44. ♦Cine eşti dumneata, domnule...? ** Cine eşti, frate...? *** Desigur, boierul Buzoianu se referă la vodă. 432 O altă dată, pe recomandaţia banului Filipescu, destituise pe un slugier Chiriac, om al lui Costache Suţu, şi orîn-duise în locul lui împlinitor de contribuţiuni pe un pitarul Matache. Cum află Costache Suţu de destituirea protegiatului său, aleafgă la Buzoianu. - „Ma cum si pote vere Dumitrache si dai afara pe Chiriaco, /' omo ţinstito si pricopsito si si pui în locu a lui pe pungaşi aţela de Matacu de la Filipesco, un agramatos?“ La această imputare, Buzoianu nu răspunde, ci bate în palme, strigă pe Niculae feciorul şi-l trimite să-i cheme pe secretar, căruia îi dictează ordinul următor: „în locu lui pitaru Matache, numit alaltăieri împlinitor de contribuţiuni, un pungaş şi un agramatos, se orîn-duieşte iar slugierul Chiriac, care este om cinstit şi pri-copsit“. Aşa că Suţu se duce mulţumit; dar nu trec trei zile şi iată că vine Iordache Filipescu turburat Dunăre. „Cum se poate, Dumitrache, să scoţi pe pitaru Matache, om de ispravă, om cu frica lui Dumnezeu şi să-mi pui iar pe hoţomanu ăla de Chiriac al lui Costache Suţu, de ţipa fiul din maică?11 Filipescu nu sfîrşise bine vorba şi Buzoianu bate în palme, trimite pe Niculae să-i cheme pe secretar şi îl pune de scrie: „în locul lui slugierul Chiriac, care e un hoţoman de ţipă fiul din maică, se orînduieşte iar pitarul Matache, om de ispravă şi cu frica lui Dumnezeu11. Banul Filipescu pleacă încîntat, dar cum află Suţu iar devine paraponisit cu: „Ier mi-ai scos-o pe Chiriaco...11 Buzoianu cum îl vede bate în palme să-i vie secretarul şi-i dictează ordin să scoaţă pe Matache, să puie pe Chiriac. De astă dată, secretarul observîndu-i că iar o să vie Iordache Filipescu cu o falcă în cer şi cu alta în pămînt să strige şi să înjure, Buzoianu îi răspunde: „Nu face nimic, cînd o veni Filipescu, iar scoatem pe Chiriac şi punem pe Matache114 433 28 IV Aga Buzoianu iubea petrecerile şi ziafeturile. Nu-i lipsea bal, nu-i lipsea nuntă, dar mai cu seamă îi plăcea masa pe iarbă verde cu miel fript, cu pelin şi lăutari. Intr-o zi de 1 mai, pe cînd se desfăta la Băneasa cu cîţiva amici,iată că un boier cunoscut pentru admiraţiuneace avea pentru regele Louis Philippe, pe care îl compara cu vodă Bibescu, zicînd că erau doi oameni care se completau unul prin altul, care urmează aceeaşi politică şi erau amîndoi Ia un gînd, repetînd la fiecare vorbă: „Vodă Bibescu a făcut şi de astă dată ca Louis Philippe11. Sau: „Louis Philippe a făcut întocmai ca vodă Bibescu11. De altminteri, om stimabil, blînd, delicat şi de viaţă foarte cumpătată. Blajinul boier, atras se vede de duioasele melodii ale lăutarilor, se apropie încetişor de masa boierească, salutind cu işlicul în amîndouă mînile şi cu cuvintele: „Chef bun la boieri, vă desfătaţi, ai? Bine faceţi, că astăzi este şi ziua lui Louis Philipp11. ţ |' Buzoianu, la aceste cuvinte, se scoală, umple două pahare cu şampanie şi dă unul boierului, zicîndu-i: „Vive Louis Philipp !“ In zadar slăbănogul boier se scuză, căutînd să evite de a bea, căci amfitrionul îl încolţeşte strigîndu-i din ce în ce mai îndesat: „Vive Louis Philippe!11 Pînă a trebuit să bea, sperînd să scape cu atîtea. Dar d-abia a golit paharul, că boierul Buzoianu are în mînă alt pahar plin gata,zicîndu-i: „Vive Louis Philipp!“ La refuz se supără şi bate din picior, încruntă sprîncenile, împingîndu-i paharul lă gură cu: „Vive Louis Philippe !“ După al doilea urmează al treilea pahar tot în sănătatea lui Louis Philippe, pînă ce încet-încet, glasul bietului boier începe a se confunda cu al lăutarilor, leapădă giu-beaua, îşi sumete pulpanele anteriului, joacă bătuta, numai în meşi şi ceacşiri, şi bea şampanie cu fesul. 434 D-atunci bietul boier n-a mai pomenit numele lui Louis Philippe cîte zile a avut. V Buzoianu avea casă mare în strada Mihai-Vodă, casă cu scos^dasupra uliţei, pe sub ferestrele căreia trecătorii erau adesea siliţi să se abată, mai ales cînd se umfla Dîmboviţa. Una din petrecerile boierului era să-şi bea cafeaua şi ciubucul după masă în sacnasiu, stînd la vorbă cu cîte un amic. Dau aci pe apucate un mic fragment despre modul său de a saluta şi de a critica pe trecători. „Ce mai bunătate de hoţoman ăsta care trece! In trei ani cît a fost asupra cisniului, şi-a făcut casă boierească şi şi-a cumpărat şi moşie; lua bani cu lopata de la brutari şi grînari, ca să suie preţul pînei săracilor". „Dar dumnealui care vine pe colo ! Cînd era la armăşie, închiria ţigani domneşti cu cetele, de lucrau ca salahori la binale, şi banii îi băga el la buzunar. Aşa a făcut starea astă mare ce i-a vezi“. „Cu plecăciune, arhon slugier, ce mai faci? Sănătos? Vezi ăsta, om de ispravă: douăzeci de ani mereu în visterie şi sărac lipit; d-abia îşi ţine casă d-azi pînă mîne“. „In casă la dumnealui cînd te duci, ceasornicile îţi îm-puie urechile; la fiecare ceas bat şi cîntă toate deodată. Se ştia de la fiecare concipist şi pitar ce mijlocea cîte o sută de galbeni şi un ceasornic cu muzică pe dasupra". „Ăsta e feciorul căminarului Dobrovici; cînd era Nenciu-lescu vistier în vremea muscalilor, îl pusese la transportul provianţului armatei. Se cerea de exemplu de la glavna comanda*/ zece mii care, el poruncea ispravnicilor să ridice douăzeci de mii, din care numai cinci mii erau pentru armată, iar pe celelalte le împărţea cu generalul şi le da drumul acasă, luînd de la fiecare cîte 10 şi 20 de lei. Dau bieţii creştini bucuros, ca să scape, ba încă le zicea şi bogdaproste. Acum fii-său ăsta nu se mai zice Dobrovici, ci Bunescu5, are caretă şi cai la grajd, casă cu mobila de la Paris şi cocoana * înaltul comandament. 435 28* în diamanturi şi mărgăritari. Comisia lui Kisselef a trecut pe răposatul tată-so în Ciornaia-cniga*, dar ce-i pasă, trăieşte parcă ar fi numele lui înscris în cartea de aur. Nu-i ajungi nici cu prăjina de opt boi la nas“. „Ce mai faci, nene Iordache, nu pofteşti sus la noi să bei cafea, un ciubuc? Ce om cinstit şi harnic la slujbă!“ „Da crăişorul ăsta! Ce mai pui de lele ! Joacă cărţile de zvîntă pămîntul; de cîte ori nu l-a prins cu cărţile măsluite şi cu mînile prin buzunarele paltoanelor; d-apoi trînteli ce a mîncat 1 Am auzit că umblă să-l puie în slujbă subprefect sau poliţai la vreun oraş“. „Ăsta cînd era grefier nu-ţi scotea anaforaua pînă nu-i dai şi lui 10 sau 15 la sută din cîştig; apoi, ce e drept, că ţi-o făcea pe plac; o ţinea cîte cinci şi şase luni, pînă ce judecătorii uitase ce hotărîse şi iscălea cu ochii închişi14. „Uite la dînsul; parcă e sf[întul] Onufrie! Un hoţ şi jumătate, cînd sărută icoana îi rămîne lipită de gingii rubia-ua de la gîtul Maicii Domnului. Cînd era zapciu, organizase o ceată de ungureni de-i aducea cai furaţi, şi avea geambaşi pe la tîrguri de-i vindea; pe cei furaţi din Moldova îi ducea de-i vindea la tîrg la Drăgaica® şi pe cei furaţi de dincoace de Milcov îi vindea la iarmaroc la Fălticeni. Acum are ciocoiul avere mare şi scoate coarne boiereşti41. „Dar dumnealui! Ştii ce făcea cînd era logofăt? înhăma opt cai de poştie la trăsură cu podorojna de la casă; îşi punea băbaca la dreapta ş-o pleca prin judeţe în inspecţie. Băbaca se tocmea, logofătul/ executa; se întorcea acasă umflat ca un roi44. „Cela care vine după dînsul, cînd era băieţandru, se zicea grec, mai în urmă, intrînd în slujba unui sîrb, mai din bacşişuri, mai din camătă, mai din una-alta, a prins cheag, s-a făcut capitalist; apoi atunci să-i fi zis cineva că era sîrb, că da cu păru. Acum de la o vreme încoace a ieşit că este român şi român neaoş, încă din cei din Macedonia; ce o mai fi mîne, Dumnezeu ştie44. „Ăsta om meşter: fură ouă de sub coţofană, fără a o face să cîrîie. Cînd era judecător, se învoia cu amîndoi împricinaţii şi lua şi de la unul şi de la altul. Către unul se obliga să cîştige judecata, către cellalt să-şi dea glasul în favorul * Cartea neagră. 436 j Iui, aşa că hotărîrea ieşea cu patru iscălituri în favorul celui dîntîi şi cu părere deosebită a sa în favorul celui de-al doilea; încît îşi ţinea cinstit tocmeala şi către unul şi către altul. Banii se depunea totdauna înaintea judecăţii într-o a treia mînă“. Această conversaţiune ţinea mai pînă înnopta şi de multe ori atrăgea sub fereastra sacnasiului auditori, încît unii puteau chiar să asiste la descrierile care îi priveau personal. ION GHICA MORAVURI DE ALTĂDATĂ Marele ban Tudorache Văcărescu, mai deobşte cunoscut sub numele de boier Furtună, prezident al înaltului Divan Domnesc din zilele lui vodă Bibescu, era om iute la fire şi supărăcios; se aprindea lesne şi se necăja, şi atunci se înfuria, ocăra şi înjura; temperament care îi meritase porecla de Furtună1. Dar apoi era om cu fricalui Dumnezeu, nu-i lipsea nici duminecă, nici sărbătoare să nu meargă să asculte sîînta liturghie; se închina dimineaţa şi seara dinaintea icoanelor eîte un ceas, făcînd la metanii; postea vinerea şi miercurea, iar în ajunul Bobotezii, la Vinerea mare, la Tăierea capului sfîntului Ioan, la ziua Crucii, nu punea nici untdelemn în gură, şi nu strica nici unul din cele patru posturi de peste an. Conştiincios şi cinstit în daraverile sale, era un judecător integru; şi la curtea ce prezida el, generalul Năsturel Herescu şi Ştefan Golescu cîştigaseră reputaţiunea meritată de judecători incoruptibili2. La el nu încăpea hatîruri şi la cuhnia lui nu se primea plocoane. Cît despre cunoştinţa dreptului, boier Furtună era cam slăbuţ, ba încă slab de tot; sacul său ştiinţific sta în cunoştinţa a cîtorva principii din Basilicalele lui Armenopolu3 şi din pravila lui Caragea, învăţate în lunga sa practică de judecător. La şedinţele Divanului înalt, publicul asistent era tot-dauna numeros, nu numai pentru că acolo se hotăra în mod 438 definitiv pricini care se străgănea de cîte 30 şi 40 de ani, începute de pe la Ipsilanti şi de pe la Hangerliu, dar mai mult ca sa asiste la petrecerea ce da banul prezident, cer-tîndu-se cu împricinaţii, ocărind şi înjurînd pe avocaţi în cursul pledoariilor, apostrofîndu-i cu: „Ghide, ghide, şiretule...“ ..Ce umbli să vinzi castraveţi la grădinar...11 ..Gîndeşti să mă faci pe mine să crez că ai dreptate, parcă nu te ştiu eu ce poamă eşti...“ „Astea care mi le spui sunt mofturi de mofluz...“ Apoi cînd îl îneca necazul sau nu găsea expresiuni destul de energice, îşi lua fesul din cap şi azvîrlea cu dînsul în obrazul împricinatului. Era mai ales un avocat, unu Mânu Bondi, frate sau vâr cu armaş Mânu, ps care nu-1 putea suferi; şi, cînd îl auzea pledînd, se înfuria şi îl întrerupea, aducîndu-i aminte cîte un epizod, două din viaţa lui legendară de aventurier, precum istoria clopjtului căzut din Turnul Colţei, la cutremurul cel mare de la Vinerea mare a anului 18024, pe care Bondi îl vînduse starostei de căldărari, făcîndu-1 să crează că îi fusese dăruit de generalul Prozorovski; sau istoria cînd vînduse lui banu Istrate pe bietu slugeru Matac, încredin-ţîndu-1 că era ţigan rob al lui. Cînd Curtea a fost chemată să judece procesul conspiraţiei bulgăreşti5 şi i s-a adus înainte Deşu şi Şuţu, boieru Furtună a răspuns procurorului cu: „Ce-mi umbli cu şoşele şi cu momele. Dacă vrei să-ţi judec pricina, adu-mi aici pe împăratu Niculae,pe Nessel-rode şi pe Daşkoff, şi atunci bucuros11. Boieru Furtună era bogat, putred de bogat, dar zgîrcit, foarte zgîrcit, şi banii săi îi specula cu dobîndă. .' Iată împrejurarea ce m-a făcut şi pe mine să-i fac cuno-{ ştinţa: Tată-meu îi datorea de mult o mie de galbeni chesaro-crăieşti de Austria, drepţi la cumpănă, cu zimţi şi negăuriţi, cu dobînda de cinci şi jumătate la pungă pe lună (13,2% pe an). După încetarea din viaţă a tatălui meu, chibzuind cu mumă-mea că era mai folositor pentru familie de a vinde o moşie şi a desface datoriile, decît a plăti dobînzi mari, îndată ce am realizat valoarea vînzării, m-am dus la boier 439 Furtună, unde jupîneasa Neaoşa, fără a mă întreba nici cine eram, nici ce vream, m-a introdus într-o odăiţă în care nu era altă mobilă decît un pătucean de lemn alb, cu o plapumă de cit; acolo marele ban, înfăşurat într-o cămaşă de boran-gic, cu cauc de noapte în cap, sta aşezat pe vine, răscolind la hîrtii. Rezemat de uşă ca şi mine, mai era şi un alt musafir. După un sfert de oră de aşteptare, boierul şi-a aruncat ochii asupra mea, întrebîndu-mă răstit ce voiam; întrebare la care i-am răspuns că răposatul logofăt Dimitrache Ghica fiindu-i dator bani, veneam să aflu la cît se suie astăzi acea datorie. La aceste cuvinte, boierul s-a ridicat în picioare, întrebîndu-mă şi mai răstit: — Dar ce? O să-mi plătească? — Da, boierule, îndată ce vom regula contul împreună. Atunci faţa i s-a luminat şi, întorcîndu-se către celalalt aşteptător, i-a zis: — D-ta vino altă dată, vezi că acum am treabă. Se pleacă şi trage de sub pat un sipet ferecat cu bande de fier bătute în cuie de alamă, îl deschide şi-mi arată o hîrtie fără o a lăsa din mînă, zicîndu-mi: — Uite, citeşte, ăsta e înscrisu lui văru Tache. Constatăm împreună că datoria data din anul 1825, sept. în 15 şi că dobînzile erau răfuite numai pînă la 15 sept. 1840, şi fiindcă eram atunci în fevruarie 20, anul 1845, i se datora dobînda de 13,2% pe cinci ani, cinci luni şi cincizile. Eu am luat creionu şi calculînd găsesc că dobînzile la care avea drept se suia la 717 galbeni, la care adăogîndu-se capitalul de una mie galbeni, suma totală de plătit era de 1 717 gălbejii. ^Arătîndu-i eu socoteala, îmi zice: — Apoi stăi că nu se poate să fie aşa, că prea te-ai pripit. Să fac şi eu socoteala mea. Şi după o oră de muncă, mişcînd din buze, numărînd pe degete, scriind şi tot ştergînd, îmi zice cu mirare: — Tocmai aşa face, o mie şapte sute şi şaptesprezece! Cînd îmi luam pălăria să plec, mă opreşte răstit: — Ei, dar banii cine mi-i dă? — Eu, boierule. — Dar cînd? 440 — Mîne, la orice ora vei porunci dumneata. — Unde? — Aici. — Dar vezi să nu mă ţii cu vorba. Spune-mi de la care zaraf eşti, ca să ştiu unde să trimit să te găsească. — Nu sunt la zaraf. — Apoi dacă nu eşti zaraf, cum de ştii să socoteşti aşa de iute? Atunci ce eşti? — Sunt fiul răposatului Dumitrache Ghica. — Aşa! vezi, nu ştiam că văru Tache să aibă băiat mare; cum de nu te-am văzut păn-acuma? A doua zi foarte de dimineaţă eram cu două pungi cu galbeni în strada Sf[întul] Spiridon, în odaia de mosafiri, unde boieru m-a primit voios; era îmbrăcat cu o giubea portocalie, peste o libadea lungă de pambriu verde, avînd pe cap işlicu. După ce i-am pus banii pe masă, a scos un oftat mare. „Acum mai întîi să-i numărăm11. Şi a început a-i grupa în pilcuri de cîte zece, şi, după ce s-a încredinţat de exactitatea numărului, a luat cutia cu cumpene şi, cîntărindu-i unul cîte unul din ochi şi din degete, întovărăşea operaţia cu reflecţiuni ca aceste: „Tot pasjri, tot păşiri... rar peicipe colea cîte un blank... Uite ăsta galben bun, mai greu şi decît blanku; aşa cînd aî1 fi toţi...11 „Ovreiul dracului, bată-1 Maica Domnului, uite colo cită bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta; ar trebui stăpînirea să spînzure pe astfel de calpuzani...11 „Cînd am împrumutat pe văru Tache, l-am împrumutat ca pe un frate, cu dobîndă de cinci şi jumătate la pungă pe lună, pe cînd banii se da p-atunci cu şapte, ba şi cu şapte şi jumătate la pungă (17 şi 18% pe an). Ia te uită colea frumuseţe de galben, cînd îl vezi, crezi c-o să treacă şi de blank şi cînd colo, nici cu pasiru nu merge; aîurisitu de jidov, îi ia auru cu apă tare. Păcat că legea la noi nu permite dobîndă la dobîndă, şi vezi acu pierd peste cincizeci de galbeni, dobînzile de la cei 717 galbeni11. Operaţia aceasta a durat şase ceasuri; puind deoparte toţi galbenii mai uşori decît păşiri, care numărîndu-se s-au ales la 216 bucăţi, în locul cărora i-am adus alţi bani pe plac, dîndu-mi înscrisul tatălui meu achitat. 441 Cind eram să ies din odaie, m-a oprit în uşă şi m-a întrebat în ce slujbă eram. La răspunsul meu că nu eram impiegat, a rămas în mirare. Cum, un fecior de boier să nu fie în slujbă? Se vede că fusese mulţumit de modul cum expeduisem acea daraveră, căci, la o adunare, vodă Bibescu, zărin-du-mă într-un grup de tineri, a venit drept la mine zicîn-du-mi: „Qu-avez vous fait â mon oncle Theodore, il ne me parle plus qu-en faisant voire eloge? Cest dommage que vous scyiz si mal note au Consulat de Russie!“*. Cocoana boierului Furtună, fata banului Constantin Ghica, era cunoscută sub numele de Mariţa Furtunoaia şi fii-sa, baroneasa de Uxktill7, sub acel de fata Furtunoaiei; mai avea şi un băiat, pe care îl trimisese pentru învăţătură la Paris, şi care petrecuse mai mulţi ani în institutul de la St. Pelagia8. Boieru Furtună, tot grămădind dobînzi peste dobînzi şi trăind cu cea mai mare economie, adunase o avere mare. Se zice că la moartea (ia, în p imniţă la d însu, unde nimen i nu îndrăznea să intre rLici noaptea, nici ziua de frica stafiei, s-ar fi găsit butoaie pline tot cu galbeni chesaro-crăieşti de Austria, drepţi la cumpănă, ferecaţi cu zimţi şi negăuriţi. ION GHICA * Ce i-ai făcut unchiului Tudor, nu-mi vorbeşte decît lăudîn-du-te? Păcat că eşti atît de rău notat la consulatul Rusiei!4 FRAGMENT DINTR-0 SCRISOARE INEDITĂ CĂTRĂ ALECSANDRI Seara de 1 mai 1855, ofiţerii corvetei franceze, „LeChap-tal“ o petrecuse la mine şi la miezul nopţii le făceam şi eu politeţea de a-i întovărăşi la plecare pînă la barca care-i aştepta la malul mării. Era o noapte ca ziua; portul Vathi reflecta ca o oglindă bolta cerească cu luna plină şi cu toate stelele mici şi mari. Nu se auzea nici un zgomot altul, decît ţipătul şacalilor şi vîjiitul aburului gata a pune belicea în mişcare; încrucişătorul pornea în goana piraţilor greci cari bîntuiau acele mări, urmăreau şi jăfuiau transporturile de muniţiuni de război ale armatelor franceze şi engleze din Crimeea. Ne despărţeam, urîndu-ne la revedere, cînd bătrînul comandant Pouthier, un scăpat ca prin minune din îngrozitorul naufragiu al „Meduzei", puind piciorul în iolă se întoarce cătră mine, zicîndu-mi: „Adică, domnia-ta, de ce n-ai veni cu noi? In cinci-şase zile am colinda Cicladele, am vizita cricurile Ioniei, doar de-am dibui o bandă de piraţi, şi te-am aduce în împărăţia ta sănătos". A vizita în bună companie ruinele oraşelor vechei civi-lizaţiuni era o propunere plină de tentaţiune şi într-un minut eram şi eu pe bordul batelului. In revărsatul zorilor ridicam ancora, întorceam babord şi intram în strîmtoarea care desparte insula Samos de coastele Asiei Mici. îndată ce intri într-acest canal, ţi se deschide dinaintea ochilor o vedere încîntătoare. 443 Printre două dealuri, care se ridică în amfiteatru, iese şerpuind o apă pe malurile căreia albesc o mulţime de pietre sfărîmate; de departe ai zice un cimitir părăsit, sau o turmă de oi în păşune; mai la dreapta se ridică ca două piramide vîrfurile muntelui Samsun-dag, vechiul Micale, centrul celei mai strălucite civilizaţiuni a lumii vechi, lume peste care a trecut pustierea barbarilor, arzînd şi dărămînd. Astăzi soarele ridicîndu-se peste acel plai nu mai luminează flota biruitoare a grecilor, nici capetele de operă ale lui Praxitele şi ale lui Scopas; în văile lui nu mai răsună cuvintele sublime ale lui Bias şi ale lui Tales. Singura rămăşiţă a acelor mărimi este un zid de piatră în ocolul căruia un păstor îşi adună seara caprele de frica panterelor. Acea urmă de zidărie a fost odinioară vestitul Panionium, templu de unde emanau poveţile la care se supunea lumea civilizată, atunci cînd între reprezentanţii poporului care se adunau acolo domnea iubirea, virtutea şi unirea. Astăzi acea ruină mărturiseşte trecătorilor de nenorocirile ce năvălesc asupra popoarelor, cînd domneşte corupţia şi dezbinarea. Pe albastrul transparent al cerului, muntele pare că se suie mai sus, cu cît te apropii de poalele lui, schimbînd tabloul la fiece clipire din ochi. Vederea lui are pentru călător ceva solemn şi fioros, este prevestitor de mîntuire sau pieire. Navigatorii, la cincizeci de mile depărtare, se îndreptează ziua şi noaptea după cum li să arată poziţiunea vîrfurilor între dînsele; venind de la miazăzi şi puind cîrma drept spre vîrfurile împreunate intri în canal; venind de la apus şi alergînd între acele vîr-furi, intri la liman sigur. Astfel că acest munte cu două capete este un far de speranţă bătuţilor de tempeste de la Chio şi pînă la Cos. Nu este o familie în Arhipel care să nu-i datoreze viaţa unui membru, precum nu este una care să nu plîngă un frate sau un fiu înghiţit de valurile ridicate, de rafalele ce aruncă pe miile sale de guri asupra corăbiilor ce se apropie de dînsul. Marinarul experimentat nu trece pe dinaintea lui decît cu mînile pe frînghii, gata a coborî în-tr-o clipă toate pînzele. Cîţi nenorociţi nu devin prada tigrilor şi a piraţilor ascunşi în nenumăratele lor văgăuni şi încreţituri. 444 La poalele lui se află golful Spilia, unde am ancorat ca să vizităm anticul Milet şi locul unde a pierit cea de pe urmă armată a lui Xerxes, chiar în ziua cînd pe un alt ţărm se dedea bătălia de la Plateea, zi mare şi frumoasă pentru libertate; tot aci viteazul Sahturi a înfipt brulotul său în flota lui Kara-Ali şi a pus cea dintâi piatră a independenţei Greciei. Rîul galben care se arată printre papura verde, ieşind ca un şarpe din poeticii munţi ai Lidiei, lasă pe malul stîng ruinele unui oraş gigantic, pe poarta căruia se citeşte încă şi astăzi în piatră cuvintele EOEXIQN KAYETPOE, iar la dreapta o pădure de ciparoşi unde locuia zeiţa vînâtoriei Artemis Ortigia, împrejurul căreia se întinde o cîmpie acoperită de marmure sparte, capiteluri sfărâmate, bucăţi de statui mutilate, piedestale, basoreliefuri şi inscripţiuni; pare o cîmpie acoperită de oasele înălbite a luptei Uriaşilor, cadavrul unui oraş. Pe zidurile unui turn al cavalerilor de Rodos, se văd bucăţi de marmură pe care a trecut dalta lui Fidias şi penelul lui Apelles; pe o poartă a acelui turn se deosebeşte pe un basorelief o obadă de roată, o ureche de cal şi un picior de om; negreşit Hector, tîrît de calul lui Ahile; un alt basorelief reprezintă luna între un şarpe şi un arc, Hecate triformis, Proserpina în iad, lună pe cer şi Diană pe pămînt! Aceste ruine au fost marture a tutulor evenimentelor care au prefăcut faţa lumii celei vechi; pe acolo a trecut, unul după altul, mezii şi Ciru ca cotropitori; Lisandru şi Agesilas ca mîntuitori, Scipion şi Anibal discutînd prieteneşte meritele lor de căpitani, în urmă Pavelşiloan propa-gînd legea lui Christos, şi după dînşii schiţii, Mahomet şi Timur Lang, arzînd şi pustiind. După un vîrf de movilă se văd pe muche ca un crater coloane, comice, arhitrave, căzute grămadă unele peste altele; acelea au fost odinioară vestitul Odeon. Iar în vale a fost teatrul efesiilor şi Stadiul. Pe un alt deal, temniţa lui Pavel, chiar în locul unde a fost templul Dianei, unde ne-am scoborît pe o scară răzemată de zid în miile de cotituri ale subteranului, strecurîndu-ne printre boite, cînd în picioare,, cînd d-a buşele, şi luptînd cu lilieci care zburau speriaţi de lumina torţii, ieşind ca dintr-un roi de prin crăpăturile stîn-celor. 445 Acest templu al Dianei, una din minunele arhitecturei elene, a fost zidit la început de străbunele noastre amazoane, dar s-a prefăcut mai în urmă de cetăţenii Efesului, drept recunoştinţă pentru protecţia ce aveau de la zeiţa şi a devenit monumentul descris de Pliniu, aşăzat pe 127 de coloane de cîte 70 de picioare de înălţime, cum era cînd vestitul Erostrate, profitînd de absenţa zeiţei, care se dusese să moşească pe Olimpiada, i-a dat foc. Alexandru, drept recunoştinţă de ajutorul ce dobîndise de la Diana la naşterea sa, a venit s-o restaureze mai frumos şi mai strălucit decît fusese înainte de a arde; dar locuitorii oraşului, crezînd că cu eroii este mai bine ca libertatea să nu aibă nici în clin, nici în mînecă, au refuzat, răspunzînd că nu se cuvine ca un zeu tînăr să ridice templuri zeiţei fecioare. Nici o rămăşiţă de viaţă nu pătrunde de întristare ca ruinele unui vechi oraş; pare că vezi sculîndu-se din catacombe umbrele şi faptele eroilor, ale artiştilor şi filozofilor care au ilustrat treizeci de secole de mărire. Deasupra vechiului oraş, sus pe-o movilă, se ridică geamia Aghia-Suluc, alteraţiunea numelui Aghios Teologos, foastă odinioară biserică creştină, zidită de credincioşi în memoria aceluia care scria despre Efes ca de una din cele şapte lumini ale creştinătăţii care precum a prezis-o Apocalipsul, s-a stins, şi întunerecul este adînc. A patra zi, ancorasem la Monodrendo, în faţa ruinelor de la Geronta, templu măreţ ridicat de branchiţi în onoarea Dioscurilor Castor şi Pollux. Am vizitat calea sacră care duce acolo; statuele colosale ale branchiţilor1 astăzi se află transportate în Muzeul britanic. Seara, cum am intrat în golful Cos, am zărit ancorate două bastimente purtînd flamura engleză. Eram dinaintea oraşului Budrum, anticul Halicarnas; acolo am găsit pe un vechi amic, pe sir Charles Newton, consul britanic de la Mitilena, însărcinat de Muzeul britanic să descopere şi să facă excavaţii la locul unde a fost mormîntul lui Mausole. Sir Charles avea cu dînsul o populaţie de pioneri, fotografi, arhitecţi, sculptori şi mecanici. Ideea că oraşul turcesc Budrum era zidit peste acel monument se întemeia pe o descoperire făcută cu cîţiva ani mai înainte de un călător care, zărind într-un turn un fragment 446 de basorelief, l-a cerut de la mudir şi acesta i l-a dat, cu condiţiunea de a înlocui acea marmoră cu o altă piatră, ca să nu se smintească tăria turnului. Acel basorelief a fost dăruit Muzeului britanic, unde, cercetîndu-se, s-a dovedit că era opera lui Scopas. Trimiţîndu-se mai în urmă Newton spre a face excavaţiuni serioase în localităţile vecine de Turnul Cavalerilor, iată cum proceda învăţatul Newton: El cumpăra una după alta casele, le dărâma şi săpa, sco-ţînd toate marmurele care se găseau într-acel loc; după aceea astupa cu pămînt gropile făcute, le nivela şi le vindea la acelaşi proprietar, sau la alţii, pînă a descoperit toate bucăţile şi bucăţelile care făcuse parte dintr-acel monument. Newton a petrecut la Budrum mai mult de trei ani şi, după ce a transportat la Londra toate bucăţile de sculptură şi de arhitectură, a lucrat în Muzeul britanic vreo 15 ani, le-a coordonat bucăţică cu bucăţică şi astăzi s-a zidit în Muzeul britanic o aripă într-adins, unde s-a aşăzat sala paralelă cu aceea în care se păstrează marmurele Partenonului. Dar aceasta nu satisface încă amorul propriu al eruditului arheolog; el ar dori un scuar în oraşul Londrei, unde ar lua asu-pră-şi să ridice acel monument antic, completînd toate bucăţile care lipsesc2. Ceea ce ar trebui să facem noi cu rămăşiţele Turnului-Castel de la Adamclisi. După trei zile de petrecere în societatea învăţatului arheolog, am pornit ţiind coasta insulei Stankeni (Cos), lăsînd Rodos şi trecînd între Furni şi patria lui lear3; a opta zi ancoram în punctul de unde pornisem în noaptea 1 mai. ION GHICA SCHIŢE POLITICE Prin cuvîntul stat se-nţelege o întindere de teritoriu ocupat de o populaţie mai mult sau mai puţin numeroasă, avînd o organizaţie socială supusă legilor. Puterea şi acţiunea dinlăuntru şi dinafară a unui stat nu depinde nici de întinderea pămîntului ce cuprinde, nici de numărul sufletelor care locuiesc în ocolul său; de altfel chinezii şi indienii ar fi astăzi statele cele mai mari şi mai puternice din lume; germanii, francezii şi italienii ar veni în a 3-a şi în a 4-a linie; iară englezii, olandezii şi elveţienii ar fi nişte naţiuni cu foarte puţină însemnătate. Cînd zicem că elementul care constituie o naţiune sunt oameni înţelegem negreşit nu suflarea, ci oameni de aceia •cari lasă urme neşterse de petrecerea lor prin această lume, lasă lucrări de acelea de care se poate glorifica istoria civili-zaţiunei1; oameni cari, învingători sau învinşi, au luptat pentru o idee ca acei din Plutarc, a căror umbre au venit după două mii de ani şi au combătut alături cu Caraisc şi cu Botzari pentru liberarea Greciei şi a căror suvenire au adus pe Byron, pe Chateaubriand şi pe Stratford Canning la Missolonghi, la Navarin şi la Poros2. Italia a trăit cinci se-coli din viaţa lui Dante şi a lui Michelangelo; temelia pe care au ridicat ei naţionalitatea lor, n-au putut să o sape nici puterea, nici vicisitudinile, şi pe acele baze Carol Albert, Victor Emanuel, Garibaldi şi Cavour au chemat ţara lor la o viaţă nouă şi au făcut din Italia dumicată şi umilită un stat mare, puternic şi glorios. 