■>
i
ION GHICA
OPERE II
Ediţie îngrijită> studiu introductiv, note	comentarii,
glosar, bibliogra fie de
ION ROMAN
SCRIITORI ROMANI
editura minerva
Bucureşti, 19 7 0
■\ BIEUOTECA
fi*,	'
/înnisu
/'?
I
cuvInt Înainte
Aşa cum am arătat în Nota asupra ediţiei, aflată la începutul primului volum din Opere de Ion Ghica, apărut în 1967, aparatura ediţiei de faţă — studiul introductiv, notele şi comentariile ce însoţesc fiecare volum, precum şi alte materiale anexe — trebuie considerată ca un întreg. In aceeaşi ordine de idei, reamintim că, în genere, comentariile se referă la aspecte locale din textul autorului, aprecierea critică de ansamblu a opiniilor politice, sociale, economice etc. ale acestuia făcîndu-se, pentru toate volumele ediţiei, în studiul introductiv.
Pentru transcrierea Convorbirilor economice am folosit ca text de bază ultima ediţie antumă, a treia, apărută în 1879 (volumele I şi II) şi 1884 (volumul III), la Editura Socec. Această ediţie adună, restructurează şi completează broşurile tipărite separat sau în grupuri res-trînse între 1865 şi 1875 (a se vedea Bibliografia). Ceea ce a numit autorul „ediţia a doua" (1869) e un volum care anunţă conformaţia definitivă a lucrării, dar nu cuprinde decît prefaţa şi trei părţi, respectiv: Munca, Creditul, Proprietatea. în cadrul părţii a doua, e inclus şi materialul ce va fi separat în ediţia definitivă, devenind partea a treia, cu titlul împrumuturile statului.
Pregătind ediţia a treia, autorul a revăzut textul, introducînd modificări destul de numeroase, mai ales în părţile din ediţia a doua. Celelalte broşuri, ulterioare acesteia, au fost date la tipar cu intervenţii neînsemnate. Notînd cu (III) ediţia definitivă, cu (II) ediţia a doua, iată cîteva exemple*:
• Pagina şi rlndul sînt o?le din ediţia noastră.
VII
Prefaţă
(III)
p.3, r.4—5: poate da o cunoştinţă precisă a raporturilor ce esis-tă între oamenii p.3, r.9—10: cu cit are mai multă ştiinţă, cu atît este mai luminat şi mai înaintat p.3, r.13—14: intriganţilor şi impostorilor ambiţioşi, care sub masca de voitori de bine îi escită patimile, îi linguşesc p.4, r.3—6: la un diapazon atît de înalt, încît, pierzînd cu nerăbdarea şi orice cumpăt, au aruncat cu noroi asupra tuturor şi au tractat oamenii trecutului ca vechituri de lepădat
(II)
poate da o ştiinţă precisă a raporturilor ce au oamenii
*• ' .
cu cît ar avea mai multă ştiinţă, cu atît ar fi mai luminat şi prin urmare mai înaintat intriganţilor şi ambiţioşilor impostori care ascunşi sub masca de voitori de bine îi excită patimile, linguşesc
la un diapazon atît de sus, încît pierzînd cu nerăbdarea şi orice cumpăt, tractează oamenii şi lucrurile ca vechituri de lepădat
Munca
p.13, r.l: Încep cu o cestiune mare, foarte mare p.13, r.6: încerc a vă vorbi despre Muncă.
p.13, r.7—8: înţelegeţi bine, chiar după numărul paginilor ce aveţi într-acest capitol p.13, r.12 —13: Priimiţi dar, domnii mei, scrierea aceasta p.13, r.21—24: se descarcă necontenit la „Tunel", la „Raşca" şi la grădinile cu lei şi cu cerbi care s-au deschis unele lingă altele în toate colţurile mahalalelor
îndrăznesc a încerca să tratez aici o chestiune mare,foarte mare, am încercat a vă vorbi despre Muncă
înţelegeţi, chiar după numărul paginilor ce aveţi în mînă
Priimiţi, domnilor, scrierea mea
se descarcă necontenit la pasagiu, la „Raşca" şi la grădinile cu lei paralei şi cu cerbi care s-au deschis prin mahalale
Creditul
p.61, r.2: stelele cum să învîrtesc stelele unde merg şi cum să inşi unde merg	vîrtesc
VIII
p.61, r.7—8: în a ne spune inten- să ne spuie de azi pînă mine in-ţiunile cerului de azi pînă mine tenţiunile cerului
în continuare, transcriem rezultatele confruntării unei pagini din
Producţiunea, consumaţiunea şi schimbul (1884) cu textul prim din Convorbiri literare (1882).
(Ed. 1884)
p. 439, r.2 —4: nu era nici bătăios la fire, nici limbut la gură ca să aspire a juca un rol politic, dar avea stomac bun şi cerul gurii subţire; era om cu gust... la mîncare;
„ r.6: totdauna „ r.8—9: trecea pe sub nas, cind le rădica de la masă ca să le ducă „ r. 10: pe coconiţa „ r.10—11: pecoconaşu Bibi, guri cari
„ r.14: stăpîn în mai multe rînduri, dezgustat „	r.17: a rădicat-o piatră
cu piatră „	r.18: sermaia
„ r.19: trandafir cu must „ r.24: el îşi zicea adesea:
p. 439—440, r.25 —1: e văduv, copii nu are, nici nepoţi alţii decît pe mine. Să zicem o întîmplare, o dambla, fereşte Doamne,
p. 440, r.3— 6: Aş face şi eu ca Ilie, ba aş face ceva mai bine: că nu m-aş duce să încep tocmai de la barieră, nici n-aş alege tocmai Bucureştii,
(C. lit.)
nu era nici sabios, nici limbut, dar avea stomac bun şi cerul gurii subţire; era om cu gust... la mîncare.
totdeauna
treceau pe sub nas, cînd le ridica de la masă şi le ducea
pe cuconiţa
pe cuconaşu Bibi, guri care
stăpîn în mai multe case, dezgustat
a ridicat-o din temelie sărmea
trandafir cu must dulce el îşi zicea:
e văduv, nu are copii, nici alţi nepoţi decît pe mine. Să zicem o întîmplare, o dambla, de exemplu, fereşte Doamne!
Aş face şi eu ca Ilie, ba aş face mai bine, că n-aş începe tocmai de-afară de oraş, nici eş alege Bucureştii,
Nu am extras toate diferenţele din părţile respective şi nici de pe paginile întregi la care ne-am oprit. Considerăm însă că exemplele date sînt suficiente pentru a se vedea în ce constau intervenţiile auto-
IX
TUlui. în general, aceste intervenţii se reduc la mici adaosuri, schimbări de topică, înlocuiri de forme gramaticale. Ici-colo, descoperim şi modificări fonetice. Popol devine popor, tradiţiunele — tradiţiunile, tractat — tratat, grădinile — gradinele, muzicile — muzicele etc. Nici aceste variante fonetice, nici celelalte modificări nu apar ca necesare şi nu îndreptăţesc vreo concluzie în legătură cu evoluţia stilului lui Ion Ghica.
Principiile de transcriere şi rezolvarea cazurilor speciale rămîn şi pentru Convorbiri economice tot cele enunţate în Nota asupra ediţiei în legătură cu Scrisorile către V. Alecsandri. Faptul acesta e cu ;atît mai îndreptăţit cu cît cele două lucrări au văzut lumina tiparului la un interval scurt şi, în parte, chiar concomitent. Totodată, terminologia economică există şi în Scrisori către V. Alecsandri.
Ca o chestiune de amănunt, vom adăuga că nu am făcut îndreptări în tabelele statistice — în care există unele erori — deoarece nu putem cunoaşte locul unde, în şirul de cifre, s-a produs greşeala.
ION ROMAN
CONVORBIRI ECONOMICE

PREFAŢĂ
\ Numai literatura poate esprima cu esactitate starea in-telectuaiă şi morală a unei epoce, căci ea este forma sub care se înregistrează ideile, credinţele şi cunoştinţele unei naţiuni; numai ea poate da o cunoştinţă precisă a raporturilor ce esistă între oamenii şi lucrurile unui timp cu ideile cele adevărate; ea este tezaurul în care se depun cunoştinţele societăţilor omeneşti^iCu cît un popor are pre-judeţe mai puţine, cu cît cunoaşte adevăruri mai multe, într-un cuvînt, cu cît are mai multă ştiinţă, cu atît este mai luminat şi mai înaintat pe calea progresului şi a civiliza-ţiunei.1 Un popor coprins de eresuri şi de prejudeţe, un popor ignorent este totdauna fatalmente espus a deveni victima intriganţilor şi impostorilor ambiţioşi, care sub masca de voitori de bine îi escită patimile, îi linguşesc tendinţele cele proaste şi ajung a-1 esploata în folosul intereselor lor.
La noi puterea perpetuindu-se mai mult timp în mî-nile a cîtorva familii care nu lăsau Ioc nici tutulor ambiţiunilor, nici tutulor adevăratelor capacităţi, a întărîtat invidia şi ura a multora dintr-aceia care nu erau sau nu se credeau a fi dintr-acea castă; publicitatea descriind vi-ţiurile organizaţiunei noastre sociale cu colori de multe ori esagerate, arătînd corupţiunea şi nepăsarea celor mari, le-au atribuit toate suferinţele poporului şi au făcut din literatură o armă de destrucţiune.
3
în timpii de prefacere în care trăim de cîţiva ani, cu dorinţa «are ne arde de a trece cît mai în grabă, din starea de înjosire în care am fost ţinuţi secoli întregi la înălţimea societăţilor civilizate, a societăţilor acelora care se bucură de sute de ani de o viaţă proprie şi liberă, viaţă care le-a permis să se lupte şi să lucreze pentru bunăstarea şi pentru gloria lor naţionale, ne face nerăbdători; nerăbdarea ne întărită şi ne esaltă pînă a^ne face să credem că am descoperit secretul prin carefRomânia ar putea să îmbrace într-o clipă haină de zînăJk Entuziasmul patriotic al unora s-a urcat, în timpii din urmă, la un diapazon atît de înalt, încît, pierzînd cu nerăbdarea şi orice cumpăt, au aruncat ■cu noroi asupra tuturor şi a tractat oamenii şi lucrurile trecutului ca vechituri de lepădat. Pentru ei toate credinţele, toate obiceiurile, toate tradiţiunile trebuiesc dărâmate; bogăţia imaginaţiunei lor i-a dus pînă a se crede fiecare espresiunea voinţei poporului, focarul opiniunei publice, incarnaţiunea naţiunei; şi nu înţeleg că nu fac alt decît a căta să esercite o autoritate despotică, a impune publicului idei puţin studiate, puţin potrivite cu starea •societăţei noastre; nu văd că nu fac decît a rătăci opi-niunea. O luptă de patimi şi de ambiţiuni care de mai multe ori propagă numai eroarea devine un amestec de patimi, de invective şi de calomnii care rănesc sentimentele delicate; mai totdauna esageră răul; critică nu ca să îndrepteze, ci ca să dărîme, ca să omoare; laudă nu ca să încurajeze sau să răsplătească, ci ca să linguşească. Aspiră a duce naţiunea ca prin farmec la starea ce ima-ginaţiunea lor şi-a creat şi, în neputinţa materială d-a-şi realiza visurile, îşi închipuiesc obstacole imaginare, ca copiii care, încălicaţi pe beţe, bat scaunele şi mesele, cre-sînd că ele opresc bidiviul lor de a alerga; se mînie pe tradiţiuni, pe obiceiuri şi pe oameni, tabără cu condeiul asupra lor fără milă şi fără generozitate, îi denunţă opiniei şi vendictei naţionale ca obstacole care îi opresc de-a duce ţara la raiul ce ei i-au pregătit; pierd respectul moralei şi al raţiunei, se lasă deliriului unei porniri netemperate, de idei greşite, de sentimente proaste şi de limbagiu nemăsurat ;şi devin, fără voia lor poate, instrumentul urei şi ambiţi-unei acelora care nu văz înălţarea decît în dărâmare.
4
Departe de aceste lupte, urmaşii noştri, cînd vor ceti cîte s-au scris într-aceşti timpi, vor vedea cu mîhnire sărăcia de idei şi avuţia de patimi care ne sfîşie într-un timp atît de critic, într-un timp cînd trebuia ca toată inteligenţa să aducă contingentul său la o lucrare atît de mare,, atît de anevoioasă ca renaşterea unei naţiuni.
Acei care nu voiesc nici destrugerea, nici conservarea a tot ce esistă, fiindcă cred că multe din instituţiunile noastre-sunt productul spiritului naţiunei şi că nu se pot distruge; fără primejdie, precum credeau că ar fi fost periculos a păstra instituţiunile acelea care au servit la apăsarea naţiunei şi la împiedicarea progresului, acei oameni au fost tractaţi ca inimici ai binelui şi loviţi din toate părţile; acei care au dorit totdeauna echitatea şi libertatea în ordinul social şi politic, o societate în care să domnească dreptatea cu un guvern respectabil şi respectat, nu prin domnia pu-terei, ci prin domnia legilor; acei care au respectat puterea fără a o linguşi, care n-au căutat niciodată a o amăgi r ci i-au arătat din vreme stîncile de care se poate lovi; acei care nu cred că printr-o săritură se poate ajunge şi întrece naţiunile cele mai înaintate; acei care privesc cu îngrijire pornirile care au adus loviri de tot felul au fost tractaţi de ambiţioşi şi de răi români. Acei oameni au fost loviţi din toate părţile, fiindcă în apreţierea lor despre starea spiritelor în ţară cred că nu esistă nici nerăbdare de reforme în unele clase, nici împotriviri înverşunate în cele alte; nu văd nici tirania, nici anarhia care să poată legitima o revoluţiune. Ei vedeau de mult viind acea lovire şi au plecat capul înaintea ei, fiindcă ştiau că poporul este totdauna gata a aplauda pe acei care făgăduiesc egalitatea; mulţimea se măguleşte lesne de ceea ce place patimilor ei cînd nu ştie că numai prin libertate se poate ajunge la egalitate, la egalitatea înaintea legelor, singura egalitate permisă omului într-această lume; cînd nu ştie că orce altă egalitate nu este decît un instrument de apăsare şi de injustiţie, care mai curînd sau mai tîrziu duce la despotism.	/
Oricare au fost cauzele, oricare ar fi consecuenţele, o	C
revoluţiune mare s-a făcut în România, toate ambiţiune!© au fost mişcate, toate interesele zguduite. Acum opera de destrucţiune este săvîrşită, revoluţiunea politică şi socială s-a făcut, şi începe opera de edificare. Să nu-şi facă nimeni
5
iluziuni, opera aceasta este mai grea, mai anevoie decît aceea a destrugerei. Aci raţiunea şi ştiinţa-şi au rolul lor; fără dlnsele este disoluţiune şi haos; cînd se edifică o societate, cuvîntul (o Xoyo<;) trebuie să fie de la început. Ce formă ar fi avut lumea, ce existenţă ar fi avut ea fără cuvîntul care era la Dumnezeu? Şi cum s-ar putea constitui o societate fără raţiune şi fără cugetare?
A înşira cuvinte frumoase şi sunătoare nu este a raţiona, nu este a răspîndi idei, nu este a lumina; a înjura şi a calomnia nu este decît a vina monopolul virtuţii şi al patriotismului. Spiritul nu se hrăneşte cu vorbe. Nu este destul a striga libertate, dreptate, egalitate pe toate tonurile, ca să vedem pe aceste zeităţi ieşind deodată încoifate şi împăvăzate; trebuie făcut ceva mai serios, mai demn de dînsele, dar şi mai anevoie totodată; trebuie să cătăm a pune pe fiecare român în stare să înţeleagă şi să simţă respectul ce trebuie să aibă omul către sine şi către ceilalţi oameni, să-l facem să înţeleagă simţul dreptului şi al datoriei, amorul dreptăţii; aceste condiţiuni de căpetenie ale libertăţii şi ale egalităţii, condiţiuni fără care oriunde ar fi ele scrise se pot preface lesne, treptat sau într-o clipă în cea mai uricioasă tiranie. Numai cînd vom fi pătrunşi de aceste condiţiuni ale ordinului social, libertatea va putea trăi în sufletul nostru.
Popoarele nu se mai întorc înapoi şi trecutul nu mai revine, nici suntem dintr-acei care ar dori să-l mai vază, chiar de ar mai fi el cu putinţă. Credem în progres, căci el este o condiţiune a naturei fizice şi morale, căci numai el ne poate duce sigur la înălţimea la care ne este permis să aspirăm ca societate şi ca naţiune; dar ştim că el nu se realizează decît prin ştiinţă.
De mai mulţi ani societatea noastră se învîrteşte într-un cerc viţios; un rău mare ne apasă, cătăm cu toţii izvorul acelui rău, fiecare îl vedem în deosebite locuri, după punctul de vedere în care ne punem; îl vedem în Regulament, în Convenţiune, în poziţiunea noastră geografică, în lună şi în soare; nimeni însă nu a căutat să împlinească lipsele ce avem. Oare ignorenţa, corupţiunea şi eroarea nu au ele nici o parte la starea tristă în care ne aflăm?
Pornind dintr acest punct de vedere, am încercat a pune pe hîrtie într-un mod simplu unele din cunoştinţele
6
economice, fără care îmi pare că o societate nu poate prospera şi progresa în secolul al XlX-lea. Am căutat a însemna pe ici, pe colea ideile eronate care domnesc în multe spirite.
Obligaţi prin natura acestor chestiuni a aborda uneori chestiuni care fac obiectul ludelor politice, am căutat a o face nu ca politică militantă, isi a le tracta cu linişte şi maturitate, cum se cuvine a fi tractate chestiunile de filozofie politică şi socială, daca a ales, poate, forma cea mai anevoie sub care să puteau prezenta; departe de mine preten-ţiunea de a crede că am ales modul cel mai potrivit cu mijloacele mele; un scriitor mai esperimentat ar fi putut să cază în neizbîndă; am făcut-o ca o necesitate; mi s-a părut că este singura formă sub care se pot prezenta asemenea chestiuni unui public puţin obicinuit încă cu studiul ştiinţelor morale şi politice, puţin obicinuit a da o atenţiune susţinută unei cetiri serioase şi ostenitoare, prin care să poată ajunge a înţelege şi a învăţa adevărurile netăgăduite care rezultă dintr-o serie de raţionamente; am crezut că orcît de mic ar fi meritul literar al acestii scrieri, ca utilitate însă modul ce am adoptat va fi mai potrivit cu starea spiritelor; am preferit mai bine a tracta unele chestiuni economice sub forma de convorbiri decît a adopta forma, de un tractat sistematic în care să dezvolt una după alta capitol cu capitol, în ordinul ştiinţific, chestiunele economice.
Aşteptarea mea n-a fost înşelată, şi favoarea cu care au fost priimite cele dîntîi încercări mă încurajează a da o nouă ediţiune a Convorbirilor economice şi a continua publi-cînd din vreme In vreme cîte o mică broşură tratînd chestiunile care mi s-ar părea că pot avea un interes fie politic, fie economic sau social.
„Nu ar fi fost mai bine şi mai lesne —• îmi zicea un amic— să fi scris într-un mod regulat şi sistematic un curs de economie politică, începînd, cum se face, de la esplicarea zicerilor: producţiune, consomaţiune, schimb, cerere, ofertă, mergînd treptat pînă la espunerea combinaţiunilor financiare celor mai adînci şi mai complicate? Am cîştiga cel puţin din cetirea broşurelor dumitale învăţătura unei ştiinţe."
7
Nu zic ba! Dar, iubiţi cetitori, nu scrie cineva cum voieşte, ci din nenorocire scrie cum poate; de ar fi altfel, înţelegeţi bine că nu ar mai exista deosebiri între scriitori; ar fi toţi o apă, adică deopotrivă buni în fond şi în formă; ar plana toţi ca acvile. Vă rog, dar, fiţi toleranţi şi priimiţi ceea ce vă pot da; nu cereţi de la nimeni să se suie mai sus decît îi este dat.	™
Să vă spui acum, amici cititori, de ce nici nu încerc măcar să fac ceea ce-mi cerea amicul de care vă vorbeam şi v-o spui curat şi limpede: nu o fac pentru că nu pot; să vă spui şi pentru ce nu pot: preocupat de interesele morale şi materiale ale societăţii noastre, interese care astăzi sunt mai grăbitoare şi mai neapărat trebuincioase decît tot-dauna, căci sub toate punturile de vedere ele ating prezentul şi viitorul nostru naţional, ating armonia oamenilor intre dînşii, ating îmbunătăţirea stării fizice, morale şi intelectuale a tutulor românilor; interese strîns legate cu metafizica, cu religia, cu politica, cu psihologia, ca ştiinţă a patimilor şi a facultăţilor omeneşti, cu dreptul public şi privat şi cu economia politică; vă întreb dacă sub povara unor asemenea preocupaţiuni aş putea descurca iţile? Fac-o cine crede că poate, eu nu mă simţ în stare; pana aceea este prea grea pentru braţul meu. Vie acela care să scrie un cosmos moral şi raţional, şi îl voi citi cu aceeaşi admi-raţiune şi veneraţiune cu care am citit pe Comte şi pe Bu-ckle.
Ca să poată cerceta cineva cestiunele economice şi sociale numai sub puntul de vedere al principiilor abstracte, să cerceteze fenomenele ce ne prezintă societăţile şi să caute legile care prezidă la generaţiunea acestor fenomene, trebuie să aibă spiritul liber; căci este o lucrare de compe-tinţa economiştilor de profesiune, a docţilor ştiinţei. Metoda unui om preocupat de necesităţile împrejurărilor, de grăbirea timpului, de exigenţile politice dinîntru şi dinafară, de posibilităţi şi de oportunităţi trebuie să difere; în asemenea condiţiuni, nu poate pune cestiunele în ordinul în care ar voi, nu poate urmări o soluţiune toată viaţa lui; căci cestiunile nu stau fixe cum stă milioane de secoli o stea pe cer.
De voie, de nevoie, de bine, de rău, am fost om politic, om de stat, cum să zice, şi am tras destul timp la ham ca
8
să nu fi rămas şi eu cu defectele meseriei. Omul de stat este silit să dezlege cestiunile în ordinul în care i să prezintă, puse mai totdauna de evenimente, încurcate şi învălite intr-o mie ş-o mie de împrejurări ale timpului, ale locului, ale situaţiunei politice, ale opiniunei publice şi ale preju-diţiilor. Prin urmare, iubiţi cititori, îmi e cu neputinţă să mă supun la o învăţătură doctrinală, să mă fac organul unei şcoli sau al unei secte ştiinţifice, şi priimiţi cu indulgenţă ceea ce vă pot da.
!
PARTEA INTÎIA
MUNCA
18 6 3


I
încep cu o cestiune mare, foarte mare, cea mai mare din( toate, o cestiune care primă totul şi care în secolul în care trăim le conduce toate: lucruri şi oameni, popoare şi guverne, domni şi împăraţi; cestiune care conţine toată filozofia morală şi politică a societăţilor moderne:
încerc a vă vorbi despre Muncă.
înţelegeţi bine, chiar după numărul paginilor ce aveţi într-acest capitol, că nu pot pretinde să fi tratat această cestiune în întregimea ei; nu am putut să o pui în cîteva foi, că nu sunt Măzăriche-împărat, care băga o armată mare, cu generali cu tot, într-o nucă şi o hrănea cu un grăunte de mei. Priimiţi dar, domnii mei, scrierea aceasta ca o introducere la o carte mare în zece volume, pe care nu am să o scriu niciodată, dar care va fi tipărită, sunt sigur, de voi toţi împreună; căci fiecare veţi găsi în inima mea şi în cugetarea voastră miile de pagine care lipsesc aici.
Unde ne aflăm şi unde mergem? Iată întrebarea ce trebuie să-şi fi făcut de o mie de ori orce bun român care cugetă cîtuşi de puţin. Numărînd grădinele şi plimbările pline de lume, auzind muzicele şi lăutarii cari cîntă ziua şi noaptea lingă butoaiele cu bere care se descarcă necontenit la „Tunel“, la „Raşca" şi la grădinile cu lei şi cu cerbi care s-au deschis unele lingă altele în toate colţurile mahalalelor1 ; măsurînd grosimea coadelor rochiilor care mătură praful, gunoiul şi noroiul stradelor; privind strălucirea trăsurilor care se leagănă pe şosea; admirlnd luxul livrelelor şi feţele domnişoarelor care se învîrtesc în birje, ne
13
putem zice că mergem ca praful şi ca noroiul unde ne duce vîntul şi apa.
De ne vom pune întrebarea: Ce este o naţiune şi care sunt elementele din care se compune ea? ne răspundem îndată că acele elemente sunt oamenii; dar care oameni? Căci de ar fi după numărul sufletelor, chinezii ar fi cea dîntîi naţiune din lume; francezii, germanii şi italienii ar veni în a treia şi a patra linie; englezii, olandezii, belgii şi sviţerii ar fi nişte naţiuni de puţină însemnătate, conduse de acţiunea intelectuală şi politică a indienilor şi a iaponezilor. Cînd ne zicem că elementele ce constituie o naţiune sunt oamenii, înţelegem pe oamenii acei care lasă urme în trecerea lor pe pămînt, care lasă lucrări de acelea de care se glorifică istoria civilizaţiunei; oamenii aceia care, învingători sau învinşi, s-au luptat pentru o idee.2 Leonidas, Temistocle, Homer, Aristide, Arhimede, Demostene, Apelle şi Fidias au combătut alături cu Caraisc şi cu Botzari pentru liberarea Greciei3; ei au hotărît victoria, ei au chemat pe By-ron, pe Chateaubriand şi pe David d’Angers la Missolongi şi la Navarin, ei au dus pe Strafford Canning la Poros4; Italia a trăit cinci secoli din viaţa lui Dante, lui Rafael şi a lui Mihail Angel; ar fi trăit o sută ş-o mie; bazele pe care au ridicat ei naţionalitatea italiană nu le poate dărâma nici o putere; umbra lor a deşteptat pe Victor Emma-noel, pe Garibaldi şi pe Cavour şi a chemat ţara lor la o viaţă nouă; a făcut din Italia dumicată şi împărţită un stat mare, puternic şi glorios; Watt şi Whitworth au însutit în cîţiva ani puterea fizică şi materială a ţării lor5; Sha-kespeare a format raţiunea şi cugetarea englezilor, descriin-du-le cu o putere neînţeleasă valurile şi cutele inimei omeneşti, arătîndu-le consecuinţile oribile ale patimilor neînfrînate. Iată oameni de aceia care constituiesc o naţionalitate.
Să ne gîndim puţin împreună ca să vedem, noi, românii, ce suntem şi ce am putea fi.
Noi ne împărţim în două mari categorii: unii care nu ştiu nici măcar a scrie şi a citi, plugari cei mai mulţi, aşăzaţi la ţară, în sate, locuind case de pămînt şi de nuiele, mulţi încă îngropaţi în bordeie; sau aşezaţi pe marginile oraşelor şi tîrgurilor: dulgheri, zidari, precupeţi, exersînd mese-
14
riile cele mai groase şi mai puţin bănoase, locuiesc căscioare cufundate în umezeala şi necurăţenia suburbiilor.
Geaaltă categorie să compune de oameni care ştiu să scrie şi să citească, mai mult sau mai puţin; formează în general clasa biurocraţilor, de la secretar de primărie sau notar pînă la prezident de consiliu de miniştri, ciocoi vechi şi noi, boieri mari şi mici, pensionari, funcţionari în activitate, funcţionari In disponibilitate, chivernisiţi şi paraponisiţi.
De cîţiva ani începuse a se ridica o clasă nouă şi folositoare agriculturei şi comerţului; aceasta era clasa arendaşilor, dar care a fost crud lovită.
Am pus băiatul la şcoală însemnează în gura celor mai mulţi părinţi: l-am scos din rîndul muncitorilor; cind va fi mare, va şedea tolănit pe canapea, va fuma toată ziua ţigară, se va plimba ziua şi noaptea in trăsură, picior peste picior, şi va scrie pe petiţiunile nenorociţilor împricinaţi: „Se va face cele de cuviinţă potrivit legilor în vigoare"; băiatul meu va trăi din casa visteriei, adică din munca oamenilor de categoria dinţii.
Mai toţi părinţii care trămit copiii lor la şcoală îi tră-mit acolo cu gîndul de a-i face funcţionari; dacă izbutesc a-i ţine doi sau trei ani la Paris, cred că le-au asigurat un viitor de boier mare. Cînd copiii vin în vîrstă, părinţii aleargă, cer, strigă, se roagă, intrigă pînă ce le procură o slujbă sau o speranţă de slujbă; nu se gîndesc nicidecum la neodihna, la bătaia de inimă şi la umilinţele ce le pregătesc; nu ştiu ce pîne amară le frămîntă, sustrăgîndu-i de la con-diţiunea în care s-au născut şi au crescut, de la condiţiunea modestă după care mai tîrziu cei mai mulţi au să ofteze greu!
Părinţi care vă iubiţi copiii, care vă iubiţi patria, daţi educaţiune fiilor voştri, daţi-le învăţătură multă şi sănătoasă, fiţi mîndri şi ambiţioşi pentru dînşii; iinpingeţi-i în carierile acelea unde este glorie şi avere de cîştigat: împingeţi-i la ştiinţe, la litere, la arte, la meşteşuguri, la industrie, la agricultură, la comerţ; nu-i aruncţi în prăpastia cancelariilor; căci acolo nu este nici renume, nici avere; nu este nici liniştea sufletului, nici mulţumirea ini-mei; acolo ispita se află necontenit în luptă cu conştiinţa, luptă în care cei mai mulţi cad, căci nu au dobîndit în
15
educaţiunea ce li s-a dat puterea morală trebuincioasă ca să iasă învingători.
Alegerea profesiunei copiilor este mai mult sau mai puţin dictată de părinţi, răspundere mare, căci de la dlnsa atîmă dezvoltarea facultăţilor, progresul inteliginţei. De la această alegere depinde îmbunătăţirea stării materiale a omului, consideraţiunea de care se va bucura în lume, relaţiunele în societate, amicii ce-şi va face, soţia ce va lua; într-un cuvînt, fericirea şi independinţa lui. Nu aveţi datorie mai sacră, mai grea de împlinit decît alegerea carierei în care voiţi să aruncaţi pe copiii voştri.
Afară de un mic număr, un foarte mic număr de cazuri escepţionale pentru tinerii de o dispoziţiune naturală, o vocaţiune tare, care se manifestă singură, fără voia nimănui, care învinge toate împotrivirile şi triumfă în contra tutu-lor piedicilor, afară de cazurile de geniu, cazuri foarte puţin numeroase, voi părinţii hotărîţi despre soarta copiilor, prin alegerea carierei în care îi aruncaţi. Porniţi de iubirea ce aveţi pentru dînşii, credeţi că ţintind la îuncţiunele statului împletiţi copiilor voştri zile de fericire, credeţi că le asiguraţi viitorul .prin leafă şi prin pensie ; credeţi că acelea sunt poziţiunile înalte ale societăţii. Dintr-un om care ar fi ieşit un cultivator bun, un artist de merit sau un._meş-ter însemnat, care să facă onor ţării şi să poată ţinea familia sa în îndestulare şi da o bună creştere copiilor săi, faceţi un biet funcţionar care d-abia se ţine dintr-o zi pînă într-alta, un cerşetor pe la uşile miniştrilor, a rudelor, a amicilor şi a favoriţilor oamenilor influenţi; măriţi concurenţa la lefi, împingeţi la sporirea impozitelor şi, fără să ştiţi, pregătiţi căderea morală a copiilor voştri şi a ţârei.
Părinţi cu iubire de copii şi de ţară, deschideţi ochi şi vedeţi că în secolul în care trăim şi îjLâecnlii în care vor trăi copiii voştri sunt locuri onorabile în toate profesiunile. Astăzi nu mai există altă bază de distincţiune decît inteligenţa; nu mai poate fi altă linie de demarcaţiune între oameni decît cea însemnată de către educaţiunea morală şi intelectuală a fiecăruia; nu mai există şi nu mai poate exista altă distincţiune decît aceea ce-şi trage fiecare prin purtarea şi prin folosul ce aduce în societate.
16
„Pămîntul va produce spini şi ciulini, vei mînca pînea ta după sudoarea frunţei tale, pînă ce te vei întoarce în pămînt.“ Sunt cuvintele cu care Creatorul dă omului libertatea; cuvintele cu care omul fizic devine om intelectual, om moral. Jdunca este dar cea dîntîi condiţiune a averei şi a libertăţii; dar voim fiecare să ne suim sus pe scara socială, este în firea noastră, a oamenilor, să aspirăm la o stare bună, să avem ambiţiune, să voim fiecare să avem profesiunea cea mai onorată; dar care sunt profesiunele onorabile şi înalte? Aici e cestiuneal Intr-un mod absolut, profesiunele nu sunt mai onorabile, mai înalte unele decît altele; într-un mod relatif, însă, putem zice că profesiunea cea mai onorabile este, pentru fiecare, aceea pe care suntem mai în stare a o îndeplini bine, aceea prin care putem să aducem mai mult folos societăţii, familiei şi amicilor noştri. Erorile şi prejudiţiile, care adesea rătăcesc opiniunea, ne fac să credem că funcţionarii statului sunt mai sus decît bancherii, pe aceştia îi punem mai presus decît pe arendaşi şi pe comercianţi, pe care la rîndul lor îi considerăm mai sus decît pe meşteri şi pe muncitorii de pămînt. Dar oare trebuie ca negreşit să judecăm poziţiunea ce voim să ne facem după ceea ce crede lumea? Nu este mai drept şi mai bine să o judecăm după gradul de inteliginţă ce trebuie să aducem la esersarea profesiunei ce luăm şi după întinderea mijloacelor de care putem dispune ca să o îndeplinim bine şi cu demnitate? Ne uităm la strălucirea ce încunjoară o profesiune şi nu observăm că omul face profesiunea, iar nu profesiunea pe om. Omul superior poate rădica şi ilustra meseria cea mai modestă, cea mai umilă. Watt nu era decît un fierar, şi Brustelone, un tîmplarl Să căutăm mai cu deosebire la gravitatea datoriilor ce prescrie profesiunea ce voim să dăm copiilor noştri, la importenţa datoriilor ce le impune şi la mărimea rezultatelor ce vor putea dobîndi pentru dînşii şi pentru ţară; să căutăm să nu-i espunem a nu putea duce greutatea sarcinei ce le impunem, ci din contra să îngrijim să fie în stare a domina poziţiunea ce le facem. Mina lui Dumnezeu conduce şi protege geniul; să nu ne temem că s-ar putea, vreodată îneca talentul; în secolul în care trăim, el se rădică singur din orice adîn-cime: Peel era un postăvar, Lincoln un tăietor de lemne şi Johnson un croitor; modestele lor condiţiuni, umilele lor
17
iprofesiuni opritu-i-au de a se sui la înălţimea de la care ferau să ilustreze numele şi ţara lor?® Este însă trist a vedea pe cel care fără voia lui Dumnezeu se suie acolo unde nu-1 cheamă puterile sale intelectuale şi morale; nenorocitul nu-şi poate împlini misiunea cu demnitate, se espune a fi de rîs şi devine ruşinea naţiei şi a familiei sale.
Secolul în care trăim este realizarea progresului social condus de progresul raţionalismului, progres la care au lucrat toţi oamenii de valoare, filozofi şi eroi. Acest progres îşi are sorgintea lui în muncă; de muncă dar voiesc să vorbesc astăzi. Vă voi vorbi cum voi putea şi cum mi-o veni mai bine.
II
La 12 aprilie 1866, noaptea, mă îmbarcasem la Marsilia pe „Thabor“,pachebot-postă a Mesageriilor imperiale; a doua zi Ia nouă ore alergasem optzeci de mile în mare, clopotul ne chema la dejun şi pasagerii ieşau unul cîte unul din cabine.7 Intrînd în salon, am găsit pe căpitanul Pou-thier, comandantul vaporului, o glorioasă rămăşiţă din naufragiul „Meduzei11, astăzi trecut din marina de rezbel în serviciul companiei, un amic cu care am trăit triste şi vesele zile în Arhipel8; domnul Dromant, secretar de ambasadă, era între pasageri. Aceşti vechi şi buni amici s-au aruncat în braţele mele şi ne-am felicitat de fericita întîm-plare care ne mai aduna o dată. La pronunţarea numelui meu am observat că un tînăr, care se pusese la masă lîngă mine, şi-a schimbat locul şi, de unde era vesel şi vorbitor, se făcuse tăcut şi posomorit ca cerul, care se învălea cu nori din toate părţile. D-abia sorbisem de două-trei ori din cafea, cînd vîntul care ne lua despre babord se întoarse spre apus; îndată începu ruliul şi tengagiul a ne legăna în toate părţile; timpul se făcu gros şi rău (gros-mauvais), cum zic marinarii; într-un minut, toţi oaspeţii dispărură, fiecare se retrăsese în cabina sa. Două zile şi două nopţi zăcură pe coaste cu mîna la cap. Comandantul, zi şi noapte pe dunetă, cu mînele încleştate pe bastingage, ca să nu-1 arunce vîntul în mare, observa mersul corăbiei, care d-abia făcea cîte două noduri pe oră; nu permitea comanda locotenentului decît cînd se închidea în cabinet cu harta lui Spratt,
18
ca să calculeze puntul. Rămăsesem zilele şi serile la prînz şi la dejun singur cu amicul meu Dromant; rezemaţi cu coatele pe masă, ne sfădeam cîte şase ore pe zi asupra tre-bilor lumei în general şi ale Europei îndeosebi.
Joi seara, furia vîntului Nor-O (NO) să tăiese, timpul se întorsese Sud-E (SE), navigam tribord; focii, pînzele de artimont şi de misenă, mari deschise, adăogau o sută de cai la puterea aburului; vasul fugea ca o săgeată pe marea lucie, cerul se înseninase, luna ieşea mare şi roşie din aburul mării, aruncînd dinaintea noastră o coamă de argint care se juca pe valuri de la orizon pînă în stropii de apă ce săreau ca milioane de brilianturi din roatele vaporului; corabia să suia şi se cobora în cadenţă pe valul lung ce să formează totdauna în plină mare după furtună; pasagerii însănătoşiţi ieşeau unul cîte unul pe pod; iar eu urmam cu amicul meu Dromant o conversaţiune începută la masă.
— Voi, naţiunele cele mici — îmi zicea el — vă plîn-geţi nencetat de puterile cele mari, cînd că se amestecă prea mult în trebile voastre, cînd că nu îngrijesc de viitorul, de interesele şi de poziţiunea voastră; nu vă mai intră nimeni în voie; nu e mai puţin adevărat însă că noi ne-am pus de multe ori în primejdii şi cheltuieli, am dat sîngele şi banii noştri, ca să vă asigurăm existenţa politică, ca să vă punem în stare să vă dezvoltaţi şi să contribuiţi şi voi ca naţiune la opera cea mare a progresului şi a civilizaţiunei universale. Voi, în loc de a vă pune pe lucru, în loc de a organiza o administraţiune simplă şi liberale, de a vă da o justiţie care să asigure onorul şi averea fiecăruia, în loc de a vă aplica să vă îmbunătăţiţi agricultura, singura voastră industrie, în loc de a vă sili să răspîndiţi învăţătura în deosebitele clase ale societăţii după trebuinţele lor respective, în loc de a căuta să asiguraţi apărarea teritoriului vostru printr-o putere armată, care să nu fie dărăpă-nătoare finanţelor, şi de a vă da o organizaţiune militară, potrivită mijloacelor voastre contribuitive, v-aţi apucat să copiaţi cazarmele şi pantalonii armatelor celor mari. Imitaţi tot ce esistă în ţările a cărora poziţiune politică şi geografică nu are nici o asemănare cu a voastră; imitaţi orbeşte, cînd pe muscali, cînd pe francezi, cînd pe nemţi, fără a vă gîndi că acelea sunt nişte puteri mari care au ambiţiuni şi trebuinţe politice de un alt ordin şi că la dînsele
19
necesitatea de a ataca este, de multe ori, cel puţin atît de mare cît şi aceea de a se apăra. Sunteţi ca copiii cei răsfăţaţi, nu ştiţi ce vreţi; după ce aţi cerut unirea pe toate tonurile, după ce aţi strigat tot într-una să vi se recunoască autonomia ţării, după ce aţi tot cerut o constituţiune care să puie puterea executivă sub un control serios, d-abia le dobîndiţi acestea, şi a doua zi vă puneţi de anulaţi con-stituţiuneace vi s-a dat, proclamaţi alta după cheful vostru, vă întoarceţi pe alt drum iar la guvernul bunului plac; autonomia v-aţi dus de aţi depus-o la picioarele acelor în contra ingerenţii şi uzurpaţiunei cărora aţi strigat şi aţi protestat; le-aţi cerut să vă hărăzească o chartă nou, statutul; seamănă, nu seamănă cu plebiscitul nostru, puţin vă pasă9. Românii, cîţi am văzut, şi am văzut mulţime la Paris şi la Viena, mi-au vorbit în contra unirei, mi-au spus că unirea nu mai este cu putinţă în viitor şi că la cea dîn-tîi ocaziune o să căutaţi să aveţi iar două principate cu doi şefi.
— Domnul meu, dacă am tînjit vreodată de ceva, nu a fost de nepăsarea şi de neîngrijirea celor tari şi puternici; din contra, ne-am plîns de amestecul vostru în trebile noastre. îmi pare rău că statutul cu care aţi înzestrat ţara mea nu mă iartă să-ţi răspund cum aş voi şi cum ar trebui în ceea ce priveşte transformarea constituţiunei şi întărirea autonomiei. înţelegi rezerva în care trebuie să mă ţiu; dar cît despre ceea ce ai zis de unire, îţi pot răspunde şi îţi pot răspunde victorios; îţi zic dar că românii cu care ai avut ocaziune de a vorbi, cînd ţi-au spus că unirea nu mai e cu putinţă în viitor şi că ea n-a fost un sentiment naţional, ci numai o intrigă politică, judecau lucrurile foarte uşor; mărturesc şi eu că aparinţele sunt astăzi în contra unirei. Yăzîndu-ne şi auzindu-ne, orcine poate crede lesne, că ea este condamnată sau cel puţin compromisă; şi cum ar putea fi altfel? I se atribuie toate relele şi toate nenorocirile cîte au năpădit pe ţară; dar să cercetăm lucrul mai cu dinadinsul, să mergem mai adînc, să nu ne oprim numai la suprafaţă, să căutăm a descoperi, daca să poată, cauzele care au dat naştere ideei unirei. Numai aşa putem vedea daca ea a fost şi este un capriciu sau o intrigă, daca a fost efectul unei esal-taţiuni momentane şi trecătoare sau daca este un sentiment politic care îşi are cuvîntul său de a fi.
20
Statele nu sunt decît o grupare de oameni care au între dînşii interese politice şi sociale comune, legături care, în cele mai multe cazuri, sunt rezultatul identităţii de limbă, de obiceiuri, de credinţe, legături între oameni care au aceleaşi caracteristice fizice şi morale. Popoarele, ca şi indivizii, au fiecare fizionomia lor proprie; portul, caracterul, spiritul unui om ne arată mai totdauna naţiunea la care aparţine. Colectivităţile au interesele, aspiraţiunile, patimile şi ambiţiunele lor, întocmai ca şi indivizii; acele interese şi ambiţiuni, fie generale, fie numai ale partidelor, îşi eser-sează adesea acţiunea lor în contra altor societăţi, altor state, prin fel de fel de mijloace, prin presiuni politice şi de multe ori chiar prin puterea armelor.
—	Mă iartă că te întrerup ! Ţi-aduci aminte că eu nu eram pentru unire decît cu o singură condiţiune; voiam unirea cu toate consecuenţele ei, căci ca cestiune politică o pot înţelege; dar ca principiu social nu mi se părea că putea să aibă importenţă, nu credeam că poate înlesni, nici activa dezvoltarea morală a naţiunei, că ea poate fecunda progresul; într-un cuvînt, nu o consideram ca un element civilizator; formarea de grupe mari nu cred să fie ultimul cuvînt al civilizaţiunei; am crezut totdauna că progresul duce mai mult spre formarea de grupe mici decît spre grămezi mari; lupta între comună şicentralizaţie estepentrumine lupta între libertate şi despotism. Chiar pe dumneata mi-aduc aminte că te-am văzut într-o vreme foarte preocupat de primejdia ce vedeai în tendinţele slavilor de a se grupa şi a forma o unitate mare.
—	Pentru că m-ai văzut preocupat de primejdia în care s-ar afla echilibru] european, de aceea mă vei găsi totdauna în prezent şi în viitor unionist, ca şi în trecut. Observă şi vei vedea că, deşi în ordinul fizic şi intelectual există între individe deosebiri caracteristice, în ordinul moral, însă, toţi oamenii sunt supuşi aceloraşi regule, aceloraşi principii comune tutulor societăţilor; principii pe care le putem numi primordiale, fără care o societate nu poate exista; principii care sunt, ca să zic aşa, nişte asiome din care decurge dreptul natural şi care nu au trebuinţă nici măcar de a fi demonstrate precum probitatea, buna-credinţă şi moderaţiunea; ele sunt elementele de căpetenie ale moralei private, bazele şi garanţia societăţilor. Cu cît o
21
societate este mai civilizată, cu atît acele principii au o sancţiune mai tare, mai puternică în moravuri şi în obiceiuri; fiecare membru este obligat a se conforma lor. Omul care nu-şi păzeşte îndatoririle luate către alţii sau care întrebuinţează violenţa în contra dreptului şi în contra raţiunei nu are stima şi consideraţiunea lumei şi, cînd devine primejdios şi vătămător, legile prescriu măsuri în contra lui pentru securitatea tutulor; nu este însă tot aşa şi cu colectivităţile: între state, între naţiuni, între popoare nu se păzesc principiile dreptăţii şi ale echităţii cu o destul de mare scum-pătate; pînă acum nu se află constituită nici o autoritate care să aibă misiunea şi puterea de a face să se respecteze acele principii de către toţi deopotrivă; istoria popoarelor şi a statelor este mai mult o epopee a vitejiilor prin arme decît descrierea luptei seculare între bine şi între rău, între just şi între injust; mai totdauna aplauzele şi admiraţi-unea lumei, şi mai cu deosebire a voastră, oameni diplomaţi, a fost şi este pentru învingător, numească-se el Washington sau Ibraim, Napoleon, Alesandru, Bliicher sau Wellington puţin vă pasă !10 Cînd găsiţi o lacrimă de simpatie pentru cel învins, o ştergeţi îndată ce se arată. învingător, Garibaldi este un erou, învins, l-aţi fi tractat de facţios, de perturbator; cauza ar fi fost însă tot aceeaşi, tot atît de dreaptă, tot atît de sîntă !
—	Este adevărat că pînă acum dreptul celui mai tare a domnit în politică, dar de la rezbelul Crimeii încoace lucrurile s-au schimbat; Turcia, care era un măr de discordie între puterile cele mari şi care întărită lăcomia Rusiei, s-a admis la Tractatul de la Paris in marea familie europeană; de acum încolo nimeni nu se mai poate atinge de dînsa fără ca toate puterile să fie datoare a veni în ajutorul ei.
—	Dar îmi pare, domnule, că chiar de la 1856 încoaci aş putea să-ţi aduc mai multe esemple de violare a drepturilor prescrise în tractate, de abuzuri de putere şi de uzurpaţiuni pe care de ruşine le-aţi acoperit cu nişte cuvinte seci, fără înţeles; ziceţi fapt împlinit, pe cînd aţi avut ani întregi ca să nu-1 lăsaţi să se îndeplinească; proclamaţi principiul de neintervenţiune, pe cînd lăsaţi pe alţii să se ducă cu sute de mii de oştire, cu puşti şi cu tunuri. Arată-mi un singur guvern care să voiască sau care să îndrăznească a abdica
22
drepturile cîştigate asupra altor state. Iţi aduci aminte o corespondenţă care nu are mai mult de trei ani:
„Mărirea-sa... Stăpînul meu — răspundea un ministru la o notă diplomatică — ar crede că se coboară de la înălţimea la care l-a pus Dumnezeu daca n-ar căuta să transmită urmaşilor săi imperiul... cel puţin tot atît de mare şi de întins cît l-a priimit de la predecesorii săi cînd s-a suit pe tron...“
Şi celalt ministru îi răspundea: „Nu a fost niciodată în cugetul... Mărirei-sale... Stăpînului meu a propune o combi-naţiune umilitoare pentru un suveran amic. Propunînd, precum a făcut, o renunţare de drepturi asupra... a avut in spiritul său lărgişi frumoase compensaţiuni...“
Iată principiile voastre: principiile care domnesc şi astăzi; şi cînd creaţi cîte unul nou, îl numiţi condominium sau compossessio şi lăsaţi de se vînd provincii cu sute de mii de locuitori ca turmele de vite.
—	Orice vei zice, nu este mai puţin un fapt adevărat că cotropirile s-au făcut foarte rari în secolul nostru.
—	In adevăr, Englitera ne-a dat un esemplu mare şi frumos prin renunţarea ei la dreptul de protectorat ce avea asupra Insulilor Ionice, mă închin înaintea unui aşa mare fapt politic, fenomen frumos, dar care din nenorocire nu s-a văzut pînă acum decît la două mii de ani o dată; contest însă ceea ce ai zis că cotropirile s-ar fi făcut rari. Niciodată istoria nu ne arată mai bogate esemple ca în cei din urmă trei ani11. Este evident că între morala individuale şi între morala guvernelor mai există şi astăzi o diferinţă mare; sacrificiul şi abne-gaţiunea care sunt virtuţi la individe ar fi privite la guverne ca o părăsire culpabile a drepturilor ce şi-au însuşit potentaţii care cred că sunt datori a protege şi a menţine în viitor, ca şi în trecut, tot ce au hrăpit. Care este guvernul european a cărui masimă în purtarea sa politică să fie ecuitatea şi rnoderaţiunea şi care este poporul destul de civilizat ca să sufere un guvern care ar lua partea dreptăţii în contra interesului naţiunei în capul căria este pus? Unde este sancţiunea în lumea aceasta, în care vedem că tunul stă necontenit gata şi cînd puterea statelor domină dreptul gintelor? Unde este sancţiunea pe lumea cea eternă în care nu esistă societăţi? Guvernele cele mai civilizate se tem unele de altele ; englezii, guvern şi popol, sunt coprinşi de francofobie; armează ţăr- 3
23
3 — Ion Ghioa — Opere, voi. XI
murile cu cetăţi de fier, lucrează ziua şi noaptea a confecţiona plăci de o palmă de groase şi tunuri care azvîrlă la fiecare dătătură şapte sute de oca de fier, armează pe toţi cetăţenii cu puşti „Enfield“ lungi pînă la bătălie. Francezii s-au făcut anglofobi, nu ştiu cum să înarmeze mai curînd corăbiile lor şi să arate că sunt puternici; şi unii, şi alţii găsesc că singurul mijloc de a trăi în pace este de a se înarma. Pentru aceste două naţiuni, cele mai mari, cele mai puternice şi cele mai civilizate din lume, singurul mijloc de a se respecta şi de a trăi în pace este de a le fi frică una de alta pînă la moarte. în teorie, toate guvernele convin de dreptate, dar cînd este vorba să dea un rezultat politicei lor, de mai multe ori fac nedreptatea; ţi-aduci aminte de conferinţele noastre asupra capitulaţiilor?
—	Religia şi progresul ne duc spre linişte. Napoleon III ne-a spus că imperiul este pacea; tractatele de comerţ cele noi şi cheltuielile cele mari ale rezbelelor fac ca pacea să devie o necesitate.
—	De aceea temerea de porniri nedrepte este atît de tare, încît în societăţile voastre şi în adunările cele mai serioase toată conversaţiunea se învîrteşte asupra tunurilor celor mai puternice şi a plăcilor celor mai rezistente. în adunarea învăţaţilor la Cambridge, amfiteatrul cel mai frecuentat era acela în care se discuta puterea de destrugere a tunurilor Armstrong, Whitworth şi Blakley şi puterea de rezistenţă a plăcilor Neismith şi Dobson; damele, care în toţi timpii au fost, sunt şi vor fi barometrul patriotismului, alergau şi se îmbulzeau mai cu seamă la acele şedinţe. Din cuvintele advocaţilor deosebitelor sisteme mi-a rămas impresiunea că, orcît de groasă şi de tare ar fi o tablă de fier, se poate fabrica un tun şi o ghiulea care s-o poată sparge şi străbate; şi viceversa, că orcare ar fi puterea unui tun, se poate fabrica o placă să i se poată împotrivi; cu alte cuvinte, că mijloacele de atac şi de apărare ce-şi poate procura o societate civilizată sunt nemărginite. La finitul conferinţelor, prezidentul juriului, un clergeman*, reverentul doctor Bewerley, luînd cuvîn-tul, s-a rostit în modul următor:
„Pare un paradox că un preot cuvios, a cărui misiune trebuie să fie mai cu osebire de a propaga pacea şi înfrăţirea
* Cleric.
24
între oameni, să vie să încurajeze prin prezenţa şi participarea sa o adunare care cercetează şi caută mijloacele cele mai sigure şi mai repezi de destrucţiune între aceia pe care are datoria a-i îmblînzi, aducîndu-le cuvintele Mîntuitorului: «Pace vouă ! » Cercetînd însă bine, găsim în istoria civilizaţi-unei că descoperirile şi perfecţionarea mijloacelor de destrucţiune au fost instrumentul cel mai puternic de pace. Este mai bine şi mai cuminte ca superioritatea puterei să fie în mîna naţiunei celei mai luminate, celei mai civilizate, şi a nu se lăsa naţiunilor barbare. Oare nu am compromite şi nu am întirzia domnirea păcii pre pămînt daca am lăsa barbarilor superioritatea puterii? Daca lumea este osîndită a mai vedea lupte între state şi între naţiuni, nu trebuie oare să căutăm şi să îngrijim a asigura, cel puţin, victoria şi triumful luminei asupra întunericului?"
—	Diavolii de americani, cu descoperirea de tunuri monstruoase, de corăbii blendate, de monitori şi de merimaci, ne-a pus la nişte cheltuieli în marină, cu care nu ştiu, zău, unde o să ieşim. Dar spune-mi de ce mi le zici toate acestea?
—	Ţi le zic ca să-ţi aduc aminte că temerea de cotropiri şi reducerea unor popoare la o stare de inferioritate şi de umilire este încă mare şi că impune fiecării naţiuni datoria de a căuta să devie mare şi puternică, ca să-şi poată apăra cu succes esistenţa; fiecare trebuie să poată conta pe sine însuşi, iar nu să se lase la îndurarea şi la dreptatea celorlalţi. Pe noi, românii, instinctul de conservaţiune ne împinge să căutăm ane aduna într-un singur snop, ca să ne putem apăra naţionalitatea, ca să putem înfăţişa o rezistenţă năvălirilor. Ideea unirei la noi este apărare, pe cînd ideea unirei la slavi este atac şi cotropire; idee cu atît mai primejdioasă cu cît muscalii, neam turan, şi-au dat cualitatea de slavi aria; şi cu titlul cel vechi de mongoli îşi însuşesc pe chinezii, pe boharaii12 şi pe tătarii, iar cu titlul de slavi absorb pe lehi şi pe ruteni. Acum daca suntem bine înţeleşi, precum o cred, şi daca am precizat bine ideile şi tendinţele care conduc politica şi diplomaţia, ne putem pune întrebarea daca românii trebuie să fie unionişti, daca fără unire pot exista ca naţiune, daca aspiraţiunele şi tendinţele lor într-aceasta au fost o ameţeală, un capriciu sau o intrigă, precum ţi-au spus-o unii din compatrioţii mei; dacă a fost numai o simptomă a
25
3*
vreunei boale politice de felul acelor care se ivesc din timp în timp în unele societăţi, boale care trec cu suferinţa sau cu ambiţiunea care le-au născut; sau dacă este o dorinţă firească şi legitimă, care îşi are raţiunea ei de a fi, o dorinţă inerentă stării politice şi poziţiunei geografice.
Istoria românilor ne arată că unirea a fost totdauna ţelul cel mai dorit al lor; de la descălicătoare şi pînă astăzi, ea a germinat nu numai în spiritul bărbaţilor acelora care au îndrăznit a cugeta glorie şi mărire pentru poporul român, dar chiar în spiritele acelora care nu s-au suit cu gîndul de-cît pînă la conservarea gintei. Ori de cîte ori viitorul a surîs României, fiii ei nu au lipsit de a aspira către unire. Radu Negru şi Dragoş (realităţi sau legende), trecînd Carpaţii şi supuind unul cîte unul Iovi, Ilari, Razi şi voievozi, burgravi, baroni sau domni feodali, au urzit unirea; Ştefan cel Mare a încercat-o, Mihai a realizat-o cîtva timp în toată întinderea ei. Boierii ţării şi divanurile ad-hoc au cerut-o la 1830 şi la 185713; toţi publiciştii noştri au propagat-o, şi la 1862 toate partidele au susţinut-o şi au impus-o. Unirea este efectul luptei seculare în contra cotropirilor, luptă prin care ne-am putut conserva naţionalitatea; ea este simbolul dorinţei de a fi, garanţia cea mai puternică şi mai temeinică în contra tendinţelor şi ambiţiunilor dinafară.
Cum vezi, dragă amice, urmărind sentimentul unireipînă la sorgintea lui, fără a ne preocupa de a şti daca sistemul care domneşte astăzi o întăreşte, o slăbeşte sau o compromite; daca laşul părăsit este o primejdie, daca transferarea Curţei de casaţiune în fosta capitală a Moldavei, înfiinţarea unui intrepozit pe Bahlui cu un port în Iazul-Musealului sau sporirea cu o mie de lei pe lună la leafa prefectului judeţului şi cîteva baluri în saloanele Curţei Vechi sunt nişte condiţiuni sine qua non ale păstrării şi consolidării unirei, mă mărginesc a-ţi zice să arunci ochii pe harta lui Viquesnel, şi vei vedea pe magiari şi pe români prelungindu-se ca un zăgaz de la hotarele germanilor pînă în Marea Neagră printre un ocean de slavi care se î*t,ind de la Urali pînă Ta Baltica, la Adria-tica, la Marea Neagră şi la golful de Enos, popor războinic şi cotropitor, care de o mie de ani, de cînd Ruric a aruncat ancora în Bosfor, stă cu ochii ţintiţi asupra Constantinopolei. Românii şi magiarii sunt o întîmplare norocită, providenţială în aşezarea neamurilor pe suprafaţa Europei, desti-
26
naţi, poate, a împiedica realizarea panslavismului şi a deveni punctul de sprijin al echilibrului european.*
Acestea sunt cauzele şi împrejurările în care trebuie să cauţi sentimentul unirei, iar nu în cheful mai mult sau mai puţin stricat al românilor ce ai întîlnit. Intr-aceste împrejurări o să găseşti cauza care ne va împinge totdauna către unire, ori de cîte ori nu vom pierde din vedere datoria ce avem de împlinit către ţara noastră. Ştim că avem o misiune ca popor şi ca stat, înţelegem că pe cît timp vom fi în voia întîmplărilor dinafară, geniul nostru naţional nu se poate dezvolta; simţim că avem o datorie imperioasă a căuta să ne asigurăm fiinţa. A renunţa la unire ar fi pentru noi a abdica ca naţiune, ar fi a renunţa la speranţele noastre. Acei care n-au înţeles-o şi au compromis-o au să dea grea seamă înaintea lui Dumnezeu şi a istoriei; unirea este fapta naţiunei române, şi nimeni nu şi-o poate însuşi. Dumnezeu ne-a dat-o, vom şti a o conserva, şi vai de acela care ar îndrăzni să se atingă de dînsa.
— Cunosc demult aceste idei, am auzit zece ani pledîndu-se cauza unirei pe acest ton; nu este însă mai puţin adevărat că nu aţi făcut nimic pentru a o consolida. In sistemul de a vă garanta şi a apăra teritoriul vostru, atît de espus de toate părţile, în loc de a lua pildă de la naţiunile care au organizat puteri de apărare, în loc de a adopta un sistepi ca acela al organizaţiunei de voluntari al englezilor, aţi copiat sistemul costisitor al francezilor, sistem foarte bun şi foarte potrivit trebuinţelor, aspiraţiunelor şi mijloacelor unei naţiuni mari şi bogate, dar care nu poate cuveni unei ţări ca a voastră. Ambiţiunea de domnie, care există la voi într-o mulţime de aspiranţi, poate foarte bine să aducă separatismul la cea dîntîi ocaziune.
* în ceea ce priveşte opiniile de politică externă ale scriitorului, suspiciunea faţă de tendinţele acaparatoare ale aşa numitului pan-slavism nu surprinde. încă dinainte şi din timpul revoluţiei de la 1843, în broşurile sale franceze de propagandă politică, apoi în fascicula anonimă din 1877, în sfîrşit, în unele dintre scrisori, Ion Ghica s-a arătat mereu îngrijorat de ţelurile expansioniste ale ţarismului, căruia i-a opus o fidelitate inacceptabilă faţă de Imperiul otoman. La vremea potrivită, istoria şi-a spus cuvîntul. România şi-a cucerit independenţa pe cîmpul de luptă, iar scriitorul n-a întîrziat să elogieze eroismul ostaşilor români în războiul contra opresorilor otomani, pe care el nu-1 dorise.
27
— Ambiţiunea la domnie, de care vorbeşti, este cuvîntul favorit al acelor care trăiesc din nenorocirile zilei, este o zicere demnă de a fi aşezată alături cu spectrul roşu, este ca gogoriţa născocită de doici ca să facă pe copii să tacă de frică. Află de la mine că, oricare ar fi acele ambiţiuni proaste şi nebune de care ai auzit vorbindu-se, dacă esistă sau daca s-ar deştepta vreodată în spiritul cuiva, ele vor fi silite să tacă şi să se ascunză înaintea necesităţii naţionale care ne impune la toţi sacra datorie de a căuta şi de a găsi mijlocul cel mai nimerit care să poată consolida statul român. Europa, care a înţeles că înfiinţarea unui stat nou la gurile Dunării este o trebuinţă politică, va înţelege la timp cererea românilor de a se da acelui stat confirmarea ce-i lipseşte, consacrarea ce nu s-a putut da la 1856, la 1858 şi la 1861.
Clopotul ne chemă la ceai; cînd mă dedeam jos pe scară, călătorul care fugise de mine căută ocaziunea a se apropia, îmi adresă cuvîntul în româneşte, cerîndu-mi voia a-mi strînge mîna; cunoştinţele serioase şi variate ale tînărului acestuia, plin de modestie, mînţinerea lui cuviincioasă şi fizionomia simpatică i-au cîştigat în puţine zile amiciţia mea; era fiul unui arendaş din Romanaţi; tatăl său, ajuns prin esploataţiuni de moşii la o avere însemnată, a avut ambiţia a da fiului său o educaţiune şi o învăţătură bine înţeleasă. Mi-a vorbit de frumoasele şi modestele sale pro-jecte, am aflat că de opt ani studia în Paris, că era doctor în litere din Sorbona, studii către care fusese împins de o putere mai presus decît dorinţa părinţilor săi, care îi prescriseseră studiul dreptului. Am aflat că dorinţa de a avea o esistenţă liberă şi independentă l-au determinat a petrece trei ani în şcoala de agricultură practică de la Grignon, cu gînd de a putea întrebuinţa în exploataţiuni de pămînt un capital de două mii de galbeni, ce-i lăsase un unchi al său; ca astfel, asigurîndu-şi prin muncă o vieţuire onestă şi independinte la ţară, să poată da orele de seară, de vreme rea şi de iarnă, studiilor sale favorite. Aflarea lui pe Mediterană avea de scop să profite de întoarcerea în ţară, ca să viziteze patria lui Virgil şi Oraţiu, a lui Omer şi Aristot. Acest mod de a combina lucrurile şi viaţa la care aspira mi-a dat o idee bună şi simpatică de sentimentele tînărului, şi iată-ne legaţi de o amiciţie întemeiată pe stimă şi pe identitate de idei şi de simţiri. Ne-am coborît împreună la Civita-Vecchia şi la
28
Neapoli, la Pireu, la Rod şi la Dardanele; am vizitat Roma, Atena şi Asia Mică. Silit a mă opri cîteva zile la Constanti-nopol, ne-am despărţit făgăduindu-ne a ne vedea adesea în ţară şi a ne scrie.
Cînd coboram la Kiustenge14, ca să iau drumul de fier către Cernavoda, un om de la post ie îmi dete scrisoarea următoare:
III
Bucureşti, 15 august 1866
Scumpe amice,
Puţine ore după despărţirea noastră la Constantinopol, intram în Dunăre prin gura de la Sulina. La douăzeci de mile depărtare vedeam focul cel roşu al farului din capul molului, care să prelungeşte două kilometri în mare, făcut ca să mînţie iuţeala apei în putere de a împinge nisipul şi a nu-1 lăsa să potmolească intrarea rîului şi să nu mai împiedice ca mai înainte navigaţiunea; mai aproape de intrare apare focul cel albastru al farului din stînga, care arată portul Sulina. Vasurile pot acum intra în Dunăre noaptea, ca şi ziua, sigure de a găsi ajutorul remorcorilor în contra vîntu-rilor despre pămînt. Pe întinderea rîului nu să mai vede tristul spectacol al catartelor de sute de corăbii înecate în nisipurile Dunării.
Ce lucrare măreaţă şi folositoare săvîrşită de Comisiunea europeană în aşa de puţini ani, cîte vieţe trase din ghearele morţii, cîte averi scăpate din pieire! Ce înlesnire pentru navigator! A — îmi ziceam — daca toată ţara se va fi transformat ca intrarea în Dunăre, naţionalitatea noastră este asigurată şi statul român întemeiat! Inima-mi bătea de bucurie, de mîndrie şi de nerăbdare la vederea frumosului şi maiestuosului fluviu,martur al luptelor şi al vitejiilor părinţilor noştri, roşit de atîtea ori cu sîngele vrăşmaşilor care au cutezat să calce pămîntul românesc, rîul care odinioară prin trei guri arunca în mare leşurile cotropitorilor. Am petrecut toată noaptea pe pod, privind cum vaporul se învîrtea prin cotiturile fluviului; alerga ca o nălucă, lăsînd după dînsul o lungă urmă de fum, care se juca şi pierea pe o cîmpie galbenă-aurită ca o mare de grîu, mişcată de boarea lină a nopţii. Dimineaţa, la razele zorilor, iluziunile pieriseră, griul bogat să prefăcuse în trestie uşoară şi mîndria dedese locul umilin-
29
ţei la gîndirea că nu am fost chemaţi nici măcar a pune obolul nostru alături cu milioanele vărsate de puterile europeane într-o lucrare făcută pe pămîntul românilor.
După cîteva ore de monotonă navigaţiune, am ajuns în portul în care voiam să dezbare; am alergat îndată să pui piciorul pe pămîntul iubit, de care fusesem despărţit opt ani întregi; dar două baionete încrucişate îmi strigară: „îndărăt, nu e slobod !“ Cum, cele dîntîi cuvinte care îmi vin după tărîmul patriei sunt negaţiunea libertăţii? ! îndată ce se priponi opritoarea de mal, o mulţime de chepiuri de toate coloarele,eare mai de care cu mai multe şireturi de fir alb, galben, mai gros, mai subţire, mai lat, mai îngust, se aruncară unul peste altul pe vapor; acvile, şerpi, ancore, ghindă, frunză de stejar şi de laur pe cusături şi pe nasturi. Dintre toţi chipiliii, acel care a atras mai cu deosebire băgarea mea de seamă fu unul cusut pe căciulă, pe guler, pe mănici şi pe pantaloni; blond, înalt, frumos, cu mustaţa şi cu ochiul îndrăzneţ; răzămat într-o sabie de cavaler al credinţei, dete într-o clipă o mie de ordine; semăna un general pe cîmpul de război în minutul cînd se decide soarta unui imperiu. Unuia îi porunci să nu lase pe nimeni să dezbarce pînă mai întîi nu-şi va da paşaportul în mîna poliţiei, ca să se asigure autoritatea că în ţara aceasta nu intră decît persoane cinstite şi că printre pasageri nu era nici un om din cei daţi peste graniţă pentru fapte rele; altuia îi ordonă să libereze pe tînă-rul Nicoli fiindcă s-a înţeles cu păgubaşul; unui altuia îi recomandă să vîre bine mîna pînă în fundul lăzilor pasagerilor. Celelalte ordine erau secrete, căci le da şoptind la ureche. Yăzînd atîţia soldaţi, dorobanţi, grăniceri, atîta lux de cusături la săbii şi pe căciuli, am crezut că pe vapor mă aflasem, fără să ştiu, în societatea vreunui fecior de împărat incognito sau a vreunui conspirator mare, căruia se făcea priimirea cuvenită rangului şi poziţiunei sale; în urmă am aflat însă că această frumoasă reprezentaţiune se dă totda-una cînd vine vaporul din sus sau din jos, adică de patru ori pe săptămînă.
După împlinirea tutulor formalităţilor prescrise de legile în vigoare şi de regulamentele sanitare, poliţieneşti, vamale, accizale şi altele, mi s-au descrucişat puştile şi am putut dezbarca. Am petrecut mai toată ziua alergînd pîn noroi de la vamă la căpitănia portului şi de la poliţie la vamă ; mi-am
30
împodobit pasportul gratis cu mai multe peceţi decît putusem aduna în călătoriile mele de opt ani în Europa şi înAsia; vameşul mi-a examinat cu cea mai adîncă conştiinţă tot ce aveam în geamantan, în sac şi în cutii; căuta negreşit ceva; dar fiind om discret, n-a voit să-mi spuie ce se silea să găsească15.
Ostenit, zdrobit de emoţiunile neplăcute ce simţisem la tot pasul ce făceam de cînd intrasem în ţară, pe la patru ore, umilit şimîhnit,m-amaruncat în fundul diligenţei; la barieră, nouă vizită şi nouă pecetie pe paşport; în fine, iată-ne pe şosea, alergînd cum trebuie să alerge o diligenţă. începusem să aromez, cînd simţii că umbletul trăsurei, din lin şi repede, se făcu zdruncinat şihăţîit; pe tot minutul, roatele da în cîte un făgaş şi ne loveam în capete unii cu alţii. Şoseaua nefiind de umblat, apucasem peste cîmp prin arături; peste trei ore de zguduire neplăcută, eram iar pe şosea, şi caii da în treapăd, cînd din somn mi s-a părut că se sfîrşeşte pămîntul; trăsura dedese într-o podişcă ruptă. Atunci puserăm cu toţii umerii, şi după o oră de muncă şi de opinteli, muncă în care conductorul şi surugiul dederă mari dovezi de ştiinţă mecanică, am izbutit a scoate în fine diligenţă dintre podeli; dar ce folos? Osia şi arcurile de dinainte erau rupte; conductorul fluieră de trei ori, înjurînd pe dracu; după aceea se uită la noi zîmbind, ca un om obicinuit cu asemenea întîmplări, şi ne zise: „Domnii mei, drumul drept înainte, şi în două ore ajungeţi la poştie“. Nu era mult de gîndit, mă hotărîi îndată; un alt voiajor o luă cu mine pe jos pîn noroi, şi pe la unul după miezul nopţii ni s-a dat la poştie o căruţă dezvălită, care ne-a dus ca vîntul pînă-n Bucureşti; o ploaie fină şi rece mă străbătuse pînă la os. Temîndu-mă să nu cauzez o emoţiune prea tare bătrînului meu tată, depeşasem îndată ce am dezbarcat, ca să mă aştepte de prînz; mă căiam de acea precauţiune, gîndindu-mă la neodihna ce am pricinuit părinţilor mei, credeam că telegrama i-o fi ţinut toată noaptea în aşteptare şi bănuieli; norocire însă că telegrama a sosit numai peste trei zile, şi cînd am ajuns la poartă, toată lumea dormea acasă, fără cea mai mică idee depre venirea mea în ţară.
A, domnule! Trei zile de emoţiuni plăcute, trei zile de fericire! Ce mulţumire pe tată-meu, cită bucurie pemu-
31
mă-mea! Mă strîngeau înbraţe deo sută de ori pe zi, chemîn-du-mă „dragul mamii“, „procopsitul tatii“, „doctoraşul nostru!11... De cîte ori eram dezmierdat cu acest titlu, trecea un nour peste fericirea mea, era un glas care lovea intr-o conştiinţă vinovată; nu esplicasem niciodată bătrînilor deosebirea ce există între doctoratul ce dobîndisem şi între •acel ce doreau ei: mă credeau doctor în drept.
A patra zi, duminică, sunt astăzi trei săptămîni, tată-meu, întorcîndu-se de la biserică, intră în camera mea; uitasem să mă scol din pat; de cu seara îmi căzuse în mină scrisorile lui Iunius, şi mărturisesc că totdauna am fost răpit de citirea acelei scrieri pînă a uita mîncare şi somn; compa-raţiunea ce face cineva, cetindu-1, între starea de atunci a Engliterei cu acea de astăzi arată învederat că o ţară poate ieşi din orice mizerie, din orice corupţiune, din situaţiunea cea mai proastă, cea mai ticăloasă cînd areîntr-însa elemente de vitalitate; speranţă dar, oameni români, şi la lucru! Tată-meu se puse lingă mine, tuşi de trei ori şi începu pe un ton grav:
—	Ei, băiete! acum ne-am veselit îndestul de buna ta Întoarcere în sinul familiei, este timpul să ne gîndim niţel şi la poziţiunea ta, la viitorul tău. Ştii că vărul Tudorache de la Cuibu cu Barză, unchiu-to, este tare şi mare; dar eu te sfătuiesc, fătul meu, să fii modest în pretenţiunile tale, să Au ceri sătesui deodată în capul bucatelor, ci să începimaide jos, că e mai sănătos. De m-ai asculta pe mine, eu aş zice să te mulţumeşti deocamdată, pentru o lună, două, cu postul de procurore la o curte de apel din Bucureşti şi cu o catedră de profesor la Facultatea de drept; pe urmă, Dumnezeu e bun ! Văzînd şi făcînd !
—	Eu, tată, nu am ambiţiunea de a intra în slujbele statului ; gîndul meu este a trăi la ţară, să iau o moşie în arendă şi să mă pui pe studiu.
—	Ce! să te faci arendaş? Yino-ţi în fire! D-aia te-am trimis eu laParis, d-aia am cheltuit o grămadă de bani de te-am învăţat carte? Şi ce vrea să zică, mă rog, să te pui pe învăţătură? Nu |tii destulă carte, nu eşti doctor?
Bătrînul se făcuse roşu, mustaţa-i să zbîrlise, trînti uşa şi ieşi afară.
32
Seara, la masă, tată-meu era trist, faţa stricată, părea că zece ani trecuseră peste capul lui într-o singură zi, n-apus-nimic în gură, mumă-mea avea ochii roşii, părea că plînsese. Nu înţelegeam ce se petrecea. La sfîrşitul prînzului, soră-mea, trecînd pe lîngă mine, îmi zise s-o aştept în grădină. In cîteva minute luase dispoziţiile necesarii pentru prînzul slugilor, pusese sub cheie lucrurile de păstrat şi alerga să mă găsească. Eram singuri în grădină, şezurăm pe o laviţă.
— Ştii că tata a fost astăzi la nenea Tudorache? I-a cerut să te facă procuror la curte, şi unchiu i-a răspuns că nu se poate fiindcă nu cunoşti legile; tata s-a supărat, de ce să îndrăznească să-i zică că un doctor nu ştie legile? I-a zis vorbe groase. „Lasă pe mine, vere — îi zicea cu binele nenea Tudo-che — le dreg eu toate, nu te mîhni; o să caut să-i fac o-poziţiune bună şi plăcută, o să înfiinţez într-adins pentru1' dînsul o catedră de logică la un colegiu, numai să ai niţică: răbdare, căci deocamdată o asemenea învăţătură ar aduce perturbaţiune, ar strica capetele şi ar împedica mersul sistemului meu; mai tîrziu vom vedea; tu ştii că eu sunt liberal* ieşit din plebă, fiu al poporului şi al talentului meu, urăsc aristocraţii şi o să fac tot ce voi putea pentru fii-to; adio* vere !“ Tata, mînios, i-a zis să-i fie ruşine obrazului să se gîndească a face pe nepotu-său dascăl de şcoală; a ieşit stri-gînd: „Auzi de ce ne muncim şi ne cheltuim noi, părinţii !“• S-a întors trist şi bolnav; mama a plîns toată ziua.
Am lăsat pe soră-mea în grădină şi am alergat sus să mă" esplic cu părinţii mei, să le cad la genunche, să le spui de ce n-am putut împlini dorinţa lor de a studia dreptul, să-i fac să înţeleagă tendinţele şi speranţele mele, să-i consolez arătîndu-le cîtde mare şi de frumoasă este ambiţiunea mea; dar cînd am intrat în casă, am găsit pe bietul tată-meu în aşternut, prins de friguri, mumă-mea ocupată a-i încălzi cărămizi şi a fierbe ceaiuri; la această vedere,, m-am luat cu minele de păr. Cum? eu, care trebuia să. fiu bucuria şi consolaţiunea bătrîneţelor părinţilor mei, să deviu pentru ei un obiect de întristare şi de boală, să fiu un scandal în familia mea?! Am alergat plîngînd în fundul grădinii, am simţit că mi se mlădie picioarele, că mi se-, aprinde capul, că se învîrteşte pămîntul cu mine, am căzut jos pe iarbă, ameţit, fără cunoştinţă; atunci mi-a venit o
3*
stare plăcută, liniştită, dragele mele preocupaţiuni mi-au apărut ca o consolaţiune, părea că aveam sub ochii mei un volum al lui Herodote, frumoasa ediţiune a lui Lowrinson, şi că citeam descrierea ce face acest autor despre puterea credinţei dacilor in fiemurirea sufletului; îmi părea că sunt în mine două fiinţe: una care zăcea abătută, suferindă, slabă, în vreme ce ceaaltă se înălţa pe aripile cugetării; studia, raţiona şi se lupta pentru triumful binelui, al dreptului, al frumosului şi al adevărului, fără de a se preocupa de starea bolnavă a celuialt eu. Pe urmă se făcea că navigam într-o barcă care se învîrti cu mine de o mie de ori dasupra unui talaz şi mă aruncă cu valul în mijlocul ruinelor unui oraş; se făcea că dintre două dealuri rădicate în amfiteatru dinaintea mea ieşea şerpuind o apă, pe malurile căria albeau mulţime de pietre sfărîmate; d-a dreapta se suia în sus, ca două piramide, vîrfurile unui munte; am recunoscut Samsun-daghu (Micali), odată martur atîtor lupte uriaşe, odinioară centrul celei mai strălucite şi mai frumoase civilizaţiuni din lume, peste care a trecut pustierea barbarilor, fără măcar de a se opri acolo16. Astăzi soarele, rădicîndu-se între coarnele acelui munte, nu mai luminează flota biruitoare a grecilor, nici capetele de operă ale lui Praxitel şi ale lui Scopas; văile lui nu mai răsună de cuvintele învăţaţilor; Bias17 şi Tales au trecut; singura rămăşiţă a atîtor mărimi este un zid de piatră, în ocolul căruia un păstor îşi adună seara oile de frica ciacalilor. Această urmă de zidire a fost odată Panionium, templu mare şi puternic,de unde ieşea voinţa la care se supunea toată lumea civilizată, atunci cînd între deputaţii care se adunau şi se chibzuiau acolo era iubire, unire şi virtute; astăzi acea ruină mărturiseşte trecătorilor de nenorocirile ce cad pe capul acelora care se dezbină şi se corump. Vedeam, pe albastrul transparent al cerului, muntele suindu-se neîncetat, cu cît mă apropiam mai mult de poalele lui. Ce frumuseţe de peisagiu, ce mulţime de colori şi de tonuri care schimba tabloul pe tot minutul, după înălţimea soarelui, după albastrul cerului, după vînt, după temperatură si după timp! Vederea lui are pentru călător ceva solemn şi fioros, fie pe mare, fie pe uscat; prevestitor de mîntuire sau depieire. Corăbierii de la cincizeci de mile se îndreptează ziua şi noaptea după poziţiunea coarnelor muntelui; viind despre miazăzi şi puind
34
capul corăbiei spre vîrfurile împreunate, intră în canal; viind de la apus şi alergînd drept între vîrfuri, intră în port sigur. Astfel, acest munte cu două capete şi cu două feţe este un far de speranţă bătuţilor de vijălii de la Chios pînă la Cos. Nu este o familie în Arhipel care să nu-i datorească viaţa unuia dintre ai săi, precum nu este o familie care să nu plîngă un tată, un soţ, un frate sau un fiu înghiţit de rafalele ce aruncă el pe o mie de guri asupra trecătorilor pe mare; marinarul bătrîn nu trece dinaintea lui decît în picioare sub verge, cu mina pe frînghii, gata a strînge într-o clipă toate pînzele, cînd o vale îi aruncă suflarea ei. Cîţi nenorociţi sunt prada tigrilor şi ai piraţilor care se ascund şi se adăpostesc în nenumăratele lui încreţituri.
La poalele muntelui am cunoscut golful Spilia, acolo unde am dezbarcat împreună cînd ne-am dus la Milet, acolo unde a pierit cea după urmă armată a lui Xerxes în bătălia navală dată tot Intr-o zi cu bătălia de la Platea; zi mare şi frumoasă pentru libertate. „Limba oamenilor nu va mai fi în lanţuri, poporul dezrobit va răsufla liber gîndirea sa, căci jugul puterei s-a zdrobit11, zice Eschil; aci, Sahturii a dat foc celui dîntîi brulot agăţat de vaselul lui Kara-Ali şi a pus cea dîntîi piatră a independenţii Greciei18.
Rîul galben ce să arăta din distanţă în distanţă pintre papura verde pe o cîmpie şi mai verde, curgea ca un şarpe ai căruia solzi la tot clipătul îmi arunca scîntei de soare. In fundul tabloului vedeam de jur împrejur poeticii munţi Mi-mas, Solmissus şi Corissus, pîntre care trece neîncetat rîul ce izvorăşte din munţii Lidiei şi curge lăsînd pe malul său sting ruinele unui oraş gigantic. Pe poarta oraşului despre răsărit citeam scrise în litere de piatră E<I>E£1QN KAYXTPOZ*; la dreapta, pădurea de ciparişi,Ortigia,în care locuia zeiţa vînă-toriei, Ap-repus ’OpTuyia**; împrejurul meu se întindea o cîmpie acoperită de coloane de marmură sparte şi răsturnate, de capiteluri sfărâmate, de bucăţi de statui decapitate şi fără braţe, de piedestale de basreliefe, de inscripţiuni; părea o cîmpie acoperită de oasele înălbite a luptei uriaşilor: cada-verul unui oraş, cum zice Ciceron. Pe zidurile turnului cavalerilor de Rod vedeam bucăţi de marmură pe care a trecut dalta
* (Rîul) Kaisiros al efesenilor.
** Artemis din Ortigia.
35
lui Praxitel şi penelul lui Appel; pe poartă, trei basreliefe: pe unul o obadă de roată, o ureche de cal ş-un picior de om, negreşit Hector tîrît de carul lui Ahil; pe un alt basrelief, o lună între un şarpe ş-un arc, sculptură alegorică, Hecate triformis: Proserpina în iad, lună pe cerşi Diană pe pămînt19. Culcat p-aceste ruine, marture a tutulor evenimentelor care au prefăcut faţa lumei celei vechi, vedeam trecînd dinaintea mea, unul după altul, pe Medon şi pe Cirus ca cotropitori, pe Lisandru şi pe Agesilas ca mîntuitori; pe Alexandru co-prins de admiraţiune; vedeam pe Scipion şi pe Anibal plim-bîndu-se prieteneşte şi discutînd împreună meritele lor de căpitani20; veneau în urmă Pavel şi Ioan, propagînd legea lui Christos şi aşezînd bazele societăţii regenerate prin religie, prin familie şi prin proprietate. Sciţii, Mahomet şi Timur Leng treceau pustiind. Din ruinele gimnaziului auzeam ieşind glasul demoniacului. După un vîrf de movilă în jos vedeam ca într-un crater toate marmurile,coloanele, cornicile, arhitravele şi boitele Odeonului, unele peste altele, şi în vale, deoparte, vestitul teatru al efesiilor şi stadiul, pe celălalt deal, la temniţa lui Pavel, în locul unde a fost Templul Dianei, una din minunile civilizaţiunei eline. Se făcea că mă coboram pe o scară rezemată de zid, cu o luminare şi cu un ghem de sfoară în mină, intram printr-o mie de cotituri ale subteranului, strecurîndu-mă pîntre boite, cînd în picioare, cînd d-a buşile, mă luptam cu miile de lilieci care zburau speriaţi, ieşind ca dintr-un roi de prin crăpăturile labirintului. Templul Dianei, zidit la început de străbunele noastre amazoane, s-a prefăcut mai pe urmă de cetăţenii Efesului drept recunoştinţă pentru minunele şi pentru protecţia ce o aveau de la zeiţa, şi a devenit astfel monumentul descris de Pliniu, rădicat pe 127 de coloane de cîte 69 de picioare de înalte, ars de vestitul Erostrat21 în noaptea cînd zeiţa se dusese să moşească pe Olimpiada. Alexandru, spre recunoştinţă de ajutorul ce dobîndise la naşterea lui, a cerut să restaureze templu] mai frumos şi mai strălucit decît fusese pînă a nu arde; dar burghezii oraşului, ştiind din multe exempluri că cu eroii este mai bine ca libertatea să nu aibă nici în clin, nici în mînică, au refuzat, zicînd că nu se cuvine ca un zeu tînăr să rădice templu unei zeiţe. Nici o rămăşiţă de viaţă nu pătrunde de întristare ca ruinele unui vechi oraş; îmi părea că văd sculîndu-se din catacombe umbrele şi faptele eroilor,
36
artiştilor şi filozofilor carii au ilustrat treizeci de secoli de mărire.
In marginea vechiului oraş, pe o movilă, se rădica geamia Aghiasuluc, alteraţiune a numelui Aghios theologos, odinioară biserică creştină zidită de credincioşi în memoria acelui ce scria despre biserica Efesului, una din cele şapte biserici ale creştinătăţii: „Aducă-şi aminte de strălucirea din care a căzut, pocăiască-se şi întoarcă-se la faptele cele dîntîi, căci de nu, peste puţin se va stinge făclia care luminează în-tr-însa...“ Astăzi lumina, precum a prezis-o apocalipticul, s-a stins, şi întunericul este adînc.22 Căutam să găsesc pe credincioşi, cînd auzii bubuitul tunului, sîngele curgea; un ţipăt, şi m-am trezit.	f#j|j
Cînd m-am pomenit, eram în aşternut, doctorul Mayer îmi număra pulsaţiunile, la capul meu sta mumă-mea, îmi încălzea rufe de primenit, eram într-un lac de transpera-ţiune, tată-meu, pe canapea, vorbea cu doctorul Mayer. „Boala face criză !“ sunt cele dîntîi cuvinte ce am auzit din lumea aceasta.
Eram de o slăbiciune nespusă; nu puteam nici să mă întorc, zăceam de zece zile. Începusem a mă întrema, umblam prin casă; tată-meu, văzîndu-mă scăpat din primejdie,, într-o zi mă luă în braţe, mă sărută pe frunte,' zicîndu-mi:
— Fătul meu, eu n-am voit să te mîhnese; dar mi-a fost peste putinţă să-ţi ascund întristarea mea cînd am aflat că nu eşti doftor în drept; am văzut deodată toate visurile, toate speranţele mele nimicnicite; mi s-a părut că cade cerul pe mine. Hei, spune-mi acum la ce-ţi foloseşte toată învăţătura, toată pricopseala ta; pentru ce te-ai muncit ani întregi zi şi noaptea cu capul pe carte, la ce ne-am cheltuit noi? Cum de nu ai înţeles că daca n-ai învăţat legile este ca cum n-ai fi învăţat nimic; doctoratul în drept este to toxv*, el este pînea şi cuţitul ; şi de nu ţi-aş fi scris-o de o mie de ori, nu mi-ar-fi necaz ! Doctorii în drept astăzi fac şi desfac legile şi regulamentele cum le place şi cum le vine; ei dau dreptatea cui vor şi cum le place. Şi cînd mă gîndesc că nu era vreo treabă mare, vreun lucru anevoie! Cum de ai putut să nu înveţi, doctoratul? Ş-apoi de ce să mă amăgeşti, ba încă să-mi trimiţi şi o teză latinească cu numele tău tipărit pe scoarţă?
* Totul.
37
Orcine a citit-o mi-a lăudat-o, mi s-a spus că este o critică comparativă asupra spiritului municipal la romani şi la saxoni; bătrînul tău profesor Hill mi-a zis că este scrisă într-o limbă foarte curată şi elegantă; cum a săltat inima mea de bucurie cînd am auzit că la o masă mare, între învăţaţii care o încunjurau, a fost vorbă despre meritul scrierii tale şi că o persoană înaltă ar fi lăudat-o zicînd că conţine apreţiaţiuni juste şi folositoare; şi acum să paţ eu ruşine crezîndu-te doctor! Parcă te vedeam pledînd la tribunale şi la curţi, te vedeam îmbrăcat în haină neagră de casimir, cu cauc de catifea în cap, te auzeam umplînd bolţile sălilor cu puternicul şi frumosul tău glas, te visam «îştigînd toate pricinile drepte şi nedrepte, te vedeam trecînd în trei ani din treaptă în treaptă: procuror, judecător de curte, prezident, membru la Înalta curte de justiţie; te vedeam profesor, deputat, senator, consilier de stat, ministru, prezident al consiliului cu zece mii de lei pe lună; vedeam mumele fetelor de boier mare alergînd după tine, cu zestrele de mii de lire în mină, să te prinză ginere; te vedeam cu casă zugrăvită pe dinîntru şi pe dinafară, aşternută cu stofe de mătase de un deget de groase, cu mobile de stejar săpat, de mahon şi de palisandru! Te vedeam răsturnat picior peste picior în trăsură de Paris, cu cai de Cluj, cu vizitiu şi cu fecior muieţi în fir şi cu cocarde la pălărie. Acum adio toate aceste visuri frumoase, toate aceste speranţe! Adio toate aceste fericiri! Cît era văru Tudorache tare şi mare, tot mai aveam niţică mîngîiere, îmi făgăduise să te facă cîrmuitor, acum s-a dus şi asta. Şi cînd mă gîndesc că nu era mare lucru să fi învăţat doctoratul în drept!
—	Tată, să nu crezi că te-am înşelat, sunt doctor; dar sunt doctor în litere şi filozofie. Ştiinţa este mare şi întinsă, se împarte în mai multe ramuri: teologie, filozofie, drept, ştiinţe matematice, fizice şi naturale, medicină etc. Un om nu Ie poate coprinde pe toate! Trebuie să se mărginească în studiul unui ram.
—	Ce mai procopseală, ai ales pîn-ai cules, te-ai făcut filozof! Ai mai văzut filozof procopsit? La ce foloseşte, mă rog, literatura?...
—	Taică, învăţăturile clasice au şi ele o misiune mare în societate, au un rol de jucat, şi poate cel mai important: nu avem încă o singură carte de logică, de morală şi de psiholo-
38
gie; nu avem încă o istorie; limba, care este baza fundamentală a naţionalităţii noastre, nu este încă bine fişată; nu avem pînă acum nici gramatică bună, nici dicţionar; fiecare scrim cum voim; cîţi scriitori, atîtea ortografii...
—	Ar fi fost mult mai bine şi pentru familia ta să fi învăţat dreptul. Cînd mă gîndesc că era mult mai lesne pentru tine a învăţa legile şi a te face om, mor de necaz.
—	Dorinţa mea este să pui banii ce mi-a lăsat unchiu-meu Costache într-o arendă de moşie; cunosc munca pămîntului; cu o metodă de cultură mai perfecţionată şi o contabilitate regulată, pot în cîţiva ani să-mi dau mijloacele unui trai îndestulat de toate.
—	Să nu te mai auz vorbind de munca pămîntului. Auzi, să munceşti zece ani ca un cine ca să cîştigi ceea ce ai fi putut să iei într-un an şezînd pe jăţ de catifea, lucrînd o oră sau două pe zi cu condeiu ! Apoi să nu rîză şi curcile de noi! Să nu-mi vorbeşti de arendăşie: vărul Tudorache are să fie iar puternic peste o lună, două; atunci să apucăm o prefectură. Să iei Teleormanul, că e mai mare şi mai bogat, sau Iaşii, că e mai considerat, a fost scaun domnesc.
De aci o discuţiune necontenită, care a ţinut tot timpul convalescenţii mele; am discutat asupra guvernului, asupra instituţiunilor, asupra proprietăţii, asupra oamenilor şi a lucrurilor. Ce curios amestec de idei radicale, de idei revoluţionare, alături cu eresurile şi cu credinţele cele mai ruginite şi mai înapoiete! Ce idei greşite şi contradictorii!
Al tău amic, DUMITRU
IV
Sunt cîteva zile, primarul comunei îmi trimite să subscriu o recipisă de priimirea unei scrisori: cer scrisoarea, mi se răspunde că deocamdată să subscriu recipisă; eu pretind şi măn-ţin că mai întîi trebuie să mi se dea pachetul ş-apoi să zic că l-am priimit; mi se zice că nu se poate şi că trebuie să mă supui ordinilor guvernului. Credeam întîi la o eroare din partea primarului sau la o uitare din partea espeditorului; dar în discuţiune primarul se mînie şi-mi declară că el este dator să urmeze dună pp-— >le ' are de la mai-marii săi şi,
39
4
arătîndu-mi ordinul subprefecturei, îmi strigă cu ton poruncitor: „Iscăleşte, domnule!“
Atunci iau ordinul din mina secretarului şi citesc:
„Domnule primar,
Veţi primi în original adevărata recipisă de trădare şi să-mi raportaţi că aţi apreciat cazul urgent îndată ce va veni numitul proprietar teritorial la zisa localitate, şi eu acest mod de procedare să nu se desnaturalisească adevăratul pro-cediu ce urmează să apreţuiţi; caz cel mai urgent după refe-rarea ce se va face, cu atît mai mult că cestiunea să fie întreprinsă de domnia-ta în fiinţa numitului, căci afacerile poştale şi de orce altă natură sunt de atribuţiile domniei-voas-tre, ca agent administrativ, şi nu poate fi tolerat nimeni a se sustrage şi îngădui în circonstanţii.
Aşadar, nu îngădui a priimi nici un raport întru aceasta, considerînd, domnule primar, să mănţineţi autoritatea să nu se pricinuiască vătămare şi paguba de litigiu, vă invit să luaţi subt a voastră răspundere şi dare de seamă toate măsurile necesarii, spre a nu se îngădui vreo abatere, ci a obliga pe numitul să se conformeze întocmai cu iscălitura şi, după aceea, recipisă astfel investită cu iscălitura sus-numitului să se trămiţă cancelariii, ca în urmă să se poată trămite în trădarea şi suscitată scrisoare a dumnealui pomenitului.“ Acest ordin scris, subscris şi sigilat era limpede şi simplu; am admirat stilul şi procedura dintr-însul şi pe cît mi-a fost cu putinţă m-am conformat cu prescripţiunile lui; am subscris recipisă. în adevăr, trei săptămîni după aceea, prin într-adins curier, mi se trămitea următoarea epistolă:
V
Bucureşti, 28 august 1860
Scumpe amice,
Mi-am recîştigat sănătatea, umblu pe jos şi călare şi mă-nînc orce-mi place. Tată-meu persistă din ce în ce mai mult a mă decide să intru în slujba statului. Luni am fost împreună la moşie la Rădăcineni, el iubeşte ţara şi munca cîmpu-lui; vederea plugurilor trăgînd ogoare şi a griului rumen şi frumos, care curgea ca o fîntînă din maşina „Clayton“ îl întinerise şi l-a făcut să dea cu totul o altă ascultare argumentelor mele, m-a lăsat să vorbesc fără a se supăra. Am
40
profitat de împrejurare ca să-i vorbesc despre plăcerile şi fericirile vieţii cîmpeneşti; bătrînul, ascultîndu-mă, avea lacrimile în ochi şi, uitîndu-se la magazia în care se căra griul, a început să-mi zică oftînd:
—	Anterţ am făcut de zece ori atîta grîu, am cîştigat şase mii de galbeni; an am avut de cinci ori atîta, grîul era pălit şi ud, d-abia mi-am scos arenzile, dobînda banilor şi cheltuielile; estimp am plătit zece mii de galbeni numai cîştiuri, şi nu scot nici trei mii; socoteală făcută, păgubesc douăsprezece mii de galbeni; pierd mai toată averea mea, averea muncită, dobîndită cu sudoare, cu alergături şi.cu necazuri, bani adunaţi para cu para; cu toate acestea, de aş avea un capital, l-aş băga iar în muncă, aş lua moşii cu arendă, aş cumpăra maşini, aş aduce argaţi din Banat sau din Transilvania, aş munci pămîntul, şi sunt sigur că în doi-trei ani aş face starea mea la loc. De n-ar fi să mărit estimp pe soră-ta, aş pune trei mii de galbeni, cît mi-a mai rămas, aş lua o moşie de o mie de galbeni pe an şi pe celelalte două mii le-aş băga în lucru, şi sunt sigur că i-aş scoate cu folos. Au fost vremi cînd eu m-am putut face şi prefect, şi prezident de tribunal; dar niciodată n-am voit să-mi sacrific libertatea şi să intru în gura lumei, mi-a plăcut mai bine munca, ş-apoi neînvăţat şi neînţelegînd nimic d-ale administraţiei sau de ale judecăţilor, era să rîză lumea de mine; d-aceea am voit să te învăţ carte, ca să nu ai trebuinţă să munceşti ca mine.
—	Dar cum poţi crede, tată, că oamenii cei învăţaţi nu au trebuinţă să muncească? Fără muncă omul nu este nimic în lume; fără muncă omul nu-şi poate mulţumi nici trebuinţele instinctive, nici pe cele sociale. Dreptul de a trăi trage după sine datoria de a munci.
—	Ce înţelegi cu munca? Eu nu văd de ce un om învăţat să aibă trebuinţă să lucreze; el citeşte, scrie, porunceşte şi primeşte leafă de la vistierie.
—	Mai întîi că toţi oamenii, cîţi ştiu carte, nu pot fi în serviciul statului, căci atunci nici un fel de contribu-ţiunenu ar ajunge să plătească pe impiegaţi; fiecare om în societate este dator să muncească, adică să facă o lucrare folositoare, să producă după puterile şi mijloacele sale. Un muncitor de pămînt sapă un pogon de porumb, printr-această lucrare înlesneşte dezvoltarea plantei, care printr-aceasta poate da rod; iată o lucrare folositoare, o lucrare materială;
41
4*
un poet scrie o poezie prin care înalţă gîndirea, împodobeşte spiritul, face pe oameni mai buni decît erau; iată un alt fel de lucrare folositoare, o lucrare intelectuală; lucrul dobîndit să numeşte product; munca aplicată asupra materiei dă producturi materiale, aplicată asupra spiritului dă productele intelectuale şi morale; munca este origina orişicării producţiuni; agenţii naturali şi capitalul sunt instrumentele producţiunei.
Omul care nu are capital se pune în serviciul acelui care are, munceşte pe simbrie şi produce; sau se împrumută de la acel care are capitalul de care are trebuinţă, îi plăteşte chirie sau dobîndă; sau se întovărăşeşte cu acel ce posedă capitalul şi împarte productele, ţiind seama de valoarele muncei şi ale capitalului. Să ne închipuim doi oameni: unul muncitor plugar şi cellalt proprietar de pămînt, adică capitalist; unul nu poate fără altul; din trei lucruri unul: sau cel dîntli se va învoi să lucreze in folosul celui d-al doilea, priimind plată pe zi sau pe an; sau va lua cu chirie loc de muncă de la cel de al doilea; sau se va învoi a lucra pămîntul împărţind productul după o proporţiune determinată. Cînd un muncitor este totdodată şi capitalist, se poate folosi deodată de amîndouă puterile lui producătoare.
Productul muncei şi al capitalului se poate mări după puterea inteligenţii şi a activităţii noastre. In general, un om poate produce mai mult decît ceea ce este de neapărată trebuinţă la menţinerea vieţei lui şi la întîmpinarea trebuinţelor celor mai neapărate şi poate pune pe toată ziua la o parte o fracţiune mai mult sau mai puţin mare din produc-ţiunea sa; acele părţi adunate una peste alta şi păstrate formează peste cîtva timp o avere, un capital; de exemplu, sunt salahor, muncesc pe trei lei pe zi, dintr-acel cîştig fac economie şi pe tot anul pui la o parte 250 de lei, sume care prin dobînzi compuse îmi dau în zece ani un capital de 5.000 lei, cu care îmi măresc producţiunea; căci deosebit de cei trei lei pe zi ce pot dobîndi prin muncă, mai produc încă un leu şi jumătate prin capitalul ce mi-am format.
Păstrarea sau economia este izvorul cel mai puternic al averii, prin urmare al buneistări şi al înaintărilor în civili-zaţiune. Pentru a putea păstra, trebuie cineva să-şi poată mărgini trebuinţele şi să se ferească cît va putea de acelea care sunt factice şi provin numai din năravuri rele şi dintr-o
42
educaţiune neîngrijită; trebuinţe pe care le poate părăsi fără de a aduce vătămare nici trupului, nici sufletului.
Slugerul Angheluţă, vecinul nostru, îngrijitorul averei lăsate de repauzata sărdăreasă Ancuţa pentru faceri de bine, venise să vază pe tată-meu şi asculta cu nemulţumire şi cu mirare conversaţiunea noastră; pierzînd răbdarea, el se sculă şi-mi zise, uitîndu-se posomorit la mine:
—	Dar spune-mi, mă rog, boierule, de ce vrei să îmbă-trîneşti aşteptînd pînă ce vei aduna para cu para, cinci or zece mii de lei, şi să nu cauţi să te rădici deodată, ca să ai vreme să-ţi faci chefurile şi gusturile pînă eşti tînăr? Eu, care sunt om de optzeci de ani şi am văzut şi am petrecut multe, te pot asigura că în orce slujbă a statului îţi vine în doi-trei ani o împrejurare, o sferă care te pune în picioare pentru toată viaţa, daca eşti vrednic. Un om cuminte şi cu cap trebuie să caute să găsească mijlocul cel mai bun şi mai repede de a se îmbogăţi. Suntem oameni, nu suntem furnici.
—	Negreşit că omul cu minte şi cu judecată trebuie să caute mijloace de a produce cît mai mult şi cu mai puţină osteneală; trebuinţa şi raţiunea îl povăţuiesc şi îl conduc întru aceasta; de aceea şi vedem că meseriile cele mai căutate sunt acelea prin care se poate cîştiga mai mult, acelea care sunt mai bine plătite şi a căror eserciţiu cere mai puţină trudă; munca este mărginită în putere şi în timp; cu cît o meserie este mai grea şi mai puţin producătoare, cu atît acel ce o esersează se află într-o poziţiune mai puţin avanta-gioasă; unii chiar d-abia pot întîmpina prin munca lor trebuinţele cele mai neapărate ale vieţei; aceasta însă nu dă dreptul nimunui de a alerga la mijloace netrebnice sau nemorale de a face o avere, precum este averea ce zici că poate aduce sfera dumitale; un impiegat al statului nu poate avea alt venit legiuit decît leafa sa. Daca a fost o vreme cînd munca era foarte grea, şi oamenii nu se supunea ei decît cu sila, astăzi însă ea este onorată de toţi. La cei vechi măcinatul făinei, de esemplu, şi estragerea untuluidelemn, pentru trebuinţa consomaţiunei unei familii, necesita munca ostenitoare a unui om; asemenea meserii erau atît de ostenitoare şi de puţin demne, încît au dat naştere apăsării omului asupra omului; în timpul lui Platon nu se putea înţelege că poate fi un stat de cetăţeni liberi fără de a admite şi esistenţa
43
de oameni de o condiţiune inferioară, oameni supuşi la lucrările groase şi ostenitoare, robi sau iloţi. Aristot zicea că daca foarfecile şi suvelniţa ar putea să umble singure, nu ar mai fi trebuinţă de robi.
Slugerul se întoarse spre răsărit, îşi făcu trei cruci şi începu a zice:
—	Slavă Domnului că nu mi-a venit şi mie în gînd să trimit pe fiul meu Pavlache la Paris! Totdauna am zis că tinerii care învaţă carte multă se întorc cu capetele stricate. Să vei să fii rob ca iloţii lui Platon în loc să cauţi să te faci boier mare ! Ştii ce-a zis Aristotel, şi vei să te pui pe muncă şi să laşi pe proşti şi pe neînvăţaţi să fie în capul trebilor: deputaţi, senatori, miniştri; să învîrtească calemurile şi ţara, şi dumneata să te duci să întorci moara de făină şi să tragi de coarnele plugului?
—	De la Platon pînă astăzi au trecut douăzeci şi doi de secoli, în care lumea şi lucrurile s-au schimbat. Atunci munca era robie, şi robia unora era condiţiunea indispensabilă a libertăţii altora; atunci Jefferson Davis23 ar fi putut zice cu drept, ca politicii greci, că „robia era paladiul libertăţii11; iar în secolul în care trăim noi munca este condiţiunea libertăţii. Astăzi orcine se simte sau voieşte să fie om trebuie să lucreze, să producă. Omul pe care averea creată de dînsul sau rămasă de la părinţi îl pune în condiţiunea de a putea subsista fără de a munci cu puterea braţelor lucrează cu puterea inteligenţii; daca nu sapă şi nu bate cu ciocanul, se dă la o altă muncă: dirige cu cunoştinţele sale o industrie, se dă la studiul ştiinţelor, filozofiei, literilor; se face chimist, mecanic sau magistrat.
—	Orcîte mi-ai zice, băiete, nu m-ăi face pe mine, calemgiu vechi, să cred că învăţătura este muncă; fierul bate fierul, vezi că printr-această osteneală face potcoave, cuie sau trăsură, iar de la oameni procopsiţi ce vezi?
—	Dar gîndeşte-te niţel, arhon sluger — îi zice tată-meu — că toate artele, toate meşteşugurile au ieşit din ştiinţă, adică de la oamenii cei învăţaţi; ei au pătruns secretele na-turei, ei au făcut descoperirile cele mari care au schimbat faţa lumei, ei au născocit vapoarele care umblă pe gîrle şi pe mări, drumurile-de-fier, telegrafurile; uită-te la maşina aceea care bate grîul cite şurupuri, cîte roţi, pare că nu e făcută de mină de om.
44
—	Nu zic ba! Ştiu că neamţu e cu dracu; dar noi nu suntem nemţi, noi suntem nobili de la Traian împăratul, străbunii noştri nu munceau, şi cu toate astea au stăpînit lumea întreagă; dacă ne trebuie maşini, putem să le cumpărăm de la neamurile care ştiu meşteşugurile acestea; de ce să ne ostenim, mă rog?!
—	Pentru că din timpul lui Traian pînă acum condiţiunele sociale s-au prefăcut cu totul şi pentru că numai naţiunile compuse de oameni producători pot esista astăzi; munca nu mai este ceea ce era mai nainte; descoperirile în ştiinţe, înaintările în industrie şi introducerea maşinelor în toate lucrările au făcut şi fac munca mai uşoară. Orcine a urmărit prefacerile în lucrările unei fabricaţiuni numai de treizeci de ani încoaci poate judeca şi preţui înlesnirile şi ajutorul ce progresul în arte şi meşteşuguri au adus omului muncitor; cu cită greutate şi cu cită primejdie se fierbea mai nainte un fus de fier, cu cîtă muncă se făcea un şurup sau o piuliţă, cu cită sudoare se netezea o tablă de fier; acum, mulţumită strungului mecanic, omul nu are decît să supravegheze pornirea şi oprirea maşinei care singură taie, ciopleşte, străpunge, rindeşte şi scobeşte o bucată de oţel, cit de groasă şi cît de mare, cu mai multă înlesnire şi preciziune decît se făcea altădată cu o bucată de plumb sau de lemn; lucrăm fierul cu înlesnirea cu care se lucra odinioară ceara. Astăzi, într-o fabrică bine organizată fiecare lucrător are, în maşina ce dirige, un ilot care munceşte pentru dînsul, un rob mai puternic decît Samson, el lucrează mult şi bine fără de a se osteni, fără de a cîrti, fără de a se văita, fără de a căuta vreo-odată să spargă lanţurile în care le ţine stăpînul său. Englezii şi-au creat o putere de mai mult de 100 de milioane de cai de abur, care lucrează, zi şi noaptea, vara şi iarna, pepămînt, sub pămînt, pe mare şi sub mare, cît ar lucra 500 de milioane de oameni; vine de fiecare englez mic şi mare, tînăr şi bă-trîn cîte 50 de iloţi, adică unul este de două sute de ori mai puternic, mai bogat şi mai liber decît fericitul cetăţean al lui Platon, In ţările civilizate, lucrătorul ajunge încet-încet a nu mai fi întrebuinţat ca putere; funcţiunea puterei a rămas pe seama maşinelor, a automatului; omul ş-a rezervat partea cea bună, acţiunea inteligenţii, lucrarea spiritului. Uneltele de care se slujeau croitorii, dulgherii, tîmplarii şi fierarii, acul, barda, tesla, herîstrîul, dalta, cleştele şi cio-
45
canul s-au prefăcut în maşini ingenioase, care lucrează cum se zice că lucrau titanii odinioară. Oricine a vizitat cea din urmă espoziţiune universală24 a putut vedea curiozitatea şi plăcerea cu care publicul cerceta maşinele; în şalele unde erau ele espuse, îmbulzeala era totdauna atît de mare, încît circulaţiunea era oprită, şi această curiozitate se manifesta fiindcă în maşini omul laborios şi sărac vede surîzîndu-i averea şi libertatea; muncitorul care lucrează în umezeală se bucură cînd vede o maşină care în cinci minute coase o cizmă de iuftul cel mai gros, căci i să deschide speranţa de a vedea acele cizme ieftinîndu-se pînă a le putea cumpăra şi el şi scăpa de necuviinţa şi de boalele ce-i aducea udeliştea la picioare; tînăra lucrătoare priveşte cu plăcere războaiele mecanice care ţes, iute ca fulgerul, stofele cele mai frumoase; vede acea stofă ieftinîndu-se pînă a putea şi ea să se îmbrace cu dînsa. La fabrica de la Enfield, perfecţiunea maşinelor introduse de căpitanul Minie este atît de mare, încît scoate sute de carabine pe zi, cele mai bune şi mai perfecte arme, fără să fie, putem zice, atinse de mînă de om.25
—	Aşa poate să fie în ţările pe unde ai umblat; dar la noi lucrurile sunt altfel; fierarii bat din ciocane cu amînduoă mînile şi dulgherii trag la rendea pînă le ies ochii din cap.
—	Maşinele se introduc pretutindeni; slavă Domnului, au început, domnule sluger, a se introduce şi lanoi; avem astăzi în România peste o sută de locomobile care lucrează ca 48.000 de cai; avem o mulţime de bătătoare de porumb, de treierătoare, secerătoare, cositoare; s-au Introdus o mulţime de mori cu abur, care ne-ar permite să ne mîntuim orcînd vom voi de înecurile capitalei şi să facem gîrlele navigabile; numele lui Shutelworth, Rampson, Mac-Cormic etc. sunt cunoscute de plugarii noştri ca nume de făcători de bine ai omenirei. Peste puţini ani, cîmpiile noastre vor fi arate, semănate, cosite şi treierate cu puterea aburului, şi lucrătorul plugar va conduce cu inteligenţa lui maşinele, aceşti robi legitimi ai omului, precum conduce astăzi caii sau boii. Atunci producerea va spori, veniturile noastre se vor îndoi şi înzeci, vom putea plăti cu înlesnire dările directe şi indirecte către stat, vom putea da o mai bună educaţiune şi o învăţătură mai întinsă copiilor noştri. Acei care sunt siliţi să muncească zi şi noapte pentru dobîndirea celor mai neapărat trebuincioase ale vieţei vor putea consacra o parte din
46
timpul lor la plăcerile spiritului şi la înmulţirea cunoştinţelor; atunci ignoranţa, care este una din atribuţiunile sărăciei, va dispare.
—	Cum ! vrei să introduci maşinele în ţara asta? Dar nu ştiu eu că în Ţara Nemţească este calicie, că acolo oamenii nu au ce mînca din pricina lor? maşinele nu folosesc decît numai pe nemţi şi pe bancheri.
—	In adevăr, domnule sluger, sunt publicişti care la început s-au îngrijat de dezvoltarea ce vedeau că ia industria pe toată ziua, şi erau speriaţi de sporirea producţiunei; vedeau într-această sporire o tendinţă către materialism, credeau că introducerea maşinelor poate să aducă mizerie şi că aceste instrumente de lucru aveau să răpească pînea muncitorilor, credeau că pot deveni o sorginte de pauperism. Am văzut chiar eu chirigii răsculîndu-se în contra drumurilor-de-fier, am văzut matrozi rădicînd lopeţile şi spărgînd roatele vapoarelor; dar timpul şi faptele au venit şi au dat o dezminţire formală acestor greşeli şi a dovedit că maşinele şi invenţiunele, departe de a smulge pînea muncitorilor care trăiau dintr-o industrie la care se aplica acea maşină, din contra, a sporit şi a înlesnit munca; nu numai atît, dar a creat mijloace de vieţuire la o mulţime de alţi oameni; Mi-chel Chevalier, Thiers şi toţi publiciştii cei mai însemnaţi ne arată şi ne dovedesc, în modul cel mai pipăit, cum dezvoltarea industriei şi introducerea maşinelor a folosit mai mult pe clasele lucrătoare şi sărace decît pe bogaţi; ei ne dovedesc că maşinele au sporit salariul şi că pe de altă parte au scăzut dividendul capitalului, dobînda banilor băgaţi în industrie; două binefaceri deodată pentru lucrător. Pe de o parte, a înlesnit munca, şi, pe de alta, i-a dat mijloace de a-şi îndestula cu aceeaşi osteneală mai multe trebuinţe. Cu cît spiritul omenesc înaintează, cu atît scade proporţiunea ostenelei ce un om trebuie să puie pentru dobîndirea şi mulţumirea unei trebuinţe a vieţei, şi cu atît, din contra, munca puterilor naturei se măreşte. Maşinele ne dau mijloacele să ne folosim de puterile vitelor şi ale naturei; boul, calul, aburul, apa, electricitatea, magnetismul etc. înlocuiesc astăzi puterea braţelor; noi punem aceste puteri de ne fac lucrările cele ostenitoare şi care ne supuneau robiei, rămîind nouă, oamenilor, lucrările care cer înţelegere mai multă şi putere mai puţină. Lucrarea pămîntului era una din cele
47
mai ostenitoare atunci cînd nu se cunoştea plugul şi loco-mobila, atunci cînd se ara cu sapa şi se bătea griul cu beldia. Statisticile ne arată că maşinile au făcut ceva şi mai mult: au moralizat şi au luminat pe lucrători, rădicîndu-le sarci-nele cele ostenitoare, au înlăturat cauzele de boală şi de mizerie, le-au lungit viaţa cu zece ani aproape, le-au dat mijloace de a se lumina, de a aspira la o viaţă mai înaltă; au desfiinţat o mulţime de prejudeţe şi de viţiuri, căci lucrătorii nu mai ies seara din sălile de lucru zdrobiţi de osteneală, posomoriţi şi coprinşi de trebuinţa d-a amorţi trupul prin băuturi tari, ci ies odihniţi şi veseli, în stare de a petrece serile şi duminicile luminîndu-se şi dobîndind cunoştinţe folositoare. Este bine constatat că în ţările unde s-au introdus maşinele crimele s-au împuţinat, beţia devine din zi în zi un viţiu mai rar şi moravurile se îmbunătăţesc.26
—	Toate acestea pot fi aşa, dar de ce să vei să fii cu cei de jos, şi nu cu cei de sus, căci, orcum, cei mari şi puternici au o mulţime de drepturi şi de privilegiuri.
—	Tată, drepturi şi privilegiuri nu mai există astăzi în nici o societate creştină. Este un secol aproape de cînd în mai toate societăţile europene erau mari deosebiri între oameni; nu erau toţi supuşi la aceleaşi pedepse pentru aceleaşi vini, fieşicine nu putea să ajungă la trebile statului, orcare ar fi fost inteligenţa, ştiinţa şi vitejia sa. In cele mai multe părţi ale Europei, uzurpaţiunea prin putere crease o mulţime de drepturi, de privilegiuri şi de monopoluri, pe care în ţara noastră nici nu le-am cunoscut; unii se năşteau stăpînii altor oameni supuşi toată viaţa lor voinţei şi capriciului stăpînilor, nu putea nimeni să mănînce altă pîne decît aceea făcută cu făină măcinată la moara stăpînului său şi ieşită din cuptorul lui, nu putea gusta altă carne decît de la măcelăria stăpînului, nu putea bea alt vin, alt rachiu decît dintr-acel de la circiuma stăpînului, şi le plătea cel mai puţin cu preţ îndoit. Ca să poată cineva esersa o meserie, un meşteşug, o industrie, trebuia să treacă printr-o mulţime de formalităţi şi de încercări prescrise de regimul corpora-ţiunilor cu numiri de metrise şi iurande. Unii, cei mai bogaţi, erau scutiţi de dări, alţii, cei mai săraci, erau împovăraţi cu prea multe: dări către cler, dări către nobili ş.c.l.27; revo-luţiunea de Ia 1789 a dărâmat în Franţa toate aceste privilegiuri şi le-a zguduit în toată Europa atît de tare, încît în
48
mai puţin de o jumătate de secol au căzut una cîte una; în locul lor s-a proclamat principiul cel adevărat al dreptăţii care trebuie să domnească, princip sfint, netăgăduit: egalitatea între oameni, egalitatea dinaintea legilor, singura egalitate posibilă în lumea aceasta, singura egalitate ce o pot da legile şi instituţiunile.
—	Eu, să-ţi spui drept, sunt, şi am fost un arendaş, şi nu pot să sufăr să văd oameni umblînd cu nasul în sus ; de aceea voi egalitatea absolută, să nu mai fie nimeni nici mai boier, nici mai bogat, nici mai învăţat decît mine ; am urît totda-na pe boieri, d-aceea te-am dat la carte, voi să fii boier mare şi bogat şi să iei fată de boier bogat.
—	Egalitatea absolută nu este cu putinţă; s-au găsit mulţi oameni învăţaţi, filozofi care au crezut că egalitatea poate esista şi înaintea averilor. Nu este îndoială că ea este posibilă şi că ea poate esista ş-înaintea averilor; însă ar esista numai o secundă, un minut, o zi, o lună. De s-ar proclama de o putere, prin impunerea unei facţiuni, prin voinţa majorităţii sau chiar prin unanimitatea unei naţiuni, de s-ar declara într-o zi că nimic nu este al nimului şi că toate sunt ale tutulor; împinşi să zicem de un sfînt foc patriotic, să venim fiecare să depunem tot ce avem, mult-puţin, pe altarul patriei, primind drept schimb părticica egală ce ni s-ar cuveni; dar acea egalitate ar putea ea să se perpetue, să dureze? Ea are să se altereze chiar în cel dîntîi moment daca mai întîi nu s-ar fi realizat o mulţime de alte egalităţi: egalitatea inteligenţilor, a cunoştinţelor, a activităţilor, a puterilor muşchilor, a capacităţii, a stomacului, a gustului, a pătimilor, a capriţiilor, a sănătăţii, a caracterului ete., ete., egalităţi care sunt în contra naturei omului. Şi ce alt s-ar cîştiga cu egalitatea averilor decît a face pe cei bogaţi săraci, fără de a face pe săraci mai puţin săraci decît sunt astăzi? Statisticele bine ţinute ne arată că în ţările cele mai bogate precum sunt Englitera şi Statele Unite ale Americei numărul oamenilor bogaţi, a căror poziţiune poate escita invidia, este de unul la zece mii; în Franţa, este unul la patruzeci de mii; daca ţara noastră ar fi ca Franţa, am putea calcula 20 sau 30 de familii avute. Ce rezultat, ce folos ar da celoralţi împărţirea unei averi mari între patruzeci de mii de familii, cu cît acea parte ar putea ea să ajute o familie săracă?
—	Bine, nu zio că dârîmarea averilor boierilor de la sluger în sus ar folosi pe cei săraci; dar de ce să fie ei bogaţi, ce folos aduc ei în societate? sunt numai o năpastie pe ţară, trăiesc şi se hrănesc din sudoarea şi din munca săracului, care lucrează, zi şi noapte, ca să-l ţie; sunt ca plantele parazite, trăiesc cu sucul care ar hrăni oameni producători.
—	Am auzit mulţi oameni a căror tendinţe sunt de a stîrpi pe bogat din societate, a-1 dezrădăcina ca p-un ghimpe supărător şi vătămător, şi s-au propus pentru aceasta o mulţime de mijloace: impozite directe, dări pe orce consumă, cerînd şi căutînd a-i supune bunei voinţi a săracului, precum acesta i-a fost supus lor în alţi timpi, a căuta tot felul de mijloace ca să-l facă să se ducă, să-şi ia lumea-n cap, prin fel de fel de persecuţiuni, arătînd săracului că el este cauza ticăloşiei în care se află, invitînd a-i dărîma casa, a-i insulta familia, a-i ataca proprietatea, denunţîndu-1 pe toate colţurile stra-delor că el este cauza ticăloşiei şi cerînd privilegiuri mulţi-mei în paguba bogaţilor. Ideile acestea care se răspîndesc în toată libertatea nu au nici măcar meritul invenţiunei sau al noutăţii; impozitele mari pe obiectele de lus, impozitele progresive, exempţiunea de dări asupra obiectelor produse şi consumate de mulţime, impozitele mari pe case, pe moşii, pe obiectele de lus şi pe orce are şi consumă bogatul au fost propuse şi realizate şi în alte ţări de vînătorii depopularitate, or de cîte ori au crezut că puterea este în mina mulţimei şi or de cîte ori au crezut că nu a sosit timpul a o oprima d-a dreptul şi pe faţă; raţiunea însă şi esperienţa au dovedit că asemenea măsuri, în loc de a lovi în bogaţi, s-a întors în contra săracilor, căci opresc mişcarea industriei şi a comerţului, rădică la o mulţime de muncitori mijloacele de trai.
—	Dar nu ai răspuns la întrebarea mea, la ce slujeşte, la ce e bun bogatul, ce folos aduce acest om în societate?
—	Ştiinţa raţională ne răspunde îndată că bogatul este un consumator mare, cu atît mai mare cu cît este mai avut; şi este ştiut că consumaţia alimentează industria, industria hrăneşte şi îmbogăţeşte şi pe săraci şi pe bogaţi, adică naţiunea întreagă; bogăţia poporului face statul puternic. Bogatul, prin avansuri de bani, înfiinţează întreprinderi, acele întreprinderi cer muncă de oameni, sporirea de muncă scumpeşte salariul, adică plata zilei de muncă a unui lucrător, şi iată cum bogatul, prin ceea ce are şi prin dorinţa de a
50
se face şi mai bogat, face ca săracul să devie mai puţin sărac, să cîştige mai mult decît cîştiga mai nainte, şi pe mulţi săraci îi face chiar bogaţi. Un bogat cumpără o maşină, lucrarea maşinei are trebuinţă de un maşinist; un sărac, care cîştiga trei sau patru lei pe zi, găseşte în întreprinderea acelui bogat mijlocul de a cîştiga 15 lei pe zi; bogaţii ca de Rider, Brassey, de Lahante, Salamanca etc., puind mai mulţi deodată banii lor împreună, fac drumurile-de-fier în ţările lor şi, după ce le fac acolo, caută să vie să le facă şi la noi, unde au să deschidă mult lucru pentru compatrioţii şi pentru fabricile din ţările lor ; lucrări din care au să se folosească o mulţime de oameni din ţările de unde sunt acei bogaţi.
Bogatul, cînd se numeşte Mecene, Seneca, Medicis sau Humboldt, face onoare secolului în care a trăit. Cînd se numeşte Basarab, Albu, Văcăresc, Cîndesc, Brîncovean, Obedean, Cîmpinean, Ionaşcu sau Ghica, dau statului 50 de milioane de lei pe tot anul în danii pioase pentru hrana inimei şi a spiritului, pentru salvarea sufletului. „în ţara dumneavoastră e bine, zicea lâ 1850 un bun bulgar din Uzun-giova, unui român călător, fiindcă aveţi clopote şi boieri.“ Cuvînt scurt, dar coprinzător, plin de înaltă învăţătură. „Aveţi clopote“ voia să zică: „aveţi libertate“, căci pe vremea aceea clopotul la bulgar era emblema libertăţii, celei dîntîi libertăţi, a libertăţii religioase, a libertăţii de conştiinţă; el nu se putea aduna cu rudele şi cu amicii săi în biserică ca să audă cuvîntul Mîntuitorului decît în întuneric şi în tăcere, ca să nu supere vederea şi auzul stăpînilor săi. „Aveţi boieri11 voia să zică: „aveţi bogaţi“, aveţi libertatea de a poseda; el nu putea să adune avere, nu avea dreptul d-a avea pămînt, nu-i era iertat d-a fi bogat; era condemnat de trista soartă a fi toată viaţa lui egalul tutulor bulgarilor, adică de a fi totdauna cu toţii deopotrivă de săraci. Cînd unul se rădica prin inteligenţa, activitatea şi ştiinţa sa ceva mai sus de ceilalţi, nivela stăpînului, cuţitul gealatului erau gata, venea de scurta, tăia ceea ce trecea peste capul celorlalţi şi-l făcea cetăţean egal cu toţi ceilalţi. Acel nivelator, fie el turc sau creştin, împărat, rege sau domn, patrie, naţiune sau omenirea întreagă, daţi-mi voie să-l numesc despot, tiran, inimic al libertăţii şi al omului, persecutor al binelui, obstacol al perfectibilităţii.
SI
—	Poate că în ţările în care ai trăit şi pe unde ai umblat să fie aşa, bogatul să aducă folos, cum zici, dar la noi bogaţii ce fac alta decît lus şi corupţiune?
—	La toate naţiunele au fost momente de rătăcire; corup-ţiunea este o stare de ameţeală cum sunt momentele de beţie; dar nu este starea normală aromânului; să nu uităm că învăţătura şi caritatea, aceste facle ale creştinismului, au fost alimentate şi întreţinute de bogaţii noştri. Daca nu ar esista acel venit de 50 de milioane, daca acei bogaţi care credem că nu sunt buni de nimic, în loc de a consacra averile adunate de ei la acte de binefacere şi la luminarea poporului, le-ar fi cheltuit în deşertăciuni şi în petreceri, statul nu era să fie silit, ca să poată întîmpina trebuinţele acelea, să caute a lua din punga românilor bogaţi şi săraci cîte 60 de lei de familie pe an, una cu alta? adică, că afară de ceea ce plătesc astăzi, era să-i supuie şi la o altă dare de 60 de lei pe an de cap de bărbat, fie cu nume de capitaţie, fie de impozit personal, cum îi zicem acum.
—	Dar, băiete, nu mai trăim în timpii oligarhiei, ca să poată pune guvernul capitaţiuni nouă, dimpotrivă, căutăm a desfiinţa şi pe cele care există, voim impozite pe bogaţi, pe proprietatea fonciară cea mare, care poate să plătească statului pe an pînă la trei sute de milioane de lei, precum ne-a dovedit-o un mare publicist al nostru.
—	Publicistul dumitale poate fi cît de mare şi de meşter, dar nu poate face ca proprietatea fonciară care, cu a statului împreună, da chiar înaintea ordonanţei rurale un venit de 200 pînă la 300 de milioane, să poată plăti un impozit de 200 de milioane; deosebit de această eroare materială, este şi o mare greşeală de ştiinţă financiară. Este destul să aibă cineva noţiunile cele mai elementare de ştiinţă financiară sau un dram de judecată, ca să vază că orunde şi orcum s-ar pune un impozit, el este ca scaietele, se agaţă, se lipeşte, se identifică cu obiectul pe care s-a pus, loveşte pe orcine se atinge de dînsul, şi în urmă de toate se pune pe punga consumatorului din care iese, ca să despăgubească pe toţi acei care l-a plătit fiscului; judecind puţin, să poate vedea că la noi, din toate impozitele, acel care loveşte mai tare pe sărac şi pe mulţime este impozitul fonciar. Care alt impozit poate scumpi mai lesne şi mai bine pînea, carnea, ouăle, laptele, poamele şi vinul decît impozitul fonciar? Şi cred că acei ce
52
se împodobesc cu numele de amici ai poporului nu cugetă a-1 aduce în starea de a nu mai avea trebuinţă de aceste producte.
Intre bogat şi sărac esistă o legătură strînsă, căci unul este munca şi celalt capitalul, şi cînd săracul suferă sau nu voieşte să lucreze, bogatul sufere, căci capitalul pierde din valoarea lui, rămîind în nelucrare; asemenea, cînd capitalul scade, munca sufere; lucrarea regulată şi activă a acestor două instrumente de producţiune, munca şi capitalul, înfiinţează creditul. Nu crezi că săracului îi vine bine cu acele 50 de milioane pe an ce i-a lăsat bogatul pe tot anul? Mai întîi pentru că, după cum ziceam, este scutit de a plăti fiecare pe tot anul cîte 60 de lei, şi că la nenorocire, cînd este bolnav, cînd sufere şi nu are cu ce plăti redobîndirea sănătăţei, i să dă dintr-acei bani zece, o sută, o mie, zece mii de leidupă trebuinţă, în hrană, încălzire, rufe, băi, doctorii, moaşe, doici, medicamente, casă şi căutare; îi sunt de folos acele danii fiindcă, daca nu are cu ce creşte şi învăţa copiii, i să dă zece, o sută, o mie de galbeni pentru creşterea şi învăţătura lor în ţară şi afară din ţară; eu chiar sunt dator în parte creşterea şi învăţătura bunătăţii sufletului unui arhipăstor care a consacrat averea sa luminării tinerimei; recunoştinţa ce port memoriei acelui bun mitropolit Dosithei va fi totda-una vie în inima mea cît voi trăi.28 Acele danii ale bogaţilor nu sunt ele un bine pentru săraci cînd merg de aud cuvintele lui Dumnezeu în miile de templuri rădicate credinţei şi înzestrate de cei bogaţi, cînd nu au cu ce să se caute şi găsesc un spital înzestrat cu toate mijloacele ştiinţei medicale, cînd nu au cu ce plăti învăţătura copiilor lor şi li se dă gratis învăţători oamenii cei mai cu ştiinţă? Este în adevăr trist a vedea că, de la o vreme încoaci, veniturile acestea s-au confundat cu veniturile statului, provenite din contribuţiu-nile celor vii, fără de aţinea în seamă, de să întrebuinţează pentru jandarmi sau pentru preoţi, pentru poliţia secretă sau pentru şcoli, sub cuvînt că acele averi sunt prea mari şi că naţiunea nu are trebuinţă de şcoli, spitaluri şi biserici de 50 de milioane pe an, pare că caritatea şi luminarea oamenilor poate avea vreodată margini în întinderea şi dezvoltarea lor. Numai corupţiunea are limite, căci aduce descompunere şi moarte, iar dezvoltarea spiritului şi a inimei este fără mărgini ca sufletul.
53
—	Toate ca toate, dar bogatul nu poate avea patriotism, de aceea şi vedem că toate daniile lor le-au pus la dispozi-ţiunea călugărilor streini; au dat a patra parte din averea teritorială a ţării pe mînile grecilor şi a rezultat dintr-acea-sta un rău mai mare decît binele ce au voit să facă.
—	Despre acest păcat, sufletele lor se pot odihni în pace, căci seama au să o dea acei care, prin faptele şi cuvintele lor, au zguduit încrederea şi au pus îndoială în inimile testatorilor despre respectul ce ar avea guvernul după moarte-le pentru voinţa lor. Pe vremile acelea esista tendinţa din partea domnilor de a supune toate la voinţa lor şi de a se amesteca în toate, tendinţa vătămătoare progresului şi libertăţii; de aceea orcine voia să fundeze o instituţiune de binefacere căuta o garanţie în contra abuzului puterii şi, crezind că o găseşte în supravegherea oamenilor acelora care trăiesc acolo unde a trăit şi a suferit Mîntuitorul, puneau obolul consacrat luminării sufletelor sub scutul unei puteri morale, singura care mai putea rădica atunci un glas virtuos şi curat în contra acelora care s-ar fi atins fără drept de acele averi. Chiar în zilele noastre, acelaşi sentiment de temere a dictat asemenea precauţiuni unor testatori de aşezăminte de binefacere; am auzit vorbindu-se de un testament în care acel care voieşte să unească numele său cu o facere de bine a pus averea, care înzestrează stabilimentul ce voieşte să fondeze, sub apărarea unui suveran strein, a cărui protecţiune este astăzi la modă, precum a fost odinioară a patriarhilor greci şi a monăştirilor Muntelui Sinai şi Muntelui Athos2*. Asemenea precauţiuni sunt acum de prisos, fiindcă în secolul în care trăim eroarele şi abuzurile se tocesc iute şi nu pot dura.
Bogatul, cind nu face el însuşi binele, ca Humboldt şi ca Lowrinson, contribuie a forma acel public pentru care lucrează artistul şi învăţatul. Pentru bogat lucrează arhitectul, pictorul şi sculptorul, el adună frumuseţile vechi şi moderne ale artei şi ale meşteşugurilor, el îmbogăţeşte galeriile şi colec-ţiunele, Întreprinde călătorii ca Dimidof, ca Barth, ca principele Napoleon şi ca Braniski30, o mulţime de întreprinderi care aduc cel mai mare folos societăţilor nu se pot face decît cu bani; a trebuit să fie oameni bogaţi ca să se poată face corăbii şi aduce navigaţiunea şi comerţul in starea în care le vedem la naţiunile cele civilizate; a trebuit oameni bo-
54
gaţi ca să întreprinză rădicarea de fabrici, esploataţia de mine, drumuri-de-fier etc. Cele mai multe din lucrările şi din industriile de astăzi nu ar fi esistat daca nu ar fi fost bogatul.
Bogaţii sunt capitaliştii, şi producţiunea ştii că are trebuinţă de două elemente ca să nască şi să trăiască: de muncitori şi de capitalişti. Asociaţiunea acestor două puteri constituie bogăţiile naţionale, de aceea şi capitalul, ca şi munca trebuiesc considerate şi respectate.
Consideratiunea ce o societate dă bogaţilor, departe de a fi o lipsă de demnitate, este, din contra, un semn de civili-zaţiune şi de omagiu către muncă şi economie, care sunt generatorii capitalului. în statele civilizate, oamenii caută să tragă şi să fişeze pe bogaţi; ia noi, din contra, în loc de a le face viaţa plăcută, îi persecutăm, îi invidiem, îihuiduimşi le facem traiul nesuferit, încît acei care au dobîndit avere fug din ţară şi caută a trai aiurea; sute de mii de galbeni care s-ar fi vărsat în ţară şi s-ar fi împărţit între lucrătorii, între arhitecţii, pictorii şi comercianţii noştri, bani care ar fi însufleţit artele şi comerţul, se duc afară, producînd acolo efectele lor binefăcătoare.
—	Orcîte-mi vei spune, zise slugerul, eu mărturisesc păcatul, nu pot suferi să văd pe altul mai sus decît mine; voi egalitate, s-a isprăvit!
—	Acest sentiment, domnul meu, nu este rezultatul raţiu-nei; căci dreapta judecată nu ne poate povăţui să voim un lucru care nu este nici just, nici folositor şi care ne este cu totul vătămător; numai invidia, un sentiment prost, ieşit din orbirea patimilor celor mai rele, la oamenii care nu au avut fericirea de a se lumina prin educaţiune şi învăţătură, numai invidia, zic, ne poate duce a dori altora o stare din care, departe de a trage vreun folos, rezultă chiar pentru noi vătămare şi dîrăpănare. In societate toţi avem trebuinţă de lucruri produse de alţii, pe care trebuie sa le cumpărăm; ca să putem cumpăra, trebuie să vindem; dar cui vindem? negreşit, acelora care au cu ce cumpăra. Vezi dar că cu cit ceialţi sunt mai bogaţi, cu atît putem vinde mai mult şi cu atît ne putem folosi mai mult de dinşii. Ca oameni,interesul nostru este ca cei cu care trăim să fie mai avuţi; ca naţiune, suntem interesaţi ca naţiunele celealte să fie cît mai bogate.31 Un sentiment de inimicie putea exista odinioară în contra
55
5 — Ion Ghica — Opere, voi. II
unei aristocraţii privilegiate, care poseda pămîntul fără a plăti nici o dare către stat, fără a da nici dajdie, nici militari ; avînd singură toate slujbele civile cele mai însemnate şi gradurile cele înalte în armată; dar astăzi nu mai sunt privilegiuri, suntem toţi egali înaintea legii şi înaintea drepturilor politice! toţi plătim impozite în proporţiune cu averea şi cu consumatiunea; în posturile cele mai înalte vedem oameni ieşiţi din clasele şi din condiţiunile cele mai modeste şi cele mai umile. în loc de ane invidia unii pe alţii, ar fi mai folositor şi mai raţional să ne legăm cu toţii în contra nedreptăţii şi în contra corupţiunei, care ne apasă şi ne loveşte pe toţi deodată şi pe fiecare d-a rîndul; să ne luminăm şi să înţelegem că din înfrăţire şi iubire între oameni rezultă fericirea fiecăruia. Lege mare şi frumoasă a filozofiei morale şi care dovedeşte mai bine decît orşice înţelepţiunea lui Dumnezeu.
—	După cum văd eu, dumneata tăgăduieşti egalitatea,, nu eşti democrat.
—	Intr-un mod imediat şi absolut negreşit o tăgăduiesc; în-trucît priveşte însă îndestularea trebuinţelor legitime, putem zice că distanţa ce exista între condiţiunile sociale a scăzut mult şi tot scade pe toată ziua prin dezvoltarea artelor şi a ştiinţelor, prin introducerea maşinilor şi prin răspîndirea învăţăturei; progresul nivelează. Astăzi se miră cineva cînd vede un lucrător francez, englez sau german. Aparinţa lui esterioară respiră un aer de bunăstare, îl vezi sănătos, curat şi bine îmbrăcat; intrînd în vorbă cu dînsul, găseşti cunoştinţe in litere şi în economie politică inegalitatea care exista acum douăzeci de ani între tinerii ieşiţi din coleghiri şi între lucrătorii muncitori nu mai este astăzi aşa de mare; condiţiuneîe intelectuale s-au apropiat foarte mult; căci o mulţime de lucrători petrec acum orele lorde repaos la adunări de citiri şi Ia cursuri de seară, făcute într-adinsde oamenii cei mai eminenţi pentru luminarea claselor laborioase. Progresul luminilor între aceste clase şi introducerea maşinilor au rezolvat o mulţime de cestiuni sociale care cu cîţi-va ani în urmă înspăimîntau statele, cestiuni întru rezolvarea cărora s-au încercat în zadar cei mai mari oameni de stat ai Europei.
Munca şi industria sunt singurul mijloc de a păşi spre egalitate ; nu spre egalitatea aceea care ar fi o negaţiune a perfecti-
56
bilităţii şi a geniului; dar spredispariţiunea inegalităţilor umilitoare pentru neamul omenesc; numai munca şi industria pot mări averile şi apropia condiţiunele, micşorînd deosebirile dintre oameni, suind pe cei de jos fără de a cobori pe cei de sus. în loc de a căuta să desfiinţăm şi să zdrobim pe bogaţi, să căutăm a ne folosi de capitalurile lor ca să dăm culturei pămînturile acoperite de mărăcini şi de lacuri, ca să încuragiem înfiinţarea de asociaţiuni agricole, să înfiinţăm credite agricole, mijloace de comunicaţiuni, drumuri-de-fier, şosele, canale; să facem rîurile noastre navigabile, să esploatăm minele şi să lăţim relaţiunile noastre comerciale; să răspîndim cunoştinţele agricole. în loc de a ne abandona la imaginaţiuneanoastră alterată prin vicisitudinile şi nenorocirile prin care trecem, dînd chestiunelor sociale soluţiuni noi, să căutăm a ne folosi mai bine de preceptele adevărate şi mîntuitoare ale scriitorilor ca J.B. Sav, Rossi, Thiers, Guizot , Blanqui, Laboulaye etc.; să căutăm a răspîndi şi a populariza ideile acestor oameni care s-au luptat şi au dărâmat prin ştiinţa lor ereziile secolilor trecuţi; sa lucrăm ca să producem şi să îmbogăţim ţara32.
— Ţara noastră o să fie totdauna săracă fiindcă nu are nici mine de aur sau de argint, nici fabrici.
— Şcoala balanţei comerţului au trecut cu toate conse-cinţiîe ei33. Orce om învăţat ride cînd aude astăzi zicîndu-se ca a avea aur şi argint este singura bogăţie şi că ar fi o sărăcie de a lăsa să iasă acele metale dintr-o ţară; că un stat ar fi cu atît mai bogat cu cit ar priimi mai mult aur şi cu cit ar lăsa să iasă mai puţin. Este ştiut că iresul acesta a făcut mai mulţi secoli sărăcia şi căderea bogatei Spanie şi c-a Englitera niciodată nu se crede că a beneficiat mai mult decît în anii în care esporta mai mult aur şi argint. California şi Australia ar fi de zece ori mai bogată dacă ar putea să scoată afară de zece ori mai mult aur şi argint; nimeni nu mai crede că numai munca pamîntului creşte bogăţia; nu este englez, francez, german sau italian care să nu ştie că munca omului, prefă-cînd materia şi făcîndu-o folositoare, îi dă o valoare mai mare decît ceea ce avea înainte de a fi lucrată; cel mai simplu om din ţările civilizate ştie că o piele de treizeci de lei se transformă prin lucrarea tăbăcirei şi curelăriei într-o pereche de hamuri de o mie de lei,industria manufacturială şi lucrarea omului a înfiinţat o valoare socială do 970 lei; fiecare ştie
57
că din aramă şi oţel de zece parale se poate face un hrono-metru de 9.000 de lei şi că intr-acel obiect 8.999 lei sunt o avere creată de către munca ceasornicarului.
Daca în Baragan, unde pămîntul astăzi nu face decit trei sau patru galbeni pogonul, s-ar deschide cîteva puţuri arteziana sau s-ar aduce apă din JVlostişte prin maşini hidraulice şi s-ar adăpa acel cîmp, al cărui strat vegetal este aproape de un stînjăn, şi că printr-un sistem bine înţeles de drene s-ar asigura recolta în contra secetei, astfel ca pămîntul acela să producă cît produce acel din Mostişte, şi dacă pogonul ar dobîndi printr-aceasta o valoare de 20 galbeni în loc de 3 sau 4 galbeni, acel spor de 16 galbeni la valoarea fiecărui pogon, acele 30 sau 40 de milioane de lei care s-ar adăoga la valoarea actuală a Bărăganului nu ar fi o bogăţie creată de om? Fertilitatea de astăzi a landelor Girondei, neproducătoare acum 20 de ani, bogatele şi frumoasele livezi artificiale din Olanda, făcute pe nisipul mării, închis, spălat, îndulcit şi îngrăşat prin munca olandezului, grădinile din Cornwallia, plantate pe stîncă de granit, grădini în care cresc astăzi fructele şi legumele cele mai frumoase după faţa pămîntului, nu sunt ele toate acestea bogăţii înfiinţate de munca omului? Şcoala fiziocraţilor a trecut, ca şi balanţa comerţului, ca a socialiştilor şi a comuniştilor33. Adevăratele principii care au făcut avuţia Engliterei şi care aufăcut şi fac astăzi pe a Franţei şi pe a Germaniei este munca liberă, concurenţa, asociaţiunele şi instituţiunile de credit.
în următoarea mea epistolă îţi voi vorbi de discuţiunile ce am avut cu cîţiva din vecinii arendaşi, foarte inteligenţi, asupra asociaţiunei.
AL tău amiCy DUMITRU
PARTEA A DOUA
CREDITUL
186 4

I
Un amic al meu cam cioban, cam plugar, care noaptea întreabă stelele cum să învîrtesc şi unde merg şi dimineaţa cercetează vînturile şi norii ce au de gînd să facă peste zi şi peste săptămînă, om care nu este în stare să ne spuie ca repau-zatul Mathieu de la Drome zilele de ploaie, de soare, de frig şi de cald ale anilor viitori1, dar care poate ţine piept cu amiralul Figeroy în a ne spune intenţiunile cerului de azi pînă mîne; om prost cum să zice, adică neînvăţat în şcoală, care nici nu scrie, nici nu citeşte, dar care în realitate ştie mai multe decit mulţi docţi, fiindcă cugetă şi raţionează. Simplu în obiceiurile lui, trăieşte din spinarea oilor şi din grăsimea pămîntului, poartă opinci, zoghie şi căciulă de oaie. Om fără eresuri şi fără prejudeţe,care nu crede nici în iele, nici în rusalii, lucrează marţile şi joile după Paşti. Cînd vine în Bucureşti, trage la mine ca acasă la dînsul, fără să ţie în seamă cele ce i să cîntă despre ura şi despre gelozia ce trebuie să esiste între el şi mine. Suntem amici din copilărie, şi nici revoluţiunea de la 1848, nici Convenţiunea de Ia Balta-Liman, nici Convenţiunea de la 1858, nici plebiscitul, nici dispoziţiunea rurale de la 1864 nu au putut altera sentimentele de afecţiune reciprocă dintre noi.
Alaltăieri, ieşind din casă pe Ia amiazi, î-am găsit în poartă; admira pasul măreţ cu care foncţionarii se duc pe la ministerile respective, înecînd praful siradelor în fumul ţigaretei. Să luă cu mine pînă în strada Doamnei. în dreptul
61
caselor lui maior Misa îl lăsai şi intrai la cantorul d-Iui Pou-may; peste două minute eram iarăşi lingă el.
—	Nu l-ai găsit acasă, se vede,îmi zise*
—	Ba acasă, Maneo, dar nu am putut cumpăra, îmi cerc prea scump.
Şi intrai alături, la cantorul d-]or Halfon şi fiii. Două vorbe, şi eram iarăşi lîngă amicul meu.
—	Scump şi aici; prea scump, îi zisei.
In Piaţa St. George iar îl lăsai şi mă urcai la Banca otomană; peste zece minute mă coboram ţiind în mînăohîrtie galbenă:
—	Am găsit ş-am cumpărat.
—	Dar ce-ai cumpărat?
—	Am cumpărat un credit, am cumpărat bani casă-i trimit la Londra.
—	Cum ai cumpărat bani? Banii nu să cumpără. Or ai vîndut grîu?!
—	Ba nu, i-am cumpărat tot cu bani!
Ciobanul se uită la mine ca un om care crede că n-a auzit bine. Ştiind cu cine am a face, mă gîndii că nu am să scap cu una, cu două de curiozitatea lui Manea şi mă liotărîi a-i dezvolta şi a-i esplica întreaga teorie a creditului, a-i face un mic curs asupra schimbului, asupra băncelor, poliţelor, biletelor la ordine, cecurilor, conesementelor sau warantelor etc. Deşi aceasta a fost o conversaţie între doi oameni simpli şi despre lucruri pe care toţi le ştim, am crezut însă că poate ar fi bine să o scrim pentru unii din bărbaţii noştri care scriu şi vorbesc despre finanţe şi a căror scrise şi zise, citindu-Ie şi auzindu-le, lasă bănuiala că dumnealor ar crede că după o oaie s-ar putea tunde mai multă lină decît creşte într-un an, că un om poate bea şi mînca mai mult decît îi este venitul şi că statul poate fi bogat şi puternic cînd indivizii care î] compun sunt săraci şi slabi.
Iată acea conversaţiune peripatetică2:
— Prăvăliile în care am intrat, dragă Maneo, sunt prăvălii de bani. Marfa ce se află într-însele sunt banii. Acolo se vinde şi se cumpără bani. Magazia să numeşte bancă şi negustorul dintr-însa, bancher. Zicem zăraf, întocmai precum zicem bogasier, marchitan, lipscan etc. Treaba ce mi-am făcut cu acel din Piaţa St. George este că peste zece zile aveam să plătesc la Londra opt sute de galbeni fabricantului de la care
62
am luat maşina de treierat pe care ai văzut-o lucrînd astă-vară la moşie. Am cumpărat-o cu credit, pe datorie, adică cu făgăduiala că peste un an să-i dau banii; acum, peste zece zile, se împlineşte sorocul, şi am cumpărat hîrtia aceasta ca s-o trimit fabricantului chiar astăzi prin poştie. El, îndată ce va înfăţişa-o la un bancher, anume către care scrie, va priimi opt sute de galbeni. Dar o să-mi zici poate că de ce nu m-am dus cu banii drept la poştie în loc de a alerga la bancher. Trebuie să-ţi spui că chiar de aş fi avut bani bătuţi, tot nu i-aş fi trimis prin poştie; ar fi trebuit să fac grop, gropul să-l pecetluiesc cu o mulţime de peceţi, să fac declaraţii şi multe alte formalităţi; şi după toate acestea să plătesc şi 1/2%, adică patru galbeni, ca să mi-1 ducă pînă la Londra; în vreme ce la bancher nu am plătit nimic, şi iată cum: el, avînd necontenite daraveri eu bancherii din Londra, are ordine să plătească aici mai mulţi bani în socoteala lor, bani ce acei bancheri au priimit acolo de la mai mulţi negustori care trimit sau scriu să le cumpere d-aicigrîne sau să-mînţă de gîndaci şi cărora le-au dat poliţe ca să li se numere banii în Bucureşti, ca cu acei bani să plătească proprietarilor sau plugarilor de la care iau acele producte. Pe de altă parte, bancherul de aici trage poliţe asupra corespondenţilor săi de acolo pentru banii ce el priimeşte de la negustorii de aici, care au să plătească la Londra manufacturile ce aduc de acolo. Aceste hîrtii, aceste poliţe să numesc schimb. Daca nu ar fi schimbul între doua pieţe, între două tîrguri, cum am zice, ar fi trebuit ca bancherii de acolo să trimiţă bani aici prin poştie, ceea ce ar fi pricinuit mari cheltuieli de transport, de cel puţin cîte o jumătate de galben de fiecare sută. Bancherul la care am fost, avînd multe plăţi de făcut aici în socoteala celor de la Londra, a fost foarte bucuros să-i dau opt sute de galbeni ca să-i plătească la Londra pentru mine cui voi voi eu; l-am scutit de plata de patru galbeni Ia poştă; a cumpărat banii mei, cu hîrtia ce vezi în mina mea. Din parte-mi, dînd banii bancherului în loc de a-i trimite prin poştie, am scutit şi eu o cheltuială de alţi patru galbeni; cu modul acesta treaba să face tot aşa de bine, şi scutim şi unul, şi altul cîte patru galbeni, adică peste tot o economie de opt galbeni. Să nu crezi însă că poţi găsi totdeuna asemenea hîrtii la bancheri fără plată; aceasta atîrnă de la starea schimbului. Schimbul cu Londra să poate face fără plată,
6S
au pair, al pari, pe tocmai, cum să zice, cînd se cere acolo tot atîţi bani de la Bucureşti cîţi să cer şi aici de Ia Londra; însă cînd acolo se cere d-aici mai mulţi bani, bancherul poate să fie silit a-ţi plăti şi un agio, un baş pentru bani, cînd aici se cer mai mulţi bani de acolo. Preţul schimbului între două pieţe se regulează în toate zilele, întocmai ca preţul oricăria mărfi.
Dar să-ţi spui una: nu aveam în pungă bani bătuţi nici măcar un sfanţ; în loc de bani, am dat bancherului două poliţe de la arendaşi cărora le-am bătut griul cu maşina mea, una de trei sute şi cealaltă de cinci sute de galbeni; am vîndut bancherului acele două poliţe platnice la 1 septembrie viitor. Mi le-a scontat, cum se zice, Ie-a priimit drept bani, scăzîndu-mi din sumele scrise în ele dobînda pe trei luni, de azi pînă la 1 septembrie, termen la care acei arendaşi au să plătească poliţile lor. Ei le vor plăti atunci bancherului, iar nu mie; căci acum el este proprietarul acelor poliţe pe care le-a cumpărat de la mine cu această hîrtie.
Mă găteam să continuu, cînd fui întrerupt de auditorul meu:
—	Ştii că-mi plăcu mie morişca asta ! După cum am înţeles, banca este o bună treabă. Dumneata ai luat o sculă care face opt sute de galbeni fără să scoţi o para din pungă; căci văd că ai plătit-o cu banii arendaşilor la care ai închiriat-o astă-vară de ş-au bătut grîu; şi atît banii dumitale, cît şi banii fabricantului s-au plătit de bancher fără vorbă, fără necaz. Ştii că este bun lucru ! De ce nu se fac toate trebile aşa? Să găsesc şi eu să iau oi pe datorie şi să le plătesc cu banii ce voi prinde pe miei, pe lapte şi pe lină.
—	întrebi de ce nu se fac toate trebile aşa! Pentru că, dragă Maneo, în ţară la noi nu este credit3. Acolo unde este credit astfel se fac cele mai multe treburi. Şi cu cît este creditul mai mare, cu atît se fac treburi mai multe şi mai mari, şi cu cit se fâc treburi mai multe, cu atît bogăţia fiecăruia în particular şi a ţării în general creşte şi sporeşte. Creditul înzeceşte şi însuteşte bogăţia, îmboldind pe fiecare la muncă; căci, de vom lua seama bine, creditul nuestedecît o făgă-duială, o obligaţiune, o îndatorire de a lucra, de a produce* Sunt proprietar, am pămînt, dar n-am cu ce-1 lucra; mă duc la un bancher care are încredere în făgăduiala şi în vrednicia mea, îmi dă credit, mă împrumută; cu banii aceia cumpăr
64
sămînţă, pluguri, închiriez oameni, fac grîu, porumb, rapiţă, tutun, lină, lapte, carne etc., le vînd la negustori pe bani, pe zapise, pe poliţe; acei bani sau acele poliţe le dan bancherului şi mă plătesc de datorie. Iau alţi bani şi încep iar roata, morişca, cum zici tu.
Negustorii care îmi cumpără griul îmi dau un cîştig şi-mi plătesc cu poliţe pe care eu le priimesc drept bani, fiindcă ştiu că o să le plătească la vreme. Acele poliţe, acele hîrtii sunt credite. Negustorii care au luat grîu de la mine îl dau şi ei mai în urmă la brutari cu un preţ mai mare, cu cîştig; brutarii, în loc de bani plătesc şi ei tot cu poliţe pe care le priimesc negustorii, încredinţaţi fiind că vor fi plătiţi la timp. Brutarii cu griul fac făină, măcinatul îl plătesc tot cu hîrtii; cu făina fac pine şi o vînd pe un preţ mai mare la muşterii, pe parale şi de multe ori pe credit. lata, cum vezi, o mulţime de credite care se ţin lanţ unele de altele şi care toate decurg de la un singur izvor. Muşterii plătind la termen brutarilor, aceştia pot plăti cu csactitate morarilor şi negustorilor, şi aceştia proprietarului. Iată un şir de operaţiuni, de specnlaţiuni: fiecare a înfiinţat credite noi realizînd toate cîştiguri, fără de a fi trebuinţă să scoată bani la maidan la toate lucrările.
D-l Grant sau d-1 Waller aduce o maşină de treierat, de secerat sau o moară de la fabrica lui Rampson sau a lui Clayton; acel fabricant îe-o dă pe credit cu poliţă de trei, de şase luni sau de un an, hîrtie care se negociază pe piaţa Londrei, se vinde şi se cumpără, trece din mină în mină, ca orice marfă. Stan, proprietar sau arendaş, cumpără acea maşină, acea moară de la Grant sau de la Waller, cu condi-ţiunea de a i-o plăti peste trei, şase luni sau un an, adică pe credit. Hîrtia, poliţa lui Stan trece la Waller, din mînă în mină constituie o nouă valoare, o nouă proprietate. Stan macină făină şi mălai lui Petre, lui Pavel, Ion, Gheorghe, Dumitru etc., cu tocmeală că şi ei să-i plătească peste un an. Iată alte credite, alte valori, circulînd şi ele în sfera lor. La termen, Petre, Pavel, Vlad, Ion, Gheorghe, Dumitru etc. plătesc lui Stan, Stan plăteşte lui Waller, care şi acesta plăteşte fabricantului Rampson sau Clayton la Londra. în intervalul acesta însă de un an au circulat nişte valori mult mai mari decît valoarea morii, nişte valori poate de zece ori
65
mai mari, care toate au servit a înlesni înfiinţarea a multor altor bogăţii.
Aceasta este teoria creditului redus la cea mai simplă a lui espresiune.
Acum înţelegi bine că creditul, fiind dreptul la o plată în viitor, o datorie cu soroc, trage după dînsul îndatorirea de a produce, de a înfiinţa bogăţie, de a munci.
—	Am înţeles atîta, că sistemul creditului face că un sat care ar avea zece mii de lei naht să facă cît un sat care ar avea o sută de mii de lei.
—	Ai văzut cum să nasc creditele şi cum trec din mină în mînă prin sconturi; se cumpără şi se vînd; sunt o proprietate ca toate proprietăţile; ai văzut cum acea valoare, acel credit cumpărat de mine de la bancher pe bani sau pe nişte obiecte care erau ale mele îl pot trece la altul, îl pot vinde întocmai ca p-o marfă.
Proprietatea fiind un drept care rezide în persoană, iar nu în obiect, precum zic cu mult cuvînt jurisconsulţii, este lesne de înţeles, este învederat că o persoană poate poseda un drept la un lucru care esistă, precum poate poseda acel drept de proprietate asupra unui lucru care nu există încă, dar care va esista la un timp determinat. Fiecare dintr-aceste două drepturi este o proprietate, şi suma lor constituie averea totală a persoanei. Să-ţi dau o pildă: merg la o fabrică de pluguri, găsesc zece pluguri, dar îmi ■trebuiesc douăzeci, iau pe acele zece şi plătesc douăzeci de pluguri pe făgăduiala sau îndatorirea din partea fabricantului ca într-o lună îmi va face şi-mi va da şi pe celelalte zece; nu este învederat că averea mea este de douăzeci de pluguri, deşi astăzi nu am în fiinţă decît numai zece, iar celelalte zece nu vor exista decit peste o lună? Acel credit nu este el o făgăduiala, o îndatorire din partea lui de a lucra, de a face pentru mine zece pluguri intr-o lună?
Banii, fiind o marfă ca toate mărfurile, trebuie să fie şi ei supuşi la variaţiuni de preţuri, la suire şi la scădere, după raportul ce există între cereri şi oferte, dupe căutare, cum se zice. Cu cît cu o sumă de bani cumperi mai multă marfă, cu atît preţul banilor este mai mare, sunt mai scumpi, şi cu cît cu acea sumă cumperi mai puţină marfă, cu atît preţul banilor este mai mic, sunt mai ieftini. Preţul bani-
€6
lor să suie cu cit preţul mărfii scade, şi valoarea banilor către a mărfurilor scade în proporţiunea cu care se suie preţul lor. Acest adevăr s-a formulat de un economist mare astfel: Valoarea banilor variază în raţiune inversă cu preţul mărfurilor.
Creditul, fiind şi el o marfă, este supus asemenea la toate regulile mărfurilor; prin urmare, după regula de mai sus putem zice tot cu acel învăţat că preţul creditului scade cînd valoarea banilor să suie şi se suie cind valoarea banilor scade.
Banii, ca o marfă trebuinţoasă, un instrument folositor care face slujbe, să închiriază, se dau cu dobîndă, cum am zice. O sută de galbeni socotiţi cu chiria lor, cu dobînda lor pe un an, fac mai mult decît o sută de galbeni sau, în-tr-alte cuvinte, preţul unei datorii sau unui credit a o sută de galbeni, de exemplu, platnici peste un termen oarecare trebuie să fie mai mic decît cifra datoriei. Deosebirea între preţul datoriei şi cifra acelei datorii să numeşte scont. Ai un zapis de o sută de galbeni de la Anton, pe care el nu este dator să ţi-1 plătească decît peste şase luni; acel înscris astăzi nu face o sută de galbeni, pentru că nu are să ajungă la acea valoare decît peste şase luni. De vei găsi pe cineva să ţi-1 cumpere acum îndată, acel om nu-ţi va da pe dînsul o sută de galbeni, ci-ţi va da mai puţin, va socoti chiria banilor ce-ţi dă pînă la sorocul biletului. Această operaţiune să numeşte a sconta zapisul; cînd pentru o poliţă de o sută de galbeni, platnică peste un an, să dă numai nouăzeci de galbeni, scontul este de zece la sută. Cu cît să suie valoarea banilor, cu atît să suie şi scontul. Putem dar zice că valoarea banilor variază în raţiune inversă cu preţul creditelor şi în raţiune directa cu scontul.
— Mi-ai zis de nu mă-nşel că o marfă, trecînd dintr-o mînă într-alta, înfiinţează un credit, o avere nouă, că înmulţind acele prefirari din negustor în negustor, sporim bogăţia ca bulgările de zăpadă care creşte rostogolindu-se; dar oare, înmulţind prea mult acele treceri de la unul la altul fără măsură, nu ne punem în primejdie a da peste un om care să nu să ţie de vorbă, şi atunci să facă sa cază toţi negustorii unii peste alţii, ca cărţile cu care să joacă copiii şi se răstoarnă una pe alta? Fă-mă să înţeleg care
67
este marginea pînă unde sa poate întinde creditul fără primejdie.
— Ţi-am spus că creditul este dreptul la o plată într-o zi hotărîtă. Valoarea creditului este plata la timp, valoarea hîrtiei atîrnă numai şi numai de la siguranţa că va fi plătită la scadenţă. Daca nu se ţine făgăduiala, adică daca creditul nu se poate plăti, valoarea lui s-a pierdut întocmai ca un ban care se dovedeşte calp, dintr-acel minut nu mai umblă şi să pricinuieşte pagubă pentru cel care îl are în mînă. Înţelegi bine că probabilităţile de plată bine calculate ne dau măsura şi ne arată marginile mai strimte sau mai largi pînă la care se poate întinde creditul. Ai observat prea bine că la fiecare trecere a aceloraşi mărfuri dintr-o mînă într-alta să naşte un credit nou, un instrument de producere. De va trece prin douăzeci de mîni, să vor înfiinţa douăzeci de credite, care toate să anulează cu plata a unui singur dintr-acele credite, plătindu-le ea pe toate unul după altul. Astfel, dar, nu se poate determina intr-un mod absolut proporţiunea între bani şi credite; acea pro-porţiune depinde de la iuţeala circulaţiunei banilor, adică de la numărul trecerilor mărfurilor dintr-o mînă într-alta; atîrnă de la activitatea, de la probitatea, de la inteligenţa oamenilor şi de la ştiinţa lor comercială; depinde de la încrederea în guvern şi în stabilitatea legilor, de la executarea lor cu stricteţă şi de la o mulţime de alte îm-pregiurări. Se asigură că în Englitera valoarea creditelor care circulă întrece de zece ori valoarea mărfurilor ce reprezintă. Crizele comerciale vin mai cu deosebire din calcule greşite asupra transferurilor, trecerilor din mînă-n mînă, din neţinerea în seamă a împregiurărilor şi din neaplica-rea legilor. Ai auzit negreşit vorbindu-se de criza comercială de la 1859; acea catastrofă a venit mai cu deosebire din-tr-un calcul greşit a doi bancheri îndrăzneţi din Bucureşti, care au voit să se îmbogăţească prea deodată. Ei, văzînd înlesnirea cu care s-au petrecut mărfurile şi cîştigurile realizate în cei din urmă ani, în care cerealile fuseseră foarte căutate şi ajunseseră la preţuri foarte mari, şi crezînd că cererea de manufacturi va merge tot crescînd, au crezut să se folosească de creditul ce aveau în Europa şi au împins pe negustori a aduce mărfuri multe, deschizlndu-le credite mari, ba încă, crezînd că numărul prăvăliilor nu era
68
destul de mare, au scos calfe după la negustori, le-a deschis magazii in Bucureşti şi în provincie, le-a dat credite şi i-a pornit la Londra, la Paris, la Lipsea şi la Viena; au umplut toate prăvăliile pînă în tavan cu mărfuri care trebuiau plătite în streinătate în cel mult şase luni. Cererea a fost departe de a corespunde cu îmbulzeala mărfurilor, speranţele nu s-au realizat, manufacturile nu s-au putut trece cu îndestulă iuţeală de la toptangii la negustori şi de la aceştia la muşterii. Vînzările din care nădăjduia fiecare să-şi plătească poliţile nu s-au făcut, valoarea creditelor a scăzut. Negustorii nu au putut plăti toptangiilor, aceştia nu au avut cu ce plăti bancherilor, şi astfel nici ei nu şi-au putut ţine îndatoririle către corespondenţii lor în streinătate şi i-am văzut căzînd in trei-patru luni unii peste alţii, ca şi cărţile do care vorbeai adineaori. Falimentele cu sutele pe săptămînă, spaima în toate tranzaeţiunile, sărăcia pretutindeni şi creditul pieţii Bucureştilor compromis în Europa pentru mult timp.4
Ai văzut cu cită înlesnire bancherul mi-a scontat poli-ţilc arendaşilor. Cînd pe piaţă sunt multe poliţe de arendaşi, cînd ele au iscălituri bune, cînd recolta merge bine şi bucatele se cer la schele, atunci acele poliţe se scontează lesne; dar cînd, din contra, se află prea multe de acele poliţe date afară, cînd anul nu se arată bun şi cînd bucatele nu prea se caută la schele, atunci bancherii nu prea îndrăznesc a sconta asemenea hîrtii sau că cer un scont prea mare; efectele ce scot băncile, adică hîrtiile de felul ăştia ce am în mînă, devin mai rari, mai cumpătate. Emisiunile se contractă, să strîng, cum se zice în lîmbagiul financiar. Atunci negustorii nu pot ţine mărfurile ca să aştepte preţuri bune, sunt siliţi să vînză cu orice preţ şi chiar în pagubă, ca să poată plăti poliţele lor. Astfel, contracţiunea emisiunilor sau suirea scontului trage după dînsa scăderea preţului mărfurilor.
Scăderea preţurilor coincidînd mai totdeauna cu contracţiunea emisiunelor, mulţi cred că acea scădere provine din lipsa de hani. Aceasta este o eroare; ea provine din-tr-un esces de marfă adusă In tîrg, ceea ce pricinuieşte Îmbulzeala şi suirea scontului. în Englitera mai cu deosebire, scontul să suie de multe ori, precum s-a intîmplat anul trecut, nu din lipsă de bani, dar ca să modereze o produc-
69
ţiune prea mare; ca să oprească un prea mare număr de tranzacţiune şi sa previe o criză, suie scontul ca o măsură de asigurare, cum ai văzut că se face la maşină cînd să grămădeşte prea mult abur, să deschide capacu de lasă să iasă aburu, ca să nu plesnească cazanul.
Ţi-am arătat cum circulă creditile, cum se întind şi cum se pune frîu la o prea mare activitate, cînd acea iuţeală poate să aducă primejdii. Să nu crezi însă că în celelalte ţări toate creditele circulă; cele mai multe stau şi rămîn închise în condicele negustorilor. Creditele numai atunci devin active şi circulă cînd să mobilizează, cînd se transformă în efecte de comerţ, în poliţe, bilete la ordin ete. şi trec din mînă-n mînă. La noi toate datoriile stau moarte; nu este nici un folos a le transforma în bilete; nimeni nu ar priimi acele hîrtii în comerţ, fiindcă creditul este într-o stare cu totul ne înseninătoare. Acolo însă unde creditul este mare, precum în Englitera, foarte puţine credite rămîn neactive. Creditul care circulă mai mult aici este ceea ce se numeşte în Franţa bilete de complezenţa şi în Englitera accomodation bill, un credit rău văzut pe aiurea, fiindcă nu este acoperit, nu este întemeiat pe nici o tranzacţiune comercială adevărată, reală, şi care,' prin urmare, poate da loc la o mulţime de abuzuri. Iată cum se naşte acest credit: un om are trebuinţă de bani, scoate o poliţa, găseşte doi sau trei amici complezenţi care bine-voiesc a i-o gira, se duce la un bancher sau la un particular şi ia bani pe dînsa. Acei care dau bani pe asemenea efecte o fac mai mult de lăcomia unui scont mare; acesta este comerţul cel mai obicinuit între cheltuitori şi cămătari. Ar fi însă o greşeală a condamna într-un mod absolut asemenea credite. Acolo unde oamenii sunt muncitori şi oneşti, aceste credite înfiinţează bogăţie, fac o poliţă, o girează un amic sau doi, iau bani; banii îi întrebuinţează în specule sau in industrie, realizează cîştiguri, şi cu acele bene-ficiuri plătesc poliţa etc.
Fiindcă eşti plugar, voi să-ţi vorbesc despre un credit foarte întrebuinţat într-o ţară depărtată, care are mare asemănare cu a noastră, ţară de ciobani şi de plugari, în Scoţia. Acest credit de care voiesc să-ţi vorbesc poartă numele de sistem scoţian. Englezii îl numesc cash credit (credit pe bani bătuţi), dar în realitate nu este decît un
70
wm
Neguţător bucureştean (IIagi Tudorache) Din. Istoria Bucureştilor de &. Ionescn-Uion
Piaţă în Bucureşti (Acuarelă de Preziosi)
Iarmaroc dc Drăgaica la Buzău (Acuarela du Freziogi)
accomodation bill. Iată cum se practică acest credit; un om are o bucată de pămint sterp, nisipos sau băltos, dar ■care pămînt, cu munca şi cu cheltuială, s-ar face roditor, într-acea ţară s-au înfiinţat o mulţime de bănci; treaba acestor bănci este de a da bani cu împrumut oamenilor cunoscuţi de cinstiţi şi muncitori; dar, în loc de a-i împrumuta cu «bani bătuţi, le dau hîrtii de cîte o liră una; acele hîrtii însă au darul că orcînd voeşti le poţi schimba la acea bancă pe bani bătuţi. Dar fiindcă toată lumea a ajuns să ştie că acele bilete or monedă este totuna, ele umblă din mînă-n mină, întocmai ca banii, şi aşa toţi negustorii, toţi fabricanţii, toţi lucrătorii, toată lumea le prii-meşte drept bani. Băncile acestea, avînd încredere în hărnicia şi în onoarea locuitorilor agricultori ai ţărei, îi împrumută cu de acele hîrtii; cu acei bani, oamenii să pun pe muncă, şi pă-mîntul sterp, nisipurile şi mlăştinile în doi-trei ani se prefac în livezi şi în cîmpii roditoare. Productele dobîndite se vînd, şi cu beneficiul ce dobîndesc cultivatorii după dîn-sele îşi plătesc datoria către bancă. încrederea ce inspiră acele bănci a ajuns atît de mare, încît orce bancă priimeşte cu cea mai mare înlesnire hîrtiile acelor bănci. Ele împrumută de la 100 pînă la 1.000 lire cu garanţia cel puţin a două persoane; gatanţii au dreptul a priveghea împreună cu banca lucrările cultivatorului, a-i cerceta socotelile şi a-1 opri cînd vede că face întreprinderi nesocotite.
S-a dovedit printr-o anchetă a Parlamentului că una din-tr-aceste bănci cu 1.000 lire a făcut daraveri de 50.000 de lire pe săptămînă; o altă bancă cu 500 de lire a făcut intr-un an lucrări agricole de 70.000 de lire. Mai niciodată, sau foarte rar, se pierde ceva din banii împrumutaţi; o bancă care în timp de 21 de ani a făcut treburi de 90 de milioane nu a pierdut decît numai 200 de lire de la o împrumutare, şi totalul pierderilor ei nu a fost mai mare de 1.200 lire.
Creditul acestor bănci este la dispoziţiunea tutulor, a săracilor, ca şi a bogaţilor; este pentru tineri un capital pe care îl găsesc orcînd voiesc să muncească; acest credit le permite să se suie cit de sus îi iartă activitatea şi înţelepţiunea lor. Se găsesc milionari care nu au avut la început alt capital decît creditul acestor bănci.
71
6
Deosebit de aceste foloase, o mulţime de lucrări publice, canaluri, poduri etc. s-a făcut cu creditul acestor bănci.
Sistemul de credit şi o educaţiune naţionale bine înţeleasă au smuls Scoţia din întunericul barbariei şi au rădicat-o la strălucirea ei de astăzi.
—	Toate cîte mi-ai spus despre credit sunt foarte bune, fără îndoială, dar mărturisesc că nimic nu mira făcut mai mare întipărire, nimic nu mi-a plăcut ca sistemul scoţian; nimic nu cred că ar putea aduce mai mult folos în ţara noastră ca înfiinţarea unui asemenea credit. Eu simţ că m-aş îmbogăţi numai în zece ani, şi cînd s-ar îmbogăţi mai mulţi români, zău ca nu cred că ar fi rău pentru ţară, ar mai însufleţi; simt eu că România s-ar face mai mare* şi mai puternică. Tot aduci maşini dup-acolo, nu s-ar putea oare să aduci şi o bancă d-acelea?
—	Te-am întrebat mai deunăzi de ce nu ţii oile în lunca şi mi-ai răspuns, daca-mi aduc bine aminte, că de vreo* douăzeci de ani, de cînd cu vărsările Dîmboviţei la Conteşti, apa zace cu lunile acolo şi că, din pricina umezelei şi a ierburilor rele, oile capătă gălbează. Acele instituţiuni de credit sunt ca oile dumitale, prosperă acolo unde este aerul bun, unde nu cresc buruieni rele, şi nu pot trăi, nici prospera decît numai acolo unde domneşte dreptatea şi libertatea; aceste două elemente sunt ceea ce este pentru oi aerul bun şi apa curată. Pe cît ţara noastră va fi cum este, numai instituţiuni le de camătă pot prospera. „Libertatea — a zis Micbel Chevalier — place creditului, fiindcă o priveşte, şi cu drept cuvînt, ca o garanţie a ordinei, o consideră ca amică a siguranţei generale şi individuale, protectricea drepturilor tutulor şi ale fiecăruia. “
Ţi-am zis că prăvălia în care am cumpărat biletul acesta să numeşte bancă, dar de vreme ce am apucat să-ţi vorbesc de comerţul banilor, încai să o fac pe deplin. Trebuie să ştii că sunt fel de fel de bănci, precum sunt fel de fel de prăvălii care să numesc tot fierării; dar în unele găseşti numai fier nelucrat, şine sau drugi, într-altele se vinde broaşte, balamale, lacăte, şurupuri şi lanţuri, într-altele ciocane, nicovale, topoare, cleşti, dălţi, tesle, rindele, cazmale etc., într-altele puşti, pistoale şi săbii etc., fiecare fierărie îşi are specialitatea sa; asemenea şi băncile, fiecare îşi are felul său de operaţiuni, şi de ai băgat bine de seamă la cîte am
72
3;is, negreşit că ai observat deosebirea ce există între dara-verea ce am făcut dînd bancherului poiiţile arendaşilor ^i Iuînd pe dînsele o hîrtie cu care o să mi se plătească acei bani la Londra, şi între operaţiile băncilor din Scoţia care dau bani cu împrumut lucrătorilor de pămînt: cea dîntîi «e numeşte bancă de scont, bancă de schimb, cealaltă se numeşte bancă rurală. Dar deosebit de aceste operaţiuni, mai sunt multe altele, dintre care unile foarte însemnate, şi voiesc a ţi le spune.
La început operaţiunile băncilor erau foarte simple, •erau ceea ce se numeau sau să numesc şi astăzi zaraflîc, schimb, adică schimbau monedele unele într-altele. în oraşele ca Veneţia, Hamburg, Constantinopole, unde se făcea comerţ cu fel de fel de ţări şi cu fel de fel de bani, într-o ţară ca a noastră, unde, neexistînd o monedă naţională, toate monedele din lume au curs, fără măcar de multe ori de a se cunoaşte valoarea lor întrînsecă, zarafii la trebuinţă dau o monedă în schimb pentru alta, rezervîndu-şi un folos de la această operaţiune. Argintarii, fiind mai în «tare a cunoaşte adevărata valoare a deosebitelor monede, au fost cei dîntîi care au întreprins speculaţiunea schimbului monedelor sau zaraflîcul; mai tîrziu, cursul monedelor începînd a se regula şi vinzările dintr-o ţară cu alta începînd a se face cu poliţe, comerţul schimbului de bani a început a pierde din importenţa sa, şi argintarii din Engli-tera au început a priimi în păstrare bani, precum fac astăzi •casele de depozite şi consemnaţiuni, dînd depuitorilor un folos, o dobîndă, şi ei, argintarii, realizau un folos mai mare, scontînd bilete de comerţ. Biletele date de argintari •erau platnice la purtător şi treceau dintr-o mînă într-alta prin giruri. Încet-încet, au îndrăznit să covîrşească în bileturi sumele depuse în lăzile lor, şi unii s-au dus pînă a -emite bilete de o sumă de cinci ori mai mare decît numerarul ce aveau în depozit. Văzînd cîştigurile ce realizau acei <e făceau această speculă, cîţiva capitalişti, profitînd de trebuinţa ce avea guvernul englez de bani pentru susţinerea rezbelului cu Franţa la 1679, s-au asociat şi-au oferit un împrumut de 1.200.000 lire cu 81/3%, cu condiţiunea de a ii se recunoaşte lor dreptul exclusif de a emite bilete de bancă pe sconturi de o sumă egală cu cea împrumutată. Astfel, asociaţiunea acelor capitalişti, deosebit de dobînda
78
%1!z% ce priimeau de la guvern pentru banii lor, se mai foloseau, încă p-atît poate, de la sconturi; şi dobînda ce realizau era în adevăr o dobîndă de ce] puţin 161/3%; aceasta a fost origina Băncii Engliterii, al cării drept de emitere de bilete n-a mai fost limitat în urmă. Astfel s-a monopolizat dreptul de a emite bilete de bancă, bilete platnice la purtător.
Acest exemplu s-a imitat foarte mult, şi asemenea bănci s-au format mai în toate ţările, cu dreptul de monopol de emitere de bilete platnice a vista la purtător. Acum în urmă, un asemenea drept s-a cerut şi de la guvernul nostru de d. Pereir5.
Concesionarii de asemenea bănci au ştiut totdauna să profite de trebuinţa guvernelor d-a se împrumuta şi au dobîndit monopolul de emitere de bilete. Ele se numesc bănci de scont şi de circulaţiune. Operaţiunile lor consistă în a sconta poliţe şi alte efecte de comerţ şi a le plăti cu bilete de bancă, bilete care, avînd îndatorirea de a se preface în bani bătuţi orcînd s-ar cerc, inspiră încredere şi umblă mult timp din mînă-n mînă, întocmai ca bani, fără de a veni la bancă să ceară a fi schimbate în bani. într-a-cea vreme termenul biletelor scontate soseşte, şi banca încăsuieşte banii cu care poate face faţă la cererile de plată a biletelor emise.
Aceste bănci trebuie însă să lucreze cu băgare de seama, să nu sconteze decît bilete sigure şi să nu emită o prea mare câtime de hîrtie în comparaţiune cu banii ce are în casă, căci la un caz de criză să poate întîmplaca, creditele căzînd, posesorii de bilete de bancă să alerge grămadă, cerînd schimbarea biletelor în metalic, cum s-a întîmplat în Franţa la 1848. Guvernele, ca să evite crize de asemenea natură, mărginesc biletele emise să nu treacă peste trei sau patru ori suma banilor. Banca Franţei, cu un capital de 90 de milioane, a ajuns a emite în unele împrejurări bilete de bancă pîna la suma de 800 de milioane.
Băncile acestea trag un folos însemnat de la monopolul de emitere de bilete. Să ne închipuim o bancă cu un capital de un milion de galbeni, avînd facultatea de a emite bilete pentru trei milioane de galbeni, scontul fiind să zicem numai de 6%; banca realizează cu capitalul de un milion de galbeni un venit anual de 180.000 galbeni,
74
adică 18%. Cei mai însemnaţi economişti sunt astăzi în contra privilegiurilor acestora. In Statele Unite ale Ameri-cii emiterea de bilete platnice la purtător este liberă, şi o mulţime de bănci şi de case de comerţ fac speculaţiunea de scont cu biletele lor. Această libertate a devenit în unele împregiurări un izvor de abuz şi a putut face mari necuviinţe şi aduce mari pagube; dar, ca orce libertate, a adus foloase mult mai mari decît neajunsurile ce au pricinuit; pagubile sunt nesimţitoare pe lingă serviciile ce au făcut industriei şi comerţului. Emiterea liberă a biletelor platnice la purtător a făcut a se realiza pînă la un punt visul unor socialişti: desfiinţarea dobînzei, coborînd-o uneori pînă la 1% pe an.
In Englitera, cu tot monopolul dat băncii de a emite numai ea bilete platnice la purtător, bancherii şi negustorii au găsit mijlocul de a face să devie acel monopol cu totul iluzoriu; atît este de adevărat că legile şi instituţiu-nile, ca să se poată păzi, trebuie să fie întemeiate pe adevăratele trebuinţe ale societăţii şi să fie conforme cu spiritul şi cu tendinţele naţiunei. Comercianţii şi bancherii englezi au schimbat astăzi forma tranzacţiunilor de bani, a cumpărării şi a vînzării biletelor; în loc de a sconta de la unii la alţii poliţele cu bilete platnice la purtător, ei au adoptat sistemul de a înscrie poliţa în condică, la creditul clientului, şi a-i da în loc de bilete platnice la purtător o con-dicuţă cu modele tipărite, numite cecuri (chegues), care sunt în realitate poliţe asupra bancherului, platnice or In ce moment cui i le înfăţişează. Traenţii de cecuri trec într-însele numele celui dintîi purtător şi după aceea circulă întocmai ca biletele de banca. Cecurile sunt, precum vedem, bilete la ordin, trase asupra unui bancher şi platnice la întîia înfăţişare purtătorului, sunt băiete la ordin al căror termen de plată este sosit, precum şi biletele la ordin devin cecuri în ziua cînd a sosit scadenţa lor.
Lucrarea bancherilor este de a cumpăra datorii cu făgăduieli de plată. Făgăduielile de plată să pot face sub două forme: sau printr-o făgăduială scrisă, sau prin sume înscrise în contul clientului, sume asupra cărora el poate trage cecuri care şi acelea sunt platnice la purtător. Singura deosebire, după cum vezi, între biletele de bancă şi cecuri este ca cecurile să girează, în vreme ce biletele de bancă
7o
trec de la unul la altul fără gir; fiindcă plata cecurilor nu este obligătoare pentru bancher, precum este a biletelor de bancă pentru Banca Engliterei sau pentru Banca Frânţii.
Ţi-am vorbit aşa de întins asupra cecurilor, fiindcă ele sunt de o mare înlesnire în comerţ, fiindcă întrebuinţarea, lor se introduce şi în alte ţări. în Franţa, Consiliul de stat are în studiu o lege privitoare la aceste efecte de comerţ,, care s-au introdus foarte mult în daraveri.
în Londra sunt zile în care să fac treburi de 40 şi 50 de milioane de lire, şi trebuia o sumă de aproape 3 milioane de lire numai pentru plata poliţilor şi a biletelor la ordin scăzute pe toată ziua. Englezii au găsit un mijloc foarte ingenios de a economisa o mare parte dintr-aceşti bani. Să ne închipuim că azi scade o poliţă a lui Gheorghe de 1.000 de lire la mîna lui Nicolae, ca tot astăzi scade o altă poliţa a lui Nicolae de 1.100 de lire la mîna lui Costache-şi cade şi o poliţă de 1.200 de lire a lui Costache la Gheorghe; pentru plata acestor poliţe ar trebui un efectif de 3.300 de lire, în vreme ce, dacă aceste trei persoane s-ar afla împreună, s-ar plăti unii de alţii numai cu 200 de lire ce ar lua Gheorghe de la ceilalţi doi, plătindu-i fiecare cîte 100 de lire. Englezii au instituit la Londra o casă de răfuire, de lichidare sau, mai bine zicînd de limpezire, numită Clearing house. Mai toţi bancherii şi comercianţii cei mari au acoh> un agent al lor, căruia îi trămit toate efectele de comerţ în ziua scadenţii. Acei agenţi se adună şi răfuiesc deosebitele poliţişi bilete, plătind pentru fiecare numai deosebirea valoarei efectelor dintre dînşii. Această instituţiune atît de folositoare a fost imitată şi în alte oraşe.
De vreo cîţiva ani s-a format în Europa, în Englitera. mai cu deosebire, companii de împrumut. Scopul lor cel mai de căpetenie este de a împrumuta întreprinderilor industriale acelora care merită a fi susţinute; asemenea companii sunt mai cu osebire, în Franţa, Compania creditului industrial şi comercial, şi în Englitera, International lang credit company.
Cele mai însemnate bănci, precum Creditul mobiliar, London et Winsminster bank, Union et London joint stockr Banca otomană, Creditul industrial, London et County bank şi o mulţime de alte instituţiuni de credit fac şi ele acum avansuri de bani întreprinderilor industriale. Ar fi
76
de un mare interes a-ţi spune ce mari espîoataţiuni şi întreprinderi a deschis creditul internaţional în Austria şi ce sporire de valoare a dat pămîntului şi întreprinderilor agricole.
Sistemul acesta de credit industrial născut în Englitera, patria ideilor economice, este poate tot ce s-a făcut mai însemnat pînă acum în economia financiară.
Legea numită Limited liability, care mărgineşte răspunderea acţionarilor la sumele vărsate, a rădicat orce temere ^i a deschis un cîmp fără margini participaţiunei fiecăruia particular în operaţiuni financiare. Astăzi toate economiile intră în companii financiare care, bine conduse, dau foloase însemnate; un profesor, un medic, un inginer parti-cipează prin economiile lui la întreprinderi mari şi realizează beneficiuri însemnate fără de a-şi da cea mai mică osteneală.
Un oraş voieşte să se lumineze cu gaz; se formează o societate cu un capital neînsemnat; interesaţii de a vedea oraşul acela bine luminat, adică toţi locuitorii acelui oraş, -ajută formarea companiei subscriind ca acţionari şi totdeodată se abonează ca consumatori; astfel, mai tot aceleaşi persoane, fiind şi consumatori şi acţionari, beneficiurile realizate de la ei ca consumatori se reîntorc iarăşi în pungile lor ca acţionari.
Aceasta se poate face pentru oraşele cele mari cu pînea, cu carnea, cu iluminarea şi cu o mulţime de alte obiecte ca să fie abondcnte, de bună calitate şi cu preţul cel mai •cuviincios. Iată socialismul către care merg societăţile •civilizate, asociaţiuni libere, iar nu asociaţiune impusă de legi, dictată de pătimi şi de capricii care nu pot duce decît la sărăcie şi la despotism.
Un alt fel de bănci, de care vei fi auzit vorbindu-se foarte mult, sunt băncile hipotecare. Lucrarea lor este de a împrumuta bani cu ipotecă de proprietate nemişcătoare; datornicul nu plăteşte niciodată suma împrumutată, ci o desface ■cu încetul, plătind pe tot anul deosebit de dobîndă şi o jnică parte din capete. Suma ce se plăteşte pe tot anul să numeşte anuitate; ea să compune din două părţi, o parte oste dobînda şi cealaltă se numeşte amorţire sau amorti-zaţiune, destinată a stinge datoria într-un număr de ani -oarecare» Daca pentru o datorie ipotecară de 10.000 gal-
77
bcni se plăteşte pe an o anuitate de 800 galbeni, adică 8%, şi daca dobînda este 6%, ceilalţi 2% sunt pentru stingerea datoriei, pentru amortizare; şi fiindcă pe baza 6%, cu o amortizaţie de 2%, un capital se stinge în aproape 23-de ani, după calculile de dobîndă la dobîndă, proprietatea ipotecată, plătind regulat pe tot anul cite 800 de galbeni, 23 de ani d-a rîndul pentru datoria de 10.000 galbeni,, peste acel termen de 23 de ani rămîne proprietatea liberată şi desfăcută de datoria contractată.
Aceste bănci, ca să fie bine asigurate, împrumută sume mult mai mici decît valoarea obiectului ipotecat, şi calculate astfel ca venitul moşiei să plătească lesne şi cu prisos-anuitatea contractată, la caz cînd proprietarul împrumutat nu ar fi exact cu răspunderea anuităţilor la termenii hotărîţi.
Acele bănci, ca toate băncile, nu împrumută bani, ei emit bilete numite bonuri ipotecare, letires de gage sau Pfand-briefe, care hîrLii, fiind asiguraLe capete şi dobinzi în valoarea şi în venitul totalităţii moşiilor ipotecate, să pot nego-ţia. Sunt capitaluri care preferă a fi asigurate şi stabilite pe ani îndelungaţi, fără de a avea grija să caute întrebuinţare în toate zilele; mulţi capitalişti preferă mai bine o* dobîndă modestă şi sigură decît un procent mare, dar care le-ar pricinui alergături, bătaie de cap şi grijă.
Aceste bănci s-au format întîi în Prusia, prin asociaţiune între proprietarii daLori; ei s-au întovărăşit între dînşiiT s-au asociat şi au pus moşiile ipotecă, făcîndu-se solidari unii pentru alţii, au emis bonuri ipotecare, care, fiind asigurate, capital şi dobîndă, în valoarea moşiilor şi în venitul lor, au ajuns a se negocia lesne.6
—	După cum văz, Loate băncile scot numai hîrtie , iar nu bani.
—	Observaţiunca este foarte adevărată, de aceea şi se numesc instituţiuni de credit; fie bănci de scont şi de circu-laţiune, fie bănci rurale, industriale, ipotecare, generale sau particulare, ele sunt toate bănci de emisiune, adică emit hîrtie, fac comerţ de credit; căci, după cum ai văzut, creditul este o marfă ca toate mărfurile, un instrument de lucru. Toate băncile se ţin strîns legate unele de altele, ca nişte mădulari ai aceluiaşi corp a sistemului comercial şi industria], şi linia care Ie desparte pe unele de altele este
78
anevoie de însemnat; se poate zice că baza operaţiunilor tutulor este de a priimi valori materiale şi de a da credit. Acelea care priimesc bani îi întrebuinţează cu folos, şi cu-acel folos pot face faţă la obligaţiunile ce iau către depui-torii acelor bani, dau bilete de bancă sau cecuri. Banca Engli-terei nu plăteşte niciodată dobîndă la banii ce i se încredinţează. Din toate operaţiunile, sconturile sunt cele mai importante, excedentele le dau cu împrumutare la samsarii băncilor, la curtieri sau la bank brokers, care sunt mijlocitori între bănci şi celelalte stabilimente; curtierii veghează şi execută scadenţele, împlinirile şi plasamentele acelor sume, ca să nu le pricinuiască nici pierderi de capitaluri, nici să rămîie în nelucrare.
■— Din cîte mi-ai zis, înţeleg că sunt două feluri de credite: unele întemeiate pe încrederea în onoarea şi activitatea persoanei, precum este acela al scontului biletelor etc., şi altul întemeiat pe valoarea lucrurilor cu care împrumutatul răspunde, precum este creditul ipotecar; mai înţeleg ca, cu instituţiuni bune de credit, o ţară are trebuinţă de puţini bani, că bogăţia nu stă în aur, nici în argint, ci în industrie, în comerţ, în înlesnirile de a produce mult şi de a asigura daraverile. Astfel, o ţară poate avea bani puţini şi a fi foarte bogată, în vreme cc alta poate avea bani mulţi şi să fie foarte săracă în comparaţie cu aceea care are bani mai puţini.
PARTEA A TREIA
ÎMPRUMUTURILE STATULUI

