UNIVERSITATEA BUCUREŞTI INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ
UNIVEESITATEA BUCUEEŞTI INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ
FORMAREA CUVINTELOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Redactori responsabili:
Acad. AL. GEAUB şi
MIOARA AVRAM
FORMAREA CUVINTELOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Volumul al IXI-lea
SUFIXELE 1. Derivarea verbală
DE
LAURA VASILIU
5?
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII   SOCIALISTE ROMÂNIA
19 8 9
EDITURA ACADEMIEI  REPUBLICII  SOCIALISTE ROMÂN IA
19 8 9
INTRODUCERE  ÎN STUDIUL SUFIXELOR
Prezentul volum a fost discutat in consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, pe baza referatelor prezentate de I. Fiselier şi Virgil Xestorescu.
I
ISBN 973-27-0143-X ISBN 973-27-0147-1
CARACTERISTICI GENERALE  ALE SUFIXELOR ŞI ALE SUFIXĂRII
1. Derivarea cu sufixe (sau sufixarea) este principalul procedeu de formare a cuvintelor in limba română.
Vezi FC I p. V. Caracterizarea limbii române drcpL limbă de tip derivativ /vezi. de exemplu, Th. Hristea, în Current frcncls in liomcuuon linguistics =- RHL XXIII, 1978, 1 — 4, şî CLTA XV, 1978, 1- 2, p. 219 — 220) are in vedere ponderea acestui procedeu.
Ea poate fi : a) un mijloc unic de formare a unor cuvinte noi, atunci cînd de la un cuvint existent m limbă se obţine altul prin simpla adăugaie a unui sufix (drăguţ, duşmănos, chinui), sau b) un mijloc as o -ciat cu altele, atunci cînd sufixarea se foloseşte simultan cu a) prefixarea (închipui, descreierat) sau fs) compunerea (mărinimie, camil-petrescian). Formaţiile în care sufixarea este asociată simultan cu alte piocedee se numesc formaţii para sini etico : d e r i v a t e p a r as i n -t e t i c e în situaţiile de sub a , c o m p u s e p a r a s i n 1 e t i c e în situaţiile de sub p .
1. Privit^ din punctul de veoere al sufixării derivatele parasintetice (de sub a) pot îi numite de tip pre f i x a 1 (din punctul de vedere al derivării prefixale ele sînt derivate parasintetice de tip 'sufixai : vezi FC ÎI 5).
.2. Compusele parasintetice de sub (3 sînt sufixate sau de tip sufixai: de astă dată menţionarea tipului sufixa) nu depinde de un anumit punct de vedere, ci are rolul de a diferenţia formaţiile in cauză de cele în care compunerea se asociază cu prefixarea' (compusele parasfrueHce prefixate sau de tip prefixai, pentru care vezi FC II 5). In FC I categoria compuselor parasintetice este ilustrată numai prin formaţii cu sufixe (vezi p. V, 19. 165 — 166, 194, 213 — 214. 284).
3. Pentru distincţia dintre formaţiile parasintetice şi cele în care se identifică trepte succesive" de formare;prin diferite mijloace vezi FC I p. VI.
4. Pentru derivarea :parasmţetiej| r(într.-(> aecepţie nelimitată la asocierea simultană a prefixării şi a sufixării) vezi Fintxţa Hasan, Formaţii parasintetice in limba română, în LR XIV, 1965,   1, p. 87—95, si R'EINFIEÎMKR-Fţ 1 PEANU, • D. P.
yVoIrmul de faţă siceîe uimăteaie se ocupă de sufixe atît în formaţii exclusiv nifixale, eît si în' foiinaţii eaie prezintă şî alte procedee, folosite succesiv (derivate cu^ufix^de Ia : derivate eu prefixe, ea nebunie, strămoşesc) derivate regresive, :'ca aniversaţi®, selectabil, Mrfiţă; compuse, ca băi ni arcan, untdeliwniu, ceferist; cuvinte fcimate prin eonveisiune — schimbau a valorii gi-amaficale — .. < a ni in car ic a, tăieţei, sau prin trunchiere, ca Sănducu, tu sică)' sau pîiuulfan (foi mafii paiasintetice — vezi mai sus b). •
1. Ultimele două categorii de formaţii sînt atrase iii cercetare aici, bineînţeles, numa din punctul de vedere al sufixelor conţinute.
2. La formaţiile cu procedee succesive sufixarea-interesează acolo unde ea constituie o treaptă posterioară altui procedeu: de exemplu, nebunie (cf. nebun) sau strămoşesc (cf. strămoş), untdelemniu (cf. untdelemn) sau ceferist (cf. C.F.i?.).
2. Pentru toate categoriile de formaţii,'s-au luat în consideraţie numai cuvintele în care prezenţa sufixului se recunoaşte prin raportarea la un cuvînt de bază (simplu, derivat sau compus) existent în limba română sau la două ori mai multe asemenea cuvinte (îmbinări, locuţionale sau nu) : în primul rînd formaţiile integral an .a li. za.bile,.în structura cărora se recunoaşte atît sufixul, cit şi cuvîntul de bază (vezi toate exemplele date sub 1), dar şi cele semianalizabile, la care se recunoaşte numai sufixul prin opoziţie cu alte formaţii sufixate sau compuse cu o temă comună, inexistentă ca un cuvînt independent (de exemplu : eminamente, eminent, eminenţă; litoral, litoretă).
1. Pentru termenii teme libere, respectiv leg a t e , prin care unii cercetători denumesc temele din cele două categorii de formaţii, vezi FC II 6.
2. în categoria formaţiilor semianalizabile au fost incluse şi cele analizabile în raport cu un element de compunere (electric, electrifica, electriza, electron: cf. electro-; uermial, ver-micul, vermină : cf. vermi-).
Sufixele au fost identificate în acest mod nu numai în formaţii interne ale limbii române, ci şi în cuvinte moştenite sau împrumutate ca atare; în prezentarea istoriei lor se fac, în măsura posibilulului, distincţiile şi precizările necesare pentru stabilirea caracterului productiv sau neproductiv şi, implicit, distincţia între gradul de reprezentare (dat de numărul formaţiilor în care poate fi identificat) şi productivitatea unui sufix (posibilitatea de a fi format derivate pe teren românesc).
1. Justificarea acestui procedeu, adoptat în întreaga lucrare, în FC Ifp. XII şi XIII. Alte descrieri reţin uneori numai sufixele productive, cu formaţii sigur româneşti (vezi GOTEA-NU, LRC 2 188).
2. Pentru dificultăţile de tranşare între statutul de formaţie internă şi cel de cuvînt preluat ca atare — moştenit sau împrumutat ca derivat — al unui euvînt analizabil Ia care baza şi sufixul au aceeaşi origine vezi Th. Hristea, Criterii de diferenţiere a formaţiilor interne de împrumuturi, în „Analele Universităţii Bucureşti. Limbă şi literatură română" XXII, 1973, 1, p. 143 — 155, Marius Sala şi Jana Balacciu-Matei» Derivate sau moştenite?, în SCL XXXIV, 1983, 4, p. 311—313, şi, mai pe larg, I. Coteanuşi Marius Sala, Etimologia şi limba română, Bucureşti, 1987, p. 97 — 102 (de exemplu: apos, arătură, blîn&eţe, ce par), 125—128 (lainic, pîndai), 133 — 134 (cioplaş, hâitaş), 144 (liliachiu, mahalagiu), 148 — 149 (pastelist, progresist); pentru soluţii etimologice diferite cu referire la surse eterogene vezi în ultima lucrare p. 116 — 117 (căpuşă, noian), 140 (economicos), 151 (faptic).
3. Pentru diversele grade de reprezentare şi de productivitate a afixelor vezi FC II 2 5-26.
Ca şi în cazul altor tipuri de formaţii (vezi FC I p. XI, 25 —27 ; II 6), caracterul analizabil al formaţiilor sufixate este relativ în sincronie, de-pinzînd de competenţa lingvistică a vorbitorilor (gradul de cunoştinţe lexicale şi capacitatea de a stabili legături între cuvinte), şi variabil în diacronie : pe de o parte, unele formaţii sufixate au devenit cu timpul neanalizabile — sau măcar greu analizabfle — fie din cauza evoluţiei fonetice (bătrîn, duminică, muncel; mai recent, negustor, obişnui, paşnic, veşmînt), morfologice {corigent, (in )corigibil sau ăirigent, diriginte în urma schimbării de conjugare a verbului de bază; şelar în urma ieşirii din uz a temei în -l- la substantivul de bază şa cu sensul adecvat) sau semantice (bucată, cărare, cucernic), fie din cauza dispariţiei sau nepre-luării cuvîntului de bază la care se făcea raportarea (vezi cătuşă, găină,
mătuşă, postelnic, vornic)-, pe de altă parte, unele formaţii neanalizabile au devenit ulterior analizabile sau măcar semianalizabile prin raportarea la cuvinte mai noi în limbă (substantivul moştenit din latină nutreţ a fost neanalizabil pînă în epoca modernă, cînd a devenit analizabil prin verbul neologic nutri). Din cauza evoluţiei divergente unele formaţii sufixale ajung să nu mai poată fi raportate la cuvinte înrudite la origine (bătrîn şi vechi-, mădular, măduvă şi miez; sărbătoare şi serba, şerb-, viitoare, volbură şi holba, învoalbe, dezvolta); invers, în cazul altora se poate ajunge la o analiză care nu e justificată din punct de vedere istoric, uneori nici semantic (vezi nutreţ, discutat mai înainte, sau dator < lat. debi-torius raportat la (a) da, făurar — ca nume de lună — < lat. februariu& „purificator" raportat Ia faur<^ lat. faber, scriptură<c lat. scriptura raportat la scripte, untură <lat. unctura raportat la unt), ceea ce duce eî-teodată/r prin etimologie populară, la modificări formale pentru refacerea formei interne : făreca •(< lat* fabricarey>-fereca, cf. fier y ferăstrău (<magii. fiirezto)> var. fierăstrău, cf. fiery lăcui (<magh. lakni)> locui, cf, loc; lingoare (<lat. langor)^ lungoare, cf. lung; sînătoare (< lat.. sanitoria)> sunătoare, cf. suna).
3. Sufixele sînţ afţxe adăugate la sfîrşitul unui cuvînt întreg (simplu, derivat sau compus) existent în limbă, la sfîrşitul rădăcinii unui asemeuea cuvînt simplu^ respectiv al temei uiiui cuvînt derivat cu prefix sau cu alt sufix (eu eventuala adăugare a unui prefix în cazul derivării parasintetice de tip prefixai), al rădăcinii/temei ultimului termen dintr-un compus (sau dintr^o îmbinare de cuvinte în cazul compuselor parasintetice de tip sufixai) sau la sfîrşitul unei rădăcini ori teme inexistente drept cuvînt independent (de obicei element de compunere).
1. Ultimă posibilitate se referă  exclusiv la formaţiile semianalizabile.
2. Rădăcina! poate fi reduplicată : de obicei, la formaţii onomatopeice (fozto', gîgîî)r cf. şi tutui.
Sufixele sînt 1 e x i c ale sau derivative cînd servesc la formarea de noi cuvinte şi f 1 e x io nare , morfologice sau gramaticale cînd servesc la realizarea unor forme ale aceluiaşi cuvînt (în limba română numai sufixele care marchează moduri şi timpuri în flexiunea verbală : de exemplu, And sau -ind pentru modul gerunziu, -se- pentru timpul mai mult ca perfect); sufixele lexicale se menţin în toate formele flexionare ale derivatului respectiv, pe cînd cele flexionare caracterizează anumite forme.
1. Pentru sufixele flexionare vezi GRAM. ROM. a I 43.
2. Unele sufixe nominale par a se situa la limita dintre sufixele lexicale şi cele flexionare: sufixele substantivale moţionale (în Dietionnaire de linguisiique de Jean Duboisy Mathee Giacomo, Louis Guespin, Christiane Marcellesi, Jean-Baptiste Marcellesi, Jean-Pierre Meveî, Paris, 1973, s.v. suffixe, -esse din fr. duehesse este considerat sufix flexionar) şi, mai ales, sufixul adjectival -isim (vezi GRAM. ROM.2 loc. cit.). Pentru sufixele verbale -a, -i vezi Derivarea verbală. Introducerea, 6. Sufixele de acest fel sînt numite uneori lexico-gra-maticale (vezi FC I p. IX).
3. Statutul de sufix lexical sau flexionar poate varia în timp sau/şi de la o limbă la altă, precum şi de la o formaţie la alta. Sufixele nominale -ani, -e'nt, lexicale în limba română, provin din sufixe flexionare (de participiu prezent) latino-romanice, iar sufixele verbale -isi, -osz, de asemenea lexicale în română, din sufixe flexionare (de aorist) greceşti. Sufixele -at, -uf sînt flexionare în participii (cîhtat, bătut) şi lexicale în adjective cu bază nonverbală (buzat, limbut). Chiar -şi din cerşi este simţit astăzi ea sufix lexical, deşi verbul este derivat regresiv dintr-o formă veche cu sufix flexionar (pentru istoria complicată a lui cerşi vezi, în ultimul loc, Th. Hristea, Derivarea regresivă morfologică în raporturile ei cu cea lexicală^ în Sistemele limbii, Bucureşti, 1970, p. 115—116).
4. Conversiunea unei forme verbale nu modifică statutul sufixului flexionar conţinut, d e aceea -înd din curînd adv. sau din intrîhd s. nu este sufix lexical.
6
în structura cuvintelor derivate sufixele lexicale sînt urmate de cele flexionare, iar acestea de desinenţe. Prin tradiţie, sufixele lexicale nu sînt numite izolat în forma lor pură, ci însoţite de sufixele flexionare de infinitiv (caracteristicile conjugărilor) în cazul celor verbale, respectiv de desinenţe de gen, număr (de obicei singular) şi caz (nominativ) în cazul celor nominale : de exemplu, -ana, -iza, -oşa sau -ani, -oii; -andru, -iţă,-laie.
Pentru critica acestei notaţii vezi I. Patruţ, Stadii de limba română şi slavistică, Cluj, 1974, p. 14 ş.u. Notaţia sufixelor româneşti în stare pură, fără afixele morfologice însoţitoare (de exemplu : -iz-), a fost folosită de unii lingvişti (vezi SCHUFFERT, V., LOMBARD, V.), în timp ce alţii (CANDREA, G.G.R.) le notează împreună cu afixele morfologice, dar marcînd segmentarea  (de exemplu: -cc-a).
Ataşarea (adăugarea sau alipirea) sufixelor lexicale la cuvintele de bază se face •   ■ -.v.r :
a) de obicei, după înlăturarea din acestea a afixelon morfologice (sufixe flexionare şi desinenţe); de exemplu, bate : bătuci; mină : minuţă;
b) cu preluarea — totală sau parţială — a afixelor morfologice ale bazei; de exemplu, citi : cititor; catifea, pl. şi gen.- dat. sg. catifele : catifelat; colţ, pl. colţuri : colţuros ;
c) cu înlăturarea şi a afixelor lexicale originare ;• de exemplu, mm-zăi: zumzet. .....
P. Zugun, Definiţia derivării, in IAX XXXVII, 1988, 6, p. 469 — 470, preferă termenii implantam, inserţie, includere pentru denumirea mecanismului sufixării (in locul celor curenţi, bazaţi pe ideea de adaos : adăugare, alipire, asociere, alcşare).
Cuvîntul de bază la care se ataşează un sufix leiical poate avea nu numai forma-tip (cu care este citat şi înregistrat în dicţionare : nominativul singular nearticulat la substantive, nominativul singular masculin la adjective, infinitivul prezent la verbe etc.), ci diverse forme flexionare : de plural (şi de genitiv-dativ singular) sau de vocativ singular la substantive, de prezent indicativ/gerunziu sau de participiu/supin la verbe. Derivatele care pornesc de la asemenea forme se recunosc prin preluarea unor alternanţe fonetice, desinenţe sau neregularităţi ale temei (de tipul om, pl. oameni :. omeni, omenie, omenos).
Pentru derivarea de la diverse forme şî în mod special de la cele de plural vezi : S. Puş-cariu, Efudes de lingiiistique ronmainc, Cluj — Bucureşti, 1937, p. 297 — 304; GRAUR, T. 263-265; I. Pătruţ, lucr. cit, p.   16-21; GOTE A NU, LRCa 186 — 187.
După structura lor morfologică sufixele sînt s im pl e cînd nu pot fi analizate în unităţi mai miei şi co mp le xe cînd structura lor permite identificarea unor unităţi mal -mici, dar întregul complex funcţionează ca un element unic de derivare.
Unii cercetători folosesc termenii (sufixe) p r i m are, respectiv secund ar e : vezi, de exemplu, I. Manliu, Gramatica istorică şi comparativă a limbii române pentru cursul superior, Bucureşti, 1894, p. 345.
Sufixele complexe sînt, la rîndul lor, de două feluri : compuse, cînd rezultă din combinarea a două sufixe simple, şi dezvoltate , cînd rezultă din combinarea unui sufix (simplu) cu un element precedent nesufixal (desinenţă, articol, segment de temă lipsit de sens).
1. Elementul nesufixal este numit uneori augment sau interfix. Pentru ultima denumire vezi MALKIEL, G. 318 (şi Los inter fijos hispanicos, în Miscelănea homenaje a Andre Marlinet „Estructura e historia", t. II, La Laguna, 1958) şi GARABULEA, I; 132.
2. Pentru sufixele complexe din limba română vezi A. Graur, Suffixes roumains elargis, în RRL XIV, 1969, 4, 327—332.
3. Sufixele compuse, analizabile în bloc faţă de un cuvînt de bază şi nu prin raportare la o formaţie anterioară cu primul dintre sufixele componente, nu trebuie confundate cu sufixarea succesivă.
Numărul total al sufixelor româneşti identificate în cîte cel puţin o formaţie analizabilă din punct de vedere formal şi semantic este de peste 800, dintre care jumătate sînt sufixe simple şi jumătate complexe. între ele există. mari:deosebiri în ce priveşte giadiri.de reprezentare şi de productivitate.
1. Acest inventar, spectaculos mărit faţă de lucrările precedente, a fost alcătuit în primul rînd pe baza DI; el prezintă o oarecare aproximaţie pentru derivarea nonverbală, în special din cauza sufixelor din nume proprii, pentru care, pe de o parte, nu dispunem de acelaşi tip de repertorii ca pentru substantivele comune, iar, pe de alta, analiza este uneori mai dificilă sau/şi mai puţin sigură. Dintre inventarele de sufixe româneşti stabilite în lucrări anterioare, cel mai bogat este cel aî lui PASGU, S. : 165 de sufixe, între, care figurează însă numai 6 sufixe neologice, in timp ce IORDAN, S.R.R. enumera 32 de asemenea sufixe. L Goteanu, ■ Structura şt evoluţia limbii române (de la origini pînă la 1860), Bucureşti, 1981, p. 52, vorbeşte de existenţa a „peste 250 de sufixe" (dintre care în LRG2 188—226 menţionează sub 100) — număr apropiat de cel de „peste 300" menţionat de N. Dănilă în P^ecueil d'etudes romanes . . . , Bucureşti, 1959, p. 57 — , iar Th. Hristea, în Sinteze de limba română, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1981, p. 57, de „arca 500 de sufixe" (în ediţia a IlI-a, 1984, p. 72, acelaşi autor acceptă tbtalul nostru provizoriu, comunicat în LL 1983, 4, p. 501 drept „a-proape 700, dintre care peste 300 sînt sufixe simple şi 350 complexe", pe care îl preia în formula „peste 600 de sufixe"). Pentru numărul sufixelor verbale — cuprinse, bineînţeles în totalul menţionat aici — şi pentru deosebirile proporţionale faţă de alte lucrări vezi Derivarea verbală. Introducerea, 5.
2. Inventarul sufixelor dintr-o limbă dată poate varia de la o lucrare la alta în funcţie de extensiunea cercetării, de punctul de vedere asupra statutului de sufix şi a individualităţii lui formale (de exemplu, separarea/nesepararea formelor de gen la sufixele substantivale sau includerca/neincluderea vocalei tematice la sufixe ca -tor:^ător,-etor, -itor, -îtor etc. -ţie: -atic, -iile) sau de opţiunea între polisemie şi omonimie (în siuaţii ca cele ale sufixelor adjectivale -ar, -esc); principalele deosebiri sînt date, de obicei, de includerea sau neinclude-rea „sulixoidelor" (vezi 6, 3), a sufixelor savante sau a sufixelor vechi neproductive.
■3. în totalul sufixelor nu sînt cuprinse sufixele virtuale sau latente, degajabile numai din formaţii semianalizabile (de exemplu, -ase din fantasc, -asm(ă) din sarcasm şi fantasmă : -aza din fantaza ; -ebru din funebru şi-est din funest: -ilen din madrilen ; -im din infim, intim, minim) sau numai din formaţii cu dublă analiză (de exemplu, -aliza din fiscăliza; -ologi din pisălogi ; -nici din silnici). Ele nu sînt tratate in lucrarea de faţă, fiind menţionate doar atunci cînd au o legătură oarecare cu alte sufixe. Pentru posibilitatea trecerii de la statutul de sufix virtual sau latent la cel de sufix real (din formaţii integral analizabile) vezi Fîora Şuteu, Un suffixe actualise :  -rst, în RRL XIV, 1969,1, p. 21-22.
4. De asemenea, nu sînt tratate sufixele care apar în formaţii analizabile numai din punct de vedere formal (nu şi semantic). De exemplu : -est din modest sau -era(2) din modera (pentru ambele cf. mod).
5. împotriva degajării afixelor dintr-o singură formaţie analizabilă vezi Al. Graur, Formanţi cu un singur produs?, în SGL XX, 1969, 6, p. 601 — 603; cf. A. Martinet, • Ele-ments de linguistique generale, Paris, 1966, p. 135, Wolfgang Fleischer, Wortbildung der deut-schen Gcgenivartssprachc, Lcipzig, 1971, p. 36.
Unele elerivate sufixale comportă două sau mai multe feluri de a-naliză, prin posibilitatea de i apoi taie la baze diferite.
Analiza multiplă (deobicei dublii) jcate să nu aibă consecinţe asupra statutului şi a aspectului (corpului fonetic sau /şi structurii morfologice) sufixului în cauză cînd bazele virtuale nu atrag deosebiri de segmentare : este cazul derivatelor nominale realizabile piin baze substantivale sau prin baze verbale (fugar : jugă şi fugi), al celor verbale analizabile prin baze substantivale sau interjectionale (clămpăi : clampă şi clampl) sau al unor derivate nominale analizabile prin baze substantivale ele genuri diferite. în asemenea situaţii opţiunea pentru o anumită analiză este legată adesea de valoarea sufixului (ele exemplu : flui(raş, diminutiv, se raportează la fluier, dar fluieraş, agent, la fluiera).
Pentru identificarea sufixelor, mai ales a celor complexe, este esenţială distincta între analiza foimală unică (lapoitarta la o singură bază $i deci dcgajaica fuma a vi ui uifix) n ar aliza multiplă (lapoitarea vir-
8
9
tuală la două sau mai multe baze, de unde posibilitatea de degajare a unor sufixe diferite — simple sau complexeşi cliiar aceea de interpretare prin tipuri de derivare opuse între ele : progresivă sau regresivă). Statutul de sufix este conferit de existenţa a cel puţin o formaţie cu ana-. liză unică.
Descrierea unui sufix complex începe insă cu, prezentarea situaţiilor de analiză multiplă întrucit acestea constituie premisa detaşării unor asemenea sufixe.
La analiza formală multiplă bazele virtuale sînt fie forme flexionare diferite ale aceluiaşi cuvînt (de pxemplu, colţ şi colţuri pentru col-ţuros; sarma şi sarmale pentru sărmăluţă; scălda şi scăldat pentru scăl-'datoare), fie un cuvînt simplu şi un derivat al lui (duel şi duelgiu pentru duelgi; înfige şi înfigăreţ pentru înfigări; şovăi şi şovăială pentru şovăielnic). Şi aici opţiunea pentru o anumită analiză poate fi legată de valoarea sufixului (de exemplu, fierărie, colectiv, se raportează la fier, dar fierărie, nume de ocupaţie sau de loc de exercitare a ei, la fierar).
4. Toate sufixele au exclusiv această funcţie, fiind lipsite de existenţă autonomă.
î. La originea unor sufixe se poate găsi un cuvînt, dar nu unul existent în limba română. De exemplu : sufixul adverbial -mente <lat. mente s. sau sufixele adjectivale -ânog, -enog, create prin falsa analiză a unor compuse cu sl. nog s.
2. Unele cuvinte întregi (substantive) folosite în mai multe formaţii drept constituent secund al celui de bază (de exemplu: cheie din cuvînt- factorîntrebare-^, poziţie- ~; etalon sau model din lot-r^, unitate-*^; şcoală din ateliere ~, navă-~, restaurant- ~) se aseamănă prin repetabilitate cu elementele de compunere şi cu sufixele, iar eu cele din urmă şi prin slăbirea sensului lexical; ele sînt considerate de unii lingvişti ca reprezentînd faza de tranziţie spre statutul de sufixe. Vezi DUBOIS, D. S. 3, 7; RRL XIV, 1969, 1, p. 5   şi SGL XXI, 1970, 3',. p. 328.
3. Unele sufixe devin cuvinte prin trunchiere şi conversiune; de exemplu, sufixe diminutivale folosite ca prenume alintătoare: -ica > Ica şi -ică> Ică>; -uţ> Viu şi -uţa> Uţa (cf.- şi Ela, Eta, Ina) sau sufixul de abstracte nominale -ism folosit, mai ales la plural, ca simbol al denumirilor de curente : (-)isme; cf. şi (-)aze în biologie. în creaţii ocazionale unele sufixe pot deveni şi verbe; de exemplu, verbe ca d/ur, folosite de Eliade Rădulescu în prefaţa gramaticii sale din 1828 (p. XXIX) pentru a indica anumite modele de adaptare a verbelor neologice,: „Rumânii din Ţara Rumâneaşcă avînd pînă acum a face cu grecii, ne-am învăţat să sisiim şi să pipiriim; rumânii din Transilvania, Bănat şi Bucovina, auzind iară tot-dauna limbi mai tari şi mai aspre, s-au învăţat să ururuiasca şi să ăluiască, adică, cînd luăm ver-burile formare, recomandare, repetire, pretendere, descriere, cei din Ţara Rumâneaşcă zicem formalisesc, recomandarisesc, repetirisesc, pretenderisesc, cei din Transilvania, Banat şi Bucovina zicem formâluiesc, recomăndâluiesc, repetiruiesc, pretendăluiesc, describăluiesc şcl."
5. Formarea cuvintelor cu ajutorul sufixelor — lexicale — se încadrează la derivare, reprezentmd unul dintre cele două tipuri de derivare progresivă (realizată prin adăugarea unui afix).
Unii lingvişti reduc derivarea progresivă la sufixare, hieadrînd prefixarea la compunere; vezi FC II 9.    ' ;
Sufixele sînt afixe care se deosebesc de prefixe prin poziţia pe care o au în formaţiile create : în urma rădăcinii sau a temei cuvântului de bază.
Pentru alte deosebiri, referitoare la aspecte formale sau de conţinut, veziFG II 9—10 şi DUBOIS, D.S. 2.
Mai mult decît alte procedee de formare a cuvintelor, derivarea cu sufixe prezintă asemănări şi interferenţe cu morfologia prin caracterul ei sistematic, prin mecanismul ataşării sufixelor, prin specializarea multor sufixe pe părţi de vorbire, prin valorile comune ale unor derivate sufixale şi ale unor forme flexionare, prin existenţa unor sufixe flexionare şi a unor sufixe cu statut aparent mixt (lexico-gramatical), prin alternanţele fonetice comune derivării şi flexiunii, prin faptul că unele derivate pornesc
10
de la forme flexionare ale cuvintelor de bază şi prin schimbul de sufixe lexicale în flexiunea aceluiaşi cuvînt (sg. -ică : pl. -ele).
Vezi, mai pe larg, GRAM. ROM;2 I 19-21; DUBOIS, D.S. 3-4, MARCHAND, E, W. Unii lingvişti încadrează sufixarea la morfologie, considerînd-o, în bloc, un capitol al acesteia. Alţii încadrează la flexiune unele formaţii cu sufixe lexicale : este cazul adjectivelor deverbale cu sufixele -tor, -bil, al adjectivelor cu sufixul -isim sau al substantivelor moţionale.
6. Derivarea cu sufixe ridică, în unele situaţii, problema delimitării faţă de alte procedee de formare a cuvintelor : derivarea regresivă, conversiunea, compunerea (tematică), ca şi faţă de fenomenul morfologic al reconstituirii unei forme flexionare.
1. în ce priveşte derivarea regresivă, delimitarea este exclusiv de natură diacronică, bazîndu-se pe cunoaşterea raportului cronologic dintre cuvîntul cu aspect de bază şi cuvîntul înrudit cu aspect de derivat sufixai. Din punct de vedere sincronic relaţia dintre derivatele regresive verbale picta, transla şi substantivele pictor, pictură, respectiv translator, translaţie este aceeaşi ca intre sculpta, administra şi derivatele progresive substantivale sculptor, sculptură, respectiv administrator, administraţie.
2. Delimitarea faţă de conversiune vizează, în ansamblu, derivatele imediate verbale (pentru care vezi Derivarea verbală. Introducerea 6) şi, în particular, unele sufixe lexicale provenite din sufixe flexionare de infinitiv (sufixul substantival -are din născare, vînzare) sau de participiu (sufixele adjectivale -at din buzat, -ut din limbut).
3. Problema delimitării derivării şi a derivatelor cu sufixe de compunerea şi de compusele de tip tematic (cu elemente de compunere) se pune pe două planuri: a) pe plan teoretic, general, interesează distincţia de principiu dintre aceste procedee, în speţă poziţia faţă de categoria elementelor de compunere care ocupă ultimul loc într-un cuvînt compus şi pe care unii lingvişti le numesc pseudosufixe, false sufixe sau sufixoide, iar b) în eîteva situaţii concrete este necesară delimitarea unor sufixe de segmente omonime cu statut de elemente de compunere.
a. Deosebirea dintre sufixe şi elementele de compunere tematică (fără existenţă independentă în limba română) care ocupă ultimul loc în cuvintele formate se face, în general, pe baza unui criteriu semantic-noţional asociat de obicei cu criteriul etimologic al provenienţei din cuvinte autosemantice; la aceste criterii se adaugă unele indicii formale ale elementelor de compunere : topica dublă — ca segment nu numai final, ci şi iniţial — a multora dintre ele (-antrop şi antropo-; -fii şi filo- etc), lungimea şi aspectul lor de cuvînt (-atlon, -emeză, -logie, -tecă,-zimăete.),
Vezi FC I, p. VIII, şi II 13—14 (şi bibliografia indicată acolo); RRL. XIV, 1969 1, p. 3-6.
Probleme mai dificile apar la formanţi care au ca etimon indirect cuvinte autosemantice, de exemplu sufixul adverbial -mente, sufixul verbal -fica şi sufixul adjectival -fie.
Vezi discuţia din monografiile respective. ; .    ' .
b. Situaţii speciale de omonimie între un sufix şi un element de compunere se întîlnesc la sufixele -andru, -ani, -id, -(o)log, -(o)man, ■roic, -ol, -ur. La cele mai multe dintre ele delimitarea se face uşor, pe baza sensurilor cu totul diferite.
Pentru toate aceste situaţii de omonimie vezi monografiile   sufixelor respective.
4. Delimitarea dintre derivarea cu sufixe şi fenomenul morfologic al refacerii unei forme flexionare — numit de unii cercetători derivare
11
regresivă morfologică — este, ca şi ih. cazul delimitării de derivarea regresivă lexicală (vezi 1), exclusiv de natură diacronică, bazîndu-se aici pe cunoaşterea raportului cronologic .dintre variantele unui cuvînt (între care. una are aspect de derivat sufixai). Din punct de vedere sincronic substantivele capăt, judec, ramură, vopsea, zală par formate cu sufixe ' (-ăi, -ec, -ură, -ea, -ala), deşi ele sînt, de fapt, forme de singular refăcute din plurale ale unor singulare primare lipsite de finaleleln cauză.
' Vezi'J. Byck şi A. Graur, L'infliicncc du pluri'el' sar le singulier des noms en roumain, în BL I, 1933, p. 29 — 31, 34; FC I p. IX; Th. Hristea*. lacr.. cit., în Sistemele*limbii,*p, -.108.
7. Sufixele trebuie delimitate, de asemenea, de unele segmente finale fără funcţie de formanţi lexicali, care nu creează decît, cel mult, variante ale unui euyînţ, întrucît nu-i imprimă un sens sau un statut nou.
1. Este vorba, pe de o parte, de sunetele epitetics, vocale sau silabe, adăugate la sfîrşitul unui cuvînt, deci de un fenomen fonetic produs în anumite condiţii, de exemplu, în poezia populară, la sfîrşitul unui vers, de obicei cîntat (-ăj-î sâu'-r*»).
Vezi A. Rosetti, Remarqii"* sur la dctent* des ocehisiues roumain.es cn fin de mot9 în BL I, 1933, p. 58—88; A. Graur, -re, et -ră faciiltatifs, in BL III, 1935, p. 182-185; GRAUR, T. 248.
2. Pe de altă pa,rte, este .vorba» de aşa-numitele particule prin care se creează variante ale unui cuvînt, ca adverbialul -a din acuma, aicea.
Vezi Georgeta Ciompec» Morfosintaxa adverbului rqmânesc. Sincronie şi diacronie, Bucureşti, 1985, p. 111-134.
STRUCTURA VOLUMELOR CONSACRATE SUFIXELOR
8. Tratarea sufixelor în lucrarea de faţă este similară cu cea a prefixelor (FC II). Ea constă mai întîi în studiul analitic al fiecărui sufix simplu în monografii consacrate cîte unui sufix în parte sau cîte unui grup de sufixe care constituie o serie pe baza unei înrudiri parţiale sau a comunităţii de origine în cazul unor dublete etimologice. Prezentarea monografică a unui sufix simplu sau a unei serii de sufixe simple include menţionarea tuturor sufixelor complexe (compuse şi dezvoltate) în care intră sufixul/sufixele din titlu; tratarea specială a sufixelor complexe se face în micromonografii ataşate la sfîrşitul monograf iei consacrate ultimului sufix din structura lor, dar în ordinea alfabetică a primului element (sufix Bau interfix): de exemplu, -uleţ la -eţ.
Datorită grupării în serii şi subordonării faţă de sufixul de bâză, numărul monografiilor nu corespunde cu numărul sufixelor studiate.
Monograf iile sînt urmate de capitole de sinteză în care problemele abordate? privesc ansamblul sufixelor româneşti sau grupări ale lor după diverse criterii (semantice, gramaticale, etimologice)* {
ITmnărul mult mai mare al sufixelor din limba română faţă de prefixele ei impune însă tratarea sufixelor în mai multe voiuine, iar faptul că sufixele verbale reprezintă singura clasă de sufixe cu distribuţie exclusivă justifică tratarea separată a derivării verbale faţă de cea nonverbală, căreia îi vor fi consacrate volumele următoare. în cadrul celor două mari secţiuni — derivarea verbală şi cea nonverbală —• ordinea monografiilor este strict alfabetică, iar, ca şi în volumul consacrat prefixelor,. în cazul sufixelor grupate într-o monografie comună ordinea este dată de primul sufix din titlul monografiei, care este principalul element al seriei şi repre-
12
zentantul ei; celelalte sufixe figurează însă la locul alfabetic respectiv, eu trimitere la monografia in care sînt tratate.
Tehnica de diferenţiere printr-un indice numeric (care reflectă, de regulă, ordinea cronologică) a sufixelor omonime şi a variantelor omonime, de notare.a variantelor prin paranteze rotunde în titlul monografiilor şi de marcare a unor grupări de variante sau a unor subscrii prin punct şi virgulă sau prin bară este, şi ea, aceeaşi ca în FC II. Singura inovaţie de ordin tehnic este notarea prin paranteze drepte, în titlul monografiilor, a afixelor virtuale menţionate din considerente speciale.
Spre deosebire de inventarul formaţiilor prefixale, bazat parţial pe DLE şi mai mult pe DM (vezi FC II 22), inventarul formaţiilor sufi-xale luate în consideraţie este stabilit în primul rînd după DI (care cuprinde inventarul lexical din DA ms.). Pentru fiecare sufix se indică numărul formaţiilor analizabile din DI şi cliiar lista lor completă atunci cînd ele sînt*mai puţine de 25. Adaosurile din alte surse — dicţionare generale mai noi (DLEO, DM, DLE, MDE, DEX), dicţionare speciale <LTB, D. MED., DST, DEE, DOE, glosare regionale), studii lingvistice {cu precădere dintre cele referitoare la formarea cuvintelor) sau înregistrări din diverse texte — sînt prezentate totdeauna prin numărul lor total, urmat, după caz, de lista completă (cînd adaosurile sînt sub 100 de unităţi) sau numai ilustrativă (cînd adaosurile depăşesc acest număr).
MW AR A AVRAM
13
DERIVAREA VERBALĂ INTRODUCERE
1. Volumul de faţă se ocupă de sufixele verbale lexicale şi de derivate le v er bale imediate (v. în § 6 ce înţelegem prin acest termen).
Motivele pentru care tratăm împreună derivatele verbale sufixale şi pe cele nesufixale (imediate) sînt:
a. semantica derivatelor verbale imediate e perfect paralelă cu semantica derivatelor verbale sufixale cu baze nonverbale;
Vezi VASILIU, S.D.S. 503 —504 şi volumul de faţă, cap. Semantica derivatelor verbale sufixale şi imediate.
b. derivarea imediată e sursă de formare a noi sufixe verbale în interiorul limbii române întrucît formaţiile cu dublă analiză din care se detaşează sufixele noi sînt derivate imediate (de la baze derivate sau augmentate). V. mai jos, § 3.
Situaţia apare si în alte limbi, chiar dacă nu e prezentată în termenii adoptaţi de noi; ; v. de ex. FISCHER,'l. D. 171-172.
c. derivatele verbale imediate au foarte frecvent baze identice cu derivatele verbale sufixale (v. cap. Categoria morfologică       §3, 4).
Motivelie expuse sub a.—c. arată, după părerea noastră, că tratarea împreuna a derivatelor verbale mediate şi imediate permite o cunoaştere mai rafinată a derivării verbale atît în sincronie, cît şi în diacronie.
Vom avea în vedere, în subsidiar, şi unele derivate formate prin mijloace asociate (v: PC II 5), şi anume :
— Derivatele parasintetice, în monografii, în cazul sufixelor cu derivate puţine (de ex., -âza, cu trei formaţii, din care : îii/ier&ăza) sau, dimpotrivă, în cazul sufixelor la care derivatele parasintetice sînt relativ numeroase (de ex., din cele 35 de derivate ale sufixelor cu segmentul -s-, 13 sînt parasintetice). Ori de cîte ori le vom lua în consideraţie, o vom face în mod explicit.
— Unele derivate regresive atunci cînd ele constituie o bază posibilă (din două sau mai multe) de analiză şi formare a unor derivate care au servit de model în apariţia unor sufixe (de ex., pietrici este derivat regresiv de la pietricică, derivat imediat de la pietricea ori derivat cu sufixul -ici de la piatră; sar acad este derivat regresiv de la sărăcăcios ori derivat cu -aci de la sărac).
'2. a. Inventarul de sufixe verbale a fost obţinut prin aplicarea procedurii de analiză stabilite pentru toate mijloacele de derivare asupra întregului corpus de verbe extrase din sursele selectate pentru
15
tratatul din care face parte volumul de faţă (y. Owl^ înainte, FC I, p.
XII) . Derivatele verbale din care au fost detaşate sufixele sînt, conform concepţiei pe care se întemeiază tratatul nostru, cuvinte „a căror formaţie este sau a fost clară pentru vorbitorii români'\ deci pot fi, fără nici o restricţie, moştenite, împrumutate sau formate în româneşte {v. FC I, p.
XIII) .'
Analiza constînd din compararea derivatelor verbale cu diversele cuvinte din limba română Ia care pot fi raportate ele, rezultă că ea este o analiză structurală a derivatelor, şi nu o analiză etimologică. Este posibil ca uneori analiza structurală să coincidă cu cea etimologică. Acest tip de analiză are implicaţii de felul celor menţionate mai jos asupra criteriilor de stabilire a corpusului de derivate şi de sufixe :
Situaţiile descrise nu sînt specifice pentru derivatele şi sufixele verbale; ele apar, în aprox irnativ aceiaşi termeni, şi la derivatele şi sufixele nominale şi adverbiale.
— în inventarul derivatelor apar cuvintele moştenite sau împrumuturile analizabile; de ex. : apropia (<: lat. appropiare), cf. aproape; atomiza (< fr. atomiser, germ. atomisieren, engl. atomice), cf. atom. Formaţiile derivate în limba de origine, dar neanalizabile în română nu sînt avute în vedere. De ex. : bonifica „a despăgubi pe cineva de o cheltuială făcută" (< fr. bonifier < boni — din expresia demneră titre de boni < lat. aliquid boni „surplus d'une recette sur Ies previsions .etc.'" —- + >-fier) nu este analizabil în româneşte întrucît nu are nici o legătură semantică cu rom. bon (asemănarea formală este întîmplătoare).
Derivatele sufixale în limba de origine analizabile prin altă formulă structurală în română sînt reţinute cu statutul implicat de noua analiză. De ei. : înălţa (<Mt.'*inalti<xre, derivat cu sufixul -iar.e) este înregistrat ca derivat imediat.
1. Vezi H. Marchand (SuRchronic Analysis and Word-Formation, în „Cahiers F. de Saus-sure", 1955, n° 13, p. 7) : „loans from other ianguages unless they nave become analysable syn-tagmas have no place in a study of word-formation".
în poziţia pe care o adoptă faţă de derivatele formate după model străin (engl. foreign-coined words), autorul citat ne pare inconsecvent cu principiul enunţat mai sus: „the natural synchronic description will therefore be to describe foreign-coined words on the basis of the structural system to which they beîong" (p. 16).
2. împrumuturile sau cuvintele moştenite neanalizabile sînt avute în vedere în legătură cu o r i g i ne a şi istoria sufixelor, aşa cum sînt avute în vedere formaţiile neanalizabile împrumutate şi adaptate la limba română cu anumite sufixe. De ex..-: tremura (<lat. iremulare); chibzui (<magh. kepezni), hâcui (<germ. hackeri), adaptate cu -ui; morăi (<rus. Mopumb, ucr. Mopumu) adaptat cu -ăi^ V. sufixele -ĂRI .. .,-UI şi -ĂIj ..., §5. C
împrumuturile analizabile formal, dar neanalizabile semantic sînt menţionate cu explicaţii. V., de ex,: civiliza, amortiza, sufixul -IZA, § 3, 4. a.
3. împrumuturile analizabile parţial în română sînt avute în vedere, fireşte, numai cu sensurile analizabile. De ex.: contracta (<îr., lat.) „a încheia un contract, a se îndatora la .cf. contract (nu şi: „a se strînge, a se zgîrci").
— Analiza (sincronică a) derivatelor nu redă întotdeauna istoria lor. De ex. : şopti, provenit din v. sl. tu-Kn-raTH (bg. menmu) — v. DLE — , e analizabil prin şopa /, tratat în acelaşi dicţionar ca onomatopee fără model străin.
Există şi situaţii în care verbe considerate cu etimologia necunoscută sînt analizabile prin baze de asemenea cu etimologia necunoscută. De ex. : şovîrcăi „a se da la o parte (ferindu-se ...) ; a încerca să ocolească ... adevărul", cf. şovîrca „a se eschiva, a se cocli" (ambele cu etimologia necunoscută în DLR). în aceste cazuri, atita timp cît etimologia cuvintelor puse în relaţie nu e rezolvată, nu se poate spune nimic cu privire la raportul dintre analiza şi istoria lor.
— Analiza derivatelor împrumutate nu coincide întotdeauna în toate amănuntele cu istoria şi analiza lor în limba de origine. De ex. : curtizq „a curta", analizabil în curte „omagiu măgulitor adresat unei femei" şi -izar e împrumutat din fr. courtiser, formă refăcută, după cour-tisan (< it. coriigiano < eoffo?), a mai vechiului courtoyer < v. fr. court „curte" (v. DAUZAT—DUBOIS—MITTEBAND ; Grand Laromse).
— în inventarul derivatelor apar verbele care în condiţiile limbii actuale standard sînt neanalizabile semantic dacă :
au fost analizabile într-o fază mai veche, de ex. : consilia „a sfătui" ; (A./Russo, în DA), cf. consiliu „sfat" .(I, Gliica, în DA); istovi „a muri; a sfîrşi..." („Magazin istoric pentru Dacia", Uricariul, în DA), cf. istov „moarte; sfîrşit" („Magazin istoric pentru Dacia", Beldiman, în DA).; lămuri „(despre metale . . .) a curăţit prin foc . . . ; a limpezi" , (Mineiul «'1776,:!m DA), cf. lamură „curat" (Herodot, în DA);
sînt analizabile pentru un grup restrîiis de vorbitori, de ex. : jimba „a (se) strîmba" (reg., în DA), cf. jimb „strîmb" (idem): 'varia, cf. variu (livr. şi înv.).
în ambele situaţii, formaţiile sînt reţinute ca aparţinînd perioadei, respectiv graiului sau idiolectului în care erau/ sînt analizabile.
— Nu sînt înregistrata în inventarul derivatelor (vezi însă mai sus obs. 2) verbele considerate a fi derivate de la cuvinte din limbi străine neîmprumutate ca atare în limba română ; de ex. \ liăisui „a alunga fiarele sălbatice din culcuş" < magh. Jiajsza, cf. TAMÂS.
— Se înregistrează ca unităţi ale sistemului românesc de derivare verbală şi sufixele care apar exclusiv în derivate moştenite sau împrumutate ; de ex. : -ia., moştenit din lat. -îare, apare numai în derivatul apropia (vezi -IA, § 3. a : rom. -iă este şi împrumut tîrziu latino-romanic), iar -irui (argumentimi), reprezentînd adaptarea la limba română cu ajutorul lui -ui a germ. -ieren^ apare numai în derivate împrumutate (vezi -UI, § 8). Această poziţie e justificată de ipoteza că, în principiu, nu e exclu s ca un derivat analizabil şi perfect explicabil în interiorul limbii române care are şi corespondent în latină sau într-o limbă oarecare să fie de fapt format în româneşte.
le-am abătut, în mod deliberat, de la principiul analizei structurale (sincronice) enunţat mai sus prin faptul că nu am înregistrat verbele devenite analizabile în raport cu nume derivate de la ele însele prin regresiune; de ex. : bîrfi (< bg. âpimex, v. M. S.Mladenov, în LE XXII, 1974, nr. l,p. 53), cî.bîrfă; dejuna-{ < fr. dejeuner< lat.), cf. dejun (derivat regresiv în română; fr. dejeuner s. m. e infinitiv substantivat).
V. şi DUBOIS, D. S. 13 — 14, care înregistrează formaţiile nominale regresive ca derivate cu sufixul zero de la verbe, remarcind : „ce champ suffixal est degajeselon des criteres diachroni-ques ; d'un point de vuc synclironi([iie Ie groupe rebond / rebondir . . . apparaît inverse et forme de verbes denominaliiV.
Am iDrocedat în acest mod —deşi analiza acestor verbe ca denominale e operată în mod curent atît de vorbitorii nespecialişti (v. Th. Hristea, Derivarea regresivă morfologică în raporturile ei cu cea lexicală, în Sistemele limbii, 1970, p. 98 ; VASILIU, S.D.S. 498), cît şi, în general, în cercetările sincronice şi, mai mult, e reflectată ele unele definiţii din dicţionare în care verbul primai* e definit prin referire la numele post verbal (v. exemple la VASILIU, S.D.S. 499-500)-pentru că :
înregistrarea tuturor acestor verbe ca derivate denominale ar falsifica datele privitoare la productivitatea procedeului;
.16
2 - C. 27
17
în cazul acestui tip de formaţii, diacronia contrazice în bloc sincronia. •     . .    V .
b. Sufixele reţinute în inventarul nostru sînt cele care au fost identificate în cel puţin o formaţie analizabilă în româneşte. (E vorba de formaţii cu analiză unică, pentru că sufixele identificate numai în formaţii cu dublă analiză nu au statut de sufixe ferme, ci de sufixe virtuale; v. § 3.) Exemple de sufixe apărînd în cîte o singură astfel de formaţie : -ugi {vălugi), -ozi (foltozi, împrumut).
1. Vezi FC II 7—8, şi acolo referinţele despre puncte de vedere opuse acestei concepţii.
2. V. Tabel sinopîic ...: din totalul de 99 de sufixe simple, 23 (aproximativ un sfert) au cîte un singur derivat. Aşadar aceste sufixe au pondere destul de mare în sistemul sufixelor verbale. ■    / ■
3. în analiza derivatelor, condusă după principiile stabilite pentru întreaga secţiune consacrată derivării (v. FC II6—7), am făcut întotdeauna distincţie (conform cu principiile amintite) între formaţiile cu analiză unică şi cele cu d u b lă analiză (v. Introducere în studiul sufixelor, p. 9 —10). tntrucît formaţiile verbale cu dublă analiză par a fi relativ mai numeroase decît cele nonverbale şi, prin aceasta, au implicaţii mai puternice asupra dinamicii inventarului de sufixe verbale, vom prezenta aici modelele principale de dublă analiză a derivatelor verbale.
Vezi Al. Graur, în BL IV, 1936, p. 65-67, si VI, 1938, p. 145 si 157-163 ; în RRL XIV, 1969, p. 327-332; MALKIEL, G. 316.
Dubla analiză este de două tipuri, după cum derivatul poate fi raportat la a. cel puţin două baze care implică segmentări diferite sau b. o singură bază.
a. în cazul primului tip, distingem două subtipuri după cum cel puţin una din bazele posibile e:
— un derivat, cealaltă fiind un cuvînt primar, anume baza primului :
ostăşi : ost-aş, oaste
grijulii grij-uliu, grijă
tălpăşi : tălp-aş, tălp-ăşiţă, talpă
pocită : poc-it2 (3), poc-itor (2), poc-itură1 (3) — în DLB —, poci secătui: sec-ăt, seca confiscarisi : confisc-are, confisca zburătăi : zbur-at, zbur-ătură, zbura.
în raport cu baza (bazele) derivată (derivate), verbele sînt: derivate imediate: ostăşi: ostaş, tălpăşi: tălpaş, pocită : pocit, derivate regresive : grijuli : grijul-iu,  tălpăşi : tălpăş-iţă, pocită :
podt-or, pocit-ură,
derivate sufixale : confiscar-isi : confiscare, secăPui : secat, zburat-ăi :
zburat, (prin regresiune) zburătură.
în raport cu baza primară verbele sînt derivate sufixale cu: sufixe simple: [o8t~~] ■+ [-aşi], [grij-] + [-uli], [iâlp-] l~ăşi],
{poc-y-ţ- [-ita]
ori cu
sufixe compuse : [confisc-] + [-ar-isi], [sec-] + [-ăi-ui], [zbur-] ţrăt-ăi]
Observăm că tălpăşi, pocită şi zburătăi comportă două analize diferite prin raportare Ia bazele derivate (analize care corespund la cîte două posibile istorii diferite: tălpăşi şi pocită sînt formate prin derivare imediată sau regresivă; zburătâi e format prin derivare sufixală de la o bază derivată existentă independent sau obţinută prin regresiune). Din punctul de vedere al sufixelor verbale însă, distincţia dintre cele două analize nu e relevantă pentru că nu implică
segmentări diferite ale verbelor. De aceea reţinem aceste situaţii tot ca exemple de dublă, şî n,H de triplă analiza.
— o temă a u g ui e n t a t ă (printr-un anumit morfem gramatical, uneori identic cu un anumit sufix, ori un segment nesufixal), cealaltă fiind tema neaugmentată a aceluiaşi cuvînt: f
cafeli : caf-el-e^ cafea
picura : pic-uf-i, pic
atenţiona: aienţi-un-e, atenţie
pingelui : ping-el-e, pingea.
Elementul desemnat de noi prin termenul segment nesufixal pare să corespundă inter-fixului din terminologia lui Malkiel (G. 318): „semănticaîly void ingredients wedged in bet-■weety the radical and some sharply silhouetted suffix". V. şi CARABULEA, I. 132, care a preluat termenul de la Y. Malkiel.
în raport cu tema augmentată verbele sînt :
derivate imediate : cafeli : cafel-e, picura : picur-i, atenţiona : aten-ţiun-e,
derivate sufixale: pingel-ui: pingel-e.
în raport cu tema neaugmentată sînt derivate sufixale cu: sufixe simple: [caf-] + [-eli], [pic-~\ + [-ura], [atenţi-] + [-ona], sufixe complexe : [ping-] + [-elui].
1. în mod excepţional, cele două baze prin care se face analiza derivatului pot să nu aparţină aceleiaşi paradigme. De ex. încotoşmâni, -a, v. sufixele-ĂNI,-ĂNA, § 3.
2. Există şi cazuri sporadice de t r i p 1 ă analiză:
tratarisarisi (formaţie glumeaţă la Alecsandri), analizabil prin baza primară trata şi bazele derivate tratare şi tratarisi;
formaţiile de tipul îmbucături, analizabile prin baze primare (îmbuca) şi derivate (îmbucat, îmbucătură) ;
formaţiile de tipul atenţiona, analizabile prin baze primare (atent) şi baze derivate (atenţie şi varianta ei atenţiune).
în primul caz, din analiză rezultă 3 sufixe compuse: -arisarisi, -isarisi, -arisi; în cel de al doilea, 1 sufix compus : -ături, unul simplu: -uri, şi derivate imediate ; în cel de al treilea, 2 sufixe simple: -iona, -ona, şi derivate imediate. Nici una din aceste situaţii nu este însă productivă pentru sistemul sufixai românesc: -arisarisi, -isarisi şi -ături sînt sufixe virtuale (v. sufixele -ISI ..., § 8 ; -ĂRI ..., § 8), -iona e Z'eţinut ca sufix datorită uneia din formaţii, impulsiona, care în limba'actuală nu mai satisface condiţiile triplei analize (v. sufixele -QNA3 ...., §1). Productiv însă sufixul -iona nu este (v. -ONA3, § 6).
b. în cazul celui de al doilea tip (situaţie mai specială datorită exemplelor puţin numeroase şi cu caracter nesistematic), baza (unică) e o interjecţie, adică un cuvînt fără structură formală, deci, în principiu, segmentabil în orice fel:
milioti : miJiolio !
tuculi : tucu !
bubui : bu-bu !
La primele două derivate ambele analize operate au drept rezultat detaşarea unui sufix : mih-oti sau milio-ti, tuc-uli sau tucu-li. La cel de al treilea derivat, una din analize are drept rezultat detaşarea unui sufix : bub-ui, cealaltă însă ajunge la un derivat imediat : bubu-i.
în segmentarea formaţiilor de acest tip nc-am condus după datele oferite de inventarul de sufixe detaşate din derivate de la baze nomnterjecţionale. Astfel, ara admis dubla segmentare a derivatului tuculi pentru că atît -li, cit şi -uli sînt detaşate din derivate nomnterjecţionale cu analiză unică (pecet-li, jug-uli). în schimb, în ghioldorosi (ghioldtro !), am detaşat prin analiză unică un sufix -osi pentru că detaşarea unui sufix -si nu este impusă de nici un derivat noninterjecţional.
în cazul tipului de sub a. sensul impune uneori alegerea uneia diu cele două modalităţi de analiză posibile din punct de vedere formal. De ex. : bucăţeli „a face bucate le" ; făţări „a se preface, a se făţarnici", cf. făţare „făţărnicie"; îngînăura „a cădea pe gînduri"; pîntesări
18
19
„a avea p î n t e.c ar e (pîntecări e)"; aruncături „(despre lemne) a , intra ;^Ii;:•puţrefa9^ie,,,, cî,.:arunQăţiţrâ .„lemn uscat"; hoinări ,„a umbla ii o i îi a r" (cp. cu--(h)oină „jop cu mingea") pledează pentru analiza prin baza derivată, respectiv augmentată.;; o|ăn,„a,rotunji capetele buşteanului în formă de o a 1 ă" ; lăptos a „a transforma în, 1 a p ie" ; limbaşi „a-şi plimba limba prin gură" (cp. cu limbuş „omuşor;7), pledează pentru analiza prin baza primară.   ,;  , .
Există şi cazuri speciale (rare) în care raportarea la diversele baze se p o & t e face in aBod diferenţiat după sensurile derivatului; de ex,, pietrici: „a deveni zgrunţuros", cf. pietricică , 9,a. se întări-', cf. piatră ; „a pietrui", cî. pietre,:pietricele. ■    r , .,
Alteori (in majoritatea cazurilor) sensill este neconcludent' "(fie pentru că cele două tipuri de baze la care poate fi raportat verbul sînt sinonime, fie pentru că, fără a marca o distincţie semantică; Sensul ferbului pSate fr îbrmulat în două feluri, prin referire la cele două tipuri de baze). De ex. : ajutora „a ajuta" sau „a dâ ajutor", sţrvmtora „a băga la s t r î rn t o a r e" sau „ . .'.la loc s t r î m t", grădinari „a face meseria de gr ă dinar, a. face gr ă d in ă r ie" sau „a se ocupa de grădină", sulfura „a amesteca o substanţă chimică cu sulf" sau „a transforma în sulfura (compus al sulfului)", încrucişa „a pune c r uc i ş ( ==în eruc e)", cărnosi „a jupui de c ar ne" sau „ .. . de părţile c ă r n o a s e", blegoşa „a deveni b leg ( = b leg os)", frenţuşi „a se îmbolnăvi de f rente ( = frenţuş)". Sînt ambigue in bloc derivatele în -di, -ela care nu conţin în sensul lor noţiunea de plural al bazei, întrucît singularul are forme cu şi fără: bacceU „a căpăta aspect de b a c c e a" (cf.b.) sau „ ... aspectul unei bace ele" etc. (E ele la sine înţeles că în cazul tipului de sub de asemenea, criteriul sensului nu ■-este operant : structura semantică a formaţiilor reflectă — nici nu s-ar putea să fie altfel — caracterul amorf al bazelor.)
Deoarece, după cum s-a văzut, 1. criteriul conţinutului semantic ette adesea inoperant, 2. din punct de vedere formal, ambele analize sînt în toate c a z u r i 1 e p o s i b i 1 e (fără a putea spune măcar că una e mai simplă decît cealaltă) şi, în..sfîrşit, 3. formaţiile de acest tip au determinat "apariţia de noi sufixe, înregistrăm toate tipurile de formaţii neconcludente din punct de vedere semantic (alături, bineînţeles, de'cele al căror sens impune analiza prin bazele primare) în capitolele consacrate sufixelor rezultate din analiza prin bazele primare, respectiv, neaugmentate (în cazul exemplelor noastre : -ăşi,-uli, -ita, -arisi, -ătui; -eli,-ura, -onaB). în acelaşi fel am procedat cu derivatele de la interjecţii (-ti, -oti ; -li, -uîi). Le înregistrăm însă separat de derivatele a căror analiză are drept unic rezultat detaşarea sufixelor in discuţie (de ex. : băşcăşi: başca, 4@rfeU' tearfă, pericplarisi : pericol) pentru că prezenţa in structura lor a sufixelor în discuţie nu e cartă.
Sînt situaţii în care elementele derivate detaşate din formaţii cu dublă analiză nu sînt productive, adică nu apar niciodată (cel puţin în materialul de care dispunem noi) în formaţii a căror analiză să aibă drept rezultat unic detaşarea sufixelor respective. De ex., -işi apare ex-elusiv în formaţii ca mîlcomişi< mîlcomiş, păişi<păiş y-ănoşa şi -ătoşa, forme dezvoltate ale lui-oşa, apar exclusiv în formaţii ca viermănoşa < viermă-mos, apătoşa< apătos; -iniaapare exclusiv în formaţii ca fiinţa< fiinţă; -âlogi, -elogi, exclusiv în formaţii ca pisălogi < pisălog, terfelogi < terfelog. Elementele derivative care apar numai în formaţii cu dublă analiză sînt înregistrate ca sufixe : a) dacă formează serii de cîte cel puţin 2 termeni
20
di sufixe detaşate din formaţii cu analiză unică (de ex. : -işi,f>alături de 3-,şi, -aşa, -em etc.; -ănoşa şi -ătoşa, alături de -oreşa) sau;b) (e cazul sufixelor dezvoltate) dacă se explică prin forme dezvoltate ale sufixului de bază (de ex. : -ălogi şi r elogi, explicate prin sufixele -ălog <şh respectiv, -elog% forme dezvoltate ale lui -og, prin care seexplică -ogi). Atunci cînd nu satisfac condiţiile de sub a), b), nu -sînt înregistrate ca sufixe ; formaţiile din care se pot detaşa ele sînt însă reţinute. Astfel, nu am reţinut un sufix *-inţa\ pe . baza formaţiei fiinţa, dar am înregistrat verbul la derivatele imediate; nu am reţinut sufixele compuse cu -iza,, toate detaşate din formaţii cu dublă analiză, dar aon înregistrat verbele în care apar ele la sufixul -iza (v. mai jos §5). înregistrăm aceste sufixe (sub denumirea convenţională de sufixe v irtual e) deoarece e posibil 1. să existe deja,formaţii care să le,justifice statutul de sufixe productive şi pe care noi să nu le cunoaştem şi 2. asemenea formaţii să apară în viitor, deci ele.-să, vă e,j in ă productive. .> ■
Punctul de vedere care nc-a condus la alegerea procedurii de mai sus este principiul similar cu cel potrivit căruia înregistrăm sufixele împrumutate pentru care nu avem nici o formaţie r om â n e a s c ă (vezi § 2). ,
4. Elementele derivative detaşate din forniaţii cu analiză unică sau multiplă sînt organizate în grupuri; aceste grupuri, la rîndul lorysînt constituite din sufixele şi variantele lor oii din serii (uneori cu subserii, după conjugări) de sufixe.
Variantele sînt fonetice, grafice sau; de conjugare (morfologice).
Statutul variantelor fonetice şi grafice se stabileşte, ca şi la sufixele nonverbale, pe.baza contextelor fonetice care le determină, respectiv, pe baza convenţiilor grafice valabile într-o anumita perioadă (de obicei, convenţii împrumutate o dată cu formaţiile din câre se detaşează variantele in discuţie).
Statutul ele variantă de conjugare, specifică pentru derivarea verbală, se acordă elementelor derivative care se detaşează exclusiv din dublete de conjugare, formaţii explicate, de obicei, prin schimbare de conjugare. (V. totuşi anatimisa, care poate fr explicat atît prin schimbare de conjugare din anatimisi, cît şi prin bulgară—v. sufixul-ISI, § 4. a, varianta -isav)
Elementele derivative care apar in dublete de conjugare pot avea statut de sufixe atunci cînd apar şi în formaţii care nu constituie dublete. De asemenea, ele pot interveni în formarea unor sufixe perechi. V., de ex., sufixele -NI ..., §5 : -âna, -ina.
Variantele de conjugare sînt puţine, slab sau chiar foarte slab reprezentate şi au, în general, o poziţie precară în raport cu sufixul de bază. De ex., -ota2, variantă de conjugare a lui -oti, apare în 3 formaţii ipicota şi (cu dublă analiză) chiota, tropota; -ăti2, variantă de conjugare a lui -ăitay numai în şchiopaţi (v.sufixele -TI..., § 4, şi -TA ...,■§ 1^ 4).
Eelativ frecvente in derivarea sufixală verbală sînt elementele derivative cu statut dublu, de sufixe şi variante. Este mai ales cazul derivativelor detaşate atît (1) din formaţii care sînt variantele fonetice (de obicei, regionale) ale unor formaţii (literare) din care se detaşează sufixele de bază, cît şi (2) din formaţii care nu au şi nu presupun dublete pentru că nu prezintă contextul fonetic care să condiţioneze variaţia respectivă. în situaţia (1) spunem că elementele derivative sînt variante, în situaţia (2) spunem că ele sînt sufixe. De ex. : ;
-eri e variantă fonetică regională a lui -ari-în cenuşeri, variantă a lui cenuşări, şi sufix în împleteri (v. sufixele -ĂEI..., § 1).
21
%u. situaţia mai complexă, în mre raporturile sufix/variantă dintre 2 termeni sînt reciproce :
-oşa e sufix în gliemoşa şi variantă a lui -uşa în mârunţoşa^ Ywi^nt^ a lui mărunţuşa; la rîndul lui, e sufix în aplecuşa şi varianta a lui -0£a în înfăinuşa, variantă a lui înfăinoşa (v. sufixele -ŞI..., § 1):
Cînd ambele formaţii pe baza cărora se stabileşte statutul derivativelor sînt regionale, ambele derivative sînt considerate sufixe. V. de ex» sufixele-Ălţ, -ÎI^ §2.
Condiţiile de realizare a acestor elemente derivative omonime sînt specificate în monografiile sufixelor respective, iar ele sînt notate diferenţiat prin indici, după modelul sufixelor (şi prefixelor) omonime. Indicii mai mici se atribuie sufixelor, iar cei mai mari, variantelor. De ex. : -oşa1 cu varianta -uşa2 şi -uşa1 cu varianta -oşa2.
Stabilirea seriilor de sufixe se face pe baza trăsăturilor corn ane pe care le au sufixele din acelaşi grup, iar tratarea împreună a sufixelor care alcătuiesc o serie presupune avantaje atît pentru aprofundarea cunoaşterii lor (prin descrierea comparativă a termenilor seriei), cît şi pentru obţinerea unei descrieri mai simple (prin sistematizarea tuturor trăsăturilor comune ale sufixelor).
Seriile de afixe nu sînt specifice derivării verbale şi nici măcar derivării sufixale (v. FC II 21). Ele par a fi însă relativ mai frecvente şi mai sistematice la sufixarea verbală. De aceea vom face aici cîteva observaţii asupra procedurii aplicate pentru stabilirea lor.
Fără a folosi termenul, I. -A. Gandrea (C.G.R. 302—305) tratează sufixele verbale în serii într-o manieră foarte apropiată de cea aplicată de noi.
Existenţa seriilor e sugerată şi de A. Graur; de ex. (în BL VI, 1938, p. ,157): „[-om, -ori, -ura, -uri] ressemblent â -ări, tant pour la forme que pour le sens".
Trăsăturile comune ale sufixelor privesc asemănarea de structură fonetică şi posibilitatea lor de a forma în mod alternativ derivate de la aceleaşi baze (= formează serii de substituţie):
— Sufixele din grupul -ni, -na,-ani, -ana, -eniv -enax, -iniv -inalf Ani, -îna, -oniv -onav -uni, -unaxa,u structură fonetică asemănătoare: consoana n precedată de una dintre vocalele ă, e, i, î, o, w sau neprecedată de vocală şi urmată de caracteristica conjugării (v. cap. Structura fonetică a sufixelor verbale, § 1).
Structura fonetică asemănătoare este condiţia indispensabilă pentru stabilirea oricărei serii de sufixe. !
Cînd două sau mai multe sufixe dintr-o serie conţin caracteristicile ambelor conjugări, I şi a IV-a, spunem că seria respectivă se împarte în două subserii: una de conjugarea I, cealaltă de conjugarea a IV-a. De ex., în seria menţionată mai sus, subseriile sînt: -ni, -ani, -eni± etc. şi -na -ana, -enat etc.
Deşi pe baza asemănării de structură fonetică unele grupuri de sufixe ar trebui să fie tratate ca serii cu cîte două subserii, e mai convenabil să le tratăm ca serii distincte, deoarece alte trăsături ale lor pledează pentru aceasta. De ex. : sufixele -ta,-ăta, -eta, -ita, -ota şi -ti, -ătix, -eti, -oti sînt tratate ca formînd două serii distincte pentru că au origine diferită? iar derivatele de conjugarea I şi a IV-a de la aceleaşi baze au poziţie precară (v. seriile -TA... şi -TI..., §1).
— Seriile de substituţie în care intră sufixele sînt un criteriu frecvent folosit de noi pentru determinarea seriilor de sufixe (v., de ex., seriile -LI..., -ŞI...). Apare însă o situaţie în care, deşi sufixele intră în aceleaşi serii de substituţie, există şi argumente care pledează împotriva constituirii
22
lor într-o serie. Este cazul sufixului -ui, de o parte, şi a sufixelor -ăi, -îir de cealaltă parte :
Un număr de 52 de derivate, reprezentmd aproximativ 10% din totalul derivatelor iu-ui, intră în serii de substituţie cu derivate în sufixe din seria -ăit.... De ex. : chiţai) -ui, gîfîij-ui, colbăij -ui, înfăşăij -ui, lingăij -ui. Aceste derivate nu constituie o categorie distinct caracterizată nici in raport cu sufixul -ui, nici în raport cu seria -ăil... : au baze interjecţio-naie, nominale şi verbale aşa cum au atît derivatele în -ui, fără dublete în -ăix...,, cît şi cele în- <%... (v. sufixele -UT şi-ĂIi...), iar semantica lor, iiind determinată de clasa morfologică a bazelor, este, de asemenea, nespecifică.
Unica trăsătură care ar putea intra în discuţie ca avînd funcţie distinctivă ar fi originea temelor : derivatele în., în contrast cu cele în -ui, ari numai baze vechi în limbă (v. -ĂI1..., § 6). Această trăsătură, apărînd la 51 din cele 52 de derivate în discuţie, ar pleda pentru tratarea acestor derivate la seria de sufixe-ăiv .. întrucît însă există o excepţie, anume probui,-ăi, cu temă neologică, şi, pe de altă parte, derivatele deinter-jecţionale în -ui fără dublete in -ă^... au şi ele, în bloc, baze vechi, considerăm că trăsătura menţionată nu e operantă în sensul sugerat mai sus.
De aceea stabilim p r i n c o n v e n ţ i e să tratăm sufixul -ui independent de seria -ăix-----.
în afara celor două trăsături comune menţionate, sînt avute în vedere, după caz, şi alte trăsături subordonate îor, şi anume originea sufixelor şi a bazelor derivatelor, clasa morfologică a bazelor (aceste trăsături au intervenit în discutarea exemplelor propuse mai sus; pentru mai multe exemple, v. seriile -ŞI...; -ISI...; -ĂGI..., § 1).
I n v e n t a r u 1 sufixelor verbale prezentate în monografiile volumului de faţă conţine 09 sufixe simple şi 51 sufixe complexe {v. Cuprinsul).
Pe lîngăacestea, există 16 sufixe simple (-gi^ari^orî^eci^ -oga, -ela, -na,-ena1,-eşi,-işi,-uş,air-uti, -iia,-uţa,-aXa,-ola^ şi 29 complexe {-ânăi, -ătăi, -icăia, -ătăci, -ătoci, -otoci, -alisi,-anisi, -arJiisi, -arisarisi, -gisi, -imisi, -pisi, -uleasi, -ănoşa, -ănoşi, -ătoşa, -ătoşi, -ătăţi, -ătăţa, -utăţi, -ologi, -elogi, -ătări, lături, -etori, -egări, -sora, -sori) virtuale (v. sufixele -Ăli..-CI. ■., -ISI.,., -m..., -ŞI. .,i -ŢI..., -ĂGI..., -ĂEI...). Aşadar sufixele virtuale complexe sînt în mod absolut şi, mai ales, în mod relativ mult mai numeroase decît sufixele virtuale simple. însă în ce priveşte numărul derivatelor şi frecvenţa lor, sufixele virtuale complexe sînt la fel de slab reprezentate ca şi cele simple.
Menţionăm cîteva sufixe virtuale neînregistrate pentru că nu formează serii cu alte sufixe (v. mai sus §4):
-eza: amoreza, cf. amor, amorez (v. şi formaţia glumeaţă coafeza; n-are nici o legătură cu -eza, sufix vechi şi popular, v. sufixele -ĂZA ...) ;
-inţa: fiinţa, cf. fi, fiinţă (-inţâ n-are nici o legătură cu sufixele care stau la baza seriei -ţi___, vezi sufixele -ŢI §4);
-nici: 16 formaţii vechi (sec. al XVI-Iea — al XlX-lea), unele folosite arhaizant în limba contemporană, raportabile la baze în -nic şi/sau (prin regresiune) -nicie: câmâtnici, cf. camătă, camatnic; cucernici, cf. cuceri „a se smeri", cucernicie; făţarnici, cf. fâţare, făţâri, făţărnicie; hotărnici, (îm)puternici, îndărătnici, întemeinici, (în)veciniei, jetnici, nimicnici, osîrdnici (se-mianalizabil), rodnici, silnici, slugarnici, zădărnici (toate în DI), istornici „a istorisi", cf. istorie, isiornic (LR XXX, 1981, nr. 5, p. 531) (-nic nu are nici o legătură cu sufixele care stau la baza seiriei -ci ..vezi sufixele-CI ..§4);
cele 16 sufixe compuse cu -iza, anume -aciza, -aliza etc, menţionate la sufixul -IZA, {-iza nu are nici un sufix complex real).
Observăm şi aici că sufixele virtuale complexe sînt mult mai numeroase decît cele simple.
23
Sufixele simple sînt .4 individuale (-ia, -ina3, -ua, -ui) si 110 organizate în 19 serii de cîte 2 {-iza .. .■ -ona3...), 3 (-ega-fia ...; fiea..
flirt \       Al     y.~~ .,>. ^    .  •..    . '     J 7   J 7
-cei...: -ta ...);
6 (-ci„.), 9 (-/t...), 11 (-ari: ..; -U ...; -şi ..j) şi 14 temieni (-ni.. V).
Sufixele complexe sînt grupate pe lingă (au la bază sufixe din) 9 seni de sufixe simple {-agi... - 2 ; -d^ ... - 21 ; -ari..'. - 12 ; -ci. . -3; -isi... -17; -ni... - 4 ; -jrf. . . -.5 ; -ţi... -8; -aZa... L i) si
un sufix individual {-ui - 12). Eemarcăm că sufixele complexe care au
la bază sufixe din seriile -agi
-c%..,
-ţi... sînt toate virtuale.
6 serii de sufixe (-ari. .. ; -ăza. ..; -li . . .; -ni .. . ; -şi .. .; -ţi....) au
subserii după cele două conjugări, situaţia repetîndu-se la sufixele complexe formate pe baza a trei din aceste scrii (-ari .      -şi...;      ..),
Menţionăm (în ordine cronologică) cîteva inventare generale de sufixe verbale stabilite de lucrări anterioare de sinteză, unele consacrate acestor sufixe (listele—alcătuite după criterii de delimitare a unităţilor care uneori sînt diferite de ale noastre — cuprind sufixe simple, complexe şi variante, redate în notaţia autorilor şi în ordinea în care apar în lucrări) :
■CANDREA, C.G.R. : -eca, -ega, -ula, -ăna, -ina, -ăra, -era, -ora,-ura, -ăi, -îi, -ui, -âciv -ici, -oci, -uci, -ăli, -eli, -oii, -uli, -lui, -ălui, -ni, -ăni, -âri, -isi, -eşi, -oşi, -uşi (29);
SCHUFFERT, V.: -c-, -ec-, -ăc-, -oc-, -g-, -ig-, -ăc-, -oc-, -ucH -ig-, -og-, -et-, -it-, -d/-? -er-, -is^, -os-, -iş-, -âş-, -uş-, -oş-, -l-, -el-, -ăl-, -ul-, -lu-, -elu-, -ălu-, -er-, -âr-, -or-, -ur-, -n-, -e/7-, -in-, -ăn-, -ă-, -u-, -că-, -căr-, -acar-, -ăcă-, -igâ-, -ătâc-, -ă/o/v, -ăfăţ- (47);
PASGU, S.: -ur-, -ec-, -â-, -că-, -ăn-, -n-, -u-, -ips-, -is-, -ălui, -ului, -iz- (12);
LOMBARD, V.: -c-, -ec-, -ic-, -oc-, -uc-, -ăg-, -ig-, -og-, -ăi, -ii, -îi, -oi, -ui, -ăn" (-în-), -in-, -ăr-, -er-, -ur-, -ifica, -is-, -aris-, -ladis-, -iza, -l-, -ăl-, -el-, -il-, -ul-, -lui, -ălui* -elui, -ului, -i-, -ăt-, -et-, -ot- (37). ' '
Şi cîteva inventare stabilite în lucrări consacrate cîte unui grup de sufixe verbale :
PUŞCARIU, O.: -ăi, -îi, -â/z/, -năi, -căi, -ni, -oti (7 sufixe pentru verbe onomatopeice);
A. Graur, în BL IV, 1936, VI, 1938, VIII2, 1940: -ari, -li, -osi \ -eli, -îi, -ăi, -ăni9 -nî9 -ora, -ori, -ura, -uri, -oti; -ăţi, -ălăii (15 sufixe studiate mai ales din punct de vedere etimologic) ;
MARIN, O. : -ăi, -îi, -ii, -ei, -oi, -ui; -ni, -ăni, -îni, -ini, -eni, -oni, -uni; -âri, -oii, -ăli* -ălui, -ăli, -ura, -eza, -osi (21 de sufixe pentru verbe onomatopeice).
6. Numim derivate imediate verbele formate de la diverse baze (neverbale) fără intermediul unor sufixe propriu-zise (aşa-numitele sufixe lexicale). De ex. : zidi faţă de zidui. Eormula fixează termenii poziţiei noastre, şi anume :
— Considerăm că -a şi -i, -î sînt caracteristici ale c o n-j u g ă r i 1 o r, şi nu sufixe lexicale, deoarece nu apar în toată paradigma, aşa cum apar sufixele lexicale, ci numai la unele forme din această paradigmă (moduri şi timpuri), aşa cum apar morfemele gramaticale (sufixe şi desinenţe). Aceste mărci morfologice arată distribuţia pe conjugări a verbelor provenite din diverse baze neverbale (I: arginta, alătura; IV; albi, asupri, moTiorî), aşa cum desinenţele de gen arată distribuţia pe genuri a sufixelor nominale (-eală; -tor, -toare; -esc, -ească) şi, implicit, a derivatelor formate cu sufixe nominale (bălăceală; măturător, măturătoare; ăobitocesc, dobitoce as că). în mod similar cu acestea din urmă, caracteristicile conjugărilor arată distribuţia pe conjugări a sufixelor verbale lexicale (-iza; -ui; -ăni, -ăna) şi a derivatelor formate cu aceste sufixe (fertiliza; tălpui; păcăni, trăgăna).
24
1. Vezi PHILIPPIDE, P. 233 ; PtJRDELA, D. I. 10-12; VASILIU, S.D.S. 500501, O. Densusianu (HLR II 313— 316) înregistrează aceste verbe sub titlul echivalent de
„derivare improprie,,) dar alături de adjective, numerale sau infinitive devenite substantive, de participii adjectivale etc. şi de substantive provenite din radicalul verbelor.
•• P. Zugun (Conversiunea numelor îiv verbe, în LR XXI, 1972, nr. 5, p. 436— 443) consideră elementele -i sufixe gramaticale, şi verbele formate cu ele, la fel ca şi toate tipurile de fapte avute în vedere de O. pen.susiaiiu (v. mai sus), ca formate prin conversiune.
G. Ivănescu (Formarea cuvintelor în limba română, în LR XIV, 1965, nr. 1, p. 36) califică sufixele -a, -i drept „morfologice, nu lexicale".
G. Paseu (S. 177—178, 369—374) pare să aibă aceeaşi poziţie întrucît nu ie înregistrează printre sufixele verbale, iar pe acestea le notează fără marca conjugării.
lorgu Iordan (LRC 1954) distinge verbele formate prin „simpla adăugare a semnului «caracteristic de infinitiv la tema respectivă" (478) de verbele formate prin derivare cu „sufixe propriu-zise" (480). '
2. Un punct de vedere care, credem, confirmă poziţia noastră, deşi se operează cu alţi termeni, apare la H. Marchand (Ex/ ansion, Transposition, Derivalion, in Studies in Stjniax and Word-Formation, ed. by Dieter Kastovsky, Munchen, 1974): verbele denominale, de ex. engl. >c'ash, formate cu morfemui zero şi tratate ca verbe in toate poziţiile, ca şi verbele primare, sînt fapte de d ei'ivare, în contrast cu faptele de t r ansp o z i ţ i e (de ex. engl. g eveniment official), care nu au acest tratament.
; V. însă şi. părerea diferită a lui Esco V. Pennaneii (Remarks on Sgntagma and Word-Formation, in „Folia Linguistica" XVI, 1^-4, 1982, p. 248), care are îndoieli în ceea ce priveşte caracterul morfologic derivaţional ai elementului zero (care n-are nici formă, nici sunet
—   engl. neither form nor sound).
3. O poziţie intermediară ne par a avea, de ex. :
I. -A. Candrea (C.G.R. 301—305), care, sub titlul „derivare proprie", „sufixe verbale", distinge „derivatele simple", formate prin „terminaţiile" -a, -i ataşate direct la radical, de „derivatele complexe", unde numitele terminaţii se ataşează la radical prin intermediul unui „sufix special". . • ■ ;
A. Lombard (V. 263, 514, 837 —838), care consideră elementele -a, -i sufixe îexico-gra-
matieale. *
GRAM. ROM.1 (I, 324—325), unde -a, -i, identificate cu sufixele caracteristice ale conjugărilor, sînt considerate elemente formative pentru toate verbele, opuse sufixelor „mai dezvoltate", de tipul -ui. "
I. Fischer (F. C. 295), pentru care -a este un exemplu de caz în care „nu se poate face. o distincţie netă intre afix şi morfem".
■ V. şi M. Grevisse (Le bon usage,rp. 84), a cărui concepţie o aminteşte pe aceea a îui I. -A. Candrea: aici sufixele „simple", corespunzătoare derivării imediate (loge> log-er), sînt qpuse sufixelor „complexe'/, corespunzătoare derivării mediate (uivre> viv-ot-er, dent> deni-el-er). Aşa-numitele forme dezvoltate („eîargies"), de tipul -ier (clouter, numeroicr), -cir (noircir, obs-cnrcir), par să aibă o poziţie intermediară.
4. Poziţia opusă, constind în tratarea elementelor -a, -i drept sufixe lexicale ca oricare altele, o găsim,de ex., Ia : Al. Graur (Note asupra structurii morfologice a cuvintelor, în SG II, 1957, p. 6): VASILIU, S.S.V. 649, 651 : VASILIU, S. F. 109 ;. COTEANU, L.R.G. \ 143, L.R.G 2, 189; IORDAN, ROBU, L;R.C. 297: TUDOSE, D. 192.
— Considerăm că verbele formate fără sufixe lexicale sînt ier i-vate, şi nu rezultate din conversiune, deoarece sînt marcate în orice context prin morfeme caracteristice (verbale), în contrast cu formaţiile produse prin conversiune, al căror statut c legat de un număr limitat de contexte în care, de cele mai multe ori, nu apar morfeme caracteristice.
1. V. de ex.: fă-mi un bine /, fă-mi binele ăsta ! adv. —> sitbst., face bine — ambiguu: adv. (face ^ iot ce face) sau subst. (face muU~) ; lucrează frumos— adj. —> adv., e frumos ambiguu : adj. (e tot Ce face el) sau adv. (e ~ să munceşti) ; AL e mai doamnă— subst.—> adj., m. e doamnă — ambiguu : adj. (M. e ~ , N. a rămas necioplită) sau subst. (M. e o~).
2. întemeindu-ne pe faptul că sint legate de context, am apreciat că formaţiile rezultate dtn conversiune au adesea caracter ocazional (VASILIU, S.D.S. 501, 503 — 504), reflectat în formulele prin care sînt marcate în dicţionare: „substantival", „adjectivai" etc. Acest caracter a fost relevat şi de alţi cercetători în legătură cu aşa-numitele „conversiuni parţiale" (ex. adv. engl. ihen adj.) în contrast cu „derivatele cu morfemui zero" (engl, subst., adj.y adv. -> vb. ; v. Gabriele Stein, The place of word-formation in linguistic description,, în Per-spekiiven der Wortbildungsforschung, ed. Herbert E. Brekle şi Dieter Kastovsky, Bonn, 1977,
25
p. 228, 230). G. Stein susţine însă, credem, pe bună dreptate, că această trăsătură nu e relevantă pentru conversiunile parţiale amintite, întrucît (după cum prea bine se ştie ) şi derivatele propriu-zise pot avea caracter ocazional.
— Denumirea verbelor derivate imediate presupune adoptarea termenului opus, derivate mediat e (v. PUBDELA, D.V.1.18), pentru verbele derivate eu sufixe lexicale. Acest termen nu are însă utilitate practică pentru descrierea noastră, întrucît în tratarea derivatelor sufixale important e întotdeauna să se identifice sufixele, şi nu să se releve caracterul mediat al derivării.
— Tratarea elementelor -a, -i, -î drept caracteristici morfologice ale conjugărilor, şi nu sufixe lexicale, ne scuteşte de analiza şi, în consecinţă, de caracterizarea tuturor sufixelor lexicale verbale drept sufixe compuse (al căror ultim termen ar fi -a, -i, -î), soluţie care ar face nerelevantă distincţia simplu/compus în structura formală a sufixelor verbale.
— Soluţia aleasă de noi în privinţa statutului elementelor -a, -i, -î permite notarea sufixelor verbale lexicale cu sau fără caracteristicile conjugărilor (caracteristici care nu fac parte din sufixe) : -iz- sau -iza, -u-sau -ui, -ăş- sau -aşi, -aşa. întrucît însă în sistemul românesc de sufixe verbale există numeroase unităţi care aparţin atît conjugării I, cît şi conjugării a IV-a (v. cap. Distribuţia pe conjugări a sufixelor ...,,§ l)r pentru o mai uşoară şi mai riguroasă conducere a descrierii, vom adopta notarea sufixelor verbale cu morfemele conjugărilor (cp. cu modul de notare a sufixelor nominale).
V., de ex., CANDREA, C. G/R-., unde sufixele verbale sînt notate cu marcarea graniţei dintre sufix şi morfemui gramatical: -cc-a, -eg-a, -â-i (303), -u-i (304) etc.; PASCU, S., unde sînt notate fără marca de conjugare: -ec, -ur (177—178), -ă (369), -ăn (371) etc.
7. Ordinea sufixelor care constituie serii este alfabetică atît în titlul monografiilor, cît şi la inventar. O singură excepţie te face pentru seriile care au structura consoană precedată sau nepreeedată de vocalar şi anume : sufixul cu structura consoană neprecedată de vocală e plasat pe primul ioc. De ex. : -li, -ăli, -ăla-j etc. •>••
Apartenenţa sufixelor la ambele conjugări se marchează la fiecare termen al seriei în titlul monograf iei,primul loc avîndii-1 conjugarea mai puternică în cadrul seriei. Perechile sînt despărţite între ele prin punct şi virgulă. De ex. : -ăli, -ăla-/ ; -eli-j , -ela ictc, dar -ăşa, -ăşi; -eşar -eşi etc.
Variantele sînt notate în paranteze rotunde alături de sufixele de bază (v. FC II 21), iar sufixele virtuale, la locul cuvenit conform ordinii alfabetice, înparanteze drepte. De ex. : [-ari']; -ări (~efri2),-ăra;-eril r -era (-ira) etc.
Dacă o variantă are caracter virtual, ea e dublu marcată, prin paranteze rotunde şi drepte. De ex. :  ..-oşar [(-uşa2)], -oşi; (-oşa2)], -uşi.
în volum, ordinea sufixelor este, de asemenea, alfabetică, în cazul seriilor locul fiind determinat de primul termen al seriei. Se face excepţie pentru seriile al căror prim termen e un sufix virtual: la acestea locul e fixat după primul sufix real al seriei. De ex. :
[-gi], -ăgi...
-ăix...
[-ari], -ări... -ăza ...
26
MONOGRAFIILE SUFIXELOP
-agi vezi -AGI -ai  vezi -ĂL -ala vezi -ULÂ2
-aii vezi -LI -ari vezi-ĂRI -aci vezi-CI
[-GI], -ĂGI [(-AG*)], ~IGI? ~OGÎ19 *UGI
SCHUFFERT, V.151-152, 154; LOMBARD, V.838.
sînt i „om
1. Tratăm sufixele -ăgi, -igi, -ogi, -ugi ca formînd o serie pentru că :
— au structura fonetică comună multor serii de sufixe, anume : consoană constantă precedată sau neprecedată de vocală variabilă şi urmată de caracteristica conjugării (v. cap. Structura fonetică..., §1);
— s- au format toate în interiorul limbii române printr-im proces similar, unul din ele (-igi) putînd fi explicat chiar prin influenţa indirectă a seriei (v. § 4).
2. -gi. Formaţie cu dublă analiză în DI: duelgi „a avea mania de a se duela", cf. duel, (prin regresiune) duelgiu.
-ăgi (-agi). Formaţii cu dublă analiză  în DI (bazele derivate \}\ii-ag,-âgiu) : îngăzdăgi (parasintetic) „a se îmbogăţi", cî. gazdă, găzd ag n cu stare"; pălăvrăgi (palavragi DLE), cf. palavră, (prin regresiune) palavragiu.
1. Pentru derivarea Iui pălăvrăgi din palavragiu, vezi GRAUR, S.L.G. 471.
2. Derivatul rablagi (similar lui pălăvrăgi), format prin regresiune de la rablagiu (cf. A. Graur, în BL VII, 1939, p. 122), e înregistrat ca formă de bază, cu varianta rablagi, în DLRC, DM, DLR, DEX. Dat fiind însă că rablagi e o formaţie familiară (ca şi rablagi, de altfel, v. DLRC, DLR), considerăm că nu contrazice de fapt raportul stabilit aici între -ăgi şi -ăgi (pălăvrăgi are numeroase atestări în texte literare, v. DLR) şi nu înregistrăm un sufix (virtual) -agi. Notam şi varianta reblegi, explicată de A. Graur (loc. cit.) prin influenţa lui bleg,
3 formaţii  cu  analiza  unică  în DI :   ciumpăgi, mărdăgi, pisăgi.
-igi. 1 formaţie cu an alizatmică în DI : cotigi „a coti".
-ogii- Formaţii cu dublă analiză (bazele derivate sînt în -og, -oagă (-ugâ) : dăbălogi (LEX. BEG. II 50) „a se moleşi", cf. dăbăla „a atîrna în jos", dăbălog ,,moleşit"; morogi (DI) „a săra foarte tare", cf. moare, moroagă (morugă) „aliment foarte sărat"; zbîrciogi (UDEESCU, GL.) „a se zbîrci", cf. zbîrciog.
4 formaţii cu .analiză unica înDÎ : bătogi, boştorogi, mogorogi, -pisogi, la care se adaugă 3 din alte surse: bletogi „a moleşi" (DA s.v.
27
bleot): cîrpogi „a c î r p i, a coase rău'' (DA s.v. cîrpaci); morfologi (DLE) ,,a morfoli". K ^
-iigi. Formaţie cu dublă  analiză  în DI: pleşugi, cf. plef „pleşuv", pleşug.
1 formaţie cu analiză unică la IIDEESCU, GL. : vălugi „a înfăşură, a face val, a da formă de val".
Derivatele în -ăgi,., sînt analizabile în raport cu:
— un verb: pisăgi; cotigi; bătogi „a-bătuci", cf. bate; mogorogi T cf. mogori ; morfologi, cf. morfoli ; pisogi ;
1. Pentru justificarea înregistrării iui mogorogi v. sufixele -CI ..    § 2.
2. Pisăgi, posibil caz de hiperurbanism fonetic urmat de o transformare semantică datorată etimologiei populare (chisagiu ..măcelar" (<tc. kesigi)> chisâgi „a căsăpi">pisăgi „a bate zdravăn, a pisa în DA, s. v. chesăgiu), este înregistrat datorită faptului că, indiferent de etimologie, forma. pe care o are şi sensul cu care e întrebuinţat permit analiza-prin pisa. (în alte dicţionare, ca SCRIBAN, DLR, pisăgi e explicat direct din pisa.)
— un s u b st a n ti v : 'mărdăgi „a (se) murdări", cf. mar dă „lucru lipsit de valoare, marfă degradată" ; vălugi, cf. val;
' '•   — un ' a*d j e c tiv: ciumpăgi „a tăia vîrful, a mutila", cf. ciump ; bletogi, cf. bleot; .boştorogi „a lăsa (pe cineva)  b o stor (aj  ( = gol)".
Ciumpăgi şi pleşugi sînt, tratate .în DA (s.v. ciumpav) şi, respectiv, DLR (s.v. pleşuvi) ca variante regionale ale Iui ciumpavi si, respectiv, pleşuvi, deşi palatalizarea n>g nu este normală in dacoromână (v. Dimitrie Macrea, Palatalizarea iabialelor în-limba româna, DII IX, 1936-1938,   ^92^-160).    ^     , V, ;. ,, ,       • s   j: .
• Formaţii s e m i a n a 1 i z a b i 1 e : cotcorogi, coteorigi, cf. cotcorezit cutcureşi, cutcura (DA s.vv cotcodac); tîndăgi „a îngăinva", cf. tindăt^i (DLE s.v. tîntăvi). " %
• Eemareăm că sufixul --gi şi varianta -a#ţ apar exclusiv în formaţii cu dublă analiză. Amîndouâ au deci caracter virtual.
\ 3. Formaţiile cu baze. nominale, puţin variate sub raport semantic^ redau valoarea :. „a primi sau a .face să primească trăsătura redată priii adjectivul de bază sau caracteristică pentru obiectul denumit prin substantivula transforma în, a da forma obiectului...": ciumpăgi? mărdăgi ; bletogi, boşiorogi ; vălugi.
:' Formaţiile cu baze verbale sînt sinonime cu bazele lor : pisăgi, -ogi ; cotigi ; mogorogi*, .morfologi.
,0. excepţie ar putea fi bătogi: întrucît.este definit ea sinonim eu bălud, pare să aibă, ea şi acesta,; sens iterativ.
4. a. -ăgi, -ogi-,, -ugi au apărut în urma falsei analize a formaţiilor de tipul pălăvrăgi (< palmragiu prin regresiune) : pălăvr- + -ăgi, zbîrciogi (<zbîrciog) :■ zbirci- + -ogi, pleşugi (< pleşug) : pleş- + -ugi.