448 iH Taraful lui Ochi Albi, acuarelă de C. Pop de Szathmari. Casă din. Bucureşti, gravură de Lancelot. Ca un stat, o naţiune, să existe şi să aibă viitor, se cere mai cu seamă ca între oamenii care îl compun să existe o solidaritate produsă prin indentitatea de idei, de aspiraţiuni şi de credinţe, însuşiri care sunt rezultatul comunităţii de origină, de limbă, de religie şi de obiceiuri. Popoarele ca şi individul au fiecare fizionomia lor proprie, spiritul şi modul de a fi şi de a cugeta ; chiar aparenţa exterioară a unui om ne arată mai totdauna grupul căruia aparţine. Naţiunile au interese, aspiraţiuni şi ambiţiuni speciale întocmai ca şi individele; şi interesele lor, fie ele generale, fie ele numai ale unui partid, îşi exercită acţiunea lor în contra altor societăţi şi altor state prin tot felul de mijloace, prin presiuni politice şi de multe ori chiar prin puterea armelor ; cele mari caută să absoarbă pe cele slabe. Statele cele mici şi slabe îşi păstrează independenţa lor prin patriotismul şi prin înţelepciunea oamenilor politici ce posedă şi prin interesul ce oferă celorlalte state. Un om carele nu-şi păzeşte îndatoririle către ceilalţi, sau care întrebuinţează viclenia sau violenţa contra dreptului şi în contra raţiunii, pierde stima şi consideraţiunea semenilor săi şi, la trebuinţă, legile prescriu măsuri pentru securitatea fiecăruia. Nu este însă tot astfel şi cu colectivităţile: între state, între naţiuni, între popoare, nu se păzesc totdauna principiile dreptului şi ale echităţii cu destulă scumpătate. Pînă acum nu există o autoritate constituită, avînd misiunea şi puterea de a face să se respecteze cu scumpătate principiile dreptăţii deopotrivă cu toate statele mari şi mici, slabe şi puternice. Istoria popoarelor este mai mult o epopee a vitejiilor prin arme, decît descrierea luptei seculare între bine şi rău, între just şi injust; şi mai totdauna aplauzele şi admiraţia lumei au fost. şi sunt pentru învingător, numească-se el Anibal, Washington sau Ibrahim, Napoleon, Wellington sauMoltke. învingător, Garibaldi este un erou; învins ar fi fost tratat de facţios şi de perturbator, ca Confalonieri şi ca Silvio Pellico, şi închis la Spielberg, deşi cauza lor ar fi fost tot atît de bună, tot atît de sfîntă. între morala individuală şi morala guvernului există o mare diferinţă: sacrificiul şi abnegaţiunea, care sunt vir- 449 29 — Ion Ghica. Opere alese, voi. III tuţi la indivizi, sunt privite ca o părăsire culpabilă a drepturilor naţionale. Puterile cele mari cred că au datoria de a menţine în viitor tot ce au cerut, tot ce au hrăpit. Pentru guvernele cele mari, maxima în purtarea lor politică, în loc să fie echitatea şi moderaţiunea, se poate zice pînă la un punct că nu există pîn-acum popor destul de luminat care ar suferi un guvern ce ar lua partea dreptăţii în contra intereselor naţiunei în capul căreia este pus, şi astfel nu există sancţiune pe lumea aceasta, cînd vedem că tunul stă tot-dauna întins şi cînd puterea primează dreptul. Statele cele mai luminate din lume se ruinează în pregătiri de răzbel cu convincţiunea că mijlocul de a trăi în pace este de a se teme unii de alţii. Nedreptatea unor state merge uneori pîn-a căuta prin toate mijloacele a împiedeca dezvoltarea celor mici şi a năbuşi aspiraţiunile lor naţionale. Lăcomia şi megalomania unora din statele cele puternice merge pînă a căuta să împiedece pe cele mici în mersul regulat al dezvoltării lor, amestecîndu-se în afacerile lor interioare şi excitînd patimile partidelor unora în contra altora, nepermiţîndu-le nici măcar expresiunea aspiraţiunilor celor mai naturale şi mai legitime. Un exemplu viu despre aceasta este ceea ce se petrece astăzi în statele cele mici ale Peninsulei Balcanice, năbuşindu-se dezvoltarea lor naţională3. Cînd legionarii şi colonii romani, după multe lupte şi emigrări, au venit conduşi de campoducii lor Iovii, Ilarii, Razi, Bucuri şi voievozi, unii după alţii, şi s-au aşezat în masivul Carpaţilor între Dunăre, Tisa, Nistru şi Marea Neagră, ei au adus cu dînşii spiritul deunitate, de origine, de limbă şi aspiraţiuni, cu care au putut să-şi apere fiinţa în contra cotropirilor numeroşilor barbari care îi încungiu-rau din toate părţile; astfel că tendinţa către unire a trebuit să fie ţelul politic ce au avut chiar de la descălecătoare, ideal care a germinat totdauna, nu numai în sufletul bărbaţilor care au îndrăznit a cugeta mărire, dar chiar în spiritul fiecărui român; ori pe ce tărîm s-au aflat şi oricînd viitorul le-asurîs cît de puţin, ei nu au lipsit de a-1 manifesta. Radu Negru şi Bogdan, boieri guvernamentali, şi divanurile ad-hoc sunt o dovadă că unirea este simbolul fiinţei şi garanţia cea mai puternică în contra tendinţelor şi ambiţiunilor de afară. 450 La români aspiraţiunea către unire nu este tendinţă de mărire sau de cotropire, ci este spirit de conservare şi de legitimă apărare în contra vecinilor ce îi înconjură, căci temerea de cotropire şi reducerea lor la o stare de inferioritate şi de umilire este încă mare şi le impune datoria de a căuta să devie un stat puternic, ca să-şi poată apăra cu succes existenţa. Fiecare naţiune trebuie să poată conta pe sine însăşi, iar nu să se lase la nedreptatea şi îndurarea celorlalţi. Pe noi românii necesitatea ne împinge a ne aduna într-un singur mănuchi, ca să putem înfăţişa o rezistenţă serioasă năvălitorilor şi a ne apăra naţionalitatea. Românii nu pot pierde din vedere că, ca naţiune şi ca stat, avem o misiune de împlinit , şi înţeleg şi că, pe cît timp vom fi în voia întâmplărilor dinafară, geniul nostru naţional nu se poate dezvolta; simţim că avem o datorie imperioasă a ne asigura fiinţa: a renunţa la unire, ar fi pentru noi a abdica ca naţiune, ar fi a renunţa la orice speranţă. Un suflet de viaţă a adiat acum în urmă prin memoriul studenţilor asupra stărei românilor de peste Carpaţi şi prin răspunsurile simpatice ale tinerimei4. Speranţă dar, românilor, şi cu Domnul înainte ! Misiunea şi datoria oamenilor care devin conducătorii unui popor este de a face ca între locuitorii statului să domnească pacea şi buna armonie, a veghea la dezvoltarea inteligenţei şi a îndemna pe popor la arte şi la meserii, precum şi datoria fiecărui cetăţean este de a aduce, prin purtarea şi aplicarea sa la muncă, folos şi consideraţiune ţărei sale. Pe lumea aceasta, unde domneşte lupta pentru viaţă (strug-gle for life), munca este cea dîntîi condiţiune a bunului trai şi a libertăţii: „Pămîntul va produce spini şi ciulini şi vei mînea pînea ta după sudoarea franţei tale“, sunt cuvintele cu care Creatorul a dat omului libertatea şi liberul arbitru. Este în firea lucrurilor ca fiecare să caute a se sui cît mai sus pe scara socială şi să aspire la starea cea mai bună. Este natural să voim fiecare a exersa profesiunea cea mai considerată; în mod absolut profesiunile nu sunt mai onorabile unele decît altele, în mod relativ însă, profesiunea cea mai onorabilă pentru fiecare este aceea pe care se simte în stare 451 29* I a o îndeplini mai bine şi prin care poate să aducă mai mare folos societăţei şi familiei sale. Dar prejudeţele, care rătăcesc şi întunecă spiritele, au făcut a se crede în unele ţări că funcţionarii statului ar fi mai presus decit bancherii, şi pe aceştia îi pune mai sus decît pe arendaşi şi pe comercianţi, considerîndu-i mai sus decît pe meşterii meseriaşi etc. Dar oare trebuie noi ca negreşit să judecăm poziţiunea ce voim a ne face după ceea ce crede lumea? Nu este mai drept şi mai bine să o judecăm după gradul de aplicare şi de inteligenţă ce trebuie să aducem la exersarea profesiunei ce alegem şi după întinderea mijloacelor de care putem dispune ca s-o îndeplinim bine şi cu demnitate? Ne uităm la strălucirea ce înconjoară pe unele profesiuni şi pierdem din vedere că omul face poziţiunea, iar nu profesiunea pe om. Omul superior poate rădica şi ilustra meseria cea mai modestă şi mai umilă. Să căutăm, mai cu deosebire, la gravitatea datoriilor ce ne prescrie profesiunea ce voim să îmbrăţişăm, la importanţa datoriilor ce le impune şi la mărimea rezultatelor ce putem dobîndi pentru ţară. Să căutăm a nu ne expune a nu putea duce greutatea sarcinei cene impunem, ci din contra să îngrijim a fi în stare să dominăm dificultăţile ei şi să nu ne temem că talentul poate rămînea vreodată ascuns; el, în secolul în care trăim, se ridică singur la lumină. Robert Peel nu era decît un postăvar, Lincoln, un tăietor de lemne, Franklin, un modest tipograf; şi cu toate acestea nici modesta lor condiţiune, nici umila profesiune ce exersa, nu i-a oprit de a se sui la înălţimea de la care erau să ilustreze ţara şi numele lor. Este însă foarte trist a vedea pe acei care fără ştirea lui Dumnez eu s-au suit acolo unde nu-i chema puterile lor intelectuale şi morale; nenorociţii nu-şi pot împlini misiunea cu demnitate şi se expun a fi ruşinea naţiei şi a familiei. Secolul în care trăim este realizarea progresului social, condus de progresul raţionalismului, progres la care au conlucrat toţi oamenii de valoare, filozofi şi eroi. Acest progres îşi are sorgintea lui în muncă. Prin muncă productele brute ale pămîntului dobîndesc valori însutite şi înmiite. Cîteva dramuri de lină sau de mă- 452 tasă brută, de o valoare de citeva centime, devin prin munca lucrătorilor meşteri stofe de o valoare de mii de franci; o bucăţică de fier de o centimă, transformată în arcuri de ceasornice, dobîndesco valoare de două mii de franci; un cot de pînză cu cîteva văpseli, devine un tablou de sute de mii de franci sub penelul unui Millet sau unui Meissonier. Puterea unui stat merge mai totdauna mînă în mină cu bogăţia locuitorilor, şi este cu atît mai considerat, cu cît locuitorii lui produc mai mult, mai bine şi mai ieftin, şi cu cît exportează mai mult în alte ţări. într-această privinţă, statistica ne dovedeşte că excedentul producţiunei unui englez asupra consumaţiunei este de patru sute de franci, pe cînd exportul unui locuitor din România nu trece de şesezeci de franci, exportul ţârei fiind d-abia de trei sute milioane. De la muncă depinde astăzi dezvoltarea unei naţiuni, de la dînsa depinde îmbunătăţirea stărei materiale şi morale a omului, consideraţia de care se poate bucura în lume, reia-ţiunile sale în societate, amicii ce-şi face, soţia ce va lua, într-un cuvînt fericirea, independenţa omului. Afară de un foarte mic număr de cazuri cu totul excepţionale la tineri de o dispoziţiune naturală, de o vocaţiune tare, care se manifestă singură, fără ştirea nimănui, şi care învinge toate împotrivirile şi triumfă în contra tutulor piedicelor ce i s-ar face, părinţii hotăresc soarta copiilor şi prin alegerea carierei la care îi împing. La noi, porniţi de iubirea ce au către copiii lor, cred că le împletesc zile de fericire ţintind la funcţiile statului; cred că le asigură viitorul prin leafă şi prin pensii; li se pare că acelea sunt poziţiunile cele înalte ale societăţii. Dintr-un om, din care ar fi ieşit un cultivator, un artist de merit, sau un meşter însemnat, care să facă onoare ţărei sale, să poată ţinea familia sa în îndestulare şi da o bună creştere copiilor săi, fac un biet funcţionar care d-abia se ţine din-tr-o zi pînă într-alta, cerşetor la uşele miniştrilor, a rudelor, a amicilor şi a favoriţilor oamenilor influenţi; măresc concurenţa la lefi şi împing la sporirea dărilor. Noi ne împărţim în două mari categorii: unii care nu ştiu, cei mai mulţi, nici măcar să scrie şi să citească; mai toţi 453 plugari, şezători la ţară, locuind în case de nuiele spoite cu pămînt şi chiar încă în bordeie; alţii aşezaţi pe la marginele oraşelor şi ale tîrgurilor: dulgheri, zidari, precupeţi, exer-sînd meseriile cele mai groase şi mai puţin bănoase, trăind în umezeala şi în necurăţenia mahalalelor. Cealaltă categorie se compune din oameni cari, mai mult sau mai puţin, ştiu să scrie şi să citească. Aceşti din urmă formează în general clasa biurocraţilor: de la secretar de primărie sau notar pînă la preşedintele Consiliului de Miniştri, ciocoi vechi şi noi, boieri mari şi mici, pensionari, funcţionari în activitate şi disponibilitate, chivernisiţi şi paraponisiţi... „Am pus băiatu la şcoală11 însemnează în gura celor mai mulţi părinţi: „L-am scos din rîndul muncitorilor; cînd se va face mare, va şedea tolănit pe canapea, va fuma toată ziua ţigări, se va plimba zi şi noapte în trăsură picior peste picior şi va scrie ordine şi instrucţiuni fără efect11. Cînd copiii vin în vîrstă, părinţii cu toţi amicii şi neamurile aleargă, intrigă, se roagă, strigă, pînă ce le procură o slujbă sau cel puţin o speranţă de slujbă, fără a ţine în seamă nici neodihna, nici bătăile de inimă, nici umilinţa ce le pregătesc; şi fără voia lor le frămîntă o viaţă zdruncinată şi o pîne amară, distrăgîndu-i de la modesta viaţă de meseriaş. Funcţionarismul, cu modul în care se exersează, a devenit un rău mare care bîntuie ţara noastră. Mai ’nainte vreme, impiegaţii statului se ziceau slujbaşi, adică oameni la serviciul publicului, avînd datoria de a opri pe locuitorii de sub juridicţia lor de a se asupri unii pe alţii şi de a răpi unii de la alţii; de a-i obliga pe fiecare a respecta dreptul şi proprietatea altora, de a înfrîna pe asupritori, de a face dreptate asupriţilor şi de a împlini dările şi datoriile către stat. Dar acum lucrurile s-au schimbat. Ei se numesc funcţionari şi, din servitori ce erau ai poporului, sluga de altădată se consideră ca stăpînul publicului; şi de la vătăşel pînă la întîiul ministru, de cînd s-a schimbat numele, s-a schimbat şi purtarea; pentru dînşii, numele de funcţionar 454 înseninează stăpîn, fie din plugari, fie din mitocănime sau din ciocoime. Românul, de cum se naşte, aspiră la o funcţiune, să fie ciocan, iar nu nicovală; voieşte să poată trăi o viaţă de trîndăvie din munca şi sudoarea altora. Românul, blînd şi îndatoritor din natura lui, îndată ce i s-a pus în mină sau pe cap un semn de autoritate, devine obraznic şi insultător. Nu ai decît să observi purtarea sergenţilor de oraş cu trecătorii după stradă şi mai ales cu ţăranii cu cară cu boi, fără ca să oprească pe vizitiii trăsurilor boiereşti şi mai ales pe birjarii muscali de a da peste trecătorii dupe stradă. Cînd ai vreo afacere la cîte o autoritate, trebuie să te duci de cîte zece ori, pînă găseşti pe impiegatul însărcinat a-i da dezlegare. NOTE ŞI COMENTARII 1 i 1 (P.ll) P A M I N T U L ŞI OMUL Sub forma unei broşuri de 140 pagini, a apărut în Tipografia Academiei Române, Bucureşti, 1884. Este, cum se indică pe copertă, „partea 1“ a unei lucrări mai mari, pe care autorul n-a mai dus-o la capăt. Scrierea reia şi completează fragmente publicate de-a lungul a aproape două decenii, ceea ce dovedeşte interesul stăruitor al lui Ion Ghica pentru problemele tratate: Omul fizic şi intelectual, o broşură de 68 pagini, imprimată la Tipografia Ştefan Rassidescu, în 1866 (cuprinde într-o versiune mai sumară partea intitulată în 1884 Omul)-, Începutul omului, în Analele Academiei Române, seria I, tom. XI, sesiunea 1878, secţiunea II, memorii şi notiţe, 1879 (este capitolul cu acelaşi titlu din 1884); Răspunsul d-lui Ion Ghica (la discursul de recep-ţiune al d-lui Emanoil Bacaloglu despre calendariu), în Analele Academiei Române, seria II, tom. II, sesiunea generală a anului 1880, secţiunea II, discursuri, memorie şi notiţe (cuprinde capitolul Măsurătoarea timpului şi calendarul); Seminţiile, soiurile sau rasele, comunicare Ia Academie, în Analele Academiei Române, seria II, tom. II, sesiunea generală a anului 1880, secţiunea II, discursuri, memorie şi notiţe, 1881, partea II, memorie şi notiţe (cuprinde capitolul cu acelaşi titlu din broşură). Primind lucrarea la Mirceşti, în toamna anului 1884, Alecsandri ii scria lui Ion Ghica la 1 noiembrie: „Mulţumesc pentru preţioasa carte Omul şi pămîntul, pe care mi-ai trimis-o. O citisem deja la Bucureşti şi îmi plăcuse, ca tot ce iese de sub pana ta, căci ştii să faci atrăgătoare pînă şi lucrurile abstracte şi ştiinţifice". (V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, 1964, p. 78.) 459 (P-15) PĂMÎNTUL 1 Data este greşită. „Pe la“ anul 600 l.e.n., Pitagora (c. 580 — 500 i.e.n.) nici nu se născuse! în mitologia greacă, Hestia era prima dintre fiicele lui Cronos şi ale Rheei, deci soră a lui Zeus. Ga şi Vesta, proteja focul din cămin şi căminul în genere. 2 Tezele lui Aristarh din Samos (sec. IV — sec. III î.e.n.) reprezintă poziţiile cele mai înaintate atinse de ştiinţa antichităţii în ceea ce priveşte mişcarea Pâmîntului şi situaţia acestuia faţă de Soare. Dar marea autoritate a lui Aristotel a făcut ca geocentrismul să fie o teorie dominantă încă aproape două milenii, pînă la Copernic. 3 Şi aici, cronologia dată de Ghica nu corespunde realităţii. Discipol al lui Platon, Eraclid (Herakleides) din Pont a trăit în secolul al IV-lea î.e.n. Meritul său principal constă în faptul că l-a anticipat pe Aristarh din Samos în formularea sistemului heliocentric. La rindul său, Eufant a trăit în secolul al III-!ea. 4 Privitor la cronologia acestor măsurători şi la autorii lor sînt necesare cîteva precizări. Ptolomeu al III-lea Evergetui a fost rege al Egiptului între anii 246 — 221 î.e.n. Eratostene (c. 284 — c. 192 î.e.n.), matematician, astronom şi filozof grec din şcoala de la Alexandria, este cel dintîi om de ştiinţă care a evaluat cu o exactitate surprinzătoare pentru vremea sa circumferinţa Pămîntului. Posidonios din Rodos (c. 135 — c. 30 i.e.n.) a desfăşurat o activitate multilaterală, ca scriitor, matematician, astronom, filozof, istoric. Este, între altele, autorul unor lucrări despre univers, oceane, precum şi al unor tratate de meteorologie, fizică, geometrie. Din scrierile lui s-au păstrat numai cîteva fragmente. Jean Fernel (1497 — 1558), matematician, astronom şi medic francez, a făcut încercarea de a afla dimensiunea unui grad de meridian măsurind distanţa dintre Paris şi Amiens. Metoda triangulaţiei a fost introdusă de fapt de olandezul Willebrord Snell van Royen (1580 sau 1591 — 1626), care a măsurat în 1615 un arc între Alkmar şi Bergen-op-Zoom. în ceea ce-1 priveşte pe astronomul englez Richard Norwood (c. 1590 — 1675), este remarcabilă performanţa sa am zice sportivă. Dorind să afle dimensiunea circumferinţei Pămîntului, a parcurs pe jos, măsurînd cu lanţul, în anii 1633—1636, distanţa dintre Londra şi York. în felul acesta a stabilit lungimea unui arc de meridian de un grad: 69,2 mile engleze. Activitatea astronomului francez Jean Picard (1620 — 1682) s-a situat curînd după a olandezului şi englezului şi a fost încununată de una dintre cele dintîi măsurători corecte a Pămîntului. 460 5 Astronomii Jean-Baptiste Delambre (1749—1822) şi Pierre Mechain (1744—1804) au întreprins măsurarea arcului de meridian dintre Dunkerque şi Barcelona începînd din 1792, din însărcinarea Adunării Constituante de la Paris, care legiferase încă din anul anterior unificarea unităţilor de măsură, adoptînd definirea metrului ca a zecea milioana parte dintr-un sfert de meridian. Măsurătoarea a fost terminată în 1799. Cum se ştie, măsurătorile de mai tîrziu au dovedit că raportul stabilit atunci nu este absolut exact, metrul etalon fiind cu 0,17 mm mai mic decît a zecea milioana parte din sfertul meridianului pămîntesc. Măsurătorile lui Jean-Baptiste Biot (1774—1862) şi Franşois Arago din Fromentera, una dintre Insulele Baleare, s-au făcut in 1806—1807. Arago era foarte tînăr, dar Biot, şeful său, avînd mare încredere în el, l-a lăsat să încheie singur lucrările. Succesul a fost deplin. întors la Paris, Arago a fost ales la 23 de ani membru al Academiei de ştiinţe. 6 Conform datelor actuale, aceste dimensiuni sînt inferioare celor reale. Trebuie spus, însă, că nici astăzi oamenii de ştiinţă nu au convenit asupra unor dimensiuni unanim acceptate. Cifrele admise mai frecvent sînt: 12.756 km şi 490 m pentru diametrul ecuatorului şi 12.713 km şi 726 m pentru diametrul cercului ce trece pe la poli. 7 Cifra de 85 km pentru înălţimea atmosferei este un rezultat surprinzător pentru secolul al X-lea. E adevărat, însă, că această cifră reprezintă numai grosimea aproximativă a primelor straturi ale atmosferei: troposfera, stratosfera şi mezosferă (aceasta din urmă ur-cînd pînă la 80 km). Ştiinţa actuală stabileşte limita ultimă a atmosferei Ia circa 3000 km, fiindcă dincolo de mezosferă se mai află două straturi: ionosfera şi exosfera. 8 Ibn Iunis sau Yunus (Aii ibn al-Rahman) (c. 979—1009)'a lucrat Ia un observator instalat lîngă Cairo. „Cercetările cereşti11 pe care le-a făcut constau în măsurători asupra Soarelui, Lunii şi planetelor, cărora a încercat să le determine poziţia, mişcările etc. 9 Pasajul despre descoperirea Americii necesită unele corectări. Matematicianul, geograful şi astronomul Paolo del Pozzo Toscanei 1> (1397 — 1482), mai vîrstnic cu 54 de ani decît Cristofor Columb, va fi fost prietenul acestuia, dar la călătoriile lui n-a luat parte. Cînd, în 1492, navigatorul genovez a părăsit pentru prima dată portul andaluz Paloş, Toscanelli era mort de zece ani. De fapt, nu personal, ci prin cercetările sale geograful l-a stimulat pe navigator să se angajeze în temerarele sale expediţii. Convins că Pămîntul are forma unei sfere, Toscanelli desenase o hartă, pe care partea de est a Asiei era 461 situată în vestul Europei şi nu departe de ea, dincolo de Oceanul Atlantic. Intuiţia lui fusese justă; eroarea consta în aprecierea distanţei, care era cu mult mai mare, cuprinzînd încă un continent şi un ocean! în golful Darien (Ghica scrie: Darieu), Columb a debarcat în a patra călătorie, pe care a întreprins-o între 1502 şi 1504. 10 Vasco da Gama a făcut prima escală lîngă oraşul Galicu (astăzi: Kozhicode), nu Calcutta. 11 Vasco Nunez de Balboa (c. 1475 — 1517) este descoperitorul Oceanului Pacific, spre care a pătruns în 1513, trecînd Istmul Panama; a fost decapitat din ordinul guvernatorului de la Darien. 12 Matematicianul, fizicianul şi astronomul olandez Christian Huygens (1629—1695) a enunţat, între altele, teoria pendulului şi teoria forţelor centrifuge, iar fizicianul englez Robert Hooke (1635 — 1703) a ajuns concomitent cu Newton la rezultate identice privind forţa de atracţie dintre Soare şi planete. 13 Legile lui Kepler sînt formulate de Ion Ghica destul de corect dar, îndeosebi ultima, cam confuz. A treia lege s-ar enunţa mai clar astfel: Pentru toate planetele, raportul dintre pătratul perioadei de revoluţie şi cubul semiaxei mari a orbitei este acelaşi. 14 William Herschel (1738 — 1822), astronom şi optician englez, a imaginat şi construit o serie de telescoape, cu ajutorul cărora a descoperit planeta Uranus, sateliţi ai acesteia şi ai planetei Saturn. A alcătuit, în colaborare, un catalog al stelelor, în care a înregistrat rezultatele cercetărilor sale extrem de rodnice (descoperiri deştele duble, nebuloase, roiuri de stele). De o mare însemnătate au fost concluziile sale asupra structurii Căii Laptelui şi, îndeosebi, asupra deplasării în spaţiu a sistemului nostru solar în direcţia constelaţiei Hercule din emisfera boreală. 15 Astronomul Meton, care a imaginat ciclul lunisolar de 19 ani, era atenian şi a trăit în secolul al V-lea î.e.n. 16 Hegira — „fuga“ lui Mahomed de la Mecca laMedina — a devenit prima zi a calendarului mahomedan din iniţiativa califului Omar I, incendiatorul bibliotecii din Alexandria, care a domnit între 634 şi 644. Ziua hegirei corespunde cu data de 16 iulie 622 din calendarul gregorian. 17 Numele astronomului grec din Alexandria, care a calculat din însărcinarea lui Cezar datele necesare pentru reforma calendarului, se transcrie Sosigenes (nu: Sogygenes, ca în textul lui Ghica). 18 Luigi Lilio (c. 1510—c. 1576) era astronom şi medic. în însărcinarea ce i s-a dat a colaborat cu fratele său Antonio. Cel dintîi 462 rezultat al lucrărilor lor a fost stabilirea datei Paştilor corespunzător indicaţiilor conciliului de la Niceea. De la anul 44 î.e.n. pînă la anul 1582 e.n. sînt 1626 de ani! Ion Ghica, în loc să adune cifrele, le scade. 19 „Iparc“ este Hiparh (c. 190—125 î.e.n.), cel mai de seamă astronom din antichitate, autor al unui catalog cuprinzînd mai mult de o mie de stele, creator al noţiunilor de latitudine şi longitudine etc. Distanţa dintre Pămînt şi Lună, pe care a calculat-o, este foarte aproape de cea reală. 20 Cifra de o sută milioane de ani pentru vîrsta pămîntului este, cum o spune şi Ghica, „foarte modestă". Oamenii de ştiinţă actuali propun o cifră de cincizeci de ori mai mare: cinci miliarde de ani. 21 Omul de ştiinţă citat este baronul Joseph Fourier (1768— 1830), matematician francez, membru al Academiei de ştiinţe din Paris, a cărui principală lucrare este Teoria analitică a căldurii, apărută în 182 2. 22 Cum se vede, navigatorul englez Humphrey Gilbert (c. 1537 — 1583) situa în mod greşit formarea Golfstromului în regiunea Capului Bunei Speranţe, de unde, ca să ajungă în Golful Mexicului, curentul ar fi trebuit să parcurgă mai întîi Oceanul Atlantic de la est spre nord-vest, pînă la locul unde ia naştere de fapt (Strîmtoarea Floridei). 23 Mont Blanc avînd altitudinea de 4.810 m, diferenţa dintre raza ecuatorială şi cea meridională ar fi egală cu 24.050 m, nu cu 21.000 m. Cifrele date de Ghica sînt deci aproximative. Respectiva diferenţă este în realitate de 21.500 m. 24 Membru al Academiei de ştiinţe şi director al observatorului din Prusia, fizicianul german Heinrich Wilhelm Dove (1803—1879) a întemeiat Institutul meteorologic din Berlin, al cărui prim conducător a fost. 25 Jean-Baptiste Boussingault (1802 — 1887), chimist francez, a întreprins studii de chimie a solului. 26 Louis Isidore Duperrey (1786 — 1865) a condus, împreună cu Freycinet şi Arago, expediţia ştiinţifică întreprinsă în 1817 — 1820 cu vasul „Uranie". între 1822 şi 1825, a comandat vasul „La Coquille", cu care a făcut cercetări ştiinţifice în Oceania. 27 Ion Ghica scrie Causs în loc de Gauss. Este vorba de celebrul matematician, fizician şi astronom german Karl Friedrich Gauss (1777 — 1855), care a studiat, între altele, magnetismul terestru inven tînd şi magnetometrul. 28 Părerea că Pămîntul a fost la început un „glob înfocat în stare de fuziune", care s-a răcit, prinzînd coajă, a fost contestată de ştiinţa mai nouă. Astfel, O.I. Schmidt consideră că starea iniţială a Pămintului a fost aceea a unui corp nu fluid şi fierbinte, ci solid şi rece. încălzirea nucleului central ar fi avut loc o dată cu trecerea timpului, sub acţiunea elementelor radioactive. Teoria lui Lapiaee 29 Astronomul danez Tycho Brahe (1546 — 1601), lucrînd la observatorul pe care şi-l instalase lingă Copenhaga, şi-a concentrat cercetările cu deosebire asupra planetei Marte. 