I
Apa se retrăsese, noroiul se prefăcuse în praf, era ora de amiazi; lăsasem muncitorii să se odihnească, cînd auzii o trăsură intrînd in curte; întorc capul, şi văd o droşcă frumoasă trasă de patru cai negri bine hrăniţi, duşi de un surugiu cu poturi şi tuzluci şi cu panglici tricolore la pălărie, înaintea trăsurei alergau doi dorobanţi călări, cu carabinele în sus la oblînc, un alt dorobanţ trepăda din toată puterea calului la scara dreaptă şi un al patrulea, pe capră, ţinea puşca în sus. Ajunşi la uşa casei, un tînăr se dezlipi alene de pernile trăsurii, se coborî şi după ce se întinse căs-c'înd dete cîteva ordine dorobanţilor ce-1 întovărăşea. Pe unul îl trimise să-i aducă pe primar, pe altul după percep' tor, pe cel mai ager îl însărcină să meargă din casă în casă, să vază dacă la toate ţărancile au înviat sămînţa. Era un subprefect sub a cărui bună şi demnă paza patruzeci de comune au fericirea a trăi!
D-abia schimbasem salutările de rigoare, şi vizitatorul începu a-mi vorbi de devotamentul său către guvern, de exactitudinea cu care aduce la îndeplinire ordinile onor minister; de odihna şi de interesele ce sacrifică pentru binele ţărei, de greutatea serviciului, de recrutaţie, de înec, de Radu Anghel, de prinderea lui Mihai Bonea, de moartea lui Codiţioiu1 şi de trebuinţa absolută şi urgentă de a se spori numărul impiegaţilor subprefecturilor cu cel puţin zece scriitori, ajutoare, şefi de masă şi şefi de serviciu, ca sa aibă şi aceste autorităţi o cancelarie respectabilă. După
83
acestea îmi cită vreo două sute de numiri, permutări şi înaintări în administraţiune şi in magistratură, adăogînd ca un post-scriptum, oftînd:
—	Eu însă am rămas şi de astă dată tot subprefect ! Zice cineva nedreptate, dar mai nedreptate decît ia mine s-a mai văzut vreodată pe lume?! De doisprezece ani servesc statului, toţi nătărăii mi-au trecut înainte. Vărul meu 0..., cu care sunt de o seamă şi cu care am fost în şcoală, dac-a avut noroc, vezi unde a ajuns, iar eu am rămas de rîs, tot subprefect. Noroc şi iar noroc! E bine să aibă cineva noroc.
—	Dar cum! Poziţiunea oamenilor în serviciul statului să fie ea oare la discreţiunea norocului, a întîmplărilor oarbe?! Nu crezi că foncţionarii înalţi, că miniştrii, deputaţii, senatorii şi toţi reprezentanţii şi foncţionarii trebuie să fie oameni eminenţi prin talentele şi ştiinţa lor, oameni încercaţi în trebile statului şi cunoscuţi în lumea politică?
—	Apoi să-ţi spui, daca este vorba de ştiinţă, cine poate să ştie mai multe decît mine? în 12 ani de serviciu, din care patru ca subprefect, voi fi învăţat şi eu ceva! Am fost subprefect în patru plăşi, şi un om care cunoaşte patru plăşi ca acelea la care am fost eu se poate lăuda că cunoaşte toată 'ţara de la Dunăre pînă la Carpaţi. La schelă am fost, la cîmp am fost, la podgorie am fost, la plai am fost; le ştiu toate — şi bune, şi rele. De cunoscut, sunt foarte cunoscut .şi în ţară, şi afară din ţară. Am avut a face cu toţi generalii ruşi de la mic pînă la mare; pe Paskievitz l-am dus pînă-n bătaia tunului Silistrii; la Calafat, cît p-aci să puie Sken-der-paşa mina pe mine cu proviantul a zece mii de muscali cu tot. Cînd a venit turcii, am fost cel dîntîi trimis pe marginea Dunării pentru zaherele; am fost nelipsit de lingă Ahmet-paşa; Omer-paşa îmi făgăduise să-mi trimiţă şi cavalerie; pe generalul Coronini m-arn dus tocmai la graniţă de I-am adus în ţară; pe principele Albert de Prusia l-am plimbat pe munţi d-a împuşcat capre şi urşi2. Cine poate să fie mai cunoscut decît mine!
—	Toate aceste merite îţi constituie poate drepturi netăgăduite la recunoştinţa cetăţenilor dumitale şi mai ales la o pensie bogată, poate şi la o recompensă naţională de cel puţin 5.000 de lei pe lună. Dumneata aspiri la posturile cele mai eminente ale ţării, eu admir şi aprob ambiţiunea
64
la un tînăr. Doreşti să fii ministru, aspiraţiune frumoasă şi demnă; îţi urez această fericire, căci ştiu că nu te gîn-deşti la binele ce ai putea face dintr-acestă înaltă pozi-ţiune amicilor şi rudelor dumitale, nici la leafa de 8.000' de lei pe lună, ci te gîndeşti, sunt sigur, la serviciele ce as putea aduce patriei dumitale, la binele ce ţi-ai putea face-şi la numele ce ţi-ai cîştiga în istorie.
—	Negreşit că pentru cinste mai mult, şi numai pentru cinste, îmi zise el îngîmfîndu-se şi aprinzînd o ţigaretă.
—	Fără îndoială, te-ai gîndit şi ai meditat asupra tot ce este de făcut în ţară şi despre tot ce-i trebuie ca să ajungă a fi un stat mare şi puternic; te-ai gîndit la lucrurile cu care ai să începi...
—	Dară, domnule, in-am gîndit! Mai întîi de toate: autoritatea guvernului; trebuie să-l ştie toţi de frică, să nu îndrăznească nimeni să iasă din vorba şi din porunca lui, să nu stea hîrtiile cu lunile prin cancelarii, nelucrate,, cum am găsit eu la unele subprefecturi; la toate petiţiu-nile trebuie să se puie îndată priimirea şi o rezoluţiune, ca să se facă lucrarea la timpul cuviinţos.
—	Ştiu şi eu că o societate are trebuinţă de autoritate; nu poate exista decît prin domnirea puterei sau prin dom-nirea legilor, a legilor bazate pe raţiune şi pe dreptate; cînd o societate este lipsită cîtva timp măcar de asemenea legi, consecinţa naturală este că să găseşte curînd o voinţă individuală care pune mina pe putere. Cred dar că datoria unui bun ministru este nu de a inspira frica, ci mai cu deosebire a căuta şi a găsi legile cele adevărate, ca să supuie lor toate voinţele individuale şi astfel să oprească tendinţele particulare care ar voi să supuie societatea la voinţa lor. Cred că datoria unui bun ministru este să caute şi să găsească mijloacele prin care locuitorii să devie mai avuţi; căci de vom merge de la simplu la compus: statul fiind compus de judeţe, judeţele de plăşi, plaşile de comune şi acestea de familii, de vom lua cea după urmă unitate colectiva, comuna, vedem că cu cît familiile ce locuiesc o comună sunt mai bogate, cu atît comuna este mai în stare de a avea şcoli bune pentru dezvoltarea morală şi intelectuală a tinerimei, pentru formarea gustului şi îndreptarea moravurilor locuitorilor, instituţiuni de binefacere, strade curate, bine pavate şi luminate, apă curată şi abondenta şi
85
toate instituţiunile şi lucrările care constituie civiliza-ţiunea şi buna stare a societăţilor moderne. Cu cît comunele care compun o plasă vor fi mai înstărite, cu atît acea plasă sau ocol va avea mai multe mijloace pentru înfiinţarea de lucrări pentru care se cere cooperaţiunea mai multor comune, pentru şcoli de un ordin mai înalt, spitaluri, drumuri vicinale, serviciu postai etc. Mai multe plăşi bogate formînd un judeţ, acel judeţ va fi mai în stare de a păşi pe calea civiîizaţiunei decît un judeţ compus de plăşi în care se găsesc comune sărace; va avea oameni luminaţi şi în stare de a chibzui, a cerceta şi a înfiinţa instituţiuni de credit potrivite trebuinţelor colective; cu cît judeţele sunt mai în bună stare, cu atît statul este mai tare, mai puternic. Nu crezi, domnule, că de am cerceta aceea ce se cuvine la o casă, la o familie, am putea ajunge să ştim pînă la un punt aceea ce ar fi de folos să facem pentru prosperitatea statului?
—	Negreşit, şi eu sunt de această părere.
—	Un stăpîn de casă, un tată de familie, un intendent sau un epitrop nu are el ca cea dintîi datorie, ca, îndată ce ia direcţiunea casei, să caute mijloacele de a spori veniturile şi de a micşora sau chiar de a suprima cheltuielile cele de prisos şi netrebuincioase? Tot aşa îmi pare că ar trebui să facă şi un guvern pentru ceea ce priveşte pe stat. Un om care are pretenţiunea de a fi la cîrmă, de a guverna, trebuie mai întîi să cunoască toate veniturile şi toate izvoarele de bogăţie, atît pe acele care esistă, cît şi pe acele care s-ar putea înfiinţa; să cunoască toate cheltuielile şi să ştie care dintr-insele sunt trebuincioase şi care nefolositoare şi de prisos, ca veniturile să le sporească şi cheltuielile să le reducă. Dumneata, care ai nobila pretenţiune de a cîr-mui ţara, ia spune-mi, te rog, care sunt veniturile ce crezi că se pot spori, care sunt acelea care împiedică dezvoltarea producţiunei şi care, prin urmare, opresc îmbogăţirea, şi, în fine, spune-mi care sunt cheltuielile acelea care crezi că s-ar putea reduce sau suprima fără de a jicni serviciul, adică garanţia ce este dator guvernul respectului persoanei şi proprietăţii cetăţenilor.
—	Le ştiam, zău, ca pe Tatăl nostru; dar de cînd s-au orînduit casieri pe la toate plăşile, nu le mai ştiu bine, că s-au mai schimbat, adică s-au adăugat şi unele, şi altele
86
după trebuinţă. Dar ce folos să îe ştim, domnule?! Suntem încă departe de ceea ce trebuie să fim în privinţa impozitelor; impozitele se pot adăuga încă mult. Românii plătesc puţin, foarte puţin; d-1 ministru, cind îi ziceam eu că oamenii cam tînjesc despre dări, îmi spunea că putem pune încă de patru ori atitea impozite cîte averi avem astăzi; că în Franţa vine cîte 700 lei de familie, una peste alta, în vreme ce la noi ne ajunge cîte 150 de lei, d-abia a cincea parte din cît plăteşte francezul. Vezi cît mai avem ca să ajungem la perfecţiunea naţiunilor civilizate!
—	Nu sunt la îndoială că atîta plătesc francezii, şi că englezii şi americanii plătesc şi mai mult, dar nu gîndeşti dumneata că este mai lesne uneori a lua 1.000 de galbeni de la unii oameni decît 1.000 de parale de la alţii? Şi aceasta numai şi numai fiindcă unii au şi, prin urmare, pot da cu înlesnire mia de galbeni, şi ceilalţi nu au şi nu pot da mia de parale; de aceea îmi pare că ministrul care ar voi să mărească mijloacele statului ar trebui să îngrijească a mări mai întîi venitul fiecăruia român.
—	Dar cum vrei dumneata, domnule, să aduci pe fiecare la minister, să-l întrebi cum îi merg trebile, ce capital şi ce venit are, cît cheltuieşte şi să-i dai un plan de cultura şi un buget de venituri şi cheltuieli cu ordine către subprefecţi şi prefecţi d-a îngriji şi de a supraveghea stricta executare a prescripţiunilor ministrului?
—	Aceasta ar fi într-adevăr peste putinţă, şi noroc că nu se poate, căci cunosc miniştri care ar încerca s-o facă ; dar oare crezi ca un ministru care ar vedea piedicile ce întîm-pină unele industrii, obstacolile care împuţinează produc-ţiunea, un ministru care ar vedea încuragiările de care ar avea trebuinţă unele industrii, ca să nască sau ca să se dezvolte, un ministru care ar căuta şi ar găsi leacul cu care să poată tămădui suferinţele şi stagnaţiunea comerţului, nu crezi că ar putea face mult bine, şi că acestea ar fi nişte măsuri care ar spori venitul fiecăruia şi, prin umare, ar îmbogăţi naţiunea şi statul? Apoi nu ţi se pare că un ministru care, fără a ţine seamă de cheltuielile de producţie ale unui obiect, ale porumbului sau ale tutunului, de esemplu, fără a ţine seamă de preţurile acelui product în ţară şi afară din ţară, ar veni şi le-ar lovi cu impozite pe pâmînt şi pe braţe, cu impozite de esport şi cu accize, dări din care
87
7	— Ion Ghlca — Opere, voi. II
unele ar scumpi ziua de muncă, altele ar sui chiria instrumentelor de producţiune, celelalte ar micşora preţul productului, şi toate împreună, împuţinînd beneficiul producătorului, l-ar reduce atît de mult, încît nimeni n-ar mai găsi un folos a produce porumb sau tutun; nu ţi să pare că acel ministru printr-o măsură greşită ar păgubi ţara cu mai multe milioane venit?
—	D-apoi astea le ştiu eu toate, ştiu unde îl doare pe fiecare; în român pînă n-ai da cu biciu, nu faci treabă, eu să ţi-o spui dumitale. Dă-mi mie puterea în mînă, şi dacă într-un an nu ţi-oi îndoi producţiunea ţării, să nu-mi zici pe nume; ordine straşnice pe la toate comunele să are de două şi de trei ori pe cît ara mai înainte, fără a căuta al cui este pămîntul, ai cui sunt boii, al cui este plugul, a cui este sămînţa, ale cui sunt braţele; o dată arătura făcută, pămîntul semănat, fii sigur că românul face ce face, şi nu lasă bucatele pe cîmp, cît de multe ar fi, ar secera toată noaptea şi toată iama de n-ar avea lumea unde să le puie, împărţeala s-ar face pe urmă lesne între oameni, după analogie.
—	Să mă ierţi, domnule, dar eu nu cred ca sistemul acesta să fie prea nimerit; deşi nu sunt decît un plugar, dar bunul-simţ, calculul şi instinctul interesului îmi zice să nu fac decît arături care îmi pot aduce un oarecare cîştig; şi iată cum proced în socotelele mele: pui de o parte toate cheltuielile de producţiune, de transport, impozite, vamă, magazii, impiegaţi, dobînzi şi stricăciuni, şi de cealaltă parte pui productul ce pot dobîndi şi preţul cu care pot vinde; m-apuc a produce numai atunci cînd cifra din urmă covîrşeşte îndestul suma celorlalte condeie; şi cu cît această diferinţă, adică folosul, este mai mare, cu atît caut a produce mai mult; fac ce fac, şi găsesc braţe, cărăuşi, magazii, fără a chema în ajutorul meu dorobanţi, nici portărei. Cu cît productul se vinde mai cu preţ şi cu cît producţiunea mă costă mai puţin, cu atît fac lucru mai mult, de două, de trei şi de zece ori cînd îmi vine la socoteală. Dar cînd m-ar sili cineva să pui porumb sau tutun, cînd ştiu că o să ies în pagubă, fac ce fac, şi scap de asemenea pacoste sau că-mi iau lumea în cap, ochi de fiară, cum fac germanii şi anglo-saxonii, care împopulează America şi Oceania, cum au făcut de multe ori românii în timpii domnilor fana-
88
rioţi cînd. treceau Dunărea dincolo şi aşteptau vremi mai faune, legi şi regule cu care sa poată trăi în ţară.
— O, Doamne! dar gîndeşti dumneata că un ministru are trebuinţă a se gîndi la asemenea nimicuri şi mărunţişuri? ! Acestea sunt lucruri de şefi de serviciuri. Un ministru are alte lucruri în capul lui, are lucruri mari; are să caute cum să economisească ambiţiile puterilor statului, cum are să ţie echilibrul, adică să se puie cînd într-o cumpănă, cînd intr-alta, să puie pe fiecare la locul Iui, ca să nu fie parapone; să nu dea nas nimului, să facă să-l ştie toţi de frică; să nu aducă pe nimeni la deznădăjduire despre un post sau despre o judecată, să aibă spioni în toate părţile, ca să ştie ce se zice şi ce se petrece, ce se face şi ce se urzeşte în contra lui, ca să poată întîmpina lucrurile şi să se ţie la putere; acestea suntcestiunile cele mari şi anevoie cu care are a se lupta un ministru zi şi noapte. Un om cuminte le poate potrivi toate; dar pentru bani este mai anevoie, că nu prea sunt, şi pe tot anul vedeam rămăşiţe de împlinit din impozite şi din venituri, oamenii nu prea au bani, cu toate că s-au găsit şi la acestea leacu: mai cu creditele suplimentare şi extraordinare, cu împrumuturile, cu datoria flotantă, mai cu casa de depozite, se economiseşte şi cestiunea banilor. Iar cît de a să micşora cheltuielile, cum zici, nu mă unesc cu dumneata; să mă ierţi, nu sunt de această părere; ştiinţa dumitale este cam veche, tombateră, cum am zice. Astăzi este cunoscut de toţi învăţaţii, de toţi politicii că un stat este cu atît mai bogat cu cît este mai înecat în datorii. De nu s-ar fi inventat adevărul acesta, ar fi vai de noi, pentru că cheltuielile noastre sunt atîta de trebuincioase şi neapărate, încît nu putem micşora mai pe nici una; căci unele sunt sacre şi celelalte trebuincioase; nu ai de unde scădea, daca voim să fim o naţiune tare înăuntru şi respectată în afară. Cum o să micşorezi lefile amploaiaţilor? Scumpetea traiului şi lusul care este acum n-a mai fost de cînd lumea; un biet amploaiat d-abia se ţine de azi pînă mîne; rămîne să facem ceva economii de la lucrările publice, ceea ce s-a şi făcut, fiindcă s-a dovedit că este mai de folos să se dea la companii ca să le facă fără bani, cu capitalurile lor, primind de la tezaurul nostru numai o anuitate. Ai auzit dumneata vorbindu-se de acest sistem ingenios, o descoperire financiară cu totul nouă.
7+
89
Eu mor de necaz cînd aud pe unii zicind că să se împuţineze numărul impiegaţilor şi să se reducă tratamentele; o zic asta, domnule, numai de pizmă! Ministru^care ar îndrăzni să facă o asemenea faptă ar fi un ministru fără inimă, fără cuget, un ministru criminal, nici iadul nu l-ar înghiţi. Ce ne-ar mai rămînea nouă, ăstora care ne jărt-fim din copilărie pentru serviciul statului?!
— Ai atins, domnule, două cestiuni mari, două răni ale celor mai multe state moderne. Lăsînd deocamdată la o parte ceea ce priveşte sistemul biurocratic, care, deosebit de inconvenientul de a împovăra tezaurul fără măsură, are încă şi un alt inconvenient mai mare, acela de a tinde la un guvern despotic, singura formă cu care să poate împăca şi sub care poate trăi şi prospera; dar fiindcă ai vorbit de anuităţi, dă-mi voie a-ţi spune ceea ce cred eu despre datoria publică, despre foloasele şi despre consecinţele ei bune şi rele.
Cum să credem că ceea ce ar ruina o familie, o companie comercială sau industrială ar putea să îmbogăţească şi să nu dărapene un stat, căci legile morale şi sociale sunt aceleaşi pentru indivizi, pentru familii, pentru colectivităţi, ca şi pentru state?
Ne putem întreba dacă a se împrumuta cineva este un [ bine sau un rău, daca este lucru folositor sau dărăpănător. j Este şi una, şi alta, după întrebuinţarea banilor împrumu-i taţi. Un împrumut poate deveni un izvor de bogăţie pen-j tru un individ sau pentru un stat, precum poate deveni ;o cauză de dificultăţi, de neplăceri şi de ruină. „Fericiţi acei ce ştiu să se împrumute" — este o veche zicătoare economică.
Un particular se împrumută, cu acei bani cumpără oi, închiriază pămînt; face lapte, lină, carne, piei sau grîu; îşi creează astfel un venit din care plăteşte pe tot anul do-bînda banilor împrumutaţi şi încă şi o parte din capete, şi după cîţiva ani de muncă, de osteneală şi de grijă îi rămîne vitele cîştig, libere de datorie. Iată o datorie folositoare lui şi societăţii, bani întrebuinţaţi într-un mod reproducător, o împrumutare care a creat o bogăţie nouă. Un alt individ contractă şi el o datorie, dar cu banii luaţi cu împrumut cumpără mobile frumoase, trăsuri poleite, cai, hamuri, livrele cu fir, dă baluri, mese, trăieşte în lux
90
şi în molătate; risipeşte în plimbări, în plăceri şi în desfătări; obiectele cumpărate dispar împreună cu banii cheltuiţi, fără de a lăsa urmă, fără de a fi creat mijloace de a plăti dobînda şi capetele împrumutate. Acest împrumut, departe de a îmbogăţi pe împrumutat, îi lasă sarcina unei dobînzi care îi micşorează sau îi consumă venitul ce avea şi care îl obligă, mai curînd sau mai tîrziu, la înstreinarea unei părţi a averei sale pentru desfacerea datoriei. Iată un împrumut care sărăceşte şi dărăpănă. Un stat se împrumută un milion, o sută de milioane, un miliard, cu acei bani face cum a făcut guvernul Belgiei, face canaluri şi drumuri-de-fier; acele canaluri, acele drumuri dau un divident cu care plăteşte datoria într-un timp mai mult sau mai puţin lung, sau chiar, daca uneori acea datorie absoarbe un procent mai mare decît dividentul produs de lucrarea făcută, acea lucrare însă este menită a mări producţiunea şi a spori tranzacţiunile prin înlesnirea şi ieftinătatea transporturilor, împrejurări care au de consecinţă a mări într-un mod indirect veniturile statului cu mult mai mult decît deficitul ce sufere de la lucrarea făcută. Un stat se împrumută ca să scape de o obligaţiune dreaptă sau nedreaptă pusă de streini asupra ţărei, sau ca să scape o parte a teritoriului de pretenţiunile sau din ghearele streinilor; din folosul ce trage de la pămîntul liberat, valorîndu-1 într-un mod inteligent şi bine chibzuit, stinge încet-încet datoria. Iată împrumuturi bine înţelese, împrumuturi reproducătoare, care îmbogăţesc statele şi le rădică în consideraţiunea şi în respectul lumei. Fericite statele care ştiu a face asemenea datorii I
Sa ne închipuim acum un stat care să împrumută şi care, în loc de a face lucrări care să sporească producţiunea şi bogăţia naţionale, în loc de a libera pămîntul ţării, ar întrebuinţa banii împrumutaţi în cheltuieli nefolositoare; ii cheltuieşte în acoperire de dificituri pricinuite în toţi anii de o rea administraţiune a finanţelor, în plată de lefi la impiegaţi netrebuinţoşi, în plăţi de serviciuri iluzorii şi de prisos, în cheltuieli nesocotite de uniforme bogate şi de material prost şi netrebuinţos, în voiajuri şi vizite şi în misiuni fără scop; asemenea împrumuturi nu pot avea alt rezultat decît a împovăra pe tot anul pe contribuitori cu dări care nu le aduce nici un folos. Asemenea împrumuturi sunt dără-
91
pănatoare, împiedică şi opresc progresul, apasă nu numai generaţiunea de astăzi, dar înăbuşeşte chiar dezvoltarea gene-raţiunelor viitoare.
—	Ai dreptate, domnule; dar daca guvernul găseşte că este de trebuinţă, cine altul decît el poate să judece mai bine despre trebuinţa şi folosul unui împrumut?
—	Guvernul, negreşit; dar un guvern luminat, onest şi adevărat amic al contribuitorilor va judeca bine despre consecinţele bune ale unui împrumut, despre oportunitate şi despre condiţiuni. Dar un guvern nu are şi nici nu poate avea aceste calităţi şi aceste virtuţi decît numai atunci cînd oamenii sunt luminaţi şi în stare de a înţelege drepturile, datoriile şi interesele lor.
Datoria cea dîntîi a unui guvern patriot şi luminat este economia finanţelor. Economia este un izvor de prosperitate, de libertate şi de independinţă. Aceasta este un adevăr atît pentru individe, cît şi pentru colectivităţi, pentru popoare şi pentru state; economia unită cu munca face averea privată şi publică. „Puterea ţării — zice d-1 Thiers în cel din urmă al său cuvînt asupra finanţelor — este aşezată pe două temelii principale: finanţele şi puterea armată; voiesc a le păstra neatinse şi pe una, şi pe alta; dar finanţele mai cu deosebire deşteaptă preocupaţiunilc mele, căci la nea j ungere a oştirilor se poate suplini uneori prin grăbnicie, în vreme ce este peste putinţă a improviza mijloace cînd s-au compromis finanţele.“
Cînd un guvern nu ştie să cumpănească cheltuielile după venituri, este obligat sau săvînză din averea statului dome-nuri, sau trebuie să alerge la împrumuturi; mijloace care toate se reduc, dacă băgăm bine de seamă, tot la sporire de impozite; şi în adevăr, de va alerga la vînzarea domenurilor, ele dau statului un venit, acel venit nemaiputînd figura în buget, golul ce lasă trebuie acoperit cu adaos la impozite; de va avea recurs la împrumuturi, împrumutul fie cu amor-tizaţie, fie consolidat, anuitatea sau renta figurează în buget la coloana cheltuielilor, şi cere a fi acoperit în coloana veniturilor prin sporire de impozite. Orcum ne vom întoarce, tot sporire de impozite.
Împrumuturile dau mijloace guvernelor nesocotite a cheltui veniturile viitorului, depărtează capitalurile de la agricultură şi rădică ţării mijloacele de esploataţiune şi de îmbunătăţire, scumpesc dobînda banilor şi măresc impozitele;
92
mărirea impozitelor sărăceşte pe contribuabili şi măreşte cheltuielile de producţiune; mărirea cheltuielilor de produc-ţiune scumpeşte productele, scumpetea productelor împuţinează consumaţiunea; şi aşa, cînd ele nu sunt întrebuinţate într-un mod reproducător, cînd nu înfiinţează izvoare noi de îmbogăţire, devin un obstacol pentru producţiune şi pentru consomaţie, devin, prin urmare, un izvor de sărăcie şi de mizerie.
Toţi economiştii vechi şi moderni, toţi oamenii mari de stat, Sully, Vauban, Boisguillebert, Quesnay, Colbert, Hume, Say, Ricardo, Forez-Estrada, Mac-Culloch, Mac-Leod, Glad-stone, s-au pronunţat în modul cel mai categoric în contra împrumuturilor.3 Chiar pentru cazurile de rezbel, d-1 Glad-stone zicea în Parlamentul Angliei la 1855 că sistemul împrumuturilor pune pe o naţiune în poziţiune de a nu şti ce face ; a arătat cum consecinţele împrumuturilor apasă o naţiune un timp nemărginit. „Este drept — zicea el — să cunoaştem foloasele ce căutăm; şi, precum să cuvine să facă fiinţele cugetătoare, trebuie să luăm sarcina asupra noastră, iar să nu o dăm moştenire urmaşilor44.
împrumuturile nu pot fi admise decît în două cazuri: pentru respingerea unei invaziuni streine şi pentru facerea de lucrări reproducătoare care să sporească venitul statului, mărind producţiunea ţării.
Un guvern care nu ştie să chibzuiască şi să cumpănească întrebuinţarea banilor contribuitorilor şi aleargă la împrumuturi pentru acoperirea deficitelor încurcă finanţele şi compromite viitorul, întocmai precum un tată de familie complezent compromite viitorul copiilor săi cînd nu ştie să reziste la cererile lor şi cheltuieşte mai mult decît îi este venitul.
—	Poate că ar fi cum zici dumneata daca statele s-ar împrumuta ca particularii, plătind pe tot anul cîte 12% şi 18%, şi capetele să ramîie tot capete; dar ele să împrumutăcu dobîndă cumpătată; cu 7, cu 9% cel mult pe an, desface în cîtva timp prin metoda de anuităţi dobînzile şi capetele; nici nu simt cum s-a stins datoria.
—	Crezi dumneata că bancherii şi capitaliştii care fac acele împrumuturi nu-şi fac socotelile astfel ca să ajungă a realiza beneficiuri însemnate fără ca lumea cea multă să strige prea tare? Ce ar zice publicul daca ar şti că guvernul
93
englez sau francez se împrumută cu 6% sau 7% sau daca un guvern ca al nostru s-ar împrumuta cu 11% sau cu 12% ? Nu crezi că sistemul de a emite mai jos de pari (au dessous du pair) cu 50, 60 sau 78 în loc de 100, că sistemul de 2, de 3 sau 4% comision, că anuităţile, că primele etc. nu cocoloşeşte adevărul, încît foarte puţini oameni să poată înţelege şi afla cît costă în realitate un împrumut, iar cealaltă lume să crează că să plăteşte o dobîndă cu 3, cu 4 sau 5% mai puţin decit să plăteşte în realitate?
Să ne închipuim că statul, pentru regularea plăţilor mandatelor, ar contracta o datorie de la d-1 X..., o datorie de
100.000	de lire steri, pe baza de 6%, condiţiune la care s-ar mai adăoga vreo cîteva alte clauze:
1	Să se dea împrumutătorului un comision de 4%.
2	Banii să se numere Ia tezaur de la 1 pînă la 30 aprilie, ceea ce echivalează cu numărarea la 15 aprilie a sumei totale.
3	Că plăţile să se facă împrumut ătoru Iui pînă la finele anului după tabela următoare:
1 La 1 iulie	Capete 20.000	lire
2 La 15 „	10.000	
3 La 1 august	10.000	
4 La 15 „	10.000	
5 La 1 septembre	10.000	
6 La 15 „	10.000	
7 La 1 octombre	10.000	
8 La 15 „	10.000	
9 La 1 noiembre	4.000	
10 La 15 „	3.000	
11 La 1 decembre	2.000	
12 La 15 „	500	
13 La 31 „	500	
Total... 100.000 lire
Guvernul, după această tabelă, ar avea să plătească dobîndă 2.029 lire şi comision 1,325 de lire.
De ne vom închipui că, din neînţelegeri şi nelămuriri în contract, să se fi plătit 97.000 lire în loc de 100 de mii, care bani să se fi numărat la Londra, de unde să se fi adus cu o cheltuială de 1.000 de lire, deosebit de întîrziereaîncăsuirei, care, în loc d-a se face în cursul lunei lui aprilie, a putut
94
întîrzia cu o lună sau şi cu două, şi să fi suit costul banilor pînă la 18 şi 20%.
—	Negreşit că de s-ar împrumuta cu asemenea condiţiuni, ar fi precum zici dumneata; dar un guvern nu se împrumută pe 260 de zile, ca particularii; statele contractă împrumuturile lor pe timp îndelungat, pe douăzeci sau pe treizeci de ani. Ş-apoi, sistemul de care vorbeşti este un sistem cu totul deosebit, nu are a face cu acela al anuităţilor.
—	Datoria este datorie şi orcum trebuie plătită. Un împrumut se compune din două operaţiuni: una este banii primiţi de împrumutat şi cealaltă banii număraţi împru-mutătorului la epoca sau la epocele prescrise; fii sigur că nimeni nu împrumută pe un guvern fără de a calcula, şi d-a calcula bine, foarte bine, astfel ca sa se folosească cu ceva mai mult decît cu dobînda ordinară; caută şi găseşte com-binaţiuni prin care ajunge a ocoli legea care condamnă şi pedepseşte de camătă o dobîndă care în Occident ar trece peste 5% şi la noi peste 10%.
Să luăm un esemplu de împrumut cu anuitate şi să-l urmărim în toate consecinţele lui. Să ne închipuim că guvernul ar contracta cu d-1 Stern pentru un împrumut de 718.548 lire steri, preţuite la 48.142.676 lei, adică pe 67 lei lira, numărătoarea făcîndu-se la termenele următoare:
1	16.000	lire	la	25	august 1864
2	45.418	lire	la	25	septembre 1864
3	84.000	lire	la	31	octombre 1864
4	574.120	lire	la	24	decembre 1864.
Obligîndu-se împrumutătorul a-1 lua asupra lui ferm cu 88%, ceea ce însemnează că orcare ar fi preţul cu care s-ar negocia obligaţiunele pe pieţile Europei, fie mai sus, fie mai jos de pari, guvernul să priimească tot 88 de lire pentru 100 de lire cu care se dă dator.
împrumutul să se plătească de guvern printr-o anuitate de 9%, din care 7 dobîndă şi 2 amortizaţie, începînd plata anuităţii de la 1 septembre 1864, din şase în şase luni; iar amortizaţia capitalului, după regulile dobînzilor compuse, să se calculeze ca cum anuitatea ar începe numai de la 1 ianuarie 1865.
Calculul ne spune că numărarea deosebitelor sume, la termenii însemnaţi mai sus, echivalează cu vărsarea sumei întregi la 10 decembre 1864.
95
Să ne mai închipuim că în contract laart.4, 7, 10, 14, 16 etc. mai sunt multe alte clauze, precum: 1. să se dea împrumut ătorului o sumă de 24.605 lire pentru rizicurile ce poate avea alteraţiunea schimbului monedei, cauzată de cererea unei sume aşa de însemnate; 2. un comision de 5% calculat pe suma curată de 718.548 lire, adică 35.927 lire;
3.	să i se mai dea o sumă fixă de 47.000 lire pentru a se însărcina cu scontul. 4. 34% asupra anuităţii sau 512 lire pentru serviciul dobînzelor şi amortizaţiei. 5. 1 sau 2% pentru diferenţa între scontul de mijloc al Băncii Engliterei şi scontul obicinuit la noi asupra sumelor încasate pe toată luna din venitul vămilor pentru asigurarea plăţii anuităţii, sau 1.107 lire pe an, de vom socoti 5% scontul meziu al Băncii Engliterei şi 10% scontul pe piaţa Bucureşti.
Aceste două sume din urmă urcă anuitatea 11a 84.049 lire în loc de 82.440.
După clauzele de mai sus putem calcula: cît ar priimi în realitate guvernul din suma de 916.000 lire sterling, cu care se dă dator, şi cît ar plăti guvernul de la 1 septembre 1864 pînă la 20 martie 1887, dînd pe fiecare an cite 84.049 de lire.
Calculul ne arată: 1. că suma efectivă de 48.142.676 Iei priimită de guvern cu dobîndă compusă formează în 22 de ani şi 88 de zile, pînă la 29 martie 1887, o valoare de 221 de milioane; 2. că guvernul, plătind pe tot anul 84.049 lire cîte 68ţ4 după cursul oficial, sau 5.757.356 lei, sumă care cu dobîndă compusă calculată de la 1 septembre 1864 pînă la 29 martie 1887, în 22 de ani şi 212 zile, grămădeşte o valoare de 296.000.000 lei, adică că împrumutătorul are un folos de 75 de milioane de lei; sau, vorbind un limbagiu mai înţeles la noi, că guvernul ar plăti 10% pe an dobîndă şi 2% amortizaţie, sau o anuitate de 12%, iar nu de 9%, cum s-ar părea crede la întîia auzire.
— Văd şi eu că acest mod de împrumut este mai oneros decît împrumuturile obicinuite la noi; dar sunt încredinţat că vei conveni cel puţin că sistemul anuităţilor este avanta-gios pentru lucrări publice. Nu ar fi bine daca s-ar găsi o companie care să ne facă cu banii ei, în trei sau patru ani» trei sau patru sute de kilometri de şosea cu poduri, apeduce, case de cantonişti şi puţuri, plătindu-i capitalul întrebuinţat cu anuitate?
96
— Cred ca şi dumneata că este permis a se împrumuta pentru a face drumuri; dar între feluritele moduri, sisteme şi metode de împrumuturi numai aritmetica nepoate spune care este cel mai avantagios şi care este cel mai oneros; numai calculul ne poate arăta daca condiţiunele propuse fac dobîn-zile mai urcate sau mai scăzute decît cele obicinuite, daca sunt avantagioase sau oneroase.
Ca să precizăm bine, să luăm un esemplu: să ne închipuim că este a se face o şosea de 363 de kilometri şi că să prezintă d-nii M... şi D..., care se obligă a o dagata în patru ani, cu condiţiunea de a li se plăti şaisprezece ani d-a rîndul cîte 2.264.247 de franci pe an.
lată ce ne spune calculul: guvernul plăteşte companiei pe an cîte 5.198 franci de kilometru. Anuitate care, calculată pe baza de 9%, înfiinţează, la finitul anului al şaisprezecelea, suma de 191.133 franci, valoare care cu paisprezece ani îndărăt, epocă la care se poate raporta vărsarea sumei cheltuită treptat în cursul celor patru ani ai duratei lucrărilor, reprezintă un capital de 45.000 franci.
Calculile acestea ne arată că fiecare kilometru costă pe guvern 5.198 metru curent sau 8 3/4 galbeni stînjenul.
Daca, după cunoştinţele ce ne putem procura despre costul adevărat al unui stînjen, întemeiate pe ştiinţe sigure, pe lucrări de asemenea natură săvîrşite, am afla că un stînjen de şosea costa pînă la 83/4 galbeni, este adevărat că propunerea companiei este bună pentru stat; precum ar fi oneroasă de s-ar dovedi că costă mai puţin, şi cu atît mai oneroasă cu cît diferinţa ar fi mai mare. De vom admite că pînă acum costul şoselelor să fi fost de 122 de lei stînjenul curent sau 23 de franci metru, guvernul, priimind propunerea, ar plăti şoseaua de două ori şi jumătate cît face; s-ar îndatora a plăti 18.868.728 franci o lucrare care nu face decît 8.349.000 franci, adică ar plăti 10.519.728 franci pedasupra. Dar să admitem însă că termenul de patru ani să merite a fi ţinut în seamă şi că este o bună chibzuire a cheltui ceva mai mult ca să avem şosele cît mai curînd şi sa priimim cifra de 150 de lei stînjenul în loc de 122, să dăm un beneficiu de 23% peste acela de 10% acordat pînă acum peste devizuri, adică să dăm companiei un beneficiu de 33%, tot este învederat că asemenea propunere ar încărca statul cu suma de 8.623.128 franci, sumă care ar absorbi pe tot anul o anuitate de 1.030.655
97
franci sau 2.782.498 lei, pentru plată dobînzei şi amortiza-ţiei.
Prin asemenea combinaţiuni, speculaţia găseşte mijlocul de a realiza beneficiuri peste cuviinţă.
Sistemul anuităţilor, foarte lăudat în Europa, mai cu seamă în Englitera, de lordul Walpole şi de lordul Stanhope, este astăzi lepădat de staturile care au oameni cu cunoştinţe financiare.4 Tezaurul englez încă din anul 1829 a renunţat d-a mai avea casă de amortizaţie. în Franţa, casa de amor-tizaţie, care ar fi trebuit să stingă aproape trei miliarde şi jumătate din datoria sa, d-abia a plătit un miliard şi jumătate, iar ceilalţi bani s-au întrebuinţat de guvern adăogîndu-se datoria cu aproape cinci miliarde. Această casă este condamnată şi are să fie desfiinţată în Franţa, precum a fost în Englitera. Hamilton şi Ricardo au dovedit că sistemul anuităţilor ascunde adevărul, acoperă camăta, apasă bugetul şi înlesneşte mijloacele de a compromite viitorul,5
—	Dumneata pari că ai de scop a-mi dovedi că toate sistemele de împrumut sunt oneroase. De ar fi aşa, cum de să împrumută pe aceste baze guvernele luminate ale Occidentului, unde negreşit nu lipsesc nici cunoştinţele financiare, nici oameni de stat?
—	Cred că de la început m-am pronunţat intr-un mod destul de categoric în contra tutulor împrumuturilor; dar, de cînd lumea, să ştie că între două rele trebuie să aleagă cineva pe cel mai mic. Dacă voieşti să vorbeşti despre împrumutările Franţei, Angliei şi ale Germaniei, trebuie să ştii că guvernele acelor ţări s-au oprit la sistemul de datorie consolidată, astfel numită pentru că statul nu să obligă a plăti capetele niciodată; statul ia către împrumutători îndatorirea de a le plăti numai o rentă, adică o dobîndă.Se acordă guvernului o sumă anuală în buget pentru serviciul rentei de atîta la sută nominal; să ne închipuim că acea sumă anuală să fie de zece milioane şi renta de 5%; împrumutul se emite pe pieţele Europei pe rizicul şi pericolul tezaurului, pină la acoperirea lui. Se negociază al pari, mai sus, sau mai jos de pari, după preţul banilor; să zicem că să negociază pe 71,43, adică pentru obligaţiunea de 100 de franci pe 5 franci rentă, tezaurul priimeşte efectif 71 franci şi 43 centime, sau că renta de 10.000.000 a realizat suma de 142.860.000 franci, în realitate statul plăteşte dobîndă 7%, iar nu 5%. Aceste
rente se suie şi se coboară în toate zilele la burse după starea pieţei, după cererea şi oferta banilor. Daca banii nu găsesc în industrie şi în comerţ o întrebuinţare mai bună de 7%, capitaliştii aleargă de cumpără rente, şi cu cît se aruncă mai mult pe aceste efecte, cu atît rentele să vînd mai scump, mai cu cîştig pentru acei ce le au; iar daca în industrie şi în comerţ banii găsesc o întrebuinţare mai avantagioasă decît 7%, atunci acei care au rente caută a le desface, a le vinde, ca să poată întrebuinţa banii în speculaţiuni care dau mai mult venit, dobindă mai mare; renta atunci scade; dar ceea ce înrîurează mai mult asupra rentelor este încrederea în guvern, în stabilitate şi în pace.
Renta de 5%, foarte obicinuită în Franţa pînă la anul 1844, a variat între 45 şi 126 franci. La 1814, după întoarcerea lui Napoleon I de la Elba, renta a căzut la 45 fr., şi la 1844, cînd s-a isprăvit cestiunea Egipetului şi nu începuse încă aceea a măritişurilor spaniole6, renta s-a suit pînă la 126 franci, cu alte cuvinte, dobînda banilor împrumutaţi a variat între 4% şi 17%.
Franţa şi Anglia, care au una o datorie pentru care plăteşte 500 de milioane franci rentă şi cealaltă 700 de milioane franci, au acele datorii cu deosebite rente: au pe 5, pe 4^4 , pe 4, pe 3%şi pe 3%. Aceste rente se prefac uneleîntr-altele, să face ceea ce s-a numit conversiunea rentei. Calculul a dovedit că sunt împrejurări în care un guvern se poate folosi convertind o rentă mai mare într-alta mai mică, lăsînd, se înţelege, acelor ce nu s-ar învoi cu aceasta facultatea să ceară şi să-şi priimească capitalul. Să ne închipuim că banii sunt în piaţă mai ieftini decît dobînda nominală, prin urmare suire, şi că renta de 5% să vinde pe 125 de franci; cerul politic fiind senin, industria şi comerţul în stare normală şi toate probabilităţile de a dura această stare a rentei. Această suire dovedeşte că se pot găsi bani cu dobîndă mai mică; să ne închipuim acum că guvernul ajunge la asigurarea că poate să-i aibă cu 4%; guvernul, profitind de împrejurare, declară conversiunea rentei din 5% în 4%. Care o să fie poziţiunea detentorilor de rente? Calculînd, o să găsească că le vine mai bine la socoteală a priimi 4 în loc de 5 decît a-şi trage banii, căci nu sunt siguri că o să găsească a-i da nici cu 4%; daca unii dintr-înşii ar reclama valoarea nominală, guvernul le poate plăti lesne, emiţînd rente pe baza de
99
4%. Guvernul francez la 1852 a convertit renta5% în 4%% şi a redus în buget suma destinată la eserciţiul rentei cu
17.500.000	franci, ceea ce înfăţişează un capital de 390 de milioane; este ca cum ar fi stins din datorie 390.000.000 franci.
—	Cu toate că mă înclin totdauna înaintea inţelepţunei guvernelor de care Îmi vorbeşti, dar nu văd cum cu sistemul de datorie consolidată şi cu acela de conversiuni de rente să plăteşte o dobîndă mai scăzută decît acea obicinuită şi cu care poate găsi orce om, după consideraţiuneaş i creditul de care se bucură.
—	Cum ai putut crede că guvernele se împrumută cu mult mai ieftin decît particularii, cum ţi-ai închipuit ca un om care ar avea 1,000 de jfranci de dat cu dobîndă o să alerge sa-i dea la stat cu 8% şi cu 9%, cînd găseşte a-i da cu toată siguranţa pe 10% şi pe 11%? în general, trebuie să ştii că banii nu au inimă; nu sunt supuşi decît la regulile calculului. Este ştiut că renta s-a suit la Bursa Parisului în ziua cînd a sosit ştirea nenorocirei de la Waterloo; banii s-au înveselit de o nonorocire naţională; acea cădere era să aibă de rezultat încetarea rezbelului.
Sunt guverne care au crezut că ar fi găsit mijloc de a se împrumuta ieftin şi chiar fără dobîndă; împrumuturile forsate, alteraţiunea monedei, moneda de hirtie,privilegiui-rile de jocuri de noroc, de loterii etc. s-au dovedit că sunt nişte avantage iluzorii şi vatamătore pentru stat şi pentru public, o spoliaţiune şi o jăfuire; toţi ştim în ce desconsidera-ţiune şi încurcătură s-au aflat finanţele Turciei din cauza alteraţiunei monedei şi cît a suferit Franţa din pricina asig-naţiiîor.
Un mod de împrumutare întrebuinţat de cele mai multe guverne, dar care nu poate avea o prea mare întindere, este aceia al împrumuturilor ascunse; el consistă în a lua de la tezaur banii depozitelor şi al cauţiunilor. Aceste împrumuturi sunt năpăstuitoare pentru acei ai cărora sunt banii pentru că de cele mai multe ori li să plăteşte un procent mai mic decît acel obicinuit.
Pentru a asigura funcţionarea regulată a exerciţiilorbugetelor în contra întîrzierilor de încasare a veniturilor staturilor şi a impozitelor, guvernele întrebuinţează datoria flotantă, datorie cu termeni prin emiteri de bonuri de tezaur.
100
Orc are ar fi modul împrumuturilor, fie consolidate, fie flotante, ele sunt împovărătoare pentru contribuabili. Singurul sistem financiar bun este echilibrarea bugetelor prin venituri şi prin impozite.
—	Bine ! Aşa poate să fie cînd finanţele sunt regulate, dar cînd s-ar încurca, cum se pot regula altfel decît prin împrumuturi?
—	Mijloacele de a descurca şi a regula finanţele sunt puţine şi foarte simple; le ştim toţi şi nu sunt, nici nu se pot găsi altele, oricite ar voi să ne zică unii şi alţii.
Cel mai dîntîi şi mai de căpetenie din toate este mărginirea cheltuielilor; el are de consecinţă naturală întrebuinţarea prisosului veniturilor asupra cheltuielilor în stingerea datoriei. Oricare ar fi modul întrebuinţat pentru desfacerea unei datorii, toate sunt bune cînd nu să contractează [alte datorii.
Cînd termenii plăţii nu sunt obligatorii] pentru stat, precum este cazul consolidărilor, reducţiunea dobînzei prin conversiunea rentei este un bun mijloc.
Daca statul are domenuri, vînzarea acelor proprietăţi sau a unei părţi dintr-însele poate fi o bună chibzuire. Este mai avantagios a se plăti datoria şi a se scăpa de o rană care roade.
în fine, un mijloc de a regula finanţele este sporirea veniturilor.
—	Eu am zis totdauna că avem mare trebuinţă a mări impozitele.
—	Să mă ierţi, domnule; dar sunt silit să te las, trebuie să mă duc să văd cum pun porumbul, să nu mi-1 puie prea rar. Cînd îmi vei mai face onorul a mai veni pe aici, vom urma împreună convorbirea noastră. Voi căuta atunci a-ţi espune cum înţeleg eu sporirea veniturilor şi reducţiunea cheltuielilor. Deocamdată, dă-mi voie a-ţi mai zice încă o dată că sporirea impozitelor, departe de a mări veniturile,
' de cele mai multe ori le reduce, căci scumpeşte producţiunea, şi scumpirea producţiunei suie preţurile, şi prin urmare scade consomaţiunea productelor ţării înîntru şi afară.7
La revedere, domnule! Dorobanţii împliniseră misiuneîe lor, surugiul plesni din bici de patru ori, caii porniră pe fugă şi trăsura dispăru într-un nor de praf.
101
PARTE A A PATRA
a
PROP
; I
PIETATEA 18 6 5
t
1
<

I
Numărasem patru sute douăzeci şi opt de galbeni inginerului care binevoise a măsura şi a delimita foştilor mei clă-c-aşi şase mii pogoane de pămînt din moşia mea, pământ bun, pamînt ales, fără mărăcini, fără prund şi fără contestaţiune; cedat în virtutea legii sau a ordonanţei de la 14 august 1864 pe preţ de şapte sute douăzeci de mii de lei, platnici în termen de cincisprezece ani. Alergasem laTîrgovişte ca să dobîndesc vidimarea bonului meu provizoriu. După trei zile de aşteptare şi de alergături de la un cancelarist la altul, ieşeam triumfător din biuroul comitetului permanent cu hîrtia în buzunar. Eram dinaintea turnului Chindiei, orologiul arăta două ore, aveam tot timpul să mă-ntorc pînă-n noapte acasă, depărtare de două poştii; dar gindindu-mă mai bine şi ţiind seama de o jumătate de oră pentru pregătire, de patru ore de drum, de şanţuri, de făgaşuri şi de un cer fără stele, am ajuns la concluziunea că, pentru respectul oaselor mele în general şi a trăsurei in particular, prudenţa şi instinctul de conservaţiune îmi comanda să amin întoarcerea mea pe a doua zi.
Forma normandă a turnului cu ferestre gotice şi balcoane florentine prezintă ochiului un ce bizar şi neînţeles; dar ruina genoveză pe care să rădica acest turn deşteaptă suvenirea trecutului. Acolo era poarta curţei celei vechi. Ruinele palatului domnesc sunt atît de măreţe, încît nu am putut niciodată intra în acele ziduri fără să fiu coprins de un sentiment
105
de veneraţiune pentru umbrele eroilor, cărora Ie suntem datori gloria şi existenţa noastră naţională.
De cînd am început a ceti în cartea trecutului, am găsit totdauna o nespusă mulţumire şi o adevărată consolare a mă rătăci prin ruinele Tîrgoviştei. Or de clte ori m-am întors în ţară, am alergat îndată într-acest oraş, am alergat ca un pelerin coprins de respect şi de veneraţiune să mă închin locurilor sacre ale istoriei noastre. Tîrgoviştea este pentru mine un tablou sinoptic al vieţei patriei noastre. Nu am putut vedea niciodată turnurile bisericei vechi fără să-mi apară umbra lui Mircea cel Bătrîn, întinzîndu-şi braţele sale uriaşe de la Seret pînă la Porţile de Fier. Pe acei timpi de luptă neîncetată, aşezarea capitalei la gura munţilor nu era o ces-tiune de peisaj, de comerţ sau de aer curat; era o cestiune de apărare naţională, o cestiune de strategie. In timpi de năvăliri necontenite, unde s-ar fi putut pune mai bine capitala ţărei? O poziţiune din care un căpitan ager să poată avea ochiul pe toată ţara şi ajunge în contra năvălirilor cu repe-junea fulgerului la gurile Oltului, la Jiu, la Argeş şi la Ialomiţa, pentru respingerea inimicului care voia să ne cucerească. Niciodată suvenirea acestui erou nu s-a deşteptat mai vie în spiritul meu ca în anii din urmă. După cinci secoli, cînd Europa a voit să întărească un stat român la gurile Dunărei, nu a găsit o temelie mai tare decît tractatele lui Mircea şi a lui Bogdan; pe acea piatră s-a rădicat un edificiu politic nou, care să va întări din zi în zi prin înţelepciunea şi prin patriotismul românilor. Viitorul naţionalităţii române este mare, de aceea el deşteaptă gelozii şi rivalităţi mari.
Tîrgoviştea este pentru români o suvenire de mărire, de umilinţă, de veselie şi de durere. De cîte ori pămîntul pe care stau aceste ruine nu s-a adăpat cu sîngele generos al străbunilor noştri, vărsat vitejeşte pentru apărarea ţarii în contra năvălirilor streine şi pentru apărarea libertăţilor publice în contra încercărilor culpabile şi imprudente de despotism şi tiranie ale unora din domnii noştri 1 Dar care naţionalitate şi care libertate s-a cimentat altfel decît prin luptă şi prin sînge?1 Tîrgoviştea a văzut în zidurile ei de două ori pe Ştefan cel Mare, o dată pribeag, cerînd de la Radu ajutor în contra lui Aaron, şi altă dată încercînd a uni principatele sub un singur sceptru2.
106
Pe malul sting al lalomiţei să rădică Monastirea Dealul, acest mausoleu ai unuia din cei mai puternici domni ai românilor, monument frumos şi măreţ prin arhitectura şi pozî-ţiunea lui, monument care ne aduce aminte cit era de mare straşnicia în moravuri şi cît era de puternica credinţa religioasă a clerului român, cît de pioşi erau domnii dup-atunci3. Ce timpi de credinţă şi de virtute ! Cum aţi trecut voi, atîţia domni care aţi rădicat pe pămîntul nostru capete d-operăde arhitectură, domni care treceaţi în viaţa eternă fără a lăsa in urma voastră altă avere decît un nume strălucit şi exemple de virtuţi mari. Glorioase umbre, cît ne este de dragă memoria voastră!
Printre ruinele acestui oraş să aude încă după trei secoli vocea lui Mircea aranjînd căpitanii şi pornind spre Seret strigînd: „Moldovenii ne sunt fraţi, trebuie să-i ajutăm la nevoie, soarta lor este a noastră, cînd vor pieri ei noi nu mai suntem 1“4 Şi astăzi încă simţim sub picioarele noastre şanţurile peste care au trecut triumfători românii a trei principate cu Mihai, cu Ştefan şi cu Bathori, dind fără cruţare sîngele lor pentru a scăpa capitala României de crudul Aali. Biruitori sau biruiţi, românii pot fi mindri de luptele ce au susţinut; şi vechile lor capitale vor străluci etern ca nişte monumente pe care să află înscrise frumoasele, precum şi tristele zile ale naţiunei române; zile strălucite pentru că ne-am luptat cu vitejie, triste pentru că, împărţiţi şi dezbinaţi, am fost siliţi să priimimcondiţiuni aspre şi să zăcem mai mulţi secoli în amorţire.
De la Mircea pînă la Vladimirescu nu este un singur nume ilustru care să nu fie scris cu sînge pe pămîntul Tîrgoviştei. Acolo este leagănul luptelor şi al sacrificiilor patriotice. Toate gloriile noastre militare au trecut pe acest pămînt şi au lăsat urme sîngeroase într-acest oraş. Vă salut, umbre ilustre care aţi combătut şi aţi murit pecîmpuri de bătălii, victorioşi ca Mihai sau victime a invidiei şi a trădării ca Vladimirescu I Numai acei care ştiu a să bate şi a muri pentru apărarea ţării pot avea patrie, numai acei care ştiu a se bate şi a muri pentru apărarea instituţiunilor ţarii pot avea dreptate şi libertate.
Biserica Stelea, zidită de Vasile-vodă al Moldovei, stă şi astăzi în picioare, monument sfînt de înfrăţire şi de unire. Acolo odihnesc corpurile decapitate a doisprezece boieri,
107
martiri ai apărării libertăţii în contra tendinţelor de cruzime ale lui Vlad5.
Să întunecase, nu mai puteam ceti inscripţiunile, începuse o bură de ploaie rece şi fui silit a lua drumul spre casa. Intrai la otelul lui Petrică Braşoveanu; norocul m-a dus să prînzesc alături cu un membru de consiliu. Să nu vă miraţi, mă rog, de o asemenea întîmplare fericită, căci în secolul de lumini în care trăim fiecare român este mai mult sau mai puţin consilier de ceva. Vecinul meu de masă îmi lăuda cu multă căldură virtuţile şi meritele ministerului compus de bărbaţi care au ştiut, printr-o trăsură de condei, să puie capăt intrigilor şi ambiţiunei coaliţiunei pe care o califica cu emfaz de coaliţiune monstruoasă, dovedindu-mi cu multă înlesnire la vorbă că umbla să piardă ţara6. Vorbea de două ore pe această teză fără întrerupţiune; ascultam dormitînd şi aşteptam cu nerăbdare o pauză a limbutului său rechizitoriu în contra claselor celor de sus, ca să mă pot retrage în camera mea din otel, cînd amabilul meu comesean, uitîn-du -se la ceasornic, strigă: „Opt ore!“ Şi-mi propuse să mă prezinte la doamna Brioleanu, damă la modă, unde să strîn-gea seara toată nobilimea şi funcţionărimea vechei capitale a Ţării Româneşti; acceptai amabila propunere, şi-n cîteva minute îmbrăcasem o toaletă cuviincioasă şi mă închinam respectuos înaintea celei mai elegante dame de provincie. O rochie de atlas verde, cu crăngi galbene, întinsă pe un malacof din cele mai umflate, lăsa în urmă-i o coada de trei coţi, un ciupag de două degite, agăţat cu două panglicuţe de umerii goli şi graşi; o bertă de şantili de bumbac neagră încadra sînul umflat al damei; la cap împodobită cu două oca de păr legat în cordele de catifea roşie cu stelişoare de aur, cu moţuri de hurmuz şi cu ciucuri de fir. Daca pe de o parte îşi arata prea mult frumuseţea braţelor, a pieptului şi a spinării, pe de alta îşi ascundea obrazul sub o tencuială groasă de prafuri albe, roşii şi vinete; nu-i lipsea nici pielea de liliac pe sprîncene, nici risticu Ia coada ochiului şi sub gene, toate chiciiiţile dresului, sulimanului, machilajului ş-ale repicagiului îi erau cunoscute şi familiare.
în mijlocul unui salon mare, între două odăi bogat mobilate cu stofă de brocatelă de mătase, luminate cu sperman-ţetă, în candelabre şi în girandole, să întindea o masă lungă, rătunjita oblu la capete, acoperită cu postav verde,
108
prins pe margini în cuie de alama; în toate colţurile came-rilor, cîte o mescioară de wist cu lumânări în sfeşnice şi cu toate instrumentele necesarii, de fiecare cîte două perechi de cărţi, patru condeie de credă în hîrtie verde poleită şi periuţe cu coada de bun-lemn de Fernanbuc7.
La masa cea mare, ciţiva tineri, doi ofiţeri şi patru dame stau cu ochii ţintiţi la cărţile ce cădeau în cadenţă între degi-tele subţiri şi esperimentate ale unui înalt foncţionar al judeţului; un morman de napoleoni să adunase dinaintea norocosului bancher; trei băieţi ş-o fetiţă să uitau cu jind cum trecea norocul capricios, înveselind şi mîhnind cînd pe unii, cînd pe alţii; păreau că-şi zic: „N ous entrerons dans ta carriere quand nos aînâs ne seront plus
La trei mese de wist, doisprezece foncţionari petreceau noaptea dînd cărţi la fel;în camera din dreapta, pe o sofa turcească cu două paturi, împrejurul unei mese rotunde, pline de vîrfuri de ţigarete şi de chibrituri arse, în mijlocul unui nor de fum, auzii vorbă; convers aţ iun ea părea vie; mă apropiai.
—	Nu mai e de trăit, soro ! zicea o cocoană bătrînă cu sprîn-cenile făcute. S-a mai auzit pînea zece gologani? Nu mai le este teamă de Dumnezeu.
—	Fă ca mine, cocoană Saftico, răspundea madame Economescu, damă matură, dar încă în pretenţii de frumuseţe, măritată în a treia cununie cu domnul Economescu, fost grămătic la un egumen grec. Eu cumpăr grîu de la obor şi fac pîne în casă, îmi vine pe trei gologani ocaua; despre carne, trăiesc cu păsări; curcanii sunt acum foarte graşi. Ce să fac?
La apropierea mea de cerc, tînărul Oftescu, aspirant de subprefectură, întrerupse într-un modj aspru casnica conver-saţiune:
—	Da’ dă-te încolo, că te-ai făcut de nesuferit, leliţă Anico, nu mai vorbeşti decît de găini şi de zarzavaturi! Ba că una e scumpă, ba că alta nu să găseşte; dar pe cine ai mai văzut să moară de foame în Tîrgovişte? Vei să fim tot barbari cum eram, te ţii de boieri, de reacţionari, ai? 1 Asta nu să mai poate, am intrat într-o eră de libertate şi de egalitate, şi este ştiut că aceste binefaceri ţin scump; ne-a spus-o *
* Vom face aceeaşi carieră cînd cei mai vîrstaici nu vor mai fi.
109
curat ministru in Cameră. Şi întorcîndu-se către mine: Ce mai veste, domnule, prin capitală? Veniţi de la Bucureşti, ce fac împăraţii, ce mai zice Napoleon III? Era vorba să se schimbe ministerul; ce, iar a rămas? ! Dar n-o s-o ducă mult, pentru că ne trebuie astăzi un minister patriot; trebuie o mina de fier care să ştie să dea satisfacţiune aspiraţiunelor naţionale.
—	Da’că să dea Dumnezeu să se mai schimbe, că destul de cînd tot unii... Pînă cînd, frate, tot ăştia? Să se mai chivernisească şi alţii, să ne mai vie şi nouă rîndul 1 Credeţi-mă, cinstit vă spui, nu mai am ce da la cuhnie, zicea domnul Paraponisescu. De s-o face coconu Tache Ţuică, apoi sunt sigur că de astă dată mă face prezident. Ce om bun ! omul lui Dumnezeu; ce fericire şi ce belşug In ţară cînd era ministru ; adevărat om de stat; ploua şi ningea la vreme, să făcea grîu şi porumb de n-aveai unde-1 pune; de cîte ori mă vedea, îmi vorbea, mă întreba: „Ce faci, berbantule? Am aflat cîteva coţcării d-ale tale! Vezi, fereşti-te să nu te afle presa. Dumnezeu să-i dea sănătate! Mi-aduc aminte cînd m-a făcut judecător, nu aveam para frîntă. îi vorbise văruljMiha-lache şi dodată m-am pomenit că mă cheamă şi-mi zice: „Manolache, vremea este critică, timpul faptelor a sosit; avem trebuinţă de oameni devotaţi, de oameni care să nu asculte de unii şi de alţii; ştiu că eşti om independinte şi inteliginte; te fac judecător. Sunt acolo la voi două pricini la care mă interesez, vezi cînd o fi sa se înfăţişeze, să vii să-ţi dau instrucţiuni11.
Domnul Zamfir Toroipan, boier de ţară, podgorean hrănit cu muncă şi cu rachiu de prune, lepădă ţigara din gură, tuşi de trei ori şi începu cu un glas gros şi răguşit:
—	Eu văd că şi cu schimbare şi fără schimbare tot mai spre rău mergem; nu mai avem nici biserică, nici familie, birurile să tot sporesc şi datoriei publice nu-i mai dai de căpătîi: două sute de baniţe de galbeni, o claie de aur, cum zicea văru Toma, şi tot creşte nencetat cu sutele de milioane pe tot anul; reforme peste reforme, îmbunătăţiri peste îmbunătăţiri, organizări peste organizări, şi cînd colo ce vezi alta decît dorobanţi şi vătăşei alergînd cu limba scoasă, bătînd şi închizînd pe bieţii creştini ca să scoată bani; bani şi iar bani, şi cînd cauţi nu găseşti niciodată o lescaie în vistierie; parc-ar fi o bute spartă; n-a mai lăsat para nici de să-
110
mînţă în punga românului, încolo nimic; nici securitate, nici dreptate, nici drumuri; mai nainte guvernul tot te mai ajuta cînd aveai cîte un păs; acum, daca te duci sătejălu-xeşti de vreo datorie, de vreo călcare, nici nu vrea să te asculte, îţi zice că are alegeri, că catihiseşte pe primari, că face bugetele comunale şi mii de mii de cuvinte fără înţeles.
Domnul Mîslescu îndoise bancu şi, văzînd că vîntul norocului începuse a bate spre puntători, părăsise postavul verde şi venea către cercul nostru, sunînd buzunarele şi clntînd: „La donna e mobile1'''*...
~ Ştiu eu — strigă înfuriat domnul Fanaridis, fost magistrat — la cine faci aluzie cu cîntecul dumitale; asta a fost o calomnie şi o voi dovedi-o înaintea justiţiei, lada s-a găsit spartă în pădure.
—	Spartă, dar goală; banii şi documentele nicăiri, zise un glas de la spatele meu.
—	Da’degeaba te-ai supărat, domnule Fanaridis, cîntecul dumnealui este o arie de la operă, întrerupse tînărul Flutu-rescu, diletant, fost casier de plasă.,.... Qual piuma-alvento^**
Cîntlnd cu un glas de tenor sfogatlo, şi în două sărituri de polcă, să opri dinaintea mea zicând:
—	Vă aud criticînd guvernul, aveţi dreptate, şi eu zic; dar ştiţi de unde vin toate relele? Ele vin de la desfiinţarea casieriilor de plasă, totul este că unii scapă fără a plăti impozitul personal; iar apoi despre cele dinafară stăm bine, avem pe Franţa şi pe Italia cu noi, Turcul a ajuns de tremură de frica cînd aude că ne armăm, Englitera moare de necaz că nu are ce-şi face capului, ce să facă ! că a apucat de şi-a băgat toate capitalurile în ţara noastră cu podurile de fier8. Muscalul să uită şi tace, că nu mai are nici o putere de cînd am băgat pe călugării greci într-o coajă de rac. Acum, dac-ar avea Camera minte să reînfiinţeze şi casieriile de plasă, ar merge lucrurile găitan. Şi îmi întinse două hârtii, zicîndu-mi: Iscăleşte şi dumneata adresa aceasta de admiraţiune şi de recunoştinţă naţională către guvern şi prenumara-te în lista de subscrip-ţiune cu vreo zece-douăzeci de galbeni, ca să-i oferim un pistol, o puşca ş-un tun.
* Femeia e schimbătoare...
** ...Ca fulgu-n vînt.
IU
—	Eu, domnule, nu simt entuziasmul dumitale, nu înţeleg patriotismul tot într-un fel cu dumneata.
—	Chestiune de apreciaţiune, zise locotenentul Spadon, ofiţer în retragere din cauză de sănătate compromisă în serviciul statului.
—	Aşa să trăieşti, domnule, iscăleşte, adăogă cu un glas armonios şi blînd cocoana Zinca Limbuţeasca, damă tînără, frumoasă şi răsfăţată în adoraţiunile tinerimei celei mai poleite a judeţului, li trebuie să ducă şi el săracu măcar o sută de iscălituri de admiraţiune şi vro mie de galbeni pe lista de subscripţiune, doar de i-or da un post; e păcat, sărmanul Uite, am iscălit toţi!
—	Argumentele acestea recomandă foarte mult simţibili-tatea sufletului şi bunătatea inimei, virtuţi care să răsfrîng plăcut in azurul frumoşilor dumitale ochi plini de compătimire ; dar cu toată dorinţa ce am de a face ceva care să mă înalţe în spiritul unei dame aşa de plăcută, nu pot iscăli hîrtiile ce mi să prezintă, fiindcă a mulţumi unui guvern, cînd nu merită, este de un rău cetăţean9.
—	Da’ de vor veni streinii în ţară, cu ce să ne împotrivim, domnule, cu pumnu? strigă indignat locotenentul Spadon. Aci este o chestiune foarte mare de apreciaţiune şi de patriotism.
—	Nu, domnule, patria să apără cu puşti şi cu tunuri; dar fiţi bine încredinţat că acele din subscripţiune a dumneavoastră nu fac nici cît un ciomag. Românii vor pune înaintea streinului piepturile lor cînd vor fi împinşi de patriotismul acela care să dobîndeşte prin puritatea sentimentelor, prin-tr-o viaţă plină de moralitate şi de virtute, iar nu prin cura-giul care emană din înjosire, din linguşire şi din corupţiune, căci acela nu poate face decît numai sclavi; şi numai oamenii liberi îşi pot apăra patria.
—	Să poftească, mă rog, streinul! strigă un gros foncţi-onar de la o masă de cărţi. Cer numai trei luni de la Dumnezeu, pînă voi vedea fonderia isprăvită. Mîne mă duc pînă-n ziuă să iscălesc contractul cu zidarii.
—	Dar nu ştii că nu poţi să închei contract pînă n-o vota Camera fondurile necesarii? întrerupse un tînăr cu barba ascuţită. Deosebit de aceasta, trebuie licitaţie; sunt şi eu concurent, ca unul ce sunt arhitect.
112
—	Nu trebuie nici votul Camerii, nici licitaţie; chestiunea fiind urgentă, cade în categoria articolului trei al statutului de la Canligea, şi prin urmare nu are trebuinţă nici de votul Camerilor, nici de licitaţie ! ripostă partenerului grosul funcţionar, azvîrlind o carte şi cerînd atu.
—	Ga mine te văd şi pe tine, vere Costache, cu palat în lacul Icoanei10, zise cocoana Zinca, suflînd un nor de fum pe nas.
—	Da’ cu ce o să faci fonderia, domnule? întrebă domnul Toroipan. Aud că în visterie fluieră vântul.
—	Chestiune de apreciaţiune — întrerupse locotenentul Spadon — pentru trebuinţe atît de naţionale şi de patriotice să găsesc totdauna bani; Napoleon să trăiască, ne dă cît om vrea; fonderia nu poate să rămîie jos, ea este temelia naţionalităţii noastre; pentru arsenale, cazărmii, fonderii şi grajduri, nu este român care să nu-şi dea şi cămaşa după el.
—	Dar de unde să mai dea, nene!? întrebă Toroipan, că nu mai are. Plătim impozite fel de fel, fonciar, personal, judeţean, comunal, impozite directe şi indirecte pe sare, pe vin, pe rachiu, pe tutun, pe zahăr, pe orce pui mîna, pe orce bei, pe orce mănînci, pe orce îmbraci; d-o cădea fii-meo la sorţi, trebuie să mai dau ş-acolo cinci mii de lei ca să-l scap de miliţie; mai pune şi subscripţiile pentru tot felul de fapte patriotice, şi bacşişurile pe la oamenii stăpînirei, cînd ai vreo trebuinţă, şi fă socoteala de vezi ce-ţi rămîne. De unde să tot dăm, că nu mai avem; să mă tot străfuiască cu tot felul de hîrtii, n-o sa mai pot da şi n-o să mai poată lua. De cînd au venit o grămadă de procopsiţi după la Paris, ne-au stricat rostul, ne-au adus în ţară sărăcia, nepăsarea de Dumnezeu, ruina proprietăţii, ne-au rădicat respectul familiei şi ne-au stricat posturile; toate relele ne vin de la cărţile cele multe, de îa dezvoltarea ideilor. Unde avem noi putere să ţinem o grămadă de lucruri: progres, libertate, civiliza-ţiune? Astea or fi bune pe la împărăţiile care sunt bogate, dar nu la noi, or să ne aducă în sapă de lemn !
—	Poate că multe din relele noastre ne vin de la unele reforme precipitate şi rău studiate, aduse de oamenii vechi sau de oamenii noi; dar greşeşti cînd le atribui civilizaţiunei, învăţaturei şi ideilor liberale. Un om, cu cît este mai învăţat, cu atît înţelege şi cunoaşte mai bine mărimea lui Dumnezeu; acei care au făcut cele mai mari şi mai frumoase des-
113
ooperiri în ştiinţe au fost oameni religioşi, plini de credinţă şi de iubire către Dumnezeu; de aceea i-a şi luminat, Ie-a rădicat spiritul şi i-a făcut să strălucească în lume ca nişte făclii în mijlocul întunericului. învăţătura nu depărtează pe om de la creatorul său, din contra, îl apropie de dînsul şi-l întăreşte. Cu cit un om ştie mai mult, cu cît cugetă mai bine, cu atît este mai în stare de a cunoaşte şi a înţelege puterea şi înţelepciunea lui; cu cît o trăi mai mult în mijlocul unei naţiuni civilizate şi s-o identifica mai bine cu moravurile şi cu obiceiurile unui popor luminat, cu atît va şti a păzi mai bine religia lui şi a respecta pe a celorlalţi, cu atît va şti a iubi familia şi a-i aprecia fericirile, cu atît va şti a apăra mai bine proprietatea sa şi a nu s-atinge de a celorlalţi, cu atît va deveni un amic mai călduros al dreptăţii şi un inimic mai neîmpăcat al corupţi unei.
Aci fui furios întrerupt de asprul Toroipan:
—	Ce-mi spui dumneata, domnule? Dar n-am văzut eu un om învăţat, un doctor în legi, un adevărat procopsit cu o diplomă tocmai atît de mare, scrisă cu fel de fel de litere pe piele de dobitoc, un doctor mare care mi-a susţinut ziua-n amiaza mare că în drept nu există nici familie, nici proprietate, că acestea toate sunt numai nişte iscodiri ale popilor ş-ale boierilor, că sunt nişte iresuri şi că peste puţin legiuitorii o să le scoaţă din cărţi. Zicea în vileag că religia lui Christos o să treacă ca a elinilor şi ca a romanilor*
—	Acela, domnule, nu era doctor în drept; cum vrei dumneata ca un om care a studiat legile să nu crează mai mult şi mai tare chiar şi decît noi în ştiinţa dreptului? Codurile sunt stllpii edificiului social; adevăraţii legişti o cred şi ca oameni învăţaţi, şi ca oameni de profesiune; şi ştii că tot omul îşi iubeşte şi-şi laudă meseria, orcit de modestă ar fi, ba încă îi atribuie un merit şi mai mare decît i să cuvine. Ce ar rămînea ştiinţa dreptului dacă s-ar scoate din cărţile de legi religia, familia şi proprietatea? Ia dumneata toate legile, condica civilă, condica penală, toate legile de la Moise şi pînă-n ziua de astăzi, deschide-Ie orunde vei voi, citeşte-le din scoarţă pîna-n scoarţă, capitol cu capitol, articol cu articol, şi nu vei găsi un singur rînd, un singur cuvînt care să nu aibă drept scop unul dintr-aceste trei principii: religia, familia şi proprietatea. în adevăr, s-au găsit în toţi secolii
114
oameni care s-au încercat a ataca aceste fondamente ale societăţilor civilizate; dar acei oameni nu au ieşit din rîn-durile legiştilor şi nici putea fi dintre oamenii crescuţi şi hrăniţi cu studiul legilor şi al dreptului; căci legiştii nici nu pot măcar înţelege o societate lipsită de aceste baze. Ştiinţa dreptului ar fi desfiinţată şi anulată îndată ce ar cădea unul dintr-aceşti stîlpi. Fii bine încredinţat, domnule, că acela care ţi-a zis că în drept nu esistâ nici familie, nici proprietate nu era un doctor în drept, diploma lui era luată cu înşelătorie, jurisconsulţii sa leapădă de dînsul şi-i contesta titlul ce-şi dă.
Tînărul Vintilă, fiul repauzatului Moisescu din tîrgul Herţa, român neaoş, profesor, patriot călduros si democrat, se aruncă ca un şoim în conversaţiune. tăindu-mi vorba:
— Onoraţi domni şi onorate doamne! Eruditul doctor menţionat de venerabilul domnul Toroipan nu a fost bine înţeles de amicul nostru, deşi dumnealui este demn de toată stima şi veneraţiunea noastră, ca unul ce este fiu al poporului, moşnean şi mazil. Acel bărbat mare, eînd a fulgerat şi atunat ca nemuritorul Joe în contra religiunei, a proprietăţii şi a familiei, a proces cu multă logică, cu răciune şi patriotism; el înţelege pre om aşa precum ar fi trebuit să fie, iar nu pe omul ce vedem; vorbea de omul cel adevărat, horn o naturae*, cum zice Aristoteles, iar nu de cel alterat pe care Plinius-Junior îl distinge prin definăciunea de homo soda-bilis**. Este oare dubităciune că degrădăciunele ce vedem în ţara noastră mult iubită nu vin din Jegislăciunele de-spotico-aristocratice sub care a gemut eroicul popul român, ci dintr-o religiune care fiind greco-izrailita nu poate fi a noastră, căci nu a fost a străbunilor noştri romani? Eu vă fac dechia-răciunea că asupra acestor materii de un ordin înalt mi-am convincciunele mele, formate prin observăciune şi sperimen-tăciune; iată verum cursum rerum*** ! Să vi Je spui eu: în şcoală la mine vin copii buni zdraveni d-acasă de la părinţi, sâni corpore et spirito****, cum am zice, şi acolo, prin comu-nieăeiune şi conlaminăciune, mă pomenesc cu ei stricaţi;
* Omul nai urii
** Omul sociabil.
*** Adevăratul mers al lucruriioi.
**** Sănătoşi la trup şi la suflet.
115
de aceea zic şi eu cu filozoful: ergo socialitas pernitiosissima est*. Şi conchid că trebuie să ne Inturnăm la omul na-turei Împreună cu sapientul doctor pentru desfiinţarea reli-giunei, familiei şi a proprietăţii, care sunt nişte instituciuni feodale care nu pot conveni unei societăţi june şi democratice ca iubita noastră patrie România. Acum să venim şi să cercetăm prin răciune care este metoda care ar avea mai multă eficăciune pentru abolăciunea acestor trei rele şi pentru stabilirea noilor relăciuni între oameni, şi găsesc că logica îmi zice că trebuie să ne facem naturali, adică să recunoaştem de bune şi onorabile toate împerecherile Intre mali şi femele şi a pune tot pe o linie de drepturi pe toţi născuţii de orce sex, fie din cununie sau din flori, din adulter sau din incest; să rădicăm un azil mare, unde să dăm o educăciune democratică şi naturală tutulor copiilor fără distinctăciune, ascunzîndu-le chipul şi numele părinţilor şi înzestrîndu-i la timp din casa statului. Eu mă trag din nemuritorul Vintilă-voda, precum o dovedeşte, că două şi cu două fac patru, numele meu şi inelul ce port în deget; dar susţin această opinie rostro et unguibus** fiindcă sunt patriot adevărat şi democrat; fac cu plăcere sacrificăciune de strălucita mea origină pe altarul patriei.11
— Democraţia şi patriotismul nu au nimica a face, domnule, cu ideile subversive şi eronate ale doctorului de care ne vorbea adineaori domnul Toroipan. Este adevărat că în societăţile modeme mai sunt încă multe rele şi suferinţe, dar reformele şi îmbunătăţirile aduse pe toată ziua în regimul politic şi social, după mature chibzuiri, treptat şi la vreme le fac să dispară una cite una; progresul şi civilizaţiunea au de scop îndreptarea relelor şi îmbunătăţirea societăţilor omeneşti, iar nu desfiinţarea lor şi întoarcerea la omul sălbatic sau la omul naturei. Ideea de natura absolut bună a omului a fost propagată cu mult talent de unii din filozofii secolului trecut; dar a pretinde într-un mod absolut că tot răul din lume nu provine decît din starea socială este a blas-fema în contra creatorului; a pretinde că în starea de natură ar esista o mai mare câtime de bine moral decît în starea de civilizaţiune este a nega înţelepţiunea lui Dumnezeu, care
* Deci ceea ce este social este foarte păgubitor.
** Cu dinţii şi cu unghiile.
116
a făcut pe om sociabil; a susţine asemenea teorii este a nega cea mai frumoasă din toate legile ordinului universal, legea perfectibilităţii.
Părintele Pahomie, care isprăvise paralele în pichet, veni în mijlocul nostru şi luă parte la conversaţiune:
—	De ce susţii, domnule, că Dumnezeu a făcut pe om să trăiască în societate? Dar noi, călugării, nu suntem oameni? Şi trăim cum dă Domnul, prin chinovii şi prin mînăstiri.
—	Mai întîi că prezenţa sfinţiei-tale între noi este o protestare vie în contra încercărilor de o viaţă izolată; deosebit de aceasta, viaţa monastică astfel după cum să practică în monastiri şi în chinovii nu este o viaţă de izolare; dar chiar de vei vorbi de călugării cei pusnici, tot obiecţiunea sfinţiei-tale nu se aplică la cazul de care vorbim, fiindcă sihastrii aceia care au trăit o viaţă de izolare completă s-au depărtat de lume şi ş-au impus-o ca o privaţiune, ca un sacrificiu făcut lui Dumnezeu de mulţumirile dintr-această lume, ca să dobândească fericiri mai mari, mai înalte şi nentrerupte în lumea cea eternă. Vieţile sfinţilor ne arată cita virtute a trebuit să fie într-acei oameni ca să poată rezista privaţiune-lor ce-şi impuneau şi tentaţiunei de a se întoarce în lume. Statistica închisorilor celulare, arătîndu-ne mulţimea cazurilor de alienaţiune mentală, ne dovedeşte cît este de anevoie omului a trăi fără a comunica cu alţii cînd nu este susţinut de o idee mai presus de gândirile ordinare. Aristot zicea că „omul, ca să nu aibă trebuinţă de societate, trebuie să fie vită sau zeu“.
Omul, o fiinţă de un ordin mai înalt decît toate cele ce esistă pe faţa pămîntului, trebuia neapărat să fie sociabil, fiindcă numai în contactul cu alţi oameni îşi poate mulţumi aspiraţiunele sufletului şi ale intelectului, căci numai în starea socială poate găsi sprijinul necesariu la împlinirea trebuinţelor şi a dorinţelor sale; numai în viaţa socială, în unirea a mai multor interese într-unul şi acelaşi scop poate găsi puterea de a învinge piedicile şi greutăţile ce întîmpină din partea naturei şi a prejudiţielor; numai în viaţa socială să poate lumina şi perfecţiona. Prin schimbul ideilor sale cu acelea ale altor oameni îşi măreşte cercul cunoştinţelor; puterea fiecăruia să adaogă şi să înmulţeşte cu puterile de aceeaşi natură ale celorlalţi şi dobândeşte astfel ceea ce putem numi lucrarea spiritului omenesc. Industria şi meşteşugurile,
117
artele, ştiinţele şi literatura, aceste mari şi frumoase producte ale inteligenţei care suie pe om atît de sus în ordinul moral şi intelectual, sunt monumentele nedestructibile rădicate de lucrarea colectivă a spiritului şi a puterei omeneşti, adică a sociabilităţii. La lucrările secolilor trecuţi vin de să adaogă descoperiri de adevăruri noi, peste care secolii următori adaogă altele, şi astfel omenirea să suie treptat pe toată ziua către perfectibilitate, îmbunătăţindu-şi necontenit starea materială, intelectuală şi morală. Buffon zicea că omul ţine puterea sa de la societate, dînsa i-a perfecţionat raţiunea, i-a exersat spiritul şi i-a înmulţit puterile.
—	Pot dovedi prin antropologie, osteologie, miologie, psihologie, filologie şi etnologie că ideile dumitale sunt eronate; eu, Vintilă, o zic ş-o repet: omul naşte bun şi să strică în societate, o ştiu din observăciunile făcute în şcoală Ia mine, sunt os de domn; demonstrăciunea v-am făcut-o prin numele meu şi prin inelul ce port în deget; dar îmi place a spune adevărul, căci sunt democrat, liberal, amic al poporului, om onest şi patriot.
—	Taci, dascăle! Nu vezi că nu ai dreptate? strigă cocoana Zinca, Iepădînd ţigara şi lăsînd un grup de dame unde să discuta toaletele care erau să figureze duminecă la balul prefectului. Ce, am mai fi bunidacanuam avea cîte o sintrofie, tea-truri, baluri şi plimbări, nu ni s-ar uri să şedem singuri ca cucii? Tot ne-aduci de exemplu copiii din şcoala dumitale, că e ş-asculă; să strică, vezi bine, dacă-ilaşi toată ziua singuri de capu lor şi alergi cu limba scoasă după mese şi soarele; îţi lipseşte vreun bal? Te ţii de rochile damelor; gîndeşti că te fac haz. Cum te scoli, o pleci la vizite. Eu îţi spui curat: o să-mi iau băiatu; nu-nvaţă nimic; bunătat’ de copil s-a făcut un dezmetic de cînd l-am trimis la dumneata. Ieri, soro, daca i-am zis că să nu mai zugrăvească pe pereţi şi pe uluci cu cărbune şi cu cridă fel de fel de ocări şi i-am zis să lase slugile în pace, să mai citească, să mai scrie, n-a ridicat mina la mine? Mi-a zis că vrea să fie liber, iar nu sclav; alaltăieri mi-a fost mai mare ruşinea, I-a-ntrebatnaşă-so, văru Alecu, ce-nvaţă, şi el i-a răspuns că citeşte cartea cu trei dumnezei; Alecu i-a cerut să vază cartea, crezînd că este mitologie, cînd colo era catihis. Iată cum îi învaţă dumnealui religia; mai bine îl dau Ia dascălu neamţ, că să vezi pe băie-
118
ţelul leliţii Săftichii, de şase luni de cînd urmează la dînsul, ţi-e drag să-l auzi.
—	Aci este o cestiune de apreciaţiune, zise domnul Spadon. Eu cred că omul naşte absolut bun şi că totul depinde de la educaţiune; eu am zis-o asta de cînd eram în şcoala militară.
—	Omul nu naşte nici aşa de bun cît cred unii, nici de tot rău precum o zic alţii. Cînd observă cineva bine pe copii, descoperă în ei o mulţime de instincte rele, care toate să pot combate şi dezrădăcina printr-o îngrijire continuă şi persistentă, printr-o educaţiune bine înţeleasă. Adevărul este că, deşi omul naşte cu acele instincte rele, dar conţine în sine simţiri care, dezvoltîndu-se prin educaţiune şi prin relaţiu-nile sale cu ceilalţi oameni, îi dau puterea de a combate dis-poziţiunile cele rele; într-un cuvînt, omul nu trebuie să se crează din naştere nici prea bun, nici prea rău. „SHlse vante — zice Pascal — je Vabaisse, s'il s'abalsse, je le vante Omul naşte cu dispoziţiuni şi bune şi rele, şi, în fine, devine ceea ce-1 face societatea. Numai prin educaţiune să pot combate instinctele cele rele, numai ea le poate combate şi poate face să nască în om dispoziţiuni bune, şi viceversa. Educa-ţiunea trebuie să ţintească a face pe om folositor lui şi soţie-tăţii, numai ea îl poate face să înţeleagă că, pentru foloasele ce găseşte în convieţuirea cu alţi oameni, sacrifică multe din voinţele sale, confundă în parte interesul individual în interesul generai, contractă datorii care îi creează drepturi la simpaLia, la afecţiunea şi la ajutorul celorlalţi oameni.
La aceste cuvinte, domnul Japcănescu, vechi zapciu din timpul lui Caragea, devenit democrat înfocat şi procuror, se sculă violent de la o partidă de ecarteşi întrerupse cu un ton de indignaţiune:
—	Ce ! Iar am început a vorbi de drepturi şi de datorii? Domnule, nu mai vrem nici privilegiuri, nici sclavie, ne-am săturat de aristocraţie ! Voim egalitate şi libertate, domnule ! Pentru asta ne-am sculat la patruzeci şi opt; le voim pentru că ele sunt baza societăţii române, a patriei lui Mihai şi lui Ştefan. Ce să face, mă rog, libertatea individuală de vom admite drepturi şi datorii? Aşa unde mergem?
—	Nici drepturile nu sunt privilegiuri, nici datoriile nu sunt sclavie; dreptul este justiţia ce să cuvine fiecăruia; el *
* Dacă se laudă, îl umilesc, dacă se umileşte, îl laud.
9 — Ion Ghica — Opere, voi. II
119
rămîne totdauna curat şi frumos, orcare ar fi legile şi insti-tuţiunile; datoria este ceea ce trebuie să facem ca drepturile noastre să fie mai tari şi mai bine păzite; ea este o obligaţiune primordială a naturei omeneşti. Corelaţiunea între drepturi şi datorii este aşa de strînsă, încît, de ar voi cineva să le despartă, ar distruge deodată toate principiile de raţiune, de ordine şi de echitate. O societate nu să poate considera ca intrată pe calea progresului, a civilizaţiunei şi a libertăţii decît numai atunci cînd oamenii care o compun au ajuns a înţelege sînţenia datoriilor; numai atunci drepturile civile şi politice devin consecinţa împlinirei datoriilor; iar daca fiecare nu să gîndeşte decît la drepturi, uitînd datoriile care sunt sorgintea lor, acele drepturi devin iluzorii şi rămîn la discreţiunea celui ce va voi să le spulbere.
—	Dumneata vorbeşti de societăţi şi ai dreptate; dar aceste teorii nu să aplică la o naţiune suverană şi la un stat liber ca al nostru, răspunse cu gravitate un judecător, urmînd cu condeiu de cridă cifrele după masă şi proclamînd roberul de şapte.
—	Societatea este o zicere colectivă, conţine într-însa ideea de mai multe individe fără distincţiune de timp, de localitate, de seminţie şi de număr; adunarea a mai multor familii care au interese morale şi materiale comune formează o populaţiune; cînd acea aglomeraţiune a dobîndit prin limbă, prin religie, prin obiceiuri şi prin aspiraţiuni un caracter propriu şi determinat, trece la starea de popor; popoarele, prin dezvoltarea literaturei, prin tradiţiuni istorice, prin creaţiunea de instituţiuni şi prin apărarea unui teritoriu propriu, ocupat de dînşii, dobîndesc dreptul la o viaţă proprie, într-un teritoriu determinat şi bine apărat, constituie o naţiune şi formează un stat. Ideea de societate, fie populaţiune sau stat, coprinde într-însa ideea de guvern şi de legi care determină drepturile şi datoriile fiecăruia şi al tutulor. O naţiune este un compus de asemănări şi de interese strîns legate între dînsele, o asociaţiune de oameni civilizaţi, cu un teritoriu determinat, denumit şi apărat de cetăţeni uniţi prin identitatea naturei lor fizice şi morale, prin lucrările prin care o generaţiune înzestrează generaţiunile următoare; o asociaţiune de oameni uniţi prin tradiţiuni de gîndiri, de sentimente, de moravuri şi de aspiraţiuni. Oamenii, ca să compuie o societate serioasă, trebuie să aibă
120
mai multe punturi de asemănare între dînşii. Statul este concentraţiunea voinţelor şi dorinţelor unei asociaţiuni mari de oameni ocupînd o ţară a lor, supuşi aceloraşi legi, avînd acelaşi guvern, sau este o adunare a mai multor state care, prin obligaţiuni mutuale, concură la siguranţa şi la independenţa lor.
Cu cit observarea datoriilor, respectul dreptului şi identitatea aspiraţiunelor strîng mai tare legăturile sociale între membrii unei societăţi, cu atît ei caută a se apropia unii de alţii, a le conserva şi a le apăra în contra oricării încercări de a se atinge de dinsele, în contra orcărui atac dinîntru sau dinafară. Cu cît acele legături au produs mai mult rod, cu cît istoria unei naţiuni este mai bogată în fapte mari şi frumoase, cu atît credinţa şi solidaritatea între membrii ei este mai asigurată. Puterea şi gloria naţională creşte cu dezvoltarea unui popor, şi dezvoltarea poporului să face atunci cînd voinţa lui merge în acord cu raţiunea naţională. Trebuinţa de dezvoltare a făcut că fiecare naţiune şi-a creat o aptitudine proprie după geniul său; toţi recunoaştem italienilor o aptitudine artistică mai mare decît a celorlalte naţiuni; cine poate tăgădui gintei anglo-saxone o activitate mai mare în muncă şi un spirit de asociaţiune şi de organizaţiune care o face a fi admiraţiunea societăţilor moderne? Deosebirile între aptitudinile şi tendinţele naţiunelor este productul naturei lor fizice şi morale, al climei, al formaţiunei geologice a pămîntului în care locuiesc, al obiceiurilor, al moravurilor, al limbei, al religiunei, al guvernului şi al intereselor, într-un cuvînt, al geniului naţional. Aceste deosebiri ajung a fi uneori atît de însemnate, încît le fac a se crede incompatibile între dînsele, nasc rivalităţi şi gelozii, împiedică prin toate mijloacele dezvoltarea unele altora, să vatămă, să sfîşie şi caută a se destruge între dînsele. Vorbim, să înţelege, de starea de astăzi, căci mîneştiinţa şiciviliza-ţiunea, relaţiunele politice, interesele internaţionale şi stabilitatea pot dărîma acele inimicii, precum în alţi timpi neştiinţa şi prejudiţele le-au putut crea. Peste puţin va veni ziua cînd fiecare va înţelege că fericirea sa proprie este strîns legată şi dependinţe de fericirile celorlalţi şi că interesul individual bine înţeles este acela care ne îndeamnă a face tot ce putem, ca ceilalţi indivizi sau naţiuni să devie cît să poate mai avuţi şi mai fericiţi.
9*
121
—	Nu zic, şi aceasta poate fi o chestiune de apreciaţiune — răsări locotenentul — dar ceea ce susţine o naţiune este armata, de aceea un stat trebuie să aibă mulţi soldaţi, căci altfel o iau celelalte puteri în picioare.
—	O naţiune trebuie să fie totdauna gata a-şi apăra teritoriul, dar nu trebuie să sacrifice tot la întreţinerea de oştiri permanente, care o ostenesc şi o ruină. Societăţile, ca şi indivizii nasc, trăiesc, mor sau se transformă; fie mare, fie mică, orice naţiune îşi are epoca sa de mărime şi de decadenţă, de prosperitate şi de nenorociri, să rădică şi să menţine nu prin arme, ci prin virtutea membrilor săi, şi cade prin patimile care o corump şi o demoralizează. Oştirile şi fortăreţele le pot apăra numai atunci în contra inimicului dinafară cind în naţiune se află virtuţile care îi dau viaţă; dar în contra inimicului dinîntru, care este mult mai puternic şi mai teribil, nimic nu o poate apăra. Acest inimic este corupţiunea, care mai totdauna să manifestă prin discordie, duşman sub a căruia loviri au căzut statele cele mai puternice. Este de însemnat că naţiunele să corump tocmai atunci cînd par a fi mai tari prin arme.
—	Noi avem un singur rău în ţară la noi, şi el ne vine de la boieri, ambiţiunea, zise domnul Secătureanu, tînăr de şaptesprezece ani, elev din clasa a patra şi impiegat la cancelaria prefecturei.
—	D-apoi lasă că le-a tăiat din unghişoară ministrul nostru! Ce om de stat! strigă domnul Calemgioglu, vechi scriitor la judecătorie şi care aştepta prin telegraf numirea sa de grefier.
—	Cît o sta ministru, întrerupse cocoana Zinca rîzînd; că d-o cădea de la putere, iar te auz înjurîndu-1 şi aruncînd cu noroi în viaţa lui ca an, cînd ziceai tot dumneata, nene Iordache, că era prost, nenvăţat, corupt, desfrânat şi vîndut streinului. P-atunci dai laudă lui Dumnezeu că s-a făcut ministru omul cel mai onest şi mai căpabil din toată ţara, ş-apoi, tot dumneata, cînd s-a făcut din nou ministru, ai venit în fuga mare la leliţa Anica, unde eram cu toţi adunaţi, de ne-ai citit telegrama vesel că iar a venit la putere omul cel mare al ţărei, proclamîndu-1 mai meşter decît pe Blondin12, mai învăţat decît Metternich şi mai dibaci decît Nes-selrod; da’ lasă, că te ştim, îţi schimbi ideile cu ministerile.
122
—	Ce să facă bietul creştin? Este om cu familie grea, zise locotenentul oftînd. Eu apreciez poziţiunea sa, ea nu vine din ambiţiune, ci vine din trebuinţe.
—	Primum vivere, deinde pkilosophare*, zise domnul Vin-tilă. Eu, care sunt plin de abnegăciune pînă a sacrifica nobila mea origină pe altarul principiilor, iubesc pe ministrul nostru de astăzi, pe omul nostru cel mare, fiindcă este un om plin de patimă; şi în politică trebuie cineva să fie împins de ură în contra boierilor ca să poată servi patria.
—	Ura nu este o patimă bună, şi dacă ea poate mulţumi uneori pe un individ, însă nu poate da roade folositoare societăţilor omeneşti.
—	Dar să poate să fie o societate fără patimi, zise oftînd cu glas mare doamna Economescu, damă de trei cununii. Ce ne îmbătrîneşte şi ne ofticează pe noi, damele?
—	Natura omenească este înclinată spre patimi, este adevărat, şi va trece mult timp pînă ce educaţiunea va izbuti a le dezrădăcina; să poate zice că în secolul nostru nu există om fără patimi; dar creştinismul, religiunea noastră, ne dă mari esemple de bunătate, de caritate şi de abnegaţiune; mersul progresului şi al civilizaţiunei este a îmbunătăţi inima şi a purifica spiritul, a ne apropia de omul acela cum îl voieşte fondatorul religiei noastre.
Patimile sunt simţiri care lucrează cu tărie asupra inimei, o coprind şi o strîng; ele, lăsate în voia lor, corump sufletul şi rătăcesc spiritul; inima cea mai lină are într-însa germeni de patimi. Educaţiunea şi împrejurările în care trăim pot preveni dezvoltarea lor, puterea raţiunei poate să le mărginească lucrarea; poate chiar să le esploateze în folosul ome-nirei, dîndu-le o direcţiune bine chibzuită, precum pot deveni vătămătoare cînd vor fi lăsate în voia lor. Raţiunea trebuie să fie destul de puternică ca să le poată modera şi învinge, căci ele lucrează asupra sufletului, uneori chiar în contra voinţei noastre, şi îi dau o activitate violentă, precum dau inteliginţei o putere mai presus decît cea obicinuită.
—	Ai dreptate, domnule — adăogă tînărul şcolar — este mai ales o patimă care, precum am zis-o mai adineaori, împiedică orce progres, ambiţiunea, domnule, ea are să ne piardă.
* Mai întîi să trăieşti, apoi să filozofezi.
123
— Mă iartă, domnule, daca îndrăznesc să fiu într-această privinţă de o părere cu totul contrarie; căci eu, departe de a considera ambiţiunea ca o patimă vătămătoare, pe care să caut a o izgoni din societatea noastră, o consider ca p-un tovarăş nedespărţit al progresului şi al faptelor mari; de am o părere de rău, este că n-o întîlnesc mai des la români; ea ar contribui la mărirea şi la înaintarea României. Ambiţiunea rădică societăţile, căci acei ce o au caută a se deosebi de ceilalţi oameni prin muncă, prin isteţime sau prin vitejie. Laurii lui Miltiad, care tulburau somnul lui Temistocle, au scăpat Atena. O naţiune de oameni fără ambiţiune este o naţiune moartă. Societatea şi guvernul trebuie să caute a dirige ambiţiunea oamenilor, a-i deschide drumul, a-i crea cercuri întinse, în care să se poată exercita şi deveni folositoare, iar nu să caute a o stinge13.
Moraliştii care au studiat patimile omeneşti le-au împărţit în mai multe categorii; au deosebit mai întîi patimile intelectuale, precum sunt iubirea adevărului, a virtuţei şi a gloriei, între care să poate număra şi ambiţiunea. Aceste patimi, departe de a trebui combătute, societatea, o repet, trebuie să le încurajeze, căci ele sunt mai totdauna triumful sufletului asupra poftelor, triumful spiritului asupra materiei; lor le suntem datori toate descoperirile în ştiinţe şi în arte; ele sunt tovarăşul nedespărţit al geniului. Ambiţiunea nu este altceva decît dorinţa de a se deosebi de ceilalţi oameni, de a fi lăudat şi admirat; ea împinge pe om la fapte mari, îl sileşte a face serviciuri pentru care societatea să-l onoreze şi sa-i fie recunoscătoare.
O altă categorie de patimi sunt patimile senzuale: lăcomia, molăţiunea, desfrănarea şi altele; acestea sunt domi-naţiunea materiei asupra spiritului. Mai totdauna există în om o luptă între spirit şi materie, între raţiune şi poftele corpului; cînd biruie spiritul, patimile îşi pierd caracterul lor cel răufăcător şi pernicios; cînd, din contra, biruiesc poftele, atunci ele fac să tacă raţiunea, supun sufletul, îl corump.
Afară de aceste patimi, acelea care au ocupat mai mult şi mai serios pe moralişti sunt acele pe care le-au numit patimi mixte, fiindcă ele nasc mai cu deosebire din relaţiunele ce viaţa socială creează între oameni şi din raporturile dintre sexuri; ele rezultă din îndoita noastră natură şi au q mai mare influinţă asupra societăţilor. Fiindcă s-a vorbit aici
124
de patimi primejdioase ţării noastre, voiesc să vă vorbesc şi eu de patima aceea care mi se pare mie cea mai pernicioasă şi mai vătămătoare din toate; acea patimă este invidia sau piznmirea a orce vedem bun la alţii.
Omul invidios devine rău fiindcă să crede năpăstuit de Dumnezeu şi de oameni; inima şi sufletul său să strică pînă a dori fără de trebuinţă orce avere a altuia şi a urî pe toţi acei care au ceva; este condamnat a nu să mulţumi vreodată nici cu ceea ce are, nici cu ceea ce este, ci rîvneşte necontenit la alţii. Invidia este patima care roade mai mult sufletul în care a intrat; ea este mai neîmpăcată decît ura, este sorgintea celor mai mari rele, ea naşte vrajba şi ura. Invidiosul îşi exersează acţiunea sa mai cu deosebire asupra oamenilor de oarecare valoare. Arma cea mai obicinuită cu care să servă este calomnia; pizmuieşte de preferinţă pe cel ce i-a putut face bine, pentru că recunoştinţa fiind unul din sentimentele cele mai plăcute unui suflet curat şi bun, este supărătoare şi nesuferită sufletului stricat şi turmentat al invidiosului, în inima căruia s-au stins toate facultăţile cele nobile, toate sentimentele cele frumoase,toate simţirile cele plăcute. Nimic nu corumpe pe om ca această nenorocită patimă. Omul corupt prin invidie consideră datoriile către Dumnezeu, către societate şi către el însuşi ca o ;himeră; toate lucrurile le raportează la mulţumirea patimilor sale, şi ajunge a crede că singurul adevărat bine pe pămînt este mulţumirea patimilor sale celor rele; pierzînd conştiinţa binelui, se asociază cu acei ce crede că pot contribui la mulţumirea plăcerilor sale.
Un tînăr elegant şi parfumat, venit de curînd de la Paris, unde studiase doi ani literatura şi care cîştigase în stos, de-bută în conversaţiune băgînd banii cu zgomot în buzunar:
— Filozofia dumitale este cam veche, mon cher; astăzi lucrurile sunt mult mai simple; lumea cea nouă să împarte acum numai în două categorii: în proşti şi în dibaci; aceşti din urmă trăiesc bine fiindcă trăiesc din spinarea celorlalţi care sunt mai numeroşi; trăiesc din munca săracilor, întocmai precum trăiau odinioară nobilii din munca mojicilor; este lesne a fi prost, dar este anevoie a fi dibaci; pe proşti noi îi numim mitocani, opincă, onorabili cetăţeni sau public independinte şi inteliginte; pe ceilalţi îi numim, după împrejurări şi după timp, boieri, ciocoi, ciocoi vechi sau ciocoi
125
noi, patrioţi, partid liberal, roşii, albi. Francezii, care sunt mai înaintaţi în civilizaţiune, pe cei mulţi îi numesc gogo sau acţionari*, pe ceilalţi îi numesc Ies habiles**. Ce s-ar mai alege de proşti daca nu ar fi cei dibaci ca să-i conducă? ar da în gropi, ş-ar sparge capetele; nu este dar drept să plătească serviciile ce le aduc cei dibaci?
— Morala dumitale îşi va avea poate într-o zi împărăţia ei, dar atunci Scriptura ne zice că va veni vremea d-apoi; în lumea de astăzi, însă, glorie Domnului! dibacii sau inteligenţii dumitale nu prea au sfîrşit bun. Chiar acei pe care îi fericim pentru traiul lor cel bogat din spinarea altora petrec în neodihnă şi mor mizerabili; pe cîţi am văzut trăind şi murind în ticăloşie fiindcă nu au voit să fie în rîndul celor ce numeşti d-ta proşti. Credinţele ce ai asupra omenirei sunt greşite; cu toate acestea, apărarea unor asemenea idei într-o societate atît de tinără nu este mai puţin un semn rău, un semn de boală morală, fiindcă denotă în cei ce le au o dorinţă nestinsă de mulţumiri şi de plăceri, şi cînd acele plăceri sunt dorite cu orce preţ, ele pot duce pînă la uitarea datoriilor, pînă la improbitate, la înşelăciune şi la crimă; şi ştii că cea mai sigură manifestare a corupţiunei este nepaza datoriilor şi neruşinarea; cînd omul a ajuns acolo, urăşte binele şi merge pînă a simţi o adevărată mulţumire în persecuţiuni şi în cruzimi. Cînd o societate este în decadenţă, asemenea idei ies la lumină şi iau dezvoltare; dar să înăduşă şi dispar cînd societatea este tînără, plină de viitor şi condusă de un spirit de virtute şi de devotament. „Cînd convulsiunele politice turbură un stat, care este deja în fierbere prin viciuri şi depravaţiuni — zice Wyte Melville — spuma morală, ca prin-tr-o lege a naturei, iese dasupra; caracterele cele mai fără principii, cele rnai dispuse a urma instinctele lor de hrăpire şi de spediente ajung la un fel de renume, ajung la poziţi-uni înalte, de puţină durată în adevăr, nesigure şi defăimate, dar joacă un rol însemnat. Sub guvernele cele rele nu este decît un singur mijloc de a căpăta favoare: acest mijloceşte de a încerca să egaleze brutalitatea guvernanţilor, ale căror case devin receptacole de inichităţi şi detrîndăvie.“
* Mai exact, gogo s-ar traduce prin „poseser de capital, lesne de înşelat11.
** Cei iscusiţi.
126
O societate astfel după cum o doreşti sau ţi-o închipuieşti dumneata este o societate căzută şi fără raţiune de a fi; ajunsă într-o asemenea stare, ea trebuie să se ridice prin virtute, daca a mai rămas în popor; trebuie să se transformeze sau să piară.
Corupţiunea este cu atît mai primejdioasă fiindcă este contagioasă, răspîndeşte împrejurul ei o atmosferă în care delicateţa simţurilor să strică şi gustul să depravează. Daca o societate căzută sau aproape de a cădea să mai poate rădica şi renaşte la viaţă, acest miracol nu să poate opera decît prin virtutea femeilor; legenda secolilor pe dînsa ne-o arată zdrobind capul şarpelui; iar cînd şi dînsa ajunge a zace adormită în lux şi în voluptate, viciul umblă cu capul rădicat şi triumfător pentru că ştie că nu are cine să-l zdrobească. Spiritul sfînt găseşte virtutea prin care se naşte un salvator.
„Ceea ce nici un om nu îndrăznea să facă a făcut-o o femeie, zice Eugenie Pelletan14. Ea a ascultat glasul inimei sale şi, sub porunca ei, a scris actul de acuzaţiune în contra plantatorilor negrieri. America a auzit reclamarea patetică a Har-rieLei Stowe, s-a coborît în cugetul său şi i-a fost ruşine de sine; după cîtva timp, prezidenţia lui Lincoln ieşea din coliba lui oncle Tom.
Omul este îndrăzneţ la foc, dar este slab dinaintea opre-siunei; daca ea persistă, el simte trebuinţa de a să închina biruitorului. Femeia, din contra, are darul martirului, ea din naştere poartă în fundul inimei sale o curăţenie care se revoltă în contra succesului; vede într-însul un fel de desfid-nare şi o lovire asupra conştiinţei; mai bine moare decît să trăiască în pace cu dînsul,“
—	Da’ cu femeile o să faci treabă? zise domnul Fanaridi. Ele după lege sunt făcute să caute de casă sub autoritatea bărbatului, să-l asculte şi să se teamă de dînsul; să vă spun eu de unde vine corupţiunea la noi; vine din lipsa legilor, ne lipsesc o grămadă de articole; nu mai departe decît ieri am dezvinovăţit la tribunal un hoţ prins asupra faptului şi l-am achitat fiindcă nu am găsit articol special în lege.
—	Corupţiunea, domnul meu, vine din patimile cele rele, şi patimile nu să pot înfrîna prin legi, ci numai prin învăţătura religioasă şi filozofică şi prin educaţiune. Cu cit o societate este mai civilizată, cu atît patimile pierd puterea lor asupra sufletului, cu cît educaţiunea unui popol este mai
127
îngrijită şi învăţătura mai răspîndită, cu atît spiritul să luminează şi raţiunea să întăreşte şi devin mai tari în contra patimilor; statistica ne confirmă această teorie prin tot felul de observaţiuni; este constatat şi dovedit într-un mod netăgăduit că mizeria şi crimele să împuţinează cu cît luminele să răspîndesc mai mult. Educaţiunea măreşte inima şi micşorează patimile, ne obicinuieşte a vedea şi a găsi mulţumirea noastră în fapte bune, ne formează gustul şi ne învaţă a admira şi a iubi binele şi frumosul; învăţătura ne dă armele cu care ne putem lupta contra patimilor. învăţătura religiei, a filozofiei şi a ştiinţelor ne arată datoriile noastre către Dumnezeu şi către oameni, ne arată adevărurile în care trebuie să credem; învăţătura istoriei ne arată exemplele ce trebuie să urmăm ca să perpetuăm virtutea şi ca să ne facem demni de stima, de recunoştinţa şi de admiraţiunea urmaşilor noştri; învăţătura literaturei şi a frumoaselor arte ne înalţă spiritul către sublim şi frumos, îl curăţă de cugetări proaste; învăţătura profesională ne dă mijloace de a ne procura prin muncă un trai onorabil nouă şi familielor noastre. Exemplele cele bune date de părinţi şi de vecini ne obici-nuiesc a călca pe calea de la care nu ne putem abate fără de a compromite încrederea, stima şi consideraţiunea de care voim să ne bucurăm. Fără aceste elemente ale educaţi-unei, nu avem nici mijloace de a cunoaşte drumul pe care trebuie să mergem, nici putem dobîndi tăria de a învinge instinctele brutale ale trupului, nu găsim mijloace de a ne procura o existenţă onestă şi rămînem supuşi la cele mai rele din toate patimeîe, la invidie şi la ură, patimi care învrăjbesc societatea, o dezbină, o sfîşie şi o pune la dispoziţiunea inimicului, care voieşte să o piarză.
—	Apoi cînd ar fi toţi ca dumnealui de procopsiţi — zise Sălbătăcescu, arăţînd la tînărul căruia îi surîsese norocul în lansquenet — ferice de biata ţară ! Ce-ţi ziceam eu, domnule? Mai fă şcoli, mai strigaţi să facem şcoli!
—	Toţi cer instrucţiunea publică, şi o cer pentru toţi obligatorie şi gratuită; o cer cu drept cuvînt tocmai pentru că trebuie, să fim destul de luminaţi şi înarmaţi cu puterea ra-ţiunei ca, oricînd să ivesc idei greşite şi subversive ca acelea pe care le propagă tînărul nostru literat, să le poată combate şi respinge. Instrucţiunea publică este o instituţiune foarte delicată, ea trebuie regulată şi organizată astfel ca să nu
m
facă oameni stricaţi; să ne ferim mai cu deosebire de a înmulţi numărul tinerilor semidocţi, plini de fumuri, care, neputînd fi folositori, devin primejdioşi, buni de a răsturna şi de a dărâma, dar incapabili de a edifica. Instrucţiunea publică bine înţeleasă trebuie să aibă de scop a împlînta în inima tinerilor sentimentul de justiţie, de frica lui Dumnezeu şi de împlinirea datoriilor către sine şi către semenii săi, a rădica demnitatea şi spiritul şi a-1 face demn şi capabil pentru cariera ce voieşte să îmbrăţişeze. Modele de o bună organizare a învăţăturei publice primare să găsesc astăzi în mai multe ţări; voi cita mai cu deosebire Statele Unite, Scoţia şi Saxonia; acolo tot copilul de la cinci pînă la cinci-sprezeci ani învaţă a ceti, a seri, a calcula şi a desina; îşi formează inima şi raţiunea prin învăţătura religioasă şi morală; cunoştinţele de geografie, de istorie, de geometrie, de mecanică, de agricultură, de istorie naturală şi de higiena îl fac apt la viaţa practică; îşi exersează corpul prin gimnastică şi prin cîntare. în şcoalele americane tinerii să formează la viaţa publică, familiarizîndu-se cu chestiunele importante ale ţărei şi exereitîndu-se a vorbi în public. în şcoala, in biserică, în adunări, sărbătorile şi serile de iarnă li se vorbeşte necontenit de morală şi de politică; nu ca să-i facă nesupuşi, ci ca să-i obicinuiască din copilărie a respecta constituţiunea şi a iubi libertatea.
„Omului îi trebuie o predare perpetuă — zice d. Labou-laye — creştinul şi muncitorul are trebuinţă de o predare continuă. Iată marele servicii ce aduc bisericile, jurnalele, bibliotecile populare, cursurile şi adunările publice şi acele mii de asociaţiuni care în ţările libere ţin în deşteptare religia, ştiinţa şi opiniunea. Astfel, o asociaţiune devine o libertate socială, şi libertatea devine cu atît mai preţioasă cu cît combate nencetat neştiinţa şi patimile cele rele, duce lumina pînă în locurile cele mai mizerabile, în locurile acelea unde să dospeşte invidia şi ura şi năbuşaste revoluţiunele chiar în vatra lor.“
— Vina este toată a boierilor, care nu lasă pe domnitor să facă cum ştie el că este mai bine pentru ţară, zise domnul Oftescu, ai uncînd pe masă o pereche de cărţi cu care făcuse pacienţă, ca să vază daca să reînfiinţează casieriele de plasă. Pe cit va fi o aristocraţie fie de naştere, fie de bani sau chiar de merit, nu să îndreptează lucrurile. Acum ştiu că o să
129
fim toţi deopotrivă. Un lucru bun ar fi de făcut, să ne oblige guvernul să ne îmbrăcăm ţărăneşte; ar fi şi mai ieftin, şi mai frumos; ar lipsi modele care ne corump şi ne ruinează.
— Mai frumos, da! Fracul şi pălăria nu au nimic teatral, dar mai ieftin nu ! Costumul ţărancelor noastre dă mare cîmp luxului de stofe şi de podoabe pe piept, pe cap şi la brîu; modele, cînd s-ar mărgini la îmbrăcăminte, nu ar fi atît de ruinătoare cît crezi; ele sunt un mijloc puternic de propagandă bună sau rea; cînd se agaţă de moravuri, de modul de a trăi, au o putere foarte mare, căci pornesc totdauna de la clasele cele de sus, pe care cei mici şi săraci ţin drept onor a le imita; fiecare voieşte a mînca, a bea, a se plimba ca cei mari şi ca cei avuţi; le imitează echipagele, livrelele şi chiar viciurile. Ceea ce este numai un obicei rău sau un capriciu la clasele avute devine de multe ori viciu la clasele de jos; patimile şi poftele lor sunt mai vii şi mai arzătoare. Ceea ce este o dărăpănare a averei pentru unii devine cauză de prevaricaţiuni şi prădăciuni pentru ceilalţi; luxul toaletelor, echipagelor şi mobililor devine de multe ori cauza de dezonoare a familiei. Dar precum moda este un instrument de corupţiune, asemenea poate deveni şi un mijloc puternic de moralizare. Clasele care dau tonul în societate, clasele pe care le imitează celelalte, de ce să nu caute ca bunul ton să fie a purta toalete simple şi de bun-gust? în loc de toalete grele şi scumpe, să caute a petrece o viaţă modestă şi plăcută în familie, o viaţă laborioasă şi onestă, în loc de a fi moda să trăiască numai la vizite, la plimbări, la teatruri, la grădini publice şi la baluri, neaflînd nicăiri mulţumirea după care oftează şi aşteptînd totdauna cu nerăbdare finitul pe-trecerei, ca să-şi scoată necazul pe slugi şi pe copii. De ce în loc de a fi de modă pentru o damă a fi cochetă şi a avea adoratori să nu fie la modă a fi o soţie virtuoasă, mumă îngrijitoare pentru moralitatea şi învăţătura copiilor? Damele române ar trebui să-şi puie ambiţiunea a fi un model de îmbunătăţire morală a societăţii noastre, o glorie care preţuieşte negreşit ceva mai mult decît admirarea şi omagiile mincinoase ale tinerei fără ocupaţiune.
Familia este baza societăţii şi femeia este stîlpuî familiei; de la modul dar cu care să fac căsătoriile depinde în mare parte moralitatea şi fericirea societăţilor. La noi însoţirile la oraşe, ca şi la ţară se fac prin zestre, foarte puţine prin afecţiune;
130
de cele mai multe ori un tînăr, neştiind cum să-şi îndrepteze ranele făcute averei sale, caută o zestre; acest mod pune de Ia început pe bărbat într-o stare de inferioritate în ochii fe-meei, fără ca această inferioritate să o rădice pe dînsa în opinia sa proprie, căci nu poate să atribuie preferinţa ce i s-a dat nici meritelor intelectuale, nici calităţilor morale, fiindcă ştie că acea preferinţă s-a dat averei; pe de altă parte, certitudinea la unii de a găsi orişicînd o zestre neaccesibilă creditorilor face pe tineri nepăsători pentru averea rămasă de la părinţi. O răsipesc contractînd obiceiuri de lux şi de nelucrare, prin urmare aduce în familie un element stricat. Pune pe bărbat într-o poziţiune umilitoare dinaintea femeei dintr-al căreia avut are să trăiască, ramîne la discreţiunea capricielor şi a exigenţilor ei, exigenţe care cresc cu diferinţa contingentului adus de fiecare la susţinerea sarcinelor familiei. Căsătoriile din amor sunt fondate de cele mai multe ori pe un sentiment trecător şi care de multe ori nu este decît efectul imaginaţiunei şi al iluziunelor care cad una cîte una cînd acei care se admirau fără a se cunoaşte se deşteaptă şi văd că realitatea nu seamănă cu ceea ce visaseră unul pentru altul.
—	Apoi asta este şi discutăciunea mea cu domnişoara Zinca; nu-i zic totdauna că familia nu este în natură? Orcum ne vom întoarce, vedem că matrimoniul nu poate dura; onorata doamnă mi-a făcut descherăciunea că este pentru consortium omnis vitae* şi nu voieşte să admită divorsul. Aţi înţeles acum, doamnă, că eu am dreptate şi ştiţi că în cestiune de familie nu pot fi bănuit de partimonăciune ca unul ce sunt viţă de domn, după cum v-aţi convins cu toţii. Cînd vorbesc dar pentru abolăciunea familiei, vorbesc în contra intereselor mele; dar ce să fac daca ardoarea patriotică mă consumă şi dacă sunt democrat şi doresc binele năciunei mele? întrerupse d. Vintilă.
—	Iertaţi-mă, domnule, dar am fost întrerupt, căci de m-aţi fi lăsat să isprăvesc, v-aşi fi spus ce este o căsătorie care înfăţişează toate garanţiile. Este aceea care naşte din amicie şi din stimă, acea afecţiune care creşte necontenit cu întărirea acelor sentimente care formează legături neal-
* Căsătorie pe toată viata.
131
terabile între doi tineri destinaţi a convieţui; pe stimă şi pe amicie să poată stabili căsătoria şi fonda adevărata familie,
—	Pentru familie, de ! calea-valea, zice domnul Fluturescu, tot mai sunt nişte consideraţiuni, copii, afecţiuni, interese; dar pentru proprietate ce poate zice cineva! Cu drept este ca unii să aibă cu prisos şi alţii să se uite cu jind la bunurile lumei, unii să piară de foame şi alţii să bea şi să banche-tuiască? Trebuia în condica asta noua să o fi desfiinţat cu totul; cînd faci reforme, incai să le faci cum să cade.
—	îţi vine lesne, vezi bine, să vorbeşti aşa, fiindcă ţi-ai vîndut moşioara care ţi-a rămas de la tată-tău, ai vîndut şi casa ce ţi-a lăsat biată leliţa Smaranda şi le-ai tocat toate colea la masa aia; aşteaptă acum să le vindem şi noi, ş-atunci bucuros, zise cocoana Zinca cu un glas de soprano.
—	Pentru proprietate sunt, domnule, cuvinte tot atît de puternice ca şi pentru susţinerea familiei; căci vei binevoi să convii că omul diferă de vită prin cugetare, şi, ca fiinţă cugetătoare, trebuia negreşit ca într-o zi, mai curînd sau mai tîrziu, să dobîndească conştiinţa spaţiului şi a timpului, prin urmare a trecutului şi a viitorului, a cunoaşte pe unul şi a se preocupa de cellalt, într-un cuvînt, să devie prevăzător. Pe de altă parte, el fiind un compus de puteri fizice, morale şi intelectuale, puteri care trebuiesc menţinute şi dezvoltate, puteri care să ostenesc prin muncă şi să sporesc prin consomaţiune, el a fost îmboldit la muncă prin perspectiva mulţumirilor ce are să dobîndească după urma productului ostenelilor sale. Aceasta să poate numi raţiunea activităţii omului.
Cu cît trebuinţele omului s-au făcut mai numeroase şi mai variate, cu atît ei a trebuit să devie mai păstrător, mai prevăzător. Trebuinţele sunt îndemnul muncei şi al meşteşugurilor. Suprimă trebuinţele, adică consumaţiunea, şi ai suprimat totodată şi munca, şi producţiunea; omul, nemaiavînd interesul de a dobîndi, nu mai simte trebuinţa de a munci; cine ar mai voi să producă daca nu ar avea certitudinea că nu va veni altul să consume ceea ce a produs el? cine s-ar mai osteni daca productul nu ar deveni proprietatea absolută a aceluia ce l-a dobîndit prin munca şi osteneala sa? Daca persoana şi facultăţile omului nu se pot tăgădui ca proprietate a sa, cum să poate tăgădui proprietatea productului puterilor şi a facultăţilor lui? Aşadar, cred că vezi, domnule,
132
că proprietatea este o consecinţă inevitabilă a naturei fizice şi intelectuale a omului.
—	Ai dreptate! eu totdauna am zis-o şi o repet şi astăzi; trebuia de la început să nu se recunoască proprietatea; trebuia toţi să fie datori să muncească deopotrivă şi să se folosească cu toţii deopotrivă de bunurile lumei, şi ar fi mers treaba bine, adăogă domnul Vintilă.
—	Aci este o eroare; dumneata crezi că societatea a instituit proprietatea; dar nu te gîndeşti că ar fi mai drept a zice că proprietatea a format societăţile, ca să o poată apăra. Proprietatea emană de la un instinct natural, de la acela care să deşteaptă în fiecare şi îi spune că este stăpîn pe persoana sa. A suprima dreptul de proprietate al omului asupra productului muncei sale este a opri creaţiunea acelor producte; a lua o parte dintr-acele producte este a descuraja pe om de a se osteni altădată pentru dobîndirea lor; este a opri activitatea, slăbind mobilul care îl împinge la lucru; a să atinge de proprietatea internă, a îndatora o fiinţă activă şi liberă de a întreprinde o lucrare ce n-ar întreprinde de sineşi sau a-î împiedica de Ia un ram al mijloacelor sale de produc-ţiune, a întoarce, prin urmare, facultăţile de la destinaţiunea lor naturală este a micşora puterea productivă a omului; şi orce atingere a proprietăţii interioare sau exterioare este contrară utilităţii şi justiţiei. Suprimă proprietatea, şi ai suprimat de bună seamă munca şi productiunea, ai suprimat îndemnul descoperirilor, ai suprimat progresul şi ai redus pe om la starea de troglodit, mîncînd orce poate găsi, orce poate apuca, orce poate hrăpi; stare în care nu mai are trebuinţă nici de casă, nici de sat, nici de oraş, nici de stat. Fără proprietate, nu putem vedea alt decît mizerie şi barbarie. Proprietatea îmboldeşte munca.
Tînărul literat mă întrerupse cu argumentul următor, debitat pe un ton doctoral:
—	Zici că satisfacerea trebuinţelor este origina proprietăţii şi că, prin urmare, este un drept al omului, un drept natural, bazat pe trebuinţe adevărate; aşa fiind, mi să pare evident că nu să poate aplica decît la ceea ce este product al muncei; cum dar omul s-a făcut stăpîn pe pămînt care nu este, nu o poţi tăgădui, un product al muncei sale ? Chiar după Scriptură, el este făcut de Dumnezeu, el este un obiect asupra căruia omul nu a putut avea nici o acţiune; nimeni,
133
prin urmare, nu şi-l poate apropria nici în totul, nici in parte, nimeni nu poate avea asupra lui un drept mai mare decît ceilalţi; el trebuie să fie la dispoziţiunea fiecăruia.
Domnul mi-a luat argumentul din gură, zise nobilul profesor, şi argumentînd astfel dau dovezi de abnegăciune şi patriotism; căci trăgîndu-mă din luminatul Vintilă-vodă, precum este dovedit, aş putea să revendic drepturi de proprietate pe moşia Slănicu, cu cetate şi cu ocne cu tot.
— Argumentul dumneavoastră ar fi netăgăduit daca pă-mîntul ar produce fără muncă şi în abondenţă roadele lui, dacă n-ar fi acoperit de mărăcini şi de ciulini, dacă el ar da griul, porumbul, prunile şi strugurii, fructele şi legumele fără de a fi fost mai întîi curăţit de mărăcini şi de burieni, îngrăşat, arat, semănat, grăpat, plivit şi muncit, daca pomii, ca să dea fructul lor, nu ar avea trebuinţă să fie sădiţi, răsădiţi, altoiţi, săpaţi, îngrijiţi, curăţiţi, udaţi în toate zilele, ani întregi, cu sudoarea frunţei omului, ca după timp îndelungat să înceapă a da roade şi să răsplătească pe muncitor de ostenelile şi de cheltuelile ce a făcut mai mulţi ani d-a rîndul, fără alt folos decît speranţa de a culege mai tîrziu, peste patru, cinci sau zece ani, rodul ostenelilor sale.
Cine ar voi să cureţe un pamînt de buturugi, de pietre sau de nisip, să-l amendeze, să-l îngraşe, sa-1 dreneze daca nu ar avea asigurarea că după toate cheltuielile şi ostenelile el, numai el va avea dreptul de a-1 ara şi d-a-1 semăna? Cine ar semăna dacă nu ar avea dreptul d-a recolta? Cine ar sădi duzi, pruni, peri, meri dacă nu i s-ar garanta dreptul de a să folosi de roadele acelor sădiri?
La începutul lumei, negreşit oamenii, fiind puţini la număr, aveau şi trebuinţe foarte mărginite; pămîntul dintre Marea Caspică şi Golful Persic le da fără muncă şi cu prisos roade şi plante plăcute, şi nu era trebuinţă de proprietate, nu să certa nimeni pentru o banană, pentru o nucă de coco sau pentru o foaie de viţă; într-acele locuri chiar astăzi poţi întîlni dervişi şi ezizi frumoşi, groşi şi nalţi, care trăiesc ca păsările cerului, fără casă, fără altă îmbrăcăminte decît o piele de căprioară; oameni care nici nu seamănă, nici nu recoltează; dar mai tîrziu, oamenii înmulţindu-se, s-au înmulţit şi trebuinţele prin dobîndirea cunoştinţelor; atunci pămîntul nu le mai putea da cu îndestulare fără muncă cele trebuincioase, pămîntul acela nu i-a mai încăput şi a tre-
134
buit să caute aiurea; s-au dus de au locuit şi alte pămînturi, înfiinţînd pretutindeni proprietatea. Supus prin legea natu-rei lui fizice a-şi perpetua neamul, omul a trebuit să caute a întîmpina şi trebuinţele copiilor; aceştia, mărindu-se, au unit munca lor cu aceea a părinţilor şi mai tîrziu au trebuit să dea bătrînilor ajutorul ce primiseră de la dînşii în timpul slăbiciunei copilăriei lor. Aceste ajutoare mutuale impuse de legea naturei, bazate pe adevărate trebuinţe, au confundat munca părinţilor cu a copiilor şi au creat dreptul de ereditate, consecinţă fatală, dar inevitabilă a naturei fizice şi morale a omului.
Proprietatea pămîntului este atît de inerentă naturei omului, încît este de însemnat că, din toate proprietăţile, la nici una nu ţine el ca la proprietatea de pămînt; nu iubeşte nici o avere cum iubeşte casa în care s-a născut, arborele la umbra căruia a copilărit. Proprietatea pămîntului este cea mai sacră din toate, căci ea, unind familia prin interese şi prin sentimente, dezvoltă într-însa toate virtuţile domestice, care devin mai în urmă izvorul virtuţilor sociale. Omul care nu are amorul familiei şi al proprietăţii nu va avea niciodată amorul patriei.
Aplecarea omului de a poseda pămînt o găsim la toate neamurile, şi o găsim cu atît mai dezvoltată cu cît un neam este mai civilizat. După cum vezi, domnule, nu poţi lovi proprietatea fără de a lovi şi a doborî familia, precum nu poţi lovi familia fără de a lovi societatea. De cînd lumea nu a existat societate civilizată fără familie, fără proprietate sau fără ereditate. Indivizii se folosesc şi se bucură de bunurile ce au dobîndit, şi acele ce le rămîn la sfîrşitul vieţei le transmit moştenitorilor, iată proprietatea privată. Secolii grămădesc rezultatele lucrărilor tutulor oamenilor şi constituie capitalul, avuţia naţională; nu este o zi în viaţa popoarelor civilizate care să nu adauge o bogăţie nouă la capitalul social, la averea naţională. Cu cît proprietatea va fi mai garantată, cu cît legile o apără mai bine, cu atît acea societate este mai bogată, cu atît înaintează mai repede, cu atît devine mai puternică. Toţi călătorii au constatat starea de mizerie şi de camătă care există în ţările unde proprietatea nu este bine asigurată; acolo lucrarea pămîntului este părăsită, acolo sa află cîmpiile cele mai sterpe; dacă cîteodată să pripăşeşte cîte un capitalist, el stă cu averea în geaman-
10
135
(
tan, gata pe fugă; cată să o aibă în ce poate fi mai lesne de rădicat, în diamanturi şi argintărie, ca să le poată lesne ascunde, îşi face casa cît poate mai proastă, ca să nu poată deştepta bănuiala şi excita invidia. în timpul confiscaţiune-lor şi pînă în timpii din urmă casele evreilor şi ale armenilor în Turcia erau văpsite în negru pe dinafară, ca să nu bată la ochi. Camăta este singura speculă în asemenea ţări. Bogăţia şi creditul nasc cu proprietatea.
Negaţiunea proprietăţii este negaţiunea principiilor fon-damentaîe ale moralei, căci daca nimeni nu ar avea drept pe nimic, adică daca nu ar poseda nici un obiect al său, nu este a zice că are drept pe tot ce există, şi prin urmare că puterea materială şi dibăcia pot să-şi împartă tot ce există daca s-ar mai găsi ceva pe lume? Şi atunci unde rămîne probitatea? Daca s-ar putea realiza utopia de o comunitate universală sau numai de comunităţi naţionale, s-ar rădica omului cu totul dorinţa de a îmbunătăţi şi d-a înfrumuseţa pamîntul, s-ar stinge concurenţa, emulaţiunea şi geniul descoperirilor, am ajunge prin nivelarea averilor, a pozi-ţiunelor şi poate chiar a inteligenţelor la cel mai jos grad al scării sociale, adică la desfiinţarea industriei, a artelor, a comerţului, a ştiinţelor, şi omenirea ar trece de la starea civilizaţiunei la a barbariei. în ordinul economic, adică al bogăţiei publice şi private, am ajunge la mizerie. De unde astăzi avem în societate săraci şi bogaţi, am fi toţi o apă, cum să zice, toţi deopotrivă săraci. Sărăcia, care tinde a dispare cu progresul descoperirilor în ştiinţe şi în arte şi cu îmbunătăţirea instituţiunelor, s-ar lăţi ca vălul nopţii şi ar copleşi omenirea întreagă, coborînd-o la cea mai ticăloasă stare.
Dreptul de proprietate este principiul care a creat societăţile libere şi civilizate; fără proprietate nu poate exista o asociaţiune politică.
—	Eu ştiu atîta, că daca nu s-o desfiinţa proprietatea, nu mai ajungem niciodată la egalitate, mormăi tînarul Fluturescu.
—	în adevăr, desfiinţarea proprietăţii ne-ar da egalitatea ; dar ne-ar da acea egalitate pe care am putea-o numi egalitatea de jos, ne-ar da barbaria, iar nu egalitatea la care trebuie să aspirăm, egalitatea de sus; căci la aceea nu să poate ajunge decît numai prin înaintarea în arte, în ştiinţe
186
şi industrie; numai ea poate dărîma privilegiul, numai ea poate afranca omul din toate lanţurile nevoilor şi rădica societatea. în cît priveşte pămintui, este constatat că numai proprietatea îi poate da valoarea, numai ea îl poate curăţi de mărăcini şi de pietre, numai ea poate usca mlaş-tinele şi pune pămlntul In stare de a deveni producător. Acel care s-ar îndoi despre acest adevăr n-are decît să cerceteze starea pămîntului în părţile Asiei, unde el este liber şi fără stăpîn, precum îl vei dumneata; pămîntul cel mai roditor din lume care rămîne în toţi anii neproducător; dar ca să nu te duci aşa departe, comparează unde vrei pămîntul rămas comunal cu acela care a trecut în stare de proprietate privată. Un exemplu vrednic de însemnat este ceea ce s-a observat în landele departamentului Girondei din Franţa: 300.000 hectare de un pămînt neroditor, un strat de humus ca de un deget de gros aşezat peste un pămînt cleios, acoperit iarna cu apă şi vara uscat, ars de soare; acum vro doisprezece ani venitul ce da acest pămînt nu era nici de un milion, să socotea pe 3 franci venitul unui hectar care să vindea pe 100 de franci; astăzi jumătate dintr-acest pămînt, cît era proprietate particulara, s-a pus în esploatare după sistemul de drenaj al domnului Chaber-lant, şi producerea lui s-a suit la 100 de franci de hectar, adică de la 450.000 la 15 milioane de franci, iar cealaltă parte ca la 150.000 de hectare, care este proprietatea comunelor, a rămas în starea cea dîntîi, neputîndu-se folosi de descoperirea învăţatului inginer.
—	Acolo sunt astfel de oameni, proprietarii sunt buni şi generoşi, dar nu ca la noi boierii, răi, hrăpitori, care trăiesc ca părăsiţi din sudoarea creştinului, zise domnul Jăp-cănescu.
—	Nu am nimica de zis, domnule, pentru apărarea acelora din proprietarii ciocoi, boieri sau neguţători care, profitînd de simplitatea şi neştiinţa ţăranilor, sau care, sprijiniţi şi favorizaţi de o administraţiune arbitrară şi de o justiţie părtinitoare, au putut supune pe cei slabi şi lua de la clăcaşi cîtuşi de puţin peste ceea ce legea le acorda, înşelătorul şi prevaricatorul merită critica şi osînda oamenilor oneşti la orice categorie şi la orice condiţiune ar aparţine el.
io*
137
—	Ei! d-apoi claca nu era robie? întrerupse domnul Of-tescu, reîncepind pasienţa care nu vrea să iasă.
—	Claca nu era proprietate, nici proprietatea nu era claca; pot zice încă că dacă ea era foarte vătămătoare proprietarului, în folosul căruia se părea instituită, şi mai cu deosebire era în paguba generală a producţiunei ţării; dar dacă vom cerceta cu condeiul în mînă şi cu aritmetica în cap ce speculaţie au făcut acei care au devenit proprietari de moşii în ţară la noi, ne putem convinge lesne că nu au hrăpit de Ia nimeni, nu au dezbrăcat pe nimeni, nu au furat nimănui nimic şi că nu merită a fi tractaţi cu severitatea cu care îi tractezi dumneata.
—	Pămînturile este ştiut că au fost ale ţăranilor, boierii le-au luat de la ei. Sunt hrisoave domneşti care o dovedesc aceasta tot aşa de limpede precum v-am dovedit şi eu că mă trag din Vintilă-vodă.
—	Nu există asemenea hrisoave şi nici nu pot exista. La noi, ca în toate ţările, pămînturile cucerite s-au împărţit la învingători. România n-a putut fi toată ocupată şi împărţită colonilor lui Traian; o mare parte a rămas pămînt fără stăpîn sau al statului, şi încă chiar dintre românii împroprietăriţi, mulţi părăsind mai tîrziu ţara şi fugind de năvălirile turcilor şi ale tătarilor, precum au făcut Matei Vitejescu, Vlad Socol, Toma Dorobănţescu, Lupu Sabăuţ, Oprişan Soldăţescu şi alţii, părăsind Cloeociocu sau Clivu, pămînturile lor rămase fără proprietar au devenit ale statului împreună cu altele, şi domnii după vremi le-au dăruit slujbaşilor credinţoşi şi ostaşilor viteji, individual sau în devălmăşie.
„Am hărăzit Ioc sterp din pustie din hotarul Cîmpiii Stă-neştilor ca să le fie lor şi urmaşilor ocină şi moşie de veci...“ Astfel s-a dat moşii odivoilor, dorobanţilor, roşiorilor, ver-zişorilor. Acestea au devenit moşii moşneneşti sau răză-şeşti, proprietatea mică, de multe ori în devălmăşie sau indiviză. Daniile pe la căpitani şi pe la mănăstiri au format în România proprietatea cea mare, Ia care a venit de s-a adăogat necontenit, precum se va adăoga şi d-aci încolo împreunarea de părticele mici pe un singur cap, prin moştenire, căsătorii şi cumpărători. Pămînturile acestea sunt ele alodiale, beneficiale, tributare sau feodale, sau sunt de curată, bună şi adevărată proprietate, moşie, ocină trecută
138
de la unii la alţii prin moştenire, zestre, danii sau cumpărători cu bani buni cîte ughiu, talere şi parale atîtea funia, ocaua sau dramu?
La noi proprietatea a fost curat română.
Domnii războinici ca Mihai şi ca Bogdan, la întoarcerea lor din Ungaria şi din Polonia, au încercat a introduce şi în ţara noastră proprietatea feodală, proprietate vendă ca o putere militară, precum introduseră turcii spahilicurile în multe părţi ale Imperiului otoman; dar o asemenea ins-tituţiune, fiind contrarie spiritului românesc, n-a putut lua rădăcină in ţară.
„Numai îndrăzneala unora din stăpînii moşiilor a putut a-i vinde (este vorba de vecini), a-i da de zestre, şi nu sunt volnici stăpînii satelor, cînd vinde moşia, să vînză oamenii, ci, ca nişte săteni ai satelor, în sat să rămîie, făcînd ei slujba cu nart 24 de zile şi dijmă să dea...“ zice hrisovul de la 1749. Mai tîrziu obligaţiuneie puse de turci asupra domnilor fanarioţi pentru aprovizionarea fortărcţelor Dunării au adus amestecul autorităţii în nişte tranzacţiuni care trebuia să rămîie totdauna libere şi, ca să nu fie nici o piedică pentru lucrarea pămîntului, ş-au arogat dreptul a otări preţuri, a pune narturi, precum vedem în hrisoavele lui Cali-mac şi lui Moruz şi în legile lui Ipsilant şi Caragea, narturi pe care mai în urmă regulamentele organice de la 1831 şi firmanele de la 1852 le-au consacrat, împuind unei părţi obligaţiunea de a ceda o bucată de pămînt determinată şi celeilalte obligaţiunea de a da un număr de zile clacă şi dijmă. Acesta este pactul numit în lege relaţiuni reciproce dintre proprietari şi săteni, legătură silnică şi obligatorie, care nu trebuie şi nu poate să existe în starea de civiliza-ţiune şi de libertate.
în România, popuîaţiunea s-a format prin colonizaţie, iar nu prin concuistă, prin urmare s-a format aici, ca şi la romani, la greci şi fenici, privată, iar nu comună sau a statului, ca în Asia; „the Walachians are surounded by, but not mixted with the barbarians“ (romanii sunt înconjuraţi, iar nu amestecaţi cu barbari), zice Gibbon, şi drept zicea adunarea boierilor Moldovei la 1817: „că Dragoş a găsit ţara împărţită în proprietăţi particolare şi că proprietăţi par-ticolare erau numai locurile din pustie, nimeni nu posedă braniştile domneşti şi locurile tîrguriloru. Acest domn, ca
139
şi Radu Negru, nevenind ca cotropitor, a trebuit să respec-teze proprietăţile, şi aşa a şi făcut; cînd a voit mai în urmă să facă danii la mănăstiri, a cumpărat moşii cu bani, precum a făcut şi Alexandru cel Bun.
Cercetînd bine, te poţi încredinţa că afară de moşiile de mină moartă, celelalte mai toate au trecut în cei din urmă treizeci de ani prin trei sau patru mini; aşadar, chiar de am putea admite pentru un moment că origina proprietăţii de pămînt să fi fost o spoliaţiune de către cei dîntîi proprietari sau că să se fi cumpărat cu bani rău dobîndiţi sau cîş-tigaţi prin fraudă, abuzuri, violenţii, prevaricaţiuni, con-cuziuni şi confiscaţiuni, cine poate fi în drept în secolul al XlX-lea să vie să puie mîna, după o prescripţiune de secoli, pe o avere cumpărată pe bună-credinţă, cu bani munciţi şi bine cîştigaţi? Nu ar fi aceasta o lovire a principiului sacru al proprietăţii, astfel după cum este regulat în condica noastră civilă nouă şi veche, ca şi în toate condicile civile ale Europei?15 Ca sa ne înţelegem mai bine, să luăm de exemplu un onest neguţător, croitor, cojocar sau zaraf, carele pe la anul 1827, după ce a cîştigat prin industria sa, a putut pune la o parte un capital de două mii de galbeni, bani bine dobîndiţi, nu prin hrăpire, nu prin huzmeturi sau chiverniseli, nu ca boier sau ca ciocoi, ca grifon sau ca croncan, ci prin muncă, prin industrie, prin comerţ şi prin economie. Să ne închipuim acum că acel negustor, om de gust sau de speculă, să fi băgat acea economie de două mii de galbeni în cumpărătoarea unei moşii, nici scumpă sărată, cum să zice, nici ieftină chilipir, ci după preţurile curente, pe preţurile obicinuite pe atunci pe 5% venit curat; şi iată-1 proprietar al unei moşii de 100 galbeni venit din arendă. Iau, cum vezi, epoca cea mai favorabilă; căci îndată după acel timp moşiile au început a se sui, urmînd o progresiune crescătoare pînă la anul 1857, îndoindu-se veniturile din zece în zece ani. Astfel că acea moşie, cumpărată la 1827 cu modesta suma de două mii de galbeni, a ajuns treptat să dea peste treizeci de ani un venit anual de opt sute de galbeni.
— Cum vei dumneata, domnule, să ia 40% pe an de la banii ce i-a băgat în moşie şi să nu facă nici un sacrificiu pentru patrie! strigă cu indignaţie locotenentul Spadon; este o apreciere dreaptă că moşiile s-au suit foarte mult, ştiu că acelor care au apucat de au cumpărat baoşii acum
140
treizeci sau patruzeci de ani le-a pus Dumnezeu, mina în cap.
—	Tot aşa are să fie peste treizeci sau patruzeci de ani pentru acei care cumpără moşii astăzi. Dar să vedem acum daca în adevăr le-a pus Dumnezeu mina în cap, şi pentru aceasta să urmărim puţin şi să analizăm strălucita speculă ce a făcut fericitul nostru negustor care, la 1827, şi-a lăsat meseria şi s-a făcut proprietar de moşie, ajuns astăzi a avea un venit de opt sute de galbeni.
Lăsînd cu totul la o parte consideraţiunele daca ar fi fost sau nu lesne pe atunci a găsi banilor o întrebuinţare care să-i dea 20 şi 25% pe an cu garanţie bună, amanet de scule, de şaluri sau de argintărie, vom zice ca un lucru cunoscut de toţi şi netăgăduit de nimeni că putea desigur găsi a lua 10% împrumutîndu-i pe bună, sigură şi întîia hipotecă de case sau de moşie, hipotecă şi dobîndă recunoscute şi întărite de toate autorităţile legale ale ţării, fără a se teme de gurile rele, nici de urmărirea vreunui procuror, căci 10% a fost dobînda legală şi este şi astăzi chiar dobînda cea mai scăzută în ţară; încă şi mai mult, acel care ia numai această dobîndă nu numai că nu trece de cămătar, dar este considerat ca un făcător de bine, un împrumutător milostiv, omul lui Dumnezeu. Toate zapisile de împrumuturi cîte am văzut după acei timpi purtau dobîndă de 7 şi 7 1/2 la pungă pe lună, adică 16 4/5% şi 18% pe an.
Calculînd dar acele două mii de galbeni pe 10%, noul nostru proprietar, care da moşia lui în arendă cu o sută de galbeni, păgubea cîte 100 de galbeni pe tot anul, căci de îi da cu dobîndă, de la două mii de galbeni ar fi luat două sute, iar nu o sută, eît ia de la moşie; deficitul acesta calculat negustoreşte pe baza de 10% îi face pînă la anul 1837 o pagubă de 1.589 de galbeni şi face că această moşie îl costă, la 1837, nu 2.000 de galbeni, ci 3,589 de galbeni.
—	Şi de este pagubă, ea este însă neînsemnată pe lingă sporirea ce a avut; acea moşie face astăzi peste zece-două-sprezece mii de galbeni, zise domnul Socotescu, fost raportor statistic.
—	Ca să putem vorbi cu temei, daţi-mi voie să calculăm pînă în căpătîi. Ziceam dar că la 1837 moşia costa pe speculantul nostru 3.589 de galbeni, un capital care, pus la dobîndă, i-ar fi adus un venit de 359 de galbeni pe an, în
141
vreme ee moşia, cu toate că i s-a Îndoit venitul, nu-i aducea decît 200 de galbeni; aşa, de la 1837 pînă la anul 1847, păgubeşte pe tot anul cite 159 de galbeni, ceea ce în zece ani îi mai suie paguba la alţi 2.530 de galbeni, şi atunci moşia cumpărată cu douăzeci de ani înainte pe 2.000 de galbeni îl costa 6.119 galbeni, sau 612 galbeni pe an, cînd îndoindu-se iar venitul din cît era şi urcîndu-se la 400 de galbeni pe an, li pricinuieşte un deficit de 212 galbeni pe an, care deficit să grămădesc pînă la 1857 intr-o sumă de 3.378 de galbeni şi face de-1 costă moşia 9.497; atunci venitul moşiei iar s-a suit şi a ajuns a fi de 800 de galbeni; deficitul calculat pînă la punerea în lucrare a legei rurale la 1865 face 2.130 de galbeni şi suie costul moşiei la 11.200 de galbeni. Daca la acest cost vom mai adăoga impozitul fonciar calculat de la 1852 pînă la 1865 după legile şi dis-poziţiunele după vremi, o sumă de cel puţin 400 de galbeni, moşia cumpărată la 1827 pe 2.000 de galbeni îl costă pe fericitul nostru amic peste 11.600 de galbeni, adică 1.160 de galbeni pe an, şi el nu ia decît 760 de galbeni, scăzîndu-i impozitul fonciar; adică că plăteşte 400 de galbeni pe tot anul onorul şi fericirea d-a se întitula proprietar. Şi observaţi, mă rog, că am nimerit un proprietar rar, cum nu se găseşte la o mie unul; am nimerit un proprietar fără gustul zidirilor de case, de biserici, de magazii, de hanuri, fără patima grădinariei, a florilor, a poamelor şi a legumelor, infirmităţi şi slăbiciuni strîns legate de cualitatea de proprietar de pămînt, capricii şi trebuinţe care ar fi costat pe altul cel puţin trei sau patru mii galbeni; apoi am mai nimerit şi alt noroc Ia proprietarul nostru, noroc mare şi rar în ţara noastră: închipuiţi-vă că nimeni din vecini, nici mirean, nici călugăr, nu s-a încercat a-i ştirbi moşia şi nu l-a obligat a scoate ingineri hotărnici, a plăti avocaţi, a alerga zece ani cu poştia şi cu birje pe la tribunalurile de judeţe, pe la curţile de apel, pe la Ministeriele de Interne, de Justiţie, de Culte şi de Esterne, a căra judecători, cercetători şi pre-ţuitori pe la faţa locului, şi după toate astea să piarză şi o parte din moşi?, daca nu şi toată, cu drept sau fără drept, plătind daune, speze şi interese; oare dumneavoastră, domnilor, şi mai cu deosebire dumneata, domnule Fanaridi, nu credeţi că în fericita noastră ţară acestea să nu intre în so-
142
coteaîă, pentru o moşie ca aceea despre care este vorba, cu două sau trei mii de galbeni cel puţin?
—	Ba şi mai mult, zice cocoana Zinca; întreabă-mă pe mine, să-ţi spui eu cît m-a ţinut judecata cu hagi Hristea; căzuse năpastie pe mine din chiar senin, să-mi ia moşia şi mai multe nu ! nu era să rămîi săracă din pricina lui Drep-teanu, care pusese pizmă pe mine?!
—	Vedeţi dar, domnilor, că daca am voi să le punem pe toate la condei, am găsi că acea moşie a costat pe negustorul nostru peste 20.000 de galbeni; dar noi să ne ţinem de cifra noastră cea modestă şi netăgăduită de 11.600 de galbeni, cu venit de 800 de galbeni, şi să căutăm a găsi ce valoare avea ieri înaintea legii rurale şi ce venit are astăzi.
De vom cerceta vînzăriîe de proprietăţi rurale făcute la secţia III, în cei din urmă trei ani, găsim că s-au vîndut termen de mijloc pe baza de 8%, adică că moşia amicului nostru valora 10.000 galbeni, adică cu 1.600 de galbeni mai puţin decît îl costă, şi de aci vezi că acela căruia ziceţi că i-a pus Dumnezeu mîna-n cap i-a pus-o nu ca să-i dea, ci ca să-i ia 1.600 de galbeni, şi că negustorul, devenind proprietar, a făcut o speculă proastă, greşită; nu pentru că să fi avut vreo nenorocire sau vreo neizbîndă, dar fiindcă astfel este la noi specula de cumpărători de moşie.
—	Dar daca ar fi fost cumpărătoarea de moşii o speculă aşa de proastă, cum atîţia comercianţi inteligenţi, cu atita aritmetică în cap, cari au devenit milionari spcculînd un mic capital în grîne, piei, lină, vite, manufacturi, coloniale, au cumpărat moşii şi tot cumpără nencetat? întreabă domnul Fluturescu.
—	Pentru că există în om o dorinţă neînvinsă de a poseda pămînt; această slăbiciune este omenească, o găsim la toate naţiunele, şi ţi-aş putea aduce exemple o mulţime de negustori care trăgeau din capitalurile lor un venit bun de 15 şi 20%, care se suiau necontenit pe scara bogăţiei şi care s-au ruinat cînd au băgat acele capitaluri în cumpărători de moşii, pentru că nu au putut găsi în noua lor speculă decît un venit de 3 şi de 4%, siliţi fiind a face avansuri pentru clădiri de magazii, de hanuri etc.
Ceea ce am zis pentru un negustor care a cumpărat moşie la 1827 o putem repeta pentru toţi acei care au devenit proprietari la anul de la Hristos 1800, la 1700 sau la 4600 şi în
143
orice timp de cînd ţara este ţară. Moşiile Văcăreştilor, Stur-dzeştilor, Filipeştilor, Bălăcenilor, Balşeştilor, Ghiculeş-tilor, Bibeştilor, Butculeştilor nu au altă origină decît aceea a moşielor negustorilor. Fost-au ele averi feodale cotropite de la vreun neam învins, sau au fost, ca toate celelalte, părţi dintr-o moşie mare împărţită între mai mulţi fraţi, sau cumpărători după la proprietari mici, părticele împreunate; moşii, funii, ocale, litre şi dramuri, proprietăţi dumicate din generaţiune în generaţiune; căci aşa trebuia sa fie într-o ţară unde majoratul n-a existat niciodată. Odivoi sau roşiori împărţind moşia indiviză şi mai tîrziu vînzînd loturile lor, care, unindu-să într-un singur trup asupra aceluiaşi cumpărător, asupra unui Năsturel sau unui Bărcănescu, au format proprietatea cea mare, compusă mai totdauna din mai multe proprietăţi mici; precum, pe d-altă parte, multe proprietăţi mici provin din împărţirea unei proprietăţi mari — lege a naturei tranzacţiunelor libere şi în contra caria orce restricţiune este fără efect şi nu poate dura.
—	D-acum încolo nu mai poate fi aşa, fiindcă guvernul, printr-o prevedere adevărat părintească, a luat măsuri a nu să putea vinde loturile pe care s-au împroprietărit ţăranii foşti clăcaşi, zise locotenentele Spadon.
—- Lege care să va eluda sau să va desfiinţa de acei în favoarea cărora să crede că s-a făcut restricţiunea; fiindcă ea este atentatorie proprietăţii şi liberilor tranzacţiuni, contrarie regulilor şi legilor naturale.
—	Aşa! dar dup-acuma au început a vinde, strigă cocoana Zinca. La mine la moşie tot pâmîntul cît am cedat locuitorilor l-au luat zece săteni, iar ceilalţi au rămas fără pămînt; zic că nu pot plăti fonciera.
—	Moşiile erau pe nimica într-o vreme şi tot nu le-au putut ţinea; moşia de zestre Mămăligeni a mamii Marghioliţii, mătuşa tată-mio, adaogă moş Dincă Pîrvulescu, boier bâ-trîn care nu iscălise DA în plebiscit, i-a dat-o mă-sa drept o pereche de cercei, şi mai era încă o moşie a răposatei le-lei Sandi, sor’ cu mama Marghioliţii, care aceea a fost dată drept o butcă de Viena, astăzi surit moşii de cîte două mii de galbeni venit pe an.
—	Acei care au cumpărat în secolul XV-lea, XVI-lea sau al XVII-lea un moş, o funie sau o litră de moşie cu ughi şi
H4
bani roşii, moşie mare de mai multe mii de pogoane, moşie care nu a costat poate nici o sută de lei şi care dă astăzi venit de mii de galbeni, acei care au luat-o pe o pereche de cercei sau pe o butcă au făcut poate o speculă tot aşa de proastă ca a negustorului nostru cu moşia cumpărată la 1827 pe 2.000 de galbeni; acei 100 de lei, valoarea cerceilor sau a butcii, de atunci pînă acuma ar face poate mai mult decît moşia daca am calcula la cit s-ar sui valoarele acelor bani prin capitalizări acumulate după dobînzile după vremi şi daca am compara acele cifre cu valoarea şi cu veniturile capitalizate ale acelor moşii. Ca să ne putem pronunţa asupra adevăratei lor valori de atunci trebuie să luăm şi să calculăm preţurile butcii şi a cerceilor de atunci, să le capitalizăm şi să le comparăm cu valoarea de astăzi a moşiei, adă-ogîndu-i veniturile succesive, astfel cum am făcut-o pentru moşia cumpărată de negustorul nostru la 1827.
Aţi văzut cred destul de lămurit ce fel de hrăpitori au fost pînă la 1865 acei ce posedau moşii în România; nu vorbesc, o mai repet, de hrăpitorii aceia care, profitînd de po-ziţiunele ce ocupau sau care întrebuinţau mijloace viclene ca să brăpească moşiele de la moşneni sau de la săraci. Dumneavoastră, în loc de a striga şi a stigmatiza pe cei hrăpitori şi jacăşi, aţi luat un ton patriotic de a striga în contra proprietarilor mari şi mici.
Am vorbit pînă aci numai de valoarea moşiii pînă la începutul lui 1865, dar să vedem şi ce să mai întîmplă cu spe-culaţiunea negustorului nostru la punerea în lucrare a le-gei rurale; va rog să-mi daţi puţintică atenţiune.
La moşiile cele locuite să socotea aproape eîte un locuitor plugar la 25 de pogoane şi 10 galbeni pe an de locuitor venitul curat al proprietarului înaintea desfiinţării clăcii; astfel, o moşie de 800 de galbeni venit avea pe dînsa termen de mijloc 80 de locuitori şi o întindere de 2.000 de pogoane. Acest pămînt trebuie să-l împărţim In patru categorii:
O parte, pămînt bun şi curat.
A doua parte, pămînt de cualitate bună, dar acoperit cu mărăcini, avînd trebuinţă de o cheltuială de 3 sau 4 galbeni de pogon ca să fie pus în cultură.
O a triea parte, pămînt de cualitate inferioară, care chiar de s-ar curăţi ar valora pogonul 2 şi 3 galbeni mai puţin decît cel de cualităţile cele două dîntîi. Şi în fine:
O alta a patra parte, nisipuri, rîpe şi prund, despre care la noi nu să gîndeşte nimeni încă a le cultiva şi care nu să pot preţui mai mult de un galben pogonul.
Aşa fiind, pe moşia negustorului nostru, care înaintea legii rurale valora, precum am văzut, 10.000 de galbeni pe tîrg cu bună tocmeală avem: 1. 500 de pogoane a căror valoare este de 5.000 galbeni; 2. 500 de pogoane a căror valoare este de 6 galbeni pogonul sau 3.000 de galbeni; 3. 500 de pogoane cu valoare de 3 galbeni sau 1.500 galbeni; 4. celelalte 500 de pogoane care nu valorează decît 500 de galbeni.
Peste tot, 10.000 de galbeni.
La 1864 sa publică ordonanţă şi obligă pe negustor a ceda:
1.	La 27 de clăcaşi fruntaşi, 297 de pogoane.
2. La 27 de clăcaşi mijlocaşi, 210 pogoane şi 9 prăjini.
3. La 26 de codaşi, 118 pogoane şi 6 prăjini.
4.	30 de pogoane şi 960 de stînjini pătraţi pentru case, curţi, grădini, strade, pieţi şi cimitiruri.
5.	34 de pogoane pentru preoţi.
6.	2 pogoane pentru casa comunală, biserică, şcoală etc.
Şi
7.	alte 7 pogoane pentru drumul cel mare.
Peste tot, 699 de pogoane şi 474 stînjeni pătraţi.
Sa ne închipuim că şi aci amicul nostru să fi avut noroc şi că să fi împăcat pe foştii săi clăcaşi să priimească pămînt din cele trei categorii dîntîi porţiuni egale, adică:
233 de pogoane de cuaîitatea întîia, a căror valoare 2.330 de galbeni.
233	de pogoane de pămînt de cuaîitatea a doua, valoare 1.398 de galbeni şi
234	de pogoane de cuaîitatea a treia, valoare 702 galbeni şi că a cedat astfel, fără contestaţie, fără superarbitri, fără consiliu permanent şi fără consiliu dc stat, 700 de pogoane, cifră rotundă, a căror valoare era de 4.430 de galbeni, la care, mai adăogînd şi 700 de sfanţihi sau 50 de galbeni plata inginerului: 4.480 de galbeni.
Pentru acest pămînt, guvernul i-a dat proprietarului nostru un bon rural de 83.299 de lei şi 10 parale sau 2.644 1/2 de galbeni, a căror valoare reală este de 1.851 de galbeni, socotit pe 70%, cum să negociază bonurile rurale, ceea ce
146
vine a zice că s-a păgubit cu 2.629 de galbeni sau că s-a plătit numai 41% din valoarea ce s-a luat.
De vom adăoga această pagubă la aceea de 1.600 de galbeni ce aveam încă la începutul anului 1865, găsim că totalul pagubei este de 4.229 de galbeni. Daca ar fi fost de peste Milcov, unde s-a dat fruntaşului 15 pogoane şi 19 prăjini, mijlocaşului 11 pogoane şi 4 1/2 prăjini, şi codaşului 7 pogoane şi o prăjină, şi unde falcia care valora 20 de, galbeni s-a plătit pe 7 1/3 galbeni nominal sau 5 1/4 în realitate, adică pe preţu de 26%, paguba ce ar fi încercat de la stat ar fi fost mult mai mare, fiindcă ar fi dat 911 pogoane de valoare de 5.776 de galbeni pe 1.851 de galbeni, pagubă de 3.325, care, cu 1.600 dîntîi, fac 4.925 de galbeni.
Iată, domnule, cum proprietarul a supt sîngele şi sudoarea creştinului plugar, făcînd o speculă care de la aprilie 1827 şi pînă la 23 aprilie 1865 să soldează cu un deficit de 4.229 pînă la 4.925 de galbeni, din care mai mult de două părţi din trei în numele binelui general şi a fericirei fiecăruia in special, adică pentru patrie.
—	Dar cu socoteli d-astea poţi să ajungi şi la cifre mai mari, întrerupse domnul locotenent Spadon; acestea sunt numai nişte apreciaţiuni de aritmetică, ştiinţă respectabilă, nu zic, dar cine numără foile dintr-o plăcintă! Ş-apoi, dă-mi voie să-ţi spui că dumneata, după cum văz, n-ai înţeles spiritul legii. Dacă faci calculul întemeindu-te pe valoarea pămîntului, aşa vine, nu mai încape îndoială; dar principiul adoptat de legiuitor este altul: el a voit să răscumpere claca şi celelalte dări, iar nu pămînLul; citeşte, mă rog, art. 23,
—	Bine ar fi să calculăm totdauna şi să nu avem niciodată încredere în oameni fără socoteală. Cît despre ceea ce zici, domnule locotenent, de despăgubirea proprietarului pentru dările clăcaşilor, trebuie să-ţi spui că ştiinţa economică ne arată şi ne dovedeşte că există o corelaţiune între valorile muncei şi între capitaluri, valori care să cumpănesc singure, să echilibrează, cum să zice, oroare ar fi legile, ordonanţele şi narturile ce li s-ar impune. Dacă acest principiu este adevărat, precum nu mă îndoiesc, şi daca economia politică este o ştiinţă, apoi fii sigur că, calculînd valoarea muncei, nu putem ajunge la alt rezultat. Şi ca să nu
147
vă rămîie nici o bănuială, să facem calculul şi pe baza care zici dumneata.
După Regulamentul revizuit şi modificat prin firmanul din 1852, proprietarul avea să ia pentru pămîntul ce era obligat a da locuitorilor clăcaşi:
1. 22 de zile pe an în trei deosebiţi timpi, primăvara, vara şi toamna, muncă prescrisă şi determinată minuţios de lege şi de firman; de exemplu, un clăcaş cu patru boi trebuia să muncească într-o zi 16 prăjini de arătură; daca ai cultivat vreodată pămînt cu bună plată, trebuie să ştii că arătura să plăteşte cel puţin 7 sfanţihi pogonul sau 10l/2 lei pentru 16 prăjini. De voim să tăiem preţul zilei pe altă muncă, găsim tot într-acea lege, în Regulament, că pentru un fruntaş munca a cinci zile în cărătură să socotea căratul a 1.000 de oca la o distanţă de 30.000 de stînjăni sau trei postii, ca de la Bucureşti la Olteniţă; ştii negreşit că pentru căratul unei chile de bucate dusă la această distanţă să plăteşte pe ieftin 24 de lei de chilă sau 60 de lei pentru mia de oca, ceea ce ne dă 12 lei ziua. Şi orcare din lucrările prescrise de Regulament vei voi să iei, fie săpat, fie secerat, fie cosit, tot Ia 10 1/2 lei şi la 12 lei ajungi, sau 11 lei termen de mijloc, sau la 242 de lei valoarea a 22 de zile de clacă ale fruntaşului.
Trecînd la valoarea dijmei, una din zece de la cele trei pogoane de arătură grîu sau porumb, una din cinci de la alte trei pogoane de fîneaţă, avem cel puţin 120 de oca de grîu sau de porumb şi 420 de oca de fîn, din care grîul socotit cel puţin pe 70 de lei chila face 22 de lei şi fînu pe 60 de lei caru de măsură face 32 de lei. Peste tot claca şi dijma, 296 de leî pe an sau 7.992 de lei pentru 27 de fruntaşi.
De vom evalua ziua clăcaşului mijlocaş tot pe prescrip-ţiunile Regulamentului, o găsim de 6 lei cel puţin sau 132 de lei pentru 22 de zile, la care, adaogînd 44 de Iei dijma din trei pogoane de arătură şi din 45 de prăjini de fîneaţă, ne dă 176 de lei pe an sau 4.752 de Iei pentru 27 de clăcaşi mijlocaşi.
Asemenea, găsim pentru elăcaşul de clasa a treia 31 /a lei ziua sau 77 lei pentru clacă şi 29 de lei din dijma a trei pogoane de arătură şi a finului, sau 106 lei pe an, adică 2.756 de lei pentru 26 de clăcaşi fără vite de muncă.
Peste tot 15.400 de lei pe an, sau un capital de 154.000 de lei sau 4.831 de galbeni, cu 401 galbeni mai mult decît
am găsit după calculul dîntîi, ceea ce-ţi dovedeşte că din cauza estinderei repezi a agriculturei, la noi munca să suise într-o progresiune mai repede deeît valoarea pămîntului; de acolo vine şi scăderea repede a valoarei muncei în anul acesta, după cum s-a constatat pretutindeni.
După cum vezi, domnule locotenent, aceste calcule să controlează unul pe altul şi să confirmă unul printr-altul, întocmai ca două operaţiuni aritmetice.
—	Să-ţi spui drept, domnule, că eu pe dumneata te credeam liberal, zise oftînd părintele Pahomie, dar acum m-am convins şi eu că ai idei ruginite; dar nu vezi că în America, de e Americă, şi tot ş-acolo s-au dezrobit robii; şi vei ca noi, care suntem creştini civilizaţi şi tocmai în centrul Europei, să voim să ţinem pe bietul sătean rob înhămat la plug?
—	Asupra acestui punt sunt multe de zis; în ceea ce priveşte însă împroprietărirea fostului clăcaş, vă pot încredinţa, părinte, că sunt mai vechi partizan al acestei idei nu pentru că am putut crede vreodată că se poate lua ceva, cît de puţin, de la cineva şi a se da la altul; dar pentru că vedeam în Regulament şi în firmanul de la 1852, în pres-cripţiunele întitulate datorii reciproce un drept exersat de foştii clăcaşi asupra unei părţi din pămîntul proprietarului, precum şi pentru proprietar un drept asupra muncei plugarului. După legea din 1831, precum şi după firmanul din 1852, nici proprietarul, nici munca nu erau libere în toată accepţiunea cuvîntului; legea le robise pe amîndouă. Am fost totdauna pentru recunoaşterea fostului clăcaş ca proprietar pe partea de pămînt ce-i acorda Regulamentul fiindcă vedeam într-această măsură desfiinţarea a două robii, a robiei muncei şi a robiei pămîntului, fiindcă vedeam intr-a-ceastă măsură întemeierea dreptului de proprietate pe bazele pe care ea se află aşezată în Occident, pentru că vedeam într-însa singurul remediu de a îndrepta lovirile aduse proprietăţii şi libertăţii omului de pravila lui Caragea, de condica lui Calimah, de Regulament şi de firmanul de la 1852. Am fost totdauna pentru împroprietărirea ţăranului clăcaş, pentru că aceasta fiind o cestiune care interesa marea parte a românilor, pe 400.000 de familii plugari, oameni puţin luminaţi, putea să facă să pericliteze libertăţile noastre, pentru că putea să aducă o perturbaţiune
149
mare. Aceasta însă nu m-a făcut să consider pe acei care nu cugetau ca mine ca răi români; toateconvicţiunele sunt respectabile clnd sunt adine împlîntate în spirit.
Am fost pentru împroprietărirea ţăranilor fiindcă claca era o cauza de dezarmonie şi de luptă în clasele societăţii române, luptă care trebuia să înceteze fiindcă trebuia să înceteze devălmăşia, care nu poate exista şi nu trebuie să existe în starea de civilizaţiune. Devălmăşia este un început sau o urmă a comunismului; mărturesc însă că n-am cugetat niciodată ca să poată lua cuiva cel mai mic lucru, cea mai mică valoare, fie chiar în numele patriei şi al binelui general, fără dreaptă şi deplină despăgubire. Acest principiu de despăgubire este consacrat chiar în convenţia noastră de la 1858 şi în dreptul omului de la 1789, izvor în care am botezat proclamaţiunea noastră de la 1848 şi unde şi Convenţiunea a luat principiile de drept ce se coprind intr-însă. Acei care ar voi să găsească exemple de contrariu in cele ce s-au făcut în Prusia, în Austria, în Polonia şi Domnul mai ştie unde comit o eroare gravă; nu au studiat serios nici ceea ce a existat, nici ceea ce s-a făcut. Nicăiri la popoarele creştine, pînă astăzi cel puţin, nu s-a atacat proprietatea; şi cînd s-au ivit idei de asemenea tendinţe, ele au fost reprobate. Nu cunosc un asemenea exemplu nici măcar la romani în timpul luptelor asupra legei agrare; este o mare eroare istorică a crede că acea lege privea împărţirea altor pămînturi decît a celor luate de la vrăjmaşi.
—	Dar, domnule, această lege are să sporească veniturile proprietarilor deposedaţi! zise domnul Oftescu. O ştiu desigur, am auzit-o chiar din gura domnului ministru. Cele ce să zic în contra acestei legi sunt numai nişte scornituri, şi ştii de unde vin? Vin de la coaliţiunea monstruoasă. Oamenii s-au pus pe muncă.
—	Ia lasă, domnule, întrerupse cocoana Zinca, dar la Mămăîigeni, la leliţa Anica, n-am văzut eu că n-au arat nici o palmă de loc? O să moară la toamnă lumea de foame; dup-acum s-a scumpit bucatele, vai de om, i-a lăsat-o arendaşul; pierde sărmana muiere, cu o grămadă de copii, peste 500 de galbeni; anul ăsta s-alege cu cei 260 de galbeni ce o să ia de la casa de lichidaţie.
—	Negreşit că veniturile moşiilor au să sporească mereu şi d-acum încolo, precum au sporit şi pînă acum; dar aceasta
ISO
Podul Calicilor la 1841 (aslăai Calea Raliovei) După N. liouciuot
Hanul Manuc
(Din Istoria Bucureştilor de G. Ionescu-GLon)
Lucureştiul Ia sfîrşitul secolului al XVI 11-lea {Din Istoria Bucureştilor de G. Ion eseu-G ion)