-ogi7 poate fi explicat şi ca variantă a lui -ud din perechea bătogi £ bătuci (această explicaţie e valabilă în principiu şi pentru celelalte variante — cp, cu seriile paralele -acj-ag, -ocj-og; -ocaj-oga etc: c\işleac{-agy pintenocl-og^ ;împiciorocajîmpicioroga etc.; nu avem însă exemple prin care sa fie susţinută). J '   ' ■
, -igi & putut apărea sub influenţa seriei paralele -ci..., care conţine, un termen -ici (alături de -ăci, -oci, -ud, reprezentate aici). Fiind însă vorba de o singură formaţie (cotigi), apariţia ei poate avea o explicaţie mai particulară : cotigi   a format prin contaminarea dintre coti şi cotigă*
23,,
Nu poate fi explicat direct şi nici analizat prin cotiga (de aceea nu l-am înregistrat ca • formaţie cu dublă analiză) din 'raţitfnr-semaiiţice. ,
b. Atestări foarte vechi nu avem pentru sufixele -ăgi. .. (mogorogi, Creangă, în DLE; pisăgi, Caragiale,în DLE; băteai, Eallet, Y.A. Ureche, în TDEG); faptul ca derivatele $ni populare este o dovadă în^a că sufixele sînt vechi în limbă. t
5. Temele formaţiilor în -ăgi. . .: sînt moştenite', (bătogi, pişăgif vălugi), turceşti (boşiorogi, mărdăgi) sau cu etimologia nerezolvată (ciumpăgi), dar nici una neologică (tema romanică a lui duelgi este relevantă pentru "duelgiu — format cu'.sufix' turcesc —, nu pentru verb, care este derivat regresiv de la substantiv).
Este de remarcat ponderea relativ mare pe care o au temele turceşti.. Credem că. faptul se explică prin aceea că la baza sufixului stă (parţial) sufixul turcesc -giu (vezi bazele în -gin ale formaţiilor cu dublă analiză).
6. Sufixele -ăgi... n-au fost niciodată foarte productive, iar în limba actuală par să nu mai fie productive deloc.
Sînt sufixe; cu caracter popular.
7. Sufixe dezvoltate: [-Mogi], [-elogi].
.  .-âîogi, .1 formaţie cu   dublă  analiză; in  DI: pisălogi, cf. pisa, pisălog.
-   • -elogi. 1 formaţie cu   tr-i p-1 ă analiză  în DI : terfelogi, cf.: le arfă, terfeli, ferfelog.
Deşi ambele virtuale, sufixele menţionate sînt tratate aici pentru că se explică prin sufixele -olog, -elog, forme dezvoltate ale lui -og (vezi CAE-A-BULEA", 1.129,135), din care provine şi sufixul verbal -ogi (v. § 4. a).
-ÂI, (-AI, -EI, Ah (-H*))> -ĂIA; -Iii ; -îî* (~Ah (-El), -II*); -OI,
PHIL1PPIDE, P. 72-73: SCHUFFERT, V. 191-196; PASCU, S. 369-370; PUŞCARIU, O. 82, 91-1Q5 ; A. Graur, Notes d'etimologie roumaine : -îi, -ăi, în RL VI, 1938, p. 147-152; LOMBARD, V. 659-666, 699—700, 856-865, 894-896 ; MARIN, V. A. 209-211, 215 ; id., V. O 217-226, 233-234.
1. Pentru modalitatea de a distinge sufixul -oi, de varianta -oi2 a sufixului -ui, vezi sufixul -UI, § 1.
2e Derivativele -ăi, -îi şi -ii au statut dublu: -ăi şî -îi sînt:
— sufixe (independente), în formaţii care nu au dublete în -îi, respectiv, -ăi, ea-: bălangăi, borfăi ; Miticii, eioficii;
— v a r i a n t e f o n e t i c e determinate de variaţia ăjî neaccentuate (v. 3. c) : -ăi în raport cu -U şi invers : bîjbăijbijbîi, Mţaî\Mţn etc. ; ehifUjctiiţăi, răpîijrăpăi etc. -
Aprecierea şi înregistrarea unei formaţii în -ăi sau -li-drept variantă în raport cu o formaţie in -ii. respectiv, -ăi reflectă opţiunea făcută de limba literară (consemnată de dicţionare).
29
Cînd ambele variante apar exehisiv în glosare regionale (de ex. comţâilcoviţîi, tîrtăijtîrtîi, vilvălf vîlvîi), le-am înregistrat ca formaţii cu sufixe distincte.
-ii este :
— sufix (independent) în formaţii de la baze în c, ¥ (după care nu pot apărea sunetele î sau ă): Meii, flişchii ;
-variantă fonetică a lui -îi condiţionată de caracterul moale al consoanelor ş, j, /, z precedente : tirşiij-U, vîjiij-îi, zgîlţii\r%i, bîziij-îi. J
-ei este variantă fonetică a sufixului -ăi condiţionată de caracterul moale al consoanelor ş, j, / precedente : tîrşei\-ăi, vîjeij-ăi, eo-viţeij-ăi.
1. -ei.şi -ii apar în cîteva formaţii fără dublet în -ăi, respectiv -îi viţei (SMFC IV 222), ghiorţii (SMFC IV 221), vizii (DA ms.). Le înregistrăm totuşi ca variante deoarece contextele fonetice în care apar aici sînt cele normale pentru variante : / şi z (v. mai sus).
2. Observăm că, în sistemul adoptat aici pentru stabilirea statutului de variantă , apar cazuri de variante la variante, precum : chiţăi (-îi (-ii)) ; vîjîi (-ăi (-ei), -ii) = chiţăi cu varianta chiţii, şi aceasta, cu varianta chiţii; vîjîi cu variantele vîjii şi vîjâi, iar aceasta, cu varianta vîjei.
-ai apare în 5 derivate (care, de fapt, se reduc la 2:, întrucît sînt formate de la 2 baze care, la rîndul lor1, au variante : macai, măcai, mîeai ; ocacai, ococai DLE). Aceste formaţii (toate regionale) nu se pot prezenta ca fonetisme dialectale deoarece sînt atestate cam în toată ţara (macai — Iaşi, Bacău, Galaţi, Dobrogea, zona Bucureşti, Argeş; macai —zona Bucureşti;" mîcai — Iaşi, Hunedoara ; ocacai — Braşov; ococai — Argeş, toate după răspunsurile la chestionarul Hasdeu, în DLE). Totodată, nu se poate generaliza explicaţia prin influenţa vocalismului temei (vocalismul temei este uneori identic, alteori difeîit de vocala sufixului, v. mai sus).
Mîzgai, înregistrat în DLR s.v. mizgui cu trimitere la LEX. REG. I 20, este inexistent : la locul citat apare mîzgăi.
Vom considera că -ai e v a r i a n t ă a lui -ăi (aşa cum macai ... şi ocacai ... sînt variante ale lui măcăi şi, respectiv, ocăcăi), deşi, dată fiind situaţia descrisă mai sus a derivatelor, nu putem preciza natura şi condiţiile în care se realizează această variantă.
în mod excepţional, verbe în -ăi au dublete de conjugarea I: sm-lîmbăijscălîmbăia. Dat fiind că scălîmbăia este varianta literară, înregistrăm derivativul -ăia ca sufix, şi nu ca variantă de conjugare.
V. şi :
tîria, tăria (DLR s.v. tîrî), despre care nu putem spune dacă sînt dublete ale lui tîrîi sau ale lui tîrâi pentru că sufixul nu e aparent :
drîmboia (§ 3), olicăia (sufixul -căi, §8), formaţii cu dublă analiză.
3. -aii (-ai, -ei, -îi2 (-ii2)). Formaţii cu dublă analiză din DI (foarte puţine şi neunitare din punctul de vedere al structurii morfologice) : (s)chelălăi, cf. (s)chelălău\; lingăi, cf. linge, lingău; şurligăi „(despre copii) a ţipa", cf. şurligă , ,ş u r 1 i g a i e ( = numele mai multor păsări răpitoare)".
Cu analiză unică apar în DI 186 de formaţii (cu 2 variante în -ei, 2 ln-îi2 şi 1 în -ii2), la care se adaugă 61 de formaţii (şi 6 variante în -îi2 la derivate din DI) din alte surse.
ăia. 1 formaţie din DI : scălîmbăia.
30
-iii. Formaţii cu dublă analiză (baza e o interjecţie care conţine un i în transa finală) : dpcii, cf. dp-dp / (DI) ;fifii, cf. .firfi! (SMFC IV 221).
Cu analiză uni că apar în DI 5 derivate : flişchii, cf. flişchi !; Meii, cf. Jiîci !; lucii, cf. luciu; plicii, cf plici !; şfichii, cf. şfiehi !, şficJd s.n., la care se adaugă 1 din SMFC IV 223 : plischii, cf. plisclii !
-îii(-ăi2 (-ei), -ii2). Formaţii cu dublă analiză (baza e o interjecţie terminată în î sau Curmat de o consoană, eventual l, ca în cazul nostru) în DI : gtlgti, cf. gîl-gîl!, MMi, cf. M-M !, şîşîi (şişii), cf. şşş ! ( = şist, şi-si) etc.; în alte surse : gîtîi „a alunga porcii", cf. gîtî! (UDEESCU^
Cu analiză unică apar în DI 57 de formaţii (cu 8 variante în        19 în -âi2— dintre care 5 la formaţii cu dublă analiză şi 1 în -ei), la care se adaugă 21 (eu 7 variante în -ăi2 şi 4 în -ii2majoritatea la formaţii din DI — formaţiile închise în paranteze sînt variante) din alte surse : (bîzăi, bîzii SMFC IV 220); ciofîcii „a merge anevoie prin noroaie" (UDEESCU, GL.); cîlcîi „a tîsni" (UDEESCU, GL.), cf. cîlc !; (cîroăi SMFC IV 220); cîfîi (SMFC IV 220); cîsîi (UDEESCU, GL.); fofîcîi (UDEESCU,  GL.), cf. fofîdx fofîlcîi (UDEESCU, GL.), cf. fofîlc!; (găfn SMFC IV 221, cf. gîf!);        (UDEESCU, GL.), cf. gîgâ; (hirii, Urai SMFC IV 222); hîrţîi „a speria pisicile" (UDEESCU, GL.), cf. Mrţ !r strigăt cu care se alungă pisicile ; (Mţii SMFC IV 222); Jiodîcîi „a se mişca ritmic într-o parte şi-n alta" (UDEESCU, GL.) (hoăăcăi SMFC IV 222); liontîcîi: „a şchiopăta" (UDEESCU, GL.); mîrcîi (SMFC IV 223); mîtcîi „a bate laptele cu mîtca" (COHUŢ — VULPE, P.F.336); mîţîi {-ăi DLE); mîzgîi (DLE); ocîcîi (DLE); ojîjîi „a se zvînta" (UDEESCUy GL.), cf. ojăji „id." ;{pîsăi DLE); scîrjîi „a zgîria" (UDEESCU, GL.)r cf. scîrj !; (scîrţăi SMFC IV 224); sfîcîi „a umbla de colo, colo" (UDEESCU, GL.), cf. sfîcă, epitet pentru o femeie mică şi vioaie; şovîlcîi (DLE); Mhîăi      cădea în apă" (DLE); vîlcîi (UDEESCU, GL.) „a licări; a fîlfîi", cf. vîlc !
-oii. Formaţii cu dublă analiză (baza e o interjecţie terminată în o sau o urmat de o consoană, eventual ş, ca în cazul nostru,, ori un substantiv în -oi) în DI : foşfoi, cf. foş-foş !; miholioi, cf. milioJio!; drîmboi, cf. drîmbă, drîmboi (v. sufixul -UI, §1).
Cu analiză unică apar în DI 10 derivate, la care se adaugă 9 din alte surse : ghiolcoi (SMFC IV 221), Tioroi (SMFC IV 222), Jiorpoi (SMFC IV 222), miorcoi (SMFC IV 223), mîroi (DLE), molfoi (SMFC IV 223), ococoi (SMFC IV 223), ţăpoi (DLE), vîlvoi (UDEESCU, GL.).
Verbele în -ăij ... sînt analizabile în raport cu:
— o interjecţie (aproximativ două treimi): behăi, bubăi? cf. bn-bu !; plicii ; bîliîcîi, cf. Mitic !, mîrîi (-ăi); mîroi etc.;
— un substantiv (mai puţin de o treime) : borfăi „a despuia pe cineva luîndu-i boarfele de pe el", scripcăi; cîrjîi ,,a umbla sprijinit în c î r j e" ; ciorsoi etc.;
-un verb: şovîrcăi „a evita un obstacol", cf. şovîrca ,,a se " • ojîjîi; moşoi ,,a mocoşi", cf. moşi ,,id." etc;
31
eschiva
în DLR moşoi 3 „a mocoşi" e tratat caavirid etimologia necunoscută. Credem însă că sensul cuvîntului ne permite să4 analizăm prin şi să-I derivăm de la verbul moşi (< moaşă) „a mocoşi". .
— un a d j e c tiv (foarte rar, numai la derivate în -ăi; şi Tih ) ' fonfăi ; scălîmbăi(a) ,,a se strîmba'Vcf. scălîmb „strîmb"; lucii eţc.;
— o i n t e r j e c ţ i e sau un s u b s t a n t i v (foarte rar, numai la derivate în -ăi? şi -iii) • clămpăi, cf. clamp!, clampă; leorcăi,cl. leorc !, leoarcă; şficliiieţQ.
Eemarcăm că marea majoritate a bazelor neinterjecţionăle apar la derivatele în -ai;.
Derivatele cu sufixele din seria -ăi .. . au adesea o structură fonetică specifică, anume coincidenţa vocalei sufixului cu vocala silabei (sau silabelor) precedente : ba.ln.ngm, japăi; hîlticîi, sfîrcîi; cesioi, mor Zoi etc.
Din cele 19 formaţii în -oi, 17 se constituie în serii cu formaţii în -ăij sau -Ui de la aceleaşi baze : miorloi, -ăi; sforoi, -ăi; mîroi, -îi (-ăi) etc. Cele 2 formaţii în -oi fără dublete în -ăi, -îi sînt costoi, care pare a fi calc (v. §5.c), şi moşoi, ambele cu'baze neinterjecţionale. ;
V. şi sufixele -NI ..., § 1.
Observăm că, în cazurile în care una din formaţiile care constituie serii e literară, aceasta nu e niciodată în -oi.
Formaţii semianalizabile (majoritatea din DI) : blehăi „a chelălăi", cf. blehoti „id."; boneăi „a-mugi", cf. boncâni, boncâlui; ciofâi, -oi „a mînca cu zgomot...", cf. ciofoii „(despre porci) a mînca cu zgomot.. .", ciofâni „a mînca puţin si binişor" ; coşeai „a se e o ş e o v i" (LEX. EEG. II 23); cotoroi „a scotoci cu zgomot", cf. coioraie. „catra-fuse"-; piteai „a bolborosi", cf. pUcăvi. „ici."V trocăi „a săpa mărunt, a fărîmiţa" (GL. OLT.), cf. trocări; zgîmăi, cf. zgîmoşi
Fnrmoiîîlnn J~----■
7 ______» x, iwo, p. 145—150.
4. ^. Numeroasele formaţii cu teme interjecţionale (onomatopee), ca şi multe formaţii cu teme nominale (denumind trăsături perceptibile auditiv, obiecte caracterizate printr-un anumit tip de emisiune de sunete sau funcţionînd ca epitete acordate unor asemenea obiecte, pe baza trăsăturii respective) sau verbale (exprimîncl noţiuni perceptibile auditiv) au conţinut onomatopeic: bălăngăi, plicii, bîzîi, miholwi; fonfăi, peMcăi; fleorcăi, scripcăi, tolăneai, zărvăi; bărăngăi; şcîrcăi, şuşcăi ,,a ofta din greu" (şusca „a se sufoca") etc.
Vezi MARIN, V. O. 232 şi sufixele -NI . . ., § 4.
Conţinutul semantic al formaţiilor este determinat, cum reiese din caracterizarea temelor, de conţinutul acestora din urmă; deci conţinutul onomatopeic nu aparţine sufixului.
Conţinutului onomatopeic îi este asociat, în mod constant, în aceste formaţii, caracterul expresiv. Această a doua trăsătură apare, în plus, la numeroase formaţii cu teme nominale care nu au conţinut ono-32
matopeic. Temele acestor formaţii au adesea ele însele conţinut expresiv (w'orsăi, fleorţăi, scălîmbăi, şelionţăi, tîntăi etc.); alteori însă nu au (smocăi, şorecăi etc. ;V. şi, mai jos, c). Conţinutul expresiv al ultimelor formaţii poate fi explicat numai prin sufix. De aceea, credem că putem vorbi despre un transfer de conţinut operat de la temele expresive (onomatopee sau neonomatopee) asupra sufixului.
b. Sensul onomatopeic este însoţit, de asemenea, de aspectul i t e-r a t i v al acţiunii. Uneori, mult mai rar, acest aspect apare şi la formaţii neonomatopeice : mintăi „a minţi mereu", mucăi „a-i curge mucii mereu" (vezi E. Todoran, în'MAT. DIÂL. I 49).
V. sufixele -NI ..., §4. c, raportul dintre aspectul momentan şi iterativ Ia derivatele în -zii şi -ăni ....
c. în afara acestor valori, formaţiile denominative cu sufixele -aîx... au valorile obişnuite pentru verbele denominative în general:
1. ,,a  executa acţiunea denumită prin substantivul   de bază" : ăomăi ,,a se înţelege în ascuns", cf. ăomă „înţelegere în ascuns", zărvăi; t       2. „a acţiona după modelul obiectului..." : sfîcîi (v. p. 31), şelionţăi „a face zarvă degeaba", cf. şelioanţă „babă rea", tîrfăi „a se€estrăbăla";
3. „a face o acţiune prin intermediul obiectului..." : ciorsăi tăia cu o cio ar să", cîrjîi (v. p. 31), fleorcăi „a vorbimult şi degeaba", cî. f leoarcă „gură", puşcăi;
4. „a acoperi cu obiectul...": brumai, colbăi;
5. „a se adresa cuiva prin termenul redat de substantivul...": gîgîi „a spune cuiva gîgă", porcăi;
6. „a manifesta, a dobîndi sau a face să dobîndească trăsătura redată de adjectivul... ori caracteristică pentru obiectul..." : bolfăi „a se îngraşă din cale afară", cf. bolfă, fonfăi, lucii, mongăi „a se migăli", cf. mong „moale";
7. „a acţiona asupra obiectului..." : borfai (v. p. 31), moţăi „a a-puca pe cineva de moţ şi a-1 zgîlţîi";
8. „a produce obiectul..." : bălai „a face spume (bale) la gură", mocirlăi, dîrîi „a zgîria".
Cu rare excepţii, precum minţăi (vezi mai sus b), puţinele derivate deverbale par a fi sinonime cu bazele: Jiorţăi ,,borţî", morsocăi ,,murseca", orbecăi „orbeca", ojîjîi „ojăji", moşoi „moşi", sau prezintă, în raport cu bazele, diferenţe greu de precizat: şovîrcăi (v. § 3), şuşcăi „ a ofta din greu", cf. şuşca „a se sufoca".
După cum arată exemplele, sufixul cu cele mai variate valori este -ăi-j. Credem însă că această situaţie nu reflectă o specializare semantică a sufixelor seriei, ci, pur şi simplu, faptul că -ăi7 e sensibil mai bogat în derivate decît celelalte sufixe din serie, atît sub raportul numărului, cît şi sub acela al varietăţii categoriei morfologice a bazelor, şi, prin aceasta, are mai multe posibilităţi de diversificare.
"5. Sufixele -ăi, ... par a avea etimologie multiplă :
a: Din -ăni, -ini..., printr-un proces de pierdere a lui -n- intervo-calic. Argumentul în favoarea stabilirii raportului genetic între -ăii ... şi -ăni... este existenţa perechilor de verbe formate de la aceleaşi teme cu. sufixe din ambele serii: bălăngănij-ăi, clămpănij-ăi, zgîlţîni\-îi,grohoni\-oi etc. Dispariţia lui -n- se poate explica, eventual, pornind de la modelul oferit de verbele la care n alternează cu zero (spun, Spui) prin generalizarea la întreaga paradigmă a formei fără n.
33
Cf. A. Graur, în BL VI, 1938, p. 151-152. V. şi A. Avram (LR XXXI, 1982, nr. 2r p. 139), care demonstrează că poncăi „a (se) mocoşi" e variantă a lui păncăni1 „sl face lucruri mărunte ... " (< bg.), între altele, prin faptul că fluctuaţia -ăni ~ -ăi e un fenomen banal.
6. în uima falsei analize a verbelor derivate de la interjecţii în -at -i, -î, -o de tipnl : cătai (<caia + -tj : cat- 4- -ăi,fifii(<fi-fi+-i): fif- + -ii, MMi (<hî-hî 4* -i) : hili- + -îi, miJiolioi (<mihoho + -i) : mihoh- 4--oi.
Vezi PHILIPPIDE, P. 72-73 ; SCHUFFERT, V. 191 ; LOMBARD, V. 664.
c. Din slavă, prin verbe iterative ca tîrîi <tirati, tirajq,, analizabil prin Urî (<v. sl. treti perfectiv). De la astfel de verbe, snfixul a putut trece, în română, la verbele onomatopeice care au si ele sens iterativ (v. §4.6).
Vezi PUŞCARIU, O. 97-99; LOMBARD, V. 664.
Această sursă a fost susţinută de împrumuturi neanalizabile ca năclăi (<bg. Hamea), tîrzăi „a tîrî pe jos..." (< sb. trzati), zăhăi „a deranja" (<ucr. saxatmu).
A. Lombard (V. 664) afirmă că la difuziunea sufixului au contribuit şi verbe slave ca r grohăi < ser. gruhati, plescăi <v. sl. oacchath. Cniar autorul citat recomandă însă prudenţă în stabilirea etimologiilor acestor verbe, care, fiind onomatopee, pot reprezenta cazuri de poli-geneză. Dicţionarele urmează pînă la capăt linia acestei prudenţe: grohăi: onomatopee care se găseşte şi la slavi, cf. slov. grâhati (DA), plescăi <pleasc !, cf. v. sl. nA6CK4TH.
Unele derivate în -îi, cu dublete în -ăi, îşidatoresc apariţia faptului că în unele regiuni, mai ales în Moldova, lui ă neaccentuat din limba literară şi din Muntenia îi corespunde î : miorlîi\miorlăi (vezi şi § 2); în mod similar se explică unele derivate în -ăi apărute regional, mai ales în Muntenia, ca variante ale unor derivate literare în -îi : gîlgăi/gîlgîi (vezi Şi §2).
Cf. A. Graur, în BL VI, 1938, p.149: „le moldave a un penchant ă transformer â inaccentue en V\
Pentru -iix, vezi şi § 2.
Sufixul -ăix a fost folosit la adaptarea unor verbe de origine slavă în -iti : morăi1 „a fi rău, a se purta neomenos" <rus. Mopumb, ucr. Mopumu „a chinui".
Etimologie propusă de A. Avram în LR XXI, 1972, nr. 6, p. 526.
în mod excepţional, se pare, un membru al seriei, -oi7, e folosit la calchierea unui derivat dintr-o limbă romanică : costoi : fr. cotoyer (Alee-sandri, în DA s.v. coastă), format cu sufixul -oyer.
ă. Cele mai vechi atestări pe care le avem sînt foarte puţine, exclusiv din două texte (secolul al XVII-lea şi începutul celui următor) şi ambele beletristice : clănţăi (Dosoftei, în DA), clăncăi, croncăi, şorecăi (Cantemir, în DA şi, respectiv, DLE). Faptul că nu apar în texte din secolul alXVI-lea> deşi, după originea sufixelor şi a temelor (v. § 6), ca şi după distribuţia stilistică (v. § 8), par a fi foarte vechi, se explică, credem, prin caracterul expresiv şi popular al formaţiilor.
6. Temele la care se ataşează sufixele din seria -ăij ,.. sînt, cu o singură excepţie (probai), vechi în limbă : în majoritate moştenite (înfăşai, pomăi, şorecăi, costoi etc.) sau slave (muncăi, spelcăi, cîrjîi, ăîrîi, mîzgîi, tîrnîi etc.) şi foarte puţine comune cu albaneza (moşoi), turceşti (pelticăi)f neogreceşti (horăi) şi maghiare (şontăi) (numeroase sînt însă temele inter-jecţionale sau substantivale de origine onomatopeică, a căror origine nu este niciodată sigură).
7. Din numărul relativ mare  de derivate (v. § 3), precum şi din faptul că multe dintre ele (în special cele interjecţionale) sînt formaţii
Sfiomatopeice (cf. MAEIN, V.O. 233), reiese că seria; de sufixe -ăi7 ..., în ipeeial prin primul termen al ei, este foarte productivă.
8. Verbele derivate cu sufixele din seria -ăix... sînt în număr mare regionale şi populare (coicăi, coviţăi, dăinăi, zăupăi; bîzăîcîi, gogîlţîi, sfîeîi; şopoi etc), dar nu specifice unei anumite regiuni (avem atestări din toate regiunile). Puţine sînt literare şi ceva mai multe familiare (chiţăi, gîfîi, gîlgîi, miorlăi, mormăi, ronţăi, sforăi, sîcîi, zbîrnîi; clefăi, fleşcăi, gjiiorţăi, lălăi, tîrşîi; nici un derivat în-ot^).
Aşadar sufixele din seria -ă^... au caracter pregnant popular.
. —'■■     Vezi TUDOSE, D. 192.
9. Sufixe compuse şi dezvolta te : -căi-, (-cîi2), -cîi-j (-oăi2)1 -ăcăi7 , -ecâi, -icăi, [-icăia], -îcăi, -îcîi (-ăcăi2), -ocăi; -lăi, -ălăi; -năi, -nîi, [-ănăil; -orăi, -oroi; [-ăţăi]; -ţăi\ -ovăi.
-căit (~eîi2), -cîii (~căi2), -ăcăii, ~eeăi. -icăi, -a , -îcăi ? -îcîi (~ăcăi2), -oeăi. Apar în formaţii cu dublă analiză din DI, ca : cohîcăi „a tuşi intens", cf. cohil, interjecţie prin care se imită tuşea (cohăi „a tuşi"), cohîcă „tuse intensă" (dacă nu cumva cohîcâ e derivat regresiv de la cohîcăi) ; horeai, cf. hor !, hore! ; olicăi,-a „a se văita", cf. (a)oleo !, (a)olică!; şontîcăi, cf. şont, şontîc! şi în formaţii cu analiză unică: 17 (cu 2 variante în -cîi2) în DI, la care se adaugă 4 formaţii (şi 2 variante, în-cw2 si -ăcăi%, închise în paranteze, la formaţii din DI), din alte surse : (chitcîi DA), leorbăcăi (UDEESCU, GL.), (sorbăcăi UDEESCU, GL.), şopcăi, şopăcăi, şopîcăi (DLE).
Eaporturile dintre sufixe şi variante sînt aceleaşi ca la sufixele de bază : chiţcăi, -cîi; hîrşcîi, -căi ; sorbîcîi, -ăcăi. Eotarea lor urmează, de asemenea, modelul sufixelor şi, respectiv, variantelor de bază (v. titlul alineatului precedent).
-lăi. -ălăi apar în 2 formaţii cu analiză unică din DI : chirlăi, tâlălăi.
-năi, -nîi, -ănăi. Apar în formaţii cu dublă analiză din DI, ca : căţănăi, cf. caţa !, căţăni; foşnăi, cf. foş /, foşni ; zor năi, cf. zor /, zofn ! şi în 4 formaţii cu analiză unică din DI : fornai, mîrnăi, mîrnîi, mor năi.
în DLR, mîrnăi şi mîrnîi (ambele regionale) sînt înregistrate, greşit, ca variante ale lui mormăi \ pentru mîrnîi trimi^îndu-se la TDRG. Tiktin însă îl tratează pe mîrnîi, corect, ca variantă a lui mirii.
-orăi, -oroi apar în 2 formaţii din DI: şoporăi, şoporoî.
-ătăi apare în formaţia cu dublă analiză din DI zburătăi „a azvîrli cu zburaturi într-un pom... pentru a face să cadă fructele ... ", cf. zbura, zburat, (prin regresiune) zburătură.
V. şi sufixul -UI, § 8, -âtui: zburătăi „idem".
— ţăi apare în formaţia] cu analiză unică din DI: chiorţăi. -ovăi apare în formaţia cu analiză unică  din DI: sporovăi,
întrucît apar numai în formaţii cu dublă analiză, sufixele -icăia, -ănăi şi -ătăi sînt virtuale.
Verbele în -căi... sînt analizabile în raport cu :
— o interjecţie (cele mai multe) : chiorcâi, cf. chior !, me-checăi, cf. mec !; tălălăi, cf. tala!; mîrnăi, -nîi, cf. mîr !; şoporăi, -oroi, cf. şopa !; chiorţăi, cf. chior ! etc.;
— un verb : moşicăi, cf. moşi „a lucra încet şi fără spor"; sorbîcîi „a sorbi cu zgomot"; sporovăi, cf. spori „a flecari" ;
— un substantiv: leorbăcăi.
34
35
Ca şi la derivatele cu sufixele de bază, apar şi aici derivate care prezintă coincidenţa vocalei (sau vocalelor) sufixului cu vocala silabei precedente : hîrcîi, Mrşcîi, m&c&cki, t&lalsd etc.
Formaţii sem ian al iz ab ile : forcăi redă sunetul sforăitor produs de şerpi şi arici, cf. forcoti.
Din punct de vedere semantic, sufixele constituite cu -ăi7 ... nu prezintă nimic special faţă de sufixele de bază.
Sufixele -căi... au putut apărea pe mai multe căi:
a. din verbe de origine slavă în -hati, adaptate la limba română cu -ăi7 şi analizabile în româneşte, de tipul chir căi (<ucr. Jcyrkaty în CADE ; în DA însă e considerat formaţie onomatopeică);
1. Cf. PUŞCARIU, O. 99; LOMBARD, V. 664; M Krepinsky, Reponse ă la questîon IV, în Actes du 6e Congres International des linguistes, Paris, 1949, p. 318.
2. Fără a presupune o eventuală influenţă, ci doar pentru interesul tipologic pe care-1 poate prezenta, notăm o formaţie similară cu dâciii „a începe, în vorbire, toate cuvintele cu sunetul d", neanalizabilă în română, anume rus. anarm „a vorbi cu a pentru o".
b. în urma falsei analize a unor formaţii de tipul horeai (<horc-$> -ăi) : hor- + -căi, olicăi (< (a)olică + -ăi) : ol- + -icăi, şontîcăi (<şontîc+ -ăi) : şont- + -îcăi ;
c. prin reduplicarea segmentului final al bazei: măcăcăi < mac, mechecăi<mec.
Ipoteza a, deşi posibilă, ni se pare mai slabă, întrucît se bazează pe verbe onomatopeice care, în principiu, se formează independent în limbă.
Iniţiala vocalică a sufixelor se explică, în afara cazurilor de tipul celor menţionate sub b şi c, prin raţiuni de eufonie condiţionate de temele consonantice : leorb-ăcăi, moş-icăi. Timbrul acestei vocale e determinat uneori de vocalismul temei: şopocăi (vezi şi c), alteori de cel al sufixului de bază : şopîcîi, şophM, sorbîcîi, sorbhchi sau de desinenţa bazei: moşicăi.
Sufixul -năi a putut apărea în urma falsei analize a formaţiilor de tipul foşnăi (<foşni ■+ -ăi) : foş- + -năi, zor năi (<zorn + -ăi) : zor- -fc -năi (vezi mai sus formaţiile cu dublă analiză înregistrate sub - năi). Termenul cu iniţială vocalică, -ănăi, apare într-o singură formaţie, cu dublă analiză (deci vocala se explică prin bază).
Vezi explicaţia asemănătoare propusă de S. Puşcariu (loc. cit.) : -năi este rezultat din „contaminarea" sufixelor -ăi şi -ni.
Celelalte sufixe apar în cîte una sau două formaţii, uneori cele două fiind dublete de la aceeaşi bază, de aceea etimologiile lor se confundă, de fapt, cu etimologiile formaţiilor respective.
-lai şi -tăi au apărut, poate, din raţiuni de expresivitate : chirlăi, chiorţăi faţă de chir ăi (<chir !), chiorăi (<chior!).
Pentru valoarea expresivă a grupurilor rl, rţ vezi Al. Graur, Grupuri simbolice in fonetismul românesc, în SCL X, 1959, nr. 2, p. 206—210.
-ălăi, detaşat din tălâlăi, se explică prin vocalismul bazei (tala !). -ovăi, detaşat din sporovăi, se poate explica prin rus. cnopoeamb (ca).
Etimologia lui sporovăi e controversată. L. Şăineanu (Dicţionar universal al limbii române, 1896) propune explicaţia prin contaminarea spori + ciorovăi, preluată de CADE» DM şi DEX (v. şi alte soluţii la TDRG, SCRIBAN). Al. Graur (E. 145) propune explicaţia prin rus. cnopoeamh (ca) ca fiind mai simplă şi susţinută de formaţiile pojivăi < rus. noofcueamb, upovâi<v. sl. gnssdTH. Şi această explicaţie prezintă însă o dificultate: formaţia e populară, iar împrumuturile din rusă sînt, în general, literare (pojivăi, atestat la Gr. Ureche şi S. Dascălu — v. DLR — , nu e concludent sub raport stilistic).
Pentru -oroi, -orăi, detaşate din şoporoi, -orăi, nu avem nici o explicaţie.
36
-ătăi e sufix virtual; deci nu pune probleme de etimologie.
Se vede de aici că sufixele constituite cu -<%..... sînt mai ales d e z-voltate (-căi, -ăcăi, -ceai, -lăi, -ţăi, -ovăi, formate cu segmente cit statut nesufixal) şi mai rar compuse (-icăi, -îcăi, -îcîi); -năi are statut ambiguu, întrucît poate fi dedus şi dintr-un sufix, şi dintr-un element nesufixal.
Productive sînt doar -cai... şi, mai puţin, -năi.
-ai2 vezi -ăia vezi -ăhii vezi
-ăla2
vezi
-Ăli -ĂI> -LI -LI
-ăli   vezi -LI
-ăna vezi -NI
-ăni vezi -ŞI
-ara vezi -ĂMI
['ARI]; -ĂRI (»ERI2), -ĂRA; -ERI1? -ERA (-IRA); -IRI; -ORIi (~UR12), [-ORÎ], -ORAx (~URA2) ; ~VMX (~OKI2)9 -URAi (-ORA2)
PHILÎPPÎDE, P. 73,186; C AND REA, C.G.R. 303, 305; SCHUFFERT, V. 175-183; PASCU, S. 178-— 179; S. Puşcariu, Etimologii: licări. DR IV, 1924—1926, p. 735 — 737: Al. Graur, Notes d'etymologie roumaine: -ări* în BL IV, 1936, p. 65-69, -ora, -ori, .ura, -uri, în BL VI, 1938, p. 157-164; LOMBARD, V. 292-296, 812-817; MARIN, V. O. 228-229.
1. a. Primul termen al subseriei de conjugarea a IV-a, -ari, are caracter virtual (v. §2).
în subseria de conjugarea I, termenul corespunzător lui -ari nu apare deloc, iar -ira apare numai' ca variantă a lui -era (v. §2).
Cu excepţia lui -ări, relativ bine reprezentat (38 de derivate cu analiză unică), sufixele din seria -ari... sînt slab reprezentate. înotăm însă un fapt mai puţin obişnuit, şi anume că, dintre termenii subseriei de conjugarea I, -ora este egal, iar -ura mai bine reprezentat decît perecbile lor de conjugarea a IV-a; de asemenea, că formaţiile cu dublă analiză în -ori, -ora şi, mai ales, în -ări, -ara şi -uri, -ura sînt foarte numeroase.
-orî, înregistrat ca sufix aparte, aşa cum sufixul -î al conjugării a IV-a e înregistrat ca sufix distinct de -i, este sufix virtual. Apare numai în formaţii cu dublă analiză *. coptorî, duhori.
-ărî apare numai într-o formaţie semianalizabilă (bîzărî), de aceea nu este înregistrat ca sufix.
Relativ numeroase formaţii, majoritatea cu dublă analiză, sînt dublete de conjugarea I şi a IV-a-: ciupărij-ăra, gustărij-ăra, nineril-era, coptorî j-or a, înrîurij-ura etc. Printre aceste dublete sînt relativ numeroase cazurile în care forma de conjugarea I e cea literară : înfăşară, înffigura, strîmtora, vîntura etc.
b. -ira (ninira) e variantă fonetică regională a lui-era, care, la rîndul lui, apare într-o formaţie regională : ninera (v. DLE s.v.).
-eri, -ori, -ora şi -uri, -ura au statut dublu :
— de variante fonetic e în dublete ca cenuşărij-eri, îngîn-duraj-ora, batjocorij-uri, strecura/-ora. Varianta -eri e determinată de pronunţarea regională moale a lui ş precedent; -or- şi -ur-, de transformarea normală o neacc>w şi de procesul invers, u>o, datorat analogiei (vezi
37
A. Graur, în BL VI, 1938, p. 157). Eaporturile dintre -or- şi-uf-■■■ţiu sînt constante nici sub raport stilistic : în unele dublete forma în -of- e cea literară (batjocori, încornora), în altele, cea în -ur- (strecura): foarte rar {pontorij-ufi) ambele forme sînt regionale (v. DLE s.v.).
— de sufixe (independente) în formaţii care nu au dublete în -ări, -ura etc, ca : împleteri, îmb ălora (-ori)rzgriburi, pleşura.
Sincronic, corpura „sl încorpora" poate îi considerat variantă populară şi regională a lui încorpora. Raportul diacronic dintre ele însă nu e clar; v. § 4. b.
2. -ari. Apare numai într-o formaţie din DI cu clublă analiză: amanetări (I. Ionescu — 1866, în DA), cf. amanet, amaneta, ama-netar.
-ări (-eri2). Numeroase formaţii cu dublă analiză (baza derivată este în-ar, -are sau — analiza se face prin regresiune — -arii, -ăreîf -arie, -ărit, -ăros); în DI: băjenări, cf. băjeni, băjenar; blidari „a căuta mîncare prin blide, a frecventa mesele străine'Ycf. blidar „om căruia îi place să mănînce de la;altul"; bucătari, cf. bucate, bucătar, bucătărie; călări, cf. cal, călare; cenuşări (-eri), cf. cenuşă, cenusar; cornări1 „a ţine plugul de coarne, a încasa impozitul pe vitele corn u t e", cf. corn ar „slujbaş însărcinat cu încasarea impozitelor pe vitele cornute ; cel care ... ţine coarnele plugului", cornărit; făţări, cf. faţă, făţare, făţărie; gustări, -a; lăptari „a da să sugă", cf. lăptari pl. „oi care dau lapte"; lungan, cf. lung, lungi, lungăreţ; ulicări, cf. ulicariţ (cf. GRAUR, E. 39) etc; în alte surse : argintari „a cere inventarierea averii rămase după un mort" (LEX. EEG. I 98), cf. argint, aigintărie; cocletări „a face cocleti, a unelti" (UDEESCU, GL.), cf. cocleiar „intrigant"; flenţări (UDEESCU, GL.), cf. fleaulă, flenţăros ; focări „a face f o c u 1" (LEX. EEG. I 34), cf. focar „locul unde se face focul în stînă"; înfigări „a pătrunde, a introduce" (GL. OLT.), cf. înfige, înfigăreţ; vînătări (SCHUFFEET, V. 177), cf. vînăt, vtnătare etc
Cornări 2 „a da cu coarnei e" comportă analiză unică.
Porcari1 „a adresa cuvinte injurioase, a porci; ase purta ca un porc" comportă analiză unică, iar porcari 2 „(la unele jocuri cu mingea) a avea rolul de porca r2", analiză dublă (cf. şi poarcă).
28 de formaţii cu analiză unică în DI, la care se adaugă 10 din alte surse : gîscări „a gîgîi" (TUDOSE, D. 204); gozări „a mînca fără poftă" (MAT. DIAL. I 210), cf. goz „rămăşiţe de materii vegetale" ; hăl-pâri „a face halp !, a mînca cu lăcomie" (UDEESCU, GL.); policrări „a porecli" (UDEESCU, GL.), cf. policră; pumnări ^„a număra pe pumni..." (GL. OLT.); răblări (BL IV, 1936, p. 68); şmuţigări „a se comporta în mod meschin" (BL IV, 1936, p. 68), cf. şmuţig „avar" ; şuşcări „a ofta" (DLE); trohnărV,,^ avea guturai ( = t r o a h n ă), a t r o îi n i" (DLE); vărzări (UDEESCU, GL.).
Deşi explicat în mod convingător de Andrei Avram (LR XXII, 1973, nr. 1, p. 24) prin verbul oşta ,,a ofta" şi -âri, oştări „a bombăni" nu e înregistrat de noi ca derivat cu analiză unică deoarece, sincronic, se încadrează perfect în categoria derivatelor cu dublă analiză: oşta, oşiare —► oştări.
-ara. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în -ar, -are) în DI: acăţăra, cf. acăţa(re) ; ciungăra, cf. ciung (ar) etc. V. şi găibăra „a se căţăra" (DA), cf. gaibe, gaibarace „picioare".
1 formaţie cu analiză unică în Dl: ciupăra.
38
-erij. Formaţii eu  dublă  analiză  (baza derivată e în -er ■{-ar), -ere) în DI: bucheri, cuieri etc; în alte surse : împuteri (GLOS* REG. 42), străjeri (BPb IX, 1942, p. 42).
2 formaţii cu analiză unic ă în DI: nineri, zbengheri, la care se adaugă 1 din UDEESCU, GL. : împleferi „a împleti ceva din răchită".
-era (-ira). Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în ±er, -ere, -eriu) în DI : sîngera, văiera; în GLOS. EEG. : împutera (42).
1 formaţie cu analiză unică în DI: ninera, la care se adaugă 1 variantă din DLE : ninira.
-iri. Nu apare în formaţii cu dublă analiză.
2 formaţii cu analiză unică: suchiri „a şterpeli, a ş n c h i" (DLE), ţipiri',,*, ciripi" (MAT. DIAL. I 82, UDEESCU, GL.).
-orit (-uri2), -orî. Formaţii cu dublă analiză (una din baze e un derivat în -oare, -or, -ură sau un plural în -uri) în DI: ajutori; batjocori (-uri); ciopocori, cf. ciopoc, -uri; coptorî „a (se) face găuri", cf. coptă „gaură", coptură; duliorî; răcori; strîmtori.
6 formaţii cu analiză unică în DI, la care se adaugă 3 din alte surse : cuktori „a slăbi, a se ascuţi" (LEX. EEG. II), şuşori „afoşni", zăori ,,a face serenadă cuiva de ziua onomastică sau de Anul Nou" (LEX. EEG. I).
-ora! (-ura2). Formaţii cu dublă analiză (una din baze e un derivat în -oare, -or, -ură, -ojuros) în DI: ajutora, coptora, somnora (-ura), strîmtora.
7 formaţii eu analiză unică si 2 variante în DI, la care se adaugă 2 formaţii din alte surse : cadora '(GUŢU EOMALO, C. G. 230), şuşora (DLE).
-mit (-ori2). Formaţii cu dubi a a n a liză (una din baze e un derivat în -oare, -ură, (prin regresiune) -uriş, -uriu sau o formă flexionară în -ur-) în DI: alburi, cf. alb, alburiu ; dărăburi; fulguri „a se mişca în aer ca fulgii cf. fulguriş „stropitură de ninsoare măruntă" ; ponturi (-ori) „a glumi; a împunge ... cu vorba", cf. pont, -uri „vorbă de spirit . ..", puntură „împunsătură" (DLE); vînturi etc.; în alte surse : cioburi (GL. OLT.), mofturi (-ori) (comunicat oral), unsuri (LEX. EEG. II) etc.
4 formaţii cu analiză unică în DI: înfăşuri, linguri, tipuri, zgrtburi, la care se adaugă 1 din DLE : piuri.
-im*! (-ora2). Formaţii cu dublă analiză (una clin baze e un derivat în -ură, -uriş sau o formă flexionară în -ur-) în DI: colţura; îngîn-dura (-ora); lefuri „a pălăvrăgi", cf. laf, leafură; rîura „(despre ape) a curge"; (z)vîntura; în alte surse : fulgura „a ninge rar" (UDEESCU, GL.); glodura „a paşte lăsînd pămîntul gol" (UDEESCU, GL.) etc.
în cazul lui turbura relaţia cu baza etimologică (turba) e mai greu de stabilit în plan se-. mantie, în schimb se impune atît formal, cit şi semantic relaţia cu adjectivul turbure (v. A. Graur, în BL VI, 1938, p. 162 ; v şi varianta secundară tulbura : tulbure). De aceea încadrarea formaţiei printre derivatele analizabile în -ura e discutabilă.
11 formaţii cu analiză  unică şi 2 variante în DI, la care se adaugă 2 formaţii din alte surse : piura (DLE), zgribura (DLEC). Derivatele în -ări ... sînt analizabile în raport cu : — un substantiv (aproximativ jumătate): anslovări: „a afuma cu pucioasă" (= a n s 1 o v); ţugări „a căra lemnele cu carul", cf. ţug ; zbengheri „a (se) zbe(n)gui", cf. zbe(n)g ; (parasintetic) îmbondori; zgriburi,
39
-a, cf. zgrib „tremur, fior" ; ouciura „a mişca din coadă", cf. cueiu „căţel" (v. A. Graur, în Î3L VI, 1938, p. 163) etc/;
— un verb (relativ numeroase) : ciupări, -a, cf. ciupi; împleteri) şuchiri) miscori) zgrepţora „a se necăjrsă se ţină cu mîinile ele ceva, a se căţăra", cf. zgrepţa ,,a se-căţăra" ; linguri, cf. linge ; frămîntura; scutura, cf. scoate (analiză mai greu de realizat pentru nespecialişti) etc;
Pentru etimologia şi analiza parasinteticuiui strecura prin /rece vezi A. 'Graur,'Melanges tinguistiquessPsLrm, Bucureşti, 1936, p. 67; GRAUR, E. 144.
— o interjecţie: bălăngări) nineri, -a, cf. un probabil * ninini!; iipiri, cf. ţip!; şuşori, -a, cf. şu-şu! ; piuri, -a, cf. piu!; huhura, cf. huhu ! ;
Interjecţia ninini nu e înregistrată ca atare nici la MARIN, V. O., nici în DLR (unde sub ninera se spune: „probabil onomatopee"). Este presupusă insă atît de ninera şi ele sinonimul ninini2, cît şi, mai clar, de substantivul ninini1 „linguşeală", care pare a fi o interjecţie întrebuinţată substantival: Ce mă iei cu nininil (DLR s.v.).
. ; — im adjectiv (sau participiu) îmbucătări, pelticări ; înviora ; micura, pleşuva;
un s u b s t a n t i v sau un v e r b : încordări, -ora, -ura „a pune cuiva coarne", cf. în-oorna„a-i creşte cuiva coarne" ; măscări r,a se masca", cf. mască-, Majori ,,a cleveti", cf. bloj-,,om murdar", 'bloji ,,a murdări" ; îmbălora, -i, cf. îmbăia; înfaşuvi, -a, ai. faşă, înfăşa etc.; — un adverb (ori adjectiv adverbial) sau un v e r b : lun-
flfân; înjosori, -a „a în j o s i" , cf. fos. Formaţii se mianajizabi le \ bu
. _______y___. ~ ^-«..uLcu^x^^wiiu: uizan ,,a porni în goană nebună"
(LEX^fiEG. II109), cf. fefoai „streche" ; bumbura ,,a bombăni", cf. bumbăi, -ăni (DA); cîcări (DI) ,,a te trudi să faci ceva cu migală şi fără spor", cf. oîcăi; glojdări „a mînca puţin, fiind sătul" (LEX. EEG. 180), cf. glojdăni ,,id." ; boncori'„a b"o n căi i" (LEX. EEG. II58); gîngnri, -a, cf. gongoni, -ăni, -ăi, gungăni, -uni (DA); gvunguvi, cf. grunguni (DA); tuţura (DI) ^,a trage pe cineva de păr", cf. |^jM „cucui" etc.
! ... 3. Formaţiile denominative cu sufixele care conţin segmentul -r- redau valorile obişnuite pentru verbele denominative în general:
1. ,,a face (pe cineva) să treacă prin starea denumită de substantivul de bază" : îngrijora;
2. „a acţiona după modelul obiectului ... " : gudura (gudă „căţea"), porcari „a se purta ca un ... " ;
3. „a acţiona prin intermediul obiectului ... " : anslovăvi, înfăşură, ţugări:
4. „a avea, a dobîndi sau a face să aibă trăsătura redată de adjectivul ... sau trăsăturile caracteristice ale obiectului a se transforma în obiectul .. . " : pelticări, micura) hîlbăvi ,,a se face de nimic" (hîlbe „lături"); însor ări „a comasa", răblări, var zări:
5. ,,a dota cu obiectul . . . " : încornora, petecări;
6. ,,a acţiona asupra obiectului ..." : ţuicări;
7. ,,a atribui obiectul ... " : cadora ;
8. „a se adresa cuiva prin termenul reprezentat de substantivul . . ." : porcari ;
9. „a face acţiunea în circumstanţa redată de substantivul sau adjectivul (adverbial) .. ." : lungări „a zăbovi", zăori.
Derivatele cu baze interjecţionale redau valoarea : „a emite sunetul sau a face acţiunea simbolizată prin interjecţia . . ." : gîlgări,şuşora, lipiri) hăltăcări.
Unele derivate par a fi sinonime cu bazele lor verbale : lungări „a se lungi ", măscări „a (se) mase a", policrări ,,a porecl i".
40
Eemareăm că, chiar la unele dintre formaţiile analizate mai sus, dar niai ales îa formaţiile derivate de la verbe, apare o trăsătură care ar putea fj9 eventual, considerată specifică semanticii sufixelor cu segmentul -r-, şi anume caracterul iterativ. De ex. : căscări „a căsca de mai multe ori în şir", blojori „a cleveti"/ bloji „a murdări", datări „a agita mereu"/ clăti, gustări „a gust a din mai multe feluri sau de mai multe ori", petecări „a pune petice peste tot"/peteci, tipuri, ţuicări „a se cinsti cu ţuică" etc. ■
î. Vezi A. Graur, în BL IV, 1936, p. 69; VI, 1938, p. 163-164.
2. Situaţia lui câscări şi ţuicări este similară cu aceea a lui căscăli şi, respectiv, ţui-culi; vezi sufixele -LI ..., § 3.
3. Z. Ştefănescu-Goangă şi T. Ţugulea (V. N. A. 206) susţin eă orice verb derivat de îa un nume de agent, deci şi cele în -âri, de tipul zidari („sl zidi, a face meseria de zidar")* are sens iterativ, deoarece „agentul îndeplineşte acţiunea în mod repetat". Ni se pare că această interpretare semantică pe care cele două autoare o dau verbelor în discuţie este mai degrabă o deducţie logică decît o realitate lingvistică (nu este susţinută de glosările care se dau fiecărui verb în parte).
Şi formaţiile de tipul bălăngări, hăltăcări, ţipiri, şuşora, piuri au sens iterativ; ele sînt însă mai puţin concludente pentru sensul sufixelor^ deoarece conţinutul interjecţiilor impune caracterul iterativ al acţiunii verbelor derivate, fie că redau sunete repetate (şu-şu) 9 fie că redau sunete momentane (balang) care, văzute în durată, devin repetate (cp. cu derivatele sinonime formate de la aceleaşi baze cu alte sufixe : bălăngăi, bălăngăni, Mliîcîi etc).
I. Fischer (L. D. 175) defineşte verbele latineşti în -ulăre ca verbe diminutive, întrucît însă singurul verb analizabil moştenit (din această categorie), anume scutura, prezintă dificultăţi în stabilirea raportului semantic cu baza, nu am înregistrat acest sens printre sensurile sufixelor cu segmentul -r-.
4. a. Sufixele cu segmentul -r- au apărut în interiorul limbii române ca rezultat al falsei analize ă formaţiilor cu dublă analiză de tipul celor înregistrate în §2: gustareZ>gustăH : gust- + -ări; cuier>cuieri : cui-+ -eri) vaier>văiera : vai- + -era; sţrîmtoare>strîmtora : strîmt- + -ora) picuri>picura (cf. Th. Hristea, în Sistemele limbii, 1970, p. 103) t pic- + -ura etc.
Cf. PHILIPPIDE, P. 186; A. Graur» în BL IV, 1936, p. 65-69, VI, 1938, p. 157#
Toate sufixele (cu excepţia lui-m, vezi mai jos) au putut apărea în mod independent unul de altul (în inventarul de sub §2 apar modele pentru toate) şi/sau, pe perechi, unul din termeni de la celălalt, prin schimb de conjugare.
Problema se pune în acelaşi fel pentru verbele perechi.
-iri (pentru care nu avem modele în § 2) a apărut, probabil, pentru completarea seriei, prin analogie eu serii similare de sufixe în care vocala -i- e reprezentată (-ăli, -eli, -Ui) -ăţi, -eţi, -iţi)...).
Pentru principiul completării locurilor goale („cases vides") dintr-un şir de variante (sau sufixe) sub influenţa altui şir în care termenii respectivi sînt reprezentaţi, vezi MALKIEL* G. 335.
Pentru sufixul -ura poate fi avută în vedere şi sursa moştenită: lat.-ulare, transmis prin formaţii analizabile ca scutura<excutulare, cf. scoate, vîntura<ventulave, cf. vînt şi neanalizabile ca (cu)tremura<(con)tremulare, iurbura<Hurbulare (analiza prin turba nu e posibilă în română, v. §2), ustura<ustulare. Dat fiind însă că vîntura s-a putut forma foarte bine în română (v. Al. Graur, în BL VI, 1938, p. 162, 163), iar analiza lui scutura e de presupus că a fost întotdeauna dificilă pentru vorbitorul obişnuit al limbii române, credem că : chiar dacă verbele menţionate şi, împreună cu
41
ele, sufixul -ura a(u) fost moştenire), sufixul a devenit productiv în sistemul de derivare românesc abia atunci cînd, asociat formaţiilor cu dublă analiză prezentate mai sus, a intrat în seria mai mare a elementelor derivative detaşate din acestea de pe urmă.
O istorie similară a putut avea sufixul -era în eventualitatea că verbul sîngera e moştenit: sanguinare. (V. şi neanalizabilul (cu)treiera<^ {con)tribulare, a cărui etimologie ne pare discutabilă tocmai în ceea ce priveşte finală, în ciuda faptului că, în general, nu a fost apreciată ca atare, şi fulger a <\2&. fulgerare, a cărui analiză nu permite detaşarea unui -era.)
1. Vezi MEYER-LtJBKE, G. 11 661-662; SCHUFFERT, V. 175,179-180 ; PASCU, 5. 178 — 179; LOMBARD, V. 293, care prezintă sufixele -ura, -era ca fiind de origine latină sau înregistrează verbe româneşti de origine latină terminate în -ura, -era ca fiind formate cu sufixele respective.
2. Fără a fi foarte explicită, poziţia lui Al. Phiîippide (loc. cit.) pare a fi intermediară între poziţia cercetătorilor la care ne-am referit aici mai sus şi poziţia schiţată de noi: apariţia formaţiilor de tipul înfăşură, picura este explicată prin analogie cu vîniura şi cu verbele în -ulare (scutura, tremura etc).
I. Fischer (L. D. 175) arată că verbele „diminutive" (în -ulăre) indiscutabile sînt în latină foarte rare şi citează exemplele: excutulărejexcutere', ustuld.re\urevc. Menţionează insă totodată că în română, în cazul perechii scutur af scoate, s-a pierdut conştiinţa relaţiei etimologice (rom. scoate < *excoiere, nu excuterc).
b. Poarte rar, -ări, -erix par a fi fost folosite pentru adaptarea unor împrumuturi: blenderi<ucr. 6mndamu (dacă nu cumva e derivat românesc de la bleandă, la rîndul lui derivat regresiv de la blenăi), măscări < germfTmasJcieren, gr. [xa<7xap6v<o (dacă nu e derivat românesc de la mască, masca).
1. Vezi A. Graur, în BL IV, 1936, p. 68. în DLR măscări e explicat prin mască -f- -ări.
2. Vezi şi bâlăcâri: ser. balakati „a flecari" (şi rus. 6ajianamh cu acelaşi sens) — v. DA — sau, mai probabil, format în româneşte de la bălăci.
Corpura „a încorpora, a intra în armată" („Graiul nostru", în DA s.v.) credem că este o adaptare (coruptă) % împrumutului sinonim (parţial) încorpora (fr, incorporer, lat. incorporare). (în DA, corpura şi încorpora sînt tratate în articole independente, necorelate în nici un fel.)
c. Atestări foarte vechi avem pentru cîteva din prezumatele verbe moştenite şi pentru relativ numeroase formaţii cu dublă analiză : scutura, Oantemir, la TDEG; vîntura, Varlaam, la TDEG; batjocori, făţări, Coresi, în DA; giocuri, M. Costin, în DA s.v. joc; agiutori, Varlaam, în DA s.v. ajutori.
Dat fiind însă caracterul popular şi regional pe care îl au numeroase derivate din ambele categorii, precum şi originea temelor lor (vezi mai jos), presupunem că sufixele în discuţie sînt vechi în limbă.
5. Temele formaţiilor în -ări... sînt în marea majoritate vechi în limbă. Cele mai numeroase sînt moştenite (frămîntura, încornora, însor ări, Ungari). Urmează cele slave, vechi şi moderne (datări, cognări, îngrijora, pleşura, policrări) şi, la mare distanţă, maghiare (gozări, îmbondori), germane (şmuţigări, ţugări), turceşti (gebrări, pelticări), neogreceşti (maimuţări), comune cu albaneza (mînzări), ţigăneşti (gagicări), latino-romanice (cadora). Eelativ numeroase sînt temele de origine onomatopeică (vezi formaţiile raportabile la baze interjecţionale).
Vechimea marii majorităţi a temelor dovedeşte vechimea sufixelor în limbă, iar numărul foarte mic al temelor latino-romanice e în strînsă legătură cu caracterul popular al sufixului.
6. Productivitatea diverselor sufixe cu segmentul -r- este diferită (v. Il.a).
; caracter popular şi 'raional: Ungari, porcari, ţuicări etc.; bălăcări, eiupăra, -i, cognări, şuchiri -4fce. Se pare că nu sînt specifice pentru o anumită regiune (derivatele pe carele avem sînt atestate în regiuni diferite, cam pe tot întinsul tării) : Mzărî - Maram. (LEX. EEG. II), boncori - Ban. (LEX. EEG. II)- gloj-ăări — Munt. (LEX. EEG. I), cuţîtori — Braşov (LEX. EEG. II), gozări, piscura — Ban. (TUDOSE, D. 61), şuşora — Transilv. (DLE), trohnări _Mold. (DLE) etc.
V. totuşi C. Tudose, care afirmă că sufixele -âri, -ura, -uri „par a avea circulaţie regională" (D. 202), iar „verbele în -âri sînt atestate mai mult în nordul şi vestul Transilvaniei" (204).
Apar relativ numeroase derivate literare : gînguri, înfăşură, îngrijora, înviora, zgriburi etc. Acestea aparţin limbii uzuale sau stilului literaturii beletristice (bălăcări, gudura, gustări, maimuţări, pisicări etc), şi nu vreunei terminologii ştiinţifice (tehnice) sau profesionale.
Facem o menţiune specială pentru verbele cu cîte două variante după conjugare. Unele dintre ele, mai puţine, sînt regionale cu ambele variante; de ex.: înjosori j-a. Altele însă, mai multe, sînt literare actuale cu varianta de conjugarea I şi învechite cu cea de a IV-a (ajutoraj-i, strîm-toraj-i, cu dublă analiză) sau literare (familiare) I şi regionale IV (îmbălora j-i). (V. mai jos şi un exemplu contrar : văicări literar şi văicăra regional.)
8. Sufixe compuse şi dezvoltate: [-ătări], -ători, [-ături], [-efori] ; -icări, -icăra ; [-egări]; -iori, -iorî, -iora ; [-sora], [-sori].
-ătări, -ători, -ături, -etori apar în formaţii cu d u b 1 ă şi t r i p 1 a analiză (din DI) : îmbucătări, cf. îmbuca, îmbucat; zburătări, oi. zbura, zburat; călcători „a bătători un drum", cî. călca, călcător; sărbători, cf. serba, sărbătoare; vîhători, cf. vina, vînat, vînătoare; îmbucături, cf. îmbuca, îmbucat, îmbucătură; zburaturi, cf. zbura, zburat, zburătură; cerşetori, cf. cerşi, cerşetor.
V. şi bătători cu variantele bătături, -a, explicate în DA prin bătătură.
-ători apare şi în 2 formaţii cu a n a 1 i z ă unica (din DI) : băla-
cători
,a -s!
se văita" (DLE), cf. (a)oleo!, (a)olică! şi în formaţiile cu analiză unică: văicări, -a (DI), cf. vai !
-egări apare în formaţia cu dublă analiză: beţegări „a rupe: ramurile, a sparge o ţandăra în bucăţele" (UDEESCU, GL.j, cf. băţ, (prin regresiune) beţegărie, -iş „mulţime de ramuri".
-iori, -iorî, -iora apar în formaţiile cu analiză unică (din DI) : leorciori, cf. leoarcă (v. şi leorcăi); scociorî, -a, cf. scoate.
-sora, -sori apar în formaţii cu dublă analiză (din DI) : micşora, micşori, cf. mic, micşor.
După cum se vede, din toate sufixele menţionate mai sus singurele reale sînt : -ători, -icări, -icăra şi -iori,-iorî, -iora. Celelalte toate sînt virtuale.
Sufixul -ători, avînd la bază sufixele -ător, -ătoare, îl considerăm formă dezvoltată a lui -ori cu segmentul nesufixal -ăt-.
-icări, -icăra sînt sufixe compuse din -ări, -ăra cu -ică.
42
43
V. insă; şi'formaţiile bg. o&eaeuKiiM şi eaunaM^ee) (asupra cărora ne-a atras atenţia Virgil Nestorescu).
Sufixele notate prin -iori, -iorî, -iora sînt omofone cu sufixele -ori, -ori, -ora (litera 4- nu are aici nici o Valoare fonetică). Delimitarea între cele două serii de sufixe se face prin contextul fonetic : finala (consonantică a) temelor formaţiilor în -iori, -iorî, -iora prezintă o alternanţă (Jele, t/c) explicabilă numai prin presupusul i iniţial al sufixului, în timp ce temele formaţiilor în -ori, -ori, -a nu prezintă această alternanţă (v. mai sus § 2).
Lipsa unor formaţii cu dublă analiză care să permită detaşarea sufixelor -iori, -iorî, -iora ne face să nu ne putem pronunţa asupra originii şi structurii lor. (Y. totuşi sufixul diminutival- io r şi formaţia cuciura — variaţiao ju în poziţie neaccentuată e normală —, unde iî ace parte clin tema cuciu.) Le considerăm deocamdată forme dezvoltate ale sufixelor -ori, -orî, -ora.
..~ăşa vezi -ŞI -ăşi vezi -Şl -ăla vezi -TA -ătli vezi -TI
~ăti2 vezi -TA -ăţa vezi -ŢI -ăti vezi -TI
-AZA, -EZA; -EZI, -OZI
GRAul,ATD22l' 334~336^ m~n.^ MARIN, V. O. 230;
aparţin conjugărilor I şi a
1. Sufixele care conţin segmentul •IV-a : -ăza şi-eza-, -ezi şi-ozi.
Caracterul relativ eterogen sub raportul bazelor şi al originii sufixelor de conjugarea I în raport cu cele de conjugarea a IV-a (v. § 2 şî'4) pledează pentru tratarea sufixelor -ăza şi -eza într-o serie distinctă de aceea a sufixelor -ezi şi -ozi.
Notăm însă că între grupul formaţiilor de conjugarea I şi cel al formaţiilor de conjugarea a IV-a există unele interferenţe :
Toate tipurile de baze apar la ambele grupuri, chiar dacă bazele substantivale la primul grup şi bazele verbale la cel de al doilea sînt ambigue, iar cele interjecţionale se detaşează în toate cazurile din formaţii semianalizabile. Hotăm însă şi că în apariţia sufixului -eza a putut avea un rol formaţia onomatopeică huhurez (v. § 4).
Mai mult decît atît, singura formaţie cu bază interjecţională în -ema (cqteoreza) are un dublet în -ezi (cotcorezi), deci între aceste două formaţii există o certă legătură genetică.
Pe deasupra acestor date, trebuie avut în vedere faptul că toate sufixele în discuţie apar într-un număr foarte mic de formaţii.
De aceea tratăm sufixele care conţin segmentul -z- într-o singură serie, cu două subserii, una de conjugarea I, cealaltă de conjugarea a IV-a, caracterizate prin trăsăturile morfologice şi etimologice ale bazelor la care se ataşează (v. mai sus şi § 4.o).
-ăza ar putea fi tratat ca variantă a lui -eza pe baza perechii pis ăza I -eza. întrucît însă ambele formaţii sînt regionale (v. DLE), deci nu avem un criteriu de a alege formaţia piseza ca formaţie de bază (sau, eventual, invers), considerăm că pis ăza şi piseza conţin sufixele distincte -ăza şi -eza.
De altfel, tratarea m DLR pare să reflecte această situaţie: titlul articolului e pisăza, piseza e varianta iui — amîndouă avînd exclusiv atestări regionale —, iar pentru etimologie se face apel la sufixul -eza.
2. -ăza. 3 formaţii cu analiză unică în DI: dăbălăza, înfierează, pisăza.
-eza. 1 formaţie cu dublă analiză în DI: huhureza „a chiui, a ui", cf. huhurez, huhura „a chioti; (despre huhurez) a produce ţipătul caracteristic".
3 formaţii cu analiză unică în DI: cetereza, piseza, undeza, la care se adaugă 2 din alte surse : bureza (GEAITE, T. 223), ureza (S. FI. Marian, în DA ms.).
-ezi. 1 formaţie cu analiză unică în DI: puiezi şi 1 în DLE :
malterezi.
-ozi. 1 formaţie cu analiză unic ă în LEX. EEG. 170, II 89 : foltozi.
Derivatele în -ăza , -pza sînt analizabile în raport cu:
— un v e r b : dăbălăza (numai la participiu : dăbălăzat „care atîrnă în jos, bosumflat"), cf. dăbăla „a se bosumfla"; înfierbăza (parasintetic) „a înfierbînta", cf. fierbe; piseza, -ăza „a sfărîma prin lovituri repetate (cu pisălogul ...) ..., a p i s a (1); a snopi în bătaie, a p i s a (5)" ; ureza „a ura";
— un v e r b sau un substantiv: bureza „a b u r a ", cf. bură; cetereza ,,a colinda, a ura", cf. cetera „a cînta din ceteră"; undeza „a inunda", cf. unda, undă.
Formaţii semianalizabile în DI : euteureza, cotcoreza, cf. eu(t)curigu !
Derivatele în -ezi, -ozi sînt analizabile în raport cu :
— un substantiv: malterezi ,,a tencui", cf. malter „mortar" ; foltozi „a peteci", cf. foit „petec" ;
-un verb sau un substantiv : puiezi „a se înmulţi prin
pui".
Formaţii semianalizabile în DI : cotcorezi, coteorozi, cf. <eu(t)curigu !; eotcozi, cf. cotcodac!
Aşadar, dacă lăsăm la o parte formaţiile semianalizabile, care au toate baze interjecţionale, cele două subserii nu sînt foarte unitare în ce priveşte clasa morfologică a bazelor : subseria de conjugarea I are preferinţă pentru teme verbale, iar cea de conjugarea a IV-a pentru temele substantivale. E totuşi semnificativ, credem, pentru relaţiile dintre cele două subserii faptul că unicul derivat pe teren românesc din subseria de conjugarea a IV-a, puiezi, are bază verbală sau substantivală.
3. Formaţiile raportabile la verbe sînt adesea sinonime cu bazele lor nesufixate (ureza — ura, înfierbăza — fierbe, puiezi — pui etc.) sau reprezintă o variantă specializată a bazei nesufixate (cetereza -r- cetera).
Formaţiile raportabile exclusiv la substantive, malterezi şi foltozi, redau sensul ,,a prevedea cu obiectul ...". Prin aceasta se încadrează perfect în clasa formaţiilor denominative.
Formaţiile raportabile la onomatopee au conţinut onomatopeic : euteureza etc.
Eeiese de aici că sufixele cu segmentul -z- nu au conţinut semantic caracteristic.
44
45
4. a. -eza s-a detaşat prin falsă analiză
— din verbe ca pisa, ura, care se conjugă cu-ez;
Cf. GRAUR, T. 223.
— din verbe ca huhureza, derivate de la substantive terminate în -ez : huhurez > huhureza : huhur- + -eza. ,
Verbele în -eza (provenit din lat. -izo) moştenite,, precum boteza, cuteza, necheza, reteza, rîncheză, sînt neanalizabile în româneşte. (Vezi FISCHER, L. D. 171). De aceea nu au putut avea vreo influenţă în apariţia sufixului -eza. 5
Pentru -ăza nu vedem deocamdată o explicaţie acceptabilă. Notăm însă că pisăză se poate explica fonetic din piseza:
-ezi şi -ozi s-au putut detaşa din formaţiile împrumutate din maghiară malterezi (<magii, m alterez, cf. malter, -ăr <germ. Malter, magh. malter) şi, respectiv,foltozi (<magh. foltoz, cf. foit <magh. foit). Unicul derivat apărut pe teren românesc pe care îl avem este puiezi. Formaţia cotcorezi poate fi explicată prin schimb de conjugare din cotcoreza (dacă nu cumva relaţia genetică este inversă: cotcoreza <cotcorezi), iar cotcorozi, cotcozi se pot explica prin vocalismul temei. De aceea e foarte greu de spus dacă între formaţiile denominale şi cele deinterjeeţionale în -ezi şi -ozi există vreo relaţie.
b. Pentru sufixele cu segmentul -z- avem atestări vechi (înfierbăza, Dosoftei, la TDEG; puiezi, Mineiul 1776, în DLE) şi multe atestări în texte populare (toate celelalte formaţii). Deci sufixele cu segmentul -z-gînt sufixe vechi în limbă.
c. Bazele derivatelor în -ăza şi -eza sînt moştenite (cetereza, înfierbăza, piseza, undeza) sau de origine slavă (bureza) ori necunoscută (dăbă-lăza).
Derivatele în -ezi, -ozi sînt împrumutate (v. mai sus, pct. a.) şi unuî are bază moştenită (puiezi).
5. Sufixele cu segmentul -z- n-au fost niciodată foarte productive, iar în limba română contemporană se pare că nu mai sînt productive deloc.
Sînt sufixe cu caracter popular.
~CA, -ECA, -ICA, -OCAi, -UCA ,
PHILIPPIDE, P. 73,186 ; CANDREA, C.G.R. 303 ; SCHUFFERT, V. 147-148; PASGU, S. 177.
1. Considerăm că sufixele -ca, -eca, -ica, -oca, -uca formează o serie deoarece au structură fonetică similară cu a altor serii de sufixe româneşti (consoană constantă urmată de caracteristica conjugării şi precedată sau nu de o vocală variabilă; v., de ex. : -na, -ăna, -ena, -ina, -ona, -una şi cap. Structura fonetică ...,'§ 1) şi pentru că sînt unitare prin aceea că se ataşează numai la baze vechi în limbă (v. § 5). Au pledat în favoarea acestei soluţii şi unele situaţii care privesc numai unele sufixe : -ca şi -eca 2aa origine comună (v. §4), iar între -eca şi -ica există o interferenţă constituită de derivatele de la aceeaşi bază orbeca şi orbica.
Am tratat seria -ca... în mod independent de seria de conjugarea a IV-a -ci ..., pentru că nu am observat nici o interferenţă între ele.
Notăm sufixul -ma prin -ocax spre a-1 distinge de varianta -oca2 a sufixului -oci (v. sufixele -CI..§ 1).
1. Formaţiile judeca şi judeci, orbeca şi orbiei, care ar putea părea, la o privire superficială, verbe perechi, sînt distincte prin sensul^ prin originea şi, implicit, prin bazele lor: judeca p moştenit, iar judeci „a (se) răscumpăra de rumânie", derivat românesc de la judece „ţăran liber" (format, tot în interiorul limbii române, printr-un proces morfologic, de la jude <lat. iudex) ; orbica „a orbecăi" e o variantă a lui orbeca, moştenit, iar orbiei „a orbi" e format în româneşte {de Ia orb). De aceea considerăm că nu constituie argumente pentru tratarea împreună a seriilor -ca... şi-ci... .   *   « , *      • x «
2. V. si sufixele -CI ..., § 1, pentru motivele carene-au determinat sa-1 înregistram pe -oca din pisoca drept variantă a lui -oci şi să nu ţinem seamă de formaţia pisoca în stabilirea relaţiilor dintre seriile -ca ... şi -ci ...
2. -ca. 1 formaţie cu a n a 1 i z ă unică înDI: încărca (para-sintetic).
-eca. Formaţii cu d u b 1 ă a n a 1 i z ă în DI : desemteca „a desemta", cf. deseînta, deseîntec, judeca (analizabil în perioade mai vechi ale limbii), ci. jude „judecător", pl. judeci.
6 formaţii cu analiză unică ÎnDI: fereca, încăleca, îngreca (parasintetice), orbeca, sorbeca, (ad)urmeca. m   # #
-iea. 3 formaţii cu analiză unică în DI: ciulica, fiştica, orbica.
Din punct de vedere formal sînt analizabile şi împrumuturile comunica (<lat. commumcare fr. communiquer) si multiplica (< lat. multiplicare < multiplex, v. ERNOUT—MEILLET, fr. muliiplier). Această analiză însă nu e satisfăcătoare din punct de vedere semantic : comunica „a face cunoscut; a fi în legătură cu ..."; multiplica „a face să fie în număr mai mare ...; a mări; a reproduce în mai multe exemplare" (singurul sens care permite analiza, „a se manifesta pe planuri multiple", e figurat şi rar, cf. DLR s.v. 2^). De aceea nu am înregistrat formaţiile, respectînd în felul acesta structura etimologică a bazelor derivatelor în -ca ... (v. § 5).^
-ocai. 1 formaţie cu analiză unică comunicată oral: împioio-roca tpârasintetic) „a se pune pe p i c i o a r e *V
-uca. 1 formaţie cu analiză  unică în DI: dumica.
-ca/-uea. 1 formaţie cu dublă analiză (baza e interjecţie în -u(-)', ambele analize implică degajarea unui sufix din serie) în DI: hurduca, cf. hurdu (-burdu).
Derivatele m-ca ... sînt analizabile în raport cu :
— un substantiv: încărca; fereca „a lega (pe cineva) cu f i a-te, a arunca (pe cineva) în fiare"; încăleca;(ad)urmeca „a adulmeca" (sensul verbului nu permite analiza prin verbul urma); împicioroca;
— un verb : sorbeca, cf. sorbi-, ciulica, cf. ciuli;
— o interjecţie ifîştica, cî.fîşti !; duruca, cf. dura !; hurduca ;
— un adjectiv: îngreca, orbeca; orbica.
După cum se vede, cele 5 sufixe din seria -ca ... sînt foarte slab reprezentate, 2, -ca şi-oca, avînd cîte un singur derivat.
Eemarcăm că distribuţia sufixelor în raport cu bazele nu e omogenă, în acelaşi timp, remarcăm că nu există o anume specializare a sufixelor după tipurile de baze. Credem că lipsa de sistematizare se datoreşte numărului foarte mic de derivate.
Două derivate în -eca şi -ica, orbeca şi orbica, au bază comună, ele par însă a proveni unul dintr-altul (v. § 4).
Notabil e faptul că din totalul de 13 derivate, 4 sînt parasintetice, <m prefixul în- (v. şi § 4).
3. Valorile sufixelor sînt greu de precizat deoarece sensul formaţiilor nu apare cu claritate şi, după cum am văzut, numărul formaţiilor e foarte redus. Eemarcăm totuşi că sorbeca are, într-o oarecare măsură, sens iterativ („a sorbi cu încetul"); acelaşi sens se pare că poate fi regăsit în formaţia orbeca („a orbecăi; a umbla încoace şi încolo pipăind şi rătăcind
46
47,
ca orbul ...") şi în cele trei formaţii onomatopeice (fîştica, ăuruca şi hurduca), dar cu şi mai puţină pregnanţă.
4. Sufixele -ca şi -eca sînt moştenite din latină prin derivate în -îcare denominale sau, mult mai rar, deverbative :
— analizabile în româneşte: încărca: (Hn)carricare, încăleca % (Hnjcaballicare, îngreca : Hngreuicare, judeca : indicare, orbeca : orbicare, sorbeca : sorbicare-,
— neanalizabile în româneşte : fereca : fabricare, înfuleca : (*in )fol-licare (v. şi sufleca : *subfollicare), mesteca : *mixticare, mîneea : manie are, murseca : morsicare.
1. Cf. SCHUFFERT, V. 147-148; PASCU, S. 177; ILR II 185-186; FISCHER, L. D. 172, 175-176.
G. Pascu îl inserează şi pe *exvolaticare> zburătăci printre verbele în -icare moştenite. Menţionăm însă că prezumatul etimon latinesc nu are reflex românesc în -eca, cum ar fi fost de aşteptat.
2. în ILR I 93, se afirmă că în românescul moştenit încărca nu se mai recunoaşte sufixul originar. Ni se pare însă evident că verbul este analizabil cu sensurile învechite şi regionale', „a pune ... într-un car spre a transporta (ceva); a aşeza (finul, lemnele etc.) în car astfel ca să încapă cît mai mult(e)" (v. DA, s.v., 1.1°, 3°).
Fereca devine analizabil cu unele sensuri (v. § 2) în urma raportării formaţiei, prin etimologie populară, la fier (cf. DA s.v.).
3. Sufixul lat. -icare, dezvoltat din derivatele formate de îa baze în -ie- de tipul iudicare < iudex, este atestat din cele mai vechi texte prin derivate denominale şi deverbative (v. mai sus exemple moştenite în română). A fost mai productiv în latina tîrzie şi mai ales în limba vorbită. Vezi ILR J 93 ; I. Fischer, loc. cit.
Este remarcată dezvoltarea formaţiilor parasintetice cu in- (v. mai sus exemple). Cf. ILR II 186.
în română se pare că sufixele -ca şi -eca nu au fost şi nu sînt productive.
Vezi ILR I 93 : „ -icare ., romanice".
Descînteca este format de la descîntec.
n-a mai fost folosit pentru formarea de verbe noi în limbile
Adurmeca e rezultat din adulmeca (care pare a fi moştenit: lat, adolmicare, cf. DA) prin raportare la urmă. Urmeca ar putea fi un derivat cu sufixul -eca de la urmă, dar mai probabil este un derivat regresiv de la adurmeca.
W. Meyer-Liibke (G. II 657—659) afirmă că lat. -icare a „slăbit mult" în limba român ă şi înregistrează trei exemple de „forme noi", „propriu-zis romane" : adurmeca, orbeca, sorbeca.
Notăm ca şi în DLR orbeca este considerat format în româneşte (de la orb, fără menţionarea sufixului).
Credem însă că existenţa sufixelor -ca şi -eeam sistemul derivaţional românesc a permis apariţia, în interiorul limbii române, a celorlalte sufixe cu structura -ca precedat de vocală. Aceste sufixe se explică prin formaţii particulare :
-ica se explică în derivatele ciulica şi fîşiiea prin finala temei, iar în orbica, variantă a lui orbeca, prin anaolgie cu orbi. &
-oeax apare înîmpicioroca, variantă a lui îm,picioroga(<piciorocţ(n)gă t vezi sufixele -EGA ..., §2). Deducem de aici că în procesul de constituire a seriei de sufixe -ca... a putut avea un rol şi seria -ega.. .(v. şi sufixele -CI ..., -GI ... , § 1, pisoci, pisogi).
Al. Philippide (loc. cit.) se pare că nu face distincţie între sufixele -eca şi -ega: el încadrează
Ia sufixul -ec- şi formaţiile fumega şi spumega.
-uca se explică prin influenţa vocalei din temă : dur nea, hurduca
48
5. Cu excepţia derivatelor onomatopeice si, eventual, a lui ciulicar (etimologialui ciuli' e controversată, v. TDEG, CADE, DA, CIOEANESCU),. temele formaţiilor în -ca... sînt moştenite.
6. Derivatele în -ca ... sînt ceva mai puţin de jumătate literare actuale [fereca, încăleca, încărca, judeca), unul popular (hurduca) şi restul învechite sau regionale.
-CI. -ACI, [JECIJ, -ICI (~ECI3), -OCI (-OCA2), -UCI
CANDREA, C. G. R. 304; SCHUFFERT, V 152-154 :LOMRARD, V. 838-844; Gh. Dobrescu, Sufixul verbal -ei, în SMFC IV 37—45.
1. a. -eci are statut dublu, de :
— sufix  (virtual), apărînd într-o singură formaţie: judeci (v.
§2);
— variantă fonetică a lui -ici, de asemenea cu o singură apariţie : imjdespleteci (v. §4).
Notăm sufixul în discuţie prin -eci7, iar varianta, prin -eci2.
-oci are o variantă de conjugare, -oca, ocurentă în derivatul pisoca, variantă a lui pisoci. Notăm această variantă prin -oca2r spre a o distinge de sufixul -oca7, ocurent şi el tot într-o singură formaţie (v. sufixele-CA ... , §2).
1. în DLR pisoci e tratat ca variantă a lui pisoca (titlu de articol), deşi ambele formaţii* au cîte o singură atestare: LEX. REG. II 30, respectiv, CADE. Probabil autorii au fost influenţaţi de raptul ca în CADE e înregistrat exclusiv pisoca şi că etimologia propusă (tot acolo) explică această variantă: pisa -f toca. Ni se pare posibil ca pisoca să fie varianta originară, iar pisoci secundară, obţinută prin schimbarea conjugării. Pisoci însă, prin structura lui, se încadrează in seria sufixelor cu segmentul -ci şi e sinonim cu formaţiile pisăgi, -ogi (v. sufixele -ĂGI, -OGI, § 2, 3), iar pisoca e un caz particular : unică variantă de conjugarea I a unei formaţii din seria sufixelor -ci ... (v. sufixele -ĂGI ... şi -EGA..., unde nu există nici un caz de formaţie paralelă în -i şi -a). De aceea îl considerăm pe -oca,2 din pisoca variantă de conjugare a lui -oci şi, implicit, nu ţinem seamă de varianta pisoca în stabilirea relaţiei dintre seriile de sufixe ci ... şi -ca ... .
2. Formaţiile judeci „a (se) răscumpăra de rumânie" şi judeca, orbiei „a orbi" şi orbeca „a orbecăi" nu sînt perechi (v. sufixele -CA ..., § 1), deci nu constituie cazuri de interferenţă între seriile de sufixe -ci ... şi -ca ...
b. Considerăm că sufixele -ci, -ăci, -eci7, -ici, -oci, -uci formează o serie, deoarece au structură fonetică similară cu a altor serii de sufixe româneşti (consoană constantă urmată de caracteristica conjugării şi precedată sau nu de o vocală variabilă; v., de ex. : -ca, -eca, -ica, -oca7, -uca şi cap. Structura fonetică ..., § 1) şi sînt unitare în ce priveşte provenienţa lor (v. § 4).
Am tratat seria -ci ... în mod independent de seria de conjugarea I -ca ..., pentru că nu am observat interferenţe între ele.
2. -ei. Formaţie cu dublă analiză în DI: muierci „a se amesteca în treburi muiereşti" (UDEESCU, GL.), cf. muiere, (regresiv) muier-cea.
2 formaţii cu analiză   unică în DI : nimieci, stropci.
-ăei. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în -ac, -aci sau -ăcios) în DI: bâltăci, cf. baltac^ „baltă mică, mocirloasă"; cîrpăci; dupăci, cf. dup!, dupac; îngăzdăci „a se îmbogăţi", cf. gazdă, găzdac „bogătan"; sărăcăci, cf. sărac, (regresiv) sărăcăcios etc.
49*
47 - c 2
8 formaţii cu analiză  unică în DI, la care se adaugă 3 din alte surse : împungăci „a coase încet, fără spor şi fără îndemînare" (LEX. EEG. II 51); îngăimăci (LEX. EEG. I 9, 179); mărdăci „a (se) murdări, se strica" (DLE), cf. mardă „lucru lipsit de valoare, marfă degradată; deşeu".
Pîndâci (Viciu, în DLR ) este pus în legătură ele G.Dobrescu (lucr. cil., p. 40) cu pîndâ si pîndi. Sensul lui însă („a potcovi") nu îndreptăţeşte această legătură, de aceea nu e înregistrat •de noi.
-ee^. Formaţie cu dublă analiză în DI: judeci, cf. jude (cu pluralul judeci) „ţăran liber" şi varianta lui, judece (atestat prima dată într-un document din 1481, în DEES, s.v.).
^ -iei (-eci2). Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în Hc,-ici, -icea, -icică, -ic(i)os, -iciune, Aceste, -icuş) în DI : albiei, cf. alb, albi,^ (regresiv) eilbicios; învîrtici (-eci DA), cf. învîrti, învîrtici s.n., (regresiv) învîrtejicuş ; moralici, cf. moral (a), moralic; papagalici, cf. papagal, (regresiv) papagaliceşte; pietrici „(despre zăpadă ...) a se face zgrunţu-xoasă, a se întări; (despre şosele ...) a pietrui", cf. piatră, pietricea, (regresiv) pietricică; în DLE : orbiei „a orbi", cf. orb, orbi, (regresiv) orbi--viune ; ritorici „a ţine un discurs", cf. ritor, ritoric „orator"; la TDEG : unici.
6 formaţii (şi o variantă) cu a n a 1 i z ă unică în DI : doftorici, împletici (-eci), povîrnici, primici, ştirici1, temeliici, la care se adaugă 4 -din alte surse : cîrtici (GLOS. EEG.), cotici (LEX. EEG. II 24), rărici (GL. OLT.), ştirici* (TEAHA, C. IST. 270).
-oci (-oea2). 1 formaţie cudublă. analiză la UDEESCU, GL. : Mirboci „a (se) ştirb i", cf. ştirboc „ştirb".
5 formaţii cu analiză unică în DI: clipoci1, clipoci2, mogo-roci, scornoci, scotoci, la care se adaugă 5 (şi o variantă) din alte surse • Mrpoci „a cîrpăci" (DA s.v. cîrpaci), pioci „a piui1" (DLE), pisoci (-a) „a pisa" (DLE), scîrmoci „a jrăscoli, a scîrma (var. scurma)"-(UDEESCU, GL.), stîrpoci (LEX. EEG. II 31).
1. Pe mogoroci „a murmura, a ocări" l-am înregistrat ca fiind analizabil prin mogori „id.-\ Această analiză contrazice însă, se pare, istoria cuvintelor: întrucît e mult mai slab .atestat decît „variantele" mogoroci, -ogi, -osi (v. DLR), mogori pare să fie ulterior acestora si .format prm regresiune de la una din ele. (în DLR, mogorogi, cu toate variantele menţionate mai sus, e considerat a avea etimologie necunoscută.)
^ 2.^Pzocz „a piui1 (1); a pioncăi (II 1,2)" e considerat în DLR formaţie onomatopeica fara menţionarea bazei de derivare. Ni se pare că, atît fonetic, cît si semantic, poate fi -explicat prin interjecţia piu, aşa cum sînt explicate (v. DLR) piui1, -uli, -uni, -uri etc.
-uci. 3 formaţii cu analiză.unică în DI : (z jbăinci, împletucL mguei.
Derivatele în -ci.. . sînt analizabile în raport cu :
— un v e r b : stropci ; brotaci „a avea legături cu cineva", cf. broti -,,id." ; împungăci, cf. împunge ; îngăimăci; spălăci; uimăci „a fi uimi t"; împletici (-eci); povîrnici ^Upoci1 „a clipi des" ; pisoci(-a) „a pisa(l)" ; scornoci, cf. scorni; scotoci, cf. scoate; stîrpoci „(despre fructe) a strivi", <ef. stîrpi „a distruge" ; împletuci „a se împletici", cf. împleti; ruguei „a se4 Tăita", cf. rugi „a, rage, a mugi" (v. A. Avram, în LE XXIX, 1980, nr. 3, p. 182); (z)bătuci etc.;
— un verb sau un substantiv : crăcăci, cf. crăci, crac; solăci, cf. soli, sol; doftoricind, doftori, doftor, doftorie; ştirici1, cf. ştiri, ştire; temeliici, cf. temelii, temelie etc.;
susura",
— un substantiv: ienăci „a se sminti; a se ului", cf. lene;, tăblăci „a da flexibilitate şi lustru pielii întinzînd-o în toate direcţiile",, cf. tablă; primici „a pune  prim ( = garnitură de blană)" etc.;
— un adjectiv : ştirici2 „a deveni stearpă ( = ştiră)" etc.;.
— un verb sau un adjectiv : rărici;
— un pronum e   sau un verb: nimieci;
— o interjecţie : hăpăci, cf. hap!; clipoci2 „(despre ape) a cf. clip !
După cum se vede, sufixele -ci... manifestă o preferinţă accentuată pentru temele verbale : din totalul de 36 de formaţii, 21 au teme verbale, iar 7 pot fi raportate şi la o temă verbală.
în Gramatica Academiei (I1 326) -ci este menţionat ca singurul sufix ,,mai bine reprezentat" dintre foarte puţinele sufixe care derivă verbe de la verbe.
Formaţii semianalizabile: buiuci, cî.buieci (<buiac),pistoci „a terciui, a strivi", cf. pistosi „id.", ticăci „a suferi, a se trudi", cf. ticăi „id." etc.
3. Mare parte din formaţiile cu baze exclusiv verbale au următoarele valori:
1. iterativă: bătuci, clipoci1, scotoci etc. (cp. cu bate, clipi, scoa-^ te); v. şi verbele cu baze duble, nume şi verbe denominale, ca doftorici, solăxi „a cerceta, a se informa" (cp. cu soli „a trimite o solie; a mijloci; a vesti a cere"), ştirici1;
în DA, bătuci e explicat din bate cu sufixul ,,frecventativ" -uci, iar SCRIBAN îl consideră pe clipoci frecventativ de ia clipi.
2. peiorativă: împungăci, spălăci (cp. cu împunge, spăla) şi,, eventual, împletici (faţă de împleti); v. şi formaţiile cu dublă analiză raportabile la adjective în -efios, sufix cu sens peiorativ.
Cf. GRAM. ROM.1 I 326 şi Gh. Dobrescu, lucr. cit., passim.
îngăimăci „a se încurca" şi uimăci „a se zăpăci, a rămîne uimit" par a fi sinonime cu bazele lor : îngăima „(5) a se turbura, a fi în încurcătură", uimi.
Gh. Dobrescu (lucr. cil., p. 42) le caracterizează drept iterativ şi, respectiv, eventiv.
Formaţiile denominative redau valorile obişnuite pentru verbele denominative în general:
3. „a dota cu obiectul denumit prin substantivul de bază" : primici, temeliici;
4. „a acţiona după modelul obiectului ...": ienăci;
5. „a primi sau a face să aibă trăsătura redată de adjectivul ... sau trăsăturile caracteristice ale obiectului ..." : orbiei, ştirici2; mărdăci, tăblăci;
Aici se Încadrează şi derivatul nimieci, analizat în raport cu baza lui pronominală.
6. „a emite obiectul ..." : moralici „a enunţa învăţături moralizatoare", cf. moral(ă) s.;
7. „a-şi exercita ocupaţia denumită ..." : doftorici, solăci (analizate în raport cu bazele lor nominale; v., mai sus, valoarea iterativă).
Derivatele de la interjecţii au conţinut onomatopeic : hăpăci.
4. a. -ci, -ăci, -ici şi -oci au apărut pe teren românesc în urma falsei analize a formaţiilor de tipul muierci (<muiercea) : muier- +-ci; cîrpăcî (<eîrpaci) : cîrp- + -ăci; albiei (<albicios) : alb- -\--ici; ştirboci (<ştir-boc): ştirb- + -oci.
50
51
-ecij, care apare într-o formaţie ele acelaşi tip (v. § 2), este un sufix virtual, întrucît, după datele noastre, nu apare în nici o formaţie cu ^analiză unică.
-uci a putut apărea printr-un proces de analogie : după modelul formaţiilor cu dublă analiză din care s-au detaşat -ci, -ăci, -ici, -oci, a fost extras segmentul -uci din verbe terminate în grupul respectiv fără a avea această structură, ca : măiemuci <măiemucă (cf. totuşi şi moimă).
Şi celelalte sufixe apar în formaţii de acest tip (pităci <pitac, pominoci < pominoc etc.); întrucît însă pentru explicaţia lor avem derivate cu dublă analiză, nu avem nevoie să recurgem la ele.
Dacă presupunem că a putut fi operantă şi falsa analiză a unor formaţii ca îngăzdăci, variantă a lui îngăzdăgi (<găzdag <magii, gazdag), intră în joc şi ipoteza apariţiei lui - ăci ca variantă a lui -ăgi.
1. V. şi mogoroci, tratat în DLR ca variantă a lui mogorogi (cu etimologia necunoscută); .mărdăci, tratat, tot în DLR, ca variantă a lui mărdăgi.
2. Cp. cu situaţia similară prezentată de -ocax în raport cu -oga ; v. sufixul -OCA^ § 4-
3. Gh. Dobrescu (loc. cil.) explică apariţia sufixului atîtprin falsa analiză formală indicată «d-e noi, cît şi prin conţinutul semantic omogen al verbelor în -ci (vorbeşte chiar despre „un oarecare caracter de sistem aparte" pe care îl conferă verbelor valorile lor semantice sau originea lor onomatopeică).
-ăci şi -uci se mai pot explica şi pornindu-se de la formaţii ca spălăci <(<*spălătci<spălat + -ci ; cp. cu spălătoci <spălat + -oci), bătuci (< *M-dutci < bătut + -ci). Această ipoteză presupune însă că sufixul -ci este mai vechi decît -ăci şi -uci, lucru pe care, cel puţin deocamdată, nu putem sări demonstrăm.
