https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Ii lZZk contribuit în mare măsură la generalizarea mișcă.riii, pre cum și la disciplinarea ei. Căci țăranii au manifiesstat d acest prilej un spirit de ordine și o blîndețe care see întîl nesc rareori în insurecțiile spontane. Printre preoții de țară care în această perioadă! și-ai ridicat glasul în numele patriei, cel mai renumit a fos Popa Șapcă din Celei, județul Romanați; el lucra, jpămîn tul alături de fiii lui spirituali și făcea comerț cu ccereak împărțind cu omul sărac și cu călătorul beneficiile; înde letnicirii sale... La toate aceste elemente insurecționale, se adătuga ui element revoluționar care putea părea prea viguros pen tru temperamentul țării... In ceea ce privește planurile și conducerea miișcării consfătuirile aveau loc la frații Golești. Teii vemise L București pentru a asista la ele. Spre deosebire de; păre rea majorității, care considera că mișcarea trebuie să în ceapă în capitală, el a afirmat că inițiativa trebuie să por nească din provincie, din mai multe județe conoonnitenl urmînd ca scurt timp după aceea consecințele să se fad simțite la București. A fost recunoscută înțelepciumea pă rerii sale și toți, pînă la urmă, au acceptat-o. Ca uirmare Teii, Eliade și Ștefan Golescu au fost desemnați săi pleci în județul Romanați, unde trebuiau să se unească c:u Ple șoianu și compania sa. Nicolaie Bălcescu a primit misiu nea de a se duce în județul Prahova, unde avea legături Costache Bălcescu, în județul Vîleea, iar Ion Ghicai a ce rut să fie trimis la Constăritinopol, pentru a obține sprijii nul Porții, interesată, ca și românii, că scape de protectorat Era, de altfel, un bun prilej pentru Ghica de a-și atingi țelul personal, în tăcere. Ceilalți șefi naționali urnnau si 32 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro rămînă la București, pentru a se înțelege cu diferiții con- ducători, pentru a aștepta mișcarea dinafară și a grăbi, la momentul oportun, mișcarea dinăuntru... Totul fiind astfel pregătit, Eliade și Ștefan Golescu au plecat împreună din București, în ziua de duminică, 6 iu- nie, sosind a doua zi seara la Izlaz. Ii așteptau Teii, îm- preună cu Pleșoianu, Popa Șapcă... în mijlocul pieței, pe o masă care servea drept altar, străluceau crucea și Evanghelia ; douăzeci de torțe aprinse și cădelnițe fumegînde anunțau o solemnitate impună- toare. La picioarele altarului se vedea o mare cristelniță, plină de apă, flancată de două drapele purtînd culorile naționale. Popa Șapcă asistat de doi alți preoți, în odăjdii și cu capul gol, stătea în picioare în fața altarului. La un semn al lui, oficianții au început slujba divină. Apa a fost bine- cuvîntată ; fețele bisericești s-au prosternat, și, imitîndu-le, toți cei prezenți, precum și soldații au îngenuncheat, cu capul descoperit. Acest amestec de religie și de politică este una din tră- săturile caracteristice ale țăranului român ; el ia din Evan- ghelie teoriile sale sociale și glasul preoților lui îl stimu- lează sau îl temperează. După terminarea slujbei, Popa Șapcă s-a uitat jur îm- prejur la mulțimea nerăbdătoare să-1 asculte și a rostit cu o voce sonoră rugăciunea următoare : „Dumnezeu al puterii și al dreptății ! privește poporul tău îngenuncheat în fața Evangheliei tale și a crucii tale. El nu invocă decît dreptatea ta ; împlinește și binecuvki- tează rugăciunea lui. Dă putere brațului său și dușmanii tăi vor fi învinși. Insuflă curaj în pieptul său, blindețe inimii sale și ordine în mintea sa...“ Această înduioșătoare predică, rostită de către un preot venerat, aceste lecții politice luate din Scriptură, pătrun- deau adînc în sufletele naive ale țăranilor și le anunța parcă ziua dezrobirii. Cînd oficianții au intonat imnul re- ligios : Mintuiește, Doamne, poporul tău și binecuvîntează moștenirea ta, mii de glasuri s-au alăturat glasurilor lor și tunurile din port au răspuns la aceste cîntece religioase prin salve repetate. 3 — Mărturii franceze 1646 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Cele două steaguri fiind binecuvîntate de către Șapcă, Eliade a luat unul din ele și, după o caldă cuvîntare, l-a depus în mîinile poporului; Teii a desfășurat celălalt steag și l-a încredințat ostașilor. Apoi, Eliade a dat cetire proiectului de Constituție, care cuprindea 22 de articole și era precedat de o proclamație, care explica diferitele paragrafe. Această Constituție cu- prindea mai multe principii, inspirate din constituțiile oc- cidentale ; responsabilitatea miniștrilor, reprezentarea națională pe o largă bază electorală, gardă națională, liber- tatea presei și a cuvîntului. Ceea ce avea, ca să spunem așa, un caracter mai local, impresiona mai mult mințile, și anume izgonirea egumenilor greci, restituirea mănăs- tirilor în favoarea clerului național, dreptul de proprie- tate asigurat țăranilor, desființarea tuturor redevențelor în schimbul unei despăgubiri, abolirea robiei țiganilor, de asemenea, cu despăgubire pentru stăpînii lor... In așteptarea răspunsului lui Bibescu, au fost date toate dispozițiile pentru a imprima forță și regularitate răs- coalei populare. în cursul întregii zile guvernul provizoriu a văzut în- groșîndu-i-se escorta. Entuziasmul cuprindea toate satele; țăranii care nu aveau puști se prezentau cu coase și cu sape... Tabăra a pornit chiar în dimineața aceea. Pretutindeni, în toate satele care se aflau pe drumul spre Caracal se putea vedea steagul tricolor fluturînd pe tumul bisericii ; la hotarul plasei Caracal, mii de țărani, cu steagurile bi- sericii lor, în frunte cu protopopul, așteptau membrii gu- vernului provizoriu. Preoții, îmbrăcați cu odăjdiile lor sfinte, purtau Evanghelia și crucea ; copiii purtau ramuri verzi și cîntau imnuri religioase ; întregul popor striga : „Osana celor care vin în numele domnului*⁴; bărbații și tinerii ocupau loc sub drapelul tricolor și întăreau expe- diția armată... Întrucît domnul a fugit, lăsînd țara fără cîrmă, condu - cătorii mișcării de la București au aprobat guvernul pro- vizoriu cu cîteva modificări. Arhiepiscopul mitropolit Neofit era președinte; membrii erau : Ștefan Golescu, Eliade, Teii, Magheru și Scurtu ; secretari erau : A. G. Go- lescu, N. Bălcescu, C. Rosetti, I. Brătianu... 1* https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Acest guvern care abia se năștea era deja măcinat prin retragerea a doi din membrii lui și insultat de către un dușman care, din imprudență, fusese introdus în sinul lui. El a cules după scurtă vreme roadele slăbiciunii sale... In ziua de 18, în timp ce guvernul ținea ședință, cinci indivizi s-au prezentat în numele proprietarilor și s-au plîns cu glas tare că erau jefuiți de către Constituție, care — spuneau ei — era o lovitură dată proprietății... Seara, Odobescu a propus, ca șef al armatei, să prezinte guver- nului statul-major și pe ofițerii garnizoanei ; cererea lui a fost acceptată și recepția a fost stabilită pentru a doua zi la orele 12... Odobescu s-a apropiat de Eliade și, luîn- du-1 de braț, i-a spus : „în numele proprietarilor vă arestez, domnule, și dv. — a continuat el, adresîndu-se celorlalți membri ai guvernului — sînteți de asemenea arestați*. în timpul acesta, cîțiva ofițeri l-au înconjurat pe Eliade; alții s-au năpustit asupra lui Teii, l-au dezarmat și l-au făcut să iasă afară, pentru a-1 duce la cazarmă ; Ștefan și Nicolae Golescu, precum și N. Bălcescu, au fost duși și închiși în aceeași cameră cu Eliade. In ce-1 privește pe Magheru, chiar din prima clipă, el își scosese sabia, își croise drum prin grupul de ofițeri și, urmat de doi do- robanți, se baricadase într-o cameră, hotărît să se apere împotriva oricărui atac. Trădarea fusese în mod evident pusă la cale, căci Solo- mon a apărut chiar la începutul tumultului, urmat de două companii care stătuseră ascunse, la pîndă, într-o stradă din apropiere. Soldații au invadat palatul, cu baioneta îna- inte ; zece sentinele au fost puse în fața camerei în care se aflau prizonierii, iar Solomon a străbătut toate sălile și coridoarele în căutarea lui Magheru. Dar victoria trădătorilor nu a fost de lungă durată. Cîțiva prieteni ai guvernului, care veniseră la palat pen- tru a asista la ceremonie, au fugit prin ferestrele de la parter și au dat imediat alarma. într-o clipă tot orașul a fost în picioare, studenți, muncitori, negustori, tineri bo- ieri, toți s-au precipitat împreună ; curtea palatului nu mai putea cuprinde mulțimea indignată ; Teii, care fusese eliberat pe drum de un grup de tineri, a urcat scara îm- preună cu cei mai cutezători. In cîteva clipe soldații au S* 35 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro fost alungați din apartamente, prizonierii au fost elibe- rați, iar Magheru a ieșit din ascunzătoarea lui... Poporul își dovedise puterea, dar guvernul mai părea încă zăpăcit de pe urma răsturnării sale provizorii și a restabilirii sale neașteptate... El învățase însă cît de mare este îndrăzneala dușmanilor, al căror eșec se părea că nu-1 descurajase. Boierii conspirau fățiș ; ofițerii din ca- zarmă pregăteau o nouă tentativă pentru a-i elibera pe cei doi prizonieri, (Solomon și Odobescu n.n.) toți func- ționarii se agitau, răspîndind zvonuri îngrijorătoare, anun- țînd sosirea grabnică a trupelor țariste și ațîțînd la dezor- dine, sperînd să tragă foloase... Zvonul înaintării trupelor țariste devenea tot mai con- sistent ; unii spuneau că ajunseseră la Focșani și guvernul, deși poseda informații contrare din rapoartele administra- torilor de la Buzău, Brăila și Rîmnic, se temea să nu fie cumva înșelat și nu avea suficientă autoritate pentru a ri- sipi temerile altora. în sfîrșit, el a mai dat un trist exem- plu de slăbiciune, de mirare la niște oameni care luaseră în mîini destinele poporului. In ziua de 28, Rosetti a venit în fugă la sediul guver- nului, anunțînd, speriat, că rușii erau într-adevăr la Foc- șani, că aflase această veste de la consulul englez, domnul Colquhoun și că, prin urmare, vestea putea fi considerată oficială. Această afirmație nu era însă mai întemeiată de- cît zvonurile precedente, dar prin felul cum a fost ea comunicată, lumea a considerat-o adevărată și toate min- țile s-au zăpăcit. Guvernul a hotărît să se retragă la Tîrgoviște, unde vecinătatea munților oferea posibilități de rezistență... Plecarea a avut loc în noaptea de 28 spre 29 iunie. In zorii zilei boierii s-au trezit stăpîni ai orașului, în posesia unei puteri părăsite, mirați de o victorie obținută atît de ușor. întruniți încă de dimineață la mitropolitul Neofit, ei au format o căimăcămie —, obișnuita cîrmuire a inter- regnurilor. Mitropolitul, în ajun președinte al guvernului provizoriu, doar un simplu instrument inert al revoluției, a devenit cu aceeași nepăsare, dar poate cu mai multă sim- patie, instrumentul reacțiunii... Căimăcămia s-a dovedit a fi, chiar din prima clipă, de o insolență atît de nesăbuită și de o cruzime atît de lașă, 36 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro încît în curînd, tot orașul se agita. Majoritatea cetățeni- lor dovediseră deja că se alătură cu bucurie revoluției și cea mai elementară prevedere ar fi trebuit să-i facă pe boieri să înțeleagă că era periculos să abuzeze de un suc- ces întîmplător... „Jos căimăcămia !u — se putea auzi strigîndu-se în toate părțile — „Trăiască Constituția !“ într-o clipă tot orașul a fost în picioare ; o mulțime de oameni s-au în- dreptat spre palatul guvernului, dar acolo n-au întîmpi- nat nici o rezistență ; căimăcămia dispăruse la suflul po- porului. Pentru a nu lăsa orașul fără autorități, un grup de ti- neri s-a dus la mitropolit, rugîndu-1 să preia conducerea treburilor pînă la reîntoarcerea membrilor guvernului și cerîndu-i să dezavueze în mod public proclamația sa din ajun... De două ori în trei săptămîni guvernul provizoriu că- zuse, mai întîi în urma unei lovituri îndrăznețe, apoi din cauza unui act spontan de slăbiciune. In două rînduri po- porul l-a readus la putere, dînd astfel conducătorilor săi o lecție energică de felul cum trebuie să se poarte. Este in- teresant de semnalat această populație cu totul nouă în domeniul politic, care-și marchează începuturile prin cu- raj și înțelepciune, dîndu-se la o parte din fața conducă- torilor ei, cînd aceștia sînt victorioși, restabilindu-i atunci cînd cad și dovedind, pe rînd, energie și moderație. Totodată, această dublă încercare dovedea forțele re- voluției. Boierii și-au putut da seama că intrigile lor obiș- nuite nu mai erau actuale și că o națiune nu abdica tot atît de ușor ca un domn. La rîndul ei, guvernul, care nu gre- șise decît din lipsă de încredere în el însuși, a căpătat din nou curaj în prezența simpatiilor populare și, sigur de adeziunea generală, a pornit cu energie la treabă... Franța, slăbită după sîngeroasele zile din iunie, nesigură ea însăși de viitorul ei nu prea avea timp să se gîndească la chestiuni îndepărtate. Cine se gîndea să trimită trupe și tunuri pe malul Dunării, cînd trupele își așezaseră ta- băra în piețele din Paris, cînd artileria era concentrată în jurul palatului legislativ și în jurul clădirii primăriei ? Austria, dislocată, căutînd să-și adune bucățile răzlețe, se putea oare gîndi la integritatea Imperiului otoman ? An- https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro glia, tulburată în mijlocul acestor răsturnări, nu voia să aibă de-a face cu Rusia, singura putere care păstrase in- tegritatea forței sale... în interior însă, guvernul provizoriu, care biruise bo- ierimea, culegea, în manifestările simpatiei populare, în- curajări noi. Din toate județele soseau numeroase depu- tății de țărani, care aduceau guvernului felicitări și-i ofe- reau sprijinul. Satele cele mai îndepărtate își trimiteau reprezentanți, întotdeauna însoțiți de învățători și de preot. Locuitorii de la munte, care niciodată nu-și pără- siseră meleagurile, au pornit la drum în carele lor trase de boi și au ajuns la București îmbrăcați în vechile lor costume dace, mîndri că pot întinde mina conducătorilor națiunii regenerate. De obicei, Eliade răspundea cuvîntă- rilor deputățiilor, el știa, folosind un limbaj pitoresc, să se adapteze aspirațiilor simple ale țăranilor. Guvernul provizoriu a cunoscut atunci zile frumoase. Două luni trecuseră într-o serbare generală, care cuprin- dea întreaga țară. Reacțiunea tăcea. Doar cîțiva nemul- țumiți, puțini însă la număr, se retrăseseră în Oltenia, de unde întrețineau corespondență cu Bibescu și Duhamel. Magheru a fost trimis în această provincie cu titlul de co- misar general și plenipotențiar al întregii Oltenii. El pri- mise totodată sarcina de a organiza o trupă de panduri și de a uni pe toți dorobanții într-un singur corp, în ve- derea formării unei tabere centrale. Prezența lui a pus repede capăt oricăror încercări de dezordine. La București, guvernul continua în mod activ aplica- rea reformelor. Au fost numite mai multe comisii pentru a pregăti proiectele de lege ce urmau a fi supuse delibe- rărilor Adunării constituante ; instrucțiunea publică, ad- ministrația, lucrările publice, impozitele, industria, agri- cultura, organizarea armatei, legile electorale etc. — totul a fost supus examenului acestor comisii, cărora nu le lip- sea nici zelul, nici inteligența... Șovăielile Porții și indiferența cabinetelor occidentale opriseră avîntul guvernului de la București. Oamenii care conduceau mișcarea se bizuiseră într-atît pe Franța re- publicană, încît nici nu le trecuseră prin minte că vor tre- bui poate să-și desfășoare activitatea fără sprijin. Erau mirați că sînt astfel părăsiți ; decepționați în speranțele 38 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro lor, unii vorbeau în mod naiv despre trădare, toți căzu- seră însă pradă incertitudinii și nehotărîrii. Boierii, în schimb, căpătau din nou încredere și strigătele lor inso- lente produceau din nou dezordine... Guvernul putea, printr-o inițiativă energică, să impună tăcere oamenilor de rea-credință. Lui îi revenea sarcina să restituie țăranilor ceea ce le aparținea încă din vremuri imemoriale, fără a mai aștepta tărăgănelile și capcanele unei discuții. Dreptul țăranilor asupra a două treimi din proprietăți fusese recunoscut de toate legislațiile; dar toate grevaseră în mod abuziv acest drept prin redevențe oneroase. Menținerea dreptului și desființarea redevențe- lor trebuiau să fie primul act al guvernului, urmînd ca Adunarea constituantă să rezolve problema despăgubiri- lor. In loc de a proceda astfel, guvernul a amînat aplica- rea dreptului și a lăsat interesele populare pradă antago- nismelor unei comisii. Această comisie era alcătuită din optsprezece boieri și optsprezece țărani. Erau astfel puse față în față două elemente care nu se puteau amesteca, două interese ostile între care era imposibil să se ajungă la un acord. Guvernul nu îndrăznea să promulge o lege pe care avea datoria să n-o amîne nici măcar cu o zi și credea că va putea obține o lege din unirea a două prin- cipii aflate într-un conflict de neîmpăcat. Aceasta nu putea fi decît un nou prilej pentru mînie și ură. Țăranul venea la întruniri conștient de dreptul său, iar boierul — cu hotărîrea fermă de a ceda cît mai puțin din ceea ce uzurpase. Atîta timp cît a fost vorba de probleme de principiu, nu a fost prea dificil să se ajungă la o înțelegere; în domeniul formulelor, boierul era darnic. La prima ședință toți au fost de acord pentru a proclama libertatea muncii; la a doua ședință a exis- tat aceeași unanimitate în favoarea acordării dreptului de proprietate țăranilor. Dar de îndată ce s-a ajuns în domeniul faptelor, de îndată ce a trebuit să se stabilească cantitatea de teren necesară întreținerii țăranului și a vi- telor sale, de îndată ce a trebuit să se stabilească condi- țiile despăgubirii, a izbucnit furtuna. Toți boierii s-au în- țeles pentru a face din proprietatea nouă doar o iluzie; fiecare dintre ei mai avea însă și metoda lui specifică pen- 39 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro tru dezamăgirea speranțelor și n-au reușit să formuleze laolaltă un proiect unic... Sultanul se afla într-o stranie alternativă : sau să tri- mită o armată în Valahia, sau să asiste la intrarea trupelor țarului ; el a ales, bineînțeles, prima soluție. Omer-Pașa a primit ordinul să înainteze în fruntea a 20 000 de oa- meni, împreună cu Suleiman Pașa, înaltul comisar al Di- vanului. In ziua de 31 iulie, guvernul provizoriu a fost in- format că armata otomană, care sosise de cîteva zile la Rusciuc, trecuse Dunărea, și își așezase tabăra la Giurgiu. în aceeași zi apărea un manifest al țarului Nicolae, care prezenta revoluția română drept „opera unei minorități turbulente, ale cărei idei de guvemămînt nu erau decît un plagiat împrumutat de la propaganda democratică și socialistă a Europei". Românii erau amenințați din ambele părți în același timp. Mai mult decît oricînd, prudența îi sfătuia să res- pecte legalitatea și să rămînă în bune relații cu puterea suzerană, pentru a o opune acțiunilor protectorului. La drept vorbind, Turcia nu avea nici un drept să intre, înar- mată, pe teritoriul principatelor ; a existat chiar un pro- test popular întocmit în termeni demni și energici... Dar la început, Suleiman Pașa nu prea manifesta tendințe conciliante. O scrisoare oficială adusă la București de se- cretarul său și comunicată boierilor și notabililor, convo- cați în adunare publică, era un manifest împotriva revo- luției, plin de insulte și de amenințări... Amenințarea era destul de directă. Părăsită de către Franța și Anglia, Turcia nu putea accepta sfidarea Ru- siei și trebuia să suporte consecințele izolării sale. Depu- tăția română care se dusese la Constantinopol pentru a obține confirmarea Constituției nu a fost primită de Di- van. Suleiman Pașa a fost dezavuat și înlocuit cu Fuad Efendi, și acesta a primit ordinul să nu acționeze decît sub îndrumarea lui Duhamel. Situație tristă, impusă de slăbiciune !... Tabăra turcească aflîndu-se la numai două leghe de capitală, o nouă deputăție compusă dintr-o mul- țime de cetățeni, în frunte cu mitropolitul, s-a prezentat fără a fi mai bine primită. Armata turcească a luat pozi- ție la apus de oraș, pe o colină situată la nord de mănăs- 40 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro tirea Cotroceni. în mijlocul taberei se afla cortul lui Duhamel, care era adevăratul stăpîn al situației și îl con- ducea pe comisarul otoman după cum voia. Noi deputății s-au prezentat în zadar la Fuad Efendi ; acesta nu era de văzut. în sfîrșit, la 24 septembrie, seara, el aduce la cu- noștința mitropolitului că a doua zi, la prînz, va primi în tabăra sa o deputăție de boieri și de nobili ai orașului, pentru a le comunica hotărîrile sultanului. într-adevăr, a doua zi, o deputăție compusă din peste două sute de persoane s-a prezentat în tabără. Fuad Efendi o aștepta în picioare în cortul lui, ținînd în mînă o pro- clamație căreia i-a dat citire. Era un violent manifest îm- potriva revoluției, „inspirată de spiritul comuni^ului" ; urmau apoi expuneri despre binefacerile sultanului ș; ₙₑ_ recunoștința românilor ; după aceea, comisarul otoman a pronunțat dizolvarea locotenenței și numirea unui singur caimacam, și anume Constantin Cantacuzino. înștiințat dinainte de către Duhamel, Cantacuzino se afla în mij- locul membrilor deputăției române ; aceștia, indignați, l-au somat să refuze o misiune care i se dădea, violîndu-se drepturile țării... în curtea palatului soseau mereu locuitori îngrijorați; cînd l-au văzut pe Eliade coborînd, l-au întrebat ce trebuie să facă. Eliade i-a îndemnat să păstreze liniștea. Aceleași sfaturi au fost repetate de ceilalți doi locotenenți. Dar po- porul insista și voia să pună mîna pe arme. „Nu aveți arme“ — răspunse N. Golescu. „Vom lua de la dușman — se putea auzi strigîndu-se din toate părțile — lăsați-ne să acționăm și înainte de apusul soarelui totul va fi ter- minat, pînă și înmormîntarea turcilor". Dar între timp, sălbatica brutalitate a turcilor a fost exploatată de conducători vicleni, care aveau tot intere- sul să provoace dezordine și violențe. Sîngele cursese, tunul bubuise... în sfîrșit, după două zile de jafuri și de omoruri, ce- tățenii străini s-au dus la consulii lor ca să le obțină pro- tecția. Aceștia s-au prezentat cu toții împreună la Fuad Efendi și la Omer-Pașa, pentru a-i întreba care era rostul acestor violențe... Turcii înșiși, prin violențele pe care le săvîrșiseră, ofe- reau un pretext legal pentru intervenția puterii protec- 41 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro toare. Duhamel i-a scris generalului Liiders, care-șî avea tabăra la graniță. La 29 septembrie rușii au intrat în Va- lahia, înaintînd, potrivit tacticii lor obișnuite... Așa s-a terminat ultimul act al mișcării de la 1848, cu rezultate destul de slabe, e drept, dar foarte interesante prin învățămintele sale și, ca să spunem așa, prin revela- țiile sale. în atmosfera corupta a lumii oficiale, o națiune se manifestă : un popor de țărani, pe care mulți îl credeau pentru totdeauna condamnat la servitute, se desprinde din colbul boieriei cu sentimentul drepturilor sale și cu conștiința puterii sale, oferind pînă și șefilor reformato- rilor mari pilde de inteligență și de curaj. Poporul inau- gurează revoluția în tabăra de la Izlaz, la București, el o salvează ; în Tabăra lui Traian, numai el nu-și pierde speranța în revoluție. Această apariție neașteptată a unei populații pline de bărbăție nu prezintă numai interesul unei revoluții locale ; ea merită să fie ținută în seamă în calculele politicii eu- ropene. Atita timp cît Moldo-Valahia nu era decît o țară de boieri, incapabilă de a oferi Europei cea mai mică ga- ranție de apărare, Europa avea toate motivele să nu-i acorde prea multă însemnătate. Dar cînd apare acolo un popor hotărît să se opună acțiunilor Sant-Petersburgu- lui și demn de a fi considerat o curajoasă avangardă, este de datoria cabinetelor occidentale să vină în ajutorul aces- tui popor, să-1 întărească și să-i asigure viitorul ; căci de destinele acestui popor sînt legate, într-o măsură mai mare decît se crede, destinele Europei... Dar un fapt nou, foarte important, se remarcă de data aceasta în ocuparea principatelor dunărene. Țarul își lasă bucuros ofițerii să se distreze, dar între timp, gîndul lui nu se odihnește niciodată. Trimițîndu-și soldații în Va- lahia nu-1 interesa, deocamdată, Bucureștiul sau valahii. El privea mai departe. Trecînd Carpații, el vedea Austria ajunsă într-o situație desperată, silită, în curînd, să cer- șească o protecție ; și Bucureștiul era drumul cel mai scurt pentru a pătrunde în inima statelor austriece. In mintea țarului, problema românească, în Valahia sau în Transil- vania, era strîns legată de luptele maghiarilor și ale aus- triecilor. Nu putem decît să justificăm această logică, 42 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro reluînd firul evenimentelor care au avut loc de partea cea- laltă a Carpaților, după memorabila adunare de la Blaj. Dieta Transilvaniei care votase încorporarea era alcă- tuită din trei sute de deputați, dintre care douăzeci și patru sași și trei români. Toți ceilalți erau maghiari, foarte puțin dispuși, prin urmare, să accepte revendicările juste ale naționalităților asuprite... Dar un orgoliu fără margini îi orbea pe unguri. Scrisoarea lui Magheru i-a sosit lui Kossuth o dată cu vestea strălucitelor victorii ale lui Dembinski și Gbrgyey. Propunerile românilor au fost res- pinse cu dispreț și alte măsuri au fost ordonate pentru exterminarea cetelor răzvrătitului lancu... Funeste neînțelegeri, care constituiau o justă pedeapsă pentru orgoliul încăpățînat, dar care prejudiciali totodată cauza popoarelor ! Românii care scăpaseră de unguri au căzut sub jugul Austriei, fără ca însă Curtea de la Viena să-și țină nici una din promisiunile făcute în zilele de primejdie. lancu a cerut în zadar instituțiile naționale pentru care luptase. I s-au oferit o decorație și recompense personale ; el le-a respins, protestînd împotriva nerecunoștinței unei Curți sperjure și s-a retras cu inima sîngerîndă, în mij- locul munților săi natali, martorii biruințelor sale... în Moldo-Valahia acțiunea Rusiei era ușurată de sălbă- ticiunile Porții. Fiecare invazie nouă aducea noi concesii, care consolidau acțiunea Curții protectoare. Convenția de la Balta-Liman, semnată la 1 iunie 1849, a luat româ- nilor ultimele lor garanții de independență. Anularea drepturilor electorale, numirea domnilor de către cele două Curți, suprimarea Adunării obștești, înlocuită în funcțiile deliberative de un Divan ad-hoc, numirea arbi- trară a unor comisii de boieri pentru revizuirea Regula- mentului — acestea au fost principalele articole propuse spre binevoitoarea semnătură a sultanului... în pofida frămîntărilor seculare, toate aceste țări au păstrat unitatea de rasă, unitatea de limbă, unitatea de moravuri și de sentimente ; ele aspiră toate la unitatea politică. Noi știm prea bine, desigur, că diplomația nu va accepta acest mijloc salvator ; dar noi afirmăm că este singurul 43 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro mijloc posibil și sîntem profund încredințați că va fi tra- dus în viață, în ciuda diplomației și a amînărilor ei. Ar fi bine, desigur, ca regenerarea popoarelor să aibă loc cu ajutorul guvernelor, decît cu arma revoluțiilor. Dar guvernele nu vor trebui să se plîngă că au fost surprinse, căci avertismentele nu le-au lipsit». Aceasta este, în mare, viziunea istoricului francez, con- temporan anului revoluționar 1848. Lucrările de istorie scrise în răstimpul a peste un veac cuprind o documentație vastă, sînt mult mai complexe, au elemente de analiză mai numeroase. Toate acestea stau la îndemîna cititorilor prin lucrările editate în ulti- mele două decenii, unele în zeci de mii de exemplare. Nu fac referiri la aceste lucrări, deoarece ele pot fi procurate și studiate. Mă opresc însă, așa cum arătam, la o aseme- nea operă, cunoscută de un cerc destul de restrîns de istorici și care are avantajul de a fi fost scrisă în epocă, fără de adaosul pe care anii și deceniile l-au dat genera- țiilor următoare. Extrasele numeroase din scrierea istoricului Elias Re- gnault se datoresc unei convingeri pe care mi-am făcut-o studiind comparativ corespondența diplomatică din arhi- vele Franței și care m-a determinat să socot că aceasta a constituit o bază de documentație largă pentru Istoria po- litică ți socială a principatelor dunărene. Lucrarea lui Nicolaie Bălcescu Problema economică în principatele du- nărene, a fost, fără îndoială, folosită în mod temeinic, precum și alte lucrări despre istoria românilor. Detalii însă pentru evenimentele din 1848 nu se află în nici o scriere mai amplă care să fi apărut pînă în 1855, cînd a fost publicată cartea lui Elias Regnault. Dar nu numai autorul francez citat a scris despre is- toria Țărilor Române imediat anterioare anului 1848 și imediat ulterioare aceluiași an. Amintesc o parte dintre cei care și-au pus condeiul în slujba cunoașterii trecu- tului istoric al poporului român din acea epocă. Paul Ba- taillard va scrie mai multe lucrări, nu mari ca volum, dar importante prin rolul jucat la acea vreme : Les Princi- paut^s de Moldavie et de Valachie devant le Congres (Pa- 44 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ris, 1856), La Moldo-Valachie dans la manifestation de ses efforts et de ses voeux (1856), De la situation r^gultâre de la Moldo-Valachie vis-ă-vis de la Porte (1857). J. M. Querard scrie La Roumanie — Moldavie, Valachie et Tran- sylvanie (Paris, 1857). Este semnificativ nu numai nu- mele de România, folosit cu ani înaintea Unirii (de altfel, oamenii de cultură francezi l-au folosit încă după 1830), ci și faptul că acest termen cuprindea toate cele trei mari provincii românești. Edgar Quinet se numără printre cei mai prolifici în scrieri privind istoria românilor din se- colul al XlX-lea pînă la Unire. Consemnez lucrările : Les Roumains, Allemagne et Italie (1857), L’histoire des Rou- mains și Les Roumains des Principautes Danubiennes (1856). E. Thouvenel, în Trois aunâes de la question d’O- rient 1856—1859, are referiri directe la evenimentele ce au urmat anului 1848. J. A. Vaillant, în două opere, una anterioară lui 1848 : La Roumanie ou histoire, langue, lit- terature... (1844) și alta ulterioară : Solution de la ques- tion pendante pour la Russie et l’Autriche dans la valide du Danube (1853), ne lasă valoroase pagini de monografie istorică. L’Autriche dans les Principautes Danubiennes (Charles Duveynier, 1858), L’empereur Napoleon III et les Principautes (Armând Levy, 1858), La Moldo-Valachie (Louis de la Valâche, 1856), Le voyageurs en Orient, IV, Les Principautes du Danube (Saint-Marc Giradin, 1858), Appel au congres en faveur des Roumains (Edmond Texier, 1856), sînt lucrări care ne pot da imaginea prezenței istoriei românilor în opinia Franței de la mijlocul vea- cului trecut. Și încă nu sînt toți cei care au scris, chiar dacă m-aș mărgini să mai amintesc pe Hippolyte Desprez, Barault-Roullon, Emile Marquerin, Eugene Poujade, Ab- dolonyme Ubicini și să închei cu Jules Michelet, căruia îi voi rezerva în această introducere cîteva pagini grăi- toare pentru felul în care a văzut, a cunoscut și a scris despre poporul nostru. Frații Bacheville în 1817, Emile Gaudine în 1822, C. D. Rafevel în 1826 ne vor lăsa lucrări despre poporul și în- tîmplările din ținuturile românești, de folos cert în scrie- rea istoriei primului sfert de veac nouăsprezece. Raoul Perrin în Coup d’oeil sur la Valachie et la Moldavie, apă- rut în 1839, concluziona ferm : „Interesele celor două prin- 45 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro cipate sînt colective și există atîtea raporturi în originea lor, e atîta puritate în putere, atîta afinitate în obiceiuri, atîta unitate de acțiune, încît a trata despre unul înseamnă a vorbi despre celălalt, fără a greși față de exactitudine și de adevăr¹¹. La acea dată el sublinia că : „Moldo-Va- lahia e chemată a juca un mare rol, cel mai mare rol poate în chestiunea Orientului⁴'. Să-1 fi studiat Karl Marx, cînd peste două decenii scria că naționalitatea valahă ar putea să joace un rol important în această parte a Eu- ropei ? Felix Colson, care fusese secretarul consulului fran- cez la București, scria în 1839 despre popularitatea ideii de ridicare a Țărilor Române la rangul de stat suveran, iar în 1840 Eduard Thouvenel consemna, tot ca martor, cele auzite de la locuitorii principatelor : „independența este visul nostru...". Vaillant, în 1842, folosea curent termenii „Les Roumains de la Dacte“, tipărind în 1844 în trei vo- lume, lucrarea intitulată La Roumanie ou histoire, langue, litterature..., pentru ca în 1848 să-1 găsim participant la mișcarea revoluționară din principate. Hippolyte Desprez, cunoscător al plaiurilor dunărene și carpatine, scria, în 1846 în „Revue des deux mondes", articole despre năzuința către Unire a românilor din cele trei provincii : Moldova, Transilvania și Valahia. „Acel popor mutilat constituie un singur corp și vastul teritoriu care îl cuprinde se numește pe bună dreptate România". Etienne Billecocq, în Albumul moldo-valah (1848) pe care-1 realizase cunoscînd pe români, ținea să sublinieze prezența în Țările Române a celor „aproape nouă milioane de valahi care au aceeași mumă ca și noi, vorbesc o limbă latină și se cunosc între ei sub numele de români...". Despre prestigioasa operă istorică a lui Jules Michelet s-a scris și s-a discutat în numeroase țări ale lumii. Franța s-a mîndrit și se mîndrește cu istoricul de renume mon- dial. îi rezerv mai multe pagini în raport cu cei enume- rați, din două pricini. Mai întîi fiindcă a scris lucrarea sa despre meleagurile românești (Legendes democratiques du Nord, Paris 1850 și 1854) imediat după revoluția din 1848 și apoi pentru că s-a aplecat într-un chip deosebit asupra istoriei poporului român, căutînd să-1 înțeleagă, dincolo de zapise și hrisoave, în intimitatea firii sale. Mărturisit fără ocol, am selectat paginile ce urmează pentru că Jules 46 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Michelet reușește să surprindă, concis și într-o manieră aparte, ceea ce toți ceilalți istorici francezi au făcut-o în felul lor. Nu vom găsi nici pagini de istorie „clasică¹¹, încărcată de citate, cronologie, războaie nici desfășurarea eveni- mentelor de la 1848 care îi erau cunoscute. Vom găsi ima- ginea unui popor la mijlocul veacului al XlX-lea, în con- cepția marelui istoric. «în Munții Carpați și în marile cîmpii care se întind la sud de acești munți și la nord de Dunăre, locuiește un po- por care nu se aseamănă cu popoarele vecine. înconjurat de națiuni slave, el vorbește o limbă născută din latină, ca franceza și italiana. Se numește el însuși român (și so- coate că se trage din coloniștii stabiliți acolo în timpul Im- periului roman). Popoare din Occident, care de atîta vreme fiind departe de barbarie cultivați artele păcii — păstrați întotdeauna o amintire recunoscătoare pentru națiunile orientale care, si- tuate la frontierele Europei, ne-au acoperit și apărat... Aceste popoare i-au oprit adesea pe barbari, adesea i-au învins, v-au servit măcinînd furia dușmanilor lui Dumnezeu și îndurînd atît de mult. Cum să numesc România, pe valahi și moldoveni ? Na- țiunea sacrificată. Ungaria, Polonia au avut cel puțin glo- ria suferințelor lor, numele lor a răsunat în lumea întreagă. Popoarele din josul Dunării n-au obținut aproape de loc in- teresul Europei. De-abia opt milioane de aceeași limbă, de aceeași rasă, una din marile națiuni ale lumii, ei treceau neobservați. De ce ? Este însuși fondul sărăciei lor : bătuți de o mare furtu- noasă de o sută de popoare diferite, schimbîndu-și mereu stăpînii, ei oboseau atenția, tulburau privirea ațintită asu- pra mobilității lor aparente. îți venea amețeală cînd re- flectai asupra istoriei lor, ca și călătorului care, stînd pe țărmul Dunării, contemplînd cursul ei furtunos, ar vrea să fixeze din ochi, să prindă, să numere valul ce trece mereu peste val, dar, descurajat, și-ar întoarce privirea, deplîngînd munca sa zadarnică. Valul se schimbă fără încetare, fondul nu se schimbă. România, de la Traian pînă la noi, își rămîne credincioasă 47 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ei însăși, nemișcată în geniul ei primar. Popor născut pen- tru a suferi, natura l-a înzestrat cu două lucruri care-1 fac să dureze : răbdare și elasticitate, care fac ca, mereu plecat, mereu să se ridice. Nu le comparați cu monumen- tele romane, cu drumurile veșnice care-i brăzdează teri- toriul. Este vorba mai curînd de rezistență : rezistența puternică și mlădioasă a digurilor de nuiele în care se sparge oceanul ; acesta ar fi smuls diguri de granit. Fondul acestei rezistențe nu este acceptarea posomorită a răului, fanatismul trist de pe celălalt țărm al Dunării, acea moarte a inimii care i-a sterilizat pe musulmani; nu, — este un principiu viu, dragostea de neînvins față de trecut, atașamentul duios față de această patrie (pe care o iubești cu atît mai mult, cu cît este mai nefericită). Ro- mânul n-o părăsește niciodată decît pentru a se înapoia. El păstrează neschimbat tot ce-i vine de la strămoși — portul, obiceiurile, limba și mai ales marele său nume. Români ! Noblețe bine dovedită. Limba este cu totul la- tină. Geniul laborios al harnicelor legiuni care au acoperit lumea cu lucrările lor retrăiește în această mare colonie a imperiului. Colonistul italic s-a căsătorit cu fiica și sora de la Dunăre, dar primul element domină în acest ames- tec. Dacă valahul nu are elanul, furia ungurului, el are statornicia, dîrzenia legiunilor antice. Există un proverb român (demn de Roma) : „Dați, pînă la moarte !“ Suferințele nemaipomenite ale acestui popor, mai ales schimbările aspre și subite care i-au tulburat destinul, n-au permis poeziei sale să ia avînt. Drept artă, el are, între suspine, melodii mișcătoare și un farmec melancolic. Ca orice popor de origine italică, este sensibil la culoare. Bisericile, mai ales la valahii transilvăneni, sînt toate pictate de mîna pictorilor țărani. Păturile lor sînt orna- mentate, șeile lor și jugul bivolilor lor sînt de asemenea pictate. Lada pe care fata o aduce la căsătorie și ceea ce brodează ea însăși oferă în ornamentele lor cea mai izbi- toare asemănare cu vechile mozaicuri romane. Dansurile lor sînt de asemenea romane și jocurile lor sînt cele ale antichității. Este un popor elegant, cu un mod ușor de exprimare și care vorbește minunat. Nici o diferență de idiom de la țăran la învățat ; la drept vor- bind, ca și în Italia, nu există plebe, sau dacă vrei să 48 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro existe, eleganța și distincția se găsesc mai ales la țară. Unul dintre prietenii mei, născut francez, ungur după inimă, nicidecum suspect de părtinire în favoarea vala- hilor, găsea la cei din Transilvania ceva din păstorii lui Virgiliu... Nu există un popor mai bun, nici mai amabil, neplîn- gîndu-se niciodată, mulțumind întotdeauna, orice ai face pentru el. Blîndețea, duioșia inimii valahilor se dezvăluie în limba lor, plină de diminutive grațioase, mîngîietoare. Aceste însușiri se observă încă și mai mult în actele și viața lor obișnuită. In România se comit foarte puține crime și pedeapsa cu moartea a putut fi desființată de mult. Atîta vreme cît a fost aplicată, nu s-au putut găsi niciodată călăi din sînul poporului : se chemau străini. Ospitalitatea lor prietenoasă primește, caută, întîmpină pe necunoscut. în mai multe din ținuturile valahe, există obiceiul mișcător de a pune pe marginea drumurilor vase pline cu apă pentru călătorul care ar putea trece. Intrați în această colibă. O femeie frumoasă, care toarce, vă vine înainte, vă salută grațios în fermecătoarea ei limbă antică. Ea lasă totul, își dă osteneală, vă primește cum ar primi o fiică sau o soră, pe fratele mult iubit la înapoiere. Fuge la fîntînă și, după vechile obiceiuri, vă oferă „apă neîn- cepută", apă curată pe care nici o mînă n-a atins-o. După ce vă spălați mîinile, pune deasupra acea pînză strălucind de fluturași de aur, pe care a cusut-o pentru nuntă, pen- tru a-1 găti pe acela care o iubea. Ea oferă tot ce are, cea mai bună smîntînă, fructele păstrate pentru un fiu absent; străinul este mult mai mult, este trimisul lui Dumnezeu. „A, dacă soțul meu ar fi aci, v-ar arăta drumul, v-ar fi călăuză. E tare departe în munți" — „De ce atît de de- parte ?“ „Vai, nu v-aș fi spus... proprietarul e tare aspru : nu putem plăti și ne mînăm vitele la păscut departe, prin- tre stînci, în locurile fără stăpîn...". Poveste prea dureroasă, repetată de atîtea ori, fatali- tate apăsătoare ! Stăpînul s-a putut schimba, dar sărăcia niciodată. Pe vremuri, nenumărate turme, milioane de oi, de vite treceau Dunărea drept tribut. Acum rămîn în țară, dar numai pentru stăpîn. Ce a cîștigat țăranul ? S-a făcut ordine în administrație, fiscul a socotit mai bine... l-a stors mai bine pe plugar. 4 49 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Acest popor, tratat atît de crud de om, și-a găsit refu- giul inimii în natură. O iubește întreagă și fără a alege. Tot ce trăiește în jurul lui îi este drag și sfînt. Și nu este vorba numai de rîndunica de pe acoperiș, de barza credin- cioasă ; pînă și șarpele este bine primit, el devine cu ușu- rință un oaspete al casei, nu i se refuză laptele de vacă, îl împarte cu copiii. In schimb el își iubește gazdele, le mă- gulește, le mulțumește în felul lui. Unul dintre prietenii noștri, oprindu-se la o țărancă din Transilvania, a găsit-o plîngînd. Iși pierduse tocmai fiul în vîrstă de trei ani. „Observasem — a spus ea — că în fiecare zi, copilul lua pîinea de la prînzul lui și lip- sea mai bine de un ceas. Intr-o zi l-am urmărit și am vă- zut într-un tufiș, alături de copil, un șarpe mare care lua de pe genunchii lui pîinea pe care o adusese. A doua zi l-am dus acolo pe bărbatul meu, care, speriindu-se de acest șarpe străin, nedomesticit și poate răufăcător, l-a omorît cu o lovitură de topor. Copilul a venit și l-a găsit pe prietenul lui mort. Desperat, el s-a înapoiat acasă, plîngînd și strigînd : Puiu ! (Este un cuvînt de duioșie dat tuturor celor pe care-i iubești ; în sens exact : dragă pă- sărică). Puiu ! repeta el într-una și nimic nu l-a putut consola. După cinci zile de plîns, a murit strigînd : Puiu !“ Această sensibilitate gingașă cuprinzînd întreaga na- tură, cu care se naște valahul, a dat limbii sale un farmec deosebit. Nu cred să aibă splendoarea și sonoritatea celei italiene, este într-adevăr sora ei, dar o soră înduioșată de nenorocire și suferință. Ca și ea, poate însă și mai mult, are o mulțime de di- minutive, frumoase, afectuoase și mîngîietoare, drăgăs- toase, copilărești. Dar se pare că ceea ce are în plus este faptul că o lacrimă îi tremură în voce și cuvîntul este un suspin. Floarea încîntătoare pe care noi o numim în mod foarte prozaic muguet (mărgăritar), este în limba română „lă- crămioară** (de la lacrimă), un nume înduioșător și fer- mecător»-. • „Ciudat**, vor fi spunînd la acea vreme toți cîți nu reu- șeau cît de cît să cunoască înțelepciunea și statornicia ro- mânilor. Cum va fi apărînd în 1848, pentru solii diplo- 53 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro mației europene, acest popor de țărani care irumpea spre evul modern ? Au putut aceștia să-i înțeleagă permanențele istorice, au putut pătrunde firea unei vieți greu încercate, au in- tuit năzuințele de libertate și de lumină care se îngemă- nau în școli, în bordeie, în orașe și sub streașină munților? Observațiile diplomaților Franței revoluționare de la 1848 vor fi rapoarte ale unor funcționari tipicari sau vor trece pragul consulatelor pentru a ajunge în stradă, prin- tre mărginașii orașelor, în masa plugarilor, între aleșii po- porului ? Două sute de pagini din mult mai bogata cores- pondență diplomatică a consulilor francezi, trecute prin dialogul peste veac, vor da răspuns nu numai acestor întrebări. — D-le consul de Nion, dv. ați ocupat această func- ție la București și înainte de revoluția franceză din februarie 1848 care a instaurat republica și după aceea. Ați slujit un rege urît de popor și apoi ați slu- jit poporul care ura pe rege. Nu e vorba de a vă face o imputare, ci de a-mi explica unele coordonate ale activității și concepției dv., necesare spre a înțelege mai bine conținutul rapoartelor pe care le veți în- tocmi în timpul evenimentelor revoluționare din Țara Românească. Precizez aceasta deoarece mai toate aceste rapoarte au o nuanță de îngrijorare pentru ceea ce începea în țara unde funcționați ca diplomat și, în plus, degajă neînțelegerea unor suporturi pro- prii republicii franceze a anului 1848 în relațiile cu țările unde se înfăptuiau revoluții. Nu pot nega însă exactitatea multor relatări, prețioase ca informație istorică pentru generația mea. De altfel, am înțeles mai bine că nici republica nu va insista să rămîneți la București și nici dv. nu mai doreați. Se petreceau evenimente mari, după cum o mărturisiți. Și ați ple- cat, în cele din urmă, în vara anului 1848. Cel care v-a înlocuit avea să fie mai înclinat spre apărarea intereselor unui popor care se ridicase pentru eman- 51 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ciparea sa socială și națională, răspunzînd mai mult aspirațiilor revoluției franceze și republicii noi. Dar să vă lăsăm pe dv. a ne relata : București, 26 martie 1848 Domnului Lamartine, membru al guvernului. Domnule Ministru, Agitația pe care evenimentele din februarie au cauzal-o la București a crescut în mod neobișnuit sub influența știrilor aduse din Viena de către ultimii curieri. Ea nu pătrunde de loc, este adevărat, în rîndurile superioare ale boierimii. Comerțul, aproape în mod exclusiv exerci- tat de către străini, nu participă decît în sensul simpatii- lor sale naționale sau al intereselor sale particulare. Miș- carea are deci a se concentra în mod special în rîndurile unui anumit număr de tineri, aparținînd în general fa- miliilor privilegiate, dar care, excluși prin vîrsta lor de la beneficiile directe ale privilegiului, nu au suferit în mod complet molipsirea și care se mîndresc de a găsi în criza actuală unele șanse pentru emanciparea țării lor sau, cel puțin, pentru o reformă radicală a instituțiilor sale. Fără îndoială, puțini dintre ei văd în mod clar ceea ce este just, rațional, și mai ales posibil a face. Puțini își dau seama exact de dificultățile care împiedică drumul unui guvern asupra căruia apasă în același timp suzeranitatea Porții otomane și protectoratul Rusiei și care nu poate face un pas în afara cercului trasat de către Regulamen- tul organic din 1832, fără agitația celor două puteri, ge- loase una pe alta, și, în fond, tot la fel de străine una ca și alta de adevăratul spirit al progresului. Antrenați prin instincte generoase mai curînd decît conduși de o convin- gere chibzuită, palpitînd încă de emoțiile lăsate de o edu- cație primită în școlile noastre sau din cărțile noastre, ei nu cer nimic mai puțin decît ansamblul libertăților poli- tice, atît de greu cucerite de Franța... Diverse manifeste cerînd abolirea generală a privilegii- lor boierimii, formarea unei gărzi civice și libertatea pre- sei au fost afișate în ultimele nopți în cartierele cele mai populate. Au fost redactate petiții în același sens, dar ele 52 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro nu au reunit pînă în prezent decît foarte rare semnături. Unii din conducătorii mișcării s-au prezentat personal la Prinț- El le-a declarat că nu poate nici să le recunoască caracterul de mandatari legali ai poporului valah, nici să satisfacă prin singura sa autoritate vreuna din cererile lor. Domnește în public o neliniște aproape generală. Există teama mai ales de acte de violență și de jaf, pe care o demonstrație politică oarecare le-ar putea antrena într-un oraș de 10 000 de suflete ale cărui împrejurimi adăpostesc un număr considerabil de oameni... în mijlocul acestei fierberi a spiritelor, atitudinea calmă și moderată a coloniei franceze a găsit aici mai mult de- cît o speranță... Unanimă în sincera sa adeziune la marile schimbări care se înfăptuiesc în Franța, ea înțelege prea bine sarcinile ospitalității pentru a pretinde amestecul activ în treburile țării în care locuiește ; fără a ascunde dorințele și simpatiile sale, ea se abține de a provoca prin manifestări inutile evenimente a căror conducere nu ar putea să-i aparțină și a căror responsabilitate nu trebuie s-o privească. Toate eforturile mele tind a menține pe concetățenii noștri pe această cale. Actele, declarațiile guvernului provizoriu și mai ales — permiteți-mi a o spune, Domnule Ministru — admirabilul manifest con- ținut în circulara politică din 2 martie mi-au făcut această sarcină destul de ușoară, încît ea a asigurat continuarea relațiilor mele atît cu guvernul local, cît și cu reprezen- tanții celorlalte națiuni străine. Simt în mod viu necesitatea de a primi pe cît de repede posibil instrucțiuni speciale, care trebuie să consolideze poziția mea și să-mi traseze linia de conduită față de gu- vernul Valahiei și Moldovei... v . 1^1 - — Era greu de presupus că guvernul Franței putea trimite instrucțiuni speciale ambasadorilor săi pre- zenți în diverse țări, cu cele mai diferite probleme. Ne aflăm doar la exact o lună de la răsturnarea mo- narhului și guvernul se afla în procesul de preci- zare a orientării politicii externe a republicii, în limitele posibilității unei stabilități a vieții politice interne, pe care nu reușea a o opri la evenimentele 53 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro din 24 februarie. Revoluția numai începuse cu înlă- turarea regelui. Rapoartele caută să se integreze în spiritul desprins din principalele apeluri ale guvernului republican și continuă să consemneze cele petrecute în Moldova și mai ales în Țara Românească, mai puțin din mijlocul celor ce vor pomi revoluția și mai mult din relatările consulilor diferitelor puteri. Așa, de pildă, vă refe- riți la poziția țarului, pe care o desprindeți dintr-o informație „demnă de toată încrederea*'. In asemenea cazuri, istoricul contemporan mie ar lua raportul sub beneficiu de inventar. Totuși, să vă ascultăm: După un preambul în care se combat principiile care au servit ca bază marilor schimbări politice recent săvîr- șite în Europa occidentală, cabinetul din Petersburg de- clară că el nu va tolera în provinciile Imperiului otoman plasate sub protectoratul Rusiei, nici o inovație contrară stipulațiilor tratatelor, nici o atingere a ordinii de lucruri stabilite de către Regulamentul organic. El recomandă celor doi hospodari de a urma cu cea mai mare exac- titate această linie de conduită și anunță că împăratul este în mod formal hotărît a reprima prin forța armelor orice încercare revoluționară. Aceste instrucțiuni au fost puse imediat sub ochii Prin- țului Bibescu și de către dl. Kotzebue care, de altfel, a avut grija (conform ordinelor Curții sale) de a le aduce la cunoștință cîtorva din principalele personalități ale țării. Dacă voi ajunge să obțin o copie, mă voi grăbi, Domnule Ministru, de a v-o transmite. Se spune că autoritățile turcești din provinciile vecine Dunării au cerut aici informații asupra situației politice a Principatelor ; în același timp, ele cer ordine din Con- stantinopol privind intervenția pe care eventual ar avea-o de efectuat... ' .• C București, 11 aprilie 1348 TELEGRAMA Evenimentele care se petrec în Franța și în centrul Europei impun mai mult decît niciodată Majestății Sale 54 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Imperiale sarcina de a veghea la menținerea ordinii și la păstrarea drepturilor consacrate prin tratatele din 1814 și 181^7 Rusia nu pretinde a se amesteca cu nimic în tre- burile interne ale Franței; ea o va lăsa să încerce fără obstacole, și pe riscurile și pericolele ei experiența care preocupă în acest moment poporul francez. Ea nu va în- cerca să exercite nici o influență asupra soluționării pro- blemelor sale. Ea va acționa la fel cu puterile vecine și aliate, și se va limita să intervină, dacă i se va face cere- rea, pentru a feri de orice atingere circumscripțiile teri- toriale stabilite prin tratate (sic !). în acest scop ea re- unește pe frontiera sa occidentală forțe impunătoare și este gata în fața oricărui eveniment. Problema nu este totuși identică în ce privește țările pe care relații speciale le leagă de Rusia, și în mod special Principatele Dunărene, care, plasate sub suzeranitatea Porții otomane, sînt de asemenea sub protectoratul Im- periului rus. Intenția împăratului este de a nu tolera nici o inovație tinzînd a slăbi legăturile de suzeranitate sau cele de protectorat, nici o mișcare, nici o măsură avind ca scop de a modifica regimul politic sub care Principa- tele au fost constituite. Această voință este irevocabilă (sic !), și va fi susținută la nevoie prin folosirea tuturor mijloacelor de care dispune Rusia. Cei doi hospodari tre- buie să fie în mod oficial avertizați și să urmeze cu toate puterile lor dorințele Curții protectoare. Aceste vederi, mai mult, nu trebuie să rămînă ignorate de nimeni și agenții trebuie să le dea întreaga publicitate convenabilă. — Acesta este textul telegramei Ministerului Afa- cerilor Străine al guvernului țarist către agenții săi din Principatele Dunărene sic-urile din text vă apar- țin dvs., d-le de Nion, și sînt dator să semnalez aceasta cititorului, mai ales că ele sînt plasate după fraze cu semnificație. Dar să vă las pe dv. a comenta ecoul : Cunoașterea acestei declarații a produs aici, asupra șe- filor de guvern și asupra celei mai mari părți a populației, o impresie dureroasă, o descurajare care se apropie de stupoare. Opinia publică este totuși departe de a-i privi în mod unanim importanța și consecințele. Unii, nevă- 55 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro zînd în ea decît un mijloc de amenințare destinat a mic- șora agitația spiritelor, dar a cărui punere în executare nu este mai puțin hotărîtă în sfaturile Țarului. — Alții, dimpotrivă, cred că văzîndu-și activitatea paralizată pen- tru multă vreme în Europa occidentală, fără să se neli- niștească, de altfel, în legătură cu menținerea statu-quo- ului în interiorul imperiului, cabinetul din Petersburg privește împrejurările actuale ca favorabile îndeplinirii proiectelor sale asupra provinciilor dunărene. După ei, el nu aștepta decît un pretext oarecare pentru a le ocupa militar, cu rezerva de a transforma mai tîrziu, urmînd șansele viitorului, această ocupație temporară într-o ane- xare definitivă, sub un titlu mai mult sau mai puțin ex- plicit... J । 