nu va fi o consecinţă a acestei legi. Efectul ei are să fie cîtva timp să împiedice acea progresie. O lege bună trebuia să aducă îmbunătăţirea foştilor clăcaşi fără a nedreptăţi pe proprietari; trebuia să mărească producţia ţării, iar nu s-o oprească, cum are s-o facă doi şi trei ani; dar nu este ces-tiunea de o să fie sau nu folositoare sau păgubitoare proprietarilor. Este învederat că s-a făcut o nedreptate, şi o nedreptate mare unei clase a societăţii române? Ea este mărturisită chiar de acei în favoarea cărora s-a făcut; căci nimeni nu cunoaşte mai bine decît fostul clăcaş valoarea dijmei şi a celor 22 de zile de muncă ce da proprietarului; nimeni nu cunoaşte mai bine decît el cît costă pe proprietar moşia cumpărată acum şi cîţiva ani. Răul cel mare eu îl văz într-a-ceastă conştiinţă generală despre nedreptatea făcută, rău mult mai mare decît paguba de 200 de milioane pricinuită proprietarilor şi de 380 de milioane statului. Românul de la cel dîntîi pas în viaţa publică învaţă a crede că guvernul, cînd vrea, poate face o nedreptate; învaţă a crede că să poate face o lege prin care să se ia de la unii ca să se dea la alţii; am obicinuit pe o clasă a societăţii române, clasă numeroasă şi incultă, a crede că pentru îmbunătăţirea stării ei este în drept a lua de la altă clasă 200 de milioane şi a impune tutulor celorlalte clase o contribuţiune de aproape opt milioane pe an sau de 380 de milioane în 15 ani. Se poate foarte bine ca mai tîrziu paguba ce au suferit proprietarii să-i facă mai muncitori şi mai cu îngrijire de interesele lor; dar aceasta nu face ca legea rurală de la 1864, care impune foştilor clăcaşi de a lua pămînt vrînd-nevrlnd, plătind ceea ce unii nu pot plăti şi care obligă pe proprietari a ceda pă-mîntul lor cu preţ mai scăzut decît pe jumătate, să nu aducă mari perturbatiuni; cînd nu era trebuinţă de a păgubi nici pe particulari, nici pe stat.
—	Dar de ce zici că au să plătească celelalte clase? întrerupse locotenentul, de vreme ce ştim toţi că proprietarii au să fie plătiţi din casa de lichidaţie şi că acea casă se formează numai cu contribuţiunea foştilor clăcaşi?
—	Cum crezi dumneata, domnule, că să poate plăti proprietarului 152 de lei şi 14 parale şi, cu amortizarea de 3%, 198 de lei şi 34 parale de fruntaş, 114 lei şi 34 de parale sau 148 de lei cu amortizarea de mijlocaş şi 81 de lei şi 24 de parale, cu amortizarea 106 lei pentru codaş, cînd aceste trei
11 — Ghica — Opere, voi. II
151
categorii plătesc cei dlntîi 133 de Iei, cei de al treilea 71 de lei şi 20 de parale? Cine crezi că are să plătească sumele de 65, de 48 şi de 35 de lei? Nu vezi că acele sume care însumează peste 600 de milioane şi care provin din contribuţi-unea foştilor clăcaşi după moşiile statului, sume care intra în casa statului şi care uşura cu opt milioane pe contribuabili?
—	Trebuia să se facă ceva pentru bietul popor, că destul a suferit! zise domnul Jăpcănescu.
—	Negreşit că trebuia să se facă ceva; şi mult mai mult decît s-a făcut; trebuia mai întii să se taie jafurile şi abuzurile; trebuia să i să facă dreptate, iară nu să se facă să crează mulţimea că o clasă de oameni i-a fost vrăjmaşă; nu a o face să crează că o societate să poate aşeza pe puterea numărului, să-i corumpă astfel inima şi raţiunea; căci a-ceasta ar fi a-i compromite existenţa. O societate, ca să aibă vitalitate, trebuie să ştie că dreptul trebuie să vie de Ia raţiune, care ea este independenţă de număr; trebuie să ştie că dreptatea este a tutulor. O societate care poate im-pila şi năpăstui o clasă, fie cît de mică, cît de puţin numeroasă, nu este o societate civilizată.
împroprietărirea care trebuia să fie un drept s-a impus foştilor clăcaşi ca o obligaţiune, şi proprietarii s-au depărtat de la dreptul natural al tot omului de a putea concura şi el cu ceilalţi cetăţeni la cumpărări de pămînturi din cele date foştilor clăcaşi, cînd vreunul din ei ar voi să vînză de silă sau de bunăvoie.
—	Trebuia să se facă ceva în contra boierilor, prea se făcuseră tari; nu-ţi aduci aminte de coaliţiunea monstruoasă şi de Camera oligarhică? nu mai erau de suferit! zise părintele Pahomie.
—	Aşa crezi şi aşa te fac să crezi acei care propagă eroarea în locul adevărului şi eresurile în locul ştiinţei I Dar de ce nu te gîndeşti că a tracta astăzi pe proprietari de inimici ai ţării şi a striga în contra lor ca esploatatori de săraci este a năpăstui o clasă de oameni producători şi necesarii societăţii române?!
—	Dar ei nu fac nici o producciune; fac numai consuma-ciune; nu sunt pentru năciune; sunt boieri şi ciocoi, zise domnul Vintilă; şi eu sunt de neam mare, că sunt viţă de domn, dar sunt adevărat năciunalist.
152
—	Uiţi, domnule, că de la Convenţiune încoacinumai există în România alt soi de oameni decit numai cetăţeni liberi, dintre care unii proprietari, alţii comersanţi, alţii meseriaşi, preoţi, impiegaţi publici, profesori, autori, plugari etc., care toţi au aceleaşi drepturi la protecţiunea legilor. A striga şi a cere, precum faceţi, dărâmarea vreuneia dintr-aceste categorii sau condiţiuni de oameni este de un rău român; un asemenea sistem ne duce a căuta să vătă-măm, să apăsam şi să nedreptăţim astăzi pe proprietari, mine pe bancheri, poimîne pe neguţători, mai pe urmă pe fabricanţi, pe preoţi, pe profesori şi pe orcine nu poartă iţari şi sucman; şi astfel, din apăsare în apăsare, să ajungem la o strivire generală, care nu poate aduce alt rezultat decît strivirea societăţii noastre.
Recunoaşterea fostului clăcaş de proprietar pe pămîntul ce poseda este o binefacere, o dreptate, o măsură civiliză-toare şi îmbogăţitoare; dar indemnizarea proprietarului cu 41% şi cu 26% din valoarea reală ce a cedat este o nedreptate exersată asupra unei clase a societăţii; şi în secolul al XlX-lea o năpăstuire nu este iertată nici chiar în contra acelora ce ar fi meritat-o. O lege trebuie să fie totdauna consecinţă trebuinţelor şi a intereselor naţionale bine studiate, apreciate nu după aspiraţiunele unui partid, nu după exigenţe individuale, nici după patimi politice; căci acele aspiraţiuni şi acele patimi sunt totdauna în contradicţiune şi incompatibile cu interesele şi cu trebuinţele ţării.
—	După apreciaţiunea mea găsesc că trebuia o soluţiune, zise domnul Spadon, şi vezi prea bine că nu să putea pune asupra bieţilor plugari o îndatorire de plată mai mare; nici p-asta nu o pot plăti. Să-ţi spuie domnul casier.
—	în lumea asta nu trebuiesc făcute decît lucruri care sunt cu putinţă, şi nu văd ce trebuinţă era a se lua pămînt de la proprietari fără voia lor; statul şi biserica avea o destulă întindere de pămînt şi împrăştiat astfel pe suprafaţa României, încît prea puţine sunt localităţile unde să nu se găsească prinprejur două, trei şi patru moşii de ale statului. Această întîmplare norocită ne da un mijloc comod şi avantagios de a împroprietări pe toţi locuitorii clăcaşi, cîţi ar fi cerut; şi ar fi devenit proprietari fără a lua nimic de la nimeni16; fără a obliga pe nimeni să facă ceea ce nu voia şi nu putea să facă, şi a-1 sili să treacă Dunărea şi Prutu,
n*
153
precum au făcut-o mulţi ca să scape de drepturile ce li se impunea.
—	Cum de nu s-a gîndit nimeni la ast mijloc şi n-a făcut un project în sensul ăsta?! zise domnul Toroipan.
—	Au fost oameni cari s-au gîndit, dar fiindcă era o idee naturală şi, prin urmare, simplă, oamenii noştri de stat chemaţi a se pronunţa nu au găsit-o demnă de geniul lor. Acel project era întemeiat pe principiul că statul să fie o-bligat în timp de cîţiva ani, de 10 sau de 20 de ani, să cedeze din moşiile sale tutuior foştilor clăcaşi din România, care vor cere, loturi de pămînt de la 5 pînă la 15 pogoane, pe preţul de 7, 12 şi 15 galbeni pogonul, după localităţi şi după calităţile pămîntului, cu obligaţiune din partea cumpărătorilor să stingă datoria, plătind o anuitate de 7% pe an, din care 5 dobîndă şi 2 amortizare; iar pentru cîţi din clacaşii după moşii particulare ar fi putut să se învoiască cu proprietarii lor pentru cumpărătoarea de un lot de întinderile de mai sus şi n-ar fi putut să plătească printr-o particulară înţelegere între ei, statul să fi luat asuprâ-i datoria, plătind proprietarului în bonuri, statul îndemnizîn-du -se la rîndul său de la acherori prin plata de 7% asupra valoarei contractate cu proprietarul pentru cumpărătoarea pămîntului. într-acea lege, comuna ar fi fost declarată libera, obligîndu-se proprietarul a ceda cîte două pogoane de familie pentru casă, grădină şi islaz, cu indemnizare de 2 galbeni pogonul platnici în timp de patru ani fără dobîndă.
Iată cum ar fi fost redijat acel project17:
LIBERAREA MUNCITORILOR AGRICULTORI ŞI A PROPRIETĂŢII PĂMÎNTULLI*
Secţiunea I Domeniile statului
Art. 1. Tot locuitorul clăcaş aşezat pe moşiile statului are dreptul a răscumpăra pămîntul ce lucra pînă la maximum de 45 pogoane,
Art. 2. Acest drept nu-1 va putea exersa locuitorul clăcaş decît în timp de 15 ani, contînd de la promulgarea legii*______
* Projectul de lege trimis de ministru Comisiunei centrale în anul 1859 fn.a.).
154
Art. 3. Calitatea pămîntului se va socoti de trei mini, cea dîntîi de valoare de la 12 pînă la 15 galbeni pogonul, cea d-al doilea de valoare de la 9 pînă la 12 galbeni şi cea d-al treilea de la 5 pînă la 8 galbeni pogonul.
Art. 4, Ministerul Finanţelor, după ce mai întîi va determina clasa pămîntului, va dezbate cu clăcaşii care vor cere împroprietărirea preţul pămîntului în marginile prescrise Ia art. 3.
Art. 5. Daca într-o lună după cea dîntîi cerere părţile nu se vor învoi prin bună tocmeală, vor numi fiecare cîte un arbitru; aceştia vor fi obligaţi să dea otărîrea lor, adică să termine preţul pogoanelor în marginile prescrierilor de la art. 3 şi în termen de o lună; iar neînvoindu-se şi aceştia, se va numi îndată de tribunalul judeţului un supraarbitru, carele, în timp de o lună cel mult, va da hotărîrea sa, ho-tărîre care nu va putea fi decît încuviinţarea unuia din preţurile propuse de cei dîntîi doi arbitri.
Art. 6. Foncţiunea de arbitru va fi gratuită şi nimeni nu o va putea refuza.
Art. 7. La înfăţişarea actului de învoială sau a sentinţei arbitrale, Ministerul Finanţelor va libera fostului clăcaş act de proprietate pe numărul pogoanelor învoite; în acel act se va specifica măsura în lungime şi în lăţime a pămîntului, precum şi poziţiunea locului, şi ministerul va rămî-nea cu drept de hipotecă, cumpărătorul obligat fiind a plăti pe tot anul o anuitate de 7% asupra valoarei contractate şi însemnată în act. Acea anuitate de 7% coprinde 5% dobîndă şi 2% amortizare platnică pînă la stingerea datoriei, numărul anilor calculat după tabelele de amortizare. Iar după stingerea datoriei, dreptul de hipotecă va înceta.
Art. 8. Perceperea acelor anuităţi se va face de către comună în douăsprezece părţi, şi totdauna de la 15 pînă ia finitul fiecăria luni.
Art. 9. Fiecare cumpărător este liber a plăti şi mai mult de 7% pe an sau şi chiar suma totala a datoriei contractate, scăzîndu-se după regulile calculului de amortizare.
Art. 10. Nici un locuitor nu va putea vinde partea sa de pămînt cumpărat în virtutea acestei legi pînă ce mai întîi nu se va plăti întreaga datorie contractată către stat.
Art. 11. Banii încasaţi la casierie din plăţile de 7% de la cumpărători se vor împărţi în două părţi: 1.5% dobîndă
155
va intra în bugetul anual la venituri şi se va afecta la trebuinţele statului; 2. iar amortizarea 2% se va capitaliza şi se va întrebuinţa după legi speciale pentru a creea venituri statului.
Secţiunea II Domeniile particolarc
Art. 12. în timp de cinci ani, fiecare locuitor clăcaş să poate învoi prin bună şi liberă tocmeală cu proprietarul pe pămîntul căruia a dat clacă, orcum vor socoti şi vor crede mai bine şi mai folositor pentru cedarea de pămînturi, loturi de 5, 10 sau 15 pogoane.
Art. 13. După espirarea acelor cinci ani, orce obligaţiune reciprocă după legea clăcii încetează, şi locuitorii clăcaşi care nu se vor fi învoit cu proprietarii pentru cedarea de pămînt, precum şi proprietarii rămîn cu totul liberi unii despre alţii, şi orce tranzacţiune, închiriere, cedare sau orce altă alcătuire se va face cu bună şi liberă învoială, fără nici o îndatorire pusă de lege nici asupra unuia, nici asupra alteia.
Art. 14. Proprietarii şi clăcaşii care să vor învoi între dînşii în termenul de 5 ani prescris la art. 12 să vor înfăţişa la Ministerul de Finanţe, aducînd contract legalizat de autorităţile administrative de pacinică stăpînire a acelor locuri; şi daca contractarea va fi făcută în limitele prescrise la art. 3, guvernul va plăti îndată proprietarului 25% din preţul stipulat în contract, iar pentru ceaaltă parte îi va da obligaţiuni de tezaur, aducînd dobîndă 5% platnice prin tragere la sorţi în termenul rezultat după calculul pentru amortizare cu 2% pe an, şi statul va lua hipotecă pe pămîntul cumpărat de clăcaş, avînd acesta a-i plăti cîte 7% pe an pe suma contractată cu proprietarul.
Art. 15. Acele dîntîi plăţi anuale ale locuitorilor cumpărători, atît de la stat, cît şi de la particulari, vor servi la stingerea obligatiunelor hipotecare liberate proprietarilor particulari.
Art. 16, După espirarea termenului de cinci ani fixat prin art. 12, locuitorii clăcaşi care nu se vor fi putut înţelege cu proprietarii pămîntuîui în limitele prescrise la art. 3 vor fi în drept a cere şi a priimi pămînt pe moşiile statului în condiţiunele impuse pentru locuitorii statului la art. 1 pînă la 12 şi tot într-aceleaşi termene.
156
Secţiunea III Liberarea şi formarea comunei
Art. 17. Pe moşiile statului, precum şi pe cele particulare să va da comunei cîte 2 pogoane de familie.
Art. 18. Fixarea pămîntului care va forma raza comunei, coprinzînd într-un singur ocol satul, grădinele şi islazul, să va oţărî de proprietar în înţelegere cu locuitorii, iar la caz de contestaţiune să va hotărî de consiliul judeţean, după ce mai întîi să va pronunţa şi consiliul comunal.
Art. 19. Despăgubirea proprietarului pentru acele pă-mînturi va fi de 2 galbeni pogonul, şi plata să va face în timp de patru ani, plătind fiecare familie cite un galben pe an, adică o jumătate de galben de pogon,
Art. 20. Alegerea acestor locuri să va face consultîndu-se salubritatea şi poziţiunea despre apă şi alte înlesniri pentru oameni şi pentru vite; preferindu-se, pe cît se poate, locurile pe care se află aşăzate satele la promulgarea acestii legi.
Art. 21. Acolo unde pe aceeaşi moşie să află mai multe cătune, să vor aduna cît să va putea casele la un loc.
Art. 22. Măsurile de mai sus vor fi îndatoritoare atît pentru proprietari, cit şi pentru toţi locuitorii care vor voi să rămîie în comună, fie clăcaşi sau nu, de vor fi cumpărat pămînt de muncă sau nu.
Art. 23. Dintr-acele două pogoane prescrise la art. 17 să va da îndată fiecărui locuitor cîte o parte de 400 de stînjini cuadraţi, 10 stînjeni faţă la drum si 40 de stînjeni adîncime, pentru casă, curte şi grădină, iar ceilalţi 1.540 de stînjeni cuadraţi de fiecare familie să vor socoti proprietate comunală, avînd fiecare locuitor, pînă la desăvîrşita plată a pămîntului, dreptul de a paşte pe pămîntul comunal, fără plată, o vacă şi doi boi, iar după espirarea acelui termen va plăti fiecare casei comunale chiria locului ce va voi să închirieze după preţurile hotărîte de consiliul comunal în fiecare an la 1 genarie.
—	Aci este o cestiune de apreciere, zise domnul Spadon; dar să zicem că ar fi fost mai bine aşa cum ai chibzuit dumneata; dar acum lucrul este făcut; ce, doar, ai vrea să revenim asupra legei rurale?
—	Nu, să ferească Dumnezeu 1 Cînd într-o societate să iveşte o cestiune dintr-aceîea care pot aduce perturbaţiuni
157
şi deveni o armă la dispoziţiunea despotismului sau a demagogiei, ea trebuie rezolvată, şi, o dată rezolvată, bine sau rău, în nici într-un caz nu trebuie a să mai reveni asupra ei.
—	Am eu un prieten la Galaţi, un capitalist mare, om procopsit, face speculi şi a cîştigat mulţi bani din păcură; el mi-a spus, zise domnul Toroipan, că numai o bancă fondară ne poate scăpa, şi ştiu că el a şi dat comision să-i aducă una de la Londra; n-ai decit să te duci la bancă, intri înăuntru, şi ea îndată îţi plăteşte toată datoria; asta ne-ar trebui nouă.
—	în adevăr, băncile fondare sunt o instituţiune foarte bună şi foarte folositoare cînd anuitatea ce să plăteşte poate fi acoperită cu o parte din venitul moşiii hipotecate; dar cînd ea absoarbe tot venitul şi-l şi covîrşaşte, te îneci din ce în ce mai adînc în datorie. Să ne închipuim că ai o moşie de 1.000 de galbeni venit, a cării valoare este 15.000 de galbeni, şi că eşti dator pe dînsa 8.000 de galbeni; dacă te vei împrumuta acei bani de la bancă cu 8 sau 10% dobîndă şi cu 4, 3 sau 2 amortizaţie, vei da băncii tot venitul; dar cel puţin, după cîţiva ani, dacă ai şi altceva ca să trăieşti, re-dobîndeşti moşia; dar dacă iţi negociază obligaţiunele cu un scăzămînt care face anuitatea să devie de 13 sau 14%, atunci trebuie să te mai împrumuţi o sută, două sau trei de galbeni pe an, şi datoria va creşte în loc de a scădea. Băncile fondare nu dau bani, ele dau numai hîrtie lettres de gage sau Pfandbriefe, care poartă o anuitate de 5, 6, 7 sau 8%; acele titluri sunt garantate în totalitatea moşiilor hipotecate; să negociază pe pieţe sau la bursă, ca toate valoare le; acei care au bani de dat cu dobîndă le cumpără cu scont sau cu agio, mai sus sau mai jos de valoarea lor nominală, după starea pieţei. Dar observaţi că astăzi mai avem şi alte hîrtii tot aşa de bine garantate cît ar putea fi şi obligaţiunele băncii fondare. Aceste valori sunt bonurile rurale de o valoare ca de 300.000.000 cu dobîndă de 10% şi 3% amortizaţie şi care să negociază cu 60 şi cu 65%, adică o dobîndă de mai mult de 15% şi 4ţ4% amortizaţie.
Care este capitalistul acela atît de fără ştiinţă care să găsească tot într-un tîrg hîrtii care dau 8 sau 9% şi alte hîrtii tot atît de sigure care dau 15% şi să prefere pe cele dîntîi? După aceasta te poţi convinge că bonurile rurale astfel precum sunt astăzi au lovit pentru mult timp creditul fonciar
158
şi ca a făcut imposibilă înfiinţarea de o asemenea bancă pe cît timp nu să va lichida plata acestor bonuri, sau nu se vor sui la pari, sau nu să vor converti, precum îmi propun a v-o espune în altă ocaziune, conversiune pe care eu cred că guvernul va fi silit a o face pentru cauze pe care nu se cuvine a vi le spune astăzi.
Ora să făcuse douăsprezece; copiii, după ce au privit la stos şi au jucat loton şi domino, adormiseră unul pe sofa, cheilalţi doi pe o canapea; cocoana Zinca trebuia să se scoale pînă in ziuă, să meargă să-şi îngroape via; mă închinai respectuos societăţii, şi d, Vintilă avu amabilitatea să mă întovărăşească pînă la otel, ca să mă apere de cîni, care toţi îl cunosc de om bun, fiindcă îl văd toată noaptea pe uliţe, propagînd egalitatea, libertatea, naţionalitatea şi amorul patriei.
PARTEA A CINGEA
INDUSTRIA
18 7 0

I
într-o societate bine echilibrată, deosebitele ramuri ale organismului său constructiv trebuie sa foncţioneze împreună. Precum în ordinul fiziologic un corp nu poate fi sănătos daca toate organele nu-şi împlinesc foncţiunile lor, conform regulilor naturei fizice a omului, şi precum o rea circulaţiune a sîngelui, o digestiune slabă sau o respiraţiune defectuoasă aduc boală şi chiar încetarea vieţei, asemenea şi în ordinul social, literatura, filozofia, politica, ştiinţele, artele, comerţul şi industria trebuie deopotrivă cultivate; nici una nu trebuie lăsate în părăsire. Activitatea intelectuală şi fizică a unei naţiuni trebuie să fie bine repărtită: una nu poate absorbi pe cealaltă fără ca acea societate să nu se re-simţă, mai curînd sau mai tîrziu, în consideraţiunea, în puterea şi chiar în existenţa sa.
/ Citind ceea ce se tipăreşte şi ascultînd cele ce se zic în public şi în particular, nu putem să nu convenim că la noi politica absoarbe toată inteligenţa, că spiritele sunt esclusiv pornite către politică; d-abia ieşiţi din şcoală, tinerii îşi ascut puţin limba şi condeiul, le moaie în puţină fiere şi o iau la fuga în arena politică pro sau contra guvernului, după cum vine mai bine la socoteală. Jurnalistica, politica militantă, limbuţia tribunei şi biurocraţia par singurile cariere demne de un român, singurul tărim în care creşte gloria, consideraţiunea, stima şi averea. De vom excepta un foarte mic număr de învăţaţi şi de artişti cari fac onoare ţării, putem zice că filozofia, ştiinţele şi artele sunt foarte puţin
163
cultivate, iar comerţul şi industria sunt lăsate nemţilor şi ovreilor; şi noi, în loc să căutăm a-i întrece în muncă, a-i învinge prin iscusinţa şi activitatea noastră, stăm cu minele în sîn şi ne bocim că ne copleşesc străinii, uitîndu-ne înspăi-mîntaţi cum periclitează naţionalitatea noastră precum periclita viaţa lui Petru, înainte de a răsuna glasul Mîntuitorului care îl îndemna să dea din mîni.*
A fost un timp cind trebuia mare îndrăzneală şi abnega-ţiune unui român ca să vorbească de naţionalitate şi libertate; îi trebuia să renunţe la bunavoinţsf guvernului, să încheie pact cu persecuţiunele de tot felul* cu exilul şi cu proscripţiunea, să se hotărască a duce o viaţă mizeră, de multe ori a-şi compromite chiar afecţiunele şi solicitudinea familiei. Ca să vorbească sau să scrie cineva despre drepturile românilor, despre viitorul şi aspiraţiunele lor, să pomenească de desfiinţarea robiei, de împroprietărirea clăcaşilor, de aboliţiunea protectoratului, de redobîndirea autonomiei, de unire; să critice distribuţiunea justiţiei, mersul administra-ţiunii, să se atingă de moralitatea vreunui puternic al zilii, de concusionari sau de prevaricatori, îi trebuia să se ducă peste ţări şi peste mări, să dea scrierile lui altuia sau să-şi ascunză numele; căci altfel se espunea a fi trămis să se pocă-iască în vreo temniţă sau cel puţin în vreo monăstire. Am apucat acei timpi grei pe cînd Cîmpineanu, Mitică Filipescu, Nicolae Bălcescu îşi ispăşeau asemenea păcate la Plumbuita, la Snagov, la Mărgineni şi la Telega, topindu-şi sănătatea, viaţa şi averea.1 Acea generaţiune şi-a împlinit misiunea ei.
♦ Ion Ghica a fost un statornic apărător al liber-schimbismului. Pozitivă în anii dinainte de Unire, cînd a şi formulat-o pentru prima dată, deoarece atunci viza înlăturarea unor piedici serioase din calea constituirii statului naţional român, teza liberului schimb devenise necorespunzătoare într-o perioadă cînd se impunea sprijinirea industriei autohtone, între altele şi prin măsuri protecţioniste. într-o anume privinţă, autorul Convorbirilor economice acceptă totuşi, deşi nu în termeni, protecţionismul, transplantîndu-1 pe tărî-mul etnic şi dîndu-i o aplicare ce ne obligă la rezerve şi precizări speciale. Exprimînd teama burgheziei româneşti că ar putea fi concurată în dezvoltarea ei de elemente alogene, el se ridică de repetate ori împotriva pătrunderii în ţară şi în economie a acestor elemente, îndeosebi a evreilor, dar nu numai a lor.
In anii de-a lungul cărora Ghica şi-a redactat scrierea, o chestiune
164
Graţie impulsiunei dată de oamenii acelei epoce, ţara a do-bîndit ceea ce are astăzi; dar generaţiunea care să rădică nu are şi dînsa o misiune de împlinit? Misiune mai grea poate, mai anevoie, care cere şi mai mult talent, şi mai multă învăţătură, mai multă osteneală şi mai multă abne-gaţiune; nu incumbă ei datoria de a conserva şi consolida ceea ce s-a dobîndit? Să facă ca românii să fie o naţiune stimată şi respectată prin acţiunea ei intelectuală şi industrială, respectată şi de guvernul ei, şi de puterile străine; să nu aibă a se teme nici de tendinţele absolutiste dinîntru, nici de speranţele de cotropire dinafară; să facă aşa ca în România domnirea legilor şi a cunoştinţelor să fie complectă, ca ştiinţa şi adevărul să ia locuyminciunei, eresurilor şi prejudecăţilor! Să nu ne facem iluziuni, ci să ştim că nu ne este iertat nouă să rămînem nici în urma sîrbilor, nici a bulga-
mult dezbătută în presă şi în parlament a fost acordarea de drepturi cetăţeneşti evreilor, prin modificarea articolului 7 din constituţie (a se vedea în Notele şi comentariile prezentului volum nota 8 la Partea a şaptea. Trei ani in România). în atmosfera aprinsă a acelor dezbateri, şovinismul şi-a găsit un cîmp prielnic de afirmare, ecouri pâlrunzînd şi în scrisul lui Ion Ghica. Pentru o justă şi mai nuanţată definire a atitudinii acestuia, cititorul îşi va reaminti, desigur, conv n-gerea omului de ştiinţă că nu există rase superioare şi rase inferioare: „Menţinînd unitatea neamului [omenesc], lepădăm prîntr-o consecuenţă necesarie trista distincţiune de seminţie superioară si de seminţie inferioară... Toţi oamenii sunt făcuţi pentru libertate" (Omul fizic şi intelectual). De asemenea va fi reţinut, din scrisoarea Libertatea, afirmaţia „cel care munceşte, produce, scrie, traduce, ridică o fabrică, o casă de comerţ..., fie el creştin, mahomedan sau izraelit... este bun român, fiindcă prin faptele sale contribuie Ia înaintarea şi dezvoltarea României". Fraza, datînd din 1881, pune într-o lumină clară şi diversele pasaje din Con-vorbiri economice. In discuţia imaginară cu popa Stan din Pipăraţi, scriitorul nu acceptă măsurile de mină forte cerute guvernului de către clericul care face comerţ cu băuturi spirtoase, şi, totuşi ostil, ca şi personajul, elementului alogen, afirmă că soluţia „nu o putem găsi si nu o vom găsi-o decît în activitatea noastră, în aplicarea românilor la arte, la meşteşuguri şi la comerţ". Ghica, împărtăşind teama de concurenţa străină, face din ea un argument în plus în pledoaria sa pentru îndrumarea tinerilor români către profesiunile productive. Este semnificativ faptul că, în 1866, una dintre legile aduse de el, ca prim-ministru, în discuţia Camerei privea admiterea străinilor în serviciile publice, în lipsa unor specialişti români. Convorbirile eco~ nomice nu neaga actul ministrului, ci îl completează prin cerinţa ca românii înşişi să se specializeze în diverse domenii.
165
rilor, nici a ungurilor; poziţiunea noastră geografică este astfel că fatalmente trebuie sau să fim în capul civilizaţiunii Orientului sau să pierim. Să nu ne bizuim pe drepturi şi pe legi scrise; ele vor exista numai pe hîrtie, pe cît timp românul nu-şi va oţeli braţul şi inima în sudoarea productivă a ostenelei, care dă şi curajul, şi mizloacele de a apăra şi a menţine drepturile. în van ne vom aduna în colegii electorale pe cît timp trebuinţele, interesele, temerile şi speranţele ne leagă de bunăvoinţa guvernului; deliberările şi de-ciziunile Parlamentului nu vor avea efect decît atunci cînd respectarea legilor va fi săpată mai adînc în înimele noastre decît în constituţiune; atunci şi numai atunci oamenii care cugetă drept şi care nu sunt mînjiţi de boala reacţiunii, oamenii cari doresc cu sinceritate progresul şi libertatea vor putea fi apreciaţi,de naţiune, căci atunci poporul se va depărta de aceia carţ caută a-i smulge libertăţile, de aceia cari in libertate nu văd decît anarhie şi nu caută ordinea şi stabilitatea decît în despotism; atunci românii grupaţi sub drapelul constituţiune! vor apăra, cu preţul vieţei lor, principiile de legalitate, de moralitate şi de justiţie. Cînd văd alegerile parlamentelor făcute cu bîta, deputaţi şi senatori votînd cu înima zdrobită ceea ce nu ar voi să dea, legile nesocotite şi constituţiunea neţinută în seamă, îmi aduc aminte de cuvintele comitelui de Carlysle, fost lordMorpeth, amicul naţionalităţilor, inamicul neîmpăcat al cuceritorilor şi al apăsătorilor. Corniţele, susţinînd înaintea cavalerului Benzi necesitatea de a se da românilor o constituţiune liberală, bazată pe o reprezentaţiunelnaţională întinsă, adăoga: „Domnule comisar, nu trebuie sa-ţi scape din vedere o împrejurare; eu, deşi nu cunosc Principatele, dar după rela-ţiunile statistice ale lui Senior şi după obiectele ce am văzut trămise la espoziţiunea de la Paris, comerţul acolo trebuie să fie foarte puţin dezvoltat şi industria cu totul în părăsire; şi pe cît timp va fi această lipsă, nu puteţi conta pe eficacitatea puterii interne a naţiunei pentru apărarea dispoziţiu-nilor constituţionale, destinate a fi un control şi a pune un frîu guvernului, cînd acesta ar încerca a le înlătura1*2.
Să nu ne închipuim că aforismele: nici o constituţiune nu rezultă dintr-o deliberaţiune; drepturile popoarelor nu sunt niciodată scrise; cu cit e scris mai mult, cu atît instituţiunea este mai slabă; nici o naţiune nu-şi poate da libertatea daca
166
n-o are —sunt numai nişte cugetări fără temei şi că ele nu au origina lor în observaţiunea faptelor şi în consecinţele şi rezultatele ce au produs deosebitele revoluţiuni.
Preumblîndu-ne pe stradele oraşelor noastre şi văzînd mai toate magaziile şi prăvăliile pline numai de mărfuri străine şi ocupate numai de meşteri străini, ţiind pe seama noastră, a românilor, numai circiumele, ca în timpii Iui Herodot, care pe locuitorii acestor ţări îi numea xamXoo; (cîrciumari),ynu putem a nu fi coprinşi de întristare şi de temere pentru viitorul nostru, şi să nu ne întrebăm daca suntem noi o naţiune civilizată. Ştiu că, zicînd aceste cuvinte, scandalizez multe inimi curate şi generoase; ştiu că cele ce am de zis au să rădice în contra mea condeie agere şi limbi de foc; dar fost-am eu vreodată vînător de popularitate sau de favoruri, linguşitor al puterii de sus sau de jos, ca să mă dau înapoi dinaintea adevărului şi a convincţiunei? Eu ştiu cum trăiesc şi mor/acei cari nu cruţă nici cutezarea şi neruşinarea apăsătorilor, nici nepăsarea şi moliciunea apăsaţilor. Daca linguşitorii regilor sunt un dar funest al mîniei cereşti, cum se pot califica linguşitorii poporului? A lăsa pe români să crează că sunt ceea ce nu sunt şi a le ascunde neajunsurile este o crimă de les-patrie, este a-i corumpe şi a-i adormi în neactivitate, ca să se deştepte în lanţurile acelora cari lucrează la cucerirea lor.
O naţiune fără industrie nu poate fi considerată ca civilizată; fiinţa unei societăţi este supusă astăzi acestei condi-ţiuni, este acel „(o be or noi to be“* al lui Shakespeare.
Vînătoria foncţiunelor publice şi părăsirea industriei sunt pieirea ţării aceştia, sunt inamicii primejdioşi ai românilor, sunt aliaţii cei puternici ai despotismului şi ai ebraismului. Numai munca şi ştiinţa ne pot salva!
Datoria cea mai sacră a cugetătorilor, ziariştilor, publiciştilor, oamenilor de stat politici sau diplomaţi este de a arăta naţiunei calea care poate s-o ducă la prosperitate şi la fericire, calea pe care poate să înlăture pericolile care o ameninţă.
Nimic nu poate servi mai bine la apreţiarea şi la măsura stării unui popor ca literatura; căci ea este forma sub care se espune şi se înregistrează cunoştinţele şi starea morală şi intelectuală a unei naţiuni. „Scrierile — zice Buckle — sunt
* A fi sau a nu fi,
197
tezaurul inteligenţei, literatura ne da cunoştinţa raporturilor ce au lucrurile cu ideile, adică a cunoştinţei legilor fizice şi mintale ale unui popor într-un timp determinat. O literatură in care nu s-ar coprinde decît idei greşite ar încărca pe adepţii săi de prejudecăţi în loc de a le împrăştia; şi un popor, cu cît are prejudecăţi mai puţine şi cu cît cunoaşte adevăruri mai multe, cu atît este mai luminat, cu atît are mai multă ştiinţă, cu atît este mai înaintat pe calea progresului şi a civilizaţiunii“.
Cînd generaţiunile viitoare vor căuta în voluminoasele tipăriri ale acestor ani să găsească care a fost starea de civi-lizaţiune a societăţii noastre la finele, secolului al XlX-lea, trebuie să convenim că afară de înregistrarea faptelor politice şi de o luptă crîncenă între partide, şi pot zice mai mult intre persoane, o sete nestinsă de putere împinsă pînă la aberaţiune; puţine, foarte puţine urme se vor afla care să denote o cugetare serioasă, care să dovedească că această turburată societate a fost împinsă către studiele acele cari prin aplicaţiunea lor la arte şi la meşteşuguri fac gloria, bogăţia şi puterea naţiunilor care joacă un rol în istoria civilizaţiunii. A zice numai că voim să fim o societate democratică, dar totodată a onora şi suferi oţiozitatea, este o contradicţiune; democraţia nu este compatibilă decît cu munca; numai în societăţile aristocratice se poate tolera trîndăvia; căci cetcare voieşte să trăiască din munca altora este un adept, unlpartizan natural al privilegiului. Numai munca a dezrobii/ societăţile de sub jugul feodaîismului; numai o societate de oameni muncitori poate fi o societate democratică, oricare ar fi numele ce ar purta forma guvernului ei; precum o societate în care trîndăvia găseşte miz-loace de trai nu este in fapt decît o societate aristocratică, oricît s-ar întitula de democratică.
A combate setea de foncţiuni ale statului, oţiozitatea, prejudecăţile industriale şi comerciale, a deştepta în spiritul şi în înima românilor dorinţa de. a se lupta prin inteligenţa şi munca lor cu neamurile cari sunt în fruntea civilizaţiunii este astăzi datoria cea mai sacră a publicistului român.
II
Vorbisem cu popa Stan de Ia Pipăraţi [să ne întîlnim la birt la Găbran, ca să tăiem tîrgul a trei buţi de spirt ce-i
168
trebuia pentru consomaţiunea stabilimentului ce are în sat. Estimp a închiriat şi circiuma proprietarului, a făcut apalt vînzarea băuturilor şi-i trebuie marfă mai multa. Ceasorni-cile Ia noi nu prea se potrivesc, fiecare regulează p-al său după opiniunile sale politice, şi iată-mă espus să aştept dinaintea unui tacîm parfumat cu esbuquet de săpun prost şi slănină rîncedă. Noroc că localul nu e de natură a îmboldi foamea muşteriilor.
La o mescioară alăturea, doi bătrîni se delectau între ţigarete şi cafea, dînd din vreme în vreme cîte un păhăruţ de coniac pe gît.
—	Ţi-ai adus flăcăul dinăuntru, chir Dobre, zicea cel din stingă. O fi procopsit nevoie mare; am auzit c-a luat dofto-ratul, o fi de vreo douăzeci de ani; l-ai pus în slujba?
—	Să-l vezi, s-a făcut un vlajan cît mine de mare; mi-a făgăduit nepotu Vasilache c-o să zică ministrului să-l facă procuror, că de! nu poate să-l facă mai mult deocamdată; e cam crud; să înceapă de jos; l-am scris şi la clubul cel mare, unde sunt tot feciori de oameni, numai că cheltuiala e cam mare, căci acolo au fel de fel de gusturi; ce să fac? Să apuce şi el să intre în lume, cum zice şi nepotă-meu Vasilache, i-am luat un apartament la „Grand HoteP.
—	Da’ de ce să nu-1 ţii la dumneata la Jupuiţi pîna-i vei găsi o treabă, ca să nu bată pietrile haimana?
—	Vai de mine, cumetre, să se prostească copilul la ţară după ce am cheltuit o grămadă de bani cu dînsul!? Să şează în Bucureşti, să se frece cu .oamenii, că de! de procopsit, procopsit e; dar nu e practisit; ştii: aXXa tx Trpxygara y.at aXX ra YpippaTa*, cum zice nenea Pană; uite-te dumneata Ia coco-nu Lascarache, la coconu Hristache, la Iencuşor şi la Nicuşor, gîndeşti că ştiu carte? Şi învirtesc lumea pe degite; că sunt practisiţi î Judeţul la noi nu-1 duce văru Iancuşicu nepotu Iordache? A putut vreun guvern fără dînşii? Ne trag pe toţi de nas; ce vor ei, aia se face.
—	Ia spune-mi, ce face nepotă-to Unghişoară? Nu l-am mai văzut de nu se ţine minte.
—	I-a fost rău de tot, a avut noroc c-a căzut ministeru, că drept în ocnă se ducea; a alergat nevasta lui, săraca, vai de ea, mai cu rugăţiuni pe la boieri, mai cu acatiste pe Ia
* Una sînt afacerile şi alta-i învăţătura.
12*
169
biserici, a dat Dumnezeu că tocmai cînd il arestuise a căzut şi ministerul; apoi are şi nişte prietini tot unu şi unu; au sărit cu totii ca nişte zmei şi ]-au scos din belea; mîncase nişte bani d-ai visteriii.
—	îmi pare bine, săracul, c-a scăpat, om cu familie grea, o grămadă de copii, dar biată nevastă, bunătat’ de femeie! Da’ de ce să fi căzut ministerul, frate?
—	Ce, nu ştii? Vrea să dea pe vodă jos. Bine că i-a prins de veste, că ne duceam pe copcă.
—	Şi nu i-a făcut nimenea nimica?
—	Ce să-i facă, că nu l-a putut prinde; daca punea mina pe dînsul, apoi atîta îi era.
—	Cum nu l-a putut prinde? L-am întîlnit şi ieri pe pod. O, îl ştie şi guvernu, că am un fin, pe Terinte lăcătuşu, cela, ştii, care deschisese prăvălie lingă casele dumitale de la Popa Rusu, s-a băgat la poliţie, d-ăştia, cum le zice? oameni de ordine, cîte o carboavă pe zi; treaba lui e să-l urmărească şi să ducă raport: unde merge, ce zice, ce face, ce gîndeşte. Ce pate bietul creştin, că umblă mult, vai de om! Pune-ţi în gînd că într-o zi, după ce s-a plimbat toată ziua mai pîn tîrg, mai pe la obor, pe la nişte fabrici tocma lîngă bariera Herestreului, s-a dus d-a mîneat la grădină la „Gui-chard“, apoi seara să te ţii, Terinte; de la capu Podului Mo-goşoaii la Sfîntu Visarion, d-acolo pîn Batiste a războit-o tocma-n Tabaci; cînd a ajuns în piaţă la Radu-Vodă, bietu finu Terinte a căzut p-o laviţă; într-o clipă l-a şi pierdut din ochi, apoi umblă toată noaptea să-l găsească; tocmai despre ziuă l-a zărit ieşind dintr-o casă în dosul bisericii nemţeşti, unde s-adună ei noaptea de vorbesc. Umblă iute, nevoie mare.
—	O fi avînd botforţi.
—	Aş, nu! Ia, cizme d-astea ca ale noastre, ghetre,
—	Ş-a fost în Tabaci? Auzi diavolu! Şi fină-to n-a pus mîna pe dînsul? Cînd zic eu că avem un guvern de mămăligă ! Apoi mai dovadă decît asta? Să meargă în Tabaci! Ce să le faci daca nu vor să-l dea de gol procleţii ăia de copii cu care se înţelesese să facă revoluţiune! Trebuie să ştii că în toate e amestecat. N-a băgat o bombă cît capul de mare în luleaua lui coconu Iancu Mânu, de nici pîn-acuma nu se ştie cum s-a făcut aşa caraghioslîc! Dar în complotul lui Bontilă nu era amestecat, şi cine i-a putut da de căpătîi? S-a pus atunci
170
văru Iordache cu capul şi nu i-a putut veni de hac! Şi crezi că nu era pe Dealu Mitropoliei, cînd cu omorul lui Catargiu? L-a sculat procurorul noaptea din somn; s-a închis amîndoi în casă; ce i-a zis, ce i-a făcut, că i-a dat drumul. Uite, nu se face nimic fără ştirea lui: pe Englitera o are în buzunar, sultanul nu iese din vorba lui să-l pici cu ceară, pe Rusia valvîrtej o aduce; pe Franţa, pe Italia şi pe Austria ia, aşa, le joacă; cînd cu Beust, cînd cu Andrassy; atîta noroc că Bismarck nu-1 are la nazar, mai ales de cînd a cunoscut care sunt oamenii cei buni care îşi iubesc ţara şi sunt devotaţi tronului. De vrea el, gîndeşti că nu oprea războiul de an, cînd s-a prădădit o grămadă de lume; are să dea seamă grea dinaintea lui Dumnezeu! Atîta sînge vărsat ş-atîţia bani cheltuiţi.3
— O fi, nene Dobre, şi cum zici dumneata, dar apoi şi guvernul prea s-a făcut de tot. Ba că ăla aşa, ba că ălalalt altmintirea, parc-am fi în vremea Inchiziţiii; ştii dumneata că bănuielile astea poate să bage în capul oamenilor lucruri care nici nu le trecea prin minte? ! O mulţime de spioni cu urechea la uşile şi la ferestrele caselor şi birturilor, ascultînd şi pîndind ziua şi noaptea să apuce vreo vorbă sau să ghicească un semn; inventînd comploturi, spuind minciuni şi urzind intrigi ca să ia carboava; denunţînd ca o crimă orce sentiment de demnitate şi de independinţă, declarîndu-te revoluţionar, anarhist, petrolist îndată ce nu eşti ciocoiu unui ministru sau unui favorit al zilei, care iau asupră-le monopolul patriotismului, al ordinei şi al stabilităţii, şi mai ales al dinastismului; ceea ce nu opreşte ca oamenii cei buni, credincioşi şi devotaţi de astăzi să fie trataţi mine la rîndul lor de răsturnători, de socialişti şi de inamici ai tronului, şi viceversa. Şi în vîrtejul acestor intrigi nemernice, scîrboase şi neruşinate care corump sufletul, degradă şi înă-buşeaşte cugetarea, se lasă curs liber venalităţii impiegaţilor care merge lanţ mină în mină cu corupţiunea guvernamentală, sporeşte din ce în ce mai mult o biurocraţie numeroasă, apăsătoare şi hrăpitoare, care trăieşte pe spinarea popula-ţiunei muncitoare precum trăieşte o armată de invaziune într-o ţară cucerită; face ca o lume întreagă, arendaşi, negustori, meseriaşi, năpustesc comerţul şi industria, le lasă pe mina nemţilor ş-a ovreilor, şi ei aleargă cu limba scoasă după posturi. Prin sate nu mai vezi decît perceptori şi vătă-
17i
r şei, care mai iau cîte douăzeci şi treizeci la sută peste ceea ce este scris în lege şi în roluri. în armată nu se mai caută apărători ai patriii contra străinului, ci oameni devotaţi, instrumente ale ministrului; credinţiosul de astăzi este mine bănuit; nu se cere de la ofiţer alt merit decît să fie un instrument de opresiune în contra poporului, ca să-l poată ţinea cu orce preţ în tăcere şi în nemişcarea morţii dac-ar îndrăzni sa strige: „Destul cu opresiunea, cu imoralitatea, cu preva-ricaţiunea, cu calomnia, cu intriga şi cu minciuna!“ sau dac-ar voi să ceară să beneficieze de bunurile şi de garanţiile constituţiunii ce i s-a jurat. Ce să-ţi spui, nene Dobre, mie îmi pare că un guvern lucrînd cum lucrează guvernul nostru îşi pierde timpul; căci nimic nu poate omul, fie cît de mare, în contra ideilor celor adevărate, în contra legilor superioare cari conduc destinele omeneşti. Nu e bine ca guvernul să se bizuie numai pe puterea armată şi să caute sa ridice un edificiu social întemeiat pe intrigă şi pe minciună. Tot mută pe ofiţeri de colo pînă colo; tot ia comenzile de la unii şi le dă la alţii; parcă-n zilele noastre militarul mai poate să nu aibă idei şi convicţiuni, mai poate fi despărţit de naţiune; parcă mai poate fi ceea ce era mercenarul arnăut şi sviţer. Dacă le spui adevărul, se supără. Puternicilor nu le place să le arate cineva urmările ce pot să aibă faptele lor cînd nu sunt bazate pe dreptate şi pe raţiune; şi cînd vorbele ies adevărate, răul ce le vine îl atribuie acelor care i-a prevenit, iar niciodată legilor ordinului moral pe care nu au voit să-I ţie în seamă.
Conversaţiunea urma pe tonul acesta, cînd glasul interlocutorilor fu acoperit de iertăciunile popii Stan, care de la uşă începu a zice:
— Să mă ierţi, zău, domnule, poate te-am făcut să aştepţi; da1 uite, nu e vina mea, la ceasornicul meu tocma cinci şi jumătate; ce să-i fac, umblă îndărăt, o să-I pui şi eu după biserica nemţească.
Chelner! dă-mi un pahar de rachiu şi unul de rom, o ciorbă de găluşti, o sticlă de vin de Drăgăşani şi un rasol ciolan.
Viu tocmai de la jupîn Gherasi, mi-a dat un anason cum n-am mai băut; am încercat pe la toţi rachierii, nimeni în Bucureşti nu are aşa lucru; d-apoi ş-un galben vadra! N-a vrut sa mi-1 lase nici o para mai jos. Era să iau ş-un butoi de jamaică; ce băutură dumnezeiască! Voi să am tot marfă
172
bună în prăvălie; cînd o scoate muşteriu paraua din pungă, să zică: halal să-i fie!
—	Pe cît vinzi vadra de rachiu la circiumă?
—	Rachiu de la jupîn Gherasi întrebi? Ala nu se vinde cu ocaua, e după cum iese la pahar; daca ai in prăvălie un băiat dăştept, vrednic, meşter la turnat, îţi scoate şi treizeci de pahare dintr-o oca; daca brodeşti vrun prost, nu-ţi iese nici douăzeci şi cinci; vine pe şase pînă la şapte lei ocaua; basa-macu e căzut de tot, c-a ieşit ţuica; şaizeci de parale, doi lei ocaua cel mult.
Bun cîştig, iei anasonu p-un galben şi-l dai pe şaizeci şi cinci de lei. Spirtul meu de şaisprezece lei vadra îl dai basamacu pe treizeci şi cinci de lei vadra, îţi rămîne mai mult decît sută la sută.
—	Aşa e, da’ nu pui cheltuielile; mai căratu, mai risipa; dar accizurile şi bacşişurile mai pe ici, pe colo...
—	Da’ şi dumneata nu pui încărcatul la socoteală trei cincizeci, în loc de două, cînd creştinu nu mai ştie număra.
—	Ferească Dumnezeu! Păcat astfel de lucru; dar ce să zic, cîştigul ar fi cum ar fi, d-apoi nu sunt parale; de la trecători ce mai poţi rupe, că e drum mare, dar de Ia oamenii din sat iei ce poţi, mai cîte o baniţă, două de grîu, mai cu orz, mai cu cîte o povară; ce să facem ! Ne ajutăm ala cu ăla cum putem. De la Apostol, că-1 ştii, n-aveam să iau peste două sute optzeci şi doi de lei şi jumătate? Apoi mi-a dat vro para? Mă purta cu vorba dintr-o zi într-alta; d-abia l-am făcut să-mi dea douăsprezece baniţe de porumb, mi-a dus un stînjen de lemne la chir Ivancea la Bucureşti şi m-am învoit să-mi facă la vară un pogon de grîu ş-unul de porumb de istov; mi-a mai dat, ce e drept, ş-o gloabă de mînz; decît să mă stric cu omu, mai bine aşa, treacă de la mine.
—	Nu, că nu te-ai încărcat la socoteală: douăsprezece baniţe de porumb sunt şaizeci de lei. Căratu stînjenului la Bucureşti, pe puţin trei galbeni. Lucrul pogonului de grîu şi pogonului de porumb o sută cincizeci de lei. Pune şi vreo trei-patru galbeni mînzul, face peste patru sute de lei, în loc de două sute optzeci şi doi.
—	Ş-apoi ce, mult e? Dar dobinda banilor unde o pui, cîte două parale la leu pe lună, dar că trebuie s-aştept pînă încolo la toamnă ca să-mi scot paralele?!
173
—	Şi pe şaizeci Ia sută d-ăi socoti dobînda, tot mai trece de la Apostol.
—	S-a scumpit banii de tot; o grămadă de cheltuieli; de unde să le scoţi? Dumneata nu ştii că vine vremea de pierzi de la unii şi capetele; mai deunăzi n-a murit Muşat? mi-era dator cinci sute de lei, a lăsat o biată babă bolnavă, a năpustit şi casă şi tot, s-a dus la nişte rude tocmai pe Neajlov în sus. Ia-i daca poţi!
—	Sistemul de speculă ce ai adoptat păgubeşte pe muşteriu fără d-a îmbogăţi pe negustor, este un sistem de camătă care, storcind pe muncitor de tot fructul ostenelilor lui, seacă izvoarele producţiunei. lei în adevăr şi o mie la sută de la unii, dar de multe ori împreună cu cîştigu pierdeţi şi capetele; sărăcind pe sătean precum faceţi, secaţi izvoarele de la care vă puteţi folosi. Semănaţi cu lacomul din fabulă, care a spintecat găina cu ouăle de aur; ai fi mai folosit să iei pe tot anul o parte mică din ceea cc cîştigă un bogat decît să iei tot ce are un sărac. Cu cît populaţiunea în mizlocul căreia te negustoreşti e mai înstărită, cu atîL te poţi îmbogăţi mai mult şi mai curînd; şi lucru e lesne de înţeles, căci cu cît muşteriul e mai bogat, cu atît consumă mai mult, cu atît debitul negustorului e mai maro, cu atît şi beneficiul mai însemnat şi mai sigur; eşti mai folosit să învîrteşti capitalul de trei şi de patru ori într-un an cu zece şi cu cincisprezece la sută decît să-l întorci o dată, fie şi cu patruzeci ori cincizeci la sută: un cîştig pe care nu poţi conta nici ca valoare efectivă, nici ca o valoare pe care să o poţi încasa la timp determinat, ca să-ţi poţi menţine creditul; o marfă nu se poate desface lesne decît pe un preţ cuviinţos; cînd se ţine mai scumpă decît valoarea ei cea adevărată, nu găseşti muşterii, se strică în prăvălie sau se dă pe datorie pe la oameni cari mulţi nu o mai plătesc, căci acei cu dare de mină găsesc totdauna mizloace d-a şi-o procura d-aiurea, îşi fac provizie pe la tirguri. Cămătarii, precum şi negustorii lacomi la cîştig nu pot avea a face decît cu răi de plată, cu risipitori, cu jucători de cărţi şi cu înşelători cari iau marfă pe datorie sau se împrumută cu bani pe poliţe de valori nominale întreite şi împătrite, poliţe şi datorii cari mai niciodată nu se plătesc la termen, cari de multe ori nu se plătesc nicidecum şi cari mai adesea se cfituiesc ca falimentele cu douăzeci şi cu douăzeci şi cinci la sută. Speculantul lacom pe lîngă miile
174
ce voia să cîştige pierde şi suta ce scoate din pungă; dar ceea ce nu cîştigă niciodată acest soi de negustor este stima, con-sideraţiunea şi creditul pieţii, care este capitalul cel mai temeinic al unui comerciant: nu poate dobîndi credit, pentru că efectele ce are în portofoliu nu au nici o certitudine, nici măcar probabilitate de a fi soldate la scadenţă. Comercianţii şi bancherii care lucrează cu procente cuviinţoase cîştigă şi prin capitalul lor propriu, şi prin creditul de care se bucură şi care creşte pe toată ziua cu esactitatea ce aduc în operaţiunile şi în plăţile lor; banul, ca şi munca, ca orice marfă, îşi are o valoare determinată prin împrejurările timpului în care ne aflăm; a trece peste limitele beneficiului la care are drept capitalul, a căuta să se tragă dintr-o speculaţie mai mult decît se cuvine ca dobînda a banilor angajaţi, ca cheltuieli făcute, ca retribuţiune a ostenelelor depuse şi a rizicu-lui, este a realiza un beneficiu nelicit, care nu poate să nu fie vătămător acelui ce crede că se poate îmbogăţi prin asemenea mizloace, căci nimeni nu se poate îmbogăţi decît prin muncă şi prin economie. Şi oricine ar crede că mai sunt şi alte mizloace de îmbogăţire se înşeală foarte; germenele pagubei se află ascuns în mizlocul cîştigului ilicit, întocmai ca viermele rozător în fructul stricat; adevăratul şi singurul efect al speculaţiuniîor lacome nu este altul decît a sărăci poporul şi prin urmare a-1 menţine în ignorenţă, căci ignorenţa este fructul sărăciei, precum sărăcia este partea claselor ignorente; progresul este în muncă şi sămînţa progresului este învăţătura; daca progresul intelectual sporeşte bogăţia popoarelor, nu este mai puţin adevărat că cunoştinţele nu pot începe pînă nu se grămădeşte mai întîi o câtime oarecare de bogăţie; fără bogăţie nu poate fi răgaz şi fără răgaz nu este cunoştinţă. „Ignorenţa cea mare — zice Buckle — este fructul sărăciei celei mari. Arabii, popor ignorent şi sărac în ţara lor, au devenit un popor vrednic de admirare în ţările cucerite de ei: în Persia, în Lahor şi în Spania.“ Omul nu poate căuta îndestularea trebuinţelor morale decît după ee şi-a căpătuit necesităţile trebuitoare la conservaţiunea şi întreţinerea vieţei; de aceea orice măsură care face viaţa materială mai grea nu poate să nu aducă vătămare vieţei morale a naţiunelor. Au fost publicişti cari au pretins că sentimentele cele mari, abnegaţiunea, devotamentul şi tot ce este nobil şi frumos în ordinul moral nu se găseşte decît
175
numai în clasele cele sărace şi că viţiul este atributul claselor bogate; această credinţă este în contradicţiune şi cu datele statistice, care dovedesc contrariul, precum şi cu dreapta judecată; căci atunci concluziunea ar fi de a menţine societatea în mizerie, pentru a-i conserva virtuţile, şi guvernul cel mai spoliator, care ar sărăci poporul, ar fi acela care ar conveni mai bine.
—	Ceea ce ne strică pe noi, domnule, sunt tîrgurile pe Ia sate, bîlciurile, mărgelarii şi ovreii. Ia să fie un guvern colea cum ştiu eu, o mînă de fier, să le taie de unghişoară, să desfiinţeze tîrgurile, pe ăi crai cu tolba in spinare să mi-i bage în miliţie, pe ovrei să-i dea peste graniţă, şi ai vedea dumneata cum fiecare ar trăi cu ai lui, în satul unde locuieşte, unde a trăit tată-so şi mă-sa, iar nu să se ducă să-şi bea munca pe la unu şi pe la altu; să vie nişte venetici, nişte calici să strlngă paralele oamenilor! Daca le zici astea vreunuia din deputaţi, numai ce-i auzi cu libertatea comerţului, cu desfiinţarea monopolurilor şi cu economia politică. Şi eu voi economie politică, că nu sunt un prost, să nu-mi placă şi mie civilizaţiunea, şi eu îmi iubesc ţara, dar voi o economie politică naţională, o economie politică românească, care să lase pe bietul creştin să trăiască in patria lui fără nemţi şi fără ovrei.
—	O ştiinţă nu poate fi românească, precum nu poate fi nici englezească. în ordinul politic şi social, această economie politică îşi are legile ei nestrămutate şi bine dovedite, precum în ordinul natural astronomia, himia, mecanica îşi au pe ale lor. Ceea ce este adevărat la Paris, la Peking şi New York nu poate să nu fie adevărat la Petersburg, la Bucureşti şi la Londra. Precum nici un corp nu se poate sustrage acţiunei gravitaţiunei, asemenea nici o societate nu se poate sustrage de la legile schimbului; precum un om nu poate cere a fi supus la alte reguli ale respiraţiunei şi ale digestiu-nei decît acelea dovedite de ştiinţă, asemenea o societate nu poate urma alte regule de producţiune şi de consomaţiune decît pe acele dovedite de ştiinţă, fără de a se espune la cele mai mari inconveniente. „Newton, de cînd cunoscuse legea gravitaţiunei, nu mai pronunţa numele lui Dumnezeu fără de a-şi descoperi capul; cu cît inteligenţa este mai presus decît materia, zice Bastiat, cu atit lumea socială este mai presus de lumea fizică, căci mecanica cerească este supusă unor legi despre care nu are conştiinţă. Este un mai mult
176
cuvint de a admira şi a ne închina dinaintea înţelepciunei eterne cînd vedem mecanismul social in. care trăieşte cugetarea universală, mens agitat molem*, care prezintă şi fenomenul straordinar că fiecare element este o fiinţă animată, cugetătoare, înzestrată cu acea energie miraculoasă a acestui principiu de toată moralitatea, de toată demnitatea, de tot progresul, atribuit esclusiv numai omului, libertatea,“4
Nu trebuie, nici nu putem să ne sustragem legilor ştiinţei; orcum vom face, orcum ne vom întoarce, suntem fatalmente supuşi lor. A încerca să le înlăturăm este a ne da pradă mizeriei, străinilor şi ovreilor.
— Da, c-am şi devenit; eu mai deunăzi am fost silit să dau zece galbeni geremea unui ovrei ca să scap de dînsul; m-am pomenit dodată cu lumea droaie la oblon la moş Mercore, cînd colo, ce să vezi? Un butoi de basamac, circiumă întreagă! ş-un ovrei cu ciubucu în gură şedea ascuns după sobă; am ghicit îndată al cui era rachiu; m-am dus la primar; ce e drept, l-a chemat îndată pe jidov la cancelarie, dar ce să-i facă 1 c-o ţinea una şi bună cu „nu ştiu, n-am vâzutu. Dac-am văzut ş-am văzut, l-am luat eu la o parte şi am început: Ia ascultă, jupîne, rachiul este al dumitale? — Al meu, vezi bine. — Apoi nu ştii că n-ai voie să ai circiumă? — Dovedeşte. — Apoi nu spuseşi singur că rachiul e al dumitale? — O spusei dumitale, pentru că ştiu că eşti om de omenie, dar nu spui nici lâ primar, nici la privighetor. — N-ai putea, jupîne, să te duci în altă parte să-ţi vinzi marfa? — Cît dai?“ Cu una, cu alta, m-am învoit cu dînsul pe zece galbeni să se ducă. A doua zi în zori de ziuă ş-a pus butoiul în car cu toate ouăle, cu găini, gîşte, lînă, zdrenţe, oase ce strînsese şi s-a dus p-aci încolo. Iaca ce guvern avem! Dar alta: acum vro cinci săptămîni n-a venit un ovrei ziua na-miaza mare cu un goşgogea butoi de bere într-un cărucior, vindea cu tinicheaua în mizlocul satului, în drum; pînă pe seară l-a vîndut tot cu cîte o jumătate de ban tinicheaua, mai mult spumă decît băutură, a adunat toţi gologanii de la bietele neveste. Unde era un guvern ştraşnic, să mi-1 ia la bătăi, să-i dea cep butoiului, să vezi mai venea altădată să facă pagubă creştinilor? Dac-am spus primarului, a început să dea din umeri, mi-a zis că-i e frică de procuror.
* Mintea mişcă din Ioc stînca.
177
—	Dar nu crezi că ar fi fost mai lesne şi mai bine, cînd ai văzut că oamenilor a început să le placă berea, sa fi luat şi dumneata un butoi în prăvălie şi să vinzi berea mai ieftin decît ovreiu? Nu crezi că daca ai da rachiu cu un preţ mai potrivit, acel jupîn Moise nu era să nu-şi mai găsească socoteala aduclnd rachiu şi să mai dea şi Iui moş Mercore un galben, doi, ca să-l acopere cu numele lui?
—	Da’ degeaba, domnule, orice-i face, nu poţi scăpa de ei, că îşi găsesc altă treabă, ştiu fel de fel de marafeturi; pe unu nu l-am adus chiar eu în căruţa mea tocmai de la Alesan-dpia de ne-a dres învelitoarea bisericei, curgea pe toate părţile, se strica zugrăveala?! Numai într-un chip ne scăpăm de ei: gonindu-i pe toţi din ţară,
—Eu sunt de părere că, gonindu-i, nu cîştigi nimica, căci m-aş teme să nu te duci după ei tocmai pe la Rusciuc şi pe la Odesa, ca să-i aduci în ţară, cum te-ai duslaAlesan-dria după tinichigiu ca să-ţi învălească biserica, şi să-ţi spui ceva şi mai mult: cred că cu cît i-am goni, cu atît ar veni mai mulţi. Mai întîi că nu-i priimesc nici muscalii, nici turcii, nici austriacii; de oprit d-a intra am văzut că de treizeci de ani, de cînd era Mihai Sturza domn, s-au încercat fel de fel de mizloace, şi nici unul n-a avut eficacitate; cu cît oprirea a fost mai straşnică, cu atît au intrat mai mulţi. Dar iată că-mi vine în gînd o doctorie care mi se pare mie mai bună şi mai sigură, atît pentru a face ca să nu mai vie alţii, cît şi pentru a face pe mulţi din acei cari sunt astăzi în ţară să se ducă singuri.
Să ne închipuim, de pildă, că la Giurgiu şi la satele dup-împrejur de Pipăraţi s-ar fi găsit un român tinichigiu mai meşter, mai conştiincios la lucru şi mai ieftin, sunt sigur că nici nu te-ai fi gîndit la ovrei să-l aduci de la Alesandria. în lumea industrială, ca şi în lumea fizică, un loc nu poate sta gol; natura are oroare de gol, cum zic fizicii. Când se iveşte o trebuinţă, ea are să fie împlinită fără dar şi poate; daca în localitatea unde se iveşte acea trebuinţă nu se va găsi omul care s-o satisfacă, are să vie altul din vecinătate, din străinătate, de peste munţi şi de peste ape; are să se afle în lume că este trebuinţă de cutare meşteşug sau meserie, şi au să vie oameni din depărtare. Iată toată cestiunea ovreilor la noi, ca şi în Ungaria şi in Polonia şi în Bucovina. Espresiunea plină de înaltă învăţătură a românului
178
c
lac sâ fie, broaşte multe este foarte adevărată. Lacul este trebuinţa, iar broaştele sunt oamenii cari găsesc hrană dintr-acea trebuinţă. Daca într-o ţară se va arăta un pămînt roditor, un filon de mineral, o albie de cărbune, o cuali-tate bună de lemn, o plantă folositoare, şi daca oamenii din localitate nu se vor grăbi a se folosi de acea bogăţie, să fii sigur că vor veni de aiurea şi vor esploata-o, şi acel pămînt, acel metal nu vor sta mult timp neproducătoare. Aceasta este istoria ţărei noastre şi a tutulor ţărilor de la începutul lumei. Fertilitatea văiei Dunării a deşteptat tentaţiunea romanilor, cari au vărsat în Dacia esceden-tele populaţiunei latine. Koleseri, după ce face o descrip-ţiune încîntătoare despre frumuseţea şi bogăţia pămîntu-lui /Transilvaniei, adaogă: „Acum mai miră-te că într-acest grînar de abondenţă, unde Dumnezeu însuşi a întins o masă bogată, s-au întîlnit atîtea neamuri venite din Europa şi din Asia“5. Putem fi siguri că fără avantagele cele mari ce au găsit capitalurile şi braţele din Occident pe văile Mississippiului şi Orenocului, România ar fi astăzi şi mai mult cercetată de populaţiunele grămădite în Occident. Noi, nesocotind regulile cele adevărate ale ştiinţei, blestemăm concurenţa şi liberul schimb şi credem că, gonind pe ovrei şi pe străini, scăpăm de rău; credem că ar fi în puterea cuiva de a sustrage o societate omenească de la regulile morale cari o conduc; în loc de a căuta cauza răului pînă la obîrşia lui, ne frămîntăm mintea în combinări politice şi lăsăm străinilor şi ovreilor partea cea bună, meseriile, în loc să căutăm să punem mîna pe profesiunele cari îi fac sa vie în ţara, în loc să ne facem tîmplari, tapiţeri, croitori, cizmari, curtieri, tinichigii, geamgii, văpsitori, zarafi, bancheri, maşinişti, ceasornicari, sculptori, noi nesocotim meşteşugurile cari dau avere şi independenţă şi alergăm după acele şaptezeci de mii de posturi la dispoziţiunea cărora s-a pus o sută douăzeci de milioane pe an, luate din sudoarea muncitorului nostru de pămînt. Bunăstare, îmbogăţirea şi viaţa liniştită şi cugetătoare o lăsăm străinilor cari sunt în ţară şi încă, cu prisosinţă, pentru alţi cinci mii de ovrei, trei mii de unguri şi două mii de nemţi cari mai rămîn pe tot anul în ţară din mişcarea populaţiunei străine.
179
Să-ţi spui cum un amic al meu a gonit pe ovreii care se aflau în satul său, fără vot al Camerei, fără decret domnesc, fără primar, fără dorobanţ şi fără protest din partea consulilor? Un ovrei avea circiumă; vindea scump rachiu prost, jumătate apă, dres cu ardei şi cu vitriol; vindea vin oţetit dres cu stubeţ şi cu spirt, şi-l vindea scump; vindea stambă şi basmale putrede şi le vindea scump. Vasilică al meu a luat şi el o casă in sat, a lipit-o bine, a îmbrăcat pereţii frumos cu rafturi şi cu hîrtie de cîte un sfanz sulu; a făcut astfel un local curat şi vesel, pe cînd al ovreiului era urît şi necurat; a adus vin bun şi neprefăcut, rachiu tare fără vitriol, a adus tot marfă bună; vindea toate cu cîte douăzeci şi treizeci la sută mai ieftin decît ovreiul, ş-într-o dimineaţă jupînu şi-a pus ce-i mai rămăsese în car ş-a plecat p-aci încolo. Negreşit că s-o fi dus în alt sat; dar să ne închipuim c-ar fi găsit pretutindeni cîte un Vasilică; te-ntreb daca ovreiul nu era să treacă graniţa. Mai era tot acolo ş-un alt ovrei care cumpăra piei, le argăsea şi cu trei croitori, tot ovrei, făcea cojoace. Vasilică a cumpărat oi, a adus trei cojocari români de Ia Focşani, cari croiesc şi cos cojoace, şi două fete care le împodobesc cu mătăsuri şi cu petliţe roşii, verzi, albastre, le face mai frumoase şi le vinde pe jumătate preţ de cum le vindea ovreiu, şi i-a tăiat apa de Ia moară; jupînu, văzîndcănu se mai învîrteşte roata, a plecat intr-o dimineaţă cu toată fabrica; s-adus negreşit in alt sat, unde n-a găsit un Vasilică. Un alt ovrei cumpăra toată lina din sat, o da la femei de o torcea şi o ţesea, făcea postav de ţară. Vasilică al meu i-a luat toate torcătoarele şi toate ţesătoarele, plătindu-le mai bine şi în bani, iar nu pe marfă stricată ca ovreiu; ovreiul, neputînd ţine concurenţa, şi-a strîns mult-puţin ce avea şi s-a dus, şi astăzi nu se pomeneşte ovrei în sat la Vasilică.
/O naţiune, ca şi un individ, nu este stimată şi apreţiată decît după câtimea de utilitate ce poate aduce. La noi, daca vei observa bine, te vei convinge că în tot timpul numai o clasă de oameni a deşteptat totdauna simpatiele şi dinîntru, şi dinafară; această clasă a fost şi este clasa muncitorilor de pămînt, fiindcă numai ei au urmat calea trasă umanităţii de mîna provedinţei: d-a se hrăni din sudoarea frunţei.^ — Aşa este cum zici dumneata despre negustorii şi meşterii ăştia mici, dar ce faci cu cei mari, cari vin cu mili-
180
nanele de galbeni şi iau concesiile de drumuri-de-fier, impozitul băuturilor, monopolul tutunului, şi ca mine vor lua vămile şi ocnele, ca să jefuiască comerţul ţării.
—	Vă ziceam adineaori ca, de cîte ori într-un loc se simte o trebuinţă, fie ea cbiar pornită dintr-un capriciu sau din-tr-un eres, acea trebuinţă are să fie îndeplinită. La noi, de mai mulţi ani, se simţea imperios trebuinţa de drumuri-de-fier; s-au găsit oameni cari au şi scris, au şi strigat: „Aideţi, fraţi, cu toţii să facem noi acele drumuri; bucăţică cu bucăţică, să ne asociem, să punem fiecare ce vom putea, să ipotecăm moşiile noastre, să ne împrumutăm, precum fac şi acei cari iau concesiunile!“ Acei oameni n-au fost înţeleşi, n-au fost ascultaţi; am zăbovit, am neglijat lucrul, ne-am mîncat între noi şi am lăsat cîştigurile ovreilor, nemţilor, coţcarilor. Strussbergilor, Bleichroderilor şi Staat-Bahnelor, de care Dumnezeu ştie cum şi cînd vom scăpa.
—	Dar că se zice c-o s-aducă coîoni nemţeşti ca în Ardeal! Atunci s-a hotărît!
—	Cînd or începe să vie colonii germane, [la noi n-are să fie ca în Ardeal; la noi va fi destul zece sau cincisprezece ani ca toată ţara, de la munte pînă la Dunăre şi pînă la Prut, să fie presărată de nemţi.
Cestiunea cea mai importantă în ţara noastră, şi de care nimeni nu ţine nici o seamă, este densitatea popula\ iunei. Pe o întindere de unsprezece milioane de hectare sau douăzeci şi patru de milioane de pogoane avem numai patru milioane sau patru milioane şi jumătate de suflete, treizeci de pogoane de pamînt de familie; densitatea cea mai slabă din Europa; un gol pe care noi nu facem nimic pentru ca să-l umplem prin noi înşine; stăm fără cea mai mică îngrijire pentru salubritatea oraşelor şi a satelor, fără nici o măsură igienică serioasă; mortalitatea la ţară şi prin mahalale este ceva îngrozitor, şi în multe locuri întrece numărul celor născuţi, încît populaţiunea, în loc de a creşte, scade. Cercetaţi actele stării civile ale coloarei de negru din Bucureşti, de esempîu, citiţi raportul primarului de Galaţi, şi veţi vedea consecinţele deplorabile ce puteţi trage dintr-acele cifre. Iacă cum se esprimă principele Moruz către Ministerul Dinîntru în anul 1870:
181

„Partea de jos a oraşului (este vorba de Galaţi) este în tot timpul un adevărat focar de infeeţiune, miasmele deletere răspîndesc şi întreţin tot felul de boale; locuitorii se ofilesc în mizlocul mlaştinelor de apă împuţită şi stătătoare şi par osîndiţi decrepitudinei şi unei morţi premature/1 De vom arunca ochii pe cifrele stărei civile ce înscrie acel primar în raportul său, jalea e mare; găsim ca în anul 1867 numărul celor morţi au întrecut pe al celor născuţi cu 220 de suflete; şi în anul 1870, cu 942; în termin de patru ani, numărul morţilor a fost cu 1.238 de suflete mai mare decît al celor născuţi, ceea ce vine a zice că popu-laţiunea Galaţului, care astăzi este de optzeci de mii de suflete, s-ar reduce la mai puţin de jumătate în timp de o sută cincizeci de ani, daca nu s-ar recruta cu populaţiunea dinafară. Şase luni ale anului, mai toate satele de la Dunăre pînă la poalele munţilor sunt înecate In noroi şi în mocirle; case umede şi deschise ploii şi vîntului, copii bolnavi şi femeile lăhuze cu picioarele goale pînă-n genuchi în noroi şi în zăpadă, bătrîni şi copii rău îmbrăcaţi, intraţi în iarnă slăbiţi de friguri şi de lingoare, rău hrăniţi şi fără putere de a rezista la cea mai mică răceală, Ia cea mai uşoară epidemie, care îndată se preface în tifus, iată ce poţi vedea pe la ţară. Anemia a devenit idiosincrazisul femeielor şi copiilor români, epidemiele cele mai mortale, tifusul, vărsatul, angina difterică, nu lipsesc niciodată; cînd una, cînd altele rădica generaţiuni întregi. Hrana este cît se poate mai 'puţin substanţială, consomaţiunea cărnei d-abia se suie la noi la şaisprezece dramuri pe zi, şi la ţară nu trece de şapte dramuri pe zi! în Occident, în ţările care se află în eondi-ţiunele noastre climaterice, consomaţiunea cărnei este înzecită, şi fiecare locuitor, atît la ţara, cit şi la oraş, consumă cel puţin o jumătate de oca de pine pe zi; în oraşele cele mari, ca Londra, Paris, Berlin, Viena, consomaţiunea de mizloc a unui om pe zi este:
200 dramuri pine şi cartofi 75	w	carne, peşte, brînzâ
120	„	vin, rachiu, bere
40	w	zahar, cafea, ceai,	lapte
Cu o vieţuire proastă, fără îngrijire şi fără precauţiuni higienice şi cu o hrană atît de slabă, populaţiunea, daca nu scade, dar nu poate creşte, rămîne staţionară, precum
182
se vede la noi. Recensămîntul cel dîntîi, care s-a făcut la 1832, a dat o populaţiune de trei milioane şi jumătate; această populaţiune, într-o ţară roditoare ca a noastră, trebuia să fi ajuns astăzi la opt sau la nouă milioane; dar ce vedem? Recensămîntul mai scrupulos din 1860 a dat 4.090.275 de suflete, cu toată imigraţiunea venită în ţară în timp de treizeci de ani; şi să nu credem că cifra acestor imigranţi nu merita a fi ţinută in seamă; ea se suie pe tot anul la 20.000 de suflete, din care 10.000 români din Banat, Transilvania, Bucovina şi Basarabia, 5.000 izraeliţi, 3.000 unguri şi 2.000 germani, vărsămînt care trebuie să fi sporit populaţiunea noastră cu cel puţin patru sau cinci sute de mii de suflete. Nu ştiu de unde d. Frunzescu a luat ţifra de 4.500.000 suflete ce ne zice că ar fi dat recensămîntul din 1860, căci iată ce rezultă din compilarea ţifrelor publicate de Marţian în analile statistice6:
Dincoaci de Milcov:
suflete agricultori.............. 2.125.742
profesiuni liberale................ 270.779
artizani........................... 127.955
comercianţi ........................ 96.560
ovrei..............................   5.312
2.626.348
Dincolo de Milcov:
agricultori...................... 1.120.958
populaţiunea oraşelor...........	218.102
ovrei.............................. 124.864
1.463.927 Suflete 4.090.275
Admit însă că, de la 1860 pînă astăzi, populaţiunea să fi sporit cu o jumătate de milion şi să se fi suit la patru mi-lione şase sute de mii, iar nu la cinci milioane şi jumătate, cum crede d. Frunzescu; dar acest spor îl datorim cu totul imigraţilor veniţi şi rămaşi în ţară, în cari izraeliţii trebuie să fi contribuit cu 60.000 de suflete; căci cred că populaţiunea ovreiască, aflătoare în România, se suie astăzi la 180.000 pînă la 200.000 de suflete. Să citim puţin cele ce ne zice doctorul Obedenaru în folositoarea sa broşură întitulată Des fievres des marais*: „Debilitatea obicinuită con-
* Febra palud ică.
183
13 — Ion Ghica — Opere, voi. n
stituie fondul fizicului şi moralului la omul din popor în ţările băltăcoase; ca să zic aşa, constituţiunea indivizilor este totdauna slabă, starea sănătăţii lor este o stare de boală. Ceea ce se observă la majoritatea ţăranilor campaniei Romei, femeile, copiii şi o parte din bărbaţi au faţa galbenă, caracteristică cunoscută de pictori şi de medici sub numele de faţă malaricâ\ au puţină putere musculară, sunt de o lene rară; dar de o lene pentru care nu merită, nenorociţii, nici o imputare, fiindcă este rezultatul înveninărei mias-matice... Ca să terminăm cu debilitatea miasmaticâ, vom mai adăoga că ţăranul român datorează debilitatea sa la alimentaţiunea sa neîndestulătoare. Mămăliga, laptele fără unt, laptele bătut şi legumele sunt o hrană foarte puţin reparatorie. Şi a zice că acesta este regimul de dulce. Cît despre post, este tot ce este mai de jale; varză acră şi fasole sau linte; linte, fasole şi varza acră! Cu un astfel de regim, tot ar putea fi cineva sănătos într-o localitate sănătoasă în tot înţelesul cuvîntului şi daca nu ar avea a face nici o muncă ostenitoare.“ Şi mai departe zice: „Cînd se preumblă cineva prin satele de prin cîmpiile cari se întind între Dunăre şi Carpaţi şi vede mii de copii slăbănogi, deşiraţi, cu faţa searbădă, ochiul lîngezind, pielea obrazului subţiată, încreţită şi scălămbăiată, nu se poate opri de a-i ticăi şi de a fi coprins de mila! Daca pe urmă afli că în fiecare familie au fost încă atîţi copii morţi, sau mai mulţi morţi decît sunt vii, nu te mai poţi mira de a vedea aceste cîmpii întinse atît de puţin locuite.
Unde sunt măsurile luate pentru însănătoşarea locurilor insalubre, scurgerea lacurilor, unde este solicitudinea clerului înalt pentru a face să dispară prejudecăţele de posturi în timp cînd natura omului şi condiţiunile climaterice în cari trăim nu sufere o asemenea hrană, o hrană care nu aduce nici o vătămare locuitorilor săraci, din locurile unde sfinţii părinţi au legiuit posturile nu numai cu scop religios, dar sunt şi potrivite cu cuviinţele higienice? Dar la noi este fatală, slăbeşte şi stirpeşte populaţiunea. Progre-siunea creşterii gintelor dinprejur fiind de 0,45 pînă la 1% pe an, substituirea şi dispariţiunea românilor nu este decît o cestiune de timp. Mai mulţi publicişti, între cari laboriosul şi mult regretatul Marţian, au constatat că de
184
vreo douăzeci de ani rapiditatea cu care escedentul popu-laţiunei germane se devărsa peste Atlantica scade din an în an, luînd o direcţiune alta, o scurgere spre Nord şi spre Orient, spre Bohemia, Galiţia şi Ungaria, Impingînd pe ruteni şi pe unguri în Transilvania, în Bucovina şi în Banat, şi aceştia la rîndul lor împing pe românii din Bucovina, din Transilvania şi din Banat în România. Registrele noastre statistice ne dau peste zece mii de români din cei veniţi din Austria ca rămaşi la noi pe tot anul; întocmai precum apele Dunărei, Dnistrului si Donului, umflînd Marea Neagră, o sileşte să se scurgă în Mediteranca prin Bosfor şi Dardanele, al cărei preaplin, suindu-i şi ei nivelul, o obligă să se deverse în ocean prin Gibraltar. Nu sunt încă o sută de ani de cînd Bucovina a trecut sub dominaţiunea Austriei; atunci populaţiunea ei, mai toată curat română, era de trei sute cincizeci de mii de suflete; astăzi românii numără acolo, după doctorul Ficker, decît 175,679 de suflete, şi populaţiunea rutenă care d-abia se arăta la 1780 astăzi balanţează elementul român; pe dînşii îi împing lehii din Galiţia, cari şi ei sunt împinşi la rîndul lor de germani.
Populaţiunea română in toată Austro-Ungaria a scăzut astăzi la 2.595.453 de suflete.
143.776 în Cisleitania şi confine
175.679 în Bucovina
1.171.676 în Ungaria
1,104.322 în Transilvania, unde Degerando, acum douăzeci şi cinci de ani, la 1847, număra 1.179.793 suflete; o scădere de 75.471 de suflete într-un sfert de secol, pe cînd celelate neamuri din acel imperiu au sporit într-un mod însemnat, din 29.313.586, cît erau la 1818; afară de români, la 1857 ajunsese ţifra de 35.159.403, un spor de 13% în patruzeci de ani, în vreme ce populaţiunea română, din cauza ■emigraţiunelor peste Carpaţi în România, a scăzut în douăzeci şi cinci de ani cu aproape 7%. Mai toţi rîndaşii, mai toţi vizitiii, servitori, bărbaţi şi femei în Bucureşti, in oraşe şi chiar pe la ţară sunt ungureni, adică români din Ardeal. Şi să nu credem că această emigraţiune mîhneşte pe unguri; ei ar da mult să vază Transilvania golită de români. Sibenbirgu (şapte cetăţi) este puterea cea mai temeinică a Ungariei, iar românii cari locuiesc acolo sunt o slăbiciune pentru madjari; este întocmai ca o fortereţă tare,
13*
185
neexpumnabilă, cu o garnizoană asupra căreia nu pot conta.
—	Ce putem face noi în contra atîtor împăraţi mari şi puternici I
—	Cu cît suntem mai năpăstuiţi şi mai persecutaţi, cu cît condiţiunile climaterice sunt mai grele şi cu cît neamurile cari ne înconjoară stau să ne înghiţă, cu atît datoria noastră de a lupta bărbăteşte şi cu sălbătăcia elementelor, şi cu răutatea oamenilor este mai mare şi mai sacră. Să ne luptăm cum se luptă olandezii în contra năvălirilor marei, care caută necontenit să-i cufunde, şi în contra umezelei, pe care o supun şi o prefac în canaluri folositoare şi în livezi roditoare; cum se lupta belgianii în contra încercărilor de cotropire a guvernelor vecine. Datoria cea mai de căpetenie a guvernului şi a consiliilor judeţene şi comunale ar fi să se ocupe serios cu salubritatea şi cu higiena, căci făcînd să dispară cazurile prea numeroase de boale şi de moarte, întărind puterea şi sănătatea locuitorilor, vom spori puterile productive. Strămoşii noştri au lăsat averi însemnate pentru căutarea şi îngrijirea sănătăţei românilor, şi ei îşi consumă energia şi puterea respirînd un aer mefitic de mlaştini palustre, pier victima frigurilor şi lîngoarei, sîngele lor se corumpe şi neamul degenerează -prin mulţimea boalelor sifilitice mai răspîndite şi mai necăutate decit erau acum şi doi secoli în Spania şi în Franţa; măsurile ce
! se iau cîteodată în contra epidemiilor şi în contra vărsatului sunt numai nişte cauze de cheltuieli, fără alt rezultat decît inocularea corupţiunei oraşelor şi în comunele rurale. Singura şi adevărata solicitudine a oamenilor stăpînirei, cum îşi zic ei, nu este alta decît împlinirea dărilor şi recomandarea şi susţinerea candidaţilor la Cameră, la Senat şi la consiliile comunale şi judeţene, preocupaţi esclusiv cum să nu scape ţara din ghearele concesionarilor.
Cestiunea populaţiunei la noi este mai importantă decît putem crede; este mai serioasă şi mai periculoasă decît oriunde, fiindcă ea se complică cu imigraţiunea ebreilor, a căror înmulţire disproporţionată nu este numai o plagă morală şi higienică, prin lipsa de bună-credinţă ce mulţi dintr-înşii aduc în tranzacţiunele lor băneşti şi prin necurăţenia în care trăiesc, dar este şi o cestiune politică, pentru că izraeliţii, cari se coboară necontenit de la Nord, ajung în România nemţiţi; sunt precursorii germanismului, a unei
*80
cuceriri mute, deznaţionalizătoare, căria ei îi pregătesc tărîmul. Şi orcît vom căuta soluţiunea cestiunei ebreilor la graniţă, la munte, pe Dunăre sau pe Prut, în voturile Camerilor şi în circularele guvernului, în lună şi în soare, nu o putem găsi şi nu vom găsi-o decît în activitatea noastră, în aplicarea românilor la arte, la meşteşuguri şi la comerţ, în lupta şi învingerea insalubrităţii şi a epidemiilor; căci în industrie şi în comerţ vom găsi mizloacele care depărtează boalele şi înlătură degenerarea rasei, care sporesc populaţiunea. In sporirea populaţiunei vom găsi mizloacele cari dezvoltă industria şi comerţul.
Purtăm haine, aşadar ne trebuieşte pînză, postav, mătă-sării, piei, croitori, pălărieri şi cizmari; avem trebuinţă de case, de mobile, de trăsuri, de hamuri; orce am zice, nu putem fără arhitecţi, zidari, dulgheri, tîmplari, lăcătuşi, tinichegii, geamgii, tapeţieri, caretaşi şi curelari; de nu-i vom găsi între noi, îi vom căuta aiurea; vom avea recurs ia străini, la nemţi, la ovrei, Ia cine vom apuca; şi de nu vor veni ei singuri la noi, ne vom duce noi după dînşii să-i căutăm, să-i găsim şi să-i aducem, plătindu-le încă şi cheltuiala drumului, precum te-ai dus dumneata la Alesan-dria d-ai adus pe ovreiul care ţi-a dres învelitoarea biseri-cei de la Pipăraţi. Maşinele agricole au deschis trebuinţa de opt sau nouă sute de maşinişti; daca nu-i găsim în ţară şi printre români, să ştii de Ia mine că o să luăm şi nemţi, şi ovrei, şi francezi, şi englezi, pe orcine ne-o ieşi înainte; o să ne ducem să-i căutăm în străinătate şi o să-i aducem. Dumneata, care îmi vorbeşti, am auzit că ţi-ai făcut o moară de măcinat cu vapor Ia Pipăraţi. Ia spune-mi, n-ai maşinist?
—	Am şi maşinist şi fochisit, i-am adus tocmai de la Baziaş; am plătit şaisprezece galbeni numai la vaporul după Dunăre; nu ştie nici unul, nici altul o vorbă românească; am început să le cam rup ungureşte cu dînşii, ce să fac? Le dau douăzeci şi cinci de galbeni pe lună.
—	Vezi dar c-a învăţa pe copiii noştri meşteşuguri, a-i îndemna la studiul ştiinţelor practice şi a-i băga în comerţ, în loc de a-i arunca asupra bugetelor ca pe nişte locuste, a insista prin voturile noastre ca guvernul să ne dea pace, să lase la o parte influinţele electorale, intrigile, minciunele, născocirile şi calomniile şi să se ocupe de trebuinţele cele adevărate ale poporului, supraveghind cu scumpătate îm-
187
plinirea datoriilor preoţilor şi a învăţătorilor pentru ca biserica şi şcoala să nu fie numai un nume. îngrijirea salubrităţii satelor şi oraşelor şi a stării higienice a locuitorilor ar fi mizlocul cel adevărat şi eficace de a pune o stavilă imigraţiunelor ovreilor şi nemţilor; căci ceea ce-i atrag la noi este înmulţirea trebuinţelor şi lipsa oamenilor pentru îndeplinirea lor; ceea ce le oferă mizloace de trai şi de îmbogăţire este industria şi comerţul, stări sociale părăsite şi nesocotite de noi* Cînd vor găsi meseriile împlinite de noi şi cînd nu vor mai afla înlesnirea de a trai şi d-a se îmbogăţi, poţi fi sigur că nu numai că nu vor mai veni, dar că şi mulţi din cei cari sunt astăzi se vor duce acolo unde vor putea găsi ceea ce găsesc astăzi la noi.
—	Apoi, după cum înţeleg, dumneata ai vrea să ne facem tinichigii, geamgii şi fierarii procopseală!!...
Ora fiind înaintată, am plecat lăsînd pe interlocutorul meu a desgusta în pace cel dupe urmă pahar de rum.
Am petrecut cealaltă parte a serii cugetînd la compatibilitatea care poate fi între datoriile de preot şi meseria de cîrciumar; mă gîndeam cum un om interesat a face pe fiul său sufletesc să bea cît mai mult vin şi mai ales rachiu îl poate face să înţeleagă că băutura este un viciu care slăbeşte mintea, corumpe sufletul şi topeşte neamul.
iii
A doua zi foarte de dimineaţă bătea la uşa camerei .mele de la hanul lui Simeon un tînăr frumos şi elegant; chipul lui nu-mi era necunoscut; întrebîndu-1 de objectul unei vizite atlt de matinale, îmi răspunse:
—	Eu, domnule, m-am întîmplat să mă găsesc aseară la birt la Găbran şi am urmat toată conversaţiunea ce ai avut cu tovarăşul dumitale de masă; mărturisesc că cele ce am auzit m-au pus pe gînduri şi mi-au scornit nişte idei asupra cărora aş voi să am şi lămuriri, şi părerea dumitale. Nu ştiu de ce să mă apuc.
—	înţeleg, ai ajuns la răspîntia vieţei şi nu ştii pe care cărare s-o iei; sfatul meu este simplu, îl dau cu plăcere oricărui voieşte să-l ia, îl dau cu fericire oricărui voieşte să-l urmeze. îţi zic: apucă pe drumul muncii; lucrează, ca să trăieşti într-un mod modest viaţa ce-ţi va permite munca
188
şi cîştigul onest; caută ca în toate zilele să pui ceva cît de puţin doparte, ca să-ţi îmbunătăţeşti din zi în zi traiul, sporind cîştigul din muncă cu venitul din capitalul economisit şi ca să te poţi susţine la bătrîneţe, cînd nu vei mai putea munci.
—	Eu sunt fiul lui Sava Cizmaru, m-a pus de mic la meşteşug şi mergeam şi la şcoală; după ce a murit tata, mama a măritat surorile mele; pe una a dat-o după un subprefect şi pe cealaltă după un grefier, căci ne-a rămas de Ia bietul tată-meu avere bunicică, iar pe mine n-a mai vrut să mă mai lase la meşteşug; m-a dat în pension la colegiu. In toţi anii am luat premii, că eram obicinuit cu munca, la esa-mene ieşeam tot cu eminenţă. După ce am trecut clasele, m-am dus la ministru, să-mi dea şi mie o slujbă; m-a tot purtat cu vorba trei ani; c-o să mă puie mîne; tot că nu e post vacant; şi văd pe toată ziua numiri în Monitor, şi eu, tot pe dinafară; mi s-a urît să tot urc la scări. Dac-aş şti că este cum ziceai dumneata aseară, mai că m-aş apuca de cizmărie; că, uite, nu mi-e ruşine; într-un an de zile, daca aş lucra cu două-trei calfe cari ştiu eu, nişte băieţi cari au învăţat la noi, şi cu maşinele cari am văzut c-a ieşit acuma, îmi pui capu c-aş face cizme întocmai ca acele care am văzut la fereastră la Brand, în uliţa Lipscanilor; numai dacă as şti că un meseriaş este şi el folositor ţării lui şi că industria este o parte integrantă şi esenţială a progresului; pentru că tot ce doresc este să văd patria mea civilizată.
— Cînd te voi vedea, tinere, dinaintea unei maşini, ducînd toată săptămîna o viaţă laborioasă şi duminicile petrecîndu-le în ascultarea serviciului divin, în citirea unui ziar instructiv, în distracţiuni cari desfătează sufletul, fără a corumpe inima şi spiritul, nici vătăma sănătatea, ascultînd la vreun teatru o dramă sau o comedie morală sau asistînd Ia o conferinţă asupra unui subiect literar sau ştiinţific, voi fi plin de speranţă pentru viitorul românilor, voi fi mîndru de adeptul ce am făcut, şi orele petrecute aseară la Găbran vor conta între cele mai bine întrebuinţate.
Dar fiindcă te văd preocupat de dorinţa de a face să fie şi România o ţară civilizată, nu voi într-această privire să rămîie cea mai mică neînţelegere asupra cuvintelor: om civilizat, popor civilizat, oraş civilizat, ţara civilizată, ce
188
auzim pe tot minutul şi asupra cărora am observat de multe ori un fel de confuziune despre sensul ce fiecare le da; de aceea voi să-ţi spui cit voi putea mai limpede ce înţeleg eu cu zicerea civilizaţiune.
Să ne întrebăm puţin: de ce se cuvine a numi pe englezi, pe francezi, pe italian! şi pe germani popoare civilizate, şi cu ce cuvînt se refuză acest titlu hordelor unor părţi ale Asiei, ale Africei şi pieilor roşii din sudul Americei? De ce Londra, Parisul, Berlinul, Viena, Petersburgul, Roma, Florenţa, Neapoli sunt oraşe mai civilizate decît Bol-gradu, Bucureşti şi Constantinopole; de ce olandezul este mai civilizat decît tătarul, şi danezul mai civilizat decît bulgarul? Lăsînd la o parte orice consideraţiune filologică şi ţiind în seamă numai înţelesul curat practic, vulgar cum am zice, iată ce observăm:
Gînd într-un popor găsim oameni oneşti, afectuoşi, binevoitori, îndatoritori, oameni cari trăiesc în bună înţelegere între dînşii, cari au simţul moral al binelui şi al dreptului, oameni fără viciuri, învăţaţi, muncitori, cari trăiesc cu îndestulare din productul ostenelei lor, procurîndu-şi toate trebuinţele vieţei materiale, mulţumirile spiritului şi ale înimei; cînd în mijlocul lor găsim securitate şi garanţie pentru avere, pentru onoare şi pentru viaţă, respect pentru dreptul fiecăruia, zicem că acel popol este civilizat.
Gînd, din contra, găsim oameni cu cari trebuie să fim necontenit atenţi, ca să nu devenim victima relei lor credinţe; în mijlocul cărora trebuie să stăm armaţi în contra hoţilor, oameni cari nu fac nici o distincţiune între omul muncitor şi cel trîndav, între omul onest şi între hrăpitor; oameni cu prejudecăţi şi superstiţiuni şi netolerenţi, cari nu respectă convicţiunile şi credinţele altora, cari, în loc de a protege, persecută, în loc de a iubi, urăsc, în loc de a voi binele unul altuia, se pizmuiesc între dînşii, se persecută unii pe alţii; zicem că acel popol nu este civilizat.
Cînd într-un oraş sau într-o ţară găsim trai bun şi plăcut, case curate, bine aerate, frumos mobilate, împodobite, strade curate, luminate, bine pavate, drumuri pe cari se pot transporta oamenii şi mărfurile de la un loc la altul cu înlesnire şi ieftin, cînd găsim în abondenţă toate trebuincioasele vieţei materiale, morale şi intelectuale, zicem că acea ţară, acel oraş sunt civilizate.
190
Cînd, din contra, vedem bordeie, case rău zidite şi umede, mahalale întregi înecate în baltace, în noroi şi-n gunoi, unde se respiră un aer mefitic, unde nu poate trăi cineva fără pericolul sănătăţii şi al vieţei, unde nu poate călători decît înconjurat de păzitori armaţi, unde nu se poate transporta nici om, nici lucruri de la un loc la altul decît încet, scump şi anevoie, zicem că acel oraş, acea ţară nu sunt civilizate, că sunt locuri barbare.
Să analizăm puţin aceste idei şi să căutăm să ajungem, daca se poate, la o concluziune, la o formulă ştiinţifică.
Să cercetăm mai întîi cum şi ce fel oamenii pot deveni muncitori, oneşti, afectuoşi, binevoitori, îndatoritori şi drepţi; prin ce mijloace se pot opri de a fi hrăpitori, înşelători, invidioşi, intriganţi, leneşi şi nedrepţi?
Să ne închipuim un popor lăsat instinctelor celor rele şi să-l comparăm cu un alt popor la care omul din frageda sa copilărie, necontenit şi pretutindeni, la şcoală, la biserică, în familie, în adunări, în atelier, în prăvălie, la teatru, la preîmblare, la petreceri, pretutindeni învaţă a cunoaşte şi a practica preceptele moralei evangelice, unde prin edu-caţiune, prin studii şi prin esemple, se obiciniuesc şi se identifică cu ideile salutarii de a iubi pe aproapele său ca pe sine însuşi, de a nu face altuia ceea ce lui nu i-ar plăcea să i se facă şi de a face oricui ceea ce ar voi să-i facă lui altul; unde fiecare se obicinuieşte a respecta libertatea tutulor; putem zice a priori că cel dîntîi trebuie să fie un popor rău şi barbar, iar celalt, un popor bun şi blînd. Statistica vine şi confirmă prin cifre aceste previziuni şi le transformă în adevăr netăgăduit prin înregistrarea faptelor ce se petrec; ne arată că acolo unde învăţătura moralei şi a Evangeliei este mai răspîndită, crimele sunt mai puţin numeroase şi că ele scad cu cit un popor devine mai luminat şi mai avut, şi putem zice cu certitudine că unul din elementele indispensabile pentru civilizaţiunea unui popor este ca legile moralei evangelice şi filozofice să fie cunoscute şi aplicate şi că un popor este cu atît mai civilizat în privinţa morală cu cît acele legi dobîndesc o mai mare sancţiune moîală şi o aplicaţiune mai întinsă.
Daca partea morală constituie baza civilizaţiunei societăţilor, ea însă nu este întregul edificiu, ea nu este toată civilizaţiunea, şi s-a putut vedea în istorie popoare foarte
191
înaintate în comparaţiune cu altele întru ceea ce priveşte la cualităţile sufletului şi moravurilor, dar cari în alte privinţe să fie mai înapoiete, precum putem zice pentru multe hordc ale societăţii arabe. Dar să trecem acum şi să cercetăm cum şi ce fel, într-o ţară, se poate dobîndi o viaţă lesne şi plăcută, drumuri bune, oraşe frumoase şi curate, petreceri şi mulţumiri care hrănesc spiritul şi-l înalţă, formează raţiunea şi gustul frumosului şi al binelui. O ţară, ca să ajungă la aceste rezultate, trebuie neapărat ca oamenii ce o locuiesc să fi muncit cu trupul şi cu spiritul ca să afle, să cunoască şi să aplice legile şi preceptele ştiinţelor, sa fi profitat în lucrările lor de toate descoperirile în arte şi în meşteşuguri, să fi lucrat ca să producă şi să fi păstrat escendentul producţiunei lor, ca să-şi crească mijloacele de a esecuta acele lucrări. Nu-şi poate închipui cineva ce cunoştinţă de legile şi de preceptele ştiinţelor economice, himice, industriale şi higienice trebuiesc pentru a crea şi a întreţine un port, un canal, o stradă, scurgerea apelor în oraşe, aerarea caselor, distribuţiunea apei şi a luminei, comunicaţiunele prin strade de fier, prin şosele, prîn rîuri navigabili, hale curate, spitaluri sănătoase, cazărmi, săli de teatruri bine aerate, încălzite, luminate şi acustice I Toată ştiinţa în arte şi în mecanică, toate cunoştinţele inginereşti au trebuit să concure în localul espoziţiunei universale din 1867, ca să se dea acelui palat minunat prennoirea regulată a aerului trebuincios, circu-larea apei, a gazului şi a aburului necesariu; au trebuit combinaţiuni ingenioase şi invenţiuni de maşini noi pentru înlăturarea mirosului exalat de numeroasele bucătării grămădite într-acel local.7 Cîtă ştiinţă, cită putere şi ce capital întrebuinţat la facerea canalului de Suez, a dru-mului-de-fier metropolitan care străbate Londra pe sub strade şi case dintr-o margine la alta i oraşului, cîtă muncă şi cîtă îndemînare la străpungerea muntelui Cenis, cîtă ştiinţă la inginerii cari se ocupă a găsi cum să facă un drum-de-fier peste Canalul Mtiecei (La Manche), ca să unească Englitera cu Franţa!8
Putem dar zice că o ţară este civilizată cînd legile ştiinţelor, a artelor şi a meşteşug irilor sunt aplicate şi că o ţară este cu atît mai civilizată cu cît acele legi găsesc o aplica-ţiune mai mare şi mai î atinsă.
192
La apărarea teritoriului, pentru sicuritatea locuitorilor şi pentru prevenirea faptelor celor rele, trebuie să concure legile naturale, legile pozitive, cunoştinţele de politică, de diplomaţie, de artă militară şi de strategie, o mulţime de industrii pentru confecţionarea maşinclor şi materia-lurilor de rezbel; pentru împodobirea oraşelor cu grădini, cu monumente, cu gliptoteci, cu pinacoteci, cu muzeuri, trebuie să concure legile şi cunoştinţele de istorie, de arhitectură, de sculptură, de pictură şi de istorie etc., etc.
Se poate dar zice într-o singură formulă că: civilizaţiunea este foncţionarea activă şi complectă a legilor şi a cunoştinţelor omeneşti, religioase, morale, fizice, industriale şi estetice.
Această aplicaţiune nu se poate face dintr-un moment într-altul; ea cere lucrarea timpului, o acţiune constantă, o muncă neîntreruptă a tutulor; muncă prin care moravurile devin din ce în cc mai blînde, mai plăcute, mai tole-rente; prin care adevărul goneşte prejudecăţile, ştiinţa ia locul eresurilor; prin care raporturile şi relaţiunile oamenilor între dînşii se înmulţesc, ura şi invidia cedează locui lor iubirei şi toleranţei. Fructul cuceririlor unei genera-ţiuni, trecînd moştenire generaţiunilor următoare, se perpetue şi se dezvoltă din generaţie în generaţie, din an în an, din zi în zi.
într-acest mers al omenirei, de multe ori practica a precedat descoperirea legilor ştiinţei care conduc acele fenomene, precum adesea cunoştinţa legilor fizicei, himiei şi ale mecanicei au fost fecunde în aplicaţiunile lor la arte şi la industrie; dar şi într-un caz, şi in celalt nu putem zice că n-a concurs ştiinţa la dezvoltarea şi îmbunătăţirea societăţilor omeneşti şixcă toate ramurile ei n-au conlucrat ca acea dezvoltare să se poată face în toate părţile care constituie bunăstare şi fericirea omului.
Deşi cultura sentimentelor virtuţei, literatura şi frumoasele arte par a fi distincte de meşteşuguri, de meseriile industriale, de agricultură şi de comerţ, care sunt sorgin-tele propriu-zise ale bogăţiei materiale ale unui popor, dar nu este mai puţin adevărat ca există o acţiune a unora asupra celorlalte; unele naţiuni au devenit libere şi morale fiindcă erau avute, şi altele au devenit avute pentru că principiile de moralitate şi de libertate au împins pe membrii lor a munci şi a păstra. Este netăgăduit că credinţele
193
politice şi religioase ale unui popol au o mare înrâurire asupra avuţiei, precum şi avuţia are la rîndul ei influenţi neînlăturabilă asupra relaţiunilor sociale cari modifică şi îndrepteaza la rîndul lor legile şi credinţele.
Progresul sau zborul civilizaţiunei poate începe de la un căpătîi sau de la altul, sau de la mai multe puncturi deodată; destul ca ţinta să fie întinderea aplicării legilor şi cunoştinţelor omeneşti. Droz zice că „cele două mijloace de a înainta civilizaţiunea sunt de a propaga morala şi industria, căci printr-însele obiceiurile devin mai binevoitoare şi averea mai generală"9.
După definiţiunea la care ne-a condus raţionamentele prin care am trecut, definiţiune simplă şi care ne dă o idee lămurită despre sensul zicerei, observăm că zicerea civili-zaţiune nu este o espresiune absolută a unei idei, a unei stări sociale; nu este o cuantitate fixă, constantă şi invariabilă, ponderată şi mărginită; ci este o espresiune relativă şi variabilă, un raport, o cuantitate mai mare sau mai mică, după starea lucrurilor, a ţărilor, a popoarelor sau a oraşelor ce comparăm; este ca dînsul fără margini, ca şi perfectibilitatea; este mersul necontenit şi neîntrerupt spre perfecţiune, de care ne putem apropia fără de a o putea ajunge vreodată şi pe care Guizot o esprima prin cuvintele: „Civilizaţiunea este iuţeala progresului".
De vom compara între ele două ţări civilizate, se pot înfăţişa mai multe cazuri: putem foarte bine găsi că una să fie mai înaintată decît cealaltă în unele privinţe şi mai înapoiată într-altele; precum se poate foarte bine ca un popor să fie mai puţin înaintat decît altul în partea morală şi intelectuală şi să posede oraşe mai frumoase, mai bine ţinute, mai bine păzite decît ale celuialt, intr-un cuvînt, o viaţă materială mai îngrijită; precum asemenea se poate ca în mijlocul unui popor plin de moralitate şi de virtute să exista^pînă la un punct lipsă de trai confortabil; dar acestea sunt nişte anomalii, nişte întîmplări destinate a dispare în curînd prin forţa lucrurilor, pentru că marea dezvoltare a culturei unei părţi constitutive a civilizaţiunei trebuie să deştepte pe celelalte şi să împingă la dezvoltarea lor. S-au găsit moralişti cari au crezut, precum ziceam aseară, că o prea mare dezvoltare a civilizaţiunii materiale depărtează pe om de natură şi că dezvoltarea
194
artelor şi a meşteşugurilor corump în Ioc de a moraliza ; în privinţa aceasta, astăzi nu mai există temeri, nici îndoială, „Deşi mulţumirile ce ne procură civilizaţiunea cea mare ne depărtează de natură, dar luminele şi bunul-gust ale aceleiaşi civilizaţiuni ne întoarce către dînsa“, zice Lacretelle10.
Strîns legate între dinsele, ramurele ştiinţei omeneşti nu pot lucra asupra unei societăţi unele fără altele. Ştiinţa este una, cum zic astăzi învăţaţii. Este evident că un om nu poate fi pătruns de datoriile sale morale către dînsul şi către semenii săi daca nu este muncitor, producător şi păstrător; nu poate fi producător, fără ştiinţă, fără de a găsi în inteliginţa sa mijloacele de a îmbunătăţi soarta sa, iară de o judecată sănătoasă, prin care se poate deosebi adevărul . din eroare şi prejudecăţi, ca să poată înlătura obstacoli cari se împotrivesc progresului.
Instituţiunele politice, stabilimentele de educaţiune şi de învăţătură, biserjca, casele de binefacere, muzeele, fîn-tîneîe, halele, pieţele, teatrele, grădinile, salubritatea, înfrumuseţarea oraşelor, înlesnirea comunicaţiunelor sunt productul aeţiunei simţirilor morale asupra trebuinţelor fizice ale societăţilor moderne; o dezvoltare esclusiv morală, lipsită de orce aplicaţiune la natura fizică, lipsită de mijloacele ce ne dau industria şi cunoştinţele mecanice, ar avea/de rezultat o exaltare a spiritului, care s-ar rezolva prinifr-o scădere a raţiunei, printr-o aprindere a imagina-ţiunei, care ar duce pînă la stravaganţe, ceea ce vedem la unele secte religioase ale Orientului, mai cu seamă la dervişi.Asemenea, şi o dezvoltare esclusiv materială, daca ar putea exista, ar duce drept la o scădere fatală a simţurilor înimei, la egoismul cel mai absolut; şi oreît de mare ar deveni acea dezvoltare materială a unui popor, ea, de nu va fi susţinută de credinţele morale şi religioase, l-ar pune pe tot minutul în pericolul de a cădea, de a pieri chiar; o dezvoltare disproporţionată între aceşti doi factori ai societăţilor, o covîrşire prea mare a unuia asupra celuilalt este un pericol. Aceasta este istoria înăîţărei şi decadenţei societăţilor antice, căzute de multe ori dintr-o stare de mărire şi de strălucire într-o stare de umilire şi de înjosire, cînd a sacrificat o parte celeialte; necunoaşterea progresului în una sau într-alta nu poate să nu aducă zdrun-
195
cinare şi cădere, precum necunoaşterea moralei creştineşti a adus decadenţa Romei şi necunoaşterea ştiinţei filozofice a ad îs căderea arabilor.11 Un popor trebuie să fie neîntrerupt la înălţimea cunoştinţelor din epoca în care trăieşte. Un popor care ar rămînea staţionar in cunoştinţele sale ar fi un popor al căruia viitor este compromis; existenţa lui s-ar periclita în tot momentul, întocmai ca reputaţiunea de învăţat a unui om care nu ar urma progresul descoperirilor şi ideilor umanităţei. Arhimede şi Euclide, de s-ar deştepta astăzi numai cu cunoştinţele din timpul lor, cunoştinţe care i-au făcut nemuritori, ar fi nişte ignorenţi în comparaţiune cu cei mai modeşti elevi ieşiţi din studiile gimnaziale. Un popor care nu are oameni de ştiinţă,/oameni cari să se identifice cu respectarea şi cu propagarealprecep-telor ştiinţei morale şi politice, care nesocoteşte artele şi meşteşugurile nu poate fi decît un popor necivilizat; se conduce de eresuri şi de prejudecăţi; este espus în tot minutul a deveni victima linguşirei, a pasiunei şi a instinctelor celor rele, de care numai absolutismul şi demagogia pot profita.
—	înţeleg că trebuie să stimăm ştiinţa şi oamenii cari o practică, dar apoi cizmăria este ea o ştiinţă? Ea este o meserie, şi de! nu-mi cam vine să îmbrăţişez o poziţiune astfel ca mumă-mei, surorilor şi cumnaţilor mei, cari sunt funcţionari, boieri cum am zice, să le fie ruşine de mine.
—	O meserie este totdauna aplicaţiunea ştiinţei; ştiinţa teoretică fără aplicarea la meserii nu ar avea o adevărată utilitate socială, precum matematicile abstracte nu valorează decît prin aplicarea lor la mărimile de întindere, la astronomie, la geodezie, la arhitectură, la mecanică, la mineralogie. La confecţionarea unei cizme a trebuit să concurgă o mulţime de cunoştinţe, aş putea zice mai toate ştiinţele, mai toţi învăţaţii; fiecare ştiinţă a trebuit să aducă contingentul său la perfecţionarea acestui meşteşug, ca şi la toate celelalte; e destul să enumer că pentru a do-bindi o cualitate bună de piele, a trebuit cunoştinţele cele mai întinse de agricultură păstorală pentru alegerea soiurilor, creşterea, căutarea şi întreţinerea animalelor, după localitatea şi după cum voim să avem piele de talpă, de carîmb, de căpută, de căptuşeală, de încălţăminte subţire sau groasă; pentru argăsit, chimiştii cei mai mari ai Euro-
199
pei au trebuit să caute şi să găsească instrumente şi maşine complicate şi ingenioase cu care sc servă lucrătorii cizmari. Daca te vei gîndi un moment, vei ştii să-ţi răspunzi daci trebuie mai multă osteneală a inteligenţei şi mai multă dexteritate a minei pentru a face un ordin către primar, de a satisface reclamaţiunea unui proprietar sau arendaş decît de a face o cizmă sau un pantof. Ai făcut bine, ai făcut cuminte de ai urmat la liceu; pronunţă cu respect şi cu recunoştinţă numele taică-tău, care nu a uitat a-ţi da cultura intelectuală ce ai; şi să nu-ţi fie ruşine de o meserie care i-a permis să trăiască o viaţă onorabilă, să dea copiilor săi educaţiune şi să le lase o avere invidiată de subprefect, de grafier şi de bărbaţii surorilor dumitale. Să nu crezi că fierarul Krupp şi puşcaşul Dreise au contribuit la gloria militară a Prusiei mai puţin decît Bismarck şi Moltke; generaţiunile viitoare vor putea uita şi pe diplomat şi pe strategist, precum a uitat numele multor împăraţi, miniştri şi generali vitezi, dar lumea nu va uita niciodată pe inventatori, precum n-am uitat noi peste şaptesprezece secoli pe Arhimede, care prin geniul său a desfiinţat flota care amerinţa patria lui.
— Nu crede dumneata că mi-e ruşine de meşteşugul meu, dar uite, în vremea tată-meu, erau puţini cizmari în ţară, dar acum au venit o grămadă de nemţi şi de ovrei cari fac cizme şi pantofi, şi nu venea nici atîtea cizme gata de la Paris şi de la Viena. înainte vreme era bine că nu se făcea cizmar cine vrea; trebuia mai întîi să fie primit de braslă, să fie înscris la stărostie, şi numai dacă era loc i se da voie sa deschiză prăvălie. Ar fi bine ca guvernul să nu lase să intre în ţară nici meşteri, nici calfe, şi cînd ar veni marfă gata, s-o facă controbonţ la graniţă; furniturile de cizme, de curelărie să se dea la români, iar nu la nemţi, la francezi şi la ovrei; s-ar învăţa streinii minte, şi ai vedea cum ne-am face şi noi nu numai cizmari, dar şi ceasornicari, şi maşinişti, şi fierari, şi de toate; dar cîndştii că vine neamţu şi ovreiu şi-ţi ia pînea de la gura, nu-ţi mai vine să te apuci de nimic. Eu, de exemplu, uite, mine m-aş apuca de cizmărie, aş lăsa şi slujba şi tot, că mi s-a urît; uite, îmi crapă obrazul de ruşine, eu, om zdravăn în toată firea şi în toată puterea, să plec în toate zilele cum mă scol, ca milogii, să mă căciulesc şi să mă bocesc pe la miniştrii şi
197
pe la ciocoii lor, cari mă poartă cu vorba; ba unu mi-a luat şi parale; şi pentru ce? Ga să mă văz la bătrîneţe ca într-o oglindă în „paraponisitul chivernisit" sau in „haimana oficial, trecător prin Monitor“ al lui Alecsandri12.
—	Vorbeşti de meserii întocmai precum vorbea de comerţ dulcele meu amic d-aseară; in adevăr, acum zece-douăzeci de ani erau mai puţini cizmari decît astăzi, dar daca vei întreba pe bătrîni, îţi vor spune că atunci şi popu-laţiunea Bucureştiului nu întrecea şaizeci sau şaptezeci de mii de locuitori, în vreme ce astăzi d, Frunzescu de la biuroul statistic ne spune că sunt două sute şaizeci de mii; dar să priimim această cifră numai pe jumătate, vezi că populaţiunea aproape s-a îndoit din cît era; bătrînii îţi vor mai spune că mai că nu se găseau cizme gata, în vreme ce acum sunt o mulţime de prăvălii pline cu cizme de Viena şi de Paris, ceea ce dovedeşte că consomaţiunea încălţă-mintelor s-a mărit şi că mai este loc în Bucureşti şi în provincii pentru mulţi cizmari încă. Apoi daca s-ar da un privilegiu sau un monopol pentru zece, douăzeci sau o sută de cizmari, ca numai ei să facă şi să vînză încălţăminte, ce cuvînt ar mai fi, mă rog, ca un asemenea bine să nu se facă şi croitorilor pentru haine, şi pălărierului pentru pălării, şi tîmplarului pentru mobile?
—	Eu nu zic să nu se dea la toate braslele, la toate meseriile drepturi, cum a fost şi este şi în alte ţări.
—	Dar nu ţii în seamă că consecinţa unei asemenea măsuri ar fi ca în loc de a plăti surtucul şi pantalonii ce porţi cu zece galbeni, cum îi plăteşti astăzi, le-ai plăti cu doisprezece, cu cincisprezece şi cu douăzeci; că în loc de a plăti cizmele şi pălăria cîte un galben şi jumătate, le-ai plăti poate cîte doi şi trei, şi daca peste impozitele de astăzi, care sunt destul de grele, am fi siliţi să mai plătim cu toţii fiecare cîte patru şi cinci sute de lei pe an în folosul acelora cari ar voi să trăiască şi să se îmbogăţească, obligînd pe toţi să le plătească cîte o contribuţiune sau mai bine cîte o gereinea, ar fi a sărăci pe toţi fără de a îmbogăţi nici chiar măcar pe fabricanţii români cari, printr-acest mijloc, nu ar crea niciodată o industrie naţională. Este dovedit că protecţionismul, prohibiţiunile şi monopolurile, deşi au putut cîteodată îmbogăţi pe unii meseriaşi, dar ele nu au favorizat niciodată industria, şi totdauna a păgubit pe
198
consumator. Apărătorii sistemului protecţionist, detractorii libertăţii industriale şi comerciale, inimicii liberului schimb strigă că concurenţa nu profită decît consumatorului; uită, zicînd acestea, că consumatorul eşti dumneata, el, eu, toată lumea şi că a opri liberul schimb şi concurenţa este a impune pe toată lumea şi a omorî comerţul şi industria.
Eu cred că la noi nici concurenţa obiectelor fabricate în străinătate, nici concurenţa meşterilor străini şi ovrei nune poate opri de a ne aplica la meserii, pentru că avem o mulţime de esemple de cizmari, de croitori, pălărieri, fierari, tapiţeri, modiste, legători de cărţi, cari nu numai că se susţin foarte bine cu toată concurenţa ce li se face, dar prosperă, cumpără case şi moşii şi tot vin nencetat; n-avem decît să cercetăm cari sunt proprietarii de astăzi ai caselor celor mari şi frumoase din stradele cele mai principale din capitală.
Sunt industrii cari, cu un capital modest şi cu lucrători de acei ce am putea găsi lesne la noi, nu numai s-ar putea fabrica îndestul, ca să satisfacem consomaţiunea dinîntru a ţării, dar chiar s-ar putea produce pentru esportaţiune; astfel sunt fabricarea postavurilor groase, a pieilor, a stearinei, a cordajelor, a pislelor şi o mulţime de altele.
Daca voiţi voi, tinerii, să aveţi o patrie română, pune-ţi-vă pe industrie, deveniţi producători; lucraţi împreună; în loc de a conta să cîştigaţi cu efecte, cu împrumuturi d-ale statului şi cu agiotagiu, asociaţi capitalul vostru cu munca, deschideţi prăvălii, înfiinţaţi ateliere, formaţi o casă de credit industrial, la care acei cari voiesc să muncească să poată găsi avansuri cu care să-şi poată procura maşinele şi instrumentele de lucru cu un procent drept şi cuviincios; pentru întreprinderile cele mari, să căutăm soluţiunea în asociaţiuni, interesînd la beneficii atît capitalul, cît şi munca. Cînd generozitatea şi iubirea de omenire ne împinge a contribui pentru vreun institut de educaţiune, pentru copii sărmani, să căutăm a nu arunca acele fiinţe în vîrtejul vieţei, dîndu-le gusturi şi aspiraţiuni pe care cei mai mulţi n-o să le poată realiza, să nu azvîrlim tineri şi tinere în braţele neprevăzutului fără să cunoască căpă-tîiul de la care pot să apuce viaţa; ci să căutăm a da societăţii oameni cari să-i dea conducători de maşini, artizani
199
esperţi în meseriile acelea cari cer Cunoştinţe mai întinse şi un aprantisagiu mai lung; îngrijitoare de copii, cusătoa-re meştere, iar nu aspiranţi de foncţiuni şi de copişti de cancelarie; să nu mai înmulţim numărul înspăimîntător deja de aspiranţi şi aspirante, de coconi şi de coconiţe. Dumnezeu a vrut de s-au realizat multe din dorinţele românilor, trebuie acum şi dumneavoastră, generaţiunea care se rădică, să vă daţi o misiune, să o cunoaşteţi şi s-o urmăriţi cu stăruinţă. Cea dîntîi datorie este a căuta a nu fi o sarcină pentru singurul producător român, pentru plugar; să nu căutaţi ca greutatea statului să crească cu numărul tinerilor cari ies din scoale, ci, din contra, fiecare inteligenţă sa fie o bogăţie nouă dobîndită ţării; fiecare să producă cel puţin cît consumă el şi familia lui; luminîndu-ne, îepădînd ignorenţa şi prejudecăţile, ruşinîndu-ne de incapacitate şi de trîndăvie şi mîndrindu-ne cu orce muncă, cu orce meserie, se poate da o existenţă onorabilă şi îndestulătoare. Numai astfel puteţi opri frumoasa noastră ţară de a deveni prada ovreilor şi a traficului străin; altfelT vom dispare dinaintea germanului, precum dispare autoc-tonul Americei dinaintea activului yankee, mai repede decît dinaintea cruzilor tovarăşi ai lui Fernand Cortes.13
Lumea aparţine libertăţii şi activităţii.
—	Aş crede că ai dreptate daca nu aş vedea că este o idee generală în ţară la noi, un fel de credinţă că nu putem prospera în industrie şi în comerţ pe cît timp guvernul nu va lua măsuri în contra meşterilor nemţi şi ovrei şi în contra mărfurilor străine. ' N-ai văzut colo pe Podul Tîrgului d-Afară şi pe lîngă Doamna Bălaşa o grămadă de prăvălii pline de fete de ovrei cu cîte o maşină de cusut? Cum vrei să se mai hrănească fetele de român?
—	Este trist a spune că şi acum doi-trei ani, cînd nu existau acele ateliere, nu găseai românce cusătoare, şi daca ovreicele s-au apucat de această industrie şi au înfiinţat acele stabilimente, este pentru că se căuta cusătura şi nu se găseau cusătoare. Cît pentru ideea generală de care vorbeşti, trebuie să ştii că multe erori în lume ajung atît de puternice, încît ele persistă chiar cînd omul vede limpede ca lumina zilei că a se supune ei este o pagubă; trebuie un oarecare curagiu, o putere de caracter ca să rupă cineva cu erorile şi cu prejudecăţile, cu obiceiurile şi cu
200
ceea ce putem numi inerţia; aceste rezistenţe trebuiesc combătute cu stăruinţă de acei cari judecă şi cari sunt luminaţi prin studiu şi prin esperienţă; a trebuit timp chiar lui Galileu şi lui Columb ca să facă pe oameni să vază şi să convină că pămîntul se învîrteşte şi că exista şi un alt continent mare peste ocean, cu toate că ei dovedeau teoremele lor prin ştiinţa aceea la ale cărei demonstrări nu este nimica de replicat.
Pretutindeni şi totdauna dorinţa acelui care are ceva de vînzare este de a vinde din acel obiect numai el, şi altul nu; căci este natural a crede că ar vinde mai cu preţ şi chiar pe cît ar voi să ia. Asemenea şi dorinţa acelui care cumpără este de a găsi mai multe prăvălii cu marfa ce caută, ca să poată alege pe cea mai bună şi mai ieftină. Prin natura lui, omul este egoist; fiecare caută mai mult la binele său individual decit la ceea ce convine celorlalţi. Cea mai mare abnegaţiune ce i-a putut cere Dumnezeu este de a iubi pe aproapele său cape sine însuşi. A pretinde să treacă peste această limită, ar fi a-i cere sacrificii mai presus de natura şi de puterile celor mai mulţi; tendinţa moralei sociale nu poate fi alta decît d-a lumina şi d-a face pe om să se suie la gradul intelectual acela unde fiecare să înţeleagă şi sa simţă că omul nu poate găsi binele său personal decît în ceea ce poate fi folositor celorlalţi şi că prosperitatea unei societăţi nu începe a se manifesta decît atunci cînd se dezvoltă concordanţa cuviinţei individuale cu binele general.
Ştiinţa economică nu face alta decît a cerceta, a cunoaşte şi a propaga legile cari pot împinge societăţile către acel rezultat şi a combate erorile şi prejudeţile cari împiedică popoarele în dezvoltarea şi îmbogăţirea lor; se luptă în contra instituţiunilor acelora cari direct sau indirect supun pe unii a îmbogăţi pe alţii cu paguba tutulor. Ea este o ştiinţă care nu cere omului nici sacrificii, nici abnegaţiune; tot ce-i cere este o chibzuire luminată şi liberă asupra intereselor sale. Combate privilegiurile şi monopolurile; dar nu pretinde de la nimeni să nu profite de inteligenţa şi de ştiinţa sa, ba chiar de împrejurări, ca să realizeze beneficii şi să-şi sporească bunăstarea individuală. Un îngrijitor de copii într-un pension, Lyne, are norocita idee de a combina cîteva ţevi de fier pe care le ridică într-o clipă
*4*	SOI
după cum vrea; Ie face să serve ca semnale pe drumurile-de-fier, instrument folositor şi comod, product al inteligenţii sale; vinde aceste instrumente pe preţul care-i convine mai bine, cîştigă de zece, de douăzeci de ori cit îl costă fabricarea şi realiză prin aceasta beneficiuri însemnate; dar fiindcă altul nu ştie a face acest instrument care nici n-ar fi existat fără dînsul, îşi face un monopol legitim şi devine avut. EI nu a luat nimic de la nimeni , nu supune pe nimeni la o dare silită.
Un neguţător se întîmpla să aibă magaziile sale pline de bumbăcării plătite la fabrică pe preţul din anul 1860, de exemplu pe un galben topul de madapolan, vine deodată rezbelul în Statele Unite ale Americei, preţul bumbăcari-ilor se suie pretutindeni; marfa toptangiului nostru din Bucureşti se suie în fiecare zi ca în toată Europa, fiindcă nu mai vine materia întîitoare, şi regile Bumbac, cum zic englezii, închide deodată fabricile diti Manchester. Negustorul nostru, profitînd de o împrejurare nenorocită, îşi vinde marfa cu preturile peste măsură de mari şi se înavuţeşte în cîteva luni, realizînd beneficiuri de 250 şi de 300%. în acest caz a fost de fapt un fel de monopol, un privilegiu, s-a îmbogăţit din prevederea sa, poate chiar din-tr-o întîmplare independintă de voinţa sa, dintr-o eroare de corespondenţă sau din lăcomia fabricantului care i-a trimis marfă mai multă decît ceruse; adevărul însă este că el n-a supus pe nimeni la o dare silită, forţată, căci orcît de liber era fiecare să caute sau să aducă acele stofe, nu ar fi putut să şi le procure nici mai ieftine, nici de o cua-litate mai bună.
Un impiegat dintr-o casă de bancă din Viena este trimis să ducă nişte bani principelui Metternich; făcînd anticameră, pînă să isprăvească acel ministru convorbirea sa cu ambasadorele Engliterei, surprinde secretul blocului continental îndreptat în contra Franţei; aleargă la cantor şi comandă tutulor corespondenţilor casei să cumpere pe seama lui individuală tot bumbacul disponibil din Egipt; poliţele de plată sosesc înspăimântătoare; dar totodată şi preţul bumbacului se suie, şi impiegatul inferior al casei realiză o avere colosală. Acesta era român din Macedonia şi a lăsat un nume istoric în finanţe.
Cu cît un obiect este mai căutat, cu cît comerţul sau fa-bricaţiunea lui va fi mai restrînsă, cu atît acei ce-1 speculă şi-l fabrică pot realiza beneficii mai mari; de aci vine că comerciantului, fabricantului sau meşterului nu le place a vedea pe altul vînzînd sau fabricînd aceeaşi marfă; şi poţi să fii încredinţat că chiar de nu ar fi fost ovrei acela care adusese rachiu la Pipăraţi, tot n-ar fi plăcut popii de ieri seară; de ar fi fost român şi chiar rudă cu dînsul, tot ar fi căutat să-l depărteze. Precum cîrciumarului şi băcanului nu le place a vedea că se deschide o altă circiumă sau băcănie în vecinătate, asemenea şi cizmarul sau croitorul se zbîrleşte şi se întristează cînd vine în satul, în mahalaua sau in oraşul său un alt cizmar sau un alt croitor. Voi zice şi mai mult: chiar oamenii cari esersează profesiuni liberale, cari au trebuit să dobîndească o educa-ţiune mai îngrijită şi să facă studii mai întinse, medici, avocaţi, profesori, nu văd cu plăcere venirea unui coleg în profesiunea lor, mai cu seamă cînd îi descopere vreo superioritate.
Cu cît o naţiune este mai înapoiată, cu atît tendinţa către privilegiu şi monopol este mai tare; fiecare ar voi eă-l dobîndească pentru sine singur de s-ar putea, sau cel puţin să-l mărginească la un mic număr de oameni cu cari să se poată înţelege; se preocupă foarte puţin că beneficiul ce ar realiza printr-acel drept ar fi în paguba şi detrimentul consomatorilor pe care îi supune la o dare nedreaptă şi-i obligă a se servi de o marfă de cualitate mai proastă decît aceea ce s-ar putea procura.
Cu cît raţiunea este mai puţin formată, cu cît o societate este mai înapoiată în ideile de dreptate, de egalitate şi de libertate şi cu cît cunoştinţele economice sunt mai puţin răspîndite, cu atît tendinţele către protecţionism, prohi-biţiuni, monopol şi privilegîuri sunt mai pronunţate, şi trebuie să convenim că d-abia de puţini ani incoa ştiinţa economică a început a se coborî de la înălţimea catedrelor facultăţilor şi a scrierilor voluminoase la un nivel la care să se poată adâpa şi mulţimea. Chiar în societăţile cele mai culte se găsesc încă tendinţe către acel egoism rău Înţeles; prejudecăţile şi eroarea sunt atît de înrădăcinate, îneît, deşi se face uneori un pas înainte, tot vedem cîteodata un regres, o întoarcere către un trecut condamnat; aşa, de
203
exemplu, pe Ia începutul secolului, desfiinţîndu-se corpo-raţiunele în unele părţi ale Germaniei, în Hessa, Hanovra, Oldenburg, mai în urmă guvernele au fost silite a le reînfiinţa; atît numai că, o dată ce s-a făcut lumina, deşi ar mai veni întunericul, el nu va putea dăinui; în acele locuri nu au trecut mulţi ani după acea reacţiune, şi iarăşi s-au desfiinţat, şi astă dată pentru totdauna. în acele părţi ale Europei civilizate, prcjudeţul a fost şi este încă atît de tare, încît mai lesne s-au putut ataca şi doborî drepturile feodale ale baronilor decît a se atinge de organizaţiunea corpora-ţiunilor; dar ideile îşi fac loc pretutindeni, rezistenţa nu le mai poate ţine piept, şi vedem acele privilegiuri ale cor-poraţiunilor căzînd şi desfiinţîndu-se mai pretutindeni prin ceea ce se numeşte forţa lucrurilor, şi în multe locuri fără ca guvernul şi legiuitorul să fi luat cea mai mică măsură; au căzut şi cad prin răspîndirea luminelor economice printre clasele industriale şi comerciale. Se face în privinţa liberului schimb, a liberei navigaţiuni, a suprimării vămilor şi a libertăţii industriale ceea ce economiştii englezi au numit o revoluţiune mută; se împlineşte profeţia lui Adam Smith prin progresul zilnic ce se face în artele mecanice şi himice, prin aplicarea aburului la fabricaţiuni, prin descoperirile şi aplicaţiunile cari au dat naştere acelor ateliere colosale, ca nişte oraşe, unde se mişcă, cu preci-ziunea unui orologiu, mii de lucrători de zi şi de noapte; unde puterea omului se însuteşte prin întrebuinţarea maşi-nelor şi unde transformările materiei se fac într-o clipă mai lesne, mai bine şi mai ieftin decît se făcea înainte prin dibăcia omului, care nu se dobîndea decît după o viaţă întreagă de exerciţiu. Drumurile-de-fier şi navigaţiunea cu vapor au apropiat distanţele şi au înlesnit relaţiunile într-atît, încît legi de o plată de vamă mare, prohibiţiuni şi monopoluri nu numai că nu se mai pot suferi, dar nici nu mai pot fi păzite cu eficacitate.
Cu toate acestea, prejudecăţile sunt atît de îmbătrînite, încît trebuie încă luptă mare, scrieri însemnate ca să le risipească. In Franţa, unde instituţiunea corporaţiunilor s-a desfiinţat în urma unei revoluţiuni care avea dreptul omului de punct de plecare, se mai găsesc şi astăzi tendinţe protecţioniste nu numai în clasele puţin culte, dar chiar printre oamenii a căror inteligenţă mişcă şi domină mul-
204
ţimea. Acele idei însă nu sunt crezute adevărate; cei mai mulţi se servă de dînsele ca de un mijloc de popularitate sau sunt o pornire interesată personal; astfel am văzut că, cu toată evidenţa cifrelor, s-a atacat cu violenţă ideile economice cari au suit producţiunea Franţei la cifra de douăzeci şi trei de miliarde de franci pe an şi a dus comerţul la opt miliarde, cifre pe care cel mai optimist n-ar fi îndrăznit să le pronunţe cu zece ani înainte, cînd s-a încheiat tractatul de comerţ cu Englitera, tractat în contra cărui a strigat şi strigă şi astăzi unii. Ceea ce s-a petrecut în zilele din urmă în Parlamentul Franţei cu impozitul de 167 de milioane asupra materiilor întăitoare cu drept de draw-back este totodată un studiu de cel mai mare interes şi o dovadă de progresul ce au făcut ideile economice.
In ţările unde corporaţiunile au fost ridicate odinioară la înălţimea unei instituţiuni fondamentale, înfiinţarea lor a fost dictată de necesităţi mai mult politice, cari într-a-cei timpi n-au putut aduce piedici nici comerţului, nici industriei; ele s-au impus de sine, şi guvernele nu au făcut decît a recunoaşte şi a regula drepturile şi protecţiunea ce dobîndiseră de fapt; le găsim în Europa încă din secolul al VUI-lea sub numire de confratriae şi de gueldoniae; ca toate instituţiunile vechi, ele ş-au avut raţiunea lor de a fi.
In Franţa, Ludovic IX, organizînd şi armînd burghezia, e-a creat o armată în contra baronilor în faţa cărora nu se simţea destul de tare; prin înfiinţarea corporaţiunilor, el a izbutit a emancipa oraşele de puterea feodală. Ludovic XIV, cînd a instituit meseriile Parisului (Ies metiers de Paris), a făcut-o cu scop de a garanta pe locuitori în contra fraudelor şi de a scăpa de o mulţime de cazuri litigioase, anevoie de judecat. Intr-un timp cînd organizaţi unea justiţiei şi condica civilă aveau o mulţime de lipsuri, scăpa de dînsele supuindu-le hotărîrii arbitrilor. Elisabetha Engli-terei, cînd a dat Statutul calfelor (Companions statut), supuind pe oricine voia să devie meseriaş la cel puţin şapte ani de învăţătură la un meşter bine cunoscut, obligîndu-1 a fi priimit şi recunoscut maistru în arte (maşter of arts) ca să-şi poată exersa meseria, a fost preocupată de preţul atît de scăzut al salariului, încît fiind insuficient jpentru
hrana lucrătorilor, se împovăra din zi în zi mai mult impozitul pentru întreţinerea săracilor (poor tax).
în Europa Occidentală corporaţiunile cu decanii, cu capitularii, cu consulii, cu scabinii lor contrabalanţau puterea aristocraţiei feodale şi pregăteau poporul la institu-ţiunile liberale de astăzi, procurau lucrătorilor un salariu îndestulător, conserva reputaţiunea productelor, perpetua secretele fabricaţiunilor şi garanta pe consomatori în contra fraudei, într-un timp cînd statele erau în lupte şi turburări continue, şi drumurile, nesigure de jăfuitori puternici; pe cînd distanţa ce parcurăm astăzi într-o oră era o călătorie imposibilă trei părţi ale anului, si mările, pline de piraţi şi de corsari.
La noi, pe de o parte puţina concentrare a populaţiunei prin tîrguri, gusturile modeste la care era obligată o aristocraţie a cării avere consta în pămînturi întinse, dar fără cultivatori şi fără drepturi feodale asupra acelor puţini locuitori ce aveau şi care, la cea mai mică nedreptate, treceau Dunărea şi obligau pe domni a impune boierilor concesiuni, ca să-i înduplece a se întoarce în ţară; pe de altă parte, sărăcia şi lipsa de trebuinţe în clasele de jos făceau traiul înlesnicios şi nu a silit pe români a deveni prea laborioşi; prin urmare, a ţinut salariul meserielor prea suit în comparaţiune cu preţul obiectelor de hrană, nepermiţînd industrielor producătoare de obiecte de lux a se dezvolta ca în ţările acelea unde, populaţiunea fiind mai deasă, pămîntul mai puţin roditor şi clasele de jos lipsite de acest instrument de producţiune, au dat industriei mai multe mijloace de a se dezvolta şi un avînt mai mare. De aceea la noi numai meseriile primitive şi acele ale căror producte nu se putea aduce din depărtare, brutăria, măcelăria, lumînărăria, căvăfia, croitoria, tabacăria, bărbieria, zidăria şi dulgheria, au putut prospera pînă la un oarecare punt, atunci cînd greutăţile comunicaţiilor nu iertau obiectelor grele şi acelora a căror valoare creşte foarte puţin prin fabricaţiune a lupta cu costul transportului; chiar astăzi, cînd oraşele au început a fi locuite, salariul este urcat cu deosebire; un lucrător puţin meşter, care nu a făcut un studiu serios în meşteşugul său, un dulgher, un zidar ordinar, de exemplu, care nu ştie nici să citească un desemn, nici să execute un plan, cîştigă cinci-
206
şase franci pe zi, pe cînd cel mai bun dulgher, zidarul cel mai dibaci şi laborios, meşteri cărora le-a trebuit mai mulţi ani de şcoală şi de învăţătură, care ştiu să desineze, să calculeze şi să execute orce plan, care lucrează într-o zi de două ori cît al nostru, nu cîştigă la Berlin, la Viena sau la Paris decît trei sau patru franci pe zi; atît scumpetea salariului, cît şi neaplicarea lucrătorilor noştri a deveni meşteri buni face că, pe de o parte, fabricarea costă mai scump şi, pe de alta, atrage lucrători străini în ţara noastră.
Aceste împregiurări se reduc toate la raportul ce esistă între braţe şi întinderea pămîntului unei ţări, între fertilitatea pămîntului nostru în comparaţiune cu fertilitatea pămîntului celorlalte ţări; într-un cuvînt, cestiunea de salariu, cum zice Ricardo, a făcut că în arte şi în meşteşuguri sa rămînem mai înapoi decît toate naţiunele Occidentului şi chiar decît vecinii noştri din Orient, cu tot avanta-giul ce ne dă ieftinătatea materialelor primitive.
Meşterii noştri, în loc să caute cauza răului şi neputinţa lor în nedibăcia lucrătorilor, în lipsa sculelor şi în ignoranţa mijloacelor mecanice, în scumpetea salariului şi în micele capitaluri ce întrebuinţează, au atribuit mai totdeauna răul concurenţei dinafară şi lucrătorilor străini cari vin în ţară. Cancelariile noastre posedă o mulţime de petiţiuni individuale şi colective ale comercianţilor şi industriaşilor, cari mai toate se reduc la cereri de privilegiuri şi de monopoluri. în 1842, cînd guvernul a cerut a cunoaşte păsurile orăşanilor bucureşteni, toate corporaţiunile au înfăţişat cîte un memorand. Ideile ce predomina în acele espuneri erau dictate de un singur şi acelaşi spirit: tânguirile asupra lipsei de credit, in contra dobînzilor celor mari erau urmate de citeva jeremiade in contra obiectelor fabricate, aduse din străinătate, croitorii pentru hainele gata, cavafii pentru cizme şi pantofi, işlicarii pentru şepci şi pălării’; cu un cuvînt, toţi cereau de la guvern prohibiţiuni şi pro-tecţionism prin impuneri vamale şi prin limitarea acelora ce voiesc a exersa o meserie şi, mai cu deosebire, avansuri de bani cu dobîndă mică. Acum cîţiva ani, tabacii pretindeau a se opri străinii nemţi şi ovrei de a mai lucra piei. Asemenea idei trezite şi greşite domnesc şi astăzi încă în spiritul burgheziei noastre. De ce cînd meşterii străini,
francezi, nemţi, unguri şi ovrei, pot să reziste şi se ţin în «contra concurenţei ce le fac fabricatele aduse din străinătate, noi, românii, să nu o putem face? De ce să nu căutăm să ne perfecţionăm în meşteşuguri şi să nu căutăm a ne pune în stare de a îndeplini tot aşa de bine, daca nu şi mai bine decît nemţii şi ovreii, meseriile de tîmplari, tapiţeri, croitori, cizmari, curelari, caretaşi? A lua cea mai mică măsură în contra meseriaşilor străini, fără de a ne pune noi a face mai bine decît ei, ar fi a lucra în favoarea industriei străine; ar fi a face ceva care ar semăna pînă la sun punct cu greşeala în care a căzut Franţa cu revocarea edictului de la Nantes. Singura măsură eficace ar fi să căutăm să facem tot aşa de bine sau să-i şi întrecem; şi în loc «ca copiii poporului să caute a fi zapcii şi logofeţi, mai bine să se facă meşteri buni, ca să poată trăi producînd ceva, iar nu să consume numai munca altora.
Intr-un timp cînd oricine are dreptul să aspire la trebrle publice, nu se poate ca ideile eronate şi greşite a unei mari părţi a burgheziei să nu străbată pînă în palatul municipal. Cînd a fost vorba de a să crea venituri capitalei, a trebuit să vedem tendinţa de a supune la dări accizale obiectele chiar cele mai trebuinţioase, precum îmbrăcămintea şi încălţămintea, lemnele de foc, cafeaua, vinul...
Nimic mai legitim decît a se spori veniturile capitalei noastre, mai ales daca acele venituri ar avea o întrebuinţare bună, precum ar fi stîrpirea necurăţenielor şi a mocirlelor, împuţinarea cauzelor de boale şi micşorarea ţifrei mortalităţii; dar să se impuie cît de greu băuturile vătămătoare sănătăţii, localurile coruptoare moravurilor, luxul acela care este dărăpănător averilor fără de a aduce folos nici esteticei, nici bunelor moravuri, nici industriei; dar nu cred că este bine a se taxa consumaţiunea pînii, n cărnii, a zahărului, a cafelei, a laptelui, a îmbrăcămin-telor, a varului, a cărămidei, a cherestelei, a fierului, a luminei şi a lemnului; asemenea dări nu pot nici dezvolta, nici crea producţiune şi industrie; asemenea măsuri nu pot face alt decît a stăvili progresul şi civilizaţiunea.
Mulţi din publiciştii-noştri au criticat şi critică principiul concurenţei, denunţîndu-1 ca vătămător claselor muncitoare, fără Insă a se pronunţa pentru vreo altă şcoală şi ifără a ţine poate în seamă că şcoala lui Adam Smith. ace^a
SOS
a liberului shimb, nu esclude asociaţiunea [lucrătorilor şi participarea lor la beneficiele producţiunei. Acei publicişti s-au mărginit mai mult a imita declamarile celorlalte şcoale în contra concurenţei, confundînd-o cu neomenoasa exploatare a muncei de către capital, precum se face foarte adesea. Eu cred că acei publicişti, în loc de a lumina burghezia noastră şi a deştepta emulaţiunea lucrătorului român, pun talentul lor în serviciul unor idei greşite şi combat un rău care nu există şi care nu va exista încă mult timp în ţara noastră; ajung la nişte concluziuni pe care ştiinţa nu le poate admite; că oriunde nu este concurenţă, este monopol, şi monopolul, sub orice formă s-ar ascunde, este o tasă asupra acelora cari muncesc, o tasă în profitul trîndăviei si a rapacităţii.
în loc de a arăta claselor noastre muncitoare că răul cel mai mare le vine din inferioritatea în care se afla, în com-paraţiune cu meşterii naţiunilor cari le fac concurenţă,, şi din poziţia staţionară în care au rămas, în loc, zic, de a arăta cavalului român că încălţămintele ce fabrică astăzi sunt întocmai ca acele ce fabrica acum cincizeci de ani; în vreme ce cizmarul din Occident a ajuns a fi aproape un artist prin bunul-gust, prin comoditatea încălţămintei şi prin soliditatea la care a adus lucrul ce-i iese din mină; în loc de a arăta olarului şi dogarului că este ruşine a fabrica oale, străchini şi doniţe ca acele ce trămit laTirgul Moşilor, pe cînd aceste meserii produc în alte părţi, chiar vecine cu noi, obiecte ce admirăm ca artă, obiecte cari au făcut cunoscute lumei întregi numele lui Palissy, lui Brog-nard 14 şi a o sută de artişti şi de învăţaţi; în loc de a îndemna pe lucrătorii noştri să imite pe lucrătorii celorlalte naţiuni culte cari ştiu să citească, să scrie, să calcule, să desemneze; care, cînd lucrează, nu pierd din ochi desem-nul şi nu lasă din mină cumpăna şi măsura; în loc să-I povăţuiască a se asocia mai mulţi, a pune un capital şi a se supune direcţiunii celui mai meşter dintre dînşii, să-şi procure uneltele perfecţionate de care se slujesc lucrătorii de aceeaşi meserie în alte părţi, să deschiză ateliere mai mari, să se mulţumească cu un cîştig moderat, realizînd cîştigul cel mare prin cuantitatea de producţiune; în loc de a le arăta că protecţiunea ce doresc ar fi un titlu de incapacitate ce li s-ar da, o protecţiune a lenevirei menită a ne
209
ţine într-o stare de inferioritate eternă, li se spune că răul .de care sufere industria română vine de la concurenţa străinilor şi de la libera intrare a obiectelor fabricate în străinătate şi denunţă preceptul economic laissez faire, laissez passer (lasă să facă, lasă să treacă) ca un pericol naţional. Chiar aşa de ar fi, ce remediu s-ar putea întrebuinţa în contra unui asemenea rău? A denunţa unui paţient o boală incurabilă este a-1 despera şi a-1 face să ducă o viaţa de mort-viu, în vreme ce leacul esistă în energia românului lucrător. „Acei cari cred — zice Stuart Mill — că este bine dovedit ca relaţiunile întemeiate pe protecţiune pot subzista dovedesc că cunosc foarte puţin natura omenească.“ A se servi cu argumentul că măsurile protectoare ale lui Ludovic XIV, ale Elisabethei Engliterei, ale lui Frederic II şi ale împăratului losif a fost un ce bun este a recunoaşte şi împrejurările timpului de atunci, şi progresul ce au făcut societăţile în dezvoltarea trebuinţelor, prin dezvoltarea ideilor şi prin înlesnirea relaţiunilor, şi a nu ţine în seamă nici chiar posibilitatea lucrului. Nu se mai poate tolera nicăiri ase da guvernului mijloacele şi puterea dea vinde poporului toleranţa de a se hrăni prin munca sa şi d-a pune la mezat îmbogăţirea unora prin monopoluri şi privilegiuri.
Visul unor comercianţi şi industriaşi la noi, ca şi în multe părţi, ar fi ca corporaţiunile să formeze asociaţiuni obligate, ca nimeni în viitor să nu poată deschide stabilimente de -comerţ sau de industrie pînă nu vor obţine voia stărostiei, adică a celor interesaţi; a se folosi, cu alte cuvinte, numai ei de beneficiile acelei meserii; ca ucenicii şi calfele să nu poată părăsi pe un meşter pînă la terminile prescrise, ca nimeni ea nu treacă dintr-o meserie într-alta, ca meşterii să judece şi să hotărască toate prigonirile dintre meşteri şi calfe, ca ei să reguleze tocmelile dintre dînşii; iar iarmaroacele, bîlciurile, brutăriile, măcelăriile să fie supuse la nişte pres-eripţiuni sub care şi concurenţa, şi îndestularea, şi libertatea să dispară cu totul; într-un cuvînt, ideile ce ai auzit că susţinea interlocutorul meu d-aseară, principiile acelea, cunoscute odinioară sub numirea de maîtrises et jurandes, in-stituţiune caro în Europa a avut de scop a clasa meseriile,
210
a le înregimenta şi de a opune burghezia oraşelor, ca o putere organizată, în contra domnilor feodali, dar care mai în urmă au devenit la rîndul lor un instrument de apăsare asupra, poporului, puind pe lucrători, pe ucenici şi pe calfe la dis-cretiunea meşterilor şi a starostilor, a dat loc la mii dc ne-dreptăţi şi abuzuri, oprind de a lucra pe acei cari voiau sa exerseze o meserie daca nu erau mai întîi admişi în corpo-raţiunea respectivă, admitere plină de piedici, de greutăţi şi de cheltuieli, ţiind sub dependinţa unei autorităţi, care era totodată şi parte interesată, şi judecător, pe mai toţi lucratorii oraşelor, astfel îneît meseriile şi chiar oraşele deveniseră proprietatea corporaţiunilor. Gorporaţiunile deveniseră prejudiciabile, mai ales consumatorilor cari plăteau prin preţul arbitrar al obiectelor de tot felul şi timpul pierdut în ucenicie, şi cheltuielile de recepţiune, darurile şi peşcheşurile date de bieţii lucrători meşterilor pentru a-i îmblînzi la esamenele de admitere şi la liberarea atestatului.
O calfă, bun lucrător, cinstit, muncitor, daca era sărac, n-avea viitor, pentru că era totdauna depărtat de la dreptul de a lucra pe seama lui. Lucrătorii cari făceau vreo inven-ţiune sau vreo perfecţionare în fabricaţiuni erau persecutaţi. Apăsarea esersată de corporaţiuni devenise atît de mare, îneît de pe la începutul secolului trecut se rădicau nemulţumiri în contra acestei instituţiuni care strivea viaţa şi libertatea, mai cu deosebire a săracilor, supuindu-i la cîte cinci şi şase ani de ucenicie şi la alţi atîţia ani de călfărie* In Franţa, încă din timpul lui Turgot, s-a încercat dezrobirea industriei şi a comerţului de sub tirania meşterilor şi de piedicile ce aduceau corporaţhmile dezvoltării prosperităţii publice şi private; acest mare om de stat a încercat aceasta fără a izbuti, dar sămînţa aruncată a adus fructer şi acea instituţiune antiliberală şi tiranică a trebuit să cază dinaintea proclamării libertăţii şi egalităţii. în unele părţi ale Germaniei, unde se mai păstrează, ele sunt combătute de cei mai distinşi economişti, ca Eischen Mayer Jacob,. care consideră corporaţiunile ca atentatorii libertăţii individuale şi dezvoltării facultăţilor fizice şi morale; le considera ca supărătoare tranzacţiunilor şi ca o instituţiune care Iasă oraşele în esploatare unor companii interesate.
211
Cînd ştiinţa condamnă o instituţiune, ea, deşi mai poate dăinui cîtva timp, dar este lovită de moarte, şi căderea ei este numai o cestiune de timp.
Astăzi pretutindeni corporaţiunile obligate dau locul lor asociaţiunilor libere, în cari lucrătorii intră şi ies cum vor, •supuindu-se numai la paza regulamentelor stabilite în statutele ce-şi fac acele societăţi după trebuinţele şi tendinţele lor. In oraşele cele noi ale Engliterei, cari sunt, putem ■zice, cele mai comerciale şi mai industriale din lume, precum Liverpolu, Manchesteru etc., unde instituţiunea cor-poraţiunilor n-a esistat niciodată, societatea numită Arts Society (Societatea artelor), dinaintea caria lucrătorii cari voiesc să aibă un titlu de capacitate dau esamen şi aduc dovezi de ceea ce ştiu şi pot face, se supun de bunăvoie, neobligaţi de nimeni a o face, pentru că atestatul de maestru ce li se dă de acea societate îi recomandă şi fabricanţilor cari au trebuinţă de lucrători, şi muşteriilor cari caută lucrător bun. Aceasta insă nu dă nici un drept, nici nu rădică nimănui dintr-acei cari nu ar avea acest titlu dreptul de a fabrica sau de a vinde cum vor putea. Este numai ca o recomandaţiune din partea unor oameni cunoscuţi.
Este constatat şi probat astăzi că progresul în arte, în meserii şi în comerţ datează mai cu deosebire de la căderea tiraniei corporaţiunilor. Singurul argument al partizanilor acelui sistem, argument pe care îl cred ei că ar fi neînvins, este că daca toţi lucrătorii unui oraş fac parte din corpora-ţiuni, aceasta echivalează cu un privilegiu general dat tutu-lor, şi că astfel nu esistă pagubă pentru nimeni; pentru că, deşi croitorul este supus la un fel de dajdie, cum am zice la o geremea, cizmarului, pălărierului, tîmplarului, fierarului, plătind 10,20,30,40 sau 50% mai mult decît adevărata valoare a obiectelor ce cumpără de la ei, dar acel croitor găseşte o compensare, fiindcă este despăgubit la rîndul său prin obligaţiunea pusa asupra cizmarului, pălărierului şi celorlalţi meşteri de a-i plăti şi ei la rîndul lor hainele mai scump decît valoarea lor, într-o proporţiune echivalentă; şi că astfel din daraverile deosebiţilor meseriaşi din-tr-un oraş nu este pagubă pentru nici unul din ei. La aceasta li s-ar răspunde lesne căci daca un privilegiu nu aduce nici cîştig, nici pagubă acelor ce-1 au la ce servă el? Şi atunci,
21$
care este scopul unei organizaţiuni şi instituţiuni compli-cată şi costisitoare? Dar chiar de s-ar putea admite ca unt ce raţional ca locuitorii unui oraş să ia unii de la alţii fără nici un rezultat de cîştig sau pagubă pentru nimeni, ar tre-bui să se poată dovedi că toţi locuitorii oraşului sunt încor-poraţi cu aceleaşi drepturi, ceea ce nu este, nici nu poate fiT; căci baza acelei instituţiuni este admiterea In meserii numai a unora şi oprirea altora; căci priimirea nu se dobîndeşto decît numai daca convine intereselor corporanilor în dfept de a admite sau de a respinge pe membrii cari se prezintă;, dar şi cînd locuitorii oraşelor ar fi toţi membri ai corpo-raţiunilor şi ar avea dreptul de a se impune unii pe alţii,, nu se poate tăgădui că beneficiile realizate de dînşii nu ar fi în detrimentul locuitorilor comunelor rurale cari, în realitate, devin tributare corporaţiunilor din oraşe.
Ştiinţa şi raţiunea nu admit decît buna înţelegere între oameni de aceeaşi meserie, adunări în cari să se discute-interesele industriei, îmbunătăţirile ce se pot aduce fabricării şi vînzării, îngrijirea stării lucrătorilor şi a salariului^ adunări în cari să se chibzuiască asupra nevoilor acelor bă-trîni şi neputincioşi, văduvelor şi orfanilor; să cerceteze introducerea maşinelor celor bune şi uneltelor şi procederi-lor chimice, despre sistemele indicate de ştiinţa mecanică şi despre îmbunătăţirile şi perfecţionările ce trebuiesc aduser ca să poată rivaliza şi lupta cu ceea ce se face în altă ţară-Prin dibăcia şi superioritatea lucrătorilor, prin perfecţio-narea metodelor şi bunelor maşini, fabricantul Klein din Viena a ajuns a da materiilor ce întrebuinţează o valoare-de cinci, de şase sute de ori mai mare decît ce avea la intrarea lor în atelierile sale; întrece cu mult esemplele cunoscute in orologerie şi resorturile cele fine. Un croitor cu două' trei calfe nu se poate lupta cu un atelier de croitorie cu maşine de tot felul perfexionate şi cu mulţime de lucrători-
Noi avem mai multe industrii de un mare viitor, dar cari sunt foarte înapoiate, au rămas în starea în care erau cînds s-au introdus întîiaşi dată acum şi cîţiva secoli, şi cari,, străine de progresele ce a făcut acea industrie în alte ţărir dispar una cîte una. Poate că pentru unele guvernul ar putea, şi ar trebui să facă ceva ca să poată lua un avint, dînd subvenţii sau un avans de bani, pînă vor ajunge a se susţine sin-
213-
gure şi concura cu străinul; dar ne-ar plăcea mai bine a vedea acel avînt dat de asociaţiunea industrială, am dori înfiinţarea de un credit industrial. Dar concesiunile de furnituri ale statului, date fără concurenţă, suirea de vamă asupra obiectelor ce voim să vedem fabricindu-se în ţară ar fi fatale nu numai pentru consumator, dar chiar pentru acele industrii, căci nicăiri industria nu a putut prospera prin asemenea mijloace.15
Patriotismul bine înţeles ar fi a ne lupta cu străinii în activitate, în învăţătură şi în aplicare la lucru; a-i egala şi întrece în arte, in meşteşuguri şi în ştiinţă.
Atenţiunea tînărului meu interlocutor fu trasă către fereastră de un urlet ce semăna cu acela de o orgă stricată; peste •drum, fata lui chir Stoian plăpomarul, o damă cu un coc ■de două oca in cap, cu o toaletă scoasă din cutie, cu fioncuri •de panglice cu colorile naţionale, umflată pe toate părţile ca o gîscă grecească, zdrăngănea din clavir o nopturnă. Sărmane Dohler! Unde erai să auzi cum ostentaţiunea îşi face rîs de una din producţiunile tale cele mai delicate şi mai colorate; unde era sărmana principesa Belgiojoso, acea femeie poetică, a cărei Inima vibra ca o harpă, a cărei întreagă persoană era o armonie, care ţi-a strîns mina cu ochii Înecaţi în lacrămi de bucurie cînd i-ai adus acea frumoasă floare a sufletului tău de artist ca omagiu pentru ziua naşte-rei ei?! O lume de suvenire a trecut prin mintea mea; îmi părea că o aud strigînd indignată: profanatione/18
Un om cu fir alb la chepiu, negreşit impiegat superior al siguranţei bătăuşilor, azvîrlea din stradă ochi dulci domnişoarei Plapomărescu şi totodată trăgea cu urechea sub fereastra mea, ca să afle secretul conspiraţiunei ce se urzea în odaie la mine.
Sunt de atunci mai mulţi ani; trecind mai deunăzi prin strada Viitorul , m-am oprit dinaintea unei prăvălii, admi-rînd o pereche de cizme de vînătoare foarte bine lucrate; pe o tablă dasupra era scris: Filozofescu, CIZMAR român; în-tr-o cameră spaţioasă şi curată, tînărul meu cu alţi doi băieţi dirigea lucrarea ingenioasă a trei maşini de cusut piele; am aflat de la dînsul că acei tineri erau doi amici ai lui din copilărie, ucenici ai tatălui său, că mumă-sa, doamna Eliza Savinescu, cu ajutorul fiică-sei celei mai mici, nevasta
314
j
J
:
li
Tîrgul Moşilor (Acuarelă de preziosi)