O explicaţie pentru apariţia lui -oci poate fi găsită şi în formaţii ca clipoci „a clipi des", cîrpoci, care, la rîndul lor, pot fi provenite din forme "în -ăci (*clipăci <*clipaci < bg. Idipac „pleoapă", în DA, s.v. clipoci; cîrpăci, prin transformarea ă> o după labiale (ca în fkmeiofomeie); v. DA s.v. cîrpăci, unde se adaugă : „terminaţia -oci s-a modelat după sufixul -ogi din cîrpogi" ; cp. cu ipoteza formulată mai sus asupra apariţiei lui -ăci ca variantă a lui -ăgi).
întrucît pentru nici una din ultimele două explicaţii nu putem furniza iprobe, le înregistrăm cu toată rezerva.
-eci2 apare în îm/despleteci, variantă a lui îm/despletici datorată alternanţei e/i în poziţie neaccentuată (ca în piedecă/piedică : împiedeca/împiedica, întunerec/întuneric : întunereci/întunerici, sălbatec/sălbatic : sălbateci/sălbătici). Aşadar -eci2 a apărut ca variantă a lui -ici.
1. -ăci, -ici, -oci, -uci nu se pot explica prin aşa-numita armonie vocalică sau prin finala ibazelor, aşa cum propun K. Schuffert (V. 153) şi Gh. Dobrescu (lucr. cit., p. 45) deoarece:
— coincidenţa dintre finala vocalică a bazei (sufixul conjugării ori, eventual, vocala • din sufixul participiului sau desinenţa de nom. sg. în cazul adjectivelor feminine) şi vocala sufixului ca in îngăimăci(-îngăima), cîrtici(-cîrli), bătuci(—bătui) sau iâblăci(—iablă) nu este generală (cf. împletuci — împleti, scobăci — scobi, scornoci — scorni, uimăci — uimi, ştirici*. —-şiiru);
— vocala elementului derivativ coincide cu vocala silabei precedente în 14 cazuri, dar nu coincide în 20 de cazuri (primici, scornoci, spălăci etc, faţă de povîrnici, uimăci? (z)bătuci etc.; nu am luat în consideraţie derivatele cu dublă analiză, variantele, pe cele semianalizabile -ţi, fireşte, pe cele în -ci).
2. Analiza unor verbe ca bătuci, scotoci, spălăci, temeliici, împleleci îl conduce peAlf Lombard (V. 838) îa detaşarea elementelor -ăc-, -ec-, -ic-, -oc-, -uc-, asupra cărora se întreabă dacă trebuie sau nu considerate sufixe (ca şi elementele -ăg-, -ig-, -og- şi -os-). Ipoteza statutului su-
■ fixai e respinsă de către autor întrucît consideră că nu s-a ajuns la un răspuns satisfăcător î ce priveşte funcţia sufixului (valoarea frecventativâ propusă în DA pentru bătuci i se pare că nu se regăseşte în celelalte formaţii). D-sa optează pentru explicarea formaţiilor una cîte un .aplicînd analize diferite (zburătăci prin rătăci), prin procedeul contaminării (zbate-f- bătuci)
52
ete. (p. 838). într-un număr mic de cazuri (nimicnici, încolătăci, ştirici, temeliici) admite totuşi existenţa unui sufix sau ,,a ceva care seamănă cu un sufix" (p. 841). De aceea surprinde faptul că pe îngăimăci, deşi îl apreciază „aproape sinonim" cu îngăima, îl încadrează la etimologiile nesatisfăcătoare (p. 844).
b. Caracterul regional sau popular al derivatelor, ca şi vechimea multor teme (v. § 5) indică vechimea sufixelor -ci... în limbă. Atestări însă nu avem mai vechi de mijlocul secolului al XVII-lea : temeliici (Pra-vilal64z0, în DLE), orbiei (Dosoftei, în DLE), unici (Dosoftei,la TDEG), cîrpăci (Biblia 1688, în DA) (v. şi semianalizabilul ticăci, Dosoftei, în DLE s.v. ticăi2).
5. Temele la care se ataşează sufixele -ci... sînt în cea mai mare parte moştenite din latină şi împrumuturi slave (în număr aproximativ egal: bate, rar, rugi; broti, temelie etc.) şi foarte puţine latino-romanice {doctor, moral) şi neogreceşti (lene).
Tema de origine neogreacă şi italiană papagal credem că nu e concludentă pentru verbul papagalici, deoarece acesta pare mai degrabă un derivat regresiv din papagaliceşte.
Atestările lui papagaliceşte mai vechi şi mai numeroase decît ale lui papagalici (v. DLR, s.v.) susţin etimologia propusă de noi. în DLR totuşi se indică exclusiv etimologia papagal + -ici, deşi se trimite la Gh. Dobrescu (lucr. cit.), unde este notată ca posibilă şi interpretarea verbului ca derivat regresiv (p. 43).
Ponderea mare a temelor moştenite din latină şi a celor slave este o dovadă pentru vechimea în limbă a sufixului. Existenţa temelor latino-romanice (deloc neglijabile în raport cu numărul total al derivatelor) e demnă de notat, deoarece dovedeşte că, deşi cu pronunţat caracter familiar, sufixul a reuşit să atragă în sfera acţiunii sale teme neologice.
6. Sufixele -ci ... sînt slab productive. Numărul total al derivatelor cu analiză unică este doar de 36. în plus, unele dintre ele (cîrpoci etc.) e posibil să fi ajuns la această structură prin anumite transformări fonetice.
7. Derivatele în -ci... sînt în număr mare regionale şi populare {ctrtici — GLOS. EEG., cotici — LEX. EEG. II 24, îngăimăci — LEX. EEG. I 9, MAT. DIAL. I 179, rărici - GL. OLT., stîrpoci - LEX. EEG. II 31, ştirici1 - MAT. DIAL. I 97, 116, ştirici2 - TEAHA, C. X. 270 etc), puţine literare (albiei, cîrpăci, clipoci2, doftorici, împletici, papagalici, scotoci, spălăci — toate exemplele pe care le avem) şi rare sau învechite (scornoci; moralici etc).
Dacă ţinem seama de faptul că, cu excepţia verbelor clipoci2, împletici, scotoci şi spălăci, derivatele literare sînt familiare, ajungem la concluzia că sufixele -ci... au un pronunţat caracter popular şi familiar.
Datorită acestor trăsături stilistice specifice sufixelor -ci... în general, derivatele literare nefamiliare (vezi mai sus) capătă caracter expresiv.
Glaudia Tudose (D. 202) îl înregistrează pe -ăci printre sufixele regionale, dar cu un exemplu neadecvat: mustăci <mustaţâ.
8. Sufixe compuse şi dezvoltate: [-ătăci], [ătoci], [-otoci], -ătăei. 2 formaţii cu d u b 1 ă şi, respectiv, triplă analizăm
DI : lunătăci „a fi, a deveni 1 u n a t i c", cf. luni v. „id.", lună; zburătăci „a (se) deprinde să zboare ; a creşte mare, a nu mai avea nevoie de îngrijirea părinţilor", cf. zburat, zburatic „iute, sprinten".
1. Vezi SCHUFFERT, V. 153.
2. La TDRG, CADE şi în DEX, atît zburatic, cît şi zburătăci sînt considerate ca formate de la zbura. A. Lombard (V. 812) îl explică prin aceeaşi bază : ,,Par une derivation bizarre, zbura a donne naissance â zburători (-iuri = -taci)".
3. Pentru explicarea lui lunătăci trebuie pornit de la varianta lunatec, cu transformarea îui c în d după t în poziţie preaccentuală (cp. cu tăciune <tîtionem, sălbătici,-ie <sâlbaiec.)
53
4. V. şi formaţia partlcipială spălăiâcii „-spălăcit" (Ia TUDGSE, D. 212), care întăreşte-poziţia lui -ătăcî. -
5. Neanalizabilul încolâfâci „a încolăci" este rezultatul unei contaminări între încolăci şi un cuvînt de felul lui împletici (v. DA, s. v. încolăci) sau format de la încolăci prin intercalarea grupului -ă/- în urma analogiei cu verbele în -ataci.
Varianta încolătuci este explicată prin contaminarea lui încolăci cu învălătuci.
6. A. Graur (în BL VIII2,1940, p. 218) consideră că apariţia „variantelor" încolăiâci (a lui încolăci) şi zburătăci (a lui z&ura) a fost influenţată de sufixul -ătâţi. Această ipoteză îuî infirmă însă ipotezele menţionate de noi cu privire îa formarea celor două verbe.
-ătoci. 1 formaţie cu dublă analiză în DI (baza derivată e în -at) : spălătoci, zbur ătoci.
-otoei. 1 formaţie eu d ub 1 ă analiză în DI : ghemotoci „a face g h 6 m"> cf. gJiemotoc.
Sufixele compuse {-ataci, -ătoci) şi sufixul dezvoltat (-otoci; elementul -ot- nu are statut sufixai) sînt tratate aici, deşi sînt toate virtuale, pentru  că :
-otoci e constituit dintr-o formă dezvoltată a sufixului -oc (-otoc)7 acesta din urmă explicîndu-1 pe -oci (v. § 4. a); -ataci şi -ătoci formează serie cu -otoci.
-eca vezi -CA      -efia  vezi -FICA -eeii vezi -CI       -efiea vezi -FICA * -eei2vezi -CI       -efsi   vezi -ISI
-EGA, -IGA, [-OGA (-OGI2)J
PHILIPPIDE, P. 73 (unde derivatele în -ega sînt încadrate la sufixul -ec), 186; CANDREA, C. G. R. 303 ; SCHUFFERT, V. 151.
1. Tratăm sufixele -ega şi -iga ca formînd o serie pentru că :
— au structura fonetică comună multor serii de sufixe verbale? anume consoană constantă precedată de vocală variabilă şi urmată de caracteristica conjugării (v. cap. Structura fonetică ...,.§ 1);
— prezintă interferenţe etimologice : -ega e reflexul lat. -igare, iar una din cele 2 formaţii în -iga e un împrumut latino-romanic în -igare (v. H).
-oga, sufix virtual (v. §2) ocurent într-o singură formaţie (impieta-rog a), e înregistrat pentru că are aceeaşi structură fonetică' cu sufixele -ega şi -iga.
împicioroga are o variantă de conjugare, împiciorogi, foarte slab atestată (Jipescu, în DA). Dată fiind situaţia precară a sufixului (virtual) -oga şi a variantei lui de conjugare -ogi, nu considerăm că ele constituie un argument pentru tratarea împreună a seriilor de sufixe -ega... şi -ă^i.. .
2. -ega. 2 formaţii cu analiză unică în DI: fumega, spumega, -iga. Formaţie cu dublă analiză în DI: duriga „a se da de-a
dura", cf. dură, durigă.
2 formaţii cu analiză unică în DI: ciuciuriga, naviga. -oga (-ogi2). Formaţie cu dublă  analiză în DI: împiciorogaf -i „a se pune pe picioare", cf. picior, picioroa (n)gă „cataligă". Derivatele în -ega şi -iga sînt analizabile în raport cu :
— un   substantiv sau un verb: fumega, cf. fum, fuma fumega . . ." ; spumega, cf. spumă, spuma;
— un sub s tanti v: naviga, cf. navă ;
— un v e r b : ciuciuriga ,,a trage de urechi", cf. ciuciura ,,id.". Eemarcăm că sufixul -oga apare exclusiv într-o formaţie cu dublă
analiză. Deci are caracter virtual.
3. Derivatele raportabile exclusiv sau facultativ la baze nominale au valorile obişnuite pentru verbele denominale :
1. „a produce obiectul denumit prin substantivul de bază" -.fumega, ■spumega;
2. „a acţiona prin intermediul obiectului ..." : naviga.
Eelaţia dintre derivate şi bazele lor (exclusiv sau facultativ) verbale este de sinonimie : ciuciuriga^ fumega, spumega. Notăm însă că repartiţia stilistică a celor două serii de verbe e uneori diferită : fumega şi spumega sînt literare, fuma (cu acelaşi sens) şi spuma, populare.
Ciuciuriga şi ciuciura însă sînt amîndouă populare.
4. Derivatul -egas-a detaşat din formaţia moştenită fumega< lat. fumigare (după cît se pare, singurul verb în -igare analizabil moştenit în limba română alături de neanalizabilul rumega <rumigarş).
1. Pentru lat. -igăre, vezi MIGNOT, .V.D.L. 339-344.
2. Reconstituirea unui *spumigare (cf. SCHUFFERT, V. loc. cit.) ni se pare hazardată şi inutilă, deoarece în latină derivatele în -igare sînt foarte puţine, iar în română spumega se poate explica foarte uşor prin influenţa lui fumega.
-iga a putut fi detaşat prin falsă analiză din formaţii de tipul duriga.
Naviga, împrumut latino-romanic (lat. navigare, fr. naviguer), reprezintă reluarea sufixului latinesc -igare sub forma lui originară. Vezi însă şi varianta învechită şi izolată năvega (P. Maior, în DLE) prin care împrumutul tîrziu este adaptat după modelul derivatelor moştenite.
5. Productivitatea sufixelor -ega şi -iga este minimă.
Pentru repartiţia stilistică a derivatelor, vezi § 3. Naviga este literar.
- ei	vezi	-Aii	- Cili3	vezi	-NI	-eta	vezi	-TA
-ela	vezi	-LI	-epsi	vezi	-ISI	-eti	vezi	-TI
- elii	vezi	-LI	-era	vezi	-ARI	-eţi	vezi	-TI
- eli2	vezi	-LI	- erii	vezi	-ĂRI	-evsi	vezi	-ISI
- enai	vezi	-NI	- eri2	vezi	-ARI	-eza	vezi	-AZA
- ena2	vezi	-NI	-esi	vezi	-ISI	-ezi	vezi	-ĂZA
-enii	vezi	-NI	-eşa	vezi	-ŞI	-fia	vezi	-FICA
- eni2	vezi	-NI	-eşi	vezi	-SI 5			
-FICA. -EFICA, -IFICA; -FIA, -EFIA, -IFIA
IORDAN, S.R.R. 50-51: V.R.N. 32-33; LRA 242, 245; LRC 466; LOMBARD, V. 364-365; VASILIU, S.V.N. 99-117.
1. a. Seriile de sufixe -fica ... şi -fia ... sînt tratate în cadrul aceleiaşi monografii fără a se considera că formează o singură serie pentru că au etimologie parţial comună (fr. -fier), pentru că sursa etimologică comună şi cea necomună se reduc la acelaşi prototip (fr. -fier/it. -ficare < lat. -ficare, v. § 4), pentru că au aceleaşi valori (v. § 3) şi distribuţie similară (v. mai jos).
54
55
Termenii unei serii nu sînt trataţi ca variante în raport cu term enii celeilalte (cum au făcut-o unii cercetători, vezi b, nota), deoarece diferă prin segmentul consonantic din structura lor : apariţia sau neapariţia lui -c_ (-fic(a)l-fi(a) ...).• în cazul majorităţii seriilor identificate de noi* una din trăsăturile fonetice relevante e tocmai apariţia segmentului consonantic constant în constituţia tuturor sufixelor seriei (v. Introducere, §4, şi cap. Structura fonetică ..., § 1).
b. în unele cazuri, aceeaşi temă apare urmată de sufixe diferite apar-ţinînd uneia din serii sau ambelor serii : dulcefica \ -ifica H -efia, rar efica/ -ifica II-efia; calcifica //-ifia, certifica //-ifia, terifica //-ifia etc.
Eemarcăm că sufixul-fia apare exclusiv în aceleaşi contexte cu -fim (mumifia, -fica); -efia şi -ifia apar şi ele de cele mai multe ori în aceleaşi contexte cu -efica şi -ifica (v. mai sus şi: diversifia, -ifica, fortifia, -ifiea etc), dar şi în contexte diferite (lichefid, stmpefia (semianalizabile); opa-cifia, proverbifia).
Eemarcăm totodată că -efica apare exclusiv în aceleaşi contexte cu -ifica (v. mai sus).
în general, în studiile apărute pînă acum, -fia este considerat, global, varianta a lui -fica, chiar dacă termenul anume nu e folosit. V., de ex., IORDAN, LRA 242.
Seria -fia... este toată foarte slab reprezentată, iar în seria -fica ... bine reprezentat este numai -ifica.
2. -fica. 3 formaţii în DI: glorifica, mumifica, specifica, la care se adaugă 1 din DLE : radiofica.
Segmentarea radio-fica este justificată de datele pe care ni le oferă „flexiunea" românească a Iui radio; apar frecvent: radioul, radioului, radiourile etc. (v. DLR şi DOOM).
-efiea. 2 formaţii: dulcefica (PEOTOPOPESCU, în DA ms.), rare-fica (PEOTOPOPESCU, în DA ms.).
Desinenţa -e a bazei dulce explică apariţia formei cu -e, dulcefica (etimoanele francez şi latin — dulcifier, dulcificare — explică numai forma cu i: dulcifica), dar nu justifică analiza dulce -'r -fica deoarece, în sistemul derivării româneşti, sufixele se ataşează, în general, la teme şi nu la bazele integrale (cf. dulce—dulcişor, dulcicâ, mînâ—mînui, pîine— pîinică etc. ; a se avea în vedere şi cruce—crucifica sau chiar forte— fortifica).
— ifiea. 40 de formaţii în DI, la care se adaugă 13 din alte surse : aei-difica (PEOTOPOPESCU, în DA ms.), aerifica (îsEGULICI, în DA ms.), artistifica (BPh. IX, 1942, p. 55), bazifica (LTE2), burghezifica (BPb IX, 1942, p. 55), densifica (BPh IX, 1942, p. 55), dublifica (BPb IX, 1942, p. 55), dulcifica (PEOTOPOPESCU, în T>Ams.),fluidifica (DN2), gelificm (DN3),cf. gel (DN3), stratifica (NEGULICI,înDAms.),^ (IOEDAS", LEA 245), zeifica (BPh IX, 1942, p. 56).
1. Prin referinţele la BPh trimitem la articolele Iui Iorgu Iordan din această revistă.
2. Verbele mortifica ,,a tortura", sacrifica „a renunţa Ia ceva ...; a se devota ... ; a jertfi fiinţe ... ca prinos adus divinităţii", specifica ,,a indica ceva în mod precis" sînt înregistrate ca derivate analizabile, deşi analiza lor semantică e foarte aproximativă, pentru că analiza lor formală foarte clară în română e conformă cu cea originară.
3. Ştiinţifica „a face să devină ştiinţific" (DLR) e susceptibil dedubla analiză şi etimologie : prin şi din ştiinţă -j- -ifica (v. DLR) ori prin ştiinţific, ca derivat imediat (cp. cu sinonimul ştiinţifiza, explicat tot în DLR prin ştiinţific -f -iza). Observăm însă că prima explicaţie trimite, în ultimă instanţă, Ia acelaşi sufix ca cea de a doua (v. § 4. a).
Derivatele în -fica ... sînt analizabile în raport cu:
— un substantiv (mai mult de jumătate) : mumifica, specifica ? codifica, exemplifica etc.;
— un adjectiv : rarefica; amplifica, certifica etc.;
— un numeral (izolat) : unifica;
56
— un pronume (izolat) : nostrifica ,,a recunoaşte valabilitatea unui act eliberat de o instituţie din alt stat". Deci, cu excepţia unei singure formaţii, au exclusiv baze nominale.
Nostrifica e împrumutat — v. § 4. b, deci tipul de formaţie nu e specific derivării româneşti.
Eelativ numeroase formaţii semianalizabile (majoritatea — cele fără trimiteri — din DI): autentifica, cf. autentic; beatifica, cf. beatitudine; califica, cf. calitate; cuantifica, cf. cuantum; mistifica, cf. mister, mistic (v. şi etimologia corespondentului francez mystifier : EQBEBT (s.v.) îl consideră derivat ,,glumeţ" al lui mystere, iar DAUZAT— DUBOIS —MITTEEAîsD (s.v.) trimite la radicalele lui mystere şi mystique); (de)nazifica, cf. nazism, -ist; rectifica, cf. rectitudine, rectiliniar; rezini-fiea (DM), cf. rezinaj, rezinai; sanctifica, cf. sanctitate; substantifica (NE-GULICI, în DAms.).; terifica (PONTBEIANT), cf. teroare; tonifica, cf. ionic ,,întăritor" ; vitrifica, cf. vitros ; vivifica, cf. vivace etc. 3 formaţii sînt raportabile la elemente de compunere : cinefica (IOEDA1ST, LEC 466), cf. cine- (FC I 245), termifica, -ofica (DLE), cf. termi-, termo- (FC I 253).
Remarcăm că tipul de derivat cu baza element de compunere e foarte slab reprezentat în sistemul de derivare românesc. V., de exemplu, sufixul nominal -AST.
-îia. 1 formaţie în DI : mumifia.
-efia. 1 formaţie în DI : rarefia, la care se adaugă 1 din FOETBEIANT (în DA ms.) : dulcefia.
-ifia. 2 formaţii în DI : calcifia, opacifia, la care se adaugă 6 din alte surse : ceriifia (PEOTOPOPESCU, în DA ms.), diversifia (PEOTOPOPESCU, în DA ms.), fortifia (VE, 1958, nr. 2, p. 219), osifia (la UESU, T.), proverbifia (PEOTOPOPESCU, în DA ms.), ramifice (DLE).
Derivatele în -fia... sînt analizabile în raport cu :
— un substantiv : calcifia, osifia etc.;
— un adjectiv: rarefia; diversifia etc. Deci, ca şi derivatele cu sufixele din seria -fica ..., au exclusiv baze nominale.
Formaţii semianalizabile : gratifia (PEOTOPOPESCU, în DA ms.), cf. gratitudine; identifia (PEOTOPOPESCU, în DA ms.), cf. identic, identitate; lichefia (DI), oi. lichid; stupefia (DI), cf. stupoare etc.
Foarte puţine formaţii în -ifica sînt raportabile la baze derivate fără eliminarea sufixului bazei: arl-ist-ifica, burgh-ez-ifica (cp. cu situaţiile similare, dar mai bine ilustrate numeric, prezentate de sufixul -iza — § 2. c).
3. Conţinutul semantic specific sufixelor -fica..., -fia... este caracterul factitiv (sens pe care sufixele îl au şi în limbile de origine). Acest sens apare la majoritatea formaţiilor, printre care se numără toate formaţiile româneşti. El se realizează în diverse variante mai mult sau mai puţin distincte.
Au caracter factitiv următoarele valori:
1. „a face (ca obiectul denumit prin complement) să aibă însuşirea exprimată de adjectivul de bază ori caracteristică pentru obiectul denumit de substantivul de bază, a transforma în obiectul ..." : artistifica (bronz neîndeajuns de artistificat — loc. cit.), diversifica, fortifica; clasifica, personifica ; chilifica;
2. ,,a dota cu obiectul . . ." : glorifica, rchdiofica;
3. „a face (ca ceva) să producă obiectul . .." : fructifica;
4. „a face (pe cineva) să treacă prin starea . .." : stupefia (semiana-lizabil)';
57
5. „a face (pe cineva) să adere la doctrina denumită prin ..." r nazifica (semianalizabil);
6. „a face (pe cineva) să aparţină la grupul ..." : prusifica. Foarte rat apar formaţii cu valori care nu au caracter factitiv (valori
obişnuite pentru verbele denominative în general) :
7. „a produce obiectul ..," : proverbifia „a face proverbe";
8. „a acţiona prin intermediul obiectului ..." : crucifica. Menţionăm că valoarea 5. este redată numai prin derivate în -fica şi
-iza şi prin derivate imediate (v. sufixul -IZA şi Derivatele imediate, §3).
4* a. Sufixele -fica... au origine multiplă: predominant franceză (-fier), latină şi italiană (-ficare).
1. Cf. IORDAN, S.R.R. 50.
2. în latină, verbele compuse cu -fico, un derivat din rădăcina lui fado, sînt formate de la adjective în -ficus sau de la substantive în -fex şi în -ficium. Cf. Al. Graur, Originea verbelor latineşti compuse cu ~îico (StCl XI, 1969, p. 30).
X. Mignot (V.D.L. 351 — 361) presupune că, în perioada cea mai recentă a latinităţii, -ficare a căpătai rol de sufix (denominativ), fără a pierde legătura cu cuvîntul „plin" din care provine (vezi compusele nominale în -fex sau -ficus, care stau la baza a numeroase verbe în -ficare). Autorul citat supune atenţiei o serie bogată de formaţii în -ficare (p. 352 — 355) apărute independent de compuse în -fex sau -ficus (fie că acestea din urmă nu există, fie că există,, dar sînt anterioare sau posterioare cu mai mult de un secol verbelor în discuţie).
3. Franceza şi italiana au împrumutat şi adoptat verbe latineşti compuse cu -fico> sau cu -facio : fr. amplifier, it. amplificare < lat.amplificare; fr. liquefier<lat. l(\quefacerc; fr. stupefier <lat. stupefacere. în aceste limbi, elementul de compunere devenit sufix este productiv. Cf. MEYfiR-lXTBKE/PIEL, G. F. 137 ; Kr. Nyrop, Grammaire hijsiorique de la langue fran-gaise, t. Illeme; Paris — Leipzig, 1908, p. 199 ; S. Rataglia — V. Pernicone, La grammaiica italiana, Torino, 1960, p. 182, 382.
Vezi însă şi alte păreri ca, de ex., a Iui Maurice Grevisse (Le bon usage, VUIeme ed.y Paris, 1961, 97), care consideră verbele ele tipul codi fier compuse dintr-un complement şi „elementul verbal" - (i)fier.
Forma franceză a sufixului a fost adaptată la limba română după modelul oferit de formele latină şi italiană şi de formaţiile nominale din franceză derivate cu -(fic)ation şi -(fic)ateur de la verbe.
Cf. IORDAN, S.R.R. Despina Ursu (Î.M.V. 377) susţine că forma -fica a fost stabilită exclusiv sub influenţă latină. A. Lombard (V. 365) pune accentul pe influenţa formaţiilor nominale franceze în -ficaii'on şi -ficaieur.
Compusele latineşti eu -facere ca liquefacere, stupefacere nu au fost redate în română prin formaţii în -fica, ci au fost suplinite prin împrumuturi franceze în -fier (lichefia <liquefier, stupefia < stupefier sau stupefiant, v. mai jos), evitîndu-se adaptarea analogică a modelului latin.
-fia este de origine exclusiv franceză (-fier).
Cf. IORDAN, S.R.R.
b. Cele mai multe formaţii în -fica-fia... au corespondente străine :
— exclusiv franceze : lichefia — liquefier ; substantifica — substan-tifier; tonifica — tonifier etc. ;
— latino-romanice : amplifica: lat. amplificare, fr. amplifier, it„ amplificare; beatifica : lat. beatificare, fr. beatifier, it. beatificare; rezim-fica : fr. resinifier, it. resinificare etc.
Multe din aceste formaţii au şi corespondente germane, însă considerăm că, în principiu, în cazurile în care există corespondente romanice, filiera germană este foarte puţin probabilă.
— germană (cu temă lat.) : nostrifica : nostrifizieren.
Unele derivate pot fi formate prin regresiune de la substantive în -ficare sau adjective în -fiant, acestea, la rîndul lor, fiind împrumuturi mu
58
-eaîcuxi. De ex. : raăiofica < radioficare : rus. paduoţfiuKauun (şi fr. raăio-fieation); electrifica <electrificare : rus. dJienmpu0uKai^im (şi fr. electrifica--tion); cinefica<. cineficare <cineficaţie : rus. KUHOţfiumiţux (pentru ultima etimologie y. Th. Hristea, Franiuzisme aparente şi pseudofranţuzisme în limba română, LE XXVIÎI, 1979, nr. 5, p. 498, n.; dată fiind perioada apariţiei şi a răspîndirii cuvintelor în limba română — după cel de-al doilea război mondial —- etimoanele ruse trebuie avute în vedere măcar ca element de întărire a cuvintelor împrumutate din franceză); stupefia <stupefiant: fr: stupefiant] terifia <terifiant: fr. terrifiant (cp. şi cu lubrifia <lubri-fiami: fr. lubrifiant).
Th; Hristea (Franţuzismc . . ., p. 496) afirmă că şi termofica e derivat regresiv de la ter" jnoficare, calc după rus. mepMogSuKauuji, iar fr. ihermifier, prin care e explicat lermifica in DN2> nu există în franceză (= „franţuzism aparent"). în DLR, LITERA T, apărut ulterior (1982)» ternii fica continuă să fie explicat prin fr. thermifier; termofica este explicat ca formaţie româ~ nească din iermo- -f- -fica.
Pentru 11 formaţii nu am găsit corespondente sau modele străine? deci, foarte probabil, sînt formaţii româneşti : artistifica, burghezifica, ■emefica, dublifica, imensifica, plaţi fica, poetifica, prusifica, trustifica, zoni-fica; proverbifia.
Tot pe teren românesc sînt apărute şi foarte puţine calcuri: mumifica — după fr. momifier; semnifica — după fr. signifier, lat. significare, it. significare; zeifica — dwp&îr. deifier, lat. deificare, it. deificare (Iorgu Iordan (S.E.E. 55) îl consideră refăcut după deifier ; mai tîrziu, în LEC 466, îl dă ca formaţie românească propriu-zisă).
€. Cele mai vechi atestări pe care le avem pentru sufixele -fica şi -fia sînt dinainte de 1850, mai ales din texte traduse şi din dicţionare': 1835 (clasifica : I. Genilie, la UESU, T.), 1843 (osifia : N". A. Kreţulescu, simplifica : Gh. Asachi, ambii la UESU, T.), 1848 (acidifica, aerifica, dulcifica etc. : ÎTBGULICI) (se pot avea în vedere şi hilificaţie ( P.Vasici-Ungureanu — 1830), himificaţie (id.) amîndouă la UESU, T.). Unele din aceste formaţii însă nu mai apar în limba actuală; de ex., aerifica, dulcifica, osifia.
Atestări mai numeroase, din surse diverse, inclusiv texte netraduse, avem abia din a doua jumătate a secolului al XlS-lea.
în limba actuală, în afara lui calcifia, larg folosit în medicină, şi a lui lichefia şi stupefia, care n-au corespondente în -fica, verbele în -fia ... nu mai sînt întrebuinţate.
Datorită sensului lor, derivatele în -fier, -ficare apar traduse in româneşte, în special In secolul al XlX-lea, prin compuse cu a face : rare face, scariface, verşi face (cf. Despina Ursu, loc. cit. şi FC I 212).
5. Temele formaţiilor româneşti în -fica .. ., -fia ... sînt toate neologice : latino-romanice internaţionale, cele mai multe (artist, burghezi proverb, trust etc), şi una singură de origine polonă (prus).
întîmpl'ător, temele a două împrumuturi, ra efia şi unifica, au forme identice cu temsle corespunz ătoare româneşti : rar, un(u ).
6. în mod absolut, sufixele -fica şi mai ales -fia sînt slab productive în limba română : 11 derivate româneşti (dintre care unui singur — proverbifia — în -ifia; şi 3 calcuri (v. §4), cele mai multe fără circulaţie în limbă.
Situaţia este aproximativ aceeaşi şi în franceză: J. Dubois (D.S. 57) vorbeşte despre „progresia rapidă" a verbelor în -iser şi de „stabilitatea şi chiar împuţinarea" (fr. recession) verbelor în -ifier.
---59
Eaportate însă la nnmăral total al derivatelor în-fica ..., -fia ... (59, respectiv, 11, inclnsiv formaţiile româneşti), cele 11 (sau 14, cu calcurile) derivate româneşti dovedesc că productivitatea sufixelor e relativ ridicată.,
Grigore Brâncuş (M. V. 88) îl menţionează pe -fica (avînd, desigur, în vedere toată seria), alături de -iza şi -iona, printre sufixele neologice productive în româna literară contemporană.
7. Derivatele în -fica ..., fia... sînt prin excelenţă culte : general literare (clarifica, identifica, radiofica, tumefia etc.) sau aparţinînd unor terminologii ştiinţifice, foarte adesea chimiei (bazifica, gelifica, rezinifica, etc). Unele au un pronunţat caracter livresc, pretenţios, ocazional (beatifica, stupefia — întrebuinţat aproape exclusiv la participiu — ; imensificai artistifica etc).
O situaţie specială are nostrifica, termen literar (terminologia juridică), dar cu caracter regional (şi învechit: era întrebuinţat de românii din fosta monarhie austro-ungaiă).
-gi vezi -AGI
-IA
SIMIAN-GUŢULESCU, E. F. 97-99*
^ 1. Formaţii cu d u b 1 ă analiză (una din baze e o temă în consoană, cealaltă, o temă — uneori învechită — în -i-); toate cele neînsoţite de trimiteri sînt din DI : caligrafia, cf. caligraf s.m., -ie; cinematografia, cf. cinematograf s.n., -ie; conferenţia, cf. conferenţă, -ie, (prinregresiune) -iar ; contraria, cf. contrar, -iu ; diferenţia, cf. diferenţă, -ie, (prin regre siune) -ial adj.; esenţia „a stropi cu esenţă mirositoare" (PEOTOPOPESCU) cf. esentie (Stamati, ap. UESU, T.)'; inventaria, cf. inventar,-iu; negoţia (Calendar — 1859, în DLE), cf. negoţ, negoţiu (PONTBEIANT, în DLE); opinia (BPh 1934, p. 177), cf. opina, opinie ; potenţia (Caragiale, în DLE), cf. potentă, -ie (Gheografia... - 1814, în DLE), (prin regresiune) -ial (Pom - 1897, în DLE); prefaţia (BPh I, 1934, p. 178), cf. prefaţă, -ie etc. 3 '
Dintre formaţiile înregistrate aici, 3, anume contraria, inventaria şi prefaiia. au o situaţie specială: dubla analiză, posibilă într-o perioadă mai veche, în care circulau bazele în -i-, nu mat e posibilă în perioada actuală, în care acesteanu mai sînt cunoscute (diferentie, iiwen-ianu, prefalie) sau au circulaţie restrînsă la un singur stil (contrariu, mai ales la plural, în logica). De aceea considerăm că aceste formaţii trebuie incluse în inventarul derivatelor cu-ia.
6 formaţii cu analiză unică în DI : apropia, calchia, evidenţia, extazia, ipostazia, şapirografia, la care se adaugă 7 din alte surse : ahtia (DEX), chintesenţia „a fi c h i n t e s e n ţ a ..." (BPh I, 193 4, p. 177), intimia (IOEDAK", LEA 152), (parasintetic) indosaria (SIMIAN-GUŢULESCU, E. F. 99), jumalia „a lua hotărîri printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri" (BPh III, 1936, p. 185), ochelaria (BPh IX, 1942, p. 47), (parasintetic) transsubstanţia (BPh IX, 1942, p. 49).
Derivatele în -ia sînt analizabile în raport cu:
— un substantiv: calchia, evidenţia, extazia, ipostazia   etc.;
— un adjectiv : intimia; ^
— un adverb : apropia; —- o interjecţie : ahtia.
1. Nu este înregistrat licenţia „a da drumul, a concedia" (< fr. lieencier, it. licenziare)* deoarece nu poate fi analizat prin licenţă „titlu ...; autorizaţie dată unui inventator...; atitudine necuviincioasă ...".
2. Nu am înregistrat verbele gînjia ,,a se îndoi" şi (in)crucia „apune semnul crucii pe marginea ..." deoarece atestările izolate nu dau indicaţii sigure asupra pronunţării şi, în consecinţă, nu ştim cum să le analizăm.
3. Formaţiile de tipul beneficia nu sînt înregistrate, întrucît derivatul verbal are la? bază o temă în -z-: benefici- (cf. flexiunea beneficiu-beneficii — fonetic [beneficu] sau [beneficiu]— [beneficii], unde [i], morfem de plural, se ataşează la o temă în -z ; formele de singular ca [beneficu] se explică prin instabilitatea fonetică a grupului final -iu realizat fonetic ca [iu], [iu], [iu]; în cazul realizării fonetice [iu] clementul semivocalic este „absorbit" de semi-oclusiva precedentă).
Formaţie   semianalizabilă : autodafia (DI), cf. autodafe. 2. Derivatele în -ia au următoarele valori :
1. „a trece prin starea denumită de substantivul . .." : eatazia;
2. „a produce obiectul . .." : evidenţia ;
3. „a acţiona prin intermediul obiectului ..." : calchia „a reproduce un desen cu ajutorul hîrtiei de calc; a forma cuvinte ... noi ... cu ajutorul unui calc", jumalia;
4. „a avea sau a face (ca ceva) să aibă caracteristica obiectului ..." : chintesenţia, ipostazia;
5. '„a pune (ceva) în circumstanţa exprimată de adverbul ..." : apropia. .
3. a. -ia s-a detaşat din formaţii moştenite şi împrumutate (din limbile romanice sau din latină) :
1. Pentru lat. -iăre (din stipendiare — stipendium: appropiare — propius, propejjllu-diare — illudia, illudere; ordiniare - ordinare), vezi MEYER-LUBKE, G. II 675; VĂĂNA-NEN, L. V. 94-95; MIGNOT, V.D.L. 309-312.
1. Fischer (L.D. 172) arată că sufixul „cu -z- justificat în general în perioada clasică prin forma cuvîntului de bază, se extinde în latina tîrzie".
2. Pentru franceză, vezi F. Brunot (H. 116), care vorbeşte despre -ier, „dublet fonetic^ al lui -er, apărînd în verbe ca v. fr. estrangier, mercier; P. Guiraud (Le champ morpho-semanti-que de la derivation pseudo-suffixate, înBSLP LVI, 1961, p. 117), care vorbeşte despre sufixul „iterativ" -ier din beneficier, grâcier, charrier, manier şi despre verbele de tipul amnistier, dactylographier, derivate de la substantive în -ie şi asociate verbelor formate cu sufixul -ier,
— formaţie moştenită : lat. (ap jpropiare > apropia : aproape ~r i®;
Apropia este singurul exemplu de derivat în -zare moştenit (probabil în forma *aprupia, cu o analogic după pers. I ind. prez.) analizabil in română. (în alte formaţii, ca * (in)altiare, (ac)captiare, *ingrassiare, evoluţia fonetică— înălţa, acăţa, îngraşă — a făcut ca sufixul să nu mai fie aparent.)
— formaţii împrumutate : fr. conirarier > contraria : contrar + -ia;, lat. differentiare, fr. differencier > diferenţia : diferenţă +-ia, îr. (s')ex-tasier > extazia : extaz + -ia ; it. inventariare > inventaria : inventar -\r -ia (v. şi fr. inventorier>inventoria, Odobescu, Iorga, în DA s.v. inventar).
1. Eventual şi forme ca pronunţia, varianta influenţată de latină (pronuntiari) a lui pronunţa (<fr. prononcer) (vezi însă şi ipoteza contrară — pronunţia < pronunţie).
2. Vezi IORDAN, LRA 152: „după chipul cum apar in scrisul actual aceste verbe (ju-bilia, intimia — n.n.) rezultă limpede că ele sînt considerate de mulţi ca terminîndu-se ia infinitiv în -z"a" ; LOMBARD, V. 541 : „on a cree evidenţia pour etre au substantif evidenţă ce que diferenţia < differencier est au substantif diferenţă".
întrucît formaţiile în -ia, ca şi bazele lor, sînt toate culte şi relativ recente, e de presupus că -ia moştenit nu a fost productiv în limba română^ iar î m p r u m u t u 1 tîrziu latino-romanic, independent de situaţia moştenită, a determinat apariţia unui sufix nou în sistemul de derivare românesc.
60
61
Probabil că în sensul acesta trebuie să înţelegem afirmaţia din ILR I 93 : „sufixul -iare, productiv în latină, n-a mai fost folosit în limbile romanice pentru formarea de verbe noi".
Formaţiile cu dublă analiză care n-au corespondente străine au putut apărea ca derivate imediate de la numele româneşti în -ie : esenţia : esentie, cartografia : cartografie, conferenţia : conferenţie, plastografia : plastografie, tahigrafia : tahigrafie.
Conferenţia, jubilia şi pesiilenţia pot fi explicate (şi) ca derivate regresive din conferenţiar (<îr. conferencier), jubiliar (după fr. jubiliaire), pestilenţial (<fr. pestilentiel).
Dat fiind caracterul cult al formaţiilor în -ia în general, e posibil şi £a unele din ele să fi fost formate de la numele latineşti în -(ajent)ia : essentia, potentia, conferenţia, pestilentia, evidenţia, substantia.
O dată izolate toate cele .asupra cărora am făcut rezervele de mai sus, rămîn foarte puţine derivate care pot fi explicate exclusiv prin sufixul (românesc) -ia : alitia, autodafia, intimia, ipostazia, indosaria, jumalia, ochelaria, calchia, adaptare a fr. calquer, şi şapirografia, format după modelul lui caligrafia, dactilograf ia, care au corespondente nominale în-^6.(Pa-rasinteticul indosaria e format cu prepoziţia în de la construcţia a pune în dosar ; cf. SIMIAN-GUŢULBSCU, E. F. 99.) Deci-ia este un sufix foarte slab productiv în limba română.
Eugenia Simian-Guţulescu (E.F.) îl identifică pe -i- din extazia, ahtia cu -i- clin directa* riat, senatorial şi îl consideră „element de formare",
b. Derivatele în -ia încep să apară, sporadic, în prima jumătate a secolului alXIX-lea (negoţia, „Curierul românesc", 1829, în DLE, esenţia — 1862 — loc. cit. în § 1) şi sînt mai frecvente în secolul al XX-lea.
4. Cu excepţia lui şapirografia, a cărui temă e împrumutată din germană, temele derivatelor în -ia sînt latino-romanice (tema lui ochelaria este rom. ochelari format din ochi, după lat. ocularis).
5. Ou excepţia lui apropia, cu mare frecvenţă în limba comună, derivatele în -ia sînt literare, parte relativ frecvente (diferenţia, evidenţia, extazia, inventaria etc), parte ocazionale (v. adaosurile la extrasele din DI) sau învechite (esenţia, negoţia etc). Notăm că ipostazia este cunoscut mai ales prin abstractul lui, ipostaziere, iar ahtia, prin participiul ahtiat şi abstractul ahtiare (vezi DEX şi, respectiv, DA, unde nu sînt înregistrate decît derivatele postverbale).
-iea	vezi	-CA	-iii	vezi	-Ăli
-ici	vezi	-CI		vezi	-Âîi
-ifia	vezi	-FICA	-ila	vezi	-LI
-ifica	vezi	-FICA	-llij	vezi	-LI
-ifsi	vezi	-ISI	-ili2	vezi	-LI
-iga	vezi	-EGA	-inax	vezi	-NI
-igi	vezi	-AGI	-ina2	vezi	-NI
INA 3
1. Pentru modalitatea de a distinge sufixul -ina3 de sufixul -ina1 (clătina etc), vezi sufixele -NI..., § 2.
2. 2 formaţii cu dublă analiză în DI : damaschina „a incrusta în oţel sau în fier firicele de aur sau de argint ca la săbiile făcute la Damasc ; a fabrica o stofă sau o pînză cu desene ca la ţesăturile de d a m a s c", cf. damaschina „pînză damascată" (COSTINESCU)»; (pa-
62
xasintetic) înmagazina „a depozita într-o m a g a z i e", cf. magazin „magazie" (Istoria Americii — 1795, Codru-Drăguşanu, în DLE).
1. Analiza prin bazele damaschina şi magazin (conform căreia verbele sînt derivate imediate) nu mai e operantă în limba literară actuală.
2. Analiza lui înmagazina (< fr. emmagasiner < magasin) prin magazie corespunde unei etimologii populare produse în urma schimbării de sens a lui magazin.
3 formaţii cu analiză unică în DI, toate raportabile la substantive : calcina „a arde la un foc intens pietre de var spre a le face var (calce)" (DA), culmina, (parasintetic) incrimina „a acuza o persoană de săvîrşirea unei crime".
3. Valorile derivatelor în -ina3 sînt obişnuite pentru formaţiile denominale :
1. „a dobîndi trăsăturile caracteristice obiectului ..., a transforma în obiectul ..." : culmina; calcina;
2. „a atribui obiectul ..." : incrimina.
4. Sufixul este izolat din cele cinci formaţii menţionate, toate împrumutate : calcina <fr. calciner, lat. calcinare; culmina <fr. culminer, lat. eulminare; damaschina < fr. damasquiner, it. damaschinare; incrimina < fr. incriminer, lat. incriminare; pentru înmagazina, v. § 2, nota 2.
Notăm că, în limbile de origine, verbele (denominale) nu sînt formate cu un sufix -inare (-iner), ci de la baze în -in- (tematic sau sufix adjectival): lat. calcin-, lat. culmin-, lat. crimin-, fr. damasquin).
De altfel, existenţa unui sufix -inare pentru verbe denominative nu a fost demonstrată. Vezi MIGNOT, V.D.L. 314.
După cum se vede, sufixul -ina3 nu e productiv în româneşte.
Formaţiile în -inad sînt toate literare.
-inii    vezi  -NI -ira   vezi -ARI
-ini2   vezi  -NI -iri   vezi -ĂRI
-iona vezi  -ONA3        -isa! vezi -ISI -ipsi   vezi  -ISI -isa2 vezi -IZA
-isa3 vezi
-IZA
-ISI (-ESI, -ISA15 -IZI), -EFSI (-IFSI, -EVSI, -IVSI), -IPSI (-EPSI), -OSI
GANDREA, C.G.R., 305; SCHUFFERT, V. 161-164: A. Graur, în BL IV, 1936, p. 104-106 ; GÂLDI, M. 116-127 ; M. Marinescu-Himu, Un sufix cu sens ironic: -isi, în GV II, 1950, nr. 4, p. 24-25; LOMBARD, V. 790-791, 802-806; VASILIU, S.V.N. ; GRAUR, E. 161; D. URSU, Î.M.V. 372—379; H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române pînă în secolul al XV-lea, 1966, p. 181 — 182; Despina Ursu şi N.A. Ursu, Adaptarea neologismelor în limba română, în LR XV, 1966, nr. 3, p. 247-249 ; HRISTEA, E. 59-60.
1. a. -esi este variantă fonetică a lui -isi (v. § 4. a), apă-rînd în formaţia : anatemesi (Dosoftei, la HEM), iar -ifsi, variantă fonetică a'lui -efsi (v. § 4.a), apărînd în sigurifsi (doc 1790,1811, ap.
GÂLDI, M. 250).
în cazul perechii -epsij-ipsi, în care primul termen pare a fi cel primar (v. § 4.a), convenim să atribuim statutul de variantă (fonetică) segmentului -epsi, întrucît separe că -ipsi a fost consacrat de uz : molipsi ; eabulipsi, murdaripsi, zulipsi nu au variante în -epsi»
-evsi (-ivsi) este variantă grafică a lui -efsi (-ifsi) (v. § 4.a).
63
în decursul istoriei sufixului -m mai apar, sporadic, variantele -izi — fonetică, explicabilă etimologic — şi -isa7 — de conjugare — (v. § 4). -isat se delimitează de varianta omonimă -isa2 a sufixului -iza prin originea formaţiilor : formaţiile în -isa7 sînt împrumuturi din slavă ori neogreacă sau derivate româneşti (v. §4), cele în ~isa2 sînt împrumuturi din franceză (v. sufixul -IZA, § 4).
b. Tratăm sufixele -isi, -esi, -ipsi, -osi ca alcătuind o serie, deoarece au origine comună (sufixul aoristului sigmatic grecesc, v. § 4. a), iar în limba română apar, relativ frecvent, în şiruri de verbe formate de la aceeaşi bază: artirisi, -osi; epitropisi, -evsi-, molipsi, -efsi; murdărişi, -ipsi; sigurisi, -efsi, -ipsi (împrumuturi); mototolişi,-osi (româneşti). V. şi, în § U, scîiimosi,-onosi (formă dezvoltată a lui -osi).
2. -isi (-esi). 65 de formaţii (cu o variantă) în DI, la care se adaugă 11 din alte surse : carcalisi „a încurca" (TUDOSE, D. 193), farfarisi „a se fandosi" (UDEESCU, GL.), cf. farfara; legatisi „ a dona prin testament" (LE XXIX, 1980, nr. 5, p. 549), nomaăisi ,,aduceo viaţă nomadă" <DLE), oprişi ,,a asupri; (despre miei) a alege; a păstra" (UDEESCU, GJj.),perigrafisi „a descrie" (GÂLDI, M. 120),pichirîsi „a chema puii la mîncare" (DLE), pornişi ,,a se zgîrci, a se zbîrci" (DLE), rostişi „a înfiinţa" (DLE), teatrisi „a juca teatru" (V. Vîrnav, în DAms.), titirisi ,,a (se) dichisi, a t i t i r i" (DLE).
Analiza verbelor oprişi şi pornişi prin opri şi, respectiv, pomi „a se zbîrci, a se pomăi" este satisfăcătoare numai parţial (cu exceptarea sensurilor ,,a asupri" şi ,,a se zgîrci"). Poate aceasta e cauza pentru care în DLR pornişi are „etimologia necunoscută" deşi se trimite îa sinonimul (parţial) pomi. (Oprişi nu e înregistrat în DLR.)
-efsi (-ifsi, -evsi, -ivsî). 1 formaţie (cu o variantă) în DI : sigurefsi (-ifsi),ln> care se adaugă 2 variante de la GÂLDI, M. : epitropevsi (182), sigu-rivsi (250).
-ipsi(epsi). 4 formaţii (cu o variantă) în DI: cabulipsi, murdaripsi, siguripsi (-epsi), zulipsi.
-osi. 14 formaţii în DI.
Derivatele în -isi... sînt analizabile în raport cu :
— un substantiv (mai mult de jumătate din formaţii) : aerisi ; analoghisi „a împărţi după o anumita proporţie", cf. analoghie „proporţie" ; gargarisi; epitropevsi ; cabulipsi „a primi din condescendenţă", cf. cabul (a face~ ,,a consimţi"); zulipsi ,,a gelozi", cf. zulie „gelozie"; mirosi „a avea (şi a răspîndi) un miros plăcut", cf. mir „substanţă parfumată"; $chimosi, cf. scJiimă etc.;
Scoposi e analizabil prin scop, şi nu prin scopos, deoarece acesta din urmă apare în altă perioadă decît verbul: scopos, Budai-Deleanu — 1800, la CADE, scoposi, Sbiera — 1899, In DA ms.
— un adjectiv: adiaforisi „a nu băga în seamă", cf. adiafor „nepăsător", planisi „a nivela", cf. plan adj., sigurisi, -efsi, -ipsi etc.;
— un verb: carcalisi, cf. car caii „a face ceva prost, urît, de mîn-tuială", ciordişi, simfonisi „a fi de acord", cf. simfoni „id."; cliposi „a moţăi", cf. clipi; mogorosi „a vorbi alene", cf. mogori „id." etc.;
1. în DA, cliposi e înregistrat sub clipoci „a moţăi" cu menţiunea: „cu alt sufix (neclar însă)".
2. în DLR mogorosi şi mogori sînt tratate ca variante ale iui mogorogi. V. la sufixele -CI..., o ipoteză privitoare la raportul genetic dintre mogorogi, -oci, -osi.
3. Analiza lui gimbosi prin gîmba (cf. SCHUFFERT, V. 163) nu este satisfăcătoare din punct de vedere semantic: „a înşela; a buimăci" / „a pune mina pe cineva; a |ng!ieţa (de frig)". De aceea gimbosi nu e înregistrat de noi.
. — un nume sau un verb : anatemisi, cf. anatemă, anatema-, filozof isi, cf. filozof, filozofie, filozofi, -a; lehămeiisi, cf. lehamite, lehămeti; mototolişi,-osi, cf. mototol, mototoli ; murdărişi, -ipsi, cf. murdar; murdări etc.;
— o i n t e r j e c ţ i e : picliirisi, cf. pichiri l;gJiiolcJorosi, cf. ghipl-doro !r; mor mor osi, eî..mo?-m.or ! etc.; ..... — o. i n t e r j.e c ţ i e sau un verb : sictirişi.....
Formaţii semianalizabile -.bolborosi, cf. bolborăi; caterisi, cf. catehism, cateheză ; cor cosi „a răsfăţa", cf. corcoli, cor eoni ; molipsi, cf. molimă; mucalisi, cf. mucalit etc.
li. a. Verbele în -isi, -efsi si -ipsi nu au valori specifice, ci numai valori comune cu ale verbelor denominale în general:
1. , ,a supune (pe cineva) la acţiunea denumită prin substantivul categorisi 2 „a calomnia" (cf. categorie „calomnie");
2. „a practica ocupaţia .a-şi exercita atribuţia ..." : economisi înv. „a administra" (cf. econom „administrator"), epitropisi;
„a face o acţiune după modelul denumit . . ." : analoghisi, cate-
3.
gorisi 1;
4.
*visi<
„a se afla sau a pune (pe cineva) în starea denumită lehămeiisi;
„a prevedea cu . .." : noimisi ;
evla-
o.
6. „a realiza, a emite obiectul denumit
istorisi, mateologhisi
„a spune fleacuri" (cf. mateologhie „balivernă"), moralisi (intr.);
7. „a manifesta, a face să dobîhdească sau a pune în evidenţă calitatea exprimată prin adjectivul de bază sau caracteristică pentru obiectul denumit prin substantivul ..., a transforma în obiectul denumit. .." : filotimisi, murdărişi; caracterisi ; flenderisi.
Derivatele deverbale sînt în general sinonime cu bazele lor : ciordişi, preferişi „a pronunţa, a profera", simfonisi etc.
O excepţie este tigorisi „a ţine în mizerie pe cineva, a nu-1 îngriji", a cărui relaţfe cu baza {tigori „a duce viaţă de mizerie") constă în transferul de la intranzitiv la tranzitiv, cu toate implicaţiile semantice pe care le are acest transfer (gramatical).
O situaţie specială au verbele care se mai folosesc şi azi în limbajul familiar (de ex. buchisi, paraponisi, urgisi ; a se avea în vedere şi verbe neanalizabile ca dichisi, sclivisi) sau foarte puţinele verbe care par aii noi (farfarisi, pornişi). Datorită faptului că -isi e foarte slab productiv în perioada actuală şi cea mai mare parte din formaţii au dispărut din limbă, coroborat cu faptul că aparţin stilului familiar (observaţia nu e valabilă pentru formaţiile cu caracter general literar, v. § 7), ele au căpătat valoare expresivă şi, adesea, ironică.
.    Vezi Măria Marinescu-Himu, lucr. cit., p. 24.
b. Derivatele în -osi au în număr relativ mare valoare expresivă, mai mult sau mai puţin ironică. Această valoare se degajă din derivate : a) cu teme neutre : ghilosi „a dichisi"/#MK „a înălbi o pînză ..." ; b) cu teme al căror sens nu poate fi identificat, întrucît nu apar şi independent, dar acolo unde mai apar (formaţii semianalizabile sinonime cu cele în -osi) sînt legate tot de sufixe expresive : corc-osi\corc-oni, corc-oli; tor-osi/tor-ăi, -oi, tur-ui (cp. şi boscorosiiboscorodi); c) (mai adesea) cu teme expresive : clip (oci) — cliposi, cocor—cocorosi, ghioldoro ! — ghioldorosi, mototol(i) — moioiolosi, schimă — schimosi.
Derivatele de sub c), precum şi cele cîteva derivate care nu au valoare expresivă (ca elefterosi, haracosi) dovedesc că expresivitatea nu este asociată în mod necesar de derivativul -osi.
64
5 - c. 27
65
Derivatele de sub a) şi b) (sinonimia dintre formaţiile în -osi şi cele de la aceleaşi teme cu sufixe expresive permite echivalarea semantică a lui -ost cu sufixele semnalate) dovedesc însă că valoarea expresivă nu este asociată în mod sporadic de sufixul -osi. Dacă coroborăm acest fapt eu existenţa derivatelor de la teme expresive (care nu atestă valoarea expresivă a sufixului, dar pot constitui cazuri de transfer al valorii temei asupra, valorii sufixului), putem formula concluzia că valoarea expresivă este valoarea cel mai bine reprezentată şi prin aceasta specifică sufixului -osi.
Cf. A. Graur, lucr. cit din BL IV, 1936, p. 106.
4. a. Sufixele -isi... sînt de origine grecească. Ele au la bază sufixul morfologic al aoristului sigmatic urmat de sufixele româneşti ale conjugării a IV-a :
-isi : -igol (analoghisi : avalojica, aerisi : asptcra, adiaforisi : i&acpo--
-efsi, -ifsi, -evsi, -ivsi : -eucra {sigurefsi, -ifsi, -ivsi : aiyoupsuaa, epitropevsi : l7ciTp67T£uaa);
-epsi, -ipsi : -s^a (diafendepsi, diefendipsi : Sia^vTc^a, molipsi : ţxoXe^a, murdaripsi : ţxoupSapetpa);
-osi : -coaa (elefterosi: eXsuOepoxja).
î. Verbele greceşti cu aorist sigmatic din care provin verbele româneşti în -si (precedat, de vocală ori/ şi consoană) se împart în mai multe grupuri:
— în -âţc) şi -lţo>, cu aoristul în -aca şi, respectiv, -taa ;
— în 4vw, cu aoristul în -cocxa ;
— în -£uco, cu aoristul în -<j;a ori -suca (unele putînd avea ambele forme de aorist);
— în -a£<o şi -£%o:>, cu aoristul în -ăţa şi, respectiv, -e£a. Cf. GÂLDI, M. 118—125 ; And re Mirambel, Grammaire du grec moderne, Paris, 1949, p. 152—153, 154, 156, 158.
2. Unele formaţii atestă interferenţe între sufixe:  siguripsi, -efsi; molefsi, -ifsi, -evsi*
-ivsi.
3. -asi şi -xi nu au funcţie de sufix în limba română, deoarece nici unul din verbele la care apar (de ex. ghimnasi, simvivasi, hărăxi, catadixi) nu este analizabil în româneşte (-asi apare totuşi într-un sufix compus virtual, vezi §8.. 1).
între reflexele româneşti care conţin grupul -vs- şi cele care conţin grupul -fs- nu par a fi diferenţe fonetice reale, deoarece, după cum se ştie (cf. AVEAM, S. 339), în româna vorbită nu apar secvenţe de două consoane, prima sonoră şi a doua surdă.
Eeflexele româneşti cu vocalismul -i- (-ifsi, -ipsi) par să-şi găsească. explicaţia în interiorul limbii române, prin variaţia i[e în poziţie neaccentuată în cuvinte de origine grecească precum metahirisilmetaJierisi.
în cazurile în care modelelor greceşti le corespund în româneşte numai variante cu -i- (cabulipsi, murdaripsi, zulipsi) presupunem că a existat o variantă originară cu -e- care a dispărut ori că etimoanele au fost adaptate direct cu sufixul -ipsi prin analogie cu situaţiile în care există ambele variante.
Explicaţia propusă pentru -ifsi, -ipsi credem că poate fi avută în vedere şi pentru varianta anatemesi a lui anaihimisi (Dosoftei, în DA), deşi,, în cazul particular al acestei formaţii, vocalismul sufixului poate fi pus în legătură şi cu vocalismul temei (anatemajanatlma).
Derivatele în --isi... au fost împrumutate direct din greacă (vezi toate exemplele de mai sus) sau prin intermediul vechii slave (afurisi : 4$oypHC4TH : acpopiaa, hirotonisi : XepoTOHHCdTH : £XsipoT6v7)<7a, lipsi : AHueâTH: s'Xei^a, mărturisi : AtdpToypHcaTH: efxapTupuja, scandalisi r cKâuj^âAHCâTH :   a-xavSaXiaa)   ori   al   bulgarei   (chirăosi :   nepdâceaM, cf.
66
Jt;Graur, lucr. cit. din BL IV, 1936 — : x&pS&oj etc. Notăm că asupra eti-tnoanelor slave este operat schimbul de conjugare care atestă forţa conjugării a IV-a în perioada respectivă.
Cf. GÂLDI, M. 30, 116-125; H. Mihăeseu, Zizcr. cit., p. 87, 127, 187.
O poziţie izolată are garnisi, împrumutat din franceză (garnir, cu morf emiţi -iss- în paradigmă) şi adaptat la limba română cu -işi, nu cu -isaţ (-iza), conform procedeului obişnuit (vezi anedntir>aneantiza etc).
1. Proforisi şi proferisi provin din aceeaşi rădăcină grecească (Kpoyopâ şi npo^ipca au .acelaşi radical, cu alternanţa — normală în greacă — o/e). în româneşte însă, datorită formei, sfiit analizabile prin două cuvinte de origini diferite: pro fora (gr.) şi proferă (latino-romanic).
2. Formaţia neanalizabiîă interisi se datoreşte probabil trecerii verbului interesa, prin analogie, în categoria verbelor în -işi (textul unde apare — Iorga, Scrisori de negustori, în DA, s.v. interesa — mai conţine şi alte grecisme: isihie, periergos). Cp. cu interisarisi.
împrumutul bg. natemisam (cf. Pr. Miklosich, Etymologisches Wdr-ierbuch der slavischen Sprachen, 1886) sub forma anatimisa (cu păstrarea conjugării) sau, pur şi simplu, schimbul de conjugare operat asupra lui anatimisi a determinat formarea variantei de conjugare a lui -isi, anume -isar Apariţia acestei variante este cu totul sporadică în istoria sufixului; în afară de formaţia menţionată (pentru care a,vem o singură atestare: Dosoftei, în DA), mai apare în formaţiile româneşti: buchisa (mai multe atestări în DA) şi practisa (Gheţie, în DLE) şi în împrumutul planisa „a face plan" (ALEXI, în DLE) < 7cXavi£c*>. Cu o rezervă în privinţa lui buchisa, la fel de bine atestat ca buchisi, credem că aceste formaţii sînt rezultatul schimbului de conjugare operat asupra variantelor — bine atestate — în-în : practisi, planisi.
La sfîrşitul secolului al XVII-lea, la Dosoftei, apar cîteva exemple izolate de verbe care par a fi reflexul în -izi al prezentului verbelor greceşti din aceeaşi clasă : anatematizi (în DA) < avaOe^aT^co, scăăălizi (în DLE) < orxavSaX^co; cp. cu anatematisi, scandalisi.
Verbele în -izi care apar mai tîrziu (sfîrşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XlX-lea) în Banat şi Transilvania se pot explica cele mai multe atît prin neogreacă, cît şi prin germană (cf. D. UESU, Î.M.V. 374, unde se emite şi ipoteza că în aceste verbe avem a face cu sonorizarea lui s intervocalic din sufixul -isi) : gîlgărizi (1803, ap. UESU, T. 211): yapYapi^co, gargarisieren; scăndălizi (1816, în DLE): cyxavSaX^co, slcanda-lisieren; aclimatizi (1842, ap. UESU, T. 140) : akklimatisieren; harac-ierizi,favorizi (ambele fără dată, la D. Ursu, loc. cit.).
b. Verbele în -isi, -osi au pătruns în limba română cu mult înaintea perioadei fanariote.
întemeindu-se pe argumente semantice, O. Densusianu (HLR I 358—359) consideră că verbele agonisi şi mirosi, aparţinînd perioadei de influenţă greacă bizantină asupra românei, au intrat direct din greacă, şi nu prin intermediu slav. H. Mihăescu (lucr. cit., p. 15, 113, 127) -citează numai verbele agonisi şi urgisi ca intrate in română direct din greaca bizantină.
L. Gal di (M. 116) spune: „â Pexception des verbes en -asi et -xi toutes Ies autres cate-^ories ont deja exista bien auparavant [înaintea perioadei fanariote — n.n.J dans la langue rou-znaine".
în ceea ce ne priveşte, credem că rezerva trebuie făcută şi pentru -evsi, ca şi pentru verbele analizabile în -psi.
Atestări pentru verbe în -isi şi (neanalizabile) -psi avem din secolul al XVI-lea : agonisi, COD. VOE., în DA, mărturisi, COD. VOE., în DLE, pedepsi, Coresi, în DLE. Vezi, în secolul următor, atestări şi pentru -osi : hirotonisi, Varlaam, în DA, mirosi, Psaltirea 1651, în DLE, canonişi, Dosoftei, în DA, pricopsi, Dosoftei, la TDEG, mateologhisi, Cantemir, în DLE etc.
67
Au pătruns însă în număr mic şi, mai ales, se pare că în această perioadă sufixele în discuţie nu erau productive (exemplele pe care le avem sînt toate cu corespondente străine).
Verbele în -isi ... pătrund masiv în limba română la sfîrşitul secd-N lului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea (cf. GÂLDI, M. 71 : „on peut dire que Ies annees 70 servent d'introduction ăl'âge d'or desmots phanariotes qui dure a peu pres quarante ans (1780 — 1821)"), cînd apar şi împrumuturi latino-romanice adaptate (cf. D. UESU, Î.M.V. 373) şi formaţii româneşti, deci dovezi sigure pentru productivitatea" sufixului : analoghisi, Uficariul — 1804, în DA, iconomisi, ih. — 1804, în DA ms., moralisi, Budai-Deleanu, în DLE (formaţie românească) etc.
1. Ion Heliade Rădulescu (Gramatică românească. Ediţie şi studiu de 'Valeria Guţu Romalo, Bucureşti, 1980, p. XXIX) observă că în limba contemporană Iui, împrumuturile latine sînt adaptate în mod diferit după regiuni: „Noi cînd luăm cîte un verb din latineşte sau de altundeva să-1 conjugăm, fieştecare loc şi ţară are cîte o stravaganţă după vecinii .şi conlăcuitorii săi. Rumânii din Ţara Rumâneaşcă avînd pînă acum a face cu grecii, ne-am învăţat să s i si i m şi să pipi r i i m ; rumânii din Transilvania, Bănat şi feucovina, auzind iară totdauna limbi mai tari şi mai aspre, s-au învăţat să u r u r u i a s c ă şi să ăluiască; adică,-cînd luăm verburiie „formare, recomandare, repetire, pretendere, descriere'-, cei din Ţara Rumenească zicem „formalisesc, recomandarisesc, repetirisesc", cei din Transilvania, Banat şi Bucovina zicem „formăluiesc, recomăndăluiesc, repetiruiesc, pretendăluiesc, describăluiesc'* (spaţierile sînt ale ediţiei, ortografia şi punctuaţia sînt modificate conform regulilor în vigoare). Heliade combate aceste maniere de adaptare şi recomandă păstrarea formei originare a cuv-în-tului, fără ataşarea sufixelor (la rîndul lor împrumutate): /or/na, recomanda etc.
2. Manuela Saramandu (in LR XXIX, 1980, nr. 5, p. 549, şi T. 132) afirmă că în perioada 1780-^1850 sufixul neologic caracteristic şi productiv în terminologia juridico-adminis-trativă este -isi.
3. Praciisi (in DLR : < practică -f -isi) pare a fi derivat cit sufixul -i de îa praxis (cu Ic s> kt după practic (os ), sinonim cu praciisit — cf. GÂLDI, M. 235).
După perioada fanariotă verbele în -isi.. .încep să dispară, altfel încît în limba actuală se menţin numai foarte puţine, ca : aerisi, buchisi? categorisi1, economisi, gargarisi (vezi şi întrebuinţarea argotică : gargarisî „a îndruga verzi şi-uscate", UDEESCU, GL. — cf. expr. fig. a face o-gargară), ghilosi, hirotonisi, istorisi, mărturisi, silabisi, urgisi, zaharisi,, zeflemisi şi costiâi, în derivatul costisitor (aceste formaţii nu aii aceeaşi circulaţie în toate stilurile limbii, vezi § 7). Notăm că numărul formaţiilor analizabile din fondul activ este dublat aproape de formaţii neanalizabile la fel de folosite : cataăixi, chivernisi, dichisi, fandosi, irosi, lipsi, molipsi, pedepsi, plictisi, sclifosi, sclivisi, sinchisi.
Vezi H. Mihăescu, lucr. cit., p. 181 ; G. Ivăneseu, Istoria limbii române, Iaşi, 1980?
p. 603.
5. Temele formaţiilor româneşti în -isi sînt în număr mare greceşti (cangrenisi, noimisi, paralaghisi etc), la care se adaugă cele turceşti,, pătrunse, probabil, prin filieră greacă (buiurdisi, farfarisi, zeflemisi etc), iar restul sînt slave (buchisi, poftişi etc), latino-romanice (moralisi, noma-disi etc.) şi foarte puţine săseşti (flenderisi).
Mărturisi are bază moştenită (de origine greacă în latină), însă verbul este împrumutat, (v. §4, a).
6. Din seria sufixelor -isi..., productive în limba română au fost numai -isi şi -osi (-efsi şi -ipsi nu apar în nici o formaţie românească).
Pentru perioada actuală menţionăm formaţiile : farfarisi, pornişi? hordorosi (UDEESCU, GL.). Presupunem apariţia mai mult sau mai puţin recentă a acestor formaţii bazîndu-ne pe faptul că nu sînt atestate în surse lexicale mai vechi şi, mai ales, pe faptul că glosarul menţionat înregistrează adesea formaţii din limbajul periferiei oraşelor (bineînţeles din Muntenia).
6ft
în acelaşi timp, manifestăm toată rezerva faţă de această presupunere, deoarece sînt atestate într-un glosar regional, care,.tocmai datorită caracterului său, nu constituie o datare pentru faptele înregistrate.
7. în decursul istoriei lor (pînă în prima jumătate a secolului al XlX-lea), derivateleîn-isi ... au aparţinut la diferite stiluri ale limbii literare : ecleziastic : canonişi, liiurghisi, hirotonisi etc.; politico-administrativ : buiurdisi, evghenisi, iconomisi, pliroforisi etc.; juridic : analoghisi, cliro-nomisi etc.; al artelor : paralaghisi etc.; al conversaţiei : cabulipsi, filoti-misi, categorisi2 „a calomnia", mateologhisi etc.
Indiferent de stilul căruia i-au aparţinut, formaţiile în -isi... (cu excepţia termenilor ecleziastici vechi) au avut răspîndire aproape exclusiv în Muntenia şi Moldova.
Foarte puţinele verbe citate de L. GÂLDI din limba scrisă în Transilvania secolului al XVIII-lea sînt mai ales neanalizabile: diafendepsi (Acte ...din Braşov), metahirisi, organisi (Budai-Deleanu) (ap. GÂLDI, M. 79, 86).
Vezi şi L. Gâîdi, Le dictionnaire roumain de Samuel Klein, în Mclanges Mărio Roques IV, 1952, 122, unde se aduce un nou argument pentru a se proba absenţa cuvintelor neogreceşti dincolo de linia Carpaţilor: în dicţionarul prezentat nu apare nici unul din cuvintele pă-> trUnse în epoca fanariotă. \
în limba de astăzi, dintre puţinele derivate rămase în circulaţie, numai cîteva sînt generale în limbă şi au caracter literar : aerisi, categorisi1 ,,a aşeza după categorii", economisi, istorisi, mărturisi, silabisi, zaharisi (şi, neanalizabile : molipsi, pedepsi, plictisi). Alte cîteva au caracter familiar şi sînt întrebuinţate mai ales în Muntenia şi Moldova : buchisi, gargarisi, ghilosi, paraponisi, urgisi, zeflemisi; vezi şi formaţiile de la UDEESCU, GL. menţionate în § 6 (şi, neanalizabile : caiadixi, chivernisi, dichisi, fandosi, sclifosi, sclivisi, sinchisi). Şi acum însă majoritatea formaţiilor în -isi... nu au caracter popular.
Carcalisi e înregistrat la TUDOSE, D. 193, după CV II, 1950, nr. 4, p. 41, ca regional, în Oltenia.
8. Sufixe compuse si dezvolta t e : -arisi, -aiisi, -erisi, -etisi, -irisi, -ladisi, -nisi, -onosi, -risi; (virtuale) -alisi, -einisi, -arhisi, - (ar )isarisi, -gisi, -imisi, -pisi, -uleasi.
1) -aîisi. 1 formaţie cu dublă analiză: formalisi „a forma" (D. Golescu, la Aurel Mcoleseu, Observaţii asupra neologismelor din „însemnarea călătoriei mele" a lui Binicu Golescu, înCILLII, 1958, p. 16), cf. formă, forma, (regresiv) formălui.
Din punct de vedere formal, verbul comportă şi analiza prin formal (cf. A. Nicolescu, loc. cit.). Sensul verbului însă („a forma'J) respinge această analiză.
-anisi. 1 formaţie cu clublă analiză : predanisi ,,a oferi" (GÂLDI, M. 124), cf. preda, predanie.
-arhisî. 1 formaţie cu dublă analiză în Dl: canonarhisi „a cînta ca un canonarh"(= primul psalt, care cîntă mai ales canoanele).
-(ar)isarisi. 1 formaţie cu triplă analiză în DI : traiarisa-risi, cf. trata -j- -arisarisi, tratare -f- -isarisi, tratarisi + -arisi.
-arisi. Foarte numeroase formaţii cu dublă analiză (baza derivată este infinitivul lung — adesea nefolosit dar, în principiu, posibil—, iar baza nederivată, tema verbului respectiv şi, uneori, substantivul format prin regresiune de la verb ori un substantiv sau adjectiv primar); în DI : anularisi, combinarisi, confiscarisi, cuminicarisi, curarisi etc.; în alte surse : a^carm („Curierul românesc", 1834, 299); convoiarisi („Curierul românesc", 1834, 60), cf. convoi, convoia; exportarisi (D. Golescu, la A,
69,
ISTicolescu, loc. cit.); fabricarisi (D. Golescu, la A. Mcolescu, ioc, cit); plimbarisi (UDEESCU, GL.); respectarisi (Documente privitoare .. .,1811, în DLE) etc.
7 formaţii cu analiză unic a ,4 în DI, 3 în alte surse : pica-risi (DLE) „a se supăra", sigurarisi (GÂLDI, M. 250), sumarisi (N. Fili-mon, Ciocoii..., 1863, 216).
Majoritatea formaţiilor sînt analizabile în raport cu un subst a n-tiv: ăocladarisi „a refera", cf. doclad; pericolarisi, cf. pericol; una, în raport cu un adjectiv: sigurarisi.
1 formaţie semi analizabilă: expozarisi, cf. expozant, expoziţie.
-atisi. 1 formaţie cu dublă analiză în DI: teslimatisi „a preda", cf. teslim, teslimat „predare".
1 formaţie analizabilă în raport cu un substantiv sau un verb: miaîematisi (DI), cf. anatemă, anatema.
Apariţia în româneşte a formei de plural epigramata (Gonst. Cantacuzino, la GÂLDI, M. 42) ne face să presupunem că nu e exclus să fi existat şi o formă cu aceeaşi terminaţie ana-iemata (fără atestare cunoscută de noi). Existenţa acestei forme ar exclude elementul -atisi din seria compuselor lui -isi.
Dat fiind însă că, din principiu, analizele întreprinse de noi operează exclusiv cu forme atestate, ne menţinem la analiza lui anatematisi prin raportare la anaiem-,
-erisi. 1 formaţie cu dublă analiză în DI: pretenderisi, cf. pretinde, -ere.
2 formaţii analizabile în raport cu uii verb , în DI: corisponderisi ,,%> coresponda", cultiverisi.
-etisi. 1 formaţie analizabilă în raport cu un substantiv: geremetisi „a amenda" (DI), cf. geremea „amendă".
-gisi. 1 formaţie cu dublă analiză în DI: zavergisi, cf. zaveră, zavergiu.
-imisi. 1 formaţie cu dublă analiză în DI: feliurimisi, cf. fel(i)uri pl., fel(i)urime.
-irisi. 4 formaţii în DI. 3 analizabile în raport cu un substantiv: buchirisi, ăocladirisi, pichirisi, cf. pică; 1, în raport cu un v e r b : pretin-dirisi.
aiarladisi
DA ms.), c. \aiv\aji „vdiiiuaatîaj uiiciaia a greutăţilor şi măsurilor"; ciracla-disi „a scoate cirac pe cineva" (DI); haraciladisi „a adjudeca" (DI), cf. hareci (interj, sau subst.).
-nisi. 1 formaţie raportabilă la un element de compunere : bogo-nisi „a spune rugăciuni încet şi nedesluşit" (DI), cf. bogo- „Dumnezeu", (cf. bogoboreţ, bogonoseţ etc, vezi FC I 244).
Cp. cu K. Schuffert (V. 62), care îi explică prin Eon. Vezi şi DA, s.v., care explică cuvîntul, după părerea noastră mai complicat şi mai greu de susţinut din punct de vedere formal, ca formaţie spontană din bolborosi şi sl. bog-,
-onosi. 1 formaţie analizabilă în raport cu un substantiv: schimonosi (DI), cf. schimă.
în ipoteza că înseamnă „a înghionti" (cf. DA ms., s.v.), ghioldorosi2 e analizabil pri n ghiold „ghiont", cu detaşarea unui derivativ -orosi. Contextul în care apare (îl ghioldorosia [pe Roşul (= cal)]. MAT. FOLK. 151) nu e însă concludent pentru această glosare, de aceea nu îl înregistrăm.
Dacă sensul cuvîntului e cel menţionat, etimologia pe care o dă P. Papahagi (fără a se pronunţa asupra sensului — Contribuţii lexicale, p. 139, s.v.: tc. guldurmek „a înveseli") nu este acceptabilă din punct de vedere semantic.
70
m
-pisi. 1 formaţie cu dublă analiză : scripisi „a parafa un dosar" (DI), cf. scrie, scripte.
-risi. 1 formaţie analizabilă în raport cu un substantiv: co-dorisi înregistrată la GUŢU EOMALO, C. G. 230.
Poate fi, eventual, analizată şi prin cadora (înregistrat de V. Guţu Romalo, loc. cit.), cu detaşarea lui -isi. întrucît însă cadora pare mai nou decît cadorisi şi chiar format de la acesta (cf. Guţu Romalo, loc. cit.), această a doua analiză nu poate fi avută în vedere decît după apariţia lui cadora.
-uleasi. 1 formaţie cu dublă analiză în DI: recomenduleasi, cf. recomenda, (regresiv) recomenăului.
întrucît apar exclusiv în formaţii cu dublă (sau triplă) analiză, derivativele -alisi, -anisi, -arhisi, -(ar)isarisi, -gisi, -imisi, -pisi şi -uleasi au caracter virtual.
în formaţiile cu -arisi raportabile (şi) la baze verbale, vocala iniţiala a derivativului este condiţionată de conjugarea verbului de bază : -arisi se ataşează la verbele de conjugarea I (pentru compromitarisi şi pretendarisi trebuie avute în vedere formele mai vechi compromită, Gr. Alexandrescu, în DA, şi pretenăa, Kogălniceanu, în DLE, s.v. pretinde).
La formaţiile în -erisi şi -irisi raportabile la verbe, condiţionarea vocalei iniţiale a derivativului prin temă apare în : pretinăerisi, cf. pretinde, şi, eventual, coresponderisi, cf. corespunde „a fi în corespondenţă .. .n (v. DA, s.v.), dar şi coresponda. în celelalte cazuri, verbul de bază e de conj. I sau a IV-a, iar vocala derivativului, e (cultiverisi, cf. cultiva, cultivi, în DA, s.v.), respectiv, verbul de conj. a III-a, iar vocala, i (pretindirisi).
2) Sufixele constituite cu -isi sau -osi (cu excepţia lui -arisi) nu prezintă nici un sens în plus faţă de bazele lor.
-arisi, în măsura în care a mai fost folosit după perioada fanariotă (deci în perioada de puternică influenţă franceză şi romanică, în general) a avut valoare net expresivă, de nuanţă ironică, atît în formaţiile mai vechi păstrate în limbă, cît şi, mai ales, în formaţiile create de scriitori cu unicul scop de a reda valoarea amintită. Aceste formaţii, probabil, nu au avut circulaţie nici măcar în perioada respectivă.
De ex. -.-—Madamă, fi-voi destul de felice ca să nu-mi refnzariseşti braţul? — Ce se potriveşte !... sînt foarte flaîarisită. V. Alecsandri, Opere complete, 1875, p. 1005 ; Ah ! Qahiţo !... suflet ceresc şi-naripat ! ... nu mă eerazarisi cu astfel de vorbe. Id., ib., 1009. (Tratarisarisi — id., ib., 1238 — este un caz de folosire exagerată a procedeului.) V. şi plimbarisi, la care Udrescu (GL. s.v.) face menţiunea : familiar şi ironic, şi cadorisi, cunoscut de mine din limbajul familiar cu aceeaşi valcarş.
3) -arisi,-erisi şi-irisi sînt împrumutate din greacă (-ctptace, -ipiaa -ipicrot < it. -are, -ere, -ire, fr. -er, -ir -f- -££<o), prin derivate ca : siimarisi cjTifjiapco < it. stimare; coresponderisi:  xopeoTuovSspco < it.  corrispondere; servirisi : crsppipco <it. servire, fr. servir; picarisi : mxapco < it. picca, piccarsi, fr. se piquer.
1. Vezi GÂLDI, M. 120-122; D. URSU, Î.M.V. 373; Marin Z. Mocanu, Cuvinte italiene pătrunse în limba română prin intermediul unor limbi neromanice, SCL XXXI, 1980, nr. 3, p. 251.
2. Pichirisi e rezultatul asimilării operate asupra lui picarisi în limba română; cf. GÂLDI, M. 227, dar v. şi A. Graur, în BL/IV, 1936, p. 108. Pretindirisi, dublet ai lui pretinăerisi, se poate explica prin variaţia eji în poziţie neaccentuată, specifică cuvintelor greceşti (v. §4. a).
71
■în română,-amir6mi şi-irisi sînt analizabile în sufixul infinitivului, -are, -ere, -ire, şi -isi. De aceea au statut ele sufixe, c o mp u s e .
-risi e izolat din cadorisi, apărut, probabil, prin analogie cu verbele în -arisi... E o formă dezvoltată a lui -isi.
întrucît au origine comună şi aceeaşi structură, putem considera că sufixele -arisi, -erisi, -irisi formează o serie. în această eventualitate, -risi ăr putea fi ataşat seriei, în calitate de termen consonantic al ei (-o- e vocala tematică). Cp. cu seriile -li, -ăli... ; -ni, -ăni...
-atisi este izolat dintr-un împrumut grecesc format, în limba d£ origine, de la o temă în -oct- (anatemaiisi : avaOeuaT^oj), care în româneşte a fost împrumutată în forma de nominativ (anatemă), -at- neavînd funcţie su-fixală (n-are nici o legătură cu mifixul românesc participial -at), considerăm că -atisi este o formă dezvoltată a lui -isi.
-etisi, rezultat, probabil, dintr-o transformare fonetică a lui -atisi produsă pe teren românesc (*gerematisi> geremetisi), e în aceeaşi situaţie ca -atisi în raport cu -isi.
-ladisi se detaşează din cîteva verbe de origine turcească cu aoristul în -di- (neatestate, dar probabil existente şi în limba greacă, care pare să fi constituit filiera lor pentru limba română) : aiarladisi : ayarladi, ciracladisi : girahladi, haraciladisi : haragladi (GÂLDI, M. 119, înregistrează o formă neatestată *#apa<jAa$i£co). Se pare că nu a fost niciodată productiv pe teren românesc.
L. Qâîdi (M. 119) afirmă că -adisi „a servi meme â creer des derives nouveaux qui sont inattestes en grec" (bazîndu-se pe exemplele ciracladisi, iagmaladisi, furlândisi). Dar ultimele două verbe sînt neanalizabile în română. (L. G ăl di, după Bogrea — DR IV2, 1924— 1926, p. 815—, îl consideră pe furlandisi derivat de la it. ven. forlana, furlana „dans al ţăranilor din Friul". Această etimologie e însă îndoielnică atît din punct de vedere semantic, cît şi pentru că baza — de origine italiană — nu există în româneşte, deci, chiar dacă ar fi acceptată, ar presupune o filieră grecească.) Cu privire la ciracladisi, L. Şăineanu fInfluenţa orientală asupra limbei şi culturei române, Bucureşti, 19009 p. 134) afirmă că presupune un giraclamak (vezi mai sus aoristul girakladi) ; deci in eventualitatea că ciracladisi ar fi apărut pe teren românesc (fără filieră grecească) elementul românesc ar fi -isi, şi nu -adisi, deoarece -aci- aparţine formei turceşti.
-ladisi este constituit din -isi şi elementul -Iad-, nesufixal în limba română (în turcă -la- este sufix demonstrativ, iar -d-, morfemui imperfectului). De aceea îl considerăm sufix dezvoltat.
-nisi e constituit din elementul nesufixal -n- (v. bogonoseţ) şi -isi. Deci e sufix dezvoltat.
Bogonisi pare a fi o formaţie românească.
-onosi (schimonosi) este o formă dezvoltată a lui -osi, eonsti-tuită cu elementul-cm-, a cărui provenienţă nu ştim s-o explicăm.
în privinţa istoriei lor, sufixele compuse şi dezvoltate cu -isi... nu se deosebesc de bazele lor. Doar seria -arisi... pune o problemă oarecum specială prin aceea că sufixele ei au apărut în jurul anului 1800, constituind „un uz specific epocii" în adaptarea neologismelor (indiferent dacă erau sau nu pătrunse prin filieră greacă; cf. D. UESU, Î.M.V. 373 ; v. si HEISTBA, B.59-60; BEÂNCUŞ, M. V. 86-87). O dată cu trecerea perioadei fanariote, sufixele -arisi... îşi pierd rolul în adaptarea împrumuturilor (verbele care au continuat totuşi să apară erau creaţii artificiale, formate cu scopuri strict stilistice; vezi mai sus, 2).
Notabilă e şi apariţia derivatelor formalisi şi recomenduleasi, provenite probabil din schimbarea de sufix operată asupra derivatelor de origine romanică intrate prin filieră magii iară, formălui   şi recomendului.
Faptele, fără implicaţii asupra sistemului sufixai (sufixele -alisi şi -uleasi nu sînt productive), 'marchează piincte de interferenţă între influenţele latino-romanică, neogreacă şi maghiară, exercitate asupra limbii române în secolul al XVIII-lea
Vezi GÂLDI, M. 84-85.
4) Privitor la originea temelor, tot seria -arisi... comportă o menţiune specială : cu foarte puţine excepţii (o temă moştenită, una rusească şi una turcească : plimba, doclad, teslim), temele sînt neologisme de origine latino-romanică.
5) Dintre sufixele dezvoltate şi compuse cu -isi, -osi au fost foarte slab productive -alisi, -nisi, -etisi, -onosi, şi puternic productiv -arisi. în limba actuală toate sînt complet neproductive (v. totuşi -risi)..
-işa   vezi   -ŞI -iţa    vezi -ŢI
-işi    vezi   -ŞI -iţi     vezi -ŢI
-ita   vezi   -TA -ivsi   vezi -ISI
-IZA (-ISA3)? -ISA2
PASCU, S. 423; Iorgu Iordan, în BPh I, 1934, p. 176— 178; II, 1935, p. 224-225: III, 1936, p. 184-189; id., S.R.R. 48, 51-55; id., V.R.N. 28-31, 33-37, 49— 55; id., LRA 240-242, 244-245; id., LRG 480-481; id., în SCL XV, 1964, nr. 4, p. 420-421 ; LOMBARD, V. 501-509; VASILIU, S.V.N.
1. -isa are statut dublu, de :
— variantă grafică (uneori şi, probabil, de pronunţare), învechită, a sufixului -iza;
Pentru delimitarea ei de varianta -isaî a sufixului -isi, vezi sufixul -ISI, § 1.
— sufix (independent), apărînd în derivatele finisa şi vernisa şi într-o serie de formaţii ca regisa, aplatisa, care nu pot fi distinse de variantele în -isas decît prin istoria lor (v. § 4. a).
2. -iza (-isa3). 267 de formaţii (cu o variantă) în DI, la care se adaugă aproximativ 250 din alte surse (studiile citate ale lui Iorgu Iordan, DLE, DCE, presa, mai ales cea literară, etc).
-isa2. 2 formaţii în DI : finisa, vernisa. Pentru formaţiile de tipul aplatisa, care în limba actuală sînt considerate, conform normelor, variante ieşite din uz ale dubletelor în -iza, v. § 4. a.
a. Derivatele în -iza sînt analizabile în raport cu:
— un adjectiv (aproximativ 250 de formaţii) : efemeriza (BPh II, 1935, 224), laiciza, localiza, meschiniza, urbaniza etc;
— un substantiv (aproximativ 200 de formaţii) : aeriza (XEGULICI), aristocratic (BPh IX, 1942, 49), baladiza (BPh II, 1935, 224), catalogiza, clor of or miza, metaliza etc.;
— un nume sau un verb: amalgamiza (BPh IX, 1942, 29), cf. amalgam, -a ; egaliza, cf. egal, -a ; filozof iza (BPh VI, 1939, 54), cf. filozof, -a; memoriza, cf. memorie, memora; torturiza (BPh II, 1935, 225), cf. tortură, -a etc.;
— un v e r b : cultiviza (BPh IX, 1942, 30);
— un adverb: tiptiliza (BPh IX, 1942, 34).
72
73
Sufixul -iza manifestă, după cum se vede, preferinţă accentuată pentru temele nominale şi, între acestea, pentru cele adjectivale. Observăm chiar că unele derivate de la substantive sînt similare celor formate de la adjective prin aceea că exprimă acţiuni raportabile într-un fel sau altul la însuşiri: animaliza „a face să aibă însuşirile unui animal", dema-gogiza „a proceda ca un demagog", mahalagiza „a da caracter de mahala", maşiniza „a reduce la o funcţiune mecanică, de maşină" etc.
Cf. IORDAN, LRA 240-241.
Formaţiile cu teme exclusiv nenominale sînt neînsemnate atît prin număr (2), cît şi prin caracterul lor ocazional.
Temdle verbale la formaţiile cu dublă raportare sînt de asemenea nerelevante, deoarece verbele respective, cu o singură excepţie (memora), sînt derivate imediate denominale (ne referim la statutul lor'în interiorul limbii române).
1. Uneori (de ex. licheliza, tarlaliza) verbul este format de la tema genitiv-dativului
2. Apariţia temei Pumnul în pumnuliza (RPli IX, 1942, 53) nu trebuie interpretată ca un caz special de temă cu forma articulată, ci ca o temă oarecare, deoarece numele propriu respectiv a circulat cu ambele forme, cu şi fără articolul -l (Pumnul şi Pumnu), fără diferenţă de valoare morfologică.
Derivatele în -isa2 sînt analizabile în raport cu:
— un substantiv: vernisa „a acoperi un tablou ...", cf. vernis [verni] (v. DODII);
în cazul pronunţării (incorecte) [vernis] (conformă cu grafia), verbul e analizabil ca derivat imediat, aşa cum e în limba de origine (v. § 4. a).
— un substantiv sau un verb: finisa, cf. fine, fini (v. şi finit, final).
Derivatele cu dublete în -iza, majoritatea parasintetice, sînt analizabile, de asemenea, în raport cu :
—- un substantiv: abrutisa, regisa;
— unadjectiv: aplatisa.
Deci derivatele în -isa2 nu se deosebesc prin clasa morfologică a bazelor lor de derivatele în -iza.
b. Cu excepţia alternanţei fe/fe' (foarte slab reprezentată : antic/anti-chiza), alternanţele care apar la formaţiile în -iza sînt curente în sistemul derivaţional şi morfologic românesc.
Alternanţa aberantă k/k' (vezi mai sus exemplul, care este derivat românesc) se explică, probabil, prin influenţa lui antichitate (< fr. antiquile).
c. Formaţii semianalizabile: arhaiza, ostraciza, preciza, tetaniza etc.; în alte surse : aliruiza (BPh II, 1935, 224), axiomatiza (BPh IX, 1942, 49), cooperaiiza (BPh II, 1935, 224), erotiza (BPh IX, 1942, 51), feminiza (BPh IX, 1942, 51), frenetiza (BPh IX, 1942, 51), gramatiza (Heliade, Opere II, 1943, p. 331), psihiza (BPh II, 1935, 225), romantiza (BPh III, 1936, 186), reumatiza (BPh III, 1936, 186), ştiintifiza (BPh II, 1935, 225) etc.
în cazuri ca academiza, alcooliza, alegoriza, birocratiza analiza e făcută prin raportare Ia academie, alcool, alegorie, birocrat sau birocraţie, şi nu la academic, alcoolic, alegoric, birocratic, în intensa ca descrierea să fie mai simplă şi mai obiectivă (prin raportare la academic, alcoolic, alegoric formaţiile ar fi semianalizabile).
Cind însă analiza formală contrazice analiza semantică, am ales calea mai complicată. De ex., pe autoriza l-am (semi)anaiizat prin raportare la autoritate, deoarece sensul lui („a împuternici pe cineva {. ..] cu o autoritate (publică)") nu permite raportarea la autor.
Pe curtiza „a curta" l-am analizat prin rom. curte („omagiu măgulitor adresat unei femei ..."), deşi etimonul lui este format altfel (fr. courtiser < courtois), deoarece analiza este satisfăcătoare din punct de vedere semantic şi, în plus, istoria cuvîntului în limba de origine trimite în ultimă instanţă la aceeaşi ternă : courtois <v.fr. court -f -ois. °
loiaciza este semianalizabil prin raportare la iotacism şi analizabil, cu detaşarea unui derivativ -aciza, prin raportare ia iot.
74
Existenţa numeroaselor formaţii semianalizabile impune atenţiei o serie de situaţii specifice în ce priveşte analiza lor formală.
Eelativ multe formaţii sînt raportabile la baze derivate: mai ales cu -ic (simplu sau dezvoltat: -atic, -etic, -otic, -ific), -ism, -ist şi mai puţin cu alte sufixe :
— arJia-ic,-ism[arhaiza (cp. cu arhaiciza), ermet-icjermetiza, fanatic, -ism jfanaliza;
— axiom-at-ic/axiomatiza, dogm-at-ic,-ism/dogmatiza, problem-at-i ej problematiza;
— fren-et-ic)frenetiza, teor-et-ic/teoretiza;
— hipn-ot-ic, -ism/hipnotiza, scler-ot-ic/sclerotiza;
— ştiinţ-if-ic/ştiintifiza;
— cateh-eză, -ism/catehiza, femin-in/feminiza, pesim-ism,-ist/pesimiza, tubercul-oză,-os/tuberculiza.
1. Remarcăm că în toate exemplele de baze conţinînd forme dezvoltate ale lui -ic segmentul eliminat îa analiză este numai -ic. Totuşi, foarte rar, apar şi formaţii de îa baze derivate cu -ic; v. mai jos.