30 Cifra de 400.000 km pe secundă pentru propagarea luminii în vid este inexactă; cea reală: 299.792,5 km/s, 31 Cometele citate au fost descoperite, respectiv, de către astronomul german Johann Franz Encke (1791 — 1865), director al observatorului din Berlin, astronomul amator ceh W. Biela în anul 1826 (secţionată în două în 1845, cometa a pierit după 1852), astronomii francez Hervă Faye (1814 — 1902) în 1843. 32 în 1884, erau cunoscute doar şapte planete mari, planeta Pluton fiind descoperită abia în 1930. Luna nu este singurul satelit al planetelor similare Pămîntului („planetele dinăuntru11, cum le numeşte Ghica). Marte are şi el doi sateliţi (Phobos şi Deimos). Al doilea grup de planete tnari (Saturn, Uranus, Neptun, Jupi-ter) are 28, nu 17 sateliţi, repartizaţi în ordine astfel: 9, 5, 2, 12. 33 Istoricul Xenofon? Ceilalţi doi sînt: Theon din Alexandria (sec. IV), matematician şi astronom grec, şi Pappus sau Pappos (sec. III-IV), matematician grec tot din Alexandria. 34 Astronomul german Friedrich Argelander (1799—1875) a fost profesor la Bonn şi director al observatorului astronomic de acolo. A publicat un atlas ceresc al stelelor pînă la mărimea a doua, în total douăzeci şi două de mii de stele, a căror poziţie relativă a fost determinată de el. Johann Karl Burckhardt (1773 — 1825), astronom şi matematician german, naturalizat în Franţa, este autorul lucrării Tablele Lunii (1812). ' / 35 Bokhara transcrie forma Boukhara (Buhara); Bahia e un stat din Brazilia orientală, iar Argos Potamos, un mic rîu dinTracia. 36 Adolphe Quetelet (1796—1874 ) a fost primul director al observatorului din Bruxelles, construit în 1828. Numele astronomului german Wilhelm Olbers (1758—1840) se leagă de cîteva descoperiri importante: a doua planetă mică — Pallas (1802) şi a patra — Vesta (1807), apoi 464 o cometă (1815). în 1802, utilizînd calculele lui Gauss, a determinat şi poziţia primei planete mici — Ceres, pe care italianul Piazzi din Palermo o descoperise cu un an înainte. Olbers a formulat teoria că asteroizii provin din fragmentarea unor planete mari. 3 7 Citatul Cassini ar putea fi Jean-Dominique (1625 — 1712), astronom şi geograf de origine italiană, care a organizat observatorul de la Paris, sau fiul său, Jacques Cassini (1677 —1756), care a făcut studii asupra formei Pămîntului. (p. 55) OMUL 38 Alfred Russel lord Wallace (1823 — 1913), naturalist englez, a fost unul dintre întemeietorii zoogeografiei. Studiind fauna şi flora din Arhipelagul Malaez, a ajuns concomitent cu Darwin la înţelegerea procesului selecţiei naturale care a asigurat evoluţia vietăţilor, dar a rămas prizonier al concepţiei deiste. 39 Fiziologul sir Charles Bell (1774 — 1842) a publicat printre altele lucrările Anatomia expresiei In pictură, Schiţa unei noi anatomii a creerului, Despre nervi. 40 Omul de ştiinţă citat cu iniţiala P. (Huber) este naturalistul elveţian Franşois Huber (1750—1831), autor al unor studii de entomologie. 41 Chirurgul şi antropologul francez Paul Broca (1824—1880) este unul dintre întemeietorii şcolii moderne de antropologie. A studiat creierul şi funcţiile limbajului, localizînd pe suprafaţa scoarţei cerebrale centrul vorbirii. 42 Clima se înscrie, desigur, printre factorii ce determină anumite însuşiri omeneşti. Comparaţia făcută de Mac Gregor între irlandezi şi scoţieni nu poate folosi însă ca exemplu în această privinţă. Cu atît mai puţin se poate vorbi de naţiuni „leneşe şi fără ambiţiune" ca de unele predestinate să rămînă „totdauna în stare de inferioritate" sub dominaţia altora, „active şi muncitoare". Cum reiese din alte pasaje ale lucrării sale, Ion Ghica este convins de capacitatea tuturor popoarelor de a progresa şi de dreptul tuturor oamenilor, indiferent de naţionalitate şi de rasă, de a se bucura de o viaţă liberă. Dacă totuşi citează aserţiunea lui Mac Gregor fără a o comenta critic, faptul trebuie înţeles ca o nouă pledoarie în favoarea muncii care asigură propăşirea materială şi morală (cf. Convorbiri economice). 43 Cum Ghica îi spune „domnul", acest Wagner ar fi trebuit să fie in viaţă în momentul publicării scrierii Pămintul şi omul. Nu-1 putem identifica totuşi cu exploratorul şi etnograful german Moritz 463 Wagner (1813 — 1887), ci cu fratele acestuia, Rudolf Wagner (1805— 1864), fiziolog, autor al unor tratate de anatomie şi psihologie. 44 Gesare de Beccaria (1738 — 1794), economist şi jurist italian, a publicat un Tratat despre delicte şi pedepse, care, pornind de la critica justiţiei feudale'arbitrare, a formulat principii avansate în aprecierea infracţiunilor şi a sancţiunilor. 45 în epoca de ascensiune a burgheziei, teoria dreptului natural, fondată, între alţii, de olandezul Hugo Grotius (de Grott) (1583 — 1645) şi continuată de germanul Samuel Pufendorf (1632 — 1694), de francezul Jean de Barbeyrac (1674—1744), a avut un rol pozitiv. Dar fondul acestei teorii, care consideră că bazele dreptului se află în natura şi raţiunea umană, este idealist, căci abordează ideea de drept independent de societate şi de lupta de clasă. 46 Roderick Imprey Murchinson (1792 — 1871), geolog scoţian, este autorul lucrării Sistemul silurian. 47 Ultima cifră este cea mai apropiată de cea reală: Pămîntul se roteşte la 149.700.000 km de Soare. Oamenii de ştiinţă enumeraţi sînt, în ordine: Peter Andreas Hansen (1795 — 1874), astronom danez, director al observatorului Seeberg de lîngă Gotha; a calculat tabelele Soarelui şi ale Lunii; George Biddell Airy (1801—1892), astronom şi matematician englez; Edward James Stone (1831—1897), astronom englez, director al observatorului din Oxford; este autorul unui catalog descriptiv, care înregistrează 12.441 stele; Jean Bernard Leon Foucault (1819 — 1868), fizician, care a demonstrat rotaţia Pămîntului cu ajutorul pendulului. 48 Friedrich Bessel (1784—1846), astronom şi geodezian german, celebru datorită calculării formei elipsoidului terestru, precum şi introducerii în matematică a unui nou tip de funcţii, a întreprins cele dintîi măsurători demne de încredere ale unor distanţe pînă la stele. 49 Ca şi Lavoisier, englezul Joseph Priestley (1733—1804) şi suedezul Jons Berzelius (1779—1848) au adus contribuţii foarte importante la progresul chimiei. Gel dintîi a descoperit în 1774 oxigenul şi a determinat proprietăţile unor gaze; cel de-al doilea a descoperit o serie de elemente, a iniţiat utilizarea unor simboluri pentru elemente chimice etc. începutul omului 50 Datele actuale asupra geosferelor le infirmă total pe cele de prin 1884: scoarţa terestră are adîncimi între 5 şi 80 km, iar învelişul coboară pînă la 2.900 km. 466 51 Ştiinţa modernă apreciază că apariţia omului, indicată de existenţa celor dinţii unelte rudimentare, se situează acum mai bine de 500.000 de ani. 52 Johann Friedrich Blumenbach (1752 — 1840), medic şi naturalist german, este unul dintre creatorii anatomiei comparate şi a antropologiei. 53 Ca şi Jean-Jacques Rousseau, naturalistul şi fizicianul Ho-race de Saussure (1740—1799) şi botanistul Augustin-Pyrame de Can-dolle (1778—1841) erau elveţieni. 54 Eurip este o strîmtoare între Eubeea şi Beoţia. Se spune că Aristotel, exilat în Eubeea, s-ar fi înecat în această strîmtoare străbătută de curenţi puternici. 55 Colaborator al lui Darwin, naturalistul englez Thomas Henry Huxley (1825 — 1895), autor al lucrării Locul omului în natură, a propus noi şi solide argumente în sprijinul evoluţionismului. 56 Clasificarea aceasta a maimuţelor antropoide (antropomorfe) în patru forme existente astăzi este dată şi de Brehm, astfel: gibonul (genurile Hylobates şi Symphalangus), orangutanul (Simia = Pongo), cimpanzeul (Pan = Anthropopithecus) şi gorila (Gorilla). 57 Dintre cercetătorii amintiţi de Ion Ghica, îl identificăm pe cel dintîi, în persoana lui Fritz Miiller (1821 —1897), autor al unor lucrări despre transformism; a contribuit la difuzarea ideilor darwi-nismului (Pentru Darwin, 1814). 58 Italianul Antonio Pigafetta (n. între 1480 şi 1491 — ?) l-a însoţit pe Magellan în călătoriile sale, dînd o foarte interesantă relatare în Jurnalul primei călătorii în jurul lumii, făcută de Magellan. Dispariţia celor două popoare africane era o ipoteză. Bakelaii (bake-lei, bakalai) şi ogobaii sînt menţionaţi şi azi în Gabon. 59 Autor al lucrării cu titlul semnificativ Eseu asupra inegalităţii raselor umane, marchizul francez Joseph Arthur de Gobineau (1816— 1882), sociolog şi romancier, este unul dintre iniţiatorii antropologiei sociale, care consideră că inegalităţile pe plan social dintre oameni au o bază naturală, fatală şi eternă, constînd în deosebirile rasiale. In mod surprinzător, Ghica îl citează fără obiecţii pe acest teoretician reacţionar al împărţirii oamenilor în „rase superioare" şi „rase inferioare", în care rasiştii fascişti din secolul al XX-lea aveau să-şi recunoască un înaintaş. Mai mult chiar, după ce a extras din Humboldt frumosul pasaj despre unicitatea neamului omenesc şi despre îndreptăţirea tuturor oamenilor, indiferent de culoare, de a fi liberi şi de a se bucura de binefacerile progresului, Ghica va admite, în consens cu Gobineau, că există seminţii inferioare, inapte să se 467 30» dezvolte şi menite dispariţiei. Pasajeie respective, referitoare în primul rînd la negri, constituie o contradicţie flagrantă cu ideile gîndi-torului luminat convins de perfectibilitateaspeţei umane. Acum aproape un veac, popoarele Africii se găseau realmente într-o stare de inferioritate şi înapoiere, dar faptul acesta trebuie considerat în lumina circumstanţelor istorice speciale. Africa de astăzi, eliberată de sub jugul colonial, spulberă toate vechile aprecieri calomnioase privitoare la popoarele ce o locuiesc. 60 Medicul şi antropologul francez Paul Topinard (1830—1911) a lucrat în laboratorul de antropologie al doctorului Broca; lucrări: Antropologie, Elemente de antropologie, Omul in natură. 61 Englezul John Latham (1740—1837) s-a făcut cunoscut atît prin activitatea de medic, cît şi prin studiile din domeniul ştiinţelor naturale. 62 Dintre filologii pomeniţi reţinem pe Lorenzo Hervâs y Pan-duro (1735 — 1809), iezuit spaniol, prefect al bibliotecii Vaticanului, care a publicat între 1800 şi 1805 citatul Catalog al limbilor tuturor naţiunilor cunoscute, apoi pe orientalistul german Heinrich Julius Klaproth (1783 — 1835); din însărcinarea Academiei din Petersburg, Klaproth a studiat în 1804 popoarele din Caucaz. Principala sa lucrare este amintitul Atlas al limbilor. Generaţiunea spontanee şi selecţiunea naturală 63 Nu este locul să reluăm aici, în termeni ştiinţifici — cunoscuţi de altfel de oricine astăzi — problema apariţiei şi evoluţiei omului. Observăm, însă, că Ion Ghica, spirit pozitiv şi cu o solidă formaţie ştiinţifică, se arată în privinţa aceasta ezitant într-un mod foarte semnificativ. El îl citează pe Darwin, fără să-l combată, dar şi fără să se declare adept al darwinismului. în paranteză fie spus, el este unul dintre cei dintîi români care au luat cunoştinţă de ideile lui Darwin prin lectură directă (cf. S. Ghiţă, Din istoria biologiei generale in România, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961, p. 471 — 472). în întreaga sa lucrare, îl vedem oscilînd intre evoluţionism şi fixism, apropiindu-se de poziţii materialiste, ca să se întoarcă apoi declarativ la creaţionism şi deism. Şovăiala se datora desigur şi convingerilor sale idealiste, dar pe alocuri ai sentimentul că provenea şi din teama de a nu-şi şoca cititorii prin aserţiuni învecinate cu ateismul. Dacă — aşa cum afirma — „Neamul omenesc porneşte de la misterul neînţeles încă al creaţiunii a unui singur mascul şi a unei singure femele“, ce sens mai aveau paginile despre maimuţele antropoide şi întreaga 468 demonstraţie despre identitatea alcătuirii corpului la animale şi la om? în ansamblul său, Pămintul şi omul aduce argumente in sprijinul evoluţionismului, pe care îl combate doar verbal, prin afirmaţii formale. Referindu-ne acum la „seminţiile11 şi „soiurile*1 omeneşti, vom observa că Ghica se situează pe o poziţie justă prin sublinierea repetată a ideii că există „un neam unic pentru om“, că „însuşirile şi facultăţile** distinctive ale raselor sînt „secundare**, adică neesenţiale. în genere, aceste însuşiri secundare (însă ereditare) enumerate în Pămintul şi omul sînt luate în considerare şi de antropologia actuală: pigmentaţia pielii, forma nasului şi a părului, ortognatismul etc., ca rezultate ale condiţiilor geografice foarte diferite. De asemenea, se propune o împărţire a oamenilor tot în trei rase principale: leucodermă (eurasiatică sau europoidă), melanodermă (ecuatorială sau australo-negroidă) şi xantodermâ (asiato-americană sau mongoloidă), altfel spus: rasa albă, neagră şi galbenă. între aceste rase principale, subîmpărţite în numeroase rase secundare, s-au produs diverse încrucişări, unele nelămurite nici astăzi. Menţionăm lucrul acesta şi pentru a da un răspuns la remarca lui Ghica referitoare la imposibilitatea de a-i încadra pe „ma-lezi, alfuruzi, samoezi, laponi şi eschimoşi**, apoi pe „naturalii Ame-ricii“. Malezii şi alfuruzii, populaţii din sud-estul Asiei, sînt consideraţi a-şi avea originea în încrac'şarea mongoloizilor cu negroid-australoizii; samoezii constituie un amestec reiaţiv similar, însă neelucidat pe deplin; laponii şi eschimoşii sînt mongoloizi (subrasa arctică), ca şi băştinaşii Americii (amerindieni). Datorită condiţiilor din etapa istorică modernă, în care mişcarea populaţiilor şi contactele au fost mult înlesnite, rasele tind să-şi modifice prin amestec trăsăturile, mergînd uneori pînă la anularea lor. Tendinţa solidarităţii umane, puse în serviciul progresului general, se îndreaptă cu vigoare spre înfrîngerea ultimelor rezistenţe rasiste ce se mai manifestă în unele regiuni ale globului pămintesc. 64 Definind, în felul cum o face, generaţiunea spontanee, Ion Ghica o neagă. Căci „generaţiune spontanee** însemnează tocmai aceea că „fără germene s-ar putea ivi o fiinţă nouă**. Exemplul dat nu dovedeşte nicidecum apariţia spontană a unei plante noi, ci adaptarea la mediu a aceleiaşi plante. 65 Ghica scrie: Yong. Ar putea fi vorba de savantul englez Thomas Young (1773 — 1826), care a întreprins studii în domeniile cele mai diverse, dar şi — poate mai curînd — de agronomul Arthur Young (1741-1820). 469 66 Referirea !a observaţiile unor cercetători empirici nu constituie un argument în sprijinul ideii naive că „ştiinţa" perfecţionării speciilor de animale nu se poate învăţa şi că „producătorii de vite“ se nasc, nu se fac (la fel ca poeţii!). Ca în orice domeniu, aptitudinile specialistului au importanţa lor, dar zootehnia se bizuie pe cunoştinţe ştiinţifice aflate la îndemîna oricui. Să mai notăm că Ion Ghica defineşte eronat şi selecţia naturală. Cîtă vreme este dirijată conştient de către om, selecţia e artificială. Selecţia naturală, a cărei teorie a fost elaborată de Darwin, se petrece în natură, independent de intervenţia omului. 67 împuţinarea indienilor din America, sau a negrilor din Africa, în secolul trecut, i-ar fi putut oferi autorului proba cea mai concludentă că regresul populaţiilor indigene de pe continentele luate în stă-pînire de europeni se datora nu unei pretinse inferiorităţi a raselor respective, ci tocmai asupririi sălbatice exercitate de cuceritori. Chiar acolo unde se desfiinţase sclavajul, condiţiile de trai ale oamenilor de culoare rămăseseră inumane, astfel că în aceste condiţii trebuiau căutate cauzele mizeriei şi ale epidemiilor. Lenea şi nepăsarea puse pe seama negrilor erau justificări ale foştilor stăpîni pentru propria lor indiferenţă. De asemenea, dacă „naturalii Americii", adică amerindienii, sau negrii aduşi ca sclavi pe acelaşi continent s-au putut simţi cîndva „umiliţi de culoarea lor“, aceasta se datora dispreţului ce li se arăta de către albi. Amerindienii s-au caracterizat întotdeauna printr-o demnitate proverbială; ei au luptat cu o rară energie împotriva coloniştilor şi, reduşi astăzi la un număr foarte restrîns, îşi apără încă drepturile cu bărbăţie. în ceea ce-i priveşte pe negrii din Statele Unite, anii din urmă ni i-au înfăţişat ca pe o populaţie cu un înalt nivel de conştiinţă, din rîndurile căreia s-au ridicat militanţi, admiraţi de lumea întreagă, pentru egalitate şi progres social. Legislaţia americană le-a şi statuat o serie de drepturi şi este în afară de orice îndoială că segregaţia va rămîne în curînd o amintire urîtă a trecutului. 68 Latham are dreptate, atunci cînd afirmă că problema „amalgamării seminţiilor" e foarte complicată. Dar tracii şi geţii nu au fost germani, nici slavi! Omul primitiv 69 Fireşte, izvoarele istorice nu pot fi luate în considerare, pentru determinarea vechimii omului pe pămînt. Datele ipotetice extrase din scrierile lui Hecateu din Milet (c. 540—c. 479 î.e.n.), din Noul 470 dicţionar de geografie universală al lui Louis Vivien de Saint-Martin (1802 — 1897), din Zend-Avesta, din lucrările teologilor, din culegerea celor mai vechi documente chineze, Ciu-king (cartea analelor), jalonează o perioadă extrem de scurtă din viaţa omenirii, în raport de vechimea omului calculată pe baza studiilor antropologice, arheologice şi geologice. Dintre ceilalţi autori citaţi de Ion Ghica, reţinem numele savantului german Christian Bunsen (1791 — 1860). Prin „listele lui Menaton" trebuie înţelese tabelele privind istoria Egiptului, redactate de preotul egiptean Manethon, în secolul al III-lea î.e.n., sursă pe care se bizuie şi istoricii de astăzi. 70 Probabil Karl Ritter (1779 — 1859), geograf german, considerat întemeietorul geografiei generale comparate. 71 Arafurisii sînt locuitori din regiunea Mării de Arafura, aflată între nordul Australiei şi Noua Guinee occidentală. 72 Naturalistul şi antropologul francez Armând de Quatrefages de Brâan (1810—1892) l-a combătut pe Darwin de pe poziţii spiritualiste, încercînd să apere fixismul. 73 Geologul austriac Ami Boue (1794—1881) a colaborat îndeaproape cu savanţii francezi şi a iniţiat înfiinţarea Societăţii geologice din Franţa. Săpăturile de la Gannstatt s-au făcut în anul 1700. Craniul descoperit acolo era într-adevăr foarte deosebit de cele cunoscute, dar paleontologii de mai tîrziu s-au arătat mai circumspecţi decît antecesorii lor ce se grăbiseră să-l considere ca un indiciu al unei rase numite de ei „rasa de Cannstatt“. Suspectînd vechimea craniului respectiv, ştiinţa actuală nici nu-1 mai ia în considerare. 74 Numai danezul Johannes Japetus Smith Steenstrup (1813— 1897) a adus servicii antropologiei prin cercetări speciale orientate in această direcţie; era zoolog, profesor la Universitatea din Copenhaga şi director al Muzeului de ştiinţe naturale din acelaşi oraş. Tot danez, Jens Jakob Asmussen Worsâae (1821 — 1885) a oferit material de studiu antropologilor prin descoperirile pe care le-a făcut ocazional, în-treprinzînd săpături arheologice. De asemenea indirect a servit antropologia şi geologul danez Johann Georg Forkhammer (1794—1865). 75 Geologul scoţian Charles Lyell (1797— 1875) a avut merite însemnate în interpretarea ştiinţifică a modificărilor suferite de scoarţa Pămîntului şi a fost un adept al evoluţionismului. 76 Asistent de paleontologie la Muzeul de istorie naturală din Paris, Paul Henri Fischer (1835—1893) a ajuns la concluzia citată pe baza unor date culese în cursul mai multor expediţii oceanografice. 471 77 Algonquinii (algonghini, algokini) formau un ansamblu de triburi indiene, care locuiau între Oceanul Atlantic şi Munţii Stîncoşi. 78 Termenul kjoekkenmoedding este danez, fiind compus din cuvintele kjoekken = bucătărie şi moedding = grămadă de rămăşiţe; denumeşte mormanele de resturi culinare şi menajere aflate in aşezările populaţiilor preistorice. Omul istoric 79 Louis Agassiz (1807 — 1873), sau fiul său, Alexandre Agassiz (1835—1910) ? Ambii au fost naturalişti. Originar din Elveţia, cel dinţii s-a stabilit în Statele Unite, unde a reprezentat fixismul, spre deosebire de fiul său, care a devenit un adept al transformismului. 80 Filologul german Wilhelm Gesenius (1786—1842) este considerat fondatorul filologiei ebraice moderne. 81 Arist (Aristeas) din Proconea (sec. VI î.e.n.) este autorul unui poem despre arirnaspi, din care s-au păstrat doar cîteva versuri. Poporul legendar al arimaspilor, făpturi cu un singur ochi, locuia pe malurile fluviului Arimaspios din Sciţia şi apărau nisipul de aur din albia acestuia, pe care încercau să şi-l însuşească grifonii. 82 „Noahidii11, adică noahizii, sînt urmaşii celor trei fii ai lui Noe (Noah); sinonimul: noemiţi. 83 Bactriana a fost una din ţările antice aflată în Asia, în nordul Afganistanului de astăzi. 84 „Aratul“ trebuie să fie Muntele Ararat. Balkh, oraş în Afganistan, este vechiul Bactres (Baktra), iar Astrabad, o cetate a perşilor. Oxul se identifică cu Amu-Daria. 85 De fapt, Arados, oraş fondat pe insula cu acelaşi nume din cuprinsul Feniciei. 86 Henry Rawlinson (1810—1895), orientalist şi arheolog englez, se numără printre iniţiatorii studiilor de asiriologie. 87 Cele trei insule din Ciclade se numesc astăzi, respectiv: Thira, Milos, Cerigo. Propotinda este numele vechi al Mării de Marmara. 88 Toate paginile acestea despre noemiţi, nimrozi, hamiţi, semiţi etc., originea, mişcările şi încrucişările lor, sînt fanteziste, întrucît se bizuie pe datele legendare ale Bibliei. Din terminologia biblică, statornicită totuşi prin tradiţie, ştiinţa contemporană a menţinut denumirea de limbi hamito-semitice. Primul grup, al limbilor hamitice, cuprinde egipteana, limbile berbere (Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, precum şi tuarega vorbită în Sahara). Limbile semitice se subîmpart în: orientale (arcadiana, vorbită în antica Babilonie) şi occidentale 472 (în nord: canaaneana, reprezentată de ebraică şi feniciană, apoi ara-meica; în sud: araba şi etiopiana). Revenind la legenda biblică rezumată de Ion Ghica, notăm doar citeva amănunte ce ni se par de oarecare interes. Cum se ştie, termenii de semit şi hamit sînt derivaţi din numele lui Sem, respectiv Ham, fii ai lui Noe. Pentru Thareu, din neamul lui Arfaxad (fiu al lui Sem), forma dată de textul românesc al Bibliei este Terah. „Ioktanzii“ sînt urmaşi ai lui Ioktan, strănepot (ca şi Nahor) al lui Arfaxad şi frate al lui Peleg. Afirmînd că poporul care a descins din fiii lui lacob sînt „arabii occidentali sau ismaeliţii", Ghica face o confuzie. Din lacob, care a căpătat numele de Israel după lupta sa cu îngerul, s-au născut israeliţii. La rîndul lor, ismaeliţii sînt urmaşi ai lui Ismael, fiu al lui Abraham şi al slujnicei egiptene a acestuia, Agar. „Zorobabelei“ („cu toată asprimea Zorobabelei") este un genitiv greşit (feminin) pentru numele lui Zorobabel, prinţ al evreilor, care i-a adus pe aceştia înapoi în patrie, după îngăduinţa dată de Girus. Datele pe care le-a folosit, Ion Ghica Ie va fi extras printr-un text intermediar din lucrările lui Georg Heinrich Ewald (1803 — 1875), cercetător al Bibliei, 89 Lingvistul german August Friedrich Pott (1802—1887) a publicat, între altele, lucrarea Cercetări etimologice in domeniul limbilor indo-europene, datorită căreia e considerat creator al etimologiei şi foneticii limbilor indo-europene. 90 Joseph de Guignes (1721 — 1800), sinolog francez, profesor Ia Col lege de France, este autorul amplei lucrări Istoria generală a hunilor, turcilor, mongolilor şi a altor tartari. 91 Lucrările arheologului şi numismatului englez Percy Gardner (1846—1937) îl vor fi interesat în mod deosebit pe Ion Ghica, deoarece se ocupau de locuri şi probleme ce-i erau familiare: Samos şi monedele samiote (1882), Tipurile de monede greceşti, (1883). 92 Autor al unor scrieri istorice şi geografice, Iuba II (mort în anul 24), era fiul regelui numid Iuba I. După moartea tatălui său, Cezar l-a dus la Roma, unde August avea să-l căsătorească cu Cleopa-tra,ofiică a lui Antoniu şi Cleopatra, şi să-l facă rege al Egiptului. (p. 135) AMINTIRI DIN PRIBEGIA D L P Ă 1848 Cu titlul Amintiri din pribegia după 1848, Noue scrisori către V. Alecsandri, au apărut succesiv in Bevisla nouă, nr. 5, 15 aprilie; nr. 6, 15 mai; nr. 8, 15 iulie; nr. 9, 15 august; nr. 10, 15 octombrie; nr. 12, 473 15 decembrie 1888; nr. 2, 15 februarie; nr. 4, 15 aprilie; nr. 5, 15 mai 1889. Această nouă serie de scrisori către V. Alecsandri a fost anunţată în scrisoarea din 25 octombrie 1886 (Nicu Bălcescu) prin fraza de la început: „Armează-ţi dar răbdarea şi aşteaptă-te la o serie lungă de ' epistole", ca şi prin propoziţia finală: „Voi urma în epistolele următoare cu peripeţiile emigrării". De vreme ce amintita scrisoare din 25 octombrie 1886 poartă numărul 1, este de presupus că Ion Ghica intenţiona să evoce evenimentele din timpul emigrării la fel cum le narase pe cele ce pregătiseră revoluţia, altfel spus, să-şi îndeplinească în continuare oficiul de cronicar al epocii sale ca povestitor. In 1887, el a dat la tipar a doua ediţie din Scrisori către V. Alecsandri, iar cînd, la aproape un an şi jumătate după ce-1 evocase pe Bălcescu, a trecut la realizarea făgăduielii, a recurs la alt procedeu, memorialistul cedind rolul principal editorului de documente. Intr-un volum de aproape - nouă sute de pagini, contribuţia sa personală se reduce la numai vreo cincizeci de pagini, ceea ce reprezintă mai puţin decît spaţiul a două scrisori de dimensiunile aceleia despre prietenul său, fruntaş al revoluţiei. Aşadar „lunga serie de epistole" n-a mai urmat totuşi. Atît cît a mai scris acum Ion Ghica ni-1 arată a fi în continuare un bătrîn cu , minte ageră, cu o memorie bună, care ştie ca şi altădată să povestească vioi şi colorat. Avem motive să credem că nu incapacitatea spirituală, ci una fizică l-a împiedicat pe memorialist să lucreze aşa cum ar fi dorit. Din cauza bolii, îi era greu să ţină condeiul în mînă, iar pentru realizarea volumului Amintiri din pribegia după 1848 a fost nevoit să recurgă la ajutorul altora. Venind în ţară pe la începutul anului 1888, el a încredinţat „bocceaua" de .corespondenţă din timpul emigraţiei - colaboratorului său tînăr Ion Bianu, pe care l-a însărcinat cu transcrierea pentru tipar a scrisorilor. Era o muncă anevoioasă, lucru de care Bianu se va fi plîns, fiindcă la 27 aprilie / 9 mai ministrul de la Londra îi scria acestuia: „Îmi pare rău că citirea scrisorilor lui Bălcescu îţi dă atîta muncă. Dar cum să facem să fie mai bine? Invaţă-mă şi voi urma". (Scrisorile către Ion Bianu vor fi reproduse în volumul IV al ediţiei de faţă.) Alecsandri, informat de Ghica despre noua sa lucrare, se adresa astfel de la Paris lui Iacob Negruzzi, la 8 ianuarie 1888: „Mîni voi scrie şi lui Ghica la Londra, ca să se gîndească la Convorbiri şi să le dea de hrană şi din provizia ce a făcut în timpii din urmă. El avea de gînd să vie la Paris ca să-mi citească un lung articol asupra oamenilor şi evenimentelor din 1848, însă a fost împiedicat de botezul ce a tre-ţ/ ^ buit să dea unui vas românesc, durat într-un oraş maritim din Engli- 474 tera, botez în urma căruia a răcit şi este obligat a sta lîngă sobă, căci şi în părţile occidentale iarna îşi face de cap. Ţi-oi comunica răspunsul său îndată ce-1 voi primi“. (V. Alecsandri, Scrisori, publicaţie îngrijită de II. Chendi şi E. Garcalechi, Socec, Bucureşti, 1904, p. 157.) Amintirile din pribegia după 1848 n-au mai ajuns în paginile Convorbirilor literare. în vremea redactării lor, mai exact, cu data de 15 ianuarie 1888, la Bucureşti apărea o altă publicaţie lunară, Revista nouă, sub direcţia lui B. P. Hasdeu. Printre redactori, alături de Vlahuţă, Delavrancea, G. Ionescu-Gion şi alţii, se număra şi Ion Bianu, care n-a scăpat prilejul de a ridica de la bun început prestigiul revistei, asigurîndu-i colaborarea memorialistului. în acest scop a trimis la Londra primul număr, a cărui înfăţişare grafică i s-a părut lui Ion Ghica neobişnuit de arătoasă: „Voi aţi făcut o revistă, cu care o să intimidaţi pe acei care ar îndrăzni să scrie. Ediţiunea este atit de luxoasă, bogată şi frumoasă, incit autorul ar semăna un biet om, dacă ' nu un alt dobitoc închis într-o colivie de aur; chiar Gion şi Hajdău par palizi". într-un format impunător, pe o hîrtie de album, cu coperta desenată şi planşe kors-texte, Revista nouă putea intr-adevăr să intimideze, dar şi să sublinieze prin contrast calitatea prea modestă a colaborărilor, poate nu ale celor doi amintiţi, sigur însă ale altora. Anecdotele vulgare ale lui Th. D. Speranţia par nişte mănunchiuri de buruieni puse într-o vază de cristal. Ghica s-a lăsat ispitit, iar textele prin care comenta documentele din Amintiri... i le-a trimis de-a dreptul lui Ion Bianu. începînd din 1891, numele memorialistului apare pe coperta Revistei noi în fruntea listei de „redactori". Era, desigur, o prezenţă onorifică. Paralel cu publicarea în revistă, materialul a fost pregătit şi pentru editarea în volum, iar Bianu a primit însărcinarea să trateze cu Socec, autorul fiind gata să-şi asume cheltuielile tipăririi (v. scrisoarea din 24 mai 1888 către Bianu). Spre toamna anului 1889, primele coli erau gata şi trimise la Londra pentru corecturi. Probabil că naveta aceasta a impus tipografiei un ritm de lucru lent, aşa că volumul a fost gata abia în vara anului 1890. La 6/18 iulie 1890, ministrul de la Londra primea zece exemplare, apărute exact aşa cum dorise el, in acelaşi format ca al Scrisorilor către V. Alecsandri. „îţi mulţumesc din inimă — îi scrie el lui Ion Bianu — pentru osteneala ce ţi-ai dat. Volumul este frumos tipărit şi sper că va interesa publicul la citirea celor cuprinse intr-insul. Cit pentru mine, îţi zic bravo, evoe şi aferim !