3 . — Natural, pentru politica externă a Franței era foarte important a urmări evoluția pozițiilor altor puteri, mai ales ale acelora mai mari, care vizau inte- resele franceze nu numai în principate, dar în ge- nere în răsăritul și sud-estul Europei. Fără a v-o im- puta, totuși fiind deosebit de concentrat asupra aces- tei laturi a activității ați scăpat de sub observația atentă efervescența poporului din Principate, pe care la un moment dat o sesizaseți. Este vorba de eveni- mentele din Moldova de la începutul lunii aprilie, pe care nu aveți posibilitatea a le descrie cu detalii, așa cum aveați s-o faceți cu altele. , București, 28 aprilie 1813 Domnule ministru, ' Dl. Genroult era pe punctul de a-și părăsi postul și dl. Duclos căruia, la cererea expresă a titularului, i-am în- credințat gestiunea, abia a sosit. Astfel, eu însumi nu am aflat ceea ce s-a petrecut decît pe cale publică. Se pare, în rezumat, că Hospodarul Moldovei a descoperit o con- spirație ale cărei ramificații erau foarte întinse și care avea drept conducători tineri aparținînd aproape toți pri- melor familii ale țării. Treisprezece dintre ei au fost ares- tați, legați cu frînghii și transferați la Galați, unde sosirea lor a trebuit să devină semnalul unei mișcări popu- 56 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro lare. Ordinul era de a-i conduce La Măcin, pe malul tur- cesc al Dunării. Dar timpul prost obligînd vasul care-i ducea să facă escală în portul Brăila, șase din acești tineri au găsit mijlocul de a se refugia la viceconsulul Angliei. Trei au evadat, fără ca să se știe ce au devenit. Ceilalți patru au fost imediat trimiși la fortăreața din Măcin. O trupă de ionieni înarmați s-a adunat în jurul Consulatu- lui britanic, cu intenția de a apăra la nevoie pe cei care au găsit un azil. Acestea sînt ultimele știri pe care le-am primit și care se opresc la 17 aprilie... — Este evident că nu aveați organizată în așa fel activitatea spre a putea fi la curent cu princi- palele evenimente din Țările Române. Din instruc- țiunile Ministerului Afacerilor Străine al Franței am înțeles că erați solicitat să trimiteți informații și de- spre starea de spirit a populației, despre aspirațiile maselor, despre agitațiile ce aveau loc și tendința lor. Dar dv. nu erați informat suficient ; de altfel, o măr- turisiți în raportul d-voastră de la sfîrșitul lunii aprilie : Totul este liniștit în Valahia. Veleitățile de agitație politică care au neliniștit atît de puternic guvernul va- lah, dar care totodată erau lipsite de unitate în vederi și de putere reală în mijloacele de acțiune, par a slăbi din zi în zi. Ele se leagă, după toate aparențele, de mișcările proiectate în Moldova. Astfel, rezultatul ultimei încer- cări sporind sentimentele de antipatie care există împo- triva șefului Principatului vecin a produs în sînul tine- rei boierimi o profundă și vizibilă descurajare. Populația valahă din Transilvania, care formează — o știți, Domnule Ministru — o numeroasă clasă și care e puternic unită prin comunitatea de origine și de limbă, cere în acest moment un loc mai mare în administrația principală, ca și în diversele privilegii pînă acum rezer- vate burgheziei de rasă germană. Aceste cereri au fost sprijinite de autoritățile din Kronstadt. Soarta acestor ramuri desprinse din neamul român și a căror unire vii- toare este una din utopiile pe care patriotismului valah îi place să le nutrească este permanent în atenție și în S7 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro curs de a provoca ostilități. Se așteaptă cu oarecare ne- răbdare hotărîrea guvernului austriac... — Cînd aspirațiile la unire ale unui popor se bi- zuie pe marea majoritate a populației de aceeași ori- gine din provinciile învecinate, cu care se simte un corp, o nație, acestea nu se mai numesc utopii. Is- toria nu v-a dat dreptate în acest caz. „Comunitatea de origine și de limbă“, cum singur o denumiți, v-a impresionat, de aceea o și calificați drept puternică, iar afinitățile românilor din Transilvania cu româ- nii din Moldova și Valahia le subliniați și în alte rapoarte. Mă opresc asupra celui imediat următor, care este la fel de grăitor : București, 27 aprilie 1848 Domnule Ministru, Agitația care există de cîtva timp în Transilvania și mai ales printre țăranii de origine română face progrese rapide. întruniri numeroase trebuie să aibă loc în viitor în județul Kronstadt. Nu ar fi deci de mirare ca mișca- rea să se propage de această parte a Carpaților și ca ele- mentele de opoziție care există în Valahia să meargă să caute în țara vecină punctul de sprijin și mijloacele lor de acțiune care le-au lipsit pînă acum.... — Ceea ce în rapoartele anterioare ați omis — interesele Imperiului otoman în Principate, accen- tuînd numai asupra celor țariste, acum le prezen- tați numai prin concluziile desprinse din discuțiile cu prințul Bibescu, domnitorul Țării Românești. j 7 , 2 / ' - București, 30 aprilie 1848 Domnule Ministru, O convorbire pe care am avut-o ieri cu Prințul Bibescu a confirmat din plin exactitatea informațiilor conținute în ultima mea telegramă cu privire la viitoarea sosire a generalului Duhamel la București. Mai mult, Prințul mi-a făcut cunoscut că el așteaptă sosirea fără întîrziere 18 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro a unui delegat al Porții, a cărui misiune pare că se com- bină cu aceea a comisarului rus. Scopul acestei duble mi- siuni — după Prințul Bibescu, nu ar fi altul decît de a manifesta în fața tuturor acordul care domnește între cele două înalte Curți, în mod special în ce privește Prin- cipatele Dunărene și de a întări autoritatea hospodarială împotriva oricărei încercări a spiritului de independență și de revoluție. în această privință delegatul rus va de- clara din nou intenția împăratului de a face ca trupele sale să intre în Moldova la prima cerere a Prințului Sturdza, în timp ce comisarul turc ar fi însărcinat de a notifica în mod oficial hotărîrea luată de Poartă de a trimite în Valahia, la primul simptom care amenință or- dinea publică, o parte a trupelor cantonate pe malul drept al Dunării sub comanda pașei de la Silistra. Acest comisar ar fi, de altfel, purtătorul unui firman care autoriză și in- vită chiar în mod formal pe cei doi hospodari a se înțe- lege cu autoritățile otomane cele mai apropiate de reșe- dința lor, pentru a însoți în Turcia asiatică pe indivizii recunoscuți vinovați de mașinații subversive. Această ul- timă comunicare producînd asupra mea o impresie pe care n-am încercat de loc s-o ascund, Prințul s-a grăbit să adauge că el speră, în ce-1 privește, de a nu se vedea nici- odată forțat să facă uz de o putere de asemenea natură. M-am folosit de ocazie pentru a exprima indignarea pe care o inspiră aici, în toate clasele societății, măsurile luate de Prințul Sturdza împotriva persoanelor compromise în ultimele evenimente din Iași... — Observațiile făcute la adresa trimișilor țarului și sultanului prezintă în mod cert interes pentru is- toricii noștri, deoarece dau nota personală a marto- rului care judecă, apreciază misiunile acestora din concluziile desprinse în discuții diferite. Informațiile privitoare la evenimentele din Mol- dova și Valahia încep să degaje o cunoaștere mai îndeaproape a stărilor de fapt. Termenii de „mașinații subversive** și „persoane compromise*¹ le folosiți domnule consul, socot și în virtutea legăturilor pe care le mai aveați cu cabinetul 59 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro francez anterior revoluției din februarie ; deoarece e bine știut că ați fost consul și sub coroana ce avea să fie doborîtă. L ■, • t/ * București, 16 mai 1848 Domnului Lamartine, membru al guvernului. Domnule Ministru, Generalul Duhamel a sosit la București la 12 luna aceasta, venind din Iași. El a avut, chiar a doua zi, o lungă conferință cu Hospodarul. Clerul, reprezentat prin Mitro- politul în persoană, miniștrii și statul-major al Prințului, ca și un mare număr de boieri au fost să-1 salute și au revenit foarte puțin satisfăcuți de primirea lui. El mi-a făcut ieri, însoțit de dl. Kotzebue, o vizită în timpul căreia convorbirea nu s-a desfășurat decît asupra unor subiecte în întregime străine de problemele politice care preocupă în acest moment toate spiritele... In sfîrșit, atitudinea sa este mai curînd aceea a unui explorator atent decît a unui mandatar trimis pentru a exercita acțiunea și a face cunoscute ordinele puterii pro- tectoare. Se așteaptă sosirea unui comisar turc, aducător de firmane, care trebuie, se spune, să pună la dispoziția celor doi hospodari un arsenal complet de măsuri preven- tive și represive împotriva persoanelor suspecte de acti- vități revoluționare sau despre care există convingerea aceasta... Prințul Sturdza nu se dă la o parte de la nimic pentru a schimba opinia asupra ultimelor evenimente din Iași și asupra rolului pe care el și fiul său l-au jucat. Elogiile pe care el face să i le aducă ziarele moldovenești și pe care gazetele din Valahia le reproduc cu interesantă com- plezență nu înșală totuși pe nimeni. Știu, din diverse surse demne de încredere, că exasperarea ridicată din clasele cele mai influente ale populației în loc să scadă, crește, și că în lipsa unei noi mișcări insurecționale, un act de răzbunare îndreptat împotriva lui sau a familiei sale ar provoca cu totul alte sentimente decît cele de mirare sau de regret. Situația este mai puțin încordată în Valahia. Impresia care domină aici în acest moment este mai ales aceea a 60 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro fricii. Frică de o invâzie rusa sau de o ocupație turca ; frică de o ridicare a țăranilor în județele vecine Carpați- lor, favorizată de agitația care domnește în Ungaria și în Transilvania... - , .. — Deoarece nu voi rupe firul rapoartelor așa cum le-am găsit îndosariate în arhivele Ministerului Afacerilor Străine al Franței, redau extrase din do- cumente în ordinea trimiterii și primirii lor la Paris în 1848. Fac această specificare deoarece mă văd obligat să trec peste luna mai și să consemnez eve- nimentele din iunie. Rapoartele pentru acea lună lipsesc. Pricina se află în acțiunea guvernului fran- cez de a-și schimba ambasadorul. Despre această schimbare, să lăsăm a vorbi pe însuși dl. de Nion : București, iunie 1848 Domnule Ministru, 3 Am primit scrisoarea pe care mi-ați făcut onoarea a mi-o scrie la 9 luna aceasta pentru a mă anunța că sînt admis a prezenta drepturile mele la pensie. Cu profund regret mă văd, în vîrstă abia de cinci- zeci și trei de ani, exclus dintr-o carieră căreia, de la vîrsta de 18 ani, i-am consacrat toate clipele vieții mele, toate forțele mele, tot devotamentul meu... v— — Este ultimul dv. raport scris împreună cu dl. Hory care vă va ține locul și regret că tocmai această epocă, atît de bogată în evenimente și de un interes deosebit pentru mine, pentru colegii mei, pen- tru cititorii zilelor noastre, este extrem de sumar prezentată. Avem multe documente în țară, s-a scris mult și se va mai scrie despre „iunie 1848“ în Țara Românească, dar ne-ar fi fost utile informațiile dv. detaliate. București, 22 iunie 1848 Domnule ministru. Comisarul turc Talaat Efendi a părăsit Bucureștiul luni, 19, pentru a pleca la Iași. Plecarea sa a făcut să 61 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro crească neliniștea căreia îi este pradă țara de trei luni. De fapt, începînd de a doua zi au fost făcute mai multe arestări în Capitală printre tinerii aparținind primelor familii ale țării. Hospodarul, care mai întîi a renunțat să facă uz de măsuri coercitive, puse la dispoziția sa de firmanul care a precedat aici sosirea lui Talaat Efendi, și-a schimbat dintr-o dată hotărîrea. Această schimbare bruscă este atri- buită instigării generalului Duhamel care, foarte nemul- țumit de un demers făcut de tinerii valahi pe lingă comi- sarul turc în scopul de a-1 asigura de devotamentul lor față de Poartă, ar fi angajat pe Prinț să înlocuiască cle- mența cu severitatea. Ieri au circulat aici zvonuri vagi că locuitorii de la sate, noaptea, se îndreptau în masă spre București, pentru a obține, de bunăvoie sau nu, diverse concesii politice. Aceste zvonuri au căpătat oarecare consistență în public și au răspîndit spaima în toate clasele. Spre seară, Prințul Bibescu, însoțit de ministrul de in- terne, dl. Vilara, s-a dus, fără escortă, la plimbare. La reîntoarcerea sa, între orele 8 și 9, în momentul cînd tră- sura s-a oprit nu departe de barieră, o altă trăsură a trecut foarte aproape de aceea a Prințului și trei tineri au tras șase focuri de pistol îndreptate asupra Hospodarului. Al- teța Sa n-a fost atins. Unul din gloanțe a sfîșiat epoletul său sting. Dl. Vilara a fost ușor atins de un alt glonte. Această încercare de asasinat, alături de un incendiu, care este poate întîmplător, a emoționat întregul oraș. Au fost operate numeroase arestări în timpul nopții și în cursul dimineții de azi. Agitația, concentrată exclusiv la tineretul valah, are mai multă consistență și ramificații mai întinse decît crede Hospodarul. Acești tineri speră să beneficieze de criza ge- nerală din Europa pentru a ridica țara și a introduce o reformă radicală. O convorbire pe care am avut-o ieri dimineață cu un înalt funcționar m-a făcut să înțeleg în mod clar că gu- vernul este puțin satisfăcut de primirea pe care comisarul turc a făcut-o delegației de tineri valahi. Neconvenind în mod deschis asupra încurajării pe care acești tineri ar fi primit-o de la Talaat Efendi, îi reproșează de a fi primit 62 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro în mod prea favorabil plîngerile lor împotriva actualei administrații și, mai ales, puțina energie a Prințului de a combate acțiunea rusă din Principat... , < ■ o — Mi-am dat seama, d-le Hory, din structura ra- poartelor, din elementele pe care urmăriți a le evi- denția, din forța de analiză a evenimentelor, din atenția ce o acordați informațiilor însoțite de acte, de documente că cele scrise de dv. sînt un sprijin mai substanțial pentru cunoașterea epocii. Au trecut două zile de la ultimul raport al d-lui de Nion și mă găsesc în fața celui semnat de dv., valoros prin urmărirea îndeaproape a evenimentelor din capitala Țării Ro- mânești în acele zile de revoluție : București, 24 iunie 1848 Domnule Ministru, Numeroase arestări au continuat să fie făcute în cursul zilei de ieri, 23 ; Prințul, în cursul dimineții, a trecut tru- pele în revistă și le-a făcut să depună din nou jurămîntul. La orele 1 m-am dus la Hospodar, pentru a-1 felicita de a fi scăpat ca prin minune de atentatul îndreptat îm- potriva persoanei sale, atentat care, de altfel, este repro- bat în mod energic de partidul liberal. Prințul mi se pare că se înșală total asupra poziției sale și asupra întinderii mișcării populare. Asigurînd de patriotismul său pur și dezinteresat, care l-ar determina chiar să pună în alte mîini frînele guvernului dacă ar vedea în aceasta unele avantaje pentru țara sa, el vorbea de măsurile pe care le-a luat pentru a împiedica orice încercare de a porni asupra Capitalei din partea locuitorilor de la țară, din diferite județe, ridicați de tinerii valahi și înaintînd asu- pra Bucureștiului împreună cu o parte a trupelor care li s-au alăturat. Efervescența crește din moment în moment. Șeful poliției și-a dat demisia. La orele 6 seara generalul Duhamel a plecat în grabă la Liova, la frontiera Moldovei, în jur de 20 de poște de București; acolo este cel mai apropiat cartier general al trupelor rusești. Nu există îndoială, și știu aceasta dintr-o 61 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro sursă sigură, că această plecare bruscă are ca obiect de a dispune ocuparea militară în cel mai scurt termen a Prin- cipatului, punînd astfel în executare somațiile conținute în circulara imperială, al cărei text se află reprodus în telegrama politică nr. 90 din 11 aprilie. La orele 7, în mai multe puncte ale orașului s-au for- mat adunări : acolo se dădea citire unei noi Constituții. Nu am putut încă să-mi procur acest document. La orele 8, toate aceste adunări s-au îndreptat, cu stea- gul în frunte, spre palatul Hospodarului, în strigătele de „Trăiască Constituția, trăiască libertatea !“. Prințul era la balconul său, ținînd în mîini un exemplar al Constituției. Prima cerere care i-a fost făcută a fost aceea a eliberării tuturor persoanelor arestate pentru delicte politice. Prin- țul a semnat pe loc ordinul care le reda libertatea. Entu- ziasmul era la culme. Hospodarul a acceptat apoi unul cîte unul articolele din noua Constituție și la orele 10 ea a fost semnată și proclamată în toată Capitala. A fost nu- mit un nou ministru, dintre conducătorii tineretului libe- ral. De două ori, infanteria și cavaleria, venite în acest in- terval de timp, au fost somate de a ieși din curtea palatu- lui, ceea ce s-a făcut fără cea mai mică rezistență. Au fost expediate ștafete în toate punctele Valahiei. — Nu știu cum veți fi primit actele oficiale ale guvernului provizoriu al revoluției române ; aș dori să fi fost cu multă simpatie. Faptul însă că nu le-ați luat ca simple note ale unui guvern efemer, ci le-ați încadrat în actele de valoare ale consulatu- lui, expediindu-le pe cele mai importante în Franța, spre luarea de cunoștință în guvern, ne îngăduie azi a avea un plus de documentație, pe alocuri deosebit de valoroasă, provenind de la conducători ai revo- luției. Mai întîi raportul dv. : 6 , i - ~ " București, 27 iunie 1848 Domnule Ministru, Evenimentele politice se succed aici cu rapiditate. Prin ultima mea telegramă, din 24, am avut onoarea de a vă 64 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro face un expozeu succint al revoluției cu totul pașnice care s-a înfăptuit aici, la 23, în mai puțin de trei ore. La 24 dimineața, dl. Kotzebue, după ce a lansat un pro- test împotriva acestei stări de lucruri, a părăsit Bucu- reștiul pentru a pleca în Moldova. La 25, secretarul de stat a adresat o circulară, aici anexată (lit. A.), către agenții străini, în scopul de a le aduce în mod oficial la cunoștință noua Constituție dată țării și sancționată de șeful statului. • La 26 s-a constituit un guvern provizoriu. Au fost aduse cîteva modificări în ministerul numit la 23. Alătur aici anunțul secretariatului de stat care notifică aceste schim- bări (lit. B și C). In aceeași zi, doi membri ai guvernului provizoriu au venit la mine pentru a mă invita să asist a doua zi la o ceremonie religioasă și națională. Am răspuns acestor domni, mulțumindu-le pentru această atenție, că dat fiind poziția mea interimară, nu voi putea accepta înainte de a mă fi consultat în această privință cu ceilalți agenți străini, pe lîngă care ei au făcut același demers. Toți consulii au căzut de acord de a nu face nici o demonstrație oficială pe lîngă noul guvern, nici prin actele lor, nici prin prezența lor, înainte de a fi primit instrucțiunile necesare din partea șefilor lor. Această ceremonie a avut loc astăzi, cu întreaga pompă religioasă pe care o cer împrejurările. Temerile mele, exprimate în ultima telegramă, asupra viitoarei ocupări a Valahiei de către trupele rusești sînt împărtășite în întregime de guvernul provizoriu care s-a constituit. Această intervenție armată este poate mai apropiată de- cît se crede. Persoane bine informate gîndesc că generalul Duhamel a venit aici învestit cu depline puteri din partea împăratului, pentru a face să intre — dacă va crede, la timpul și locul potrivit — o parte din trupele din lagărul de la Liova. Totuși, pe de altă parte, dl. Kotzebue mi-a spus, o oră înainte de plecarea comisarului rus, că el „nu cunoaște în mod precis instrucțiunile împăratului cu pri- Ș — M|rtțirll franceze 1848 gj https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro vire la intervenția armată, dar că el are aproape sigu- ranța că încercarea de asasinat îndreptată împotriva Prințului, ridicarea țăranilor din diferite județe, abando- narea unei părți a miliției vor apărea împăratului de na- tură a motiva în mod suficient ocuparea imediată a Va- lahiei“. Aceasta contrazice limita împuternicirilor presu- puse a le avea generalul Duhamel. Două ore mai tîrziu, consulul general al Rusiei a putut da împăratului un mo- tiv în plus pentru a justifica această invazie. Liniștea nu a încetat să domnească în Capitală pînă în acest moment. Foarte curînd voi avea onoarea, Domnule Ministru, de a vă adresa o traducere a proclamației valahe, care con- ține bazele noii Constituții. Chiar acum am primit din partea secretarului de stat al Valahiei rugămintea de a vă transmite telegrama ală- turată... L. L COPIE (lit. A.) . . Domnule Agent și Consul general, Ca urmare a dreptului administrației interne indepen- dente cuvenit Principatului Valahiei și care are ca efect în mod explicit elaborarea de legi, o nouă Constituție fiind proclamată chiar azi de dorința unanimă a locuitorilor, exprimată printr-o manifestație pe cît de calmă pe atît de plină de demnitate, mă grăbesc de a vă informa, Domnule Agent și Consul general, că această Constituție, care se leagă în întregime de interesele interne ale țării, a primit sancționare din partea Șefului statului și că am avut onoa- rea de a fi chemat să conduc ad-interim Departamentul Relațiilor Externe. Zelul pe care nu voi lipsi să-1 pun în întreținerea cu dv. de raporturi de bună înțelegere și în rezolvarea treburilor cu toată promptitudinea necesară îmi dă ocazia de a spera că voi întîlni din partea dv. aceeași bunăvoință. Voi avea în curînd onoarea de a vă comunica bazele acestei Constituții care va guverna de acum înainte Valahi^. & https://biblioteca-digitaia.ro / https://www.iini.ro Profit de această ocazie pentru a va fuga, Domnule Agent și Consul general, de a primi asigurarea înaltei mele considerațiuni. ₜ Semnat: N. Bălcescu Ministru al Afacerilor Externe București, 14/26 iunie 1848 COPIE (lit. B) Domnule Agent și Consul General, Prin nota din 13/25 curent, nr. 1044, ați fost pus în curent cu Constituția pe care poporul valah și-a dat-o. In același timp, Prințul Bibescu dîndu-și demisia din funcțiile sale, a fost nevoie de constituirea urgentă a unui guvern provizoriu, ca și a unui minister, compus după cum urmează : Guvernul provizoriu : Mitropolitul, președinte loan Eliade Ștefan Golescu Teii Magheru Scurtu Secretari ai guvernului provizoriu avînd voturi deli- berative : Dl. C. A. Rosetti N. Bălcescu A. G. Golescu I. C. Brătianu Miniștri : Domnii : Golescu — Interne I. Cîmpineanu — Justiție I. Voinescu II — Afaceri Externe C. N. Filipescu — Finanțe I. Odobescu — Război I. Eliade — Instrucțiunea publică Binevoiți a crede, Domnule Agent și Consul general, că 5* 67 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro noul guvern va face toate eforturile pentru a menține calmul și liniștea publică, siguranța cea mai deplină, gră- bindu-se în același timp de a întreține relațiile cele mai prietenești și de a strînge și mai mult legăturile care au existat pînă acum și mă consider fericit de a mă vedea chemat să dezvolt asemenea relații cu dv., fiind convins dinainte de o egală reciprocitate din partea dv. îmi fac în același timp datoria de a vă comunica aici alăturat bazele Constituției, conform promisiunii ce v-a fost făcută prin nota citată mai sus. Primiți... , c J Semnat: Voinescu II COPIE (lit. C) Poporul român decretează : 1. Independența sa administrativă și legislativă bazată pe tratatele de la Mircea și Vlad și neintervenția nici unei puteri străine în treburile sale interne. 2. Egalitatea drepturilor politice. 3. Contribuții generale (la sarcinile statului). 4. Adunarea generală, compusă din reprezentanți ai tu- turor claselor societății. 5. Un Prinț responsabil, ales la fiecare 5 ani, și ales din clasele societății. 6. Reducerea listei civile. Abolirea tuturor mijloacelor de corupție. 7. Responsabilitatea miniștrilor și a tuturor funcționari- lor publici. 8. Libertatea absolută a presei. 9. Orice recompensă trebuie să vină de la Patrie, prin organul reprezentanților săi și nu ai Prințului. 10. Dreptul fiecărui județ de a numi autoritățile sale, drept care purcede din aceea ca întregul popor să aleagă pe Prințul său. 11. Garda națională. 12. Emanciparea mănăstirilor supuse Sfintei... 13. Emanciparea țăranilor, care devin liberi prin mij- 68 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro locirea plății unei despăgubiri (făcută prin mijlocirea plă- ții unei indemnizații acordate proprietarilor). 14. Eliberarea robilor prin plata unei indemnizații. 15. Un reprezentant al țării la Constantinopol, ales din- tre români. 16. Instrucțiune egală și întreagă pentru toți românii de ambele sexe. 17. Abolirea rangurilor titulare, fără funcții publice. 18. Abolirea pedepselor corporale, ca fiind degradante. 19. Abolirea pedepsei cu moartea, de fapt și de drept. 20. Stabilirea de penitenciare unde criminalii trebuie să-și ispășească pedeapsa pentru a ieși îndreptați. 21. Emanciparea evreilor și drepturi politice acordate tuturor cetățenilor de o altă religie. 22. Convocarea imediată a unei Adunări extraordinare constituante, reprezentînd toate interesele, toate clasele națiunii. Această adunare va trebui să se ocupe de redac- tarea Constituției țării, bazată pe cele 21 de articole de mai sus decretate de poporul român. TELEGRAMA Domnule Ministru, Legislația care a domnit pînă acum în Valahia, nefiind de loc în raport cu nevoile țării, poporul valah, uzînd de dreptul care i se cuvine de secole de a-și da legi, decre- tează, printr-o revoluție pașnică țși plină de demnitate, înfăptuită la 11/23 curent în mai puțin de trei ore. o Constituție care cheamă pe toți copiii patriei la exercita- rea drepturilor civile și politice. Această revoluție nu are nimic ostil față de nici una din puterile vecine ; țara abia ieșită din frămîntarea revoluționară se simte deja puter- nică. bucuria luminînd toate fețele, și adeziunea Prințu- lui Bibescu se adaugă la încrederea generală. Dar astăzi, protestul Consulatului general al Rusiei, protest din care am onoarea a vă transmite o copie, a schimbat complet situația (starea de lucruri). Prințul Bibescu a crezut ne- cesar de a demisiona din funcțiile sale în fața noii com- plicații a evenimentelor, și această abdicare nu face decît să agraveze situația țării noastre. 69 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro In aceste împrejurări, a trebuit să se organizeze un gu- vern provizoriu, constituit prin voința unanimă a poporu- lui și avînd în fruntea sa pe Mitropolit (șeful bisericii), și una din primele sale sarcini este de a aduce la cu- noștința guvernului dv. situația critică a țării și de a atrage atenția sa asupra unei iminente intervenții armate, care ar putea să zdrobească forțele noastre încă neorgani- zate, să pună în pericol Imperiul otoman, poate chiar Imperiul austriac și să înăbușe încă de la începutul său o mișcare democratică atît de fericit începută și care tre- buia să aibă influența cea mai salutară asupra destinelor Poloniei, Ungariei și ale altor națiuni vecine. De altfel, noi nu știm pe ce își va baza Rusia intervenția sa. Dacă o face cu titlul de protectoare, ea nu a fost decît garanția drepturilor noastre împotriva oricărei violări străine ; și apoi, prin manifestul său ea a declarat deschis în fața Europei că, departe de a ataca, ea nu face decît să apere integritatea teritoriului său. Sper, Domnule Ministru, că pe baza tuturor acestor considerațiuni guvernul dv. va dobîndi un viu interes pentru cauza noastră, și că la nevoie îi va acorda spriji- nul său ferm și hotărît. Binevoiți, Domnule Ministru, să primiți gșigurarea înal- tei mele considerațiuni. L Semnat: J. Voinescu Ministrul Afacerilor Externe COPIE CIRCULARA Domnule Agent și Consul general. Pentru a preveni interpretările primejdioase pe care răuvoitorii nu vor întîrzia să le răspîndească în Capitală asupra evenimentelor de ieri, mă grăbesc a vă anunța că ambițioși, proprietari egoiști și lacomi, încercînd să defăi- meze guvernul provizoriu, ale cărui eforturi nu tind de- cît a menține liniștea publică și a face față nevoilor celor mai presante, străduindu-se să împace toate interesele statului, coloneii Odobescu și Solomon au încercat ieri 70 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro de a face o contrarevoluție, asupra căreia poporul a tri- umfat In cîteva ore. Nu avem a deplînge decît moartea a patru persoane și nouă răniți, și, mulțumită cerului, liniș- tea s-a restabilit iar guvernul s-a asigurat de persoanele d-lor Odobescu, Solomon și a maiorului Locusteanu, care toți trei vor fi dați în judecată. întreaga armată, din care o parte a fost pentru un moment ademenită de șeful său, a fraternizat cu poporul încă de ieri seara, și azi s-a dus cu muzica în frunte, cu drapelele desfășurate și fără arme la palatul guvernului provizoriu, pentru a-1 felicita de ieșirea fericită din această luptă și a-i cere iertare pentru a se fi supus la ordine atît de inumane ca cele pe care i le-au dat șefii săi. Acum totul este calm, totul este în ordine și guvernul a reluat lucrările cu zelul pe care urgența împrejurărilor îl cere. Puternic prin sprijinul cetățenilor binevoitori, guvernul provizoriu crede că va putea da asigurarea, Domnule Agent și Consul general, că asemenea scene nu se vor mai reînnoi. Primiți, domnule Agent și Consul general, asigurarea înaltei mele considerațiuni. t | Semnat: 1. Voinescu II... București, 1 iulie 1848 Domnule Ministru, O sciziune deplorabilă, care a luat naștere din ambiția personală a cîtorva membri, se manifestă în sînul gu- vernului provizoriu și amenință țara cu o anarhie completă. O delegație a clubului proprietarilor care s-a format de cîteva zile s-a dus, după ședința de azi dimineață, la guvernul provizoriu pentru a protesta împotriva articolu- lui 13 din proiectul de Constituție, conceput astfel : „Emanciparea țăranilor care devin proprietari prin plata unei indemnizații". O mulțime considerabilă urma această delegație. Colonelul adjunct Solomon, fostul șef al pandurilor și proprietar bogat, a conceput proiectul de a răsturna gu- vernul. în acest scop el a dispus împresurarea palatului 71 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro de către o parte din trupe. Guvernul, bănuind o cursă, a trimis emisari în tot orașul pentru a striga : „Trădare!" și a numi pe maiorul Teii, unul din membrii săi, coman- dant al miliției în locul colonelului Odobescu, care este șeful. Maiorul Teii a fost refuzat de soldați și condus la închisoare. Eliberat în timpul drumului, el s-a reîntors, însoțit de popor și de cîțiva soldați, în ajutorul guvernu- lui provizoriu, care era blocat în palat. Atunci Solomon a ordonat foc ; vreo zece persoane au căzut, apoi Solo- mon s-a retras și s-a închis în cazarmă împreună cu sol- dații, de unde se crede că va ieși la noapte pentru a ucide pe toți membrii guvernului și a stabili o nouă stare de lucruri. Am ajuns aici la plecarea curierului, și ne temem de cele mai grave evenimente pentru noaptea aceasta... V București, 4 iulie 1848 Domnule Ministru, Am avut onoarea de a vă face cunoscute evenimentele care au avut loc în ziua de 1 iulie pînă la plecarea cu- rierului. Seara, Mitropolitul, însoțit de cîțiva membri ai guvernului provizoriu, s-au dus de două ori la cazarma unde colonelul Solomon s-a închis împreună cu regimen- tul său, pentru a parlamenta cu el. Nu fără greutate s-a ajuns ca Solomon să fie invitat a se preda, promițîn- du-i-se un bilet de liberă-trecere. A trebuit, pentru a fi sustras mîniei poporului, să iasă îmbrăcat în haine bur- gheze, printr-o poartă dosnică, unde îl aștepta o trăsură. Știrea predării sale a răspîndit în oraș bucuria. Cîțiva tineri încunoștințați de fuga lui Solomon au plecat să-1 ajungă pe drum, l-au arestat și readus la București. Am onoarea de a alătura aici circulara Secretariatului de stat adresată agenților străini, în scopul de a aduce la cunoștința lor evenimentele deplorabile de sîmbătă și de a preveni interpretări răuvoitoare. Ne-au parvenit informații demne de încredere din care rezultă că trupele din lagărul de la Liova, deși pregătite a începe campania, nu au trecut încă Prutul la data de 72 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro 30 iunie. Se trage concluzia, așa cum m-am exprimat în telegrama mea nr. 3, din 27 iunie, că ordinul de inter- venție armată trebuie să emane direct de la împăratul Nicolae, și că această ocupație ar avea loc simultan cu venirea trupelor turcești, care sosesc zilnic și în mare număr pe malul drept al Dunării : la Silistra, Rusciuc și Vidin. Generalul Duhamel s-a dus de la Liova la Iași. Talaat Efendi trebuie să părăsească acest din urmă oraș pe ziua de 6 luna aceasta și va fi aici la 8, unde el este așteptat cu nerăbdare. Dl. Kotzebue este permanent la Focșani. Acum două zile el a adresat Mitropolitului o scrisoare, pentru a-1 în- demna, în calitatea sa de președinte al Adunării generale a Valahiei, să formeze fără întîrziere și în scopul execu- tării articolului 18 al Regulamentului organic; căimăcă- mia. Consulul general al Rusiei adaugă că această căi- măcămie (compusă din președintele Divanului suprem, miniștrii de interne și de justiție) va trebui apoi să trimită o delegație la Prințul Bibescu, în momentul acesta aflat la Kronstadt, pentru a-1 ruga să reia frînele guvernului și să restabilească astfel vechea stare de lucruri. Această scrisoare a fost trimisă de Mitropolit membrilor guvernu- lui provizoriu, care pînă în acest moment nu a luat în această privință încă nici o hotărîre... — Da, realmente vă aflați în mijlocul problemelor și evenimentelor de semnificație; pentru mine aces- tea au importanța majoră și nu rapoartele de com- plezență, care nu slujeau nici guvernului Franței din 1848 și nici istoricilor romani în 1968. Deja ați dat un tablou al istoriei acelor momente. E un tablou al istoriei făcut într-o manieră de diplomat, dar de o certă valoare. Oricum, va trebui să ne plecăm cu mai multă atenție asupra rapoartelor consulilor, nu numai francezi, dar și ai altor state, spre a apro- funda realități ignorate de către istorici, din cele mai diferite pricini și sub mai multe regimuri. Vom com- pleta vastele cunoștințe ale istoricilor noștri cu aspecte importante, fie și numai amintind aici rolul imperiilor care se învecinau cu Țările Române sau 7J https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro le „protejau". Se va înțelege mai complet ce au în- semnat Imperiul habsburgic, Imperiul țarist și Impe- riul otoman, pentru zdrobirea tentativelor popoare- lor de a se afirma în libertate. Vom confirma pentru Petofi și Tancsics, pentru Herzen și Cernîșevski va- loarea pe care o acordau, în numele popoarelor lor, eliberării altor popoare de sub jugul imperiilor re- trograde, condamnate de forțele cele mai înaintate, progresiste din Austria și Ungaria, din Rusia și Turcia. Dincolo de aceste forțe ale luminii și umanității, cu care Austria și mai ales Rusia s-au mîndrit și se mîndresc pe bună dreptate, se aflau calculele forței conferite de marea putere teritorială și armată. In fața forței dreptul istoric e neputincios — așa ju- decau și după acest drept acționau sultani, împărați și țari înconjurați de servii țelurilor lor. Documentele diplomatice contribuie la dezvălui- rea multor laturi, cunoscute în parte sau ale căror subsoluri nu le-am sesizat întotdeauna. Paginile ce urmează sînt menite a adăuga cunoș- tințelor noastre, cele știute de martori ai vremurilor revoluției din 1848 în legătură mai ales cu înăbuși- rea acestei revoluții în Țările Române. l' București, 25 iulie 1848 Domnule Ministru, ¹ ' Mi-am procurat textul scrisorii adresate de Consulul general al Rusiei către Mitropolitul Valahiei, și trimisă de acesta guvernului provizoriu, care se ocupă în acest moment de a-i răspunde. Am onoarea a vă transmite copia acestui document. încrederea pe care dl. Kotzebue pare a o avea în Mitro- polit, invitîndu-1 prin această scrisoare să coopereze la restabilirea vechii stări de lucruri, dă ocazia ca aici toată lumea să se mire. Acest prelat care, după cum Domnule Ministru cunoașteți, aproape întotdeauna a figiirat în rîn- durile opoziției în timpul regimului Prințului Bibescu, a îmbrățișat în mod sincer reforma adusă de evenimentele din 23 luna trecută. înalta sa poziție sacerdotală exercită 74 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro o mare influență asupra poporului și asupra soldaților. Astfel, pentru a evita orice vărsare de sînge s-a recurs la cuvîntul său împăciuitor, pentru a triumfa asupra con- trarevoluției pe care coloneii Odobescu și Solomon au încercat-o la 1 curent. Or, nu se înțelege motivul care face pe ceilalți membri ai guvernului de a trece sub tă- cere, în povestirea împrejurărilor acestor evenimente, me- diația personală a acestui prelat, căreia singură trebuie să i se atribuie întoarcerea la sentimente patriotice a unei părți a armatei care a fost un moment ademenită de șefii săi. S-ar părea că guvernul provizoriu, profitînd de imensa influență a șefului bisericii, caută să-și atribuie numai lui, în ochii valahilor și ai întregii Europe, binefacerile care rezultă din această reformă radicală. In paragraful al doilea al scrisorii sale, dl. Kotzebue spune : „am primit știrea că trupele Majestății Sale îm- păratului, augustul meu stăpîn, au trecut Prutul și se în- dreaptă spre frontiera Valahiei“. Informații anterioare cu trei zile datei acestei scrisori, care mi-au parvenit din Focșani chiar, contrazic în mod cert această afirmație. Se întreabă deci, pentru ce și în ce scon, Consulul gene- ral al Rusiei a recurs la o minciună atît de flagrantă și care ar putea răspîndi alarma în țară... V COPIA UNEI SCRISORI ADRESATE DE DOMNUL KOTZEBUE, CONSULUL GENERAL AL RUSIEI, CĂTRE MITROPOLITUL ȘI ARHIEPISCOPUL DIN VALAHIA Focșani, 18/30 iunie 1848 Monseniore, Eminența Voastră nu ignoră că după evenimentele din 11/23 ale lunii, m-am văzut în imperioasa obligație de a rupe orice relație cu guvernul valah și de a protesta în mod formal împotriva tulburării ordinii existente, adusă de o minoritate slabă și acceptată de majoritatea populației atît din necesitate, cît din teamă sau vanitate. Urmările acestei infracțiuni care afectează tratatele sînt de neconceput; am primit știrea că trupele Majestății Sale împăratului, augustul meu stăpîn, au trecut Prutul și se îndreaptă spre frontiera Valahiei. 75 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Veți conveni, Monseniore, că dacă vreau să mă limitez la simpla observație a sarcinilor mele, linia mea de con- duită trebuia să fie trasată de împrejurări ; dar, obișnuit de zece ani a consacra toate simpatiile mele locuitorilor celor două Principate, nu pot rămîne impasibil la relele care se pregătesc. Aceste simpatii mă determină să adre- sez aceste rînduri Eminenței Voastre ; o fac, conjurînd-o de a le lua într-o matură considerare. S-a cîntărit bine importanța a ceea ce se făcea ? Din nenorocire, nu ; căci altfel nu s-ar fi călcat în picioare drepturile Porții și ale Rusiei. De sentimente patriotice au fost animați, aducînd această tulburare ? Cîțiva, da; antrenați de idei iluzorii, a căror aplicare le-ar fi de- monstrat utopiile, au crezut că acționează pentru binele patriei ; ei au uitat că nu printr-o răsturnare se aduce progresul. Alții, nu ; sub o mască de patriotism, au ascuns dorin- țele lor personale, ambiția lor, lăcomia lor. Primii au comis o greșeală gravă, cei din urmă o crimă. Dar această crimă va deveni odioasă dacă se vrea să s? ridice masele poporului pentru a rezista forței armate, dacă valuri de sînge trebuie să fie vărsate pentru a linguși amorul propriu al cîtorva orbi. Dar, se va spune, noi nu sîntem orbi ; noi luptăm pen- tru independența noastră, pentru progres, pentru civili- zație. In prima problemă, sînt iudecător competent. Dună ce am petrecut ani lungi în Principatele Moldova și Valahia, după ce am consacrat n afecțiune sinceră locuitorilor lor. cunoscîndu-i în realitate, cu defectele și cu calitățile lor, afirm că nu se pot guverna ei înșiși. In ceea ce privește progresul și civilizația, întoarce- ti-vă privirile asunra trecutului. Există altă țară în lume care de douăzeci de ani a făcut atîta progres ca Moldova si Valahia ? Aceasta se datorește Rusiei și, de acum înainte, tot ea, împreună cu Curtea suzerană, ar fi dat ajutor, cu cea mai vie satisfacție, la tot ce ar fi putut contribui ia dezvoltarea morală si materială a tării. Dar. se va mai spune : noi avem șanse de succes, vom ridica țăranii și o armată maghiară va veni în sprijinul nostru. H https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Nenorocire celor care vot aduce pe țărani să-și pără- sească căminele, sîngele lor să recadă pe capetele lor ! Există convingerea că acest popor, pe al cărui sprijin se contează, va voi să se consacre unei cauze care nu este a sa ? Eu susțin contrariul, pentru mai multe motive ; dar admițînd o clipă că aceasta se va întîmpla, ce se va cîș- tiga ? Valahia va deveni un vast cîmp de bătaie ! Nu veți putea deci să nu recunoașteți, Monseniore, că această stare de lucruri nu poate avea decît urmări de- zastruoase și, în consecință este datoria Voastră, de su- prem păstor al compatrioților Voștri, de a folosi toate eforturile în scopul de a readuce ordine și a restabili stătu quo-ul din 11/23 iunie. în consecință, invitați pe Prințul Bibescu de a relua frînele guvernului, sau dacă Alteța Sa nu consimte, formați o căimăcămie conform stipulațiilor Regulamentului organic. Este o condiție sine qua non pentru a putea arunca vă- lul uitării pe multe din greșelile comise și multe din fap- tele rele plănuite, și, după aceasta, veți găsi din partea mea cel mai mare zel de-a face țării serviciile care, în- tr-un asemenea caz, va fi în drept a mi le cere. Vă autorizez, Monseniore, de a face uz de scrisoarea mea așa cum vi se va părea convenabil și profit de această ocazie pentru... / Semnat : Ch. Kotzebue b- București, 6 iulie 1S4S Domnule Ministru, Dl. Bălcescu, membru al guvernului provizoriu, trimis la Focșani în întîmpinarea lui Talaat Efendi a sosit aici în mare grabă, cu știrea sigură că trupele rusești și tur- cești erau în drum pentru a intra simultan în Valahia. Această știre importantă, adusă de asemenea și de curie- rul meu venind din Iași, a produs o consternare printre membrii guvernului provizoriu. Este de temut mai ales ca această știre să nu provoace mari dezordini în țară, ime- diat ce ea va fi transpirat în public ; și, din nefericire, nu se poate conta prea mult pe miliție și pe garda națională 77 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro pentru a menține liniștea și a face să fie respectate per- soanele și proprietatea. Mă grăbesc de a vă adresa alăturat, Domnule Ministru, copia răspunsului Mitropolitului la scrisoarea pe care i-a adresat-o Consulul Rusiei, asupra căreia am avut onoarea să vă informez prin telegramele mele din 4 și 6 iulie. Alătur, de asemenea, un exemplar din proiectul de adresă pe care guvernul are intenția de a o trimite îm- păratului Rusiei. Această adresă trebuie să fie semnată da locuitorii orașului București și, apoi printr-o delegație, remisă fie în mîinile comandantului trupelor destinate a ocupa țara, fie la Petersburg chiar, dacă se permite acestei delegații de a înainta. s £ J COPIA RĂSPUNSULUI ADRESAT DE MITROPOLIT CĂTRE CONSULUL GENERAL AL RUSIEI Bucure f ti, 24 iunie!6 iulie 1848 Domnule Consul general, Evenimentele din 11/23 iunie m-au făcut să consacru cea mai serioasă atenție stării de lucruri, situației țării, mersului treburilor conduse de noul guvern și mai ales atitudinii poporului, și trebuie să mărturisesc, nu fără un sentiment de satisfacție și de amor propriu național, că liniștea și demnitatea cu care s-a înfăptuit, în mai puțin de trei ore, o revoluție fără precedent în istorie, sentimen- tul furtunos de bucurie al întregului popor pentru drep- turile pe care și le-a recucerit și după care el a suspinat atît, au umplut inima mea de cea mai dulce satisfacție, căci am crezut că văd în această mișcare semnul Provi- denței. Abdicarea Prințului Bibescu, pe care nici sfatu- rile prietenilor săi, nici rugămințile noilor miniștri de- semnați de vocea poporului și numiți de el, nu l-au putut determina să rămînă în fruntea treburilor, a tulburat, este adevărat, o clipă seninătatea bucuriei mele, căci mă temeam că va urma o anarhie ; dar și de această dată am văzut cu mîndrie că temerile mele au fost nefundate. Noul guvern și întregul popor al Capitalei, pentru a face dovada sentimentului lor de devotament față de patrie, de abnegație și de îndepărtare de la orice interes sau ve- 78 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro deri personale, au venit în masă la locuința mea și au solicitat cooperarea mea la conducere, ceea ce în calitatea mea de valah m-am crezut dator a accepta. Cu toate acestea, un complot de conspiratori josnici, de intriganți fără importanță, a ajuns să cucerească o parte mică a garnizoanei, avînd în frunte pe domnii colonei Odobescu și Solomon, venind să tulbure o clipă ordinea și liniștea publică la 19 curent (1 iulie) ; dar poporul, in- dignat la maximum, a sfărîmat acest complot cu acel calm și acea voință fermă pe care el le^a desfășurat și mai înainte, și a redus la neputință orice demers reacționar, fără ca totuși să se dedea la vreun act de răzbunare. El a simțit că ar însemna să se înjosească măsurîndu-se cu doi sau trei indivizi, care de altfel au fost predați în mîi- nile justiției, și se poate spera că nimic nu va mai tulbura de acum înainte liniștea publică. Iată, Domnule Consul, în puține cuvinte situația țării. Permiteți-mi acum de a trece la celelalte considerațiuni conținute în scrisoarea pe care mi-ați făcut onoarea a mi-o adresa la 18/30 curent. Este incontestabil, și tratatele fac dovada, că Principa- tul Valahia, plasîndu-se sub suzeranitatea Porții, și-a re- zervat dreptul unei administrații interne independente, care implică și pe cel de a modifica și reface legile sale, conform cu împrejurările și interesul țării, ca și acela de a-și alege prinții din mijlocul său. El s-a bucurat perma- nent de acest drept pînă la începutul ultimului secol, cînd cîțiva greci, locuitori ai Fanarului, abuzînd de favoarea pe care au reușit să și-o atragă din partea cîtorva demni- tari influenți ai Imperiului otoman, au găsit mijlocul de a induce în eroare cabinetul otoman asupra sentimente- lor locuitorilor Valahiei, pe care s-au complăcut să le ca- lifice ca foarte ostile, pentru a face să fie numiți prinți. Totuși, țara nu a încetat niciodată de a protesta îm- potriva violării dreptului său, plîngerile sale fiind re- cunoscute ca fundate, Curtea imperială a Rusiei, care de la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a dat drept protec- toare a creștinilor și garantă a privilegiilor lor, și Sublima Poartă, care în solicitudinea sa nu putea suferi ca o na- țiune să fie multă vreme frustată de ceea ce are ea mai prețios, au reintegrat Valahia în vechiul său drept, îp 79 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro virtutea căruia a fost introdusă o refoimă în anul 1831. Dar, după o experiență de 17 ani, căpătînd certitudinea că această reformă privează de binefacerile statului și societății marea majoritate a națiunii, ea nemaifiind în legătură cu progresele civilizației și nevoile țării, poporul valah a crezut că trebuie să se folosească de dreptul său pentru a reface legislația internă, fără a leza interesele nici unei puteri. Deci, nu văd prin ce țara a încălcat drepturile Curții imperiale a Rusiei. De asemenea, a pro- pune acum poporului valah reîntoarcerea la statu-quoul cxistînd înainte de 11/23 iunie ar fi prea tîrziu și în întregime inutil, căci nimic nu ar putea de acum înainte să-l forțeze să renunțe la formele pe care a crezut ne- cesar să le introducă în legea sa constitutivă. Dacă Majes- tatea Sa Imperială vrea să facă ca trupele Sale să intre în țară, poporul valah nu-și face nici o iluzie ; el știe că nu este în stare de a opune nici o rezistență armată, dar el știe, de asemenea, că Majestatea Sa Imperială, în bună- tatea și mărinimia Sa, nu-1 va forța să se reîntoarcă la o stare de lucruri care îi era odioasă și pentru a cărei în- depărtare era gata să-și verse tot sîngele său. Intenția lui nu este de loc de a cere sprijinul ungurilor, el nu va face să vorbească decît dreptul său, și, făcînd apel la generozi- tatea Augustului Monarh, care a declarat de atîtea ori în mod oficial sentimentele Sale de bunăvoință pentru țara noastră, el nu va scăpa ocazia să protesteze în fața Mo- narhului. Bazîndu-mă pe simpatiile pe care binevoiți a le exprima în scrisoarea dv., citată mai sus, pentru Valahia, și avînd în ele deplină încredere, vă rog, Domnule Consul general, de a binevoi a aduce prezenta la cunoștința Curții impe- riale, care, nu ne îndoim, luînd în considerație dorințele unanime ale națiunii și bunăstarea care va rezulta pen- tru toți membrii ei dintr-o nouă ordine a lucrurilor, va binevoi a-și da adeziunea și va pune umărul la aceasta, ca ea să fie în mod definitiv consolidată. Ea nu va face prin aceasta decît să dobîndească un drept la recunoștința po- porului valah. Semnat: Mitropolitul Neofit SO https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 11 iulie 1848 Domnule Ministru, Știrea sigură a sosirii trupelor rusești la Focșani, fron- tiera Valahiei, s-a răspîndit aici în cursul zilei de ieri. După o lungă deliberare, în care au fost discutate și res- pinse diverse proiecte, membrii guvernului provizoriu au adoptat, fără opoziție, măsura cea mai înțeleaptă, aceea de a se refugia cu toții, cu excepția Mitropolitului, în Transilvania. Această hotărîre, trebuie s-o spun, a fost de altfel aprobată și chiar sprijinită de poporul adunat în curtea Palatului. Imediat Mitropolitul a convocat pe marii boieri pre- zenți la București și a format căimăcămia, conform stipu- lației articolului 18 din Regulamentul organic, care pre- vede vacanța scaunului domnesc. Coloneii Odobescu și Solomon, puși în libertate, au re- luat comanda miliției. A fost numit un nou șef al poliției, și toți funcționarii inferiori au rămas în funcțiile lor. Garda națională e dizolvată. Trecerea de la o putere la alta s-a făcut cu calm și fără cea mai mică dezordine în Capitală. Țăranul, din nefericire prea obișnuit a fi jucăria stă- pînilor săi, mai întîi nu a acceptat decît cu neîncredere binefacerile promise de noua Constituție. El va pleca și de data aceasta capul fără să murmure, cînd vn afla că vechea stare de lucruri este restabilită. Totodată, tre- buie recunoscut, această revoluție va lăsa rădăcini pro- funde în țară și sînt convins că vor rezulta avantaje reale și apropiate pentru clasa care, ea singură, suportă sarcinile statului. Alătur aici, Domnule Ministru, proclamația publicată rin membrii guvernului provizoriu în momentul cînd au pă- răsit puterea. Am primit azi dimineață comunicarea oficială, de ase- menea aici alăturată, a Secretariatului de stat anunțînd că vechea stare de lucruri a fost restabilită în plenitudi- nea sa în Valahia. Onoratei Agenții și Consulat general al Franței Starea de lucruri existentă înainte de 11 iunie fiind 6 8t https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro restabilită în întregime și treburile reluîndu-și cursul lor regulat, mă grăbesc de a informa onorata Agenție, adăugind că a fost instituită o căimăcămie (guvern pro- vizoriu), conform dispozițiilor art. 18 din Regulamentul organic, care a luat frînele statului pentru a veghea la menținerea liniștii publice. - 1 । Semnat: Herescu — Informațiile dv. sînt deosebit de prețioase. Desi- gur, unele relatări nu coincid întru totul cu firul eve- nimentelor ce-1 întîlnim în lucrările noastre. Aceasta nu înseamnă că noi avem dreptate neapărat. O con- fruntare riguroasă cu detaliile pe care le dați, a lu- crărilor de istorie de care dispunem, nu poate fi decit în favoarea adevărului. Existența proclamațiilor care emanau de la căi- măcămie sau guvernul provizoriu, în arhive și lu- crări din România, a determinat renunțarea la in- serarea lor în această carte. Dosarele diplomatice franceze le cuprind pe toate cele anunțate în anexe. București, 14 iulie 1348 Domnule Ministru, Imediat după plecarea principalilor membri ai guvernu- lui provizoriu, Mitropolitul s-a grăbit să se conformeze ordinelor conținute în scrisoarea consulului Rusiei, for- mînd căimăcămia. Cu această ocazie s-a manifestat o sciziune deplorabilă printre puținii mari boieri prezenți la București. Fie- care din ei voia să facă parte din acest nou guvern interimar. In sfîrșit, domnii Teodor Văcărescu, Emanuel Bălteanu și Herescu au format căimăcămia. Numirea celor două din urmă personaje a stîrnit o ne- mulțumire generală, care a dobîndit un caracter din cele mai supărătoare și prin cele două proclamații alăturate la prezenta (lit. A și B), în care guvernul provizoriu este țratat ca rebel. 