2. între verbele în -iza şi substantivele şi adjectivele în -ism şi -ist există o strînsă relaţie, care se manifestă prin apariţia a numeroase serii de formaţii de la aceleaşi teme cu cele trei sufixe (seriile nu sînt toate complete): dogmatiza — dogmatism, europeniza — europenist, sindicaliza — sindicalist — sindicalism etc. Vezi IORDAN, S.R.R. 53 : „Se poate spune că, în principiu, de la orice temă [...]' a unui verb în-iza este posibilă crearea unui adjectiv în -ist şi a unui substantiv în -ism : latiniza — latinist — latinism etc".
Formaţiile semianalizabile raportabile la baze nederivate sînt mult mai puţine : preciza/precis <fr. precis, lat. praecisus; sifilizaj sifilis <îr. syphilis, lat. mod. syphilis etc.
în contrast cu formaţiile semianalizabile apar numeroase formaţii (analizabile) raportabile la baze derivate fără eliminarea sufixului bazei:
-ac: austri-ac-iza;
-al: fisc-al-iza, muzic-al-iza; spirit-ual-iza, stai-ual-iza;
— (i )an : americ-an-iza, elveţi-an-iza ; canad-ian-iza ; -a/ent: ignor-ant-iza, independ-ent-iza ;
-ar : legend-ar-iza, regul-ar-iza ; -at: medi-at-iza;
-bil: val-abil-iza; flex-ibil-iza, sens-ibil-iza ;
-ean : orăş-en-iza, regăţ-en-iza ;
-ic : istor-ic-iza, tip-ic-iza;
-ier : pomp-ier-iza;
-in : bizant-in-iza, alcal-in-iza;
-iot: fanar-iot-iza;
-iv : calitat-iv-iza, cooperat-iv-iza, relat-iv-iza \ -onal: constituii-onal-iza; -tor : conserva-tor-iza; -ura: fript-ur-iza.
Aceste derivate sînt, din punct de vedere formal, formaţii cu dublă analiză, deci, conform procedurii noastre de analiză, derivativele ar trebui înregistrate şi tratate separat, ca sufixe compuse virtuale : -aciza, -aliza, -(i)aniza, -a/entiza, -ariza, -atiza, -biliza, -eniza, -iciza,-ieriza, -iniza, -iotiza, -iviza, -onaliza, -toriza, -uriza.
în majoritatea cazurilor însă, singura analiză semantică satisfăcătoare a acestor formaţii e cea prin raportare la bazele derivate. în acelaşi timp, sufixele degajate sînt foarte numeroase şi oricînd pot apărea altele noi (mai ales în formaţii ocazionale), mai mult sau mai puţin efemere. De
75
aceea considerăm că tratarea lor într-un capitol separat ar reprezenta o complicare a descrierii, avînd drept unic rezultat punerea în evidenţă a unei serii de sufixe interesante numai în totalitatea lor prin semnificaţia pe care o au pentru productivitatea sufixului -iza şi pentru diversitatea derivatelor lui.
în consecinţă, ne limităm la enumerarea sufixelor compuse cu -iza (v. mai sus), fără a le descrie sub toate aspectele. V. în § 4. a împrumuturi cu bazele derivate care au putut servi de model pentru unele din sufixele compuse aici menţionate.
Analiza formaţiilor româneşti contemporaneiza, eierogeneiza, simulianeiza prin raportare la temele româneşti contemporan ete. pune in evidenţă apariţia vocalei e la joncţiunea temei cu sufixul. Acest fapt ar impune delimitarea a încă unui tip structural al derivatelor în -iza: cu tema augmentată sau cu sufixul dezvoltat. Ele trebuie raportate însă şi la formaţiile de acelaşi tip din franceză (de ex. homogeneiser), la derivatele de la aceeaşi temă în -itate (contemporaneitate < fr. contemporaneite etc.) şi la forma temelor în limba de origine (lat. coniem-poraneus, heterogeneus, simultaneus, fr. simultane), .forma* care, uneori, este redată întocmai în româneşte (simultaneu). -
Analiza derivatelor nominale menţionate, precum şi forma simultaneu degajează teme în -e-. Prin raportare la aceste teme în -e-, tipul contemporaneiza intră în categoria derivatelor fără modificarea temei. (Notăm că fr. homogeneiser este redat în româneşte prin omogeneiza şi prin omogeniza (forma recomandată în DOOM). Existenţa dubletului fără -e- poate fi interpretată ca un indiciu că şi în cazul derivatelor româneşti contemporaneiza etc. vor fi adoptate cu timpul   forme fără -e-, de la temele adjectivale în circulaţie: *contemporan-iza etc.)
3. Trăsătura semantică specifică sufixului -iza este caracterul f a c-t i t i v (sens pe care sufixul îl are şi în limbile de origine). Apreciem ca specifică această trăsătură semantică pe baza următoarelor argumente :
— valorile care conţin în structura lor această trăsătură sînt mult mai frecvente decît celelalte valori;
— este foarte frecventă la formaţiile caracteristice (cu baze adjectivale) ale sufixului;
— apare în mod regulat la formaţiile ocazionale noi. Caracterul specific al acestei trăsături semantice nu rezidă însă în
aceea că nu apare şi la alte sufixe (v. -FICA, -FIA, § 3 şi cap. Semantica derivatelor .. .,§ 1).
Au caracter factitiv următoarele valori:
1. „a face (ca obiectul denuirfit prin complement) să aibă însuşirea exprimată de adjectivul de bază sau caracteristică pentru obiectul denumit de substantivul ..., a manifesta însuşirea ... (cu efecte asupra obiectului denumit prin complement), a transforma în obiectul..." : gramaticaliza, imortaliza, minimaliza-, armoniza, bagateliza', brutaliza, idolatriza, pa-pagaliza, tiraniza; capitaliza, carboniza, izomeriza, valoriza;
2. „a dota cu obiectul ..." : canaliza, favoriza, salariza, vitaminiza;
3. „a face (pe cineva) să treacă prin starea denumită de substantivul . . ." : teroriza;
4. „a face (pe cineva) să adere la doctrina ..., a aplica (asupra unui obiect) procedeul iniţiat de ..." : marşaliza; pasteuriza ;
5. „a face (pe cineva) să aparţină la grupul . .: calviniza, eleniza;
6. „a supune (ceva) la acţiunea..." : regiza.
Valorile 3, 4 şi 6 se realizează şi prin verbe intranzitive (nefactitive) ; vezi mai jos, valorile 10, 7 şi, respectiv, 11.
Celelalte valori nu au caracter factitiv :
7. „a imita trăsăturile scriitorului ... sau ale cărţii ..., a practica (predica) atitudinea (doctrina)...": caragializa, plaioniza; meăeleniza; demagogiza; tayloriza;
8. „a produce obiectul ..." : fabuliza, portretiza, semnaliza ;
9. ,,a acţiona prin intermediul obiectului ..." : cauteriza, eteriza, itmiriza ,,a se plimba cu luntrea", memoriza; ' "'
10. „a trece prin starea   .." : agoniza;
11. „a executa acţiunea ..." : gargariza, (semianalizabil) polemiza;
12. „a practica profesia ...... a duce existenţa caracteristică persoanei ..." : profetiza; nomadiza.
Menţionăm că valorile 4 şi 7 sînt redate exclusiv prin derivate în -iza, iar valoarea 5, numai prin derivate în -iza,-ifica şi derivate imediate (vezi sufixele -FICA...  şi Derivatele imediate, §3).
1. Analiza semantică a avut în vedere, în aceeaşi măsură, formaţiile împrumutate şi pe cele româneşti (vezi Introducere, §2. a), lăsînd la o parte, bineînţeies, formaţiile care, deşi smt analizabile formal, nu sînt analizabile semantic. De exemplu, civiliza nu poate fi analizat «din punct de vedere semantic (ca în franceză) in civil şi -iza, deoarece civil nu are in româneşte sensul de „cultivat" (pe care îl are în franceză). El poate fi analizat, prin regresiune semantică, în, raport cu civilizaţie, care exprimă „starea a ceea ce este civilizat". Această -analiză însă îl exclude pe civiliza din clasa derivatelor in -iza, drept care nu e înregistrat de noi.
2. Sanda Keinheimer (Les suffixes -iser et -/i/fIer en frangais, în Aclas del XI Congreso Inîernacional de Lingiiistica ij Filologia Romanicas, Madrid, 1969, p. 1366 — 1368) analizează trăsătura „factitiv" a sufixelor -iser, -(i)fier, după rolul temei în modificarea implicată de verb, •In următoarele trăsături subordonate:
— identitatea dintre rezultatul final al acţiunii şi starea exprimată de tema (corespunde in analiza noastră sensului „a face să aibă însuşirea ... ,a transforma în ..." ;
— starea exprimată de temă e un element de comparaţie după care se produce modificarea (cf. „a imita trăsăturile .. .", „a duce existenţa caracteristică ...");
— starea exprimată de tema e un element formativ al modificării (cf. „a acţiona prin intermediul ...").
Notam însă că, în concepţia noestră, are caracter factitiv numai valoarea corespunzătoare primei trăsături citate.
4. a. Este un sufix neologic, de origine greacă (-i£eiv), pătruns în Tomână prin filieră romanică, mai ales franceză (-iser) şi mai rar italiană (-izzare) sau latină (-izare).
în latină, sufixul e împrumutat tot din greaca. El apare aici în foarte multe împrumuturi din limba de origine şi, de asemenea, în formaţii noi de la baze împrumutate din greacă, dar şi de la baze latineşti; v. MIGNOT, V. D.L. 332-338.
împrumuturile în -isaB, care apar pe la mijlocul secolului al XlX-lea în Moldova şi mai ales în Muntenia, reprezintă redarea întocmai a grafiei etimoanelor franţuzeşti: caracterisa (1837), cauterisa (1848), cicatrisa (1848), electrisa (1848) etc. (ap. UESU, T. 163, 165, 168, 196), poetisa (Heliade, în DLE). B posibil ca, în perioada în care circulau aceste grafii, sub influenţa lor, să fi apărut şi pronunţări conforme cu ele. (Vezi UESU, 'T. 121.)
Sufixul s-a detaşat din împrumuturi analizabile în limba română, a căror origine de cele mai multe ori nu poate fi precizată deoarece, de obicei, există corespondente în mai multe limbi, acceptabile în aceeaşi măsură din punct de vedere atît formal, cît şi semantic : ierarhiza, cf. ierarhie: fr. hierarchiser; anatemiza, cf. anatemă : lat. anathemizare, it. • ®natemizzare; canoniza, cf. canon : lat. canonizare,îv. canoniser, it. canoniz-1 zare; profetiza, cf. profet: lat. prophetizare, fr. prophetiser, it. profetiz-zare; simpatiza, cf. simpatie: fr. si/mpathiser, it. simpatizzare etc.
Unele derivate, mai ales termeni tehnici (indiferent de domeniul lor), au corespondente în limbi neromanice : germana, engleza sau rusa. Sînt foarte rare însă cuvintele care au corespondente numai în aceste limbi. De aceea sînt foarte puţine verbele despre oare se poate afirma ou o iscare
'76
77
precizie că au pătruns în română din germană, engleză sau rusa : aclimatiza, cf. climat:"germ. aJcJclimatisieren; critiza (BABCIANU), cf. eriţicfă) : germ. Jcritisieren; finaliza, cî. final: engl. finalize; praetiza, cf. practică.: germ. prahtisieren; ecraniza, cf. ecran: rus. 9Kpauu3upoeamb (cf. Th. Hristea, în LE XXI, 1972, nr. 3, p. 189); marşaliza, cf. Marshall: rus. Măpiuajiu3upoeamb. Cele mai multe au corespondente romanice şi neromanice": atomiza, cf. atom: fr. atomiser, germ. atomisieren, engl. alo-mfee; magnetiza, cf. magnet: fr. magnitiser, it. magneiizzare, germ. magne-Uşierm, engl. magnetize; satiriza, cf. satiră : fr. satiriser, engl. satirizez simboliza, cf. simbol: fr. symboliser, it. simbolizzare, germ. symbolisieren, engl. symbolize.
1. Th. Hristea (împrumuturi şi creaţii lexicale neologice în limba română contemporană, LR XXI, 1972, nr. 3,p. 189) afirmă că absolutiza, fetişiza, politiza, proletariza, tipiza, chimiza etc. „sînt măcar în parte un produs al influenţei ruse".
2. Uneori derivatele străine care corespund formaţiilor româneşti nu sînt verbe, cî substantive sau adjective verbale : izpmeriza : fr. isomerisation ; pasteliza : fr. pastellise ; chimiza : rus. xUMU3auusi. E posibil ca aceste formaţii să fi determinat apariţia verbelor menţionate prin intermediul reflexelor lor româneşti directe: izdmerizare, pastelizai, chimizare* chimiza-ţie. Oricum, în aceste cazuri avem a face cu derivate regresive.
Au putut avea o oarecare influenţă în apariţia unor verbe în -iza şi formaţiile străine în -ism şi -ist. De ex.: antropomorfiza: ir. antropomorphisme, -iste; centraliza: fr. centralisme? -iste (vezi relaţia dintre sufixul -iza şi sufixele -ism şi -ist, § 2, p. 75 nota 2).
Nu trebuie însă făcută vreo legătură între apariţia lui eseniializa şi fr. esseniialisme9 .iste, deoarece nu sînt comparabile din punct de vedere semantic: cuvîntul românesc aparţine terminologiei filozofice, iar cel străin denumeşte o doctrină medicală.
Derivatele împrumutate care constituie modele pentru derivatele româneşti în -iza sînt de două feluri după structura şi după modul lor de formare :
— analizabile, formate cu păstrarea sufixului bazei: impermeabiliza <fr. impermeabiliser; spiritualiza<fr. spiritualiser ; americaniza<fr. amâ~ ricaniser; alcaliniza<tr. alcaliniser etc; cp. cu derivatele româneşti de tipul orăşeniza, pompieriza, fanariotiza, calitativiza;
— semianalizabile, formate prin eliminarea tranşei finale (sufixale sau nesufixale) a bazei: fanatiza<îv. fanatiser; dogmatiza<ÎY. dogmatiser ; lfiipnotiza<ix. Jiypnotiser; polemiza < fr. polemiser (vezi şi gr. 7coXsfi£&a) ; feminiza<îr. fâminiser; catehiza<îr. catechiser; tuberculiza<tr. tubercu-liser; cp. cu derivatele româneşti de tipul ştiintifiza, sifiliza.
Primul tip e foarte frecvent (vezi § 2, p. 75, numeroasele tipuri de formaţii cu baze derivate). Cel de al doilea însă nu e foarte productiv în româneşte.
Pentru ilustrarea fenomenului de etimologie multiplă „mixtă ori combinată", Th. Hristea (Sludiul etimologic al neologismelor româneşti, LR XXII, 1973, nr. 1, p. 4—5) recurge şi la verbul arhaiza < arha[ic] şi arha[ism] -f- -iza (prin substituire de sufix); cf. fr. archalser (rar). Fireşte, apariţia verbului în interiorul limbii române e posibilă. în principiu însă credem că, în cazul formaţiilor semianalizabile, atunci cînd exista un model străin acceptabil din punct de vedere fonetic şi semantic , acesta e preferabil derivării interne.
Mai probabil format în româneşte întrucît pare să nu aibă model străin e semianaliza* bilul anagramatiza (DEX) <anagramatic.
Clasei derivatelor în -iza i s-au alăturat formaţiile provenite din verbe franţuzeşti cu morfemui -iss- în flexiune, analizabile în româneşte r abrutiza, cf. brută : abrutir; aneantiza, cf. neant: aneantir; aplatiza, cf, plat: aplatir; regiza, cf. regie ; râgir; repartiza, cf. parte : râpartir etc.
1. Regiza (regisa) a putut apărea şi prin regresiune de Ia regizor (etimologic regisor < fr. regisseur, germ. Regisseur). V. şi neanaîizabilul furniza, -isa *. ir. fournirjfurnizor (furnisor < fr. fournisseur).
78
2. Pe amortiza (: fr. amortir) nu l-am considerat analizabil deoarece nici unul din sensurile lui („a face ca un şoc [. ..] să fie mai mic, a stinge treptat creditele pe termen lung") nu reflectă legătura cu baza mort (de îa care s-a format cuvîntul în limba de origine şi prin care se poate analiza formal în româneşte).
/Aceste formaţii au fost adoptate iniţial cu finala -isa, redînd întocmai morremul francez -iss-. Pentru această perioadă putem vorbi despre un sufix românesc -isa2, neproductiv. Acest sufix apare în formaţiile menţionate şi în formaţiile finisa (<fr. finir, v. şi finisaj <fr. finissage) şi vernisa (<fr. vernisser).
1. Notăm că fini „a termina" şi finisa „a executa ultimele operaţ-ii asupra [...] unei lucrări, pentru a[-i] da forma definitivă" (DEX) sînt reflexele diferite, primul învechit, al •doilea actual, ale aceluiaşi fr. finir (pentru fini v. şi lat. finire, în DEX).
2. Etimonul lui vernisa, fr. vernisser (< fr. vernis), se deosebeşte de verbele de tipul finir prin aceea că are segmentul -iss- în toată paradigma.
3. Istoria derivativului -isa2 poate fi trasată, aoroximativ, prin cîteva atestări (furnisa, DA, CADE, PUŞCARIU — NAUM; regisa, ■ Macedonski, „Contemporanul", 1949, în DLR; sezisa, PUŞCARIU—NAUM, faţă de abrutiza, regiza, sesiza, CADE), prin mărturia oferită de Iorgu Iordan (LRA 242), care îl Înregistrează pe -isa ca sufix recent în 1943, şi prin dovada indirectă pentru persistenţa formaţiilor furnisa, regisa, sezisa pe care o constituie recomandarea formelor în -iza in Mic dicţionar ortografic (— MDO) din 1954 (furniza, regiza, dar sezisa) şi îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie ( = ÎO) din 1980 (sesiza). Al. Graur pledează pentru furnisor şi regisor în 1974: M.T.O. 152).
Asimilarea acestor formaţii la derivatele în -izase datoreşte confuziei fonetice şi grafice dintre -isa şi -iza (determinată de faptul că, în ortografia mai veche, în unele neologisme, se obişnuia să se scrie -s- ou valoare fonetică de -z~), favorizată şi de sensul verbelor, de acelaşi tip cu al celor în -iza : abrutiza ,,a deveni sau a face să devină asemănător cu o brută", aplatiza „a face plat" etc. (v. § 3).
1. Cf. IORDAN, V.R.N. 48; id., LRA 242; GRAM. ROM.1 I, 325; GRAUR, M.T.O.152.
2. Confuzia între -isa şi -iza s-a produs şi la verbe neanalizabile ca: avertiza, furniza. în cazul neanalizabilului sezisa (< fr. saisir), unde modificarea a afectat şi rădăcina
-cuviniului (sesiza), a putut interveni şi dificultatea de a pronunţa în succesiune consoanele s ... z...s. Vezi GRAUR, M.T.O. 152.
Apariţia variantelor în -iza ale verbelor în -isa2 şi selectarea lor pentru limba literară prin uz şi apoi prin normă (v. MDO, ÎO) au avut drept rezultat pentru sistemul derivaţional al limbii contemporane inversarea raportului dintre cele două serii de formaţii: variantele în -iza de tipul aplatiza, regiza sînt clasate ca derivate cu sufixul -iza, iar formele originare aplatisa, regisa, alături de variantele grafice ale derivatelor în -iza (v. mai sus).
Confuzia dintre -isa şi -iza nu s-a produs însă la verbele finisa şi vernisa, care şi-au păstrat cu consecvenţă forma (n-au avut niciodată variante în -iza). Aceste formaţii justifică şi pentru limba contemporană înregistrarea unui sufix -isaz, foarte slab şi neproductiv, deşi, ca sufix, el «este o creaţie a limbii române.
V. şi dubletul polisoar „instrument de lustruit unghiile"jpolizor „maşină-unealta folosită la prelucrarea prin aşcliiere..." (DSX), ambele provenite din fr. polissoir (derivat de la potir) şi constituind cele două reflexe româneşti ale maternului francez -iss-.
b. Derivatele în -iza pătrund în limba română în număr mare în prima jumătate a secolului al XlX-lea : salariza (Codul Galimach — 1817, la SABAMAKDU, T. 132), naturaliza (I. Genilie— 1835), neutraliza („Mu-zeul naţional..." — 1836), cristaliza („Spicuitorul moldo-român ..." — 1841),animaliza (W. Hufeland - 1845, toate la UESU, T.) etc.
Este semnificativ, pentru productivitatea sufixului, faptul că încă din această perioadă apare un derivat care pare a fi format pe teren ro-
79
mâueşc : patrioiiza (Codru-Drăguşanu, în DLE, s.v.). Formaţia se pare ea nu a avut circulaţie deosebit de mare nici măcar în perioada în care a apărut, crearea ei atestă însă faptul că sufixul era deja simţit ca element derivativ românesc.
5. Temele formaţiilor româneşti în -iza sînt foarte multe de origine romanică şi dintre ele multe aparţin vocabularului internaţional: amal-gamiza — amalgam (<fr.), bovariza — fr. Bovary, cantoniza — canton (<fr.), dolariza — dolar (<fr., engl.), monoftongiza ~ monoftong (< fr,), papagaliza — papagal (<it.), propagandiza — propagandă (<fr.), trustiza — trust (<fr., engl.) etc.
Apar însă, în număr considerabil, şi derivate de la teme vechi româneşti, moştenite (fripturiza, luntriza, ţărăniza), comune cu albaneza (bucur eşteniza), cu originea neclară (neaoşiza), sau de la teme împrumutate din limbile neromanice, slave (bulgariza, Uganiza), maghiare (maghiariza), turceşti (mahalagiza, tarlaliza), germane (spitaliza) etc.
Friptură, ţăran şi bucureştean sînt, de fapt, derivate româneşti de ia,teme moştenite (primele dona) şi comună cu albaneza (ultima).
6. Sufixul este foarte productiv în limba română, unde derivă verbe de la baze de aceleaşi categorii morfologice ca în limbile de origine şi apar-ţinînd aceloraşi clase semantice ca în limbile menţionate.
Productivitatea se demonstrează prin :
— derivate fără corespondent străin de la baze româneşti moştenite sau iirtprumutate din limbi neromanice; pentru exemple, vezi §5;
— derivate fără corespondent străin de la baze împrumutate din limbi romanice; de ex. : mitiza, unilateraliza (vezi şi § 5);
— calcuri (foarte puţine); de ex. : semnaliza (fr. signaliser), statiza (fr. etatiser).
V. şi BRÂNCUŞ, M. V. 88.
Specific pentru -iza este faptul că în mod permanent apar noi formaţii, adesea ocazionale, efemere. Cu alte cuvinte, sistemul derivării în   -iza este deschis.
Extragem cîteva exemple din foarte bogata colecţie de formaţii noi în perioada anilor 30 prezentată de Iorgu Iordan în V.R.N. : beladoniza (49), boliniineaniza (49), dealuspiriza (50), savaniiza (53), tiptiliza (34), BPh II, 1935 : iorturiza (p. 225) şi cîteva exemple din perioada anilor 70 înregistrate în DGR: căminiza, cha-cha-iza, piluliza, repertoriza.
V. şi, îa Vasile Serbau, Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan, Timişoara, 1978, p. 270, derivatele recente afgotizant şi junimistizant, care presupun verbele *argoliza şi *junimisiiza.
7. Formaţiile în -iza aparţin limbii literare : limbii literare comune : memoriza, moraliza, realiza, utiliza etc. sau, mai ales, diverselor terminologii tehnice : (terminologia lingvistică) consonantiza, diminutiviza, gramaticaliza, labializa, nazaliza, neologiza, substantiviza etc.; (teorie şi critică literară) alegoriza, anecdotiza, antologiza, epiciza, erotiza, mitologiza etc.; (fizică şi chimie) alcaliniza, atomiza, cicliza, focaliza, galvaniza, magnetiza, mineraliza, polariza, volatiliza etc.
-izi vezi -ISI
«Iii vezi -Aii
-îi2 vezi -Ăli
-iii vezi -LI
-îna vezi -NI Ani vezi -NI -îţi! vezi -ŢI ~îţi2 vezi -ŢI
-LI; -ALI (-ALL -ELI2, -ÎLI), ,-ĂLAi; -ELIX (~1LI2), [-ELA (-ALA2)j ; -ILI1? -ILA; -OLI, -OLAx; -ULI, -ULAx
PHILIPPIDE, P. 72, 186; CANDREA, C.G.R. 303,304; SCHUFFERT, .V. 162 — 172: A. Graur, Notes d'etymologie roumaine: -Ii, în BL IV, 1936,-p. 90-97; -eli, în BL VI, 1938, p. 144-146; LOMBARD, V. 790, 878; MARIN, V.'O. 229; TUDOSE, D. 194, 196, 200, 203.
1. a. Subseria de conjugarea I a sufixelor care conţin segmentul -Z- este incompletă (-ăla, -ila, -ola, -ula\ -ela apare numai în formaţii cu rdublă analiză) şi foarte slab reprezentată '(-ăla, -ila şi-ola prin cîte un singur derivat, -ula prin două; grupul de formaţii cu dublă analiză în -ela este singurul relativ numeros).
O formaţie de conjugarea a IV-a are dublet de conjugarea I: rotolij-a. Situaţia este multpmai frecventă la formaţiile cu dublă analiză : argeli\-a, vergelij-a, scrijelita, rotilij-a etc.
De la cîteva teme se formează derivate diferite cu sufixe distincte din seria în discuţie : Ciufuli2/-ăla, rotilij-oli,   ştrofălil-oli, zgincilij-uli.
Am înregistrat două unităţi distincte ciufuli1 şi ciufuli2 deoarece au sensuri şi etimologii diferite: ,.a zbirii;..-.." — formaţie românească/,,a batjocori" < magh. csăfolni „idem". Amîndouă însă se analizează prin subsl an tivul ciuf.
Poziţia noastră urmează soluţia Iui L. Tamâs (EtymolGgisch-historisches Worierbuch) şi se deosebeşte de DA, unde apare un singur articol ciufuli, iar etimologia e considerată a fi dublă, responsabilă pentru cele două sensuri menţionate.
în aproximativ jumătate din numărul total al derivatelor (cu analiză unică) cu sufixele începătoare cu vocală (64 din 124), vocala sufixului coincide cu vocala silabei precedente: p&lmali, dreveli, dripili, mtoli, inimii etc.
Nu este vorba de o condiţionarea vocalei sufixului prin vocala temei, deoarece există numeroase formaţii care nu au această structură fonetică : M&li, borteli etc.
b. -aii şi -Ui sînt variante fonetice regionale ale lui -ăli : cafali, haznali, samali ; mîzgili. .
1. Pentru nadali, atestat exclusiv în Bucovina (LEX. REG. I 114, în DLR)
o variantă în -ăli.
2. Caţali este variantă a Iui căîăli, iar aceasta, variantă a Iui căţeii.
-ăla, -eli şi -iii au statut dublu :
-de variante fonetice (regionale) ale lui -ela, respectiv, -eli în dublete ca : plăsălaj-eia, ăeşălaj-ela ; măjelij-ăli, -ăli; bortilij-eli;
După cum se vede, raporturile dintre -ăl- şi -el- nu sînt constante: uneori, în anumite dublete, formaţia in -ăl- e varianta regională, alteori, in alte dublete, varianta regională e formaţia în -el-.
— de s u f i x e (independente) în formaţii care nu au şi nu presupun dublete în -ela, -ăli şi, respectiv, -eli, ca : ciuf ăla, scobeli^ zgîrcili. Sufixul -ela (împreună cu varianta -ăla2) e virtual (v. §2). Sufixele -olax şî -ulat se disting de -ola2 şi-^Z<x2prin repartiţia stilistică : derivatele primelor sufixe sînt populare, iar derivatele celorlalte două sînt literare. Această repartiţie se corelează cu originea formaţiilor : -olax, -ulax apar în formaţii româneşti, iar -ola2, - ula2 în împrumuturi latino-romanice. A j     £ l 2o -li. O formaţie cu dublă analiză (în LEX. EEG. 11-27) (una din baze e o formă flexionară în -l-) : (parasintetic) înzili ,,a se face
, nu avem
-ăli şi, hărţeli)
80
z i uă"
6 — c. 27
81
77
Cu analiză unică sînt în DI 5 formaţii: călăuzii, duhli, Jiaşli, ponosii, sîngecli, la care se adaugă 4 din alte surse : misarli „a tăia pentru consum; a măcelări (1)", cf. misar „măcelar" (la E. Contras, în LE XXXI, 1982, nr.l, p. 26); pecetli „a se păta" (TUDOSE, D. 210); tudăsli „a ştirici" (PASCA, GL,), cf. tudăş „cunoaştere"; ţurucli „a se trage înapoi" (MAT. DIAL. I 101), cf. ţuruc!
-ăli (-aii, -eîi2, -îîi). Formaţii cu dublă analiză (una din baze e o formă flexionară în -al-, -ăl- ori un derivat în -ala, -ălău): păr ăli (DI) „a lua cuiva paralel e"; strujăli „a tăia pîinea s t r u j ă 1 e ( = felii)" (MAT. DIAL. I 288), cf. struja; sucăli „a cicăli; a lucra de mîn-tuială", cf. suci, sucală „unealtă de depănat"; contrăli „a ţine isonul" (MAT. DIAL. I 64), cf. contra, (regresiv) controlau „cel care secondează într-o bucată muzicală"; mînzăli (DI) „(despre copiii neînţărcaţi la timp) a suge cu putere (ca un mînz)" (DLE), cf. (regresiv) mînzălău „mînz de doi ani" etc.
Cu analiză unică sînt în DI 35 de formaţii (2 variante în -eli2, 1 în -îli şi 1 în aii), la care se adaugă 36 (şi 6 variante în -aii), 18 din MAT. DIAL. I : brăţăli „a se prinde de b r a ţ e" (57); căftăli (250), cf. cafti ; cărţăli „a juca c ă r ţ i" (59); cordăli „a aduna fînul într-un şir lung" (208), cf. coardă „fînul adunat într-un şir lung"; costali ,,a ţine în cost" (64); dejmâli (66); dripăli „a dripi ( = zdrobi)" (22,* 282, LEX. EEG. I 24); flencăli „a (se) bălăbăni" (210), cf. flencl; formali (70); frişcăli („a plesni cu frişca (= nuia)" (70) ; gogăli „a gog i, a sta go gă ( = a sta posomorit şi ghemuit)" (71); greiăli „a se îngre-ţoşa" (72); papali „(despre fructe) a se terciui" (84); scrofăli (92); ştro-făli „a pedepsi" (288), cf. ştrof „pedeapsă" ;ştropăli „a se obosi umblînd" (97), cf. şiroapă „cal de povară" ; tingăli „a suna, a bălăngăni" (98 ; şi DLE); ţifrăli „a împodobi" (100), cf. iifră „împodobit" şi 18 (şi 6 variante) din alte surse: bocăli „a bocăni" (TUDOSE, D. 200), cf. boc!; boxăli „a lustrui ghetele" (TUDOSE, D. 203); brîncăli „a da mîna" (LEX. EEG. II 83); bucali „a mesteca" (TUDOSE, D. 203); căntăli „a ura de Anul Bou" (TUDOSE, D. 194); cosăli „a cosi" (TUDOSE, D. 194); dăinăli (TUDOSE, D. 63); (dubali „a bate toba" TEAHA, C. E". 222); ăubăli „a d u-bi (=a argăsi)" (TUDOSE, D. 203); durăli „a se rostogoli" (LEX. EEG. I 8); (haznali TEAHA, C. ÎL 348); (îm)pudrăli (UDEESCU, GL.); măr-şăli (TUDOSE, D. 203); mestecăli (UDEESCU, GL.); motrocăli „a lucra prost" (UDEESCU, GL.), cf. motroacă „femeie moale, îngălată"; (nadali „a se înnădi" LEX. EEG. I 114 ; papali, CV 1952, în DLE, s.v. păpăli); preţăli (LEX. EEG. I 25); rănăli „a răni" (DLE); (samali „a (se) socoti" TEAHA, C. ET. 449; talpali TEAHA, C. ST. 272); trufăli (LEX. EEG. I 73); ţăcăli „a bate la cap" (UDEESCU, GL.); ţârcăli „a cînta (despre coţofană = ţarcă>", cf. ţîrc ! (TUDOSE, D. 63, 211).
Derivatul mestecăli „a amesteca" (mestecate (în) oala aia că ... dâ-n foc, UDRESCU, GL., s.v.), analizabil prin (şi derivat de la) mesteca, reflectă confuzia care se face în uz între mesteca şi amesteca.
-ăla^ Apare într-o formaţie în DI: ciufăla.
Mai apare în participiul adjectival gemânălală „îngemănată" (GL. OLT. 42) ; v. sufixul -AJ\.
-el^ (-ili2). Formaţii cu dublă analiză în DI (una din baze e o formă flexionară în -el- ori un derivat în -el(-) sau -eală) : cafeli ; scrijeli ;
bucăteli, cf. bucăţi, bucăţele; căţeii, cf. căţea, căţel; mînjeli „aunge cu mîi-jeală, a mînji" (DLE) etc.
Cu analiză unică sînt în DI 6 formaţii (1 variantă în -ili2)t la care se adaugă 2 din alte surse : cheheli „a tuşi", cf. chelie „tuse" (MAT. DIAL. I 60, LEX. EEG. I 24); scoteli „a scotoci" (UDEESCU, GL.)y cf. scoate.
-ela (-ăla2). Apare numai în formaţii cu dublăanaliză (vezi -eiit, adăugind adjectivele în -elat), în DI: pavela; scrijela; deşela {-ăla), plăsela (-ăla); căţela, catifela etc.
-iii!. Formaţii  cu dublă analiză (una din baze e un derivat în -ilă2 sau în (regresiv) -ilică) : pipili (DLE), rotili (DI).
Cu analiză unică sînt în DI 2 formaţii: hîcili, zgîncili^ la care se adaugă 5 din alte surse : codili „a tunde oaia în jurul cozii" (LEX. EEG. I 78), dripili (LEX. EEG. I 69), punghili (DLE), tinghili (DLE), tinghili (MAT. DIAL. I 100).
-ila. Formaţii cu dublă analiză (una din baze e un derivat în -ilă2 sau în-(il)at; v. § 4. a), în DI: gropila ; rotila, cf. rotilă, rotilat.
1 formaţie cu analiză unică în DI: răgila.
-oii Nu apare în formaţii cu dublă analiză.
Cu analiză unică sînt în DI 4 formaţii: miorcoli,mînzoli, rozoli, scormoli, la care se adaugă 8 din alte surse : costoli „a ţine în pensiune" (LEX. EEG. I 69); rînzoli „a (se) înfuria" (DLE); rotoli „a se rostogoli" (DLE); scîrboli „a scîrbi" (MAT. DIAL. I 92); şondroli „a tăifăsui" (UDEESCU, GL.), cf. şondra-şondra !; ştrofoli (MAT. DIAL. I 288); vrasoli „a arunca lucrurile claie peste grămadă" (UDEESCU, GL.), cf. vrah; zăroboli „a  zdrobi "(UDEESCU, GL.).
-olar Formaţie cu dublă analiză (una din baze ar putea fi un derivat in-ala; v. § 4. a) în DI: aciola „a c i u a", cf. acioală „adăpost'.
O formaţie cu analiză unică în DLE: rotola.
-uJi. Formaţie cu dublă analiză la UDEESCU, GL. : grijuli „a îngriji", cf. grijă, (prin regresiune) grijuliu.
Cu analiză unică sînt în DI 12 formaţii, la care se adaugă 8 din alte surse : dărăbuli (TAMÂS, s.v. dărab); 'diuguli „a trîndăvi" (MAT. DIAL. 167), cf. diug „om leneş" ;frunzuli „a frunzări" (LEX. EEG.
I 102); gustuli „a gusta" (TUDOSE, D. 194); juguli „a purta prea mult în jug" (MAT. DIAL. I 77); pişculi „a pişcă" (LEX. EEG.
II 30); strunguli (TUDOSE, D. 203); truţuli „a face ceva în ciuda cuiva" (MAT. DIAL. I 217), cf. truţ „act care contrariază".
-ula3. 2 formaţii cu ana,liză unică: zbiciula „a bate" (TUDOSE, D. 196), cf. zbici s.n.; zghiciula „a z b i c i" (TUDOSE, D. 194).
Se huţulă „se leagănă", înregistrat Ia COHUŢ-VULPE, P. F. 331 exclusiv cu această formă neconcludentă pentru conjugare, poate să conţină sufixul -uli sau -ula. De aceea nu l-am înregistrat în listele de mai sus.
-li/-uli. 1 formaţie din DI comportă un tip special de dublă analiză. Baza fiind o interjecţie în -u, segmentarea derivatului se poate face după -u-, cu detaşarea sufixului -li, sau înainte de -u-, cu detaşarea sufixului -uli : tuculi, cf. tucu !
Derivatele în -li... sînt analizabile în raport cu : — un substantiv (aproximativ două treimi) : sîngecli; briş-căli, mîzgăli (-Ui); terfeli; zgîncili „a coji", cf. zgancă „coaja care se formează pe o bubă"; răgila „a se încrede", cf. răgea „sprijin"; rînzoli, cf, rînză; muştrulif cf. mustră; zbiciula;
82
83
— un verb : (îm)pungăli, cf. (îm)pnnge; scobeli, cf. scobi ; ciupili ; ro0oli „a roade", scormoli, cf. scurma; pişculi; zghiciula;
.1. Scormoli e înregistrat la CANDREA, C.G.R. 304 şi la LOMBARD, V. 781 ea derivat eu -(o)l-. La CADE apare ca re'zullat al contaminării: „scurma -f- răsc(oli)'\ iar la TDRGse presupune un *scurmală (<scurma) devenit scormoli prin fazele *scurmăli, *scurmoli; decişi .aici se admite baza scurma. Poziţie substanţial diferită are SCRIB AX, care îl deduce din magii. Jmrmolni şi kdrmolni ,,a scurma". La TAMÂS însă scormoli (ca şi scormoni) nu apare. Pentru vocalismul formaţiei v. -NI ..    § 5. a.
2. Glosarea prea restrinsă care i s-a dat la CADE iui pungâli („a coase rău făeînd creţuri ca gura pungii") a determinat etimologia greşită: <pungă (preluată de JLGMBARD, V. '790 ; ace-aşi autor insă îl explică pe împungăli prin împunge).
3. Folosirea numelui Skobeleff, în jargonul jucătorilor de cărţi, pentru a se referi la acţiunea de „a se scobi in portofel" (cf. A. Graur, în BL ¥,1937, p. 224; XV, 1947, p. 13) susţine analiza lui scobeli prin scobi.
-o interjecţie: Jiaşli „a fura", cf. laş !; tuculi, cf. tucu !; mviţăli, cf. coviţ !; hîcili, cf. Mei !; miorcoli, cf. miorc■■/; pfwK, cf. jptV/;
— un adjectiv (foarte puţine) : drăgăli ; /t/râK „a împodobi", cf. #/râ „împodobit" ;
— un s u b s t a n t i v sau un verb: călăuzii ; #o#aK „a sta posomorit ( = a gogi), a sta ghemuit (-gog ă)" ; rotoli „a se rostogoli", ct. roată, roii;
— o interjecţie sau un substantiv: hăntăli „a sfîsia", -cf. hani!, hanţ „carne, stîrv".
Râuli,,* da relelor (răului)" poate fi raportat şi la forma de caz oblic (articulat) a adjectivului substantivat rău (v. Magdalena Vulpe, Sur q\uetques uerbes cleloculifs dans Ies parlers joumains, în RRL XVIII, 1973, nr. 1, p. 4, unde această analiză e prezentată ea singura posibilă). în acest caz verbul ar fi derivat imediat.
Formaţii semianalizabile: hcberli „a trîndăvi" (MAT. DIAL. I 283), cf. hebereu „trîntor" ; sterili „a vopsi cu rădăcină de s t e-vie" (DA ms.); boncăli (DI) „a mugi prelung...", cf. boncălui, -ăni, -ăi, -oi „id." ; dîrvăli (DI) „a supune la tot felul de munci", cf. dîrvări (< dîrvar) „id."; herdeli (DI) „a face, a fabrica", cf. heredie „ocupaţie"; bu-ghili (DI) „a lucra ceva cu atenţie", cf. bughini „id."; corcoli'{DI) „a răsfăţa", cf. cor eoni, cor cosi; forfoli (DI) „a zbura de colo-colo", cf. forfoti ; muşuli „a a m u ş i n a" (DI), cf. muşlui; piculi (DI) „a cerne ..." d piclui „id." (<piclă) etc. '
1. Formaţiilor de mai sus li se poate adăuga un număr relativ mare de verbe neanalizabile (după datele noastre) şi cu etimologia încă nerezolvată, similare cu derivatele în -li ... prin: a. conţinutul onomatopeic ai unora şi b. structura fonetică expresivă a celor mai multe (foarte frecvent trei silabe avînd aceeaşi vocală şi, adesea, aceeaşi consoană în primele două silabe; vezi şi A. Graur, în BL IV, 1936, p. 90-97, unde este dată o listă bogată de verbe alese dupa criteriile formulate aici): cimili; cin(gh)ili; ciumeli „a da cuiva o cimilitura spre dezlegare"; circili „a ciripi"; corţoli „a se strica"; durduli „a se da de-a roata"-fofîrli „a se codi"; iociou a bea cu zgomot„ (în DA : <magh. locsolni „a stropi, a îm-proşca ; Ia TAMAS nu apare); scodormoli „a scociorî"; sosmoli „sl se mişca alene"- iîqîli „a ciupi mămăliga împrejur"; zguguli „a se ghemui, a se zgribuli". ' ' *
2. Verbul mircoli „a fărîma", format de Ia mică cu sufixul -oii si cu r apărut sub influenţa verbelor de tipul cărcăli, chercheli, perpeli (cf. A. Avram, în LR XXI, 1971 nr 6 p. 582), nu este analizabil. •
3. Formaţiile denominative cu sufixele care conţin segmentul -l-redau valorile obişnuite pentru verbele denominative în general:
1. „a executa sau a supune la acţiunea denumită prin substantivul de bază": tudăsli, truţuli; comîndăli, hărţăli, muştruli;
2. „a trece prin sau a face (pe cineva) să treacă prin starea..." : ciudăli „a^se supăra, a se minuna", greţăli; scîrboli;
Dacă este raportat (şi provenit de) la _rînză „furie", rînzoli se încadrează la sensul :2 (legătura e posibilă deoarece, atît verbul, cît şi substantivul cu acest sens apar în aria Transilvaniei ; v. DLR s.v. rînză1 (1), rînzoi). Raportarea la expresia fii se întoarce rînza pe dos ,,a se înfuria" e mai greu de susţinut întrucît expresia menţionată e atestată la scriitori niuateni  — în DLR, s.v. rinzâ1^).
3. „a-şi exercita funcţia sau atribuţiaa executa acţiunea caracteristică obiectului ..., a duce existenţa caracteristică persoanei..." : călăuzii, doicăli, gâzdăli; rotoli; bităngăli „a vagabonda" {bitang „vagabond"), diuguli (v. §2), văndrăîi „a umbla fără rost" (vandrâ „vagabond") ;
4. „a produce obiectul..." : borteli, cordăli (v. § 2), dărăbăli „a îmbunătăţi", duhli „a mirosi greu";
'5. „a acţiona prin intermediul obiectului..." : brişcăli „a tăia cu brişcă", dobăli „abate toba", dreveli „a pieptăna lîna cu drea-v a", juguli;
6. „a avea sau a face să aibă trăsătura redată de adjectivul... sau trăsăturile caracteristice ale obiectului..., a transforma în obiectul..." : hăznăli „a fi de folos" {de haznă „de folos"), ţifrăli; ciufuli (ciuf s., adj. 1?{om, animal) zbîrlit"]; hăndrăli „a strica prin purtare" (handră „zdreanţă"), runculi „a face iknaş sau ogor" (runc „curătură");
7. „a acoperi cii..., a dota cu obiectul...": puărăli; formali, .pretăli;
* 8. „a acorda sau a lua obiectul..." : părtăli „a părtini", ştrofăh; dejmăli, vamali;
9. „a se adresa cuiva prin termenul reprezentat de substantivul..." : ser of ăli.
Derivatele cu baze interjecţionale redau valoarea : „a emite sunetul sau a face acţiunea simbolizată prin interjecţia..." : coviţăli, hăuli; haşli „a fura" (haş ! imită zgomotul făcut de un obiect tras repede), ţurucli. 6 valoare similară redau derivatele de la substantive care apar în formule de imprecaţie : răuli.
1. Unica valoare înregistrată de Al. Philippide (P. 186) în legătură cu sufixul „-lu (-âlu)'f este cea onomatopeică, faptul fiind corelat cu unicul tip de derivat menţionat, hâulesc (P. 72).
2. Raportat la hanţ ! (imită clănţănitul cîinelui cînd vrea să apuce cu dinţii), hăntăli „a sfîşia" se încadrează ia valoarea specifică derivatelor interjecţionale; raportat Ia hanţ ,,carne; stîrv", se încadrează îa sensul 6.
Unele derivate deverbale par a fi sinonime cu bazele lor : căftăli „a cafti", dripăli „a dripi", zdroboli „a zdrobi" etc. (v. şi formaţiile călăuzii, comîndăli, sinonime cu bazele lor verbale; sub 1. şi 3. sînt înregistrate valorile lor descrise prin raportare la bazele nominale).
Alte derivate deverbale pledează pentru existenţa unor trăsături semantice specifice sufixelor cu segmentul -l- (eventual, şi altor serii de sufixe, v. - ACI..., -ŞI.. .)> anume :
— caracterul intensiv-iterativ în: borteli „a oimui"/borti ?,a găuri", căscăli „a pierde vremea privind sau ascultînd cu gura căscată"/ msca, ciupeli „a jumuli o pasăre"/c%>£, prădăli „a prăda mereu "(E. To-doran, în MAT. DIAL. I 88), „a risipi" (DLE, s.v.)/prăda, scobeli „a scor-mom"/scobi; cf. şi scîtăli „a scobi" (neanalizabil)/scoate;
— caracterul expresiv-peiorativ în: (îm)pungăli „a coase prost, de mîntuială'Vfim^^nâre „a înţepa cu un vîrf ascuţit", sucăli „a plictisi"/wci „a învîrti "(ambele în -ăli; expresivitatea verbelor
•formate de la interjecţii nu intră în discuţie, întrucît explicarea ei prin
J>aze e suficientă).
84
85
Exemplele pe care le avem sînt puţine, iar cele ilustrative pentru caracterul intensiv-iterativ nu sînt categorice. De aceea considerăm ca existenţa trăsăturilor menţionate în conţinutul sufixelor cu segmentul ~l-e, cel puţin sub raportul datelor actuale, discutabilă. Menţionăm însa un argument care ne pare concludent pentru caracterul iterativ, anume verbele denominale ţuiculi şi, eventual, cărţăli şifrişcăli : aici iterativitatea nu poate fi explicată decît prin sufix (v. însă şi sufixul -ĂEI, § 3, sinonimul ţuicări).
1. Notăm totodată faptul că asocierea unor formaţii precum câscăli cu derivatul peiorativ în -âu, câscălâu, indiferent de relaţia genetică dintre cele două cuvinte, poate să constituie (o parte din) explicaţia sensului peiorativ al sufixului -aii.
2. AI. Graur (BL IV, 1936, p. 96 — 97) afirmă că sufixul -li are valoare expresivă explicabilă prin consoana /, expresivă datorită „dublului ei caracter, de lichidă şi spirantă". în BL VI, 1938, p. 145 — 146, Al. Graur susţine că sufixul -eli are sens iterativ sau intensiv, explicabil pe de o parte prin /, marcă a pluralului, pe de alta prin sufixul -ealâ pentru abstracte; care stă îa baza unor derivate în -eli.
Şi R. Todoran (în MAT. DIAL. I 49) vorbeşte despre sensul iterativ al sufixului -ăli. Exemplele propuse de D-sa sint menţionate în cele de mai sus, cu excepţia lui gogăli şi greţâli, care ni s-au părut neconcludente (pentru sensurile lor v. § 2).
în două cazuri am înregistrat diferenţe semantice între verbe formate de la aceeaşi bază cu sufixe diferite din seria aici în discuţie : rotila „a se roti, a se mme^V1/rotoli „a se rostogoli" DLE s.v. (sensurile diferite se pot explica unul printr-altul şi, în acelaşi timp, prin baza comună), ciufuli „a trage (de ciuf, a zbirii, (prin ext.) a lovi cu palma, a bate"/cw/âîa „a lovi cu palma, a bate", DA, s.v. ciufuli (cel de-al doilea verb preia un sens special al primului).
4, a. -ăli, -elii şi -uli au apărut în sistemul de derivare românesc pe două căi:
A. i n t e r n ă : falsa analiză a formaţiilor româneşti de tipul părăli (<parale), pingeli (<pingele), grijuli (<grijuliu)i-(v.§2, formaţiile cu dublă analiză).
1. Cf. SCHUFFERT, loc. cit.: A. Graur şi A. Rosetti, Sur le traitement de lat. I double en roumain, în BL IV, 1936, p. 51; A. Graur, lucr. cit. din BL VI, 1938; LOMBARD, V. 790.
Şi Al. Philippide (P. 72) explică apariţia sufixului „-lese" (productiv în hăulesc < hau) în interiorul limbii române. Exemplele propuse nu sînt însă convingătoare, întrucît prin detaşarea segmentului -lese nu se obţin baze independente: căciu-lesc, corăs-lesc.
2. în „România" LV, 1929, p. 251, Al. Graur îl explică pe căţeii din caiul(l)ire. Ulterior însă a revenit asupra acestei etimologii întrucît în BL VI, 1938, p. 145, îl explică din căţea sau din căţel.
B. externă, constînd în detaşarea sufixelor din verbe împrumutate din maghiară (-Ini), analizabile în româneşte, de tipul: bităngăli <bitangolni, cf. bitang<msbgh. bitang; chefeli<kefelni, cf. chefe< magb. kefe; muştruli<mustrâlni, cf. mustră <ma>gh. mustra; răzăli<reszelni, cf. rade<te>t. radere, roz1 <ser. raz.
1. Cf. SCHUFFERT, V.; LOMBARD, V. 878.
2. Prădâli poate fi împrumut din maghiară (predălni, cf. TAMĂS şi DLR) ori format în româneşte (de la prăda, cf. Todoran, în MAT. DIAL. I 88; argumentul lui L. Tamâs împotriva explicării prin prăda, anume că acesta din urmă nu are sensul „a risipi", nu e valabil: v. DLR, s.v. prăda (4)).
Eemarcăm că valorile nu disting verbele de tipul celor de sub A de verbele de tipul celor de sub B; singura diferenţă pare să constea în faptul că printre verbele împrumutate nu apar derivate de la interjecţii. De aceea, în cadrul derivatelor româneşti în -ăli, -eliv -uli} distincţia
între cele două surse etimologice posibile nu e operantă; deci avem a face cu un caz de etimologie multiplă a sufixelor.
-il^ se explică exclusiv în interiorul limbii române, prin falsa analiză a formaţiilor de tipul rotili (cp. cu situaţia de sub A) sau ca variantă a lui -elix (boriili/borteli).
-li, -oii se explică exclusiv prin împrumut din verbe ca : ponosii < magb. panaszolni, cf. ponos<sl. noHorh, magii, panasz; costoli<m&gh. cosz-tolni, cf. cost<gevm. Kosi.
1. Ponoslu „plîngere; defăimare" e derivat regresiv de la ponoslui  (cf. DLR, s.v.).
2. Notăm că în etimoan'ele maghiare ale verbelor în -li analizabile, -/- este precedat de o vocală care dispare în româneşte: ţurucli<curukkolni (vezi şi pecseielni, unui din etimoaneie prin care sînt explicate în DLR pecelli şi pecetlui).
-l- este precedat de consoană în csbmorleni, din care provine neanalizabiluî ciumurli.
Sufixele de provenienţă exclusiv străină, -li şi -oii, sînt productive m limba română : duhli, sîngecli, rotoli, scîrboli etc.
-ila şi au putut apărea independent de perechile în -i, din formaţii cu dublă analiză (vezi §2).
întrucît e sufix virtual, -ela nu comportă explicaţii etimologice. iNotăm însă că, după cît se pare, un rol deosebit în apariţia lui 1-au avut adjectivele în -elat: catifelat >catifela (v. GEAM. EOM.1 I 37 şi GUŢU UOMALO, C. G. 217), mărgelat >mărgela (v. DLE, s.v.).
Etimologia lui aciola (model de dubîă analiză pentru -ola) este controversată. Ei s-a putut forma prin contaminare din aciua (<*aceauă< *cccella) şi *acelâ(<lat. *accellâre, cf. DA, s.v. aciua; aici acioală este considerat deverbal din aciola) sau, ca denominaî din a-eioală (acesta din urmă fiind derivat din aciua, ca încurcală din încurca, cf. TDRG, CADE s.v.). înclinăm pentru ultima soluţie, ca fiind mai simplă. (Atestările pentru aciola şi acioală— aceleaşi pentru ambele cuvinte, v. DA, s.v. — nu sînt concludente pentru stabilirea cronologiei lor relative.)
în plus, -olax a putut apărea din perechea lui de conjugarea a IV-a, prin schimb de conjugare : rotoli, -a.
în cazul lui rotila, mai bine atestat decît rotili (cf. DLR s.v. rotila) şi posibil derivat regresiv din roi Hat (în DLR rotila nu e pus în legătură nici cu rotilat, nici cu rotilă), raportul genetic ar putea fi invers (-i < -a).
Pe -ălat şi -ula± deocamdată nu le putem explica. b. După corespondentele străine, prezumatele împrumuturi în -li ... se împart în următoarele categorii:
— corespondente maghiare
1. cu -l- în temă : ăobăli : dobolni, tălpăli : talpalni etc. (şi numeroase neanalizabile : biciuli „a preţui" : becsillni, coştoli „a gusta" : kostolni ^tc.);
2. fără -l- în temă (deci adaptate la limba română cu sufixul -li) : heberli : heverni (şi numeroase neanalizabile : dobzăla : dobzani, meţerli : metszni — prin faza *meţeli, cf. TAMÂS, mirgăzli — în DLE greşit mir-găşli— : mergezni,cî. A. Avram, în LE XXI, 1972, nr. 3, p. 206, şorozli : sorozni, cf. TAMAS, s.v. — pentru reflexul şorozi, v. DLE, s.v. etc).
Unele din verbele maghiare în -Ini au două reflexe în limba română: cel de faţă, în -ăli ..., şi încă unul, cu ataşarea sufixului -ui: dobâlui, tâlpălui, muştrului etc. (v. şi neanaiiza-biie ca răntăli, răniâlui „a prăji" : răntni); v. sufixul -LUI.
— corespondente maghiare şi latineşti: comîndăli : hommanddlni, oommendare; formali: formâlni, formare; probăli : prob dini, probare (şi neanalizabile ca : dirigăli : dirigâlni, dirigere); cp. cu situaţia similară prezentată de unele formaţii în -lui, v. sufixul -LUI.
Originea latină este foarte puţin probabilă pentru aceste verbe, deoarece, în principiu, Împrumuturile latineşti au caracter savant, iar sufixul -l- are caracter popular.
86
87
— cîteva formaţii neanalizâbile au corespondente maghiare şi germane sau exclusiv germane : (îm)pocăli, -oii: paholni, einpacken; puţuLî -oii : pucolni, putzen etc.; cohăli : Icochen. în măsura în care aceste verbe sînt de origine germană (pentru ultimul menţionat această origine pare a fi singura posibilă), ele dovedesc că sufixul-ăli (ca şi -ui,-lui, dar, fireşte, în mult mai mică măsură decît ele) e folosit şi la adaptarea împrumuturilor din limba germană.
Fără să respingă explicarea lui minzăli prin mînz, deci apariţia lui pe teren românesc, Eric P. Hamp (Etgmological notes on DLIi VIfasc. 9, în RRL XIV, 1969, nr. h p. 14) emite ipoteza provenienţei lui din alb. m'end „a da să sugă". Şi în acest caz însă formaţia conţine derivativul -ăli, care, probabil, a fost folosit pentru adaptarea rădăcinii albaneze menţionate.
c. Cîteva verbe, dintre cele înregistrate ca semianalizabile, pot fi rezultatul unor disimilări : elîrvăli<dÎYvăvi, fămuli<j:ămuvi,zgvibuli<zgribufi^
d. Atestări vechi nu avem decît pentru trei verbe, între care două din categoria derivatelor cu dublă analiză, deci neconcludente pentru vechimea sufixului în limbă : călăuzii, Stolnicul Dumitrache — 1782, în DA, s.v. călăuză; îngrela, Dosoftei, în DA, s.v.; înşela, Coresi — 1581, în DA, s.v. Credem însă că marele număr al derivatelor populare poate fi considerat o dovadă pentru vechimea sufixelor.
5. Temele formaţiilor româneşti în -li... sînt în număr mare moştenite sau formate în româneşte din elemente moştenite (căscăli, cordăli, pălmâli; greţăli etc.), de origine slavă (scîrboli, ştevli etc.) sau maghiară (gogăli, toffaM etc). în număr mai mic sînt temele de origine turcă (călăuzii, sîngecli etc.) şi germană (ştrofăli etc). Temele romanice apar în mod cu totul excepţional (împudrăli, pavela, care poate fi o adaptare a îr.paver, şi şosela „a transforma un drum în şosea"), fapt explicabil prin caracterul popular al sufixului.
6. Mai mult de jumătate din derivatele cu sufixe care conţin segmentul -l- sînt formate în româneşte. Deci sufixele cu -l- au o productivitate medie în limba română.
7. Marea majoritate a formaţiilor sînt regionale : cele mai multe din Transilvania (brăţăli, formali, hibăli, truţuli, MAT, DIAL. I 57, 70, 74, 98, 217, brişcăli, VICIU, GL., brîncăli, LEX, EEG. II 83, găzdăli, ib. I 65, mejdăli, T. Papahagi, în DLE, rănăli, Atlasul lingvistic..., în DLE), puţine din Muntenia — Oltenia (codili, LEX. EEG. I 78, împungăli, G. Jipescu, în DA ms., răuli, CIAUŞANU, GL., şondroli, UDEESCU, GL.), Bucovina (frunzuli, nadali, LEX. EEG. I, runculi, S. FI. Marian, în DLE), Moldova (chefeli, T. Pamfile, în DA).
Vezi TUDOSE. D. 202.
Foarte puţinele derivate generale au, mai mult sau mai puţin categoric, caracter familiar : ciufuli1, Muli, terfeli, zgribuli (cîteva derivate cu dublă analiză sînt literare : catifela, înstela — foarte puţin frecvente —, înşela ,,a induce în eroare", pingeli, scrijela, zăbreli).
-na vezi -NI
-NI, [-NA] ; -ANI (~ENI2), -ANA (~ENA2) ; -ENI^ [-ENAJ ; -INÎ! (-ENI3), -INAi; -ÎNI (~INI2), -ÎNA (~INA2) ; -0NI1? -0NA*; -UNI (~0Nî2), -UNAi (~0NA2)
PHILIPPIDE, P. 155, 186; CANDREA, C.G.R. 303 34-35; SCHUFFERT, V. 183-191; PASCU, S. 371-372; PUŞCARIU, O. 98-99; A. Graur, Notes d'ciymologie
88
" roumaine: -ăni, «ni, în   BL VI, 1938, p. 147- 152;' LOM-
BARD, V. 292, 567-568,  6S8-87Q,    789-790; MARIN, V. O. 218 — 220, 226 — 228, 231— 234.
1» Tratăm sufixele care conţin segmentul -n- ca formînd o serie (cu două subserii, pe conjugări) întrucît:
— au structura fonetică ocurentă la numeroase serii de sufixe verbale, anume : consoană constantă precedată sau neprecedată de vocală variabilă şi urmată de caracteristicile conjugărilor I şi a IV-a (v. Structura fonetică..., § 1) ;
— cîteva derivate aparţin la ambele subserii (înregistrăm pe primul loc formaţia mai frecventă) : albini, -a, căuni, -a, cheuni, -a, clătina, -i, Mţîna, -i, încetini, -a, încotoşmăna, -i, părtini,-a, tocăni, -a, trăgăna,-i ; (cu frecvenţă aproximativ egală) boldăna, -i, mihoni, -a. La cîteva teme sînt ataşate'mai multe sufixe din seria în discuţie :clingăni/-ini, crănţăni/crîn-ţini)'~ croncănif-4n,i, -oni, fonf ăni/-oni, troscăni/-oni, zăroncăni/-oni;
'" " — au origine parţial comună : sursa internă uzează de mijloace similare pentru toate sufixele în discuţie, fie ele din subseria de conjugarea I sau din cea de conjugarea a IV-a; sînt posibile legături genetice între unele derivate sau chiar sufixe perechi aparţinînd la cele două subserii <v/§5).
Subseria de conjugarea I este mai slab reprezentată decît subseria de conjugarea a IV-a (-na şi -enax au cîte o singură formaţie, ambele fiind sufixe virtuale).
în aproximativ o treime din derivate (marea majoritate interjecţionale) vocala sufixului coincide cu vocala silabei precedente (vezi § 5. a. 1) -.bălăngăni, cl&pkni, clenţeni, clinghini, dir sini, hor eoni, şnşnni etc.
Nu este vorba de o condiţionare a vocalei sufixului prin vocala temei, deoarece , apar ŞiJ cazuri contrare : bocăni, uumvăni, vîntona etc.
2. -eni, -ini şi -oni, -ina şi -ona au statut dublu :
— de variante fonetice ale sufixelor -ăni şi -ini, -îni şi> respectiv, -uni, -îna şi, respectiv, -una (v. § 5. a. 2), în dublete ca : ţinghenif ţingăni, înceteni/încetini ; zgîlţini/zgîliîni ; căoni/căuni ; huţina/huţîna; schiona/scheuna;
— de sufixe (independente), în formaţii care nu au şi nu presupun dublete în -ăni, -ini, -îni, -uni, -îna, -una, ca : rhideni, albini, fundoni; oUtina, vîrfona (v. şi, în § 3, formaţiile cu dublă analiză din care se detaşează aceste sufixe).
-ena este variantă fonetică a lui -ăna : zgrepiena/zgrepiăna şi sufix virtual (v. §3).
Sufixele -onax, -unax (-ona2), omonime cu sufixul -onaz şi, respectiv, varianta lui, -una2, se disting de acestea din urmă prin repartiţia stilistică şi prin vechime. Derivatele sufixelor -onax, -unax sînt populare, în contrast cu derivatele sufixului -ona3 (-una2), care sînt literare şi chiar livreşti. Această situaţie e în strînsă relaţie cu originea temelor : sufixele -onax -unax nu se ataşează la teme latino-romanice, iar sufixul -ona3 (-una2) se ataşează exclusiv la  teme latino-romanice.
Sufixul -inax, omonim cu sufixul -ina3, se distinge de acesta din urmă prin repartiţia stilistică: derivatele primului sînt populare, iar derivatele celui de al doilea, literare. Această repartiţie e în corelaţie cu originea formaţiilor : -ina± apare în formaţii româneşti, iar -ina3 exclusiv în  formaţii  împrumutate   (nu   e  productiv  în româneşte).
3. ~nL în DI sînt înregistrate 15 formaţii. La acestea se adaugă 5» din alte surse : grohni (SMFC IV 227), Mrşni (DA, s.v. Urşîi), hohni (GL. OLT.), huşni „a se vărsa brusc" (LEX. EEG. II120), japni (LEX. EEG. II 125).
-na. Formaţie cu dublă analiză: îndărătna „a respinge" (DA, s.v. inăărăpta), cf. îndărăt, îndărăt a, (regresiv) îndărătnic.
-ăni (-eni2). Formaţii cu dublă analiză (pot fi raportate atît la derivate în -an, cît şi la bazele lor nederivate) : beţivani (DI), cf. beţiv, beţivan; clonţăni „a mînca seminţe zdrobindu-le în dinţi; a bate din gură" (MAT. DIAL. I, 62), cf. clonţ !,clonţan „şobolan"; huţupăni „a se lupta să ducă o greutate mare (== a huţup ij" (MAT. DIAL. I 228), cf. huţupan „hojmalău"; v. şi ciocăni, cf. cioc !, ciocan (cuvînt primar).
Calpuzani (DI) (Kcalpuzan) nu e înregistrat deoarece calpuzi pare a fi derivatul său regresiv.
55 de formaţii (cu 3 variante în -eni2, 2 în DI şi ţingheni : SMFC IV 228) cuanaliză unică în DI. La acestea se adaugă 28 din alte surse : boldăni (CADE); cliiţăni (SMFC IV 227); drăgăni (TUDOSE, D. 205); drăncăni „a suna a dogit" (LEX. EEG. II 120), cf. (zJdrang !r (z)dronc!; fîlfăni (UDEESCU, GL.); fleşcăni (GL. OLT.); hăpăni „a striga <b â p, h ă p' " (GL. OLT.); hăpcăni „a lua cu h a p c a" (UDEESCU, GL.); îngUorţăni (LEX. EEG. II 14); jăpăni (UDEESCU, GL.); jefăni (LEX. EEG. II 15, UDEESCU, GL.); lencăni „a merge încet" (LEX. EEG. II 22), cf. leancă (în a umbla leancă „ .. .fără rost", DA, s.v.); mormăni (DLE); păfăni (UDEESCU, GL.); păncăni „a face cîte ceva" (DLE), cf. pane „nebun" (v. Andrei Avram, în LE XXIV, 1975, nr. 6, p. 576—577); pioncăni (UDEESCU, GL.); pocăni (DLE); puf ăni (SMFC IV 228); smiorcăni (UDEESCU, GL.); sirohăni „a bate în piuă sarea, ştiuleţii, ..." (GLOS. EEG.), cf. stroh „scuturătură de fîn uscat"; tălăpăni (DLE); trăgăni (DLE, variantă a lui tărăgăna, neanalizabil); trincăni „a scoate cîte puţin vin din butoi..." (MAT. DIAL. I 270), ci. trinc „băutură făcută din vin amestecat cu apă" ; ţocăni (UDEESCU, GL.) • vrăşcăni (UDEESCU, GL.); zblencăni „a suge cu lăcomie" (UDEESCU* GL.); zgîlţăni (SMFC II 228); zumzăni (SCL XXX, 1979,nr. 6,p.578)!
Nu e înregistrat măi răcani ,.a cumpăra obiecte pentru a Ie vinde cu preţ ridicat" (LEX. REG. II 28), deoarece nu e analizabil semantic prin mairac „fcaţ". Formal însă, poate fi. eventual, explicat prin cuvîntul menţionat, şi anume: matrac> mâirăcar „negustor de cozi ele topor, doage etc." (DLR)> *mătrăcari> măirăcăni (prin disimiJare).
-ăna (~ena2). Formaţii cu dublă analiză în DI (baza derivată eîn -ană sau -ănos) : crăcăna ,,a (se) crăci", cf. crac, crăcăna \ (în )-viermăna, cf. vierme, (prin regresiune) viermănos.
4 formaţii (cu 1 variantă în -ena2) cu analiză unică în DI : boldăna, Mţăna, tocana, zgrepţăna (-ena), la care se adaugă trăgăna (DLE, variantă a lui tărăgăna, neanalizabil).
încotoşmâni, -a e un caz special de dubfă analiză întrucît cele două baze de raportare* nu sînt derivate una dintr-alta şi nici forme diferite din paradigma aceluiaşi cuvînt: încotoşma este explicat printr-un încoleema, provenit dintr-o ba?ă împrumutată din rusă, iar cotoşman-printr-un  *colociman (<*coioci ,;cotoi" + -man), cf. DA, s.v. înectoşma, cotoşman.
-eni!. Formaţii cu dublă analiză (pot fi raportate atît la derivate în -ean, (prin regresiune) -enie, -enos, -enat, cît şi la bazele lor nederivate ori la substantive cu tema de plural în -en-) : munteni „a se ridica (prin mişcări tectonice) formînd m u n ţ i" (DLE), cf. muntenos, muntenat „muntos"; omeni (DI), cf. om, oameni; rudeni (DLE), cf. rudă* rudenie.
I 3 formaţii  cu analiză unică în DI:   încoţopeni, orjoveni1,
I sloveni. La acestea se adaugă 2 din alte surse iclefeni „a vorbi fără să se
^ gîndească" (la SCHUFFEET, V. 185), rindeni „a da la rindea" (Eu-
P dow, în DA ms.).
în DLR, orjoveni1, 1. „a se în zdraveni; fig. a face un lucru de mîntuială", 2. „a se •buhai",   are  etimologia necunoscută.
Menţionăm că orjoavâ nu e înregistrat, iar „a face un lucru de mîntuială" nu poate fi considerat figuratul lui ,,a se inzdrăveni". Credem că e vorba de două omonime orjoveni, cel cu sensul „a face un lucru .. ." fiind derivat de la orjoavâ „obiect vechi, stricat".
-enax. Formaţie cu dublă analiză în DI: ochena „a fixa cu privirea", cf. ochi, ochean.
-m\x (-eni3). Formaţii cu dublă analiză în DI (baza derivată e în Hnă, -ean sau (prin regresiune) -inel) : codini „a tunde oite pe la c o a d ă", cf. codină „lîna de proastă calitate de la coadă"; încetini (-eni), . încet, încetinel; part eni (variantă a lui părtini), cf. parte, părtean. ^
5 formaţii cu a n a 1 i z ă unică în DI: albini, buchini, chihăini, datini, părtini. La acestea se adaugă 2 din alte surse : clinghini (SMFC IV 227), gălăgini „a face gălăgie" (LEX. EEG. II 25).
1. Albini (DI) „a da la iveală, a creşte, (despre omul bolnav) a da spre bine" este înregistrat ca formaţie cu analiză unică (cf. alb), deoarece raportarea (ca în DA, s.v. albini) la .albin „(despre vaci) aîbicios" nu se poate face din motive semantice (vezi aceeaşi părere la LOMBARD, V. 789).
2. Buchini „a silabisi, a sta aplecat asupra unei cărţi" e înregistrat ca analizabil prin Jmchc (cp. cu buchisi „a citi sau a învăţa ceva cu efort şi cu migală"). Poziţia noastră e diferită -de-aceea a Iui A. Graur (BL VI, 1938, p. 141), care îl consideră formaţie onomatopeică, variantă a lui bunghini „a sta aplecat asupra unui lucru (a unei cărţi)", şi combate etimologia de la ŢURG (şi DA), care trimite la bucher şi Ia fr. bouquiner „fouiller dans ies vieux livres, cher-eher des livres d'occasion ; lire". Conţinutul onomatopeic al formaţiei ni se pare discutabil, ca şi legătura cu bunghini, obscur din punct de vedere etimologic. Explicaţia prin bucher -f-bouquiner este complicată, dar contraargumenteie lui A. Graur nu ni se par de nezdruncinat: «cnsul lui bouquiner poate fi, eventual, legat de cel al lui buchini, iar atestările din Vlăbuţă <v. TDRG) nu trimit neapărat îa un mediu unde nu se vorbeşte franţuzeşte.
Airdi. 1 formaţie cu   dublă analiză (v. -ini^) : înceiina.
3 formaţii cu analiză unică în DI: albina, căina, clătina. La acestea se adaugă : părtina (DLE).
-îni (-ini2). Formaţii cu analiză unică: 2 în DI : boldîni, zîngîni (cu 1 variantă m'-ini2 : zinghini, SMFC IV 228), la care se adaugă 8 (cu 3 variante în -ini2 ) din alte surse : SMFC IV : chiţîni (-ini) (227), crîntîni (227), croneîni (227), dîngîni (227), hîţîni (-ini) (227), trîncîni (228), zgîltîni (-ini) (228), UDEESCU, GL. : âîrsîni „a da dimiile la d î r -să".
-îna (~ina2). 2 formaţii (şi 1 variantă în ina2) în DI : hîţîna, huţîna {-ina).
-onij. 5 formaţii în DI: cronconi, fundoni, grohoni, horhoni, scormoni, la care se adaugă 8 din alte surse : dondoni (SMFC IV 227), flonconi „a trăncăni" (MAT. DIAL. I 37), fonf oni (DA, s.v. fonfăi), hondroni „a hodorogi" (LEX. EEG. II 14), cf. hoandră „zdreanţă" (CADE), miorconi <SMFC IV 227), ronţoni (SMFC IV 228), trosconi (SMFC IV 228), zdronconi c     <SMFC IV 228).
-©na^ Formaţie cu dublă analiză în DI : bobona „a se băşica", cf. bob, boboane „buboaie" .
2 formaţii cu analiză unică   în DI: vîntona, vîrfona.
-uni (-oni2). 5 formaţii (cu 2 variante în-oni2) înDI: căuni, cheuni {-oni), crăuni (-oni), hăuni, iutuni.\i% acestea se" adaugă 2 (cu variante în -oni2) din SMFC IV 227 : miauni (mioni DI), piuni (-oni DI).
90
91
-unax (~ona2). 6 formaţii (cu 3 variante în -onaz) în DI: căuna, cheuna (-iona), huţuna, (parasintetic) îngreuna, mieuna (-ona), scheuna (-iona). La acestea se adaugă 1 formaţie din DLE : pieuna.
în DLR apar euvîntul-titlu pieuna „(despre păsări ■[...]) a piui1; (despre urechi) a ţhii" şi variantele piauni, pioni, sub titlul piui1 „(despre păsări [...]) a scoate sunete [....} caracteristice [...]; (mai ales despre corpuri care;străbat [. ..] aerul) a ţiui". Pieuna e considerat formaţie onomatopeică fără menţionarea bazei; piui1 se explică prin piu1. Credem că atît forma, cît şi conţinutul semantic al formaţiilor pieuna şi piauni, pioni îndreptăţesc tratarea lor împreună şi explicarea prin aceeaşi bază, piu1. (Cp. cu mieuna, miauni, miona, mionir miaui . . ., explicate prin miau în DLR.)
-ni, -na/-ăni; -oiii1? -onai; -uni (~oni2). 5 formaţii cu dublă anali z ă (bazele sînt interjecţii în -a(-), -o(-) şi, respectiv, -u(-); ambele analize implică degajarea unui sufix din serie) : ocăni (DI), cf. oaca(ca) !; forfoni „a clocoti, a chiorăi" (UDEESCU, GL.), cf. forfo (r) !; mihoni, -a (DI), cf. miho(ho) !; mormoni (DI), cf. mor-mo(r)!; şuşuni (Coman. în DA ms., şoşoni DLE), cf. şu-şu !, şo-şo !
Vezi şi şuşni „a ofta, a suspina", explicat în DLR prin ser. susnuii „a fremăta, a foşni", după ciim se vede, nesatisiăeător din punct de vedere semantic.
Sufixul -na este virtual întrucît apare într-o singură formaţie cu dublă analiză (v.p. 00).
Derivatele în -ni... sînt analizabile în raport cu :
— o interjecţie (majoritatea) : bufni, chef ni, ci. cheaf !, ciocni; Bălăngăni, gîlgăni, cf. gîl-gîl!; tocana, cf. toc!; clefeni, cf. cleaf /.: chihăini, cf. chihai !, clinghini, cf. cling !; zgîlţîni (-ini), cf. zgîlţ !,zîngînî (-ini), cf. zing !; hîţîna, huţîna (-ina); cronconi, grohoni; mihona; căuni (-oni), cf. cau !; huţuna, scheuna (schiona);
— un subst an tiv: duhni ; gherăni, zblencăni, cf. zbleancă (în a lăsa ugerul zbleancă „a lăsa gol.de lapte"); orjoveni1 „a face o reparaţie provizorie", cf. orjoavâ „obiect vechi,'stricat" (UDEESCU, GL.), sloveni: părtini ; fundoni, cf. fund ; vîntona „a răsturna", cf. vînt, vîrfona „a umple cu v î r f" ;
— un adjectiv: chiompani „a umbla în bobote", cf. chiomp-„împiedicat, care nu vede prea bine"; fonf ăni, -oni ; albini,-a „a se lumina de ziuă": îngreuna; tutuni, cf. tui „prost";
— un verb: fleeni „a lovi tare (pe cineva) [...]", cf. fleci .„a (se) zdrobi prin lovituri [...?'; orbecăni, cf. orbeca; irăgăna, -i „a-şi avea obîrşia", cf. trage; încoţopeni „a se înţepeni", cf. încoţopi „id."; clătina, -i, cf. clăti; scormoni, cf. scurma;
— o interjecţie sau un substantiv: clămpăni, cf. clamp !, clampă,; tălăncăni, cf. talanc !., talanca;
— un substantiv sau un verb: boldăni, -a, -îni, „a înţepa cu privirea", cf. bold, boldi; dîrsîni, cf. dîrsă, dîrsi.
Formaţii semianalizabile (adesea prin raportare la verbe terminate în -ăi) în DI : beregăna „a striga din toate puterile", cf. beregata ; bombăni (-oni), cf. bombai; boncăni „a mugi", cf. boncăi, -ălui; brehni exprimă sunetul produs de cîini, de căprioare etc, cf. brehăi; dofăni „a mînca mult şi urît", cf. dofăi, -oti; corconi „a răsfăţa", cf. corcoli, -osi; gîngăni „a gîngăvi" (<gîngav); gong ăni (-oni, gungăni, -uni) „a gînguri", cf. gongăi; ieşmeni „a se zăpăci, a strica, a se şubrezi", cf. teşmeli, -egi (vezi însă şi teşman „om zăpăcit", DLE, cu etimologia nerezolvată); în alte surse: glojdăni „a mînca puţin,..fiind sătul" (LEX. EEG. 180),
92
glojăări; răboni „a se răsti" (DLE), cf. răboli, -ori, -oti; zghehuna ţ&mil, 1935, p. 64), cf. zgMhmietQ- r
Formaţiilor de mai sus li se pot adăuga verbe neanalizabile (după datele noastre), dar similare cu ele prin conţinutul onomatopeic mai mult sau mai puţin categoric şi, în -general,, expresiv; în DI: bălăbăni, bodogăni (-oni), cleombăni „a zbîrnîi", (im)ponghina ,,a azvîrîi un obiect astfel încît să cadă cu capul în pămînt"(D^), „a se împiedica fără a cădea" (LEX. REG. I 36), tolocăni (-oni, tologâni, toroeăni) „a ciocăni, a flecari, a cicăh" : în alte surse: boleam „sl produce zgomot prin clătinarea unui vas în care se află un lichid" (LEX. REG. I 51), bujni „sl izbucni" (LEX. REG. I 34), gomoni „a gînguri" (LEX. REG. II 123), zoi oni. „a suge cu lăcomie, a distruge" (UDRESCU, GL.). Vezi şi A. Graur, în BL VI, 1938, p. 15i.
•4. a. Formaţiile cu baze interjecţionale au conţinut onomatopeic:  pocni, măcăni, chihăini, huţîna, mihoni, scheuna.
Vezi PHILIPPIDE, P. 186; MARIN, V.O. 232.
Conţinut onomatopeic li se asociază si derivatelor de la nume care redau obiecte sau însuşiri legate de producerea unor sunete -.drîngăni, fleoncăni, fonf ăni, gurăni. (Pentru sensurile pe care le au în raport cu bazele nominale vezi mai jos 4, 7.)
Pupă cum arată caracterizarea bazelor, conţinutul onomatopeic le aparţine acestora, şi nu sufixelor (vezi şi sufixele -ĂI^..., § 4).
Formaţiile denominative redau valorile obişnuite pentru verbele denominative în general:
1. „a executa acţiunea denumită prin substantivul de bază" : jaf ăni „a jefui";
2. „a acţiona după modelul obiectului...": hlobăni „a se legăna {ca hlobele unei căruţe)", vîntona „a răsturna";
3. „a produce obiectul...": duhni, orjoveni1, gălăgini;
4. „a acţiona prin intermediul obiectului...": dîrsîni, drîngăni „a ciuta din drîngă", gherăni „a prinde cu ghearele", gurăni;
5. „a dota cu obiectul.-..": fundoni „a pune fund", vîrfona „a umple cu vîrf";
6. „a acţiona asupra obiectului..." : şoldăni „a vătăma un animal la şolduri";
7. „a avea, a face să aibă sau a primi trăsătura redată de adjectivul . .. sau trăsăturile caracteristice ale obiectului..." : chiompani, fon-făni; buftăni (buft „pîntece"); jărcăni (jarcă „haină proastă"); albina-, îngreuna;
8. „a atribui obiectul...": părtini.
A. Philippide (P. 186) consideră că părtini are ,,o însămnare greu de lămurit".
Derivatele de la. verbe sînt uneori sinonime cu bazele lor : boldîni — boldi, orbecăni — orbeca, spurcăni — spurca (vezi  şi boncăni — boncăi).
In marea majoritate a cazurilor dubletele de conjugarea I şi a IV-a nu prezintă diferenţe de sens. Cu o excepţie : albina „a se lumina de ziuă" / albini „sl da la iveală, a creşte".
&. Conţinutul onomatopeic este în mod constant însoţit de caracterul expresiv al formaţiilor. Sînt, de asemenea, expresive unele derivate de la baze nominale expresive (de ex. jăr căni „a sfîşia, a ]upui" <jarcă „piele de oaie în stare proastă") sau al căror conţinut semantic se bazează pe o metaforă (de ex. hondrăni „a flecari"<h(o)andră „zdreanţă"). Se pare deci că expresivitatea nu este o trăsătură a sufixelor care conţin segmentul -n-; ci, cel mult, că ele manifestă o preferinţă accentuată pentru bazele expresive. '•
9â
c. Verbele în -ni exprimă, în general, acţiuni momentane sau de scurtă durată : Mrşni „a trage dintr-odată", jmăcni „a cădea cu putere la pămînt".
Cf. PUŞCARIU, O. 98-99.
Verbele cu celelalte sufixe ale seriei (-ăni...) sînt adesea dur a-t i v e sau chiar iterative: derivate de la interjecţii sau de la nume cu conţinut onomatopeic (bălăngăni, grohoni, şuşuni; huţîna; fonf ăni, gurăni) şi, uneori, derivate de la nume sau verbe fără conţinut onomatopeic (chiompani „a umbla în bobote, cu ochii închişi", clătina, scormoni).
Uneori, foarte rar, specializarea în plan semantic a sufixelor -ni şi -ani este foarte clar pusă în evidenţă de perechi de verbe formate de la aceeaşi temă : ciocni — ciocăni, pocni — pocăni.
Această distribuţie semantică nu e absolută. Există verbe în -hz durative: chefui ,,a lătra de bucurie", foşni. Vezi şi verbele cu cîte doua sensuri, unul momentan şi altul durativ, câ: pufni „a sufla greu ; a izbucni în x-îs".
M. Kîepinsky, în Ades du 60 Congres International des Jjnguistes, Paris, 1949, .p. 319, arată că distincţia iterativ/momentan existentă îa origine între verbele în -ăire •şi cele în -nire se şterge  cu timpul.
5.-a. -ni este de origine slavă. S-a. detaşat din verbe formate cu -hath şi devenite analizabile în româneşte, ca : bg. nynna: ciocni, cf. cioc!; v.sl. kptikh^th : crîcni, cîrcni, cf. cîrcl; v. sl. a^h^th : duhni, cf. duh, şi a fost, probabil, susţinut de verbe în-ni de origine slavă neanalizabile în româneşte ca: plesni (<v. sl. omch^th), răcni (<v. sl. pwk-
Cf. PHILIPPIDE, P. 155; SCHUFFERT, V. 183; PASCU, S. 371; PUŞCARIU, O. 99; A. Lombard (V. 789) susţine originea slava a sufixului, cu o rezervă neexplicit formulată: „probabil, în ultimă analiză, de origine slavă". Vezi şi Maxim St. Mladenov (în LR XXIII, 1974, nr. 1, p. 58—59): săcni „a slăbi, a da  îndărăt" < bg. cenua, v. bg. cfcKH^TH , ser.
-ăni s-a dezvoltat din -ni prin inserţiunea vocalei -ă- între finala consonantică a radicalului şi consoana iniţială a sufixului: pocni >pockni, pufni>pufkni, ţocni>ţocăni.
Cf. A. Graur, în BL VI, 1938, p. 151—152. (D-sa afirmă că -ni este forma cea mai veche a sufixului, bazîndu-se pe faptul că verbele în -ni au aceeaşi formă în toată ţara şi că inserţiunea unei vocale între două consoane este mult mai normală decît suprimarea vocalei în aceasta poziţie.) în germene, ideea apare şi la PASCU, S. 371. S. Puşcariu (O. 99) susţine că -ăni este rezultatul decupării greşite a lui ciocăni (<ciocan) în cioc-âni.
Pornindu-se de îa G. Reichenkron, în ILR II, 363 se pledează pentru originea autohtonă a sufixului -ăni. Argumentele sînt frecvenţa mare a sufixului în armeană şi greacă, de unde româna nu 1-a putut împrumuta, şi absenţa totala din celelalte limbi romanice. Nu se face însă nici o referire la celelalte ipoteze etimologice emise asupra sufixului. (V. si LR XVI, 1967, nr. 5, p. 418.)
Legătura genetică dintre verbele în -ni şi cele în -ăni, precum şi direcţia acestei legături se demonstrează prin':
— existenţa formaţiilor paralele în -ni şi -ăni de la aceleaşi teme (vezi exemplele de mai sus);
— trăsăturile silabice de sonantă (cf. A. Avram, Interpretarea fono-logică a lui \î\ iniţial în limba română, în FD IV, 1962, p. 13 pass.) pe care le are sunetul n şi care au favorizat inserţiunea vocalei înaintea lui {deci formele în -ni sînt primare, iar cele în -ăni secundare).
Iniţial, probabil că -ni şi -ani erau în mod consecvent distincte din punct de vedere semantic (vezi opoziţia durativ-iterativ/momentan, §4).
Sufixul, detaşat din verbe de felul celor menţionate mai sus, a fost consolidat de verbele formate în româneşte de la derivate în -an şi segmentate, prin falsă analiză, în temele acestora din urmă şi segmentul
94
-ăni : beţivani (<beţivan) : beţiv-ăni, holbăni (<holban) : holb-ăni, jăpcăni (<jăpcan) : jăpc-ăni (aici poate fi încadrat şi ciocăni, în eventualitatea că este format, în româneşte, de la ciocan. însă el se poate explica foarte bine şi prin interjecţia cioc! şi sufixul -ăni—vezi V. îfestorescu, în LE XXXIV, 1985, nr. 5, p. 415 — ori din ciocni — ca pocăni din pocni etc, v. mai sus).
Existenţa acestor formaţii (de la nume) a putut contribui la lărgirea bazei de derivare a sufixului -ăni prin atragerea temelor nominale (temele verbelor de origine slavă în -ni sînt, în marea majoritate a cazurilor, interjecţii) : gheară—gherăni, gloabă—globăni, şold—şoldăni.
-eniv -inij, -îni, -on\ şi -uni au apărut pe mai multe căi : 1. prin asimilarea vocalei sufixului la vocala temei (cronconi < croncăni, ch\ţini<ch\ihni etc.) sau, direct, prin crearea de derivate eu vocala sufixului identică cu vocala temei (clefmi<cleaf, hor eoni < horcr tutuni<tut etc^). Menţionăm că dintre cele 55 de formaţii (inclusiv variante) în -eniv -iniv -înij-on^ şi -uni, 31 au vocala sufixului identică cu vocala silabei precedente (calculul nu priveşte formaţiile susceptibile de dublă analiză); dintre cele 87 în -ăni, care au putut să le servească drept model de structură, 30 prezintă aceeaşi trăsătură. Se pare deci că seria formaţiilor, după toate probabilităţile, secundare (în-enij, -iniv -îni, -onilr -uni) a dezvoltat trăsătura fonetică existentă la formaţiile model (în -ăni);
1. Cf. A. Graur, în BL VI, 1938, p. 152.
2. Scormoni poate fi explicat în două feluri: a. ca provenit dintr-o variantă *scorm (<scurm) a temei (cu u> o sub accent ca în înconjor Jînconjur — înconjura) cu selectarea sufixului -oni datorită vocalismului temei; b. din scurma cu ataşarea sufixului -oni (*scurmoni) şi, ulterior, asimilarea vocalei din temă la cea din sufix (scormoni).
Notăm că în CADE şi TDRG, unde scormoni apare în titlu, iar scormoli ca variantă, etimologia dată îl explică numai pe acesta din urmă (v. -LI . .., § 4. a).
2. ca variante fonetice: căuni (<cau), crănni (< crau)>căonir crăoni etc. se explică prin faptul că, în poziţie neaccentuată, u se află în variaţie liberă cu o. în mod similar se explică încetini în raport cu înceteni, părtini în raport cu părtmi (<păriean);
în DA (s.v. încet), înceteni, considerat formă primai ă (deşi atestări are numai încetini), e explicat printr-un *înceten < lat. *quietinus.
3. în mod sporadic, din împrumuturi slave analizabile în română : dreveni<scr. dreveniti se, cf. dreava;
4. la fel de rar ca şi -ăni, din formaţii cu dublă analiză, ca rudeni,. cf. rudenie, rudă; codini, cf. codină, coadă;
5. din derivate formate de la interjecţii terminate în -o, -i (consoană) şi -u (vocală sau consoană) : chihăini (<chihai !), căuni (<cau !), mihoni (<miho(ho !)), şuşuni (<şu-şu !).
Dintre aceste căi de apariţie, mai puternice sînt cele de sub 1 şi 2, deoarece determină apariţia unor serii de formaţii.
O dată decupate din formaţiile în care apariţia lor era motivată (prin schimbări fonetice sau etimologice), segmentele -eni, -ini, -îni, -oni şi -uni s-au ataşat la teme oarecare.
Sufixele de conjugarea I s-au putut detaşa :
1. prin falsa analiză a formaţiilor de tipul: crăcăna (<crăcană) : crac-ăna, bobona (<cboboane) : bob-ona;
2. din derivate moştenite analizabile: trâgăna< lat. Hraghiare (cf. CADE, LOMBARD, V. 184) şi mai ales neanalizabile : legăna<l%>t. Higlnare (cf. TDEG, DA, LOMBARD, V. 209, ILR II 117 ; la CDDE
95^
Hevlglnare, considerat în DA gren.de ainiis; y. în DA presupusa evoluţie semantică a etimonului latin care explică relaţia cu ,,a lega"), scărpina <lat. scărpinare (cf. TDEG, PUŞCAEIU, LOMBAED, V. 184); notăm, că unicul derivat analizabil în forma originară, irăgăna, a devenit neanalizabil în forma secundară (literară), tărăgăna.
Sursa moştenită e susţinută, indirect, de etimologia propusă în DA pentru clăii na : „<clă-li cu sufixul (de origine latină şi cu sens iterativ) -ina- {-ena, -ăna) probabil sub influenţa lui legăna, zdruncina, hî(n)ţîna,\ V, şi explicaţia pe care o dă S. Puşcariu (DR I, 1920 — 1921, p. 228; v. şi DA) pentru conteni (cu forma presupus originară, păstrată în graiuri şi în aromână, cuntina, cont ena) : <lat. *cunctino, ^are, cu sufixul iterativ -ino, ca" şi în lat. *ligi-nare> legăna.
Sursa moştenită e susţinută de N. Drăganu. (Verbele derivate cu sufixul -mare (-înare, -anare) şi postverbalele lor, DR III, 1923, p. 509-514), care se întemeiază, în afară de scărpina, t(â)răgăna şi cuntina, pe îngreuna<istt. îngrevînare. El explică apoi prin analogie derivate în -ăna {legăna - de la un autohton Hega „a clăti", zgrcpţâna), -ina {căina, clătina, huţina),-îna (hîţîna), ' .      r , •
V. însă şi explicaţii care nu presupun sursa moştenită, ca: DDR t(ă)răgăna <irage; SCRIBAN: idem, deşi notează formele romanice despre care consideră că presupun un lat. *lrag inare.
Sufixele -na şi -ena1 (virtuale) se detaşează din cîte o singura formaţie, îndărătna, care se poate explica prin regresiune din îndărătnic şi, respectiv, ochena.
Vezi DA: „forma îndărătna pare a fi disimilată din îndârătra [neatestată] <*dere-trare sau apropiată de îndărătnic".
N. prăganu (loc. cit.) presupune şi pentru sufixul -na originea latină, explicîndu-1 din -ina prin sincopă.
Unele formaţii perechi, de conjugarea I şi a IV-a, se pot explica una din alta prin schimb de conjugare (eventual, cea mai slabă din cea mai puternică) : încetina<încetini, părtina<părtini; t(ă)răgăni<t(ă)ră-gănu, clătini<clătina, Mţîni<Mţîna, miauni<mieuna etc. (v. mai multe exemple în § 1). Acest proces morfologic presupus a fi operat asupra unor derivate poate fi luat în consideraţie alături de multiplele căi (menţionate mai sus) de apariţie a sufixelor cu segmentul -n-,
Notăm însă că nu avem modele prin care să explicăm sufixele -îna şi -una± : nici formaţii cu dublă analiză, nici formaţii rezultate din schimb de conjugare (avem numai formaţii de conj. a IV-a, provenite, după toate probabilităţile, din perechile de conj. I).
Verbul căina a fost explicat prin v. sl. juiamv, participiul lui k4«th ca (cf. DA).
b. Atestări foarte vechi avem foarte puţine, dar pentru sufixe diferite : clătina (Coresi, în DA), părtini (Ureche, în DLE), erîcni (Biblia 1688, în DA), orbecăni, pufni (Cantemir, în DLE). în plu% marele număr de formaţii populare sînt o dovadă a vechimii sufixelor.
6. Lăsînd la o parte foarte numeroasele teme onomatopeice, nerelevante din punctul de vedere al originii, constatăm că sufixele care conţin segmentul-rc- au preferinţă pentru temele slave (vechi sau moderne) : boldăni, jăfăni, jăpcăni, sloveni etc. Eelativ numeroase sînt însă şi temele moştenite din latină (codini, orbecăni, vîntona etc). în număr neglijabil sînt temele săseşti (şoldăni). Nu apar teme neologice. Această situaţie dovedeşte vechimea sufixelor în limbă şi, în acelaşi timp, este determinată de caracterul lor popular (vezi mai jos).
7. Sufixele care conţin segmentul -n-, şi dintre ele în special -ăni, sînt sufixe productive. Acest lucru însă nu reiese atît din numărul derivatelor stabile, cît din existenţa creaţiilor ocazionale, care sînt în general caracteristice pentru formaţiileonomatopeice.