CONV

ION GH1CA-
VOU'MI t. *11.
tu »:rîi1
Eiim u\ uiuiiim:! mm ku & c-umvam k
‘ OUA Vh.on.ti-I.. î KS I..
i’JTţui i iril âO Ijittll.
Coperta volumului al treilea elin Convorbiri economice
graf ierului, izbutise a scoate un decret de ajutor de subpre-fectura; dar că tînărul, stăruind în ideea sa de a se apuca de meseria repauzatului Sava, ajunsese treaba la mari neînţelegeri şi chiar la judecată pentru moştenirea ce-i venea de la tată-său, judecată care nu s-a putut curmadecît prin angajamentul luat de băiat de a nu pune pe tabla prăvăliei numele ce purta cocoana Eliza, care nici ea, nici fetele ei nu vor nici să-l vadă, nici vsă auză de dinsul. Un om de ordine veghea ziua şi noaptea asupra prăvăliei, căutînd cu stăruinţă iţele complotului. Nu este lucru curat, îşi zicea guvernul, ca un român cu condei să coasă la cizme!...
15 — Ion Ghica — Opere, voi. II
PAR T E A A ŞASE A
f i r
i
SÂNTELE
18 7 1
ţ
i
i
I
I
In mijlocul Bucureştilor chiar la spatele palatului domnesc, doi paşi din Piaţa teatrului şi de strada cea mai bine pavată, cea mai luminată şi mai udată a capitalei, se află o cotină în care merg de se varsă toate apele curate şi necurate de pe muchia dealului de la biserica Măgureanu1 pînă la Sărindar. Cîteva sălcii, cîţiva plopi ieşiţi din pămînt prin propria lor iniţiativă au luptat sute de ani în contra insalubrităţii, sorbind, din toată puterea bogatelor lor frunze, miasmele şi ozonul ce exală acel baltac febrigen.
Provincialii, cînd aud vorbindu-se ăv grădina Cişmegiu-lui, s-aşteptă a găsi acolo fîntîni ca în Piaţa Navona, un fel de Frascati sau de Tivoli, cel puţin un mic Versailles. De-cepţiune! Deşi nu trebuie să trecem cu vederea mica insula de la capul aleii, un adevărat Pafos mobilat cu laviţe de lemn, pe care dimineaţa şi seara merg de se răsfaţă cîteva ondine, driade şi amadriade văduve, măritate şi fete mari, cu coc şi despletite, cu rochii care tîrăsc de trei coţi prin praf sau care d-abia le acopere genuchii, dar toate deopotrivă libere şi independente; deşi un fel de Neptun s-a încercat odinioară să rădice asupra lor furca sa de dominaţiune, ele însă au găsit că prea îi era barba albă şi l-au respins cu indignaţiune; acum căzutul zeu, devenit omul de piatră, stă rezemat într-o rină de stîlpul unei porţi în strada Sculp-turei, privind cu duioşie la trăsurile care se luptă cu valurile zdruncinate ale pavagiului.
219
Intr-acea insulă înflorită nu se poate zice că nu s-a manifestat arta idraulică: din mijlocul unui maldăr de buruieni ţîşneşte cît colo un fir de apă, ca dintr-un puşcoci, de mai răcoreşte puţin inimile înfocate.2
Vestitul grădinar Mayer şi-a pus toată arta şi ştiinţa ca să transformeze mocirla într-o grădină încîntătoare. A strîns apele într-un eleşteu de o formă graţioasă, a rădicat cît a putut malurile lacului, le-a întărit cu brazdă; a plantat în dreapta şi în stînga, a profitat de toate turlele şi de toate clopotniţele, ca din orce punt, din orce răspîntie a gradinei privitorul să aibă dinaintea ochilor o vedere plăcută. Grupe de arbori, peluze verzi, partere smălţate cu florile cele mai delicate şi mai rari aşezate în buchete armonioase; orîncotro te întorci, poţi să admiri peisajuri demne de penelul lui Claude Lorrain şi al lui Poussin. Nu se poate vedea o grădină mai bine desemnată. N-a depins însă de talentul acelui regretat artist să depărteze şi umezeala cu miasmele, cu frigurile paludeene, cu nevralgiile şi cu reumatismurile; i-ar fi trebuit ingineri idrografi ca sa reguleze curgerea Dîmboviţii de la Şanţuri pînă la Argeş; să-i rădice malurile, să le întărească cu cheiuri de la Morile Vlădichii pînă la Vitan; ar fi trebuit baragiuri, stăvilare, nomolitori, tăietori, vane şi ecluze la Ilfov, la Sabar şi la Argeş; ar fi trebuit o mie ş-o sută de lucruri pe care numai membrii primăriei şi ministrul lucrărilor publice le poate şti.3
Pe malurile acelui lac, pe iarbă verde, la lumina lunei şi la umbra sălciilor pletoase se desfătau cu pelin şi cu Ah, puiule, mor! berbanţii de odinioară; acolo beizadeleledin Fanar uitau frumuseţile Bosforului, legănîndu-se voluptuos în luntre cu dv evtov Tpo7toc * şi cu tpcxp^Tpa peAsi**, acolo frumoasa Argira dezmierda cu manele şi cu pesrefuri pe Gavanazoglu şi pe Chehaia-bei: acum fiul Afroditei a zburat cu aţa ca puiul din cîntec; în loc de Ah, nuriţe, cale bună şi de Inima mea multe are4, tobele şi trîmbiţele pompierilor formează gustul diletanţilor, sunîndu-le la urechi Cîntecul gîştii şi Cizmele întîiului de carabinieri al lui Offenbach. Luna, lăutarii şi stihurile nu mai au trecere, o toaletă de la madame Briol, un rural sau un domanial sunt
* De ar fi chip.
** Tolbă, săgeţi.
220
astăzi argumentele de modă ale amorului. Galateelor noastre le place mai bine urechile lui Midas decît dalta lui Pîgma-lion. în secolul în care trăim este de prost-gust a fi gelos, Menelas se împacă cu o primărie, Cupidon s-a făcut măgă-dău mare, cîntă „frunză verde aurită“ şi aleargă după o casierie de judeţ.
„Ceci tuera celaim*, a zis Victor Hugo, Proza a gonit poezia din grădina Cişmegiului; Monitorul, Românul şi Presa au dat afară pe Ariacreon, pe Erotocrit şi pe Anton Pann. Acum cîteva căzături, calemgii, zapcii, logofeţi, condicari şi sameşi halea şi paia cu pensii, paraponisiţi, parigorisiţi şi apelpsiţi, cîţiva capanlîi, madegii şi otcupcii cu cîţiva lineri gheşeftari şi coţcari ţin acolo şedinţe în permanenţă; judecă de dimineaţa pînă seara pe domni şi pe împăraţi şi pun ţara la cale. Gonversaţiunilo lor sunt esclusiv politice, consacrate numai patriei, patrioţilor şi patriotismului; discut lunile literare, filozofice şi artistice sunt cu totul prohibite.
După cîteva feligene de cafea, după cîteva halbe, cînd paraponul se sparge în fumul ţigaretei şi cînd gazul berei s-a suit la creieri, atunci s-auzi planuri politice, financiare şi administrative, organizaţiuni şi consideraţiuni, pensii şi recompense!
— Deh! hune sunt astea, zicea cu un accent puţin românesc un mare demnitar al ţării, un anatolit tiriachiu, vechi capanlîu. Nu le era destul că ne înjură cum le vine la condei, că ne-a luat caftanele şi ne-a pus la bir ca pe mojici; acum, după alelalte toate, le-a abătut să ne ia şi mica industrie ce ne rămăsese; aţi auzit că vor să facă bancă fonciara, ca să scază dobînda banilor? Atunci ce ne facem noi ăştia care avem două-trei parale? Eu, care vă vorbesc, de la zece mii de galbeni iau cu poliţe, cu samarlîc, mai cu una, cu alta, două mii de galbeni pe an, acum să mă reducă la şase sute, apoi dreptate e asta? Şi cum o să-i opreşti, c-au băgat în capul proştilor de proprietari că e bine să se asocieze, să răspunză unul pentru altul şi să formeze un Credit fonciarb. înainte vreme tot aveai cui să te plîngi, le venea cîte o notă de la generalul consulat, cîte un firman de la Poartă, îi mai surghiunea pe la cîte o monastire, pe la Mărgineni,
* Aceasta o va ucide pe aceea.
221
]a Plumbuita, la Snagov, le băga minţile în cap, le mai tăia nasu; iar acum te uiţi în cer şi în pămînt, ne-a lăsat şi împăraţi şi toţi, nu mai au liberalii frica de nimic. Cînd le ziceam boierilor noştri c-o să vie o vreme să plîngem binele de la muscali pe petic de postav verde!
—	Are dreptate căminaru, zicea medelniceru Iordache, om cu dare de mină, fost sameş, cu casă în strada Luminată. Am auzit că creditul ăsta fonciaru are să aducă o grămadă de bani streini în ţară. Ce or să facă, frate, cu atît amar de aur? Da’ de le-or abate nemţilor şi ovreilor să plece, n-or să-şi rădice capitalurile, ş-atunci ce ne facem? Cu ce o să plătească guvernul bieţilor creştini cari şi-au jărtvit viaţa şi tinereţea slujind patriei?
—	Lasă, nene Iordache, nu te mai teme, că nu se duc nici nemţii, nici ovreii din ţară. Nu sunt eu toată ziua cu ei, nu-i aud ce vorbesc între dînşii? întrerupse un tînăr gheşeftar, tovarăş cu jupîn Moise la concesiunea cataramelor şi a tocurilor de macava, un protejat al ministrului, nepot al cuviosului protopop Ciomagovici.
—	De s-or duce nemţii, atunci să mai vezi criză; ş-astea toate din pricina perturbatorilor ş-a anarhiştilor, că nu se mai astîmpără cu draciile-_ Pe toată ziua nu auzi decît con-spiraţiuni şi revoluţiuni. îmi spunea aseară un om al poliţiei secrete că şi săptămîna trecută, dacă nu prindea el de veste, iar se făcea pozna; noroc că i s-a pus la dispoziţie fonduri de a putut întîmpina răul. Era să se proclame republica şi la Fefelei. N-avem stabilitate, domnilor, nouă ne trebuie un guvern tare, o mină de fier, ordine şi străşnicie. Unde în Europa să vezi astfel de lucruri! Acolo toţi ascultă de poliţie cade Dumnezeu. Miniştrii noştri sunt oameni cu cap, n-avem ce zice, procopsiţi de n-au cum mai fi, harnici, plini de probitate, de dreptate şi de patriotism; dar ce să le faci? Le lipseşte energia! Ştiţi dumneavoastră că tot mai sunt ş-acum alegători care votează cum vor, ziarişti cari scriu ce le vine în cap şi magistraţi cari judeca cum cred ei? Ar trebui să-i mai strîngă niţel în chingi. Poliţia n-are destule mijloace; prin casele anarhiştilor se zic fel de fel de vorbe. Să mi-i dea mie pe rnînă, numai în trei săptămînisă le viu de hac!
—	Văz că ştii multe, domnule. Nu poţi să-mi spui şi mie ce sunt anarhiştii ăştia şi antidinasticii de care tot
223
aud vorbind, ce vor, ce cer ei, frate? întrebă clucerul Toma, bătrîn curios, care de zece ani urmează cu stăruinţă ca auditor convorbirile din Cişmegiu, cu speranţa că doar d-o înţeleg politica guvernului şi jocul partidelor.
Tînărul către care se adresa bătrînul boier era Guliţă Dolofan, un strănepot al principelui Zamfir din neamul Porfirogeniţilor6, numele lui figurase dimineaţa în Monitor sub rubrica Am ordonat şi ordonam, amnumitşi numim, scrie franţozeşte ca cocoana Cbiriţa şi dobîndise înaintare in cariera diplomatică. La întrebarea ce i se puse, se umflă în pene, se uită cu coada ochiului la panglica de lachiotoa-rea jachetei, îşi drese mănuşile cele verzi în degite şi o luă pe un ton doctoral:
— Lucru, pe cît la întîia vedere pare complex şi dificil, pe atît este simplu şi lesne de înţeles cînd îl supunem la metoda analitică a spiritului şi îl trecem prin laboratoriul cunoştinţelor morale, politice şi literare cu care suntem adăpaţi noi ăştia care facem parte din corpul diplomatic. Dar ca să înţelegeţi mai bine şirul raţionamentelor prin care am să vă fac să treceţi, trebuie mai întîi de toate să vă spui că zicerea anarhist însemnează om prost, vine de la elineşte avsu (fără) şi ap>â) (cap), de unde apoi s-a format cuvîn-tul compus anarhist. Tendinţele acestor oameni sunt să puie mina pe grădina de la Şapte Nuci, căci ştiu că d-acolo emană puterea noastră; dar să trăiască bîta, săraca! cît pm ţinea-o în mină, nu n-e teamă. Să poftească Ia alegeri dacă-i ţin meşii! Cît pentru porecla de antidinastic, ea este o spresiune şi mai nouă; ne ocupăm acum la Ministerul Tre-bilor Dinafară cu un project de lege prin care să-i precizăm înţelesul, să-i dăm un fel de definiţiune, pentru că, înţelegi bine, domnule clucer, o idee, cît de populară, de iubită şi de sacră ar fi, nu poate să aibă aceeaşi însemnătate şi aceeaşi valoare la Londra, la Pekin şi la Bucureşti, căci ar fi o monotonie in idei; am ajunge vrînd-nevrînd la o concluziune constantă şi permanentă între cauze şi efecte; în vreme ce noi nu trebuie să ne împironim inima şi spiritul nici în opiniuni politice, nici în credinţe morale, ci sa fim totdauna gata a ne schimba principiile după împrejurări; altfel, vă întreb, unde ar fi progresul? Astăzi, de exemplu, concluziunea tutulor considerantelor noastre trebuie să tindă
223
la simplificarea şi unificarea administrativă, financiară, strategică şi diplomatică; politica noastră pe apă şi pe uscat trebuie să se razeme toată pe concesiuni. Puţin bine credeţi că ne-a făcut în ochii lume! civilizate domnul Godil-!ot7 şi doctorul Strussberg? Am auzit cu urechile mele din gura curţilor europene că daca nu erau capitalurile acestor domni angajate în ţară, noi eram pierduţi.
—	Aţi citit Algemeinu*? întrebă profesorul Romulus-Pom-piiius-Tulius-Trajanus Taurus, roman din Alba-Iulia, doc-ior în filozofie şi iurâ; eu încă nu cred că Rusia are să se împace numai cu Moldova şi c-o să lase gîturile carpatiane în minele ungurului, să sufere pe Austriaca în România ca acasă la el! împăratul îşi aprinde paie în cap, Prusia, beată de glorie şi de izbînzi, împinge orbeşte înainte, ii trebuie Sundu şi Belturile8, precum muscalului îi trebuie Bosforul şi Dardanelelc, Vezi, aci e tot secretul, cheia diplomaţiei. Daca Bismarck a pus mîna pe drumurile noastre ferate şi le-a dat lui Andrassy, a făcut-o cu scop; ştie ca Rusia nici moartă nu lasă liniile de apărare şi de atac în minele rivalului ei secular. Iar guvernul nostru, cînd a prefăcut obligaţiunile Strussberg în acţiuni şi le-a aruncat in spinarea nemţilor, a ştiut ce face. Gancelariul a profitat de lăcomia bunică a lui Andrassy, l-a lăsat să ia concesiunea Bleichro-der ca să-i plesnească în mînă ca o bombă, ş-acu îl joacă tontoroiu. Politică cu cărţi măsluite, domnule, cîstigă din toaLe părţile: per viam ferratam**, cum ziceau strămoşii noştri romanii, are pozitivitatea conflictului austro-rus cu averi însemnate pentru principi coţcari. Şi per viam liqui-dam*** cîştigă trecerea provinciilor baltice în minele Hohen-zollernilor. Dar geaba, că nu se stinge focul Vestei, care arde de două mii de ani pe malurile Istrului. Mă rezum şi zic: Prusia şi Austro-Ungaria de o parte, Franţa şi Rusia de cealaltă. Afară numai daca nu ne-om pomeni cu o alianţă pruso-rusă. Iată ce ne rezervă viitorul.
—	Le ştiu toate, ilustre domnule Taure, pericolul este mare! strigă oftînd tînărul diplomat, puindu-şi sticla în
* Allgemeine Zeitu-ng.
** Pe calea ferată.
*** Pe calea de apă.
224
ochi şi aruncîndu-şi încă o căutătură la panglica de la chio-toarea jachetei şi la inînuşile cele verzi; viitorul este întunecos! Stau toată noaptea şi mă întreb unde este omul care să conjure primejdia* Eu din parte-mi mi-am făcut datoria, am arătat ministrului situaţiunea politică a Europei ş-a Asiei, i-am dat un plan complect de politică şi de strategie, ba am făcut şi mai mult: i-am oferit să mă trimită pe mine la Petersburg, să vorbesc eu cu Gortceakoff şi cu Shuvalof, căci uite, vezi? Petersburgul, Berlinul şi cu Viena formează triunghiul nostru strategic; capul de pod este Spreea, între Neva şi Dunăre; Prusia prinsă între două ape, ce poate să facă Germania? Nu o să fie silită să capituleze, să ceară conferinţe, să vie la un protocol? Ş-atunci nu e aşa că printr-o trăsătură de condei scăpăm de anarhişti şi de antidinastici? NTi se dă şi nouă un guvern patriarcal. Eu, care am citit toate depeşile oficiale, oficioase, confidenţiale şi secrete, care am vorbit cu toţi împăraţii şi cu toţi miniştrii din lume, vă pot spune cu mina pe inimă şi în cunoştinţă de cauză că miniştrii noştri sunt fruntea diplomaţiei. Cînd te uiţi la dînşii, ţi se par oameni simpli, crezi că iau lucrurile tot pe dos; d-apoi vezi, asta e meşteşugul. în politică totul e să nu te priceapă împăraţii. Cuvintul diplomaţie vine de la	(pieziş) şi
de la Sl7tX6vco (cocoloşesc)9. Cum credeţi c-a apucat-o ca să ne scape de juridicţiunea consulară? Pe d-o parte, a deschis chestiunea cu ocazia consulului grecesc de la Brăila, iar pe de alta, îndată ce s-a deschis Camera, a declarat curat şi limpede că legile noastre ocrotesc numai pe tîlhari. Acum Europa ştie că ne poate trimite toţi coţcării şi gheşeftarii ei în loc de a-i trimite la Botany-Bay, la Nouka-Hiva sau la Caiena10; destul să se ferească să nu lase să ne vie vreun om de ispravă, şi nu mai are trebuinţă nici de consoli, nici de juridicţiunea lor. Miniştrii noştri au planuri mari, domnule! Dar nu vor să le dea pe faţă. Mai întîi de toate trebuie să cureţe ţara de anarhişti şi de antidinastici, să-i puie la cale, să-i reguIariseascâ, să nu mai tot auzim vorbindu-se de con-stituţiune, de libertatea presei, de juriu, de alegeri libere, de legalitate, de dreptate şi dc cîte alea toate. Bagă-le bine de seamă, şi vei vedea că ei urmează pas cu pas ipolitica Iui Frederic cel Mare; a pornit-o de la educaţiunea poporului, rădică spiritul şi inima românilor prin predarea moralei
225
politico şi religioase Ia cazarma de la Sfinţii Apostoli, unde Manafu, Scrofiţă, Vînă de Bou, Falcă de Măgar, cuviosul j>opa Matache şi alţi iluştri profesori predică ziua şi noaptea €iomagologia comparată; pe de altă parte, exaltă'patriotismul armatei, curăţind-o de ofiţerii cari au antidinastismul •d-a crede că misiunea cea mai sacră a militarului ar fi a -apăra ţara în contra invaziunei streinului. După ce o isprăvi eu anarhiştii, după ce o rcgularisi pe antidin^stici, o face •educaţiunea poporului, o disciplina oştirea, o învăţa-o să tragă bine în carne vie de român, s-o desface de căile ferate de comunicaţiune interioare, concedîndu-le streinilor, cel puţin pe patruzeci sau pe cincizeci de ani, ş-o arunca în ■spinarea statelor vecine căile de joncţiune, atunci se uneşte întîi cu Francezu în contra Austro- Ungarului; îi zboară din mină Banatu, Transilvania şi Bucovina; apoi se uneşte cu IXeamţu în contra Muscalului, îi şterge şi partea ce i-a mai rămas din Basarabia; se aliază apoi cu Sîrbu şi cu Bulgara în contra Turcului, se declară rigat, ia Macedonia şi Delta, ba poate şi Dobrogea. Tocmai acum am nimerit oameni care ne trebuie, bărbaţi zdraveni, tot unul şi unul, oameni de bronz, metal curat. Deocamdată trebuie să luăm lucrurile cu binişorul, să nu ne priceapă puterile garante, să căutăm să menţinem pacea pînă ne-or veni puştile din America. S-au şi speduit de azi-dimineaţă instrucţiuni telegrafice tutulor agenţilor noştri de pe lingă curţile streine, ca să intervie orunde s-ar ivi vro neînţelegere între împăraţi, ■caveat consules*, ca să nu se turbure pacea. Acum domnul Shuvalof să mai puie mîna pe Chiva daca poate.
Batrînul boier Toma, confundat în ascultare şi uimit de csplicaţiunele lămurite ale tînărului diplomat, îşi scutură binişor ciubucu şi-o apucă spre Gorgani. Nici de astă dată nu înţelesese ce sunt anarhiştii, ce vor antidinasticii de care ,să tot aude vorbind, cum oamenii ord ine i apără constitu-ţiunea, legile şi tronul, care e jocul partidelor şi politica guvernului. De la o vreme încoa, începuse a bănui că acele planuri adinei, acele combinaţiuni ingenioase de care se tot vorbeşte din cînd în cînd pe la zile mari nu sunt decît un moft.
* Consulii su ia sean.a.
226
II
Libertatea de raţiune este absolută în Cişmigeu. Acolo nici spiritul are proptele, nici gura streajă; acei care dimineaţă au suit scările miniştrilor fără de a dobîndi vreun decret, fie cit de mititel, critică, înjură şi bleastemă; de multe ori trec cu limba şi peste capetele miniştrilor. Poliţia le ştie, căci acolo, ca şi pe aiurea are amici oficiali şi oficioşi, cunoscuţi şi necunoscuţi, amovibili şi inamovibili; are reîaţiuni chiar printre paraponisiţi şi apelpisiţi, amici publici şi privaţi, cu care comunică verbal şi prin scris, cunart şifără nart, cu toptanu sau cu mărunţeaua; oameni de toată treapta, chiar preoţi cuvioşi şi învăţători procopsiţi. Porţiunea de spion este astăzi onorată, dă dreptul d-a se intitula amic al ordinei şi al dinastiei, a aspira la pensii şi la recompense. Noi însă nu ne permitem a raporta toate cîte se zic acolo.
Ideologii din grădina Cişmegiului se împart mai cu deosebire în două categorii: ruginiţi, care ca toţi bătrînii găsesc că tot ce a fost era bun şi frumos şi că nenorocirile ne vin, cum se zicea Ia 1848, de la bonjurişti, de Ia pantalonari si de la franţozie, într-un c-uvînt, de Ia răspîndirea ideilor. Oftează cînd îşi aduc aminte de Regulament, deşi cei mai mulţi dintr-înşii l-au întovărăşit la Filaret, cîntîndu-i veci-nica pomenire. Se miră de tot ce e nou, precum se mira banu Istrate cum Ronaparte ajunsese boier mare fără ca vreun domn să-l fi îmbrăcat cu caftan.
Clasa cealaltă, pe care am putea-o numi a.spoiţilor, devine din zi în zi mai numeroasă; se compune mai cu deosebire de galanţii trotuarului şi de acei care au petrecut cîţiva ani la „MabiJ“ şi la „Speri”, in societatea contesei Rose-Pompon şi a baronului Chicard, cum zice Millo, de oamenii care în literatură cunosc toate scrierile lui Frederic Soulie şi ale lui Gaboriau11, care vorbesc cu volubilitate de toate ştiinţele, precum ar vorbi un ministru de rezbel de arta militară, de puşca Remington şi de tunul Krupp. Ei găsesc ca tot ce era bătrînesc e de lepădat, că mielul la frigare, ciulamaua şi ostropelu supără la sănătate, că vinul de Drăgăşani şi de Odobeşti este oţet gol, daca nu se vinde în butilie cu hîrtie poleită scrisă „Feslauer” sau „Vieux-Mâcon”.
Cei dîntîi sunt mai statornici în credinţele lor, buni români, deşi cei mai mulţi au fost mehmandari la zaherele şi
227
cinovnici de provianturi, Ceilalţi îşi schimbă credinţele politice după cum le vine; sunt oameni cu tabiet; le plăcea gare-ciu oînd erau muscalii în ţară, se închinau la belşugul turcesc, la pilaf şi la baclava în zilele lui Omer-paşa; cînd cu nemţii, cereau pe la birturi numai şniţel şi warme Wurste*-în vremea influenţii franceze, nimic nu era mai frumos în ochii lor ca pantalonul roşu şi nimic mai gustos decît fasolea lui Godillot; acum se înnebunesc după concesiuni ă la Strussberg, zbiară că sunt oameni de ordine şi dinastici.
Şi unii, şi alţii vorbesc mult, dar raţionează puţin; cînd nu sunt în slujbă, ziua le pare un an, iar cînd sunt, trag ţigară şi cască de dimineaţa pînă seara, aşteptînd sfîrşitul lunii cu mandatul; cîntă cu foc: „Treci, zi, treci, noapte, apropie-te, leafă“. Severi cu ceilalţi, sunt foarte indulgenţi cu ei inşii; critică mai totdauna, pe cînd faptele lor se potrivesc foarte puţin cu vorbele; le pare că lumea se uită la ceea ce zic, iar nu la ceea ce fac.
Obicinuiţii grădinei Cişmegiului se ocupă mai ales cu partea oficială a Monitorului: numirile în foncţiuni şi lista pensionarilor. Cei mai mulţi, slujbaşi din tată în fiu, crescuţi de mititei cu stipendii; plimbaţi pe stradele Parisului cu banii Eforiei şcoalelor, trăiesc mai toţi ca în sinul lui Abra-ham din buget, deşi cîţiva dintr-înşii duc o viaţă cam zdruncinată, cînd cu leafă, cînd fără leafă, mutaţi, strămutaţi, permutaţi şi prea mutaţi ca vestitul Haimana; alţii, iar, hrăniţi ani întregi cu praful şoselei, petrec aspirînd la cîte o diurnă de la vreo văduvă matură şi bogată.
Dacă unul are zece copii, fie legitimi, fie din flori, doreşte, stăruieşte, voieşte ca de mici să fie toţi bursieri şi la douăzeci de ani, cu carte sau fără carte, să învîrtească ţigareta într-o cancelarie. Vai de ministrul care i-ar lăsa vreun odor pe dinafară. De la Mamorniţa pînă la Vîrciorova nu vei găsi un singur ascendent, descendent sau colateral, rudă de mina dreaptă sau de mina stingă a vreunui ministru, al cocoanei sau al coconiţii dumnealui, al vătafului sau al doicii, care să nu fie în pîne daca nu în statul general al vreunui minister, dar măcar ia un comitet permanent sau deputat. Trebuie să recunoaştem că ei sunt ţara, daca nu cea reală, dar cel puţin
* Cirnaţi calzi.
228
cea aparentă. Numărul lor creşte pe toată ziua şi puterea lor se măreşte.
Simţul moral al oamenilor care conduc astăzi trebile la noi este atît de înecat intr-o mie ş-o sută de consideraţiuni, de influenţe şi de impuneri dinîntru şi dinafară, încît nu se mai poate şti daca el n-a dispărut cu totul. Aceşti oameni Iară legături altele decît nişte interese individuale şi străine pe care se cred datori a le cruţa nu mai pot ţine seamă nici de păsurile, nici de aspiraţiunile ţării. Sprijinul lor cel mai puternic este în oamenii fără principii şi fără credinţe, în oamenii care sunt totdauna gata a servi orce guvern, precum au servit toate regimele condamnate şi lepădate de naţiune. Pe calea pe care au apucat sunt siliţi a-şi recruta amicii şi partizanii printre oamenii care au pierdut conştiinţa binelui şi care nu au alt merit decît acela al cinismului politic, care pun la dispoziţiunea regimului ce susţin convicţiuni de porunceală şi sunt dispuşi în orice moment a călca legile în picioare. Pe aceşti susţiitori îi proclamă oameni de ordine, dinastici şi devotaţi tronului, parcă devotamentul ar fi o însuşire altă decît conştiinţa binelui. Ei ş-au alienat într-atîta afecţiunea poporului, încît nu mai pot conta decît pe cavalerii bîtei recrutaţi prin mahalale în sarcina bugetului şi în detrimentul siguranţei publice, pe oameni pierduţi de reputaţiune şi ruinaţi prin desfrînare şi prin joc.
Fraza favorită a partidului este că ne trebuie un guvern tare şi temut, nu vorbesc decît. de respectul autorităţii şi de menţinerea ordinei; auzindu-i şi citindu-i, ar crede cineva că poporul stă în arme pe strade. Setea de autoritate i-a făcut să are te lumei naţiunea română ca un compus de perturbatori de meserie, o ţară minată de conspiraţiuni, un volcan gata a face sploziune, a răsturna Balcanii şi Carpaţii ş-a nu lăsa în Europa piatră peste piatră. Astfel au cîştigat sprijin în puterile străine care cred pacea Europei compromisă fără oameni care declară România incapabile de a se guverna cu instituţiunile ce şi-a dat.
Sub pretestul că previn nu se ştie ce catastrofă şi că salvă patria de nu se ştie ce pericol dinîntru şi dinafară, s-a format sub auspiciile guvernului un fel de farmasonie, o adevărată camoră, care a împărţit influenţa pe judeţe, au făcut din judeţe şi din plăşi nişte adevărate spahilicuri, pe care le sploatează în favorul lor. Noii noştri derebegi, avînd la
229
dispoziţiunea lor autorităţile administrative, judiciare şi chiar pe cele militare, distribuie protecţiunea şi favorurile după convenienţele lor electorale şi se încearcă a da naţiunem o direcţiune politică prin distribuţiuni do posturi, prin sprijinire de interese. Cînd un om ş-a mîncat averea părintească în desfătări, s-a ruinat în jocuri de cărţi şi în desfrînări, a compromis averea copiilor ş-a nevestii, a stors pînă în fund -creditul rudelor şi amicilor, şi cînd este incapabil de a-şi procura prin muncă şi activitate o viaţă modestă şi onorabile, incapabil de o purtare prin care să facă să i se uite gre-şalele şi abaterile trecute, nu are deeît să se ducă să se închine puternicului partid, ca să i se dea pemînă o admini-straţiune bănoasă, cu care să-şi poată continua viaţa de corupţiune şi de trîndăvie. Transfugiul mai ales este binevenit în partid, destul să aibă garanţia vreunui puternic al companiei, ca să fie botezat cu numele de om al ordinei şi dinastic. Nu se întreabă nici capacitate, nici probitate, nici ştiinţă; neofitul înjură pe vechii lui amici, pe oamenii care nu plac partidului. îl proclamă lepădat de Satana şi dignus intrare*, a noua zi i se pune Ia dispoziţiune un prefect ş-un primar cu cîteva bîte şi deus ex machina iese curat deputat sau senator din conştiinţa vreunei urne electorale, iar după cîteva probe de devotament poate să aspire la o poziţiune înaltă, orcare ar fi trecutul şi petele de pe fruntea lui.
In jargonul partidului, om de ordine nu mai însemnează om supus legilor, iubitor de linişte şi de dreptate, om muncitor şi producător, ci este o lozincă ca să se ştie că este un soldat devotat cu condeiul, cu limba şi cu ciomagul partidului ciocoiesc, gata a înjura, a calomnia ş-a bate pe orcine nu se închină sistemului preconizat, pe orcine ar îndrăzni să nu voteze pentru candidaţii camorii, pe orcine ar încerca sa ridice glasul în contra sploatării organizate de partidul sub care se ascunde astăzi vechiul fanariotism, crezînd că poate lumea nu l-o recunoaşte sub această nouă mască.
Precum neruşinatul şi mişelul este îmbrăţişat şi onorat cînd înjură şi calomniază, asemenea cetăţeanul prob şi liniştit, magistratul demn, care prin ştiinţă şi onorabilitate şi-a făcut un nume venerat, este expus a fi lovit în esistenţa şi în viitorul său, daca este tare în principiile şi credinţele
* Vrednic de a intra.
230
lui, daca nu-şi pune conştiinţa în serviciul patimilor şi ure-lor oamenilor de la putere. Ofiţeri învăţaţi, stimaţi şi iubiţi de camarazii lor, cunoscuţi în toată armata pentru curagiul, cunoştinţele, şi capacitatea lor, sunt bănuiţi, loviţi şi siliţi de intrigă şi de calomnie a-şi sfărâma cariera. Spionii inventează eonspiraţiuni, societăţi secrete şi republici, proclamă şefi pe oamenii pe care guvernul voieşte să-i piarză; o fluierătură la teatru, o gîlceavă pe uliţă este tratată de tentativă de revoltă, de tendinţă de răsturnări, condusă de intrigele acelora care nu se închină partidului care are astăzi puterea în mină.
Un guvern fără control, un senat binevoitor şi supus, un consiliu de stat ascultător, suprimarea juriului, sugrumarea presei, concedarea la străini a tutulor lucrărilor publice şi a veniturilor statului şi pe dasupra aducerea de coloni germani, iată în rezumat aspiraţiunile partidului zis al ordinei. Apostolii acestor reforme cred că naţiunea română nu este deeît o adunătură de proşti, care nu ştiu nici ce le trebuie, nici ce li se cuvine. Răbdarea şi tăcerea ce-şi impune naţiunea ei le iau drept semne de aprobare şi cred că pot călca legile, lovi instituţiunile, spori dările fără cumpăt, a se erige în arbitri ai cugetării şi ai conştiinţei. Se încearcă a obicinui poporul sa trăiască numai de la mila şi îndurarea autorităţii şi a partidului de la putere; şi daca întîmpină cîte o greutate, cîte o împotrivire la realizarea frumoaselor projecte ce şi-au format, se consolă de insucces, atribuindu-1 intrigilor oamenilor pe care se fălesc a-i da în laturi, a-i pune la cale şi a-i regularisi.
Sub direcţiunea acestui partid s-a inaugurat o şcoală nouă, de tineri fără credinţe, fără tendinţe şi fără aspira-ţiuni altele deeît satisfacerea vanităţii şi a mulţumirilor celor proaste; în care ideea de trai şi de ostentaţiune îneacă dorinţa de a observa, de a studia şi de a se lumina. Lipsiţi de principiile ce dobîndeşte omul prin puterea raţiunei, cînd ea nu este năbuşită de prejudeţe şi de corupţiune, ei nu sunt în stare d-a se identifica cu ideile mari şi generoase; ciocoiaşi care cred că se pot juca d-a boierii; tineri îmbă-trîniţi fără timp, spirite slăbite prin trândăvia şi nepăsarea în care trăiesc; incapabili de a se rădica la idei generale prin percepţiunea faptelor. Fără principii şi fără credinţe, nu pot nici interpreta, nici clasa cele ce se petrec în jurul lor; luaţi
231
16
de vîrtejul plăcerilor celor proaste, coprinşi de setea nestinsă a petrecerilor şi incapabili de a dezvolta activitatea prin care să-şi poată procura într-un mod legitim mijloacele de a ^ le satisface, caută să le găsească în gheşeftari ovreieşti sau în linguşiri şi ajung printr-un mod sau printr-altul a fi întreţinuţi direct sau indirect din munca contribuabililor. Aceştia sunt mai cu seamă oamenii noi care se decoră cu numele pompos de partid conservator, de dinastici şi de sprijinitori ai tronului; ei, care n-au conservat, nu conservă şi nu vor conserva niciodată nimic; conservatori! ei, care trăiesc din mila bugetului şi din sploatarea judeţelor ce li s-au dat în parte, din favorul abuzurilor autorizate de amicii lor de Ia putere. Apărători ai onorului, ai familiii şi ai proprietăţii! ei, care le pun la discreţiunea intrigii şi a nedreptăţii; ei, care sunt susţinuţi de oamenii care practică spionagiul şi calomnia; pentru care familia este o promiscuitate şi impu-denţa o fală; ei, care patronează neruşinarea, minciuna, patima şi violenţa şi persecută pe oamenii oneşti care nu se închină lor!!
Trecem în adevăr printr-o epocă de sterilitate; ar părea că aspiraţiunile cu care s-a hrănit generaţiunea cea bătrînă n-a avut nici un efect asupra celor tineri. Puterea căzută în mînele oamenilor hrăniţi cu ideile din timpul domnilor fanarioţi, care, în revoluţiunile ce s-au succedat de cincizeci de ani, n-au văzut decît schimbări de domni, iar nicidecum mersul omenirei şi triumful ideilor; în mînele oamenilor care au combătut totdauna orce progres şi care în urmă s-au raliat la orce instituţiuni noi, fără de a Ie adopta; vînători de slujbe, s-au lipit de toate guvernele linguşindu-le; au priimit Regulamentul rusesc, programul revoluţiunei din 1848, Gonvenţiunea de la Paris, îndoita alegere din 1859, Unirea, proclamarea principelui străin şi constituţiunea din 1866 cu îndoială şi totdauna cu speranţa d-a se întoarce Ia trecut; s-au raliat la toate şi la toţi, ca să poată sploata prezentul şi compromite viitorul; după ce au provocat totdauna, prin nelegiuirile şi exacţiunile lor, nemulţumiri şi agitaţiuni, au căutat a atribui defectelor instituţiunilor toate întîmplările urzite şi aduse prin intrigile şi purtarea lor. Astăzi, acest partid are un program, o profesiune de credinţă; voinţele lui sunt esprimate în petiţiunea din 1871; şi crede că reînvierea boierismului este încă cu putinţă1
232
Boierismul, în trecut, a fost o instituţiune puternică, a avut o semnificare; a fost o tărie în ţară, pentru că el era mai luminat şi mai patriot decît clasele de jos, era totdauna cel dîntîi pe cîmpul de rezbel şi în arena politică pentru apărarea ţării şi a drepturilor ei; a domnit prin vitejia şi inteligenţa Iui, a fost capul, inima şi braţul naţiunei; cînd însă s-a pierdut una cîte una virtuţile care îi da acea superioritate, îndată ce s-a făcut instrumentul străinului, şi-a pierdut acţiunea, şi cu pierderea puterei morale a trebuit să cază, căci nu se mai bucura de stima şi de consideraţiunea naţiunei. A mai crede astăzi că se poate rădica pe umerii a doi-trei vorbitori fără convicţiune şi fără raţiune, care sploa-tează favoarea de care se bucură, care, uitmdu-şi originea, pun talentul lor în serviciul reacţiunei şi a opresiunei, este o aberaţiune.
Succesul aparinte a orbit într-atît pe oamenii acestui partid, incit nu văd că ciocoii şi bătăuşii, bandele şi bandiţii cu care se serv au să se întoarcă mîne în contra lor şi că ura şi invidia înveterată, ce există într-aceste clase în contra boierilor, are să-i facă să serve cu pasiune partidele care ar voi să uzeze mine de represalii şi de răzbunări. Nu simt că sub spuma ce regimul de astăzi a scos la lumină este un popor paţient şi inteliginte care, prin răbdarea şi tăcerea lui, dovedeşte că are simţul fiinţei sale şi instinctul de conservaţiune; nu văd că se rădică o tinerime plină de viaţă şi de speranţă, care va voi ca România să trăiască şi ca spiritul modern să-şi ia avîntul; că se rădică o tinerime care nu va putea suferi nici reîntoarcerea la trecut, nici domnirea corupţiunei, incapacităţii şi a ignorenţii. Un popor care a gustat egalitatea şi libertatea nu mai poate tolera restaurarea privilegiului şi claselor.
Văzînd cineva partidul boieresc la lucru, ar crede că activitatea şi îndrăzneala ce aduce în acţiunele sale ar fi un semn de energie şi de vitalitate; dar, observîndu-1 mai bine, se poate dezamăgi, căci vede că acea acţiune nu este nici rezultatul credinţelor, nici consecinţa antecedentelor, ci este numai o emanaţiune a unei impulsiuni străine ţării, consecinţă a angajamentelor luate cu uşurinţă şi pentru a căror realizare contează mai mult pe susţinerea dinafară decît pe propriile lor mijloace. Un sprijin pe care îl datorează spectrului ce au înfăţişat Europei, ca un potop gata a îneca
23;î
16*
în petrol oameni şi lucruri, a trece Dunărea, Carpaţii şi Dniestru, ca să puie Europa în foc şi în sînge.
Pentru partidul de la putere, ordinea este imobilitatea, el nu vede pacea şi liniştea decît în tăcerea morţii; gloria ce ambiţionează este aplaudele linguşitorilor şi binecuvintăriîe ciocoilor; ştiinţa lui guvernamentală constă în violinţă şi în stipendierea crailor de cafenea, precum a regelui Bomba sta în subsidiele date îazaronilor; uită că violenţa n-a produs niciodată decît opresiune şi mizerie şi că, dacă acest sistem a putut întări uneori tirania, niciodată însă n-a putut forma o naţiune.
în cercetarea binelui, în lupta pentru progres, guvernul nostru nu vede decît conspiraţiuni şi conjuraţiuni, uită că omul este perfectibil şi că este menit să aspire necontenit la o situaţiune mai bună, că modul de existenţă care se apropie mai mult de ţelul suprem este acela care realiză mai bine ideea ce trebuie să ne facem despre ordine.
Ordinea este productul libertăţii sub deosebitele ei aspecte, precum armonia este productul vibraţiunilor sub deosebitele lor raporturi. Ordinea în societate nu poate fi dobîndită decît prin aplicarea legilor justiţii! care cer a se da fiecăruia ceea ce este al său. „Omul există pentru că cugetă‘% a zis Descartes; dar cugetă fiindcă este liber, şi este liber fiindcă este inteliginte. Fără libertate, inteligenţa nu ar avea nici măcar raţiune de a fi. Societăţile primitive negau în adevăr libertatea; dar făceau aceasta fiindcă ele nu recunoşteau inteligenţă decît unui singur om sau unei singure caste, unui patriarh, unui faraon, unui dalahilama, sau unor magi; dar acelora le recunoşteau o libertate cu atît mai mare şi mai întinsă cu cît erau consideraţi ca singurele fiinţe inteliginte.
Viaţa fizică şi intelectuală este mişcarea continuă internă şi esternă a omului, cu toate pasiunile de care el este împins, patimi bune şi patimi rele, cu toate avantagele şi inconve-nienţele traiului. Ar fi o nesocotinţă, ar fi absurd chiar a pretinde şi a voi ca pasiunile să nu aibă şi inconvenientele lor. Cantu, după ce ne arată cît de frumoasă este viaţa popoarelor, apoi ne spune că ea este şi foarte anevoie de regulat. „De aceea — zice el — domnii au găsit că era mai comod a o stinge, precum au făcut în republicele ilaliane; atunci agitaţiunile au încetat, dar totodată cu încetarea libertăţii a venit pacea adusă de oamenii aceia care semănaseră ura, o
234
pace care a adus cu dînsa despopularea Italiei, sărăcia, înjosirea şi moartea politică,“
Cu cît o societate este mai înaintată pe calea civilizaţiunei, cu atît ea suferă mai puţin dominaţiunea de orice natură; cu cît o societăte se perfecţionează, cu atît acţiunea guvernului slăbeşte, astfel că se poate foarte bine zice că puterea guvernamentală merge descrescînd cu cît spiritul naţional progresează în dezvoltarea sa; şi puterea guvernamentală devine cu atît mai slabă cu cît încearcă mai mult a deveni absolută.
111
;	— Ce zici, vere Enache? întrebă d. Bursuc, colonel de
ostafcă. Camera o să voteze modificările senatului la legea noastră?
;	— Atît le-ar mai lipsi, ş-apoi să poftească să ne mai ceara
voturi, cultuc de la Babic !13 Da’ cum o să-mi reducă dreptul meu, omule? 1 Tocmai mie, care mi-am pierdut tinereţea în serviciul spătăriii; d-abia am ieşit cu două mii de lei; ş-acum o să rni-i facă o mie cinci sute? ! Toate ca toate, dar vezi, numai asta nu se poate. Facă constituţiuni cîte-or pofti, lovituri de stat cum le-or plăcea, nu m-amestec; dar de pensii să nu s-atingă, că mă fac Dunăre.
— Sunt sigur c-o să treacă, eu îmi am semnele mele pe cer. Am fost azi-dimineaţă la ministru şi i-am spus verde în ochi că trecem cu toţii la roşii; să nu se joace cu pensionarii... El m-a priimit cît se poate de politicos şi mi-a zis: „Las’ pe mine, vere Ştefanache, c-avem şi noi oleacă de obraz; ne-aţi ajutat în alegeri şi la toate ale noastre, am contractarisit că-tre dumneavoastră o datorie; ştim că sunteţi cu toţii oameni de ordine şi dinastici, ne-am angajarisit şi trebuie să ne ţinem de vorbă. D-oi vedea s-oi vedea ca încerc discolii, să
(	.	*	*	*	t	.
ştiţi că fac chestiune ministeriala, consultarisesc ţara şi las de vin roşii la putere, atunci or vedea ei pe dracu!“
i	— Da’ nu-1 mai crede, nene, întrerupse Petrache al eu-
coanii Catinchii. Ce-mi vorbeşte dumnealui de recunoştinţă şi de parolă! Intreabă-ma pe mine, care i-am fost fecior în casă zece ani de zile, care l-am păscut dă-i ştiu şi dinţii din gură, Cind eram subprefect, m-am pus cu pieptu şi cu sufletu pentru dumnealui, alege-i deputat pe cine mi-a zis, ba fa-i
235

parc artificial cale d-o poştie clnd a trecut guvernu prin plasă pe la mine, ba scoate-i satele cu fete cu flori şi cu steaguri; am plătit din pungă de la mine douăzeci de spînzuraţi de i-am băgat pintre oameni: „Gura, mă !“ de nu lăsa pe bieţii creştini nici să răsufle, într-o „Ura“ i-a dus, de s-auzea şi peste hotare. D-altele n-oi şti, dar d-astea sunt bun, că le-am învăţat atîţia mari de ani cît am fost pe lingă directoru teatrului. După atltea slujbe ce i-am făcut, ştii cum s-a purtat ministru dumitale cu mine? Întîi mi-a mulţumit nu numai prin grai, dar şi prin scris, am hîrtia vorniciii şi adrese de mulţumire cu peceţii de la 25 de comune. După ce s-a isprăvit alegerile şi n-a mai avut trebuinţă de mine, m-a scos, pentru că s-a jăluit un deputat că nu i-am trecut şoseaua judeţeană pe la circiumă pe la dînsul, şi m-a lăsat pe dinafară ca p-un caraghios; acum mă ţine cu azi, cu mîne, şi nu e zi de la Dumnezeu să nu citesc în Monitor cîte două-zeci-treizeci de numiri. O să mă facă să trec la roşii.
— Da’ cum o să ne taie din pensii, domnule? Ce, glumeşti?! Nu sunt banii noştri, nu ne-a reţinut tot mereu cîte două parale la leu? Ce s-a făcut banii? Ia să le ia cineva socoteala 1 Nu cumva le cerem să dea din pungă de la ei? Ş-apoi nu sunt şi ei cei mai mulţi pensionari? Păcat să ne mănînce dreptul nostru! La votarea bugetelor se tocmesc ca la tîrg, nu lasă pe miniştri sa facă cum ştiu ei. Mai săptămîna trecută mă rugasem de ministru să creeze un post pentru păcătosul ăla de nepotu-meo Costăchel, şi-mi zicea: „Aş face-o, vere To-deriţă, dar iar strigă blastematele celea de gazete. Ar fi bani, căci bugetul nostru s-ar putea sui şi la trei sute de milioane daca m-ar lăsa pe mine să pui impozite colea cum ştiu eu.u Auzi, sa caute să facă economii tocma de la noi, care am slujit domnia şi-n vremea muscalilor, şi cînd cu Regulamentul, şi-n timpul turcilor, şi-n vremea nemţilor, şi sub Convenţiune, şi sub Statut, şi-n zilele albilor, ş-ale roşilor. De la zaveră şi pînă astăzi, cînd ne-am dat noi în laturi? în loc să fi votat zece-douăzeci de milioane ca să se împartă între vechii slujbaşi, ei caută să ne taie şi din cît avem; dar să le fie cinste să poată pensionarii reprezenta ţara cu demnitate şi înîntru şi în streinătate, să dea prînzuri, să dea baluri, să se arate şi la Homburg şi la Baden-Bad şi la espoziţii. Numai ce auzi pe calicii ăia din opoziţie că impozitele sunt grele, că ţara a îngenuncheat sub povara ze-
236
cimiîor adiţionale, că agricultura sufere, că producţiunea merge tot îndărăt de cîtva timp, că industria a pierit cu totul şi că n-a mai rămas nici un comerciant în porturile noastre. Dar cînd cauţi bine, românul nu plăteşte pîn-acuma nici pe jumătate cît se plăteşte în ţările civilizate. Daca nu au bani în visterie, să puie impozite, da’ nu să mă reducă pe mine ou 30 şi cu 40%.
—	De dumneata nu e nimica, nu-ţi pasă, căci ai două mii cinci sute de lei pe lună, are şi cocoana Măndica, sora dumi-tale, două mii, cu ai fraLelui dumitale Niculache o mie cinci sute ş-ai cumnatei Anichii o mie fac optzeci şi patru de mii de lei pe an intr-o singură familie, o moşie întreagă, ba d-ale mari încă, are de unde să-ţi scaza. E rău de cei ca d-alde mine, căci merge pe patru luni de cînd bat din buze, sperind cu azi, cu mine ca să-mi dea o biată prefectură.
—	Cînd am ieşit eu la pensie, domnule, două mii cinci sute de lei era treabă, că era pînea douăzeci de parale, carnea o jumătate de sfanţ ocaua, ocaua de tutun un galben, tutun bun, nu aşa; nu plăteam zece mii de lei chirie; apoi unde pui toaletele, voiajele, băile şi cîte şi mai cîte? Bine zicea Toderiţă, daca nu au bani, să puie impozite. Ce e mai lesne? î La cît credeţi că se suie dările unui om pe cap steab? D-ai pune şi tutunu, şi licenţa beuturilor, şi timbrul, şi tot nu ajungi la şaptesprezece iei noi pe an, nici şapte galbeni de familie. Ei, ştiţi cît se plăteşte în ţările cu care ne tot scot dumnealor ochii, cînd e vorba de egalitate, de libertate şi de cîte secături toate? P-acolo cOntribuţiunile se suie pînă la optzeci de franci pe an, treizeci şi trei şi treizeci şi patru de galbeni de familie. Vezi, astea nu ni le spun gazetele dumnealor !
Ideea de sporire de lefuri şi de adăogiri de impiegaţi este foarte răspîndita în lumea noastră biurocratică. Cînd consideră cineva totalitatea veniturilor statului român in raport cu întinderea pămîntului şi cu fertilitatea lui, poate crede că impozitele s-ar putea îndoi ş-întrei, dar în lumea aceasta nu există nici cuantitate mare, nici cuantitate mică, mărimile sunt numai nişte raporturi, nişte relaţiuni, şi ştim că este mai lesne unuia a plăti un milion decît altuia a da un leu.
Străinii, cînd vin ia noi în ţară şi străbat vara cimpiile aurite de lanurile de grîu care se întind în tot lungul Ho-
237
mâniei Intre Dunăre şi poalele Carpaţilor, se sperie de bogăţia ţării. Iată cum calcula Edgeworth, nepotul vestitului Richard Lowell14, un englez cu care m-am găsit vara trecută în tren, de la Brăila pînă Ia Ploieşti. „Bogată ţară ! îmi zicea el, uitîndu-se cum se juca vîntul cu umbra norilor peste spicurile pîrguite. Ai o idee, domnule, de numărul hectarelor semănate?4' Cînd îi spusei că după cele din urmă notiţii ale biuroului statistic avem de la douăsprezece pînă la treisprezece milioane de pogoane (ca la şase milioane şi jumătate de hectare) semănate cu deosebite seminţe, închise ochii, mişcă din buze şi esclamă: „Face peste cinci miliarde de franci numai venitul agricol! De vom pune şi alte două miliarde producţiunea industriale, venitul brut al ţării se suie la şapte miliarde. în adevăr, bogată ţară!“
Străinul, în cualitatea sa de agricultor englez, calcula pe 40 de hectolitri (6 chile) de hectar (3 chile pe pogon) şi pe 20 de franci preţul unui hectolitru (133 lei noi chila); dar care nu-i fu mirarea cînd îi spusei că producţiunea noastră agricolă nu trece peste 400 de milioane de franci pe an, ca starea înapoiată a agriculturei şi lipsa de mijloace de a face avansurile trebuincioase pămîntului nu ne permite să contăm în termen de mijloc decît pe 2 chile de hectar (1 chila de pogon) şi că ţiind seama de inferioritatea cualităţilor productelor noastre, preţul de mijloc nu se poate socoti decît pe 10% franci hectolitru (72 de lei noi, 6 galbeni chila); cît pentru producţiunea industriale, mirarea lui fu şi mai mare cînd află că ea nu se suie nici la 50 de milioane de franci pe an. Realitatea cifrelor reducea într-un mod prea simţitor apreţierile sale şi-l punea dinaintea unei bogăţii de şaisprezece ori mai mica decît crezuse. Nu este însă mai puţin adevărat că o cumpănire a finanţelor statului şi o bună direcţiune dată agriculturei şi industriei ar putea în puţini ani să ne apropie de ţifra englezului, fără de a avea trebuinţă de coloni germani.15 Este dovedit astăzi, în agricultură, că abundenţa producţiunii depinde mai mult de perfecţionarea culturei şi de capital decît de numărul braţelor. Producţiunea cea mai mare coincidă cu o populaţiune agricolă puţin numeroasă. în tabela următoare, în care am însemnat raportul dintre populaţiunea agricolă cu populaţiunea totală,.
238
în deosebitele state ale Europei, cu producţiunea In grîu a unui hectar, cu capetele de vite pe mia de locuitori şi cu întinderea pământului, putem vedea că producţiunea cea mai mare corespunde pe de o parte cu proporţiunea cea mai mică în populaţiunea agricolă şi de cealaltă cu abondenţa de vite. Deşi numărul de vite la mia de locuitori este mai mare la noi decit aiurea în Europa, dar acea cifră, 2.222 de capete sau mai mult de două vite de locuitor sunt mai mult vite mici; căci din 10 milioane de capete, numai 3 milioane sunt vite mari. Astăzi, ca şi în timpul romanilor, cea mai bună agricultură este bene pascere*, şi după dînsa vine aceea ce romanii numeau mediocriter pascere** şi în al treilea rînd sistemul ce ei numeau male pascere***.
Numele statelor1®	Baportul popu-laţiunii agricole cu populaţiunea totală %	Producţiunea de mijloc a unui hectar Su hectolitri de grîu	Capete de vite pe 1.000 de locuitori	Capete de vite pe 100 de hectare
Anglia	12	40,8	515	478
Austria Cislei-				
tană			1552	1309
Austria Trans-	. -	—		
leitanâ			1118	1305
Bavaria	65	14,6	803	511
Belgia	51	19,3	402	660
Danemarca	69	—	1.202	89
Franţa	51	14,6 ■	494	346
Holanda	16	23	492	539
Italia	77	■—	291	249
Aordvegia	—	15,3	760	41
Portugalia	50	—	316	161
Prusia	45	19,8	540	369
România	62	7	2.222	41
Rusia	85	—	693	86
Saxonia	25	20,6	345	561
Spania	—	—	367	113
Svedia	62	18,8	650	62
Sviţera	—	10	500	303
Wurtemberg	45	31,3	685	617
*t **, *** A paşte bine, a paşte mediocru, a paşte rău (cu sensul
de o bună, mediocră sau rea creştere a vitelor).
239
IV
Vorbind de călătoria învăţatului şi sperimentatului Edge-worth, îmi adusei aminte de douăzeci şi patru de ore petrecute fără voia noastră în Buzău, unde ajungînd pe Ia 11 dimineaţa, pe cînd călătorii, grămădiţi în bufet, se grăbeau mai iute să dejuneze, pînă a nu chema clopotul să-şi urmeze călătoria, un impiegat cu şapcă roşie în cap, numai fir şi c-o barbă la fel, seortat de doi zăvozi demni de a purta de zgardă medalii de la cele mai renumite espoziţiuui de soiuri, se opri dinaintea noastră cu minele în buzunar, şi cu un ton de comandament pronunţă o sentinţă în limba lui; apăsînd mai cu seamă asupra numelor doctor Strussberg, Staatsbahn, Bleichroder, ordin pe care un binevoitor ni l-a esplicat zicîn-du-ne că baronul Windisehgraetz, aşa mi se pare că se chema, de nu mă înşel, impiegatul superior al companiei, aceea însă de care sunt sigur că era baron şi că purta un nume războinic, ne poftea să mergem la „Hotelul de Moldavia“, să aşteptăm trenul care avea să treacă a doua zi, cu balast spre Ploieşti; circulaţiunea era întreruptă din cauză că Bleichroder prefăcea lucrările terminate de doctorul Strussberg.17 O birjă din cele mai sprintene ne-a dus într-o clipă la hotelul recomandat, unde ni s-a dat un salon cu vedere pe piaţă; o odaie răscoaptă de arşiţa soarelui de iunie şi parfumată cu exala-ţiunile unui canal, o atmosferă puţin compatibilă cu trebuinţele plămânilor. Ga să putem respira, a trebuit să ieşim pe strade, luîndu-le d-a lungul în toata întinderea oraşului; am admirat primăria, judicătoria, gimnaziul, cazarma pompierilor şi alte stabilimente publice, toate, bine spoite cu un var foarte alb, fac efect; am vizitat podul de fier de peste apa Buzăului, o adevărată binefacere; pe seară ne-am oprit dinaintea Episcopiei; biserică, seminar şi palat, zidiri măreţe şi frumoase, rădicate cu multă osteneală şi cu mare cheltuială de virtuosul prelat Chesarie, astăzi pornite spre dără-pănare şi promiţînd a deveni şi ele în curînd o majestuoasă ruină.
Întorcîndu-ne la hotel, d-abia ne-am putut strecura printre mulţimea care năvălea în grădină. Un vals de Strauss, împodobit cu fel de fel de variante, ieşea dintr-o vioară ajutată de un nai şi două cobze. Un taraf de lăutari aduşi într-a-<iins de la Lipia aduna genteria Buzăului în grădina „Hote-
240
lului de Moldavia“, unde se strîng seara impiegaţii administrativi, judecătoreşti, comunali, departamentali şi militari cu damele şi cu progeniturile dumnealor, mari şi mici, fete şi băieţi; sub o şandrama rezervată nobilimei se delecta mai cu deosebire prefectul, prima figură, încunjurat de preşi-denţi de toată mina, de primarii capitalei şi a numeroaselor tîrguşoare ale judeţului; mese rotunde in toate părţile, cî-teva luminări în băşici de sticlă, cu toate comodităţile eon-sumaţiunei de bere, de warme Wurste şi de tutun, un adevărat „Raşca11. într-un colţ al grădinii, d-abia am putut găsi şi noi două scaune Ia o masă, unde alţi doi consumatori de o aparinţă rustică stau pe gînduri, uitîndu-se unul la altul. Cel mai tînăr întrerupse tăcerea:
—	Ce-ai făcut, chir Dobre, cu poliţa de la jupîn Moise zaraful?
—	Ce să fac? I-am desfăcut-o ieri, i-am dat porumbu pe trei galbeni chila, ştiu că peste cîteva zile ovreiul are să-î vînză cu cinci, mă ţin banii lui 80%; speranţa toată îmi era în rapiţă; în aprilie, cînd m-am împrumutat, era o frumuseţe, dar mi-a stricat-o ploile; dintr-o sută de pogoane m-am ales cu douăzeci şi cinci de chile, cu care mi-am plătit fon-ciera, că sta dorobanţii pe capul meu ca arhangelul Gabriil. Acum m-am răfuit, proprietara a priimit rezilierea contractului; dau slavă Domnului c-am rămas sărac, dar curat.
—	Ştii tu o veste bună? Ţi-am găsit un loc laFainari, Tontu caută un epistat, dă toate cheltuielile de întreţinere şi cinci la sută din venitul curat al moşiei.
—	îţi mulţumesc, nene Dobre, dar nu pot, c-am găsit să intru la regia asta noua a tutunurilor; îmi dau cinci sute de lei şi să zice că mai poate să-mi vie încă vreo mie, două de lei pe lună.18
—	Daca nu vrei tu, spune lui Gheorghiţă să se ducă el Ia Tontu; eu nu ştiu unde să-l găsesc.
—	Aşa 1 nu mai încerca degeaba; Gheorghiţă nu se mai bagă epistat, acum umblă să se facă poliţai; are trei voturi ale lui la colegiul al doilea, unde are să fie alegere de deputat peste trei săptămîni. Ş-apoi el s-a priceput şi bine, nene: ca s-a dus astă-primăvară la judecătorul de pace cu o listă de rămăşiţe, cum a vrut, de la locuitorii de la Fripţi, unde a fost arendaş acum vreo doisprezece ani; subprefectul a făcut foştilor clăcaşi chemări după regulă; ţăranii, neştiind nici
341
carte, nici lege, nu s-a dus la înfăţişere, şi s-a dat sentinţă în lipsă, holărîrea s-a trimis la primărie ca s-o comunice osîndiţilor la plată; oamenii, neştiind nici carte, nici lege, n-au contestat-o şi a rămas definitivă* Gheorghită al nostru i-a pns binişor formula executorie, a adus portărelu şi a umflat trei mii de galbeni; o fi mai dat pe ici, pe colea vreo şapte-opt sute, că se sculaseră sătenii cu eiomegile şi a fost silit s-aducă o ceată de dorobanţi, a bătut pe bieţii oameni, vai de ei; le-a vîndut vite, producte, ce a găsit; tot i-a rămas vreo două mii de galbeni. Stă bine acum.
—	Ce, popa Marin a vîndut caii cei vineţi care-i cumpărase de la mine? Ce mai căluşei! I-am văzut la caleaşca la un ciocoi cu dorobanţ pe capră, tocma-n Argeş.
—	Cum! n-ai auzit că i s-a furat din coşar? Le-a dat în urmă încolo pe la Talpa, în Vlaşca, s-a dus după ei pînă la obor; a cheltuit bietu popa o grămadă de bani, hoţii s-au dovedit, dar ce folos, c-au scăpat din arest; pe unu l-au găsit mort pe malul Neajlovului; a rămas popa şi cu caii luaţi, şi cu banii cheltuiţi, şi cu alergăturile. Dar că era să intre şi în puşcărie; îl trăsese un hoţ de geambaş în judecată ca calomniator, îi cerea zece mii de lei, pentru că zicea că i-a atacat cinstea; l-a scăpat cumătru-său Pătlăgică; ştii, Pătlăgică, care ţinea moşia Episcopiei de lingă noi.
—	Da’ cum să nu-1 ştiu pe Pătlăgică?! L-am întîlnit astă-iarnă în Bucureşti; s-a lăsat de agricultură, fii-so a ieşit o secătură mare, după ce s-a muncit bietu om cu dînsul de l-a ţinut cu fel de fel de dascăli, l-a trinrus la Paris opt ani, tot prin şcoli bune; un leneş, n-a-nvăţat nimic, i-a mîncat o grămadă de bani, poliţe peste poliţe a plătit tată-so, de s-a spetit; noroc cu unchi-so, care e ministru, a creat im post în-tradins pentru el; acum baiatu are opt sute de lei noi pe lună, sade în Bucureşti, se plimbă toată ziua în birjă, mănîncă în toate nopţile la „Hugues“ cu feciorii de boieri; iese două-trei zile pe lună afară prin judeţ, un fel de inspectorat; tînăr stricat.
—	Ştii cine a ajuns bine, nene? Băiatu Chirii; vezi, ala noroc ! s-a întîmplat de două ori tot pe unde s-a făcut revoluţi-uni; s-a arătat cu energie şi devotament, a bătut pe revoluţionari de i-a topit în arest, d-atunci l-a luat ministru la nazar, şi acum nu poate fără el. Chirii i-a cumpărat casa pentru consiliul judeţean, i-a dat pe vără-so avocat în pri-
242
cina cu Nedelcu, care vota cu opoziţia, judecătorilor le-a fost frică să nu-i dea dreptate; că-i scotea avocatul Chirii din slujbă; i-a luat omului mai bine de cinci sute de pogoane chiar pe bună dreptate; a dat nepotului ministrului vreo mie de galbeni, dar apoi a luat o moşie întreagă. Te-i mira de n-ăi vedea pe fii-so mîne-poimîne prefect. E şi vrednic diavolul Ştii dumneata că de nu era el, s-alegea astă-iarnă candidatul opoziţiei?!...
Era miezul nopţii cînd am părăsit grădina, camera mea era un adevărat cuptor. Soarele bătuse toată ziua; cum am stins luminarea, au năpădit pe mine o spuză de autohtoni flămînzi; am fost silit să mă scol. Căutînd o carte, ca să mi se pară noaptea mai scurtă, n-am găsit în sac decît un almanah de Gotha şi un anuar de statistică.
După ce am admirat toate portretele principilor şi principeselor înaintaţi în rang; după ce am procitit relaţiunile de rudenie a tutulor prinţişorilor înscrişi în arhontologia nemţească, ca nu cumva să cad vreodată în păcatul de ari-man de a zice de vreunul că l-am văzut cu chef pe uliţă, de gît cu vreo cocotă, sau hătînd roşia şi neagra la vreo rolină şi să mă văd înhăţat de procuror în numele condicii penale projectate, am trecut la cifre, şi iată rezultatul studiului de o noapte de vară petrecută cu ploşniţele şi puricii buzoienilor.
.	v
Comparînd între dînsele deosebitele state ale Europei sub punctul de vedere al populaţiunilor, al veniturilor şi al dărilor, am ajuns la nişte rezultate care mi se par de oarecare importanţă; căci pe cîtă vreme cele mai multe cercetări morale erau subordinate unor hipoteze teologice sau metafizice, investigaţiunile proveneau numai din inducţiuni; astăzi insă ele se bazează pe observaţiuni, pe adunarea faptelor, pe tabelele statistice; de aceea am crezut că cifrele ce am adunat nu pol fi fără interes pentru noi. Aşa, de exemplu, în Anglia, unde populaţiunea este de 35.904.000 de suflete, producţiunea agricolă este preţuită drept 4.114 milioane franci, şi producţiunea industrială, drept 18.300 milioane: peste tot aproape douăzeci şi două de miliarde şi jumătate, vine cîte 700 de franci venitul anual de mijloc al unui englez. Bugetul acelui stat fiind de 1.800 de milioane, darea medie
243
către stat este, prin urmare, de 50 franci de om sau de 7%% asupra venitului.
De luam Rusia, acolo venitul socotit pe cap steab este de 160 de franci, şi darea către stat de 15, vine 9l/4% din venit.
în Franţa, unde venitul unui om este de 600 de franci pe an, iar dările ajunse la 86 fr. 26 c. sau 14,40% din venit, din cauza năprasnicei indemnităţi de rezbel care a suit bugetul la suma îngrozitoare de 3.157 milioane.
în Prusia, cu un venit individual meziu de 455 fr., impozitul se suie la 19,24 fr. sau 4%% din venit.
în Austria, plata către stat este 15 franci de om, iarvenitul mediu este de 375 de franci, adică ca să plăteşti 4% din venit.
Cercetînd să găsesc cari sunt şi la noi cifrele corespunzătoare cu cele citate mai sus, iată ce aflu (cine mă găseşte greşit să o spuie). După notiţiile oficiale, publicate pînă astăzi, producţiunea noastră agricolă se suie la 404 milioane de franci, iar cea industrială d-abia ajunge la 40 de mii ioane, O sau 100 de franci de om; cît pentru venitul dmgetar, el este ! 5 ;calculat pe 86.904.777 franci pentru anul 187^k, sumă la care, de vom adăoga 8 milioane venitul din licenţiile băuturilor ^ A şi ca la 8 milioane cheltuielile de percepţiune ale regiei tutunului, în care se coprinde dobînda banilor plătiţi statului şi beneficiile companiei concesionarilor, face peste tot 102.904.777 fr. De vom scădea d-aci 21% milioane, venitul bunurilor statului, şi pe acel ce tragem de la sarea esportată, rămîn ca la 81 % milioane franci încasaţi din contribuţiunile directe şi indirecte de tot felul* sau 18,10 fr. de cap de român. Aceasta fără a ţinea seamă de cheltuielile bugetare care pentru acel an figurează cu 89.002,109 fr., ceea ce însemnează că în anul următor o să avem, afară de împrumutul de 10 milioane cu bonuri de tezaur, deja votat, şi de alte vreo 18 milioane ce ni se spune că se vor mai adăoga la noua datorie flotantă, ca s-o aducă la finitul anului la 31 de mi-
* 87 milioane bugetul anului 1874 veniturile
8	„	venitul din impozitul licenţiilor băuturilor
8	„	cheltuielile de percepţiuni şi beneficiile regiei
tutunului
103	„ totalul, din care scăzând
21 Va	„ venitul bunurilor statului, rămîn
81 Va	„ luate de la contribuabili, sau 18 3/10 fr. de omfn.a.J
*	1 j	\
244
]ioane, cu alte cuvinte, că la anul viitor o să avem, vrînd-nevrind, un adaos de impozite de 3 sau 4 milioane, şi va sui bugetul anului 1875 la cifra de 95 pînă la suta de milioane, aceasta închipuindu-ne că nu vom conceda nici pod peste Dunăre, nici joncţiuni, nici cumpărători de arme, nici sporiri de lefuri, nici concentrări de armată, nici creaţiuni de noi misiuni, nici...
în tabela următoare am trecut cifrele privitoare la venituri, bugete, contribuţiuni şi populaţiuni, în deosebitele state ale Europei, luate din statisticile oficiale cele mai recente.
Numele statelor .	Populaţiu- nea	Bugetul statului	Media venitului de suflet I	Media impozitelor de cap	Raportul impozitului către venit
	Milioane	Milioane			
	suflete	fr.	franci	franci	la gută
Anglia	31,817	1.808	698	51,31	7,49
Austria	35,904	1.069	375	15	4
Belgia	5,024	178		35	
Franţa	36,470	3.147	600	86,26	14,40
Grecia	1,458	31		22,15	
Prusia	24,040	640	455	19,24	4,23
"România	4,500	100	100	18,10	18,10
Rusia	82,160	1.830	160	14,91	9,26
Statele Unite	38,650	2.847		73,66	
Sviţera	2,510	48		18,62	
In coloana a IV-a a acestei tabele, la venituri, noi figurăm cei mai din urmă, cu ţifra cea mai mică; suntem cei mai săraci, un venit mediu de 100 de franci pe an de suflet de om, de şapte ori mai jos decît englezul, aproape pe sfert din cît este venitul locuitorului din Austria şi mai puţin de două ori din trei părţi din cît este venitul unui rus; în coloana din urmă, însă, într-aceea a raportului impozitului către venit, suntem cei dîntîi; nicăiri nu se plăteşte statului 18%; noi plătim 18(1%^% din venit; plătim îndoit cît englezul, de patru ori cît prusianul şi austriacul, aproape de două ori cît plăteşte rusul.
în ordinul mărimilor, am mai zis-o, nu există decît raporturi, nici ţifrele bugetului, nici buletinul perceptorilor nu
y '/
ne poate spune într-un mod precis daca o ţară este mai împovărată cu impozite decît alta; o asemenea măsură nu o putem dobîndi decît prin corelaţiunea ce există între venitul ( naţional şi sarcinile impuse de buget. Cifra de ÎS1 /i0% T i care reprezintă acest raport, este adevărata espresiune^ă sar-! cinei care apasă pe contribuabilul român. Această propor-ţiune, trebuie să convenim, este exorbitantă, chiar de vom voi să uităm sau să negăm relele obiceiuri ale unor impiegaţi care asupresc pe locuitorii agricoli mai ales, pe muncitorii ; de pămînt. Aceştia, si din cauza ocupaţiunilor, şi din cauza ignorenţii de legi şi lipsei de mijloace, nu pot şi nu ştiu urmări abuzurile de tot felul ce se exersează asupra lor; nu ştiu şi nu pot nici reclama, nici dobîndi justiţie şi îndreptare în contra vexaţiunilor şi năpăstuirilor ce li se fac.
Greutatea dărilor, iată cheia stării de înapoiere în care , se află agricultura; iată cauza ruinării proprietarilor cari s-au ocupat cu sploatarea moşiilor; iată ce ne esplică mizeria ţăranului, a fostului clăcaş mai cu seamă, care, afară de dările către stat, către judeţ şi către comună, mai plăteşte, şi are sa mai plătească încă şapte ani, anuitatea răscumpărării pămîntului. Totalul dărilor unui fost clăcaş, de vom socoti şi pe cele judeţene şi comunale, se suie la 32 de franci sau 86^2 de lei vechi de om, sau 13 galbeni de familie, ceva mai mult de 32% din venitul anual.
Starea muncitorului de pămînt, a clasei celei mai producătoare şi cea mai interesantă a ţărei este în adevăr vrednică de jale!...
De vom lua de normă suma de 500 de franci venitul anual al unei familii de plugar şi vom căuta să găsim ce-i rămîne pentru întreţinerea casei dintr-un an pînă într-altul, după ce a plătit deosebitele dări la care este supus românul, putem înţelege lesne pentru ce muncitorii noştri sunt fără putere şi bolnăvicioşi, pentru ce mortalitatea este atît de mare între dînşii, pentru ce populaţiunea nu creşte. Muncă ostenitoare, mîneare proastă şi puţin hrănitoare, lipsă de încălţăminte, îmbrăcăminte uşoară, aşternut neodihnitor, adăpost rău, apă stătută şi înverzită în mijlocul satelor, tifosul şi lingoarea, vărsatul, angina difterică şi frigurile în permanenţă, şi vara şi iarna, fac ca femeile să devină din ce în ce mai anemice şi mai clorotice, copiii — limfatici, slabi şi bolnăvicioşi. Permanenţa executorilor împlinirii dărilor
24G
fiscale le ia banii înainte de a apuca sa intre în pungă, incit nu-i rămîne plugarului cel mai mic capital pentru avansuri, de trei luni măcar, pămîntului, acestei mume hrănitoare, care nu ne dă cu generozitate decît cînd îl adăpăm cu sudoare şi cu aur. Acestea sunt atîtea cauze care fac ca cultura agricolă să fie la noi mai înapoiată decît în Rumelia şi în Anatolia, ca pămîntul nostru să producă cualităţile de grîu cele mai proaste din lume; şi nu vom putea ieşi dintr-această stare decît numai rărind-o cu dările şi contenind cu abuzurile şi cu vexaţiunile.
Cercetînd cum se soldează dările unui fost clăcaş, le putem rezuma în mod modest astfel:
L[ei] noi
a.	Impozitul personal ..................... 18
b.	Dările comunale şi judeţene............. 16
c.	Dările vamale şi gabela sării........	9
d.	Impozitul tutunului ..................... 4
e.	Impozitul băuturilor şi licenţa.......	8
f.	Timbru şi înregistrarea ................. 3
g.	Anuitatea răscumpărării pămîntului	37
Total ............ 95	l^feij	nţfoijţ
fără a ţine în seamă că intr-o familie sunt de multă ori cîte doi şi trei contribuabili, fără a trece în socoteală calul şi îmbrăcămintea călăraşului pentru părinţii tinerilor pe care soarta îi desemnează a servi în armata activă, cheltuieli care sporesc ţifra de mai sus cu 20 sau cu 30 de l,n. pe an, fără a ţine în seamă, precum am mai zis-o, partea ce trebuie să facem vesaţiunilor, storsiunilor, prevaricaţiunilor, abuzurilor şi mituirilor impiegaţilor comunali, administrativi şi militari, care se oferă să le scape băieţii de serviciul actif al armatei, să-i declare nevolnici, să nu-i ia la şosele şi la manifestaţiuni în vremea muncii, să nu-i trimită la procuror cînd fac cîte o gîlceavă la circiumă şi cîte şi mai cîte; fără a ţine în seamă plaga furtului de cai, în contra căreia nu se ia nici o măsură serioasă şi care a ajuns a fi o contribuţiune din cele mai serioase şi mai simţitoare pentru plugar. Daca biuroul nostru statistic ar putea să înregistreze cu scumpă-tate aceste cauze de cheltuieli şi de dări estralegale, s-ar putea convinge fiecare că ele nu apasă cu mai puţin de 20 sau de 30 l.n. de fiecare cămin; şi putem zice cu certitudine că dările anuale ale unei familii de plugar, fost clăcaş, se
17 “ ion Ghica — Opere, voi. n
247
suie astăzi cel puţin la 150 de Ln. pe an, 300 de l.n. de suflet; rămîne dar 350 de lei noi pentru întreţinerea pe un an a unei familii întregi, hrană, casă, îmbrăcăminte, biserică* boale şi toate celelalte trebuinţe ale vieţei.
întrebăm pe orcine daca o existenţă cît de modestă este posibilă în asemenea condiţiuni. Şi daca mai trebuie să ne mirăm cînd vedem toate epidemiile încuibîndu-se în clasa muncitorilor de pămînt, dijmuind şi secerînd generaţiuni întregi una după alta, cînd vedem mizeria satelor, cînd vedem proletariatul luînd naştere şi crescând repede prin părăsirea pămîntului pe care s-a împroprietărit fostul clăcaş.
Orcine a avut ocaziune să viziteze la intervaluri de zece sau douăzeci de ani oraşele din Europa: Londra, Liverpool* Paris, Marsilia, Viena sau Pesta, fie şi chiar orăşele ca Bryton, ca Vichy şi ca IschI, nu se poate să nu fi fost uimit de prefacerile ce au luat acele localităţi, cu toate flageliîe care au trecut peste mai multe dintr-însele, incendii, inon-daţiuni, bombardări şi rezbeluri civile; ele nu numai că n-au scăzut, dar populaţiunea lor s-a îndoit şi s-a întreit; s-au ridicat templuri măreţe în toate părţile, palaturi* muzee, teatruri şi monumente, cap d-opere de arhitectură* de sculptură şi de pictură, grădini şi parcuri; s-au lărgit* s-au canalizat, s-au pavat şi s-au luminat stradele; s-a îmbunătăţit starea higienică şi bunul trai al locuitorilor în toate ramurile vieţei; pretutindeni dezvoltarea materiale alături cu acea intelectuală; sănătate şi lungire în viaţa medie a locuitorilor cu cel puţin zece ani.
Luaţi orce port, fie din Europa, din America sau din Asia — Bresta, Hamburgu, Liverpoolu, New York, Odesa* Smirna sau Alexandria — şi cunoaşteţi-1, daca puteţi, în prefacerile, în îmbunătăţirile şi în înfrumuseţările ce au priimit în intervalul celor douăzeci sau treizeci de ani din urmă; comparaţi-le progresul cu ceea ce aţi putut vedea în Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Brăila, Galaţi sau Ismail; găsiţi, daca puteţi, în porturile noastre o îmbunătăţire pe care să o puteţi preţui în conştiinţă măcar o sută de mii de lei.
Cînd vedem o ţară atît de frumoasă, aşa de bine înzestrată de natură, cu un pămînt din cele mai roditoare din lume, cu anotimpuri care se succed aşa de potrivit cu felul lucrărilor câmpului, cu o fruntarie plutitoare de aproape o mie cinci sute de kilometri în tot lungul ţării, cu gîrle fertilizatoare
248
în toate judeţele, avantagiuri care în privinţa materiala, cel puţin, trebuia să-i dea o superioritate reală asupra tutulor ţărilor Europei; şi să vedem că suntem, din contră, poporul cel mai sărac ! în capitală, o aparinţă de prosperitate la baluri, Ia teatru şi pe trotuar; un îus de rău-gust, neruşinarea şi corupţiunea moravurilor, alături cu o mizerie neagră şi vizibilă ca întunericul lui Milton. In loc de conferinţe instructive pentru lucrători, de societăţi muzicale, de adunări economice pentru meseriaşi, lanţ, circiumă de circiumă, grădini cu cîrnaţi, complecturi şi berării. Cînd priveşte cineva mai ales la ticăloşia satelor, nu se poate opri de a nu se mîhni pînă în adîncul sufletului şi de a se convinge că trebuie să ne ferim de guvernele care sărăcesc naţiunea. Risipirea banilor publici este pentru stat flagelul cel mai durabil. Tacit zice că „tezaurul secat prin prodigalitate nu se umple decât prin crimâ“„ La noi se umple cu rănile ce lasă biciul jandarmului pe spinarea săracului, prin secarea ochilor de iuţeala fumului de băligar la care e supus contribuabilul şi cu zilele trase din viaţa şi din sănătatea muncitorului, cu împuţinarea şi, de nu se vor lua măsuri serioase, cu dis-pariţiunea gintei române. Estractul din registrele stării civile pentru anul 1872, publicat în Monitor, ne arată pentru Bucureşti 5.031 de naşteri în contra a 7.135 de morţi, o împuţinare de 2.104 suflete pe an, asupra unei populaţiuni care nu cred să treacă de 120.000 de locuitori, o scădere în populaţiunea româna de cel puţin 1,33% pe an; zic populaţiunea esclusiv română, căci această covîrşire în mortalitate nu există nici în populaţiunea germană, nici în cea izraelită a capitalei, care este dovedit că cresc, iar nu scad.
VI
Ştiinţa financiară a oamenilor care ne guvernă constă în cunoştinţa pe de rost a nomenclaturei tutulor felurilor de impozite care există sub soare, şi cînd nu mai găsesc în lista lor nici o materie, care direct sau indirect să nu fie impusă de cîte două şi trei ori, aleargă la spedientul cel mare, Ia emiterea de bonuri de tezaur cu 12 şi cu 13%; înfiinţează o datorie flotantă, şi peste un an sau doi crisalida de insectă rozătoare se preface în datorie zisă consolidată; atunci se trece în buget trei sau patru milioane, daca nu şi opt, pentru serviciul ei anual, dobînzi şi amortizaţie, fără a se ţine seamă
249
nu voi zice de nemulţumirile poporului, dar cel puţin de secarea izvoarelor producţiunei şi a venitului naţional, într-un singur an s-au suit dările cu 30 de milioane. 30 de milioane impozite noi!! O adăogire de 46% la dările existente, şi anume:
16 sau 17 milioane cel puţin monopolul tutunului (deosebit de 8.010.000 fr. plata companiei către tezaur, consomatorul plăteşte cheltuelile companiii pentru percepţiune, dobînzile banilor cîştiului şi beneficiile antreprizei).
6 pînă la 8 milioane cel puţin timbru şi înregistrare 6 pînă la 8 milioane licenţiile beuturilor Total 28 sau 33 milioane franci sau lei noi
Procedarea adoptată este simplă: într-un mesagiu mai mult sau mai puţin bine scris, dar totdauna pompos, se declară măreţ înaintea reprezentaţiunei ţârei ca toate merg găitan, că fericirea şi mulţumirea poporului este ajunsă la culme şi că finanţele au intrat şi ele în regimul ordinei; se dă graţie Atotputernicului că a înzestrat ţara cu miniştri cum n-a mai avut: sperimentaţi, plini de probitate, de onestitate, de dreptate, de legalitate, de imparţialitate şi de patriotism, că în fine s-a echilibrat bugetul, s-a stins datoria flotantă, că s-a închis pentru totdauna templul lui Mercur-împrumutatorul şi că aceste minuni s-au realizat fără de a fi trebuinţă de vreun impozit nou ! După aceea, în tot timpul sesiunei, miniştrii se suie care mai de care la tribună, cetind cîte două-trei projecte de noi administraţiuni, de sporiri de impiegaţi, de îmbunătăţiri de lefuri, de concesiuni noi şi de joncţiuni peste munţi şi peste rîuri, toate pentru gloria şi mărirea naţiunei. Cuvintele lor fac să bată inimi de român în piepturile deputaţilor şi ale senatorilor, şi mai ales să curgă în urne bile albe de entuziasm şi dc devotament. Pe la sfîrşitul sesiunilor soseşte acel cuart de oră al lui Rabe-lais, bugetul cu darea socotelilor; acolo ministrul finanţelor -îşi arată toată dibăcia: umflă cît poate ţifrele veniturilor peste constatările anilor trecuţi, trece cît se poate mai jos ţifrele cheltuielilor, asigurînd, făgăduind şi luînd angajamente că va face economii însemnate în cursul anului asupra fiecărui capitol; cînd i se face observaţiunea umilă şi supusă că se vede un deficit de cîteva milioane în bilanţul anu-
250
lui trecut, atunci vistierul se urcă uşurel ca un ied la tribună, cere două-trei impozite noi, împreună cu facultatea de a crea în cursul anului alte cîteva milioane de bonuri de tezaur, care să se transforme în sesiunea următoare In datorie cu amortizare; sesiunea este pe la sfîrşit, deputaţi şi senatori sunt grăbiţi să facă Paşte, să are, să semene, să se scalde; se cere urgenţă, şi în 24 de ore — uite popa, nu e popa — treaba s-a făcut. Daca vreun biet membru al Parlamentului ar îndrăzni să ridice glasul, să arate că ţara este peste măsură împovărată cu dări, să observe că cheltuielile nesocotite au oprit de multe ori carul statului în drum, că au neliniştit şi au amărît totdauna şi pretutindeni viaţa şefului statului şi a compromis viitorul ţării; că darea de seamă a ministrului de finanţe s-a definit cu drept cuvînt: apel la popor făcut de un ministru al regelui în contra regelui; dacă arată că agricultura sufere din cauza multelor impozite şi din lipsa de credit adusă de sorbirea banilor de către împrumuturile succesive şi necontenite ale statului; daca adaogă că sistema adoptată de guvernul nostru a dus la noi, ca şi aiurea, dezafecţiunea poporului către guvern şi răsturnări şi espune ţara la tur-burări, atunci un ministru palid, cu ochii înecaţi în lacrămi, ou glas duios, şi un altul, roşu de mînie şi de indignaţiune, eu voce de stentaur, cad cu invective asupra îndrăzneţului preopinent, îl tractează de perturbator, de demagog, de linguşitor al mulţimei proaste şi ignorente, care nu iubeşte niciodată impozitele; îl acuză că voieşte să creeze dificultăţi guvernului, sa răstoarne; II numeşte om rău, stricat, ambiţios şi termină printr-o tiradă patetică adresată inimei, inteligenţei şi patriotismului majorităţii, arătindu-i că obiecţiunile nu sunt nici la timpul, nici la locul lor, că ei, miniştrii actuali, sunt martiri ai patriotismului şi ai devotamentului către tron, că duc în spinare o situaţiune grea şi nriţioasă, moştenită de la predecesorii lor, că ţara trebuie să facă onor angajamentelor contractate; că anuităţile Struss-berg, Offenheim şi G-ie trebuiesc plătite... Talentul parlamentar a devenit la noi cualitatea cea mai esenţială; ţine loc de orce altă facultate, acoperă ignorenţa, slăbiciunea, erorile cele mai grave şi cele mai fatale; miniştrii sunt aplaudaţi unul după altul, preopinentul este huiduit, se cere închiderea discuţiunei, se trece la vot şi impozitul se pune pe orce s-apucă, direct sau indirect; cabinetul este
251
declarat dibaci, compus tot de oameni mari de stat şi de cei mai mari financiari.
Miniştrii noştri sunt din şcoala duhovnicului lui Ludovic XIV, care liniştea conştiinţa gloriosului său fiu sufletesc asigurîndu-1 că toată averea supuşilor este a regelui şi că el le dă cu generozitate tot ce nu le ia prin impozite. Cu astfel de credinţe am ajuns astăzi la o datorie publică care absoarbe pentru serviciul dobînzilor şi anuităţilor 39.557.070 de franci pe tot anul din bugetul statului, ţifră care în anul 1876 are să se suie, fără dar şi poate, la cel puţin 50 de milioane, admiţînd, se înţelege, că ne-am opri aci cu cheltuielile şi cu concesiunile. Pîna una-alta, însă, deficitul mărturisit este deocamdată de 31 de milioane şi va necesita la anul un impozit nou de trei sau patru milioane cel puţin.
Se poate că în crearea cheltuielilor şi înfiinţarea noilor dări să nu fi prezidat nici rele intenţiuni, nici interese personale, dar ceea ce nu se poate tăgădui este că a lipsit şi cunoştinţele ştiinţifice, şi studiul serios şi matur al trebuinţelor şi al mijloacelor naţiunei. Daca în dezvoltarea civili-zaţiunei trebuinţele se înmulţesc pe toată ziua, nu trebuie însă să se piarză din vedere că trebuiesc satisfăcute numai acelea la a căror împlinire putem ajunge prin activitatea de care suntem capabili; altfel, trecutul se soldează prin scăderea puterilor fizice şi morale nu numai a generaţiunei actuale, dar şi a generaţiunilor viitoare, se pune ţara la dis-creţiunea aceluia care i-a înlesnit satisfacerea prematură a acelor trebuinţe, îşi alienează libertatea şi rizică averea şi chiar esistenţa ei. Orce măsură legislativă care îngreunează viaţa materială aduce vătămare vieţei morale şi naţiunei, fiindcă îndeplinirea trebuinţelor neapărate ale vieţei sunt un obstacol culturei intelectuale şi morale; de aceea găseşte cineva totdauna mai multă putere la naţiunile şi în clasele avute decît la cele sărace. Aceasta nu va să zică însă că averea şi mai ales bogăţia, cînd este prea inegal repartizată, nu tinde a dezvolta unele viţiuri speciale; nici este cu putinţă să admitem într-un mod general că virtutea este apa-nagiul mizeriei, şi viţiul, tristul şi nedespărţitul tovarăş al averii.
Trebuinţele omeneşti nu sunt o câtime fixă, imutâbilă; nu sunt staţionare, ci sunt progresive prin chiar natura lor; hrana poporului în ţările înaintate nu mai este ceea ce era
252
\
odinioară, locuinţa de ieri nu mai convine astăzi. Bogăţia unui popor se măsoară după mărimea trebuinţelor ce-şi satisface. Adevăratul merit al omului de stat, al economistului şi al financiarului este de a şti să satisfacă trebuinţele naţionale una după alta, în ordinul cel mai priincios şi cel mai folositor dezvoltării politice şi economice a naţiunei. împlinirea lor nu trebuie să fie nici rezultatul impunerilor dinafară, nici al prejudeţelor şi impacienţelor dinîntru.
Dacă in timpii din urmă, graţie împrejurărilor, în politică am mers cu paşi repezi, n-am putut însă păşi tot cu aceeaşi iuţeală şi pe calea dezvoltării materiale, pentru că situa-ţiunea economică a unei ţări nu depinde totdauna de cea politică. Oamenii noştri care au rămas mai mult timp la putere nu au ştiut să ţie seama de diferinţa ce există între mersul acestor două elemente şi au dat cheltuielilor tezaurului o întindere care trebuia să ne ducă fatalmente la starea deplorabilă la care am ajuns. Am trecut în mai puţin de patrusprezece ani de la un buget de 33 milioane, succesiv la 55, Ia 75, şi astăzi am ajuns la 100 de milioane, zic o sută, fiindcă pe lingă suma de 87 de milioane care figurează Ia cheltuieli în cel din urmă buget votat de adunare, avem să mai trecem Ia anul viitor şi serviciul noii datorii flotante de 31 de milioane, plus garanţia liniei de la Piteşti, plus etc., astfel că, chiar de am admite că oamenii noştri de la guvern, în zelul lor civilizator, s-ar opri aci, tot cifra cheltuielilor la 1875 sau 1876, cel mai tîrziu, are să ajungă la 100 de milioane. Este dar un fapt că cheltuielile statului s-au întreit în timp de cincisprezece ani, o repeziciune în creşterea cheltuielilor care nu s-a văzut pînă acum în nici o parte de lume, nici chiar în Italia, unde s-a dobîndit independenţa şi unitatea dîntr-o margine la cealaltă a peninsulei, vărsîn-du-se aurul şi sîngele gîrlă; nu s-a văzut nici în Rusia, un imperiu care s-a luptat voiniceşte doi ani şi jumătate cu trei din puterile cele mai mari ale lumei, nici în Austria, care de la 1848 pînă Ia 1866 a fost în luptă continuă şi în fermenta-ţiune internă şi a susţinut două războaie nenorocite, în 1859 şi 186619; nu s-a văzut nici în Franţa, care a avut, în intervalul de şaisprezece ani, rezbelul Crimeei, rezbelul cu Austria în Italia, espediţiunea oneroasă a Mexicului şi care a suferit soarta nenorocită a învinşilor, apăsînd în balanţă mai greu decît spada lui Brennus.
253
Noi am trecut orbeşte cu cheltuielile preste toate marginile şi, cînd ne-ara întîlnit cu deficite, nu ne-am sfiit de a alimenta tezaurul cu împrumuturi cu grele dobinzi şi cu bani proveniţi din vînzarea de bunuri ale statului, întocmai precum fac rasipitorii, fără de a trage foloase potrivite cu acele cheltuieli.
Daca gradul de civilizaţiune al unui stat s-ar putea măsura prin raportul ce există între venitul anual al tezaurului şi datoria publică, noi am fi în fruntea ţărilor celor mai înaintate, căci ne găsim într-o linie cu statele cele mai înecate în datorii; întrecem cu mult pe Rusia, suntem într-un rang cu Belgia şi cu Bavaria, două state care au avut norocirea şi fericirea de a şti să se împrumute ca să se îmbogăţească.
Anuităţile datoriei statului român se pot rezuma astfel:
1.	Pentru plata datoriii Stern, contractată la 1864, ratele platnice la 1 martie şi 1 septfembrie] 2.220.000
2.	Pentru împrumutul Oppenheim, contractat
la 1866, ratele platnice la 1 genar şi 1 iul[ie] 3.125.000
3.	Anuităţile podurilor de fier contractate
la 1864	................................ 1.444.000
4.	Calea ferată Bucuresti-Giurgiu contractată
Ia 1865 .................................. 2.010.000
5.	Calea ferată Suceava-Roman contractată la
1868	.................................. 3.500.000
6.	Calea ferată Roman-Piteşti ................ 13.122.000
7.	Renta cuvenită spitalului Kişinov................. 185
8.	Renta cuvenită spitalului Nijna.... .............. 185
9.	Rentele construcţiei căii ferate Iasi-Prut
1872	........'....................’....	452.425
10.	Anuitatea obligaţiunilor domeniale 1872..	8.000.000
11.	Procentele datoriii flotante 1873........... 1.000.000
12.	Procentele la depozitele Casei de depuneri
1872	  750.075
13.	Pensii, recompense şi indemnităţi........... 2.220.253
14.	Plata productelor date oştirilor streine.... 150.000
15.	Plata obligaţiunelor judecătoreşti depozite 20.000
16.	Datoria emancipaţilor ......................... 37.000
17.	Tributul către Poartă ........................ 928.000
18.	Datoria către Institutul elisabethan......	370
19.	Embaticul la biserica Stejaru din Bucureşti	370
254
20.	Subventiunea către casa St. Spiridon din
Iaşi	*............................. 7.777
21.	Renta	cuvenită	municipalităţii	din	Ismail	2.177
22.	Renta	cuvenită	d-nei Marii	Christescu....	253
23.	Sentinţele judecătoreşti ..................... 667.000
39.557.070
Daca vom voi să ne servim de tabela cursului Londrii din 31 octombrie 1868, calculat pe renta de 5%, ca să apreţiem o datorie ai cărei serviciu anual cere în buget suma de 39.557.070 franci pe an, găsim că ea ar fi de 316.456.460 de franci. De vom calcula-o însă după cursul de astăzi al bonurilor domeniale, acea datorie reprezintă un efectif de 450 de milioane de franci, al cărei serviciu absoarbe 60%din produeţiunea anuală a totalităţii contribuţiunilor şi care, în anul 1876, va absorbi 75% dintr-acele contribuţiuni pe tot anul; căci va prezenta o valoare efectivă de 600 de milioane de franci.
Numele statelor	Capitalul necesar pentru dobîndirea unei rente de 5	Contribuţiunea anuală pentru serviciul datoriei, calculată pe cap de locuitor
Anglia	157	22 fr.
Austria	52	13,07
Bavaria		6,91
Belgia	IU Os	7,08
Danemarca	150 =7s	13
F ranta	117	30
Holanda,	112	17,19
Hungaria	„	7,30
Ital ia	53 V3	17,64
Prusia	103 Ui	2,57
Portugalia	63	7,81
România	40	8,79
Rusia	89	4,50
Spania	61 2/a	7,30
Sviţera	„	1,20
Statele Unite	78	
Suedia		1,58
Turcia	41 V3	”
Calculînd datoria noastră astfel precum are să fio peste un an sau doi cel mult, avem trista consolaţiune a figura în în-
255

tîiîe ranguri în tabela datoriei deosebitelor state în raport cu bugetele lor respective; ea este reprezintată prin raportul 6,89 sau cel puţin 5,17, de nu vom adopta decît cifra datoriei de astăzi, adică 450 de milioane.
Numirea statelor	Valoarea nominală a datoriei statului	Bugetul	Raportul de datorit (ale] statului J către buget
	Milioane franci	Milioane franci	
Anglia	19.884	1.808	11
Austria	6.743	1.069	6,31
Bavaria	843	183	4,6
Belgia	708	178	4,92
Danemarca	376	65	5,78
Franţa	20.000	3.147	6,36
Grecia	218	31	7
Holanda	2.014	223	9
Italia	6.500	998	5,5
Norvegia	40	28	1,42
Portugalia	1.094	124	8,9
Prusia	1.597	648	2,46
România	450 s. 600	87	5,17 s. 6,89
Rusia	8.000	1.830	4,36
Saxonia	360	50	7,2
lspania	5.200	493	10,5
Statele Unite	12.239	2.847	4,15
Svedia	118	55	2,14
Sviţera	60	49	1,22
Wurtemberg	176	43	4,1
Cei mai mulţi miniştri de finanţe care s-au succedat în timp de cincisprezece ani s-au aplicat, precum am spus-o, a aşeza cifrele bugetului astfel ca nu cumva să poată cunoaşte cineva starea adevărată a tezaurului; cred că meşteşugul financiar consta în gruparea cifrelor. La prezentarea bugetului, în loc de a evalua, precum se cuvine în orce bună administraţiune, veniturile ceva mai jos decît probabilităţile încasărilor şi a trece cheltuielile în toată mărimea lor, s-a făcut contrariul; s-a trecut cifrele venitului umflate, şi cînd nici aşa n-au putut combina o echilibrare măcar aparentă.
256
umpleau golul deficitului prin cifre de rămăşiţe imaginarii; astfel, în cursul anului, cheltuielile votate în buget efec-tuîndu-se în toată întregimea lor împănate cu toate suple-mentariile şi straordinariile ce comportau şi ce nu comportau, iar încasările neajungînd mai niciodată cifra din buget, bilanţul anului lăsaun gol şi crea o datorie flotantă, care, după ce s-a plătit la 1864 cu împrumutul Stern printr-o anuitate de 2.120.000 franci, a reapărut la 1866 în cifra de şaptezeci de milioane de lei vechi şi a necesitat împrumutul Oppen-heim20, de 181/2 milioane franci, cu o anuitate de 3.125.000 franci pe an; după patru ani, la 1871, s-a ivit deodată de patru ori mai mare sub cifra de 75 de milioane de franci şi s-a soldat prin emiterea de obligaţiuni domaniale21, a căror serviciu anual absoarbe 8 milioane franci înscrişi pe tot anul în buget, afară de 121/2 milioane franci încasaţi din vînzarea bunurilor statului, parte capitalul şi parte dobînda de 6%; şi pe eînd se cînta prin trîmbiţile guvernului că datoria flotantă a murit pentru totdauna, deodată, fără veste, ministrul finanţelor ne spune ca un nou Prometeu ca are să-i deio o nouă suflare22, este autorizat a emite bonuri de tezaur 10 milioane de franci, hîrtia se preumblă pe piaţă, şi la iarnă vor mai fi şi alte 21 de milioane, daca nu cumva nu s-or vinde încă ceva moşii d-ale statului.
Suma de 39 de milioane, sorbită pe tot anul de datoria publică, lasă d-abia 40 de milioane pentru întîmpinarea deosebitelor servicii ale statului.
Ferice de acei care ştiu să se împrumute! Este un adagiu economic, dar şi vai de acei cara cheltuiesc fără folos bani împrumutaţi!...
VII
Un sentiment natural şi lăudabil ne îmboldea, din în-tîia zi cînd am regăsit firul vieţei noastre politice, să cerem cu stăruinţă îmbunătăţirea şi sporirea puterei armate. Două secole de umilire şi temerile ce ne inspiră tendinţele cotropitoare ale puternicilor noştri vecini ne impunea obligaţiunea d-a fi cît mai curînd în stare de a putea să ne apărăm căminurile în contra streinului. Am neglijat dezvoltarea
257
celorlalte ramuri ale vieţei naţionale şi am dat armatei; i-am dat cît am putut, i-am dat mai mult decit am putut, în cincisprezece ani i-am dat peste 200 milioane, şi este timpul să ne întrebăm serios daca ceea ce am dobîndit corespunde cu trebuinţele ţării şi cu serviciile ce s-au impus contribuabililor.
Nu sunt un entuziast al sistemului militar impus fatal-' mente Europei, căci nu cred să fie el adevăratul mijloc de întărire naţională; din contra, îl cred opus progresului şi civilizaţiunei. Acei ce îl pronează sunt adoratorii principiului autoritar, care nu caută în miile de oameni ţinuţi în cazarme pe bere şi pe mîncare decît numai nişte susţiitori ai regimului ce le convine; pun pe naţiune să plătească pe acei care o silesc la cheltuieli. Statele militare au fost tot-rdauna despotice, dictatura şi mizeria a fost tovarăşe nedespărţite ale războaielor. Cazarma este cspresiunea sporire! impozitelor, fără de a da nici măcar ordinea materială. Libertatea, ordinea morală şi prosperitatea materială n-au putut esista decît în timp de pace.
De un secol şi jumătate mai ales s-a mărit tendinţa ruinătoare care a coprins pe toţi suveranii de a căuta a se întrece unii pe alţii, considerînd puterea şi gloria lor după numărul oamenilor îmbrăcaţi în uniforme, care mai de care, şi armaţi cu puşti şi cu tunuri. Prusia a adoptat un regim care i-a permis să devie, deocamdată, întîia putere militară în Europa; a umilit în mai puţin de cinci ani două din cele mai mari împărăţii din lume. Tot prusianul este un soldat esersat şi disciplinat; îndată ajuns în etatea de douăzeci şi unu de ani, el este în cadrele armatei, şi nu se scoate dintr-acele registre decît mort sau căzătură; şi sistemul tot n-a ajuns încă la apogeul său, căci copiii, femeile şi bătri-nii, deşi sunt scutiţi pînă acum de serviciul militar, dar nimic nu ne spune că perfecţionările ce priimesc pe toată ziua, puşca cu ac, raniţa şi înlesnirile transportului, nu-i vor da mijloace de a îndoi şi împătri cadrele Landwekr-elor |	şi Landsturm-elor, nu e de mirare să trăim să vedem con-
tingente de copii şi rezerve de femei şi de septuagenari; cîte suflete, atîţia soldaţi!
Omul principelui Bismarck şi al mareşalului Moltke nu este decît o ţintă pentru carabină, şi naţiunea — un poli-
258
gon de tras eu tunul. Tînărul destinat de Dumnezeu să devie un Goethe sau un Kant, un Humboldt sau un Kaulbach23 şi a face gloria secolului său este trimis ca automat dinaintea mitraileozelor. Orice s-ar zice şi oricît s-ar cînta laurii cîştigaţi de armele germane, sistemul adoptat nu este mai puţin vătămător civilizaţiunei. Nu numai că nu este o garanţie pentru naţiune, dar este un pericol în permanenţă. Este destul ca un suveran să fie prea susceptibil, fatalist sau prezumţios, ca un ministru să fie imprudent sau complezent, pentru ca să tragă asupra ţării sale cele mai mari nenorociri!... Noi, românii, am avut durerea să vedem o catastrofă din cele mai grozave din cîte a înregistrat istoria de cînd e lumea24.
Bugetele armatelor au ajuns astăzi a sorbi cea mai mare parte a finanţelor ţărilor. Aceasta este o stare care nu poate dura, şi peste puţin multe guverne se vor afla, vrînd-ne-vrînd, în alternativa sau de a reduce armatele şi a slăbi, în faţă cu alte state, organizaţiunea apărării naţionale, sau a obliga poporul să trăiască cu arma în mînă, gata la harţă, ca în timpul năvălirilor.
S-ar putea pune întrebarea daca Prusia, de cînd a devenit întîia putere militară din lume, este mai influentă decît era; daca astăzi se află într-o stare politică mai prosperă şi mai independentă decît ieri, cînd nu conta decît între puterile de al doilea ordin. Modestă şi prudentă, era considerată, respectată, consultată, ascultată şi mai ales iubită; avea glas preponderant în toate concertele europeane şi de multe ori ea dicta soluţiunea complicaţiunilor politice; Prusia formidabile şi arogantă de astăzi poate fi pînă la un punt temută, dar este condamnată a deveni satelitul Rusiei; şi-a creat inimicii implacabile, care a pus-o la discre-ţiunea ţarului şi o obligă a-i face la timp toate concesiunele.
Oricum ar fi şi orce s-ar putea zice, sistemul armărilor escesive, o dată admis de toată Europa, bun sau rău, noi nu putem face altfel decît a-1 adopta, a ni-1 impune; însă numai ca mizloc de apărare naţională şi căutînd a-1 face cit s-ar putea mai puţin dispendios, mai puţin ruinător.
Sunt la noi oameni care cred cu dinadinsul că înscriind în registrele militare pe toţi românii de la etatea de două-
259
zeci şi unul de ani în sus şi numind ofiţeri de toate gradele pe ocoale, pe judeţe şi pe circonscripţiuni, au introdus sau introduc sistemul acela care a dat Prusiei preponderenţa militară de care se bucură; uită că ceea ce face superioritatea lui nu este omul şi puşca, ci principiile pe care este întemeiat. Escelenţa mecanismului este că tot prusianul trecut de etatea de douăzeci şi patru de ani, fie el în armata activa, în rezerve, Landwehr sau Landsturm, este un vechi soldat, care a trăit trei sau patru ani cel puţin viaţa de regiment şi de cazarmă, care a priimit o educaţiune şi o instrucţiune militară complectă. Toată clasa tinerilor de douăzeci şi unul de ani este luată ca contingent în armata activă, ceea ce la noi nu se face, nici se poate face; căci din 20 sau 25 de mii de tineri, care formează clasa fiecărui an, d-abia putem lua 4 sau 5 mii; ceilalţi nu priimesc nici o educaţiune militară, afară numai de nu vom voi sa dăm acest nume unor mişcări de mărşăluire şi vexaţiunilor de tot felul ce sufer de la instructorii lor.
în Prusia, precum am mai spus-o, nu este om de douăzeci şi patru de ani care să nu fi trăit viaţa de cazarmă şi de lagăr, din care nu iese decît ca să treacă în rezerve, unde găseşte pe superiorii lui fireşti, de care nu se mai desparte şi care nu-1 Iasă să uite viaţa şi disciplina militară, şi aceasta fără de a-i jicni interesele şi fără de a vătăma produc-ţiunea ţării.
Astăzi armata noastră nu trece de 12 mii de oameni, con-tînd şi corpurile acelea care în nici o parte din lume nu sunt considerate ca putînd să intre în rînduri de rezbel, precum sunt pompierii, jandarmii călări şi pe jos, şcoale militare, companiile sanitare etc.
Tabela următoare conţine specificarea trupelor noastre, cu numărul oamenilor care compune fiecare armă. In cele |	patru coloane dîntîi, partea Lit. A am însemnat cifrele,
astfel precum figurează în registrele Ministerului de Rezbel, efectivul nominal cum am zice; în celelalte patru coloane, partea Lit. B, am însemnat efectivul real, adevăratul număr ce există în fiinţă.
260
TABELA
de numărul tru pelor române la armele la care aparţin
		No. oficial Lit. A					No. real Lit. B		
Desemnaţiunea armelor	o	UC' «d > 3 T&	Grade inferioare		Numărul oamenilor	Ofiţeri	| Civili şi 1 asimilaţi	Grado ■ inferioare	u II Ji A o
j A dmini strat iunea	„		51			51		51		51
|stateie-majore	48	75			123	48	76	■—	128
Scoli	15	33	240		288	15	33	240	288
iS scadroane Jan- |	15	—	685		700	15	—	600	615
darmi[2 companii	6	—	200		206	6	—	200	206
f 8 regimente Infan-j4 batal.	320	56	8-680		9.056	320	56	5.000	5.376
terie 1 vînători *1 comp.	84	16	2.096		2.196	84	16	1.200	1.300
discip. Cavalerie	3	■	21		24	3	—	21	24
2 regimente 2 regi-	56	20	1.170		] .246	56	20	700	776
J mente Axti- 1 comp.	64	16	1.502		1.582	64	16	1.200	1.280
lerie | ponton 1 comp. uvrieri	4		108		112	4		80	84
de artilerie	4	—	300		304	4	—	2	6
Geniu 1 batalion Ofiţeri de adiru-	21	4	534		559	21	4	400	425
nistraţie 1 companie de uvrieri		84			84		“	84	—	84
	4	-	344		348	4	—	300	304
1 companie sanitară	4			326		330	4		326	330
1 scadron de tTen Serviciul spitale-	3	2	153		158	3	2	100	105
lor	—	83			83		83		83
Flotila il bat. în	14	16	200		250	14	16	200	230
Pom- ] Bucureşti	17	5	634		656	17	5	600	622
pieri i2 comp. în ţ laşi	6	1	237		244 18.60C	6	1	200	207 12.619
261
In tabela aceasta vedem că armata română, conţind ad-ministraţiune, şcoli, jandarmi, uvrieri, spitale şi pompieri, numără 18.600 de oameni, iar în realitate numărul lor nu trece de 12.000, cu pompieri cu jandarmi cu tot.
Trecînd acum la materialul ce posedăm şi la valoarea lui, putem zice că el este foarte puţin însemnător; o bătălie pierdută, cît de mică, ne-ar pune la discreţiunea inimicului. Iată, după notele ce ne-am putut procura, din ce se compune acel material şi valorile lui corespunzătoare:
Franci
48 tunuri „Krupp“ de oţel la 2 regimente de artilerie, cîte 598 taleri unul....................... 103.665
4 tunuri „Krupp“ de oţel la vaporul „Ştefan cel
Mare“, cîte 578 taleri unul...................... 8.670
48 tunuri prusiane de bronz, cîte 533 taleri.....	95.940
36 tunuri franceze de bronz de 4]
|de cîmp...... 120.000
12 tunuri franceze de bronz de 12 j 24 tunuri franceze do 4 \
) de munte............... 100.000
24 tunuri belgiane de 4/
25.000	puşti „Peabody“ cîte 100 franci una.........2.500.000
20.000	puşti prusiane cu ac cîte 90 fr[anci] una. .1.800.000
/ 373 la l-iul regiment de roşiori \
358 la 2-lea regiment de roşiori 342 la l-iul regiment de artilerie 1969 cai	\ 800.000
447 la 2-lea regiment de artilerie 312 la 5 scadroane de jandarmi k 170 la tren	j
5.528.275
Mai avem atelierul din Dealul Spirei, fabrica de praf de puşcă de Ia Tîrşori, stabilimentul de pirotehnie din Bucureşti şi fonderia de la Tîrgovişte, în care se ruginesc o mulţime de maşine fără de a se fi învîrtit măcar o data în timp de opt ani de cînd mănîncă cheltuieli de întreţinere, do-bînda la banii datoriţi şi astăzi lui Godillot, cel puţin două sau trei sute de mii de franci pe an, de vom ţine cont şi de uzura capitalului. Critici aspre s-au auzit şi asupra atelierelor din Bucureşti, în care reparaţiunile armelor şi fabri-
262
carea projectilelor costă pe stat preţuri neauzite; dar cel puţin acolo tot se vede ieşind cîteodată fum pe coş şi tot se mai aude bătaie de ciocane.
De cercetăm viaţa materială a soldatului român, găsim că ea nu se poate compara cu a nici unui soldat din lumea civilizată. în cazarme, bietul om nu găseşte nici aerul ne-cesariu respiraţiunii, nici aşternutul trebuincios odihnei; in nici o parte de lume proporţiunea bolnavilor şi mortalitatea nu sunt mai mari decît în armata noastră. De vei intra iarna într-o cazarmă, o să-ţi simţi inima strînsă de durere şi de ruşine; cîte douăzeci şi treizeci de inşi într-o odaie, dorm intr-un pat pe scînduri, fără mindir, fără saltea şi fără despărţiri unul de altul; respiră un aer infect şi viţiat; la trebuinţe ies noaptea năduşiţi şi dezbrăcaţi din duhoarea în care dorm şi se duc pe gerul de foc la distanţe de o sută şi două de metri. La Văcăreşti şi la Mărgineni, vinovaţii sunt mai bine ţinuţi decît soldatul român, de aceea îl vezi ofilit şi trist; el nu-şi redobîndeşte culoarea şi vioiciunea lui naturale decît vara, sub cort, în lagăr; atunci răsuflă, atunci mai lasă cîteva locuri goale în spital.
Armata noastră, astfel precum se află astăzi, atît în privinţa numărului, cît şi a moralului soldatului şi a materialului, nu este o putere care să poată inspira îngrijiri celor ce ar voi să ne atace, şi, cu toate acestea, de cîtva timp se împrăştie în public vorbe late, care, de nu ar fi o manoperă cunoscută de mult, ar fi cel puţin o mare imprudenţă. Dar lumea ştie că guvernul nostru crede că se poate rădica din deconsideraţiunea în care se vede căzut, atribuindu-şi projecte măreţe; poate vrea să mai capete vreo concesiune.
Ca să ne putem face o idee daca starea armatei noastre corespunde cu cheltuielile ce s-au făcut, voi aminti mai întîi că observarea succesiunii evenimentelor dovedeşte că intervalul mediu la care o naţiune a avut nevoie a pune oştirea sa în luptă pentru apărarea ţării ş-a onorului naţional a fost de douăzeci de ani; de aceea economiştii calculă costul unui om în război prin cheltuielile absorbite de întreţinerea unui soldat cu toate trebuincioasele şi cu tot materialul pe timp de douăzeci de ani. Astfel de exemplu: Anglia, care întreţine o armată de mare şi de uscat de 497.000 de oameni şi cheltuieşte cu dînsa 7.336 de milioane în 20 de ani, preţuieşte costul unui om la bătălie la 14.760 fr. Pe
263
Rusia, un om dus la foc o ţine 9.539 franci; pe Franţa, 6.933; pe Prusia, 5.533; pe Bavaria, 3.862, şi pe Svedia, 1.147 franci. Noi, românii, de vom calcula pe această bază şi de vom ţine în seamă că bugetul mediu al Ministerului de Rezbel este de 15 milioane pe an sau 300 de milioane în douăzeci de ani, şi de vom admite cifrele nominale ale Ministerului de Rezbel, un soldat dus la război ne-ar costa 16.123 de franci; iar de vom calcula pe cifrele cele adevărate ale efectivului, atunci costul soldatului se suie la 23.963 de franci, aproape de două ori cît costă soldatul voluntar cel mai bine plătit, cel mai bine hrănit, cel mai bine căutat şi cel mai bine echipat şi mai luxos îmbrăcat din lume, care este soldatul englez; mai mult de două ori şi jumătate de-cît costă soldatul rus, întreit cît soldatul francez, de patru ori cît cel prusian, de şese ori cît cel bavarez şi de douăzeci de ori cît cel svedez. In tabela următoare am înscris numărul oamenilor din care se compune armata permanentă în fiecare stat, cheltuielile întreţinerei ei în timp de douăzeci de ani şi costul unui om dus la război.
Numele statelor	Costul armatei	Numărul	Coetuî unui om
	în timp de 20 ani	soldaţilor	dus în război
	Milioane frânei	Oameni	Franci
Anglia	7,836	497.000	14.761
Bavaria	602	157.000	3.834
Franţa	8.320	1.200.000	6.933
Prusia	340	909.000	5.533
România	300	13.000	23.000
Rusia	9.300	977.000	9.539
Svedia	268	210.000	1.447
Sviţera	180	202.000	640
In toţi anii am dat armatei o parte din ce în ce mai mare din bugetul ţării, întrecînd cu mult proporţiunile statelor celor mai mari şi mai războinice, celor mai agresive şi mai ambiţioase. în tabela următoare am însemnat raportul ce esista între bugete şi părţile aferinte la întreţinerea armatelor respective. Acolo putem vedea că ocupăm unul din cele dinţii ranguri.
264
Numele statelor	Partea din buget absorbită de armată	Numele statelor	Partea din buget absorbită de armată
Anglia Austria Bavaria Belgia Danemarca Franţa Italia Nordvegia Portugalia	16,91% 18,23% 16,45% 21,39% 14,42% 20,91% 15,25% 20,23% 15,68%	Prusia România Rusia Spania Svedia Sviţera Ungaria Wiirtemberg	23,82% 20,28% 25% 27,74% 15,4-7% 21,35% 13,99% 21,12% 22,29% j ■
Statele cele mici nu trebuie să fie nici fanfaroane, nici nesocotite, defectele care se trec celor mari şi puternici nu se iartă celor slabi şi mici, modestia şi prudenţa le prinde mai bine, le conservă, le întăreşte şi le asigură viitorul; organizarea lor armată nu trebuie sa aibă alt scop decît a face pe puternici şi pe ambiţioşi a şti că daca vreodată ar cădea în ispită, ar găsi o rezistenţă înverşunată; a trece peste această margine ar fi a juca rolul de Don Quichotte sau acela de păcălit.
în Joc de a ţinti ochii maimuţînd cînd pe ruşi, cînd pe francezi, precum am făcut-o, cînd pe prusiani, precum facem astăzi, nu ar fi mai raţional, nu ar fi mai logic să studiem puţin conformaţiunea geografică a ţării, mijloacele ei de apărare şi tradiţiunele ei naţionale, ca să găsim un sistem apropriat trebuinţelor şi aspiraţiunilor românilor şi românismului? Corpuri de mehedinţeni, de gorjăni, de vrlnceni exersate la apărare, cunoscînd văile şi vîlcelile, potecile şi colnicele, dealurile şi munţii, ar putea oferi străinului o împotrivire mult mai eficace decît aceea ce i-ar putea opune regimentele instruite şi esersate cu multă muncă şi cheltuială în lagăre şi în cazărmi. în rasă cîmpie, cînd am fi chemaţi la o acţiune, am găsi totdauna pe inimic mai bine esersat, mai echipat, dispunînd de puteri îndoite şi împătrite, daca nu înzecite de cît acele ce i-am putea opune. Armata noastră, astfel cum este croită, nu poate servi decît ca corp auxiliar pe lingă o armată mare; şi aceasta ar fi o politică nenorocită, care ar servi ambiţiunea aliatului, dar care ar fi fatală României.
265
Prin organizarea de corpuri locale pe judeţe sau pe plaiuri întinse, ca o reţea asupra ţării întregi, pusă sub ofiţeri capabili de a concepe şi a executa combinaţiuni strategice după poziţiunea locurilor ce ar ocupa, şi prin reducerea armatei permanente sau active, cum se zice, numai la corpurile speciale, am putea ajunge la o armare generală. Străş-nicia în cheltuieli, simplitatea în îmbrăcăminte, stîrpirea abuzurilor în furnituri ne-ar face să devenim în puţin timp ceea ce sunt helveţianii, ceea ce par că voiesc să devie vecinii noştri sîrbi în privinţa puterei de apărare naţională. Pandurii lui Vladimirescu şi lui Solomon, deşi nu cunoşteau manoperile sapiente ale generalilor noştri de astăzi, fără de a fi esersaţi în taberi ca cele de la Floreşti şi de la Furceni25, nici în campania ca cea de la Tîrgovişte, au bătut şi au respins pe inimic la Calafat, la Băileşti şi la Cireş. Plăieşii şi pandurii noştri au făcut ceea ce nu putuse să facă nici trupele heroicului Kutusof, nici combinaţiunile învăţatului şi ingeniosului Geismar.
înarmarea ţarii la noi nu a fost pînă acum bine studiată, am căutat să avem un corp, copiind cînd pe ruşi, cînd pe francezi, cînd pe nemţi; dar să ne închipuim pentru un moment că am fi izbutit să avem 50 sau 60 de mii de soldaţi cu tot atiraliul trebuincios, tunuri, artificiari, geniu, stat-ma-jor, tren, ambulanţe, administraţiune, toate în păr, demni de a satisface pe cel mai minuţios general, organizaţi şi exersaţi aidoma ca cel mai bun corp de prusieni; ar fi oare aceasta o garanţie suficientă pentru apărarea ţării? Puterea noastră de apărare n-ar fi mult mai serioasă daca s-ar compune de corpuri separate, puţind să cază asupra inimicului din toate părţile şi necontenit, ziua şi noaptea, fără de a putea fi urmărite în retranşamentele ce le-ar oferi cunoştinţa văilor şi munţilor noştri, împrăştiindu-se şi reformîn-du-se neîncetat, fără a şti inimicul unde să-i găsească? Ar-I	mata maghiară bătuse sutele de mii de oştiri austriace,
Viena ajunsese de mult la discreţiunea generalului Gorgey, iar micile corpuri de români conduse de Iancu, de Assenthie şi de Butian n-au cedat nici o palmă de loc generalilor celor mai vitezi ai Ungariei şi ai Poloniei.26 „Cette poignee d'ho-
266
mmes me dorine plus de malque toule Varmee autrichienne“*, zicea generalul Cern lui Bălcescu, vorbind de românii din Torda, din Abrud şi din ZIatna.
Sviţera, cu o populaţiune de 2.500.000 de locuitori, are totdauna gata 200.000 de feţiori bine înarmaţi şi bine exersaţi, gata a se arunca asupra oricui ar încerca să treacă graniţa, determinaţi să nu lase să se întoarcă în patria sa piciorul streinului care ar călca ca inimic pămîntul helve-ţian; vecinii lor o ştiu aceasta şi nu le trece nici măcar prin gînd să încerce. Aceşti 200.000 de apărători, gata în tot momentul , costă pe statul federal 6.500.000 franci pe an sau 130 de milioane în douăzeci de ani, adică 640 de franci omul în război. Vecinii şi Europa întreagă au stimă şi respect pentru acest mic stat, şi nu se gîndesc nici a-I ataca, nici a-1 cuceri. Este adevărat însă că nu poţi vedea pe stradele Bernei, ale Genevei sau ale Friburgului generali numai fir şi pinteni, alcrgînd cu slapă cu pene în cap, în-gînînd fraze belicoase din libretele lui Offenbach şi uitîn-du-se în oglindă, ca să vază cap de căpitan viteaz. Acolo chiar impiegaţii lui Pantelimonescu sunt mai modeşti, au o ţinută mai cuviincioasă şi austeră, inspiră mai puţină mirare, dar mai mult respect.
VIII
Sunt autori care au susţinut că starea de civilizaţiune a unui popor se poate măsura prin câtimea de sulfur (pucioasă) ce întrebuinţează. Este adevărat că nu este fabricaţiune în care acidul sulfuric (vitriolul) să nu intre ca ingredient sau ca reactif; dar descoperirile în ştiinţe, în arte şi în meşteşuguri merg aşa de repede, îneît agenţii himici şi mecanici se schimbă şi se pot schimba dintr-o zi pînă-ntr-alta; fierul şi cărbunele care pot da astăzi o idee, putem zice exactă, despre producţiunea unei ţări mîne n-ar mai putea servi ca termen de comparaţiune, cînd s-ar găsi mijlocul de a se întrebuinţa altă putere motrice decît aburul. Cea însă ce a fost şi va fi totdauna un mijloc sigur de a măsura într-un mod necontestat starea morală şi intelectuală a unei naţi-
* Această mină de oameni îmi dă mai mult de muncă decît toată armata austriacă (n.a.).
287
une a fost şi va fi instrucţiunea publică şi literatura. Cu cit tezaurul adevărurilor morale, politice şi ştiinţifice va fi mai bogat, cu cît cunoştinţele în arte şi meşteşuguri vor fi mai întinse, cu cît vor fi mai mulţi la număr acei care pot sa Je înţeleagă şi să le aplice, şi cu cît simţul binelui şi al frumosului va fi mai dezvoltat, cu atît acel popor va fi mai înaintat în civilizaţiune.
Cheltuielile cele mari ee am făcut cu armata şi luxul în biuroeraţie nu numai că nu ne-au permis să dăm instrucţiune! publice ceea ce i se cuvenea, dar ne-a făcut să nu-i lăsăm nici ceea ce era al ei bună şi dreaptă proprietate. I-am luat cea mai mare parte din veniturile moşiilor şi pădurilor consacrate de moşi-strămoşii noştri şi le-am dat jandarmilor, vameşilor şi linguşitorilor.
Din 22 de milioane franci (socotind pe lingă cele 20.224.819 fr. arenzile anuale şi venitul acelor vîndute în suma de 70 de milioane de lei vechi), numai 8.182.942 franci se întrebuinţează oarecum Ia destinaţiuuea donatorilor, Ia şcoală şi la biserică; iar celelalte 14 milioane servă a plăti anuităţile barbelor de lînă, căciulilor de păr de urs lipit, a îmbogăţi pe cei care ne-au tratat de înşălători şi necinstiţi înaintea Europei după ce ne-au luat banii din ladă, a plăti artişti electorali ş-a încuraja spionii şi panegiristii dinîntru şi dinafară.
I Cheltuielile ce facem cu armata nu reprezintă puterea noastră de apărare, sumele însă ce întrebuinţăm pe tot anul pentru cler şi pentru instrucţiunea publică, comparate cu ale celorlalte naţiuni, ne esplică foarte bine inferioritatea în care ne aflăm în privinţa morală şi intelectuală.
Suma care figurează în bugetul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei Publice este la noi de 8.182.942 fr. şi se împarte în modul următor:
3.818.592 franci pentru clerul înalt şi administraţiune
4.364.349	„ pentru instrucţiunea publică.
Y	Această sumă din urma este distribuită astfel:
444.158 frfanci] pentru universităţi
376.049	„	n	învăţătura specială
762.506	„	„	gimnazii
207,180	„	„	şcoalele secondare de	fete
268
430.256	„	„	senunam
1,328.200	„	„	învăţămmtul	primar urban
816.000	„	„	învăţămîntul	primar rural.
Pentru învăţămîntul populaţiunei rurale, care este de aproape patru ori mai numeroasă do cît toate celelalte clase împreună, se da numai 816.000 fr., la care, de vom adăoga şi contribuţiunea scolastică a comunelor rurale 1,500.000 fr., ajungem la cifra de 2.316.000 fr. pe an pentru învăţămîntul primar a 700.000 de familii de plugari, sau cîte 3 fr. 32 de familie, sau 66 de bani de om. De vom adăoga şi acei 1.328.200 fr. acordaţi şcoalelor primare urbane, suma totală întrebuinţată pentru învăţătura primară urbană şi rurală a patru milioane şi jumătate de români este 3.644,200 franci.
Să comparăm acum această sumă cu acea destinată aceluiaşi obiect într-alte ţări:
In Statele Unite ale Americei serviciul învăţăturei publice este de 105 milioane franci pe an, la care sumă se adaogă şi venitul de 20 de milioane de hectare; peste tot, 225 de milioane de franci, sumă de 65 de ori cît a noastră, şi ţiind seama de numărul populaţiunei, care este de 38 milioane sau de opt ori cît a noastră, vedem că acolo se dă de nouă ori cît la noi: 6 franci de suflet, iar numărul copiilor care urmează acele şcoli fiind de 4.500.000 suflete, vine cîte 50 de franci de copil*
în Prusia, unde organizaţiunea instrucţiune! poporului datează încă din secolul XVI, din timpul margravului Al-bert de Brandenburg27, statistica din 1867, pe cînd popula-ţiunea regatului afară de anexe era de 19.675.990 de suflete, sumele destinate învăţăturei primare era de 30 de milioane de franci pentru plata a:
30.805 institutori primari |
2,815 institutrice	l la 25.056 şcoli primare
şi 2.537 învăţători auxiliari j
1.200 învăţători | la 510 şc. prim[are] super-
i [ioare] şi
şi 1.500 învăţătoare | 68 şc. norţmale]
Din 30 de milioane de franci care se cheltuiesc acolo cu învăţămîntul primar, statul dă numai suma de:
269
„	f 1.393.612 fr. pentru şcoalele primare
2.723.1d9 din care |l.329.547	„ pentru şcoalele nor-
m[ale] de înv[ăţămînt]
iar ceilalţi 27.276.841 de franci provin din contribuţiunile copiilor care urmează acele şcoli, plătind ceea ce se numeşte SchuUgeld (banu de şcoală) 5 pînă la 7 centime pe săptămînă.
Deosebit de cele 25.634 de şcoli primare de mai sus, Prusia mai are:
906 şcoli primare private cu 1.700 învăţători 600 pensionate pentru băieţi şi fete 445 şcoli de dumineca şi 457 săli de azil.
Numărul copiilor care urmează aceste deosebite şcoli este de 3.070.299, şi anume:
32.772 la 457 de şcoli de azil 29.123 la 445 şcoli de duminecă 8.421 la 205 pensionate de băieţi 27.593 la 396 pensionate de fete 1.427.191 băieţi 1 oc;	v .
1.398.131 fete f la 25-°°6 5coh Prlmare
25.000	băieţi) .	..	.	.
27 406 fete 1	^06 Şcoli primare private
43,731 băieţi la 271 şcoli primare superioare 47,321 fete la 239 şcoli primare superioare 3.610 elevi la 68 de şcoli normale pentru învăţători. Costul unui copil este de 10 franci pe an pentru învăţătura primară, iar contribuţiunea pentru întreţinerea şcolilor primare, repărţită pe cap de locuitor, unul peste altul, este abia 1,50 franci.
Pretutindeni în Germania plata învăţătorilor este foarte modestă, profesiunea de institutor primar este departe de a fi lucrativă. în Prusia, un institutor primar priimeşte: în Berlin 413 talere pe an sau 1.549 franci în oraşe 218	„	„	„	„ 1.054	„
în ţară 181	„	„	„	„	679
Cu toate acestea, foarte rar se întîmplă ca un institutor să părăsească profesiunea sa pentru a îmbrăţişa altă carieră.
De ne vom raporta la cifrele oficiale, numărul copiilor care urmează şcoalele primare la noi este de:
(■55.985 în şcoalele primare rurale [26,160 în şcoalele primare urbane
82.145 din care
270
Daca aceste cifre pe care le auzim sunînd de zecimi de ani la toate solemnităţile scolastice printre cuvintele: „Prea-înălţate doamne, 70, 80, 90 de mii de tineri urmează şcolile noastre primare şi binecuvintează strălucitul, graţiosul sau gloriosul nume al măriii-tale...“ daca, zic, aceste cifre ar fi adevărate, noi am putea da glorie cerului; am avea cel puţin 150.000 de plugari români care ar şti a seri, a ceti şi a socoti, care ar avea cunoştinţe de religia creştinească, de geografia şi de istoria ţării, care ar putea lua cunoştinţă în timp util de citaţiunile şi de hotărîrile judecătorului de pace; dar, din nenorocire, toţi ştim că rar comună rurală în care să se găsească mai mult de doi sau trei locuitori care ştiu să-şi iscălească numele.
Cifra pecuniară afectată la noi învăţăturei primare este în adevăr foarte mică şi solicitudinea guvernului, din nenorocire, a fost şi mai mică. în tabela următoare, în care am însemnat cheltuielile învăţăturei primare în deosebite state ale Europei, contribuţiunea de mijloc de locuitor pentru întreţinerea acestor scoale, costul anual al unui copil în şcoalele primare şi numărul copiilor care urmează în şcoale, calculat pe mia de locuitori, să poate vedea că nici într-o ţară din Europa învăţătura unui copil, în şcoalele primare, nu costă atît de mult ca la noi, unde această cheltuială se urcă termen de mijloc la 40,77 fr., adoptînd cifra oficiale a numărului copiilor; dar de vom lua cifra cea adevărată, acea în fiinţă, care nu poate fi nici pe jumătate, nici a treia parte a celei ce figurează în cuvîntările ministrului, un copil costă peste 100 fr. pe an. în Prusia acest cost nu este mai mare de 9,33 fr., şi ştim că acolo copiii învaţă. După statistica noastră oficială, numărul copiilor care urmează şcolile primare este de 17 la mia de locuitori, dar în realitate nu trece de 7 sau 8. Dovada este că numărul tinerilor care ies din şcoalele primare ştiind să scrie şi să citească este atît de mic în comparaţiune cu trebuinţele şi cu cererile serviciilor, îneît toţi părăsesc plugăria, şi daca vreunul rămîne în sat, se face notar, logofăt, secretar de primărie, adică administrator al comunei, poziţiune în care găseşte o esistenţă lesne şi bănoasă; abuzînd de ignorenţa administraţilor, îi împilează, îi năpăstuieşte şi-i apasă fără temere de răspundere, nici de pedeapsă; destul să fie bun instrument în timp de alegeri şi stăruitor pînă la cruzime la împlinirea dărilor;
271
iar marea majoritate aleargă în oraşe, cad pe numeroasele slujbe plătite de contribuabili în stat şi în judeţe şi măresc ■ numărul postulanţiîor.
Numele statelor	S ^ SI ^ * «J S a 2 £-5 O £ A	Contribuia de mijloc de locuitor	ci rt p O £ cc- ■= — a -s-e o o ’S O o a	1 £ S ca aa _ e. a S™ gg 5 o s o	ffî 4j C -3. cc O! h» ci —* C tu	Şcolari primari la 1,000 de locuitori
	Mii, Ir.	franci	franci	Nr. copiilor	franci	
Anglia	47	1,60	18,80	2.536,000	8.750.000	80
Austria	—	—	—	2.700.000	918.000	84
Bavaria	8	1,79	13,33	600.351	950.000	130
: Belgia	8	1,60	14,81	645.000	2.464.000	109
Franţa	61,6	1,62	14,30	4.336.000	10.840.000	114
Holanda	9	2,40	20,78	432.000	1.047.000	122
Italia	14	0,66	14	1.257.000	784.000	60
Nordvegia	2	6,18	14,60	.—	—	120
Prusia	28	1,46	9,33	2.997.000	750.000	155
România	3,5	0,80	40,77	82.145	2.134.000	17
Rusia	—	—	—	794.000	12.000.000	12
; Saxonia	—	—	--	410-000	300.000	184
Spania	15,5	0,97	14,09	1.102.000	1.100.000	70
Svitzera	6	2,40	20	300.000	3.000.000	—-
Wiirtemberg	3,5	2,03	15,36	231.000	233.000	132
Nu pot termina aceste puţine consideraţiuni asupra învă- „ ţăturei primare fără de a zice două cuvinte despre şcoalele primare numite half-time (jumătate timp), foarte răspîn-dite în Statele Unite şi pe care se grăbesc englezii şi germanii a le introduce la ei. Şefii de ateliere sau societăţi industriale, croitorii, fierarii sau timp larii, de exemplu, înfiinţează pe lîngă atelierul în care lucrează şi un internat de copii cu o şcoală primară, obligîndu-se a-i învăţa, o dată cu meseria, şi carte; copiii sau ucenicii ce priimesc în stabilimentul lor lucrează la meşteşugul pe care voiesc să-l înveţe şi la interval din două în două ore trec cîteva minute, o jumătate de oră cel mult, în şcoala primară adecuată la stabiliment. Alternarea aceasta a lucrului cu învăţătura a luat numele de half-time, şi este dovedită foarte folositoare corpului şi spiritului. Copiii găsesc in învăţătura din şcoală
272
un repaus pentru corp, şi în lucrarea atelierului, un repaus pentru spirit; este constatat că această trecere frecuentă de la ocupaţiune fizică la o ocupaţiune intelectuală şi viceversa profită copiilor, atlt în privinţa învăţăturei meseriei, cît şi a învăţăturei din şcoală, mai mult decît daca ar petrece tot timpul într-un atelier fără şcoală sau într-o şcoală fără atei ier. Metoda aceasta începe a se introduce pretutindeni, se dau prime şi încurajări acelor care înfiinţează internate cu şcoli primare in ateliere.
Trăim într-un secol în care lucrătorul nu mai poate fi un automat, făcînd toată viaţa lui numai o minimă lucrare a gămăliilor de ac, nu mai poate fi un rutiniar, perpetuând din generaţiune în generaţiune forma şi cualitatea obiectului ce produce; astăzi uvrierul se cere să fie o maşină inteligentă, i se cere aptitudinea şi capacitatea de a studia, de a perfecţiona şi de a născoci; i se cere o mai mică întrebuinţare a puterilor muschiuîare, dar o mai mare aplicare a mijloacelor sale intelectuale, i se cere a şti să conducă cu inteligenţă şi dibăcie lucrarea maşinelor de abur şi a instrumentelor complicate şi delicate întrebuinţate în industrie. Astăzi, uvrierii oraşelor celor mari ştiu să facă şi să citească un desemn şi un plan, ştiu să dea un project complect privitor la meseria lor, au cunoştinţe de geometrie, de fizică, de chimie şi de mecanică. Dumineca şi seara, cînd ies de la lucru, îi întâlneşti prin sălile muzeelor, espoziţiunilor şi la geamurile magaziilor, cu ochii şi cu gîndul pironit la un obiect, admirîndu-1 cu craionul în mină şi luînd pe calpenul său însemnări de formă, desemn şi substanţă, ca să-l imiteze şi să-l perfecţioneze.
Lipsa de şcoli face ca la noi lucrătorii dulgheri, zidari, cavafi, croitori să fie astăzi ceea ce erau acum o sută de ani, dulgherul leagă şi astăzi caprioreala cu piroane, zidaru nu are nici o cunoştinţă despre proprietăţile deosebitelor feluri de var, tabacarul nu are nici cea mai mică idee de perfecţionările ce a luat industria argăsitului pieilor; cu toate acestea, sunt oameni care par a crede că numai cu o lege sau un decret de protecţionism sau de prohibiţiune am putea vedea înflorind industria românească. Avem cizmari, timplari, fierari, tapiţeri care rezistă concurenţei streine, care cîştigă destul şi care s-au îmbogăţit chiar; dar, trebuie să o spunem, sunt mai toţi francezi sau germani, care au
273
dobîndit în şcoalele din ţara lor cunoştinţele necesarii meseriei ce esersează şi care au lucrat în ateliere sub direcţiunea de meşteri dibaci. Uvrierul european nu mai este ce ara, o putere musculară, el este astăzi ceea ce a voit Dumnezeu să-l facă, o putere inteligentă, trece de la starea de artizan la starea de artist. Ce facem noi, ce a făcut guvernul pentru uvrierul român alt decît a-1 lua la mustră dumineca şi sărbătoarea şi a-i cere impozite în cursul săptamînei?
Numărul tinerilor care urmează deosebitele noastre şcoli este, după tabelele statistice, de 88 pînă la 99 de mii; în acele tabele el creşte pe tot anul cu 5 sau 6 mii. Se împart în modul următor: 51.727 băieţii în 1.875 şc. primare rurale 1 1.831 institutori 4.258 fete J cu 1.919 învăţători	/	78 institutrice
48.682 băieţi 1 A	.
7 478 fete [ in	primare urbane
224 băieţi în 3 şcoli reale ^
979 elevi în 15 gimnazii 1.487	„	„	6 licee
1.563	„	„	8 seminare
125	„	,,	şcoala de medicină	şi	farmacie
24	„	„	şcoala macedono-română
450 eleve în 5 şcoli secondare de fete 187 elevi în 2 şcoli de comerţ j
197 571 57 243 88.252
2 şcoli normale 2 universităţi 2 şcoli de bele-arte 2 scoli de muzică.
După cele ce am văzut în deosebitele tabele ce am dat în privinţa numărului tinerilor care urmează şcolile primare, este o foarte mare deosebire dintr-o ţară la alta ale Europei civilizate; în privinţa însă a numărului elevilor din şcoalele secondare şi superioare, de vom mărgini mai ales compara-ţiunea la Anglia, Franţa şi Germania, diferinţele sunt mult mai mici. în Germania putem zice că ştiinţa este mai răs-pîndită, şi în Franţa este mai concentrată; în Germania găseşti mai mulţi oameni cu cunoştinţe, în Franţa găseşti mai mulţi învăţaţi (savants). Ilustrul şi regretatul himic Liebig, esprimînd anul trecut mîhnirea ce resimţea sufletul său din rumperea reîaţiuniîor dintre învăţaţii Franţei
274
cu acei ai Germaniei, zicea; „Francezii sunt dascălii noştri“. In adevăr, la care naţiune s-a văzut într-un singur secol un Lavoisier şi un Laplace care au creat ştiinţa himică, scoţîn-du-o în cîţiva ani din fesele alchimiei; un Monge, care a dat geometriei o ramură nouă — geometria descriptivă; un Arago, un Fresnel, un Dulong, un Gay-Lussac, care au ilustrat ştiinţele fizice şi astronomia; un Bichat, un Cuvier, un Elie de Beaumont, un Dupuytren, un Magendie, un Claude Bernard, care au împins atît de departe investigaţiunile şi descoperirile în istoria naturală, în anatomie şi în fiziologie, aruneînd lumina acolo unde pînă la finitul secolului trecut era numai întuneric.28
De cînd ştiinţele s-au îmbogăţit cu atîtea descoperiri, învăţămîntul a luat şi el mari prefaceri. Pînă acum cîţiva ani, ceea ce se numea învăţămîntul secondar nu avea înţelesul care-1 are astăzi; copiii ieşiţi din şcoalele primare, daca voiau să urmeze înainte, nu găseau alte şcoli decît învăţămîntul uman ioarelor , care în adevăr convenea foarte bine tinerilor acelora care prin naştere, educaţiune şi avere puteau consacra viaţa lor studiilor filologice, teologiei, dreptului, diplomaţiei sau medicinei; dar ce servea studiul lim-belor moarte, istoria grecilor şi a romanilor, filozofia lui Platon şi a lui Aristot copiilor de burghezi care puneau un timp preţios la studiul lui Xenofon şi lui Oraţiu, studii care nu aveau nici o aplicare, nici un raport cu meseria la care erau destinaţi prin condiţiunea socială în care se aflau? î
Şcoalele primare sunt poarta prin care trebuie să treacă orice om care nu voieşte să fie numai o putere muschiulară, dar de acolo tinerii se pot despărţi pe două căi deosebite. Astăzi învăţămîntul secondar se împarte în două ramuri, unii urmează studiile clasice, mijloacele lor le permite a se consacra literelor şi filozofiei, a urma dreptul sau teologia; ceilalţi, copiii burghezilor, urmează şcoalele practice, ştiinţele aplicate la arte şi meşteşuguri; aceste scoli în Franţa poartă numele de şcoli secondare speciale, în Germania se numesc Real-Sckulen; ele sunt precedate de nişte şcoli intermediare, numite şcoli primare superioare, ceea ce germanii numesc Burger-Schulen.
Şcoalele secondare sunt înfiinţate cu un scop de utilitate: din ele ies tineri care, după ce au urmat colegiile, gimnaziele şi liceele, intră în facultăţile care formează universitatea,
275
facultatea de teologie, de litere, de ştiinţe, de iură şi de medicină; din ele ies tineri care, după ce au urmat şcoalele reale şi şcoalele speciale, merg în şcoalele de deosebite ramuri de inginerie, în şcoalele de arte şi manufacturi, de bele-arte etc. Oamenii care au inventat şi au perfecţionat maşinele, au înfiinţat atelierurile care produc obiectele care fac admira-ţiunea noastră în magaziile cele mari şi la espoziţiuni, oamenii care au dirijat construcţiunile ingenioase şi lucrările gigantice care fac gloria secolului nostru au ieşit şi ies din-tr-acele şcoli.
Noi, deşi avem trei şcoli cu numele de şcoli reale, în care ni se spune că urmează 224 de tineri, şi două şcoli de comerţ cu 187 de elevi, dar, fără de a merge mai departe, găseşte daca poţi un maşinist la o bătătoare de grîu sau un contabil într-o casă de comerţ care să fi ieşit dintr-acele şcoli; monopolul acestor impieguri este şi astăzi al nemţilor, al grecilor şi al ovreilor.
Numărul tinerilor care urmează cele 15 gimnazii şi 6 licee este de 2.466, adică un elev de scoale secondare la două mii de locuitori; acest raport este în Europa de 25 la mia de suflete, ceea ce însemnează că învăţătura secondară este de 50 de ori mai răspîndită în Germania, în Franţa, în Anglia şi în Italia decît la noi. în privinţa cheltuielilor, acest grad de învăţămîut costă în Franţa 64 milioane franci, din care 2.763.487 franci plătiţi de stat; 3.171.391, de judeţe şi 58.567.808, de familiele studenţilor; la noi, acest învăţămînt costă pe stat 762.506 sau 350 fr. de elev, în vreme ce în Franţa un elev din şcoalele secondare costă pe stat numai 19 franci, şi de vom conta şi partea plătită de judeţe, costul unui elev se suie la 220 de franci.
Trecînd acum la gradul al treilea, la învăţămîntul superior, ştiinţa în antichitate a fost atributul esclusiv al clerului; chiar în timpii de întuneric care au copleşit Franţa în urma invaziunilor barbarilor ştiinţele, filozofia şi literatura mai trăiau numai în monăstiri; clerul era sarea poporului, şi în timpii din urmă în Europa învăţămîntul superior era monopolul clerului, un Galileu era obligat să supuie legile mişcării corpurilor cereşti noţiunilor coprinse în Vechiul testament, Acum lucrurile s-au schimbat; un reverent doctor Buckland, un stîlp al bisericii anglicane, căută a interpreta Scriptura ca s-o puie în armonie şi în concordanţă cu desco-
576
peririle geologice şi geogenice29; filozofia şi ştiinţele s-au afrancat de teologie, Învăţămîntul superior nu mai este al popilor ; astăzi lumina dcrează din universităţi şi din academii. Cit despre sistemul învăţămîntului, sunt încă multe dezbateri şi diverginţi de opiniuni. Englezii şi americanii lasă. învăţămîntului secondar şi superior independenţa cea mai absolută. Statul nu se ocupă nici se preocupă de această ces-tiune, nici îi prescrie vreun program. La ei universităţile au fost şi sunt fondate de particulari prin donaţiuni; îşi au statutele şi administraţiunea lor proprie; totul s-a făcut şi se face după voinţa fondatorilor şi administratorilor instituiţi de fondatorii sau de proprietarii acelor stabilimente; singura participare a statului este că a admis ca universităţile să fie şi ele reprezentate în parlament. Venitul lor anual se suie la 25 de milioane de franci.
în Franţa, gradul superior al învăţămîntului a trecut din mînele clerului catolic în dependinţa unui corp laic cu numele de universitate, căruia i s-a dat monopolul acestui învăţămînt şi puterea de a acorda, de a refuza si d-a regu-lamenta înfiinţarea oricărei şcoale ş-a orcărui învăţător.
Germanii au şi ei o organizaţiune administrativă superioară pentru instrucţiunea publică, au păstrat însă libertatea acţiunei intelectuale; la ei, învăţămîntul elementar este lăsat în absoluta dispoziţiune a comunelor, iar învăţămîntul secondar şi superior este dat corpurilor învăţătorilor; sunt cîte doi şi trei profesori pentru o catedră; în universităţi, elevul poate să aleagă liber profesorul care îi convine, astfel, profesorul are cel mai mare interes a face lecţiile sale bine, a se distinge ş-a place studenţilor, căci nu se poate impune auditorilor decît prin ştiinţă, capacitate şi prin îngrijirea ce are de elevi; nicăiri nu se găseşte o pepinieră de profesori ca aceea ce posedă Germania cu instituţiunea de privat docentem. Orce doctor, împlinind oarecare mici formalităţi, are dreptul a fi un privat docent.
Tendinţa generală în Europa este către libertatea învăţămîntului în toate gradele. Nu este nici bine, nici drept ca un om de geniu, un novator să nu poată proclama liber descoperirile şi doctrinele sale fără permisiunea vreunei poliţii; o autoritate, fie ea teologică, fie politică, nu poate să nu abuzeze.
277
La noi, învăţătura înaltă numără 571 de tineri în doua universităţi; părinţii şi tinerii judecă foarte aspru învăţă-mîntul ce se dă în facultăţile noastre; toţi acei care au mijloace se duc de urmează universităţile Germaniei şi Franţei. Pînă acum facultatea de jură singură a dat cîţiva elevi de merit.
Multe ar fi de zis asupra învăţămîntului la noi! Dar cadrul acestei scrieri nu comportă o mai lungă critica şi termin semnalînd din nou injustiţia şi prejudiţiul făcut naţi-unei, luîndu-se şcoaîelor şi bisericilor obolul dat de pioşii noştri bătrîni, ca să plătească cu dînsul oamenii poliţiei şi impiegaţii de prisos ai administraţiunei; această avere trebuie să se restituie şcoaîelor, precum s-a restituit a spitaluri-lor. Cultura spiritului nu este mai puţin preţioasă decît sănătatea corpului.
IX
Trebuie să mă opresc aci, amici cititori, nu doar că-ini închipuiesc că am studiat pînă-n fund subiectul care figurează pe titlul acestui capitol, dar pentru că mă tem să nu abuzez peste măsură de paţienţa voastră.
Intenţiunea mea, cînd am apucat condeiul, a fost să vă împrospătez memoria asupra unor convorbiri politico-eco-nomice la care aţi asistat adesea, sunt sigur, prin adunări şi grădini, şi să dau un oarecare relief absurdităţilor ce ajunge a zice acela care uită acasă multă-puţină raţiune ce are; interesul personal şi mai ales interesul momentului îl încalică, îi dă dezghinuri şi-l duce unde cu gîndul n-a gîndit.
Am pornit voios prin grădini şi prin holde şi tot cu oameni importenţi; dar din consideraţiune în consideraţiune m-am pomenit în mijlocul unui horizont atît de posomorit, încît, în loc de conversaţiuni naive şi vesele, v-am pus dinainte un munte de cifre pline de cugetări triste.
Vedeţi bine că alta am cugetat şi alta a ieşit la vopsea; atît este de adevărat că nu este iertat omului a glumi cu nenorocirile publice. Ger dar iertare daca, în loc de a vă face să petreceţi o oră plăcută, am venit de v-am turburat liniştea şi nepăsarea în care trăim cu toţii. în loc de a da curs primei idei ce mi-a venit dinaintea căminului, într-un moment manuscriptul meu ar fi ieşit pe coş ca tot ce iese
278
din focul cugetărilor omeneşti, am avut slăbiciunea de l-am lăsat să alunece sub teascurile tipografului. Acum îmi ră-mîne numai consolaţiunea că mai curînd sau mai tîrziu vă puteţi face deputaţi, senatori sau miniştri, ş-atunci cifrele pe care le-am găsit una cîte una în paiele cancelariilor va vor servi poate la votările de noi impozite, de creări de posturi, de recompense şi de concesiuni.
România este o ţară mică în adevăr, dar împrejurările şi vicisitudinile prin care a trecut a făcut să răsară în mijlocul ei, şi deodată, cele mai mari cestiuni naţionale politice, morale şi umanitare. Cea mai mica mişcare din loc aduce grămadă dinaintea observatorului atîtea ticăloşii şi atîtea nedreptăţi, atîtea sfîşieri, convulsiuni şi discordii, care nu pot să nu turbure sufletul şi să nu rădice în spirit o mulţime de probleme de cea mai mare gravitate.
Espuind relele şi semnalînd consecinţele, m-am crezut în drept a cere orcărui bun român cîteva momente de atenţiune.
Oare nu este de cel mai mare interes politic şi moral a studia amestecul cel mai straordinar ce se poate vedea de independinţă şi de servilitate ce esistă în societatea română, de libertăţi proclamate, dar părăsite şi de tiranii abolite şi cu toate acestea domnind în toată splendoarea şi vigoarea lor? Nu este un fenomen de cel mai mare interes a studia cum, într-o societate înzestrata cu o constituţiune din cele mai liberale, îngrădită de toate garanţiile, să vedem abuzul, nedreptatea, violenţa şi apăsarea dînd piept voiniceşte cu dreptatea şi cu legea şi îngenunchindu-le la pămînt? Igno-renţa poporului, prejudeţele şi puterea căzută în minele oamenilor trecutului ne esplică ele îndestul starea lucrurilor? Nu este oare timpul să ne întrebăm ce viitor îşi pregăteşte naţiunea română? Economistul, moralistul, omul de stat, profesorul, preotul pregătesc ei generaţiunile cele noi la viaţa la care Europa a conviat România? Ce fac ei pentru a inspira poporului iubirea legalităţii şi a dreptăţii, pentru a-i inspira ură şi dezgust în contra hatîrului, abuzului şi ciocoismului? Fac ei pentru întărirea religiei, a familiei, pentru respectarea proprietăţii şi siguranţa individului ceea ce a făcut Şincai, Petru Maior, Lazăr, Vladimirescu, Cîmpinenii, Bălcescu şi boierii cei vechi pentru deşteptarea simţului naţional? Unde este propagarea prin grai, prin scris şi prin faptă? Unde este sancţiunea morală, cînd ve-
279
19 — Ion Ghica — opere voi. II
dem pe cei care practică imoralitatea şi calcă legile în picioare, temuţi, stimaţi şi onoraţi pretutindeni? 1
Daca într-aceste cîteva pagine am izbutit a va face să urîţi măcar un moment nedreptatea, daca am izbutit să vă fac să cugetaţi măcar un minut la greutăţile contribuabilului, la starea lui nenorocită şi la uşurinţa cu care se aruncă banul muncit în cheltuieli zadarnice şi vătămătoare; daca am rădicat în sufletul vostru dorinţa de a aduce un remediu acestor rele, sunt cu prisos satisfăcut. Vie cei vrednici a străbate această cale, a o lumina si a ne arăta limanul.
partea a şaptea TREI ANI ÎN ROMÂNIA
sau
CORESPONDENŢA ONORABILULUI BOB DOWLEY 1876
19*

