Educaţie 37/G47 3 ţ ^^AA/tAyi/wMubVo'oVo'oWtAyo'ob'o'tA -îT®X X®X X®X X®X XX X®X X®X X®X X®q_ W V >/ V c ! 1 > 5 ONISIFOR GHIBţrUN|VERSjŢAŢEAM|Mn,An 5L/ INVENTARIAT 199Şgf DIN ISTORIA g- ci c a a GL GL a £ i CL £ ---i« i !<■«-■ m nan r t-— ■' - ImorfaţU Iwâhh LÂf’i t 8 * 8 Bucoavna religioasă de la Sibiu, 1818 Această Bucoavnă apare mai tîrziu într-o mulţime de ediţii noi, la 1818, 18281,1830 *, 1837 3 şi la 1847; aceasta din urmă în tipografia lui Gheorghe de Closius (76 + 4 pp.), şi de cîteva ori fără dată 4. * în bucoavnele de mai tîrziu găsim şi unele poezii sau, mai bine zis, rugăciuni versificate. Astfel, încă în Bucoavna apărută la 1818, în tipografia lui Barth din Sibiu dăm de următoarele poezii (pp. 88—90). Prima urmează după „Rugăciunea care o ceteşte toată ceata scolasticească": Oh Dmne ! dăne putere Să învăţăm cu plăcere. Dăne noao sârguinţă, Că ne e de trebuinţă Sufletelor tinerele Şi firilor mărunţele. Ca săţi înălţăm mărird Fiinduţi şi noi zidiri. A doua poezie e, dimpreună cu o rugăciune, „Mulţămită cetei scolasti-ceşti“, şi e următoarea: Dmne ! am6 rugăciune Dintru ata 'nţelepciune Luând dar de sărguinţă Spre a învăţa credinţă D6că e învrednicită De tine blagoslovită Te laudă şi măreşte Şi în viei te proslăveşte. Aceste rugăciuni se regăsesc şi în bucoavnele tipărite mai tîrziu în tipografia lui I. Gott din Braşov, ca de exemplu în cele din 1844 5, 1847 ş. a. 1 Cf. G. Ionescu în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, 1912, pag. 137, şi V. Popp, Disertaţie, pag. 35. 2 Exemplarul în Biblioteca Academiei Române. 3 Iarcu citează două „Alfavite" apărute la Barth, una la 1830 şi alta la 1839 (o.c.,pag. 20). 4 în Biblioteca Muzeului pedagogic din Bucureşti, nr. 136. Alte două fără dată, în Biblioteca Bruckenthal, Sibiu. 5 Cea din 1844 e tipărită „cu cheltuiala lui Iosif Romanov şi Compania, Librari româneşti din Bucureşti". Un moment istoric-cultu-ral interesant! * A se vedea însemnările de la pag. 258 din „Adaos" (O.P.). Î8 xvra în 1811, se tipăreşte în tipografia lui Ioan Barth din Sibiu o carte tradusă din greceşte de un arhimandrit de la mănăstirea Argeşului, care carte o putem privi ca o bucoavnă mai deosebită de cum erau cele de pînă aci. Cartea era intitulată: învăţături de multe ştiinţe folositoare copiilor creştineşti cei ce vor vre să înveţe şi să ştie Dumnezeiasca Scriptură. Aşăzate de Dascălul Polyzoi Contu Ioannitul, şi tipărite în Vienna. 1806. Iar acum tălmăcite dupre ce Greciască pre limba Românescă, cu osârdia şi ostenela Smeritului Arhimandrit Kyr Nicodim Gre-cenul, cu a căruia cheltuială sau şi typărit spre folosul nemului Românesc. îndrep-tându-să prin cercetare pre sfinţitului episcop al Argeşului Kyr Iosif. Sibii în Typografia lui Ioann Bart, 1811 (169 pag. f. 4°). Cartea are şi o scrisoare adresată de arhimandritul traducător către episcopul Iosif de la Argeş, din care reţinem aceste rînduri de la început: „Nici un lucru nu iaste mai scump şi mai plăcut lui Dumnezeu şi mai folo-sitoriu sufletului, decît cu orice mijloc ar pută fieşte cine a face bine celui de aproape. Drept acăia şi eu smeritul fiind îndemnat de datoriia, cară netăgăduită iaste de fieşte carele, şi găsind aciastă cărticică întocmită pre limba grecăscă de Dascălul Kyr Polyzoi Ioannitul spre folosul de obşte, şi mai ales al copiilor Grăcilor celor ce să pun întâi la învăţătura cărţii; pre care şi eu alegându-o a fi de folos şi pentru copiii celor de nămul nostru Romanesc, ca de odată împreună cu slovniră, să priimăscă şi ştiinţă, mai întâi pentru Dumnezeu, făcătoriul său, apoi pentru sine, şi pentru lume şi pentru toate câte să află zidite, şi cum să ţin, cum să mişcă şi să chivernisesc de Dumnezeiasca Pronie. Care ştiinţă nu poate să o câştige Ucenicul Român, nu numai în câtă vreme să pedepseşte cu învăţătura Ciaslovului şi a Psaltirii (pre cum s-au obicinuit), ci nici în toată viiaţa aceia ce mai mult decât atâta nu învaţă. Şi de ar întreba cineva pre cel mai bun ceteţ ucenic, ca să dă răspuns numai la o 'j ^ A £ M î T i f I A s ai A? î 1 I H H î| 6 ♦OAOSUW c* t* ?-j^ Cfl şU C Ut**A$* K o s/r î em r-..MţH7rc 4 %**«**' *3o6. 6} •rnr.!«iT< ii- Tr w M ? ;* o tt .■* T ţ ! < * ’i ^ ^ f.?**** .£,*.♦***.,)*> ,V«* ,î «r* U 4 ic8««« O bucoavnă dezvoltată, tradusă din greceşte, Sibiu, 1811 79 întrebare din c£le ce să coprind în cărticica aciasta, ar rădică din umeri şi ar rămân6 îngrădiţi cu tăcâre. Drept acâia ca să lipsăscă de acum înnaintă aciastă neştiinţă de la nămul nostru, m-am îndemnat şi o am tălmăcit, pre limba patriei noastre cu scopos ca să să dă şi în lumină cu typărire". Mai departe, Nicodim îl roagă pe episcop să revadă manuscrisul cărţii şi să îndrepte greşelile pe care le va afla, căci el, arhimandritul, ar vrea să-l tipărească pînă se află „în căutarea Dohtorilor din Sibiiu, la patima ce am". Obţinînd aprobarea episcopului, arhimandritul tipăreşte cartea pe cheltuiala proprie, dînd-o destinaţiei sale. Probabil că ea se va fi întrebuinţat mai mult în eparhia Argeşului, dar avem dreptul să presupunem că exemplare din ea s-au răspîndit şi în alte părţi ale Munteniei şi chiar şi ale Ardealului. Cartea în sine e foarte bogată şi foarte bună. Partea primă conţine bucoavna propriu-zisă, după care urmează ceea ce astăzi numim cartea de citire. Iată, mai de aproape cum se prezintă ea. Pp. 1—2: începutul cu Dumnezeu Azbuchilor româneşti. Întîi literele cele mici, apoi cele mari, apoi exerciţii de slovenire. Pag. 3: „Rugăciunile Utreniei, Simvolul credinţii, Rugăciunile copiilor, Rugăciunea înaintea prânzului, Rugăciunea înaintea cinei, Cele nouă porunci ale Bisericii, Păcatele de moarte" etc. Apoi în capitole noi: Istoria biblică, cu întrebări şi răspunsuri, apoi despre om, despre suflet, despre ţinerea de minte, despre simţirile omului, despre pravila cea firească, despre judecători, nedreptăţi, despre obiceiurile cele mai bune, despre blîndeţa creştinului, despre neputinţele trupului şi pentru dietă, despre ceriu, despre pământ şi despre dobitoace, despre saduri, copaci şi ierburi, despre metaluri, despre mare, despre rotogolul pămîntului, despre atmosferă adecă văzduh şi despre împărăţiile Europei. Deşi traducere din greceşte, cartea aceasta prezintă un interes istoric deosebit de mare. Ea e cea dintîi carte de natura aceasta, tipărită de un muntean de la Bucoavna de Rîmnic încoace (1749). Apariţia ei trebuie să fi însemnat ceva pentru cultura românească cel puţin din o parte a Ţării Româneşti şi ea ne face să întrevedem că, cu toată influenţa covîrşitoare a culturii greceşti, mai ales la oraşe, pe la unele episcopii şi chiar şi la ţară, pe alocurea, nu se stinsese cu totul flacăra culturii româneşti. Iar faptul, deşi mai mult întîmplător, că această carte apare la Sibiu, e, după atîtea decenii de viaţă naţională izolată, o rază de speranţă într-o nouă apropiere a fraţilor de acelaşi sînge şi, în mare parte, cu acelaşi trecut. XIX O altă direcţie încearcă să dea învăţămîntului ortodox din Transilvania ultimul director naţional al şcolilor, protopopul Moise Fulea [47], care publică în 1815, în Sibiu, o bucoavnă nouă, tradusă cuvînt cu cuvînt după Abecedarul nemţesc pentru şcolile urbane. Ciudata carte a lui Fulea, tipărită paralel cu litere latine1 şi cu slove chirilice era intitulată: Bukoavne szau Ke'rticsike de nume’ pentru trebuintza Pruntsilor Romaeneşti Ne-Unitzi din Ardeal. 