■
■ 8. Formaţiile în -m... sînt, cu foarte puţine excepţii (precum globăni, părtina, dispărute), folosite în limba actuala. Formaţiile actuale sînt în majoritate populare şi regionale, dar nu specifice unei anumite regiuni (există atestări din toate regiunile). Puţine sînt literare şi mai . puţine familiare : ciocăni, croncăni, pocni, înceU)ri,j scormoni, clătina, mieuna; trăncăni, Mţîna, încotoşmăna etc.
Cîaudia Tudose (D. 61) afirmă că „-ăni (-oni, -ui)'-'.apar în toate regiunile, mai frecvent în Transilvania şi Muntenia.
• 1 ■    9. Sufixe dezvoltate: -căni, -lăni, -omăni, -oveni.
-câni apare într-o formaţie cu d u b 1 ă a n a 1 i z ă : chiicăni (DI), cf. chiţ!, chiican, şi în una cu analiză unică: chior căni (DI), .cf. chior ! Este un sufix d e z volta tw prin elementul cu statut neprecizaţ -c- (cp. cu sufixul -căi, sufixele -ĂIj..„ §8).
-lăni apare în : şmirlăni (DI) „a unge", cf. şmir „unsoare", şi este d e z v o It a t prin elementul cu statut neprecizat -l-.
-omăiîţ apare în : hondromăni (DI) „a vorbi neînţeles, a face gălăgie, a se certa",jef. handra adv. „fără treabă", hoandră poreclă dată unei femei „care umblă oricum s-ar întîmpla" (DA); şonăromăni (DLE) ,,a sta la tai f as ; a se certa", cf. şondra !, care redă zgomotul unei conversaţii domoale. Este un sufix d e z v o 11 a t prin elementul cu statut neprecizat -om-.
-oveni apare în : orjoveni 2 (DI) „a se scărpina", cf. orjl (imită sunetul produs prin frecarea a dduă corpuri, DLE), şi este dezvoltat prin elementul 6u statut neprecizat -ov-.
Din punct de vedere semantic, sufixele dezvoltate nu prezintă nici o particularitate în raport cu sufixele ele bază (-ăni, -eni^.
-oca! vezi -CA -oea2 vezi -CI -oei   vezi -Cî -oga vezi -EGA -ogii vezi -AGI -ogi2 vezi -EGA -oij   vezi -Ăli
-ONA3 (-UNA2), -IONA
Laura Vasiiiu, Sufixul -(i)on, în SMFC II 179-184; VASILIU, S.V.N.
1. Sufixul -onas apare la derivate cu tema în -i- (toatebazele la care pot fi raportate au tema în -i-); sufixul -iona, la derivate cu tema în consoană, care însă pot fi raportate şi la baze cu tema în -i- (cel puţin una din bazele la care pot fi raportate are tema în consoană şi cel puţin una din baze are tema în -i- ; v. §2). Eeiese de aici că recunoaşterea; existenţei sufixului -iona este condiţionată de un anumit mod de analiză, şi anume'de analiza derivatelor prin raportare la bazele cu tema în consoană, şi nu la cele cu tema în -i- (ambele analize fiind însă p o-sibile).
întrucît sufixul -iona apare exclusiv în formaţii cu dublă analiză, normal ar fi să îl considerăm sufix virtual. însă faptul că, în cazul unui derivat (impulsiona), analiza prin baza în -ie sau -iune nu satisface
-oi2	vezi	-UI
-olai	vezi	-LI
-ola2	vezi	-ULA2
-oii	vezi	-LI
-ona!	vezi	-NI.
-ona2	vezi	-NI
96
7 — c.27
97
condiţiile de sincronie (v. mai jos, § 4. a, p. 101), impune considerarea lui f -tona drept sufix real şi, de aici, admiterea seriei de sufixe -ona3, -iona. -
în unele texte din secolul al XlX-lea apare var ian t a -una2 (v. §4. a, p. 100).
Pentru modalitatea de distingere a sufixului -ona3 (-una2) de -onatr -unax, v. sufixele -NI..., §2.
2. -ona3. Formaţii cu dublă analiză în DI (una din baze este în -ie, cealaltă are augmentul -un- sau e un derivat în -ional, -ionarjer, -ionism, -ionist — analiza se face prin regresiune) : achiziţiona, cf. achiziţie, -une; concesiona, cf. concesie, -une, -onar; confuziona; contagiona, cf. contagia, -une; impresiona, cf. impresie, -une, -onism, -onist; magazio-na(re), cf. magazie, magazioner ; proporţiona, cf. proporţie, -une, -onal etc.; în alte surse : concluziona (DCE — 1966); inscripţiona (re) (DCE — 1973); muniţiona (DLE — 1848); puncţiona (DLE — 1964), cf. puncţie, -une (DN2); restricţiona (HEISTEA, D.P.), cf. restricţie, -une; reviziona „a revizui" (DLE — 1896), cf. revizie, -une; situaţiona(re) („Luceafărul",. 209/1966, 3/3); tranzacţionali) (Walter Scott, Rob Bou, 1967, 25).
Formaţii cu analiză unică: 2 în DI : raţiona, spaţiona, la care se adaugă 1 din altă sursă : poHiona „a face por ti i" („Instrucţiunile Ministerului Industriei Bunurilor de Consum pentru modul de folosire a cărnii conservate prin frig", 1960, în DLE, s.v. fără atestare).
-011% /-iona. Formaţii cu dublă şi triplă analiză (analiza prin baza nesufixată implică detaşarea sufixului -iona, analiza prin baza în -ie, a sufixului -ona3, iar analiza prin baza în -iune, derivarea imediată) în DI: afecţiona, cf. afect, afecţiune; atenţiona, cf. atent, atenţie, -une; excepţiona, cf. excepta,^ excepţie, -une; impulsiona, cf. impuls,' impulsie, -une; obiecţiona, cf. obiecta, obiecţie, -une; perfecţiona, cf. perfect, perfecta, perfecţie, -une; presiona, cf. presa, presiune etc'; în alte surse : incluzio-na(re) (GUŢU, C. G. 231 — 1970"}, cf. include, incluziune; preciziona, cf. preciza, precizie, -une (la HEISTEA, D. P.); suspecţiona (IOEDAN, LEC 478 — fără dată), cf. suspect, suspecta, suspecţie, -une.
Formaţiile cu analiză unică sînt aparent foarte puţine. în realitate însă numărul lor este mai mare, deoarece, în multe cazuri, bazele în -iune sînt învechite şi, în consecinţă, analiza prin aceste baze a derivatelor cu circulaţie în limba actuală nu este operantă pentru vorbitorii nespecia-lişti. •
Derivatele în -ona3 sînt analizabile în raport cu:
— un substantiv: porţiona, cf. porţie; raţiona „a supune consumului cu raţia";
— un substantiv sau un verb: spaţiona, cf. spaţiu, spatia.
3. Un mare număr de derivate, şi anume majoritatea celor raportabile la baze în -ie (şi -iune), reprezintă exclusiv verbalizarea bazelor nominale, care, la rîndul lor, sînt abstracte verbale — nume de acţiuni (ori rezultatul acţiunii) sau de stări (aceste baze — împrumuturi analizabile sau nu în română — sînt, în limba de origine, formate de la verbe : situaţie <fr. situation<îv. situer; funcţie<fr. fonction, lat. functio <fungor etc!); valorile lor sînt:
„a executa acţiunea... (care implică sau nu un rezultat)": achiziţiona, confecţiona, ovaţiona, reviziona;
— „a trece prin starea..." : confuziona,  emoţiona. ■
în cazul acestor formaţii deci funcţia sufixului este aceea, foarte generală, de transferare a numelui în categoria verbului.
Conţinutul cauzaţiv pe care îl au verbele cu baza „nume de stare" este determinat de caracterul lor tranzitiv, nu de sufix. Cp., de ex.: intenţiona intr. ,,a manifesta intenţia .. .cu decepţiona tr. ,,a provoca cuiva o decepţie" sau chiar a (se ) ambiţiona cu a ambiţiona (pe cineva ).
Puţinele derivate ale căror baze nu redau o idee verbală prezintă valorile obişnuite pentru verbele denominative  în general:
1. „a produce obiectul..." : porţiona, spaţiona „a forma spaţii între litere";
2. „a acorda obiectul..." : cauţiona, muniţiona, pensiona;
3. „a face să aibă trăsătura caracteristică...": perfecţiona, proporţiona, raţiona.
Multe din bazele acestor formaţii sînt totuşi, la origine, derivate de îa verbe: cauţiune < fr. cauiion <lat. cautio < cavere; raţie <fr. ration <lat. ratio „măsură" <reor etc. Porţie insă, deşi provenit în română dintr-un etimon francez în -ion (portion), în limba de origine (lat. portio) nu se explică printr-un verb (cf. ERNOUT — MEILLET, s. v. : portid <pro ralione). Spaţiu se detaşează net de celelalte baze ale derivatelor în -ona3 atît prin sensul lui (neraportabil nici sincronic, nici diacronic la un verb), cît şi prin forma lui.
Magaziona „a depozita în magazie" are o poziţie aparte : raportat la magazie (de asemenea nume de obiect, fără nici o legătură, semantică sau etimologică^ cu vreun verb), se defineşte (din punct de vedere deriva-ţional) prin „a introduce în obiectul denumit..." ; raportat la magazioner {vezi mai jos, §4, legătura genetică dintre magaziona şi magazioner), se defineşte prin „a practică ocupaţia specifică persoanei..." (notăm însă că această definiţie nu este obţinută prin raportarea derivatului magaziona la baza magazie, deci nu e comparabilă cu restul definiţiilor pentru derivatele în -ona3).
Considerăm ca specifică sufixelor -ona3, -iona valoarea care apare la cea mai mare parte din derivate, şi anume aceea de a transfera numele în categoria verbelor. întrucît, după cum s-a văzut, multe din verbele prin care pot fi analizate sau la care, măcar, pot fi raportate numele respective apar în limba română şi sînt sinonime totale sau parţiale cu verbele în -ona3, este evident că funcţia principală, specifică a sufixului este aceea de a subordona verbele faţă de substantive (cf. Al. Graur, Caracterul sistematic al limbii, în VE XI, 1958, nr. 6, p. 101; v. şi GEAUE, T. 269—270). Această subordonare apare în mod evident atît în planul expresiei, cît şi în planul conţinutului semantic :
colecta — colecţie — colecţiona
conceda — concesiune — concesiona
conclude — concluzie — concluziona
demite — demisie — demisiona
inhiba — inhibiţie — inhibiţiona
presa — presiune — presiona
situa — situaţie — situaţiona
sta — staţiune — staţiona
suspenda — suspensie — suspensiona etc.
Verbul spaţiona se apropie, din acest punct de vedere, de derivatele caracteristice ale lui -onas: este sinonim cu derivatul imediat de la aceeaşi bază, spatia.
1. Există însă şi cazuri, puţine, de verbe in -onaz distincte semantic de bazele Verbale oesufixate : colecţiona / colecta, perfecţiona / perfecta, recepţiona / recepta. Vezi IORDAN, LRC 478.
2. Ponderea mai mare a verbelor sinonime cu verbele nederivate din aceeaşi familie (care sînt bazele originare) a determinat uneori transferul (prin confuzie) al sensului bazei asupra derivatului nesinonim. Sugestiona (<fr. suggestionner < fr. suggestion <lat. suggestio <lat. sug-
98
99
gerere) ajunge astfel să fie întrebuinţat eu sensul ..a sugera" (într-o scrisoare din 1938, publicată în Pagini dintr-o arhivă medzYd, Bucureşti, 1984, p. 62).
4. a. Sufixul -onas a apărut pe teren românesc în urma falsei analize a formaţiilor (împrumutate din italiană, germană şi mai ales franceză) de tipul conMţiona, funcţiona.
Aceste verbe sînt formate în limbile de origine de la substantive tn -ion, -ione (fr. condition, it. conăizione; îi. fonction, it. funzione) cu sufixul conjugării (fr. conditionner, it. condiţionare; fr. fonctionner, it. funzi-onare).
J. Dubois (D.S.) inserează în lista ele sufixe din apendice sufixul -ionner cu exemple ca actionner, additionner (care, evident, nu demonstrează existenţa sufixului). în cuprinsul cărţii Sirsă nu apare sufixul -ionner, iar exemple de tipul celor menţionate (impresionner, selectionner etc.) sînt iincluse printre "exemple de derivate cu -er, -(n)er alături de verbe ca : acliver, filmer.
P. Guiraud (în BSLP LVI, 1961, p. 116 —117) încadrează elementul -ionner (din actionner, additionner etc.);îricategoria pseudosufixelor.
în româneşte verbele în -onas se analizează normal ca derivate imediate de la bazele în -iune : condiţiune + flectivele verbale (cf. şi formele în -una2: funcţiuna, menţiuna şi chiar răţiuna; „a gîndi", stăţiuna etc, care apar consecvent în dicţionarul lui Pontbriant şi, izolat, în'alte texte, de ex., fricţiuna, la B. Easpail, Manualul sănătăţii ..., 1852, p. 129 ; acestea se explică prin raportarea etimoanelor franceze la bazele lor adaptate in româneşte cu -iune). Verbele în -iona pot fi raportate însă şi la dubletele în -ie ale substantivelor în -iune (care, de cele mai multe ori, sînt sinonime perfecte cu ele) sau, mult mai rar, cliiar la teme consonantice (perfecţiona — perfect). Această a doua analiză are drept rezultat detaşarea segmentelor derivative ~ona3 şi,  respectiv, -iona.
Mare parte din derivatele în -onaz au corespondente verbale în franceză, italiană sau germană :ambiţiona : fr. ambiiionnmconcesiona,: fr. concessionner, germ. conzessionieren; dimensiona : it. dimensionate, germ-dimensionieren; leziona-.it. lesionare; spaţiona : germ. spationieren; vi. ziona : fr. visionner, it. visionare etc
Pentru cîteva derivate n-am găsit corespondente verbale străine, ele pot fi explicate însă, prin derivare regresivă, din derivate nominale împrumutate : confuziona : confuzionism <fr. confusionnisme; direcţional direcţional < fr. directionnel; excepţiona : excepţional < fr. exceptwnnel; previziona <previzional < fr. previsionnel; reviziona : revizionism, -ist < fr. revisionnisme, -iste; sciziona : scizionar, -ist <fr. scisionnaire, -iste ; tran-zacţiona : tranzacţional < fr. iransactionnel.
Th. Hristea (E. 140) respinge în mod judicios explicarea lui viziona prin vizionar (cf. Laura Vasiiiu, SMFC 11,181), bazîndu-se pe faptul că „sensul adjectivului vizionar este cu totul diferit de aî verbului viziona''.
Nu ni se pare insă la fel de evident „impedimentul de ordin semantic" care îl „o-biigă" pe Th. Hristea să nu accepte explicarea lui excepţiona prin excepţional şi să considere „neîndoielnică" provenienţa lui din locuţiunea a face excepţie. Relaţia semantică dintre excepţiona „a excepta" şi excepţional „care constituie o excepţie" este pusă in evidenţă de excepta şi excepţie „ acţiunea deaexcepta, abatere de ia regula generală": excepta-* excepţie —► excepţional -» excepţiona. în acelaşi timp, nu vedem care e criteriul semantic care îi permite lui Th. Hristea să-1 derive pe excepţiona din a face excepţie şi nu îi permite să-1 derive şi din excepţional ,,care face excepţie".
Fireşte însă că explicarea verbelor de mai sus prin derivare regresivă nu este decît una di n   etimologiile posibile, o alta fiind cea propusă de Th. Hristea.
Pentru un număr de formaţii n-am găsit nici un fel de corespondente străine. Le reţinem ca fiind relevante pentru sufixul -ona3 pe cele care nu pot fi explicate prin substantive în -iune :
— pentru că acestea din urmă sînt învechite, în contrast cu verbele respective care sînt noi (de ex. achiziţiune, obiecţiune etc);
Situaţie întrucîtva similară are impulsiona, ale cărui baze în -ie sau -iune aveau în perioada apariţiei* Iui (vezi mai jos, b) circulaţie mai mare decît baza nesufixată (v. DA, s.v. impulsiune), iar ni limba actuală nu mai constituie termen activ de analiză : impulsiune e învechit, impulsie e specializat pentru terminologii tehnice. Considerăm că, deşi, foarte probabil, e fc-rmat de Ia baza în -ie sau -iune, în'limba actuală, verbul impulsiona conţine sufixul ■riona. . ';
— din raţiuni semantice : porţiona ,3a face porţii" poate fi explicat foarte uşor -prin porţie „cantitate dintr-un aliment considerată ca necesară unei persoane la o masă" şi mai greu prin porţiune ,.parte dintr-un tot".
1. Formele Învechite in -ion, ca portion, n-au avut circulaţie. Nici fr. portionnaire „qui peut prt'eiKîre une portion d'heritage", care, de altfel, nu are reflex în română, n-a putut avea. din cauza sensului, vreun rol în apariţia verbului românese. în DLR porţiona este expli-'cat printr-un fr. portionner, pe care nu l-am găsit în nici imul din dicţionarele limbii franceze .(inclusiv unele ioarte noi; pe care le-am avut Ia dispoziţie.
2. Similar cu porţiona in ceea ce priveşte analiza este raţiona ..a1 raţionaliza", care probabil i-a servit" dc model : provine din fr. raiionner sau ii. razionare şi se analizează în română sumai prin bazariir*ie (raţie), nu şi prin cea in -iune (raţiune).
■ Io;l;u Iordan t'LRG 478) consideră că raţiona „a fixa raţia de hrană .. ." este mai vechiul raţiona ,.a face un raţionament'', care a căpătat,jun sens nou (v., mai jos, nota 4).
In DLR, Mib titlul raţiona sînt înregistrate sensurile: 1. „a gîndi", 2. „a supune anumite produse [ . . .] unui consum dirijat [ . . .]", 3. ,,a transforma[. . .] într-o fracţie[ . . .] cu numitor raţiona:", ş> etimologia un i că: ele Ia raţiune, după fr. raisonner.
3. Nu ne putem pronunţa asupra Iui suspecţiona, înregistrat de Iorgu Iordan ca formaţie „trecătoare", deoarece ambele baze (suspccţi(un)e) la care e raportat de autorul citat ne sînt Ia fel de nefamiliare (şi nu le-am găsit înregistrate în alte locuri).
4. E'x p 1 I c a h î l v exclusiv prin baze în -iune sînt verbele ficţiona, gestiona, presiona, previziom,. fizipiciona. tensiona şi raţiona ..a gîndi", calc după it. ragionare sau fr. raisonner; ele nr. intiă m si era interesului nostru, deoarece nu pot fi analiz at c şi printr-o bază (în -ie lslu ccnsor.aîîtică) care iâ permită detaşarea sufixului -ona3 (variantele presie si previzie ale lui presiune <.;. respectiv, previziune sînt foarte rare şi învechite — v. DLR — , iar verbele presiona şi previzionu- par a li no?h '
Vezi şi verbele împrumutate ca adiţiona, dimensiona etc, care se analizează în română numai prin raportare la baze în -iune.
Toate exemplele pe care le avem de verbe care par a fi formate în româneşte eu sufixul -onaz (din baze în -ie, după modelul împrumutat) sînt: achiziţiona, concluziona, decepţiona,-excepţiona, impulsiona, inMbi-iiona, inscripţionare), obieciiona, porţiona, preciziona, restricţiona, situaţiona, suspensiona.
Punct iona, considerat de Th. Hristea (E. 140) derivat „neîndoielnic" din [a face] punefie, are corespondent in franceză : ponctionner. (cf. R.0BERT, DLR).
Magaziona are o poziţie amb iguă : poate fi explicat ca derivat pro-priu-zis- de la magazie cu sufixul -ona% sau, mai probabil, ca derivat regresiv de la magazioner (formă coruptă a lui magaziner < fr. magasinier). în ambele ipoteze însă el nu are nici o legătură cu substantivele în -ie, -iune (magazie <ngr. uavaS).
Adăugăm că explicarea lui magaziona prin magazioner nu exclude intervenţia elementului derivativ -on- i-oner), deoarece magazioner nu poate fi explicat direct din magaziner (<fr. magasinier); vezi sufixul nominal -ONER, § 4.
6. Cea mai veche atestare pe care ne-o dau izvoarele excerptate de noi pentru formaţiile în -ona3 este din 1825 : proporiiona, la Al. Teodori, Scurtă arătare despre om . .., p. 72. Atestări relativ numeroase apar abia de la mijlocul secolului, mai ales în traduceri din franceză si în dicţionare bilingve (româno-franceze) sau de neologisme : ocaziona (Heliade — 1847, în DLE), fricţiuna (B. Easpail, Manualul sănătăţii .. ., 1852, p. 129), fric-
100
101
ţiona (M. Wertheimer, Curs de parabolanologie, 1857, p. 63), afecţiuna, aprovisiona, demissiuna etc. (POKTBEIAîTT, 1862)   (vezi  şi fioiiona (MAG. IST. 11845, p. 48), adiţiona, raţiona (NEGULICI, 1848), cauţiuna (PONTBEIAKT)).
Toate aceste formaţii sînt împrumutate. Cea mai veche atestare de derivat în -ona3 care pare a fi format în româneşte o avem la Maiorescu (1888—1895—în DA) : impulsiona.
5. Cu excepţia lui magazie (de origine grecească), care, foarte probabil, n-a stat la baza formaţiei magaziona (vezi § 4. a), temele formaţiilor în -ona3 sînt latino-romanice.
6. îfumărul mic al derivatelor care pot fi considerate ca sigur roma * neşti (vezi § 4.a) dovedeşte că sufixul -ona3 este slab productiv. întrucît însă multe din aceste formaţii sînt foarte noi (magaziona (re) — 1949, cf. DLE, s.v. —, concluziona—1966, cf. DCE, s.v. — , porţiona — 1960 —, situaţiona — 1966 (v. §2) — , inscripţiona (re) — 1973), reiese că sufixul -ona3 este viu în sistemul de derivare actual.
Sufixul -iona nu este productiv.
7. Derivatele în -ona3, -iona sînt în general literare (achiziţiona, colecţionar demisiona etc. şi verbele cu sensuri diferite de formaţiile paralele nesufixate, v. § 3). Cîteva aparţin unor terminologii tehnice (spaţiona tipogr., puncţiona med.) sau stilului administrativ (inscripţiona (re), magaziona, porţiona).
Unele dintre ele însă, mai ales formaţii relativ recente, sinonime cu paralelele verbale nesufixate sau cu expresiile verbale de la care s-au format, sînt simţite şi sancţionate ca pretenţioase (de ex. : concluziona, viziona „a vedea") sau chiar periferice (deex. : atenţiona, sugestiona ,,a sugera").
1. Iorgu Iordan (LRC 478) le încadrează în „tendinţa de a crea «cu orice preţ» verbe noi" şi le apreciază ca „trecătoare", cu excepţia cazurilor în care s-au diferenţiat semantic de dubletele nesufixate.
Valeria Guţu Romalo (C.G. 231) consideră că atenţiona „trebuie evitat, deoarece, admis în limba literară, aduce în comunicare o aură periferică supărătoare".
2. Th. Hristea (D.P.) apreciază că formaţiile ca atenţiona, directiona, excepţiona, porţiona, preciziona etc. constituie un sistem şi sînt mai economice decît locuţiunile echivalente (de ex. : atenţiona faţă de a atrage atenţia sau a acorda atenţie). Bazîndu-se pe evoluţia formaţiilor ceva mai vechi conferenţia şi evidenţia, condamnate în perioada apariţiei lor de Î.-A. Caudrea şi, respectiv, L. Şăineanu, dar reţinute ulterior de limba literară, D-sa pare a avea o atitudine favo-
-011% vezi
-01119
-orax -ora2 -orii -ori2 -orî
vezi vezi vezi vezi vezi vezi
-ARI -ĂRI -ĂRI -ĂRI -ĂRI
-OS!	vezi	-ISI
	vezi	-SI
-oşa2	vezi	-SI
-oşi	vezi	-ŞI
-otax	vezi	-TA
-ota2	vezi	-TI
-oti	vezi	-TI
-ozi	vezi	-ĂZA
102
-ŞI; -AŞA, -ĂŞI; -EŞA, [-EŞI] ; -IŞA, [-IŞI] ; -OŞA! (-UŞA2), -OŞI; [-UŞAJ (-OŞA2), -UŞI
CANDREA, C.G.R. 306; SCHUFFERT, V. 164—167; PASCU, S. 97 ; S. Puşcariu, Etimologii, DR IV2,1924-1926,, p. 695; LOMBARD, V. 514-516, 831, 833; Flora Şuteu, Un sufix vechi format pe teren românesc: -oşa, în Culegere de studii, Institutul de Limbă şi Literatură Rusă „Maxim Gorki", Bucureşti, 1962, p. 73-77.'
1. a. -oşa şi -uşa au statut dublu :
-oşa este sufix în formaţii ca ghemoşa şi variantă fonetică a lui -uşa în formaţia mărunţoşa, variantă a lui mărunţuşa;
-uşa este s u f i x în formaţii ca aplecuşa şi variantă fonetică a lui -oşa în formaţia înfăinuşa, variantă a lui înjăinoşa (v. § 2).
Sufixele -esi,'-işi şi -uşa± sînt virtuale, întrucît apar numai în formaţii cu dublă analiză (v. § 2).
5. Tratăm sufixele care conţin segmentul consonantic -ş- ca formînd o serie (cu două subserii, după conjugări) deoarece :
— au structură fonetică comună multor serii de sufixe, anume : consoană constantă precedată sau neprecedată de o vocală variabilă şi urmată de caracteristica morfologică a conjugării (I şi a IV-a);
V. cap. Structura fonetică . . ., § 1.
— au origine similară : au apărut toate în interiorul limbii române prin procese de falsă analiză, unul din termeni (-şi) putîndu-se explica chiar prin influenţa seriei (v. § 4);
V. în § 4 şi legăturile genetice posibile dintre formaţiile şi sufixele perechi (de conj. I şi a IV-a).
— sînt numeioase foimaţii cu aceeaşi temă şi sufixe diferite (de aceeaşi conjugare şi/sau de conjugări diferite) : linguşij-oşa; îmbrăţişaj-oşa, încărdăşU-oşi,-a, Î7ifăţişaj-oşa,-i, învoioşaj-eşa, moleşij-oşa,-i etc.
1. Notăm eă în majoritatea cazurilor unul din termenii pereche e formaţie cu dublă analiză. Faptul atestă intă. o dată, credem, legătura genetică dintre sufixele seriei.
2. Perechea poate să aii ă ambii termeni cu dubîă analiză: derivate imediate de la baze, la rîndul lor. derivate de la aceeaşi temă c& sufixe diferite : iuieşi, tuioşi „a se zăpăci" <tuieş, luioş „zăpăcit"</uz' „zăpăcit"-]--t eş, ± os. (In DLRiuioşi şi luioşsint tratate ca variante ale lui tuiesi si. respectiv, iuieş.)
2. -şi.
Nu l-am sufixelor, § 3.
-ăfa. Foimaţii cu dublă analiză în DI: vălmăşa, cf. valma (în de-a valma), vălmăşag (prin regresiune) etc.
1 formaţie cu analiză unică, parasint etică : întufăşa (Economia, în DA).
-aşi. Foimaţii cu dublă analiză în DI (baza derivată e, de obicei, în -as) : arendaşi, cf. arendă, arenda, arendaş; bărdăşi ,,a ciopli cu b a r d a ", ci. bărdaş dulgher" ; încărdăşi (parasintetic), cf. cîrd, cardaş, (prin regresiune) cârdăşie; învălmăşi, v. -aşa; ostăşi „a sluji în o a s t e, a duce viaţă de ostaş"; tălpăşi „a-şi lua tălpăşiţa", cf. talpă, tălpaş „pedestru",5 (prin regresiune) tălpăşiţă etc.
1 formaţie cu "a n a 1 i z ă unică în DI : băşcăşi şi 1 m ard aşi.
-'e*a. 2 formaţii (parasintetice) cu î> n a 1 i z ă unică,
2 formaţii cu analiză   unică în DI: iropşi, zdrobşi.
inclus pe  cerşi  deoarece  e derivat regresiv.  V.  Introducere  in studiul
învoieşa, 1 la TUDOSE, D. 62 : împrietineşa.
în DLE : lin DI:
103
■
iii
-eşi. Formaţii cu d u b lă anaMză în DI (baza, derivată e în -aş sau'-eş) : băieşi „a fi b ăie ş ( = lucrător într-o [/...] sau stăpîn al unei băi)"; moleşi, nevoieşi, cf. nevoie, nevoi, nevoiaş.
-işa. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în -iş) în DI : (parasintetic) îmbrăţişa, cf. braţ, brăţiş ; măruniişa, el. mărunt, mărunţi, mărunţiş.
2- formaţii cu a n a 1 i. z ă unică, 1 în DI : luntrişa, 1 în DLE : molişa.
-işi. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată *e în -iş) în DI : mîlcomişi, cf. mîleom, mîlcomiş ; în DLE': păişi „(despre fîn) a se usca", Ml păi, păiş. ,
■>-oşai (-uşa2). Formaţii cu dublă a n a 1 i z ă (baza derivată e, de obicei, în -os) în DI : blegoşa; boboşa „a.'se umfla (ca bobul)", cf, hoboş „globul ochiului"; glieboşa; (parasintetice) înfăinoşa (-uşa); învioşa, ef. viu, vios; în alte surse : luioşa (UDEESCU, GL.); muetoşa\GL.. OLT"".).
Potrivit explicaţiei din DA, şi Ungoşa ar fi o formaţie cu dublă analiză, provenită ■dintr-un neatestat *lingos. întrucît însă derivatele în -oşa de la baze în-os care explică apariţia sufixului sînt destule, nu credem că e necesar să recurgem aici ia o format ie în -os neatestată.
12 formaţii cu analiză unică (din care 7 parasintetice) în DI, la care, se adaugă 1 de la TUDOSE, D. : înfrătosa (62). .
FI. Şuteu — -lucr. cit., p. 76 — e împotriva explicării verbelor blegoşa şi ininoşa prin ble-{fos şi vios şi a acestora prin adjectivele bleg şi, respectiv,' viu cu snfixiii -os (v. DA şi, respectiv, CADE). D-sa propune, etimologiile inverse : blegos e derivat regresiv de la blegoşa, care, la rîndui lui, e derivat de la bleg etc, justificîndu-şi poziţia prin considerentul că blegos şi vios nu pot fi derivate de la bleg, respectiv, viu cu -os, întrucît acest sufix nu se ataşează decît la teme substantivale.
Afirmaţia referitoare Ia funcţia sufixului -os este valabilă în general, aşa cum o arată marele număr de derivate în -05 de Ia substantive care apar în DL Există insă şi'citeva derivate de ia adjective formate în româneşte. De ex. : căldos (CDDE), hidos (Sbiera, în DA), puter-nicos (Bibicescu, in DLR), nmedos (CADE), veselos (CADE). (Vezi şi GRAI "R, E. 92.) Acestea atestă productivitatea procedeului, chiar dacă sînt puţin folosite sau au o anumita valoare stilistică. Deci, este posibil ca şi blegos şi vios să fie derivate de la adjectivele bleg şi viu, iar blegoşa şi învioşa, derivate imediate de la ele şi, totodată, pentru uzul discuţiei noastre, formaţii cu dublă analiză. în consecinţă, nu le înregistrăm ca derivate cu sufixul -oşa.
-osi. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e, de obicei, în -os) în DI : clielboşi; făloşi; găvănoşi ,,a scobi (făcînd un găvan)", cf. găvăni ,,icl.", gavanos; (parasintetic) împrietenoşi; în alte- surse: moloşi ,,a se aşeza undeva", cf. acoloşi „tot acolo" (LEX. EEG. II 57); lenevoşi „a se lenevi" (UDEESCU, GL.), cf. lene, lenevos.
5 formaţii cu analiză unică (din care 2 parasintetice) în DI : eoptoroşi, încîrăoşi, înfăţoşi, mocoşi, storcoşi, la care se adaugă 4 din alte surse : ăulioşi „a se strica, a mirosi" (la TUDOSE, D. 204); moloşi {LEX. EEG. 155); scoioşi „a scotoci" (UDEESCU, GL.), cf. scoate; îogoşi „a comasa loturi de pămînt [...]" (DLE), cf. tog moşie creată prin comasarea [...]".
-uşai (-oşa2). Formaţii .cu dublă analiză (baza derivată e în -uş) hrDI : mărunţusa (-oşa).
V. şi aplecuşa (numai la participiu), cf. apleca, aplecuş.
-uşi. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în -uş, -uşă) în DI : frenţuşi „a se îmbolnăvi de frenţuş" ( = f re n ţ e ); pănuşi „a smulge penele [...]", cf. pănuşă ; sfredeluşi,
2 formaţii cu analiză unică în DI: limbuşi, linguşi. Formaţiile în -şi ... sînt analizabile in raport cu :
— un substant i v (cele mai numeroase) : întufaşa. „a se face tufos", cf. tufă; piărdăşi; ytnvoieşa; Ityntrişa ;;>g]iemoşa; infrigoşa^ înăr-doşi; mocoşi „a lucra încet, fără -spor,}a;(se) mocăi", cf. moacă}, epitet pentru o persoană bleaga, înceată (DLE, s.v.);; limbuşi „a-şi plimba limba  prin .gură" etc;
1. în DLR la mocoşi se menţionează: „Etimologie necunoscută. Cf. mocăi", iar la mocăi: Etimologie necunoscută. Cf. moacă". Credem că explicarea ambelor verbe prin moacă este acceptabila.
2. Analiza lui limhuşi prin limbuş „omuşor" nu e satisfăcătoare din punct de vedere semantic. •
— un v e r b :. împrietineşa, cf. împrietini; Ungoşa, -uşi, cf. linge ; eoptoroşi „a coptorî1 (= a sapa pe dedesupt)" etc.;
— < un s u batant iv sau un v e r b : zdrobşi „a face: zdroburi , a z d r o b i" ; întrupoşa „a se în t r u p a ", cf. trup ;
■ — un adverb : băşcăşi „a, despărţi"; îriluntroşa se înfunda înăuntru", cf. înluntru ;
— un adjectiv : moloşi (eventual, şi blegoşa, învioşa); .. " '[
— o interjecţie: iropşi „a face să pîrîie sub picioare", cf. trop.! .
în DLR (Litera T) iropşi e tratat ca variantă a lui stropşi. La TDRGşi la SCRIBAN, e tratat în articol separat şi considerat formaţie de autor (Canţemir) sau, respectiv, provenit din bulgară şi înrudit cu stropşi.
Formaţii semianalizabile : bolboşa, -i „a holba ochii", cf. bolboca (bulbuca); bungMpşi ,,a face un lucru cu migală, abunghin i"; cuicureşi, cf. cutcurigu ! \ înfrîmsăşa, cf. frîmseţe; milcoşi „a linguşi", cf. milcui.
Derivatele înregistrate mai sus se repartizează în mod aproximativ egal între conjugările I şi a IV-a : 18 faţă de 15. -oşa este sufixul cel mai bine reprezentat (13 derivate), alături de perechea lui, -osi (9), la mare distanţă de ceilalţi membri ai seriei (1 sau 2 derivate). (Situaţia este:aproximativ aceeaşi, sub toate aspectele relevate, la derivatele cu dublă analiză, foarte numeroase.) Aceste fapte situează sufixele cu segmentul -ş-într-o poziţie izolată în cadrul sufixelor vechi ale limbii, care se repartizează adesea exclusiv sau mai ales la conjugarea a IV-a. V, cap. Distribuţia pe conjugări ..§ 1. \
Un număr relativ mare de derivate ale sufixelor cu segmentul -ş-(13 din 33) sînt parasintetice; aceeaşi situaţie se remarcă şi la derivatele cu dublă analiză. ■ ■ •■      ■   - ■'
3. Derivatele denominale au valori comune cu ale verbelor denominale în general:
1. „a face acţiunea după modelul denumit de substantivul ..." : cocoroşa, gliemoşa, mocoşi;
2. „a dobîndi calitatea exprimată de adjectivul..., trăsăturile obiectului..., a transforma în obiectul..." : moloşa; întufâşa, mărdăşi ; zdrobşi (în raport cu baza sa nominală);
3. „a face acţiunea prin intermediul obiectului..." : îmbrăţoşa, limbuşi, luntrişa;
4. „a dobîndi statutul..: încîrdoşa, împrietineşa;
5. „a intra în starea ..: înfrigoşa ;
104
105
6. „a produce obiectul..." : duhoşi;
7. „a atribui obiectul..." : împărtoşa;
8. „a se introduce în obiectul..." : întrupoşa.
Eemafcăm că valorile 4, 5, 7 şi 8 sînt redate exclusiv prin derivate parasintetice. De aici s-ar putea deduce că valorile respective sînt determinate de prefixul în- şi, implicit, de caracterul parasintetic al derivatelor.
Vezi FG II 137—138 (printre valorile prefixului în- sînt înregistrate valoarea „even-tiva" (= „dobîndirea însuşirii . ..; transformarea în obiectul . ..") şi „dobîndirea obiectului ...)"; Flora Şuteu, Prefixul îu-/in-, SMFC II 51 — 52 (unde cele două valori distincte în FC II sînt subsumate sensului eventiv, „principala valoare a lui în-") ; REINHEIMER-RÎPEANU, D. P. 66—68 (unde trăsătura [-f- eventiv] e trăsătura dominanta în conţinutul semantic al derivatelor verbale parasintetice — în română cu în--caracterizate prin trăsătura —acţiune]).
Valoarea 2 însă, care este de asemenea o detaliere a sensului eventiv {v. F. Şuteu, lucr. cit., p. 51; FO II 137), e redată şi prin derivate neprefixate, la fel ca valoarea 3, care este prezentată printre valorile (non-eventive) ale prefixului în- (v/F. Şuteu, lucr. cit,, p. 52 ; FO II 138). Iar valoarea 1, şi ea înregistrată printre valorile lui în- (prin formula „modul în care se îndeplineşte acţiunea" la F. Şuteu, lucr. cit., p. 52, şi „asemănarea cu obiectul..." în FC II 138), e redată aici exclusiv prin derivate neprefixate. Aceste fapte, corelate cu acela că toate cele patru valori sînt redate şi de verbe denominale formate cu alte sufixe şi'derivate imediate (v. cap. Semantica ..., § 2), pledează, credem, pentru concluzia că valorile în discuţie sînt proprii verbelor denominale în general, cliiar dacă cele care pot fi subsumate sensului eventiv sînt mai frecvente la verbele parasintetice cu în-.
De altfel, opiniile cercetătorilor asupra conţinutului semantic specific prefixului în sînt diferite, mergind pînă la a-1 nega cu totul. V. îa F. Şutea, lucr. cit., p. 55.
Derivatele cu baze adverbiale şi interjecţionale redau valorile obişnuite pentru aceste tipuri de derivate :
9. „a face acţiunea în circumstanţa redată de adverbul..." : băşcăşi;
10. „a face acţiunea simbolizată prin interjecţia .. ." : iropşi. Derivatele deverbale  sînt uneori   sinonime   cu bazele lor:
eoptoroşi, zdrobşi.
Sînt însă şi unele formaţii care au conţinut peiorativ. De ex. : linguşi, storcoşi (cp. cu linge, al cărui sens propriu e neutru, şi cu stoarce, care, în sens propriu, nu e niciodată peiorativ). Această trăsătură pare să fie specifică pentru sufixele cu segmentul -ş-.
K. Schuffert (V. 167) afirmă că sufixele -aşi etc. au numai valoarea de formant, menţio-nînd că sensul peiorativ al unor derivate aparţine temelor, şi nu sufixelor.
Trăsătura peiorativ apare şi la multe formaţii în -osi, -a cu dublă analiză: formaţii cu tema peiorativă, atît cea primară, cît şi cea în -os : bâloşa, blegoşa, botoşi, chelboşi, imosa, rîioşa, urduroşa sau numai cea în -os : făloşi, îmburtoşa, mtiroşi „a se măreţi" (măros „fudul"); formaţii cu tema (atît cea primară, cît şi cea în -os) nepeiorativă : bărbăioşi ?,a face pe bărbatul".
Pentru sensul peiorativ al sufixului -os, v. Zorela Creta, Sufixele peiorative, SMFC IV 189-190.
Apariţia acestei trăsături la ambele categorii de formaţii (cu analiză unică şi dublă) este o dovadă a legăturii genetice dintre ele (v. § 4).
Structura semantică a formaţiilor de tipul bărbăioşi (verbul este peiorativ în contrast cu ambele sale baze posibile, care nu sînt peiorative) pledează pentru încadrarea lor în categoria derivatelor în -osi.
Şl 4. -ăşa, -aşi, -isa, -oşa±, -osi, -uşi au apărut în interiorul limbii
; române, ca rezultat al falsei analize a formaţiilor de tipul: vălmăşag> f   vălmăşa :  vălm- + -ăşa;  arendaş >arendăşi :  arenă*- + -ăşi; mărunţiş >
mărunţişa : mărunt- + -isa; bălos>băloşa : băl- + -oşa;fălos>făloşi : făl-
+ -oşi; sfredeluş >sfredeluşi : sfredel-+-uşi (v. §2).
1. V. şi togoşi < magb. tagosit, analizabil prin tog <magb. tag (de îa care s-a format în  română un tdgăli, sinonim cu iojgoşi).
2. -eşi, -işi şi -uşa-L sînt sufixe virtuale (v. § 1), deci nu pun probleme de origine.
Sufixele care constituie perechi (în -a şi -i : -ăşa, -ăşi; -oşav -osi) au putut apărea în mod independent unul de altul (în inventarul nostru apar modele cu dublă analiză pentru toţi termenii) şi/sau unul din altul^ prin schimb de conjugare.
Perechea de sufixe -oşax, -osi pare a avea o situaţie aparte în privinţa cronologiei termenilor ei, întrucît la baza lor stau formaţii în -os : alterarea lui s este normală atunci cînd e urmat de i, dar nu cînd e urmat de a, deci -osi a apărut mai întîi, iar -oşa s-a dezvoltat din el, prin schimb de conjugare.
Această cronologie nu e însă obligatorie, întrucît -ş- a putut apărea şi independent, ca termen alternant al lui -s- determinat de prezenţa sufixului.
1. Cf. PUŞCARIU, L. R. .II 272; GRAUR, T. 263 : „Se naşte ... impresia că alăturarea sufixului trebuie să aducă modificarea consoanei finale a temei."
2. Vezi şi Kurt Schuffert (V. 166), care vorbeşte despre o distincţie cronologică între ,,variantele" de conjugări diferite ale aceloraşi verbe: cele în -oşi sînt mai vecbi decît cele în -oşar iar unele verbe a căror unică variantă este în -oşa sînt noi în limbă.
-eşa, care nu apare în formaţii cu dublă analiză, s-a putut dezvolta ca pereche a lui-eşi, după modelul perechilor din serie : -ăşaj-ăşi, -oşaj-oşi.
-şi a apărut, probabil, datorită analogiei cu serii de sufixe similare care, alături de termenii cu vocală (deex. : -ăli, -eliv -il^...), au şi un termen fără vocală (-li : călăuzii).
Pentru derivatele eu sufixele -şi... avem atestări foarte vechi: înluntroşa, PsaltireaHurmuzacH,în DA; întrupoşa, Pravilal6&0,l&TDEG ; linguşi, Biblia 1688, la TDEG; tropşi, Cantemir, la TDEG.
5. Majoritatea derivatelor în -şi... au teme foarte vechi: moştenite (ghemoşa, înfrigoşa, înluntroşa, luntrişa etc), slave (cocoroşa, întrupoşa etc). Ear apar şi teme mai noi, de ex. turceşti (băscăşî, mărdăşi), dar niciodată latino-romanice.
6. Cu excepţia lui-oşav -oşi, pe care le avem înregistrate cu 22 de derivate, sufixele cu segmentul -ş- sînt foarte slab productive în decursul întregii  lor istorii  (1—2 derivate de sufix).
Situaţia este aceeaşi (păştrînd proporţiile) în cadrul derivatelor cu dublă analiză, cu menţiunea   că aici se detaşează de serie, alături de -os- (bineînţeles, la mare distanţă), şi -âs-.
Atestări recente avem numai două, ambele însă pentru derivate cu dublă analiză : bărbăioşi, Camil Petrescu, în DA ms.; pieptoşi, VE, 1954y în DLE. Se pare deci că, în perioada actuală, sufixele -şi... nu sînt productive.
Vezi Flora Şuteu, lucr. cit., p. 77, care afirmă că -oşa nu e productiv în limba actuală.
7. Derivatele cu sufixele -şi... sînt în număr mare regionale şî învechite (băscăşi — Ban., cf. DA; învinoşa — Olt., cf. DA; storcosi — Olt., cf. CADE şi Texte dialectale Oltenia, ap. TUDOSE, D. 193 ; înfrigoşa, înluntroşa, cf. DA).
Kurt Schuffert (V. 167) vorbeşte despre o repartizare pe regiuni a sufixelor -oşa şi -işa primul aparţine Moldovei, iar al doilea, altor regiuni), bazîndu-se pe verbele : îmbrâţoşa, înfăţoşa
106
107
şi mărunţoşa. Se pare că observaţia e valabilă pentru exemplele citate, nu am putut-o extinde însă din lipsă de alte; exemple concludente.
Glaudia Tudose (D. 62) afirmă că sufixele -oşa şl-eşa apar in vestul şi nord-vestul Transilvaniei.
Derivat literar e unul singur: linguşi.
Mai numeroase sînt cele cu dublă analiză: îmbrăţişa, încrucişa, înfăţişa,., moleşi; îmbă-ţoşa are caracter familiar.
8, Sufixe dezvoltate: -oreşa, [-ănoşa^, [-ănoşi], [-ătoşa], [-ăioşi].
-oreşa. 1 formaţie raportabilă la v e r b : întăporesa „a se înţepa la tălpi" (LEX. EEG. II 36).
■• -ănoşa, ~ănoşi, Formaţii cu  dublă  analiza;: ■viermătwşi, -a (DI) „a se umple de viermi,  a deveni v i. e r m ă îi o s".
- ■■  -ătoşa, -ătoşi. Formaţii cu du b 1 ă anal iz ă :  ap ătoşa ,,-i (DI) „a se umple cu apă, a deveni apătos".
Sufixele -ănoşa, -ănoşi, -ătoşa, -ăioşi au caracter virtual.
Sufixul -oreşa e constituit din sufixul -eşa şi,segmentul, nesufixal -or- (despre care nu putem spune dacă are sau nu vreo legătură cu sufixe — nominale sau verbale — cu segmentul -r-, deoarece nu apare în nici o formaţie cu dublă analiză).
-TA, -ATA (~ĂTI2), -ETA, ~ITÂ, -OTAj ■ •
•>;^ . •
PHILIPPIDE, P. 186;   SCHUFFERT, : V. 155-157; GRAUR, E. 105-106.
1. Seriile de sufixe -ta, -ăta (-ăti2)j -eta, -iia, -otar şt -ti,-ătir, -eii, -oti (-ota2) sînt tratate în mod independent, deşi au structuri fonetice paralele şi chiar unii termeni omonimi (-ăti şi -ota), pentru ca derivatele care creează omonime sufixale au, cele mai multe, o poziţie precară, din puncte de vedere diferite :
— şchiopaţi, chiotaşTpicotd&mt variante foarte slab atestate ale lui şchiopăta, chioti şi, respectiv, picoti;
— tropota, relativ bine atestat (totuşi inferior lui tropoti, v. DLE, s.v. tropoti), e formaţie cu dublă analiză (ca şi chioti, -a, de altfel), iar tropot, de la care e format, e împrumut. Tropote însă analizabil şi are aceeaşi structură cu derivatul chiot, de la care e format chioti, -a : trop (a) ! + *ot.
Argumentul de analiză sincronică propus se corelează cu etimologiile celor două serii de sufixe : sufixele din prima serie sînt moştenite şi de origine latino-romanică (v. § 4), cele din a doua serie sînt de origine slavă şi formaţii interne (v. sufixele -TI..., §4).
Considerăm derivativele -ăti2 şi -ota2, apărînd în derivatele şchiopaţi şi, respectiv, picota, chioia, tropota, variante de conjugare ale sufixelor -ăia şi, respectiv, -oti (v. aici § 4 şi sufixele -TI. .\, § 4 : cele i derivate menţionate au apărut prin schimb de conjugare din şchiopăta şi, respectiv, picoti, chioti, tropoti).
2. -ta. 2 formaţii cu analiză unică în DI: alinta, ofta.
-ăta (-ăti2). Formaţie cu dublă analiză în DI: arnînăta „a întîrzia", cf. amina înv. ,,a întîrzia", amînat adv. „tirziu".
2 formaţii (şi 1 variantă) cu analiză unicăîn DI: cercată, şchiopăta (-ăti).
-eta. Formaţii cu  dublă  analiză  (baza derivată e în ±et) în DI: văieta, cf. vai!, vaiet; vuieta, cf. vui, vuiet.
2 formaţii cu an a 1 i z ă, unică în DI : cerceta, şchiopeta. ^ . -ita. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în -it ori
— analiza se face prin regresiune — în -itat, -itate, -(ii)or, -(it)ură) în DI : debilita, cf. debil, -itate; explicita, cf. explica, -it; pocită ,,a poci (2); a abate un mare rău[.. .]sluţind[...]", cf. pocit2 (3), -Hor (2), -ură1 (3); uzita, cf. uz, uză, -itat etc.; în „Seînteia", 1967 : posibiliia.
3 formaţii cu analiză unică în DI : dormita, văita, vomita. -otax. 1 formaţie cu analiză unică în DLE : şchiopota. Derivatele în -ta... sînt analizabile în raport cu:
-un verb: alinta, cf. alina; cercată, -eta ,,a examina", cerca „id." ; dormita, vomita ;
— o  interjecţie:  ofta, văita;
— un adjectiv sau un verb: şchiopăta, -eta, -ota. Formaţie   semi anal i z a/b i 1 ă :   numerota, cf. numerar.
Abilita ,.a recunoaşte cuiva calitatea de docent etc", comandita ,,a participa cu o sumă de bani la-o întreprindere[ . . .]", gravita „a fi supus legii gravitaţiei" nu sînt înregistrate deoarece nu se analizează din punct de vedere semantic dupjimodelul verbelor înregistrate de noi (prin raportare la bazele nederivate abil, comanda* grav).
După cum se vede, cele 5 sufixe ale seriei sînt foarte slab reprezentate : un total de zece derivate (repartizate cîte unu, două şi trei pe sufix), dintre care cinci sînt formate de la două baze cu cîte trei şi, respectiv, două sufixe: cercată, -eta; şchiopăta, -eta, -ota.
întrucît cercată şi şchiopăta, -ota sînt provenite din cerceta şi, respectiv, şchiopeta, nu putem spune că procedeul derivării de la aceeaşi temă cu sufixe diferite din aceeaşi serie (v. -LI..-OT..., § 1) e productiv în cazul seriei -ta... (V. o situaţie similară la sufixele -TI.,., § 2).
3. Derivatele cu baze verbale exprimă „aproximarea" (dormita) sau sînt sinonimie cu bazele lor (cerceta, vomita).
Alinta e sinonim cu baza alina într-un singur sens, învechit, atestat numai la Dosoftei (v. DA). Sensul bine atestat pînă astăzi, „a (se) răsfăţa15, ar putea fi considerat intensiv.
B. Hasselrot (Les suffixes en -tt- et la formaiion des verbes frequeniaiifs, în Melanges Mărio Roques, II, 1958, p. 140) îl interpretează pe dormita ca iterativ. De aici trage concluzia că, prin conservarea distincţiei iterativ/neiterativ din latină, româna se deosebeşte de majoritatea limbilor romanice care au păstrat din latină multe verbe iterative, dar nu cu sensul originar.
I. Fischer (L.D. 175) afirmă, pe bună dreptate, că dormita nu are sens frecventativ, singurul verb frecventativ moştenit de română din latină cu sensul originar fiind sălta. întrucît însă acesta nu e analizabil în română (raportul cu baza sări s-a pierdut, aşa cum arată I. Fischer, o dală cu rotacizarea lui -l- din satire), concluzia lui B. Hasselrot se cere revizuită.
Şchiopăta are şi sens factitiv: „a face să devină şchiop"; v. şi derivatele cu dublă analiză : debilita, facilita, nobilita, validita.
Folosite reflexiv, aceste verbe exprimă sensul „a dobîndi trăsătura redată de adjectivul..." : a se şchiopăta, a se debilita.
Şchiopăta „a umbla ca un şchiop" exprimă sensul: „a manifesta trăsătura...".
4. Sufixele -ta, -eta şi -ita sînt moştenite din latină prin verbe în -itare analizabile în română ca: lat. ăllen(i)tare>alintall&t. *allenare > alina; lat. circităre >cercetajl&t. circare >cerca; lat. *excloppitare >şchio-petajl&t. *excloppus>şchiop; lat. dor'mitarodormita/lat. dor mir odor mi.
108
109
1. Vezi PHILIPPIDE, P. 186 ; FISCHER, L. D. 174—1 75.
2. Vezi şi verbele moştenite, neanalizabile în română: ajuta <lat. adiutare; sălta < lat. saltare (v. § 3, nota: condiţiile în care reflexul în română al latinescului saltare a devenit neanalizabil) ; strănuta <lat. slernutare; ui7a <lat. *oblităre.
3. Lat. fremitare, format de la fremere cu -z7a/-e sau denominativ tîrziu al lui fremituS (cf. FISCHER, L. D. 174), e analizabil în latină prin ambele baze. Rom. fremăta, care se analizează prin (şi, poate, e şi format de la) freamăt (<lat. fremitus, cf. DA, FISCHER, L.D. 174), nu. e înregistrat aici, ci la derivatele imediate.
4. în latină, derivatele verbale deverbative „freeventative-intensive" se formează de la tema prezentului cu sufixul -ită- prin analogie cu derivatele formate de Ia tema supinuîui cu -ă~. Procedeul e productiv pînă tîrziu în limba latină, verbele în -ită- însă „se substituie din cele mai vechi timpuri verbelor de bază", pierzîndu-şi în felul acesta sensul frecventativ. Faptul este pus în legătură cu pierderea procedeului în limbile romanice. Vezi FISCHER, L. D. 174—175.
în plus, -ita este explicat ca
— împrumut relativ recent prin verbe ca vomita <\a,t. vomitate (de asemenea iterativ în limba de origine), analizabil prin voma;
Cf. Al. Graur, Verbe latineşti in -ito, în StCl V, 1963, p. 7.
— rezultat al izolării (tot relativ recente) prin falsă analiză din formaţii cu dublă analiză de tipul celor înregistrate în §2, care, la rîndul lor, sînt:
a. împrumutate din latină, din franceză sau din italiană : nobilita <lat. nobilitare ; facilita<lat. facilitare, it. facilitare, fr. faciliter etc.;
Pentru denominativele latineşti în -ită-, v. Ai. Graur, art cit, si MIGNOT V D L 326-330.    ^ '
în explicarea sufixului -ilare pentru verbe denominative, X. Mignot (V.D.L. 329 —330 ) porneşte de la recunoaşterea „triplei solidarităţi'' a acestuia cu temele'în -i-, abstractele in-ia5 şi frecventativele în -ităre. El consideră însă ca factor principal în apariţia sufixului „extensiunea morfemului «frecventativ» în afara domeniului său iniţial", ceilalţi factori fiind auxiliar* şi nonnecesari.
b. formate în româneşte (mai ales prin derivare regresivă) :
1. de la substantive de origine romanică în -itate, după model străin: posibilita<posibilitate, validita<validitate, ca şi lat. debilitare <debilitas, cf. şi fr. dâbiliterldâbilite, it. debilitare/debilitazione etc;
V. şi neanalizabiiul calamita <calamitate în DN3. La GUŢU ROMALO, C.G. 217— — 218, 220, şi DCR e înregistrat numai adjectivul calamitai.
2. de la adjective de origine latino-romanică în -itat sau -it: uzita< uzitat<tr. usită, l&t. usitatus, it. usitato (v. Theodor Hristea, în LE XXIX, 1980, nr. 5, p. 498); explicita<explicit<fr. explicite, lat. explicitus.
Acestor adjective (participii la origine) li se asociază, datorită structurii similare, verbul pocită „a poci1 (2), a abate un mare rău, [...] sluţind [...]", format, prin derivare imediată, de la participiul verbului de origine slavă poci : pocit2 (3) „care aduce nenorocire" (cp. cu amînăta <amînat) sau, prin regresiune, de la pocitor (2) „fiinţă imaginară care aduce un mare rău[...]" ori pocitură1 (3) „id.". /
1. Vezi GRAUR, E. 105-106; Al. Graur, în StCl V, 1963, p. 9-10.
2. Remarcăm că derivatele româneşti în -ita discutate sub b nu sînt formate cu un sufix -ita, după cum nu sînt formate cu un astfel de sufix verbele latineşti sau romanice de tipul celor împrumutate în română (lat. debilitare < debiliias <debilis, prin analogie cu densi-to <denso, alături de care apare densitas < densus ; v. Al. Graur, în StCl V, 1963, p. 10).
3. In DLR, pocită e considerat derivat regresiv de Ia pocitanie „fiinţă urîtâ [...]; fiară sălbatică ; bazaconie ; glumă", cu trimitere Ia pocitură. în mod evident,raportarea la pocitanie e greşită din punct de vedere semantic.
Aşadar sufixul -ita are origine multiplă : moştenit, împrumut (latino-romanic) şi formaţie apărută în interiorul limbii române.
Am putea considera că şi -eta provine dintr-o sursă internă, anume falsa analiză a formaţiilor văieta (<vaiet, cf. TDRG) şi vuieta (<vuiet, cf. DEX). Tipul structural reprezentat de aceste verbe (bază verbală şi/sau interjecţională + ±et) are insă o poziţie izolată în cadrul derivării cu sufixele -ta ...
Menţionăm că singurele derivate de interjecţionale (cu analiză unică) din serie, ofta şi văita, nu sînt formate cu sufixul -ta : ofta e derivat imediat de la oft (cf. DLR), devenit analizabil în limba actuală în of! -p -ta datorită faptului că oft a dispărut, iar văita e provenit din văieta. (în DEX, văita, tratat ca variantă de bază, e explicat prin vai — fără nici o menţiune cu privire la sufix —, iar văieta e variantă a lui. Notăm însă că văita se poate explica fonetic din văieta, dar văieta din văita, nu.)
-ăta se detaşează din şchiopăta, formă secundară apărută în urma transformării e >ă după labială în şchiopeta, şi din cercată, formă refăcută, printr-o falsă analogie, din cerceta (cf. CDDE). V. totuşi şi amînăta.
-ătiz se detaşează din şchiopaţi, variantă de conjugare (înregistrată la Cîlnic—Sebeş, cf. DLE) a lui şchiopăta.
-ota1 se detaşează din şchiopota, care poate fi explicat prin asimilarea vocalei sufixului la vocala silabei precedente.
Semianalizabilul numerota e împrumutat din franceză (nnmeroter), unde pare să fie format cu sufixul -oier (Ia MEYER-LUBKE/PIEL, G. F. 136, se vorbeşte despre sufixul frecventativ -oier, printre exemple nu e însă menţionat verbul numeroter).
în ceea ce priveşte istoria, trebuie făcută menţiune specială numai pentru formaţiile împrumutate sau formate de la baze împrumutate, întrucît celelalte sînt moştenite sau foarte vecbi în limbă.
Derivatele de tipul debilita au început să pătrundă în limba română în secolul al XlX-lea : cea mai vecbe atestare pe care o avem este la Codru-Drăguşanu (nobilita, în DLE). Formaţii noi de tipul acesta continuă însă să apară şi în perioada actuală : posibilita pare să fie foarte recent, întrucît -apare într-un număr al „Scînteii" din 1967.
5. Dacă admitem explicaţiile prin care formaţiile în -ta... sînt moştenite, împrumutate, derivate regresive ori imediate şi variante fonetice (v. § 4), trebuie să admitem şi că sufixele ta... nu au fost şi nu sînt productive în limba română.
6. Derivatele în'-ta şi cele în -ita, cu excepţia lui tocita (popular), sînt literare, unele (posibilita, validita) cu caracter livresc.
Şchiopăta şî cerceta sînt singurele derivate literare în -ăta şi -eta* Variantele cercată, şchiopeta, şchiopota şi şchiopaţi sînt învechite şi regionale.
-TI, -ĂTI!, -ETI, -OTI (~OTA2), [-UTI]
SCHUFFERT, V. 156; A. Graur, Notes d''etimologie rou-maine: -oti, în BL VI, 1938, p. 164 - 168; LOMBARD, V. 79U-309.
1. Pentru justificarea tratării în mod independent a seriilor de sufixe -ta. şi -ti..., precum şi pentru modalitatea de delimitare a omonimelor -ăti7 şi -ăti2, -oia1 şi -ota2, v. sufixele -TA..., § 1.
-ota2 este variantă de conjugare a sufixului -oti (v. § 4). -uii este sufix virtual.
2. -ti. 1 formaţie cu analiză unică în DI: şopti.
-aţii. Formaţie cu dublă analiză (baza derivată e în ±ăt) în DI: ţipaţi, cf.' ţipa, -ăi.
110
111
2 formaţii cu analiză unică în DI: flecăti, şopăti.
-eti. 1 formaţie eu analiză unică în DI: clefeti.
-oti (ota2). Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în ^ot) în DI : chioti (-a), cf. cMw /, chiot; incoti „a rîde pe înfundate", cf. inc, -ot; şopoii, cf. şop (a) !y şopot; tropoti (-a), cf. £foj? jfy) /, tropot; tfojoJi „a vui",' cf. voj „vîrtej de apă", vojot „vuiet" etc.
21 de formaţii (şi o variantă) cu a na liză unică în DI, la care se adaugă 2 din alte surse : floncoii (MAT. DIAL. I 210), hoscoti „a îmbă-trîni, a se hodorogi" (UDEESCU, GL.).
-Titi. 1 formaţie cu dublă analiză în DI: micuţi „a se micşora", cf. mic, (prin regresiune) micuţei.
-ti/~otL 3 formaţii cu dublă analiză (bazele sînt interjecţii în -o(-); ambele analize implică degajarea unui sufix din serie) în DI: forfoti, cf. for-fo (r) !.,; mihoii, cf. miho(ho) !; şuşoti, cf. şo-şo!
Derivatele în -ii... sînt analizabile în raport cu :
— o interjecţie (cele mai multe) : şopti, şopăti, cf. şop(a) !;. clefeti, cf. cleaf!; ciocoii „a ciuguli, a mînca cu zgomot...", cf. cioc!; forfoti, cf. for-for !; grohoti ; ihoti, cf. iha !; mihoii, cf. mihoho !; pleoscoti ; irîncoti „a trînti diferite obiecte cu, zgomot", cf. tranc !; zopoti „a lovi", cf. zup ! etc.;
— un verb: limpoii ,,a sorbi", cf. limpi; mişcoti; ţipoti etc.;
— o interjecţie sau un verb: picoti(-a) ;
— im s u b s t a n t i v : flecăti ,,a flecari", cf. fleac ; floncoii, cf. fleoancă; hpşcoti,"cf. hoaşcă; smocoii ,,a smocăi", cf. smoc;
— un a d v e r b : horhoti „a umbla fără rost", cf. hor ha „fără rost". Formaţii semianalizabile: bleheii, -oti ,,a lătra, a ehelălăi'%
cf. blehăi ; bomboii, cf. bombai, -ăni; ciofoti, cf. ciofăi, -ăni.
La aceste formaţii se pot adăuga următoarele verbe neanaîizabiie cu conţinut onomatopeic mai mult sau mai puţin categoric şi, în general, expresiv : cârâcătl „st vorbi cu glas scăzut" (LEX. REG. II 21), hropoti „a horeai" (DI), lincoti „a cbicoti" (UDRESCU, GL.), loncoti ,,a vorbi în somn" (LEX. REG. II 15), tărămtăîi ,,a vorbi mult şi fără rost" (DLR) ; v. totuşi teremtete interj, „la naiba !" (în DLR, cf. A. Graur, în BL VI, 1938, p. 171).
După cum se vede, singurul sufix relativ bine reprezentat din serie (23 de derivate cu analiză unică, la care se pot adăuga încă 3 cu teme în -o-) este -oti. Celelalte sufixe au cîte 1 sau 2 derivate, iar varianta -oiaz, 3 derivate, dintre care 2 cu dublă analiză.
Baza interjecţională şop (a) se detaşează, la analiză, din 3 derivate diferite : şopti, şopăti, şopoii. Menţionăm însă că toate sînt împrumuturi (v. § 4), deci nu se poate spune că procedeul formării de derivate cu sufixe diferite din aceeaşi serie de la aceeaşi temă (v. -LI..-NI ..., § 1) e productiv în cazul seriei -ii ... .
în aproximativ jumătate din derivate (16 din 30, în bună parte deinter-jecţionale) vocala sufixului coincide cu vocala silabei precedente : grohoti,, miorcoti etc.; clefeti.
Celelalte 14 formaţii, care nu au această structură -fonetică {fluenţi, cîrcoti, mlşcoli etc), dovedesc că nu este vorba de o condiţionarea vocalei sufixului prin vocala temei.
3. Formaţiile cu baze interjecţionale au conţinut onomatopeic: clefeti, ihoti, şopăti etc.
întrucît bazele nominale sau verbale ale celorlalte derivate redau adesea obiecte sau, respectiv, acţiuni legate de producerea unor sunete, derivatele denominale şi deverbale au şi ele, adesea, conţinut onomatopeic : floncoii, limpoii, ţipoti. (Pentru sensurile pe care le au în raport cu bazele neinterjecţionale, v. mai jos.)
Formaţiile denominale redau valorile obişnuite pentru verbele de ,aeest fel:
1. ,,a produce obiectul denumit prin substantivul de bază" : flecăti
2. „a acţiona prin intermediul obiectului ..." : floncoii „a elonbăni" ;.
3. „a acţiona asupra obiectului . . ." : smocoii ;
4. „a căpăta trăsăturile caracteristice ale obiectului ...": hoscoti.
Două derivate deverbale, mişcoti „a se mişca de colo pînă colo"r ţipoti „a scoate ţipete", par să aibă sens i t e r a t i v. în cazul altora nu se poate izola sensul derivatului în raport cu baza, deşi ele sînt în mod evident legate : limpoii „a sorbi" — limpi „a mînca sau a bea sorbind", smîrcoti ,,a suge după mulsoare" — smîrci „a bea apă dintr-un lac", picoti „a aţipi şezînd sau stînd în picioare" — pica, pic.
Derivatul de la adverb are sensul caracteristic pentru verbele cu bază adverbială : horhoti.
Comun derivatelor în -ii .. . e caracterul expresiv determinat, în marea majoritate a cazurilor, de sensul bazelor.
4. a. -oti a apărut în sistemul de derivare românesc pe două căi:
— externă , constînd în detaşarea* sufixului din verbe de origine slavă analizabile în româneşte ca: grohoti <sloven, grohoiati, cf. groli!;, şopoti<.v. sl. iHkrrKTdTH, wenkT4TH, ucr. menomimu, bg. menomn, cf. şopot ( < v. sl. iiiijioTiO, şop (a)! (sufixul a fost întărit de verbe de acelaşi tip neanaîizabiie în româneşte ca : mor coti <^uct. Mopnomirnu);
1. Cf. SCHUFFERT, V. 155-156 ; A. Graur, în BL VI, 1938 p. 166.
2. Neanalizabilul răncoti „(despre copii) a face rălăgie" este, după cum a arătat A. Avram (LR XXIX, 1980, nr. 3, p. 181), adaptarea cu -oti (şi cu metateza [kn]> [Tjk]) a v. sl. rijkng.
3. Apărut mult mai tîrziu (prima atestare, după DLR, e la C. Negruzzi), şuşoti, ca repare a fi o adaptare a fr. ehuchoter, analizabil în română prin şo-şo!, denotă poate productivitatea sufixului -oti (sau -ti) şi, în orice caz, a conjugării a IV-a.
în DLR şuşoti e considerat „formaţie onomatopeică, influenţată de  fr. ehuchoter".
— internă: falsa analiză a formaţiilor româneşti de tipul chioti' ( <chiot), cf. chi(u) !; ropoii (<ropot < bg. ponom), cf. rop ! ; tropoti (< tropot < bg. mponom, ser. tropot), oi. trop!
-eti se explică în interiorul limbii române prin asimilarea vocalei sufixului la vocala din temă : blehoti > bleheti {clefeti a putut sa fie influenţat si de verbul, asemănător ca sens si ca formă, cleveti (<v. sl. kai^t^th) - cf. SCHUFFEET, V. 156).
-ii şi -ăiix se explică din împrumuturi slave ca : şopti <v. sl. uisfiTarH, şopăti (variantă a lui şopoii, v. mai sus), analizabile, ambele, prin interjecţia şop (a) !, şi prin falsa analiză a verbelor derivate în română de tipul mihoii, ţipaţi (<.miho(ho), ţipăt).
-ota2 se explică prin formaţiile picota şi chiota, tropota, variante de conjugare ale derivatelor picoti şi (cu dublă analiză) chioti, tropoti.
b. Atestări vecbi avem numai pentru -oti : morcoii, tropoti, ambele la Dosoftei (în DLE). Atestările următoare sînt tocmai din secolul al XIX-lea, dar privesc şi sufixul -ăti : flecăti (Ţichindeal, în DA s.v. flecari), tros-coti (Lexiconul Budan, în DLE).
Dat fiind însă caracterul regional al sufixelor (vezi § 7), ca şi originea^ lor, e foarte probabil ca şi alte formaţii să aibă în realitate vechime mai mare şi deci, în general, sufixele să fie vechi în limbă.
5. Originea temelor la care se ataşează sufixele -ti ... nu este relevantă, deoarece cele mai multe sînt onomatopeice, iar originea onomato-peelor, după cum se ştie, nu poate fi stabilită din principiu cu certitudine.
112
8 - c 27
lia
Consideram totuşi notabil faptul că puţinele teme neonomatopeice sînt moştenite (mişcoti) sau de origine slavă (hoşcoti, smocoîi) ori greacă {fleeăti — fleac, cf. GEAUE, E. 95) şi nici una de origine latino-romanică.
6. Sufixele -ti ... n-au fost niciodată deosebit de productive (mai ales -ti, -ătii, -eti).
în limba actuală se pare că nu mai sînt productive deloc : formaţiile neatestate nici în texte mai vechi, nici în texte noi, ci numai în glosare regionale nu permit datarea.
7. Cîteva derivate în -ti şi -oti, ca şopti, chicoti, forfoti, şuşoti, tropoti, sînt literare. Cele mai multe formaţii însă sînt regionale : fleeăti, Banat (MAT. DI AL. 1137), şopăti, Timiş (ALE, în DLE), zopoti, Baia-Mare <LEX. EEG. I 10), zvocoii, Turda (MAT DIAL. I 104), zbocoti, Cluj (ib.290),Craiova(LEX.EEG.I73), Suceava (ib. 116) etc.
Aşadar sufixele -ti ... au puternic caracter regional şi slab caracter literar.
-ŢI; -AŢI (-ÎŢIj), -ATA; -ETI; -ITL [-IŢA] ; -ÎŢIi; -UŢI, [-UŢA]
GRAUR, în BL VIIT2, 1940, p. 213-217 ; MARIN, V.O. 229.
1. Seria de sufixe cu structura fonetică : segmentul constant precedat sau neprecedat de vocală şi urmat de caracteristica morfologică conjugării e constituită din termenii -ii, -aii, -eţi, -iţi, -îţi, de conjugarea IV-a, şi un termen de conjugarea I, -aţa. Acesta din urmă e înregistrat ca sufix, şi nu ca variantă de conjugare a lui -aţi (v. § 4), pentru că în inventarul nostru există sufixele virtuale -iţa şi -uţa, care oricînd ar putea •deveni productive (v. şi, în § 2, sufixul -eţa, detaşat dintr-o formaţie semianalizabilă).
Subseria de conjugarea a IV-a e, în general, mult mai bine reprezentată decît cea de conjugarea I, iar -aţi e singurul sufix relativ bine reprezentat din serie (7 formaţii); celelalte aucîte o singură formaţie, iar -aţa 2 (dar ambele sînt variante de conjugare : înstrîmbăii, -a ; secarăţi, -a).
-iţa şi -uţa sînt sufixe virtuale (apar numai în formaţii cu dublă analiză). V. § 2.
-îţi are statut dublu :
— sufix (independent) în formaţia cîrcîţi ;
— variantă a lui-â/i, în formaţia cîrcîrîţi, variantă a lui cîrcîrăţi -aţi din mohorâţi poate fi considerat variantă a lui -îţi (şi în acest
caz ar avea caracter virtual) sau sufix, dacă e apreciat independent de formaţia mohorîţi (v. § 4). Dată fiind ambiguitatea formaţiei, nu înregistrăm o variantă -aţi a sufixului -îţi.
2. -ţi. 1 formaţie cu a n a 1 i z ă unică în DI: mohorţi.
-aţi (îţi2)- Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în -at(ă) participial sau -ată) în DI: blestemaţi (cf. şi, prin regresiune, blestemăţie), (parasintetic)îndreptăţi, (înjsurăţi „a se prinde surate (= surori pe viaţă şi pe moarte)".
7 formaţii (şi 1 variantă) cu analiză unică în DI.
-ăţa. 2 formaţii cu analiză   unică în DI: seeărăţa, (în)-Mrîmbăţa.
T -eţi. Formaţii cu dublă analiză (baza derivată e în -ete sau
-eţ) în DI: ciuciuleţi „a eiuciuli ( = a suci)", cf. ciuciulete „bucată de ;      Mrtie făcută sul, petic sucit" ; răzneţi ,,a se r ă z n i ", cf. razna, răzneţ.
1 formaţie cu analiză unică în DI: (parasintetic) învineteţi*
-iţi. Formaţie cu dublă analiză în DI: fărîmiţi, cf. fărîmă, fărîma, fărîmiţă. 1
1 formaţie cu analiză unică în DI: puiţi.
-iţa. Formaţie cu dublă analiză în DI: împestriţa „a (se) face p e s t r i ţ", cf. împestri „idem".
-îţir Formaţie cu dublă analiză în DI: mohorîţi „a înroşi' cf. mohor, mohorî, mohorît.
1 formaţie cu analiză unică în DI : cîrcîţi.
-uţi. Formaţii cu dublă analiză în DI (baza derivată eîn -ut, -uţ) : dărăbuţi, limbuţi, răuţi.
în DLR răuţi e tratat ca variantă a lui răutăţi.
1 formaţie cu analiză unică la TUDOSE, D. 202 : piuţi „a ciripi".
-uţa. Formaţii cu dublă anal iz ă (baza derivată e în -uţ) în DI: aleguţa „a lua viţelul de la vacă", cf. aleguţ interj. „în lături!, a lege- te"; huUiţa „a se legăna", cf. huţa!, huţuţ „scrînciob" ; la Leontin Gbergariu, în LR XXIII, 1974, nr. 2, p. 134: cocuţa „a umbla la urat pentru a primi c o c u ţ i (= colăcei)", cf. coc „pîine mică,, colăcel".
1. Măicuţa ,,a se prinde măteuţe (= surori de cruce)" nu e avut în vedere aici, ci Ia derivatele imediate deoarece măicuţă „soră[...]:' nu pare să fie analizabil în româneşte (DLR, s.v. îî tratează într-un articol separat de măicuţă, diminutiv al lui matcă, şi trimite pentru etimologie la magii, mâika, fără nici o menţiune cu privire la modul de formare).
2. Cocoţa (cucuta) e considerat a avea etimologie necunoscută (v. DA, DEX; la TDRG se trimite la sl. kokoti, iar G. Ivăneseu, în LR XIV, 1965, p. 35, îl derivă dintr-un *coc „vîrf", iar pe cucui, din cucă. Lagurguţa ,,a se căţăra, a se înălţa" însă, în DA se spune că e înrudit cu gurgui şi că „se rapoartă Ia gur,guia cum se rapoartă cocoţa îa cucuia." Ar fi posibilă deci raportarea (prin semianaiiză a) verbului cocoţa la cucui „vîrf de deal mai ridicat" (şi chiar lat cucă „vîrf de deal izolat"), varianta primară părînd a fi cucuta, şi a lui gurguţa la gurgui, cu detaşarea sufixelor -oţa (care nu apare în altă formaţie) şi -uţa. Situaţia fiind insuficient lămu-
|        rită, ne limităm ia semnalarea ei (deci nu înregistrăm un sufix -oţa).
j Derivatele în -ţi ... sînt analizabile în raport cu :
j - un substantiv: fim Jbucătăţi, secarăţi, -a; puiţi etc.;
j - un adjectiv : (parasintetice)   îmbunăţir   înstrîmbăţi, -ar
I      învînătăti: învineteţi etc.;
I — o interjecţie: Jiărăţi, cf. har a!; cîrcîrăţi {-îţi) ; cîrcîţi, cf*.
cîrcl; piuţi, cf. piu! ;
— un verb sau un substantiv: mohorţi.
Formaţii semianalizabile: arhierăţi, cf. arhiereu; cutcu-ăăţi, -eţa, cf. cutcudac !
Aşadar sufixele cu segmentul au preferinţă pentru temele nominale.
3. Sensul sufixelor este foarte greu de delimitat, dat fiind numărul foarte mic al derivatelor.
114
115
Cîteva verbe, anume cele formate de la interjecţii, au caracter expresiv. Atragem atenţia însă asupra faptului că bazele tuturor acestor derivate au e 1 e însele caracter expresiv, deci putem spune că avem a face cu un transfer al valorii bazei asupra valorii sufixului.
în afara caracterului expresiv, sensurile derivatelor sînt cele obişnuite pentru verbele denominale în general :
1. ,,a practica ocupaţia denumită prin substantivul de bază" : arhierăţi (semianalizabil);
2. ,,a face să dobîndească calitatea exprimată prin adjectivul de bază; a transforma în obiectul..." : înstrîmbăii ; bucătăţi;
3. ,,a acţiona asupra obiectului.. ." : secarăţi.
4. -aţi, -eţi, -iii, -îţiv -uţi s-au detaşat prin falsă analiză din formaţii cu dublă analiză de tipul celor înregistrate în inventar : blesiemăţi (Kbles-temai) : blestem - +-ăţi; îndreptăţi (<dreptate) : în- -j- drept- + *ăţi; orbeţi (<orbeţ) : orb- + -eţi; mohorîţi (<mohorît) : mohor- + -îţi; împestriţi (< pestriţ) : îm- + pestr-(pistru) + -iţi ; limbuii(< limbut) : limb- + -uţi.
Cf. A. Graur, lucr. cit., p. 214 — 215.
-îţi a putut apărea şi ca variantă dialectală a lui -aţi (cp. cu situaţia lui -îi în raport cu -ăi) sau prin atracţia exercitată de vocalismul bazei asupra derivatului : cîrcîrîţi < cîrcîrăţi (singura variantă atestată în DA). V. şi perechea mohorîţi/-ăţi, cu ambii termeni la fel de bine atestaţi (in DLE), îir care varianta în -aţi se poate explica şi prin analogie cu derivatele în -aţi (dacă nu cumva a fost chiar formată curaţi, in mod independent de mohor îţi).
-ţi se detaşează din mohorţi, variantă dialectală (rezultată, poate, din sincoparea lui î neaccentuat) a lui mohorîţi.
-aţa a apărut ca variantă de conjugare a lui -aţi : înstrîmbăţi> ~a7 secarăţi >~ a.
Verbele îmbunaţi şi înstrîmbăţi sînt provenite, probabil, prin haplologie, din: îmbunătăţi, înstrîmbătăţi (<bunătate, strîmbătate).
Arhierăţi poate fi o adaptare a gr. dcp%LepaTsuo> (cf. DA s.v.) sau un derivat românesc format după modelul formaţiei similare ca sens împăraţi (cf. A. Graur, hicr. cit., p. 215).
Cele mai vechi atestări ale sufixelor cu segmentul -/- pe care le avem sînt din secolul al XVII-lea : arhierăţi, Dosoftei, în DA; îmbunaţi, Biblia 1688, în DA; (cu dublă analiză) blestemaţi, Cant emir, în DA; îndreptăţi, A. Amiras, în DA; mohorîţi, Moliivenic sec. XVII, în DLE (atestările următoare sînt din secolul al XlX-lea).
V. şi gurguţa, Dosoftei, în DA.
Făcînd rezerva cuvenită pentru informaţia noastră, care poate fi insuficientă în ce priveşte primele atestări de cuvinte, ca şi pentru faptul că în principiu mărturia textelor este lacunară, conchidem că sufixul -aţi apare în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
5. Temele la care se ataşează sufixele -ţi... sînt toate vechi în limbă, cele mai multe moştenite din latină (învînăiăţi, puiţi, secarăţi etc.), cîteva împrumutate din greacă (arhierăţi) sau (în formaţii cu dublă analiză) din slavă (răzneţi etc.) ori maghiară (dărăbuii etc).
6. Din numărul mic al derivatelor cu sufixele -ii ... şi din faptul că nici unul nu este de dată recentă reiese că sufixele cu segmentul -/- n-au fost niciodată deosebit de active, iar în faza actuală a limbii nu mai sînt productive deloc.
. . • 7. Ou excepţia eîtorva formaţii cu dublă analiză care sînt literare actuale şi cu largăcirculaţie .(imbucătăţi, îndreptăţi, fărîmiţa), îorm&ţiile în -ţi ... sînt regionale (mohorţi — Mold., piuţi — V. Ţrans.) sau învechite {arhierăţi, cîrcîţi).
3.- Sufixe dezvoltate : [-ăiăţi], [-ătăţa]; [-uiăţi]. ■
Vezi A. Graur, în BL VIIT2, 1940, p. 213-217.
Toate apar numai în formaţii cu dublă analiză,'- parasintetice, din DI :
-ătăţi, -ătăţa (baza derivată e în -ătaie): îmbunătăţi, -a, înstrîmbătăţi,
-utăii (baza derivată e în -uiate) : îngreuiaţi, (înrăutăţi. Aceste Sufixe, toate v i r t u a 1 e, sînt forme dezvoltate ale sufixului -aţi, avînd la bază sufixele nominale -ătaie, -uiate, din aceeaşi serie cu -ate (unul din sufixele prin care se explică -ăţi,Y. §4).
Eelaţia dintre sufixele prin care se explică -aţi şi sufixele prin care se explică -ătăţi, -a, -utăii ne-a determinat să le tratăm aici pe acestea din urmă, deşi sînt toate virtuale.
-UA
LOMBARD, V; 549.
1. îsTu am tratat sufixul -ua ca formînd serie cu sufixul -ui sau ca variantă de conjugare a acestuia, deşi nu e exclus ca derivatul mînua să fi apărut ca variantă de conjugare a lui mînui (v. § 4), pentru că : cele două sufixe au origine diferită (v. §4 şi sufixul -UI, § 4), iar cazul de interferenţă reprezentat de perechea mînua, -i este unicul.
Cele cîteva împrumuturi latino-romanice cu termina (la -uz (lat. -uere, fr. -uer) care au variante de conjugarea I: atribui, -a, constitui, -a, o-oniribui, -a, destitui, -a, substitui, -a, toate Heanalizabiie^nu aii nici o legătură cu.sufixul -di sau cu sufixul -ua.
'■â.-7 derivate în DI, la care se adaugă 2 din alte surse: individua fia Iorgu Iordan, în BPh IX, 1942, p. 46), procentua (id., ib. 47).
Formaţiile sînt analizabile în raport cu un substantiv: accentua, efectua, gradua, înmînua „a înmîna", împrocesua ,,aface proces, a da în judecată" (DA) (amîndouă compuse parasintetice), mînua „a mînui", punciua.
1. Gradua, înmînua şi punciua sînt raportabile şi Ia verbele (denominale) grada, înmîna, puncta.
2. înmînua şi împrocesua sînt explicate în DA ca formate cu prefixul în-. Soluţia propusă în FC I 213 şi adoptată în FC II 11, 135 pentru înmîna (compus parasintetic cu prep. în) ni se pare mai potrivită cu sensul formaţiei şi totodată aplicabilă şi formaţiei împrocesua,
1 formaţie se mi analizabilă în DI : statua ,,a hotărî[ ... ] în mod oficial (printr-un   s t a t u t[...])".
3. Derivatele prezintă valorile obişnuite pentru verbele denominale :
1. „a dota cu obiectul denumit de substantivul...": accentua, punciua etc.;
2. „a face acţiunea prin intermediul obiectului...": mînua;
3. „a produce obiectul...efectua.
Au o poziţie aparte cele două compuse parasintetice ale căror valori sînt determinate de prepoziţia în.
116
117
4. -ua s-a detaşat din împrumuturi latino-romanice analizabile : accentua : lat. accentuare, it. accentuare, fr. accentuer; gradua : lat. graduareT fr. graduer; punciua : lat. med. punctuare, fr. ponciuer.
Productivitatea Ini în limba română se poate demonstra prin împrocesua (eventual calc după germ. prozessieren, v. DA), înmînua şi mînum (cu baze româneşti).
-1f.-.'-'-.Menţionăm cu rezervă ipoteza formării iui mînua din mînui prin schimb de conjugare (nu avem alte exemple de trecere a unui derivat in -ui îa conjugarea I) şi a lui Înmînua din înaţîna^şlminui, prin contaminare (v. şi amînui „a înmîna" în TDRG, DA).
2. Gradua „a împărţi în grade" nu poate fi provenit din grâdui „a măsura cu un aparat gradat", dat fiind sensul lor şi repartiţia stilistică : primul e literar, ai doilea, popular.
Celelalte derivate fără corespondente străine, procentua şi individua, nu par a fi fost formate cu sufixul -ua : ele se pot explica prin derivare regresivă de la procentual (<germ. prozentual, fr. procentuel) şi, respectiv, individual (<fr. individuel) (cp. şi gradua cu gradual). '
Vezi LOMBARD, V. 549, unde se menţionează sufixul -u- în legătură cu verbele împrocesua (considerat a fi provenit printr-o analogie cu accentua, efectua, punrtua) şi înmînua (calificat drept variantă ocazională a lui înmîna).
5. Derivatele în -ua sînt toate literare, unele învechite (gradua, P. Poni, în DA; înmînua, ALEXI, S. FI. Marian, în DA; mînua, G. Asachi^ S. FI. Marian, în DLE), rare (punctua, v. DLE), cu circulaţie restrînsă la o regiune (împrocesua — Trans., v. DA) sau ocazionale (individua, procentua). Singurele curente sînt accentua şi efectua.
-uea  vezi -CA -uei   vezi -CI -ugi   vezi -ĂGI
-UI (*>I3)
PHILIPPIDE, P. 155-156;   DHLR î, 254,377-378 SCHUFFERT, V. 196-202; PASCU,   S. 372 -374; RO.. SETTI, ILR 325-326; E. Petrovici, Sufixul ~ui alverbelo-de origine maghiară, în DR XI, 1948, p. 188-190; LOMBARD,, V. 667, 670-673, 677-680;   VASILIU, S.V. 113-125
1. -o% este variantă a lui -ui, determinată de variaţia o/u neaccentuate : crăoij-ui, şerpoi\-ui etc. în aprecierea formaţiilor în -oi ca variante ne-am condus, în general, după opţiunile făcute de limba literară (consemnate de dicţionare). Pentru simplificarea descrierii, convenim să înregistrăm ca variante formaţiile în -oi2 şi atunci cînd atît eler cît şi^ dubletele lor în -ui par a fi neliterare : gruhui, grohoi, guşui, -oir rînzui, -oi, ti(h)ui, UJioi, tropui, -oi, ţipui, -oi (toate exemplele pe care le avem).
1. în conformitate cu procedura aplicată altor sufixe (v., de ex., -ĂI1? -lll9 §2), ar fi trebuit ca dubletele neliterare în -ni şi -oi să fie înregistrate la sufixe distincte. Această soluţie însă ar fi implicat:
— înregistrarea unui sufix -oi3, din aceeaşi serie cu -ui, distinct de sufixul -oi-, din seria -ăix...
ori
— echivalarea sufixului -oi din crăoi cu -oit din seria -â^... şi, în consecinţă, tratarea* dubletelor de tipul şerpui, -oi la sufixul -uf, iar a dubletelor de tipul tihui, -oi la seria -ă^ .. Oricare din aceste soluţii ar fi complicat foarte mult descrierea, iar formaţiile în discuţie sînt foarte puţine şi datele privitoare la repartiţia lor stilistică adesea nesigure.
2. Drîmbui „a cînta cu d r î m b u 1; p. ext. (despre copii) a plînge" (UDRESCU, GL.; -v. şi LR VIII, 1959, nr. 2, p. 52, unde verbul are sensul: „a umbla mult şi fără rezultat după •ceva", neconcludent pentru provenienţa formaţiei) şi drîmboi, -a „a se bosumflata se arăta supărat", cf. drîmboi s.n. (CADE), drîmbâ (SCRIBAN, DEX), sînt tratate independent, la sufixele -ui şi, respectiv, -oil9 întrucît nu par să constituie un dublet.
Varianta -oi2 se distinge de sufixul omonim -oii prin faptul că derivatele cu sufixul numit nu au niciodată variante în -ui.
Pentru motivele care ne-au determinat să tratăm sufixul -ui independent de seria -ăi^ .., .deşi unele din derivatele sale intră în serii de substituţie cu derivate în sufixe din seria menţionată (hăpui -ăi, mitul, -îi, zărvui, -ăi), v. Introducere, § 4.
2. Formaţii din DI cu d u b 1 ă analiză (bazele sînt interjecţii în -u vocalic) — unele cu variante în -oi* : cuicurigui, cf. cutcurigu !; dudui, cf. du-du !; rucui, cf. meu !; vuvui, cf. vu-vu ! etc.
Formaţiile cu baze interjecţionale în -u consoană (de ex. chiu) sînt înregistrate ca avînd analiză unică.
Derivate cu analiză unică sînt în DI 460 (cu 16 variante in -oi2), la care se adaugă 115 (şi 4 variante în-oi2) din alte surse, marea majoritate lexicoane regionale.
Verbele în -ui sînt analizabile în raport cu :
— un substantiv (majoritatea; sufixul manifestă preferinţă ^lară pentru aceste teme) : arâmui, bacşişui, băciui, biciui, chefui etc;
— o inter j e eţi e : chiui; hurui, cf. hurr !; pirui, cf. pirr !; mliui (LEX. EEG. I lil), cf. volta l „rostogoleşte buşteanul!" etc.;
— un verb : amegiui, cerşui, plîngui, spărgui (UDEESCU, GL.)
etc.;
V. şifirui2 „a blestema, a drăcui", derivat de la o formă din paradigma lui a fi, anume fire-ai (TUDOSE, D. 194).
— un adjectiv : contentul, măruntui, răui;
— un a dverb sau o locuţiune adverbială : dudui „a se gudura", vî. (a sta) ciuciu „a sta frumos"'(LEX. EEG. I 113), împrejmui, cf. în preajmă;
— un numeral : zeciui;
— im substantiv sau un verb : argintui, brăzdui, povestui
etc.;
— un adjectiv  sau un   verb: blegui, milosîrdui, prezeniui
•etc.;
— un numeral sau un verb : (parasintetic) îndneiui.
Verbele cu baze substantivale în -u vocalic (figlui „a face semne cuiva", cf. figlu „semn făcut — cu tîlc — cuiva", LEX. REG. I 102, luţui „a se da în luţu (= scrînciob)", LEX. REG. II 40 etc.) sînt înregistrate aici, deoarece -u este desinenţă, deci temele formaţiilor sînt figl-, respectiv, lut-.
Nu e înregistrat aici verbul cu bază pronominală tui: tu, ca şi împrumutul analizabil prin aceeaşi bază, tutui, pentru că aici -u nu este desinenţă (face parte din tema verbală). Aceste verbe sînt înregistrate la derivatele imediate.
Formaţii semianalizabile: ciumuslui (DI) „a zdrobi strugurii cu eiumuslăul"; făcălui (DI), cf. făcăleţ; heitui „a lega corzile viţei de vie" (LEX. EEG. I 19), cf. heitaş „coarda [...]"; mişui (DI), cf. misina, mişuna; pescui (DI), cf. pescar, pescări ; vijelui (la Iorgu Iordan, în SCL XXX* 1979, nr. 1, p. 95), cf. vijelie etc.
3. A. Formaţiile denominative au următoarele valori:
1. „a executa sau a supune la acţiunea denumită prin susbstantivul de bază" : chefui, clăcui „a face clac ă", protestui, tăifăsui ; chinui ;
2. „a-şi exercita ocupaţia sau atribuţia denumită..., a executa acţiunea caracteristică agentului denumit..." : meşterul, vrădui ; cheză-şui, găzdui; ger ui;
118
119
3. „a acţiona după modelul obiectului cuirul „a umbla din loc în loc cu scopul de a face rău", mălmul „& imita pe cineva", vlermul j
4. „a manifesta sentimentul, a se afla sau a pune pe cineva în starea ..    : dispreţuiy huzurul ; năpăstuit      ^ .
5. „a manifesta, a dobîndi sau a face să dobîndească, trăsătura redată de adjectivul ... ori caracteristică pentru obiectul denumit de substantivul ..., a transformam obiectul ..: mllosîrdul; blegul, completul ; hremd &m&T¥\ panul „a ciopli un lemn în formă de pană " ; mustuif Micul, zdrenlnl;
6. „a acţiona prin intermediul obiectului .. biciui, glasul, sec-festrul, spirtul „a păstra în spirt";
7. ,,a acorda sau a lua obiectul ..." : mitul, sfătui-, clslul „a taxa princislă": , t
8. „a dota, a acoperi cu obiectul ..." : granitul ,,a stabili graniţele unei proprietăţi", miresmui „a (se) umple de m i r e s m e ", pie-trui, prăfîii;
9. „a produce obiectul ..." : brăzdui „a trage brazde ", firul1 „a toarce", păclul,trilul; ' 1
10. ,,a acţiona asupra obiectului ..." : beregătui „a sugriima", brăcuî „a alege bracurile deoparte din lucrurile bune", mucui ,,a lua mucul de la o luminare", pungul „a înşela (lâ jocul de cărţi)";
11. TjTa executa o acţiune în circumstanţa redată prin bază (substantiv sau locuţiune adverbială)" : împrejmul, tăinui.
Verbele denominale în -ui şi derivatele imediate de la aceleaşi baze sînt în general sinonime : argintul — arginta, beregalul — beregăţl^ Megui—blegi, ghiontul—ghionti, şărul—săra etc. Distincţiile semantice sînt foarte rare şi nesemnificative; de ex. : cinul „(intr.) a cina ; (tr.) a ospăta pe cineva" ; smalţul „a acoperi cu smalţ ; (fig.) a smălţa"/sm#Z/a „a împestriţa cu diferite culori".
Aceste fapte conduc la concluzia că aportul semantic al sufixului -ul nu este decît acela de a conferi conţinut verbal numelui.
Al. Graur (Evoluţia conjugării în româneşte, în SCL XIII, 1962, nr. 2, p. 159) susţine cam aceeaşi idee atunci cînd vorbeşte despre sufixul ,,-u-, al cărui singur rol este acela de a marca faptul că verbul provine de la substantiv". t »
B. Derivatele de la interjecţii au valoarea : „a emite sunetul sau a executa mişcarea redată prin ...", care este asociată cu un caracter iterativ: Ierul, plul tistul-, huţul, pliclul.
O valoare asemănătoare redau verbşle derivate de la substantive care apar în formule de imprecaţie şi, mai rar, de adresare : drăcui, răul; vărul „a se adresa cuiva cu titlul de văr".
O. Derivatele de la verbe sînt sinonime sau parţial sinonime cu bazele : cerşul „a cerşi" ; ameglul „a înşela", plîngul „a sepiînge".
4. a. Sufixul -ui este de orgine slavă. Bl a fost detaşat din verbe în -ovatl (cu prezentul în -ujg) împrumutate. De ex. : dărui < ^aposarH, cf. dar <^apTi; mllul <*\RA0EâTH, cf. milă < mha'k ; şăgul < bg. lUesyeaM ce, cf. şagă <bg. mesa.
Cf. DHLR I, 254, 378; SCHUFFERT, V. 196.
O dată constituit ca morfem românesc, -ui a fost folosit pentru adaptarea verbelor împrumutate^ în diverse faze ale limbii (inclusiv verbe slave care nu-1 conţineau pe -ovatl) şi ca element de derivare in interiorul limbii
120
române: oyp^Aimi >orîndui, magii. Mpzelnl > chlbmi, germ. hacJcen > hacul, fr. expliquer > explicui*) it. scarpare> ş/scărpul; faptă > făptui, preţ> preţul.
Vezi E. Petrovici (lucr. cit.), care încadrează sufixul în categoria mai largă, stabilită de A. Graur (Desinencespour mots etrangers, în BL II, 1934, p. 238—241), a afixelor specializate pentru cuvintele străine: extras din verbe de origine slavă, -ui a: fost consacrat verbelor străine (aşa cum s-a întîmplat în germană cu sufixul -ieren).
b. Verbele împrumutate şi adaptate la limba română cu sufixul -ui se constituie în două clase mari, după cum -ul 1. apare sau 2. nu apare (este introdus în interiorul limbii române) în etimonul presupus :
1. — corespondente vechi slave (în -ovatl) : jelui < >k4aok4th etc.;
— corespondente slave moderne (în -ovatl, -uvail, -owac), uneori fji de alte origini (mai puţin probabile decît cele slave, deoarece nu explică şi f o r m a cuyîntului românesc) : bracul <ucr. 6panyeamu ; buntul <rus. âyumoeamb ; hăriul<j}ol.]harcowae, ucr. xapj^ioeămu ; pacul < ms.naKoeamb, germ. packen; protestîd<xm^. npomecmoGamb, lat. protestări, fr. protesier, it. protestare-, publicul <bg. nyâjiunyeaM, it. publicare etc.
1. V. exemple şi la Mihai Mitu, în LR XXVIII, 1979, nr. 1, p. 17—23. Cu corespondente în sîrbocroata avem numai verbe neanalizabile, de ex. prisfiii — prisfojati.
2. Unele verbe foarte vechi, exclusiv neanaîizabiîe, au corespondente maghiare şi vechi slave (în -ovati): aldui ~ ăl dani, aldovali; bănui — bănui, banovaii; bînlui — băntani, baniito-vali ;. îngădui — engedni, engedovali; mintui — menleni, menlovali. Pătrunderea lor în limba română s-a putut produce :
a. prin slavă (v. DHLR I, 378 ; S'CHljTFFERŢ, Y. 198 ; S. Puşcariu, Pe marginea cărţilor, în DR VI, 1929—1930, p. 520 — 521; Al. Rfosetti, împrumuturi maghiare prin intermediul slav, în SCL I, 1950, p. 88 — 90: ultimul autor citat aduce ca dovadă a existenţei intermediului slav tratamentul î + n aî lui o + n maghiar în română, similar cu acelaşi tratament al lui o slav; roagh. gond> dr. gînd, ca şi bg. mqdru> dr. mîndru) sau
b. direct din maghiară (şi adaptate cu sufixul -ui, rezervat împrumuturilor, aşa cum s-a tetimplat în mod incontestabil cu verbele maghiare fără corespondent slav — vezi mai sus E. Petrovici, lucr. cil.).
Desigur căile a. şi b. nu se exclud, în principiu, fiecare verb concret putînd fi rezultatul uneia sau alteia din ele. .
Vezi şi poziţia intermediară a lui P. Skok (Des rapportş linguisliques slavo-roumains, în „Slayia" VIII, 1929, p. 776 — 790, Quelques observations sur Ies changemenls semantiques verbaux ■m roumain, în DR IX, 1936 —1938, p. 214'—215), care susţine că sufixul maghiar -ni a fost schimbat în română în.-uz. Această schimbare s-a putut produce deoarece românii achiziţionaseră tiparele morfologiei slave.
• 3. Verbele neanalizabile (din punctul de vedere al sufixului) cu corespondente latino-romanice în -uire, -uere, -uer, de tipul atribui (it. attribuire, lat. afiribuere, fr. attribuer), constitui (it. co (n)stituirc, lat. constiluere, fr. constituer), construi (fr. construire, lat. construere), se încastrează în inventarul derivatelor în -ui numai sub aspect fonetic: finala verbelor respective coincide în mod accidental cu sufixul -ui din împrumuturile slave in -ovaii sau din adaptările româneşti ale altor împrumuturi de diverse origini (v. mai jos, 2). Nu este exclus însă ca asimilarea lor să fi fost sprijinită de existenţa sufixului -ui în limba română. Vezi VASILIU, S. V. 116.
2. — corespondente vechi slave (fără -ovaii) : jarul — ikâphth, străjul — crp-k^aTH etc.;
— corespondente maghiare -.fereăul— feredni, hăitui — luijianl etc.;
— corespondente romanice, germane sau slavemoderne far a-ovati : completui — fr. compleîer, it. completare-, profesui— fr. professer,it.pro-fessare; sirgvJ — ser. srgati; şpriţul --- germ. sprltzew ; yiemplid -- germ. stenipeln etc.
Pentru împrumuturile neanalizabile adaptate la limba română cu -ui, vezi VASILIU, S.V. 116, 139.
între aceste împrumuturi, o problemă specială pun verbele cu corespondente maghiare în -Ini: fărtui, mesui etc. Ele pot fi corespondentele directe fără -l- ale etimoanelor maghiare {fartolni, meszelni) sau reflexele româneşti ale aceloraşi etimoane adaptate cu sufixe care îi au pe -l- (-ălui, -ăli, -eli: fărtălui, fârtăli, meseli), asupra cărora s-a aplicat schimbarea de sufix,
121
în principiu, derivatele româneşti cu baze nominale şi dublete nesufixate (sinonime), dacă nu există impedimente de ordin cronologic, pot fi în aceeaşi măsură'formate'de la numele sau de la verbele respective. De ex. : cinui : cină, cina <lat.; pizmui : pizmă <v.sl., ngr., pizmi < ser. pălmui: palmă, palmi <palmă. Dată fiind însă preferinţa sufixului -ui pentru temele nominale, înclinăm pentru provenienţa nominală a formaţiilor.
c. Sufixul -ui s-a constituit ca element derivativ românesc în perioada împrumuturilor masive vecbi slave. De aceea, în mod normal, avem atestări din cele mai vechi texte : chinui, Coresi, în DA; chipui, Coresi, în DA; milui, Psaltirea EurmuzaM, în DLE; năpăstui, Codicele Voroneţecm, în DLE; nedejdui, Psaltirea Scheiană,în DLE; obidui, Psaltirea Enrmuzald, în DLE etc. A fost foarte productiv pînă în prima fază a împrumuturilor latino-romanice (sfîrşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XlX-lea). Dovadă : împrumuturile latino-romanice adaptate cu -ui, ca şi derivatele în -ui de la astfel de teme sînt mult mai puţine decît derivatele vechi şi, în plus, cu foarte puţine excepţii (de ex. : călăfătui, îndritmT nndui), nu s-au impus în limbă. (împrumuturile păstrate sînt în marea majoritate slave, maghiare şi germane, iar derivatele româneşti stabile sînt cele cu teme de aceleaşi origini sau cu teme moştenite.)
Notăm că, după cît se pare, sporadic, adaptări cu -ui ale unor împrumuturi latino-romanice şi derivate în -ui de la baze de aceeaşi origine apar în secolul al XVII-lea si la începutul secolului al XVIII-lea: formui, 1680, testâmentui, 1683, argumenlui, 1705, prezentui, 1705, pro-fesui, 1705, conlentui, 1717, expiicui, 1717, obligai, 1717, coronui, 1719 (după D ÎLR).
Derivatele recente (datate, fără multă siguranţă, mai ales după conţinutul pe care îl exprimă, deoarece atestările de care dispunem nu sînt suficient de concludente) sînt foarte puţine şi nu toate de măre circulaţie (de ex. : nitui, văcsui; (reg.) ştrăpăţui/şuvixui).
1. Despina Ursu (Î.M.V. 376) afirmă că împrumuturile latino-romanice şi-au menţinut formele in -ui pînă pe la mijlocul secolului al XiX-lea, mai ales la scriitorii moldoveni şi, dintre ei, în special la Gh. Asachi şi Gh. Săulescu, dar şi la scriitorii munteni şi ardeleni.
2. Manuela Saramandu (T. 132) observă că derivatele în -ui sînt frecvente în terminologia juridico-administrativă din perioada 1780—1850, ilustrîndu-şi afirmaţia prin exemple ca efitui „a achita (o datorie)", chezăşui, cislui, elăcui, făptui „a complota", legiui, vinui.
5. Temele derivatelor româneşti în -ui sînt în marea majoritate vechi şi foarte vechi. Cele mai numeroase sînt, în primul rînd, cele slave (cirui, cîrdui, mitui, năpăstui, prundui etc.) şi, în al doilea rînd, latine (moştenite) (făţui, mînui, păcătui, pieirui etc), fapt semnificativ pentru originea sufixului şi pentru marea lui vechime în limbă. Sensibil mai puţine decît primele sînt cele de origine maghiară (chezăşui, giulgiui, meşteşugui etc.)f germană (damfui, şpraiţui etc.) şi comună cu albaneza (rînzui). Cele de origine neogreacă (filui etc), turcă (huzurui etc.) şi, mai ales, latino-romanică (seefestrui etc.) sînt cel mai puţin numeroase, fapt semnificativ pentru slăbirea productivităţii sufixului în limba română modernă şi mai ales contemporană.
6. Pentru productivitatea sufixului vezi § 4. c.
7. Din cele 575 de derivate în -ui (împrumuturi analizabile sau formaţii româneşti), numai aproximativ 90 (dărui, găzdui, închipui, nădăjdui, plănui etc.) sînt literare actuale, restul fiind regionale sau populare (năsui, şirui, viersui etc.) ;■ numeroase derivate literare, printre care majoritatea împrumuturilor latino-romanice, au dispărut din vocabularul activ al limbii.
Cîaudia Tudose (D. 193) arată că sufixul -ui apare mai frecvent în „limbajul popular".
Derivatele literare prezintă două trăsături corelate şi determinate *âe largul caracter regional şi popular al sufixului :
— au adesea caracter familiar sau arhaic (chefui, părui, tăifăsui, ter&iui etc.; cîrmui, năpăstui, povăţui, pridnui, vieţui etc.);
— aparţin limbii literare comune şi limbii literaturii beletristice şi nu fac parte din terminologiile ştiinţifice şi tehnice, cu excepţia terminologiilor unor meserii f(care ocupă o poziţie aparte în cadrul terminologiilor tehnice; de ex. : hăitui, călăfătui, chitui, nitui, perdaful).
După atestările pe care le avem pentru numeroasele [derivate' regionale, se pare că sufixul -ui nu e caracteristic pentru anumite zone.
Există derivate atestate în cîte o singură zonă şi derivate atestate în mai multe zone» iar aceste zone sînt toate zonele care au constituit obiectul lexicoanelor şi atlaselor pe care le-am folosit noi. De ex.: ţăndârui - Munt. (cf. LEX. REG. II 33), câmâşui, câpâcui, centui — Oit. (cf. UDRESCU, GL.), crănţui, discui, glugui, măruntui — Olt. (cf. GL. OLT.), cipui, cîlţui, mâjui - Braşov (cf. LEX. REG. II 49, 58, 61), tutui, piglui, şlogui - Ban. (cf. LEX. REG. II 40 ; CV III, 1951, nr. 6, p. 29; LEX. REG. II 41 : LEX. REG. 1120), melciui, şclefui-Tnms. <cf E. Contras, LR XXXI, 1982, nr. 1, p. 24; ALR I 1438/255), rănui - Maram. (cf. ALR I 167/341), ripui, şărui, şfăcui, tăbăimi - Mold. (cf. ALR I 395/542; CV II, 1950, nr. 4, p. 42; 4LR II 5636/537 ; ALR 11/605), abehertui, păctui, şmirgui, şpontui, şprănţui, ştatînvaltui — Bueov. (LEX. REG. I 97; LEX. REG. I 105 ; LEX. REG. I 109, GLOS. REG.; ARVINTE, T 169 : ARVINTE, T. 136, ALR SN II li 615/386 ; LEX. REG. 1110), brâţui, tecui - Munt., Olt. (cf. UDRESCU, GL., LEX. REG. II 68; ALR I 850/880, 885, 898), plugui - Olt., Braşov {cf GL. OLT., LEX. REG. II 52), primezui — Olt., Ban. (cf. Chestionar în DLR, LEX. REG. II 37), pîrlui- Olt., Huned. (cf. GL. OLT. 83, LEX. REG. II 101), ştrâfui „a amenda, a pedepsi" - Olt., Bueov. (cf. LEX. REG. 1110, GLOS. REG.), şpriţui - Bucov. (cf. ARVINTE, X 43, 169), Ban., Trans. (cf. ALR SN I h 226).
8. Sufixe compuse şi dezvoltate: \-lui, -ălui, -ălui (-eluQ -eluiu -ului; -ărui, -irui, -urni; -ătni; -zni, -ăzui, -uzui.
-Iui, -alui? -ălui (~elui2), -eluii, -ului
PHILIPPIDE, P. 155-156; CANDREA, C.G.R. 304; DHLR II, 373; SCHUFFERT, V. 172-175; PASCU, S. 419 ; L. Tâmas, Uber die rumănischen Zeitwbrter ungarischen Ursprungs, în Omagiu Ilie Bărbulescu, Iaşi, 1933, p. 300 — 315; RGSETTI, ILR 419; LOMBARD, V. 865-866, 877; VASILIU,   S.V. 126-133.
-elui are statut dublu :
— variantă fonetică a lui-ălui în preţelui, -ălui. Convenim să tratăm ca variantă a lui -ălui şi pe -elui din chef elui, -ălui „a peria", impăcelui, -ălui, pretenăelui, -ălui, proiestelui, -ălui, te st elui,-ălui, a căror apariţie pare a avea altă explicaţie (v. mai jos);
— sufix (independent) în formaţii fără dublete în -ălui ca : cores-pondelui.
-lui. 12 derivate cu analiză unică din DI, între care 6 au tema în s, iar 1 în e — apropiat din punctul de vedere al structurii fonetice de ş :' chezăşlui, lăcăşlui, rămăslui, răvăşlui, sălăşlui, sămăşlui ; harecilui ; ăiuglui, duhlui, închipurlui, pecetlui, ponoslui, şi 1 din LEX. EEG. II 123 : dupurlui „(despre vite) a le cădea părul[...]", cf. dup, -uri „smoc de păr [...]".
-alui. 2 derivate cu dublă analiză (raportabile la baze în -ă, -ale) : paralui „a-i merge bine" (TUDOSE, D. 203), zurbalui. 3 derivate cu analiză  unică,! din Dl : recomanăalui, 2 din alte surse : agheas-
122
123
malui ,.a ocărî" (LEX. EEG. 197), paştealui „a înjura de P a s t e" (LEX, EEG. 1114).   : - '
-ălui (-elui2). 1 derivat cu dubi ă a n a 1 i za din EI (raportabil la bază în -ă, -ale) : păftălui. 80 de derivate (şi 6 variante) cu a n a 1 i z ă unică din DI si 16 din alte surse : administrălui (DÎLE), apelălui (TQ~ DOEAB", T. 125), auienticălui (TODQEAIST, T. 127), bombălui (TUDOSE, D. 203)i, brâcâlui (TUDOSE, D< 194), ciudălui (TUDOSE, D. 194), confis-călui (TODORAN, T. 125), declămălui -(DÎLE), Ubălui (MAT. DIAL.I 176), practieălui (TODOEAN, T. 176), replicălui (DUR), resşeciălui (DLE)r siilizălui (TODOEAN, T. 126), şerbăluf (BIjR), trufălui (DLE), cf. trufă „glumă", ţingăhd (TJJDOSB, D. 200). . ' .
-eluij. 6 derivate cu dublă analiză din DI (raportabile la baze în-eă, -ele) : pavelui etc. şi 3 derivate cu a n a 1 i z ă< u'ni c ă din DI i corespondelui, drecelui, pieirelui.
-ului. 21 de derivate cu a n aii z ă unic ă din DI şi 2 din alte surse : brusului „a sparge b r u s i i ( = bulgări de pămînt)" (LEX. EEG. II 83), jupuiţii (AEVINTE, T. 83).
Derivatele cu sufixe din seria -lui . . . sînt analizabile în raport cu i
— un substantiv (cele mai multe) : lăcăşlui; agheasmaluî; băşcălui ; pieirelui ; bruflului etc.;
Dnpurlui şi închipurlui au baze cu forme de plural: chipuri, chipuri. r
— mi verb : rămăşlui, cf. rămaşi', recomandalui; mişcălui; cores-pondelui ; recomenăului etc.;
— un substantiv sau un v e r b : chezăşlui, cf. chezaş, chezăşii arenaălui, protestălui ; cîrmului etc.;
—-o   interj e c ţ i e : hareeilui ; bîţălui ; drecelui etc.; —-un  adjectiv: auienticălui, dragului; -ului;
— un a dv eiV : conirălui, hăndrălui.
Formaţii semianalizabile : expedelui, cf. expedia; rev eăă-lui „a verifica", cf. revedui „idem" etc.
Nu sînt înregistrate ca formaţii (semi)anaîizabile verbele de tipul abrictălui, firiălui, gitrului cu dublete în -ui, -ăli, abrictui, -ăli, feriui, firţăli, giirui, deoarece constituie maniere diferite de adaptare a aceluiaşi etimon maghiar: abriklolni (v. şi germ. abrichten), fircolni, gyd-iorni.
Sufixul de departe cel mai frecvent din serie este -ălui : 96 de formaţii faţă de 23 (-ului), 13 (-lui), 3 (-alui şi -eluij).
Un număr relativ mare de derivate (16) în -ălui au dublete în -ului: chef ălui1, -ului1 „a chefui" ; chef alui2, -ului2 „a peria" ; drăgălui, -ului; formălui, -ului; zurbălui, -ului etc.
Derivatele denominale în -ului ... au aceleaşi valori ca şi derivatele denominale în -ui şi, în general, atunci cînd acestea există, sînt sinonime cu derivatele în -ui de la aceleaşi baze >
— „a executa acţiunea ..." itrebălui;
— „a exercita ocupaţia găzdălui „a găzdui";
— „a manifesta sentimentul . .." : pizmălui, -ului „a pizmui"? trufălui, -ului „a t r u f u i ( = a glumi )" ;
— „a face sădobîndeascătrăsătura caracteristică pentru obiectul...": ciuf ului „a ciufuli; a bate (=a ciuf u i )", -vărzălui „ a v ă r z u i * -T
— „a acţiona prin intermediul obiectului. . ." : puşcălui;
— „a dota cu obiectul ....": pieirelui „a p ie t r ui";
ca şi derivatele de la astfel conirălui ,,a contrazice?
„a lua obiectul ..." : vămălui „a  vămui" ;
— „a produce obiectul duhlui, -ului etc. Derivatele de la adverbe şi interjecţii,
de baze în -ui, au valorile specifice :
— „a executa acţiunea în circumstanţa . a seconda, a acompania"; hănărălui „a vorbi fără rost" (cf. handra adv-„fără treabă", dar şi handră s.f. „zdreanţă");
■— „a emite sunetul sau a executa mişcarea ..." : hareeilui „a h a -r e c i u i (= a licita)" ;bîţălui.
Valoarea similară redată prin derivate de la substantive care apar în formule de imprecaţie  apare şi aici: drăcălui. -
Derivatele deverbale sînt (parţial) sinonime cu bazele : înjghebălui „a se căpătui cu ceva" (DA), mişcălui „a mişca (11) " (DLE), protestălui „aprotesta (1)" (DLE), rămăşlui „a pune rămăşag( == a rămaşi)" (DJjE).
A. Lombard (V. 877) consideră că „valoarea semantică a sufixului -lui este greu de pre~ cizat", „destul de schimbătoare'' şi „adesea vagă". „Acest caracter vag,'spune el, reiese în spe" cial din cvasi sinonimi a (fr. îa presque synonymie) care există între termenii unor perechi ca preţui — preiălui, sewui — semălui."
Foarte rar derivatele în -ălui\n sens iterativ -.drăcălui „a da dracului orişice suduind, a umbla numai cu dracul în gură", puşcălui „a trage mai multe focuri", trebălui „a face tot felul de treburi mărunte pe lîngă casă". Prin aceasta -ălui nu se distinge în mod esenţial de sufixul de bază, deoarece acest sens apare şi la derivatele în -ui (vezi § 3) şi, atunci cînd există (drăcui), derivatele în -ui sînt sinonime cu ele. Aici însă sensul iterativ e mai puternic, întrucît apare şi la alte tipuri de derivate decît cele în -ui : puşcălui, trebălui.
Sensul iterativ este susţinut de P. Iroaie (în „Făt-Frumos", Cernăuţi, 1936, p. 9 — 10) cu un exemplu neconvingător: gîndului (pe cînd se ginduluia aşa, iată că vede lupul viind, A Vasiliu, Poveşti şi legende [...], p. 149) şi combătut de Şt. Pasca (in recenzia din DR X, 1941, p. 150—151) cu argumentul că nici în maghiară verbele corespunzătoare n-au sens iterativ.
Sufixele -lui ... au apărut pe două căi :
a. externă: detaşarea derivativelor -lui, -alui,-ălui,-eluiv -ului din verbe maghiare în -alni, - dini, -elni, -olni împrumutate şi adaptate la limba română cu sufixul -ui. De ex. : pecetlui <pecsetelni, sălăşlui <.szălldsolni, conirălui „a contrazice" <hontrâlni, şontîcălui <săntikalni, felelui <fe-lelni, gîndului <gondolni;
Printre verbele împrumutate din maghiară sînt şi citeva (foarte puţine) în -Hui şi -olul: băilui, mocicolui etc. Nici unul din aceste verbe nu e analizabil în româneşte, iar-Hui şi-olui nu apar în nici o formaţie internă. Elementele -Hui şi -olui nu fac parte deci din sistemul sufixai românesc.
b. internă (priveşte numai sufixele -ălui şi -elui±) : falsa analiză a formaţiilor de tipul pâftălui (<paftal-+ -ui) : păft- + -ălui, pingelui (< pingel- + -ui) : ping- + -elui.
Vezi sufixele -LI.... §4. a.
Sufixele -lui . .. sînt compuse din sufixele -li, -aii, -ăli, -eli, -uli şi sufixul -ui.
Ele au fost folosite ca elemente de derivare în interiorul limbii române, pentru adaptarea neologismelor latino-romanice (mai ales în perioada de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, în textele juridico-administrative din Transilvania şi Banat) şi, foarte rar, pentru adaptarea verbelor germane, slave moderne sau chiar maghiare care nu-1 conţineau pe -Ini.
124
125
Cf. TODORAN, T. 125—126 ; D. URSU, Î.M.V. 376; N. A. Ursu, L'eiymologie des neolo-gismes en roumain, în RRL X, 1965, nr. 1—3, p. 58; Despina Ursu şi N. A. Ursu, Adaptarea neologismelor în limba română, în LR XV, "1966, nr. 3, p. 247-249; SARAMANDU, T. 132.
Verbele împrumutate adaptate la limba română cu sufixele -lui ... se distribuie în două clase mari după cum -l- 1. apare sau 2. nu apare în etimonul presupus :
1. — corespondente maghiare în -Ini : vezi exemplele de la p. 125; — corespondente maghiare în -Ini şi latino-romanice (fără -l-);
deci verbele sînt latino-romanice împrumutate de limba română prin filieră maghiară şi adaptate cu -lui... : dişputălui, -ului — ăisputâlni, lat. disputare, fr. disputer, it. disputare; prescribălui — preskribălni, lat. prescribere etc;
Apar şi cîteva verbe cu corespondente maghiare şi germane (fără -l-), dar sînt toate neanalizabile: puţului — magh. pucolni, germ. putzen etc.
2. — corespondente latino-romanice sau germane : auienticălui —lat. aufhenticare ; educălui — lat. educare, it. educare, fr. eduquer; ştudului — germ. studieren etc.
Puţinele verbe cu corespondente maghiare fără -l- sau slave moderne sînt exclusiv neanalizabile : uădăslui — vadăszni etc, privistului — rus. npueemceoeamb.
Sufixele din seria -lui... sînt foarte vechi în limba română : există atestări, chiar de cuvinte formate în româneşte, din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea (dragului; trujului, Coresi, la DHLE II, 349; lăcăşlui, Psaltirea ScMiană, în DA s.v. locaş; drăgălui, Dosoftei, la TDEG; mişcălui, Dosoftei, în DLE).
Neologisme latino-romanice adaptate mai ales cu -ălui apar de la începutul secolului al XVIII-lea (declămălui c. 1700, disputului c. 1700, toate în DÎLE; înformălui „a feţui", Oantemir, în DA s.v. informa; recomendălui, Cantemir, în DLE; protestălui, Iorga, scrisoare din 1728 în DLE), ele sînt frecvente însă în perioada de la sfîrşitul secolului al|XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, în textele juridico-administrative din Transilvania şi Banat.
1. Vezi lucrările citate mai sus.
2. Marin Z. Mocanu (Două tipuri de adaptare a neologismelor latino-romanice atestate în „Foletul Novei", în SCL XXXII, 1981, nr. 2, p. 161—163) plasează cu cîţiva ani mai devreme primele atestări ale verbelor de acest tip: în „Foletul Novei" (1693—1704), deci la sfîrşitul secolului al XVII-lea, în Muntenia, apar verbe latino-romanice adaptate cu -ălui, -elui, -ului, precum : asistălui<it., lat. assistere, defendâlui, -elui, -ului<la.t. defendere, it. difendere, care nu sînt însă acceptate de limba literară. M. Z. Mocanu arată că apariţia acestor verbe se explică prin poziţia specială pe care o avea presupusul autor al textului (G. C. Romano): italian de origine şi secretar al lui C. Brîncoveanu, deci în situaţia de a cunoaşte, datorită relaţiilor pe care le avea, prin funcţia sa, în Transilvania, modelul folosit acolo pentru adaptarea acestor împrumuturi.
Temele la care se ataşează sufixele -lui... sînt, ca şi temele la care se ataşează -ui, mai ales vechi în limbă : cele mai multe maghiare, slave sau turceşti (lăcăşlui, sămălui, vă,mălui; duh(u)lui, pizmălui, vorbălui; băşcălui, dăngălui, păşălui etc), cîteva moştenite din latină (drăcălui, preţălui, vărzălui etc.) şi foarte puţine germane, neogreceşti şi latino-romanice (păcălui ; drămălui ; mărşălui etc).
Sufixele -lui... sînt relativ frecvente în limba mai veche şi populară : aproximativ o treime din derivate sînt formate pe teren românesc.
Asupra productivităţii sufixului în limba română contemporană nu ne putem pronunţa, deoarece formaţiile noi pe care le avem înregistrate sînt exclusiv din glosare regionale care nu spun nimic cu privire la vechimea cuvintelor inserate.
126
Sufixele -lui ... au caracter preponderent popular şi regional (vezi TUDOSE, D. 193, 202).
Din numărul total al derivatelor, numai 6 aparţin limbii comune literare : două sînt arhaizante (pecetlui, sălăşlui), celelalte familiare (bruftu-lui, [mărşălui, muştrului, trebălui). Eestul sînt regionale sau învechite (şi regionale). Eegionalismele aparţin masiv Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei. De ex. : brusului — Crişana (cf. LEX. EEG. II 83), diuglui —Baia Mare (cf. GLOS. EEG.), dobălui — Maramureş (cf. Bîrlea, în DA ms.), drotălui — Baia Mare (cf. LEX, EEG. I 14), rîndului —Maramureş si N-E Trans. (cf. DLE), şerbălui — Bihor (cf. DLE), sontîcălui — Eeghin (cf. MAT. DIAL. I 193); foşpontălui - Banat (cf. MAT. DIAL. I 172),. Jbibălui — Banat (cf. MAT. DIAL. I 176); agheasmalui — Suceava (cf. LEX. EEG. I 97), paştealui - Suceava (cf. LEX. EEG. I 114). Există însă şi formaţii care apar în alte regiuni ale ţării. De ex. : Moldova : drăcălui — cf. SEZ. II 226, gîndului — cf. SEZ. II 229, drămălui, Conachi^ în DLEC ; Oltenia, Muntenia : sămălui — cf. GL. OLT., UDEESCU, GL.
1. Pentru regionalismele învechite, vezi TODORAN, T.
2. Pentru observaţiile lui Ion Heliade Rădulescu privitoare la adaptarea împrumuturilor latineşti cu -ălui în Transilvania, Banat şi Bucovina, v. sufixele -ISI... , 4. b.
-ărui, -îrai, -urni
D. URSU, Î.M.V. 375; VASILIU, S.V. 133-135.
-ărui. 1 formaţie din DI, analizabilă în raport cu un v e r b : recomendărui.
-irui. 13 formaţii din DI, la care se adaugă 6 de la D. Ursu, loc. cit. : aăminisirirui, balsamirui, dictirui, dividirui, observirui, taxirui; formaţiile sînt  analizabile în raport cu :
— un verb: cultivirui, dividirui, oculirui ,,a altoi, a o cula", prezidirui etc.;
— un substantiv: lacliirui, mar şir ui;
— un verb sau un substantiv: argumentirui, rezonirui ,,a judeca, a r e z o n a ", cf. rezon.
Formaţii semianalizabile : expeăirui, cf. expedia ;produc-ţirui, cf. producţie etc.
Promiţirui, cu sens neprecizat, probabil „a face atent" (cf. DLR), nu e luat în considerare, deoarece nu e analizabil semantic (în DLR totuşi e explicat prin promite + -irui).
-urni se detaşează exclusiv din formaţii semianalizabile (îl înregistrăm totuşi, pentru că formează serie cu -ărui şi -irui) : puţurui a curăţa", cf. putui, puţului, puţoli ; ştudurui, cf. studiu.
Din punct de vedere semantic, sufixele -ărui ... nu prezintă nimic specific în raport cu sufixul de bază.
-irui se detaşează din verbe de origine germană în -ieren adaptate la limba română cu -ui (-ir-ui) sau/şi de origine rusă în -upoeamh (-upyio) analizabile în româneşte : argumentirui — germ. argumentieren, rus. apsyMeu-mupoeamb, cf. argument, -a; armonirui — germ. fiarmonieren (v. şi rus. eapMouupoeamb), cf. armonie ; comendirui — germ. Ttommandieren, rus. KOMaudupoeamb, cf. comandă, -a etc. (producţirui şi reducţirui sînt adaptăr
127
ale germ. produzieren, reduzieren, rus. pedyiţupoeamb, eu ajutorul rom. producţie, reducţie).
-ărui se detaşează din recomendătui, apărut pe teren românesc prin contaminarea între recomendirui (< germ. rekommandieren) şi recomen-ăălui (< magi. rekommendâlni).
-urui se detaşează din ştudurui, probabilă contaminare între studirui (< germ. studieren, rus. mmydupoeamb) şi ştudutui (adaptare cu -ulm a aceluiaşi etimon german), şi puţurui, probabil rezultat din puiului (< magh. pucolni), prin substituţie de sufix
1. în germană -ieren este folosit la adaptarea neologismelor, în special a celor de oricine franceză. : "
2. Verbele ruseşti în -upoeamb de tipul celor menţionate mai sus sînt si ele, uneori, de origine germană.
-iruiy-ărui şi -urui sînt forme d ezvolta te ale lui -ui cu segmentele nesufixale -ir- (de origine germană) şi -ăr-, ~ur- (apărute în roma-, neşte, v. mai sus).
t ^ întrucît nu apar în nici o formaţie fără corespondent străin, -ărui, -trw şi -urui nu sînt productive în limba română. BTotăm însă că, dacă admitem explicaţia propusă pentru puţurui, această formaţie e o dovadă ca -urui a fost simţit ca element derivativ în română.
Formaţiile în -ărui ... au un pronunţat caracter regional, fie că sînt învechite (multe atestări în texte culte din Banat de la începutul secolului al XIX-ie^ : reducţirui, repetirui, rezolvirui, Gr. Obradovici — 1805 — , în DLB ; argumentirui, armonirui, rezonirui, Ţichindeal — 1814 — , în DA, DLE; v. şi comendirui, Ţara Bomânească, Dionisie Eclesiarhul — 1814 — , în DA), fie că sînt actuale (populare, mai ales în Bucovina : lachirm, marşirui, Marginea, în DA, DLE: studurui, Suceava, în LEX. EEG. II 110 etc).
Pentru observaţiile lui Ion Heîiade Pxăduiescu privitoare la adaptarea împrumuturilor latineşti cu -irui în Transilvania, Banat şi Bucovina, v. sufixele -ISI..., §4.6.
-ătui
VASILIU, S.V. 135-136.
-ătui apare în formaţii cu d u b 1 ă analiză din DI (rapor-tabile şi la baze în -ai substantivale sau adjectivale ori — regresiv — în -ătură) : legătui „a încheia o învoială( = lega t)", secătui, zburătui „a az-vîrli cu zburaturi într-un pom [...] pentru a face să cadă f ructele[...]" (DLBC) etc. şi în 2 formaţii cu analiză unică din DI: vlîngătui. mnătui. '
V. şioblăgătui „a se obliga" (document din 1771, în DLR), neanaîizabil cu datele de care dispunem. în DLR : „Obligat + -ui. Cf. oblega, oblâga.", dar oblăga nu apare printre variantele Iui obliga.
Verbele în -ătui sînt analizabile în raport cu :
— un s u b s t a n t i v : mnătui „a învinui", cf. vină ;
— un verb: plîngătui „a se p 1 î n g e ".
formaţii semianalizabile : buigătui „a bîigui", cf. buigui ,,id."; zăliătui „a sîcîi, a se rătăci, a se prăpădi", cf. zăhăi „id.".
Din punct de vedere semantic, sufixul -ătui nu prezintă nimic specific în raport cu sufixul de bază.
Sufixul a putut apărea m urmajalsei analize a formaţiilor cu dublă analiza' de ' *tipttF celot ''meîiţio^te' sau/şi' â formaţiilor semianalizabile de tipul buigătui : împrumutat din maghiară (bdlygat?ii),Yexpul a fost analizat' în4'Segmentul%uîg-\':'c&fe apare-'' şi in buigui (< niagiu bolyo (n)gnty, şi; sufixul -aţui.   . , "
Considerăm ca '-âMi are origine multiplă şi, cum elementele constituente iniţiale nu sînt de acelaşi tip, structură eterogenă.: -ătui este sufix' compi s ;din sl3lK^'"5paMcipM-iit. şi sufixul -ui şi o formă de z v o 1-t a t - a a sufixului -m >; -prin "elementul nesuf ixal de origine; maghiară -ăl-.'
' ' Cea mai veche âtestare;:a' 'sufixului -âtui pe care o' avem e de la irice- • piitul secolul^ ^
Temele derivatelor în -ătui sînt vechi în limbă:   moştenită (pîîîi-gătui), 'de; briginfe' slalvă (vinăiui ^verf şi zăhăi <xlcy.' saza&mu, transformat prin; sciximb, de* feţifi^)/ • '.;':'";' •Bufixul'-ă^iestefbârte slab'ptoductiv.   ' ' "        * * .    Formaţiile ..în -ătui stat mai alşs regionale (plîngăpai, Beteganul, înDLB;'zăhatui —\Mqld., în DLBC) şi învechite (m.^ mi').5.una singură.(cu dubla,analiză)este literară actuală.(secaşi)..
.:.' -zui, -aztu, -uzui ,
L. Tamâs, lucr. cit. din Omagiu Ilie Bărbulescu, p. 312; VASILIU, S.V. 126, 136-138.
-zui apare într-o formaţie din DI analizabilă în raport cu un substantiv: chinzui „a chinui".
- -ăzui apare într-o formaţie din DI analizabilă în raport cu un sub-s t-a n t i v : lărmăzni ,,a face 1 ar m ă"^
-uzui apare într-o formaţie din DI analizabilă în raport cu un v e r b : scurmuzui „a scoate la iveală, a răscoli".
V. Verbele.în -zui..şi -ăzui sînt sinoiiime cu formaţiile paralele în -ni (chinui şi lărmui), iar cel în -uzui este sinonim parţial cu verbul de bază (smrrna).     •    ■ ■ ...
Sufixele -zui ... sînt forme dezvoltate ale lui -ui prin elementele nesufixale -z-, -ăz~y-uz-.
Scurmuzui, unicul derivat românesc, a putut apărea prin analogie cu chinzui (<magh. kinozni) şi lărmăzui (<magh. Iarmdzni), analizabile în româneşte prin substantivele chin, larmă.
Vocala -u- din -uzui (scurmuzui) se poate explica prin influenţa vocalei din temă (cp. cu larm&zui):
Vechimea sufixelor e greu de stabilit deoarece toate formaţiile sînt atestate exclusiv în texte populare (chinzui, Alexiei, în DA; lărmăzui, Bibicescu, în DA; scurmuzui, Beteganul, în DA ms.).
-zui şi -ăzui nu sînt productive în limba română. ,
-uzui este foarte slab productiv şi are caracter regional (Transilvania).
-uliii vezi ~U
128
9 - c. 27
129
[-ALA], H>LA2]? -€LA2 ~ 1. Pentru modalitatea de a,distinge sufixele -0?%, -tel%"tte omoni-
mele lor -01%,
-ula1} vezi sufixele
•LI
§ 1. ».
2. -ala. 1 formaţie cu d u b 1 ă analiză: semnala (DI), cf. semnr semnal.
-ola2. Formaţie cudublă analiză: somnola (DI) „a dormita'V oî.somn, (prin regresiune) somnolenţă.
-nla2. Formaţii cu dubi ă analiză: elaumda (DI) „a introduce [...] o c 1 a u z ă într-un act", cf. clauzulă; ungliiula „a introduce un unghi (nou, interesant) de obicei în arta fotografică a filmului" (DCE)r cf. (prin regresiune) unghiulaţie „unghi de cuprindere a unui obiectiv fotografic".
2 formaţii cu analiză, .unică în DI, ambele raportabile la-substantive : acidula „a da unei soluţii proprietăţile unui aci i, a acri uşor"*, unduia (variantă a lui ondula, semianalizabil prin'ondtMa)^ cf. undă.
3. Derivatele în -ula2 aii valoarea : „a face să aibă trăsăturile caracteristice ale obiectului denumit prin substantivul de bază", valoare obişnuită pentru verbele denominale : acidula, unduia. Credem însă că e demnă de notat q nuanţă marcată în definiţia lui acidula, anume „a acri u ş o r%.. care, explîcitînd sensul menţionat mai sus, trimite la sensul diminutival^ (aproximaţia) al verbelor denominale originare (v. §4). Prin această notă semantică, verbul acidula se apropie şi de formaţia cu dublă analiza somnola.
4. Sufixele [-ala], [-ola2], -ula2 sînt neologice.de origine latino-romanică.
Verbele în ["-ala], [-ola2] şi -ula2 sînt:
— împrumuturi: somnola < fr. somnoler (<fr. somnolence < lat-somnolentia); acidula < fr. aciăuler (<fr. acidule „uşor acid" < lat. aci-ăulus);
V. şi împrumuturile neanalizabile semantic: modula<îr. moâuler (<lat. modulari< modulus „cadenţă"<moeto „măsură (in muz,)"), circula „a [...) umbla neîntrerupt venind [...] mereu la punctul de plecare, ca înăuntrul unui cerc; a merge [...] încoace şi încolo?* (DA)<fr. circuler, lat. circulare „a face circular" (< circulus< circus).
— calcuri : semnala după fr. signaler, clauzulă după germ. Tclatisu-lieren;
— derivat regresiv de la un calc nominal calc după fr. angulation, it. angolazigne (DEX -
— împrumut sau adaptare : unduia.
Unduia e înregistrat în DLR ca variantă populară a lui ondula (s.v.), atestată la Hogaş.. Considerăm că această formulare presupune apropierea împrumutului ondula de rom. undăr ceea ce nu este exclus. Mai probabilă ni se pare însă o altă explicaţie, anume : forma unduia nu e .o. variantă populară, ci, dimpotrivă, un dubîeţ savant (unica atestare nu se opune acestei interpretări), împrumut din lat. undulare. (Vezi SCRIBAN : unduia şi undulaţiune sînt înregistrate ca forme de bază — cu menţiunea „fals ond-" — şi explicate prin latină. DLRC:varianta unduia e înregistrată cu menţiunea „rar" şi eu aceeaşi atestare de la Hogaş.)
, Prin formaţiile acidula, unduia, circula şi modula sufixul ca un dublet etimologic al sufixului moştenit -ura (< ulare, -ÂEI        § 4. a).
Atragem atenţia însă asupra faptului că toate formaţiile luate în consideraţie aici slut provenite din verbe denominale (prototipurile verbelor în -ura moştenite sînt şî deverbale) şi toate sînt formate de la baze în -ul- (unduiare<un(h2lafus<* unduia ERNOUT —MEILLET';
130
ungliiula <ungliiulatier 8);
-ula2 apare v. sufixele
pentru celelalte derivate v. mai sus). întrucît şi celelalte formaţii latineşti din care e detaşat sufixul prezintă aceleaşi relaţii cu bazele lor, existenţa sufixului pentru denominative -ulare este considerată de către specialişti doar probabilă (fr. vraisembiable). Vezi MlGNOT, V.D.L. 315-318.
Sufixele -ala şi -ola2 sînt 5. Derivatele în -ala, -ola2
virtuale.
şi -ula2 sînt, in ipoteza că interpretarea dată de noi lui unduia e corectă, toate literare. Două formaţii aparţin unor terminologii tehnice : clauzula, regionalism, pe cale de dispariţie, în Transilvania şi Bucovina (v. DA), în domeniul juridic, şi ungliiula, posibilă formaţie'ocazională (o singură atestare în „Contemporanul" 1967), în domeniul fotocinematografiei. '
6. întrucît nu apare în nici un derivat format pe teren românesc, sufixul -ula2 nu e productiv.
7. Sufix dezvoltat : -icula. Apare într-o singură formaţie, cu
gesticula „a face [...] multe gesturi [ ...]"(DEX).
Este un împrumut latino-romanic
Etimonul latin este ilustrativ pentru existenţa (compus cu sufixul lat. -ulare): gesticulare e atestat
considerat posibil argument pentru explicarea verbului ca derivat dela^^us (îa ERN0UT MEILLET chiar de ia verbul gestire „brider de") cu -iculare şi a lui gesticulus ca derivat post-verbal. Vezi MIGNOT, V.D.L/320.
Sufixul -icula nu e productiv in limba română. Derivatul gesticula e literar.
analiză   unică, din DI : (cu mîinile) în timpul vorbirii
: fr. gestieuler, lat. gesticulări.
probabilă a sufixului lat. -iculare înainte de numele gesticulus. Faptul
-uli   vezi -LI -uiuji vezi -NI -ima2 vezi -ONA3 -uni   vezi -NI -urax vezi -ARI -ura2 vezi -ARI -uri,   vezi -ĂRI
urî2 vezi -ĂRI usa! vezi -Şî uşa2 vezi -ŞI uşi vezi -ŞI uţa vezi -ŢI uîi   vezi -rŢI
iai
DERIVATELE IMEDIATE
PHILIPPIDE, P. .72 - 73, 233; DHLR Ii, 313-316 Iorgu Iordan, în BPh I, 1934, p. 177—178 : II, 1935, p. 224 — 226; III, 1936, p. 184-189 : ÎX, 1942. p. 22-26, 38-49; id., LRG 478-480; LOMBARD, V. pass: ; PURDELA, D. I.
"1.'Derivatele verbale imediate sînt de conjugările I şi a IV-a şi au \ toate caracteristicile acestor conjugări: -a, -i şi -î.
Pentru raţiunile care ne-au 'determinat să tratăm aceste formaţii ca derivate imediate »■ ii nu ca derivate sufixale (cu „sufixele" -a.-i, -?), v. Introducere,. § 6.
:    apare exclusiv după -r- precedat de vocală (dîrî, hotărî, mohorî etc), dar. în aMaşi context fonetic apare, şi .caracteristica -i (cocori, cositori* dărvări etc. sau dublete ale unor formaţii în -î : chiori, -î,coiori, -î, iezări, ăbări, A, zăpori, -î), \ '
Aceasta e situaţia mjimba contemporană. In fazele.mai vechi ale limbii române, cînd sc făcea distincţia intre un r (fortis) şi un r (nonfortis), distribuţia flectivelor -i şi -î era condiţionată fonetic: -z apărea după r, -i apărea după ?. în momentul în care'distincţia r~r s-a pierdut, condiţionarea celor două flective a devenit, după cum am. arătat, lexicală. Vezi Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Bucureşti, 1968, p. 55 — 56,113, 130. ' *
2. Conjugarea I. 1067 de formaţii în'Bl, la care se adaugă 111 din alte surse : alerta (DEX), antrepozit-a (BPh IX, 1942, 43), baleta (comunicat oral), bretona (UDEESCU, GL.), gondola (DCE), ingenia (VE, iunie, 1940, p. 129), porzola „a stropi seminţele de .cereale cu porzol" (GL. OLT.)9 tasona „a pune în ordine lemnele la t a s o n" (DLE) etc.
Conjugarea a IV-a cu caracteristica -i. 1273 deformaţii în DI, la care se adaugă 97 din alte surse : armăsari (UDEESCU, GL.), bulendri „a se zbîrci" (LEX. EEG. II 119), furci (BPh IX, 1942, 39), grăniceri (DCE), păduri (DLE), phşchi „a fixa [...]cuplişte( = cuie de lemn)", cf. plişcă2 (DLE), urzobi (GL. OLT.), cf. urzoabejA. „curele cu care se leagă opincile", vrăieşU (LEX. EEG. II17) etc.
Cu caracteristica -î. 21 de formaţii în DI, la care se adaugă 4 din alte surse : cap ări (Enea Hodoş, în DA ms.), cf. căpară „arvună", ciotorî UDEESCU, GL.), dîrî (G.Dem. Teodor eseu, în DA ms.), ogărî „a slăbi" (LEX. EEG. II 16).
O serie de derivate susceptibile de dublă analiză, care au statut diferit după termenii cu care operează analiza, sînt derivate imediate într-una din cele două ipostaze. Aceste verbe sînt de două tipuri, după cum analiza se face exclusiv în termenii oferiţi de baza derivatului sau si în termenii oferiţi de o bază mai extinsă decît cea a derivatului :
V. Introducere, § 3.
— Baza e un derivat sufixai. Verbul e derivat imediat dacă analiza se face prin. raportare la bază   şi derivat  sufixai dacă
analiza se face prin raportare la tema bazei. De ex. blegoşa e derivat imediat de la blegos ori derivat sufixai, de la bleg cu -oşa.
V. şi situaţia similară, dar mult mai slab reprezentată, a verbelor a căror bază (nederivată) este o formă din paradigmă augmentată eu un inorfem. De ex.: cafeli, derivat imediat de la tema de caz oblic, cafel-, sau derivat cu. sufixul -elir de la tema de nominativ, cafe-.
— Baza e, indiferent, primară sau derivată. Verbul e derivat i m e d i a t dacă analiza s& face prin raportare la această bază şiă e r i -vat re gresiv dacă analiza se face prin raportare la un cuvînt care conţine, pe lingă baza verbului, un sufix. De ex;: căsători e derivat imediat de la casator ori derivat regresiv de la căsătorie.
Notăm că aici ne referim la situaţiile în care datele (semantice si etimologice) de care dispunem nu he permit să optăm pentru tina din cele două analize (şi soluţii) posibile. Considerăm că statutul verbelor respective e incert şi nu le'înregistrăm nu mexic nici la derivatele imediate^ nici la cele sufixale (ele sînt avute jn vedere ca formaţii cu dublă analiză în ambele locuri).
1. în dicţionare (v., de exemplu, DA, CDDE, DEX) căsători e dedus din căsător(iuh însă atît sensul („a (se) uni legitim [...] prin c ă s â t o r i e[...]"), cit şi atestările (v. DA) permit în aceeaşi măsură explicarea prin 'căsătorie; Analiza sincronică e în orice caz aceasta din urmă.
2. V. Introducere, §3, pentru situaţiile în care datele semantice şi etimologice sînt concludente pentru alegerea unui singur mod de analiză şi deci pentru stabilirea statutului verbelor.
Derivatele verbale imediate sînt analizabile în raport cu :
— un nume (marea majoritate; între acestea substantivele sînt cu mult mai frecvente decît adjectivele); substantive: accidenta, aera, amaneta, ancora, betona, binocla etc.; aburi, alămi, albii, amănunţi, bălti, berbeci etc.; cosorî, izvorî etc. -.adjective: absenta, activa, deşerta etc; acri, albaştri, bolînzi etc; amărî, chiori etc;
— un adverb (aproximativ 50 de formaţii) : alătura, înainta, îndemîna etc.; &es%aK da de-a Jdura" (UDEESCU, GL.), cf. de-a bes-tegala, potrivi, răzni, repezi etc.;
— o interjecţie (aproximativ 50 de formaţii) : crîşca, cutcu-. riga, marina „a roti o dată pe grosime", cf. marina!, termen prin care se dă comanda ca buşteanul să fie rotit o dată pe grosimea lui ... (DLE) etc.; amini „a-1 uita Dumnezeu pe tinde a plecat" (UDEESCU, GL.), cf. amin !, ciripi etc; ciotorî „a se.certa" (UDEESCU, GL.), cf. ciotoro !;
— un pronume : însuşi.'nimici, tui;
— o prepoziţie : asupri.'
1. Verbul peşti „a zăbovi, a întîrzia, a amina : a stărui; a răbda; (despre timp) a trece" (DLR) se poate explica foarte bine din punct. de.vedere semantic prin prepoziţia peste. Este mai greu de explicat însă faptul că, deşi atestat,din cele mai vechi texte (v. DLR), forma iui se bazează pe forma tîrzie a prepoziţiei {peste) şi nu pe cele existente la epoca primelor atestări (preste, prespre). Probabil acest inconvenient a determinat poziţia rezervată a DLR: „Etimologia necunoscută. Cf. peste:'', pe care, deocamdată, o adoptăm şi noi.
V. şi: G. Pascu, Etimologii româneşti, Iaşi, 1910, p. 32, unde peşti este explicat prin lat. pensitare „peser, balancer, examiner avec.sein"■; Iorgu Iordan, în „Arhiva", Iaşi, XXXI, 1924, p. 281 —282, unde este propusă explicaţia prin rus. n-kcmamb „a aştepta, a îngriji (copii)". Notăm însă crăceşte explicaţii pornesc de Ja un sens, „a păzi, a îngriji", care nu este atestat de contextele care susţin cuvîntul (v. DLR).
2. Cu baze numerale apar numai derivate parasintetice: împătri, încinci, îndoi, întrei, înzeci. Vezi   FC IL 136.
în interiorul derivatelor raportabile la teme substantivale menţionăm existenţa a foarte puţine formaţii de*la nume pr oprii, mai ales nume de sărbători, mai'rar nume de persoane : sîngeorza, sî?ivăsiay
132
133
crăciuni, probăjeni (cf. Probăjeni); adami „a se îmbăta" '(■< (Moş) Addm se zice omului beat, Zanne, în DA), năi. Fiind slab reprezentat numeric, acest tip de formaţii e nesemnificativ pentru clasa derivatelor verbale imediate.
O excepţie pare să fie constituită de verbul de adresare prin numele interlocutorului (năi, cf. Na(i)e); exemplul e unic în inventarul nostru, dar reprezintă, credem, o categorie deschisă de formaţii ocazionale. Dacă este aşa, verbele de tipul năi sînt caracteristice pentru clasa derivatelor imediate. ,
a. Distribuţia pe clase morfologice a temelor nu determină diferenţe notabile între derivatele verbale imediate de conjugarea I şi cele de conjugarea a IV-a. Singura diferenţă, constituită de apariţia temelor pronominale numai la derivate de conjugarea a IV-a în -i (de altfel, foarte puţine), mai vechi în limbă, trebuie corelată cu preponderenţa temelor vechi la derivatele de conjugarea a IV-a şi preponderenţa temelor latino-romanice la derivatele de conjugarea I.
1. v. §5.
2. Diferenţa semnalată cu privire îa temele pronominale ar putea fi întărită prin temele prepoziţionale. Tema lui asupri însă are statut ambiguu, de prepoziţie şi adverb (v. DA). Considerată în felul acesta, formaţia se încadrează in seria verbelor cu teme ambigue, adverbe şi prepoziţii: potrivi (cu unele sensuri explicabile chiar prin substantivul potrivă), împotrivi, contra, încontra (in FC II 279 se afirmă că încontra nu se analizează prin prepoziţia contra, ci prin adverbul omonim). Acestea, după cum. se vede, se repartizează pe conjugări după vechimea temelor.
b. După cum s-a văzut mai sus (p. 132), conform inventarului nostru global, numărul derivatelor de conjugarea a IV-a e puţin mai mare decît numărul derivatelor de conjugarea 1: 1395, faţă de 1178.
Se va vedea mai jos (§ 4. b) că repartiţia pe conjugări a derivatelor verbale imediate variază în decursul istoriei.
Datele noastre par să fie contrazise de situaţia generală prezentată de M. Iliescu (La prodactiviie de la IVS conjugaison latine dans Ies langues ronianes, în Recueil d'etuaes romanes, Bucarest, 1959, p. 96—102): verbele de conjugarea I reprezintă 50,96%, iar cele de conjugarea a IV-a, 43,75% din totalul verbelor limbii române.
Faptele se schimbă însă dacă ne referim Ia datele analitice ale statisticii întreprinse de M. I. şi totodată dacă avem în vedere că statistica sa a fost făcută pe DM. (Cp. cu datele generale ale lui A. Lombard — V. 1117 —, obţinute din DA, TDRG şi CADE, unde cea mai bogată e tot conjugarea a IV-a: 2998 de verbe^ faţă de 2568 de conjugarea I. V. şi comentariul făcut de Gr. Brâncuş — M. V. 85—86.) M. Iliescu găseşte s e n s i b i 1 mai multe formaţii româneşti de conjugarea a IV-a decît de conjugarea I: 55,43%, faţă de 24,33% (din totalul verbelor de conjugarea a IV-a, respectiv, î). Pentru ca aceste date să fie comparabile cu datele noastre, ele trebuie completate cu împrumuturile analizabile (noi am înregistrat în inventar şi î m p r u mu t u ri 1 e analizabile, pe care M. I. îe-a inclus în categoria generală a împrumuturilor). Or, cum se vede şi din tabelul prezentat de D-sa (p.97), împrumuturile sînt mult mai numeroase la conjugarea 1(63,27%, faţă de 27,14% la conjugarea a IV-a), fapt care schimbă raportul în sensul rezultatelor noastre.
Pentru ponderea  împrumuturilor în cadrul  celor două conjugări, v. § 4. b.
c. Foarte puţine derivate se pot explica numai prin raportare la tema pluralului: cîr cei, cîr ceia — cîrcei ; răi, raia—răi; şăia („Ion Creangă", în DLE) — săi.
ă. Un număr de formaţii constituie perechi avînd aceeaşi temă ş i flective diferite :
177 : -a şi -i : abura, -i, adăposia, -i, adevăra, -eri, agesta, -i, ajutora, ~i etc.
5 : -i şi -î : chiori, -î, cotori, -î, iezări, -%, iăbări, -î, zăpori, -i; 2 : -a şi -î : cetera, -î, popora, -L
1. Nu considerăm că formează perechi verbele ale căror teme, identice din punct de vedere formal, reprezintă cuvinte diferite (cu etimologie şi sens diferit) : apostrofa, cf. apostrofă „figură
134
iii Şl
* retorică [....]" < ?r- apostrophe, lat. apostroplw, gr. &Koaip ocp*/) şi apostrofi, cf. apostrof < fr. aposirophe, lat. apostrophus, gr. <x7c6oTpo<po<;. (De fapt, e posibil ca înseşi apostrofa şi apostwfi să fie provenite din limbi diferite; v. §3. b, p. 139.)
în schimb considerăm că formează perechi verbele ale căror teme sînt variante fonetice :      ale aceluiaşi cuvînt: râriţa9 raliţi (şi râliţa), ef. raliţă; ştiuldica, stiuldici, cf. ştiuldic, stiuldic. — 2. Pentru semantica şi istoria unor derivate perechi, v.  § 3. b şi 4. b.
e. Finala consonantică a temei se comportă adesea normal: este alterată de -i şi se păstrează neatinsă atunci cînd e urmată de - a : argat — argaţi; urît — urîţi etc.;
jragea — fragezi; livadă    livezi; veşted — veşteji etc.; mireasă —- mireşi; pripas — pripăşi ; ticălos — ticăloşi etc.; chinez — chineji; viteaz — viteji etc.;
Cf. şi tipul neproductiv în limba română (de provenienţă slavă: a^X-k — ~ a*rwrH): burdui — burduşi, năduf (-uli) — năduşi, patriarh — patrierşi, vătaf (-ah, -av) — vâtâşi.
freamăt — fremăta etc.; ; obadă — obăda etc.;
merinde — merinzi, merinda; umed —umezi, umeda (singurele exemple pe care le avem);
cărunt — cărunţi, cărunta; profet ■— profeţi, profeta etc.;
zălog — zăloji, zălo$a (singurul exemplu pe care îl avem).
Există însă şi: 1. cazuri de verbe în -i cu consoana temei nealterată, 2. cazuri inverse, de verbe în -a cu consoana alterată, şi 3. cazuri mixte, de verbe în -i sau în -a cu forme duble, reprezentînd ambele tratamente ale consoanei:
1. nuntă — nunti; tont — tonţi;
grămadă — grămădi; plod — plo&i ; stafidă — stafiăi ; schilod — schilodi etc.; : mătase — mătăsi etc.;
cneaz — cnezi etc.; monarh. — monarhi etc.;
2. curat — curăţa ; înalt — înălţa; înţelept — înţelepţa; jumătate — jumătăţa etc.;
aguridă — aguriza; răiund -r? rătunza;
cuvios — euvioşa; rămas . —rămasa (dacă nu e format de la rămas sau rămăşag) (toate exemplele pe care le avem);
3. clopot — clopoti, clopqţt] oţet— oţeti, oţeti; slut — sluti, sluţi ; martini—mărunta, mărunta etc;
putred — putredi, putrezi; omidă — omiăa, cfmiza etc.; gălbează — gălbezi, gălbeji; necaz — necăzi, necăji etc Cazurile care nu se conformează normelor de alternanţă se pot explica în mai multe feluri.
Formaţiile în -a cu consoana tematică alterată se explică :
— prin provenienţa din sau după modelul perechii care prezintă tratamentul normal al consoanei:. mărunta după mărunţi, curăţa după curaţi;
— prin „infljienţa impresiei că alăturarea sufixului trebuie să aducă modificarea consoanei finale a temei";
Cf. GRAUR, T. 263.
— prin influenţa pluralului: omiza ■— pl. omizi;
— (în cazul verbelor moştenite) prin forma etimonului: înălţa < lat. * inaltiare.
135
Formaţiile în-i cn consoana tematica nealterată se explică :
prin influenţa unor forme dimflexiunea sau din familia euvîntulur bază în care consoana temei, urmată de-e sau i, este tot nealterată : pămînM — pămîntiu, speti    spete-'   ' • ' stafidi — stafide, şoldi — şoldixi cnezi — cnezie;
— (în cazul împrumuturilor) prin forma eţimoanelor : plăti <v. sl. imjthth (cp. cu plăţi)
... grămădi < v.: sl. rpaMa^H-TH, (cp, cu,,pl. grămezi) plodi < y. sl. n^o^ffPH' (cp.' cu pl. pZo^i) 5
— prin caracterul neologic al temei: moăimoda (< fr.);
— prin provenienţa din sau după modelul perechii care prezintă tratamentul normal al consoanei :-pupăzi după pupăza;
Explicarea lui t clin nunti prin varianta de conjugarea I se exclude deoarece nunta pare a fi mai nou (I. Văeăreseu faţă de. Dosoftei, în DLR) şi mult mai rar. De asemenea, obrăzi, vechi (şi regional), prin obrăza, regional (v. DLR).
— prin influenţa unor sufixe la care a fost asimilată tranşa finală a derivatului -..hohoti.: -oti.
, Cazurile de forme duble, una cu consonantismul normal şi alta cu consonantişmul aberant, au putut apărea şi s-au putut menţine din nevoia de a marca formal anumite distincţii semantice (v. § 3. b, p. 139).
Eămîn şi cazuri care nu pot fi explicate, ca, de ex. : ghionti (cp. cu pl. ghionti), haiti (<hîit, cp. cu pl. hîiţi), nunti (cp. cu pl. nunţi), obrăzi (cp. cu pl. obraji), schilodi (cp. cu pl. schilozi), sluti (cp. cu pl. sluţi). Această situaţie nu e însă specifică pentru derivatele verbale. în derivarea nominală, de ex., apar numeroase formaţii cu sufixe al căror prim sunet este i cu şi fără alterarea consoanei tematice :
fetie, scurtime, argintiu, dede, grosime (v. şi formaţiile de mai sus) şi
avuţie, lăţime, vineţiu, duioşie, scorţoşime.
Cf. LOMBARD, V. 846-853.
3. a. Verbele denominale prezintă toate valorile care pot reda în mod neutru o relaţie verbală legată de numele unei acţiuni sau stări, al unui obiect, al unei calităţi, al unei circumstanţe :
1. ,,a executa, a participa sau a supune la acţiunea denumită prin substantivul de bază" : complota, chiuli, epcerţiri, hori-, asedia, calomnia, critica, disciplina, influenţa, căzni, canoni, surghiuni, vrăji;
2. ,,a fi stăpînit de sentimentul ..., a se afla, a fi pus sau a pune (pe cineva) în starea denumită . • : invidia, ciudi, mili „a fi cuprins de milă", rîvni; alarma, anchiloza, dălăci, guturai, pătimi;
3. ,,a-şi exercita, a acorda sau a dobîndi ocupaţia, funcţia sau atar tutui ..., a executa, a suferi sau a face să sufere acţiunea caracteristică agentului ..., a duce existenţa caracteristică persoanei ..." : filozofa, ghida, argaţi „a munci ca argat", Mei ,,a face pe baciul", băni ,,a face pe cineva b a n, a-şi exercita funcţia de [ ...]", boieri, bulibaşi ,,a ajunge bulibaşă", chezăşi, gineri „a face [..... ] ginere"; cărica „a învîrti" (cărică „rotiţă"), cuca „(despre cuc) a cînta", fermenta, bala-muţi „a bîrfi" (balamut „bîrfitor"), cari „a fi ros de cari", draci „a fi posedat de draci", şoimăni „a sluţi, a lovi" (şoimane „iele"), viscoli; amoreza, băbi „a f i b a b ă", becheri „a trăi cabeclie r", bulgări 1 „a se
ocupa cu cultura legumelor (caracteristică b u 1 g a r i 1 o r )", ibovnici, socri, tigori „a duce viaţă de ticălos (== t ig o ar e )" ;
4. „a face o acţiune sau a se comporta după modelul ..., conform cu indicaţiile oferite de obiectul denumit prin .." : bascula, furnica, găina „a picoti (ca o g&in&)",\wJtura „a domni ca un vultur ", berbeci „a lovi cu putere (ca b e r bec i i)", ciorti „a se certa (ca ţiganii)" (ciort 3 „ţigan" DA), hogi „a- vorbi eu voce tare, a da chiot [..'.']. (ca un h o g e)", trîntori „a sta ca un t r î n t o r "; mgdi „a se îmbrăca după cerinţele m o d e i " ; ,
5. „a aparţine sau a face să aparţină la grupul ... " -.rudi; creştina, indigena, calvini;
6. „a produce, a realiza obiectul .v." -.armonia, conjectura „a face o conjectur ă", borti, doini, duhori „a răspîndi d u h o a r e", întu-nerici, odrăslij anexa, prinzi; >
7. ,,a dobîndi sau a face sa dobîndească trăsătura redată de adjectivul de bază sau trăsăturile caracteristica ale obiectului ..., a transforma în ..., a da forma obiectului ..." : activa, damasca, acri, albii, ardeleni săbii „a se ascuţi"; diftonga, fărîma, ciobi, claponi; cercela „a da forma cer-c e 1 u 1 u i", furci ,,a tăia în formă de fure ă" ;
Valoarea e redată şi prin verbele depronominale : însuşi, nimici. 1
8. „a face o acţiune prin intermediul obiectului ..." : binocla, ghera „a zgîria (cu ghearele )", cîrmi, sineli, ţimbăli „a cînta la [...]" ;
9. „a atribui, a acorda sau a lua obiectul .. ." : arvuni; amnestia cinsti; intervieva „a lua un interviu", cioboti „a percepe amenda numită ciobote";
10. „a prevedea, a acoperi cu, a (se) introduce în obiectul ..." : aureola, fundamenta, băieri, petici; mili, rugini, stropi; cazarma, cocini „a mîna în c o c i n ă", conăci „a trage şi a sta la.conac";
11. „a acţiona asuprăvobiectului ..." : cărena „a repara c a r e n a unei nave", fileta „a tăia fi le t;ul şuruburilor", flanca  „a proteja flancul unei unităţi militare", beregăţi „a strînge de beregată" coji, iepuri „a vîna i e p u r i", trîntori „a distruge t r î n t o r i i unui stup";
12. „a se adresa cuiva prin substantivul (la vocativ) ...": ffo-taţi, năi (< Mae), porci.
în mod excepţional, valoarea e redată printr-un verb. derivat de la pronumele tu (folosit la vocativ): tui.
Yerbele formate de la adverbe exprimă acţiuni care se desfăşoară în circumstanţa redată de adverbul de bază : aiura, curînăa, aminti dibaci „a potrivi lucrurile dibaci", razni. Valoarea e redată şi prin verbe derivate de la substantive care exprimă o circumstanţă sau care apar în locuţiuni adverbiale şi, foarte rar, de la prepoziţii care au şi valoare adverbială : galopa, ierna, huzuri, tăini, zori; asupri, contra.
Verbele formate de la interjecţii au valorile :
— „a emite strigătul sau formula de imprecaţie ori (mult mai rar) de politeţe redată prin5interjecţia de bază" : cutcuriga, aoli; sictiri, bog-daprosti; valoarea e redată şi prin verbe derivate de la substantive' care apar în formule de imprecaţie : dumnezei „a înjura de Dumnezeu", gorgoni „a înjura pe cineva trimiţîndu-1 la g o r g o a n e (= fiinţe mitologice)" •
— „a executa mişcarea redată prin interjecţia...": hurduca huţa, marina.
136
J37
Vezi MARIN, V. A. 212-215.
O serie de formaţii, care se ataşează din punct de vedere semantic la unele din categoriile stabilite mai sus, redau întocmai conţinutul unor locuţiuni sau expresii verbale în care apare termenul de bază al derivatului : buzni „a da buzna", clăpi „& trage cuiva clapa", năgrăbi „a da năgrabă", tînjeli „a se lăsa pe tînjală".
Numeroase formaţii redau sensuri foarte speciale şi care nu se pot grupa în clase : biserica ,,a se duce la biserică", crăciuni „a omorî pe cineva vărsîndu-i sîngele" (a-1 tăia ca pe porc — cf. datina tăiat Aii porcilor de Crăciun), criţări „a cheltui banii pe lucruri de mică importanţă", ăolii ,,a scoate pluta din curentul apei şi a o mina într-o parte unde e apa mai lină" (<Mte „parte a rîului unde panta e mică"), dumbrăvi „a face dragoste", mustăci „a rîde pe sub mustaţă", păduri „a tăia lemne din pădure", su-suori „a curaţi o plantă de frunzişoarele de prisos care ies la baza frunzelor", zări, zătoni „(despre peşti) a se strmge într-un zăton", zdravănă „a strănuta zdravăn" etc.
V. şi verbul legumi „a rnînca [...] cu măsură, .[...]• a mînca fără poftă, [...]", format indiscutabil de la legumă (cf. DA), ale cărui sensuri însă nu arată vreo legătură cu baza.
Existenţa sensurilor foarte numeroase şi variate ale verbelor deno-minale, precum şi existenţa formaţiilor care pot exprima orice idee verbală cu condiţia să fie legată de un nume dovedesc că derivarea verbală imediată eliberă în limba română cel puţin pentru formaţiile denominale.
b. în marea majoritate a cazurilor, perechile de verbfe de conjugarea I şi a IV-a au acelaşi sens. Sînt însă şi unele cazuri în care verbele pereche sînt distincte din punct de vedere semantic. Aceste distincţii sînt de natură diferită :
— unul din verbe are numai unul din sensurile celuilalt: asemăna ,,a face asemenea (= oblu); a face asemenea (=la fel)" / asemeni „a face oblu" ; marmora „a da aspect de marmură; a căptuşi [... ] cu [... ] marmură" / măr muri „a sculpta [... ] în marmură, a căptuşi cu marmură; a încremeni de frig; a încremeni (de frică [...])";
V. şi perechea curaţi/curăţa: pe lingă multe sensuri comune, sensurile „a muri; a îndepărta coaja [... ] de pe fructe [...]; a rămîne lefter" sînt, după cît se pare, redate numai prin curăţa (v. DA).
— distincţia semantică dintre cele două verbe constă în gradul de intensitate sau de generalizare a acţiunii: oăciula „a saluta" / căciuli „a se ploconi", agesta „a ocroti" / agesti „a strînge, a se fixa într-un loc", îndesi „a face să devină mai des" / îndesa „& înghesui", aiuri „a vorbi într-aiurea, a fi zăpăcit (despre un om sănătos)" / aiura „a delira (despre un om bolnav)" — cf. Iorgu Iordan, Forme de conjugare mixtăinlimba română, în BPh II, 1935, p. 53 ;
— sensurile complet diferite ale verbelor sînt determinate de raportarea la întrebuinţări diferite ale cuvîntului de bază (aripa „a împuşca o pasăre în aripă, a căpăta aripi" j-aripi „a căpăta boala aripi") ori la note diferite ale sensului bazei (zdraveni „a (se) face iarăşi zdravăn"/ zdravănă „a strănuta zdravăn", oi. zdravăn /, urare care se face celui care strănută) sau chiar de faptul că au la bază cuvinte complet distincte (atît din punct de vedere morfologic, cît şi semantic): apostrofi „aelida un sunet (din vorbire)", cf. apostrof /apostrofa „a adresa cuiva o apostrof ă".
1. Diferenţa măturai mături „(despre viţa de vie) a creşte mare, ca mătura", GL. OLT., se= explică tot prin note diferite ale sensului bazei, dacă nu cumva mături trebuie raportat la adjectivul matur, definiţia citată datorîndu-se unei etimologii populare.
2. în legătură cu datori şi datora, îorgu Iordan (lucr. cit. din BPh II, 1935, p. 56) vorbeşte despre o tendinţă de „separare semantică", menţionată şi în GRAM. ROM. Ia247 :
138
datori „a avea o datorie morală"jdatom j,a avea de plătit [.:.] o sumă de bani". Această tendinţă nu e însă confirmată in DEX, unde datori e menţionat ca variantă fără nici o observaţie asupra sensului.
3. Alunga şi alungi au Ia origine aceeaşi bază (primul e moştenit: *allongare<longus, al doilea, formaţie recentă după fr. allonger), dar istorii complet diferite şi sensuri, de asemenea, diferite: „a fugări; a se arunca după [...]; [...]" (datorită cărora alunga nu e analizabil în 'română)/„a (se) lungi; a prelungi". Vezi.Iorgu Iordan, lucr. cit. din BPh II, 1935, p. 54.
4. B.P. Hasdeu (CUV. BĂTR. I 280) relevă distincţia tranzitiv/nontranzitiv (în plan semantic, în cazurile discutate, factitiv/nonfactitiv) existentă între verbe în -ez (de conjugarea I) şi verbe în -esc (de conjugarea a IV-a)-5 ferica „sînt ferice"[ferici „fac ferice'', meseri „ajung measer"jmesera „fac measer". Autorul remarcă, în mod just, că termenii care intră în opoziţie nu au întotdeauna aceeaşi distribuţie: într-una din perechi tranzitiv e verbul în-i, în cealaltă, verbul în -a.
La fel de rar ca în cazul verbelor de conjugări diferite distincte semantic, apar exemple de perechi de verbe distincte după consoana tematică (alterată şi nealterată) cu (unele) sensuri diferite : coţi ,,a măsura cu cotul" / coti „a face cot, a lovi cu cotul", izvozi „a însemna, a nota" / izvodi ,,a însemna, a inventa", părţi „a împărţi" / părţi ,,a părtini".
Cum s-a văzut, corespondenţa între distincţiile semantice şi distincţiile formale (sufixe diferite, consoana tematică diferită) se realizează în cazuri foarte rare. Mai mult chiar, printre aceste cazuri, unele par să fie împrumuturi, deci distincţia semantică nu s-a creat în limba română (apostrofa < fr. apostropIrier „adresser bruSquement la parole â(qqn) sans politesse"—cf. EOBBET, s.v., apostrofi < germ. apostropHeren „einen Apostroph setzen" — cf. Fremdwdrterbuch, Leipzig, 1954, s.v.; vezi §2. d, n. 1 : originea bazelor e tot diferită). De aceea conchidem că corespondenţa dintre distincţiile semantice şi distincţiile formale nu este o trăsătură specifică pentru derivatele verbale imediate.
4. a. Caracteristicile conjugărilor româneşti, ca şi procedeul formării de derivate verbale imediate în special denominative sînt moştenite din limba latină prin verbe derivate conservate împreună cu bazele lor ca: asemăna < asslmllare — asemenea <assimilis, -e-, cina <cenare — cină < cena; crunta „a (se) însîngera" < cruentare — crunt „sîngerat" < cruen-tus (CDDE, DA); forfeca „a tăia [...] cu foarfecele" < forficare — foarfece <forfex (CDDE, DA); fuma „a degaja fum" <fumare — fum <fu-mus (CDDE, DA); ierna <hibernare — iarnă <liiberna\ înălţa <*inal-tiâre — înalt <in + altus; lupta <luctare — luptă <lucta; măsura <men-surare — măsură <mensura; amărî < *amarire — amar <Camarus ; a-morţi <*ammorlire — mort <mort(u)us; amuţi <*ammutîre — mut<mu-tus ; (în Jflori <* (in)florire — floare < florem ; tuşi <tussire — tuse < < tussis (se observă că verbele moştenite de conjugarea I sînt mult mai multe decît cele de conjugarea a IV-â, iar cele de conjugarea a IV-a sînt mai ales parasintetice).
Cf. ROSETTI, ILR 149; ILR I 91-93; FISCHER, L. D. 172-173.
M. -L. Purdela (D. 1.12) propune o listă de derivate verbale imediate moştenite (alcătuită după DM) în care conjugarea I e reprezentată prin 46 de unităţi, iar conjugarea a IV-a, prin 7. Nu discutăm valabilitatea etimologiilor presupuse de listă (asupra cărora însăşi autoarea îşi exprimă rezerva), ea pledează însă oricum pentru preponderenţa derivatelor de conjugarea I.
în latină verbele denominative aparţin masiv conjugărilor regulate : I şi a IV-a. (Puţinele denominative de conjugarea a Il-a trec în număr mare la conjugarea a IV-a; vezi FISCHER, L. D. 171.) Poziţia cea mai puternică o au derivatele de conjugarea I: verbe în -are se formează de la toate temele nominale, iar denominativele de a IV-a sînt formate după modelul denominativelor de conjugarea I — cf. ILR I 91, 92.
b. După numărul de derivate moştenite (vezi cîteva exemple mai sus), româna pare să fi moştenit situaţia din latină, la fel ca şi celelalte limbi romanice (unde derivatele de conjugarea a IV-a moştenite sînt mai puţine
139
decît cele de conjugarea I; cp. cu situaţia generala a verbelor moştenite — derivate şi nederivate — aşa cum e prezentată de M. Iliescu, în lucr. cit., . .p. 97 : conjugarea 1: 11,90%, conjugarea a IV-a : 2,94%).
Pentru această ipoteză par, să pledeze şi derivatele în -a de la teme latine cu atestări foarte vechi (secolul al XVÎ-lea, v. p. 141), precum şi verbe ca asemăna şi ferica, care par -a fi moştenite (cf. cdde : *felicare), spre. deosebire ds dubletele lor în     care sînt formate y. in româneşte. .« • -
Ulterior însă, într-o perioadă cam nu poate fi precizată, (dar care pare să-şi aibă începutul înaintea influenţei slave — vezi observaţia de mai jos), limba română s-a diferenţiat de celelalte limbi romanice : derivarea a devenit mai puternică în interiorul conjugării a IV-a decît în interiorul conjugării I. Această situaţie se menţine pînă în secolul al XVIII-lea şireste în acord cu situaţia generală a conjugării a IV-a, care în perioada respectivă e mai puternică decit conjugarea I.
La întărirea poziţiei conjugării a IV-a a contribuit influenţa slavă, prin numeroase verbe în -i şi prin. cîteva sufixe verbale în• -£ care au fost împrumutate (v. -NI, -UI etc).
E posibil însă ca roiul acestei influenţe să fie limitat ia întărirea conjugării a IV-a, pentru care româna avea deja preferinţă (o explicaţie acceptabilă pentru această preferinţă nu ara putut găsi deocamdată). ,
Această preferinţă pare să reiasă din faptul că numeroase verbe slave de conjugarea I au trecut în română ia conjugarea a IV-a (fireşte, această ipoteză se verifică în eventualitatea că aceste verbe au pătruns in limba română în perioada de început a influenţei slave) : HcnwTdTH >ispiti, *ra*âath> oglindi, 3HA&th>zidi etc; v şi cazurile de verbe greceşti care în slavă au trecut la conjugarea I şi în română la conjugarea a IV-a : eTcoct^a > mxe'ncATH si pedepsi.
Cf. Al. Graur, Evoluţia conjugării în româneşte, SGL XIII, 1962, nr. 2, p. 157: v. si -.BRÂNCUŞ^Ol V. 86; 1  ^  ' ■       ' ■
V. şi M;; Kfepinsky (Uinfluence slave sur le verbe roumain, în „Slavia", 1941, p. 121), care explică sistemul de derivare verbală la conjugarea a IV-a exclusiv prin influenţa slavă.
M. - L. Purdela (D. I. 12) înregistrează 61 de verbe împrumutate din slavă, ' diir €are 60 sînt de conjugarea a IV-a şi 1 (<pbideti) de conjugarea I şi â IV-a.
Preponderenţa conjugării a IV-a faţă de conjugarea I pînă în secolul al XVIII-lea reiese din fapte ca :
— Eaportul numeric general între derivatele care aparţin unei singure conjugări (I sau a IV-a) e în favoareaultimelor. (Nu dăm cifre exacte pentru situaţia generală deoarece datele de care dispunem nu sînt întotdeauna sigure : adesea, cuvintele care, după vechimea temei şi după apartenenţa stilistică, par a fi vecbi învlipibatau atestări recente sau nu au atestări deloc. în plus, sînt foarte multe derivate atestate exclusiv în texte populare; legarea unor asemenea Cuvinte de o anumita perioadă nu poate fi justificată de un temex riguros, iar negHjarea4or ar modifica mult rezultatele. Vom da însă cifre exacte pentru derivatele cu baze neologice latino-romanice — asupra cărora ne putem pronunţa cu mai multă siguranţă —, care reprezintă o referinţă indirectă pentru vechimea derivatelor de la baze din fondul propriu. Derivatele din listele noastre de la baze latino-romanice, deci ulterioare secolului âl XVTIMea, sînt 607 de conjugarea I, 22 de conjugarea a IV-a şi 16 cu forme duble, de conj. I şi a IV-a — cp. cu. numărul'total.al derivatelor':. 1305 de..conj. a IV-a, şi 1178 .de -conjii-gareal.) •      • <■■■...   - •. '  ' - .
— Apar derivate de conjugarea a IV-a eu atestări mai vechi decît derivatele de la aceleaşi teme de* cpnjugarea I: (în DA şi DLE) adăposti, Coresi — adăposta, Dosoftei (1680)>; arăvoni, Dosoftei "(1673) — arvuna, Pann (1852); bălsămi, Alexandreseu,(X838) — bălsăma, O. Negruzzi (1872); mirezmi, Varlaam (1643) — mirezma, Lesnea (1943); mobili, Galendariu (1794) — mobila, C. Golescu (1826)}y\pu^ij' Q^st^'. (ÎBSO)1'-- pusUa, Uri-cariul (1785); (în DÎLE) formi (sfîrşitul secolului al XVII-lea) - (în DA) forma, Maiorescu (1881—1888).
Această diferenţă de cronoiogie atinge şi împrumuturile latino-romanice (deci perioadat secolelor XVIII—XIX); de ex.: (toate din DA, da ms. şi dlr) asedii, e. Văcărescui (I7sâ — 1794) _ asediu, c. Megruzzi (1893); profiţi, V. Drăghici, Robinsoîi Cruzoe (1835) — profita, Heliade (1847) ; prognostici, Foletul novei (1701) — prognosiica, Şincai (1808) ; (în dîlr) iituli, Gantemir (1717) — (în DLR) titula, Bariţiu (1890). (Vezi şi Iorgu Iordan, Forme de conjugare mixtă în limba română, in BPh ÎI, 1935, p. 52.) Notăm că prezumatele corespondente ale acestor formaţii sînt de conjugarea I: it. assedvare (cf. da), lat. med. prognosticare, lat. titulare (cî. dîlr).      . ; . '   " '.    :'; :
— Fonetismul unorderivate în-a-îndreptăţeşte interpretare a formaţii-• lor respective ca secundare în raport cu corespondentele lor în -i care ar ii primare (v. § 2. e) :agurizi — aguriza, '.curaţi -— curăţa, înţelepţi — inie-lepţa, jumătăţi— jumătăţa, mărunţi — mărunta, omizi — omiza.
Totodată menţionăm că, fără a fi preponderentă, conjugarea I era şi ea productivă în perioada anterioară secolului al XVII-lea. Iată cîteva exemple de derivate în-a cu atestări din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea : ruşina, PsaltireaMurmmald, in DLE; cimpoia, Coresi (1560-61), în DA; hăia, Varlaam (1643), în DA; alătura, M. Gostin, în DA; biserica,-Dosoftei, la GDDE; cămăta, Biblia (1688), în DA; popor a, doc. 1698, în DLE ; pedestra, MAG. IST. II (1700), în DLE, şi chiar derivate în -a cu atestări mai vechi decît dubletele lor în -i : adevăra,. Palia (1582), în DA — adeveri, Varlaam (1643), în DA; brăzda, Uricariul (1703), în DA ^ brăzdi,^. Sevas-tos (1888), în DA; cenuşa, Dosoftei, la GDDE — cenuşi ■FONŢBBIAET (1862), în DA; curmezişa, Coresi (1581),.,în DA — cumiezişi-,"]S. Gane, la TDEG; v. şi derivatele'care, după caracterul consoanei tematice, par a fi anterioare corespondentelor lor in -i : cuţita — cuţiti, lăpta^— lăpti, sîm-" bata — sîmbeii (v. § 2. e).
V. şi adînca (Coresi, în da), presupus/a fi moştenit (< *adancare, în DA), şi adinei,;atestat la aeeolul' al XlX-lea (Eminescu etc., în da), \ . , ^ j
La sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al, XlX-lea sporadic şi masiv către mijlocul secolului al XlX-lea, pătrund împromuturi latino-romanice de conjugarea: I analizabile în româneşte, care sînt trecute, normal, tot la conjugarea I. Cîteva exemple leclisa, Gramatica fizicii
(1X90) — it. eclissare.; cauza, Hpinţl, 'învăţătură, -----(1812); Vfr. muşer,
' it. causare; resona, Ţichindeal (1814),LÎnfiDLE fr. rmsqnnerţ rebela, „Albina românească" (1829), în DLE — fr. rebeller, lat. rehUare;. asalta, ,j. Văeăreseu :; (1836), la HEM — it. .asşaliare; alimenta, ■ IJEGp'^IpI (1848) — it. alimentarer fr. alimenter.; analiza, îsEGIJLICI (1848) ~fr. analyser, it.. analizare (v. şi unalisij,Episcopeş^u, Apele, #(1837): —.ngr. avaXuco); activa, Fătu, Descrierea>,v.. (1S51) — fr. activer;, amalgama, Pelouze-Fremy, Prescurtare ...(1852) — fr. amalgamer, it. amalgamare; autentica, Şincai (1853), în DA — fr. authentiquer; baza, Barasch, Istoria .. . (1856) — it. Casare, fr. basm; Hvuaea, C. Negruzzi (1872), în DA — fr. Uvouaquer; augura, Bălcescu (1878), în DA — lat. augurari, fr. augurer (trimiterile fără referire la un dicţionar sînt după UESU, T.).
m. -l. Purdela (d. I. 13) afirmă că între sfîrşitul secolului al XVÎII-lea şi a doua jumătate a secolului al XlX-lea s-au împrumutat aproximativ 500 de verbe neologice analizabile, de conjugarea I. ,{>
Aceste împrumuturi schimbă raportul numeric dintre cele dcAiă conjugări în favoarea conjugării I, căreia, în afara, derivatelor latino-romanice gata făcute, îi revin masiv formaţiile româneşti de la teme latino-fomanice (cîteva exemple cu atestări în secolul al XlX-lea : amureza, A. Pann (1837), în DĂ; favora,C.Negruz?;i (1872), în DA (dar şi favort,' I. lonescu— 1868); grada, Odobescii (1874), în DA; rapsodia, id., în DLE) şi chiar, izolat dar semnificativ, cîteva verbe germane în -ieren încadrate la
140
141
'conjugarea I, deşi, în mod normal, trec în limba română la conjugarea a IV-a (bancrota — bankrottieren, clauzula — Jclausulieren, mizera — mise-rieren, sorta — sortieren, şamoia — schamottieren; cp. cu : exerţiri — exer-zieren, spaţiri — spazieren etc. şi cu derivatele în -i de la teme' de origine germană — § 5, p. 143. jj
Apar şi împrumuturi laUno-romanice sau formaţii româneşti de la teme latino-romanice de conjugarea a IV-a: (în DA, DA ms., DLR) eclipsi, erezi (cf. erede), fini (cf. fr. fimr, lat finire), idioţi, modi, ntveli, nobili, păli (cf. fr. pâlir), probi, publici, (în DÎLR) astronomi, doftori, retorici „a ţine o cUvintare" (< retoric „orator"). Numărul lor este însă neînsemnat faţă de numărul total al derivatelor cu teme latino-romanice (împrumuturi sau nu) şi, în plus, multe din ele au fost înlăturate de dubletele lor in-a {eclipsa, nivela, nobila, proba, publica —vezi şi mai sus, p. 141; formaţiile de la nume de popoare ca englezi, franţuzi au fost înlăturate din limba
• literară de formaţiile paralelei în -iza, deci tot de conjugarea I: angliza, franciza) sau au avut
. şi au circulaţie restrînsă (în limba populară: luxi, modi, ţigări).
c. împrumuturile mai vechi sau mai noi din limbile slave moderne şi din maghiară (în -itî, -^i, respectiv, în-ni) au întărit clasa derivatelor în -i. De ex. : balamuţi y,a bîrfi" <rus. 6ăMMymumb, ucr. 6ajiaMymumu, cf. balamut „bîrfitor" <rus. oamMyrn^ ucr. 6asaMym; borti <ucr. 6opmumu cf. bortă<ucY. 6opm ; test<ser. jăziti, cf. iaz <scr. jaz ; mezdri „a jupui" < ser. mezdriţi, cf. mezdrea „euţitoaie" <&er. mezdra; opaci „a buimăci de eap"< ser. opaciti, cf. opac „fără judecată"<ser. opak; pripoi „a suda"< ser. pripojiti, cf. pripoi,, material de sudură"<ser. pripoj ; şcoli „a învăţa pe cineva" <rus. wmmmb, cf. şcoală <bg., ser., rus. slcola, pol. sftofa; «Zfoi <m^gh. oZtawî, cf. aKoî < magh. oltvany; izecleni „a se împietri" < <magh. izetlenitni, cf. izeclean <magh. izetlen.
Puţinele împrumuturi din germană (în -en) şi din engleză sau, poate mai degrabă, din vocabularul internaţional, cele mai multe recente, an întărit clasa derivatelor în-a. De ex. : stanţa — germ. stanzen, cf. stanţă — germ. Stanze; Mdrata — engl. Jtydrate, dar şi fr. Jiydrater, cf. hidrat — fr. Jtydrate', stoca — engl. sfoeft, dar şi fr. stocker, germ. stocken, cf. sfoe — engl. stock; stopa—engl. «^ojp, dar şi fr. stopper, germ. stoppen, cf. sfoj? /— engl. sfoj); s^fri—engl. sftootf, dar şi fr. shooter, cf. m^—engl. slioot; toasta— engl. foasJ, fr. foaster (în DLE, singurul etimon)/ cf. toast — engl. toast.
d. Derivatele verbale imediate pot fi uneori rezultatul unor calcuri. De ex. : inima „a încuraja, a anima" : lat. animare, fr. animer- popora „a popula" : fr. peupler „6tablir des hommes [...] dans un endroit ou ils n'etaient pas auparavant" (cti sensul „a păstori" formaţia e indiscutabil românească); pumnala „a lovi eu pumnalul" : it. pugnalare, fr. poignarder; semna: fr. signerţ stima : fr. estimer „a avea o părere bună despre [...]" • trunchia „a ciunti; a suprima un pasaj important dintr-un text" : fr. tron-guer „couper en retranchant une pârtie importante"; ultragia : fr. outra-ger; maţi „a obosi, a chinui" : magh. Ubelez „a scoate maţele dintr-un animal, a obosi pe cineva cu sîcîieli" (bel „maţ").
După cum se vede, cu excepţia verbului mâţi, care semantic nu se poate explica direct din substantivul maţ, toate celelalte pot fi tot atît de bine formaţii româneşti independente de un model străin.
5. în consens cu marea vechime, bogăţie şi diversitate a derivatelor verbale imediate, temele lor aparţin tuturor surselor care au contribuit la constituirea lexicului limbii române. De aceea ne vom opri asupra singurului fapt care ne pare semnificativ, şi anume repartizarea temelor neologice pe conjugări.
După cum s-a văzut şi în paragraful precedent, în contrast cu temele vechi în limbă, majoritare în cazul derivatelor de conjugarea a IV-a, temele neologice latino-romanice se repartizează cu preponderenţă la deri-
vatele conjugării I (faptul se explică prin influenţa exercitată de modelele latino-romanice împrumutate care aparţin conjugării I).
O altă categorie de teme neologice care au un comportament în general unitar în ce priveşte conjugarea este categoria temelor de origine germană. Acestea formează, în anumite graiuri (Transilvania, Bucovina, Banat) sau argouri, derivate de conjugarea a IV-a. De ex. : frateri (arg.); isgări : iegăr< Jăger; molari: moalăr, malăr <Mahler; pauri : paur< Bauer; şintări : şintăr< germ. ScJiinder (cf. şi ser. sinter, sintar, magh. sinter). im sînt excluse însă nici formaţiile în -a. De ex. : fruşiuca (Densu-sianu, Ţara Haţegului, în DA ms.) : fruştuc; aresta (literar) : arest<Arrest (cf. totuşi it. arresto, arrestare şi fr. arreier, lat. arrestare).
S. Considerînd faptele global, prin referire la numărul total de formaţii româneşti indiferent de istoria lor, conjugarea a IV-a este sensibil mai productivă decît conjugarea I: aproximativ 1240, faţă de 580. Acest raport al productivităţii nu este însă constant de-a lungul istoriei celor două clase de formaţii. După cum s-a mai spus, pînă în secolul al XlX-lea, productivitatea cea mai ridicată o avea conjugarea a IV-a, pentru ca, înce-pînd cu secolul al XlX-lea, să crească mult productivitatea conjugării I, •astfel încît în limba contemporană aceasta din urmă să devină ceamai productivă. Situaţia din limba contemporană se datoreşte în mare măsură faptului că, în condiţiile social-culturale actuale, ritmul de dezvoltare mai rapid revine diverselor terminologii, termenii tehnici sînt, în marea lor majoritate, de provenienţă latino-romanică sau aparţin vocabularului internaţional, iar derivarea de la asemenea baze este în general domeniul conjugării I. ^
7. a. Derivatele verbale de conjugarea I şi a IV-a smt, in general, foarte numeroase în t o a t e stilurile limbii. Singura rezervă care trebuie făcută este aceea că derivatele aparţinînd diverselor terminologii tehnice sînt mult mai frecvente la conjugarea I (faptul trebuie pus în legătură cu coincidenta, care corespunde unui raport de cauzalitate, dintre perioada constituirii terminologiei tehnice româneşti şi perioada împrumuturilor masive latino-romanice). .
b. în ceea ce priveşte repartiţia teritorială a verbelor în -a şi -%, Iorgu Iordan (lucr. cit. din BPh II, 1935, p. 54 pass.) afirmă că -i e preferat în Moldova, iar -a, în Muntenia.
Sune putem pronunţa cu siguranţă deplină în această problemă deoarece, după cum am mai spus, datele noastre privitoare la apartenenţa dialectală a derivatelor sînt în general insuficiente. Putem spune însă că avem numeroase atestări din Moldova pentru derivate în -a şi numeroase atestări din Muntenia pentru derivate în -i formate de la aceleaşi teme.
14.2
143
STRUCTURA FONETICĂ A SUFIXELOR VERBALE
« VASîLTU, S. F. 114—116.
1. Sufixele constituite în sejii au unele trăsături formale caracteristice care reprezintă anumite regularităţi recurente. Ele aparţin la cinci tipuri structurale: >    / . ;      ; ^ %
a. Sufixele seriei sînt constituite dintr-im element constant, anume o c o n s o ană, precedată sau nu de o vocală şi urmată de vocala caracteristică a conjugării (-a, -i, -î). Seria se realizează prin variaţia vocalei care precedă consoana, variaţie care include ca termen limită vocalismul zer© :
1. l-gi]
2. -
3. -
l-ari]
-ca ■ci
4.
5.
6. -
7. -li
8. -ni
• l-na]
9. -
-Şi
10. -fa
11. -ti
12. -ţi
13. -
l-ala]
-agi	—	-igi	—
-ari,	~erh	-iri	-
-ara	-era	—	
-âza	-eza	___	
—	-ezi	—	—
	-eca	-ica	
-aci	l-ecid	-ici	—
—	-ega	-iga	—
-ăli	-elit	-ilix	
-âlaj	l-ela]	-ila	—
-ăni	~emi	-inix	-ini
-ana	l-enaj]	-inax	-f/ia
-ăşa	-eşa	-işa	__
-ăşi	l-eşi]	l-işi]	_
-ăia	-eta		
	-eti		
-aii	-eţi	-Ui	-r/V
-aţa	—	H/a]	
-°ffh ~orii
"l-ori] -ora1
-ozi
-ocax
^oci
l-oga]'
-oii
-6la1
-onax
-oşax -oşi .
-ptax
-Oii   ■ :
loiali
-ugi -urix
-ura-,
-nea -uci
-uli -ulax -uni -unax
l-uşa^ -uşi
l-iiti] -uţi bufa] -ula9.
descrisă sub «: ^ xnl S!mpln e «™»tituit după, schema
-caz.
1.
2. -cîi1
3.
4. -
5. -foi
6. -zid/
— -acau
-ălăi \-ălogi] -ălui l-ânăi]
-alui
-ecai
l-dogi] -eluit
-icai -îcîi
-ului
-msi
-rzsi
9.
10.
11.
12.
13.
14.
[-ani si] -arisi
-atisi
-arm l-âtăţi]
[-ătoci]
-ători
-ăzui
-inşi -irui
-urui [-utâţi]
-eiisi [-etori]
[-otoci]
b. Sufixele seriei au ca element constant un segment fonetic eu structura c o n s o a n ă v o c a 1 ă -f con so ană : -fie- (comparăcu tipul de sub a, unde elementul constant era o singură consoană), iar în rest, sînt constituite la fel cu sufixele tipului de sub a :
1.    -fica — —      -etica -ifica        — — —
c. Sufixele seriei au ca element constant un segment fonetic cu structura consoaiiă + vocală: -fi-, în rest fiind constituite la fel cu sufixele de sub a şi b :
1.    -fia — —      -efia -ifia — — —
d. Sufixele seriei nu au nici un element constant: corpul lor fonetic e constituit dintr-o singură vocală, care are caracter variabil, urmată de flectivul -i. Variaţia vocalei are loc după modelul variaţiei vocalei din seriile de sub a — c :
1.       — —      -ăix — -ii*! -oix —
e. Sufixele seriei au ca element constant o vocală: -i-; vocala este urmată de consoanele alternante z/s şi de flectivul -a :
1.    -iza -isa2
f. în ^fara seriilor de sub a — e, există o serie cu caracter de mai slabă regularitate, anume : consoana -s- urmată de flectivul -i şi precedată de un segment a cărui structură poate fi cu greu prinsă într-o schemă :
1.    -isi -efsi        -ipsi -osi
2. Eeţinem că sufixele din seriile cu structura de tipul a, b, c şi e au un element fonetic (un singur sunet sau un segment de 2 sau 3 sunete) constant. (Observaţia e valabilă şi pentru sufixele complexe de sub â.)
Eeţinem, de asemenea, că modalitatea de realizare a termenilor unei serii prin variaţia unei vocale (fie că e vorba de vocala care precedă elementul constant consonantic sau, în cazul lui -ăi±..., de vocala care constituie ea însăşi corpul sufixului) reuneşte seriile de tipul a, 5, c şi d.
Tipul structural de departe cel mai bine reprezentat este cel de sub a : 13 serii totalizînd 92 de sufixe simple — 76 reale, 16 virtuale, 50 constituite în perechi, după cele două conjugări (la care se adaugă 3 care formează perechi cu variante de conjugarei nenotate în tabel). Pe lîngă acestea sînt cele 39 de sufixe complexe — 30 reale, 9 virtuale — cu structură similară, care se organizează în serii după modelul seriilor de sufixe simple.
Nici una din cele 13 serii nu are toţi cei 8 termeni posibili (v. tabelul de sub a). O serie însă are 7 termeni, toţi pereche : -ni .. ., 5 serii cîte 6 termeni : -ari ... (4 termeni pereche), -ci .. ., -li . . . (5 termeni pereche), -şi . . . (5 termeni pereche), -fi ... (3 termeni pereche) şi 4 serii cîte 5 termeni : -gi.. ., -ca . .., -ta . . ., -ti ... (Dacă am socoti şi variantele care ocupă casete libere din tabel, seriile -li ... şi -gi ... ar avea cîte 7 şi, respectiv, 6 termeni.)
Celelalte tipuri structurale, b, c, d şi e, sînt ilustrate prin cîte o singură serie sufixală.
144
Î0 — c. 27
145
Considerăm însă că, prin sufixele complexe constituite cu -â%, -h\ şi -isi, care au structură similară cu tipul a, sufixele -ăiu tipul d) şi -isi (tipul/) au un element comun cu tipul a, cel mai puternic din sistemul derivării sufixale verbale.
1. Prin cele trei serii de sufixe complexe constituite cu -ui (v. tabelul de sub a), şi sufixul individual -ui are un punct comun cu tipul structural a.
2. Tipul structural a este caracteristic pentru derivarea românească: seriile de sufixe prin care e ilustrat, cu o excepţie — seria de trei termeni, dintre care doi virtuali: -ala, -ola2, -aZfl2 —» sînt Parţial apărute pe terenul limbii române (uneori sub influenţa modelului reprezentat prin cliiaŢ tipul a). Seria de tipul d, -ăix..., provine parţial dintrvuna din seriile de tipul a, _jni.... Seriile de tipul b, c, f, ca şi seria -ala, -ola9l -ula^ sînt împrumutate. V. cap. Originea_____,
Tipurile structurale descrise mai sus demonstrează, credem, existenţa în structura fonetică a sufixelor verbale româneşti a unor puternice regula r i t ă ţi şi simetrii.
Existenţa acestor regularităţi şi simetrii pare să fi avut un rol care nu poate fi neglijat în declanşarea unor procese de analogie care au dus la apariţia unor forme sufixale noi. Y., de ex., sufixul -şi, din seria -ăşi, -eşi, -işi ..., apărut, probabil, după termenii cu aceeaşi structură fonetică din seriile -ci,-ăci, -eci^, -ici...; -ni,-ăni,-eniv -init.... V. şi sufixele -igi (sufixele -ĂGI..., §4. a) şi -ivi (sufixele -ĂEI ...,■§ 4. a).
Aceste trăsături care caracterizează sufixele verbale se regăsesc şi la alte sufixe ale limbii române. De ex., sufixele nominale -aci, -eci, -ici, -oci, -uci ; -ac, -ec, -ic, oc, -uc.
1. Vezi Finuţa Hasan, în legătură cu etimologia sufixelor -ac, -ee,-ic, -oc, -uc şi -au, ~eg, -i*?, -og, -ug, în SMFC VI 45-54.
2. Fenomenul apare şi în alte limbi. V., de exemplu, etimoanele grecesc şi maghiar ale sufixelor -si şi
Trăsătura distinctivă a sufixelor verbale în raport cu cele nominale, de ex., trebuie căutată, credem, în ponderea pe care o au sufixele eu structura fonetică descrisă aici în cele două subsisteme.
3. Numeroase derivate cu sufixe din seriile -ăi±..., -ăli ... şi -ăni .. . prezintă o trăsătură care se adaugă la specificul dat de tipul fonetic structural al seriei. E vorba de coincidenţa vocalei sufixului cu vocala silabei (sau silabelor) precedente:
b&lkngăi, Miticii, miorloi (mai ales cu baze interjecţionale);
palmăli, dreveli, dripili, rotoli, ţnicnli (baze diverse);
b&Vkng&ni, clăpkni, ctenţmi, clinghini, dîrsîni, horconi, şuşxmi (majoritatea cu baze interjecţionale).
V. sufixele -Ă^..., §3, -LI..., § 1. a, -NI..., §1,5. a. 1.
Fenomenul nu poate fi considerat o condiţionare a vocalei sufixului prin vocala temei, pentru că există numeroase formaţii care nu au această structură: chiţăi, miorl&i, hibkli, borteli, bocăni, vumv&ni, vîntona etc. S-ar putea ca această structură fonetică să nu fie străină de caracterul expresiv pe care îl au mare parte din derivate, în special cele interjecţionale.
.;Î46
DISTRIBUŢIA PE CONJUGĂRI A SUFIXELOR VERBALE SI A DERIVATELOR VERBALE IMEDIATE
1. Sufixele verbale se distribuie în mod echilibrat în raport cu cele două conjugări: 47 de conjugarea I, 52 de conjugarea a IV-a (v. Tabel sinoptic. ., p. 164—167). Dacă avem în vedere însă numărul de derivate, sufixele de conjugarea a IV-a apar cu mult mai puternice decît cele de conjugarea I; derivatele de conjugarea a IV-a sînt de două ori mai multe decît cele de conjugarea I: 1463, faţă de 726.
Cp. cu derivatele imediate, unde cele două conjugări sînt mai echilibrate: IV: 1395, I:
■ 1178.
Această diferenţă mare nu e determinată de sufixele individuale, în fiecare grupă există cîte un sufix individual foarte bine reprezentat: -ui, cu 575 de derivate, şi -iza, cu 517 (-isa2, considerat a forma serie cu el, e un sufix neglijabil, atît prin numărul de derivate — 2 —, cît şi prin faptul că e neproductiv; v. -IZA..., §4. a).
Celelalte sufixe individuale, toate de conjugarea I, au derivate puţine sau foarte puţine, deci aportul lor numeric e neînsemnat: -ia : 13, -inaz : 3, -ua: 9 şi -onaB : 3 (pe -ona.3 îl putem încadra aici întrucît partenerul lui de serie are un statut incert; v. -ONA3 ..., §1). Ele sînt interesante prin aceea că, exceptîndu-1 pe -ia, care e moştenit, şi împrumut nou în limbă, aceste sufixe, toate noi, contribuie la sporirea indicelui de productivitate a procedeelor noi de formare a verbelor (v. paragraful următor).
Sufixele care determină diferenţa mare sub raportul numărului de derivate între cele două conjugări sînt cele care formează serii. Astfel seria-ăi±... are 350 de derivate \-ări ..., 57 ;-isi .., 95 ;-li ..., 128;-ni .. . 150 (le-am menţionat pe cele mai numeroase).
Un lucru ni se pare semnificativ în această situaţie : cu două excepţii (v. mai jos), seriile cu subserii repartizate pe conjugări sînt mult mai bine reprezentate prin derivatele de conjugarea a IV-a decît prin cele de conjugarea I (chiar dacă sub raportul numărului de sufixe cele două subserii sînt echilibrate) :
-ări. . . : 5 suf., 57 der. -li... : 6 suf., 128 der. -ni...: 7 suf., 150 der. -ti... : 6 suf., 12 der.
-ara... : 4 suf., 24 der. -Ma±. . . : 4 suf., 5 der. -ăna. . . : 5 suf., 21 der. 1 suf., 2 der.
Nu am menţionat aici seria -eu-, . . deoarece, în raport cu numărul foarte mare de derivate ale sufixelor de conjugarea a IV-a, unicul derivat al unicului sufix de conjugarea I (-ăia) apare ca avînd caracter izolat.
Excepţiile sînt : -ăza. . cu cîte 2 sufixe de fiecare conjugare şi 8 derivate de conjugarea I, 3 de conjugarea a IV-a ; -şi..., cu cîte 4 sufixe
147
de fiecare conjugare si 18 derivate de conjugarea I, 15 de conjugarea a IV-a.
Notăni că ambele aceste serii, sint vechi in limbă. Prima, -ăza..., cu posibilă apariţie în două faze ale istoriei limbii: mai în Ui subseria de conjugarea I, din elemente foarte vechi, moştenite ; ulterior cea de conjugarea a IV-a, din elemente de origine maghiară (v. ĂZA..., §4). Cea de a doua, -şi ..., unitară în ceea ce priveşte originea (provenită exclusiv din elemente româneşti) şi cu legături genetice între cele două subserii (v. -ŞI ..., § 4).
2. Distribuţia pe conjugări a--sufixelor verbale, ca şi cea a derivatelor imediate urmează istoria conjugărilor româneşti:
— Atît sufixele, cît şi derivatele imediate sînt exclusiv de conjugările I şi a IV-a, conjugările productive ale limbii române.
— Sufixele exclusiv moştenite sau cu origine multiplă, una din surse fiind moştenită, sînt de conjugarea I :
moştenite : -ca, -şea, -ega, -îa, -eta;
moştenite şi apărute în română : -era,
, _____~~ ~~ ~w^*c^«; . -viu, -ufav -ia, -ăna, -ina
moştenit, împrumut latino-romanic şi apărut în română : -ită: — împrumuturile vechi, ca şi sufixele cu origine multiplă — împrumuturi vechi şi apărute în română din  elemente vechi — , sînt exclusiv de conjugarea a IV-a :
împrumuturi: -ezi, -ozi, -li, -oii, -ni, -ti, -ătiv -ui şi -isi (ultimul precedă cu foarte puţin perioada împrumuturilor masive latino-romanice, şi continuă să fie productiv un timp şi paralel cu acestea) ;
împrumuturi şi apărute în română : -ăl\, -eliv -uli, -enix, -oti. —Sufixele apărute în română din elemente vechi sint în număr mai mare de conjugarea a IV-a (35 : -ăgi ...; -ăix...; -ări ...; -ci ...; -ilix; -ăni, -iniv -îni, -oniv -uni; -şi ....; -eti; -ţi .'..) decît de conjugarea I (20 : -ăia ; -ara, -ora1; -eza-, -ica,--vcav -uca ; -iga; ^Ua,-ola1; -îna, -onav -unax \ -ăşa...', -ăia, -ota1; -aţa). în afara numărului absolut de unităţi, grupul sufixelor de conjugarea a IV-a e mai puternic, deoarece cuprinde cîteva serii şi subserii întregi (vezi-mai sus) şi relativ multe sufixe cu numeroase derivate. Grupul sufixelor de conjugarea 1 are o poziţie mai slabă, determinată, în afara numărului absolut de unităţi, de numărul în general mic al derivatelor (14 din cele 20 de sufixe au cîte 1 şi 2 derivate). V. în § 1 situaţia subseriei -ăşa..., singura care face parte în întregime din acest grup.
Notăm că sufixele de conjugarea I apărute în română fac parte uneori din serii sau subserii care au unii termeni moşteniţi sau (cu etimologie multiplă) moşteniţi şi apăruţi în română :
-ara ... ; -ca____; -ega  .. ; -ăna ... ; -ta ... (v. mai sus). E de presupus că existenţa acestor
termeni moşteniţi, a avut influenţă asupra apariţiei celorlalţi termeni în română.
— împrumuturile noi, ca şi sufixele apărate în română din elemente latino-romanice, sint exclusiv de conjugarea I:
împrumuturi : -fia ...; -fica....; -iza;
formaţii româneşti neologice : -înas, -isa2, -onaz, -ua, -ula%.
— Derivatele imediate moştenite sînt mai numeroase la conjugarea I decît la conjugarea a IV-a. Ulterior însă, într-6 perioadă care ăr putea să fie situată începînd dinaintea influenţei slave şi pînă în secolul al XV 111-lea, derivatele de conjugarea a IV-a au ciştigat teren, spre a ceda din nou întâietatea derivatelor de conjugarea I la sfîrşitul -secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea (v. Derivatele imediate, §4. b).
CATEGORIA MORFOLOGICĂ A BAZELOR DE DERIVARE
148
1. Bazele derivatelor verbale sufixale şi imediate sînt foarte variate ■sub raportul clasei lor morfologice. Considerate global, derivatele verbale sufixale şi nesufixale au baze aparţinipă la toate părţile de vorbire, cu excepţia conjuncţiei şi a articolului. Această observaţie însă nu e semnificativă decît pentru diversitatea bazelor masei derivatelor verbale, deoarece, considerate pe suf ixe şi serii de sufixe, bazele nu ocupă niciodată toată scara menţionată a părţilor de vorbire, iar uneori sînt chiar foarte puţin variate. :
Astfel, seria cea mai bogată de baze apare la derivatele imediate, unde lipsesc numai bazele respinse de acest procedeu prin natura lui, * anume cele verbale. Urmează imediat derivatele în «ui,, care au toate tipurile de baze cu excepţia celor pronominale şi prepoziţionale; sînt apoi derivatele în -ări ..., -şi ..., care nu au baze pronominale, prepoziţionale şî exprimate prin numerale, şi derivatele în -ăit..., -ăgi..., -ca..., -isi ..., -li..., -ni..., -ţi..., cărora le lipsesc bazele pronominale, adverbiale, prepoziţionale şi exprimate prin numerale (v. Tabel sinoptic... p. 164—167). Eemarcăm că printre acestea se află cîteva din sufixele şi seriile de sufixe cel mai bine reprezentate numeric : -ui-. 575 de derivate, -ăit... : 351, -m... : 171, -li... : 133, -isi... : 95, precum şi categoria derivatelor imediate, care constituie de fapt un procedeu, deschis de formare a verbelor. A rămas în afara acestui grup un singur sufix foarte frecvent, -iza (cea 520 ţie derivate), care se deosebeşte de sufixele menţionate aici nu atît prin numărul tipurilor de baze care lipsesc, cît prin importanţa unuia dintre ele : derivatele în -iza nu au baze interjecţionale, una din clasele de bp^ze preferate de unele sufixe (v. mai jos).
La extrema cealaltă se situează sufixele cu cîte una sau două clase de baze şi puţine sau foarte puţine derivate. O clasă de baze : -inăţ [3 derivate), -ua (9), -ula2 (2); două clase de baze : ăza... (11), -ega..."(4), -fia... (11), -onaz (4).
Aşadar marea diversitate morfologică a bazelor e corelată, în mod firesc, cu numărul mare de derivate.
Această diversitate trebuie considerată însă în mod nuanţat. Anumite categorii de baze, anume pronumele, numeralele şi adverbele, atunci cînd apar, sînt întotdeauna ilustrate prin extrem de puţine exemple. Bazele prepoziţionale au o poziţie şi mai slabă prin aceea că au un statut ambiguu : pot fi considerate şi adverbe (v. Derivatele imediate, § 2. p. 133—134). De asemenea, bazele din clasele în general bine reprezentate au la unele sufix;e o poziţie periferică. De ex. : bazele verbale la derivatele în -iza (1 derivat ocazional cu bază exclusiv verbală şi cîteva cu dublă raportare, substantivală şi verbală) şi în -ţi... (1 derivat cu dublă raportare
149
verbală şi substantivală); bazele interjecţiohale la derivatele în -şi..„ (1 derivat), în -ia (1), în -ci... (2).
Bazele în general bine reprezentate sînt cele nominale (mai precis., cele substantivale, deoarece, cu excepţia sufixelor -iza şi-ţi..., care se ataşează mai mult la adjective decît la substantive, bazele adjectivale sînt rare) şi, în ordine descrescătoare, cele interjecţionale şi cele verbale. Derivarea imediată şi relativ numeroase sufixe manifestă preferinţă pentru una din aceste clase de baze. Cele mai multe pentru baze substantivale : derivatele imediate, -fica ..., -fia... (cu baze exclusiv nominale), -isi..., -ezi, -ozi, -li..., -şi ..., -ui. Cîteva (în general cu derivate relativ numeroase) pentru baze interjecţionale: -ăix..., -ni ..., -ti .... Cîteva pentru bazele verbale : -ăza, -eza, -ci... (singura serie ceva mai bine reprezentată) şi -ta... .
Th. Hristea (D.P.) consideră că, pentru a explica apariţia în limba română a Unor verbe ea achiziţiona, reliefa, trebuie pornit „neapărat" de la locuţiunile verbale sinonime: a face o achiziţie, a pune in relief, pentru că ,,atunci cînd inovează vorbitorul are în minte'9 locuţiunile respective. în acelaşi timp, D-sa afirmă că „derivarea propriu-zisă se face direct şi exclusiv de la substantiv", care, de altfel, este „elementul dominant" în locuţiune.
Nu vom discuta aici statutul locuţional al grupurilor de cuvinte de felul celor menţionate, deoarece problema nu intră în sfera de interes a lucrării de faţă. . Ni; se pare însă că punerea în relaţie a verbelor de tipul celor de mai sus cu anumite locuţiuni nu este semnificativă pentru descrierea efectuată de noi fiindcă:
— sub raportul categoriei morfologice a bazei de derivare nu implică nici o modificare, baza fiind substantivală atît în concepţia lui Th. Hristea, cît şi în descrierea noastră;
— presupunerea că vorbitorul „are în minte" locuţiunea atunci cînd formează noul verb vizează de fapt interpretarea semantică a acestuia, interpretare care oricum, în descrierea noastră, ca şi, în general, în descrierile semanticii derivatelor verbale, în literatura de specialitate, se face prin intermediul parafrazelor(-definiţii ale verbelor), care conţin elementele constitutive ale locuţiunilor invocate.
De aceea credem că e notabil faptul că unele (serii de) sufixe nu se ataşează la bazele substantivale, interjecţionale sau verbale. Sufixele -ta... nu se ataşează la baze substantivale; -ia nu se ataşează la baze verbale ; -fia..., -fica..., -ina3, -ua, -ula2 nu se ataşează la baze verbale şi interjecţionale. Golurile semnalate sînt mai semnificative la sufixele -fica..., -ia şi -ta..., care se ataşează la cîte 4, 4 şi, respectiv, 3 clase de baze, decît la -fia..., care se ataşează la 2 clase de baze, sau -inas, -ua şi -ula2, care se ataşează doar la cîte o clasă de baze. în acelaşi timp, credem că e mai semnificativă lipsa bazelor substantivale (care au poziţia cea mai puternică) decît lipsa bazelor interjecţionale şi verbale (care ocupă al doilea şi al treilea loc din ierarhie — v. mai sus).
Notăm că sufixele şi seriile de sufixe care nu se ataşează la bazele cele mai frecvente în derivarea verbală românească sînt total sau parţial împrumuturi : -fia..., -fica..., -inaz, -ua şi -ula2 sînt împrumuturi latino-romanice, -ia şi -ta... sînt moştenite şi împrumuturi latino-romanice (-ita, sufix din seria -ta..., a apărut si în interiorul limbii române — v. -TA..., §4).
Constatarea sus-menţionată cu privire la comportamentul sufixelor verbale şi al derivării verbale imediate în raport cu temele substantivale reconfirmă afirmaţia lui Al. Graur (în VE XI, 1958, nr. 6,p. 101, şiT. 269—270) în legătură cu tendinţa limbii române de a subordona verbele faţă de substantive.
2. Derivatele verbale sufixale şi nesufixale au, în general, baze primare sau derivate (v. Introducere, § 3). Ceea ce ni se pare demn de reţinut e distincţia care se impune între derivatele verbale vechi sau formate din elemente vechi şi cele noi, cel puţin în ce priveşte sufixul. De ex. : cîrpăci
150
(<cîrpaci), gheboşa (<ghebos), şontîcăi (<şontîc), legătui (<legai) şi coo-perativiza (<cooperativă), orăşeniza (<orăşean), burghezifica (<burghez). Derivatele imediate sau sufixale formate din elemente vechi au determinat apariţia a numeroase sufixe (simple sau compuse) productive în inteiri^ limbii române (v. sufixele - ĂCI, -OŞAj, -ICĂI, -ĂTUI şi cap. Originea..., § 1). Cele formate din elemente noi hu au determinat apariţia unor suf ixe noi productive în româneşte (v. -IZA, §2, şi Introducere, §5).
1. Sufixele -ia şi -ita, explicate şi în interiorul limbii române din derivate neologice, sînt şi moştenite. Sufixele -inas şi -ula2, detaşate din derivate neologice (împrumutate), nu sînt
productive în română.
2. Sufixul -onaB este detaşat din baze augmentate (conform terminologiei noastre, v5
Introducere, § 3, de ex. : atenţiune cu augmentul -un-). -
3. Există însă şi formaţii de îa baze derivate vechi care nu au determinat apariţia de sufixe productive, ci au rămas sufixe virtuale; v. Introducere, § 3 şi 5.
Această diferenţă de comportament poate să fie însă numai o consecinţă ,a modului de acţiune a factorului „timp" : este necesară trecerea timpului pentru ca analiza derivatelor mai mult sau mai puţin noi să se facă altfel decît conform procesului de formare a lor şi, apoi, unităţile derivative rezultate să devină productive.
Vezi A. Graur, Suffixes roumains elargis, în RRL XIV, 1969, p. 331, unde se vorbeşte despre tendinţa limbii române de a forma sufixe dezvoltate.
3. în aria derivării verbale, ca şi la sufixele nominale şi adverbiale, de altfel, apare fenomenul de ataşare a unor sufixe diverse la baze identice. Specifică pentru derivarea verbală e îmbogăţirea fenomenului prin intervenţia în şirurile de derivate sufixale de la baze identice a derivatelor imediate. De ex. : puşcki, puşcavi, puşcăli, puşcălui, puşca. Această convergenţă a sufixelor verbale şi a derivării verbale imediate în ataşarea la l>aze identice sau, privind fehomenul invers, capacitatea unor baze de a forma cuvinte din aceeaşi clasă morfologică (aici verbe) cu sufixe diverse şi prin derivare imediată determină anumite grupări în interiorul mijloacelor de derivare verbală.
Astfel, de la baze identice se formează derivate:
a. cu sufixul -iza şi -ici, -ega, -ifi (c)a, -ia,-isi, -isa, -ui (şi compusele)
şi imediate:
Ordinea sufixelor cu care alternează -iza în şirurile de derivate e cea alfabeUcă. Procedeul e acelaşi la grupările de sub b—e.
1. aeriza, -ifica, -isi, aera;
2. furniza, -ega, -ui, fuma;
3. moraliza, -iei, -isi;
4. ozoniza, -ifica, ozona;
•5. anatemiza, -(at)isi, anatema;
6. armoniza., -irui, armonia;
7. luntrim, -isa, luntri;
5. opaciza, -ifia;
Sl
9. nomadiza, -isi;
10. intimiza, -ia;
11. activim, activa;
b. cu sufixele -ifi(e)a imediate: v. 1, 4, 8;
12. pacifica, păciui, -elui, împăca
13. zahariîiea, -isi, zăhări;
14. rareîi(e)a, rărici, rări;
-ici, -isi, -iza,  -oşau -(el)uiv -ula2
151
15. planiîiea, plănui;
16. personili(e)a, -isi;
17. acidiîiea, -îila;
18. viniîiea, îhvinoşa;
c. eu sufixele -isi...  (şi compusele) şi -ăix..., -ăci..., -ifica. -iza, -ăni...', -os®, -ui (şi compusele) si imediate: v. 1, 3, 5, 9, 13,^16;
19. leMmetmi, -ui, lehămeti;
20. pornişi, -ăi, pomi ;■■
21. Mraciladisi, liareci(l)ui; v22. /weîarisi, -o^î;
23. murmuri&i, murmura;
24. cKposi, -oct;
25. cocorosi, -o^a ; £
cu sufixul -ui (şi compusele) şi-ugi, -ăi±-an..-eza, -eca .. . ., -ifica. -isi- -iv*  -i»- :
-ăci. -ula0
şi imediate: '
i - ni,
v. 2", 6, 12, 15, 19, 21;
26. piui1, -uri, -uli, -uni, -uţi;
27. lingui, -ăi, -uri, -cşa, -uşi)
28. undni, -eza, -ulâ, unda-,
29. Jiăndralui, -ăli, hondrăi, -ăni-,
30. durM^-âi, -uca, -ăli ; '
31. pfo6(ă/ul)ui, -aî, -ăli, proba-,
32. Mpui, -ăi, -ăci;
33. mîscălui, -ori, -oti;
34. #f&$ui, gradua, grada-,
35. wîwfaii, -o?m&;
36. b§&\m,-îi;
37. iwmZui, mlugi;
38. comsîui, corăsli;
e. cu sufixele -ă^... şi -ări..., -eca..., -ăci,-isi, -ăli. -ăsi..., -o/i,       -w (şi compusele) si imediate: v/ 20, 27, 29, 30, 31, 32, 36;
39. circii, -ni, -oti, -îţi;
40. miorchi, -oii, -ăni, -oti;
41. bălăn^hi, -ări, -ăni;
42. mocăi, -ăni, -oşi;
43. coviţăi, -ăli, coviţa;
44. răpăi, -oi, -ăni;
45. cheflii, -ni;
46. Iiorai, liori.
Exemp/ificările oferite aici pentru diversele şiruri de derivate de la teme identice conţin măcar o dată toate sufixele menţionate în descrierea fiecărei grupări (a — e).
Derivatele formate de la baze identice organizate în cele cinci grupări de sub a — e după sufixul comun conţin marea majoritate a sufixelor verbale (chiar dacă uneori în cazul seriilor nu toţi membrii seriei implicate sînt reprezentaţi). Fac excepţie sufixele -ina3 şi -ona3. Acestea se ataşează însă la unele baze de la care se formează şi derivate imediate : ăamaschmsi, damasca; spaţiona, spatia. Totodată menţionăm că există şi relativ numeroase baze de la care se formează derivate cu sufixe diverse, dar altele decît cele cinci amintite, şi/sau derivate imediate. De ex. :
152
ua*
scutura, scoioei, -eli, -oşi; mardii, -ăci, -aşi; ^eza,Loci; pişc&ni,
-uli, -ura1; scormoni, -oii, sco[îrmovi;puiezi, -iţi, pui ; ciocni, -oti ; clătina, -ări; şondroM, -omăni; iogMi, -oşi; copiii, codi; şoldtkni, şoldi; ştiriei1, ştiri.
4» Sufixele cu cea mai mare recurenţă în şirurile de derivate cu baze identice sînt, cu excepţia lui -ifica, cel mai bine reprezentate în sistemul derivativ verbal. în plus, aceste sufixe, fără excepţie, se ataşează la baze de derivare foarte variate din punct de vedere morfologic. (V. Tabel sinoptic. .., p. 164—167; pentru simplificarea expunerii, ne vom referi la seriile de sufixe prin termenul lor cel mai frecvent.)
Sub raportul numărului de sufixe cu care alternează în şirurile de derivate de la baze identice, -iza, -ifica şi -isi se disting de -ui şi -ăi±: -iza şi -isi alternează cu 7 sufixe, -ifica cu 6, pe cînd -uialternează cu 17 sufixe şi. -ăiv cu 10.
Cu derivatele imediate alternează toate, deci acest procedeu nu constituie, un factor distinctiv. \
Notăm o situaţie mai specială reprezentată de unele şiruri în care unul dintre termeni ■e derivat nesufixal: acesta din urmă e fie exclusiv; parasintetic, fie atît parasintetic, cît şi neparasintetic, formaţia prefixată fiind cea mai puternică (literară sau mai frecventă). De ex.:
dulcefica, îndulci; frunzuli, înfrunzi; jugui, -uli, înjuga; nadali, înnădi; părtăli, -(âl)ui9 împărţi; vecinui, învecina ;
balsamul, (îm)bălsăma;burghezifica, (im)burghezi; ghiontui, (în)ghionti; miresmui, (în)miresma. L
Raporturile semantice dintre termenii şirurilor sînt adesea de sinonimie.
Inferioritatea numerică a sufixelor cu care alternează -iza, -ifica şi -isi e şi mai pronunţată dacă ţinem seamă de frecvenţa apariţiei diverselor sufixe în şirurile de derivate. Astfel, deşi '-iza alternează cu 7 sufixe, fenomenul se petrece frecvent numai cu 3 din ele, -ifica, -isi şi -iii, şi sporadic cu celelalte 4, -ega, -ici, -işa şi -ia. De asemenea' sporadic, alteftie&ză -ifica <m-icir>-oşa şi -ula2, -isi cu -ăix, -ăci, -onix şi-oşa. în contrast cu şirurile de sub oh — c, şirurile de sub d — e, ai căror termeni constanţi sînt derivatele în -ui şi, respectiv, -ăiv alternează frecvent cu mai multe sufixe; AstfŞl, -ui alternează frecvent cu-m, -iza, -ăi±, -ări, -ăli, -ani, -oti. De asemenea, -ăi± alternează frecvent cu -ui, -ăli, -ăni, -ări, -oşi,-oti, -îţi.
Eeiese de aici o partiţie supraordonată grupărilor de sub a — e a sufixelor după capacitatea de a apărea în contextul aceloraşi baze de derivare : aria sufixelor -isi, -iza şi -ififc )a, de o parte, aria sufixelor -ăix, -ăli, -ăni, -ări (nxunindu-le numai pe cele mai productive), de cealaltă parte, şi sufixul -ui, cu o poziţie intermediară, în sensul apariţiei în ambele arii aici delimitate. Această partiţie este determinată de cronologia sufixelor, corelată cu cronologia bazelor, de repartiţia lor stilistică şi de preferinţa unor sufixe pentru anumite clase morfologice de baze.
Superioritatea numerică (absolută şi relativă) a sufixelor cu care alternează -ui şi -ăi± în derivate de la baze identice se datoreşte, credem, vechimii lor în limbă şi, poate, în ceea ce-1 priveşte pe -ăij, faptului că Sr-a format pe teren românesc.
153
SEMANTICA DERIVATELOR VERBALE SUFIXALE
ŞI IMEDIATE
VASILIU, S.S.V. ; id., S.D.S.
1. Existenţa unor trăsături semantice specifice pentru anumite sufixe sau procedee derivative e un fapt relativ rar în derivarea verbală românească.
Vezi FISCHER, F. C. 303: „Se pot, desigur, încerca clasificări în interiorul formări^ adverbelor şi a verbelor denominative. Dar aici schimbarea categoriei gramaticale fiind pe primul plan, cu greu se vor putea găsi sufixe specializate pentru anumite categorii de sens."
Sufixele -fica ..., -fia ... şi -iza conţin trăsătura factitiv, primele în majoritatea derivatelor, ultimul în derivate numeroase şi cu poliţie puternică (de ex. : chilifica, diversifica, -ifia, fructifica, prusifica ; bagateliza, calvini za, minimaliza, regiza).
Sufixele -ăix,-ări, -eca,-ăci, -ici, -oci, -uci, -ogi, -ăli, -uli, -inax, -ondîr -oti redau în unele derivate deverbale şi desubstantivale trăsătura iterativ. De ex.iminţăi, ţuicări, sorbeca, solăci, doftorici, clipoci, bătuci? bătogiy căscăli, ţuiculi, clătina, scormoni, mişcoti. Numărul acestor derivate se măreşte dacă avem în vedere şi unele derivate de la interjecţii şi de la nume care redau obiecte ori însuşiri legate de producerea unor sunete sau care apar în formtde de imprecaţie ori adresare. De ex. : bălăngâri, hurduca, ărăcăli, răuli, bălăngăni, fonf ăni. Prin acest ultim tip de derivate intră în discuţia privitoare la trăsătura iterativ un sufix în plus, anume -ui7 cu derivate ca :lerui, ţistui, ărăcui, vărui (< văr).
Sufixul -ta redă trăsătura i ntensiy în alinta. Această trăsătură pâre să se asocieze uneori trăsăturii i t e r a t i v , ca în derivatele ciupeli., prădăli.
Sufixul -ni redă în cîteva derivate trăsătura momentan, expri-mîncl în raport cu-'-ani opoziţia momentan ~ durativ-iterativ, identificată în foarte puţine derivate, precum : ciocni ~ ciocăni, pocni ~ podani.
Suf ixele -aij.,., -ni ..., -ăti... redau trăsătura onomatopeic în derivate de la interjecţii şi chiar de la nume sau verbe cu sens asemănător'(v. mâi sus). De ex. : bîzîi, fleorcăi, şuşcăi, mocani, gurăni, şopăti, floncoti, limpoti.
Sufixele -ăci, -ici, -ăli şi -oşi, -uşi redau trăsătura peiorativ în derivate de la verbe ca : împungăci, împletici, (îm)pungăli, storcoşi, linguşi. Sufixele -isi, -osi redau în limba contemporană trăsătura ironic în cîteva verbe, care continuă să se întrebuinţeze în limba curentă, precum :. buchisi, ghilosi.
Trăsăturile onomatopeic, peiorativ şi ironic sînt întotdeauna asociate cu trăsătura expresiv.
154
Sufixul -onaz pare să nu aibă, în majoritatea derivatelor sale (care , sînt formate de la nume de acţiune sau de stare), alt conţinut semantic Iîn afară de verb alizarea bazelor (de fapt, acest conţinut este gramatical şi nu propriu-zis semantic).
...    în măsura în care au baze nominale, derivatele presupuse a avea trăsăturile de mai sus sînt clasificabile şi după criteriile clasificării verbelor denominale (v. § 2).
Existenţa în semantica sufixelor menţionate a trăsăturilor detaşate aici este însă uneori discutabilă din mai multe motive :
sensul derivatelor prin care am ilustrat unele trăsături nu e întotdeauna suficient de concludent (v. de ex. verbele borteli „a ciurui", căscăli „a pierde vremea privind sau ascultînd cu gura căscată", prădăli „a risipi, a cheltui fără socoteală", scobeli ,,a scormoni", presupuse a reda trăsătura i te r a ti v);
trăsăturile semantice atribuite sufixelor apar în structura semantică a bazelor (v. de ex. categoria derivatelor de la baze interjecţionale cu conţinut onomatopeic ori a derivatelor de la interjecţii prin care se reprezintă sunete discontinue); r \
unele din trăsăturile extrase mai sus sînt redate şi prin derivate imediate (de ex. derivate cu sens factitiv : creştina, acri; derivate cu sens iterativ : năi, porci, care presupun repetarea formulei de adresare, respectiv, de imprecaţie reprezentată prin numele ...),
Derivatele insuficient de concludente din punct de vedere semantic pot fi excluse din discuţie, fireşte, cu reducerea sferei de apariţie a trăsăturilor semantice presupuse a fi asociate acestor derivate.
Existenţa unei anumite trăsături în conţinutul semantic al unei baze este, desigur, un argument care ne împiedică să atribuim trăsătura respectivă sufixului care îi e ataşat. Dacă însă ataşarea unui anumit sufix la baze cu o anumită trăsătură semantică este frecventă, faptul poate să reflecte o afinitate între sufix şi trăsătura semantică (baza) respectivă; de asemenea, el poate să determine un transfer de sens de la bază la sufix. Este, de exemplu, cazul sufixelor -ăix... şi -ăni ..., care se ataşează foarte frecvent la baze onomatopeice; al sufixelor -ăci, -ici, -oşa, -oşi, care provin din formaţii în -cios şi, respectiv, -os, sufixe cu valoare peiorativă.
Apariţia aceloraşi trăsături semantice la anumite sufixe (în derivate denominale) şi la derivate imediate este semnificativă însă pentru semantica derivării verbale. Aceasta se singularizează în cadrul general al derivării prin aceea că distincţiile semantice care se pot stabili în interiorul majorităţii derivatelor verbale sînt relevante pentru structura lor de cuvinte formate (definiţiile consemnează un raport între derivat şi bază, a cărui regularitate nu poate fi corelată cu sufixul), şi nu pentru elementele formative (sufixe).
Vezi VASILIU, S.S.V. 650 şi paragraful următor.
2. Derivatele verbale cu baze nominale (substantivale şi adjectivale) se grupează într-o multitudine de clase semantice, fiecare din ele ilustrată atît prin derivate cu sufixe diverse, cît şi prin derivate imediate.
Clasele stabilite de noi nu reprezintă unica, ci una dintre clasificările posibile. Aceste clasificări pot fi mai detaliate sau, dimpotrivă, mai generale. V. descrieri relativ similare cu descrierea noastră la MARCHAND, E. W.; MIGNGT, ■ V..D.L. V. şi clasificarea foarte detaliată operată de Eve V. Clark şi Herbert H. Clark (în When Nouns Surface as Verbs, „Language" 55, 1979, nr. 4, p. 768 — 786), care, pornind de la parafrazele care stau la baza verbelor denominale, stabilesc clasele după rolul şi sensul pe care îl are numele în parafrază.
Clasele semantice stabilite de noi în interiorul verbelor denominale pe baza valorilor detaşate în urma analizei operate asupra derivatelor sînt
W5
următoarele (toate extrase din descrierile cuprinse în monografii) :
Fiecare clasă semantică e ilustrată prin toate tipurile de derivate (sufixale şi imediate) care'îi aparţin în descrierile noastre (ordinea exemjplelor urmează ordinea monografiilor).
, 1. „a executa sau a supune (pe cineva) la acţiunea denumită prin substantivul de bază": zărvăi; categorisi2; gargariza, regiza, tudăsli, hărţăli;jăfăni; achiziţiona; "protestul, jefui; complota, chiuli, aseăia, vrăji;
2. „a fi sau a face (pe cineva) să fie stăpînit de sentimentul ...". , a se
afla, a se transpune____sau a pune pe cineva în starea ..." : îngrijom;
(semianalizabil) stupefia; extazia; evlavisi; agoniza, teroriza; ciudali,-sdîrbdli; emoţiona; dispreţni, Jmzurui, năpăstui; invidia, rîvni, alarma, guturai;
3. „arşi exercita, a acorda sau a dobîndi profesia, funcţia sau statutul ..., a executa, a suferi sau a face să sufere acţiunea caracteristica agentului ..., a duce existenţă caracteristică persoanei...": doftorieL, soj&ei; epitropisi; poetiza, nomadiza; călăuzii; găzdăXi, bităngăli; arhierăţi; meşierui,găzdui, gemi; ghida, astronomi ,,a citi în stele", băni, filozofa, socri, fermenta, draci, şoimăni ;
4. „a face o acţiune sau â se comporta după modelul .. ., conform cu datele sau cu informaţiile oferite de ..." : tîrfăi; porcari, gudura; ie-năei; analoghisi; hlobani;. ghe-moşa; viermui; bascula, vultur a, trîntori,. modi, conjectura;
5>.„a aparţine sau ă face (pe cineva) să aparţină la grupul ..." :. prusifiea; Ueniza, colviniza ; rudi, creştina ;
■ -6. „a produce sau a face să producă ..., a realiza, a emite obiectul .. ." : mocirlăi; moraliei ; spumega ; fructifica ; evidenţia; moralisi; fabu-liza; borteli; duhni, gălăghn; porţiona; flecăti; efectua; trilai; armonia? odrăsli,. anexa, prinzi;
7. „a manifesta, a dobîndi sau a face să dobîndească trăsătura redată de adjectivul ... ori trăsăturile caracteristice ale obiectului'..., a (se) transforma în, a da fo ma obiectului ..." : ciumpăgi, Metosşi, mărdmţt^ vălugi; fonfăi; pelticări, v&rzmi, răblări; orbiei, mărdăei; diversifiea, chili-fica;[ipostazia -T calcina ; filotimiei, murdărişi, caracterisi, flenderisi; brutaliza, tiraniza, minimaliza, bagateliza ; hăznăli, hăndrăli; fonf ăni, jărcăm ; perfecţiona; moloşa, mărdăşi, zdrobşi; şchiopată; hoşcoti; înstrîml>kiiT bueăiăţi; milosîrdui, hrehui, muşini, pănui; activa, damasca, acri, albiir diftonga, ciobi, cerceta, furci ; • '■-
Acestei clase îi aparţin şi derivatele deprohominaie : nimicei', însuşi, nimici. '
8." „a face o acţiune prin intermediul obiectului ..." : puşcăi, cîr-jîi; găibara; naviga; eruciîiea ; calchia; cauteriza, memoriza ; brişcăll ~ gherăni; limbuşi; floncoii ; mînua;  biciui; binocla, cîrmi;
9., „a acorda sau a lua obiectul ... " : cadora; părtăli, vamali; incrimina; pensiona; părtini; mitui, cislui; arvuni, amnestia, cinsti, intervieva, cioboti;
10. „a clota, a acoperi cu ..., a (se) introduce în obiectul . .: colbăi; încornora; malterezi, foltozi; primiei; radioîiea; noimisi; pudrăli, preţăli; vîrfona; accentua; miresmui, prafui; aureola, petici, stropi, cazarma; conăci;
l 11: „a acţiona (mai ales în mod negativ) asupra obiectului .." : borfăi; ţuicări.; soldăm; smocoii; secarăţi; beregăim; fileta, flanca, coji;.
12. „a imita trăsăturile caracteristice ale scriitorului .. . sau ale cărţii .. .,a practica (predica) atitudinea (doctrina) sau a face (pe cineva;) să adere la doctrina .a aplica (asupra unui obiect) procedeul iniţiat
156   ^ '  ' '
de-.-...": caragializa, medeleniza; demagogiza, îoyImiza; dolariza, mor-şaliza; pasteuriza.
La această clasă, în varianta ei facUtivă (tranzitivă), aparţine şi sufixul -fica prin derivatul (semianalizabil) nazifica.
Verbele derivate de Ig substantive care apar în contexte caracteristice pentru interjecţii sau adverbe se grupează din punct de vedere semantic cu verbele derivate de la interjecţii, respectiv, adverbe (v. § 3).
Definiţiile valorilor descrise sub 1 — 12 stabilesc sau nu corelaţii cu caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbelor.
Sînt valori care comportă distincţii în definiţie după caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului. De ex., 1. ,,a executa (intr.) sau a supune pe cineva (tr.) la acţiunea ..." : gargariza [regiza, protestui/jefui; ' 5. „a aparţine (intr.) sau a face să aparţină (tr.) la grupul .-..": rudijcreştina. Situaţia se datoreşte faptului că seiisul fiecărui verb în parte nu adaugă, la definiţia clasei, date relevante pentru caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbelor.
'Sînt valori ale căror definiţii "dau socoteală de un anumit aspect al tranzitivităţii şi nontranzitivităţii verbelor, dar ascund un alt aspect. De ex.,3. „a-şi exercita (intr.) profesia. .. sau a acorda cuiva (tr.) funcţia . .." : filozofa [băni; ghida însă, deşi are asociată definiţia „a-şi exercita profesia...", e tranzitiv; 2.„ase afla în starea ..., a fi stăpînit de sentimentul ..." (intr.) sau „a pune pe cineva în starea ..., a face pe cineva să fie stăpînit de sentimentul.. ." (tr.) : agoniza [teroriza; dispreţui însă e tranzitiv, deşi are definiţie de tipul ,,a fi stăpînit de sentimentul...". Aceste neconcordanţe între definiţia clasei semantice la care aparţine verbul şi caracterul lui tranzitiv sau intranzitiv sînt determinate de unele date din definiţia individuală a verbului, care au implicaţii asupra caracterului menţionat. Astfel: dispreţui „a-şi manifesta dispreţul asupra cuiv a", ghida „a-şi exercita profesia de ghid cu efecte as u p r a cuiv a".
în sfîrşit, sînt valori ale căror definiţii nu spun nimic cu privire la caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbelor pentru că acest caracter nîi 6 relevant pentru definiţia clasei semantice respective. De ex., 4. „a se comporta după modelul..." : ghemoşa, viermui (intr.); 8. „a face o acţiune prin intermediul..." : fleoncăni (intr.)jbiciîii (tr.).
Situaţiile schiţate aici, diferite (chiar în interiorul aceleiaşi clase semantice) şi. nesistematice, arată, credem, că im se poate face o clasificare a valorilor derivatelor verbale după criteriul tranzitivităţii şi intranziti-. vităţii.
3, Verbele cu baze interjecţionale au, în mod global, conţinut onomatopeic (v. §1) şi se grupează în două clase semantice după cum interjecţia simbolizează un sunet sau o
— „a emite strigătulsau formula de imprecaţie ori (mult mai rar) de politeţe chiţăi, mirii ; gîlgări; euteureza ; Muli; pâcăni; clefeti ; letm; cutcuriga, aoli, sictiri, bogdaprosti;^ acestei clase îi aparţin şi verbele cu baze. nominale sau verbale al căror sens e legat de producerea unor
: siihete şi verbele cu baze substantivale care apar în formule de adresare saur mai des, ele imprecaţie : scripcăi, pelîicăî, şcîrcm, porcăi; porcari; scro-făli, rănii; drîngăni, fonf ani; floncoii, ţipoti; vămi, drăcui, răni; dumnezei, fărtăţi, porci; -
. . La această clasă aparţine şi derivatul depronominal tui.
— „a executa mişcarea simbolizată prin . \ : hăltăcări; hăpăei; ţurucli; iropşi; hurduca.
157
Verbele cu baze a d v e r b ia 1 e redau acţiuni care „se desfăşoară în circumstanţa redată de ..." : lungan ; apropia ; băşcăşi; horhoti.; eurînda, răzni. Acestei clase îi aparţin şi verbele cu baze substantivale care exprimă o circumstanţă sau apar în locuţiuni adverbiale: zori, galopa, huzuri.
Verbele cu baze verb ale sînt adesea sinonime cu bazele lor (ex : orbecăi, orbecăm — orbeca; ciordişi = ciordi; căftăli — cafti) sau, mai rar, redau trăsăturile semantice „iterativ", „onomatopeic", „peiorativ", „ironic" ori „expresiv" (v. mai sus, § 1).
4. Examenul claselor semantice descrise în§ 2 —3 ne permite formularea cîtorva observaţii:
Valorile derivatelor verbale (sufixale sau imediate) cu baze interjecţionale, adverbiale sau adjectivale prezintă un grad mai mare de pre-dictabilitate decît derivatele desubstantivale : v. mai sus §2. 7 (derivatele de la adjective), §3.
Vezi MARCHAND, E. W. 301 : „Usually, deadjectival verbs denote change of state, and the meaning is either -become..or 'make
X. Mignot (V.D.L. 67, 123—124, 279—280) pune în legătură sensurile verbelor (latineşti) derivate de la adjective cu structura formala a bazelor şi/sau cu sufixele cu care sînt formate. Sensurile detaşate sînt însă cele care apar şi îa Marcband şi în descrierea noastră : „esiv" — în terminologia noastră „a avea trăsătura ..— (realizat în variantele „care durează" sau „care reprezintă o inovaţie") şi „factitiv".
în interiorul derivatelor de la substantive, valorile derivatelor de la baze de provenienţă verbală sau care pot fi asimilate unor formaţii deverbale (numB>de acţiune, de stare, de meseriaş) prezintă un grad mai mare de predictabilitate decît valorile derivatelor de la baze nume de „obiecte în sens larg". De aici decurge o distincţie privitoare la structura definiţiilor derivatelor verbale desubstantivale. Elementul relevant în definiţia unui verb format de la o bază de origine verbală e cel care se referă la sensul bazei, şi nu cel care se referă la caracterul verbal al formaţiei: „a ex e c u-t a acţiunea ...", „a se afla in starea ...", „a-şi exercit a profesia ...". în contrast cu această definiţie, în definiţia unui verb format de la un nume de obiect, elementul relevant, care determină marea varietate a claselor semantice (v. mai sus § 2, 4, 6, 8), este cel care se referă la caracterul verbal al formaţiei sau la relaţia exprimată (prin prepoziţia folosită în definiţie) : „a face o acţiune după modelul obiectului ...„a produce obiectul ...", „a face o acţiune prin intermediul obiectului..." etc.
Vezi VASILIU, S.D.S. 503.
Apartenenţa derivatelor unui anumit sufix sau a derivatelor imediate Ia o anumită clasă semantică e determinată de bazele la care sufixul respectiv are posibilitatea de a se ataşa, respectiv, de bazele de la care se pot forma derivate imediate.
De aceea numărul mai mic sau mai mare de sensuri pe care le poate reda un anumit sufix verbal sau procedeul derivării imediate depinde de diversitatea mai mare sau mai mică a bazelor : derivatele cu sufixul -m şi derivatele imediate au bazele cele mai diverse şi numărul de sensuri cel mai mare.
De asemenea, faptul că o anumită clasă semantică e domeniul unui număr minim de sufixe se datorează istoriei procedeului care explică o anumită distribuţie a bazelor, şi nu sensului sufixelor. De ex. sensul 12 (,,a imita trăsăturile caracteristice ale scriitorului ... sau ale cărţii ..., a practica ... sau a face să adere la doctrina ..., a aplica procedeul iniţiat de ...") e exprimat numai prin derivate în -iza pentru că, urmînd
:158
f m odelul împrumutat, numai -iza se ataşează în româneşte la nume proprii de autori (de cărţi, doctrine, procedee ştiinţifice etc.). Sensul 5, cu caracter factitiv („a face să aparţină la grupul ..."), e exprimat prin derivate în -iza şi-ifiâa deoarece implică baze nume de persoane aparţinînd la anumite grupuri şi acestea sînt baze la care se ataşează, după modelul împrumutat, numai sufixele -iza şi -ifica. Foarte rar, şi nu cu baze nume proprii de persoane, sensul e redat şi prin derivate imediate, tranzitive şi intranzitive (creştina; rudi); situaţia se explică prin caracterul deschis pe care îl are procedeul, datbrită căruia îşi poate oricînd extinde domeniul de aplicare.
5. Şirurile de derivate cu baze identice şi sufixe diferite sau imediate prezintă relaţii de sinonimie sau, dimpotrivă, diferenţiere semantică între
termenii lor.
Relaţia de sinonimie poate să privească
— toţi termenii şirului: anatem(at)i$i, -iza, anatema „a lovi cu anatema" ; elocM, -ăni, -ări „a scoate strigătul specific ..."; mărdăei, -ăgi, -ăşi „a se murdări"; dărăbăli, -ui, dărăbi „a face dăraburi, bucăţi ..."; silabisi, -iza; completa, -ui; substantiva, -iza;
— numai unii termeni (e vorba exclusiv de şiruri cu mai mult de doi termeni): drăeni, -ăli „a ocărî (pomenind de dracul)" faţă de draci „a fi posedat de draci" ; ca şi gradua, grada „a împărţi în grade" [grăâui „a măsura cu un aparat gradat" ; hăpăi, -ăei „a mînca repede"/Mpui „a stăpîni, a subjuga" ; mişcoii, -oti „a se mişca încoace şi încolo"/mişcălui ,,a se mişca, a-şi schimba poziţia"; tutui2, -uni2 „a se zăpăci, a se prosti"/fa^ăi „a alunga (cîinii); a batjocori" ; guşui, guşi „a mgruma>"/guşa „a face guşă".
Sinonimia poate să fie
—* totală (chiar dacă definiţiile din dicţionare nu sînt identice, ele sînt echivalente) : cocoroşa „a se umfla în pene", -osi „a se ridica cu fudulie"; lehămetisi, -ui, lehămeti „a şe sătura"; nomadisi, -iza „a duce viaţă de nomad"; piui1, -uli, -uni, -uri „(despre păsări...) a scoate sunetele caracteristice ..."; tâlăncăi, iălănc/găni, tălăngi „a suna din talangă";
— parţială (derivatele şirului au unele sensuri identice şi unele sensuri neidentice): cliposi „a moţăi", clipoci „a i se închide ochii de somn; a fi pe jumătate treaz şi pe jumătate adormit; a moţăi" ; chef eli1, -ălui1 „a se ameţi de băutură, a se îmbăta", chefui „a petrece (cu băutură...); a face chef; a se ameţi de băutură" ; fumega, -ui „a scoate fum", fuma „a fumega; a trage fumul de tutun din ţigară ...", furniza „ a produce fum artificial ..." ; hcrax „a cînta o horă", hori „a juca hora; a cînta o horă" ; pălmui „1. a lovi cu palma; 2. a măsura cu palma", pălmăXi, -ălui „ pălmui (1)", palmi „1. pălmui (1); 2. a apăsa cu palma (pentru a da o anumită formă ...)" ; personiîi{e)a „1. a atribui însuşiri omeneşti; 2. a exemplifica printr-o persoană sau printr-un personaj", -isi „personifica (1)" ; pisoe& „pisa (1)", -eza „pisa (1), (5)", -ăgi „pisa (1), (3), (5), (6)"; prinzi „1. a mînca de prînz ; 2. a oferi un prînz", -ui „prinzi (1)" ; tiraniza, -isi „a trata (pe cineva) în mod tiranic", tirani „a stăpîni ca un tiran; tiraniza".
Diferenţele semantice pot fi
— totale (fiecare termen al şirului diferă de fiecare dintre ceilalţi termeni): cetereza „a colinda, a ura" faţă de cetera „a cînta din cetera"; ca şî csdi „a se da înapoi de la ceva"/codiIi ,,a tunde oaia în jurul cozii" ;
„a da flexibilitate şi lustru pieii argăsite mtinzmd-o ..
„a
159
pune" în YaloăJB^/raZoriza (log., măţ.) „a atribui b valoare definită"/ mXom „a avea o aiînmiţăi valoare";, 5ţn#jtfiea /Mvipoşa.'..(parasintetic)' „a se j ameţi de Mntiira,r; vinini, „ (despre vînt)^ sufla 'cu,..I)?iţere.; (în; superstiţii, sulbiectul fiind vînM'-rău)] a jEace '.pe. cineva sa inh^uneasoă^/^&ioîia ^asţurna55>&Mnşi „(despre dulceţuri sau miere) a căpăta Oiîiigro-şare "specifică datorită cristalizării zai'arurilor ..."../        ifica. „a transforma în zahăr substanţele care Conţin amidon.......',.",/ zăbări .  a îndulci
cji zahăr" ;        '.'-/,.'        ." .'..'.; , -'. -A-';-'-.
/;\y —'parţiale : v. mai "sus şirurile... cii 'termeni, ■ sinonimii 'şv'.neşinqiiijai, precum şi şirurile cu termeni sinonimi prin unele sensuri şi nesinoniini prin altele (sinonimia parţială şi diferenţierea semantică parţială se referă de fapt la aceleaşi situaţii).
Situaţiile cele mai frecvente sînt cele intermediare: şirurile cu.termeni sinonimi şi nesinonimi, şirurile cri termeni parţial sinonimi (nesîno-nimi). Faptul era uşor de prevăzut întrucît e ştiut că, sinonimia şi, credem că putem adăuga fără a greşi, diferenţierea semantică totală sînt rar îixfcîl-nite în limbă. Notăm, de asemenea, că situaţiile de sinonimie;/diferenţiere semantică totală sînt reprezentate mai frecvent prin şiruri de cîte 2 termeni, ambii derivate sufixale, sau prin şiruri cu iin derivat sufixai şi unul imeffi&t.
Belaţiile de sinonimie şi diferenţiere semantică pot caracteriza orice şir 6u doi termeni îîi care unul e derivat imediat. Nu 'acelaşi lucrn se'poâite*' spune despre şirurile de două şi mâi mult de doua derivate sufixalei Sfu avem, dtevexemplu, cazuri de sinonimie sau diferenţiere semantică între derivate în -iza sau-ifica şi derivate în -Mi sau -ăni, aşa cum avem între derivate in-iza şi derivate în -ifica, între derivate în -ăi^ şi derivate în -ăni. Această diferenţă de comportament e determinată de compatibilitatea şi incompatibilitatea dintre sufixe şi baze manifestate în configuraţi^ şirurilor-de derivate cu baze identice (v. Categoria morfologică; :<;.,.§ 3^4).:-
Faptul că derivate cu aceleaşi sufixe contractează între ele atît relaţii de sinonimie, cît şi relaţii de diferenţiere semantică (v.. mai sus exemple), precum şi faptul că aceste relaţii nu au caracter sistematic se datoresc absenţei specializării semantice a sufixelor. ; .
Se pare că, din punct de vedere semantic, sufixele verbale au o poziţie aparte în cadrul derivării româneşti: carurile de structuri semantice specifice şi regulate par să fie, de ex. în. cazul sufixelor nominale, mult mai numeiroase. ;
160
ORIGINEA SUFIXELOR VERBALE ŞI A DERIVĂRII VERBALE IMEDIATE
1. Procedeul derivării imediate, ca şi caracteristicile Conjugărilor sînt moştenite în română. , r        ? ,.. n >,.
Sufixele verbale româneşti simple sînt moştenite, împrumutater apărute pe teren românesc şi cu origine multipla.
Exclusiv moştenite sint 5 : -ca, -eca; -ega; -ta, -eia.
împrumutate sînt :
4, -ni] -ti, -ătix; -ui, din slavă;
2, -M,-oMvdin maghiară;
4, seria -isi .„din neogreacă; ţ K
8, -iză,-ula2 şi seriile -fia.. ,,-fica..dinlatinăşi limbile romanice.
Pentru punctul de vedere potrivit căruia nu există afixe împrumutate, ea şi pentru argumentele împotriva acestui punct de vedere, v. FC II 301.
Apărute pe teren românesc (din elemente de diferite origini) sînt Şl :
-a%t
, -ţi ... şi sufixele -ări, -om^ -ma;-iga\-iiţa$\ , -îna9 -oniv-onâv -uni, -unax; -ăta,
, -ona%.. •, -şt *• -eza; -ica,
-era,
-urax; -ta; -ana,
seriile -agi
-&ra, -eriv -iri, -ori±, -oraL, rW\; -im2; -ilix, -ila} -olax; -ăni,-iniv -în ; -eU; -ua; -ula2. Ou origine multiplă sînt 13 : 5 moştenite şi apărute pe teren românesc
2 împrumutate din slavă şi apărute pe teren românesc : -enixf -oti; 5 împrumutate din maghiară şi apărute pe teren românesc: -mi,
-cerf; -ăli, -eliv -uli;
1 moştenit, împrumut latino-romanie şi apărut pe teren românesc :
V. Tabel sinoptic ..p. 164—167.
Se vede de aici că grupul cel mai numeros este cel al sufixelor apărute pe terenul limbii române. Urmează, în ordine descrescîndă, grupul celor cu origine multiplă (care sînt întotdeauna şi apărute pe teren românesc, deci întăresc grupul sufixelor româneşti), împrumuturile îatino-romanice, cele moştenite din latină, împrumuturile slave, neogreceşti şi maghiare.
Notabile ni se par cîteva fapte:
— numărul mare de sufixe apărute pe teren românesc e dat în bună parte de serii întregi de sufixe (6) sau aproape întregi (-ări ... : 7 sufixe din 9, -ni...: 8 sufixe din 12);
— majoritatea sufixelor virtuale (v. Introducere, § 3) reprezintă o snxsă potenţială de îmbogăţire a seriilor de sufixe apărute integral în română şi de întărire a elementelor româneşti din seriile cu etimologie multiplă* românească şi de altă provenienţă;
îl— C 27
161
De ex., dacă sufixele -ela şi -na, -ena1 devin reale, ele întăresc sursa românească a seriilor cu etimologie multiplă -li... şi -ni....
— sufixele apărute pe teren românesc sînt constituite atît din elemente vechi (-ci ..., -şi ..., -ţi ... etc.), cît şi din elemente noi (-inaz, -isa2, -onaz etc).
Aceste fapte arată, credem, că sursa internă a determinat apariţia unui inventar bogat de sufixe cu caracter sistematic şi care se extinde pe întreaga durată de evoluţie a limbii.
Vezi Laura Vasiliu, Despre fizionomia etimologică a sufixelor verbale româneşti, în LR XXXIV, 1985, nr. 5, p. 450.
Sufixele complexe sînt formate pe teren românesc (majoritatea : 48) şi împrumutate (6).
Cele apărute în româneşte au la bază :
— sufixe, de asemenea, apărute pe teren românesc : -ăix (12), -îix (3), -o^ (1); -ări, -a (2), -ori, -î, -a (4); -ăni (3), -am, cu origine multiplă, (1); -esa (1); *      . •
— un sufix împrumutat din slavă : -ui (12);
— sufixe împrumutate din neogreacă : -isi, -osi (9).
Primul termen al acestor sufixe e foarte eterogen din punctul âe vedere al originii:
— provenit din unele sufixe moştenite sau explicat în interiorul limbii române prin diverse procese fonetice (inserţiunea unor sunete expresive, modificarea vocalei sufixului sub influenta bazei, reduplicarea) : -ieăi, -Mori; -lâi, -tăi ; -îcîi, -oeăi, -etisi, -nzui; -&eăi,-eeăiete.;
— apărut în limba româna şi împrumut: -eâi (slav); -Mui, -elui (maghiar) etc.;
. împrumut slav: -nisi, -ovăi; maghiar: -lui, -alui, -kzui; german: -irui; german şi maghiar : -urui, -nrui etc. ;>
— cu origine incertă : -orai, -ornam, -risi, -oreşa etc. Împrumuturile sînt 5 din neogreacă  : -arisi, ^erisi; -irisi, -atisi,
-ladisi (din turcă prin filieră neogreacă) şi unul singur latino-romanic : -icula.
După cum se vede, formarea sufixelor complexe este un procedeu frecvent folosit de limba română de-a lungul istoriei, prin utilizarea unor elemente numeroase foarte diferite ca origine. V. şi sufixele complexe virtuale — Introducere, § 5 — , care constituie rezerva potenţială a inventarului. '.
2. în ceea ce priveşte numărul de derivate însă, nu se poate stabili o ierarhie pe grupuri de sufixe după origine.
Astfel, între sufixele de sursă internă foarte productiv „e unul singur, anume -ăix, şi eu productivitate medie două, -%\ şi-ăni., Celelalte sînt slab şi foarte slab productive.
în schimb, sînt foarte productive două sufixe împrumutate, -ui, într-o perioadă mai veche, şi 4za, în perioada contemporană; au productivitate medie împrumutul -isi (tot într-o perioadă mai veche) şi sjifixul cu etimologie multiplă, împrumut şi apărut în română, -ăli (regional).
-Este foarte productiv, de asemenea, procedeul, moştenit, al derivării verbale imediate (în mod diferit, pe conjugări, în decursul istoriei).
Sufixele moştenite, ca şi celelalte sufixe împrumutate, şi cu etimologie multiplă, sint slab şi.foarte slab productive..
în perioada, actuală pare să mai fie productiv un singur sufix apărut în româneşte, anume -ăir Continuă săiie foarte productive sufixul -iza şi derivarea imediată, mai ales prin conjugarea I. O poziţie aparte au forma-
162r
tiile în -onaz, care par să se dezvolte foarte mult în limba actuală, în special în stilul publicistic. Ele sînt însă mai adesea atestaţi pentru derivarea imediată decît pentru!sufixul -onas. Notam o formaţie recentă : ăscermona (<ascensiune), auzită la radio la 8 dbe. 1986 {vtyul MontjBlanc a fost
Productivitatea sufixelor complexe este, aşa cum era de aşteptat, corelată cu productivitatea sufixelor de bază : numărul cel mai mare de derivate îi au sufixele constituite cu -ui (163 de derivate în total, din^care 95 în -âiui, 23 în -ului, 19 în -irui, 13 în -Ivi); utmează cele constituite cu -ăi. . . (31 în total, din care 21 în -căi) şi cele instituite cu -isi (21 în total, din'care 7 în rarisi). Celelalte sufixe complexe sînt foarte slab reprezentate, nici unul neavînd mai mult de 4 derivate. ;
3. Distribuţia bazelor în raport cu o r i;g i n e a şi vechimea e în general în concordanţă cu originea şi vechime^ sufixelor : cazurile de sufixe vechi ataşate la baze neologice sînt numai cîteva — de ex. :: -u%, -ici, -ăli, ultimele două cu foarte puţine formaţii. jDemn de relevat -ţ- în--trucît constituie o situaţie aparte, deşi deloc surprinzătoare -— ni se pare faptul ca sufixul neologic -iza, de origine latino-romanică,, este adesea ataşat la teme vechi în limbă, provenite din diversele surse care au partir cipât la constituirea lexicului românesc. Acest comportament prin care -%za contrastează cu -ifica, sufix pătruns în limbă aproximativ în aceeaşi perioadă cu el si avînd aceeaşi origine, sş explică fărja dificultăţi prm cajrae* terul foarte productiv pe care îl are -iza (cp. cu sitiiaţia întru cîtva similar^ a sufixului -ui, de origine slavă, care, în perioada cînd era folosit Ipentru adaptarea la limbaj română a verbelor împrumutate, apare ataşatj laj numeroase teme latiiio-romanice). \
163
TABEL SINOPTIC AL SUFIXELOR ŞI DERIVATELOR VERBALE IMEDIATE DIN LIMBA ROMÂNĂ*
1
Nr. crt.
2
Sufixul
Clasele bazelor
3
Subst.
4
Adj.1
5
Pron.
6
Num.
7
Verb.
8
Adv.
9 10 Prep. Interj.
11
>■ derivate analizabile
12 Total derivate serie
13 Originea
. 14 Prod.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
-ăgi -igi -ogii -ugi	4   ■   4-      -      -       4-      -      - -
-ăit -ăia -»i -"i -°h	4-      4-      *-              -f.      —      _ 4. +* +  :  =  :  : : 4                               + 4. 4----4.~-.4_
-ări *ăra -erix -era -zri -°rh ~orax -wix -urax	4-      4-      -      -      4-      -      - 4--  :  :  z  t  1  1 j +        -       -       ~~        Î        4-       - J 4-      4-      -      -      4-      4-      - 4-+      -      -      -      +      ~      -~ .4. 4-      4-      —      t      4-      —      —    = 4.
-ăza -eza -ezi -ozi	4-      -      -      -      4-*_      ___         . ■
-ca -eca -ica ~oeat -ucu	4-                     4-                    -                     -                     4^         -           -                     -     ■ l +                    Î                    l                                                 +                    ~        ' -l"'
247 1 6 78 19
38 1 3
1
2 9 9 5
13
12
351
81
11
13
rom. rom. rom. rom.
rom. 4 rom.<sl.
rom.
rom.
rom. 4- t'om. <sl. rom.
moşi.
moşt.
rom.
rom.
rom.
4-
4-4-4-
4,
4-
4-4~ 4-
rom.	■f
rom.	"4-
rom.	.:. 4-
rom. f moşl.(?)	' 4" :
rom.	- +
rom.	! 4- •
rom.	•4
rom.	■4-
rom. 4- moşt.	• 4-
?                  '■■ .::	4-
rom.	4-
<magh.4 rom.(?)	-4 •
<magh.4~rom.(?)	4-
4-
4-4-"
28. 23. 30. 31. . 32.	-ei -ăci -ici -oci......... -uci	4. — ~ — 4- — — 4-4-4-~~4--~~~	2 11 10 10 3	" 36	--—r-rom. rom. rom. rom. rom.	4-4-4-........-.~4r............... 4-
33. 34.	-ega -iga		2 2	4	moşt. rom.	4-4
35. . _ 36. 37.	-fia -efia -ifia		1 2 8	11	<lat.-rom. < lat.-rom. < lat.-rom.	X ........x. ... .. 4-
38. 39. 40.	-fica -efica -ifica	4-     4-     4-     4-    . -     - ~	4 2 53	59	< lat.-rom. < lat.-rom. < lat.-rom.	X •f X
41.	-ia	4.      4-      —      —      ~-      4-      — 4-	13		moşt.+rom.< lat.-rom.	4-
42.		1 _ _                       _____      _ —	3		rom.<lât.-rom.	—
43. 44. 45. 46.	-isi -efsi -ipsi *o$i	4-      4.      -      -      4-      ~      - 4»	76 1 4 14	95	<ngr. <ngr. <ngr. <ngr.	4-.......-4-
47. 48.	-iza -isăz	4-      4-      -      -      4-      4-      - —	5174-2	519	< lat. -rom. rom. <fr.	4-
49. 50. 51. 52. 53. 54. " 55. 56. 57. 5Bf	-li -ăli -ălax -elix -174 -ila -oii -uli	1 4- ~ - 4- - - + + - ~ ~ + + ~ ~ ~ 4- ~ - + 4. . ~ — 4- . ~ 4-"4-      -      -      -      4-      -      - -J-\ .......:z. .t-  ~   ~ ■ ~	9 71 1 8 7 1 1 12 1 21 1 2	1 133	< magii. rom. 4- < magii. ? rom. 4- <magh. rom. rom. < magii, rom. ] rom. 4- <magii. { ?	4-4-+ 4-4-..  .   .+.......-4-! 4-
1
Nr.
crt:
2
Sufixul
Clasele bazelor
3        4       5        6        7       8       9 10 Subst. Adj.  Pron. Num. Verb. Adv.   Prep. Interj.
11 Nr.
derivate analizabile
12
Total derivate serie
13. Originea
14
Prod.
90.	-ti
91.	-ăţi
92.	-aţa
93.	-eţi
94.	Aţi
95.	-Uh
96.	-uţi
97.	-ua
98.	-ui
99.	-ula2
derivate
imed. I (-a) IV (-*, -0
+ +
+
+
+ +
+ + +
+
+
+
+ +
+ +
+
î
+ +
1178 + 1395 + (1370 + 25)
14
rom.	+
rom.	+
rom.	+
rom.	+
rom.	+
rom.	+
rom.	+
rom. < lat.-rom.	+
<sl.	+
rom. < lat.-rom.	—
moşt.	4-
moşt.	+
* Tabelul conţine sufixele reale simple (cu excluderea sufixelor virtuale şi a variantelor)
Semnul * marchează bazele ambigue ; subst/vb, W-W- drept rezultat exclusiv sufixe, fireşte, din aceeaşi sene) sint
Formaţiile ambigue in privinţa iniţialei sufixului »* c«c °u°'a  mormom-. mor-mor + -nil-oniv la -oniv
limitată la semicalcuri sau adaptări.
<3
Â
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
ALEXî
ARVINTE, T.
AVRAM, S. BARCIANU
BL
RPîi
BRÂNCUŞ, 'M.V.
BRUKOT, H.
BSLP CADE
CANDREA, C.G.R. CARABULEA, I. CDDE
CIAUŞANU, GL. CILL 1—III CIORANESCU COD. VOR.
COHUŢ - VULPE, P. F.
COSTINESCU COTEANU, L.R.C.1
GOTEANU, L.R.C. 2
Theoehar Alexi, Rumănisch-deutsches Worterbuch. Zweite ver besserte und vervollstândigte Auflage. Verlag von H. Zeidner, Kronstadt (Brasso), 1906.
V. Arvinte, Terminologia exploatării lemnului şi a plută-ritului, în SCS (Iaşi) VIII, 1957, fasc. I, p. 1-185. A. Avram, Cercetări  asupra sonorităţii  în limba română. Editura Academiei, Bucureşti, 1961.
Sab.   Pop-Barcianu,   Vocabulari   roman-nemţesc ... Tiparul şi editura lui Teodoru Steinhausen, Sibii, 1868. Bulletin  linguistique. Faculte des lettres de Bucarest. Pti-blie par A. Rosetti. Bucureşti — Paris — Copenhague. Voi. I - XVI, 1933-1948.
Buletinul Institutului de filologie română „Alexandru Philip-pide,f. Universitatea din Iaşi. Director lorgu Iordan. Iasi, voi. I - XII, 1934-1945.
Grigore Brâncuş, Limba română contemporană. Morfologia verbului. Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, 1976. Ferdinand Brunot, Histoire de la langue franţaise des ori-gines ă 1900. Voi. I, Paris, 1905.
Bulletin de la Societe de linguistique de Paris, Paris, 1869 ş.u. .L-Aurel Candrea — Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de I.-Aurel Candrea; partea II: Dicţia~ narul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu, Editura Cartea Românescă, Bucureşti [1926—1931]. I.-A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine,. III&Qe edition, Bucarest, [f.d.].
Elena Carabulea, Interfixul [vocală + ] -l- în derivarea non-verbală din limba română, în SMFC VI 117—135. L-Aurei   Candrea — Ov.   Densusianu,   Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A — Putea). Socec, Bucureşti, 1907-1914.
G. F. Ciauşanu, Glosar de cuvinte din judeţul Vîlcea, Imprim. Naţională, Bucureşti, 1931.
Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XlX-lea. Voi. I 1956, voi. II 1958, voi. III 1962. Bucureşti. Alejandro Gioranescu, Diccionarîo Etimologico Bumano. Biblioteca Filologica, Universidad de La Laguna, 1958—1961. Ion al iui G. Sbiera, Codicele Voroneţean, cu un vocabulariu şi studiu asupra lui, de ..., Cernăuţi, 1885. Cornelia Gohuţ — Magdalena Vulpe, Graiul din zona „Por-ţile de Fier". I. , Texte. Sintaxă. Editura Academiei, Bucureşti, 1973.
Ion Costinescu, Vocabular româno-frances. Bucureşti, 1870* I. Coteanu, A. Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Voi. II, Vocabularul. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporanâ.VocabularuL Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.
169
CUV. BĂTR. I - III
CV DA
DA ms.
DAUZAT - DUBOIS MITTERAND
DCR
DERS
DEX ""X DHLR I — II
DI
DÎLR DLR
DfcRC DM
DN2 DN3 DOOM DR
B. Petriceicu-Hasdeu^ Cuvente den bătrîni. Tom. I: Limba română vorbită între 1550—1600. Studiu paleografico-linguis-tic de ... Cu observaţii filologice de Hugo Schuchard, 1878. Tom. II: Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă, 1879. Tom. III: Istoria limbei române. Partea I: Principie de linguislica, 1881, Bucureşti.
Cum vorbim. Revistă pentru studiul şi explicarea limbii. Bucureşti. Anul I — IV, 1949—1952.
Dicţionarul limbii române. Tomul 1, partea I: A — B. Socec şi Sfetea, 1913; tomul I, partea II: C. Tipografia ziarului „Universul", 1940; tomul I, partea III, fasc. I: D - DE. „Universul", 1949; tomul îl, partea I: F ~ I. Imprimeria Naţională, 1934; tomul II, partea II, fasc. I: J — LACUSTRU. „Universul", 1937; tomul II, partea II, fasc. II — III: LADĂ - LOJN1ŢĂ. „Universul", 1940, 1948, Bucureşti.
Dicţionarul limbii române (DA), aflat sub formă de manuscris la Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Albert  Dauzat,   Jean Dubois,   Henri    Mitterand, Nou-veau  dictionnaire  etgmologique et historique.   Librairie La-rousse, Paris, 1964.
Dicţionar de cuvinte recente, Editura Albatros, Bucureşti, 1982.
Dicţionarul elementelor româneşti din documentele slavo-romăne. 1374—1600. Redactor responsabil: Gh. Bolocan. Editura Academiei, Bucureşti, 1981.
Dicţionarul explicativ al limbii române. Editura Academiei, Bucureşti, 1975; Supliment, 1988.
Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine. Tome premier: Les origines, 1901 ; tome îî: Le seizieme siecle, 1938. Ernest Leroux, Paris.
Dicţionar invers. Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Editura Academiei,  [Bucureşti], 1957.
Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Mo-raru, Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche  (1421 — 1760), ms.
Dicţionarul limbii române (DLR). Serie nouă, Editura Academiei, Bucureşti. Tomul VI, Litera M, 1965-1968. Tomul VII, partea I, Litera iV, 1971. Tomul VII, partea a Il-a, Litera O, 1969. Tomul VIII, partea 1, Litera P: P — PĂZUI, 1972. Tomul VIU, partea a 2-a, Litera P.: PE — PÎNAR, 1974. Tomul VIII, partea a 3-a, Litera P: PÎNĂ"1 - POGRIBANIE, 1977. Tomul VIII, partea a 4-a, Litera P: POGRIBANIE - PRESIMŢIRE, 1980. Tomul VIII, partea a 5-a, Litera P: PRESIN — PUZZOLANĂ, 1984. Tomul IX, Litera R, 1975. Tomul Xr partea 1, Litera S: S - SCLABUC, 1986. Tomul X, partea a 2-a, Litera S: SCLADĂ-SEMÎNŢĂ RlEr 1987. Tomul XI, partea 1, Litera S, 1978. Tomul XI, partea a 2-a, LiteraT: T — TOC ĂL ITĂ, 1982. Tomul XI, partea a 3-a, Litera T: TOCANA - TWIST, 1983. Dicţionarul limbii române literare contemporane. Voi. I — IV. Editura Academiei, [Bucureşti], 1955—1957. Dicţionarul limbii române moderne. Editura Academiei, [Bucureşti,] 1958.
Florin Marcu — Constant Mâneca, Dicţionar de neologisme, Ediţia a Il-a, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966. Florin Marcu, Constant Mâneca, Dicţionar de neologisme, Ediţia a IlI-a, Editura Academiei, Bucureşti, 1978. Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Academiei, [Bucureşti], 1982.
JDacoromania. Buletinul „Muzeului Limbii Române" condus de Sextil Puşcariu. Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul", Cluj. Anul I-,XI, 1920 - 1948.
DUBOIS, D.S. ERNOUT - ME1LLET FC I — II
FD
FISCHER, F.. C. FISCHER, L. D. GÂLDI, M. GL. OLT.
GLOS. REG.
GRAM. ROM.1 I
GRAM. ROM.2 I
GRAUR, E.
GRAUR, M.T.O.
GRAUR, S.L.G.
GRAUR, T.
GREVISSE
GUŢU ROMALO, C.G.
HEM
HRISTEA, D. P. HRISTEA, E. ILR I - II IORDAN, LRA IORDAN, LRC IORDAN, S.R.R. IORDAN, V.R.N. IORDAN, ROBU, L.R.C. JAHRESBER1CHT
LEX. REG. I — II
JeanDubois, Etude sur la derivaiion suffixale en francah moderne et contemporain. Librairie Larousse, Paris, 1962. A. Ernout et A. Meillet, Dictionnaire etymologique de la langue latine. Histoire des mots, 4*eme ed., Paris, 1959. Formarea cuvintelor în limba română. Volumul I: Compunerea,, de Ful via Ciobanii şi Finuţa Hasan, 1970. Volumul al 11-lea: Prefixele, de Moara Avram, Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Florica Ficşinescu, Cristina Gherman, Finuţa Hasan, Magdalena Popescu-Marin, Marina Rădulescu,
I.   Rizescu,  Laura Vasiliu,   1978,   Editura Academiei,
[Bucureşti].
Fonetică'şi dialectologie, Bucureşti. Voi. I — IX, 1958—1975.
î. Fischer, Unele  probleme ale formării cuvintelor în limba
română, în SCL V, 1954, nr. 3-4, p. 293-307. I. Fischer, Latina  dunăreană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
Gâldi Ladislas, Les mots d''origine neogrecque en roumain â Vepoque des Phanarioies, Budapest, 1939. Glosar dialectal Oltenia, întocmit sub conducerea Iui Boris Caz acu .... Editura Academiei, Bucureşti, 1967. V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional, Editura Academiei, [Bucureşti, 1961].
Gramatica limbii române. Voi. I. Editura Academiei, [Bucureşti], 1954.
Gramatica limbii române., Voi. I. Ediţia a H-a revăzută şi adăugită. Tiraj nou. Editura Academiei, Bucureşti, 1966; Al. Graur, Etimologii româneşti. Editura Academiei, [Bucureşti], 1963.
AI. Graur, Mic tratat de ortografie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974.
Acad. AI. Graur,   Studii  de lingvistică generală. Editura Academiei, [Bucureşti], 1955.
Al. Graur, Tendinţele  actuale  ale  limbii române. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
Maurice Grevisse, Le bon usage. Grammaire frartgaise avec des remarques sur la langue frangaise d'aujourd'hui. Neuvi-eme edition revue. Gembloux — Paris, 1969. Valeria  Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
B. Peţriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Tom. I şi II 1887; tom. III 1893. Stabilimentul grafic Socec şi Te cin, Bucureşti.
Th. Hristea, Derivarea postlocuţională în stilul publicistic, în ROM. LIT., nr. 38, 16 sept. 1G76, p. 8, col. 4. Theodor Hristea, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968. Istoria limbii române. Volumul I: Limba latină, 1965; volumul; II, 1969. Editura Academiei, Bucureşti. Iorgu  Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor". [Ed. a Il-a] Editura Socec & Co., Bucureşti, [1947]. Iorgu Iordan, Limba   română contemporană. Editura Ministerului învăţămîntului, [Bucureşti], 1956. Iorgu Iordan, Sufixe româneşti de origine recentă, în BPh VI, 1939, p. 48, 51-55.
Iorgu Iordan, Verbe româneşti nouă, în BPh IX, 1942, p. 28-31,33-37, 49-55.
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba română contemporană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978. Gustav "Weigand, Jahresbericht des Instituis fur rumănische Sprache (Rumănisches Seminar) zu Leipzig. Leipzig, Johann Ambrosius Barth. Voi. I - XXIX, 1894-1921. Lexie regional I. Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice. Editura Academiei, 1960 ; II. Editura Ştiinţifică) Bucureşti, 1967.
171
LL   ■ ■ ■
lombard, v.
LR :   '   ■■■ •
LTR2
mag. ist. i —v
malkiel, g.
marghand, e. w.
marin, V. a.
marin, V o.
mat. dial. i mat. folk. I—II
meyer-lobke, g. ii
meyer-lObke/piel, g. f.
mignot, V. d. l. hegulici
pasgu, S. pasca, gl.
philippide, p. pontbriant protopopescu purdela, d. i. puşcariu
puşcariu, L. r. i —ii
puşcariu, o. puşcariu-naum
REINHEIMER-R îpe ANU,d. p,
172
Limbă şi literatură. Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice Bucureşti, voi. I, 1955 ş.u.
Alf Lombard, Le verbe roumain, voi. 1 — II,' G.W.K. Glee-rup, Lund, 1954-1955.
Limba română. Academia   Republicii   Socialiste România. Editura Academiei. Bucureşti. Anul I, 1952 ş.u. Lexiconul tehnic român. I — XVIII. Elaborare nouă. Editura Tehnică. Bucureşti, 1957-1966.
Magazin istoric pentru Dacia. Subt redacţia lui A. Treb. Laurian şi Nicol. Bălcescu. Tom. I — V. Colegiul Naţional, Bucureşti, 1845 — 1847.
Yakov Malkiel, Genetic Analysis of Word Formaiion, în Ciirrent Trends in Linguistics, edited by Thomas A! Sebeok, voi. III Theoretical Foundations. Haşa — Paris, 1966, p. 305-364.
Hans Marchand, The Categories and Types of Present-Day EnglîshWord-Formation. A Synchronic-Diachronic Approach. Otto Harrassowitz, Wiesbaden, 1960.
Georgeta Marin, Verbe derivate de la   formule de adresare, de urare, înjurături etc, în SMFG IV 209—216. Georgeta Marin, Verbe derivate de la interjecţii onomatopeice, în SMFG IV 217-234.
Materiale şi cercetări dialectale. I [Bucureşti], 1960. Materialuri folkloristice, Volumul I (Poesia poporană, partea I—II) — II. Tipografia Corpului Didactic, Bucureşti, 1900. W. Meyer-Ltibke, Grammaire des langues romanes. Traduction francaise par Auguste Doutrepont et Georges Doutrepont. Tome deuxieme: Morphologie.  H.  Welter,  editeur, Paris, 1895. 1 Historische   Grammatik der franzosischen Sprache von W. Meyer-Liibke, zweiter Teii, Wortbildungslehre. Zweite, durch-gesehene und ergănzte Auflage von J.M. Piei, Cari Winter Universitătsverlag, Heidelberg, 1968.
Xavier Mignot, Les verbes denominatifs latins. Paris, Librairie G. Klincksieck, 1969. ' '
I. D. Negulici, Vocabular român de toate vorbele străbune reprimite pinâ acum în limba română, şi toate cele ce sint a se mai primi d-ăcum înainte, şi mai ales in ştiinţe. Tipografia Colegiului, Bucureşti, 1848.
Dr.   G.  Pascu,  Sufixele  româneşti,  Eăiţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1916.
Ştefan Pasca, Glosar dialectal, alcătuit după material lexical cules de corespondenţi din diferite regiuni. (Academia Română. Memoriile Secţiunii Literare. Seria III. Tom, IV. Mem. 3.) Cultura Naţională, Bucureşti, 1928. Alexandru Philippide, Istoria limbii române. Volumul I: Principii de istoria limbii. Iaşi, Tipografia Naţională, 1894. Raoul de Pontbriant, Dicţionar româno-frances. Bucureşti— Gottingen—Paris, 1862.
Emmanuel  Protopopescu  Pake,   Nou    dicţionar portativ. Bucureşti, 1870.
Maria-Luiza Purdela, Derivarea verbală imediată (nemijlocită), în SCL XXI, 1970, nr. 1, p. 9-25. Dr. Sextil Puşcariu, Eiymologisches Worterbuch der rumăni-schen Sprache. I: Lateinisches Element, mit Beriicksichligung aller romanischen Sprachen. C. Winter, Heidelberg, 1905. Sextil Puşcariu, Limba română, voi. I: Privire generală, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, 1940; voi. II: Rostirea, Editura Academiei, 1959, Bucureşti.
Sextil Puşcariu, Despre onomatopee in limba română, în DR i, 1920-1921, p. 75-108.
Sextil Puşcariu şi Teodor A. Naum, îndreptar şi vocabular ortografic, Ediţia a cincea, Editura „Cartea Românească", Bucureşti, 1946.
Sanda  Reinheimer-Rîpeanu,   Les  deriv $ parasynthUiques
ROBERT
ROM. LIT. ROSETTI, ILR
RRL
SARAMANDU, T.
SCHUFFERT, V. SCL
SCRIBAN
SCS (Iaşi) SG I —III
SIMIAN-GUTULESCU, E. F. SMFC I-VI
■sta
ŞEZ.
1ŞTEFĂNESCU, ŢUGULEA,
V.N.A. ^TAMÂS
HDRG
TEAHA, C. N. TODORAN, T.
TUDOSE, D. CJDRESCU, GL. URSU, T. D. URSU, Î.M.V.
VĂĂNÂNEN, L. V. VASILIU, R. S.
VASILIU, S.D.S. VASILIU, S. f.
dans les langues romanes, Roumain, Italien, Frangais, Espâ-gnol, Mouton, The Hague, Paris, 1974.
Paul  Rbbert,  Dictionnaire  alphabetique & analogique de la langue francaise (Petit Robert). Societe du  Nouveau Littre, [Paris], 1967. • România literară. Săptămînal de literatură şi artă, [Bucureşti], 1968 ş.u. '
Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini pinâ în secolul al XVIMea, Editura pentru Literatură, [Bucureşti], 1968.
Revue roumaine de linguistique. Bucarest, Tome 1,1956 ş.u. Manuelâ Saramăndu, Terminologia juridic-administrativâ românească'■ în perioada 1780—1850, (Tipografia Universităţii Bucureşti), Bucureşti, 1986.
Kurt Schuffert, Die Verbalsuffixen im Dakorumănischen, în JAHRESBERIGHT XIX-XX, 1913, p. 145-205. Studii şi cercetări lingvistice. Academia Republicii Socialiste România, Editura Academiei, Bucureşti. Anul I, 1950 ş.u. August Scriban, Dicţionarul limbii româneşti. (Etimologii9 înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, neologizme, provincia-lizme.) Ediţiunea întîia. Institutul de Arte Grafice „Presa bună", Iaşi, 1939.
Studii şi  cercetări ştiinţifice.  Filologie.   Academia R.S.R. Filiala Iaşi. Anul I, 1950 ş.u.
Studii de'gramatică. Voi. I 1956; voi. al Il-lea 1957; voi. ai IlI-lea 1961. Editura Academiei, [Bucureşti]. Eugenia Simian-Guţulescu, Elementul de formare -i- in limba română, LL 25, 1970, p. 97-101. Studii si materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română. Voi. I 1959; voi. al Il-lea 1961; voi. al IlI-lea 1962 ; voi. al IV-lea 1967 ; voi. al V-lea 1969; voi. al Vl-lea 1972. Editura Academiei, [Bucureşti].
Studii clasice. Editura Academiei, Bucureşti, 1959 ş.u. Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Director Artur Gorovei. Fălticeni. An. I—XXXVI 1,1892—1929-Zizi Ştefănescu-Goangă şi Tatiana Ţugulea,   Verbe derivate de la'nume de agent, în SMFG IV, p. 195-207. Layos Tamâs, Etymologisch-historisches Worterbuch der ungar ischen Elemente im Rumănischen (Unter Beriicksichtigung der Mundartwdrter). Akademiai Kiado, Budapest, 1966. Dr. H. Tiktin, Bumănisch-deutsches Worterbuch (Dicţionar român-german). Voi. I 1903; voi. II 1911; voi. III 1924. Staatsdruckerei (Imprimeria Statului), Bucureşti. Teofiî Teaha, Graiul din  Valea Crişului  Negru. Editura Academiei, [Bucureşti], 1961.
Romulus Todoran, Contribuţii la studiul terminologiei juridico-administrative româneşti din Transilvania de la începutul secolului al XlX-lea, în CILL, II, 1962, p. 103-136. Claudia Tudose, Derivarea cu sufixe în româna populară, Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1978. D. Udrescu, Glosar regional Argeş. Editura Academiei, Bucureşti, 1967.
N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962.
Despina Ursu, încadrarea morfologică a verbelor neologice în limba română din perioada 1760—1860, în LR XIV, 1965, nr. 3, p. 372-377.
Veikko Vâânânen, Introduction au latin vulgaire, IIeme ed., C. Klincksiek, Paris, 1967.