“ Data acestei scrisori ne îngăduie să stabilim că anul 1889 imprimat pe copertă indică momentul cînd au fost puse sub presă pri- mele coli ale Amintirilor din pribegia după 1848. O altă confirmare a faptului că volumul a apărut de fapt în vara anului 1890 ne-o oferă dedicaţia scrisă de Ion Ghica pe exemplarul existent astăzi la Biblioteca Academiei R.S.R.: „a mon collaborateur bien aimee Alecsandrina Ghica. 11 juillet 1890. Londres“. (Colaboratoarei mele dragi Alexandrina Ghica. 17 iulie 1890. Londra). Nu ştim ce ecou va fi avut printre cititori noul volum (şi ultimul) semnat de memorialist. Ca de obicei, recenzenţii au fost puţini. Cel dinţii e Ţraian Demetrescu. Intr-un articol dedicat lui Ion Ghica, acesta scria despre Amintiri...: „Citirea acestor confesiuni mi-au produs o profundă şi fermecătoare impresie. Ele mi-au îmbogăţit mintea cu multe cunoştinţe şi mi-au alintat inima, ca o poveste lungă şi frumoasă, rostită de un moşneag înţelept şi ilustru**. (Profite literare, Editura tipografiei D. I. Benevenisti, Craiova, 1891, p. 69 — 70.) O altă recenzie aparţine lui A.D. Xenopol, care rezumă cuprinsul volumului, după aceste fraze introductive: „loan Ghica, una din figurile cele mai atrăgătoare pe care generaţia, ce aproape s-a stins, a mai lăsat în mijlocul nostru, după o viaţă întreagă de slujbe neîntrerupte aduse ţării şi poporului român îndeobşte, întrebuinţează ultimii ani ai vieţii sale tot spre folosul întregului prin publicări de o valoare tot atît de mare literară cît şi istorică**. (Dări de seamă. Ion Ghica — „Amintiri \diri pribegia după 1848“, în Arhiva, nr. 2 şi 3, februarie-martie 1892, p. 138.) La patruzeci de ani după revoluţie, Ion Ghica era într-adevăr unul dintre cei din urmă fruntaşi în viaţă ai acesteia. E oarecum de mirare că a lăsat să treacă atîta vreme, pină cînd să scrie despre cel mai mare eveniment la care participase. Alţii o făcuseră cu mult mai înainte, unii chiar în timpul exilului, fie pentru a-şi apăra opiniile şi acţiunile, fie pentru a lăsa urmaşilor mărturii şi documente. Dintre cărţile respective, cităm: I. Heliade Rădulescu — Souvenirs et im-pressions d’un proscrit, Paris, 1850; Memoire sur Vhisloire de la regenera-tion roumaine ou sur Ies evenements de 1848 aecomplis tn Valachie, Paris, 1851 ; Epistole şi acte ale oamenilor mişcării române din 1848, Paris, 1851; Cezar Bolliac — Choix de letlres et memoires sur la question roumaine 1852—1856, Paris, 1856. D. Bolintineanu dăduse cea dinţii relatare asupra evenimentelor de la 1848 în cuprinsul volumului Călătorii pe Dunăre şi in Bulgaria, Bucureşti, 1858. C.D. Aricescu, părtaş cu un rol minor în revoluţie, îşi asumase rolul de critic al fruntaşilor acesteia, publicînd Capii revoluţiunii române de la 1848 judecaţi prin propriile lor acte, Bucureşti, 1866 şi Corespondenţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii române de la ISIS, Bucureşti, 1873 —1874. 476 în sfîrşit, mai de eurind, apăruseră postum Scrierile lui C.A. Rosdti continulnd ceea ce a fost publicat la diverse epoce, corespondenţa şi manuscrisele inedite, amintiri din viaţa sa, notiţe istorice, note..., publicate sub direcţiunea lui Vintilă C.A. Rosetti, Bucureşti, 1877. între aceste lucrări, aceea a lui Ion Ghica este o culegere de documente comentate şi încadrate memorialistic în epocă. Publicate atît de tîrziu, cînd prietenii şi adversarii se stinseseră aproape cu toţii din viaţă, Amintirile din pribegia după 1848 ar fi putut să fie totuşi cu greu o carte obiectivă. Chiar şi atunci cînd faptele l-au dezminţit (ca, de exemplu, la 1877—1878), Ion Ghica nu şi-a retractat opiniile. Astfel, în 1887 nu găsea motive să lase uitată broşura anonimă O cugetare politică şi o trimitea unui diplomat belgian la Constantino-pol. Ce-i drept, Amintirile... reproduc şi scrisorile adversarilor, dar acestea sînt grupate şi adnotate în aşa fel, îneit să devină piese de rechizitoriu împotriva semnatarilor. Heliade Rădulescu murise de şaisprezece ani, dar memorialistul continua să se răfuiască cu el. Dînd documentele la tipar, el nu s-a putut detaşa în aşa măsură, îneît să lase cititorului libertatea de a judeca de partea cui era dreptatea. într-un caz sau două a făcut-o totuşi. E vorba de scrisorile lui N. Bălcescu şi de unele ale lui C.A. Rosetti. Mai ales cel dintîi i-a reproşat lui Ghica slăbiciuni şi erori esenţiale: o prea mare încredere în Poarta otomană, îndepărtarea de poziţiile revoluţionare de la 1848. Textele, necenzurate de adresant, râmîn şi fără comentariu. Nu gîndul că greşise el, ci adevăratul cult pe care-1 avea pentru martirul revoluţiei l-a împiedicat,, desigur, să-l combată pe acesta, sau să se apere, aşa cum a făcut-o în cazul altora. Şi, trebuie să spunem, citind scrisorile lui Bălcescu, sîn-tem de acord cu poziţia lui, nu cu aceea a beiului de Samos. Ion Ghica ar fi putut să-şi apere atitudinea într-un mod indirect, încadrînd în I Amintiri din pribegia după 1848 şi propriile lui scrisori şi memorii. Culegerea ar fi corespuns într-o mai mare măsură titlului şi ar fi devenit încă mai interesantă. Cum o spune în prima scrisoare către Alec-sandri din Amintiri..., memorialistul intenţiona să facă din „epistolele, notele şi memorandele" sale un volum separat. Este foarte regretabil că acest al doilea volum n-a mai fost realizat. 1 Această formulă de adresare, ca şi datarea, evidenţiază intenţia iniţială a lui Ion Ghica de a-şi redacta Amintirile din pribegia după 1848 în forma unor scrisori către Alecsandri. Dar subtitlul lucrării rămîno fără acoperire. „Noile scrisori către V. Alecsandr.“ se reduc la această primă şi mică epistolă, fiindcă în continuare formula de adresare şi datarea nu mai apar nicăieri, iar textul e fărîmiţat în frag- 477 mente, unele foarte scurte, care nu mai au, fiecare în parte, unitate, ci doar luate împreună. 2 Intr-adevăr, Ion Ghica a păstrat originalele documentelor p u-blicate, care au ajuns împreună cu întreaga lui arhivă în posesiunea Bibliotecii Academiei. Colaţionarea la care se referă, ca pentru a-i asigura pe cititori de exactitatea transcrierii, a fost făcută după cincizeci de ani, la publicarea singurei ediţii postume integrale a Amintirilor din pribegia după 1848 (comentate de Olimpiu Boitoş, Editura Scrisul românesc, Craiova). Au fost depistate atunci doar unele «scăpări din vedere“ la transcriere şi cîteva omisiuni lipsite de importanţă, probabil tot involuntare. 3 Silvio Pellico (1789—1854), scriitor romantic, militant pentru libertatea Italiei, a luat parte la conspiraţia din 1820 a carbonarilor, ceea ce i-a adus o detenţiune de aproape zece ani în închisoarea austriacă „Spielberg** din Brno. Cunoscut încă dinainte ca autor de tragedii în versuri (Francesca dei Rimini, 1814 etc.), a devenit celebru mai ales datorită cărţii închisorile mele (1832). 4 Ghica ortografiază greşit (poate prin contaminare cu gonfa-lonieri = purtători de steag) numele lui Federico Confalonieri (1785— 1846), patriot italian, arestat de austriaci şi condamnat la închisoare pe viaţă. Autorităţile imperiale l-au graţiat, obligîndu-1 să plece pentru totdeauna în America. 5 In „epistola precedentă'* (Nicu Bălcescu), scrisoarea doctorului Mandl către generalul Aupick este nu numai citată, ci transcrisă integral, ca şi aici. 6 Ferdinand de Lasteyrie (1810— 1879), arheolog şi om politic francez, a fost deputat republican în Adunarea naţională de la 1848. 7 Cele trei personalităţi citate, Franţois Arago (1786—1853), Louis-Antoine Garnier-Pagâs (1803 — 1878) şi Hippolyte Carnot (1801 — 1888) au fost membri ai guvernului provizoriu din 1848. 8 împrejurările sint narate în scrisoarea Nicu Bălcescu. 9 Vladimir Pavlovici Titov, diplomat rus, se făcuse cunoscut şi ca arheolog; a murit în 1891. 10 Reprezentantul din Bucureşti al puterii protectoare protestase imediat împotriva evenimentelor de la 11 iunie 1848: „Chiar a doua zi după ce [Bibescu] a subscris «constituţia», i-a fost adresată o notă de protest de către Kotzebue, consulul ţarist de la Bucureşti, prin care acesta declara că toate reformele — «inovaţiile» — ce urmau să fie introduse în cadrul noii stări de lucruri erau în contravenţie flagrantă cu dispoziţiunile Regulamentului organic, bazat pe stipulaţiunile tratatului de la Adrianopol şi că, din această cauză, îşi întrerupe func- 478 ţiunea şi-şi anunţă plecarea. S-a retras apoi la Focşani împreună cu Duhamel pentru a supraveghea îndeaproape desfăşurarea evenimentelor din Ţara Românească şi a reflecta la măsurile de rigoare11. (Istoria României, Editura Academiei R.P.R., 1964, IV, p. 78—79.) De altfel, domnii români fuseseră preveniţi de multă vreme asupra atitudinii guvernului ţarist faţă de o eventuală mişcare revoluţionară în Principate: „încă înainte de începutul mişcării revoluţionare din Moldova, ţarul Rusiei şi-a arătat printr-un manifest hotărîrea de a opri valul revoluţionar la marginea imperiului său. Cancelarul Rusiei, Nesselrode, comunica la 16/28 martie 1848 consulului rus din Principate să aducă la cunoştinţa domnitorului că, oricare ar fi în alte părţi «rezultatul orcanului revoluţionar, împăratul este determinat a nu suferi ca anarhia să pătrundă în partea staturilor otomane puse sub a lui protecţie»11 (ibid., p. 41). 11 Carol Kotzebue fusese consul general rus mai întîi la Iaşi, începînd din 1838. La 4 mai 1847, guvernul din Petersburg îl transferase în aceeaşi calitate la Bucureşti. Generalul Aleksandr Osipovici Duhamel, comisar extraordinar al aceluiaşi guvern, avea să scrie în Autobiografia sa rînduri de severă critică la adresa consulului: „Jucător pasionat, el îşi pierdea nopţile la masa verde, şi acestă pasiune a lui era cauza deselor jc-ne financiare în care se afla; lucru care-i dăuna foarte mult faţă de calitatea lui oficială11. (Gheorghe Bezviconi, Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, p. 386.) 12 Numele generalului din armata ţaristă, pentru care grăbita intervenţie în Principate avea să fie fatală, era Gerstenzweig. Acţiunea lui este aceea care i-a pus in panică pe membrii guvernului provizoriu din Bucureşti, determinîndu-i să se refugieze spre Braşov. Motivele acestei acţiuni, apoi acelea ale sinuciderii generalului sînt, după Gri-gore Lăcusteanu, altele decît cele menţionate de Ion Ghica. „îndată ce s-au înştiinţat despre omorul de la palat şi despre arestarea noastră — scrie Lăcusteanu — [Duhamel] au trimes un curier în Basarabia, unde staţiona corpul al V-lea de oştire, scriind şefului corpului, generalul lieutenant Gerchenstein, ca să treacă îndată cu oştirea în Principate, fiindcă rezbelul civil ia proporţii grave. La 28 iunie, generalul Gerchenstein au trecut în Moldova cu cincizeci de mii deoştire şi, văzînd că domneşte cea mai mare linişte, s-au întors înapoi cu oştirea (demonstraţia generalului Gerchenstein au făcut ca guvernul revoluţionar să fugă). Această retragere a lui Gerchenstein au comunicat-o generalul Duhamel împăratului, care au dat ordin ca să se ia îndată corpul al 479 V-lea numitului general şi să se dea generalului Luders, iar Gerchen-stein să vie la Petersburg, să se justifice. ...Generalul Gerchenstein, după ce au predat corpul al V-lea lui Luders, s-au împuşcat, căci ştia ce-1 aşteaptă la Petersburg". (Amintirile colonelului Lăcusteanu, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1935, p. 141—142.) Deci nu pătrunderea în Moldova, ci retragerea ar fi fost imputată lui Gerstenzweig. Probabil, însă, că versiunea reală este aceea dată de unul dintre eroii principali ai acelor evenimente, generalul Duhamel. în Autobiografia citată, acesta scrie: „Atît generalul Gerstenzweig, cît şi eu i-a făcut cunoscut ministrului nostru de război despre iminenta intrare a corpului nostru de observaţie în Moldova iar peste cîteva zile îi făceam cunoscut că armatele au şi trecut Prutul. La primirea acestor ştiri, în mintea împăratului au încolţit şovăiri încît numaidecît trimise un curier la generalul Gerstenzweig, dîndu-i ordin să oprească pentru moment înaintarea trupelor... Gîndul că a procedat împotriva dorinţei împăratului l-a dezorientat pe Gerstenzweig şi l-a făcut să se simtă profund nenorocit, mai ales că se gîndea că a pierdut şi bunăvoinţa împăratului, că a căzut în dizgraţie. M-am grăbit să ajung la Bîrlad, ca să-i explic că, dacăs-acomis vreo greşeală, atunci numai eu sînt responsabil, deoarece armatele au trecut graniţa numai în urma cererii mele formale... Toate rugăminţile şi argumentele mele au fost zadarnice. Generalul Gerstenzweig trecu cu ostile înapoi peste Prut, fără să ţină socoteală de impresia proastă ce o făcea această retragere grăbită. Imediat ce a ajuns la Leova, a sosit al doilea curier trimis în grabă de la Petersburg, care îi făcea cunoscut generalului Gerstenzweig că, din moment ce armatele ruseşti se află în Moldova, trebuie să rămînă acolo. Această veste a fost o lovitură pentru bătrînul general, care şi aşa era cam bolnăvicios. Convins că şi-a pătat onoarea de ostaş şi că a căzut în dizgraţia împăratului, el într-un acces de desperare s-a sinucis". (Gh. Bezviconi, op. cit., p. 388 — 389.) In locul lui Gerstenzweig a fost numit generalul Alexandr Nikolae-vici Luders (1790—1874). După ce a participat la înăbuşirea revoluţiei din Ţara Românească, acesta a fost trimis în Transilvania, unde a pătruns pe la Turnu-Roşu în iunie 1849 şi l-a învins la Deva, în iulie acelaşi an, pe Bem. Comandant suprem, începînd din 1856, în Crimeea,] Luders a fost numit în 1861 locţiitor al ţarului în Polonia, unde şi-a exercitat atribuţiile cu o mare asprime. 13 Ambasador al Franţei la Constantinopol în preziua izbucnirii războiului Crimeii, generalul — mai tîrziu, mareşal al Franţei — Achille Baraguey d’Hilliers (1795 — 1878) avea să participe direct la 430 război. El a comandat unităţile aliate care au cucerit fortăreaţa Bomar-sund. 14 „Iată ce-mi scria Dimitrie Gheorghe Golescu, prefectul Brăilei de atunci, despre sosirea acelor ofiţeri..." (urmează scrisoarea din 7/19 august 1848). 15 Amănuntele pe care le dă Ion Ghica despre izbucnirea şi desfăşurarea revoluţiei sînt exacte. Memorialistul, care se afla în acea vreme la Constantinopol, va fi folosit diverse surse, între care şi presa timpului. Un reportaj contemporan consemnează momentul lecturii constituţiei de către iuncărul Magheru astfel: „Pe la 6 ceas. s-a arătat în piaţă în Lipscani iuncărul (cadetul) Magheru, cu patru tineri civili, s-a suit pe o scară ce era răzămată pe prăvălia d. Daniilopulo Lipscanu, a citit constituţia ce o avea tipărită; însă pînă a nu să isprăvi de citit, au început din popului ce se adunase să zică că este bună. Ei au lăsat cititul, au intrat într-o prăvălie şi, luînd materii, au făcut steag tricolor, cu care, alergînd spre palat, striga: — Să trăiască patria, libertatea şi noua constituţie!" (Gazeta Transilvaniei din 17 iunie 1848.) Dar principalele documente pe care s-a putut bizui Ion Ghica în relatarea evenimentelor au fost scrisorile primite chiar în timpul acestora de la Bucureşti, în primul rînd de la Bălcescu. Scrisoarea acestuia din 16 iulie 1848 este o detaliată naraţiune a celor întîmplate de la 11 iunie pînă la redactarea scrisorii. Pentru confruntare, iată din această scrisoare pasajul despre episodul menţionat mai sus: „Iuncărul Magheru, într-acea zi, după amiazi, citeşte proclamaţia în Lipscani; semnalul prin clopote se dă şi popolul se îndreptează spre palat, unde strig mereu lui vodă să iscălească constituţia". (Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, 1889.) 16 Interpretarea dată de Ion Ghica acţiunii coloneilor Odobescu şi Solomon, care ar fi fost determinată de ostilitatea lor nu faţă de ideile revoluţiei, ci faţă de persoanele ce compuneau guvernul, este eronată. Cei doi ofiţeri superiori au acţionat ca „apărători ai proprietăţii, cari ne învinovăţeau că vrem s-o răpim de la proprietari, ca s-o dăm ţăranilor" (N. Bălcescu). Faptul e confirmat de reacţionarul Gri-gore Lăcusteanu, cel mai înverşunat detractor al revoluţiei. Lăcusteanu, prezent şi el Ia palat în acea împrejurare dramatică, scrie: „Ieşind afară din sală, Odobescu era foarte agitat şi s-a rezemat de capul scării, ca şi cînd ar fi aşteptat ceva. Eu scosei din buzunar proclamaţia lui Eliad, prin care interzicea clăcaşilor de a mai munci proprietarilor, şi îi zic: «Ce facem, domnule polcovnic, în urma unei asemenea proclamaţii?» Eram înconjurat de mai mult de treizeci de ofiţeri cînd ţineam această convorbire. Odobescu ne zise: «Reintraţi în salon şi întrebaţi 481 — Ion Ghica, Opere alese, voi. III pe domnul Eliad ce înseamnă această lovire ce se face proprietăţii?»** (op. cit., p. 124). 17 „Noi aci găteam lui Soliman-paşa o intrare triumfală" (N. Bălcescu). înainte de sosirea armatei otomane în ţară, fruntaşi ai revoluţiei, în primul rînd Bălcescu, protestează împotriva oricărei imixtiuni din exterior. Cînd însă o asemenea imixtiune n-a mai putut fi împiedicată, guvernul şi populaţia, în nădejdea că Poarta nu va anula cuceririle revoluţiei, au făcut totul pentru a cîştiga bunăvoinţa invadatorilor, care trebuiau convinşi că mişcarea era o chestiune pur internă şi nu afecta relaţiile cu puterea suzerană. Primirea făcută lui Soleiman-paşa în Bucureşti, la 8 august 1848, a fost într-adevăr „triumfală": „Pînă a nu trece pe subt arcul de triumf al libertăţii de la capul uliţii Mogoşoaiei, pe care era portretul măririi-sale sultanului, însoţit de două inscripţii în limba turcească şi pe care fîlfîie cu glorie două stindarde tricolore d-ale românilor, dimpreună cu stindarde roşii d-ale marei împărăţii otomane, i-a ieşit înainte o ceată de fete mici şi de băieţi, îmbrăcaţi în alb, simbolul nevinovăţiei, cu flori şi cu o pernă de atlaz, pe care era tipărite cele douăzeci şi unu articole ale constituţiunii române, pe care a prezentat-o ecs.-sale şi pe care ecs.-sa o păstrează ca un suvenir scump de dragostea şi slava cu care l-au primit românii în sînul lor. Bucuria poporului în număr de treizeci de mii aproape era mare şi se esprima prin strigări de: «Ura! Trăiască Soleiman-paşa! Trăiască constituţia!*" S-au tras douăzeci şi unu lovituri de tun, mitropolitul şi Heliade Rădulescu au ţinut cuvîntări de salut. Seara a fost „iluminaţie", pe arterele principale ale capitalei au cîntat tarafuri de lăutari şi „muzică regulată" (Ştiri dinăuntru, în România din 13 august 1848). 18 Nu „partidele extreme" din Franţa formulau cereri mereu mai mari, ci guvernul înscăunat prin revoluţia din februarie 1848 se arăta mereu mai ostil revendicărilor maselor care-1 aduseseră la putere. Cuceririle revoluţiei au fost rînd pe rînd trădate. 19 Memorialistul face o confuzie. 14 iulie este ziua insurecţiei din 1789, cînd a fost luată cu asalt Bastilia. Mişcarea populară din 1848 a avut loc în ziua de 23 iunie. Atunci, mulţimea adunată în Piaţa Bastiliei a fost atacată de armata trimisă acolo de către Lamartine însuşi. Au căzut opt sute de morţi. Moartea generalului Breat era* desigur, regretabilă, dar nu el fusese „asasinat mişeleşte", ci manifestanţii, care nu făcuseră altceva decît să încerce a se apăra. 20 Dintre fruntaşii transilvăneni citaţi — Alexandru Roman (1826—1897), Sever Ioan Axente (1821 — 1906), Ioan Buteanu (1821 — 482 1849) — cel de-al doilea a luat parte, cu un rol remarcabil, şi la revoluţia din Ţara Românească. 21 Este de mirare că Ion Ghica nu citează aici măcar pe C.A. Ro-setti, dacă nu şi pe D. Bolintineanu şi I. Voinescu. în apropiere de Orşova, acest grup n-a fost pus în) libertate, ci, aşa cum arată Bolintineanu, s-a eliberat singur, refuzînd să se mai supună gărzii otomane. 22 Titlul celor două satire: Măciaşul si florile, Clntecul ursului. 23 „Transcriu aci trei epistole ce am primit la Constantinopol în timpul guvernului revoluţionar". (Urmează două scrisori de la Băl-•cescu, datate 16 iulie, respectiv 18/30 iulie 1848, şi una de la C.A. Rosetti, cu data de 30 iulie / 12 august 1848.) 24 Este vorba de Convenţia de la Balta-Liman. 25 Abdolonyme Honore Ubicini (1818—1884) fusese secretar al guvernului provizoriu şi, ulterior, al locotenenţei domneşti. Solidar cu emigranţii, a continuat să susţină cauza revoluţiei şi a românilor cu o stăruinţă ce i-a făcut cinste, prin lucrări ca: Memoriu justificativ al revoluţiei române din 11/23 iunie 1848 (1849), Chestiunea Principatelor în faţa Europei (ed. a Il-a, 1858) etc. 26 „Conţinutul acelor două acte către sultanul era cel următor". (Se reproduc Petiţiunea românilor adresată sultanului cu data de 17/29 septemvrie 1848 şi Protestul emigraţilor din Paris către sultan.) 27 „Dau aici textul a cîtorva din epistolele corespondenţei cu unii din amicii mei din copilărie, precum Rosetti, Alex. G. Golescu". (Urmează scrisorii primite de la C.A. Rosetti, cu data de 20 aprilie 1849, 11 mai 1849, 16 octombrie 1849; A.G. Golescu, cu data de 17 decembrie 1848, 12 decembrie 1848, 26 decembrie 1848.) . 28 Confederaţia Germană, sub conducerea Austriei, statornicită de congresul de la Viena (1814—1815.) 29 „Dau aici cîteva din epistolele, raporturile şi memoriile ce Alex. G. Golescu şi I. Maiorescu au adresat guvernelor pe lîngă cari erau acreditaţi, precum şij corespondenţa generalului Magheru". (Urmează: o scrisoare din 1848 adresată de A.G. Golescu lui Ion Ghica; Petiţiune către Adunarea Naţională a Franţei; un memoriu Către lordulPalmerston; Intîiul memorial dat ministeriului germanic în Frankfort, în 17 septembrie 1848 din partea agentului României, loan Maiorescu; Al doilea memorial dat ministeriului german în 13 noiembrie, din partea plenipotentului României; Din actele Parlamentului de Frankfort asupra Principatelor danubiene; o scrisoare din 24 decembrie / 5 ianuarie 1849 a generalului Magheru către Ion Ghica; o scrisoare trimisă de loan Maiorescu, la 10/22 decembrie 1848, generalului Magheru; o scrisoare a aceluiaşi către Bălcescu.) 483 31* 30 Trupele ţariste nu au intrat propriu-zis în Austria, ci în provinciile răsăritene de sub autoritatea Imperiului habsburgic. In această acţiune represivă, „slavismul**, despre care vorbeşte Ion, Ghica, nu intra în nici [un fel în discuţie. Politica guvernului din Pe* tersburg urmărea în realitate cu totul alte ţeluri decît o cooperare cu restul popoarelor slave. Ca şi celelalte puteri, Rusia ţaristă s-a folosit de evenimente, pentru a căuta o rezolvare a problemei „echilibrului** european, în sensul intereselor proprii: „Tot astfel, ţarul Nicolae I s-a grăbit să înăbuşe revoluţia din Ţara Românească şi pe cea din Imperiul, habsburgic, pretextînd că intervenea pentru «restabilirea ordinii şi liniştei mondiale». în fapt, prin intervenţia militară împotriva revoluţiei maghiare — intervenţie condamnată de opinia publică democrată din Rusia — el urmărea consolidarea monarhiei habsburgice şi, indirect, împiedicarea unificării Germaniei. Austria, victorioasă la ea acasă, putea impune regelui Prusiei, Friedrich Wilhelm al IV-lea, să renunţe la coroana imperiului german şi să revină la formula Confederaţiei germane, mai puţin ameninţătoare pentru menţinerea echilibrului european**. (Istoria României, voi. cit., p. 222—223.) 31 Pressburg este numele german al oraşului Bratislava. 32 „Dau aici textul acelui răspuns**. (Urmează Răspunsul lui Szarvady la întrebarea contelui Zamoyski). 33 Ivan Fiodorovici Paşkevici (1782—1856) a fost comandant al trupelor trimise de ţar în Transilvania, pentru înăbuşirea revoluţiei. Mai tîrziu, în 1853—1856, a comandat armatele de ocupaţie din Principate. 34 Piatra Craiului. Episoadele enumerate de memorialist ilustrează păgubitoarele conflicte aţîţate de către cei interesaţi între românii şi secuii din Transilvania, în timpul revoluţiei. între altele, vom aminti că, în toamna anului 1848, generalul Puchner, comandantul austriac din Transilvania, a ordonat legiunilor române să dezarmeze gărzile naţionale ungureşti. Dar „multe dintre aceste gărzi înăbuşiseră cu cruzime în timpul verii mişcările de eliberare ale ţăranilor români; lăncierii români erau bucuroşi că acum o să răzbune nu numai năpăs-tuirile din ultimele luni, ci o asuprire de veacuri. în multe locuri, gărzile naţionale maghiare s-au împotrivit, s-a ajuns la un «război barbar», cum scrie Bălcescu, la cruzimi groaznice, comise din ambele părţi. (Istoria României, voi. cit., p. 150.) La rîndul său, Comitetul român din Sibiu, acordînd credit făgăduinţelor înşelătoare ale guvernului de la Viena, a colaborat în unele acţiuni cu comandantul austriac, dar punerea „glotaşilor români în serviciul comandamentului austriac, precum şi folosirea unor detaşamente secuieşti sau de gărzi naţionale 484 maghiare pentru execuţii militare împotriva satelor româneşti care voiau pămînt şi libertate, n-a făcut decît să întărească contrarevoluţia". (Ibid., p. 153.) Luptele cu maiorul Hatvani, pomenite de Ion Ghica, reprezintă unul dintre tristele episoade ale ciocnirilor dintre revoluţionarii maghiari şi români. Maiorul Hatvani a fost trimis în mai 1849 împotriva românilor concentraţi la Abrud. Iniţial, expediţia lui a fost încununată de reuşită. Cucerind Abrudul, Hatvani i-a arestat, între alţii, pe prefecţii Ioan Buteanu şi Dobra, pe care ulterior avea să-i execute. Avram Iancu, izbutind să se salveze, s-a întors cu forţe noi, a recucerit Abrudul şi l-a alungat pe Hatvani. După o săptămînă, a avut loc o a treia luptă, în care acesta a fost învins definitiv. 35 Olmiitz este actualul Olmouc din Republica Socialistă Cehoslovacă. Aici era una din reşedinţele împăratului Austriei. 