82 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Acest început regretabil al noii puteri a fost coroborat și cu o reacție cu totul personală și o conduită jignitoare și brutală a agenților de poliție față de popor în ziua de 11. Adunate toate aceste împrejurări, au dus în ziua de 12 la o numeroasă adunare, care a mers la Mitropolit și la caimacami, cerînd restabilirea Constituției și întoarcerea guvernului provizoriu. Dezordinea era completă ; cîteva case au fost distruse. Gravitatea acestei mișcări, în întregime populară, a de- terminat căimăcămia să renunțe la restabilirea vechii ordini a lucrurilor, cu abuzurile și privilegiile sale. Vocea poporului a desemnat pe dl. Cîmpineanu ca reprezentant al guvernului liberal pînă la reîntoarcerea celorlalți mem- bri. O proclamație (lit. C) a făcut imediat cunoscute aceste noi dispoziții populației de a dezavua complet ce s-a în- tîmplat în ziua de 11. Am onoarea de a vă trimite, de asemenea, copia scri- sorii adresate de guvernul provizoriu lui Talaat Efendi (lit. D.). Pentru a liniști poporul asupra intențiilor pașnice ale miliției, care s-a retras în cazarmă cu comandanții săi, Mitropolitul a publicat ieri seară proclamația alăturată (lit. E.), contrasemnată de coloneii Odobescu și Solomon. In ciuda acestor afirmații, sprijinite pe un nou jurămînt, făcut în prezența Arhiepiscopului și a mai mult de zece mii de persoane, care s-au dus la cazarmă în cursul zilei de ieri, pentru a împiedica plecarea proiectată a miliției, colonelul Odobescu, două ore mai tîrziu, pentru a împrăș- tia mulțimea și a-și croi drum, a comandat soldaților de a trage asupra ei; puțini dintre ei au tras, dar în aer. La acest refuz și în fața unei situații atît de grave, Odo- bescu și Solomon, obișnuiți de 21 de ani cu respectul și supunerea miliței, și-au smuls epoleții și și-au dat de- misia. Mi se comunică chiar acum o adresă a guvernului pro- vizoriu către Sultan (lit. F.) ; acest document interesant rezumă cu exactitate faptele care s-au petrecut de la 23 iunie încoace. Expunînd în mod respectuos și demn schimbările survenite în Valahia ca o problemă internă și ca t> necesitate a mersului vremii și al civilizației, asi- gurînd de fidelitatea lor față de Poartă, sperînd că ea va 6* 83 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro binevoi sa recunoască o Constituție care nu ține decît sâ strîngă legăturile care-i aliază cu Imperiul otoman și de a-i păzi de orice agresiune străină. București, ÎS iulie 1848 Domnule Ministru, Ca urmare a ultimei mele telegrame, mă grăbesc de a vă anunța că doi membri ai guvernului provizoriu s-au reîntors la București ieri seară. Aceștia sînt domnii Eliade și Constantin Filipescu. Ceilalți sînt așteptați în puțină vreme. Astăzi se pune problema de a forma un nou guvern, compus din 6 boieri de diverse ranguri, din 6 comercianți, din 6 meseriași și prezidat de Mitropolit. In acest scop se formează în fiecare moment adunări care răspîndesc ne- liniștea în oraș, făcînd să sune alarma. Mă abțin, Domnule Ministru, de a menționa toate zvo- nurile absurde care circulă asupra sosirii și a nesosirii ru- șilor și turcilor ; nu pare sigură, pînă în pezent, decît in- trarea lor în Moldova. Aici alăturat, am onoarea de a vă trimite traducerea unui decret care aduce la cunoștința publicului demisia coloneilor Odobescu și Solomon. — Domnule consul, citesc și recitesc materialele sem- nate de dv. îmi fac imaginea pe care mi-o îngăduie și ansamblul de cunoștințe privind acea epocă. Am însă o întrebare. Erați numai observatorul și înregistrato- rul evenimentelor în succesiunea lor ? Sublimați nu- mai acele elemente privind interesele politicii ex- terne a Franței, privind, de pildă, rolul Turciei sau al Rusiei ? Spun aceasta deoarece se detașează insis- tența, de pildă, asupra mișcărilor de trupe ale celor două imperii. O făceați și din grija pe care o purtați acestor Principate ? Vă temeați de o înăbușire a liber- tății care își croia drum în țara Carpaților și Dună- rii ? Sau de extinderea puterii altor mari state, care ar fi putut periclita interesele Franței ? Veți spune că Franța era Franța revoluției republi- 84 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro cane și, generoasă, era îngrijorată de mersul emanci- pării altor popoare. Da, da, o brumă de realitate poate fi, însă m-ar interesa esențialul. Răspunsul că litera documentelor dovedește spiritul în care judecați lucrurile ne-ar lăsa libertatea de a vă aprecia asentimentul mai mare sau mai mic pentru cauza populară în 1848. Spre exemplu, am impresia că nu se desprinde lesne din rapoarte opțiunea dv. pentru guvernul provizoriu sau pentru căimăcămie. Oricum, nu-mi apare așa de clară ca în cazul opțiunii între Rusia și Turcia. Dar să lăsăm documentele, cu graiul lor, să ne dea indicii suplimentare, pe parcurs găsind răspunsuri la parte din întrebări. Inserînd imediat scrisoarea repre- zentantului guvernului provizoriu, Voinescu II, nu fac decît să atrag atenția asupra speranței pe care o nu- trea această reprezentanță a poporului în dv., adică în țara al cărei sol erați. Nu v-a surprins de loc tonul diferit al scrisorilor membrilor guvernului revoluțio- nar și cel din apelurile, deciziile oficiale ? Consem- nez aceasta deoarece nu am întîlnit în rapoartele dv. semnalarea spre atenție a unei nuanțări în procla- mațiile guvernului provizoriu care priveau atitudinea față de Rusia și Turcia și în scrisorile mai mult sau mai puțin oficiale ce vă erau trimise, unele reprezen- tînd atitudini ale guvernului român. c /j Onoratei Agenții și Consulat general al Franței & O suită de împrejurări, pe cît de neprevăzute prin cau- zele lor, pe atît de fecunde în rezultatele lor, ducînd la în- depărtarea momentană a guvernului provizoriu și la resta- bilirea aproape imediată a sa, mă grăbesc, în scopul de a evita orice sentiment de dispreț cu privire la caracterul și importanța acestor evenimente, de a relua — pentru a le aduce la cunoștința dv. — seria de fapte în ordinea în care ele s-au produs și împrejurile care le-au însoțit. Mișcarea care ducea Valahia spre destine noi și mai feri- cite își urma în chip pașnic cursul său. Poporul, încrezător !n patriotismul și devotamentul șefilor statului, aștepta, W > ‘ , https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro calm și ferm, rezultatul discuțiilor lor. Atît cît este per- mis omului de a pătrunde în secretele lui Dumnezeu, totul părea să promită un sfîrșit glorios la atît de frumoase în- ceputuri. Deodată, în ultimele zile care au precedat 29 iu- nie (11 iulie), scena se schimbă ; spiritele sînt agitate de un fel de neliniște ; se răspîndește zvonul că armatele ru- sești au trecut frontiera și înaintează în marș forțat spre Capitală. Toate scrisorile, toți curierii o confirmă. Guver- nul n-a primit nici o comunicare oficială, dar el își amin- tește că dl. ministru al Rusiei, printr-o scrisoare adresată la 18/30 iunie Eminenței Sale Mitropolitul, i-a semnalat punerea în mișcare a trupelor imperiale, fixînd chiar ter- menul în care ele vor sosi în fața zidurilor Capitalei, cu toate că de atunci nimic nu a putut confirma... Dar acum îndoiala nu mai este permisă. La 26 iunie (8 iulie), o scrisoare semioficială este remisă Eminenței Sale Mitropolitul din partea d-lui Moisaky, secretarul Ex- celenței Sale Talaat Efendi. Această scrisoare spune în mod formal că un corp de armată turco-rus se pregătește a trece frontiera valahă ; mai mult, ea cere guvernului de a trimite imediat doi boieri, conform uzanțelor, și de a lua măsurile necesare pentru aprovizionarea trupelor combi- nate. In sfîrșit, ea fixează zi de zi mersul celor două armate și momentul precis al sosirii lor. Guvernul deliberează. Sprijinit pe Dumnezeu și pe drep- tul său, gata la toate sacrificiile, în afară de cel al cauzei sale și al uitării jurămîntului său, încrezător de altfel în bunul simț al poporului care-1 înconjură, el va rămîne ferm la postul său. Dar pericolul crește din minut în mi- nut ; aceste știri primite și altele asemănătoare, care au sosit la diverse consulate, nu întîrzie a trece cadrul oficial și, împrăștiate în mulțime, comentate, exagerate cu inten- ție, fac să crească tulburarea, teama generală. Sînt făcute încercări pentru a răscula armata ; dușmanii țării ridică capul și nu-și mai ascund intențiile : totul arată existența unui complot care mocnește de multă vreme și se apropie de sfîrșit; totul face să se prevadă un nou 19 iunie, mai teribil, mai sîngeros decît primul. Ora, momentele sînt fixate dinainte ; în noaptea de 28 spre 29 (10 spre 11) gu- vernul provizoriu trebuie să fie răsturnat și, odată cu el, libertatea care se năștea. 86 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro In asemenea împrejurări guvernul nu avea decît o linie de conduită de urmat, și el a urmat-o. Văzînd această al- ternativă, sau de a se retrage momentan sau de a vărsa sîngele concetățenilor săi, oferind astfel un pretext inter- venției străine, el n-a ezitat. Este trist atunci cînd ești silit să acoperi cu un văl statuia libertății; mai curînd să piară cauza generatoare care l-a adus la cîrmă, decît să fie vărsată o singură picătură de sînge din greșeala sa. Gu- vernul provizoriu a predat deci puterile sale în mîna Mi- tropolitului-președinte, și, fără teamă și prihană, totdea- una gata a da socoteală concetățenilor săi de mandatul cu care l-au învestit, el a părăsit Capitala, pentru a da na- țiunii timpul de a-și veni în fire și de a manifesta în mod liber voința sa supremă (nelizibil). Previziunile nu au fost înșelate. Plecarea membrilor gu- vernului provizoriu a avut loc la 29 dimineața. Urmarea evenimentelor vă este cunoscută. Onoratul consulat știe cum în aceeași zi, căimăcămia, bazată pe dispozițiile Regula- mentului organic, a pronunțat căderea guvernului provizo- riu, restabilirea vechii stări de lucruri. El știe, de aseme- nea, cu ce violență a început imediat mișcarea reacționară. Dar acest popor n-a respirat timp de 20 de zile aerul curat al libertății fără să pătimească iar reacțiunea, trădîndu-se ea însăși, a avut destinul acelor insecte de o zi care se nasc dimineața pentru a muri seara. Lovită de moarte în însuși principiul său, ca toate lucru- rile urîte și necurate, ea și-a găsit ruina prin excesele făcute. In dimineața de miercuri 30 iunie/12 iulie, o dele- gație compusă din toți principalii comercianți ai Capitalei s-a prezentat la palatul Eminenței Sale Mitropolitul, cerind Constituția și rechemarea imediată a guvernului provizo- riu. Vocea tare a poporului s-a făcut auzită și ea la rîndul său, și a fost ascultată. Căimăcămia a fost dizolvată pe loc și a fost numită o putere interimară, așteptîndu-se reîn- toarecea guvernului provizoriu. Așa este, după cum ați putut judeca singur, povestea exactă a evenimentelor. Națiunea s-a pronunțat din nou ; și de data aceasta fără apel. Au trebuit trei săptămîni duș- manilor țării, trei săptămîni de intrigi, de înșelăciuni, de minciuni pentru a opera o aparență de contrarevoluție, și poporului i-au fost suficiente trei ceasuri pentru a re- 87 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro cuceri drepturile sale călcate în picioare și a răzbuna buna sa credință înșelată. în consecință, am onoarea de a transmite onoratului Consulat general al Franței avizul oficial că guvernul pro- vizoriu și-a reluat funcțiile și mă grăbesc a prinde ocazia aceasta pentru a reînnoi asigurarea înaltei mele consi- derațiuni. ... । Semnat: Voinescu II București, 30 iulie 1848 Domnule Ministru, " Numirea lui Suleiman Pașa în calitate de comisar extra- ordinar al Porții este considerată aici ca un semn de bună- voință cu totul specială a Majestății Sale pentru Valahia. Suleiman Pașa, sosit la 26 la Rusciuc, trebuie să treacă mîine dimineața Dunărea cu aproximativ 15 000 de oameni din trupele turcești, pentru a termina carantina sa de 3 zile la Giurgiu. Nu se știe dacă el se va duce imediat la București sau va aștepta sosirea unui comisar rus. Acest înalt funcționar al Porții va fi primit în Capitală cu toate onorurile datorate rangului său. Dl. Voinescu II, secretar de stat, a fost trimis de către guvernul provizoriu pentru a saluta pe Suleiman Pașa. Prezentîndu-se la el cu eșarfa sa, Suleiman Pașa a refuzat de a-1 primi în mod oficial, spunînd că nu poate recunoaște în el trimisul unui guvern care, el însuși, nu era recunos- cut de Poartă. La 24 luna aceasta, guvernul provizoriu a publicat o pro- clamație cu scopul de a rechema pe proprietarii care s-au retras pe moșiile lor, pentru ca ei să ia parte la bineface- rile noii Constituții și să dovedească prin reîntoarcerea lor în Capitală că nu au nici un fel de intenții rele. Gu- vernul amenință de a recurge la măsurile de rigoare îm- potriva acelora care arestează și maltratează pe călători și se servesc de oameni pervertiți pentru a instiga poporul la incendiu și la jaf. Alătur aici o traducere a acestei proclamații. Amenințarea de a preda pe cei vinovați furiei poporului a produs exact efectul opus celui pe care guvernul caută să-1 obțină ; nici imul din boieri n-a îndrăznit să se reîn- toarcă. Mai bine inspirat și mai bine sfătuit, el a publicat 88 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro două zile mai tîrziu o altă proclamație, tinzînd către același scop, dar concepută intr-un spirit de împăciuire și bună- voință pentru proprietari. Cîțiva dintre ei au revenit deja la București. c v București, 1 august 1848 Domnule Ministru, Suleiman Pașa a făcut cunoscut administrației județului Vlașca că el va trece Dunărea, la 31 dimineața, cu trupele imperiale. Domnul Ștefan Golescu a fost trimis încă ieri seară la Giurgiu pentru a se asigura asupra acestui fapt, căruia va- lahii îi acordă o atît de mare importanță. Dar, la cîteva ore după plecarea sa, a sosit în București un ofițer turc anunțînd că Suleiman Pașa, de fapt, a trecut Dunărea în cursul zilei cu o parte din trupe. Această știre a produs în Capitală o senzație cu atît mai mare, cu cît nu se așteptau să vadă sosind o dată cu comisarul Porții și o parte a gar- nizoanei de la Rusciuc. Intr-o întrunire democratică la care au participat mulți tineri boieri și care s-a ținut astă-noapte, dl. Bălcescu a emis părerea de a se rezista prin forță la această violare a teritoriului român. Azi-dimineață a sunat alarma și poporul s-a adunat în mare număr la palatul Mitropolitului, pentru a întreba care va fi conduita guvernului în aceste împrejurări grave. Prelatul a căutat să potolească efervescența generală, con- vocînd pentru după-amiază pe toți cetățenii și promițînd de a le face cunoscut rezultatul deliberărilor guvernului. Am primit-o azi-dimineață și am onoarea de a vă tri- mite aici alăturat : ᵣ l.- COPIE . (Lit. A.) Onoratului Consulat general al Franței Am onoarea de a aduce la cunoștința onoratului Consulat general al Franței piesa aici alăturată, adresată de guvernul provizoriu Excelenței Sale Suleiman Pașa, trimis extraor- dinar al Sublimei Porți în Valahia. Această notificare a 89 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro fost considerată necesară pentru a servi ca răspuns la scrisoarea pe care i-am trimis-o de asemenea în copie și care a precedat intrarea Excelenței Sale pe teritoriul valah. Cred că este inutil de a aminti aci onoratului Consulat general toate împrejurările care au însoțit reforma noastră interioară. El a fost martorul calmului și ordinii datorită cărora noi am recucerit libertatea și independența noastră administrativă. Opera noastră s-a îndeplinit fără mari greutăți, căci noi eram puternici prin drepturile noastre, care sînt incontestabile și pe care ni le recunosc tratatele lui Baiazid I și Mahomed al II-lea și chiar art. 5 din tra- tatul de la Adrianopol. In ciuda atîtor motive care ple- dează atît de puternic în favoarea noastră, noi vpdem cu cel mai mare regret teritoriul nostru ocupat astăzi de tru- pele Majestății Sale Imperiale Abdul-Medzid. Este ade- vărat că singura notificare pe care am primit-o de la Ex- celența Sa Suleiman Pașa pînă azi anunță dispozițiile cele mai binevoitoare, dar prin însuși faptul invaziei con- siderăm drepturile noastre ca nerecunoscute și noi (neli- zibil) pe lîngă onoratul Consulat general asupra rezultate- lor pe care le poate antrena o asemenea acțiune. Noi dorim cu ardoare ca pacea și ordinea să rămînă în starea în care le-am menținut pînă acum, dar, cu toate acestea, dacă in- trigile interne sau externe vor folosi acest pretext pentru a aduce în țară oarecare dezordine, noi declarăm că ne declinăm dinainte orice responsabilitate. Sperăm că onoratul Consulat general va binevoi să in- formeze guvernul său de poziția noastră și că Franța, în prosperitatea sa crescîndă, va auzi vocea copiilor săi din România și nu le va răpi, o dată cu sprijinul său, orice credință în viitor, orice speranță de salvare. Folosesc această ocazie pentru a reînnoi onoratului Con- sulat general asigurarea înaltei mele considerațiuni. / vj c 0 Semnat: Pentru secretarul de stat: N. Golescu ol. COPIE > ' (Lit. C) Excelență, Sînt 18 secole de cînd românii au plătit cu sîngele lor dreptul de a numi acest pămînt România și de a-1 lăsa 90 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro moștenire glorioșilor lor fii. Din această memorabilă epocă datează pentru noi o eră de suferințe, în mijlocul cărora am luptat cu curaj și resemnare împotriva ambiției lacome a cîtorva puteri străine. Dar Dumnezeu, după ce ne-a făcut să trecem prin încercarea focului, a săbiei și a biciului, ne-a permis să ajungem unde sîntem astăzi, toți tineri, toți puternici, toți români ca în ziua nașterii noastre. In timpul cînd forța brutală dicta legile sale pe pămînt, noi am apă- rat căminele noastre, le-am înroșit cu sîngele nostru și numai simțind că forțele noastre scad, am făcut un apel la protecția celui mai puternic dintre imperii, la Imperiul otoman. Astăzi forța fizică este un mijloc brutal, nedemn de spi- ritele avansate ale secolului al XlX-lea; astfel, înarmați numai cu drepturile noastre sfinte, în ochii Sublimei Porți și ai lumii întregi noi am îndepărtat cu calm un jug umili- tor și au fost suficiente 3 ore pentru a distruge pentru tot- deauna speranțele acelora care visau aservirea... Excelență, cînd Imperiul otoman a binevoit să ne acorde protecția sa el ne-a asigurat deplina și întreaga indepen- dență în interior, Sultanul Baiazid și mai tîrziu Sultanul Mahomed al II-lea au consfințit drepturile noastre prin tratate pe care noi le-am respectat în mod solemn. De multe ori drepturile noastre nu au fost recunoscute și totuși noi am întrunit întotdeauna, în conduita noastră față de Sublima Poartă, dragostea de fii cu fidelitatea vasalului. Noi speram, încrezîndu-ne în oarba noastră supunere, că ea nu va lăsa niciodată să cadă în uitare tratatele lui Ba- iazid și Mahomed al II-lea, și că nu va voi niciodată să ne priveze de drepturile noastre care sînt mai presus decît viața. Astfel, noi ne întrebăm astăzi de ce am fost înșe- lați ? Dacă Poarta vrea să fie dreaptă cu noi, dacă ea vrea să vadă milioane de persoane gata a muri de moartea mar- tirilor pentru Augustul lor Suveran, pentru ce face ea în mijlocul celei mai mari liniști să intre o armată pe un te- ritoriu care este al nostru ? Românii n-au vrut niciodată să se înjosească, să poarte masca duplicității; astfel Dumnezeu a fost întotdeauna cu ei. Noi nu ne temem de a ne arăta Augustului nostru Su- veran, întregii Europe, căci în România se va hotărî pro- blema libertăților lumii ; noi ne arătăm cu fruntea sus, cu 91 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro inima curată, plini de curaj și de credință la vocea propriei conștiințe, care ne strigă : „Nu este nici un singur articol pe care nu am avea dreptul nu numai de a-1 cere, dar și de a-1 pune în execuție, dacă mai există încă un Dumnezeu și o dreptate pe pămînt“. Semnat: membrii guvernului provizoriu — Documentul următor se întîlnește printre foarte puținele consemnări privitoare la gradul de exacti- tate al informărilor din rapoartele consulare. Deși se referă la niște momente precise, de mari „tulburări¹¹, cînd informarea verificabilă imediat asupra celor petrecute era foarte dificilă, el reprezintă totuși un index pentru judecarea acestor izvoare importante. Este necesară completarea, deoarece aici nu e vorba de a pune la îndoială autenticitatea documentelor, ci autenticitatea unor informații, și numai în unele mo- mente. Mai mult, dv. vă referiți și la rectificări pe care le făceați pe măsura verificării în timp a situa- țiilor. E o dovadă de multă probitate, care ne slu- jește în cercetarea exactă a faptelor acelor vremuri. București, 3 august 1848 Domnule Ministru, Am primit în aceeași zi originalul și duplicatul telegra- mei pe care ați avut onoarea a-mi scrie la 14 iulie sub antetul Direcției politice nr. 1. Dacă în corespondența mea sînt cîteodată obligat de a rectifica descrierea unor fapte care nu se îndeplinesc sub ochii mei aceste greșeli involuntare trebuie atribuite difi- cultății de netrecut, pe care toată lumea o încearcă în îm- prejurările actuale, de a fi bine informat chiar în privința a ceea ce se întîmplă în Valahia. în fiecare moment se află știri pe care diferitele părți le fac să circule cu ajutorul scrisorilor plăsmuite, pentru a arunca tulburarea și dezor- dinea în rîndurile adversarilor lor politici. Ca dovadă nu voi cita decît plecarea grăbită în noaptea de 10 spre 11 iulie aproape a tuturor membrilor guvernului provizoriu, dato- 92 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro rită Unor rapoarte oficiale dezmințite cîtevâ zile dupâ re- întoarcerea lor la București. Nu pot deci, Domnule Ministru, să vă dau astăzi infor- mații exacte asupra numărului și mișcărilor de trupe ru- sești în Moldova. Trebuie să adaug aici că nu am primit pînă azi nici o telegramă de la Consulatul republicii de la Iași. Scrisorile încredințate poștei țării sau poștei rusești sînt interceptate și deseori chiar distruse. Domnul Col- quhoun și domnul (nelizibil) au fost în situația de a reclama în această privință la guvernul local. Pentru a face să ajungă în mod sigur corespondența mea la Constantinopol, profit de curierii englezi și austrieci trimiși la fiecare opt zile în Galați, pentru a da telegramele mele la biroul va- poarelor cu aburi. , ' ₜ. La orele 3 dimineața notabilii orașului și boierii au fost convocați pentru a asculta citirea unei scrisori a lui Su- leiman Pașa, adusă aici de unul din ofițerii săi. Prin acea- stă scrisoare comisarul turc declară că el nu poate recu- noaște guvernul provizoriu existent, nici actele semnate de el și-1 invită a intra pe calea supunerii; în caz contrar el se va vedea, cu regret, obligat de a folosi măsuri coerci- tive. Contrar Regulamentului organic, Suleiman Pașa vrea să se numească, cu titlu de locotenent, un nou conducător al Principatului și amenință de a restabili vechea stare de lucruri în toate domeniile, Prezentîndu-i-se pericolele pentru liniștea publică și dificultățile pe care le-ar întîm- pina în acest moment o asemenea alegere, el a consimțit verbal la faptul de a fi mai mulți locotenenți, fără a limita numărul. Ar fi dificil, Domnule Ministru, de a reproduce stupe- facția pe care această scrisoare a produs-o asupra adună- rii. Decepționați dintr-o dată în speranțele lor cele mai scumpe, valahii, conștienți de drepturile lor, au dat o nouă dovadă de moderație și de dorință de a menține înainte de toate liniștea în țară, conformîndu-se dorinței exprimate de comisarul turc în privința noii puteri ce urmează a fi constituită. 93 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Toți membrii guvernului provizoriu în cursul zilei au remis împuternicirile lor în mîinile poporului, de la care ei le dețineau, invitîndu-1 a alege noi conducători, cu titlul impus de Suleiman Pașa. Mai mult de 30 000 de persoane s-au întrunit seara pe Cîmpul Libertății și au proclamat locotenenți ai Principa- tului pe aceiași membri care compuneau guvernul provi- zoriu, declarînd că nu vor alți conducători decît pe cei care au cîștigat încrederea poporului și care s-au arătat per- manent demni. — Știți, domnule consul, ce asociație fac la alinea- tul precedent ? Asociații fac eu multe și cititorii au prilejul pentru și mai multe. De data aceasta însă gîn- desc la un eveniment petrecut cu puțin peste 10 ani de la data cînd scriați aceste rînduri. E vorba de aceeași cumințenie a românului, dar și de fermitatea în fața oricărei puteri, cît de mari și a oricărora, cît de multe. în 1859 Unirea celor două Principate avea să se făptuiască în limitele stabilite de marile puteri, dar după voința națională. In 1848 s-a admis poporu- lui să-și aleagă o locotenență ; el a ales-o, dar cum a dorit el, cu reprezentanții săi. In 1859 i s-a admis fiecărui principat să-și aleagă domnul, și l-au ales, tot cum a dorit el, poporul, pe același. Ce grave greșeli săvîrșesc potentații țărilor, d-le consul, și în veacul din urmă, uitînd de înțelepciunea popoarelor și tenacitatea lor. Cîte planuri, provenind din capete mai mult sau mai puțin încoronate, nu au fost înmormîntate de voința națiunilor și permanen- țele istoriei acestor națiuni și cîte nu vor mai fi! Dar să vă las a ne prezenta evenimentele acelor ani, iar noi, cu judecata acestor ani, să le traducem. Pentru că, să știți, cititorii impasibili, a unei literaturi în sine sînt prea puțini. Cei mai mulți știu ce vor ; așa cum scrieți, de altfel, cînd zecile de mii de oameni adunați pe Cîmpul Libertății au decis care le sînt conducătorii. Imediat, a fost desemnată o comisie compusă din 10 per- soane pentru a răspunde scrisorii lui Suleiman Pașa. Acest 94 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro răspuns, plin de demnitate și de moderație, este o expu- nere veridică a cauzelor care au dus la răsturnarea fostului sistem și necesitatea reformei radicale introduse în țară ; ea stabilește drepturile incontestabile ale Valahiei la în- treaga sa independență administrativă și legislativă, bazate pe tratate, și imposibilitatea de a restabili jugul umilitor care apăsa pe ea de secole. O delegație compusă din 20 persoane s-a dus astă-seară în lagărul lui Suleiman Pașa, aproape de Giurgiu, pentru a-i da acest răspuns și o suplică către înălțimea Sa Sulta- nul, acoperită de douăzeci de mii de semnături, conținînd expresia credinței și atașamentului întregii națiuni față de Sublima Poartă și speranța că ea va binevoi să sancționeze noua stare de lucruri stabilită în Valahia. Am onoarea, Domnule Ministru, de a vă înainta : (Lit. A.) Protestul poporului român împotriva intrării trupelor turcești pe teritoriul valah. (Lit. B.) Copia unei note pe care mi-a adresat-o secreta- rul de stat și prin care guvernul valah și întreaga națiune protestează atît împotriva fondului, cît și împotriva formei scrisorii lui Suleiman Pașa. (Lit. C.) Scrisoarea lui Suleiman Pașa adresată boierilor și notabililor țării. (Lit. D.) Demisia guvernului provizoriu și alegerea de locotenenți ai Principatului. (Lit. E.) Răspunsul notabililor la scrisoarea lui Su- leiman Pașa. (Lit. F.) Suplica națiunii române către Majestatea Sa Sultanul. -y București 24 iulie 15 august 1848 COPIA SCRISORII ADRESATE DE SECRETARUL DE STAT GIRANTULUI CONSULATULUI GENERAL AL FRANȚEI (T-it. B.) Domnule Girant, Am onoarea de a vă adresa copia scrisorii citite la 22 iulie/3 august 1848 de dl. trimis al Excelenței Sale Su- leiman Pașa în fața boierilor și notabililor adunați, astfel ca și răspunsul care s-a făcut și a cărui comunicare a fost țlată pe loc trimisului Excelenței Sale. ' 91 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Oricît ar fi de mare spiritul de moderație de care a dat dovadă de la 11 iunie încoace și de care speră a. nu fi obligat să înceteze să vorbească guvernul ales al Valahiei, mă însărcinează să protestez în numele lui și în numele națiunii întregi împotriva fondului, cît și împotriva for- mei acestei note, ca contrară totodată și spiritului, și lite- rei tratatelor ca și al vechilor capitulații, și atentatoare la drepturile țării, pe care nota o expune ca neadevărată sau denaturînd faptele și transformînd în răscoală o revoluție ieșită în întregime din însuși sînul națiunii, contradictorie în aceea că, nota bazată numai pe dispozițiile Regulamen- tului organic, ea violează înseși aceste dispoziții, cerînd formarea unei locotenențe a Principatului, în sfîrșit, ca scrisă în disprețul tuturor conveniențelor care trebuie să domnească chiar de la suzeran la vasal. Binevoiți, Domnule Girant, a face cunoscută această scrisoare guvernului dv. și vă rog să primiți asigurarea prea distinsei mele considerațiuni. v Semnat: I. Voinescu V I U București, 22 iulie/3 august 1848 (Lit. E) COPIA RĂSPUNSULUI ADRESAT DE NOTABILII VALAHI LUI SULEIMAN PAȘA Excelență, După citirea scrisorii Excelenței Voastre, asistenții, care erau în mare număr, au luat hotărîrea unanimă, conformă vechilor noastre uzanțe, de a nu mai recunoaște numai clasei boierilor și notabililor dreptul de inițiativă în afa- cerile statului. Există un acord comun între toți și o solida- ritate reciprocă în același scop, acela al expresiei voinței na- ționale reprezentate fără deosebire de toate clasele societății. O slabă minoritate, sprijinindu-se pe o parte a regimen- tului cu garnizoana în Capitală, încearcă la 19 iulie o miș- care reacționară, face să cadă sub gloanțe 11 cetățeni și să rănească 13. Poporul a rămas liniștit dar ferm ; cu toate că era fără arme, el a restabilit din nou primul guvern. La 29 iulie reacționarii încearcă să înființeze o căimăcă- mie în mod ilegal, compusă din exminiștri destituiți de ex- prințul. Căimăcămia nu a avut nici 24 de ore de exis- 96 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro tență. Poporul a readus în. mijlocul strigătelor pe aceiași membri ai guvernului care s-au retras. Guvernul a fost deci de 3 ori ales și niciodată impus. în aceeași zi, după citirea scrisorii Excelenței Voastre, mem- brii lui au fost gata a-și da demisia, și poporul i-a rugat să nu abandoneze țara, ei fiind singurii oameni capabili de a menține ordinea prin influența popularității lor și prin încrederea publică de care erau înconjurați. n ¹¹ București, 4 august 1848 COPIE (Lit. F.) înălțimii Sale Sultanului, Noi nu sîntem nici fii ingrați, nici vasali rebeli. Ceea ce am făcut, noi am făcut cu sentimentul dreptului nostru. Noi nu am cedat de loc unui zadarnic spirit de imitație, pe care ni-1 aduceau zvonurile venite din alte părți ale lumii. Regulamentul care ne-a guvernat, în opoziție cu dreptu- rile consimțite de gloriosul predecesor al Majestății Voas- tre, apăsa cu o asemenea greutate țara, încît mii de oameni părăseau în fiecare an pămîntul natal și mergeau să caute de cealaltă parte a Dunării ceruri mai puțin grele și legi mai umane. (Urmează douăzeci de mii de semnături) — Numai o parte dintre copii le-am reprodus. Cele- lalte sînt publicate în mai multe rînduri în culegeri de documente mai puțin cunoscute, copiile de față, traduse după originalele franceze slujesc înțelegerii complexului politic din vara lui 1848. - J București, 10 august Domnule Ministru, Delegația de notabili valahi s-a prezentat pe ziua de 6 la Suleiman Pașa. După ce a luat cunoștință de scrisoarea pe care a fost însărcinată să i-o predea, comisarul turc, contrar convorbirii pe care a avut-o în această privință cu un delegat al guvernului provizoriu, a declarat că nu va 7 — Mărturii franceze 1848 97 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro putea admite numirea a 6 membri în locotenenta Principa- tului. El a adăugat că deja depășește instrucțiunile din condescendență pentru valahi, acordîndu-le pînă în ziua de 10, la amiază, alegerea a trei locotenenți în loc de unul, așa cum a ordonat în prealabil. Delegația, uimită pe drept de o asemenea schimbare bruscă, a căutat să insiste asu- pra validității alegerii deja făcute ; dar ea a întîlnit din partea lui Suleiman Pașa o rezistență încăpățînată, pe care și-a manifestat-o chiar într-o manieră puțin politicoasă. El a declarat apoi că cei trei locotenenți trebuie să fie luați dintre actualii miniștri și la alegerea poporului. Aceste ultime cuvinte au fost date în scris delegației, care s-a retras. La întoarcerea în Capitală, unde rezultatul negativ al acestui demers ar fi putut de fapt provoca tulburări grave, cîțiva membri ai guvernului au venit să-mi ceară sfatul în această delicată împrejurare. Am îndemnat pe acești domni să dea o nouă dovadă de supunere la ordinele Porții, făcînd și această concesie pentru a ieși în sfîrșit din acea- stă situație precară și a ajunge să trateze cu Poarta asupra fondului problemei valahe. Consulul general al Angliei, căruia de asemenea i s-au adresat, a împărtășit în între- gime părerea mea. Dar, temîndu-se, poate pe drept de repetarea unei ase- menea neînțelegeri, guvernul a socotit necesar să scrie lui Suleiman Pașa pentru a-i cere confirmarea că — în cazul cînd ar fi posibil de realizat fără tulburări alegerea a trei locotenenți — era dispus a veni la București pentru a în- cepe negocieri definitive, așteptate cu atîta nerăbdare de întreaga populație. Domnii Nicolae Golescu, I. Eliade și Teii au fost aleși de popor locotenenți ai Principatului. Rezultatul acestei alegeri, care s-a făcut ieri sub ochii unui ofițer turc, a fost comunicat în mod oficial lui Suleiman Pașa ; trimisul său a intrat imediat după aceea în legătură cu noul guvern. Comisarul Porții, ale cărui adevărate intenții nu au pu- tut fi descoperite pînă în prezent, nu pare hotărît a merge de îndată la București. Această ezitare, pe care nimic nu ar mai putea-o motiva, aduce prejudicii interesului națiu- nii și binelui public. 98 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro O a doua delegație se va duce mîine în lagărul de la Giurgiu, în scopul de a solicita aprobarea noilor instituții. Se crede că Suleiman Pașa o va îndemna să prezinte la în- săși înălțimii Sale Sultanului obiectul cererii sale. ■ ° București, 12 august 1843 Domnule Ministru, Dl. Nicolae Golescu, unul din cei trei membri ai actualei locotenențe, s-a dus alaltăieri la Giurgiu, conform dorinței pe care a arătat-o Suleiman Pașa. El a fost primit de co- misarul Porții cu mari onoruri; 21 de lovituri de tun au salutat intrarea sa în lagăr. în această întrevedere, foarte semnificativă, a fost pusă problema modificărilor ce ur- mează a fi aduse noilor instituții ale Valahiei, dintre care iată cele mai importante : Art. 5. Durata nelimitată a funcțiilor Prințului. Art. 8. Libertate restrinsă a presei. Art. 11. Garda națională, sub numele de garda civilă. Art. 12. Emanciparea mănăstirilor supuse locurilor sfinte nu va putea fi pronunțată decît de o comisie mixtă, numită de Adunarea generală constituantă. Art. 15. Un reprezentant valah la Constantinopol și un reprezentant otoman la București. Și, în sfîrșit, suprimarea votului universal, pus în princi- piu în mai multe articole ale Constituției. Printre toate aceste concesii cerute de Poartă, cea mai importantă și asupra căreia se vor întîmpina din partea valahilor și a cabinetului de la Petersburg serioase difi- cultăți este, fără discuție, aceea care privește emanciparea de sub tutela mănăstirilor străine. Modificarea propusă de plenipotențiarul turc nu va satisface nici una din părți; ea este în mod evident concepută într-un spirit de tempori- zare între interesele valahilor, care consideră, cu dreptate, aceste instituții evlavioase ca un izvor de numeroase abu- zuri de care este grevată țara, și interesele nu mai puțin directe pe care le are Rusia în menținerea statu-quo-ului în această problemă, așa cum se prezenta ea înainte de 23 iunie. 7* 99 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Abia formată locotenența din cei 6 membri, că 5 dintre ei au semnat proclamația aici alăturată, sub titlul modest de publicație, prin care Valahia acordă Porții otomane dreptul de a sancționa noua Constituție a țării. Poporul a protestat energic împotriva părăsirii dreptului său de autonomie, rezervîndu-și dreptul de a răsturna orice gu- vern care i-ar aduce prejudicii, și de a nu ceda decît forței. Sub aceste auspicii a fost constituită, pe ziua de 9, noua locotenență, formată din 3 membri. Comunicînd printr-o scrisoare oficială numirea sa lui Cinghir Efendi, trimis aici de Suleiman Pașa, ea l-a invitat să se ducă la palat pentru o recunoaștere în mod public. Dar acest ofițer turc a pus drept condiție expresă a recunoașterii depunerea în mîinile sale și publicarea acestei declarații însăși, sem- nată de către actuala locotenență, declarînd că în caz con- trar el va părăsi fără întîrziere Capitala, pentru a da soco- teală șefului său. A doua zi, 10, acest act important a fost semnat de domnii N. Golescu, Eliade și Teii și predat lui Cinghir Efendi, care atunci s-a grăbit să recunoască noul guvern în prezența unui numeros public. Guvernul caută, pe cît este posibil, de a păstra secretul asupra acestui do- cument. — Da d-le Hory. Istoricii noștri au de făcut comple- tări în cea ce privește calendarul intim al evenimen- telor și unele rectificări sau, în unele cazuri, pot să pună la îndoială exactitatea unor afirmații cuprinse în raporatele consulare și să precizeze adevărul pe temeiul unor documente coroborate din mai multe surse. Mă refer în cazul de față la atitudinea celor trei locotenenți în „colaborarea lor“ cu Cinghir Efendi. Momentul era destul de greu pentru Principate, pentru soarta revoluției și aleșii săi. Dl. Lamartine, ministru de externe al Franței avea să cedeze locul D-lui A.M. Bastide — care se angaja cu majoritatea guvernului francez pe panta coborîndă a republicii. Sprijinul intern pe care se bizuiau conducătorii revoluției române era mare, dar se cerea întărit de influența unei puteri democrate care să tempereze cît de cît zelul marilor imperii contrarevoluționare. Nu se mai putea, practic, conta pe o asemenea influență. 100 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro A fost formată o comisie din 5 membri pentru a redacta și supune Majestății Sale Sultanului, actul de acuzare îm- potriva Prințului Bibescu. Ea se va duce fără întîrziere la Constantinopol pe un vapor cu aburi turcesc, pe care Su- leiman Pașa îl va pune la dispoziția sa. Este compusă din domnii Bălcescu, Rosetti, Cretzulescu, Brătianu și Vasilia- dis ; dl. Ubicini, francez, o va însoți în calitate de secretar. Dl. Ion Ghica, agent valah pe lingă Poartă, trebuie să i se alăture. Imediat ce-mi voi putea procura această piesă voi avea grijă, Domnule Ministru, de a v-o trimite. In jur de 2 000 de țărani au sosit ieri la București și se așteaptă a fi pînă în jur de 12 000, în proporție de 3 țărani și un preot de sat. Ei sînt fără arme. Scopul mărturisit al guvernului cu privire la această ridicare a sătenilor este de a asista la primirea comisarului otoman, așteptat aici în curînd ; dar am tot motivul să cred că adevăratul său scop este mai curînd de a impune lui Suleiman Pașa prin en- tuziasmul maselor, și a restrînge prin simpla prezență a acestor oameni orice veleitate reacționară a boierilor. - \ I-/ — Redau cererea locotenenței domnești făcută Franței, pentru că la scurtă vreme o găsesc comentată în rapoartele dv. O asemenea solicitare vorbea de multe gînduri ale oamenilor progresiști români pentru a organiza țara și a crea instituțiile proprii nu orică- rui stat european, ci celui modern. Dv. ați expediat-o Ministerului Afacerilor Străine, la Paris, fără nici un adaos, părere, opțiune, cum constat la o mare parte din rapoarte. Să fi fost teama de nereușita revoluției ? E posibil. Dar aici era vorba — și viitorul destul de apropiat a dovedit-o — că independent de soarta re- voluției, în Țările Române se dezvoltau acele forțe care reclamau o eră modernă, iar Franța, fie și pen- tru interesele sale numai, ar fi manifestat solicitu- dine, cum a și făcut-o, dar nu determinată de ra- poarte ca cel semnalat în continuare. Sau preocu- parea pentru prezența trupelor Turciei, Austriei și Rusiei în principate, cu repercusiuni pentru planurile Franței, v-a preocupat îndeosebi ? Nu poate fi res- , 101 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro pinsă această alternativă, mai ales că la cererea ro- mânilor veți reveni doar foarte sumar, cu un ton aprobativ general. Domnule Ministru, Locotenența însărcinată cu administrarea Principatului Valahiei, sub garanția Sublimei Porți, acreditează pe dl. Alexandru Golescu pe lingă dv., Domnule Ministru, și vă solicită bunele dv. oficii, în scopul de a-1 ajuta în misiunea sa, care constă în a lua angajamente în condițiile fixate de ea, împreună cu trei funcționari civili francezi, care ar con- simți să vină în Valahia pentru un anumit timp pentru a organiza contribuțiile directe, o bancă națională și un birou de statistică generală. Subsemnații speră, Domnule Ministru, că recomandat de dv. la dl. Ministru de Finanțe, dl. Golescu va avea toată șansa de a reuși în misiunea sa. -Tu î'tXc Membrii locotenenței princiare: — > ss. Cristian Teii, ss. I. Heliade, ss. N. Golescu — Turcia nu recunoștea guvernul Republicii fran- ceze și nici diplomații săi. Documentul Dv. d-le consul, se adaugă posibilităților de a înțelege mai bine com- plexul raporturilor pe plan european. Franța chiar în aceste condiții se interesa, și nu la modul general, de aspectele militare ale sud-estului Europei. București, 17 august 1848 Domnule Ministru, Comisarul turc a adresat din lagărul de la Giurgiu, la data de 14 luna aceasta și prin intermediul Secretariatului de stat, o circulară către toți agenții străini la București, exceptînd cu toate acestea, Agenția Franței, prin care el îi invită a restabili relațiile lor cu actuala locotenență, ca guvern legitim al Principatului, recunoscut de Poartă. Alătur aici, Domnule Ministru, copia acestei circulare și a scrisorii ce o însoțea. Excepția al cărei obiect este în momentul de față Consu- latul general al Franței are drept motiv, mă asigură unii, 102 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro reținerile Porții otomane de a recunoaște pînă în prezent guvernul Republicii Franceze. Natural, ea mă dispensează de orice demers oficial pe lingă guvernul valah. Cred to- tuși că trebuie să-i arăt, cu rezervă, simpatiile și dorințele Franței în legătură cu noua organizare, chemată să înzes- treze acest Principat cu instituții liberale și să aducă bu-; năstarea în toate clasele societății. 71 / v COPIE A CIRCULAREI ADRESATE DE SULEIMAN PÂȘA CĂTRE CONSULII STRĂINI LA BUCUREȘTI, CU EXCEPȚIA CONSU- LULUI FRANȚEI. Subsemnatul Suleiman Pașa, însărcinat cu misiune ex- traordinară în Valahia, are onoarea de a informa în mod oficial pe dl. . . , consul al.....că guvernul provizoriu creat ca urmare a ultimelor evenimente a fost dizolvat și înlocuit printr-o locotenență princiară compusă din trei membri. Suleiman Pașa invită pe dl. consul să restabilească relațiile sale oficiale cu sus-zisa locotenență, pe care sub- semnatul, în numele Majestății Sale Sultanului, o recu- noaște astăzi ca un guvern legitim al Valahiei. ᵥ .51 ! ¹ Semnat: Suleiman Pașa Giurgiu, 2/14 august 1848 București, 2^august 1848 Domnule Ministru, După întoarcerea d-lui Nicolae Golescu de la Giurgiu, ceilalți doi locotenenți princiari, d-nii Eliade și Teii, s-au dus pe rînd în lagărul lui Suleiman Pașa. A avut cu el o lungă convorbire asupra situației Principatului și asupra reformele ~ de introdus și au revenit foarte satisfăcuți de primirea ce le-a fost făcută de către comisarul turc. Suleiman Pașa, după ce a confirmat actuala locotenență, a adresat o proclamație către valahi, recomandîndu-le or- dinea și supunerea față de noul guvern și invitînd pe boierii care, de frica anarhiei și a mașinațiilor subversive, au fugit, să se reîntoarcă imediat în Capitală, unde liniștea oferă întreaga securitate pentru toate persoanele și bunu- rile lor. Mulți dintre ei sosesc zilnic la București. Sîmbătă 19, agentul Austriei și consulii Prusiei și Gre- ciei și-au făcut vizita lor oficială la locotenență. 103 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro La 20, orele trei după-amiază, Suleiman Pașa și-a făcut intra ca în București. El era însoțit de o gardă de onoare, formată din 200 de cavaleri turci. Un escadron de cavale- rie valahă, garda națională, toate corporațiile orașului șj întreaga populație au mers în întîmpinarea sa cu steaguri turcești și valahe în frunte. El a coborît la palatul Prințu- lui Bibescu cu persoanele atașate misiunii sale, unde a fost primit de locotenență, Mitropolit și miniștri, în aclamați- ile unei mulțimi considerabile. A doua zi, 21, comisarul turc a primit pe agenții secreți, delegații ale boierilor și negustorilor. Cerînd prin Secretariatul de stat o audiență, Suleiman Pașa a binevoit să mă primească în aceeași zi, ca și pe d-nii Desaint și Sabatier, ofițeri atașați la statul-major al d-lui general Aupick. Comsiarul otoman mi-a exprimat regretul de a nu fi putut, din cauza împrejurărilor ex- cepționale în care se găsește momentan Republica Fran- ceză față de Poartă, de a adresa Agentului Franței scri- soarea pe care a scris-o celorlalți agenți și de care vorbește precedenta mea telegramă, dar el speră că aceste împreju- rări vor dispărea în viitorul apropiat. El a căutat apoi să cunoască impresia pe care sosirea sa în Valahia a produs-o asupra spiritului locuitorilor și a reprezentanților străini, și să obțină, pentru a spune așa, aprobarea din partea mea asupra conduitei moderate pe care el a urmat-o până în prezent, aprobare care, judecând după numeroasele măr- turii de satisfacție care i-au fost exprimate de cele două părți, este completamente justificată. La 22, toți boierii prezenți în București au fost convocați de Suleiman Pașa. El a pronunțat un discurs prin care re- înnoiește confirmarea actualei locotenențe, și invită pe no- tabili să se conformeze ordinelor care emană de la ea și să nu tulbure liniștea care domnește în țară, ca să nu se ex- pună la o pedeapsă severă. A fost întocmit un proces ver- bal al acestei ședințe și suspus semnăturii asistenței. Cîțiva boieri bătrîni au refuzat să semneze acest document, pre- textînd că această locotenență nu era de loc conformă dis- pozițiilor Regulamentului organic. Ședința a fost puțin furtunoasă. Am onoarea a alătura aici, Domnule Ministru, traducerea discursului comisarului regal și a procesului verbal. 104 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Ieri, Suleiman Pașa a oferit un mare dineu boierilor din cele două partide, în scopul de a încerca o împăcare. El are puțină speranță că va reuși ; spiritul dc (nelizibil) și de ve- nalitate este atât de înveterat la vechii boieri, încât el va forma încă multă vreme o barieră în calea civilizației în Principate. — c, — Aveți dreptate, domnule Hory. Avea dreptate și istoricul Elias Regnault cînd, pe pagini întregi, descria nimicnicia acestei pături boierești parazitare. Nu era boierimea cea care se afla în fruntea oștilor cu trei, patru și cinci sute de ani în urmă, luptînd și jertfin- du-se, ci era vîscul care vlăguia arbo ele uriaș pe care-1 forma poporul acestei țări. Prea puținii boieri care încercau a păstra tradiția de viță nobilă, vitează și luminată nu reușeau să înlăture această plagă. Spuneți cu multă convingere că boierimea venală va fi multă vreme o barieră în calea civilizației în prin- cipate. Lucrurile au stat aidoma. Peste rapoartele dv. se așezase de mult praful și nu mai erați în viață de multe zeci de ani, cînd în această țară, boierimea, mereu împuținată, dar cu atît mai înverșunată frîna ieșirea poporului la limanul țărilor înaintate. Ea a jubilat o vreme după revoluția pe care o descrieți, ea a pus piedici în calea realizării celor mai populare năzuințe, din rîndurile ei s-au ridicat dușmani ai Unirii, ai independenței, ai reformelor agrare și in- stituirii de libertăți. Cei care pactizaseră în timpul revoluției cu dușmanii străini, au rămas, în istoria poporului acesta, timp de încă o sută de ani, străini de marile lui aspirații și nu numai atît... Previziunea dv., din păcate, s-a adeverit. București, 31 august 1843 Domnule Ministru, Guvernul n-a opus nici o rezistență serioasă la schimbă- rile importante introduse de Suleiman Pașa în proiectul de Constituție. Dimpotrivă, unii din vechii boieri s-au pos- tat pe poziția unui refuz încăpățînat de a recunoaște loco- tenența ca guvern legitim al Principatului. 105 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Problema de a ceda o parte din proprietățile lor culti- vatorilor, cu condiția plății unei indemnizații, este în mod abil exploatată de ei pentru a întreține spiritul de disen- siune și a întărită ura micilor proprietari împotriva gu- vernului. Această chestiune a stîrnit grave dezbateri în cluburile democratice. Proteste violente au fost adresate proprietarilor care aduc peste țară ocupația țaristă în scopul de a restabili vechiul sistem de privilegii, de abu- zuri și de opresiune. Au fost proferate chiar amenințări la viața anumitor boieri. Mulți dintre ei au părăsit din nou Capitala. Guvernul a numit o comisie sub președinția d-lui Alexandru Racoviță compusă din 34 de membri, cîte un proprietar și un țăran de județ. Eforturile acestei comisii tind către elaborarea unui proiect de lege referitor la rela- țiile viitoare între proprietar și țăran. De asemenea, această comisie, care de-abia și-a început lucrările, poate fi considerată ca dizolvată prin refuzul proprietarilor de a lua parte de acum înainte la deliberă- rile bazate pe asemenea principii, întinate de spiritul co- munismului. Ei pun totul în mișcare pentru a combate aceste principii, al căror rezultat inevitabil, dacă ele sînt puse în aplicare, ca în Galiția, ar cauza ruina tuturor pro- prietarilor. Zzᵥ — Recunoașterea republicii franceze de către Poartă va avea consecințe pentru dispoziția forțelor politice în estul și sud-estul continentului. Rapoartele dezvă- luie resorturi care declanșate mai tîrziu, peste ani, vor duce la mari conflagrații în această parte a Europei. Dv., d4e consul, nu le prevedeați și nu vă interesau decît în măsura în care Franța contrapunea o mare putere — Turcia, alteia — Rusia. Românii erau însă la răscrucea acestor mari puteri, cărora li se adăuga Imperiul habsburgic, și nu se manifestau decît în măsura în care soarta celor trei provincii : Moldova, Transilvania și Țara Românească erau în primejdie. Din acest punct de vedere ați în- țeles mai puțin lucrurile, iar concetățenii dv. ca Jules 106 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Michelet, Hyppolite Desprez, Etienne Billecocq, Raoul Perrin au făcut-o cu mai multă pătrundere. București, 6 septembrie 1848 Domnule Ministru, Prin telegrama sa cu data de 26 august, dl. general Aupick a binevoit să mă informeze că a predat, în aceeași zi, în audiență solemnă, scrisorile sale de acreditare Ma- jestății Sale Sultanului. M-am grăbit de a comunica în mod oficial acest fericit eveniment d-lui secretar de stat al Va- lahiei. Incepînd de a doua zi, doi membri ai locotenentei au venit să mă felicite cu ocazia recunoașterii Republicii Franceze de către Poarta otomană, asigurîndu-mă că va- lahii înțeleg prea bine importanța acestui act pentru a nu-și putea închipui avantajele reale care vor rezulta în favoarea renașterii lor. Nu am scăpat această ocazie, în conformitate cu in- strucțiunile d-lui general Aupick, de a reaminti actualei locotenente și principalilor boieri cît de mult — pe mo- tivul chiar al poziției lor dificile — au nevoie de modera- ție și de înțelepciune ca și de faptul că trebuie să aibă în- credere în intențiile binevoitoare ale Porții și în simpa- tiile Franței, care le vor fi acordate. , ; z > București, 8 septembrie 1848 Domnule Ministru, Știrile aduse de ultimul vapor cu aburi din Constanti- nopol, la data de 29 august, au răspîndit consternarea și descurajarea printre membrii guvernului și printre toate persoanele sincer devotate cauzei renașterii valahe. Ele au confirmat temerile la care a dat loc rechemarea lui Er- min Efendi. Această rechemare este o nouă concesie a Turciei la cererile d-lui Titoff. Ermin Efendi trece, de fapt, ca fiind un dușman declarat al Rusiei. Delegația valahă sosită la Constantinopol la 22 august n-a fost încă primită în audiență de Divan ; ea atribuie acest refuz trimisului rus, care s-a opus în mod formal. Dar într-o convorbire pe care am avut-o la 28 cu Fuad 107 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Efendi, acesta a făcut cunoscut delegației că Poarta era obligată să cedeze la insistențele repetate și peremptorii ale Rusiei, care a dezavuat în mod complet conduita lui Suleiman Pașa, și că el, Fuad Efendi, avea misiunea de a restabili, înainte de toate, vechea ordine de lucruri în Va- lahia, după care se va vedea ce este de făcut. Micul corp de trupe turcești cantonat aproape de Galați a fost întărit săptămîna trecută cu 500 de infanteriști și 400 de cavaleriști. Corpul de armată rusesc cantonat la Copou, aproape de Iași, s-a îndreptat spre Bîrlad, aproape de Tecuci. — Domnule consul, sînt multe pasajele unde aș fi avut obiecții de făcut, pe temeiul plusului de infor- mații documentare de care, prin natura situației, dis- punem azi. Nu le-am făcut, deoarece îmi este clar că deși dispuneați de resurse bogate, ele erau limitate de cadrul general al problematicii preocupărilor și, în plus, nu vă propuneați să faceți studii de istorie propriu-zise. îmi apare însă tonul folosit în rapoarte schimbat, îndată după stabilirea relațiilor dintre Franța și Turcia. Balanța cu care cîntăreați evenimentele, ușor în favoarea forțelor populare, chiar revoluționare se schimbă. Nu prea mult, deoarece erați expresia re- publicii rezultate în februarie, care se menținuse în mai și primise o lovitură serioasă în iunie 1848 din partea acelor forțe care se temeau de o republică so- cială a tuturor claselor. Întrucîtva înțeleg că făceați eforturi să vă adaptați, în rapoartele din vară, noii direcții ce se contura în Franța, lucru ce vă era socot, greu, deoarece în corespondența din 26 august tri- misă generalului Aupick, numit atunci ambasador al Franței la Istambul, vi se făcea cunoscut că dl. Mi- maut, nu va putea să-și exercite rolul de agent titu- lar, dată fiind îmbolnăvirea sa. Dv. socoteați că „această întî”ziere neașteptată a sosirii agentului ti- tular al Republicii în Valahia în asemenea împreju- rări este regretabilă din toate privințele...". Deci tre- buia să fiți înlocuit. Nu mai erați expresia orientării guvernului francez. Pînă la înlocuirea dv. rapoartele 108 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro încearcă să țină seama de cerințele de la Paris ale guvernului, dar pe alocuri răzbesc simțăminte rea- liste pentru un popor pe care-1 vedeați supus unor mari presiuni externe. t București, 15 septembrie 1848 V Domnule Ministru, In acest moment spiritele sînt într-o mare efervescență, cauzată de știrile din Constantinopol, care devin din zi în zi mai alarmante datorită succesului cauzei valahe. In această stare de lucruri, mă grăbesc, conform cu in- strucțiunile pe care le-am primit de la dl. general Aupick, de a insista pe lîngă membrii guvernului asupra necesi- tății de a se avea încredere în intențiile binevoitoare ale Porții și de a nu se alarma de retragerea lui Suleiman Pașa și a lui Ermin Efendi, nici de limbajul pe care îl va folosi noul comisar, Fuad Efendi. Cred că am reușit să fac ca membrii guvernului să înțeleagă că singure prudența și moderația trebuie să fie linia lor de conduită pentru a evita rele mai mari, și că orice chemare la violență, orice ridicare ar mări pericolul prezent și ar compromite viito- rul. Dar chiar în acest moment, cîțiva tineri exaltați pro- pagă în cluburi și în numeroase întruniri populare de pe Cîmpia Libertății ideea unei răzvrătiri armate împotriva oricărui dușman care s-ar opune la aplicarea noii Consti- tuții. întrebat de mine în această privință, dl. Nicolae Go- lescu m-a asigurat că aceste întruniri nu au nici un carac- ter ofensiv și că se limitează la a invita poporul să facă în fața lui Fuad Efendi o demonstrație în întregime pașnică. Aceste cluburi și aceste întruniri dezaprobate de guvern, care este prea slab pentru a le suprima, au luat în ulti- mele zile un caracter mai alarmant. Alaltăieri, 13, s-a sem- nat o suplică adresată lui Fuad Efendi, pe care o delegație de cîteva mii de oameni s-a dus să i-o ducă la Giurgiu. Această cerere a fost comunicată tuturor agenților străini și mă grăbesc de a alătura o copie. Se caută, așa cum vedeți, Domnule Ministru, ca întărî- tînd pasiunile poporului, să fie înșelat asupra adevăratelor lui interese și asupra mijloacelor sale de apărare. Este de temut că această chemare la violență, pe care colegii mei 109 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro și cu mine ne-am străduit în zadar de a combate, să nu ducă la împlinirea sinistrelor preziceri ale domnului Kot- zebue. Ieri dimineață o parte a miliției s-a revoltat împotriva ofițerilor și există temeri ca ea să nu se dedea la excese îm- potriva locuitorilor orașului. A sunat alarma, garda națio- nală a fost chemată sub arme și, datorită energicei sale ati- tudini, ordinea a fost restabilită aproape imediat. Fuad Efendi, ieșit din carantina din Galați la 10 septem- brie, este așteptat fără întîrziere aici cu generalul Duha- mel. El a avut dese consfătuiri cu acesta din urmă și cu consulul Rusiei. București, 19 septembrie 1848 Domnule Ministru, Ieri la amiază, o adunare populară, în fruntea căreia se găseau tinerii cei mai exaltați, s-a dus la Ministrul de In- terne și a smuls originalul Regulamentului organic acor- dat de Rusia acestor Principate și mai multe volume ale Cărții de aur destinate înscrierii titlurilor de noblețe. Aceste documente au fost plasate pe o brancardă acope- rită de un lințoliu negru. Cortegiul s-a îndreptat, în sune- tul clopotelor, însoțit de un numeros cler și în acordurile unui marș funebru, spre sediul Mitropolitului. Prelatul îmbrăcat cu hainele sale pontificale, s-a prezentat pe bal- con, a dat binecuvîntarea sa poporului, și a lansat ana- tema „asupra oricărui individ care de acum înainte s-ar gîndi să restabilească acest Regulament organic, care a cauzat ruina și nenorocirea întregii națiuni timp de 17 ani. Imediat s-a făcut, sub ochii Mitropolitului, un autodafe al acestor documente, în strigăte repetate : „Jos Regu- lamentul ! Trăiască Constituția !