Laura Vasiliu, Aspecte ale relevantei semantice într-o descriere
sistematică a derivării/ (cu aplicare la sufixul românesc -ar),
în SCL XXIV, 1973, nr. 3, p. 255-262.
Laura Vasiliu, Observaţii semantice asupra „derivatelor" firâ
sufixe, în SCL XXXV, 1984, nr. 6, p. 495-504.
Laura Vasiliu, Structura formală a sufixelor verbale româneşti,
în SMFC VI, 107-116.
173
vasiliu, s.s.v. vasiliu, s. v. vasiliu, s.v.n. viciu, gl
vr '' zanne, p. i—x,
Laura Vasiliu, Observaţii asupra semanticii sufixelor verbale, în SCL XXIV, 1973, nr. 5, p. 647-652. Laura Vasiliu, Sufixul verbal -ui si compusele lui, în SMFG IV 113-142.
Laura Vasiliu, Sufixele verbale româneşti noi f-isi, -iz.*, -ifica, -ona;, în SMFC   III 99-117.
Alexiu Viciu, Glosar de cuvinte dicdectale din graiul viu at poporului român din Ardeal, Carol Gobl, Bucureşti, 1906. Viaţa românească. Revistă lunară de literatură a Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1952 ş.u.
Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor. Voi. I — X.. [Bucureşti], Editura Librăriei Socec, 1895—1912.
INDICE1
AFIXE SI ELEMENTE DE COMPUNERE 2
~a 7, 24, 25, 26, -a adv. 12* -aciza 23, 74, 75, -a/entiza 75, -agi 27-29, -ai 27, 29-37, -ala
23, 34, 27, 130-131, 144, 146, -ală 12, -aii 27, 81-88, -alisi 23, 69-73, -aliza 9, 23, 75, -alui 123—127, 144, 162,: -andru 8, 11, -anisi 23, 69—73, 145, -ant 7, 11, -antrop 11, an-tropo- 11, -ar 9, -are 11, -arhisi 23, 69-73, -ari 23,24, 26, 27, 37-44, 144, 145, -arisarisi 19, 23, 69-73, -arisi 18, 19, 20,24, 69-73, 145,162,163, -ariza 75, -ase 9, -asi 66, 67,-asm(ă) ■9, -ast 9, -at 7, 11, -atisi 69—73, 145, 162, -atiza 75, -atîon 11, -atie 9, -aza 9, -ază 10, ~ă 12, -ăcăii 24, 35-37, 144, 162, -ăcăi2 35-37, -ăci 15, 24, 27, 28, 49-54, 144, 151, 152, 153, 154, 155, 165, -ăgi 23, 24, 26, 27-29, 52, 54, 144, 148, 149, 161, 164, -ă^ 16, 23, 24, 26, 29-37, 119, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 152, 153, 154, 155, 160, 161, 162, 163, 164, ~ai2 29-37, -ăia 29-37, 147, 148, 164, -ălat 26, 37, 81-88, 144, 147, 165, -ăla2 37, -ălăi 144, -ălălăi 35-37, -ăli 24, 26, 37, 41, 81-88, 107, 124, 144, 148, 152, 153, 154, 161, 162,
163, 165, -ălogi 9, 20, 21,  23, 29, 144, -ălui 24, 123-127, 144, 162,  163, -ăna  8, 21, 22,
24, 37, 46, 88—97, 144, 147, 148, 161, 166, -ănăi 23, 35-37, 144, -ăni 8, 22, 24, 34, 88-97, 144, 148, 152, 153, 155, 160, 161, 162, 166, -ănog 10, -ănosa 20, 21, 23, 108, -ănosi 23, 108, -ăra 24, 26, 37-44, 144, 147,-148, 161, 162, 164, -ări 21,'22, 24, 26, 37-44, 144, 147, 148, 149, 152, 153, 154, 161, 162, 164, -ărui 123, 127-128, 145, 162, -ăşa 21,. 26, 44, 103-108, 144, 148, 166, -ăşi 18, 20, 26, 103-108, 144, 152, 166, -ăt 12, -ăta 21, 22, 44, 108-111, 144, 148, 161, 166, -ătăci 23, 24, 53-54, -ătăi 18, 23, 35-37, -ătări 23, 43-44, -ătăţa 23, 117, -ătăţi 23, 24, 54, 117, 145, -ătix 22, 44, 108, 111-114, 144, 148, 152, 154, 161, 166, -ăti2 ■21, 44, 108-111, -ătoci 23, 53-54, 145, -ător 9, -ători 24, 43-44, 145, 162, -ătoşa 20, 21, 23, 108, -ătosi 23, 108, -ătui 18, 20, 123, 128-129, 151, -ături 19, 23, 43-44, -aţa 44, 114-117, 144, 147, 148, 167, -ăţi 24, 41, 44, 114-117, 144, 167, -ăza 15, 24, 26, 44—46, 144, 147, 148, 149, 150, 164, -ăzui 123, 129, 145, 162, -bil 11, -biliza 75, -ca 24, 46-49, 144, 145, 148, 149, 164, -că^ 24, 30, 35-37, 144, 162, 163, -căi2 35-37, -căni 97, -cări 24, -ci 23, 24, 28, 46, 47, 48, 49^54, 144, 145, 148, 150, 161, 162, 165, -cîix 35-37, 144, -cîi2 35-37, -ea 12, -ebru 9, -ec 12, -eca 8, 24, 26, 46-49, 54, 144, 148, 152, 154, 164, -ecăi '35-37, 144, 162, -ecii 23, 49-54, 144, -eci2 49-54,.-efia 54, 55-60, 145, 165, -efica 54, 55-60, 145, 165, -efsi 54, 63-73, 145, 165, -ega 24, 26, 48, 54-55, 144, 148, 149, 151, 152, 153, 165, -egări 23, 43-44, -ei 24, 29-37, 55, -ela 20, 23, 26, 55, 81-88, 144, 161, -ele(-ea) 11, electro- 6, -eli! 19, 20, 24, 26, 41, 55, 81-88, 107, 144, 148, 161, 165, -eli2 55, 81-88, -elogi 20, 21, 23, 29, 144, -eluîx 19, 24, 123-127, 144, 151, 162, -elui2 123-127, -emeză 11, -enaj 22, 23, 46, 55, 88-97, 144, 161, -ena2 55, 88-97, -en^ 22, 24, 55, 88-97, 144, 148, 161, 162, 166, -eni2 55, 88—97, -eni3 55, 88—97, -eniza 75, -enog 10, -ent 7, -epsi 55, <63-73, -era 9, 24, 26, 37-44, 55, 144, 148, 161, 164, -er^ 21, 24, 26, 37-44, 55, 144, 161,
164, -eri2 26, 37—44, 55, -erisi 69—73, 145,162, -.esc 9, -esi 55, 63—73, -est 9, -eşa 21, 26, 55, 103-108, 144, 162, 166, -eşi 23, 24, 26, 55, 103-108, 144, -eta 22, 55, 108-111, 144, 148, 166, -eti 22, 55, 108, 111-114, 144, 148, 161, 166, -etisi 69-73, 145, 162, -etor 9, -etori 23, 43-44, 145, -et 12, -eţi 41, 55, 114-117, 144, 167,.-evsi 55, 63-73, -eza 23, 24, 44-46, 55, 144, 148, 150, 152, 161, 164, -ezi 44-46, 55, 144, 148,150, 161, 164, -fia 24, 55-60, 145, 148, 149, 150, 154, 161, 165, -fie 11, -fica 11, 24, 55-60, 145, .148, 150, 154, 157, 161,
165, -fii 11, filo- 11, -gi 23, 24, 26, 27-29, 48, 60, 144, 145, -gisi 23, 69-73, -i 7, 24, •25, 26, -ia 17, 24, 60-62, 147, 148, 150, 151, 153, 161, 165, -(i)aniza 75, -ica s. 10, -ica 46-49, €2, 144, 148, 161, 164, -ică 10, 11, -icăi 35—37, 144, 151, 162, -icăia 23, 35 — 37, -icăra 43_44? .icări 43-44, -ici 15, 24, 49-54, 62, 144, 151, 153, 154, 155, 163, 165, -iciza 75, -icula 131, 162, -id 11, -ieriza 75, -ifia 55-60, 62, 145, 151, 165, -ifica 24, 55-60, 62, 77, 145, 151, 152, 153, 159, 160, 163, 165, -ifsi 62, 63-73, -iga 24, 52, 54-55, 62, 144, 148, 161,
174
1 Indicele cuprinde numai formanţii şi cuvintele româneşti. >7^j
2 Diferitele variante şi compuse ale unui afix sint înregistrate separat. Sufixele (omonime) citate în corpul iucrării, după diverşi cercetători, fără indice 'numeric sau altfel segmentate au fost încadrate în indice la sufixul care le corespunde în interpretarea noastră. Cifrele aldine indică paginile la care se găseşte monografia sufixului respectiv. La sufixele omonime cele date fără specificarea clasei morfologice sînt verbale.
175
165, -igi 24, 27-29, 62, 144, 146, 164, -iix 24, 29-37, 62, 145, 164, -ii2 29-37, 62, -ila 62, 81-88, 144, 148, 161, 165, -ilen 9, -ilix 41, 62, 81-88, 107, 144, 148, 161, 165, -ili2 62, 81-88, -ilui 125, -im 9, -imisi 23, 69-73, -ina! 22, 46, 62, 88-97, 144, 148, 154, 161, 166, -ina2
62, 88-97, -ina3 24, 62-63, 89, 147, 148, 149, 150, 151, 161, 162, 165, -ind 7, -inij 22, 24, 63, 88—97, 144, 148, 161, 166, -ini2 63, 88—97, -miza 75, -inţa 20, 21, 23, -iona 19,60,
63, 97—102, 166, -iora 43—44, -iori 43—44, -iorî 43—44, -iotiza 75, -ipsi 24, 63—73, 145,
165, -ira 26, 37-44, 63, -iri 37-44, 63, 144, 146, 161, 164, -irisi 69-73, 145, 162, -irui 17, 123, 127-128, 145, -is^ 63-73, -isa2 63, 64, 67, 73-80, 145, 147, 148, 161, 165, -isas 63, 73-80, 162, -isarisi 19, -isi 7, 23, 24, 63-73, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 161, 162, 163, 165, -isim 7, li, -ism 10, 75, 78, -ist 75, 78, -işa 73, 103-108, 144, 151, 153, 166, -işi 20, 21, 23, 74, 103-108, 144, -ita 18, 20, 22, 24, 73, 108-111, 144, 151, 161,
166, -itor 9, -iţa 23, 73, 114-117, 144, -ită 8, -iţi 41, 73, 114-117, 144, 167, -iţie 9, -iviza 75, -ivsi 63-73, -iza 8, 17, 21, 23, 24, 26,,60, 64, 67, 73-80, 145, 147, 148, 149, 150, 151, 152, 154-158, 159, 160, 161, 163, 165, -izi 63-73, 80, -î 12, 24, 26, -îcăi 23, 35-37, 144, -îcîi 35-37, 144, 162, -1^ 24, 29-37, 80, 145, 146, 162, 164, -îi2 29-37, 80, -îli 80, 81-88, in- 47, 106, 117, -îna 22, 80, 88-^97, 144, 148, 161, 166, -înd 7, -îni 22, 24, 33, 80, 88-97, 144, 148, 161, 166, -îtor 9, -îţit 80, 114-117, 144,: 152, 153, 167, -îţi2 80, 114-117, -ladisi 24, 69- 73, 162, -lăi 35-37, 144, 162, -lăni 97, -li 19, 20, ;22, 24, 26, 81-88, 107, 144, 145,
147, 148, 149, 150, 152, 161, 165, -logie 11, -lui 24, 88, 123-.127, 144, 162, 163, -mente 10, .11, -na 22, 23, 46, 88-97, 144, 161, -năi 24, 35-37, 144, -ni 22, 24, 33, 36, 88-97, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 152, 154, 161, 166, -nîi 35-37, -nici 9, 23, -nisi 69-73, 145, 162, -oc 54, -oca1 24, 29, 46-49, 52, 97, 144, 147, 161, 164, -oca2 46, 49-54, 97, -ocăi 35—37, 144, 162, -oci 24, 28, 46, 47, 49-54, 97, 144, 154, 165, -oga 23, 24, 29, 52, 54-55, 97, 144, -og\% 21, 24, 27-29, 97, 144, 154, 164, -ogi2 54-55, 97, -o^ 24, 29-37, 97, 118, 119, 145, 162, 164, -oi2 29, 97, 118-129, -oic 11, -ol 11, .ols^ 81-88, 97, 130, 144, 148,161, 165, -ola2 23, 97, 130-131,144,146,-oii 24, 81-88, 97, 144,148, 161, 165, -(o)log 11, -olui 125,-(o)man 11, -omăni 97* 162, -onai 22, 36, 88-97, 144,148, 166, -ona2 88-97, 161, -ona3 19, 20, 24, 89, 97-102, 147,
148, 149, 151, 155, 161, 162, 163, 166, -onaliza 75, -onij 22, 24, 88-97, 102, 144, 148, 153, 154, 161, 166, -oni2 88-97, 102, -onosi 69, -orax 22, 24, 37-44, 102, 144, 148, 161, 162, 164, -ora2 37^44, 102, -orăi 35-37, 162, -oreşa 21, 108, 162, -orij 22, 24, 37-44, 102, 144, 161, 162, -ori2 ,37^-44, 102, -ori 23, 37—44, 102, 144, 162, -oroi 35—37, -orosi 70, -osi 7, 19, 24, 63-.T3, 102, 145, 154, 165, -osat 8, 20, 22, 26, 102, 103-108, 144, 151, 152,  153, 155, 166, -oşa, 22, 26, 102, 103-108, -osi 24, 26, 102, 103-108, 144, 154, 155, 166, -ota! 22, 102, 108-111, 144, 148, 161, 166, -ota0 21, 102,108,111-114,-oti 8, 20,21,22,24,102, 108,111-114, 144, 148, 152, 153, 154, 161," 166, -otoc 54, -otoci 23, 53-54, 145, -ovăi 35-37, 162, -oveni 97, -ozi 18, 44-46, 102, 148, 150, 161, 164, -pisi 23, 69-73, -re 12, -risi 69-73, 145, 162, -se- 7, -si 19, -si 21, 22, 23, 24,103-108,144,145,146,147^ 148,149,150,161, 162, 166, -sora 23, 43-44, -sori 23, 43-44, -ta 22, 24, 108—111, 144, 145, 148, 150, 154, 166, -tate 8, -ti 20, 22, 24, 108, 111-114, 144, 145, 148, 150, 161, 162, 166, -tecă 11, -tor 9, 11, -toriza 75, -ţăi 35-37, 162, -ti 23, 24, 114-117, 144, 145, 147, 148, 149, 150, 161, 167, -ţie 9, -ua 24, Î17-118, 147, 148, 149, 150, 161, 167, -uca 24, 46-^49, 52, 118, 144, 148, 161, 164, -uci 24, 28, 49-54, 118, 144, 154, 165, -ugi 18, 27- 29, 118, 144, 152, 164, -ui 16, 17, 23, 24, 25, 26, 29* 88, 117, 118^-129, 146,  147, 148, 149,j 150, 151, 152, 153, 158, 161, 162, 163, 167, -ulaj 24, 81-88, 129, 130, 144, 161, 165, -ula2 130-131, 144, 146, 148, 149, 150, 151, 152, 153, 161, 167, -uleasi 23, 69-73, -uleţ 12, -uli 18, 19, 20, 24, 81-88, 131, 144, 148, 154, 161, 165, -ului 24, 123-127,144, 163, -unaj. 22,46, 88-97,131,144,148, 161, 166, -una2 89, 97-102^ ,131, 161, -uni 22, 24, 88-97, 131, 144, 148, -ur 11, -ur% 19, 20, 22, 24, 37-44, 130, 131, 144, 148, 161, 164, -ura2 37-44, 131, -ură 12, -urix 19, 22, 24, 37-44, 131, 144, 161, 164, -uri2  37-44, 131, -uriza 75, -urai 123, 127-128, 145, 162, -usax 22, 23, 26, 103-108, 131, 144, -usa2 22, 26, 103-, 108, 131, -usi 24, 26, 103-108, 131, 144, 154, 166, -ut 7, 11, -utăţi 23,  117, 145, -uti 23, 111-11*, 144, -ut 10, -uţa 10, 23, 114-117, 131,   144,   -uţi 114-117, 131, 144, 152, 167, -uzul 123, 129, 145, 162, vermi- 6, -xi 66, 67, -zimă 11, -zui 123,. 129, 145.
B
CUVINTE 1
A : abcherţui 123, abilita 109, abrictăli 124, abrictălui 124, abrictui 124, abrutisa 74^ abrutiza 78, 79, absenta 133, absolutiza 78, abura 134, aburi 133,134, academiza 74, acăţa 61, acăţăra 38, accentua 117, 118, 156, accidenta 133, achiziţiona 98, 101, 102, 150, 156, acidi-
1 Indicele cuprinde toate formaţiile menţionate în lucrare. Alte cuvinte (simple, derivate sau compuse), ca şi grupurile de cuvinte şi formele flexionare ale cuvintelor sînt înregistrate-numai atunci cînd se spune ceva despre ele.
,176
fica 56, 59,152, acidula 130,152, aciola 83, 87, aclimatiza 78, aclimatizi 67, acoloşi 104, acri 133„
137, 155,156, activa 133,137, 141,151, 156, activiza 151, acuma 12, adami 134, adăposta 134,
140, adăposti 134,140, adevara 134,141, adeveri 134,141, adiaforisi 64, 66, adiţiona 101, 102, adinca 141, adinei 141, administra 1.1, administrator 11, administraţie 11, administrălui 124, admimstrirui 127, (ad)urmeca 47, 48, aera 133,151, aerifica 56, 59,151, aerisi 64, 66, 68, 69, 151, aeriza 73,151, afecţiona 98, afecţiuna 102, afurisi 66, agesta 134, ,138, agesti 134,138, agheas-malui 123,124, 127, agiutori 42, agonisi 67, agoniza 77, 156, 157, aguriza 135, 141, agurizi
141, ahtia 60, 61, 62, ahtiare 62, ahtiat 62, aiarladisi 70, 72, aicea 12, aiura 137, 138, aiuri
138, ajuta 110, ajutora 20, 39, 43, 134, ajutori 39, 43, 134, alarma 136, 156, alămi 133, alătura 24, 133, 141, albaştri 133, albi 24, albiei 50, 51, 53, albii 133, 137, 156, albina 89, 91, 92, 93, albini 89, 91, 92, 93, alburi 39, alcaliniza 75, 78, 80, alcooliza 74, aldui 121, alegoriza 74, 80, aleguţa 115, alerta 132, alimenta 141, 154, alinta 108, 109, altoi 142,1 altruiza 74, alunga 139, alungi 139, amalgama 141, amalgamiza 73, 80, amaneta 133, amanetări 38, amănunţi 133, amărî 133, 139, ambiţiona 99, 100, amegiui 119, 120, americaniza 75, 78, amini 133, aminti 137, amînăta 108, 110, amnestia 137, 156, amoreza 23, 136, amortiza 16, 79, amorţi 139, amplifica 56, 58, amureza 141, amuţi 139, anagramatiza 78, analiza 141, analoghisi 64, 65, 66, 68, 69, 156, anatema 151, 159, anatematisi 67, 70, 72, 151, 159, anatematizl 67, anatemesi 66, anatemisi 65, 159, anatemiza 77, 151, anathimisi 66, anatimisa 21, 67, anatimisi 21, anchiloza 136, ancora 133, aneantiza 67, 78, anecdotiza 80, anexa 137, 156, angliza 142, animaliza 74, 79, aniversativ 5, anslovări 39, 40, antichiza 74, antologiza 80, ânţre-pozita 132, antropomorfiza 78, anularisi 69, aoli 137,157, apătoşa 20,108,apătoşi 108,apelăhii 124, aplatisa 73, 74, 79, aplatiza 78,79, aplecuşa 22, 103, 104, apos 6, apostrofa 134, 135, 138,
139, apostrofi 135,138,139, apropia 16, 60, 61, 62,158, aprovisiona 102, arămui 119, arătură 6, arăvoni 140, ardeleni 137, arendălui 124, arendaşi, 103, 107, aresta 143, argaţi 135, 136, argela 81, argeli 81, arginta 24, 120, argintari 38, argintiu 136, argintiii 119, 120, argofiza 80, argotizant 80, argumentirui 17, 127, 128, argumentui 122, arhaiza 74, 75, 78, arhierăţi 115, 116, 117, 156, aripa 138, aripi 138, aristocratiza 73, armăsari 132, armonia 137, 151, 156, armonimi 127, 128, 151, armoniza 76, 151, artirisi 64, artirosi 64, artistifica 5.6, 57, 59, 60, aruncături 20, arvuna 140, arvuni 137, 156, asalta 141, ascensiona 163, asedia 136, 141, 156, asedii 141, asemăna 138, 139, 140, asemeni 138, 140, asistălui 126, astronomi 142, 156, asupri 24, 133, 134, 137, atacarisi 79, atelier-şcoală 10, atenţiona 19, 98, 102, atomiza 16, 78, 80, atribua 117, atribui 117, 121, augura 141, aureola 137, 156, austriaciza 75, autentica 141, autenţicălui 124, 126, autentifica 57, autodafia 61, 62, autoriza 74, avertiza 79, avuţie
136, axiomatiza 74, 75.
Ă : ălui 10.
B: bace eli 20, bacşişui 119, bagateliza 76, 154, 156, baladiza 73, balamuţi 136, 142, baleta 132, balsamirui 127, balsamui 153, bancrota 142, bascula 137, 156, batjocori 37, 38, 39, 42, batjocuri 37, 39, baza 141, bazifica 56, 60, băbi 136, baci 136, băciui 119, baia 141, bă ieri 137, băieşi 104, băilui 125, 126, băimărean 5, băiţui 123, băjenări 38, bălăbăni 93, bălăcări 42, 43, bălăcători 43, bălai 32, 33, bălăngăi 29, 32, 33, 41, 146, 152, bălăngăni 33, 41,89, 92,94,146,152,154, bălăngări 40, 41, 152, 154, băloşa 106, 107, bălsămI140, băltăci 49, bălti 133, băni 136, 156, 157, bănui 121, bărăngăî 32^ bărbătosi 106, 107, bărdăşi 103, băşcălui 124,126, băşcăşi 20, 103, 105, 106, 107, 158, bătători 43, bătături 43, bătogi 27, 28, 29, 154, bătrîn 6, 7, 29, 50, 51, 52, 154, bătut 7, beatifica 57, 58, 60, becheri 136, behăi 31, beladoniza 80, beneficia 61, berbeci 133, 137, beregăna 92, beregătui 120, 156, beregăţi 120,
137, bestegăli 133, betona 133, beţegări 43, beţivani 90, 95, biciui 119, 120, 156, 157, biciuli 87, binocla 133, 137, 156, birocratiza 74, biserica 138, 141, bităngăli 85, 86, 156, bivuaca 141, bizantiniza 75, bîjbăi 29, bîjbîi 29, bîlbîi 32, bîltîcîi 29, 31, bîntui 121, bîrfi 17, bîrfiţă 5, bîţăi 30, bîţălui 124, 125, 152, bîţîi 29, 152, bîzăi 31, bîzărî 37, 40, 43, bîzdîcîi 35, bîzii 30, 31, 32, bîzîi 30, 154, blegi 120, blegoşa 20, 104, 105, 106, 133, blegui 119, 120, biehăi 32, bleheti 112, 113, blehoti 112, blenderi 42, blestemaţi 114,116, bletogi 27, 28,156, blidari 38, blîndeţe 6, blojori 40, 41, bloşticăi 32, bobona 91, 95, boboşa 104, bocăli 82, bocăni 89, 146, bodogăni 93, bodogoni 93, bogdăprosti 137, 157, bogonisi 70, 72, boieri 136, bolborosi 65, boîboşa 105, bolboşi 105, boicăni 93, boidăna 89, 90, 92, boldăni 89, 90, 92, 96, boldîni
91, 92, 93, bolfăi 33, boîintineaniza 80, bolînzi 133, bombălui 124, bombăni 92, bomboni
92, bomboti 112, boncăi 32, boncăli 84, boncăni 92, 93, boncori 40, 43, bonifica 16, borfăi 29, 31, 33, 156, bor(n)ăi 32, borteli 81, 85, 86, 146, 155, 156, borti 137, 142, bortili 81, 86, boscorosi 65, boştorogi 27, 28, 29, boteza 46, botoşi 106, bovariza 80, boxăli 82, brăcălui 124, brăcui 120,121, brăţăli 82, 88, brăţui 123, brăzda 141, brăzdi 141, brăzdui 119, 120, brehni 92, bretona 132, brişcăli 83, 85, 88, 156, brîncăli 82, 88, broncăi 32, brotaci 50, bruftului 124, 127, brumai 33, brusului 124, 127, brutaliza 76, 156, bubăi 31, bubui 7, 19, bucată 6, bucali 82, bucătari 38, bucăţeli 19, 83, bucheri 39, buchini 91, buchirisi 70, buchisa 67, buchisi 65, 68, 69, 91, 154, bucureşteniza 80, bufni 92, buftăni 93, bughili 84, huigătui 128, 129, buigui
177
129, buiuci 51, buiurdisi 68, 69, bujni 93, bulendri 132, bulgariza 80, bulgări1 136, bulibaşi 136, bumbura 40, bunghioşi 105, buntui 121, burduşi 135, bureza 45, 46, burghezifica 56, 57, 59, 151, 153, buzat 7, 11, buzni 138.
G : cabulipsi 64, 66, 69, cadora 39, 40, 42, 43, 156, cadorisi 71, 72, cafeli 19, 82, 133, cafti 158, calamita 110, calchia 60, 61, 62, 156, calcifia 56, 57, 59, caîcifica 56, calcina 63, 156, califica 57, caligrafia 60, 62, ealitativiza 75, 78, calomnia 136, calpuzani 90, calvini 137, calviniza 76, 154,156, camilpetrescian 5, canadianiza 75, canaliza 76, cangrenisi 68, canonar-hisi 69, canoni 136, canonişi 67, 69, canoniza 77, căntoniza 80, capăt 12, capitaliza 76, caracterisa 77, caracţerisi 65, 156, caragializa 76, 157, carboniza 76, carcalisi 64, carena 137, cartografia 62, catadixi 66, 68, 69, catalogiza 73, categorisi1 65, 68, 69, categorisi 2 65, 69, 156, catehisi 65, catehiza 75, 78, catifela 83, 87, 88, catifelat 8, caţali 81, cauterisa 77, cauteriza 77, 156, cauţiona 99, cauţiuna 102, cazarma 137, 156, căciula 138, căciuli 86, 138, căffăli 82, 85,158, căina 91, 96, călăfătui 122,123, călări 38, călăuzii 82, 84, 85, 88,107, 156, călcători 43, cămăşui 123, cămăta 141, cămătnici 23, căminiza 80, căntăli 82, căohi 89, 92, 95, căpăcui 123, căpărî 132, căpuşă 6, cărare 6, cărăcăti 112, cărcăli 84, cari 136, cărica 136, cărnoşi 20, cărţăli 82, 86, cărunta 135, cărunţi 135, căsători 133, căscăli 41, 85, 86, 88, 154, 155, căscări 41, cătuşă 6, căţăi 34, căţăli 81, căţănăi 35, căţela 83, căţeii 81, 83, 86, căuna 89, 92, căuni 89, 91, 92, 95, cauza 141, căzni 136, ceferist 5, 6, centraliza 78, centui 123, cenuşa 141, cenuşări 21, 37, 38, cenuşeri 21, 37, 38, cenuşi 141, cepar 6, cercată 108, 109, 111, cercela 137, 156, cerceta 109,' 111, cerşetori 43, cerşi 7, 103, cerşui 119/120, certifia 56, 57, certifica 56, cetera 134, 159, cetereza 45, 46, 159, ceterî 134, cfitui 122, cha-cha-iza 80, chefăi 152, chefălui1124,159, chefălui 2 123, 124, chefeli 86, 88, 159, cliefelui 123, chefni 92, 94, 152, chefui 119, 123, 159, chefului1 124, chefului 2 124, cheheii 83, cheie 10, ichelboşi 104,106, cheoni'91, ehercheli 84, cheuna 89, 92, cheuni 89, 91, chezăşi 136, chezăşlin 123, 124, chezăşui 119, 123, chibzui 16, 121, chicoti 114, chihăini 91, 92, 93,' 95; chilifica-'57, 154, 156, chimiza 78, chineji 135, chintesenţia 60, 61, chinui 5? 119, 122, 129, chinzui 129, Chiompani 92, 93, 94, chiona 92, chiorăi 36, chiorcăi 35, chiorcăni 97, chiori 132, 134, chiori 132,133,134, chiorţăi 35, 36, chiota 21,108,112, 113' chioti 108, 112, 113, chipui 122, chirăi 36, chircăi 36, chirdosi 66, chirlăi 35, 36, chituil23, chiţăi 29, 35, 146,157, chiţăni 90, chiţcăi -35, chiţcăni 97, chiţcîi 35, chiţii 30, chiţini 91, 95, chiţii 29, chiţinî 91, chiui 119, chiuli 136, 156, chivernisi 68, 69, cicatrisa 77, cicliza 80, cimili 84, cimpoia 141, cina 139, cincăi 32, «cinetica 57, 59, cinematografia 60, cin(gh)ili 84, cinsti 137, 156, cinuii20, 121, ciobi 137, 156, oioboti 137, 156, cioburi 39, ciocăni 90, 94, 95, 97, 154, ciocioi 32, ciocni 92, 94, 153,* 154, ciocoti 112,153, ciofăi 32, ciofăni 92, cioficîi 29, 31, ciofoi 32, ciofotill2, cioplaş 6, ciopocori 39, ciordi 158, ciordişi 64, 65,158, ciorsăi 32, ciorsoi31, ciorii 137, cioşcăi 32, ciotorî 132, 133, cipcii 31, cipui 123, ciracladisi 70, 72, circili 84, circula 130, ciripi 133, cirui 122, cislui 120, 122, 156, cititor 8, cmciui: 119, ciuciuleţi115, ciuciuriga 54, 55, ciudăli 84, 156, ciudălui 124, du di 136, ciufăla 81, 82, 86, ciufuli1 81, 85, 86, 88, ciufuli2 81, ciuf ului 124, ciulica 47, 48,
49, ciumeli 84, ciumpăgi 27, 28, 29,156, ciumurli 87, ciumuslui 119, ciungăra 38, ciupăra 37, .38, 40, 43, ciupări 37, 40, 43, ciupeli' 85, 154, ciupili 84, civiliza 16, 77, cicări 40, cîlcîi 31, «cîlţui 123, cintat 7, cîrcăi 31, cîrcei 134, circeia 134, circii 152, cîreîrăţi 114, 115^ cîrcîrîţi 114, 115, 116, circîţi 114, 115, 117, 152, circni 94, 152, cîrcoti 112, 152, cîrdui 122, cîrîi 31,' cîrjîi .31, 33, 34, 156, cîrmi 137, 156, cîrmui 123, cirmului 124, cîrpăci 49, 51, 52, 53, 150, cîrpoci
50, 52, 53, cîrpogi 28, cîrtici 50, 52, 53, cîşîi 31, claponi 137, clarifica 60, clasifica 57,. 59, ^clauzula 130, 131,142, clăcui 119, 122, clămpăi 9, 32, 33, clămpăni 33, 92, clăncăi 34, clănţăi
34, clăpăni 89,146, clăpi 138, clătări 41, 42, 153, clătina 62, 89, 91, 92, 94, 96, 97, 153, 154, -clătini 89, 91, 92, 96, clefăi 35, clefeni 91, 92, 95, clefeti 112, 113, 157, clenţeni 89, 146, -clingăni89,clinghini89,91,92,146, clipoci1 50, 52, 152, 159, clipoci 2 50, 51,53, 154, cliposi
64, 65, 152, 159, clironomisi 69, clocăi 159, ciocăni 159, clocări 159, clonţăni 90, clopoti 135, .clopoţi 135, cloroformîza 73, cnezi 135, 136, coafeza 23, cocini 137, cocleţări 38, cocori 132, vcocorosi 65, 152, 159, cocoroşa 105, 107, 152, 159, cocoţa 115, cocuţa 115, codi 153, 159, •codifica 56, codili 83, 88, 153^ 159, codini 91, 95, 96, cognări 42, 43, cohăli 88, cohîcăi 35, «coicăi 35, coji 137, 156, colbăi.33, 158, colecţiona 99, 102, colţura 39, colţuros 8, 10, comandita 109, combinarisi 69, comandirai 127, 128, comîndăli 84, 85, 87, completa 159, completui 120, 121, 159, complota 136, 156, compromitârisi 71, comunica 47, conăci 137, 156, concesiona 98, 99, 100, concluziona 98, 99, 101, 102, condiţiona 100, confecţiona 98, conferenţia *60, 62, 102, confiscarisi 18, 69, eonfişcălui 124, confuziona 98, 100, conjectura 137, 156, con-servatoriza 75, consilia 17, consonantiza 80, constitua 117, constitui 117, 121, constituţiona-liza 75, construi 121, contagiona 98, contemporaneiza 76, contemporaniza 76, contena 96, conteni 96, contentui 119, 122, contra 134, 137, contracta 16, contraria 60, 61, contrăli 82, contrălui 124, 125, contribua 117, contribui 117, convoiarisi 69, cooperativiza 75, 151, vCooperatiza 64, coptora 37, 39, coptorî 37, 39, eoptoroşi 104, 105, 1Q6, corăslăi 152, corăsli 86, 152, corcoli 84, corconi 92, corcosi 65, cordăli 82, 85, 88, corespondelui 123, 124, cores-.ponderisi 71, corfoli 84, corigent 6, corigibil 6, corisponderisi 70, cornări1 38, corijări 2 38, coroi 32, coronui 122, corpura 38, 42, cosăli 82, cositori 132, cosorî 133, costali 82, costişi 63,
costoi 32, 34, costoli 83, 87, coşeai 32, coştoli 87, cotcoreza 44, 46, cotcorezi 44, 45, 46, cot-corigi 28, cotcorogi 28, Cotcorozi 45, 46^ cotcozi 46, coti 139, cotici 50, 53, cotigi,27, 28,29, cotori 132,134, cotorîl34, cotoroi 32, coţi 139, co viţa 152, coviţăi 30, 35,152, coviţăli 84, 85, 152/cpviţei SOjVcoviţî1 30, crăcăci 50, crăcăna 90, 95, crăciuni 134, 138, crănţăni 89, cranţui 123, crăoi 118, crăoni 91, 95, craui 118, crăuni 91, creştina 137, 155,; 156, 1Ş>7, 159, cristaliza 79, critica 136, critiza 7^, criţari Î38, crîcni 94, 96, crînţîni 89, 91, crîşca 133, croncăi 34, croncăni 89, 97, croneîni 89, 91, cronconi 89, 91, 92, 95, crucifica 56, 58, 156, crunta 139, cuantifica 57, cuca 136, cucernic 6, cucernici 23, cuciura 40, 44, cuieri 39, 41, culmina 63, cultiverisi 70, 71, cultivirui 127, cultiviza 73, cuminicarisi 69, cuntina 96, curarisi 69,- Curăţa
135, 138^ 141, curaţi 138, 141, curînd 7,. curînda 137, 158, curmezişa 141, curmezişi 141, curtiza 17, 74, cutcudăţi 115, cutcudeţa 115, cutcureşi 105, euteureza 45,157, cutcuriga 133,
137, 157, cutcurigui 119y cuteza 46, (cu)treiera 42, (cu)tremura 41, cutrui 120, cuţita 141, cuţiti 141, cuţîtori 39, 43, cuvioşa 135, cuvînt-cheie 10. r
D: dactilografia 62, damasca 137, 152, 156, damaschina ,62, 63, 152,v. dator 7,. datora
138, 139, datori 138, 139, dăbălăza 45, 46, dăbălogi 27, dăcăi 36, dăinăi 35, dăinăli 82, dălăci
136, dănifui 122? dăngălui' 126, dărăbăli 85, Î59, dărăbi 159, dărăbui 159, dărăbuli 83,, dărăburi 39, dărăbuţi 115, 116, dărui 120, 122, dărvări 132, dealu-spiriza 80, debilita 109,:: 110, 111, decepţiona 99, 101, declămălui 124, 126,' defendălui 126, defendelui 126, defendului 126, dejmăli Ş% 85, dejuna 17, demagogiza 74, 70, 157, demisiona 99, 102, demissiuna l62,, (de)nazifica 57, densifica 56, deseînteca 47, 48, descreierat 5, describălui 68, desie 136, des-pleteci 49, 52,^espletici 52, destitua 117, destitui 117, deşăla 81, 83, deşela 81, 83, deşerta 133, dezvolta 7, diafendepsi 66, 69, dibaci 137, dichisi 65, 68, 69, dictirui 127, diefendipsi 66, diferenţia 60, 61, 62, diftonga 137, 156, dimensiona 100, 101, diminutiviza 80, direcţiona 100, 102, dirigăli 87, dirigent 6, diriginte 6, disciplina 136, discui 123, dispreţui 120, 156, 157, disputâlui 126, dişputului 126, diuglui 123,127, diuguli 83, 85, diversifia 56, 57,154, diversifica 56, 57, 154,156, dividirui 127, dîngini 91, dîrî 132, dîrîi 33, 34, dîrsîni 89, 91, 92, 93, 146, dîr-văli 84, 88, dobăli 85, 87, dobălui 87, 127, dobzăla 87, docladarisi 70, docladirisi 70, doftori 142, doftorici 50^ 51, 53, 154, 156, dogmatiza 75, 78, doicăii 85, doini 137, dolariza 80, 157, dolii 138, domăi 33, dohdoni 91, dormita 109, drăcăli 154, 159, drăcălui 125, 126, 127, draci 136, 156, 159, drăcui 120, 154, 157, 159, drăgăli 84, drăgălui 124, drăgăni 90, dragului 124, 126, drăguţ 5, drămălui 126, 127, drăncăni 90, drecelui 124, dreveli 81, 85, 146, dreveni 95,. dripâli 82, 85, dripili 81, 83, 146, drîmboi 31, 119, drîmboia 30, 119, drîmbui 119, drîngăni 93, 157, drotălui 127, dubaii 82, dubăli 82, dublifica 56, 59, dudui 119, duelgi 10, 27, 29, duhlî 82,.85, 87, duhlui 123, 125,126, duhni 92, 93, 94, 156, duhori 137, duhori 37, 39, duhoşi 104,, 106, duhului 125, 126; duioşie 136, dulcefia 56, 57, dulcefica 56, 153, dulcifica 56, 59, dumbrăvi 138, duminică &, durnnezei 137, 157, dupăci 49, dupurlui 123, 124, durai 152, dură li 82, 152, durduli 84, duriga 54, 55, duruca 47, 48, 152, durui 152, duşmănos 5.
E: eclipsa 142, eclipsi 142, sclisa 141, economicos 6, economisi 65, 68, 69, ecraniza 78, ecrazarisi 71, educălui 126, efectua 117, 118,156, efemeriza 73, egahza 73, Ela 10. electric 6, electrifica 6, 59, electrisă 77, electriza 6, electron 6, elefterosi 65, 66, eleniza 76, 156, elve-ţianizâ 75, eminamente 6, eminent 0, eminenţă 6, emoţiona 98, 156, englezi 142, epiciza 80, epitropevsi 64, 66, epitropisi 64, 65, 156, erezi 142, ermetiza 75, erotîza 74, 80, esenţia 60, 62, Eta 10, etalon 10, eteriza 77, eterogeneiza 76, europeniza 75, evghenisi 69, evidenţia 60, 61, 62, 102, 156, evlavisi 65, 156, excepţiona 98, 100, 101, 102, exemplifica 56, exerţiri 136, 142, expedelui 124, expedirui 127, explicita 109, 110, explicui 121,122, exportarisi 69, expo-zarisi 70, extazia 60, 61, 62, 156. ^
F: fabricarisi 70, fabuliza 77, 156, facilita 109, 110, factor-cheie 10, fanariotiza 75 78, fariatiza 75, 78, fandosi 68, 69, fantasc 9, fantasmă 9, fantaza 9, faptic 6, farfarisi 64, 65 68, favora:i4i; favori 141, favoriza 76, favorizi 67, făcălui 119, îăloşi 104, 106, 107,'făptui 121 122, făreca 7, fărîma 137, fărimiţa 117, fărîmiţi 115, fârnăi 32, fărtăli 121, fărtălui 121, fărtăţ 137,157, fărtui 121, făţări 19, 38, 42, făţarnici 23, făţui 122, făurar 7, felelui 125, feliurimisi 70 feminiza 74, 75, 78, ferăstrău 7, fereca 7, 47, 48, 49, feredui 121, ferica 139, 140, ferici 139* 14'0, fermenta 136, 156, fertiliza 24, ferţmi 124, fetişiza 78, ficţiona 101,102, fierărie 10, fierăstrău 7, îifii 31, 34, figlui 119, fiinţa 20, 21, 23, fileta 137, 156, filotimisi 65, 69, 156, filozofa 136, 156, 157, filozof isi 65, filozof iza 73, filui 122, finaliza 78, fini 142, finisa 73, 74, 79, fir-ţăli 124, firtălui 124, firui1 120, firui 2 119, fiscaliza 9, 75, fîlfăni 90, fîrnîi 32, fîştica 47, 48, flanea 137, 156, flatarisi 71, flecăti 112, 113, 114, 156, flecui 92, flencăli 82, flenderisi 65, 68, 156, îlenţări 38, fleoncăni 93, 157, fleorcăi 32, 33, 154, fleorţăi 32, fleşcăi 35, fleşcăni 90, flexi-biîiza 75, flişchii 30, 31, flonconi 91, floncoti 112, 113, 154, 156, 157, fluidifica 56, fluieraş 9, focaliza 80, focări 38, f of îcîi 31, fofîlcîi 31, fofîrli 84, foltozi 18, 45, 46, 156, fonfăi 32, 33, 156, fonfăni 89, 92, 93, 94,154,156,157, fonfoni 89, 91, 92, forcăi 36, forfeca 139, forfoli 84, forfoni 92, forfoti 112, 114, forma 140, formalisi 68, 69, 72, formali 82, 85, 87, 88, formălui 68, 72, 124, formi 140, formui 122, formului 124, fornăi 35, fortifia 56, 57, fortifica 56, foşfoi 31,
178
170
foşhăi 35, 36/foşni 94, foşpontălui 127, fraieri 143, franeiza 142, franţuzi 142, frăgezi 135, fră-mîntura 40, 42, fremăta i 10, 135, frenetiza 74, 75, frenţuşi 20, 104, frîcţiona 101 —102, fric-tiuna 100, 101, fripturiza 75, 80, frişcăli 82, 86, fructifica 57, 153, 156, frunzuli 83, 88, 153, fruştuca 143, fugar 9, fulgera 42, fulgura 39, fulguri 39, fuma 139, 151, fumega 48, 54, 55,'î51,159, furniza 151, 159, fumui 151; 159, funcţiona 100, funcţiuna 100, fundamenta 137, furidarisi 152, 159, fundoni 89, 91, 92, 93, ,152, 159, funebru 9, funest 9, furci 132, 137, 156, furlandisi 72, furnica 137, furnisa 78, 79, furniza 78,79.
G. gagicări 42, 43, galopa 137, 158, galvaniza 80, gargarisi 64, 68, 69, gargariza 7?, 156, 157, garnisi 67, găfii 31, găibăra 38, 156, găina 137, găină 6, gălăgini 91, 93, 156, gălbeji 135, gălbezi 135, găvănoşi 104, găzdăli 85, 88, 156, găzdălui 124, găzdui 119, 122,156, gebrări 42, gelifica 56, 60, gemănălată 82, geremetisi 70, 72, gerui 119, 156, gesticula 131, gestiona 101, gheboşa 104, 151, ghemoşa 22, 105, 107, 156, 157, ghemotoci 54, ghera 137, gherăni 92, 93, $5, 156, ghida 136, 156, 157, ghilosi 65, 68, 69, 154, ghimnasi 66, ghiolcoi 31, ghioldorosi 19, •65, 70, ghiontui 120, 153, ghiorţăi 35, ghiorţii 30, gineri 136, giocuri 42', giulgiui 122, gîfîi 35, gîgîi 7, 31, 33, gîlgăi 34, gîlgăni 92, gîlgări 40, 157, gUgărizi 67, gîlgîi 31, 34, 35, gîmbosi 64, gindului 125, 127, gîngăni 92, gîngura |0, gîngiiri 40, 43, gînjia 61, gîşeări 38, gîtîi 31, glăşui 120, globăni 95, 97, glodura 39, gloj&ăni 92, glojdări 40, 43, glorifica 56, 57,.gmgui 123, gogâli 82, 84, 86, 88, gogîlţîi 35, gomoni 93, gondola 132, gongăni 92, gongoni 92, gorgoni 137, gozări 38, 42, 43, grada 141, 152, 159, gradua 117, 118, 152, 159, gramaticaliza 76, 80, gramatiza 74, gratifia 57, gravita 109, grădinari 20, grădui 118, 152, 159, grămădi 135, 136. grăniceri 132, grăniţui 120, greţăli 82, 84, 86, 88, grijuli 18, 83, 86, grohăi 34, grohni 90, gro-hoi 33,118, grohoni 33, 91, 92, 94, grohoti 112,113, gropila 83, grosime 136, gruhui 118, gru'n-guri 40, gudura 40, 43, 156, gungăni 92, gunguni 92, gurăni 93, 94, 154, gurguţa 115, 116, gustară 37, 38,,gustări 37, 38, 41, 43, guşa 159, guşi 159., guşoi 118, guştuîi 83, guşui 118, 159, guturai 136, 156. ' ' " ' ' \
H: ^araciladisi 70, 72, 152, 159. haracosi 65, haracterizi 67, hareci(l)ui 123, 124, 125, 152, 159, haşhV82, 84, 85, haznali 81, 82, hăcui 16, 121, hăisui 17, hăitaş 6, haiti 136, hăitui
121, hălpări 38, hăltăcări 40, 41, 157, hăndrăli 85, 152,156, hăndrălui 124, 125, 152, hănţăli 84, 85,hăpăci 51, 152, 157, 159, hăpăi 119, 152, 159, hăpăni 90, hăpcăni 90, hăpui 119, 152, 159, hărăţi 115, hărăxi. 66, hărşni 90, 94, hărţăli 81, 84, 156, hărţeli 81, hărţui 121, hăţăna 90, hăuli 85, 86, 88, 157, hăuni 91, hăznăli 85, 156, heberli 84, 87, heitui 119, herdeli 84, 'hibăli 81, 88, 146, hibălui 123,127, hidrata 142, hilificaţie 59, himificaţie 59, hipnotiza 75, 78, hirii 31, hirotonisi 66, 67, 68, 69, hîcii 30, 31, hîcili 83, 84, hîhîi 31, 34, hîlbări 40, hîltîcîi 32, 41,146, hîrăi 31, hîrcîi 36, hîrşcăi 35,hîrşcîi 35, 36, hîrţîi 31, hîţii 31, hîţini 91, hîţîna 89, 91, 92, 96, 97, hîţini 89, 91, 96, hlobăni 93,' 156, hoboti 136, hodăcăi 31, hodîcîi 31, hogi .137, hohni 90, hoinări 20, holba 7, holbăni 95, hondrăi 152, hondrăni 93, 152, hondromăni 97, hondroni 91, hontîcîi 31, horăi 34,152,159, horeai 35, 36, horconi 89, 95,146, hor do ro si 68, horhoni 91, hor-hoti 112,113,158, hori 136,152,159, horoi 31, horpoi 31, horţăi 33, hoşcoti 112, 113, 114, 156, hotărî 132, hotărnici 23, hrenui 120,156, hrbpoti 112, huhura 40, huhureza 45, 46, hurduca 47, 48, 49, 137, 154, 157, hurui 119, huşni 90, huţa 137, huţina 89, 91, 92, 96, huţîna 89, 91, 92, 93, 94, hutui 120, hutuna 9â, hutupăni 90, hututa  115,  huzari   137,  158,  huzurui 120.
122, 156. '
tahza 76, imoşa 106, impermeabiliza 78, impresiona 98, impulsiona 19, 97, 98, 101, 102, Ina
intimia 60, 61, 62, 151, intimiza 151, inventaria 60, 61, 62, inventoria 61, invidia 136, 156, intrînd 7, iotaciza 74, ipostazia 60, 61, 62, 156, ipostaziere 62, irosi 68, ispiti 140, istori 11
istoriciza 75, istorisi 65, 68, 69, istornici 23, iţei 30, izecleni 142, izomeriza 76, 78, izvodi 139, izvorî 133, izvozi 139.
î: îmbălora 38, 40, 43, îmbălori 38, 40, 43, (im)bălsăma 140, 153, imbăţoşa 108, îmbon-dori 39, 42, (îm)bonghina 93, îmbrăţişa 103, 104, 108, îmbrăţoşa 103, 105, 107, îmbucătări 40, 43, (îm)bucătăţi 115,116, 117, 156, îmbucături 19, 43, îmbunătăţa 117, îmbunătăţi 117, îmbunaţi 115, 116, (îm)burghezi 153, îmburtoşa 106, împăca 151, împăcălui 123, împăcelui 123, împăi'toşa 106, împărţi 153, împătri 133, împestriţa 115, împestriţi 116, împicioroca 28, 47, 48, împic'ioroga 2S, 48, 54, împiciorogr 54, împleteci 49, 50, 52, împleteri 21, 38, 39, 40, împ etici 50, 51, 52, 53, 154, împletuci 50, 52, (îm)poeăli 88, (îm)pocoli 88, împotrivi ,134, împrejmui 119, 120, împrietenoşi 104, împrietineşa 103, 105, împrocesua 117, 118, (îm)pudrăli 82, 85, 88, 156, împungăci 50, 51, 154, (îm)pungăii, 84, 85, 88, 154, împutera 39, împuteri 39, (îm)puternici 23, înainta 133, înălţa 16, 61, 135, 139, încalecă 47, 48, 49, încărca 47, 48, 49,
180
Incărdăşî 103, încărddşa 103, încărdoşi 103, înceteni 89, 91, 95, încetina 89, 91, 96, încetini 89, 91, 95, 97, închipui 5,' 122, înehipuriui 123, 124, încinci 133, încinciui 119, îneîrdoşa 105,-încîrdoşi 104, 105, încolătăci 53, 54, încolătuci 54, încohtra 134, încornări 40, încornora 38, 40, 42, 156, îricornura 40, încorpora 42, încotoşmăna 19, 89, 90, 97, încotoşmăni 19, 89, 90, încoţopeni 91, 92, (în)crucia 61, încrucişa 20, 108, îndărătna 90, 96, îndărătnici 23, îndemîna 133, îndesa 138, îndesi 138, îndoi 133, îndosaria 60, 62, îndreptăţi 114, 116, 117, mdritui 122, îndulci 153, înfăinoşa 22, 103, 104, înfăinuşa 22, 103, 104, înfăşai 34, înfăşură 37, 40, 42, 43, înfăşuri 39, 40, înfăţişa 103^ 108, înfăţoşa 103, 107, înfăţoşi 103, 104, tnfierbăza 15, 45, 46, înfigări Î0, 38, (in)flori 139, înformălui 126, înfrăţoşa 104, înfrigoşa 105, 107, înfrigura 37, înfrîmsăşa 105, înfrunzi 153, înfuleca 48, îngădui 121, îngăimaci 50, 5Î, 52, 53, îngazdăci 49, 52, îngazdăgi 27, 52/ (in')ghionti 120, 136, 153, înghiorţăni 90, îngindora 37, 39, înguidura 19, 37, 39, îngraşă 61, îngreca 47, 48, îngrela 88, îngreuna 92, 93, 96, îngreuiaţi 117, îngrijora 40, 42, 43, 156, înjghebHui 125, înjosora 40, 43, înjosori 40, 43, înjuga 153, inluntroşa 105, 107, înmagazina 62, înmiresma 153, înmîna 117, înmînua 117, 118, înnădi 153, (în)răutăţi 117, înriura 37, înriuri 37, însorări 40, 42, înstela 88, înstrîmbătăţa 117, înstrîmbă-tăţi 117, (in)strimbăţall4, 115, 116, înstrimbăţi 114, 115, 116, 156., (în)surăţi 114, însuşi 123, 137, 156, înşela 88, întemeinici 23, întrebare-cheie 10, întrei il33, intrupoşa 105, 106, 107, intufăşa 103, 105, întunerici 137, înţăporeşa 108, înţelepţa 135, 141, înţelepţi 141, învălmăşi 103, învălui 152, învecina 153, (în)vecinîci 23, (în)viermăna 90, învineteţi 115, învinoşa 107, 152,160, înviora 40, 43, învioşa 104, 105, învinătăţi 115,116, învirteci 50, invîrtici 50, învoa lbe 7, învoieşa 103, 105, învoioşa 103, înzeci 133, înzili 81.
J: japni 90, jăfăni 93, 96, 156, jăpăi 32, jăpăni 90, jăpcăni 95, 96, jărcăni 93, 156, jărui 121, jefăni 90, jefui 156, 157, jelnici 23, jelui 121, jimba 17, jmăcni 94, jubilia 61, 62, judecs. 12, judeca 47, 48,49, judeci 47, 49,50, jugui 153, juguli 19, 83, 85, 153, jumătăţa 135, 141, jumătăţi 141, junimistiza 80, junimistizant 80, jupului 124, jurnalia 60, 61, 62.
L: lâbializa 80, lachirui 127,. 128, laiciza 73, lainic 6, latiniza 75, lăcăşlui 123, 124, 126, Iacul 7, lălăi 35, lămuri 17, lăpta .141, lăptari 38, lăpti 141, lăptoşa 20, lărmăzui 129, îărmui 129, lăţime 136, lefuri 39, legaţisi 64, legăna 95, 96, legătui 128, 151, legendariza 75, legiui 122, legumi 138, lehămeti 152, 159, lehămetisi 65, 152, 159, lehămetui 152, 159, lencăni ^0, ienevo şi 104, leorbăcăi 35, 36, leorcăi 32, leorciori 43, lerui 120, 154,157, leziona 100, licenţia 61, lichef ia 56, 57, 58, 59, licheliza 74, liliachiu 6, limbuşi 20,105,156, limbut 7- 11, limbuţi 115,116, limpoti 112, 113,154, lincoti 112, lingăi 30, 152, liiigări 42, 43, lingoşa 103, 104, 105, 152, Mngui 152, linguri 39, 40, 152, linguşi 103, 105, 106, 107, 108, 152, 154; lipsi 66, 68, litoral 6, litoretă 6, liţurghisi 69, livezi 135, lingoare 7, localiza 73, locioli 84, locui 7, loncoti 112, lot-etalon 10, lot-model 10, lubrifia 59, lucii 31, 32, 33, lunătăci 53, lungări 38, 40, 158. lungoare 7, luntri 151, luntri şa 104, 105, 107, 151, luntriza 77, 80, 151, lupta 139, lutoşa 104^ tutui 119, 123, luxi 142. ■ •'
M: macaî 30, madrilen 9, magaziona(re) 98, 99, 101, 102, maghiariza 80, magnetiza 78, 80, mahalagiu 6, mahalagiza 74, 80, maimuţări 42, 43, malterezi 45, 46, 156, marina 133,
137, marmora 138, marşaîiza 76, 78,-157, marşirui 127, 128, maşiniza 74, mateologhisi ^65, 67, 69, măcai 30, măcăcăi 36, măcăi 30, mică ni 93, 154, mădular 7, măduvă 7, măiemuci 52, măimui 120, măjăli 81, măjeîi 81, măjui 123, mărdăci 50, 51, 52, 153,156,159, mărdăgi 27, 28, •29, 52, 153,156, 159, mărdăşi 103,105,107,153,156,  159, mărgela 87, mărinimie 5, mărmuri
138, măroşi 106, mărşăll 82, mărşălui 126,127, mărturisi 66, 67, 68, 69, mărunta 135, măruntul 119, 123, mărunta 135, 141, mărunţi 141; mă runţişa 104, 107, mărunţoşa 22, 103, 104, 108, tfnănmţuşa 22, 103, 104, măscări 40, 42, măsura 139, mătăsi 135, măteuţa 115, mătrăcăni 90, ^mătura 138, mături 138, mătuşă 7, maţi 142, mechecăi 35, 36, medeleniza 76, 157, mediatiza 75, mejdăli 88, melciui 123, memoriza 73, 80, 156, menţiuna 100, merinda 135, merinzi 135, meschiniza 73, meseli 121, mesui 121, mesteca 48, mestecăli 82, meşterui 119, 156, meşteşugui 122, metahirisi 69, metaliza 73, meţerli 87, mezdri 142, miauni 91, 96, micşora 43, micşori 43, micura 40, micutî 112, mieuna 92, 97, miez 7, mihohoi 31, 32, 34, mihona 89, 92, mihoni 89, 92, 93, 95, mihoti 19, 112, 113, milcoşi 105, mili 136, milosirdui 119, 120, 156, milui 120, 122, mineraliza 80, minim 9, minimaliza 76, 154, 156, minţăi 33, 154, miona 92, mioni 91, miorcăi
152, miorcăni 152, miorcoi 31, miorcoli 83, 84;., 152, miorconi 91, miorcoti 112, 152, miorlăi 32, 34, 35,146, mîorlîi 34, miorloi 32,146, mircoli 84, miresma 140, miresmi 140, miresmui 120,
153, 156, mireşi 135, mirgăzli 87, mirosi 64, 67, misarli 82, mistifica 57, mişcălui 124, 125, 126, 152, 159, mişcori 40, 152, 159, mişcoti 112, 113, 114, 152,154, 159, mişui'll9, mitiza 80, mitologiza 80, mitui 120,122,156, mizera 142, mîcai 30, mîlcomişi 20, 104, mîli 137, mîncărică 5, mineca 48, mînjeli 83, mîntui 121, mînua 117, 118, 156, mînui 117, 122, mînuţă 8, mînzăli 82, 88, mînzări 42, mînzoli 83, mîrăi 31, 32, mîrcîi 31, mîrîi 31, 32, 35, 157, mîrnăi 35, mîrnîi 35, mîroi 31, 32, mîtcîi 31, mîţăi 31, mîţîi 31,119, mîţui 119, mîzgai 30, mîzgăi 30, mîzgăli 83, mîzgîi 31, 34, mîzgîli 81, 83, mîzgui 30, mobila 140, mobili 140, mocăi 152, mocani 152, mocico-tui 125, mocirlăi 33, 156, mocoşi 104, 105, 152, model 10, modera 9, modest 9, modi 136, 137,
181
142, 156, modula 130, moli ori .39, mofturi 39, mogori 50, 64, mogoroci 50, 52, mogorogi 27, 28, 29, 50, 52, mogorosi 50, 64, mohorâţi 114, 116, moborî 24, 132, moliorîţi 114, 115, 116, mc-horţi 114, 115, 116, 117, molari 143, moleîsi 64, 66, molevsi 66, moleşi 103, 104, 108, molfoi 31 j molifsi 66, molipsi 64, 65, 66, 68, 69, molişa 104, molivsi 66, moloşa 103, 105, 156, moloşî 103,104,105, mcriarlii 135, mongăi 33, monoftengiza £0,. moralici 50, 51^ 53, 151, 156, moralisi 65,68, 151, 156, moraliza 80, 151, mcrăi 16, 34, moicofi 113, morf ologi 28, mormăi 35, mor-măni 90, mormoni 92, mormorosi 65, mora ăi 35, morogi 27, morsoeăi 33, mortifica 56, moşicăi 35; 36, moşoi 31, 32, 33, 34, mototolişi 64, 65, mototolosi 64, 65, motrocăli 82, moţăi 33, mucalisi 65,.mucair33, mucioşal04,mucui 120,muierci49, 51, multiplica 47, mumifia 56, 57, mumifica 56, 59, muncăi 34, muncel 6, muniţiona 98, 99, munteni 90, murdaripsi 64, 65, 66, murdărişi 64, 65, 15Ş, murmura 152, murmurisi 152, murseca 48, mustăci 53, mustui 120, 156, muştruli 83, 84, 86, muştrului 87, 127, muşuli 84, muziealiza 75.
N: nadali 82, 88, 153, naturaliza 79, navă-şcoală 10, naviga 54, 55, 156, nazaliza 80, nazifica 58, 157, năclăi 34, nădăjdui 122, năduşi 135, năgrăbi 138, năi 134, 137, năpăstui 120,
122, 123, 156, născare 11, năsui 122, năvega 55, neaoşiza 80, nebunie 5, 6, necăji 135, necăzi
135, necheza 46, nedejdui 122, negoţia 60, 62, negustor 6, neoîogiza 80, neutraliza 79, nevoiesi 104, nimicci 49, 51, 156, nimici 133, 137, 156, nimicnici 23, 53, ninera 37, 39, 40, nineri 37, 39, 40, ninira 37, 39, nitui 122, 123, nivela 142, ni\eli 142, nobila 142, nobili 142, nobilita 109,. 110, 111, noian 6, noimisi 65, 68, 156, ncmadisi 64, 68, 151, 159, ncmadiza 77, 151, 156, 159, nostrifica 57, 58, 60, numerota 109, nunti 125, 126, nutreţ 7, nutri 7.
O : obăda 135, obidui 122, obiecţiona 98,101, obişnui 6, oblăgătui 128, obligui 122, obrăzi
136, ohservirui 127, ocacai 30, ocaziona 101, ccăcăi 20, ccăni 92, ocîcîi 31, ococai 30, ococoi 31, ochelaria 60, 62, cchena 91, 96, oculimi 127, odrăsli 137, 156, ofta 108, 109, 111, ogărl
132, oglindi 140, ojîjîi 31, 33; olari 20, olieăi 35, 36, olicăia 30, 35, olicări 43, omeni 8, 90,. omenie 8, omenos 8, omida 135, omiza 135,141, omizi 141, omogeneiza 76, omogeniza 76, opaci-fia 56, 57, 151, opaciza 151, opaci 142, opinia 60, oprişi 64, orăşeniza 75, 78, 151, orbeca 46, 47, 48, 49/458, orbecăi 33, 158, orbecăni 92, 93, 96, 158, orbeţi'116, orbica 46, 47, 48, orbiei 47, 49, 50, 51, 53, 156, brganisi 69, orîndui 121, orjoveni1 91, 92, 93, orjoveni 2 97, osifia 57,. 59, osîrdnici 23, ostăşi 18, 103, ostraciza 74, oştări 38, oţeti 135, oţeti 135, ovaţiona 98, ozona 151, ozonifica 151, ozoniza 151.
p: pacifica 151, pacui 121, palavragi 27, papagalici 50, 53, papagaliza 76, 80, papali: 82, paralaghisi 68, 69, paraiui 123, paraponisi 59, 65, pastelist 6, pasteliza 78, pasteuriza 76, 157, paşnic 6, paştealui 124,127, patrierşi 135, patriotiza 80, pauri 143, pavela 83, 88, pavelui 114, păcălui 126, păcăni 24, 157, păcătui 122, păeelui 151, păciui 120, 151, pactui 123, păduri 132,138, păfăni 90, păftălui 124,125, păişi 20, 104, pălăvrăgi 27, 28, păli 142, pălmăîl 81, 88, 146, 159, pălmălui 159, palmi 158, pălmui 122, 159, pămînti 136, păncăni 90, pănui 120, 156, pănuşi 104, păpăli 82, părăli 82, 86, părtăli 85, 153, 156, părtălui 153, part eni 91, părţi 139, părtina 89, 91, 96, 97, părtini 89, 91, 92, 93, 95, 96, 156, părtui 153, părţi 139, părui 123, păşălui 126, pătimi 136, pecetîi 19, 82, 87, pecetlui 87, 123, 125, 127, pedepsi 67, 68, 69, 140, pedestra 141, pelticăi 32, 34, 157, pelticări 40, 42, 156, pensiona 99, 156, perdăfui 123, perfecţiona 98, 99,100,156, pericolarisi 20, 70, perigrafisi 64, perpeli 84, perso-nifia 159, personifica 57,152,159, personisi 152,159, pescui 119,pesimiza 75, peşti 133, pestilen-i ţia 62, petecări 40, 41, petici 137,156, piauni 92, picarisi 70, 71, pichirisi 64, 65, 70, 71, picota 21j 108,112,113,picoti 108,112,113, picta 11,pictor 11, picturali, piculi 84, picura 19, 41, 42J pieptoşi 107, pietreîui 124, pietrici 15, 20, 50, pietrui 120, 122, pieuna 92, piglui 123, pilulizaj 80, pingeli 86, 88, pingeiui 19, 125, pioci 50, pioncăni 90, pioni 91, 92, pipili 83, pirui 119j pisăgi 27,28, 29, 49, 153, 159, pisălogi 9,20,29, pisăza 44, 45, 46, piseza 44, 45, 46, 153, 159J pisicări 43, pisoca 47, 49, 50,159, pisoci 48,49,50,153; pisogi 27,28/48,49, pistoci 51, piscăni 153, pişculi 83, 84, 153, pişcura 43,153, pităci 52, piui 50,120, 152, 159, piuli 50, 84, 152, 159* piuni 50, 91, 152,159, piura 39,40, 41, piuri 39, 40, 50, 152, 159, piuţi 115,117,152, pizmăiui; 124, 126, pizmui 122, pizmuiui 124, pîndar 6, pîndăci 50, pîntecări 19, pîrlui 123, pisai 31,' pîtcăi 32, planifica 152, planisa 67, planisi 64, 67, plastografia 62, platifica 59, platoniza 76/ plănui 122, 152, piăsăla 81, 83, piăsela 81, 83, plăti 136, pieescoti 112, plescăi 34, plesni 94,1 pîeşugi 28, pleşura 38, 40, 42, plicii 31, 32, pliciui 120, plictisi 68, 69, plimbarisi 70, 71/ pliroforisi69,plischii31,plişchil32,plîngătuil28,129,plîngui 119, 120, plodi 135,136, plugul
123, pocăni 90, 94, 95, 154, pocită 18, 109, 110, 111, pocni 93, 94, 97, 154, poetifica 59, poetisa 77, poetiza 156, poftişi 68, polariza 80, polemiza 77, 78, policrări 38, 40, 42, politiza 78, pomăi 35, 152, pomi 152, pominoci 52, pornişi 64, 65, 68, 152, pompieriza 75, 78, poncăi 34, ponosii 82, 87, ponosiui 87, 123, pontori 39, ponturi 39, popora 134, 141, 142, popori 134, porcăi 33, 157, porcari 38, 40, 43, 156, 157, porci 137, 157, portretiza 77, porţiona 98, 99, 101, 102, 156, porzoia 132, posibilita 109, 110, 111, postelnic 7, potenţia 60, potrivi
133, 134, povăţui 123, povestui 119, povîrnici 50, 52, poziţie-cheie 10, practicăîui 124, prac-tisa 67, practisi 67, 68, practiza 78, prădăli 85, 86, 154, 155, prăfui 120, 156, preciza 74,,
75, preciziona 98, 101, 102, predanisî 69, prefaţia 60, prescribălui 126, presiona 98, 99, 101, pretendarisi 71, pretendălui 68, 123, preteiidetui 123, pretenderisi 70, pretinderisi 71, pretm-<Iirisi 70, 71, pretăli 82, 85, 156, preţăluî 123, 125, 126, preţelui 123, preţui 121, 125, preyi-xiona 100,101, prezentui 119,122, prezidirui 127, pricinui 123,pricopsi 67, primezui 123, primici 50, 51, 52,156, pripăşi 135, pripoi 142, pristui 121, privistului 126, prinzi 137, 156, 159, prmzui 159, proba 142, 152,' probai 23, 34, 152, probăjeni 134, probăli 87, 152, probălui 152, probi 142, probui 23, 152, problematiza 75, probului 152, procentua 117, 118, producţirui 127, pro-ferisi 65, 67, profesui 121, 122, profeta 135, profetiza 77, profeţi 135, profita 141, profiţi 141, proforisi 77, prognostica 141, prognostici 141, progresist 6, proletariza 78, promiţirui 127, pronunţia 61, propagandiza 80, proporţiona 98, 99, 101, protestălui 123, 124, 125, 126, prp-testelui 123, protestul 119, 121, 156, 157, proverbifia 56, 57, 58, 59, prundui 122, prusifica 58 59 154 156, psihiza 74, publica 142, publici 142, publicul 121, pufăni 90, 94, pufni 94, 96' pui 153, puiezi 45, 46, 153, puiţi 115, 116, 153, pumnala 142, pumnări 38, pumnuliza 74' punctua 117,118, puncţiona 98, 101, 102, punghili 83, pungui 120, pupăzi 136, pustia
140, pustii 140, puşca 151, puşcăi 151, 156, piişcăli 151, puşcălui 124, 125, 151, puşcări 151, putredi 135, putrezi 135, puţoli 88, puţuli 88, puţului 126, 128, puţurui 127, 128.
R: rablagi 27, radiofica 56, 57, 59, 60, 156, raliţi 135, ramifia 57, ramură 12, rapsodia
141, rareface 59, rarefia 58, 57, 59, 151, rarefica 56, 151, rarifica 56, raţiona 98, 99, 101, 102, rablagi 27, răblări 38, 40, 156, răboni 93, răcni 94, răcori 39, răgila 83, răi 134, răia 134, rămasa 135, rămăslui 123, 124, 125, rămuli 88, rănăli 82, 88, răncoti 113, rănui 123, răpăi 29, 152, răpăni 152, răpii 29, răpoi 31, 152, rări 151, rărici 50, 51, 53, 151, răriţa 135, rătunza 135' rătiunalOO, răui 119, 120, 157, răuli 84, 85, 88, 154, 157, răuţi 115, răvaslui 123, răzăli 86,'răzneti 115, 116, răzni 133, 137 158, realiza 80, rebela 141, reblegi 27, recepţiona 99, tecomandalui 123,124, recomandarisi 68, recomăndălui 63, recomendălui 126,128, recomendărm 127 128, recomendirui 128, recomenduleasi 71, 72, recomendului 72, 124, rectifica 57, reducţi-rui 127, 128, regăteniza 75, regisa 73, 74, 79, regiza 76, 78, 79, 154, 156, 157, regulariza 75, relativiza 75, reliefa 150, repartiza 78, repertoriza 80, repetirisi 68, repetirui 68, 128, repezi 133, replicălui 124, resona 141, respectarisi 70, respectălui 124, restaurant-şcoală 10, restricţiona 98, 101, reteza 46, retorici 142, reumatiza 74, revedălui 124, reviziona 98, 100, rezinifica 57, 58, 60, rezolvirui 128, rezonirui 127, 128, rindeni 89, 91, ripui 123, ritorici 50, rîgîi 32, rîioşa 106, rîncheza 48, rîndului 127, rinzoi 118, rinzoli 83, 85, rînzui 118, 122, riura 39, rîvni 136, 156, rocoboi 32, rodnici 23, rornantiza 74, ronhăi 32, ronţăi 35, ronţoni 91, ropoti 113, rostişi 64, rotila 81, 83, 86, 87, rotili 81, 83, 87, rotola 81, 83, 87, rotoli 81, 83, 84, 85, •86, 87, 146, rozoli 83, rucui 119, rudeni 90, 95, rudi 137, 156, 157, 159, rugini 137, ruguei 50, rumega 55, runculi 85, 88, ruşina 141.
S: sacrifica 56, salariza 76, 79, samali 81, 82, sanctifica 57, sarcasm 9, satiriza 78, savantiza 80, săbii 137, săcni 94, sălăşlui 123, 125, 127, sălta 110, sămălui 126, 127, sămăş-.îui 123, Sănducu 5, sărăcăci 15, 49, sărbătoare 7, săra 120, sărbători 43, sărmăluţă 10, sânii 120, scandalisi 66, 67, scariface 59, scădălizi 67, scăldătoare 10, scălîmbăi 30, 32, 33, ^călimbăia 30, 32, scăndălizi 67, scărpina 96, scărpui 121, (s)chelălăi 30, scheuna 89, 92, 93, schilodi 135, 136, schimonosi 64, 70, 72, schimosi 64, 65, schiona 89, 92, schiţoi 32, sci-ziona 100, scirboli 83, 84, 87, 88, 156, scîrjîi 31, scîrmoci 50, 153, scîrţăi 31/scîtăli 85, scle-cotiza 75, sclifosi 68, 69, sclivisi 65, 68, 69, scoate 42, scobăci 52, scobeli 81, 84, 85, 155, scociora 43, scociorî 43, scodormoli 84, scoposi 64, scormoci 153, scormoli 83, 84, 153, scormoni 84, 91, 92, 95, 97, 153, 154, scornoci 50, 52, 53, scorţoşime 136, scoteli 83, 153, scotoci 50, 51, 52, 53, 153, scotoşi 104, 153, scrijela 81, 83, 88, scrijeli 81, 82, scripcăi 31, 32, 157, scripisi 71, scriptură 7, scrofăli 82, 85, 157, sculpta 11, sculptor 11, sculptură 11, scurma 129, scurmuzui 129, scutura 40, 41, 42, 153,secărăţa 114, 115, 116, secarăţi 114, 115, ll6, 156, secătui 18, 128, 129, seefestrui 120, 122, selectabil 5, semnala 130, semnaliz a 77, 80, semălui 125, semnifica 59, semui 125, sensibiliza 75, serba 7, servirisi 71, sesiza 79, sezisa 79, sfătui 120, sficîi 31, 33, 35, sfîrcîi 32, sforăi 32, 35, sforoi 32, sfredeluşi 104, 107, sictiri 137, 157, sictirişi 65, sifiliza 75, 78, sigurarisi 70, sigurefsi 64, 66, sigurifsi 64, 66, siguripsi 64, 66, sigurisi 64, sigurivsi 64, 66, silabisi 68, 69, 159, silabiza 159, silnici vb. 9, 13, simboliza 78, simfonisi 64, 65, simpatiza 77, simplifica 59, simultaneiza 76, simvivasi 66, sinchisi 68, 69, sindicaliza 75, sineii 137, situaţiona(re) 98, 99, 101, 102, sicii 35, sinătoare 7, sîmbata 141, sîmbeti 141, sîngecli 82, 83, 87, 88, singeorza 133, singera 39, 42, sînvăsia 133, sîrgui 121, sloveni 91, 92, 96, slugarnici 23, slugători 43, sluti 135,136, sluţi 135, smălţa 120, smălţui 120, smiorcăni 90, smîrcii 32, smîrcoti 113, şmocăi 32, smocoti 112, 113, 114, 156, socri 137, 156, solăci 50, 51, 154, 156, 159, soli 159, somnola 130, somnora 39, somnura 39, sor-băcăi 35, 36, sorbeca 47, 48, 154, sorbîcîi 35, 36, sorta 142, soşmoli 84, spatia 152, spaţiona $8, 99, 100, 102, 152, spaţiri 142, spălăci 50, 51, 52, 53, spălătăcit 54, spălătoci 54, spărgui 119, specifica 56, spelcăi 34, speti 136, spiritualiza 75, 78, spirtui 120, spitaliza 80, sporovăi 35, 36, spumega 48, 54, 55, 156, spurcăni 93, stafidi 135, 136, statiza 80, statua 117, sta-iualiza 75, staţiona 99, stăţiuna 100, stilizălui 124, stima 142, stimarisi 71, stiuldici 135, stîrpoci
182
183
50, 53, stoca 142,.stopa 142, storcoşi 104,106/107/154- stratifica 56, străjeri 39, străjui 121, strămoşesc 5, 6, strănuta 110, strecora 37, strecura 37/ 38, 40, strîmtora 20, 87, 39, 41/43; strimt ori 39, 43, strohăni 90, stropci 49, 50, stropi 137, 156, strujăli 82, strunguli 83, stupefia 56, 57, 59, 60,156, substantifica 57, 58, substantiva 159, substantiviza 80, 159, substitua 117, substitui 117, sucăîi 82, 85, sugestiona 99, 102, sulfura 20, sumarisi 70, sunătoare 7, surghiuni 136, suspecţiona 98, 101, suspensiona 99/101, suspiciona 101, susuori 138.
Ş: şamota 142, şapirografia 60, 62, şăgui 120, săia 134, şărui 123, şcarpui 121, şchiopăta 108, 109, 111, 156, şchiopaţi 21, 108, 111, şchiopeta 109,' 111, şchiopota 109, 111, şcîrcăi 32,1 57, şclefui 123, şelionţăi 32. 33, şcoală 10, şcoli 142, şelar 6, şerb 7, şerbălui 114, 127, şerpoi 118, şerpui 118, şfăcui. 123, şfichii 31, 32, şintări 143, şirui 122, şîşîi 31, şlogui 123, şmirgui 123, şmirlăni 97, şmuţigări 38, 42, şoimăni 136, 156, 'şoldăni 93, 95, 96, 153, 156,.şpldi 136, 153, şondroii 83,88, 153, şondromăni 97, 153, şontăi 34, şontîcăi 35, 36, 151, şqntîcălui 125, 127, şopăcăi 35, 36, şopăti 112, 113, 114, 154, şopcăi 35, şopîcăi 35, şopîcii 36, şopocăi 36, şopoi 35, şoporăi 35, 36, şoporoi 35, 36, şopoti 112, 113, şopti 16, 112, 113, 114, şorecăi 32, 34, şorozli 87, şosela 88, şoşoni 92, şovăielnic 10, şovîlcîi 31, şovîrcăi 16, 31, 33, şpontui 123, şpraiţui 123, şprănţui 123, şpriţ'ui 121,123, stanţa 142, statînvaltul 123, ştemplui 121, ştevli 84, 88, ştiinţifica 56, ştiintifiza 56, 74,' 75, 78, ştirboci 50, 51, ştirici1 50, 51, 53, 153, ştirici 2 50, 51, 52, 53, ştiri 153, ştiuidica 135, strâfui 123, străpăţui 122, ştrofăli 81, 82, 85, 88, ştrofoli 81, 83, ştropăli 82, ştudirui 128, ştudului 126, 128, ştu-durui 127, 128, şuchiri 39, 40, 43, şurîigăi 30, şuşcăi 32, 33, 154, suscări 33, susni 92, şuşora 39, 40, 41, 43, şuşori 39, 40, şuşoti 112, 113, 114, şuşuni 89, 92,'94, 95, 146, şuta 142, şuvixui 122.
T: tahigrafia 62, talpali 82, tarlaliza 74, 80, fasona 132, taxirui 127, tayioriza 76, 157, tăbănui 123, tăbărî 132, 134, tăbărî 132, 134, tăblăci 51, 52, 159, tăblui 159,* tăieteî-5, tăifăsui 119, 123, taini 137, tăinui 120, tălălăi 35, 36, tălăncăi 32, 159, tălăncăni 92,'159, tălăngăni^ 159, tălăngi 159, tălăpăni 90, tălpăli 87, tăîpăîui 87, tălpăşi 18, 103, tălpui 24, tărăgăna ^M^tărăgăni 96, tărămtăti 112, tăria 30, teatrisi 64, tecui 123, temeliici 50, 51,
52, 53, tensiona 101, teoretiza 75, terciui 123, terfeli 20, 83, 88, terfelogi 20, 29, terifia 56, 59, terifica 56, 57, termifica 57, 59, termofica 57, 59, teroriza 76, 156, 157, teslimatisi 70, testălui 123, testămehtui 122, testelui 123, teşmeni 92, tetaniza 74, ticăci 51, 53% ticăloşi 135, tigori 137, tigorisi 65, ti(h)oi 118, tihui 118, tingăli 82, tinghili 83, tipiciza 75,-tipiza 78, tiptiliza 73, 80, tiranisi 159, tiraniza 76, 156, 159, tirani 159, titirisi 64, titula 141,tituii 141, tîlbîcîi 31, tîlcui 120, tîndăgi 28, tînjeli 138, tîntăi 33, tîrăi 30, tîrfăi 33, 156* tîria 30, tîrîi 30, 34, tîrnîi 34, tîrşăi 30,tîrşei 30, tîrşii 30, tîrşîi 30, 35, tîrtăi 30, tîrtîi 30, tîrzăi 34, toasta 142, tocana 89, 90, 92, tocăni 89, togăîi 88, 107, 153, togoşi 104, 107, 153, tolo-căni 93, toloconi 93, tologăni 93, tonifica 57, 58, tonţi 135, torocăni 93, torosi 65, torturiza 73, 80, transla 11, translator 11, translaţie 11, transsubstanţia 60, tranzactiona(t) 98, 100, tratarisarisi 19, 69, 71, trăgăna 24, 89, 90, 92, 95, 96, trăgăni 89, 90, 92, 96, trăncăni 97, trebălui 124, 125, 127, tremura 16, 42, triiui 120, 156, trincăni 90, trîncîni 91, trîncoti 112, trîntori 137, 156, trocăi 32, trohnări 38, 43, tropoi 118, tropota 21, 108, 112, 113, tropoti 108, 112, 113, 114, tropşi 103, 105, 106, 107, 157, tropui 118, troscăni 89, trosconi 89, 91, troscoti 113, trufăli 82, trufălui 124, trufului 124, 126, trunchia 142, trustifica 56, 59, trustiza 80, truţuli 83, 84, 88, tuberculiza 75, 78, tuculi 19, 83, 84, tudăsli 82, 84, 156, tui 119, 133, 137, tuieşi 103, tuioşi 103, tulbura 39, tumefia 60, turbura 39, 41, tusi 139, tusică 5, tutăi 159, tutui1 7, 119, tutui2 159, tutuni 91, 92, 95, 159.
Ţ: ţăcăh' 82, ţăndărui 123, ţărăniza 80, ţărcăli 82, ţifrăli 82, 84, 85, tiganiza 80, ţigări 142, ţimbăli 137, ţingălui 114, ţingăni 89, ţingheni 89, 90, tinghili 83, ţipaţi 111, 113, ţipiri 39, 40, 41, ţipoi 118, ţipoti 112, 113, 157, ţipui 118, tipuri 39, 41, ţistui 120, 154, ţîgîîi 84, ţocăni 90, 94/ţocni 94, ţugări 39, 40, 42, ţuicări 40, 41, 43, 154, 156, ţuiculi 41, 81, 86, 146, 154, ţurucli 82, 87, 157, ţuţura 40.
V : uimăci 50, 51, 52, uita 110, uîicări 38, ultragia 142, umeda 135, umezi 135, unda 152, undeza 45, 46, 152, undui 122, 152, unduia 130, 131, 152, unghiula 130, 131, unici 50,
53, unifica 56, 59, unilateraliza 80, unitate-etaîon 10, unitate-model 10, unsuri 39, untdelemnul 5, 6, untură 7, urbaniza 73, urduroşa 106, ureza 45, urgisi 65, 67, 68, 69, urîţi 135, urzobi 132, ustura 41, utiliza 80, Uţa 10, Uţu 10, uzita 109, 110.
V: valabiliza 75, validita 109, 110, 111, valorifica 159, valoriza 76, 160, varia 17, văcsui 122, vădăslui 126, văicăra 43, văicări 43, văiera 39/41, văieta 109, 111, văita 109, 111, vălmăşa 103, 107, vălugi 18, 28, 29, 152, 156, vămăli 85, 156, vămăiui 125, 126, văn-drăli 85, vărui 120, 154, 157, vărzălui 124, 126, vărzări 38, 40, 156, vătăsi 135, vechi 7, vecinui 153, vergela 81, vergeli 81, vermial 6, vermicui 6, vermină 6, vernisa 73, 74, 79, versiface 59, veşmînt 6, veşteji 135, viermănoşa 20, 108, viermănosi 108, viermui 120, 156, 157, viersui 122, vieţui 123, vijelui 119, vinătui 128, 129, vineţiu 136, vinifica 152, 160,
vbrai 122, viscoli 136, vitaminiza 76, viteji 135, vitrifica 57, vivifica 57, vrziona 100 ^102 vîjăi 30, vîjei 30, vîjii 30, vîjîi 30, vîlcîi 31, viitoare 7, vîlvăi 30, vilvn 30, vilyoi 31, vînatari 38, vînători 43, vîntona 89, 91, 92, 93, 96, 146, 152, 160, vîntui 152, 160, Sutura 37 39, 41, 42, vinturi 39, vînzare 11, vîrfona 895 91, 92, 93, 156, vizii 30, vo?oti 112, vototihza.80, volbură 7, voltui 119, vomita 109, 110, vopsea 12, vorbălui 126, vornic 7, vraşoh 83, vracmi 119, vrăieşti 132, vrăji 136, 156, vrăşcăni 90, vuieta 109, 111, vultura 137, 156, vuimam 89, 146, vuvui 119.
Z : zaharifica 151, 160, zaharisi 68, 69, 151, 160, zală 12, zavergisi 70, zăbreli 88, zădărnici 23, zăhăi 34, 129, zăhări 151, 160, zăhătui 128, 129 zăori 39, 40 za pori 132 134, ILmî 132, 134, zări 138, zărvăi 32, 33, 119, 156, zărvui 119, zătoni *38 ,(z)batuci 8, 28, Kl 52 154, zbengheri 39, zbiciula 83, zbîrciogi 27, 28, zbîrnîi 35, zblencăm 90, 92 zbocoti 114 zburătăci 48, 52, 53, 54, zburătăi 18, 35, zburătări 43, zburătoci 54, zburători 53 zburaţi 35, 128, zburaturi 43, 53, zdravănă 138, zdraveni 138, zdrenţui 120, zdroboh 83, 85 zdrobsi 103, 105, 106, 156, zdroncăni 89, zdronconi 89, 91, zdupăi 35 zeciui 119, zeflemisi 68 69 zeifea 56, 59, zghehuna 93, zghiciula 83, 84, zgîlţăni 90, zgîlţu 30, zgilţmi 89 91, g SlţU 30, 33,' zgiîţini 33, 89, 91, 92, zgîmăi 32, zgîncili 81, 83, zginciuli 81 zgircili 81 Septăna 89 90 96, zgrepţena 89, 90, zgrepţora 40, zgribuli 88 zgnbura 39, zgnbun 38 Ifli, zguguli 84, zidari 41, zidi 24, 130, zidui 24, zinghini 91, 92, zingim 91, 92 zomfica 5^^till2,114, zori 137, 158, zomăi 35, 38, zotoni 93, zulipsi 64, 66, zumzani 90, zumzet 8,'zarbalui 123, zurbălui 124, zurbuiui 124, zvocoti 114.
p4
185
CUPRINSUL
INTRODUCERE ÎN STUDIUL SUFIXELOR (MIOARA,
AVRAM)...............
DERIVAREA VERBALĂ
INTRODUCERE...................
MONOGRAFIILE SUFIXELOR......... ! . .. •
-agi vezi -ĂGI -ai vezi -AIt -ala vezi -ULA2 -aii vezi -LI -ari vezi -ĂRI -ăci vezi -CI
[-GI],-ĂGI [(-AGI)],-IGI,-OG It, -UGI....... . .
-ĂIX (-AI, -EI, -ÎI% (-//2)), -ĂIA ; \ 4lx (-ĂI2 (TEÎ),
-I/2); -OIx................ . . .
-ăi% vezi -ĂIt -ăia vezi -ĂIX -ăla± vezi -LI -âla2 vezi -LI -ăli vezi -LI -ăna vezi -NI -ăni vezi -NI -ara vezi -ĂRI
[-ARI]; -ĂRI (-ERIJ, -ĂRA : -ERIt, -ERA (-IRA); -IRI; -ORIt(-URI2), [-ORÎ], -ORAt(-URA2) ;-URI^ORh), -URAt (-ORA2).....
-ăşa vezi -ŞI -ăşi vezi -ŞI -ăta vezi -TA -ătit vezi -2V -ăti2 vezi -TA -<*£z vezi -ŢI -ăli vezi -TI
-ĂZA, -EZA ; -ez/, -ozi . . . -CA, -ECA, -ICA, -OCAl9 -UCA -CI, -ĂCI, {-ECIxl -ICI (-EC1Z), -OCI (-ocaa), -UCI,.  . .
-eca vezi -CA -ecît vezi -CI
-eei2 vezi -CI -efia vezi -FICA -efica vezi -FICA -efsi vezi -ISI
-EGA, -IGA, [-OGA|(-QG/2)j
-ei vezi -ĂI1
-ela vezi -LI
-elix vezi -L/
-e/i2 vezi -LI
-enax vezi -2V7
-ena2 vezi -]VT
-em2 vezi -NI
-eni3  vezi -iVl ..       . .
-epsi vezi -/S/ .
-era vezi -ĂRI
-eri1 vezi -ĂRI
-eri2 vezi -Ă/tf
-esi vezi -ISI
-eşa vezi -Ş/
-e.>i vezi -ŞI
-eia vezi -TA
-eli vezi -T/
-e/i vezi -ŢI
-evsi vezi -/S7
-gza vezi -ĂZA
-ezi vezi -ĂZA
-fia vezi -F/CA
-FICA, -EFICA, -IFICA ; -F/A, -£F/A, -IFIA -gi vezi -ĂG/
-/A......................
-iea vezi -CA -iei vezi -C/ -i/ia vezi -FICA -ifiea vezi -F/CA -i/si vezi -ISI -iga vezi -isGA -igi vezi -ĂGI -iij vezi -ĂIt -ii2 vezi -A^ -i/d vezi -LI -i/ij vezi -£,/ -ili2 vezi -£/ -i/iaj vezi -NI
54
55
-/iVA3
62
-inix vezi -Ar/ -im2 vezi -NI -iona vezi ~OiVA3 -ipsi vezi -ISI
188
-ira vezi -ĂRI -iri vezi -ĂRI -is»! vezi -/S/ -isa2 vezi -/ZA -is«3 vezi -/ZA
-/S/ (-£SJ, -ISAX, -IZI), -EFSI (-IFSI, -EVSI, -IVSI),
-IPSI (-EPSI), -OSI..............
-işa vezi -ŞI -işi vezi -ŞI -iia vezi -TA -iţa vezi -ŢI -iţi vezi -ŢI -ivsi vezi -/S/
-/ZA (-ISAZ), -ISA 2 ..................
-izi vezi -/S/ -ii*! vezi -ĂIX -îi2 vezi -A/j -iii vezi -LI -ina vezi -A7/ -ini vezi -iVT -i/ii vezi -ŢI -îţiz vezi -T/
-jL/ ; -ĂLI (-ALI, -ELI2, -ÎLI), -ĂLAt; -ELIj (-/X/2), [-ELA (-ĂLA2)) ;-ILIî9 -ILA; -OLI,-OLA^, -ULI, -ULAX..............
-na vezi -NI
-NI, [-NA ];-ĂNI (-ENI2), -ĂNA (-ENAt) ; -ENh, [-ENAJ ;
-INL (-ENI2), -INAi; -ÎNI (-INI2), -ÎNA (-INA2);
-ONIl3 -ONAx; -UNI (-ONI2), -UJVAj (-0NA2) . . . -ocaî vezi -CA -oca2 vezi -CI -aci vezi -C/ -aga vezi -EGA -ogit vezi -ĂG/ -o^i2 vezi -.EGA -oi-, vezi -ĂIt -oiz vezi -17/ -olat vezi -L/ -o/«2 vezi -ULA% -oii vezi -£/ -o/icfj vezi -NI -ona^ vezi -ATT
-ONA% (~UNA2), -IONA.............: .'
-onix vezi -itfl -om2 vezi -NI -orax vezi -ĂRI -ora2 vezi -Ă/î/ -orij vezi -ĂRI -ori2 vezi -ĂRI -ori vezi -A/?/ -osi vezi -151
63
73
81
tm
-oşa1 vezi -ŞI -oşa2 vezi -ŞI -oşi vezi -ŞI -ota1 vezi -TA -oia2 vezi -TI -oti vezi -TI -ozi vezi -ĂZA
-ŞI; -ĂŞA, -ĂŞI; -EŞA,  [-EŞI]; -IŞA,   [-IŞI]; -OŞA±
(-UŞA2),-OŞI;  l-UŞA^ (~OŞA2), -UŞI....... 103
-TA, -ĂTA (-ĂTI2), -ETA, -ITA, -OTAt........ 108
-TI, -ĂTIl9 -ETI, -OTI {-OTA2), [-UTI]........ 111
-ŢI; -ĂŢI (~ÎŢI2), -ĂŢA ; -EŢI; -IŢI, [-IŢA ]; -ÎŢIX ; -UŢÎ,
[-UŢA]..................... 114
-UA............................... 117
-uca vezi -CA -uci vezi -CI -ugi vezi -ĂGI
-UI (-0/2)...................... 118
-ula-L vezi -LI
[-ALA], [-OLA2\, -ULA2.............■ . . 1,30
-uli   vezi -LI -una1 vezi -NI -una2 vezi -ONAz -uni   vezi -NI -urax vezi -ĂRI -ura2 vezi -ĂRI -ur^  vezi -A RI -uri2 vezi -ĂRI -uşa1 vezi -Şî -uşa2 vezi -ŞI -uşi   vezi -ŞI -uţa   vezi -ŢI -uţi   vezi -ŢI
DERIVATELE IMEDIATE.................132
STRUCTURA FONETICĂ A SUFIXELOR VERBALE .• 144 DISTRIBUŢIA PE CONJUGĂRI A SUFIXELOR VER-?
BALE ŞI A DERIVATELOR VERBALE IMEDIATE { 147 CATEGORIA    MORFOLOGICĂ      A   BAZELOR D£
DERIVARE.................. 149
SEMANTICA DERIVATELOR VERBALE  SUFIXALE ŞI
IMEDIATE ...........-.. . . . , . .'. 154
ORIGINEA SUFIXELOR VERBALE ŞI A DERIVĂRII
VERBALE IMEDIATE.............. 161
TABEL SINOPTIC AL SUFIXELOR ŞI DERIVATELOR*
VERBALE IMEDIATE DIN LIMBA ROMANĂ    . . ,164
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE............ 169
INDICE...................... 175
A. Afixe şi elemente de compunere........ 175
B. Cuvinte................... 176
190
Redactor: VERONICA GANĂ Tehnoredactor: ELENA MATEESCU
Bun de tipar 14.XL 1989 Format 16170 x 100 Coli de tipar 12. CZ. pentru biblioteci mari\
C.Z. pentru biblioteci mici} ^9-o4(021) = ,9
c. 27 I. P. Informaţia str. Brezoianu nr. 23—25 Bucureşti