36 Sumară, prezentarea situaţiei din Transilvania în timpul revoluţiei este în genere corectă. Cum se ştie, în ciuda eforturilor depuse de] cîteva minţi luminate — îndeosebi Bălcescu, dintre români, şi Petofi, dintre maghiari — conducătorii revoluţionarilor unguri, pe de o parte, şi ai celor români, pe de alta, nu au putut înţelege decît prea tîrziu necesitatea colaborării dintre cele două popoare ridicate la luptă. Şefii politici şi militari ai românilor, Avram Iancu însuşi, au legat în mod just de revendicările sociale şi pe cele naţionale, dar au comis eroarea fatală de a pactiza cu Imperiul habsburgic, în care vedeau un reazăm în năzuinţa lor de a obţine egalitatea de drepturi •cu celelalte naţionalităţi din Transilvania. La rîndul lor, revoluţionarii maghiari, conduşi| de Kossuth, au ezitat îndelung, atunci cînd Ii s-au solicitat garanţii pentru statutul viitor al populaţiei româneşti, în felul acesta, cele |două mari mişcări revoluţionare s-au ciocnit în mod sîngeros, făcînd jocul duşmanilor revoluţiei. Armata împăratului de la Yiena şi trupele ţariste comandate de generalul Liiders au putut înăbuşi relativ repede o mişcare care ar fi avut cu totul altă forţă şi alte perspective dacă n-ar fi existat dezbinarea din ri'ndurile ei. 37 Vilagoş era numele maghiar al Siriei. 38 „Iată textul acestei convenţiuni". (Se reproduce textul Convenţiei de la Balta-Liman.) 39 „Adaog aici şi alte trei epistole ale lui Alex. G. Golescu, privitoare la cestiunea formărei legiunei române şi asupra călătoriei celor trei caimacami la Constantinopol". (Urmează: N. Golescu, către Sulei-man-paşa, 17 mai 1849; A.G. Golescu către Ion Ghica la Constantinopol, 24 februarie 1849; A.G. Golescu lui Ion Ghica la Constantinopol, 27 aprilie 1849; 27 iunie 1849.) 485 1 40 Radetzkv von Radetz (1766—1858), feldmareşal al Austriei, este una dintre figurile odioase ale epocii. După ce a învins armata-Piemontului la Custoza şi Novara, a fost numit guvernator al regatului lombardo-veneţian, funcţie pe care a ocupat-o între 1849 şi 1857, vădind o rară cruzime în combaterea mişcării de eliberare din partea-de nord a Italiei. 41 „Dau aici corespondenţa mea cu N. Bălcescu, cînd era în Ungaria şi în Transilvania". (Urmează o lungă suită de scrisori expediate de N. Bălcescu între 16/28 decembrie 1848 şi 15 august 1849, de-la Belgrad, Negotin, Panciova, Mehadia, Debreczin, Pesta, Szegedin, Orşova. Corespondenţa conţine şi diverse documente: corespondenţă între Bălcescu şi contele Casimir Batthyani, ministrul afacerilor externe în guvernul revoluţionar maghiar, Proiect de lege despre drepturile naţiunii române civile Iţi judiciale; despre treburile bisericeşti; Extras-din circulara ministrului afacerilor externe-, Proclamaţia generalului Bem către locuitorii Transilvaniei-, Circulară către toţi agenţii diplomatici ai Ungariei, Proiect de\ tratat pentru legiunea română-, Manifest al guvernului maghiar-, acte semnate cu prinţul Czartorysky.) Deşi a anunţat că reproduce corespondenţa cu Bălcescu din vremea cînd acesta se /afla în Transilvania, Ion Ghica transcrie în continuare şi scrisorile expediate de prietenul său între 17 octombrie 1849' şi octombrie 1852 din Paris, Londra, Viile d’Avray, Toulon, Hyeres, Malta, Neapole. Şi aceste scrisori cuprind anexe: Memoriu relativ la-intervenţia rusă in principatele Moldovei si Valahiei; scrisoare a lui Bălcescu către contele Zamoyski. Mai sînt transcrise o scrisoare a lui Vasile şi Iancu Alecsandri, două scrisori către Alexandru Golescu. în acest pachet masiv de corespondenţă, care formează cam o-treime din volumul Amintiri din pribegia după 1848, Ion Ghica face o-excepţie, intercalînd şi o scrisoare a sa (iulie 1849) către N. Bălcescu-(va fi reprodusă în voi. IV al ediţiei noastre). 42 Ticino, numele italienesc al rîului Tessin care curge prin. Elveţia şi Italia, ca să se verse în Pad. 43 Fluviul Var; izvorăşte din Alpii Maritimi şi se varsă în Mareai Mediterană. 44 Guza a şi înfiinţat un asemenea „lagăr", anume tabăra militară de la Floreşti (între Ploieşti şi Cîmpina), chiar în vara anului 1859 (v. şi voi. II al ediţiei de faţă, p. 541, nota 25). La Floreşti au fost concentrate unităţi din ambele principate, totalizînd peste zece-mii de ostaşi. Această concentrare de trupe avea şi menirea să arate puterilor europene hotărîrea românilor de a apăra, chiar cu forţa armelor, actul de la 24 ianuarie 1859. Pe de altă parte, în momentul cînd 486 f Franţa se pregătea să intervină in Italia, prezenţa trupelor române în •apropierea graniţei spre Transilvania trebuia să pună în alarmă autorităţile habsburgice, obligîndu-le să menţină unităţi în provincie. 45 Convenţia cu emigraţia maghiară a fost semnată de V. Alec-.sandri şi generalul Klapka GySrgy (1820—1892), în ziua de 22 mai 1859 la Genova. Alecsandri, pe atunci ministru al trebilor dinafară, •îşi îndeplinea în Occident cunoscuta misiune pe care i-o încredinţase duza. Cea dintîi convenţie stabilea că Principatele române vor procura pentru emigraţia maghiară arme şi muniţii din Franţa, care urmau să fie depozitate în taină pe teritoriul românesc. La izbucnirea războiului din Italia, „guvernul moldo-valah“ urma să asigure transportul armelor şi muniţiei pînă lafrontieră, astfel ca unităţile maghia re să poată începe lupta împotriva Austriei angajate în război cu Franţa. A doua convenţie stipula drepturi egale pentru românii din Transil vania, pe baza „principiilor fraternităţii". Cum, însă, războiul din Italias-a încheiat mult mai repede decît se spera, prin înfrîngerea Austriei, cele două convenţii n-au mai putut fi puse în practică. 46 La Villafranca, în nord-estul Italiei, Napoleon III avea să semneze cu împăratul Austriei, în 1859, acordul de încetare a războiului. Vallenzia este oraşul Valence din sud-estul Franţei. 47 „Dau aci textul tratatului de la 20 mai 1859, aşa cum a fost publicat de Kossuth". (Urmează textele Convenţiei A şi Convenţiei B.) Este curioasă observaţia făcută de Ghica privitor la omisiunile •din aceste texte. în realitate, textele au fost publicate integral de Kossuth în volumul Souvenirs et ecrits de mon exil, Paris, 1880 (v. capitolul Convention avec le Prinee Couza, p. 236 — 250). Problemele menţionate de Ghica nu lipsesc. în orice caz, forma definitivă a convenţiilor n-a fost stabilită în ţară, ci abia la Geneva, după discuţii •destul de lungi şi de grele, începute încă în Franţa. Alecsandri a fost foarte ferm, ceea ce l-a şi determinat pe Klapka să-l califice ca „doctrinar". De nevoie, poetul ministru de externe va fi făcut totuşi unele concesii, nu însă esenţiale. 48 Tratatul de la Ziirich i-a putut dezamăgi şi pe italieni şi pe unguri. Cei dintîi s-au văzut păgubiţi de Savoia, ţinut care aparţinuse regatului Sardiniei şi pe care şi-l anexase acum Franţa. Ceilalţi nu-şi putuseră realiza planurile de a lupta împotriva Austriei proiectate în perspectiva unui război franco-austriac mai lung şi mai istovitor pentru austriaci. 49 Faptul că generalul conte Christian von Leiningen, îndeplinind •o importantă misiune la Constantinopol, înscrisese pe agenda sa şi •chestiunea despăgubirilor pentru familia Zichy dovedea că învinuirea i 487 adusă de revoluţionari celui executat fusese întemeiată. Cum s-a arătat altundeva, contele Zichy fusese condamnat la moarte ca trădător al revoluţiei din devotament pentru curtea imperială de la Yiena. Afacerea diamantelor a făcut multă vîlvă şi n-a fost uitată curînd. Cu data de 14 martie 1850, Grigore Alexandrescu îi scria din Bucureşti lui Ghica: „Aş dori să-mi spui istoria lui Bolliac cu banii (sic !} lui Kossuth, istorie ce pe aici se povesteşte în deosebite chipuri, cele mai multe nu prea în avantajul vornicului de poliţie, cu care auz că eşti în cea mai mare intimitate, lucru ce-mi face cu atît mai multă plăcere, cu cît aflu cu mîhnire dezbinările dintre aceia pe care toate interesele ar trebui să-i ţie uniţi". (E. Lovinescu, Grigore Alexandrescu, Ed. literară a Casei şcoalelor, 1928, p. 251.) Prin 1866, lucrurile încă nu fuseseră uitate. Un călător străin nota despre Bolliac că este „renumit prin aceea că, după cum spun alte ziare locale, a scos pietrele din coroana sfîntului Ştefan, pe care Kossuth i-o dăduse s-o ascundă". Precum se vede, zvonurile exagerau faptele pînă la absurd. 50 „Dau aci hîrtiile aferente la această afacere". (Urmează: acte ale autorităţilor otomane, scrisori ale lui Cezar Bolliac către Ion Ghica, garanţiile semnate de cel din urmă în favoarea învinuitului, memoriul acestuia către ministrul poliţiei din Constantinopol.) Din respectivele documente nu se poate trage nici o concluzie categorică, pe care, de altfel, o evită şi Ghica. Mai mult chiar, acesta, după ce menţionează că protejatul său îi tăinuise un post-scriptum din scrisoarea de descărcare semnată de Kossuth, transcrie şi un bilet al lui Bolliac către Nico-lae Alexandrescu referitor la un „amanet" pe care i-1 încredinţase pentru obţinerea unei importante sume de bani. Intercalarea printre actele citate a acestui bilet, necomentat, pare a sugera că „amanetul" fuseseră bumbii de diamant. 51 „Iată cuprinsul acelei epistole" (urmează textul). 52 Sublocotenent la izbucnirea revoluţiei, F. Zalic a fost avansat la gradul de locotenent, cu motivarea că a „binemeritat de la patrie". Era nu „fiul doamnei Eliad", ci un fiu nelegitim al lui Heliade. Una din „faptele eroice" săvîrşite de el în timpul revoluţiei de la 1848 va fi fost asigurarea cu compania sa a pazei membrilor guvernului provizoriu în refugiul lor spre Transilvania. El însuşi s-a pus la adăpost, după intervenţia lui Fuad, stabilindu-se la Sibiu. 53 „Dau aci circulara prin care Eliad, Teii şi N. Golescu făceau cunoscut emigraţilor avenimentul lor ca şefi şi adresa prin care mă numeau reprezentantul lor pe lîngă înalta Poartă". (Urmează cele două documente.) 483 54 „Transcriu totodată şi alte conturi cîte am putut găsi între hîrtiile mele“. (Urmează rapoarte prin care se justifică sume cheltuite şi alte anexe.) 55 „Dau aci ca specimen o epistolă politico-filozofică a lui Eliad adresată emigraţilor de la Brusa cari plăteau prin contribuţiuni generoase tipărirea elucubraţiunilor unui spirit bolnav şi fantast, precum scrierea următoare". (Textul transcris este un fragment din Suvenire şi impresii ale unui proscris, într-o versiune pe alocuri diferită de aceea din volumul publicat în 1850 la Paris.) 56 „Din alăturata corespondenţă se poate vedea cît de mare era iubirea şi încrederea acelor tineri în Eliad. Epistola cu care încep este o lecţie de morală politică şi socială, cu care voieşte să lumineze pe tinerii români şi să-i iniţieze în viaţa politică". (Urmează: EUade către deţinuţii de la Brusa; două scrisori Nicolae Golescu către Ion Ghica la Constantinopol; Proces-verbal al emigraţilor de la Constantinopol, Emigraţii de la Brusa către Ion Ghica; I. EUade către Negulici, către Rusu.) 57 „lată aci cîteva din epistolele urmate între Eliad cu tinerii de la Brusa, între care recita discuţiunele neplăcute, şi bănuielile ajunsese pînă a pizmui, a se iscodi şi a-şi intercepta scrisorile, dînd un trist şi dureros spectacol streinilor şi consulilor de la Brusa. Din norocire însă cei mai mulţi prin sentimentele, învăţătura şi purtarea lor erau căutaţi şi bine primiţi în toate casele". (Urmează scrisori ale lui Heliade către deţinuţii de la Brusa, către Costache Alexandrescu, Grigorie Zosima, precum şi o adresă a locotenenţilor către aceiaşi surghiuniţi de la Brusa.) 58 S-ar părea că Ion Ghica reduce aici speranţele cu care exilaţii români aşteptau războiul iminent între Rusia şi Poartă la una singură: propria lor eliberare. Dar el însuşi arată în prima parte a scrisorii Căpitanu Laurent că emigranţii nutreau visuri mult mai mari. De altfel, un război victorios împotriva Rusiei era dorit de multe alte cercuri şi „o dată cu începerea conflictului diplomatic ruso-turc, revoluţionarii din Europa întreagă au sperat că vor putea folosi războiul' pentru a-şi dezvolta lupta lor revoluţionară, unul din ţelurile lor fiind înlăturarea regimului ţarist". (Istoria României, Editura Academiei R.P.R., voi. IV, p. 239.) Cum se ştie, exilaţii români au încercat să constituie un corp de voluntari încadrat în armata otomană ce urma să treacă în nordul Dunării. Acţiunea lor a stimulat o serie de mişcări ţărăneşti în ţară(în 1854), ceea ce evidenţiază faptul că şi masele largi au socotit că sosise momentul ca revoluţia să fie reluată. Dar „disensiunile dintre emigranţi au compromis planul de înfăptuire a corpului 48» de voluntari.(ibid., p. 242). Totuşi, războiul Crimeii va confirma, chiar dacă numai în parte, aşteptările patrioţilor români. La scurtă vreme după căderea Sevastopolului (septembrie 1855), Kogălniceanu scria: „Un răzbel mare, un răzbel de eroi, întreprins pentru emanciparea Orientului şi a Principatelor îndeosebi se urmează chiar în apropierea marginilor noastre, ce încă astăzi răsună de vuietul căderii Se-bastopolii... Popolul român poate şi trebuie ca odată să trăiască cu însuşi viaţa sa naţională, prin singura păstrare a legăturilor seculare cu înalta Poartă şi sub singura protecţie a Europii... Simpatiile noastre sînt din tot sufletul, din toată inima pentru Franţa şi Anglia; căci ele mai întîi au scris pe gloriosul lor steag emanciparea şi dezvoltarea Principatelor". (Steaua Dunării, 1 octombrie 1855.) Evident, Kogălniceanu exagera grija aliaţilor pentru viitorul Principatelor române; erau în joc multe alte interese proprii. Dar, obiectiv şi depăşind intenţiile puterilor europene, victoriile din Crimeea au deschis calea spre emanciparea naţională a românilor. 59 Journal des Debats. 60 Pentru „boharalii" — în Convorbiri economice. Munca: „bo-haraii“ (v. ed. de faţă, voi. II, p. 500, nota 12). 61 Urmează: cîteva scrisori ale lui Heliade şi ale locotenenţei către deţinuţii de la Brusa; scrisori ale lui Heliade către Costache Ale-xandrescu, Grigore Zosima; scrisori ale lui A.G. Golescu şi Ştefan Golescu către Ion Ghica; răspunsuri ale emigranţilor de la Brusa adresate locotenenţilor; o scrisoare a lui Cezar Bolliac către Heliade. 62 „Dau aci extract de epistola deschisă adresată d-lor Eliad şi Teii de C.A. Rosetti, ca răspuns Ia acuzările şi ponosurile ce i se aducea de aceşti doi domni. Această epistolă a fost autografiată chiar de mîna autorului ei“. 63 Urmează respectiva epistolă deschisă, apoi cîteva scrisori: emigranţii de Ia Brusa către Ion Ghica, către Heliade, către locotenenţi, către A.G. Golescu, N. Bălceseu şi D. Brătianu; A.G. Golescu către Ion Ghica, Heliade către emigraţii de la Brusa. A.G. Golescu către emigraţii de la Paris, emigraţii din Paris către cei din Brusa şi Con-stantinopol. 64 Acest final accentuează caracterul de polemică antiheliadistă pe care Ion Ghica l-a dat Amintirilor din pribegia după 1848. După ce evocă episoade, iniţiative şi acţiuni ale exilaţilor, în pagini pe alocuri şisugestive, întotdeauna preţioase sub aspect documentar, memorialistul pare a fi mereu mai stăpînit de vecheaşi neîmpăcata animozitate faţă de Heliade. Trebuie să reamintim că şi Heliade i-a purtat o urănestinsăpînălamoarte. în lucrările publicate în timpul emigraţiei l-a înfierat pe Ghica cu aceeaşi violenţă cu care îl urmărea şi acesta. Amîndoi au făcut totul pentru a se compromite reciproc, ceea ce a fost foarte păgubitor nu numai pentru cauza revoluţiei, ci şi, în genere, pentru cauza Principatelor. Heliade a mai avut şi alţi adversari — N. Bălcescu, C.A. Rosetti, D. Bolintineanu etc. — dar, poate cu excepţia celui de-al doilea, nici unul atît de înverşunat ca Ghica. „Eroul cu mantie albă“ a avut multe păcate, a comis multe greşeli, era în destule privinţe vulnerabil. Aceeaşi remarcă se aplică şi beiului de Samos. Mai mult încă, amîndoi s-au făcut vinovaţi de atitudini şi erori similare, încît, la drept vorbind, prezenţa lor în aceeaşi tabără ar fi fost mai logică decît în tabere ostile. Facem aceste observaţii pentru a evidenţia lipsa principală a Amintirilor din pribegia după 1848. La patru decenii după revoluţie, pe marginea unei culegeri de documente s-ar fi putut trage concluzii utile din considerarea faptelor în lumina evoluţiei istorice din acest răstimp de aproape o jumătate de secol. S-ar fi putut căuta răspunsuri la problemele puse în timpul revoluţiei, la măsura în care revendicările acesteia fuseseră slujite pînă la intervenţia represivă şi după aceea. Ion Ghica se preocupă insuficient de aşa ceva. Pentru un observator lipsit de părtinire ar fi reieşit limpede că atît Heliade, cît şi Ghica s-au arătat inconsecvenţi în revoluţie şi exil, că amîndoi au fost de partea apărării marii proprietăţi, ba chiar că, poate cu unele deosebiri de nuanţă, ambii au aşteptat rezolvări prea generoase din partea Porţii. în fond, citind Amintirile din pribegia după 1848, constaţi că pe chestii de principii Ion Ghica ar fi avut mult mai multe motive să polemizeze cu N. Bălcescu şi C.A. Rosetti. Conflictul lui cu Heliade s-a situat pe planul unei profunde antipatii personale, alimentate de concurenţa pentru putere între două temperamente aprige şi autoritare. Memorialistul îl acuză undeva pe adversarul său că, în calitatea sa de prim-locotenent domnesc, visa domnia. Dar el însuşi n-a năzuit spre scaunul domniei, de care s-a şi găsit la un moment dat destul de aproape? ARTICOLE ŞTIINŢIFICE ŞI POLITICE (p. 181) UNIREA VĂMILOR INTRE MOLDOVA ŞI VALAH IA A apărut în Propăşirea, nr. 1, 2 ianuarie 1844, semnat cu iniţială: G. Cum se ştie, Ion Ghica, aflat la Iaşi din ultimele luni ale anului 1841, s-a numărat printre iniţiatorii Propăşirii, împreună cu M. Kogăl-niceanu, V. Alecsandri şi Panait Balş. Prezentat cenzurii, textul im- 491 primat al primului număr din revistă afost forfecat începînd cu titlul, în afară de începutul cuvîntului înainte al publicaţiei, a mai fost înlăturat acest articol al lui Ghica, deşi problema dezbătută preocupa în acel moment şi cercurile oficiale, iar autorul avusese grijă în final să facă menţiune de legalitatea, în vederile Regulamentului organic, a unei uniuni vamale între cele două principate. Evident, guvernul din Iaşi a considerat totuşi ca nerecomandabil să se consemneze în presă începerea discuţiilor cu delegaţia munteană într-o chestiune oricum delicată şi care, de altfel, nici nu şi-a aflat atunci soluţia. Dar chiar eşuarea tratativelor avea să justifice prudenţa cenzurii. Pe de altă parte, articolul lui Ion Ghica nu era o simplă informaţie comentată, ci o pledoarie străbătută de spirit unionist. Referindu-se la exemplul statelor germane, punea întrebarea semnificativă: „cine însă poate şti dacă această unime, ce samănă a avă de pravăţ numai negoţul, nu va mîna către o unime germană politică, şi poate în mai cu-rîndă vreme decît ne este iertat a prevede?" Dincolo de substratul politic al articolului, vom observa că prin această primă manifestare publicistică de după întoarcerea sa de la studii, Ghica se alinia, pe planul economiei politice, în tabăra liber-schimbiştilor, pe care nu avea s-o mai părăsească niciodată. 1 Uniunea Vamală Germană (Zollverein) fusese realizată cu un deceniu înainte, la 1 ianuarie 1834, dar problema rămăsese în actualitate de-alungul cîtorva ani, deoarece la început aderaseră numai optsprezece state germane, afilierea celorlalte urmînd la intervale. Pentru reprezentanţii liberalismului economic, experienţa făcută de Germania constituia un exemplu şi un argument. Ion Ghica era desigur la curent cu opiniile în această privinţă ale unui Michel Chevalier sau ale altora, printre care economistul Wolowski, autorul articolului Despre uniunea vamală dintre Franţa şi Belgia, apărut în 1843 în Journal des Economistes. Menţionînd şi un alt articol cu acelaşi titlu, tipărit tot în Journal des Economistes, G. Zâne conchide că „Ghica împrumuta astfel tema şi termenul de unire din discuţia apuseană" (cf. G. Zâne, Economia politică la Academia Mihăileană. La centenarul învăţămlntului economic în România, Iaşi, 1943, p. 10). Vom observa, în completare, că aceste împrumuturi se grefau pe realităţi româneşti la ordinea zilei şi că Ion Ghica, deşi recurge la exemple străine, le tratează sumar şi nici nu stăruie prea mult asupra aspectului teoretic S ci pune problema pe planul concret al economiei Principatelor, folo» sihd Ca un bun specialist date şi calcule. 492 2 Barbu Ştirbei, viitorul domn, din 1849, al Ţării Româneşti. 3 In legătură cu încercarea, comentată şi sprijinită de Ion Ghica, de a se desfii nţa barierele vamale dintre Ţara Românească şi Moldova, vom reaminti că un prim acord economic între cele două principate se realizase cu aproape un deceniu înainte, mai exact în iulie 1835. Acordul statornicea anumite libertăţi în ceea ce priveşte tranzitul unor mărfuri. Autorii lui — se subliniază în Istoria României (Ed. Academiei R.S.R., III, p. 973) — nu se ridicaseră încă la „noţiunea pieţei comune" a celor două ţări. Abia în 1846 convenţia din 1835 avea să fie înlocuită cu alta, care va realiza speranţele din 1844 ale lui Ghica. Aplicată de la 1 ianuarie 1848, noua convenţie „desfiinţa vămile dintre cele două ţări (cu excepţia sării). Mărfurile indigene în tranzit plăteau vama la graniţa ţării din care ieşeau. Mărfurile străine plăteau o singură dată vamă, la graniţa ţării în care intrau. Moldova şi Ţara Românească formau o singură piaţă, apărată de un cordon vamal unic. Vămile unificate erau arendate aceleiaşi persoane, iar venitul net era împărţit în trei, din care două părţi erau atribuite Ţării Româneşti, iar una Moldovei. în felul acesta s-a făcut un pas hotărîtor spre realizarea unităţii naţionale" (ibid., p. 973). Am insistat asupra acestor chestiuni, pentru a sublinia o dată mai mult că ideile formulate în articolul Unirea vămilor între Moldova şi Valahia definesc opoziţie justă, atît pe plan economic cît şi politic. (p. 186) INSĂMNĂRI ASUPRA ÎNVĂŢĂTURII PUBLICE Au apărut în Foaie ştiinţifică şi literară, în fragmente distribuite de-a lungul unei jumătăţi de an, astfel: nr. 2, 16 ianuarie; nr. 3, 23 ianuarie; nr. 10, 12 martie; nr. 24, 28 iunie; nr. 25, 2 iulie 1844;, semnat cu iniţiale: I.G. Lucrarea este o primă parte dintr-un proiect pregătit de Ion Ghica pentru Epitropia învăţăturilor publice din Moldova. După repetate încercări de reorganizare a şcolilor, în 1843 se iniţiase la Iaşi o nouă acţiune de reformă. Profesor şi inspector la Academia Mihăileană inginerul bucureştean se considerase şi competent şi dator să-şi aducă contribuţia. Proiectul său, nu lipsit de unele prevederi conformiste, e străbătut de un semnificativ spirit democratic „paşoptist", ceea ce, desigur, nu constituia o recomandare pentru autoritatea de stat retrogradă. Obligaţiile prescrise pentru proprietarii de moşii sortea din capul locului acest proiect la eşec. Se poate deci afirma că nu plecarea fortuită din Iaşi a autorului a făcut ca învăţămîntul din Moldova să nu profite de pe urma bunelor sale intenţii. 493 1 Ion Ghica n-a mai scris articolul făgăduit, despre „iubirea de sine“, dar ideile în legătură cu buna convieţuire în societate vor fi dezvoltate de el în diverse rînduri. 2 Johann Ferdînand Neigebaur (Neugebauer) era consulul Prusiei la Iaşi. Proiectul de regulament elaborat de Epitropia învăţăturilor publice şi Comitetul Academiei Mihăilene, văzut mai întîi de domn, fusese înmînat consulului, probabil pentru că organizarea şcolilor prusiene era considerată un model vrednic de urmat. Neugebauer şi-a notat „băgările de seamă“, pe care Ion Ghica, fiind membru al Comitetului, le-a putut cunoaşte direct. De notat că autorul Insămnărilor... reţine din observaţiile consulului numai ceea ce putea constitui un argument în sprijinul propunerilor sale. El trece cu vederea prescripţiile ce confereau regulamentului o notă antidemocratică şi antinaţională: cu excepţia celor foarte talentaţi, pe care statul îi va pregăti pentru cariera didactică, elevii „neavuţi“ nu vor fi îngăduiţi să urmeze decît „două clasuri a gimnaziei“; se va acorda mai mult spaţiu pentru predarea limbilor străine (franceza şi germana). 3 Profesor foarte apreciat, Victor Cousin fusese numit după revoluţia din 1830 membru a Consiliului regal al instrucţiunii. In această calitate, primise însărcinarea să studieze organizarea învăţămîntului în Prusia şi Olanda. Mai tîrziu, filozoful avea să fie un timp ministru al cultelor şi al instrucţiunii. Dintre manualele citate aici de Ion Ghica, cel al lui Friedrich Philipp Wilmsen s-a bucurat de o preţuire excepţională atît în Germania, cît şi în ţările româneşti. Der deutsche Kinderfreund apărea în 1846 la Berlin în a o sută optzeci şi doua ediţie! Pentru prima dată, manualul s-a tipărit în limba română în 1837, cu titlul: Preatenul copiilor sau Voitorul de bine al pruncilor şi al tinerimii romaneşti, o carte de cetire foarte folositoare, care pre sama şcoalelor şi a norodului romanesc din nemţie spre românie au tradus-o I.M. Mecheşi, Sibiu, Tip. moştenitorilor lui M. de Hohmeistel. La Bucureşti, Prietenul tinerimei. O carte de cetire pentru şcoalele populare. Tradus del.C.P. [aulescu], Tipografia lui C.A. Rosetti şi Vinterhalder, s-a tipărit în 1846 şi s-areeditat în 1848, 1850,1853,1856. Ceva mai tîrziu, manualul a apărut şi la Iaşi, în prelucrarea lui G. Meledon (ed. a Il-a, 1862). 4 Şi acest pasaj ar fi putut atrage atenţia cenzorului din Iaşi. Ion Ghica reia aici pe planul învăţămîntului, al „limbii şi obiceiurilor" ideea unirii, pentru care pledase în articolul despre unirea vămilor. 