“. Cortegiul s-a dus apoi la mitropolie, unde poporul a sfărîmat un mic monument ridicat în memoria generalului Kiseleff care, primul, a fost chemat în 1831 a pune în vigoare aceste legiuiri. Această manifestație ostilă, în general dezaprobată de oamenii cu bun-simț, s-a petrecut de altfel fără cea mai mică dezor- dine. 110 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Revăd paginile scrise de Elias Regnault privind acest moment al autodafeului și mi se confirmă faptul că istoricul a studiat mult mai mult deoît documen- tele diplomatice, deoarece dă și amănunte, iar în plus scrie ca și cum ați fi scris dv. în primăvara anului 1848 și nu în toamnă. Revin cu remarca anterioară — aici am senzația că îi agreați mai puțin pe revolu- ționari. Și aceasta în timp ce conducătorii democrați români își puneau speranțe mari în Franța, nu atît pentru cele 10.000 de arme cerute cu insistență, cît mai ales pentru o problemă mai puțin înțeleasă de dv. atunci, dar hotărîtoare pentru destinele români- lor — Unirea Principatelor. ₍ București, 22 septembrie 1848 (COPIE) Domnule Ministru, Presat de guvernul meu de a-1 informa în mod precis asupra rezultatului demersurilor mele pe lîngă ilustrul dv. minister, recurg la generoasa dv. amabilitate pentru a vă ruga de a face cunoscut dacă pot considera realizată promisiunea pe care mi-ați făcut-o : 1. de a trimite însărcinatului cu afaceri al Republicii Franceze la Constantinopol instrucțiuni precise pentru a sprijini propunerea de Unire a celor două Principate, ca și reforma cerută de unanimitatea popo ’ului valah și pe care Poarta otomană ne-a declarat în mod confidențial a nu ne-o putea acorda decît cu condiția de a găsi la diplo- mația europeană un sprijin moral împotriva exorbitante- lor pretenții ale Rusiei ; 2. de a expedia prin Constantinopol 5 000 de puști pen- tru reînnoirea materialului uzat al miliției noastre și la care, conform noilor instrucțiuni pe care le-am primit, trebuie să vă mai fac rugămintea de a adăuga încă 5.000 de puști în scopul de a completa armamentul gărzii noastre naționale din orașe ; cred că trebuie să adaug, Domnule Ministru, că aceste 10 000 de puști vor fi imediat plătite la București; lit / https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro 3. de a-mi p ocura o scrisoare de recomandare pe lingă domnul ministru de finanțe, pentru a-mi ușura mijloacele de a determina pe trei cetățeni francezi, reunind condițiile necesare de capacitate, pentru a merge și a oferi cîtva timp serviciile lor patriei mele, în scopul de a organiza imediat o bancă națională, un birou de statistică și impo- zitul funciar. Nu mă îndoiesc, Domnule Ministru, că voi primi din partea dv. asigurările cele mai satisfăcătoare în privința rezultatului fericit al misiunii mele și vă rog să binevoiți a primi aici dovezile recunoștinței celei mai sincere, pe care sînt însărcinat de a vi le aduce în numele patriei mele. s . Semnează Potescu, delegat al locotenentei princiare a Valahiei București, 22 septembrie 1848 Domnule Ministru, Imediat după sosirea la Giurgiu a lui Fuad Efendi, Su- leiman Pașa pe care Poarta nu a vrut să-1 dezavueze în mod public, a trecut Dunărea cu toată suita sa pentru a se reîntoarce la Constantinopol. Alătur aici o copie a scrisorii pe care acest înalt funcționar mi-a adresat-o înainte de plecarea sa. Începînd de ieri, o mare parte a locuitorilor Capitalei și țăranii din împrejurimi s-au dus, fără arme, la o leghe în afara orașului, pe drumul spre Giurgiu, în întîmpi- narea trupelor turcești care sînt așteptate dintr-un mo- ment în altul. Ei au poposit în aer liber, în ciuda timpului prost, iar astăzi dimineață guvernul a reînnoit invitația către toți comercianții de a-și închide prăvăliile și de a ajunge din urmă numeroasele delegații. Armata puternică, în jurul a 14 000 de oameni, sosită în preajma Bucureștiului va fi împărțită în trei coloane, care se vor îndrepta simultan spre mănăstirile Văcărești, Co- troceni și Cățelul, situate la extremitățile orașului. Nu este probabil ca toată această armată să rămînă la București și în împrejurimile sale ; se presupune că o mare parte se va îndrepta spre frontiera Moldovei. f 112 u https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 24 septembrie 1848 Domnule Ministru, Populația Capitalei și a împrejurimilor sale nu obosește de loc de a merge în fiecare dimineață înaintea lui Fuad Efendi și a armatei turcești, cantonată de 3 zile aproape de satul Sintești, la 2 leghe de București. Comisarul turc pare a se teme ca această demonstrație generală să nu as- cundă vreo surpriză și, puțin înc ezător în dispozițiile bine- voitoare și pașnice ale populației, el se teme pînă la un anu- mit punct de a intra împreună cu armata sa în oraș. Aceasta este cel puțin părerea în general împărtășită aici asupra nehotărîrii de care se lasă condus comisarul otoman de 3 zile, cu toată prezența în lagăr a generalului Duhamel. La 22, seara, Fuad Efendi a adresat o scrisoare Mitro- politului, anunțîndu-1 că orașul București este pus, în- cepînd din această zi, sub apărarea armatei imperiale ve- nite cu el și invitînd pe acest prelat să uzeze de întreaga sa influență pentru a menține ordinea și liniștea. Armata turcă a părăsit astăzi cartierul său general din Sintești pentru a lua poziție pe înălțimile Capitalei, aproape de mănăstirea Cotroceni. Extraordinara nehotărîre a comisarilor turc și rus a per- mis țăranilor din județele mai îndepărtate să vină în mare număr în Capitală. Ei sînt în număr de circa 30 000, toți fără arme. Detaliile ultimelor dv. rapoarte sînt de certă va- loare. Puține sînt sursele directe de care dispunem unde să găsim parte din episoade descrise așa de amă- nunțit. Cu atît mai mult relev aceasta, cu cît ne dați informații și în continuare despre poziția altor puteri exprimată de consulii lor. București, 26 septembrie 1848 Domnule Ministru, Abia a plecat precedenta mea telegramă, că o nume- roasă delegație de notabili ai orașului s-a prezentat la consulul general al Angliei pentru a-1 ruga să se ducă la Fuad Efendi, în scopul de a-i cunoaște intențiile în pri- vința Capitalei și de a scoate populația din starea de nesi- 8 111 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro guranță și de teamă căreia îi este pradă de mai multe zile. Domnul Colquhoun a răspuns notabililor că el ar recu- noaște caracterul oficial al acestui demers doar atunci cînd el va fi făcut de însăși locotenență. O oră mai tîrziu dl. Colquhoun era în posesia unei note prin care guvernul îl ruga de a considera demersul notabililor ca expresia voinței întregii națiuni. Dl. Colquhoun a trimis deci pe secretarul său în lagărul comisarului imperial otoman, pentru a-1 întreba la ce oră consulul general al Angliei ar putea să se prezinte la el. Fuad Efendi a spus că ar fi o plăcere pentru el de a primi pe consulul general al Angliei începînd de mîine, 25 septembrie. Spre orele 9 seara toate clopotele sună alarma, orașul este în fierbere, se strigă „trădare¹¹, turcii intră în Capitală, se aleargă la arme și în mai puțin de jumătate de oră 2 000 de persoane sosesc la palat pentru a apăra guvernul. In același timp, nu se întîrzie a se recunoaște că o pa- trulă turcească foarte înaintată era cea care a cauzat această falsă alarmă. Imediat liniștea s-a restabilit. Ieri la orele 11 dimineața, dl. Colquhoun s-a dus în lagărul turc, unde a avut o lungă convorbire cu Fuad Efendi. Comisarul otoman i-a declarat că nu poate întîrzia multă vreme exe- cutarea ordinelor Sublimei Porți, că el a convocat pentru amiază pe boierii și notabilii din Capitală spre a le face cunoscută dizolvarea locotenenței princiare instituite de Suleiman Pașa, și numirea unui caimacam, că, de altfel, a fost acordată o amnistie generală tuturor valahilor care au participat la mișcarea din 23 iunie. De fapt, o scrisoare adresată de Fuad Efendi Mitropolitului invita pe toți bo- ierii și notabilii să se ducă în lagăr. Tineretul refuză ad- miterea bătrînilor boieri în sînul delegaței. Ofițerul turc purtător al ordinelor lui Fuad Efendi se duce la dl. Alexan- dru Filipescu (Vulpe) ; acesta se însărcinează de a întruni înalta boerime, care se duce in corpore la palat pentru a se alătura delegației deja în drum spre Cotroceni. Comisarul imperial otoman, în prezența comisarului rus, generalul Duhamel, dă citire în fața adunării unui firman al Majestă- ții Sale Sultanului, declarînd dizolvarea locotenenței și restabilirea fostei stări de lucruri bazate pe Regulamentul organic. Este numit un singur caimacam, dl. Constantin Cantacuzino. Tineretul, văzîndu-și toate speranțele năruite 114 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro pentru moment, protestează prin cuvinte energice îm- potriva conținutului firmanului. Comisarul turc răspunde că el nu a venit de loc aici pentru a-i asculta doleanțele. Spiritele se întărită la extrem și, de teamă ca întoarcerea delegației în Capitală să nu producă o mișcare de opoziție disperată, Fuad Efendi ordonă trupelor de a forma un ca- reu în jurul delegației; dar boierii adepți ai vechii stări de lucruri, satisfăcuți de conținutul firmanului ies din ca- reu și se duc în cortul învecinat. Cei doi comisari, discutînd asupra gravității acestei de- monstrații neașteptate a tineretului, hotărăsc că trupele trebuie îndreptate imediat asupra orașului, fără nici o no- tificare prealabilă fie a locuitorilor, fie a consulilor străini. La orele trei s-a auzit de fapt bubuind tunul turcilor ; populația, opunînd o rezistență încăpățînată, deși neînar- mată, la porțile orașului, a fost dată la o parte de cava- lerie. Mai mulți oameni au fost mutilați de sabie și căleați în picioare de cai. Sosind la cazarma care cuprindea 2 ba- talioane de infanterie, neridieîndu-se cu totul la mai mult de 400 de oameni și ale căror puști nu erau încărcate, co- mandantul turc, Kerim Pașa, a cerut ofițerilor valahi pre- darea armelor lor. La aceasta, ei au răspuns că nu au pri- mit de la locotenență nici ordinul de a le preda, nici ordi- nul de a se servi de ele, iar ei rămîn la postul lor. Turcii au trecut apoi grăbiți în incinta căzărmii. Acolo au întîlnit cor- purile de pompieri, care, ignorînd ceea ce se întîmpla, au venit să se alăture restului miliției pentru exercițiul zilnic. Turcii, crezîndu-se în fața unui atac pregătit, s-au năpustit talmeș-balmeș, infanterie și cavalerie, asupra corpurilor de pompieri, care, în număr de 100, le-au forțat linia și au ajuns în mijlocul focului artileriei ; aceasta luîndu-i de la spate, i-a cosit într-o clipă ca pe niște spice. Atunci, turcii au intrat fără rezistență în oraș ; ei au jefuit, au prădat mahalalele din această parte, au despuiat pe nenorociții de locuitori, au spintecat femeile, bătrînii și copiii fără apărare pentru a pune stăpînire pe rămășițele bunurilor lor. Dl. Bourle cetățean francez și soția sa, au fost victime ale barbariei; soldații turci, violîndu-le domiciliul, le-au furat tot ce aveau mai de preț, lăsîndu-le totuși viața. La ora actuală nu se cunoaște încă numărul morților și răniților. Totuși, într-o convorbire pe care am avut-o azi- 8* 115 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro dimineață cu Fuad Efendi, el mi-a declarat că de partea turcilor nu se ridică la peste 10 morți și 35 răniți. După in- formațiile pe care le-am cules, el se ridică de partea va- lahilor la peste 100 de morți și tot atîția răniți. Chiar astăzi, în ciuda ordinelor severe ale șefilor și asigurărilor care au fost date de ei agenților puterilor străine, s-au repetat ast- fel de acte de violență în mahalale și chiar în centrul ora- șului. Bucureștiul este sub stare de asediu. Azi-dimineață, dl. Constantin Cantacuzino ne-a comunicat instalarea sa de către cei doi comisari în noua funcție de caimacam. Ge- neralul Duhamel și Fuad Efendi au intrait în oraș în ace- lași timp. Sediul Consultatului general al Rusiei este păzit de 100 de cavaleriști turci. — Unde începe amiciția și unde se termină dușmă- nia dintre aceste două mari imperii ? Nu oare dintot- deauna cînd popoarele mici aspirau la libertate, marile state s-au înțeles, trecînd peste aversiuni ce păreau ireconciliabile ? Și poate niciodată ca în se- colele XIX și XX. De ce acum ? Pentrucă în aceste secole se știa mai bine și peste ce se trece, fiind veacu- rile conștiinței naționale, ale formării națiunilor. Cînd consulii statelor scriau despre armatele marilor puteri care-și îngăduiau totul după principiul „forța creează dreptul", statele naționale mijlocii nu se constituiseră în Europa. Aceasta se va face ceva mai tîrziu, echivalînd cu o parte a revoluției europene victorioase. Marile puteri nu au înțeles suficient acest proces sau nu au vrut să-1 înțeleagă. Oricum, să știți, domnule Hory, că și după Unirea Principatelor am rămas prezenți în viziunea imperiilor, cu gînduri nu mai puțin prietenești sau neprietenești, dar cu un rafinament mai mare din partea cîrmuitorilor imperi- ali. Nu mai puteau proceda cu brutalitatea de la în- ceputul veacului al XlX-lea și nici cu disprețul pen- tru interesele poporului de la mijlocul aceluiași veac. Vor fi folosite procedee mai mult sau mai puțin abile. Vedeți, domnule consul, de aceea nu subscriu la to- nul dv. din urmă față de poporul ce se răzvrătise. Noi aveam problemele noastre, prea hotărîtoare pentru 116 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro destinele României de mai tîrziu pentru a lăsa prin- cipatele în jocul Turciei, Rusiei și Austriei. Dar să vă las pe dv. a ne expune : București, 29 septembrie 1848 Domnule Ministru, In conformitate cu instrucțiunile conținute într-o tele- gramă a d-lui general Aupick cu data de 18 luna aceasta, care nu mi-a parvenit decît la 29, m-am dus imediat la locotenență princiară pentru a-mi reînnoi stăruințele în scopul de a nu compromite viitorul acestei țări prin pro- puneri imprudente sau printr-o chemare la violență. Am găsit reuniți pe toți membrii guvernului și așteptînd cu cea mai vie nerăbdare știri din partea delegației care se dusese cu cîteva ore mai înainte în lagărul comisarului turc, și pe socoteala căreia circulau deja zvonuri neli- niștitoare. Ei m-au asigurat că pentru a evita orice con- flict cu armata turcă, cantonată sub zidurile Capitalei, au trimis deja de mai multe zile în munți regimentele de cavalerie și de infanterie cu garnizoana în București, ca și bateria de artilerie, și că, mai mult, nici unul din nu- meroșii țărani sosiți în Capitală nu era înarmat. Mare a fost su-priza guvernului și a mea, atunci cînd, în timpul convorbirii noastre, s-a venit în mare grabă, anunțîndu-se că delegația a fost împresurată, ca și țăranii care au mers înaintea lui Fuad Efendi pentru a li se tăia orice legătură cu orașul, că o parte a armatei turcești sub comanda lui Kerim Pașa merge în mâ' Ș forțat asupra orașului și că au fost deja angajate lupte parțiale. M-am dus imediat la sediul Consulatului general, care nu a întîrziat să fie asaltat de persoane care veneau să găsească acolo un refugiu sigur. Puține clipe după aceea s-au auzit numeroase bubuituri de tun. Dv. cunoașteți, Domnule Ministru, urmarea acestui de- plorabil conflict. Nu-mi rămîne decît de a completa cele redate în precedenta mea telegramă prin cîteva detalii care mi-au parvenit de atunci și pe care am motivul să le consider demne de crezare. Pare sigur că marea parte a delegațiilor boierilor și no- tabililor încrezătoare în intențiile binevoitoare ale Porții 117 - https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro a protestat după ce a ascultat conținutul firmanului care restabilea fosta stare de lucruri, cu abuzurile și jecmăni- rile sale; că efervescența a fost de așa natură, incit Fuad Efendi a trebuit să se retragă, invitînd micul număr al ce- lor care aderau la ordinele Porții a-1 urma; și că comisa- rul turc, cedînd dispozițiilor generalului Duhamel, a or- donat trupelor de a porni chiar în clipa aceea asupra ora- șului, fapt care a fost execuitat imediat. De asemenea, pare în afară de orice îndoială că cele două companii de infanterie care nu s-au ridicat, inclusiv corpul de pompieri, decît la 996 de oameni, departe de a fi luat o atitudine amenințătoare la apropierea turcilor, le-au dat onorurile militare ; că puștile militare valahe nu erau încărcate ; că compania de infanterie care a pus jos armele după ce a primit asigurarea că se garantează viața a fost lovită cu mitralii în momentul cînd ea se retrăgea ; că acte asemănătoare de cruzime au fost comise asupra unor grupuri de oameni fără arme și inofensivi ; și, în sfîrșit, numai după ce a fost martorul acestor omoruri, corpul de pompieri, împins la desperare, a depus o rezis- tență dîrză și curajoasă, care a adus după sine distrugerea sa aproape totală. Evaluarea făcută după primele momente de luptă și transmisă prin ultima mea telegramă este chiar sub realitate ; de o parte și de alta se asigură că turcii au pierdut pînă la 94 de oameni și valahii în jur de 190. Mica parte a boierilor partizani ai fostului sistem a fost trimisă, sub escortă, în noaptea de 25 spre 26, la mitropo- lie, unde unii dintre ei au semnat o adresă de mulțumiri către comisarii turc și rus pentru conduita lor în timpul acestei triste zile ! Restul delegației a fost închisă în curtea mănăstirii Cotroceni. Numai a doua zi, marți seara, la o cerere colectivă a agenților străini pe lîngă Fuad Efendi ea a fost pusă în libertate, cu excepția totuși a circa 20 per- soane desemnate dinainte ca partizanii cei mai devotați ai Constituției liberale. S-a hotărît asupra sorții acestora din urmă ; principalii conducători vor trebui să părăsească în curînd țara ; în privința celorlalți această dispoziție era facultativă. Un ordin de zi al comandantului general al orașului, Omer Pașa, cu data de 29, invită pe locuitori a se ocupa de treburile lor, a evita orice adunări și a fi la casele lor 118 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro la orele 8 seara. Doi lăncieri turci au fost puși la dispoziția fiecăruia din consulii străini, pentru a-i proteja în cazu- rile frecvente în care îi pun împrejurările actuale de a traversa orașul după ora indicată mai sus. Circulînd zvo- nul asupra unei numeroase adunări de țărani înarmați și de dorobanți în Mica Valahie (Oltenia), sub comanda d-lui Magheru, fostul conducător al pandurilor, renumit prin energia caracterului său, Omer Pașa, l-a invitat pe acesta din urmă printr-o scrisoare cu data de ieri a dizolva adu- nările sale și a trece el însuși frontiera ; în caz contrar, va fi obligat de a trimite împotriva lui o parte a trupelor de rezervă cantonate pe malul drept al Dunării. Alte știri, mai neliniștitoare, anunță apropiata sosire aici a unei armate rusești venind direct din Basarabia. Avangarda (un regiment de cazaci) a sosit de fapt deja la Focșani. Nu se cunoaște încă forța acestei armate de ocupație. A fost dat ordinul de a se face aprovizionări cu fîn și orz. Prin curierul viitor voi fi în măsură, Domnule Ministru, de a vă da informații mai certe în privința aces- tei importante probleme. Am onoarea de a vă trimite alăturat 9 piese, din care primele patru sînt referitoare la scena de jaf care a avut loc la domiciliul soților Bourle în seara zilei de 29, și pe care, din lipsă de timp, nu le-am putut anexa la telegrama mea precedentă, adică : 1. o petiție a notabililor francezi cerînd Consulatului general al Republicii garanții împotriva actelor de barbarie ale soldaților turci; 2. nota pe care am adresat-O Excelenței Sale Fuad Efendi pentru a-i cere să ia măsuri energice în scopul de a împiedica repetarea acestor acte deplorabile ; 3. răspunsul lui Fuad Efendi la nota mea ; 4. procesul-verbal constatînd pierderile și pagubele pri- cinuite d-lui Bourle ; 5. un protest al secretarului valah împotriva actelor lui Fuad Efendi; 6. un alt protest al locotenenței princiare împotriva ace- lorași acte; 7. o proclamație a lui Fuad Efendi adresată boierilor și locuitorilor Valahiei; 119 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro 8. copia unei scrisori a lui Fuad Efendi, anunțînd numi- rea d-lui Constantin Cantacuzino în funcția de caimacam și numirea lui Omer Pașa ca guvernator militar al Capi- talei ; 9. o circulară a d-lui Constantin Cantacuzino referitoare la inti area sa în funcțiune. ț ¹ rj Seria documentelor enunțate însoțesc raportul consular. Ele nu sînt cuprinse, repet, toate în lucrarea de față. Precizam la început că, dată fiind vastitatea materialului, sînt date extrase. Așa procedez și în cazul acesta. Cercetătorii vor găsi în arhivele noastre toate documentele aduse din Arhivele franceze. Cu evenimentele din 13 septembrie se precipită deznodămîntul politicii reacțiunii românești și a ma- rilor imperii vecine, îndeosebi a Imperiului otoman. Speranța unor membri ai guverniilui revoluționar în mărinimia Sultanului și în protecția acestuia, s-a dovedit iluzorie. Asemănătoare situație se petrece în Transilvania, unde românii răzvrătiți au sperat pen- tru scurtă vreme în sprijinul Habsburgilor. Nu de la asemenea mari puteri era de așteptat înțelegere pen- tru progres și independență. COPIE Nr. 1 Onoratei Agenții și Consulat general al Republicii Fran- ceze la București Domnule Consul, In prezența evenimentelor care au avut loc ieri, 25 sep- tembrie 1848, noi toți, cetățeni și protejați francezi locuind la București, Capitala Valahiei, rugăm insistent pe giran- tul Agenției și Consulatului general al Republicii Franceze de a primi următoarea declarație : Trupele turcești au intrat ca dușmani în Capitală, fără anunțarea prealabilă nici a consulului rezident, nici a locui- torilor și împotriva prevederilor tratatelor existente. Ele au masacrat fără milă bărbați fără arme, au violat și amorît femei creștine, au jefuit casa d-lui Bourlâ, cetă- 120 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro țean și protejat francez locuind într-una din mahalalele orașului. Fiindu-ne amenințate viața și interesele noastre, noi ce- rem de la Agenția și Consulatul general al Republicii Fran- ceze ceva mai puțin nesigur decît asigurările de pace și de securitate date de Excelența Sa Fuad Efendi, comisar imperial otoman, care a îngăduit ca o parte a Capitalei să fie prădată. București, 26 septembrie 1848. Semnat : Abatele Fontanel și incă 34 de semnături COPIE Nr. 5 București, 13/25 septembrie 1843 Domnule Girant, Fără a examina motivele care ar fi putut determina gu- vernul înălțimii sale de a numi un nou comisar în Prin- cipat, înlocuind pe excelența sa Suleiman Pașa, țara spera că acest nou comisar, oricare ar fi instrucțiunile ce le-a primit, va aduce în misiunea sa acea imparțialitate și acel spirit de împăciuire de care a dat dovadă predecesorul său. In loc de aceasta, Excelența Sa Fuad Efendi pare a-și fi luat sarcina, prin conduita sa de necalificat, de a complica o situație deja gravă prin ea însăși. Astfel, Excelența Sa Fuad Efendi ajunge la Giurgiu la 1 septembrie, fără ca el să fi crezut necesar de la această dată să notifice guvernului sosirea sa, nici puterile cu care el este învestit. El ocupă în chip militar orașul și, prin ignoranța în care lasă guvernul și întreaga țară asupra intențiilor sale ul- terioare, pare a vrea să sporească suferința și neliniștea generală. In sfîrșit, el începe marșul, urmat de întreaga armată imperială și înaintează pînă sub zidurile Bucureștiului, tot timpul fără avizul prealabil dat guvernului, care se vede de atunci în imposibilitate de a lua măsurile necesare pen- tru a preveni gravele consecințe care pot urma, în împre- jurările actuale, marșului de-a lungul țării al unei ar- mate de 12 000—15 000 de oameni, ale căror intenții nu se cunosc. 121 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro In același timp, printr-o nesperată favoare a providen- ței, temerile care pe drept puteau exista nu se realizează și comisarul imperial se poate convinge peste tot, în dru- mul său, de bunele intenții ale acestei populații, care se întreabă în zadar care sînt motivele unei asemenea de- plasări de forțe. La știrea apropierii comisarului imperial, guvernul, ui- tîndu-și motivele legitime de nemulțumire, pentru a nu mai vedea în el decât pe reprezentantul suzeranului lor, trimit pe ministrul afacerilor externe pentru a-1 compli- menta în numele lor și a lua de comun acord cu el măsu- rile pe care le cer împrejurările. Excelența Sa Fuad Efendi refuză de a primi pe trimisul guvernului. în aceeași zi, 10/22 luna aceasta, Excelența Sa Fuad Efendi a adresat Eminenței Sale Mitropolitului o scrisoare, pe care îl roagă s-o aducă la cunoștința țării, scrisoare în care el se angajează răspunzător a veghea la menținerea ordinii și liniștii în oraș, declarîndu-i că de acum înainte Capitala este pusă sub ocrotirea armatei imperiale. Ni s-a făcut cunoscută această scrisoare de Eminența Sa Mitro- politul, la care noi credem necesar a adresa ca răspuns prctestul alăturat. Ieri, 11/23, o delegație de mai mult de 50 de oameni, toți fără arme și avînd în fruntea lor pe Eminența Sa Mi- tropolitul, s-a dus înaintea trupelor imperiale a căror so- sire a fost anunțată pentru aceeași dimineață. Această delegație s-a oprit cu mult înainte de primele linii ale ar- matei imperiale și Eminența Sa a solicitat Excelenței Sale Fuad Efendi o convorbire particulară, care i-a fost re- fuzată. Guvernul se întreabă, cu penibilă surpriză, ce motive au putut să-l determine pe Excelența Sa Fuad Efendi să urmeze în prezentele împrejurări o linie de conduită atît de puțin conformă cu declarațiile precedente ale Sublimei Porți, conduită în care el nu observă, în mod voit, ceea ce poate avea jignitor, ea fiind de natură să producă pertur- bări la fel de periculoase însăși pentru țară cît și pentru Sublima Poartă. Excelența Sa Fuad Efendi uită că locotenenta princiară, fiind recunoscută în mod oficial de Excelența Sa Suleiman 122 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Pașa în numele înălțimii Sale, este și astăzi guvernul le- gal al țării, și că fiind admis dreptul Sublimei Porți de a reveni asupra actelor sale, dezavuînd pe plenipotențiarul său, ea rămîne în aceleași (nelizibil) atîta timp cît Exce- lența Sa Fuad Efendi nu a dizolvat-o în mod violent în virtutea puterilor sale, dacă aceste puteri sînt de ase- menea natură. Pe de altă parte, nu pare a fi ținut seama de situația explozivă în care se găsește țara, pe drept ne- liniștită de soarta pe care i-o pregătește, și fiind sfidată prin refuzul de a primi pe șeful bisericii și pe trimișii na- țiunii, în timp ce tabăra sa este deschisă pentru agenții partidelor reacționare. Mai mult — și aceasta nu are nimic surprinzător după cele ce am spus mai sus — o mare fierbere domnește în țară, populația sătească sosește în fiecare zi în Capitală în grupuri de 5 000—6 000 de oameni și există motive să se creadă că dezordini grave pot izbucni dacă Excelența Sa Fuad Efendi nu se grăbește a pune capăt unei incertitu- dini pe care o face să apese asupra țării și care parali- zează acțiunea guvernului. Pentru aceste motive, guvernul protestează în fața dv. Domnule Girant, împotriva actelor Excelenței Sale Fuad Efendi, ca contrare spiritului de moderație și dreptate, la care era în drept să se aștepte de la trimisul Sublimei Porți, și, declinînd dinainte orice răspundere pentru con- secințele care ar putea rezulta, el declară intenția pe care o are de a anunța Sublimei Porti conduita reprezentan- tului său. >5 t/ Semnat: Ministrul Afacerilor Externe, I. Voinescu II COPIE Nr. 6 București, 13/25 septembrie 1848 Domnule Girant, Astăzi, 13/25 septembrie, fără somație prealabilă și con- trar tuturor regulilor dreptului ginților, trupele înălțimii Sale Sultanului au intrat în orașul București în pas de șarjă, cu baioneta la armă și cu fitilele tunurilor aprinse, după ce au sfăriîmat sub picioarele cailor trupuri de țărani neînarmați; orașul este ocupat în chip militar, acțiunea 123 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro guvernului este paralizată, toate puterile legale sînt dis- truse prin acest fapt, fără să se fi trecut la înlocuirea lor. In consecință, loootenența princiară își declină orice res- ponsabilitate asupra celor petrecute, protestează cu toată energia și indignarea sa împotriva unei asemenea curse și cheamă întreaga Europă civilizată pentru a fi judecător între ea și Sublima Poartă. (/ Membrii locotenentei princiare / Semnat: N. Golescu și Cristian Teii COPIE Nr. fi București, 15/27 septembrie 1848 Domnule, Mă grăbesc de a vă comunica copia unei scrisori pe care am adresat-o Mitropolitului cu data de 10/22 septembrie și care, contrar intențiilor mele și asigurărilor care mi-au fost date, nu a fost publicată atunci, ca și un exemplar imprimat al traducerii Proclamației pe care am adresat-o locuitorilor Valahiei ; veți observa, Domnule, că Dl. Mare Logofăt de Justiție M. Constantin Cantacuzino este numit caimacam al Valahiei, și Excelența Sa Omer Pașa, gene- ral conducător al armatei imperiale, guvernator militar provizoriu al orașului București ; binevoiți deci a vă pune în legătură cu ei pentru toate problemele care s-ar ra- porta la funcțiile lor respective și fiți sigur de zelul pe care ei îl vor pune întotdeauna pentru a proteja interesele supușilor puterilor prietene ale Sublimei Porți. 5 i” / x Consiliul Divanului Imperial, w' N , * J comisar imperial pe lîngâ Principate Semnat: Fuad CIRCULARA Nr. 9 t - București, 14/26 septembrie 1848 Domnule Girant, Fiind numit caimacam al Principatului Valahiei ca ur- mare a împuternicirilor pe care Excelența Sa Fuad Efendi, trimis extraordinar al Sublimei Porți, este prevăzut de Majestatea Sa Sultanul, mă grăbesc de a vă preveni, Dom- 124 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro nule Girant, și de a vă asigura în același timp că voi de- pune toate eforturile pentru ca legăturile de prietenie și de bună înțelegere care au existat permanent între dv., Domnule Girant, și guvernul local, să fie menținute pe același plan de bună armonie. ) >'l O Semnat: Constantin Cantacuzino București, 5 octombrie 1848 Domnule Ministru, Abia expediată ultima mea telegramă, aflu că la Bucu- rești s-a publicat Proclamația aici alăturată, semnată de generalul Liiders, comandantul Corpului 5 armată rus, destinat a ocupa în mod militar Valahia, alături de armata turcă. O scrisoare din Focșani mă anunță, de fapt, că o parte a armatei ruse a trecut prin acest oraș, la 27 luna trecută, pentru a merge spre București. Generalul Duha- mel a plecat ieri la Buzău (un mic oraș la mijlocul dru- mului între București și Focșani), unde trebuie să se gă- sească actualmente generalul Liiders cu armata sa. Se atribuie întrevederea acestor doi generali celor spuse de comisarul otoman în privința acestei duble ocupații în- tr-un moment cînd evenimentele nu ar putea-o justifica sub nici un pretext. Fuad Efendi, care a venit să mă vadă azi-dimineață, speră încă că trupele rusești nu vor înainta dincolo de Buzău. Alte persoane nu împărtășesc această părere. La trecerea lor prin Focșani, rușii au pus stăpînire cu forța pe autoritățile valahe, care erau refugiate în casa de- legatului francez Calcagno. Am onoarea Domnule Minis- tru, de a vă trimite, cu titlu de informare, o copie literală a scrisorii pe care mi-a scris-o dl. Calcagno asupra aces- tui incident. Ea arată cum înțeleg rușii amnistia acordată de către Sultan persoanelor care au luat parte la revo- luția valahă, și face să se prcsimtă care va fi conduita lor la sosirea în Capitală. Domnul Calcagno, care locuiește în partea moldovenească a orașului-frontieră Focșani, este delegat al Consulatului Republicii în Moldova ; de altfel, neștiind cu ce titlu este acreditat pe lîngă autoritatea lo- cală, el a crezut că nu poate da altă urmare scrisorii sale decît de a transmite o copie Consulatului din Iași, de care 125 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro dl. Calcagno depinde în mod direct, și Ambasadei de la Constantinopol. Șefii mișcării revoluționare au fost expediați sub es- cortă la Giurgiu, unde au fost îmbarcați pe un vapor cu aburi turcesc, care a fost plasat în mijlocul Dunării, aș- teptînd noi ordine. Omer Pașa a trimis ieri 2 regimente de cavalerie și 2 ba- terii de artilerie în Mica Valahie ; un regiment de infan- terie trebuie să le urmeze de aproape. O divizie a armatei de rezervă din Vidin a primit ordinul de a face joncțiunea cu aceste 3 regimente la Craiova, capitala Micii Valahii. Aceste forțe vor fi mai mult decît suficiente pentru a îm- prăștia adunările care s-au format sub comandamentul fostului șef al pandurilor, Magheru. S-a format un nou guvern, a cărui compoziție este : dl. Jean Filipescu — Interne dl. Grigore Grădișteanu — Justiție dl. Alexandru Ghica — Finanțe dl. C-tin Berie — Culte și Instrucțiunea Publică dl. Garbațchi — spătar provizoriu dl. loan Filipescu (ginerele lui Bibescu) — secretar de stat Amintirile despre incapacitatea, venalitatea și delapidă- rile care se leagă de cele mai multe dintre aceste nume prevestesc un viitor de natură ca țara să regrete regimul arbitrar al Prințului Bibescu. Liniștea este restabilită per- fect în Capitală. , j — Da, d-le Hory, se apropie mult de adevăr cele spuse despre majoritatea membrilor acestui guvern. Vedeați în ei nu numai schimbarea cîrmuirii. Ei erau expresia guvernamentală a triumfului reacțiunii asupra poporului. Cele consemnate lapidar la finele documentului echivalau cu revoluția înfrîntă, ne- terminată și care va rămîne aproape o sută de ani, prin problemele sale, mereu prezentă în fața celor mai înaintate forțe ale acestei națiuni. Să urmărim însă și alte opinii asupra poporului nostru. 126 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 15/27 octombrie 1848 PROCLAMAȚIE Locuitori ai Valahiei, Intruoît anarhia produsă în țara voastră de facțiunile care au pus mina pe frinele guvernului ar putea lua o extindere amenințătoare pentru viitorul Valahiei, și cum actele acestui guvern iluzoriu nu sînt de loc în raport nici cu instituțiile care guvernează acest Principat, în virtu- tea tratatelor, nici cu exigența politică care i-a fost acor- dată de aceleași tratate, în acest scop Majestatea Sa îm- păratul tuturor rușilor, de comun acord cu Majestatea Sa Sultanul, a luat hotărîrea de a pune în mod prompt capăt unor asemenea dezordini și de a restabili în Valahia un guvern legitim, pe baze stabile. In consecință, am primit ordinul de a ocupa în chip mi- litar, împreună cu trupele Sultanului, Valahia, pentru a opri nenorocita extindere a propagandei revoluționare și pentru a consolida în țara voastră guvernul legitim. Plin de încredere că voi, locuitori ai Valahiei care sîn- teți animați de gînduri drepte, veți recunoaște în acest demers o nouă dovadă incontestabilă a înaltei solicitudini a Majestății Sale pentru prosperitatea patriei voastre, fac apel la zelul vostru pentru a ușura prin toate mijloacele îndeplinirea importantei misiuni care mi-a fost încredin- țată de Augustul meu Monarh. y Comandantul Corpului 5 armată, ' •* general de infanterie v Semnat : LUders COPIE ₜ ; Onoratului Consulat al Republicii Franceze la București Am onoarea de a supune atenției dv. diferitele întîmplări care au avut loc în casa mea ca delegat al onoratului Con- sulat al Republicii Franceze. Rușii, sosind la Focșani, s-au grăbit să înceapă căutarea guvernului valah și, între alții, a administratorului sau is- pravnicului Carol Turnavitul, a secretarului George Du- mitrescu și a subadministratorului Mihai Zăgănescu, care m-au rugat foarte mult de a le da azil la mine pentru a-i 127 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro apăra de căutarea rușilor și a valahilor ; cum eu nu le cu- noșteam altă crimă decît aceea de a avea păreri consti- tuționale, am crezut necesar să-i primesc și să susțin cauza lor ; iată că, la scurt timp, rușii află că aceste 3 persoane s-au refugiat la mine și trimit imediat o companie de sol- dați pentru a-mi împresura casa, în scopul de a lua cu forța pe cei 3 protejați ai mei ; văzîndu-i pe soldați in.- trînd în curtea mea, cu baionetele înainte, însoțiți de ofi- țerul lor, i-am întrebat ce caută și i-am făcut să înțe- leagă că este inviolabilă casa mea ; imediat ei au pus mîna pe mine și erau aproape de a mă maltrata, dacă maiorul și generalul n-ar fi intervenit ei înșiși în această ches- tiune. Apoi maiorul și generalul, care au vorbit cu mine în franceză, m-au amenințat, spunîndu-mi că dacă nu le pre- dau refugiații ar putea veni mari nenorociri ; nu am pu- tut să răspund la aceste cuvinte decît că la forță nu pot să rezist, dar că trebuie să protestez împotriva violării casei mele, care reprezintă onorata națiune franceză. Dl. consul Kotzebue, care se afla printre autoritățile ru- sești, nu a găsit de cuviință să aplaneze toate aceste pro- cedee arbitrare și cînd am vrut să-i remit protestul meu, a zis că este inutil, iar protestul a fost aruncat. Dacă delegatul onoratei Republici Franceze trebuie să suporte asemenea jigniri, aștept, Domnule Consul gene- ral, onoarea unui răspuns al dv. pentru a ști la ce să mă aștept în viitor, întrucît soția mea a fost bolnâvă de spaimă. <_ Delegat al Consulatului Franței la Focșani Semnat: Calcagno — Să știți, domnule consul, că asemenea reprezen- tanți ai dușmanilor revoluției, — dacă nu ei direct, atunci urmașii lor — aveau să fie măturați de pe scena istoriei tot de revoluție, și nu de popoarele peste care ei năvăleau cu mari armate, ci de propriul lor popor în propria lor țară. Nu aveați de unde pre- vedea că țarismul va fi doborît peste numai 70 de ani printr-una din cele mai mari revoluții din cîte 128 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro cunoscuse istoria. Actele reprobabile ale generalilor țarului din 1848, și nu numai acestea, vor fi condam- nate mai tîrziu de către tot ce au dat mai bun și mai înaintat popoarele Rusiei. București, 10 octombrie 1843 Domnule Ministru, Generalul Liiders a sosit astăzi la amiază cu o avan- gardă de 2 regimente de cazaci la Colentina, un sat mic la porțile Capitalei. Restul corpului de armată, evaluat la 12 000 de oameni, este așteptat aici în 3 sau 4 zile. Toți locuitorii orașului sînt rugați de a oferi încartiruiri mili- tare pentru aceste noi trupe. Am onoarea, Domnule Mi- nistru, de a vă trimite alăturat traducerea unui afiș al șefului Departamentului de Interne, avînd ca obiect pro- curarea principalelor articole de aprovizionare a armatei ruse timp de o lună, evaluate în jurul a 3 000 de ducați (390 000 de franci). Consulul general al Rusiei s-a reîntors de la Galați de alaltăieri și și-a reluat activitatea. Două regimente de cavalerie și infanterie turcești au sosit ieri venind de la Brăila, pentru a întări garnizoana din București, din care o parte a fost trimisă în Mica Valahie. Atitudinea amenințătoare pe care a luat-o dl. Magheru în partea muntoasă a Valahiei este de natură a atrage în- treaga atenție a comisarului otoman. Dl. Magheru a tri- mis tuturor agenților străini un protest împotriva 'conduitei politice a lui Fuad Efendi de la sosirea sa în Principat, și în special împotriva evenimentelor din 13/25 luna trecută. Acest act este însoțit de copia unei scrisori adresate de el lui Omer Pașa și a unei cereri către Sultan, în care declară că va aștepta sub arme ordinele înălțimii Sale. Dl. Col- quhoun a trimis imediat pe secretarul său la dl. Magheru cu o scrisoare plină de sfaturi bune, prin care îl învită cu fermitate să dizolve cît mai curînd forțele pe care le-a adunat în jurul lui, pentru a evita rele mai mari țării sale, și să treacă frontiera. 9 — Mărturii franceze 1848 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Una din primele măsuri ale actualului guvern este aceea de a fi restabilit cenzura tuturor ziarelor indigene și străine. C — Dar să nu facem greșeala pe care politicieni ai vremurilor acelea, miniștri, ambasadori, chiar isto- rici au făcut-o încercînd să treacă principala răspun- dere pentru înăbușirea revoluției române asupra ța- rismului. Nu pot fi acuzat de simpatie pentru impe- riul care, de-a lungul veacurilor, a căutat perma- nent să se extindă pe seama țării străbunilor mei. Dar nici nu pot lăsa să persiste impresia care se de- gajă din multe rapoarte ale dv. și unele scrieri ale istoricilor francezi din acel timp, cum că Imperiul otoman ar fi reprezentat o pavăză pentru noi. Se poate ca pe harta întocmită de mari state, ca Franța și Anglia, Austria și Rusia, asemenea planuri, calcule, corespunzătoare țelurilor acestor țări să fi fost cît de cît reale. Ele nu țineau seama de țelurile statelor mai mici. Cît privește țările române, domnule consul, mare va fi fost primejdia țaristă atunci și mințile luminate ale țării nu o subestimau, dar gîn- dul cel mare al poporului român, de libertate, inde- pendență și unire, mai ales prin eliberarea de sub turci se putea înfăptui. Și pentru a fi mai aproape de cele știute chiar de dv., dar neluate în seamă pe cît s-ar fi cuvenit în rapoartele ce le trimiteați Pa- risului, redau un document, aflat tot în arhivele franceze, al unuia din conducătorii revoluției româ- nești, generalul Gh. Magheru, care se referă la ata- cul turcilor asupra Bucureștiului din 13 septembrie. Domnule Consul, Fără îndoială, ați fost spectatorul nenorocitelor eveni- mente care s-au petrecut la București la 13 septembrie. Este inutil de a enumera aici toate atrocitățile incalifica- bile care au fost comise. La fel cred inutil să spun că toate aceste fapte au fost întreținute de o politică stră- ină — cel puțin aceasta este părerea generală. 130 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Subsemnatul, în calitate de șef al armatelor neregulate ale Valahiei și acum de asemenea comandant al trupelor de linie, își face o datorie de valah pentru a protesta în fața guvernului Republicii Franceze împotriva violării tu- turor tratatelor care unesc Valahia de Sublima Poartă, împotriva disprețului arătat dreptului ginților și împo- triva răsturnării violente a unui guvern pe care Sublima Poartă l-a recunoscut prin excelența sa Suleiman Pașa, comisarul său extraordinar, și pe care toți agenții puterilor străine s-au grăbit a-1 recunoaște în numele suverani- lor lor. Vă trimit alăturat, Domnule Consul general, relatarea pe care am trimis-o Sublimei Porți despre toate evenimen- tele. Cj cz Binevoiți a primi... '^z Generalul comandant șef al armatelor Valahiei Semnat: Gh. Magheru București, 12 octombrie 1848 Domnule Ministru, Ocuparea Valahiei de către trupele rusești nu pare a fi fost convenită în prealabil între puterile suzerană și protectoare ale acestei provincii, așa cum afirmă Pro- clamația generalului Liiders, pe care am avut onoarea de a o alătura telegramei mele, nr. 39, din 5 luna aceasta. Convorbirea pe care am avut-o ieri cu Fuad Efendi nu-mi dă loc la îndoieli. Comisarul otoman m-a asigurat că instrucțiunile guvernului său nu-i prevăd de a acționa împreună cu comisarul rus decît în ceea ce privește pro- blema politică a acestor Principate, fără sprijinul unei in- tervenții armate din partea Rusiei. Pentru a evita o dublă ocupație a țării, Fuad Efendi a depus toată stăruința de a-și îndeplini misiunea în Valahia fără a furniza rușilor cel mai mic pretext de a pătrunde acolo. De asemenea în acest scop el a declarat generalului Duhamel, atunci cînd acesta i-a anunțat viitoarea sosire a unei armate, că Poarta consideră această ocupație ca fiind contrară asigurărilor formale care i-au fost date de dl. Titoff, că, mai mult, 9* 131 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro starea actuală de liniște și de supunere perfectă a acestei provincii nu ar putea nici motiva, nici justifica o aseme- nea intervenție. Avangarda rusă înaintînd, în ciuda acestei declarații, pînă sub porțile Capitalei, comisarul turc a insistat din nou ca ea să nu intre în oraș înainte ca el să fi primit noi instrucțiuni în privința acestei probleme complicate. Toate eforturile lui Fuad Efendi au tins, și tind de asemenea și în acest moment, să restabilească el singur, în cîteva ju- dețe încă răsculate din Mica Valahie, ordinea existentă înainte de 23 iulie. Noi trupe turcești au plecat ieri pentru a ocupa linia Ol- tului, care este încă în puterea lui Magheru. Trebuie spe- rat că aceste forțe impunătoare și înțeleptele sfaturi care i-au fost date de dl. Colquhoun vor face pe dl. Magheru să renunțe la orice rezistență disperată și care nu s-ar putea întoarce decît în dezavantajul său. Valahia este forțată să contracteze cu Rusia un îm- prumut de 300 000 de ducați (3 900 000 de franci), pentru a se îngriji de cheltuielile ocazionate de ocupația militară a acestei puteri, ocupație despre care se apreciază că tre- buie să dureze 10 luni. Turcia, dimpotrivă, nu numai că achită cu .bani toate aprovizionările necesare trupelor sale, pentru a nu cădea în sarcina Principatelor, dar chiar Fuad Efendi a făcut să se înțeleagă că era autorizat a ajuta țara, furnizîndu-i, dacă împrejurările ar cere-o, sumele de care Valahia ar avea nevoie. — E neverosimil, domnule consul. Promisiuni au existat. Cîteva înlesniri de moment au fost făcute, pentru că voiau să rămînă cu orice preț singurul ocu- pant, românii hulindu-i pe unii și pe alții. Dar știți dv. cu cîte mîini au luat înapoi aceste „înlesniri” ? Și apoi cîtă blîndețe putea acest popor să aștepte de la Poarta care-1 asuprise veacuri și trimisese arma- tele să înece în sînge cel mai mic gest de indepen- dență ? Ce a fost, în fond, „13 septembrie” ? Sînteți pus din cînd în cînd în situația de a relata și despre misiunea armatelor otomane în țările române, ca în 132 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro cazul de mai jos, dar o faceți în fugă ; în schimb, cînd este vorba de armatele țarului, pînă și inten- țiile le despicați ca firul în patru. Repet. Nu ne iu- beau nici unii, nici alții, în schimb pentru dv. Turcia era într-un fel aliată, dacă nu o piesă mare, un turn viu pe masa de șah a marilor puteri. Dar numai șah se poate juca în istorie ?... Comisarul otoman a trimis în toate județele detașa- mente mobile pentru a invita și a constrînge, la nevoie, pe țărani de a-și relua lucrările lor agricole întrerupte în timpul revoluției. Aceste expediții erau deseori marcate prin acte de violență împotriva nenorociților plugari. Guvernul actual caută prin toate mijloacele să șteargă pînă la ultima urmă actele și chiar amintirile perioadei insurecționale. Au fost adresate circulare tuturor consu- lilor pentru a le cere concursul în legătură cu dezarmarea străinilor, cu interzicerea ziarelor publicate de guvernul provizoriu și cu retrimiterea în afara țării a indivizilor care nu ar putea justifica mijloacele legale de existență. Alătur aici, Domnule Ministru, cele 3 circulare despre care este vorba. P.S. din 13 dimineața. Redeschid telegrama mea pentru a vă anunța, Domnule Ministru, că o ștafetă sosită chiar în acest moment a adus știrea că dl. Magheru și principalii conducători ai miș- cării din Mica Valahie au trecut pe ziua de 10 în Transil- vania. Miliția care era sub ordinele lor este în drum spre București ; toți dorobanții și voluntarii s-au reîntors la căminele lor. 15 octombrie 1848 Domnule Ministru, Ieri, 14 octombrie, la orele 10 dimineața, o companie de infanterie rusă, urmată de 2 tunuri a intrat în Capitală. Generalul Liiders a sosit la orele 4 după-amiază. Azi-dimineață, la orele 8, în jurul a 1 000 de oameni, din diferite arme, au intrat în București cu muzica în frunte și au asistat la tedeum-ul oficiat la biserica din Să- iij https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro rindar în onoarea împăratului Nicolae. Toți marii boieri au fost convocați la această ceremonie. Fuad Efendi a primit ieri telegrame de la guvernul său. Nu cunosc încă conținutul referitor la problema ocupației rusești în Valahia. J 19 octombrie 1848 Domnule Ministru, Relatarea pe care am făcut-o Ambasadei din Constanti- nopol despre evenimentele care au însoțit și urmat intra- rea trupelor turcești în Capitală a angajat pe generalul Aupick de a comunica Porții extrase din telegramele mele din 26 și 29 septembrie. în scopul de a se face o anchetă în această privință. Oricît do grave sînt aceste evenimente, nu am putut, spre marele meu regret, de a nu persista în afirmațiile conținute în rapoartele mele. In acest sens am răspuns la interpelările lui Fuad Efendi, cuprinse în nota pe care el mi-a adresat-o la 14 curent. Mă grăbesc de a vă transmite aici alăturat, Domnule Ministru, scrisoarea co- misarului otoman și răspunsul meu (anexele A și B). — Semnalam miai înainte că guvernul Franței pre- gătise un înlocuitor al dv. care nu a putut veni, și ați rămas girantul postului de reprezentant al repu- blicii franceze. In Franța însă, istoria revoluției își avea scara sa scoborîndă, iar dv. vă găseați undeva în partea de mijloc, cu concepțiile, cu intențiile. Cel puțin așa judec, nu am confirmări documentare aparte. Iată că rapoartele dv., care s-au străduit să se alinieze cursului politicii guvernului francez, cu- prind unele disonanțe, se pare, deoarece vi se cer reveniri, precizări, completări asupra unor rapoarte trimise anterior. Dv. veniți cu detalii, vă luați și martori, încercați a vă apăra punctul de vedere, fa- ceți concesii. Și astfel, în locul rapoartelor dv. despre unele evenimente ca cel din Dealul Spirii, cu punctul de vedere „de la mijlocul scării“, faceți loc puncte- lor de vedere ale reprezentanților Turciei, pe care le știați și mai înainte, le aveați scrise, dar nu le-ați 134 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro transmis Parisului. De data aceasta sînteți pus în si- tuația de a o face. Personal văd clar că dl. Aupick, ambasador al Franței la Constantinopol, avea o linie de comportament diplomatic mult mai apropiată de Turcia. Doar el fusese trimis cînd s-au restabilit re- lațiile între Franța și Turcia. Dv. erați expresia re- publicii dintre februarie și iunie 1848, care condamna imperiile retrograde, asupritoare, iar cele relatate de dv. în continuare o dovedesc. Mi-am luat sarcina, de a dovedi cît de departe e de mine gîndul de a aduce cel mai mic prejudiciu onoarei guvernului înălțimii Sale Sultanului, și .caracterului ori re- putației conducătorilor superiori care sînt organele de executare a intențiilor sale binevoitoare și părintești. Ca- racterul meu de observator imparțial și dezinteresat nu-mi putea permite să recurg la mărturii calomnioase. îmi iau libertatea de a supune atenției dv. trei depoziții ale unor martori oculari. Primele două, confirmate de colonelul Go- lescu, comandantul cazărmii, au fost transmise încă la 29 septembrie, ca și aoeea a căpitanului de pompieri, dl. Zăgănescu — pe care nu mi-am pututo procura, — adre- sată Ambasadei Angliei la Constantinopol de dl. Col- quhoun, cu toate detaliile de sprijin. Cea de-a treia a fost primită de mine în ultimele zile, dorind să mă asigur prin noi mărturii înainte de a răspunde la scrisoarea lui Fuad Efendi (anexele C, D și E). Aș fi putut să primesc încă multe altele, toate confirmînd, cu mici diferențe de nu- anțe, aceleași acte de violență și de cruzime. Pentru a da comisarului otoman o dovadă în plus de- spre imparțialitatea mea, am vrut, remițîndu-i eu însumi răspunsul meu, a-i face relatarea a tot ce mi-a fost adus la cunoștință despre aceste triste evenimente. El, din partea sa, a insistat mult, vrînd să mă convingă că toate aceste afirmații nu erau decît opera relei voințe și a ca- lomniei, și că el era în măsură de a le confrunta prin mărturii publice. în plus, m-a asigurat că relațiile noastre oficiale nu vor suferi în urma acestui incident, la fel de neplăcut de o parte și de alta. 135 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Nu mă îndoiesc, Domnule Ministru, că Fuad Efendi nu va obține aici mărturiile publice de care vorbește, dar nu pot să cred că aceste mărturii ar fi de natură a respinge faptele în chestiune și a distruge legitima impresie de te- roare pe care a produs-o asupra tuturor spiritelor ziua de 25 septembrie. In acest moment se face o anchetă minuțioasă : s-au descoperit deja cîțiva soldați care s-au făcut vinovați de furt și de jaf. Am speranța că în curînd voi putea să vă anunț, Domnule Ministru, că francezii care au cerut in- tervenția mea au fost despăgubiți în mod convenabil. Este deja ușor de a vedea puțina simpatie care există între soldații turci și ruși. Șefii celor două armate au luat măsuri pentru a împiedica, pe cît posibil, contactul respec- tivilor lor soldați. Aceste trupe, din care cea mai mare parte este încă instalată în împrejurimile Capitalei, vor ierna în principalele stabilimente publice și în marile car- tiere, de unde locatarii au fost deja expulzați. Articolul din proiectul de Constituție care abolește ro- bia în Valahia, și care de altfel a fost pus în executare pe toaită întinderea Principatului, ar fi trebuit, mi se pare, să fie menținut în interesul acestor nenorociți țigani, cel puțin, și în interesul întregii umanități. Totuși, această măsură a fost revocată printr-un anunț dait de comisarul otoman și de caimacam și inserat în jurnalul oficial din 2/14 luna aceasta (anexa F). Am motive să cred că Fuad Efendi, în această împrejurare, a cedat la revendicările (pe care mă abțin de a le califica) cîtorva bătrîni boieri, care își socotesc titlurile lor de noblețe după numărul de robi pe care-i posedă. Reîntoarcerea în robie a țiganilor va da loc, din partea autorităților și mai ales a particula- rilor, la măsuri severe, care nu vor întîrzia să întărite și mai mult spiritele acelora care vor fi vizați. Domnul Magheru, care se găsește actualmente la Sibiu, a adresat tuturor agenților străini un nou protest împo- triva ocupației militare a Valahiei de către armatele ru- sești (anexele G și H). Valahia găsindu-se, pentru un timp al cărui termen nu ar putea fi fixat, sub greutățile unei duble ocupații, con- siliul administrativ al Principatului a hotărît că exportul !J6 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro cerealelor va fi prohibit începînd de la 1 noiembrie vi- itor. Această hotărîre mi-a fost adusă la cunoștință prin circulara alăturată (anexa I). București, 2/14 octombrie 1848 COPIE A SCRISORII ADRESATE DE FUAD EFENDI GIRANTULUI CONSULATULUI GENERAL AL FRANȚEI Domnule, La data de 26 septembrie, cîteva persoane tulburate de zvonuri false sau împinse de pasiuni vătămătoare v-au adresat un raport în care conduita armatei imperiale era oribil calomniată. Acest raport ați binevoit să mi-1 transmi- teți prin scrisoarea dv. din aceeași zi. In scrisoarea pe care am avut onoarea să v-o scriu ca răspuns, cu data de 27 septembrie, m-am străduit să fac să reiasă falsitatea acestor aserțiuni, aducînd drept mărtu- rie toate persoanele imparțiale printre care credeam, Dom- nule, că aș putea să vă număr și pe dv., și mă gîndeam că dv. erați perfect convins de aceasta, dar spre marea mea surpriză, am găsit ieri în telegramele pe care le-am pri- mit de la guvernul meu două extrase ale unor scrisori pe care le-ați adresat Excelenței Sale d-lui general Aupick și pe care el le-a comunicat Sublimei Porți. Toate operațiunile militare ale armatei imperiale fiind făcute sub conducerea mea, aserțiunile pe care le găsesc în aceste extrase, deși lipsite de orice fundament, nu ar putea decît să atace, dacă ele nu ar fi respinse, în mod di- rect caracterul meu, reputația mea. în tot cursul operațiunilor pe care le-a necesitat ocupația militară a acestui Principat, toți șefii, fără excepție, n-au încetat de a face dovada de cea mai mare moderație, de cea mai lăudabilă umanitate ; în special în ocuparea ora- șului București, în prezența unei mulțimi de mai mult de 20 000 de persoane întărîtate de strigătele cîtorva turbu- lenți într-o stare de excitare febrilă, întreaga trupă impe- rială a dat dovadă de o răbdare și de o moderație mai presus de orice elogiu. 