1 Rescriptul împărătesc nr. 1201 de la 10 mai 1816 dispunea ca în şcolile româneşti să se înveţe „buchile pe latenie". (Cf. scrisoarea lui M. Fulea, în Vatra şcolară, Sibiu, 1907, pag. 300.) în legătură cu acest rescript, episcopul V. Moga scrie într-o circulară a sa din acelaşi an: „Prea înălţata Curte în nr. din 10 Mai a hotărît ca în tot satul unde este paroh să se facă şi şcoală 80 Despre Nemtzie pre Romaenie acum entaeil entoarşze, Sibiiu, In Typografia lui Gheorghie de Clozius1 (105 pag). Bucoavna aceasta, „întoarsă" cuvînt cu cuvînt din limba germană, şi tipărită cu o ortografie ungurească foarte greoaie şi complicată, e astfel întocmită: pe primele două pagini dă literele mici, apoi pe cele mari în ordine alfabetică. Vin apoi exerciţiile de slovenire, pe o pagină cu chirilice, pe alta cu litere latineşti (cu ortografie ungurească: zs, k, sz, cs, ts, ds, en [pentru î] ş.a.). După aceasta: exerciţii de citire cu singuratice cuvinte, întîi monosilabe, apoi de două şi de trei silabe. De la pag. 14 înainte se trece, de la cuvinte singuratice, de-a dreptul la povestiri întregi. Aceste povestiri cuprind, într-o formă destul de plăcută, „materialul de intuiţie", cum se numeşte el astăzi. Astfel, se spune: ce-1 învaţă pe copil în şcoală ,.Jupân dascălul", ce face mama acasă, ce lucrează în „conhă" (bucătărie) o fată, ce se face în şcoală, ce facem cu mînile, cu urechile etc. Apoi urmează despre: împărţirea timpului, banii, măsurile, tîrguitul, ce lucrează părinţii; ocupaţiunea plugarului, morarului, măcelarului, pălărierului, cojocarului, postăvarului, croitorului, zidarului, săpătorului de piatră, cărămidarului, bărdaşului, măsarului, glăjarului, lăcătuşului, olarului, bugnerului, vărsătorului de plumb, câldărarului, rotarului, şelarului şi tunarului. După acestea urmează (pp. 56—57), aşa, fără nici o legătură: „Forma literelor scrise mici şi mari", după care vin alte povestiri despre: cum se joacă copiii şi ce jocuri anume (mijotca, de-a puşcaşii, cu cotea [pila], bălaurul, de-a cătanele, cu cercul, de luarea zăloagelor, jocul meşteşugurilor ş.a.). E caracteristic, pentru lumea cu totul străină pe care o reoglindeşte această bucoavnă, următorul pasaj, pe care-1 redăm cu ortografia de astăzi: „Cu cărţile noi nu ne jucăm. Pentru că în acest joc nu aflăm nici o bucurie, ca cum . avem cînd umblăm, fugim, săltăm şi sărim. însă cînd ne jucăm cîte odată în cărţi, ne jucăm pe nuci, pe prune, pe alune şi pe altfel de acelea. Noi nu ne certăm niciodată şi aşa nu se face nici o larmă, dacă trebuie să fie linişte. Eu plătesc bucuros ce am pierdut. Eu am învăţat că şi în joc trebuie să fie omul cu cinste şi cu drept" (pag. 67). După acestea, urmează povestirea „jupânului dascăl" despre lume, Dumnezeu, oameni, natură, conform priceperii pruncilor (nemţi, bine înţeles), în partea finală (91—105), foarte interesantă, copilul povesteşte el însuşi cum a învăţat, pe baza acestei bucoavne, cititul. Bucoavna în chestiune e tradusă cuvînt cu cuvînt după: Namenbuchlein zum Gebrauche der Stadtschulen in der kaiserl. kdnigl. Staaten. Mit seiner kaiserl. konig. apost. Majestât allergnâdigster Druckfreyheit. Hermannstadt. in Verlag bei Martin Edlen von Hochmeister (Anul neindicat!). Desigur că această carte s-a întrebuinţat în şcolile săseşti din Transilvania, dar ea e 1 şi dascălul să nu fie altul, ci cantorul bisericii şi să fie iertat de darea capului şi de tot felul de greutăţi de obşte şi să înveţe pruncii a scrie şi cu slove latineşti". (Cf. II. Puşcariu, Documente, pentru limbă şi istorie, voi. I, pag. 185.) Acest ordin episcopul Moga îl repetă şi la 1833. (Id.9 pag. 195). 1 Autorul, traducătorul, anul şi preţul neindicaţi. Titlul în partea de sus a paginii, cu chirilice, în cea de jos cu litere latineşti. In Bibliografia românească veche, voi. III, pag. 117, titlul e dat cu desăvîrşire greşit. Singurul exemplar cunoscut pînă de curînd, acela al lui Gr. Creţu, nu e complet; îi lipsesc tocmai paginile de la început, cu foaia de titlu cu tot. Titlul din Bibliografie e luat după V. Popp, care l-a scris probabil din memorie, cum a făcut şi cu alte cărţi. Noi am dat aici titlul exact, după exemplarul complet pe care l-am descoperit în biblioteca şcolii primare din Răşinari. 81 retipărită după o carte apărută la Viena, din care cunoaştem numai două ediţii mai tîrzii, de la 1830 şi 1836 (apărute „im Verlage der k.k. Schul-bucher-Administration bey St. Anna in der Iohannisgasse"1 2). De altfel, cartea aceasta se vede a fi fost foarte răspîndită, căci găsim o ediţie de a ei, în parte modificată, chiar şi la Bucureşti, la 1858: ABC Buch fur Knaben und Mădchen, Siebente Auflage, Bukurest, Gedruckt bei Iosef Romanow & Companie, 1858 (62 pag.) 2. Abecedarul acesta era pentru şcolile germane din România, şi cuprinde şi şase pagini cu alfabetul românesc chirilic şi civil, şi cu cîteva piese de citit (pp. 52—57). Afară de această bucoavnă, M. Fulea a mai tradus din nemţeşte şi un fel de carte de citire, care putea fi socotită drept continuare a bucoavnei şi anume: Cărticica năravurilor bune (1819), ed. II, 1837. Acest obicei, care reînvie cu trei decenii mai tîrziu, de a traduce cărţile de şcoală de-a dreptul din nemţeşte, nu trebuie să surprindă prea mult. El stă, pe de o parte, în legătură cu sistemul practicat la Viena, de a da în două limbi cărţile socotite acolo bune pentru şcoală, pe de alta ele sînt o urmare a convingerii rămînerii noastre în urmă, în ce priveşte şcoala, şi a înaintării noastre mai grabnice prin adoptarea aproape literală a mijloacelor de care se servesc germanii în opera lor de luminare. Dacă ne vom gîndi la ceea ce s-a petrecut timp de cîteva decenii la noi, la românii de pretutindeni, în privinţa aceasta, vom constata că n-avem decît prea puţin dreptul de a-1 dezaproba pe M. Fulea. încă înainte de ce ar fi lucrat Fulea în direcţia aceasta, îl găsim lucrînd astfel pe însuşi Gheorghe Lazăr, care se pregătea la Universitatea din Viena pentru cariera de profesor la Seminarul din Sibiu. în timpul anilor lui de studii petrecuţi la Viena, Lazăr a tradus mai multe cărţi cu destinaţia de a fi întrebuinţate la şcoală. Aceste cărţi ce e drept nu s-au tipărit, dar faptul că le-a lucrat un Lazăr e caracteristic pentru activitatea întregii epoci, care cuprinde primele decenii ale sec. al XlX-lea. Astfel, el a tradus: 1) învăţături morale ale lui Gottlieb Ehrenweich (Sittliche Lehren des Gottlieb Ehrenweich, fur Knaben) şi 2) Istoria lui Ion Moritz şi a copiilor săi (Ge-schichte des Ioh. Moritz u. seiner Kinder). Acestea, împreună cu încă vreo două cărţi, între care şi o Pedagogie, din limba germană. Dar Lazăr a tradus chiar şi din limba ungurească o Geografie 3, ceea ce e mai curios decît celelalte, care sînt, toate, în spiritul timpului. Sistemul de a traduce din nemţeşte cărţile de şcoală s-a menţinut pînă tîrziu, în parte chiar şi în Principatele Române. încă la 1851, Regulamentul şcolar din Moldova, prin care se intenţiona ridicarea învăţămîntului ţării din situaţia tristă în care se găsea, zicea în § 10, despre cărţile de şcoală: „Acestea se vor traduce după cărţile uzitate în Prusia, publicîndu-se concurs pentru acestea. Cărţile premiate se tipăresc cu cheltuiala Statului" 4. Bucoavna lui M. Fulea a prins, într-o oarecare măsură, rădăcini. Ea a apărut la 1820 într-o a doua ediţie, neschimbată 5. Dar aceasta a fost şi ultima ediţie a ei, deşi Fulea a funcţionat ca director al şcolilor pînă la 1850. La 1848 un profesor de la preparandia din Arad, At. Şandor [48] pre- 1 în Biblioteca Academiei Române. 2 Exemplarul în proprietatea mea. 3Cf. Avram Sădeanu, Date nouă despre Gheorghe Lazăr, Arad, 1914, p. 25. 4 Cf. V. A. Ureche, Istoria şcoalelor, voi. III, pag. 29. 5 A fost şi a treia, la 1826. Vezi B. R. v. III, p. 484, dar fără numele lui M. Fulea. 