1
Sunt vreo trei săptămîni de cînd curierul îmi aruncă pe sub poarta un plic. Epistola ce conţinea era iscălită de amicul meu Dobson & Scrope, unul din cei mai renumiţi editori tipografi din Old Square W.E. Cuprinderea ei era următoarea: „Dear sir*,
Prea onorabilul** Bob Dowley îmi propune editarea alăturatei scrieri. Condiţiunile sale sunt atît de generoase, îneît mi-ar părea rău, foarte rău, să-mi scape din mină o afacere aşa de grasă: îmi lasă tot beneficiul primei ediţiuni de cincizeci de mii de esemplare — un cîştig net de cinci sau şase mii de lire. Nu pot însă să nu am oarecare ezita-ţiuni cînd văd că laurii Iui Palgrave, lui Baker, Iui sir John Franklin, ai lui David Livingstone şi mai cu seamă, acum în urmă, ai intrepidului Fiii as Fogg, de la Trawelers Club***, care, sub inteligintea direcţiune a domnului Jules Verne, a încungiurat pămîntul în mai puţin de optzeci de zile, opresc pe toţi compatrioţii mei d-a dormi1* Numărul turiştilor sporeşte într-o progresiune aşa de spăi-mîntătoare, îneît ei au ostenit teascurile**** lui Murey şi Macmillien cu tipăririle relaţiunilor lor de călătorii.
* Iubite domnule (n.a.).
** The Tnost konorable (preaonorabilul) este calif ieatUul ce se dă acelor cari, prin drept de moştenire, au să devie într-o zi lorzi membri ai Camerei de sus (n.a.).
*** Clubul călătorilor (n.a.).
**** Murey şi Macmillien sunt cei mari mari editori ai scrierilor de călătorii (n.a.).
283
Cartea ce mi se propune să editez tractează despre România. Ca unul care ai ocupat acolo funcţiuni înalte, îmi închipuiesc că trebuie să cunoşti oamenii şi lucrurile despre care este vorba. Aşadar, nainte de a mă decide să public, aş dori să ştiu daca aprecierile nobilului scriitor au vreo valoare şi daca o traducţiune în limba română ar avea trecere. Sunt dispus a plăti traducătorului, pentru întîia ediţiune, cîte trei pence* de esemplar.
Primeşte etc.
Iscălit, DOBSON &SCROPE"
Deşi în ziua de astăzi nu este un cuvînt de a cunoaşte ţara fiindcă ai fost în trebile statului, dar, în consideraţiu-ne că citirea manuscriptului m-a făcut să aflu lucruri despre care nu aveam nici o idee, am răspuns amicului meu într-un mod favorabil şi îndemnător.
Cît pentru traducţiune, mi-am zis: pe timpii aceştia de abundanţă în dări şi de lipsă în recolte, cinsprezece mii de Iei nu sunt de lepădat, şi am luat asupră-mi de a traduce în româneşte scrierea preaonorabilului turist, întitulată: Three yars in Rumania, adică Trei ani în România.
Acum testul englez, precum şi traducţiunea în româneşte se află sub puternicile maşine ale domnului Dobson & Scrope din Old Squar. W.E. şi în curînd se va vedea la geamurile librarilor două frumoase volume octavo, tipărite cu garmont, pe hîrtie velină, ediţiune de lus, ilustrată cu mai multe portrete d-alc oamenilor noştri politici.
Ştiu că părintescul guvern sub care avem fericirea să trăim — Dumnezeu să ni-1 ţie! — ne face nouă, bieţilor scriitori, o concurinţă crîncenă cu înalta şi mult eleganta proză a doctului domn Lascar Catargul şi cu cuvintele pline de lealitate şi de patriotism rostite pe la gare de viteazul şi mult vestitul în războaie general Florescu2 — bucăţi de literatură pentru citirea cărora mulţi sunt chiar generos răsplătiţi cu [bani] din casa visteriei; ştiu asemenea că mulţi sunt obligaţi, vrînd-nevrînd, să citească proza oficială şi oficioasă şi, prin eseeuţiuni de dorobanţi şi vătăşei, să facă plata abonamentelor.
* Treizeci bani aproape (n.a.).
284
De aceea, spre a nu vă amăgi cu marfa ce voiesc să vînd, vă prevestesc că ea nu are nici aprobarea, nici simpatiile guvernului. Mărginindu-mă dar a vă da aici numai cîteva fragmente din opera lui Bob Dowley, vă promit că totul va fi conform cu proba aceasta, pentru care nu vă cer nici un ban mai mult de doi Iei.
II
LORZIEI-SALE* VIGECOMITELUI WINKLE
Londun 120 Park-Lane
Bucureşti, 1875, 6/18 mai My lord,
Nu mai rămîne îndoială: serviciul nostru postai a ajuns la perfecţiune. Onoare lordului Manners** ! Scrisoarea voastră din 24 iuliu cu simpla inscripţiune To Dowley Esq., iară indicaţiune de continent, fără nume de ţară, fără nume de stradă, după ce s-a plimbat cîteva zile prin biurourile poştale ale Regatului Unit, priimind de la fiecare cîte o mică notiţă pe plic, m-a dibuit în Bucureşti, capitala României, la „Grand liotei Brofft", Calea Mogoşoaiei, Piaţa Teatrului Naţional, unde plătesc locuinţa, mîncarea, încălzitul şi luminatul mult mai scump decît la „Clarendon hotel41***.
Trăiesc, sunt sănătos şi, spre semn de recunoştinţă pentru buna suvenire ce-mi păstraţi, mă voi sili a satisface dorinţa ce aveţi de a cunoaşte oamenii cu cari trăiesc şi ţara în care ziceţi că m-am rătăcit, fără să las măcar un fir de mătase în mînele vreunei Ariadne.
Oraşul în care mă aflu nu seamănă cu cele ce aţi putut vizita în numeroasele voastre călătorii. Inchipuiţi-vă o populaţiune de o sută cincizeci de mii de suflete răspîndită
* Ta his Lordship (lorzioi-salr) se zice în scris şi în vorbă cîiul se adresează cineva către r.n lord membru a] (inna ivi Lorzilor (n.a.).
** Ministru, poştei or oare a adus colo mai însemnate îmbunătăţiri serviciului post ni (n .a.).
*** Otelul cel mai scump din Londra, froeuentot numai de aristocraţia indigenă şi străină (n.a.).
285
pe o cîmpie în care lesne ar încăpea peste un milion de locuitori* Casele, Împrăştiate fără nici o regulă, seamănă cu pietriîe aruncate odinioară de vestitul Cadmus,3 Fi-va, oare, destinat acest oraş să devie într-o zi o capitală mare şi vestită In lume, de a coprins ea atîta mar de pămînt? Cine va trăi va vedea! Docamdată, Bucureştii au ceva rudimentar. Prin mahalale, casele cele mai multe sunt cu un singur rînd; pe ici, pe colea se vede cîte una mai înaltă, care-şi arată învelişul de tinichea albă printre frunzele copacilor, parc-ar fi ciocul unui pui care sparge găoacea ca să iasă la lumină. Ele sunt despărţite unele de altele prin maidanuri, colibi şi gropi. Ca sa aveţi o mică idee, trebuie să vă spui că cîţiva paşi mai sus de unde locuiesc este palatul princiar, care, cu grădina, cu curtea şi cu garda domnească, coprinde în faţa stradei principale ca la o sută de yardi*; iară d-aci încolo se înt nde un gol de o lungime cel puţin îndoită. O curte mare, de vreo zece acre**, în fundul căreia se află o casă ruinată, care se zice că acum cîţiva ani ar fi fost casa unui boier foarte mare.
Dupe ferestrele salonului meu, ochiul străbate, printre case şi dasupra streşinelor, pînă la Cotroceni — cale de mai multe mile — o mănăstire cirpită şi transformată în reşedinţă de vară4 a principelui de Hohenzollern. Stradele sunt strimte şi întortocheate. Se vede că o să treacă încă mult timp fără ca ele să poată lua o direcţiune mai regulată şi mai puţin neplăcută la vedere.
— Ce să facem? îmi zicea deunăzi cineva. Nu este remediu la aceasta; fiindcă unul, sub pretext că-şi schimbă uşile şi ferestrele, îşi rezideşte bucată cu bucată casa care cădea, aşezînd-o tot pe temeliele cele vechi, deşi aceasta este în contra prescripţiunilor foarte precise ale legei pentru alinierea şi lărgirea stradelor. Poliţia vede şi tace pentru că proprietarul este deputat din majoritate şi trebuie cruţat; altfel, d-sa se mînie, şi te pomeneşti că votează în contra voinţelor ministeriului. Un altul, sub cuvînt că are să spo-iască şi să zugrăvească, trage o perdea de scînduri, din dosul căreia îşi face casă nouă. Municipalitatea vede şi tace. Ce să facă? Proprietarul este alegător şi, de nu i s-ar face
* Aproape 50 de stînjoni (n.a.).
** Peste opt pogoane (n.a.).
286
pe plac, te pomeneşti că la alegeri se duce de-şi dă votul candidatului opoziţiunei. Altul, deşi zideşte din temelie, dar mai scoate o burtă în uliţă, căci el este rudă, amic, asociatul vreunui ministru sau al vreunui camorist şi cată să profite de Împrejurări.
Cu chipul acesta, stradele, în loc de ase mai lărgi şi a se îndrepta, se strîmbează şi se strîmtează.
Rărimea caselor este o împrejurare norocită, fiindcă, altfel, nu ştiu, zău, cum ar trăi bieţii creştini adăpaţi cu apă din Dîmboviţă şi răsuflaţi cu aer din canal; intoxica-ţiunea şi asfixia ar fi generale.
Dasupra oraşului, un cer transparent sticlă; trec luni întregi fără să vezi cel mai mic fulg de nor. în mizlocul boitei albastre stă toată ziua soarele, atîrnat ca o lampă care te dogoreşte şi te orbeşte; noaptea, firmamentul pare bătut în cuie cu gămălie de briliant. în ţara noastră nu avem idee de un asemenea cer. Cînd vii din Anglia, ţi se pare că intri intr-o sală dc bal. Vara, căldura te oboseşte şi te moleşeşte, iarna frigul te amorţeşte şi te ghemuieşte. Locuitorii indigeni şi străini, cu mine dimpreună, pătimim rău de întinsul registru al temperaturelor care, pe termometru „Fahrenheit“, nu coprinde mai puţin de 120 de grade între maximă şi minimă. Nu este rar ca, în interval de cî-teva minute numai, să fim espuşi la schimbări de temperatură de 15 şi de 20 de grade. La Galcuta nu am suferit de căldură cum am suferit aici vara trecută, nici la Spitzberg nu am simţit frigul ca astă-iarnă. în timpi de uscăciune, cari ţin luni întregi, soarele seacă lacurile şi mlaştinele; atunci emanaţiunile amoniacale din descompunerile pu-tride ale miliardelor de reptile, de insecte şi de plante acua-tice trec toate în plămînii bieţilor creştini* Iarna, frigul ţine amorţit mustul arborilor şase şi şapte luni, fără ca o singură frunză să vie să mai soarbă din atmosferă gazurile deletere ce ies din fermentaţiunca necurăţeniilor aruncate pe maidanuri şi pe malurile Dîmboviţei. Răsuflătorile canalului celui mare, cu fumul ce scot, seamănă cu nişte caţii cu mirodenii esalate din cutia Pandorei. Frigurile palustre domnesc aici tot anul ca nicăiri aiurea, aitemînd cu vărsatul, cu angina, cu tifosul şi cu oftalmia egipţiană. Nu trece an să nu fim espuşi la doua sau la trei dintr-aceste epidemii care lasă mai multe goluri în familii decît lăsa
287,
odinioară vestita ciumă. Registrele stării civile ne arată pe tot anul un deficit de peste două mii de suflete, numai în Bucureşti; dar graţie ovreilor, nemţilor şi ungurilor cari se coboară de peste Garpaţi ca un rîu diluvian, nivelul populaţiunei nu numai că nu scade, dar se şi suie din zi în zi. Numai fizionomia populaţiunei se schimbă.
Rareori poţi întîlni aici o figură sănătoasă şi rumenă. Ceea ce numim noi un John Bull* este o fiinţă cu totul necunoscută pe stradele Bucureştilor. Bărbaţii sunt în genere slabi şi smoliţi; au un umblet legănat şi indolent; femeile sunt, cele mai multe, anemice şi bolnăvicioase; copiii, sarbezi şi buhăviţi. Cînd un biet om îşi permite a trece peste şasezeci de ani, este considerat ca indiscret, şi moştenitorilor prezumtivi li se recunoaşte dreptul de legitimă impacienţă.
Pornirea pe lumea cealaltă se face aici cu jale şi alai. Pe încetatul din viaţă îl îmbracă cu haine de gală, îl aşează într-un cosciug roşu, cu capul pe perină cu vapeluri, îl încarcă într-un car negru, sub un catafalc dasupra căruia stă în picioare moartea poleită cu coasa şi cu clepsidra în mină. De cîtva timp este la modă carul cu o panoplie de cavaler cruciat. El pare a fi destinat cu preferinţă gradelor superioare ale armatei şi înaltei nobiîimi. Echipagiul, împodobit cu fel de fel de şireturi şi de ciucuri şi cu fel de fel de figuri aurite, este tras de patru cai înveliţi de sus pînă jos cu postav negru, minaţi de pe capră de un vizitiu cu un bici lung şi ţinuţi de şase scutieri cu torţe aprinse în mînă. Mortul dezvelit la chip, cu faţa în sus, cu o foaie de trandafir în gură, scuturat de pietrele pavelii, clatină mereu din cap, parc-ar protesta, sîrmanul, în contra pro-fanaţiunei ce i se face. Astfel, plimbat in sunetul clopotelor, prin tîrg şi prin stradele principale, precedat de o droaie de popi îmbrăcaţi în odăjdii, urmat de muzica militară, care-1 jăleşte în cadinţă din toba mare şi din timbane, ajunge la grădina Belului. în urma muzicei vin rudele şi amicele repauzatului, cîte patru într-o birjă, îmbrobodite cu zăbranic negru şi cu ochii roşii.
* John Bull (Ion Taurul) este espresiunea prin care englezii desemnează pe un om rumen şi bine hrănit, tip destul de numeros în Anglia. Anglia este patria lui John Bull însemnează că Anglia este patria oamenilor cari sunt în stare prosperă (n.a.).
288
Patru jandarmi căîări, în mare ţinut, curat îmbrăcaţi, deschid marşa cortegiului împreună cu coliva, cu panerul cu luminările şi cu capacul cosciugului.
Livrelele roase şi pătate, pălăriile scofîlcite şi soioase, hotforteîe pline de noroi şi scâlciate dă cioclilor un aer mai mult de comedianţi, radicîndu-le toata gravitatea.
Aflu că poliţia ar fi oprit pe morţi de a se mai plimba cu muzică prin tîrg — aceasta ar fi o adevărata îmbunătăţire — dar tot s-a lăsat o latitudine acelor cu dare de mînă. Plătind o mică taxă, bogaţii îşi pot procura plăcerea postumă a unei muzici, silind astfel lumea să-i jălească vrînd-nevrînd.
La ţară, rărimea populaţiei este şi mai aparentă decît în capitală. întindere mare şi oameni puţini; naşteri puţine şi morţi mai multe, condiţiuni invidiate în Germania. Sunt judeţe unde mergi ore întregi fără să întîlneşti o casă sau un arbore. Proprietăţi de cincisprezece şi de douăzeci de mii de pogoane de pămlnt cultivabile, care nu au pe dînsele mai mult de zece sau cincisprezece familii, şi de la cari proprietarul d-abia prinde două mii de galbeni pe an. La munte sunt proprietăţi de o întindere de 50 şi de 100 de mii de pogoane.
După măsurătoarea făcută pe cele mai bune harţe, întinderea Principatului Român este, în ţifră rotundă, de
12.100.000	hectare,
din care Muntenia sau partea d-a dreapta Milcovului are
6.820.000	hectare
şi Moldova împreună cu partea din Basarabia retrocedată prin tractatul din 1856 arc
5.280.000	hectare.
Iar după cercetările statistice din anul 1859, coordonate de Marţian şi de d. Ion lonescu, întinderea României libere nu ar fi decît de:
11.373.000	hectare
din care Muntenia ...................7.328.328 hectare
şi Moldova de .......................4.045.432	„
Acest pămînt se împarte în:
pămînt cultivabile ...................6.280.000	n
păduri ...............................2.233.000	„
şi pămînt sterp ......................2.860.000	„
Munţii Carpaţi formează toată fruntaria nord şi vest despre Austria; vîrfurile lor cele mai înalte sunt: în Moldova, Ceahlăul sau Pionul — 2.720 m, şi în România mare, Omul sau Caraimanul — 2.650 m dasupra mării5.
Oraşul cel mai jos este Ismailul, 14 metri dasupra mării, iar oraşul cel mai înalt este Iaşii, 318 metri dasupra mării. Bucureştii sunt la 87 m dasupra nivelului Mării Negre.
Celelalte părţi locuite de români, dar cari nu fac parte din Principat, sunt:
1.	în Rusia
Partea din Basarabia rămasă în Imperiul rus dupe tractatul din Paris.
Basarabia rusească ..................3.400.000 hectare
2.	în Austria
Transilvania ........................6.600.000	„
Banatul .............................2.700.000	„
Maramureşul .........................1.600.000	,,
Crişana .............................3.000.000	„
Bucovina ............................1.400.000
3.	în Turcia
Mai multe părţi sporadice în Macedonia şi în Epir.
Astfel că întinderea totale a părţilor locuite de români trece de 30.000.000 hectare.
Pămîntul cultivatul al României din Principat se împarte în:
grădini ....	.......................156.000 hectare
vii	   83.000
arături ..................................2.340.000
fîneaţă ......................... ...... 983.000	„
islaz ....................................2.850.000	„
săraturi .............................. 346.000	„
păduri ...................................2.233.000	„
Total ......8.991.000 hectare
Dintr-acest pămînt, aproape a treia parte este sau a fost proprietatea statului. El poseda la 1867:
1.500.000	hectare pămînt cultivabil
__________759-000	„	păduri
Total 2.259.000	n	pămînt producător de venit, o
29a
bogăţie de care se desface încet-încet din cauza cheltuielilor nesocotite şi unei rele chibzuiri.
III
TO SIR ALFRID TELWELL
L o u d o n Paji Mall Colton* o.W.
Bucureşti, 1&75, 2/14 iunie
Iubite Alfred,
Mă întrebi cum trăiesc în mizlocul căpcăunilor de români şi, aducîndu-ţi aminte de nenorocitul Ovid, îmi zici cu dînsul:
An mihi Barbaria vivendum semper in ista?
I[ri\que Tomitana condar oportet humo?** şi mă jăleşti ca pe un pierdut.
Este de mirare cum noi, cari suntem astăzi cei mai îndrăzneţi călători din lume, cum noi, cari esplorăm pămîn-tul pînă la toate marginile lui, cum noi, cari cunoaştem pe degete locuitorii Sudanului şi p-ai lacului Nyanza0, suntem atît de rău informaţi despre ţări şi despre popoare de cari avem un interes imediat nu numai comercial, dar chiar politic!
în general, credem că românii sunt un popor înapoiat, aproape sălbatic, de un temperament imposibil, turburători, gîlcevitori, indomptabili, anevoie de condus. Eroare mare! Nu am văzut oameni mai blînzi şi supuşi, mai apatici şi mai piloşi decît dînşii; aş putea zice chiar că le-ar trebui niţel gaz oxidric la nas. Cînd auzi de vreo gîl-ceavă, de o violenţă, de o bătaie sau de un omor, regulă generală: sa nu cauţi pe făptuitori sau pe autori printre indigeni, că nu-i găseşti. Românii ies anevoie din apatia lor; dar, ca toate corpurile înzestrate cu o mare putere de inerţie, porniţi din loc, cu greu îi mai poţi opri. Mulţi ii cred leneşi şi slabi muncitori; adevărul este că nu se pun voios
* Clubul cel mai aristocratic, clubul partidului Tory (n.a.).
** Trebuie oare să trăiesc mereu în această ţară barbară?
Şi să fiu înmormîntat în acest pămînt de la Torni?
291
la lucru; dar şi cînd au învins rezistenţa inerţiei, te minunezi de lucrarea ce poate face un român într-o zi. Bulgarul, care trece aici de cel mai bun muncitor de pămînt, nu poate săpa sau secera într-o zi nici pe jumătate cît poate un român. Un român sapă într-o zi opt prăjini pogoneşti de porumb (33 are) şi seceră cinci pînă la şase clăi de grîu.
Româncele sunt graţioase şi plăcute. Au ochi negri cari scapără scîntei de foc, o căutătură care încălzeşte ca razele soarelui şi pătrunde ca o săgeată. Dar, ca toate meridionalele, iau foc anevoie. Nu este rar să vezi oameni îmbătrîniţi în oftări de speranţe înşelate, care se consolă de multe ori, nenorociţii, dîndu-şi aere de fericire. Cu toate acestea, dacă am crede cîte se zic, cazurile de cădere dinaintea unei toalete de bal, unei loje Ia operă sau unei călătorii la băi de mare nu sunt rare. Bărbaţii cei buni şi blajini nu prea cercetează despre proveninţa bogatelor stofe în care se înfăşoară frumoasele şi elegantele lor soţii.
Află dar, amice, că damele de aici poartă rochii de atlas, de fai şi de catifea epinglee, lipite de pulpe, ca pantalonii husarilor, grămădite mototol dindărăt, şi cu coadă de doi coţi, botine cu toc înalt de o şchioapă, potcovite cu alamă; pălării numai cît podul palmei, legate pe creştetul cocului, şi cadogane de o oca aruncate pe spate; toate acestea aduse de porunceală assortis de la cele mai renumite modiste din Paris. Nu crede dar cînd ţi se spune că ele sunt îmbrăcate cu foi de viţă şi cu pene de cocoş.
Caleaşca de Viena, cu cai ungureşti, cu vizitiu cu cocardă, cu şireturi de fir la pălărie şi la cusături, este supremul fericirei elegantelor. Este nobil şi de bun ton ca o damă să se învîrtească pe şosea, cel puţin de două ori, de la havuz pînă la rondul cel mare, răsturnată pe un fund de mătase albastră, vînătă sau galbenă; apoi să se coboare, ca să-şi tîrască niţel coada rochiii prin praf, încungiurată de trei-patru eleganţi, urmată pas cu pas de mîndrul lacheu care-i duce manteluţa de cinci dramuri pe braţe. Şi apoi, acasă... Dumnzeu ştie cum trăieşte. Vezi dar că departe de a fi sălbatice, damele d-aici sunt civilizate, şi încă prea civilizate.
In ceea ce se numeşte lumea mare, fiecare casă îşi are seara de priimire, o data pe săptămînă cel puţin. Saloanele sunt bine mobilate, bine luminate, şi toaletele cu deosebire bogate; însă, daca lipseşte vioara care să facă pe mosafiri să
292
sară în cadenţă, serata devine plicticoasă. Se formează cîteva părechi prin colţuri, celelalte dame se aşează pentru toată seara pe scaune şi pe canapele, trîmbă, una lingă alta. Bărbaţii, tineri şi bătrîni, se grămădesc într-o cameră, unde, după cîteva minute de conversaţiune, poţi tăia fumul de tutun cu cuţitul, şi, după ce isprăvesc despre ale ploii şi ale soarelui, se împart primprejurul a două-trei mese de joc, urmează cu ochii neclintiţi cărţile cari cad din mînile jucătorilor şi sfîrşesc prin a admira şi critica ore întregi, fără să li se urască.
Astfel, serile sunt toate prinse, ba încă săptămîna nu are destule zile, căci unele sunt disputate. în serile multiple, oamenii de societate, cum se numesc, le cutreieră pe toate, dar cînd se apropie miezul nopţii, toate saloanele se golesc în profitul unui singur, cel mai luminat şi decorat din toate, căci într-însul totdeauna este cadril, valţ, polca, supeu şi cotilion. Stăpîna casei, zveltă, alertă, graţioasă şi plină de preveninţe pentru toţi invitaţii, reuşeşte a ţine lumea în bună petrecere pînă la trei şi patru despre ziuă. Deosebit de primirile ordinare, mai sunt baluri mari îa vilă şi la oraş; apoi revelionurile de la Anul nou, lăsata de sec, zilele de naştere şi onomastice ale boierului s-ale cucoanei etc. Atunci porţile curţii se închid, şi nici unul din invitaţi nu mai poate părăsi balul înainte de a doua zi, opt ore, cînd li se mai dă un mic ospăţ.
Deşi oraşul este foarte întins, dar nu ştiu cum se face ca pretutindeni întîlneşti aceeaşi lume. Viaţa aici e pe faţă, nimic nu rămîne necunoscut, şi cu toate acestea domneşte cea mai mare libertate de acţiune. Lasă lumea să latre, că te lasă să faci ce vrei.	p*
Vara, lumea mare, damele mai ales, pleacă în străinătate, la Ems, la Spa, la Vichy, la Karlsbad etc. Se aşteaptă cu nerăbdare şi cu neodihnă luna lui mai, ca să meargă să se îmbăieze. Ma opresc aci, cum zice povestea vorbii italianului: „Ho spesse volte piu d’una lingua in bocea11*.
După recensămîntul din anul 1859, populaţiunea principatului român s-ar urca d-abia la:
3.864.848 de suflete
f 2.400.852 dincoaci de Milcov \ 1-463.996 dincolo de Milcov
* Adesea în gura irua se află rrai rrullc liirld.
293
t-.	fi.995.861 bărbaţi
Dm care ţ4.868.987 femei
Clasaţi pe religiuni sunt:
3.652.968 creştini ortodoxi de ritul oriental 100.880 creştini de diferite rituri
109.000	israel iţi
2.000	mahometani.
Insă cei mai mulţi din scriitorii cari s-au ocupat cu cercetări şi cu lucrări statistice arată o populaţiune mult mai mare. Unii merg pînă a zice că trece de cinci milioane. Eu, deşi sunt dispus a crede că recensămîntul din 1859 este greşit în minus, nu pot fi autorizat de nimic a spune că ţifra populaţiunei să poată trece mult peste patru milioane. Cercetările asupra emigraţiunilor plugarilor români peste Dunăre şi asupra cărţilor stării civile fac a crede că, daca de cîţiva ani populaţiunea se mănţine la acelaşi nivel, este numai prin mişcarea populaţiunilor de peste hotar,
prin emigraţiunele dinafară.
Pe tot anul intră în România.......... 105.000 streini
din care ies numai ................... 80.000	„
iar ceilalţi ......................... 25.000	„
rămîn în 'ţară, şi numai prin ei se mănţine nivelul populaţiunei.
Dintr-aeeşti 25.000 străini, ca la 8.000 sunt unguri şi români din Austria, vreo 2.000 de diferite naţionalităţi occidentale, germani cei mai mulţi, şi 15.000 sunt izraeliţi, alungaţi din Ungaria, din Galiţia şi din Polonia.
Deşi împrejurările politice, precum şi prejudeţele şi fanatismul religios al ovreilor fac ca o constatare esacta a populaţiunei ovreieşti să fie foarte anevoie şi chiar imposibil, dar nu poate fi îndoială că astăzi numărul lor trece peste 400.000 suflete, fără a tăgădui sporirea continuă din an în an prin naşteri şi mai ales prin sosiri noi.
Dar, aproposito de ovrei, am primit o scrisoare de la văru-meu Pady. Ştii că se însoară şi trece din felow al Universităţii de Oxfort paroh la biserica de la Truro, o cură de o mie de lire, plus casă şi grădină? In scrisoarea prin care îmi face cunoscută această plăcută ştire, se crede dator, în calitatea sa cea nouă de împăciuitor al omenirei, să-mi dea să citesc cinci lungi pagine de bociri şi de tînguiri asupra nenorocirilor israeliţilor. Ai crede că cruzimile la cari
294
faraonii supuneau pe acest păcătos neam erau nimica pe lingă ale românilor. Cetind scrisoarea lui, ai crede că aici li se scoate dinţii şi măselile, mai rău de cum le făcea bunul nostru rege John; că sunt jăfuiti, precum ii jăfuia Henric III; că sunt jupuiţi şi spintecaţi ca în timpul lui Richard; că, în fine, îi ard, ca în Spania şi în Franţa în timpul lui Carol VI. După dînsul, Bucureştii şi Iaşii merită să fie tratate ca Ierihonul şi Laisul şi că românii ar trebui risipiţi şi spulberaţi ca seminţiile Samariei şi Sichemei7.
Nimic din toate acestea. Ovreii nu sunt nici goniţi, nici jafuiţi, nici insultaţi, nici bătuţi, nici tăiaţi în bucăţi; din contra, pot zice că ei trăiesc aici mai bine decît în oricare altă ţară. Dovada cea mai bună este că se înmulţesc, se îmbogăţesc şi că nu se duc din România.
Aici e locul să zic împreună cu Metastas:
Chi sta bene non si muove*.
Nu numai că nu se duc, dar vin, vin mereu cu duiumul, ca o undă, din ţările acelea a căror guverne se dau de protectorii lor şi unde se vede că nu prea pot trăi, de vreme ce fug d-acolo.
Să nu se mai îngrijească Europa şi America, nici vărul Pady de soarta ovreilor din România, Sunt toţi în păr; nu lipseşte seara şi dimineaţa nici unul la apelul nominal; sunt sănătoşi, mai sănătoşi decît românii, pentru că se hrănesc mai bine, au locuinţe mai bune şi pentru că meseriile la cari se aplică nu sunt aşa de ostenitoare ca acele îmbrăţişate de români; mortalitatea este mai mică şi naşterile mai numeroase decît la români. Se poate zice că trăiesc ca în sinul lui Abraam. Vin aici săraci lipiţi, şi în cîţiva ani se îmbogăţesc. Toată bogăţia este în mina lor. Arendaşul, plugarul şi meseriaşul român a ajuns a munci numai şi numai ca să sporească capitalul bănesc al ovreilor. Adevărul este că nu prea sunt iubiţi; dar aş voi să-mi arate vărul Pady o ţară în lume, fără a escepta pe Anglia, unde acest neam să se fi bucurat de o mare stimă şi de o mai pronunţată afecţiune? Oare cuvintele juif, judeu, jwd, iandi, luden au o accepţiune mai favorabilă şi mai puţin ireverenţioasă decît zicerea jidan?
* Cine se simte bine, nu se mişcă.
295
— Ce-aţi zice oare dumneavoastră, mă întreba odată un român, daca în iubita voastră Anglie, atît de civilizată şi de dezbrăcată de prejudeţe, unde toleranţa religioasă, politică, filozofică şi chiar cea socială au ajuns la culme; ce aţi zice daca v-aţi pomeni în cîţiva ani cu cinci milioane de ovrei, de unde nu aveţi decît 46.000, adică, ca în loc de a avea 1 1j4 la mie, aţi avea 150 la mie? ce aţi zice cînd, cu chipul acesta, a şasea parte a populaţiunei voastre ar aparţine unei patrie străine? Ce aţi zice cînd numărul acestui neam, care nu vorbeşte nici limba voastră, nu are obiceiurile voastre, nici sentimentele, nici aspiraţiunile voastre, care nu are nici legături de ginte, nici de religiune, nici de istorie cu voi, care, fără cea mai mică afecţiune, fără nici o umbră de devotament pentru patria voastră, ar creşte pe tot anul cu 3 sau 400.000 suflete? Ce aţi zice cînd aş adăuga că aceşti venetici vă despreţuiesc limba, obiceiurile, naţionalitatea; că ei se consideră aparţinînd unei naţiuni vecine, de care, cu cuvînt sau fără cuvînt, vă temeţi, ale cărei idei şi tendinţe, manifestate pe faţă şi în toate ocaziunile, v-au fost şi vă sunt ostile? Un neam care, în caz de vreun conflict naţional, ar deveni antegarda cuceri-rei? Ce aţi zice cînd aţi avea o asemenea populaţiune care, în orce caz de dificultăţi politice sau sociale, recurge la străini şi provoacă intervenirea lor în afacerile voastre; oameni fanatici, superstiţioşi, intoleranţi şi răuvoitori, care prin tendinţele, prin obiceiurile şi prin aspiraţiunile lor devin samsarii şi propagatorii tuturor corupţlunilor? Mai adaogă încă că aceşti oameni, esercitînd numai profesiunile care le permite să poată consuma, fără a produce, care caută să trăiască pe spinarea şi munca bravilor englezi, prin tot felul de tentaţiuni si şarlatanii? Te întreb încă o dată, ce aţi zice voi de acele cinci milioane de jidani, cînd ele ar ameninţa să devină zece milioane peste zece ani? Ce ar zice mai cu seamă oamenii de stat, umanitarii şi clergimanii voştri despre o asemenea spăimîntătoare inva-ziune?
Iţi mărturisesc că nu am găsit cuvinte cu cari să răspund, dar am scris vărului Pady şi aştept să-mi trimită arguminte.
înmulţirea ovreilor în România este atît de învederată, îneît nu este trebuinţă a recurge nici la condicile stării civile, nici la recenziuni. Nu avem decît să trecem printr-
296
acelaşi oraş sau mahala, la interval de un an sau doi, spre a vedea cum se întind ca pecinginea din zi In zi; cum, pe acolo pe unde, cu un an mai înainte, nu se pomenea de ovrei, prăvăliile româneşti au fost înlocuite cu dughene ovreieşti pline de marfă proastă şi mincinoasă; cum prin acele locuri nu mai poate trece creştinii fără a fi insultaţi de copiii ovreilor; cum îşi fac rugăciunile religioase în mijlocul stradei, oprind circulatiunea; cum toată ovreimea aruncă trecătorilor creştini căutături fioroase.
Dinaintea acestei copleşiri, românii speriaţi stau înmărmuriţi şi resemnaţi; toată apărarea lor se mărgineşte în a nu le acorda drepturi politice.8 Eu mă întreb daca, in locul românilor, noi, englezii whigs şi tory, radicali şifeniani9, catolici şi protestanţi, patrioţi şi cosmopoliţi, am concede la pretenţiunile lor de a fi primari, alegători, deputaţi şi lorzi?
Zău? mai că nu aş crede.
Trebuie să-ţi spun însă că românii fac o mare distincţi-une între ovreii spanioli şi ovreii numiţi nemţi şi lehi; nu se tem de cei dîntii pentru că nu sunt prea numeroşi şi pentru că obiceiurile şi tendinţele lor difer de a celorlalţi, al căror număr sporeşte pe tot anul.
Populaţiunea indigenă se împarte în: 684.168 familii de plugari
45.315	»	” artizani
30.417	77	” neguţători
25.000	77	” funcţionari
10.000	77	” preoţi
6.000	77	” profesori şi învăţători
300	77	" medici
320	77	” avocaţi
200	77	” moaşe
150	77	” hirurgi
95	77	” farmacişti
74	77	” senatori
153	77	” deputaţi
802.192 familii plus 9.000 călugări şi călugăriţe, peste tot aproape de 4.020.000 suflete.
Deosebit de acestea, mai sunt români:
în Basarabia rusească.............. 500.000	suflete
Transilvania.................. 2,115.000	”
” Bucovina......................... 513.000	”
297
în Banat
1.200.000	suflete
500.000
Macedonia
Epir
Aproape de 9.000.000 de români. Sunt autori cari fac numărul lor Ia 11.000.000* Ei au dreptate, daca ţin seama de românii de pe malul drept al Dunărei, din Sîrbia şi Bulgaria, unde trec necontenit, fiindcă găsesc pămînt mai ieftin şi impozite mai uşoare, precum şi de cei din comitatele ungureşti.
Românii sunt poporul cel mai frugal ce am văzut. Un muncitor care sapă toată ziua, de dimineaţă pînă seara, se hrăneşte cu legume fierte în apă, cu două fire de ceapă şi cu o bucată de mămăligă uscată. Indienii şi arabii nu sunt mai sobri decît dînşii. Acei cari cad la patima beţiei nu pot rezista mai mult decît patru sau cinci ani. Clima nu comportă o mîncare mai substanţiale, nici băuturi prea tari. Cred însă că clasele muncitoare ar avea trebuinţă de o hrana mai substanţiale; sănătatea şi temperamentul lor s-ar resimte in bine. Biserica le impune aproape 200 de zile de post pe an, în care nu li se interzice numai carnea, dar şi laptele, untul, ouăle şi chiar peştele.
în anul 1871 s-a consumat în tot principatul român:
149.000	boi, vaci şi bivoli 9,500 viţei
78.000	oi, berbeci, capre şi ţapi
282.000	miei
61.000	porci.
După starea de inferioritate a vitelor, nu se poate socoti mai mult de 30 pînă la 40.000,000 kilograme*, cel mult 8 sau 10 kilograme de carne de fiecare om** şi, de vom ţine seamă că cea mai multă carne se consumă la oraşe, putem zice cu certitudine că plugarul nu consumă nici douăzeci de kilograme de carne de familie. Cu cîţiva ani înainte, tot ţăranul avea, dumineca cel puţin, oala cu găina la foc şi porcul gras la Crăciun; astăzi, impozitele, prea grele pentru dînsul, nu-i mai permit să hrănească puiul de găina, nici porcul pentru dînsul şi pentru copiii lui, ci este silit să-l
* 600 000 pînă la 800 000 eîntare sau 66 000 000 pînă la 88 000 000 funţi (n.a.).
** 16 sau 20 dc îunţi (n.a.).
298
ducă la tîrg, căci perceptorul îl aşteaptă acasă cu putere de esecuţie.
O să ţi se pară straniu cînd ţi-oi spune că poporul pe care îl crezi sălbatec şi barbar eu îl consider, în generalitatea lui, deopotrivă cu popoarele cele mai deştepte şi mai luminate din cîte am văzut. Este adevărat că românii nu au dat pînă acum lumei un om de geniu, nu s-au distins prin vreun cap d-operă, sau cu vreo descoperire în arte, în ştiinţe sau în meşteşuguri; este adevărat asemenea că ei nu au răsunat în lume numele vreunui învăţat sau vreunui filozof, că nu au încă adevăraţi docţi, fiinţe de acelea cari consacră toată viaţa lor unui studiu arid, împingînd cercetările şi investigaţiunele pînă la cele mai din urmă limite; dar aceasta urmează să fie atribuită circumstanţei că sunt un popor cu totul nou în viaţa intelectuale; că sunt puţini ani de cînd au început a urma universităţile şi şcoalele speciale ale Europei; în fine, că, de scurt timp, âu început a avea şcoli regulate. în general, sunt foarte inteliginţi. Rar poţi găsi între dinşii, fie în oraşe, fie la sate, ceea ce se numeşte un idiot, un stupid, un imbecil sau un prost.
Cretini nu esistă între români; deşi au guşaţi pe văile Rucăruîui şi ale Rîului Doamnei, dar aceştia nu pot fi comparaţi cu cretinii din Valais şi din Aost. Guşaţii din Muscel îşi caută foarte bine singuri de afaceri şi de daraveri. Glasul le este alterat, dar spiritul lor este liber.10
în conversaţiune şi la petreceri, românii sunt deştepţi şi plăcuţi. Cu puţină învăţătură, devin foarte buni advocaţi; escelează în medicină şi chirurgie. Fără a voi să-i compar în ştiinţă cu medicii şi cu chirurgii cei mari ai Europei, îndrăznesc a zice că le pot ţine piept în diagnoză şi în operări din cele mai dificile şi mai delicate. Acei cari s-au dat la studiile ingineriei au reuşit foarte bine, şi mulţi din-tr-înşii sunt căutaţi de concesionari şi de întreprinzători de lucrări de drumuri-de-fier, de porturi şi de canaluri, deopotrivă cu inginerii esperimentaţi aduşi din Franţa şi din Anglia.
în general, românii au o mare înlesnire la vorba. în Camera lor am auzit oratori cari ar face onoare parlamentelor celor mai vechi. Cît pentru poporul de jos, o mai repet, nu cunosc ţăran plugar mai deştept şi mai lipsit de prejudeţe ca ţăranul român. Presiunile, jăfuirile şi maltratările prin
299
cari au trecut şi trece nu au putut să-l prostească; şi daca civilizaţiunea s-ar cîntări după câtimea de inteliginţă răs-pîndită asupra poporului întreg, nu as sta la îndoială a proclama pe români unul din popoarele cele mai înaintate ale Europei.
IV
DOCTORULUI MURTON ESQ.
Devon Eddistone Lighthouse
lîucurcştî, 4/16 august 1875
Iubite doctore,
Mă întrebi daca am întîlnit p-aci pe bolnavul dumitale de Ia băile de la Elgoland; în adevăr, am adesea aceasta norocire; el, deşi din provincie, dar vine foarLe des în Bucureşti, unde se află chiar acum; locuieşte într-un otel cu mine; îl întîlncsc mai în toate zilele în sala de mîncare. Ne salutăm, dar într-atît se mărginesc relaţiunile noastre. Trebuie să ştii că acest domn este o persoană importentă, unul din deputaţii cei mai influenţi ai majorităţii, urechea cabinetului, cum am zice; glasul său puternic acopere diseuţi-unele şi face să înceteze zgomotul. Gînd strigă el: „Jos, copii I“, toţi deputaţii majorităţii cad la pămînt, şi cînd zbiară o dată: „Sus, copii!“, toţi se scoală ca un om. Ministrul nu poate fără el. Este nedespărţit de amicul său baronul de Fluman, cu care îl vedeam la otelul „Turnul şi elefantul'1 cînd eram la Copenhaga. Acest baron, dupe cum am înţeles, este un umanitar mare, a cărui vis favorit este de a face ca această ţară să se civilizeze şi să se îmbogăţească într-o clipă. El esplica deputaţilor din majoritate teoria cum să împace interesele generale ale statului român cu interesele sale particulare, fără paguba nimănui şi în cîştigul tutulor; şi pentru această invenţiune nu cere decît un mic comision.
Nenorocire însă că are un antagonist, un concurent în marele financiar Gheşefstein, care propune unificarea tutulor datoriilor publice şi private.
300
—	Aveţi fel de fel de datorii — zicea el mai deunăzi, Ia una din mesele de la „Brofft“, unde se adună mai mulţi oameni politici — aveţi datoria Stern, datoria Oppenheim, podurile de fier, linia Giurgiu, domaniale, renta etc., etc., etc., fiecare datorie cu deosebit tip, aveţi de 6, de 7, 8, 9 şi chiar de 10% pe an datorii pentru serviciul cărora bugetul a ajuns să fie încărcat cu aproape 50 de milioane pe fiecare an. Nu ar fi oare mult mai frumos să aveţi o singură datorie consolidată şi limpede, nu ar fi mai demn să aveţi un singur tip, nu ar fi o adevărată glorie să vedeţi în toate dimineţile în ziarele financiare cuvintele: aseară renta română s-a închis cu 52, cu 55 sau chiar cu 50, şi înscriind datoria intr-o singură carte mare a datoriei statului, aţi scăpa de o mie de încurcături? Pentru acest serviciu eu nu v-aş cere decît un mic comision de 2%, cu o juisantă de două sau trei luni.
—	Nu înţeleg — răspunde unul din convivi — nu înţeleg care ar fi avantagiul unei asemenea operaţiuni. Am spori capitalul, şi atîta tot. în loc de o datorie de 500 de milioane, am avea una de 1.000 de milioane sau de un miliard, şi în loc de a avea nişte datorii care, prin amortizare, au să înceteze una cîte una la 1876, la 1880, la 1886, la 1890 sau la 1891, am avea o datorie de două ori mai mare şi care nu s-ar stinge niciodată. Eu numai atunci aş înţelege o conversiune cînd statul ar găsi a se împrumuta cu o dobîndă mai ieftină, cum s-a făcut şi în alte ţări; adică cînd statul ar plăti serviciul anual al datoriei publice 40 sau 45 de milioane, în loc de 50 de milioane, rămîindu-i cîteva milioane pentru cumpărare de rentă, cu care s-ar micşora datoria. Conversiunile numai atunci sunt bune cînd este pletoră de hani, iar nu cînd banii sunt rari şi scumpi.
—	Aşa este — răspunse capitalistul — dar dumneata nu ţii seamă de lustrul ce s-ar da creditului român în Europa şi de consideraţiunea ce ar cîştiga în lumea financiară.
—	Nu-ţi mai bate capul cu dumnealui! strigară în cor ceilalţi oaspeţi. Este un om ruginit. Dar spune-ne, crezi ca ar rămîne un beneficiu dintr-această transformatiune pentru grupul fundator şi la cît crezi că s-ar urca participarea fică-ruia din noi?
—	Daca treaba va fi bine condusă — răspunse financiarul — trebuie să lase cel puţin 1% de repărţit ceea ce revine cam la opt sau nouă milioane.
301
Convivii se uitară unul la altul, se sculară şi, formaţi în grupuri, şoptiră încet, astfel ca să nu se poată auzi ce vorbeau. Tot ce pot spune este că nu vorbeau româneşte.
La o altă masă, un domn gros, cu favorite albe lungi pină la brîu, arăta unui alt grup de oaspeţi cum, măsurînd din întîmplare marea în lung, în larg şi în adîncime, a descoperit că nimic mai lesne decît a transporta Odesa, Tre-bizonda şi Constantinopolea la Ibrianu11, trăgîndu-le ca pe rotile. Cu un craion de aur în mînă, pe un petic de hîr-tie, le demonstra, precum două şi cu două fac patru, că lucrul se poate face numai cu un vot al Camerei şi cu 100 de mii de acţiuni de cîte douăzeci lire, garanţie 8% şi amortizare îndestulătoare. în fine, le dovedea că ar rezulta peste zece milioane a se repărţi între tovarăşi şi aprobatori, deosebit de avantagiele ce ar prezenta cestiunea de civilizaţi-une, de progres şi de glorie pentru ţară şi pentru guvern.
—	Dar nu crezi dumneata, domnule — zise unul — că, în loc de a aduce pe odesani, pc trapezondiani şi pe ţarigră-deni la Ibrianu, ar fi mai lesne şi mai cuminte să căutăm a face mai multe înlesniri comerţului porturilor noastre după Dunăre? Să căutăm să facem dinTurnu-Severin, din Giurgiu, din Galaţi nişte intrepozite ale Europei şi ale Orientului, desfiinţînd vămile pe mărfuri şi pe producte.
Cei cari ascultaseră cu mai multă atenţiune şi cari se convinseseră de eficacitatea lucrului, de necesitatea politică ce le impunea poziţiunea geografică şi patriotismul lor cel luminat se sculară toţi ca un singur om, spre a se duce să vorbească la locurile competente în favorul măreţei şi patrioticii idei de port la Ibrianu. Rămaseră împietriţi clnd un domn de Ia o altă masă, care ascultase toată conversaţiunea, se apropie de grup şi le şopti la ureche că ar fi prea tîrziu, căci împrejurările politice cer să se dea o altă direcţiune spiritelor,
—	Să cercetăm daca nu ar fi o combinaţiune mai bună, daca nu ar fi mai politic să le transportăm toate la Kius-tenge.
—	Bravo! strigară cu toţii. Vezi, asta idee \
La „Grand Hotel Brofft“, fiecare mescioară de patru taci-muri îşi are specialitatea sa.
Dar de cîteva zile toată atenţiunea este ţintită asupra unei mese cu cinci taclmuri, unde a apărut un om cu adevă-
302
rat straordinar, un om de o mare concepţiune. Spiritul sau coprinde, într-o singură dătătură de novod, toate operaţiunile economice, sociale şi financiare ale unui stat. Vestiţii Godillot, Strussberg, Ambronn nu-i ajung nici la gleznă. El cere un foarte mic comision; se îndatorează să găsească, trei zile după ratificarea Camerei, o companie care să ia asupră-i toţi munţii cu sare, esploatare, consumaţiune şi esport, cu un mic adaos lagabelă. Priimeşte să se însărcineze cu vămile, import şi esport; făgăduieşte să aplice sistemul de regie la pescării şi stuhării, la moşiile statului, cu păduri şi cu gerenţi cu tot; timbrul şi înregistrările; poştele şi telegrafele ; In fine, făgăduieşte să ia asupră-i toate dările directe şi indirecte eu visterie cu tot, oferind chiar un spor de 5% pentru termen de 99 de ani. Pentru acest sfîrşit, ne obligă a depune şi cauţiune de un milion.
—	Şi de ce nu, mă rog?! zicea el unui deputat, om cu mare greutate în partidul democrafico-liberalo-conserva-toro-dinastic, dar care tot mai avea oarecari nedomiriri şi ii făcea nişte mici obiecţiuni. De ce nu? N-ai văzut dumneata cum Compania Jndiilor a stăpînit atîtea mari de ani o sută douăzeci de milioane de suflete pe care i-a îmbogăţit şi Pa procopsit? Nu ştii cum genovezii, un pumn de negustori, fără arme, fără nimic, au stăpînit atîta vreme, numai prin contoare, Marea Ioni ană, Arhipelagul şi Marea Neagră?
Şi mai adăoga:
—	Dar fără a merge aşa de departe, să ne oprim la otcup-ciii francezi, aşa-numiţi fermieri generali.12 Ce erau ei, mă rog, alt decît, pe un picior mai restrins, ceea ce propun eu astăzi pe o scară mai întinsa — o instituţiune de ordine şi de conservare în cel mai mare grad, o instituţiune emina-minte dinastică? Dovadă că a trebuit să vie anarhişti, pan-talonari, antidinastici, republicani ca s-o dărîmel Au dat-o jos, pentru că altfel nu ar fi putut să izbutească să răstoarne dinastia şi tronul Bourbonilor. Dumneavoastră aţi inaugurat un regim nou, trebuie să-i daţi baze bune, să-i puneţi proptelele pe care sa se razime, trebuie, intr-un cuvînt, să căutaţi să aveţi pe toată lumea în mină, căci altfel cădeţi de vă rupeţi nasul.
—	Dar, domnule, mi se pare că suma de 5%, adică £lfz milioane pe an, ar fi un folos neînsemnat pentru un privilegiu atît de lung, un veac întreg!
303
La această observaţiune, unul din oaspeţi, sculîndu-se indignat, zise marelui om care se gătea să-l facă să înţeleagă:
— Lasă, domnule, nu-i mai răspunde. El nu înţelege asemenea operaţiuni şi n-o să priceapă niciodată calculele intereselor compuse şi cum statul beneficiază cu 616 milioane in timpul concesiunei.
Toţi ceilalţi, sculîndu-se de la masă încîntaţi şi pătrunşi de veritatea espunerilor, se sfătuiră între dînşii cîteva minute intr-un colţ, apoi plecară să lucreze la realizarea planului propus şi la întărirea tronului.
Fericită ţară! Pe toată ziua sosesc industriali, concesionari şi capitalişti aducîndu-i canaluri, irigaţiuni, distribu-ţiuni de ape, fîntîni, luminări, drumuri-de-fier în dreapta şi în stingă, în sus şi în jos, pavele, bănci şi parabănci. Cu o asemenea afluinţă de generoşi făcători de bine, România, trecînd din concesiuni în concesiuni, nu poate decît să devie în curînd un adevărat Eldorado, prin mizlocul căruia, în loc de Dîmboviţă, să curgă Pactolul cu toate bogăţiile lumei. Acest rîu daurit, adăpînd pe setoşii guvernamentali de astăzi şi de mîne, ordinea morale şi materiale va continua să domnească în România!
Pe Ungă aceşti argonauţi ai civilizaţiunei, zbîrnîiesc, ca pe lingă un roi, o mulţime de trîntori ovreiaşi, trîntori cuconaşi, trîntori samsaraşi şi gbeşeftăraşi, cari ies pe toată ziua la lumina, ca ciupercile pe gunoi.
România este pămîntul făgăduinţei. Ceea ce se povesteşte în O mie şi una de nopţi aici este o curată realitate.
Era, mai acu doi ani, un biet ovrei soios şi zdrenţuros, care vindea locatarilor otelului jilete de flanelă, caşneuri şi tutun turcesc. Ne povestea adesea cum crahul de la Viena îi înghiţise milioanele numai cît te ştergi la ochi şi cum venise să le caute în Bucureşti, dupe povaţa unui amic care i-a indicat România ca o ţară nouă, lesne de sploatat, o ţară pe care gheşeftarii şi-au pus de mult ochiu, unde îşi aşează tabăra şi îşi întind laţii. închipuieşte-ţi mirarea mea cînd, mai deunăzi, Intîlnesc pe jupîn Buhor al meu într-un echi-pagiu strălucit, frizat şi pomădat. îndată ce m-a zărit, s-a dat jos din droscă şi mi-a dat mîna cu un aer de protec-ţiune. Mi-a povestit dificultăţile şi vicisitudinele prin cari a trecut ca s-ajungă unde este astăzi; mi-a spus cum a alergat mai multe luni cu limba scoasă după o concesiune
304
de furnituri pentru armată; cum făcea zîmble clnd vedea cum îndrăzneţii concurenţi cari luau la licitaţie pari de ulm, pene de cocoş, fasole, morcovi, cizme etc., cu treizeci şi patruzeci Ia sută mai jos decît ar fi putut el să şi le procure, şi cum, cu toate acestea, o scoteau la capăt şi cum realizau beneficie însemnate. Mi-a povestit cum în-tr-o zi, aflîndu-se la circiumă cu un alt ovrei, căruia, spunîndu-i că îi este compatriot şi cam rudă cu renumitul Şirul, s-a pomenit că îl ia şi-l duce de-1 recomandă la un protector puternic. A doua zi, o minune! lua prin licitaţie mai toate furniturile. De unde să-i dea in gînd mai înainte că mucavaua poate înlocui cu avantagiu talpa şi tocurile de cizme şi că bravilor cai ai armatei române le place cu deosebire finul muced şi orzul încolţit? ! în două talii s-a împiciorogat. Acu are biurou în otelul „Brofft“, centrul afacerilor celor mari. TrăieşLe ca un bancher; ţine apartament în strada mare, caretă, droşcă şi sanie, ziua şi noaptea; se poartă galant, viaţa i-a devenit lesne şi plăcută. Dimineaţa nu se scoală înainte de zece; îşi bea cafeaua în aşternut pe tavă de argint. Toaleta şi două-trei vizite intime îi ocupă cel puţin o oră, două; dejuna în toate zilele cu trei-patru amici, tineri de modă. între orele două şi trei, acei amici îl părăsesc, se duc pe la biurourile lor respective, căci sunt mai toţi în slujbă; atunci îi rămîne timpul d-a-şi regula socotelile zilei şi d-a-şi face corespundinţa. Pe la cinci îşi regăseşte tovarăşii, face o plimbare la Şosea cînd timpul este frumos, un wist sau un mic stos cînd plouă, pînă la vremea mesei. Vara pe lună, la Băneasa, la Feres-treu, la Circ, la „Raşca“ sau la „Patzak"13; iarna, la teatru; dupe aceea, supeu cu lăutari şi chef. Pe la două, pe la trei despre zi, intră, se culcă şi adoarme ca un fericit. A doua zi el învîrteşte aceeaşi roată a vieţei.
Mai acu un an, un biet om, nu ştiu de era beat, nu ştiu de era ostenit, adormise pe o laviţă în grădina publică; cînd, iată că trece norocul, nalt, mare şi chipeş.
—	Ce faci acolo? îl întreabă norocul, trîntindu-i o bot-fortă în şale.
—	Dorm, îi răspunde omul cu un accent străin.
—	Sprehenzi daici? * îl întrebă norocul cu blîndeţe.
* Sprechm sie Deutsch? (Vorbiţi germana?)
305
—	/a, Ecţelenţ, răspunde neamţul, soărpinîndu-se în cap.
—	Din ce parte a Dcticilandei? îl întrebă norocul, tot pe nemţeasca aleasă.
—	Von Magdeburg, Ecţelenţ; am fost cu Moltke la Wert, la Sedan şi la Paris; era să fiu sergent, daca ştiam carte.
—	Ce meşteşug ai?
—	Nu am nici un meşteşug, Ecţelenţ.
—	Cum trăieşti fără meşteşug?
—	Foarte bine, Ecţelenţ! Tai lemne pe la boieri.
—	Va să zică, eşti forestier! Vino dupe mine, slugă bună şi credincioasă! Peste puţine ai fost, peste multe te voi pune.
Astăzi bietul om, care nu ştia ce să-şi facă capului, are leafă bună, bere de ajuns, ba şi-a procopsit şi rudele.
Norocul! N-ai zice că s-a întors pe dos timpii lui Arun-al-Raşid?
Dar cîte şi mai cîte minuni d-astea!
Doi iintilomi, cari nu aveau cu ce să-şi cumpere o cravată şi trăiau din mici espediente, s-au alăturat mai astă-vară pe lingă o concesiune mănoasă. în cîteva săptămîni m-am pomenit cu dînşii cu buzunarele pline de lire. Le-a venit cîte două mii partea fiecăruia. Ce-i drept, au şi muncit! Afacerea a fost condusă cu un talent şi cu o inteliginţă cari le fac cel mai mare onor. Patria poate fi mîndră de asemenea fii.
La început, grupul era numai de trei, dar în rarnă s-a complectat cu alţi patru tovarăşi şi s-au făcut şapte: Şapte fraţi,
Pe pungi încălecaţi,
toţi oameni cu influinţă şi cu trecere. Au luat şapte birji ş-au alergat şapte săptămîni. Iată cum au procedat: Mai întîi au dresat o listă lungă, tot de oameni aleşi, pe care i-au împărţit în căprarii tot de cîte şapte; după aceea au cîntărit conştiinţele după dat inele statistice ce aveau, plus comisionul, plus importanţa ipochimenului, după relaţiile sale în societate, după influinţă sa în sus şi în jos, după agerimea condeiului ş-a limbei sale, nici chiar capacitatea musculară nu a fost neglijată.
306
Campania a fost bine condusă şi succesul a fost strălucit.
Acum eroii beau şi chiuiesc în sănătatea regelui Bacciş!
Precum după o bătălie luptătorii-şi povestesc unii altora cu fală capcanele în cari au făcut să cază inamicul, marşurile şi contramarşurile, îmbuscadele şi stratagemele prin cari şi-au asigurat biruinţa, asemenea şi eroii noştri povestesc cu îngîmfare cum s-au tras pe sfoară unii pe alţii, cum au reuşit a da mai puţin ca să le rămîie mai mult, căci tocmeala fusese cu toptanul, cu ghiotura sau âforţait. în fine, tot între chemaţi se istorisea cum un cavaler, indignat de modicitatea recompensei, în loc să bage finul în cizme, l-a consacrat bătrînei sale achenee.
A doua zi după regularisirea afacerei şi împărţirea recompenselor oneste, premiaţii au pornit toţi cu toţii într-o veselie şi s-au dus să-şi golească pungile la băi. Acum se întorc unul cîte unul din capitalele Europei, spălaţi şi scuturaţi.
Au petrecut împărăteşte la „Cafe Anglais“, la „Neuweld“ şi la „Cremorn" şi intră în ţară cu garderoabele rennoite după cele din urmă mode, aprovizionaţi pentru mai mulţi ani cu cămăşi, cu cravate, cu gulere, pomadă, coldcream şi velutină.
Acum îi găseşti iarăşi adunaţi în grupe împrejurul mes-cioarelor lui Brofft, aşteptînd cu nerăbdare noi ocaziuni spre a da dovezi şi mai strălucite de ştiinţă şi de patriotism.
— Aşa se face şi în Anglia! îmi zicea un deputat. Pentru fiecare concesiune figurează în condiceîe companiilor sute de mii de lire sub titlul de parlamentary expenses (cheltuieli parlamentare).
A trebuit să-i esplic ce sunt acele cheltuieli, să-i spui că în Anglia nu se dă nici subvenţîuni, nici garanţii către stat; că fiecare particular sau companie poate să facă orce speculă, de unde şi pînă unde îi place; că o poate esploata în folosul şi rizicul său; însă cu oarecari condiţiuni, cari nu sunt totdeauna lesne de îndeplinit din cauza marilor cheltuieli ce necesită. Fără îndeplinirea acelor condiţiuni, Parlamentul nu poate da încuviinţarea sa. Misiunea Par-
307
lamentului se mărgineşte numai în cercetarea acelor condi-ţiuni.
Ele sunt:
A nu atinge dreptul de proprietate a nimănui;
A nu jigni interese sau drepturi cîştigate;
A nu împiedica circulaţiunea pe strade, pe şosele, nici pe drumurile-de-fier esistente.
Acel care cere încuviinţarea Parlamentului nu este destul să se înfăţişeze numai cu planuri bine studiate şi bine desemnate; îi mai trebuie să producă consimţimîntul tutu-Jor comunelor interesate, consimţimîntul tutulor proprietarilor de pămînt sau de case pe unde are să treacă; să dovedească, prin acte autentice, că s-a înţeles cu toţi interesaţii asupra modului şi preţului espropriaţiunei; să arate că toate sunt dezbătute, hotărîte şi contractate. Cheltuielile pentru dobîndirea acestor acte şi contracte sunt uneori foarte mari; şi fiindcă sunt necesarii înainte chiar de a cere şi înainte de a se dobîndi consimţimîntul Parlamentului, se numesc cheltuieli parlamentare, iar nu pentru că ele servesc la cumpărarea conştiinţelor.
Daca un membru al Camerei Comunelor sau al Camerei Lorzilor ar avea nenorocirea să-şi vînză votul, şi aceasta ar ajunge la auzul reginei sau al lordului cancelar, acel om ar merge drept la Millebank, de ar fi măcar de şapte palme în frunte. Guvernul care ar avea imprudinţa a nu lua măsuri în contra unei asemenea corupţiuni s-ar găsi în faţa unui parlament care l-ar confunda cu culpabilul şi în faţa unui popor care i-ar arunca atîta noroi, încît toată apa din Tamisa nu l-ar putea spăla.
Lucrurile cari se petrec aici sunt atît de straordinare, încît bieţii români au ajuns a nu se mai mira de nimic; absolut nimic nu le mai face impresiune. O afacere care în orice ţară ar fi un scandal public aici trece, pot zice fără esa-geraţiune, nebăgată în seamă. Puţină vorbă, cîteva articole în ziare, dar nimic mai mult. Lucrurile merg aşa de iute, încît n-apucă sa se isprăvească una, şi vine pe tapet alta şi mai groasă. Cea din urmă îneacă şi face să se uite predecesoarele ei.
308
y
TO EDUARD BARRINGTON ESQ.
Boxburghe 34, New Gumberland Street
Bucureşti, 14 noicmbre 1875
Scumpe amice,
O scrisoare, pornită din orice punct al Angliei, soseşte in Bucureşti in cinci zile. A ta, din septembre, a călătorit şaptezeci şi cinci de zile pînă să ajungă în mînile portarului meu. Cauza înLîrzierei a fost că în loc să scrii pe plic, cuin trebuia: BUCAREST
Roumanie, sau scurt*. BUCAREST, ai scris: BOUKHARES Turkey
Cu asemenea inscripţiune, bietul plic a trebuit sa mă caute mai întîi la Bukhara, în Turkestan; de acolo să se întoarcă la General post-officc din Londra împodobită cu fel de fel de timbre şi de notiţe negative, şi de aci pe urma să-şi ia drumul spre mine.
Bucureştiu, amice, nu este în Turcia; toţi impiegaţii poştali şi telegrafici o ştiu, daca nu prin slaba predare a geografiei în scoale le noastre, dar cel puţin din convenţiu-nile telegrafo-postale ce esistă între România şi deosebitele state ale Europei. Aşa cum ai scris pe adresă, epistola ta trebuia să facă negreşit colindul care m-a privat atîta timp de plăcerea de a avea ştiri de la tine. Noi, englezii, afară de Turcia şi de Rusia, şi aceasta numai întrucit priveşte interesele şi temerile noastre despre Indii, suntem într-o ignoranţă clasică despre tot ce priveşte harta şi politica Europei. Deşi cutreierăm pămîntul şi mările de la un pol la altul, deşi cunoaştem hotarele domeniului rajahu-lui Beng-Kallang-Boenot şi toate încreţiturile coastei Ma-labarului14, suntem în cea mai mare neştiinţă despre ţări şi oraşe importante chiar în Europa. Ţi-aduci aminte cît am căutat Sebastopolea pînă ce am găsit numai din în-tîmplare Camieşu? Generalii noştri o căutau pe la Eupa-toria. In privinţa României mai ales, mergem cu nedomi-rirea pînă a o considera ca vasală a Porţii otomane, pe
30»
cind ea este ţara cea mai independinte din lume. Ne închipuim că sultanul, care este astăzi potentatul cel mai inofensiv din lume, ar fi suveranul românilor. Dar să-ţi spui de unde vine acest eres.
A fost un timp cînd fioroşii turci spăimîntaseră lumea întreagă cu biruinţele şi cu cuceririle lor. Ei duseseră groaza pînă la porţile Vienei.
Atunci domnii români, îngrijaţi pe de o parte de nenorocirile cari apăsau ţările de peste Dunăre căzute sub iataganul turcesc, temîndu-se pe de altă parte de cucerire, au căutat a preveni răul şi s-au învoit să cumpere de la sultan, printr-o dare bănească anuală, obligaţiunea Por-ţei de a-i apăra de incursiunile turcilor de pe malul drept, de a-i ajuta în contra oricărui inamic dinafară şi de a pro-tege comerţul românesc în Turcia; cu condiţiunea ca şi turcii să fie liberi a face comerţ în România, fără însă d-a se putea nici stabili, nici rădica geamii pentru cultul mahometan pe pămîntul acestei ţări.
Românii plătesc Porţei acel tribut anual, precum multe state europene, şi din cele mai puternice, plăteau, chiar pînă în secolul în care trăim, dciului de Alger dări de bani, pentru ca să nu fie pavilionul lor espus la atacurile pirateriei barbareştilor, precum şi puternica Romă plătea, în timpii săi cei mai glorioşi, lui Decebal protecţiunea ce dînsul acorda colonilor romani din Moesia şi din Panonia.
Domnii români au încheiat cu sultanii tractate de felul acelora pe cari publiciştii noştri le numesc tractate de alianţă inegale, prin care un stat mai mic recunoaşte pe un alt stat de mai mare şi de mai puternic, fără însă ca prin aceasta să-şi înstrăineze suveranitatea sa.
Cuvintele de capitulaţiuni, de suzeran şi de tributar, întrebuinţate uneori în diplomaţie, au făcut pe unii să crează că conţin ideea de vasalitate şi de dependinţă. Aceasta este o eroare grosolană, fiindcă aceste espresiuni nu au mai multă însemnătate, nici mai multă preciziune, în cazul principatului român, decît are numirea de capitulaţie ce s-a dat tractatului încheiat între sultanul Soleiman şi Francisc I al Franţei, tractat care s-a întins mai în urmă şi la noi, ca la toate celelalte puteri europene, fără ca această numire să lase cuiva bănuiala că regele cel mai cava-
310
leresc din lume şi toate capetele încoronate ale Europei ar fi capitulat vreodată înaintea strălucitului sultan*.
Aceste titluri şi numiri nu valorează mai mult decît titlul de rege al Ierusalimului, al regilor Siciliei, titlu care, chiar trecut pe capul lui Victor Emanuel, nu-i dă vreun drept asupra oraşului sînt şi nu face nici mai mult, nici mai puţin decît titlurile pompoase ale episcopilor in partibus infidelium**.
Este adevărat că românii, slăbiţi prin necontenitele lor lupte cu ungurii, cu lehii şi cu tătarii, nu au fost totdauna în stare să-şi apere cu eficacitate drepturile în contra turcilor şi să se opună uzurpărilor sultanilor. Adesea au trebuit să sufere chiar ca principii lor să li se impună şi să li se trămită de la Constantinopole; dar niciodată nu au lăsat ca drepturile lor să cadă în disuetudine, împotrivindu-se necontenit cînd cu armele, cînd prin acţiunea diplomatică.15
Apărarea şi revendicarea drepturilor călcate au fost cauza numeroaselor rezbele şi a alianţelor domnilor români cu Ungaria, cu Austria, cu Polonia şi mai în urmă cu Rusia. Concursul ce au dat românii armatelor ţarilor, luptind alături cu soldaţii lui Prosorowski, lui Kutusof, lui Dibiei şi lui Geismar, în contra turcilor, pînă’la 1829, le-au dobîndit titluri neprescriptibile la recunoştinţa cabinetului de Pe-tersburg. De aceea, la orce incheiare de pace cu Poarta, Rusia nu a lipsit de a garanta drepturile românilor, drepturi cari au fost menţionate in tractatul de la Adrianopole şi recunoscute mai în urmă în tractatul de Paris la 1856.
în urma ocupaţiunei ruseşti de la 1829—1834, Rusia, în vederile sale asupra Orientului, încercînd prin consulii săi a esercita un fel de protectorat asupra Principatelor, românii au protestat în contra ingerinţei acestei puteri printr-un şir de acte ale Obşteştilor Adunări şi în urmă prin revoluţiunea de ia 1848; astfel încît se poate zice că, de la 1828 pînă la 1856, Principatele au fost într-o stare anormale. între aceste două date, românii au căutat prin toate mijloacele a face să li se recunoască şi să li se confirme drepturile de către puterile Europei; căci unele dintr-în-
* Soleiman cel Magnific fn.a.J.
** In regiunile celor necredincioşi.
311
— Ion Ghica — Opere, voi. II
sele se obicinuiseră a privi ţările române ca pe nişte provincii turceşti, iar altele ca pe nişte provincii în afacerile cărora Rusia singură avea dreptul a se amesteca.
La 1856, în urma rezbelului Crimeei, puterile beligerante Împreună cu cele intervinătoare intrară într-o cercetare mai serioasă a pricinei. Voind să pună un capăt cauzelor de coliziune dintre Poartă şi Rusia, au căutat a regula situa-ţiunea ţărilor dintre aceste două puteri. Astfel, făcînd să intre principatul român în dreptul european, i-a creat o poziţiune de neutralitate, punîndu-1 sub garanţia colectivă a celor şapte puteri cari au semnat Tractatul de la Paris. Cu această ocaziune, vechile tractate ale lui Mircea, Vlad şi Bogdan, al căror test s-a publicat de atîtea ori, au fost analizate, discutate şi recunoscute de toată Europa ca ne-lăsînd nici o umbră de îndoială asupra drepturilor României ca stat suveran şi autonom.
Pentru esecutarea articulelor privitoare la România* s-a trămis Ia 1857, Ia Iaşi şi la Bucureşti, şapte comisari ai puterilor semnatare, cu misiune de a studia trebuinţele şi dorinţele românilor, Europa arogîndu-şi un fel de tutelă. Acea comisiune a convocat îndată două adunări, cu numele de Divanuri ad-hoc, în cari se aflau reprezintatc toate clasele Principatelor.
Comisarii, după ce au ascultat voinţele şi dorinţele es-primate de acele adunări, au rezumat rezultatul investi-gaţiunilor şi părerilor lor într-un memoriu colectiv cu data de 7 aprile (26 marte) 1858. Acea lucrare, deşi iscălită de ei toţi, nu esprima însă opiniunea intimă a nici unuia din-tr-înşii; era mai mult un compromis, prin care se înlătura sau mai bine se amina dezlegarea unor cestiuni şi unor dificultăţi numai şi numai ca să poată ajunge la o soluţiune, fie şi provizorie. Testul acelui act a servit de bază con-venţiunei care s-a iscălit peste patru luni şi jumătate la 7 (19) august 1858 de către cele şapte puteri şi prin care se da Principatelor o organizaţiune interioară.
Din raporturile individuale şi confidenţiale ce fiecare din comisari au adresat guvernului lor respectiv, precum şi din discuţiunile ce au avut loc în sinul conferinţelor se poate vedea cît de puţin simpatică era să fie Convenţiu-
* Art. 23, 24 şi 25 din Tractatul de Paris, 1656, marte 31 (n.a.).
312
nea de la august fiecăruia din plenipotenţii cari au iscălit-o!
Protocoalele în cari s-au consemnat toate dezbaterile în timpul conferinţei s-au publicat; insă raporturile confidenţiale au rămas secrete. Unele dintr-însele ofer pentru români un mare interes nu numai ca studiu istoric, dar şi ca studiu politic şi sociale; şi sub acest din urmă punct de vedere, mai cu seamă, opiniunile acestor oameni emininţi merită a fi studiate.
Dintre toate aceste memorie, cel mai interesant, dar totdeodată şi cel mai original este raportul lordului Daling, comisarul englez, care pe atunci purta numele de sir Henry Bulwer.
Dorinţele românilor, esprimate prin voturile Divanurilor ad-hoc din Iaşi, se rezumau în patru puncte principali:
1.	Garanţia autonomiei şi a drepturilor internaţionale, stipulate în capitulaţiunile ţărei cu înalta Poartă, precum şi neutralitatea ţărilor moldo-române.
2.	Unirea principatelor Moldovei şi României într-un singur stat.
3.	Un suveran, principe străin, cu drept de ereditate la tron, ales din una dintre dinastiile domnitoare din Europa.
4.	Un guvern constituţional cu o singură adunare repre-zintativă, aşezat pe baze destul de largi, spre a putea reprezintă interesele generali ale populaţiunei române.
Plenipotenţii acestor şapte puteri, adunaţi la Paris pentru a cerceta şi a se pronunţa asupra acestor cereri, după mai multe dezbateri au încheiat Convenţiunea de la 7 (19) august 1858. Ea a fost trămisă Principatelor, şi românii au primit-o nu pentru că prin aceasta voiau să dea un semn de înaltă consideraţiune şi recunoştinţă către puterile cari le-au arătat o atît de mare solicitudine. Ei îşi rezervau insă dreptul de a modifica acea convenţiune în punctele cari priveau afacerile lor interioare, după împrejurări şi cuviinţe.
în zisa convenţiune, punctul al treilea, adică principele străin luat din una dintre dinastiile domnitoare în Europa, era eliminat cu desăvîrşire.
Punctul al doilea, unirea Principatelor într-un singur stat, nu se putuse înlătura de tot din cauza stăruinţei
313
plenipotentului Franţei; fusese numai eludat oarecum. Pe de o parte, acea convenţiune prescria alegerea a doi domni, pe cînd pe de alta, instituia la Focşani, pe fruntaria Principatelor, o comisiune centrale, compusă de 16 membri, numiţi in număr egal de ambii domni şi de Adunările elective, cîte patru fiecare. Misiunea acestei Comi-siuni centrale era de a apăra şi a mănţine unitatea în legi. Un alt element de unire în Convenţiune era instituirea unei singure CuTţi de casaţiune pentru amîndouă Principatele şi a unui singur inspector general asupra armatei, funcţionari numiţi prin bună înţelegere a domnilor de o parte şi de alta a Milcovului.
Orcine putea înţelege că, deşi combinaţiunea era ingenioasă, însă nu era practică, şi ca aceste măsuri erau destinate a face ca unirea Principatelor să devină o necesitate în timpul cel mai scurt.
Românii au înţeles din ziua dîntîi că acea convenţiune era o operă care, în realitate, nu avea aprobarea sinceră a nici uneia dintre puterile semnătoare şi că, prin urmare, infracţiunile ce i s-ar face nu ar atinge susceptibilitatea tutulor puterilor deodată, astfel ca, dîn acordul cerut de tractat pentru o intervenţiune comună, să rezulte o impunere forţată a Convenţiunei. Era dar natural ca românii să caute să profite de toate împrejurările şi de toate lacunele spre a se apropia cît mai mult de realizarea dorinţelor esprimate de Divanurile ad-hoc. Această carieră s-a deschis în ziua de 24 genariu (5 februariu) 1859. Adunarea electivă din Bucureşti, cu ocaziunea alegerei domnului, unind toate sufragiele ei asupra lui Alesandru Cuza, pe care cu două săptămîni mai înainte, la 6 (18) genariu 1859, Adunarea electivă din Iaşi îl alesese de domn al Moldovei, a dat Convenţiunei întîia lovire. Astfel, fără a proclama unirea îndată, precum se ceruse prin punctul al 2-lea al Diva-nurilor ad-hoc, moldo-românii au început prin a face unirea personale, alegînd în amîndouă principatele un singur şi acelaşi domn, în loc de doi domni, precum era prescris în Convenţiune.
După mai multe note schimbate între cele şapte cabinete ale Europei şi după mai multe conferinţe între ambasadorii acelor puteri, Europa şi Turcia au trebuit să recunoască unirea personale, declarînd însă, printr-un pro-
314
tocol, că acea recunoaştere se făcea numai în persoana principelui Guza şi că, la încetarea sa din domnie, românii vor avea să aleagă doi domni, conformîndu-se în această privinţă prescripţiunei Convenţiunei. Se menţineau însă două ministere şi Comisiunea centrală, care devenea un corp cu totul dependinţe de domn, căci acum el avea să numească opt membri din şasesprezece.
Nu trecuseră bine doi ani, şi adunările din Iaşi şi din Bucureşti fură convocate la Bucureşti, unde proclamară unirea definitivă. Cu această ocaziune iarăşi, unele din puteri au stat posomorite cîtva timp; dară, după ce au concertat şi conferit împreună, au trebuit să recunoască, printr-un al doilea protocol, unirea definitivă, însă tot cu restricţiunea ca să fie numai pe viaţa domnească a principelui Cuza, care, deşi împiedicase în mai multe rînduri tendinţele pronunţate ale Camerilor pentru unire, dar, de voie, de nevoie, fusese silit să proclame unirea definitivă şi complectă.
îndeplinindu-se astfel principala dorinţă a românilor, dorinţă de cea mai înaltă importanţă naţionale pentru dîn-şii, se da în acelaşi timp şi o putere mare principelui Cuza, căruia i se atribuie tot meritul. Acest om, puţin scrupulos şi puţin identificat cu ideile constituţionale, a căutat să profite personalminte din situaţiunea ce se făcuse României şi din neputinţa în care se afla Europa a lua măsuri în contra oricărei schimbări şi prefaceri interioare. Sub pavăza unei cestiuni sociale, care ocupa pe atunci toate spiritele, şi părîndu-i-se momentul favorabil, a voit a se afranca de controlul Camerii la care-1 supunea constituţiu-nea dată de Conferinţa de la Paris; credea că, oricare ar fi nemulţumirile ce ar aduce înîntru, nimeni nu ar cuteza să întreprinză o acţiune serioasă în contră-i — cei dinafară din nepăsare, cei dinîntru de temere de a nu pierde unirea mărginită în persoana sa numai. Dintr-o nenorocită inspiraţiune, principele Cuza, într-o bună dimineaţă, în ziua de 2/14 mai 1864, ordonă unei companii de soldaţi să înconjure sala Adunărei şi să dea pe deputaţi afară; apoi proclamă o nouă constituţiune, sub numele de Statut dezvoltător Convenţiunei, cu alte cuvinte, făcea o lovitură de stat în regulă. Această acţiune violinte nu a-ntîmpinat în ţară nici o împotrivire şi nu a esercitat asupra puterilor
$15
altă impresiune decît acea pe care o avusese îndoita alegere şi proclamarea unirei. Domnul a fost supus numai la o nouă călătorie la Constantinopole şi obligat să adopte nişte mici modificări făcute Statutului proclamat în ziua de 2 mai.
Toate aceste împrejurări dovedeau pînă la evidinţă că puterile, fiind în dizidinţă de opiniuni, nu se puteau pune în acord între dînsele şi, prin urmare, erau în imposibilitate de a impune românilor, precum ar fi putut să o facă printr-o acţiune colectivă. Aşadar, orcare dintre dînsele ar fi voit să împingă lucrurile mai departe s-ar fi espus la o opunere şi poate chiar la un conflict.
Statutul proclamat la 2/14 mai transforma regimul constituţional al Convenţiunei de la Paris într-un regim cuasi personal, care nu putea fi tolerat de naţiune.
îndată ce partidele s-au putut esplica şi înţelege între dînsele, au răsturnat pe vodă Cuza, au proclamat de domnitor mai întîi pe corniţele de Flandra şi apoi pe principele Carol de Hohenzolîern şi şi-au dat o altă constituţiune, emanată din propria şi libera voinţă a naţiunei.
Astfel, românii realizau punctul al treilea al dorinţelor esprimate de Divanurile ad-hoc atunci.
Din nou conferinţele s-au deschis îndată la Paris ca să cerceteze Gestiunea şi, după lungi dezbateri, prorogări şi redeschideri, s-a iscălit un protocol prin care proclamarea principelui Carol se considera de puterile semnatare ca atentatorie Convenţiunei de la 17/29 august 1858; în consecinţă, românii erau invitaţi a alege un domn pămîntean.
Aceasta însă nu a oprit pe aceleaşi puteri ca, peste cl-teva luni în urmă, în octombre, să consilieze pe sultan a recunoaşte pe Carol de Hohenzolîern de domn al românilor.
Nu este îndoială că una din consideraţiunele care au militat mai mult la răsturnarea domnitorului Cuza a fost temerile românilor despre eventualităţile la care era să fie supusă ţara lor în caz de un conflict între Turcia şi Rusia şi care nu putea fi înlăturat într-un mod sigur decît cu un principe luat dintr-o casă domnitoare care să-l ajute a nu lăsa ţara pradă convoatizei puterilor lacome de a-şi întinde domeniile peste fruntariile României16.
816
Ti-am făcut, amice, această mică espunere despre tribu-laţiunile şi zguduirile politice prin cari a trecut România în cei din urmă 20 de ani, pentru ca să nu mai comiţi altădată eroarea de a crede că aici suntem în Asia, că românii poartă cialma, că vorbesc turceşte sau că-şi fac rugăciunile pe brînci în geamii. Românii sunt un popor indo-european din familia latină, de religiune creştină, ritul Răsăritului, vorbesc o limbă soră a limbelor spaniolă şi italiană, au o ţară liberă şi autonomă, cu o constituţiune din cele mai liberale. Nu le lipseşte decît voinţa de a face să se respecte legile şi drepturile lor.
VI
TO ROBERT BIRCKERSTETH ESQ.
London
5, Faradey Street
Bucuieşii, 15/27 februar 1876
Scumpe amice,
Voiesc să-ţi spui despre ce este gîlceava şi dece,deeîtva timp, ziarele Europei şi chiar ale noastre, cari totdeauna se deşteaptă mai tîrziu, sunt pline de corespundinţe din Bucureşti, de corespundinţe în cari şi miniştri şi oameni din opoziţiune din România sunt trataţi ca vai de ei, dupe cum sunt şi inspiraţiunile ce primesc acele ziare de la un partid sau de la altul. Mă mai întrebi să-ţi spui cine are dreptate şi esigi să răspund îndată întrebării tale. Nu ezit un moment a-ţi spune că această luptă provine din geloziile şi ambiţiunele care nasc într-o epocă de tran-ziţiune şi că acele corespundinţe, cari aruncă cu tină în bărbaţii ce luptă pentru redobîndirea şi respectarea drepturilor constituţionale, sunt scump plătite din tezaurul statului. Voiesc să te pun in stare de a judeca lucrurile şi a-ţi da seama de poziţiunea în care s-a aflat naţiunea m momentul cînd a încăput pe mînile oamenilor cari sunt astăzi la putere. Voiesc să ştii care a fost purtarea acestor oameni faţă cu trebuinţele şi cu aspiraţiunele poporului, pentru ca să poţi pronunţa singur verdictul în cunoştinţă de cauză şi să poţi întrevedea consecinţele ce va avea lupta
317
dintre guvern şi opoziţiune. Ei bine, nimic mai lesne cînd vei cunoaşte cele ce urmează.
Ideea primordiale care a condus în România toate evenimentele de la 1821 pînă la 1866 a fost avîntul naţional. Preocupaţiunea cea mare a românilor a fost scăparea de sub jugul turcesc, de sub umilirea fanarioţilor şi de sub protectoratul rusesc. Domni, boieri şi popor au luptat şi au lucrat totdeauna la aceasta, deşi pe căi diferite, dar în-tr-una şi aceeaşi cugetare, românism şi autonomie! Orga-nizaţiunea dinîntru, administraţiunea şi justiţia au fost privite de ei mai mult ca nişte ausiliare, ca nişte corolarie ale libertăţilor politice. îndată însă ce esistinţa naţionale le-a fost asigurată prin garanţia colectivă a marilor puteri ale Europei, au înţeles ca lucrarea lor trebuia să ia un alt caracter. România trebuia să caute să devie o societate civilizată. Naţiunea a simţit necesitatea de a avea un guvern drept, onest şi liberal; a înţeles că în diversitatea claselor cari au trăit atîţia secuii cu privilegiuri, apăsînd una asupra altia, era imposibil sa se poată împăca ecitatea în ordinea sociale şi libertatea în ordinea politică cu respectul drepturilor personale şi de castă şi cu acţiunea naţiunii în afacerile sale. Aceste idei, cari la naţiunile tinere par înfăşurate într-un văl, au străbătut răpede în toate clasele, ca soarele printre negurile dimineţei.
Domnul ce s-a ales la 1859, bun român, dar nu şi la înălţimea misiunei sale, nu a voit sau nu a putut să înţeleagă că naţiunea intra într-o perioadă nouă, că ea avea trebuinţă de justiţie sociale, de respectul omului, de libertate în alegeri, în discuţiuni şi în publicitate; că avea, în fine, trebuinţă să facă sa pătrunză şi să prevaleze libertatea în guvern şi ecitatea în condiţiunile sociale. Domnitorul Cuza, care n-a înţeles tendinţele şi aspiraţiunele poporului în capul căruia s-a găsit, a fost resturnat. în urma revoluţiu-nei de la 11/23 februarie 1866, românii au rădicat pe tron pe un principe german, pe un Hohenzollern, voind ca, prin înfiinţarea unei dinastii ereditare, să puie capăt ambiţiu-nelor meschine şi rivalităţilor pentru domnie. Au adoptat monarhia constituţionale, pentru că această formă de guvern, cu un suveran leal şi înţelept, este domnirea legei şi a voinţei naţionale; pentru că regimul constituţional, aplicat cu sinceritate, face educaţiunea politică a poporului, dez-
318
voltă spiritul de ordine şi de legalitate în clasele cele culte, obicinuieşte naţiunea cu libertatea, o luminează prin dis-cuţiunea cestiunilor cari privesc interesele ei morali şi materiali, rădică conştiinţa şi demnitatea personale, dă cetăţeanului curagiul civic şi mizloace pacinice de a apăra cu linişte şi energie libertatea şi drepturile sale; îl pune, în fine, în stare de a-şi îndeplini datoriele către patrie şi a respecta drepturile fiecăruia.
Deşi instigaţiuni din afară sfătuiră pe români să proclame republica, ei au adoptat sistemul monarhic constituţional, pentru că el apără ţara de zguduirile ce aduc cu dînsele schimbările de domnie, care, într-un stat mic, sunt supuse eventualităţilor şi influinţelor dinafară. L-au adoptat pentru ca naţiunea să se folosească de tot binele ce poate revărsa asupră-i un suveran cu spirit înalt şi cu inimă generoasă. L-au adoptat pentru că în prevederea evenimentelor care au să se desfăşure cu ocaziunea luptei viitoare pentru prefacerile de peste Dunăre, un domn dintr-o familie suverană, o dinastie are să fie un scud în contra vederilor ambiţioase ale puterilor vecine care amerinţă esistenţa României.
Era negreşit de temut că adulatori tutulor domnilor şi chiar ai celui din urmă căzut raliindu-se la noua stare de lucruri, în unire şi într-un diapazon cu parveniţii şi cu ambiţioşii, să nu caute şi d-astă dată să desjoace speranţele naţiunei, împotrivindu-se adevăratelor tendinţe ale ţărei şi împiedicînd mersul regulat al lucrurilor în aplicarea sinceră a principiilor constituţionale. Era de temut, zic, să nu încerce şi d-astă dată jocul uricios de sfaturi perniţioase cu care au încunjurat pe foştii domni. Un suveran chemat de departe de o naţiune tînără, strein de tendinţele şi de patimile oamenilor din ţară, era să se ţie în lături de geloziile, de urile şi de luptele partidelor şi să lase liberă mişcarea instituţiunelor; românii, pentru că un domn adus de departe fără inclinaţiune către nici una din partide nu poate deveni pavăza unora în contra altora şi că va fi afectuos către toţi, va domina toate şi pe toţi prin imparţialitatea sa, neţiind seamă din înalta sa poziţiune decît de tendinţele şi de trebuinţele naţiunei; strein vechilor nenorociri trecute ale ţărei, un principe chemat şi aclamat cu atîta
iubire şi entuziasm, crescut intr-o ţară liberă şi luminata, are să ştie să împace patimile şi linişti spiritele.
Puterea guvernamentale are trebuinţă de sprijinul oamenilor inteliginţi cari, prin educaţiunea şi trecutul lor politic, sunt destinaţi a conduce afacerile publice. Este o eroare a crede că o societate modernă poate aspira la ordinea sociale fără a aspira în aceiaşi timp şi la libertate, două condiţiuni indispensabile pentru esistinţa sa.
Acestea sunt adevăruri indiscutabile. Consiliarii tronului urma să înţeleagă că conducerea afacerilor unui stat trebuie să corespundă atît cu demnitatea şi cu libertatea sa de dezvoltare, cît şi cu poziţiunea sa politică în raport cu a statelor cu cari se află în contact. Altul trebuie să fie sistemul şi atitudinea unui stat de întîia ordine, şi altul al celui de o ordine inferioară. Statele cele mici au un interes natural, care trebuie să le conducă într-un mod instinctiv, acela de a se feri, pe cît se poate, a se amesteca în afacerile altora şi a se pune la adăpost de preponderinţa puterilor celor tari şi ambiţioase. Statele cele mici, cari, prin situa-ţiunea lor, se află puse între puteri mari, sunt datoare a-şi mănţine neutralitatea, fără a-şi aliena amiciţia vreuneia dintr-însele. Trebuie să se ferească mai cu seamă de o fală zadarnică şi nefolositoare, care le poate deveni periculoasă. Politica lor naţionale trebuie să consiste in apărarea neutralităţii şi să aibă totdeauna de bază drepturile şi garanţiile ţărei, iar de scop interesele sale legitime.
Consiliarii tronului, cari, în loc de a se conduce de simţul de egalitate inîntruşidemoderaţiune în afară, s-ar arunca în aventuri; cari, în loc de a alege pe guvernanţi dintre bărbaţii ţărei cei mai capabili, cei mai oneşti, ar da ţara pe mînile oamenilor nesocotiţi, violinţi şi risipitori; cari ar linguşi patimile domnitorului, ar măguli ambiţiunile şi vanităţile lui de glorie militară şi de absolutism ca să li se îngăduie lor călcarea legilor, violarea instituţiunilor, falsificarea şi batjocorirea constituţiunei jurate şi împovărarea naţiunii cu dări mai presus de puterile sale; cari ar seca toate izvoarele de producţiune, acei consiliari ar aduce răceala şi neîncrederea între suveran şi popor, făcînd pe unul să bănuiască pe toţi acei cari nu-1 înşeală şi nu-1 linguşesc, să ftu mai poată conta decît pe prerogativa scrisă a inviolabilităţii sale şi să nu se rezeme decît pe puşca soldatului;
iar pe celalt, pe popor, să suspine după starea trecută şi să nu se mai gîndească decit cum să-şi recapete drepturile batjocorite şi răpite.
A face din putere un instrument de corupţiune şi de stoarcere, a pierde din vedere că numai progresul moral şi dezvoltarea completă a tutulor izvoarelor interioare poate să aducă mărirea şi prosperitatea unui stat mic este a pregăti agitaţiuni, turburări, revoluţiuni, a micşora pe suveran în ochii naţiunei şi a mănţine o luptă din care nici suveranul, nici naţiunea nu poate ieşi cu victorie.
A se da ţara pe mînile acelor cari, în ciocoismul şi scepticismul lor, îşi fac rîs de sentimentele cele mari, cari tractează de eresuri ideile de patrie, de naţionalitate şi de libertate, negînd orce credinţă politică şi religioasă; în mînile acelor cari nu au a da fraţilor lor decît sentimente de egoism, de invidie şi de ură şi cari se cred tari numai prin putere materială, prin sprijinul din afară, insultmd şi des-preţuind naţiunea; cu un aşa sistem, zic, s-or găsi aici, ca şi pretutindeni, oameni slabi de înger cari se îngenunchie dinaintea unui astfel de guvern şi camarilei lui spre a se pune la adăpostul persecuţiunilor la cari sunt espuşi acei ce-şi respectă convicţiunile şi-şi păstrează independinţa; dar nu este mai puţin adevărat că persecuţiunile şi violinţa produc totdeauna oameni convinşi şi hotărîţi, oameni mişcaţi de sentimentul virtuţii şi al patriotismului, gata a se devota şi a pune ţara mai presus de orce consideraţiune. Aceştia stau neclintiţi la datoria lor de buni cetăţeni; în ei speră şi pe ei se reazămă naţiunea cînd este desperată de puterea rătăcită a guvernului.
Nu te mai mira dar, amice, de ce aci este gîlceavă, fiindcă acum ai cuvîntul enigmei.
Carol I al românilor este un principe german din spiţa catolică a familiei domnitoare în Prusia, fiu al alteţei-sale regale principelui Carol-Anton-Ioachim-Zephirin-Frederic-Mainrad principe de Hohenzollern, burgrav de Niirenberg, comite de Sigmaringen şi Waringen, comite de Berg etc.f etc. şi al principesei Josefina-Frederica-Luisa, fia principesei Ştefania-Luisa-Adriana-Napoleona, viscontesă de Bo-harnais, care era fiică adoptivă a lui Napoleon I.
Românii, în urma declinării comitelui de Flandra de a priimi coroana României, au ales de suveranul lor pe prin-
321
cipele actual. Legăturile sale de rudenie şi de amicie cu familia Bonaparte au contribuit mult la alegerea aceasta.
Napoleon III a avut totdauna o afecţiune deosebită pentru ramul catolic al casei de Hohenzollern, fie din cauza rudeniei sale cu principesa Iosephina de Hohenzollern, cit şi pentru că avea ideea că principele Carol Anton putea să devie drapelul catolicismului în Germania, ca să contraba-lanţeze acţiunea protestantă a Prusiei.
în cei dîntîi şase ani ai domniei sale, principele Carol a schimbat vreo zece ministere, făcînd să treacă pe sub ochii săi cincizeci de miniştri, încît a ajuns, putem zice, la căpă-tîiul registrului oamenilor politici de aici. Acum capul cabinetului este un om care se bucură de reputaţiune, de probitate, om de o înfăţişare francă şi leală, o figură care respiră bunătatea şi inspiră încrederea, dar a cărui inimă şi sentimente nu corespund nicidecum cu aparinţele, un faux bonhomme* în toată puterea cuvîntului; om fără nici o cultură, cutezător şi rău, a cărui ştiinţă guvernamentală constă în a-şi chivernisi partizanii şi amicii devotaţi şi a-şi da aer de vizir.
Noi, care suntem obicinuiţi ca oamenii de stat să fie speciali în serviciile ce li se încredinţează, care nu intrăm la un ceasornicar ca să-i cerem cizme, nici chemăm pe dulgher să ne potcovească caii, care cerem ca croitorul să ştie să taie şi să coasă, ca medicul să cunoască anatomia, patologia şi terapeutica mai bine decît intriga şi linguşirea, care ne-am obicinuit cu miniştri ca Pitt, un emul al lui Byron, ca repauzatul Darby, un filolog de frunte, unul din cei mai buni comentatori ai lui Omer, ca Gladstone, filozof şi economist, ca Beaconsfield, un scriitor din cei mai în renume, ni se pare straniu şi neînţeles să vedem în capul trebilor unui stat pe unul din oamenii cei mai ignorenţi, pe un om care nu a putut ajunge încă a distinge semnificarea cuvintelor celor mai elementare în limbajul ordinar, care confundă „alineat" cu „alienat", „perceptor" cu „preceptor", care de treizeci de ani repetă necontenit „sasistică", în loc de „statistică", care la vocabularul său nu are decît o singură terminaţie: isiri — încît a ajuns a vorbi o limbă păsă-
* Un fals om de treabă.
322
rească zicînd „regularisire“, „specularisire“, „metahirisire"17 etc.
O gaminerie de stradă, urzită de o poliţie ocultă, care printr-un puternic al său agent escită tinerimea şcolară, perorînd pe treptele Universităţii în contra germanilor şi a unui banchet ce se da într-o sală publică, într-un moment cînd în Camera deputaţilor cesiunea drumului-de-fer al vestitului Strusberg ajunsese într-o stare de discuţiune acută şi amerinţa a face să se urmărească de scrocherie nişte persoane importente, a servit de pivot reacţiunei pentru a pune mîna pe putere. Partidul triumfător, avînd trebuinţă de un fel de monitor sau de merimac ca să-l puie înainte, ş-a luat de leader pe cel mai chipeş, ş-a dat numele de salvatori, negreşit fiindcă salvase pe Strusberg şi pe tovarăşul său Ambron.
Iată acum cum acest partid ş-a îndeplinit misiunea.
Ministerul Finanţelor s-a dat unui om fin, de un sterior blînd şi plăcut, gentleman în apucături şi ţn maniere, dar a cărui capacitate financiară constă mai mult în chichiţe şi chiţibuşuri; a cărui ştiinţă economică şi financiară este în nomenclatura pe de rost a tutulor dărilor şi contribuţiuni-lor directe şi indirecte în regie, în întrepriză sau în concesiune, cîte s-au născocit sub soare, de cînd lumea e lume, care în conştiinţă sau în neştiinţă cumpăneşte deficitele bugetare prin împrumuturi şi garantează plăţile cupoanelor în valori de fond, un financiar în spiritul căruia cestiu-nele economice şi sociale nu joacă nici un rol în materie de finanţe, maestru în arta de a umfla prevederile bugetare la venituri şi a le pitula la cheltuieli, ca să nu se priceapă deficitele, tare mai ales în arta de a grupa cifrele la aşterne-rea situaţiunelor financiare.
Justiţia, fundamentul societăţilor, s-a dat pe mîna unui tînăr nalt şi frumos, laureat, doctor îngîmfat, căruia nici etatea, nici vreun serviciu adus ţărei nu-i da drept la po-ziţiunea înaltă la care îl suia înainte de timp vicisitudinile şi animozităţile nenorocite ale vechilor luptători. Acest parvenit a făcut din puterea ce i s-a încredinţat un instrument al urelor şi al pasiunelor sale personale în contra acelor care nu se pleacă destul de jos înaintea naşterei sale ilustre, care tratează poporul de canalie, crezînd că cu aceasta suie în arhontologia cea veche a ţărei, pozează în Jupiter tunător!
323
şi a făcut abstracţiune de toate preceptele ce a citit în clasicii cu care a fost hrănit în şcoli, şi a uitat că profesorii cei mari ce a avut norocirea a-i auzi i-au spus de o mie de ori că societăţile moderne nu pot înflori decît prin justiţie.
Această triadă rezemată pe sabia unui om care, tot pu-indu-şi la ciucuri de fir şi la pene de cocoş, a ajuns a se crede un om de rezbel şi care a ostenit finanţele ţârei jucîndu-se d-a generalul.
Pe lingă aceste ilustraţiuni s-au adunat ciţiva tineri cari de la un timp încoa aveau mare succes la ţară şi la oraş, pro-pagînd idei cu totul necunoscute românilor, cei mai mulţi tineri de modă, coconaşi poleiţi, care printr-o argumenta-ţiune amăgitoare prezintau acele idei sub o formă plăcută şi elegantă şi dovedeau spiritelor slabe şi puţin obicinuite a raţiona că omul este ofiinţă abominabilă, care nu se poate nici blama cînd face răul, nici lăuda clnd face binele; ca o fiinţă fără liber-arbitru, condamnată instinctelor celor rele, care, cînd persecută, calomniază sau omoară, nu este mai culpabil decît şarpele cel veninat cînd muşcă sau decît tigru care sfîşie dobitoacele mai slabe decît dînsul ca să-i soarbă sîngele, care cînd face un bine nu are mai mult merit decît oaia care ne dă îîna şi laptele ei sau decît albina de la care luăm miere şi ceară; că a încerca a face societăţile omeneşti mai bune decît sunt, este a întrebuinţa un remediu mai rău decît răul ce esistă.
Oameni îmbuibaţi de o filozofie periculoasă, ale cării precepte sunt descrise cu o amărăciune plina de melancolie şi de vigoare de învăţatul Schopenhauer, profesor care a avut în Germania o înrîurire netăgăduită asupra caracterelor aplecate la pesimism; sistemă care chiar de ar fi adevărată din puntul de vedere speculativ, nu este mai puţin periculoasă din puntul de vedere practic, filozofie care trebuie respinsă de un popor care aspiră să devie şi el ceva într-această lume. Un popor tînăr, plin de vigoare şi de viitor nu trebuie să fie cu gîndul împironit la nenorociri, la mizerii şi la noian; el are trebuinţă să-şi dirigă mintea şi munca spre îmbunătăţirea stărei sale morale şi sociale; îi trebuie o filozofie care să-l facă să iubească viaţa, 4ncunjurîndu-o de toate frumuseţile şi iluziunile ei, iar nu sa-i arate societatea ca o colivie de fiara sălbatice, în care omul este în-
324
chis ca să nu fie pe tot momentul între alternativa de a mînca pe semenii săi sau de a fi mîncat de dînşii.
„Cum voieşti să nu fiu cu dînsul şi pentru dînsuî, nu vezi că ţara asta este a proştilor, că oamenii cu caracter, cu învăţătura şi cu principii sunt uiduiţi şi persecutaţi?" răspundea un adept al acestei doctrine unui amic care ii imputa devotamentul său către un om ca primul-ministru actual.
Ministerul compus în noaptea de 11 martie s-a pus chiar din ziua dîntîi în faţa ţărei ca un minister de luptă; partizanii săi ş-au luat fiecare în miez de noapte locul şi rolul ce-i era desemnat de conjuraţi şi s-au aruncat ca sălbaticii asupra tutulor acelora care nu erau cu dînşii; ş-au împărţit ţara pe judeţe şi pe plăşi şi au început goana persecutîndu-i în averi, în poziţiune şi în onoare, tractîndu-i cum tractau catolicii pe hughenoţi. îrttr-o clipă au nimicit reprezenta-ţiunea naţională prin alegeri de porunceaîă, au făcut din deputaţi şi din senatori nişte votatori neconştiinţi, aduşi cei mai mulţi de poliţie după placul acelor pe care erau chemaţi să-i controleze, au săpat fundamentele instituţiunilor municipale, reducînd autorităţile comunale Ia starea de maşini electorale şi făcînd din primarii şi din funcţionarii statului instrumente oarbe ale patimilor şi ale persecuţiu-nilor; au împovărat ţara cu noi impozite de peste treizeci de milioane pe an, au îndoit dările şi au sporit datoria cu două sute de milioane, au ruinat finanţele şi au secat izvoarele de producţiune.
Poporul are conştiinţa de tot răul ce-i fac aceşti oameni violatori a tutulor drepturilor morale şi politice cari sunt astăzi sufletul societăţilor celor mici, ca şi al celor mari.
Acest minister cu lingăii şi adepţii şcoalei sceptice a suspendat prin fraudă şi prin violenţă acţiunea legei şi practica virtuţei, au introdus viciul şi nebunia în toate ramurile mecanismului guvernamental şi au sărăcit ţara.
în timpii cei vechi corupţiunea era considerată aici ca un auxiliar străin guvernului, şi nimeni nu îndrăznea să o cheme in ajutorul său; ministerul actual a învăţat pe lume să o considere ca parte civilă în stat, dîndu-i drept de cetăţenie.
Astfel ş-a îndeplinit acest minister misiunea ce i s-a încredinţat pentru binele ţărei.
VII
TO SUI JOHN WILLIAMS
Bottalac Cornwall 5 Kings crown Street
Bucureşti, 5/17 mai 1876
Epistola din 5 curent respiră îngrijirea în care te afli despre afacerile Orientului. Aici românii, deşi foarte preocupaţi de viitor, deşi se tem ca gîlceava să nu se spargă în capul lor, deşi unii merg cu gindul pînă a crede că trebuie să se unească cu sîrbii, cu bulgarii şi cu herţegovinii ca să alunge de îndată pe turcii din Europa; dar oameni cuminte cred că deznodămîntul şi transformarea Imperiului otoman are să urmeze un curs mai gradat şi că afrancarea popula-ţiunelor creştine nu se poate face printr-o săritură într-un picior, ci printr-o dezvoltare treptată a popoarelor care locuiesc acest imperiu,
Bucureştiul este un punt preţios pentru un observator, căci de aci, mai lesne decît de orunde aiurea, se pot vedea sforicile acţiunelor politice în Orient. Cu oleacă de perspicacitate, orcine poate descurca iţele şi vedea ce are să se întîmple într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat; ceea ce face că mai toţi românii de la mic pînă la mare se ocupă de politică. Cea dîntîi vorbă cînd se întîlnesc doi inşi este a se întreba unul pe altul:	Ce mai fac împăraţii?
— Ce gînd are Gortceakoff? — Ce zice Bismarck? — S-au înţeles sau nu cu Andrassy?“, astfel că toată lumea face sau cel puţin vorbeşte politică, care după cum să pricepe şi după cum îi vine mai bine la socoteală, care cu muscalii, care cu turcii şi fiecare dupe aspiraţiunele şi temerile ce are. Trebuie să convin însă că românii au ajuns în felul acesta la o agerime de spirit vrednică de mirare; ar putea da lecţii multora din politicii şi din publiciştii noştri cei mai de frunte. Cel mai infim gazetar despică în patru firul cel mai subţire şi cel mai încurcat al diplomaţiei. Acei care par a fi mai slabi în materie sunt miniştrii; ei nu văd mai departe decît vîrful nasului; cercetînd faptele lor, ai zice că nu-şi dau nici măcar osteneala de a cugeta şi a căuta să vadă consecinţele ce vor avea încăierările care se pregătesc; se mul-
326
Turnul şi Spitalul Colţei
(Din Istoria Bucureştilor de G. lonescu-Gioii
Tîrgul Moşilor
(Acuarelă de Preziosi)
Bucureşti, Tirgul de vite
(AfîUiirvlîi i.U:
ţumesc a urma orbeşte inspiraţiunele care le vin cînd din-tr-o parte, cînd dintr-alta. Ceea însă ce mi se pare mai cert este că România, în evenimentele ce să prepară, are să urmeze politica ce va adopta Germania, orcare ar fi ea.
Maestrul care ţine în mina sa sforile acestor umbre de miniştri îi îmbracă după cum îi vine la socoteală, cînd hu-săreşte, cînd căzăceşte, şi îi întoarce cum îi place; vîntul politic, deşi se învirteşte cîteodată, dar cocoşul după casă arată mai totdauna acelaşi punct cardinal. Ei nici nu văd că gîlceava este pentru plapuma lor şi că independenţa cu care voiesc a se amăgi, de ar veni într-un moment intempestiv şi înainte ca naţiunele slave de peste Dunăre să fi dobîndit conştiinţa esistenţei lor, ar fi un pericol mai mult sau mai puţin apropiat. Dependenţa de astăzi a acestei ţări este numai nominală, şi independinţa României nu ar putea deveni reală şi de drept dintr-un moment într-altul fără a da noi lovituri Turciei şi fără a ajuta pe sîrbi şi pe bulgari să cadă în ghearele Rusiei.
Principele Bismarck, acest puternic Eol, nu este om care să umble pe două cărări sau să se oprească în drum cînd întîlneşte o piedică; el dă cu picioru barierelor şi trece înainte. înzestrat de o mare perspicacitate şi de o mare putere de concentraţiune de spirit, este totodată lipsit de orce scrupul în politică; puţin îi pasă daca aduce sau nu lumea val-vîrtej, daca Dunărea, Sava sau Bojana or căra sute de mii de cadavre, daca s-or ruina ţări şi provincii, numai el să poată prinde cîţiva baboi în apa cea tulbure.
Principele de Bismarck nu este un Cavour, în spiritul căruia unitatea italiană era un mijloc de a scăpa ţara de jugul streinului, ca să-i dea libertatea politică şi socială. Pentru cancelarul imperiului, unitatea este mijlocul de a pune pe toată Germania sub puterea prusiană; campania religioasă ce a întreprins cu atîta vigoare nu are alt scop decît de a hrăpi germanilor libertatea politică şi de conştiinţă de care s-au bucurat pînă acum, libertatea acea prin care acest neam s-a rădicat atît de sus în investigaţiunile transandante ale spiritului. Pentru dînsul, patria este o cazarmă, şi naţiunea un roi de albine, făcută pentru a hrăni soldatul împărătesc; consideră ştiinţa politică ca un joc de cărţi in minele unui dibaci care trage la chit cînd pe unul,
327
cînd pe altul, într-o zi pe Napoleon III, arătîndu-i Rimi, Luxemburgul şi Belgia, altă dată pe Franz Josef, arătîndu-i Herţegovina, acum pe Turcia cu Bulgaria, şi mîne-poimîne, daca Dumnezeu îi va da viaţă, pe împăratul Rusiei cu gurele Dunării şi cu Constantinopolul. Toate credinţele acestui erou al diplomaţiei de astăzi se rezumă în cuvintele: „Puterea primează dreptul“ — de aceea perfecţionează puştile, toarnă mereu la tunuri şi zideşte cetăţi; ş-a aşezat pioni în toate părţile, a împănat lumea cu emisari şi propagandişti care încearcă conştiinţele, măsoară dealurile, rîpele şi gîrlile, cheamă pe toţi ghermanii din toate colţurile lumei a fi gata la luptă cînd va suna el din trîmbiţa. Pangermanul este puternicul rădicător cu care noul Arhimed s-a servit şi se servă în contra Austriei şi în contra Franţei. Uită însă că mai esistă şi o altă putere în lume, o putere care acea este primordială, ca se numeşte Dreptatea şi care nu admite, nici sufere mult timp triumful în contra libertăţii, măcar de ar sta marele cancelar ziua şi noaptea cu căciula de fier în cap şi cu fulgerul de oţel în mină. Alsacia şi Lorena au devenit călcîiul slab al acestui Ahil politic. Provinciile anesate, această podoabă a coroanei sale, îi fac slăbiciunea, căci îl pun. cu totul la discreţiu-nea vechiului său amic de la Stuttgart. Daca vreodată ar încerca să se mişte fără ştirea şi fără voia cancelarului de la Petersburg, ar fi destul ca ţarul să se prefacă că şopteşte cîteva minute ambasadorului Franţei, ca să-l facă să-şi vie in fire.
Noul împărat rîvneşte negreşit la provinciile germane ale Austriei, dar cine poate spune pînă unde va voi să meargă el cu sacrificiile şi pînă unde i-ar permite Rusia să împingă lucrurile, daca îi convine să lase pe Austro-Ungaria să se întindă pe malul Adriaticei de la Cataro-Klek şi Sotorina în jos spre Enos, in Marea Egee, sau să-i lase Dunărea, rîul deja cucerit în fapt de puternica sa societate de navigaţiune, daca Rusia, care l-a susţinut şi l-a secondat şi la 1866 în contra Austriei, şi la 1870 contra Franţei, nu s-ar turbura în contra concesiunelor de asemenea natură. Cine poate şti daca poftele acestor trei capete încoronate nu s-ar ajunge la tîrg cînd o fi la adică, cum s-au mai ajuns şi altădată. Aci stă cestiunea.
328
Silinţele tutulor cabinetelor de a potoli focul aprins în-tr-un mod imprudent de puterea aceea care ar avea poate mai mult de pierdut dovedesc că înţelegerea este dificilă, daca nu imposibilă; pare că în zădar împăraţii vor alerga de la unul la altul, bucata e prea mare ca să se poată împărţi fără gîlceavă.
Este un secol şi mai bine de cînd esistă tot felul de pro-jecte asupra dezmembrării Turciei, nu este stat mai mult sau mai puţin vecin, mare sau mic, care să nu se fi gîndit la partea ce i-ar cuveni într-acea moştenire. Unul oftează după litoralul Adriaticei, altul voieşte gurile Dunării, celalalt pindeşte ocaziunea pentru a-şi putea rotunzi hotarele, unul vede un tîrg frumos pentru comerţul şi pentru industria sa. Cel mai generos din generoşi se mulţumeşte a visa numai fraţi de gintă şi nu se preocupă decît de corei ig ion ar itate şi de conaţionalitate, nişte simple cestiuni de umanitate, de geografie, de geologie şi de antropologie. Ce frumoasă cetate ar forma în marginea Europei Carpaţii de o parte şi Balcanii de alta, cu Dunărea prin mijloc!
Vîntul suflă tare, schimbîndu-se pe toată ziua cînd despre agresiune, cînd despre moderaţiune, fără a ne lăsa să punem temei pe ziua de mine. Vîntul se schimbă sau pentru că nu s-au înţeles încă peţitorii, sau pentru că nici unul nu crede momentul favorabil. Nu se poate pune nici un temei pe asigurările de pace ce ne vin astăzi de la împăraţi, precum nu se putea pune temei la 1772 pe asigurările satisfăcătoare date lordului Suffolk la Londra de către ambasadorii celor trei puteri ale Nordului în contra zgomotelor răspindite despre împărţeala Poloniei, atunci pe cînd de paisprezece luni Frederic al II-lea trimisese comitelui de Solons întregul project de împărţeală, astfel cum s-a pus în esecutare la 1775.
Austria, după ce s-a arătat cea dîntîi pe scenă în comedia care se joacă, aruncînd fitilul răscoalei în Bosnia şi Herţegovina, acum, că magiarii au înţeles pericolul de care pot fi amerinţaţi daca s-ar mări prea mult elementul slav, corniţele Andrassy aleargă cît poate să stingă focul aprins de guvernatorul Croaţiei, pe cînd principele Bismarck, rezemat pe un tun „Krupp“, priveşte la bunul şi vechiul său amic
329
de îa Frankfort cum roade castanele trase de Austria şi cîntă mereu din fluier idila: „Germania nu are nici un interes în Orient“, mărginindu-se a veghea nu cumva să-i scape din mină cancelarul ţarului, căci atunci se înţelege că edificiul rădicat în 25 de ani cu atîta muncă şi dibăcie ar cădea în-tr-o clipă, ca o mănăstire de cărţi, Poziţiunea principelui Bismarck are să devie din zi în zi mai dificilă din cauza stării în care a pus pe Franţa. Deşi spiritul de unitate germană [e] foarte dezvoltat pretutindeni, a trebuit însă cancelarului o mare dibăcie ca să facă să tacă rivalităţile statelor de Ia sud şi să paralizeze acţiunea catolică; numai as-fel a putut duce trupele contopite ale Germaniei pe stradele Parisului; esigenţile soldăţimei i-a impus necesitatea să abuzeze de victoriile militare şi să impuie Franţei, deosebit de suma colosală de cinci miliarde, dezlipirea a două provincii din cele mai împodobite, mai înflorite şi mai patriote, şi a creat astfel Prusiei o inimieie din partea Franţei, care nu se va potoli decît cu recuperarea Alsaciei şi Lore-nei.
Daca principele Bismarck ar fi ştiut să se oprească la Sedan, Franţa, care avea în istoria sa o glorie militară destul de mare, putea să uite Vertu, Reichshoffen şi Sedanu, precum a uitat Berezina şi Waterlou, şi Germania ar fi găsit în Franţa o putere amică şi chiar o aliată, care ar fi ajutat-o a deznoda toate cestiunele în folosul libertăţii şi a ci-vilizaţiunei, astfel cum se cuvine să o facă două naţiuni cele mai puternice şi mai luminate din continentul european, în vreme ce acum împăratul Germaniei este împins fatalmente a fi tras de Rusia or încotro ar voi să-l ducă. Populaţiunele Orientului care s-ar fi aşteptat sa găsească în germanism o garanţie şi un sprijin la soluţiunea ce le-ar cuveni nu văd decît un susţiitor al politicei de agitaţiune continuă condusă de agenţi ruseşti. Germania pînă ieri avea o acţiune puternică în Orient, fiii ei erau consideraţi pretutindeni ca un element binefăcător şi civilizator, dovadă afecţiunea de care se bucurau înainte de 1870, comparată cu sentimentul de temere şi de neîncredere ce le poartă astăzi românii. Sunt puşi pe aceeaşi linie cu ruşii în îngrijirile popoarelor din Orient, devenind chiar antipatici mai ales slavilor18.
380
VIII
TO SIR JAMES OSBORNE MORGRAW
L o n d o n 75, Playfaire Street
Bucureşti, 17/29 martie 1876
Am citit în Monday revue din luna lui octombrie trecut frumoasa ta lucrare asupra producţiunei şi a bogăţiei agricole a Europei Orientale. Am admirat claritatea espunerei şi dispoziiţiunile ingenioase a tabelelor tale; dar nu-ţi pot ascunde că am găsit lacune şi erori în cifrele privitoare la România; permite-mi a veni să-ţi împlinesc una, sperînd că cifrele ce-ţi transmit îţi vor servi la ediţiunea a doua a scrierei tale; poate că-ţi va merita chiar onorul de a fi admis în societatea geografică din Bucureşti.
Despre cele ce se poate zice despre populaţiune vine în întîia linie producţiunea; alăturatul tablou îţi poate da o idee despre producţiunea agricolă, vegetală şi animală.
Puţini dintre oamenii de stat români au început a se preocupa de starea financiară a ţărei, şi din nenorocire şi mai puţini încă se îngrijesc de starea economică şi care înţeleg că una este strîns legată de cealaltă. Cei mai mulţi şi cei mai în evidenţă cred că o situaţiune ca aceea în care se află tezaurul român se poate îndrepta cu nişte cîrpeli la economii şi cu nişte reduceri in cheltuieli, cu un împrumut mai mult sau mai puţin greu, cu un spor la unele dări sau cu născocirea vreunui impozit nou. Preocupaţiunea merge cel mult pînă a căuta ca acele sporiri să nu lovească prea greu în influenţele electorale ale guvernului şi uită că or pe ce şi or pe cine s-ar pune o dare, ea cade şi se răsfrînge asupra tutu-Ior locuitorilor. Şi foarte puţini sunt la număr acei care văd că cestiunea este mult mai gravă.
In România nu esistă decît un singur izvor de bogăţie: plugăria cea mai simplă şi mai nrimitivă. Toate celelalte
331
industrii împreună nu pot conta nici pentru a zecea parte a producţiunei totale. Bogăţia ţărei vine d-a dreptul de la pămînt, care, întors şi stors necontenit, a ajuns a nu mai putea produce ceea ce producea pînă acum. Tot luîndu-i pe tot anul, fără a-i da nimic, nu mai este în stare să producă fără ajutorul celorlalte industrii nici în cuantitate, nici In cualitate, într-atît că grinele noastre de 60 de livre au devenit o raritate cu toată munca ce-şi dau mulţi din cultivatori de a îmbunătăţi soiurile, aducînd seminţe din alte ţari şi din cele mai renumite şi mai căutate. Producţiunea în cuantitate scade pe tot anul într-un mod foarte simţitor, încît de unde acum şi cincisprezece ani producţiunea de mijloc era de 20 de hectolitri de hectar, astăzi nu se mai poate conta producţiunea medie mai mult de 15 hectolitri, o scădere de 25% în forţa productivă a pămîntului. Aceasta provine din împuţinarea vitelor şi din absenţa industriilor cu care se hrăneşte şi se îmbunătăţeşte agricultura.
Creşterea vitelor, păstoria, care acum cîţiva ani era una din bogăţiile cele mari ale ţărei, astăzi a căzut mai cu totul, în câmpiile cele mai întinse ale Ialomiţei, ale Buzăului şi ale Prutului de jos aceasta a căzut din cauza lipsei şi scumpete! capitalului, din cauza grelelor impozite şi sărăcirea populaţiunei agricole.
Fabricaţiunile cele mai simple, chiar şi acele care sunt adecuate plugăriei, lipsesc cu totul, afară de clteva fabrici de spirt, care şi acelea se închid una după alta şi afară de două fabrici de zahăr în construcţiune, a căror soartă invidiată nu se poate cunoaşte încă. Materia îngrăşătoare d-a-bia poate îndestula trebuinţele grădinilor de legume din-prejuruî oraşelor.
în anul 1871, producţiunea agricolă propriu-zisă a fost, după tabelele statistice oficiale din Bucureşti, de 319.740.813 franci, specificate în modul următor:
332
Felul productului	Hectolitri	Clutare	Preţul franci	Valoarea franci
Grîu	9.066.316		16	145.061.056
Hrişcă	61.833	—	12	741.996
Mei	103.780	—	8	830.240
Orz	3.204.753	—	6	19.228,518
Ovăz	971.403	-—	5	4.857.016
Porumb	14.686.500	—	8	117.492.000
Secară	1.210.063	—	11	13.310.693
Rapiţă	890.135	— ■	17	15.132.296
Fasole	166.600	—	15	2.499.000
Cîncpă	■ —	21.200	20	424.000
In	—	8.200	20	164.000
	30.361.383	29.400		319.740.813
La această valoare se		mai adaugă:		
Tutun	1.900.000 kilograme		0,50	950.000
Cartofi	120.000 cîntare		20	2.400.000
Vin	5.500.000 decalitri		2	11.000.000
Gradinele	15.000 hectare		500	7.500.000
				341.590.000
£ Ca să complectăm, trebuie să adăogăm la suma de mai sus producţiunea animalelor, care, după datele biuroului statistic ale aceluiaşi an 1871, se poate evalua din tabela numărului vitelor esistente, care este de 8.250.000 capete
mari eu mici, şi anume:	V
Capete Armăsari, Iepe, Cai, Mînzi	427.000
Catîri, Măgari	6.600
Tauri, Vaci,, Boi, Bivoli, Bivoliţe, Viţei, Malaci	1.900.000
Berbeci, Oi, Miei, Ţapi, Capre, Iezi	5.066.400
Porci	850.000
	8.250.000 capete care
333
dau o producţiune anuală de:
50.000	cai, a căror valoare este de ....	4.000.000 fr.
1.000	măgari şi catîri .................. 50.000
380.000	boi............................ 19.000.000
1.000.000 oi ............................. 12.500.000
170.000	porci........................... 4.250.000
39.800.000	fr.
Şi astfel avem: producţiunea vegetală 341.590.813 fr.
producţiunea animală 39.800.000 „
Total 381.390.813 „
sumă la care, de vom adăoga încă şi valoarea productelor animale, minerale şi altele,
în sumă de ............................ 19.236.332 franci
avem un total de ......................400.627.145	„
Trecînd acum la partea comercială, îţi voi spune că traficul mediu al României cu deosebitele state, cum rezultă din tabelele statistice oficiale ale biuroului din Bucureşti pe anii 1871, 1872 şi 1873, a fost de:
263.977.621 fr., din care
esportul
importul
adică o balanţă în favor de
167.270.206 fr. 96.707.415 „ 70,562.791 fr.
Dintr-această sumă însă, care ar reprezenta balanţa, trebuie să scădem cel puţin 30.000.000 fr. sau şi 40.000.000 fr., banii ieşiţi din ţară pe tot anul pentru călătorii de agrement sau de afaceri în streinătate şi pentru întreţinerea a mulţi-mei de tineri care îşi fac educaţiunea şi studiile în oraşele universitare ale Europei, încît balanţa în favorul ţărei nu s-ar sui mai mult decît pînă la 30 sau 40.000.000 fr., sumă care mai toată trece tot în streinătate, şi încă cu prisos pentru plata ratelor datoriei publice. Şi putem zice că de mai mulţi ani nu mai rămîn bani în ţară dintr-un an pînă-ntr-altuî.
Ţările cu care România este în daraveri de comerţ se clasează în privinţa esportului în modul următor:
334
LIMITELE MASIHA ŞI MINIMA A VAPOARELOR ESPORTULUI ÎN ANII 1871, 1872 şi 1873
	rH	iH	rH	rH	co	d	rH
	F-			l>	r-	r-	ir-
00	00	00	00	00	oo	00	co
1—	T—!	rH	rH	rH	tH	rH	rH
_es	*	j.	s	*	£		=
CO	CC	^H	o		co	CD	00
00	co	-r	CD	CO		CO	rH
CO	cD	iO	<?a	CD	rH	o	
00	CC		vO	lO		ci	
00	00	iQ	Ci	tH	o	CO	»Q
(X)		Ci	CO		■*»	rH	05
tH	05*		t-	CO	co	CC	tH
oo	CO	CO	Ol				CI
ti			:	,			
							
)C3							
							
		CO	(M	Ol	Ol	CC	eo
	l>	r—	I>		L-	IT“	
oo	00	□O	02	GO	OO	OO	a>
tH	rH	H	rH	rH	T—1	7—)	rH
si							
							
							
							
P’-	Oi	CO	vO		E’*	tc	rH
rH	OJ	oo	r-		o	CO	CO
d		o0	co	t-H	c-	ift	
	CO	cC	oi	oi	co	W	rH
CO	CC	i£S	cO	Oi		rJ*	Oi
(O	Ol	O	rH	o	o	r}t	oO
Ci		"=1*		Ol	ci		n
	(M	T“*	r-H				rH
ti							
1—1							
							
H3							
							O
							
							ti
							H->
						ti	T»
						"a	
Austria	Turcia	ti s H {*	Anglia	Rusia	Italia	ti S *-i V O	T3 V O
1—1		CO		1*	<D	IH-	CO
335
în privinţa importului, traficul a variat în cei trei ani mai sus indicaţi 1871, 1872 şi 1873 în modul următor:
CO	co	03	ca	Ci	ca	■rH	ca
r—	o	I-	l>			IH	o-
«30	00	oo	oo	GO	oo	00	oo
tH	tH	tH	T"“t	rH	iH	i-4	tH
cO
c—
QO
03
t—
00
C“
oo
<£	î	£	*	-	r	£	*
							
CC	t—H	uO	iO	rH	o		Oi
		QO	H1	CC	a0	OO	rH
	O	o	cp	ift	iC		uO
cd	00	r-	<M	cp	O	ca	Cu*
	o	OJ	CO	c*—	C0	oo	CM
co		r-	CD	co	50	iH	rH
<75	CI	C’-*	iO	t-	co	rH	
co	ca	tH	tH				
<
'Z,
t—t
P
P
P
s
o
cu
s
H
P
H
<
S
i—i h-H
ÎS
cr>
C
»
i—f
rfi
H
a
P
Ph
-a3
O
l-H
H
>
ied ‘3.	t	s		-	;	.	-
rH		ca	rH	rH	rH	ea	r-f
C'*	T’*	C'-	r*	l'-	r-		CH
CO	co	00	00	00	00	oo	ac
^H	rH		rH	rH	rH	tH	rH
							
							
	s	s			s	=	£
	55	O-		|r	CO	CO	50
	Oi	Cl	iQ		c*	CD	CO
CD	GO	C3	H'	L—	07	Ca	o
00	o	o	as	ai	C'w	rH	Oi
	as	r-	H	CD		tO	Ct
o	CO	wO	QO		ci	co	rH
r-	H	00			cd		rH
co	rH						
flS							
	s	-	'	-	-	=	*
4»							
"O			*■-		**		*■
r*	Ol
SC	-<*	iQ	<X>	r~	00

336
Cercetînd schimburile cu aceste deosebite state, găsim că In anul 1872 ele au fost cele următoare şi că au dat balanţele favorabile şi defavorabile însemnate cele dintîi cu semnul + cele de al doilea cu semnul — :
I. Austria
(Esportul
Importul Balanţa —j—
81.638.388
38.773.290
42.915.098
120.461.673 fr.
II. Turcia
, Esportul
l Importul Balanţa -f-
27.268.429
17.727.085
9.541.344
44,995.514
III. Franţa
IV. Anglia
(Esportul
Importul Balanţa —
I Esportul
l Importul Balanţa —
14.696.603
15.632.645
936.042
14.132.375
21.379.422
7.247.047
30.329-248
35.511.797
V, Rusia
VI. Italia
t Esportul
I Importul Balanţa —
{Esportul
Importul Balanţa 4*
2.092.149
3.830.580
1.738.431
2.053.707
468 658 1.575.049
5.922.729
2.532.365
337
.Esportul	3.162.036
VII.	Germania	I
|	Importul	7.376.581
Balanţa	- 4.214.545
.	Esportul	21.463.422 .
VIII.	Alte	state	1	I
\	Importul	4.129.519 J
10.538.617 fr.
25.592.941
Balanţa -f 17.333.903
Din datele de mai sus se vede că in anul 1872 balanţa comerţului României a fost favorabilă:
Cu Austria beneficiind cu -j- 42.915.093 „	Turcia	„	„	-j-	9.541.344
„	Italia	„	„	-j-	1.575.049
„	alte state	„	„	17.333.903
+ 71.365.389
Iar ţările cu care balanţa a fost în defavor sunt:
Cu Franţa pierzînd „ Anglia „ Rusia „
„ Germania „
936.042
7.247.047
1.738.439
4.214.545
14.136.065
adică + 71.365.389 balanţa favorabilă şi	— 14.136.065	„	defavorabilă
+ 57.229.324 balanţa generală favorabilă
Aceste cifre, deşi adevărate în cit priveşte totalitatea traficului român, în special însă ele nu arată cu esactitate valoarele importului şi esportului cu fiecare ţară în special, fiindcă multe mărfuri şi producte care sunt considerate de biurouriîe vamale ca venind din sau ducîndu-se în Austria, fiindcă se încarcă în sau se descarcă din corăbii cu pavilion austriac, în realitate ele însă vin sau se duc în alte ţări: în Franţa, Anglia sau Italia, şi în tabelele vamale româneşti figurează ca facînd parte din traficul cu Austro-Ungaria.
Iată acum cifrele ce am putut estrage din tabelele statistice ale biuroului statistic al Ministerului de Interne pe anii 1871, 1872 şi 1873:
338
ESPORTUL GENERAL PE STATE
Numele statelor	Anul 1871 Franci	Anul 1872 Franci	Anul 1873 Franci
Austro-Ungaria Turcia Franţa Anglia Rusia Italia Germania Celelalte state	49.635.217 39.586.636 31.951.541 27.395.260 3.415.634 2.155.478 1.588.598 21.954.418	81.688.383 27.268.429 14.696.603 14.132.375 2.092.149 2.053.707 3-162.036 21.463.422	68.768.568 35.782.190 14.056.883 16.349.411 3.870.537 3.407.146 444.566 14.891.431
	177.682.782	166.557.104	167.570.732
După aceste tabele, valorile esportului pămîntuîui ş-ale industriei se clasifică în modul următor;
ESPORTUL GENERAL PE MATERII
Fejul productelor	1371 Valoare în franci	1872 Valoare în J 1S73 Valoare în franci [ franci	
Cereale şi seminţe Animale Producte animale Materii minerale Diverse	144.897.922 13.548.526 12.870.189 1.910.537 4.455.606	125.613.504 19.098.646 14.442.472 2.202.714 5.199.768	119.006.845 18.938.828 11.977.044 2.867.238 4.780.777
	177.682.782	166.557.104	157.570.732
Comerţul cerealelor României cu deosebitele state se clasează în modul următor:
[Numele statelor]	1871 Valoare în franci	1872 Valoare în franci	1873 Valoare in franci
Anglia Austria Franţa Germania Italia Rusia Turcia Alte state	27.270.640 25.551.273 31.731.082 1.557.330 2.149.212 1.238.272 33-586.027 21.814.086	14.123.813 50.415.170 14,659.736 3.130.611 2.052.227 210.420 19.588.231 21.433.295	16.323.395 41.547.095 13.971.576 442.755 3.407.146 384.021 28.059.330 14.871.527
	144.897.922	125.613.505	119.006.845
$39
Importul pe aceşti ani 1871, 1872 şi 1873 a fost cu:
Numele statelor	1871 Valoare în /ranci	1872 Valoare In franci	1873 Valoare ta iraaci
Austria Anglia Turcia Franţa Germania Rusia Italia Celelalte state	37.028.629 14.390.826 10.476.460 9.819.459 ■5.569.767 3.267.273 1.182.784 1.192.036	38.773.290 21.379.422 17.727.085 15.632.645 7.376.581 3.830.580 478.658 4.129.519	39.348.143 22.409.611 8.570.997 14.534.527 6.433.739 2.918.499 351.263 3.300.388
	82.927.228	109.327.780	97.867.167
Esportul cerealelor a fost în anul 1872 de:
2.917.340 hectolitri grîu 3.109.708	„ porumb
177.393	„	secară
3.714.154	„	orz
9.919.154	hectolitri şi 7.041.296 oca făină, a căror valoare s-a putut sui îa 135.613.504 franci.
D-l Gioia, care a avut la dispoziţiunea sa toată arhiva biuroului statistic din Bucureşti şi a putut compara tabelele importatiunei deosebitelor state, în raportul său adresat d-îui Minghetti19 arată traficul României în anul 1871 de o valoare de 159.000.000 pîna la 172.500.000, clasîndu-1 în modul următor:*
, Esportul 58.000.000
I.	Turcia j	1 63.000.000 franci
I Importul 5.000.000 J
Balanţa în Tavoare	53.000.000, ceea ce este o deosebire
de aproape 50% la balanţă, iar la trafic de 26% cu cifrele oficiale ale guvernului român, care sunt pentru Turcia:
Esportul
Importul
Balanţa -J-
39.586.636 1 A AftQ A€te 10.476.460 f 50'063-096 fr-
29.110T76
340
(Esportul Importul
33.250.000	!
\	72.000.000 fr.
38.750.000	I
Balanţa -f-	5.500,000, pe cînd cifrele biu-
roului statistic din Bucureşti dau pentru traficul cu Austria în anul 1871:
Esportul	49.635.217	\
86.663.846 fr.
Importul	39.028.629	J
Balanţa +	12.606.588
Cifrele d-lui Gioia diferă de cele oficiale române, şi în traficul cu Franţa şi cel cu Anglia, ele dau balanţa favorabilă României.
D-l Petrescu, care s-a ocupat cu despoierea tabelelor statistice din anul 1866, rezumă traficul României la suma de 194.841.696 fr., adică cu 69.135.901 fr. mai scăzut decît traficul oficial al anilor 1871, 1872 şi 1873.
După d. Petrescu. traficul a fost în anul 1866:
Esportul	121.701.675	}
194.481.696 [fr.]
Importul	73.140.021	*
Balanţa -f	48.561.654
Comparînd cifrele anilor 1866 şi 1873, avem o sporire însemnată în trafic de mai mult de 50.000.000 franci.
I. Turcia
II. Franţa
Esportul
1866
50.849.208
1873
35.782.190
i Importul Balanţa (Esportul
14.451.745 + 36.397.463 20.477.965
8.570.997 + 27.211.293 14.056 883
(Importul
Balanţa
7.939.736 + 12.588,229
14.534.427 + 477.644
341
	1866	1873
(Esportul	7.835.827	3.407.146
111. Italia I		
l Importul	282.123	351.263
Balanţa	+ 7.553.704	3- 3.055.883
(Esportul	13.952.652	16.349.461
IV. Anglia j		
1 Importul	9.012.697	22.409.611
Balanţa	+ 4.939.955	- 6.060.200
(Esportul	5.952.240	14.891.431
V. Alte state J		
1 Importul	969.569	3.300.388
Balanţa	+ 4.982.644	+ 11.591.043
(Esportul	1.994.273	3.870.537
VI. Rusia |		
' Importul	3.023.502	2.018.499
Balanţa	- 1.029.229	-f 952.038
«Esportul	20.639.510	68.768.568
VII. Austria j		
1 Importul	37.459.622	39.348.143
Balanţa	- 16.820.112	+ 29.420.435
Balanţa anului 1866 a fost:
cu	Turcia 			36.397.463
75	Franţa 			 +	12.538.229
71	Italia 			7.553.704
75	Anglia 			4.939.955
11	diferite state		 +	4.982.644 + 66.331.995
71	Rusia		,, —	1.029.463
71	Austria 				.... —	16.820.112
- 17.849,341
Balanţă generală în favoare -f- 48.582.654 Al tău amic, B. DOWLEY
342
TO SIR JAMES OSBORNE MORGAW
London
75, Playfaire Street
Bucureşti, 4/16 april 1876
Scumpe amice,
Ga să completez noţiunele statistice cu care am Început în epistola mea din săptămîna trecută, trebuie să urmez acele ştiinţe, espuindu-ţi starea finanţelor acestii ţări.
Sub puntul de vedere financiar, puţine state în Europa ar putea fi într-o stare mai prosperă decît România, şi bogăţia ei ar putea să crească pe tot anul cu 25% din totalul traficului; dar, din nenorocire, acest element de îmbogăţire se află paralizat de anuităţile grele ce plăteşte în streinătate pentru datoriile contractate şi de suma ce iese pe tot anul din ţară pentru întreţinerea a mai mult de 700 de tineri care îşi fac studiile lor în colegiile şi universităţile Franţei, Germaniei şi Elveţiei, trăgînd acolo şi pe mulţi din părinţii lor pe tot timpul cît durează studiile.
Venitul statului român se compune:
1.	Din arenzile moşiilor Coroanii şi din vînzarea tăierii pădurilor după acele moşii; bunuri pe care pioşii români le-au scos din partea de moştenirea ce se cuvenea urmaşilor lor şi le-au făcut partea sufletului, cum să zice, le-au consacrat dezvoltării şi îmbunătăţirei stării morale şi intelectuale a neamului românesc, pentru podoaba bisericei şi pentru îmbunătăţirea clerului, pentru seminare şi pentru şcoli. Aceste venituri figurează în buget pe tot anul în cifra de
21.095.542	fr., deosebit de 1.560.000 fr., care reprezintă venitul moşiilor vîndute pe 26.000.000 fr.; în tot un venit care de la 22.655.542 fr. s-a redus a nu mai fi decît
21.095.542	fr.
2.	Un alt izvor de venit sunt veniturile acelea care purtau odinioară numele de drepturi regaliane, precum sunt sarea şi poştele, care dau 7.500.000 pe an.
3.	Celelalte impozite, producînd 65.844.460 fr. pe an, care complectează veniturile statului, provin dinpercepţiunea
343
23 — Ion Ghica — Opere, voi. n
I. Impozite directe 28.638.601,83
dărilor directe şi indirecte puse asupra locuitorilor, impozite cu deosebite numiri.
După bugetul votat acum în urmă pentru eserciţiul anului 1876, venitul statului român este prevăzut la suma de
98.000.	000 fr.
Acest venit se descompune în modul următor:
10.043.464,51 impozitul personal 3.377.894,61 impozitul şoselelor 1.369,983,45 impozitul patentelor 6.051.444,98 impozitul fundiar 396.114,30 transmitere t 7.400.000,00 licenţelecîrciumaril[or] dar aceste sume sunt mai toate umflate cu cel puţin 6 şi 7%~
Deşi acest venit, în anul precedent 1875, a fost evaluat şi mai sus, căci era trecut drept 29.082.016 fr., dar el nu poate trece mult peste suma de 24.000.000 fr.
Dintr-acest nenorocit sistem de a umfla cifrele la venituri şi d-a le pitula la cheltuieli a provenit grozavele deficite; lucrul este lesne de înţeles cînd la un singur capitol se trece o cifră care desigur are să lase un gol la venit de aproape
5.000.	000 fr.
Contribuţia personală constituie 22% din impozitul total, iar toate impozitele directe împreună dau 41% din venitul totalităţii contribuţiunelor; celelalte 59% provin din impozitele indirecte:
7.800.000	importul
1.600.000	esportul
15.000	tranzitul
55.000	păşunatul	Vămile
29.000	plumbatul
120.000	confiscatul
II. Impoz.	3.400.000	consumaţ. sării
indir.	1.500.000	sarea esportată	Salinele
31.153.000	100.000	sarea de mare
3.102.000	arenda băuturilfor] >
9.000	amenzile	JBauturile
2.000	măsurile	J
8.000.000 monopolul	\
150.000 amenzile	J Tutunul k 5,000.000 timbrul şi înregistrarea
344
III. Domeniile ' 21.095.542
Aceste cifre, afară de tutun şi de băuturile spirtoase, care sunt fixe fiindcă sunt date în întrepriză, sunt umflate cu 10%; ele nu se pot urca mai sus de 27,500.000 fr. şi trebuie să dea o lipsă de buget de cel puţin 4.000.000 fr.
991.250 arenda domen. Brăila, Giurgiu şi Turnu
15.616.078 arenzile moşiilor statului 257.474 locaţiunea acaretelor şi viilor
1.000.000 vînzări de păduri 154.924 arenda pămînturilor din Basarabia
28.255 arenda bălţilor şi pescăriilor din Basarabia 22.150 arenda stuhăriilor 156.260 tasele trecerilor pe poduri 59.900 şanalurile Dunării
2.000.000 plata improprietărirei coloniştilor
9.250 cuponul obligaţiunelor rurale din Basarabia
800.000	de la arendaşi pentru paznici în bugetul anului 1875 această sumă a figurat numai drept 20.289.802, dar chiar şi această cifră era prea mare, căci acest venit nu se poate conta mai mult de 17.000.000 fr., adică cu 20% mai jos,
venitul poştelor „ telegrafului
calea ferată Bucureşti-Giurgiu calea ferată Iaşi-Ungheni controlul şi survg. [supravegherea] Societ. rom. Roman— Vîrciorova
17.887 controlul şi survg. Rom[an]— Botoşani
locaţiunfea] vagoanelor escedentul drumurilor-de-fier
Şi această sumă este esagerată cu cel puţin D/2 milion sau 17%; ea nu ar trebui să figureze în buget pe mai mult de 7 milioane; In anul 1875 a fost trecută drept 3.540.000 fr.
IV. Poşte, telegr. şi dr. fier 8.812.282
1.300.000
1.200.000 970.000
50.000
124.395
150.000
5.000.000
23*
345
60.000	vînzarea de obiecte vechi
500.000	procente de la debitorii stătu Ini
748.000	subvenţiunea pentru pompieri 24.444 de la Sf. Spiridon p. şcoala de fete
20.000	de la elevii interni
40.000	de la elevii şcoalei militare
277.000	Imprimeria statului şi Monitorul
30.000	lucrul arestanţilor 4 000 agenţiile din streinătate
4.000	diplomele de naturalizare
3.000	inscripţiunele la facultăţi
18.000	stabilimentul de artilerie
22.000	şcoala de maşini
8.000	bufetele şi grădinele
5.000	Monitorul oastei şi imprimatele 1.200 buletinul Curţei de casaţiune
18.000	bonificarea împrum[utului] Stern
75.000	judecăţile eîştigate 448.965 produsul penitenciar. Mărgineni
150.000	amenzile judecătoreşti
500.000	venituri întîmplătoare
500.000	escedentul Casei de depuneri 312.500 comuna Bucureşti p. Godillot
Această sumă este şi mai umflată decît celelalte; ea nu se poate conta decît pînă la 2.500.000 fr., adică trebuie scăzută cu 35%.	r
VI. Vînzarea 11.877.313 din ratele bunuril[or] vîndute de bunuri i 40.000 din embaticuri şi răscumpărări 4.325.891 I 2.408.577 din vînzările după legea din 1873 Sume care nici nu se cuvenea să fie trecute în bugetul veniturilor, căci provine din vînzări de fond.
Toate aceste venituri evaluate la suma de 97.894.427
nu pot da în realitate mai mult de ............81.000.000
o diferenţă în minus de aproape ...............17.000.000
sau un gol anual de 18%, cu care creşte deficitul din an în an şi da loc la o datorie flotantă, care la fiecare doi sau trei ani necesitează un nou împrumut cu amortizare sau consolidat.
Afară de suma de 21.095.542 fr., productul arendării moşiilor statului, celelalte 76.798.885 trebuie să iasă din dări directe şi indirecte asupra locuitorilor.
V. Venituri { diverse 3.769.102
348
Daca la suma din urmă vom adăoga 49.480.531, provenită din contribuţiunele judeţene şi comunale, adică:
Contribuţiuni judeţene ...... 6.960.630
„	comunale urbane 23.524.025
'49.480.531 fr.
„	„ rurale 18.995.876
„ pm f 76.798.885 contribuţiunele către stat
{ 49.480.531	„ judeţ[ene] şi comunale
126.279.416 totalul dărilor care apasă pe locuitori, adică 28 fr. de suflare sau 140 fr. de familie, dare foarte grea, pe care nu o poate duce şi care nu lasă mijloace de a spori avuţia ţărei; mai ales daca vom considera că clasa agricolă cea mai numeroasă, foştii clăcaşi, în număr de 400.000 de familii, mai plătesc încă o rată de 15.000.000 fr. pe an pentru răscumpărarea pămîntului, rata pe care au a o plăti încă trei ani de acum încolo şi care apasă cu 37 fr. 50 asupra fiecării familii. Este dovedit că clasele agricole muncitoare nu pot rezista la toate aceste dări decît îndato-rindu-se şi vînzîndu-şi şeptelul.
Acum şi cîţiva ani, contribuţiunele indirecte se mărgineau mai toate într-un singur articol, acela al vămilor; sarea, deşi se plăteşte pe consumaţiune, dar într-o ţara unde nu esistă industrie şi unde toată întrebuinţarea ei se mărgineşte la alimentaţiune, gabela aceasta constituie o câtime constantă pentru bogat, ca şi pentru sărac şi să poate clasa, precum am făcut, între veniturile regaliane sau între contribuţiunele personale. Mai nainte vreme consomaţiunea sării să da in întrepriza unei companii de concesionari; sistemul acela a încetat, el amăgea şi pc stat, şi pe public; statul nu ştia ce vinde, căci capitalul de avansat fiind prea mare ca să poată găsi mai mulţi concurenţi prin care să se poată stabili preţul cel adevărat, rămînea la discreţiunea acelor care se coalizau, se asociau şi sileau minele guvernului; publicul nu ştia ce plăteşte, precum nu ştie ce plăteşte astăzi pentru tutun; crede că contribuţiunea tutunului este de 10 milioane, pe cînd în realitate ea este aproape îndoită, daca ţinem seama de cheltuielile de administraţiune, de sploataţiune şi de percepţiune.
Bugetul anului 1876 s-a votat la 6 martie 1875 cu un deficit de 6.999.502 fr. Ministru G. Gr. Cantaeuzino propunea să-l acopere cu reduceri în cheltuieli şi cu resurse noi:
347
a.	Reducerile In cheltuieli ce propunea erau de .... 3.341.959
b.	Şi sporirile în
venituri de  ...... 3.657.543
Total	6.999.502
de Ia fabrica penitenciarului .. 448.965 de la paznici de hotare ........ 800.000
de la proprietăţi . vindute........ 2.408.577
Aceste sume trebuie să fie iluzorii, căci trebuiau coborîte la cel mult 5.909,574 fr., fiindcă
sumele de............ 448.965
şi cea de	800.000
1.248.965 nu au dat decît 159.037.
Un alt ministru va aduce negreşit o situaţiune financiară care nu va semăna nici cu a unuia, nici cu a altuia.
Obiceiul de a umfla cifrele la venituri a devenit atît de înveterat, încît trece ca moştenire de la un ministru a altul, fără ca evidenţa cifrelor sa poată deschide ochii acelor care nu voiesc să vadă.
In tabela următoare am însemnat pentru fiecare an, în faţă unele de altele, constatările şi realizările, ca să se poată vedea enormele diferenţe ce esistă între dînsele.
Pentru anul 1875 am tras trei coloane, puind în faţă previziunele bugetare cu constatările şi cu realizările, ca să poată fi comparate mai lesne. (Vezi tab. din pag. 349 — 350.)
SPORIREA IMPOZITELOR
în cursul celor din urmă 5 ani, impozitele s-au sporit într-un mod foarte înseninător, încît de vom compara suma încasată de tezaur prin adausul resurselor peste ceea ce ar fi luat daca dările ar fi rămas precum erau în anul 1870 şi vom adăoga şi împrumuturile contractate de atunci încoa, găsim o diferinţă în plus de 138.000.000 fr. în timp de 5 ani, adică impuneri noi de 27.500.000 fr. termen meziu pe an.
348
7 "!
—i
			o	Ol	Ol	Ol	rH					oo	
		o	o		oo	O	Ci					rH	
<£> r-	s S	tp CD	o CC	io vO	Ol <M	rH <d	co iD>	s	5	E	E		
				Ci	r-l	CP	Ol					Ci	
	sM	ţ£>	ci	O	00	L'-	CC						
	tu	oo		rH	od	CD	Hi					r-	
		Dl	CC	Ol									
													
		<M	lO	CO		O	rH		F-	u0			
		iQ	CC	CC		o	r»		PI	CO			
		■Si*	CM	rH	CP	r-	rH	ift	PI	Cp		rH	
		pi	co	CO	CO	»Q	F“	00	rH	rH			
			o	F-	CO	iO	co	cp	Oi				
	S		co	o	-!*	o	ce	co	rJH	CP		CO	
	<HH	CC	F-	CO	co	id	rH		id	CP		o	
		Di	pi										
													
													i
	03	T*^	rH	o	o	i—ţ			l>				
	!Z^	CC	rH	Ol	fcQ	C5	CD	rfH	PI	CO			
m		rH		lO	iQ	O	CD	kft	<M	CP		o	
	"cS	CC	CP	O	O	Cl	CP	CC	rH	rH	■"	o cp	
		lO		co	o		rH	CP	O	o			
	d	CC	ci	o	iQ	rH	Ci	cp		cp		cd	
	O	co	t'-	ci	CC	vO	rH		id	cp		o	
		ca	oi	rH						rH			
		r-	o	OJ	o	CO	co	O				LO	
	o;		o	O	o	CM	rH	O					^ o
		o	o	CO	o	CC	CO	>o					
	T3 3	oi	CD	ci	o		C’-	PI				Ci	
		CD	O	O0		rH	CO						
		o	Tjt	CM	iiO	cp	Ci	oo					1
	Ph	Ci	■rH	o	CO	CP	tH					CO	
		Dl	CC	Ol									
	03	CO	rH	o		CD	o	o	t-H	'H1	00	Ci	
	fc-		Oi	CC		CI	aO	co	rH	tr	»o	CP	
	n	c»	00	rH	uO	Cp	O	00	f-	CO	TJH	îM	
	7?	oo	rH	CO	ci	id	M		00	r-	^d	cd	
		o	C*	co	CC	CM	r-	cp	CO			tp	
	0-H	C0	lO		LO		r^	CP	co	CP	r-	co	
		co	I>	id	cd	CD	rH		PI		pi	id	
CC		Dl	CM	rH								00	■C
													
	» '		CM	CO	Ift	O	co	o	rH	rH	CO	co	co
		Cp	CO	CM	CD	co	<P	co	rH	rr	vO		j
	2		rH	«o	00	F-	CP	co	F“	00		Oi	
	3	r-	oi		O	00	Dl	r—	00	rr	tQ	DÎ	
		o	iO	oo	vO	iO	CO	r-	CO	-*		Oi	
	o	r-	CO	no	iO	o	Ov	Ci	CO	r^-	r»	io	
		cd	C'*	CO	cd	-d	rH		PI		pi	rH	
		Dl	CM	rH								Oi	
					Ir								
													
					<4*H					M			
										a			
			O							vi			
													
		®	O				O *TP			o			
		o V Jr	CJ ?r		£i>			£ C3					
			e	:5	3	CD	e *>	G	>c3 >	c K			
		Fh -1-3 £ c Q	Contr.	a> | Q	tc C rH	3— > p	Bun.	c cti s- ZfJ	a hm P* O £î	s UQ rt	■-o ® o rx> w		
350
în tabela următoare am căutat a specifica acele creşteri pentru fiecare capitol în parte:
Prin impczit s-a realizat fundiar pe anii		J 871—1875	un adaos de	10.789.372
„ monopolul tutunului	îl	1872-1875		27.617.500
„ timbru	51	1872-1875		16.146.876
,, băuturile spirtoase	51	1873-1875	51	17.700.708
„ fabricarea monedei		1873		500.000
„ venitul noilor linii fer[ate]	15	1873-1875	51	7.000.000
„ împrumuturi	15	1873—1875	15	58.000.000
Totalul încasărilor în plus de la		1873-1875	55	137.763.356
sau 27.500.000 pe an termen de mijloc, adică 30% din buget şi 45% din impozitele către stat.
SPOIUREA CHELTUIELILOR
Trecînd acum la sporirea cheltuielilor care au fost de neapărată necesitate a se face, găsim numai franci 56.865.126.
Plata garanţiei liniilor de fier
in
1872
1873
1874
1875
3.500.000
13.500.000
16.952.925
22.914.201
56.865.126
Iar suma de 82.000.000 s-a întrebuinţat la cheltuieli care puteau foarte bine să nu se facă.
Iată cum au urmat acele adaose la venituri în deosebitele capitole ale bugetului:
	1871	1.384.092
Adaosele Ia	1872	2.344.684
impozitul	1873	2.338.889
fundiar	1874	2.379.599
	1875	2.342.108
10.789.372
351
	1872	3.337.500		
Monopolul	1873	8.010.000		27.617.000
tutunului	1874	8.010.000		
	1875	8.160.000		
	1872	1.149.161		
Timbrul	1873	3.997.715		16.146.876
	1874	6.000.000		
	1875	5.000.000		
	1873	3.300.000		
Spirtuoasele	1874	7.000.	000 7.000.	000 J		17.700.708
	1875			
Fabricarea				
monedei	1875	500.000		500.000
Venitul	1873	2.000.000		
drumurilor-	1874	2.000.000		7.000.000
de-fier	1875	3.000.000	1	
Din datoriile				
contractate		58.000.000		58.000.000
		Total	137.763.356 fr.	
	(1872	3.500.000		
Plăţile anuităţilor J1873		13.500.000		56.867.126 fr.
drum-de-fier	1874	16.952.925		
	*1875	22.914.201		
Cheltuiţi fără utilitate aproape de				80.996.230 fr.
Statul român posedă astăzi ca lucrări publice:
1. 1.236 kilometri
2.	150
3.	4,5
4.	5.821
5.	507
6.	3.420
7.	6.089
şi în special:
?î

Jţ
de drumuri-de-fier în esploatare „	„	„	„ construcţiune
poduri de fier peste gîrle şosele în circulaţiune „	„ construcţiune
linii telegrafice lungime de fir telegrafic
"i.
i
1
352
919kilom. Roman—Vircior[ova] şi Tec[uci] Bîrlad
Lungimea		224 „	Roman—Iţcani şi Rom[an]—
drumuri lor-			Botoşani
de-fier		21 y2 „	Iaşi—Ungheni
		70 „	Bucureşti—Giurgiu — Smărda
Şosele în		1.821	kilometri naţionale
circulaţiune		4.000	„ judeţene
Şosele în		1 7	„ naţionale
construcţiune		[ 500	„ judeţene
IZVORUL DEFIC IŢELOR
De vom trece acum la cheltuielile statului, găsim că bugetul rectificativ pe anul 1876, astfel cum s-a votat îa 17/29 decembre 1875, este de 97.894,426 fr., şi anume:
Consiliul Miniştrilor..................... 42.848
Ministerul	de Interne ..................... 8.351.675
„	Justiţiei......................  3.772.160
„	de Esterne ....................... 729.188
,	„ Cultelor şi Instrucţiunei ....	7.910.690
„	de Rezbel...................... 16.550.991
„	Lucrărilor Publice ............. 5.119.781
„	de Finanţe ..................   54.917.092
Deschideri	de credite ....................... 500.000
97.894.427
La sistemul adoptat de buget rectificatif, de credite suple-mentare şi de credite straordinare într-o ţară unde oamenii sunt încă puţin cumpătaţi, mai adăogîndu-se evaluări umflate la venituri şi pitulări la cheltuieli, au devenit cauza de ruină pentru finanţele acestii ţări. Astfel, în 6 ani, de la 1871 pînă la 1876, creditele sporite prin bugetul rectificatif, ulterior şi prin cele suplimentare şi straordinare au încărcat tezaurul cu suma de 83.708.874 fr. sau cu 14.000.000 termen de mijloc pe fiecare an, adică cu 17%. Tabela următoare îţi poate da o idee de aceste sporuri.
Anul	Sporirea bugetului prin rectificări	Credite suplimentare ţi straordinare	Totalul sporurilor bugetelor primitive
1871		9.017.065	9.017.065
1872	1.228.456	24.168.289	26.396.745
1873	18.615.360	5.017.036	23.532.397
1874	2.701.528	3.166.761	5.868.285
1876	767.876	6.452.560	7.220.436
1876		12.673.944	12.673.944
	23.213.216	60.495.657	83.708.874
sau 14.000.000 termen mediu pe an.
Cei din urmă 6 ani au dat deficitele următoare:
Anul	Deficite bugetare	împrumuturi	Deficitele anului	Deficitele adevărate
1870				991.295
1871	3.747.503	3.772.875	7.520.379	8.511.674
1872	1.638.870	12.283.949	14.222.619	22.731.294
1873	1.278.604	14.697.745	13.419.141	36.153.435
1874	7.444.162		7.444.162	43.597.597
1875	332.471	11.990.000	12.322.471	55.920.069
1876	21.990.002		21.990.602	77.910.671
Situaţiunele financiare înfăţişate Camerilor sunt departe de a fi conforme cu realitatea; de esemplu, un ministru declară deficitul anilor 1875 şi 1876 astfel:
Deficitul	anului	1875	egal	cu ........	8.889.118
„	„	1876	„	„	  15.484.084
Total 24.373.202
Peste cîteva săptămîni, succesorul său în situaţiunea înfăţişată la 16 fevruar 1876 vine şi arată în Cameră cu totul alte cifre, mai grele. După acest din urmă:
Deficitul	anului	1875	egal	cu .......... 12.537.894
„	„	1876	„	„	  12.894.427
Alte sarcini............................. 3.243.105
Total 28.675.426	'
\
f-
854
Anii	Cheltuieli pur aie admi-nistraţiunei fără dotaţii şi pensii	Cheltuielile a dministrative ale anului 1871	Diferinţa cu anul 1871
1872	50.330.811	48.291.696	2.039.115
1873	52-326.386	**	4.034.690
1874	50.381.399		2.039.703
1875	51.469.988		3.178.292
	Totalul sporurilor d	e cheltuieli 		11.291.802
DATORIA PUBLICĂ
Pornit pe o asemenea cale, era natural ca datoria statului să meargă crescînd pe tot anul, astfel că lichidînd deficitul esistent şi contractul Crawley, ea va ajunge la finele anului 1876 la cifra rotundă de 600.000.000 fr., cu o anuitate de
61.000.000 fr.
Această datorie se împarte în două:
1,	369.152.622 Împrumutul pentru lucrări publice cu o
plată de anuitate de 30.872,474 fr.
2.	227.447.474 împrumuturi cu amortizare, împrumuturi
consolidate şi datorie flotantă cu o anuitate de 20.238.537 fr. dobînzi, amortizări şi rentă.
Aceste datorii se descompun în modul următor:
I.	22.889.437 fr. Valoarea nominală a datoriei contractată la 1 martie 1863 la Londra cu Banca otomană şL Stern Brothers, cu anuitate 9%, din care 7% dobîndă t	şi 2% amortizare, plus 1/2% comi-
sion,cheltuieli de schimb şi de tragere. Acest împrumut a produs un efectiv de 17.851.851 fr. cu anuitate de: 2.062.750 dobîndă şi amortiz[are] 2.121.196	10.303 comision de 12%
51.326 schimb şi tragere
355
Dar crezi poate că aceasta este cifra cea adevărată! Dar nu este aşa; oameni competinţi şi chiar mărturisirea acelor din lucrătorii din Ministerul de Finanţe convin că acest deficit se apropie de 40.000.000 fr., suma la care se va mai adăoga încă 42*500.000 fr., plata linii-de-fier Ploieşti-—Predeal şi Adjud—Ocna.
Cum vezi, într-aceşti din urma 5 ani s-a produs aceste deficite năprasnice, deşi veniturile s-au sporit prin dări noi succesive pînă la 25*000.000 pe an, încasînd,u-se într-acest termen 80.266.442 fr. mai mult decît daca impozitele ar fi rămas ceea ce erau la 1870.
D-l Erdmann Hahn, comparînd cifrele încasărilor contri-buţiunelor adăogate şi împrumuturile contractate în cei din urmă 5 ani, scoate numai suma de * 73.253.396 fr. Cifra aceasta este mai jos decît realitatea cu cel puţin 7.013.046 fr.20
Iată cum a mers sporirea veniturilor prin adaose de impozite în comparaţie cu acele ale anului 1870:
Anul	încasările	încasările anului 1871	Diferinţa în mai mult
1871	66.768.407	61.697.027	5.071.380
1872	71.000.992		9.303.965
1873	78.151.312		16.454.285
1874	82.617.874		20.920.847
1875	82.490.115	j?	24.793.088
	385.028.702	..	76.543.5G7
Adâogîn	d şi ceea ce s-a luat dii	î vînzarea	
de domenii					3.722.865
Resursele anilor 1871—1875 peste a anului			
1870 ....			80.266.442
Sporul cheltuielelor nu a urmat aceeaşi progresiune, ele nu s-a suit decît la 11.291.802 peste cheltuielile după tipul anului 1871, şi anume:
356
II. 31.610.500 fr, Valoarea nominală a datoriei contractată la Paris, la 24 octombrie 1866, cu casele Oppenheim, S. Sulzbach şi Oscar Planat, cu anuitate de 3.138.441, statul român priimind efectif 18.500.000 fr., cu plata anuală de:
3.138.441
3.048.080 dobîndă şi amortizare 15.244 comisionul de 1/2%
100.000	cheltuieli de schimb
III. 10.975.122 fr.
IV. 12.027.285 fr. V. 51.750.000 fr.
VI. 248.130.000 fr.
VII.	3.770.215	fr.
VIII.	78.000.000	fr.
800 cheltuieli de tragere Valoarea nominală a datoriei contractată pentru construeţiunea dru-mului-de-fier Bucureşti—Giurgiu de către Compania Barkley şi Stani-fosth, cu un serviciu anual de
2.010.000	dobîndă şi amortizare. Valoarea nominală a datoriei către Barkley şi Stanifosth, pentru podurile de fier, cu plata anuală de 1.443.274 dobîndă şi amortizare.
Valoarea nominală [a] datoriei către Compania Offenheim pentru drumul -de-fier Iţcani—Iaşi—Roman, cu garanţie de un venit curat de 3.857.025 fr. pe an dobîndă şi amortizare. Valoarea nominală a datoriei pentru linia Roman—Bucureşti—Vîrciorova şi Tecuci—Birlad, cu garanţie de un venit curat anual de 18.609.750 fr. dobîndă şi amortizare.
Datoria valoare nominală pentru linia Iaşi—Ungheni, cu 452.425 anuitate dobîndă şi amortizare.
Valoarea nominală a împrumutului domanial contractat în anul 1871 cu
8% dobîndă, cu emisiunea de 74, care a dat un efectif de 57.720.000 fr., plătind anuitate de 8.000.000 fr. pe an.
557
IX.	44,600.000 fr. Valoarea nominală a împrumutului
cu renta 5% cu casa Fould Camondo, pe emisiunea de 62, care a dat un efectif de 28.990.000 fr. şi a cărui serviciu anual este de 2.250.000 fr.
X.	sumă
necunoscută	Obligaţiunele judecătoreşti din Mol-
dova, pentru stingerea cărora se trece pe tot anul în buget suma de
20.000	fr.
XI.	sumă
necunoscută	Datoria către particulari pentru pro-
ductele luate de oştirile ruseşti în anul 1853 şi 1854, pentru care se trece în buget 50,000 fr. pe an.
XII.	9.985.320 fr. Datoria către Casa de depuneri şi
consemnaţiuni cu 7% dobîndă, *a cării serviciu este de 748.900 fr*
——	f
Total 519.680.206 fr., cu un serviciu anual care se suie Ia 51.000.000
finele anului, cînd se vor încheia deficitele care trebuie să fie de 40.000.000 fr., plus suma de vreo 15 sau 16 milioane pentru lucrările săvîrşite de Crawley, datoria se va sui la
676.700.000	fr. cifră rotundă, din care scăzîndu-se partea stinsă 105.188.194, rămîne 571.000,000, cu o anuitate de aproape 61.000.000 fr., iar la finele anului viitor 1877, adăogîndu-se încă 10 sau 12 milioane, deficitul bugetar al acelui an şi cît va trebui pentru terminarea liniei Ploieşti-Predeal alţi 24.000.000 fr., datoria publică rămasă de stins se va sui la 605.000.000 fr., cu o anuitate de aproape
64.000.000 fr.
De vom lua drept bază a creditului statului român emisiunea de 62 şi renta de 5 a împrumutului din 1875,datoria nominală a României s-ar putea evalua la 1.020.000.000, consolidat cu un serviciu anual de 51.000.000 fr. pe an.
358
TABELA DATORIEI PUBLICE LA 1 GENARIE 1877
Sjţfl
ca
ai E -
«
§ eo âî
2 rt S
sg-
64 N ea © ^
I« g ■> S g
>- S tu5 Q0 3 '*-
oi fl
e s
o ce ■
>« ~c- S-2 a g co,g £ i o
> S
%
^pgjqoq
	o	o	r-	M	o	8	o	o	o	QO	©
	o	o	<M	00	o		o	cM	o	vO	a?
	o	o	<M	rH	lO	vO	o	CO	o	Oi	CO
[	CC	o	oi	o		oi	vQ	lO	8	QO	CO
	l>	\o	P»	eo		co	p-	OO		vO	cr>
	rH		Oi	17“	QO	O	QO	OI	QO	CO	vQ3
		rH	<m'	T#			c-	oi	d	QO	d
		^5				cq	©				tH
											IO
M	o		oo	M	p-	o	o			co	
<M	o		cO	o	CC	o					
1—1			CD		Ol	o	o			o	rH
*d	r-		r*		QO	tH	lO	1	1	OO	00
17-	va				rH	Ol	cm			M	rH
Ol	cn	I	P*	Ol	oj	vO	«1			rH	rH
O					[>	p-	ci			o	vd
										QO	
											t-H
	5S	rH'-								o	
[>	P-	it-	OO	Oi	r\	oo	oo		iO	1—1	
“wj a
rt T3 .ij
Sa N
s s g
S.E
c;Sa
s sa a
&r r
6
o	©>	VO		QO	rH	o	o	O	rv CM	QO
01	<M	Ol	P-	Ci		O	o	c >	_ « CO	Tt*
IO	o		CM	TH		o	Ol	O	S*^ o	O
ci	p-	oi	cd	rH	QO	o	oo	d		Ol
CV	lO	vO	■*&	M	CO	o		CO	r? vo	vQ
co	CO			rH	rH	o	17—	OJ		ou
00	co’		T—J	oi	co	00		M	^ţji	T+
tH									3 1-1	lO
CM	o	O	tO	lO	rH	o	o	O	o-
M	o	O		00	vO	o	vO	M	CO
rH	o	O	Ol	Ol	ao	o	Ol	CO	o
vd	o	©	d	t'-	rH	©	d	va	©1
p-	co	vS	t-	M	©	o	O*	□O	CD
d	rH	r-	17-	o	QO	va	rH	co	
d	cd	rH	CO	(M	[>	00	00	ci	
rH	Ol	VO		rH	rH	rH	iO		Ol
	O	©	vO	vO	r*	o	©	o	O
	o	©		00	cO	O	O	CM	t 5
rH	o	©	Ol	<M		va	©	CO	O
	o	©	O	E7-	cd	©	o	iQ	o
		©		Ol	oo	rH	o	OO	<_>
OI	rH	O*	p-	©	00	îeş	o	Cţ	Qi>
o	ao		co	<M	oi	rH	co	d	
rH		vO		rH	03	CO	C’-		
NZ L
j
o) o
“ o
	Q£? r- GO rH	1882	1861	1886	1880	1888	1889	rH <33 00 T—1	s	1	11880.
a ®‘h rt gl * Q-S^ 'g	O	sept.	sept.	<» ‘3 .2	45 OJ '•d	fevr.	noemb.	.O [P	=	s	oct.
	va	CO	<30	CM	va		O	rH	ai	»Q	vO
	QO	C£>	QO	17“	QO	©	QO	U“	t>	p-	ta
	oc	oo	CO	OO	co	00	00	00	co	OO	00
i{^ 5	T—I	rH	rH	tH	rH	rH	rH	rH	rH	rH	rH
.3 S
M O
l-i
.s «
S	3	.
i3	H	irt	^
ffl
c
P
P3
S
o
ss
&
O
•ţqnd • ionţ i§ laţj-ep-uimo;	i ininuiiudui j
De vom compara datoriile publice ale deosebitelor state între dînsele şi cu raportul ce esistă între dînsele şi bugetul statului, ele se clasifică în modul următor:
Numele state Ier datoare	Darea anuală pe suflare parte datori e franci	Anuitatea datoriei, a cftea parte la sută din buget %
Anglia 		21,73	30,1
Austria	13,07	21,8
Bavaria 			6,91	18,1
Belgia 			7,08	19,8
Danemarca 		13,00	33,7
Franţa 			—	—
Italia 		17,19	27,1
Norvegia 		1,81	11,0
Olanda		17,19	27,1
Portugalia 		7,81	26,9
Prusia 		2,57	7,3
România 			6,44	51,0
Rusia		4,50	17,2
Spania 		7,30	16,6
Suedia 		1,58	10,3
Sviţcra		1,20	6,4
Ungaria		7,3	33,1
Wiirtemberg		8,00	30,2
360
Cu toată această situaţiune grea, România ar putea cu o chibzuinţă ca in mai puţin de 12 ani să-şi plătească datoriile contractate pînă astăzi şi să dispuie pe tot anul de cel puţin
50.000.	000 fr. pentru trebuinţele guvernului, ale bisericei şi ale instrucţiunei, ar putea chiar cuteza sa cumpere drumurile-de-fier.
De astăzi pînă la finele anului 1891 se răfuiesc de la sine datoriile următoare:
1.	La finitul anului 1880 se stinge datoria de 12.027.885 fr. contractată pentru construcţiunea podurilor de fier, pentru care se plăteşte o anuitate de 1.443.275 fr.
2.	La finitul anului 1882 se stinge împrumutul rural de
106.987.000	fr., cu anuitatea de 14.258.032, contractat pentru răscumpărarea pămînturilor concedate sătenilor plugari foşti clăcaşi.
3.	La 1886 se răfuieşte datoria de 3.770.215 fr. cu anuitatea de 452.425, împrumutul pentru facerea drumului-de-fier Iaşi—Ungheni.
4.	La 1888 se stinge o altă datorie, aceea de 22.889.437, cu anuitatea de 2.121.196 către casa Stern.
5.	La 1889 se stinge împrumutul Oppenheim de 31.610.000, cu anuitatea de 3.138.441 fr.
6.	Şi la 1891 se stinge împrumutul domanial de
78.000.	000 fr., pentru care tezaurul plăteşte o anuitate de 8.000.000 fr.
Incîf totalul datoriei răfuită pînă la acea epocă 1891 se suie la 255.284.437 fr., a cărui serviciu scade din an în an:
La 1880	cu	1.443.274 fr.		pe	an
„ 1882		14.258.032			
„ 1886	71	3.770.215	lî		77
„ 1888	71	2.121.196	77	»	11
„ 1889		3.138,441	71	71	71
„ 1891	îî	8.000.000	V	77	1?
Total		32.731.158		\	
Rămîind numai cele		următoare:			
1.	Datoria pentru drumurile-de-fier Strussberg şi Offen-heim de 299.880.000 fr., a carii serviciu este astăzi aproape
361
24*
17.000.000 fr. pe an garanţie, care pînă atunci se va reduce fără îndoială la cel mult 10.000.000 fr. prin sporirea traficului, care ar reprezenta o datorie de cel mult 150.000.000 fr.
2.	Datoria consolidată, renta .......... 44.600.000 fr.
a carii serviciu de 5% este de 2.230.000 fr. pe an.
3.	Datoria către Casa de depuneri şi
consemnaţiuni de ........................... 9.985.320 fr.
pentru care statul plăteşte dobînda de
748.900 fr.
4.	Datoria care s-ar contracta pentru plata deficitului esistent şi al căii ferate
Crawley, care se poate stima la............. 80.000.000 fr.
cu o anuitate de 8.000.000 fr.	_______________
Peste tot o datorie de .................. 284.585.320 fr.
cu un serviciu anual de 20.978.900 fr.
Dar Ia această stare de lucruri nu se poate ajunge fără a se încărca ţara cu dări noi şi fără de a vinde din averea sa decît printr-o bună administraţiune a finanţelor şi prin echilibrarea bugetelor.
Ca să poţi vedea posibilitatea lucrului, în epistola următoare îţi voi vorbi despre starea economică a ţărei.
Al tău amic, B. DOWLEY Urmarea epistolei precedente
De vom trece acum la cheltuielile statului, găsim că bugetul rectificativ pe anul 1876, astfel cum s-a votat la 17/29 decembrie 1875, este de 97.894.427, bani 47, şi anume:
Consiliul Miniştrilor.................... 42.848
Ministeru de Interne ....................... 8.351.675,77
,,	Justiţiei ................... 3.772.160
„	Esterne ........................ 729.188,75
„	Culte şi Instrucţiune] _______ 7.910.690,10
„	de Rezbel....................16.550.991
„	Lucrărilor	Publice ...........4.119.781,50
„	Finanţe şi	datorie ..........54.917.092,35
Deschideri de credite ........................ 500.000
97.894.427,47
382
Ideea de buget rectificativ, de credite suplimentare şi straordinare, întrebuinţată fără cumpăt, cu evaluările umflate la venituri, au fost cauza stării financiare. Astfel, în 6 ani, de la 1871 pînâ la 1876, aceste credite au încărcat bugetul cu 83.708.874,b[ani] 10, sau cu 14.000.000 termen de mijloc pe fiecare an, sau cu 17%.
Tabela de mai jos îţi poate da o idee de aceste sporuri:
Anul	Sporirea bugetului prin rectificare	Creditele suplimentare şi straordinare	Totalul sporirilor bugetelor primitive
1871 1872 1873 1874 1875 1876	1.228.456,04 18.515.360,48 2.701.524,08 767.786,31 t*	9.017.065 24.168.289,31 5.017.036,71 3.166.761,86 6.452.560,09 12.673.944	9.017.065 25.396.745,35 23.532.397,13 5.868.285,88 7-220.436,40 12.673.944,34
	23.213.216,79	60.495.657,31	83.708.874,10
sau 14.000.000 termen de mijloc pe fiecare an. Cei din urmă 6 ani au dat deficitele următoare:
Anul	Deficitele bugetare	împrumuturi	Deficitele anului	Deficitele adevărate
1870 1871 1872 1873 1874 1875	3.747.503,81 1.638.870,36 1.278.604,45 7.444.161,42 332.471,64	3.772.875,28 12.283.949,19 14.697.745,64 11.990.000	7.520.379,00 14.222.619,55 13.419.141,19 7.444.162,43 12.322.471,64	991.295,59 8.511.674,68 22.731.294,23 36.153.435,42 43.597.597,85 55.920.069,49
1876	21.990.002,08	”	21.990.602,08	77.910.671,57
SITUAŢIUNILE FINANCIARE
Situaţiunile financiare înfăţişate Camerilor sunt departe de a fi conforme cu realitatea; astfel, de esemplu, ministrul
363
Gheorghe Cantaeuzino declară deficitele anilor 1875 şi 1876 în modul următor:
Deficitul anului	1875	egal	cu	....... 8.889.118,50	si
Deficitul ■ "	1876	”	”	......	15.484.084,40	*
Total ........... 24.373.202,90
Iar peste cîteva săptămîni succesorul său Strat, în situa-ţiunea înfăţişată la 16 fevruarie 1876, arată cu totul alte cifre, mult mai grele. El arată:
Deficitul anului 1875 egal cu ....... 12.537.894
Deficitul ”	1876	”	”	..... 12.894.427,47
Alte sarcini...	..... 3.243.105,70
28.675.426,93
Această sumă însă în realitate este mult mai mare, ea trece, sunt încredinţat, peste 35.000.000 şi trebuie să se apropie de 40.000.000, la care se mai adaogă suma de 42.500.000, plata liniei-de-fier Ploieşti—Predeal şi Agiud—Ocna.
Intr-aceşti 5 ani din urmă s-au produs aceste deficite monstruoase, deşi veniturile s-au sporit prin dări noi succesiv pînă la 25.000,000 pe an, încasîndu-se într-acest termen 76.543.567,04 mai mult daca impozitele ar fi rămas ceea ce a fost la 1870,
D-] Erdmann Hahn, comparînd cifrele încasărilor contri-buţiunelor adăogate pentru cei din urmă 5 ani, adăogîndu-le şi împrumuturile contractate într-aceşti ani, arată suma de 73.253.396; această sumă este preţuită prea jos de acel autor.
lată cum a mers sporirea veniturilor prin adaose de impozite în comparaţiune cu anul 1870:
Anii	încasările	încasarea anului 1870	Diferenţa In mai mult
1871 1872 1873 1874 1875	66.768.407,63 71.000.992,87 78.151.312,67 82,617.874,41 82.490.115,16	61.697.027,14	5.071.380,49 9.303.965,73 16.454.285,53 20-920.847,27 24.793.088,75
	385.028.702,74 în 1871 s-a luat din	domenii	76.543.567,04 3.722.875,28
	Resursele noi anilor	1871—75	80.266.442,32
364
Sporul cheltuielilor nu a fost însă tot într-aceeaşi propor-ţiune; el, după cum se poate vedea în tabela următoare, n-a fost decît de 11.291.802,16 peste cheltuielile după tipul anului 1871:
Anii	Cheltuielile pur ale admi-nietraţiunei, fără dotaţii ţi pensiii	Cheltuielile adminiatra-ţiunei în 1871	Diferenţa în m i illlilt
1872	50.330.881,77	48.291.696,12	2.039.115,58
1873	52.326.386,54		4.034.690,42
1874	50.381.399,75		2.039.703.63
1875	51.469.988,65		3.178.292,53
Totalul sporurilor în 4 ani			11.291.802,16
Numărul impiegaţilor statului este foarte mare, el a crescut şi mai mult în aceşti din urmă 5 ani. El a fost:
in 1866 de 5.337 funcţionari şi 2.455 oameni de serviciu " 1875 ” 6.259	”	” 2.993
Intr-aceste cifre nu intră servitorii bisericilor, preoţi, cîntăreţi şi bler superior, nu intră nici pădurarii, nici paznicii de hotare.
Cîţiva dintre oamenii de stat au început a se preocupa de starea financiară; din nenorocire, însă, foarte puţini se îngrijesc de starea economică şi care înţeleg că una este strîns legată de cealaltă. Cei mai mulţi cred că o situaţiune ca acea în care se află tezaurul român se poate îndrepta cu nişte cîrpeli la economii şi cu nişte reduceri în cheltuieli, cu un împrumut mai mult sau mai puţin greu, cu un spor 1a unele dări sau cu născocirea vreunui impozit. Preocupaţiunea lor merge cel mult pînă a căuta ca acele sporiri să nu lovească d-a dreptul în clasa ţăranilor plugari, şi nu se gîndesc că or pe ce şi or pe cine se pune o dare, ea cade sau se răsfrînge şi apasă asupra tutulor locuitorilor. Foarte puţini Ia număr sunt acei care văd că cestiunea este mult mai gravă.
sas
4>
In România nu esistă decît un singur izvor de bogăţie, plugăria, cea mai simplă şi mai primitivă; toate celelalte industrii împreună nu pot conta nici pentru a zecea parte a producţiunei totale. Bogăţia ţărei vine d-a dreptul de la pămînt, pămînt care, întors şi stors necontenit, a ajuns a nu mai produce ceea ce producea pînă acum. Tot luînd pe tot anul fără a-i da nimica, nu mai poate produce fără ajutorul celorlalte industrii, nici în cantitate, nici în calitate. Grînele de 60 de livre au devenit o raritate, cu toată munca ce-şi dau mulţi din cultivatori de a îmbunătăţi soiurile, aducînd sămînţa din alte ţări şi din cele mai renumite şi mai căutate. Producţiunea în cantitate scade pe tot anul într-un mod foarte simţitor; de unde acum şi cincisprezece ani producţiunea de mijloc era de 20 hectolitri de hectar, astăzi nu se poate conta mai sus de 15 hectolitri, o scădere de 25% în forţa productivă a pămîntului. Aceasta provine din împuţinarea vitelor şi din absenţa industriilor cu care se hrăneşte şi să îmbunătăţeşte agricultura.
! Creşterea vitelor şi păstoria, care acum şi cîţiva ani era una din bogăţiile cele mari ale ţărei, a căzut mai cu totul în cîmpiile cele întinse ale Ialomiţii, ale Buzăului şi ale Prutului de jos; aceasta din cauza lipsei şi scumpetei capitalului, din cauza grelelor impozite şi sărăcirea populaţiunei agricole.
Fabricaţiunele cele mai simple, acelea care sunt adecuatele plugăriei, lipsesc cu totul, afară de cîteva fabrici de spirt dincoaci de Milcov şi dincolo de Milcov, care se închid şi dispar din an în an, şi afară de două fabrici de zahar în conslrucţiune, a căror soartă nu se poate cunoaşte încă. Se poate zice că materia îngrăşătoare, gunoiul, d-abia poate îndestula trebuinţele grădinilor de zarzavaturi dinprejurul oraşelor.
Şi, cu toate acestea, situaţiunea României este atît de avantagioasă, încît se poate zice că, cu o buna chibzuinţă, în mai puţin de 12 ani statul român ar putea răfui datoriile ce a contractat; dispuind de un buget de cheltuieli de cel
366
puţin de 50.000.000 fr. pe an, ar putea chiar răscumpăra drumurile-de-fier.
De astăzi pînă la finele anului 1891 se răfuiesc datori lle următoare:
1.	La finitul anului 1880 se stinge împrumutul de 12.027.285 fr,, cu anuitatea de 1.443.274,20, contractat pentru construeţiunea podurilor de fier.
2.	La finitul anului 1882 se stinge împrumutul rural de
106.987.000,	cu anuitatea de 14.258.032, pentru răscumpărarea pămînturilor concedatc sătenilor plugari foşti clacaşi.
3.	La 1886 se răfuieşte datoria de 3.770.215,41, cu anuitatea de 452.425,85, împrumutul pentru facerea drumului-de-fier Iaşi-Ungheni.
4.	La 1888 se stinge împrumutul Stern Brothers do 22.889.437,03, cu anuitatea de 2.121.196,86.
5.	Lal889sc stinge împrumutul Oppenheimde31.610.500, cu anuitatea de 3.138.441.
6.	La 1891'se stinge împrumutul domanial de 78.000.000, cu anuitatea de 8.000.000.
Totalul capitalului amortizat pînă la acea epocă (1891) 255.284.437, a cărui amortizare scade succesiv din an în an, şi anume:
La 1880 cu 1,443.274,20
1882 „ 14.258.032 -
”	1886	„	3.770.215,41
1888	„	2.121.196,86	'
1889	„	3.138.441 -
„	1891	„	8.000.000 -
Total 29.413.368
Rămîind :
1.	Datoria pentru drumurile-de-fier Strussberg şi Offen-heim de 299.880.000, cu garanţia de 22.466.775, care fără îndoială la acea epocă se va reduce la 10.000.000 cel multţ prin sporirea traficului.
2.	Datoria consolidată rentă de 44.600.000, al carii serviciu de 5% este de 2.230.000.
367
3.	Datoria de 9.985.320 la Casa de depuneri, pentru care se plăteşte dobîndă de 748.000.
Şi datoria ce s-ar contracta pentru plata deficitului şi a căii ferate Crawley, care se poate presupune la 80.000^000, cu o anuitate de 8.000.000. Adică o datorie totală de aproape
400.000.000, cu un serviciu anual de I5pînăla 16.000.000 Se poate ajunge la această stare de lucruri la epoca pre-* cizată, fără de a se încărca ţara cu dări noi, fără de a vinde nimic din averea statului şi fără a se face alte reduceri decît acele absolut necesarii pentru echilibrarea bugetului.21
VISCOMITELUI MACDONALD
la Londra 107, Cronwell honsts (Brompton)
Bucureşti, 10122 aprilie 1876
Mă grăbesc a răspunde la epistola ce mi-ai adresat în privinţa conyenţiunei încheiată acum In urmă cu Austro-Ungaria.22
Voieşti să ştii daca acest act nu este vătămător intereselor engleze şi daca nu atinge tractatele ce are Marea Britanie cu alte state?
în cît priveşte partea politică, te-ai putut convinge, cred, din epistola mea de la 30 noiembre 1875 către amicul nostru Eduard Barrington că România este un stat suveran, care se bucură de dreptul gintelor în toată puterea cuvîntului, un stat căruia nimeni nu-i poate tăgădui facultatea şi capacitatea de a încheia tractate şi convenţiuni comerciale şi politice. Astfel fiind, protestările Porţii, interpelările lordului Strathedem and Campbell din Camera de sus şi notele schimbate între Paris, Londra, Viena şi Constantinopol nu au nici temei, nici raţiune.
în cît priveşte însă interesele comerţului englez în România, trebuie să-ţi spui că ele au să fie lovite de moarte daca guvernul reginei nu se va grăbi să încheie la rîndul său o convenţiune comercială pe aceleaşi baze. A nu o face ar fi a
368
abandona tîrgul a cinci milioane de consumatori şi a-1 lăsa în esploatarea esclusivă a industriei austro-ungare. Iar daca cabinetul Marei Britanii ar face şi el ceea ce a făcut cabinetul Vienei şi ar dobîndi pentru mărfurile engleze aceleaşi con-diţiuni, tot avanlagiul ar fi al Angliei, căci ea are o superioritate netăgăduită în cele mai multe din fabricatele întrebuinţate în România; mărfurile englezeşti conţin sub acelaşi volum şi greutate o valoare mult mai mare decît cele austro-ungare. Fie stofe de lină, de bumbac sau de mătase, fierărie sau marchetărie, sub o greutate de o sută de kilograme, cele de fabrica engleză o să conţie totdauna o valoare cu 25 sau cu 50% mai mare decît similarele lor de fabrică austro-un-gară.
Cu toate vorbele late ale miniştrilor, convenţiunea aceasta nu corespunde la nici una din trebuinţele României, nu satisface nici trebuinţele comerciale, nici pe cele industriale. La facerea ei nu a esistat din partea guvernului de aici nici o idee economică, pe cînd interesele austro-ungare au fost căutate şi îngrijite cu cea mai mare solicitudine. Guvernul de la Viena a căutat să înlesnească intrarea în Austro-Un-garia a productelor brute venite din România; acel guvern ştie că materiile brute sunt elementul care hrăneşte şi creşte prosperitatea popoarelor industriale şi că ieftinătatea lor lasă o mai mare parte retribuţiunei lucrătorului, ştie că sărăcia poporului industrial este cu atît mai mare cu cît munca este mai puţin retribuită din valoarea obiectelor, adică cu cît materia brută este mai scumpă. Şi totodată acel guvern a căutat să pună obiectele fabricate în Austro-Ungaria în stare de a concura în România cu similarele lor indigene. Cîteva esemple luate după acea convenţiune îţi vor arăta într-un mod pipăit sistemul adoptat de Austro-Ungaria la încheierea acestei convenţiuni:
Cerealele româneşti sunt scutite de vamă la intrarea lor în Austro-Ungaria; îndată însă ce ele au dobîndit cea mai mică prefacere, transformate în făină, de esemplu, plăteşte în Austro-Ungaria 80 creiţari de centneru vamal, sau 4 franci dc suta de kilograme (vezi tariful austro-ungar clasa III, diviziunea 12), pe cînd făina austro-ungară intră în România fără plată de vamă (vezi articolul adiţional al convenţiunei, alineatul no. 6). Astfel fiind, se poate foarte bine ca grîul românesc trecut în Austro-Ungaria, dus la Braşov sau la
369
Cernăuţi, să vie de acolo la Botoşani sau la Ploieşti transformat în făina şi să facă concurenţă fainei româneşti, vîn-zîndu-se pe 17 sau pe 18 franci hectolitru.
Pastele şi fideaua, avînd trebuinţă pentru fabricarea lor de maşini mai complicate şi mai scumpe, se află in condi-ţiuni şi mai grele; acele austro-ungare, ca şi făina, sunt scutite de taxă la intrarea lor in România, în vreme ce acele româneşti plătesc taxă la intrare în Austro-Ungaria 4 franci la suta de kilograme, şi astfel fabricarea lor în România devine imposibilă, căci nu mai pot ţine concurenţă, de aceea şi stabilimentele care lucrau acest product au încetat îndată ce s-a iscălit acea convenţiune. Dar chiar libera intrare a cerealelor în Austro-Ungaria, cu care se făleşte atît de mult guvernul românesc, devine iluzorie, fiindcă guvernul împărătesc al Austro-Ungariei, rezervîndu-şi dreptul, precum a făcut-o, de a sui tarifele pe drumurile sale de fier, ori de cîte ori ar crede-o de cuviinţă, este învederat că numai silită de necesitatea la care ar supune-o lipsa de recoltă şi mugetele flămînzilor ar face posibilă intrarea grînelor dm România, cind ar crede-o că ar putea jicni cîtuşi de puţin interesele agricultorilor săi.
Trecînd la un alt articol, Ia spirtuoase, acesta era singurul obiect protejat într-aeeastă ţară. Intrarea spirtuoaseior afara de romuri şi coniacuri era proibită; iar după convenţiune (vezi tariful B, no. 3) ele acum pot intra, plătind drept vamal de 25 franci de suta de kilograme, cu o taxă de 20 franci în lăzi, 25 franci în butoaie duble şi 15 franci în butoaie simple, taxă care se aplică tutulor spirtuoaseior îndulcite sau neîndulcite, astfel că rachiurile venite din Austro-Ungaria, care la hotar costă 40 pînă la 50 franci hectolitru, intrînd în România s-ar urca la 65 sau cel mult la 75 franci hectolitru şi pot ţine concurenţă rachiurilor româneşti în toate oraşele României. Iar spirtuoasele fabricate în România plătesc în Austro-Ungaria îndoit şi întreit, cele neîndulcite, 9 fiorini argint centnera de vamă, adică 45 de franci suta de kilograme, şi cele îndulcite 15 fiorini centnerul vamal sau 75 de franci suta de kilograme. într-aceste taxe intră şi impozitul de consumaţiune care se percepe deodată cu drepturile vamale, taxe convenţionale fixate prin tractatul de comerţ cu Franţa, care este naţiunea cea mai favorizată. Aceleaşi observaţiuni se pot face pentru toate artjco-
370
Iile, căci a fost o unitate de idei din partea Austro-Ungarieir încît convenţiunea se poate rezuma astfel:
Intrare liberă în Austro-Ungaria a productelor fabricate şi concurenţă avantagiossă productelor fabricate austro-ungar& în România,. cu toate fabricatele similare indigene.
Trimisul guvernului român nu a fost preocupat decît de-onorul de a subscri alături cu cancelariul imperiului, crezînd că printr-aceasta dobîndea un drept politic pentru ţara lui,, drept care, fie zis în treacăt, nu era tăgăduit de nimeni, cu atît mai puţin că România îl esersase în mai multe rînduri fără surle şi tobe. Dar aşa sunt ei oamenii statelor celor mici,, se cred mari, făcîndu-se în imaginaţiune mai mari decît ceea ce sunt. Dc aceea vedem România eonsumîndu-şi puterile în a se juca d-a soldatul, dînd toată munca şi toată vlaga pe tunuri, pe puşti şi pe bombe, în loc de a căuta a-şi dezvolta puterile intelectuale şi industriale. Ia de la şcoală şi dă eazar-miei, crezînd că batalioanele cele multe asigură asistenţa ţărei, fără a-şi da osteneală să vază că istoria ne arată că chiar statele cele mari atunci au fost mai espuse cînd s-au crezut mai bine armate, căci atunci au fost mai ispitite de a-şi încerca puterile şi a-şi realiza ambiţiunele. Cînd o naţiune îşi pune toate resursele, cum fac românii, în a-şi da numai tunuri şi soldaţi, este totdauna în poziţie de a-şi periclita esistenţa, chiar cînd devine victorioasă, pentru că oamenii ei, devenind numai soldaţi în loc de a deveni cetăţeni producători, nu mai sunt buni decît de bătălie.
Dar să revenim la subiectul de la care m-am depărtat, la convenţiune.
Ca să poţi judeca însuşi de efectele ce are să aibă ea, îţi trimit un esemplar şi îţi recomand cercetarea tabelelor A şi R şi sper că te vei convinge despre dînsa şi despre neeficaci-tatea ei de a facilita crearea unei industrii naţionale române.. în tabela B vei găsi obiectul cel mai greu impus cu scop a pune pe România în stare de a-1 produce ea însăşi: postavul.
Stofele austro-ungare de lînă sunt supuse la intrarea lor în România Ia o dare vamală de 30 pînă la 58 de franci de suta de kilograme, ceea ce reprezintă o dare de 12%% pentru 1 măriile groase, cum sunt păturile cu păr, şi de 1 %% pentru postavurile cele fine.
O pătură groasă cu păr trage 3l/4 kilograme şi costă 8 franci una; aşa fiind, un balot de 100 de kilograme conţine 30 de
bucăţi, cu o valoare de 240 franci, pentru care se plăteşte vama 30 de franci sau 12%%.
Postavul eivit ordinar, zis de Braşov, care trage 796 grame metru şi costă ca la 6 franci metru, conţine 125 de metri într-o bucată de 100 de kilograme şi valorează 750 franci; supuindu-1 la vama medie de 44 franci, plăteşte aproape 6% dreptul de intrare în România.
Postavul negru fin de Viena trage 490 de grame metru şi să vinde cu 17 pînă la 18 franci metru; astfel, o bucată de 100 de kilograme, care conţine 204 metri şi valorează 3.570 franci, plătind masimul tasei vamale de 58 fr., plăteşte mai puţin de 1 3/4% (1 fr. 60%).
Daca pe lîngă sarcinile vamale de mai sus vom adăoga şi costul transporturilor la 200 de kilometri la postavurile ordinare aduse de la Braşov şi de 1 500 de kilometri Ia cele fine aduse din Viena, sau de 2%% pentru cele dîntîi şi de 4% pentru cele de al doilea, vine a zice că postavurile austro-ungare, trecînd fruntaria în România, se încarcă cele ordinare cu 8%% şi cele fine cu 6%, la care de vom adăoga cel mult 3 sau 4%, deosebirea costului linei, mai scumpă în Austro-Ungaria decît în România, face un total de 10 pînă la 13% dări şi cheltuieli ce ar fi scutite la postavurile fabricate în România şi pe care postavurile austro-ungare venite în România au a le suferi peste costul fabricaţiunei.
Acum să trecem să considerăm şi sumele cu care se încarcă postavurile care se fabrică în România şi care se pot clasa astfel:
1.	25% plata lucrătorilor mai scumpă în România, din cauza lipsei de braţe, a neesperienţei şi a necesităţii de a aduce lucrători streini cu condiţiuni grele, precum obligaţiunea de a le plăti cheltuielile de reîmpatriere în caz de nemulţumire.
2.	10% sau 15% deosebirea în plus în costul maşinelor şi uneltelor trebuincioase, dificultăţile reparaţiunelor, a transformărilor, a schimbului acelor stricate, uzate şi părăsite, care toate găsesc întrebuinţare şi, prin urmare, cumpărători acolo unde fabricile se ţin lanţ una de alta şi se hrănesc unele prin altele şi unde rebutul şi rămăşiţele sunt toate întrebuinţate în alte fabricaţiuni.
372
3,	8 sau 10% deosebirea în mai mult a dobînzii banilor.
Total cel puţin 43 pînă la 50% în defavorul fabrieei române.
Putem zice că nici cu 30, nici cu 40% ad valorem, România nu ar putea lupta cu fabricile austro-ungare.
Ca sistem protecţionist, această convenţiune nu poate avea efectul ce cred unii că poate esersa asupra industriei naţionale care este de creat; dar şi mai puţin seamănă a liber schimb, deşi ministru, prezeniîndu-o corpurilor legiuitoare, a întovărăşit-o cu un fel de speech, în care arăta cu un ton doctoral că: „Principiul cel mai salutariu pentru creşterea avuţiei unui stat este principiul liberului schimb“, că: „El este ultimul cuvînt al ştiinţei14 şi că: „Orce pas înainte pentru a se apropia de o stare de libertate absolută a comerţului internaţional este un progres etc.“.
Ministru, deşi, cum vezi, pare a avea oarecare noţiuni, dar este departe de a fi pătruns de acele principii economice şi de a se fi identificat cu dînsele, deşi a auzit sau a citit că acele ţări au devenit bogate care au respectat libertatea comercială, dar nu ştie că a se depărta de la un adevăr este a-1 renega şi a se înşela pe sine însuşi, nu înţelege ca legile şi regulamentele care împiedică relaţiunile dintre oameni sunt sau nefolositoare, sau vătămătoare şi că intervenţiunea pu-terei guvernamentale în schimb şi în tranzacţiuni nu poate aduce decît rele. Că schimbul se dezvoltează şi se moderează el prin sine însuşi, prin propria sa forţă, că singur se opreşte atunci cînd ajunge a întimpina păgubi şi că numai el îşi poate determina marginea la care trebuie să se oprească. Sistemul conţinut într-această convenţiune nu se poate califica nici de pas înainte către liberul schimb, nici de sistem protector al industriei naţionale.
Românii, deşi foarte inteligenţi, deşi mai mulţi dintr-înşii şi învăţaţi, dar în privinţa ideilor economice sunt încă foarte înapoiaţi. Cei mai mulţi dintre oamenii lor de stat şi dintre publiciştii lor îşi închipuiese că trebuie şi că poate să treacă prin fazele de protecţionism şi de prohibitism prin care au trecut Franţa, Anglia, Germania şi Italia, atunci cînd Filip II, dintr-o trăsătură de condei, poruncea aurului să nu treacă peste hotar, şi aurul ascultător se oprea la graniţă, ca soarele lui Josue23; cînd Ludovic XIV putea să desemne fiecăruia locuitor mincarea, băutura, îmbrăcămintea
373
şi chiar meseria de care trebuie să se apuce, să o urmele din tată în fiu, fără a o putea părăsi sau schimba; pe cînd spirite înalte şi generoase ca Fenelon credeau că omul ar fi cu atît mai fericit cu cît viaţa i-ar fi mai bine regulată de guvern, ca în monarhia de la Saleuta, cînd împăraţii credeau că fac bine poporului oprind intrarea şi ieşirea productelor, puind vămi şi bariere dintr-un judeţ la altul şi dintr-un oraş intr-altul ; lucruri care se puteau practica atunci cînd omul nu gustase nici din fructul oprit al libertăţii, cînd nu esistau nici şosele, nici poduri, nici canaluri, nici vapoare, nici dru-muri-de-fier; cînd comunicaţiunile erau anevoioase şi întrerupte o mare parte a anului, căci atunci unui balot de marfă, ca să ajungă din Marsilia la Paris, îi trebuia două şi trei luni, timp în care capitalul sta închis; atunci cînd scumpetea chiriei îngreuia cu 20 şi cu 30% costul mărfurilor aduse din streinătate, sumă la care de se mai adaogă şi o tarifă vamală de alţi 15 sau 20%, concurenţa cu similarele indigene, scutite şi de vamă, şi de cheltuielile transportului, devenea imposibilă. Atunci se putea crea şi susţine industria naţională prin protecţionism. Cu înlesnirea însă a mijloacelor de transport, lucrul nu mai este cu putinţă. Nu la asemenea mijloace s-ar gîndi astăzi Golbert, ca să dea Franţei o industrie naţională. Vămile nu mai pot fi astăzi altceva decît un sistem pur fiscal; un impozit indirect mai mult sau mai puţin bine combinat pus pe consumaţiune. Tractatul anglo-francez şi Zollverein*-ul o dovedesc într-un mod pipăit.
Vapoarele şi drumurile-de-fier au schimbat cu totul sistemul industrial. Ţi-aduci aminte cînd eram la Aidin, că se încărcape o cămilă doi saci cu grîu şi, cînd ajungea la Smirna, unul din saci era al cămilarului pentru plata chiriei; transportul Ia distanţa de 40 de kilometri, care despărţea aceste două oraşe, era de 1,20 franci de kilometru pentru un hectolitru sau 100%; astăzi, mulţumită drumului-de-fier, se plăteşte numai o centimă de kilometru pentru un hectolitru.
Lucrurile sunt astăzi cu totul altfel după cum erau odinioară; mărfurile grele, ca grîu şi altele, nu costă pe dru-murile-de-fier nici %% pe suta de kilometri, iar pe mare şi pe canaluri nu se suie nici la 20 de bani tona pe suta de kilometru.
* Uniunea vamală.34'
374
Nu sunt mai mult de 50 de ani, unei lăzi de marfă, ca să vie în Bucureşti de la Viena sau de la Lipsea, îi trebuia cel puţin două luni ca să străbată cu car mocănesc la pas prin pustele nisipoase ale Ungariei, cînd nu erau devalizate cu car, cu cai cu tot de bandele lui Şubriht sau ale lui Roza25; pe atunci numai mărfurilor celor scumpe, mătăsăriilor celor grele şi postavurilor celor fine, care sub volum şi greutate mică conţineau valoare mare, le era permis să se lupte şi să rabde cheltuielile transportului, ale tasidului, cum se zicea, ş-ale comisionului; atunci în adevăr cu o dare vamală urcată se putea protege şi susţine industria naţionale; atunci chiar esistau de sine şi fără protecţionism o mulţime de fabrici: abaua, postavul ordinar, şalaria, sticlăria se fabricau în ţară; fiecare colibă de sătean era un atelier de pînză de velinţe şi de cusături, boierii şi cocoanele purtau cămăşi de pînză de in şi de borangic, ţesute şi cusute în casă; nici la ţărani, nici la negustori nu se pomeneau cămăşi, prosoape şi aşternuturi de pînză streină; velinţele, covoarele chiar din casele boiereşti erau de lină toarsă, urzită şi ţesută în ţară; mobilele din Bucureşti erau de lemn de nuc lucrat de tîmplarii din ţară. Acum drumurile-de-fier şi vapoarele ieftinind şi înlesnind comunicaţiunele, prăvăliele din capitală şi din oraşele din provincie gem de marfă adusă din Viena, din Paris şi din Londra; în casele cele mai modeste nu mai găseşti un scaun, un dulap, un cui sau o perdea care să nu fie aduse de peste hotar, înlesnirile şi ieftinătatea transporturilor au omorît industria indigenă. S-a întîmplat în România ceea ce am văzut pretutindeni unde ţara a rămas înapoi, ceea ce se vede în Turcia, unde industria era foarte înaintată, unde se fabricau vestitele covoare de Uşac şi de Afion-Carahisar, stofele de lină şi de mătase cele strălucite de Alep, deSelimia şi de Damas, cusăturile preţioase de Bagdad, pe care le căutau curţile domneşti şi împărăteşti din toată Europa.
Pretutindeni în Orient, unde a pătruns şoseaua, vaporul şi drumul-de-fier, fără să se fi introdus totodată şi ştiinţele himice şi mecanice, fabricile indigene au îngenuncheat dinaintea loviturei ce le-a dat vaporul, roata şi ieftinătatea capitalului din Europa. Acelor ţări, pînă ce se vor rădica prin forţa intelectuala la nivelul ştiinţei, nu le rămîne altă resursă dccît a se da la industriile acelea care nu cer nici capital mare, nici unelte scumpe; unde dibăcia minei şi gustul
375
25 — Ion Ghica — Opere, voi. n
dau adevărata valoare obiectului lucrat, astfel sunt cusăturile fine şi delicate, la care femeile române au o aşa de mare îndemînare, o industrie care cu ceasornicăria sunt unul din izvoarele principale ale bogăţiei Sviţerei; le rămîne arta, pictura şi sculptura, care, prin geniu artistului, dă unei bucăţi de pînză valoare de sute de mii de franci; o industrie care astăzi dă Parisului pe tot anul 40 de milioane de franci de pe tablouri, statue, statuete şi basreliefuri de marmură şi de bronz vîndute în străinătate. Dar să ferească Dumnezeu să zici că astăzi prohibiţiunea nu mai este posibilă nici chiar în ţările cele mai despotice şi mai puternice sau să zici că chiar de s-ar admite că să se poată pune asupra unor mărfuri streine dări vamale de 40 şi 50%,toate acestea nu ar putea servi încurajărei industriei naţionale, că îţi găseşti beleaua. Sa nu zici că un impozit vamal suit nu ar putea face alt decît de a obliga pe consomatori a plăti marfa streină mai scumpă decît înainte, că îţi aprinzi paie în cap; treci de antipatriot, de apărător al intereselor streine şi cîte şi mai cîte.
Cît pentru mine, orce s-ar zice, declar sus şi tare că sunt 'liber eşangist pentru toate ţările în general şi mai cu deosebire pentru România, care numai prin liberul schimb poate ajunge a avea într-o zi o industrie naţională, să ajungă a fabrica astfel că, fără protecţionism şi fără subvenţiune, să poată concura înîntru şi chiar în afară pentru obiecte cu fabricile streine.
—	Cum înţelegi dumneata liberul schimb? mă întreba mai deunăzi unul din oamenii de stat în renume de aici.
—	îl înţeleg pur şi simplu —* îi răspunsei — fără rezervă rşi fără reticenţă; ăntrare liberă tutulor obiectelor şi tutulor ‘mărfurilor, or de unde ar veni, fie pe apă, fie pe uscat, vie
de la apus, vie de la răsărit, de Ia miazănoapte sau de la miazăzi, desfiinţarea desăvîrşită a serviciului vamal, cu supri-f marea celor 50 de vămi înşirate pe vîrful Carpaţilor şi pe malul Dunărei de la Mamorinţa pînă la Vîrciorova şi de la Turnu-Severin pînă la Ibrianu şi de Ia Ibrianu pînă la Suceava, cu toţi şefii, cu perceptori, cu controlori, verificatori, j tasatori, odăiaşi şi rîndaşi buni şi răi, fără escepţie şi cru-; ţâre. Daca este un lucru care mă miră, este cum într-o ţară unde nu esistă nici o industrie mânu factori ala să susţine ideea de protecţionism. Pe cine şi ce voieşte a protege?
376
—	Dar daca celelalte puteri nu ar voi să lase de la noi la ele şi de la ele la noi intrare şi ieşire liberă pentru productele noastre, spune-mi, ce facem atunci?
—	De ce vei să mă preocup de ceea ce fac sau vor să facă alţii? Fiecare stat este liber să facă ceea ce crede că îi convine ; oprească sau taseze scump intrarea unora sau tutulor obiectelor dacă le place; românii sunt şi ei liberi să cerceteze sau să nu cerceteze ce iese şi ce intră în ţara lor, preocuparea lor trebuie să fie a şti daca intrarea, şederea şi ieşirea liberă a mărfurilor şi a productelor streine ar aduce vătămare sau folos românilor în general şi statului român în special.
—	Cum vei, domnule, să nu fie pagubă statului român, cînd de la cea dîntîi zi, fără dar şi poate, tezaurul pierde 8 milioane pe an, venitul ce are astăzi dc la vămi import şi esport, tranzit, păşunatul vitelor streine, plumbagiu şi ma-gazinaj, confiscări, amenzi ctc,, venit neted, care suprimîn-du-se ar lăsa un gol simţitor şi o perturbaţiune în echilibrarea bugetului?
—	Nu este de tăgăduit că, adoptîndu-se liberul schimb, reducerile vămilor şi vameşilor, de care s-a vorbit, ar da o economie în buget numai de 1.257.660 fr., pe cînd tezaurul s-ar lipsi, precum foarte bine aţi observat, de un venit care astăzi este de 7.803.229 fr. pe an sau un deficit bugetar de 6.545.569 fr.; dar aceasta nici nu mă turbură, nici nu mă sperie, căci să ne suim împreună pînă la obîrşie şi să cercetăm cum intră astăzi aceşti bani în visterie.
Un negustor, de esemplu, aduce un balot de postav de
1.000	de metri la Giurgiu; îndată ce îl bagă în prăvălie, scoate din pungă 1.000 fr. şi plăteşte vama. Aceşti bani sunt un avans făcut de negustor acelor care au să cumpere dintr-a-cea bucată de postav, bani pe care are să-i ia de la dînşii treptat cu vînzarea postavului, puindu-i atunci să-i plătească fiecare in proporţiune cu cantitatea de postav ce va lua. La costul cumpărătorii postavului, la cheltuielile de comision, de transport, la dobînzile de bani etc., negustorul va adăoga şi partea vămii plătite de dînsul, şi de unde ar fi dat metrul de postav cu 30 de franci, mai adăoga şi francu plătit 1a metru vamă şi pune pe cumpărător de-1 plăteşte 31 fr.; astfel, cînd îşi va fi vîndut toată mia de metri de postav, negustorul ş-a întors în pungă mia de franci cea plătit la vamă. Vama dar o plătesc consumatorii, adică toată lumea. Aşa
377
*
fiind, toată cestiunea se reduce în a căuta şi a găsi un mijloc de a lua acele 6y2 milioane printr-un alt impozit, care să nu fie nici mai greu, nici mai supărător.
—	Şi poţi crede că în starea de lipsă şi de sărăcie în care se găseşte ţara ar fi cu putinţă a mai pune încă şi un alt impozit?
—	A pune un impozit nou nu cred că ar fi nici bine,nici posibil, dar a transforma o dare supărătoare şi costisitoare într-o dare mai uşoară şi mai puţin vesatorie o cred că se poate şi prea se poate. Nu este vorba de a se pune o dare, ci de a se găsi un mod cum consumatorul să nu plătească mai mult decît înainte. Soluţiuni la acest problem s-ar găsi multe, dar nu voi cita decît una, care, deşi poate nu ar fi cea mai nimerită, dar nu va lăsa nici o îndoială despre posibilitatea lucrului.
Negustorul care, precum am observat-o, la fiecare sosire de marfă este obligat a alerga astăzi pc la Filaret şi la gara Tîrgoviştci, de Ia comisionari la vameşi, de la vameşi la preţuitori, ca să scoaţă fel de fel de cărţulii, de conesemente, de bileturi şi de chitanţe, să i se răscolească marfa, să i se spargă, să i se strice şi să î se piarză o mulţime de lucruri, ar fi de o mie de ori mai mulţumit să plătească un drept proporţional cu importcnţa negoţului ce face şi să fie scutit de toate necazurile şi alergăturile, de toate cheltuielile şi pagu-bile ce-i pricinuieştc răfuirea drepturilor vamale.
—	Să zicem pentru un moment şi să convin şi eu că s-ar găsi un mijloc ca statul să nu păgubească şi că tezaurul să găsească în alt impozit acele 6y2 milioane, dar tot nu văd adevărat folos decît pentru fabricile streine, fără ca noi, românii, sa tragem vreun avantaj din liberul schimb al du-mitale.
—	La această din urmă obiecţiune vă răspund că consumatorii ar plăti numai 6.545.569 franci în loc de 7.803.229 fr, ce plătesc astăzi şi ar beneficia acei 1.257.660, cheltuielile administraţiunei şi a percepţiunilor vamale.
Prin urmare: 1. o uşurare de aproape 17% contribuabililor la impozitul vămilor, 2. negustorul nu ar mai avea să adaoge la preţul mărfii păgubile şi străgănările ce are astăzi pentru îndeplinirea formalităţilor vamale alte cîteva la sută. Dar ieftinătatea mărfii streine cu 1 şi cu 2% ar fi puţin lucru pe lingă un alt avantaj mult mai însemnat şi mai important.
378
România este una din trecătoarele importente din Occident în Orient, şi liberul schimb, care ar da mărfurilor toată libertatea, ar face-o să devie răspîntia lumei, să devie ceea ce devenise odinioară Veneţia. Oraşele României ar deveni depozitele unde s-ar înmagazina în întrepozite şi docuri mărfurile care ar aştepta scurgerea lor în sus sau în jos; Ibrianul s-ar face un port însemnat, şi România ar deveni centrul unuia din cele mai însemnate comerţuri din Europa, un punt la care s-ar grămădi capitaluri însemnate şi capitalişti mari.
—	Poate în adevăr că, în cît priveşte comerţul, liberul schimb să fie un bine, mărfurile care vin din Germania, din Franţa, din Italia şi din Anglia ca să treacă în Orient şi viceversa, avtnd facultatea d-a intra şi a ieşi libere, s-ar grămădi în Turnul-Severin, în Giurgiu sau Galaţi şi ar aştepta acolo pînă ce ar fi cerute într-o parte sau într-alta, şi aceasta ar putea sădea animaţiune oraşelor noastre după litoral, dar tot nu văd industria care este dc mare trebuinţă a se crea în ţara noastră.
—	Industria a fost şi este fiica comerţului. Liverpoolu a creat Birminghamu, Manchesterul şiShefieldu; Marsilia a creat Lionul; Amsterdamul, Anversul şi Hamburgul au făcut bogăţia industrială a Holandei, a Belgiei şi a tutulor oraşelor anseatice. Veneţia şi Pisa au făcut bogăţia şi frumuseţea oraşelor Italiei. Un negustor, îmbogăţindu-se prin comerţul unui obiect— al postavului, de esemplu— ar căuta gă-şi mărească beneficiile, reducînd cît s-ar putea cheltuielile ; ca să cîştige costul dusului linei şi a dusului postavului, ar aduce maşini de tors lina şi o ţesătoare de făcut postav, cu capitalurile lui ieftine ar înfiinţa o fabrică de postav în eondiţiuni bune de a putea prospera.
O industrie ar chema pe alta, şi în puţini ani am vedea liberul schimb realizînd ceea ce sistemul protecţionist nu va putea crea niciodată.
PARTEA A OPTA
BUCUREŞTIUL INDUSTRIAL ŞI POLITIC
18 7 6
t
I
BUCUREŞTIUL LA ÎNCEPUT
Nu vă pot spune cu certitudine daca capitala noastră a ieşit dintr-o colibă de cioban sau dintr-un palat domnesc; daca Bucur era Rad sau Ilar*, împărat, domn sau simplu muritor, dacă acest oraş datoreşte importanţa ce a dobîndit lui Radu cel Frumos sau văilor care duc Colintina, Sabaru, Ciorogîrla şi Ilfovu, cu Dîmboviţa cu tot, în Argeş, formînd în grindul lor un fel de pîlnie în care se scurg productele şi mărfurile, împreună cu patimile bune şi rele ale populaţi-unilor; în care inteligenţa, activitatea şi virtutea dau piept cu prostia, cu lenea şi cu viţiul; o poziţiune geografică de acelea care fac oraşele cele mari şi capitalele de state. Se ştie însă că, încă de prin secolul al XVI-lea, acest oraş era locul de schimb al productelor între locuitorii Ţărei-de-Sus şi Ţărei-de-Jos; devenise o piaţă de comerţ, unde se stabilise mai mulţi neguţători streini; se făcuse o trecătoare, un g heced, cum îi zicea turcii.
Pe la 1550 nu detronase de tot Tîrgoviştea, dar domnii îşi aveau aci reşedinţa lor de iarnă; fusese teatrul a o mulţime de evenimente politice. în Bucureşti se petrecuse răscoala boierilor Pîrvuleşti, predarea episcopilor şi boierilor de Mircea Ciobanul pe minele turcilor şi a arnăuţilor. Pe zidurile lui, Istoria înscrisese o mulţime de victorii: Mihai
* Bucuri, Radi şi Ilari erau domni feodali, conţi sau baroni ai României (n.a.).
383
gonise pe turci din cetatea Curtea-Veche, luînd-o din minele lor cu asalt; în curtea lui, vistierul Dan trecuse sub sabia românească cele două mii de spahii ai emirului; SfîntaTroiţă, sau Radu-vodă de astăzi, sărise în aer cu ierbăria lui Sinan-paşa, urmărit de aproape de viteazul domn,1
II
BUCUREŞTII ACUM O SUTĂ DE ANI
Daca un adormit din timpul Iui Pasvantoglu sau al lui Hangerliu s-ar deştepta astăzi în grădina de la Sfîntu Gheor-ghe sau în Piaţa Teatrului, anevoie ar putea spune în ce punct al globului se află. Şi daca asupra acestui nenorocit oraş nu ar fi trecut şi petrecut de o suta de ori în sus şi în jos sabia, focul, apa şi cutremurul, turci, tătari şi cirjalii, za-porojani, harvaţi şi litfeni, unguri, muscali şi nemţi, şi mai ales domni vitrigi, cu miniştri şi favoriţi ca Veleii, Tzucaîa şi Lahana, el nu ar avea nimic de rîvnit nici Vienei, nici Berlinului. Oraşe unde, cînd un Lichtenstein, un Schwar-tzenberg, un Wittgenstein au zidit o casă sau un palat, acel edificiu a trecut din tata-n fiu, străbătînd secoli, atins numai de mina arhitectului ş-a artistului, mărindu-se şi împodo-bindu-se pe dinîntru şi pe dinafară din generaţiune în gene-raţiune, ca să-devie o carte împietrită pe cace sa^poaie ceti isj^riajaymiliii ş-a oraşului; în vreme ce în Bucureşti pala-turile domneşti, mănăstirile şi casele boiereşti s-au prefăcut în cenuşe şi în ruină de cîte trei şi patru ori pe secol, fără să lase măcar urmă de esistenţa şi de mărimea lor. Unde se mai pomeneşte astăzi de palatul Curtea-Veche, de casele vistierului Dan, d-ale Vacăreştilor, d-ale Dudeştilor, de Palatul domnesc din Dealul Spirii, care, şase ani după terminarea lui, era prefăcut Intr-o măreaţă ruină cu numele de Curtea Arsă- Să dăm aci un specimen de guvernele de la noi acum vreo optzeci de ani;
Pe la 1786, după un lung şir de domni arendaşi, sultanul miluise'ţâxsTcu un fel de maniac, o fiară de mare, un grec din mica insulă Lipso de lîngă Păros, ajuns pilot al flotei împărăteşti după ce fusese pirat; om fără altă învăţătură decit cunoştinţa stincilor şi a bancelor de nisip din Arhipel, hidrografic studiată jăfuind caicele şi corăbiile care aveau imprudenţa d-a se încurca printre Sporade şi Ciclade. Sul-
384
tanul îl ştia om de acţiune şi*l trimisese să domnească asupra Ţărei Româneşti, ca să strîngă oştire de creştini să bată pe principele Coburg. Se mira singur de norocul ce-1 găsise şi-şi făcea rîs de domnie. între alţii, adusese cu dînsul pe un tovarăş al sau de meserie, pe un Sava din insula Patmos, celebru mai în urma sub numele deCăminaru şi deBimbaşa Sava, jăfuia şi chinuia, era epoea apelpsiţilor ( 7j knoxh vwv a7rEÂm(rpev&jv), cum îi zicea chiar grecii. Cînd nu mai găsea materie impozabilă ca să-şi potolească nesaţiul de bani, se trezea turbat din somn, trimitea de-i aducea pe cîte un boier sau pe cîte o cocoană bogată, îi primea cu toată cinstea, cu ciubuc şi cafea, le vorbea cu blîndeţe; dar pe cînd le lăuda meritele şi serviţiile către ţară, deodată începea să plîngă şi să se bată cu pumnii încap, spuindu-lecă chiar în noaptea aceea visase un vis rău; le spunea că se făcea ca-i vedea pe drumul Giurgiului mergînd surghiun în ŢaraTur-cească şi că le confisca-averile. Cînd bieţii creştini ajungeau în capul scării, vedea visul domnesc cu ochii, erau luaţi pe sus de arnăuţii curţii şi aruncaţi într-un car. Domnul făcea un haz nespus să scoată capul pe fereastră cînd ieşea din curtea palatului şi să le strige: „xaAov xavsfloStov apxovra !<£ (călătorie bună, boierule). A doua zi, o şaică se îneca în Dunăre sau zbarca la Rusciuk încă o familie de esilaţi. Fraţii Nicolae şi Manole Brîncoveanu, Constantin şi Scarîat Ghica, Dumitrache Racoviţa, Ienăchiţă Văcărescu cu fiu-său Alecu erau surghiuniţi la Chio; Pană Filipescu, cu fiii lui Nicolae şi Constantin, la Cipro, Lusandra Cîmpineanu cu copiii era închisă în temniţa de la Edicule (Şapte Turnuri) din Constantinopol, familia lui Cantacuzino Măgu-reanu era trămisă la Novi in Bu lgaria şi o mulţime de boieri tineri luaţi cu sila în armata turcească şi trimişi să se bată cu nemţii cu coadă.
După prînz, răsturnat într-o călească poleită, trasă de patru cerbi cu coarnele de aur, ieşea la preumblare înconjurat de ciohodari cu fuste albe şi cu işlice rotunde de samur în cap, de arnăuţi şi de soitarii cu căciuli lungi de postav pestriţ, împodobite cu coade de vulpi şi cu clopoţei, care jucau chiocecurile pe lingă trăsura domnească, se strîmbau la trecători şi insultau femeile cu vorbe şi cu gesturi neruşinate. Cu astfel de alai mergea de-şi bea cafeaua şi ciubucul lîngă havuzul din frumosul chioşc de la Izvorul Tămăduirei,
385
In sunetul surlelor şi tobelor, al meterhanelei şi tumbei ichiu-rilor.
Dimineaţa în ziori de ziuă, călare pe tabla-başa, cal ara-pesc pe care, după esemplu lui Caligula, 11 îmbrăcase caftan de clucer mare, cu picioarele goale în iminei roşii, cu mî-nicile suflecate pînă la subţioară, alerga în fuga mare pe uli-ţile Bucureştiului, strigînd cît putea: „langîn Vaaar!/“ (foc).
Gînd cîte un boier îşi lua inima-n dinţi şi îndrăznea să-i vorbească de nenorocirile ţârei, să-i propuie vreo măsură pentru a-i mai alina durerile, el îi răspundea în batjocură că daca ar fi voit Dumnezeu cu ţara, nu-l trimetea pe dînsul domn...
Astfel de domn era ^Mavrogeni.
în puţini ani secase toate izvoarele de bogăţie. Domnea mai mult din Rusciuk, de unde se arunca ca un croncan asupra satelor şi oraşelor, pustiindu-le şi jăfuindu-le or de cîte ori putea să se strecoare printre punturile ocupate de oştirile austriace, pînă cînd Celebi Hassan, paşa Rusciuku-lui, a pus de i-a luat capul; atunci s-au liberat familiile surghiuniţilor şi refugiaţii s-au întors la căminele lor.
Mavrogeni adunase o avere însemnată, cu gînd să facă cum a făcut mai tîrziu Caragea, să se ducă să trăiască în Italia, la adăpost de răfuiala turcească; dar lăcomia d-a mai strînge un ciştiu din dăjdii ş-a mai vinde încă o dată văcări-tul, oieritul, gostina, coşăritul, vinăriciul şi celelalte husme-turi l-a făcut să dea zi după zi, pînă ce a căzut în minele puternicului său inimic.2
v Românii au memoria scurtă, s-au obicinuit cu relele şi ; uită lesne pe acei care i-au asuprit. Un ministru ruinează finanţele, îneacă ţara în datorii, falsifică instituţiunile, violează constituţiunea, calcă legile în picioare, corumpe poporul şi-l jăfuieşte, îi este destul să cedeze locul altuia, şi toate s-au iertat, toate s-au uitat; ceva mai mult, daca o striga cît de puţin în contra celui ce i-a urmat, [poate trece şi de bun patriot. Domnul cel mai hrăpitor, cel mai corupt şi mai cinic, cel mai slab şi mai prost găseşte totdauna ciocoi ca să-l serve, linguşitori să-l admire, poeţi să-l cînte şi publicişti care să-i atribuie calităţi ce n-a avut, cugetări ce nu i-au trecut prin minte şi simţimente cari niciodată nu s-au apropiat de inima lui.
386
Un cugetător al secolului ne spune că sunt trei feluri de istoriij cea dîntîia istorie tipărită, pe care o Învăţăm Toţi, 'este^scrisă, zice el, pentru cei simpli; nu seamănă nici cu lucrurile petrecute, nici cu oamenii care au trăit; cea de a doua este o istorie inedită, scrisă cum s-ar zice ad usum delp-hini, adică pentru acei care au să fie chemaţi să joace un rol în viaţa mu Iţim ei; şi cea de a treia, o istorie plină de cugetări triste pentru moralist, o istorie care nu este nici scrisă, nici tipărită, dar care singură este adevărată şi pe care foarte puţini la număr sunt acei care o cunosc.
După decapitarea lui Mavrogeni la Siştov, nevasta şi copiii lui s-au refugiat în România cu puţina a/ere sustrasă de la confiscarea turcească, şi nu sunt mulţi ani de cînd pe stradele laşului se arăta regulat in toate zilele, la ora Copoului, un bătrîn zbîrlit, cu barba cănită, giubea de pambriu portocalie îmblănită cu rîs, ceacşiri roşii, meşi şi papuci galbeni, legat cu şal alb la cap, trîntit picior peste picior într-o caleaşca deschisă în mizlocul a trei-patru fete recrutate de prin Tătăreşi şi din Ta ie-Babă pentru întreţinerea haremului său. Acest „specimen de sălbatec era Petrache Mavrogeni, demnul fiu al decapitatului domn.
Din zidurile acestuizmeu se auzea noaptea ţipete şi vaiete; trecătorii care se apropiau de zaplazurile curţii erau bătuţi şi jăfuiţi de ţiganii bezdadelii, trăsurile de pe strade erau oprite şi vizitate ca la vămile regiei, nu cumva să fi conţinut în contrabandă vreuna din frumoasele sale pensionare.
în zilele lui Mavrogeni, Bucureştii avea o întindere destul de mare* într-un ocol care începea din capul suburbiei Obo-rul-Vechi, unde s-a serbat odinioară biruinţa lui Matei-vodă asupra lui Radu, venit cu oştiri din Moldova ca să-i ia tronul3, trecînd pe din dosul Sfintei Vineri, răspundea la Beilic, pe la spatele jicniţii; d-acolo pe lingă altarul Sfîntului Spi-ridon, ocolind Dealul Mitropoliei, şi pe dinaintea Bisericii Albe, unde Mihai, banul Craiovii, trimis la moarte de Ale-sandru-voievod pentru că se zicea fiu al lui Pătraşcu, a dat în genuebi, făgăduind lui Dumnezeu o biserică daca îl va scăpa de osîndă. Monastirea Mihai-vcdă de sub Dealul Spirii este îndeplinirea acelui vot sacru. De la Biserica Albă marginea oraşului trecea Podul Calicilor, d-a curmezişu, apuca pe dinaintea Antimului, se îndrepta spre Sfinţii Apostoli, răspundea în Gorgan la Sfîntul Ilie, de unde apoi se încovoia
387
spre streaja Braşovului, care se împinsese pînă la Podu cu Zale, cam pe unde este astăzi Grădina Episcopiei; de acolo tot înainte pe la Icoană şi pe la Popa Rusii se încheia lingă Biserica cu Sfinţii, de unde am pornit cu ocolul; o întindere de şapte sau opt kilometri, zece sau douăsprezece kilometri pătraţi (2-000 pînă la 2.500 pogoane), care nu conţinea decît o populaţiune de douăzeci pînă la douăzeci şi cinci de mii de suflete.4
Odinioară monăstirile Plumbuita, Mărcuţa, Radu-Vodă, Văcăreştii şi Cotrocenii formau o semilună de punturi întărite despre răsărit şi miazăzi, legîndu-se toate cu cetatea Curtea-Veche.
Spre patru părţi ale lumei se întindeau, ca labele unui polip, patru strade lungi şi întortocheate: Podu Braşovului, care de la Constantin Brîncoveanu începuse a se numi Podu Mogoşoaii, după moşia domnească, Podul Tîrgului d-Afară, care mergea la Obor, Podul Beilicului şi Podul Calicilor, astăzi Calea Şerban-Vodă şi Calea Craiovei, patru linii care se tăiau în cruce la Curtea-Veche, unde atunci, ca şi acum, era centrul capitalei. Aceste patru strade mari, cu uliţa Tîr-goviştei, cu uliţa Ferestrăului, cu Podu de Pămînt şi cu drumul Vitanului, lăsau între dînsele goluri ocupate de grădini, de livezi, de vii şi de maidanuri presărate pe ici, pe colea cu citeva colibi, bordeie şi căsuţe despărţite de gropi de nisip şi de baltace, printre care se rădicau mormanele de gunoi scoase de prin grajdurile boiereşti.5 \ Priviţi din Dealul Mitropoliei, Bucureştii semăna mai *jmult o dumbravă decît un oraş: copaci înalţi şi pletoşi, prin-' tre care străluceau crucile poleite a o sută de biserici mari şi mici. Privind pe dasupra grămada verde, se ghiceau pe alo-curea cîteva ochiuri; acele spaţiuri desemnau în projecţiune locurile ocupate de hanurile cele mari şi de curţile boiereşti. Gătind din deal spre Crucea Slobozia din Calea Şerban-Vodă, monument rădicat în memoria bătăliei dintre Leon-vodă şi boierii pribegi care botărîsera să nu mai sufere pe greci6, şi uitîndu-se la stînga, răzînd cu ochiul clopotniţa de laRadu-vodă, se zărea, ascunsă printre copaci, biserica Sfintul Ata-jnasie, zisă Bucur, nemurire şi bucurie, două nume bine alese Ipentru a caracteriza un oraş renăscind de o sută de ori din ioc, din apă şi din sînge, şi pe nepăsătorii săi locuitori, tot-dauna veseli şi voioşi, parc-ar înota tot în fericiri; acea bise-
ricuţă, cu turla ei rotundă ca o ciupercă, cu streaşină ieşită, afundată Intre arbori seculari, semăna ca un copil sub o umbrelă, rezemat la tulpina unui stejar stufos; mai la dreapta, printre crîngile copacilor, în vîrful unei turle de şindrilă neagră cu muşchi pe dînsa, se arăta crucea bisericii Oltenilor, templu foarte modest, dar care ne aduce aminte lupta eroică7 a celor douăzeci şi patru de tovarăşi ai lui Himariotu, căzînd unul după altul, pînă la cei doi din urmă, care, făcîn-du-şi drum cu iataganul printre două mii de turci, tătari şi zaporojani ai lui Tahir-aga, s-au dus să moară pentru liberarea patriei lor Ia Mesolonghi, lingă Byron.
Urmînd cu ochiul tot la stînga peste jicniţă, trecînd de Sfînta Vineri spre Scaune, se vedea Foişorul de foc, un cap d-operă de dulgherie, un fel de scara pisicii, formată de o mulţime de bîrnii rezemate unele pe altele8, printre care se vedea ca printr-un grătar Biserica cu Sfinţii, aşa numită pentru că pe dinafară, de jur împrejur, sunt zugrăviţi învăţaţii antichităţii şi sibilele; şi astăzi tot se mai citeşte numele unora dintr-înşii: Filozoful Tales, Hermes Trismegistul, Aristot, Platou, Stoicul Zenon, Sibila Persica, Sibila Cumea şi Sibila Delpkea; celelalte inscripţiuni nu se mai descifrează, nici chipurile nu se mai cunosc; dar sunt fără îndoială ale lui Socrat, Anasagora, Ampedoclu şi Heraclit.
Poiche innalzai un poco piu le ciglia,
Vidi il Maestro di color che sanno,
Seder tra filosofica famiglia.
Tutti lo mirau, tutu onor li fanno.*
Ei au propagat unitatea dumnezeirei şi au dobîndit graţia Salvatorului care i-a tras din mînele lui Pluton şi i-a aşezat în loc deschis, luminos şi răcoros.
Rispose: Io era nuovo in questo stato,
Quando ci vidi venire un possente Con segno di viitoria coronnato.**
* Cînd rădicai ochii in sas,
Vă/.ui pe învăţătorul învăţaţilor Stînd în mizlocul filozofilor.
Toţi îl admirau, toţi îl onorau.
** Răspunse: eu eram nou venit pe această lume, Cînd s-a văzut venind un puternic Încoronat cu semnul biruinţei.
389
Traemmoci cosi dalV un de 'cânii
In loco apcrto Iwninoso ed alto,..*
Ca unii ce n-au avut darul botezului, n-au fost puşi la un loc cu părinţii bisericei creştine.
Ck’ei non peccaro; e s'elli han no mercedii
Non basta, perche non ebber batlesmo**.
Dar ca nişte cariatide puternice poartă bolta locaşului sfînt pe coroanele lor de nemurire.
N-ar zice cineva că înalt preasfinţitul chir Danii], mitropolitul Ungro-Vlahiei, ctitorul acelui sfînt locaş9, ştia să interprete pe Aligheri.
Urmînd tot spre stînga cu vederea, peste turlele multe şi uşoare ale bisericii Sfîntul Gheorghe, ochiul se oprea cu admirare asupra celei mai înalte şi mai tari zidiri, Turnu Colţii, care domina oraşul şi-şi arăta falnic creneleîe sale printre nori; astăzi, redus şi umilit, ne aduce aminte măririle căzute, ne vorbeşte de închisul de la Bender şi ne spune că în lumea aceasta vană şi trecătoare lucrurilor, ca şi oamenilor nu le este iertat a se rădica prea mult preste semenii lor, căci daca nu atrag focul cerului, se zguduie pămîntul şi le înfrînge trufia10.
Pe linia medială a oraşului, printre pomi şi printre turle, era hanurile cele mari: „Şerban-Vodă“, „Constantin-Voda“, „Sfîntu Gheorghe"11,.. curţi mari pătrate, cu ziduri nalte şi tari de jur împrejur, cu porţi groase de stejar căptuşite cu fier, legate în piroane, şine şi lanţuri, cu clopotniţă dasupra gangului; în mijlocul curţii — biserica, ocolită de case tari de zid, compartimente unele lingă altele, fiecare cu pimniţă adîncă, cu magazie boltită, cu uşi de fier scoase pe o galerie, cu arcade pe coloane de piatră cu capiteluri dasupra, cu odăi toate cu ferestrele şi cu uşile pe un privor care ocolea hanul
* Traşi la o parte
Intr-un loc luminos şi înalt...
(Dante, Cintul IV)
(n.a.)
** Deşi ei n-au păcătuit, deşi au dobîndit iertare, nu este destul, fiindcă n-au avut darul botezului
{Dante, Cintul IV)
(n.a.)
390
dintr-un capăt pînă într-altul, comunicînd cu două scări mari, acoperite faţă-n faţă una cu alta, totul stil italian, tipul adoptat pretutindeni în Arhipel şi în Marea Neagră, pe unde genovezii au avut cantoare.
într-acele ziduri se refugiau creştinii, într-acele pimniţe .şi boite îşi închideau giuvaerurile, şalurile, argintăria şi banii în timp de răzmiriţă, de băjanie, de foc şi de sabie. Locuitorii Bucureştiului găseau scăpare pentru ei şi averile lor la picioarele altarului şi la tăria zidurilor.
Casele boierilor celor mari erau cele mai multe pe aproape de malul gîrlii; începînd din susul Dîmboviţii, era casa lui Pană Filipescu, mai la vale venea căminul Cant acoz ine ştii or pînă în casele Colfescului, pe ruinele cărora s-a rădicat mai în urmă casa logofătului Dinicu Golescu, Palatul domnesc de astăzi12; pe apă la vale, tot pe muchia dealului, erau casele lui Constantin Creţulescu ş-ale fratelui său Istrate, mai în jos, casele banului Scarlat Ghica din Gorgan; peste gîrlă, în dreptul Zlătarului, unde este prefectura de Ilfov, era casa Banului bătrîn, nume sub care se deosebea banul Dumitra-che Ghica de fie-său, banul Scarlat; din jos de Sfîntu Ioan era casa Văcărescului, chiar în locul unde este casa baronului Belu, mergea pînă în zidu bisericii Măgureanu; dincolo de Sfîntu Spiridon era casa lui Manolaehe Brîncoveanu, al căreia coprins se întindea de sub deal pînă în zidurile Sfintei Ecaterinei ş-ale Bălăceanului, iar pe malul gîrlii, pe unde aste astăzi primăria, pînă la Podul Gîrlii de la Beilic. De vreo cincizeci de ani, acolo s-au succedat oaspeţi de toate mărimile şi de toate neamurile; această casă a fost de zece cri una după alta palat, cazarmă, spital şi ruină, de zece ori zidită şi rezidită, pustiită, restaurată şi părăsită; a adăpostit pe Caragea, cînd a ars palatul domnesc din Dealul Spirii, acolo a tras Ipsilant, acolo a descălicat domnu Tudor cînd a intrat cu pandurii în Bucureşti; a fost reşedinţa ortalei turceşti în timpul lui Chehaia-beg şi a lui Gavanosoglu; prefăcută din ruină şi transformată de vodă Bibescu în palat domnesc, a servit de cuartir lui Omer-pasa, generalilor ruşi şi nemţi, soldaţilor şi bolnavilor a tot felul de oştiri; a fost locuinţa domnilor, cuartir general al comisarilor şi a coman-dirilor de oştiri de toate invaziunele şi de toate operaţiunele. La stînga, spre răsărit, în partea tîrgului, pîmprejurul Colţii,
26
391
erau casele Bărcănescului, ale Cindescului, ale Cîmpineanu-lui, ale lui Racoviţă ş-ale Băleanului.
Cînd, după Dealul Mitropoliei, într-o seară de denie, in liniştea melancolică a apusului începea toaca la o sută de biserici, cu milioanele de sunete pe toate tonurile, care se vărsau în aer din miile de clopote mari şi mici ale oraşului, note care alergau din toate turlele ca să se confunde într-un huiet general şi se suiau împreună la cer, lăţindu-şi neîncetat vibraţiunile, aruncîndu-se în cadenţă ca nişte talazuri împinse unele peste altele către malul nevăzut, atmosfera întreagă părea transformată într-un vîrtej de armonie, şi sufletul, coprins de o senzaţiune plină de pietate, se simţea atras către rugă. în mijlocul acelei vijelii de sunete, precum ochiul distinge într-o mare înfuriată pînzele corăbiilor printre spumegatul alb al jocului valurilor, asemenea, urechea deosebea în mijlocul huietului glasul plîngător al Sfîntului Gheorghe, repetînd în cadenţă numele nenorocitului Brîn-coveanu, sunetul jalnic şi mîndru al Antimului, bătaia rară şi falnică a Sfîntului Spiridon, îngînîndu-se cu Sărindaru şi cu Curtea-Veche, clopotul de serbare al Colţii, glasuri grave străbătute în toate părţile de timbrele ascuţite şi argintii a o sută de clopote mai mici ale bisericilor din mahalale. Acum gălăgia populaţiunei şi urletul a miilor de trăsuri care lovesc pietrile ascuţite ale caldarîmului şi fluierile gardiştilor taie tot farmecul acelei armonii sublime, toaca d-abia se mai aude şi credincioşii nu se mai adună împrejurul altarelor.
III
CASELE BOIEREŞTI
Casele boiereşti erau ziduri tari ca de cetate, în cîte patru şi şase cărămizi, cu odăi multe şi mari, cu pivniţe adinei şi boltite, cu beciuri şi un rînd de odăi dasupra, cu pod din streaşină pînă-n streaşină; grinzile erau ca urşii de pod de groase; la cheresteaua unei case mergea un parchet de pădure seculară întreg; pardoseala sălilor şi a tinzilor era de cărămidă pusă pe muchi, învălitoarea de şindrilă bătută pe şapte şi pe nouă, înaltă aproape de două ori cît casa, ca să nu ţie zăpadă şi ca să se poată scurge apa mai lesne.
392
în zadar am căuta să mai descoperim pe surfaţa Bucu-reştiului vreuna dintr-acele zidiri de care am văzut atîtea în copilăria noastră, case măreţe, bine împărţite, bine aerate, călduroase iarna şi răcoroase vara.
Corpul principal se compunea de o sală mare, decolopînă colo, cu odăi în dreapta şi în stînga, cu tinzi în cruci prin care se comunica cu celelalte părţi ale edificiului, case cu scosuri în toate părţile şi cu sacnasiu, fiecare odaie cu ferestre spre trei părţi ale lumci, tavanurile erau de stejar, streaşină scoasă de o jumătate de stînjin, ca să-i ţie vara umbră, s-o apere toamna şi primăvara de ploi şi iarna de viscol şi de zăpadă; curtea era încunjurată de zid bolovănit înalt şi gros, poarta cu boltă, cu două rînduri de uşi de stejar ferecate, cu foişor dasupra, unde păzea ziua şi noaptea arnăuţi; sub gang era o odaie pentru pazarghidean în timp de ciumă. Din pridvor, o galerie deschisă ducea la biserică, căci fiecare casă mare avea biserică în curte sau în corpul casei, la un colţ. Gel din urmă esemplar de această arhitectură a căzut acum vreo patru ani sub cazmaua speculantului care a transformat curtea şi grădina într-o suburbie, cu mai multe strade şi cu un otel colosal în dreptul Bisericei Dintr-o Zi.
în mijlocul oraşului, între Gurtea-Veche şi Golţea, era tîrgul cel mare. Şandramale lungi aruncate în toate direc-ţiunele, precum vedem azi la bîlciuri şi în Piaţa Ghica pe îînga hală; fiecare şir îşi avea numirea după felul mărfurilor ce conţineau şi a meseriilor ce adăpostea; se numeau Şelari, Cavafi, Cojocari, Işlicari, Covaci, Căldărari, Braşoveni, Gabroveni, Marchitani, Scaunele, Pescăriile; cîteva căsuţe de zid cu cîte două-trei odăi, cu uşi şi cu obloane de fier, în uliţa care duce de la Şerban-Vodă spre Sfîntu Gheorghe purtau numele de Lipscani, pentru că acolo sc ţinea mărfurile streine, cele mai multe aduse de la Lipsea.
Dincolo de tîrgul propriu-zis, prin Lucaci, pe la Udricani, în Batiste şi spre Vergu, în toate părţile livezi, grădini şi maidanuri, cîteva case cu cîte două-trei odăi, a căror înălţime cu înveliş cu tot nu trecea de doi stînjeni de la pămînt, cele mai multe de gard alicite sau în paiente, aruncate peste cîmp fără nici o orînduială, fără nici o aliniere. Astăzi etajele au început a se sui unele peste altele; orice clădire nouă, oree zidire se preface, caută să întreacă în înălţime pe cea vecina, pare că ne lipseşte aerul şi căutăm răsuflarea şi să-
26*
393
nătatea în nori. Grădina Breslii, Pitaru-Moşu, Livedea Gospod13, grădina Deşliului, curţile, fînăriile şi grădinile monăstireşti şi boiereşti s-au transformat în suburbii popu-loase, receptacole de necurăţenie, de friguri, de vărsat, de angină şi de tifus în permanenţă. Apa curată şi dulce a Dîm-boviţii s-a prefăcut într-o decocţiune de spurcăciune. închi-puiţi-vă cîţiva metri cubi de apă care intră curată pe la Belvedere şi iese pe la Yitan, luînd în disoluţiune şi în suspen-siune toate lăturile şi toate gunoaiele cuhnielur şi grajdurilor, tot noroiul stradelor şi canalurilor, toate mortăciunile, putreziciunile şi decompoziţiunele, toate infiltraţiunclc depunerilor a unei populaţiuni de două sute de mii de locuitori; cum am zice, un pahar de apă în care s-ar arunca un pumn de otravă, şi vei avea o idee aprosimativă de lichidul cu care îşi potolesc setea acei care nu au un cal ş-o saca ca să-şi aducă apa de la Filaret, de la Fîntîna Brîncoveanului sau de la Fe-restreu. Apa din Bucureşti, în loc de a fi un vehicul pentru digestiune, a devenit un purgatif din cele mai drastice, de aceea vedem bucureşteanul că preferă astăzi basamacu şi berea lui Opler. Daca acel care bea apă din Dîmboviţă nu se mai duce, este că îşi ia de tînăr domiciliul la grădina Belu.
Copacii s-au limpezit, verdeaţa veselă a dispărut şi s-a înlocuit cu caldarîm, cu ziduri fără nici o aliniere şi cuînve-litori de tinichea şi de tablă de toate colorile, peste care domină sinagoga din strada Sfînta Vineri, Bărăţia, şi turlele ascuţite ale bisericilor luterane şi catolice.
Bisericile noastre modeste, dar de un stil pur, sub cuvînt de restaurare, s-au tencuit din nou, s-au spoit cu o vopsea mai mult sau mai puţin cafenie şi-au îmbrăcat turlele cu tinichea de sus pînă jos şi şi-au pus în vîrf sub cruce alte trei-patru băşici de deosebite forme şi mărimi, unele peste altele, ca Ia Zlătar, ca să semene cu Kremlinu, precum seamănă Sfîntul Spiridon din strada Şerban-Vodă cu Domul de la Milan; Antimul, un model de arhitectură bizantină, s-a resimţit şi el crud de îmbunătăţirile cele rele de care suntem sătui. Ce nume s-ar putea da formei ce a dobîndit acum de curînd Sărindarul, templul cel mai măreţ al capitalei!
Tot ce a mai rămas neatins şi neperfecţionat este Sfîntul Haralambie din fostul han „Stauropoleos“; graţie zidurilor care copleşeau din toate părţile acel paraclis ş-îl ascundau ochilor profanilor, ca ghemul de pietricele în care se ascun-
394
de preţiosul diamant, această bisericuţă a scăpat neatinsă pînă acum de cazma şi mistrie; astăzi însă, că zidurile de pînprejur au căzut şi a pus sub ochii speculanţilor şi arhitecţilor formele ei graţioase şi proporţiunele-i armonioase, teamă-mi este să nu escite ambiţiunea de imortalitate a vreunui ministru sau setea decîştiga vreunui concesionar14, s-o esploateze dîndu-ne în schimb ceva frumos, cum s-a făcut cu cişmeaua de la Filaret, rădicată bucată cu bucată, dusă nu se ştie unde, nici pentru ce, şi de pierderea căreia nu ne poate consola monumentala fîntînă ce s-a rădicat ca o parodie, în faţă cu locul unde artistul admira un monument simplu, modest, dar de bun-gust, care ne vorbea de virtuţile bătrînilor noştri, de luptele şi de suferinţele lor.
Filaretul era pentru bucureştean un loc de pelerinagiu; acolo bătrînii conduceau copiii în plimbare şi Ie povesteau luptele boierilor şi prelaţilor noştri în contra domnilor fanarioţi şi în contra grecilor care cucerise ţările române de dincoaci de Carpaţi; le spunea sacrificiile cu care se susţineau drepturile ce mai rămăsese ţării, moartea tragică a iui Antim mitropolitul, înecat în Dunăre de zbirii domneşti, dispariţiunea misterioasă a lui Alecu Vacărescu, jafurile zavergiilor, cruzimile lui Chehaia-beg; le spunea înşălăciu-nea cu care căpitan Olimpie a luat pe Yladimirescu de la Goleşti şi l-a trădat în minele asasinilor; acolo românii jurau mînă-n mînă să scape ţara de greci şi de protecţie străină şi să-i redea drepturile strămoşeşti.
Se dărîmă şi dispar monumentele cele vechi, pare că am voi să ştergem orce ar putea să deştepte conştiinţa naţională!
IV
BUCUREŞTIU INDUSTRIAL
Apa din cişmeaua Filaretului era totodată un izvor de sănătate şi de bogăţie; vara, cîmpia era acoperită de lucrătoare, fete şi neveste, meştere, calfe şi ucenice care limpezeau testemeluri în fîntînă, după ce mai întîi fisa culorile cele vii, muindu-Ie în piatră acră; le întindea la soare pe iarbă, cîntînd doinele noastre cele frumoase. Testemelul era podoaba capului cocoanelor şi jupîneselor românce. O roată de bumbac de zece parale se prefăcea între degetele mahalagioaicilor din Bucureşti într-un tulpan subţire ca
395
pînza Arahnei; şi cu două-trei tipare de lemn de tei, cu cî-teva buruieni colorante: băcan, şofran, paţachină şi scum-pie, adevărată polichromotipie, se da în comerţ un obiect de o valoare însutită. Torcătoarele, ţesătoarele şi vopsitoarele românce erau generos răsplătite de muncă şi de osteneală prin vînzarea testemelurilor ieşite din mînile lor.
Testemelurile fabricate în Bucureşti nu se lăsau mai joa de cele de Ţarigrad, şi această industrie bine condusă şi încurajată ar fi ajuns lesne să rivalizeze cu cele mai frumoaso muselinuri. La un bal de gală la „Hotel de Ville“ din Paris, acum nouă ani, marcheza de Lavalette, femeia ministrului de interne, fosta ambasadrice la Constantinopol, purta o rochie de testemeluri care făcea admiraţiunea tutulor elegantelor.
Această industrie a dispărut cu totul de la noi, a cedat locul ei pălăriilor şi coifurilor ă la Livezeanca, fabricate la Paris şi la Viena, pentru proşti ( ă Vusage des Principautes et de VAmerique du Sud*), cum zic modistele din Paris.
Pe prispe, la umbra streaşinelor, stau vara întinse mii de gherghefuri de toate mărimile şi de toate formele; fetele coseau în relief (anevato) pe tulpan, pe pambriu, pe atlas şi pe catifea cu mătăsuri, cu linuri, cu bumbac, cu catife-luţe, cu fir, cu sîrmă şi cu fluturi; cusăturile româncelor de atunci nu se ruşinau nici dinaintea celor de Sviţera, nici celor de Alep şi de Damas; gevrelele, sanguliile şi bibilurile lucrate de bncureştence erau căutate de damele celor mai mari haremuri din Constantinopol.
Cusăturile făcute în casele boiereşti erau fala cocoanelor noastre; şi după cîte am auzit despre sexul frumos de p-a-tunci, el deşi nu se înfăşură ca astăzi în fai, şantili, mălină şi alanson, deşi nu purta o oca de păr mort pe cap, dar nu era nici mai puţin plăcut, nici mai puţin graţios; încă, daca vom judeca după legende şi după cîntece, s-ar putea crede că inimile pe atunci erau mai înfocate şi că amorul nu era un samsar al negustoreselor de toalete.
Primăvara, îndată ce da frunza, femeile cedau apartamentele lor gîndacilor de mătase. Printre prinzurile de foi de dud, mahalagioaicele înfigeau cîţiva pari în grădină şi urzeau tortul dobîndit iarna la lumina focului din vatră, unde
* Pentru uzul Principatelor şi al Americii de Sud.
396
se povesteau: istoria duioasă a lui Peneş împărat, basmele poetice cu „înşiră-te mărgărite11 şi plăcutele ghiduşii ale lui Păcală şi Tîndală. Pîn luna lui iunie, maidanurile după malul gîrlii erau pline de femei adunate în pilcuri împrejurul căldărilor din care trăgeau mătasea după gogoşi; iar după ce depănau borangicul, intrau în argea, unde cu patru drugi de lemn ciopliţi din topor, cu o spată şi o suvel-niţă cu totul primitive îşi întocmeau un război cu care parveneau a face tot felul de ţesături în trei şi patru iţe. Roata de tors, acel instrument puternic de civilizaţiune şi de bogăţie în Occident, începuse a se introduce prin casele bu-cureştencilor, detronase furca şi fusul; astăzi, această unealtă binefăcătoare nu se mai vede decît pe teatru, in minele Mărgăritelor sau a Desdemonelor domnului Franchetti15.
Cind bătea băîtăreţu, venea despre Broşteni un miros acru şi greu; o mulţime de tăbăcării se aşezase sub Radu-Vodă; nu numai că ele îndestulau trebuinţele consumaţiu-nei dinîntru; dar pieile lucrate în Bucureşti erau căutate în Ţara Nemţească şi în Ţara Turcească şi devenise obiectul unui însemnat comerţ de esportaţiune; este destul să amintim aci că popuîaţiunea ocupată de această industrie era pînă în zilele lui Cuza-vodă destul de numeroasă ca să inspire temere şi respect curţii şi boierilor.
Pe Jîngă argăsitul pieilor se mai crease o altă industrie, în care oraşul nostru ocupa cel întîi rang în Europa: cojocă-ria, care ajunsese la o adevărată perfecţiune, era o lucrare de paţienţă şi de bun-gust; bucăţele de blana foarte mici îmbinate şi cusute unele de altele cu o fineţă şi o inteligenţă artistică, formau un mozaic vrednic de admirare; samurii misadă, coade şi pacea, rîşii, silvii, cacomii, singeapii, vul-pele negre, blanele cele mai frumoase şi mai scumpe din Rusia se lucrau la noi. Siarostea de cojocari din Bucureşti era în corespondenţă zilnică cu seraiul sultanului. De acest meşteşug se ţinea işlicăria; lucrarea hărşiei brumării şi formele deosebite ale işlicarilor era o lucrare de artă cu care nu se poate compara fabricarea pălăriilor de mătase şi de pîslă. Cusăturile cu fir şi ceaprazăria ocupa o mulţime de meşteri şi de calfe.
Din toate aceste industrii însemnate şi bănoase n-a mai rămas decît numele scris pe tăbliţe în răspintiile cîtorva strade, nume care nu mai au azi nici un raport cu ceea ce
397

esistă. în strada Căldărarilor, ovreii vînd haine gata, croite şi cusute în Viena şi în Pesta, in Ceaprazari găseşti turnuri şi velutină; daca în Şălari mai vezi cîte o pereche de hamuri, fii sigur că ele vin de la Pesta sau de la Viena; uliţa Işlicari-lor s-a numit cîtva timp uliţa Franţuzească şi astăzi poartă numele de strada Carol I, plină de marfă ovreiască. Livedea cu duzii s-a împodobit cu o mulţime de nume care mai de care; citeşti pe tăbliţele dup-în răspîntii: „strada Sebasto-pol“, „strada Occidentului", „înfundătura Emigratului", porecliri gratuite, care nici una nu ne spune măcar că acolo să fi fost odinioară o adevărată pădure care producea mii de oca de mătase16. Numirile care se dau azi de primăria noastră nu au nici un raport, ca altădată, cu obiceiurile şi cu ocupaţiunile locuitorilor, cu vreun fapt istoric sau cu vreun om celebru. Auzi „strada Numa Pompiliu", „strada Apo-lodor"; dar unde este astronomul, chimistul? Nimeni, nici chiar primarul nu ne-o poate spune; avem strada Florilor, poate fiindcă te iei de nas cînd te apropii, strada Graţiilor, pentru că unele domnişoare se arată numai în cămaşă la fereastră, strada Zînelor, pentru că pe dinafară unele case seamănă chiar pensioane.
Bucureştii a fost nu demult un adevărat centru mânu fac-torial, astăzi însă este un oraş esclusivamente de consoma-ţiune şi de petrecere; prăvălie de prăvălie, circiumă de circiumă, grădină de grădină şi complet de complet; se ţin lanţ, toate cu table cu litere de aur d-un cot: „La Ştefan cel Mare‘\ „La Napoleon", „La Mihai Bravul11,, „La Tudorli, „La Franţ Iosef“, „La Horea1,1,, „La Cloşca1‘, „La Cocoşu roşu“, „La Leul şi cirnatuV\ „La Cerbu“y „La Purcel“ etc., etc., toate pline de marfă străină şi de bere nemţească; var şi cărămidă, sticlă şi lemn, unt şi zarzavaturi ne vine de peste nouă mări şi nouă ţări; în casa cea mai modestă, ca şi în palatul cel mai somptuos, de la vlădică pînă la opinca, din duşumea pînă-n tavan, din tălpi pînă-n creştet nu poţi găsi un pat, un pahar, un scaun, un şervet, o cizmă, o căciulă care să nu fie adusă gata din străinătate. în ţara cînipei sacii şi sfoara le cumpărăm de la nemţi!
„Nenorocită ţară — striga Pestei, căzînd din splnzură-toare cu frînghia ruptă de glt — unde nu ştiu sa facă nici măcar un ştreang!"17
398	i
Materia născută şi crescută în ţara noastră se trimite brută şi ni se întoarce peste un an sau doi curăţită şi lucrată, o plătim însutit pe cît am vîndut-o, cu esportul, importul şi accizurile, transportul, dusul şi adusul, înmaga-zinările, comisionarii de tot felul şi tot şirul de traficanţi.
V
CENTRALIZAREA
Bucureştiul devine un oraş mare; de la Unire mai ales el se împopulează neîncetat; creşterea aceasta însă nu este efectul nici a dezvoltărei industriale, nici a dezvoltărei comerţului, provine numai de la concentrarea unei populaţi-uni improductive; a devenit receptacolul funcţionarismu-lui, locul unde se îmbulzeşte sumedenia înspăimîntătoare de postulanţi de toate treptele şi de toate etăţile, un cancer care se întinde nencetat şi soarbe tot sucul ţării.
Sporirea capitalei vine esclusivamente de la tendinţa nenorocită către centralizare şi de la dispreţul ce are guvernul nostru pentru autonomia judeţeană şi comunală.
Aşează-te in orice punct al capitalei, Ia orice oră, fie ziua, fie noaptea, pe strade, grădini, la teatruri sau la cafenele, şi treci în revistă pe trecători şi pe petrecători, cercetează numele şi profesiunea fiecăruia, şi te vei convinge că marea majoritate, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrîni, trăiesc direct sau indirect din buget; nu întîlneşti decît aşa-zişi slujbaşi ai statului, civili şi militari, în activitate, Indisponibilitate şi-n retragere, boieri halea şi paia, cum se zicea odată, postulanţi de funcţiuni, de concesiuni, de deputăţii, de senatorii, de primării şi de consilierii veniţi cu miile de prin judeţe, ca să cerşească de la mila guvernului un decret sau o recomandaţie de alegere către prefect şi benedicţiunea ministerială cînd, graţie eficacităţiii puternicului concurs al bătăuşilor, al intimidării şi al corupţiu-nei guvernamentale, a avut norocirea să iasă din urna electorală cu mai multe voturi şi chiar decît numărul alegătorilor.
După chip şi după umblet poţi cunoaşte situaţiunea de spirit a fiecăruia: Acel care a dobîndit în fine ceea ce-i dorea sufletul, îndată ce şi-a putut zice cu parigorisitul lui Milu: „Sunt!“, se plimba cu nasul în sus, nu mai salută de-
390
cit pe miniştri şi pe amicii lor; din plăcut, amabil şi binecrescut ce părea pînă ieri, a devenit mîndru, necuviincios şi obraznic. Acel care speră, dar care tot mai are îndoială, începe colindele în frac din zi de dimineaţă, umblă cu capul greu de cugetări adînci, caută să mai dea şi alte dovezi de devotament şi de dinastism; iar acel care de astă dată a lăsat orice speranţă şi e supus la noi încercări d-abia se mişcă pe strade, umblă cu nasul în jos, parc-ar fi plouat, este amabil, blînd şi salută pe toată Ivimea, îşi mănîncă orele aş-teptînd o ocaziune favorabilă ca să se afirme, inventează comploturi şi conspiraţiuni asupra cărora cheamă atenţiunea ministrului, ca să se arate cu slujbă şi să dovedească că este om de ordine şi dinastic.
Funcţionari şi postulanţi, servitorii şi furnizorii lor, iată populaţiunea Bucureştiului; încolo, un oraş rău pavat, rău măturat, rău adăpat şi rău aerat. Infecţiune şi boală! Şi nici poate fi altfel, căci oraşele întinse şi. populate se întreţin cu cheltuieli foarte mari, pe care numai o mare bogăţie le poate purta.
Cînd întinderea şi populaţiunea unui oraş creşte în progresi-une aritmetică, cheltuielile de întreţinere cresc în progre-siune geometrică* şi numai atunci locuitorii pot purta sarcinile ce necesită întreţinerea confortului şi a igienei, cînd dezvoltarea bogăţiei şi sporirea industriei şi a comerţului pot urma aceeaşi progresiune.
* Bugetul Parisului a fost Ia 1863 de:
197.579.869 fr. reţetele 193.518.697 „ cheltuielile şi 218.809.000 „ datoria
cheltuieli ordinare .........................81.237.043	fr.
„ straordinare ..........................44.665.154	w
„ suplementare...........................16.000.000	„
serviciul datoriei ......................... 9.997,558	„
fonduri speciale	 48.616.500	„
Parisul, cu o întindere de 113 kilometri pătraţi (ca la 23.000 pogoane), cheltuieşte pe an 1.800.000 fr. pe kilometru pătrat (ca la 10.000 fr. de pogon). Bucureştii, cu o întindere de 36 kilometre pătrate ţea la 7.000 pogoane), cheltuieşte pe an 100.000 fr. de kilometru pătrat (ca la 800 fr. de pogon).
La 1858, oraşul Londrei a cheltuit peste 80.000.000 fr. pentru Tamisa, de a duce cu înlesnire în mare necurăţeniile ce adună în trecerea ei printr-acel mare oraş (n.a,).
400
Oraşele cele mari ale Europei sunt cele mai multe situate pe malurile rîurilor sau în apropiere de mare, au trebuinţă de apă multă şi adînoă, ca să spele şi să mistuiască necurăţeniile şi să înlesnească alimentarea, Viena, de cînd a luat un avînt nou, canalul de la Leopoldstadt şi apa Vienei nu o mai pot curăţi şi-o adăpa, şi este silită să facă mari sacrificii de bani ca să aducă Dunărea chiar în mijlocul oraşului; la noi, cine se poate gîndi să aducă măcar Argeşul în Bucureşti? Praful şi noroiul ne îneacă, apa ne otrăveşte, canalul din strada Mogoşoaii a devenit o nouă cauză de infecţiune şi de boale, şi Dîmboviţa se strimtează şi se astupă din zi în zi, făcîndu-şi rîs de lucrările de îndreptare în amunteşiîn avale. Primăria a ostenit pe locuitori cu dări mai presus de puterile lor, fără a le putea aduce măcar un strop de apă curată. Acum toată speranţa este în împrumuturi şi în bugetul statului, să-i vie în ajutor; să se puie ţara întreagă la contri-buţiune, pentru ca să cureţe şi să adape capitala.
în loc de a lăsa să se formeze pe suprafaţa României mai multe eentruri de lumină şi de bogăţie, conservând oraşelor de judeţ o individualitate, lăsîndu-le talentele şi capacităţile locale; în loc de a oferi părinţilor din provincie mijloace de a da copiilor, sub ochii lor, educaţiunea şi instrucţiunea de care au trebuinţă ea să menţie strîns legăturile şi afecţiunile de familie; în loc de a lăsa să se formeze circonscrip-ţiuni de industrii speciale, după poziţiunea şi natura localităţilor, după înlesnirea şi aptitudinea locuitorilor, permiţînd şi înlesnind fiecărui oraş să-şi dezvolte activitatea în cercul său propriu, ca să poată aduce şi primi de la centrul cel mare un schimb de viaţă şi de bogăţie, guvernul caută prin toate mijloacele a paraliza şi a stinge orce esis-tenţă proprie în judeţe, dezgrădind părticelele şi atră-gîndu-le la centru, ca să poată face din români o asoeiaţiune forsată de stăpîni şi de subordonaţi gata a băga voturi cu pumnul în urnele electorale, ca astfel reprezentaţiunile naţionale, judeţene şi comunale să fie nişte instrumente oarbe ale autorităţii centrale; a făcut din capitala ţărei o fabrică mare de biurocraţi care pornesc necontenit de la centru, se răspîndesc în ţară ca nişte zmei şi escită prin violenţele ji esacţiunile lor nemulţumirea şi ura în contra guvernului, îneît ţara şi-a pierdut cumpătul, nu mai are nici măsura adevărului, nici a dreptului. Un gemet se ridică din
401
toate părţile, fiecare simte răul, nimeni nu-1 poate conjura şi toţi aşteaptă o schimbare, fără de a şti de unde are să vie; o aşteaptă cu nerăbdare şi cu temere.
Pentru un petic de şosea, pentru o fîntînă, pentru un felinar, cererea trebuie să meargă la Bucureşti; daca ai un proces, îl pierzi daca nu te asiguri din vreme de concursul vreunui avocat din capitală, bine văzut de guvern, plătindu-i gras nu numai talentul şi ştiinţa, dar mai cu deosebire favoarea de care se bucură pe lîngă puterea centrală şi temerea ce inspiră bieţilor judecători, pe care îi poate permuta şi chiar destitui dintr-o încruntătură de sprinceană. Cînd o localitate suferă de apăsarea sau de nedreptatea vreunui funcţionar, de împovărare de dări, de lipsă de lumină, de apă sau de aer, nu poate aştepta îndreptare decît de la Bucureşti, unde mai totdauna glasul i se pierde înăbuşit de acei care profit la centru de abuzurile comise în provincii, privilegiu ce le este acordat în schimbul unui concurs imoral şi interesat. în loc de o viaţă provincială, găsim numai monotonie şi prostraţhme în toată ţara; cine a văzut un oraş de judeţ, le-a văzut pe toate: obor vinerea şi marţea, grădina la „Raşca“, casin â Ia „Fialcovski“ şi restaurant â la „Hu-gues“.
Pe scara naturei, cu cît o fiinţă este mai imperfectă, cu atît părţile din care se compune se aseamănă mai mult unele cu altele şi fiecare seamănă cu totul; rîmele, de esem-plu, sunt la coadă ca la cap, şi la cap ca la mizloc; tăin-du-le în bucăţi, fiecare parte trăieşte separat, formînd atîtea individe cîte bucăţi; din contra, cu cît o fiinţă este mai perfectă, cu atît părţile sale constitutive diferă între dîn-sele. Capul omului nu seamănă nici cu minele, nici cu sto-mahul; picioarele nu seamănă nici cu gîtul, nici cu pieptul; o parte nu poate trăi despărţită de celelalte: fiecare are funcţiunea sa specială în viaţa totului, sunt necesarii unele altora. Acest adevăr se observă şi în viaţa socială. învăţatul profesor Kingsley ne zice că diversitatea oraşelor, în-tr-un stat, este un semn de civilizaţiune: cu cît oraşele, zice el, diferă mai mult in ocupaţiunile şi în producţiunile lor, cu atît lucrarea intelectuală a naţiunei este mai puternică; diversitatea se arată cu atît mai mult cu cît societatea se perfecţionează.18 Individualitatea omului, adaogă el, şi mijloacele de a domina şi de a dirige puterile naturei
402
se dezvoltă cu diversitatea întrebuinţărilor ce poate găsi facultăţilor sale productive; puterea şi activitatea se măresc şi legăturile sociale se strîng, viaţa socială ia o dezvoltare mai mare şi atracţiunea către centrul general devine mai puternică. Cu cît acele puteri sunt mai bine echilibrate, cu atît tendinţa către dezvoltarea individualităţilor locale şi intensitatea puterei de asociaţiune in stat devin mai mari şi mai eficace.
Pe cît este de necesariu ca într-un stat să esiste un centru care prin atracţiunea lui să ţie legate între dînsele deosebitele părţi din care se compune statul, pe atît este de necesariu ca fiecare din acele părţi sa aibă o esistenţă a sa proprie, ca să-şi poată manifesta şi esersa acea atraeţiune. Diversitatea este una din condiţiunile cele mai esenţiale pentru sporirea capitalului naţional, a libertăţii şi a echităţii, pentru sporirea a tot ce constituie pacea şi armonia în societate. Istoria vine şi confirmă aceste adevăruri prin esemple vii şi recente. Diversitatea comercială şi industrială a oraşelor Italiei, care formau atîtea centruri de lumina pe surfaţa acelei ţări, făcea ca locuitorii ei, chiar în timpi de umilire naţională în care au trăit atîta timp, să fie consideraţi ca formînd o naţiune, şi o naţiune mare şi civilizată, căreia îi lipsea numai ocaziunea ca să se închege într-un stat mare şi puternic, precum îl vedem astăzi. Diversitatea în producţiuni a oraşelor ca Birmingham, Leeds, Manchester, Newcastel şi legăturile lor cu Londra fac- ca Anglia să fie statul cel mai producător şi mai bogat din lume şi totodată cel mai fără temere de comoţiuni interioare. Varietatea în esistenţă oraşelor vşi necesitatea de un centru de gravitaţiune au dat Germaniei şi Berlinului mijloacele de a atinge gradul de mărire politică la care s-au înălţat, pe cînd pe de altă parte sistemul de absorbţiune a făcut să pericliteze de două ori într-o jumătate de secol esistenţă celui mai puternic stat din Europa.
La noi, centralizarea nu se mărgineşte numai in acţiunea ei politică, dar şi-a dat mina cu centralizarea traficului şi a luat caracterul cel mai pernicios ce-şi poate cineva închipui.
Centralizarea politică este rezultatul dorinţei şefului statului de a concentra puterea în minele sale, şi aceasta de cele mai multe ori numai pentru a-şi înlesni mijloacele de a
403
impune taxe şi de a le cheltui după voinţa şi dorinţa sa; însă şeful statului nu poate să nu dorească ca lucrarea supuşilor să devie cît s-ar putea mai producătoare, daca nu pentru iubirea sa pentru naţiune, dar cel puţin pentru că puterea i se măreşte cu sporirea producţiunei, şi sub această privinţă se poate zice că interesele şefului sunt identice cu ale supuşilor; de aceea şi vedem în unele state despotice pe suveran puindu-şi toate silinţele pentru a înlesni şi a spori producţiunea şi a înfiinţa creditul, încurajînd spiritul de asociaţiuni pacinice între supuşi, în vreme ce obiectul principal şi esclusiv al centralizării traficului este de a opri puterea productivă, ceea ce în centralizarea politică nu este decît o consecinţă a urmărirei unui alt scop, în centralizarea traficului este chiar scopul urmărit*
Şeful statului are un adevărat interes în înmulţirea profesiunilor, în dezvoltarea facultăţilor omeneşti, în sporirea bogăţiei naţionale şi în creşterea capitalului şi a creditului; pe cînd traficantul, el, care nu trăieşte decît din neactivi-tatea şi nedomirirea locuitorilor ţărei în care şi-a înfipt ghiarele, caută a ţine pe oameni despărţiţi unii de alţii, a Înlătura şi a persecuta orce înţelegere, ca el să fie totdauna intermediarul indispensabil a orce tranzacţiuni şi orce dara-veri, ca toate afacerile să treacă prin minele lui. înălţarea facultăţilor omeneşti, înmulţirea profesiunilor, rădicarea creditului şi a valoarei proprietăţii slăbesc puterea lui, de aceea el caută a le combate şi a le opri; ca lupul care se bucură de viscole şi do vijelii, traficantul se bucură de războaie, de invaziuni şi de mizeria poporului; domnirea lui este destrugerea valoarei muncei şi a pămîntului şi robia cea mai grozavă impusă ţărei.
Alianţa acestor două centralizări s-a manifestat la noi, mai cu deosebire, în cestiunea impozitului asupra tutunului; în loc de a se adopta o dare asupra importatorilor şi a ^inzătorilor sau chiar a se organiza o regie, tutunul s-a monopolizat în mîna traficanţilor, dîndu-li-se toate mijloacele de a omorî cultura acestui product, o cultură care începuse a lua un avînt foarte mare şi care da agricultorilor ţărei cele mai frumoase speranţe. O altă împrejurare, în care această alianţă s-a arătat şi mai înspăimîntătoare, a fost legea supusă Camerei pentru concesiunea esploatării consomaţiunei şi esportaţiunei sării.
404
La noi, cultura pămîntuîui s-a lăţit şi se lăţeşte pe toate zîTeîe7 Incîtrastăzi puţin păralnt rămîne necultivat sau nees-ploatat, pe tot anul pădurile se prefac în cîmpii arabile şi din an în an brazda ostenită produce mai puţin; astăzi nu se mai pomeneşte ca altădată de două şi de trei chile de pogon (de nouă şi de zece chile de falcie), deja proprietarul nu mai poate cultiva pe seama sa, precum făceau arendaşii care se îmbogăţeau odinioară; acum suntem reduci a închiria pămîntul pe dijma sau pe resfet; sunt localităţi unde plugarii împroprietăriţi, după ce au plătit anuitatea şapte şi opt ani, au părăsit pămîntul, s-au făcut servitori şi argaţi sau au trecut Dunărea.
JPămîntuî la noi a ajuns a avea trebuinţă de o cultură mai înaintată; dar o asemenea cultură nu poate esista decît acolo unde deja esista industrie manufactorială, căci agricultura perfecţionată are trebuinţă de concursul industriei, pe care traficantul o persecută din toate puterile sale. El combate mai cu deosebire asociaţiunile, pentru că ele sunt sufletul industriei, atrage descreşterea valoarei pămîntu-lui şi ne azvîrlă din zi în zi, unul după altul, într-un ţarc din care nu vom mai putea ieşi; căci bogăţia nu poate creşte cu un sistem care, pe tot anul, osteneşte şi seacă puterea productivă a pămîntuîui.
Ca toate societăţile înapoiate în viaţa economică, avem nenorocitul obicei să aşteptăm tot binele de la mila guvernului; pe cînd vedem bine că el, ameţit de laurii biruinţelor electorale, dă ţara pradă traficanţilor şi pe cînd ştim bine că salvarea este numai în mîna noastră.
Singurul mijloc de a conjura relele şi mai mari ce ni se pregătesc este de a deştepta în români spiritul de asocia-ţiuni industriale.
VI
CASA DUDESCULUI
O casă boierească era o adevărată cetate, un stat în stat; nici poliţia, nici justiţia domnească nu îndrăznea să treacă pragul porţii unui ban sau unui vornic, deşi un asemenea drept, nu era scris nicăiri; îa trebuinţă, boierul putea să inchiză porţile şi să trăiască luni întregi cu familia, cu slugile şi
405-
cu oamenii casei, optzeci şi o sută de suflete, fără să aibă cea mai mica trebuinţă de cei dinafară. Avea mălai şi făină în ambare, cămara lui gemea de tot felul de băcănii şi de săraturi, în ţigănie avea franzelari, croitori, cizmari etc., la caz putea cu oamenii din curte să se apere în contra pu-terei domneşti, cînd nu era sprijinită po vreo poruncă de la Ţarigrad.
Partea casei despre scara cea mare, cu patru odăi în dreapta ş-în stînga sălii aşternute cu macaturi şi perdele ţesute şi cusute în casă, cu sofale, cu saltele în colţuri şi cu perne de jur împrejur, şi alte două sau trei odăi mai mici, pentru grămătic, cafegiu, ciubucciu şi feciorul din casă, formau apartamentul boierului; partea cealaltă a casei de sus, cu sagnasiu, cu cămara şi cu scara din grădină, erau ale cucoanei şi ale cuconiţilor, cu jupînesele şi cu fetele din casă, cinci-şase cusătoarese crescute de mici, fete de scutel-nici sau de boiernaşi. Copiii de sex bărbătesc locuiau în beciuri cu dascălul grec, lingă odaia preotului ş-a cântăreţilor, în rînd cu sofragiria şi cu odăile stolnicului, vătafului şi a cbelăresei. în fundul curţii era grajdurile de douăzeci-treizeci de cai, şoproanele de zece-cincisprezece trăsuri, care, căruţe, butci şi rădvane; în unglii cu odăile vizitiilor şi ale rîndaşilor începea un alt rînd do odăi, unde trăgea grămăticu lordache, vătafii Dinu, polcovnicu Ioniţa, şătraru Grigore, logofătu Ştefanache etc., cînd erau scoşi din slujbă. Aceştia, îndată ce intra boierul în pine, zburau cu toţii în toate părţile, ca sameşi, condicari, zapcii, şi se întorceau iar la tainul boieresc, îndată ce se mazilea stăpî-nul; aceştia erau vestiţii ciocoi boiereşti din tată-n fiu.
La spatele odăilor logofeţilor era fînăria, lemnăria şi grădina, în care, deşi nu se afla catalpe, polovnii şi ailanţî, nici begonii şi fuxii, dar găseai în abondenţă cireşi pietroase, caise cît pumnu, piersici roşii, struguri tămîioşi şi razachie, mere domneşti şi pere bergamote; pe lingă grădină, o ulicioară ducea în ţigănie, curte cu cîteva odăi în care locuiau şapte opt familii de ţigani de vatră: potcovari, curelari, croitori, spălătorese etc.
Pentru o asemenea populaţiune, bucătăria urma să fie ceva măreţ, şi în adevăr era o operă de arhitectură. Intr-un colţ al curţei se rădica un coş ca un obelisc, care se deschi-
406
dea lărgindu-se ca o pîlnie întoarsă dasupra, unei boite care acoperea tot edificiul; in mijloc, sub deschiderea coşului, era cotlonul de doi stînjeni de lung, în care se mistuia lemnele întregi, cum veneau de la pădure, netăiete, nespintecate, în care boul se putea pune întreg în frigare; de jur împrejur era mese, tarabe şi cotloane mai mici, mulţime, de toate mărimele şi de toate gradele; deosebit de bucătarul cel mare, mai erau şapte-opt rîndaşi, care fiecare bucătărea pentru clasa la care era orînduit; masa şi bucatele boiereşti erau deosebite de ale slugilor, d-ale jupîneselor cu fetele din casă şi de ale logofeţilor.
Goconaşii, daca erau eăftăniţi sau edeclii la curtea domnească, îşi avea fiecare feciorul, vizitiu], armăsarul de alai, telegari şi călească, fiecare cuconiţă îşi avea fata din casă, eusătoarea şi două-trei fete de ţigan ajutoare la gherghefuri şi la creşterea glndacilor; fiecare logofăt îşi avea ţiganul care îl îmbrăca, ii da de spălat, îi mătura în odaie şi îi făcea focul.
Una din casele cele mai măreţe din Bucureşti era casa D u'des cuTu i,‘ familie venită de peste Carp aii, c a Vă e are ştii, că GoTeştff, căSturdzeştii şi caCîndeştii, familie bogată şi cu pretenţiuni feodale. P-atunci românii din Transilvania, daca dobîndeau de la împăratul Austriei un titlu de baron sau de graf, se credeau unguri. Familia Dudescului era fără îndoială cea mai bogată din ţară. Coprinsul lor în Bucureşti începea de lingă Sfiinţii Apostoli şi mergea pînă în Podii Caliţei, aproape de Antim; coprindea mai tot spaţiul dintre gîrlă şi Dealul Spirei, locul unde este astăzi vestita mahalaua Dudescului, dar unde nu mai găseşti cea mai mică urmă de acea mărime nici în zidire, nici în picior de om. Cel din urmă care a purtat acest nume a fost vornicul Niculae Dudescu, om de spirit şi învăţat, român înfocat şi inimic neîmpăcat al domnilor greci şi al fanarioţilor; era nepot al lui Aatioh Canteipăr şi unchi despre mumă poetului Tanou Văcărescu. Trimis de boieri la Paris, ca să pledeze cauza românilor, a ştiut să capteze atenţiunea generalului Bona-parte şi să-l intereseze de soarta ţărei noastre pînă a-1 decide să trămiţă la Bucureşti pe generalul Sebastiani. Era generos şi mîndru; a ospătat de multe ori la masa lui pe întîiul consul şi pe generalii Republicei; madame Recamier nu 27
407
27 — Ion Ghica — opere voi. II
s-a rădicat niciodată de la masa lui fără sa găsească sub şervet un diamant sau un rubin. Cu vornicul Niculae s-a stins şi numele, şi colosala avere a Dudeştilor.19
VII
RĂDOVANCA
Pînă acum vreo treizeci de ani tot se mai vedea în dreptul Podului Gîrlii, despre strada Apolodor de astăzi, bolta unei porţi cu foişor dasupra, şi mai la stînga nişte mari dărâmături fără învelitoare, fără uşi, fără ferestre, care cădeau cărămida cu cărămidă; acelea fusese palatul Dudeştilor, intr-acele ruine locuia vestita Rădovanea, femeie groasă şi chipeşă, care deseînta de şerpi şi de deochi, omora săricică In lapte de cuc şi argintul-viu în untură de ţînţar; plămădea sulimanuriîe şi dresurile cele mai sublimate, risticurile cele mai încondeiate, punea cuţitul, da cu cărţile, arunca cu bobii, c-ăt-a la stele şi aducea luna pe coş; ştia tot felul de scăldături de dragoste, punea oala şi aducea pe tînărul cel mai frumos călare pe trestie, cale de zece poştii, la baba cea mai zbîrcită. Era vrăjitoare, fermecătoare şi îndatoritoare. Să fi turnat din cer cu găleata, să fi fost nemeţi de zăpadă cît casa, seara, cum bătea meterhaneaua la vodă, la Rădovanea era bilei: căruţe, butci şi cocoane îmbrobodite şi boieri tiptil; îndată ce înnopta, picior de ghindă întîlnea pe dama de toba aidoma cum li se arătase în cărţi, cu dragoste şi cu drum de noapte; cînd ieşea cloşca pe cer, aducea zmeul printre crăpăturile zidului. Puterea ei înceta îndată ce cînta cocoşul.
Cine a putut crede vreodată că Rădovanea să fi murit?! Nimeni n-a auzit jălindu-o sau tragîndu-i clopotele, nici un medic nu-şi aduce aminte s-o fi citit, nici un pantelimonesc din vremea aceea să-i fi săpat groapa; atît numai se ştie, de la o vecină din mahala, că pe .o noapi.e. întunecoasă ca fundul de căldare ar fi văzut o pară de foc care a ieşit din singurul coş care rămăsese în picioare dasupra dărâmăturilor, că acea văpaie, după ce s-a încercat sa se suie spre stele, a apucat-o spre apus şi a căzut in depărtare.
Dintr-acea noapte, nimeni n-a mai văzut, nici n-a mai auzit de ştirea Rădovaneei.20
408
VIII.
STOIAN
Calina, fata Rădovancei, nevasta lui Soare Potcovaru, tot stînd noaptea la pîndă cu un arnăut de dindarătul caleş-tei unui coconaş care venea noaptea tiptil, şi-a lăsat ţiganul şi s-a dus după voinicul cu tarabulus la cap şi cu iatagan la brîu. Chir Stoian, jupin Stoian sau căpitan Stoian, cum vei vrea sa-i zici, fusese din ceata lui Pendedeca, om trecut prin ciur şi prin dirmon— cum am zice, prin puşcărie şi prin spînzurătoare — zavergiu d-acci care jăfuia, d-acei care la Dragăşani cînta toată noaptea:
Ssots: 7vodSeţ tcov s^Xtjvcov*,
dar care în ziua de luptă nu s-a văzut nicăiri; mai tirziu a apărut cu Bimbaşa Sava în ordia lui Caravefzi, tăind şi puind în ţeape pe bieţii mavrofori care se ascundeau de goana turcilor. în ziua cînd a tăiat pe Sava, Stoian, deşi venit în suita lui, dar era printre turci cel mai înverşiunat; l-au văzut oameni trăgînd cu pistolul în nenorocitul Grhencca, cînd sărea pe fereastra de la casa Belului, cătînd să scape de urgia lui Ghehaia-beg; după aceea, devenit om de ordine, aci cîrciumar la drumul mare, aci hangiu la capul podului, gazdă de tot felul de oameni, prieten cu neferii spătăriei, strîngea la parale. în domnia lui Grigore-vodă era şi cu agia, şi cu boierii din Sibiu care umbla să răstoarne pe Ghica şi să aducă pe muscali; era totodată spionul baş-beşli-aghii şi al Cîrjaliului; la 1828, cînd a plecat Iusuf-bei cu garnizoana din Beilic, plîngea cu lacrămile cît pumnul şi a doua zi cînta cu cazacii de gît:
Davai hleba na soldat Za paido 7ia Ţarigrad,**
Vorbea turceşte şi ruseşte şi s-a alăturat ca dragoman pe lingă corpul lui Roth; scotea care pentru proviant din pă-mînt, din iarbă verde numai cu sfîrcu gîrbaciului; şi-a îmbunătăţit averea cumpărînd pleaşca de la soldaţi; a servit poliţia lui Bîrzof, pe Pazarnicu şi pe căpitan Costache; batea de snopea, fura, cum se zice, şaua de sub călăreţ şi oul de
* Haideţi, fii ai elinilor.
** Dă pîine soldatului
Fiindcă se duce la Ţarigrad.
27*
409
sub coţofană; cînd săruta icoana la mir, îi rămînea rubiaua de la gîtuî sfitei între dinţi; la 1848 se plimba cu ursu, cîntind pe „Duhaimă“ şi striga „Dreptate, frăţie !“ A priim.it pe Soleiman şi pe Omer-paşa cu: „Să trăiască sultanul!“, pe Duhamel şi pe Liiders cu: „Să trăiască augustul nostru protector!“, a jăfuit casa lui Chehaia din Gorgan, a ars Regulamentul la Filaret şi a cărat la Cotroceni cu scortă de turci şi de cazaci pe acei care luase parte în revoluţiune; a servit în tot felul pe Fuad şi pe Iialcinski; a fost cu muscalii la Olteniţa şi cu turcii la Calafat, a strigat în contra unirei pînă ce s-a împrietenit cu Libricht, a înjurat pe 11 fevrua-rie şi pe 8 mai pînă şi-a găsit rostul; a servit toate regimele, toate ocupaţiunele şi toate invaziunele; a fost contra şi pentru toate domniile şi toate căimăeămiile, tot dauna protejat, favorizat şi recompensat de guvern.
Acuma Stoian are bani la dobîndă şi moşii, este decorat, a fost şi căftănit.21
IX
FIUL'LUI STOIAN
Fii-so, nepotul Rădovaneii, tînăr, deştept, premiant cu eminenţe în toate şcoalele şi medaliat, învăţat în Paris, are trăsuri şi armăsari, umblă cînd răsturnat în droşcă sau în carîtă, cînd călare pe cal de soi, cînd mîind armăsarii din faeton, ţine şi birjă cu luna; se schimbă în echipage după orele zilei; face parte din tinerimea elegantă şi influentă, se crede un stîlp al ţărei, alb mai alb decît răposatul baş-boierul, vorbeşte cu lumea admirîndu-şi obrăznicia în oglindă şi mîngîindu-şi barba, votează impozite noi, credite suplementare şi estraordinare, cere independenţă şi joncţiuni; se crede nobil, caută să ia fată de boier mare.
Cînd era în şcoală la „Sfîntu Sava“, se împrietenise cu un băiat, fiul unui cojocar subţire, fecior de oameni, cum se zicea p-atunci.
Aceşti doi copii era doua naturi cu totul opuse: feciorul curcanului din coada caleştii, invidios, egoist, fudul şi linguşitor; celălalt, simplu şi modest, era plin de iubire şi de devotament pentru camarazii săi; unul învăţa nu pentru că-i plăcea învăţătura, dar pentru ca s-ajungă mare, celălalt iubea învăţătura pentru învăţătură; în studiul istoriei,
410
unul admira rangul şi averea Ia care au ajuns oamenii cei mari, celălalt faptele strălucite şi serviciile aduse patriei. Unul nu vedea în studiu declt un mijloc de a parveni şi de a se îmbogăţi; se întreba: Ia ce servă spiritul şi silinţa la învăţătură daca un prost, un leneş şi un ignorent poate ajunge mai sus pe scara socială decît acel care s-a ostenit şi s-a cheltuit ea să dobîndească titluri universitare? La ce servă gradul de licenţă sau de doctor daca nu-1 va conduce a mînea, a bea mai bine ş-a cîştiga mai mult decît acel care nu învaţă? Urma legile la Şcoala de drept din Paris nu ca ştiinţă a dreptului, ci ca mijloc de a cîştiga procese drepte şi nedrepte. Paharnicu Stoian, amic intim din zaveră cu un avocat în renume care lua procese în parte, adică că împărţea fondul pe din două cu bietul client, daca cîştiga, îi indica după poveţele acelui amic materiile care putea să-i aducă mai mare folos, tînărul student asculta mai cu deosebire pe avocaţi care la Palatul justiţiei susţineau cu dibăcie nedreptatea în contra dreptului şi pe acei care se luptau să dobîndească achitarea furuîui şi asasinului făcîndu-1 alb ca zăpada. Celălalt nu vedea în studiu decît cercetarea şi descoperirea adevărului, lumina care goneşte întunericul, legile naturei care iau locul eresurilor şi prejudeţelor, perfectibilitatea continuă a societăţilor omeneşti; iubea ştiinţa pentru ştiinţă, admira oameni ca Newton pentru aflarea legei celei mari a gravitaţiunei, admira pe Lavoisier, care, prin descoperirea oxigenului, a gonit din ştiinţă teoriile de flogistic şi cosmogoniile plutoiane şi neptuniane, care, osîn-. dit la moarte de pasiunile politice, cerea cîteva zile de viaţă ca să termine o lucrare ştiinţifică22; admira pe Franklin, care, ca un al doilea Prometeu, a pus mina pe fulger şi pe trăsnet şi l-a dat oamenilor ca instrument de civilizaţiune şi de progres, studia mecanica cerească a lui Laplace, lucrările lui Guvier, care deschideau tinerimei studioase orizonturi noi de cercetări şi de descoperiri, alerga orunde putea să auză pe Arago, peElie de Beaumont şi pe Humboldt espuind milioanele de observaţiuni cu care îmbogăţeau pe toată ziua ştiinţele fizice şi naturale.
In politică, simpatiile lui erau pentru oamenii care, goniţi din ţară şi persecutaţi pentru că luase parte actiră în revo-luţiunea de la 1848, trăiau în neavere şi privaţiuni şi lucrau prin toate mijloacele in deosebitele capitale ale Euro-
411
pei pentru dezrobirea ţărei şi redobîndirea drepturilor ei celor vechi, celălalt fugea de orce adunare românească, evita cu cea mai mare îngrijire societatea emigraţilor şi a proscrişilor, ca nu cumva să-şi compromită viitorul; sta însă cu urechea întinsă la orce se zicea şi se petrecea între românii din Paris şi, clnd afla cîte ceva cu care putea să se recomande puternicilor de atunci, înştiinţa îndată pe paharnicu care colporta scrisorile lui la muscali şi la turci, la nemţi şi la palat.
întorşi amîndoi în ţară, locul fiecăruia era desemnat de mai înainte: unul îmbrăţişat de guvern, pus îndată în slujbă, celălalt tractat de spirit răzvrătitor, de revoluţionar, de anarhist, pus sub privegherea poliţiei şi dat pe seama fluie-rătorilor de noapte.
In timpul războiului Crimeei, fiul lui Stoian vedea că se schimbă vîntul, dar nu înţelegea bine dincotro avea să bată; ceea ce i se părea limpede, după încheiarea păcii, era încetarea domniei lui Ştirbei, al cărui termen după Gonvenţiu-nea de la Balta-Liman espira chiar în anul acela; iată-1 din partizan zelos şi înfocat şi din slugă prea plecată devenit detractor turbat şi calomniatorul acelui pe care îl tămî-iase şase ani şi jumătate; colinda pe la boierii care i se părea lui că miros a caimacami, îi linguşea şi le oferea gratis serviciile talentului şi activităţii sale. La încheierea Convenţiunii de la Paris, altă nedomorire în spiritul ambiţiosului nostru tînăr, guvernul era să treacă din minele principelui Alexandru Ghica într-ale foştilor miniştri ai celui din urmă domn; spaima i-a fost mare, dar îndată ce a înţeles că triumvirii erau partizani declaraţi ai vechiului domn Bibescu, i s-a părut că s-a sfetit viitorul, şi iată-1 devenit curierul cel mai sprinten şi agentul cel mai neobosit al alegerilor Camerei elective din 1858. Operaţiunea, condusă cu multă îndrăzneală, cu ispravnici şi cu dorobanţi, a încoronat silinţele guvernului, dîndu-i o majoritate după pofta inimii; îşi poate închipui fiecare cît de mare i-a fost decepţiunea cînd a văzut pctoţi acei cu care conlucrase şi biruise în alegeri că scriu pe buletinul ce băga în urna domnească numele alesului Moldovei şi pe unionişti mer-gînd în corpore să mănînce prînzul pregătit pentru o altă veselie.
412
După ce a trăit cîteva săptămîni cu speranţa că oştirile turceşti, ruseşti şi nemţeşti au să intre să gonească pe alesul românilor şi să puie în locu-i pe candidatul majorităţii, văzînd că realizarea acelui vis fugea neîncetat, ca mirajul care se depărtează cu cit te apropii, a început a se introduce binişor şi a se produce pe lingă o sumă de oameni care credeau ca patriotismul consistă în a arunca invective, a calomnia şi a înjura pe toţi acei pe care îi credea sau se făcea că-i cred inimici sau puţin favorabili binelui şi progresului; şi-a pus la discreţiunea lor condeiul şi limba, scria de porunceală în ziarele lor, batjocorea şi calomnia pe acei asupra cărora îl asmuţea şi răspîndea vrajba între români, pe care daca nu sentimentele, dar cel puţin necesităţile politice îi unise în chestiunele cele mai fundamentale; mai tîrziu, în timpul coaliţiunei pentru apărarea constituţiunei, a devenit omul necesar al camarilei; ca corespondent al ziarelor străine stipendiate din fondurile secrete, calomnia Camera şi con-stituţiunea, cerînd mînă de fier şi lovitură de stat; ca funcţionar administrativ şi judecătoresc, nu consulta decît interesele şi patimile favoriţilor palatului, fără cea mai mică consideraţiune pentru lege sau pentru dreptate, pînă cînd a dus pe şeful statului la noaptea de 11 fevruarie.
în cele dîntîi zile ale revoluţiunei din 1866 s-a făcut teacă de pămînt; el, care se înmulţea în toate serile, încît îl găseai pretutindeni, nu se arăta nici măcar la fereastră; dar cînd a văzut că izgonirea lui vodă Cuza şi depărtarea unor funcţionari nu era efectul nici al urei, nici al răzbunării, ci numai necesitatea de apune capăt abuzurilor, hatî-rurilor, prevaricaţiunilor şi a conjura pericolele politice de care era ţara ameninţată, şi că poporul înţelesese că modera-ţiunea şi generozitatea era o condiţiune indispensabilă pentru realizarea aspiraţiunelor sale; după ce a aşteptat în van cîteva săptămîni realizarea rodomontadelor cu care acei care împinsese pe domnitor în prăpastie voiau să sperie guvernul provizoriu, s-a alăturat încetişor pe lîngă oamenii exageraţi, strigînd şi cerînd cu dînşii măsuri aspre în contra acelor care avusese afacerile ţării în mînă. în curtea Senatului era cu insultătorii, în curtea Mitropoliei, cu acei care cereau pe membrii consiliului comunei Bucureştiului şi pe primar.El, care ca jurnalist lăudase concesiunele Godillot şi Lemaître, ca funcţionar conlucrase cu zel la redactarea
4X3
actelor şi ca deputat le votase sau le consfinţise prin adresa din 1865, acum el striga mai tare în contra acestor lucrări, cerînd confiscarea averilor miniştrilor şi a membrilor primăriei Bucureşti ; alerga în toate adunările şi critica moliciunea şi incapacitatea guvernului interimar. N-a trecut mult, şi a devenit omul indispensabil al partidului ordinei, după ce fusese soldatul cel mai disciplinat al comenzilor: „Sus, băieţi, jos, băieţi!41
Fiul cojocarului urmase un drum cu totul opus, a lucrat din toate puterile lui la alegerea lui vodă Cuza, ca principiu al Unirei; dar cînd a văzut că acest domn se depărtează de la calea cea bună, s-a retras. La 11 februarie şi la i mai a votat domnul strein, ca un principiu de moralitate, de dreptate şi de stabilitate; acum însă, de cîţiva ani, trăieşte retirat, privind cu durere la mersul lucrurilor.
Deşi aceşti doi oameni, necontenit în tabere politice opuse, însă acest din urmă păstrase vechiului său camarad o adevărată afecţiune; deşi deplora depărtarea lui dc la drumul cel adevărat al datoriei şi al demnităţii, dar îşi zicea că abaterile şi rătăcirile lui veneau mai mult de la viaţa de disipa-ţiune ce apucase-şi de la ambiţiunea de a parveni decît de la un suflet pervertit; că furia tinereţei îi întuneca judecata şi îi înăbuşea sentimentele, credea că cu înaintarea virstei şi cu potolirea poftelor un om inteligent şi de talent nu se poate să nu se deştepte şi să nu vază prăpastia în care se adîn-ceşte.
într-o zi, zelosul şi devotatul conservator, om de ordine şi dinastic, cum se întitula în scris şi în vorbe, care nu-i călcase de trei ani în casă, bătu la uşa lui; fusese silit de necesitate să recurgă la îndatoritoarea bunăvoinţă a bunului şi generosului amic al copilăriei şi al juneţei, care de mai multe ori îi venise în ajutor; se găsise într-o poziţiune critică; era de trei luni fără slujbă, guvernul se aflase într-una dintr-acele situaţiuni încurcate în care fusese silit să sacrifice cîţiva din amicii săi cei mai ageri şi mai îndrăzneţi, precum aeronautul aruncă cu sacii de lest şi instrumentele cele mai preţioase ca să se poată ţinea încă cîteva momente în văzduh; împreună cu leafa, îi tăiese toate subventiunile şi gfeeşefturile, îi retrăsese protecţiunea, favoarea şi puterea ce-i acordase pînă atunci pentru serviciile ce-i făcea. încercase să pledeze două procese luate pe. din două cu cli-
414
entii, dar nemaiinspirînd acea temere şi frică judecătorilorr le pierduse.
Aruncîndu-se în braţele generosului său amic, cu ochii înecaţi în lacrămi, a început cu invective în contra ingra-titudinei miniştrilor, spuind cum a sacrificat toate afecţiunile sale, cum şi-a părăsit amicii cei buni, cum a impus tăcere-inimei şi conştiinţei şi cum a călcat în picioare toate datoriile; esasperaţiunea lui era atît de mare şi atît părea do căit de purtarea sa trecută, încît amicul său a crezut momentul favorabil de a-1 împinge spre pocăinţă, şi iată conver-saţiunea dintre aceşti foşti conşcolari.
X
DISCUTIUNEA
—	De ce strigi şi te indignezi? Poziţiunea dificilă în carete afli şi discreditul în care ai căzut nu sunt decît o conse-sinţă a purtării tale; drumul ce ai urmat trebuia să te ducă fatalmente, mai curînd sau mai tîrziu, acolo unde ai ajuns. Este scris în înţelepciunea cea înaltă ca nimeni să nu se poată sustrage de la acţiunea legilor morale, precum nu se poate sustrage de la aceea a legilor fizice. Nimeni nu poate face o faptă, fie chiar în secretul cel mai adînc, fără ca ea să nu poarte în sine răsplata ce merită: recompensă, daca fapta este bună, pedeapsă, dacă este rea. Cu cît acea răsplată este-mai tîrzie,cu atît este mai puternică; cu cît stă mai mult; timp înăbuşită, cu atît izbucneşte cu mai mare intensitate.
—	Ştiu că morala religioasă ne ordonă d-a nu face altuia ceea ce n-am voi să ne facă nouă alţii, d-a supune patimile şi poftele noastre, d-a sacrifica interesele pentru binele tutu-lor, d-a nu oprima pc aproapele nostru, pe care avem datoria a-1 iubi şi a-1 ajuta, d-a fi cu toţii drepţi şi milostivi ştiu că în lipsă de credinţe religioase, de ne vom adresa la raţiune, ne spune şi ea că trebuie să facem binele, iar nu răul, şi ne dovedeşte că interesul bine înţeles ne zice să facem fapte care ne onoră, să răspîndim lumina, să arătăm celui ce poate face răul că se espune la pericole şi la răzbunări şi că va fi urmărit zi şi noapte de mustrarea cugetu lui. Cunosc toate aceste teorii şi le admit pînă la un punt)( dar nu văd cum se pot aplica ele la un cm care a îndepli nit cu credinţă şi cu devotament ordinile scrise şi verbale-
41?
ce i s-au dat. Eu am urmat cu sfinţenie din punt în punt instrucţiunile ce am avut; şi mă pot făli sus şi tare că succesul a încoronat totdauna misiunile ce mi s-au încredinţat. Şi acum, după ce am făcut atîtea servicii, împlinin-du-Ie pe toate cu zel şi inteligenţă, nu este trist să mă văd aruncat deodată în voia întîmplărilor? Şi vei să nu strig la nedreptate, Ia lipsă de recunoştinţă şi să nu caut să-mi răzbun de omul cu care mă credeam în legături indisolubile prin serviciile ce i-am făcuţi
—	Dreptatea şi recunoştinţa sunt două din sentimentele -cele mai frumoase şi mai nobile ale sufletului, şinupot avea nimic a face cu nişte servicii de felul acelor cu care îndatoraţi voi pe guvern; asemenea servicii se plătesc în bani şi în gheşefturi şi nu pot da naştere la sentimente nobile. Gînd acel ce Ie-a făcut a priimit favorurile ce ai avut tu de la ministru, trebuie să se considere cu desăvîrşire achitat.
—	Cum! Cînd un lucrător vine la finele zilei şi-ţi aduce lucrarea ce i-ai încredinţat bine esecutată, şi tu, în loc de a-i arăta mulţumirea ta, dindu-i de lucru pentru a doua zi, te -duci de dai comandele tale altuia, lăsîndu-1 pieritor de foame, nu numeşti aceasta ingratitudine şi nedreptate? Cînd n-ai măcar nici scuza că acel altul va şti sau va putea face cel puţin tot aşa de bine! La ochii mei aceasta este ceva şi mai mult decît o nedreptate: este o inepţie; şi un ministru nu are dreptul să întrebuinţeze fondurile statului fără de a ■avea certitudinea că serviciile ce va dobîndi vor fi echivalente cu cheltuiala făcută; a se espune la rezultate necerte este o risipă de hani publici.
—	Teoria ta asupra întrebuinţării banilor statului şi echivalenţa serviciilor dobîndite este adevărată, cu un mic adaos: -că acele servicii să fie recunoscute ca folositoare poporului şi ţărei; să fie dovedit că ele servă a îmbunătăţi starea morală şi intelectuală a poporului, a spori bogăţia naţională sau a mări stima şi consideraţiunea ţărei; dar a plăti agenţi de corupţiune dibaci merită calificarea de risipă de bani publici tot aşa de bine şi cînd se dă la agenţi inepţi şi incapabili, cu deosebirea că răul este mai mare în cazul dîntîi decît în cel d-al doilea. Dar cum poţi compara lucrarea utilă, laborioasă şi conştiincioasă a unui brav muncitor cu lucrarea unui agent ale cărui servicii nu se pot mărturisi şi la esecu-tarea cărora acel ce le face trebuie să-şi strîngă inima şi să-şi
416
impuie tăcere conştiinţei şi sentimentelor de demnitate şi de echitate? Daca voieşti să ajungi prin raţionament şi prin inducţiuni la concluziuni adevărate, compară lucruri de aceeaşi natură sau lucruri care să aibă, cel puţin, oarecare punturi de asemănare Intre dînsele; compară daca vei serviciile ce ai adus tu guvernului cu lucrarea unui lăcătuş care fabrică o cheie destinată a servi la sustragerea unei averi streine.
—	Comparaţia ta nu este nici măgulitoare, nici dreaptă; meşterul ce-mi dai de esemplu nu s-ar putea să nu ştie că cheia comandată e destinată la deschiderea unei case streine, pe cînd în ceea ce mă priveşte nu era treaba mea să cercetez daca ceea ce mi se ordona să fac era bine sau rău; dar chiar aşa să fie, totuşi, între oameni de firma acelor de care vorbeşti esistă nişte legături de gratitudine şi nişte obligaţiuni pentru serviciile ce şi-au făcut unii altora.
—	Aşa este! Dar acea legătură, acea solidaritate nu este espresiunea unui sentiment de dreptate sau de recunoştinţă; ei ţin unul cu altul prin complicitate şi prin temerea de denunţare, nu ar rămînea între ei decît ură şi dispreţ. Solidaritatea care s-a născut în momentul cînd libertatea şi onorul unuia a rămas la discreţiunea celuilalt ar înceta daca temerea s-ar putea preface în securitate, precum a încetat întreb tine şi ministrul tău, îndată ce el a ajuns a crede că poate face orce fără a avea a se teme de ceva.
—	Misiunile cu care am fost însărcinat îmi era ordonate de guvern şi nu puteam bănui că ele să nu fie pentru binele ţărei.
—	Nu puteai şi nu trebuiai să crezi că servi ţara, moralitatea şi dreptatea cînd îţi puneai talentul şi activitatea în serviciul unor oameni care, ca să se menţie la putere, nu se dau înapoi nici dinaintea violenţei, nici dinaintea fraudei, care calcă în picioare dreptatea şi moralitatea, care au lăsat frîul pe gîtul funcţionarilor, dîndu-le voie să facă toate abuzurile şi toate necuviinţile, cu singura obligaţiune de a le da voturi în Cameră, în Senat şi în consiliele judeţene şi comunale; cînd scriai şi alergai făgăduind, corumpind şi amerinţînd, ştiai bine ea faci ca şi lăcătuşul de care vorbeam.
—	Vorbeai adineaori de legile naturei morale şi fizice la care suntem supuşi, dar instinctul de conservaţiune nu este el cea mai puternică manifestaţiune al uneia dintr-acele legi? Şi nu recunoşti tu fiecăruia dreptul de a apăra şi a conserva
417
-ceea ce este al său? Cum ai vrea ca miniştrii să se lase la ■discreţiunea partidelor şi a coaliţiunilor şi să nu întrebuinţeze puterea şi influenţa de care dispun ca să-şi facă o majoritate cu care să poată guverna? Cuvîntul este foarte simplu: intr-o ţara constituţională nu poţi fi ministru decît avînd majorităţi şi guvernînd după placul şi ideile lor. Cînd n-ai majoritate, nu-ţi poţi aplica ideile, nici face ceea ce voieşti, căci contrariezi ideile şi voinţele majorităţii, întîmpini împotriviri şi nu poţi rămînea ministru, de unde rezultă necesitatea absolută ca să cauţi cu orce preţ a avea o majoritate cu care să poţi face ceea ce voieşti. Asemenea, şi şeful statului este silit să găsească miniştri care să nu aibă altă voinţă decît pe a sa.
— Ca să recunoşti miniştrilor dreptul de a se menţine la putere în virtutea principiului de legitimă apărare, ai fost silit să porneşti de la un punt greşit, de Ia o idee eronată, să consideri guvernul ca o proprietate a cutărui sau cutărui ministru. Puterea ministerială este o delegaţiune care în statele absolute se dă de suveran în minele unuia sau mai multor oameni de încredere, pentru paza şi esecutarea legilor; iar în statele constituţionale, precum este al nostru, deşi se dă * tot de suveran, dar se cere ca acei oameni să aibă aprobarea şi încrederea poporului, care îşi manifestă voinţa prin trimişii săi. Miniştrii sunt datori a servi cu sinceritate atît pe unul, cit şi pe celalt, şi pe suveran, şi pe popor; să facă ca interesele -unuia să coincidă cu ale celuilalt, să facă ca ele să fie identice. A întrebuinţa violenţa şi corupţiunea pentru a da poporului alţi reprezentanţi decît pe acei pe care ar voi el să trimiţă •este a ţine puterea prin fraudă şi a-şi face rîs de consimţi-mîntul şi de aprobarea poporului, este ceva mai mult, este a înnegri poporul în ochii principelui şi a dărima încrederea ce trebuie să aibă el totdauna în supuşii săi, este a rădica ţărei bunăvoinţa acelui în minele căruiaea şi-a încredinţat fericirea fşi soarta. Baronul de Goertz, ministru lui Carol XII al Suediei, a fost condamnat la moarte fiindcă calomniase naţiunea şi făcuse pe rege să-şi piarză încrederea într-însa23. Te-am auzit odinioară cerînd, ca procuror, pedepsirea unui l>iet vătaf pentru că regulase o daraveră de bani, servindu-se cu o procură stoarsă prin fraudă de la proprietarul care îi încredinţase administraţiunea moşiei sale, deşi falsul nu era făcut de acel îngrijitor, ci de un subordonat al său; îmi aduc aminte cu
418
cită stăruinţă cereai osîndirea acelor doi păcătoşi! Ce de argumente frumoase ţi-au ieşit atunci din gură 1 Părea că vorbeşte Chrisostomul; „Moralitatea publică şi privată, securitatea averei, a onorului ş-a familiei şi chiar esistenţa statului român — ziceai tu — vor fi de acum înainte în voia tîîha-rilor daca nu se vor trimite acel vătaf împreună cu logofătul său ia ocnă.“ Acum găseşti foarte natural ca miniştrii să dispute de banii publici cu încuviinţarea unor oameni care se^ prezintă cu procuri luate prin violenţă, prin corupţiune şi; prin fraudă, precum era aceea în contra căreia tunai şi fulgerai; găseşti natural ca, în loc de a lăsa poporul să trămiţă oameni în care are încredere, miniştrii tăi să le impuie şl să le substituie alţii, pe care nu-i cunoaşte nici măcar din auzite; şi d-astă dată nu te îngrijeşti nici de securitatea; averei, a onorului ş-a familiei, nici de esistenţa statului român. Vezi justiţia dată după capriciul, mania, ura şi afecţiunea miniştrilor, pe magistraţi consultînd mai mult patimile decît dosarele, opiniunea lucrată de o presă ieşită din condeie plătite din sudoarea muncitorului nu ca să-l lumineze şi să-l moralizeze, dar ca să înjure şi să batjocorească pe oricine nu se închină acelor care se servă de putere ca să-I oprime, să-l jefuiască şi să-i falsifice ideile. Nu numai nu ta indignezi şi nu te îngrijeşti, dar încă ajuţi pe acei care suflă, corupţiunea şi jaful prin agenţii lor oficiali şi oficioşi pînă în colibele cele mai depărtate şi înfăşură naţiunea întreagă într-o negură din care nu mai poate vedea lumina şi care o îneacă. Astăzi strigi şi amerinţi nu pentru că ai voi să opreşti răul, dar pentru că ministrul nu mai voieşte să se serve cu tine la realizarea scopurilor sale; te miri de inepţia lui, pe cînd nu ai decît să tc pui în puntul său de vedere ca să o înţelegi; te alungă, pentru că nu mai are trebuinţă de tine,, sau pentru că te crede un instrument tocit, sau pentru că a găsit un agent mai ager, mai sprinten, mai dibaci, poate că cu ceea ce-ţi plătea ţie a găsit doi agenţi în loc de unul; s-o* mai fi ieftenit marfa; cerinţe noi de satisfăcut, vreun prieten sau vreo rudă scăpătată de chivernisit; căci nu e vorba de-a servi ţara sau de a întrebuinţa banii contribuabililor într-un mod folositor demnităţii, securităţii şi bunului trai al poporului, ci de a se menţine la putere făcîndu-şi cît mai mulţi devotaţi şi susţiitori. Pentru miniştrii noştri toate se reduc, cum ai zis, la a-şi face cu orice preţ o majoritate. Cît
41»
pentru dorinţa de a pune în practică ideile lor, chiar de s-ar putea admite legitimitatea acelor cugetări, o idee politica nu trebuie tradusă în fapt sau în lege pînă ce mai întîi nu va fi pătruns în spiritul poporului, căci altfel nu este decît o impunere pe care naţiunea aşteaptă numai o ocaziune ca să o lepede. în Anglia, un ministru care ar voi să puie în practică o idee înainte de a se discuta de popor, ani întregi, în ziare, în pamflete, în scrieri voluminoase, în meetinguri şi chiar prin moţiuni repetite în Parlament, ar fi considerat ca demn de trimis la Bedlam.24 într-acea ţară conservatoare se zice că un ministru nu are dreptul a fi mai cu minte decît toată lumea. Miniştri ca Gladstone, cînd au o idee care, după credinţa lor, ar contribui la sporirea fericirei naţionale, o pun înainte ca să se discute în public şi cînd o cred destul de ■studiată de popor, fac apel la naţiune, care răspunde cum a răspuns anul trecut, trimiţînd o majoritate care îi obligă să se retragă şi face pe suveran să cheme la putere pe un Disraeli, dovadă că ideea reformei nu a ajuns încă la maturitatea cuvenită. Gladstone astăzi scrie şi se agită din toate puterile sale, aşteptînd ca ideea sa să pătrunză mai adînc in spiritul poporului englez, şi cînd ea îşi va face drumul cerut, ministrul, care va vedea că opinia se pronunţă pentru o idee ce nu împărtăşeşte, va consulta larîndul său ţara şi se va retrage, lasînd realizarea ei pe răspunderea lui Gladstone sau acelui care îl va urma în credinţele sale; astfel a urmat miniştrii tory cu legea cerealelor, cînd naţiunea le-a arătat că trebuia să cedeze locul lor lui sir Robert Peel. Care ministru în Anglia şi-ar putea permite să ia banii celor ce muncesc din zi pînă în noapte şi să-i împartă la cei care îi oprimă şi-i corumpe sub pretest că voieşte sa realizeze nişte idei care nu au devenit încă ale naţiunei?
— Tabloul ce faci de starea lucrurilor este esact; dar de ce să fii nedrept cu mine şi să crezi că şi eu nu văd cu mîhnire cele ce se petrec şi că n-aş dori să fie ţara condusă astfel cum ar trebui să fie: pace, linişte şi frăţie între oameni; probitate şi dreptate în administraţiune şi în justiţie, economie în finanţe, lumea ocupată a lucra şi a progresa? Dar m-am gîn-dit şi m-am răzgîndit, am întors şi am învîrtit în tot chipul de o mie de ori în capul meu şi m-am convins că nu se poate. V-aţi numărat voi ăştia care voiţi, cum s-ar zice, binele pentru bine, ca să ştiţi cîţi sunteţi? Eu, după nişte observaţii ale
420
mele, mai că n-aş crede să vă puteţi sui la cifra de zece sau de douăzeci, şi aceia dezuniţi, pe cînd ceilalţi sunt mulţi, se numără cu miile; şi ori de cîte ori veţi rădica capul, ei vor fi destul de tari ca să vă lovească şi să vă supuie. Ei, casase înţeleagă şi să se unească, nu au trebuinţă, ca voi, să se adune, să discute, să facă profesiuni de credinţă, să numească comitete şi să propage ideile lor; ei sunt uniţi de fel, nu au trebuinţă nici de organizare, nici de programe, sunt solidari unii cu alţii; se conduc de instinctul de conservaţiune; ştiu că daca s-ar stabili o stare de lucruri cum voiţi voi şi cum ar trebui să fie, ei ar muri de foame.
—	Nu suntem nici zece, nici o mie; noi nu suntem o clică, o gaşcă sau o camora, nu suntem nici chiar un partit, ci suntem toţi românii care suferim şi simţim relele, suntem marea majoritate a ţării, poporul care munceşte şi care plăteşte ; vă putem face să intraţi în noian orcînd am voi să ne dăm mina pentru o răsturnare; dar nu voim răsturnări, pentru că nu ne importă schimbarea oamenilor, voim schimbarea lucrurilor, voim progresul în stabilitate.
—	Nu vă faceţi oare iluziuni cînd vă credeţi atît de puternici şi cînd vă închipuiţi că ţara este cu voi? Ş-apoi în număr constă puLerea? Mulţi sunt creştinii din Imperiul otoman, mulţi sunt românii şi slavii din Ungaria, şi cu toate acestea îi conţine un pumn de turci şi de magiari; zi-mi cît vei voi că, de şi-ar da mina, i-ar scoate şi pe unii şi pe alţii din ţara lor numai cu cobiliţa, că eu văd că nu-şi dau mîna.
—	In ţările de care vorbeşti, cel după urmă turc îşi va da cea după urma picătură de sînge pentru a păstra cît va putea sultanului provinciile cucerite, precum ar face şi ungurul pentru a păstra coroanei sfîntului Ştefan Banatul, Transilvania, Voevodina, Slavonia şi Croaţia; dar la noi, slavă Domnului, nu avem nici neam domnitor strein poporului român, nici cler care să-şi ia inspiraţiunile afara din ţară, nici armată compusă sau comandată de streini şi de mercenari. La noi, în toţi timpii, popor, cler şi armată au fost cu ţara şi pentru ţară
—	Aşa este, nu avem o gintă dominantă de neam strein, dar avem pe ciocoi. Afară de plugar, nu mai avem decît o singură clasă: pe biurocrat, care, deşi ieşit în mare parte din popor, dar, îndată ce a pus mîna pe condei într-o cancelarie, încetează d-a mai simpatiza cu poporul; se desparte de
421
dînsul, precum se desparte catolicul de ţara lui cînd îmbracă haină de preot. Biurocratul ţine la noi locul unui neam domnitor; el este pentru român ceea ce este turcul în Rumelia şi magiarul în Transilvania; şi nu putem tăgădui că biuro-craţia este partea inteligentă şi luminată a ţărei; plugarul se teme de el pentru că vede puterea în mîna lui, îl ştie de frică şi îl ascultă; el conduce poporul; dar îmi vei zice că-1 conduce rău, că-1 împilează, că-1 jăfuieşte şi-l corumpe: se poate, dar nu este mai puţin adevărat că-1 conduce şi face cu •el orice voieşte. El este statul, ţara este pe mîna lui.
—	Acestea sunt ideile care predomnesc în spiritul oamenilor noştri de Ia guvern; ei cred că încurajînd funcţionarismul şi sporind numărul posturilor, îşi măresc puterea, întăresc «o clasă, crezînd că le servă a conţine partea cea numeroasă a naţiunei; se înşeală, pentru că fac să nască pe toată ziua cc-Tinţe noi, care merg tot crescînd şi pe care într-o zi o să le fie imposibil a le satisface, pentru că nu o să se poată urma în aceeaşi progresiune şi cu crearea de posturi; guvernul îşi va face într-acea clasa activă şi inteligentă din ce în ce mai mulţi nemulţumiţi şi paraponisiţi. Ga să facă loc unuia şi să satisfacă o cerinţă nouă şi urgentă, trebuie să mîhnească pe zece alţii care aşteaptă numiri şi înaintări.
—	Convin şi eu că sunt prea mulţi funcţionari inutili; dar care ministru ar îndrăzni să se atingă de vreunul, să-l lase fără leafă sau fără pensie?
—	Fără îndoială, este mai lesne a înfiinţa posturi decît a suprima; dar o bună chibzuire ne-ar arăta că suprimarea unui post supără numai pe un singur om, în vreme ce aceea ce se petrece, trecerea unui serviţiu din mînă-n mină, destituirile şi punerile în disponibilitate nemulţumesc de zece ori mai mulţi postulanţi şi aspiranţi, şi paraponele merg înmulţin-du-se.
—	Nu se mai teme guvernul de nemulţumiri şi ameninţări; astăzi are o armată numeroasă şi bine disciplinată; să poftească dumnealor daca îndrăznesc: guvernul îi aşteaptă pe stradă ca să le dea o lecţiune, să-i înveţe minte !
—	Am auzit de mult şi de multe ori această sfidare imprudentă. Ar trebui să ştie că o armată nu este o adunătură de automaţi, ea îşi are aspiraţiunile şi ambiţiunile ei; militarul îşi face o lume de idei în care trăieşte şi cu care se hrăneşte, idei cavalereşti, patriotice şi măreţe, el este setos de glorie şi
422
de onorari; numai atunci guvernul poate conta pe afecţiunea şi devotamentul lui, cînd o şti că nu i se va cere sîngele de-cît pentru apărarea ţârei în contra streinului; iar nu cînd i se va spune că este chemat să impuie tăcerea morţii nemulţumirilor legitime ale poporului ş-a trage asupra fraţilor şi părinţilor săi, nici cînd se ţine ofiţerilor cuvinte ca acestea: „Ţara noastră are doi inimici: unul dinafară, de care răspund eu, celălalt dinîntru, pe care să-l zdrobiţi11. Armatele care ajung a se convinge că guvernul nu esistă decît printr-însele se strîng cu inima îndoioasă împrejurul drapelului, cer şi voiesc ca acele guverne să esiste numai pentru dînsele şi printr-însele, devin armatele de pretoriani şi de ianiceri care au opres, au răsturnat şi au pustiit; iar cînd o rază de patriotism încălzeşte inima lor, pedepsesc pe acel care cugetă a face dinlr-însele instrumentul unei opresiuni şi al unei dominaţi uni nedemne. Nu avem trebuinţa să ne suim mult în cursul anilor, o aruncătură de ochi asupra secolului în care trăim ne va arăta numeroase esemple de la răsărit pînă la apus.
—	Cu sistemul adoptat de ministerul actual, am dobîn-dit un rezultat important, am izbutit a avea un guvern care durează de patru ani, în vreme ce pînă aci durata ministerie-lor se număra cu lunile. Cînd ne-am mai învrednicit noi oare să vedem deschizîndu-se a patra şi cea după urmă sesiune ordinară a unei legislaturi? Fapt însemnat, care dovedeşte buna înţelegere ce domneşte între puterile statului. Astăzi ţara a dobîndit conştiinţa trebuinţelor sale reale, înaintează cu maturitate în dezvoltarea morală şi economică; au trecut acele lupte înverşunate care opreau marşa guvernului şi avem, în fine, o stabilitate.
—	Stabilitatea răului, vrei să zici; aceea am avut-o tot-dauna în timpii domnilor fanarioţi şi regulamentari; pe cînd miniştrii erau nişte favoriţi ai domnului, ei guvernau în tot timpul duratei patronului lor şi se duceau în ţară o dată cu dînsul. Stabilitatea constă în durata suveranului şi a dinastiei, iar nu în durata miniştrilor; schimbarea miniştrilor în sistemul constituţional, vie ea de la principe, vie ea de Ia popor, este o dovadă că şi şeful statului, şi reprezen-taţiunea naţională caută să găsească oamenii care să poată identifica ideile şi interesele principelui cu ale poporului şi să aducă în stat acea armonie fără care nu se poate aştepta alt rezultat decît opresiune, corumpţiune şi turburări* 28
423
28
—	Cum vei tu ca un popor incult şi ignorant, care nu ştie nici ce-i trebuie, nici ce voieşte, să fie lăsat în voia lui şi să nu fie condus de oamenii care se ocupă de fericirea lui? Poate că în teorie durata unui minister să nu fie o dovadă de bunătatea acelui guvern; dar nu se poate contesta că este cel puţin o dovadă că el convine ţărei; naţiunile au totdauna guvernele ce merită, şi omul de la cîrma statului este adevăratul reflect al poporului, prototipul lui, oglinda moralităţii şi a instinctelor sale bune şi rele, barometrul stării lui de civilizaţiune: „Tels sont Ies peuples, tcls sont Ies gouver-nementsu* este un adagiu care datează încă dinainte de Ma-chiavel. Daca din întîmplare o ţară şi-ar da alt şef decît pe cel ce merită, din două una: sau că el se va transforma iden-tifieîndu-se cu starea morală a poporului, adică a oamenilor care conduc acel popor, şi va duce-o bine, sau că va stărui în ideile sale incompatibile cu ale acelor oameni şi va trebui să-şi ia ochi de fiară, să se ducă sau să întreprinză o luptă de toate zilele care, orcum se va întoarce, nu va putea avea decît rezultate rele pentru dinsul şi pentru ţară. Uite, noi avem o haită de oameni care au esploatat şi au compromis toate regimele, care s-au bucurat şi au profitat de toate umilinţileşide toate apăsările care au căzut pe dînsa, care au combătut din toate puterile lor aspiraţiunile româneşti, care în tot timpul au împilat şi au jefuit ţara, al căror caracter linguşitor şi vil este cunoscut; lumea îi cunoaşte; poporul se indignează în contra faptelor lor; din vreme în vreme, îi urgiseşte, îi goneşte, nu mai voieşte nici să-i vază, nici să-i auză; atunci ei se fac teacă de pămînt, se ascund ca broasca de vreme rea, se fac nevăzuţi, intră în gaură de şarpe; dar, îndată ce lucrurile se potolesc, ies cîte unul, unul, ca strigoii, se raliază îa noua stare de lucruri în contra stabilirei caria au complotat, se introduc cu încetul prin linguşiri, prin intrigi şi prin tot felul de mijloace, se substituie celor chemaţi de popor şi reîncep a practica obiceiurile lor şi sistemul cel vechi. Dă-mi voie să crez că aceştia sunt espresiunea cea adevărată a ţărei şi că voi sunteţi numai nişte ideologi.
—	A esplica cu asemenea esemple starea lucrurilor şi a susţine cu astfel de argumente concursul culpabil ce daţi tentativelor de restaurare a trecutului şi tendinţelor cioco-
* Guvernele sînt aşa cum sînt popoarele.
424
ieşti este a păcătui în contra raţiunei şi in contra moralei politice şi sociale. Daca guvernele ar fi fost totdauna adevărata esprcsiune a stării morale şi a cerinţelor poporului, nu am fi văzut în lume nici turburări, nici revoluţiuni, ci numai guverne trăind în perpetuă armonie cu popoarele; pe cînd, din contra, şi istoria, şi prezentul ni le arată în luptă continuă, tîrînd şi împingînd unele pe altele pe calea progresului sau a reacţiunei, iniţiativa viind cînd de la unul, cînd de la altul; aceastaeste istoria revoluţiunilor de sus şi de jos, acţiunea dintr-o parte, cînd reacţiunea vinedin cealaltă; lup Le şi răsturnări care n-au putut proveni decît din diver-ginţele de idei ce esistau între popoare şi guvernele lor, din incompatibilităţi le dintre suverani şi subordinaţii lor, adică că guvernele nu erau ceea ce erau popoarele. Poţi tu crede că poporul francez, cu mulţi ani înaintea revoluţiunei de la 1789, era ceea ce era guvernele lui Calonne25 şi lui de Brienne, că era mulţumit de otcupuri, de concesiuni şi de monopoluri? Urgia cea grozavă care a durat şase ani nu-ţi dovedeşte că de mult francezii nu mai aveau guvernul ce Ie convenea, că de mult ura se grămădea peste ură, că guvernul lui Ludovic XVI nu era ceea ce era poporul; că unul mersese înainte cu ideile, pe cînd cellalt rămăsese înapoi şi că, dacă nu s-au despărţit de mai demult unul de altul, este pentru că poporului îi lipsea sau puterea materială de a lupta, sau că nu ştia cu ce sa înlocuiască ceea ce era? Voi luaţi cîte o frază care credeţi ca vine în ajutorul sofismelor prin care scuzaţi ceea ce este, vă agăţaţi de dînsa şi o treceţi din gură în gură ca cuvînt de Evangelie, fără a o supune faptelor istoriei, ca să vedeţi daca ea este conformă cu adevărul. Din norocire, altele sunt principiile care conduc societăţile sănătoase şi civilizate. Ele sunt mai conforme cu preceptele moralei şi mai consolatoare pentru omenire; acele principii fac fericirea şi mărirea statelor care le aplică cu sinceritate. Astăzi guvernele sunt ale popoarelor, iarnu popoarele ale guvernelor, şi au datorii de împlinit. Guvernul trebuie să lumineze poporul, orcare âr fi credinţele politice ale oamenilor de la guvern şi forma guvernului, el este dator să conducă poporul pe calea moralităţii, a justiţiii şi a progresului; trebuie să se serve în îndeplinirea misiunei sale cu tot ce naţiunea are mai capabil şi mai onorabil. Oamenii guvernului trebuie să formeze o corporaţiuhe de probitate şi impar-
425
28*
ţialitate; a se servi de oameni fără principii şi fără conştiinţă, de oameni pierduţi în opiniune şi fără moralitate este a trăda mandatul ce apriimit de la naţiune şi a comite o crima de les-naţiune. Lipsa de onor şi de justiţie nu este mai puţin blamabilă şi condamnabilă într-un guvern despotic decît într-un guvern monarhic constituţional sau republican. Acestea sunt, dragul meu, ideile moraliştilor şi politicilor, iar nu de a scuza, cum faci tu, imoralitatea, abuzul şi injustiţia prin fraze seci, fără înţeles, şi prin sofisme. Pentru edificarea miniştrilor tăi, îţi voi cita cîteva linii din Montes-quieu, autorul tău favorit de altădată:
„Cel mai mare rău ce face un ministru fără probitate nu este de a deservi pe principe şi de a ruina poporul; la părerea mea este un altul, de o mie de ori mai primejdios, este răul esemplu ce dă...
Am văzut o naţiune generoasă, prin natura ei, stricată (pervertită) de la cel mai de jos supus pînă la cel mai mare, prin răul esemplu al unui ministru; am văzut un popor întreg la care generozitatea, probitatea, candoarea şi buna-credinţă au fost considerate totdauna ca nişte calităţi naturale, să devie deodată cel după urmă din popoare, răul co-municîndu-se şi necruţînd nici măcar pe membrii cei mai zdraveni; am văzut pe oamenii cei mai virtuoşi făcînd lucruri nedemne şi violind în toate împrejurările vieţei lor cele dîntîi principii ale justiţiei, sub cuvîntul van ca şi a lor a fost violată.
Cereau legi odioase ca să-i garanteze în contra acţiunilor celor mai nemernice şi numeau injustiţia si perfidia necesitate...
Am văzut să se nască deodată în toate inimile o sete nestinsă de bogăţii; am văzut formîndu-se într-un moment o urîcioasă conjuraţiune dc îmbogăţire, nuprintr-o muncă onestă şi o generoasă industrie, dar prin ruina principelui, a statului şi a concetăţenilor.
Am văzut un onest cetăţean, într-acei timpi nenorociţi, zicîndu-şi totdauna cînd se culca: «Azi am ruinat o familie, mine voi ruina alta».
«Mă duc, zicea un altul, cu un om îmbrăcat în negru, cu călimări în mină şi cu condeiul la ureche, să asasinez pe toţi aceia care m-au obligat.»
Un altul zicea:
426
«Văd că-mi pui trebile la cale: este adevărat că acum trei zile, cînd mă duceam să plătesc nişte bani, lăsam o familie cu lacrimile pe obraz; risipeam zestrea a două fete cinstite, lăsam pe un biet băiat fără mijloace de a-şi face educaţiunea; tatăl lor va muri de durere, muma moare de inimă rea; dar eu n-am făcut decît ceea ce-mi permite legea,»
Care crimă mai mare decit aceea ce comite un ministru cînd corumpe moravurile unei naţiuni întregi, degrada inimile cele mai generoase, înnegreşte strălucirea demnităţilor, întunecă chiar virtutea şi cufundă cea mai înaltă naştere în dispreţul universal.
Ce va zice posteritatea cînd va roşi de ruşinea părinţilor ei? Ce va zice poporul care se va naşte cînd va compara fierul strămoşilor cu aurul acelora cărora le datoreşte d-a dreptul viaţa? Nu sunt la îndoială că cei nobili vor lepăda din spiţa neamului (leurs quartiers) o treaptă nedemnă de nobleţă care îi dezonora şi că vor lăsa generatiunea prezentă in grozavul noian în care s-a pus.”*
* „ie plus grand mal que faii un ministre sans prohită fi est pas ds desser vie son prin.ee el de miner son peupie; ii y en a un autre, ămon avis, miile fois plus dangereax: c'est le mauvais exemple qu'il dorine...
J'y ai vii une nation, naturellement gen crease, peroer l ie en un instanl, dcpitiş le dernier des sujets jusqu'aux plus gr and s, par Ies mauvais exem-pies d'un ministre; j'y ai vu tout un peuple, ckez qui la g&nerosite, la pro-bite, la candeur et la b o rine fois ont passe, de tout temps, pour des qualites naturcllcs, devenir tout ă coup le dernier des peup Ies; le mal se communt-quer, n'epargner pas rneme Ies membres Ies plus sains; Ies hommes Ies plus vertueux faire des choses indignes et violer, dans loules Ies occasions de Lear vie, ies premiers principcs de la justice, sur ce vain pretexte qidon la leur avait violee.
Ils appelaient des lois odieuses en garanţie des actions Ies plus lâches, ei nommaient necessite V in justice et la perfidie.
J'ai vu naitre soudain, dans tous Ies coeurs, une soif insatiable de richesses. J'ai vu se former, en un moment, une detestable conjuration de s’enrichir, non par un honnete travail et une genereuse industrie, mais par la ruine du prince, de l'etat et des conciteyens.
J'ai vu un honnete citoyen, dans ces temps malheureux, ne se eoueher qu’en disant: «J'ai ruine une familie aujourd'hui; j'en ruinerai une autre demain.n
<(Je vais, disait un autre, avec un homme no ir qui porte un ecritqire ă la main el un fer pointu ă l'oreille, assassiner tous ceux ă qui j’ai de Vobligation.»
Un autre disait: <tJe vois que j'accomode mes affaires: il est erai que lorsque j'allai, il y a trois jours, faire un cer tain paiment, je laissais toate une familie en larmes, que je dissipais la dât de deux honnetes filtes,
427
— Guvernele pe care le condamna Montesquieu cu atîta asprime aveau puterea de a face ceea ce voiau; lor li se cuvenea prin urmare blamul cînd făceau răul, precum aveau şi lauda cînd făceau binele. Supuşii lor nu aveau ca la noi astăzi cîte trei şi patru voturi în fel de fel de colegii electorale. Acum miniştrii nu mai fac ce vor, dar ceea ce le ordonă naţiunea prin reprezentanţii săi; sunt puşi sub privegherea continuă şi imediată a corpurilor legiuitoare şi a consiliilor comunale şi judeţene; nu au decît să-i lumineze, să-i oprească cînd văd că fac rău, să le facă cunoscut voinţele şi trebuinţele poporului; este treaba lor să-i conducă şi să-i împingă pe calea progresului şi a civilizaliunei. Trebuie sa mărturisim că, sub acest punct de vedere, sistemul constituţional este foarte comod pentru guverne, le-a rădicat orce răspundere, dînd-o toată asupra poporului, şi a lăsat miniştrilor numai grija de a căuta să aibă pentru dînşii ţara legală, adică majorităţile, parlamentelor.
în adevăr, astfel îşi înţeleg miniştrii noştri misiunea; dar crezi tu că a-şi combina Camere de complezenţi, de lingăi şi de ciocoi, care să nu aibă altă voinţă decîtp-a guvernului, votînd tot ce le cere, şi a zice pe urmă că au aprobarea şi încuviinţarea ţărei, nu este a-şi minţi lor înşile şi a rădica suveranului mijloacele de a cunoaşte sentimentele şi trebuinţele supuşilor săi? Nu este a face să asiste lumea, mai curînd sau mai tîrziu, la straniul spectacol al unui popor desperat în faţa unei reprezentaţiuni care trăieşte în cea mai perfectă armonie cu miniştrii şi declară prin voturi şi prin adrese fericirea şi satisfacţiunea naţiunei? Nu este a espune pe şeful statului să crează că domneşte asupra unei ţări care îl adoră,
que j'otais l'education a un petit garson. Le pere en mourra de douleur. La mere perit de tristessc; mais je n'ai fait que ce qui est permis par la loi.»
Quel plus gr a nd crime que celui que commet un ministre, lorsqu'il corrompl Ies nioeurs de toute une nation, degrade Ies âmes Ies plus gcne-reuses, ternit Veclat des dignites, obscurcit la ceriu meme et confond la plus haute naissance dans le mepris uni. vers el.
Que dira la posterite lorsqu'il lui faudra rougir de la honte de ses peres? Que dira le peuple naissant lorsqu'il comparera le fer de ses ayeux, avec Vor de ceux ă qui il doit immediatement le jour? Je ne doute pas que Ies nobles ne relranchent de leurs quartiers un indigne degre de noblesse, qui Ies deshonore, et ne laissent la generation presenţe dans Vaffreux neant oii elle s’est miseV (n.a.)
428
pe cînd indignarea este la culme şi revoluţiunea bate la uşă? Este a-1 face să răspundă, în ignorenţa sa, de starea lucrurilor, cum răspundea bunul rege Ludovic-Philippe, cînd zicea acelor care, sau din iubire către regimul constituţional, sau de devotament pentru persoana şi familia regală, credeau de datorie a-1 preveni despre pericolul ee-1 înconjura: „Am ţara legală cu mine, acei care cer reforma sunt orbiţ“ Credea că majoritatea care îi adresa laude şi mulţumiri era espresiunea ţârei, pe cînd ea nu reprezintă decît meşteşugurile miniştrilor. A doua zi, nenorocitul rege părăsea Tuileriile, şi busturile lui purtau pe ochi o bandă cu inscripţiunea: „Erai orb /“ Un rege înzestrat cu toate virtuţile, care putea să facă fericirea Franţei, a fost victima setei de putere a oamenilor în care îşi pusese încredere. Istoria ne oferă esemple şi mai recente de asemenea natură.
Nu este monstruos să faceţi pe popor răspunzător de faptele voastre cînd întrebuinţaţi frauda, corupţiunea şi violenţa, ca să aveţi reprezentanţi pe care el nici nu-i cunoaşte, nici nu-i stimă? Vă pare grea răspunderea cheltuielilor nesocotite, a concesiunilor oneroase, a jafurilor şi a nedreptăţilor ce se comit şi căutaţi a o arunca asupra altora.
—	Dar alegătorii nu sînt ei nicidecum vinovaţi cînd se înduplecă a face voinţa guvernului, unii de interes, alţii de frică sau de complezenţă, cedînd trebuinţelor şi făgăduielilor, şi alţii ascunzîndu-se şi abţinîndu-se, ca să nu se compromită? Nu crezi că daca ar fi mai geloşi de dreptul ce le dă legea, candidaturile oficiale, cu toate bîtele şi cu toată acţiunea funcţionarilor, nu ar avea atîta succes?
—	Iată-ne, în fine, de acord asupra unui punct. Sunt în adevăr mulţi care cred că şi-au făcut datoria cînd nu şi-au dat votul lor pentru candidatul guvernului, ca Pilat, care credea că se spală de sîngele nevinovat care era să se verse; nu înţeleg că, deşi nu dau răului ce se face un concurs făţiş, dar îi dau concursul slăbiciune! şi nepăsării lor; căci pe cînd agenţii guvernului aleargă zi şi noaptea din casă în casă, în-şelînd, amerinţînd şi corumpînd, ei lasă pe amicii şi rudele lor prada acelor acţiuni; îşi ascund chiar votul lor propriu, ca să nu cumva să afle domnul prefect că nu au fost favorabili recomandatului şi impusului domnului ministru. Daca purtarea guvernului în alegeri este culpabilă, indiferentismul şi inerţia alegătorilor este şi mai culpabilă, căci ei, în
429
timpul alegerilor, sunt chemaţi a-şi manifesta voinţele, a-şi arăta trebuinţele şi a se afirma prin omul căruia încredinţează mandatul de a reprezenta şi a apăra interesele lor. A se abţine de la vot şi a nu lua o parte activă în lupta electorală este cea mai mare greşeală ce poate comite un bun cetăţean, pentru că pregăteşte ţărei lui furtuni şi vijelii care duc drept la revoluţiuni şi răsturnări.
—	Oamenii de la guvern trebuie înainte de toate să fie conservatori. A lăsa alegerile libere este a le da pe minele perturbatorilor şi a anarhiştilor şi a espune societatea la tot felul de pericole; libertatea este un cuvînt magic, care ne poate entuziasma în anii juneţei noastre, este leagănul tur-burărilor şi revoluţiuni lor, dar devine o minge pe care partidele şi-o aruncă una alteia, ca cărbunele din joc, pe care îl trecem vecinului îndată ce punem mîna pe dînsul. Poporul lăsat în voia lui nu ar avea nici pavagiu, nici canale, nici felinare pe strade; ar trăi în noroi, în p;af şi în sălbăticie, fără şcoală şi fără biserică. Ea este negaţiunea progresului şi a stabilităţii. Binele trebuie impus, şi omul politic, care are ambiţiunea de a lăsa un nume glorios, nu poate face altfel decît să opteze pentru progres; de aceea vedem tot-daunacă conservatorii de astăzi sunt liberalii de ieri, precum si liberalii de astăzi sunt nişte conservatori în perspectivă. Am avut şi eu odinioară veleităţi de liberalism, dar cînd am văzut că chiar cei mai mari revoluţionari, ca Robespierre şi ca Saint-Just, nu puteau să facă să se admită ideile şi credinţele lor decît impuindu-le prin teroare, a trebuit să convin că libertatea nu poate da rezultatele ce promite.
—	Oamenii de care vorbeşti au plătit cu capul lor eroarea de a crede că ideile şi credinţele se pot impune prin putere şi prin teroare. Ei erau nişte republicani fanatici, care credeau că pot forma societatea franceză după tipul Bruţilor, Ca-tonilor şi al Grecilor*, şi voiau să inspire concetăţenilor lor ura pentru monarhie şi iubirea virtuţilor din alţi timpi; nu ţineau seamă nici de spiritul secolului, nici de moravuri, nici de religiunea poporului, de aceea în loc de a crea, ca Washington şi ca Jefferson, o societate liberă, au aruncat Franţa în braţele perlurbaţiunilorşidespotismului în care se dezbate de un secol. Oamenii estremi şi esageraţi nu au fost
* Grachilor.
430
şi nici nu pot fi liberali, au fost pasionaţi şi impaţienţi, şi în loc de aservi libertatea, au compromis-o. Voind să impuie ideile lor cu forţa, au făcut trebile absolutismului. Libertatea este un drept natural al omului, o însuşire a vieţei, ea esistă de sine şi nu are trebuinţă să fie impusă. Nu numai că nu esclude progresul, dar îl trage după dînsa; progres şi libertate sunt două idei corelative, una este o consecinţă a celeilalte, sunt precursorul una alteia. Lucrările geniale şi acele care au înlesnit bunul trai al popoarelor şi dezvoltarea civilizaţiunei s-au făcut şi sefac sub egida libertăţii. Starea şcoaîelor şi a bisericii în Statele Unite, unde domneşte libertatea, lucrările care îmbunătăţesc starea igienică aduc confort şi înlesnire vieţei în oraşe şi la sate, întrece tot ce esistă în continentele cele vechi. Pînă acum Europa nu are nici o lucrare care să se poată compara cu drumul-de-fier al istmului sau cu canalul Erie, care uneşte iacul cu rîul Hud-son. Nici o ţară din lume nu este mai conservatoare decît libera Anglie; dar trebuie să o spunem, acolo oamenii politici, şi mai ales cei conservatori, au ideea că, pentru a păstra un lucru, trebuie să caute a face ca acel lucru, om sau institu-ţiune, sa fie plăcut, iubit şi stimat de toţi, ca să intereseze naţiunea întreagă la esistenţa şi la conservarea lui, iar nu a-1 face să fie odios, să fie pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă şi să fie considerat ca o pacoste căzută asupra ţărei. Acei oameni de stat conservatori au ideea că progresul, ordinea şi stabilitatea nu pot [să] esiste fără libertate, pe cînd voi le declaraţi incompatibile şi vă serviţi de dînsele ca să justificaţi cheltuieli nesocotite şi nelegitimate, violări de lege şi tentative de restaurarea unui trecut nenorocit.
Nu este de mirat că se găsesc şapte inşi care îşi pun egoismul mai presus de orce sentimente şi de orce datorie; dar ceea ce este trist este a vedea oameni tineri, inteligenţi şi învăţaţi care le dau concursul lor şi îi ajută a-şi face rîs de instituţiunile şi de interesele ţărei.
— Aceasta provine din cauză că suntem declasaţi, alergăm peste cîmpi, împingîndu-ne unii peste alţii, care mai de care, să ajungem mai degrabă, nu mai ştim unde; într-o asemenea învălmăşeală, cum vei să lupt fără a căuta să răstorn pe acela care te împiedică în drum ca să treci înainte? Eşti silit sa te închini la acel care te poate ajuta, să-l linguşeşti şi să te înjoseşti, nu mai ai timp să te mai uiţi îndă-
431
răt, nici în lături, la acei care trăiesc Intr-un alt cerc de idei, dar care nu te pot ajuta să te sui, şi să ajungem treptat a ne dezbrăca de tot ce se numeşte bunăcredinţă, sacrificii, devotament, abnegaţiune şi recunoştinţă, ca de nişte prejudeţe de alte secole, care ne-ar opri în drumul nostru, ne-ar goni din societatea în care ne-am obicinuit şi ne-ar condamna la izolare şi la mizerie. în lupta pentru esistenţă, fiecare are datoria să caute meseria care poate să-i procure traiul cel mai bun şi mai lesne. Alergăm la şcoala de drept pentru că ne deschide toate carierele. La noi, daca nu ai un caftan de doctor sau de licenţiat în drept, fie măcar de IaSadagura, nu ştii nimic, eşti un ignorent, chiardeaifi ca repauzatul Hum-boldt de procopsit.
Ne facem avocaţi şi ziarişti şi adoptăm obiceiurile meseriei, căci ideile şi credinţele ne sunt dictate mai totdauna de cercul în care trăim, unde domină acelea care se potrivesc mai bine cu interesele corporaţiunei.
—	Legişti şi ziarişti ca Royer-Gollard, ca Dupin, Thiers, Armând Garrel, Fox, Chattam Burke şi o sută de alţii care au adus servicii însemnate statului nu cugetau ca tine, ei au fost conduşi de iubirea ţărei şi a adevărului, de dorinţa de a lumina opiniunea şi d-a apăra drepturile poporului şi ale naţiunei; de aceea au devenit oratori mari, oameni de stat şi publicişti eminenţi-*1. Acei care sunt conduşi de poftele şi de aspiraţiunile care împing la şcoala de drept pe unii din tinerii noştri care în studiul legilor caută o meserie, iar nu ştiinţa dreptului şi a binelui, pot deveni nişte vorbitori şi nişte foliculari de talent, dar Ie va lipsi totdauna convicţiunile şi ideile mari şi generoase, limba şi pana lor vor fi totdauna a acelor care plătesc; pot deveni dibaci în mînuirea sofismei şi a minciunei, dar vor fi incapabili de a se ridica cu inima şi cu spiritul la înălţimea trebuinţelor şi ale aspiraţiunilor ţărei.
—	Puterea a căzut pe mînile avocaţilor şi ziariştilor, şi ştii bine că azi puterea primează dreptul în toate, şi mai ales în politică. Vei esemple? Iţi pot da o sută şi o mie:
Sunt acum douăzeci de ani, generalul Mencikof este trimis laConstantinopole ca să ceara de la Poartă drepturi pentru creştinii din Imperiul otoman; doi ani întregi, Anglia şi Franţa varsă gîrlă de sînge şi cheltuiesc munţi de aur ca să-l oprească. Ce fac după biruinţă? Ar fi crezut cineva că or sa înlăture de dasupra Imperiului otoman inrîuririle
432
streine. Ei bine, nu, impun sultanului tocmai ceea ce cerea Muscalul. Gîlceava nu era dară pentru drept, dar pentru cine să impuie voinţa sa.
înaintea acelui război nu se vorbea decît de voinţa şi de cugetările împăratului Nicolae; cînd se posomora, se cutremura Europa şi Asia, pentru că era cel mai puternic dintre toţi suveranii.
îndată ce a căzut Sebastopolul, n-am mai auzit şi n-am mai văzut pe scena politică decît pe Napoleon III; în cuvintele lui de la Anul nou căutam să aflăm viitorul, ziarele şi oamenii politici erau ocupaţi tot anul a le comenta şi a le interpreta.
Pentru ce? Pentru că era suveranul cel mai puternic.
Astăzi ne întrebăm ce zice, ce gîndeşte cancelierul Imperiului, cc limbă învaţă ofiţerii prusiani, ce hartă este întinsă pe masa lui Moltke? Pentru ce? Pentru că astăzi acolo este puterea care primă dreptul.
—	Căderea acelor împăraţi chiar trebuia să-ţi dovedească că lumea n-a fost niciodată la discreţiunea unei singure puteri şi că suveranii care au jucat unul după altul cel dîntîi rol în politică au trebuit să fie espresiunea esigenţelor şi trebuinţelor tutulor puterilor şi că, îndată ce a trecut peste acea margine, li s-a tăiat trufia. Iată ce ne spune sfîr-şitul ce a avut Nicolae şi Napoleon, un sfîrşit care va fi şi al principelui Bismarck, dacă nu va şti să se ţie în marginile dreptăţii şi a respectului ce se datoreşte fiecărui stat, de la cel mai mare pînă la cel mai mic, şi de va avea nenorocirea ca crează că Europa, care n-a voit să fie nici la discreţiunea Rusiei, nici la a Franţei, va consimţi sa se supuie la voinţa Prusiei. Germanii sunt un popor mare şi civilizat, care, prin geniul şi cultura lor, au şi vor avea asupra lumei o acţiune şi o influenţă legitimă, pe care ar pierde-o îndată ce ar inspira temeri şi-îngrijiri.
—	Bismarck nu vrea sa ştie de germani, el a lucrat şi lucrează pentru egemonia Prusiei; gîndeştică la Biaritz,cînd propunea Franţei Luxemburgul cu fruntariile despre răsărit, cu părţile Sarei, cu Maianţa şi Belgia, numai ca să se mărească Prusia cu anexiunea Hanovrului şi cu principatele şi ducatele germane pînă în linia Mainului, era preocupat de unitatea germana?! Astăzi el are în mîinile lui puşca „Mo-ser“, tunul „Krupp“, un milion de soldaţi pe jos şi călăr,i
433
caporalismul adus la cea mai mare perfecţiune, ofiţerii cei mai învăţaţi şi pe generalul Moltke; are o flotă puternică şi coastele mării căptuşite cu table de fier de două palme de groase; nimeni nu-i poate sta împotrivă, poate merge la Petersburg şi la Copenhaga cînd va voi, precum a fost la Paris şi precum putea să intre în Viena.
—	Aparenţele pot să ne inducă în eroare, dar cercetarea evenimentelor înregistrate de istorie vin şi ne dovedesc că statele militare niciodată nu sunt mai slabe şi mai aproape de cădere decît atunci cînd se cred mai tari, atunci ele deşteaptă gelozii şi îngrijiri şi au pe toată lumea în contra lor. Campania din 1870 a fost prologul unei lungi drame sîngeroase; nenorocirile Franţei şi asprimea învingătorului au şters toate geloziile şi toate temerile ce făcuse să nască atitudinea lui Napoleon III. Astăzi Franţa are simpatiile lumei întregi şi într-o conflagraţiune s-ar putea foarte bine să se întîmple Prusiei ceea ce s-a întîmplat ţarului în timpul războiului Crimeei, cînd toţi amicii şi aliaţii l-au părăsit, cînd chiar Austria şi Prusia i-au întors spatele.
—	Prevăd şi eu în curînd o încăierare în Orient; lucrurile nu mai pot rămînea cum sunt; Imperiul otoman nu se poate să nu cada, şi trebuie să fim pregătiţi ca să aducem şi noi contingentul nostru la această operă mare, ca sa avem dreptul sa profităm de desfacerea lui. Suntem siliţi să mai sporim armata şi să obţinem independinţa. Impregiurările ne sunt favorabile; chiar Austria şi Rusia ne-ar ajuta daca nu pe făţiş, dar pe sub mină negreşit.
—	Ne-ar ajuta poate cum au ajutat pe epiroţi la Arta şi pe eretani la Arcadion27; dar ce profit am avea noi de la căderea acestui imperiu şi de la dobîndirea independenţei? Sunt state mari în Europa, imperii cu sute de mii de soldaţi care sunt mai dependinţă decît noi; gînditu-te-ai la inconvenientele la care am fi espuşi, înconjuraţi cum suntem de toate părţile de slavi şi de două mari imperii, care, or de cîte ori au putut, au rupt cîte o bucată din ţara noastră, cînd Banatul Craiovei şi Severinului,cînd Bucovina, cînd Basarabia, şi care ar voi să ne soarbă într-un ziafet, precum au făcut-o cu Polonia? Independenţa nu ne-ar aduce decît un beneficiu iluzoriu şi ar espune ţara la cele mai mari pericole; am face tre-bile grecilor şi bulgarilor, iată tot.
434
—	Cum, nu ai voi ca ţara noastră să fie independentă, să joace un rol în lume, să fim un regat, să avem şi noi ambasadori? Aceasta ar fi o glorie naţională. Italia dato-reşte în mare parte poziţiunea ce ocupă astăzi în Europa acelui corp de zece mii de oameni trimişi ca contingent în Crimeea.
—	Gloria naţională aş dori-o şi eu, dar o înţeleg cu totul altfel; aş dori mai puţini soldaţi şi mai multe şcoli; as dori ca Europa să afle prin agenţii şi prin supuşii ei că în ţară la noi administraţiunea este în realitate apărătorul averei, vieţii, familiei şi a onorului tutuîor locuitorilor, că este plină de solicitudine pentru moralitate şi progres, că justiţia este totdauna pentru acel care are dreptate, că guvernul face o întrebuinţare bună, judiţioasă şi morală cu banii publici; aş voi să ştie că România produce cele mai bune grîne, linurile şi mătăsurile cele mai fine, pieile cele mai trainice, ţesăturile şi cusăturile cele mai frumoase, lemnăria cea mai bine lucrată, vinurile cele mai căutate, caii cei mai ageri, vacile cele mai lăptoase; aş voi ea şcolile şi universităţile noastre să fie renumite in lume, ca francezi, englezi, germani şi italian! să vie să-şi facă învăţăturile la noi; să se duca vestea de scrierile unui român, de descoperiri mari făcute de noi în ştiinţe şi în arte; să avem scriitori ca Buckle, compozitori ca Wagner, pictori ca Maequart28, să se vază în Londra, în Paris, în Viena şi în Berlin magazii pline cu marfă românească; să ştie că munca, activitatea, probitatea şi benevolenţa sunt caracteristicile românilor; şi aş lăsa să fim şi fără agenţi cu pene şi gulere de fir pe lingă miniştrii şi suveranii cei mari, care pc la sărbători îi întreabă de sănătatea României. Atunci cred că dacă am dori independinţa, am lua-o cu un drept meritat pentru serviciile aduse de noi civiliza-ţiunei şi am păstra-o, iar nu ca dată de o cireonstanţă favorabilă la discreţiunea unei alte împregiurări care ne-ar fi defavorabilă. Crezi tu că suntem consideraţi în lumea civilizată pentru ca invităm Europa să vie să vază pe malurile Ialomiţei optsprezece mii de puşti bune fabricate la Providence, cîteva tunuri din turnăria de îa Essen şi optsprezece mii de flăcăi cu ochii vii şi frumoşi, îmbrăcaţi de sus pînă jos cu postav nemţesc, în pînză de Braşov şi cu
435
piele de Pesta, aruncînd în vint praf şi cartuşe aduse de la Paris? Crezi că suntem consideraţi cînd se ştie pretutindeni că pe copiii noştri, ca să înveţe cele dîntîi noţiuni de geografie, de istorie şi de gramatică, trebuie să le aducem guvernori şi guvernante din străinătate sau să-i trimitem departe de ochii şi de solicitudinea noastră la Paris, la Berlin, la Dresda şi la Geneva; cînd ştiu că numai în şcolile din Paris avem opt sute de tineri pentru care plătim peste trei milioane de franci, pe cînd şcoala şi biserica română sunt înzestrate cu un venit anual curat în bunuri nemişcătoare de douăzeci şi cinci de milioane de lei noi? Crezi că putem să fim respectaţi în afară cînd streinii văd că inte-liginţa ţărei se consumă toată şi se toceşte în cancelarii şi în cazarme fără nici un folos, cînd văd că s-a făcut din stat o maşină care vă face să trăiţi întrîndăvie din spinarea celor ce muncesc; că de cînd s-a desfiinţat robia şi claca şi s-a proclamat egalitatea, nemaiputînd pune pe om să vă muncească d-a dreptul, ca mai nainte, s-au inventat funcţiuni iluzorii şi de prisos, ca să luaţi munca în bani, treeîndu-o prin vistieria statului, unii ca procurori şi ca judecători, lăsînd pe furi şi pe prevaricatori neacuzaţi şi nepedepsiţi, alţii ca inspectori financiari, lăsînd pe casieri să sfeterisească banii publici cu milioanele, alţii ca jurnalişti, în-jurînd şi calomniind pe acei care nu plac miniştrilor, alţii luînd furnituri pentru armată şi dînd marfa proastă şi tocuri de mucava? Crezi că putem fi consideraţi, cînd ţăranul nu poate avea la uşa lui un cal sau un bou fără să i se fure de corespondenţii şi asociaţii amicilor patentaţi de Ia Obor? Crezi tu că trăsurile aduse din Viena, caii de Ungaria, hamurile de Pesta, luminările de Triest, postavurile de Lipsea, mobilele de Breslau, vinurile, legumele şi untul din Franţa şi după Rin ne recomandă în ochii Europei altfel decît ca pe o ţară de esploatat? Sub această privinţă trebuie să convin că putem conta pe solicitudinea Austro-Ungariei mai cu deosebire. Voi credeţi poate că agenţii puterilor streine sunt aici ca să petreacă la balurile, la seratele şi la prînzurile noastre, iar nu ca să ne observe şi să ne studieze?
Aici o vizită indiscretă a întrerupt conversaţiunea.
436
XI
într-unul din comitetele instituite de amicii liberului vot pentru apărarea alegerilor, am întîlnit pe fiul lui Stoian; este unul din agenţii cei mai activi şi mai devotaţi ai asociaţiunei şi unul din redactorii cei mai ageri ai ziarului Alegătorul liber29; este neobosit, ţine cuvinte în toate adunările; vorbeşte în contra influenţei guvernamentale, pledează la toate instanţele pentru înscrierea celor cu drept şi pentru escluderea celor frauduloşi în listele electorale, aleargă din casă în casă, povăţuind şi îndemnînd pe cetăţeni să ia parte la adunările pregătitoare şi să meargă să voteze pentru omul pe care îl cred mai capabil şi mai demn. Unii atribuie această purtare setei de răzbunare în contra ministrului care l-a alungat, alţii cred că, prevăzînd căderea ministerului, doreşte să fie de acum bine văzut de oameni probabili. Se poate! Dar noi, care nu suntem nici pesimişti, nici sceptici, credem într-o conversiune sinceră, pentru ca credem în regenerarea morală a ţărci şi aşteptăm domnirea lealităţii şi a dreptăţii.
I
PRODUCŢIUNEA, CONSUMAŢIUNEA SI SCHIMBUL 29
29 — Ion Ghica — Opere, voi. II

I
Pe citi Temistocli gloria lui Miltiad nu i-a oprit din somn ! Costache nu era nici bătăios la fire, nici limbut la gură ca să aspire a juca un rol politic, dar avea stomac bun si cerul gurii subţire; era om cu gust... la mîncare; aceasta cu atit mai mult cu cit cinsprezece ani, cit fusese pe la curţi boiereşti, deşi nu se culcase totdauna cu maţele chioraind, graţie tingirii de calabalîc, dar fusese jindul iacniilor şi prăjiturilor care-i trecea pe sub nas, cînd le rădica de la masă ca să le ducă la madama nemţoaica, care îmbrăca pe coconiţa, sau la doica unguroaica, care dădăcea pe coco-naşu Bibi, guri cari nu lăsau nimic pe fundul farfuriei pentru bietele slugi indigene.
Ilie Bulgaru, un amic al lui Costache, cu care fusese la un stăpîn în mai multe rlnduri, dezgustat în sfîrşit de slugărit, deschisese tarabă la Filaret, în locul unde era odinioară frumoasa fîntînă maurească pe care nemuritorul Godillot a rădicat-o piatră cu piatră şi a dus-o la dînsul acasă. Acel Ilie cu o sermaia de zece galbeni, tot prefăcîndu-i cînd în cîrnaţi trandafir cu must, cînd în chiabap şi caltaboşi, în bucătăria din piaţa mică de la Amza, îi înmulţise aşa de bine, încit începuse a mirosi pe la secţia a treia, doar d-o dibui vreo moşioară chilipir.
Iată gloria care nu lăsa pe bietul Costache să doarmă 1
Om cu imaginaţiune vie, el îşi zicea adesea:
„Unchiu-meu Niculcea din Mîntuleasa e văduv, copii nu are, nici nepoţi alţii decît pe mine. Să zicem o întîmplare,
29*
441
o dambla, fereşte, Doamne, că prea s-a îngrăşat, de nu i se mai vede gîtul. Nu e aşa că mi-ar rămînea mie acea mii-şoară de galbeni pe care o tot învîrteşte cu poliţe? Aş face şi eu ca Ilie, ba aş face ceva mai bine: că nu m-aş duce să încep tocmai de la barieră, nici n-aş alege tocmai Bucureştii, unde sunt mii şi sute de birturi, de grădini şi de cornă-rii şi unde concurenţa a devenit prea mare, ci m-aş aşeza într-un oraş de provincie, în vreun port cum e Brăila sau Galaţii, unde lumea n-a văzut încă ce va să zică un adevărat birt restaurant, m-aş aşeza tocmai în centru, în piaţa cea mai nobilă: dejunuri, prînzuri şi supeuri.u
O minune 1 într-o dimineaţă, pe cînd sorbea din cafeaua cu lapte a boierului, ca să vază dacă era potrivită, iată că intră repede un băiat, zicîndu-i:
„Ai, nea Costache, că moare jupîn Niculcea!“
Costache lasă ibricul şi cratiţa pe seama rîndaşului şi aleargă într-un suflet la Mîntuleasa. Cînd colo, ce să vazăl Nenorocita întîmplare la care tot visase se realiza: un-chi-so sta lungit pescînduri, cu ochii steliţi în tavan; trei lanţete ale lui chir Ştefan bărbieru nu scosese nici o picătură de sînge. Apoplexia fusese fulgerătoare. A doua zi, o căruţă cu coviltir din Herasca ducea rămăşiţele repauzatu-lui la Căldăruşani, după cum lăsase cu limbă de moarte.
Costache, pus de tribunal în posesiune pe toate poliţele găsite în chimirul mortului, le realiza una după alta la scadenţe, tot în galbeni chesaro-crăieşti,ferecaţi cu zimţi şi drepţi la cumpănă; şi peste trei luni era instalat la Brăila, în strada Kisiloff, sub casele lui chirLeonidaSpandoni din Samotraca.
Ca om de gust ce era, Costache voia ca birtul său să fie vestit, să-i fie bucătăria bucătărie şi cămara plină.
Jupîneasa Stanca Moldoveanca, care fusese zece ani chelăreasă la vestitul hatmanul Măsea din Dorohoi, fu îndată orînduită cămărăşiţă, dîndu-i-se deplină putere peste găini, raţe, curci, gîşte, porci şi purcei, cu drept de viaţă şi de moarte asupră-le, lăsînd pe seama lui Grigore bucătaru, fiul vestitului Balaur Acci-baş lui Ioniţă Stur-za-vodă, numai coşniţa, adică carnea de măcelar şi zarzavaturile.
Cu o asemenea organizaţiune, Costache, care acum nu mai era Costache, ci domnul Constantin Dobrotinescu,
442
scoate o mie de galbeni din ladă şi-i bagă in chirie de prăvălie, cumpărători de tacîmuri, farfurii, pahare, păhăruţe, tingiri şi tigăi; umple curtea de din dos cu fel de fel de pasări şi de rîmători.
Jupîneasa Stanca, după ce îngraşă bine nevinovatele dobitoace cu fel de fel de boabe şi de nuci, intră cu cuţitul în mijlocul lor, ş-apoi să mai auzi vaiete şi. ţipete I Trei zile şi trei nopţi urla tîrgul de protestările şi de guiţă-turile victimelor. I-a fost destul Stanchei cîteva zile ca să facă cămara domnului Dobrotinescu un adevărat muzeu de gastronomie. Dispoziţiunea era ceva artistic:
în întîiul rînd, cum intrai pe uşă, figurau un şir de farfurii cu piftii de picioare de porc, de viţel şi de labe de pasări, cu usturoi şi fără usturoi; fiecare; dintr-aceste răci-turi avea la spatele sale cîte un rit de porc sau de purcel, cu urechile ciulite şi cu nările umflate, curăţite şi făcute dobă. în mijlocul cămării se rădica o piramidă mare de piepţi de gîscă, destinaLi a fi puşi la fum, ca să se facă pas^ tramă; apoi, în toate părţile, festoane de cîrnaţi mari şi mititei, înşiraţi unii de alţii şi atîrnaţi de tavan şi de pereţi, ca păreau frînghiile unei corăbii gata de plecare; în fund, o baterie de şunci sfidau mîndru Yorku şi Westfalia.
Mezelicuri, mîncări şi băuturi de tot felul avea domnul Dobrotinescu, numai un lucru îi lipsea: muşterii. Se plimba de dimineaţa pîna seara, d-a lungul şi d-a latul, printre toate aste frumuseţi de lucruri gustoase, şi jalea îi era mare, căci Ie vedea veştejindu-se. în toate zilele arunca la cîni cîte cinci-şase bucăţi, pe cari nu le mai putea suferi vecinătatea.
Cum să facă, cum să dreagă? ! Se uita în tavan şi în duşumea şi nimic în gînd nu-i venea. în zadar chema în ajutor pe zeiţa inspiraţiunii, că nimeni nu-i răspundea; ar fi invocat-o ca Homer şi ca Virgil, pe elineşte sau pe latineşte, dar n-avea norocirea să fie bacalaureat. Nici cea mai mică idee nu-i venea.
O idee 1
Dar ce este o idee? I Ideea este fumul care iese din focul frămîntării creierilor şi pasiunilor, un fel de scînteie elec-
443
trica care luminează spiritul, precum fulgerul arată noaptea drumul călătorului rătăcit. O idee bună, cînd îţi vine, te scapă de necazuri, îţi dă avere, îţi dă glorie, te face nemuritor. Iată un esemplu:
Eram într-o zi îa amicul meu Henric Heine la Paris, cînd intră servitorul aducîndu-i o scrisoare şi zicîndu-i:
—	Omul cu scrisoarea nu ştie franţuzeşte şi cere să-ţi vorbească.
—	Faites entrer 1*
Şi intră în casă un neamţ nalt, uscat şi jigărit. Scrisoarea era de la vestitul Nestroe.1
„Amice — îi scria acesta — îţi recomand pe aducătorul, om de ispravă care moare de foame, deşi ştie să facă cea mai bună pîne. Fă ceva pentru bietul Franz.“
—	Ce pot face pentru dumneata, mein Herr**? îl întreba bunul Heine. Aicea ţi-ai găsit să vii să-ţi găseşti traiul? Dar ştii dumneata ce este Parisul? Un Capernaum, adevărată vale a lui Iosafat; mii şi mii de suflări aşteaptă la gura acestui rai2; îmbulzeala e atît de mare, încît mai lesne ar fi cămilei să treacă prin urechile acului decît străinului să-şi găsească aici un rost. Ai noroc că cunosc pe colonelul Bour-let, directorele mânut anţ iun ii pinii pentru garnizoana Parisului, să te recomand lui. Mă tem numai de gelozia lucrătorilor francezi, că nu le place să vadă străini în atelierele lor. Pustia de luptă pentru esistenţa!
—	Eşti prea bun, gnâdiger Herr*** — îi răspunde Franz — şi îţi mulţumesc, dar eu nu ştiu să fac pîne.
—	Cum? Glumeţul de Nestroe îmi scrie că eşti brutar.
—	Sunt brutar, este adevărat, dar nu de pîne soldăţească; sunt brutar subţire, lucrez numai făină picluită, floare de făină; chipfele, kaiser-semele, cîteodata şi pumpernic pentru cafea cu lapte, ca la noi la Viena.
—	Apoi daca e aşa, dragul meu, mai bine du-te de unde ai venit şi mă lasă în pace, că n-am ce-ţi face. Pe dracu l-ai căutat să vii la Paris? întoarce-te la Viena, acolo tot poţi găsi să te bagi la vreo cornărie. Dar ia stăi!... Ai zis : „Ca la noi la Viena“. O idee! Ceva parale ai?
* Să intre.
** Domnul rneu.
*** Stimate domn.
444
—	Am un credit de o mie de franci.
—	Puţin, prea puţin, n-ajunge! Şi începe a borborosi din gură: Două mii chiria pe trei luni înainte; o mie cinci sute, cel puţin, instrumente şi material: albii, lopeţi, sare, făină etc., vreo trei sute omului roşu pentru afişe; peste tot trei mii opt sute de franci... Ţi-ar mai trebui două mii opt sute de franci... Ţi-i împrumut eu, îţi fac şi cîteva articole reclame în Constituţionalul, Vorwărtsl*
Nu trecuse zece zile de la acea vizită, şi în una din cele mai principale strade ale Parisului se citea pe o tablă neagră cu litere de aur:
BOULANGERIE VIENNOISE**
Nemţii din Paris făceau coadă la uşa prăvăliei, ca să apuce un corn sau un semel, şi francezii se luau după dîn-şii ca oile lui Păcală.
După cinci ani, Franz cel jigărit devenise proprietar pe casele sub cari îşi aşezase brutăria, şi astăzi este milionar. Nu ştiu daca o fi plătit vreodată acei două mii opt sute de franci omului cu ideea, sau de s-o fi gîndit să depuie o coroană de recunoştinţă pe mormintul nemuritorului Heine. Independinţa inimei este aşa de comodă şi recunoştinţa aşa de apăsătoare!
Dar să ne întoarcem la strada Kisiloff din Brăila, unde lui bietul Dobrotinescu i se albise ochii tot uitîndu-se pe fereastră, doar d-o zări vreun trecător apucînd spre uşa birtului. Stanca zicea că era deochîat şi că Schaft, otelierul de peste drum, îi făcuse farmece, şi-i totdescînta cu cărbune stins şi-l stropea dimineaţa şi seara cu apă neîncepută.
întristarea birtaşului era mare, mai ales seara, cînd încheia bilanţul zilei şi vedea ca se solda totdauna cu un galben sau doi deficit.
Deşi pripăşise cîţiva muşterii, dar mai toţi erau gazetari, tineri, cari plăteau mai mult în anunţuri şi reclame sterpe în ziarele lor respective. Veneau regulat la vremea mesei, mai mult ca să-şi inspire penele în istorioarele ce le povestea
* Înainte.
** Brutărie vie eaă.
445
Costache despre cele ce ştia, văzuse şi auzise cît fusese prin casele boiereşti — poveşti cari se prefăceau în articole de foc.
Unul dintr-aceşti obicinuiţi, Epaminondas Iscuzaroglu, cam în glumă, cam în serios, zice birtaşului într-o zi:
—	Ştii c-ai face bine, frate Costache, să mai schimbi bucatele, că ni s-a acrit tot cu borş şi cu piftie.
—	Poate ca să le schimb numele, răspunde birtaşul cu lacrămile în ochi. Nu vezi că m-am spetit? Chesat mare, boierule î
—	Ştii c-ar avea haz, zice Epaminondas, ideea nu e rea! Ai, zău, s-o facem! Şi, luînd condeiul, scrie pe lista de bucate:
„Aici e «Gura raiului», îţi pui patrihir de gît, îţi armezi pălăria estudentina cu lingură şi furculiţă; te aşezi la desfătătoare şi te povăţuieşti după alăturata spovedanie: Mila lui Dumnezeu de făină sau de mălai.
Basma de nas de tocitoare.
Raci albi umpluţi.
Raci roşii fierţi.
Calif de Bagdad, îngheţată de labe.
Săminţă de vorbă de Drăgăşani.
Gîlceava de la Marghiloman.
Palavră de Moca“ etc., fiecare cu preţurile lor.
—	Şi acum, nene Costache, lipeşte-o la geam, să se vadă de la uliţă.
Din ziua aceea, birtul s-a umplut de muşterii, de nu mai găseai loc; boieri, negustori şi meseriaşi alergau din toate părţile la „Gura raiului11 să ia o transparentă, să mănînce roşi fierţi şi albi umpluţi, sa bea sămînţă de vorbă şi să soarbă palavră.
Din ziua cu ideea, de cînd birtul „Gura raiului“ s-a făcut vestit, au trecut d-abia zece ani, şi astăzi domnul Constantin Dobrotinescu e alegător şi eligibil în colegiul întîi de Ilfov; este om de patruzeci de mii de franci venit, ş-a cumpărat case şi moşie, s-a retras din viaţa privată, se răsfaţă pe canapele de mătasă. îşi scoate din capete pentru tot timpul cît a postit prin casele boiereşti ; de apă nici nu vrea sa audă.3
446
II
într-o zi aflindu-mă la Brăila şi citind Ia fereastră în strada Kisiloff vestita listă de bucate, mi-a venit poftă să intru în „Gura raiului“ şi m-am aşezat acolo la o desfătătoare liberă, cerînd in limbajul stabilimentului o gilceavă, dindu-mi timp să studiez spovedania zilei.
Sala era plină, dar numai la o masă era gălăgie, numai la una era vorbă; patru inşi aşezaţi în cruce discutau aprins; ceilalţi consumatori ascultau cu gurile căscate. Unul din cei patru, la trup mărunţel şi subţire ca un limbric, smead la faţă şi uscat, vorba îi era de un fel de ovrei franţozit, cu ochelari la nas, esplica cum toate relele proveneau numai din lipsa de învăţătură populară.
—	Aseară tîrziu a trecut p-aci — zicea el — domnul ministru; venea de la Botoşani şi de la Turnu-Severin, m-a chemat de-am lucrat împreună toată noaptea. Ce om! Ce om ! Bre ! Bre !! Bre !!! Este cu totul de părerea mea. Mi-a spus confidenţial la ureche că es timp are să vie dinaintea corpurilor legiuitoare cu o groază de proiecte, ca să reorganizăm instrucţiunea şi educaţiunea din tălpi pînă în creştet, s-o facem piramidă, jos la bază copiii poporului, sus la vîrf ministru. Bre ! Ce om !! Ce om !!! Idee cu totul nouă şi măreaţă, necunoscută lumii. Drept să văi spui, mi-a plăcut şi l-am aprobat. Sunt sigur c-o s-o adopte şi ceilalţi miniştri ai Europei cînd or afla-o.
—	Nu, mon cher} pardon, răsări vizaviul, tînăr cu mustaţa galbenă şi lungă răsucită, patriot liber in credinţele şi cugetările sale politice şi sociale, om fără prejudeţe cum s-ar zice, trecut de curînd de la un ziar ultraliberal la organul unui grup de opoziţie, patronat şi întreţinut cu speze mari de doi foşti miniştri paraponisiţi. Dumneata eşti ideolog, dar eu, care sunt pozitivist, te pot asigura că la noi toate relele ne vin din lipsă de industrie. Dar o să mă întrebaţi, poate, că ce fel de mîncare este industria ! Să v-o spui îndată. Industria este o manifestaţiune a activităţii omeneşti, o cestiune mare a umanităţii. Ceea ce vă zic rezultă nu numai din etimologia cuvintului inde-strue, căci nu se poate defini decît prin sine însăşi. Ca una ce conţine totodată şi o parte abstractă, ne permite a o determina şi a
447
o limita. Misiunea ei specială este fericirea omenească şi naţională, adică înzestrarea ţării cu fabrici. Să iasă fum pe coşuri ca la Lyon şi Manchester; în alte cuvinte, să confecţionăm noi, la noi, prin noi şi pentru noi obiectele de care ne servim; să cumpărăm numai de la noi, ca să ne păstrăm banii, iar nu să-i trimitem străinilor. Să ne îmbogăţim, ca să devenim tari înlăuntru şi respectaţi în afară. Astăzi, ca şi altădată, banul este totul. Sunt două mii de ani de cînd marele orator şi patriot al Atenei striga cît putea în gura mare: „Banii bani! şi iar banii” De atunci lumea a rămas tot aceea, nu s-a schimbat. Dar ca să ne înţelegem mai bine la vorbă, să părăsim pentru un moment tărîmul sintetic şi s-o dăm pe coarda investigaţiunilor; să luăm metoda analitică, păşind pe esemple, pe lucruri pipăite, altfel zise, naturale sau materiale, tangibile şi palpabile. Şi să ne închipuim, de esemplu, că am simţi trebuinţă de a îndulci lucrurile, că am voi zahăr, cum s-ar zice, pentru ceai, cafea, îngheţate, vutci, cofeturi şi prăjituri.
Ce ne-am zice, mă rog? Ne-am zice ceea ce ne-am zis cînd am înfiinţat Chitila şi Săscutu; ne-am zice un ce foarte simplu: avem pămînt cu prisos; ai să-l semănăm cu sfeclă, sfecla s-o plămădim, s-o prefacem în zeamă dulce şi zeama în zahăr, ca să facem noi, la noi şi pentru noi substanţa îndulcitoare de care avem trebuinţă. Nu e aşa că am nimerit-o? Şi că astăzi acele zece milioane cari se duceau pe zahăr nemţesc şi franţuzesc rămin pe tot anul în punga ţării? Dar voiţi un alt esemplu? Să vă dau postavul. Ne-am zis: avem oi ; ai să le tundem, să le luăm lina şi s-o facem postav; nimic mai lesne, şi iată că astăzi zece milioane cari se duceau în Anglia, în Germania şi în Franţa pe această materie rămîne in ţară. Aşa o să fie şi cu fabrica de hîrtie. De ce mă rog să aruncăm în gunoi zdrenţele, răzuiturile de lemn, foile de porumb şi coaja de copaci, şi să nu le strîngem, să nu le topim în apă şi să nu le facem hîrtie de scris, de tutun, de măsline?... Şi o să vezi că şi de acolo o să ne rămîie cî-teva milioane pe an. Ei bine! Ceea ce am făcut pentru zahăr, pentru postav şi pentru hîrtie ai s-o facem şi pentru celealalte obiecte care ne vin din străinătate, să le fabricăm noi, la noi şi pentru noi, ca să nu mai lăsăm să tot iasă banii din ţară; să-i păstrăm la buzunarul nostru, să nu ne tot vie fel
448
de fel de mărfuri de pe la Viena, de la Paris şi de la Londra. Sau dacă nu le putem opri de a intra, de vreme ce avem tratate, cel puţin să le supunem la nişte dări vamale de-acelea cum erau odinioară în Europa, ca să nu mai poată ţinea piept la tîrg cu ale noastre. Nu zic să le proibim, dar să îndoim şi să întreim tarifele, incai să se folosească tezaurul, că acum nu mai suntem parte integrantă din Imperiul otoman, ca să ne impuie Turcul tarifele lui; suntem o ţară independentă, un stat de sine stătător, un regat.
înţelegeţi bine, domnilor — nu e aşa? — că urmînd sistemul meu, pe de o parte ar intra în ţară pe grîu, secară, orz şi rapiţă ce trimitem în străinătate ca la două-trei sute de milioane de franci pe an, pe cînd pe de altă parte n-ar mai ieşi acele două sute cincizeci de milioane cari se duc pe tot felul de secături ce ne trămite Europa. Vă puteţi închipui ce ar deveni România în zece sau cinsprezece ani, cînd s-ar grămădi cîte trei sute de milioane pe tot anul; ar ajunge să aibă în pungă şase-şapte miliarde; ş-atunci să poftească puterile să vie să stea la vorbă eu noi dacă le-ar da mina. Cum gîndiţi că s-a îmbogăţit Englitera şi Franţa, dar apoi America, de nu mai au unde-şi pune banii? După considera-ţiunile ce avui onoarea a vă espune în cîteva cuvinte, industrie va să zică fabrici, manufactură, maşini ca la Chitila, ca la Sascut, ca la Neamţu.
Intre rachiu şi fleică friptă, tinărul ziarist a înşirat o mulţime de vorbe, cu o limbuţie de cinci sute de cuvinte pe minut, fără să uite nici pe Ludovic XIV cu Napoleon I şi III, nici pe Colbert şi pe Turgot cu Fouche, nici porcela-nele de Sevra cu gobelinurile, dezvoltind cu o înlesnire rară şi pe nerăsuflate cugetările cele mai intime ale lui Bis-marck, Gladstone, Andrassy şi Gambetta, şi a terminat zicînd:
— Am tratat această cestiune foarte pe larg, în părţile sale teoretice şi practice, în ziarul meu înţelepciunea popoarelor* Şi, Intorcindu-se către mine, îmi zice: Poate că n-ai citit, domnule, articulii mei din înţelepciunea popoarelor; te sfătuiesc să-i studiezi cu băgare de seamă, că vei găsi acolo soluţiunea tuturor chestiunilor economico-socialis-tice cari preocupă lumea de la Lacul-Sărat pînă în fundul Irlandei şi în vîrful Uralilor.
449
III
Rămăsesem uimit de atîta limbuţie. Cum poate vorbi cineva ore întregi, fără idei şi fără raţiune, înşirînd numai la vorbe? Cum un om fără învăţătură şi fără esperienţă îşi poate permite a tracta cestiunile cele mai vitale ale unui popor? Şi cum bărbaţi maturi, cari se zic oameni de stat, părinţi ai poporului, foşti miniştri, pun în mînile unor băieţi o armă aşa de puternică şi de periculoasă precum este un ziar, prin care se poate propaga eroarea şi strecura prejudiţiele în spiritele a mii de inocenţi cititori cari aşteaptă în toate dimineţile de la organul partidului să le spuie ce trebuie să cugete şi să facă în cestiunile zilei; şi aceasta într-o ţară unde nu este permis nimănui să prescrie măcar un grăunte de chinină fără de a se espune a vedea puşcăria dacă n-a studiat ştiinţa boalelor şi arta de a le vindeca; într-o ţară unde legea nu permite omului celui mai învăţat să zică măcar două cuvinte dinaintea unui judecător pentru susţinerea dreptăţilor unui amic dacă n-a petrecut cel puţin zece ani în colegiu, în gimnaziu şi în liceu, şi alţi patru-cinci ani într-o facultate de drept, unde să fi dobîn-dit titlul de doctor sau cel puţin de licenţiat. Numai ziaristului să-i fie permis să tracteze păsurile şi suferinţele sociale, fără de a avea cea mai mică ide3 despre mijloacele de a le uşura; acestuia să-i fie permis a scrie verzi şi uscate, a propaga eroarea şi a scurge venin în mii de suflete oneste, învăluind minciuna în injurii şi calomnii; să-i fie permis să puie impunit pana sa la discreţiunea şi la serviciul cînd a unuia, cîud a altuia; a lăuda astăzi onorabilitatea şi patriotismul omului pe care l-a tratat ieri de pre-varicator, de concusionar şi de trădător; a batjocori pe bani în coloanele ziarului său.
Este destul astăzi ca un tînăr să aibă fiere la inimă şi niţică limbuţie de condei, ca să fie căutat pe plată bună la ziarele de partid, cu deplină libertate de a înjura şi a calomnia. Cînd cavalerul condeiului este vreun străin apelpisit sau - vreun ovrei franţuzit, vreun scăpat de deportaţiune, plata şi răsplata este îndoită.
Dacă batjocoritul şi calomniatul ar îndrăzni să reclame în contra nedreptelor atacuri şi acuzări ce i se aduc, atunci
450
să se aştepte a auzi îndoindu*se înjurăturile; si dacă a avut norocul să aibă a face cu un folicuîar ceva mai blajin, i se răspunde prostindu-1 cu fel de fel de învîrtituri de condei, zicîndu-i-se că n-a ştiut să citească, că nu înţelege cele scrise printre rînduri şi că ziarului nici prin gînd nu i-a trecut a pune la îndoială probitatea şi onorabilitatea reclamantului. O asemenea reparaţie trebuie să fie considerată ca un act de mare condescendenţă, căci nimic n-ar putea să silească pe autorul înjurăturilor de a-i acorda nici măcar atita! Căci ce i s-ar putea face? Să-l tragă la judecatădinainteajuriului? Dar acolo poţi fi sigur că vei întîlni zece avocaţi care mai de care gata şi voioşi a-i trage fiecare cîte o gură şi mai şi decît înjurăturile în contra cărora a reclamat, aceste toate în numele şi în onoarea libertăţii de conştiinţă şi a liberei cugetări; fericit dacă părinţii repauzaţi ai reclamantului nu ar sughiţa în mormintele lor! Nimeni şi nimic nu este cruţat. Dacă se raportă cineva la presa noastră, nici un om din cei ieşiţi din rînduri nu merită nimic alta decît ocna, după unele ziare, sau decît apoteoza, dupe altele. Titlul de critic nu este decît o mască sub care se adăposteşte invidia şi gheşeftul. Se pune preţ pe laude şi pe înjurături şi ţi se spune curat în ochi că, dacă nu plăteşti pentru a fi lăudat, ai să fii înjurat pînă vei fi dărâmat.
Cu toate acestea, zicem că legile ne garantează viaţa, onoarea şi averea; dar ce garanţie a vieţei ar fi aceea cînd asasinii s-ar primbla ziua în amiaza mare pe strade, cu cuţitele scoase asupra trecătorilor? Şi ce garanţie a averii ar fi cînd vagabonzii ar putea încasa liber şi impunit chiriele şi arenzile caselor şi moşiilor?
Ştiu că nu e lesne a scrie cu miez despre oameni şi despre lucruri; ştiu că pentru aceasta trebuie studiu lung şi cugetare sănătoasă; ştiu că e lesne a scrie cum scriu ei şi că este anevoie a se pune în stare de a putea scrie cum trebuie.
Să nu se crează din cîte am zis că aş cere să se aducă vreo restricţiune cît de mică sau vreo piedică libertăţii cugetării, dar cred că ar fi de dorit ca presa să găsească ea însăşi corectivul şi încetarea scandalului la care asistăm. Aceasta nu prin legi de presă sau prin verdicte ale curţilor cu juraţi, dar chiar în libertatea de care se bucură şi de care trebuie să se bucure.
451
O instituţiune, ca şi un individ, îşi compromite poziţiu-nea şi consideraţiunea şi-şi pierde acţiunea morală dacă nu se respectă pe sine. Ce acţiune şi ce putere ar avea magistratura, baroul, armata dacă persoanele cari le compun nu ar inspira stimă şi respect, daca între dînsele nu ar esista consideraţiunea aceea ce oamenii onorabili îşi datoresc unii altora şi dacă nu ar fi geloşi unul pentru altul de reputaţiu-nea lor?
între ziarişti, oricari ar fi opiniunile şi credinţele individuale, ar trebui să esiste un spirit de corp, o solidaritate de credinţe si de idei în ceea ce priveşte onorabilitatea şi Jbuna-credinţă; să fie o corporaţiune de oameni respectabili şi respectaţi; căci altfel, mă întreb, unde are să ajungă presa română, acest paladiu al garanţiilor şi al instituţiu-nilor liberale, dacă deservenţii ei ar persista pe calea pe care au apucat? Unde are s-o conducă nişte servitori cari se plătesc nu după ştiinţa şi seriozitatea investigaţiunilor şi a cugetărilor, ci după intensitatea invectivelor şi calomniilor ce sunt capabili să azvîrle asupra acelor cari nu împărtăşesc opiniunile şi patimile patronilor lor şi cînd se plătesc cum se plătea odinioară pumnalul bravilor? Presa ziaristică, dacă nu va depărta de la dînsa asemenea servitori, va fi redusă a nu mai fi decit instrumentul paraponisiţilor şi refugiul sicarilor condeiului, şi împreună cu prestigiul va pierde acţiunea ce trebuie să esercite asupra moralităţii, va înceta de a mai fi apărătoarea libertăţilor publice şi a intereselor ţării.
Remediul răului nu se poate găsi decît în controlul mutual. Este ştiut că opiniunea oamenilor aremultmai mare acţiune asupra fiecărui membru decit asprimea legilor.
Ziaristica noastră, preocupată mai mult cu politica mili. tantă, în care mai totdeauna personalităţile joacă rolul ce-dintîi, a avut şi timp puţin şi spaţiu restrîns pentru studiul cestiunilor sociale cari interesează şi leagă viitorul ţării. Asemenea cestiuni au fost tratate mai totdeauna cu uşurinţă şi mai mult în treacăt. Dacă multe din problemele în faţa cărora ne-am găsit s-au rezolvat într-un mod pripit şi nu totdeauna bine nimerit, cauza a fost că ele n-au fost bine studiate; toate luminile ţării n-au fost chemate şi consultate din vreme şi la îndelete; de cele mai multe ori cor-
452
purile legiuitoare au fost surprinse, cind mesagiul capului statului a venit să le ceară soluţiunea unei cestiuni importante. Aceasta s-a făcut pentru că presa guvernamentală, în zelul şi devotamentul său, nu găsea alta de făcut decît de a intona laude înţelepciunii şi prevederii oamenilor de la putere; iar presa opoziţiunii, care caută în orice vot un mijloc de a răsturna ministerul, să strige la inepţie, la incapacitate şi la trădare, încît publicul n-a putut participa la rezolvarea Gestiunilor celor mari decît numai cu inima şi cu patriotismul, fără de a face şi partea raţiunii. Presa română a fost de multe ori atît de mult distrasă de la adevăratele interese ale ţărei, încît adesea presa străină a fost mai din vreme informată decît cea locală despre cele ce erau să se propună şi despre intenţiunile guvernului nostru.
Dar aud pe cititor cîrtind şi observirvdu-mi că la început parcă promisesem să-i vorbesc de cu totul alte lucruri.
Aşa este, dară ce să fac dacă aşa este natura Gestiunilor economice şi sociale: ele se leagă şi se incîlcesc aşa, încît nici una nu este străină alteia în mod absolut.
Să revenim dar la obiectul cu care am început I
înfocatul tinăr, văzîndu-mă uimit în admirarea mea, mă apostrofează zicîndu-mi:
—	Văd că taci, domnule, nu zici nimic; ce, doară, nu a-probi ideile mele? Eu sunt gata a le discuta şi să teconving.
—	Mărturisesc, domnul meu, că eu nu împărtăşesc cu totul felul dumneavoastră de a vedea lucrurile.
—	Va să zică nu eşti patriot, nu-ţi iubeşti ţara, nu ai voi s-o vezi fericită!
—	Sunt român, şi ca orice român doresc şi eu s-o văd prosperă şi glorioasă, dar nu cred că sistemul ce preconizaţi să fie drumul cel mai nimerit ca s-o ducă acolo unde dorim cu toţii. Ideile domniei-voastre nu sunt ale ştiinţei moderne; departe de a fi economice, ele sunt antieconomice şi chiar anti-sociale; sunt contrarii principiilor adoptate de mai toţi învăţaţii cari s-au ocupat cu ştiinţa fericirai popoarelor.
—	Atît mai rău pentru dlnşii, îi plîng!
Cu aceste cuvinte, tînărul ziarist se ridică repede de la masă şi-şi ia pălăria, zicînd:
—	Opt oare trecute! Mă aşteaptă la consiliu!
453
IV
Acei cari s-au ocupat de fericirea popoarelor numai în mod superficial nu înţeleg bine mecanismul acelor două operaţiuni cari constituie viaţa socială şi de la cari depinde bunăstarea naţională: producţiunea şi consumaţiunea.
O ţară este bogată prin natura pămîntului, prin clima ei, prin puterea vegetativă şi prin activitatea şi inteliginţa locuitorilor. Un pămînt produce cu puţină muncă ceea ce altul produce cu o muncă de două şi de trei ori mai mare. Şi astfel clima şi rodirea pămîntului contribuie la fericirea poporului.
Fertilitatea pămîntului a avut totdauna o mare înrîurire asupra civilizaţiunii; mai ales în lumea cea veche a avut o acţiune însemnată asupra lucrării şi capacităţii muncitorilor; raportul dintre pămînt şi om este un coeficient foarte important al bogăţiei sociale. Astăzi în Africa, în pustiul Sahara, dacă călătorul găseşte un colţ de loc ospătos, cauza este că acolo s-a găsit apă şi s-a putut cultiva pămîntul, de aceea s-au adunat oameni şi s-a înfiinţat un suhat, un sat sau un oraş.
Este în natura omului să nu-i placă munca, fiindcă munca e ostenitoare. Cind cineva se pune pe muncă, o face cu siguranţa sau cel puţin cu speranţa că prin acea osteneală, prin acea lucrare va dobîndi sau lucruri de cari are trebuinţă, sau lucruri pe cari să le poată schimba cu altele cu cari să-şi îndestuleze nevoile şi mulţumirile.
Producerea fiind ostenitoare şi consumaţiunea fiind mulţumitoare, este natural ca fiecare să caute a munci cît s-ar putea mai puţin şi a se mulţumi cît s-ar putea mai mult. Aşa fiind, pentru a face pe om producător, trebuie mai întîi de toate ca el să fie asigurat că ceea ce va dobîndi prin muncă să fie al său, că numai el să aibă dreptul să se serve de productul acelei munci, sau că numai el să aibă dreptul să dispuie de acel product pentru a-1 schimba cu obiecte de cari voieşte să se serve.
Precum vedem, producţiunea este supusă consumaţiunii, şi valoarea productelor caută sa fie în raport cu trebuinţele sau cu dorinţa ce se simte de dînsele; aşadară, activitatea consumaţiunii are o mare înrîurire asupra producţiunii, căci nu putem consuma daca nu producem.
454
Tendinţa omului este de a-şi da mulţumiri cît de multe, de a se bucura de toate bunurile din lume; şi cu cît omul este mai cultivat, cu atît şi trebuinţele lui sunt mai mari şi mai variate; ele cresc şi se înmulţesc pe toată ziua, cu cît cultura lui se dezvoltă. Cu cît un popor este mai sus pe scara civilizaţiunii, cu atit trebuie să producă mai mult pentru întîmpinarea multiplelor sale trebuinţe; astfel, consumaţiunea, fiind strins legată de producţiune, devine măsura cea mai adevărată a civilizaţiunii şi a bunei stări a unui popor. Traiul bun, darea de mină sunt elemente esenţiale ale fericirii unui popor;iar sărăcia, mizeria, neputinţa de a consuma sunt faze nenorocite ale esistenţei sale.
Precum vedem, consumaţiunea, la rîndul său, este subor-dinată producţiunii; prin urmare, pentru a mări consumaţiunea, nu esistă alt mijloc decit a activa producţiunea şi a înlesni schimbul.
In viaţa socială, toţi oamenii sunt totodată şi producători, şi consumatori, însă nimeni nu este în stare să producă el Însuşi toate obiectele ce consumă, şi pe cele mai multe şi le procură prin schimburi — în practică, vînzînd ceea ce producem şi cumpărînd pe cele ce ne trebuie, cu preţul do-bîndit după cele ce am produs.
Dar fiindcă acei cari caută un obiect de care au trebuinţă nu-1 pot găsi totdauna la îndemînă, şi de multe ori ar fi siliţi să se ducă să-l aducă de peste mări şi de peste ţări, apare rolul intermediarului între producător şi consumator, rolul comerciantului, a cărui lucrare nu este de a produce obiecte de consumat, ci numai de a le lua de unde se găsesc şi a le duce acolo unde se cer.
Misiunea comerciantului este de a fi mijlocitorul schimburilor între locuitorii deosebitelor localităţi şi ţări, de a duce productele pe apă sau pe uscat la locurile unde se caută; el stabileşte, prin acţiunea sa, balanţa între valoarea obiectelor ce caută consumatorul şi valoarea obiectelor ce oferă producătorul.
Cu cît transportarea de la un loc la altul, de la o ţară la alta va fi mai lesne şi mai ieftina, cu cît s-ar înfiinţa mai multe şosele, canaluri, drumuri-de-fier, corăbii şi vapoare care să poată înlesni şi reduce costul transportului, cu atit consumatorul, adecă toată lumea, va fi mai folosit; de aceea stabilirea şi perfecţionarea mijloacelor de comunicaţiune 30
455
30
şi de transport pe apă şi pe uscat sunt considerate pretutindeni ca cele mai principale lucrări de utilitate publică. Cu cit trecerea de la un loc la altul va fi mai liberă, cu atît poporul îşi va putea procura mai lesne şi mai ieftin obiectele de consumaţiune.
Consumaţiunea şi producţiunea sunt atît de legate între dînsele, încît una nu poate exista fără alta. Un import mare trage după sine un export deopotrivă de mare, şi viceversa; ele sunt două operaţiuni cari, vrînd-nevrînd, trebuie să se balanseze. Un popor care importă mult dovedeşte că consumă mult; cu cît importă mai puţin, cu atît este mai neavut, cu atît îşi procură mulţumiri mai puţine. Cu toate astea, tot mai sunt oameni cari cred, ca tînărul nostru din birt de la „Gura raiuluU, că fericirea unui stat este de a avea o exportaţiune mare şi o importaţiune cît s-ar putea mai mică. Cred că, împiedecmd producţiunile străine de a intra în ţară, poporul îşi păstrează banii şi se îmbogăţeşte. Nu vor să vază că valoarea importului nu poate întrece intr-un mod constant valoarea exportului şi că atunci cînd se vede una ca aceasta şi se întîmplă ca într-o serie de mai mulţi ani să iasă mai mulţi bani decît intră, că aceasta nu poate proveni decît din cauze escepţionale şi lesne de esplicat. La noi provine din cauza anuităţilor, dobînzi şi amortizări pentru împrumuturi contractate în străinătate şi pentru cheltuielile întreţinerii de tineri la studii, cazuri cari amîndouă sunt o întrebuinţare reproductivă a acelor bani, căci plata anuităţilor este pentru un capital întrebuinţat în lucrări reproducătoare: drumuri-de-fier, cana-luri, arme etc., iar banii trimişi tinerilor studenţi sunt un plasament care are să fructifice prin ştiinţa ce vor aduce în serviciul societăţii.
Necesităţile tezaurului public şi unele exigenţe interesate au fost cauza înfiinţării a o mulţime de restricţiuni puse la trecerea obiectelor dintr-o ţară într-alta şi de multe ori chiar de la un oraş la altul al aceleiaşi ţări, restricţiuni cu totul jignitoare consumaţiunii şi producţiunii. Din norocire însă, acele obstacole, dacă nu dispar, dar cel puţin îşi pierd din zi în zi tăria, şi chiar multe dintr-insele nici nu mai esistă, au dispărut.
Darea pusă asupra obiectelor de consumaţiune la fruntaria unei ţări sau a unui tirg era pur fiscală; mai tîrziu însă
458
plata asupra mărfurilor străine a fost ca o compensare a sarcinilor puse asupra productelor naţionale, patente şi altele, dări pe cari nu le plătise mărfurile străine şi cari nu profitase statului [în] care au venit să fie întrebuinţate. Dările asupra unor obiecte de consumaţiune cari nu au semenele lor în producţiunea indigenă şi cari nu se pot înlocui, precum sunt colonialele, au fost considerate ca un mijloc de a supune poporaţiunea la o dare ascunsă sau o dare indirectă lesne de priceput.
In timpuri mai moderne însă, dările vamale au avut totodată şi scopul de a favoriza industria naţională, de a o pune la adăpost, de a o apăra de concurenţa străină şi de a asigura mai mult sau mai puţin consumaţiunea productelor fabricate în ţară.
După cum vedem, taxele vamale au avut şi au un scop fiscal şi altul protecţionist şi se pot împărţi în trei categorii: pur fiscale, protecţioniste şi mixte sau fiscalo-protecţioniste.
Taxele fiscale, cari au de scop de a procura statului un venit, nu pot fi nici arbitrare, nici nelimitate, căci consecinţa neapărată a unei taxe fiind de a sui preţul obiectului cu cel puţin atît cît a plătit la intrare, micşorează consumaţiunea, şi venitul statului nu este totdeauna proporţionat cu mărirea taxei; adesea, daca nu totdeauna, o taxă mai mică aduce statului un venit mai mare decît o taxă urcată, căci ieftinind obiectul, i se sporeşte consumaţiunea.
V
Cercetarea minuţioasă şi raţionată a intereselor generale a unei naţiuni duce fără doar şi poate la adoptarea principiului liberului schimb (libre eckange). Taxele vamale şi pro-tecţionismul sunt o piedică la dezvoltarea bunei stări şi a fericirii naţionale, căci, scumpind preţurile obiectelor, împuţinează numărul cumpărătorilor, micşorează consumaţiunea, prin urmare micşorează şi împuţinează mulţumirile.
Apărătorii protecţionismului, ca să justifice şi să susţie teoria lor, zic că munca fiind bogăţia unei ţări, guvernul trebuie să caute prin toate mijloacele să proteagă şi să încurajeze cît va putea industriile regnicole în contra concurenţei străine, ca astfel să asigure munca lucrătorilor indigeni. Ei mai adaogă că o ţară trebuie să-şi poată procura toate trebu-
457
30*
incioasele la dînsa, iar nu să depindă de alte ţări. Unii merg cu acest raţionament pină a crede că tarifele, protecţia-nişte sunt foarte juste şi admit chiar prohibiţiuneaj precum am văzut cele ce ziceau tinerii de la „Gura raiului*-.
Ceea ce a deşteptat mai mult spiritele în privinţa sistemului vamal şi a dovedit pînă la evidenţă teoria libertăţii susţinută de părinţii ştiinţei economice; Adam Smith, de Say, de Ricardo, de Bastiat, de Cobden4 şi de urmaşii lor, a fost mai întîi unitatea vamală germană , Zollverein, care a suprimat mai toate vămile de la un stat german la altul, mărginind vama la periferia în care se cuprind toate statele intrate în unirea vamală.
O altă împrejurare a fost legea cerealelor în Engîitera. Englezii şi francezii credeau că nu s-ar putea permite intrarea liberă a grînelor din Ungaria, din Rusia, din România şi din America fără de a da o lovitură de moarte agriculturei indigene; îşi ziceau că în ţările acelea cerealele se dobîn-desc cu mai puţină muncă şi cu o cheltuială mai mică decît în ţările lor şi că, de s-ar lăsa intrarea lor liberă, grînele indigene, a căror producţiune costă mai scump, n-ar mai putea ţine concurenţă cu acele venite dintr-acele ţări, că cele indigene ar rămînea nevîndute şi agricultorii s-ar ruina.
Sub influenţa acestor idei iată ce se făcea: ori de cîte ori, din cauza unei recolte proaste în Engîitera, se scumpea pînea într-atîta îneît poporul începea să cîrtească, guvernul convoca pe agricultorii cei mari şi-i consulta; răspunsul lor era totdauna acelaşi şi cunoscut de mai nainte: nSâ se menţie taxeleu.
Cînd lucrul devenea prea grav, de mureau oamenii de foame cu miile, ca la 1841, agricultorii opinau, cu mare greutate, pentru o mică reducere, dar şi aceasta cu condiţiune ca acea scădere de taxă de import pentru cereale să nu aducă vătămare agriculturei indigene şi să fie numai pînă la recolta viitoare cel mult. Mai tîrziu au consimţit cu mare greutate la sistemul numit „scara mobilă4*, al cărui scop era de a menţinea preţul griului pe pieţele Engliterei într-o stare nevari-abila, ca astfel preţul pînei să fie totdauna acelaşi în anii de recoltă proastă, ca şi în acei de recoltă bună. Cu cît recolta era mai bună în Engîitera, cu atît taxa asupra cerealelor străine se urca, şi cu cît era mai slabă, cu atît taxa scădea. Acest sistem, ingenios în aparenţă, s-a dovedit nepractic şi
458
a ridicat reclamări din partea armatorilor şi negustorilor grînari, cari, neeunoscînd de mai înainte taxa la care era să fie supus griul lor la sosirea în Engîitera, nu mai îndrăzneau să facă cumpărături de producte, căci astfel comerţul cerealelor devenea periculos, devenea un fel de joc la noroc, care putea da uneori beneficii foarte mari, dar alte dăţi devenea ruinător.
în faţa lipsei şi scumpetii de pine, care a costat în anii nenorociţi viaţa a sute de mii de oameni, opiniunea publică, avînd în capul ei pe Vestitul Gobden şi strigind mereu în contra foametii, a silit pe guvern a suprima cu totul dările fiscale asupra cerealelor. Astăzi ele sunt admise in Anglia fără plată de taxă vamală. Şi minune! Cultura pămîntului nu a suferit cea măi mică sminteală. Cu toată spaima ce inspira agricultorilor englezi grinele americane mai ales, pro-ducţiunea agricolă s-a dezvoltat şi mai mult, şî renta pămîn-tului, în loc de a scădea, s-a suit.
Un alt esemplu conchizător este ceea ce s-a petrecut în Franţa cu fieful şi cu cărbunele de pămînt. Se credea că dacă s-ar permite intrarea fierului şi a cărbunelui de pămînt englez şi belgian fără o taxă mare, fierul francez nu s-ar mai putea vinde şi exploatatorii indigeni s-ar ruina. Guvernul francez întîmpina cea mai mare împotrivire oridecîte ori se încerca să scadă taxa asupra acestor două obiecte, şi Franţa rămăsese cu totul înapoi de Engîitera şi de Belgia în privinţa fabricării maşinilor mai cu deosebire. în ziua cînd guvernul, trecînd peste consideraţiunile esploatatorilor de fier şi de cărbuni, a luat asupră-i dc a reduce taxele, astfel că intrarea în Franţa a cărbunelui şi a fontei (tuci) englezeşti şi belgiane să devie posibilă, aceasta nu a ruinat nici cuptoarele de fier, nici minele de cărbune francez, şi toate industriile fierului, precum fabricile de maşini, de trăsuri, cuţităria, lăcătuşerie, unelte, drumurile-de-fier şi sumă de alte fabricaţii s-au înfiinţat, s-au dezvoltat şi prosperă.
Dacă am chema pe tabaci să-i întrebăm ce taxă le-ar conveni să se puie asupra pieilor argăsite în străinătate, putem fi siguri că ei ar propune a se opri intrarea pieilor străine sau cel puţin-a li se pune o taxă aşa de mare, Incit nici cizmarii, nici curelarii să nu mai poată să se serve de pieile străine în lucrările lor de încălţăminte şi de şelărie, ea astfel să fie silită lumea să cumpere pieile tabacilor noştri şi să plătească
459
scump încălţăminte de calitate proastă. Dar totodată să întrebăm şi părerea celorlalţi români cari nu sunt tabac i, şi putem fi siguri că ea va fi cu totul alta, căci le-ar conveni mai bine să găsească în ttrg încălţăminte, hamuri şi alte obiecte de piele, ieftine şi de calitate bună, fie ele de piele argăsită în ţară sau în streinătate; părerea lor ar fi a se lăsa pielăriei străine libertatea de a veni în ţară fără plată de taxă.
Ceea ce zic aci pentru tabaci o putem repeta pentru toate celelalte meserii.
Numai croitorilor le convine ca hainele venite din străinătate să fie greu impuse, iar toată cealaltă lume este interesată ca hainele să poată intra liber, fără taxă, ca să şi le poată procura mai ieftin.
Fiecare corporaţiune cere taxe mari, dacă nu şi prohibi-ţiuni, pentru obiectele dinafară similare cu cele ce produce, cizmarii pentru cizme, croitorii pentru haine, lăcătuşii pentru fierărie, tlmplarii pentru mobile; dar totodată cere liberă intrare pentru toate celealalte obiecte; încît, dacă ne-am închipui populaţiunea împărţită într-o mie de meserii de cîte o mie de membri în fiecare corporaţie, din toată popora-ţiunea numai o mie de familii ar voi impozit asupra hainelor venite din străinătate, căci numai o mie ar fi interesate să fie hainele scumpe, iar celelalte nouă sute de isnafuri sau nouă sute de mii de familii ar fi interesate să nu fie impuse, ca să le poată cumpăra cît mai ieftin. Asemenea pentru cizmari, asemenea pentru fierari, pentru tîmplari etc. Taxa vamală asupra hainelor este nu numai un impozit indirect asupra tuturor celor cari nu sunt croitori şi cari sunt de o mie de ori mai numeroşi, dar este totodată un privilegiu, pentru că acel impozit profită numai croitorilor, cari, într-un mod indirect, încasează acel impozit prin scumpetea hainelor.
Adversarii sistemului protecţionist nu tăgăduiesc importanţa muncei ca factor al bogăţiei statului, dar ceea ce voiesc ei este ca ea să fie bine întrebuinţată, întrebuinţată cu spor, aplicînd-o la lucrările acelea pentru cari poporaţiunea are mai multă aptitudine şi pentru cari condiţiunile în cari se află sunt mai favorabile. într-o ţară agricolă, deesemplu,care are pămînturi întinse, păşunări bogate, ar fi o economie rău înţeleasă a fabrica postavuri şi mătăsării şi a cumpăra din străinătate vite, unt, brînză şi ouă.
Liberii schimbişti cred că drepturile protectoare nu numai că nu aduc nici un folos producţiunii indigene, dar merg şi mai departe, cred că împiedecă dezvoltarea generală a industriei indigene, a comerţului şi a agriculturii şi că aduc adevărată vătămare dezvoltării şi înaintării bogăţiei publice.
Ideile protecţioniste au avut mare trecere in secolul trecut, pe atunci pe cînd transportarea de la un loc la altul era scumpă, anevoioasă şi de multe ori imposibilă; dar de la începutul secolului al XlX-lea, ştiinţa economică în Franţa, în Italia şi mai cu deosebire în Anglia s-a rădicat contra lor. Zollverein-ui le-a dat o lovitură de moarte, arătînd într-un mod pipăit că, lăsînd trecerea liberă de la un stat german la altul, acele state nu numai că n-au suferit nici o pagubă, dar au simţit o uşurare, un bine, precum va fi un bine şi mai mare cînd se vor desfiinţa acele vămi dintre Germania şi Franţa, dintre Italia, Spania şi dintre toate statele mici şi mari. Zollverein-ul a dovedit pînă la evidenţă că buna-stare a po-poraţiunii se măreşte cu cît se întinde mai mult cercul liberei circulaţiuni a productelor. Suprimarea taxelor vamale dintre Piemonte şi Toscana, dintre Toscana şi Statele papale, dintre acestea şi cele două Siciliinu a adus pagubă nici unei din-tr-acele părţi ale Italiei, şi unirea a fost nu numai un bine politic, dar şi un bine economic.
Ideile de liber schimb au făcut şi fac pe toată ziua prozeliţi, deşi întîlnesc opunere foarte mare atît din partea guvernanţilor, căci văd o dificultate a înlocui prin alte dări sutele de milioane ce figurează în bugete ca venit vamal, precum şi din partea celor interesaţi în unele fabricări în cari au angajat capitaluri foarte însemnate şi cari s-ar simţi tare loviţi, de nu şi ruinaţi, dacă ar fi abandonaţi liberei concurenţe.
Cu toate acestea, însă, nu este mai puţin adevărat că în ţările cele mai industriale, chiar cele mai luminate, în Franţa, în Germania şi mai ales în Anglia, se procede treptat la realizarea acestei idei prin scăderea continuă a tarifelor şi prin admiterea tuturor productelor.
A respinge comerţul unei ţări cu celealalte, dînd avantajul, fie prin proibiţiuni, fie prin tarife, unor industrii a căror viaţă nu depinde decit numai de sacrificii naţionale, este a împiedica dezvoltarea bunei stări a poporului şi a precipita decadenţa economică a ţărei. Nu se ridică bogăţia naţională prin taxe vamale, ea se ridică printr-o aplieaţiune înţeleaptă
461
şi stăruitoare a muncei, dînd protecţiunea legii industriilor cari pot prospera prin natura lucrurilor, prin climă, prin calitatea pămîntului, prin poziţiunea geografică şi prin !n-demînarea locuitorilor, căci numai acele pot prospera pro-ducînd mult, bine şi ieftin, şi numai acele pot realiza beneficii adevărate; iar acelea cari nu pot prospera decît numai prin ajutorul tarifelor asupra similarelor, nu fac alta decit să împuţineze relaţiunile de schimb, să izoleze naţiunea şi să apese ca un impozit asupra ei.
Este foarte de însemnat cum cad în contradicţiune cu ei înşişi acei cari cer protecţiunea industriei lor prin dări vamale! Fabricanţii de stofe de lînă, de esemplu, cer ca stofele de lînă similare streine să fie supuse la o dare cît s-ar putea mai mare, dar cer totodată ca lina streină să nu fie impusă; o pretind şi o cer, cu toate că în sistemul lor libera intrare a linei ar împuţina beneficiile şi ar aduce pagubă crescătorilor de oi prin scăderea preţului linei. De aci lupta între aceste două industrii şi nedumirirea guvernului mare! Cum să combine şi să mulţumească pe amîndouă grupările de interesaţi? Fabricanţii de fierărie cer pe de o parte ea fierăria străină să fie oprită sau cel puţin greu impusă, şi pe de alta pretind ca fonta streină întrebuinţată la fabricarea fierului, cu care se servă ei, să fie liberă de a intra fără taxă ; producătorii de fontă cer ca fonta străină să fie impusă şi cărbunele de pămînt să intre fără taxă. într-un cuvînt, fiecare industrie cere protecţiune vamală pentru obiectele ce produce şi liberă intrare pentru cele cu cari se servă la fabricarea productelor sale.
Unele guverne, legănate între aceste două exigenţe contrazicătoare, au imaginat un slab paleativ: sistemul numit Draw-back, adică a înapoia fabricanţilor, cînd espoartă productele lor, părţile taxelor percepute asupra tuturor materiilor cu cari s-au servit la fabricare; sistem şi anevoie de practicat, şi păgubitor fiscului totodată; sistem care s-a înlocuit prin altul tot atît de anevoie şi de complicat numit acquit ă condition (plătit condiţional) şi care constă întru a se admite intrarea liberă a unor materii, pe un timp determinat, cu condiţiune ca în acel interval să se expoarte o câtime de articule la fabricarea cărora să fie servit o parte analogă de acele materii.
462
Lumină se face din zi în zi mai mult asupra acestei ces-tiuni, şi lumea începe a înţelege că restricţiunile vamale, protecţionismul şi prohibiţiunile aduc vătămare producţiunii naţionale în loc de a folosi, şi că sistemul libertăţii îi prieşte mult mai bine. Fiecare înţelege că adevărata prosperitate constă în înlesnirea de a-şi putea procura productele, că condiţiunea de căpetenie a prosperităţii este ca munca să poată da maximum posibil de producte de schimb şi că trebuie aplicată mai cu deosebire la industriile acelea pentru cari poporaţiunea are mai multă îndemînare, mai multe Înlesniri şi mai multe mijloace, iar nu la industriile cari nu pot trăi decît cu sacrificiile contribuabililor.
Deşi interese politice rău înţelese fac pe unii să creadă că se poate reveni la ideile cele vechi de protecţionism, dar lumea merge păşind pe toată ziua cătră liberul schimb, căci legile raţiunii sunt mai presus de orice voinţă individuală. Un om puternic poate împiedeca sau întîrzia, pentru un timp, mersul natural al lucrurilor, dar a-1 opri — niciodată! Misiunea omului de bine, a cugetătorului, este de a descoperi legile adevărate ale intereselor sociale, şi misiunea omului politic este de a aplica acele legi, de a supune acestor legi toate voinţele individuale şi de a opri pe oricine de a-i impune altele. Oamenii cari se bucură de încrederea poporului si cari. îi voiesc binele, cînd nu ştiu sau nu înţeleg cum trebuie cumpănite interesele generale acestui popor, fac uneori un rău mult mai mare decît cei rău cugetători, căci poporul, avînd toată încrederea în patriotismul şi în sentimentele lor de iubire, îi urmează orbeşte şi se face campionul ideilor celor mai greşite şi mai vătămătoare.
A voi să se înfiinţeze o industrie naţională este o cugetare mare şi folositoare; dar a voi să se înfiinţeze prin protecţionism şi prin subvenţiuni este un rău foarte mare, a cărui consecinţe sunt necalculabile.
Regulamentele şi restricţiunile la cari comerţul a fost supus n-au făcut decît a aduce piedici dezvoltării industriale. Reformele operate într-aceasta a doua jumătate a secolului prin tractatele şi convenţiunile vamale n-au avut alt scop decît de a ridica comerţului unele din piedicele care-1 încurcau. Mai toate acele tractate au avut tendinţa de a face posibilă trecerea productelor dintr-o ţară întx-alta. în materie de schimb, ca şi în modul de a conduce toate celealalte
463
interese sociale, ar fi de dorit ca guvernul să-şi concentreze acţiunea numai intru a mănţine ordinea publică, a opri pe cei îndrăzneţi de a oprima pe cei slabi şi de a îngriji de sănătatea generală.
S-a zis de unii economişti câ ar fi unele obiecte pe cari străinii, neputînd să le găsească decît numai într-un singur loc, precum este guano, care nu se află în abundenţă decît în Peru, pucioasa, care nu se găseşte esploatabilă decît în Siciîia, ceaiul, care pina în anii din urmă nu se putea produce decît în China; că s-ar putea să se puie la ieşirea acestor obiecte din ţara lor taxe foarte mari, pentru că străinii sunt siliţi să le cumpere oricît de scumpe ar fi, negăsindu-le aiurea. Poate fi aici o aparenţă de adevăr, dar este pozitiv că lucrul nu trebie împins prea departe, fiindcă atunci cei cari se servesc cu acele producte au să caute toate mijloacele de a le înlocui cu altele, precum se face cu ceaiul, pe care englezii au început a-1 cultiva cu mult succes în Indii, cu îngrăşă-rile artificiale, cu fulmicotonul şi cu dinamita, cari o să înlocuiască pucioasa ca material de război.
Taxele asupra importului sunt pur fiscale, cînd se pun a-supra productelor cari nu se pot produce într-acea ţară, precum sunt cele asupra ceaiului, puceoasei, cafelei şi asupra tuturor colonialelor şi asupra zahărului, în ţările unde nu se poate cultiva nici trestia, nici sfecla; iar cînd se pun asupra productelor cari au similare şi se pot produce în ţară, şi totodată acele produse înîntru sunt sau scutite de tot, sau supuse la o taxă mai mică, atunci acele taxe au un caracter protector; astfel ar fi de exemplu taxa pusă asupra linei străine la intrare, pe cînd lina indigenă ar fi scutită; taxa asupra încălţămintelor aduse din străinătate, pe cînd cele indigene ar fi scutite. în asemenea cazuri, consumatorii plătesc mai mult decît suma ce intră în casa statului pentru că acele taxe suie preţul şi al linei străine, şi al linei indigene, şi al încălţămintelor străine, şi al celor făcute in ţară. Casa precizez mai bine, voi pune cifre: Săne închipuim, de esem-plu, că într-o ţară consumaţiunea linei ar fi de 10,000.000 de kilograme şi că din străinătate ar veni 5.000.000 kilograme, iar celealalte 5.000.000 ar fi lină indigenă; să zicem că lina străină ar costa la fruntarie un leu kilogramul şi că i se pune o taxă de 10 la sută vamă la intrarea ei; guvernul ar percepe 500.000 lei vamă asupra lînei străine, care nu s-ar
494
putea vinde decît pe un leu şi zece bani kilogramul, dacă nu şi mai mult. Lîna indigenă s-ar vinde tot pe un leu şi zece bani, adică că publicul ar plăti 1.000.000 lei mai mult pe lină decît dacă ar fi lipsit vama. Din acest milion de lei pe care 11 plăteşte publicul peste ceea ce ar fi plătit dacă lîna străină ar fi intrat fără vamă, numai 500.000-Iei intră în casa statului, iar ceilalţi 500.000 lei se plătesc indirect producătorilor de lîna; cu alte cuvinte, statul supune pe locuitori a plăti cîtorva producători de lină un impozit de 500.000 lei pe tot anul. S-a calculat că in Franţa poporul plăteşte o dare de 30.000.000 lei pentru cărbunele de pămînt, pe cînd din această sumă numai 2.000.000 lei intră în casa tezaurului de la taxa asupra cărbunelui venit din străinătate, iar ceilalţi 28.000.000 sunt în favoarea exploatatorilor de cărbuni fără nici un folos pentru Franţa.
Impozitele asupra obiectelor manufacturate venite dinafară au totdeauna un caracter mai mult protector decît fiscal. Numai atunci se pot considera ca pur fiscale. Cînd productele similare naţionale ar fi supuse la o dare interioară echivalentă.
Sistemul protecţionist este combătut pe faţă de toţi acei cari ţin seamă de interesele generale mai mult decît de cele individuale sau de grupuri şi este combătut, într-un mod indirect şi ascuns, de chiar acei cari sunt preocupaţi numai de interesele unui grup; şi iată cum: de vom considera mai cu seamă fabricatele, grupul care produce un obiect, instrumente de fier de esemplu, pretinde şi stăruieşte a dobîndi ca similarele venite din străinătate să fie eît s-ar putea mai impuse, dar totodată pretinde şi stăruie ca materialul cu care se servă el la fabricarea lor, precum sunt fonta, cărbunele etc., să fie admise fără taxă; ceea ce face că interesele se împung şi se contralupta. în cazul citat aci, fabricanţii de obiecte de fier cer şi pretind ceva care, fiindu-le lor de folos, este păgubitor fabricanţilor de fontă şi esploatatori-lor de cărbune. Cele mai multe grupuri de fabricanţi sunt într-acelaşi caz.
Acest antagonism a avut un rezultat bun, a adus reducerea şi chiar suprimarea dărilor de intrare asupra celor mai multe materii brute şi a necesitat încheiarea a mai multor tratate de comerţ între state; a făcut că în statele civilizate sunt astăzi două tarife: unul general şi altul convenţional;
465
cel dinţii lăsat la discreţitmea statului şi celalalt special numai pentru provenienţele din ţările cu cari esistă tractat.
Sistemul tractatelor de comerţ este o păşire gradată cătră liberul schimb şi o lovitură dată protecţionismului.
Cind un principiu eronat este lovit, pe de-o parte, de instituirea Zollverein-ului, pe de altă parte, printr-o lege că legea cerealelor şi prin tractatele de comerţ, momentul dispariţi-unii lui nu este departe. Chiar putem zice de acum că dările protectoare nu mai esistă în Englitera; venitul cel mai mare doganal al Marei Britanii provine mai în totalitate din dările asupra colonialelor de 464.000.000 lei, care e venitul vămilor de astăzi, darea asupra zahărului fiind suprimată.
81,000.000 fr, provin din darea asupra ceaiului
5.000.000 „	„ de la cafea
134.000.	000	„	„	de	la	spirtuoase
45.000.	000	„	„	de	pe	vinuri
183.000.	000	„	„	de	la	tutun
448.000.	000
Încît numai minima sumă de 16.000.000 provine de Ia producte fabricate, şi aceasta mai mult ca represalii în contra Franţei, care nu poate renunţa la unele taxe puse asupra provenienţelor engleze.
Cine n-a avut a face cu practica formalităţilor neplăcute a vămilor şi n-a văzut de aproape pagubele simţitoare ce se pricinuiesc comerţului cu sistemul vamal nu-şi poate face o idee de o asemenea calamitate. Este adevărat ca nu există, nici nu poate exista impozite plăcute cari să nu atingă mai mult sau mai puţin libertatea individuală; dar nu e mai puţin adevărat că nici unul nu se poate compara, in vexaţiuni, abuzuri şi arbitrar, cu impozitele vamale.
Oricine a comandat de-a dreptul obiecte din străinătate pentru trebuinţele casei sale, furnituri din Viena, din Paris sau din Londra cunoaşte numeroasele greutăţi şi neajunsuri ce întimpină cu vama şi cu vameşii noştri. Deosebit de darea legiuită către stat, calculată de zelul prepuşilor serviciului foarte adesea pe o valoare mai mare decît cea reală, cind alte consideraţiuni nu fac să se preţuiasca pe 50 sau pe 60 la sută mai jos de valoare — deosebit de descărcatul şi reîncărcatul la magaziile vămii — mai există pe ici, pe colea cîte o mică vămuială în natură. Cui nu i-a lipsit o cămaşă sau şi două
466
din duzină, mai multe şervetedintr-unasortiment de masă; dar păhare sparte, farfurii ştirbite, pălării turtite şi rochii ghemuite? Lăzile bine aşezate şi închise de Ja locul pornirii ajung neatinse la Brăila, la Giurgiu, la gara Tîrgoviştii sau la Filare t; acolo se deschid, se caută una cîte una; după aceea obiectele se aruncă unul peste altul în ladă, lada se închide în grabă, cum dă Dumnezeu, incit ajung la destinaţie într-o stare ca vai de ele. Acei cari nu le ştiu acestea n-au decît să întrebe pe negustori, şi vor afla că ar fi mai bucuroşi să plătească 10 şi 10 la sută în loc de 7 */2%, numai să nu li se pricinuiască neajunsurile şi pagubilo ce încearcă din cauza revizuirilor la vămi.
Ni se va zice poate că de ce vătămaţii şi păgubaşii nu reclam şi nu cer îndreptare şi despăgubire? Cauzele tăcerii sunt multe şi multiple. Particularii tac fiindcă obiectele aduse de-a dreptul, fără intermediarul negustorilor şi comisionarilor, sunt de-o valoare puţin însemnată şi nu vor să-şi bată capul a-şi procura dovezi, a alerga pe la procurori şi judecători şi a-şi face vrăjmaşi pentru cîţiva franci ce li s-au luat mai mult pentru cîteva feligene sparte sau o pereche de cizme furate. Negustorii şi comisionarii tac pentru că cei mai mulţi au un interes major de a trăi în pace cu impiegaţii vămii, cari-i au totdeauna la mînâ cu fel de fel de fraude şi contrabande, cu declaraţiuni închipuite şi cu facturi economicoase, acte cu cari în tot momentul ar putea să le cauzeze pagube însemnate.
Vi
Comerciantul, precum am zis, este un agent necesar distri-buţiunii productelor, adică trecerii lor de la producător la consumator. Este dar drept şi echitabil ca el să fie remunerat potrivit cu serviciul ce aduce producătorului şi consumatorului. Această remunerare se regulează singură, prin ea însăşi, cînd trecerea de la un oraş la altul, de la un sat la altul este liberă, căci atunci se stabileşte concurenţa între acei cari practică această industrie, şi remunerarea se reduce la aceea ce trebuie să fie. Aşa la costul productului în locul unde s-a produs şi la cheltuielile de transport mai trebuie să se adauge şi remunerarea comerciantului pentru munca sa şi pentru Fizicul capitalului ce întrebuinţează. Dar alături
467
cu comerciantul mai găsim adese între vînzător şi cumpărător şi alţi agenţi ai schimbului, mai mult sau mai puţin necesari, curtieri sau samsari, cari se întrepun, vrînd-nevrînd, ca mijlocitori între vînzător şi cumpărător. Aceşti agenţi nu risca nimic, pentru că meseria lor nu cere nici un capital, ceea ce face că de multe ori numărul acestor agenţi ajunge a fi atît de mare, încît mai mult încarcă tranzacţiunile decît le înlesnesc; se înmulţesc atît de mult, încît devin un parazit care soarbe o parte însemnată din valoarea productelor, fac pe producător şi pe comerciant să primească mai puţin decît adevărata valoare a obiectelor şi pe consumator să le plătească mai mult decît valorează.
Deşi profesiunea de samsar sau de curtier nu trebuie să fie un privilegiu sau un monopol, nu este mai puţin adevărat că trebuie permisă numai celor cari ofer garanţii de cunoştinţă şi de experienţă, numai celor recunoscuţi pentru onorabilitatea lor. La noi, pînă acum cel puţin, meseria de curtier era practicată de cîţiva greci şi, în cea mai mare parte, de izraeliţi, cari aleargă pe la cumpărători, oferindu-le producte fără a fi însărcinaţi de vînzători, se duc la vînzători fără a fi trimeşi de cumpărători, încurcînd, iar nu înlesnind tranzacţiunile, încît au devenit o adevărată plagă pentru tranzacţiunile noastre.
Talentosul nostru pictor Grigorescu a espus, acum cîţiva ani, un tablou în care, cu penelul său maestru, reprezintă un iarmaroc (un bilei): mulţime de ţărani români, bărbaţi şi femei, vind cai, boi, oi, porci, păsări, ouă, unt, zarzavaturi etc. şi numai ovrei se văd cumpărînd, adevăr prins pe fapt. Ar zice cineva, la vederea acestui tablou, că in România numai ovreiul cumpără, numai el este consumator? Eroarea ar fi mare. Ovreiul cumpără în adevăr, dar cumpără numai ca să vînză a doua zi, şi dacă pictorul nostru ar fi zugrăvit părechea (le pendent) acestui tablou am fi văzut, în Piaţa Sfînta Vineri, ovreiul vînzînd românilor din oraş ceea ce cumpărase cu o zi mai înainte de la ţărani în iarmaroc. Ovreiul, in genere, nu este nici producător, nici consumator, el este numai precupeţi cumpără cînd găseşte pe om la nevoie, ca să vîndă scump. Hrana ovreiului este puţină, mămăligă cu două-trei fire de ceapă sau de usturoi; el nu are trebuinţă de hrană substanţială, fiindcă nu se osteneşte muncind, nu munceşte, nu cheltuieşte putere muşchiulară; nu cheltuieşte
468
cu îmbrăcămintea, căci nu ţine la curăţenie, leapădă haina de pe dînsul şi cuşma din cap numai cînd cad bucăţele. Ocu-paţiunea lui esclusivă este a se ţine la pîndă, ţintind chiorîş la punga şi la necesităţile românului sărac sau cheltuitor: trăieşte din sudoarea şi din nenorocirile românului muncitor. Puţini, foarte puţini ovrei sunt meseriaşi: croitori, zidari, dulgheri, tîmplari; mulţimea cea mare sunt cîrciumari, cămătari, zarafi şi samsari — nici unul plugar.
Comerţul, astfel cum se practică la noi, în loc de a fi servitorul supus al producţiunii şi al consumaţiunii, s-a făcut siăpînul şi tiranul producătorului şi consumatorului, în-tr-atît Încît agricultorul, producătorul nostru cel mai serios, munceşte numai şi numai ca să hrănească traficul banului; trăieşte aşteptînd cu groază momentul critic cînd nimeni nu-i va putea scoate biata moşie din ghearele cămătarului.
Oricine cunoaşte starea plugarului român poate spune că o mare parte din proprietăţile cedate acum optsprezece ani celor 800.000 de foşti clăcaşi sunt vîndute, într-un mod mai mult sau mai puţin latent, cîrciumarilor, cămătarilor şi avocaţilor stabiliţi prin prejurul judecătorilor de ocoale, acestor trei puternici şi dibaci aliaţi ai comerţului ovreiesc. Şi de n-ar fi fost interdicţiunea legii de a vinde, interdicţiune care expiră peste doisprezece ani, putem fi siguri că a treia parte, dacă nu jumătate, dintr-acele pămînturi ar fi trecut în posesia acestor trei clase de lipitori.
Să nu se crează că lucrurile se petrec altfel cu proprietarii cei mari. Luaţi de curiozitate o plasă şi cercetaţi cine erau acum cincizeci de ani proprietarii moşiilor celor mari din acel ocol şi comparaţi acele nume cu ale proprietarilor lor de astăzi; veţi găsi că trei pătrimi din ele au trecut în mînile grecilor, bulgarilor şi la ovrei deghizaţi şi nedeghizaţi. Şi să nu ni se zică că toţi vechii proprietari români au fost incapabili, risipitori şi jucători; faptul este că proprietatea fonciară a fost persecutată în folosul capitalului bănesc, care a supus-o la nişte condiţiuni atît de aspre, încît ea n-a putut rezista.
Una din cauzele acestei stări de lucruri a fost şi este că la noi, ca şi mai pretutindeni în Orient, trebuinţele consumaţiunii au crescut mai repede decît putinţa şi mijloacele de a produce; astfel, acei cari au avut un fond l-au risipit
treptat, consumînd pe tot anul împreună cu venitul şi o parte din fond. Dar cauza cea puternică care a precipitat exproprierea vechilor proprietari români a fost, în Moldova mai ales, numeroşii cămătari şi samsari cari pe de-o parte înlesneau împrumuturile cu dobînzi mari şi cu clauze penale nepomenite — condiţiuni pe cari tribunalele le judeca într-un mod judaic — iar pe de alta deprecia productele pămîntului prin tot felul de născociri şi înşelătorii.
Cei antici, cari aveau imaginaţiunea vie şi talentul de a personifica ideile cele mai abstracte şi la cari comerţul se petrecea ca şi la noi, personificau în zeul Mercur trei atribute: Elocinţa, Comerţul şi Hoţia şi-l numeau Trismegistul (cel de trei ori mare). Acest zeu era atît de puternic, încît chiar Iui Joe ii era teamă de dînsul. Tot el ducea şi sufletele in iad.
Un economist a comparat pe traficanţii de felul celor de la noi cu paianginul, acea insecta numai ochi şi gheare, care îşi întinde pînzele ca o plasă prin locurile unde ştie că trec muştele, iar el, ascuns în cămaşa sa, se ţine la pîndă şi, îndată ce simte reţeaua mişcîndu-se, ştie că i-a sosit o victimă; întocmai astfel clopoţelul agăţat de uşa traficantului, zice economistul, îl vesteşte că i-a intrat în odaie un nenorocit de jumulit, o victimă. Traficantul, ca şi paiangi-nul, nu leapădă victima din ghearele sale decît după ce i-a supt toată viaţa. Cîrciumarii şi cămătarii sunt, pentru bieţii ţăranii noştri mai ales, păiangini veninoşi; le sug punga şi le fac viaţa amară ca iadul.
Un croitor, un cizmar cumpără stofe sau piei, le lucrează, le preface în haine şi în încălţăminte, le dă o valoare ce nu aveau mai înainte de a pune ei mîna pe dinsele şi de-a le transforma. Prin munca şi ştiinţa lor adaugă o valoare nouă pe lîngă cea primitivă a acelor materii; aceia sunt producători cari sporesc avuţia ţării. Ei nu creează, pentru că numai Dumnezeu poate crea, dar măresc, cresc valoarea lucrului. Acei oameni, fie ei români, greci, nemţi sau ovrei, sunt oameni folositori; nu este tot astfel cu zaraful cămătar, cu samsarul sau cu cîrciumarul, traficanţi de bani, a căror stăruinţă este de a cumpăra astăzi pe preţ scăzut ceea ce valorează mult mai mult, şi a vinde mine cu preţ suit ceea ce valorează mult mai puţin, provocînd cu mijloace felurite şi meşteşugite, lipsite de conştiinţă, suirea şi sca-
470
derea preţurilor, ca să poată beneficia fără a munci; aceia nu sunt producători, sunt trîntori, cari trăiesc din munca altora.
Aci nu e vorba de adevăraţii comercianţi şi de adevăraţii financiari, ci numai de traficanţi, zarafi şi samsari.
Am auzit zicîndu-se că averea se ţine cu muncă, cu economie şi cu bună chibzuială şi că, dacă proprietatea a trecut de la vechii proprietari în alte mîni, cauza este că era foarte natural să treacă din mîni necapabiîe în mini de oameni muncitori şi ispitiţi. Dar oare toţi vechii proprietari să fi fost trîntori, incapabili şi risipitori, şi numai traficanţii, rachi-erii şi zarafii să fi fost capabili şi muncitori? Şi condiţi-unea avantajoasă ce s-a făcut de cîţiva ani, mai cu seamă, capitalului bănesc şi traficului, în detrimentul proprietăţii agricole, să nu fi avut nici o înrîurire asupra acestei mişcări a moşiilor? Dar cine n-a văzut cum s-a eclipsat, în puţini ani, strălucirea unora din foştii traficanţi, deveniţi proprietari de moşii? Cine nu cunoaşte starea de ruină în care i-au dus şi pe dînşii camăta, după ce din traficanţi de bani s-au făcut proprietari de moşii? Cum? Leneşi au fost fraţii X-, d-1 Y. şi d-1 Z. şi alţi mulţi, tot oameni cunoscuţi de harnici şi muncitori, cari au ştiut a aduna bani peste bani prin speculă şi comerţ, să devie milionari, şi cari s-au ruinat cînd şi-au băgat capitalul în moşii?
Să nu fie oare aici un rău care trebuie studiat, căutat şi vindecat?
Şi cum putea să fie altfel cînd vedem că un comerciant cu un capital de cîteva mii de lei deschide cantor, aruncă pe piaţă poliţe de o valoare de zece, de cincisprezece ori mai mare decît capitalul său metalic şi ridică bani pe simpla sa iscălitură cu 7 şi cu 8 la sută, bani pe care-i speculă cu 15 şi 20 la sută, împrumutîndu-i pe la proprietari şi pe la arendaşi, cari anevoie dobîndesc din munca pămîn-tului 4 sau 5 la sută? Cu modul acesta au toată posibilitatea, dacă nu certitudinea, de a-şi îndoi capitalul în puţini ani; dobîndesc acest rezultat cu un credit care nu este bazat pe nimic alta decît pe un capital fictiv şi imaginar, care nu constă decît în dibăcia de a esploata pe producător. Tot ce i s-ar putea întîmpla mai rău ar fi de a se scălda într-un faliment, mai mult sau mai puţin fraudulos, fără pagubă, dacă nu cu cîştig. Iar proprietarul de pămînt, care are bine la
31 — ion Ghica — opere voi. II
471
soare (du bien au soleil), cum zice francezul, moşie de o sută de mii de lei, nu poate găsi credit decît pentru a treia parte, cel mult pentru jumătate valoarea proprietăţii sale — bani cari-1 costă 10 şi 12 la sută, şi aceasta numai de la înfiinţarea Creditului fonciar, care a emis pînă acuma optzeci şi cinci de milioane şi jumătate de lei în scrisuri fonciare pe moşii ipotecate de o valoare de cel puţin 250 de milioane — scrisuri cari s-au negociat de proprietari pe preţul mediu de 90, adică că proprietarii au dobîndit un credit de aproape 76 de milioane; iar pe cealaltă valoare de 180 de milioane anevoie mai găsesc a se împrumuta cu a doua ipotecă. Şi unde se află acele 85 de milioane de lei? Au trecut toate de-a dreptul în mînile cămătarilor, cărora proprietarii le datorea cu ipotecă, cu poliţe şi cu alte înscrisuri chirografare.
Pentru bunăstarea unui popor este necesar sa esiste un echilibru între remunerarea ce se cuvine muncei şi acea ce se cuvine capitalului şi pămîntului. Numai din echilibrul acestor trei factori ai producţiunii poate rezulta o funcţionare regulată a mecanismului social. Cînd una dintr-însele ia o prea mare preponderanţă asupra celorlalte, revoluţi-unea este la uşă, socialismul şi ideile subversive se arată spâimîntătoare, societatea este în pericol.
Unii din advocaţii noştri, şi din cei mai cu renume, s-au făcut adesea protectorii şi chiar aliaţii capitaliştilor şi comercianţilor cămătari. Sprijinul ce au dat traficanţilor aceşti principi ai limbuţiei a fost foarte puternic; cu atît mai puternic cu cît la noi, pînă acum cel puţin, ca în nici o altă ţară civilizată, baroul a avut şi are o adevărată superioritate asupra magistraturei. Profesiunea de advocat fiind lucrativă şi magistraţii rău retribuiţi, legiştii cari s-au distins mai mult în studiile jurisprudenţei, acei cari au dobîndit mai multă esperienţă în afacerile judecătoreşti au preferit şi prefer cariera de advocat. Advocaţii au maTe putere nu numai înaintea tribunalelor, dar chiar şi în corpurile legiuitoare. Nu ştiu dacă mulţi îşi pot da titlul de apărător al văduvei şi al orfanului, dar sunt unii a căror ştiinţă şi elocu-enţă se pot făli că au ruinat familii întregi în beneficiul cămătarilor.
Să comparăm puţin acţiunea justiţiei asupra capitalului cu acea asupra proprietăţii fonciare.
472
Un vcc-in îţi calcă moşia, îţi răpeşte o parte din venitul tău ani îndelungaţi, te duci la tribunal şi-i intentezi acţiune. Cestiunea nefiind urgentă, precum ar fi acea a unei poliţe de bani, de esemplu, preşedintele tribunalului citează părţile peste cîteva luni, cîteodată trei sau patru, însă niciodală mai puţin de şase săptămîni.
La ziua desemnată pentru înfăţişare, te duci cu advocat şi cu sineturi Ia tribunal în capitală sau la judeţ. Uşierul cheamă părţile, strigînd în gura mare; partea adversă nu Tăspunde. Preşedintele ia dosarul în mină, îl răsfoieşte, cercetează procedura, şopteşte cu colegii săi şi mai totdeauna declară o scăpare de formă — sunt atîtea forme! — şi proclamă că citaţiunea nefiind făcută în toată regula, pricina se amînă peste trei, patru sau alte şase luni. Pentru aceasta e de multe ori de ajuns amieia sau complezenţa portărelului sau un mic dar servitorului portărelului.
Se fac alte citaţiuni; iei toate măsurile ca nu cumva să rămîie vreo formalitate neîndeplinită, stăruieşti, plăteşti taxele şi călătoriile portăreilor. Soseşte ziua înfăţişării; iar te duci cu toate sineturile, dosarele şi cu advocaţii; uşierul strigă părţile, partea protivnică nu răspunde; atunci, dacă nu se aplică art. 151, pricina se judecă în lipsă, şi cîş-tigi tot ce ai cerut, însă cu drept de opoziţie şi apel.
Cu puţină dibăcie şi cu un mic dar, un intimat poate foarte bine sa reuşească a nu ajunge în mînile sale, în mod oficial, hotărîrea decît peste trei, patru sau şase luni; la ziua defiptă iar vii cu sineturile şi cu advocatul gata să-ţi arăţi dreptăţile. Eşti al 24-lea pe tabloul înfăţişerilor; pe seară îţi vine rîndul; dacă ai noroc să nu fie prea tîrziu, se înfăţişează pricina, opoziţia se primeşte totdeauna; principiul adoptat de cei mai mulţi judecători este: opui pentru că opui, şi tribunalul intră în cercetarea fondului. Pledezi şi iar pledezi, replici şi esplici; şi judecătorii, după ce aud, hotărăsc mai totdeauna că avînd nevoie de nouă lumini, pentru a se pronunţa în cunoştinţă de cauză, numesc pe d. membru A. ca împreună cu ingineri hotărnici, luaţi de părţi, să meargă la faţa locului şi să cerceteze cu martori; uneori impun hotărnicie în regulă, ş-atunci e treabă lungă, de ani mulţi, şi cheltuielile trec peste mijloacele reclamantului. Dar să zicem că ai avut noroc şi nu ţi s-a impus să-ţi hotărniceşti moşia; ai alte chemări, cu toate formalităţile
31*
473
de portărei, pentru cercetarea la faţa locului; a trecut eu această cercetare alte trei, patru sau şase luni.
Au trecut astfel doi-trei ani, şi încă n-ai dobîndit dreptate.
După cercetarea la faţa locului, alte chemări, alte patru sau sase luni, pînă ce te înfăţişezi şi se judecă pricina, în cunoştinţă de cauză.
Cunosc o pricină pentru care tribunalul, ca să se lumineze, a făcut patru cercetări la faţa locului. în sfîrşit, după ce ai alergat şi ai cheltuit mereu cinci-şase ani, cu advocaţi, cu ingineri şi cu călătorii, se judecă pricina în întîia instanţă şi dobîndeşti deplină dreptate.
De aci încolo, apeluri la curţi cu alte amînări, cu alte opoziţiuni, dacă nu şi cu alte cercetări de membri la faţa locului, cu advocaţi şi ingineri hotărnici. Pînă ce dobândeşti şi de ia Curtea de apel o sentinţă definitivă, a mai trecut un an, doi, dacă nu şi trei.
Mai adaogă încă un an cu cercetarea recursului în Casaţie, şi încă un an cu aducerea sentinţei la îndeplinire, şi ai terminat, dacă nu s-au întîmpinat împiedicări la esecutarea sentinţei.
Pricinile de călcări de moşie ţin ani îndelungaţi, unele chiar trec moştenire din tată în fiu şi foarte puţine se termină în mai puţin de zece ani.
Patru sau cinci cercetări la faţa locului, cu advocaţi şi ingineri; cinci sau şase înfăţişări la tribunalul de întîia instanţă, alte două-trei la Curtea de apel, cel puţin două la Casaţie, ai cheltuit mai multe mii de franci cu călătorii şi cu plata oamenilor speciali; ai alergat zece ani, şi ţi se dă 300 de franci cheltuielile de judecată.
Cu tot dreptul ce ai, limpede ca lumina soarelui, după zece ani de tragăneli, dobîndeşti o dreptate ciuntită.
Dar ia să ai o poliţă sau un înscris de bani, precare ţi l-a preînnoit cinci sau şase ani de-a rîndul, din trei în trei luni, plătind la fiecare trimestru cîte 1 şi jum. sau 2 la sută pe lună, capetele rămînînd tot capete, că lipitoarea de cămătar îţi protestează poliţa, şi în cincisprezece zile are la mină hotărîre definitivă, cu titlul esecutor; îţi pune secu-estru pe ce ai şi, cît te ştergi la ochi, este plătit cu moşia pe care ţi-o vinde pe nimic, cu patul pe care te culci şi cu cărţile pe care citeşti. îşi dobîndeşte suma întreagă, fără cea mai mică scădere, plus toate cheltuielile de judecată.
474
Proprietatea de pămînt, care este produsul activităţii omului civilizat, nu este nici respectată, nici încurajată. Unii merg pînă a crede că proprietatea de pămînt ar fi o uzur-paţiune asupra dreptului comun; nu înţeleg că proprietarul îmbogăţeşte societatea, că el împodobeşte ţara, că istoria ne dovedeşte că numai acolo unde proprietatea este bine întemeiată şi protejată esistă libertate şi prosperitate, că numai acolo unde proprietatea este asigurată ţara este bogată.
Cu toate că şi direct şi indirect tot ea alimentează tezaurul public, însă fiscul o tratează în modul cel mai aspru; vine termenul plăţii impozitului fonciar, proprietarul nu a vîndut încă nimic din productele anului, nu are cu ce plăti; perceptorul îi pune secvestrul pe toate bucatele, îi pecetluieşte toate magaziile, fără a-1 lăsa să vîndă un bob măcar, fără a putea ridica şi trimite la schele cîtimeace i-ar trebui, pentru ca să satisfacă cererea statului. Trebuie să-i vîndă perceptorul cu toba; atunci se arată paiangenul, cu care de multe ori perceptorul sau casierul sunt aliaţi, şi ia 20 sau 30 de chile de bucate, cu preţul jumătate. Perceptorul nu secvestrează niciodată proporţional din toate productele cari constituie venitul moşiei, ci numai acelea cari se pot vinde imediat: grîu şi porumb.
Capitalul bănesc este cu totul la adăpost de aceste peripeţii, el este nesezisabil. Oricîte timbre s-ar cere pe poliţe şi pe efecte, pe contracte, pe înregistrări şi pe transmiteri, tot proprietatea fonciară le plăteşte. Cu cît s-ar căuta a se impune capitalul bănesc, cu atît se împovărează mai mult situaţiunea proprietăţii funciare.
VII
Dar să revenim la industrie. O fabrică de zahăr, în care s-ar fi pus un capital de 500.000 lei în ziduri, maşini, vite, şi capital de rulment, nu poate să se lupte cu fabricile de zahăr din Galiţia, din Ungaria, din Franţa şi din colonii. Cînd fabricantul român are trebuinţă de bani, trebuie să plătească 12 şi 18 la sută, pe cînd cel austriac, cel francez plăteşte 5 sau 4 la sută; ar fi destul ca, într-un an, fabricantul nostru să aibă trebuinţă de 500.000 lei, ca aceasta să-l coste 60 sau 90 mii de lei dobîndă, pe cînd pe austriac
473
sau pe francez I-ar costa numai 15 sau 20 de mii, adică 45 pînă la 70 de mii lei mai mult, osebit de alt atît, care costă capitalul fond; dar meşteri, maşinişti şi lucrători cari o să-1 coste îndoit şi întreit mai scump decît pe cel din Ungaria sau din Galiţia; şi alte o mie şi o sută de eventualităţi, cînd are a face cu lucrători aduşi din străinătate. Toate acestea împreună dau fabricantului de zahăr din Ungaria sau din Galiţia o superioritate de 2 şi 3 sute de mii de franci pe an asupra fabricantului de zahăr românesc, avantaj cu care poate învinge, trimiţîndu-ne sau zahăr superior în calitate, sau vînzîndu-1 cu cîteva centime kilogramul mai ieftin decît ar putea să-l dea fabricantul nostru.
Nu puttm şti dacă capitaliştii cari au stabilit fabricile de la Chitila şi Sascut se pot felicita de întreprinderea lor ca de o bună afacere; dar, precum am mai zis-o, nu se vede să se fi mai ridicat o altă fabrică de zahăr, cum vedem că se înmulţesc fabricile de rachiu din zi în zi, ceea ce dovedeşte că cele în fiinţă prosperă.
Ceea ce am zis de fabricile de zahăr s-a văzut şi cu fa-bricele de luminări de stearină, cari au încetat una după alta după încercări de doi-trei ani, neputînd lupta cu concurenţa ce le fac luminările aduse de la Triest şi de la Marsilia.
—Aşa este, domnule — îmi zicea tînărul de la „Gura raiului“ — dar tocmai de aceea guvernul nostru, dacă este un guvern părintesc şi patriot, trebuie să ajute industria naţională şi să o susţie cu subvenţiuni şi privilegiuri, căci ar fi o ruşine ca noi, un stat independent, un regat, să mîn-căm zahăr nemţesc şi să ardem luminări franţuzeşti pe cînd avem în ţara noastră sfeclă şi seu.
—	Dar fabricele de zahăr — îi răspundeam eu — sunt ca şi subvenţionate; deosebit de scutirea de vamă, care este un avantaj de 25 la sută, mai au şi alte scutiri municipale, pentru răscumpărarea cărora este vorba de o indemnizare ca de un milion, adică un leu sau doi impunere pe fiecare familie de român pentru marea glorie de a zice că mănîncă zahăr de sfeclă românească, fără a fi sigur măcar că de la espirarea privilegiului de scutiri acele fabrici vor mai putea urma.
—	Lucrul se esplică, îmi răspundea tînărul. încurajarea n-a fost suficientă, iată totul. Deci, să se puie impozit şi de
478
trei şi de patru lei de familie, numai să ştim că mîneăm zahăr românesc; şi adaogă: Apoi nu te gîndeşti, domnule, că după cîţiva ani convenţiunile comerciale au să espire şi că atunci o să fim liberi de a opri intrarea zahărului străin, sau îl vom impune destul, ca să nu mai poată aduce pagubă fabricelor noastre?
Nu înţelegea că inconvenientul ar fi tot acelaşi, că este a pune impozit pe români. O impunere mare ar avea efectul de a scumpi zahărul, ceea ce ar echivala cu un impozit în folosul fabricanţilor de zahăr, dacă folos ar fi, căci, oprind zahărul străin de-a intra In ţară sau impuindu-1 cu 30 sau 40 la sută, nu s-ar face alta decît a-1 scumpi de la 1 leu kilogramul la 1 leu 40b., adică a supune pe român să plătească o dare de 40 bani fabricantului de zahăr românesc pentru fiecare kilogram ce se va consuma în ceai, în cafea sau dulceaţă. Unii, călări pe independenţă, nu vor să înţeleagă că astăzi nu mai este posibil nici unui stat, cît de puternic ar fi, să puie dări vamale peste măsură, sau să interzică intrarea de producte străine. Barierele dintre state nu mai sunt posibile. Ei o ţin una şi bună cu: „Uiţi, domnule, că suntem un regat, un stat de sine stătător şi că guvernul este dator să mănţie drepturile şi demnitatea ţării?11
Deşi observăm că sunt cinci ani de cînd suntem independenţi, de cînd nu mai avem suzeran şi nu mai plătim tribut nici unui sultan, de cînd avem miniştri plenipotenţiari la Viena, la Petersburg, la Londra, la Paris, la Berlin, la Constantinopol şi mai în toate capitalele Europei, şi cu toate aceste am înţeles, pe ici, pe colea, că nu prea ar fi bine şi cuminte de a face acte de acele cari ar putea să ne alieneze amicia şi simpatiile celorlalte ţări. Statele cele mai mari şi mai puternice au consideraţiuni unele pentru altele şi chiar către cele mici. Puternicele state Franţa şi Anglia caută pe cît pot să nu jicnească interesele micilor state Belgia şi Elveţia.
Dar chiar de am putea face tot ce am voi şi am impune mărfurile străine cum am voi, tot nu cred că ar fi bine, nici drept, nu pentru străini, dar pentru noi înşine, de a lua dispoziţii de acele cari ar sili pe români să plătească cu 10 şi cu 20 la sută obiectele de cari au trebuinţă mai scump decît ar putea să le cumpere aduse din străinătate. Credeţi că ar fi bine, că ar fi raţional să plătim 5 sau 6 lei pe an de
477
familie ca să mîncăm orez produs în ţară Ia noi; să mai plătim 10 sau 15 Iei ca să ne fălim că purtăm mătăsării ţesute în ţară la noi; alt atît pentru haine, pentru cizme etc., sumă la care ar trebui să mai adăogăm şi golul lăsat în tezaur; ar fi a ne mînca unii pe alţii, ar fi istoria ursului care slăbeşte în vizuină, trăind iarna lingîndu-şi grăsimea din labe. Bogăţia unei ţări nu consistă în natura şi forma obiectelor ce produce, ci în cantitatea şi valoarea lor. A pune taxe pentru a protege industriile cari n-au dat dovadă de prosperare este a lovi bogăţia naţională în sorgintea ei.
Starea normală a comerţului internaţional a unei ţări, zice John Stuart Mill, este cînd o ţară esportă pe cît importă, căci atunci esistă în comerţul ei un echilibru stabil, ca în mecanică; iar natura şi forma acelor obiecte este indiferentă.
VIII
Un mare politic a zis că oamenii cu gînduri sincere şi cu cugetări oneste şi patriotice, cînd cugetările lor nu sunt întemeiate pe raţiune şi pe ştiinţă, fac mai mult rău şi aduc ţării lor mai multă vătămare decît despoţii cei mai aprigi; căci actele acestora pier cu tiranul, pe cînd ideile greşite, propagate de oameni oneşti şi stimaţi, cînd au pătruns o dată în spiritul poporului, anevoie se pot dezrădăcina.
La noi astăzi multe inimi generoase şi patriotice îşi au mintea aţintată către industrie. Văd că ţara a mers şi merge cu paşi repezi înainte, că în puţini ani s-a suit la un grad însemnat pe scara politică şi că astăzi România se poate număra mîndră între ţările libere şi independente, dar că în privinţa economică a rămas şi rămîne din zi în zi mai înapoi de celealalte state civilizate; constată că trebuinţele aduse de dezvoltarea naţională şi de exigenţele progresului au crescut şi cresc mult mai repede decît sporirea producţiunii şi decît mijloacele de a le satisface, şi că industria manufacturala nu numai ca nu a făcut nici un pas înainte, dar că, din contra, pierde zi cu zi şi din concistele sale cele vechi. Văd aceasta şi se înspăimîntă cu drept eu-vînt, căci industria manufacturala nu este numai un element de îmbogăţire şi de bunăstare, dar este totodată şi un element de dezvoltare intelectuală şi politică; este man-
m
tia în care se înfăşoară arta şi ştiinţa, leagănul in care au crescut şi s-au dezvoltat libertăţile şi drepturile omului.
Esersarea unei industrii cere de la acei cari o practică cunoştinţe mai întinse, un spirit mai ager şi mai deştept, mai ornat decît al celor cari ţin de coarnele plugului. Burghezia, care este statul-major al industriei mânufacturale, a fost pretutindeni păzitorul libertăţii, precum plugăria a fost pavăza patriotismului. Industria aparţine oraşelor, precum plugăria aparţine satelor. Dacă moravurile sunt mai simple şi mai curate la ţară, inteligenţa este mai dezvoltată la tirg. La ţară, omul ştie, de cum se naşte, cum are să trăiască, jaloanele vieţii îi sunt puse mai dinainte: ca copil, are să păzească vitele la cîmp şi la pădure; ca flăcău, are să plivească, să sape, să secere şi să culeagă; la douăzeci de ani are să se însoare, să facă copii mulţi, să ducă plugul pe brazdă şi carul la tîrg. La oraşe, omul în copilăria lui, fie bărbat, fie femeie, nu ştie de ce o să se apuce, nu ştie dacă mijloacele îi vor permite vreodată să aibă familie, casă şi masă. Copiii la casa oraşanului sunt cheltuială, precum la ţară sunt bogăţie. în lupta pentru existenţă trebuie de mic să-şi frămînte mintea ca să ghicească drumul ce trebuie sa apuce, şi astfel devine mai deştept decît cel de la ţară, mai puţin scrupulos de multe ori, dar mai ager, mai activ, mai iute la concepţiune. Plugarul pentru meseria lui nu are trebuinţă de cunoştinţe întinse; în vreme ce meşterului, comerciantului, speculatorului îi trebuie cunoştinţe de geografie, de statistică, de calcul, de fizică, de chimie, de mecanică, cunoştinţe cari mai toate sunt mai mult sau mai puţin în strînsă legătură cu toate meseriile, cu toate ramurile industriei. De nu vom considera decît modesta meserie de dulgher sau de zidar, nu poate deveni cineva bun meşter într-aceste ramuri fără noţiuni de geometrie descriptivă, de arhitectură, de tăierea pietrelor, de chimie, de desen etc.
In dorinţa binelui de a vedea înfiinţîndu-se ramuri de industrie, unii cugetători împing şovinismul pînă a crede că s-ar putea dobîndi orişice în ţară la noi şi că ne-am putea scuti de a mai cumpăra ceva de la străini.
Nu este îndoială ca orice obiect se poate dobîndi în orice loc. Oricine, dîndu-şi osteneală, poate face o masă sau un scaun; dar aceasta nu va fi o producere folositoare, dacă
m
obiectul dobindit ar costa îndoit şi Întreit mai scump decît l-am putea avea cumpărîndu-1 de la tîmplar; in orice climă se pot produce ananaşi şi portocale, dar această cultură nu poate fi remuneratoare dacă acele fructe ne-ar costa mai mult decît cele aduse din străinătate.
Un general vestit ne arăta, acum vreo cîţiva ani, trei puşti fabricate în atelierul ministerului său; dar făcîndu-se socoteală, se dovedea că fiecare puşcă costa mai multe mii de franci. Fără îndoială, acel ministru putea fi mulţumit de reuşită, dar acea glorie nu era mai puţin păgubitoare pentru ţară.
Un foarte bun patriot arăta cu mîndrie acum cîţiva ani o bucată de fier, de foarte bună calitate, în adevăr, estras dintr-un mineral aflat pe moşia Broşteni, şi adăoga că s-ar putea esploata tratîndu-1 prin metoda catalană, întrebuin-ţînd la lucrarea acelui mineral întinsele păduri de pe acea moşie; bunul patriot îşi da această părere împins de un sentiment lăudabil, dar cugetarea lui era lipsită şi de ştiinţă, şi de raţiune. Proprietarul de atunci, entuziasmat de buna calitate a fierului scos din pămîntul sau, a chemat ingineri sa-i cerceteze moşia în lung şi în larg. Citind raportul acelor ingineri, ar crede cineva că pămîntul Broşteni lor ar fi numai aur şi argint, moşia un Eldorado şi apele ei un Pactol. Unii ingineri sunt şi ei ca unii advocaţi cari, cînd Ie spui o pricină, ţi-o declară dreaptă şi nu-ţi lasă îndoială că ţi-o cîştigă. însă intendentul proprietarului actual, om practic şi cu bună chibzuială, a lăsat fierul, plumbul, aurul şi argintul să doarmă în pîntecele pămîntului şi s-a pus a esploata serios adevărata bogăţie a moşiei, pădurile; le es-ploatează sistematiceşte şi cu inteligenţă şi trage un venit însemnat şi asigurat pe veci, pe cînd sunt sigur că, dacă s-ar fi pus pe esploatarea fierului, ar fi făcut-o în pagubă. Acel intendent a ştiut ceea ce nu ştia patriotul, a ştiut că fierul, metalul atît de necesar omului, se află răspîndit în abundenţă în toate formaţiunile geologice, ca nici un alt metal; dar că Anglia, mai favorizată de natură într-această privinţă, posedă mineralele de fier în pămînturile carbonifere, amestecat cu cărbune şi cu toate substanţele silicioase şi teroase necesare topirii, în proporţiuni aşa de potrivite, Incît luînd cu lopata acel amestec şi aruncîndu-1 în cuptoarele cele mari (hauts fournaux), curge dintr-însele gîrlă
de fier (tuci sau fonte), care pe urmă se transformă prin cuptoarele de pudlaj In fier ductibil. Asemenea condiţiuni favorabile nu se află nicăieri aiurea, şi aceasta face că nici o ţară nu poate concura în privinţa fierului cu Anglia. Ar fi o nesocotinţă a căuta să esploatăm bogatele minerale de fier ce avem în multe părţi ale României, aducînd cărbune de pămmt din străinătate sau arzînd pădurile. Natura ne-a refuzat cărbunele de pămînt, in zadar îl căutăm, căci el nu se află în formaţiunile terţiare şi cuaternare, cari domină în formaţiunea noastră geologică. Este mult mai avantagios a produce ceea ce putem produce cu folos, iar fierul să-l cumpărăm de la Newcastle, unde îl putem găsi uneori pe trei livre (76 fr.) tona, pe cînd noi nu î-am putea produce nici cu preţ înzecit.5 Aceasta însă nu va să zică că ştiinţa nu va găsi într-o zi mijloace de a estrage fierul din pirite şi din oxîduri, fără întrebuinţarea cărbunelui, sau că nu s-or inventa cuptoare în cari lignitul să poată servi în asemenea lucrări. ALunci am greşi dacă n-am profita de acel mijloc.
Nu este anevoie, zicea învăţatul Combes, de a-şi face cineva un cabinet de mineralogie cu mineralele aflate în orice ţară; dar aceasta nu ar dovedi că s-ar putea esploata oriunde orice metal sau orice substanţă minerală.G
Orfila, chemat ca profesor de chimie legală la celebrul proces Lafarge, a dovedit că aparatul lui Marsh arăta esisten-ţă de arsenic în orice mobilă veche, dar aceasta nu dovedeşte că mobilele cele vechi ar putea servi de mină de arsenic,7
Răposatul Oteteleşanu, interesat într-o vreme de esploa-tarea salinelor noastre, îmi propune să-l întovărăşesc într-o călătorie la Ocnele-Mari de la Rîmnicul-Vîlcei, cu scop de a împinge voiajul pînă la Cloşani; proprietarul moşiei Baia-de-Aramă propunea companiei salinelor esploa-tarea metalului. Am petrecut la Cloşani mai multe zile cercetînd acea mină şi m-am convins că vina de aramă (filonu) era foarte săracă, că nu conţinea nici a zecea parte de mineral de aramă cît se află în filoanele Cornwalii din Anglia. La minele de aramă, de plumb şi de cositor de la Penzas, Truro şi Botalac, după ce se estrage mineralul din piatra în care se află răspîndit (ganga), se încarcă pe mare şi se trimite la Swentze, unde cărbunele este abondent şi ieftin, acolo se preface în aramă roşie, plumb şi cositor.
431
Espîoatarea unui filon ca cel de la Baia-de-Aramă nu ar avea alt rezultat decît destrugerea de păduri şi ruina companiei care ar încerca-o.8
Nu este glorios, nici util de a fabrica obiecte de cari ne servim; glorie este atunci cînd prin ingeniul nostru aflăm mijloace de a le produce cu mai puţină cheltuială sau de calitate mai bună.
Dorinţa care trebuie să ne preocupe în impulsiunea ce dorim să dăm industriei naţionale nu trebuie să fie de a ne procura orice obiect in ţara, împiedicînd sau oprind productele străine de-a pătrunde la noi, ci de a căuta şi dea găsi care din obiectele cerute de trebuinţele noastre sociale, căutate de consumatorii noştri şi pe care ni le procură străinătatea, s-ar putea dobîndi de fabricanţii noştri, folosind totodată pe producător, fără de a împovăra pe consumator sau a-1 obliga în mod direct sau indirect a plăti acele obiecte mai scump decît dacă le-ar aduce din străinătate.
Condus de această preocupaţiune, am parcurat tîrgul, oprindu-mă, una după alta, dinaintea prăvăliilor care se ţin şir pe stradele Victoriei, Lipscani şi Braşoveni, cerce-tînd obiectele espuse la vederea trecătorilor; după aceea am luat tabelele noastre vamale cele din urmă, din anul 1881, şi voiesc să înscriu aci reflexiunile ce mi-au sugerat acea cercetare.
IX
La pagina 12, no. 1 a tabelelor noastre vamale, la rubrica animale vii, se vede că cumpărăm din ţările vecine vite mari: cai, boi, bivoli, catîri de 5.014.164 fr.
Deşi noi esportăm de aceste vite pentru o sumă mult mai mare, care se suie la cifra de 16,597.429 fr., aşa că balanţa ne este în favoare cu 11.583.265 fr., dar nu este mai puţin de observat că foarte lesne ne-am putea scuti de a cumpăra de la străini, aducînd oarecare îngrijire în creşterea vitelor noastre. Sporind şi înmulţind ergheliile şi tamazlîeurile, am crea un izvor însemnat de bogăţie; nu numai că am scădea cifra importului, dar am spori cu mult cifra esportului.
Creşterea vitelor nu numai că nu a făcut nici un progres, dar de cîtva timp a dat foarte mult înapoi; soiurile noastre de cai şi de boi s-au pipernicit; suntem departe de timpii cînd
482
armata prusiana îşi făcea remonta de cai de cavalerie în erghelii din Moldova.
Suma de 16 % milioane este departe de a fi ceea ce ar putea deveni, daca am căuta să utilizăm întinsele şi ospă-toasele cîmpii ce avem în Ialomiţa şi pe malul drept al Dunării.
Cînd considerăm importaţiunea Angliei şi Germaniei de carne şi de oi vii aduse de peste ţări şi mări, vedem că balanţa noastră s-ar putea sui la multe milioane; şi în loc de a vedea sume însemnate în coloana importului, am vedea multe milioane adăogate la coloana esportului nostru.
Cultura cerealelor a devenit şi devine din ce în ce mai dificilă pentru proprietarii cei mari din cauza lipsei de braţe; deja cei mai mulţi au renunţat de-a mai cultiva porumbul. Cultura cartofilor chiar este mărginită numai în ţinuturile de sus ale Moldovei; de sfeclă nici nu se pomeneşte, şi fabricanţii de zahăr sunt obligaţi a-şi produce chiar ei sfecla de care au trebuinţă, şi aceasta în mare pagubă. De acum încolo adevărata esploatare a proprietăţilor celor întinse are să fie creşterea vitelor, o industrie care nu are trebuinţă de braţe multe, dar care cere capitaluri mari, pe cari numai proprietatea cea mare şi le poate procura. Creşterea vitelor are totodată şi darul de a îmbunătăţi pă« mîntul, îngrăşindu-1; îl face mai producător, pe cînd plugă-ria fără vite îl sărăceşte, îl seacă şi-l face neroditor. S-a observat de toţi agricultorii că, de cîţiva ani încoace, sporul pămintului nostru scade din recoltă în recoltă; acum douăzeci de ani producerea mijlocie se conta pe o chilă şi jumătate de pogon, astăzi sunt puţine pămînturile cari dau mai mult de o chilă de pogon. A face agricultură fără creştere de vite este a seca rodirea pămintului şi a săraci pe cultivator. Un proprietar roman, întrebînd odinioară pe un agricultor esperimentat care este metoda cea mai bună de a cultiva pămîntul, acesta îi răspundea: „bene pascere“ ; întrebîn-du-1 care ar fi metoda preferabilă după aceasta, învăţatul îi irăspundea „mediocriter pascere“, şi în fine, între-bîndu-1 care ar fi cea de al treilea grad, iar îi răspunse „male pascerea.
La pagina 12, rubrica Producte animale alimentare, no. II, găsim pentru cărnuri, pastrama, vînat, lapte, brînză,
483
peşte, icre etc., un import de 2.993.125 fr., din care şi noi vindem străinilor de 4.159.339 fr., ceea ce ne da o balanţă favorabilă de 1.160.214 fr.; dar, afară de oarecari obiecte de o valoare minimă, precum sunt fructele de mare, stridii, midii etc., pentru celelalte am putea dobîndi o esportaţiune mult mai mare şi o importaţiune redusă la o valoare neînsemnată.
Aceste trei articole de mai sus, cu o oarecare îngrijire în creşterea vitelor, ar putea să ne dea în foarte puţini ani un spor de venit de cel puţin 20 de milioane, spor care ar merge tot crescînd şi s-ar sui treptat din an în an.
Trecind la productele propriu-zise ale pămîntului şi la derivatele lor, la no. III, rubrica Materii făinoase şi deriva-tele for, vedem importate, din Austro-Ungaria mai cu seamă, cereale, făină, paste, pîne şi pesmeţi de 5.377.459 fr.
Deşi esportăm în deosebitele părţi ale Europei producte d-ale pămîntului de 157. 255. 797 fr., ceea ce ne lasă un folos bănesc de 151.878. 298. fr., dar cu puţină îngrij ire Austro-Ungaria nu ne-ar mai putea lua nici acele cinci milioane ce-i dăm pe făinurile ei.
Este adevărat că tractatul de comerţ din 1875 a înlesnit mult intrarea făinurilor şi pastelor, dar aceasta nu trebuia să ne descurajeze şi să ne facă să închidem şi puţinele fabrici ce mai aveam; din contra, trebuia să ne facă să înţelegem că este un avantaj mare a face făină şi a petrece grî-nele noastre măcinate, precum fac ungurii, cari esportă în mare parte grîul lor măcinat, făina fiind mai puţin espusă la avarii. Grînele noastre cele uşoare găsesc anevoie cumpărători şi se vînd fără preţ, pe cînd amestecînd soiurile şi măcinîndu-le împreună, făina s-ar petrece mai lesne şi cu mai mult folos. Grîul american ajunge în Europa măcinat gata; puternicile maşini ale vapoarelor de transport servă a transforma griul în făină chiar pe bord, cînd timpul călătoriei transatlantice o permite; pornesc de pe coasta Ame-ricci cu grîu şi ajung pe coasta Europei cu făină. Nu stau la îndoială că adoptînd metoda de a amesteca calităţile grînelor noastre şi a le transforma în făină, s-ar putea spori activul nostru cu zece sau douăzeci de milioane; în tot cazul, ne-am scuti de cele cinci milioane ce dăm Austro-Ungariei.
484
în rubrica Fructe, legume etc., no. IV, vindem fructe de tot felul: struguri, prune uscate, legume proaspete şi uscate, seminţe, uleiuri, importate pentru suma de 900.685 fr., de cari vindem şi noi străinilor de 7. 658. 757 fr., prin urmare o balanţă în valoare cu 6. 758. 072 fr.; dar cred că nu ar fi anevoie să imităm fabricile de legume conservate din Marsilia.
Zahărul figurează la pag. 58, 68, 70, 72 şi 86 cu 5.749*274 fr., plătind drept de intrare 1.279.159 fr., aproape 22,3% ad valorem, adică 20 fr. de suta de kilograme. Am fost totdeauna de părere că fabricarea zahărului la noi nu poate fi, deocamdată, retribuitoare şi că vom merge din an în an plătind străinului sume din ce în ce mai mari pe acest product. Sfecla este o plantă anevoie de dobîndit astăzi la noi, fiindcă cere şi arătură adîncă, pe care cu greu o putem dobîndi cu vitele noastre, cere şi braţe multe la praşă şi la cules, Incit nici proprietarii cei mari, nici plugarii nu o pot cultiva cu folos; acei cari au încercat nu au dobîndit rezultate satisfăcătoare; ţăranii prefer cultura porumbului, care se consumă în mare parte pe loc.
Acum vro patru ani mă aflam într-un vagon cu contele Zichy, atunci ambasador la Constantinopol.9 Trecînd pe lingă Chitila, a voit să cunoască modul de esploatare al acelei fabrici; după ce i-am esplicat condiţiunile şi îndatoririle ce avea proprietarul cu fabricantul, mi-a zis că şi dînsul avea fabrici de zahăr, pe moşiile sale, că acele fabrici îi aduceau venituri însemnate, dar că dacă ar fi obligat să cultive singur sfecla, îe-ar părăsi, căci i-ar fi cu pagubă; îmi spunea că găseşte să cumpere de la ţărani oricîtă sfeclă voieşte, şi astfel fabricele sale nu se ocupă decît cu estragerea materiei zaharine şi cu îngrăşatul vitelor şi al cîmpului.
Plătim străinului 1.214.554 fr. pentru cumpărături do vinuri şi în schimb esportăm vin de 200.000 fr.; adecă o balanţă defavorabilă de 1.000.000 fr., ceea ce este o mare pagubă pentru noi, fiindcă vinul, ce trimitem astăzi francezilor şi belgienilor îl dăm pe un preţ derizoriu, pe 2 şi pe 3 fr. decalitru, pe cînd ei, prelucrîndu-1, îi dau o valoare întreită şi împătrită, trimiţîndu-ni-1 chiar nouă cu etichete
485
de vinuri fine de Bordeaux, folosindu-se numai ei de acea creştere a valorii.
Prelucrarea vinurilor a devenit o industrie foarte lucrativă, mai ales de cînd viile sunt bîntuite de filoxeră. Proprietarii noştri vinicoli ar ciştiga milioane dacă ar imita in cultura viei şi in facerea vinului pe d-nii Simulescu, Bră-tianu, Ferekide, cari fără întrebuinţare de procedee chimice, ci numai printr-o lucrare mai îngrijită, au dobîndit rezultate foarte însemnate. Vinurile lor se vînd cu preţ întreit şi împătrit decît al vecinilor podgoreni.
Vorbim şi scriem toţi despre industrie, o chemăm în ajutor ca pe-o zeitate, precum cheamă femeile pe Maica Domnului în momente de durere; dar mi se pare că o chemăm cum se zice că cheamă femeile izraelite pe Maria, gonind-o cu mătura, îndată după ce Ie-a trecut durerea: nu facem ceea ce este de făcut pentru a-i pregăti venirea şi stabilirea ei.
Una din cauzele părăsirii meseriilor a fost şi este admiterea prea lesne în slujbele statului. Se cere o prea mică doză de învăţătură de la tinerii cari aspiră să fie admişi în cancelarii, încît inteligenţele cele mai mediocre pot să pretindă a dobîndi poziţiunile cele mai înalte în stat. Aceasta distrage pe o mulţime de tineri de la meserii şi de la profesiuni în cari ar găsi o viaţă mai folositoare lor şi societăţii. Astăzi fiii croitorilor şi ai cizmarilor nu mai vor meseria părinţilor, ci visează funcţiuni şi influenţă politică.
O altă cauză foarte de considerat este că nu avem profesori serioşi de chimie, nu avem cursuri de tehnologie, de chimie aplicată la industria manufacturată. Am avut şi avem mai mulţi tineri în Şcoala centrală din Paris şi în Şcoala politehnică din Zurich; mulţi din ei au devenit ingineri distinşi; dar, conduşi de ideea de a ocupa un loc în serviciul statului, mai toţi s-au aplicat la construcţiuni; mai că nu cunosc pe nici unul care să fi trecut prin secţiunea mecaniştilor, a chimiştilor sau a mineralogiştilor, căci într-aceste ramuri, dacă vom escepta ocnele de sare, fabricarea tutunurilor şi monetăria, nu sunt funcţiuni publice de dobîndit.
Scoatem pe bere 441.462 fr. şi esportăm numai de 14.273 fr., pe cînd vedem că toţi acei cari au încercat fabricarea berei au făcut stări însemnate.
486
Velniţele sau povernele, singurele noastre fabrici, putem zice, sunt într-o stare primitivă; mai toate sunt conduse de evrei empirici, astfel că, deşi posedăm o mare câtime de boştină, de prune, livezi întinse de pometuri, cu toate acestea suntem tributari străinului cu 3.241.520 fr., pe cînd noi nu vindem decît de 34.838 fr., încît plătim o dare gratuită de 2.206.682 fr.
De fabrici de săpun, de potasă şi de alte multe şi multe, nici pomeneală.
Ceea ce ar trebui să pironească gîndirea noastră ar trebui să fie de a căuta modul cum s-ar îmbunătăţi şi înmulţi ceea ce producem şi ceea ce putem produce.
Scoatem pentru obiecte alimentare, legume, cărnuri uscate, pe cari le putem foarte lesne produce, imitînd procedările întrebuinţate la Marsilia, suma de 6.306.432 fr.
în rubrica Materii şi producte chimice, productele chimice figurează la import cu valoarea de 1.665.840 fr., deşi multe dintr-aceste producte, precum acidul muriaticsau clorhidric, clorhidratul de amoniac (ţiperigul) etc. s-ar putea produce în ţară. Noi lăsăm mormanele de praf de sare să umple curţile ocnelor noastre fără folos nici pentru stat, nici pentru particulari, şi mergem de cumpărăm soda şi acidul muriatic.
La rubrica Materii tincturiale importăm chiar şi cerneală şi toate colorile cari se estrag din păcură; aşa că importăm de 2.185.983 şi nu esportăm decît de 194.328.
Rubrica Uleiuri şi grăsimi. Importăm 6.307.129, pe cînd nu esportăm decît 47,536.
Aproape 3 y% mii., pe obiecte pe cari ar trebui să Ie producem în ţară, fără ajutor de subvenţiuni, de protecţiuni sau de prohibiţiuni.
La rubrica Piei şi blănării, lăsînd blănăria la o parte şi considerînd numai comerţul pieilor, acest articol constituie un import de 36.500.119 fr., pe cînd esportulnostru nu este decît de 1.825.013 fr.,o ieşire de bani de 34.775.106 fr. Deşi nu cred că am putea produce deocamdată marochi-
487
nari şi alte piei fine, dar pieile cele groase s-ar putea foarte bine lucra la noi în ţară, ceea ce ne-ar da o economie de mai multe milioane pe tot anul.
Tăbăcariile noastre cele primitive şi înapoiate ar trebui să se transforme în stabilimente serioase, apropriindu-şi procedările indicate astăzi de ştiinţa chimică şi mecanică*
Terminind aci cu obiectele trase direct sau indirect din pămînt, am văzut că dacă spiritul industrios s-ar deştepta şi s-ar dirige numai asupra unora dintr-însele, asupra acelor pe cari le-am indicat aci în treacăt, nu mă îndoiesc că în foarte puţini ani ţara ar putea să aibă o sporire în pro-ducţiunea naţională de cel puţin şasezeci de milioane pentru satisfacerea consumaţiunii interioare, deosebit de avîn-tul ce ar lua acele industrii cari ar putea întinde debitul lor şi în afară din ţara.
★
La pagina 12, rubrica Materii textile şi industrii deri-vate, no. 16, conţine o mulţime de obiecte, dar nu ne vom ocupa decît de acelea a căror consumaţiune este neînsemnată; mă voi mărgini a menţiona pe acele cari ating mai greu punga consumatorilor noştri, sau cari pot deveni întreprinderi fructuoase.
Străinătatea, Austro-Ungaria mai cu seamă, ne trimite lină toarsă, ţesături groase de lină, pături cu păr lung, ţo-luri, abale, zeghii, dimii, pălării ţărăneşti de pîslă ete. de 3.280.315 fr. Deşi ar fi îndrăzneţ şi poate şi păgubitor a încerca să concurăm cu Europa, fahricînd postavuri fine* dar cel puţin am putea foarte bine a-i disputa aceste două milioane şi jumătate. Postavurile fine importate figurează în tabelele noastre vamale cu suma de 35.032.204 fr. Pentru acest articul cred că suntem condemnaţi a fi încă mult timp tributari fabricelor străine.
Ţesăturile de mătase, pe cari scoatem mai multe milioane pe tot anul, asemenea nu cred că le-am putea dobîndi la noi, şi avem să le aducem încă mulţi ani din Franţa şi din Italia. Dar de ce să părăsim, precum am făcut, vechea* frumoasa şi bănoasa industrie a creşterii gîndacilor de mă-
488
tasă. Cel puţin, aveam de la duzi borangicul şi mătasa necesară femeilor de la ţară.
Trec şi asupra torturilor şi ţesăturilor de bumbac cari sunt însemnate în tabelele importaţiunii cu suma de 35.295.511 fr., căci nu avem nici materia prima, nici mijloacele colosale de fabricare de cari dispun englezii şi americanii; orice am încerca, foarte mic rezultat am dobîndi; tot ce s-ar putea face ar fi introducerea unor războaie de ţesut pinza groasă şi a maşinelor de împletit, dar tortul l-am cumpăra tot din străinătate. Mulgeniile au omorît roata de tors, precum roata omorîse furca.
Acum cîţiva ani, inul şi cînepa erau toarse cu furca de ţărancele noastre, şi toate pînzeturile necesare familiei ţăranilor se făcea în argea. Batistele şi pînzele de Olanda şi de Silezia ar fi anevoie de dobîndit din cauza tortului mai ales, dar cordăriile şi fabricarea de pînză groasă ne-ar putea scuti de a scoate pe tot anul 7.084.294 fr.
Dintr-aceste articule însemnate în cei patru paragrafi precedenţi am dobîndi o producţiune naţională de 10 sau de 15 milioane.
Din veşminte confecţionate, străinătatea trage de la noi 10-323.853. fr. Nu putem concura cu Viena în confecţionarea de haine, fiindcă acolo se găsesc lucrători mai ieftini, aceasta însă nu trebuie să oprească încercările. De vreme ce avem croitori, de ce să nu căutăm a organiza asociaţii, ca să putem face stabilimente mari, bine înzestrate cu instrumentele şi cu maşinile cele mai perfecte? Am putea scădea cîteva milioane din cele 8 ce plătim.
Exemplul atîtor modiste germane şi franceze, cari au făcut stări însemnate, ar trebui să stimuleze pe fetele românce atît de îndemînatice la lucrul cu acul, şi această sumă n-ar mai figura în coloana importaţiunilor.
Hîrtia, macavaua şi obiectele de carton ne costă 5.465.234 fr. Fabricarea hîrtiei mi se pare un ce hazard os, fiindcă un debit de 5 sau 6 milioane ne este destul de mare pentru întreţinerea unei fabrici, şi fabricele cele mici nu pot lupta cu cele mari şi perfecţionate, dar transformarea macavelei in
32*
489
cutii şi alte obiecte de carton ar fi o lucrare potrivită minelor tinerelor fete cari au dovedit în fabricele de tutun cît sunt de îndemînatice.
La rubrica Lemne şi industrii derivate, în coloana importului, figurează suma de 13-912.270, deosebit de multe alte obiecte de lemn de artă ce importăm, pe cînd noi nu esportăm lemnărie decît de 5.162.466 fr., încît în privinţa acestui obiect, care ar trebui să ne dea o balanţă cel puţin favorabilă, suntem tributari străinului, Austriei mai ales, cu 8.749,804 fr. Nepăsarea noastră în exploatarea pădurilor este atît de mare, încît mare parte din cheresteaua de brad întrebuinţată în construcţiunile din Bucureşti ne vine din Bucovina.
Nu încape îndoială că exploatarea sistematică a pădurilor noastre şi lucrarea lemnăriei ordinare ne-ar scuti de acele patrusprezece milioane ce scoatem şi ar spori suma de cinci milioane de fr. a exportaţiei.
Combustibili minerali, găsim că importăm de 4,793.418 fr. cărbune de pămînt. Această sumă este mică şi este dovadă de sărăcia noastră industrială. Consumaţiunea cărbunelui este astăzi măsura cea mai bună şi mai exactă a stării de prosperitate industrială a unei ţări. Sper că această cifră va merge sporind din an în an, iar nu scăzînd. Deşi cărbunele de pămînt, kouille, este indispensabil lucrărilor industriale, dar lignitul, care se află în abondenţă în formaţiunea geologică cărei aparţine România, poate fi întrebuinţat la multe.
Ca putere mişcătoare, ţara noastră este una din cele mai privilegiate prin izvoarele ei de apă atît de puternice şi de abondente. La munte mai cu seamă, prin descoperirile puterii electrice, electro-dinamice, puterea apelor are un mare viitor. Acea putere va înlocui poate în multe întrebuinţarea cărbunelui prin transmiterea puterii apei prin cable electrice, ducînd-o la locurile unde are să fie aplicată. Acum de curînd un inginer, sir John Thomson, propunea a stabili maşini de abur în minele de cărbune de la New-castle şi a duce puterea acelor maşini în Londra prin cabluri electrice, spre a o întrebuinţa la luminatul oraşului şi la fabrici, ceea ce ar fi de un mare avantaj şi poate singura
490
tămăduire în contra negurilor cari blntuie o capitală de patru milioane.10
Parafina, unul din cele mai principale producte ale pă-curei, ar trebui sa fie pentru noi un obiect care să aducă un venit însemnat; în loc de aceasta, plătim 856.243 fr. străinului, şi pentru luminări de stearine dăm 1.096.624 fr.
Cumpărăm ipsos de 24.903 fr. şi pămîntul nostru este bogat într-aceastâ materie.
îmi aduc aminte în tinereţe ca un francez, anume Petit, care se aşezase la Cimpina, zidise tot atelierul său de fierărie cu pereţi de platru, fără a întrebuinţa nici piatră, nici cărămidă. Acel francez lucrase mult în platrierile de la Montmartre şi-mi zicea că ipsosul de Cimpina este tot atît de bun ca acel din formaţiunea terţiară a Parisului.
Cumpărăm de la străini var, nisip şi humă, cărămidă, oîărie groasă, sticlărie groasă, de aproape două milioane şi jumătate şi cari s-ar putea lesne găsi şi produce la noi.
Să sperăm că fabrica de chibrituri ne va scuti de cele 2,939,787 fr. ce plătim străinătăţii.
Adunînd toate sumele ce am văzut că am putea scuti d-a trimite în străinătate, sau mai bine zicînd că am putea produce în ţară obiectele ce am însemnat într-această repede ochire asupra tabelelor noastre vamale, se vede că în puţin timp şi cu puţină osteneală am putea spori produc-ţiunea noastră cu cel puţin 50 sau 60 de milioane pe an, sumă care ar merge tot crescînd şi s-ar putea sui la 100 de milioane, mai ales dacă am suprima vămile şi am chema pe fabricanţii străini într-o ţară unde îşi pot depune mărfurile şi productele destinate ţărilor vecine. încetul cu încetul şi unul după altul, fabricanţii cei mari ai Europei şi-ar transporta unele din fabricele lor la noi, ar stabili în România fabrici sucursale a marilor lor ateliere, ar aduce lucrători meşteri; libertatea de comerţ ar atrage meşteri şi fabricanţi, precum odinioară revocarea Edictului de Nantes a gonit din Franţa pe lucrătorii cei buni, de cari s-a folosit Germania.
491
Să nu se crează însă că acel spor în producţiune, oricît de mare ar fi, ar servi să sporească stocul nostru metalic;, acele milioane ar spori bunul trai al românilor, servind ţării a cumpăra o mai mare câtime de obiectele ce consumăm sau am putea consuma
Ne lipsesc braţe, este adevărat, dar nu este mai puţin adevărat că braţele ce avem nu produc tot ce ar putea produce.
Mă rezum în modul următor:
1.	Desfiinţarea vămilor în mod absolut.
2.	Admiterea în funcţiunile statului după o programă de cunoştinţe care să nu fie accesibile inteligenţelor ordinare.
3.	înmulţirea cursurilor de geometrie, de fizică, chimie, mecanică, aplicate la arte şi meserii.
4.	învăţătura unei meserii în orice şcoală primară.
5.	înlesnirea de capitaluri de stabilire a celor cari dau dovezi ca le-ar întrebuinţa la înfiinţarea unui atelier pe baza băncilor scoţiene pentru agricultură.
note şi comentarii