137 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro în problema cazărmii, care a fost pretextul calomniilor răspîndite din plin în legătură cu armata otomană, numai după ce miliția valahă și pompierii, fără nici o provocare din partea trupelor imperiale care luau în mod pașnic în posesie orașul, au tras și au omorît cam 10 din soldații noștri și calul generalului Kerim Pașa, avînd 8 răni mor- tale, numai — spun — după ce trupele valahe au deschis un foc ucigaș asupra trupelor imperiale, acestea, după so- mațiile repetate, au ripostat și au trebuit să le forțeze a pune jos armele. Aceste fapte nu le puteți ignora, Domnule, nu puteți nega că sînt toate false și lipsite de fundament; aserțiunile potrivit cărora soldații care au pus jos armele au fost uciși fără milă, că acte asemănătoare de cruzime au fost co- mise asupra unor grupuri de oameni fără arme și inofen- sivi, că femei, bătrîni, copii au fost înjunghiați. Nu pot, Domnule, decît să cred că bună-credința dv. a fost înșe- lată de zvonuri mincinoase, răspîndite cu intenție de rău- voitori și de intriganți care nu ezită să se servească de calomnie pentru a-și atinge țelul lor criminal și că dv. ați scris telegramele de care am făcut mențiune sub impresia pe care v-au lăsat-o asemenea calomnii și înainte de a fi primit scrisoarea mea din 27 septembrie, în care vă asi- guram de întreaga lor falsitate. In același timp, nu pot decît să regret profund faptul că ați dat ascultare unor asemenea aserțiuni și că, fără a vă asigura dacă ele erau fundate, ați făcut un astfel de raport superiorilor dv. Nu mă îndoiesc, Domnule, că astăzi sînteți convins de completa falsitate a acestor acuzații și că nu veți ezita a fi de acord ; aștept de la buna dv. credință o completă res- pingere a acestor zvonuri mincinoase ; o cer de la loiali- tatea dv. Dacă totuși speranța mea va fi deziluzionată, grija pen- tru reputația mea, onoarea guvernului meu mă obligă să fac apel la mărturia tuturor persoanelor imparțiale, pen- tru a confrunta calomnia prin dovezi care nu pot fi re- cuzabile. Aștept, Domnule, răspunsul dv. și vă rog de a primi asigurarea distinsei mele considerațiuni. Semnat: Fuad 138 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ANEXA B. RĂSPUNSUL TRIMIS LUI FUAD EFENDI Excelență, Am primit scrisoarea pe care mi-ați făcut onoarea a mi-o scrie la data de 2/14 luna aceasta. Cu viu regret mă văd obligat de a reveni asupra tris- telor evenimente din ziua de 13/25 luna trecută. Semnalînd guvernului meu actele deplorabile care au marcat ocupația Capitalei de către armata imperială, nu a fost deloc în intenția mea de a acuza întreaga armată, și cu atît mai puțin pe șefii săi superiori. Departe de mine ideea de a voi să aduc prejudicii nici omului gu- vernului Majestății Sale, nici caracterului personal și re- putației Excelenței Voastre. Aceste acuzații nu sînt aduse decît cîtorva soldați și ofițeri inferiori, care s-au lăsat an- trenați dincolo de limitele sarcinii lor sau care au inter- pretat prost intențiile binevoitoare ale Sublimei Porți. Fără a avea o idee preconcepută asupra oportunității și a motivelor care au angajat pe Excelența Voastră să ocupe în chip militar Capitala, în timp ce delegația bo- ierilor și notabililor se găsea în tabără, nu ezit a afirma că această măsură neașteptată, singură ea putea să pro- voace conflictele nenorocite și actele de violență a căror consecință au fost. Din mărturii irecuzabile pe care le-am primit asupra actelor de care un anumit număr de soldați turci s-au făcut vinovați, rezultă că nu am făcut decît să îndepli- nesc o sarcină, este adevărat penibilă, aducînd la cunoș- tința guvernului meu adevărul exact, bazat pe depoziții ale martorilor oculari. Relatînd aceste fapte nu am încetat să cred în inten- țiile în întregime binevoitoare și pline de umanitate față de valahi ale Majestății Sale Sultanului, al cărui repre- zentant este Excelența Voastră. In rapoartele mele am căutat a arăta exact spiritul de disciplină și de moderație care a dominat operațiile mili- tare ale trupelor imperiale de la intrarea lor în Capitala Principatului pînă la 25 septembrie. De asemenea era de datoria mea de a semnala evenimentele deplorabile din 139 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro această zi. în telegramele mele următoare m-am grăbit de a adăuga că aceste acte au fost în mod categoric reprobate imediat ce au parvenit la cunoștința șefilor care erau res- ponsabili. Felul în care le-am prezentat trebuie să fie pentru Excelența Voastră o garanție sigură a imparțiali- tății pe care am adus-o în relatarea acestor conflicte, și am motivul de a fi mirat că ea poate fi pusă la îndoială. Sînt din nenorocire, determinat să cred că bună-cre- dința Excelenței Voastre a fost înșelată de datele inexacte a cîtorva ofițeri inferiori, care au avut interes să ascundă adevărul pentru a-și justifica conduita. Informațiile furnizate de mine nu sînt de loc fundate — cum Excelența Voastră pare a crede — pe acuzații rău- voitoare și calomnioase, a căror singură idee repugnă ca- lității mele de observator imparțial și dezinteresat. Deci, cu sentimentul unui viu regret văd pe Excelența Voastră persistînd în asemenea suspiciuni de parțiali- tate în privința rapoartelor mele oficiale către guvernul meu, și în ceea ce privește loialitatea personală și carac- terul meu. > ⁷ v V ANEXA C. Ziua de 13/25 septembrie 1848 La orele trei fără un sfert, trupele turcești au început să defileze în fața cazărmii infanteriei în ordinea urmă- toare : 1 escadron de cavalerie 2 companii de infanterie 6 piese de artilerie. Restul urma în dezordine. Escadronul de cavalerie s-a oprit în curtea palatului ars. Infanteria s-a postat în ambuscadă în spatele palisadei cazărmii. Piesele de tun au fost îndreptate asupra cazărmii. Trupele valahe în număr de aproximativ 500, cu armele neîncărcate, erau aliniate în curtea cazărmii în 5 grupuri formînd coloane strînse și paralele, și au dat onorurile militare turcilor. 140 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Colonelul valah, neprimind ordinul de a elibera ca- zarma, a pus ca poarta să fie păzită de un pichet de 20 de oameni cu baioneta La armă. Un colonel turc urmat de cîțiva ofițeri și de un inter- pret a venit atunci la poartă (ilizibil) cu colonelul valah, dl. Rudolf Golescu. Martorul care a rămas în fruntea com- paniei sale nu a putut să audă ceea ce s-a spus, dar el a văzut cum colonelul valah și cea mai mare parte a ofi- țerilor care erau sub ordinele sale au fost conduși printre turci. După puțin timp, pompierii, în număr de 120 de oa- meni și pe care colonelul Golescu a trimis să-i caute cu un sfert de oră înainte de trecerea armatei, au sosit la ca- zarmă cu arma în mînă, traversînd rîndurile turcilor care ocupau drumul. Atunci, fără să fi existat cea mai mică provocare din partea trupelor valahe, turcii au tras asupra flancului stîng al companiei de pompieri, din care un mare număr a rămas în careu. In același timp artileriștii băteau prin breșă cazarma, și focurile din rîndurile plutonului au fost îndreptate, dar fără rezultat, asupra trupelor de linie pe care la în- ceputul atacului, maiorul Greceanu Ic-a retras în fun- dul curții. Pompierii au ripostat energic, dar pierzînd pe mulți dintre ei, cam 30 ; urmați de căpitanul lor au intrat în ca- zarmă și s-au alăturat trupelor de linie, dintre care 6 au căzut morți în mijlocul curții, ca urmare a împușcăturii lor. Alți 10 au fost mai mult sau mai puțin grav răniți. La primele focuri maiorul Greceanu plecînd, trupele au rămas sub comanda căpitanului Devos, ale cărui cu- vinte nu erau ascultate de soldați care, împrăștiindu-se, trăgeau în aer fără nici un rezultat. In acest timp, un colonel turc a somat pe căpitanul De- vos de a pune jos armele, asigurîndu-1 că Pașa va acorda trupelor din cazarmă ieșirea liberă garantîndu-le viața. Capitularea a fost acceptată de căpitan și în jur de 200 de soldați au depus imediat armele și au predat munițiile. 141 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Restul trupelor, comandate de căpitanul de pompieri dl. Zăgănescu, au refuzat de a se preda. Căpitanul Devos și cei 200 de soldați ai săi au fost conduși în fața unui general turc, care, printr-un inter- pret, le-a spus că sînt iertați și că se pot retrage la ei acasă, recomandîndu-le a nu ridica armele împotriva su- zeranului lor, Sultanul. Soldații au luat apoi drumul orașului și, cum coborau colina, turcii au tras asupra lor, omorînd un mare nu- măr ; restul s-au salvat ascunzîndu-se în grădini. Aici se termină depoziția martorului, care a fost de asemenea obligat să fugă ; dar este de notorietate publică faptul că după aceasta turcii au tras cu tunul timp de o jumătate de oră asupra mahalalei Izvor, situată la picioa- rele colinei pe care este construită cazarma, și cînd s-a lăsat noaptea s-au răspîndit în această mahala, jefuind, violînd și omorînd persoane inofensive. ₜ Nr. 2 COPIE URMARE A ZILEI DE 13/25 SEPTEMBRIE 1848 In timp ce căpitanul Devos și cei 200 de soldați se du- ceau în fața generalului turc, un alt ofițer a venit să so- meze a se preda pe soldații valahi care au rămas în ca- zarmă, promițîndu-le că li se garantează viața și că se vor putea reîntoarce la căminele lor. Rezistența era imposibilă pentru un pumn de oameni care se găseau în prezența unei întregi armate. Căpitanul de pompieri, dl. Zăgănescu, s-a predat împreună cu 40 din însoțitorii săi. Ceilalți nu au vrut să abandoneze ar- mele și s-au împrăștiat în oraș, conduși de sublocotenen- tul loan Pescaru. Cum căpitanul de pompieri și cei 40 de oameni ai săi doar porniseră marșul pentru a se duce la generalul turc, încrezători în cuvântul dat, ei au fost secerați de gloanțe în mijlocul curții. 142 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Sublocotenentul loan Pescaru, care locuia în Izvor, foarte aproape de cazanmă, și-a găsit oasa prădată și cumnata omorîtă de un foc. . Nr. 3 COPIE Ziua de 13/25 septembrie 1848 Luni 25 septembrie, între orele 3 și 4 după-amiază, m-am dus din curiozitate înaintea armatei turcești can- tonată pe înălțimile Cotrocenilor. Sosit aproape de ca- zarmă, am văzut venind în pas de marș un pluton de lăn- cieri turci care luau drumul vechii cazărmi, pentru a-și face intrarea în oraș. Acolo ei au așteptat restul armatei care urma. Atunci s-au prezentat în fața turcilor 3 tineri valahi fără arme, care voiau să ia drumul noii cazărmi. Ofițerul care era în fruntea plutonului de lăncieri, după ce a făcut cîteva somații acestor tineri, i-a dat unuia din- tre ei o lovitură de sabie în cap. Enervat, tînărul i-a ri- postat prin cîteva cuvinte și în momentul cînd ofițerul turc sărea asupra lui pentru a-1 tăia, au sosit în jur de 20 de tineri înarmați cu puști și urmați de un corp de pompieri la circa 150 de metri. Apropiindu-se cam la 40 de pași de turci ei s-au oprit, strigînd „Ura !“ In acest moment, ofițerul detașamentului a executat o întoarcere a plutonului său, care fu imediat înlocuit de un alt plu- ton de infanterie, care a făcut primul, fără nici o somație prealabilă (nelizibil), valahilor. Aceștia au ripostat pe loc ; un mare număr de victime au căzut de o parte și de alta. Imediat după acest schimb de focuri au sosit două tunuri, unul încărcat cu mitralii iar celălalt cu ghiulele, care au tras în direcția străzii care se prelungește de-a lungul zi- dului exterior al cazărmii din partea mănăstirii Cotro- ceni. Eu însumi, găsindu-mă pe această stradă, am văzut căzînd alături de mine un german și mai departe mai multe alte persoane venite, ca și mine, din curiozitate și fără arme. Iminența pericolului forțîndu-mă să mă retrag repede, abia am ajuns la domiciliul meu, foarte apropiat de teatrul de luptă. https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro DUPĂ „VESTITORUL ROMANESC", NR. 81, BUCUREȘTI Conform ordineOjor Majestății Sale Împănatul tuturor rușilor, Augustul nostru Protector, un corp de armate a in- trat în Principatul Valahia pentru a coopera, ca urmare a înțelegerii care a avut loc cu Majestatea Sa Sultanul, Augustul nostru Suzeran, împreună cu trupele otomane la restabilirea ordinii legale. Excelența Sa generalul de infanterie Liiders, comandant șef al acestui corp, după ce a trecut frontiera la 16 septembrie, a ocupat în mod suc- cesiv Focșanii, Rîmnicul Sărat și Buzăul, unde ordinea a fost imediat restabilită și conducătorii partidului revolu- ționar arestați. Aici Excelența Sa aflînd că un număr destul de mare de polonezi și alți străini rău intenționați s-au închis în mănăstirea Vintilă Vodă, în munți, a trimis acolo un ofițer cu un pichet de cazaci. Aceștia au reușit să gonească pe acești indivizi și, după ce au omorît șapte, au pus mîna pe ceilalți și, printre lucrurile lor, au găsit un drapel polonez cu inscripția : „Legiunea de sud“. De la Buzău, Excelența Sa a expediat împotriva lui Magheru un detașament de trupe sub ordinele Excelen- ței Sale generalul-locotenent Hassfort, pentru a merge prin Ploiești, Tîrgoviște, Pitești, Cîmpulung și Rîmnic pe Olt spre a se alătura armatei otomane și a opera de co- mun acord cu ea pacificarea Micii Valahii, care era încă în fierbere. Apoi s-a îndreptat cu restul armatei spre București. Sosit la 28 aceeași lună cu statul său major la bariera Colentina, Excelența Sa a fost primit de Exce- lența Sa dl. mare logofăt Constantin Cantacuzino, caima- cam al Valahiei. și după ce a fost salutat în numele țării, a fost condus la palatul Colentina, unde Eminența Sa Mitropolitul, înconjurat de domnii miniștri și boieri, a pronunțat un discurs adecuat împrejurării. După cîteva ore a sosit avangarda. Cele două armate nu au întîrziat să fraternizeze la fel ca superiorii lor și păreau să nu formeze decît un singur corp. în cîteva zile Excelența Sa își va face intrarea solemnă în Capitală, în fruntea armatei, pentru cantonamentul de iarnă, care a fost deja amenajat. 144 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro NOTA ADRESATA DE EXCELENȚA SA FUAD EFENDI, EXCELENȚEI SALE DL. CAIMACAM r Excelență, Majestatea Sa Sultanul, Augustul nostru Suveran, dis- punînd ocuparea Valahiei de către trupele sale, a vrut să dea populației din Principat o nouă dovadă a sincerului interes pe care el i-1 poartă. Majestatea Sa, departe de a vrea ca întreținerea armatei să cadă în sarcina locuitori- lor, dorește, dimpotrivă, în mod fierbinte de a face tot po- sibilul pentru a le îmbunătăți soarta, pentru a asigura bu- năstarea lor și prosperitatea țării. Nu numai că prezența trupelor otomane la București nu trebuie, în nici un mod, să ducă la creșterea prețuri- lor obiectelor de primă necesitate, dar, mai mult, eu care sînt reprezentantul Augustului nostru Suveran asigur pe locuitorii acestei Capitale că el va fi gata a veni sub orice formă în ajutor populației și că el crede că la fel se va proceda din partea tuturor celorlalți copii ai săi, dacă se vor face simțite nevoi. — Această mărinimie a Sultanului v-a surprins și pe d-voastră d-le Hory. Grija pentru o populație ajunsă la foamete în țara griului și porumbului. Nu era lesne pentru un popor mic să hrănească armatele a două mari puteri. Astfel de acte, circulare adresate populației Valahiei pot crea peste vremi imaginea unei stăpîniri otomane luminate și cu solicitudine pentru poporul român. Unii istorici au căutat să in- siste asupra ideii că stăpînirea turcă era mai blîndă și de preferat stăpînirii țariste aducînd printre argu- mente și scrieri, documente ale epocii de la mijlocul veacului al XlX-lea. Nu au înțeles suficient că era vorba atunci de a folosi disensiunile dintre aceste mari puteri pentru a salvgarda ființa națională și că înclinîndu-se balanța spre Imperiul otoman care era mai slab, se încerca realizarea unei cumpăniri a ra- portului de forțe. Cît privește preferința suzeranității otomane, ar fi cu totul eronat s-o judecăm după actele 10 W ' https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro de conjunctură ale acelor ani atît de decisivi pentru viitorul țării noastre. Nici o suzeranitate nu era dorită sau preferată. Luați toate scrierile luminatilor noștri bărbați din anii premergători revoluției și Unirii Prin- cipatelor și veți remarca fermitatea cu care era res- pinsă și suzeranitatea otomană și tendința de „protec- toare“ a Rusiei țariste. anexa G. 28 septembrie, 10 octombrie 1848 Din Cîmpul lui Traian Domnule Consul general, Ca urmare a ocupării României de către trupele oto- mane, generalul Liiders ne face cunoscut prin Procla- mația sa din 15/27 septembrie că trupele rusești au trecut de asemenea frontierele pentru a ocupa țara în chip mili- tar. Deci, Domnule Ministru, vin să protestez în fața gu- vernului Republicii Franceze împotriva acestei noi violări a teritoriului valah, care este o încălcare violentă a tutu- ror tratatelor care garantau suveranitatea națiunii valahe. Mai mult, Domnule Consul general, cu toate că națiu- nea a încredințat subsemnatului conducerea tuturor tru- pelor, atît regulate cît și neregulate, dar avînd în vedere că două mari puteri au concentrat numeroase armate pe pămîntul valah, subsemnatul, pentru a evita urmările ne- norocite ale unui război cu totul inegal și pentru a nu da nici o umbră de pretext ocupației rusești, se dezice de puterile sale și a invitat deja în acest scop pe bravii sol- dați valahi, care erau adunați pentru a ține în frîu pe tul- burători, de a se retrage la căminele lor ; în același timp, el a sfătuit pe locuitorii țării să se liniștească și să spere că drepturile lor nu vor fi nerecunoscute și că cel puțin puterile străine nu vor suporta în nici un caz o asemenea nedreptate. i v y- General șef al trupelor României * Semnat: Gh. Magheru N 146 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ANEXA H. Cîmpul lui Traian, 28 septembrie/ 10 octombrie 1848 Excelență, Națiunea valahă și-a dat, în virtutea tratatelor sale, noi instituții conforme nevoilor sale. Națiunea, ca urmare a plecării exprințului, a ales din sînul său un alt guvern na- țional, compus din oamenii cei mai luminați. Acest gu- vern a fost de asemenea recunoscut de Excelența Sa Su- leiman Pașa în numele Sublimei Porți și felicitat de agenții puterilor străine. Apoi, Excelență ați sosit de ase- menea în țară și poporul român v-a dat cele mai sincere asigurări de supunere față de Sublima Poartă. Totuși, Ex- celența Sa și-a îndreptat trupele asupra Bucureștiului, unde a fost comis acel masacru ai cărui instigatori națiunea îi cunoaște atît de bine. In sfîrșit, trupele rusești au invadat o țară care s-a pla- sat sub suzeranitatea Majestății Sale Sultanului. Acest act dă măsura intențiilor de invadare care formează fondul politicii nedrepte a Țarului. In secolul al XlX-lea, un asemenea afront adus națiunii române, o asemenea vio- lare a pămîntului valah în ciuda tuturor tratatelor exis- tente pun suficient în evidență faptul că Rusia urmează fără întrerupere și fără să-i pese de marile puteri euro- pene drumul său permanent spre dominația universală și încearcă la lumina zilei să realizeze utopiile Țarului Petru. Excelență ! Valahul cunoaște bine astăzi, mai mult de- cît niciodată, cine este dușmanul său implacabil și de moarte. Ascultați, Excelență, strigătul de desperare al acestui popor aflînd despre intrarea armatelor muscale. Națiunea încă mai sîngerează în urma nenorocirilor care au căzut asupra ei din 1828 pînă la 1839. Ea n-a uitat această epocă de doliu cînd omul era forțat de a face ser- viciu unui (nelizibil) și mii de locuitori au pierit victime ale foamei. Ea își va aduce aminte întotdeauna de milioa- nele de ducați austrieci — atît în numerar cît și în na- tură — cît a costat țara protectoratul Rusiei. 10* 147 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Sint plăgi care nu se vor cicatriza decît cu greu. Or, subsemnatul, văzînd două mari puteri coalizate îm- potriva unei națiuni slabe și sperînd că Sublima Poartă se va convinge pînă la urmă de fidelitatea valahilor și de reaua-credință a Rusiei în treburile Principatelor Dună- rene, se dezice de puterile pe care i le-a încredințat națiu- nea, pentru a nu atrage asupra țării sale urmările crude ale unui război cu totul inegal. El crede cu tărie că Su- blima Poartă va privi mai îndeaproape cauza noastră, care este pivotul problemei Orientului, și că ea nu va voi să mai nesocotească drepturile unei națiuni care este încă hotărîtă a lupta în rîndurile armatelor Sublimei Porți împotriva inamicului comun. u J' Generalul șef al trupelor României Semnat: Gh. Magheru — Incontestabil, punerea la îndoială a onestității dv. ca diplomat privind primele relatări, exacte sau inexacte, despre comportamentul turcilor în Bucu- rești vă face să părăsiți pentru moment postul de consul al unei Franțe care duce politica de vădită apropiere de Turcia și să vă apărați opinia personală. Pentru istoricii noștri este prețios ceea ce consemnați, ajutîndu-i la confruntări, la verificări și precizări. Nici o lucrare sau studiu, memorialistic ori documentar, care ne este la îndemînă, nu ne dă asemenea detalii pentru momentul 13 septembrie. București, 26 octombrie 1848 Domnule Ministru, Comisarul otoman persistînd să mențină ca false și con- troversate aserțiunile conținute în rapoartele mele din 26 și 29 septembrie în privința conduitei soldaților turci, mi-a adresat la 21 luna aceasta o nouă notă, pe care o alătur aici în copie. Trec sub tăcere termenii necuviin- cioși ai acestei comunicări, a cărei justă apreciere, Dom- nule Ministru, o las la aprecierea spiritului dv. de dreptate. Din această notă rezultă că comisia de anchetă numită de Fuad Efendi nu ar fi avut, după el, decît să constate 148 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro furtișagurile, cîteva furturi neînsemnate și nici un act de violență, așa cum semnalau rapoartele mele. Deci am cre- zut necesar, înainte de a răspunde comisarului otoman, să procedez și eu la o anchetă, în scopul culegerii detalii- lor celor mai amănunțite din depoziții ale martorilor ocu- lari sau ale persoanelor ai căror părinți, prieteni sau vecini au fost victimele actelor de barbarie comise de sol- dații turci. Această anchetă deja într-o fază foarte înain- tată, va fi terminată în cîteva zile. Intr-o conversație pe care am avut-o în ziua de 19 seara cu dl. Kotzebue cu pri- vire la acest incident, el m-a anunțat că Fuad Efendi vrea să cheme spre a depune mărturie pe alți agenți străini, dar că el, dl. Kotzebue, ar fi răspuns că nu poate da mărturie cu privire la fapte care s-au petrecut în absența sa. Cu această ocazie, consulul Rusiei a crezut necesar să-și ex- prime satisfacția cu care aprobă conduita și rezerva fran- cezilor în tot cursul revoluției valahe. O mare parte a trupelor turcești și rusești, în ultimele zile au fost încartiruite pentru iarnă în Capitală. Este de prisos a adăuga aici, Domnule Ministru, că abuzurile și jignirile cărora le-a dat naștere repartizarea soldaților în casele particulare m-au adus de mai multe ori deja în si- tuația de a reclama în favoarea unora din conaționalii noștri care exercită o industrie sau se găsesc într-o poziție care ar fi trebuit să-i pună la adăpost de o sarcină atît de împovărătoare. Dl. Grădișteanu a fost înlocuit la Departamentul de Justiție prin dl. Constantin Suțu, om capabil și foarte activ COPIA NOTEI COMISARULUI OTOMAN Domnule, / Răspund scrisorii dv. din 9/17 crt. L-aș fi dat în aceeași zi, dacă unul din colegii dv. nu m-ar fi rugat să aștept cîteva zile în speranța că, revenind la adevăr, veți con- simți a retrage rapoartele pe care le-ați adresat Excelen- ței Sale generalul Aupick și care stau la originea acestei corespondențe. https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Vă mărturisesc că am o «enzație destul de penibilă vă- zînd că dv. persistați a susține aceste rapoarte. Am sperat că, recunoscînd că ați fost indus în eroare, veți avea loia- litatea de a recunoaște că speranțele mele au fost înșe- late ; persistați în a susține ca adevărate aserțiunile con- troversate pe care le conțin sus-zisele dv. rapoarte și pretindeți în sprijinul acestora că vă bazați pe mărturii anonime, pe mărturii ai căror autori ați refuzat de a mi-i face cunoscuți în convorbirea noastră. Așa cum v-am spus deja în discuția pe care am avut-o cu dv. la 9/17 crt., cer în mod oficial să-mi comunicați aceste mărturii, să-mi dez- văluiți numele persoanelor care le-au făcut. Cu toate acestea, nu aș putea trece sub tăcere cîteva puncte din scrisoarea dv. din 9/17 crt. In această cumunicare pretindeți că acuzațiile dv. nu privesc decît cîțiva soldați sau ofițeri inferiori. Dar, Dom- nule, recitiți rapoartele dv. către dl. general Aupick cu data de 26 și 29 septembrie și veți vedea că întreaga ar- mată imperială, infanterie, cavalerie și artilerie, dv. o acu- zați de omorurile cele mai oribile, de actele cele mai re- probabile. In ceea ce mă privește, văd între rapoartele dv. și scri- soarea pe care mi-o adresați cu data de 9/17 octombrie contradicții atît de flagrante, încît trebuie să las altora grija de a le descifra. Cît privește părerea preconcepută pe care o aveți asu- pra ocupației militare a Capitalei, permiteți-mi să vă spun că nu recunosc decît guvernului meu dreptul de a judeca actele mele, și, în ceea ce privește afirmația dv. că această măsură neașteptată, numai ea singură putea să provoace conflictele nenorocite și actele de violență a căror conse- cință au fost, ea are, cred, puțină greutate față de decla- rația unanimă a tuturor persoanelor luminate și impar- țiale că măsurile pe care le-am adoptat, numai ele au putut apăra Capitala de dezordinile și actele de violență pe care tulburătorii le-au anunțat în mod public în noap- tea precedentă. In ceea ce privește afirmațiile adăugate la telegramele dv. următoare, că aceste acte au fost în mod sever repri- mate de îndată ce au ajuns la cunoștința șefilor care erau 150 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro responsabili, binevoiți să observați că și aici sînteți foarte departe de adevăr, căci nu au existat asemenea acte, așa cum ați semnalat în rapoartele dv., încît autoritățile să aibă a le reprima. Comisia de anchetă pe care m-am grăbit a o numi n-a avut ce să constate, și în consecință autoritățile nu au avut de pedepsit decît furtișaguri, cîteva furturi ne- însemnate și nici un act de violență, așa cum rapoartele dv. atribuie armatei imperiale. în ceea ce privește mirarea pe care o exprimați că im- parțialitatea dv. poate fi pusă la îndoială pentru că aveți un caracter oficial, cred că aș avea mai mult motivul de a mă mira eu, căci eu însumi, Domnule, sînt învestit cu atribuții ce au un caracter oficial ; cînd în comunicarea mea din 27 septembrie v-am afirmat în mod oficial și sigur că rapoartele care vă sînt făcute și pe care mi le-ați comu- nicat sînt în întregime false și lipsite de orice temei, am sperat că dv. veți avea încredere în asigurările mele și că vă veți da osteneala, înainte de a scrie rapoartele dv. din 29 septembrie către Excelența Sa general Aupick, de a mai face cîteva cercetări. Voi termina, Domnule, informîndu-vă că, întrucît, dv. refuzați de a ne face dovada, întrucît persistați în a crede mărturiile anonime și a susține ca adevărate calomniile pe care le repetă cele două rapoarte ale dv. din 26 și 29 sep- tembrie, mă văd în situația penibilă de a chema să depună mărturie întreaga populație a Capitalei, de a supune în- treaga chestiune judecății tuturor persoanelor imparțiale, de a soma în mod formal pe cei care au îndrăznit să aducă acuzații atît de groaznice împotriva armatei imperiale, a le dovedi. . < , - \ București, 3 noiembrie 1848 Domnule Ministru, Prin telegrama mea precedentă am avut onoarea de a vă transmite copia celei de-a doua note a comisarului oto- man referitoare la incidentul din 25 septembrie, informîn- du-vă că am considerat necesar de a numi, de asemenea din partea mea, o comisie de anchetă în această pro- blemă. Această comisie, al cărei scop era de a cerceta la fața locului toate detaliile care se leagă de actele izolate 151 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro de barbarie, și-a întocmit raportul (anexa 1). Ea a făcut investigațiile cele mai minuțioase și rezultatul pe care l-a obținut nu mai permite nici o umbră de îndoială în pri- vința faptelor atribuite soldaților turci în primele momente ale ocupației Capitalei. Nu aș putea deci să revin asupra aserțiunilor pe care le-am făcut în telegramele mele an- terioare. Temîndu-mă, cu dreptate, de a compromite pe semnatarii depozițiilor, a trebuit să refuz de a-i desemna nominal și oficial comisarului turc, mulțumindu-mă a-1 preveni că voi transmite Legației de la Constantinopol întreaga co- respondență referitoare la acest incident, ca și piesele care se referă la acesta. Trebuia, de altfel, să retez scurt un schimb de note care, fără moderația pe care am folosit-o, amenința de a deveni motivul unui conflict regretabil în mai multe privințe, în actualele împrejurări. In acest sens este conceput răspunsul meu către Fuad Efendi (anexa 2). O ședere de mai mult de 16 ani în această țară mi-a dat posibilitatea de a aprecia caracterul și tendințele poporu- lui valah ; această experiență mă face să afirm că dacă lucrurile s-ar fi petrecut la 25 septembrie conform tutu- ror regulilor, adică dacă Fuad Efendi ar fi destituit încă la sosirea sa în fața zidurilor Bucureștiului locotenența prin- ciară recunoscută de Poartă ca guvern legitim al Princi- patului, și ca atare ar fi declarat aceasta agenților străini; că dacă el ar fi instituit și proclamat în oraș un nou gu- vern ; și că, în sfîrșit, dacă el ar fi anunțat momentul cînd armatele turcești vor ocupa Capitala, — afirm, că nici o picătură de sînge n-ar fi fost vărsată. Populația valahă, fără a excepta oamenii care erau aduși la putere, niciodată nu s-a gîndit să opună cea mai mică rezistență armată. Dacă ar fi fost altfel, cum s-ar explica lipsa de acțiune a va- lahilor timp de 3 luni în ceea ce privește mijloacele lor de apărare, dacă nu ar fi fost încrederea pe care ei nu au încetat de a o avea, pînă în ultimul moment, în intențiile binevoitoare ale puterii suzerane și în simpatiile pe care le inspiră cauza lor întregii Europe ! Nu cred deci că aș avea să-mi reproșez nici inexactita- tea, nici exagerarea în redarea și în aprecierea faptelor și a actelor comisarului otoman. Fuad Efendi a comis o greșeală politică gravă în Principate, în detrimentul Turciei, gre- 152 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro șeală din care puterea protectoare va ști să tragă folos la prima ocazie. Mai mulți boieri au adresat o petiție lui Fuad Efendi, tin- zînd să pună sub acuzație toate persoanele care au avut un rol activ în această ultimă mișcare. Comisarul turc a re- fuzat — sîntem asigurați — sprijinul său la formarea unei comisii instituite în acest scop. Acest refuz din partea lui Fuad Efendi face onoare principiilor sale și este în acord cu sentimentele de umanitate pe care mi le-a exprimat puține zile după sosirea sa aici, într-o convorbire pe care am avut-o cu el, și pe care am relatat-o în telegrama mea nr. 34 din 30 septembrie. Apoi boierii au adresat aceeași ce- rere comisarului turc. Se vorbește despre o listă cuprin- zînd numeroase persoane care trebuie să fie traduse în fața unui tribunal excepțional, compus din președintele curții criminale, dl. Arghiropolos, și din d-nii Mihai Cernescu și Constantin Lenș. Printre numele care figurează pe această listă se citează, de asemenea, cele ale unui mic număr de francezi stabiliți la București. Ziarul oficial din 16/28 octombrie (anexa 3) conține o notă adresată de consulul Rusiei d-lui Cantacuzino, adu- cînd la cunoștința publicului faptul că cheltuielile oca- zionate de prezența armatei ruse trebuie suportate de cele două Principate. Totuși, pentru a înlătura situația di- ficilă pe care o asemenea sporire a cheltuielilor o deter- mină în mod normal, Împăratul Rusiei a binevoit să acorde moldo-valahilor un împrumut de 300 000 de ruble (în jur de 1 200 000 de franci), rambursabil după dispoziții ce se vor lua ulterior. Natura acestui document mă dispensează de orice comentariu în privința sa. Am trecut sub tăcere un alt articol din ziarul valah din 8/20 octombrie, tipărit în franceză, în română și în ger- mană și care, în mod evident, este îndreptat împotriva mea. Mă limitez, Domnule Ministru, a vă trimite alăturat copia (anexa 4). In ultima duminică o mare parte a populației Capita- lei a asistat la exercițiile de tragere ale trupelor turcești în cîmpia Cotroceni. O împrejurare care nu va putea fi atri- buită decît relei-voințe cîtorva soldați și neglijenței șefi- lor a trebuit să schimbe acest spectacol într-o scenă tra- gică. Mai multe gloanțe au trecut deasupra capetelor spec- ISJ https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro tatorilor și au căzut în apropierea lor. Din fericire, nici unul din ei nu a fost atins. Am primit acum o scrisoare de la dl. De Segur din Con- stantinopol, care îmi anunță sosirea sa la București în scurt timp. Prezența unui agent superior al Republicii în acest moment este cu atît mai necesară în Principate, cu cît eve- nimentele care se petrec sînt de natură a complica pro- blema Orientului și a atrage la un înalt grad atenția Euro- pei occidentale. z ANEXA 1 Raport al Comisiei de anchetă numite de girantul Consulatului general al republicii franceze la București cu scopul de a constata la fața locului și pe baza depozițiilor martorilor oculari actele de violență, ca și violările de domiciliu, jafurile și omorurile comise asupra unor ființe inofensive de către soldații armatei turcești în timpul intrării lor în Capitala București la 13/25 septembrie 1848 în momentul cînd trupele turcești au primit ordinul de a intra în oraș, un tînăr țăran fără arme care se găsea în mulțime a sosit în fața taberei turcești la Cotroceni, pur- tînd un drapel cu culorile naționale ; i s-au tăiat amîndouă antebrațele pînă la os de către un soldat turc din rasa ne- grilor. Această depoziție a fost făcută comisiei de cetățeanul De Lagrange, martor ocular care a văzut de asemenea, cîteva minute după aceea, alți doi oameni căzînd între linia for- mată de o parte de trupele turcești și de alta — de popor. Unul din acești doi oameni, îmbrăcat europenește, părea să fie un muncitor german, cealaltă victimă aparținea cla- sei plugarilor. Amîndoi, căleați în picioare de cai, erau scăl- dați în sîngele lor. R.P. (reverendum pater n.n.) Pierre, preotul parohiei Izvor, a depus mărturie în fața comisiei că fiul unui anume Stoian, cizmar, locuind în mahalaua (nelizibil) a fost omorît de cavaleriștii turci în următorul mod : vrînd să rețină de căpăstru calul unui lăncier, brațul drept i-a fost tăiat de o lovitură de sabie și, în momentul cînd el a dus mîna stîngă pe același căpăstru al aceluiași cal, cavaleristul i l-a tăiat ist https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro de asemenea cu o altă lovitură de Sabie. Acest nenorocit, bărbat tînăr, a mai primit mai multe lovituri mortale. In cartierul Izvor, R. P. Abraham, deservind aceeași pa- rohie ca și R.P. Pierre mai sus menționat, a fost lovit în cap cu mai multe lovitu-i de pat de pușcă și casa sa a fost prădată de turci. Această declarație a fost făcută de zisul R. P. comisiei, arătîndu-i cicatricele rănilor pe care le-a căpătat. Pentru a constata următoarele fapte, comisia de anchetă a fost condusă la fața locului de văduva unui anume Con- stantin, tapițer în cartierul Spirea Veche, în strada cu ace- lași nume și în casele cu nr. 1313 și 1312. Numitul Constantin găsindu-se acolo fără arme și cu totul inofensiv, temîndu-se că intrarea trupelor turcești prezintă oarecari pericole chiar pentru cei curioși, s-a re- fugiat în propria sa casă, cu nr. 1313. In aceeași clipă el a fost urmărit, rănit de un glonte tras prin fereastră și stră- puns apoi de 10 lovituri de baionetă. Alți 4 indivizi, în același caz și care s-au ascuns sub un pat din zisa casă, au fost literalmente ciuruiți de lovituri de baionetă ; de unde rezultă că numai in această casă au fost 5 victime făcute pe loc. In a doua casă, cu nr. 1312, proprietarul, un bătrîn septuagenar, a fost lovit de patru gloanțe, iar un băiat, ne- potul său, a fost lovit de două gloanțe și de o lovitură de baionetă în frunte. Intr-un colț al casei cu nr. 1313, co- misia a văzut urmele unui glonte tras dintr-o armă. In casa cu nr. 1312 toate gloanțele au atins zidurile. Faptele care s-au petrecut în cele două case mai sus amintite au fost atestate de rudele victimelor și de ve- cini, în număr de mai mult de 15. Aceste fapte au avut loc, după spusele acestor,persoane, fără nici o provocare. In cartierul Izvor, aproape de vechea cazarmă, comisia a cules mărturia unui anume Stan cu, cîrciumar, care a declarat că fratele său a fost răpit cu forța din casă, tras de soldații turci pe marginea unei gropi, unde i s-a tăiat iss https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro gîtul cu sabia. Zisul Stancu, care locuiește în casa cu nr. 1110 din același cartier, la nevoie va atesta faptul. In același cartier, într-o casă vecină cu aceea a d-lui Hadgi, fost comisar de poliție, în două corpuri de locuințe separate, comisia a constatat următoarele fapte : în pri- mul corp de locuințe, o femeie, despre care s-a spus că este cumnata sublocotenentului Pescaru, a fost mutilată și masacrată cu lovituri de sabie după ce a fost împușcată. Urmele sîngelui ei se mai văd și azi pe podea, pe pereți, pe geamuri și pînă în pragul porții unde el a țâșnit. In cealaltă locuință comisia a constatat de asemenea o baltă de sînge uscat și haine însîngerate, care par a fi aparținut unei servitoare despre care s-a spus că de ase- menea a fost masacrată în același timp cu stăpâna casei. Aceste două corpuri de locuință, care prezintă aspectul unei devastări complete, au trebuit să fie teatrul unui groaznic măcel. în casa sus-zisului Hadgi, comisar de poliție, femeia unui anume Hagi Aragiu, care alăpta un copil de 4 luni, a fost pe jumătate strangulată de soldații turci și lăsată ca și moartă. Ea este încă și azi grav bolnavă, ca și co- pilul său ca urmare a acestor violențe inexplicabile. In același cartier, în casa cu nr. 1056, văduvei Gherasim i s-a violat și prădat domiciliul, stăpîna casei, căreia i s-a pus pistolul la gît, nu a putut scăpa cu viață decît dînd toți banii pe care-i poseda soldaților furioși, care, cu toate acestea, au devastat întreaga casă, cu tot ceea ce se găsea acolo. Cetățeanul francez Gustave Bâraud, locuind la Bucu- rești, cartierul Batiște, casa cu nr. 68 și proprietarul unei case cu grădină situată în cartierul Sf. Elefterie nr. 918, a declarat comisiei că dudndu-se a doua zi după intrarea turcilor în oraș la cîrciumarul care locuia în zisa casă și a cărei pază îi era încredințată, a găsit peste tot urmele 1J6 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro unei devastări totale și în special sertarul conținînd banii din vînzarea zilnică a cîrciumii, spart și complet gol. Cîrciumarul, soția și copilul fiind dispăruți, el n-a regăsit nici o urmă a lor pînă azi, în ciuda cercetărilor care au fost făcute. Este de remarcat că rîul trece prin fața casei. A doua zi după intrarea trupelor turcești în Capitală, un om din popor a fost lovit în plină amiază de o baio- netă în coapsă, în fața Ministerului de Externe, unde se găsea un post turcesc. Acest om care era inofensiv, ajun- gînd să se ridice cu greutate, a vrut să se plîngă ofițerului din post, dar santinela i-a dat o violentă lovitură de pumn, care l-a răsturnat din nou; în cădere și-a spart capul, și fața i s-a umplut de sînge. A fost așezat într-o căruță și transportat la spital. Acest fapt s-a petrecut sub ochii membrilor comisiei, și mai mult de 30 de francezi care s-au adunat în această zi și treceau în momentul cînd acest om a fost lovit, au fost de asemenea martori ai acestui act de brutalitate. Actele de violență și de brutalitate care au însoțit jaful casei d-lor Bourle, Ott și Pillez, cetățeni francezi au fost deja aduse la cunoștința Consulatului general. CONCLUZIE Numărul caselor prădate este prea mare pentru a fi re- latat aici de comisia de anchetă. Ea a avut ocazia în cer- cetările pe oare le-a făcut în mod conștiincios de a se con- vinge că soldatul turc s-a dedat la acte de jaf, de violență și la omoruri care sînt acte cu totul de altă natură decît cele calificate de comisarul imperial ca simple furtișaguri și furturi neînsemnate. Toate faptele enunțate de comisie, și care au avut loc în după-amiaza și seara zilei de 25 septembrie și a doua zi, toate violențele au fost exercitate asupra unor ființe in- ofensive, bărbați, femei, copii și bătrîni. Aceste fapte se bazează pe mărturii sincere și irecuzabile, date aproape toate de rudele victimelor, care le-au relatat comisiei de anchetă, în fața căreia au dat dovada celei mai dureroase mîhniri. 157 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro In ceea ce privește faptele de viol comise asupra femei- lor creștine, ele nu au ajuns la cunoștința comisiei decît pe cale publică, unanimă asupra acestui punct. Nici un caz special nu a putut fi constatat în această privință pînă astăzi, chiar din motivul că descoperirea de acte de vio- lență de asemenea natură este supusă la multe dificultăți din cauza mărturiilor care repugnă pudorii victimelor. Datorită faptului că loviturile de tun și împușcăturile îndreptate asupra cartierului Izvor au fost contestate, co- misia s-a deplasat la fața locului și a constatat urme de ghiulele și de gloanțe pe zidurile caselor și pe gardurile din zisul cartier. » * I •j f București, 21 octombrie 1848 Semnează : cancelarul adjunct Bouzenot, Ch. Cheot, Cuturier Pentru copie conformă, Girantul Consulatului general al Republicii Franceze la București DUPĂ „VESTITORUL ROMANESC", NR. 74, BUCUREȘTI. ȘTIRI OFICIALE NOTA DOMNULUI CONSILIER DE STAT KOTZEBUE ADRE- SATA EXCELENȚEI SALE DOMNULUI CAIMACAM Tulburările survenite în Principate necesitând ocupația militară de către trupele imperiale chemate aici să resta- bilească ordinea legală, am fost împuternicit de a anunța guvernul valah că cheltuielile cu întreținerea lor trebuie să cadă în sarcina finanțelor celor două Principate, după o justă repartiție între ele, de care să se preocupe fără în- tîrziere. Totuși, Majestatea Sa împăratul, în permanenta sa soli- citudine pentru bunăstarea acestor țări care se bucură de înalta sa protecție și în scopul de a elimina toate greu- tățile pe care le-ar putea ocaziona aprovizionarea trupe- lor, a avut bunătatea de a ordona ca un împrumut de 300 000 de ruble în bani să fie acordat pentru a acoperi cheltuielile. îmi fac o datorie de a adăuga că referitor la restituirea acestei sume, ca și a avansurilor date pînă acum, nu se va întîrzia să se dea în viitor dispozițiile necesare. în consecință, rog .pe Excelența Voastră ca pe de o parte să aducă la cunoștința locuitorilor această nouă do- 118 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro vadă a solicitudinii cu care Majestatea Sa împăratul bine- voiește a îmbunătăți situația, pe de altă parte, binevoiască a lua toate măsurile in scopul desfășurării unei coope- rări active din partea autorităților locale pentru a ușura sarcina aprovizionării la prețuri pe oît de avantajos po- sibile ; în sfîrșit, în al treilea rînd, de a ordona să fie publicat pentru a aduce la cunoștința poporului că, de acum înainte toate produsele pentru folosința trupelor vor fi plătite în bani. Am onoarea de a fi cu înaltă considerațiune al Exce- lenței Voastre prea umil și prea supus servitor. Semnat: Kotzebue București, 10/22 octombrie 1848 — Cititorii zilelor noastre își pot imagina d-le consul că în Țările Române, după înăbușirea revoluției, s-a instituit o eră de liniște și de bunăstare mai ales pen- tru categoriile sociale nevoiașe. Nu numai Poarta otomană dar și Rusia țaristă intervin cu „ajutoare'*, cu înlesniri, se îngrijesc de stabilirea prețurilor, de aprovizionare. „Vestitorul românesc** gazetă cunoscută pentru orientarea proțaristă (din care reproduc arti- colul, după traducerea franceză cu nuanțele date de traducător) ar putea induce in eroare mulți cititori; coordonarea actelor și faptelor ne dezvăluie conținu- tul sprijinului acordat de țar la acea vreme Țărilor Române. Printre aceste acte sînt și cele ale corespon- denței consulare franceze care nu a ezitat să desci- freze sensul împrumutului de 300 000 de ruble aso- ciindu-1 cu arestările revoluționarilor români efectuate de autoritățile militare țariste și cu nemul- țumirea comisarului otoman față de drepturile ce și le arogau reprezentanții țarului în principate. București, 6 noiembrie 1848 Domnule Ministru, Ieri, duminică, întregul oraș era în fierbere : un es- cadron de cazaci, condus de un agent de poliție a făcut nu- meroase arestări printre valahii care au luat parte mai activă la revoluție, și în special la distrugerea Regulamen- 1S9 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro tului organic și a Cărții de aur. Aceste arestări, care toate au fost însoțite de brutalități, au fost urmate imediat de transportul prizonierilor la mănăstirea Plumbuita, situată în afara orașului. Clădirea d-lui Bischop, consulul Belgiei, a fost invadată în absența sa de către cazaci. La reîntoar- cerea sa, dl. Bischop a protestat în mod energic la comi- sarul otoman și la caimacam împotriva acestei violări ne- maiauzite a prerogativelor consulare și a cerut o promptă și exemplară satisfacție. însuși Fuad Efendi, surprins de a vedea că comisarul rus a ordonat și executat — fără a-1 preveni — arestarea valahilor, a protestat energic împo- triva folosirii de măsuri pentru care el singur era liber-ar- bitru ; el a expediat imediat un curier la Constantinopol, pentru a informa guvernul său despre modul în care Rusia înțelege să-și exercite protectoratul în aceste Principate. Intervalul de timp care s-a scurs de la intrarea rușilor în București, fără a lăsa să se întrevadă intențiile lor ostile, a inspirat valahilor o anumită încredere ; momentul ales de generalul Duhamel pentru a-și realiza scopurile și promptitudinea cu care ordinele sale au fost executate au dus la predarea în mâinile sale a celei mai mari părți a conducătorilor sau a participanților la mișcarea revoluțio- nară, în privința cărora Fuad Efendi nu a considerat opor- tun să acționeze. Am onoarea, Domnule Ministru, de a vă transmite copia răspunsului comisarului otoman la ultima mea notă. Regret profund că termenii în oare răspunsul este con- ceput, la fel ca și precedentele sale comunicări, mă obligă de a suspenda orice relații oficiale și particulare cu el. Cancelarul adjunct al Consulatului general mi-a adresat la 20 ale lunii un raport asupra refuzului pe care l-a pri- mit din partea lui Omer Pașa de a satisface, cu toate asi- gurările pozitive pe care mi le-a dat, pe negustorul fran- cez, dl. Bourle, a cărui casă a fost jefuită la 25 septembrie de către soldații turci. Totuși, înainte de a uza de acest raport, am vrut să cunosc intențiile comisarului otoman în această privință. Ultimul paragraf al scrisorii lui Fuad Efendi confirmînd în mod formal acest refuz, nu pot amina multă vreme aducerea la cunoștința dv. a acestui noi inci- dent. Dv. poate recunoașteți, Domnule Ministru, că fin acest diferent cu Fuad Efendi am pus toată grija pentru a 160 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro avea dreptatea de partea mea, atât în fond cît și în formă. Toate aceste motive mă împiedică de a mă duce mâine, împreună cu ceilalți agenți, la ceremonia care va avea loc cu ocazia Kurban-Bairamului. — Ați fost înlocuit, domnule consul-girant, Hory. Ne despărțim de dv. și știm întrucîtva pentru ce. Ați fost mai aproape de acest popor obidit și de reprezen- tanții săi decât o prevedea o anumită parte a Franței, ce se îndrepta cu pași repezi spre îngroparea republi- cii. Vă rămânem recunoscători pentru multe cîte ne-ați lăsat, cele mai numeroase materiale fiind au- tentice pagini de istorie, utile în cel mai înalt grad scrierii unei istorii complete a revoluției noastre. Domnul De Segur vă va înlocui, mai precis va ocupa postul titular pe care l-ați girat. Cum va gîndi, ce va simți și cum va scrie despre realitățile unui popor care își căuta liman nou în acel furtunos an 1848 spre amurg, atît de bogat în evenimente și mai ales în în- vățăminte ? z București, 14 noiembrie 1848 Domnule Ministru, Prin scrisoarea mea din 9 noiembrie, expediată pe ca- lea Constantinopolului, am avut onoarea de a vă informa despre sosirea mea la București. De atunci am făcut vizi- tele mele oficiale și sînt în măsură de a vă da cîteva detalii asupra situației țării. Voi începe cu privire la armata rusă. De ta Galați și chiar de la Constantinopol, toate informațiile primite dă- deau de gîndit cu privire la numărul trupelor care formau corpurile de armată ale generalului Liiders, cantonate în Valahia ; conform acestor informații ele ajungeau la cel puțin 40 000 de oameni, unii ridicînd această cifră chiar la 50 000. Opinia cea mai generală varia între 35 000 și 40 000. CONSTATARE Am cerut lui Fuad Efendi să-mi spună ceea ce ar putea ști, iar comisarul otoman m-a asigurat în mod formal că nu are mai mult de 25 000 de soldați în Principatul Va- țț — Mărturii franceze 1848 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro lahia. Acest corp de armată ar avea astfel, intr-adevăr, în urma sa 40 de piese de artilerie, dar nu cred că ar depăși numărul privitor la soldați. La spusele lui Omer Pașa, care comandă ca șef corpul de armată otoman și care a ieșit de la mine chiar în clipa aceasta, nu ar fi atît în Valahia cît și în Moldova decît 40 000 de ruși. Socotind după această forță de 25 000 de soldați stațio- nați în Valahia și după forțele staționate în Moldova, oricît de slabe ar părea la prima privire, s-ar putea totuși con- chide că problema Principatelor nu este singura care pre- ocupă în acest moment Rusia, căci cu o divizie de 8 000 de oameni se poate fără greutate menține ordinea în întreaga Valahie și nu ar trebui, desigur, mai mult pentru aceasta, fapt care face să se creadă că corpul de armată al genera- lului Liiders ar avea altă misiune decît o misiune de po- liție internă, avînd în vedere că în aceste ultime zile — cred cel puțin din informații venind din sursă sigură — ar fi avut loc mișcări tinzînd a forma o grupare destul de considerabilă în direcția Orșova — frontiera sudică a Un- gariei. O persoană de la care posed acest detaliu adaugă că alte trupe venind din Moldova se duc în aceeași direcție, de-a lungul Carpaților, lăsînd detașamente pe frontiera de nord a Valahiei. Aceste detalii nu concordă cu informațiile pe care mi le-a dat Fuad Efendi referitor la forța armatei rusești ; dar Fuad Efendi putea să ignoreze, alaltăieri, ceea ce s-a aflat ieri în cursul zilei. De altfel, o mișcare a tru- pelor ruse în direcția Ungariei și a Transilvaniei nu are nimic surprinzător după tulburările care par a domni în aceste nenorocite țări. Se vorbește aici despre atrocități deplorabile ; dar cum nu se citează decît știri despre o vagă deznădejde, nu îndrăznesc să vi le transmit astăzi. Regret mult că noi nu avem un agent la Sibiu sau că nu putem trimite acolo pe unul... Dl. Hory, prin scrisoarea din 3 noiembrie, v-a anunțat că împăratul Rusiei a forțat într-un fel Principatele să ac- cepte un împrumut de 300 000 de ruble în bani (1 230 000 de franci), a 4 franci și zece centime rubla. Aici probabil nu este făcut decît un prim pas pe o cale abilă. Din împru- mut în împrumut se va ajunge, fără îndoială, pînă la mai multe milioane de franci. Comisarul turc mi-a exprimat în- treaga sa uimire privitor la faptul că Principatele se găsesc https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro încărcate cel puțin cu o parte a cheltuielilor de întreținere ale armatei ruse, în timp ce armata turcă plătește tot ceea ce consumă. „Ocuparea Principatelor — mi-a spus refe- rindu-se la această problemă Fuad Efendi — nemărind cu nimic cheltuielile pe care le-ar face în alte părți ale impe- riului trupele folosite actualmente aici, noi nu avem nimic de cerut Principatelor moldo-valahe. Pentru ce deci — a adăugat el — rușii fac ca cele două provincii să suporte greutățile ocupației lor ?