82 lucrează această bucoavnă potrivit trebuinţelor poporului nostru, într-un Abecedar, care însă n-a ajuns să se tipărească1. XX în acest timp apare un nou centru cultural românesc în Transilvania, sau mai bine zis, el reînvie. E Braşovul, unde s-au tipărit în sec. al XVI-lea cărţile bisericeşti ale lui Coresi, dar unde de mult încetase o viaţă literară românească. La 1805, Braşovul reînvie, începînd cu publicarea unei bucoavne cu caracter religios. Tipograful care începe să editeze aici cărţi româneşti e sasul Gheorghe de Şobel (Schobeln), care după cîtva timp îşi ia ca tovarăş şi pe românul Constantin Boghici. Bucoavna în chestiune e o nouă ediţie a celei apărute la Sibiu cu 10 ani înainte. Titlul ei e: Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor de a să deprinde atât cu cunoaşterea slovelor, la slovenire, şi la cetanie, cât şi la rânduiala Vecerniei, Utreniei şi a sfintei Liturghii. Cu cheltuiala dum. Kiriu Boghici Costandin2. * Peste trei ani această bucoavnă apare, sub acelaşi titlu, într-o altă tipografie din Braşov, şi anume la Friedrich Her-furt3. De aici încolo ediţiile noi ale acestei bucoavne apar din ce în ce mai des la Braşov. Astfel [48 bis], ea apare în tipografia lui Schobeln, la 1816 4, la S S 8 0 A £ H Z DSStfî ^B/huvTSPd ; n P X' iin A GD f A* Â cz A8>»- ^ Tvhor|«^iA ama Hm uimita Ir Bucoavna religioasă de la Sibiu, retipărită la Bucureşti,. 1825 1 Mss. Academiei Române nr. 1021. 2 Cf. Expoziţia Asociafiunii, 1905. Catalogul librăriei şi tipografiei W. Krafft, p. 29. în Bibliografia românească veche, v. II, p. 455, titlul luat din I. Grosş, Kronstădter Drucke, e redat incomplet. Un exemplar din această bucoavnă se află în posesia librăriei Krafft, Sibiu. 3 Ibid. în Bibi. rom. veche, această ediţie nu e amintită. Un exemplar se afla în posesia librăriei Krafft şi la Bruckenthal, Sibiu. 4 Bianu-Hodoş, o.c., v. III, pag. 139. * A se vedea pag. 258 din „Adaos" (O.P.). 83 1825 1817 x, la 1822 1 2, şi fără dată, înainte de 1826, în tipografia trecută acum pe numele lui Francisc de Scho-beln. La 1826 ea apare într-o nouă ediţie, tot acolo, prin Friedrich August Herfurt, iar la 1837 într-altă ediţie3. După 1837 bucoavna apare în tipografia lui I. Gott (cu chirilice Gătt); la 1837, 1843, 1844,1847,1849,1851 şi probabil şi în alte ediţii pe care nu le cunoaştem4. Mulţimea ediţiilor bucoavnei se explică, pe de o parte, prin trebuinţele crescînde ale şcolilor, care se înmulţeau din an în an, pe de alta, prin împrejurarea că ele se desfăceau şi'în Principatele Române, şi anume mai ales prin librarul Iosif Romanov din Bucureşti. De altfel, bucoavna aceasta a fost adoptată pe de-a-ntre-gul în ambele Principate Române [49]. Ea apare la 1825, fără nici o schimbare, la Bucureşti, în „typografia de la Cişme, cu cheltuiala Dumnălui Anastasie Hagi Gheorghe P o 1 i z u“ 5 6 şi, fără dată, în tipografia de la mănăstirea Neamţului*. La 1847 ea apare într-o ediţie la Bucureşti; în tipografia lui Iosif Copai n i g „cu cheltuiala D-lor Iosif Romanov şi companie, Librieri rumâ-neşti din Bucureşti". Acest Romanov tipăreşte la 1856 o nouă ediţie în tipografia proprie din Bucureşti, cu singurele deosebiri că ea nu mai e cu litere chirilice, ci cu litere civile şi că înlo- 1 Ibid., V. III, pag. 182. 2 I. Gross, Kronstâdter Drucke,pag. 84. 3 V. A. U r e c h i a, Istoria şcoalelor, v. IV, pag. 217. 4 Absolut aceeaşi bucoavnă apare şi la G. Closius în Sibiu, fără dată (Bibi. Acad. Rom. nr. 736). Apar şi ediţii de bucoavnă fără pricesne greceşti. Una fără dată, în posesia mea. 6 Singurele deosebiri sînt de ordin tehnic: are alte icoane, dă slovele mari aşezate într-o tablă cu despărţituri, iar rîndurile de exerciţii de citire încep cu litere tipărite cu roşu, ca în cărţile bisericeşti şi ca în bucoavnele ruseşti. • Cf. Xenopo 1-Erbiceanu, Serbarea de la Iaşi, 1885, pag. 248. 84 cuieşte unii termeni bisericeşti slavoni cu termeni greceşti („chinonic", în loc de „priceasnă") sau româneşti („bine-cuvîntat", în loc de „blagoslovit"; dar menţine „norodul"). XXI în acest timp de frămîntare la Blaj apare, după cît ştim, o singură bu- , coavnă, la 1823. Ea e o nouă ediţie, cu oarecare schimbări, a celei apă- ! rute tot acolo, la 1777. E posibil ca în acest interval de 4b de ani să mai fi apărut şi alte ediţii ale acestei bu- . coavne în Blaj, ele însă nu ni s-au păstrat, şi nici amintirea lor nu se [ găseşte nicăieri. Cea de la 1823 are j titlul aproape identic cu cea de la 1777, şi anume: Bucoavnă Pentru deprindere la cetanie, şi la temeiul învăţăturii creştineşti. Si cele lalte. Cu blagoslovenia Exselenţii sale Pre Luminatului, şi pre Osfinţitului Dmnului Dmn, Ioann Bobb, Vlădicul 1 Făgăraşului, a Pre înălţatei Chesaro Crăeştii Mărimi Sfetnic din lăuntru şi ordului al v. Leo-pold Comendator in Blaj la Mytropolie anul 1823 (77 pag.). Pe verso întîlnim „Rugăciune Sântului Maxim îimaintecetaniei". Pag. 1: „Literele c61e Iliriceşti, cu carele tră-esc Romani! acuma, Literile Iliriceşti c61e înduplecate şi Numărul ş6se, Di-thonghii Iliriceşti cei proprii, Di-thonghii Iliriceşti cei ne proprii. Pag. 2: „Slovele Glavişnoare" (literele mari), „Slovele mai mici", „Slovele glavicine" (vocalele), Dithonghii şi (pag. 4) „neglasnice" (consonante). Şi aici „Cadesă a şti că <5, v, q>, yr pentru numele şi cuvintele greceşti leu primit slovenii". Tot pe pag. 4, încep exerciţiile de slovnire, ca la 1777. La pag. 10 începe partea de lectură: în numele Tatălui, Pentru rugăciunile, împărate ce- Ilustraţie reprezentând şcoala, din Bucoavna de la |Bucureşti (Legenda: „Îndoit căutaţi ucenici la slove") 1 Cf. titlul bucoavnei de la 1777, la pag. 51. 85 unsmumumi * K 8 KO /J & rt 'h • * Otn'rjV ^«npn/yf^ aa <« * f'*Ai* . Ui* AA TtMfMA jjkMU * * tJTUfVf*" K|Mţ|Nti«{ţin , {fin * ' «««rt î ^ .* Iţ * C*â4 0j*f /!#««« f»F^- * »A 6H * ' ixiit IH <# Cp C^myfc'î V- * * a$» im * . î C9 a M H £03 £ £ . * » «£»r*M£utfW*î , a « « Îtţ4’ ^HgUţAlf*» K l&lţnm r^TM»- « * /^Mrt A**?rt«riV » tun oţ^&tV* « $ 4M 6 {*4*©OUM^ ^ 0 W Mv**fOAUMH * $> « ^hVa AUW .* ;/:.* *.. * ::» «..* _ » *. «'* n Bucoavna de la Blaj, 1823 iese, Prea Sf. Troiţă, Tatăl nostru, Născătoare de Dumnezeu, Simvolul credinţei, în formă ortodoxă, fără fi-lioque (se zice numai: „carele, din tatăl iasă") şi cu credinţa „întruuna sfiită săbomicescă şi Apostolicescă Biserica" (nu „catolică") ; Cele zece porunic; Cinci porunci ale sfintei Beserici; „Trei sfaturi ale Domnului Hs; Şepte taine ale sfntei Besârici; Trei fapte bune ale Bogosloviei; Patru fapte bune; Ş6pte daruri ale Duhului .sfnt; Doaosprezlce Roduri ale Duhului sfnt; Opt fericiri, Ş6pte lucruri ale milosteniei, carele să apropie de suflet, Trei feliuri de păcate; Ş6pte faceri de bine ; Şasă păcate împotriva Dhului sfânt; Patru păcate care strigă răsplătire de la Dumnezeu; Cinci simţiri ale trupului; Trei vrăşmaşi ai omului; Patru care-s de lipsă a să şti şi a să cr6de, fără care nimeni nici decumu nu să va spăsi; Cele de lipsă a le şti din singură poruncă sânt cinci; Patru lucruri care se cuvine a le face dimineaţa; Patru lucruri care să cuvine a le face când mergi să te culci; Faptele bogosloviei care fieşte care creştin îaste datorîu a le zice; Cinci care-s de lipsă spre pliniri ispovedaniei, învăţătură pentru ispovedanie, învăţătură pentru ispovedanie şi sfânta Cuminecătură". După aceasta urmează: „învăţătură pentru tainele Besericii de obşte", prin cîteva întrebări şi răspunsuri, la început, după care urmează expunerea fiinţei şi administrării diferitelor taine (importantă e taina „sfintei Evharistii", la care materia e: „Pâne de grâu cu apă firescă făcută la noi dospită; iaste şi vin de viţă stors, cu puţintică apă amestecat". Deci nu după forma catolică adoptată prin Unire, ci după cea. greco-orientală!), Taina pocăinţei se numeşte: Taina pocăianiî1. Urmează „învăţătura creş-tinescă" (în forma catihetică), despre lume, Dumnezeu, diavol, om, Isus Hristos, biserică, apostoli, preoţi. Apoi: ca încheiere, Rugăciunile dimi- 1 De altfel, tot aşa şi în cartea lui Ş. C1 a i n, „ Taina pocâianieiBlaj 1801. 86 neţii şi „Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă". (Numerele nu sunt! E încă tot bucoavna pur religioasă.) Bucoavna aceasta e întreagă numai cu litere chirilice. La trei ani după aceasta, apare la Sibiu, însă pentru trebuinţa şcolilor unite, o carte în patru limbi, pe care o putem socoti drept bucoavnă, şi care era intitulată : Orthoepia latina, latino-valachica, Hungarica, Germanica, et serbo-valacJtica. Iu st a gustum hodiernae Paedagogiae in novum ordinem composita a Maniu Montan Nicolao, absoluto theologo viennensi et in Primăria regia normali Schola Balâsfalvensi primae Classis Magister. Cibinii. Typis Martini de Hochmeister, Caes. reg. priv. Typograph et Bibliop. 1826 (118 pag.). Pe verso clauza de aprobare: „Potest imprimi, Claudiopoli, die 10 Octobris 1825. Ioannes Szabo, Revisor". Partea primă a cărţii e bucoavnă latinească cu exerciţii de slovenire, apoi cu Oratio dominica, Salutatio angelica, Symbolum SS. Apostolorum, Decern Praecepta Dei, Quinque praecepta Ecclesiae, Septem Sacramenta şi Modus ministrandi et Respondendi Sacerdoţi. Apoi exerciţii de scris cu piese: Gallina et pulli (cu „Doctrina"), Vulpes et larva şi Cicada et formica. Partea a Il-a: Bucoavnă românească cu litere: Tatăl nostru etc. ca la partea latinească, afară de slujbă, dar în schimb cu rugăciunea de dimineaţă şi de seară. La partea de scris: Găina şi puii (cu învăţătură), Vulpea şi larva, Greieruşul şi furnica. Partea a treia e ungurească şi e la fel întocmită ca şi cea românească. Partea de scris dă însă piesele: Egeszsegtelen a mi sok. A felsosegnek hasz-nârol. A pâsztor ember (din Bucoavna de la Sibiu 1783, respectiv din ediţia anterioară germano-maghiară a ei!). Partea a patra e nemţească: După cele 7 sacramente: Das fromme Kind şi Gebet eines Weisen. Partea scrisă: Allzuviel ist ungesund. Vom Nutzen der Obrigkeit. Der Hirt (din acelaşi izvor). Partea a cincea e românească, cu chirilice: „Orthographia serbo-vala-chica". Aceleaşi exerciţii la început, cu deosebirea că rugăciunile au o parte introductivă cu „Mărire ţie"! apoi, în loc de rugăciunea de dimineaţă şi de seară, o istorioară morală: Pruncul iubitor de ştiinţă (de fapt „Pruncul de lucruri cercătoriu" din Alfavitul de la Blaj, 1783). Interesantă e partea care ar trebui să cuprindă scrisul („Manuscriptum serbo-valachicum"). Aici se dau numai slovele mici şi mari, dar nu după azbuchi, ci după uşurinţa la scris, ca şi în cele trei capitole precedente. încolo sînt: o povestire despre şcoală, care pare originală (fără titlu) şi o a doua cu titlul: „Un păcurariu", care se găseşte şi în capitolul nemţesc şi în cel unguresc. în încheiere un „Vocabularium Latinum, Valachicum, Hungaricum et Germanicum" (pp. 99—118). Această carte s-a întrebuinţat, desigur, în şcolile Blajului ca bucoavnă. Ea a înlocuit în aceste şcoli bucoavna quadrilingvă a lui G. Şincai. în şcolile de la sate se întrebuinţa şi mai departe bucoavna religioasă de la 1823, care era şi în forma ei exterioară aproape la fel cu cea de la 1699. Cum se explică acest număr mic de bucoavne apărute pentru şcolile române greco-catolice ? Căci, în adevăr, cîtă vreme pentru şcolile ortodoxe avem în răstimpul de la 1770—1870 nu mai puţin de 36 de bucoavne cunoscute, pentru cele unite n-avem decît 6, cu cea de la Cluj (1744) cu tot. Chiar admiţînd că unele ediţii ale bucoavnelor pentru ortodocşi s-au între- 87 buinţat şi în şcolile unite — ceea ce e mai mult decît probabil — totuşi disproporţia între aceste bucoavne e surprinzător de mare. Explicaţia o găsim, cred, în interesul cel mare pe care l-au manifestat aproape totdeauna greco-catolicii pentru învăţămîntul superior, de dragul căruia le rămânea mai puţin interes pentru învăţămîntul primar. Aşa a fost aceasta în trecut şi aşa este şi astăzi. Deşi mai favorizaţi de împrejurări decît ortodocşii, uniţii n-au putut ţine niciodată concurenţă cu ei pe terenul învăţămîntului primar. încă la 1813, scria Petru Maior în Istoria bisericească: „Iară cu şcoalele cele de pe sate până acum întrec neuniţii pre cei uniţi în Ardeal" L Acest dezechilibru, constatat înainte de aceasta cu mai bine de un veac, s-a menţinut pînă în ziua de astăzi. * XXII Şi tipografia crăieştii universităţi din Buda am văzut că şi-a început activitatea cu tipărirea unei bucoavne, în două limbi, la 1797. La 1808, această bucoavnă apare numai cu text românesc, iar mai tîrziu îi urmează mai multe ediţii, care prezintă şi oarecare schimbări (1829, 1832, 1835, 1852 şi probabil şi altele, care nu ne sînt cunoscute). Toate aceste ediţii apăreau în prima linie pentru şcolile din Banat şi din părţile ungureşti. O bucoavnă deosebită de acestea apare însă în tipografia din Buda la 1826, dînd ca autor pe Gheorghe Lazăr. Ea nu se mai numeşte bucoavnă, ci: Povăţuitorul tinerimei câtră adevărata şi dreapta cetire. într-acest chip acum întâia oară lucrat de Gheorghe Lazăr, Fostul Profesor al înaltelor scoale Româneşti din Bucureşti şi acum întâiaş dată tipărit cu toată cheltuiala prea cinstitului, prea vrednicului şi de mărit neam născutului D. D. Grigorie de Bălenu, marelui Dvornic al Principatului Valachiei (Buda, 1826, 112 pag.). Vom da mai întîi descrierea Povăţuitorului, cu toate că avem o descriere a lui — ce e drept destul de superficială —, de A. Vizanti1 2 [50]. Primele 19 pagini fără paginaţie. Pe pag. 3 e dedicaţia către Grigorie de Băleanu, marele vornic al Principatului Valahiei, care a plătit cheltuiala tiparului. Pp. 5—12 cuprind un fel de prefaţă a editorului Za har ia Carcalechi [51] în care se plînge că nu-i merge bine negoţul cu cărţile, deşi a băgat în el „mai bine de o sută de mii de fiorini", din cauză că în Principatele Române „Românii mai bucuros cumpără cărţi greceşti, decât româneşti". Urmează un potop de laude la adresa lui Băleanu, pentru ca, în schimb, despre Gheorghe Lazăr şi despre Povăţuitorul lui să spună numai aceste cuvinte: „Am făcut Domniei Tale arătare că răposatul Lazăr, fostul Dascăl Românesc în Bucureşti, au lăsat doă Manuscripturi a se tipări pentru folosul tinerimei Româneşti; şi Domnia Ta, cu tdte că te afli înstreinat de Patrie şi cu mare cheltuială cuprins, îndată mi-ai poruncit a să da sub împărătâsca Ţenzură, şi cu t6tă cheltuiala Domniei Tale să se tipărâscă, şi în dar să se împartă la fii(i) Patriei şi la şcolile Româneşti". 1 Cf. T. C i p a r i u, Acte şi fragmente, pag. 158. 2 Abecedarul lui Gheorghe Lazăr. Notiţă bibliografică de A. V i z a n t i, profesor la Universitatea din Iaşi. Extras din Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, fasc. II, voi. I, Bucureşti, 1883. ♦Despre bucoavnele tipărite la Blaj, la 1838 şi 1853, a se vedea pp. 254 — 255 din „Adaos" (O.P.). 88 n ABECEDARELE DIN TRANSILVANIA INTRODUCERE Cercetările asupra vechii literaturi şcolare româneşti ne-au arătat că aceasta a stat timp îndelungat în strînse legături cu literatura şcolară a celorlalte popoare ortodoxe. Diferite împrejurări de ordin religios şi politic au tăiat, cu timpul, aceste legături, aducînd literatura şcolară românească în dependenţă de cea din apusul Europei. Pe de o parte, ideile revoluţiei franceze, care au străbătut repede în toate părţile lumii, pe de alta, tendinţele politice ale guvernului austriac au dat, în Transilvania, un alt curs şcolii şi literaturii puse în serviciul acesteia. în Principatele române, activitatea lui Asachi şi Lazăr, pe de o parte, iar pe de alta încetarea regimului fanarioţilor, au trezit la o nouă viaţă na-ţională-culturală spiritele adormite pînă aci. O întreagă literatură şcolară nouă se iveşte acum şi aici,sub influenţa ideilor Apusului. Ea străbate, pentru un scurt timp şi în Transilvania, unde însă nu poate prinde rădăcini adînci. Literatura şcolară românească din Transilvania îşi leagă soarta de aceea a popoarelor străine din Austria, dezvoltîndu-se pînă în timpurile de acum aproape cu totul deosebit de cea din România. [60] I După 1810, cel mai harnic centru cultural din Transilvania, în ce priveşte învăţămîntul primar, devenise Sibiul, care era oraşul de reşedinţă al episcopului român ortodox. Blajul excela mai mult prin învăţămîntul gimnazial şi seminarial, care avea tradiţii de mai bine de o jumătate de veac. Sibiul avusese norocul să fie dăruit cu cîţiva „directori naţionali" ai şcolilor care au lucrat cu multă rîvnă la înaintarea învăţămîntului. Astfel îl găsim, încă la anul 1786, pe Gheorghe Haine s, apoi pe Dimitrie EustatievicişipeRadu Tempea, care au scris mai multe cărţi pe seama şcolilor şi, în urmă, peMoise Fulea, care a condus treburile şcolare timp de aproape patru decenii, scriind şi el pentru şcoală o bucoavnă, apărută în două ediţii, şi o carte de citire pentru şcolari, numită Cărticica năravurilor bune. Dacă mai adăugăm la acestea şi prezenţa în Sibiu, pe timp de cîţiva ani, a lui Gheorghe Lazăr, care a fost între 1811—1815 profesor la seminarul de acolo, şi care în acel răstimp a tradus pentru trebuinţele şcolii — mai ales ale seminarului — mai multe cărţi din nemţeşte şi ungureşte, şi dacă mai amintim activitatea privilegiatei tipografii a lui Petru, şi mai tîrziu a fiului acestuia, Ioan Barth, ne putem face o idee destul de apropiată despre importanţa culturală crescîndă a Sibiului în primele decenii ale secolului al XlX-lea. Bucoavna de la Sibiu, publicată la 1795, probabil de însuşi directorul învăţămîntului, D. Eustatievici, se transplantase şi la Braşov, şi, la 1825, chiar şi la Bucureşti, în vreme ce tipografia lui Barth începea să fie căutată chiar de bărbaţi de carte din România. Nu mai vorbim de mulţimea de cărţi bisericeşti tipărite în sec. XVIII la Rîmnic, care se retipăreau acum la Sibiu, ci voim să amintim numai de cărţile şcolare pentru Muntenia care începeau a se tipări la Sibiu. încă la 1811, vedem apărînd acolo o carte de şcoală, care reunea la un loc bucoavna şi cartea de citire, şi care era tradusă din greceşte, după Polyzois Kontos, de arhimandritul N i c o-dim Greceanul de la mănăstirea Argeşului1.- în acest timp, în Principatele române, învăţămîntul era la un nivel mai înalt decît în Transilvania, dar el nu era românesc, ci grecesc. Prin stăruinţa 1 Despre aceasta vezi partea I a cercetărilor noastre, pag. 79 şi urm. I. Vuia susţine că Moisi Bota a publicat, la 1820, un abecedar cu litere latineşti (Vatra şcolară, 1909, p. 259). 114 lui Gheorghe Lazăr şi, într-o anumită măsură şi a înaintaşilor lui, acest învăţămînt străin a început să apună, luîndu-i locul şcoala românească, reînviată prin ei. Lazăr a lăsat în urma sa, după o activitate de opt ani, nu numai un mănunchi de idei regeneratoare, ci şi o mînă de elevi, care au răspîndit în pături largi aceste idei. Şcoala de la Sf. Sava a devenit, în scurt timp, o pepinieră de apostoli ai culturii române. Nu-i de mirare că unii dintre aceştia, care trăiau într-o strînsă legătură sufletească cu Lazăr, căutau, după moartea acestuia, legături cu însuşi locul de unde a pornit acest propovăduitor al unui crez nou. în adevăr, puţin timp după moartea lui Lazăr, aflăm pe cîţiva oameni de şcoală din Muntenia alergînd la Sibiu, ca să-şi tipărească acolo cărţile de şcoală [61]. între eie Grigorie Pleşoianu [62] şi, puţin mai tîrziu, dascălul cîmpulungean, fost elev al şcolii de la Sf. Sava, D. J i a n u, [63] care tipăreşte în Sibiu un Mentor sau Abecedar, la 1836. Cărţile acestor doi dascăli români sînt străbătute de un patriotism românesc înflăcărat, cum nu-i mai găsim pereche pînă atunci. Fiecare pagină comunică sentimentele cele mai călduroase şi mai simţite pentru ţară, căreia voiau să-i dea un suflet nou, altruist şi generos. în special, Abecedarul lui Pleşoianu, apărut în Sibiu(?)1 la 1828, sub titlul: Abeţedar înlesnitor pentru învăţătura copiilor* *, e atît de frumos, atît ca fond cît şi ca formă, încît întrece într-o privinţă tot ce s-a scris pînă astăzi la noi în acest ram. El nu e o simplă cărticică menită a-i învăţa pe băieţi slovele, ci el vrea să le inculce acestora cele mai mari şi mai înalte idei sociale, politice şi religioase pe care se poate baza viaţa unei societăţi şi a unei ţări. E atît de incomparabil de frumos acest Abecedar, încît nu ne putem opri de a nu reproduce din el mai multe părţi, alături de care paginile abecedarelor de mai tîrziu vor păli cu desă-vîrşire. în „Introducţia" Abecedarului, Pleşoianu spune următoarele: „De vreme ce şiinţ'a citirii este cel' mai anevoe meşteşug' şi tribue cele mai uşoare mijloace spre a-1 putea pricepe Copii, prea bine se-a chibzuit, soţietatea de a hotărâ ca literele să nu se mai citească sârbeşte, ci fireşte; adică: a, be, ve, ghe, de, e, je, ţe, şi cl, şi devreme ce învăţătur'a citirii priveşte mai cu seamă de a face pe un' copil să fie om bun şi cinstit’ ân soţietate şi ân patriea sa, nu e nici o greşală de-a apuca neştine drumul' cel' mai scurt' care âl poate duce acolo. Fără această băgare de samă, nu este de cât o vreme pierdută la âmvăţătură, de care ferindu-mă, am alcătuit' acest' Abeţedar' cu chipul' cel* mai lesnicios’ şi cu totul deosibit de acela care avem’ typărite până acum, pe care, cercarea m-a făcut să le dovedesc'd'un' folos' negustat' de duhul' pruncilor cel crud.u Trecînd la cuprinsul cărţii vedem că, de ex., la exerciţiile de citire Pleşoianu dă cuvinte ca: lumină, roman, virtute, dreptate, libertate, luminare, deşteptare, desrobire, înflăcărare, împărăţie. Apoi propoziţii de o înălţime de idei ca acestea: Patrii tribue judecători drepţi. Către cer’ râdică mâinele ceice roagă pre Dumnezeu. Către părinţi, să cuvine sa fim' plecaţi. Către âmvăţători, să cuvine să fim' cu respect'. Către răsărit', se âmvârteşte Pământul’. După mărturiea faptelor’ ţăranul are dreptate. După nedreptatea prinţului, norodul’ se scoală asupr’alui. 1 Cf. V. A. Ureche, Istoria şcoaletor, I, p. 124. * Alte surse bibliografice indică Craiov^, locul unde a apărut Abecedarul lui Gr. Pleşoianu. A se vedea şi pag. 259 din „Adaos" (O. P.). 115 Coperta Abecedarului lui Gr.Pleşoianu După nedreptatea judecătorilor’ norodul’ cârteşte împotriv’a lor ! Sub cârmuirea Prinţului celui bun', ânflureşte Patriea. Sub chipul’ smerenii, făţarnicul’ ânşală pre cei nevinovaţi. Pentru lege şi patrie batem’ războiu. Pentru neam’ şi mântuirea lui murim’ mulţumiţi. Pentru ântărirea şcoalelor’, ne rugăm’ neâncetat’. Pentru ţinerea statului cheltuim cutoţi. După dteva cuvinte despre Dumnezeu şi despre legile lui, urmează: Când păzeşte omul această lege aiul Dumnezeu, poate r ă trăiască fericit or ân ce ţară. Noi ânsă, iubiţii miei prieteni, avem’ ţar’a noastră, pe care o numim Patrie, au mum*a noastră, căci ea ne hrăneşte şi ântrâns’a trăim*. Dumnezeii ne mai porunceşte ca să iubim pe toţi fraţii noştrii rumâni şi mai mult’ pă cei dela sate decât pre cei dela oraşe. Căci cei dela ţară şi plugarii’, lucrează pământul’, şi scot tot felul de roade şi pâinea cu care trăesc oroşanii. Aşa dar, iubiţii miei prieteni, plugarii şi ţăranii care ne hrănescu pre noi tribue cinstiţi şi socotiţi ca nişte părinţi ai noştri. Aceştia se lasă pe ei săraci şi ne facă nou celor’ după la oraşe toate făr de câte n-am puteâ trăi, pentru aceea nu se cuvine să-i nedreptăţim, să ne răstim’ la dânşii, şisă-iânjurăm’ au să-i ânşelăm’ când âi vedem proşti. Ilustraţie aflată pe pagina anterioară a foii de titlu a Abecedarului lui Gr. Pleşoianu 116 Aceşti proşti sânt’fraţii noştrii, şi fii ai lui Dumnezeii ca şi noi căci el' ne-a făcut' pe toţi, pentru care foarte mult' s-ar mâniea Dumnezeu când ar vedea că noi necăjim’ vre unu din ei. Aceasta este „ânvăţătura ântâiu", iar a doua e: Noi tribue să mulţumim’ lui Dumnezeii pentru că ne-a făcut’ cu minte ca să ne gândim', cu cuvântare ca să vorbim’ şi să arătăm' prin glas’ lucrurile, de care gândim’. Tribue să mulţumim’ lui Dumnezeii âncă, pentru că nea făcut’ trupurile noastre aşa de minunate şi ândemânatece, âncât putem face orice voim*. Cu mâinile putem să scrim’, să coasem’, să âmpletim’ şi altele. Cu trupurile putem să ne culcăm’, să ne sculăm’, să ne plecăm’, să ne suim’, să ne scoborâm’ şi