494 5 In iulie 1844, deci după apariţia numărului din Foaie ştiinţifică şi literară, în care se încheia expunerea asupra şcolilor normale, Ion Ghica părăsea definitiv Moldova. „Articolele următoare" — despre „învăţătura primară la oraşe, despre gimnazii şi despre învăţătura înaltă sau profesională" — aveau să fie redactate numai parţial. Opiniile despre şcolile primare de la oraşe şi programa pentru învăţă-m în tul de gradul al doilea — secundar — vor fi expuse de fostul profesor de la Academia Mihăileană în scrisorile adresate în 1847 lui G. Bariţ. (p.213) DESPRE IMPORTANŢA ECONOMIEI POLITICE A apărut în Foaie ştiinţifică şi literară, nr. 8, 27 februarie 1844, semnată cu iniţialele I. G. Ion Ghica fusese numit profesor de economie politică în septembrie 1843, cînd Epitropia învăţăturilor publice din Moldova îl încunoştinţase printr-o adresă: „încredinţată Epitropia de vrednicia dumitale, despre care ai şi dat dovezi în curgerea vremei cît ai fost profesor la Academia Mihăileană şi pentru ase folosi în privinţa tine-rimei de ştiinţele rezemate pe prinţipii temeinice ce dumneta ai cîştigat în universităţile străine; pe aceste cuvinte te numeşte profesor public la Academia Mihăileană în clasele înalte de economie politică..." (Documente literare inedite. Ion Ghica, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de D. Păcurariu, E.S.P.L.A., 1959, p. 126). Referirea din adresă la studiile de economie politică urmate de Ghica în străinătate nu este formală. E adevărat, profesorul se specializase cîndva la Paris în alte discipline, dar la Conservatorul de arte şi meserii programa includea şi un curs de economie industrială şi statistică, precum şi unul de economie politică, predat, din 1839, de către Jerdme Adolphe Blanqui, discipol al lui Jean-Baptiste Say şi, ca atare, adept al economiei politice vulgare. Foarte interesat de problemele economice, studentul audiase probabil şi cursuri de la alte instituţii de învăţămînt superior; în orice caz, cum reiese din lucrările sale de mai tîrziu, îndeosebi din Convorbiri economice, citise cu stăruinţă lucrări de specialitate; în acest domeniu, bibliografia lecturilor lui era extrem de bogată, aproape exhaustivă. Cursul început de Ion Ghica în noiembrie 1843 a ridicat studiul economiei politice la un nivel înalt, dar nu era cel dintîi predat la Academia Mihăileană. La încheierea anului şcolar 1841 — 1842, elevii fuseseră examinaţi, între altele, şi la „iconomia politică" (cf. 495 Cantor de aviz şi comers, nr. 60, 4 aug. 1842). Un examen similar s-a dat şi în martie 1843- Este de presupus că materia fusese predată, încă fără o programă precisă, tot de Ion Ghica. în martie 1844, acesta şi-a dat demisia din funcţia de inspector; Epitropia i-a primit demisia, cu motivarea: „numai în încredere că fiind mai slobod vei putea, precum însuşi făgăduieşti, face cursul de economie politică mai cu multă băgare de samă şi cu o mai mare osîrdie încă decît ace vrednică de laudă ce pînă acum ai întrebuinţat1'. (Documente literare inedite. Ion Ghica, p. 126.) Profesorul şi-a continuat cursul pînă la sfîrşitul anului şcolar, cînd a plecat din Iaşi. Revenind la lecţia Despre importanţa economiei politice, vom menţiona că, aşa cum s-a arătat, conţinutul acesteia reia, localizîn-•du-l, textul conferinţei cu care Michel Chevalier şi-a inaugurat la 28 aprilie 1841 cursul de economie politică la College de France. Iată dovezile aduse de G. Zâne (op. cit., p. 7 — 8): „Chevalier L’unite allemande semblait aneantie â tous jamais. Le gănie ■et la puissance de Charles-Quint avaient eehoue â la restaurer. Les negociateurs des traites de Vienne •en avaient parlă sans y croire; ils la desiraient sans l’espărer... €e que ni la menace, ni la ruse, ni la violance n’auraient ou faire, l’industrie l’execute main-tenant... Vingt-six millions d’Allemand, formant une ving-taine d’Etats... se sont groupes sous les auspices de la Prussie. Cours, I, p. 8 — 9 .Te pourrais encore appeler ă temoigner en faveur de l’industrie une des plus colossales crâations des temps modernes... Vous savez que l’Angleterre tient sous sa loi, dans cette pârtie du monde, un espace de 3.500.000 km carres, couvert par une popu- „Ghica Uitaţi-văla unitatea Germaniei ce se părea desfiinţată pentru totdeauna; puterea şi geniul lui Carol al cincele nu putură nici într-un chip să o prefacă; negoţia-torii de la Viena au vorbit despre aceasta cade un vis, o doreau, fără însă vreo nădejde. Industria a pus azi în faptă aceea ce nici frica, nici iscusinţa politicilor, nici sila nu ar fi putut-o întreprinde... douăzeci şi şase milioane germani în douăzeci de de staturi s-au întrunit sub auspiciile Prusiei. Propăşirea, p. 57 — 58 O dovadă încă despre puterea industriei ni se înfăţişază în coloniile britanice, în India. Anglia ţine acolo supt puterea şi sub legea sa o întindere de spăimîntat cu o populaţie de 135 milioane lăcuitori. Acest groaznic imperiu din India, mai 496 r lation de 135 millions d’habi-tants. Eh bien! messieurs, cet immense empire, plus vaste et mieux assis que celui d’Alexan-•dre le Grand, il est la proprietâ, il est l’ouvrage d’une associa-tion de marchands, de la Com-pagnie des îndes; c’est le resultat •d’une spâculation commerciale. •Ce domaine, onze fois et demie plus vaste que le royaume-uni de la Grande-Bretagne etde l’Irlan-•de et cinq fois plus populeux, .c’est la compagne qui, avec ses propres ressource, l’a conquis... Idem, p. 9 Les spiritualistes, meme Ies plus absolus et les plus exclusifs, s’abuseraient s’ils redoutaient l’avănement de l’industrie. Car •ce ne serapointle triomphe de la matiere sur l’esprit. Au contrai-re, l’industrie ne s’ăleve que par ce que l’intelligence ătabli-ssant sa domination sur le monde materiei"... întins şi mai întemeiat decît a lui Alexandru, este fapta unei asociaţii de neguţători, a Companiei Indiilor, este rezultatul unei speculaţii comerciale. Acest domen, de unsprezece ori mai întins decît a Rigatului Unit a Britaniei şi a Irlandei şi de cinci ori mai populat, l-a supus o companie neguţitorească. Idem, p. 59 Spiritualiştii cei mai absoluţi chiar ar trebui să se bucure, căci industria, departe de a fi triumful materiei asupra duhului, dimpotrivă ea se înalţă numai, fiindcă înţălegerea supune materia. Industria este rodul robirei lumei materiale sub puterea înţălegerei". Lucrarea lui Michel Chevalier, cu care s-a făcut confruntarea, este Cours d’economie politique fait au College de France, Bruxelles, voi. I, 1842. După cum se vede, de data aceasta avem a face nu numai cu un împrumut de idei, ci cu preluarea aproape întocmai a unor pasaje. •Comentînd această tălmăcire uşor prelucrată, G. Zâne atrage atenţia că procedeul era obişnuit în epocă. Părerea sa în privinţa spuselor •economiştilor este că „repetarea lor, fără citarea autorului, putea fi permisă, deoarece era vorba despre lucruri nu numai bine cunoscute de toată lumea, dar şi unanim admise" (op. cit., p. 8—9). Aprecierea ar trebui întregită cu observaţia că procedeul califică un stadiu de început în vehicularea ideilor. In prima jumătate a secolului trecut, 497 32 însuşirea unor idei se făcea fără sentimentul unei vinovăţii, prim transpuneri în româneşte a unor texte, străine, al căror autor nu era> indicat. Cum se ştie, aşa se proceda nu numai cu lucrări ştiinţifice, ci şi cu opere literare. In sfîrşit să mai reţinem constatarea lui G. Zâne că lecţia lui Ion Ghica preia, o dată cu ideile, şi „stilul decla-mator“ al lui Michel Chevalier. 1 Cum se vede, Ion Ghica îi informase şi pe auditorii cursului său despre tratativele privind „unitatea vămească" dintre Principate.. Mai mult chiar, în lecţie înfăţişase încă mai explicit Uniunea vamalăi a statelor germane ca o treaptă spre crearea unei Germanii unite — „aşa cum trebuie să fie un neam de oameni carii vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi origine1*. Aluzia la necesitatea unirii celor două, ţări româneşti este atît de clară, incit nu putea să scape cenzurii. Dar, probabil că, întocmai ca Homer, cenzorul Procop Florescu adormea din cînd în cînd. 2 Este de reţinut că Ion Ghica dă termenului de „industrie** un sens excesiv de larg, apropiat de acela al etimonului latin, deoarece denumeşte cu ajutorul lui orice activitate productivă (chiar şi de bunuri spirituale). Tot în „industrie** include şi comerţul. 3 Lâonard de Sismondi (1773—1842), economist şi istoric francez originar din Geneva, fondator al romantismului economic, a criticat capitalismul de pe poziţiile micii burghezii. Pînă la un punct, Ion Ghica putea fi de acord cu el, şi anume în considerarea economiei politice din unghiul de vedere al moralei, ca şi în apologia, cel puţin pentru ţara noastră, a micii producţii de mărfuri. Gît priveşte maşinismul, economistul român a fost de partea celor convinşi de foloasele acestuia (cf. capitolul Munca din Convorbiri economice). 4 Ideea alianţei dintre capital şi muncă, a „împăcării** claselor antagoniste va fi un leit-motiv al lucrărilor social-economice publicate de Ghica. 5 „Campania Engliterii în China** era un eveniment recent: primul „război al opiului** (1840—1842). Pretextul intervenţiei engleze îl constituiseră măsurile luate în China pentru împiedicarea comerţului cu opiu. Campania s-a încheiat prin pacea de la Nankin, ale cărei prevederi transformau China într-o semicolonie. 6 Pledoaria pentru munca productivă va fi reluată de Ion Ghica ori de cîte ori va avea prilejul, în Convorbiri economice şi în unele dintre Scrisorile către V. Alecsandri. 498 (p. 221) OCHIRE ASUPRA ŞTIINŢELOR A apărut în Foaie ştiinţifică şi literară, nr. 26, 9 iulie şi nr. 27, 16 iulie 1844, semnată cu iniţialele: I.G. 1 Elogiul adus de un muntean la Iaşi corifeilor Şcolii ardelene este cit se poate de semnificativ. La 1844, preţuirea atît de exactă a meritelor in istorie şi filologie ale lui Micu, Şincai şi Maior — „cărora noi românii le sîntem datori cu deşteptarea noastră" — se cuvine a fi reţinută. Pasajul acesta din articolul lui Ion Ghica evidenţiază o dată mai mult răsunetul şi eficienţa dincoace de Carpaţi a activităţii transilvănenilor, încă prea puţin studiată sub acest aspect al influenţei exercitate asupra paşoptiştilor munteni şi moldoveni. 2 Ca fost elev la colegiul Sf. Sava, Ion Ghica cunoştea bine programa predării matematicilor. Petre Poenaru îi fusese profesor de trigonometrie. Manualul de geometrie citat este Elemente de geometrie după Legendre, tipărit de Poenaru în 1837. în treacăt fie spus, Adrien-Marie Le Gendre (1752—1833) e un nume important în istoria matematicilor, prin aportul în domeniile teoriei numerelor şi a integratelor eliptice etc. Poenaru a mai publicat, în 1841, Elemente de algebră după Appeltauer. 3 Parafrazîndu-1 pe Ghica, s-ar putea spune că „soarele lui Fres-nel“ n-a luminat nici el lumea cu lumina din zilele noastre. Dar atît teoria ondulatorie a luminii elaborată de Augustin Jean Fresnel (1788 — 1827), cît şi teoria emisiunii formulată anterior de Newton fac din autorii lor doi precursori valoroşi ai teoriilor actuale, după care lumina este o „radiaţie sau un complex de radiaţii electromagnetice care impresionează ochiul omenesc". 4 Contele Claude-Louis Berthollet (1748—1822) şi-a înscris numele printre marii chimişti ai lumii prin numeroase cercetări cu rezultate remarcabile. Astfel, a descoperit proprietăţle decolorante ale clorului, a determinat compoziţia amoniacului şi a altor substanţe, a formulat legeadublei descompuneri a sărurilor etc. Totodată, împreună cu Lavoisier, este coautor al nomenclaturii chimice moderne. 5 Este cea dintîi încercare de a defini şi clasifica ştiinţele făcută de Ion Ghica. O a doua va fi aceea din Omul fizic şi intelectual (1866). în sfîrşit, ultima o aflăm în Pămintul şi omul. Este interesant de urmărit evoluţia gîndirii lui Ghica în această privinţă. Pentru el, la 1844 cel dintîi loc în „ierarhia cunoştinţelor omului“apar-Jine teologiei; în 1866 şi 1884, deşi nu total eliberat de fideism, formulează altă părere: „astronomia va ocupa totdauna locul cel dintîi 499 32» în ierarhie". După două, respectiv patru decenii, succesiunea: teologie, jurisprudenţă, economie politică, fizică, chimie, mineralogie, geologie, astronomie, medicină se modifică în: ştiinţele fizice, chimia, mineralogia, geologia, zoologia, botanica, astronomia. 6 Acest paragraf despre rolul civilizator al cărţilor religioase este preluat, după cum a arătat D. Popovici, din Introduction du Pantheon littâraire de Aimă Martin, poligraf francez cu tendinţe moraliste, care s-a bucurat de o excesivă preţuire la noi pe la 1830—1840. Iată textul francez corespunzător: „Voyez ce gue «Ies Vedas» ont fait de Vinde et ce que le « Coran » a fait de la Turguie ! Les peuples sont heureux ou malheureux suivants la pensee ecrite gui les inspire. Voila pourguoi VAsie meurt sous le poids de ses chalnes! Voita pourguoi aussi la France, l’Angleterre, VAmerigue sont librest Et gui donc les a faits libres? Vous nommez Cromwell, Washington, Mirabeau! Mon regard porte plus haut,je vois le Christ et “* (Cf. D. Popovici, Introducere la Heliade Rădulescu, Opere, I,p. 46—47, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1939.) 7 Evident, concluzia că omul nu este niciodată vinovat de faptele sale rele ar fi fundamental eronată. Teoria care duce la o asemenea concluzie se bizuie ea însăşi pe un neadevăr. Frenologia, fondată de anatomistul german Franz Joseph Gali (1758 — 1828), nu are nici un temei ştiinţific, atunci cînd consideră că însuşirile psihice ale-oamenilor sînt în raport direct cu forma şi dimensiunile diferitelor părţi ale craniului şi ale creierului. 8 Probabil triclorura de azot (NG13), care însă nu este un gaz, ci un lichid, e drept foarte volatil şi cu o mare explozivitate. 9 Fizicianul francez Pierre-Louis Dulong (1785—1838) a studiat căldura specifică şi dilataţia. 10 Obţinerea diamantului artificial nu mai e un secret. Dar diamantul e un carbon nativ cristalizat, iar cărbunele tot un carbon, amorf. A face însă aur din plumb, speranţă a alchimiei, nu este o posibilitate a chimiei! 11 Acest citat din Kepler este reprodus de Ion Ghica şi în Pă-mlntul şi omul. De altfel, lucrarea din 1884 va relua şi dezvolta şi alte pasaje din articolul publicat în Foaie ştiinţifică şi literară. Priviţi ceea ce Vedele au făcut din India şi ceea ce Coranul a făcut din Turcia! Popoarele sînt fericite sau nefericite după gîndul scris care le inspiră. Iată de ce Asia moare sub greutatea lanţurilor sale! Iată de asemenea de ce Franţa, Anglia, America sînt libere. Şi cine le-a făcut libere? Ii numiţi pe Cromwell, Washington, Mirabeau ! Privirea mea se avîntă mai sus, eu îl văd pe Christ şi Evanghelia. 500 12 Aluzia metaforică la spusa biblică evocă un paragraf din cap. 10 al Cărţii lui Isus Navi: „în ziua aceea, în care Dumnezeu a dat pe Amoreu în mîinile lui Israil şi cînd l-au bătut la Ghibeon şi a fost zdrobit înaintea feţei fiilor lui Israil, a strigat Isus către Domnul şi a zis înaintea israiliţilor: — Stăi soare, deasupra Ghibe-onului, şi tu lună opreşte-te deasupra văii Aialon! Şi s-a oprit soarele şi luna a stătut pînă ce Dumnezeu a făcut izbîndă asupra vrăjmaşilor lor“. 13 în 1628, medicul englez William Harvey (1578 — 1657), întemeietorul fiziologiei moderne, a publicat lucrarea Despre mişcarea inimii şi a singelui. 14 Medicul scoţian John Brown (1735 — 1788) şi medicul francez Franşois Broussais (1772—1838) au creat şcoală, darnici brownismul, nici broussaismul nu şi-au găsit o confirmare ştiinţifică. 15 Seria de articole asupra fizicii experimentale n-a mai fost realizată de Ion Ghica; cariera politică pe care avea s-o înceapă cu-rînd l-a obligat să renunţe, cum el însuşi declară, la studiile sale „de predilecţiune“ (cf. discursul academic Ioan Cimpineanu). (p. 234) DOMNULE REDACTOR! Prima scrisoare, datată „Bucureşti, 1847, iulie 24“ a apărut în Foaie pentru minte, inimi şi literatură, nr. 31, 4 august; nr. 32, 11 august; nr. 33, 18 august; a doua scrisoare, datată „Bucureşti, 1847“, în nr. 43, 27 octombrie; nr. 44, 3 noiembrie; nr. 45, 10 noiembrie 1847. Timp de trei ani după plecarea din Iaşi, Ion Ghica n-a mai publicat nimic, iar cu învăţămîntul se va ocupa abia în 1862, ca membru în Consiliul superior de instrucţiune publică. Motivul principal ce-1 va fi determinat să scoată din sertare şi să dea la tipar celelalte părţi din programa şcolară redactată la Iaşi va fi fost îngrijorarea cercurilor progresiste în faţa „reformelor" iniţiate de Mihail Sturdza şi Gheorghe Bibescu în chiar anul 1847, reforme ce egalau practic cu desfiinţarea învăţămîntului mai înalt în limba română. în jurul noii organizări şcolare se iscase o discuţie aprinsă, iar cei preocupaţi de viitorul învăţămîntului românesc făcuseră apel la o publicaţie de peste munţi, în coloanele căreia îşi puteau expune ideile în afara domeniului de acţiune a cenzurii din Iaşi şi Bucureşti. Seria o începuse Ion Ionescu de la Brad, cu două articole publicate în februarie 1847 în săptămînalul lui Bariţ, Au urmat: Un răspuns la 501 î prefacerile învăţăturilor în Moldova, cu indicaţia „Iaşi" şi nesemnat-în nr. 23, 9 iunie pînă în nr. 25, 23 iunie; Cultura în România, de asemenea nesemnat, în nr. 29, 21 iulie; Domnule redactor, scrisoare tot anonimă, în nr. 30, 28 iulie 1847. 1 Titlul complet: Seleclae e profanis scriptoribus historiae (Povestiri alese din scriitorii profani). Textele au fost alese şi prelucrate pentru uzul şcolilor de latinistul francez Jean Heuzet (1660—1728). 2 De viris illustribus urbis Romae (Despre bărbaţii iluştri ai oraşului Roma) este tot un manual şcolar, alcătuit pe la 1775 de către abatele francez Charles-Franşois Lhomond (1727 — 1794) şi utilizat pînă în zilele noastre pentru predarea limbii latine. 3 Este vrednică de reţinut această recomandare, reluată mai departe, de a se studia limba latină comparativ cu cea română, atît sub aspect lexical, cit şi gramatical. Aici răzbate ceva din indicaţiile latiniştilor, foarte rodnice şi dincoace de munţi, într-o perioadă de stimulare a mîndriei naţionale. 4 Bibliografia recomandată, în lipsa unui manual, profesorilor de filozofie de la colegiile din Franţa evidenţiază exigenţele predării respectivei discipline, dar şi orientarea ei fideistă. Prin Analiticele lui Aristotel se înţeleg Întîia Analitică şi A doua Analitică din colecţia Organon, dedicată teoriei cunoaşterii şi logicii. „Tractatul de filozofie al lui Ciceron“ e probabil o formulă generică pentru lucrările filozofice ale oratorului latin: Despre legi, Despre limitele celor bune şi celor rele, Despre natura zeilor etc. Operă a lui Antoine Arnauld şi Pierre Nicole, Logica de la Port-Royal sau Arta de a gîndi (1662) reia ideile lui Aristotel, întregindu-le cu tezele lui Bacon şi Descartes. Pentru filozoful idealist francez NicolasMalebranche (1638—1715), interacţiunea cauzală dintre corp şi suflet reprezintă o cauză aparentă, o „ocazie", în care acţionează de fapt singura cauză reală, care este Dumnezeu. Titlul exact al scrierii lui Fânelon: Despre existenţa şi atributele lui Dumnezeu. Discipol al lui Leibniz, Christian Wolff (1679—1754) a fost un reprezentant de frunte al iluminismului german, dar s-a situat pe poziţii deiste. Opera lui a avut o largă audienţă în estul Europei şi a suscitat interes în ţările româneşti. în raport de tezele lui Leibniz se definesc şi opiniile lui Etienne Bonnot Condillac (1715—1780), filozof iluminist francez. Preluînd senzualismul materialist al lui Locke, el l-a orientat împotriva raţionalismului idealist al lui Leibniz şi Descartes. J 502 Charles de Bonnet (1720—1793) aparţine în [mai mare măsură istoriei ştiinţelor naturale decît aceleia a filozofiei. Mai departe, Ghica îl încadrează printre „ materialişti“, probabil pentru motivul ■că nu admitea generaţia spontanee. De fapt, concepţia sa (prefor-mismul) e metafizică, iar „scara" neîntreruptă a fiinţelor naturale şi supranaturale încununată de persoana lui Dumnezeu este de esenţă teologică. 5 De vreme ce ideile din „memoar" fuseseră „profesate mai dinainte fără cruţare", ridicînd împotriva autorului întregul corp profesoral, este de presupus că respectivul memoriu privea nu programa propriu-zisă, ci principiile şi modul în care inspectorul încercase să instaureze disciplina în şcoală. Cu obişnuita lui energie, el le ceruse profesorilor să fie exigenţi în verificarea şi notarea cunoştinţelor, le interzisese să recurgă la pedepse corporale, îi obligase să fie punctuali la ore etc. (cf. Documente literare inedite. Ion Ghica, p. 124). In genere (purtarea autoritară a inspectorului, care pe deasupra mai era şi un „venetic" de peste Milcov, putea isca [animozităţi printre cei ce se vedeau tulburaţi în patriarhala lor dăscălie. Plecarea lui din Moldova a fost un prilej de satisfacţie, probabil şi pentru învăţătorii de la ţară, speriaţi şi ei de rigoarea principiilor din proiect. După vreo doi ani, „corposul profesoral" moldovean se văzuse mult mai grav lovit de măsurile autorităţilor, ajungînd să-l regrete pe cel plecat. La 19 decembrie 1846, Ion Ionescu de la Brad îi scria din Iaşi acestuia: „.. toţi ziceau că mare dreptate avea Ghica; încă mai alaltăieri, să fi văzut cum se plîngeau, căci vodă au poruncit să reducă clasele, să strice clasele înalte; cu aer măreţ şi dispreţuitor îi priveam zbătîndu-se şi rezonînd; acum toţi zic: că de s-ar fi împlinit planul lui Ghica, şcolile nu se stricau. Dă-ne, Doamne, mintea moldoveanului cea de pe urmă". (Victor Slăvescu, Corespondenţa Intre Ion lo-nescu de la Brad şi Ion Ghica. 1846—1874. Studii si cercetări, LXVI, Bucureşti, 1941, p. 49.) 6 Pierre-Joseph d’Olivet (1682—1768), literat francez. 7 Isocrate (436—338 î.e.n.), orator şi scriitor atenian. 8 Oratorul elin Lisias (c. 440—380 î.e.n.). 9 Cum se vede, programa propusă de Ion Ghica pentru studiul filozofiei în şcolile „secondare" româneşti se călăuzeşte după aceea din colegiile franceze, dar e mai bogată, atît de încărcată, încît ne apare cu totul nerealistă, mai ales dacă ne gîndim că majoritatea lcrărilor din autorii recomandaţi trebuiau citite în E original, adevă- 503 rat, sub impulsul mişcării de propagare a ideilor iluministe, unele dintre ele fuseseră traduse în limba greacă şi erau studiate la Bucureşti încă din primele decenii ale secolului al XVIII-lea. De asemenea, o bună parte dintre filozofii enumeraţi în programa lui Ghica figurează în proiectul Bibliotecii universale, aşa cum a fost tipărit de Heliade în Curierul românesc în 1846 (v. Heliade Rădulescu, Opere, ed. cit., II, p. 454—461). Din lunga listă de nume dată de Ion Ghica vom reţine în aceste note cîteva. Filozofii secolului al XVII-lea, enumeraţi aici, se situează pe poziţii diferite în raport de concepţia empirist-materialistă a lui Bacon. Ca şi Locke, Thomas Hobbes (Ghica scrie: Obes) (1588—1679) şi Pierre Gassendi (1592 — 1655) o continuă şi o corectează, în vreme ce reverendul George Berkeley (1685 — 1753), reprezentant de frunte al idealismului subiectiv, o combate. Filozoful francez Pierre Bayle (1647 — 1706), precursor al iluminismului, a recurs la scepticism ca la o armă împotriva dogmatismului. Discipol al lui Hobbes şi Helvetius, filozoful şi jurisconsultul Jeremy Bentham (1748—1832) este socotit printre precursorii lui Owen, Stuart Mill şi Cobden. întemeietor al „şcolii scoţiene11, Thomas Reid (1710—1796) a luat poziţie împotriva idealismului subiectiv al lui Berkeley şi a scepticismului lui Hume, pe care în numele „simţului comun11 le-a socotit a fi incompatibile cu religia. Pierre Jean Georges Cabanis (1757—1808), discipol al lui Con-dillac, era medic, ceea ce explică oarecum „senzualismul11, mai exact materialismul opiniilor sale filozofice. De observat, însă, că avem a face cu materialismul vulgar. Medicul filozof considera gîndirea drept o secreţie a creierului, aşa cum fierea e o secreţie a glandei biliare. Cu o activitate multilaterală, Antoine Louis Claude Destutt de Tracy (1754—1836) — s-a manifestat ca economist, filozof şi om politic — a fost în filozofie un discipol al lui Locke şi Condillac. Lucrarea lui Elemente de ideologie, tradusă în greceşte, a slujit ca un manual de bază în Academia grecească din Bucureşti. Pierre Laromiguiere (1756—1837) s-a situat iniţial în rîndurile adepţilor lui Condillac; este unul dintre fondatorii eclectismului. Joseph de Maistre (1753 — 1821) şi Louis de Bonald (1754—1840) au fost în egală măsură apărători zeloşi ai catolicismului şi ai monarhiei. 504 Caracterizările şi încadrările, în general juste, ale lui Ion Ghica se confirmă şi pentru „şcoala eclectică sau spiritualismul raţional". Atît Pierre-Paul Royer—Collard (1763—1845), cît şi Thâodore Jouf-froi (1796—1842) s-au aflat sub înrîurirea „şcolii scoţiene". Cel dinţii, fruntaş al „doctrinarilor", a respins senzualismul materialist al lui Condillac şi Cabanis, devenind unul dintre întemeietorii spiritualismului francez. Al doilea s-a impus ca un reprezentant de frunte al eclectismului şi s-a străduit să împace ştiinţa cu religia. 10 Evenimentele care s-au precipitat şi la care a luat parte cu un rol important l-au împiedicat pe Ion Ghica să alcătuiască anunţatul program „de matematică, de fizică şi hernie", precum şi planul de învăţămînt pentru „gradul al II-lea sau universitar". O ciornă a celui din urmă s-a găsit totuşi printre hîrtiile rămase de la el. Disciplinele ce urmau să se predea la universitate erau grupate în cinci facultăţi: Teologie, Litere, Ştiinţe (cu două secţii: Matematică, respectiv Fizică), Drept, Medicină. Această organizare o calchia pe cea franceză. Secţia de fizică includea chimia, mineralogia, geologia, botanica, fizica vegetală, zoologia, fiziologia. Condiţiile de admitere, titlurile, drepturile absolvenţilor erau de asemenea preluate de la francezi. (Pentru această ciornă — Arhiva Ion Ghica, dosar 49, Biblioteca Academiei R.S.R. —. D v. Păcurariu, Ion Ghica, p. 66—67.) (p. 259) DESPRE MIJLOACELE DE COMUNICAŢIE In volumul Măsurile şi greutăţile româneşti şi moldoveneşti in comparaţie cu ale celorlalte neamuri, cu un articol asupra mijloacelor de comunicaţie, Tipografia C. A. Rosetti;' şi Yinterhal der, Bucureşti, 1848; cu un an înainte, apăruse în Album ştiinţific şi literar, nr. 1,9 februarie, şi nr. 2,16 februarie 1847, fără paragraful despre calea ferată,dacă nu cumva acest paragraf s-a tipărit în nr. 3, pierdut, al Albumului... (cf. G. Zâne, op. cit.). Articolul despre mijloacele de comunicaţie este cel dintîi în care Ion Ghica a dezvoltat acestă temă. Lal848, el eraşi în privinţa aceasta unul dintre pionieri. Situaţia dependentă a ţărilor româneşti, perioada de regres general|inaugurată de reprimarea mişcării revoluţionare aveau să Intîrzie încă multă vreme modernizarea transporturilor la noi. După Unire, sosise, în sfîrşit, momentul să se treacă la realizări. Ion Ghica este cel dintîi care, ca deputat, a propus Adunării legiui* toare, în mai 1861, să aprobe alocarea de fonduri pentru construirea unei căi ferate. Propunerea lui s-a izbit de opoziţia conservatorilor, 50S ■dar şi de a unora dintre liberali. în economie se bătea încă pasul pe loc, partizanii stărilor de lucruri patriarhale continuau să aibă un ■cuvînt hotărîtor. în privinţa căilor ferate, campania trebuia continuată cu energie sporită, ceea ce Ion Ghica a şi făcut (v. nota 17, în voi. II al ediţiei de faţă, p. 528 şi urm.). Se înţelege că zelul pus de economist în acţiunea de perfecţionare a mijloacelor de comunicaţie se explică şi prin aceea că era un adept al liber-schimbismului. După mai bine de un deceniu, cînd România dispunea de o reţea de căi ferate relativ întinsă, un protec-ţionist, P.S. Aurelian, se socotea încă obligat să observe că aceste ■căi ferate reprezentau nu numai un bine, ci şi un rău pentru economia ţării: ele făceau posibilă inundarea pieţei cu produse ale industriei străine. 1 Cum se ştie, Ion Ghica este un exponent al burgheziei interesate în marea producţie agricolă. Ca atare, deşi a evidenţiat adesea necesitatea dezvoltării industriei, a restrîns pentru români sfera acesteia la producţia manufacturieră, considerînd mai profitabilă importarea de produse propriu-zis industriale din alte ţări. Opiniile sale liber-schimbiste se conjugă cu convingerea că „suntem un neam agricol11 şi că România rămîne pentru foarte multă vreme o ţară agrară, (v. şi Însemnări asupra învăţăturii publice, 1844). E un punct de vedere păgubitor care avea să inspire cunoscutul slogan al politicienilor burghezi din deceniile următoare. 2 Robert Fulton (1765—1815) nu putea să „aşeze11 primul vapor pe fluviul Mississippi în 1820, fiindcă atunci era mort de cinci ani! De fapt, primul său vapor a circulat pe rîul Hudson în 1807. 3 Economistul Jerdme Adolphe Blanqui (1798—1854). 4 Ion Ghica se referă la macadam, sistem de împietruire a drumurilor iniţiat de scoţianul John Mac Adam (1756—1836). 5 Ludwigskanal; lung de 172 km, leagă rîul Main (de la Bam-berg) cu Dunărea (la Kelheim). 6 Budweis pe Moldau este numele german al oraşului ceh Geske Budejovice pe Vltava. 7 Ghica foloseşte forma „Arnhaim11 pentru numele oraşului olandez Arnhem (în germană: Arnheim). 8 şi 9 Ostrau şi Brin (Brun) sînt numele germane ale oraşelor Ostrava şi Bmo din Cehoslovacia. 10 Prin „Port-Friederic11, autorul traduce numele oraşului Frie-drichshafen din Wurttemberg. '506 11 După cum remarcă G. Zâne (op. cit., p. 12), Ion Ghica se bizuie în articolele sale despre căile de comunicaţie tot pe scrieri ale lui Michel Chevalier, de la care preia idei şi chiar pasaje. (p. 277) DACIA VECHE A apărut în Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte, august 1861. Această lucrare părea să inaugureze o direcţie nouă în preocupările lui Ion Ghica, interesat desigur de studiul istoriei naţionale, ca toţi paşoptiştii, dar nu pînă la nivelul unor cercetări speciale. S-arputea presupune tfă stimulentul a fost unul politic: în anii imediat următori Unirii, cînd actul de la 24 ianuarie 1859 trebuia încă justificat şi consolidat, referirile la Dacia constituiau o pledoarie pentru unitatea neamului românesc. De altfel, este semnificativ faptul că autorul exprimă ideea acestei unităţi etnice în chiar prima frază a studiului său. Nu era, desigur, o idee nouă; ea apare încă de la cronicari, la Miron Costin de exemplu, şi se întîlneşte într-o formulare foarte asemănătoare în Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens de Mihail Kogălniceanu, ca să nu mai vorbim despre reprezentanţii Şcolii ardelene. Şi înainte de 1859, atenţia acordată Daciei, vizibilă şi în intitularea cu numele teritoriului de baştină a unor publicaţii moldovene şi muntene (Dacia literară, Magazin istoric pentru Dacia), a răspuns unor năzuinţe politice. Curiozitatea ştiinţifică se conjuga cu un sentiment de mîndrie naţională,' căruia Mihail Kogălniceanu i-a dat o expresie atît de patetică în prelegerea inaugurală de la Academia Mihăileană. în vremea cînd profesorul de la Iaşi îl elogia pe Decebal — „cel mai însemnat rigă barbar care a fost vreodată mai măreţ, mai vrednic de a fi pe tronul Romei, decît mişeii urmaşi a lui August" — Magazinul lui Bălcescu şi Laurian, denumind prin termenul Dacia teritoriul căruia avea să i se spună mai tîrziu România, încadra în cîteva dintre rubricile sale permanente materiale privind acest teritoriu înainte şi după cucerirea lui de către romani. Sensul conferit dejcei doi istorici cuvîntului Dacia explică şi titlul studiului lui Ion Ghica: „Dacia veche" era ţara lui Decebal, devenită apoi colonie romană, spre deosebire de „Dacia", noţiune teritorială, unitate etnică şi istorică, atît în perspectiva trecutului, cît şi în aceea a viitorului. După 1859, cercetările istorice şi arheologice privind Dacia capătă extensiune şi un plus de rigoare ştiinţifică, ceea ce deschide 507 o fază nouă în cunoaşterea trecutului îndepărtat al patriei, după faza de amatorism, pentru care strădaniile, totuşi utile, ale lui Cezar Bolliac sînt ilustrative. Aşa cum a dovedit explorarea manuscriselor lui Ion Ghica, studiul Dacia veche n-a fost o simplă excursie ocazională întreprinsă de această harnică şi multilaterală personalitate. Memorialistul a ambiţionat să dea un compendiu al întregii istorii a României, începînd chiar cu vechea Dacie. Manuscrisul, alcătuit din părţi redactate, ciorne de capitole, simple notaţii de cronologie şi fişe bibliografice însumează 268 de pagini, ceea ce dovedeşte stăruinţa prelungită pe un interval de timp considerabil (cf. D. Păcurariu, Ion Ghica, p. 210-213). Ca în toate lucrările sale, Ghica s-a documentat cu toată seriozitatea şi pentru Dacia veche. A parcurs studii de specialitate datorate unor istorici români şi străini, iar informaţiile de bază le-a preluat uneori direct din sursele greceşti şi latine, lucru pe care a vrut, pare-se, să-l facă vădit, dînd în subsol ample citate în limba originară şi nu doar trimiterea bibliografică, oricum suficientă, de vreme ce utilizase în text citatul tradus. Cu predilecţie s-a adresat lui Herodot, din opera căruia aşi tălmăcit cartea a Vl-a, rămasă între manuscrisele sale. Cum se ştie, unul dintre fiii săi, Dimitrie I. Ghica, avea să dea în 1894 o ediţie bilingvă comentată a Istoriilor. Dintre lucrările româneşti a avut în faţă în primul rînd Istriana, sau descrierea antichităţilor din prejurul Dunărei descoperite intr-o călătorie din vara anului 1845,' pe care August Treboniu Laurian a publicat-o în Magazin istoric pentru Dacia, tom. II, 1846, apoi broşura lui Cezar Bolliac Călătorie arheologică în România, Bucureşti, Tipografia jurnalului Naţionalul, 1858. Cum s-a văzut din notele de subsol, majoritatea inscripţiilor le-a preluat din Istriana. în ciuda unui anume efort de sistematizare, Dacia veche păstrează totuşi caracterul unei lucrări încă nefinisate. Sînt amănunte care se repetă de cîte două-trei ori, fără să fi fost necesar; în genere expunerea nu pare organizată după un plan suficient de clarificat. Este evident că autorul, nefiind un specialist, este lipsit de competenţa necesară pentru a exercita o critică fermă a izvoarelor. Ca unul ce nu întreprinsese cercetări personale pe teren, se bizuie pe autoritatea în materie a altora, de pildă pe aceea a lui August Treboniu Laurian, ale cărui concluzii sînt adesea discutabile. Dar Ion Ghica, deşi, ca orice popularizator, n-a evitat compilaţia, a căutat întotdeauna să aducă şi o contribuţie personală. Şi de data aceasta propune unele •corectări şi unele ipoteze proprii. Faptul acesta, ca şi caracterul de 508 sinteză al studiului, care concentrează o informaţie relativ largă şi adusă la zi, în sfîrşit însăşi poziţia faţă de temă fac din Dacia veche o lucrare interesantă nu numai pentru o mai bună cunoaştere a preocupărilor marelui om de cultură, ci şi pentru jalonarea procesului de clarificare aproblemelor legate de prologul dramatic al istoriei poporului nostru. Sînt în Dacia veche opinii, identificări de localităţi, supoziţii,, pe care cercetările ulterioare le-au confirmat. Dar, de-a lungul a peste o sută de ani, reinterpretarea izvoarelor scrise şi descoperirile arheologice, organizate sistematic şi pe scară largă îndeosebi în aniinoştri, au adus numeroase date noi care completează sau infirmă concluziile înaintaşilor. Retipărind în ediţia noastră pentru prima dată studiul -ui Ion Ghica, lăsăm analiza lui detaliată pe seama specialiştilor. In notele ce urmează ne vom opri numai asupra unor aspecte locale care impun precizări necesare pentru orientarea cititorului. Astfel, nu ne putem asuma răspunderea — şi nici nu e locul aici — să lămurim prin îndreptări şi contrapropuneri toate identificările toponimice. în măsura în care lucrări recente ne îngăduie [asemenea îndreptări, le vom nota la locul potrivit, atunci cînd ni se pare că problema are oarecare importanţă şi fără a ne angaja în discuţii de specialitate. Aşa cum notam în Cuvintul înainte\&acest volum, grafia complică şi ea lucrurile, nu numai în privinţa toponimiei, ci şi a numelor de persoane. Uneori investigaţiile ne-au dus la soluţii, alteori au rămas fără rezultat. Pentru a relua problemele din punctul de pornire al lui Ion Ghica, am cercetat, sub aspectul ce interesa aici, cronicile, scrierile lui G. Şincai, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, A.T. Laurian, G. Bolliac, Dim. Bolintineanu etc. In continuare, am consultat lucrările lui V. Pârvan, N. Iorga, C.C. Giurescu etc. în sfîrşit, am reţinut concluziile specialiştilor noştri de astăzi, precum şi pe acelea, formulate în Istoria României, Ed. Acad. R.P.R., voi. I. Pentru identificări, de mare folos ne-au fost două lucrări excelente: D. Tudor, Oraşe, tirguri şi sate în Dacia Romană, Editura Ştiinţifică, 1968, şi. Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Ed. Acad. R.S.R. Ca să nu încărcăm textul cu prea multe trimiteri, am grupat observaţiile corespunzătoare unor paragrafe sau unor aspecte speciale (de exemplu: nume de rîuri, forme de relief, aşezări etc.). 1 Ghersonesul Tauric (sau Taurida) este numele dat în antichitate Crimeii. 50» 2 Clasificarea populaţiilor din sud-estul Europei propusă de Ion Ghica nu corespunde întru totul aceleia stabilite de istoriografia contemporană. Astfel, agatîrşii (în Dacia veche: agatirşi, agaturgi), tribalii, crobyzii (= crobicii) făceau parte dintre traci, nu dintre sciţi; tauriscii sînt consideraţi astăzi o ramură a celţilor. Privitor la reperele geografice date de Ion Ghica, reamintim că Hemus e numele vechi al Balcanilor, iar Iscrul este rîul Iskăr, afluent al Dunării pe teritoriul bulgar. Craiul tribalilor „Sarmis“ este de fapt Syrmos. Că acest rege ar fi întemeiat oraşul Sarmizegetusa este o ipoteză bazată pe coincidenţa dintre numele „craiului", în lectura arătată, şi prima parte a numelui oraşului dac. 3 Un popor născut din „unirea sciţilor cu amazoanele" 1 Fraza lui Ghica, justă în ceea ce priveşte semnalarea înrudirii sarmaţilor cu sciţii, reţine din sursele antice aserţiunea despre originea legendară a celor dintîi, fără a o califica în mod corespunzător. Diodor din Sicilia (c. 80—29 î.e.n.) este autorul unei încercări ■de sinteză a istoriei antichităţii, Biblioteca istorică, păstrată fragmentar. 4 Dintre apartenenţii familiei trace, aşa cum îi enumeră Ion Ghica, trebuie detaşaţi alanii, care erau triburi de origine sarmată, cimbrii şi gepizii, care erau triburi germanice, bastarnii, care reprezentau o mixtură de celţi, protoslavi şi germanici. Cum s-a văzut şi în alte cîteva cazuri citate mai sus, numele unor populaţii menţionate în Dacia veche apar tn forme diferite de cele acceptate astăzi. Diferenţele se datoresc atît transcrierii (îndeo-.sebi din elină), cît şi existenţei unei forme deosebite de la un text vechi la altul. Aici crobicii = crobyzi (formă care apare şi în Dacia ■veche,) odrisii = odryzi, cistovocii = costoboci. 5 Istoricul latin de limbă greacă Dion (Dio) Casius (c. 155 — 235) a fost cunoscut şi de Miron Costin. Fragmentele păstrate din Istoria romană, ca şi rezumatele bizantine ale unora dintre cărţile pierdute reprezintă valoroase texte de referinţă. 6 „Haernius" este istoricul latin Senecio Herennius (secolul I-II), prieten al lui Pliniu cel Tînăr. 7 Pliniu cel Tînăr (c. 62 — c. 113) a avut prilejul să se refere la geţi atît în episoadele adresate împăratului Traian, cît şi în Panegiricul dedicat aceluiaşi împărat. 8 încadrarea dacilor în familia slavilor sau a germanilor constituie evident o opinie eronată. Citatul Ptolemeu (sec. II) este cunoscutul astronom grec din Egipt, autor, între altele, al unei Geografii. 510 Bizantinul Procopiu (sec. V—VI), căruia i se datorează lucrările Războiul, Istoria secretă, Despre edificii, include date despre teritoriul Daciei, mai exact despre Dobrogea, în ultima dintre aceste lucrări. în „Victor Aurelian“ îl identificăm pe consulul şi istoricul roman Aurelius Victor (sec. IV), continuator al lui Titus Livius, iar în „Oresius" pe Orosius (sec. V) autor al lucrării Historiorum adver-sus paganos libri septem, căreia istoricii contemporani nu-i acordă credit. Geografia lui Strabo (Strabon) (c. 63 î.e.n. — c. 17), bogată nu numai în descrieri, ci şi în relatări istorice, rămîne una dintre sursele de bază pentru cunoaşterea Daciei. 9 Pasajul e cam confuz. Nu bulgarii erau „de un neam cu geţii",, ci populaţia care locuia în sudul Dunării mai înainte de venirea bulgarilor, adică triburile trace. Bulgarii sînt de origină turcică şi au pornit spre vest din stepele dintre Marea de Azov şi Caucaz; ei s-au aşezat la sudul Dunării tîrziu, în secolul al VH-lea. 10 Originea numelui dacilor rămîne şi astăzi în domeniul ipotezelor (v. Dacii de Hadrian Daicoviciu, Editura pentru literatură, colecţia „Biblioteca pentru toţi“, nr. 436, 1968, p. 15—17). Dintre autorii citaţi, istoricul latin de origine greacă Appianus (sfîrşitul sec. I — c. 170) este autorul unei Istorii a romanilor păstrată fragmentar. 11 Axiopol (Axiopolis) e vechiul oraş grecesc situat pe malul Istrului (Dunărea), pe locul actualei localităţi Cernavodă. 12 Gebeleiz (Gebeleizis) nu poate fi confundat cu Zamolxis; spre deosebire de acesta din urmă, care era un zeu al pămîntului şi al roadelor, el era un zeu al cerului. 13 Sitalces (la Ghica: Sitalc), rege al odrizilor, a domnit între c. 431 şi 424 î.e.n. Aşadar, data de 730 a. C., cînd acest rege ar fi luptat, alături de atenieni, împotriva lui Perdiccas II, rege al Macedoniei între 450 şi c. 413, este greşită (poate datorită zeţarului). Numele lui „Zeuth“, urmaşul lui Sitalces, este ortografiat de istoricii români actuali „Seuthes". 14 Amănuntele biografice privitoare la [Zamolxis oferite de „Suidas" (Lexiconul lui Suidas), compilaţie de lexicoane literare-datînd dinaintea secolului al X-lea, şi de biografia lui Pitagora, scrisă de Porfir (Porphyrios) (233—c. 305), aparţin, evident, legendei. 15 Corect: „Pe cînd ei făceau toate cîte le-am spus şi vorbeau: astfel..." 16 Prin „Cocaion“ (în altă parte: „Cogaeonum"), Ion Ghica transcrie probabil grecescul Kogaionon, care ar putea fi vîrful Gugu ■din munţii Godeanu. Dar Bistriţa izvorăşte din Munţii Maramureşului. 17 Opinia lui Neumann este perfect îndreptăţită. Cercetările arheologice au adus dovezi noi că daco-geţii erau politeişti. Printre zeităţile lor se număra un zeu al războiului, corespunzător lui Marte (nu însă şi persanului Mithra), o zeiţă numită Bendis, replică a Ar-temidei şi a Dianei. De asemenea, se poate presupune că adorau şi alţi zei (v. Hadrian Daicoviciu, op. cit., p. 188—198). 18 Dacii şi geţii vorbeau într-adevăr aceeaşi limbă; probabil că va fi existat chiar o singură limbă a tuturor tracilor, în cadrul căreia daco-geta constituia un dialect. Părerile sînt încă şi astăzi împărţite. Dar ceea ce se consideră a fi bine stabilit este că traco-dacica, aparţinînd grupului limbilor europene, face parte din altă subîmpăr-ţire a acestuia decît greaca şi latina. Aşadar, Ghica îi acordă prea mare credit lui Horaţiu, care considera că „limba dacilor seamănă ■cu a grecilor*1. în orice caz, paralelismele lexicale enumerate de autorul studiului Dacia veche sînt neconcludente. Numai drum şi frică au corespondenţe reale în greacă, iar copil se regăseşte în albaneză. ■Coteţ, ciocan şi topor provin din slava veche. 19 Iosephus Flavius (37 — 95), istoric iudeu, autor al scrierii Antichităţi iudaice, este, după Strabon, singurul care menţionează ■existenţa unei „clase" de clerici daci. El îi numeşte însă nu „ctisti" ■{ctistai este numele pe care li-1 dă Strabo), ci polistai („fondator de oraşe"). Recent, termenul de ctistai a fost interpretat ca o alterare a cuvîntului okistai, cu sensul de „cei care se abţin de la plăcerile lumeşti". Tot Strabo adaugă că oamenii de rînd îi numesc călugări capnobaţi, ceea ce se traduce prin „călători prin nori" (cf. Hadrian Daicoviciu, op. cit., p. 191 — 192). De fapt, poporul geto-dac se împărţea în două clase: tarabostes (nobilii), care erau pileaţi (purtători de pileam, adică de căciulă), şi comaţi (pletoşii), oamenii de rînd. 20 Pasajul necesită unele întregiri, corecturi. Campania lui Alexandru cel Mare împotriva geţilor a avut loc înainte de anul 330 î.e.n., cînd regele macedonean încheiase şi războiul contra perşilor. Data din textul lui Ghica trebuie deci corectată: este anul 335 î.e.n. Privitor la expediţiile întreprinse de macedoneni în nordul Dunării sub domnia lui Lisimah, trebuie precizat că prima s-a produs pe la anul 300 î.e.n., iar a doua, condusă de regele însuşi, peste vreun deceniu, în orice caz nu în anul 280 î.e.n., cum notează Ghica, 512 deoarece Lisimah murise încă din 281 î.e.n. Sursele indică, de asemenea, că regele daco-get Dromichaites, care l-a ţinut prizonier în capitala sa, Elis, pe Lisimah, a statornicit o legătură de rudenie cu acesta, căsătorindu-se cu fiica lui. „Rholu“ şi „Ozol“ — „crai ai dacilor" — nu pot fi decît una şi aceeaşi persoană, anume Oroles (sfîrşitul sec. III — începutul sec. II î.e.n.), care nu putea să-l ajute pe macedoneanul Perseu în luptele cu romanii la anul 150 î.e.n., ci cu vreo două decenii mai înainte, deoarece Perseu a fost învins de Paulus Aemilius la Pydna în anul 168 î.e.n. 21 Data cînd Burebista devine rege al Daciei nu poate fi stabilită cu precizie; în orice caz se situează cu mult înainte de anul 50 a. C-, menţionat de Ghica, pe la anul 70 sau chiar 82 î.e.n. 22 Vechiul, Segest se afla pe locul actualului Sisak, oraş în R.S.F. Iugoslavia. 23 Autorul nu a remarcat conîuziaj pe care o făcuse între Oroles şi Roles (el scrie ,,Rholu“). Notînd că Rholu a domnit după uciderea lui Burebista, fiind contemporan cu Antonius şi Octavian August, reia afirmaţia că l-a ajutat pe Perseu al Macedoniei împotriva romanilor. Dar Perseu — ajutat de fapt de Oroles — murise în anul 162 î.e.n., iar disputa dintre Antonius şi Octavian August se situează cu 131 ani mai tîrziu! Cel care i-a osîndit pe ostaşii săi la „lucrări muiereşti" a fost, după istoricul Pompeius Trogus (sec. I), Oroles, care se mîniase pe supuşi că nu luptaseră cu destulă vitejie împotriva bastarnilor. Evident, acesta e un amănunt fără importanţă şi îl cităm numai pentru a sublinia confuzia de persoane amintită. In genere, trebuie spus că vechii istorici încurcă ei înşişi adesea lucrurile, astfel că datele furnizate de unul nu se acordă cu acelea existente la altul, acţiuni puse pe seama vreunei personalităţi istorice de o sursă sînt trecute de altele pe seama altei personalităţi. Astfel, pilda despre care Ion Ghica povesteşte că ar fi fost dată de Roles supuşilor săi, ca să-i convingă a se alia cu romanii, apare la Sextus Iulius Fron-tinus (40—103), în lucrarea Stratagemata, ca fiind pusă la cale de alt conducător al dacilor, Scorylo, cu deosebirea că acesta a pus să se bată între ei nu doi armăsari, ci doi cîini. Dapyx, urmărit de generalul roman M. Licinius Crassus, a căzut, se pare, în luptă, apărînd cetatea unde se retrăsese; în peştera „Gariană" (Keire) se refugiaseră, cu avutul lor, localnicii. Zyrax (Zyraxes), rege în Dobrogea, ca şi Roles şi Dapyx, s-a retras spre Genucla, cetatelgetică încă neidentificată, pe malul dobrogean al Dunării. După pio Cassius, nu el, ci Dapyx a fost trădat de un ins 513 33 — Ion Ghica, Opere, voi. III ce ştia greceşte. Oricum, ultima frază din aliniatul respectiv trebuie citită: „Acolo Zyrax muri...“ 24 Domnia lui Cotiso (Ghica scrie ,,Cotyson“) se situează în jurul anului 10 jî.e.n. împăratul August, mort în anul 14 î.e.n., nu-I putea trimite pe Cneius Cornelius Lentulus împotriva lui, deoarece acţiunea acestui general roman în Dacia se situează cu peste două decenii mai tîrziu (cf. Hadrian Daicoviciu, op. cit., p. 136). De asemenea, Sextus Aelius Gatus acţionează şi el în primul deceniu al erei noastre. 25 în „Grisel“ îl recunoaştem pe Francisc Griselini, autor al lucrării Istoria Banatului Timişan. 26 Privitor la Duras-Diurapneus, rege dac pe la anul 85, frate: şi succesor al lui Scorilo, trebuie spus că el s-a retras de la conducere-în favoarea nepotului său, fiul lui Scorilo, Decebal, deoarece se simţea depăşit de evenimente nu pentru că era „prea tînăr“, ci, dimpotrivă... prea bătrîn! 27 Decebal avea să încerce stabilirea unei alianţe cu Pacorus al Il-lea, regele părţilor, mult mai tîrziu, în 101. Cornelius Fuscus, „şeful guardiei pretoriene“, a fost trimis de Domiţian împotriva dacilor- în 86—87. După uciderea în luptă a lui Fuscus, succesorul său,. Tettius Iulianus, a avut mai mult noroc. Pacea încheiată de Domiţian nu a pecetluit însă o victorie categorică a romanilor, totuşi condiţiile ei nu pot fi considerate „umilitoare". Ca şi în alte cazuri, Ion Ghica foloseşte pentru numele de persoane forme diferite de cele fixate astăzi. Astfel, în loc de Pacorus, el scrie „Parocu“, pe solul trimis de Decebal la Roma îl numeşte-„Diigi", în loc de Diegis. Mai departe, vom întîlni pentru numele-locţiitorului lui Decebal forma „Vezias“, în loc de Vezina, iar pentru numele „secretarului" regelui forma „Vicilis", în loc de Bicilis. în sfirşit, pentru „Tabae", Ghica însuşi propune şi forma uzitată astăzi Tapae. 28 Şesul Turzii. Istoricul maghiar Stephanus Katona este autorul unei ample lucrări în limba latină (37 volume), Istoria critică a regilor Ungariei..., apărută la Buda, între 1779 şi 1806, pe care a folosit-o Mihail Kogălniceanu în Istoria Valahiei... şi Nicolae Bălcescu în I toria românilor sub Mihai-vodă Viteazul. 29 George Şincai descrie statuile solilor daci la sfîrşitul paragrafului despre anii 101 şi 102: obrazul, grumazul, pieptul şi „cioarecii" solilor erau din marmură albă, cuşma, părul şi „ţundra", din marmură neagră — „tocmai cum este portul românilor celor ce locuiesc pre lîngă Sibiu". 514 30 Lucius Quintiu Mauru este Luzius Quietus, maur ajuns general în armata romană. 31 Tabela sau „carta" peutingeriană este o hartă, datînd din secolul IV, a drumurilor antice din Spania pînă în India. Dintre celelalte surse folosite de Ghica în legătură cu poziţia podului construit de Apolodor reţinem Istoria Daciei transalpine de Franz Sulzer ţ? — 1791). Cum se ştie, podul lui Apolodor din Damasc a fost construit la Drobeta (Turnu-Severin). Lederata era un castru roman situat pe malul drept al Dunării, pe teritoriul astăzi iugoslav, Arci-«dava se afla pe locul actualei comune Vărădia. 32 Sargetia, aflată în apropiere de Sarmizegetusa, trebuie identificată mai curînd cu Apa Grădiştei. 33 Eutropius (sec. IV), autor al lucrării Istoria pe scurt de la întemeierea Romei, a furnizat istoricilor interesaţi de mai tîrziu teza absurdă că în Dacia cucerită de romani n-a mai rămas nici un bărbat localnic, precum şi că în anul 271 ţinutul din nordul Dunării a fost părăsit nu numai de soldaţi, ci şi de toţi coloniştii romani. 34 Paginile despre Familia tracă trebuiau să constituie în intenţia lui Ion Ghica o enumerare şi o caracterizare a triburilor din respectiva familie. Incepînd cu geţii, s-a lăsat abătut de la planul iniţial, respectat în cazul celorlalte două „familii" (scită şi sarmatâ), şi a desfăşurat amănunţit istoria Daciei, pentru ca abia după aceea să se întoarcă la neamurile enumerate la începutul capitolului. 35 Anţii şi quazii nu aparţin familiei sarmate; cei dintîi erau slavi, ceilalţi, germanici. 36 Antina era „numele popular" al oraşului Romula, pe teritoriul actualului sat Reşca, în Oltenia. 37 Evident, derivarea termenului boier din numele războinicilor boi este fantezistă. Prin „galaţi", Ghica îi numeşte pe gali, adică pe celţi, dintre care făceau parte într-adevăr boii şi scordiscii. 38 în 1861, „Alegeria", adică Algeria, era colonie franceză de peste un deceniu. Elogiind rolul civilizator al colonizărilor din epoca sa, Ion Ghica recurge la argumentele inacceptabile ale colonialismului. 39 Transilvania, Banatul şi părţi din teritoriile vecine aflîndu-se pe atunci sub dominaţia străină, Ion Ghica utilizează toponimia de pe harta imperiului habsburgic: Zalatne pentru Zlatna, apoi, în ordine alfabetică, Enyad (Enyed)*— Aiud, Fenish—Finiş, Heltau— Cisnădie, Hermannstadt — Sibiu, Karlsburg — Karoly Fejervar (Ka- * în paranteză, forma maghiară sau germană corectă. 515 rolyfehervâr, Gyulafehervâr) — Alba Iulia, Karasonfalva (Karâcson-falva) — Crăciunel; Keva (Kev?) — Cuvin (lingă Lipova); Klausen-burg — Cluj, Marot-Mureş, Kohel? (poate Kohalom — Cohalm), Meges-var (Medgyes — Mediaş), Mikhazasau Miklos (Szerb Szent Miklos — Sînnicolaul Mare sau Miklosfalva — Odorhei), Mtihlenbach (Miihl-bach) — Sebeş, Noesen — Niesen? Niş?, Nyarada (Nyârad) — Niraj, Petervaradin — Peterwardein (în faţa Novisadului), San Miclos (vezi mai sus: Miklos), Szamos — Someş, Szamos-Ujvâr — Gherla, Szăszvâros — Orăştie, Temesvâr — Timişoara, Torda — Turda, Vârhely — Grădişte. Formele Hezug, Vuzas sînt neidentificabile. 40 In Cuvint preliminar despre izvoarele istoriei românilor de N. Bălcescu, numele lui Katancsish apare în forma Catancici. Ar putea fi acel Martinus G. Kovachich, autor al lucrării Scriptores rerum hungaricarum minores, Buda, 1798, citată în Histoire de la Valachie de M. Kogălniceanu şi în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul de N. Bălcescu. Sau e cancelarul Wolfgang Kovascoczy, citat de Miron Costin? 41 Turris, fortăreaţă şi aşezare civilă romană, va fi fost, pare-se, în apropierea oraşului Turnu-Măgurele, nu la Drobeta Turnu-Severin. 42 Numele vechi al Tisei este Pathissus. Istoricii pe care-i citează aici autorul studiului, desigur după texte intermediare — „Turosch“ şi „Falmer“ — revin adesea în scrisul paşoptiştilor, în forme mereu diferite. Cel dintîi este Ioan de Thurocz, istoric maghiar din vremea lui Iancu de Hunedoara. Cronica lui s-a păstrat într-o ediţie din 1488, fiind inclusă şi în culegerea tipărită de Johann Georg Schwandter la Viena, în 1746. Al doilea se numea de fapt Jalcob Filip Fallmerayer (1790—1861) şi era autor de relatări istorice şi de călătorie. Datele oferite de ei, ca şi de Sulzer, în legătură cu organizarea Daciei după cucerire sînt eronate. De altfel, Ghica nu le acceptă, ci doar le înregistrează ca atare. Cum se ştie, nici n-a existat o singură împărţire administrativă a Daciei. îndată după victoria lui Traian, provincia Dacia includea teritoriile pe care se desfăşurase ofensiva cuceritorilor: Banatul şi o mare parte din Transilvania (Oltenia fusese alipită Moesiei, adică provinciei din sudul Dunării). Restul Daciei — Muntenia, Moldova şi Maramureşul — nu au intrat propriu-zis sub administraţia romană. Sub împăratul Hadrian, în anul 119, provincia a fost împărţită în Dacia Inferior (Oltenia) şi Dacia Superior (Banatul şi Transilvania), cărora ceva mai tîrziu i s-a adăugat în nord' vest Dacia Porolissensis, cu capitala la Porolissum (actualul Moigrad, nu departe de Zalău). O altă împărţire s-a hotărit în anul 168, sub împăratul Marc Aureliu: Dacia Malvensis, în partea de sud, cu capi- 516 tala la Malva (neidentificată), Dacia Apulensis, în centrul Daciei, cu capitala la Apulum (Alba-Iulia), Dacia Porolissensis. Cele două provincii pe care le pomeneşte Ghica —Dacia Ripensis şi Dacia Me-diterranea —sînt subîmpărţiri ale Daciei Aureliane, situate în sudul Dunării. 43 Aceste aliniate privind împărţirea Daciei, aşa cum apare la istoricii bizantini, se reîntîlnesc aproape cuvînt cu cuvînt, ca şi cînd ar fi fost transcrise de acolo, în Călătorii pe Dunăre şi in Bulgaria de Dimitrie Bolintineanu, Tip. naţională a lui Iosif Romanov et Comp., 1858 (cf. D. Bolintineanu, Călătorii, Ed. pentru literatură, 1968, „Biblioteca pentru toţi“, nr. 479, voi. I, p. 34—35). Dar poetul, transcriind la rîndu-i de altundeva denumirile Daciei, indică sursa: Laurian, pe care, la fel ca Ghica, îl califică „învăţatul profesor". Aceasta ne face să presupunem că autorul Daciei vechi a avut în faţă volumul poetului, fără însă a se dispensa de consultarea directă a lucrărilor istoricului, printre care şi Istoria Românilor, Partea I —II, Iaşi, 1853. De altfel, cum am arătat, el recurge adeseala aceste lucrări, uneori citîndu-1 pe autor, alteori nu. Este de observat că, mai puţin atent decît Bolintineanu, sau chiar mai puţin familiarizat cu problema, Ion Ghica nu observă, ca poetul, că Laurian respinge împărţirile Daciei propuse de „Flemer, Thurocz şi Sulzer“, pe care-i numeşte „născocitorii acestor erori". 44 Geoffroi Villehardouin (c. 1156—c. 1213), nobil francez, mareşal de Champagne, a luat parte la cruciada a patra (1202 — 1204), pe care a descris-o în cronica Cucerirea Constantinopolului. 45 Gros-de-Pod — Grojdibodu — nu se confundă cu Gura Padinii, care se află însă la numai 1 km distanţă; pînă la Celeiu sînt 16 km. Consulul prusian dr. Johann Ferdinand Neigebaur, despre care a fost vorba şi mai înainte, a desfăşurat în Moldova o activitate de cercetare ştiinţifică remarcabilă, ale cărei rezultate s-au concretizat şi în alte lucrări publicate după plecarea sa din Iaşi. Ne referim la: Die Donau-Furstenthiimer. Gesammelte Skizzen geschichtlich-staa-tisch-politischen Inhaltes, I —III, Breslau, 1854—1856 (Principatele Dunării. Culegere de schiţe cu conţinut istoric-statal-politic) şi Be-schreibung der Moldau und der Walachei, Leipzig, 1848 (Descrierea Moldovei şi a Valahiei). 46 La Dim. Bolintineanu (op. cit., p. 17) aflăm o altă lectură a numelor celor cinci guri ale Dunării, confirmată prin forma lor în greacă: I. Tiagala (thayxXa); 2.Bireon ([Lxpslov); 3. Psilon ('FU).ov); 4. Paion (nxkw); 5. Noranon (vopâvov). 517 47 Arrian, istoric grecdin sec. II, a descris expediţiile lui Alexandru cel Mare, inclusiv pe aceea Împotriva popoarelor de la Dunăre, in opera sa Anabasis, utilizînd mărturiile, după aceea pierdute, ale unui contemporan al regelui. Este vorba despre Ptolemeu, fiul lui Lagos, care a luptat el însuşi in armata macedoneană, iar mai tîr-ziu a devenit satrap, apoi rege al Egiptului (305 — 285 î.e.n.). 48 Quintus Curtius Rufus, istoric roman din sec. I, este autorul unei relatări cu caracter mai mult romanesc decît ştiinţific: Zece cărţi despre faptele săvirşite de Alexandru cel Mare. Miron Costin îl cunoştea şi el prin intermediul istoricului sas Laurenţiu Toppeltin.. 