“ Ar fi poate un răspuns la acest argument, acela că tru- pele nu sînt aici pe picior de război și în același timp tru- pele rusești se bucură de un supliment de soldă (soldă de campanie). Fapt este că fără această situație, Rusia ar peroepe Prin- cipatelor o adevărată contribuție de război. Dar în tot ca- zul, pentru ca să nu fie considerată contribuție de război, va deveni necesar ca în sarcina Principatelor să nu fie pusă, în definitiv, decît diferența de la solda de campanie la solda de pace și anume pentru numărul de oameni folo- siți la ocuparea celor două Principate, or, nimic nu lasă să se vadă că Rusia ar fi avut în vedere problema împrumutu- lui fără acest aspect. Oricare ar fi urmarea împrumutului pe care au fost con- strînse să-1 facă Valahia și Moldova, iată cele două Princi- pate avînd de plătit în fiecare an, în afara tributului care-i revine Porții, dobînzile la care Rusia va avea dreptul. Prin aceasta, Rusia devine ca un stăpîn care poate reduce la aproape nimic tributul ce trebuie să intre în mîinile Tur- ciei. Ea va putea, de fapt, sub un pretext sau altul, dar îmbrăcând întotdeauna pretextul cu o aparență de generozi- tate, să amîne atunci cînd îi va plăcea plata dobînzilor la care va avea dreptul și prin acest mijloc să forțeze morali- cește Poarta a face pentru tot atîta timp amînarea plății tributului anual care îi este datorat de moldo-valahi. O asemenea manevră nu va întîrzia să aducă Rusiei o dublă recunoștință din partea populațiilor despre care este vorba. Dacă dimpotrivă, Poarta pentru a dejuca această manevră din proprie inițiativă, anticipat, ar renunța la tribut pentru un an sau doi, ea se va afla în situația de a o face în profitul tezaurului și al preponderenței ruse, căci atunci, Rusia cerînd plata dobînzii banilor săi, și 11* ia 3 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro această dobîndă fiind în total sau în parte plătită din fon- durile care ar fi trebuit să fie alocate pentru plata tri- butului, Poarta ar trece în ochii populațiilor ca avind forțată mina de către Rusia și considerația față de ea nu va întîrzia să sufere. In orice situație, împrumutul, dacă el este contractat, mi se pare periculos in ultimul grad pentru dreptul de suzeranitate al Sublimei Porți. Boierii din partida prorusă proiectau să se reunească, spre a adresa în numele po- porului valah o scrisoare de mulțumire împăratului Ru- siei pentru banii pe care vrea să-i împrumute Principate- lor, dar Fuad Efendi, aflînd această intenție, a scris imediat caimacamului spre a-i atrage atenția că numai viitoarei Adunări naționale îi aparține dreptul de a de- libera asupra unui asemenea obiectiv (nelizibil). Pe de altă parte, știu că Fuad Efendi a cerut instrucțiuni de la Constantinopol cu privire la împrumut și el a propus Por- ții de a se opune la aceea ca el să fie contractat. Fapt este că Mitropolitul, om cu un caracter eminamente înșelător și care, în scopul de a recuceri bunăvoința rusă, a fost inițiatorul proiectului de adresă către împărat, s-a închis în casă sau a lăsat să se creadă de către public că o boală gravă a sa era cauza care făcea să se amine adunarea bo- ierilor, deși singura cauză a fost nota lui Fuad Efendi. La București opinia publică înclină pe zi ce trece în fa- voarea turcilor; conduita lor pașnică le atrage elogiile populației și priceperea lor în manevre, mai ales în ma- nevrele de infanterie, a meritat elogiile înșiși ale rușilor. Generalul rus Duhamel, mi-a vorbit zilele acestea folo- sind expresiile cele mai măgulitoare la adresa lor. De alt- fel, trupele turcești au fost instruite de instructori fran- cezi și manevrele sînt franțuzești. — D-le De Segur, sînteți un nobil după particula I „de“, iar datele culese în 1966 și 1967, cînd am fost în ! Franța pentru cercetări de istorie, despre genealogia dv. atestă originea. Dar nu aceasta constituie esenția- lul. Totuși poate acest „de“ determină unele nuanțe în tonul diferit în raport cu predecesorul dv. atunci cînd faceți referiri la evenimentele revoluționare din Țările Române. Dv. veți continua a fi reprezentantul 164 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Franței, veți avea instrucțiuni de la guvern, precum și unele prejudecăți, dar veți avea și unele surprize din partea acestui popor pe care-1 descopereați, ceea ce va da un anume contur documentației lăsate de dv. pentru fondurile arhivei Ministerului Afacerilor Străine al Franței. Din prima parte a corespondenței se vede clar că în raporturile care priveau Franța, Rusia și Turcia, dv. vă situați net de partea Turciei și în această lumină judecați multe din evenimentele comune Moldovei, Transilvaniei și Valahiei. București, 17 noiembrie 1848 Domnule Ministru, Am avut onoarea a vă anunța prin telegrama mea din 12 noiembrie, al cărei duplicat vi-1 trimit azi prin Constan- tinopol (căci sîntem încă fără legături cu Viena), că boierii din partida prorusă s-au gîndit de a adresa în numele în- tregii boierimi mulțumiri împăratului Nicolae pentru îm- prumutul pe care l-a acordat Principatelor, și că Fuad Efendi a formulat obiecții împotriva acestui proiect. Bătrînii boieri persistînd în dorința lor și nevrînd totuși să se lovească de rezistența Porții, au pus alt proiect pe tapet : era vorba de a semna o scrisoare de mulțumire către cei doi Suverani ai Turciei si Rusiei, pentru do- vezile de devotament pe care le-au dat Valahiei cu ocazia ultimelor evenimente și în care se cere prelungirea ocu- pației. Comisarul turc s-a opus din nou ca o adunare de bărbați, care nu este Adunarea națională, să exprime o dorință cu privire la durata ocupației. Dar el n-a putut să împiedice manifestarea sentimentelor de gratitudine care s° adresau atît Suveranului său, cît și Suveranului Rusiei. Totuși, el a exprimat dorința destul de formală ca adresa proiectată să facă o distincție între serviciile aduse de trupele tur- cești, care au avut de trecut singure prin dificultățile ocu- pației, si pretinsele servicii aduse de armata rusă, a cărei nrezență pe teritoriul valah a rămas fără iustificare. pen- tru că puterea instituită după revoluția din 23 iulie s-a 168 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro dizolvat de la sine numai prin simpla prezență a trupelor otomane. O dată cu ideea noului proiect de scrisoare, Mitropolitul și-a recăpătat dintr-o dată sănătatea. Adunarea boierilor, care a fost amînată, este convocată, cred, pentru astăzi. Voi avea grijă, Domnule Ministru, de a vă aduce la cu- noștință ceea ce s-a hotărît în această adunare. S-a vorbit deja, dar în mod vag, printre rușii din Bucu- rești despre un proiect de constituire a unui stat român in- dependent, cu Ducele de Leuchtenberg ca Suveran. In aceste zile o persoană mă asigura că o insinuare aruncată în mod neglijent într-o conversație de către un ofițer su- perior rus a trezit unele speranțe în această privință în partida bătrînilor boieri. Ofițerii ruși proferează cu glas tare cea mai profundă stimă pentru Domnul Președinte al Consiliului (Na- poleon n.n.). Ei îmi cer informații asupra caracterului său. asupra persoanei sale și toți sfîrșesc prin a exprima dorința de a-1 vedea instalat în mod definitiv în fruntea guvernului Republicii. 23 noiembrie 1848 Domnule Ministru, Prin ultima mea telegramă am avut onoarea de a vă anunța că boierii din partida prorusă au proiectat să adre- seze în numele întregii boierimi mulțumiri celor doi Su- verani, ai Turciei și ai Rusiei. Adunarea de fapt a avut loc : au fost prezentate două proiecte de scrisoare. Discuția a durat multă vreme și s-a sfîrșit prin a se divide fără a se conchide nimic ; pînă acum chestiunea pare că trebuie să rămînă aici. Acest gen de indiferență din partea partidei proruse ține de o știre răspîndită, începînd de ieri, că rușii eva- cuează Principatul Valahia. Nu știu dacă evacuarea va fi completă, dar cel puțin știu în mod precis că în acest mo- ment un sfert sau cel puțin o cincime din trupele rusești s-au retras dincolo de frontiera Moldovei. Imediat după sosirea mea am invitat pe Fuad Efendi să trimită în diverse districte un ofițer inteligent, pentru a se asigura cu precizie, asupra numărului trupelor rusești 166 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro care se găsesc pe teritoriul valah și pentru a verifica în același timp dacă, așa cum se spune, generalul Liiders a masat trupe spre Orșova și spre Carpați... Dacă rușii trebuie să plece atît de curînd, nu se explică de ce mai fac aici încă numeroase arestări. Duminica tre- cută, în jurul a 40 de persoane, printre care se găseau 5 sau 6 preoți, îngrămădiți în căruțe și escortați de cazaci, au traversat o parte a orașului București pentru a se duce la mănăstire, unde trebuiau să fie deținuți. Se evaluează la 200 numărul prizonierilor deja închiși în această mă- năstire. Dacă armata rusească pleacă, autoritatea cu care este învestit Fuad Efendi va cîștiga în același timp mai multă libertate și mai mult respect din partea populației. El își va folosi această poziție a sa în scopul de a face să se mo- difice într-un sens mai larg Regulamentul organic. Ii cu- nosc îndeajuns, acum, bunele și nobilele sentimente, pentru a fi convins că, putînd să realizeze acest lucru, el nu va da înapoi. Nimic nu face să se presupună că în acest moment sau că în viitor s-ar pune problema alegerii Domnitorului. Am chiar unele motive de a crede că viitorul Domnitor nu va fi numit prin alegere și că Poarta își va rezerva dreptul la această numire, dar în tot cazul cu asentimentul Rusiei în ceea ce privește persoana aleasă. Aceasta ar fi o nouă aplicare a art. 2 din tratatul de la Petersburg din 29 ianuarie 1824. Dacă acest principiu se adoptă, actualul caimacam, dl. Cantacuzino, are cele mai multe șanse pentru a fi numit Domn al Valahiei. Fuad Efendi îl simpatizează și rușii nu par a-i fi ostili. București, 30 noiembrie 1848 Domnule Ministru, Domnul general Aupick a binevoit să-mi transmită o telegramă a generalului Leflo, prin care ministrul Repu- blicii, din Petersburg, mă invită să restabilesc între Legația din St. Petersburg și Consulatul general din București legături directe de corespondență, care deja au existat sub unul din predecesorii mei. 16/ https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Această corespondență, foarte folositoare, fără îndoială, la Petersburg, ar putea fi vătămătoare la București, căci ea ar fi de natură să jeneze anumite persoane cu care am cel mai mare interes de a avea relații bune aici, și care s-ar îndepărta imediat de mine dacă ar ști că ceea ce scriu la Petersburg poate fi citit pe drum. V-aș ruga deci, Domnule Ministru, de a binevoi să-mi expediați un cifru special pentru corespondența mea cu dl. general Leflo. Imediat ce voi fi în posesia acestui cifru nu aș mai vedea inconveniente de a mă conforma dorinței ge- neralului. Mi-aș lua numai libertatea de a vă cere ca ur- mătoarele nume să fie incluse în amintitul cifru și să poată fi cifrate în șapte sau opt moduri diferite fiecare : Dl. Kotzebue G-ralul Liiders Dl. Duhamel împăratul Rusiei Dl. Nesselrode Fuad Efendi Mitropolitul Omer Pașa Caimacamul G-ralul Aupick Sublima Poartă Adresez în acest plic și sub sigiliu volant o scrisoare către dl. generalul Leflo, care îi explică motivul întîrzierii pe care o va suferi... — Dv. sînteți un diplomat. Vă ocupați mai puțin de istorie și mai mult de profesia dv. Începeți prin a pune ordine printre agenții consulatului și în practi- cile diplomatice. In corespondența semnată „De Să- gur“ se remarcă nu numai practici oarecum diferite, ci și un conținut cu nuanțe schimbate. Vă antrenați în discuții cu ceilalți diplomați ai altor state și dovediți siguranță, multă abilitate. Pentru istorici, prețioase sînt mai ales informațiile ce le furnizați și mai puțin maniera, meșteșugul diplomatului. București, 30 noiembrie 1848 Domnule Ministru, ...Căimăcămia a redactat cele două scrisori și le-a trimis pentru a fi semnate de către boieri la domiciliu. In scri- soarea către Sultan se califică trupele otomane cu titlul 168 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro de armată victorioasă în încheiere, boierii intitulîndu-se credincioșii supuși ai înălțimii Sale. în scrisoarea către îm- păratul Nicolae el este felicitat pentru concursul pe care armata rusească l-a dat la restabilirea ordinii și semnatarii se intitulează ca prea umilii și prea supușii servitori ai acestui Prinț. Acestea sînt, cel puțin, informațiile care mi-au fost furnizate de un om care a citit și semnat și una și cealaltă dintre scrisori. Atunci cînd ele vor fi publi- cate, voi avea onoarea de a vă trimite textul. Primit mai întîi destul de rece de ruși, sînt, acum, obiec- tul celor mai mari simpatii, celor mai delicate atenții din partea lor. Dl. Duhamel, generalul Liiders, dl. Kotzebue se străduiesc să fie cît mai politicoși ; pînă și d-na Kotze- bue, atât de acră față de toată lumea, a devenit drăguță și politicoasă față de mine. Nu văd cui să atribui această schimbare de dispoziții. Pătruns fiind de instrucțiunile verbale pe care ați binevoit a mi le da în momentul ple- cării mele, Domnule Ministru, răspund la această politețe, prin politețe, în măsura conveniențelor și fără a exagera. Legînd aceste atenții de anumite subiecte de conversații asupra cărora dl. Duhamel și dl. Kotzebue revin cel mai des, aș fi tentat să bănuiesc în lipsa altor informații că ele se datoresc cel puțin instrucțiunilor venite din Petersburg, dacă nu trebuie să se întrevadă aici un prim rezultat al demersului făcut la Constantinopol de generalul Aupick și de ambasadorul Angliei cu privire la ocupația rusă. Dl. Kotzebue îmi vorbea într-una din zile despre generalul Leflo și căuta cu dibăcie să afle prin mine ce s-ar putea crede la Paris despre primirea pe care i-a făcut-o îm- păratul. Apoi, cum am ocolit problema, care, de altfel nu a fost pusă într-o manieră a nu-mi permite să nu răspund, el a adăugat imediat : „Cînd deci Franța și Rusia vor fi ele de acord ? Dv. aveți pentru noi idei, influență, iar noi, avem forța". I-am răspuns imediat : „Vă înșelați foarte mult dacă puteți crede că noi nu avem decît influență și idei. Forța este ceea ce ne jenează. Credeți dv. că dacă noi am avea de făcut război, tot răul nostru intern nu ar faoe explozie în afară ? Aceasta pentru că politica noastră este o politică înțeleaptă și moderată, pentru că noi am avut de luptat pe străzile orașelor noastre !“. Și, fără să mă 169 https://biblioteca-cligitala.ro / https://www.iini.ro lase să termin, a adăugat : „Ei bine, atunci această alianță a celor două țări va fi încă mai importantă". Această convorbire l-a făcut pe dl. Kotzebue să-mi vor- bească despre Principate și despre ordinea oare domnește actualmente aici. în această privință el se arăta satisfăcut de faptul că nici un francez nu s-a compromis în ultimele evenimente. I-am răspuns că știu că, de fapt, conduita francezilor a fost plină de înțelepciune și de prudență. Apoi aceasta ne-a determinat să vorbim despre arestările pe care le-au operat rușii în ultimul timp, dar imediat dl. Kotzebue a tăiat-o scurt spunîndu-mi : „Acestea sînt măsuri salutare. Trebuie exercitată o anumită teroare pen- tru a împiedica un număr mai mare de oameni de a se compromite. De altfel, aceasta nu va dura multă vreme". Voia să facă aluzie la o amnistie — se afirmă în public — care va trebui să fie proclamată în ziua de Sf. Nicolae. Dacă amnistia este acordată, nu știu și nu pot să presupun că ea ar fi proclamată de către ruși, căci dreptul de amnistie decurge numai de la puterea suzerană. Dacă, pe de altă parte, ea va fi acordată de căimăcămie, alegerea zilei sărbătoririi împăratului Rusiei nu va fi oare jigni- toare pentru Poartă ? 8 decembrie 1848 Domnule Ministru, Politica rusească părea să dormiteze după ultima mea scrisoare, cînd, alaltăieri, noi arestări au fost operate în oraș. Numărul persoanelor arestate se ridică la 5—6. Nu am putut încă să știu dacă aceste arestări constituie o ac- țiune directă a rușilor sau dacă ele au fost ordonate de tribunalul excepțional numit în scopul de a judeca persa- nele compromise în ultimele evenimente. De altfel, maniera în care acest tribunal este constituit a făcut ca el să fie un instrument al generalului Duhamel, încît se va putea atribui întotdeauna, și fără teamă de a greși, comisarului împăratului Rusiei, actele zisului tri- bunal. 172 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Persoanele din care este compus sînt • Judecători : dl. Mihai Cornescu dl. Carol Ghica (fiul primului Prinț cu acest nume) dl. col. Garbaschi Procuror g-ral : dl. Sutzu. Dl. Cornescu este un om ruinat, fiind o creație a Prințu- lui Bibescu, care, după ce i-a fost încredințat Ministerul de Justiție, a trebuit să se retragă din cauza corupției sale. Dl. Cornescu va aparține întotdeauna partidei care îl va plăti. Dl. Carol Ghica este un risipitor care a făcut multă vreme opoziție Prințului Bibescu și care într-o zi, pentru un salariu de 350 de franci pe lună, a încetat de a ataca pe Prinț și a devenit apărătorul său cel mai înfocat. El este astăzi atît de atașat rușilor. încît nici el nici soția sa nu mai anar la Prințesa Ghica — mama, pentru că Fuad Efendi merge acolo cîteodată seara, și întîlnirile cu Fuad ar putea — spun ei — să-i compromită. Colonelul Garbaschi este un polonez care a servit multă vreme în Rusia și care trece de asemenea ca fiind dedat cu trup și suflet intereselor Curții protectoare. In sfîrșit, dl. Sutzu este cumnatul d-lui Carol Ghica și împărtășește toate convingerile sale. Cu un tribunal astfel alcătuit viața si libertatea deținuți- lor politici se găsesc în mod evident în mîinile generalului Duhamel : consecința acestui lucru va fi, că condamnările vor trece în ochii tuturor drept manifestații ale puterii rușilor și ale slăbiciunii guvernului otoman, iar achitările vor fi considerate ca acte de înaltă clemență și întreaga recunoștință va reveni împăratului Nicolae. — Sînt precizări interesante, subliniez însă d-le consul, că corespondenta cu referiri la revoluția dm Transilvania vine să completeze bogata documenta- ție istorică ce ne-o lăsati pentru celelalte două mari regiuni ale țării noastre, Moldova și Țara Româ- nească. 171 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro 12 decembrie 1848 Domnule Ministru, Hotărîrea pe care am luat-o de a continua să vă expe- diez corespondența mea prin Constantinopol este justifi- cată de evenimentele care au loc în Transilvania. De patru zile s-a aflat aici că orașul Brașov a fost inva- dat de unguri și în parte ars. Imediat detașamente turcești și rusești s-au îndreptat spre frontieră, fiecare din garni- zoane expediind în această direcție un batalion de infan- terie, un escadron de cavalerie și două tunuri. Nu cunosc încă veștile care s-au primit ieri. Știu numai că lipsind poșta de la Brașov nu au ajuns publice decît știri de la Sibiu, de pe ziua de 6. în această perioadă ungu- rii din Transilvania au invadat teritoriul secuilor stabiliți în această provincie. în micul oraș (ilizibil) au fost arse 135 de case, 6 prăvălii și tot felul de depozite ; ungurii retrăgîndu-se, au dus cu ei încărcate în numeroase căruțe obiectele pe care le-au jefuit. Trupele turcești și rusești plecate de aici în misiune (ilizibil) teritoriul Valahiei de orice tentativă de invazie și de a proteja pe emigranți, facilitîndu-le intrarea în Principat. București, 28 decembrie 1848 Domnule Ministru, Întrucît dl. general Aupick mi-a cerut cîteva informații de detaliu asupra armatei ruse și asupra diverselor can- tonamente pe care ea le ocupă, mi le-am procurat și, cum socotesc că ele ar putea avea de asemenea oarecare interes pentru dv., vi le trimit alăturat sub formă de tabel. Omer Pașa, care pleacă peste două zile, va vizita Mica Valahie și județele de frontieră în care se găsește în principal reparti- zată armata rusească ; el va lipsi 15 zile și va aduce infor- mații pe care mi le va comunica și pe care vi le voi trans- mite Domnule Ministru, dacă ele modifică în mod esențial tabelul pe care am onoarea de a vi-1 adresa în acest plic. Ieri am aflat în mod indirect de la caimacam că se pre- supune că în scurt timp dl. Duhamel va fi înlocuit în func- țiile sale de comisar imperial de dl. Conte de Lieven. Alaltăieri m-am dus să fac o vizită d-nei Duhamel : am 172 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro gâsit-o împreună cu soțul său și, cum discutam de reali- zarea anumitor proiecte despre care ea mi-a vorbit cam acum o lună, mi-a răspuns, privindu-1 pe dl. Duhamel, că nu via avea probabil timpul de a face atîtea lucruri și că, de altfel, ea va părăsi Bucureștiul fără regret. Această rechemare a d-lui Duhamel, dacă va avea loc, nu se poate explica decît printr-o modificare a politicii Rusiei in privința Principatelor. De fapt, dacă cabinetul de la Petersbui'g trebuie să persiste pe aceeași linie severă pe care a urmat-o pînă acum, pentru ce s-ar schimba comi- sarul ? De altfel la cele ce am avut deja onoarea a vă spune în ultima mea telegramă se pot adăuga tendințele mai moderate ale d-lui Kotzebue, pe baza cărora dl. Duha- mel însuși, departe de a respinge o modificare a Regula- mentului organic determinată de Fuad Efendi, a recunoscut acum trei zile că s-ar putea începe studiul acestei pro- bleme. — Domnule De Segur, nu știu cum să le comunic contemporanilor mei, cărora cartea de față nu le poate pune la îndemînă toate documentele, că există o mare deosebire între atenția pe care o acordați dv. „incidentului" din 13 septembrie și cea dată de consu- lul Hory. în toată corespondența sa privitoare la evenimentele din Dealul Spirii, predecesorul dv. acorda, fără exagerare, mai mult de nouă părți din zece luptelor dintre români și turci cînd aceștia din urmă au intrat în București, iar pagubelor comercian- tului francez Bourle, un loc infim. Despre dezastrul provocat de turci Capitalei în acele zile nu scrieți decît cîteva rînduri. Chiar în documentele reproduse din corespondența consulului Hory, cititorii pot sesiza diferența de concepție sau de „conținut", cum preci- zasem mai înainte. îmi permit să atrag atenția asupra unui pasaj în care armata de jefuitori otomani, cum o califică dl. Hory, dv. o cuprindeți în următoarea apreciere : „admirabila disciplină care domnește în rîndurile armatei Majestății imperiale Sultanul¹¹. 173 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 28 decembrie 1842 Domnule Ministru, In timpul intrării turcilor în București s-a iscat un con- flict neprevăzut și deplorabil între avangarda lor și o com- panie de pompieri valahi. Soldații valahi, obligați de a se imprăștia, au fost urmăriți de către turci și mai mulți din aceștia din urmă, răsplndiți într-o mahala a orașului, de- parte de supravegherea șefilor lor, au profitat de teroarea generală care domnea, pentru a se deda la acte de jaf. Unul din conaționalii noștri, dl. Bourle, a încercat în această împrejurare, o pierdere care se ridică, atît pentru el, cît și pentru domnii Pillez și Ott locuind în aceeași casă, la o sumă de 5 220 de franci. Comisarul otoman, Fuad Efendi, care mai întîi a promis că va despăgubi pe d-nii Bourle, Pillez și Ott, a refuzat apoi, bazîndu-se pe un dezacord care s-a ivit între el și dl. Hory, însărcinat atunci cu girarea Consulatului gene- ral. Problema, după Fuad Efendi, nu se mai putea regle- menta decît la Constantinopol. Vă reamintiți, fără îndoială, Domnule Ministru, că moti- vul diferendului intervenit intre dl. Hory și comisarul turc provenea din aceea că primul, obligat de a se raporta la informațiile care i se furnizau, intrucit el nu putea părăsi Consulatul general unde s-au refugiat toți francezii, a dat poate un caracter prea general faptelor, care aparțineau numai unui număr destul de mic de soldați. Imediat după sosirea mea aici nu am fost în măsură de a relua această problemă cu comisarul imperial și absența d-lui Bourle a împiedicat ca ea să fie reglementată mai curînd. Dl. Bourle, revenind acum 3 zile, am remis lui Fuad Efendi o notă prin care cerîndu-i plata indemnizației pe care o pretindea dl. Bourle, imi exprimam părerea pe oare un examen foarte (lipsește un cuvînt n.n.) mi-a permis de a mi-o face asupra caracterului actelor de jaf de care este vorba. Nota d-lui Bourle a fost admisă pentru examinare și, după justa mea apreciere, nu este exagerată. Acest ne- gustor a fost de asemenea dispus de a recurge la arbitrajul unei comisii numite ad-hoc, compusă pe jumătate din ofi- țeri turci și jumătate din notabili valahi. El va face prin 174 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro aceasta (nelizibil), poate mai curînd decît ceilalți care au avut de suferit de pe urma exceselor comise în ziua de 25 septembrie. Aș adăuga, de altfel, ca un corolar al modului în care am apreciat natura actelor comise de către soldații turci la București, că (lipsește un rînd n.n.), nu se ridică la mai mult de 20 000 de franci, în afară de cei 5 220 de franci acordați d-lui Bourle. Aceasta ar face deci, în total, o sumă în jur a 25 000 de franci. Veți găsi aici alăturat, Domnule Ministru, nota pe care am adresat-o în această privință lui Fuad Efendi și copia răspunsului său : Excelență, In mai multe convorbiri pe care am avut onoarea a le avea cu dv. ați binevoit să-mi spuneți că acei dintre fran- cezii locuind la București, care, în timnul intrării trupelor turcești în acest oraș, au suferit pierderi în obiecte mo- biliare și altele, vor fi completamente despăgubiți de către tezaurul Sublimei Porți. Am onoarea de a vă remite aici alăturat un act al pier- derilor și al pagubelor prezentat de dl. Bourle, unul din conaționalii mei, atît în numele său cît și în numele domni- lor Pillez și Ott, de asemenea francezi și care locuiesc în aceeași casă cu el. Această notă se ridică la 5220 de franci. In primele momente, secretariatul acestei Agenții și Consulat general a redactat un proces-verbal al pierderi- lor constatate în casa d-lui Bourii. Acest proces-verbal scris sub influența unei vii emoții, care de altfel se ex- plică, nu putea să nu conțină cîteva expresii pe care, mai tîrziu și cu mult mai mult sînge rece, secretarul provizoriu le-ar fi retractat cu siguranță. El nu ar fi întîrziat să înțe- leagă menajamentele pe care le cereau sensibilitatea Exce- lenței Voastre și aceea a șefului armatei otomane, întrucît, animat de sentimentele cele mai binevoitoare și cele mai pașnice, știe că nu este posibil ca într-un număr atît de mare de soldați să nu se găsească cîțiva de asemenea na- tură... pe care legile și exemplele bune nu-i pot întot- deauna potoli. De mai puțin de 2 luni de cînd sînt la București am putut șă-mj dau seama eu însumi de admirabila disciplină car? «W https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro domnește în rîndurile armatei Majestății Sale Imperiale Sultanul. Această disciplină ar face onoare oricărei ar- mate și ea dovedește mai mult decît suficient că cei teapa acelora care au fost în casa d-lui Bourle nu repre- zintă decît cazuri excepționale, care nu pot știrbi cu ni- mic justa considerație care revine trupelor otomane. București, 4 ianuarie 1849 Domnule Ministru, Am avut onoarea de a vă face cunoscută în ultimele mele două telegrame atitudinea moderată pe care par a o adopta agenții Rusiei. Această atitudine nu a durat însă multă vreme, fie că generalul Duhamel a vrut el însuși să remonteze energia partidei proruse printr-un act de autoritate de natură să contrabalanseze noile instrucțiuni din Constantinopol și care anunță demersul celor doi mi- niștri ai Franței și ai Angliei, fie că ei au primit ordine de la Petersburg ; el a procedat zilele acestea, în județe, la arestări politice, al căror număr se apreciază între 50 și 60. (nedatată n.n.) Domnule Ministru, Sîmbătă seara Fuad Efendi a primit un curier care i-a adus știri din Constantinopol. Poarta otomană a protestat în ultima vreme împotriva numirii tribunalului excepțional despre care am avut onoarea a vă informa prin telegrama nr. 8 din 8 decembrie. Ea a exprimat mai ales părerea că dl. Duhamel nu are dreptul de a crea, din propria sa inițiativă, o asemenea comisie. Printr-o notă care, ca formă, părea dură, dl. Titoff a răspuns că dl. Duhamel are dreptul de a acționa așa cum a făcut, pentru că Fuad Efendi a emis decrete fără a-1 consulta pe acesta. Ambasadorul rus se plînge printre al- tele și de faptul că Esmer Pașa a fost numit guvernator provizoriu al orașului București. Poarta a răspuns că Fuad Efendi nu a acționat niciodată decît de acord cu caimaca- jnul, care întotdeauna pe actele date și-a pus semnătura 176 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro alături de cea a comisarului turc. Ea adaugă că Esmer Pașa este considerat de Poartă ca guvernator provizoriu al rașului București. în sprijinul acestei ultime afirmații, vine faptul că, curierul a adus scrisori de la guvernul oto- man pentru Esmer Pașa, scrisori pe a căror adresă figu- rează pentru prima dată, printre titlurile sale, și acela de guvernator provizoriu al acestei Capitale. In sfîrșit, Poarta otomană anunță că ea va protesta îm- potriva propunerii de a se stabili un impozit pentru a plăti cheltuielile cauzate de armata rusă în această țară. — Domnule consul, corespondența dv. privitoare la evenimentele din Țările Române, o dată cu trece- rea în anul 1849, ne apropie de sfârșitul dialogului nostru. Deoarece revoluția continua numai în Transilvania, vor fi selecționate documente privitoare la această provincie românească. Cit privește Moldova și Va- lahia, nu vor fi cuprinse decît documente emanînd de la reprezentanți ai revoluției românești și care se află în arhivele franceze. Sînt, de regulă, scrisori, pro- teste, memoranduri, trimise diplomaților francezi, spre a fi remise guvernului Franței. București, 12 ianuarie 1849 Domnule Ministru, Săptămîna care s-a scurs n-a fost prea bogată în eveni- mente ; chiar și îngrijorarea stîrnită de știrile parvenite din Transilvania a mai scăzut puțin. De altfel, frigul este atît de puternic, încît dacă nu este deajuns pentru a calma efervescența populară de cealaltă parte a frontierei Austriei, el trebuie cel puțin să constituie o piedică în ca- lea mișcărilor militare. București, 16 ianuarie 1849 Domnule Ministru, Ieri, după ce am primit un curier din Constantinopol, acesta îmi spunea că dacă rușii primesc înainte instrucțiuni de la guvernul lor, ordonîndu-le de a intra în Trasilvania, se va protesta în modul cel mai solemn, invocînd dreptul 1? https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro pe care-1 are Marele Suveran de a refuza trecerea trupe- lor străine pe un teritoriu otoman, sprijinindu-se pe spiri- tul tratatului Dardanelelor care a vrut, adăuga el, „sâ facă din Imperiul otoman un stat neutru între beligeranți, ori- care ar fi ei“. Rușii manifestă permanent intense preocupări; după ei, Valahia stă pe un adevărat vuloan... Comisarul otoman, care s-a opus oricărei intervenții în Transilvania, a căutat totuși să ușureze mizeria pe care o naște războiul. în consecință, el a scris caimacamului pen- tru a-1 invita să deschidă o listă de subscripție în favoarea refugiaților din Transilvania și a trimis în numele Sul- tanului o mie de ducați (în jur de 12 000 de franci) pentru a fi distribuiți ca ajutoare nenorociților (citez propriile sale expresii) „care vin să caute un refugiu pe teritoriul Principatului, și aceasta fără nici o distincție de castă, de partid, de părere sau de nuanță politică". București, 19 ianuarie 1849 Domnule Ministru, Știrile sosite aici alaltăieri seară din Brașov anunță că trupele imperiale austriece restrîng din ce în ce mai mult insurecția ungară, care continuă a se întinde spre Transil- vania. Aceste scrisori adaugă că generalul polonez Bem, care comandă un corp de insurgenți, a ajuns printr-o abilă manevră să pătrundă pînă la Cîmpulung în Bucovina. După cît se pare, el nu ar mai putea să scape de trupele care-1 urmăresc decît aruncîndu-se asupra Moldovei sau făcînd o străpungere spre Brașov, la frontiera Valahiei, încercare care nu-mi pare de loc posibilă de pus în prac- tică pe frigul care domnește acum, căci întregul drum va trebui făcut prin munți. în mod preventiv, fără îndoială, și totodată oa urmare a acestor evenimente, au avut loc mai multe manevre în rîndul trupelor rusești; ieri, în timp ce unele detașamente luau direcția Carpaților, în oraș intrau trupe de infan- terie cu bagaje venind din Moscova. Pe de altă parte, se dau asigurări că mai multe batalioane au intrat din Basa- rabia în Moldova, dar acest zvon, al cărui adevăr nu aș vreși totuși să-l contest, nu are în ochii mei un suficient W https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro caracter de autenticitate, fapt pentru care îl menționez fără restricție. Dl. Lahante ar putea să cunoască mai multe deoît mine în legătură cu aceasta. Dacă împrejurările obligă pe generalul Bem a se refugia aici, aceasta ar însemna o mare încurcătură pentru Poartă. Rușii ar vrea, fără îndoială, să pună mîna pe el, iar Poarta, și-ar vedea onoarea angajată în a nu permite ca el să fie arestat pe acest teritoriu, pe care ea îl consideră ca al său. București, 22 ianuarie 1849 Domnule Ministru, ...La orele 9 seara generalul Liiders a trimis o ștafetă către guvernatorul general al Transilvaniei la Sibiu, spre a-i oferi serviciile corpului său de armată. Astfel, nu se aș- teaptă o cerere de ajutor, cum prevedea ordinul oficial al împăratului, ci se oferă acest serviciu, fără îndoială, în conformitate cu ordine secrete... Numărul ungurilor care se refugiază în Transilvania se evaluează la aproximativ 40 000 și este evident că această forță în mîinile generalilor insurecției ungare ar fi mai mult decît suficientă pentru a le permite a face o breșă în liniile rusești și a veni să caute refugiu în acest Principat, dacă ar considera acest lucru convenabil. După informa- țiile pe care mi le transmite chiar astăzi dl. Duclos, în Va- lahia ar fi intrat de o lună și jumătate 8 000 de oameni... Austria este oare de acord cu Rusia, sau Rusia acțio- nează din propria sa inițiativă ? Este o întrebare greu de lămurit și totuși înclin spre un răspuns afirmativ. Con- vorbirile pe care le-am avut cu dl. Kotzebue, acum 20 de zile, nu mi-au lăsat — pentru a spune așa — nici o îndo- ială asupra poziției pe care o va lua guvernul rus, și con- vorbirile zilnice ale d-lui Timoni cu agenții ruși m-au făcut să presupun că se va acționa de comun acord. — Redați în cuvintele lui Duhamel, reproduse în raport, esența rolului celor două mari imperii, veri- tabili „jandarmi ai Europei" împotriva progresului, a spiritului înnoitor care stăpînea popoarele, a năzuin- ței de libertate și independență. Oscilațiile Turciei, 12* 179 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro îh unele momente, sînt accidentale și nu caracteri- zează conduita acelei puteri care a apăsat cu jugul său veacuri întregi .popoarele român, bulgar, sîrb, grec, muntenegrean, albanez. Iar înlocuirea jugului unui imperiu cu jugul altui imperiu nu putea decît să provoace nu numai îngrijorarea, dar și revolta le- gitimă a popoarelor. București, 26 ianuarie 1849 Domnule Ministru, Comisarul otoman îmi spunea azi dimineață, într-o con- vorbire destul de lungă, pe care am avut-o cu el, că de mai multe ori generalul Duhamel a încercat să-1 facă să înțeleagă „tot ce este avantajos pentru principiul monarhiei pure, dacă numai singurele două state care șe bucură de pacea internă în Europa s-ar arăta unite și ar forma o coaliție puternică împotriva ideilor de libertate, atît de general răspîndite peste tot aiurea, ca și în posesiunile oto- mane și rusești". București, 30 ianuarie 1849 Domnule Ministru, ...Guvernatorul austriac, după cum am anunțat, a refu- zat să ceară ajutorul forțelor rusești, neavînd nici o instrucțiune în privința aceasta de la guvernul său. De aici pare să se fi ivit un oarecare dezacord între consulul Rusiei și generalul Liiders. Primul era de părere să se in- tervină imediat, al doilea ezita și căuta să cîștige timp. Această stare de spirit a agenților ruși mi-a fost deja semnalată azi dimineață, cînd am aflat că în cunsul zilei de ieri, redactorul șef al ziarului din București s-a dus la dl. Kotzebue pentru a întreba dacă trebuie să anunțe viitoarea intrare a trupelor imperiale în Transilvania și dl. Kotzebue i-a răspuns : „Fără îndoială, și de miine". Același redactor, ducindu-se apoi la generalul Liiders, acesta i-a spus : „Nu anunțați încă nimic, lucrurile nu sînt destul de sigure pentru ca să se vorbească despre ele“. Dar ieri seara a sosit un curier extraordinar de la Peters- burg. S-a mers imediat în căutarea generalului Liiders, 180 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro care se afla la un bal mascat, și azi dimineață, ca urmare a ordinelor primite, s-a anunțat în mod sigur, pentru o dată foarte apropiată, intrarea rușilor, în număr de 8 000—9 000 de oameni, în provincia austriacă limitrofă acestui Prin- cipat. Deja aceste forțe sînt concentrate la Rîmnic și la Cîineni. Se crede că se va putea ocupa Brașovul și Sibiul la 3 februarie. București, 30 ianuarie 1849 Domnule Ministru, Am primit abia astăzi telegrama pe care am avut onoa- rea să mi-o scrieți la 23 decembrie, spre a mă informa că Președintele Republicii v-a încredințat portofoliul Aface- rilor Externe. Ca partizan al ordinii și al moderației, nu am putut vedea decît cu cea mai vie satisfacție unanimi- tatea cu care națiunea s-a pronunțat în favoarea acestor două mari principii, bazele fericirii popoarelor. — De data aceasta vă mărturisiți adeziunea la con- vingeri mai mult decît moderate, după cum reiese din scrisoarea de felicitare expediată noului ministru de externe al cabinetului ..președintelui¹¹ Napoleon. Aici găsim și mărturisirea de credință a orientării pe care o urmați de mai multă vreme și pe care o numeam „deosebire de nuanță" față de atitudinea consulului precedent. înșiși străinii s-au felicitat împreună cu mine pentru faptul că diversele păreri s-au raliat astfel pe terenul nu- mirii Președintelui. Ei știu astăzi că sînt probleme asupra cărora Franța este unanimă și aceasta ne va permite nouă, agenților țării în afară, de a exprima fără teamă de a ve- dea atribuindu-se limbajului nostru preocupări de politică internă, „sentimentele de loială împăcare, a căror men- ținere, cum dv. binevoiți a o spune, este atît de dorit în această perioadă de agitație universală⁻. Sînt fericit, Domnule Ministru, de a fi chemat să ser- vesc sub ordinele dv., și vă mulțumesc că contați pe zelul meu : acum este rîndul meu de a justifica această amabilă încredere și sper că nu vă voi dezamăgi. 181 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Dacă credeți că este necesar de a prezenta Domnului Președinte al Republicii expresia sentimentelor pe care le nutresc diverșii agenți ai ministerului nostru față de per- soana sa, v-aș cere de a alătura omagiul profundului meu respect. București, 3 februarie 1849 GENERALUL LUDERS CĂTRE OMER PAȘA Excelență, am onoarea de a vă preveni că, în ipoteza că succesele armatelor austriece ar obliga trupele revol- taților a se năpusti spre frontiera Transilvaniei, pentru a se refugia în Valahia sau în Moldova, Majestatea Sa împă- ratul a binevoit să-mi ordone de a opune o puternică re- zistență răsculațllor care ar încerca să intre în aceste Prin- cipate, de a le dezarma și de a preda prizonierii și armele lor autorităților militare austriece. In consecință, am onoarea de a ruga pe Excelența Voas- tră de a binevoi să mă informeze dacă, de partea sa, are asemenea ordine de la Poartă, și dacă. în acest caz, tru- pele otomane vor acționa de acord cu trupele rusești. București, 9 februarie 1849 Domnule Ministru, Una din coloanele rusești intrate în Transilvania se sDune că a și avut, a doua zi de la ocuparea Brașovului, o ciocnire cu un corp de secui de 5 000—6 000 de oameni, lupta s-a angajat cu ocazia unei recunoașteri făcute de un batalion rus și cîteva sute de cazaci înainte de Brașov și aproape de riul Olt. De partea rușilor a fost omorît un ofi- țer și 10 soldați răniți. Pierderile secuilor se cifrează la mai mult de 300 de oameni... De la ultima mea scrisoare la București nu s-a petrecut nimic nou. Intervenția rusească concentrează atenția agen- ților împăratului Nicolae și treburile Valahiei rămîn în suspensie. Intrigile celor care aspiră la hospodariat totuși nu încetează. Sînt văzuți alergînd de Ia generalul Duhamel la Fuad Efendi: redactează și prezintă programe, oferă bani chiar lui Fuad Efendi. Cutare i-a oferit 5 000 de ducați, cutare 8 000 ; este o corupție în lege, pe care nimă- 182 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro nui nu-i este rușine să o încerce. Comisarul Porții îmi spunea ieri că i se fac asemenea oferte fără nici o pru- dență — sînt propriile lui expresii — ca și cum ar fi prețul care se oferă pentru un cal... București, 16 februarie 1849 Domnule Ministru, Austriecii au suferit acum un grav eșec la 4 poște îna- inte de Sibiu. Bem le-a omorît 500 de oameni, a făcut 300 de prizonieri și a pus mîna pe artilerie. De asemenea, au mai capturat o companie de grenadieri și 100 de cai. Un colonel a fost omorit. Rușii nu s-au mișcat, dar au cerut întăriri din partea cealaltă a frontierei ; acestea sînt detalii pe care le conține o scrisoare din Sibiu... — Remarcați d-le consul în ce situații se aflau cele două capete încoronate ? împăratul Austriei și țarul Rusiei, incontestabili stîlpi ai potolirii prin forța ar- melor a spiritului de eliberare ce domnea în Europa, s-au aflat la un moment dat pe poziții care îi situa în- tr-o postură ciudată. Și unul și celălalt urmăreau înăbușirea revoluțiilor în Europa, la adăpostul celor mai felurite paravane și explicații. Fiecare în felul său și-a împins armatele contra acelor popoare care săvîrșeau revoluții. în momentul în care interesele Habsburgilor sînt afectate de planurile Rusiei țariste, Sfînta Alianță a anului 1848 se dovedește șubredă. Cînd armatele țariste au pătruns în Transilvania, după unele informații la chemarea generalului aus- triac Puchner, după alte informații din proprie iniția- tivă, Austria a privit cu îngrijorare prezența armate- lor ruse în jurul Brașovului și Sibiului. Exemplul de mai sus, în care regimentele austriece au fost deci- mate de armata revoluționară și unitățile rusești apropiate nu au intervenit, dovedește dezacordul cu privire la o acțiune comună în Transilvania. Mereu sînt stăpînit de grija de a nu mă pierde în detaliile corespondenței și ale descrierii evenimente- lor, care de la o zi la alta puteau fi susceptibile de 181 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro schimbări mai mici sau mai mari. Importantă socotesc concluzia care se desprinde din ansamblul documen- tației și în acest caz apar liniile de forță ale politicii conservatoare, retrograde și ale celei progresiste. Din lectura corespondenței, d-voastră d-le De Segur rezultă că Austria, prin forța brutală a arme- lor, sugruma revoluția în Ungaria și în Transilvania, iar armatele revoluționare ale lui Bem erau constrînse la o retragere desperată. Reiese că Rusia, prin pre- zența armatelor sale în Moldova și Valahia precum și în sudul Transilvaniei, a contribuit mult la instaura- rea rîniduielilor contrarevoluționare. Rezultă că Turcia lua apărarea Principatelor, dovedea clemență față de revoluționari, dezavua intervenția Rusiei în Transil- vania etc. Cît privește ultima aserțiune, socot că nu aveați dreptate. Nu aveați deoarece, repet, peste as- pectele de detaliu prinse în proteste de conjunctură sau scrisori de acoperire a unor gesturi politice mari, reprezentanții Turciei nu erau cu nimic mai prejos de reprezentanții celor două imperii în privința înăbu- șirii revoluției în Europa și, mai precis, în raza țărilor pe care le socoteau și pe atunci „zone de influență'*. Nu o dată Fuad Efendi și-a exprimat acordul față de intervenția trupelor țariste în Transilvania, păstrînd o rezervă, evident tactică, pentru orice schimbare de situație care să îngăduie Sultanului adoptarea altei atitudini. Dar vă lăsăm chiar pe dv. d-le De Săgur să subliniați esența politicii imperiilor pe fondul general al evenimentelor care se petreceau în Europa . București, 23 februarie 1849 Domnule Ministru, Un lucru pare sigur, acela că rușii sînt foarte încurcați de rolul pe care-1 joacă la Sibiu și la Brașov, unde popu- lația, în general, nu pare a-i fi primit cu acele lacrimi înduioșătoare despre care ei au vorbit în ziarele din Bucu- rești... Știrea că cei doi trimiși ai Franței și Angliei au spri- jinit energic la Constantinopol nota lui Fuad Efendi împo- 184 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro triva intrării rușilor în Transilvania a produs un mare efect asupra spiritelor bătrînilor boieri și asupra acelora ale agenților ruși... București, 23 februarie 1849 Domnule Ministru, Dl. Titoff va fi foarte curînd însărcinat de a propune Porții un tratat de alianță ofensivă și defensivă, în numele intereselor monarhice, împotriva spiritului revoluționar care domnește în vestul Europei... București, 9 martie 1849 Domnule Ministru, Ieri, succesul și insuccesul au alternat în mai puțin de 24 de ore. Curierul din Hermmanstadt a adus în cursul nopții știrea că Mediașul, mic oraș situat la 45 km nord de Sibiu, unde s-a fortificat Bem a fost luat după o luptă destul de crîncenă, și că austriecii au pierdut acolo un locotenent-coilonel și mai mulți ofițeri. Aceasta a avut loc pe ziua de 4. Se anunță, pe de altă parte, că o divizie aus- triacă de 6 000—8 000 de oameni venind din Ungaria a ajuns deja pînă la Deva, situată pe Mureș, la 100 km de Sibiu, trecînd prin Klausemburg (Cluj). Bem, după întîm- plarea de la Mediaș, retrăgîndu-se pe drumul Bistriței, a întUnit corpul de armată austriac al generalului Urban și l-a pus în imposibilitate de a acționa pe frontiera Buco- vinei. Acest corp, detașat în primele 15 zile ale lunii fe- bruarie din armata feidmareșalului Malkowsky, a pătruns prin Bucovina pînă La Bistrița, pe care a ocupat-o pe ziua de 18 ; iată-1 deci revenit la punctul său de plecare. Toate aceste manevre ale lui Bem evident, arată hotă- rîre și inteligență, dar, în sfîrșit, se pare că se apropie momentul cfind trupele austriece care acționează în Unga- ria vor sfîrși prin a pătrunde în Transilvania, și atunci ce vor putea face hotărîrea și inteligența ?... Generalul Duhamel a primit și va tipări declarația ca- binetului din Petersburg cu privire la intrarea rușilor în Transilvania. Pînă la urmă, totul pare să anunțe că guver- 185 https://biblioteca-cligitala.ro / https://www.iini.ro nul din Petersburg ar dori, cît mai curînd să se debaraseze de această afacere a intervenției, care trebuie să fie la fel de greu de suportat pentru amorul propriu al Austriei. București, 14 martie 1849 Domnule Ministru, Am avut onoarea de a vă informa, prin telegrama mea nr. 38 din 9 martie, că dl. Duhamel a primit circulara gu- vernului imperial din Petersburg, cu privire la intrarea rușilor în Transilvania, și că el urma s-o publice în Prin- cipate. Această circulară a apărut aici, și sfîrșitul paragrafu- lui 4 anunță „că ocupînd Sibiul și Brașovul, împăratul nu a vrut decît să apere aceste două orașe de jaf“. Ei bine ! Scopul pe care și-1 propunea împăratul nu a fost complet atins. Bem, abandonînd Mediașul, s-a dus spre nord, unde se găsea generalul Urban, care-i hărțuia ariergărzile. Atacat cu impetuozitate, Urban a fost bătut și respins pînă la poalele munților care despart Transilvania de Bucovina. Acestea erau știrile pe care le conținea ultima mea tele- gramă. De atunci, Bem, avînd o mai mare libertate de mișcare, a revenit pe unde trecuse, a luat prin surprindere pe Puchner, care era în urmărirea sa, a recucerit Mediașul, a mers apoi drept asupra Sibiului și l-a ocupat pe ziua de 11, după o ciocnire serioasă cu rușii, ciocnire în care aceștia mărturisesc a fi avut patru ofițeri morți și alți patru răniți, precum și mai mult de 300 de oameni scoși din luptă. Generalul Scariatin, care comanda trupele la Sibiu, avea sub ordinele sale 4 000 de infanteriști, 1 200 de cazaci și 8 tunuri (a se vedea telegrama mea din 13 februarie). In ciuda acestei forțe puternice și a faptului că orașul era for- tificat, el n-a putut îndeplini planurile împăratului. Tre- buie atribuit acest rezultat curajului și numărului ungu- rilor, sau puținei îndrăzneli a trupelor rusești ? Există, sînt sigur, cîte ceva din toate acestea în cele ce s-au petrecut. Scariatin se găsea alaltăieri la Tălmaci, sat situat între Sibiu și frontiera extremă, la intrarea strimtului defileu săpat de Olt și care duce în Valahia. In ciuda afirmațiilor 186 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro contrare, nu mi se pare că se pot evalua pierderile sale la mai puțin de 1 500 de oameni, căci chiar după spusele rușilor înșiși, nu-i mai rămân decît 3 500 de oameni... Generalul Scariatin nu s-a putut menține la Tălmaci ; atacat a doua oară în acest punct, el a fost obligat de a se replia pînă la frontiera extremă, unde se găsește în impo- sibilitate de a acționa. București, 18 martie 1849 Domnule Ministru, Prin telegrama mea de alaltăieri am avut onoarea de a vă informa că generalul Bem a alungat pe ruși din Sibiu și că nu se știe ce s-a întîmplat cu generalul Puchner. Am adăugat că Scariatin și Puchner au convenit ca acesta din urmă să urmărească pe Bem, că rușii fortificați în Sibiu se vor mulțumi a apăra orașul și că ei nu vor ieși pentru a acționa în afară. Puchner. după ce a mers spre nordul Transilvaniei în urmărirea lui Bem, aflînd că acesta s-a dus asupra Sibiu- lui a revenit pe urmele sale, sperînd. fără îndoială, de a-1 găsi luptîndu-se cu rușii si că treburile au mers bine. Tn loc de a găsi lucrurile în starea pe care o presupu- nea. el l-a găsit pe Bem instalat în oraș și capabil de a-i rezista. Imediat, corpul de armată austriac a fost cuprins de descurajare, trupele s-au împrăștiat, fiecare a mers unde a vrut, și la ora cînd am onoarea a vă scrie. 2 000 de austrieci, trecînd în spatele poziției de la Tălmaci De care o ocupase înainte Scariatin. au ajuns la frontiera Valahiei cu arme si bacaje. demoralizați în ultimul grad și folosind un limbai puțin măgulitor la adresa rușilor... Generalul Duhamel. generalul Luders și dl. Kotzebue par a fi foarte îngrijorați : fie că joacă teatru, fie că ex- nrimă un sentiment real, oi par a nu vedea pretutindeni decît conspirație și pumnale gata de a lovi. Alaltăieri dl. Duhamel scria lui Fuad Efendi aceste cuvinte, care cuprind prea multă exagerare, după părerea mea : ..Sîntem pe un ⁱ⁷ulcan“... P. S. Generalul Bem mi-a scris alaltăieri, pentru a mă ruga să fac să parvină scrisoarea alăturată d-lui Vicepreședinte al Republicii, pe care el a avut onoarea să-1 cunoască. 