p
PREFAŢĂ
A apărut pentru prima dată, fără titlu. în Broşura nr. ly Convorbiri economice de Ion Ghica, „v. prezident al fostei Camere elective*1, la Tipografia Ştefan Rassidescu, 1865; s-a retipărit în ediţia din 1869 a Convorbirilor economice. în ediţia a treia, Prefaţa adaugă textului pasaje dislocate din capitolul Munca, aşa cum a fost publicat acesta în versiunile anterioare.
Broşura s-a difuzat în librării la începutul verii anului 1865.
Primind-o de la autor, Alecsandri îi scria din Mirceşti prietenului său, la 1 iulie: „Am citit-o şi mă grăbesc să-ţi fac sincerul meu compliment. Ai adoptat adevăratul fel de a populariza cunoştinţe folositoare şi de a face să găseşti plăcere în citirea lucrurilor abstracte. Continuă cum ai început, şi vei aduce un foarte mare serviciu generaţiei actuale a României, generaţie inteligentă, dar foarte ignorantă şi încrezută. Am visat totdeauna pentru ţara mea o bibliotecă populară, scrisă într-un stil simplu şi desluşit şi cuprinzînd comorile ştiinţei omeneşti, pusă la îndemîna tuturor inteligenţelor1* (Alecsandri, Corespondenţă, p. 83-84).
r
1 Elogiul pe care Ghica îl aduce „literaturii", acordînd noţiunii sensul «el mai cuprinzător, e aproape o traducere din Ilenry Thomas Buckle. Aici el nu citează sursa, dar în partea a cincca a Convorbirilor economice (Industria) transcrie întocmai pasajul respectiv, tradus din Buckle, cu indicarea autorului.
495
PARTEA ÎNTÎIA
MUNCA
1863
A apărut în 1865, dar în cuprinsul broşurii nr. 2 din Convorbiri economice-, pe care Ion Ghica o semnează ca „fost preşedinte al Consiliului Miniştrilor41; s-a retipărit ca „partea întîia11 în ediţiile din 1869 şi 1879.
La începutul broşurii din 1865, mai înainte de a trece la tratarea temei, autorul scria următoarele:
„Mulţumind acelor cinci sute de români cu bunăvoinţă, care au avut răbdarea să piardă două ore din viaţa lor în cetirea broşurei întîia a convorbirilor mele economice, îi rog să priimească dedicarea acestii a doua broşuri, ca semn de recunoştinţă din parte-mi,
îmi veţi zice negreşit, domnii mei, şi cu tot cuvîntul, să vă spui mai dinainte despre ce are să tracteze această scriere, ce o să găsiţi într-însa şi ce folos puteţi trage din citirea ei.
Dragi domni, de v-aş spune că am tractat ceea ce am voit să tractez, ar alerga românii cu mic, cu mare să şi-o procure; teascurile domnului Rassidescu, lucrînd zi şi noapte, nu ar putea îndestula cererile. Dar să vă spui ce am voit să tractez...11 în continuare se anunţă tema, care este munca. Aceste alineate introductive ne informează asupra tirajului primei broşuri: 500 de exemplare, un tiraj care ni sc pare astăzi mic în comparaţie cu cifrele cu care ne-am obişnuit, dar caret desfăcut repede, marca în 1865 un succes. între apariţia primei şi celei de a doua broşuri au trecut cam şase luni. Alecsandri primise şi citise Munca în primele zile ale anului 1866, astfel că la 10 ianuarie îi scria, tot din Mirceşti, Iui Ghica: „îţi mulţumesc pentru broşura ta şi pentru ora plăcută ce mi-a procurat. E drept că de multă vreme n-am mai citit în limba ţarii mele o operă aşa de cu meşteşug concepu-
496
tu şi aşa de bine scrisă. Tu ai găsit mijlocul de a mă face să citesc pe nerăsviflatc 80 de pagini de chestii economice, pe mine, care bateam în retragere în faţa unei astfel de lucrări, şi ai ştiut ca să mă lipeşti de subiectul tău, incit mi-a părut rău că am ajuns prea repede la cea din urmă pagină. E o lucrare limpede, precisă, logică, spirituală şi adevărată. A! cît sunt de fericit, scumpul meu prieten, că regăsesc pe vechiul meu tovarăş de munca do la Foaia ştiinţifică mai stăpîn ca niciodată pe gîndirca şi pe condeiul lui!
Fără ca să înă ating de modul savant şi spiritual cum tu pledezi pentru cauza sfîntâ a muncii, găsesc stilul tău curgător, armonios şi limpede pentru toate clasele societăţii. Acest limbagiu e mai potrivit şi mai lesne înţeles decît acela al publicităţii noastre... fistichii." Viitorul autor al Dicţionarului grotesc, adversar al pedantului -ţiune, făcea, între laude, şi o obiecţie critică: „Singura observare ce-mi permit a-ţi face e relativ la terminările în ţiune, pe care le-ai fi putut înlocui prin are, ire, ere, astfel: civilizaţiune — civilizare; organiza-ţiune — organizare; administraţiune — administrare-, constituţiune -■ constituire etc." Poetul repetă îndemnul adresat prietenului său de a continua lucrarea — „ea fiind din acelea care sunt menite a îndeplini o înrîurire priincioasă şi a rărnîne" (De la cei ce nu mai sunt. Scrisori inedite. Vasile Alecsandri către Ion Ghica, în Literatură şi artă română, nr. 9, 25 iulie 1898, p. 546).
0	problemă care trebuie pusă de la început, dar asupra căreia vom fi obligaţi să mai revenim, este aceea a datării diverselor „părţi" din Convorbiri economice. Publicate în broşură, aceste părţi nu sînt însoţite de o dată, ca în ediţia definitivă. Astfel, precizarea anului 1863 nu apare sub titlul broşurii nr. 2, Munca, din 1865. Gc va fi reprezentat pentru autor această dată? Ar putea să fie anul redactării. în realitate, nu este şi nici nu poate fi. Cum se va vedea şi mai departe, cronologia unor evenimente personale sau istorice contrazice datarea de sub titlul părţilor, astfel că datarea aceasta trebuie considerată cu toată prudenţa.
1	Berăria la „Tunel" va fi ţinută în 1893 de I.L. Caragiale. Grădina „Raşca", aflată pe strada Academiei, aparţinea unui ceh, Hrstka, al cărui nume greu de pronunţat fusese „românizat" de către bucureşteni.
e Evident, modul în care Ghica defineşte „elementele" ce compun o naţiune nu e acceptabil decît poate numai în sens metaforic. Personalităţile politice şi culturale ilustre întruchipează într-un grad înalt însuşiri ale naţiunilor respective, dar activitatea lor este expresia,
497
nu mobilul progresului social, economic şi politic. Preţuind în aşa măsură munca productivă, Ghica avea la îndemînă răspunsul just la întrebarea pe care şi-o punea; producătorii de bunuri. Argumentul extras din confruntarea numărului de locuitori e fals, ca şi acela con-stînd în citarea unor nume celebre. Din istoria Chinei, a Japoniei, a Indiei s-ar fi putut enumera nume tot atît de mari, pe care epoca în -care scria Ghica era vinovată că nu le cunoştea.
3	Ca şi Botzari, Caraisc (Caraiscaki) era aromân. în timpul luptelor pentru eliberarea Greciei, a deţinut funcţia de comandant suprem al unităţilor dinafara Peloponezului.
4	Afirmaţia că marea cultură a Greciei antice i-a chemat la Mis-solonghi şi Navarin pe Byron, David D’Angers şi Chateaubriand trebuie luată în sens propriu numai în ceea ce-1 priveşte pe cel dintîi. De altfel, întreaga frază capătă un înţeles figurat: Byron a murit la Missolonghi (1824), cu trei ani înainte de bătălia de la Navarin (1827). în 1824, Chateaubriand era ministru de externe al Franţei şi considera cu simpatie lupta pentru eliberarea Greciei. El a vizitat Sparta şi Atena în cursul lungii călătorii pe care a întreprins-o în 1806 — 1807 pînă în Orientul Apropiat şi pe care a descris-o în volumul Ttineraire de Paris ă Jerusalem (1828). Marele sculptor francez David D’Angers (1788—1856), căruia i se datorează frontonul Panthăonului din Paris, şi-a dat tributul de admiraţie faţă de arta greacă, prcluînd şi valori-ficînd într-un mod personal tradiţiile acesteia. Despre Btratford (Strafford) Canning, Ghica însuşi scrie în Din timpul zaverii: „Era un entuziast al cauzei grecilor, plin de suvenirurile nemuritoare ale clasicităţii şi antichităţilor eline". Despre acelaşi, purtînd în timpul războiului Crimeii numele de lord Redclif, a se vedea scrisoarea Căpi-tanu Laurent.
5	Joseph Whitworth (1802 — 1887) a „însutit" puterea Angliei nu numai prin contribuţia sa în progresul tehnicii, ca James Watt, ci şi prin perfecţionarea armamentului. De profesie meseriaş mecanic, a avut meritul de a fi realizat primul sistem de unificare a păsurilor la şuruburi. în anii de după războiul Crimeii a creat tunurile de marină încărcate pc la culată. Faima lui de specialist avea să fie în curînd umbrită de avocatul William-Gebrge Armstrong, pe care Ghica îl citează ceva mai departe şi care a introdus un procedeu nou de fabricare a pieselor de artilerie.
* Cu unele excepţii, personalităţile citate au început, intr-adevăr, prin a practica munci manuale. Cazul lui Andrew Johnson (1808— 1875) e, mai ales, cu totul deosebit. Orfan de tată, a lucrat ca ucenic
498
într-o croitorie şi, abia după ce s-a căsătorit, a învăţat să scrie şi să socotească. Infiinţînd o organizaţie politică muncitorească, şi-a deschis drumul spre funcţii politice mereu mai importante. Cu sprijinul democraţilor, a ajuns deputat, senator, guvernator în Tennessee-în timpul războiului de secesiune, a fost general de brigadă. Ales vicepreşedinte al Statelor Unite, a devenit preşedinte la asasinarea lui Abraham Lincoln (1865). La rîndul său, Lincoln a fost în tinereţe tăietor de lemne şi plutaş pe Mississippi. Dar cînd i s-a încredinţat, funcţia supremă în stat, practica avocatura. Oricum, aceste două exemple nu sînt de loc concludente în ceea ce priveşte posibilităţile-nelimitate de afirmare a omului dotat în societatea burgheză. Cu atît mai puţin exemplul lui PeeL „Postăvarul11 englez era patron de manufacturi, se numea sir Robcrt Peel (1750 — 1830) şi a fost membru al Camerei Comunelor, inaugurînd o dinastie de oamenipolitici marcanţi..
Cine ar putea fi Brustelone? Câteodată, felul cum Ghica ortogra-fiază numele proprii face identificarea do-a dreptul imposibilă. Să fie gravorul şi desenatorul veneţian Giovanni-Batista Brustoloni (sec. XVIII), sau sculptorul Andreea Brustolon (1662—1732)?
7	Chiar şi în broşura din 1865, scriitorul notează că s-a îmbarcat la Marsilia în ziua de 12 aprilie... 1866. E o eroare neobservată de autor şi preluată de toate reeditările.
Prima scrisoare a prietenului său fictiv Dumitru poartă de asemenea, în dată, anul 1866; în a doua, însă, apare anul 1860. Am corecta greşeala, scriind peste tot 1860, dar la 12 aprilie 1860 Ion Ghica nu putea să se afle pe cheiurile Marsiliei, fiindcă în acel moment era prim-ministru şi ministru de interne al Ţării Româneşti, funcţie din. care a demisionat abia la sfîrşitul lui mai, în acelaşi an. Exact în aceeaşi perioadă a anului 1866 economistul va fi din nou prim-ministru, şi ministru de interne. Imposibilă în primăvara anilor 1860 şi 1866,. călătoria lui în Occident e fie imaginară, fie situată în 1862, cînd fiul său cel mai mare, Dimitrie, a fost instalat pentru studii în Anglia.
8	în textul de bază, numele comandantului de vapor e Monthier. Avem a face cu o greşeală de tipar, pe care am corectat-o prin confruntare cu broşura din 1865: căpitanul Pouthier, supravieţuitor al naufragiului „Meduzei11, despre care Ghica scrie în Căpitanu Laurent.
8 Imaginând conversaţia cu francezul Dromant, Ghica îşi foloseşte personajul nu numai pentru a-1 pune să expună idei pe care el să le combată. Aici, Dromant rosteşte aprecieri ce aparţineau de fapt memorialistului. Anularea constituţiei, întoarcerea la „guvernul bunului plac11, introducerea unui nou statut, întărit printr-un plebiscit dubios, toate acestea sînt aluzii răuvoitoare la adresa lui Cuza. în alte pagini
499-
ale Convorbirilor economice, Ion Ghica va relua intr-o formulare directă, în aceiaşi termeni, critica la adresa dcmnilorului detronat la 1866.
10	între numele unor războinici celebri, Ibraim ar putea fi Ibra-lum-paşa, vicerege al Egiptului (1789 — 1848).
După aproape douăzeci de ani, Ghica reia în acest pasaj critica împotriva istoriei concepute ca o epopee a faptelor de arme, pe care a formulat-o pentru prima dată în memoriile sale asupra reorganizării învâţărmntului (1844, 1847).
11	Insulele Ionice au fost cedate de Anglia statului grec, căruia îi •şi aparţineau, în 1861. Faptul pe care-1 salută Ghica era intr-adevăr cu totul excepţional în epocă. Contestînd afirmaţia conlocutorului său că în ultima vreme „cotropirile s-ar fi făcut rari41, scriitorul avea perfectă dreptate. El ar fi putut oferi diplomatului francez un mănunchi de exemple din însăşi politica externă foarte recentă a Franţei: participarea, împreună eu Anglia, la cel de-al doilea „război al opiului41' împotriva Chinei (1856—1860); campania din Indochina (1859 — 1862); intervenţia militară în Siria (1860—1861); folosirea forţei armate împotriva Mexicului — îneepînd din 1862 — şi înscăunarea ca împărat acolo a lui Maximilian de Habsburg, în 1864.
]a „Boharaii14 — de fapt, buharaii — sînt locuitorii vechiului hanat uzbec Buhara, asupra căruia guvernul ţarist îşi revendica dreptul de protectorat, pe care l-a obţinut la numai cîţiva ani după ce Ion Ghica îşi redactase capitolul Munca, mai precis — în 1868.
13	Ion Ghica dă noţiunii de „unire44 un sens foarte larg. Nici formarea primelor state feudale româneşti, nici încercările lui Ştefan de a-şi asigura devotamentul domnilor munteni, nici prevederile comune ale Regulamentelor organice din Moldova şi Ţara Românească nu pot fi considerate ca acţiuni conştiente în direcţia unirii tuturor românilor în cuprinsul aceleiaşi ţări. Constituirea statului naţional România, ca şi a altor state naţionale din Europa, e rezultatul unui proces de ■dezvoltare social-eeonomicâ mult mai tîrziu. In ceea ce-i priveşte pe Radu Negru şi pe Dragoş-vodă, asupra cărora Ghica formulează dubiul „realităţi sau legende41, se ştie că legendei îi aparţine numai cel dinţii; Dragoş a fost o personalitate istorică reală.
14	Kiustenge este vechiul nume turcesc al Constanţei.
]5 Pasajul despre primirea vaselor în portul Sulina denunţă situaţia umilitoare şi păgubitoare materialiceşte ce se crease României prin înfiinţarea Comisiei europene a Dunării, în urma hotărîrii Conferinţei de la Paris (1856). Principalele Unite aveau şi ele în comisie un reprezentant (în 1860, acest comisar a fost Dimilrie Bolintineanu),
500
dar rolul principal in controlul navigaţiei avea să aparţină multa vreme, pînă după 23 august 1944, marilor state capitaliste neriverane, Anglia, Franţa, Italia.
16	La Micalc, grecii au obţinut o răsunătoare victorie asupra flotei perşilor în anul 479 î.e n. Regiunea respectivă, lonia, situată în Asia Mică, e leagănul strălucitei culturi reprezentate de filozofia materialistă greacă (şcoala ioniană}, de realizări valoroase în poezie şi arhitectură.
17	Filozoful Bias, unul din cei „şapte înţelepţi11 ai Greciei antice, a trăit în secolul al Vl-lea î.c.n.
10 Ghica stabileşte aici o paralelă între eroismul grecilor vechi şi al celor moderni, în lupta lor pentru libertate. Locurile îi evocă în egală măsură victoriile obţinute împotriva perşilor în secolul al V-lea î.e.n., ca şi pe acelea realizate în contra turcilor, la începutul secolului al XlX-lea.
Citatul din Eschil este extras din tragedia Perşii.
19	Corect, conform mitologiei eline: Persefona şi Artemis.
20	Cirus, regele perşilor, l-a învins pe Cresus, luînd în stăpînire Lidia; numele de „Medon11 rezultă dintr-o greşeală de tipar, pe care, în Fragment dirttr-o scrisoare inedita către V. Alecsandri, Ghica a corectat-o: mezii. Spartanii Lysandru şi Agesilas au purtat lupte victorioase împotriva perşilor. învingătorul Scipione Africanul şi învinsul Hani-bal, refugiat în aceste locuri, puteau intr-adevăr convorbi prieteneşte: ambii au fost obligaţi să plece în exil şi au murit în acelaşi an: 18& î.e.n.
21	Evocînd celebrele instituţii şi monumente ale vechiului Efes: gimnaziul, teatrul, stadiul, templul Dianei (de fapt, al Artemisei),. ars de Herostrat în anul 356 î.e.n., Odeonul (altul decît cel mai vestit, căci acela se afla la Atena), Ghica imaginează şi explorarea unui „labirint11. Labirintul era însă în Creta, şi din text ar fi reieşit o confuzie. De aceea, cînd a reluat descrierea călătoriei, a înlocuit expresia „crăpăturile labirintului11 cu „crăpăturile stîncelor11.
22	Călătoria imaginară pe care o întreprinde prin Arhipelagul grecesc corespondentul fictiv al autorului evocă o călătorie reală făcută de acesta din urmă, cu unsprezece ani înainte, în mai 1855, pe cînd era bei de Samos. Atunci a vizitat Ghica în bună companie ruinele oraşelor vechii civilizaţiuni, la invitaţia lui Poulhier, comandantul corvetei franceze „Le Chaptal". Scriitorul a extras din Convorbiri economice descrierea călătoriei, introducînd unele modificări şi completînd-o pentru a alcătui o scrisoare către V. Alecsandri, Textul,, mai mare decît cel din Convorbiri economice numai cu o pagină, a fost.
501
publicat după moartea poetului, cu titlu! Fragment dintr-o scrisoare inedită către V. Alecsandri (Convorbiri literare, 1 martie 1892).
In finalul pasajului, autorul citează din Apocalips (Descoperirea sfintului loan Teologul), cap. 2, par. 5.
33 Jefferson Davis (1808—1889) a fost preşedinte al „statelor confederate” sclavagiste din Sud în timpul războiului de secesiune.
31 „Cea din urmă expoziţie universală” este aceea de la Londra, din 1862. Scriind despre această expoziţie ca unul care a vizitat-o, Ghica ne oferă în pasajul respectiv confirmarea ipotezei de mai sus că excursia lui în Occident a avut loc în primăvara anului 1862, De altfel, în ianuarie 1862, Alecsandri, care era agent ad-interim al Principatelor Unite la Paris, îi scria prietenului său: „Deci cu o foarte mare plăcere mă voi întîlni cu tine primăvara viitoare în «Crystal Palace# Ia Londra. Vom vedea acolo multe lucruri frumoase şi între -altele expoziţia română, care va străluci fără îndoială prin absenţa ■ei...“ (V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 78). Lipsa Principatelor de la expoziţie este un fapt; concludent pentru atitudinea puterilor europene faţă de noul stat dunărean. V. Alecsandri obţinuse de la organizatorii ■expoziţiei aprobarea ca ţările române să expună într-un pavilion propriu, nu în secţia rezervată Imperiului otoman. Ulterior, aprobarea a fost anulată, ceea ce a determinat guvernul român să renunţe la participarea la expoziţie.
36 Cînd Ion Ghica scria aceste pagini, „căpitanul” Claude-Etienne Miniâ (1804—1879) era... colonel, trecuse în retragere şi lucra Intr-adevăr în industria de armament. încă din 1849 inventase carabina si glonţul ce-i purtau numele. După răstimpul cît a condus fabricarea ■de carabine Ia Enfield, a fost angajat în calitate de controlor al producţiei de puşti de la Remington, în Statele Unite.
28	Economiştii burghezi citaţi, ca şi Ion Ghica, de altfel, au elogiat maşinismul din unghiul de vedere al intereselor burgheze. Introducerea maşinilor a dus într-adevăr la creşterea productivităţii muncii, dar această creştere este realmente profitabilă pentru oamenii muncii numai în statul socialist. în orînduirea capitalistă, utilizarea maşinilor a avut cunoscutele consecinţe sintetizate de Marx: prelungirea fără măsură a zilei de muncă, punerea în disponibilitate a muncitorilor înlocuiţi de maşină, ceea ce a făcut să apară „o populaţie muncitorească excedentară, căreia capitalul îi dictează legile”. „De aci — adaugă Marx — paradoxul economic că mijlocul cel mai uriaş de reducere a timpului de muncă se transformă într-un mijloc fără greş pentru transformarea întregii perioade de viaţă a muncitorului şi a familiei sale în
502
timp de muncă disponibil pentru valorificarea capitalului" (Capitalul, I, Editura P.M.R., 1948, ed. a Il-a, p. 375—377).
Să mai adăugăm că maşinile n-au transformat pe muncitorii exploataţi în oameni „odihniţi şi veseli", cum notează Ghica, însă i-a determinat „a aspira la o viaţă mai înalta" într-un sens pe care economistul nostru nu-1 descifrează: marile aglomerări muncitoreşti în întreprinderile industriale moderne au favorizat procesul de cristalizare a conştiinţei de clasa şi de creare a organizaţiilor revoluţionare.
27	Criticînd aspectele orînduirii feudale din alte ţări, Ghica idilizează stările de lucruri din ţările româneşti, unde au existat, ca pretutindeni, „privilegiuri şi monopoluri", scutiri de biruri, organizarea în bresle închise etc., menţionate de memorialistul însuşi în Introducţiunea la Scrisorile către V. Alecsandri.
28	Dosithei Filitti (1734—1826), mitropolit al Ungrovlahiei, a instituit prin testament o bursă destinată tinerilor săraci şi merituoşi, constînd din venitul unei moşii ce s-a cumpărat cu averea lăsată de el. Printre bursierii aşezămîntului „Dosithei Filitti" s-au numărat personalităţi ca matematicianul Ludovic Mrazek, pictorul Steriade, baritonul Jean Atanasiu etc. Să notăm totuşi că, timp de vreo şase decenii, bursa a fost acordată mai ales unor tineri greci din Epir, locul de baştină al mitropolitului.
29	Fără a nega dreptul statului român de a prelua averile mănăstirilor închinate (act îndeplinit, de altfel, în 1863), Ghica propune o explicaţie corectă a constituirii acestor averi, chiar dacă numai parţială. El nu menţionează însă consecinţele dezastruoase ale donaţiu-nilor făcute mănăstirilor greceşti, care, din administratoare ale bunurilor încredinţate cu scopuri filantropice, s-au transformat în beneficiare, fapt condamnat, între alţii, de Nicolae Băle eseu, în Reforma socială la români (cap. XXVI, Chestia monastirilor închinate).
30	Dintre călătorii celebri citaţi, Anatole Demidov şi-a legat numele de unele donaţiuni, Urmînd exemplul tatălui său, care, locuind în Florenţa, a fondat acolo un azil, o şcoală şi o galerie de tablouri, Anatole Demidov a întemeiat un azil şiun spital la Petersburg, pre*
cum şi un muzeu napoleonian în casa lui Napoleon de pe insula Elba, casă pe care a cumpărat-o anume. In 1837, el a organizat o călătorie ştiinţifică în sudul Rusiei şi în ţările româneşti. După cum se ştie, un fragment din relatarea asupra acestei călătorii a fost tradus de M. Kogăîniceanu şi publicat în Dacia literară.
Hamburghezul Heinrich Barth (1821 — 1865) a întreprins expediţi
33 — Ion Ghica — opere voi. II
903
în Africa, pe care le-a descris în volumul Călătorii şi descoperiri în Africa de Nord şi Centrală.
„Principele Napoleon** este fiul lui Napoleon al III-lea. A călătorit în Africa de vest şi a fost ucis de zuluşi (1856—1879).
31	Fraza: „Ca oameni, interesul nostru este ca cei cu care trăimsă fie mai avuţi; ca naţiune suntem interesaţi ca naţiunele celealle să fie cît mai bogate** aminteşte izbitor paragrafe din studiul lui Băl-cescu, Despre împroprietărirea ţăranilor. Bălcescu susţine aceleaşi idei: popoarele sînt cu atît mai bogate şi mai puternice cu cît vecinele lor sînt şi ele mai înstărite; în interior, sărăcia unor clase e spre paguba celorlalte (cf. N. Bălcescu, Opere, I, Editura Academiei R.P.R., 1953, p. 242 — 243). Afirmarea acestor idei comune urmăreşte însă, la cei doi fruntaşi ai generaţiei de la 1848, scopuri diametral opuse. Bălcescu susţine necesitatea unei bunăstări generale în ţările româneşti ca un argument pentru împroprietărirea ţăranilor prin exproprierea bogătaşilor. Dimpotrivă, Ghica formulează ideea arătată pentru a convinge că averea celor bogaţi trebuie respectată!
82 Intre ceilalţi economişti şi sociologi, penultimul nu poate fi decît Jârome Adolphe Blanqui (1798—1854), unul dintre reprezentanţii economiei politice vulgare, elev al lui Jean-Baptiste Say (1767 — 1832).
33 Ghica se declară adversar al balanţei comerciale, care stabileşte raportul dintre exportul şi importul anual al unei ţări, deoarece, conform concepţiei sale liber-schimbiste, circulaţia mărfurilor în ambele sensuri nu trebuie supusă nici unui control, nici măcar statistic*
3* în context, citarea „şcolii fiziocraţilor**, ca un curent perimat în economie, este cam nepotrivită, după exemplele date cu scopul de a demonstra creşterea avuţiei naţionale prin fertilizarea solului. Citarea se explică totuşi prin aceea că Ghica nu împărtăşeşte teza fiziocraţilor, conform căreia sursa unică a avuţiei constă în producţia agricolă*
Caracteristică secolului al XlX-lea, şcoala fiziocraţilor „trecuse** într-adevăr de mult cînd economistul român îşi redacta scrierea. Socialismul şi comunismul se găseau însă în plină înflorire teoretică şi cunoşteau succese organizatorice răsunătoare. în 1864 se înfiinţase la Londra Internaţionala I, iar în 1867 avea să apară volumul I din opera fundamentală a lui Karl Marx, Capitalul.
Cît priveşte balanţa comerţului, viitorul a infirmat de asemenea părerea autorului Convorbirilor economice. în statul socialist balanţa comercială s-a menţinut, devenind însă un instrument al planificării, cu ajutorul căruia se stabileşte corelaţia justă între import şi export*
504
PARTEA A DOUA
CREDITUL
1864
Fără titlu, constituie partea a Il-a din Broşura nr. 1, apărută în 1865; s-a retipărit în ediţiile din 1869 şi 1879.
Şi de astă dată, anul 1864, înscris sub titlu, e dezminţit de text. Chiar în primul alineat, Mathieu de la Drdme este citat cu epitetul „răposatul". Dar el a murit în 1865.
1	Philippe-Antoine Mathieu de la Drome (născut în 1808) n-a fost un oarecare făcător de calendare. El a înfiinţat la Romans-sur-Isere (Drâme), cunoscut centru al industriei franceze de pielărie, o asociaţie economică, repede suprimată de autorităţi. In 1848 a făcut parte din Adunarea Constituantă şi din Legislativă, unde a votat cu radicalii. După reinstaurarea reacţiunii, a emigrat în Belgia. întors în Franţa abia în 1859, s-a menţinut în afara politicii. Dedicîndu-se cercetărilor meteorologice, a început sa publice anual un almanah, care s-a bucurat de o foarte mare răspîndire.
2	Conversaţia dintre autor şi Manea a fost într-adevăr „peripatetică", în sensul propriu al cuvîntului, deoarece s-adesfăşurat în cursul unei plimbări! Traseul promenadei lor, destul de scurt, a cuprins totuşi centrul comercial al Bucureştiului de-atunci.
„Maior Mişa", ale cărui case se aflau pe strada Doamnei, era maiorul sîrb Mişa Anastasievici, administratorul averii principilor Kara-gheorghevici, exilat la Bucureşti.
3	Problema creditului l-a interesat permanent pe Ion Ghica. Ideile din această parte a Il-a a Convorbirilor economice au mai fost expuse de el, cu aceleaşi exemple din diverse ţări străine, în articolul Deprecierea valorii şi creditul, publicat în 1861, în Independinţa. Constatarea „la noi nu este credit" se explică prin aceea că în ţara noastră nu existau atunci instituţii bancare naţionale. Diversele operaţiuni băneşti se aflau la dispoziţia zarafilor particulari şi a agenţilor unor bănci străine. Din dorinţa de a umple dintr-o dată lacuna existentă, Ghica propunea .în articolul din 1861 constituirea unei bănci complexe: de scont şi de circulaţie, agricolă şi „casă de păstrat împreună" (casă de depuneri, de economii). A şi publicat atunci (în două numere din Independinţa)t Statutele Băncii române. Banca unică şi hibridă era, evident, irealizabilă, fapt asupra căruia Ion lonescu de la Brad i-a şi atras atenţia fostului său profesor, subliniind că între diferitele ectoare sînt deosebiri foarte mari şi că „nu se poate uni ceea ce natura
505
33*
desparte" (Un cuvint asupra bâncei propuse de domnul Ion Gkica, în Ţăranul român, 10 decembrie 1861, p. 36—37). Instituţiile bancare româneşti, specializate, au luat fiinţă rînd pe rînd, Ghica participind la prima conducere a celor mai multe dintre ele. Printr-un decret semnat de Cuza la 24 noiembrie/6 decembrie 1864, a fost întemeiată Casa de depuneri şi consemnaţiuni. Economistul nostru a ocupat atunci funcţia de preşedinte al „Comisiei de privighere". Tot Cuza a instituit Banca României, prin concesionarea acordată pe treizeci de ani unor capitalişti englezi, francezi şi austrieci de a întreprinde operaţiuni de scont şi emisiune. Din cauza opoziţiei guvernului otoman > banca n-a putut bate monedă, iar numele ei, prea oficial, a fost trans“ format în Bank of Roumania. Ca prim-preşedinte al consiliului de administraţie îl întîlnim din nou pe Ion Ghica.
In 1865, cînd apăreau primele două broşuri din Convorbiri economice, în Principate nu exista deci o monedă naţională, iar în circulaţie se aflau peste 70 de monede străine, ceea ce era în profitul zarafilor, dar reprezenta un serios impediment în tranzacţiuni. Peste doi ani, în primăvara anului 1867, a fost promulgată legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar naţional, pus în practică la 1 ianuarie 1868. Cu mari greutăţi, înfrîngîndu-se piedicile puse de Imperiul otoman şi de Austro-Ungaria, monedele nu s-au putut realiza decît succesiv: în 1867, cele de aramă; în 1870, cele de argint, apoi de aur.
4	„Catastrofa" comercială care a lovit Bucureştiul în 1859 nu se explică doar — şi nicidecum în primul rînd — prin imprudenţa respectivilor bancheri, cum afirmă Ghica. Ceea ce s-a întîmplat atunci a fost consecinţa crizei ciclice mondiale care zguduia Europa occidentală şi Statele Unite. Atunci, între 1858 şi 1860, Principatele Române au cunoscut prima criză comercială de tip capitalist, cu grele rezultate (scăderea preţurilor, falimente, deficite bugetare etc.}.
6	în „Pereir", care cerea guvernului român, prin 1864, dreptul de monopol în emiterea de „bilete platnice a oista“ recunoaştem pe unul dintre fraţii Pereire, financiari francezi, faimoşi în epocă. Jacob-Emile şi Isaac Pereire deţineau o avere fantastică, controlau adminis' traţia celor mai mari companii de căi ferate franceze şi a cîtorva instituţii bancare, în primul rînd Creditul mobiliar, fondat de ei în 1852 _ La Bucureşti, bancherii francezi acţionau prin mijlocirea Băncii otomane, la capitalul căreia aveau o importantă participaţie.
• Este interesant de amintit că despre „băncile hipotecare" scrie pe larg şi Bălcescu, în Re forma socială la români, descriind mecanismul lor şi pledind pentru introducerea unor asemenea instituţii de credit în ţările româneşti (cf. Opere, I, ed. citată, p. 288 şi următoarele).
506
P A R T E A A TREIA
Împrumuturile statului
A;j apărut în Broşura nr. 1 (1865), constituind acolo capitolul III; s-a retipărit în ediţia din 1869 a Convorbirilor economicei în cadrul părţii a doua, Creditul’, a devenit o parte de sine stătătoare, a treia, în ediţia definitivă.
1	Radu Anghel, Mihail Bonea şi Godiţoiu sînt cîţiva dintre ultimii haiduci ai secolului al XlX-lea. Amintirea celui dintîi, originar din Muscel, a fost păstrată de cunoscuta baladă ce-i cîntă isprăvile şi sfîrşitul, culeasă şi publicată de Rădulescu-Godin, în volumul Din Muscel, cintece poporane (Bucureşti, 1896). Mihai, sau Mihale Bonea — „zece ani spaima a două judeţe“ — l-a jefuit pe Gheorghe Şeriful, fostul om de încredere al lui Marcu Botzari, la conacul său din Bălteni. Prins, haiducul a fost executat în Bucureşti, la Obor {cf. Dascăli greci si dascăli romani). în pasajul respectiv din scrisoarea către V. Alecsan-dri, împuşcarea lui Bonea este situată de memorialist în cuprinsul anului 1874, Deci, sau haiducul a mai fost prins o dată, prin 1864, şi scăpat, sau Ghica comite în textul din 1882 o eroare de cronologie.
2	Subprefectul se referă Ia mişcările de trupe din timpul războiului Grimeii şi la comandanţi, despre care Ghica relatează în prima parte a epistolei Căpitanu Laurent. Generalul Paskevici (Paskievitz) s-a aflat atunci în fruntea armatelor ruse din ţările române.
a Lista de personalităţi cuprinde nume din epoci foarte diferite, criteriul unic al alăturării constînd în faptul că toţi cei citaţi s-au opus în practică sau teoretic împrumuturilor. Sully, baron de Rosny (1559 — 1641), amic şi ministru al lui Henric al IV-lea, a redresat finanţele statului printr-o severă politică de economii; a publicat lucrarea Oeconomies royales, Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban (1663— 1707), celebrul inginer şi mareşal al Franţei, s-a afirmat şi ca economist, susţinînd, între altele, egalizarea impozitelor, fapt care i-a adus dizgraţia. Vărul său, Pierre de Boisguillebert (1646—1714), a reprezentat, ca economist, o tendinţă înnoitoare, propunînd libertatea muncii şi a comerţului. Tot istoriei Franţei îi aparţine Jean-Baptiste Golbert (1619—1683), controlor general al finanţelor, cu care liber-schimbistul Ion Ghica nu putea fi întru totul de acord, întrucît Colbert a luat măsuri protecţioniste şi a fost un adept al mercantilismului. Scriitorul nostru se întîlneşte pe un plan de idei mai larg cu fiziocratul Franţois Quesnay (1694—1774), cu David Hume (1711—1776), partizan al libertăţii comerţului, cu David Ricardo (1771 — 1823), economist
507
englez, ultimul reprezentant al economiei clasice, cu John Ramsay Mac-Culloch (1789—1864), vulgarizator al teoriilor celui dinţii. In sfîrşit, William Ewart Gladstone (1809—1898), lider al partidului liberal englez, fost de mai multe ori prim-ministru, se bucură în mod firesc de aprecierea liberalului Ion Ghica.
4 Sir Robert Walpole (1676—1745) a fost prim-ministru şi cancelar al trezoreriei Angliei, iar James Stanhope (1673—1721), general şi om de stat englez.
E Economistul şi matematicianul englez Robert Hamilton (1743— 1829) este cel dintîi specialist care şi-a propus să demonstreze că sistemul anuităţilor este o falsă soluţie în eliberarea statului de povara unei datorii publice. E posibil ca Ghica să fi cunoscut prin intermediul traducerii lui Lassalle principala lucrare a lui Hamilton: An Inquiry concerning... the naţional debt of Great-Britain and Irland (1813).
6	Prin „cestiunea Egiptului", Ghica înţelege intervenţia Franţei pe lingă sultanul Abdul Medjid de a ajunge la înţelegere cu răzvrătitul Mohamed Aii. In urma acestei intervenţii, sultanul i-a recunoscut lui Mohamed Aii, în 1841, stăpînirea ereditară asupra Egiptului.
„Măritişurile spaniole" („Ies mariages espagnoles“) reprezintă o încercare nefericită a lui Ludovic-Filip de a strînge legăturile cu Spania. După anevoioase stăruinţe, el a reuşit în 1846 să-şi însoare ultimul fiu, pe ducele de Montpensier, cu infanta Luisa, sora reginei Isabela, care, în aceeaşi zi, se mărita cu infantele Francesco d’Assis, tot ca o consecinţă a intervenţiilor regelui Franţei. Guvernul englez a văzut în aceste „măritişuri spaniole" o lovitură piezişă ce i se da, astfel că, de atunci înainte, a dus în Europa o politică externă contrarie intereselor Franţei.
7	Fără a se situa teoretic pe poziţia absurdă a respingerii oricărui impozit, economistul s-a opus şi în practică sporirii dărilor către stat. Astfel, cînd în 1863 s-au fixat noi impuneri asupra moşiilor, el a refuzat să achite suma la care era obligat, astfel încît i s-a pus sechestru pe proprietăţi. Era aici, din partea adversarului lui Cuza, şi o manifestare publică de ostilitate faţă de guvernul acestuia. în ceea ce priveşte problema propriu-zisă a impozitelor, vom menţiona că încă din 1860, împreună cu un grup de deputaţi, economistul depusese pe biroul Adunării un proiect de lege prin care se propunea o dare unică. Asupra acestei chestiuni a revenit într-o scrisoare trimisă din Gher-gani, la 20 noiembrie 1861, ziarului Ţăranul român, care a publicat-o cu titlul Impozitul pe venit (la 3 decembrie 1861, p. 27). în scrisoare se formula părerea ca „impozitul personal şi al şoselelor, patentele,
508
timbrul, contribuţia fonciarâ, aceea asupra băuturilor spirtoase şi toate, afară de conscripţiunea militară, să se contopească într-un singur impozit44. Acest impozit — „singurul... bun, drept şi firesc — este acela asupra venitului anual, proporţional sau progresif", După opinia economistului, sistemul dării unice ar fi asigurat statului un venit mai mare, deşi pentru cetăţeni ar fi fost „mai puţin împovărător" ; totodată, ar fi simplificat mecanismul administrativ şi financiar.
PARTEA A PATRA PROPRIETATEA 1865
Ca „partea a treia" a apărut în ediţia a doua a Convorbirilor economice; textul definitiv, în ediţia din 1879.
1 Accentele patriotice ale pasajului despre ruinele Tîrgoviştei amintesc poemele prepaşoptiste dedicate acestor monumente ce evocă un trecut glorios (Ruinurile Tirgoviştii de Vasile Cîrlova, Adio. La Tirgovişte de Grigore Alexandrescu etc.). în 1865 şi sub pana unui scriitor realist, tema ruinelor se eliberează de orice ton elegiac şi de vechile reflecţii pe marginea caducităţii tuturor celor omeneşti. Pentru Ghica, gloria străbună e o temelie a noii înfloriri a patriei. Pasajul îşi află un pandant semnificativ în scurtul imn pe care Bălcescu îl dedică Tîrgoviştei în Istoria românilor sub Mihai-vodă Viteazul (cap. XXI din Cartea a doua).
Turnul Chindiei, excelent conservat, desigur datorită unor repetate renovări, datează, probabil, din secolul al XV-lea, cînd se presupune că a fost ridicat din porunca lui Mircea cel Bătrîn. Alte ipoteze situează construirea Chindiei în secolul al XVI-lea (1583), cînd Petru Cercel a clădit noul palat domnesc din Tirgovişte. Turnurile „bise-ricei vechi" — biserica domnească — i-1 evocau lui Ghica pe Mircea; lăcaşul e mai nou decît credea scriitorul şi se leagă tot de numele lui Petru Cercel, care l-a terminat o dată cu palatul domnesc.
3	Este exagerat a se vorbi despre intenţia lui Ştefan cel Mare de a „uni principatele sub un singur sceptru". Voievodul moldovean a fost călăuzit în intervenţiile sale repetate în Ţara Românească nu de dorinţa de a realiza unirea celor două ţări sub conducerea sa, ci de planul de a crea un front antiotoman comun. Timp de opt ani (1473— 1481), el a încercat în zadar să se asigure de devotamentul domnilor munteni; rlndpe riad, aceştia l-au trădat, intrînd în legături cu turcii.
509
8	Mănăstirea Dealu, după unii istorici existentă încă din timpul lui Mircea cel Bătrîn, în realitate însă datînd din timpul lui Radu cel Mare (1500), e numită de Ghica „mausoleu al unuia din cei mai puternici domni ai românilor", fiindcă acolo se află capul lui Mihai Viteazul.
4	Anticiplnd într-un anume sens politica lui Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrîn a fost preocupat de menţinerea unor relaţii prieteneşti cu ţările vecine, cu scopul de a se asigura în lupta împotriva puterii otomane. în anul 1400, el i-a acordat sprijin militar lui Alexandru cel Bun, înlesnindu-i urcarea în scaun, prin alungarea lui Juga-vodă. Cu domnii moldoveni Petru I şi Roman I a menţinut, de asemenea, strînse relaţii prieteneşti.
6	Fraza despre „tendinţele de cruzime ale Iui Vlad“ califică injust o acţiune a Iui Vlad Ţepeş, explicabilă prin circumstanţele politice ale vremii. La urcarea în scaun a lui Ţepeş, boierimea feudală avea o situaţie aproape autonomă, care mina autoritatea domneascăşi, deci, rezistenţa ţării împotriva încercărilor de subjugare întreprinse de turci. în decursul a cincizeci de ani, se succed nouă voievozi, unii dintre ei fiind detronaţi şi înscăunaţi de cîteva ori. Faptul acesta l-a şi reproşat Ţepeş-vodă boierilor, pe care i-a convocat la un ospăţ, chiar la începutul domniei sale. După ospăţ a urmat o sancţiune teribilă: cinci sute de boieri au fost traşi în ţeapă. Oricît de excesivă va fi fost această pedeapsă, boierii „decapitaţi** — cum scrie Ghica — nu pot fi consideraţi nişte „martiri ai apărării libertăţii“.
Dar în pasajul asupra căruia stăruim există nu numai erori de apreciere, ci şi cronologice. Măcelul a avut loc în 1456, iar biserica Stelea din Tîrgovişte a fost ctitorită de Vasile Lupu peste aproape două sute de ani, în 1645! Sa fie vorba de alt Vlad? întrebarea este inutilă: ultimul domn din Ţara Românească cu numele de Vlad e Vlad Vin-tilă din Slatina, care a domnit între 1532—1535.
8 Expresia „monstruoasa coaliţie**, care-1 irită pe Ghica, a fost folosită pentru prima dată, se pare, de Cezar Bolliac, în 1863, pentru a denunţa alianţa burgheziei cu moşierimea, pe o platformă reacţionară, după Unire. însuşită numaidecît de presă, expresia a intrat în uzul general.
7	„Fernanbuc** e statul brazilian Pernambuco, unde se cultivă multă trestie de zahăr, plantă din care erau probabil confecţionate cozile periuţelor de la mesele de joc (,,bun-lemn“).
8	Vorbind despre Englitera, care „şi-a băgat toate capitalurile în ţara noastră cu podurile de fier", tînărul Fluturescu face aluzie la o convenţie încheiată de guvernul român în 1864 cu englezii John
Trevor Barklay şi John Staniforth — pe care Ghica îi va pomeni mai departe — pentru construirea a 19 poduri metalice peste rîurile cele mai importante.
9	în anii de după Unire se luase obiceiul ca la realizarea unui act politic important să se expedieze domnitorului şi guvernului mesaje de mulţumire pe care iniţiatorii, reprezentîrid instituţii de stat, colective de muncă sau grupuri de particulari, adunau numeroase semnături. Asemenea mesaje fuseseră trimise din toate colţurile ţării după votarea legii pentru secularizarea averilor mănăstireşti. Cu acelaşi prilej, Consiliul municipal al Bucureştilor oferise în dar domnitorului o baterie de artilerie. „Adresa de admiraţiune şi recunoştinţă naţională" şi lista de subscripţie pe care tîrgoviştenii le propun autorului spre semnare erau determinate de împroprietărirea clăcaşilor, realizată prin legea din august 1864. Era, deci, firesc ca adversarul declarat al guvernului Kogălniceanu şi al lui Cuza să refuze a-şi depune semnătura .
10	Pe locul actualei Grădini a Icoanei a existat pînă în 1870, cind a fost asanat, un lac din care, în secolul al XVII-lea, pornea gîrliţa Bucureştioara, afluenţă a Dîmboviţei. Grădina a fost realizată în 1875, dar, cum reiese din textul lui Ghica, încă înainte de 1870 în jurul lacului se începuse construirea unui nou cartier.
11	Vintilă-vodă, presupusul strămoş al ridicolului personaj pumnist, a fost fiul lui Pătraşcu cel Bun şi a domnit în mai 1574, timp de patru zile!
12	Un politician „mai meşter" decît Blondin avea într-adevăr calităţi remarcabile I Căci Gravelet, zis Blondin, era pe la mijlocul secolului al XlX-lea un acrobat celebru. Abil şi temerar, uimise lumea întreagă trectnd peste cascada Niagara pe o frînghie. Repetarea spectacolului, la care se îmbulzeau privitori veniţi de pretutindeni, i-a adus o avere. Reîntors la Paris, şi-a întins frînghia peste Sena, conti-nuîndu-şi scria succeselor, pînă cînd au apărut numeroşi imitatori.
13	Ghica, elogiind „ambiţiunea" luată în sensul cel bun al cuvîn-tului, parafrazează o replică a generalului atenian Temistocle, utilizată mai tîrziu ca o expresie a emulaţiei creatoare. Se spune că, după bătălia de la Maraton, cîştigată de alenieni datorită lui Miltiade, Temistocle era îngîndurat şi trist. întrebat de ce nu participă la bucuria generală, ar fi răspuns: „Pentru că laurii lui Miltiade mă împiedică să dorm".
14	Datorită unei greşeli a lui Ion Ghica (sau a tipografului) Eugăne Pelletan a devenit „Eugenie". Om politic şi literat francez, Pelletan
511
{1813 —1884) a publicat, între altele, un volum intitulat La femme au XlX-e siecle (1869).
16 După ce epuizează falsele argumente de ordin psihologic şi etic în apărarea ideii proprietăţii particulare, Ion Ghica aduce în discuţie şi o serie de argumente istorice privitoare la constituirea şi regimul proprietăţii asupra pămîntului în ţările româneşti. Toate aceste argumente istorice sînt extrase şi interpretate intr-un mod de loc onorabil din lucrările lui Bălcescu. Paginile respective sînt un trist model de cazuistică şi de sofistică. Scriind aceste pagini, economistul a avut în faţă Despre starea socială a muncitorilor plugari In Principatele Române in deosebite timpuri, cu hrisoavele anexe respective, precum şi Question economique des Principautes Danubiennes, pe care le-a utilizat în sensul contrar concluziilor lui Bălcescu. Şi nici măcar nu poate fi vorba aici de o lectură grăbită sau de vreo neînţelegere a studiilor fostului prieten de la 1848, pe care de altfel evită să-l numească. Dacă cea dintîi lucrare îi era cunoscută din Magazinul istoric pentru Dacia, II (1846), a doua i-a fost trimisă, în cinci exemplare, de către autor, îndată ce o scosese de sub teascurile tipografici pariziene, la 26 mai 1850. Mai mult chiar, Bălcescu îl ţinuse la curent cu redactarea broşurii şi cu scopul social-politic urmărit. Conform tratatului de Ia Balta-Liman, în octombrie 1849, fusese numită o comisie pentru problema agrară, care urma să decidă asupra chestiunii proprietăţii în ţările româneşti. Comisia era formată în majoritate din boieri, iar Bălcescu se temea, pe bună dreptate, că aceştia vor propune o soluţionare nejustă a problemei. De aceea il şi ruga pe Ghica, aflat atunci la Constantinopol, să înmîneze broşura lui autorităţilor turceşti şi ambasadorilor europeni. Desigur că fostul emisar al revoluţionarilor citise broşura, şi o citise cu atenţie ! El găsise, fără îndoială, în capitolele ei confirmarea propoziţiei dintr-o scrisoare pe care Bălcescu i-o adresase la 16 mai; „am dat lovituri de bardă Regulamentului şi boierilor" [N. Bălcescu, Opere, I, Editura Academiei R.P.R., 1953, p, 373—374). După un deceniu şi jumătate, „loviturile de bardă" aplicate boierilor de către democratul revoluţionar erau transformate în justificări ale dreptului aceloraşi boieri de a-şi menţine proprietăţile...
O paralelă între pledoaria lui Ghica şi textele lui Bălcescu e cît se poate de concludentă, dovedind că apărătorul proprietăţii asupra pămîntului nu a folosit aceste texte aşa cum se fixaseră în memoria lui, poate înşelătoare. Scriind paginile din Convorbiri economice, Ghica a avut textele lui Bălcescu în faţă, pe masa lui de lucru. Iată acum dovezile. Distincţia făcută între societăţile formate prin colo-
nizare, respectiv prin cucerire, cu precizarea că ţările româneşti se înscriu în prima categorie, e împrumutată direct din primul paragraf al studiului Despre starea socială. Tot din acelaşi studiu e transcris citatul din Istoria decăderii Imperiului roman de Gibbon. Toate referirile la vechi documente şi pasajele din hrisoave sînt luate din Anexele publicate de Bălcescu la finele aceleiaşi lucrări. Astfel: despre românii fugiţi în Ardeal din cauza năvălirilor tătarilor {Matei Vitejescu, Vlad Socol etc.) e vorba în Act de la magistratul Sas-Sebeşului dat unor români din Ţara Românească emigraţi în Transilvania, 1396; pasajul din documentul numit de Ghica „hrisovul de la 1749“ derivă din Act pentru dezrobirea vecinilor în Moldova, 1749; fraza privitoare la situaţia proprietăţii, aşa cum a aflat-o Dragoş-vodă, ne duce la Anafora a Obşteştii Adunări a Moldovei pentru feliul proprietăţii în ţară in vechime, 1817. Să spunem doar în treacăt că, aşa cum i se întîmplă adesea, Ion Ghica transcrie greşit nume proprii (Dragomir Dorobăn-ţescu şi Lupul Sălăuţă din documentele publicate de Bălcescu devin Toma Dorobănţeseu şi Lupu SăbăuţJ, că unele pasaje, deşi puse între semnele citării, sînt de fapt nişte parafrazări. în chestiunea care ne interesează aici nu aceste erori sînt lucrul cel mai grav. Falsul se bizuie pe un echivoc introdus în dezbatere de la bun început. Bălcescu foloseşte vechile acte pentru a demonstra că ţăranii au dreptul de a fi stăpîni pe părnînturile pe care le lucrează, deoarece prin colonizare ei au fost proprietari liberi din cele mai îndepărtate timpuri; Ghica se referă la hrisoave cu scopul de a dovedi că proprietatea v existat şi a fost respectată întotdeauna !
Mai departe, în disputa sa imaginară cu interlocutorii din salonul tîrgoviştean, economistul polemizează de fapt cu Bălcescu, mereu fără a-1 numi. „Ei! d-apoi claca nu era robie?*1 — exclamă aşa-numituî domn Qftescu în chiar termenii lui Bălcescu: „robia este o consecuenţă neapărată a sistemii de clacă*1. Ghica răspunde, ocolind de fapt problema, că proprietatea .şi claca nu sînt totuna, că, în realitate, claca a fost ,,foarte vătămătoare proprietarului**. Afirmaţia ar putea să apară de-a dreptul absurdă. Să ne reamintim însă că, apărînd proprietatea asupra pămîntului, economistul se silueazăpe poziţia burgheziei, nu pe aceea a boierimii feudale. La 1865, claca, instituţie feudală, nu putea fi decît condamnată de un reprezentant al clasei interesate în eliberarea celor ce trebuiau să constituie rezervorul principal de mînă de lucru. Ghica e de altfel explicit: claca „era în paguba generală a producţiunei ţării**. Prezentul este, în locul lui era ar fi exprimat încă mai precis ideea economistului. Polemica cu Bălcescu urmează în
SIS
termeni încă mai categorici. Profesorul Vintilă zice: „Păm luturile este ştiut că au fost ale ţăranilor, boierii le-au luat de la ei. Sunt hrisoave domneşti care o dovedesc aceasta tot aşa de limpede precum v-am dovedit şi eu că mă trag din Vintilă-vodă." Aluzia la hrisoavele publicate de Bălcescu este evidentă. Cu aceste documente în faţă, Ghica răspunde: „Nu există asemenea hrisoave şi nici nu pot exista14. Deşi a acceptat teza că,,în România populaţiunea s-a format prin colonizaţie, nu prin concuistă“, afirmă: ,,La noi, ca în toate ţările, pămînturile cucerite s-au împărţit la învingători44. O mare parte din pămîntul Daciei a rămas fără stăpîn sau a devenit proprietate a statului; alte ţinuturi au fost părăsite de către proprietari. Porţiuni din aceste terenuri pustii au fost dăruite de către domni foştilor oşteni. „Acestea — scrie Ghica — au devenit moşii moşneneşti san răză-şeşti, proprietatea mică",.. Dar marea proprietate cum s-a constituit? După părerea autorului Convorbirilor economice, în modul cel mai firesc şi cel mai cinstit cu putinţă: „Daniile pe la căpitani şi pe la mănăstiri au format în România proprietatea cea mare, la care a venit de s-a adăugat necontenit, precum se va adăuga şi d-aci încolo, împreunarea de părticele mici pe un singur cap, prin moştenire, căsătorii şi cumpărători". Bălcescu nu ignora desigur daniile făcute de domni din ţinuturile rămase pustii, dar considera că aceste ţinuturi ,,au trebuit să fie puţine la număr, căci curînd vedem pe domni siliţi a cumpăra moşii de Ia moşneni spre a face danie vreunui boier sau a înzestra mănăstiri". Faptul că domnii cumpărau păinînt e, pentru istoric, o dovadă că proprietăţile statului erau mici. Iată cum răstălmăceşte economistul acelaşi fapt: „Acest domn (Dragoş), ca şi Radu Negru, nevenind ca cotropitor, a trebuit să rospecteze proprietăţile, şi aşa a făcut; cînd a voit mai în urmă să facă danii la mănăstiri, a cumpărat moşii cu bani*1.,. Concluzia lui Bălcescu asupra constituirii marii proprietăţi e pe cît de cunoscută şi de fundamentată, pe atît de opusă aceleia a lui Ghica: marea proprietate s-a format prin vînzarea silită de către ţăranii liberi a pămînturilor lor, ca şi prin răpirea acestor pămînturi de către stăpînitori şi boieri. Nici Bălcescu nu tratează problema proprietăţii dintr-un unghi de vedere socialist; el denunţă jefuirea ţărănimii cu scopul de a întemeia dreptul acesteia de a fi împroprietărită prin răscumpărare. Ghica însă condamnă orice fel de atingere a „principiului sacru al proprietăţii". De comparat, în acest sens, următoarele pasaje:
„Aşadar nu munca, nici rodul ei, ci un şir de spoliaţii succesive sint originea proprietăţilor mari în ţările noastre, sînt titlurile stâpînito-
514
rilor de azi ai pămîntului" şi: „Esteoare după dreptate ca un popor întreg să geamă în sărăcie şi durere, ca el să robească pentru interesul şi buna plăcere a unui mic număr de individuri?" (Reforma socială) „...chiar de am putea admite pentru un moment că origina proprietăţii de pămînt să fi fost o spoliaţiune de către cei dintîi proprietari, sau că să se fi cumpărat cu bani rău dobîndiţi sau cîştigaţi prin fraudă, abuzuri, violenţii, prevaricaţiuni, concuziuni şi confiscaţiuni, cine poate fi în drept în secolul al XlX-lea să vie să puie mina, după o prescripţiune de secoli, pe o avere cumpărată pe bună-credinţă, cu bani munciţi şi bine cîştigaţi?" (Convorbiri economice).
Pasajele probează încă o dată că, în schimbul de replici cu nişte personaje fictive, Ion Ghica respinge în 1865 tezele afirmate de Băl-cescu în 1846 şi 1850, avînd înainte textul studiilor acestuia şi răs-tâlmăcindu-i argumentele istorice. Chiar la întrebarea retorică pusă în ultimul pasaj citat de noi mai sus din Convorbiri economice, Ghica dă o replică directă, într-o expresie stilistică identică, tot unui paragraf dintr-o lucrare a lui Bălcescu, şi anume, din Despre împroprietărirea ţăranilor. Bălcescu aşeza pe acelaşi plan pe proprietarii prin moştenire şi pe cei prin cumpărare, scriind: „căci pentru ceea ce un posesor de ieri, de alaltăieri a cîştigat cu bună-credinţă, pretenţiile ţăranilor sînt oare mai puţin adevărate, mai puţin drepte şi lucrat-au ei mai puţin în folosul celorlalţi fără plată, fără să tragă şi ei cel mai mic folos, şi acest adevăr făcutu-s-a oare pentru aceasta o minciună? Nu, tot ce ar dovedi aceasta este că vechiul proprietar a vîndut un lucru din care numai de o parte putea dispoza legitim" {citat din N. Bălcescu, Opere, I, 1953, de unde am extras şi celelalte pasaje).
1B împroprietărirea clăcaşilor, „fără a lua nimic de la nimeni", prin repartizarea unor loturi din moşiile statului şi ale mănăstirilor, a fost o ideee îmbrăţişată de proprietarii de latifundii. De aceea, reprezentanţii acestora în Cameră au şi votat cu atîta însufleţire legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti. Legea a întrunit un număr de bile albe cu totul neobişnuit în Camera de atunci, mereu obstrucţionistă: 97 din 100.
17 Proiectul de lege pentru „liberarea muncitorilor agricultori şi a proprietăţii pămîntului", despre care Ghica afirmă în nota de subsol că a fost „trimis de ministru Comisiunei centrale în anul 1859", este redactat chiar de el. De la 6 martie pînă la 30 aprilie 1859, fostul prinţ de Samos, care nu reuşise să se aleagă deputat, a ocupat demnitatea de prim-ministru al guvernului din Moldova. în această calitate a conceput respectivul proiect de lege, al cărui text a scăpat din vedere,
515
pare-se, autorului recentei monografii dedicate lui Ion Ghica. Existenţa proiectului d atestată în monografie doar printr-o mărturie a lui D. Bolintineanu (extrasă din lucrarea acestuia, Cuza-vodăşi oamenii săi). Definirea principiilor aşezate la baza proiectului se face indirect» prin incompleta şi, îu parte, greşita relaţiune a poetului (D. Pâcu' rariu, Ion Ghica, Editura pentru literatură, 1965, p, 194). După cum se vede din textul proiectului, desfiinţarea clăcii urma să se facă prin răscumpărări depămîntnu numai din domeniile statului (Secţiunea I), ci şi din domeniile particulare (Secţiunea II). în al doilea caz, clăcaşii şi proprietarii urmau să rezolve chestiunea prin bună învoială, fără nici o intervenţie a statului. Ca atare, Secţiunea II a proiectului e pur utopică, deoarece nici un latifundiar nu ar fi acceptat să cedeze sătenilor părţi din moşia sa,
PARTEA A CINCE A
INDUSTRIA
1870
f v - ■■■
Cu titlul Convorbiri economice, broşura a III-a, a apărut pentru prima dată în 1872, Ia Tipografia laboratorilor români. Conform numerotării părţilor din ediţia a Il-a a lucrării, Industria era de fapt broşura a IV-a, Cu titlul definitiv, s-a retipărit în ediţia a treia, volumul I.
Datată „1870“, broşura despre industrie n-a putut fi decît începută atunci, şi numai către sfîrşitul anului: în cursul expunerii, autorul citează cifre statistice din registrul stării civile pe anul 1870. Cum, din decembrie 1870 pînă la 10 martie 1871, Ion Ghica a fost prim-ministru şi ministru de interne, avem motive să considerăm că, întra-devăr, redactarea completă datează din 1871. Cum vom vedea mai jos, există în text şi alte elemente care ne conduc spre aceasta concluzie.
In librării, broşura s-a aflat în primul trimestru al anului 1872, căci A.D, Xenopol o recenzează în numărul pe aprilie al revistei Convorbiri literare. Recenzia e în general pozitivă: „Prin astfel de argumentare practică şi clară, autorul caută a râspîndi idei priin-cioase în poporul nostru, a trezi în el spiritul de activitate". Xenopol reţine critica binevenită împotriva preferinţei arătate de tineri funcţiunilor de stat neproductive şi se arata de acord cu Ghica şi în ceea ce priveşte modul de a se replica prin muncă susţinută concurenţei străinilor. Ga partizan al protecţionismului, istoricul şi economistul ieşean nu recepta argumentele în favoarea liberului schimb propuse de autorul Convorbirilor economice. De asemenea, referindu-se la dis-
516
euţiile personajelor aduse în scenă, Xenopol constată „cu părere de rău cam prea multe aluziuni la politica actuală, tocmai lucrul de care cu drept bănuieşte d-1 Ghica pe alţii...“ (A.D. Xenopol, Convorbiri economice de Ion Ghica, în Convorbiri literare, 1 aprilie 1872, p. 31-33).
1	Această primă parte a celui de-al treilea alineat, în care sînt evocate „îndrăzneala şi abnegaţiunea" tinerilor din generaţia de la 1848 şi detenţiunea lui Cîmpineanu, Mitică Filipescu, Bălcescu, va fi transcrisă aproape întocmai de Ghica, peste zece ani, ca introdu-.eere la scrisoarea Liberalii de altădată. Dar chiar întîia frază a broşurii („Intr-o societate bine echilibrată../') va reapărea, modificată, în aceeaşi scrisoare. în Scrisori către V. Alecsandri, Ion Ghica reia nu numai idei, ci şi f.aze, pasaje întregi din Convorbiri economice.
2	Convorbirea dintre cei doi diplomaţi, contele englez de „Carlysle", fost lord Morpeth, şi cavalerul Benzi n-a putut avea loc decît înainte de unirea Principatelor, iar expoziţia universală de la Paris, la care se referă cel dintîî, trebuie să fie aceea de Ia 1855. Ion Ghica va fi fost martor al acestei convorbiri la Constantinopol. George Carlisles, al şaptelea conte de Morpeth (1802—1864), lucrase un timp în diplomaţia britanică, mai întîi ca ambasador la Petersburg; cunoştea bine situaţia din Imperiul otoman şi din ţările aflate sub suzeranitatea acestuia. A publicat relatări de călătorie în Turcia şi în Grecia. Cavalerul Benzi, căruia contele i se adresează cu formula „domnule comisar", a putut aprecia direct starea economică a ţărilor româneşti. în aprilie 1857, el sosea la Iaşi, unde, în calitatea sa de comisar al Sardiniei, ţară favorabilă unirii, i se făcea o primire foarte călduroasă (cf. Opiniunea, nr, 7, 7 mai 1857).
3	Cine să fie misteriosul personaj despre care vorbesc în birt ce» doi bâtrîni? Replicile în care e adus în discuţie sînt neclare. Parcă ar lipsi ceva din text. Unul dintre bătrîni întreabă: „Da’ de ce sa fi căzut ministerul, frate?" Celălalt răspunde: „Ce, nu ştii? Vrea să dea pe vodă jos. Bine că i-a prins de veste, că ne duceam pe copcă !“ I-a prins de veste cui? Ministerului (adică guvernului}? Cei doi bătrîni continuă, discuţia lor vizînd acum o singură persoană: „Şi nu i-a făcut nimenea nimica?" „Ce să-i facă, că nu l-a putut prinde; daca punea mina pe dînstil, apoi atîta îi era." Mai întîi ne întrebăm despre ce guvern putea fi vorba. Acest guvern considerat ca ostil domnitorului trebuie să fie însuşi guvernul Ghica, demisionat în martie 1871, după incidentele de la sala „Slâtineanu", cînd manifestaţia de stradă a avut un caracter nu numai antiprusian, ci şi ahtidinastic. Pe do
517
altă parte, înainte de a fi numit prim-ministru, Ion Ghica fusese bănuit că a participat Ia pregătirea acţiunii de detronare a domnitorului, fapt pentru care se şi emisese un mandat de arestare împotriva lui. Dacă, deci, „ministerul" despre care vorbesc cei doi bătrîni e cel condus de economistul nostru, persoana misterioasă pusă sub supravegherea poliţiei e fostul prim-ministru. La scurtă vreme după evenimentele care i-au adus multe necazuri şi au dezlănţuit o violentă campanie de presă împotriva-i, ton Ghica răspunde adversarilor săi indirect, într-o broşură economică. Arma pe care o foloseşte este ironia. Senin, ca un om ce se ştie nevinovat, el se arată în lume, îşi aşteaptă clientul într-un local public, iar acolo doi cetăţeni oarecare, dintrecare unul pretinde că l-a întîlnit în ajun „pe pod", discută despre complotistul periculos care piere pe neaşteptate din ochii agenţilor de poliţie...
Că identificarea noastră nu e hazardată ne-o dovedesc şi alte amănunte ce apar în convorbirea celor doi bătrîni. Se spune că respectivul adversar al prinţului a „băgat o bombă" în luleaua lui Iancu Mânu şi că a fost amestecat în complotul Iui Bontilă. Ar fi curios ca cei doi interlocutori să reactualizeze în 1871 „comploturi" vechi de mai bine de un deceniu. Dar Ion Ghica, procedînd prin reducerea la absurd, aglomerează aici acuzaţii reale, care i s-au şi adus, şi altele care ar sprijini ideea că a fost amestecat în toate acţiunile subversive. „Atentatul" împotriva lui Iancu Mânu s-a produs în 1858, cînd Mânu era caimacam. A fost atunci o înscenare, ridiculizată chiar de presa vremii: „Aşadară, o sticlă de cele rătunde de cerneală turcească, care se vinde pe la băcăniile noastre, umplută cu pietricele, astupată cu un dop de plută, prin care s-au pus un fitil, au închipuit bomba... O asemine sticlă se zice că s-au azvîrlit pe o fereastră, care fusese stricată de cu ziuă înadins, chiar în camera unde excelentul caimacam îşi trăgea somnul de după masă" (Curierul interior, Bucureşti, 19 noiembrie 1858, în Steaua Dunării, nr. 89, 2 decembrie 1858). Numele lui Ion Ghica n-a fost adus în discuţie cu prilejul acestei înscenări. Dar, în ceea cc priveşte complotul lui Bontilă împotriva lui Cuza, s-a scris despre el ca despre unul dintre iniţiatori. învinuirea e readusa în actualitate chiar în 1870, de către C.D. Aricescu, în broşura Politica d-lui Ion Ghica {p. 160—161).
Barbu Gatargiu a fost asasinat la 8 iunie 1862. Era prim-ministru al unui guvern conservator care a încercat să torpileze rezolvarea problemei clăcaşilor. înainte de a părăsi sala Adunării, protestase cu înverşunare împotriva comemorării zilei de 11 iunie 1818, hotârîtă
518
de foştii paşoptişti. Desigur că asasinatul fusese pus la cale mai dinainte decătre cineva scos din fire de îndîrjirea reacţionară şi zgomotoasă a premierului. Ascuns sub arcada porţii Mitropoliei, atentatorul nu şi-a greşit ţinta. De la primul glonte de pistol, Barbu Catargiu s-a prăbuşit mortpe perna trăsurii cu care pleca. în ciuda cercetărilor, atentatorul n-a fost descoperit.
Tot spre economistul nostru ne duc şi cele spuse de cei doi bătrîni din birt relativ la trecerea pe care o are personajul suspectat pe lîngâ guvernele europene şi mai ales afirmaţia: „sultanul nu iese din vorba lui să-l pici cu cearâ“. In sfîrşit, mai reţinem cuvintele: „cînd cu Beust, cînd cu Andrassy". Contele Friedrich-Ferdinand de Beust (1809 — 1886), om de stat austriac, cancelar al Imperiului austro-ungar, a fost ministru de externe pînă în 1871, cînd demisionase, cedîndu-şi funcţia lui Gyula Andrassy (1823—1890). Cunoscîndu-1 ca exponent al politicii expansioniste spre sud-est, opinia publică din Principatele Române nutrea o justificată suspiciune faţă de Andrassy. De aceea, cînd Ion Ghica l-a felicitat cu prilejul preluării funcţiei de prim-ministru al Ungariei, gestul a făcut o rea impresie în ţară, iar presa nu i l-a iertat multă vreme. în broşura amintită, C.D. AUcescu consideră felicitarea ca un „act nepolitic'1. La rîndul său, B.P. Hasdeu aminteşte în repetate rînduri, în notele sale polemice la adresa lui Ghica, „epistola" către Andrassy, calificîndu-1 pe omul politic român ca „intim" al acestuia (Buletin interior, în Columna lui Traian, nr. 12, 9 aprilie 1870, p. 1; nr. 2, 11 ianuarie 1871 etc.).
încheind acest comentariu, vom mai adăuga cîteva lămuriri. Din discuţia comesenilor de la birt reţinem fraza: „gîndeşti că nu oprea războiul de an cînd s-a prăpădit o grămadă de lume"... Războiul „de an", adică de acum un an, e războiul franco-prusian, încheiat la 1 septembrie 1870, prin capitularea lui Napoleon III la Sedan. Iată o dovadă în plus că broşura Industria a fost scrisă, în orice caz continuată şi terminată în 1871.
Despre Tabaci, personajele vorbesc ca despre un cartier suspect pentru oamenii „de ordine". Situat pe malul Dîmboviţei, în aval de biserica Radu-Vodă, acest vechi cartier bucureştean îşi luase numele de la profesiunea locuitorilor săi ce lucrau la numeroasele tăbăcării de pe chei. Kste cunoscut rolul activ al tabacilor în timpul revoluţiei de la 1848. Dar şi mai tirziu, tabacii au fost nelipsiţi de la diversele mişcări populare. Nu cu mult înainte de anul în care scria Ghica această broşură din Convorbiri economice, un poet din epocă, Gheorghe Tăutu, publica versurile satirice intitulate Tabacii (1862):
519
Noi, tabacii,
Virim dracii Cei turbaţi în ciocoii, în strigoii Blestemaţi!
în ciocoii ce-n picioare Privilegiu încă ţin Şi pe clasa muncitoare Vreau s-o zvîrlă în alt chin.
etc.
4	Pe cit de nepotrivit e tonul savant al replicilor date de autor cîrciumarului din Pipăraţi, pe atît de nejustificat apare citatul spiritualist şi deist din Bastiat într-un context ce afirmă, cu rigoare ştiinţifică, existenţa unor legi obiective care conduc viaţa socială şi economică. Că fon Ghica recurge la Bastiat, fie şi într-un mod lipsit aici de justificare, e explicabil. Francezul Fredâric Bastiat (1801—1850), teoretician al economiei politice vulgare, a formulat concepţii care coincid total cu cele ale economistului român. Le sînt comune teoria liber-schimbismului, a colaborării armonioase dintre capital şi muncă, a realizării capitalului prin economii şi cumpătare, ideea că progresul industriei antrenează, prin creşterea productivităţii muncii, ridicarea bunăstării tuturor claselor sociale etc.
6	Volumul din care Ghica citează fraza despre bogăţia pămîntului transilvan era o ediţie nouă din cartea lui Koleseri de Keres-Eer (Samuelis): Auraria Romana-Dacica, una cum Valachiae Cis-Alutanae subteraneae descriptione Michaelis Schendo, R.C. EQ. Vanderbed. Ite-rum edita curis Ioannis Seivert, Posonii & Cassoviae (1870). Prima ediţie a lucrării geografului, juristului şi teologului maghiar, Auraria Romano-Dac tea, a apărut la Sibiu, în 1717.
* Aflată la începuturile ei în România, ştiinţa statisticii a făcut progrese datorită contribuţiei cîtorva specialişti, printre care cel mai de seamă a fost economistul Dionisie Pop Marţian (1829 — 1865). Paralel cu lucrările sale de economie politică, Marţian a înfiinţat la Bucureşti periodicul Analele statistice pentru cunoştinţa părţei muntene din România (1860—1865). Celălalt statistician citat de Ghica, Dimi-trie Frunzescu, era prin 1870 funcţionar la biroul statistic din capitală şi, în orele libere, se îngrijea de corectura ediţiei de Opere complete scoasă de Alecsandri la Socec. Autor al unui manual elementar de geografie fizică şi politică a României, Frunzescu a publicat în 1872 un Dicţionar topografic şi statistic al României... precedat de geografia şi statistica ţârei. în alt capitol al Convorbirilor economicei autorul
520
utilizează şi cifre extrase din lucrările lui Ion Ionescu (de la Brad), care a fost un timp director al Oficiului statistic din Iaşi.
Unele contribuţii economice şi statistice i se datoresc în aceeaşi vreme şi doctorului M. Obedenaru-Gheorghiade (1839—1885), profesor la Universitatea din Bucureşti, dintre lucrările căruia Ghica pomeneşte studiul despre febra paludică, apărut în 1873.
7	Expoziţia universală de Ia Paris, din 1867, este cea dinţii manifestare de acest gen, la care Principatele Române şi-au putut avea pavilionul propriu, drept recunoscut de astă dată, dar cu destule dificultăţi, Comisar al secţiunii româneşti a fost Alexandru Odobescu, care s-a îngrijit ca, printre produsele economice, de artă populară şi religioasă, să f ie prezentat şi tezaurul de la Pietroasa. Ion Ghica a vizitat expoziţia în vară.
8	Cînd Ghica redacta această parte a Convorbirilor economice, Canalul de Suez fusese terminat de curînd, în 1869. încă mai recentă (1871) era străpungerea masivului Cenis din Alpi, prin tunelul de 12kilometri care leagă Franţa de Italia. Cumseştie,problema legăturii directe dintre Anglia şi Franţa peste sau pe sub Canalul Mînecii preocupă astăzi din nou pe specialişti.
9	FranQois-Xavier-Joseph Droz (1773—1850), moralist şi istoric francez, adept al liberalismului, situat pe poziţiile filozofice creştine, spiritualiste, a publicat şi un Tratat de economie politică.
10	Dintre cei patru Lacretelle pe care îi înregistrează istoria poli_ tică şi culturala a Franţei, cel la care face trimitere Ghica este Pierre, Louis Lacretelle (1751—1824), autor al unor lucrări despre necesitatea, obiectul şi avantajele învăţâmîntului.
11	Arabii nu au ignorat filozofia, ci scriitorul nostru nu cunoştea contribuţia arabilor iu filozofie ! De la Bagdad Ia Cordoba, în secolele IX—XIII, a înflorit o mişcare filozofică extrem de interesantă, în care s-au înfruntat tendinţe contradictorii, materialiste şi progresiste, idealiste şi reacţionare. Paralel, diversele discipline ştiinţifice — matematicile, astronomia, chimia, biologia — s-au ridicat la un înalt nivel. Pe bună dreptate se poate spune că, în ansamblu, cultura arabă era cu mult superioară celei din Occidentul european. Afirmaţia, cu caracter idealist, a lui Ghica privitoare la cauzele decăderii arabilor, ca şi a Imperiului otoman, este contrazisă, deci, de fapte.
u „Paraponisitul chivernisit" şi „haimana oficial, trecător prin Monitor" sînt personajele celor două „cînticele comice" ale lui V. Alec-sandri: Paraponisitul şi Haimana. Creatorul rolurilor a fost Matei Millo.
521
34*
13	Conchistadorul Hernando Cortez (1485 — 1547) şi oamenii săi au cucerit pentru coroana Spaniei Mexicul, ducînd timp de cîţiva ani, cu începere din 1519, o luptă crudă şi sîngeroasă împotriva aztecilor.
14	Ca şi Palissy, Alexandre Brongniart (nu Brognard, cum scrie Ghica) (1770 — 1847) era om de ştiinţă — geolog şi mineralog. A publicat, între altele, un tratat despre arta ceramicii.
15	Despre corporaţii (bresle) şi necesitatea desfiinţării lor, Ghica va rnai scrie şi cu alte prilejuri, de exemplu in scrisoarea Egalitatea. Pentru epoca sa, paralela pe care o face între monopolul corporaţiilor şi protecţionismul vamal e falsă. Breslele frînau într-adevăr libera dezvoltare a meşteşugurilor; do aceea au şi fost desfiinţate în ţările occidentale (în Franţa, prîntr-o hotărîre luată în timpul revoluţiei din 1789), în ţările româneşti, curînd după ce economistul nostru scria aceste pagini în care le condamna, anume în anul 1873.
Istoricul corporaţiilor în ţările europene, aşa cum o schiţează Ion Ghica, cu precizarea faptului că organizaţiile meşteşugăreşti „contra* balanţau puterea aristocratică", e corectă. Confuză şi superficială e însă prezentarea situaţiei din trecutul ţărilor româneşti, unde dezvoltarea mult mai lentă a meseriilor, în genera] progresul economic anevoios se datorează statutului politic intern şi extern, care a prelungit excesiv supravieţuirea relaţiilor feudale.
Dintre adversarii sistemului corporaţiilor, Turgot (1727—1781), cunoscutul ministru de finanţe al lui Ludovic al XVI-lea, a încercat fără succes să asigure libertatea meşteşugurilor şi comerţului prin desfiinţarea aşa-numitelor „maitrises“ şi „jurandes".
18 Deşi cu nume german, Theodor Dflhler (1814—1856) aparţine istoriei muzicii italiene, căci compozitorul şi pianistul s-a născut şi a trăit în Italia. Cristina Trivulzio, prinţesă Belgiojoso (1808—1871) a fost nu numai o „femeie poetică", ci şi o personalitate politică de o rară energie. însufleţită de vii sentimente patriotice, a participat la lupta pentru eliberarea Italiei de sub dominaţia austriacă. Posesoare a unei mari averi, a sprijinit această luptă prin editarea Ia Paris, unde se refugiase, a publicaţiilor Gazzette italiana şi Ausonia. Reîntoarsă lâ Milano în timpul mişcării din 1848, a înfiinţat un batalion pe care l-a echipat, înarmat şi întreţinut pe spezele ei. Mînuind un condei ager, prinţesa Bedgiojoso a publicat impresii de călătorie, cărţi despre patria sa şi a colaborat la diverse gazete pariziene, printre care Le National. Ion Ghica a cunoscut-o probabil Ia Paris, în timpul studenţiei, în cercurile din jurul ziarului lui Armând Carrel.
522
PARTEA A ŞASEA
FINANŢELE
1871
în broşură separată, cu titlul Convorbiri economice. Broşura nr 5, Finanţele, a apărut pentru prima dată în 1873. A devenit „partea a şasea" în ediţia completă din 1879.
Ca şi în cazul celorlalte părţi, anul înscris sub titlu nu trebuie considerat ca dată a redactării întregului text. în Finanţele apar cifre bugetare privind anul 1873, de unde deducem că lucrarea a fost redactată definitiv în cuprinsul acestui an, nu mult înainte de a fi dată la tipar, spre toamnă.
Deşi a reproşat din nou autorului aluziile politice, revista Convorbiri literare (nr. 7, 1 oct. 1873, p. 283 — 284) a recunoscut obiectivitatea criticii privitoare la risipa banului public — „critică cu raţiune1', „o critică sprijinită pe cifre".
Polemica anticonservatoare a autorului Convorbirilor economice a primit însă şi o replică indignată, în paginile gazetei Ziua, care a publicat critica şi în broşură anonimă: Un răspuns Convorbirilor economicede d. Ioan Ghica (Tip. Thiel & Weiss, 1873). „Dar ce credeţi că am găsit?" se întreabă autorul broşurii, şi răspunde: „un izvor nesecabil de contradicţiuni, de aberaţiuni economice şi de prestidi-gitaţiuni aritmetice". Ghica e acuzat de pesimism în ceea ce priveşte viitorul ţării, iar cauza pesimismului e descifrată în „orbirea şi amărăciunea unui om căzut de la putere, a cărui sete de a se răzbuna face ca să calomnieze tot: guvern, societate şi junime". Avocatul conservatorilor ia apărarea guvernului Lascăr Catargiu şi, părtinitor, nu reuşeşte de fapt să respingă întemeiat nici unul din capetele de acuzare ale economistului, deşi face efortul să-i descopere în text chiar şi greşeli de accentuare a unor cuvinte greceşti. Există totuşi în broşură o observaţie care-1 va fi putut face pe Ion Ghica să mediteze cu mîh-nire asupra propriei lui activităţi politice. Anume, se face remarcat de astă dată îndreptăţită, că aprigul critic şi reformator nu-şi folosise nici una din guvernări pentru a pune în practică idei de a căror desconsiderare acuza pe alţii.
Dintre recenziile-favorabile, evidenţiem pe aceea semnată de Aug. D. Lauri an, care făcea remarca amară că broşura „coprinde alîtea adevăruri, n-ar mai fi fost să nu mai fie, cari ne sîngerează inima". Rezumînd cuprinsul, A.D. Lauri an adăuga: „Şi noi protestăm contra nenorocirilor cari ne lovesc, dar protestarea d-lui I. Ghica arc o greu-
523
late mai mare. Om cu avere, om cu cunoştinţe, om care â fost de atîtea ori în capul treburilor publice, d-nul I.Ghica trebuie să fie ascultat." In încheiere, recenzentul îşi exprima speranţa că toţi cei ce vor citi lucrarea vor ajunge „să urască măcar un moment nedreptatea" (Tablete bibliografice, în Revista contimporană, nr. 8, octombrie 1873, p. 737 — 739).
1	Actuala biserică Schitu Mâgureanu nu este aceea pe care o nota Ghica aici ca punct de reper. Vechea ctitorie din 1756 avea să fie înlocuită printr-o construcţie nouă, ridicată între 1881 şi 1884.
2	Mica insulă din lacul Cişmigiu, loc de plimbare al cochetelor bucureştene de altădată, „libere şi independente", e comparată cu oraşul antic Paf os din Cipru, deoarece în acel oraş se afla un templu al zeiţei amorului.
8	Pînă către sfîrşitul secolului al XVlII-lea, lacul din mijlocul Bucureştiului se numea „lacul lui Dura Neguţătorul". Se pare că i s-a spus „Cişmigiu", nume dat şi grădinii înconjurătoare, după titulatura populară a slujbaşului ce se îngrijea de cişmelele din capitală. Cum se ştie din Ciocoii vechi şi noi, grădina Cişmigiului era, în primele decenii ale secolului al XIX-]ea, loc de petrecere la iarbă verde pentru tîrgoveţii din isnafuri. Tot N. Filimon ne mai oferă, într-un articol, informaţii pitoreşti despre vechiul Cişmigiu. „Pe locul unde astăzi se află grădina Cişmigiul — scrie el — înainte de anul 1843 era o baltă nemărginită, ale căreia ape, încălzite neîncetat de razele soarelui şi putrezite din lipsa mijloacelor de scurgere şi prefacere, nu serveau la nimica alt decît a face să crească o imensă vegetaţie de ierburi acuatice, printre care păşteau şi creşteau acele milioane de broaşte şi reptile veninoase care, unind omorîtoarea lor respirare cu aburii pestilenţioşi ai bălţei, infectau aerul şi pricinuiau locuitorilor capitalei multe epidemii periculoase." Cum reiese şi din paginile lui Ghica, lacul din Cişmigiu a rămas şi mai tîrziu un focar de infecţie. „Osebit de acest rău material — adaugă Filimon rîndurilor de mai sus — localitatea Cişmigiului conţinea în sine şi un rău moral. în mijloeul bălţei, pe o insulă (viitorul ...Pafos descris de Ghica), înconjurată de toate părţile cu trestie şi sălcii plîngătoare, era o cafenea în care se găseau adunate mai toate viciile cedegradeazâpe om, incit taverna tîlharilor din Misterele Parisului râmînea un ce neînsemnătoriu pe lingă dînsa. Aci se adunau masalagiii, pungaşii, jucătorii de cărţi şi chiar tîlharii de drumuri şi jefuiau pe locuitorii capitalei, ziua prin jocuri de noroc de tot felul, iar noaptea prin spargeri de case fără a se teme cit de puţin de asprimea legilor; căci de cîte ori voia poliţia să-i prindă, ei să
524
i*efugeau în nestrăbătutul stuf al bălţei şi rîdeau de încercările ei“. (Buletinul or ticul. Grădinile de peisage din Bucureşti, în Ţăranul român, 4 februarie 1862, p. 101 — 102),
Către mijlocul secolului al XlX-lea, sub domnia lui Barba Ştirbei, arhitectul peisagist L. Mayer, chemat din Viena, a dat locurilor înfăţişarea păstrată în linii mari şi astăzi. Adăpostul de altădată a! celor certaţi cu legea a devenit Ioc de întîlniri amoroase şi un forum pentru numeroşi pierde-vară bucureşteni. Cu această faună, Cişmigiul a pătruns în literatura satirică mult înainte de paginile pe care i le dedică Ion Ghica. In 1857, N.T. Orăşeanu a dat la tipar un fel de publicaţie periodică, din care au apărut mai multe broşuri, cu titlul Tlrgul de idei sau Buletinul Cişmigiului. Intr-o precuvîntare, muza îl îndeamnă pe umorist să observe „amestecul cel mare".
în grădina Cişmigiul, unde vin la preumblare Nobili, plebă, burghezie, d-orice sex, d-orîce etate,
Unde curge ca-ntr-o apă virtuţi, fumuri şi păcate.
...Ce-ntr-o zi culegi acolo, într-un an nu poţi descrie.
In broşurile lui Orăşeanu se perindă un lung convoi de tipuri aidoma acelora prezentate de Ghica, pe care umoristul le cataloghează după „mese": Masa paraponisiţilor, Masa diplomaţilor, Masa avocaţilor, Masa industrială, Masa faliţilor etc., etc.
Un paralelism izbitor cu paginile iui Ghica despre grădina bucu-reşteană prezintă şi satira Cismegiul, publicată de Alexandru Sihleanu tot în 1857:
Astăzi este randevuul unde vezi că se-ntîlnesc Feiuri-feluri de fiinţe ce s-amestec, se lovesc.
Cişmegiul e plimbarea unde, fără nici o plată,
Mii de oameni fără treabă merg cu gura tot căscată.
Aci rochia de lină şi turbanul de tulpan Se atinge de mătasea de la doamna de Lanfan.
Pe sub sălcii trec tot cîrduri de femei ce au de fală Să nu ştie decît numai cum bărbaţii se înşeală.
Mai departe vezi faliţii care blestem cu amar Speculele ce-i lăsară fără sfanţ în pozunar.
Tot aci vezi că s-adună boiernaşi de mahalaie Care judecă guvernul, care ţara pun la cale,
Care scot şt pun în treabă pe ispravnici şi zapcii...
etc.
Referindu-ne acum la grădina propriu-zisă, vom adăuga că lucrările hidraulice, Ia care cugeta economistul prin 1870 ca la soluţii necesare pentru a se înlătura „umezeala cu miasmele, cu frigurile palu-deene, cu nevralgiile şi cu reumatismele", aveau să se realizeze, sub
525
aspectul principal, în deceniul următor. în 1880, s-a deschis şantierul pentru „rectificarea" şi canalizarea Dîmboviţei. De-a lungul anilor r înălţarea cheiurilor s-a extins în ambele sensuri, pînă dincolo de punctele indicate de Ghica: Vitan şi Morile Vlădichii, despre care precizăm că se aflau în apropierea vechii biserici Sfîntul Elefterie.
Bucureştenilor de astăzi citarea Vitanului ca punct de reper pentru, cursul Dîmboviţei li se poate părea curioasă, pentru că între rîu şi actuala cale Vitan se întinde un cartier întreg, cu numeroase străzi. Chiar şi acum, distanţa nu e chiar aşa de mare: cca 1 kilometru, înainte de rectificare, Dîmboviţa curgea probabil încă mai aproape. Pe dc altă parte, în textul lui Ghica e vorba de cîmpia Vitanului, deci de o suprafaţă întinsă. Cînd se revărsa, Dîmboviţa ducea pe această cîmpie „buturugile ilfovene, căpriorii de Ia podurile şi de la casele bucureştene şi — de cîte ori! — cîte o albie de copil sau cîte un coş în care o găină continua a cloci" (Gion, Istoria Bucureştilor, p. 308).
4	Repertoriul cîntecelor de lume, cunoscut de Ion Ghica, pare destul de restrîns. Două din cîntecele citate aici sînt luate din Ciocoii vechi şi noi de N. Filimon şi se repetă în scrisoarea Şcoala acum cinci-zeci de ani.
„Frumoasa Argira" (Arghira), vestită curtezană bucureşteană din timpul lui vodă Caragea, apare de asemenea în romanul Iui Filimon, ca invitată, împreună cu alţi „papuci roşii", Ia ospăţul dat de Dinu Păturică prietenilor săi.
5	Creditul funciar român s-a şi înfiinţat în 1873. Ion Ghica a făcut parte din conducerea instituţiei, mai întîi ca membru al consiliului de administraţie, apoi, pînă în 1875, ca director.
6	Principele Zamfir, străbunul tînărului Guliţă Dolofan, e bietu ] dement oploşit pe lîngă banul Pană Filipescu, evocat de Ghica în scrisoarea Băltăreţu.
7	Frate de lapte al împăratului Napoleon al III-lea, Godillot a încheiat în 1868 un contract cu guvernul român, pentru construirea halelor din Bucureşti, Craiova şi Iaşi.
8	Strîmtoarea Sund, între Suedia şi Seeland, leagă Marea Baltică cu Marea Nordului; Beltul Mare şi Beltul Mic sînt de asemenea două strîmtori care fac comunicaţia între aceleaşi mări, prin Kattegat şi Skagerrak.
9	în tirada de politică externă a comicului personaj, etimologia cuvîntului diplomaţie e fantezistă. La originea cuvîntului stă elinul diploma, act, document.
10	Ga şi Cayenne (în Guyana Franceză), Botany-Bay (în Australia, aproape de Sydney) şi Nouka-Hiva (insula principală din Arhipe-
526
lagul Marchizelor} au fost multă vreme locuri de deportare a deţinu* ţilor.
11	Pentru Ghica, scriitorii francezi Fredâric Souliâ (1800—1847)f romancier şi dramaturg, şi Emile Gaboriau (1835—1873), considerat ca întemeietor al romanului poliţist şi judiciar, erau literaţi nu mimaj de o valoare redusă, ci şi frivoli pe care doar „junii corupţi" îi puteau citi.
ia La scriitorul nostru, care, în critica antipoliticianistă din Scrisori către V. Alecsandri, nu va mai face distincţie, între cele două partide de guvernămînt, filipica din 1871 împotriva conservatorilor ge remarcă printr-o violenţă neînfrînată. Această violenţă se explică şi prin adîncirea adversităţii faţă de partidul concurent instalat la putere după demisia forţată a guvernului Ion Ghica, în martie 1871. Considerînd partidul conservator în bloc, fruntaşul libera] evită precizarea că „petiţiunea din 1871“ aparţinea de fapt grupării junimiste. Aşa-numita „petiţie-program", semnată, între alţii, de Petre Carp, Titu Maioreseu, Iacob Negruzzi, N. Pogor, era intr-adevăr foarte vulnerabilă prin propunerile făcute Camerei şi Senatului şi prin principiile conservatoare, retrograde afirmate de semnatari: trecerea delictelor de presă de la juraţi la tribunalele corecţionale (ceea ce egala cu o restrlngere a libertăţii presei), restrîngerea dreptului de vot şi regim electoral preferenţial pentru marii proprietari ele. (Textul integral al „petiţiei de la Iaşi" e publicat de Constantin Bacalbaşa în Bucureştii de altădată, voi. I, 1927, p. 23 — 31).
13	Babie a fost un „faimos" brutar bucureştean, cu prăvălia pe undeva pe lîngă Bărăţie. Iată cum explică G. Ionescu-Gion expresia „cultuc de la Babie", folosită de personajul lui Ghica: „Locuţiunea bucuros le ană coltuc de la Bahic de la acest brutar vine. Babie făcea coltucele de pîine renumite pentru albeaţa şi gustul lor. Erau cerute de toţi boierii şi se vindeau la minut. Totdeauna, Babie nu mai avea; de aci: coltuc de la Bahic, adică nimic" (Istoria Bucureştilor, p 216).
14	„Vestitul" Lowell Edgeworth (1744 — 1817) este inginerul care a construit şi pus în funcţiune primul aparat telegrafic din Anglia.
J6 Ideea aducerii unor „coloni germani" în România a provocat proteste vii în epocă. în Convorbiri economice, Ghica respinge dc repe. tate ori această idee, formulată de junimişti în aceeaşi petiţie de la Iaşi; „Noi socotim că ar fi foarte de folos pentru sătenii noştri români să aibe sub ochii lor exemplu] salutar ce le-ar da cîteva colonii ger. mane". Trebuie să spunem că ideea nu era nouă. Un nnmăr de vreo 2.500 de familii de plugari germani se stabiliseră în ţară în 1858—1859.
527
In 1860, se încercase organizarea operaţiei de „colonizare" prin lege. * Cu acel prilej, D.P. Marţian a publicat broşura Coloniştii germani şi România, în care s-a ridicat împotriva proiectului, de altfel nerealizat^. La 1871, adversarii conservatorilor au tras o nouă ediţie a broşurii lui Marţian, ca o replică Ia petiţia junimiştilor, acuzaţi că reprezintă o „doctrină cosmopolită" şi un sistem economic antinaţional.
1# Pentru că în tabelele statistice din Convorbiri economice revin o serie de nume de state din epocă, ni se pare util să facem cîteva precizări. Leitha este un afluent al Dunării, pe malul drept al căruia se înalţă muntele cu acelaşi nume, unde se afla vechea graniţă dintre Austria şi Ungaria. De aici: „Austria Cisleitană" şi „Austria Translei-tană“. Bavaria, Prusia, Saxonia şi Wurtemberg apar ca state separate, deoarece statisticile aflate la îndemîna economistului nostru datau dinainte de 1871, cînd s-a constituit Imperiul german.
17 Cititorul a mai întîlnit numele diferiţilor concesionari străini de căi ferate din România şi în alte pagini ale Convorbirilor economice.
Le cunoaşte şi din diverse opere literare, printre care Scrisori către V. Alecsandri. Cum însă de aci înainte Ion Ghica va stărui asupra reţelei de căi ferate, cu referiri speciale la diversele ei porţiuni şi ramuri, la datoriile contractate de stat prin concesiuni etc., ni se pare util să schiţăm un istoric al chestiunii.
Preocuparea de a se înzestra teritoriul românesc cu drumuri-de-fier datează dinainte de 1848. Evenimentele au întîrziat însă cu aproape două decenii primele realizări practice. în acest răstimp, diverse personalităţi au insistat asupra necesităţii modernizării mijloacelor de transport din ţară. Printre ele, la Ioc de frunte se află şi Ion Ghica.
In 1862—1863, economistul a publicat studii despre drumurile-de-fier în Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte şi în Ţăranul român. în aceeaşi vreme, mai exact în ianuarie 1863, ela alcătuit un raport detaliat asupra cheltuielilor şi profiturilor unei linii ferate între Bucureşti şi Giurgiu, pe care l-a citit îa o adunare de capitalişti români ce proiectau înjghebarea unei societăţi pentru construirea acestei linii (Ce. Ţăranul român, 20 ianuarie 1863). Proiectul a eşuat.
Ion Ghica aprecia căile ferate atît din unghiul de vedere economic, cît şi din acela al răspîndirii ideilor şi civilizaţiei, prin strîngerea legăturilor dintre popoare. In articolul din Ţăranul român scria: „Drumurile-de-fier influenţează asupra societăţilor, nu numai mărind întreprinderile comerciale prin înlesnirile aduse transporturilor, dar au o misie şi mai mare, au o acţiune morală şi politică asupra societăţilor acelora în care au străbătut: ele au devenit agentul cel mai
528
puternic al civilizaţiei şi libertăţii, ducînd şi împlîntînd ideile şi spiritul unui neam la celelalte...“ In termeni similari a pledat pentru avantajele căilor ferate şi Alecsandri, în „comedia cu cîntice" Drumul* de-fier (1869—1870), în care personajul Radu rosteşte următoarele:
„Dar! drumuri-de-f ier care ne vor pune în relaţie cu lumea întreagă; drumuri-de-fier care vor înlesni transportul roadelor muncii noastre; drumuri-de-fier care ne vor înzeci şi înmii averile; drumuri-de-fier care, la caz de boală, ne vor da mijlocul de a ne procura ajutorul ştiinţei medicale; drumuri-de-fier care ne vor scăpa de ruină şi de moarte; dar! drumuri-de-fier, domnilor, adică înflorirea, întinerirea, reînvierea patriei noastre.
Drumul-de-fier uneşte-n zbor Orice popor cu alt popor,
S-aprinde-amor duios, frăţesc In orice suflet omenesc."
Din 1865 au început să se succeadâ diversele concesiuni străine, au izbucnit scandaluri, a ieşit la iveală venalitatea oamenilor politici. Prima concesiune, pentru calea ferată Bucureşti-Giurgiu, a fost acordată la 1/13 septembrie 1865 englezilor Barklay şi Startisforth, cei care construiseră podurile de fier. Anulat după detronarea lui Cuza, contractul cu cei doi capitalişti britanici a fost reînnoit în 1866 de guvernul Ion Ghica. Cea dintîi cale ferată din România a fost dată oficial în exploatare în octombrie 1869. Intre timp, guvernul român a concesionat construirea şi exploatarea pe 90 de ani a liniei Iţcani-Roman, cu ramificaţiile Paşcani-Iaşi şi Vereşti-Botoşani, Respectivul consorţiu anglo-austriac, reprezentat prin Offenheim (a nu se confunda cu Oppenheim), a terminat porţiunile indicate, în ordine, în decembrie 1869, iunie 1870, noiembrie 1871. Cu Offenheim, datorită intervenţiilor, se pare interesate, ale lui P. Mavrogheni, fruntaş conservator, se stabilise în prealabil o înţelegere provizorie privind construirea întregii legături feroviare din Moldova la Bucureşti. înţelegerea a fost anulată, deoarece au intervenit alte aranjamente, în care era amestecat însuşi domnitorul Carol. Cu aceasta ajungem la faimoasa afacere Strussberg.
Dr. Strussberg (sau: Strousberg) reprezenta un consorţiu prusian, din conducerea căruia mai făceau parte un prinţ, un duce şi un conte. Concesiunea se referea la construirea şi exploatarea pe 90 de ani a unui total de 914,800 kilometri de cale ferată, repartizaţi pe distanţele: Roman-Tecuci-Galaţi; Tecuci-Bîrlad; Galaţi-Brăila-Buzău-Plo-ieşti-Bucureşti; Bucureşti-Piteşti-Craiova-Turnu-Severin-Vîrciorova. Pentru confruntare, indicăm că, dacă pentru linia Bucureşti-Giurgiu
529
se plătiseră 196.500 franci kilometrul, lui Strussberg î s-au acordat 270.000 franci de kilometru. Era o diferenţă considerabilă, dar regimul preferenţial faţă de consorţiul prusian nu se reduce numai la atît. S-a stabilit ca plata sumelor ce i se datorau să se facă prin emiterea unor obligaţiuni, cu dobînda de 7V2% garantate de statul român. Pentru a controla emiterea de obligaţiuni, guvernul de la Bucureşti îşi asigurase dreptul de a numi un comisar al său. Aici apare un nou moment ai scandalului: funcţia nu s-a dat unui cetăţean român, ci unui anume Ambronn, prusian şi el, amic al lui Strussberg şi şambelan al lui Garol-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl prinţului Carol I! Aşadar, pisica fusese pusă să păzească oala cu smîntînă. Evident, Ambronn nu s-a îngrijit nici un moment să apere interesele statului român. El a permis consorţiului să emită obligaţiuni reprezen-tînd o valoare aproape dublă faţă de cea legală. Strussberg a mers mai departe şi, în 1870, şi-a cerut drepturile pentru o lungime de cale ferată cu 19 kilometri mai mare decît aceea care se construise. Incorectitudinea lui Ambronn fiind dovedită, i s-a cerut comisarului să demisioneze. Insul, apărat de Carol, a făcut-o cu întîrziere şi abia după ce îngăduise concernului noi afaceri veroase. în sfîrşit, la 27 decembrie 1870/8 ianuarie 1871 pe calea ferată Roman-Tecuci-Galaţi-Brăila-Buzău-Ploieşti-Bucureşti a circulat primul tren. Lucrarea nu era definitivă. Totuşi, Strussberg a pretins achitarea dobînzilor la obligaţiunile respective. Guvernul român n-a dat urmare cererii. Să reamintim că în acea perioadă prim-ministru era Ion Ghica. Acum iţele afacerii Strussbergse împletesc fatal cu mişcarea antidinastică din România. Pentru a-şi servi conaţionalii, Carol a încercat să forţeze mina guvernului şi a deputaţilor. Consiliat de consulul prusian la Bucureşti, von Rado-witz, şi de acord cu conducerea partidului conservator, a publicat în Augsburger Allgemeine Zsiiung o scrisoare către un oarecare prieten fictiv, Auerbach, căruia îi relata nemulţumirile sale şi dorinţa de a abdica. Scrisoarea, injurioasă faţă de poporul şi statul român, a fost reprodusă şi în presa din ţară. Ameninţarea cu abdicarea era doar o manevră prin care Carol spera să-i sperie pe liberalii ce-i erau ostili, pe preşedintele de consiliu Ion Ghica, a cărui adversitate îi era cunoscută. Deşi opinia publică clocotea de indignare după ce luase cunoştinţă de conţinutul scrisorii către Auerbach, Adunarea a votat o moţiune de devotament faţă de dinastie. Deputaţii nu au ţinut însă seamă de interesele domnitorului în afacerea Strussberg. Cu numai cîteva zile înainte de incidentele de la sala „Slătineanu", preşedintele comisiei de anchetă a afacerii şi-a prezentat raportul în faţa Adunării, dezvăluind vinovăţia lui Carol şi a unora dintre foştii miniştri. S-a
530
făcut atunci propunerea ca Strussberg, Ambronn şi toţi miniştrii români implicaţi să fie deferiţi justiţiei. Evenimentele ce au urmat imediat — demiterea lui Ion Ghica şi înscăunarea guvernului Lascăr Gatargiu — au împiedicat luarea acestor măsuri. Concernul Strussberg n-a putut fi totuşi salvat, a dat faliment.
In lumea afacerilor cap italiste, vulturii de leşuri sînt foarte prompţi» uneori sub penajul lor se ascunde un fel de pasăre fenix. După ce în octombrie 1871 concesiunea Strussberg a fost anulată, alţi doi capitalişti prusieni, Bleichrdder şi Hansemann, au cumpărat obligaţiunile devalorizate ale conaţionalilor lor, au înfiinţat Societatea drumurilor-de-fier din România şi au încheiat o înţelegere cu guvernul de la Bucureşti, prin care îşi asumau drepturile şi datoriile consorţiului falit. Şi noua pereche de capitalişti se bucura de un sprijin solid, în persoana cancelarului Bîsmarck. Convenţia s-a semnat la 2/14 februarie 1872; la 1/13 septembrie acelaşi an se lua act în mod oficial de încheierea definitivă a lucrărilor pe şantierul căii ferate Roman-Galaţi-Bucu-reşti-Piteşti. Cealaltă ramură, de la Piteşti la Vîrciorova, era terminată la 24 decembrie 1874/5 ianuarie 1875. Această ramură fusese transferată de prusieni unor oameni de afaceri austrieci ce conduceau societatea pe care Ion Ghica o numeşte în Convorbiri economice: Staats-bakn, şi a cărei denumire întreagă era Staatsbahngesellschaft.
In continuarea acestui istoric al construirii căilor ferate din România, constatăm că o singură linie, cea mai scurtă (de 21 km), anume Iaşi-Ungheni, a fost încredinţată unui antreprenor român, Grigore Heliad, care a construit-o în 1873 — 1874. Acelaşi Heliad şi alţi posesori de capital români au cerut şi concesionarea căilor ferate Adjud-Tîrgu Ocna şi Ploieşti-Predeal. Şi de data aceasta s-au pus în mişcare alte interese. Capitaliştii români erau liberali (I.C. Brătianu, D.A.Sturdza etc.), iar guvernul şi majoritatea în Adunare aparţineau conservatorilor. Deputaţii majoritari, printre ei unii cointeresaţi materialiceşte, au fost favorabili altei cereri, aceea a englezului Crawley* Raportorul proiectului de lege pentru concesiunea Crawley a fost atunci deputatul V. Alecsandri, care, complet străin de dedesubturile urîte ale afacerii, a sprijinit-o prin cuvîntul său, convins că face un act salutar, cu atit mai mult cu cit ştia de presiunile exercitate de partida adversă, care manevra în folosul unei societăţi germane. „Sunt —-scrie poetul la 20 iunie 1875 — mulţi personagi mari şi chiar cucoane cari au primit făgăduinţe de prezenturi băneşti în sume colosale, dacă or izbuti a se da linia Ploieşti-Predeal şi Adjud-Ocna şoacăţilor11 (Scrisorii p. 264). Crawley a primit concesiunea, dar în decembrie
531
1876 a întrerupt lucrările, astfel că linia Ploieştl-Predeal a fost construită în condiţiuni mult mai avantajoase de francezul Gouilloux.^
încheind agitata etapă care ne interesează din construirea reţelei de căi ferate pe teritoriul României, vom mai da cuvîntul lui Ion Grhica. Anume, vom reproduce citeva texte, absente din ediţia noastră, în care memorialistul şi-a formulat opiniile şi criticile în legătură cu afacerea Strussberg, la a cărei lichidare, după cum s-a văzut, şi-a adus contribuţia. Textele ne oferă amănunte interesante; pe alocuri, cititorul va întilni unele cifre puţin diferite de cele indicate de noi mai sus,
„Pe la anul 1868, răposatul doctor Strussberg* **, cunoscut în toată Europa pentru fecunditatea sa genială în materie de combinaţiuni şi grupări de cifre, cere de la guvernul român şi i se acordă concesiunea construcţiunii, împreună cu esploatarea, unui drum-de-fier în România, Acel drum-de-fier avea să fie cu totul conform dispoziţiunilor convenite la Dresda la 11 şi 16 septembrie 1865 între direcţiunile societăţilor de drum-de-fier germane.
Consorţiul Strussberg se obligă a construi liniile care duc: 1. de la Roman prin Tecuci la Galaţi, cu ramura de la Galaţi prin Brăila, Buzău, Ploieşti la Bucureşti; 2. de la Bucureşti la Piteşti, Slatina, Graiova la Turnu-Severin şi Virciorova; şi 3. de la Buzău prin Focşani la Adjud, această din urmă linie fiind facultativă pentru guvern.
La lungimea acestor linii se mai adaugă 10 la sută pentru liniile de garaj, în total o lungime de 908 kilometre, cu un material rulant de 110 locomotive (sau o locomotivă de fiecare 9 kilometre) şi de 500 vagoane (cîte un vagon de persoane şi trei de mărfuri de fiecare 2 kilometre).
Linia Roman prin Tecuci la Galaţi şi ramura Tecuci-Bîrlad să fie terminate în trei ani; linia de la Galaţi prin Brăila, Buzău, Ploieşti la Bucureşti să fie terminată în doi ani şi jumătate, şi cea de la Piteşti, Slatina, Craiova, Turnu-Severin la Virciorova, în trei ani.
Capitalul pentru înfiinţarea acelor linii se fixa la suma de 270,000 franci de fiecare kilometru, sumă în care erau cuprinse toate: espro-pierea pămînturilor, costul construcţiunii şi materialului, cheltuielile generale toate şi plata dobînzilor pe tot timpul cît dura construcţiunea. Statul român garanta capitalului o dobîndă de 7 şi jumătate la sută şi o amortizare de 1 la sută pe an, sau 20.520 franci pe an de fiecare
* Pentru detalii tehnice, cronologie, implicaţii politice am folosit Istoria României, voi. IV, Editura Academiei R.P.R.
•* Henry Bethel Strussberg a triit tntre 18^3 şi 1884.
532
kilometru. Plata acestor anuităţi avînd a începe a se plăti de stat din ziua terminării liniilor sus citate.
Capitalul necesar se forma prin obligaţiuni subscrise de statul român şi de concesionar, însă confecţionate şi emise de acest din urmă şi pe contul său. Capitalul era garantat în întregul fond al dru-mului-de-fier şi în anuitatea de 18.657.880 franci, plătitoare pe tot anul, pe o durată de 90 de ani, socotiţi din ziua terminării liniilor, adică de la anul 1871 pînâ la 1961.
Concesionarului i se da dreptul să negocieze şi să emită obligaţiunile după cum îi va conveni, sau treptat, sau deodată, cu singura îndatorire de a depune valoarea lor într-o ladă de fier a căreia una din chei era în păstrarea unui delegat al guvernului român, concesionarul avînd facultatea de a scoate sumele necesare pentru lucrări, cumpărături de material şi plăţi de cupoane pe singura arătare a impiegaţilor săi.
Printr-aeeastă eombinaţiune, deşi linia se esecuta cu bani după efecte iscălite şi garantate de statul român, totuşi, se da concesionarului drept de stâpîn absolut pe acele linii pe timp de 90 de ani, asi-gurîndu-i un venit curat de cel puţin 18.657.880 franci pe tot anul.
Ceva mai curios!
După tabelele de amortizare 1 la sută pe an, calculată cu dobîndă de 7 şi jumătate la sută, se plăteşte capitalul în mai puţin de 60 de ani, astfel că anuitatea de 18.657.880 franci pe an plătea regulat dobînda de 7 şi jumătate la sută şi stingea şi capitalul pînă în anul 1931; cu toate acestea, se acorda consorţiului Strussberg dreptul de a urma a percepe pe tot anul cel puţin 18 milioane, şi de la anul 1931 înainte, încă 30 de ani, pînă la 1961. Astfel, peste beneficiile ce concesionarii erau să realizeze din construeţiune, primind un preţ nominal de 270.000 franci de kilometru, lucrare care nu valorează în efectiv nici 100.000 franci, li se mai acorda în vărsări anuale, succesive, mai mult de o jumătate miliard (559.736.400 franci), sume cari, calculate cu dobînzile lor de 7 şi jumătate la sută, de la anul 1931 pînă la 1961, se suiau ia mai mult de 2 miliarde. O frumoasă avere în perspectivă pentru urmaşii nepoţi şi strănepoţi ai doctorului Strussberg şi consorţiu.
Concesiunea aceasta era ceva cu totul nou şi nepomenit în analele economice şi financiare, şi prin urmare era peste putinţă să nu aducă complicaţiuni şi perturbări.
La decembre 1870, lucrările nu erau încă sfîrşite nici a opta parte, şi obligaţiunile iscălite de statul român dispăruse mai toate din lada
533
de fier şi fusese înlocuite cu efecte străine, a căror valoare era problematică; într-atît încît, la finele anului 1870, doctorul Strussberg nu găsea cu ce să plătească cuponul scăzut, şi neputinţa plăţii era afişată la bursa Berlinului. Scandalul era prea mare ca să mai poată fi tăinuit, şi guvernul român, care pînă atunci tot tăgăduia starea lucrurilor, a fost silit să o dea pe faţă.
Era neputinţă materială de a mai merge înainte, lucrările încetase cu totul şi toate cugetările erau în căutarea unei soluţiuni.
Pentru guvernul român soluţiunea indicată era rezilierea concesiunii. Convenţiunea conţinea un caz de reziliare, unul singur în ade' văr, acel caz era: cînd linia Galaţi, Brăila, Buzău, Ploieşti, pînă Ia Bucureşti nu ar fi terminată pînă în doi ani şi jumătate; şi era imposibilitate materială de a se îndeplini această condiţiune, atît pentru că timpul ce rămînea pînă la noiembrie 1871 era scurt, cît şi pentru că concesionarul nu putea găsi banii necesari pe efectele cu care înlocuise obligaţiunile luate din lada de fier. Guvernul român nu avea decît să aştepte scadenţa termenului care sosea peste cîteva luni; şi la noiemvre 1871 era să fie în tot dreptul de a rezilia şi de a lua asu. pră-i, conform convenţiunii, toate lucrările făcute, după o estimaţiune dreaptă, şi era să fie liber sau să continue lucrarea în regie, sau să o conceadă la o companie de constructori. Dar în loc de a adopta această cale, a preferit a trece concesiunea unei societăţi anonime, patronate de bancherul Bleichroder. Şi iată condiţiunile în care s-a format acea societate şi care a fost mecanismul operaţiunilor sale:
1.	Obligaţiunile concesiunii Strussberg fiind foarte căzute, ele s-au putut cumpăra de societatea formată; şi-i convenea să le retragă şi să Ie înlocuiască cu acţiuni de ale sale, de o valoare egală capitalului primitiv, şi a le înlocui cu, acţiuni pe care le-a numit acţiuni primitive.
2.	La valoarea primitivă de 245.280.000 franci, mai adaugă acţiuni noue ale societăţii, de o valoare de 48.300.000 franci, numite acţiuni de prioritate, cu dobînda de 8 la sută.
3.	Mai emitea obligaţiuni, tot de ale nouei societăţi, pentru suma de 47.500.000 franci, cu dobînda de 6 la sută.
4.	Primea şi un avans de 9.520.000 franci de la stat, bani pe cari statul îi lua cu împrumutare de la Casa de depuneri.
Printr-aceste adause însemnate, capitalul în răspunderea statului român se suia la 354.032.573 franci, de unde nu fusese decît de 245.260.000 franci, adică o răspundere nouă de 108.772.573 franci.
584
Societatea formată pe aceste bazo a putut lesne conceda terminarea lucrărilor companiei franco-austriace Staatsbahn, societatea acţionarilor rezervîndu-şi numai operaţiunile financiare.
La anul 1880, deşi liniile erau de mai mulţi ani în deplină esploa. tare, deşi statul român plătea regulat şi cu esactitate deficitul în tot anul, completînd cu bani din visterie diferenţa dintre venitul curat al drumului-de-fier şi anuitatea de 18.657.880 franci convenită, cu toate acestea acţiunile primitive erau atît de căzute, ca şi obligaţiunile Strussberg, încît se puteau cumpăra prea ieftin, sau poate că nici nu jeşise multe din lăzile comitetului. Astfel, societatea a găsit un avan* taj însemnat a propune guvernului român conversiunea tuturor acţiunilor, atît a celor primitive, cît şi a celor de prioritate, îndatorindu-se a procura guvernului de la început:
1.	cel puţin jumătate din totalitatea acţiunilor primitive, schim-bîndu-le cu obligaţiuni de ale statului român pe 60 franci suta nominală şi dobînda de 6 la sută ;
2.	a-i mai procura cel puţin jumătate din totalitatea acţiunilor de prioritate pe preţ de 133 V3 franci suta nominală, schîmbîndu-le tot jn obligaţiuni de ale statului român, purtînd dobînda dc 6 la sută, ca şi celcalalte;
3.	atît obligaţiunile societăţii, 47.500.000 franci, cît şi 9.520.000 franci de la Casa do depuneri rămînînd în sarcina statului.
Combinaţiunea aceasta avea un avantaj însemnat, dînd guvernului român o putere mare asupra drumuri lor-de* fier; căci după legea pru-siană voturile în adunările generale se contează după numărul acţiunilor, încît guvernul dobîndea astfel chiar în ziua dintîi majoritatea; dobîndea direcţiunea şi supravegherea liniilor şi, după toată probabilitatea, chiar putinţa de a transforma scaunul societăţii de la Berlin la Bucureşti.
Admiţînd, cum era probabil, că toate acţiunile erau să vie la conversiune, guvernul putea, cu o emisiune de obligaţiuni de 27Î.OOO.OOO franci pe 6 Za sută, amortizabilă în 44 de ani, să devie desăvîrşit proprietar pe toate liniile de la Roman pînă la Vîrciorova.
Convenţiunea propusă mai adaugă la cele 217 milioane încă 20.000.000 franci, destinaţi a pune liniile în cea mai bună stare. Şi astfel răscumpărarea se făcea deplină cu 237.500.000 franci, sumă în care sc afla cuprins şi comisionul bancherilor însărcinaţi cu conversiunea.
în consecinţa acestei convenţiuni, care a fost o combinaţie nenorocită pentru România, suma rămasă astăzi de plătit este de 236
35 — Ion Ghlca — opere voi. H
535
milioane 115.000 franci, tn loc de 248.712.673 franci din concesiunea Strussberg de la 1868, şi de 354.032.573 franci din tranzacţiunea Blei-elirddcr de Ia 1872. Osebit de această însemnată scădere, numărul anilor de plată a anuităţilor s-a redus de la 90 la 65, adică cu 25 de ani, pînă la 1924.
Această soluţiune a fost foarte avantajoasă, atît pentru societatea acţionarilor, cîtşi pentru guvernul român, deşi a plătit 245 de milioane o lucrare care n-a costat decît 90 de milioane" (Scrisori către V. A lecsan-dri, Scrisoarea XVIII).
Referirile lui Ion Ghica la afacerea Strussberg l-au indispus pe generalul Gh. Mânu, care i-a dat scriitorului o violentă replică. Ghica a răspuns şi el. Răspunsul reprodus ca notă de subsol la Scrisoarea XVIII, din care am citat, e următorul:
„Epistola aceasta a zbîrlit aşa de mult pe generalul Mânu, îneît, ea să-şi răcorească veninul, a luat înjurături şi mi-a azvîrlit cu lopata, voind să mă turtească, şi mai multe nu; apoi, nemulţumit pe atît, după ce m-a văzut culcat la pămînt,, a încălicat pe domnul Pană Pcn-covici, şi dă-i dejghinuri, lovind nemilos în dreapta şi în stînga. Ce vrei, un om care a fost la bătălii, un viteaz, nu are the soft phrase of peace, cum zice un autor mare («nu are vorba cioplită»).
Eu mărturisesc că laurii acestui general nu mi-au turburat niciodată somnul şi că, scriind acea epistolă, nu mi-a venit în minte un minut măcar nici persoana numitului general, nici aceea a vreunuia din coreligionarii săi politici; ba şi uitasem cu totul că fusese naşul convenţiunii liniei ferate din 1871; toată preocupaţiunea mea fiind de a descrie în mod cît mai simplu peripeţiile prin cari a trecut cesti-unea liniilor de drum-de-fier Roman-Vîrciorova de la anul 1868, cînd s-au concedat consorţiului Strussberg pentru întîiaşi dată, pînă la anul 1880, cînd s-a răscumpărat de stat; fără să cuget a face politică sau polemică, fără să caut a lăuda nici blama pe nimeni, credinţa mea fiind că fiecare a făcut cum a putut şi cum a crezut că ora mai bine.
De cc, dar, s-ar supăra generalul, al cărui nume nici nu e pomenit? Şi vine de ne spune că este tare în ştiinţa x-rilor 1 Şi cine i-a contestat acest merit, un lucru care nu e de mirat, la un ofiţer de artilerie trecut prin şcoli bune? Permită-mi, însă, a-i spune că, pentru dezlegarea celui mai mic problem de calcul, nu este destul o cunoştinţă întinsă a manipulării x-rilor, dar că trebuie şi un dram de logică, de dreapta judecată, cum zice românul. Pentru edificare îi voi spune că marele Newton, care în ştiinţa x-rilor nu era învăţat nici cît un bacalaureat
538
din zilele noastre, şi cu toate acestea x-rile sale conduse şi luminate de o logică genială au străbătut prin înălţimile cerurilor, pe cînd ale învăţatului general Mânu dau în gropi, poticnindu-se la tot pasul pe o cale obositoare de opt coloane de ziar mare.
în cazul de faţă nu trebuie carte multă; cestiunca de elucidat era simplă, şi generalul Mânu nu avea decît să-şi puie întrebarea: «Cum capitalul care în 1868, cînd s-a dat concesiunea, era ca 245.000.000 de franci, sumă transformată la anul 1871 în acţiuni numite acţiuni primitive {care, după spusa generalului Mânu chiar, nu valora la 1880 decît 20 franci suta, adică ca la 49,000.000 franci), pe care statul român le-a răscumpărat pe 60 franci suta, cu obligaţii de stat 6%, adică cu 147.000.000 franci, cum să face, zic, ca în tabela datoriei publice să figureze suina de 236.115.000 franci, adică cam 89.000.000 franci mai mult, dacă nu s-ar fi sporit la 1871?»Şi generalul Mânu şi-ar fi răspuns şieşi că la 1871, deosebit de capitalul primitiv, devenit acţiuni primitive, s-a mai acordat Societăţii anonime, ce s-a format, facultatea de a emite cu rizicul şi pericolul său acţiuni şi priorităţi Supiementare pentru cheltuielile necesare la construcţiuuea căilor forate Piteşti-Vîrciorova...
lată cum glâsuieşte § 5-lea de la art. 11, din convenţiunea încheiată la 1871 în puterea legii, al cărei naş a fost generalul Mânu:
«,La societc a le droit d’âmettre ă ses risques et perils des actiotis et de$ priorites supplementaircs pour Ies depenses necessaires ă la construction des lignes ferrees Piteşti-V irciorova (frontiere), ă la j o net ion des gares de Bucarest et Vachevement complet et la reparation des lignes specifiees â Van. 4.• **
Aceste emisiuni sunt peste acele primitive despre cari se vorbeşte la § 1 al art. îl, care se determină la suma de 245.160.000 franci, în puterea acestui art. 11, conform legii al căreia generalul ne spune că a fost naş, Societatea anonimă a emis:
1.	Acţiuni 8% pentru suma de 48.300.000 franci cu numirea de acţiuni de prioritate, pe care statul a trebuit să le răscumpere cu obligaţiuni 6% pe 133 1/8 franci suta, adică cu 64.698.390 franci.
2.	Tot în puterea acestei legi din 1871 şi în virtutea art. 11 al convenţiei de atunci, Societatea anonimă a mai emis obligaţiuni d-alc sale 6% pentru 47,500.000 franci,
• „Societatea are dreptul de a a emite pe riscul şi răspunderea sa acţiuni şi
priorităţi suplimentare pentru cheltuielile necesare la construirea liniilor ferate Piteşti-Vîrciorova (frontieră), la joncţiunea gărilor din Bucureşti şi la terminarea şi repararea liniilor specificate în art. 4“.
35*
537
3.	I s-a mai dat, în fino, şi 9.520.000 franci din Casa de depuneri şi consemnaţiuni.
Adunînd aceste trei sume şi adăogîndu-lo la valoarea acţiunilor primitive de 147.009.000 franci, din care total scăzînd apoi cele 20.000.000 franci oprite pentru punerea liniei în bună stare, generalul Mânu ar fi rezolvat problema fără mulţi x-ri, căci ar fi găsit suma care figurează în tabela datoriei publice, circa 236.000.000 franci.
Generalul Mânu face un haz nespus de ignoranţa mea de calcul, cînd susţiu că, după convenţia din 1868, capitalul era să fie cu desă-vîrşire amortizat la finele anului 1931 prin anuitatea de 7.501% (7 1/2% dobînxi şi 1 la mie amortizare), şi cu toate acestea consorţiul urma a mai primi cîte 18 1/2 milioane pe fiecare an încă 30 de ani înainte, pînă la leatul 1961, Eu, ca tot prostul, am crezut şi cred că un biet om care astăzi şi-ar răfui toată datoria cc are către un altul, d-aci încolo nu-i mai datoreşte nimica. Dar generalul Mânu crede altfel, sănătate bună 1
Termin cu speranţa că aceste cîteva linii ar fi luminat pe generalul Mânu, ca să pot zice ca poetul Suţu:
K5<jp,oţ p&ratog xod reXivoţ T6 xodtdXci[}£v xal-o Mdtvoţ*
Citind răspunsul dat de Ghica generalului, Alecsandri îi scria a 8/20 decembrie 1884 prietenului său: „Da, am citit cele cîteva fragmente din Maniada, poemă într-o singură scrisoare asupra mîniei lui Abile Mano, dar nu am să-ţi spun despre asta decît un singur lucru: Nu pierde poziţia, mare ban, Homeruî Abţinerii nu a izbutit să te dărîme, şi tu rămîi acelaşi, bine înfipt pe picioarele tale şi bătîndu-ţi joc cu haz de aceia care îţi caută ceartă" {V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, p. 80),**
Cum reiese şi din textul lui Ghica, reprodus mai sus, statul român a răscumpărat, cu cheltuieli mari, căile ferate, începînd din 1880.
18	Tînărul care refuza propunerea lui chir Dobre de a deveni epislat preferind un loc Ia „regia asta nouă a tutunurilor”, îşi făcea iluzii în legătură cu salariul şi alte avantaje. Noua regie a tutunului a fost o
*
* Lumea-i deşartă şi-nşelăloare,
Asta a-nfeles-o şi Mânu.
** PulUictnd epistola Iui Alecsandri, editorul culegerii Scrisori. însemnări nota (Ia p. 81); „Această scrisoare a lui Ion Ghica despre generalul Mânu nu ne este cunoscută şl nici nu se poate preciza în ce conBta supărarea acestuia..." Precum se vede, avem a face cu un minus de informaţie.
538
altă tranzacţie a ministrului de finanţe conservator P. Mavrogheni şi s-a încheiat, în 1872, prin concesionarea acordată Băncii franco-ungare din Budapesta. Chiar în vara aceluiaşi an, noua conducere a micşorat salariile muncitorilor, care, împreună cu debiLanţii, au declarat grevă şi au manifestat în Piaţa Sf. Gheorghe.
19	Războiul de „doi ani şi jumătate*' purtat dc Rusia este războiul Grimeii; cele două războaie „nenorocite" alo Austriei, din 1859 şi 1866, sînt cele cu Italia şi Franţa, respectiv cu Prusia, în urma cărora statul austriac a pierdut regiunile italiene şi germane.
20	împrumutul Oppenheim este adus în discuţie de mai multe ori jn paginile Convorbirilor economice. Fiindcă aici autorul subliniază necesitatea lui, ca urmare a datoriei Stern, este locul să dăm unele lămuriri, cu atît mai mult cu cît acest împrumut i-a provocat, ca om politic, multe necazuri. EI însuşi a calificat cele două împrumuturi — St era şi Oppenheim — drept „cele mai grele şi mai oneroase". Iată ce scrie despre amîndouă în Scrisoarea XVIII, din care am mai citat: „După date, figurează în întîiul rînd împrumutul zis Stern*, contractat la 1864; o datorie de 22.730.370 de franci, cu dobîndă de 7 la sută şi 2 la sută amortizare, sau 9 la sută anuitate, pe timp de 23 de ani. Acest împrumut s-a luat ferm de chiar împrumută tor ii cu 88. Apoi, ţiindu-sc în seamă clauzele consemnate la art. 4, 7, 10, 14 şi 16 ale convenţiunii, prin care statul se îndatoreşte să plătească: 1. 24.605 lire stcrling pentru rizicul alteraţiunii schimbului monedei; 2. alţi 47.000 lire sterling pentru ca scontul să fie în sarcina împrumutatoru-lui; 3. comisionul de 5 la sută ce sc acordă împrumutătorilor; 4. jumătate la sută asupra serviciului plăţilor cupoanelor; 5. încă 1 la sută, cel puţin, pentru diferenţa agiului aurului între Bucureşti şi Londra, efectivul acestui împrumut s-a redus la suma dc 17.830.630 de franci pentru suma de 22.730.370 de franci ce a iscălit; astfel că de vom calcula dobînda la suma efectivă, acea dobîndă este. de 10 şi jumătate la sută, iar nu de 7 la sută, precum s-ar putea crede, îneîţ bancherii împrumută tor i au realizat un beneficiu de mai mult de 8 milioane..."
„După împrumutul Stern, în ordine cronologică vine împrumutul Oppenheim. Acesta e şi mai oneros. împrumutul Oppenheim s-a contractat în anul 1866, tot pe termen de 23 de ani, care expiră la 12 noiembre 1889. Valoarea nominală a acestui împrumut a fost dc
* Contractat cu banca londoneză „Stern Brotbers".
539
31.610.500 franci, pentru care statul român a primit efectiv nunta! 18.500.000 franci. Dobînda s-a socotit 8 la sută asupra capitalului nominal, şi amortizarea s-a calculat pe dobînda de 8 la sulă, după tabelele de amortizare, în timp de 23 do ani. Comisionul de jumătate la sută, cheltuielile de schimb, socotite toate împreună cu anuitatea, figurează în buget cu cifra de 3.187.038 franci, 50 centime pe an, platnici pînă la 1889, Cînd acea datorie va fi stinsă cu totul, beneficiul realizat de împrumutători trece de 10 milioane/1
La cifrele date de Ghica, să mai adăugăm că respectivul comision de 0,5% şi cheltuielile de schimb au însumat 568.989 franci, care s-au scăzut la predarea împrumutului de către bancă. Din valoarea nominală a împrumutului, guvernul român a primit efectiv numai 17.167.858 franci, adică numai cu ceva mai mult de jumătate ! Se pare că de acceptarea acestor condiţii căinătărcşti s-a făcut vinovat agentul României la Paris, care a semnat contractul. Cînd împrumutul a venit spre ratificare în faţa Adunării, cu o majoritate conservatoare, s-au ridicat proteste îndreptăţite. Deputaţii au cerut trimiterea în judecată a agentului şi respingerea contractului. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Ghica, nu a negat că împrumutul e „ruinător", dar a cerut totuşi deputaţilor să-l voteze, deoarece anularea lui ar fi dus la discreditarea ţării pe piaţa externă. Argumentul avea, din nenorocire, greutate. De asemenea, trebuia să se ţină scama şi de faptul că noul împrumut urma să fie folosit pentru onorarea celui mai vechi, contractat cu Stern, Ţinînd seama de ţoale acestea, Camera a ratificat în cele din urmă contractul cu Oppenheim. Peste cinci săptă-mîni, aceeaşi Cameră a obligat guvernul Ghica să demisioneze.
Deşi obţinuse acoperirea legală pentru împovărătorul împrumut, omul politic n-a fost scutit de învinuiri timp de cîţiva ani. Printre acuzatori se numără şi C.D. Aricoscu (Politica d-lui Ion Ghica, 1870), apoi marele şi înverşunatul adversar al lui Ion Ginea, B.P. Ilasdeu. Acesta, într-o scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ionescu, în 1871, reamintea şedinţa din martie 1868, cînd Camera discutase „scabroasa afacere" a celor 600.000 lei „dăruiţi pe sub mină lui Scheier-Oppenhoim de administraţiunea d-lui Ion Ghica" (A doua epistolă deschisă cătrâ d. Nicolae Ionescu, în Columna lui Traian, nr. 2 [64], 11 ianuarie 1871, p. 5 — 6), După cum se vede, afacerea nu era uitată, deşi între timp fostul prim-ministru se disculpase într-un mod convingător, şi nu numai o dată. Astfel, în 3 noiembrie 1869, gazeta Pressa inserase într-un articol fraza: „...Acel bei este vestitul samsar al împrumutului Oppenheim, care din greşeala lui i-a adus în lăzile sale particulare o
540
bagatilă de 600.000 franci". Mîhnit, dar pe tonul calm al omului sigur de dreptatea sa, Ion Ghica a răspuns că încă din 1867 exista un vot al Camerei care obliga guvernul să urmărească recuperarea sumei incriminate, în continuare scria: „Repet, domnule redactore, că m-am dat şi mă dau răspunzător pentru acei 600.000 franci nu numai în cazul cînd acea sumă ar fi fost, precum ziceţi, vărsată în lăzile mele particulare, dar chiar cînd paguba s-ar fi pricinuit tezaurului din inepţie sau din greşeală şi cer cu stăruinţă a se da cursul legal votului Camerei". Pentru a se putea obţine toate mărturiile posibile, fostul prim-minis-tru dezlega pe orice funcţionar şi nefuncţionar „de orice secret către mine şi îl declar liber de a face orice relaţiuni" {scrisoare către jurnalul rressa, reprodusă în Opiniunea constituţională, nr, 58, 13 noiembrie 1869, p, 1). Afacerea s-a stins fără nici o urmare. Vina de a se fi acceptat un împrumut în condiţii grele pentru ţară nu putea fi aşezată pe umerii unui singur om; aparţinea întregului sistem fînanciar-econo-mic. în ceea ce-1 priveşte pe Ion Ghica, B.P. Hasdeu declara, chiar în legătură cu împrumutul Oppenheim, că a fost şi „este un om foarte onorabil" (art. cit.)
21	Obligaţiunile domeniale au fost emise în urma împrumutului intern dinţi871. împrumutul s-a numit „domenial", deoarece era garantat prin domeniile statului.
33 Aluzia se referă la plămădirea omului de către Prometeu; la rugămintea acestuia, zeiţa Venus a conferit omului raţiune, suîlînd asupră-i.
23	Alături de un poet, un filozof şi un om de ştiinţă, Ghica aşază, pentru a completa galeria, un artist plastic. Wilhelm von Kaulbach (180^1—1874) este un pictor german, autor de compoziţii istorice, picturi murale, ilustraţii.
24	„Catastrofa" deplînsă de autorul Convorbirilor economice e capitularea lui Napoleon III Ia Sedan.
25	Tabăra militară de la Floreşti reprezintă un episod important din istoria armatei române. A fost organizată de Cuza la rîteva luni după alegerea sa, în vara anului 1859, cu scopul de a crea un mediu prielnic pentru unificarea celor două oştiri, din Ţara Românească şi Moldova. Totodată, domnitorul îşi propunea să pregătească o forţă armată capabilă să se opună vreunei intervenţii militare austriaco sau otomane.
La rîndu-i, tabăra militară de Ia Fiirceni a constituit un centru al mişcării antidinastice din august 1870. Ofiţerii unităţilor aflate în
541
tabără au aderat la conspiraţia Împotriva lui Carol I, dar, ezitanţi, au cerut amînarea acţiunii pînă cînd se va vedea de partea cui avea să se încline balanţa victoriei în războiul franco-prusian.
38 Generalul Gărgey, comandant al unei armato şi ministru de război în guverul revoluţionar maghiar din 1848—1849, a avut o atitudine oscilantă, s-a aflat înlr-o continuă divergenţă de opinii cu Kossuth, păgubind astfel revoluţiei.
Dintre cei trei conducători ai revoluţionarilor români, „Assenthie" este Ioan Sever Axente (1821 — 1906), iar „Butian" (cum îi spune şi Bălcescu, în corespondenţa cu Ion Ghica), Ion Buteanu (1821 —1849), Cel dintîi a jucat un rol însemnat în timpul revoluţiei, dar a sfîrşit prin a adopta o atitudine proliabsburgică; al doilea, partizan al alianţei dintre forţele revoluţionare româneşti şi maghiare, a fost prins de armata nemeşilor la Abrud şi spînzurat,
27	Albert (Albrecht) von Brandenburg a devenit duce al vechii Prusii, sub suzeranitate polonă, după ce fusese mare maestru al cavalerilor teutoni. In timpul său s-a fondat Universitatea din Kănigs-berg, în 1544.
28	Epitetul cu care e citat chimistul german Justus von Liebig (născut în 1803) — „regretatul" — ne oferă un argument în plus că broşura Finanţele a fost redactată, în mare parte, în cuprinsul anului 1873, căci în acest an a murit creatorul industriei do îngrăşăminte chimice din Germania. Pasajul reţine nume ce-au ilustrat domeniile ştiinţifice care I-au interesat întotdeauna pe Ion Ghica: Gaspard Mongo (1746 — 1818), creatorul geometriei descriptive; Augustin Jean Fresnel (1783—1855), fizician, autor al unor importante descoperiri în domeniul opticii; Pierre-Louis Duîong (1785—1838), fizician cu un aport valoros în studiul căldurii; Franţois Xavier Bichat (1771 — 1802), medic, preţuit ca unul dintre întemeietorii anatomiei generale, ai histologiei şi embriologiei; Guillaume Dupuytren (1777—1835)» chirurg celebru; Franţois Magendie (1783—1855), fiziolog şi patolog, cercetător al sistemului nervos, unul dintre părinţii metodei experimentale în medicină şi fiziologie.
29	Reverendul englez William Buckland (1784 — 1856) era geolog; încercările sale de a pune de acord legendele biblice asupra genezei cu concluziile cercetărilor ştiinţifice contemporane nu puteau duce( evident, la nici un rezultat convingător; în naivitatea lor, aceste încercări ilustrează însă presiunea crescîndă exercitată de progresul ştiinţei împotriva obscurantismului mistic.
542
PARTEA A ŞAPTEA
TREI ANI ÎN ROMÂNIA sau
CORESPONDENŢA ONORABILULUI BOB DOWLEY
1876
A apărut pentru prima dată în cuprinsul ediţiei a treia din Convorbiri economice.
Cunoscând bine Franţa, Ghica nu s-a simţit totuşi ispitit să facă dintr-un francez autorul corespondenţei fictive despre stările de lucruri din România. Cînd, în 1812, îl vestea pe Alecsandrt, care se afla la Paris, că s-a hotărît să-l înscrie pe fiul său cel mai mare la o universitate londoneză, poetul îl aproba, notînd că institutele franceze dăduseră României „avocaţi şi jurnalişti" şi că: „E timpul să încercăm pentru copiii noştri un sistem de educaţie mai practic şi mai potrivit cu nevoile unei ţâri ca a noastră" (V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 78). Şi economistului nostru, un călător englez, înzestrat cu spirit practic, preocupat de activităţile productive, i se va fi părut mai potrivit scopurilor sale, decît unul francez, fie el chiar savant, ca aceia citaţi în capitolele anterioare. Pe de altă parte, Ghica ajunsese să cunoască bine Anglia şi pe englezi. Avea prieteni englezi încă din timpul studenţiei la Paris şi, mai ales, din vremea cînd se aflase la Constantino-poî. Din 1862, se ducea din cînd în cînd la Londra, să-şi viziteze fiii (tot la un colegiu londonez şi-a înscris şi un al doilea băiat). Chiar în toamna lui 1876, an în care a început redactarea părţii a şaptea din Convorbiri economice, îndeplinise ia Londra o însărcinare oficială, semnind convenţia de comerţ încheiată între România şi Anglia.
1	Cu excepţia lui Philias Fogg, eroul romanului Ocolul pămîntului în optzeci de zile de Jules Verne, ceilalţi călători sînt persoane reale, ale căror expediţii alimentau copios rubricile ziarelor din Occident. Cel mai cunoscut, englezul David Livingstone (1813—1873), murise de curind, doborît de friguri, în Africa, pe care o explorase timp de mai bine de un sfert de veac. Tot regiunile necunoscute ale Africii erau cercetate şi de sir Samuel Baker (1821 — 1893). John Franklin (1786—1817) cutreierase mările Nordului pînă în Arctica.
Cînd Ion Ghica scria aceste pagini, William Gifford Palgrave (1826—1888) activa în cadrul diplomaţiei engleze. Pînă atunci, avusese o viaţă deosebit de aventuroasă. Făcuse parte din armata britanică dislocată în India, o părăsise ca să devină preot catolic la Madras, îndeplinise în Arabia diverse însărcinări primite de la Napoleon al
543
36 — Ion Chica — opere voi. II
IlI-lea, călătorise, trimis de guvernul englez, în Abisinia, unde reuşise să obţină de la negusul Theodoros punerea în libertate a unor prizonieri, fusese consul in diverse centre din sudul Europei etc. Membru al Societăţii de geografie din Londra, Palgrave publicase cîteva cărţi de călătorie, care-I făcuseră cunoscut şi apreciat.
2	Citarea ironică a lui Lascăr Catargiu şi a generalului Ion. Em. Florescu, cel dinţii ca preşedinte al guvernului, în care al doilea era ministru de război, ne determină să fixăm redactarea Corespondenţei lui Bob Dowley cel mai tîrziu în primele luni ale anului 1876, deoarece cabinetul conservator a demisionat la 30 marţie/U aprilie din acel an. Presupunem chiar că redactarea s-a făcut începînd din 1875 şi că, în acest caz, datele scrisorilor lui Dowley sînt reale. Ultima scrisoare e din 10/22 aprilie 1876.
In introducerea suitei de epistole, direct, şi în cuprinsul acestora, indirect, Ion Ghica se năpusteşte din nou asupra lui Lascăr Catargiu şi a membrilor guvernului său. Preşedintele conservator e denunţat ca incitator al incidentelor din martie 1871 şi ca salvator al lui Struss-berg şi Ambronn. Oricît de subiectiv putea fi economistul, învinuirile nu sînt lipsite de temei. Aşa cum am arătat în evocarea afacerii Struss-berg, fruntaşii conservatori au fost puşi Ia curent de Carol cu intenţia lui de a publica scrisoarea către Auerbach, gest de provocare făcut tocmai cu scopul de a aduce la putere un guvern conservator autoritar. Domnitorul se temea de liberali, după mişcarea republicană din vara anului 1870, la conducerea căreia se aflaseră ciţiva liberali marcanţi. Dacă îi încredinţase totuşi guvernul lui Ion Ghica, o făcuse pentru că jl considera mai puţin decis în intenţia de a lichida dinastia. Colaborarea nu putea dura multă vreme. Trebuia scos din impas şi consorţiul Slrussberg, iar cabinetul Ghica nu constituia instrumentul potrivit pentru aşa ceva. De aceea a urmat a doua provocare — incidentele de la sala „Slătineanu". Lui Ion Ghica i-a urmat atunci guvernul Lascăr Catargiu — o „creaţie a palatului" (Istoria Românieiy IV, p. 559-568).
Fiindcă „Bob Dowley" citează, mai adesea nenumindu-i, pe unii dintre miniştrii conservatori, vom da, pentru identificare, componenţa guvernului Lascăr Catargiu şi succesivele remanieri. Datele scrisorilor lui Dowley îngăduie cititorului recunoaşterea fiecăruia. în prima formulă (martie 1871), cabinetul era constituit astfel: Lascăr Catargiu — Preşedinţia şi Afacerile Interne; P. Mavrogheni — Finanţele; Nicolae Kreţulescu — Justiţia şi Lucrările Publice; Christian Teii ~ Cultele, Instrucţiunea Publică şi interimatul Ministerului de Război; Gh. Costaforu — Externele. Peste numai două zile, la Război a fost
544
numit generalul Ion Em. Florescu, pe care Ion Ghica îl tratează pe un ton batjocoritor, dar care are merite în organizarea armatei române modeme după unire. Lăsat deoparte la 1877, generalul a fost foarte afectat. Cu acel prilej, Alecsandri, care-1 număra printre prietenii săi, a scris cunoscuta poezie Epistolă generalului Florescu, încadrată sem. nificativ în ciclul Ostaşii noştri. In aprilie 1873, Costaforu a fost înlocuit la Externe cu Vasile Boerescu; în decembrie acelaşi an, Gh. Gr. Cantacuzino a preluat portofoliul lui N. Kreţulescu; în ianuarie 1874, Titu Maiorescu a venit la Culte şi Instrucţiunea Publică în locul lui Teii. După cum se vede, P. Mavrogheni a rămas în guvern mai mult decît colegii săi. Era un financiar competent şi abil. în ianuarie 1875 a trebuit să demisioneze şi el, deoarece s-au formulat împotriva lui, în Adunare, acuzaţii de fraudă, în afacerea Offenheim. Adunarea l-a scos de sub acuzaţie. Şi-a cedat totuşi locul lui Gh. Gr. Cantacuzino, Ministerul Lucrărilor Publice fiind trecut junimistului Theodor Rosetti. Spre sfîrşitul guvernării, Lascăr Catargiu s-a văzut părăsit de Gh. Gr. Cantacuzino şi de Titu Maiorescu, astfel că la 30 ianuarie/ 11 februarie 1876, l-a adus la Finanţe pe Ion Strat, la Externe, pe Ion Bălăceanu, şi la Culte şi Instrucţiunea Publică, pe P.P. Carp.
Mai ales începînd din 1875, campania anticonservatoare a liberalilor a căpătat un caracter de-a dreptul înverşunat. Atunci s-a constituit cunoscuta „coaliţie de la Mazar-paşa“. La masa lui de scris, Ion Ghica, şi din motive personale, îşi muia peniţa în acelaşi venin cu care se tipărea presa opoziţiei liberale. După demisia iui Lascăr Catargiu, autorul Convorbirilor economice s-a aflat pentru ultima dată în apropierea unui portofoliu ministerial. Gheorghe Vernescu, însăr* cinat cu formarea unui nou guvern, a propus domnitorului o listă în care figurau Ion Ghica şi I.C. Brătianu. Carol I afăcut obiecţii, astfel că Vernescu şi-a depus mandatul. în legislatura care a urmat, eco-nomistul a fost ales vicepreşedinte al Senatului.
3	Pentru a sugera dezordinea edilitară a vechiului Bucureşti, asemuirea caselor construite Ia întîmplare cu „pietrele aruncate cîndva de Cadmus" e sugestivă, dar trebuie corectată cu precizarea că legendarul întemeietor al Tebeî a azvîrlit pe pămînt colţii unui balaur ucis de el, nu pietre. Pietre, care s-au prefăcut în oameni, au aruncat Deu-caiion şi Pira,
4	Mănăstirea Cotroceni a fost folosită de domnitori ca loc de odihnă şi de refugiu încă din timpul lui Şerban Cantacuzino. Alexandru loan Guza îşi făcuse din ea reşedinţa de vară. Frumoasa construcţie, unde este instalat astăzi Palatul pionierilor, a fost clădită în 1893, după
36*
545
planurile arhitectului Paul Gottereau, refăcută şi completată în anii următori de arhitectul Grigore Cerchez.
5	„Bob Dowley“ comunica date greşite despre geografia României, confundînd culmea Caraimanului cu vîrful Omul şi exagerînd înălţimea munţilor! Greşelile nu se datoresc lui Ghica, ci... nivelului geografiei din acea vreme. Ceahlăul nu are 2.720 metri, ci numai 1.904 metri {vîrful Toaca), Omul, 2.507, iar Caraimanul 2.432 (nu 2,650) metri. Cifra de 87 metri pentru altitudinea Bucureştilor faţă de nivelul mării e aproximativă; cea reală e de 70-^80 metri. Mai notăm că prin „România (Valahia) mare“ se înţelegea în secolul al XlX-lea Muntenia, spre deosebire de „România (Valahia) mica", Oltenia.
* Lacul Nyanza (Albcrt-Nyanza) din Africa Ecuatorială fusese descoperit nu demult de sir Samuel Baker, exploratorul pomenit mai sus.
7	Ierihonul, Laisul (Laiş), Samaria şi Sichemul sînt cetăţi şi regiuni biblice trecute prin foc şi sabie. Cea dintîi cetate întîlnită în drum de către poporul evreu la intrarea sa în „pămîntul făgăduinţii", Ierihomsl^ a fost înconjurat de şapte ori şi, ia strigătul mulţimii, zidu/ile lui'vau prăbuşit. Cetatea Laiş a fost atacată de şase sute de răzt/oinici, care i-au ucis locuitorii şi au ars-o. Situată între Galileea şi Rideea, regiunea palestiniană Samaria a fost locuită o vreme de popoare care se închinau idolilor. Legenda biblică enumera pedepsele ce s-au abătut asupra idolatrilor: au apărut lei care-i omorau, capiştile au fost dărîmate, preoţii ucişi, iar oasele lor arse pe jertfelnice. în sfîrşit, locuitorii nelegiuiţi ai Sichemului, „oraş de scăpare", ridicat pe muntele Efraim, au fost ucişi pînă la unul; cetatea a fost rasă de pe suprafaţa pămîntului, şi pe locul ei s-a presărat sare.
8	Paginile în care Ion Ghica discută aşa-numita „chestiune izraelită" exprimă punctul de vedere al burgheziei, care vedea în evre concurenţi nedoriţi pe planul comerţului şi al meşteşugurilor. Se ştie că economistul şi memorialistul a afirmat în repetate rînduri altă părere: „cel care munceşte, produce, scrie, traduce, ridică o fabrică, o casă de comerţ, zideşte o şcoală, o biserică, fie el creştin, mahomedan sau izraelit, ortodox sau pap ist... este bun român, fiindcă prin faptele sale contribuie la înaintarea şi dezvoltarea României, şî pentru aceasta merită stima şi consideraţiunea ţării" (Libertatea, 1881). Dacă totuşi, cu puţin înainte de a aşterne fraza citată, Ghica tratează problema evreiască de pe o poziţie şovină, aceasta se datorează şi faptului că în vremea în care redacta corespondenţa lui Bob Dowley se ducea, în ţară şi peste hotare, o violentă polemică in legătură cu revizuirea articolului 7 din Constituţia României. Atmosfera
546
era Înveninată şi de agitaţia întreţinută de unele cercuri ale burgheziei evreieşti din Europa. Ziarele româneşti şi cele străine, mai ales din Austro-Ungaria, au formulat grave acuzaţii reciproce. In cele din urmă, însă, corpurile legiuitoare din România au votat, în toamna anului 1879, revizuirea articolului 7, acordînd drepturi politice evreilor.
9	Dacă whigs şi tory (liberalii, respectiv conservatorii} reprezentau principalele partide politice engleze şi, în ciuda deosebirilor, slujeau interesele imperiului, fenianii duceau o vie activitate separatistă în favoarea unei Irlande independente. Constituită în 1858, organizaţia revoluţionară a micii burghezii irlandeze avea adepţi şi peste hotare, mai ales în Statele Unite, unde se găseau mulţi emigranţi. Fenianii, au pus la cale diferite comploturi, iar în 1867 au organizat o răscoală împotriva administraţiei engleze de pe teritoriul irlandez. Lipsită de adeziunea maselor, răscoala a fost reprimată. Abia peste mai bine de patru decenii, in decembrie 1920, Irlanda (Eire) a devenit independentă, dar nu în întregime, căci, cum se ştie, partea do, nord a rămas încorporată în fruntariile engleze.
10	în cantonul elveţian Valais, pe cursul superior al Ronului, şi în Val d’Aosto, vale aparţinînd Piemontului, regiune de un rar pitoresc, dar foarte săracă, cretinismul e o consecinţă a guşei endemice, maladie specifică regiunilor submontane. La noi în ţară, datorită acţiunii medicale foarte intense iniţiate după 23 august 1944, boala e în continuu regres atît în Muscel, cit şi în alte părţi.
11	Ibrianu este vechiul nume turcesc al Brăilei.
13	Sub monarhie, „fermierii generali" erau, în Franţa, concesionari ai încasării impozitelor.
13	Situat pe fosta stradă Carol (astăzi strada 30 Decembrie), localul „Patzak" era un „cafe-şantan" cu cîntăreţe germane şi cuplet işti, pe care Ion Ghica nu-i frecventa desigur, dar unde fratele său, Pantazi, trona seară de seară, înconjurat de amici.
14	Malabar este o îngustă regiune de şes pe coasta sud-vestică a Indiei.
15	Pînă în ajunul războiului de independenţă din 1877 — 1878, Principatele Române făcuseră paşi buni în direcţia emancipării de sub suzeranitatea otomană. Dar modul în care Ghica pune problema raporturilor dintre ţările româneşti şi Imperiul otoman, pentru veacurile trecute, prin analogiile stabilite cu relaţiile dintre Poartă şi Franţa lui Francisc I, respectiv cu drepturile fictive ale regelui Italiei asupra Ierusalimului, idilizează opresiunea otomană. Francisc I, încheind un tratat de alianţă cu Soliman I Magnificul împotriva
M7
Habsburgilor, în 1535, a obţinut privilegii pentru neguţătorii francezi în cuprinsul Imperiului otoman. Cum s-ar putea însă compara aceste „capitulaţii", încheiate de cele două mari puteri, cu drepturile pe care şi le-a asumat Sublima Poartă în micile ţări dunărene?
18	Comentariile privind domnia lui Cuza nu pot surprinde, sub pana unuia din adversarii fostului domnitor. Reţinem totuşi aici cîteva acuzaţii injuste aduse domnului ales în 1859. Cuza este învinuit că s-ar fi opus „unirii definitive4* cerute în repetate rînduri de Camere şi că a folosit „pavăza unei cestiuni sociale" — e vorba de problema emancipării clăcaşilor — pentru a se elibera de controlul parlamentar. In realitate, lucrurile stau, cum se ştie, tocmai invers. Cuza a avut de luptat cu tendinţele separatiste ale politicienilor, iar împroprietărirea a fost obiectivul, nu paravanul, pavăza hotărîrii care a dus la lovitura de stat. „Această acţiune violente — scrie Ghica — nu a întîmpinat în ţară nici o împotrivire." Corect era să recunoască mai mult, anume, că acţiunea a întîmpinat în ţară aprobarea majorităţii populaţiei.
17	Intr-un portret pe care i-1 face în volumul I din Oameni cari au fost, N. Iorga relevă calitatea de „bun gospodar", a lui Lascăr Catar-giu, dar, ca şi Ion Ghica, nu-i trece cu vederea lipsa de cultură — fruntaşul conservator nu citea, n-a scris niciodată nimic, vorbea rău. în comparaţie cu el, oamenii politici englezi menţionaţi de autorul Con-vorbirilor economice erau nişte cărturari remarcabili. „Darby" este Edward-Geoffroy, lord Derby (1799—1869), şef al partidului conservator, cunoscut elenist, iar Beaconsfield, omul de stat Benjamin Disraeli (1804—1881), nuvelist şi romancier.
18	Comentariul de politică externă al lui Ion Ghica ne introduce în marile frămîntări ce agitau opinia publică europeană încă din primele zile ale anului 1876. Se vorbea mereu mai intens de război, în special de o campanie decisivă împotriva Imperiului otoman, măcinat fatal de mişcări interne — răscoala din Bosnia şi Ilerţego. vina, războiul sîrbo-turc. Economistul afirmă punctul lui de vedere cunoscut: ţările balcanice încă nu sînt pregătite pentru independenţă, eliberarea lor nu trebuie forţată, Imperiul otoman se va dezmembra de la sine etc. Pentru a-şi susţine aceste opinii, nu de tot singulare (îi aparţineau, între alţii, şi lui Dimitrie Sturdza), va publica şi broşura anonimă O cugetare politică. Opinia publică şi majoritatea oamenilor politici nu acceptau însă pasivitatea. împotriva curentului aproape general, Ghica cere, în broşură, o politică de neutralitate şi protestează împotriva „impacienţii copilăreşti". El îşi exprimă teama că România ar putea deveni teatru de război; pentru a împiedica această
548
nenorocire, armata română trebuia să fie trimisă la graniţă, ca să se opună oricui va încerca să pătrundă pe teritoriul naţional. Explicaţia acestor păreri, ca în general a atitudinii lui Ghica faţă de Imperiul otoman, trebuie căutată nu în filo-turcism, ci în teama de totdeauna a omului politic faţă de „panslavism". In O cugetare politică, demonstraţia e construită pe această idee. Pentru Ghica, prelungirea vieţii Imperiului otoman era o necesitate, căci Poarta constituia o piedică în calea politicii expansioniste ţariste. După victoriosul război de independenţă, care l-a contrazis, memorialistul a avut meritul de a preţui şi elogia evenimentul.
19	în anii de după unire şi mai ales în deceniul al optulea, statul român atrăgea interesul puterilor europene ca un posibil partener comercial. Marco Minghetti (1818—1886), om politic şi economist italian, era între 1873 şi 1876 prim-ministru al guvernului italian, în care deţinea şi portofoliul Finanţelor. Emisarul său, Edoardo Gioia, căruia guvernul român i-a pus la dispoziţie arhiva biroului statistic, pentru a-i da posibilitatea să extragă date asupra comerţului exterior al României, şi-a publicat raportul la Roma, în 1875, cu titlul Lettera alVonorevole Marco Minghetti, presidente del Consiglio dei miniştri del Re d'italia sulle convensioni conimerciali colla Rume-nia. în acelaşi an, tot la Roma, lucrarea a apărut şi în traducere franceză.
20	Erdmann von Hahn este pseudonimul sub care D.A. Sturdza a publicat în ziarul praghez Politik, în 1875, articolul Germania, România şi principele de Hohenzollern, formulînd critici împotriva convenţiei cu Austro-Ungaria, de care va fi vorba mai departe.
21	Din motive inexplicabile, în a IX-a scrisoare a lui Bob Dowley către „viscontele Macdonald" se repetă pasaje din scrisoarea a VUI-a, iar în a doua parte a aceleiaşi scrisori a IX-a, pasaje şi tabele din partea întîi, uneori la interval de numai cîteva pagini. Nu se poate presupune o greşeală a zeţarilor, care să fi cules şi paginat textul de două ori, deoarece în text apar modificări constînd uneori, mai rar, în reformularea unor fraze. Bănuim mai curînd că economistul şi-a încurcat filele manuscrisului şi a dat pachetul de foi la tipar, fără a le reciti. Nu le va fi citit nici măcar la corectură, cînd repetiţiile, absolut inutile, nu puteau sâ-i treacă neobservate?
32 Convenţia comercială cu Austro-Ungaria, unul din ultimele acte importante ale guvernului Lascăr Catargiu, a fost încheiată după votul Adunării, obţinut la 29 iunie/11 iulie 1875, în ciuda opoziţiei deputaţilor liberali. La 1 iulie, gazeta Românul a apărut cu chenar de doliu şi cu un articol redactat în stilul gazetăresc patetic al vremii:
549
„Ieri, 29 iunie, s-a înfipt cuţitul pînă în miner în pîntecele României: corpul ei, palpilînd încă, fu îmbrîncit la picioarele contelui Andrassy... Camera a votat actul prin caro se dă d-lui Andrassy în posesiune comerţul ţării şi industria ţării, Dunărea cu ţărmurile ei, oraşele cu satele ţării, vămile şi chiar dreptul ţării d-a legifera." Editorialul exagera. Consecinţele politice ale convenţiei nu au fost aşa de grave. în linii mari, această convenţie prevedea scutirea de vamă la graniţa Austro-Ungariei pentru cerealele şi vitele exportate din România şi, ca o compensaţie, pătrunderea fără taxe în România a unei serii de produse industriale. Din chiar acest enunţ succint, reiese că înţelegerea satisfăcea interesele moşierimii şi lovea în cele ale burgheziei. De aici agravarea conflictului dintre conservatori şi liberali. Aşa cum remarcă Ghica, semnatarii români ai convenţiei considerau înţelegerea drept o manifestare de independenţă faţă de Imperiul otoman. în realitate, ei iniţiau înlocuirea unei vasalităţi economice cu alta, aceea faţă de Austro-Ungaria şi Germania. Economistul nostru are dreptate cînd denunţă consecinţele păgubitoare ale convenţiei din 1875, care-i apare ca o frînă în calea dezvoltării industriei naţionale. Cum rămîne însă cu crezul său liber-schimbist? în faţa unui caz concret de desfiinţare a „prejudeţelor vamale", pare a uita de el. O dovadă în plus că, în epocă, politica protecţionistă se impunea cu necesitate.
23 în legenda biblică, Josua (Iisus Navi) a fost conducătorul izraeliţilor după moartea lui Moise. Pentru a încheia nimicirea amoreilor vrăjmaşi, Josua a cerut soarelui şi lunii să se oprească pe cer, deasupra văii pe care se dădea lupta, iar „soarele a stătut în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit spre asfinţit aproape toată ziua".
34 Deutscher Zollverein, uniunea vamală încheiată între principatele germane în 1834, a premers unitatea politică a Germaniei, dăinuind pînă în 1871, cînd s-a realizat această unitate.
25 Evocînd primejdiile care pîndcau cîndva chervanele în pusta maghiară, Ghica îl aminteşte pe „Roza", vestitul Rosza fiândor, haiducul, din care Moricz Zsigmond a făcut eroul romanului Haiducul îşi joacă murgul.
PARTEA A OPTA
BUCUREŞTIUL INDUSTRIAL ŞI POLITIC 1876
Cu titlul Convorbiri economice. Broşura nr. 6. Bucureştiul industrial şi politic, a apărut pentru prima dată în 1875, la editura Tipografiei laboratorilor români; o singură retipărire, în ediţia a IlI-a a Convor-
550
birilor economice, unde devine partea a opta. După apariţia în volum, textul a fost publicat în limba franceză (Bucarest industriei et poli-iique) de gazeta bucureşteană L’Indtpendance routnaine, în numerele 1 .996 —1.998, 2.002, 2.012, 2.024, 2.027, 2.035, mai-iulie 1884.
Datarea „1876“ s-a adăugat ulterior. Broşura a apărut pe la sfîr-şitul anului 1875. După ce a citit-o, Alecsandri îi scria, la 22 ianuarie 1876, lui Iacob bîegruzzi: „în una din zilele nefaste, cînd eram îndemnat Ia strănutarea neîntreruptă de care ţi-am vorbit, mi-a căzut la mînă cea de pe urmă broşură a lui Ion Ghica, şi am avut o mare mulţumire cetind descrierea Bucureştilor de-acum o sută de ani. Tabloul e viu, bine colorat, original şi, deci, m-sm gîndit că ar putea foarte bine figura în Convorbiri...; dacă ai împărtăşi idtea mea, ir-aş însărcina să-ţi trimit un extract din acea broşură întovărăşit de-o mică introducere" {V. Alecsandri, Scrisori, I, p. 81), în ciuda călduroasei recomandări a poetului, extractul n-a apărut în revista ieşeană. Momentul era cu toiul nepotrivit pentru o colaborare, cînd în guvernul Lascăr Catargiu, obiectul diatribelor lui Ghica, intraseră şi cîţiva junimişti, printre care Titu Maiorescu. Pentru cunoaşterea modului în care au evoluat relaţiile dintre autorul Convorbirilor economice şi gruparea politică de la Iaşi, este interesant de notat că înainte de incidentele din martie 1871 şi venirea la putere a lui Lascăr Catargiu junimiştii erau dispuşi să accepte portofolii într-un minister Ion Ghica. în aprilie 1870, referindu-se la persoana indirectă atunci pentru a deveni preşedinte de consiliu, Titu Maiorescu era de părere că acea persoană „cumsecade" şi capabilă „tec mai prin numele său" a prelua „asupră-şi răspunderea" putea fi Ion Ghica, junimiştii urmînd să rămînă în guvernul acestuia „atîta timp cît merg lucrurile cinstit" (Titu Maiorescu, Însemnări zilnice, Socec, I, p. 129 — 130). Se poate deduce că raporturile junimiştilor cu fruntaşul liberal s-au înveninat ca urmare a ostilităţilor deschise de Ion Ghica împotriva lui Lascăr Catargiu.
1	După cum se ştie, prima menţiune dccnmentară a Bucureştiului datează din 1459. Aşezarea este însă mult mai veche. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase dovezi că pe lecui pe care se întinde oraşul de astăzi au trăit oameni în vremuri foarte îndepărtate. Ipoteza scriitorului că „poziţiunea geografică" a fost un factor important în dezvoltarea localităţii este întemeiată. Aşezat pe drumul comercial ce lega Braşovul de Giurgiu, vechiul gat s-a mărit mereu şi a devenit oraş. Faptul că oraşul acesta a ajuns şi capitală a ţării se datorează imixtiunii otomane în treburile Ţării Bcmâneşti. Mutarea
551
reşedinţei domneşti de la Tîrgovişte la Bucureşti (în Moldova, de la Suceava la Iaşi} a fost cerută de Poartă pentru o mai înlesnită supraveghere. S-a întîmplat chiar, înainte de mutarea definitivă, ca ţara să aibă două capitale, ca, de pildă, în 1525, cînd la Tîrgovişte domnea Radu de la Afumaţi, iar la Bucureşti, Vladislav III, înscăunat cu ajutorul otomanilor. Aşa cum observă şi Ion Ghica, „detronarea" Tîrgoviştei nu s-a făcut dintr-o dată, o serie de domni îngrijindu-se cînd de unul, cînd de celălalt oraş.
„Pîrvuleştii", nume colectiv derivat din acela al banului Pîrvu, o uri cognomen al familiei Basarab, puternică dinastie de mari boieri olteni. în conflict cu Mihnea-vodă cel Rău, au reuşit — cum scrie Bălcescu — „prin ajutorul turcilor, a-1 depărta, ba încă a-1 şi ucide tn Ardeal" (Istoria românilor sub Mihai-vodâ Viteazul, în Opere, II, ed. cit., p. 17. Cf. şi nuvela lui Odobescu, Mihnea-vodă cel Rău).
Mircea Ciobanul i-a dat pe boieri şi episcopi „pe mînele turcilor ^i a arnăuţilor" în 1558, în a treia lui domnie. Cum o va face şi Alexandru Lăpuşneanu numai peste cîţiva ani, domnul muntean i-a poftit la un ospăţ pe boieri şi ierarhi, poruncind să fie ucişi. Măcelul a fost încă mai cumplit decît cel din Moldova: au căzut, se spune, două sute •de persoane.
Celelalte evenimente istorice, petrecute la Bucureşti în timpul lui Mihai Viteazul, au fost extrase de Ghica, probabil, din lucrarea lui N. Bălcescu, Sînt, mâi întîi, primele acţiuni de mînă forte ale domnitorului muntean: convocarea tuturor turcilor din .capitală la casa Vistierului Dan, care a fost incendiată şi bombardată cu tunurile; nimicirea ostaşilor emirului trimis de sultan să-l prindă prin viclenie pe domnul hain.
Casa vistierului Dan era aşezată în mahalaua Stelea, a cărei amintire e păstrată de actuala stradă Stelea.
Mănăstirea Sfînta Troiţă a fost transformată în cetate de către Sinan-paşa la intrarea trupelor sale în Bucureşti, după bătălia de la Călugăreni. „Această mînăstirc mare, hramul Sfintei Troiţe, fu zidită în jos de Bucureşti de Alcxandru-vodă al Il-lea, feciorul Mireii-vodă al III-lea, la 1573 ; strieîndu-se apoi de turci, curii vom vedea mai la vale, ea se rezidi din nou, întocmai cum se află astăzi, de Radu-vodă, feciorul Mihnei-vodă Turcitul şi nepotul lui Alexandru-vodă al II-lea, şi de atunci se cheamă Mînăstirea lui Radu-vodă" (Istoria românilor sub Mihai-vodă Viteazul, ed. cit, p. 98}. Aflînd că rămînerea sa în Bucureşti e pîndită de primejdii, Sinan-paşa porunci — la 20 octombrie 1595 — „să pună în pivniţele acelei mînăstiri o mulţime de praf de puşcă pe care-1 acoperi cu paie, aşezînd un fitil lung care sa
552
ardă cu încetul, lăsînd şi oameni spre a-i da foc, ca astfel, cînd vor intra creştinii în acel loc, mînăstirea deodată să fie zvîrlită în aer cu o mare putere şi dînşii să piară ca vai de ei supt acele ruine“ (ibid.f p. 119). Cetatea şi Bucureştiul au ars în noaptea imediat următoare, Sinan-paşa fugind spre Giurgiu.
2	Despre purtările stranii ale lui Mavrogheni, Ion Ghica va mai vorbi în scrisoarea Baltâreţu şi în discursul loan Cimpineanu. In ultima lucrare, memorialistul va trece cu unele modificări frazele din Convorbiri economice privitoare la felul cum obişnuia Mavrogheni să trimită în surghiun pe cei cărora intenţiona să le ia averile.
3	Lupta dintre Matei Basarab şi domnul moldovean Radu s-a dat între Dudeşti şi Mănăstirea Mărcuţa, la 4 noiembrie 1632.
4	Punctele de reper indicate de Ghica dăinuie şi astăzi, purtînd în majoritate aceleaşi denumiri. Spre clarificare, sînt totuşi utile cî-teva precizări. în clădirea Mănăstirii Mihai-vodă sînt instalate de multă vreme Arhivele statului; Podul Caliţei este actuala Cale a Rahovei; streaja Braşovului, adică limita, bariera oraşului spre nord, marcată de Podu (?) cu Zale, se situa cam între curtea de azi a Palatului Republicii şi grădina Ateneului (fostă „Grădina Episcopiei41). „Podu" cu zale trebuie să fie o eroare a memorialistului sau a tipografului, în loc de „Puţu cu zale", singura fîntînă bucureşteană din secolul al XlX-lea care avea găleata legată cu lanţ.
6	Reamintim că: Podul Tîrgului d-A.fară = Calea Moşilor; uliţa, Ţîrgoviştei = Calea Griviţei; uliţa Ferestrăului = Calea Dorobanţilor; Podu de Pămînt = Calea Plevnei,
**" Amintita „Cruce Slobozia", aflată în curtea bisericii Slobozia de pe Calea Şerban-Vodă, a fost aşezată de Leon-vodă, în 1632, pe mor-mîntul ostaşilor săi morţi în lupta victorioasă dată în 1631 împotriva lui Matei-aga, viitorul domnitor Matei Basarab, ajuns în scaun la numai cîteva luni după ridicarea monumentului.
7	Lupta dintre oştirea represivă a lui Tahir-aga şi micul grup de eterişti baricadat în biserica Oltenilor a avut loc în ziua de 17 august 1821, Dărîmată şi arsă cu acel prilej, biserica a fost ulterior reconstruită.
8	Foişorul de Foc dc pe la 1800 nu e cel de azi; construit din lemn, era situat la Sfîntul Gheorghe. De aceea se şi putea vedea printre bîr-nele lui Biserica cu Sfinţi, aflată în apropiere, pe Calea Moşilor.
9	în realitate, mitropolitul Daniil a renovat, nu clădit, Biserica cu Sfinţi, în 1728. Ctitoria, datînd de la sfîrşitul secolului al XVII-lea, aparţine monahului Filotei (popa Fierea),
553
10	„închisul de la Bender" e Carol al Xll-lea al Suediei. Tradiţia atestă că Turnul Colţii a fost clădit în 1715, de ostaşii regelui suedez, după înfrîngerea de la Poltava. In 1875, tumul era „redus şi umilit", fiindcă fusese ruinat de cutremurul din toamna anului 1802.
11	Hanul Şerban-Vodă a fost clădit de domnitorul care i-a dat numele în secolul al XVII-lea şi ocupa o suprafaţă foarte întinsă, de la clădirea Băncii Naţionale de astăzi şi strada Lipscani pînă la străzile Smîrdan şi Doamnei, piuă către Calea Victoriei. Hanul Constan-tin-Vodu era situat în apropiere, cam pe terenul Palatului poştelor, în sfîrşit, hanul Sf. Gheorghe se afla lingă biserica cu acelaşi nume.
12	Casa lui Dinicu Golescu, respectiv palatul domnesc, se înălţa pe terenul actualului Palat al Republicii.
18	Vechea mahala Livedea Gospod a devenit mahalaua Prundului, apoi Domniţa Bălaşa din Prund. Era situată pe malul drept al Dîmboviţei, pe la începutul actualei Căi a Rahovei, între Dealul Patriarhiei şi Podul Şerban-Vodă. Un alt punct de orientare: biserica Domniţa Bălaşa.
14jîiserica Sfîntul Haralambie, numită şi Stavropoleos, situata în apropierea Palatului poştelor, a fost construită cu cheltuiala unui călugăr grec, în 1724. E, într-adevăr, o bijuterie. Teama lui Ion Ghica, altminteri întemeiată, nu s-a confirmat în cazul acestei capodopere de veche arhitectură bisericească. Brîul de pe faţadă şi turla au fost totuşi refăcute în 1899, dar de un marc arhitect, care şi-a pus şi aici pecetia talentului său, Ion Mincu.
1B Italianul Benedetti Eranchetti a fost timp de mulţi ani impresarul trupelor de operă ce dădeau spectacole pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Venise în ţară la 1852, ca profesor de canto; a murit aici, în 1894.
1# Livada cu duzi ocupa într-adevăr suprafaţa unei păduri, întin-zîndu-se de-a lungul Dîmboviţei, cam de pe la clădirea Teatrului de stat de operetă (strada Emigratului îşi păstrează şi astăzi numele) pînă către Abator. Amintirea acestei uriaşe livezi domneşti e păstrată de strada Livada cu duzi şi de intrările Livada cu duzi şi Livada mică cu duzi, din preajma Abatorului.
Străzile Apolodor şi Zînelor îşi menţin numele; sînt situate în sectorul 6 şi, respectiv, 5.
17	Pestei, Pavel Ivanovioi (n. 1793), era colonel şi a făcut parte din conducerea decembriştilor. A fost spînzurat In 1826.
18	Literat, profesor de istorie modernă la Cambridge, Charles King-sley (1819—1875) a fost un adept al ideilor socialismului creştin, pe
554
care le-a apărat nu numai In broşuri şi cărţi teoretice, ci şi în cîteva romane.
19	Pentru misiunea încredinţată de boieri Iui Nicolae Dudesct: şi pentru risipirea averii acestuia, a se vedea scrisoarea Băltăreţu,
20	Nu ştim dacă Rădovanca va fi existat în realitate. Doftoroaiele şi vrăjitoarele erau însă tipuri caracteristice nu numai la sate, ci şi în Bucureştiul de altădată. Unele au fost vestite, ca, de pildă, roaba lui Ienăehiţă Văcârescu, Pitulicea ţiganca — „bufon femeiesc ce alerga pe atunci prin casele boiereşti, propunînd tuturor servicide sale înlesnitoare" (Al. I, Odobescu, Poeţii Văcăreşti), sau chera Anastasia (Gion, Istoria Bucureştilor).
Alecsandri, Bolintineanu şi alţii au fixat tipul şi în literatură.
Cuvîntul „pantelimonesc“ e derivat din numele şefului jandarmilor, Pantelimonescu. Cum reiese şi din prima scrisoare a lui Bob Dowley, jandarmii făceau uneori în epocă serviciul de ciocli şi, se pare, de gropari.
21	Stoian este, evident, un personaj fictiv, nu însă şi evenimentele la care Ghica îi semnalează participarea şi pe care cititorul şi Ie reaminteşte din scrisorile Din timpul zaverii, Btrzof etc. Intre personalităţile româneşti şi străine cunoscute, în „Libricht** îl recunoaştem pe Lie-brecht, unul din sfetnicii intimi ai lui Cuza.
22	„Flogisticul** pe care Lavoisier l-a gonit din chimie este acel inexistent fluid care, după o veche teorie, explica arderea. Tragicul sfîrşit al savantului francez constituie o eroare pe care, spre paguba ştiinţei, Convenţiunea Naţională n-a ştiut s-o evite. Lavoisier practica convingeri democratice şi se pusese în serviciul revoluţiei, încă din primele ei zile, îndeplinind diverse însărcinări: comisar al Trezoreriei, adjunct al comisiei monedelor şi al comisiei salubrităţii, delegat să se ocupe cu respectarea regulilor de igienă în spitale etc. Condamnarea ce s-a rostit împotrivă-i n-a fost una personală. Arestarea lui s a produs în urma unui decret al Convenţiunii, din noiembrie 1793, prin care erau puşi sub acuzare toţi foştii fermieri generali Lavoisier deţinuse şi el multă vreme această funcţiune. Ceea ce este regretabil e că nu s-au luat în considerare meritele omului de ştiinţă, pe care el s-a străduit să şi Ie reamintească în apărare. Lucrarea ştiinţifică pe care a cerut atunci să fie lăsat să şi-o continue şi pe care o aminteşte Ghica consta în contribuţia sa la activitatea comisiei de măsuri şi greutăţi. Exceptarea, oricît de întemeiată, nu s-a făcut. Lavoisier a fost condamnat la moarte, împreună cu ceilalţi fermieri .generali, la 8 mai 1794 şi executat în aceeaşi zi.
555
23	Originar din Ilolstein, G.M. Goertz, prim-ministru al Suediei sub Carol al Xll-lea, a devenit după 1715 exponentul celui mai excesiv absolutism. El îl va fi făcut pe rege, cum afirmă Ghica, să-şi piardă încrederea în naţiune, dar prin jefuirea acesteia i-a pus la dispoziţie mijloacele financiare pentru o nouă campanie, aceea din Norvegia*
24	„Bedlam44 e spitalul de alienaţi din Londra.
25	Charles Alexandre de Calonne (17.34—1802) a fost controlor general al finanţelor Franţei începînd din 1785. Dizgraţia!, a plecat în Anglia.
28 Din lista de „legişti şi ziarişti41, reţinem pe: Pierre-Paul Royer-Collard (1763 — 1845), filozof spiritualist şi orator francez; Andrâ Dup in (1783 — 1865), om politic şi magistrat; Charles James Fox (1749 — 1806), politician englez.
37 în oraşele greceşti Arta şi Arcadia s-au dat bătălii grele în timpul luptelor pentru eliberarea Greciei. Arcadia a fost aproape în întregime distrusă de către armata otomană. După asediile din 1821, Arta a redevenit teatru de război în 1854, cînd oraşul s-a răsculat împotriva Porţii, ale cărei forţe erau angajate în războiul Crimeii. Lipsiţi de ajutorul aşteptai, locuitorii bravului oraş au rezistat totuşi cîteva luni, după care au trebuit să cedeze. Abia în 1881, Arta a fost alipită Greciei, ca urmare a tratatului de la Berlin.
28	Ghica scrie cu ortografie franceză numele pictorului vicnez ■Tlans Makârt (1840—1884), dintre ale cărui tablouri se remarcă o Vinătoare a Dianei.
29	Gazeta Ahgâtorul liber a existat în realitate, apărînd timp de un an, cu începere din ianuarie 1875, ca organ al coaliţiei de la Mazar-paşa. Administratorul gazetei era Grigorc Semne; din comitetul de redacţie făcea parte, între alţi fruntaşi ai liberalilor, Ion Ghica, iar ca „girant responsabil" figura tînărul I.L. Caragiale. In preajma preluării guvernului de către liberali, Alegatorul liber şi-a încetat apariţia. Cu acel prilej „veşnicul opozant44 Caragiale, a cărui colaborare la gazetă se pare că s-a redus la unele anecdote publicate în rubrica respectivă, şi-a afirmat caracteristicu-i spirit de independenţă, îndepăr-tîndu-se de cercurile conducătoare ale partidului liberal.
PRODUCŢIUNEA, CONSUMAŢIUNEA ŞI SCHIMBUL
A apărut mai întîi în Convorbiri literare, 1882, nr. 5, 1 august, p. 165—173; nr. 6, 1 septembrie, p. 234—243; nr. 7, 1 octombrie, p. 273 — 280; nr. 8, 1 noiembrie, p. 297 — 304 şi 1883, nr. 10, 1 ianuarie,
556
p. 392—401; s-a retipărit în broşură, ca al treilea volum din Convorbiri economice (1884).
Gel puţin parţial, această ultimă lucrare din seria Convorbirilor economice a fost scrisă la sfîrşitul anului 1881 — începutul anului 1882. în 14 februarie 1882, Alecsandri era, la Mirceşti, în posesia celor dintîi capitole şi i le trimetea lui Iacob Negruzzi: „Primesc din Londra începutul unei lucrări importante asupra unor chestiuni care interesează ţara şi bogăţia ei. Cunoşti autorul şi nu mă îndoiesc că scrisoarea lui va fi primită de foaia Convorbirilor. Ţi-o comunic dar fără întîrziere, însă cu condiţia ca numele lui să nu fie publicat. Poziţia lui actuală nu-i permite să-şi moaie pana în altă cerneală decît în aceea diplomatică. Vei însemna dar numele autorului cu litera X şi vei păstra manuscrisul, ca să mi-1 înapoiezi cînd nu o mai fi trebuinţă şi de el“ {V. Alecsandri, Scrisori, I, p. 126).
Ion Ghica era ministru plenipotenţiar la Londra. Articolele au fost totuşi semnate cu iniţialele lui, nu cu X. Fiindcă prietenul său se îndoia de ospitalitatea Convorbirilor literare, Alecsandri îl liniştea la 21 mai 1882, asigurîndu-1 că lucrarea va fi publicată (Scrisori* însemnări, p. 51). Tot din Mirceşti poetul îi trimitea lui I. Negruzzi, la 1 iulie acelaşi an, continuarea manuscrisului — „cu încredere că lucrarea aceasta va găsi loc în coloanele Convorbirilor, ca una ce este bine cugetată, bine scrisă şi demnă de a găsi adăpost în o foaie de valoare^ (ibid., p. 127). Abia acum, redactorul Convorbirilor literare a început să dea scrierea la tipar. La 25 septembrie Alecsandri expedia ultima parte din Producţiunea, consumaţiunea şi schimbul. Iacob Negruzzi şi junimiştii ceilalţi au acceptat publicarea lucrării cu ezitări şi rezerve, atît din cauza mai vechilor atacuri împotriva conservatorilor, cuprinse în primele două volume din Convorbiri economice, cît şi din pricina teoriilor economice liber-schimbiste ale lui Ion Ghica. Ga răspuns la toate acestea, Alecsandri insistă la 25 septembrie: „Această lucrare serioasă mi-a părut bine făcută, şi pentru meritele sale am recomandat-o Convorbirilor. Dacă însă opiniile exprimate de autor nu sînt conforme cu acele susţinute de foaia «Junimii», se va găsi poate vreun membru al «Junimii» care să scrie un contraarticol serios, bine cugetat şi demn de un adversar ca I. Ghica. Nu ştiu ca foaia Convorbirilor să fie exclusivă ca o foaie politică de o culoare absolută. Goloanele ei au fost totdauna ospitaliere pentru tot ce e bine scris, deşi chiar cîteodată prea puţin înţeles, precum Teoria fatalismului şi alte ondulaţiuni ejusdem farinaeu (ibid., p. 128). Alecsandri face aluzie la studiile lui Vasile Conta, Teoria fatalismului şi Teoria ondulaţiunei universale. Privitor la divergenţa dc opinii dintre juni-
557
mişti şi Ion Ghica, vom nota că cei dinţii, mai ales prin contribuţiile lui A.D. Xenopol, susţineau protecţionismul vamal şi combăteau stăruitor liber-schimbismul. Chiar în timp ce Iacob Negruzzi păstra în sertar prima parte a studiului lui Ion Ghica, Convorbirile literare publicau sub semiătura lui P.Th. Missir o lungă şi elogioasă recenzie a cărţii lui P.S. Aurelian, Cum se poate fonia industria în România. Recenzentul saluta măsurile propuse de Aurelian, printre care frîna-rea concurenţei străine prin aplicarea unor taxe vamale la produsele de import. Este evident ca scrierea lui Ghica nu a pătruns în coloanele revistei ieşene decît ca urmare a presiunii exercitate de Alecsandri. De altfel, poetul a ţinut să vorbească despre Convorbiri economice şi la Academie, în sesiunea 1883—1884. Din păcate, darea de seamă asupra şedinţei rezumă prea sumar raportul: „Se dă cuvîntul d-lui V. Alecsan-dri, carele, în asistenţa unui public numeros, dă o relaţiune despre ultimele două publicaţiuni ale d-lui Ion Ghica: tom. II (?) din Convorbiri economice şi Scrisori adresate domniei-sale. Arată descrierile ce le face autorul despre starea ţării şi moravurile române în prima jumătate a secolului şi relevă importanţa lor pentru istorie şi pentru înaintarea progresivă a culturei şi civilizaţiunii noastre. Conferinţa durează două ore şi este ascultată cu mult interes şi atenţiune. j
D-l preşedinte (G. Bariţ, n.n.), mulţămind conferenţiarului pentru această plăcută şedinţă, complimeatează pe d-l Ion Ghica pentru frumoasele şi instructivele lucrări cari le publică la etatea respectabilă în care se găseşte" (Analele Academiei Române, seria II, tom. VI, 1883—1884. Secţiunea I. Partea administrativă şi dezbaterile. 1884 > p. 58).
1 Amicul din Paris al lui Ghica este poetul Heinrich Heine. In „vestitul Nestroe" îl identificăm pe Johann Nepomuk Nestroy (1801 — 1862), actor comic, dramaturg, autor de parodii şi director de teatru vienez,
8	După legenda evanghelică, Capernaum, situat pe malul Mării Galileii, a fost oraşul de reşedinţă al lui Isus Gristos. Valea Iosafat, dintre Ierusalim şi Muntele Măslinilor, e în mitologia creştină locul unde se va desfăşura judecata din urmă a morţilor.
3	Nu ştim dacă va fi existat vreun Costache Dobrotinescu, patron de birt la Brăila, care să fi făcut avere datorită ideii de a-şi boteza umoristic bucatele oferite clienţilor. S-ar putea ca Ion Ghica să parafrazeze „ideea" lui N.T. Orăşanu, despre care citim în memoriile lui C. Bacalbaşa: „Marea vîlvă a restaurantului acestuia (o şandrama de pe strada Covaci, n.n.), care avea bucătăria curat românească, a înce-
558
put din ziua cînd umoristul Nae Orăşeanu a compus nostima lui listă de bucate care, în parte, a rămas pînă Ia noi şi se va perpetua. Iată, atlt cit îmi amintesc, o parte din poreclele lui N.T. Orăşanu. Pîinea era numită o abondenţa. Gheaţa: cremă de Siberia, Scobitoarea: o ‘baionetă. Tacîmul: un regulament. Ţuica: o idee. Socoteala: protocolul. Cîrnaţii mici: mititei. Cîrnaţii mari: patricieni. Un ardei roşu: o torpilă. Varza acră: origină de Belgrad. Sticluţa de vin: o pricină. Ocaua de vin cu borviz la răcitoare: o baterie. Apa: o naturală. Paharele pentru vin: semiplutoane. Cafeaua neagră turcească: un taifas etc., etc. Restaurantul dobîndise supranumele de «La idee»" (Bucureştii de altădată, I, p. 62). Pasajul ne indică amuzanta origine a cuvintelor devenite de atunci uzuale: mititei, patricieni, baterie. Digresiunea lui Ghica despre „idee" pare sugerată de porecla restaurantului bucureş-tean. Din lista de bucate abirtaşului Costache, „palavra de Moca“ e analoagă cu „taifasul".
4	Economistul englez Richard Cobden (1804—1865) a fost un partizan al liberului schimb.
5	Pledoaria liber-schimbistă a Iui Ion Ghica, referindu-se aici la unele exploatări miniere, poate să pară curioasă. Un inginer de mine care pledează împotriva exploatării bogăţiilor minerale ale ţării! Să observăm lotuşi că punctul său de vedere privind rentabilitatea unei exploatări miniere ca factor decisiv este perfect just. Pe de altă parte, să nu uităm că, înainte de 1900, datele ce puteau fi luate în discuţie în legătură cu dezvoltarea industriei româneşti nu erau identice cu cele de azi, deoarece numeroase regiuni de extracţie a minereului de fier şi a cărbunelui se aflau în afara hotarelor de alunei ale ţării. Cît priveşte extragerea de cupru de la Baia-de-Aramă, concluziile autorului, după o expertiză probabil sumară, nu au fost eronate . în prezent, economia ţinutului Baia-de-Aramă se bizuie pe exploatarea pădurilor şi prelucrarea lemnului, ca şi pe creşterea oilor.
8 Cu numai trei ani înainte de sosirea tînârului Ghica la Paris, pentru studii, Pierrc-Charles-Mathieu Combes (1801 — 1872) fusese numit la Şcoala de mine, ca profesor de exploatarea minelor şi mecanică. Studentul român l-a cunoscut deci pe savantul inginer, pe care Academia de ştiinţe avea să-l aleagă printre membrii săi, mai ales datorită vestitului său curs, multă vreme lucrare clasică în specialitate: Trăite d’exploa.talion des mines (1841 — 1845).
7 După mai bine de patruzeci de ani, autorul Convorbirilor economice îşi aminteşte de un proces care făcuse vîlvă la Paris în timpul studenţiei sale. O tînără pariziană, Mărie Capelie Pouch (1816 — 1852), aparţinînd unei familii înstărite, se căsătorise cu un ins necunoscut,
pretins nobil de provincie, Lafarge. După cîteva luni de petreceri şi cheltuieli exagerate, soţul şi-a dus mireasa scuturată de franci pe „domeniul" lui din Glandier. Acolo, excrocheria a ieşit la iveală: Lafarge nu era altcineva decît fierarul satului. Plecat pentru treburi la Paris, el a primit de acasă o cutie de prăjituri, a mîneat una şi s-a îmbolnăvit grav. Reîntors la Glandier, a răposat după o lună de la consumarea fatalei prăjituri. Bineînţeles, bănuielile au căzut numai-decît asupra parizienei, mai ales după ce s-a aflat că ca tîrguise de la farmacistul satului o cantitate considerabilă de arsenic. în timpul procesului la juraţi, s-au ordonat repetate expertizemedicale. Rezultatele au fost negative: în corpul decedatului nu s-au găsit urme de arsen-nic. Opinia publică din Franţa şi de peste hotare, informată amănunţit de presă despre desfăşurarea procesului care a durat cîteva săptămîni» s-a împărţit în două tabere, pentru şi contra acuzatei. Cum era totuşi convins de vinovăţia acesteia, preşedintele completului de judecată a făcut apel la Orfila. Medic şi chimist, Mathieu Orfila (1787 — 1853) era decanul Facultăţii de medicină din Paris şi se făcuse cunoscut prin cercetările sale asupra substanţelor toxice. Cu ajutorul aparatului inventat de chimistul englez James Marsh (1789—1846), excelent instrument pus la dispoziţia medicilor legişti pentru a detecta prezenţa arsenicului în organism, Orfila a răsturnat concluziile colegilor săi, comunicînd că a descoperit arsenic în cadavrul lui Lafarge. Nu el, cum spune Ion Ghica, ci altcineva a afirmat la proces că arsenic există şi în... mobilele vechi. Această mărturie a venit însă orea tîrziu, după ce sentinţa de condamnare la muncă silnică pe viaţă fusese rostită împotriva doamnei Lafarge. Avocaţii apărării îl chemaseră în instanţă ce un alt chimist celebru al vremii, Franţois Raspail (1794—1878), cunoscut şi ca om politic progresist, participant la revoluţiile din 1830 Şi 1848. Raspail a ajuns la tribunal în clipa clnd şedinţa se încheia. I s-a îngăduit totuşi să-şi facă depoziţia, iar depoziţia lui i-a uluit pe onorabilii burghezi care alcătuiau juriul. Chimistul a declarat că se face forte a proba că şi în fotoliile preşedintelui şi ale juraţilor există arsenic. Avea probabil dreptate. Totuşi, soarta doamnei Lafarge fusese pecetluită, căci sentinţa era definitivă. închisă la Montpeliier, deţinuta a anticipat pe unii gangsteri moderni, care-şi fac un business din odioasa lor celebritate, şi şi-a scris Memoriile. Imensul succes de librărie al volumului a stimulat-o să mai compună o carte, Heures de prison, apărută însă postum. Graţiată după doisprezece ani de închisoare, eroina procesului din 1840 a murit în primele zile de libertate..
sm
8	Ortografierea numelui localităţilor engleze e aproximativă. Avem a face cu Penzance şi Truro, oraşe portuare în Cornwalles, şi Swansea, în Walles.
9	Contele maghiar cu care economistul nostru discuta în tren* prin 1878, despre rentabilitatea industrieîde zahăr, era Ferenc Zichy, fost ambasador la Constantinopol între 1874 şi 1880, fratele Iui Eugen Zichy, pe care generalul revoluţionar Gărgey îl condamna la moarte în 1849, sub acuzaţia că a trădat cauzadin devotament faţă de curtea imperială de la Viena.
10	Fizicianul englez sir Joseph-John Thomson {1857—1940) era, în 1884, încă tînăr, dar se făcuse cunoscut prin lucrările sale privind iluminatul electric al străzilor. Devenit mai tîrziu profesor de fizică experimentală la Cambridge, Thomson va întreprinde preţioase lucrări asupra conductibilităţii electrice în gaze şi asupra razelor catodice, lucrări pentru care în 1906 i s-a acordat Premiul Nobel.
OLOSAR

A
acciz — impozit care se plătea odinioară pentru unele obiecte de consum la intrarea într-o localitate. acheror — cumpărător. afranca — a elibera.
agio — ridicarea cursului biletelor de bancă sau a hîrtiilor de valoare peste costul lor nominal. agiotagiu — trafic de efecte publice. mlant — plantă exotică.
alanson — dantelă lucrată în oraşul Alenţon.
alici — a întări tencuiala, ainestecînd-o cu mici bucăţele de ţiglă. aloidal — în feudalism, proprietatea ereditară liberă de orice servituţi. amadriadă — driadă, nimfă a pădurii, care, după credinţele vechilor greci, se năştea şi murea o data cu copacul în care era închisă. amunte — amonte, partea de unde coboară un curs de apă. anseatic (hanseatic) — care aparţinea Ligii hanseatice, uniune a mai multor porturi şi oraşe comerciale din Germania. anuitate — plată anuală prin care un debitor îşi achită o datorie într-un anumit număr de ani.
apalt — dreptul de vînzare a unor produse, acordat anumitor negustori.
apelpisit — ajuns la marginile răbdării; smintit, nebun. aprqntisagiu — ucenicie.
^rfTutrava)— element de construcţie (caracteristic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanei şi susţine friza. arhontologie — condică a familiilor boiereşti. artemont — catargul din spate al unei corăbii. asignat — hîrtie-monedă, bancnotă.
■atiraliu — cele necesare pentru război. a vista — la vedere.
baltac — băltoacă.
B
565
bastingage — şir de chescane de lemn sau de fier, aşezate de-a lungul bordului unui vas de război şi in care se păstrează în timpul zilei hamacele; pe timp de furtună serveşte ca parapet de apărare. bertâ — mică pelerină brodată, ce se purta peste decolteul unei rochii. bogasier — negustor care vindea diferite articole de manufactură» în special bogasiu (stofă sau pîm,â scumpă, In culori şi cu lustru„ care se importa din Orient şi se întrebuinţa mai ales la căptuşitul hainelor).
bon de tezaur — în orînduirea capitalistă, obligaţie emisă de Ministerul Finanţelor, reprezentînd un împrumut pe termen scurt», cu dobîndă.
botfort (botfor) — cizmă cu turelei tari şi încreţite. branişte — aici, moşie domnească.
brocatelâ — stofă care imită brocartul; marmură cu mai multe culori-brulot — corabie de război încărcată cu materii inflamabile.
C
cacom — hermină.
cadogan — panglică pe care se strînge părul, calem — cancelarie, administraţie publică. calemgiu — funcţionar dc cancelarie; copist, pisar. calpcn — carnet pe care se iau note. camoră — asociaţie secretă, cu scopuri criminale, cantor — birou.
capanliu — furnizor al magaziilor de aprovizionare a Imperiului otoman; negustor turc care venea în ţările româneşti ca să achiziţioneze provizii pentru Poartă. casimir — stofă de lînă subţire.
catalp — plantă cu flori albe, stropite cu purpuriu, originară din» nordul Americiu
catikisi — a preda catehismul; a instrui.
cauc — acoperămînt de cap, înalt, rotund, făcut din pîslă, purtat trecut de boieri şi de cei care îi slujeau. cavalerie — decoraţie, ordin.
cavăfie — pantofărie, cizmărie (cavaf — cizmar, negustor de încălţăminte).
ceacşiri — pantaloni turceşti largi.
centner — veche unitate germană de greutate egală cu 50 de kilograme.
efitui — a încheia o socoteală.
chesat — lipsă de vînzare, lipsă de bani, criză comercială. chiocec — aans turcesc.
chirografar — autentificat prin semnătură particulară, nelegalizată. cihodar (ciohodar) — slujbaş cu diferite atribuţii pe lingă domnitorii români.
566
cinovnic — funcţionar de stat.
ciupag — partea iei de la brîur în sus; pieptar.
civit — albastru-închis.
cirjaliu — persoană fără teamă şi fără ruşine; hoţoman, tîlhar. clepsidră — orologiu cu apă sau nisip, în antichitate. compossessio — drept de stăpînire exercitat de două sau mai multe1 puteri asupra unei posesiuni teritoriale. concusionar — jefuitor al bunului public.
condominium — drept de suveranitate exercitat în comun de două sau măi multe puteri asupra unei ţări. conesement — declaraţie conţinînd lista mărfurilor încărcate pe o* corabie.
confratriae — corporaţie de meşteşugari în evul mediu. controbonţ — contrabandă. convia — a invita. convoatiză — lăcomie.
cordaj — frînghii; totalitatea frînghiilor, sforilor şi parîmelor unei corăbii.
corderie — fabricarea şi vînzarca frînghiilor. cătină — locul unde coteste brusc o vale. covaci — fierar.
curticr — în sistemul economic capitalist, mijlocitor de profesie între vîuzător şi cumpărător, pentru realizarea unei tranzacţii comerciale la bursă.
D
defipt — fixat, stabilit.
deleter — vătămător sănătăţii şi vieţii.
derează — iradiază.
dcrebei (derebeg) — mic principe turc, cu puteri despotice, dezghin — lovitură cu frîul sau cu pintenii dată talului ca să se ridice în două picioare. dinăuntru — din străinătate.
discolie -. neînţelegere.
disipaţiune — risipă.
dispensios — care provoacă multe cheltuieli. doganal — venit vamal.
draivback — plata drepturilor dc vamă cuvenite pentru materiile prime respective la ieşirea din ţară a produselor fabricate-
E
edecliu — slujitor la curtea domnească. embatic — arendarea pe termen lung; arendă. epinglee — catifea.
567
episiat — vătaf, vechil, intendent; subcomisar. estudentină — studenţească.
P
fai (faille) — tafta de mătase. fionc (fiong) — fundă.
flotantă (datorie ~ ) — parte a datoriei publice neconsolidate, susceptibilă să crească sau să scadă în fiecare zi. focie — pînză triunghiulară care se aşază în partea din faţă a corăbiei. ţolicular — jurnalist fără valoare. fonderie — turnătorie.
forfait — înţelegere pe baza căreia una din părţi se obligă să facă sau să procure un lucru oarecare pe un preţ anumit, cu cîştig sau cu pagubă, fundiar — funciar.
O
gabelă — impozit pe sare. gabrovcan — meşter şi vînzător de cuţite. garmond — caractere tipografice, corp 10. genterie — nobilime fără titlu.
geogenic — privitor la geogenie {studiul originii formării pămîntului).
geremea — amendă.
gerent — girant, administrator.
gevrea — batistă de mătase sau de pînză brodată cu mătăsuri, cu fir şi fluturaşi.
gheced (ghecet) — vad, trecătoare. girandolă — candelabru cu mai multe braţe.
giubea — haină largă de postav, adesea căptuşită cu blană, purtată în trecut de boieri peste anteriu. gliptotecă — colecţie de pietre gravate; muzeu de sculptură. goslină — impozit pe oi şi porci. grifon — aici, vultur, pasăre răpitoare. grop — sac de bani sigilat ce se trimite dintr-un loc în altul. gueldoniae — corporaţie de meseriaşi în evul mediu.
H
halea — în funcţiune.
harvat — ostaş ungur, în trecut.
hărsie (hirşie} — piele fină de miel sau de alte animale.
hurmuz — mărgăritar fals, de sticlă.
h'ismet — venit al ţării, care se vindea la mezat.
568
I
iminei — pantofi de marochin negru, roşu sau galben, purtaţi de-boieri.
impieg — meserie. indomptabil — nestăpînit. ires — eres.
istov (de ~ ) — cu totul, complet.
iurandă — în evul mediu, funcţia celor însărcinaţi să vegheze asupra intereselor corporaţiilor. tură — drept.
î
tntăietoare (materie ^ } — primă.
J
jicniţă (jitniţâ) — grînar, hambar de grîu, juisantă — libera folosinţă sau posesiune a unui lucru.
M
madapolan — pînză de bumbac, groasă şi grea, mal — de sex bărbătesc.
mălină — dantelă de preţ, lucrata mai ales în oraşul Malines din Belgia.
manea — cîntec turcesc.
marchitan — negustor de mărunţişuri.
mavrofor — ostaş din batalionul sacru al Eteriei.
mefitic — cu miros supărător.
mehmendar — comisar turc.
meşi “ odinioară cizmuliţe din piele fină, lungi pînă la glezne.
meterkanea — orchestră turcească.
metrise — asociaţia maiştrilor, în evul mediu,
miologie — studiul muşchilor.
misenă — catargul din faţă.
mol — dig.
mulgenie — maşină de tras lină şi bumbac.
N
naht — peşin.
nart — preţ fixat, tarif oficial. nazar — hatîr, favoare. nefer — soldat.
599
o
<ocinâ — proprietate de pămînt moştenită.
■odivoi — pedestraş. orta — ceată,
otcupciu — arendaş al unui venit al statului.
P
pacea — blăniţă din picioare de samur.
paia — scos din funcţiune.
paladiu — garanţie.
pambriu — stofă fină din lină merinos.
paţackină - cruşin, roibă (plantă).
pazarghidean — comisionar folosit pentru tîrguieli de pline, de carne, şi de zarzavaturi, în timp de molimă. picluită (făină ~ )	- cernută.
pilos — răbdător, rezistent. platrieră — carieră de unde se obţine ipsosul.
•platru — ipsos.
polovhie — arbore ornamental, originar din Japonia.
poturi — pantaloni largi, cu partea de jos strînsă pe pulpe,
prejudeţ — prejudecată.
prigorisit — dogorit, ars.
prodigalitate — risipă.
prona — a lăuda.
proviant — provizii.
pudlaj — operaţie prin care fonta este transformată în fier sau oţel. pumperic — pline neagră din secară.
K
regnicol — indigen.
repicagiu, — în text, netezirea pielii.
retranşament — lucrare de apărare, întărită.
rodomontadâ — fanfaronadă.
rubia — mică monedă turcească.
ruliu — oscilaţie alternativă a vasului spre dreapta şi spre stînga. rural — îmbrăcăminte cu elemente de costum naţional.
S
sacnasiu (scos) — un fel de balcon închis cu geamuri, prelungit dea-sUpra uliţei.
sameş — casier, administrator financiar. sangulie — fîşie de pînză cusută cu fir. săricică — arsenic. scabin — judecător.
scumpie — arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui scoarţă era întrebuinţată la tăbăcitul pieilor.
570
sermaia — capital.
sfeti — a (se) arăta, a (se) da la iveală. singeap — blană cenuşie, uşoară,.de jder. slapă (sleapă) — pălărie tricorn. steli — a clipi, a scînteia. străfui — a amenda.
ş
şantili — dantelă lucrată în oraşul Chantilly din Franţa.
T
tabla-başa — cal de paradă, bogat împodobit, primit de domnul nou* înscăunat din partea sultanului.
talie — timpul cît durează împărţirea cărţilor de joc la o partidă., tamazlic — cireada de vite.
tarabultts şal înfăşurat în jurul capului, la orientali. tasid — călătorie făcută de negustori în străinătate, pentru a aduce-marfă.
tengagiu (tengage) — mişcarea oscilatorie a unui vas din faţă spre-înapoi.
ticăi — a văita. tiriachiu — ameţit, beat.
tombateră — acoperămînt al capului sau îmbrăcăminte purtată pe-la începutul veacului trecut; denumeşte pe ruginiţi, retrograzi.. traent — emiţător (de hîrtie de valoare).
tumbeleckiu — Ia turci, tobă mică de aramă, de formă semisferică.. tuzluci — un fel de cizme de dimie, cu carîmbi înalţi.
U
ughi — veche monedă maghiară de aur.
y
vană — stăvilar.
vapelă — un fel de broderie.
varantă — recipisa unei mărfi depusă în docuri sau magazii speciale?
negociabilă ca o hîrtie de schimb, în sistemul capitalist. velutină — stofă păroasă de mătase, de lînă sau de bumbac. verge — barele care ţin pînzele corăbiilor. verzifor — ostaş din cavalerie.
vidimare — certificarea unui act ca fiind conform cu originalul. vil — abject, vrednic de dispreţ. volnic — liber.
TABLA ILUSTRAŢIILOR
Ion Ghica (Biblioteca Academiei Republicii Socialiste
România, Cabinetul de stampe).................... 70 — 71
Neguţător bucureştean (Hagi Tudorache) Din Istoria
Bucureştilor de G. lonescu-Gion) ................ 70 — 71
Piaţa în Bucureşti (Acuarelă de Preziosi)............. 70—71
Iarmaroc de Drăgaica la Buzău (Acuarelă de Preziosi) 70 — 71 Podul Calicilor la 1841 (astăzi Calea Rahovei) după
N. Bouquet .........................................   150—151
Hanul Manue (Din Istoria Bucureştilor de G. lonescu-
Gion) ................................................ 150-151
Bucureştiul la sfîrşitul secolului al VlII-lca (Din
Istoria Bucureştilor de G. Jonescu-Gion) ........	150—151
Biserica Stavropoleos cu hanul (Din Istoria Bucureştilor de G. lonescu-Gion)................................   150—151
Tîrguî Moşilor (Acuarelă de Preziosi) ..................... 214—215
Ruinele palatului domnesc şi biserica domnească din
Tîrgovişte (Desen de Ion Roman) .....................  214—215
Turnul Chindiei din Tîrgovişte (Desen de Ion Roman) 214—215 Coperta volumului al treilea din Convorbiri economice 214—215 Turnul şi Spitalul Colţei (Din Istoria Bucureştilor de
G. Ionescu-Gion)...................................... 326—327
Piaţa la Rîmnicu-Vîlcea (Acuarelă de Preziosi) ....... 326—327
Tîrgul Moşilor (Acuarelă de Preziosi) ................ \	326—327
Bucureşti, Tîrgul de vite (Acuarelă de Preziosi)...... 326—327
572
CUPRINS
Cuvînt înainte ..............*....................... VII
CONVORBIRI ECONOMICE
Prefaţă ....................................................   3
v
\ Partea	întiia. Manca — 1863 ..............................  11
* Partea	a doua.	Creditul — 1864 ..............59-
Partea	a treia.	împrumuturile statului ......- 81
Partea	a patra.	Proprietatea — 1865 .. K ■...	103
Partea a cincea. Industria — 1870 ...................... 161
Partea a şasea. Finanţele — 1871 ................ 217
Partea a şaptea. Trei ani în România sau Corespondenţa onorabilului Bob Dov/ley — 1876 ....	281
Partea a opta. Bucuros ţiul industrial şi politic
- 1876 ............................................... 381
Producţiunea, consumaţiunea şi schimbul................. 489
Note şi comentarii......................................... 493-
Glosar...................................................    563
Tabla ilustraţiilor....................................      573
Redactor; ELENA BERAM Tehnoredactor : MINA CANTEMIR
Apărut 1970. Hîrtie tipar înalt tip A de 63 gfm*. Format 540X84011$. Coli ea. 33,58. Colt tipar 36,5. plante tipo 8. A. nr. 22 517/1989. C.Z. pentru bibliotecile mari pi mici 859—0.
Tiparul executat sub comanda nr. 80 575 la Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii", Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti — Republica Socialistă România