altele. Cu picioarele putem să umblăm’, să sărim’, să alergăm’ să jucăm’ şi altele. Mai tribue să mulţămim’ lui Dumnezeu, că ne-a dat cinci organe simţitoare, cu care pricepem’ toate câte sânt şi câte se fac’ ânprejurul nostru. Aceste organe simţitoare sântă: vederea, auzirea, mirosirea, gustul şi pipăi-rea. Toate darurile acestea sunt date trupului omenesc’, care e mai minunat decât al* celorlalte dobitoace. Tribue cum zic’ să mulţumim’ lui Dumnezeu pentru ele. Dar aceste mădular! ale trupului nostru poate nu ar’ fi aşa de sănătoase dacă părinţii noştri nu ar’ fi ângrijit’ de noi când ami foşti mici. Urmează dar să mulţumim’ lui Dumnezeu că ne-a dat’ aşa buni părinţi, cari îngrijesc acum şi pentru creşterea minţii noastre. Mai tribue să mulţumim lui Dumnezeu şi pentru câte a lăsat' pre pământ şi pentru toate acelea de care ne bucurăm pe lume. Această mulţumire, iubiţii miei prieteni, tribue să o facem din inimile noastre cu curăţenie şi dragoste. Către acestea, tribue să ne rugăm’ lui Dumnezeu ca să ne ţie sănătoşi spre a puteâ face toate lucrurile ce ne sânt spre trebuinţa fericirii noastre şi ca să ne dea gând bun a urâ lenea şi a iubi bărbăţiea. A urâ tyrăniea, ne dreptatea, şi pre toţi aceia câţi fac’ rău patrii şi celui de un’ neam’ cu noi, şi a iubi patrio-* tismul’, dreptatea, şi pre toţi aceia câţi fac’ bine patrii şi neamului rumânesc. Ilustraţie de pe coperta ultimă a Abecedarului lui Gr. Pleşoianu 117 I K A W H f ii f CT 60 X U 'l ui y■ Tabla slovelor din Abecedarul lui Gr. Pleşoianu Când ne rugăm’ lui Dumnezeu pentru acestea nu pentru alte faceri de bine, t r i b u e asemenea să ne rugăm* cu inimile şi cu sufletele noastre, fără vorbe şi sgomot pentru că Dumnezeu nu caută la acelea cari vorbesc oamenii din gură, ci caută la acelea care cugetă cu inimile lor. Urmează apoi Tatăl nostru, împărate Ceresc, Prea sfîntă Troiţă, apoi următoarea rugăciune: ţ . Dumnezeule prea bune, Tu care n-ai făcut* pă nici un* om ca să fie ne-căjât, ci voeşti ca toate făpturile să se bucure de fiinţ’a lor*, scoboară lumina ta preste noi şi preste toţi cei mari ai patrii noastre că văzând* binele să-l âmbrăţişăm* şi să nu mai fim necă-jâţi de aici ânainte, fă pe toţi rumânii să iubească dreptatea şi unirea, ca să poată Impărăţi dragostea naţională şi Intre ei, amin. Astfel se prezintă cel dintîi abecedar românesc, tipărit la Sibiu, cu idei naţionale foarte înaintate şi liberale şi cu o iubire mai ales pentru ţărani cum nu mai întîlnim în nici o altă carte de şcoală de mai tîrziu. Ce binefacere ar fi fost pentru viaţa noastră naţională, dacă această notă s-ar fi menţinut în toate abecedarele româneşti de mai tîrziu, pînă în zilele noastre ! Despre un astfel de abecedar, care desigur că nu îndeplinea toate condiţiile de ordin didactic, dar avea în schimb calităţi sufleteşti cu totul superioare, se poate zice, cu tot dreptul, că e o „Evanghelie naţională". El n-a rămas necunoscut nici oamenilor de şcoală din Transilvania. La 1830, găsim printre cei care s-au prenumărat la o altă carte a lui Pleşoianu (Frumoase dialoguri franţezo-româneşti ), alături de persoane din Bucureşti, Craiova, Rîm-nic şi Drăgăşani şi pe următoarele din Sibiu: episcopul V. Moga (10 exemplare), arhidiaconul Moisi Fidea, directorul şcolilor de teologie (5 ey..),protopopul Petre Bodila (5), P. P. Maniu Montan Nicolau (5), Ioan Panovici ( ?), Casa D. H. Constandin Pop (10), 118 M. Aron, vameşul împărătesc de la Turnul Roşu (6), Timotei Sipar, (Ci-pariu, n. a.) profesor de filosofie în Blaj (10) şi Iosif Drotlef (5). Credem că nu greşim, cînd afirmăm că această consideraţie, pe care i-au acordat-o lui Pleşoianu aproape toţi oamenii de şcoală din Transilvania de pe acea vreme, se explică prin interesul pe care l-a trezit acesta cu abecedarul său de la 18281. Dascălii munteni, crescuţi într-o atmosferă şcolară mai înaltă, precum vedem, aduc, în cărţile lor, tipărite la Sibiu, preocupări mai înalte decît cele pe care le-am întîlnit pînă aici în Transilvania. II Probabil că şcoala din Transilvania, care avea tradiţii de peste un veac, s-ar fi dezvoltat şi de la sine în direcţia în care s-a dezvoltat mai tîrziu 2, totuşi, nu e fără importanţă, împrejurarea că, la un moment dat, literatura didactică din Transilvania, şi prin ea şi şcoala de acolo, e influenţată ‘de bărbaţi de şcoală din Muntenia. Astfel, într-o vreme cînd bucoavna era încă în apogeul activităţii ei, la 1848, apare în Braşov un abecedar, a cărui influenţă muriteană se resimte de la prima vedere. Ilustraţiuni din Abecedarul lui Gr. Pleşoianu 1 Din punctul de vedere al metodei învăţării cititului (căci de scris încă nu e vorba), Abecedarul lui Pleşoianu e încă destul de primitiv, deşi, după cum s-a putut vedea din prefaţă, el înseamnă un mare progres faţă de bucoavnă. Întîlnim în acest abecedar, pe care însuşi autorul îl numea mai tîrziu pe coperta altor cărţi ale sale Abecedar fizic, şi ilustraţii din istoria naturală. 2 Deşi n-are o importanţă tocmai mare pentru şcoala din Transilvania, amintim totuşi încercarea lui M. Boiagi, învăţătorul macedoromân al şcolii greceşti din Viena, de a publica un Orbis pictus, după Comenius, în zece limbi, între care şi cea daco- şi macedoromână. (Cf. cercetarea despre bucoavne, pag. 101.) 119 ’ -M $k' ll§PMr ' oeovp«. «fLNTPEBSINHAPEÂ fiii «OJIOCIM TINEnMKl ne 40 Ul*o*AV4 tţtp*n x j) • « /% « * > * ţ n«»MV ^»T^H fctt VfKMH j l m»i i Mtt*rpo flOAff aK MTp4A‘* X* M I X k fl ltfl*4HOBM», N 0*ei" ■ /£.5 /sjj * AHtifliîft K?ei]iH&eipH. ţţvi flOfSHTW 448 *e vfft MI, T6TAHH6 Aie B60tF6. '4'-. Bucoavna de la Cluj, 1744 * Mulţi preoţi, nerecunoscînd Unirea cu Roma, au ales un nou episcop ortodox, pe Ioan Ţârca. Atanasie fu afurist de către Teodosie, mitropolitul din Bucureşti şi de către Dosoftei patriarhul Ierusalimului, iar Constantin Vodă Brîncoveanu lăuda pe cei care păstraseră vechea credinţă. (O. P.). 251; Bucoavna de la Blaj, 1750 şi exploatatori, ci şi în faptul că elemente româneşti, ridicate, graţie culturii teologice mai înalte, cîştigată în şcolile catolice, s-au înstrăinat de popor. [...] Este vrednic de remarcat faptul că în tot lungul interval de peste un secol şi jumătate, cît a durat influenţa protestantă, mai întîi germană luterană, apoi maghiară calvină, n-a apărut nici o bucoavnă în limba română. Propaganda religioasă protestantă s-a exercitat prin diferite catehisme în limba română, dintre care unele tipărite cu litere latine. Biserica greco-catolică română — singura admisă legal de autorităţile de stat — n-a reuşit să publice, în timpul cît ea şi-a avut reşedinţa la Făgăraş, nici o bucoavnă. ☆ Prima bucoavnă de la Blaj, 1750 După mutarea sediului principal de conducere de la Făgăraş la Blaj, noul episcop unit, Petru Paul Aaron a reuşit să înfiinţeze la Blaj vechea tipografie de la Bălgrad, care a tipărit, începînd cu anul 1750, o surprinzător de bogată literatură religioasă, nu numai în limba română, ci şi în latină. Printre cărţile apărute la Blaj remarcăm şi o frumoasă „Bucoavnă, cublagos-lovenia Prea Sfinţitului şi Prea luminatului Kiriu Kir P. Pa vel Aaron, Vlădicăi Făgăraşului". Cartea este făcută „pentru Deşteptarea Pruncilor la Cetanie şi la Temeiul învăţăturii Creştineşti". Trebuie remarcat că formula „Kiriu Kir", obişnuită în cărţile tipărite în vechile Principate, nu era întrebuinţată în Transilvania şi faptul că vlădica de la Blaj — indiferent de situaţia delicată de membru al clerului superior declarat „catolic" — se simţea una cu Biserica pravoslavnică a tuturor românilor. Bucoavna aceasta n-a fost cunoscută pînă acum. îi dăm aici foaia de titlu în fotocopie. ☆ Ad Cap. II, pag. 41. Bucoavna slavo-latină de la Cluj, din 1746 O apariţie curioasă: Bucoavna slavo-latină din Cluj, 1746. A se vedea, Damian P. Bogdan, Contribuţii la Bibliografia românească pe anul 1938, precum şi Stripszky Hiador. Cum