187 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Această scrisoare se afla în același plic cu aceea pe care mi-a scris-o generalul și fără a forma un plic aparte, cu intenția, fără îndoială, ca să iau cunoștință de conținutul ei. Sibiu, 12 martie 1849 (COPIE) SCRISOAREA GENERALULUI BEM CĂTRE DL. BOULAX DE LA MEUTHE — FRAGMENT Domnule, De cînd am avut fericirea de a vă vedea la Paris nu am încetat de a lupta pentru sfînta cauză a libertății. Am început cu Viena, pe care am apărat-o împotriva despotis- mului austriac pînă la ultima limită. Rănit pe baricadele acestui oraș în ultima zi a luptei, am avut fericirea de a sosi deghizat la Pesta, unde m-am pus la dispoziția guver- nului Ungariei... înaintările mele au fost rapide și nu mai aveam decît să dau ultima lovitură soldățimii austriece, punînd stăpî- nire pe Sibiu și Brașov, orașe de frontieră spre Valahia. M-am oprit deci ieri în fața Sibiului, l-am atacat și am pus stăpînire pe el. Dar ce am găsit ? Trupe rusești care îl apă- rau. Morții, răniții și prizonierii pe care i-am făcut sînt dovezi incontestabile ale intervenției lor armate... Îmi iau deci libertatea de a vă face cunoscută adevărata situație a treburilor de aici. Dacă trupele rusești care au intrat în Sibiu și Brașov erau forțate de a părăsi Transilva- nia, aș fi fost în stare de a da afară resturile trupelor aus- triece care pînă în această zi predică masacrul și susțin războiul civil între locuitorii aceleiași țări. O dată Transil- vania curățată de inamic, aș fi putut merge imediat în Ungaria pentru a coopera la respingerea armatei austriece care se găsește acolo în acest moment. Vedeți deci, Domnule, că această intervenție a armatei rusești constituie cel mai puternic sprijin al guvernului austriac. Franța vrea să permită această infracțiune la drepturile națiunilor ?... Semnat: generalul Bem 188 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 9 martie 1849 Domnule Ministru, Politica rușilor și-a schimbat complet aspectul la Bucu- rești. Am avut deja onoarea de a vă semnala această schim- bare, dar ea capătă un caracter atît de pronunțat astăzi, încît nu pot să nu revin asupra acestui subiect. Aceste mă- suri severe care au fost menționate pînă acum ,în unele din telegramele mele, aceste pretenții către guvernul valah, toate acestea nu numai că au făcut loc unei inactivități complete din partea agenților ruși, dar, mai mult, acești agenți arată o mare înclinare spre condescendență față de comisarul turc. In locul acelui limbaj dur, arogant, pe care-1 foloseau încă recent, și care a raliat în jurul lor pe bătrînii boieri, totdeauna gata a îndoi genunchii în fața celui mai arogant, se văd manifestîndu-se atenții, grijă, atitudine prevenitoare care indică o adevărată transformare. Dar ei nu se limitează la simple dovezi de considerație ; se încearcă a-1 seduce pe Fuad Efendi : i se anunță discret apropiata trimitere a trei mari cordoane, a unui anumit număr de cruci de comandor și a 17 cruci ale diverselor ordine din Rusia. Cele trei mari decorații vor fi destinate lui Fuad Efendi, Omer Pașa și caimacamului ; nu se știe pentru cine este restul. Pe de altă parte, dl. Mavros, despre care deja am avut ocazia de a vă vorbi în telegrama mea nr. 16, din 4 ianuarie, și nr. 36, 23 februarie, și care a primit decorația Sfîntului Stanislav, a mers să vadă pe comisarul turc și i-a spus că „dl. Titoff a constatat cu mult regret că anumite intrigi (engleze mai ales) au ajuns să provoace oarecare răceală între Poarta otomană și cabinetul din Petersburg, că era în interesul celor două puteri, mai mult decît niciodată, de a se alia pentru a combate acest spirit de dezordine care domnește într-o mare parte a Europei, că el, Fuad Efendi, avînd o mare influență asupra felului de a gîndi a Marelui Vizir și asupra celui al lui Aii Pașa, trebuie, în interesul principiului monarhic, să se interpună pentru a dejuca urzelile ultraliberale ale englezului precum și ale france- zului, cu toate că ar exista o oarecare diferență între cele două ambasade". Dl. Mavros a terminat, de altfel, spunînd lui Fuad Efendi că era autorizat de dl. Titoff de a între- 189 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ține cu el relații neoficiale și, în scopul de a-1 cîștiga mai bine, i-a oferit una din casele sale de la țară, situată destul de aproape de oraș, pentru a petrece acolo vara. Fuad a refuzat casa de la țară și a ocolit cu pricepere celelalte oferte ale d-lui Mavros, spunînd că în Valahia el se afla prea departe pentru a judeca dispozițiile Porții oto- mane în ceea ce privește politica generală. — Pe eșicherul Europei se desenau noi trasee ale viitorului conflict care va izbucni peste cîțiva ani sub numele intrat în istorie de „războiul Crimeei“. într-a- devăr, se conturau alianțe de un anumit gen în care Anglia nu juca ultimul rol; dimpotrivă, această țară insulară își avea tentaculele întinse și în această re- giune a Europei și nu înțelegea să cedeze cu nimic din planurile de extindere a dominației sale. Nu din compasiune pentru popoarele din sud-estul Europei se manifesta activă Anglia contra Rusiei. Observația scurtă a dv. d-le De Segur enunța o anumită orien- tare, a relațiilor dintre două state, surprinsă în rela- țiile dintre diplomații respectivelor țări : „Consulul general are relații atît de proaste cu agenții ruși, încît nu-i mai vede“ (corespondența din 9 martie 1849). Vor mai surveni „împăcări¹¹, recepții, vizite și altele, dar esența raporturilor politice era prinsă în fraza citată. COPIE DUPĂ SCRISOAREA GENERALULUI BEM TRIMISA MINISTERULUI AFACERILOR STRĂINE AL FRANȚEI LA 6 APRILIE 1849 Domnule, Am primit scrisoarea dv. din 23 martie și vă rog să pri- miți mulțumirile mele cele mai sincere pentru sfatul bun pe care mi-ați făcut onoarea de a mi-1 da în legătură cu Moldo-Valahia. Noi respectăm și vom respecta frontierele acestei țări limitrofe. Prin același curier, guvernul valah va primi în această privință o declarație oficială. Este adevărat că în primul moment al sosirii pe frontiera Valahiei, avangarda noastră, care nu cunoștea limitele, a avansat în țară urmă- rind pe dușmani; dar de atunci trupele noastre nu o mai 190 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro depășesc. Pentru a stringe și consolida relațiile noastre prietenești, cer chiar guvernului valah să trimită un consul la Brașov și un altul la Sibiu. Vedeți deci, Domnule, că intențiile noastre sînt pașnice ; de aceea, faptul de care avem să ne plîngem, este acela că se permite dușmanilor noștri, austriecilor și rușilor, de a se refugia înarmați pe teritoriul valah și de a păstra acolo o atitudine cu totul ostilă. Veți ști, Domnule, să apreciați întreaga gravitate a aces- tei împrejurări. Noi nu putem să pacificăm un dușman bătut, atît timp cît el își poate reface forțele și reveni în- tr-un moment cînd noi nc vom aștepta cel mai puțin. Am deci onoarea de a vă ruga să interveniți, în calita- tea dv. de reprezentant al Republicii Franceze, pentru ca trupele austriece să fie dezarmate, armele lor să fie trimise în țară, și supușii transilvăneni să fie retrimiși la cămi- nele lor. Cred de datoria mea de a vă da, Domnule, prin pre- zenta, asigurarea cea mai formală că amnistia cea mai largă va fi garantată pentru întreaga țară și îi veți face cel mai mare serviciu de a le face acestora să cunoască această favoare. De asemenea, v-aș ruga să o /aceți cunoscută în mod oficios celor interesați. Am onoarea de a reînnoi rugămintea pentru trimiterea unui agent francez la Sibiu, care vă va putea ține în curent cu tot ceea ce se va face de acum înainte în Transilvania. Semnat : generalul Bem 26 februarie 1X49 Excelență, Subsemnații membri ai guvernului provizoriu al Vala- hiei și delegați ai emigrației române au onoarea a vă tri- mite alăturatul Protest însoțit de memoriul justificativ asupra revoluției valahe, Protest pe care-1 adresează în același timp cabinetelor din Londra, Frankfurt, Viena și Berlin ; ei speră că veți binevoi a aduce acest document la cunoștința Consiliului de Miniștri și că, pătruns de drepta- tea cauzei românilor, guvernul Republicii nu va ezita să ia sub garanția sa drepturile Principatelor Dunărene. IM https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Sîntem cu respect, Domnule Ministru, prea umilii și prea supușii dv. servitori. Semnează : Cristian Teii, I. Eliade, N. Golescu, I. Maiorescu, D. Brătianu, Gh. Magheru, C. B. Bălcescu, I. I. Filipescu, N. Pleșoianu, Bolliac, Ipătescu, Aristia, Cretzulescu, 1. Voi- nescu, I. C. Brătianu, Ștefan Golescu, G. Grădișteanu, C. A. Rosetti, A. G. Golescu, N. Bălcescu, Bolintineanu, Ipistofi, Arhimandrit Snagoveanu, Teologu. — Dreapta și mobila cerere era adresată republicii franceze, pe care semnatarii o socoteau apărătoare a spiritului de dreptate și libertate a popoarelor. Mare și luminoasă cinstire pentru un popor a fi astfel so- cotit de către alte popoare. Dar republica speranțelor pentru revoluționarii români se va îndrepta repede spre imperiu și spre veleități imperiale. Napoleon va fi mai puțin preocupat de misiunea republicii fran- ceze, în care sperau încă destui, și mai mult de apro- piata sa dictatură, ca împărat și, implicit, de planurile politice de anvergură proprii imperiului. Istoria le-a dezvăluit în cei peste douăzeci de ani care au urmat, în Franța se aflau însă mulți sprijinitori ai idealuri- lor populare de libertate. Printre aceștia, și în orașele acestora vor trăi revoluționarii emigranți din multe țări, inclusiv din țările române. Se vor pleca peste alte planuri de înnoire în Europa, își vor acoperi rănile, parte le vor vindeca și, cu învățăminte mai bune sau mai puțin bune, vor trece la făptuiri. Aceștia sînt cei care se vor strînge în mari orașe ale Apusului, mai ales la Paris, se vor întîlni cu revoluționarii emigrați din alte țări, vor scrie la „Tribune des nations“, fiind înțeleși bine de polonezul Misckiewicz, se vor adresa lumii, arătînd drepturile legitime ale românilor, vor căuta să situeze de așa natură problema Principatelor în contextul intereselor puterilor apusene, mai ales ale Franței și Angliei, care erau apropiate de Turcia, astfel îneît starea de autonomie în raport cu Poarta să fie reală și Rusia să respecte vechile statute ak țărilor române. 19? https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro PROTESTUL ROMANILOR DIN VALAHIA ADRESAT ANGLIEI, AUSTRIEI, FRANȚEI $1 PRUSIEI Națiunea românilor din Valahia, plasată la granițele Europei și ale libertății, s-a ridicat în masă acum opt luni... (în continuare este textul, în limba franceză, al protestului publicat în multe culegeri de texe românești. — n.n.) Puterile străine să intervină pentru a pune un capăt ocu- pației, care este o violare flagrantă a drepturilor românilor, o ruină pentru Principate, o amenințare pentru securitatea generală a Europei. 26 februarie 1849 Semnează : Cristian Teii, I. Eliade, N. Golescu, I. Maiorescu, D. Brătianu, Gh. Magheru, C. B. Bălcescu, I. I. Filipescu, N. Pleșoianu, Bolliac, Ipătescu, Aristia, Cretzulescu, I. Voi- nescu, I. C. Brătianu, Ștefan Golescu, G. Grădifteanu, C. A. Rosetti, A. G. Golescu, N. Bălcescu, Bolintineanu, Ipistofi, Arhimandrit Snagoveanu, Teologu. Domnule Președinte al Republicii, Subsemnații membri ai guvernului provizoriu al Vala- hiei, prezenți la Paris, care au avut onoarea de a remite domnului ministru al afacerilor externe al Republicii ală- turatul Protest, însoțit de memoriul justificativ asupra revoluției valahe, profită de această ocazie pentru a vă exprima, Domnule Președinte, cît preț leagă ei de onoarea de a fi primiți de dv. în audiență particulară. Plini de speranțe în bunătatea cu care veți binevoi a primi această dorință sîntem, cu respect, Domnule Pre- ședinte, prea umiliii și prea supușii dv. servitori. 28 februarie 1849 Semnează : Ștefan Golescu, A. G. Golescu, N. Golescu, C. A. Rosetti, D. Brătianu, I. C. Brătianu — Peste țările române, fie Moldova, fie Transilva- nia sau Valahia, secole de-a rîndul s-a abătut uraga- nul războaielor purtate între marile imperii vecine. Le era mai lesne a desfășura ostilități pe teritoriul altor țări, care, lipsite de independență și unitate, puteau fi 13 — Mărturii franceze 1M8 193 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro numai teatru de operații militare, dar și bază de apro- vizionare fără de limită. Armatele austriece nu numai că aveau să deschidă în Transilvania un adevărat front împotriva armatelor revoluționare ungare (al căror teren de luptă era mai puțin Ungaria și mai mult Transilvania, din pricini ce mai pot fi analizate), dar unitățile habsburgice treceau în Țara Românească ori de cîte ori se aflau în impas. Aceste drepturi pe care forța și le aroga, erau însoțite de cele mai bru- tale jafuri ale unei populații care fusese silită să su- porte „rechiziționările" de aprovizionare și ale altor armate străine. în Transilvania, populația care su- porta greul acestor războaie era cea de la sate, știut fiind că satul transilvan era în imensă majoritate românesc, orașele mari fiind îndeosebi locuite de populație de altă origine, stăpînind astfel masa sate- lor prin notabilitățile minoritare urbane. Relatările informatorilor dv. d-le consul, ne vor aduce în atmosfera din primăvara anului 1849, cînd mișcările de trupe ale statelor vecine, îndreptate spre înăbușirea revoluției ungare, afectau în mod grav masele poporului român și interesele Țărilor Române. București, 15 mai 1849 Domnule Ministru, Veștile de la Orșova, sosite ieri, semnalează noi înaintări ale armatei ungare. Austriecii lui Puchner, care trecuseră din Transilvania în Banat traversînd teritoriul valah, au susținut o luptă împotriva trupelor lui Bem ; această luptă a luat o întorsătură foarte proastă pentru ei : în afară de cei 300 de oameni uciși, trei din batalioanele acestui corp de armată, alcătuit din vreo 12 000 de oameni, ar fi trecut de partea inamicului. In afară de aceasta, ungurii sînt stăpîni pe poziția de la Biserica Albă, la jumătatea drumului între Zemlin și Orșova. De acolo ei controlează navigația pe Dunăre, în așa fel încît vasele cu aburi, care începuseră din nou să circule cu destulă regularitate, au fost iarăși oprite. Agentul Companiei „Lloyd“ a comunicat ieri acest lucru autorităților valahe. 194 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Corpul de armată al lui Puchner se află într-o asemenea situație, incit se gîndește să intre în Principat pentru a găsi acolo un refugiu. Autoritățile de la frontieră au și cerut instrucțiuni privind atitudinea pe care vor trebui să o adopte față de trupele imperiale cînd vor apărea pe te- ritoriul Valahiei. București, 19 mai 1849 Domnule Ministru, Am avut ieri o convorbire destul de lungă cu domnul Kotzebue. El m-a anunțat că a fost hotărîtă intrarea în Bucovina a corpului de armată rusesc staționat în Podolia. Acest corp urmează să treacă frontiera poimîine, în ziua de 21. Aici s-a anunțat că cei 8 000 de oameni care au intrat în Cracovia, și despre care am avut onoarea să vă scriu în scrisoarea mea din 12 a.c., au și sosit la Viena, unde au fost aduși pe calea ferată. L-am întrebat pe domnul Kotzebue ce părere are despre această știre. Mi-a spus că de ieri nu face altceva decît să caute a-și explica motivele care îl opresc să creadă într-o asemenea mișcare a trupelor. Mi s-a părut că este foarte preocupat de felul cum va fi privită la Paris intervenția rusească. De altfel, împăratul Nicolae vine împreună cu domnul de Nesselrode la Cracovia, ca să fie mai aproape de teatrul evenimentelor. Urmează să pă- răsească Petersburgul chiar azi. București, 22 mai 1849 Domnule Ministru, în ultimele mele două scrisori am avut onoarea să vă comunic bănuiala mea privind faptul că generalul Puchner se va vedea nevoit să caute din nou un refugiu în Valahia. Previziunea mea s-a înfăptuit. Trupele austriece pe care le comanda — nu îndrăznesc să spun : pe care le mai co- mandă — generalul Puchner, demoralizate, în debandadă, au intrat în Principat pe drumul Orșovei. Acești nenorociți soldați se dedau la tot felul de abuzuri, jefuindu-i pe ță- rani, luînd vite și făină, instalîndu-se în case, de unde îi alungă pe locuitori. Dacă lucrurile vor continua astfel, numai ei vor constitui pentru țară (sînt aproximativ 12 000) 13* 195 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro o povară mai mare decît cele două armate de ocupație la un loc. Generalul Puchner a efectuat, din proprie inițiativă, re- chiziții ca într-o țară cucerită, fără măcar să comunice intrarea lui fie lui Fuad Efendi, fie caimacamului. Armata lui nu dispune de bani gheață ; ea nu posedă decît bilete ale băncii de la Viena, pe care bieții țărani nu le cunosc și pe care bancherii de la București le refuză. București, iunie 1849 Domnule Ministru, ...Generalul Liiders intenționează să atace în ziua de 19. Nu exagerez de loc zugrăvindu-vă acest tablou al demo- ralizării armatei ruse. Ba, dimpotrivă, adevărul este și mai crud și constituie azi subiectul tuturor conversațiilor de la București. însuși generalul Liiders este trist și preocupat. Se teme, probabil, să nu compromită în Carpați laurii pe care i-a cucerit în Caucaz. El nu a permis ofițerilor să fie urmați de trăsurile cu care au sosit aici; cu toate acestea, înaintarea lui va fi în- greuiată de un bagaj destul de impunător. Temîndu-se, probabil, că va găsi Transilvania devastată, a dat dispoziție ca trupele să fie urmate de o cireadă enormă de boi escor- tată de cazaci. Acest lucru ar da o anumită greutate unui zvon care a circulat zilele trecute, și anume că Bem i-ar fi silit pe locuitori să aducă toate proviziile lor alimentare în anumite locuri, stabilite pentru fiecare regiune : acolo se spune că li se dau o dată la trei zile alimente pentru urmă- toarele trei zile. S^a anunțat, se pare, că dacă armata ungară va fi nevoită să evacueze țara, ea va distruge, pe măsură ce se va retrage, aceste diferite depozite, pentru a-i lăsa pe ruși pradă privațiunilor și pentru a le lăsa totodată întreaga povară a unei populații flămînde. București, 26 mai 1849 Domnule Ministru, în scrisoarea mea din 12 mai am avut onoarea să vă anunț că nimic nu lăsa să se prevadă faptul că corpul âe armată al generalului Liiders urmează să ia parte la inter- 196 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro venția rusească din Ungaria. De atunci totul a continuat să rămînă în aceeași situație liniștită ; dar alaltăieri seară ge- neralul șef al armatei ruse a primit ordinul să trimită 30 000 de oameni (22 de batalioane de infanterie și trei re- gimente de cavalerie) spre Orșova, pentru a trece această frontieră în Banat. Restul corpului de armată al generalului Liiders urmează să treacă din Basarabia în Principat și în felul acesta vor mai rămîne 20 000 de oameni atît în Moldova, cît și în Valahia. Generalul șef al armatei ruse mi-a spus el însuși că in- tenționează să pornească peste vreo zece zile pentru a se duce la frontieră... Poziția Orșovei este, după cît se spune, o poziție impo- sibil de cucerit și mulți oameni se întreabă cum va putea oare armata rusească să forțeze această trecere. Se pare însă că de cîtva timp generalul Liiders a dat dispoziții să fie studiată frontiera și că ar exista un mijloc de a intra în Banat, chiar cu artilerie, fără a se trece prin Orșova. Generalul Duhamel l-a anunțat ieri pe Fuad Efendi că, după toate probabilitățile, Austria se va adresa Porții pen- tru a-i cere să-i trimită ca ajutor un corp de armată. Este ideea triplei alianțe austro-ruso-turce, care renaște sub o altă formă. — D-le De Segur, convorbirea pe care ați anun- țat-o cu Fuad Efendi, la rugămintea generalului Aupick, interesează pe cititorul nostru mai puțin prin referirile directe la Alger, Tunis și Egipt și mai mult prin insistența care se desprinde din răspunsul lui Fuad Efendi, privind locul Țărilor Române în viața imperiului turc. Nu exagerez : în viața imperiului. Și avea Fuad dreptate. Nu peste multă vreme pierderea grînarului Turciei și a pintenului acesteia înspre cen- trul Europei avea să însemne o lovitură mai decisivă decît pierderea unor războaie de anvergură. 197 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 29 mai 1849 Domnule Ministru, întrucît domnul general Aupick m-a invitat să folosesc toate prilejurile care mi s-ar ivi pentru a afla de la Fuad Efendi dacă Poarta ar fi dispusă să plece urechea la insi- nuările Rusiei, determinînd-o să-și recîștige, în măsura în care va depinde de ea, influența directă asupra Egiptului și asupra Tunisului, i-am scris generalului ca răspuns o scrisoare pe care o veți găsi alăturat, în cod cifrat. întrucât această scrisoare are, după părerea mea, un ca- racter cu totul deosebit, am s-o cifrez cu ajutorul cifrului pe care domnul Mimaut l-a adus de la Paris la Viena și care mi-a fost trimis aici de domnul De Lacour. Acest cifru este 44 245. COPIE București, 29 mai 1849 Domnule General, După ce am primit scrisoarea pe care mi-ați făcut cinstea să mi-o scrieți în ziua de 20 curent, m-am dus la Fuad Efendi. Nimic nu era mai ușor decît să am cu dînsul dis- cuția pe care ați dorit s-o am : aproape în fiecare zi petre- ceam împreună cîte o oră, de obicei la palat, dar uneori chiar la mine acasă și obișnuiam să stăm de vorbă cu des- tulă libertate ca să pot împinge conversația, fără să fie nevoie să iau prea multe precauții, în direcția cutărui sau cutărui subiect. Mi-am putut da seama chiar de la început că presupu- nerea dv. nu era neîntemeiată în ceea ce privește apropou- rile pe care le-ar fi făcut Rusia ; mi-am putut da seama însă, totodată, că Poarta, cabinetul otoman, mai bine-zis, așa cum este el constituit în prezent nu are de gînd să se lase atrasă de sugestiile acestei puteri. După cît mi se pare, încercînd să pătrund în gîndurile reprezentantului Sultanului, aici, Poarta nu a pierdut orice speranță de a relua, într-o zi sau alta, puterea directă pe care o exercita în Egipt și Tunis. In ceea ce privește Egiptul, cred că Poarta își punea multe speranțe în incapacitatea reală sau presupusă a lui Abbas Pașa. Fiecare greșeală a acestui vicerege va fi în- 198 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro registrată cu grijă, puteți fi sigur de acest lucru, domnule general, pentru ca mai tîrziu să fie folosită drept cap de acuzație împotriva lui. Ar fi deci deosebit de util pentru Abbas Pașa să oîștige de partea lui, prin atenția și amabi- litatea față de europeni, simpatiile presei engleze și fran- ceze. Dacă viceregele poate obține o popularitate în Europa, Poarta, care dorește și caută foarte mult popularitatea, nu va îndrăzni să-și afișeze pretențiile privind răsturnarea lui. Situația va fi însă cu totul diferită dacă își va depărta sim- patiile în țările cu mare publicitate. Acestea sînt impre- siile pe care le-am cules în urma convorbirii mele cu co- misarul otoman. Am să dau aici cîteva amănunte privind această conversație. Situația pe care o avem noi, oamenii progresiști din Turcia — mi-a spus Fuad Efendi — este într-adevăr difi- cilă și puterile occidentale nu par întotdeauna dispuse să-și dea seama de acest lucru. Sîntem făcuți răspunzători de ceea ce nu se face în Turcia. Unii ar vrea să împingem lucrurile mai repede decît pot ele înainta și, în fiecare clipă, Anglia și Franța fac ca poziția noastră să devină aproape imposibilă, cerîn- du-ne concesii care constituie pentru vechii musulmani niște arme împotriva reformei. Ei ne zic : „Spuneți că aveți de partea voastră puterile occidentale și aceste puteri vă forțează mereu mîna, ca să obțină concesii care se întorc în detrimentul puterii Sultanului și, deci, în detrimentul islamismului". Ca să nu citez decît două exemple — a adăugat Fuad — exemple care vă privesc direct — ați cucerit Algerul și l-ați tratat pe beiul din Tunisia ca pe un suveran inde- pendent. Cucerirea Algerului este un fapt împlinit : după ce a admis faptul posesiunii dv., Poarta trebuie să recunoască dreptul dv. Este o problemă de timp, dar odată acest drept admis, consfințit prin actele cele mai solemne, acte care vor face ca dominația voastră să fie mai ușoară — cum ni l-ați putea oare cere cînd faceți dintr-unul din supușii Sul- tanului un prinț și dintr-unul din teritoriile sale — un te- ritoriu independent față de coroana sa ? înțeleg foarte bine motivul care a determinat guvernul din iulie să recunoască independența beiului din Tunis. 199 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Întrucît Tunisul este un teritoriu otoman și Poarta nu a socotit de cuviință să vă dea toate concesiunile pe care le-ați dorit cu privire la Algeria, v-ați temut ca Tunisul să nu devină cumva, în mîinile noastre, un mijloc de a ataca co- lonia voastră africană și ați vrut să faceți din Tunis un zid de apărare împotriva noastră. Dar dacă renunțăm în favoarea voastră la toate drepturile noastre asupra Alge- riei, dacă reglementăm atît de bine frontierele celor două țări încît să nu poată avea loc niciodată nici un fel de dis- cuție, dacă ne luăm angajamentul să menținem în regență numai o forță determinată, forță care să nu poată stârni nici o bănuială din partea dv. — ce interes ați avea oare să vă opuneți la dorința noastră de a recăpăta în această țară drepturile pe care sîntem îndreptățiți să le exercităm și la care, desigur, nu am renunțat ? Bineînțeles, această reintrare în posesiune ar putea fi amînată până la moartea beiului actual. L-am lăsat pe Fuad Efendi să vorbească fără să-1 între- rup ; avînd în vedere legăturile pe care le are cu Reșid Pașa și cu Aii Pașa, putem considera cuvintele sale ca fiind aproape expresia vederilor cabinetului de la Constanti- nopol și am considerat că trebuie să înregistrez toate aceste cuvinte. — Dacă n-ar fi decît musulmanii — am replicat eu atunci — n-ați fi poate atît de susceptibili în această ches- tiune a Tunisului, dar mai există și alți oameni care, sub pretextul că apără puterea monarhică în toată puritatea ei, ar fi în stare să vă ofere ajutorul lor pentru recucerirea Tunisului și chiar a Egiptului. — E poate adevărat — mi-a răspuns, zîmbind, Fuad Efendi — dar acești oameni nu ne vor antrena atît de de- parte cum probabil ei speră. — Și, de altfel, cu ce preț — am adăugat eu — ați răs- cumpăra stăpînirea Egiptului și a Tunisului. Cu siguranță, cu prețul Valahiei și al Moldovei. O, asta niciodată ! a exclamat comisarul otoman. Mai bine pierdem și Tunisul și Tripoli (nu vorbesc de Egipt), decît să pierdem Valahia și Moldova. Socot că Principatele și Egiptul sînt părți principale ale Imperiului. De altfel, nu consider Tripoli și Tunisul decît niște colonii îndepărtate. Cele două Principate și Egiptul sînt necesare puterii Im- 200 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro periului și influenței sale în lume. Tunisul și Tripoli ne sînt necesare nouă, oameni progresiști, ca să nu pierdem orice influență în interiorul țării. Am socotit că nu e cazul să împing mai departe o con- versație pe care o pot relua oricînd vreau. Mi-am putut da seama, de altfel, așa cum am avut onoarea să vă scriu mai sus, că presupunerea pe care ați făcut-o nu era lipsită de temei și e tot ceea ce trebuia să aflu deocamdată... — D-le De Segur, e grăitoare relatarea convorbirii pentru „grija“ Porții față de Țările Române. Aș vrea să aduc însă pe cititor în Franța de la jumătatea anu- lui 1849 spre a le apare mai clar, conținutul rapoar- telor dv. Scrisoarea ministrului afacerilor străine trimisă de la Paris vă face un istoric al evenimentelor din 13 iu- nie 1849. Ce se petrecea atunci ? Aș zice un ultim act al republicii democrate, care prin Adunarea națională a încercat să stăvilească alunecarea Franței spre o politică antipopulară în interior și agresivă în afară. La 11 iunie, Ledru-Rollin, unul din conducătorii Mon- tagne-ului, ai aripii stingi revoluționare-democrate, de la tribuna Adunării legislative a formulat un ade- vărat rechizitoriu împotriva guvernului care părăsise principiile republicii sociale. Ledru cerea ca armatele franceze să fie retrase de la Roma, iar Constituția să fie respectată : „Republica Franceză nu-și întrebuin- țează niciodată forțele armate împotriva libertății vreunui popor". Cuvinte mari și cu ecou pe care le dorim și azi vii, dar, domnule consul, deputatul revo- luționar nu înțelesese că forțele marelui capital pre- gătiseră terenul tocmai pentru o politică de expan- siune ; economică, bineînțeles în ultima instanță, dar însoțită, „la nevoie¹¹, de forța armelor. Atunci, Mon- tagne-ul din Adunare a ieșit la 13 iunie în stradă și, însoțit de poporul Parisului, entuziast, eroic, generos, au scandat laolaltă lozinci de apărare a Constituției și a republicii. Cavaleria și vînătorii, fără lozinci, dar cu arme au redus la tăcere ultima tentativă de seamă pentru salvarea republicii constituționale. https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Despre aceste evenimente, firește, prin prisma ve- derilor guvernului au fost informați și diplomații francezi. Interesant este faptul că efervescența de la Paris din aprilie, mai, iunie era reflectată și la Bucu- rești în cercurile progresiste și întrucîtva în presă, cu înclinări evidente spre apărătorii republicii în accep- ție democrată sau „roșie“, cum e uneori numită. D-le De Săgur, dialogul nostru se oprește aici. Se subînțelege de ce. Deși ați primit instrucțiuni cu pri- vire la activitatea diplomatică ținînd seama de cele petrecute în Franța, orice modificare în cursul gene- ral al politicii țării afecta și pe consulii din țările române. In curînd deci, ne vom despărți, reținînd de la dv. prețioase informații, nu de valoarea celor ante- rioare, îmi spun, totuși reflectînd o etapă și o con- cepție. Cum se va manifesta înlocuitorul dv. d-1 Poujade ? București, 5 iulie 1849 Domnule Ministru, Am primit circulara nr. 2 pe care mi-ați făcut cinstea să mi-o trimiteți la data de 15 iunie. Amănuntele pe care le cuprinde, privind îndrăzneață și criminala tentativă a dușmanilor ordinii publice și represiunea imediată și în- cununată de succes a acestei tentative, m-au ajutat să completez știrile cuprinse în ziarele sosite aici cu același curier. Nu numai în Franța au circulat zvonuri cu privire la fuga și chiar la arestarea Președintelui Republicii și a mi- niștrilor. Au circulat și la București. De aproape trei luni de zile se anunță în mod destul de sistematic pretinse succese ale Republicii roșii (?). — D-le Poujade. Cu pîine și cu sare aș ruga pe părinții bunicilor mei, îngropați acum în colțul dintre Olt și Dunăre, nu departe de o cetate dacică întărită de romani, să vă iasă în întîmpinare și să vă adreseze bun venit cu urarea cea străbună pe aici de a fi drept și înțelept cu acest popor... pe care niciodată nu l-ați cunoscut cum trebuia. 202 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Corespondența va fi prezentă doar la început spre înțelegerea făgașului pe care vă găsiți, a genului de observare și informare. Apoi, voi da numai fragmente privind Transilvania și epistole ale revoluționarilor români, așa cum am mai precizat. București, 23 iulie 1849 Domnule Ministru, Am primit, a doua zi după ce am avut onoarea să vă scriu, la Iași, vizita miniștrilor pe care Domnul Gr. Ghica i-a numit, chiar atunci cînd a plecat la Constantinopol. Sînt aproape toți oameni noi, care inspiră destulă încredere. Șeful de cabinet, domnul Alexandru Sturdza, ministru de interne, este singurul care a mai ocupat aceste funcții în- tr-o perioadă anterioară, pe vremea administrației genera- lului Kiseleff, și se spune că nu a îndeplinit întotdeauna intențiile binevoitoare și luminate ale acestui om de stat. De aceea nu caracterul lui l-au determinat pe noul Domn să-1 numească în acest post, ci experiența lui în aceste pro- bleme, experiență a cărei utilitate se face simțită mai ales la începutul unei noi administrații. Se speră, de altfel, că spiritul de dreptate al șefului statului va servi drept regulă sau frînă pentru miniștrii lui. Dacă dăm crezare afirma- țiilor oamenilor din această țară, toți par însuflețiți de cele mai bune intenții și publicul privește suirea pe tron a Prințului Gr. Ghica ca începutul unei ere noi. într-un cu- vînt, am avut impresia că numirea noului Domn a fost primită cu un entuziasm pe care primele sale acte l-au sporit și mai mult. Astfel, în rugăciunile pe care Mitropo- litul le face cu prilejul venirii la putere a fiecărui Domn nou, el cere lui Dumnezeu să pună la picioare pe dușmanii săi și pe toți cei ce-1 pizmuiesc ; dar Gr. Ghica l-a rugat pe Mitropolit să renunțe la această formulă, în speranța că nu are nici dușmani și nici invidioși printre compatrioții lui. Moldovenii explică numirea lui Grigore Ghica prin fap- tul că Prințul Știrbei a fost numit Domnitor în Valahia și-și spun că Rusia a cedat pe primul dintre ei ca să aibă pe al doilea. Cam aceeași părere este împărtășită și la București. 20J https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Un lucru m-a frapat în toate convorbirile pe care le-am avut la Iași, și, în general, în Moldova, și anume grija de a nu se confunda cele două Principate, de a nu se vorbi despre Valahia, despre București, despre guvernul valah. Parcă se tem de o asimilare și dacă cumva este abordat acest subiect, se scot în evidență diferențele și contrastele care există între cele două țări. După oît mi-am putut da seama, în cursul unei scurte călătorii, Moldova mi s-a părut mai bine administrată și mai bogată. Este adevărat că am traversat partea de sus a țării adică am venit la București prin Tîrgu Frumos, Roman și Bacău, pe o șosea foarte frumoasă, deși era de- gradată în unele locuri. Am văzut de-a lungul drumului case bogate și cîteva orașe destul de bine amenajate. Dar podurile de pe Șiret, Moldova, Bistrița, Trotuș sînt foarte prost construite și se află într-o stare deplorabilă. Cînd intri în Valahia prin Focșani, priveliștea este cu totul diferită. Stepa începe cîteva minute după ce treci de oraș și continuă pînă la București. De-a lungul drumului între Capitalele celor două Principate nu am întîlnit decît foarte puține trupe rusești. Se afla un regiment de husari polonezi, eșalonat de la Iași la Focșani, la Buzău se află un depozit și am văzut cîțiva soldați și ofițeri în frumosul spital de lingă episcopie ; în sfîrșit, la Urziceni și în satele nevoiașe din apropiere am văzut cîteva tunuri de campanie și niște furgoane. în Valahia mi s-a făcut aceeași primire ca și în Moldova, dar, din cîte am văzut și am auzit, noul Domnitor este de- parte de a se bucura de popularitatea de care se bucură Domnitorul Principatului vecin ; de altfel, nici nu se pun aceleași speranțe în administrația lui. Aceasta nu pentru că Prințul Știrbei nu ar avea capacitatea necesară sau nu ar cunoaște bine problemele ; dimpotrivă, se spune că este omul cel mai luminat din țara lui, dar i se reproșează faptul că nu manifestă nici suficientă independență de caracter și nici de ajuns de multă dragoste de țară ; mulți ar fi preferat ca domnia să fi fost încredințată lui Canta- cuzino. 204 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 26 august 1849 Domnule Ministru, Omer Pașa avea dreptate cînd afirma că insurecția un- gară e pe sfîrșite. In noaptea de 21 spre 22 un curier a sosit din Transilvania cu vestea că corpul de armată al ge- neralului Bem, alcătuit din 12 batalioane, 8 escadroane și avînd încă 50 de tunuri s-a predat generalului Liiders. Acest general, pe care toată lumea îl laudă pentru ener- gia și omenia lui, a adus la cunoștința insurgenților, înainte de a începe bătălia, că Gbrgyey s-a supus și a dat armatei sale ordinul de a depune armele. Generalul Liiders i-a în- demnat să imite și ei acest exemplu și să evite o nouă și inutilă vărsare de sînge. Generalul Bem, după ce s-a încredințat — se spune — că faptul atît de important anunțat de generalul Liiders este adevărat, a predat comanda unuia din ofițerii lui, care s-a predat rușilor. In ceea ce privește generalul polonez, nu se știe ce s-a întîmplat cu el. S-a zvonit că ar fi plecat în Italia — așa și-a spus și colegul meu rus — dar mi se pare foarte greu să fi putut ajunge din Transilvania pînă la Marea Adriatică fără să fie descoperit. Dintre toți șefii insurecției el stârnește aici cel mai mult interes și lumea s-ar bucura aflînd că a reușit să ajungă cu bine și că este în siguranță... L-am văzut ieri pe Fuad Efendi ; întorcea vizitele pa care le-a .primit cu prilejul Bairamului și venea de la gene- ralul Duhamel. Iată ce mi-a spus ; veți vedea. Domnule Ministru, că nu este chiar în spiritul conversației pe care am avut onoarea să v-o raportez în scrisoarea mea cu nr. 13 din 20 curent. S-a declarat mulțumit că insurecția din Ungaria a luat sfîrșit și s-a bucurat la gîndul că în curînd pacea se va instaura din nou în acest ținut nefericit. Mi-am exprimat și eu mulțumirea. Mi-a descris într-un limbaj plin de înțelepciune răul pe care demagogii l-au adus în Europa societății și adevăratei libertăți; apoi, de- pășind cadrul generalităților, a abordat problema politică din punctul de vedere al Porții. „înalta Poartă — mi-a apus el — nu a dorit niciodată succesul insurecției ungare. Lăsând chiar la o parte pro- blema integrității Imperiului austriac, care este atît de im- portantă pentru echilibrul european, independența regatu- 20S https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro lui Ungariei ar fi devenit un pericol pentru Turcia, pentru că această nouă putere ar fi avut tendința să se reconstituie pe vechile ei baze și să reunească sub coroana Sfîntului Ștefan teritoriile care au fost dezmembrate și care se află azi sub suzeranitatea Sultanului. E regretabil faptul că Austria nu a putut lichida singură insurecția. Dar am în- credere că Rusia, în prezent cel puțin, nu va căuta să tragă nici un folos deosebit, nici o compensație pentru ajutorul pe care l-a acordat. împănatul Nicolae va rămîne mulțumit cu rolul de reprezentant și de apărător al ordinii pe care și l-a asumat și pe .care mulți oameni politici, în Franța chiar, se pare că i-1 recunosc..." — D-le consul, problema revoluției ungare este de- osebit de controversată. De evoluția sa puteau depinde multe schimbări în această parte a Europei. Unii oameni politici care s-au situat în fruntea acestei revoluții au abătut-o de pe făgașul care ar fi adus maselor de asupriți maghiari o altă soartă. Ficțiunea coroanei „Sf. Ștefan" a fost agitată de oamenii poli- tici amintiți, poate mai asiduu decît de nobilimea ma- ghiară, subminînd bazele sociale ale revoluției și dîn- du-i dominanta naționalistă, de asuprire a altor popoare. Micul nobil Kossuth, mare și abil conducător nu s-a putut desprinde de concepția condamnată încă la acea vreme de oamenii progresului privind liber- tatea și independența națională a popoarelor. Mă bizui cînd afirm aceasta pe înseși afirmațiile lui Kos- suth, care în emigrație fiind, scria peste zece ani lui Irany despre necesitatea menținerii acelei forme feudale „Unio trium nationum" care să îngăduie do- minația în continuare a elementului maghiar în Ar- dealul unde „presiunea numerică valahă" punea în pericol „drepturile coroanei maghiare". Poporul ma- ghiar altceva așteptase de la revoluție și nu menți- nerea cu orice chip a jugului asupririi naționale asu- pra altor popoare care-și croiau prin propriile revolu- ții calea spre eliberare. însuși Kossuth vedea această cale cînd aprecia „Unirea celor trei națiuni" ca avînd ‘ o „valoare incomensurabilă" în acțiunea sa contra 206 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro valahilor din „Ardealul care mai curînd sau mai tîrziu ar deveni parte din vecina Românie, care se va consolida mai curînd sau mai tîrziu". București, 27 august 1849 Domnule Ministru, Am menționat într-una din scrisorile mele precedente efectul produs aici de adunările care au avut loc în Anglia, în legătură cu războiul din Ungaria. Rapoartele privind aceste ultime întruniri politice ne soseau o dată cu vestea înfrîngerilor suferite de insurgenți și, tocmai cînd citeam elogiile entuziaste aduse lui Kossuth, care era comparat cu Washington, sau lui Dembinski, căruia i se dădea epitetul de „Invincibil“, acești șefi intrau deghizați în Valahia și erau duși la Vidin. Colegul meu englez s-a arătat foarte dezamăgit de iz- bînda armatelor imperiale, nu pentru că a putut crede în victoria insurecției, dar se gîndea că ar fi fost posibil să reziste pînă la iarnă și că lupta ar fi putut reîncepe la pri- măvară cu mai multe șanse de succes, simpatia Europei fiind, în general, de partea unei prelungiri a revoluției. De aceea, domnul Colquhoun și-a exprimat regretul spunînd că ungurii au naufragiat și s-au înnecat din vina lor, cînd erau să ajungă la mal. Dar dezamăgirea consulului general al Majestății Sale Britanice nu s-a oprit aci : fuga, aresta- rea conducătorilor insurecției și cererile de extrădare fă- cute de Austria și de Rusia l-au tulburat și de atunci a adoptat o atitudine în care interesul pentru proscriși se îmbină, după părerea mea, cu o preocupare personală ; sînt chiar unii oameni aici, care cred că cu ajutorul refu- giaților s-ar putea găsi dovada unor relații mai mult sau mai puțin directe care ar fi existat între domnul Colqu- houn și conducătorii insurecției ungare. In orice caz, el mi-a spus că i-a propus lui Fuad Efendi să se ducă la Vidin și să pună la cale evadarea lor ; după refuzul comisarului otoman — la care trebuia să se aștepte, de altfel (dacă totuși a făcut o asemenea propunere) — el mi-a spus că a scris unei persoane care locuiește în împrejurimile Vidi- nului, ca să fie cu ochii în patru pentru a înlesni fuga refugiaților pînă în Albania, de unde ar putea ajunge la 207 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Prevesa și de acolo în Insulele (ilizibil), unde îi așteaptă ospitalitatea britanică. A adăugat apoi că i-a declarat lui Fuad Efendi că dacă generalul Guyon, care este irlandez, ar veni în Principat, el l-ar lua sub protecția sa. Există ceva adevărat în interesul manifestat de colegul meu en- glez și, așa cum am avut onoarea să vă amintesc Domnule Ministru, există o anumită chestiune personală ; dar în cuvintele lui se simțea o căldură prefăcută, cu ajutorul că- reia căuta să mă determine să împărtășesc aceeași părere. Totuși am putut rezista fără nici un efort la aceste în- demnuri. Am evitat cu grijă să exprim vreo părere asupra insu- recției și, mai ales, să spun ceva care să semene cu vreo încurajare morală. Oricît de juste au putut fi, de altfel, motivele care au determinat această insurecție, faptul că s-a complicat cu elemente străine trebuie, în mod inevi- tabil, să slăbească forța ci morală și, de altfel, am arătat că acum, din punct de vedere european, problema socială are întîietate asupra problemei politice. Cu toate acestea, i-am spus lui Fuad Efendi părerea mea, că extrădarea refugiaților ar aduce prejudicii onoarei Porții otomane, iar în conversațiile mele cu colegii din Austria și din Rusia, m-am mulțumit să exprim ca o părere personală speranța că biruința armatelor imperiale va căpăta și o mai mare strălucire prin clemență și mo- derație. Din convorbirile mele cu domnul De Timoni, am avut impresia că acestea sînt chiar intențiile Curții de la Viena, care poate, prin comportarea sa în Ungaria și în Transil- vania, să cîștige de partea ei populațiile Principatelor, asu- pra cărora, după părerea mea, ar fi de dorit să exercite o justă influență, dacă mai este timp. Răceala de care au dat dovadă moldo-valahii față de victoria austro-rușilor, în ciuda pagubelor materiale pe care le-a pricinuit și pe care le mai pricinuiește încă acest război se datorează temerii lor de a nu fi distruse instituțiile din Ungaria, și de a nu fi cumva amenințate și instituțiile de care se bucură ei. Deci, dacă guvernul austriac nu numai că nu desființează, așa cum a mai declarat, străvechile libertăți, ci, dimpo- trivă, cheamă populații care au fost lipsite de aceste liber- tăți — și printre ele românii din Transilvania — să se 208 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro bucure și să se folosească în mod practic de ele, moldo- valahii vor primi cu plăcere pacificarea, sub suzeranitatea Casei de Lorena. București, 31 august 1849 Domnule Ministru, Conducătorul insurecției din Transilvania, generalul Bem, a trecut și el în Valahia și a fost trimis la Vidin alături de ceilalți conducători ai insurecției maghiare... Restabilirea liniștii la frontierele Moldovei și Valahiei și evacuarea, într-un viitor apropiat, a Transilvaniei de către trupele rusești constituind un fapt prevăzut de art. IV al convenției de la Balta-Liman, Fuad Efendi pro- pune Divanului să se conformeze stipulațiilor acestui ar- ticol și să nu lase în Principate decît 10 000 de oameni. Această retragere a excedentului de trupe turcești va trebui să determine îndeplinirea de către ruși a clauzei din art. IV sau îi va pune, prin însuși faptul refuzului lor, în situația de a primi un protest din partea Porții. P. S. Fuad Efendi a primit azi-dimineață corespondența de la Constantinopol. Domnul Colquhoun a primit, pe această cale, scrisori oficiale și particulare. Nu am absolut nimic. Intr-un post-scriptum la o scrisoare particulară, Sir Stratford scrie consulului general al Angliei că a reușit pînă acum să împiedice extrădarea prizonierilor de la Vidin, dar că aceștia vor fi păziți și supravegheați. București, 3 septembrie 1849 Domnule Ministru, Problema ocupării Principatelor se va afla deci din nou în fața diplomației europene. Generalul Duhamel ajunsese la un acord cu Fuad Efendi cu privire la traducerea în viață a clauzelor cuprinse în art. IV din convenția de la Balta-Liman și s-au ocupat chiar împreună de repartiția, pe teritoriul Principatelor, a celor 10 000 de oameni pe care Curțile suzerană și protectoare aveau să-i întrețină. Re- zoluția anunțată de generalul Liiders indică un plan cu totul diferit. — MArturil franceze 1848 209 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro București, 17 septembrie 1849 Domnule Ministru, Am făcut ieri o vizită generalului Luders ; m-a primit foarte amabil și mi-a vorbit imediat despre problema care preocupă în prezent toată lumea — problema prizonieri- lor de la Vidin... Conversația cu generalul Luders a fost, după părerea mea, foarte interesantă. Omul acesta are farmecul unei simplități distinse. Vorbind despre Transilvania. îmi spu- nea : „Intre unguri și austrieci există o ură adîncă și ungurii sînt deopotrivă de detestați de toate celelalte naționalități ce locuiesc pe teritoriul Ungariei : sași, sîrbi, croați, va- lahi. Ultimii, mai ales, se află într-o situație de paria și totuși formează în Transilvania populația cea mai nume- roasă... Unirea lor cu ungurii ar fi dat probabil o altă în- torsătură insurecției. Astfel, în corespondența pe care am interceptat-o am găsit niște scrisori ale lui Kossuth adre- sate lui lancu, conducătorul valah, în care spune că un- gurilor le pare rău de faptul că n-au recunoscut dreptu- rile fraților lor valahi și că... în caz de succes pot conta pe toate concesiile pe care le vor cere. Valahii sînt demni de tot interesul și am adresat în fa- voarea lor un memoriu împăratului, care mi-a răspuns că nu poate interveni într-o asemenea chestiune, dar că a trimis memoriul Curții de la Viena. Austria va fi obligată să acorde drepturi egale valahilor, dar aceștia se află în- tr-o situație cît se poate de grea. De altfel, cred că inten- ția lui (împăratului n.n.} este de a micșora privilegiile enorme de care se bucurau ungurii. Curtea de la Viena șovăie între două planuri față de Ungaria — sau să i se lase caracterul de regat și de coroană separată, sau să fie absorbită de sistemul general al Austriei și să fie redusă la una sau mai multe provincii ale monarhiei.⁻ București, 29 septembrie 1849 Domnule Ministru, Valahii care vin din Transilvania afirmă că generalul Wohlgemuth a ordonat lui lancu, șeful valah, să porun- W https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ceașcă compatrioților lui de a depune armele dar acesta a refuzat, adăugind că valahii nu vor depune armele decît după ce vor obține drepturile politice pentru care s-au ridicat împotriva ungurilor. Trupele generalului Wohlge- muth au vrut să-i dezarmeze cu forța, dar au fost respinse și guvernatorul general al Transilvaniei ar fi încheiat imediat pacea cu lancu și ar fi cerut instrucțiuni la Viena... București, 6 noiembrie 1849 Domnule Ministru, Am onoarea să vă trimit alăturat copia unui opis adre- sat de Prințul Valahiei sfatului administrativ extraor- dinar. Prin acest opis, Prințul înființează comisia însărci- nată să studieze relațiile care există între proprietari și țărani. în prima sa ședință, comisia l-a ales pe dr. Arsaki drept apărătorul ei. Există două păreri în prezent în această comisie — una care cere menținerea Regulamen- tului organic pur și simplu și alta care cere ca statul să proclame libertatea totală a tranzacțiilor. După toate pro- babilitățile, prima din aceste două opinii va avea sorți de izbîndă dacă, așa cum am auzit vorbindu-se, dorința Prințului și dorința comisarului rus este să nu se efectu- eze nici o schimbare. Anexez la această scrisoare o „notiță asupra legislației agrare din Valahia" întocmită de un tînăr boier din rîn- durile prietenilor mei, elev al Facultății de drept din Paris. Am preferat s-o trimit, ca și textul precedent, exact cum a fost întocmită, decît să mi-o însușesc inclu- zînd-o într-un raport, astfel îneît să puteți totodată, Dom- nule Ministru, să vă dați seama de priceperea politică a unor tineri valahi... — Ciudat de repede ne dăm seama de convinge- rile dv. d-le Poujade. Vă opriți asupra unei pro- bleme ca cea agrară cum nu v-ați oprit la nici una din problemele social-economice românești. Ce con- vingeri aveți ? Voi reproduce cîteva extrase pentru cititori, cercetătorii avînd la dispoziție în copiile din 14* 211 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro arhivele noastre mult mai mult. Sînteți reprezentan- tul Franței care, de mai bine de o jumătate de veac, desființase iobăgia și instituise rinduieli proprii vea- cului burgheziei. Țărilor române le recomandați, în schimb, rezolvarea chestiunii agrare în spiritul boie- rimii conservatoare —. Vă situați nici mai mult nici mai puțin alături de boierimea română, care se îm- părțea între menținerea Regulamentului organic și așa-zisa „libertate a tranzacțiilor". Printre autori e un tînăr boier care v-a fost prieten. Știți cum cali- fica istoricul Elias Regnault, Regulamentul organic ? Ca unul dintre cele mai cumplite codice de menți- nere a țărănimii române în robie ; iar Karl Marx îl consemna în opera sa fundamentală, Capitalul, drept „codicele muncii de clacă". Nu aveați de unde să știți că Elias Regnault a studiat temeinic realitățile românești, iar prin cartea lui Nicolae Bălcescu, Questions economiques des Principautes Danubi- ennes a avut argumente în plus care i-au slujit și lui Marx. Nu consemnez aceasta sub formă de impu- tare. Dar că dv. înclinați spre a susține boierimea împotriva dreptului unui popor de țărani pe atunci și concluziile cercetărilor unui conducător revolu- ționar ca Bălcescu nu vă interesau, deși știați de el, aceasta nu pot să nu o consemnez în comentariile corespondenței dv. Făcînd o analogie cu îndrumă- rile trimise de către ministrul Franței după înăbu- șirea manifestației de masă a „roșilor" din 13 iunie la Paris, redau primele rinduri ale actelor boierimii române cuprinse în raportul dv. : „Am greși foarte mult dacă am considera că legislația agrară din Va- lahia încalcă interesele țăranului și dacă i-am atri- bui un caracter feudal. Reformatorii neînfrînați din anul de grație 1848, ca adevărați doctrinari sălba- tici, luînd exemplu după frații lor comuniști, socia- liști din Franța, au atacat totuși această legislație..." In dialogul nostru ieșit din comun aveți posibilitatea să-mi răspundeți, dar cu ceea ce aveți scris. Mărturi- sesc că personal, am mai multe mijloace. Dar nu le folosesc decît pe cele foarte strict legate de epocă și 212 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro de corespondență, fără a abuza de cuceririle isto- riografiei, ce s-a îmbogățit substanțial timp de 120 de ani. Nu trebuie nici de data aceasta să apelez la lucrările, studiile, volumele de documente scrise pe tipare clasice, pentru a vă răspunde că viitorul so- cietății românești nu v-a dat dreptate de loc. Vă aflați pe poziții care erau în flagrantă contradicție nu numai cu Franța, fără de feude, dar și față de imperativele reale ale țărilor române. O completare cu documentul provenit din august 1850 va fi binevenită, socot, spre a înțelege limitele în care era cuprinsă înțelegerea consulilor francezi ulteriori anului 1848 pentru problema agrară în Principate. București, 25 august 1851 Domnule Ministru, Am onoarea să vă transmit o copie a noilor articole care reglementează relațiile dintre proprietari și țărani. Aceste articole sînt departe de a aduce reformele nece- sare felului cum sînt cultivate pămînturile în Valahia ; astfel, nu s-a făcut nimic sau aproape nimic pentru a se micșora opresiunea pe care o exercită administratorii și mai ales subadministratorii asupra țăranilor ; cu toate acestea, ele au deja o influență considerabilă asupra țării în general. Așa cum am avut onoarea să vă aduc la cu- noștință, Domnule Ministru, Prințul a amînat pentru anul 1852 data cînd țăranii se vor putea muta de pe un pămînt pe altul, dar agitația a și început și agenți ai unor mari pro- prietari sau ai unor demnitari străbat satele făcînd cele mai frumoase promisiuni, pentru a atrage un număr cît mai mare de țărani pe cutare sau cutare pămînt. Toate aces- tea sînt acțiuni legale pînă într-un anumit punct și țăra- nul ar putea trage, într-o anumită măsură, unele foloase, dar ele constituie și un cîmp liber, deschis intrigilor și abuzurilor subadministratorilor și funcționarilor Departa- mentului Internelor care posedă pămînt. In urma evenimentelor din 1848, proprietatea a suferit modificări importante în Europa răsăriteană. în Ungaria, desființarea (ilizibil) pe care împăratul, rege al Ungariei, 213 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro o propusese Dietei din Presburg încă în anul 1847, a intrat în vigoare după triumful armatelor austriece. Desființarea aviticității, acest drept periculos potrivit căruia se putea întotdeauna recumpăra, în anumite condiții, un pămînt vîndut într-o perioadă anterioară, a consolidat proprie- tatea în Ungaria. In Transilvania, valahii care ocupau pă- mînturile coroanei Sfîntului Ștefan au fost declarați po- sesorii acestor pămînturi. în Valahia, unde, așa cum am mai arătat, proprietatea este de mai multe veacuri temei- nic statornică, ea nu a suferit schimbări ; s-a căutat numai să se îmbunătățească soarta țăranului, asigurîndu-se mai multe posibilități de aranjamente prin bună înțelegere. Există în Principate un aspect hotărîtor. Pămînturile — acest lucru se poate afirma într-un mod foarte general — n-au cunoscut niciodată organizarea feudală. Nu au exis- tat decît pămînturi dintotdeauna și pînă azi scutite de orice impozit. Astfel, țăranul își plătește impozitul, „capitația“, dar pentru pămîntul lui nu plătește nimic. Domnul Gui- zot, în opera sa asupra democrației în Franța, scrie că la noi nu mai există privilegii pentru cutare sau cutare pro- prietăți, ceea ce reprezintă un fapt nou și foarte impor- tant în istoria societății umane ; în Valahia, a existat în- totdeauna o asemenea situație ; există țărani numiți aici foști moșneni și care formează o clasă de proprietari fun- ciari extrem de interesantă de studiat, care posedă pă- mînturi din tată în fiu din vremuri imemorabile ; nici nu au măcar titluri de proprietate și cînd sînt întrebați de cînd sînt proprietari, răspund ; „de la descălecare". Unul dintre ei îmi spunea acum cîteva zile că strămoșii lui au fost proprietarii muntelui, pe care îl posedă și pe care îl străba- tem împreună, „de cînd războinici călări au venit din Un- garia acum aproape opt veacuri". Acești moșneni, care au țărani ce fac corvoadă pe pămîntul lor — numiți clăcași, sînt plini de mîndria străvechiului proprietar funciar și sînt foarte ostili oricărei modificări a proprietății. Vă pot spune deci că proprietatea are baze mai trai- nice în Principate decît în Imperiul otoman și chiar decît în unele regiuni din Europa. Acum însă este necesar să se îmbunătățească soarta țăranilor și nu prea cred că noile articole au contribuit la realizarea acestui scop. Așa. de pildă, e în afară de orice îndoială faptul că corvoada tre- 214 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro buie desființată ; este o măsură care ar însemna întotdea- una dezrobirea completă a omului, chiar deja liber ; dar nu se poate spune că s-a făcut ceva pentru Valahia, atît timp cît guvernul și întregul său mecanism nu vor fi su- puse unui control serios, atîta timp cît cele mai bune dis- pozițiuni, legile cele mai înțelepte și cele mai inspirate vor rămîne fără rost și fără roade... București, 31 august 1350 Domnule Ministru, In cursul acestei săptămîni a domnit o neliniște gene- rală în sînul populației din București. Au circulat peste tot zvonuri despre un complot, o conspirație care trebuia neapărat să izbucnească și s-a putut observa, căutîndu-se sursa tuturor acestor zvonuri, că autoritățile rusești au în- cercat, prin comportarea lor, să le dea și mai multă consis- tență. Astfel, în ziua de 12/24 curent aniversarea procla- mării Constituției, generalul Hasford, sub pretextul că urma să aibă loc o manifestație, a luat măsuri extraordinare pen- tru a asigura liniștea Capitalei. Pretutindeni au fost dublate santinelele, a fost mărit numărul paznicilor și același general a dat poliției ordinul să fie cu ochii în patru și să vegheze toată noaptea... Din ziua aceea neliniștea a crescut mereu. Intr-adevăr, toată lumea știe acum de existența celor două petiții despre care am avut cinstea să vă vorbesc, Domnule Ministru, în scrisorile mele... Potrivit unor informații, pe care am toate motivele să le socotesc exacte, această răscoală urma să aibă loc zi- lele trecute și nu a eșuat decît datorită atitudinii ener- gice a lui Ahmed Efendi, care a declarat că toți cei care vor fi prinși în flagrant delict de insurecție vor fi imediat executați. Iată, Domnule Ministru, unde au ajuns lucrurile la București. Se pare, potrivit informațiilor pe care le-am putut ob- ține, că nici în restul Principatului liniștea nu ar fi mal sigură decît în Capitală. 