49 „Zamolski" este probabil „Iane Zamovskii", pe care il citează Miron Costin, de fapt Szamoskozy Istvân sau, cum semna el în latină, Stephanus Samosius (Zamosius), umanist maghiar, autor al unei Monografii a istoriei ungare. 50 Operaţiunea de identificare in toponimie este extrem de dificilă şi pentru că izvoarele vechi numesc în chip felurit una şi aceeaşi aşezare, apă, formă de relief. Uneori avem a face cu lecturi greşite,, alterări ale unor forme existente în documente anterioare. în sfîrşit, numele apar în texte narative sau descriptive (rareori pe hărţi!) cu> localizări imprecise, ori chiar eronate. In lunga listă de ape dată de Ion Ghica, unele identificări au rămas în picioare şi astăzi. Dintre celelalte nume de rîuri sau de-aşezări pomenite în legătură cu ele, nume înregistrate astăzi în altă formă, ori localizate altfel, vom reţine cîteva. Notăm mai întîi formele şi identificările diferite de acelea existente în Dacia veche:. Mureş — Marissus (Maris, Marisia); Timişul — Tibisis; Jiul—? (la Ptolemeu, Ravon; la Iordanes, pare-se Gilpil); Vidul — Utus;, Osma (la Ghica: Osmonu) — Asamo (Asamus); Oltul — Alutus; Argeşul — Argessis (Ordessus); Şiretul — Hierasus (poate şi Araros); Prutul — Pyrotos (Porata); Ialomiţa — Naparis (?); Bugul — Hipanis. Unele dintre numele din lista de rîuri dată de Ghica au fost identificate de fapt doar ca nume de aşezări, aflate ce-i drept pe apele respective, poate denumite la fel, dar nu atestate documentar. Berzobis (în Dacia veche e menţionată mai departe şi o localitate „Bersovia“, „azi satul Bocşan", situată pe riul „Bersavia". Vechiul Berzobis poartă acum numele de Berzovia şi se află la zece km de Bocşa. Dierna, Tierna, Zerna — aşezare romană pe rîu! Gerna, la vărsarea acestuia în Dunăre, nu departe de Orşova. Arutella — aşezare romană; astăzi Bivolari, între satele Dăieşti şi Gura Văii. Aşezarea romană pe locul căreia este situat Belgradul se numea Singidimum. Nera este afluent al Dunării, nu al Caraşului. 518 Pentru „comorile" lui Decebal, a se vedea capitolul Tezaurele iui Decebal din Istoria arheologiei, în A.I. Odobescu, Opere, II, E.S.P.L.A., 1955, p. 291-292. 51 La Lederata era, cum s-a arătat, un castru roman; acesta se afla însă foarte departe de locul de exil al lui Ovidiu, anume pe malul stîng al Dunării, pe teritoriul iugoslav de azi. Istoricii, pe care se bizuie aici Ion Ghica, sînt Ammianus Marce-linus (c. 330—c.400), general roman, autor al unei Istorii, din care s-au păstrat 18 cărţi, cuprinzînd evenimentele dintre anii 353 şi 378; lordanes (sec. VI), istoric got, autor a două lucrări Goticele şi Romanele. 52 Conform identificărilor recente: Viminacium — Costrolaţ; Acidava — Enoşeşti (pe malul drept al Oltului, lîngă Piatra-Olt), Arcidava — Vărădia; Centum Putei — Surduc; Acmonia — lîngă satul Zăvoi (la c. 20 km de Caransebeş; localitatea mai apare în textele vechi cu denumirile Agnavae, Augomnia, Pons Augusti); Mas-clianis — Cirpa; Ad Pannonios — Cornea (între Băile Herculane şi Caransebeş); Tibiscum — Jupa (lîngă Caransebeş); Caput Bubali — Păltinişu (Ungă Caransebeş; satul s-a numit pînă nu de mult Capul Boului, nume care păstra amintirea toponimiei vechi) ; Sucidava — Celei; Aquae — lîngă Călan; Amutrium — Butoieşti (aproape de Gura Motrului); Novae — Şiştov, Theodora — Drobeta, Pontes — Driviţa; Cuppae AdFrofulas — Cuppae (pe malul drept al Dunării); Caverna — Căvăran (în zidurile bisericii din sat se văd şi astăzi cărămizi şi blocuri de piatră luate de la Tibiscum). Jurisconsultul roman Domitius Ulpianus (sec. III) este autorul scrierii Reguli de drept, din care numeroase părţi au fost incluse în Digestele lui Iustinian. 53 La Drobeta Turnu-Severin a existat pe vremea romanilor amintitul castru roman Drobeta, dar în perioada feudală timpurie s-a ridicat aici şi un Castrum Zeurinii. 54 Acest Mihalache Ghica era mare vornic în timpul domniei fratelui său Alexandru Ghica. Este cel căruia în familie i se zicea „Nenea Mare“ (v. David Urquard, în Scrisori către V. Alecsandri). Atras de arheologie, a trimis slujbaşi ai vomiciei pe teren, ca să caute urme de aşezări vechi şi obiecte. Cercetările, întreprinse de oameni lipsiţi de competenţă (şi probabil de onestitate), au fost mai mult. păgubitoare decît utile. In Antichităţile judeţului Romanaţi (1878), A.I. Odobescu va deplînge risipirea unor preţioase vestigii din respectivul judeţ, de pe urma iniţiativei vornicului. 55 V, Cezar Bolliac, Călătorie arheologică In România. 519 56 Ad Mediam — Băile Herculane; Stenae — Caput Stenarum (Boiţa)? (la Bolliac, e Turnu-Roşu), Gradisca — Grădiştea Munce-lului; Apula — Apuluni — Alba Iulia; Ratiaria, Ratiarius — Arcăr (peste Dunăre, în faţa comunei Desa din Dolj); Germisara, Germizera — Geoagiu; Pons Augusti — Marga; Aquae — Călan (cu acelaşi nume — Negotin); Brucla — Aiud; Obtatiana, Optatiana — Zutor (după G.C. Giurescu, Optatiana — Gîrbău, iar Largiana — Zutor). Johann Seibert (la Kogălniceanu şi Bălcescu: Seivert) este autorul unei lucrări cu titlul Informaţii despre învăţaţii transilvăneni si scrierile lor, Pressburg, 1785. 57 Napoca — Cluj; Salinae — Ocna Mureşului; Oesco — Oescus — Ghighen sau Gigen (pe cursul inferior al Dunării, in sud); Aurarias Major — Abrud; Auraria Minor — Zlatna; Patavicensium — Pata-vissensium — Patavissa — Potaissa — Turda; Netindava (în Dacia veche — Nentidava) — aşezare dacă situată totuşi nu în Transilvania, ci în estul Munteniei, în apropierea Ialomiţei; Rausidava — Rusidava — Momoteşti (în apropiere de Islaz). 58 Este vorba despre împăraţii Constantin cel Mare (306—337), Iulian Apostatul (361 — 363). 59 Buridava — satul Stolniceni (lîngă Rîmnicu-Vîlcea; numele oraşului Caracal nu derivă din numele împăratului Caracalla); Castra Nova — localitate neidentificată, între satele Giorocul Mare şi Ga-caleţi; Castra Traiana — Troianu; Praetoria Augusta — Praetorium (Copăceni, pe Olt)?; Pons Aluti — Ioneştii Govorei; Arutela — Bivolari; Pons Vetus — în apropiere de comuna Ciineni, în defileul Oltului; Ziridava — probabil Pecica; Cedonia — Guşteriţa lîngă Sibiu; Palendava — Craiova. Cele mai multe dintre identificările consemnate aici de Ion Ghica inclusiv aceea a Iaşilor şi a Bucureştiului sînt fanteziste. Inscripţia latină, în care s-ar afla numele Iaşilor, a fost preluată de Ghica din citata Călătorie arheologică a lui Cezar Bolliac, care o transcrie acolo din Istoria Daciei de Dionisie Fotino. ţ TRACTATUL DE PARIS (p. 325) CONVENŢIUNEA ŞI UNIREA In Independinţa, nr. 16, 18 octombrie 1861. Ziarul Independinţa (mai apoi, Independinţa română) eontinuînd Dîmboviţa lui D. Bolintineanu, a apărut din iniţiativa şi sub conducerea nedeclarată a lui Ion Ghica (ca redactor responsabil este menţionat Radu Ionescu). Pînă în mai 1860, Ghica fusese pentru a doua 520 oară prim-ministru al lui Cuza. In primele articole din Independinţa, el se situează pe poziţiile unui hotărît şi chibzuit apărător al unirii şi, ca atare, criticile sale vizează pe oamenii politici, nu pe domnitorul însuşi, care întrupa ideea unităţii naţionale. 1 Lordul George William Clarendon (1800 —1870), reprezentantul Angliei la Congresul de la Paris, putea fi generos în enunţarea unor principii; în privinţa Principatelor române, el avea însă însărcinarea de a se opune unirii. 2 Contele Alexandre Walewski (1810—1868), fiu natural al lui Napoleon I şi al contesei Maria Walewska, era ministru de externe al Franţei şi, ca atare, preşedinte al Congresului de la Paris. Nu numai pentru că reprezenta un guvern şi un suveran, Napoleon al IlI-lea, favorabili unirii ci şi din convingeri personale s-a făcut apărătorul cauzei românilor. El însuşi aparţinea unui popor oprimat, iar mai înainte de a se stabili în Franţa militase pentru libertatea Poloniei şi luase parte la răscoala poloneză din 1830 — 1831. 3 Asupra acţiunii antiunioniste a caimacamului Vogoride şi a celorlalte împrejurări amintite aici, a se vedea finalul scrisorii Căpitanii Laurent, precum şi nota 27, p. 524 din voi. I al ediţiei de faţă. 4 Faptul fiind îndeplinit, Turcia şi puterile europene s-au văzut obligate să recunoască la 6 septembrie 1859 dubla alegere a lui A.I. Cuza, dar cu condiţia ca unitatea de conducere a celor două principate să dureze numai atît cît va domni acesta. 5 La Villafranca, Franţa smulsese Austriei Lombardia, pe care a cedat-o Piemontului. 6 Este vorba despre convenţia anglo-franco-rusă, încheiată la 6 iulie 1817 la Londra; convenţia stabilea acţiunile pe care cele trei puteri urmau să le întreprindă pentru a constrînge Turcia să acorde autonomie Greciei. 7 Miniştrii citaţi sînt Anastasie Panu (1810—1867), pe atunci partizan, mai apoi adversar al lui Cuza, şi Petre Mavrogheni, care fusese în 1859 unul dintre pretendenţii la domnie în Moldova şi avea să devină unul dintre fruntaşii partidului conservator. (p. 333) PREJUDEŢE ŞI VĂMI A apărut în Independinţa, nr. 30, 2 noiembrie 1861. 1 Tratatul cu Insulele Ionice fusese comentat de Ion Ghica în-tr-un articol, în care se ocupase cu dreptul acordat în diverse ţări străinilor de a poseda bunuri imobiliare: Tractatul cu Insulele loniane, 521 în Independînţa, nr. 11, 13 octombrie 1861. în încheierea articolului nota: „D-l Bolintineanu, într-o şedinţă din luna lui iuniu trecut, a depus pe biroul Adunării hîrtiele atingătoare de o convenţiune încheiată cu guvernul englez în numele Statelor loniane.prin care românii pot moşteni în acel stat şi ionianii pot moşteni în Principate. Noi credem că guvernul a făcut foarte bine de a încheiat acea convenţiune, încredinţaţi că se constată dreptul de reciprocitate..." în 1861, Dimitrie Bolintineanu era ministru de externe în guvernul Ştefan Golescu. 2 Asupra polemicii în jurul propunerii junimiştilor de a se aduce în ţară „colonişti*1 străini, ca şi asupra intervenţiei lui D.P. Marţian, a se vedea nota 15, p. 527—528 din voi. II al ediţiei de faţă. 3 Pasajul acesta a creat impresia că autorul ar fi totuşi un apărător al „capitaţiei [impozit pe cap de locuitor] şi al patentelor". Ion Ghica a replicat printr-o scrisoare intitulată Impozitul pe venit, publicată în Ţăranul român, nr. 4, 3 decembrie 1861, în care ţine să sublinieze că, după opinia sa, singurul impozit „drept şi firesc" este cel „pe venitul anual, proporţional şi progresiv". 4 La scurtă vreme după apariţia acestui articol, în care Ion Ghica relua o temă tratată de el încă de pe vremea profesoratului său la Iaşi, Ion Ionescu de la Brad consemna elogios noua contribuţie a economistului şi-şi aducea aminte de acea perioadă: „Noi am avut norocirea a asculta cursul său de economie politică ce l-au făcut în Academia Mihăileană din Iaşi şi putem să spunem în public că, măcar că încă nu pierdusem impresiunile ce întipărise în noi briliantele prelec-ţiuni de economie industrială ale lui Blanqui de la Conservatoire des arts et metiers din Paris şi de economie politică ale d-lui Rossi de la College de France, am ascultat cu deosebit interes pe d. Ion Ghica. D-lui din regiunea înaltă a ştiinţei se pogora în lecţiunile sale şi făcea oarecare aplicaţii la ţara noastră. D. Ion Ghica căuta o unire a intereselor materiale ale separatelor două staturi Moldova şi Valahia şi era cu deosebire ocupat de unirea vămilor..." Mai departe, comentatorul nota: „Astăzi însă, cînd unirea administrativă şi politică au contopit într-un singur stat pe amîndouă ţările surori, d. Ion Ghica, ca un om de progres, nu stă locului, ci vine şi propune desfiinţarea vămilor". (Desfiinţarea vămilor, în Ţăranul român, nr 1, 12 noiembrie 1861.) 522 (p. 339) GUVERNUL IN CIVILIZAŢIUNE S-a tipărit în Independinţa, mai întîi în nr. 47 — 48, 20 noiembrie 1861, apoi, fără modificări şi nemotivat, în nr. 89,23 ianuarie 1862. Combaterea asaltării funcţiilor publice şi pledoaria pentru îndrumarea tinerilor spre munca productivă sînt reluate adesea de Ion Ghica, între altele, şi în Convorbiri economice. 1 Ghica nu şi-a ţinut nici această promisiune de a scrie un articol despre şcolile destinate a pregăti specialişti pentru diferitele servicii publice. (p. 346) ^ MISIUNEA ROMÂNILOR A apărut în Ţăranul român, nr. 22, 15 aprilie 1862. 1 Problema unui aşa-zis panslavism, ca o expresie a tendinţelor expansioniste ale ţarismului, e tratată de Ion Ghica şi în Convorbiri economice (v. nota de subsol de la p. 27 a voi. II din ediţia de faţă). După părerea sa, politica europeană a ţarului reprezenta în calea dezvoltării statului român, constituit prin Unire, o primejdie mai mare decît suzeranitatea Imperiului otoman, deoarece acest imperiu era angajat într-un proces de transformare, dacă nu chiar de disoluţie. Cum am arătat şi în altă parte (cf. nota 30, la Amintiri [din pribegia după 1848,1, politica externă a guvernului de la Petersburg urmărea alte ţeluri decît cele dictate de un aşa-zis panslavism, care ar fi presupus o solidarizare pe baze naţionale cu celelalte popoare slave din Europa. Era vorba, în afară de realizarea echilibrului european, de acapararea unor teritorii învecinate, slave sau nu, urmărită de către ţar. Această politică expansionistă, practicată de imperiul ţarist, avea să fie condamnată cu energie de către Lenin: „Sîntem plini de sentimentul mîndriei naţionale, şi tocmai de aceea urîm îndeosebi trecutul nostru de robi (cînd nobilii moşieri mînau la război pe ţărani spre a sugruma libertatea Ungariei, Poloniei, Persiei, Chinei) şi prezentul nostru de robi, cînd aceiaşi moşieri, urmaţi de capitalişti, ne duc în război [...]. «Nu poate fi liber un popor care asupreşte alte popoare», aşa spuneau cei mai mari reprezentanţi ai democraţiei consecvente din secolul al XlX-lea, Marx şi Engels, care au devenit dascălii proletariatului revoluţionar. Iar noi, muncitorii velicoruşi, plini de sentimentul mîndriei naţionale, vrem cu orice preţ o Velicorusie liberă şi indepen- 523 dentă, de sine stătătoare, democratică, republicană, mîndră, care sâ-şi întemeieze relaţiile ei cu vecinii pe principiul uman al egalităţii, şi nu pe principiul feudal al privilegiilor, înjositor pentru o naţiune mare“. (Despre mindria naţională a velicoruşilor, în V.I. Lenin, Opere, voi. 21, Editura Politică, Bucureşti, 1958, p. 90.) 2 Pasajul acesta avîntat cuprinde o aluzie, îndrăzneaţă în 1862, la independenţa naţională şi — ţinînd seama de cele spuse în articolul Tractatul de Paris — poate chiar la eliberarea Transilvaniei. 3 Generalul francez Maximilien-Sebastien Foy (1775 — 1825) a profesat idei liberale, care i-au adus o mare popularitate. (p. 353) REFLECŢIUNI POLITICE în Independinţa română, nr. 41, 8 iunie 1863. Cu acest articol, activitatea publicistică a lui Ion Ghica, şi aşa restrinsă, sistează pentru multă vreme. Coloanele presei vor adăposti acum doar cîteva scrisori de protest, pe care le adresează unor redacţii. O explicaţie a acestei retrageri s-ar putea găsi în rezerva, apoi în ostilitatea sa faţă de A. I. Cuza. E posibil ca el să fi publicat totuşi unele pamflete nesemnate împotriva domnitorului, la a cărui detronare şi-a adus contribuţia (cf. D. Păcurariu, op. cit., p. 207—209). în orice caz, chiar aceste Reflecţiuni politice, începute cu o frumoasă şi patetică pagină despre tinereţea şi luptele generaţiei sale, conţin aluzii limpezi împotriva lui Cuza, care s-ar fi întors „la guvernul absolut, la guvernul personal11. „STUDII ECONOMICE11 DE A.D. XENOPOL, (p. 356) DOCTOR ÎN DREPT ŞI ÎN FILOZOFIE A apărut în Analele Academiei Române, seria II, tom II, şedinţele ordinare din 1879 — 1880 şi sesiunea generală a anului 1880, secţiunea I, partea administrativă şi dezbaterile, 1881. A.D. Xenopol îşi prezentase volumul la Academie pentru a concura la premiul Năsturel-Herescu. Colegii lui Ion Ghica îl socotiseră pe acesta drept cel mai indicat să redacteze raportul necesar. Raportorul, căruia la rîndul său concurentul îi recenzase relativ favorabil broşura a IlI-a, din Convorbiri economice, în 1872 , s-a achitat de însărcinare fără părtinire, dar şi fără entuziasm. Şansele lui Xenopol de a obţine 524 premiul erau oricum foarte reduse. Exact în aceeaşi vreme, academicienii îl solicitau pe Ghica să-şi prezinte la concurs propriile studii economice — chiar în 1879 apăruseră şi primele două volume din Convorbiri economice. Aşa cum se consemnează în procesele-verbale publicate în Analele Academiei Române, solicitarea a fost repetată cu stăruinţă, dar Ion Ghica a răspuns de fiecare dată cu un refuz „categoric". Se înţelege că în această situaţie, chiar o comisie foarte obiectivă s-ar fi hotărît cu greu să premieze o lucrare care nu era cea mai bună din acel an, în specialitatea respectivă. 1 In parte, articolele lui A.D. Xenopol apăruseră mai întîi in Convorbiri literare, sub titlul Starea noastră economică (1877 —1878). Chiar în anul 1878, tînărul om de ştiinţă părăsise „Junimea" şi trecuse împreună cu Vasile Conta şi Grigore Buicliu în rîndurile „liberalilor moderaţi", dizidenţă liberală constituită de cîţiva intelectuali ieşeni (Gheorghe Mîrzescu, Dimitrie Brîndză etc.). Motivele rupturii sînt arătate de el însuşi în Istoria ideilor mele, însemnări autobiografice publicate de I.E. Torouţiu în Studii şi documente literare, IV (v.p. 389 — 390). „Trădarea" i-a indignat pe junimişti, iar Iacob Negruzzi a consemnat-o cu reproşuri de o rară vehemenţă în capitolul Citeva portrete din Amintiri din „Junimea“. Steaua României, organ al liberalilor moderaţi, a apărut la Iaşi între 1877 şi 1881. 2 V. nota noastră la Convorbiri economice (ed. de faţă, voi. II, p. 164 — 165). 3 Deşi liber-schimbist convins, raportorul tratează cu indulgenţă opiniile protecţioniste ale lui Xenopol, probabil pentru motivul că în cartea acestuia regăsea o serie din propriile sale aprecieri critice asupra stărilor de lucruri din România. Ion Ghica se vedea într-adevăr confirmat în modul de a aprecia o serie de probleme propriu-zis economice sau numai adiacente: dispariţia vechilor meşteşuguri casnice; păgubitorul import de produse alimentare care s-ar fi putut obţine în ţară; orientarea spre „biurocratism" a sistemului şcolar etc. (p. 360) RĂSPUNSUL D-LUI ION GHICA A apărut în Analele Academiei Române, seria II, tom. II, sesiunea generală a anului 1880, secţiunea II, discursuri, memorie şi notiţe, 1881. 525 Emanoil Bacaloglu (1830—1891) şi-a rostit discursul de recepţie în „şedinţa solemnă11 din 20 martie 1880, ţinută sub preşedinţia domnitorului. A vorbit Despre calendariu, o expunere relativ sumară. Probabil că aceasta îl va fi determinat pe Ion Ghica să răspundă printr-un cuvînt de salut foarte concis adresat noului academician, pentru ca după aceea să dezvolte el însuşi aceeaşi temă, adică să vorbească tot despre calendar. A fost un mod destul de ciudat de a răs-punde la un discurs de recepţie. Să mai notăm că expunerea lui Ghica, incomparabil mai documentată, mai amănunţită, a depăşit şi ca dimensiuni discursul de recepţie. O altă explicaţie a conciziei elogiului adus lui Em. Bacaloglu ar sta poate şi în bibliografia restrînsă a acestuia de pînă în 1879, cînd a fost ales la Academie. „Numeroase scrieri11 e o formulă amabilă. Intre 1859 şi 1869 Bacaloglu publicase cîteva articole şi manualele pentru liceu amintite (Elemente de algebră, în 1866). învăţatul îşi făcuse renume îndeosebi prin activitatea sa ca profesor (în învăţămînt secundar şi superior), ca şi prin participarea la constituirea Societăţii române de ştiinţe (1862) şi a Societăţii de ştiinţe fizi-co-naturale (1868). In ediţia noastră am reprodus doar pagina de salut adresată lui Em. Bacaloglu. In continuare, Ion Ghica a intrat în subiect: „Mult trebuie să fie stat omul în uimire dinaintea minunilor creaţiunii, admirînd în sus cerul auriu cu luminosul soare, luna bălaie cu stelele învăpăiate şi în jos la picioare...11 Este, altfel formulată, fraza cu care începe Pămlntul.si omul. Fragmentul, restrîns la partea privind calendarul, se încheie cu fraza: „Mişcarea Pâmîntului împrejurul Soarelui este o lege trasă de acel care a făcut cerul şi pămîntul...11 A se compara cu aliniatul care încheie capitolul Calendarul gregorian din Pămlntul şi omul: „Mişcarea Pămîntului în jurul Soarelui este o regulă trasă de mîna acelui care le-a făcut toate11. 1 Titlul publicaţiei editate de fizicianul Johann ChristianPoggen-dorf: Annalen der Physik und Chemie. Editorul periodicului ştiinţific Cosmos era abatele francez Franşois Moigno (1804 — 1884), matematician şi fizician. Revista ştiinţifică — „ziar pentru vulgarizarea ştiinţelor naturale şi fizice11 — a apărut sub direcţia economistului P.S. Aurelian şi a geologului Grigore Ştefănescu, la Bucureşti, între 1870 şi 1882. 526 RAPORT ASUPRA VOLUMULUI „ŢARA NOASTRĂ" (p. 362) DE P.S. AURELIAN A apărut în Analele Academiei Românei, seria II, tom. III, şedinţele ordinare din 1880—1881 şi sesiunea generală a anului 1881, secţ. I, partea administrativă şi dezbaterile. Anexa. Bucureşti, 1882. Pri ma ediţie a cărţii lui P.S. Aurelian a apărut în 1875, a doua, cu titlul Ţara noastră. Schiţe economice asupra României, în 1880, „revăzută şi adaosă". Adaosul, menţionat şi de Ion Ghica, era important, ridicîndu-se la peste o sută de pagini. Amplul cuvînt al raportorului nu i-a convins pe toţi membrii de premiere. O notă finală ne informează: „După o lungă discuţiune se procede la vot şi dobîndeşte 3 voturi pentru premiere şi 4 voturi contra". 1 Dobrogea, de fapt judeţele Constanţa şi Tulcea, fusese încorporată României în urma războiului de independenţă, în 1878. 2 A se confrunta aceste paragrafe cu Partea a patra a Convorbirilor economice, intitulată Proprietatea şi datată 1865. Desigur, acum avem a face cu un rezumat al capitolului respectiv din cartea lui P.S. Aurelian, dar e totuşi semnificativ că raportorul enunţă ideile fără să le combată, ba chiar formulează categoric fraza concluzivă: „Cestiunea n-a fost definitiv rezolvată decît prin legea de la 1864, prin care s-a împroprietărit ţăranul". 3 Ampla recenzie a lui H.-J. Lesage apăruse în numărul pe aprilie 1876 al publicaţiei pariziene Journal des JSconomistes. Recenzia, privind prima ediţie a cărţii lui P.S. Aurelian, s-a tipărit şi în extras: H.-J. Lesage, Les forces productives de la Roumanie d’apres le livre de M. Aureliano (Terra nostra. Schiţe economice asupra României, Buca-rest, 1875), Paris, Librairie de Guillaumine. DESPRE LITERATURĂ (p. 371) DE LA LITTERATURE ET DE SES TENDANCES Este un capitol din volumul Derniere occupation des Principautes Danubiennes par la Russie, Librairie militaire deJ.Dumaine,Paris, 1853, semnat Gh. Chainoi. Acest volum de propagandă, publicat de Ion Ghica în cadrul acţiunii în care s-au angajat exilaţii români în cursul evenimentelor ce-au anticipat războiul Crimeii, era destinat să atragă atenţia puterilor occidentale asupra principatelor de la gurile Dunării. Unei Eu- 527 rope care înăbuşise revoluţiile, fostul agent al guvernului provizoriu din 1848 i se adresa de pe poziţii „înţelepte şi moderate". Aceasta, nu numai din abilitate diplomatică, ci şi din convingere, căci, aşa cum se ştie, in emigraţie Ghica se îndepărtase relativ repede de programul radical subscris mai înainte. Reamintim faptul acesta, deoarece el explică opiniile şi tonul din capitolul despre literatură. Aşadar, autorul işi exprimă adversitatea faţă de filozofia raţional istă şi motivează avocăţeşte influenţele la care au fost supuşi în capitala Franţei tinerii români. Totodată, caută să liniştească cercurile politice europene în ce priveşte starea de spirit din rîndurile emigraţiei şi din ţară. Dar expunerea sa este de la un capăt la altul contradictorie. Pe de o parte pare a condamna mişcarea de la 1848, pe de alta o justifică; denunţă caracterul pernicios al ideilor enciclopediştilor, dar afirmă că „ideile noi au fost semnalul unei transformări sociale"; susţine că după revoluţie scriitorii „roşii" nu au avut nici un ecou în ţară, dar îl elogiază cu căldură pe N. Bălcescu, ideologul şi militantul cel mai radical din generaţia sa. în sfîrşit, califică drept „elucubraţii" şi „doctrine dintre cele mai periculoase" tezele însuşite de tinerii români din scrierile unui Louis Blanc sau Lamartine, dar încheie prin constatarea că aceşti tineri au „adus din Franţa impresii de neşters"! într-o lucrare politică de propagandă, capitolul despre literatură avea menirea să analizeze sumar concepţiile intelectualilor români, şi, totodată, să recomande creaţiile literare, populare şi culte, ca realizări ale unui popor ce merită şi prin calităţile sale artistice preţuirea şi ajutorul puterilor europene. Pagini despre literatură au introdus şi alţi exilaţi în lucrări similare aceleia a lui Ion Ghica. 11 amintim în această privinţă pe Dimitrie Bolintineanu, care în Les Principautes Rou-maines, lucrare tipărită la Paris în 1854, oferă nu numai caracterizări laudative ale scriitorilor români, ci şi, în traducere, cîteva mostre de literatură română. 1 Este vorba de volumul Poezii poporale. Balade (Cintice butrî-neşti) adunate şi îndreptate de V. Alecsandri, Iaşi, 1852. 2 Este semnificativ că, pînă şi într-o scriere cu caracter de pledoarie în favoarea românilor, Ion Ghica foloseşte prilejul pentru a se răfui cu Heliade. Adversarul trebuia compromis pe toate căile! De altfel, Ghica nu e singurul care procedează în acest fel. într-un volum asemănător — L’Autriche, la Turquie et les Moldo-Valaques, Paris, 1856 — Bolintineanu avea să facă la rîndu-i un portret sarcastic al lui Heliade. 3 Fabulistul francez Jean-Pierre-Guillaume Viennet (1777 —1868) este unul dintre „nemuritorii" pe care timpul nu i-a cruţat. Preţuit, 528 dar şi aprig contestat în vremea sa, a fost cunoscut de scriitorii români cu mult înainte de menţiunea lui Ion Ghica. Hei iade a tradus din el fabulele Orologele lui Carol ), Foile şi cărbunele (1840), Coada momiţelor (1840) şi a adaptat fabula Măcieşul şi florile (1844). Identificările îi aparţin lui Dimitrie Popovici, care-1 caracterizează pe Viennet drept o „epavă clasică în lumea romanticilor" şi adaugă: „După ce stîrnise batjocura grea sau ironia fină a unora dintre romantici, Viennet a căzut într-o binemeritată uitare în literatura franceză. Şi dacă astăzi se mai ştie ceva despre el, faptul se datoreşte mai puţin operei sale şi mai mult caricaturilor lui Daumier" (v. Heliade Rădulescu, Opere, I, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1939, p. 552 — 560). Chiar în 1853, o comparaţie — şi încă aproape sfioasă — cu Viennet nu făcea mare cinste fabulistului român. 4 în privinţa lui Racine, Ghica exagerează. în prima jumătate a secolului al XlX-leanu se tradusese în româneşte decît o singură tragedie a clasicului francez — Britanica — de către Iancu Văcăres-cu, în 1827. 5 Titlul volumului: Poesie roumane. Les doinaş, poesies moldave», traduites par J.E. Voinescu, Paris, 1853 (pe copertă, 1852). 6 Pasajul e deosebit de concludent pentru contradicţiile din acest capitol. După ce consemnează ca un fapt pozitiv domolirea vervei scriitorilor radicali, Ion Ghica ţine să observe că nu numai pentru scriitori, ci şi pentru oamenii politici conformismul este o atitudine fatală. Cazul lui C. Aristia — pe care l-a ridiculizat şi V. Alecsandri, pentru stanţele lui epice — i s-a părut atît de exemplar, încît s-a referit la el şi în memoriul redactat probabil în 1849 la cererea lui Ahmed Vefik, la numirea acestuia în calitate de comisar al guvernului otoman în Ţara Românească (cf. Documente şi manuscrise literare, II, alese, publicate, adnotate şi comentate de Paul Cornea şi Elena Piru, Ed. Academiei R.S.R., 1969, p. 79). Surprinzătoare sînt aprecierile privitoare la Ioan Cîmpineanu, unchiul admirat şi iubit al autorului, în discursul academic din 1880, Ion Ghica nu va mai face nici o rezervă critică referitoare la activitatea politică a Cîmpineanului.