se vede, 252 cartea se adresează ortodocşilor din Ungaria, deci şi românilor; aceasta este justificarea prezenţei ei în Bibliografie. ☆ Bucvarele laice de la Viena Bucvarul laic, care începuse să apară în ediţii tot mai numeroase, mai întîi la Viena în 1771, apoi la Buda (1777,1780,1786), apoi aproape simultan şi la Blaj (1777,1797) şi la Sibiu (1788, 1795, 1797, 1808), toate aveau un spirit moral laic, spre deosebire de bucoavna tradiţională religioasă, care-şi continuă tradiţia sa, începută la 1699, prelungindu-se pînă în 1870. ☆ Prima Bucoavnă româno-maghiară, Viena Bucoavnă româno-maghiară, necunoscută, o ediţie a Bucvarului românesc de la Viena, 1777 şi 1781; a Bucvarului româno-german de la Sibiu din 1783; a Bucvarului româno-germano-latino-maghiar de la Blaj din 1793 şi a Bucvarului germano-maghiar de la Bucureşti din 1847. Bucăţile de lectură, pe pagina stîngă, în româneşte („olâhul''), pe cealaltă, în ungureşte. La sfîrşit, 12 pagini cu text în limba latină, sub titlul: Sententiae morum pro exercitus lectionis. Exemplar necomplet, în biblioteca O. Ghibu. Lipsesc primele 16 pagini. ☆ Bucvarul grecesc tradus în româneşte Noua pedagogie — traducere românească sau Alfabetariul uşor ca să înveţe copii cei mici carte româno-slavică pentru folosul de obşte al Româno-Slavilor. Autorul: „jude respectat între preoţi domnul domn Constantin Mante, moscopolitan, chartofilax şi protopop în Posnania Prusiei de miazăzi, Viena, 1776". (Vezi N. Iorga, Note polone, în An. Acad. Rom., Memoriile secţiei istorice, 1924, pag. 393.) ☆ Ad Cap. IV, pag. 42 şi urm. Bucvarul românesc de la Dubăsari, 1782 B u c v a r u sau începere de învăţătură celoru ce voru să înveţe carte cu slove slavoneşti, ci s-au tipărită acum de Protoierei Mihailu Strelbiţchii întru însuşu a sa tipografie. Dubasari, 1792. Bucvarul românesc de la Movilău, 1800 Bucoavna de la Dubăsari s-a retipărit, într-o a doua ediţie, la Movilău, în anul 1800. Ambele bucoavne sînt o reeditare, cu puţine deosebiri, şi cu totul neesenţiale, a Bucvariului de la Iaşi, tipărit „cu porunca" mitropolitului Iacov, la 1755. Detalii cu privire la ele şi la editorul lor se găsesc în: O. Ghibu, Prolegomena la o educaţie românească, Bucureşti, 1941, pp. 412 — 415. 25S Ad Cep. VII, pag. 51 — 53 Bucoavna de la Blaj, 1777, de Petru Popovici, cu simbolul credinţei în formă ortodoxă. Biblioteca Bruckenthal II.W.K. Nu cuprinde simbolul atanasian, ci numai pe cel nicean, cu textul de astăzi. Exemple: „ Crez într-un...", „supt Pilat din Pont", „a cărui împărăţie nu va fi sfîrşit"; „Carele din tatăl iase"; „este închinat şi slăvit"; „una sfîntă, sobornicească şi apostolicească biserică". Bucoavnele de la Blaj păstrează, în general, tradiţia ortodoxă, nu pe cea catolică. ☆ Bucoavna de la Blaj, 1838 Bucoavna sau Abecedariu cu slove Iliriceşti şi Latineşti, pentru deprinderea pruncilor la cetire şi altele. Cu binecuvîntarea Măriei sale Domn Ioan Lemeni, Episcopul Făgăraşului s.c. Blaj 1838. Cu tiparul Seminarului, 32 pag. Cuprinsul: Pag. 2. Rugăciunea Sfîntului Maxim înaintea citirii, cu următorul cuprins: „Doamne Ise Hse deschide-mi urechile şi ochii inimei mele, ca să auz cuvintele tale şi să înţeleg, şi să fac voia ta. Nemernic sînt eu pre pămînt, nu ascunde de la mine poruncile tale. Descopere ochii miei, şi voi socoti minunile din lege ta". Pag. 3. Slovele cele mari, apoi slovele cele mici, apoi literele latineşti, apoi slovele versuitoare şi vocale. De la pp. 4—14, diferite exerciţii de citire, — pe pagina din stînga cu chirilice, în dreapta, latina. — Diftongi, cu „versuitoare" şi „neversuitoare", „vocale cu consonante" ş.a. De la pag. 14 înainte, diferite părţi din liturghie: în numele Tatălui, Pentru rugăciunile, Mărire ţie, împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfîntă Treime, Tatăl nostru, Născătoare de Dumnezeu, Simbolul credinţei, (cu formula ortodoxă despre Duhul Sfînt „carele din Tatăl ese“ şi „cu una sfîntă sobornicească şi apostolească biserică"). Pp. 24—25: „Diece porunci aleluia Dumnedieu". Pp. 26—27: „cinci porunci ale sântei Biserici", dintre care cea din urmă: „se plătesci diecinera, după orenduel’a sântei Biserici". Apoi: „Trei sfaturi ale Domnului Christos, sciepte taine, ale sîntei Beserici, Trei fapte bune ale grăirei de Dumnezeu, Patru fapte bune de obsce şi mai ântie, şiepte daruri ale Duhului sântu, Doua sprediece roduri ale Duhului santu, opt fericiri, şiepte lucruri ale milosteniei, care se apropie de trup"... Exemplarul din Biblioteca „Astra" din Sibiu nu este complet; el ajunge numai pînă la pag. 32. Nu ştiu cîte pagini lipsesc. Bucoavna episcopului Lemeni continuă în noi ediţii la Blaj. Reţinem ediţia de la 1853. Ad Cap. XXII, pag. 88 şi urm. în legătură cu „Povăţuitorul tinerimii", atribuit lui Gheorghe Lazăr în lucrarea noastră s-a dovedit, că această carte nu este făcută de Gheorghe Lazăr, ci este o lucrare a „fărlegărului" de la Buda, Zaha-ria Carcalechi. întreaga istorie literară a acceptat concluziile noastre. 254 Dar iată că, după mai bine de jumătate de veac, ultimul istoric literar care s-a ocupat de Şcoala Ardeleană (Ed. Albatros 1970; voi. III, pp. 193— 198)trece fără nici o explicaţie peste ceea ce a stabilit istoria şi critica literară de la 1916 încoace. Autorul, Florea Fugariu, nu încearcă să combată rezultatele cercetărilor din ultimele decenii şi prezintă chestiunea paternităţii operei în mod anacronic. Peste tot, Gheorghe Lazăr este prezentat în această lucrare în chip necorespunzător cu ceea ce cercetările mai noi au stabilit, în privinţa raporturilor sale cu Tudor Vladimirescu. A se vedea: S. Săveanu, Enigmele Bucureştilor, pp.90—99. Momente inedite din activitatea lui Gh. Lazăr, Bucureşti^ 1973. Bucoavna de la Blaj, 1853 Bucoavnă sau ABECEDARIU cu slove chirilicheşti şi latinesci pentru deprinderea pruncilor la cetire şi altele. Cu bine cuvîntarea Măriei Sale Domnului Domn Alexandru Şterca-Şuluţ, episcopul Făgăraşului şi a toată ţara Ardealului. Blaj, 1853. — Cu tiparul Seminarului. Şi aici simbolul credinţei e în formă ortodoxă, cu „Duhul sfînt carele din Tatăl ese". ☆ Bucoavnă sau Abecedar, cu slove chirilice şi litere latine, Blaj, 1853. Exemplar în Biblioteca mitropolitului Şaguna, Sibiu. Vezi catalogul acesteia, alcătuit la 1872—1873 de Ilarion Puşcariu (Probabil că este identică cu cea precedentă). ☆ Ad. Cap. XXV, pp. 101 -104 Bucoavna bilingvă ruso-românească de la Chişinău, 1815. Reţinem din cuprinsul cărţii următoarele rînduri [...] „învăţătura atîta este un odor de scump încît nu se poate nici cu un preţ a se cumpăra, dar nici a se vinde. Treapta învăţăturii este mai înaltă decît toate treptele ale altor dregătorii. Cei săraci se cuvine a învăţa învăţăturile pentru ca să se facă bogaţi iar cei bogaţi pentru ca să le aibă ca o podoabă. Creşterea cea bună stă întru a se deprinde tînărul în obiceiuri cinstite şi lăudate. Faptele ceale bune fac viaţa fericită. La toate lucrurile tale trebuie să iai sfat de la cel ce să teme de Dumnezeu. Oamenii cei mai răi sînt aceiia carii nu vor să erte pre cei ce le-au grişit. Sfîrşit şi lui Dumnezeu laudă". Exemplar unic în biblioteca Facultăţii de litere din Bucureşti, cumpărat cu 1000 lei de la un particular din Odobeşti. Cuprinde printre altele simbolul credinţei al Sf. Atanasie al Alexandriei. (Ase vedea:Constantin Giurescu, Bucoavnă basarabeană din 1815, în Rev. istorică română, Bucureşti, 1931, fasc. 2.) ☆ Bucherul moldovenesc de P. Braga. Chişinău, 1907. A se vedea: Paul Mihailovici, Tipărituri româneşti in Basarabia de la 1812 pînă la 1918, Bucureşti, 1941, Editura Academiei Române. 255 Bucoavna moldovenească, Chişinău, 1909 Bucoavna moldovenească, alcătuită de missionerul eparhial arhimandritul Gurie. Se dedică amicului mieu M.M.G., Chişinău, Tipografia Eparhială, 1909, 80 pag., preţul 25 copeici. în realitate, cartea aceasta nu este o bucoavnă, în înţelesul bucoavnei tradiţionale cuprinzînd rugăciuni şi slujbe bisericeşti, ci este un abecedar modern. Ea nu se bazează pe religie, ci pe „Pedagoghie" şi pleacă de la textul unui abecedar rusesc, tradus în româneşte. Are la început o prefaţă în două limbi — ruseşte şi româneşte — pe care o lăsăm să urmeze în întregime, ca document pedagogic social al vremii. „CĂTRE CITITORI (K CITATELEAM) în lucrai învăţăturii de carte a norodului, pentru mai marea lui sporire, trebuie să fie învăţate cererile pedagoghiei. Cea mai de frunte lege pedagoghică este de a merge în lucrul învăţării cu încetul de la cele uşoare la cele grele, de la cele cunoscute la cele necunoscute. Neluarea în seamă a legei acesteia este vătămătoare pentru sporirea învăţăturii. Cînd legea aceasta nu se păzeşte, cînd în şcolile cu şcolari neruşi, încep a învăţa pe şcoleri a ceti şi seri de odată pe ruseşte. Şcolerul întrînd în şcoală cu asemenea aşezare a lucrului întîlneşte greutăţi la deprinderea iscusinţei cetirei, care sînt deprisos, şi anume; pentru dînsul necunoscut este buchia ei şi sunetul ei, necunoscut este şi chipul împreună-rei sunetilor în sloguri şi, cei mai de frunte, lui necunoscut îi este chiar şi singur cuvîntul, care îl alcătuieşte. Şcolerul lucrează toată vremea în lumea necunoscută. El este lipsit de acea simţire de bucurie, care o are lucrătorul, cînd el, după oareşicare ostineală, ajunge la un sfîrşit cunoscut, mulţumită căruia în inima lui creşte şi se păstrează dragoste către lucru. Ca să scape şcoleru de urît, de care se întovărăşeşte la cetire pe cuvinte ruseşti în şcolile cu învăţăcei-moldoveni, noi am aflat de nevoie şi unit cu legile pedagoghiei, să alcătuim cartea care se pune înainte, pentru învăţarea la cetire şi scrisoare rusască pe cuvinte moldoveneşti. La învăţarea cetire a buchelor ruseşti şi slovineşti pe cuvinte moldoveneşti cunoscute şcolerilor, se va păstra în elevi dragostea vie spre lucru, şi deprinderea iscusinţei de a ceti şi a seri se va face meii curînd. Şcoala va avea mare economie a vremei. Cartincurile puse în carte vor ajuta unora din moldoveni a deprinde sunetul buchelor şi cetirea însuşi de sine, fără ajutoriul învăţătoriului. După ce va deprinde iscusinţa cetirei a buchelor ruseşti şi sloveneşti, învăţătorul cu elevii trece la cetirea cărţei ruseşti a lui Grigoriev, avînd în al doilea parte a cărţei noastre perevodul ei românesc. Dorinţa de a ajuta norodului moldovenesc din Besarabia, fiul căreia am cinstea să fiu, a deprinde mai răpede ştiinţa de carte, a fost singurul motiv spre alcătuirea cărţei, care vi se pune înainte. Dumnezeu să ajute! ARHIMANDRITUL GURIE". Cartea e tipărită frumos, pe hîrtie velină, întrebuinţînd, în mod inegal, cînd alfabetul rusesc, cînd pe cel chirilic. Pe ultima pagină a copertei se află următoarea înştiinţare: „A aceluiaşi autor se află de vînzare Cartea de învăţătură — Despre Legea lui Dumnezeu, care cuprinde: 1) Lămurirea rugăciunilor, 2) Istoria sfîntă a Vechiului şi Noului Testament, 3) Katehizisul în scurt şi 4) Tălmăcirea slujbelor Dumnezeeşti. Cartea are 308 feţe (pagine) şi costă 78 copeici, una“. Cartea este bogat ilustrată. P. Mihailovici nu aminteşte această carte. De remarcat faptul că bucoavna cuprinde, pe lingă partea pur didactică de învăţare a scrisului rusesc, încă o pagină bilingvă, întitulată ,. Despre 256 rostirea buchelor româneşti", precum şi „Partea a doua", cuprinzînd piese de lectură şi, mergînd pînă la pagina 80, terminată cu poezia „Roşia — patria mea“. ☆ A doua bucoavnă moldovenească, Chişinău, 1909 Bucoavna moldovenească, alcătuită de missionerul eparhial Arhimandritul Gurie, Tipografia eparhială, 1909. Are 160 pagini, plus XII pagini în limba rusă:,,Scurte noţiuni de gramatică moldovenească". în realitate, este a doua ediţie a cărţii de sub numărul anterior, cu 172 pagini în loc de 80. Nici această ediţie nu este amintită de P. Mihailovici. De remarcat faptul că această bucoavnă, radical prelucrată, „cu ajutorul mai multor iubitori de luminarea norodului", în spirit românesc, sub titlul Abecedar moldovenesc, cu litere latine, împreună cu prima ediţie menţionată mai sus, a apărut, la 1909, în 1000—1500 exemplare. A se vedea: I. Simionescu, „Abecedarul moldovenesc”, în „Calendarul Regina Maria“, Iaşi, 1918. Manuscrisul original al autorului, dimpreună cu contribuţiile esenţiale ale colaboratorilor acestuia, ascunşi sub cuvintele „cu ajutorul mai multor iubitori de luminarea norodului", se găsesc în arhiva O. Ghibu. ☆ în afară de bucoavnele amintite pînă aici, toate tipărite, printre care cîteva nedatate, se mai cunosc cîteva bucoavne în manuscris, păstrate în Biblioteca Academiei R.S.R. A se vedea mss. nr. 280, 221, acesta din urmă grecesc, despre care N. Iorga afirma (în Ist. lit. rom., v. II, pp. 345 —350), că ar fi de Naum Râmniceanu [243]. în legătură cu aceasta, reţinem amănuntul cu privire la titlu: „Prima şcoală a începătorilor", precum şi dedicaţia de pe pagina I, scrisă în greceşte: „Iubitei patrii a Dacilor închină autorul". Dec. 1819. Note mărunte despre alte bucoavne Rîmnic, 1726. (în limba slavonă şi română, 1749). în Biblioteca Patriarhiei Române. ☆ Sibiu, 1803. în biblioteca „ Astra“-Sibiu. Această bucoavnă a fost înfăţişată şi comentată de Daniela Poenaru (Bărbulescu) în „Completări şi îndreptări la Bibliografia românească veche", Biserica ortodoxă română, LXXYIII, 1960, nr. 5, p. 551. Dăm aici titlul după originalul cu litere chirilice: Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor, ce cuprinde întru sine rînduiala vecernii şi a utrenii şi a sfintelor liturghii. Cu priceasnele de preste săptămînă şi la praznicele împărăteşti, greceşte şi româneşte şi cele zeace porunci ale lui Dumnezău şi alte învăţături bisericeşti. Sibiu, în tipografia lui Ioan Bart, 1803. 257 „Bucoavnă tradusă de pe slavonie", la 1771 (cf. Biserica ortodoxă română, an. XVIII). ☆ Braşov, 1805. Această bucoavnă se pare că a apărut în două ediţii în acelaşi an, căci — în afară de cea arătată la pag. 83 a cărţii mele — se mai găseşte una, cu un titlu întrucîtva deosebit de cea semnalată acolo, şi anume: Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor de asă deprinde atît la cunoaşterea slovelor, la slo-venire şi la cetanie, cît şi la rînduiala Vecerniei, Utreniei şi a Sfintei Liturghii. Tipărită cu cheltuiala Dum. Kirius Constantin Boghici. ☆ Braşov, 1808. Ediţia are 84 pag. Este tipărită „cu toată cheltuiala Dumnealor Fraţilor Constantin şi Ioan Boghici. în privileghiata Tipografie din Braşov. Prin Tipograful Fridrich Herfurt". ☆ Viena, 1808. (cf. V. Bolea, Şcoala normală unită din Oradea, 1934, pag. 31.) Cred că aceasta este cea româno-maghiară, descrisă de mine la locul său [244]. ☆ Rîmnic, 1814. (cf. Daniela Bratu, Glasul Bisericii, XVII, 1958, nr. 6—7, p. 562.) Exemplar în Biblioteca Patriarhiei Române. Citată de I. Manliu, în Curs de limbă şi literatură, Bucureşti, 1881, pag. 83. ☆ Iaşi, 1817. (cf. Daniela Bratu, Glasul Bisericii, XVII, 1958, nr. 6-7).’ ☆ Sibiu, 1821. (Biblioteca Universităţii din Cluj.) ☆ Sibiu, 1826 şi 1854 (Biblioteca Bruckenthal). ☆ Neamţ, 1847. Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor de a se deprinde atît la cunoaşterea slovelor, la slovenire şi la cetire, cit şi la rînduiala vecerniei, utreniei şi a sfintei Liturghii, care s-au tipărit in S. M. Neamţul la anul 1847. 72 foi, 144 pag. Dă şi „simvolul" adică mărturisirea a celui întru sfinţi Părintelui nostru Atanasie, Patriarhul Alexandriei, pp. 134 —138. Cota I. 43652 la Bibi. Academiei R.S.R. ☆ Braşov, 1847 (V. A. Ureche. Istoria şcoalelor, I, pag. 306). ☆ Buzău. 1852. Un exemplar la Biblioteca Episcopiei de acolo. Faţă de manualele modeme ale episcopului Dionisie Romano [245], bucoavna se prezintă în condiţii inferioare. ☆ Iaşi, 1861. (Biblioteca mănăstirii Sinaia.) 258