21J https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Insurecția urma să înceapă în Mica Valahie (Oltenii) și plecarea bruscă a Prințului Știrbei în această regiune n-a avut, se pare, alt motiv decît acela de a preîntîmpina insurecția. București, 7 septembrie 1850 Domnule Ministru, Am bucuria să vă aduc la cunoștință că datorită măsu- rilor luate de autorități, dar mai ales activității și ener- giei desfășurate cu acest prilej de comisarul Porții, în- cercările de a stîrni tulburări, despre care am avut onoa- rea să vă informez în scrisorile precedente, au eșuat și îngrijorarea pe care o stîmiseră în sînul populației din București a dispărut azi complet. Cu toate acestea, a reieșit că complotul era real și se- rios și că acei care l-au pus la cale au fost împiedicați să-1 traducă în viață. Aici se încheie prezentarea corespondenței diplomatice. Frămîntatul 1848 își prelungea valurile în anii și în dece- niile următoare. Acestea vor fi timp de un veac mai do- moale sau mai violente. Generația celei de-a doua jumătăți a veacului al XX-lea va putea adăuga cele aflate de la cronicarii diplomați la multele cunoștințe dobîndite la scara epocii noastre. Țin a nu încheia lucrarea doar cu considerentele personale și cu reflecțiile proprii privitoare la valențele pe care le des- prind, ci aducînd, imediat după documentele diplomatice, relatările unui foarte apropiat martor ocular al evenimen- telor din 1848. Tot francez, tot istoric și diplomat întru- cîtva. Amintirile și episoadele călătoriei lui Ubicini cu- prinse în manuscrisul în limba franceză, recent achizițio- nat de Biblioteca Academiei noastre, ne îngăduie o com- parație directă între relatările sale și cele ale diplomaților conaționali. Negruzzi avea să le publice la finele secolului în „Conversații literare". 216 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Aceste pagini le socotesc grăitoare pentru epocă și utile cititorului spre judecată proprie. Amintirile lui Ubicini încep în ziua de 2 iunie 1848, cînd, venit de la Constantinopol în Principate, a fost oprit în carantină la Giurgiu. Pe baza corespondenței cu un prie- ten și a notelor sale avea să-și scrie după întoarcerea în Franța memoriile, sub titlul Valahia 1848. «...Aici, totuși, de cealaltă parte a deltei formate de gu- rile Dunării, nu departe de un loc care și astăzi se mai nu- mește în limba română „Lacul lui Ovidiu“, tradiția stabi- lește locul șederii și morții cîntărețului Artei de a iubi. Căci, dacă îi întrebi pe localnicii acestor maluri pustii, îți vor spune, ca un fapt care s-a transmis pînă la ei din ge- nerație în generație, că odinioară a venit de pe malurile Tibrului un om extraordinar, care avea drăgălășenia unui copil și bunătatea unui tată, că acest om suspina fără în- cetare și cîteodată vorbea singur, dar cînd adresa cuvîn- tul cuiva, „părea că miere curge de pe buzele sale“. Totuși, trebuie să spun că, cu toată autoritatea tradiției, faptul nu este bine stabilit și că erudiții, sprijinindu-se pe descoperiri recente și pe mărturii de neînlăturat, spun ei, așază în alt loc, la treizeci de leghe spre sud, în plină Do- broge, orașul Tomis, reședința poetului exilat... De la Galați la Giurgiu, traversarea este mai puțin mo- notonă. în fața malului turcesc, acoperit de faleze și în- tărituri pe jumătate năruite, de un efect foarte pitoresc, coboară, printr-un contrast izbitor, imensa cîmpie a Vala- hiei... Altă descoperire : paznicul meu vorbește latinește ! Adi- neauri, cum îmi făceam plimbarea zilnică în afara îngră- diturii, în partea lazaretului care coboară pînă la malul Dunării, am zărit vaporul austriac care intra în port. Mi l-a arătat cu degetul, zicîndu-mi : „Heu, doamne, vaporu a venit*. Un legionar al lui Cezar nu s«ar fi exprimat în alt fel, dacă vapoarele ar fi fost inventate pe timpul său. Eram tulburat; pe urmă m-am gîndit că mă găseam în plină țară latină, că vorbeam unuia din descendenții colo- nilor lui Traian care au repopulat Dacia după cucerire și 217 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ai căror fii păstrează aproape neschimbate costumul, tradi- țiile și limba patriei-mame, și mirarea mea a încetat... ...Prietenul meu prin corespondență, dl. Rosetti, după ce a fost, așa cum mă așteptam, unul dintre principalii anima- tori ai mișcării care a izbucnit la București, a devenit se- cretar al guvernului provizoriu, și, împiedicat de funcțiile sale să vină în întîmpinarea mea la Giurgiu, așa cum avea intenția, a scris aici noului prefect pentru a-i reco- manda să se intereseze de mine, la venirea mea, și să mi se pună la dispoziție. De aici amabilitățile cu care sînt copleșit de trei zile și care durează încă... ...Cu toate acestea, oricît de bine mă simt la Giurgiu, nu mă gîndesc să-mi prelungesc șederea aici și sînt nerăb- dător să ajung la București, unde evenimentele devin din zi în zi mai grave. De ieri am auzit vorbindu-se mult de politică și sînt acum la curent cu situația, suficient. Este destul de compli- cată, așa cum puteți judeca după o frîntură de convorbire pe care am avut-o cu gazda mea și din care sînt sigur că vă redau cu fidelitate sensul, dacă nu și cuvintele : — „Explicați-mi mai întîi ceea ce sînteți și ceea ce do- riți. — Nu sîntem, ci vrem să fim. Iată toată problema. Iar cît privește istoria noastră, ea poate de asemenea să fie re- zumată în cîteva cuvinte. Altădată Moldo-Valahia, adică România (căci acesta este numele acestei țări ; întrebați-1 pe țăranul de pe cele două maluri ale Milcovului ; el nu cunoaște altul), forma un stat liber, ca Ungaria, ca Polo- nia, cu care a fost vreme îndelungată în război. Apoi a venit o zi cînd, slăbită de certurile interne, incapabilă de a rezista acestor doi puternici vecini, s-a pus ea singură sub suzeranitatea Porții, păstrîndu-și drepturile sale ca na- țiune. Dar turcii, pe atunci teroarea Europei, n-au respec- tat capitulațiile. Intr-o epocă în care dreptul era înăbușit de forță, nici o națiune creștină neintervenind în favoarea sa, România s-a văzut, puțin cîte puțin, despuiată de autonomia ei... ...Luînd în mînă, cu titlul de coreligionar, cauza moldo- valahă, și profitînd de starea de neputință în care se găsea Poarta, micșorată în urma războaielor pe care — cele mai 218 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro multe — le-a avut de susținut împotriva ei, Rusia a făcut să fie recunoscută treptat ca apărătoarea oficioasă, apoi garantă, în sfîrșit protectoare a Principatelor, ceea ce pînă la urmă ne-a dus la a avea doi stăpîni în loc de unul, și cum acești doi stăpîni nu se înțelegeau deloc și se cio- rovăiau fără încetare, primeam loviturile din amîndouă părțile. Ei bine, aceasta este starea de lucruri absurdă, into- lerabilă pe care am vrut să o desființăm, repunînd țara noastră în condițiile normale ale existenței sale, politice. Aceste condiții sînt cele care decurg din vechile noastre capitulații cu Poarta, căci în ceea ce privește tratatele ur- mătoare, intervenite între Poartă și Rusia, ele nu ne pot lega, fiind încheiate fără participarea noastră. Nu dorim nici un fel de protectorat, ci deplina și întreaga recunoaș- tere a autonomiei românești... — Dar Europa este ocupată în altă parte și ea nu vă cunoaște. — Atunci ea va învăța să ne cunoască“. Gazda mea se sculase în picioare spunînd aceste cuvinte, pe care le-a pronunțat cu o adevărată mîndrie romană. Aproape imediat s-a reașezat și a continuat cu voce miș- cată și în care se simțea o oarecare descurajare... „Cînd am sosit la București, pe la ora trei după amiază (1 iulie), orașul oferea o înfățișare ciudată. Magazinele, ferestrele caselor erau închise. Poporul se revărsa pe străzi. Grupuri numeroase, alcătuite din oameni părînd să apar- țină tuturor rangurilor, tuturor profesiunilor : preoți, bur- ghezi, meseriași, staționau în piețe, în fața edificiilor pu- blice. Nici un soldat însă, nici un om înarmat și în uni- formă. Țăranii se întrebau din ochi, privirile trădau în ace- lași timp durerea și amenințarea. Ce se întîmplase, ce urma să se întîmple ? Acest murmur surd, fiorul care în răstimpuri agita această mulțime și o făcea să se legene ca talazurile mării însemna oare apropierea sau sfîrșitul fur- tunii ? Deodată se făcu o liniște adîncă. Am văzut grupurile dîndu-se singure la o parte, trecătorii înșirîndu-se de fie- care parte a străzii ; chiar și vizitiul meu opri caii și se trase lîngă zid. Trei tărgi ai căror purtători, cu capul gol, se schimbau din trei în trei minute, acoperite cu drapele în culorile na- 219 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro ționale, treceau încet pe mijlocul drumului. Pe măsură ce cortegiul înainta, tot poporul se descoperea și se închina. Cînd trecu pe lîngă mine, mă uitai. Opt cadavre ciuruite, de gloanțe erau culcate de-a curmezișul brancardelor. Mă descoperii și eu și salutai pe primii martiri ai revo- luției. Catastrofa, ale cărei detalii le-am cunoscut mai tîrziu, se petrecuse abia de cîteva ore și ține de una din întîmplă- rile care abundă în dramele revoluțiilor. Guvernul provi- zoriu făcuse greșeala de a păstra în fruntea miliției pe un om mai mult decît suspect, datorită antecedentelor sale și legăturilor politice, colonelul O... Stăpîn pe armată și soco- tind guvernul nesigur, a doua zi după revoluție, colonelul a crezut că va putea, printr-o lovitură, să pună mîna pe si- tuație. Pe la ora două dimineața, cînd membrii guvernului erau reuniți în locul obișnuit unde își țineau ședințele, ușa s-a deschis deodată cu putere. Marele spătar (acesta este titlul pe care îl poartă în Valahia șeful miliției) a pătruns în sală urmat de un grup de ofițeri, și s-a adresat colegilor săi : „în numele căimăcămiei, vă arestez !“ Și pentru a preîntîmpina orice tentativă de rezistență, le-a arătat in- trarea plină de soldați, iar în curte două companii, cu co- mandantul regimentului în frunte, în ordine de bătaie. Re- acțiunea triumfa, dar ea își făcuse calculele fără popor ! La vestea arestării șefilor săi, el s^a îndreptat în masă spre palat, cu strigăte de : „Trăiască Constituția ! Trăiască guvernul provizoriu !“ Trupa pe oare o împingea prin forța sa, s-a masat la picioarele zidurilor și și-a pregătit armele. Mulțimea continua să înainteze și a înconjurat-o într-un semicerc care se strîngea din ce în ce. Cuprinși de spaimă, soldații trag ; un strigăt imens se ri- dică. Vreo cincisprezece oameni, morți sau răniți, sînt că- zuți la pămînt. Dar întreg poporul se simte lovit. Sare peste cadavre, străbate treptele palatului, sparge porțile și pă- trunde victorios în incinta lui, în timp ce soldații fug în- spăimîntați prin toate ieșirile. Prizonierii sînt eliberați și dl. O și complicii săi, smulși cu mare greutate furiei popu- lare, le iau locul în camera care, timp de trei ore, le-a ser- vit de închisoare. Acestea erau scenele care se petrecuseră dimineața în București, în timp ce eu parcurgeam cele șaisprezece-șapte- 220 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro sprezece leghe care despart Giurgiul de Capitală, pe un soare arzător și într-o viteză de care nu-și poate face nici o idee cineva care nu a folosit poșta valahă. Nu am să uit niciodată modul în care am făcut cunoștință cu dl. Rosetti căci am spus, cred, că noi eram de mai multe luni în corespondență regulată, fără să ne fi văzut nicio- dată. Cîteva minute după scena pe care am descris-o, cum co- boram din trăsură în fața palatului, unde mi s-a spus că guvernul se găsea în permanență de azi-dimineață, un om, încă tînăr, cu tenul palid, cu pieptul zbuciumat, cu ochii strălucind printre lacrimi, se repede la mine și mă sărută de mai multe ori, strigînd : „Ah, prietene, în ce clipă so- sești : o revoluție așa de frumoasă, așa de pură pînă acum care nu costase nici o picătură de sînge !... Nenorociții !“ Apoi, remarcînd mirarea mea : „Scuzați-mă ! Uitasem că nu ne cunoaștem și că mai întîi trebuie să mă recomand : dl. Rosetti, secretar al guvernului provizoriu al Valahiei. Și acum, prezentările fiind făcute, veniți ; colegii mei sînt dornici să vă cunoască, căci este de la sine înțeles că sîn- teți de-ai noștri. L-am urmat și, o clipă mai tîrziu, îmi fă- ceam intrarea în sala consiliului, unde guvernul era adunat în întregime. Dl. Rosetti m-a prezentat pe rînd colegilor săi. Am fost sărutat, felicitat de toți și invitat de comun acord la onorurile ședinței. Poate este locul aici să descriu scena, nouă pentru mine, în mijlocul căreia mă găseam transportat ca prin minune, și, desigur, nici tabloul în sine, nici accesoriile nu erau lip- site de pitoresc. Dar nu fac relatarea completă a unei ac- țiuni. Sînt numai episoade destinate a aminti unele scene ale dramei în care întîmplarea mi-a dat să joc un rol, cum și aspectul general al Valahiei în aceste trei luni de entu- ziasm și de înfocare patriotică. Oamenii pe care îi aveam în fața mea și cu care mai în urmă am făcut cunoștință mai îndeaproape, cei doi frați Golești, Nicolae și Ștefan, și vărul lor Alexandru, poreclit Arăpilă, Eliade, generalii Teii și Magheru, Nicolae Băl- cescu, Rosetti, Ion Brătianu, Voinescu, Constantin Fili- pescu reprezentau elita generației române a acestei epoci ; cei mai mulți erau tineri, plecați izolat din regiunile și din punctele cele mai diferite, pentru a tinde împreună spre 221 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro același țel, și avînd — oricare era funcția lor în noul gu- vern, aceleași prerogative, căci deliberările continuau să fie luate în comun și adesea am văzut, în discuțiile cele mai importante, pe un simplu ministru făcînd să prevaleze opinia sa asupra aceleia a altui membru sau chiar a pre- șediniteliui guvernului. Cei nouă ani care s-au scurs de atunci, aducînd fiecare contingentul său obișnuit de deziluzii, de morți, de dificul- tăți, au pricinuit mai multe goluri în rîndurile lor. Cîțiva au murit în exil : Bălcescu, om tînăr, plin de viitor, care devenise istoricul țării sale, după ce încer- case să fie liberatorul ei; Filipescu, suflet cald, inimă ge- neroasă, care păstrase sub un păr deja albit sensibilitatea și naivul entuziasm al tinereții ; Voinescu, spirit cultivat și serios, care s-a stins pe încetul, de dorul patriei și al fa- miliei. Ceilalți, cărora le-a fost dat pînă la urmă să revină în țara lor, au fost salutați de țara recunoscătoare ca pă- rinți ai patriei și cînd aceasta a trebuit să aleagă o adu- nare însărcinată să-și exprime dorințele în fața Europei, numele lor au fost primele scoase din urnă. Curioasă răs- turnare a lucrurilor, care este un motiv de meditație pen- tru înțelepți, în timp ce omul simplu nu vede aici decît un joc al întîmplării! Primele zile s-au scurs în mare liniște. Revoluția, victo- rioasă la București, era aclamată cu entuziasm în județe, fără ca liniștea să fi fost tulburată în vreun fel, și nu tre- cea nici o zi în care guvernul să nu trebuiască să-și între- rupă pentru o clipă ședințele, pentru a primi deputățiile satelor, care îi aduceau în semn de adeziune snopul de grîu și butucul de vie înfășurate în ghirlande, după vechiul obicei. S-a nimerit să asist în mai multe rînduri la aceste audi- ențe a căror simplitate avea ceva înduioșător și îmi amin- tesc ce efect producea asupra mea vederea acestor țărani din Carpați, cu aerul lor, costumul și chiar trăsăturile feței, pe care le-ai fi crezut împrumutate după basoreliefurile Columnei lui Traian. Puternici, cu părul negru, cînd anii nu l-au încărunțit încă, și tuns pînă la mijlocul frunții, cu sprîncenele dese, barba lungă, capul gol, cămașa din pînză groasă, strînsă în talie cu un chimir lat de piele, cu picioarele încălțate cu opinci legate cu curele care se în- 222 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro crucișează la spate, pe figură cu o expresie nedefinită de mîndrie, potolită de anii lungi de suferință, era imposibil să nu recunoști în ei pe descendenții colonilor lui Traian, a căror origine nu a putut fi ștearsă de paisprezece secole de opresiuni. Admiram demna stăpînire a acestor oameni și grăitoarea simplitate a discursurilor lor. După ce era introdusă deputăția, ea se ducea mai întîi să sărute mîna Mitropolitului, care asista de obicei la șe- dințele consiliului, în calitatea sa de șef al bisericii române, apoi popa sau bătrinul satului (astfel este numit decanul de vîrstă din fiecare sat și se întîmplă adesea ca acesta să atingă această vîrstă centenară) felicitau pe șefii națiunii, numindu-i cu expresia iconsacrată de „frate“ și exprimau adeziunea tuturor la noua Constituție. Dl. Rosetti sau dl. Ion Brătianu, în numele colegilor lor. răspundeau cîteva cuvinte cu o voce mișcată, după care deputăția se retrăgea și, în aceeași seară sau a doua zi de dimineață se întorcea, pe jos sau în căruță, în satul ei, aflat cîteodată la douăzeci și patru de leghe de acolo și de unde poate, mai înainte, nu ieșise niciodată. Trebuie să ne gîndim că acest eveniment însemna o dată de neuitat în viața acestora, și că ei aduceau în satul lor amintiri despre toate lucrurile pe care le văzuseră sau le auziseră la București, marea Capitală, și despre această Dîmboviță „pe care cine o bea nu se mai duce“, și despre mitropolie cu toate ceremonialele sale, și despre acești fii de români, care s-au strîns pentru ca tuturor să le fie îm- părțită aceeași dreptate. Imaginația naivă și spontană exa- gera minunile poveștilor acestora, și astfel s-a creat în toată România, în jurul lucrurilor și al oamenilor de la 1848, un fel de legendă, al cărei efect este mărturisit de tot ceea ce se petrece astăzi. Cu toate acestea, pe măsură ce zilele se scurgeau, teama începe să-și facă loc în gînduri. Ce efect produsese noua re- voluție în afară ? Nici o putere care avea agenți acreditați la București nu stabilise relații oficiale și directe cu guver- nul provizoriu. Cît despre consulul general al Rusiei, dl. Kotzebue, de a doua zi după abdicarea Domnului se re- trăsese la Focșani, mic oraș la frontiera moldo-valahă, și protestase de acolo printr-o scrisoare adresată Mitropoli- https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro tului împotriva stabilirii noii ordini de lucruri. El amenința în această scrisoare Valahia cu o intervenție armată și, in- tr-adevăr, se aflase că forțe considerabile se adunau de-a lungul Prutului. Veștile trimise de Ion Ghica (astăzi Prinț de Samos) de la Constantinopol prezentau Poarta în fața unei ezitări care putea să ducă dintr-o clipă în alta la o nerecunoaștere a situației. Alt agent român, dl. Dimitrie Brătianu, deputat pe lîngă Dieta din Pesta, nu a fost mai norocos în încercarea sa de a realiza o apropiere și o acțiune comună între maghiari și români. Printr-o consecvență de neiertat, și pe care au plătit-o scump, ungurii refuzau să admită ca valahii să participe la dreptul obștesc, ei, care se revoltaseră împotriva supremației politice germane. Ei nu voiau să recunoască superiori și nu se puteau resemna a avea egali. Rămîneau cele două mari puteri occidentale, pe sprijinul cărora guvernul crezuse că poate să conteze. Dar răspunsul lordului Palmerston, plin de nelămuriri și de reținere, lasă puțin loc speranțelor. Acela al d-lui Lamartine, rostit cî- teva zile mai tîrziu și care începea cu cuvintele : „Dom- nilor, scrisoarea adresată de dumneavoastră președintelui Comisiei executive nu a găsit decît un simplu reprezen- tant, mărturisind despre marile schimbări survenite în acest răstimp in situația politică a Franței", spunea clar că el avea altceva de făcut îndată după zilele din iunie, decît să plece urechea la cererea României și că pentru a se salva Valahia nu trebuia să conteze decît pe ea însăși. La 20 iulie, am primit la București vestea că un corp de armată turc, comandat de Omer Pașa, se îndrepta spre Dunăre. Aceste forțe erau puse la dispoziția noului comisar otoman din Principate Suleiman Pașa, care urmase lui Talaat Efendi și care sosea cu depline puteri de la Poartă. La 24, Omer Pașa sosise la Rusciuc, de unde se pregă- tea, se zice, să treacă Dunărea cu armata sa. Suleiman l-a ajuns a doua zi. însoțit de marele interpret al Divanului, Emin Efendi, care ii făcuse dat în calitate de consilier, și de întregul personal al misiunii sale. îngrijorarea era mare la București. Care era natura intervențiilor turcilor ? Ve- neau ei oare ca prieteni sau ca dușmani ? Omer Pașa după ce va trece Dunărea, se va îndrepta spre București sau spre PfUt ? Ion Ghica ne scria de la Constantinopol că Poarta 224 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro nutrea cele mai bune gînduri și că era gata în orice clipă să recunoască Constituția valahă, cu excepția unor mici modificări de detaliu. Pe de altă parte, Suleiman refuzase să-1 primească pe dl. Voinescu, secretarul de stat al guver- nului provizoriu, cînd acesta s-a dus în această calitate să-1 salute la Rusciuc. La întoarcerea sa, dl. Voinescu mi-a spus că se întîlnise cu doctorul pașei, care, aflînd sau prefăcîndu-se că află despre prezența mea la București, arătase în mai multe rînduri dorința de a mă vedea. Era un armean, dl. Daout, om plăcut, instruit, care își făcuse studiile medicale în Italia și în Franța, și pe care îl cunoscusem puțin la Con- stantinopol. M-am hotărît să profit de această introducere și să mă duc la Rusciuc cu scopul de a înțelege, prin inter- mediul său, intențiile turcilor. După toate aparențele, ei nici nu doreau altceva decît să se lase înțeleși. Situația mea față de guvern era de așa natură, încît dădea tărie cuvintelor mele, fără să trec dincolo de marginile unei simple conversații. în curînd pregătirile mele fură făcute. Sosit la 27 seara la Giurgiu, am trecut a doua zi dimineața la Rusciuc, cu o barcă a lazaretului și escortat de patru paznici, care, de în- dată ce am pus piciorul pe țărmul turc, m-au flancat în dreapta și în stînga cu baioneta la armă. Născocisem acest procedeu ingenios pentru că, ferindu-mă de atingerea tre- cătorilor, mă sustrăgeam obligației de a mai face o nouă carantină de patru zile, la întoarcere. Să notăm în treacăt această trăsătură a politicii ruse, care, în 1830, după pacea de Adrianopol, a stabilit acest sistem de carantine, sub pretextul aparent de a apăra Prin- cipatele de contaminarea cu ciumă, dar în realitate pentru a le izola politic și comercial de Turcia. Dl. Daout era găzduit chiar la conacul pașei. Vizita mea nu prea l-a surprins. După ce am schimbat primele for- mule protocolare, i-am spus rîzînd : „Ei bine ! Ce ne adu- ceți, pacea sau războiul ? — Nu știu — a răspuns el pe același ton. — Dum- aeavoastră trebuie să mi-o spuneți*. Mi-am dat seama numaidecît că spunea adevărul, că ne- siguranța nu era mai mică la Constantinopol deoît la Bucu- rești, și că dacă valahii nu erau complet liniștiți în ceea ce https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro privește gîndurile turcilor, nici turcii nu erau mai mult privind pe cele ale valahilor... A doua zi m-am întors la București, unde guvernul a ezi- tat totuși multă vreme să se încreadă în făgăduielile turci- lor. La sfîrșit s-a decis, pentru a nu se dezminți. Programul a fost, de altfel, executat literă cu literă. La 2 august, Suleiman și Omer au trecut Dunărea și s-au stabilit unul la Giurgiu și celălalt aproape la două mile de oraș, cu armata sa. In aceeași zi, guvernul provizoriu a depus puterea în mîinile națiunii. La 3, locotenență domnească a fost aleasă, fiind compusă din trei dintre membrii cei mai influenți din guvernul de- misionat, cu dl. Nicolae Golescu în frunte, astăzi vicepreșe- dinte al Divanului ad-hoc al Valahiei. La 4, Suleiman Pașa a recunoscut locotenență domnească, în numele Sublimei Porți, și a adresat o circulară consulilor puterilor străine, pentru a-i invita să intre în raporturi ofi- ciale cu aceasta. După instalarea locotenenței princiare, m-am reîntors la Giurgiu în același timp cu comisia care trebuia să dez- bată împreună cu plenipotențiarul otoman anumite articole ale Constituției, asupra cărora existau dificultăți. înțele- gerea a fost ușor de stabilit : pașa a arătat bunăvoință și o largheță fățișă. Cu condiția să nu fie atinsă suzeranitatea Porții, care atunci nu era în discuție, restul părea că îl in- teresează prea puțin și reformele cele mai radicale, din in- terior, erau acceptate de el cu acea supremă indiferență care stă la temelia obiceiurilor vechilor osmanlîi, și care a făcut dominarea lor mai puțin opresivă decît se crede în general. Numai instituirea unei gărzi naționale a părut a-1 ofensa, tot în urina curioaselor impresii pe care i le produseseră evenimentele din februarie, de la Paris. Cum se frămînta cu această problemă de un sfert de oră, unul dintre comisari a propus formarea unei gărzi civile, fapt care a înlăturat imediat dificultatea... Noua Constituție acceptată de plenipotențiarul otoman nu mai răminea decît să fie sancționată de Sultan. Locote- nenta a hotărît, la cererea Sultanului, ca o deputăție, din care făceam și eu parte, să fie trimisă cu acest scop la https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Constantinopol și ne-am făcut de îndată pregătirile de plecare. Comparată cu recenta declarație privind dorințele celor două Divanuri ad-hoc, al Valahiei și al Moldovei, Consti- tuția valahă de la 1848 prezenta față de aceasta deosebiri însemnate. Mult mai restrînsă în sens politic, pentru că respingînd protectoratul se mărginea a cere independența administrativă a Principatului, după termenii tratatelor din 1393 și 1460, ea mergea mult mai departe pe calea reforme- lor interne. Acestea sînt reformele pe care, printr-o circulară pu- blicată la acea epocă de cancelaria din Petersburg și care a făcut vîlvă în toată Europa, dl. Nesselrode le înfățișa ca pe un plagiat al propagandei democratice și socialiste a Occidentului. Acuzația nu era întemeiată, așa cum a dovedit-o, fără greutate, locotenența domnească în răspunsul său (1 sep- tembrie). Intr-adevăr, printre măsurile enunțate de Pro- clamația de la Izlaz nu era nici una care să nu fie înteme- iată sau pe dreptul scris, sau pe tradiția istorică a Princi- patului. Mai multe, dintre cele care au fost atunci con- damnate ca revoluționare, de pildă abolirea robiei, răs- cumpărarea clăcii, emanciparea mănăstirilor închinate, au fost adoptate apoi în fapt sau în principiu, sub ultimii Domni. Altele nu făceau decît să dezvolte consecințele principiilor propuse acum de Divanul moldovenesc, ca bază a viitoarei Constituții, și de fapt nu treceau dincolo de ceea ce s-a semnalat, pe bună dreptate, ca veșnicul și în- dreptățitul program al tuturor popoarelor, rău adminis- trate și rău guvernate : egalitatea în fața legii, dreptul tuturor cetățenilor de a ocupa funcții de stat, egala repar- tiție a impozitului, libertatea cultului, separarea puterii administrative și judecătorești. Deputăția a părăsit Giurgiu la 26, în timp ce Suleiman Pașa se îndrepta spre București, unde i se pregătea o ade- vărată manifestație... Urmam din nou, dar în sens invers și într-o stare de spirit foarte deosebită, drumul pe care îl parcursesem cu două luni înainte. Atenția mea nu mai era sustrasă de ve- derea obiectelor exterioare, preocuparea pentru eveni- mentele în care fusesem amestecat pe nepregătite, aștep- 15* 227 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro tarea Unui deznodămînt încă nesigur, starea critică a Franței, despre care știrile nu îmi parveneau decît din timp în timp și pe căi lăturalnice — de cînd începuseră ostilitățile în Ungaria — mă absorbeau în întregime. Printre tovarășii mei de drum se găsea și Nicolaie Băl- cescu, pe care o moarte prematură l-a răpit patriei sale și literelor, dl. Dimitrie Brătianu, astăzi deputat în Divanul ad-hoc, dl. Ștefan Golescu, cel mai mare din această fa- milie de Golești a cărei vechime îi egalează renumele și în sinul căreia dezinteresul și patriotismul sînt ereditare... Le plecarea mea din Constantinopol, făgăduisem d-lui Hepy-primul agent al ambasadei noastre, să-i expediez re- gulat, în fiecare săptămînă, un fel de buletin al situației. Am păstrat copiile acestor scrisori. Prima, scrisă la trei zile după sosirea mea, poartă data de 15 septembrie, a doua și ultima a fost expediată la 22, trei zile înainte de catastrofă. Funcția mea de istoriograf durase exact o săptămînă. In acest răstimp s-a întîmplat un lucru pueril în aparență, dar care a lăsat urme adinei în spiritul poporului din Valahia. . , într-o după-amiază, pe cînd mă aflam la mine, ocupat să redactez nu știu ce telegramă, am auzit în stradă mare zarvă. M-am apropiat de fereastră pentru a privi. Am fost izbit de un spectacol neașteptat și ciudat. Două care mortuare, escortate de o mulțime nesfîrșită, erau oprite în fața porții. Luminările și torțele aprinse ardeau de jur îm- prejur. Trompetele scoteau ultimele note dintr-un marș funebru care însoțește ritul funeraliilor în biserica greacă. Cîntăreții psalmodiau cîntările morților. Lunga și vasta stiadă a Mogoșoaiei, cît puteai vedea cu ochii, era înțe- sată de popor. Am privit carele mortuare acoperite în întregime cu pînză neagră, cosciugul în care stă mortul, după obicei, cu fața descoperită. Unul din care, cel oprit mai aproape de poartă, era gol, celălalt cuprindea în loc de coșciug o cutie mare de catifea neagră, pe care erau puse zece vo- lume in folio, bogat legate și împodobite cu închizători de aur. Era Arhondologia sau Cartea de aur a boierimii valahe, pe care poporul mergea să o ardă cu mare pompă în 228 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro curtea mitropoliei. Cel de-al doilea car aștepta Regula- mentul organic, destinat de asemenea onoarei (nelizibil) — Regulamentul organic dat de ultima ocupație rusă. Promulgat în 1831 de contele Kiseleff, el rămînea, în ochii românilor, cu tot sfatul celor două adunări de la București și de la Iași, opera străinilor... Regulamentul valah nu fusese tipărit, ca cel moldove- nesc. Nu exista decît un original. Acest original, scris în franceză, se găsea la mine, sau mai curînd în casa mea, în- credințat în seama unuia dintre compatrioții mei pe care guvernul îl însărcinase să facă o copie pentru generalul Aupick de la Constantinopol. O notă purtînd semnătura agăi (șeful poliției) îi cerea să-1 predea imediat în mîinile poporului. Ordinul era formal. Am crezut totuși că trebuie să-1 previn pe dl. Nicolae Golescu care asocia funcției sale de locotenent pe aceea de însărcinat cu Departamentul de Interne. Persoana pe care o trimisesem să-1 caute nu l-a găsit. A trebuit să ne executăm. Regulamentul a fost coborît în stradă și plasat pe carul mortuar. Un ura ! formidabil s-a ridicat din mijlocul mul- țimii, apoi convoiul și-a reluat drumul solemn spre mi- tropolie. Impulsionat, fără voia mea, de această scenă, am co- borît la rîndul meu și am urmat de departe cortegiul. Este obiceiul în Valahia, cînd se petrece un mort la locul de veci, să se oprească coșciugul de trei ori de-a lungul dru- mului de la biserică la cimitir. Fiecare din aceste opriri este marcată de rugăciuni, pe care preotul le recită pentru odihna sufletului răposatului și la care se alătură și tre- cătorii... In curtea mitropoliei se pregătise un rug. Poporul a chemat cu strigăte pe Mitropolit. El a apărut curînd, îm- brăcat în hainele pontificale, și a aruncat anatema. For- mula acestui blestem era în întregime în limba slavă ; nu puteam înțelege cuvintele dar accentul era înfricoșător și făcea să se înfioare tot corpul. Bogatele volume, împodobite cu închizători, au fost des- chise și puse pe rug. Un țăran a fost însărcinat să pună focul și în timp ce flăcările se ridicau încet, înghițind paginile blestemate, 229 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro una cîte una, Mitropolitul, în picioare, cu crucea în mină, își reînnoia jurămîntul pe Constituția care abolise claca și toate abuzurile sale monstruoase. „Reînnoiesc jurămîntul făcut de mine la 15 iulie pe Cîmpia Libertății în numele Constituției. Blestem Regu- lamentul care a fost aruncat în flăcări din 1832, cît și pe cel de-al doilea. Blestem pe toți aceia care ar dori să-] restabilească și să domnească după prescripțiile sale. Bi- necuvîntez poporul creștin din Țara Românească*. Poporul ascultase cu o minunată religiozitate, în ge- nunchi și cu capul descoperit. Cînd prelatul a încetat să vorbească și cînd ultima licărire a flăcărilor s-a stins, s-a auzit un nesfîrșit uraaa ! și lumea s-a scurs mulțumită, ca după o ultimă datorie împlinită. Dacă am descris poate ceva mai pe larg întîmplarea din această zi, este pentru faptul că am fost foarte impresionat de contrastul pe care îl oferea aspectul exterior al scenei cu sentimentul intim pe care ea îl dezvăluia. Nimic nu amintea scenele de același fel care se întîlnesc în istoria revoluțiilor noastre. Poporul avea o atitudine gravă și re- culeasă. Pentru el acest bizar împrumut de practici și de ceremonii ale religiei nu implica de loc rîsul, ci simplul respect pentru lucrurile sfinte. Sub această comedie apa- rentă se ascundea un adevărat act de credință, de credință religioasă și patriotică. Spectatorul, chiar indiferent, se simțea mișcat de ceea ce în altă parte i-ar fi părut ridicol... De asemenea, la mai puțin de cinci zile după ce Regula- mentul fusese dat pradă flăcărilor, generalul Duhamel s-a întors la București în mijlocul armatei turcești, care îi ser- vea de cortegiu și prevestea prin prezența sa restabilirea ordinei legale. Nu voi reaminti incidentele acestei triste zile de 13/25 septembrie, arestarea boierilor și a personalităților valahe în lagărul lui Fuad Efendi, orașul ocupat militar de turci, moartea însîngerîndu-i străzile, furia surdă a po- porului, ultimele momente ale locotenenței princiare con- tinuînd să locuiască în palatul dovedit pustiu, în zgomotul tunului și al împușcăturilor... Un singur lucru pe care nu l-am văzut raportat nică- ieri și despre care găsesc o mențiune în notele mele, îmi va servi să termin această scriere. 230 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Era pe la ora trei după-amiazâ. Cazarma Regimentului al 2-lea valah căzuse în mîinile turcilor, după ce un deta- șament slab, de cîteva sute de oameni, ținuse în șah, timp de mai multe ore, o întreagă divizie otomană spri- jinită de o baterie de artilerie *». Revoluția de la 1848 în țările române oferise Europei, popoarelor continentului nostru și conducătorilor lor poli- tici sau minților luminate prilejul de a cunoaște la răs- cruce de epocă o națiune care se afirma. Consecințele re- voluției nu au fost spectaculare și imediate pentru poporul român. Efervescența pe care au produs-o însă, potențele pe care le-a ridicat valul mișcărilor populare, energiile, în aparență latente, anunțate de acest prolog al evului modern pentru români, laolaltă au atras atenția Europei. Intre gurile Dunării și porțile Maramureșului se afla un popor care nu mai putea fi tratat oricum, nici subjugat și nici neglijat. Solii Franței nu numai că semnalau aceasta, * Trei companii de infanterie și o companie de pompieri, iată tot ce rămăsese in dimineața lui 25 pentru paza unui oraș de aproape 100 000 de suflete. Guvernul necrezînd că trebuie să pre- vadă un conflict, de ale cărui urmări se temea, și pentru a-și men- ține programul pină la sfirșit, a îndepărtat din Capitală micul număr de trupe pe care le concentrase cu cîteva zile înainte. In schimb, mai mult de 40 000 de țărani sosiți din districtele vecine, Vlașca, Ilfov și Dîmbovița, cantonaseră de două zile în afara zidu- rilor, grupați pe sate și însoțiți de preoții lor, purtînd crucea. Cind nu a mai fost posibil să existe îndoieli asupra intențiilor ostile ale turcilor, acești oameni simpli și hotărîți s-au îndreptat în masă către palatul guvernamental, cerînd cu mare zarvă să fie duși împotriva inamicului: „Dar sinteți fără arme — li se striga — și nu avem să vă dăm". — „Și ce dacă ? — răspundeau ei. — Noi avem brațele". — „Șefii voștri nu sînt aici !“ — „Preoții noștri vor merge cu noi și ne vor binecuvînta în momentul morții". — Gu- vernatorul a refuzat acest eroic sacrificiu și turcii au intrat în oraș fără nici o rezistență, în afara incidentului de la cazarmă. Chiar acest incident a fost relatat într-o manieră incompletă. Am în mină copia unui proces-verbal al anchetei care a fo^t făcută a doua zi, prin grija consulului general al Angliei, și care de- monstrează în modul cel mai evident brutalele represalii ale tur- cilor. Că această represiune a fost produsă de o neînțelegere, se poate, dar mica trupă valahă nu a făcut altceva decît să se apere. Este adevărat că această apărare a fost eroică. 231 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro dar insistau cu detalii asupra faptelor ce se săvîrșeau în această țară, pe atunci împărțită, asupra oamenilor și tră- săturilor lor de caracter, asupra bogățiilor mult rîvnite dinafară și asupra viitorului pe care-1 întrevedeau. In linii esențiale, și diplomați și istorici francezi sesizaseră mersul ascendent al poporului român, unii ajungînd pînă la a-i prevedea mari sorți de izbîndă. Firește, cele petrecute în peste o sută de ani n-aveau cum să fie cunoscute celor ce prevăzuseră un destin luminos acestui popor. Istoria însă le-a verificat și le putem spune urmașilor lor, diplomați, istorici sau ce vor fi ei, că au fost buni profeți. Omul acestei patrii, valah, moldovean, transilvan, care moare și trăiește de două mii de ani pe același pămînt, a nutrit încă în acele vremuri, cu mesaj transmis din mai depăr- tate vremuri, nădejdea adîncă de a-și apăra țara și a-și dobîndi libertatea. A muncit, a bătătorit locul din jurul lui trudind fără să plece în alte părți, a tăcut timp îndelun- gat, poate prea îndelungat timp, s-a zbuciumat cum numai el a știut, a vărsat lacrimi amestecate cu sînge, a grăit prin balade vitejești și doine de omenie nădejdea sa de a fi li- ber. Oricît a fost furtuna cotropitorilor de mare, nu l-a clintit pe omul acestor pămînturi nici din loc nici din cre- zăminte. încrederea în destinul propriu, în viitorul său liber se bizuia pe preceptele străbunului său — adevăr și cinste — mai presus de orice. L-au înșelat unii pînă a-1 subjuga o vreme, dar nu i-au distrus nici ființa și nici firea. Un popor a cărui permanență a istoriei a fost libertatea sa și refuzul de a răpi libertatea altor popoare avea să fie nu o dată ținta calculelor politice megalomane ale altor state. Dacă atunci, cu sute de ani în urmă, cînd decidea frun- tea îngustă a omului cu zale, iar fruntea purtătoare de creier nu se putea lumina de sub casca medievală, acest popor a reușit să-și salveze ființa, astăzi, cînd frunțile sînt tot mai înălțate spre lumini, libertatea nu poate implica alt sens decît cel al libertății. Altfel ? Istoria ne-a oferit exemple cutremurătoare. Fie numai și Imperiul roman, a cărui invincibilitate părea cu atît mai asigurată, cu cît se lărgea pe baza altor seminții ale popoarelor Europei, Asiei și Africii. Nu oare privarea de libertate a altora i-a privat 232 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro pe romani de propria libertate la scurtă vreme după pri- mul veac al primului mileniu al erei noastre ? Și istoricii zilelor noastre, ca și cei din veacurile trecute, și istoricii marxiști, și cei care vor ca să pună opera lor în slujba dezvoltării omenirii, trebuie, într-un fel sau al- tul, să afle să găsească sensul istoriei, acele comandamente, acele legi care guvernează, peste epoci și peste dorințe, evoluția societății, a popoarelor, a istoriei lumii și individu- lui. De aici și sensul istoriei pe care o scriem. Acest sens este necesitatea de a înțelege trecutul istoric ca o tra- diție vie, prin forța ce i-o conferă prezentul și viitorul. Este o magistra vitae dătătoare de energii și răspunderi. Istoria cu un asemenea sens nu se poate mărgini la con- templația retrospectivă, dimpotrivă cum mai subliniam în introducere, este angajantă. Mărturisit sau nemărturisit, dintotdeauna istoricii au făcut acest lucru ; cu mai mult sau mai puțin succes, dar l-au făcut pentru că însuși sensul istoriei implică angajarea. Prin istorie, — omul, ca individ, aparține omenirii și r eternității, cu toate obligațiile, răspunderile, meritele, în- vinuirile ce le incumbă prezența și cîtimea de contribuție. Aceasta aureolează pe om cu marele sentiment al mîn- driei de a fi făuritorul istoriei. Căutînd sensul istoriei, descoperim că sînt destule canoane vetuste care se cer supuse nu numai examenului istoricilor, dar al omului în genere, care are nevoie de hrana istoriei pentru coordo- natele sale prezente și viitoare. Istoria unui popor nu e menită a încremeni în cartoa- nele cărților. Nu în raftul colbuit și sub lacătul ferecat, mai mult sau mai puțin, se află menirea istoriei. Făurită de oameni, de conștiințe cu jertfe și dureri, istoria lumii și-a găsit, deloc întîmplător, albia de curgere în viață și prin viața fiecărui popor în parte, a fiecărei națiuni în veacurile din urmă, trasîndu-i destinele, perspectiva. Ast- fel stau lucrurile și cu istoria românilor. Diplomații fran- cezi au căutat s-o înțeleagă și în parte au reușit de unde și bune rezultate în activitatea de încunoștințare a guvernu- lui țării lor despre un popor care nu era de loc lipsit de interes pentru Europa. 233 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Sub impilări și rezistînd eroic, muncind pămîntul ve- chii Dacii sîngerînd sute și sute de ani, românii și-au călit virtuțile, și^au modelat alese sentimente de înaltă mora- litate, de respect al altor popoare. în firea poetului revo- luționar și a plugarului valah istovit, istoricii francezi de acum peste un veac găseau firea veneratului strămoș Cincinat plecat pe coarnele plugului, aflau cutezanța și senectutea armonios cuprinse în efortul spre libertate al bătrînilor și tinerilor. Aducînd laudă solilor Franței care ne-au lăsat bogate și neprețuite mărturii despre țările române în furtuna aducătoare de lumină a anului 1848, adaug că o parte din- tre aceștia au bătut cu piciorul meleagurile românești, la cîmpie și sub munte, pe văi, pe ape și în jurul așezărilor cu suprapuse cimitire, găsind sădite cu generozitate eroică oasele părinților noștri, spre a ridica dig furiei sălbatice a cotropitorilor. Cînd Felix Colson își părăsea de fapt atri- buțiile de consul, spre a-1 însoți pe Cîmpineanu, în anii premergători revoluției, prin satele românești cu Mani- festul conștiinței naționale, el nu săvîrșea doar un act de curaj revoluționar, ci și de adeziune la ridicarea unui popor pe care-1 înțelegea. Cînd Jules Michelet scria de- spre digul de care se zdrobeau, val după val, doritorii de cotropiri în țările române, el cunoscuse firea duioasă, dar și neînchipuit de dîrză la nevoie a acestui popor. Și solii poporului român, istorici, literați, aveau să bată cu piciorul meleagurile Franței in acea vreme de răsco- lire a Europei. Pe baricadele Parisului, cuprins de flăcă- rile revoluției se aflau Nicolaie Bălcescu, Costache Negri, frații Brătianu, Vasile Mălinescu, Scarlat Virnav și alții. Ei erau mesageri ai unei flamuri de libertate a români- lor cu care solii Franței aveau să se întîlnească la Bucu- rești, la Iași, în Brașov, la Craiova, Sibiu și Blaj. Franța a însemnat mult pentru poporul român în vea- cul trecut. A însemnat mult și mai înainte, și în veacul nostru, prin marile sale valori ale culturii și civilizației, prin spiritul de democrație propriu poporului francez. Românii au cinstit dintotdeauna mai ales acele popoare ale căror contribuții la progresul omenirii și la triumful ideii de libertate s-au adăugat marii cărți a istoriei lumii. Nu numai în veacul al XX-lea o facem. Cinstim și pe străbunii in- 234 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro terlocutorilor mei francezi, făuritori ai catedralei Notre- Dame și castelelor Loirei, constructori ai Avignonului și Remisului, ai marilor edificii de cultură și rugă rămase și azi impunătoare, solide și minunate. Admirăm orașele me- dievale păstrate cu pioșenie ca mărturii ale spiritului constructiv al popoarelor apusului, lipsite veacuri de-a rîndul de cataclisme cotropitoare și cunoscînd îndeosebi războaie locale și cel mult conflicte între state, cu mari perioade de liniște medievală cînd s-au putut înălța ma- rile monumente de artă și s-au dezvoltat orașele, comer- țul, cultura. Cunoscătorii mai îndeaproape ai istoriei poporului ro- mân, mulți fiind, în secolul trecut, francezi, au remarcat că ne lipsesc marile edificii de închinăciune și de fast, precum și puternicele cetăți-orașe, cum plin e centrul și apusul și nordul Europei. Ei scriau despre un gen de recunoștință pentru pavăza făcută cu trupurile valahe în fața valurilor de năvălitori, atrase ca un magnet de apu- sul civilizat. Prea puține valuri au trecut dincolo de această parte a Europei, unde s-a născut poporul meu cu trage- diile sale neînțelese de prea mulți. Noi n-am putut dura înalte domuri și răgazuri n-am avut pentru grandioase opere de artă, nu din lipsă de ta- lent, de meșteșug — era cu prisosință, ci din povara va- lurilor barbare. Bisericile noastre sînt mai ales în văile munților și în codri. Ele nu-s mai înalte decît brazii. Le ascundeam de aprigul ochi al cotropitorului. Numai înțele- gînd acest drum al trecutului nostru poți urca spre izvoa- rele sufletului acestui popor. Am socotit că unii istorici și diplomați francezi au încercat a o face și, în parte, au izbutit. De aceea am și insistat asupra scrierilor lor. Peste furtunile veacurilor, cei care „dintr-o fîntînă au izvorît și cură“, cum spunea cronicarul C. Cantacuzino, au fost făurarii unei istorii zbuciumate și în același timp strălucite. Moldovean, transilvănean, muntean, așa cum se minunau diplomații francezi, simțeau totuna, grăiau la fel și năzuiau a se uni într-o țară pe care istorici ai Fran- ței o numeau încă înainte și de 1848 „România*. Profet al visurilor noastre era lesne a fi atunci cînd găseai, după sute de ani sub atroce stăpîni, aceeași limbă în nordul maramureșean și bucovinean, în sudul oltean și la porțile 233 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Mării Negre, în țara Crișurilor și în Moldova. Aceleași doine și aceleași balade cu aceleași legende, aceiași eroi cu aceleași unelte și arme uimeau pe străinul venit în Transilvania, Valahia sau Moldova. Și cei mai mulți, nu numai francezi, și-au zis atunci că acest popor de aproape zece milioane de români va forma o țară și va avea un mare viitor. Istoria le-a dat dreptate, iar viitorul este în desfășurare. Contribuția la viitorime este și răspunderea în fața ur- mașilor, creînd sentimentul plenar de demnitate patrio- tică. Este o demnitate care are mult din trecutul secolelor și mult din prezentul acestui popor, demnitatea de a fi el însuși, de a fi util sieși și omenirii prin creațiile sale, libertatea sa. Este un simțămînt cu finețe de filigran su- fletesc și dîrzenie de făurar și stăpîn în propria casă, cu energii nebănuite de acei care nu-1 cunosc bine. Epoca de peste un veac de la subiectul prezenței diplomaților fran- cezi pe pămîntul românesc este epoca necesității cunoaș- terii îndeaproape a națiilor, a trăsăturilor lor, a respec- tului prin mai deplina cunoaștere a patriilor între ele, spre a conlucra la propășirea omului de pretutindeni. Fon- dul real al patriotismului s-a dezvoltat din permanențele istoriei noastre, sesizate de ,.cronicarii“ de peste hotare din veacurile trecute. El este însă îmbogățit la scara nouă a muncitorilor uzinelor moderne, a agricultorilor marilor proprietăți populare, a intelectualilor și a conducătorilor zilelor noastre. Dezvelit de verbiajul patriotard al unui naționalism de clasă, îngust, patriotismul are astăzi seva puternică a maselor, recunoscute ca făuritoare ale istoriei. La temeliile istoriei contemporane a României se află o înțelepciune dobîndită cu vremea, cu multă griiă, încărcată de valorile pe care i le-a conferit istoria bimilenară și de îndatoririle pentru prezentul nostru și viitorul urmașilor. Este departe de acest popor dezolarea, scepticismul care macină și a măcinat vigoarea unor țări din continentele planetei, îi e propriu un optimism robust, încrederea în dreptatea cauzei sale, în capacitățile sale. Simțămîntul de măsură și cumpătare însoțește această încredere și îl are moștenit de la străbuni, adăugîndu-i forța noilor vremuri. Și în aceste vremuri poporul a știut 236 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro să-și aleagă aleșii pentru a-i reprezenta aspirațiile. Pleia- dei pașoptiștilor democrat-revoluționari, urmată de mase pe cîmpiile libertății de la Izlaz, Blaj și București îi co- respunde astăzi multiplicata pleiadă a comuniștilor. Ni- meni în veacul din urmă nu a dus la împlinire mandatul istoric al luptătorilor din 1848 și aspirațiilor generațiilor de dincolo de 48 și după, așa cum au făcut-o comuniștii. Sînt două mii de ani de cînd inscripții, tabule, morminte și monumente mărturisesc vechimea acestui popor ce se voia înălțat la treapta vredniciei și dorinței sale de li- bertate. Au fost multe la număr paginile scrise de-a lungul veacurilor pentru această înălțare și multe izbînzi au fost printre prea multe lovituri dușmane. Testamentul dreptății a rămas în sîngele acestui neam, pentru a fi liber și vred- nic de cinstirea omenirii prin aportul său. Dîrzenia gene- rațiilor care s-au trecut pe acest pămînt al nostru, visurile gînditorilor și năzuințele marilor bărbați ai neamului, setea de dreptate și libertate a făuritorilor de bunuri și a apărătorilor de glie, a celor mulți au fost înscrise de cc- muniști pe stindardul lor. Sub acest stindard, și mărturisit cu partinitate, așa cum insistam în prima parte a lucrării, am scris și scriu pagini din istoria patriei. 1848, ca și alte momente înălțătoare ale poporului român stau încrustate pe acest stindard, dînd blazon nobiliar și, de înalte virtuți proprii istoriei României. https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Redactor responsabil : ROMEO MĂRIȚIA Tehnoredactor : FLORICA WEIDLE Dat la cules 06.06.1968. Bun de tipar 25.06.1968. Apărut 1968. Tiraj 4000+139+30 ex. legate V». Hîrlie of set A. 80 g/m*. Format 54x84/16. Coli editoriale 15,93. Coli tipar 15,000. A. 10 903/1968. indici de clasificare zecimală ; pentru bibliote- cile mart 9(494)31» pentru bibliotecile mici 9(498). Tiparul executat sub comanda nr. 80 465 la Combinatul Poligrafic „Casa Scînteil“. Plata Scînteii nr. 1, București — Republica Socialist^ țtom&nia https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro [ £* > X https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro Lei 14. 50 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro