INSTITUTUL DE LINGVIST}
:ere
, ti- r
FORMAREA CUV. .. -lOR ÎN LIMBA ROMÂNA
Volumul al II-lea
PREFIXELE
DE
MIOARA  AVEAM   O   ELENA CABABULEA
FULVIA CIOBANUL FLOEICA FICŞINESCU
CBISTINA   GHEEMAN O FINUŢA HASAN MAGDALENA POPESOU-MAEIN O MAEINA EĂDULESOU I. EIZESCU O LAUEA VASILIU
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
1978
ştiinţific ai sub conducerea prezentate de Gx
■j discutat în consiliul ingvistieă din Bucureşti, ,eanu, pe baza referatelor xîan şi Yirgjl Nestorescu.
IL
introducere
CAEACTEEISTICI GENEEALE ALE PEEFIXELOE ŞI ALE PEEEIXĂEII
1, Derivarea cu prefixe este unul dintre procedeele principale de formare a cuvintelor în limba română.
Vezi fc i p. V.
Ea poate fi: a) un mijloc unic de formare a unor cuvinte noi, atunci cînd de la un cuvînt existent în limbă se obţine altul prin simpla adăugare a unui prefix (desface, strămoş) sau b) un mijloc asociat cu altele, atunci cînd prefixarea se foloseşte simultan cu a) sufixarea (înverzi), p) derivarea regresivă (transfug) mu y) compunerea (neînstare). Formaţiile în care prefixarea este asociată simultan cu alte procedee se numesc formaţii parasintetice: derivate parasintetice în situaţiile de sub a şi (3, compuse parasintetice în situaţiile de sub y.
1. Privite din punctul de vedere al prefixării d erivatele parasintetice de sub ot pot fi numite de tip s u f i x a 1, iar cele de sub p de tip regresiv (din punctul de vedere al derivării sufixale şi al celei regresive, şi unele şi altele sînt derivate parasintetice de tip prefixai). în fc i p. V categoria derivatelor parasintetice este definită numai prin asocierea simultană a celor două feluri de derivare progresivă — cu prefixe şi sufixe — .
2. Formaţiile de sub y sînt compuse parasintetice prefixate sau de tip prefixai; de astă dată menţionarea tipului prefixai nu depinde de un anumit punct de vedere, ci are rolul de a diferenţia formaţiile în cauză de cele în care compunerea se asociază cu sufixarea (compusele parasintetice sufixate sau de tip sufixai). în fc i categoria compuselor parasintetice este ilustrată numai prin formaţii cu sufixe (vezi p. V, 19, 165—166, 194 213-214, 284).
3. Pentru distincţia dintre formaţiile parasintetice şi cele în care se identifică trepte succesive-de formare prin diferite mijloace vezi fc i p. VI.
4. Unii lingvişti consideră că funcţia cea mai importantă a prefixelor este contribuţia lor la formaţiile parasintetice; vezi R. Menendez Pidal, citat de Tekavcic, g. i. iii 146.
5. Pentru derivarea parasintetică vezi Sanda Reinheimer-Rîpeanu, Les derives parasynthetique^ dans les langues romanes, Haga — Paris, 1974.
Volumul de faţă se ocupă de prefixe atît în formaţii exclusiv pre-fixale, cît şi în formaţii care prezintă şi alte procedee folosite succesiv (derivate cu prefixe de la : derivate cu sufixe ca nedreptate, derivate regresive ca repicta, compuse ca răsalaltâieri, cuvinte formate prin sehim-
5
barea valorii gramaticale ca străbun, abrevieri ca supercoop) sau simultan (formaţii parasintetice).
1. Ultimele două categorii de formaţii sînt atrase în cercetare aici, bineînţeles, numai din punctul de vedere al prefixelor conţinute.
2. La formaţiile cu procedee succesive prefixarea interesează acolo unde ea constituie o treaptă posterioară altui procedeu r de exemplu, verbele dezvăţa, răsfăţa şi nu substantivele post-verbale dezvăţ, răsfăţ.
2. Pentru toate categoriile de formaţii s-au luat în consideraţie numai cuvintele în care prezenţa prefixului se recunoaşte prin raportarea la un cuvînt de b^ză (simplu, derivat sau compus) existent în limba română : în primul rînd formaţiile integral analizabile, în structura cărora se recunoaşte atît prefixul, cît şi cuvîntul de bază (vezi toate exemplele date sub 1)9 dar şi cele semianalizabile, la care se recunoaşte numai prefixul prin opoziţia cu alte formaţii prefixate sau compuse cu o temă comună, inexistentă ca un cuvînt independent (deschidejînchide sau concludelexcludeIinclude, antebelicjinterbelic/postbelic, ateism\monoteism\ politeism sau arhiereujproioiereu).
1. Temele inexistente drept cuvinte independente sînt numite de unii cercetători teme legate, faţă de care se foloseşte prin opoziţie denumirea teme libere pentru cuvintele de bază cu existenţă paralelă independentă. Vezi L. Bloomfield, Language, New York, 1933, p. 159. Pentru limba română termenul (prefix-)bound roots a fost aplicat mai întîi de Frederik B. Agard^ Structural sketch of Rumanian, Baltimore, 1958, p. 57, la exemple ca -fera, -chide, -stitui. Recent, o discuţie la Drincu, p. t. 154 (cu distincţia, discutabilă din diverse puncte de vedere, intre teme legate   univoc, biunivoc şi plurivoc").
2. în categoria formaţiilor semianalizabile au fost incluse şi cele analizabile în raport cu un element de compunere (asimilajsimil(i)-; ectofit/fito-).
Ca şi în cazul altor tipuri de formaţii (vezi fc i p. XX,. 25—27), caracterul analizabil al formaţiilor prefixate este relativ în sincronie, depinzînd de competenţa lingvistică a vorbitorilor (gradul de cunoştinţe lexicale şi capacitatea de a stabili legături între cuvinte), şi variabil în diacronie: pe de o parte, unele formaţii prefixate au devenit cu timpul neanalizabile fie din cauza evoluţiei fonetice (vezi cuscru faţă de socru mu îndemna faţă de mîna), morfologice (vezi spăla : spăl faţă de la : Iau sau trăda : trădez faţă de da : dau ; fonetice şi morfologice în exemple ca plimba: plimb din mai vechiul preumbla: preumblu, care era analizabil prin umblu, sau depăra, la care în forma dapăr nu se mai recunoaşte prefixul) sau semantice (vezi îmbuca/bucă, răsfăţa/faţă sau scălda/cald), fie din cauza dispariţiei cuvîntului de bază la care se făcea raportarea (vezi despuia, înceta sau ieşi, pieri, sui); pe de altă parte, unele formaţii neanalizabile au devenit ulterior analizabile sau măcar semianalizabile prin raportarea la cuvinte mai noi în limbă (verbele moştenite ucide şi suferi au fost neanalizabile pînă în epoca modernă, cînd au devenit semianalizabile prin circumcide, coincide, decide, respectiv deferi, oferi, referi). Unele formaţii prefixale cunosc variante în ce priveşte tema prin care se raportează la cuvinte diferite : (înv. şi reg.) trimete a fost şi este semianalizabil prin sumete şi prin (înv.) încumete, în timp ce trimite a fost neanalizabil pînă la intrarea în limbă a neologismelor admite, comite, compromite, demite, emite, omite, permite, promite, remite, transmite, prin care a devenit semianalizabil; purcede a fost de asemenea neanalizabil pînă la împrumutarea seriei de neologisme semianalizabile concede, precede, procede, succede, iar variantele de conjugarea I ale unor verbe neologice din această familie (preceda, procedă, succeda,!^ care se adaugă exceda) sînt analizabile prin ceda, la care nu se mai pot raporta vechiul purcede şi neologicul concede
rămase de conjugarea a IlI-a. Din cauza evoluţiei divergente unele formaţii prefixale ajung deci să nu mai poată fi raportate la cuvinte înrudite la origine (vezi încura faţă de cur(g)e sau sughiţa faţă de înghiţi); invers, în cazul altora se poate ajunge la o analiză care nu e justificată din punct de vedere istoric (vezi ucide şi suferi discutate mai înainte sau îndura, care azi poate fi raportat la neologismul dur).
Vezi şi familii neologice ca sista (a~, con~) faţă de rezista, subzista.
3. Prefixele sînt afixe adăugate înaintea unui cuvînt întreg (simplu, derivat sau compus) existent în limbă, înaintea rădăcinii unui asemenea cuvînt (la care se adaugă şi un sufix în cazul derivării parasintetice de tip sufixai sau care rezultă din suprimarea unui sufix în cazul derivării parasintetice de tip regresiv) sau înaintea unor teme inexistente drept cuvinte independente (de obicei elemente de compunere).
Primele două posibilităţi se referă la formaţiile analizabile, iar ultima la cele semianalizabile.
După structura lor morfologică prefixele sînt simple cînd nu pot fi analizate în unităţi mai mici şi complexe cînd structura lor permite identificarea unor unităţi mai mici, dar întregul complex funcţionează ca un element unic de derivare. Prefixele complexe sînt, la rîndul lor, de două feluri: compuse, cînd rezultă din combinarea a două prefixe simple, şi dezvoltate, cînd rezultă din combinarea unui prefix (simplu) cu un element neprefixal. Marea majoritate a prefixelor limbii române sînt prefixe simple. Prefixele compuse şi mai ales cele dezvoltate sînt nu numai mult mai puţine, ci şi slab reprezentate (cu foarte puţine formaţii).
Numărul prefixelor simple, incluse în volumul de faţă în urma identificării în cîte cel puţin o formaţie analizabilă din punct de vedere formal şi semantic, este de 86. în ordine alfabetică, prefixele de acest fel — numite în variantele lor de bază — sînt următoarele :
^"3? ab-,
an-5, ana-, ante-, anti-, antre-, apo-, arhi-, cata-, circum-, cis-, co-2, con-2, contra-, cu-, de-2, de-s, des-, dia-, dis-, do-, ecto-, en-, endo-, ento-, epi-, ex-x, exo-, extra-, hiper-, hipo-, in-x, in-2, infra-, inter-, intra-, intro-, iz-, în-x, între-, întru-, juxta-, me-, meta-, nă-x, ne-2, non-, o-x, ob-, par-x, para-, pen-, per-, peri-, po-, pod-, poi-,post-, pre-, prea-, pro-17 pro-2, ră-v răs-, re-2, retro-, s-, se-, sin-, spre-, stră-, sub-, super-, supra-, sur-, tă-, tra-, trans-, tră-, tre-2, ultra-, vă-, văz-, ză-,
1. Dintre inventarele stabilite în lucrări anterioare, cea mai bogată listă de prefixe româneşti este cea prezentată de Iordan, lra, p. 194—215: a(n)- (—a-3), ante-, anti-, circum-, con-, contra-, de- (= de-2 şi de-%), des-, ex-, extra-, hiper-, in- (= in^ şi in-2), inter-, în-, între-, ne-, non-, para-, post-, pre-, prea-, răs-, re-, stră-, sub-, super-, supra-, sur-, trans-, ultra-(30 de prefixe, la care trebuie adăugat arhi-, tratat ca prefixoid la p. 219). în stil. 203—216 acelaşi autor se ocupă însă şi de cu-, po-, pri-7, Or, s- şi iz-.
2. Inventarul prefixelor dintr-o limbă dată poate varia de la o lucrare la alta în funcţie de extensiunea cercetării, de punctul de vedere asupra statutului de prefix sau de opţiunea între polisemie şi omonimie (într-un caz ca cel al rom. in-î şi in-%). Pentru limba franceză cifrele citate variază între 16 (K. Togeby), 50 (K. Nyrop), 95 (R. A. Hali jr.) şi peste 260 (Petit Larousse, 1961), principalele deosebiri fiind date aici de includerea sau neincluderea prefixoi-delor, a prefixelor savante sau a prefixelor vechi neproductive; vezi Spence, f. p. 325—326, Marchand, e. w. 11, 85, 87, 157.
3. Prefixele simple care apar numai în formaţii semianalizabile (de exemplu ec- din eccrin cf. endocrin, ecmnezie cf. amnezie; nad- din nodpis cf. opis, propis, zapis; subter- din subterfugiu cf. refugiu etc.) nu sînt tratate în volumul de faţă; ele sînt menţionate numai atunci cînd au o legătură oarecare cu alte prefixe (ec- este amintit la istoria prefixului ecto-, iar subter- la istoria prefixului sub-).
4. De asemenea nu sînt tratate prefixele care apar în formaţii analizabile numai din punct de vedere formal (nu şi semantic). în această situaţie sînt : preter- din pretermisie sau preter-misiune dn   figură retorică prin care se declară trecerea sub tăcere a unor lucruri" (cf. şi
formaţiile semianalizabile preterit, preteriţiune); for- din forzaţ dn „fila liberă dintre scoarţa unei cărţi legate şi prima filă"; of- din of set „ procedeu tipografic... ".
5. împotriva degajării afixelor dintr-o singură formaţie analizabilă vezi Al. Graur, Formante cu un singur produs? în scl xx (1969), nr. 6, p. 601 — 603 ; cf. A. Martinet, iŞlements de linguis-iique generale, Paris, 1966, p. 135, Fleischer, w. 36.
Prefixe compuse, rezultate din două prefixe simple analizabile ca un element unic de derivare, sînt: apar- < a-± + par-x (aparţine) ; metem- şi meten- < meta- + em-, en- (metempsihoză, metensomatoză); ra- < re-2 + a-x (racola, rasenina) ; ram- şi ran- < re-2 + am-, an-5 (rambursa, ranfort) ; rim- şi rin- < re-2 + im-±, in-x (rimbomba, rinfort) ; sco-< < s- + co-2 (scofală, scofîlci) şi sper-< s-+ per- (sperjur).
1. în formaţii semianalizabile se identifică şi prefixele compuse epen- < epi- -f en- (epenteză), res- < re-2 + s- (respinge),
2. Prefixele compuse, analizabile în bloc faţă de un cuvînt de bază şi nu prin raportarea la o formaţie anterior prefixată cu unul dintre prefixele componente, nu trebuie confundate cu supraprefixarea succesivă (propriu-zisă) de tipul pre (strănepot sau re/înscrie (pentru care vezi p. 257—261). Vezi cazul segmentului iniţial ra-, care poate fi considerat prefix compus numai ia racola, rasenina, nu şi în racomoda, racorda, rafina, ra justa, unde reprezintă supraprefixarea cur- (re-2) a unor formaţii prefixate cu a-x ; compară de asemenea formaţiile rambursa (cu ram-) şi ramplasa (r- + amplasa).
Prefixe dezvoltate, rezultate din combinarea unui prefix (simplu) cu un element neprefixal — fragment nesemnificativ al unui prefix sau al unei rădăcini — sînt: destr- < des- + (în)tr- (ăestrauri), preş- < pre- + (ră)s- (presfira), zăs- < ză- + (ră)s- (zăstîmp).
Uneori este dificilă distincţia între un prefix compus şi unul dezvoltat. Astfel, prefixul complex năs-, la baza căruia stă prefixul simplu nă-x, poate fi considerat compus cu prefixul 5- (z-x) în formaţii ca năzbate şi dezvoltat în năzduh sau năzvăţa, unde z se datoreşte falsei analize a lui văzduh sau dezvăţa.
4. Cele mai multe prefixe au exclusiv această funcţie, fiind lipsite de existenţă autonomă : de exemplu, des-, do-, in-, iz-, răs-, s-, stră-. Altele au funcţii paralele de cuvinte, mai ales prepoziţii: a-x, cu-, de-z, în-±, între-, întru-, per-, p(r)e-, spre-, sub-j supra-r mai rar adverbe: anti-, prea-, prepoziţii şi adverbe: contra-, pro-2, adjective (şi adverbe sau, în denumiri comerciale, substantive) : extra-, super-, ultra-, substantive : retro-, substantive şi adverbe : ex-v
1. Unii cercetători (vezi Meyer-Lubke, g. ii 617, Grevisse 96) numesc prefixe separabile prefixele care se pot întrebuinţa drept cuvinte independente (fr. a, contre, en, entre, non etc.) şi inseparabile prefixele care nu au existenţă proprie (fr. des-, in-, pre-, re- etc). Termenii respectivi sînt intraţi în tradiţia gramaticii germane cu alt sens, mai aproape de cel etimologic : prefixe separabile sînt prefixele care pot fi disociate sau detaşate (şi plasate după cuvîntul de bază) în formele flexionare ale unuia şi aceluiaşi cuvînt derivat. în acest din urmă sens poate fi numit separabil prefixul românesc ne-2 atît pentru dislocările prin mai (nemaivăzut, nemaivâzînd; nemaialtul, nemaivedere) şi prea (nepreaavînd: vezi Ileana Vulpescu, Râmas-bun, 1975, p. 24), cît şi pentru izolările eliptice de tipul Serialului i s-au dat multe definiţii. Mai strălucite şi mai puţin, mai profunde sau mai ne9 mai literare sau mai comer-eiale. Săptâmîna, 1970, nr. 1, p. 10, col. 3. Malkiel, g. 321 consideră „atipice" prefixele ,,pure" sau ,,exclusive".
2. Nu am încadrat printre prefixele cu funcţii paralele de cuvinte autonome :
a) prefixele ab-, ante-, infra- sau post-, deoarece considerăm că prepoziţiile ab, ante, post şi adverbul infra din limbajul ştiinţific — din construcţii ca ab (ante sau post) 1600 sau vezi infra — nu sînt elemente ale limbii române; vezi Avram, p. n. 248;
b) prefixul juxta-, întrucît substantivul dezvoltat din el, juxtă sau iuxtă, prezintă deosebiri de formă.
Vechimea în limbă a funcţiilor paralele de prefix şi cuvînt autonom diferă de la caz la caz. A-x, cu-, de-z, în-± au fost moştenite din latină ca prefixe şi ca prepoziţii; între-, întru-, spre- au fost moştenite numai
ca prepoziţii şi au căpătat ulterior, prin calcuri, funcţia de prefix; prea-a fost împrumutat numai ca prefix şi şi-a creat în română funcţia de adverb. Neologicele anti-, ex-x, extra-, per-, pro-2, retro-, super-, ultra-au intrat în limbă mai întîi ca prefixe şi apoi ca prepoziţii, adverbe, adjective sau substantive. Pe de altă parte diferă de la caz la caz gradul de autonomie al unor cuvinte existente "paralel cu prefixele: spre deosebire de prepoziţii, la care nu se simte nici o subordonare faţă de funcţia paralelă de prefixe (funcţia prepoziţională fiind de fapt originară), la alte funcţii, mai ales la adjective şi substantive, această subordonare este evidentă, funcţiile respective fiind simţite ca elipse.
1. Vezi Graur, t. 269 : „prefixele devin adverbe şi adjective". Iordan, lra 198, 199.
2. Nu pot fi considerate cuvinte cu existenţă autonomă prefixele folosite singure numai în acelaşi context cu cuvîntul de bază sau cu altă formaţie (derivată sau compusă) de la acelaşi cuvînt. Vezi exemplul cu ne-2 de la p. 8 sau exemple ca hiper- şi hipotensiunea etc.
3. în mod excepţional pot fi izolate prin elipsă, în creaţii ocazionale, şi prefixe din categoria celor lipsite de existenţă autonomă : astfel, în limbajul cadrelor didactice se întîlneşte abrevierea rere pentru rereexaminare.
4. Din punct de vedere istoric numărul prefixelor care au avut la origine (şi) existenţă autonomă este mai mare : printre prefixele care au exclusiv această funcţie în limba română, unele sînt provenite din prepoziţii (do-, in-x, iz-, s-, stră-), altele din adverbe (non-) sau din verbe (arhi-). Pentru creşterea numărului prefixelor „exclusive" în limbile romanice vezi Malkiel, g. 321.
Unele prefixe, chiar din categoria celor fără existenţă autonomă, constituie baza unor derivate cu sufixe, mai exact termenul de referinţă prin care se analizează derivatele respective: în această situaţie sînt adjectivele antum şi postum, adjectivul ultr(a)ist şi substantivul ultraism.
5. Formarea cuvintelor cu ajutorul prefixelor se încadrează la derivare, reprezentînd unul dintre cele două tipuri de derivare progresivă (realizată prin adăugarea unui afix).
Unii lingvişti încadrează prefixarea, în bloc, la compunere (vezi, de exemplu, Bourciez, e. 66, 198 etc, iar în lingvistica românească, Iordan, lrc 261; argumente contrare la Fischer, f. c. 297 şi Graur, în sg ii 17—18); după Nyrop, g. iii 6 opţiunea e terminologică şi prezintă „un interes minim". Alţii fac o distincţie între prefixele fără existenţă autonomă, pe care le încadrează la derivare, şi prefixele cu funcţii paralele de cuvinte, pe care le încadrează la compunere : vezi la Tekavcic, g. i. iii 20 distincţia dintre ri-, re- şi con-, mal-; o distincţie asemănătoare la Marchand, e. w. 86. Pentru comoditatea expunerii unii autori renunţă la distincţiile teoretice susţinute, tratînd prefixarea într-un singur loc, nelegat nici de derivare, nici de compunere: vezi la Tekavcic, g. i. iii capitolul intitulat Formarea cuvintelor cu prefixe faţă de Derivarea cu sufixe şi faţă de Compunerea cuvintelor. După Meyer-Lubke, g. ii 432, 616 formarea cuvintelor cu prefixe „se plasează între derivare şi compunere" ; vezi şi concluzia discuţiei de la Malkiel, g. 321 — 322 asupra prefixării ca „zonă de frontieră dintre derivare şi compunere" : „compunerea şi derivarea, deşi adesea net în contrast, apar ca două extreme ale unui singur continuum".
Prefixele sînt afixe care se deosebesc de sufixe prin poziţia pe^ care o au în formaţiile create : înaintea (rădăcinii) cuvîntului de bază. în ce priveşte diverse alte aspecte formale sau de conţinut, cum ar fi legătura mai laxă sau mai strînsă cu cuvîntul de bază — ceea ce se reflectă în Codificările fonetice suferite de acesta în procesul afixării — , caracterul cai abstract sau mai concret al sensului, mulţimea sau puţinătatea derivatelor sinonime, capacitatea de polisemie, existenţa unor valori pur gramaticale sau formative, posibilitatea formării unui derivat care aparţine altei părţi de vorbire decît cuvîntul de bază, între prefixe şi sufixe există numai deosebiri de pondere, adesea importante, a acestor trăsături, care variază şi la unităţi din interiorul celor două categorii de afixe.
1- O comparaţie documentată între prefixe şi sufixe se va putea face numai după descrierea situaţiei sufixelor. 2. Pentru o opoziţie tranşantă între prefixe şi sufixe din punct de vedere
formal (delimitarea mai uşoară a prefixelor) şi semantic (prefixele au „conţinut precis", sînt „monovalenţe cu variaţii de întrebuţare") vezi Dubois, d.s. 1.
2* Pentru aspectul formal al legăturii dintre prefixe şi cuvîntul de bază vezi, pe de o parte, variantele condiţionate ale unor prefixe cu diverse fenomene de asimilare şi, pe de alta! unele modificări ale temelor: înăcri, tnălbâstri, înâlbi, înăspri (cf. acru, acri etc), reg. izâfla\ zâfla; exemple de eliziune a vocalei iniţiale la p. 294.
3. în general, se consideră că principala deosebire funcţională dintre prefixe şi sufixe ar fi aceea că prefixele nu pot antrena — folosite singure — schimbarea valorii gramaticale (trecerea la alţă parte de vorbire) a derivatului faţă de cuvîntul de bază; vezi însă p. 281—282.
4. Pentru identitatea funcţională a prefixelor şi sufixelor verbale în derivarea parasintetică vezi Fischer, f. c. 297.
6. Derivarea cu prefixe ridică, în unele situaţii, problema delimitării de compunere, atîţ de compunerea din cuvinte întregi, cît şi de compunerea tematică. Altfel spus, prefixele trebuie delimitate pe de o parte de unele cuvinte folosite ca termen de compunere (prepoziţii şi adverbe), pe de alta de elementele de compunere.
1. în ce priveşte primul aspect, problema se pune la prefixele care au paralel funcţii de cuvinte, şi anume la majoritatea celor care au funcţii de prepoziţii şi la unele eu funcţie de adverb.
a. Criteriul general de delimitare a derivatelor cu prefixe de compusele eu prepoziţii omonime este posibilitatea de reconstituire a unui grup sintactic originar : în cazul în care este posibilă reconstituirea unei construcţii prepoziţionale fireşti (prepoziţie + substantiv, adverb etc.) avem a face cu un compus, în timp ce formaţia ale cărei elemente constitutive nu au o sintaxă firească este un derivat prefixai. Acest criteriu este operant pentru delimitarea formaţiilor prefixale (derivate sau compuse parasintetice de tip prefixai) atît de compusele propriu-zise, cît şi de compusele parasintetice de tip sufixai.
Vezi fc i 19.
Delimitarea formaţiilor prefixate de compusele propriu-zise este, de obicei, uşor de făcut. Formaţii ca acasă, cuminte, devreme, înspre, întreape, întruiele, prejos, spregrai, subsol, Suprapietrei sînt compuse cu prepoziţiile a, cu, de, în, între, întru, p(r)e, spre, sub şi supra, în timp ce abate, cuveni, deţine, încinge, întreţine, întraurel, petrece sau preface, sprevăzător, subînchiria, suprapune sînt derivate cu prefixele a-19 cu-, de-3, în-±, între-, întru-, p(r)e-, spre-, sub- şi supra-, în exemplele date delimitarea s-a făcut pornind exclusiv de la partea de vorbire căreia îi aparţine cuvîntul de bază la care se ataşează formantul susceptibil de două interpretări: a) prepoziţie în cazul combinării cu un substantiv, adverb sau altă prepoziţie şi (3) prefix în cazul combinării cu un verb sau cu un adjectiv. Uneori acest criteriu se dovedeşte insuficient, fiind necesare distincţii mai fine, de ordin semantic, formal (morfologic) sau etimologic în cadrul formaţiilor de la aceeaşi parte de vorbire. Astfel, între formaţiile cu sub(-) + un substantiv sînt considerate compuse cu prepoziţia sub cele care exprimă un sens concret (inferioritatea spaţială), specific prepoziţiei respective : Bubcetate, subgrindă, subsol, substrat şi derivate cu prefixul sub- cele care exprimă un sens abstract (inferioritatea ierarhică), neîntîlnit în construcţiile prepoziţionale : subadministrator, subarbust; în situaţia formaţiilor cu de(-) + un substantiv care au aproximativ acelaşi sens ca şi cuvîntul de bază, de exemplu decalc „oale", un raţionament de natură semantică duce la concluzia că avem a face mai curînd cu un derivat prefixai decît cu un compus prepoziţional. între formaţiile cu între (-) + substantiv sînt considerate compuse cu prepoziţia între cele în care substantivul
io
este la numărul plural, conform construcţiei obişnuite a acestei prepoziţii : întreape, întredinţi şi derivate cu prefixul între- cele în care substantivul este la singular : întrefier, întrezid; un criteriu morfologic asemănător, tine seama de cazul substantivului din formaţiile cu supra (-) : vezi compusul Suprapietrei faţă de derivatul suprastructură. între formaţiile cu de(-) -f substantiv verbal numai cunoaşterea istoriei cuvintelor respective, î       explică încadrarea printre derivatele cu prefixul de-z a lui demers (calc I       după fr. demarche) sau derîdere (calc după fr. derision), atît de asemănă-|       toare ca structură cu compusele descăzut sau demîncare.
Delimitarea formaţiilor prefixate de compusele parasintetice de tip sufixai este matlfpţin clară, cel puţin în cazul în care este vorba de a opta pentru statutul de derivat parasintetic sau de compus parasintetic; problema se pune deci la verbele formate de la altă parte de vorbire (sub-, stantiv, adjectiv, adverb etc). Formaţii ca afuma, dedulci, înlătura% între-'l-        ochea, întropărta, pefuga sau prescurta, subjuga sînt considerate compuse parasintetice provenite dintr-o construcţie prepoziţională (+ substantiv, adjectiv sau adverb) la care s-a ataşat un sufix verbal, în timp ce astrăina, I        deborda, înrudi sau îndepărta, înhăţa, prefira sînt derivate parasintetice cu prefixele a-v de-z, în-x, pre-, deoarece nu se poate reconstitui o construc-i        <fcie primară cu prepoziţiile omonime; aşa se explică deosebirea de statut |        a două formaţii cu acelaşi cuvînt de bază, cum sînt verbele sinonime j        astrăina (derivat parasintetic cu prefixul a-x) şi înstrăina (compus para-.-I        sintetic cf. în străini). De la caz la caz aplicarea acestui criteriu ţine seama şi de elemente de ordin semantic, în esenţă de posibilitatea existenţei i        unui anumit sens la construcţia prepoziţională presupusă. Analiza seman-;        tică poate releva, de exemplu, statutul diferit a două formaţii sinonime s        cu acelaşi cuvînt de bază, ca dejosi şi înjosi: deşi, din punct de vedere !        formal, amîndouă aceste verbe ar putea fi raportate la construcţii prepo-i        ziţionale existente în limbă, sensul (direcţia de sus în jos) nu corespunde i decît la unul dintre ele; de aceea numai înjosi este considerat compus
!        parasintetic (din în jos + -i), dejosi fiind încadrat la derivatele parasintetice cu prefixul de-s, întrucît prepoziţia de nu exprimă direcţia în grupul de jos. Pe baza aceluiaşi criteriu semantic sînt considerate compuse para-I sintetice cu prepoziţia'te verbe ca îmbutelia, înfiola, înmîna, prin care
f        se exprimă interioritatea spaţială, şi derivate parasintetice cu prefixul te-! verbe ca împudra, înarma,,'prin care se exprimă instrumentul. Uneori trebuie avută în vedere coexistenţa cronologică a unor formaţii şi a sensurilor active ale prepoziţiei în cauză : astfel, în timp ce afunda poate fi ! considerat compus parasintetic, datînd din vremea în care prepoziţia a
I se folosea cu sens local, formaţii neologice ca aborda sau recentul amartiza
\ nu pot fi analizate decît ca derivate parasintetice cu prefixul a-v întrucît
în epoca modernă prepoziţia a nu mai apare în construcţii libere cu valori locale.
Principalele dificultăţi care se ivesc la delimitarea derivatelor cu prefixe de compusele (mai ales parasintetice) cu prepoziţii sînt legate de următoarele situaţii :
— formaţii cu dublă analiză, ca verbul înzidi (raportat la verbul; zidi, e derivat cu prefix; raportat la substantivul zid, e compus para-, sintetic) sau adjectivul subcarpatic (raportat la adjectivul carpatic, e derivat cu prefix; raportat la substantivul Carpaţi, e compus para-, sintetic);
ii
— derivate secundare ca ăeochea şi depărta (derivate sufixale de la compusele anterioare deochi, departe) sau desăvîrşi (derivat regresiv de la compusul anterior desăvîrşit) ;
— formaţii cu statut ambiguu din punctul de vedere al apartenenţei la o parte de vorbire al căror formant se găseşte la limita dintre prefixe şi prepoziţii: anti(-) în măsuri antirisipă sau campania anti-X, extra f-) în lucrări extraplan, inter (-) în concurs interoraşe, pro(-2) în campania pro-X, supra (-) în sarcini supraplan, trans (-) în conductă trans-Alaska ; vezi, mai pe larg, p. 282 şi 285—286. Preferinţa pentru interpretarea formanţilor menţionaţi drept prefixe se explică şi prin faptul că, în afară de pro-2 şi supra- (pentru care vezi Avram, p. n. 243—244), celelalte prefixe în discuţie nu au paralel prepoziţii omonime ca unităţi lexicale „libere";
— formaţii la care e posibilă presupunerea unor construcţii prepoziţionale, dar de un tip puţin frecvent: de exemplu, verbe ca îmboboci, înflori.
Unii lingvişti nu fac distincţie între derivatele prefixate şi compusele cu prepoziţii omonime, mai ales în cazul formaţiilor parasintetice; vezi la Meyer-Lubke, g. ii 617—620 prefixarea nominală prin juxtapunere sau la I. Coteanu, lrc ii 194—198 prefixele numite „delocutive". Justificări ale acestei atitudini se pot găsi atît în dificultăţile enumerate mai sus, cît şi în diferenţa de tratament pe care o implică distincţia în cauză la formaţii antonime ca desfrunzi derivat (înfrunzi compus sau sinonime ca astrăina (înstrăina. Anca Giurescu, Les mots composes dans les langues romanes, Haga — Paris, 1975, p. 16, respinge criteriul gramatical de delimitare, contestînd statutul de cuvinte compuse al unor formaţii ca acasă, îndată, întocmai, despre care însă recunoaşte că nu pot fi încadrate nici la derivatele cu prefixe.
b. Problema delimitării derivatelor cu prefixe de compusele cu adverbe omonime se pune numai în cazul formaţiilor cupreaf-). Criteriul este aici în primul rînd de natură semantică: dacă prea(-) are sensul „peste măsură, din cale afară, excesiv de mult", ca în construcţiile libere cu adverbul prea, formaţia respectivă poate fi considerată compus, cum este cazul substantivului preaplin, atît cu sensul abstract „ceea ce depăşeşte un anumit nivel, ceea ce este prea mult", cît şi cu cel concret din tehnică „dispozitiv de evacuare automată a lichidului care depăşeşte un anumit nivel într-un rezervor".
în sensul din tehnică preaplin este un calc după fr. trop-plein (vezi fc i 127), iar în celălalt după germ. Vberfulle (vezi Iordan, lra 207).
Formaţiile în c&re prea (-) înseamnă pur şi simplu „foarte" sînt considerate derivate prefixale datorită mai multor criterii: semantic (inexistenţa acestui sens la adverb) şi etimologic (statutul exclusiv prefixai al formaţiilor slave împrumufete sau calchiate în limba veche, după care s-au creat ulterior altele), uneori şi gramatical (imposibilitatea reconstituirii unui grup sintactic originar adverb cu sensul „foarte" + verb în cazul formaţiilor verbale ca preamări) ; la acestea se adaugă dificultatea delimitării lui prea- de pre-, al cărui statut prefixai e incontestabil.
Pentru asemănările dintre prefixele prea- şi pre-, grupate în aceeaşi serie, vezi p. 192.
2. Problema delimitării derivării şi a derivatelor cu prefixe de compunerea şi de compusele de tip tematic (cu elemente de compunere) se pune pe două planuri: a) pe plan teoretic, general, interesează distincţia de principiu dintre aceste procedee, în speţă poziţia faţă de categoria elementelor de compunere care ocupă primul loc şi pe care unii lingvişti le numesc pseudoprefixe sau prefixoide, iar b) în cîteva situaţii concrete este necesară delimitarea unor prefixe de segmente omonime cu statut de elemente de compunere.
12
a. Deosebirea dintre prefixe şi elementele de compunere tematică (elemente fără existenţă independentă în limba română) care ocupă primul loc în formaţii se face pe baza unui criteriu semantic-noţional asociat cu criteriul etimologic al provenienţei din cuvinte autosemantice sau din instrumente gramaticale: elementele de compunere au sensuri lexicale ca şi substantivele, adjectivele, pronumele, numeralele şi verbele din care provin, pe cînd prefixele exprimă de obicei relaţii, ca şi prepoziţiile din care provin cele mai multe dintre ele.
1. Vezi Al. Graur, în sg ii p. 17 şi fc i p. VIII şi 20—22. Criteriile aplicate de diferiţi lingvişti sînt: 1) existenţa sau inexistenţa paralelă a unor cuvinte (vezi la Fleischer, w. 106 deosebirea dintre germ. mono-, neo-, poly- prefixe şi kosmo- element de compunere, cf. Kosmos) * 2) productivitatea (vezi id. ib.); 3) existenţa sau inexistenţa unor trăsături comune cu prefixe propriu-zise (vezi Fleischer, w. 105 : în favoarea interpretării lui hyper-, sub-, ex- ca prefixe se citează echivalentele lor iiber-, unter-, aus-) • 4) posibilităţile de combinare: a) (şi) cu afixe sau numai cu rădăcini (Spence, f. p. 324—333: fr. auto-, endo-, neo-, poly- sînt prefixe pentru că nu se combină decît cu rădăcini, spre deosebire de ethno-, hydro-, morpho-, necro-, thermo-care se combină şi cu afixe: cf. ethnique, hydrate, morpheme etc.); b) cu teme existente independent sau nu (Marchand, e. w. 11, 87 : engl. hyper- e prefix în hypersensitive, dar nu şi în hypertrophy). Pentru limitele unor criterii vezi Finuţa Hasan, în scl xxiv (1973), nr. 5, p. 557—559. Fischer, f. c. 297—298 şi I. Coteanu, lrc ii 203 consideră că, pentru limba română, distincţia între prefixe şi prefixoide (pseudoprefixe sau false prefixe) nu are importanţă din punct de vedere „practic" sau „funcţional"; cu această observaţie, ambii autori rezolvă problema terminologică în favoarea derivării, la care includ şi pseudoafixele. 2» Lăsînd la o parte diferenţele de natură terminologică referitoare la categoria prefixoidelor = elemente de compunere plasate pe primul loc, statutul acordat unităţilor concrete din limba română de diverşi cercetători nu diferă prea mult de la unul la altul, chiar dacă el nu este totdeauna însoţit de justificări. Dintre deosebirile întîlnite este explicabilă calificarea lui arhi-drept prefixoid (vezi mai departe, p. 14), dar pare curioasă calificarea ca atare a lui inter-şi post- cu etimoane prepoziţionale (inter- la Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală, i>. 223, iar post- la Florica Dimitrescu, în lr xi, 1962, nr. 4, p. 397) şi a lui baş- (vezi Drincu,p.t. 152) sau uice- drept prefixe. H. Tiktin, Gramatica română, Bucureşti, 1945, p. 148—150 nu -distinge cele două categorii, vorbind numai de prefixe (la compunere !), printre care citează atît prefixe propriu-zise, cît şi unităţi ca bi-, tri-, vice- (şi vi-), eu-; dintre acestea bi- este inclus printre prefixe (dar la derivaţie) şi de Al. Rosetti şi J. Byck, Gramatica limbii române, Bucureşti, 1945, p. 117. dm numeşte elemente de compunere prefixe ca des-, ex-, răs-, re- etc. <spre deosebire de ne-, care e dat drept ,,pref. Element de derivaţie..."; aceeaşi tratare în mde), vezi şi în dlr non-, para-1 şi para-2, peri-; în schimb, la Scrib an sînt prefixe auto-, baş-, mono-, vel-, vice- etc. Luiza Seche, în lr xxiii (1974), nr. 1, p. 75—76, distinge în principiu prefixele de elementele de compunere, dar numeşte elemente de compunere unităţi ca peri-jcir-<cum-, super-(supra-, ultra-(extra- etc.
Segmentele iniţiale cu provenienţă sau/şi semantică adverbială mi pot fi repartizate în bloc la prefixe sau la elemente de compunere. Ele sînt considerate prefixe ori de cîte ori etimonul a avut şi o valoare prepoziţională : este cazul unor prefixe ca apo-, dia-, infra-, poi- post- etc. Dintre segmentele iniţiale de provenienţă exclusiv adverbială este considerat prefix numai non-, datorită echivalenţei cu ne-2; intro- şi pen- au în latină etimoane adverbiale care funcţionau şi ca prefixe.
Amfi- (din amfibiu, amfipod etc), deşi are un etimon cu valoare dublă de adverb şi prepoziţie In greacă, este inclus totuşi printre elementele de compunere datorită faptului că în cuvintele analizabile semantic în română nu se identifică valori prepoziţionale; de asemenea avan-<din avangardă, avanpost, avanscenă etc), în ciuda aceleiaşi duble valori a etimonului francez, este clasat drept element de compunere atît datorită semanticii proprii, cît şi atracţiei exercitate de interpretarea antonimului arier- (din ariergardă), al cărui etimon are valoare exclusiv adverbială.
FinUţa Hasan, în lr xxiii (1974), nr. 3, p. 193—198, propune ca formanţii proveniţi din adverbe care „continuă să aparţină din punct de vedere semantic" acestei părţi de vorbire să fie consideraţi totdeauna prefixe, referindu-se concret la amfi-, arier-, avan-, dico- (diho-), palim-*(palin-) şi tele- „departe" (spre, deosebire de tete- „referitor la televiziune").
13
în situaţiile în care etimonul are două sau mai multe valori, hqtărî-toare este existenţa unei valori lipsite de autonomie semantică : valoarea prepoziţională (vezi situaţiile discutate mai înainte cu valori duble de adverb şi prepoziţie; de asemenea situaţia complexă sub raport etimologic a prefixului para-, la baza căruia stă atît un cuvînt grecesc adverb şi prepoziţie, cît şi un verb francez) sau existenţa funcţiunii de prefix la etimon (situaţia prefixului arhi-).
Interpretarea lui arhi- ca prefix în ciuda provenienţei dintr-o rădăcină verbală (datorită căreia iordan, lra 219, Fischer, f. c. 297 şi Florica Dimitrescu, Quelques aspects de la pseudo-prefixation dans la langue roumaine actuelle, în Melanges de philologie offerts ă Alf Lombard, Lund, 1969, p. 78 îl clasează printre prefixoide = elemente de compunere în terminologia noastră) ţine seama în primul rînd de tradiţia gramaticilor greceşti şi latineşti, în care este considerat ca atare. Existenţa paralelă a unui segment final -arh cu statut de element de compunere (vezi fc i 243) pare a se opune admiterii Iui arhi- ca prefix, întrucît numai la elementele de compunere se poate întîlni topica dublă ca segment iniţial şi final (vezi fc i p. 20, 133 şi 187 : antropo- şi -antrop, filo- şi-fil etc.); intervin aici însă, pe de o parte, deosebiri de ordin semantic între arhi-, cu valori evoluate în direcţia exprimării superlativului, şi -arh cu sens concret de tip substantival „şef, conducător", şi, pe de alta, asemănările dintre arhi- şi alte prefixe superlative (vezi Ocheşeanu, p.) ca extra-, hiper-, supra- etc. De remarcat că atracţia acestei serii semantice nu s-a putut extinde şi asupra lui baş- şi obăr-, considerate elemente de compunere.
Existenţa funcţiunii de prefix la etimonul direct este argumentul hotărîtor pentru clasificarea unui segment ca me(zj-, a cărui semantică este mai mult adverbială.
în fc i 131 mez- din mezalianţă a fost considerat element de compunere, probabil pe baza originii adverbiale a unuia dintre etimoanele sale indirecte (fr. mes- este explicat şi prin lat. minus-, adverb la origine).
b. Situaţii speciale de omonimie între un prefix şi un (sau mai multe) element(e) de compunere se întîlnesc la prefixele <to-, dis- (sila varianta di-), ecto-, hipo-, mez- şi sin-. La cele mai multe dintre ele delimitarea se face uşor pe baza sensurilor cu totul diferite; singura omonimie care creează dificultăţi în repartizarea unor formaţii este aceea dintre prefixul negativ dis- şi elementul de compunere dis- „greu, dificil, anormal".
Pentru toate aceste situaţii speciale de omonimie vezi monografiile prefixelor respective.
7. Prefixele trebuie delimitate de asemenea de unele segmente iniţiale fără funcţie de formanţi lexicali. Este vorba de sunetele protetice, vocale sau consoane adăugate la începutul unui cuvînt fără a-i imprima un sens nou, deci care nu formează decît variante ale unui cuvînt şi nu cuvinte diferite. Delimitarea de principiu între derivarea cu prefixe şi fenomenul fonetic al protezei este dificilă pe de o parte din cauza existenţei unor prefixe asemantice (formaţii cert prefixate egale cu baza), iar pe de alta din cauza explicaţiei prin analogie atît a prefixării, cît şi a unor cazuri de proteză.
Dificultăţile se datoresc şi faptului că proteza este un fenomen foarte puţin studiat. Din bibliografia problemei se pot aminti Rudolf Geheeb, Prosthetisches a und s im Rumănischen, în jahresbericht v (1898), p. 1 — 50 (în special 26—30 şi 46—48); Puşcariu, l.r. ii 137, 347, 366 şi id., în dr i (1920-1921) 372 şi iv (1924—1926) 696; I. Şiadbei, Proteza vocalică în limbile romanice, în „Revista de filologie romanică şi germanică" I (1957), p. 145—154.
Interferenţe între aceste fenomene se constată la prefixele a-19 iz-(varianta i-x), în-xşis- {z-x). Situaţia fiecăruia este de obicei diferită din diverse puncte de vedere.
Exemplele admise ca avînd un a- protetic (alămîie, aur mă etc.) prezintă toate un fenomen petrecut pe terenul limbii române, în timp ce exemplele excluse din inventarul lui iz- (is-, i-x) ca avînd un i- protetic
14
reproduc un fenomen petrecut în limba sursă (vezi ispion sau işpital). La în-± proteza lui î- interesează ca o ^ale de apariţie în română a unor segmente care au putut fi simţite drept prefixe (vezi cazul lui îmbiaţi sau îmbreană).
Soluţiile adoptate nu sînt întotdeauna unitare, reflectând punctele de vedere ale autorilor monografiilor respective. La a-± s-a încercat o delimitare pornindu-se de la clasele morfologice ale formaţiilor egale cu baza: la substantivele de tipul alămîie, alăută s-a admis că avem a face cu simpla proteză, spre deosebire de verbe ca amirosi, apipăi, argumentul adus fiind caracterul neproductiv în limba română al prefixării cu a-i la substantive. îfu aceeaşi este însă poziţia adoptată în cazul lui s- (z-x), unde formaţii ca scăiuş sau zbilţ sînt considerate prefixate ca şi verbele scoborî, zgrepţăna, deşi nici acest prefix nu este productiv la substantive cert derivate (cu diferenţe de sens faţă de bază).
8. într-o oarecare măsură se pune şi problema delimitării prefixelor de segmentele iniţiale (reprezentînd fragmente de rădăcini) ale unor cuvinte formate prin contaminare sau prin reduplicare, mai rar şi prin metateză.
în general, în condiţiile existenţei unui prefix recunoscut ca atare s-a preferat această interpretare. Este cazul lui co-2, la care au fost ataşate şi formaţii ca verbul cocîrja sau substantivul coclanţă, considerate de unii cercetători drept formate, de la cîrjă şi clanţă, nu prin prefixare, ci prin contaminare (cu diverse verbe începătoare cu co-: covoia, covriga, cocoşa .etc. în primul caz, cu coclete în cel de al doilea). în acelaşi sens, o formaţie ca verbul ogăgăi se poate raporta la prefixul o-v
Pentru explicarea prin contaminare a acestor formaţii vezi Puşcariu, e. 430,  432, 433.
Tot astfel, au fost incluse în inventarul prefixului a-x formaţii ca : acăţăra, acufunda, azvîrli şi în inventarul prefixului în-x formaţii ca adjectivul înfurios, substantivul îngropniţâ, interjecţia înghiorţ, explicate uneori prin contaminare.
în cazul formaţiilor citate cu a- şi în-, Puşcariu, e. 434 recunoaşte existenţa prefixelor, dar o explică prin contaminare.
în schimb, nu s-a acordat statut de prefixe segmentelor iniţiale analizabile numai în cuvinte susceptibile şi de alte interpretări, deci segmentelor care nu au şi formaţii cu statut prefixai indiscutabil. De aceea «segmente ca bo- (din boblenchi, bobîrnă2 da, bobleagă lex.reg. n56, bocim da şi lex. reg. i 27 etc), fo- (din fofîrn da), mo- (din motroahnă dlr), moto- (din motoflete, motoflocea dlr), nătă- (din nătăfleţ) etc. au fost deocamdată lăsate în afara inventarului de prefixe.
4. Pentru segmentele de acest fel s-ar potrivi denumirea de „false prefixe" într-o accepţie asemănătoare cu cea dată de Malkiel, g. 322—323 sau de Pierre Guiraud, Structures etymo-iogiques du lexique frangais, Paris, 1967, p. 102—103.
-2. După cum e uşor de văzut, în adoptarea interpretărilor expuse sub 7 şi 8 a fost preferat punctul de vedere istoric faţă de analiza pur sincronică.
3V Rezolvarea situaţiilor de sub 7 şi 8 este evitată de unii cercetători prin folosirea etichetei „elemente expresive".
9. Oricît ar părea de curios, în unele situaţii se pune şi problema delimitării prefixelor de unele cuvinte (care nu formează o unitate lexicală cu cuvîntul de bază), ceea ce ţine de interpretarea semantico-sintactică & enunţului în privinţa identificării unităţilor lexicale şi a limitelor dintre ele.
O situaţie de acest fel se întîlneşte la prefixul regional do- (perfectiv la verbe şi intensiv la adjective), folosit în graiuri care cunosc şi un adverb
do cu unele sensuri asemănătoare („de tot, chiar"). Ezitările de interpretare ale diverşilor cercetători se deduc şi din soluţiile adoptate în scriere;: dacă scrierea separată a lui do (do avea) corespunde interpretării adverbiale, iar cuprinderea lui nemarcată în aceeaşi secvenţă grafică a cuvîn-tului de bază (doavea) corespunde interpretării prefixale, scrierea cu cratimă (do-avea) nu tranşează în nici un fel problema, reflectînd scrupulele cercetătorului în ciuda acordării statutului de prefix.
în limba literară o situaţie asemănătoare se întîlneşte la unele prefixe neologice care au fost discutate şi mai sus în legătură cu delimitarea prefixării de compunere: dacă în mai multe formaţii cu anti-, extra-, inter-, pro-2, supra- şi trans- statutul ambiguu prefixai sau prepoziţional ăl acestor elemente pune numai problema precizării tipului de formaţie (derivat prefixai sau compus cu prepoziţie), în unele cazuri nu e sigur nici măcar dacă avem a face cu o formaţie (cuvînt unic) sau cu o construcţie prepoziţională liberă. Este cazul mai ales al asocierilor cu nume proprii la care scrierea cu craitimă (campania anti-X sau pro-X, conductă trans-Maska) se datoreşte statutului intermediar din punctul de vedere al numărului de unităţi lexicale recunoscute.
Vezi şi p. 12, 285.
10. O situaţie aparte, susceptibilă în acelaşi timp de interpretarea prin proteză, compunere sau construcţie prepoziţională şi de raportarea sincronică la un prefix, este reprezentată de adjectivul dalb şi familia lui (dalbeş, dalbineţ, dălbic, dălbior), la care se pot adăuga exemple ca adjectivele darginţel şi daurel, daurit, dauriu, eventual şi verbul dăuli.
Formaţiile în cauză se explică, desigur, printr-o întrebuinţare a prepoziţiei de specifică poeziei populare, mai ales celei epice (balade şi colinde), în care de se foloseşte, fără a exprima relaţii sintactice, înaintea unui cuvînt cu iniţială vocalică aparţinînd mai multor părţi de vorbire: substantive (cu rol de subiect, complement direct, nume predicativ, în construcţii prepoziţionale sau la cazul vocativ), adjective, pronume, verbe (forme simple sau verbul de conjugat în structura unor forme compuse), adverbe, dar mai cu seamă articolul nehotărît un, o. Prepoziţia apare totdeauna în variante cu eliziunea elementului vocalic sau cu transformarea lui în semivocală prin contracţie cu vocala cuvîntului următor; în scris aceste fenomene sînt marcate prin cratimă (în vechea ortografie prin apostrof în cazul eliziunii) în toate exemplele cu excepţia celor date mai sus, ceea ce arată că d(e) este simţit ca unitate lexicală separată. Este vorba de exemple ca:
Nu ai fost văzut
Be-un zid învechit... ? Pamfile, Cîntece de ţară, 1913, p. 19. Şi mai am d-un frăţior. Teodoresctt, p. p. 476.
Vezi I. Şiadbei, Prepunerea lui de, di în poezia populară română şi italiană de nord,fri „Revista filologică" I (1927), p. 209—218 ; pentru adjectivele dalb, darginţel, daurel, dauriu şi interjecţia daleu (şi variantele) autorul arată însă că „este foarte probabil ca d- în vers să fie de natură pur fonetică", da tratează pe d' într-un articol aparte drept „sunet eufonic" care „îşi are originea în prepoziţia de". Cioranescu notează s.v. de prep. funcţia „expletivă", pe care ampla descriere a lui de din gram. rom. i sau din dlrc, dm nu o înregistrează.
Pornind de la construcţiile de acest fel, formaţiile de tip dalb ar putea fi considerate compuse. O formaţie ca verbul dăuli poate fi explicată drept un compus parasintetic dintr-o construcţie cu acelaşi de „asintactic" (d-auleu), în timp ce adjectivele darginţel şi daurel (şi sinonimele) comportă
şi altă explicaţie, drept compuse parasintetice dintr-o construcţie în care de are funcţie sintactică normală (de argint, de aur).
Pentru dăuli vezi da. dm nu da etimologia.
Formaţiile de tip daurel, daurit prezintă puncte de tangenţă cu prefixarea prin existenţa unor formaţii sinonime ca înaureljîntraurel, înauritjîntr aurit, în cazul lui daurit intervine şi problema apartenenţei Ia două variante funcţionale ale limbii în care e pasibil de explicaţii diferite : în timp ce în versuri populare (Cu aur d-aurit Teodoresctt, p. p. 22) el poate fi raportat la întrebuinţarea discutată mai sus a lui de, la un scriitor ca Negruzzi (zile daurite)» se poate să fi avut un rol şi influenţa fr. dore, care e o formaţie prefixală.
Vezi da s.v. aurit.
Din punct de vedere strict formal unele formaţii sau construcţii libere cu d- prezintă asemănări cu derivate regionale ale prefixului do-(cu varianta d-); dacă apropierea dintre adjectivul dalb, general în limbă, şi regionalul ăoalb (vezi Cioranescu s. v. alb) este mai greu de acceptat, ea nu pare de neglijat la verbe ca ă-afla, d-arunca, d-oblici etc. : cf. ă-ajunge şi doajunge, d-avea şi doavea.
Pentru exemple cu d- vezi Şiadbei, art. cit. şi da s.v. d'.
împotriva admiterii lui d- din dalb, daurit etc. ca reprezentînd pe plan sincronic un prefix se poate invoca dificultatea de a recunoaşte evoluţia prepoziţiei de spre statutul prefixai exclusiv în varianta d- (cu eliziune rezultată din varianta regională dă).
11. Formaţiile prefixale sînt adesea folosite, cu intenţii expresive, în acelaşi context cu cuvîntul de bază sau în serii de derivate cu o bază comună:
S-au făcut 11 e xp er tize, contraexpertize, supraexpertize, para~ expertize... scînteia 1974, nr. 9872, p. 2, col. 5.
Eroul negativ din filmul nostru... este tocmai un om care „a apucat să se tîmpească", apoi, la focul amorului şi al bunelor frecventări, a reuşit să se „des-tîmpească", apoi, reintrat în carapacea de burghez chiabur, s-a „ve-tîmpiVrom. lit. vii, 1974, nr. 30, p. 17, col. 3.
în asemenea situaţii se folosesc atît derivate stabile, cît şi creaţii ocazionale legate de contextul respectiv : paraexpertiză, destîmpi, retîmpi.
aJŢ Caracterul ocazional al formaţiilor din ultimul citat este dublu marcat grafic de creatorul lor (D. I. Suchianu) prin încadrarea în ghilimele a derivatelor şi prin cratima care separă pre-^ fixul de temă.
5        Formaţii contextuale se întîlnesc la prefixele cu valoare intensivă J: (para-, răs-,'stră- etc.) sau iterativă (răs-, re-2) şi la cele negative (des-H şi ne-2). Fenomenul e caracteristic limbii vorbite populare şi familiare — care pătrunde şi în stilul artistic şi în cel publicistic — şi limbii unor producţii populare, în primul rînd descîntecelor şi ghicitorilor.
Pentru limba vorbită vezi Iordan, stil. 204—214. Pentru limba descîntecelor vezi o. Densu-sianu, în gr. s. iv (1929—1930), p. 365-370; exemple şi la Rosetti, l. d. 78-80.
Limba producţiilor populare menţionate dă cea mai mare extindere fenomenului. Formaţiile contextuale nu folosesc numai prefixe intensive, iterative şi negative şi nu aparţin astfel numai aceloraşi părţi de vorbire ca bazele cărora li se alătură în enumerări (vezi tipul cuţite, rascuţite; negru, ponegru; să miră, să dezmiră), ci pot fi şi formaţii parasintetice
16
2 - c. 1539
17
cu în-± care realizează, din punct de vedere sintactic, un fel de determinare internă sau figură etimologică: mai des, adjective parasintetice cu aspect de participii pe lîngă substantivul de bază determinat: cuţit încu-ţitat, guşter înguşterat, vişin învişinit, pelin împelinat (la O. Densusianu, în gr.s. vr, 1933—1934, p. 89—94), gînj îngînjit (la Pascu, c. 58) şi, mai xar, verbe parasintetice complinite de substantivul de bază : cu pelinul M împelinai (la Eosetti, l. d. 99).
Vezi şi sute nesutite, Pascu, g. 59. în ghicitori se întîlnesc şi jocuri de cuvinte bazate pe acest mod de formare şi de folosirea adjectivelor parasintetice: vezi alăturarea adjectivului stabil îngrecat „îngreuiat" de substantivul grec, cu care n-are nici o legătură etimologică, în ghicitoarea despre porumb : Grec îngrecat cu nouă haine-mbrăcat. Pascu, c. 172.
Unele formaţii contextuale au atestări unice, altele dispun de mai multe atestări, dar în acelaşi context minimal. Existenţa lor reală este suspectată de obicei de lexicografi, care neglijează acest tip de formaţii şi din cauza dificultăţilor de definire.
Râscuţit, de exemplu, nu figurează în dlr, deşi el a fost înregistrat de cercetători atît într-un descîntec, cît şi într-o ghicitoare. Cunoscîndu-1 numai din începutul unui descîntec din Dolj Tu cuţite Râscuţite Eu te înfig Şi te răsfig, o. Densusianu a crezut că-1 poate explica în felul următor : „Surprindem aici ceea ce se întîmplă aşa de des în descîntece: o formă deşteaptă în minte alta, analoagă; vrăjitoarea înfigînd cuţitul s-a gîndit să exprime cît mai viu ce făcea şi a improvizat forma răsfig, iar aceasta, prin anticipaţie, i-a sugerat pe acel curios râscuţit, redînd şi el ce o preocupa ca expresivitate" (gr. s. iv, 1929—1930, p. 366—367). Cuvîntul apare însa şi în ghicitoarea De la noi şi păn la voi tot cuţite râscuţite Pascu, c. 64, unde nu se mai poate invoca anticiparea altui râs-.
Studiul prefixelor este interesat de asemenea formaţii contextuale, ca şi de alte formaţii ocazionale, în primul rînd pentru că ele demonstrează productivitatea prefixului respectiv, chiar dacă productivitatea în formaţii ocazionale are altă pondere decît cea din formaţii stabile. Dintre formaţiile ocazionale, teoretic, cele libere valorează mai mult decît cele contextuale pentru productivitate, întrucît prezintă şansa reluării în diferite împrejurări ; dacă însă şansa aceasta nu e folosită în realitate (vezi exemple tot din descîntece ca adjectivele însînzienat (doamnă ~ ă) şi înviforniţat (femei ~ e) sau verbul a însomna la Densusianu, gr.s.vi 91, 100) şi în schimb unele formaţii contextuale circulă în contextul lor fix (vezi atestările pentru pieri, răspieri din dlr şi de la Densusianu, gr.s.iv 365 sau cele pentru negru, ponegru şi roşu, paroşu de la Eosetti, l. d. 78—79), e mai greu de spus care au o pondere mai mare.
în toate cazurile este necesară o rezervă referitoare la limitele materialului cercetat. Atestările reale din texte pot fi mai numeroase decît cele cunoscute.
Productivitatea în formaţii ocazionale, fie şi contextuale, interesează cu atît mai mult la prefixele care nu dispun de prea multe formaţii stabile : vezi cazul lui po- (pa-), din negru, ponegru şi roşu, paroşu sau al lui cu-din cufrînge. De la acelaşi cuvînt de bază şi cu acelaşi prefix cu care există o formaţie stabilă (şi liberă de context) se poate forma şi un derivat ocazional cu caracter contextual. Vezi nebun şi bun, ne-bun (la fel netot sau nevoie) ; răstoarce „a se răzbuna; a transpune" dlr, azi semianalizabil prin întoarce, şi răstoarce analizabil prin toarce din Să tot tor ci, să răstorci la Densusianu, în gr.s.iv 367. Folosirea formaţiilor prefixale alături de cuvîntul de bază evidenţiază uneori posibilitatea reală a analizei semantice, mai dificilă în alte situaţii: vezi treieră şi cutreieră lumea Iordan, stil. 204 ; leit-poleit; a topi şi a potopi. într-o expresie ca ce mai veste-poveste? e greu de spus dacă poveste e derivatul stabil bine cunoscut — dar îndepărtat de baza sa — sau o formaţie contextuală.
în formaţii contextuale din literatura populară se pot întîlni unele segmente cu aparenţă de prefixe. Ca şi în situaţiile discutate sub 8 nu s-a acordat statut de prefix segmentelor iniţiale care nu au funcţiune certă de prefix în cel puţin un derivat analizabil cu caracter liber (nelegat de prezenţa bazei în contextul imediat). De exemplu, nu a fost considerat prefix logo- din logostea, formaţie care apare numai în contextul stea, log oştea.
1. Interpretarea ca prefix, detaşat din falsa analiză a lui feţi-logofeţi, la Pascu, c. 61; cf. şi da. V. Bogrea, în dr ii (1921 — 1922), p. 441, nota 1, consideră formaţia calc după gr. dcarpo-Xoyia trimiţînd la trei feţi-logofeţi pentru „mecanismul ritmului" ; cf. Rosetti, l. d. 83 „compus hibrid şi calc". J. Byck, în lr vii (1958), nr. 5, p. 20—23 a arătat că stele logostele provine din deformarea formulei cu repetiţie sinonimică dragostele, libostele. Formaţia are numeroase variante cu finala -stea: bostea, cocăstea, gogostea, gostea, lostea, oMstea, cdosiea, cgostea (la care se adaugă variante care modifică şi finala : stele bucşele); pentru exemple vezi Rosetti, l. d. 82—84 şi 127, Bogrea, loc. cit. J. Byck nu se referă la asemenea variante, deşi cel puţin bostea şi obistea sprijină direct explicaţia sa; în lumina ei gogostea, gostea nu se explică în mod necesar din logostea ca „o corupţie" (Bogrea, loc. cit.) sau „deformaţie" (Rosetti, l. d. 83) a acestuia, ci pot fi şi variante anterioare (intermediare) sau independente.
2. Pascu, c. 62 vorbeşte de un prefix codo-, coto-, cotro- („născut din cuvinte ca codalb..., codobatură..., codoberc..., codobîţă") în formaţii contextuale : codoiţăjcotroiţă : iţă~ ; cotrobăi: hai ~ ; cotrohart: hart ~ ; cotrohir : hir ~ / codomelc\cotomelc : melc~.
Limitate la un context, fără a fi explicabile prin acesta, sînt şi formaţiile prefixale stabile atestate numai în expresii sau locuţiuni. Cele mai multe exemple de acest fel se întîlnesc la prefixul ne-2, printre formaţiile căruia unele sînt folosite numai în expresii comparative : ca nealtădată, ca nealtul, ca nelumea sau în locuţiuni adverbiale : la nesfîrşit (în limba actuală şi în neştire) şi mai ales tipul pe neaşteptate, pe negîndite, pe nesimţite, pe nevăzute. Cu prefixul răs- substantivul răsputere e atestat de fapt numai în expresia din răsputeri, iar verbul a răsputea în expresia cît răspoate (cineva); vezi şi răspăr s.n. în locuţiunea adverbială şi adjectivală în răspăr şi prepoziţională în răspărul.
1. în cazul în care cuvîntul e folosit în expresii la o anumită formă flexionară, forma-tip reconstituită de dicţionare este lipsită de acoperire în realitate : vezi nesimţit s.n. în dlr, răsputere ib.
2. Pentru dificultăţile de clasificare morfologică a unor formaţii folosite numai în anumite contexte vezi p. 280.
| STEUCTUEA VOLUMULUI
12. Cea mai mare parte a volumului de faţă conţine studiul analitic &1 tuturor prefixelor simple în monografii consacrate de obicei cîte unui prefix în parte, mai rar şi cîte unui grup de prefixe care se constituie într-o serie pe baza unei înrudiri parţiale (endo- şi ento-; pre- şi prea-) sau a comunităţii de origine în cazul unor dublete (des- şi de-2; ră-± şi re-2), triplete (în-v in-x şi an-z \ între-, antr- şi inter-) sau cvadruplete (trans-, tra-, tră- şi tre-2) etimologice. Datorită acestor grupări numărul monografiilor (75) nu coincide cu numărul prefixelor studiate (86).
Nu în toate cazurile dubletele sau tripletele au fost tratate într-o monografie comună. Astfel s-au consacrat monografii separate prefixelor cu- şi con-2; ex-1 şi s-; extra- şi stră-; intro-Şi intru-; par-^ per- şi pre-; poi- şi post-; spre-, super- şi sur-, între care nu există nici un lei de confuzii.
Ordinea monografiilor este strict alfabetică. în cazul prefixelor grupate. într-o monografie comună ordinea este dată de primul prefix
din titlul monografiei, care este principalul element al seriei şi reprezentantul ei.
Prefixele omonime sînt diferenţiate printr-un indice numeric care respectă, în general, ordinea cronologică (vechimea în limbă) a prefixelor respective: de exemplu, co-x e moştenit din latină, co-2 de origine slavă, iar co-3 neologism latino-romanie. Numerotarea se aplică şi variantelor omonime ale unor prefixe diferite : dintre cele trei omonime co- menţionate mai înainte, numai co-2 este prefix titlu de monograf ie (co-x este variantă a lui cu-, iar co-s variantă a lui con-2). Numărul maxim de omonime, anume cinci, se întîlneşte la an-: este vorba de variantele a patru prefixe diferite (a-z, ana-, anti-, en-) şi de un prefix din seria lui în-x.
Partea a doua a volumului cuprinde capitole de sinteză în care problemele abordate privesc ansamblul prefixelor din limba română. în această parte se dau şi două tabele sinoptice, dintre care primul este subordonat unui anumit capitol, în timp ce al doilea îndeplineşte funcţia unui capitol de concluzii.
Volumul se încheie cu anexe de ordin tehnic : explicarea abrevierilor, bibliografia (explicarea siglelor folosite) şi indicele.
PEOBLEME STUDIATE ÎN MONOGEAFII
13. Monografiile sînt organizate după o schemă comună. Se începe cu indicaţiile bibliografice referitoare la prefixul respectiv, după care, acolo unde este cazul, se relevă variantele fonetice şi grafice sau prefixele care formează o serie şi se discută delimitarea faţă de segmentele omonime (prefixe sau elemente de compunere) sau paronime. La fiecare prefix se prezintă: inventarul derivatelor şi analiza lor formală (morfologică), valorile, originea şi istoria prefixului, originea temelor la care se ataşează, productivitatea, repartiţia teritorială şi stilistică.
Partea descriptivă, cuprinzînd prezentarea inventarului, analiza formală şi semantică, precedă paragraful consacrat istoriei, întrucît la stabilirea etimologiei şi a dezvoltărilor petrecute în limba română e necesar să se cunoască modul de funcţionare — natura morfologică a derivatelor, posibilităţile combinatorii şi valorile.
14. Indicaţiile bibliografice de la începutul monografiilor conţin bibliografia generală a prefixului discutat: studii care îi sînt consacrate integral sau parţial (pasajele referitoare la probleme generale ale prefixului respectiv din lucrări cu o tematică mai amplă). Pentru probleme de amănunt, etimologii etc. se dau indicaţii bibliografice speciale în notele din cuprinsul monografiilor.
15. Majoritatea prefixelor din limba română au între 1 şi 8 variante pe lingă varianta fundamentală în care sînt consacrate.
Varianta fundamentală este stabilită fie după frecvenţa în limba literară contemporană, fie după un criteriu formal (varianta mai puţin influenţată de tema cu care se combină), care adesea coincide cu criteriul etimologic.
Cel mai mare număr de variante se întîlneşte la prefixele circum- (8), in-2 şi sub- (cîte 5). Lipsite de variante sînt numai 21 de prefixe, aproape toate neologice (18, alături de care stau prefixele vechi de-z, poi- şi spre-).
în titlul monografiilor variantele sînt notate în paranteză: a-x (ad-). Dacă există mai multe variante, acestea sînt separate între ele, în interiorul parantezei, prin virgule: za- (z-x, za-); uneori s-au notat
şi anumite distincţii între variante, folosindu-se punctul şi virgula în cazul unor grupări separate : in-2 (im-2, i-z, ig-; în-2, îm-2) sau o bară în cazul variantelor subordonate altor variante: cu- (co-x, con-Jcun-).
Uneori s-a dat în paranteză numai litera finală: antr(e)- sau cercu(m)-, ceea ce echivalează cu notarea a două ipostaze de existenţă a prefixului.
Prezentarea variantelor are în vedere atît variantele fonetice (inclusiv cele de accentuare) din limba literară actuală : dez- şi de-x pentru des-, co-3 şi corn- pentru con-2, cele regionale : pră-x pentru pre- sau vechi: es-x pentru ex-x, iper- pentru hiper-, cît şi variantele grafice: res-pentru răs-, hyper- pentru hiper- etc. Sînt amintite şi variantele existente numai în cuvinte neanalizabile, precum şi variantele corupte (peli- pentru peri-, ştram- pentru trans- şi tran- pentru tra- etc), dar aceste două categorii de variante nu sînt trecute în titlul monografiilor. De asemenea nu s-au inclus în titlu variantele regionale care reflectă particularităţi fonetice regulate ale unor graiuri (vezi dăs-, d'es-, dis-, des-, dej- la des-).
Paragraful consacrat variantelor este pur descriptiv. Se stabilesc anume natura variantelor şi condiţiile de apariţie, acordîndu-se mai mare atenţie variantelor combinatorii din limba literară : vezi des- (dez-, de-x) sau in-2 (im-2, i-3, ig-). Originea variantelor se discută în paragraful consacrat istoriei prefixului.
16. în cazul seriilor de prefixe tratate într-o monografie comună se expun de la început argumentele în favoarea acestui mod de tratare.
în titlul monografiilor prefixele din aceeaşi serie sînt enumerate pe acelaşi plan cu prefixul ales ca reprezentant al seriei pe baza criteriilor de frecvenţă şi stabilitate. Prefixele care constituie membri ai unei serii (inclusiv dublete etc.) sînt despărţite între ele, în titlu, prin virgulă. Dacă există şi variante, acestea se dau, conform sistemului general adoptat, în paranteză după fiecare membru al seriei: vezi seria în-x (îm-x, n-), in-x (im-x, i-2)i an-s (am-),
în cuprinsul monografiilor comune, inventarul şi analiza formală a derivatelor se dau separat pentru fiecare membru al seriei (spre deosebire de regimul acordat variantelor). în ce priveşte valorile, se prezintă la un loc valorile comune (exemplificate cu grupuri de exemple pentru fiecare membru separate între ele prin punct şi virgulă), după care se prezintă eventualele valori specifice unuia dintre prefixele aceleiaşi serii; un procedeu asemănător se aplică în legătură cu prezentarea temelor la care se ataşează prefixele respective. în paragraful consacrat istoriei, originea este precizată pentru fiecare în parte, dar apoi se arată interferenţele, influenţele reciproce suferite. La productivitate şi repartiţie (teritorială şi stilistică) se notează situaţia specială a fiecărui membru al seriei.
17. Delimitarea prefixului şi a variantelor lui se face în primul rînd faţă de segmentele omonime. Unele dintre aceste delimitări — a) faţă de prepoziţii şi adverbe ca termeni de compunere (propriu-zisă sau para-sinţetică) sau b) ca unităţi lexicale aparte, c) faţă de elemente pur protetice au fost discutate mai înainte, ca probleme de principiu, în cadrul delimitării generale a prefixării. S-a amintit de asemenea d) delimitarea concretă faţă de anumite elemente de compunere tematică (vezi dia-, dis-, eJ^6'\ hipo-, mez- şi sin-). în acelaşi sens e de menţionat e) delimitarea faţă ue_alte prefixe (distinse prin indice numeric), operaţie în care recunoaşterea individualităţii unui prefix este legată de opţiunea pentru omonimie sau polisemie şi de poziţia adoptată faţă de etimologia multiplă. Probleme speciale de delimitare pun prefixele cu valori apropiate sau nedefinite,
20
21
precum şi unele formaţii susceptibile de două interpretări semantice : vezi prefixe ca^ şi a-2 (cf. ab-); co-1 (cf. cu-) şi <?o-2; de-2 şi <te-3; ex-x şi e#-2 (cf. ea?Or); într-x (cf. întru-) şi într-2 (cf. între-)-, nă-x (şi ne-v ni-j) şi ttâ-2 (şi m-2 cf. ne-2)\ pră-x (cf. ^re-) şi ^ro-2 (cf. pro-x); ^ro-i'şi j9ro-2; stra-x (cf. stfra-) şi s£m-2 (cf. extra-).
Cf. însă şi omonimele in-19 in-2 care au fost considerate uneori ca aparţinînd aceluiaşi prefix, în ciuda valorilor net distincte.
Mult mai rar e necesară delimitarea între prefixe paronime: ante- şi anti-; problema se pune uneori sub aspectul raportării unei variante la unul dintre paronimele existente: vezi cazul lui preo- (cf. pro-x, dar şi pre-) şi stra-x (cf. stră-, dar şi tra-).
Vezi şi situaţia prefixelor pre-, prea-, pe care Iordan, stil. 206 (spre deosebire de lra 206—207) le consideră variante fonetice ale aceluiaşi prefix.
Stabilirea unei unităţi prefixale implică uneori o operaţie opusă delimitării şi anume justificarea raportării la un singur prefix a unor variante, straturi cronologice sau valori în care alţi cercetători văd prefixe diferite, paronime, respectiv omonime. A,ceasta se face de obicei în cadrul paragrafului consacrat originii şi istoriei prefixului: vezi iz-, para-, pre-, sub-.
Situaţia lui pre- interesează din ambele puncte de vedere menţionate aici: e necesar să se justifice pe de o parte statutul de variantă acordat lui pri- (Auerbach, v. 248 îl tratează pe pri- ca un prefix diferit de pre-; vezi şi Iordan, stil. 206, care menţionează că originar există două prefixe pri-: slav în prigoni şi latinesc în priveghia, pe care „subiectele vorbitoare le simt identice")* iar pe de altă parte faptul că pre- neologic nu e separat de pre- vechi (două prefixe pre- la Iordan, stil. 206 şi, mai ales, în rrl xv, 1970, nr. 5, p. 471).
18. Inventarul formaţiilor prefixale discutate se bazează pe dlr pentru prefixele care încep cu literele m, n, o, p-peri, r şi pe dm pentru toate celelalte. Materialul din aceste dicţionare a fost completat cu derivatele înregistrate în alte dicţionare generale (da, mde), sau speciale (ltr, d. med., dn, der) şi în lucrări de formarea cuvintelor sau excerptate de autori din texte literare şi ştiinţifice.
Nu se fac referiri la DEX, întrucît inventarierea derivatelor era încheiată la data apariţiei lui.
Au fost luate în consideraţie atît formaţiile stabile, cît şi cele ocazionale, formaţiile libere, ca şi cele contextuale, înregistrate numai în corelaţie cu cuvîntul de bază.
La fiecare prefix se indică numărul total al formaţiilor analizabile din sursa de bază (dlr, respectiv dm), după care se dau, In ordinea alfabetică, formaţiile analizabile adăugate din diferite surse.
1. în numărul formaţiilor analizabile nu se includ şi derivatele formaţiilor prefixale, o formaţie contînd ca reprezentantă a întregii familii. De asemenea, în listele de adaosuri nu s-au inserat derivate ale unor formaţii care figurează în sursele de bază.
2. Singurul prefix la care nu s-au dat liste de adaosuri faţă de sursa de bază (dlr) este ne-2. Această excepţie de la regula generală se explică prin a) mulţimea adaosurilor posibile în condiţiile selecţiei severe (dar inconsecvente) aplicate în dlr; b) caracterul deschis al prefixării cu ne-2, care face ca atestările să fie mai puţin necesare şi poate chiar riscante prin natura lor fatal întîmplătoare.
Analiza formală (morfologică) a derivatelor analizabile ale fiecărui prefix constă în: a) clasificarea lor pe părţi de vorbire şi b) clasificarea pe părţi de vorbire a cuvintelor de bază la care sînt raportabile formaţiile prefixale. Ultima operaţie este subordonată celei dintîi, în sensul că apartenenţa cuvintelor de bază la anumite părţi de vorbire e prezentată în interiorul claselor morfologice ale formaţiilor prefixale.
22
Formularea prudentă ,,raportabil la" şi nu „format de la" se dator este faptului că, în spiritul întregului tratat (vezi fc i p. XIII), nu se discută numai cuvintele formate cu prefixe în limba română, ci toate cele analizabile ca atare în limba noastră.
Ordinea părţilor de vorbire în aceste clasificări depinde în general de bogăţia formaţiilor. Formaţiile menţionate au de obicei caracter ilustrativ (în situaţiile în care listele de exemple date la diverse clase se încheie cu etc.)-, la prefixele cu un număr mic de formaţii, ca şi la clasele slab reprezentate ale oricărui prefix s-au dat listele complete rezultate din materialul pe care l-am avut la dispoziţie. Pentru formaţiile parasintetice şi pentru cazurile de dublă analiză (prin părţi de vorbire diferite, ca derivate pur prefixale sau ca formaţii parasintetice) se fac menţiunile de rigoare şi, unde e posibil, se justifică opţiunea pentru o anumită interpretare.
Cuvintele de bază la care se face raportarea sînt indicate de regulă numai atunci cînd analiza este mai puţin transparentă sau cînd cuvîntul de bază este mai puţin cunoscut. La dubla analiză se menţionează totdeauna cele două baze virtuale.
Inventarul formaţiilor analizabile este urmat de indicarea prezenţei prefixului în formaţii semianalizabile, pentru care nu se dă nici numărul total, nici inventarul exhaustiv. Diversele exemple sînt însoţite de indicarea unuia sau mai multora dintre cuvintele prin care se poate facesemi-analiza. Acolo unde e cazul, se remarcă frecvenţa semianalizei prin anumite tipuri de formaţii.
La unele prefixe, în special dintre cele vechi şi populare, inventarul se încheie cu note în care se explică de ce au fost lăsate la o parte unele cuvinte considerate de alţi cercetători drept formaţii ale prefixului respectiv sau se menţionează unele cuvinte cu situaţia neclară care s-ar putea să conţină acest prefix.
19. în paragraful consacrat valorilor se prezintă atît valorile lexicale, cît şi cele lexico-gramaticale (valori legate de categoria aspectului la verbe sau de gradul superlativ la adjective şi adverbe) şi cele pur gramaticale (ca marcarea tranzitivităţii; vezi de-s: deplînge, re-2: retăcea) sau pur formative (ca în derivarea parasintetică a unor verbe de la interjecţii; vezi în-x: înhăpa, înhăţa), toate stabilite prin raportarea derivatului prefixai la cuvîntul de bază corespunzător. S-au tratat numai valorile degajate din formaţiile analizabile, cele semianalizabile fiind atrase în discuţie doar incidental, atunci cînd întăresc existenţa unor valori mai slab reprezentate în formaţii analizabile.
Ca şi la analiza formală, ordinea în care se dau diversele valori porneşte de la numărul cel mai mare de formaţii; în continuare se ţine însă seama, pe cît e posibil, de înrudirea unor valori, de filiaţia lor logică.
Formaţiile date ca exemple la diverse valori sînt însoţite de glosări numai cînd e vorba de derivate puţin cunoscute (prin caracterul lor regional, arhaic sau tehnic), de omonime' sau de formaţii polisemantice. Pentru asemenea glosări definiţiile din surse lexicografice au fost adesea refor-mulate din punctul de vedere al formării cuvintelor, reliefîndu-se implicarea semantică a cuvîntului de bază. în situaţii rare s-au dat şi citate pentru a înlesni înţelegerea unor valori mai puţin clare sau a unor construcţii neobişnuite.'
Prezentarea valorilor clar detaşate include şi situaţiile ambigue în care e posibilă o dublă interpretare semantică. Ea este urmată de prezentarea formaţiilor în care valoarea prefixului este neclară şi de situaţiile în care valoarea* formaţiilor prefixale pare egală cu baza. în toate cazurile
23
se dau indicaţii asupra frecvenţei unor valori sau situaţii, iar în note se discută interpretările diferite date în literatura de specialitate.
Analiza semantică tranşează de obicei dubla posibilitate de analiză formală a unei formaţii. Oricum, cele două tipuri de analiză (cea formală şi cea semantică) trebuie să concorde între ele, verificîndu-se reciproc.
20. Prezentarea istoriei unui prefix începe cu etimologia sa directă şi indirectă, cu indicarea căilor şi a epocii în care a pătruns în limba română prin diverse formaţii analizabile şi semianalizabile. Acesta este singurul loc din monografii în care sînt aduse în discuţie şi formaţii neanalizabile sau devenite astfel în decursul timpului.
în cazurile în care există mai multe păreri, în textul propriu-zis se expune părerea autorului monografiei, iar în note se indică bibliografia problemei şi celelalte păreri existente în legătură cu etimologia prefixului ca atare sau numai cu etimologia unor formaţii. Tot în note se prezintă situaţia din limbile de origine cu trimiterile bibliografice de rigoare.
După formaţiile moştenite sau împrumutate se dau formaţiile socotite a fi create pe teren românesc, cu sau fără model străin.
între formaţiile cu model străin se disting două tipuri principale:
a) calcuri (se calchiază atît prefixul, cît şi baza): înrîuri după germ. beeinflussen ; întrevedea după fr. entrevoir ; suprafaţă după fr. surface sau lat. superficies ;
b) semicalcuri (se calchiază fie numai prefixul, fie numai baza): a) cu calchierea prefixului (baza fiind împrumutată): încadra după
fr. encadrer;
(3) cu calchierea bazei (prefixul fiind împrumutat) : impune după fr. imposer.
1. Unii cercetători vorbesc de calcuri (de structură) totale (sau integrale) şi parţiale; vezi Hriştea, e. 163 (exemple cu prefixe la p. 165—166), Drincu, p. t. 155.
2. Cînd o formaţie prefixată foloseşte o bază românească veche de aceeaşi origine cu cea din modelul latino-romanic se vorbeşte de adaptare, ca un aspect special al semicalcului: vezi combate după fr. combattre, consimţi după fr. consentir, surprinde după fr. surprendre.
La formaţiile româneşti se discută schimbările de prefix (străguşa cf. suguşa), formaţiile analogice (supraiacent cf. subiacent) etc.
în cazurile în care sînt posibile mai multe explicaţii pentru o anumită formaţie (împrumut din diverse limbi, împrumut sau calc, calc sau semicalc, model străin sau formaţie independentă etc.) s-au dat toate acestea.
Istoria prefixelor este interesată în egală măsură de aspectul lor formal şi funcţional, deci de provenienţa diverselor variante, sensuri şi posibilităţi combinatorii. Ea implică de asemenea relevarea celor mai vechi atestări furnizate de sursele folosite.
21. într-un anumit sens prezentarea originii temelor la care apare ataşat un prefix completează cunoaşterea sa sub aspect istoric, încît ar fi putut fi ataşată la paragraful consacrat acestui aspect. Clasificarea etimologică a temelor cuvintelor de bază se face însă, pe de o parte, peiitru a urmări prin ea existenţa sau inexistenţa unor formaţii pe teren românesc (cu sau fără model străin), căci numai combinarea unui prefix cu un cuvînt de altă origine decît aceea a prefixului însuşi demonstrează în mod cert funcţionarea lui ca mijloc de formare a cuvintelor în limba română, şi, pe de altă parte, pentru a stabili limitele posibilităţilor de combinare. Ambele puncte de vedere interesează productivitatea prefixului, de care se ocupă paragraful următor. Originea temelor este astfel un element
de legătură intre paragrafele Consacrate istoriei şi productivităţii unui prefix.
1. Fiind vorba de originea temelor şi nu a cuvintelor cu care se combină prefixul, categoriile stabilite nu cuprind formaţii româneşti din elemente de diverse origini: împuternici este dat la teme moştenite din latină, după etimologia lui putere, iar codevălmăşie la teme împrumutate din slavă, după etimologia lui valma.
2. Alături de temele raportate direct la o anumită limbă (sau la o familie de limbi în cazul temelor de origine slavă sau al neologismelor latino-romanice) se dau temele comune cu albaneza, presupuse a proveni din substrat. Temele onomatopeice sînt notate separat. Temele cu origine necunoscută sînt menţionate mai ales la prefixele cu formaţii puţine sau cu posibilităţi combinatorii reduse. După caz, se fac aprecieri asupra frecvenţei combinării cu anumite categorii etimologice sau cronologice (vechi sau noi) de teme.
3. Originea temelor nu constituie obiectul unui paragraf special la unele prefixe pentru care informaţiile de acest tip rezultă implicit din discuţia asupra istoriei prefixului (vezi situaţia lui apo-, iz, pod-).
22. Poziţia unui prefix în limbă este dată atît de numărul formaţiilor în care poate' fi identificat (ceea ce se poate numi reprezentarea sa), cît mai ales de productivitatea sa, demonstrată prin posibilitatea de a fi format derivate pe teren românesc. Ambele caracteristici menţionate sînt variabile în timp, în spaţiu şi după stilurile limbii, de aceea pentru poziţia unui prefix într-o anumită etapă, varietate teritorială sau stilistică, de exemplu pentru poziţia lui în limba literară contemporană, contează şi poziţia pe care o au formaţiile sale, indicată concret prin frecvenţa lor.
După Drincu, p. t. 157 prefixele se caracterizează prin forţă productivă şi frecvenţă de întrebuinţare.
Productivitatea este de diverse grade. între prefixele total neproductive (fără nici un derivat sigur pe teren românesc) şi cele cu productivitate propriu-zisă există categoria intermediară a prefixelor cu productivitatea limitată la semicalcuri şi adaptări (cu calchierea sau adaptarea bazei dintr-un model străin).
1. Pentru prefixele neproductive ne referim la lipsa unor derivate sigure pe teren românesc nu numai fiindcă teoretic orice derivat care coexistă cu baza ar putea fi format şi independent de modelul său străin sub influenţa altora din sistem (vezi fc i p. XIII), ci şi fiindcă există situaţii concrete în care am considerat neconcludente unele derivate cu corespondent străin neidentificat: vezi ecto- (ectocornee, ectosferâ etc), exo- (exencefal, exometru etc.) sau dia-(diamalţ, diaspor).
2. Se consideră slab productive prefixele împrumutate care au derivate cu calchierea sau adaptarea bazei: vezi apo- (apojupiter), par-x (parcurge, parveni), nu însă şi cele la care adaptarea se reduce la refacerea formei interne: vezi la in-2 formaţii ca inamic sau inechitate.
i în categoria prefixelor productive se includ atît prefixele cu productivitate activă în etapa actuală a limbii (des-, ne-2, în-v re-2 etc), cît.şi unele prefixe cu productivitate încheiată, care au fost productive în trecut, dar nu mai funcţionează ca elemente active de formare a unor noi cuvinte (vezi a-x, cu-).
Vezi la Drincu, p. t. 157 exemple de micro sisteme derivative deschise şi închise, corespunzînd prefixelor cu productivitate activă, respectiv încheiată.
La prefixele cu productivitate activă interesează distincţia între productivitatea dovedită prin formaţii de tip stabil şi cea limitată la creaţii ocazionale, libere sau contextuale. Deşi mai puţin importante în limbă decît formaţiile stabile, formaţiile ocazionale demonstrează în mod direct productivitatea activă a unui prefix, caracterul deschis al inventarului său de formaţii.
Vezi şi p. 18. Drincu, p. t. 157 limitează însă conceptul de productivitate la „capacitatea unui prefix de a crea derivate stabile  [spaţierea noastră] în limbă".
24
S5
Ca şi gradul de reprezentare, productivitatea aceluiaşi prefix poate fi diferită de la o valoare la alta sau de la o valenţă combinatorie la alta. Astfel, prefixul răs- cu valoare negativă are derivate stabile, dar şi-a încetat productivitatea, în timp ce cu valoare intensivă şi iterativă manifestă o productivitate activă, dar limitată în general la formaţii contextuale (stabile, ca răsciti, sau ocazionale).
Cele ocazionale nu sînt înregistrate de obicei în dicţionare: din cele 22 de derivate cu răs-relevate de Densusianu, în gr. s. iv 365 — 367, din descîntece, în dlr figurează numai 7 (lipsesc verbele râscrăpa, răsfige, râsîmpunge, râspune, răstoarce ,,a toarce mult", râzduce, răzjunghia, adjectivele răssec, răssfînt şi substantivele râscuţit, răsstrigare, războjogi pl., râzdeochi, răzmaţe pl., râzmirat) ; în acelaşi dicţionar lipsesc substantivele râscute pl. şi răzveri pl. discutate la Iordan, stil. 208 (primul e înregistrat la tdrg s.v. răz-) şi sensuri intensive contextuale menţionate de acelaşi autor la verbele răscumpăra şi răsplăti. Cf. şi tratarea verbului răstopi ca învechit şi glosat pur şi simplu ,,a topi", pe baza unicului citat de la Dosoftei, întrucît nu se ia în consideraţie formaţia intensivă contextuală Să te topeşti Şi să mi te râstopeşti citată diii descîntece de Densusianu, în gr.s.iv 366.
Prefixul pro-2 a fost productiv în secolul trecut cu valoarea de anterioritate (vezi semicalcuri ca procuvîntare, propăşi), dar astăzi e productiv numai cu valorile de substituire (prodecan, prorector) şi, mai ales, de adeziune (proafrican, prodadaist). O diferenţă netă de productivitate între valorile aceluiaşi prefix se constată la pre-, prefix polisemantic, productiv în limba actuală numai cu valoarea de anterioritate (temporală şi spaţială : preambcddt, prefiltru etc).
între gradul de reprezentare al unui prefix şi productivitatea sa nu există un raport direct proporţional. Este adevărat că marea majoritate a prefixelor total neproductive (sau cu productivitate nesigură) sînt şi foarte slab reprezentate, cu mai puţin de cîte 25 de formaţii: tm- (lj, antre-, tra-, vă- şi văz- (cîte 2), pen- (3), ento- şi me- (cîte 4), an-5 (5), pod- (6), cu- (7), ana- (12), en- (10), cata- (13), ecto- (14), dia- (19), exo- (20), retro- (21), epi- (22), dar printre ele figurează şi prefixul in-2, care e foarte bine reprezentat cu cele 194 de formaţii. Dintre cele 13 prefixe cu productivitate slabă, limitată la semicalcuri, numai trei sînt bine sau foarte bine reprezentate : a-z (135), meta- (79) şi per- (31). între cele 52 de prefixe cu productivitate propriu-zisă figurează nu numai cele mai multe prefixe foarte bine reprezentate : în-± (570), ne-2 (449), des- (395), re-2 (338), anti- (281) etc, ci şi cîteva dintre prefixele cel mai slab reprezentate : poi- şi tă- (cîte 2), întru- şi spre- (cîte 6), o-x (8).
în legătură cu productivitatea se aduc în discuţie şi situaţiile în care un prefix e folosit cu statut de cuvînt independent (mălai extra, a bea ex, un retro etc) sau ca bază de derivare (antum, ultr(a)ist).
Vezi mai sus § 4.
23. Variaţiile regionale şi funcţionale ale reprezentării şi productivităţii fiecărui prefix sînt prezentate într-un paragraf special consacrat repartiţiei teritoriale şi stilistice a prefixului şi a formaţiilor sale. Pentru amîndouă aspectele urmărite se pune de fapt problema relevării unor preferinţe manifestate în cantitatea formaţiilor şi în frecvenţa lor.
a. Prefixe exclusiv regionale nu există. Pot fi considerate totuşi ca atare prefixele do-, nă-x, pro-x şiză-, la care raportul dintre formaţiile generale în limbă şi cele regionale este net în favoarea celor din urmă atît cantitativ, cît şi calitativ (de cele mai multe ori formaţiile generale sînt numai semianalizabile); pentru toate aria de răspîndire se plasează în Banat, Oltenia şi regiunile limitrofe.
26
< U Vezi în ultimul loc Eugen Beltechi, Trei arii bănăţene: do(-), pro-, sa-, îh gl xx (1975), nr. 2, p. 173-186.
" 2. La cele patru prefixe menţionate pot fi adăugate, pentru limba contemporană, prefixul iz-, *» cu aceeaşi arie de răspîndire, şi prefixele co-2 şi po-, cu derivate din regiuni diferite.
Există de asemenea valori regionale ale unor prefixe : este cazul lui pre-exprimînd repetarea (prefierbe, prespăla) sau diminuarea unei acţiuni (pregusta), valori specifice cam aceleiaşi arii.
Numeroase prefixe din fondul vechi al limbii (vezi a-x, des-, în-x, rq>s-,s-, stra-) au însă formaţii regionale fie cu teme de circulaţie generală, fie cu teme care au şi ele caracter regional; formaţiile de acest fel denumesc de obicei realităţi legate de viaţa satului.
Adesea este dificil de stabilit statutul regional sau popular al unor formaţii sau al preferinţei pentru un anumit tip de formaţii: vezi discuţia asupra prefixului in-^ la verbe ca înmărita. De asemenea este dificil de aflat dacă un derivat atestat numai în literatura populara dintr-o anumită regiune circulă şi în vorbirea curentă din zona respectivă.
Uneori interesează şi relevarea situaţiilor în care regional se preferă formaţii neprefixate faţă de cele prefixate din limba literară sau din alte graiuri: vezi la prefixul în-x preferinţa unor graiuri pentru formaţiile neprefixate ca bolnăvi, cărunţi, puşca.
Problema repartiţiei teritoriale a prefixelor şi a formaţiilor lor nu priveşte numai graiurile populare, ci şi variantele cultivate caracteristice unor regiuni. Cu diverse prefixe — vechi sau, mai ales, noi — există unele formaţii regionale culte, astăzi învechite, care au avut circulaţie în Transilvania şi Bucovina, reprezentînd de obicei calcuri sau semicalcuri după alte limbi*(germană, latină sau maghiară); vezi exemple ca agrăi, abzice, adscrie, coaduna, înarticula, întrelăsa, repăşi, străforma.
Vezi Puşgariu, l. r. i 411.
b. în ce priveşte repartiţia stilistică a prefixelor interesează în primul rînd distincţia dintre cele folosite în limba literară, pe de o parte, şi cele folosite în limbajul popular şi familiar, de cealaltă parte; în mare măsură această problemă este legată de distincţia între prefixele vechi şi cele noi.
în general, prefixele din fondul vechi au o arie stilistică mai larga, formaţiile lor întîlnindu-se în toate varietăţile funcţionale ale limbii, atît în limba populară, cît şi în cea literară : vezi a-19 cu-, des-, în-v ne-2, pre-. Unele prefixe vechi sînt însă slab reprezentate în limba literară şi mai ales în stilul tehnico-ştiinţific : puţinele formaţii admise în limba literară ale prefixelor preponderent regionale discutate mai sus sub a (do-, nă-x, pro-x, ză-; co-2, iz- şi po-) nu sînt folosite de obicei decît în vorbirea curentă şi în stilul artistic (vezi exemple ca doborî, năvăli, proslăvi, zălud; covîrşi, izgoni, ponegri). Chiar unele prefixe^ mai bine reprezentate în limba literară nu sînt uzuale şi mai ales nu sînt productive în stilul ştiinţific : vezi prea-, răs-, stră-. Se poate vorbi deci de existenţa unor restricţii de ordin stilistic.
Prefixele din fondul neologic sînt caracteristice pentru variantele culte ale limbii. Unele dintre ele au formaţii folosite în diverse stiluri ale limbii literare, în limbajul familiar şi chiar în vorbirea populară actuală : vezi anti-, con-2, contra- etc. Cele mai multe prefixe neologice sînt prezente preponderent sau exclusiv în stilul tehnico-ştiinţific, uneori în diferite domenii (a-z, ante-, circum-, para-, post-, trans-), alteori în unul singur sau în domenii strîns înrudite (apo-, cata-, cis-,  ecto-, endo-, hipo-).
Preferinţele unor stiluri se manifestă clar la selectarea prefixelor sinonime. Faţă de vechiul ne-2, general în toate aspectele limbii, anumite stiluri culte (în special cel filozofic şi politic) îl preferă astăzi pe non-.
Unele prefixe au valori specifice cîte unui stil, uneori chiar unui domeniu terminologic foarte restrîns: mai multe situaţii de acest fel se pot cita pentru terminologia chimiei (vezi meta-, para-, per-), dar şi pentru terminologia muzicală (contra-, sub-). Alteori se constată o preferinţă a unor stiluri pentru anumite valori ale prefixelor: astfel, extra-, super-, supra-, ultra- se folosesc în stilul ştiinţific în special cu valori concrete („afară", „deasupra", „dincolo de"), în timp ce în stilul publicistic — mai exact în limbajul reclamelor — şi de aici în limbajul familiar se folosesc aproape exclusiv cu valoarea abstractă de superlativ; para-cu valoarea de opoziţie e specific terminologiei tehnice propriu-zise (uneori de uz generalizat: paratrăsnet), cu valoare intensivă e popular şi familiar, iar cu celelalte valori, ca proximitatea, inferioritatea calitativă, asemănarea etc, e limitat la stilul ştiinţific, în special la ştiinţele naturii.
Odată cu răspîndirea unor formaţii prefixale, se produce si schimbarea distribuţiei prefixului însuşi, trecerea lui dintr-un stil în altul. La adoptarea unor formaţii culte de către vorbirea populară s-au petrecut însă uneori schimbări de prefixe, înlocuirea prefixului neologic cu un corespondent vechi: des- pentru de-2 (vezi dezmobiliza), în-x pentru in-x (insufla), răs- pentru re-2 (răzvoluţie).
în toate variantele funcţionale ale limbii se întîlnesc nu numai creaţii stabile şi generale, ci şi unele ocazionale şi personale. Creaţiile personale din stilul artistic, publicistic şi familiar au scopuri expresive, pe cînd cele similare din stilul ştiinţific au caracter terminologic: vezi, din terminologia lingvistică, străromână la Sextil Puşcariu, relatiniza la Al. Graur, reromaniza la Sextil Puşcariu.
Atît repartiţia teritorială, cît şi cea stilistică sînt interesate şi de distincţiile de ordin cronologic. Multe formaţii regionale sau populare reprezintă conservarea unor arhaisme : vezi războli. Numeroase derivate cu iz-, raz-, văz- sînt caracteristice vechilor texte literare, în special religioase. Formaţiile intensive cu prea- la adjective şi substantive, folosite în trecut şi în stilul administrativ, se menţin astăzi numai în stilul bisericesc şi în stilul artistic arhaizant.
în lumina celor arătate în legătură cu repartiţia prefixelor şi a formaţiilor prefixale în diverse varietăţi ale limbii, este limpede că numărul total de formaţii nu este indicele determinant al poziţiei unui prefix în limbă. Cu cele şapte formaţii ale sale, prefixul cu-, lipsit şi de productivitate, este mai important decît multe alte prefixe cu derivate numeroase, dar limitate la un aspect al limbii (de exemplu hipo-, meta-, peri-), pentru că cel puţin şase dintre formaţiile lui sînt generale în limbă.
24. Prezentarea monografică a prefixului simplu sau a unei serii de prefixe simple include discutarea prefixelor sale complexe (compuse şi dezvoltate). Ele sînt menţionate (cele compuse de obicei la ambele prefixe componente) în legătură cu inventarul prefixelor simple mai ales al celor slab reprezentate —, cu istoria lor sau cu diverse alte aspecte, în cazul în care prefixul complex comportă o prezentare specială, ea se face în monografia consacrată primului prefix din structura sa, într-un ultim paragraf : vezi metem- f meten- la meta-; ram- \ran- şi rim- /
rin- la re-2. în orice caz, în ultimul paragraf al unei asemenea monografii sînt măcar amintite prefixele complexe, cu trimiteri la paragrafele unde au fost luate în discuţie pentru o raţiune sau alta.
PEOBLEME STUDIATE ÎN CAPITOLELE DE SINTEZĂ
25. Partea a doua a volumului este alcătuită din cîteva capitole de sinteză, în care unele probleme generale — cele mai multe urmărite şi în prima parte, în descrierea monografică a fiecărui prefix — sînt tratate la nivelul ansamblului prefixelor din limba română.
O problemă care nu poate fi abordată decît la acest nivel priveşte fenomenul supraprefixării sau al cumulului de prefixe, adică prezenţa a două sau mai multe prefixe — diferite sau repetate — în unul şi acelaşi cuvînt. în legătură cu distincţia, esenţială, între supraprefixarea propriu-zisă, care se face în trepte succesive (şi care înseamnă de fapt adăugarea unui prefix la un derivat anterior prefixat), şi supraprefixarea simultană, se discută cele cîteva prefixe compuse, formate pe teren românesc (sco-, năs-) sau împrumutate (apar-, meten-, ran-, rin-, sper-).
Capitolul consacrat semanticii prefixelor şi a derivatelor cu prefixe grupează valorile (sensurile) lexicale şi lexico-gramaticale înregistrate în descrierea monografică a prefixelor, stabilind raportul dintre sensurile prefixelor şi sensurile unor părţi de vorbire şi relevînd existenţa unor valori mai bine sau mai slab reprezentate. Prefixele sînt clasificate aici în monosemantice şi polisemantice, discutîndu-se şi în ce măsură se poate vorbi de prefixe asemantice. în acelaşi capitol se studiază două importante relaţii semantice, urmărite atît la prefixe, cît şi la derivatele lor : sinonimia şi antonimia.
Alt capitol grupează elementele de analiză formală ( = morfologică) din descrierea făcută în monografii, prezentînd repartiţia derivatelor cu prefixe şi a cuvintelor de bază pe părţi de vorbire (cu un tabel al situaţiei fiecărui prefix din acest punct de vedere). Derivarea omogenă, de la aceeaşi parte de vorbire, este distinsă de cea eterogenă, de la o parte de vorbire diferită, iar în cadrul amîndurora se face distincţia de rigoare între derivarea simplă sau pur prefixală şi cea parasintetică. Se relevă statutul ambiguu al unor formaţii prefixate din punctul de vedere al apartenenţei lor la o anumită parte de vorbire, situaţie legată de ambiguitatea elementului prefixai. Capitolul include unele probleme de ordin gramatical care au tangenţă cu repartiţia pe părţi de vorbire: pe de o parte, menţinerea categoriilor gramaticale şi a particularităţilor flexionare ale cuvîntului de bază şi, pe de alta, prefixarea la şi de la numele proprii.
Observaţii formale de altă natură sînt grupate în capitolul consacrat structurii fonetice a prefixelor şi a derivatelor cu prefixe, în care se discută: structura silabică a prefixelor, caracterul vocalic sau consonantic al finalei lor, hiatul produs prin prefixare (şi evitarea lui), precum şi accentuarea prefixelor şi a formaţiilor prefixate.
Un capitol tratează problemele puse de scrierea derivatelor cu prefixe: situaţii în care se întîlneşte scrierea cu cratimă a formaţiilor prefixate sau completa separare a prefixului, succesiunea aceleiaşi consoane (consoane duble) şi tipurile de variante grafice înregistrate în descrierea prefixelor.
28
29
Ultimul capitol se ocupă de originea prefixelor româneşti—care sînt de trei categorii: moştenite din latină, împrumutate din diverse limbi şi apărute pe teren românesc —, relevînd etimologia multiplă a unor prefixe sau întărirea altora de straturi ulterioare. Capitolul explică prin varietatea surselor etimologice (ale ansamblului prefixelor şi ale unor prefixe în parte) bogăţia inventarului actual de prefixe. Se subliniază preponderenţa numerică a prefixelor neologice de circulaţie internaţională şi, dintre acestea, rolul deosebit al celor latino-romanice, care au reactivat şi derivarea cu prefixe moştenite din latină.
în loc de concluzii, un tabel sinoptic grupează diverse caracteristici ale celor 86 de prefixe simple studiate în volum : aspecte formale ca părţile de torbire formate (numărul şi felul lor), clasele cuvintelor de bază şi felul derivatelor (omogene /eterogene, simple / parasintetice); caracterul monosemantic sau polisemantic; numărul formaţiilor analizabile luate în consideraţie (reprezentînd suma celor două cifre date la inventarul din monografii: numărul formaţiilor din dicţionarul de bază + numărul formaţiilor adăugate din alte surse); productivitatea; originea.
Din păcate nu au putut fi incluse în tabel şi datele referitoare la repartiţia teritorială şi stilistică. De asemenea im s-a putut nota decît o caracterizare atemporală a prefixelor, considerate productive şi slab productive, fără a surprinde dinamica productivităţii (distincţia între productivitatea activă şi cea încheiată, între productivitatea de dată îndelungată sau recentă).
26. Poziţia derivării cu prefixe în ansamblul mijloacelor de formare a cuvintelor în limba română nu va putea fi definită decît după prezentarea tuturor celorlalte mijloace. Volumul de faţă se limitează la aprecieri necomparative cu alte procedee.
Privind numai rezultatele prefixării, după materialul luat în considerare, se constată că cele 86 de prefixe simple apar în 5 680 de formaţii analizabile, diversele prefixe avînd între 1 şi 570 de formaţii de acest fel: la cele două extreme se situează intro-, se-, tră- cu cîte 1 formaţie şi în-x cu 570.
Lista prefixelor cu cele mai puţine formaţii (sub 10) cuprinde, pe lîngă cele 3 prefixe cu cîte 1 formaţie, încă 18 prefixe: antre-, poi-, tă-, tra-, tre-2, vă- şi văz- cu cîte 2 formaţii, par-1 şi pen- cu cîte 3, ento- şi me- cu cîte 4, an-5 şi juxta- cu cîte 5, întru-, pod- şi spre- cu cîte 6, cu- cu 7 şi o-x cu 8. Lista prefixelor cu cele mai multe formaţii (peste 100) cuprinde, pe lîngă în-x, încă 17 prefixe: ne-2 (449+), des- (395), re-2 (338), anti- (281), sub- (222), supra-(198), de-2 (195), in-2 (194+), pre- (186), contra- (158), para-(153), a-x (141), a-3 (135), râs-(124), peri- (123), hiper- (109), con-2 (106); majoritatea lor sînt prefixe productive, dar in-2 este neproductiv, iar a-3 are o productivitate slabă, limitată la semicalcuri.
Formaţiile analizabile avute în vedere aparţin unor diferite perioade, varietăţi teritoriale şi stilistice. întrucît o mare parte din numărul total al acestor formaţii provine din materialul adăugat la prefixele neologice, aparţinînd în special terminologiei tehnico-ştiinţifiee moderne, compararea totalului de formaţii din sursele de bază cu cel al adaosurilor din alte surse este, în anumite limite, elocvent pentru dinamica reprezentării diverselor prefixe în limbă.
Rezervele sînt necesare deoarece, fără îndoială, diferenţele sînt şi, de ordin sincronic: în condiţiile în care dicţionarele de bază (dm şi dlr) oferă, în primul rînd, formaţiile generale în limbă, s-au adăugat formaţii mai ales la prefixele neologice din terminologia tehnico-ştiinţifică şi la cele regionale. Pentru ultimele vezi co-2 (4+15), do- (1 + 31), iz- (3 + 15) şi pro-2 (2 + 30). în ce priveşte prefixele neologice, două dintre ele, anume apo- şi cis-, nu au nici o formaţie analizabilă în sursa de bază (dm), deci adaosurile — 17, respectiv 11 — se fac la zero; diferenţe notabile se constată la următoarele prefixe: a-z (20 + 115), hnţi-
(45 + 236), contra- (40 + 118), endo- (4 + 32), extra- (8 + 34), hiper- (6 + 103), hipo- (5 + 76), meta- (9 + 70), para- (36 + 117), peri- (26 + 97), sub- (61 + 161), super- (6 + 61), supra-(47 + 151), ultra- (8 + 60).
Dinamica prefixării în ansamblu este în mod vizibil ascendentă. Inventarul prefixelor s-a îmbogăţit continuu în cursul istoriei limbii române, fără a se înregistra nici o pierdere : există prefixe care au încetat să mai fie productive — alături de altele care nu au fost niciodată productive sau care au avut numai incidental o foarte slabă productivitate —, dar nu se cunoaşte nici un prefix românesc cu toate formaţiile ieşite din uz. în schimb, s-au adăugat mereu alte prefixe (împrumuturi şi creaţii proprii), dintre care multe şi-au demonstrat recent productivitatea.
Ponderea prefixării în limba română contemporană, cu deosebire în variantele cultivate, este mult mai mare decît în epocile anterioare şi se poate prevedea o evoluţie ulterioară în acelaşi sens. Bineînţeles, dezvoltarea prefixării nu implică în mdd necesar sporirea numerică a inventarului de prefixe, ci se referă în general la sporirea inventarului de formaţii şi în special la îmbogăţirea acestuia prin forţa creatoare a cît mai multor prefixe cu productivitate activă.
30
monografiile prefixelor
A-x (AD-)
Rudolf Geheeb, Prosthetisches a und s im Rumănischen, în jahresbericht v (1898), 26—30; Auerbach, v. 210—217; Finuţa Asan, Prefixul a~ < lat. ad~, în smfg ii 3 — 15.
1. Derivatele care prezintă prefixul a-x se disting de compusele cu prepoziţia a (prepoziţia şi prefixul avînd origine şi sensuri comune, vezi mai jos § 5) prin imposibilitatea raportării la un grup sintactic firesc (vezi fc i 18—19).
Diverse construcţii sintactice în care prepoziţia a preceda de obicei un substantiv sau un adverb, rar un adjectiv, au dat naştere unor cuvinte compuse ca adverbele acasă, ades(eori), alături, alocuri, aminte, arar(eori), arazna, aseară, asîlă „în silă, fără plăcere" (fc i 216—218), substantivele acliinăie, ales, amurg, aprînz, avecernie (ib. 115) sau, împreună cu un sufix, unor verbe compuse parasintetice.
La exemplele date în fc i, adăugăm următoarele cuvinte compuse întîlnite în izvoarele noastre (pentru a evita confundarea lor cu derivatele):
— adverbe: adepreună (da), adineauri, afund, alene, amainte (ib.), anevoie, anume, anuşcînd „mai înainte, nu prea de mult timp" (ib.), aorea (ib.), apravăţ ,,alături, aproape" (da ms.), atocma (da), auneori (ib.),; avalma (ib.), aici trebuie clasate de asemenea aidoma şi aievea (neanalizabile), unde prepoziţia a s-a combinat cu două cuvinte slave (bhaoavk şi wk, bg. hk°b), fără existenţă independentă în limba noastră;
— substantive: amănunt < prep. a + mânunt „mărunt", amiază, provenit din amiazăzi < lat. ad mediam diem sau din a miază (prepoziţia cu sens temporal şi substantivul cu înţelesul ,,mijloc") şi probabil amnar (cu varianta amînar), dacă provine din construcţia a minarfe] (dlr) ;
— verbe (compuse parasintetice) : afuma, amina, asori ,,a se încălzi la soare" (da), astăura ,,a sta la pîndă (în staur = staul)" (ib.) şi poate alunga, dacă provine din (de-)a lung(ul), şi amuia ,,a muia" (ib.), dacă e format de la (a pune sau a băga, a lăsa etc.) a moi ,,a pune (băga, lăsa etc.) într-un lichid pentru a se muia" (dlr s.v. moi).
Subliniem în mod special categoria verbelor compuse parasintetice cu prepoziţia a întrucît la acestea e mai mare posibilitatea de confuzie cu prefixul a-x. în afară de exemplele date pînă aici, formate pe teren românesc, există şi compuse cu a moştenite din latină, ca : adevăr (cf. fc i 27), abia, afară, aici, apoi, aproape, atunci (ib. 222) etc. sau împrumutate ca : afrescă < it. a fresco, aparte < fr. ă part (la origine construcţii cu prepoziţia romanică a).
Derivatele cu prefixul a-± trebuie deosebite şi de variantele unor cuvinte care au un a protetic. Această delimitare este dificilă, deoarece nu există unul sau mai multe criterii (de natură semantică sau fonetică) pe care s-ar putea baza diferenţierea. Pe de o parte, prefixul şira pierdut în multe cazuri posibilitatea de a modifica înţelesul bazei, putînd fi confundat, din acest motiv, cu a protetic, iar pe de altă parte condiţiile apariţiei lui a protetic sînt deocamdată insuficient studiate (cf. Sextil Puşcariu, în de i (1920—1921) 372; id., l.r. ii 366).
3 - c. 1539
33
Substantivele eu a- avînd paralele fără <£-»de care nu se deosebesc din punct de vedere semantic — cum sînt: alaur, popular (ba), alămîie, alăută, învechit şi popular (ib.), apaos, popular (ib.), aurmă (ib.) şi poate aspic „levănţică", regional, din numele ştiinţific al plantei [Lavan-dula] spica, probabil prin intermediul germ. Spiek „id." (ib.) — nu au fost incluse în inventarul derivatelor, avînd în vedere că nu avem formaţii certe în care prefixul a- să se fi ataşat în româneşte, fără a copia vreun model, la un substantiv şi să nu-i fi schimbat înţelesul (dealtfel numărul substantivelor derivate cu prefixul a-x date foarte mic, vezi p. 35).
Situaţia verbelor e mai coniplieată decît cea a substantivelor, pentru că în cazurile în care verbele cu a- au acelaşi sens cu cele fără a-putem bănui că iniţial acest a* era un prefix care indica locul, direcţia (de exemplu : acoperi, acufunda, alătra, aluneca, amirosi, apipăi, azvîrli), începutul acţiunii (de exemplu : amiji), intensificarea acţiunii (de exemplu : alingări, amăguli) etc. şi că ulterior şi-a pierdut valoarea. Este posibil ca unele dintre verbele de acest fel (ca de exemplu (reg.) amirui „a cîştiga, a mirui2" (da), apesti „a întîrzia, a peşti" (ib.), (înv.) apriimi „a primi" (ib.), asuna „a suna" (ib.) etc.) să nu fie derivate, ci variante care au un a protetic, dar fiindcă nu există posibilitatea de a repartiza exemplele în cele două categorii (cu prefixul a-x şi cu a protetic), am cuprins în listele derivatelor toate verbele cu a atestate de izvoarele noasî-tre. Ele trebuie privite însă cu toată rezerva.
Felul în care au luat naştere aprumuta ,,a împrumuta" (da) şi aurma „a mirosi vînatul şi a merge pe urma lui" (ib.) nu este sigur: primul poate fi derivat de la verbul prumuta, dar şi compus parasintetic avînd la bază locuţiunea adverbială a prumut, iar ultimul este fie derivat de la urma sau (parasintetic) de la urmă, fie derivat de la aurmă (unde a este poate protetic), dacă nu cumva aurmă este derivat postverbal de la aurma (atît aurmă, cît şi aurma nu sînt datate).
Delimitarea de cele două prefixe omonime : a-2 < lat. ab- şi a-z < gr. a'- nu pune în general probleme, cu excepţia unor exemple izolate.
1. Adjectivul afocal (din sistem afocal,,sistem optic format din două (grupuri de) lentile aşezate astfel încît focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte") prezintă un a-al cărui sens nu reiese din definiţia citată şi de aceea nu putem preciza dacă avem a face cu prefixul privativ a-z „(imaginea) nu e în focar" sau cu a-± care indică proximitatea, direcţia.
2. Pentru verbul abate, în al cărui înţeles ,,a (se) îndepărta de la direcţia apucată..." s-au contopit probabil sensurile prefixelor ab- şi ad-, vezi discuţia de la AB-, p. 44.
2. Prefixul a-x are varianta etimologică ad-, existentă într-un număr redus de cuvinte (vezi inventarul de la p. 35), moştenite sau împrumutate (vezi § 5).
3. în dm sînt înregistrate 86 de formaţii analizabile cu prefixul a-x la care se adaugă din alte izvoare 55 de formaţii:
acrescâmint Jur. (der), aculma ,,sl atîrna'' (da), ad joncţiune (dn2), adoi ,,a spune a doua oară" (da), adorbital (d. med.), adormita (da), adrenal (d. med.), adstrat (dn2), adulma ,,a adulmeca" (da), adupleca ,,a îndupleca" (ib.), afumega (ib.), agimba ,,a umbla pe urmele cuiva, a gîmba" (ib.), agrămădi ,,a îngrămădi" (ib.), alătra ,,sl lătra" (ib.), alimba ,,a descărca o parte din marfa de pe o navă..., a limba" (dn2), alimpit ,,mort de foame, hămesit" (da), alingări ,,a linguşi, a lingări" (ib.), aluniza (dn2), aluzi ,,a se prosti" (da), amarinizare „instruirea echipajului unei nave pentru executarea serviciului şi pentru obişnuirea cu viaţa la bord" (ltr2), amăguli ,,a măguli" (da), amăsurat (da ms.), amiji ,,a miji de ziuă; a aţipi" (da), amirui (ib.), amistui ,,a mistui" (ib.), amuţa ,,a întărîta un cîine, a muta" (ib), anota ,,a înota" (ib.), anumâra „a număra" (ib.), apercepe (ib.), apesti (ib.), apipăi „a pipăi" (ib.), aplatiza (dn2), apreţia (da), apriimi (ib.), aprovare „înclinare a unei nave către prova (= proră)" (dn2), apuntare „evoluţie a unui avion prin care acesta se aşază pe puntea unei nave" (ib.), apupare „înclinare a unei nave către pupă" (ib.), apuţi „a percepe cu simţul
34
mirosului" (da), arăduce ,,sl se asemăna, a răduce" (ib.), ascruma „a preface în scrum" ■(ib;); asimţi „a simţi adînc, intens, a medita" (ib.), asoţia (ib.), aspuma „a face, a arunca sp urnă, a spuma" (ib.), asta „a sta lîngă, alături de cineva sau de ceva" (ib.), astăvi „a se statornici, a rămînea într-un loc, a stăvi" (ib.), astrăina ,,sl (se) înstrăina" (ib.), astrînge „a strînge într-un loc" (ib. şi: astrîngâtor „astringent" Ursu, t. 154), asumuţa „a întărîta un cîine, a sumuţa" (da), asuna (ib. şi: asunâtoare, asunet ib.), atăglria „a atîrna" (ib.), atrista „a întrista" (ib.), aulma „(despre animale) a simţi prezenţa unui animal, a unui om etc, a ulma" (ib.), auecina „a (se) învecina" (da ms.), aueni „(despre aluat) a dospi, a creşte" (da), avorbi (da ms.).
Derivatele cu prefixul a-3L sînt:
I verbe, analizabile în raport cu:
— un verb: aclama cf. clama „a striga, a chema cu voce tare" (dn2), acoperi, adormi, aduce, adupleca cf. dupleca, alipi, amesteca, apărea, apăsa, apleca, astăvi, astrînge, aveni etc.; adjudeca, admira, adopta, adsorbi, adulma ;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : aborda, aclimatiza, acorda, aculma cf. culme, afîna, alăpta, amarinizare cf. marină, aproviziona, astupa cf. stupă „cîlţi", avînta etc; aăăpa;
— un verb şi un substantiv : acredita „a deschide un credit, a credita; a împuternici", acupla, agrămădi, alimba cf. limba, limb „navă folosită în operaţii de limbare", aservi, aţinti etc; adnota, adumbri;
— un adjectiv (formaţii parasintetice): agrava, alina, aluzi cf. lud „prost", amorţi, amuţi, anula, aplatiza, apropria, aproxima, asigura, atrista etc; adapta;
— un verb şi un adjectiv : asurzi, avecina;
— un adverb  (formaţii parasintetice): achita cf. (a fi) chit, acomoda;
— un numeral (formaţii parasintetice^ : adoi; aduna;
II substantive,   analizabile în raport  cu:
— un substantiv : acont, afabulaţie cf. fabulaţie „id.", afacere, afiliaţie, aflux, apoziţie, asentiment; adjoncţiune, adstrat, adverb; (formaţii parasintetice) aliteraţie, apuntament, apuntare, apupare, asolament;
— un adjectiv: afluent cf. fluent „curgător"; (formaţie parasintetică) acalmie ;
— un verb (formaţie parasintetică): acrescămînt „drept prin efectul căruia partea unui moştenitor sau a unui legatar creşte...";
III adjective,   analizabile în raport cu:
— un adjectiv : alungit, amăsurat; adotbital, adrenal;
— un substantiv (formaţie parasintetică): afemeiat;
— un verb (formaţie parasintetică): alimpit cf. limpi „(mai ales despre cîini şi pisici) a mînca sau a bea sorbind cu limba".
Nu au fost cuprinse în inventarul de mai sus următoarele cuvinte :
— verbul atîrna, a cărui etimologie e nesigură (cf. tdrg, Gioranescu ; derivarea lui din tîrn sjspin, mărăcine", presupusă de da, este greu acceptabilă din motive de ordin semantic);
— verbele: acurge „a sări într-ajutor" (da) şi asezona „a pune ingrediente într-o mîncare", care sînt neanalizabile din punct de vedere semantic (primul a fost poate analizabil în limba *nai veche), astringent şi administra, al căror sens numai cu greu ar putea fi pus în legătură cu stringent şi ministru (astupa însă a fost luat în consideraţie, deoarece este analizat de către vorbitorii care îl cunosc pe stupă „fire de cînepă..., dop de cîlţi...");
~~ adjectivele: aboţit, acurmeziş, amărât şi substantivul alăcustă, existente în da numai ca trimiteri la boţit, curmeziş, mărat şi lăcustă, dar nemenţionate (primele două şi ultimul de da, cel de-al treilea de dlr) la acestea din urmă; dealtfel, adjectivele par a fi compuse cu prepoziţia a, iar substantivul, variantă a lui lăcustă, cu a protetic.
Cele mai multe dintre derivatele cu a-x sînt verbe (aproximativ patru cincimi); urmează, în ordinea descrescîndă a numărului de formaţii, substantivele şi adjectivele.
35
Alicnealâ „lihneală" este probabil un abstract verbal de la aligni „lihni" (da) şi nu un cuvînt provenit din substantivul tihneală, iar adumbrâ (atestat la Budai-Deleanu, Ţiganiada, Bucureşti, 1953, p. 136) este mai curînd un derivat regresiv de la adumbri, decît un cuvînt format de la substantivul umbră, căci nu există nici un alt derivat românesc cu ad-. A sudoare (da) are un a fie protetic, fie adăugat după asuda. Amigdalâ şi migdală sînt dublete etimologice: ambii termeni provin pe căi diferite (primul prin franceză, ultimul prin slavonă) din gr. âpLuySaXT), lat. amygdala.
Formaţii semianalizabile: abrevia ef. breviar; afirma cf. infirma, confirma; afix cf. prefix, infix; aglomera cf. conglomerat, glomerulă; anihila cf. nihilist, nihilism; aproba cf. reproba; aseleniza (dn2) cf. selen(o)-; asimila cf. simil(i)-; aspira cf. inspira, respira; asuda cf. sudoare, sudaţie; atenta cf. intenta, tentativă; avers cf. revers, verso; aviva cf. viv(i)-; adjura (da ms.) cf. conjura; advers cf. invers, revers etc.
4. Prefixul a-x exprimă :
1) direcţia (în) spre obiectul denumit de bază sau direcţia acţiunii („încoace", „asupra", „spre") : aborda, acosta, aculma, aduce, aduna, afluent, aluniza, apăsa, apleca, apuntare, apupare, atrage, avînta etc. ;preferinţa, înclinaţia pentru obiectul denumit de bază: afemeiat / proximitatea spaţială, alăturarea („lîngă") : adorbital, adstrat, adverb, aliteraţie, apoziţie, asta etc.; indicator al apropierii: alipi ;
2) dobîndir ea însuşirii denumite de bază: adapta, afina, agrava, ajusta, alina, aluzi, amorţi, amuţi, anula, aplatiza, apropria, asigura, asurzi, atrista etc.; aproximarea însuşirii denumite de bază : alungit ;
3) transformarea în obiectul denumit de bază: abrutiza, ascruma sau într-un obiect asemănător cu acesta: afina;
4) acţionarea asupra obiectului denumit de bază : acorda, aproviziona etc. sau în calitatea pe care o are acest obiect: acompania, asotia ;
5) utilizarea ca instrument a obiectului denumit de bază : adăpa, alăpta, astupa etc.;
6) produc er ea obiectului denumit de bază (dacă derivatul e raportat la substantiv) : aspurna;
7) conformitatea cu obiectul denumit de bază : aclimatiza, alinia, asorta /aderarea la obiectul denumit de bază : asentiment ;
8) trecerea dintr-o stare în alta, începutul unei acţiuni: adormi „a trece în starea de somn", adormita;
Este posibil ca în adormi ,,a aduce pe cineva în starea de somn" prefixul să aibă rol gramatical de tranzitivizare a verbului.
9) intensificarea acţiunii denumite de bază : aflux, asimţi.
Valoarea prefixului este neclară în: acrescămînt, admira, adoi, adopta, adsorbi, afacere, alimpit, apărea, apuntament etc.
Unele derivate au acelaşi sens cu cel al bazelor lor : adupleca, afabu-laţie, afrescă, afumega, agîmba, aldga, amesteca, amistui, amuţa, anota, anumăra, apreţui, apuţi, arăduce, asemălui, asemăna, asfinţi, astăvi, astîm-păra, asumuţa, aulma etc.
Vezi şi cele spuse la § 1 despre verbele cu a- al căror înţeles nu e diferit de sensul bazelor. 36
Dintre valorile prefixului cel mai bine reprezentate sînt primele două.
5. Prefixul a-x este moştenit din lat. ad-,
în latină ad era prepoziţie şi prefix. Ca prefix, lat. ad- are şi varianta a- (d fiind eliminat înaintea unor grupuri de consoane : asterno, ascendo etc. sau asimilat de consoana iniţială a bazei: affigo, appono etc). Lat. ad- formează verbe : adiungo, admitto etc, mai puţin adjective (participii) : adesus, aduncus, rar substantive : affinis etc Principalele valori ale lui ad- sînt: apropierea, vecinătatea : adsto etc, mişcarea către un scop, direcţia : adeo, aduenio etc, începutul unei acţiuni: aduigilo etc, trecerea dintr-o stare în alta: addormio, adolesco etc, acţiunea făcută în interesul subiectului — sens mediu : accipio, adcuro, adsimilo etc (cf. Ernout-Meillet, s.v., Leumann-Hofmann-Szantyr, l. g. i 253 — 254, ii 219 — 221, ilr i 98 — 99, 102 — 106, D. Barbelenet, Sur le sens moyen des composes formes avec ad en latin, în Melanges linguistiques offerts ă M. J. Vendryes, Paris, 1925, p. 9 — 40). A(d) - s-a menţinut în limbile romanice (cf. Meyer-Lubke, g. ii 618, Bourciez, e. 67 — 68, 198).
Eomâna 1-a moştenit pe ad cu rol de prepoziţie şi de prefix.
Prepoziţia a apare în textele vechi şi e folosită şi astăzi în unele graiuri cu principalele valori din latină : locală, temporală, instrumentală, modală, finală, la care s-au adăugat cîteva funcţii, singurele menţinute în limba literară contemporană : exprimă direcţia abstractă, asemănarea, serveşte la formarea unor construcţii cu valoare de genitiv, precedă infinitivul (cf. gram. rom. i 334 — 336). Existenţa prepoziţiei a sl putut ajuta la întărirea prefixului a-.
Prefixul a-x a fost moştenit prin cuvinte ca:
— (analizabile) adăpa < adaquo, -are, adormi < addormio, -ire, aduce < adduco, -ere, aduna < aduno, -are, apleca < applico, -are etc. Verbele aprinde < apprendo, -ere şi apune < appono, -ere, care circulă alături de bazele lor, prinde şi pune (moştenite şi ele), s-au depărtat atît de mult din punct de vedere semantic de acestea din urmă, încît pentru vorbitorii români sînt neanalizabile;
— (semianalizabile) afla < afflo,-are, alege (vezi observaţia de mai jos), apăra < apparo, -are, aşeza < assedio, -are;
— (neanalizabile) adăsta < adasto, -are, adăuga < adaugeo, -ere, ajunge < adiungo, -ere, ajuta < adiuto, -are, apropia < appropio, -are, aşterne < asterno, -ere etc.
Existenţa unui a-, urmaş al lat. ex- (cf. Em. Vasiliu, Evoluţia lat. ex- în limba română, în scl vi (1955), nr. 3 — 4, p. 239, 242), este îndoielnică, pentru că nici un cuvînt românesc cu a- nu provine cu siguranţă dintr-un termen latinesc cu ex-. Asuda şi astîmpăra pot, eventual, avea ca etimon pe exsudare şi pe extemperare (cf. rew 3076 şi 3082), deşi izvorul citat nu dă nici un corespondent romanic al cuvintelor româneşti, dar primul poate continua pe assudare (cf. cade, s.v.), iar ultimul poate fi format în româneşte de la stîmpăra. Aspuma, considerat de da ms. urmaş al lat. exspumare (inexistent în rew), este mai probabil derivat românesc de la spuma sau de la spumă. Aiepta ,,a arunca; a (se) îndrepta" (cuvînt neanalizabil) poate proveni din eiectare (cf. Puşcariu, s.v.), dar şi din adiectare (cf. cade, s.v.), ascuţi este probabil rezultatul unei confuzii între *excotire şi *acutiare (cf. da, s.v.), asmuţi continuă poate pe *exmucciare (cu schimbare de conjugare, ib.) ori poate pe *ammotiare (cf. cdde, s.v.), alege, pe eligere (cf. tdrg, s.v.) sau pe allegere (cf. da, s.v.), iar aştepta, pentru care s-a propus ca etimon lat. exceptare (cf. Rudolf Geheeb, lucr. cit., p. 17), e mai curînd urmaşul unui *astectare (< aspec-tare, cf. da, s.v.).
în epoca modernă prefixul a fost întărit prin derivate cu a(d)-împrumutate :
— din latină: adnota < adnoto, -are etc. Adumbri intră probabil şi el în această categorie (cf. Al. Graur, în blv (1937), 87; pentru ad-umbră, vezi cele spuse în nota de la p. 36);
— din franceză : acalmie < accalmie, achita < acquitter, acupla < accoupler, adstrat < adstrat, ajusta < ajuster, aliteraţie < alliteration, amenaja < amenager, aproviziona < approvisionner, asorta < assortir etc.
37
sau adaptate : adjudeca < lat. adiudico, -are, sprijinit şi de fr. adjuger, adsorbi < fr. adsorber.
Uneori nu se poate preciza din ce limbă a fost împrumutat cuyîntul sau dacă au fost puse la contribuţie mai multe surse :
— latină sau franceză: adapta cf. lat. adapto, -are, fr. adapter, admira cf. lat. admiror, -ari, fr. admirer, adopta cf. lat. adopto, -are, fr. adopter, afabulaţie cf. lat. affabulatio, fr. affabulation, anula cf. lat. annullo, -are, fr. annuler, apoziţie cf. lat. appositio, fr. apposition, aproxima cf. lat. approximo, -are, fr. approximer, aservi cf. lat. asseruio, -ire, fr. asservir etc.;
— franceză sau italiană: aborda cf. fr. aborder, it. abbordare, acompania cf. fr. accompagner, it. accompagnare, acorţt cf. fr. acompte, it. acconto, acorda cf. fr. accorder, it. accordare, acosta cf. fr. accoster, it. accostare, afina cf. fr. affiner, it. affinare etc.;
— latină, franceză sau italiană: aclama cf. lat. acclamo, -are, fr. acclamer, it. acclamare, acumula cf. lat. accumulo, -are, fr. accumuler, it. accumulare, afluent cf. lat. affluens, fr. affluent, it. affluente, agrava cf. lat. aggrauo, -are, fr. aggraver, it. aggravare, apropria cf. lat. appro-prio, -are, fr. approprier, it. appropriare etc.;
— franceză, italiană sau germană: acredita cf. fr. accrediter, it. accreditare, germ. ahhreditieren.
Alte derivate sînt semicalcuri:
— după franceză: acrescămînt cf. accroissement, afacere cf. affaire, afrunta cf. affronter, alăpta cf. allaiter, alinia cf. aligner, alungit cf. allonge, aseca cf. assecher etc. Apărea şi asocia sînt fie împrumuturi din latină, cf. appareo, -ere şi, respectiv, associo, -are, fie, mai curînd, calcuri după franceză, cf. apparaître şi associer;
— după germană : aclimatiza cf. ahhlimatisieren, apercepe cf. apper-zipieren ;
— după franceză sau italiană : afurca cf. fr. affourcher, it. &//or-eare, asigura cf. fr. assurer, it. assicurare, atrage cf. fr. attirer, it. attrarre
sau, mai puţine, calcuri:
— după germană : cf. anreden, ansprechen, amăsurat cf. awgre-messen, avorbi cf. anreden, ansprechen;
— după franceză: afemeiat cf. effemine < lat. effeminatus. Se observă că varianta apare mai ales în împrumuturi. Formaţii româneşti fără model străin sînt: acoperi, acufunda
aculma, adoi, adormita, adupleca, afina, afumega, agîmba, agrămădi alătra, alimpit, alina, alingări, alipi, aluneca, aluzi, amăguli, amesteca amiji, amirosi, amirui, amistui, amorţi, amuţa, amuţi, anota, anumăra apăsa, apesti, apipăi, apreţui, apriimi, apuţi, arăduce, ardica, ascruma asemălui, asemăna, asemui, asfinţi, asimţi, astăvi, astrăina, astrînge, astupa asumuţa, asuna, asurzi, atăgîrţa, aţine, aţinti, aulma, avecina, avînta, azvîrli, poate şi alerga, cuvînt neanalizabii, care ar putea fi format de la larg, folosit ca substantiv.
1. Alega, apreţia şi averii nu sînt în mod sigur derivate pe teren românesc; primul şi ultimul pot fi moştenite < lat. alligo, -are şi, respectiv, aduenio, -ire, iar cel de-al doilea este, poate, împrumutat < lat. appretio, -are.
2. Etimologia lui adulma este incertă : acest verb reprezintă probabil o modificare a lui aulma, după adulmeca (aulma, adulma şi adulmeca sînt sinonime).
3. Astremitate „extremitate" a fost creat, după cît se pare, de Petru Maior (cf. Ursu, t. 154), prin înlocuirea lui ex-, la origine prefix, cu a-.
4. Cîteva verbe cu prefixul a-x, de obicei arhaice sau/şi regionale, au paralele cu în-x în limba literară : adupleca-îndupleca, afrunta-înfrunta, agrămădi-îngrâmădi, anota-înota, airista-intrista,
38
avecina-învecina etc. Agâdui (da) a luat naştere prin înlocuirea silabei iniţiale în- din îngădui, considerată prefix, cu a-. Astfel de exemple, ca şi faptul că pentru ,,a deveni tînăr" s-a format verbul întineri de la tînăr cu prefixul în-, pentru ,,a deveni surd" există asurzi de la surd cu prefixul a-, iar pentru „a deveni mut" avem amuţi, cu a-, şi regional înmuţi, cu în-, U fac pe S. Puşcariu să vorbească de o confuzie între a- şi în-. Această confuzie ar avea ca punct de plecare sensul comun (local) al celor două prefixe (cf. dr i (1924 — 1926), 2, p. 693 şi urm.).
Derivatele cu prefixul a-x sînt atestate din secolul al XVI-lea : acoperi (Psaltirea Hurmuzahi, la Asan, d. p. h. 209), adormi (ib.), aduce (ib.), adurmita (Psaltirea Scheiană, în da), amesteca (a. 1573, în cuv. bate,, i 22), amorţi (po 229), amistui (Coresi, în dlr, s.v. mistui), amuţi (Psaltirea Hurmuzahi, la Asan, d.p.h. 209), apleca (po 183), aprinde (Coresi, în DA), apuţi (Psaltirea Hurmuzahi, la Asan, d.pje. 209), asemăna (Codicele Voroneţean, în da), astrăina (Psaltirea Hurmuzahi, la Asan, d.p.h. 209) etc.
De pe la sfîrşitul secolului al XVII-lea se întîlnesc formaţii neologice, care se înmulţesc cu timpul: asigurare (a. 1671, la Iorga, s.n. 75), adverb (a. 1787, la 'Bosetti-Cazactj-Ontj, llri 509), aproximaţii (cea 1820, la
Ursu, t. 151) etc.
6. Temele la care se ataşează prefixul a-x sînt vechi; foarte multe sînt moştenite din latină: acoperi, adoi, adormita, afîna, aluneca, amorţi, amuţi, apăsa, asimţi, astupa, asurzi, aţine, avînta etc,; mai puţine sînt împrumutate din diverse limbi, slavă: agrămădi, alipi, aluzi, amăguli, amiji, amirosi, apipăi, asfinţi, aţinti, azvîrli etc, maghiară : agădui, amirui, amistui, greacă: asigura etc. Temă comună cu albaneza: ascruma. Cîteva teme sînt neologice : aclimatiza, apercepe etc, alte cîteva au origine   nesigură:  agîmba, aulma etc.
Eemarcăm şi faptul că unele cuvinte împrumutate sînt analizate prin  teme moştenite: adstrat, atrista etc.
7. în limba contemporană nu se creează cuvinte noi cu a-x; prefixul a fost productiv în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, iar în perioada următoare puterea lui de derivare a scăzut treptat. Varianta ad- nu este productivă.
8. Multe dintre derivatele cu a-x, atît formaţii vechi (adormi, aduce, amesteca, apăsa, astupa etc), cît şi neologisme (achita, admira, adopta, aproviziona etc.) aparţin limbii comune. Unele sînt exclusiv literare şi uneori limitate la o varietate a stilului tehnico-ştiinţific (medical: adorbital, adrenal etc, naval: apr ovare, apupare etc). Alte formaţii sînt regionale (fără ca prefixul să fie folosit cu precădere într-un anumit grai): acufunda, agîmba, agrăi, alătra, amirui, amuţa, anumăra, apesti, astăvi, astrînge etc.
9. Prefix compus : apar~, în verbul aparţine (adaptare a fr. appar-tenir < lat. appertinere, *appartenere, cf. rew 545, de la tenere), analizabil prin a-x, par-x şi verbul ţine.
A-2 vezi AB-
JL-3 (AN-J
Guţia, e. 157; Florea, p. n. passim.
1. Posibilitatea confuziei prefixelor a-3 şi a-x este exclusă, datorită faptului că ele se deosebesc prin origine şi prin valorile semantice.
Asemenea confuzii sînt posibile însă între varianta an-x şi prefixul ana- (an-2), care are unele valori semantice apropiate: ambele prefixe pot exprima opusul, contrariul.
39
Dacă o formaţie ca anatoxină „toxină tratată pentru a-şi pierde proprietăţile toxice şi folosită la imunizarea organismului" ar putea fi analizată semantic drept „substanţă fără toxine", încadrarea ei rezol-vîndu-se în primul rînd prin criterii de ordin formal (nu e posibilă altă analiză formală decît ana- + toxină), formaţiile cu ana- ar putea fi confundate cu cele în an-x ataşat la teme care încep cu un a-. De exemplu, anabioză „capacitate a unor organisme de a-şi relua funcţiile vitale după o stare apropiată de moarte", formaţie cu prefixul ana- de la bioză, s-ar putea analiza şi prin abioză „stare lipsită de viaţă", plus prefixul a(n)- privativ; etimologia şi sensul cuvîntului anabioză îl grupează însă printre formaţiile cu ana-.
Varianta fonetică an- a prefixului a-3 se delimitează în general de varianta omonimă a prefixului ana- prin sens : spre deosebire de formaţiile cu an-±, negativ-privativ, cele cu an-2 variantă a prefixului ana- indică direcţia (de jos în sus, în afară).
Dacă la o formaţie ca anod „electrod pozitiv" nu este posibilă nici o confuzie a lui an (a)- din componenţa ei cu a(n)-, alta este situaţia la anion „ion cu sarcină negativă care este atras de anod", întrucît prima parte a definiţiei, referitoare la sarcina negativă, ar putea determina încadrarea greşită a acestei formaţii la an- privativ, deşi avem a face aici cu an(a)- din anod (vezi partea a doua a definiţiei, în care e clară ideea de direcţie şi raportarea directă la anod).
2. A-s are varianta an- înaintea temelor care încep cu o vocală (anaciditate, anencefalie, anorganic etc.) sau cu un h (anhidru).
în general, prefixul este neaccentuat, rar are şi o variantă accentuată (cf. anost da şi anost) explicabilă etimologic.
3. în dm sînt înregistrate 20 de derivate analizabile, la care se adaugă 115 din alte surse :
abacterian (d. med), abiogeneză (d. med., dn2), abiologie (d. med., dn2), abiotic (d. med., dn2), acalazie (d. med.), acalcalie (ib.), acardie (ib.), acarinate pl. Zool. (der), acatafazie (d. med.), acelular (ib.), acianopsie (ib.), achinezie (der, d. med., dn2), acloropsie (d. med.), acolurie (ib.), acopie (ib.), acranie (d. med. ; şi: acraniate Zool. der), acromaturie (d. med.), acronic Astron. (dn2), adentaţie (d. med.), adiaforeză (ib.), adinamic (Ursu, t.), adogmatic (şi: adogmatism dn2), afebril(D. med.), afrazie (ib.), agenezie (der, dn2), agenitalism (d. med.), aglandular (ib.). dglobulie (ib.), agonadal (ib.), agrafie (der, dn2), agranulocit (d. med. ; şi: -oză mde), aleucemie (d. med), aleiicocitoză (ib.), alienie (ib.), amagnetic (ltr2), amecanic s. n. Filoz. „psihic" (da ms.), amieli-nic,,lipsit de mielină" (mde), amimie (der, d. med.), amiotonie (d. med.), amitoză (ib.), amorfog-nozie (ib.), anaciditate (ib.), anadrenalism (ib.), anafrodiziac (d. med., dn2; şi: anafrodizie d. med.), analgezie (şi: -ic, -ină d. med., ltr2), analgie (d. med.), anazoturie (ib.), anecforie (ib.), anecoid „fără ecou" (mde), anelectrotonus (d. med.), anencefalie (d. med., dn2), aneozinofilie (d. med.), anepifizie (ib.), aneritropsie (ib.), anerosie (ib.), aneuploid (ib.), aneurină „vitamina Bx" (mde), anhidremie (d. med.), anhidroză (der, d. med.), anhormonie (d. med.), aniconic (dn2), anisometropie (d. med., dn2), anisostazie Geofiz. (ltr2), anistoric (da ms.), anizotropie Fiz. (der, d. med., ltr2), anolonom(ie) Mec. (ltr2), anonichie (d. med.), anoptic (ltr2), anovarie (der, d. med.), anovalaţie (d. med.), anoxibiozâ (d. med. ; şi: anoxibiotic ltr2), anuclear (d. med.), apepsie (da, d. med., dn2), apepsinie (d. med.), aperiodic (der, dn2, ltr2), apersonalizaţie (d. med.), apetal(e) Bot. (der), apinealism (d. med.), aplacental (ib.), apirexie Med. (der), aplastic (d. med.), apneamatoză (ib.), apoetic (dn2), apolar (şi : -itate ltr2), apolitic (mde), apragmatism (d. med.), apraxie (gâldi, m. 152, d. med), aprosexie (d. med.), aprozodie (ib.), areflexie (der, d. med.), arinencefalie (u. med.), asacrie (ib.), aseismic (dn2, ltr2), asferic (ltr2), asilabie (d. med.), asimbolie (ib.), asimptomatic (ib.), asinclitism (ib.), asincronic (dn2; şi: asincron ltr2, asincro-nism d. med.), asinergie (mde), asistolie (der, d. med., dn2), aspermie (d. med., dn2 ; şi: asperma-tic dn2, aspermatism d. med., dn2), astatic (ltr2, Ursu, t.), asteatozâ (d. med.), astrofic (dn2), ataxie (d. med.), atematic (dn2), atemporal (der, dn2; şi: -itate der), atermic (da), atipie (d. med.), atireoză (ib.), atiroidism (ib.), atoxic (dn2), avirulent (der, d. med.), avital (da ms.).
40
Derivatele cu prefixul a(n)- sînt:
I substantive (majoritatea feminine), analizabile în raport cu :
— un substantiv: agranulocit, aleucemie, analfabet, anazoturie, an-ovulaţie, apragmatism, aprozodie, asimetrie, atireoză „lipsa tiroidei", cf. tireoză „biperfuncţie a tiroidei" etc.; formaţii parasintetice: acarinate „păsări fără carenă", acranie, aglobulie, alienie „absenţa lienului", anencefalie, anepifizie, anhormonie, anovarie, apatrid, apepsinie, asilabie etc.;
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : agenitalism, apinealism „absenţa glandei pineale", asacrie „absenţa osului sacru" ;
— un verb (formaţii parasintetice): acopie „imposibilitatea de a copia un text", amimie „incapacitatea de a mima";
II adjective, analizabile în raport cu :
— un adjectiv (marea majoritate) : aciclic, acromatic, adogmatic, afebril, amoral, anormal, apolar, apolitic, aseptic, asferic, avirulent, avital etc.;
— un substantiv : acotiledon, aton; formaţii parasintetice : agonadal „lipsit de gonade", aniconic „fără icoane", aplacental „lipsit de placentă".
Formaţii semianalizabile: acefal dn2, Ursu, t., cf. cefalee; adinamie dn2, cf. dinamic; aglosie dn2, cf. glosită, diglosie; amorf, cf. polimorf, morfologie; anonim, cf. omonim, sinonim; anurie, cf. poliurie; apod, cf. miriapod; asonantă, cf, disonanţă; ateism, cf. monoteism; a-tonie „lipsă de tonus..." etc.
4. Prefixul are următoarele valori:
1) negativ-privativă:
a) negaţia propriu-zisă (opusul, contrariul) : achinezie „imobilitate" (cf. chinezie „mişcare"), adogmatism „sistem de gîndire opus dogmatismului", anafrodiziac „(substanţă) cu efect contrar afrodiziacelor" etc.;. adinamic (adinamic este contrariu cu dinamic a. 1845 la Ursu, t.), adogmatic, afebril, amoral, anistoric, apoetic, apolitic, aritmie, atermic etc.;
b) absenţa sau insuficienţa elementului denumit de bază : acarinate, acranie „absenţa craniului", aglobulie „reducerea numărului de globule roşii", alienie, anaciditate „lipsă de aciditate în sucul gastric", anazoturie „diminuarea sau suprimarea azoturiei", anencefalie „lipsa sau reducerea encefalului", anerosie „absenţa erosului", anhormonie etc.; acotiledon, agonadal, aplacental, aton etc.;
Se poate remarca faptul că unele adjective derivate cu a(n)-, prin raportare la adjectivele temă, exprimă ideea de negaţie propriu-zisă, în timp ce raportarea la substantivul primar (de la care este derivat adjectivul temă) aduce în definiţie ideea privativă : afebril „care nu este febril" sau „care este lipsit de febră". Preferăm prima modalitate de analiză. Valoarea privativă a prefixului, cea mai bine reprezentată, apare mai ales la formaţiile substantivale (dar şi la unele adjective analizabile numai printr-un substantiv — alături de care nu există un adjectiv la forma pozitivă : agonadal, aton etc).
2) dificultatea, starea maladivă, incapacitatea, legate de cuvîntul bază : acopie, afrazie „dificultatea de a construi fraze", agenezie „incapacitatea de reproducere biologică", agrafie „imposibilitate de redare a ideilor prin scris", amimie, aprozodie „monotonie a vorbirii", asilabie „incapacitate de a forma silabe", asimbolie „imposibilitatea de a înţelege simbolurile" etc.
5. Prefixul românesc a(n)- reprezintă la origine prefixul grecesc a(v)-(alpha priuatiuum), pătruns în română fie direct din greacă (în secolele
41
al XVIII-lea şi al XlX-lea) fie, mai tîrziu, din franceză şi din alte limbi moderne (începînd din secolul al XlX-lea).
în greacă, prefixul forma mai ales adjective : iniţial, adjective desubstantivale de tipul ămorphos „fără formă" şi apoi adjective care se opuneau adjectivelor simple (dsophos „neîn-ţelept"). Puţine cuvinte din greacă au pătruns în latina tîrzie. Limbile romanice preiau tipul în terminologia ştiinţelor şi adaugă prefixul şi la teme latineşti (vezi Marchand, e. w. 93). In greacă prefixul avea atît valoare negativă propriu-zisă (exprimarea contrariului), cît şi valoare privativă (absenţa primitivului); cf. Mirambel, l. g. 381 — 382. Ambele valori s-au transmis în limbile moderne (vezi tekavcic, g. i. iii 147, Robert, s.v., Marchand, e. w. 93). La substantivele indicînd o stare maladivă, o dificultate etc. valoarea semantică se explică prin combinaţia dintre sensul temei, al prefixului şi al sufixului substantival. Această valoare existentă în greacă s-a transmis şi celorlalte limbi: cf. gr. aphasia „mutism", aphonia etc. (cf. fr. aphasie, aphonie, rom. afazie, afonie etc).
în greacă prefixul era accentuat sau neaccentuat, conform regulilor obişnuite de accentuare a cuvintelor (locul accentului depinzînd de numărul silabelor); compară exemple ca dcyp<WaTOs şi avoaTOţ.
împrumuturile româneşti intrate direct din greacă aparţineau limbajului cultivat şi marea majoritate nu erau analizabile în română. O mică parte însă puteau fi (semi)analizate, deoarece cuvîntul bază circula în acelaşi mediu şi uneori este înregistrat în acelaşi text. De exemplu: anonim Cantemir, la Bosetti-Cazacu-Onu, ilr i 392*, 398, cf. gr. avoSvufjios şi sinonim id. ib. 404; anevsplahnos „crud, nemilos" Cantemir, la Gâldi, m. 148, cf. gr. avstScjTcAaYXvos şi evsplahnie „milă" Gâldi, m. 186; amâthie „ignoranţă" (a. 1787) Gâldi, m. 143, cf. gr. <ky,<k&zi<x, şi materna „materie de învăţămînt" (id. ib. 207); agramat sau agramat „ignorant, incult" (înregistrat în 1853 în varianta etimologică agramatos) Gâldi, m. 141, cf. gr. aypafxfjtaTo^ şi grammatichi „gramatică", gramatie „ştiinţă, literatură" Gâldi, m. 194 etc.; acatastasie „lipsă de ordine" (a. 1785) Gâldi, m. 137, cf. gr. axaxacjTaata şi catâstasis „situaţie, poziţie" cu varianta catastasie id. ib. 160 (a. 1798); âcMros „fără efect, nevalabil" (a. 1806) şi varianta dcheros (a. 1794) Gâldi, m. 137, cf. gr. axopos şi chiros „valabilitate" id. ib. 165; apraxie „lipsă de experienţă" (a. 1774) Gâldi, m. 152, cf. gr. a^pa^ta şi praxie, variantă la praxis Gâldi, m. 236 etc. Cu rare excepţii, cuvinte de felul celor de mai sus nu s-au menţinut în limbă, iar prefixul nu a devenit productiv pe teren românesc/
Marea majoritate a formaţiilor cu a(n)- privativ ne-a venit prin intermediul limbii franceze (de* obicei termeni ştiinţifici de circulaţie internaţională), fără a se exclude posibilitatea* etimologiei multiple. De exemplu: amoral, cf. fr. amoral, engL amoral, it. amorale, germ. amoralisch etc.; anaerob, cf. fr. anaerobie, it. anaerobio, germ. anaerob, engl. anaerobe, rus. aHaepoânuu < gr. a- + âvjp „aer" + (3io<; „viaţă"; anormal, cf. fr. anormal, lat. anormalis, it. anormale, germ. anormal etc.; apolitic, cf. fr. apolitique, it. apolitico, germ. apolitisch; asimetrie, cf. fr. asymetrie, it. asimmetria, engl. asymmetry, germ. Asymmetrie etc. < gr. a<ru(jipTpia etc. în unele cazuri, formaţiile cu a- provin numai dintr-o altă limbă decît franceza (aspermatic, cf. germ. aspermatisch).
^ Formaţiile cu a- privativ din limbajul ştiinţific au pătruns în limba română în prima jumătate a secolului al XlX-lea; vezi Ursu, t. : anorganic (a. 1830), aăinamie (a. 1834), atonie (a. 1838), atonic (a. 1840), adinamic (a. 1842), apetal (a. 1848), acromatic (a. 1849), acotiledon (a. 1850) etc.
în stilul ştiinţific a-s era destul de răspîndit în secolul trecut, fapt dovedit de existenţa formaţiei avertebrat (a. 1852 şi 1856) la Ursu, t., care calchiază (ca şi nevertebrat) termeni eonţinînd'prefixul in-2 (cf. lat.
inuertebratus, fr. invertebre şi germ. Invertebraten, engl. invertebrate etc). Cuvîntul s-a încetăţenit apoi cu prefixul ne-2: nevertebrat.
6. Temele la care pot fi raportate formaţiile în a(n)- sînt neologice (marea majoritate sînt greco-latine de tip savant şi romanice), cu excepţia lui aniconic, care poate fi analizat printr-un cuvînt de origine slavă.
7. Este greu de stabilit gradul de productivitate al prefixului a(n)-pe teren românesc, deoarece majoritatea formaţiilor au corespondente în alte limbi. Pe lîngă calcul avertebrat, unii termeni tehnici foarte speciali este posibil să fi fost creaţi în română, ca şi unele cuvinte cu teme de largă circulaţie ca: acronic, aniconic, apoetic, avital etc. Numărul formaţiilor cu a(n)- privativ este în continuă creştere mai ales prin împrumuturi din limbajul tehnic internaţional (de exemplu agramaticalitate la Paula Diaconescu, în ll 1974, nr. 4, p. 640).
8. Derivatele cu a(n)- privativ sînt caracteristice stilului ştiinţific în general (ştiinţele naturii, medicină, filozofie), de unde au pătruns şi în stilul beletristic şi chiar în limba comună. De exemplu : amoral, analfabet, anormal, asimetric etc. sînt cuvinte cu o rază de circulaţie mai mare.
AB- (A-2, ABS-)
Rudolf Geheeb, Prosthetisches a und s im Rumânischen, jahresbericht v (1898), 22-23 ; Auerbach, v. 211; Rizescu, p.n. 6-7.
1. Prefixul ab- are două variante etimologice : a-2, în abate (variantă în acelaşi timp condiţionată, b din prefix contopindu-se cu b iniţial din temă), aversiune, şi obs-, în abstrage, abstinent.
2. în dm sînt înregistrate 9 formaţii analizabile cu prefixul ab-, la care se adaugă din alte izvoare 13 derivate :
abaliena(tiune) (Scriban), abarticular „situat în vecinătatea unei articulaţii, fără a avea vreo legătură cu aceasta" (d. med.), abaxial ,,situat în afara liniei axiale" (ib.), abduce a apuca altă caile" (smfc iii 7), abjudeca (dn2), ablegat „trimis al papei" (da; şi: ablega ,"a îndepărta" smfc iii 7), abnormal „anormal" (Ursu, t. 139), abocluzie „lipsă de contact între dinţii arcadei inferioare şi cei ai arcadei superioare" (d. med.), aboral „care e opus sau îndepărtat faţă de gură" (ib.), abscrie ,,a copia" (bl iv (1936), 194), absoluţiune „iertarea păcatelor din partea ierarhului" (da), absta „a se lăsa de ceva, a se dezinteresa, a renunţa (bl iv 194), abzice ,,a demisiona", „a renunţa" (mat. dial. i 155, Puşcariu, l.r. i 411), ,,a anula" (glos. reg.).
Nu am inclus în inventar următoarele cuvinte :
- substantivul absolvent şi adjectivul absurd, formate cu ab- în limba de origine, dar neanalizabile din punct de vedere semantic în româneşte;
— verbul aburca „sl se urca, a se sui căţărîndu-se", a cărui etimologie este neclarificata (da presupune că am avea a face cu un derivat al lat. arbor, iar Cioranescu, că s-ar fi putut porni de la uniat. *aboricare, dar dificultăţile de natură fonetică pun sub semnul întrebării acest etimon).
Derivatele cu prefixul ab- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu un verb : abaliena, abate, abduce, abjudeca, abjura, absorbi, abscrie, absta, abstrage, abţine, abzice;
II sub st anti ve, analizabile în raport cu un substantiv: ablegat, abnegaţie, abocluzie, absciziune, absoluţiune (cf. soluţiune „dezlegarea, deznodămîntul unei probleme, unei chestiuni" cade), abuz;
42
43
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : abarticular, abaxial, abnormal, aboral sau cu un participiu-adjectiv: abrupt.
Jumătate din numărul derivatelor sînt verbe; substantivele şi adjectivele reprezintă fiecare aproximativ cîte un sfert.
Formaţii semianalizabile: abdica cf. dedica, indica; aborigen „băştinaş, autohton" cf. origine; abroga cf. deroga; absent cf. prezent; abstinent cf. continent, pertinent; ablactare (dn2) cf. lact(o)-; aversiune cf. diversiune etc.
3. Valorile prefixului ab- sînt:
1) îndepărtarea, separarea: abarticular, abaxial, abduce, abjudeca, abjura, aboral, absoluţiune, absta, abstrage, abţine, abzice; indicator al îndepărtării exprimate de bază: abaliena, abnega, absciziune ;
2) trecerea  de pe  ceva pe  altceva: abscrie;
3) absenţa, lipsa:   abnormal, abocluzie;
4) intensificarea acţiunii exprimate de bază : abrupt, absorbi, abuz.
Derivatul ablegat are acelaşi sens cu baza sa. După cum se vede, prima dintre valorile înşirate este mult mai bine reprezentată decît celelalte.
4. Prefixul ab- este un prefix neologic de origine latină.
în latină ab este prepoziţie şi prefix. Prefixul ab-, care apare şi sub formele : abs-, înaintea consoanelor c, t (abscondo, abstineo etc), as-, înaintea lui p (asporto, aspello etc), şi a-, înainte de m, u, b (amoueo, auello, abito etc), formează verbe, adjective şi substantive. Sensurile lui principale sînt: îndepărtarea; absenţa, lipsa; terminarea, desăvîrşirea acţiunii (cf. Ernout-Meillet, s.v., Leumann-Hofmann-Szantyr, l.g.i 253—254, n 255—258, ilr i 97). Româna a moştenit verbul abscondo, -ere, amintit mai înainte, care a devenit însă neanalizabil: ascunde. Un alt cuvînt moştenit, abate (<lat. abbatfere), prezintă o situaţie mai complicată. Sensul lui ,,a (se) îndepărta de la direcţia apucată ..." (atestat din secolul al XVII-lea, cf. da), greu de pus în legătură cu tema bate, este un rezultat al evoluţiei semantice din interiorul limbii române, avînd poate ca punct de plecare înţelesul „a da la o parte, a înlătura", cu care se pare că este folosit lat. abbattere în Lex Salica (cf. Thesaurus linguae latinae, vol.%I, col. 48). Cercetarea conţinutului semantic al verbului pe care îl discutăm demonstrează că în cazul de faţă este foarte posibil să se fi contopit sensurile a două prefixe : ab- şi ad- (cf. hem 75). Deoarece în limba noastră nu există nici un derivat clar analizabil care să continue o formaţie latinească cu ab-, nu putem afirma că acest prefix a fost moştenit. în ce priveşte sensul ,,a culca la pămînt, a doborî'' al lui abate, atestat în română tîrziu (începînd cu Alecsandri, cf. da), trebuie să presupunem că el reprezintă un împrumut din franceză (cf. da).
Ab- a fost împrumutat, în perioada modernă, direct din latină sau prin intermediul altor limbi (franceză, italiană, germană) :
— din latină : abduce < abduco, -ere ;
— din franceză sau latină : abaliena cf. fr. abaliener, lat. abalieno, -are, abjura cf. fr. abjurer, lat. abiuro, -are, abnegaţie cf. fr. abnegation, lat. abnegatio, abrupt cf. fr. abrupt, lat. abruptus, absciziune cf. fr. abscis-sion, lat. abscissio, absoluţiune cf. fr. absolution, lat. absolutio ;
— din franceză, latină sau italiană : abuz cf. fr. abus, lat. abusus, it. abuso ;
— din franceză, latină sau germană : ablegat cf. fr. ablegat, lat. ablegatus, germ. Ablegat.
Abjudeca şi absorbi reprezintă adaptări la limba română, primul al lat. abiudico, -are, ultimul al fr. absorber sau al lat. absorbeo, -ere. Următoarele formaţii sînt semicalcuri:
— după franceză sau latină : abstrage cf. fr. abstraire, lat. abstralio, -ere; abţine cf. lat. abstineo. -ere, fr. s'abstenir (abs- fiind înlocuit cu ab-, mai obişnuit în româneşte);
44
— după latină sau germană : abnormal cf. lat. abnormis, germ. abnorm ;
— după germană : abscrie cf. abschreiben, absta cf. abstehen, abzice cf. absagen.
Pentru abarticular, abaxial, abocluzie şi aboral nu am găsit corespondente în dicţionarele limbilor străine consultate, ceea ce duce la concluzia că aceste derivate au fost poate create de specialişti în interiorul limbii române. Nu este însă exclus ca ele să existe şi în alte limbi (întrucît bazele de la care sînt formate circulă în franceză, engleză, germană etc.) şi să nu fie înregistrate în dicţionare.
Formaţiile moştenite sînt atestate, după cum e firesc, în limba română veche : ascuns (Psaltirea Scheiană, în da), abate (Varlaam, ib.). împrumuturile şi semicalcurile apar din primele decenii ale secolului al XlX-lea : absorbţie (a. 1821, la Ursu, t. 139), absorbi (a. 1830, la Close, d. 269), abuz (a. 1831, id. ib.) şi se înmulţesc pe la mijlocul acestui secol: abnegaţie (Negruzzi, în da), ablega (a. 1862, în smfc iii 7), abnormal (a. 1862, ia Ursu, t. 139) etc.
5. Temele la care se ataşează prefixul ab- sînt în majoritatea cazurilor neologice. în semicalcuri apar de obicei teme moştenite din latină : abscrie, absta, abstrage, abţine, abzice.
Se poate remarca şi faptul că unele cuvinte împrumutate sînt analizate de asemenea prin teme moştenite : abduce, abjura, abrupt. Prefixul este puţin productiv.
6. Cele mai multe dintre formaţiile cu ab- aparţin limbii literare : unele sînt cuvinte de uz general (de exemplu : abrupt, absorbi, abţine, abuz etc), altele au o întrebuinţare mai restrînsă (de exemplu, cele din terminologia medicală : abarticular, abaxial, abocluzie, aboral, absciziune, din domeniul juridic : abaliena, abjudeca, din teologie : absoluţiune etc). Cîteva formaţii sînt regionale (absta, întîlnit în Bucovina, abzice, în Transilvania şi Bucovina).
ABS- vezi AB-AD- vezi A-x AM- vezi ÎN-X AN-x vezi A-3 AN-2 vezi ANA-AN-z vezi ANTI-AN-i vezi EN-AN-5 vezi lA-i
ANA- (AN-2)
1. Prefixul ana- are varianta an-2, în combinaţie cu o temă care începe cu o vocală (anion, anod).
în derivate, ana- are un accent secundar pe prima silabă: âna-îsTumai în rare cazuri, găsim varianta and-, cu accentul (principal) pe a doua silabă, în exemple ca anâlis (înv.; semianalizabil) sau anafura, anapoda (neanalizabile); vezi p. 47.
45
Pentru delimitarea de prefixul an-\ în formaţii ca anabioză, anion, vezi A-Z(an-X), p. 39—40.
2. în dm sînt înregistrate 7 derivate analizabile, la care se adaugă 5 derivate din alte izvoare:
anafază (d. med.), anagenezâ Biol. (dn2), anaseism Geofiz. (ltr2), anavenin (d. med.), ana-virus (ib.).
Formaţiile cu ana- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : ana-baptism, anafază, anageneză, anaseism, anastigmatism Fiz., anastrofă^ anatoxină, anavenin, anavirus, anion Chim.;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : anacronic, anastatic Fiz.
Formaţii semianalizabile: anabioză (der, dn2), cf. simbioză ; anabolism, cf. catabolism, metabolism; anaclinal (ltr2), cf. siri-clinal; anacronic, cf. diacronic; anafilaxie, cf. profilaxie; anaforâ (da), cf. diafora; anaforeză (der, dn2, ltr2), cf. cataforeză; anagramă, cf. diagramă; analiză, cf. cataliză; analog, cf. omolog; anamneză (der, dn2), cf. catamneză; anamorfism (ltr2), cf. catamorfism; anamorfoză, cf. metamorfoză ; anaplastie, cf. plastic ; anastaltic (dn2), cf. peristaltic ; anatomie» cf. dihotomie; anod, cf. catod.
Cele mai multe derivate semianalizabile cu ana- se raportează la formaţiile corespunzătoare cu cata-, în mai mică măsură şi la formaţii cu dia-,
3. Prefixul ana± are următoarele valori :
1) opoziţia, inversarea („în sens contrar"): anaclinal „calitatea unui element geografic de a fi înclinat în sens contrar sensului de înclinare a celorlalte straturi", anagramă „inversarea ordinii literelor unui cuvînt pentru a obţine un altul", anastrofă „inversarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-o propoziţie", anatoxină „toxină care se întrebuinţează la imunizarea organismului" etc.;
2) repetarea, restabilirea unei situaţii („din nou"): anabap-tism „sectă religioasă ai cărei adepţi erau botezaţi din nou la vîrstă adultă", anabioză „revenire la viaţă a unor organisme, după o întrerupere a funcţiilor vitale", anageneză „regenerarea ţesuturilor vii, distruse accidental" etc.;
3) mişcarea de jos în sus sau în afară: anaseism „undă seismică, a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii epicentrale", anion, anod etc.
în cazul unor derivate, valoarea prefixului este mai puţin clară: anabolism, anastatic.
4. Ana- este un prefix neologic de origine grecească (dvd). El a pătruns în limba română prin împrumuturi direct din greacă sau, într-o etapă mai veche, prin intermediul slavonei; alte împrumuturi provin din latină, din limbile romanice, în special din franceză (uneori chiar pe mai multe căi) :
(analizabile) anastrofă (mai vechi, anastrofi) — fr. anastrophe
(gr. dvoccTTpocpY));
anatoxină — fr. anatoxine, (semianalizabile)     analog — ngr. dvdXoyo?, lat. analogus, fr. ana-
logue ;
anatomie —- fr. anatomie, it. anatomia, lat. anatomia ;
46
(neanalizabile)
(a)nafură — v.sl. dHa^opa, gr. dva<popd (vezi şi dubletul semianalizabil anaforâ „raport făcut domnitorului"); anapoda — ngr. dva7roSa „pe. dos" (la origine
„cu picioarele în sus"); anasarcă — ngr. dvacrdp?, fr. anasarque. Cele mai vechi derivate cu prefixul ana- (neanalizabile şi semianalizabile) pot fi găsite în scrieri din secolele al XVII-lea — al XVIII-lea: (a)nafură (Şapte taine, a.1645, în da), anapoda (Zilot, Gron., în da), anasarcă (Meşteşugul doftoriii ... ms. din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, laURSU, t.), anatomie (a. 1790, la Ursu, t.).
Derivate analizabile sînt atestate abia în secolul al XlX-lea.
Valorile prefixului ana- sînt aceleaşi ca şi în limba din care provin împrumuturile româneşti, în franceză, ana- (împrumut din greacă) are sensurile ,,de jos în sus" (anaglyphe), ,,în urmă" (anachorete), ,,în sens contrar" (anaphylaxie), „din nou" (anabaptiste) (cf. Robert, s. v.). Pentru greacă, unde găsim aceleaşi valori, vezi Bailly, s. v., Sophocles, s.v., Gâldi,  m. 146.
Varianta de accentuare and- (vezi p. 45) reproduce accentul prefixului grecesc (dvd-).
5. Temele la care se ataşează prefixul sînt neologice, în special de origine latino-romanică, cu excepţia lui anavenin (temă moştenită).
6. Ana- este un prefix slab productiv (prin semicalcul anavenin). Derivatele aparţin stilului ştiinţific (în special terminologiei ştiinţelor fizice şi medicale).
AND(I)- vezi ANTI-AND O- vezi ENDO-ANT- vezi ANTI-
ANTE-
Ana Canarache, Prefixele ante- şi anti-, în smfc ii 17 — 23.
1. Prefixul ante- este confundat uneori cu paronimul său anti-, din motive de ordin fonetic (vezi discuţia de la p. 49). Formaţiile greşite în care ante- are sensul impropriu „împotriva..." au fost cuprinse în inventar alături de celelalte derivate cu ante-, avîndu-se în vedere exclusiv forma lor.
Prefixul ante- are o variantă ani-, prezentă numai în adjectivul semianalizabil antum (finala -um «urmaşa unui sufix latinesc, cf. ilr i 143), împrumutat din limba franceză (anthume), unde a fost creat cu intenţii glumeţe ca antonim al lui posthume (<lat. postumus, cf. larousse, s.v.).
2. în dm sînt înregistrate 10 derivate analizabile, la care se adaugă 35 din alte izvoare :
<intearistotelic (da), antecalcul (inf. buc 1958, nr. 1488, 1/7, la Ana Canarache, lucr. cit., p. 19 şi: antecalcula Florica Dimitrescu, în lr xi (1962), nr. 4, p. 397, antecalculat id. ib., nr. *2? p. 132, antecalculaţie ltr2, der, dn2), antecambrian Geol. (ltr2), antecameră (ib.), anteca-piialist,, împotriva orîndnirii, concepţiei etc. capitaliste" (Iordan, lra 27 şi: antecapitalism id. ib.), anteclimax Geobot. (ltr2), anteconştient (Maiorescu, în da), antecorp (Limba română corectă. Probleme de ortografie, gramatică, lexic, lucrare colectivă, coordonator Vasile Breban, Bucureşti, 1973, p. 187), antecreştin (da), antecreuzet Met. (ltr2), Antecrist ,,duşman al lui Gri st os ; fals Mesia; om nelegiuit, scelerat" (Gostinescu, D. Almaş-M. Mancaş, la Ana «Canarache, lucr. cit., p. 23 şi: Antehrîst, Antehtrs hem 1232), antecuirasă (ltr2), antefanariot <George Murnu, Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română, Bucureşti, 1894),
47
anteflexiune „îndoire, aplecare înainte a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ" (d. med.), antefocar (ltr2), antegardâ (da), antehelix „proeminenţă a pavilionului urechii, situată înainte de helix" (d. med.), antehipofizâ (ib.), anteluptător „persoană care activează în primele rmduri, care se află în fruntea unei mişcări etc." (da), antemergător (I. Rizescu, în smfc i 14), antemuri s. m. pl. „zidurile dimprejurul unei cetăţi" (Gostinescu), antenupţial (id. ib., dn ), antepat (der), antepiaţă „spaţiu liber situat înaintea unei pieţe publice" (ltr1), ante-picior „segmentul piciorului reprezentat de tarsul anterior, metatarsiene si degete" (d. med.), anteport (ltr2, dn2), antepost (Bariţiu, la Ana Canarache, lucr. cit., p. 18), antepunere (Iordan, stil. 21 şi: antepune, antepus), anterotor (ltr2), antestator (ib.), antestepă (ib., der, dn ), antetitlu (der, dn2), anteveni „a ieşi înaintea cuiva" (Gostinescu şi: anteveni re id. ib.), antezid (d. med.), anteziuâ (I. Rizescu, în smfc i 14).
Derivatele cu prefixul ante- sînt:
I substantive:
1. comune, analizabile în raport cu un substantiv comun : ante-braţ, antecalcul, antedeviz, antehipofizâ, antemăsurătoare, anteport, anteproiect, antetren, antetrupiţă, antevorbitor, anteziuâ etc.;
2. proprii, analizabile în raport cu un substantiv propriu : Antecrist ;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : antearisto telic, anteconştient, antecreştin, antediluvian, antefanariot, antenupţial, antepenultim ;
Unele formaţii sînt substantive şi adjective totodată, analizabile în raport cu un substantiv care este şi adjectiv: antecapitalist, antemergător.
III verb e, analizabile în raport cu un verb : antedata, antepune, anteveni.
Cele mai multe formaţii sînt substantive; categoria verbelor este foarte puţin numeroasă.
Formaţii semianalizabile: antebelic cf. interbelic, postbelic; antecedente pl. cf. precedente; antemeridian (şi: antemeridial Costitcescu) cf. postmeridian; antenaţi pl. „cei născuţi înaintea noastră" (Costîkescu) cf. natal, nativ; anteversie (d. med.) cf. retroversie etc.
Nu au fost luate în consideraţie următoarele formaţii: antefix „ornament aşezat la marginea inferioară a acoperişului de olane al unei case", antestaturâ „şănţuire mică făcută apei care împresoară un lagăr, o cetate" (Costinescu), deoarece nu sînt analizabile din punct de vedere semantic în limba noastră, şi anteplanat (ltr2), al cărui sens nu reiese din izvor.
3. Valoarea proprie a prefixului ante-, este anterioritatea:
a) spaţială („situat înaintea...", „partea dinainte a...", „înainte, în faţă"): antebraţ, antecameră, anteflexiune, antepicior, anterotor, antestator, antetitlu, antetren, antetrupiţă, anteveni etc.;
b) temporală („existent, efectuat, manifestat etc. înaintea...", „înainte, mai devreme"): anteconştient, antedata, antedeviz, antediluvian, antemăsurătoare, antenupţial, anteproiect, antevorbitor etc.
.Ul^eori alături de aceeaşi bază (dar în contexte diferite) prefixul indică fie anterioritatea spaţială, fie pe cea temporală : antepenultim.
1. Pe lîngă adjective, prefixul are de obicei valoare temporală, rar si valoare spaţială (niciodată numai valoare spaţială).
2. De cele mai multe ori cuvintele-bază exprimă noţiunea la care se face referirea în stabilirea raportului de anterioritate: antearistotelic, antecreştin, antepiaţă, anteport, antestepă etc. în mai puţine cazuri baza exprimă noţiunea pusă în raport (de anterioritate) cu o alta, neexprimată : anteflexiune, anteluptător, antemergător,   antemuri, antepune, anteveni.
3. Unele derivate cu prefixul ante- intră în opoziţie cu derivate formate cu post-, ca, de exemplu : antecalculaţie-postcalculaţie, antedata-postdata, antediluvian-postdiluvian, antepune-postpune.
în cîteva formaţii ante- are sensul impropriu „în contra, împotriva" datorită confuziei cu prefixul paronim anti- (vezi discuţia de mai jos, p. 49): antecapitalist (şi: antecapitalism), antecorp, Antecrist.
| 4. Ante- este un prefix neologic de origine latină, care a pătruns în
î limba română, prin împrumuturi, fie, mai rar, direct din latină, fie, de \ cele mai multe ori, din limbile romanice, în special din franceză. Iată cîteva exemple : antemeridian < lat. antemeridianus ; antepenultim < lat. antepaenultimus ; antecambrian < fr. antecambrien ; antediluvian < fr. antediluvien ; anteflexiune < fr. anteflexion ; antenupţiaK fr. antenupţial, anterotor < fr. anterotor etc.
Antemuri este o adaptare a it. antemurale.
Folosit în latina clasică cu funcţie de adverb, prepoziţie (cf. Ernout-Meillet, s.v.) şi de prefix cu care se formau verbe şi adjective (de ex. : antecapio, antemeridianus, antepotens etc, cf. ilr i 102, 99), întrebuinţarea lui ante- s-a extins în latina postclasică şi tîrzie la formarea substantivelor (de ex. : anteludium, antecenium, antepassio etc, ib., p. 98). în limbile romanice prefixul ante- este împrumutat pe cale savantă (cf. Meyer-Lubke-Piel, g.f. 148 — 149, Tekavcic, g.i. iii 177).
Unele formaţii reprezintă calcuri sau, mai rar, semicalcuri:
— după model francez : antebraţ— cf. avant-bras ; antecuirasă — cf. avant-cuirasse; antegardă — cf. avant-garde; anteport — cf. avant-port; antepost — cf. avant-poste; anteproiect — cf. avant-projet; antestepă — cf. avant-steppe; antetitlu — cf. avant-titre; antetren — cf. avant-train etc.;
— după model german: anteluptător — cf. VorMmpfer; ante-vorbitor — cf. Vorredner; anteziuâ — cf. Vortag;
— după termeni existenţi în mai multe limbi: antepiaţă — cf. fr. avant-place, germ. Vorplatz, engl. ante-square.
Pe teren românesc, fără model străin, potrivit izvoarelor de care dispunem, par a fi formate derivatele : antecalcul (antecalcula etc), anteconştient, antedeviz, antefanariot, antepat, antetrupiţă, anteveni etc.
Cîteva formaţii cu ante-, avînd sensul „împotriva...", provin din derivate cu anti-, ca urmare a unei confuzii existente între cele doua prefixe. Această confuzie, împrumutată odată cu derivatele în ante- şi anti-, s-a accentuat în română datorită unor fapte de natură fonetică :
1 pe de o parte e neaccentuat este rostit adesea i, iar pe de altă parte,
ca o reacţie la această modificare, unii vorbitori îl înlocuiesc pe i cu e, considerîndu-1 pe acesta din urmă mai „cult" (avem deci a face cu un hiperurbanism fonetic, cf. Iordan, lrc 27, 195). Aşa se explică antecapitalist şi antecorp, mai rar folosite decît anticapitalist şi anticorp din care provin, Antehrîst şi AnteMrs, variante populare ale mai vechiului Antihrist (< sl. anutihristu < gr. avTixp^To^, cf. da) şi Antecrist, paralelă a neologicului Anticrist, modificare românească a acestuia din urmă sau împrumut < fr. Antechrist. în unele cazuri, un derivat cu ante- sau cu anti-, împrumutat, a putut fi „corectat" în limba noastră ca urmare a analizei lui semantice. Astfel, antecameră şi antedata au fost refăcute din it. anticamera, fr. antichambre şi, respectiv, fr. antidater ori din
ţ formele româneşti, mai apropiate de cele originare şi frecvent folosite,
anticameră, antidata (antedata, înregistrat de dn2 şi a cărui apariţie nu e datată, este şi el probabil refăcut din fr. antidate, cum cred autorii dicţionarului citat, sau poate format regresiv de la antedata). Toţi aceşti factori (externi şi interni) lămuresc existenţa perechilor: antecameră-
tî anticameră, antecapitalist-anticapitalist, Antecrist-Anticrist (Antihrist), ante-
corp-anticorp, antedata-antidata, antediluvian-antidiluvian (Ursu, t. 148), antemeridian-antimeridian (da) etc.
încă din latină, datorită faptului că i scurt se confunda uşor cu e închis, ante- şi anti- apar unul în locul celuilalt. Astfel se întîlnesc : antigradus „treaptă anterioară, pregătitoare", antiscius „cel ce ştie de mai înainte" etc. (în loc de ante ...) şi (în latina tîrzie)  Antechristus (în loc de
48
49
Anti-..., cf. Ana Canarache, lucr. cit., p. 22). Din latină confuzia a trecut şi în limbile romanice, după cum demonstrează exemple ca : fr. Antechrist, antichambre, antidater etc, it. antibraccio, anticamera, antimeridiano, antivedere ,,visione anticipata" etc, sp. Antecristo, antifaz „mască" (id. ib.).
Derivatele cu prefixul ante- încep să fie atestate în limba noastră de pe la 1830, fiind mai frecvente în ultimele decenii ale secolului al XlX-lea, de exemplu: antecameră (Eliade Bădulescu, 1831, la Glose, d. 271), antebraţ (a. 1843, la Ursu, t. 148), antedeluvian (a. 1845, id. ib.), Antecrist (Costinescu), antemeridian fid. ib.), antemuri, antenupţial, anteveni, anteconştient, antepost etc. Formele populare Antehrîst şi Antehîrs, probabil mai vechi, nu pot fi datate.
5, Prefixul ante- se ataşează în limba noastră atît la teme vechi (latineşti moştenite : anteveni, neogreceşti: antefanariot, antepat, slave: antetrupiţă), cît şi la teme neologice (antecalcul, anteconştient, antedeviz). El este puţin productiv.
6. Formaţiile cu ante- aparţin limbii literare (stilurilor ştiinţific, publicistic şi administrativ).
Unele dintre cuvintele cu acest prefix sînt astăzi învechite sau mai rar folosite decît sinonimele lor formate cu prefixul pre- sau cu elementul de compunere avan- : compară în acest sens pe antemergător, antenupţial, anteziuâ cu premergător, prenupţial, preziua şi pe antegardă, anteport, antepost cu avangardă, avanport, avanpost (antecambrian, antecalculat şi precambrian, precalculat circulă în egală măsură). în schimb, unele derivate cu ante- au înlocuit compuse mai vechi formate cu înainte-, ca, de exemplu, antepune, faţă de înainte-pune (pentru care vezi fc i 210).
ANTI- (ANT-, AN-3, ANDI-, AND-)
Iordan, lra 194 — 195; Ana Canarache, Prefixele ante- şi anti-, în smfc ii 17 — 23.
1. Prefixul anti- este confundat uneori cu paronimul său ante-, din motive de ordin fonetic (vezi discuţia de la ANTE-, p. 49). Formaţiile greşite în care anti- are sensul impropriu „înaintea..." au fost cuprinse în inventar alături de celelalte derivate cu anti-, avîndu-se în vedere exclusiv forma lor (dealtfel unele dintre ele s-au impus în limba literară sub acest aspect).
2. Prefixul anti- are următoarele variante: variantele condiţionate rare ant-, prin eliziune, înaintea unor teme care încep cu o vocală (antacid „substanţă care reduce sau neutralizează aciditatea sucului gastric" d. med., antarctic „situat într-o regiune opusă celei arctice", ante-metic d. med., antepileptic „medicament contra epilepsiei" Costinescu, antinion „punct opus inionului" d. med., antonim, cf. sinonim etc.) şi an-z, prin haplologie, în faţa unei teme care începe cu silaba te (exemplu unic : antermit „insecticid folosit împotriva termitelor" ltr1), şi variantele învechite andi- şi and-, cu pronunţare neogrecească, al doilea şi cu eliziune (andispasmatică Piscupescu, o. 257, andartic Cantemir, în da, s.v. antarctic).
1. Elidarea vocalei finale a prefixului în faţa unei teme cu iniţială vocalică nu e obligatorie existînd formaţii ca anfialergic, antienzimă, antiinfecţios, antiuman etc. şi antiacid, antiemetic, paralele ale derivatelor antacid, antemetic.
2. Menţionăm şi varianta de accent anti- prezentă în formaţia semianalizabilă antifon (pronunţare învechită a lui antifon 1, pentru care vezi p.52) şi în regionalismul neanalizabil antiste (pentru care vezi nota de la p. 55).
3. în dm sînt înregistrate 45 de formaţii  analizabile cu prefixul anti-, la care se adaugă din alte izvoare 236 de derivate :
antiacid (d. med.), antiadrenergic (ib.), antiaglutinină (ib.), antialbuminat (ib.), antialergic (ib., ltr2), antiamerican (da ms.), antianafilaxie (d. med.), antianemic (ib.), antianexionisi (lr x (1961), nr. 4, p.  296), antianofelian (contemporanul, 1958, nr. 614,7/1), antianticorpi, pl. „substanţă care neutralizează acţiunea anticorpilor" (d. med.), antiapoplectic (Costinescu). antiarâmire (ltr2), antiaristocratic (Iordan, lra 194), antiaită (contemporanul, 1959, nr. 648, 8/1), antiastmatic (Gostinescu), antiaterogen (d. med.), antiatom (derşî: antiatcmic dn2), antiau-xocrome,j)\. (ltr2), antibalansor (ib.), antibenzopirină (ib.), antiblastic (d. med.), antiblcnoiagic (Ursu, t. 148), antiboreal (Gostinescu), antiburghez (Iordan, lra 194), anticabinei (Ccstinescu), anticabraj (ltr2), anticalcar (ib.), anticanceros (d. med.), anticanonic (da), anticapitalist (dn2), anticarcinogen (d. med.), anticataliză  (ltr2, dn2), anticataral (dn2), anticaustică (ltr2), anii-centru (ltr2, dn2), anticelogen (d. med. şi: anticelogeneză ltr2), antichimic (ltr2, dn2), anticiumai (Ursu, t. 148), anticivic (Costinescu), anticivilizator (da), anticlor (ltr2, dn2), anticcagulant (ltr2, der, d. med.), anticodon (d. med.), anticoeror (ltr2), anticolageneză (d. med.), anticoliner-gic (ib.), anticolinesterazic (ib.), anti colonialist (lr x (1961), nr. 4, p. 296), anti complementar (ltr2), anticomunism (der,dn2şi: anticomunist dn2), anticoncepţional (der, d. med.), anticonformism (cinema viii (1970), nr. 4,p. 21/1), anticongelant (der), anticonvulsivant (ltr2, d. med.), anticorodal (ltr2), anticorosiv (der), anticrepuscul (ltr2), anticreştin „împotriva creştinismului", (da şi: anticreştinesc ib.), „dinaintea creştinismului" (Iordan, lra 195), anticriptcgamic (ltr2 der), anticristianism (da), anticritică (ib.), anticurte (Costinescu), antidata (da), antidecapani (d. med.), antideflagrantă (ltr2), antidemocratic (da), antidepresiv (d. med.), antidiabet (ib. şi: antidiabetic ib., antidiabetogen ib.), antidialectic (da ms.), antidiareic (d. med.), antidiazotat (ltr2), antidifteric (dn2), antidifuzor (d. med.), antidiluvian (Ursu, t. 148), antidinatron (ltr2), anti-disuric (d.med.), antidiuretic (ib. şi: antidiurezăib.), antidominantâ (iltb2), antidrog(cl xviii (1973), nr. 1, p. 24), antidromic (d. med.), antidumping (dn2), antielectron (der), antiemetic (d. med.), antiemoroidal (Ursu, t. 148), antiendotoxinâ (d. med.), antienzimă (ltr2, der, d. med.), anti-epileptic (ltr2), antiexantematic (dahis.), anlifading (ltr2), antifazat (ib.), antifebril (daşi: anti-febric Ursu, t. 148, antifebrinâ ltr2, der, dn2), antiferoelectric (der),  antiferomagnetic (ib.), antifeudal (smfc iii 3), antifibrinolizină (d.med.), antifilm(cinema v(1967), nr. 4,p. 19), antifilo-zofic (da), antifizic(CosTiNEscv),antifiziologic (da ms.), antifloculant (ltr2), antiflcgistic (Upsu, t. 149), antifolic(d. med.), antiformin(ă) (ltr2, d. med.), antifricţiune (ltr2), antigaz (ib.), antiger (ib.), antigerminativ (d. med.), antiglobulină (ib.), antigonadotrofic (ib.), antigrecesc (da), anti-grizu (dahis. şi: antigrizutos ltr2), antihalo Fiz. (ltr2, der), antihelminiic (ltr2, der, d. med.), antihemolizină (d. med.), antihemoragic (dn2, d. med.), antiheparină (d. med.), antihistaminic (ltr2, der, d. med.), antihitlerist (dn2), antiholeric (ib.), antihormon (ltr2, der, dn2, d. med.), antiimago (d. med.), antiincrustant (ltr2), antiinductare (ib. şi: antiinducţie ltr1), antiinfecţios (ltr2, dn), antiinsulină (d. med.), antiintelectualism (dn2şî: antiintelectualist ib.), antiinvazinâ (ltr2), antiisostatic (ib.), antiistorism (dn2), antiimbătrinitor (ltr2), anti joc (lrxii (1963), nr. 1, p.   77), anti junimism (dn2 şi: antijunimist ib.), anti jurnal (contemporanul, 1969, nr. 3, 3/7), antilatinist (da ms.), antilegal (cade), antileucemic (d. med.), antileucotoxină (ib.), aniiliberal (da), analitic (d. med.), antilocal(ltr2), antiluetic (ltr2, der, dn2), antimalaric (ltr2, der, dn2), antimason (Iordan, lra 195), antimaterie(DKRş\: antimaterialist da ms.), antimefitic (da), anti-metaboîâ (dn2), antimetabolit (d. med.), antimilitarism (uN2şi:antimilitarist da), antiministerial (da), antimitotic (der, d. med.), antimoral (Gostinescu), antinatural (smfc ii 21), antinefretic (da), antineologismomanie (Iordan, lra 195), antineutrino (der),  antineutron   (ib.), antinicotinic (d.med.), antinodal(ltr2), antinosologism (d. med.), antinucleu (der), antiom (Iordan, lra 195), antioxigen (ltr2, der), antipaludic (der), antipapă (dn2 şi: antipapism ib.), anti paralelogram (ltr2), anti parazit (ib. şi: anti parazitar ib.), anti parlamentar (da), antiparticulă (der, d. med.), antipa-triot(daşi: antipatriotic ib.), antiperistaltic (dn2 şi: antiperistaltism der, d. med.), antiperthit (ltr2), anti pestilenţial (Ursu, t. 149), antiplasmină (d. med.), antipoetic (da), antipol (ltr2 şiiantipo-lară ib.), antipolitic (da), antipopular (dn2), anti principale (atestat la pl. ltr2), anti progresist (dn2), antiproton (der, d. med.), antiprotrombină (d. med.), antipublic(smfc ii 20), antiputrid (da), antirahitic (da ms.), antirasist (Graur, t. 256), antiraţional (da ms. şi: anti raţionalist ib.), antirăzboinic (dn2), antirenină (d. med.), antirepublican (da), antirevoluţionar (ib.), anti reumatismal (dn2), antirevanşard (lr x (1961), nr. 4, p. 296), antirevizionist (ib.), antirezonant (ltr2 şi: antirezonanţă ib.), antiroman (da), anliscorbutic ((ib.), antisecretor (d. med.), antiser (ltr2, der), antisifilitic (da), antisimetric (derşî: antisimetrie ltr2), antisocial (daşi: antisocialist ib.), anti-solar (dn2), antisoporific (da), antisovietic (da ms.), antispastic (der, dn2, d. med.), antispumant ltr2, der), ăntistatic (d. med.), antisubmarin (cl xviii (1973), nr. 1, p.   24), antisuflu (ltr2), aniişerpuire (ib.), antişoc (dn2), antitalent (lrxii (1963), nr. 1, p. 77), antitermic (ltr2, dn2),
50
51
antitetanic (dn2), antitific (ib.), antitireotrop (d. med.), antitiroidian (ltr2, der,d. med.), anti-ton (ltr2), antitragus (d. med.), antitripsină (ib.), antitrombină (ib.), antitromboplasiină (ib.), antituberculos (ltr2), antitusiv (lr xi (1962), nr. 4, p. 397), antiţînţari (scînteia, xlv (1975), nr. 10276, p. 4/7), antiuman (Iordan, lra 195 şi: antiumanitar dn2, antiumanism ib.), anti-unionist (da), antiuenin (d. med.), antiviaţă (cinema v (1967), nr. 4, p. 19), antivibrator (ltr2), antivirus (ltr2, d. med.), antivitamine, pl. (ib.), antivoal (ltr2), antivomitiv (dn2).
Derivatele eu prefixul anti- sînt:
I adjective (multe folosite frecvent şi ca substantive), analizabile în raport cu :
— un adjectiv (adesea folosit şi ca substantiv) : antialcoolic, antiderapant, antifascist, antiinfecţios, antinevralgic, antiparlamentar, antipopular, anti-robie, antireligios, antisemit, antiseptic, antisocial, antituberculos, antivomitiv etc.;
1. Adjectivele derivate (mai ales cele din domeniul farmaceutic) sînt întrebuinţate ca substantive în mai mare măsură decît bazele lor (compară în acest sens pe antialergic, antiinfecţios, antinicotinic, antiputrid, antitermic etc. cu alergic, infecţios etc).
2. Foarte des adjectivele-bază sînt derivate cu sufixe de la substantive.
— un substantiv : anticar, antifading, antigaz, antisuflu, antişoc, antitanc, (becuri) antiţînţari; (parasintetice) anticiumal, antitusiv;
Formaţiile raportabile la un substantiv sînt invariabile; ele pot fi considerate ca făcînd parte dintr-o categorie intermediară între adjective şi substantive folosite apoziţional.
II substantive:
1. comune, analizabile în raport cu un substantiv comun : anticatod piesă de metal aşezată în faţa c a t o d u 1 u i...", anticiclon, anticorp,
antilogaritm, antimilitarism, antineutron, antipapă, antitalent, antiteză, antitoxină etc.;
2. proprii (în majoritate nume de munţi), analizabile în raport cu un substantiv propriu (de cele mai multe ori de asemenea oronim) : Anti-aflas (smfc ii 19), Antibalcani (ib.), Anticaucaz (ib.), Antiliban (ib.), Antitaurus (ib.); Antihrist (Anticrist);
Numele geografic Antarctica este adjectivul antarctic trecut într-o altă categorie gramaticală.
III verbe, analizabile în raport cu un verb : antidata. Numărul adjectivelor este mai mare decît cel al substantivelor
(între care nume proprii sînt foarte puţine); în categoria verbelor a fost înregistrat un singur exemplu.
Formaţii semianalizabile: antibiogramă (der, dn2, d. med.), cf. bio-, -gramă etc.; antibiotic, cf. bio-; anticlinal, cf. sinclinal ; antifon1 „vers din psalmi care se repetă de către două coruri sau două voci ca şi cînd şi-ar răspunde unul altuia" şi antifon2 ,,corp plastic care se pune în ureche pentru a o apăra împotriva zgomotelor intense", cf. fon(o)-; antigel, cf. congela, geliv „care se poate dezagrega la îngheţ şi la dezgheţ" ; antimeridian (da), cf. postmeridian; antinomie, cf. -nomie ; antipatic, cf. simpatic; antipod, cf. -pod; antizimic „(substanţă) care împiedică fermentaţiile" (dn2), cf. zimo-; antonim, cf. sinonim etc.
1. în antifag „substanţă care distruge bacteriofagii" (d. med.), tema -fag reprezintă prescurtarea lui bacteriofag, iar în antigen „substanţă care determină producerea de anticorpi" (ib.), anti-este prescurtarea lui anticorpi.
2. Nu a fost luat în consideraţie cuvîntul antimoniu, întrucît, după cît se pare, nu conţine prefixul anti- ; formaţiile antabuse „medicament folosit împotriva abuzului de alcool" şi (minerale de) antistress „minerale deosebite de mineralele de stress", înregistrate în ltr2, au fost lăsate la o parte deoarece, după cum reiese din izvorul citat, aceste cuvinte nu sînt româneşti.
4. Valoarea proprie a prefixului anti- este opoziţia (prefixul anti- avînd ca antonim pe pro-2). în această valoare generală se disting următoarele nuanţe semantice ale prefixului: LlL a) „împotriva, contra unor corpuri, fenomene, procese etc. de obicei
F dăunătoare, cu efecte supărătoare, a unei boli": antiacid, anticataliză, , antidumping, antiferment, antigaz, antiger, antiîmbâtrînitor, antimălurire, antinevralgic, antirabic, antiscorbutic, antişoc, antitermic, antitoxină etc, „a unor concepţii, sisteme (de gîndire, social-politice etc), moduri de organizare, atitudini etc." : anticlerical, antifascist, antiguvernamental, anti-junimism, antimonarhic, antinaţional, antipartinic, antipatriotic, antirăzboinic, antireligios, antistatal, antitrinitar etc, „(rar) a unor persoane (izolate sau în grup)" : Antihrist (Anticrist), antigrecesc (cf. Iorga, l. i 233), antisemit etc.;
Sensul de „opoziţie" include aici de cele mai multe ori şi ideea de reacţie împotriva fenomenului, 1 procesului etc. numit de cuvîntul-bază. Cu această valoare anti- are ca sinonim pe contra-.
b) „opus (în spaţiu), aşezat în faţa" : antarctic, anticatod, anticentru, !;      antipol, antitragus, Aniiaflas, Antiliban etc;
c) „opus ca structură, rol, proprietăţi, direcţie, înţeles etc, contrar, invers" : anticiclon, antifrază, antilogaritm, antiparalel, antiparticulă, anti-peristaltic, antisimetric etc.;
d) „neconform cu ceea ce se înţelege de obicei prin cuvîntul de bază, lipsit de calităţile care se cer, neautentic, fals" : antiartă, antiestetic, antijoc, antijurnal, antipapă, antipublic, antitalent etc
în cîteva formaţii anti- are sensul impropriu „înaintea.. .", datorită confuziei cu prefixul paronim ante- (vezi discuţia de la ANTE-, p. 49) : anticabinet, anticameră, anticreştin „dinaintea creştinismului", anticurte, antidata, antidiluvian, antimeridian. ; 5. Anti- este un prefix de origine grecească, provenit din prepoziţia
dv-ri „contra ; în faţa ; în loc de", folosită şi ca element derivativ.
Cf. Mirambel, l. g. 380.
Din (neo)greacă anti- a fost împrumutat de latină, slavă şi de limbile moderne.
' Pentru limba franceză vezi A. Rey, Un champ prefixai: les mots frangais en anti-, în „Cahiers
de lexicologie" XI (1967), nr. 2, p. 37-57.
în limba noastră, cuvintele cu anti- au pătruns în epoci diferite, din limbi diferite. începînd din secolul al XVI-lea şi pînă pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, diferite scrieri româneşti atestă termeni cu anti-mai ales religioşi, ştiinţifici, administrativi, împrumutaţi din (neo)greacă fie direct, fie, de cele mai multe ori, prin intermediul slavonei ori, mai
r rar, al latinei. De exemplu, formaţii neanalizabile: antipat „proconsul" Codicele Voroneţean < ngr. avft67u<xTo<; ,,id.", antimis „bucată de pînză folosită ca aşternut pentru potir, care poate ţine loc de altar" a. 1588, în da, cf. v. sl. antimisu „id.", gr. dvTifjuvcriov, antidot Cantemir, în da, cf. gr. dvTiSoTov, lat. antidotum, antifarmac „antidot" id. ib. < gr. dvTi<pdp-
\ (xaxov „id." etc.; formaţii semianalizabile : antifon1 Dosoftei, la hem 1232, cf. v. sl. antifonic „id.", gr. dvT^covov etc.; formaţii analizabile : andartic Cantemir, în da < gr. dvTapxTtxoţ, Antihrist Noul Testament 1648, la hem 1232, cf. v. sl. anutihristu, gr. dvTixpurro<; etc. Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului următor se mai întîlnesc, rar, împrumuturi din neogreacă (formaţii neanalizabile) : anticris
52
53
anticritică" Şincai, în DA < gr. avTixpicns; anăipricon „schimb al unui imobil dotai" a. 1815, la Gâldi, m. 147 < ngr. avTi7tpoixov etc, dar apar şi cuvinte care au putut fi luate atît din neogreacă, cît şi din latină sau dintr-o limbă modernă (semianalizabile): antipod a. 1795, la Ursu, t. 149, cf. ngr. avTi7ro§s<;, lat. antipodes, it. antipode, fr. anti-pode ; antifloghistic a. 1816 şi antiflogistio a. 1849, id. ib., cf. ngr. avTicpXo-yicmx6<;, it. antiflogistico, fr. antiphlogistique; antispazmotic a. 1839, id. ib., cf. ngr. dvTia7racr(jiG)§tx6<;, fr. antispasmodique ori numai dintr-o limbă modernă (formaţii analizabile) : antiseptic a. 1831, id. ib. < fr. antisep-tique ; anticritică a. 1839, la A. Canarache, lucr. cit., p. 19 < germ. Anti-kritik. După 1840 numărul cuvintelor provenite din limbile moderne, mai ales din franceză, creşte considerabil: antiacid a. 1848, la Ursu, t. 147 < fr. antiacide, antiepileptic a. 1848, id. ib. 148 < fr. antiepileptique, antipestilenţial a. 1848, id. ib. 149 < fr. antipestilentiel, antiscorbutic a. 1848, id. ib. < fr. antiscorbutique, antiputrid a. 1852, id. ib. < fr. antiputride, antiblenoragic a. 1859, id. ib. 148 < fr. antiblenorrhagique, antiapoplectic a. 1870, Costinescu < fr. antiapoplectique, antiastmatic a. 1870, id. ib.,< fr. antiasthmatique, antiboreal a. 1870, id. ib. < fr. antiboreal etc. în ultima parte a secolului trecut şi în secolul nostru inventarul derivatelor cu prefixul pe care îl discutăm se îmbogăţeşte continuu, atît datorită împrumuturilor şi calcurilor, cît şi datorită creaţiilor româneşti fără model străin. Iată cîteva exemple : împrumuturi:
— din franceză : antiaerian < antiaerien, anticomunism < anticom-munisme, antiderapant < antiderapant, antimilitarism<antimilitarisme etc;
— din italiană : antipolitic < antipolitico etc.;
— din germană : anticataliză < Antikatalyse etc.
Adesea, fiind vorba cu precădere de termeni ai limbajului ştiinţific care circulă în mai multe limbi, este greu de precizat sursa împrumutului: antiauxocrome, cf. fr. antiauxochromes, germ. antiauxochromen, engl. antiauxochromes; anticatod, cf. fr. anticaţhode, germ. Antikaihode, engl. anticaţhode, rus. aumunamod; anticlor, cf. fr. antichlore, germ. Antichlor, engl. antichlore; antiferment, cf. fr. antiferment, germ. Antiferment, rus. aumu0€pMeHrn; antilogaritm, cf. fr. antilogarithme, germ. Antilogarithm, engl. antilogarithm ; antiparalel, cf.fr. antiparallele, germ., engl. antiparallel, rus. awnunapajuiejib; antitoxină, cf. fr. antitoxine, engl. antitoxin, rus. aumuntoKcun etc.;
calcuri:
— după franceză : antibalansor (cf. antibalangant), anticreştin „împotriva creştinismului" (cf. antichretien), antiîmbătrînitor (cf. antivieillis-seur) etc.;
— după rusă: antipartinic (cf. anmunapmuunuii), antistatal (cf. awnueocydapcmeeHHuu) etc,.
întrucît multe dintre temele derivatelor, împrumutate şi ele, sînt folosite în mod curent în româneşte, nu se poate spune cu toată siguranţa care exemple reprezintă creaţii ale vorbitorilor limbii noastre. După cît se pare, au apărut fără model străin: anticentru, anticiumal, antiistorism, antijunimism, antilatinist, antimaterialist, antimălurire, antimuncitorese, antiom, antipopular, antirăzboinic, antiroman, antiţînţari, antiunionist, antiviaţă etc
Formaţiile explicabile prin confuzia dintre prefixele anti- şi ante- (vezi discuţia de la ANTE-p. 49) sînt şi ele fie împrumuturi şi calcuri: anticabinet, cf. fr. anticabinet; anticameră, cf. it. anticamera, fr.  antichambre (şi antişambră la Budai-Deleanu, cf. Rosetti — Cazacu — Onu*
ilr i 494); anticurte, cf. fr. anticour şi avant-cour; antidata, cf. fr. antidater; antimeridian, cf. fr. antimeridien, it. antimeridiano, fie derivate româneşti: anticreştin „dinaintea creştinismului'' <(în franceză antichretien înseamnă numai „împotriva creştinismului"), antidiluvian {pentru franceză dicţionarele indică numai forma antediluvien). La exemplele citate adăugăm cuvîntul antiste „(în Transilvania) primar comunal, (în Bucovina) epitrop bisericesc" (da), introdus de latinişti din limba latină (cf. antistes „care stă în frunte, şef", derivat al lui sto cu anti- în loc de ante-\ pentru a reda pe germanul Vorsteher „şef, conducător" (ib.).
6. Temele la care se ataşează prefixul sînt in mare majoritate latino-romanice : anticentru, antilatinism, antimaterialist, antiunionist etc.; cîteva sînt moştenite din latină : antijoc, antiom, antiroman etc, puţine, împrumutate din slavă : antimuncitorese, antirăzboinic etc. sau (probabil) din neogreacă : antimălurire.
7. Anti- este un prefix foarte productiv în limba contemporană {cf. Iorgu Iordan, în lrx (1961), nr. 4, p. 296). O dovadă în acest sens, pe lîngă numărul mare de derivate mai vechi şi mai noi şi pe lîngă posibilitatea, practic nelimitată, de a se ataşa la teme adjectivale şi substantivale, o constituie faptul că în limbajul familiar se foloseşte construcţia sînt anti, cu sensul „sînt împotrivă, contra", unde prefixul e întrebuinţat singur, ca un cuvînt autosemantic, pentru a exprima opoziţia.
8. Derivatele cu anti- aparţin limbii literare, în special stilului ştiinţific (medical, tehnic, chimic etc.) şi celui publicistic (unde apar formaţii ocazionale, mai ales substantive, ca : antiartă, antifilm, antijoc, antijurnal, antipublic, antiviaţă etc). în limba curentă se întîlnesc : antinevralgic, antisemit etc. Populare sînt numai variantele neanalizabile : Antihîrs (da), Antihîrst (ib.), Antihîrţ (ib.) ale lui Antihrist.
ANTR(E)- vezi ÎNTRE-
APO-
1. Prefixul apo- se delimitează de elementul de compunere apo-<apă, care apare în formaţii ca apometru (vezi fci 23), prin origine şi sens.
2. în dm nu figurează nici un derivat analizabil cu prefixul apo-.
Formaţiile aponevroză „membrană care/acoperă şi susţine muşchii; tendon", apostrofă „imputare, mustrare; figură retorică" şi apotemâ „perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe oricare dintre laturi; înălţimea feţei laterale a unei piramide regulate" nu sînt analizabile din punct de vedere semantic, nici în limba română şi nici în limba franceză, de unde au fost împrumutate (vezi § 4, p. 56 — 57).
în alte surse se înregistrează 17 formaţii analizabile:
<*poeodeinâ Farm. „alcaloid obţinut din clorhidrat de codeină" (ltr2), apocrenat Chim. j,sare obţinută din c r e n a t de fier" (ltr2), apocromatic Fiz. „(despre un obiectiv) căruia i s-a corectat aberaţia cromatică pentru trei culori" (ltr2 s. y. obiectiv; vezi şi der apocromat »°bîectiv apocromatic"), apoenzimă Biochim. „component al unei en z i me " (ltr2), apoferi-tină Biochim. „proteină din care se formează feri tina" (d.med.), apoferment Biochim. j>component al fermentului" (d. med., ltr2), apofilit Min. „un tip de f i 1 i t" (ltr2), apo-fonie Lingv. „schimbarea vocalei radicale a unui cuvînt în forme flexionare sau în derivate" (da, der, dn2) cf. fonie „sonoritatea sunetelor limbii", apogalaxie Astron. „poziţie corespunzătoare celei mai mari distanţe faţă de galaxia noastră" (smfc vi 15), apojupiter Astron. i, punctul cel mai îndepărtat deJupiterla care se află un satelit al său pe orbită" (smfc vi 32), apomagmatic Min. „(despre un agregat cristalin) format din soluţii reziduale care părăsesc rezervorul magmatic" (ltr2), apomorfină Farm. „derivat almorf ine i" (der, d. med., ltr2),
54
55
aposa.fr anină Chim. „derivat al safran in ei" (ltr2), aposaturn (smfc vi 32), apostilb Fiz. „unitate metrică de luminanţă mai mare decît s t i 1 b u 1" (d. med., ltr2), apouranus (smfc vi 32) şi apozimazâ „component al zimazei" (ltr2).
Formaţiile cu prefixul apo- sînt :
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: apocodeină, apoenzimă, apoferment, apofonie, apojupiter etc.;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : apocromatic, apomagmatie.
Formaţii semianalizabile: apocopă Lingv., cf. sincopă „căderea unei vocale sau a unui grup de sunete din interiorul cuvîntului" ; apocrine pl. Anat. (der, d. med.), cf. endocrine, merocrine etc.; apofite pl. Bot. (ltr2), cf. saprofite; apofiză Anat., cf. epifiză; apogamie Bot. (der), cf. criptogamie; apogeu, cf. perigeu; apologie, cf. polilogie etc.; apoplexie, cf. emiplexie „hemiplegie"; apositie „senzaţie de dezgust faţă de hrană" (d. med.), cf. sito-; apoteoză (parasintetic), cf. teo-.
3. Prefixul apo- are următoarele valori:
1) „departe (de)":
a) îndepărtarea maximă faţă de obiectul denumit de bază : apo-galaxie, apojupiter, aposaturn, apouranus ;
b) îndepărtarea, eliminarea calităţii sau a obiectului denumite de bază : apocromatic (şi apofite, apositie) ;
c) modificarea calităţii sau a fenomenului denumite de bază, prin situare la distanţă : apomagmatie, apofonie;
2) „derivat din", „obţinut din" :
a) obţinerea unei substanţe din substanţa denumită de bază: apocoăeină, apocrenat, apomorfină, ap osafr anină ;
Formaţia apoferitină numeşte substanţa din care se obţine feritina, substanţa denumită de bază, deci valoarea prefixului apo- este, în acest caz, opusă celei obişnuite, notată mai sus.
b) apartenenţa unei substanţe la substanţa denumită de bază : apoenzimă, apoferment, apozimază;
c) specia bazei: apofilit, apostilb.
4. Apo- este un prefix neologic de origine grecească. El a pătruns în limba română fie direct din greacă, fie din latină şi, mai ales, din franceză, uneori şi din germană, prin cuvinte împrumutate şi adaptate :
— analizabile: apocromatic, cf. fr. apochromatique; apoferitină, cf. fr. apoferritine; apofilit, cf. fr. apophyllit(h)e; apoferment, cf. germ. Apoferment; apofonie, cf. fr. apophonie ; apostilb, cf. germ. Apo-stilb etc.;
— semianalizabile : apocopă, cf. lat. apocopa, fr. apocope, germ. Apolcope; apogeu, cf. gr. (knoyzioc;, lat. apogeus, fr. apogee, germ. Apogăum ; apologie, cf. gr. oLnoXoyioL, lat. apologia, fr. apologie, germ. Apologie; apoplexie, cf. gr. d7ro7rXy)£î,a, lat. apoplexia, fr. apoplexie, germ. Apoplexie etc.;
— neanalizabile: apodictic, cf. gr. (xtcoSsixtixo^, lat. apodicticus, fr. apodictique; apodoză, cf. gr. a7c6Socn<;, lat. apodosis, fr. apodose; apo-nevroză, cf. fr. aponevrose; apostol, cf. gr. aTroaToXoc, v. sl. apostolii etc.
Cuvîntul afelia „punctul cel mai îndepărtat de soare pe orbita unei planete" cf. lat. aphe-lium, fr. aphelie este, la origine, tot un derivat cu prefixul apo- (gr. arco „departe" şi t^aios soare") devenit aph- înaintea unei vocale aspirate.
Cele mai vechi cuvinte cu apo- atestate în textele româneşti din sec. al XVI-lea -— al XVIII-lea sînt împrumuturi neanalizabile : apostol
56
(Codicele Voroneţean, în da), apoftegmă (Cantemir, în da) şi apostrofă (Cantemir, în da).
Formaţiile semianalizabile şi analizabile cu prefixul apo- sînt împrumuturi din a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi, mai ales, din prima jumătate a secolului nostru : apogeu (Oulianu, C.Negruzzi, în da), apologie (mag. ist. iv, C. ]STegruzzi, în da), apoteoză (Eminescu, Vlahuţă, în da), apomorfină, aposafranină, aposaturn etc.
Nu există nici un derivat românesc sigur cu prefixul apo-.
Formaţiile apocrine, apofite şi apositie (semianalizabile) sau apocodeină, apocrenat, apoenzimă, apomagmatie, apouranus şi apozimază (analizabile), pe care nu le-am găsit în franceză sau în germană, în lucrările pe care le-am avut la dispoziţie, ar putea fi formate pe teren românesc, după modelul celorlalte derivate, împrumutate din terminologia ştiinţifică internaţională.
Formaţia apojupiter este, probabil, un semicalc după fr. apojove.
5. Prefixul apo- este slab productiv în limba română (prin semicalcul apojupiter).
6. Derivatele cu prefixul apo- aparţin stilului ştiinţific. Ele sînt folosite, mai cu seamă, în terminologia medicală-farmaceutică, chimică, geologică şi astronomică. Unele derivate cu apo- întrebuinţate în domeniul astronomiei s-au format, probabil, sub influenţa formaţiilor cu sens opus, cu prefixul peri- „aproape (de)" : perigalaxie, perigeu, perihelie, periju-piter, perisaturn, periuranus.
ARCHI- vezi ARHI-
ARHI- (ARCHI-)
da, s.v. ; Iordan, lra 219; Ocheşeanu, p. 29 — 31.
1. Statutul lui arhi- nu este clar : întrucît provine dintr-o rădăcină verbală (vezi mai departe, p. 59), el poate fi considerat element de compunere (ca şi -arh „şef, conducător", cf. fc i 243 ; pentru această interpretare, vezi I. Iordan, loc. cit., care îl clasează pe arhi- printre „prefixoide"); întrucît are sensul superlativ „peste măsură de..., mai mult decît" (vezi p. 58—59), arhi- poate fi considerat prefix, ca şi extra-, hiper-, supra-, ultra- etc, cu care formează o serie semantică (cf. Eodica Ocheşeanu, lucr. cit.). Lucrarea noastră a adoptat acest ultim punct de vedere.
2. Prefixul arhi- are varianta învechită (grafică, uneori şi fonetică) archi-, în formaţii ca : archidiacon (da), archiduce (ib.), archipăstor (ib.) etc.
1. Numai în cuvinte neanalizabile în limba contemporană sînt atestate variantele fonetice: arh-, apărută în limba de origine prin eliziune în faţa unei teme cu iniţială vocalică : arhanghel, şi arc- : arcangel, formă latinizantă (da ; ambele derivate erau analizabile în faze mai vechi ale limbii, cf. anghel, angel — da, s.v.), arci-, după pronunţarea italienească : arcipeleag (Ursu, t. 152), şi arşi-, după pronunţarea franţuzească : arşipelag (id. ib.), ca şi varianta hipercorectă arfi- :arfimandrit(QA, s.v. arhimandrit).
2. în arhierarh şi arhiereu, ultimul semianalizabil, prefixul este arhi-, iar bazele, ierarh şi -iereu, au pierdut iniţiala i-, care s-a confundat cu finala prefixului, ori sînt scrise cu e-, literă care notează (aici, ca şi în alte cuvinte) pe ie-.
Arhe(o)- din formaţii ca arhetip, arheologie, considerat de I. Iordan variantă a lui arhi- (loc. cit.), este un formant diferit de acesta prin sens („vechi") şi origine (<gr. ixpxotioţ „id."), avînd în concepţia noastră un statut clar de element de compunere (cf. fc i 244).
57
1. Ca urmare a unei confuzii între cei doi formanţi, elementul de compunere arhe- apare sub forma arhi- în termenul ştiinţific cu circulaţie internaţională arhimicete „ciuperci primitive .. (mde).
2. Arhivoltâ „ornament plastic la partea de sus a unei arcade" (menţionat de I. Iordan, loc. cit.? printre derivatele cu arhi-), împrumutat de noi din franceză (archivolte) sau din italiană (archi-uolto), este un urmaş al lat. med. archiuoltum, probabil compus din arcuş şi uolutus (cf. larousse,. s. v. archivolte, Battisti-Alessio, s. v. archivolto).
3. în dm sînt înregistrate 9 formaţii analizabile,  la care se adaugă din alte izvoare 28 de derivate :
arhiaglomerat (comunicare orală), arhicancelar (da), arhidobitoc (Iordan, lra 219), arhi-fonem (dn2), arhigrindă „grindă principală ..." (fci 63), arhiinteresant (smfc i 31), arhiîn-cârcat (Iordan, lra 219), arhiliberal (da), arhimedic (ib.), arhimitropolit (ib.), arhinebun (ib.),. arhiomori (Iordan, lra 219), arhiplictisit (smfc i 31), arhipopulat (da ms.), arhipovăţuitoriu
Derivatele cu prefixul arhi- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: arhicancelar, arhidiacon, arhidieceză (şi arMdioceză j „dieceză în fruntea căreia stă un arhiepiscop", arhiduce, arhiepiscop, arhifonem, arhigrindă, arhierarh, arhimedic, arhimilionar, arhimitropolit, arhipăstor „arhiereu", arhipovăţuitoriu, arhiprezbiter, arhiprinţ, arhisinagogă, arhistrateg, arhi-străbun, archizograv ;
II adjective, adesea participiale (uneori folosite şi ca substantive), analizabile în raport cu un adjectiv (uneori folosit şi ca substantiv): arhiaglomerat, arhicunoscut, arhidobitoc, arhiinteresant, arhiîncărcat, arhiliberal, arhinebun, arhiplictisit, arhiplin, arhipopulat, arhipungaş, arhi-reacţionar, arhisemnificativ, arhistupid, arhişiret, arhiutilizat, arhizgîrcit;
III verbe, analizabile în raport cu un verb : arhiomorî. Numărul substantivelor şi cel al adjectivelor sînt aproape egale;
categoria verbelor este reprezentată printr-un singur exemplu.
Rodica Ocheşeanu arată că, deşi prefixul arhi- nu derivă în mod obişnuit verbe, „totuşi nu e imposibil să-1 întîlnim în limba familiară în formaţii ca arhiplictisi, arhisâtura etc." (lucr. cit, p. 30).
Arhierăţi „a fi, a funcţiona ca arhiere u", probabil creaţie a lui Dosoftei (cf. da, s.v.), nu interesează aici, deoarece reprezintă fie o adaptare a gr. apxtepaTeuco „a deveni prelat", fie un derivat cu sufix de la substantivul arhiereu, după modelul lui împăraţi (cf. a. Graur, în bl vm (1940), 215).
Formaţie semianalizabilă: arhiereu, cf. protoiereu. 4. Valoarea prefixului arhi- este superioritatea, cu următoarele nuanţe :
a) cel mai înalt rang într-o ierarhie oarecare de persoane — cu anumite funcţii, profesii, titluri — sau de obiecte denumite prin substantivul-bază („mai mare peste...", „şef", „principal") : arhicancelar, arhidiacon, arhiduce, arhiepiscop, arhimedic, arhipăstor, archizograv etc.; arhidieceză, arhifonem „unitate fonologică supraordonată fonemului...", arhigrindă;
Arhisinagogă este singurul nume de persoană derivat de la un nume de lucru.
b) intensificarea însuşirii denumite de bază (pe lîngă adjective, valoare de superlativ absolut), „foarte": arhicunoscut, arhi-
interesant, arhisemnificativ etc, (rar pe lîngă substantive) arhimilionar; (rar pe lîngă verbe)  intensificarea acţiunii  denumite de IU   bază : arhiomorî (opera sa va fi disecată, compartimentată, explicată şi rţr   arhiomorîtă prin aceste operaţii „Viaţa românească", la Iordan, lra I   219). Intensitatea însuşirii depăşeşte limitele normale, atinge un grad ^    excesiv: arhiaglomerat, arhiîncărcat, arhiplin etc.
O valoare apropiată de cea de intensificare are prefixul arhi- în derivatul arhistrăbun.
5. Arhi- este un prefix de origine grecească (<apx^> provenit din radicalul verbului apx<*> >?a fi cel dintîi, a merge în frunte, a comanda"), pătruns în româneşte în epoci diferite, pe căi diferite.
în limba veche (de la cele mai timpurii atestări pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea) cuvintele cu arhi- (substantive, în majoritate grade ale ierarhiei bisericeşti) sînt împrumutate din (neo)greacă, de obicei prin intermediul slavonei :
analizabile : arhanghel <v. sl. arhangelu, gr. dpxdyysXo^, arhidiacon < v. sl. arhidijahonii, gr. dpxiStdxovos, arhiepiscop < v. sl. arhiepiscopii, gr.   apx&£TCU7xo7r:o<;, arhierarh <v. sl. arhijeraruhu, gr. *dpxtspdpx?)'; (cf. Gâldi, m. 153), arhisinagogă <v. sl. arhisinagogu, gr. dpx&ffuvdy<oyo<;; semianalizabil: arhiereu <v. sl. arhierei, gr. apx^pstk; neanalizabil: arhimandrit <v. sl. arhimandriţii, ngr. âpxt(AavSpiTy)<;. Mai rar (în epoca fanariotă) împrumutul s-a făcut direct din limba de origine :
analizabile : arhiprezviter <gr. 4pxwcpec(îiSTepo$ (cf. Gâldi, m. 153 ; dar arhiprezbiter < lat. archipresbyter), archizograv <gr. dpx^coypd^o^ ;
neanalizabile: arhi(i)atros „medic-şef" < gr. dpx&aTpo<; (cf. Gâldi, m. 153), arhipelag <ngr. dpxi7csXocyo<; (pentru variantele cuvîntului, atestate mai tîrziu, cf. it. arcipelago, fr. archipel), ultimul neanalizabil din punct de vedere semantic chiar în epoca în care exista substantivul pelag „mare" (cf. dlr, s.v.).
în limba greacă ap/i-se ataşează la substantive şi la adjective, exprimînd „superioritatea". Cf: Mirambel, g. 218.
Prefixul a fost împrumutat de latină (cf. Ernout-Meillet, s. v. archi-) şi de limbile romanice, de exemplu de italiană (cf. Rohlfs, g. iii 347, Tekavcic, g. i. iii 147—148) şi de franceză, unde, în limba contemporană, se ataşează cu precădere la baze cu sens depreciativ (cf. Darmesteter, t. 105, H. Hultenberg, Le renforcement du sens des adjectifs et des adverbes dans les langues ro-manes, Upsala, 1903, p.   83, Guilbert-Dubois, p. i. 89-91, 103 — 111).
în secolele al XlX-lea şi al XX-lea, pentru împrumuturi şi (semi-) calcuri, se apelează de obicei la limbile moderne, în special la franceză, de exemplu : arhifonem <archiphoneme, arhimilionar <archimillionnaire, la franceză sau italiană, formaţii analizabile : arhiduce, cf. fr. archiduc, it. arciduce (varianta arhiduxul, ceva mai veche, folosită de Şincai, reprezintă lat. archidux); neanalizabile : arhitravă, cf. fr. architrave, it. archi-trave. Arhitect, neanalizabil, e împrumutat din fr. architecte sau din lat. architectus, iar arhidieceză, din lat. archidioecesis (varianta arhidioceză este fr. archidiocese). Arhicancelar şi arhinebun sînt calchiate după model francez, cf. archichancelier şi archifou, iar arhimedic poate calchia fie gr. dpx^aTpo^, fie fr. archiatre; întrucît derivatul în discuţie este atestat într-un dicţionar francez-român (de P. Poenar, A. Aaron şi Gh. Hill, din 1840), considerăm valabilă ultima alternativă.
58
59
Arhigrindă copiază germanul Hauptballcen, prefixul arhi- fiind corespondentul substantivului Haupt „şef, căpetenie, conducător" (calc total).
Arhistrateg a fost împrumutat de trei ori: în limba veche (varianta arhistratig, cu sensul „mai-marele cetelor îngereşti, arhanghel"), prin scrierile bisericeşti, din medio-greacă (ap)(iGTpaT7jY0<;) sau din slavonă (arhistratigu), în epoca fanarioţilor (varianta arhistratig „general, comandant al unei armate") din neogreacă, în timpurile recente (arhistrateg „general, comandantul suprem aî armatei unei ţări în timp de război") din franceză (archistratege, cf. da, s.v.).
Lista formaţiilor româneşti (în limba mai veche substantive, în cea mai nouă în special adjective) nu poate fi alcătuită decît cu aproximaţie, deoarece despre unele cuvinte, mai ales despre cele care aparţin limbajului familiar, nu putem şti dacă sînt împrumutate (în franceză sînt frecvent folosite derivate cu arhi- ca : archi-bete, archiconnu, archi-plein, archireactionnaire etc.) sau sînt formate pe terenul limbii noastre. Presupunem că pot fi considerate româneşti formaţiile : arhiaglomerat, arhicunoscut, arhidobitoc, arhiinteresant, arhiîncărcat, arhiliberal, arhimitropolit, arhiomorî, arhipăstor, arhiplictisit, arhiplin, arhipopulat, arhipovăţuitoriu, arhiprinţ, arhipungaş, arhireacţionar, arhisemnificativ, arhistrăbun, arhistupid, arhişiret, arhiutilizat, arhizgîrcit.
în limba noastră cuvintele cu arhi- încep să fie atestate încă din documentele anterioare secolului al XVI-lea, de exemplu: arhiereu (a. 1372, cf. Mihăesctt, infl. 137), arhierarh (a. 1479, id. ib.). în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea se întîlnesc exemplele : arhiepiscop (Coresi, în da, s.v.), arhimitropolit (Coresi, în smfc i 252), arhisinagogă (jCoresi, ib.), arhanghel (Varlaam, în da), arhidiacon (a. 1652, ib.), arhistratig (Dosoftei, ib.), iar în secolul al XVIII-lea : archizograv (a. 1787, la Gâldi, m. 153), arhiprezviter (id. ib.), arhidieces (Şincai, o. i CLXIII), arhidux (id. o. i CLXXXVIII), arhipovăţuitoriu (id. ib.), arhiprinţ (id. o. i CLXIII).
Şincai foloseşte împrumutul arhidux (vezi mai sus) sau traduce fie prefixul acestei formaţii: marele dux (o. i GLXXVII), cel mai înalt dux (ib.), fie baza : arhipovăţuitoriu (vezi mai sus), fie întregul derivat: marele povăţuitoriu.
în secolul al XlX-lea sînt atestate : arhimedic (a. 1840, ib.), arhigrindă (Bariţ, în fc i 63), arhipăstor (Zilot, în da), arhicancelar (Pont-briant, ib.), arhinebun (id. ib.).
6. Temele la care se ataşează prefixul arhi- sînt de diverse origini: moştenite din latină (arhicunoscut, arhipăstor, arhiplin etc), împrumutate, cele mai multe neologice, latino-romanice (arhiaglomerat, arhiinteresant, arhiliberal, arhireacţionar, arhistupid, arhiutilizat etc), mai puţine slave (arhidobitoc, arhimitropolit, arhiomorî etc.), neogreceşti (arhiplictisit) turceşti (arhişiret) etc.
7. Arhi- este productiv, folosit adesea, ca prefix superlativ, în creaţii spontane, ocazionale, cu caracter expresiv.
8. Vechile derivate cu arhi- aparţin mai ales limbajului bisericesc, mai rar celui administrativ; în limba contemporană arhi- e utilizat în special în limbajul familiar (arhiaglomerat, arhiinteresant, arhiîncărcat arhiomorî, arhiplictisit, arhipungaş, arhistupid, arhizgîrcit etc).
60
C- vezi CO-2 CAT- vezi CATA-
CATA- (CAT-)
1. Prefixul cata- are varianta cat-, în combinaţie cu o temă care începe cu o vocală (cation, catod).
1. Izolat, în cuvîntul catastif se întîlneşte varianta cata- (câtastiv, în da).
2. Termenul citometru „aparat pentru măsurarea tensiunii catodice la tuburile electronice" (dn2) este probabil un compus din cato-, fragment din cuvîntul catod (catodic) şi metru.
în derivate cata- are un accent secundar pe prima silabă : cata-. Numai în cazuri rare, găsim varianta (învechită) cată- cu accentul (principal) pe a doua silabă, ca în catâplasmă, catalog (vezi § 4).
2. în dm sînt înregistrate 3 derivate analizabile, la care se adaugă 10 derivate din alte izvoare :
catacauslicâ Fiz. (ltr2), catadioptric (d. med.) „fenomen optic care se referă la refracţie şi reflexie în acelaşi timp", catagenezâ (d. med.), catagrad Fiz. (ltr2), cataseism Geofiz. (ib.), catatermotl Min. (ib.), catatermograf (ib.), catatermometru (ib.), catavaloare (d.med.), caiazonă Geoî. (dn2, ltr2).
Derivatele cu cata- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : cata* caustică, catagrad, catagrafie, cataseism, catazonă, cation;
II adjectiv,  analizabil în raport cu un adjectiv : catatermal
Nu am luat în consideraţie derivatul catâplasmă analizabil formal prin plasmă, dar cu care nu are nici o legătură semantică. Cît despre catastif, în forma mai veche catastih ar putea fi analizat semantic şi formal prin stih (cf. şi catagrafie, catalog, toate cu sensul comun de „condică, inventar", deci registre în care se notau, aşa cum se scriu stihurile „în rînduri", diferite date).
Formaţii semianalizabile: catabioză (d.med.), cf. anabioză; catabolism, cf. anabolism, metabolism; cataclinal Geol. (ltr2), cf. sinclinal; catafilaxie (d.med.), cf. profilaxie; cataforeză Chim. (der, dn2, IuTU2), cî. anafor eză, electr of or eză ; catalecte pl. (Scelban), cf. analecte; cata-lepsie, cf. epilepsie; cataliză, cf. analiză; catalog, cf. epilog; catamneză Med. (der), cf. anamneză; catamorfism Geol. (ltr2), cf. anamorfism, metamorfism; cataplazie (d.med.), cf. metaplazie; catod, cf. anod.
Catastrofă, analizabil numai formal prin strofă („întorsătură năpraznică a soartei" da), e totuşi semianalizabil semantic prin anastrofă („inversiune" Scriban).
Cele mai multe formaţii semianalizabile cu caia- se raportează la formaţiile corespunzătoare cu ana-.
3. Valoarea lui cata- este mişcarea de sus în jos sau spre interior: catagenezâ „involuţia unui organ sau funcţii", catagrafie „inventar", cataseism „undă seismică.. . dirijată din exteriorul regiunii epicentrale, spre interior, spre epicentru", catazonă „zona cea mai adîncă de transformare metamorfică a Pămîntului" etc.
Mai puţin clară este valoarea lui cata- în cazul unor cuvinte ca, de exemplu : catacaustică „caustică prin reflexiune", catagrad „grad de eficacitate termică, măsurat cu catatermometrul", catatermometru „termometru cu alcool, folosit pentru determinarea cantităţii de căldură pierdute pe secundă şi pe centimetru pătrat de corpul omenesc", catavaloare „cantitate de căldură în milicalorii pe care o pierde 1 cm2 din suprafaţa rezervorului în timp de o secundă" etc.
61
4. Cata- este un prefix neologic, de origine grecească (xoctoc-), care a pătruns în româneşte prin împrumuturi fie direct din greacă, fie din limbile romanice, în special din franceză (uneori pe mai multe căi) :
(analizabile)        catacaustică — fr. catacaustique,
catagrafie — gr, xaTaypa<pY),
catazonă — fr. catazone ; (semianalizabile) catastrofă — fr. catastrophe, lat. catastropha, ngr.
xocTa<7Tpo9 y) ;
(neanalizabile)     cataclism — fr. cataclysme, lat. cataclysmus, ngr.
catadicsi „a găsi de cuviinţă"—ngr. xoctocSsx0^* catapeteasmă—v. sl. KarantraâMd, ngr. xaT<x7usTa<x[xa.
în greacă, xaxa- indică mişcarea de sus în jos (xocTocfiaivco); adeseori are un rol de intensificare (Bailly, s.v., Sophocles, s.v.).
în franceză, cata- (împrumut din greacă) are valorile ,,în jos, în urmă" (cf. Robert, s. v.).
Varianta de accentuare cata- (vezi p. 61) reproduce accentul prefixului grecesc (xaTa-).
Cele mai vechi atestări (rare) ale formaţiilor cu prefixul cata- datează din secolele al XVI-lea, al XVII-lea; cele mai multe apar la jumătatea secolului al XVIII-lea şi, mai ales, la începutul veacului următor : (analizabile) catastih (a. 1588, în da ; Cantemir, la Eosetti — Cazactj — Onix, ilr i 399), catalog (Pravila 1646, în da ; Cantemir, la Eosetti — Cazactj — Gnu, ilr i 399), catagrafie (a. 1764, la Gâldi, m. 159), catâplasmă (ms. din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Ursu, t.), (neanalizabile) catapeteasmă (Biblia, 1688, în da), catadicsi (a. 1817, la Gâldi, m. 158).
Catalog în limba veche este un împrumut din greacă (xaTaXoyoţ); în limba modernă catalog provine din franceză (cf. da).
5. Temele la care se ataşează prefixul sînt neologice, în special latino-romanice de origine grecească.
6. Cata- este un prefix neproductiv (apare numai în împrumuturi). Derivatele aparţin stilului ştiinţific (cu precădere terminologiei fizicii şi geologiei). Catagrafie şi catastif au aparţinut stilului administrativ.
CĂ- vezi CO-2 CERCO(N)- vezi CIRCUM-CERCU(M)- vezi CIRCUM-CIRCOM- vezi CIRCUM-CIRCON- vezi CIRCUM-
CIRCUM- (CERCU(M)-, CERCO(N)-, CIRCOM-, CIRCON-, CIRCUN^ ŢIRCON-, ŢIRCUM-)
Iordan, lra 195; Rizescu, p. n. 7—8.
}' Prefixul circum- are variantele cir corn- (circumferinţă — circom-ferinţă), circon- (circumscrie — circonscrie), care se întîlnesc uneori şi în limba contemporană; în texte mai vechi sînt atestate şi variantele : ţircum-   (ţircumferenţie, ţircumstanţie), ţircon-   (ţirconferenţă), circun-
(circunstanţii), cerco(n)- (cerconstante, cercoferinţă), cercu(m)- (cercum-stanţie, cercuferenţă).
2. în dm sînt înregistrate 3 derivate analizabile, la care se adaugă 9 derivate din alte surse:
circumanal (d. med.), circumducere „circumferinţă" (Ursu, t.), circumlunar (scînteia, 1959, nr. 4490, p. 4/8; 1969, nr. 8126, p. 8/6), circumnavigaţie (da), circumnutaţie Fiz. (dn2), circumoral (d. med.), circumpolar (da), circumsolar (presa cotidiană), circumterestru (smfc vi 32).
Formaţiile cu prefixul circum- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv (uneori de origine verbală) : circumducere, circumlocuţie, circumnavigaţie, (parasintetic) circumvalaţiune „întăritură făcută împrejurul unui oraş, unei tabere etc." (cf. val ,,meterez de pămînt");
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : circumlunar, circumpolar, circumsolar, circumterestru;
III verbe, analizabile în raport cu un verb : circumscrie. Formaţii semianalizabile: circumcizie, cf. incizie; circum-
cluzie (d.med.), cf. incluzie; circumferinţă, cf. conferinţă; circumflex, cf. reflex; circumspect, cf. suspect; circumscripţie, cf. inscripţie; circumstanţă, cf. instanţă; circumvoluţie, cf. involuţie.
3. Prefixul circum- are sensul „în jurul, împrejurul" : circumlunar, circumpolar, circumsolar, circumnavigaţie „călătorie pe mare în jurul unei ţări sau împrejurul lumii", circumscrie „a descrie o figură în jurul alteia". în circumlocuţie şi circumscrie ,,(înv.) a scrie cu alte semne, a întrebuinţa o expresie echivalentă" sensul prefixului se apropie de „asemănare" sau „înlocuirea cu ceva asemănător".
4. Circum- este un prefix neologic de origine latină (circum-) care a fost împrumutat prin derivate venite fie direct din latină, fie din limbile romanice sau din alte limbi (uneori pe mai multe căi, cu sau fără deosebiri formale).
în latină circum- cu funcţiunea de prefix e folosit frecvent abia din epoca imperială (cf. ilr 1100, 102). Cu această funcţiune derivă verbe, avînd valoarea de „împrejur" (circumago, circumduco, circumscribo etc). Multe cuvinte latineşti cu circum- sînt calcuri după derivatele greceşti cu nepi- : lat. circumferentia — gr. Trep^pepioc, lat. circumlocutio — gr. 7rsptcppaait;(Ernout-Meillet s.v.). Prefixul circum- n-a fost moştenit în limbile romanice. El a fost împrumutat în franceză sub formele: (mai vechi) circon-, circom-, (mai nouă) circum (cf. Robert).
a. Varianta cea mai veche este ţircum-, atestată în scrierile de la începutul secolului al XVIII-lea, ca, de exemplu, în operele lui U. Costin (ţircumferenţie, în da) şi D. Cantemir (ţircumstanţie, în da) ; ea se explică prin pronunţarea slavă (polonă sau rusă) a limbii latine. Varianta ţircumr apare şi mai tîrziu, de exemplu în unele lucrări din secolul următor, unde avem de-a face şi cu împrumuturi din germană (Zircum-), vezi ţircumstanţie la Tiehindeal, în da.
în da (s. v. circumstanţă), se menţionează că varianta ţircumstanţă reprezintă „rostirea germano-slavă a latinei", iar (s.v. circumferenţâ) ţircumferenţă e „după rostirea nemţească şi slavă a lim-bei latine". Emil Petrovici, Limba lui Dimitrie Cantemir, în lr ii (1953), nr. 6, p. 12 arată că împrumuturi ca ţircumstanţie provin din rusă, unde termenii de origine latină erau obişnuiţi în stilul oficial al epocii lui Petru I.
b. Varianta circum-, sub care prefixul s-a impus ulterior în limbă, este atestată la sfîrşitul secolului al XVIII-lea (vezi circumferenţâ la E. Văcărescul, în da). Ea se explică prin latină sau prin franceză :
circumferenţâ — lat. circumferentia
circumnavigaţie — lat. circumnauigatio, fr. circumnavigation circumpolar — fr. circumpolaire.
62
63
c. Varianta circon- (circom-), frecventă în secolul al XlX-lea şi menţinută (în cazuri rare) în limba actuală, reproduce forma prefixului din franceză sau italiană : circonferinţă (a. 1843, la Ursu, t.), circom-ferenţă (a. 1828, la Ursu, t.) — fr. circonference, it. circonferenza ; circon-stanţă (a. 1850, la Ursu, t.) — fr. circonstance, it. circonstanza (circumstanţă — lat. circumstantia).
în unele dicţionare, de la jumătatea secolului trecut, ca, de exemplu, în cel al lui Protopo-pescu-Popescu (a. 1862) sau al lui Negulici (1848), prefixul apare numai sub forma circon-.
Varianta ţircon- (rară şi limitată la primele decenii ale sec. al XlX-lea) se explică în română prin contaminarea dintre circon- şi ţircum- : ţirconferenţă (ms. din perioada 1820—1830, la Ursu, t.).
Variantele cercum-, cercon- şi mai ales cercu-, cerco- (rare, folosite în sec. al XlX-lea, mai ales pe la jumătatea secolului) se explică prin apropierea prefixului circum- de rom. cerc : cercumscris (a. 1838, la Ursu, t.), cercuferinţă (a. 1842, la Ursu, t.), cercoferinţă (Negruzzi, în da).
Pe lîngă împrumuturi, în limba română s-au format cîteva semicalcuri : (înv.) circumducere sau cercumpregiurime — lat. circumferentia; circumscrie (circonscrie, cercuscrie) — lat. circumscribere, fr. circonscrire; circumstare, ţircumstare, cercumstare, cercustare (da, s.v. circumstanţă), circonstare (Ursu, t. s.v. circumstanţă) — lat. circumstantia, fr. cireon-stance ; circumveni — lat. circumuenire, fr. circonvenir.
Printre cele mai vechi atestări ale unor asemenea semicalcuri se cunosc derivate ca: circumpregiurime (a. 1814—1818), circumducere (a. 1826), circumscris (a. 1837), toate la Ursu, t.
în limba română, derivatele cu prefixul circum- erau încă rare în prima jumătate a secolului al XlX-lea, fiind folosite cuvinte compuse cu adv. imprejur (vezi Ursu, t., unde se dau exemple ca : imprejurscrie pentru circumscrie).
5. în afară de temele moştenite (circumducere, circumscrie), cele mai multe sînt neologice, de origine latino-romanică.
Prefixul este slab productiv (prin semicalcuri).
6. Derivatele cu circum- aparţin stilului ştiinţific (în special, terminologiei geografice şi astronomice).
CIRCUN- vezi CIRCUM-
CIS-
Rizescu, p. n. 5, 8, 18, 20.
1, în dm nu este înregistrat nici un derivat cu prefixul cis-. Alte izvoare atestă 11 derivate analizabile:
cisalpin ,,de dincoace de Alpi (în raport cu Roma)" (da), cisbutenă (C. d. Neniţescu, Tratai elementar de chimie organică, voi. I, Bucureşti, 1956, p. 205), ciscarpatin (Scriban), cisdanu-bian (cl vi (1961), nr. 1, p. 47), cisdecalină (G. d. Neniţescu, lucr. cit., p. 200), Cisiordania (scinteia, 1970, nr. 8547, 6/1, Dicţionar politic, Bucureşti, 1975, s.v. Iordania), Cisleitania ,,ţara de dincoace de rîul Leita (în raport cu Viena), Austria (în fosta monarhie austro-ungară)" (da), cisnistrian (ib.), cispadan ,,de dincoace de Pad (în raport cu Roma)" (Scriban), cispentenă (C. d. Neniţescu, lucr. cit., p.   205), cisrenan (da).
64
Derivatele cu prefixul cis- sînt:
I adjective, analizabile în raport cu un substantiv (formaţii parasintetice) : cisalpin, ciscarpatin, cisdanubian, cisnistrian, cispadan, cisrenan ;
II substantive:
1. proprii, analizabile în raport cu un substantiv propriu (formaţii parasintetice) : Cisiordania, Cisleitania;
Cisalpin, ciscarpatin, cisdanubian, cisnistrian, cispadan, cisrenan şi Cisiordania trebuie considerate formaţii parasintetice de la nume de munţi sau de rîuri şi nu derivate exclusiv cu prefixe (de la adjectivele alpin, carpatin, danubian, nistrian, padan şi, ultimul, de la substantivul Iordania) pe baza analizei semantice.
2. comune, analizabile în raport cu un substantiv comun : cisbutenă, cf. butenă ; cisdecalină, cf. decalină ; cispentenă, cf. pentenă.
Formaţie s e m i a n a 1 i z a b i 1 ă : cisvestitism „impulsul de a purta îmbrăcămintea unor persoane mai tinere" (d. med.), cf. vestimentar, vestimentaţie etc.
Nu am luat în consideraţie substantivul cisalfa ,,fibră celulozică obţinută pe cale chimică .. (ltr2), pentru că nu avem siguranţa că a fost format cu prefixul cis- şi pentru că din punct de vedere semantic este neanalizabil.
2. Valoarea prefixului cis- este situarea în spaţiu „dincoace de (o limită denumită de substantivul de bază)", sens opus celui al prefixului trans- „dincolo de..." : cisalpin, ciscarpatin, cisdanubian, Cisiordania etc.
Termenii chimici indică izomeri ai substanţei denumite de bază, prefixul arătînd că este vorba de aşezarea unor atomi de aceeaşi parte (a unui plan) : cisbutenă, cisdecalină, cispentenă.
3. Cis- este un prefix neologic de origine latină care a pătruns în limba română prin împrumuturi fie direct din latină, fie din limbile romanice, în special din franceză (fără a se putea stabili, de cele mai multe ori, provenienţa fiecărui derivat în parte) : cisalpin — lat. cisalpinus, fr. cisalpin, it. cisalpino; cispadan — lat. cispadanus, fr. cispadan, it. cispadano; cisrenan — lat. cisrJienanus, fr. cisrhenan, it. cisrenano ; Cisleitania — fr. Cisleithanie, it. Cisleitania; cisbutenă — fr. cisbutene; cisdecalină — fr. cisdecaline ; Cisiordania—lr. Cisjordanie; cispentenă — fr. cis-pentene.
în latină cis- „dincoace de" este rar folosit, fiind concurat de adjectivul derivat citer, care are atît sens local, identic cu al lui cis-, cît şi sens temporal (cf. Ernout-Meillet, s. v. cis). în limbile romanice cis-, împrumutat din latină pe cale savantă prin cîteva formaţii, îşi menţine sensul originar şi este puţin productiv.
Cisnistrian, ciscarpatin şi cisdanubian sînt probabil derivate în interiorul limbii române.
Derivatele cu cis- sînt atestate în limba noastră de pe la mijlocul secolului al XlX-lea (de exemplu, cisdanubian este folosit în 1848 de I. Codru-Drăguşanu, cf. cl vi (1961), nr. 1, p. 47, iar cisalpin apare la Prot.-Pop.).
4. Prefixul cis- este slab productiv în limba română.
In domeniul chimiei, cis este folosit uneori ca determinant plasat în urma anumitor substantive : izomeri cis (G. d. Neniţescu, lucr. cit., p.   197), valenţe cis (id. ib.).
5. Derivatele cu prefixul cis- aparţin stilului ştiinţific (terminologiei geografice şi celei chimice).
5 - Ce 1539
65
vezi CU-
CO-2 (C-, CĂ-)
Graur, e. 24—27; Avram, c. 5—10.
1. Prefixul co-2 are variantele fonetice c- (înainte de vocală): coborî, cagodi „a aştepta" şi că-: călini „tulbure la minte, mai mult nebun".
Absenţa unei variante cu- este un element care contribuie la delimitarea de co-l9 variantă a prefixului cu-; de aceea nu se poate admite încadrarea lui cufrînge la prefixul discutat aici. Vezi CU-, § 1 şi 4.
2. în dm sînt înregistrate 4 derivate analizabile cu prefixul co-2, la care se adaugă 15 derivate din alte izvoare:
căhui (da), cobiltâu ,,terenul din cotul unei ape" (mat. dial. i 208), cobîltoc ,,lac, loc mlăştinos, mlaştină" (da), cociump,,ţăruş, par, ciot" (ib.), cocînjeu „unealtă de tors nedefinită mai de aproape" (ib.), cocirni ,,a feri, a evita" (ib.), codanţâ „clanţă" fi cofîrşti,,a avea diaree, a se murdări", (ib). cofleşi „(despre fructe, oameni, vreme, pămînt) a se muia", (ib). coflo-şniţâ „poreclă dată unei bătrîne", (ib.) cohrib (ib.), comînji (ib.), cotreanţâ (ib.), cotirsâ, covîrşoc (ib). „partea dinăuntru a vîrşei" (ib).
Derivatele sînt:
I verbe,  analizabile în raport cu :       I r
— un verb: cagodi, cf. agoăi; coborî, cf. oborî (semianalizabil faţă de doborî); cocîrni, cf. cîrni; comînji, cf. mînji;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : cocîrja, cf. cîrjă; covîrşi, cf. vîrh, vîrşuri;
o interjecţie (formaţii parasintetice) : cofîrşti, cofleşi ;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv : cobîltău, cf. băltău; cobîltoc, cf. băltoacă; cociump, cf. ciump; cocînjeu, cf. cînjeu; coclanţă, cohrib, cotreanţă (vezi p. 68), cotîrsă, covîrşoc, cf. vîrşog, parasintetic în cazul raportării la vîrşă; scofală, cf. fală (vezi şi§4a);
Cohrib „pălărie mare" ar putea fi raportat, din punct de vedere semantic, la hrib (fig.) „burete bun de mîncat" (sau semianalizabil faţă de pohrib).
III adjective, analizabile în raport cu adjective: căhui, cf. hui (vezi şi TĂ-, p. 245).
Formaţii   semianalizabile:   cohîlti „a fi prăpădit trupeşte" (da), cf. pocîlti.
3. Valorile prefixului co-2 nu sînt clare.
Cioranescu (s. v.) consideră că în unele derivate ca : cocîrja, cofleşi, cotropi am avea a face cu co- „expresiv" ; vezi şi p. 67.
4. Prefixul românesc co-2 a fost explicat din prefixul v.sl. po- :
a) prin disimilare cînd tema începea cu o labială (cf. Graur, E. 24-27) :
coborî <v. sl. noKopHTH ,,a lupta" (care s-a amestecat cu v. sl.
okophth „a răsturna" > oborî, de care se leagă, de obicei, şi
doborî; dialectal apare doborî „coborî" gl. olt.); comînji< v. sl. no/tusdTH ; mînji (cu n expresiv) < măji <v. sl. m434tk
(vezi şi TĂ-, p. 245);
66
covîrşi cf. rus. noeepmumb   „a termina (punînd vîrful)" (uer.
noeepzuumu, ser. povUiti) ; scofală cf. sl. noXKiiU „laudă" (la care s-a adăugat prefixul românesc
s-, vezi şi p. 258). în această situaţie sînt probabil şi alte cuvinte româneşti care încep eu co-2; covîrni pentru povîrni (da presupune că a intervenit influenţa lui coborî); covei, cf. ser. povijati „a înfăşură", pbvija „trenă"; cobîlţăi, cf. rus. no6ojbomamb etc. (cf. Graur, e. 27).
Derivatele de acest tip cu prefixul co-2 au fost explicate în mai multe feluri: oc. ca moştenite din latină cu prefixul con- fără a se explica de ce lat. con- nu a devenit cu- în româneşte ca şi în alte cuvinte moştenite cu acest prefix : comînji < lat. commingere (Al. Philippide, în ZRPh xxxi (1907), p. 304; vezi şi S. Puşcariu, în dr iv (1927), p. 1350). Etimologia propusă de Philippide întîmpină greutăţi semantice şi fonetice : g nu devine j, iar i nu trece la î între două consoane muiate. Dealtfel nici mingere, nici commingere nu apar în alte limbi romanice (Graur, e. 25 — 26). Pentru cofleşi (considerat în da cu etimologia necunoscută), G. Giuglea construieşte un lat. pop. *conflexire „a încovoia" (Cercetări lexicografice, p. 6) ; etimologia lui Giuglea a fost acceptată în rew (2136) şi în dm. De acelaşi tip este etimologia dată mai tîrziu de A. Scriban „cp. cu lat. corifacesco". Pentru alte păreri, vezi A. Graur, în bl ii (1934), p. 142. Cioranescu (s. v.) optează pentru „formaţie expresivă", afirmînd că „este rezultatul normal al lui cofleşti > *coflesei, pornind de la fleşcâi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleşi, cotropi etc." — vezi şifr, notai. De cofleşi a fost apropiat şi copleşi, fie că acesta a fost calificat ca o variantă a lui cofleşi (vezi Iorgu Iordan, în bph ii, p. 187), fie că i s-a dat o explicaţie asemănătoare, ca formaţie expresivă de la un verb imitativ (vezi Cioranescu, s.v.). în da, care îl prezintă cu „etimologia nesigură", se citează de la tdrg şi cdde reconstrucţia unui lat. pop. *complexire; vezi şi rew 2102 complexare, etimologie respinsă de A. Graur, în bl v (1937), p. 94;
p. ca formate pe teren românesc cu prepoziţia cu: covîrşi, explicat de S. Puşcariu din cu vîrh, etimologie acceptată şi de da, dm (respinsă mai înainte de tdrg), deşi e greu de admis; Y- ca împrumuturi din slavă, cu altă explicaţie pentru prefix : pentru covîrşi cade porneşte de la vruăiti, cu prefixul neexplicat. Scriban consideră că provine de la v. sl. vruăiti", cu prefixul ku-, rus. ku-, ko- «spre». V. vîrf". Cioranescu (s.v.) îl explică dintr-un sl. *povrusiti, dar presupune nu o disimilare, ci „fără îndoială un schimb de prefix, ca în covîrni < [tipărit greşit> ] povîrni, probabil sub influenţa lui cotropi sau a mai marii expresivităţi a lui co-. Cf. vîrf." G. Mihăilă, în omagiu rosetti, p, 573 — 576, explică prefixul românesc co-prin sl. ko- (ka-), reconstruind pentru coborî şi covîrşi etimoanele slave *ko-boriti, *ko-virsiti.
b) prin asimilare, cînd tema începea cu o velară, mai ales c, mai rar g şi h (cf. Avram, c. 7):
cagodi <pagodi ( = rus. noeodumb);
cocîrni < *pocîrni <po- + cîrni (vezi şi DA s.v.). în această situaţie se găsesc probabil şi alte formaţii care au etimologia necunoscută : cocînjeu cf. cînjeu, variantă a lui gînjei (<gînj), sau care au fost explicate prin contaminare : cocîrja, coclanţă.
1. în legătură cu cocîrja în da se menţionează : „pare o contaminare între verbele cu sens asemănător care încep cu silaba co- (covoia, covriga, coroia, cocoşa cf. şi cocîrlă) şi cîrjă". în dr vii (1931 — 1933), p. 109, S. Puşcariu explică astfel această contaminare (prezentată ca sigură de astă dată) : „cocîrja este ase coroia (sau cocoşa, covriga, covoia) ca o c î r j ă". Cioranescu acceptă explicaţia din da, dar adaugă „sau, mai bine, din cîrjă (cf. cîrjoia) cu prefixul expresiv co- ca în cofleşi, copleşi, cotropi" (lucr. cit., s.v.); vezi şi Puşcariu, lr ii 104.
2. Despre coclanţă da spune că „pare a fi contaminat din coclete [el însuşi cu etimologia necunoscută] şi clanţă [considerat onomatopeic]".
Uneori putem avea a face cu o asimilare parţială (acomodare) în cazul lui co-2 <po- înaintea unei rădăcini cu h- : cohrib <pohrib (cf. Avram, c. 8).
„E posibil ca în acest fel să se explice şi adjectivul căhui „tulbure la minte, mai mult nebun", pe care da îl dă fără etimologie, raportîndu-1 numai la tehui (vezi şi Scriban, d., unde figurează şi varianta tăhui)t dar căruia îi găsesc în materiale dialectale recente o paralelă cu pă-i păhui „aiurit, zăpăcit, zănatic" (Udrescu, gl.)", „năuc, zăpăcit, prost" (lex. reg. [i] 93)". Avram, c. 8.
67
în unele cazuri prefixul co-2 se întîlneşte în vecinătatea unei pre-palatale (afrieate, în care primul element e dental): cociump < pociump, de asemenea înaintea unei rădăcini cu dentală la iniţială: cotîrsă (cf. Aveam, c. 9).
în ceea ce priveşte termenul cotreanţă, posibilitatea raportării lui la treanţâ favorizează interpretarea lui co-, de către vorbitori, drept prefix. Cotreanţă este posibil să fie o deformare a lui catrinţă (etimologia maghiară dată în da şi în dm a fost respinsă de G. BI6dy, Influenţa limbii române asupra limbii maghiare, Sibiu, 1942, p. 55; vezi şi Tamâs, s.v.), fără legătură la origine cu treanţâ (explicat ca variantă a lui zdreanţă de origine slavă).
Se remarcă existenţa unor formaţii paralele cu prefixul (originar?) po- şi cu prefixul tâ-: căhui — pâhui — tâhui; cagodi — pogodi; cociump —pociump; cohîlti — pocîlti; comînji — tămînji; vezi şi PO-, p. 186-187, TĂ-, p. 245.
Cele mai vechi derivate cu prefixul co-2 se găsesc atestate în texte din secolele al XVI-lea — al XVII-lea : coborî (po, în da), covîrşi (Var-laam, în ba) etc.
5. Majoritatea temelor este de origine slavă. Eare sînt temele onomatopeice (cofîrşti, cofleşi).
Prefixul a fost foarte slab productiv în trecut; în limba contemporană e neproductiv.
6. Cîteva derivate aparţin limbii literare: coborî, covîrşi. Cele mai multe formaţii cu prefixul co-2 sînt regionale şi populare.
CO-3 vezi CON-2 COM- vezi CON-2 CON-i vezi CU-
CON-2 fCO-3, COM-)
S. Puşcariu, Conteni, în dr i (1920-1921), p. 226-228, id., lr i, 233 ; Graur, slg 471, id., Vocala radicală faţă de vocala sufixului verbal, în scl IX (1958) nr. 3, p. 310, id., e. 24 — 25; I. Rizescu, Prefixul con," (co~9 corn)-, în smfc ii 25-36.
1. Prefixul con-2 (co-3) este dubletul neologic al prefixului moştenit din latină cu- (co-±, con-±, cum-). Există chiar cîteva dublete cu aceeaşi temă : compara — cumpăra, confunda — cufunda, conveni — cuveni.
2. Prefixul conr2 apare sub această formă înainte de majoritatea consoanelor; înaintea bilabialelor b, p se foloseşte, de obicei, varianta corn-, iar înaintea sonantelor m, n, r şi a vocalelor varianta co3-.
în unele cazuri se observă şovăiri în privinţa folosirii variantelor cu una şi aceeaşi temă : copărtaş şi compărtaş, corupe şi conrupe.
3. în dm sînt înregistrate 65 de derivate analizabile. La acestea se adaugă 41 de derivate din alte izvoare
coachizitor (dn2), coacţiune (da), coadjura („Luceafărul", (1967, p. 8/1), coaxial (dn2), cocre-ditor (da), codeţinâtor (dn2), codirector (ib.), coenzimă (ltr2), coferment (ib.), coinculpat (lumea 1968, nr. 20, p. 24/2), coînţelege (da), coliniar Mat. (der, ltr2), comembru (uA),comeseriaş (ib.), comizeraţie „compătimire" (da), comoştenitor (ib.), composesiune (ib.), comultiplu Mat. (ltr2), conapâsa (Ursu, t. s.v. comprima), conchema (da), congeminaţie „formaţie dublă simultană" (dn2), congenial „înrudit sufleteşte" (da), congratula (ib.), con judeţean (ib.)y conscrie (ib.), conslujitor („Mitropolia Banatului", 1967, nr. 7—9, p. 585), consoţ (da), constringenţă Fiz (ltr2), consubstanţial (dn2), contovaroşie (Pann, p. a. 142), convîrstnic (lr ix (1960), nr. 1, p. 60),
68
convremelnic „contemporan" (da), coparticipare (ib.), copolimerizare Chim. (der), coprincipe (scînteia, 1966, nr. 6954, p. 4/7), coregent (da, dn2), coregizor (magazin, 1966, nr. 475, p. 4/7), cotutelâ (dn2), covalenţâ (ib.), covînzâtor (da).
Derivatele sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb (frecvente) : combate, complăcea, conlucra, consfătui, conveni, convieţui, convorbi, coopta etc.;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : concentra, cf. centru; confrunta, cf. frunte;
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : condensa, ol. dens; consolida, cf, solid;
II Substantive, analizabile în raport cu :
— un substantiv (frecvente) : coacuzat, coasociat, coechipier, comesean, concetăţean, confrate, consătean, consens, conştiinţă, context, copărtaş, coproprietar etc.; (formaţie parasintetică) coreligionar;
— un adjectiv : conaţional, conjudeţean;
III (rar) adjective, analizabile în raport cu :
— un adjectiv : coaxial, coliniar;
— un substantiv (formaţie parasintetică) : concentric.
Cele mai numeroase sînt derivatele substantivale.
Nu am luat în consideraţie derivate ca : compromite, conjura, în care nu mai există vreo legătură între sensul cuvîntului de bază şi cel al derivatului.
Formaţii semianalizabile: coabita (dn2), cf. abitaţie; colabora, cf. elabora; combina, cf. îmbina; comite, cf. emite; comprima, cf. imprima ; concrescenţă, cf. excrescenţă ; conscripţie, cf. inscripţie ; contemporan, cf. timp ; convergent, cf. divergent.
4. Sensul de bază al prefixului con-2 (co-z, corn-) este cel de asociere („împreună (cu)") :
— verbe : coexista ,,a exista în acelaşi timp (sau împreună) cu cineva sau ceva", conlocui, conlucra, consimţi „a fi de acord cu cineva", convieţui etc.;
-— substantive: coacţiune, coautor, codebitor „persoană care datorează o sumă cuiva împreună cu alţii", comesean, conaţional, consătean, constelaţie „grupare aparentă de stele, din aceeaşi regiune a cerului" etc.;
— adjective: coaxial, coliniar etc.
La sensul „împreună cu" se adaugă şi nuanţele :
a) „unul spre (cu) altul" : cointeresa, coînţelege „a se înţelege unul pe altul", consfătui, convorbi etc.;
b) „spre ceva", „alături", „în jur" : concentra, concurge, conduce etc.; context; compune etc.
în unele derivate, prefixul are rol de indicator al sensului exprimat prin cuvîntul de bază (cf. Graur, p. i. 336) : coasociat; codevălmăşie (cf. S. Badovici, Moşnenii şi răzeşii. Originea şi caracteristicile juridice ale proprietăţii lor, Bucureşti, 1909, p. 130), contovaroşie, copărtaş, corelaţie.
Uneori prefixul are numai valoarea de a deriva verbe de la adjective (vezi CC7"-, p. 78) : condensa, consolida.
în unele formaţii valoarea prefixului e mai puţin clară: consemna, conveni etc,
69
5. Prefixul neologic con-2 a pătruns în româneşte pe cale cărturărească din limbile romanice (mai ales din franceză) şi din latină, prin împrumuturi ca :
(analizabile) condensa — fr. condenser, consolida — fr. consolider, concrede — lat. concredere (poate şi germ. anvertrauen), configura — lat. configurare ;
(semianalizabile) coabita — fr. cohabiter, colabora — fr. collaborer.
Pentru valorile din latină ale prefixului con-, moştenite şi în limbile romanice, vezi p. 78.
Pe teren românesc s-au format numeroase calcuri şi semicalcuri, care au de obicei modele din franceză sau latină : conapăsa — lat. compri-mere, fr. comprimer (vezi şi p. 79), concetăţean — fr. concitoyen, con-chema — lat. conuocare, concurge — lat. concurrere, conlocui — fr. cohabiter, consfinţi — fr. consacrer etc.
Un număr important de derivate cu prefixul con-2 reprezintă adaptări ale unor împrumuturi latino-romanice : combate, compune, complăcea — fr. complaire, consemna, consimţi, consoţ — lat. consocius, constrînge, conştiinţă —- lat. conscientia, conţine etc.
Foarte rar, găsim derivate calchiate după cuvinte din germană : comembru—germ. Mitglied (cf. document a. 1819, în da), conglăsui— germ. ubereinstimmen (cf. Bălcescu, Maiorescu, Odobescu etc, în da) sau din rusă: coraport — rus. codonjiad (Iordan, lrc 108, 316; Hristea, e. 165), coredactor — rus. copedanmop (Hristea, e. 165).
Uneori e greu de ştiut după care model s-a constituit derivatul:
conşcolar — fr. condisciple, lat. condiscipulus, germ.  Mitschuler;
contopi — fr. confondre, germ. zusammenschmelzen ;
convorbi — lat. colloquor, germ. unterreden.
Unele derivate s-au format pe teren românesc fără model străin : codevălmăşie, conjudeţean, consătean, copărtaş etc.
în cîteva cazuri derivatele cu con- se datoresc analogiei: coreferat după coraport, conjudeţean şi consătean după concetăţean.
Primele împrumuturi cu acest prefix au intrat în româneşte la începutul secolului al XVIII-lea, ca de exemplu : consens la Cantemir, în da, dar abia în a doua jumătate a acestui secol şi, mai ales, în primele decenii ale celui următor pătrund mai multe formaţii cu con-2: consolidare (a. 1774, Uricariul i, în da), convocat (a. 1817, Uricariul iv, în da) etc. Primele formaţii în româneşte sînt probabil: consfinţi (a. 1820, Uricariul iv, în da), consemna (a. 1825, Uricariul v, în da).
în prima jumătate a veacului trecut, găsim în terminologia ştiinţifică formaţii paralele cu con- împrumutate şi calchiate ca denumiri ale aceleiaşi noţiuni: consecantă (a. 1850, la Ursu, t., s.v. cosecantă) şi cotăietoare (a. 1821, id. ib.); cotangentă (a. 1850, id. ib., s.v.) şi coatingătoare, conatin-gătoare (a. 1821, id. ib.), comprima (a. 1848, id. ib., s.v.) şi conapăsa (a. 1849, id. ib.).
1. în aceeaşi perioadă se înregistrează încercări de adaptare a lui con-2 prin cu- în exemple de tipul cuprima, cuţinere (vezi PREFICUL CTJ~, p. 79).
% Din aceeaşi perioadă se cunosc şi încercări de calchiere a prefixului con-2 prin compuse cu adv. împreună: vezi împreună-sunătoarea după lat. consonantia sau împreunâ-făcători după fr. coef-ficient în fc i 127, împreună-lucra după fr. collaborer, lat. collaborare în fc i 210.
,70
6. Temele la care se ataşează prefixul pot fi de diferite origini: latine (moştenite) : coînţelege, conveni etc.;
comune cu albaneza : comoştenitor ; slave : consfătui, contopi etc.;
maghiare : conlocui;
latino-romanice    : condensa, coopta; greceşti : compatriot, compătimi.
7. Con- este un prefix productiv, care formează un mare număr de derivate, cele mai multe fiind (semi)calcuri.
8. Derivatele cu prefixul con-2 aparţin, în special, limbii literare, întîlnindu-se în toate stilurile acesteia.
în stilul ştiinţific, de exemplu, găsim numeroase derivate cu caracter terminologic : matematică : cologaritm, cosinus; chimie : coenzimă, cofer-ment, copolimerizare, covalenţă; domeniul juridic-administrativ : codevălmăşie, colateral, confederaţie. Unele derivate au o sferă de circulaţie mai largă : consătean, consimţi, conştiinţă, conţine etc.
Cîteva derivate sînt formaţii cărturăreşti din Ardeal şi Bucovina, de multe ori învechite, calchiate după germană : coînţelege, comembru. conglăsui etc. sau după latină : conchema, concrede, consoţ etc.
CONTR- vezi CONTRA-
CONTRA- (CONTR-, CONTRĂ-, CONTRO-, CUNTRĂ-)
( Rodica Ocheşanu, Contra-, în scl xi (1960), nr. 3, 593- 601.
1. Prefixul contra- are mai multe tipuri de variante. a. Variante actuale literare : contr-, contro-.
Contr- se întîlneşte în cîteva formaţii în care prefixul este ataşat la baze începătoare cu a-: contraltă şi contralto; (învechite) contradevăr (Codrescu, la Ocheşanu, lucr. cit. 595), contramiral (Iordan, lra 21, unde apare scris contraamiral), contrapelaţie (I. Văcărescu, la Close, d. 277).
Ultimul termen, glosat impropriu de Close prin „counter-signal", este explicat într-o paranteză în text chiar de Iancu Văcărescu prin împotrivă-arătare.
Alături de formele cu un singur a, pentru unele dintre derivatele menţionate mai înainte sînt atestate şi forme cu doi a : contraadevăr (cf. Ocheşanu, lucr. cit. 298), contraalt (da, s.v. contralto), ambele învechite ; contraamiral, care s-a impus în limbă.
Contro- apare în două formaţii din limba actuală : (una analizabilă) controlateral „care este în raport cu o jumătate simetrică corporală, care este localizat în jumătatea opusă a corpului" (der), alături de care există, forma controlateral (d. med.), (alta semianalizabilă) controversă. Varianta. contro- este atestată şi în controdanţ, variantă învechită a lui contradan* (cf. Stamati, în da, s.v.), ca şi în unele dintre variantele învechite ale lui contrabandă (formaţie neanalizabilă semantic, pentru care vezi discuţia, de la p. 73) : controbond (si cu sensul „contrabandist"), controbont, controbonţ (cf. da).
b. Variante învechite.
a) Variante livreşti, românizate : cuntră-, contră-,
li
...... Qunţră- apare în secolul trecut în cîteva creaţii fără circulaţie ale
lui Aron Pumnul: cuntrăzice (Voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui...
... precum şi scrierile lui mărunte şi fragmentare publicate de d-rul Ion al lui G. Sbiera, Cernăuţi, 1889, p. 266), variantă a lui contrazice; cuntră-zicăţiv (ib. 267, vezi smfc iv 95), dublet al lui contradictoriu.
Contră- se întîlneşte în contr ădanţ(ă), variante învechite ale lui contradans (cf. C. BTegruzzi, în da, s.v. contradans).
(3) Variantă grafică, etimologică : contre- rostită contr-, în unele formaţii învechite : vezi contredanţ, variantă a lui contradans la Ana Groldiş Poalelungi, LHnfluence du frangais sur le roumain (Vocabulaire et syntaxe), Paris, 1973, p. 130; (neanalizabil) contrebandier în da, s.v. contrabandă.
Termenul tehnic contre-jour (mde) este un împrumut neadaptat.
y) Variante neliterare, corupte : cotra-, cotro-, în cotradanţ, cotrodanţ (alte variante învechite ale lui contradans), cotrobond, cotrobont, cotro-boantă, cotrobont (toate patru, variante ale lui contrabandă; prima, atestată şi cu sensul „contrabandist", ca şi controbond, pentru care vezi sub a).
2. în dm sînt înregistrate 40 de derivate analizabile, cu prefixul contra-, la care se adaugă următoarele 118 din alte surse :
contracte G. f. (ltr2), contr (a) adevăr (scl xi (1960), nr. 3, p. 595, 598), contraafirmare(da), contraalee ,,alee laterală paralelă cu una principală" (Scriban), contraalizeu (şi pl. contraalizee ltr2, dn2), contraanaliză (ltr2), contraanchetâ (da), contraapel Jur. (ib.), contraarcatură Arhit. (ltr2), contraargument (scl, loc. cit.), contrabaghetă Ind. text. ,,piesă la războiul de ţesut care face mişcarea opusă baghete i" (ltr2), contrabanchetă G. f., Gonstr. (ib.),, contrabaraj Gonstr. (ltr2, dn2), contrabaterie Tehn. mii. (da), contrabătător ,,organ al batozelor şi combinelor situat sub bătător" (ltr2, der), contrabilet,,bilet sau adeverinţă eliberată în schimbul altui bilet" (Gostinescu), contr abombar dare (da), contrabulinăNsiv. (ltr2), contrabuterolă ,,piesă care fixează capul nitului, în timp ce se formează, prin batere cu buterola (sau căpuitoarea), celălalt capăt" (ib.), contracalibra (ltr3, dn2), contracarlingâ Nav. (ltr2), contracauţiune (şi contr acau-ţie) ,,a doua cauţiune care o garantează pe cea dintîi" (da), contracăpuitoare (şi contracâ-puitor) ,,contrabuterolă" (ltr2), contracheie Gonstr. (ib.), contrachilă Nav. (ib.), contrachitanţâ (scl, loc. cit.), contr acivadieră Nav. (dn2), contraclapă„clapa situată sub clapă", (ltr2), contra-coastă Nav. ,,coastă care dublează coasta propriu-zisă" (ib.), contracroşet Med. (d. med.), contracumpăni,, contrabalansa" (da), contracurbă,, cur bă de şosea sau de cale ferată care urmează imediat după altă curbă, cu concavitatea în sens contrar" (ltr2, der), contr acarge      curge în direcţia opusa" (Gdstinescu), contr adeclaraţie (da), contradiagonală Gonstr. (ltr2), contradis-torsiane Electr, (ib.), contradovadă (scl, loc. cit.), contraelectromotoare (adj. atestat numai la f., pe lîngă s.' f. forţă, tensiune; ltr2), contraepolet(ă) ,,epolet fără franjuri care, în ţinuta de serviciu, de vară etc, înlocuia un epolet complet" (da), contraescarpă Gonstr. (ltr2, der, dn2), contraetambou Nav. (ltr2), contraetimologie (da), contraeiravă Nav. (ltr2), contraexpoziţie Muz. (mdm), contraexlensiune Med. (d. med.), contraextrudare Met. (ltr2), contrafason (Gostinescu), contrafăptaire,,reacţie" (Ursu, t. 237, s. v. reacţie), contrafier Ind. lemn. (ltr2), contra-fineţe (G)3TtKEscu), contrafişă Gonstr. (ltr2, der, dn2), contrafoc Silv. (der), contraţugâ (scl, loc. cit.), contrafungă Nav. (ltr2), contragaj ,,zălog depus în locul altuia.; asigurare reciprocă" (Gostinescu), contragarant (ib.), contragardă Tehn. mii. (Scriban, ltr2), contragrifă Ginem. (ltr2), contrahaşură (ib), contraincizie Med. (d. med.), contraincercare Tehn. (ltr2), controlateral (d. msd.), controlat (Gdstinescu), contramanivelă G. f. (ltr2), contramaree (Scriban), contra-măsuri pl. (Graur, t. 256), contramelc Ind. text. (ltr2), contranotă (scl, loc. cit.), contranutaţie (d.med.),contraoctavă(scl, loc. cit., dn2), contraofertă(scl, loc. cit.), contraopoziţiune(Gostinescu), contraotravâ (da), contrapzpâ (dn2), contraparalelogram Geom. (ltr2), contrapartidă (da), contra-pilastru (scl, ib. 599), contrapiuliţă (ltr2),  contraplacaj Ind. lemn.  (ib.)   contrapoliţâ (scl, loc. cit.), contrapiliţie ,,poliţie întocmită, rînduită peste altă poliţie" (Gostinescu), contra-poziţie Log. (der), contr apr egătire Tehn. mii. (ib.), contrapresiune (scl, loc. cit., der), contra-probă (da), contrapromisiune (Gdstinescu), contrapune (scl, loc. cit.), contrarandă Nav. (dn2), contrarâspuns (scl, loc. cit.), contrareacţiune Telecom, (ltr2), contr ar ecepţie (ib.), contr ar evizie Poligr. (ib.), contrarezervor (ltr2, scl, loc. cit.), contrarondâ ,,a doua inspecţie care se face noaptea pichetelor", cf. şi înv. rondă ,,rond" (Gostinescu), contrarotative ,,ansamblu de două elice ale avionului, cu sensuri de rotaţie opuse" (s. f. pl. ? der), contrasalut (Gdstinescu), contrasă-
geatâ Gonstr. (ltr2, der), contraschimb ,,schimb de mărfuri" (Scriban, scl, loc. cit), contrascotă (da, tdrg), contrasemnai (Gostinescu), contrasens (da, Scriban), contraserviciu (scl, loc. cit.), contrasubiect Muz. (dn2), contratemă Muz. (cade, dn2), contraterasă (da), contraţijâ (ltr2), con-tratip Fot. ,,copie negativă a unui film obţinută după un pozitiv" (şi contratipare, contratipie, ib), contratipar Poligr. (ib.), contratracţiune (d. med.), contratragere Met. (ltr2), contratreăptâ (ltr2, der), contratrecere Cont. (da), contravariant Mat. (contravariănţă, ltr2), contravenin (da), cohtraverificare (contr averificator ltr2), contraverticală Arhit. (ib.), contravîntuire Arhit. „element de construcţie alcătuit din grinzi aşezate în forftiă de zăbrele, cu scopul de a mări rezistenţa construcţiei la presiunea vîntului, la trepidaţii etc." (ltr2, der; şi contravinturi s. n. pl. cv 1949, nr. 7, p. 31, în da ms.), contrazid (da).
1. Analiza semantică a lui contrafason „imitaţie, contrafacere", formaţie din secolul trecut, nu mai este clară în limba actuală deoarece fason şi-a specializat între timp sensurile. Vezi însă sensul mai general al lui fason „manieră, felul în care este făcut un lucru" (sens dat şi de Gostinescu, în aceeaşi sursă cu contrafason).
2. Nu au fost luate în consideraţie următoarele formaţii:
a. contrabandă din fr. contrebande, la rîndul lui împrumut din it. contrabbando (derivat de la bando „publicanunzio editto; decreto; legge; ordine dell'autoritâ"), deoarece nu se analizează semantic satisfăcător prin românescul bandă;
b. formaţii ca, de exemplu, contrafâcător (cade), contrapuncţie „compunere după regulile contrapunctului" (Popovici, în da ms.), contrasemnatar şi contrasignatar „persoană care contrasemnează un act" (în da ms., fără trimitere), deoarece sînt analizabile ca derivate cu sufixe de la contra-face, respectiv contrapunct, contrasemna (contrasigna) ;
c. contrapartiu „matriţă preparată prin galvanoplastie de pe un clişeu sau de pe un obiect, în vederea reproducerii şi multiplicării clişeului sau a obiectului" (ltr2), semantic neanalizabil prin partiu „concepţie de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, pictură, sculptură sau decoraţie";
d. contrapond (da ms., fără citat), calc după fr. contrepoids sau formaţie regresivă din contrapondere (cu care este sinonim), deoarece pond (pentru care cf. şi lat. pondus) nu există şi independent în limba noastră;
e. contraspion, foarte probabil derivat regresiv din contraspionaj (cf. scl, lucr. cit. 573); punctul de vedere întîlnit în da — contraspion (cu derivatul contraspionaj) vine din franceză — este infirmat de absenţa în dicţionarele de limba franceză consultate a termenului corespunzător lui contraspion (în timp ce fr. contr e-espionnage apare în aceste dicţionare).
Derivatele cu prefixul contra- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : contra-acuzaiie, contraamiral, contraanaliză, contrabas (s.m, şi n.), contraexpertiză, contramarcă, contraofensivă, contraordin, contrapropunere, contrapunct, contrarevoluţie, contratimp, contravizită etc.; formaţie parasintetică : contravîntuire ;
II adjective (substantivate), analizabile în raport cu un adjectiv : contraelectromotoare, controlateral, contravariant (adj. şi s. m.);
III verbe, analizabile în raport cu un verb : contrabalansa, contracumpăni, contracurge, contraface, contrapune, contraveni, contrazice.
La acestea se adaugă cîteva verbe : contraataca, contraindica (mai ales la participiu: contraindicat), contrasemna, care au alături substantive din aceeaşi familie : contraatac, contraindicaţie, contra-semnăturâ, mai frecvent folosite decît verbele. Verbele de acest tip pot fi derivate secundare (cu sufixe sau regresive) de la substantivele prefixate.
Substantivele reprezintă marea majoritate a derivatelor analizabile cu prefixul contra-, verbele şi adjectivele fiind foarte puţin numeroase.
Formaţii semianalizabile, substantive şi verbe: contraltă, cf.altistă, alto ; contradicţie, cf. interdicţie; controgredient (şi contr agr edienţă Mu2), cf. ingredient; contrainsular (d.med.), cf. insulina; contramanda, comanda; contratipie, cf. fototipie; contravalaţiune (şi contravalaţie) „îngrăditură cu val, cu şanţ; şanţ împrejurul unui loc asediat" (Sgbi-ban, LTRâ), cf. circumvalaţie; contravenţie, cf. convenţie, intervenţie ; controversa, cf. advers, invers, traversă»
73
,72
3. Prefixul are următoarele valori:
1) opoziţia:
a) opoziţia spaţială :
— poziţia opusă în plan paralel („faţă în faţă"), în plan inferior sau în plan superior şi caracterul secundar în raport cu obiectul denumit de bază : {în plan paralel) contraac, contraalee, contrabanchetă, contrabaraj, contra-carlingă, contracoastă, contraetravă, contr afier, contraşină, contr azid; (în plan inferior) contrabătător, contracivadieră, contraclapă, contraterasă; (în plan superior) contrachilă, contrarandă etc. Tot aici se grupează derivatele contrapagină, contratipar, în care contra-, avînd sensul special „pe verso", indică poziţia care corespunde celei ocupate de obiectul indicat de bază;
— direcţia opusă: contraalizee, contracurbă, contracurent, contracurge, eontradiagonală, contraelectromotoare, contrahaşură, contramarş, contra-nutaţie, contraplacaj, contrarotative, contrasem etc.;
1. La valoarea de opoziţie spaţială poate fi inclus şi contradans „dans executat de două sau patru grupe aşezate faţă în faţ ă", deşi contra- nu indică de fapt aici opoziţia faţă de obiectul denumit de bază. Dificultatea analizei semantice se explică prin originea formaţiei: fr. contre-danse, din care vine cuvîntul românesc, a rezultat prin etimologie populară din engl. country-dance (compus din country „ţară" şi dance, deci„ dans de ţară, ţărănesc").
2. în terminologia muzicală, prefixul contra- indică poziţia inferioară pe întinderea scării muzicale de la grav la acut, în raport cu noţiunea exprimată de bază : contralto, contrabas, contra-jagot, contraoctavâ (vezi şi SUB-, p. 231). Prin raportare la bas, care circulă în terminologia muzicală actuală şi cu sensul „contrabas", derivatul cu prefixul contra- a devenit sinonim cu baza.
b) opoziţia temporală şi caracterul secundar în raport cu obiectul denumit de bază (numai în terminologia muzicală) : contrapunct, contrasubiect, contratemă, contratimp;
c) împotrivirea faţă de un obiect (de obicei dăunător sau cu efecte supărătoare) : contrabaterie, contrafoc, contramină, contraotravă, contra-torpilor; faţă de o acţiune : contraspionaj, contrazice (uneori conţinînd o idee de negare a bazei, ca în contraindica) ; faţă de o persoană : contracandidat, contrapapă.
în următoarele două formaţii din terminologia fotografică, contraste sensul special „negativ" („despre imaginea fotografică în care distribuţia luminii şi a umbrei este inversă cu cea reală", opus lui „pozitiv") : contrareacţiune „reacţiune negativă" (cf. reacţiune pozitivă), contratip ;
d) reacţia, răspunsul (de obicei ca o compensaţie sau ca un echivalent) : contraacuzaţie, contraargument, contraatac, contrabombarăare, con-trachitanţă, contralovitură, contramânifestaţie, contraofensivă, contrapromi-siune, contrapropunere, contrareformă, contrarevoluţie, contrasalut, contra-semnal, contraserviciu; (cu predominarea ideii de echivalenţă) contrabalansa, contracumpăni, contragreutate, contrapondere, contravaloare;
r. Ocheşanu, lucr. cit. 600, notează ca o categorie aparte sensul de echivalenţă al prefixului contra-, menţionînd totodată că este foarte aproape de cel de reacţie. De fapt, în cazul acestui prefix, ideea de echivalenţă nu poate fi separată de cea de reacţie sau de răspuns, faţă de care are un caracter complementar.
2) apropierea spaţială şi caracterul secundar în raport cu obiectul denumit de bază : contramarcă, contrasemnătură ;
3) repetarea (de obicei a unei acţiuni) cu scopul verificării, al controlului: contraanaliză, contraanchetâ, contraapel, contraexpertiză, contraîncercare, contrapartidă, contraprobă, contraproiect, contrarecepţie, contrarevizie, contrarondă, contratrecere, contraverificare etc.;
74
4) neconf ormitatea cu ceea ce se înţelege de obicei prin cuvîntul de bază, neautentic, fals : contraparalelogram;
5) inferioritatea ierarhică: contraamiral.
r. Ocheşanu, loc. cit., grupează pe contraamiral împreună cu contraepolei şi contramaistru sub sensul de „înlocuitor". Cele trei formaţii prezintă însă situaţii diferite. în contraamiral, prefixul contra- are o valoare asemănătoare cu a lui sub- (prefix indicînd prin excelenţă inferioritatea, vezi p. 231) în subdirector, sublocotenent. în contraepolei se poate admite că prefixul contra- exprimă „înlocuitorul" (vezi definiţia de Ia p. 72), dar se poate susţine totodată şi că este vorba de sensul „neautentic, fals" (de sub 4). Cît priveşte pe contramaistru, astăzi învechit, din definiţiile date în dicţionarele noastre rezultă că este vorba de o formaţie sinonimă cu baza. (Aceasta se poate deduce şi din faptul câ în Nomenclatura profesiunilor şi întreprinderilor, cuprinzînd şi codul profesiunilor, Bucureşti, 1933, p. 8, contramaistru este menţionat în paranteză alături de maistru.)
4. Contra- este un prefix neologic de origine latină împrumutat de limba română mai ales din franceză, dar şi din italiană, uneori direct din latină, mai rar din limbi neromanice ca germana, eventual rusa şi engleza.
La origine, lat. contra era prepoziţie şi adverb. Ulterior, în epoca imperială, contra este folosit şi ca prefix (avînd variantele contro-, contr-), cu sensurile „în opoziţie cu, împotriva", „în faţa". Prepoziţia s-a păstrat în română în forma către, iar în perioada modernă a fost împrumutat dubletul ei etimologic, prepoziţia şi adverbul contra.
în limbile moderne prefixul are fie aceleaşi forme ca în latină, fie forme uşor diferite : fr. contre- (rostit contr), rar contra-, contro-, it. contra-, contro-, rar contr-, germ. kontra-, konter-, rus. Konmp-, Konmpa-, engl. counter-, contra- etc. în germană prefixul contra- a fost tradus adesea prin gegen-, wieder-, Cf. r. Ocheşanu, lucr. cit. 593 — 595 şi bibliografia indicată acolo, la care adăugăm ilr I 100, II 282.
în română prefixul s-a impus de la început sub forma din latină. La adoptarea acestei forme a contribuit, probabil, în bună măsură şi faptul că prefixul a fost împrumutat în acelaşi timp cu prepoziţia sau adverbul contra.
După da cele mai vechi atestări ale acestuia din urmă se întîlnesc în construcţia adverbială în contră, care apare la Maior, dar este foarte probabil ca, în calitate de cuvînt independent, contra să fi fost folosit şi mai înainte, la alţi cărturari ardeleni.
Varianta contr- apare în unele împrumuturi (contraltă < it. contralta, contralto < it. contralto, contrapelaţie < lat. contr ap ellatio, la dtj Cange). într-o formaţie românească învechită cum este contradevăr, forma prefixului se poate explica fie prin influenţa modelului străin (fr. contreverite), fie independent de acest model, prin elidarea finalei prefixului din cauza iniţialei temei. Contr amiral reprezintă, după toate probabilităţile, redarea fidelă a fr. contre-amiral, aşa cum este rostit (cf. Iordan, loc. cit.), mai curînd decît o creaţie rezultată din forma contraamiral, cu eliziunea finalei prefixului.
Varianta contro- în unele formaţii este împrumutată (controlateral, cf. fr. controlateral; controversă, cf. fr. controverse, lat. controuersia), pe cînd în altele (ca de exemplu în controbond, controdanţ, ambele din secolul trecut) a apărut probabil ca rezultat al unei asimilări a lui a la o.
Variantele învechite contră- şi cuntră- prezintă situaţii asemănătoare. Contră- (contrădanţ) reprezintă o încercare de românizare a lui contra-, ca şi cuntră- (cuntrăzice), creaţie neizbutită a lui Aron Pumnul. Cotra-şi cotro- (cotradanţ, cotrodanţ, cotrobont etc, pentru care vezi § 1 b) sînt forme inculte, corupte, probabil întîmplătoare, atestate, ambele, în secolul trecut.
75-
.   Din punctul de vedere al originii, cele mai multe dintre formaţiile -cu prefixul contra- sînt: împrumuturi:
— din franceză : contraalee < fr. contre-allee, contraalizeu < fr. contre-alize, contraatac < fr. contr e-attaque, contraepolei < fr. contre-epaulette etc.; contrarotativ(e) < fr. contr ar otatif (vezi ceva mai înainte şi controlateral).
După cum s-a putut constata din aceste exemple, prefixul din etimonul francez are de obicei forma contre-. împrumuturile din franceză în care prefixul are la origine altă formă (contra-, •contro-) sînt rare.
— din italiană : contrapapă < it. contropapa, contrasalut < it. con-trasaluto, contrascotă < it. contrascotta, contraranăă < it. contr oranda etc. (vezi ceva mai înainte şi contraltă, contralto, de asemenea din italiană, dar contraalt < germ. Kontraalt) ;
— din franceză sau italiană : contrabas, cf. fr. contrebasse, it. contra-basso ; contrafort, cf. fr. contr efort, it. contra]forte ; contrafugă, cf. fr. contr e-fugue, it. controfuga etc.;
— din franceză, italiană sau germană : contraoctavă, cf. fr. contra-octave, it. contraottavo, germ. Kontraoktave;
— din franceză sau germană : contramină, cf. fr. contre-mine, germ. Kontermine (sau calc după germ. Gegenmine) ;
semicalcuri :
— după franceză : contrabătâtor, cf. fr. contre-batteur, contracumpăni, cf. fr. contrebalancer, contraface, cf. fr. contrefaire, contragreutate, cf. fr. contrepoids, contralovitură, cf. fr. contrecoup, contrapartidă, cf. fr. contre* pârtie, contravîntuire, cf. fr. contreventement etc.;
— după franceză sau italiană: contrasubiect, cf. fr. contresujet, it. contrasoggetto;
— după franceză sau latină : contrazice, cf. fr. contredire, lat. contra-dicere;
calcuri :
— după germană, prefixul contra- servind la calchierea germ. gegen- : contracandidat, cf. germ. Gegenkandidat (după E. Ocheşanu, lucr. cit. 397, ar putea fi şi o creaţie românească), contratrecere, vi. germ. Gegenbuchung (cf. şi verbul fr. contrepasser);
— semicalc după franceză sau calc după germană : contraotravă şi contravenin, cf. fr. contrepoison, germ. Gegengift.
Unele formaţii pot fi împrumuturi, dar şi (semi)calcuri: contraprobă, cf. germ. Gegenprobe, engl. counterproof, rus. Konmpnpoâa (cf. şi fr. contre-dchantillon) ; contrapunct, cf. it. contrapunto, germ. Kontrapunlct, fr. contrepoint.
Alteori una şi aceeaşi formaţie străină a fost pe de o parte împrumutată şi pe de alta, adaptată : contraveritate (Costinescu) din fr. contr e-verite, după care s-a făcut şi contraadevăr; contrasigna împrumutat din fr. contresigner, care a servit drept model şi calcurilor contrasemna (care s-a şi impus), contraiscăli.
După modelul împrumuturilor şi al calcurilor au apărut şi unele derivate româneşti, fără model străin (deşi absenţa unor corespondente din dicţionarele străine consultate nu constituie un indiciu absolut sigur al formaţiei lor pe teren românesc) : contraargument, contr abaraj, contra-bombardare, contradovadă, contraetimologie, contramelc, contraofertă, contrapagină etc.
Pentru originea lui contraspion, vezi nota e de la p. 73. 76
După datele de care dispunem, prefixul contra- este atestat la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în cîteva formaţii semianalizabile : contradicălui (Şincai, o. i glxvi), contraăictor (id. ib.), controversie (id. ib.). Formaţii analizabile cu prefixul contra- se întîlnesc rar în prima jumătate a secolului al XlX-lea : contrapus, contrascris, contravorbire (toate în drltj, 1822, unde apare, ca formaţie neanalizabilă, şi contrabont „contrabandă"), contrapelaţie (vezi§ 1), contravenin (Gorjan, în da), contradanţă (Valian), contrapuntist (a. 1840, la E. Ocheşanu, lucr. cit. 595), contrafăptuire (a. 1849, la Uesxj, t. 267, s.v. reacţie) etc. Dicţionarele de la mijlocul secolului trecut (de exemplu Codkesctt, Stamati) înregistrează un număr sporit de formaţii cu prefixul contra- (cf. E. Ocheşanu, lucr. cit. 595—596). Numărul derivatelor cu contra- creşte şi mai mult spre sfîrşitul secolului al XlX-lea şi în secolul următor. La Costinesctt apar peste 50 de formaţii cu acest prefix, dintre care cele mai multe se păstrează pînă astăzi în limbă (cf. id. ib.).
5. Majoritatea derivatelor cu prefixul contra- au teme de origine neologică latino-romanică: contrachitanţă, contrapagină, contrapartidă, contrarezervor, contraserviciu, contrasubiect etc. Dintre formaţiile cu teme de alte origini sînt ceva mai numeroase cele în care prefixul contra- este ataşat la teme moştenite din latină : contraatac, contraadevăr, contrabătâtor, contracăpuitor, contracoastă, contracurge, contraface, contrafier, contragreutate, contraîncercare, contrapune, contrarăspuns, contrasăgeată, contra-schimb, contrasemna, contratrecere, contravenin, contravînturi şi contravîntuire, contrazice.
Derivatele cu teme de alte origini sînt puţine :
— slave : contracumpăni, contradovadă, contralovitură, contraotravă, contrazid;
— maghiare : controlat ;
— germane : contramaistru ;
— de origine necunoscută sau nesigură : contramelc, contrapregătire. 6. în ciuda numărului destul de mare de formaţii în care apare,
prefixul contra- nu a fost şi nu este prea productiv. Derivatele cu acest jprefix sînt, cele mai multe, împrumuturi şi (semi)calcuri. Chiar derivatele jpentru care nu au fost găsite modele străine şi care, datorită acestui fapt, au fost interpretate drept creaţii româneşti (de exemplu contr aargument, contrabaraj, contraetimologie; vezi şi altele la § 4), ar putea avea un model străin.
R. Ocheşanu, lucr. cit. 601, care constată şi ea că prefixul nu este prea productiv în română, *este de părere că în viitor prefixul ar putea să se dezvolte, deoarece, pe de o parte, e uşor detaşabil şi destul de expresiv şi, pe de altă parte, se bucură de o largă circulaţie în limbajul tehnico-ştiinţific internaţional.
7. Formaţiile cu prefixul contra- aparţin limbii literare în general şi stilului tehnico-ştiinţific în special (cu precădere domeniului construcţiilor de toate felurile : căi ferate, drumuri, construcţii navale etc. şi terminologiei muzicale, în care s-au dezvoltat unele nuanţe semantice speciale). Puţine derivate au pătruns în limba comună (ca, de exemplu, contraatac, contr amar că, contrapagină, contrazice).
77
CONTRĂ- vezi CONTRA-CONTRO- vezi CONTRA-
CU- (CO-u CON-JCUN-)
S. Puşcariu, Conteni, în dr i (1920-1921), p. 226 -228, id., l.r. I, 233; A. Graur şi A. Rosetti, Sur le traitement des groupes lat. ct et cs en roumain, în bl iii (1935), p. 65, iv (1936), p. 182; graur, slg 471, id., e. 81 - 83; a. e. 40, 41, 42, 43; cornelissen, lat. com-, 119, 169, 178, 182, 185, 186, 225, 255, 258.
1. Prefixul cu- are variantele, rare, co-1 (comînda, cu var. cumînăa ; coprinde, var. a lui cuprinde) şi con-xfcun- (numai în (în)conjura, var. (în)cunjura); varianta cum- se întîlneşte numai în cuvinte neanalizabile (vezi § 4). Pentru varianta co-x se pune problema delimitării de prefixul co-2, iar pentru cu- problema delimitării de compusele cu prepoziţia omo-nimă (vezi în fc i cuminte, cumpărţele, cuncorn).
Posibilitatea confuziei între aceste trei segmente e demonstrată de existenţa etimologiilor de tip diferit propuse pentru unul şi acelaşi cuvînt. Vezi mai departe § 4 notele 2, 4 şi CO-2 § 4.
2. în dm sînt înregistrate 6 derivate analizabile, la care se adaugă 1 din da : cufrînge (numai în descîntece) „a frînge".
Acestea sînt verbe, raportabile la :
— un verb : cufrînge, cuprinde, cutreiera, cutremura, cuveni ;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : cufunda, (în)conjura.
Formaţii semianalizabile: culege, cf. alege.
Cuceri ar putea fi socotit semianalizabil în raport cu cere. Custa ,,a trăi, a vieţui" şi cumnat sînt neanalizabile din punct de vedere semantic, întrucît nu se mai simte legătura cu temele corespunzătoare (sta, nat).
3. Valoarea prefixului cu- e puţin clara.
în cutremura, prefixul pare să aibă o valoare intensivă (probabil şi în cufrînge), iar în cuprinde, valoarea de „jur împrejur" ; în (în)conjura rolul său se limitează la acela de indicator al ultimei valori menţionate. Cutreiera şi, mai puţin, cuveni sînt sinonime cu verbele de bază în unele sensuri ale lor.
4. Prefixul cu- este moştenit din lat. cum-.
Acesta avea următoarele valori: adunarea, unirea (eo—coeo, loquor — colloquor), perfectivizarea acţiunii (facio — conficio, cado — concido), intensificarea acţiunii verbului (frango — confringo, crepo — concrepo) sau formarea verbelor de la adjective (condenso < con- -f densus, consolido < con- -f- solidus). Vezi K. Garnier, Com- als perfektivierendes Prăfix bei Plautus, sam-in Rigveda, cuv- bei Homer, în if xxv 86 — 109; d. Barbelenet, De Vaspect verbal en latin ancien et particulierement dans Terence, Paris, 1913, p. 252 — 255; Ernout-Meillet, s.v. cum-.
Toate derivatele stabile cu prefixul cu- sînt moştenite din latină, în cuvintele analizabile în română prefixul are forma cu-, rar co-x : cuprinde (variantă coprinde) < lat. comprehendere, cutreiera < lat. contribulare, cutremura < lat. * contr emulare (cf. lat. contr emere), cuveni < lat. conue-nire; vezi şi cuceri < lat. *conquaerire (cf. lat. conquirere), custa < lat. constare.
78
Cuvintele neanalizabile în româneşte conţin de obicei varianta cum-a prefixului: cumnat < lat. cognatus, cumpăra < lat. comparare, cumpăt < lat. compitum, cumpli < lat. compleo, *-ire (vezi Graur, slg 471, unde se combate ipoteza după care poziţia accentului explică rezultatele diferite ale lat. con-> cu- şi cum-; vezi şi Graur, e. 81—82).
Destul de multe derivate neanalizabile şi semianalizabile prezintă totuşi variantele cu-, rar co-x : cufuri < lat. conforire, culca < lat. collocare, culege < lat. colligere, cumineca < lat. *comminicare, (în)cumeta < lat. committere, cunoaşte < lat. *connoscere, cuscru < lat. consocer, cumătră < lat. commater, cuvînt < lat. conventum, comînda < lat. *commandare.
1. Pentru a explica prezenţa lui cu- în unele cuvinte neanalizabile este necesar să ţinem seama că n dispare înaintea unor anumite sunete (vezi Cornelissen, lat. com.- 161,184), ca, de exemplu: f (cufuri), s (cuscru) etc.; vezi şi Em. Petrovici, De la nasalite en roumain, €luj, 1930, p. 35 — 44. Acad. Al. Graur (e. 82, 83, a. e. 40, 41) consideră că pentru cuscru < lat. consocer trebuie să admitem o treaptă intermediară *cusocru, care s-a sincopat (evitîn-<iu-se confuzia: a venit *cusocrul — a venit cu socrul).
Pentru etimologia lui cumătru, s-au emis diferite ipoteze în legătură cu originea latină sau slavă a acestui cuvînt (vezi s. Puşcariu, în Langue et litterature voi. ii, 1943, nr. 1 — 2, p. 5 — 19, id., dr ni (1922-1923), p. 395, 822; da s.v. cumătru, -ă; Graur, a. e. 40, 41, 42). Este posibil ca acest derivat, neanalizabil în româneşte, să provină din lat. compater (p s-a pierdut sub influenţa lui commater)> *cumătre > cumătru (Graur, a. e. 43).
2. Unii cercetători au explicat ca formaţii moştenite cu lat. con- şi pe cofleşi, copleşi şi comînji, pentru care vezi discuţia la CO-2, p. 67.
De asemenea au fost explicate uneori ca formaţii moştenite cu lat. con- verbele neanalizabile cotrobăi şi cotropi (var. cutropi). Astfel, cotrobăi provine, după tdrg, probabil, din lat. conturbare, -dar după da pare a fi un derivat de la cotrov (cu etimologia necunoscută) ,,locul unde se ascund şi trăiesc peştii şi racii, pe sub rădăcini şi pe sub maluri". în sfîrşit, cotropi ar avea ca etimon, după unii lingvişti, pe lat. *contorpire ( — contorpere) ,,a fi complet amorţit, înţepenit" (cf. tdrg şi cdde), după alţii, pe vechiul german Hhorp ,,mulţime", atestat în Lex Ala-mannorum, reflectat în loc. adv. cu trop ,,cu duiumul", din care s-a format cutropi (cf. da, s.v.). împotriva unora dintre etimologiile de acest fel s-a adus ca argument faptul că lat. -con- n-ar putea avea ca reflex pe co- în loc de cu-; cf. însă coprinde (şi comînda).
3. Conteni (var. cunteni) nu este derivat cu prefix al lat. continere (care se potriveşte din punct de vedere al înţelesului, dar ar fi dat în rom. *cuţinea), ci provine din lat. *cunctinare.
4. cioranescu (p. 258) respinge ipoteza după care cufrînge ar fi moştenit din latină (*confran-$ere), susţinînd că e un derivat pe teren românesc de la a frînge cu prefixul (expresiv) co-«ca şi în cofleşi, copleşi etc.
Pe la mijlocul secolului trecut, au existat unele încercări analogiste de adaptare a formaţiilor neologice cu con- prin folosirea lui cu- : cusunăţiv „consonantic" (Aron Pumnul, citat după Mioara Avram, în smfc iv 92), cuţinere „coeziune" (a. 1842, la Ursu, t. s.v.), cuprima „comprima" (id. ib.; la acelaşi autor şi conapăsa), curăspunzător „corespunzător" (a. 1839, la Ursu, t. s.v.).
5. Prefixul cu- este un prefix neproductiv în limba română.
Prefixul lat. con-, moştenit în limbile romanice, n-a devenit productiv decît în italiană, spaniolă şi portugheză (Meyer-Lubke, g. ii 673). R. Cornelissen (lucr. cit., p. 255) susţine că limbile romanice au moştenit aproximativ două treimi din numărul derivatelor verbale latine cu con-. Pe baza unor anumite criterii (numărul derivatelor moştenite, al formaţiilor pe teritoriul fiecărei limbi), autorul distinge în cadrul României mai multe zone de repartiţie geografică a derivatelor moştenite cu con- (în ordinea crescîndă a acestora): a. română, dalmată, ;sardă; b. italiană, retoromană; c. galoromană; d. iberoromană (ib. 258).
6. Derivatele cu acest prefix aparţin limbii comune. Unele sînt învechite şi, azi, regionale (de exemplu, custa în graiurile bihorean şi bănăţean).
79
CVN- vezi CU-CUNTRĂ- vezi CONTRA-D- vezi DO-DE-X vezi DES-DE-9 vezi DES-
DE-S
Meyer-Lubke, g. ii 673 — 674; ilr i 98 — 100, 102 — 106 (passim); Auerbach, v. 219 — 221; iordan, lra 196 — 198 ; Al. Graur, Note de cultivare a limbii. 2. A deservi, în lr ix (1960), nr. 3, p. 29 - 32; Graur p.  i.  337 - 338.
1. Prefixul de-s se delimitează de prefixul de-2 (din aceeaşi serie cu des-) prin valoarea semantică. în cazul în care valoarea semantică a celor două prefixe este identică sau asemănătoare, delimitarea se face cu ajutorul etimologiei, formaţiile cu etimon latin în dis- fiind trecute la de-2, iar cele cu etimon latin în de-, la de-3.
într-un singur caz, anume cînd prefixul are valoare negativă, separarea celor două prefixe omonime (de-2 şi de-3) este imposibilă şi din punct de vedere diacronic (confuzia între cele două prefixe apare încă din latină şi este foarte avansată în franceză). Formaţiile cu această valoare au fost tratate în mod convenţional la prefixul de-2, din aceeaşi serie cu des-, ambele puternic specializate ca negative.
în unele situaţii apare un grad de incertitudine în repartizarea unor formaţii la unul din cele două prefixe omonime (de-2 şi de-.J, ca urmare a existenţei mai multor posibilităţi de interpretare semantică a derivatelor. De exemplu declasa, considerat de noi ca avînd valoare negativ-privativă ,,a-şi pierde, părăsi clasa" şi tratat la de-2, ar putea fi socotit şi ca indicînd direcţia de sus în jos, deci ,,a cădea într-o clasă inferioară" şi ca urmare s-ar încadra la de-3.
Formaţiile cu prefixul de-3 se delimitează de compusele cu prepoziţia de cu ajutorul unor criterii sintactice şi semantice. La compuse, termenii constituenţi au o sintaxă normală (prepoziţie + substantiv sau adverb), de- putînd avea nuanţe semantice variate (scop, loc, timp etc), în timp ce valoarea lui de-3 în derivatele de la substantive este fie uşor intensificatoare, fie indică specia-bazei, fie, în sfîrşit, derivatul are acelaşi sens cu baza lui. Aşa sînt deflexiune „abatere a unui curent de lichid din direcţia de scurgere" cf. flexiune „mlădiere", depoziţie „declaraţie, mărturie" cf. poziţie „atitudine", decalc „calc" etc. (vezi § 3).
în unele cazuri numai etimologia formaţiei ne ajută să decidem dacă avem a face cu. un substantiv derivat cu prefix sau cu un compus cu prepoziţie. De exemplu demers şi derîdere ar putea fi interpretate drept compuse în care de ar avea valoare de scop, dacă s-ar ignora faptul că modelul după care s-au calchiat conţine în limba de origine un prefix : fr. demarche, modelul lui demers, este un derivat regresiv de la demarcher (vezi Robert, s.v.), iar derision, după care s-a făcut derîdere, provine din lat. derisio, derivat la rîndul lui din verbul deridere. Ambele formaţii româneşti aici în discuţie sînt considerate în dm drept compuse cu prepoziţia de.
Sînt compuse substantive ca deochi, descăzut (ultimul prin substantivarea construcţiei de + supinul), adjectivele (folosite şi ca adverbe) deplin, desăvîrşit, destul, adverbele degrabă, departe, desigur etc. (vezi fc i 216—218, 221—223) şi compuse parasintetice verbele de tipul: dedulci „a mînca de dulce", defrupta, delătura etc. (vezi J. Byck, Derivaţie şi sintaxă, în scl ii, 1951, p. 125—126 şi fc i 213).
Unele verbe sînt derivate secundare (cu sufixe sau .regresive) de la compuse cu de : deochea (vezi mai sus substantivul deochi), deosebi (pentru care trebuie să se pornească de la vechiul adverb deosebi, cf. fc i 217, 218, dm), depărta şi destula (cf. departe şi destul) ; desăvîrşi este un derivat regresiv de la desăvîrşit (interpretat greşit în dm ca un compus W     cu prepoziţia de de la un verb).
Posibilitatea confuziei este mai mare la verbe, atît la compusele l| \      parasintetice (tipul dedulci), cît şi la derivatele de la compuse.
1. Verbul degera este considerat de majoritatea dicţionarelor (tdrg, cade, Scriban, dm) ca moştenit din lat. degelare, dar nu este exclus să avem a face cu un compus parasintetic pe teren românesc.
2. Există interpretări deosebite de cele de mai sus şi în analiza altor verbe : deosebi apare ca derivat la Graur, p. i. 337, iar depărta are aceeaşi interpretare în Meyer-Lubke, g. ii 674.
3. Pe desela ,,a(-şi) frînge şalele, a snopi în bătăi" cele mai multe surse îl socotesc ca derivat cu de(s)- din sa/e'(tdrg, cade, dm) ; Auerbach (V. 221) îl dă ca derivat cu de-3, iar R. Todoran (cl xviii, 1973, nr. 1 p. 41) îl consideră compus parasintetic din sintagma de + şale (rupt
* .- de sale, frînt de şale, îndoit de şale etc). Ultima ipoteză pare mai probabilă.
4. Ar fi posibil ca şi verbul deşănţa să fie un compus parasintetic din îmbinarea de şanţ.
j în cazul unor adverbe ca degeaba, desigur, unde criteriul valorii
semantice clare a prepoziţiei de nu se poate aplica, rămîne, de asemenea, un grad de incertitudine în ceea ce priveşte interpretarea lor drept derivate sau compuse.
2. în dm sînt inserate 42 de formaţii analizabile,  la care i se adaugă 13 din alte surse :
deambulatoriu adj. şi s.n. ,,de plimbare; galerie semicirculară a unei biserici" (dn2), decura
dea, a trage, a opri" (da ms.), detrunchia ,,a trunchia" (Iordan, lra 196), deverbal Lingv.
Derivatele cu de-3 sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : decădea, declama cf. clama, decopia, decurge, deda, dedubla, deduce, defrauda, degusta, delăsa, demarca, denega, denota, denumi, depăşi, deseca (dn2 ; în dm figurează numai abstractul în -are) etc.
' — un substantiv (formaţii parasintetice) : deborda „a ajunge, a trece peste bord", decupa cf. cupă '„tăietură, croială", depista etc.
1. Verbul desemna nu este analizabil semantic prin semna, ci mai curînd poate fi legat de substantivul semn.
2. Verbul neologic defalca cu sensul de ,,a împărţi un teren în loturi' pare analizabil m română prin falce „unitate de măsură". La origine verbul lat. defalcare însemna „couper avec lafaux"(< falx), celelalte sensuri se explică din fr. „retrancher d'une somme, d'une quantite" (cf. Robert) şi sînt mai greu de pus în legătură cu baza existentă şi independent în română.
— un adverb (formaţii parasintetice) : dejosi;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv : decalc, deflexiune, demers, depoziţie, derîdere;
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : deambulatoriu, deflagrant cf. flagrant „evident, izbitor", denominal, denominativ, deverbal.
Formaţii semianalizabile: decalvant „care provoacă chelia", decalvatie „chelire" dn2, cf. calviţie „chelie", calvat „pleşuv"; declina, cf. înclina; defige „a fixa, a stabili" da ms., cf. înfige; delocutiv fc i, p. VII, cf. locuţiune; deluzoriu „înşelător" dn2, cf. iluzoriu; demite „& des-
80
6 - c. 1539
81
titui", cf. remite „a da, a preda; a renunţa la o sumă datorată"; denunţa, cf. anunţa, enunţa ; dependent, cf. pendinte ; deponent, cf. oponent; deplora, cf. implora ; desicare „uscare" d. med., cf. sicativ „care produce uscarea"; detenţiune, cf. retenţie ; deturna, cf. înturna ; devansa, cf. avansa etc.
Următoarele verbe nu admit raportarea semantică la bazele lor posibile: defini (cf. fini), determina (cf. termina), devasta (cf. vast), deveghea ,,a da la iveală o taină, a descoperi" da ms. (cf. veghea).
Prefixul de-z este preponderent verbal. Puţinele substantive şi adjective analizabile sînt, în majoritatea lor, de origine verbală.
3. Prefixul de-3 are următoarele valori:
1) intensificarea: decădea, deceda, degusta, delăsa, delimita, demarca, denota, depăşi, deprinde, deservi, deţine etc.; deflagrant, derîdere „bătaie de joc";
2) specia bazei: declama „a rosti cu voce tare o bucată literară, a vorbi cu ton declamator" cf. clama „a chema cu voce tare, a striga", delinia „a desena, a schiţa ceva cu o linie" cf. linia „a trage linii", demers, deplînge „a compătimi", detuna, deveni etc.;
3) provenienţa: decurge „a rezulta din...", deduce, denominativ Lingv. etc.;
4) d i r e c ţ i a (de sus în jos) : dejosi, depista; indicator al direcţiei: depica, depune1 „a lăsa jos".
în unele derivate de-z are (şi) o valoare gramaticală indicînd : caracterul t r an z i t i v (cf. deplînge numai tranzitiv faţă de plînge intranzitiv şi tranzitiv) sau intranzitiv (cf. depune2 „a-şi mări ugerul; a apune" faţă de pune) şi reflexiv (cf. dedubla, numai reflexiv, faţă de dubla activ şi reflexiv) etc.
Anumite formaţii cu de-s nu diferă semantic de baza la care sînt raportate : decopia „a copia", decalc „calc", denega „a nega", denumi, deseca, desista etc. Unele dintre verbele de mai sus ar putea avea şi o uşoară nuanţă de intensificare, care este greu de precizat în fiecare caz în parte. De asemenea între verbele din această categorie şi cele în care prefixul are rol de indicator există o mare apropiere, deoarece şi acestea din urmă au sensul identic cu al bazei.
Valorile cel mai bine reprezentate sînt cele de sub 1 şi 2. Celelalte valori sînt accidentale.
4. Prefixul de-s este continuatorul prefixului latinesc de-, moştenit în componenţa unor verbe cu structură analizabilă (decura < lat. decurrere, deprinde< lat. depre(h)endere, depune „a-şi mări ugerul... ; a apune" < lat. deponere etc.) sau neanalizabilă (deştinge tdrg < lat. descendere, deşidera Scriban < lat. desiderare etc).
In latină de- exprima: provenienţa şi separarea (desumere, deprehendere, deicere), negaţia şi lipsa primitivului (defieri, deramare) şi intensificarea (decurtare, denigrare, depravare etc); cf. Meyer-Lubke, g. ii 673 — 674, Tekavcic, g. i. iii 158—159, Graur, în lr ix). Datorită sinonimiei parţiale dintre de- şi dis-, acesta din urmă a avut tendinţa de a-1 înlocui pe cel dintîi încă din latina populară (cf. ilr i 104).
începînd din prima jumătate a secolului trecut, prefixul a fost întărit prin împrumuturile din latină, din franceză (cu de-) şi uneori din italiană.
Fr. de- este atît urmaşul lui dis-, cît şi al lui de- latinesc.
Cele mai multe dintre împrumuturi pot avea etimologie multiplă : — franceză, latină, italiană : declama, cf. fr. dâclamer, lat., it. decla-mare; denota, cf. fr. dânoter, lat., it. denotare ;
82
— franceză şi latină : degusta, cf. fr. deguster, lat. degustare ; delega, cf. fr. deleguer, lat. delegare;
— latină şi italiană: defrauda, cf. lat., it. defraudare; denega, cf. lat., it. denegare;
— franceză şi italiană: demarca, cf. fr. demarquer, it. demarcare. Unele formaţii cu de-s pot proveni însă dintr-o singură limbă:
— franceză (mai frecvent) : deborda, cf. fr. deborder; decupa, cf. fr. decouper ; dedubla, cf. fr. dedoubler ; depista, cf. fr. depister etc ;
— latină (mai rar) : delinia (a. 1810) Ursu, t., cf. lat, delineare (cuvîntul corespunzător din franceză delineer este înregistrat în Eobert începînd cu anul 1853).
Verbul demînda (P. Maior, în da ms.) cu sensul „a porunci, a ordona, a cere" a avut drept model lat. demandâre, cu care se potriveşte din punct de vedere semantic da ms. dă drept etimon lat. mandare, după it. dimandare (domandare), dar verbele italieneşti au alte sensuri (,,a întreba" etc).
Unele neologisme din latină au fost adaptate în română (de exemplu deda, cf. lat. dedere), altele au luat forma după latină şi sensul din franceză : deduce (cf. lat. deducere şi fr. deduire), depune1 (cf. lat. deponere şi fr. deposer).
Numeroase formaţii cu de-s sînt calcuri sau semicalcuri după cuvinte existente în alte limbi:
— semicalcuri după franceză (uneori şi după latină sau italiană): decădea, cf. fr. d&choir, it. decădere; decurge, cf. fr. decouler; delăsa, cf. fr. delaisser; demers, cf. fr. demarche; denumi, cf. fr. denommer; depăşi, cf. fr. depasser; derîdere, cf. fr. derision; descrie, cf. fr. decrire; desemna, cf. fr. dâsigner, lat. designare etc.;
— calcuri după germană : dejosi anon. car., în da ms., cf. germ. erniedrigen; depica, cf. germ. entfallen; detrage (Transilvania), cf. germ. abziehen..
Un verb moştenit a fost apoi împrumutat cu alte sensuri, verbul vechi şi cel nou fiind omonime : depune.
Valorile semantice ale prefixului de-z în română se explică prin valorile prefixelor corespunzătoare din latină, franceză şi italiană.
5. Prefixul de-z se ataşează de preferinţă la teme moştenite sau de origine neologică latino-romanică :
— moştenite : decădea, decurge, deda, deduce, degusta, delăsa, delepâda, demers, denumi, depăşi, deplînge, deprinde, depune, derîdere, detuna, deţine, deveni/ etc *
— latino-romanice : deborda, deceda, deconta, decopia, dedubla, defini, defrauda, delimita, demarca, denega, denota, depista etc.
Accidental, temele formaţiilor cu de-z sînt de altă origine (onomatopeică : depica).
6. Prefixul de-s cu valorile menţionate a fost productiv în limba română, apărînd mai ales într-o serie de (semi)calcuri, dintre care majoritatea s-au impus în limba literară (decădea, decurge, deduce, -delăsa, depăşi, deplînge, deprinde, deţine, deveni etc), şi în cîteva formaţii româneşti, cele mai multe ocazionale (decopia, delepăda, detruncMa), fără model străin. Prefixul apare însă în numeroase împrumuturi analizabile, cu circulaţie în limba literară sau în limbajele specializate (deborda, decalc, deceda, declama, deconta, decupa, deflagrant, deflexiune, delimita, demarca, denominativ, denota etc).
83
DES- (DEZ-, DE-±), DE-2
Meyer-Lubke, g. ii 674 — 675; Auerbach, v. 222-225; Sextil Puşcariu, Das rumănische Prâfix des- (extras din ,,Zeitschrift fur romanische Philologie", 63, 1943, p. 1 — 23); iordan, lra 196-198; iordan, stil. 211 — 212; Benes, p. 90-91; Drincu, p.v. 60 — 64.
1. A. Prefixul des- are următoarele variante literare:
a. varianta fonetică dez-, înaintea temelor care încep cu o (semi)-vocală sau cu o consoană sonoră (cu excepţia lui z) : dezameţi, dezexcitare, deziperitare, dezînşela; dezierna, deziotaeiza; dezbate, dezlega, dezmembra, dezrădăcina, dezvălui etc.
b. varianta fonetică de-x, obligatorie înaintea temelor care încep cu s, ş şi neobligatorie înaintea temelor care încep cu j şi z : desăxăna, destruna, deşela etc.; dejghebat, dezdrobi, dezgîrci (dar : dezjudeca, deszăpezi, deszăvorî etc).
în cazul în care în deciocâla (şi desciocâla) s-ar identifica drept temă un cuvînt românesc, am avea de-a face şi aici cu varianta de-1 a prefixului des- înaintea sunetului c. întrucît acesta este singurul cuvînt în care varianta de-1 apare în condiţia menţionată, iar modul lui de analiză este controversat, (vezi p. 88, 91) ne menţinem rezerva în legătură cu existenţa variantei de-t (în cuvinte vechi) înainte de c.
La acestea se adaugă variantele regionale necondiţionate di(s)- (Moldova), dă(sj- (Muntenia), d'e(s)- (Transilvania), explicabile prin sistemul fonetic al graiurilor respective, ca şi cele condiţionate: des-, dej- înainte de Ti, g (deşcheia, dejgheoca etc)/
Există şi variante regionale accidentale dest- (destumfla) şi destr-(destrarma, destrauri) (vezi § 4).
B. Prefixul de-2 este considerat din aceeaşi serie cu des- pe baza identităţii de valori şi, parţial, şi a originii comune (cu deosebiri referitoare la momentul pătrunderii în limbă).
Prefixul de-2 are şi varianta dă- (numai în dâpăra), pentru care vezi § 4.
Pentru delimitarea prefixului de-2 de prefixul de-3, vezi DE-3.
La cuvintele mai noi în limbă a căror temă începe cu consoanele s, ş, j, z (vezi mai sus A b) nu putem stabili dacă avem a face cu varianta de-x sl prefixului des- sau cu prefixul de-2; vezi exemple ca desîmburire, deslavoniza etc. Din această cauză, în listele care urmează, am grupat într-o categorie aparte aceste formaţii cu statut ambiguu. Pentru confuzia dintre des- vechi şi de- nou vezi Graur, t. 255.
Există dublete de la aceeaşi temă formate cu de-2 şi des- (degarnisi — dezgarnisi, dehidrogenare —deshidrogenare, depersonalizare — despersonalizare) pentru care vezi § 7.
2. Des-. în dm sînt înregistrate 161 de formaţii analizabile, la care se adaugă 234 din alte surse :
descarctgializa (Iordan, lra 197), descâiera (da ms.), descăptuşi (ib.), descăpui „decapita" (ib.), descebâlui (ib.), descelui (ib.), descemzntare (d. med.), descernelizare Ind. hîrt. (ltr2), descerui (da rns.), descetlui „a dezlega" (ib.), deschega (Auerbach, v. 222), deschiorl (da ms.), deschi-riat (ib.), descinsti (ib.), desciolănat (ib.), desciumpăvi (ib.), desciunti (ib.), descîrliga (ib.), descîrni (ib.), desclironomisi (ib.), descobita (ib.), descoleşi (ib.), descopcia (ib.), descopertă (-are ltr2), descopitat (da ms.), descoronare (ib.), descredere (Drincu, p. v. 63), descroşnia ,,a descărca o croşnie" (da ms.), descruci (ib.), descrunta (Scriban), descuiba (da ms.), desculpa (Drincu, p. v. 64), descumpâra (Asan, d.p.h. 209), descununa (da ms.), descutropi (ib.), descuvi-inţa (ib.), desfaptnică (ib.), desfasona (ib.), desfeciori „a lăsa pe cineva fără feciori; a-i lua unei fete fecioria" (ib.), desfermeca (ib.), desţeti (ib.), desţiera (ib.), desfierbinta (ib.), desfilui „a rupe filele ..." (ib.), desţlori „a-şi pierde florile" (ib.), desţtăţi (ib.), deshărâci (ib.), des-
p hidrogenare (-aţie Ursu, t.), deshobota „a scoate hohotul" (da ms.), desholba (ib.), desholtei î (ib.), despăivâna „a dezlega calul de la păivan (=pripon)" (ib.), despâna „a destupa o gaură i, astupată cu pene; a ieşi pana de lemn de la o coadă de secure" (ib.), despârinţi (ib.), des-S păşi „a păşi înapoi" (ib.), despeirece „sl păşi înapoi peste corpul unui copil; a despăşi" (ib.), despeirifica (ib.),despielat „fără piele" (ib.), despierde „a se pierde"  (ib.), despietri
" „a readuce la viaţă" (ib.), desplini (despre larva albinelor) „a se dezvolta" (ib.), des-pocăli „sl despacheta" (ib.), despocîlti „a fi sătul"  (ib.),  despoliticianiza (Iordan, lra
, 196), despopulariza (da ms.), despotoli (despre foc) „a se aprinde din nou" (ib.), despo-trivit „lipsit de omogeneitate" (ib.), despovăţui (-tor da ms.), desprâfuitor (der, ltr2; -ire da ms.), desprăvăli „a aduce la forma iniţială un obiect transformat prin prăvălire" (da ms.), despreoţi (ib.), desproprietâri (ib.), despune (înv.) „a stăpîni" (cade), desputernici(i>A ms.), despuţi (ib.), destabula„2L şterge din tabulă un act" (ib.), destăbâcire (ltr2), destărbăci „a scoate
! pe cineva din toropeală" (da ms.), destărniţa (ib.), destecat „scos din teacă"(da ms.), desţăra
.,a expatria" (ib.), desţese (ib.), desţintui (Auerbach, v. 222), dezabona (dn2), dezaburire (da ms.), dezactiva (dn2, cf. der, ltr2), dezadaptare (ltr2), dezadormi (Iordan, lra 197), dezaera (dn2, cf. der, ltr2), dezafecta (dn2), dezaferentare „suprimarea impulsurilor nervoase aferente" (d. med.), dezaglomera (dn2), dezaharificare (ltr2), dezalbuminare (d. med., ltr2), dezalcalinizare (ltr2), dezalcalizare Ped. (ltr2), dezamarare Nav. (ib.), dezamestec (ib.), dezamidază (d. med.),
i dezaminare (dezaminază der, d. med., ltr2), dezamoniacalizare (ltr2), dezamorţi (da ms.), dezan-
cora (Iordan, lra 198), dezanexa (id., ib.), dezangrenare (d. med., ltr2), dezanofelizare (d. med.), dezaprecia (Iordan, lra 198), dezapreta (da ms.), dezarămire (ltr2), dezarborare Nav. (ib.),
I dezargilare (-or ib.), dezargintare (ib.), dezarhieri (da ms.), dezaristator Maş. „organ al batozelor
care rupe aristele" (der), dezasfaltare „separarea asfaltului din păcură" (der, ltr2), dezasocia {da ms.), dezasurzi (ib.), dezaşeza „a se schimba" (Drincu, p.v. 60), dezauri (da ms.), dezbăloşa ,,sl curaţi de bale" (ib.), dezbâşcâlui „a scoate başca" (ib.), dezbâşcăşui (Puşcariu, op. cit., p. 14), dezbătători (da ms.), dezbenzinare Ind. extr. (der, ltr2), dezblăni (da ms.), dezblehui (ib.), dezbo-ieza (ib.), dezbrăcina (ib.), dezbredeli „a desface bredelul" (ib.), dezbroboni (mde; -itor mde,
| ltr2), dezbuimâci (da ms.), dezbuluci (ib.), dezbuzumenit „deşteptat din somn" (ib.), dezdatora
(ib.), dezdepăna (ib.), dezdruma (Iordan, lra 198), dezembrionare (d. med.), dezemulsiona (dn2 ; -ant der, ltr2), dezexcitare Electr, (der, ltr2), dezgarnisi (da ms.), dezgălbeni (ib.), dezgăti (ib.), dezgăuca „a încolţi" (ib.), dezgăvozdi (ib.), dezgheal! (ib.), dezgîmfa „a se dezumfla" (ib.), dezgrâi„SLse dezice" (ib.), dezgrăşa (R. Todoran, în cl xviii, 1973, nr. 1, p. 41), dezgubenat „destrăbălat, dezbăierat" (da ms.), dezierbi (ib.), dezierna (ib.), dezindustrializare (ib.), dezinfesta (dn2, cf. ltr2), dezinflama (dn2), dezinforma (ib.), dezinhibiţie (d. med.), dezinsectiza (dezinsecţie dn2; -are der, d. med., ltr2), dezinserţie (der, d. med.), dezinvaginaţie (d. med.), deziotaeiza Gram. (da ms.), deziperitare Tehn. mii. (ltr2), deziubi (da ms.), dezîncunjura (Puşcariu, op. cit., p. 13), dezindatorire (da ms.), dezînşela (Iordan, lra 198), dezîntoarce (Auerbach, v. 222), dez judeca ,,sl judeca" (da ms.), dezlăţa „a scoate din laţ" (ib.), dezluminat (ib.), dezmâ-celări (ib.), dezmâci „a face să nu se mai contracte" (ib.), dezmăcinare „sfîşiere, zdrobire" (ib.), dezmâdulâri „a se dezmembra" (da ms. s.v. dezmădula), dezmărita (ib.), dezmeliţa „a face pe cineva să nu mai sufere dureri provocate de meliţare" (ib.), dezminţat „fără minte" (ib.), dezmira (-atic ib.), dezmîhni (ib.), dezmînca (Puşcariu, op. cit., p. 13), dezmugurire Hort. (ltr2), dezmuştizare (d. med.), dezmuşuroit (ltr2), dezmuţi (da ms.), deznaţionaliza (-ator ib.), deznăclâi (ib.), deznăduşi (ib.), deznărăvi (ib.), deznâuci (ib.), deznegri (ib.), deznegura (ib.)., deznisipar (-are, -ator ltr2), deznituire (ib.), deznomoli (da ms.), deznora „a. se însenina" (ib.),:deznoroci (ib.), deznoroi (ib.), dezobliga (ib.), dezobrinti (ib.), dezobstrua „ase destupa" (dn2), dezocupa (Iordan, lra 198), dezomogenizare (d. med.), dezorlndui (-ială da ms.), dezosa
? (dn2, cf, ltr2), dezoţrăvi (da ms,), dezoţelire (ltr2), dezoxicolic (der, ltr2), dezoxicorticosteron(ă)
(der, d. med., ltr2), dezoxigena (Ursu, t.), dezoximanoză (d. med.), dezoxiriboză (dezoxiribonu-clează d. med., ltr2 ; dezoxiribonucleic der), dezrăguşi (da ms.), dezrămura, (Auerbach, v. 225), dezregula „a dezorganiza" (da ms.), dezridica ,,a. ridica; a îndepărta din funcţie" (ib.), dezrobi (ib.), dezroşi (ib.), dezrugini (ib.), dezrumeni (ib.), dezrupe „a ridica ceva din locul în care se află" (ib.), dezuleiere (derj, dezvăra (Puşcariu, op. cit., p. 16), dezveşteji (id. ib., p. 13), dezvirgina (mde, cf. d. med.), dezvlăgui (Iordan, lra 198), dezvorbat „explicit" (Puşcariu, op. cit., p. 13);
varianta de-1:
desămâraţvA*ms.), desăxăna ,,2l da jos saxanaua" (ib.), deschilăvi (ib.), deschilodi (Puşcariu, cp. cit., p. 14), desclinti (< scrinti da ms.), deslngera „a face o rană să nu mai sîngereze" (ib.), destrlmba (Puşcariu, op. cit., p. 13), desurzi (id. ib.), dezdrobi (da ms.), dezgîrci „a face să treacă zgîrciul" (ib.).
84
85
De-2. în dm sînt înregistrate 61 de formaţii analizabile, la care se adaugă din alte surse 134 :
deaccentuare (ltr2), debavura (dn2, cf. der, ltr2), debazificare (ltr2), debenzolare Ind. cărb. (ltr2), debridare (d. med.), debuclare Electr, (ltr2), deburare Ind. text. (der, ltr2), debutanizare Ind. petr. (ltr2), decadraj Cinem. (dn2, ltr2), decanulare (d. med.), decapsula (dn2 ; -are, -ator, -aţie der, d. med., ltr2), decarbonatare (ltr2), decarbonizare (ib.), decarboxilare Biochim. (der, ltr2), decartelizare (da ms.), decălire (der şi descăli, -itură da ms.), decentrare (ltr2), decli-mata (dn2), declorizare (d. med.), decoafa (dn2), decoagulare (d. med.), decoda (dn2 ; -aj ltr2), deco/a (dn2 ; -aj, -ator der, d. med., ltr2), decoletare (der, ltr2), decolonizare (cl xviii (1973), nr. 1, p. 25, mde), decompensa (dn2 ; -a/ie der, d. med.), decompoziţie (d. med., dn2, ltr2), decomprimare (ltr2), deconsilia (dn2), deconsolida (dn2, cf. ltr2), decontamina (dn2, cf. d. med., ltr2), decontracturare (d. med.), decorelare (ltr2), decorporare (d. med.), decositorire (der), decroma (dn2, cf. ltr2), decupra (dn2, cf. ltr2), decurarizare (d. med.), decuspidare (ib.), dedentiţie (ib.), dediferenţiere (ib.), dedolomitizare Geol. (ltr2), deduriza (mde, cf. der, d. med., ltr2), deetani-zare Ind. petr. (ltr2), defazaj (der, dn2, ltr2), defeminiza (dn2, cf. d. med.), defenolare (ltr2), defibrilare (-ator d. med.), defibrinare (d. med., ltr2), deflebotomizare (d. med.), deflexiune (de-flector der, d. med., ltr2), defloculare Chim. (der, ltr2), de focalizare (ltr2), de fos fora (dn2, cf. der), defrinare (ltr2), degarnisi (ltr2), degazolina Ind. petr. (dn2, cf. der, ltr2), cte#eft-fzcare (ltr2), degermina (dn2, cf. der, ltr2), degipsare (ltr2), degonfla (dn2), degranulare (d. med.), degrâsuire (ltr2), degroşa (mde), degudrona (dn2 ; -a/or ltr2), dehidrogena (-ază dn2, Ursu, t., cf. der, d. med., ltr2), deiodazâ (d. med.), deionizare (d. med., ltr2), delarvizare(d. med.), defeci-tinizare (ltr2), detesta (dn2, cf. ltr2), delignificare (ltr2), delintersa (dn2, cf. ltr2), delinare „îndepărtarea lînei de pe piei" (ltr2), deZofa/ (Iordan, lra 196), demargarinizare (ltr2), demasculini-zare (d. med.), demetanizare (ltr2), demielinizare (d. med.), demodulaţie (dn2, ltr2; -«/or der), demorfiniza (d. med.), demucilaginare (d. med., ltr2), demucozare (d. med.), demula (dn2, cf. ltr2), demultiplica (dn2 ;-a/or ltr2), demutizare (d. med.), denatalitate (dn2), denaturaliza (da ms.), denazaliza (dn2), denazificare (der), denervare (d. med.), denichela (dn2, cf. ltr2), denisipator (der), denitrificare (ib., d. med., dn2, ltr2 ; denitrare ltr2), denitrogenare (d. med.), denominalizare Fin. (der), denucleariza (dn2), deparafina (da ms.), depava (dn2, ltr2), depănuşător (der), depec-tinizare (ltr2), deperiostare (d. med.), depersonalizare (der, d. med.), depiclare (ltr2), depigmenta (dn2, cf. der, d. med.), depiridinizare Ind. cărb. (ltr2), deplacare (d. med), deplanare Rez. mat. (der, ltr2), deplanta (dn2, cf. ltr2), deplastifiant (dn2, ltr2), dep/fa (dn2), deplumbare (d. med.), depoetiza (da ms.), depolimerizare (der, d. med., ltr2), depoliticianiza (Iordan, lra 196), depro-panizare (-ator ltr2), deproteinizare (d. med.), derâfturat (da ms.), derealizare (d. med.), deregla (dn2 ; -a / da ms.), derocare Min. (ltr2), detalonare (der, ltr2), detartra (dn2), detensionare (ltr2), deterpenate adj. pl., Ind. chim. (ltr2), detimbrare „modificare a timbrului" (der, dn2, ltr2), detona „a nu fi în ton, a distona" (da ms.), detorsionare (d. med.), detubare (der, d. med., ltr2), devaliza „a fura" (dn2), devascularizare (d. med)., devitalizare (ib.), devitrificare Chim. (der), devulcanizare (ltr2).
Des- sau de-2. în dm sînt înregistrate 16 formaţii analizabile, la care se adaugă 27 din alte surse :
desaliniza (dn2, cf. ltr2; desalinare ltr2), desălbătici (Botez, în da ms.), desăminţare (ltr2), desârăturare (ib.), descărna „a scoate scamele" (-ăturâ da ms.), descăunare (ib.), desensibiliza (-ator dn2, cf. der, d. med., ltr2), desertizare Tehn. (ltr2), desescviterpenate adj. pl. „fără sesc-viterpene" (ltr2), desilicifiere (ltr2), desîmburire (ib.), deslavoniza (da ms.), desolvatare (der, d. med., ltr2), desolzi (da ms.), destearinizare (ltr2), desublimare (der, mde), desulfatare Ind. alim. (ltr2), desulfitare (der, ltr2), desulfonare (mde), desulfura (dn2, cf. der, ltr2 ; desulfurază ltr2), desulfurizare (ltr2), deşarjă (dn2), deşistare (da ms.), deşlamare (-or ltr2), deşocare (d. med.), dezeţuire Poligr. (ltr2).
Nu am luat în consideraţie verbele înregistrate numai în mde şi glosate prin substantivul cu formă de infinitiv lung atestat în alte surse.
Derivatele cu        <fo-2 sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb: demineraliza, denivela, depopula; descoase, desface, desholba, desprinde, dezauri, dezbate, dezăăuna, dezechilibra, dezobişnui, dezrobi, dezumfla etc.
Verbele bază pot fi la rîndul lor derivate cu prefixe : dezîntoarce, dezrăsuci etc.
-f-
— un substantiv (formaţii parasintetice): decalibra, defăima ; dejuga, desfrunzi, desfunda, despodobi, destrăma (cf. Jraraâ „fir"), dezlîna, dez-membra, dezmirişti, dezosa etc.
Aici intră şi o formaţie ca demoraliza „a-şi pierde moralul", care prin verbul moraliza „a face morală" nîi este analizabilă din punct de vedere semantic.
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : deduriza, demutiza; descîrni (<cîrn), descreţi, descrunta, desplini, desputernici, desţepeni, desgreuna, deznegri, dezvinovăţi etc.
— un numeral (formaţie parasintetică) : dezdoi;
— un adverb (formaţie parasintetică) : descrucişa;
1 Formaţiile analizabile prin raportare la un numeral şi la un adverb, majoritatea celor rapor-tabile la un substantiv şi numeroase dintre cele raportabile la un adjectiv pot fi considerate si semianalizabile prin verbe cu ln-lt vezi p. 88 şi 89.
2. Verbele care au ca bază un numeral sau un adverb sînt formate numai cu prefixul des-.
II substantive (inclusiv infinitive lungi), analizabile în Taport cu :
— un substantiv : decadraj, decompoziţie, dedentiţie, deflexiune, denatalitate, deplastifiant; dezavantaj, deziluzie, deznădejde, dezordine etc; deaccentuare, dediferenţiere, defocalizare, depiclare, dezîndatorire, dezmăei-nare etc.; (formaţii parasintetice) debandadă „rupere a rîndurilor, ieşire din bandă", defazaj „diferenţă de fază între două mărimi alternative', denisipator, depănuşător etc.; degipsare, ăelînare, depectinizare, desârăturare, dezalbuminare, dezinsectizare etc.;
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : dezaferentare, cf. aferent;
Am încadrat la substantive numai infinitivele lungi cărora nu le-am găsit un verb corespunzător (de exemplu, am înregistrat aici pe dezaferentare, în lipsa verbului *dezaferenta, de la care ar fi putut deriva în mod normal cu sufixul -are). Ne exprimăm totuşi rezerva cu privire la inexistenţa acestor verbe în limbajul ştiinţific, deoarece unele surse (der, ltr2) înregistrează numai numele operaţiei, al acţiunii, exprimat prin substantive cu formă de infinitiv lung.
III adj e c t i v e,  analizabile în raport cu :
— un adjectiv : deloial; descopitat, despieptănat, despoleit, despotrivit, deşucheat, dezagreabil, dezbuzumenit, dezluminat ;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : derăfturat „(cal) care nu are rafturi pe el", desescviter penate (esenţe ~) cf. sescviterpene, deterpenate (pl.) cf. terpene; dejghebat „ieşit din jgheab, dezlănţuit'', descio-lănat, descreierat, destecat „scos din teacă", dezgubenat „destrăbălat, des-băierat" cf. gubă „sarică, suman", dezlocuit, dezminţat;
Majoritatea adjectivelor formate cu des- au formă participială. Ne exprimăm şi aici rezerva cu privire la inexistenţa verbului, neatestat în sursele folosite de noi.
IV adverbe, analizabile în raport cu un adverb : decrescendo;
V i n t fc r j e c ţ i i, analizabile în raport cu o interjecţie : dezgheal! „îndemn pentru boi' să iasă din jug", cf. ghealî „îndemn pentru boi să intre în jug".
Numeroase formaţii sînt semianalizabile. Cele mai multe au paralele formate cu în-x ; un număr mai redus permite semianaliza prin formaţii cu alte prefixe (a-x, ad-, in-x, re-%, sub-) sau elemente de compunere (bez-) :
des-fin-i : descăleca — încăleca, descălţa — încălţa, descărca — încărca, deschide—închide, descovoia — încovoia, descurca — încurca, desfăşura — înfăşură, desplînta da ms.—împlînta, despresura — împresura, despreuna—
86
87
împreuna,, destinde — întinde, destoarce — întoarce, dezbodoli — îmbodoli, dezbrăca — îmbrăca (legătura cu bracă „un fel de îmbrăcăminte" nu se face, deoarece acesta din urmă este strict regional), dezgrădi — îngrădi, dezvăţa — învăţa, dezveli — înveli etc.;
de(s)-ja-1 : deglutina da ms. — aglutina, deprecia — aprecia, deroga aroga, destupa — astupa, deşterne — aşterne, dezmeţi — ameţi, dezmorţi — amorţi etc.;
de-fad-: desorbţie der — adsorbţie ;
de-jin-1: deflaţie der — inflaţie ;
de-\re-2 : degenera — regenera;
dez-jbez- : dezmetic—bezmetic;
dez-jsu- : dezgruma da ms. — sugruma.
Unele formaţii cu de-2 permit semianaliza printr-un cuvînt neprefixat, din aceeaşi familie : decerebrare der, d. med., cf. cerebral, cerebel; decofra „a scoate o piesă din cofraj"; decortica, cf. cortical; defensiv, cf. ofensiv; deferiza, cf. fer o- şi fier; deplastificator „material care micşorează plasticitatea", cf. şi plastic, plastifiant; desulfonare „eliminarea grupărilor sulfonice" der; detoxificare (detoxifiere) d. med., cf. toxic, toxină etc.
1. Unele cuvinte populare sau învechite cu etimologia neclară ar putea fi formaţii cu des- de la o bază neidentificată : des famat adj. neîncins, nearanjat, descătărămat" Ion Creangă VI 152, în da ms.(acesta ar putea fi legat eventual de faur); despeta (rar, Sălaj) ,,a-şi bate joc, a necăji" (Cînd soarele d-asfinţea, Omul cu plugu-şi venea, Muierile-l despetea. dr iv 777, în da ms.); despomila, dăspomila (reg.) ,,a despiedica un bou scoţîndu-i funia legată cu un capăt de un corn şi cu celălalt de picior" Tomescu, în da ras.; detorni ,,a se năpusti" Dosoftei, Anony-mus Caransebesiensis, în da ms. şi ,,a alunga, a zgorni" Ciauşanu, în da ms.
2. Pentru alte formaţii (moştenite sau adaptări) s-au propus etimoane româneşti care nu se susţin din punct de vedere semantic. Pentru de(s)ciocăla ,,a descheia, a desface din încheieturi, a demonta" s-a propus ca bază ciocălâu (sau, indirect, cioaclâ „targa" Scriban, s. v. înciocălez) ; vezi discuţia la Al. Procopovici (Înciocăla-De(s)ciocâla), în dr x, partea a Il-a, 1943, p. 309—314. Desmira ,,a alinta, a răsfăţa" este astăzi destul de greu de pus în legătură cu mira; Puşcariu, op. cz7.,-p. 17 demonstrează legătura semantică originară dintre cele două cuvinte: de la mira cu sensul ,,a privi rău" la desmira ,,a scăpa (un copil) de deochi" (probabil luîndu-1 în braţe), şi de aici la sensul de ,,a alinta".
Prefixele des- şi de-2 sînt preponderent verbale. Comparativ cu numărul verbelor derivate, formaţiile substantivale şi adjectivale sînt relativ puţin numeroase, iar celelalte părţi de vorbire (adverb, interjecţie) sînt reprezentate în mod accidental fie prin formaţii cu de- (un adverb), fie prin formaţii cu des- (o interjecţie). Dacă ţinem seama de faptul că cele mai multe substantive au formă de infinitiv lung şi cele mai multe adjective sînt de origine participială (deci unele dintre ele ar presupune existenţa unui verb, iar celelalte ar putea fi considerate ca primul pas spre crearea verbului respectiv), categoria verbului este şi mai bogată.
De obicei analiza semantică a verbelor formate cu des- se face prin raportare la perechea opozitivă formată cu în-x (mai rar cu a-x) sau la verbul simplu (descrunta — încrunta, desmorţi — amorţi, desface—face etc.). Chiar atunci cînd din punct de vedere formal este posibilă analiza printr-o altă parte de vorbire, în cazul în care există şi formaţia cu în- de la aceeaşi bază analiza semantică poate avea în vedere (şi) formaţia cuîn-: despodobi „a da jos podoabele, a nu mai fi împodobit", cf. împodobi „a pune podoabe"; descreţi „a desface un lucru creţ; a face acţiunea opusă lui încreţi", cf. încreţi „a face ca un lucru să iie creţ" etc.
Opoziţia în-jdes- este atît de frecventă, încît existenţa unui derivat poate atrage formarea celuilalt. După închiriat (mai frecvent) s-a creat deschiriat, iar după descăleca cu sensul istoric „a se stabili într-un loc"
88
s-a format încăleca cu sensul >,a se porni dintr-un loc în număr mare pentru a se aşeza în altă parte" (cf. Puşcariu, op. cit., p. 5).
Există însă o categorie de formaţii parasintetice în care verbul cu des- nu se opune altui verb (nici simplu, nici prefixat) : tipul despărinţi, dezmirişti, dezosa etc; acestea se analizează atît semantic, cît şi formal numai prin baza existentă.
3. Prefixele des-, de-2 au următoarele valori:
1) desfacerea, dezlipirea, separarea
a) obiectului denumit de bază : decupla „a desface un cuplu"; descăiera, ăescătărăma „a desface cataramele", deschinga, deschiotora „a desface o cheotoare", descîlci „a desface fire încurcate (cîlţi)", descleia, despacheta, despături, desperechea, despleti, destrăma, dezbăiera, dezbumba, dezlîna, dezmembra, deznoda etc;
b) de obiectul denumit de bază : debandadă „rupere a rîndurilor, ieşire din bandă", debarca „a părăsi barca", deborda ,,a da peste bord", decuvaj „tragerea vinului din cuvă", demoda „a ieşi din modă", deruta „a părăsi ruta"; dejghebat „ieşit din jgheab", desţăra etc;
2) negaţia
a) opusul, contrariul cuvîntului bază, anularea acţiunii verbului bază, revenirea la starea anterioară (valoare negativă propriu-zisă) : debloca, decolora, decomanda, deconecta, decongela, degaza, demachia, demagnetiza, demina, demineraliza, demonta, depolariza, depopula etc.; descerni, descongestiona, desconsidera, despopi, despotcovi, despotrivit, dezameţit etc.;
în descîntece, unele verbe de mişcare formate cu des- exprimă opoziţia faţă de verbul bază prin repetarea acţiunii într-un sens contrar : despăşi ,,a păşi înapoi peste corpul cuiva" Viciu, Gl. în da ms. (Dacă cineva trece preste unul care-i culcat jos, acesta nu mai creşte, de nu-l des păşeşte), despetrece ,,idem" etc.
b) absenţa, îndepărtarea obiectului sau a calităţii denumite de cuvîntul bază (valoare privativă) : decalibra „a-şi pierde calibrul", decuscuta „a curăţa cuscuta de pe plante", deparafina etc.; descreierat „fără minte, creier", desfrîu, deshăma, desminţat, despiedeca, dezalbuminare, dezinsec-tizare, deznădejde, dezordine etc.;
c) insuficienţa, diminuarea : decuspidare „acţiunea de reducere a cuspidelor", defocalizare „focalizare defectuoasă", denatalitate „scăderea natalităţii", denutriţie „nutriţie insuficientă" etc.;
Această nuanţă negativă apare clar numai la derivatele cu de-2. Dintre derivatele cu des-numai dezluminat ar putea fi atras în grupul celor de mai sus, în cazul în care glosarea din da ms. este corectă: ,,cu lumina scăzută". Citatul prin care este ilustrat acest sens este însă neclar : Cum stelele pe ceruri se şterg dezluminaie, Cînd luna străluceşte. I. Negruzzi, în da ms.
d) negaţia indirectă (negarea unei acţiuni dependente de verbul bază): deconsilia „a sfătui pe cineva să nu facă ceva", desfătui, des-povăţui ;
e) modificarea, transformarea în sens negativ a obiectului (calităţii) denumite de bază: denatura „a altera natura unui lucru", desfigura;
3) intrarea, pătrunderea într-o anumită perioadă de timp : desprimăvăra, dezvăra „a intra în (primă)vară";
Puşcariu, op. cit., p. 16 explică această valoare ca urmare a amestecului dintre două idei: ,,a ieşi din iarnă şi a se face primăvară". în formaţiile de mai sus des- este sinonim cu în-x; cf. a se imprimăvâra. Vezi şi Graur, p. i. 337, unde se spune că folosirea lui des- pentru în- se poate explica prin rolul de indicator afectiv al celui dintîi.
89
4) rol de indicator (valoare prezentă numai la formaţiile cu des-}
a) al negaţiei: descoji, deşucheat, dezgoli ;
b) al separării, desfacerii: deschilini „a (se) deosebi, a (se) separa'* cf. chilin „deosebit, separat", descotorosi, despierde „a se pierde, a dispărea" Dosoftei, în da ms., despinteca „a spinteca", dezmăcinare „sfîşiere,. zdrobire" Dosoftei, în da ms., dezridica „a ridica; a îndepărta din funcţie", dezrupe Coresi, la dhlr h 351 etc.
1. Vezi Graur, p. i. 337. Max Auerbach (v. 225) socoteşte că des- ataşat unor baze care conţim ideea de separare are o valoare de întărire, intensificare. Puşcariu, op. cit., p. 14 spune că în astfel de cazuri avem a face cu o întrebuinţare hipercaracterizatoare. în acelaşi loc foloseşte şi termenul de „întăritor" pentru verbe ca deschilodi, descotorosi, dezbâşcălui şi dezbâşcăşi; întrucît asemenea verbe sînt glosate prin bazele lor, este greu de susţinut valoarea de întărire a prefixului.
2. Formaţiile cu des- folosite în anumite construcţii alături de verbul simplu (sau de cel paralel format cu în-t) exprimă ideea de intensitate şi de durată a acţiunii: coase şi descoase, face şt desface, încurcă şi descurcă, leagă si dezleagă, înnoadă şi deznoadă etc. Vezi Iordan, lra 197 — 198, stil. 211-212.
Unele formaţii cu des- au acelaşi sens cu baza lor şi de aceea este greu de atribuit o anumită valoare semantică prefixului: dezaburire „aburire" Gorjan, în da ms., dezjudeca „a judeca", desplini (despre larva albinelor) „a se dezvolta, a ajunge la maturitate".
1. Aceeaşi valoare cu formaţiile cu în-x sau a-x care permit semianaliza o au verbele a destinde* sinonim parţial cu a întinde, a destoarce (— a întoarce) şi a deşterne care înseamnă şi ,,a aşterne" (vezi Puşcariu, op. cit., p. 6, 14 — 15).
2. Este neclară valoarea prefixului în formaţia desfaptnică, nume de plantă (şez. xv, în da ms.).
4. Prefixul românesc des- este moştenit din latină, fiind continuatorul lat. dis- (cu varianta di- înaintea anumitor consoane).
La origine prefixul latin avea semnificaţia spaţială de plecare de la un punct în diverse direcţii contrarii şi de separare : dimittere, discurrere, disiungere, differre. După modele de tipul concordia — discordia, comparare—disparare se dezvoltă semnificaţia negativă a prefixului: displlcety disconducit etc. Cf. Tekavcic, g. i. iii 158, Meyer-Lubke, g. ii 674 — 675. în latină cu dis- se formau verbe (disparere), substantive (discors) şi adjective (difficilis). în unele cuvinte dis- avea rolul de a întări sensul verbului simplu, datorită confuziei cu prefixul de- (dispereo), în altele corespundea sensului gr. 8ux,-(distendo ~ Siarsivco).
Prefixul des- a fost moştenit în limba română în derivate de la verbe, dintre care unele sînt (semi)analizabile: descoperi < lat. discooperireT despărţi < lat. dispartire, despune < lat. disponere, destoarce < lat. distor-quere, dezlega < lat. disligare etc.
1. La unele formaţii cu des- există incertitudine dacă sînt moştenite sau sînt formate pe teren românesc. De exemplu, în cazul lui defăima (şi desfăima) Scriban propune ca etimon fie pe faimă (pe care tdrg îl socoteşte format după defăima), fie lat. pop. *diffamiare (după clasicul defamo şi diffamo); Cioranescu crede că verbul este un derivat denominal de la defăima (neatestat în dicţionarele curente). Puşcariu, op. cit., p. 11 susţine etimologia latinească, propunînd şi un *disfamiare pentru a explica varianta desfăima. — Descăleca ar putea proveni din încăleca prin schimb de prefix (Scriban, Cioranescu) sau, după cum dau majoritatea dicţionarelor, dintr-un lat. *discaballlcăre (tdrg, cdde, cade, dm). — Pentru descheia s-a propus ca etimon lat. disclavare (dm), dar şi rom. cheie (tdrg, Scriban) şi încheia (cade). — La desclnta, etimonul latin e susţinut de Puşcariu (op. cit., p. 7), cade, Cioranescu: *discaniare; Scriban trimite la clnt, iar tdrg la Incinta. — Sub descuia Scriban consemnează cele două ipoteze în legătură cu etimologia : cui (cf. şi tdrg, care trimite la cui şi încuia) şi dlscuneare (cade, dm). — Pentru desfăta, cei mai mulţi cercetători au presupus un etimon latin în dis-. S-au reconstruit mai multe cuvinte latineşti care ar fi putut sta la baza verbului românesc: *disfautare, *disfatare, *diseffetăre etc. (vezi Puşcariu, op. cit., p. 18—19 şi Cioranescu). Etimologia românească este susţinută de Scriban (făt, fată) şi, mai recent, de G. Mihăilă, înscL xix (1968), nr. 4, p. 417 — 418, care demonstrează cu citate din textele vechi legătura cu fată „fecioară", sensul iniţial al verbului fiind „a dezvirgina", sens de la care au evoluat celelalte, ca „a simţi plăcere senzuală; a petrece; a (se) delecta" etc. — Cu excepţia lui Puşcariu (op. cit., p. 10), care spune că în desmlnta „abraten" nu este sigur dacă avem a face cu prefixul de-z sau des- ataşat la
90
smîntă, majoritatea cercetătorilor propun un etimon latin cu dis-: *dismantăre (dat ca probabil de Cioranescu din lat. mantdre „esperar", intensiv al lui mânere), *dismentăre (din mens tdrg) sau *dismonîtăre (Giuglea, la Cioranescu). — La despica majoritatea cercetătorilor susţin etimologia latină : despicare (Scriban, Cioranescu). Vezi discuţia mai pe larg la Graur, e. 88, care nu exclude nici legătura cu specio, dar respinge posibilitatea derivării din spic (cf. dm), prin care nu se explică din punct de vedere semantic. — Pentru dezbrăca s-a propus un etimon neatestat *disbracare (cf. tdrg, cdde); Puşcariu, op. cit., p. 4 trimite şi la bracâ şi îmbrăca (pentru ultimul vezi şi A. Lombard, Le verbe roumain, Lund, 1955, I, p. 357). — în cazul lui de(z)juga s-a reconstruit un etimon latin *disiugare (tdrg, cade, Lombard, op. cit., p. 356, dm), dar s-a susţinut şi derivarea pe teren românesc din jug (Scriban). — Afară de Gior\nescu, majoritatea dicţionarelor (tdrg, cade, Scriban, dm) îl derivă pe dezmâta(t) din maţe. Cioranescu nu este de acord cu această etimologie, socotind-o nepotrivită din punct de vedere semantic şi propune un etimon latin *dismetiăre (din lat. mîetiri).
2. Alte formaţii conţinînd pe dez- au etimologie şi mai complicată şi e greu de afirmat dacă sînt (semi)analizabile în română. Aşa este dezbăra, care a fost legat de unii cercetători de dezbăiera (cf. hem 2364, Scriban) ; ultimul dicţionar trimite şi la v. gr. baros „greutate", ca şi la it. sbarazzare (după Zingarelli format din imbarazzare cu schimb de prefix), fr. debarrasser „a cotorosi" (formaţie cu de- de la embarrasser Robert, s.v.) ; Puşcariu, op. cit., p. 20 trimite şi la un eventual *disbaiulare, iar tdrg îl leagă de v. sl. brati. — Pentru dezmetici există ipoteza moştenirii dintr-un lat. *dismatticare < mattus (care s-ar găsi şi în ameţi < *ammattire), cf. Puşcariu, op. cit., p. 16, dar şi a formării în română din dezmetic, prin schimb de prefix cu bezmetic (cf. tdrg, Scriban, cade).
3. în dezmierda (neanalizabil) majoritatea cercetătorilor recunosc că au de a face cu un derivat cu dis- din latină, deşi etimonul nu este atestat; s-a reconstruit un *dismerdăre din merda (Puşcariu, op. cit., p. 16, Scriban, Cioranescu şi cade).
Formaţiile cu des-, dez- sînt atestate începînd cu primele texte româneşti şi apar în toate perioadele de dezvoltare a limbii. Pentru atestări din secolul al XVI-lea vezi Vasilitt, d. c. 252 : descoperi, desface, despărţi ; dezbate, dezgvozdi, dezrădăcina, dezrupe şi Asan, d. p. h. 209 : descînta, descumpâra, desface ; pentru varianta de-x vezi defăima Dosoftei, la tdrg.
Cu prefixul vechi de(s)- au fost adaptate cuvinte din limbi neroma-nice, unele formate cu alte prefixe, altele fără prefix : desluşi cf. sl. doslu-ăati, dezgîrci „a separa, a îndepărta" cf. ser. razgrnuti etc.; dezlupi „a coji" cf. sl. lupiti „a coji".
Pentru de(s)ciocâla „a descheia, a desface din încheieturi, a descompune, a demonta", explicat adesea prin ciocălâu (Scriban, cade, dm), ni se pare mai convingătoare explicaţia lui Al. Proco-povici (în dr x, partea a Il-a, 1943, p. (313 — 314), care propune ca etimon magh. csuklo „încheietură, articulaţie".
începînd cu prima jumătate a secolului al XlX-lea, alături de prefixul moştenit sînt împrumutate din limba franceză dubletele sale neologice reprezentînd la origine mai ales pe lat. dis-, uneori şi pe de-,
încă din latina populară dis- tinde să elimine pe de- (cf. ilr i 104); în franceză urmaşii lui dis- au înlocuit în cea mai mare parte pe de- din latină (Meyer-Lubke, g. ii 674 — 675, Dauzat-Dubois-Mitterand, s.v. de-, Graur, în lr ix (1960), nr. 3, p. 29 ş.u.).
Prefixul veehi des- a fost întărit prin împrumuturi: în formele des-(dez-) s-a adaptat fr. des- reprezentînd lat. dis- : deshidrata, cf. fr. ăeshy-drater; dezinteresa, cf. fr. desinteresser; dezorienta, cf. fr. desorienter etc.
Prefixul de-2 (din aceeaşi serie cu des-) reprezintă, în cea mai mare parte a cazurilor, fr. de- (variantă a prefixului dSs- înainte de consoană sau urmaşul lat. de-) : decarbura, cf. fr. ăecarburer ; deflora, cf. fr. deflorer ; demoraliza, cf. fr. dimoraliser etc. Cu valoare negativă ăe-2 provine şi din lat. de-, împrumutat în aceeaşi perioadă cu fr. dâ- : decapita, cf. fr. decapiter, lat. decapitare; decolora, cf. fr. decolorer, lat. decolorare ; deforma, cf. fr. deformer, lat. deformare ; degrada, cf. fr. degrader, lat. degradare etc.
Dintre formaţiile negative moştenite cu prefixul latin de- numai depăra cu varianta dăpăra (cf. lat. depilare) este analizabil. Dar acest verb are forme flexionare (prezent dapăr, daperi etc.) în care nu se mai recunoaşte prefixul de-.
91
în epoca pătrunderii primelor împrumuturi din franceză sau latină, prefixul redă forma din cuvîntul de origine sau este „românizat" :
a. împrumuturi: dezarmat Văcărescu (1830), la Close, d., cf. fr. desarme;deforma, cf.fr. deformer, lat. deformare; dezoxida (1848), la Ursu, t.,cf. fr. desoxyder; dezoxigena (1848), la Ursu, t., cf. fr. desoxy-gener; decolorant (1852), la Ursu, t., cf. fr. decolorant; dezinfecta (1852), la Ursu, t., cf.fr. desinfecter etc.;
b. semicalcuri
a) cu românizarea prefixului: destrona Eliade (1834), la Close, d. 280, cf. fr. detroner; descolora (1848) la Ursu, t., cf. fr. decolorer (lat. decolo-rare) ; deznaţionaliza Bălcescu, la Drincu, p. v. 61, cf. fr. denationaliser etc.
P) cu românizarea temei: decompune (1836), la Ursu, t., cf. fr. decomposer; descinstit Eliade (1837), la Close, d. 279, cf. fr, deshonore;
c. calcuri (se traduce atît prefixul, cît şi tema) : descompune (1832), la Ursu, t. şi dezalcătui (1814—1818), la Ursu, t., cf. fr. decomposer ; despopula Văcărescu (1834), la Glose, d. 280, cf. fr. depeupler ; desregulat Eliade (1837), la Close, d. 280, cf. fr. deregle; dezgust Eliade (1837) şi dezgusta Alexandrescu (1838), la Close, d. 280, cf. fr. degout, degouter etc.
Verbul desfide este un calc parţial dacă pornim de la etimonul latin (di'ffidere) şi total dacă avem în vedere pe cel francez (defier).
Calcurile (parţiale sau totale) nu s-au păstrat toate mai tîrziu, fiind de obicei înlocuite cu împrumuturi: destrona prin detrona, descolora prin decolora, desregulat prin dereglat etc. Uneori însă s-a impus forma calchiată : descompune, deznaţionaliza, dezgust(a) etc.
în unele cuvinte de-2 negativ ar fi putut pătrunde şi din germană sau engleză. De exemplu, demodulaţie < germ. Demodulation (dn2), engl. demodulation.
mde indică originea franceză, dar nu am identificat în această limbă un cuvînt corespunzător.
Prefixul neologic dis- a fost redat în unele cazuri prin des-, dubletul său vechi: dispreţ — despreţ, dispreţui — despreţui, discorda — descorda etc.
Uneori variantele deosebite ale unui cuvînt începînd cu de(s)- şi di(s)- se explică prin etimoane diferite : despera]dispera, cf. lat. desperare, fr. desesperer, it. disperare; deformajdijforma (a. 1848), la Ursu, t., cf. fr. deformer şi difformer etc. (vezi şi DI8- § 4).
Cu prefixul des- sînt calchiate uneori cuvintele franceze formate cu ex-: descreierat — fr. ecervele, descărna = fr. echarner, desţăra = fr. expatrier.
Vezi Puşcariu, op. cit., p. 7.
Varianta dezvoltată destr- se explică prin înlocuirea primei părţi a prefixului întru- cu des-: de la verbe de tipul întrarma, întrauri unii scriitori ardeleni (P. Maior, I. Pop-Eeteganul) au format pe destrarma, destrauri; vezi şi destrunoca (Maramureş) „a dezbina, a învrăjbi", format după întrunoca (< într-un loc). Prin destr- se explică varianta dest- din destumfla (mat. eolic. la Puşcariu, op. cit., p. 6).
în general, valorile prefixelor româneşti corespund celor ale prefixelor de origine. S-au dezvoltat pe teren românesc valorile de sub 3 şi 4 (intrarea într-o anumită perioadă, valoare accidentală, şi valoarea de indicator). Nu se explică prin model străin verbele formate cu des- care au aceeaşi valoare semantică cu baza lor.
Nerecunoscînd valoarea de indicator a prefixului des-, R. Todoran (în cl xviii, 1973, nr. 1, p. 40 — 41) socoteşte că formaţii ca deschilini, descoji (în care prefixul nu are rol privativ) ar putea proveni din sintagmele de chilin „separat, despărţit", respectiv de coajă, de unde ar
92
fi rezultat verbele compuse cu prepoziţia de: *dechilini, *decoji în care de a fost înlocuit cu des- (substituire favorizată de existenţa variantei fonetice de- sl lui des- înainte de siflante şi sibilante). Această explicaţie nu rezistă însă la alte verbe în care des- nu are sens negativ: dezgoli, dezridica, dezrupe etc.
5. Originea temelor la care se ataşează prefixele des-, de-2 este variată :
— latină (moştenite) : delînare, demutizare, depănuşător, depăra, desăra, desărcina, descălca, descăpăţîna, descărna, descoase, descreierat, descreşte, descreţi, descrunta, dezamăgi, dezbate, de(z)juga etc;
— comună cu albaneza : dezaburire, dezgropa, dezmugurire ;
— slavă : decălire, decositorire, dejghebat, denisipator, descerni, des-cîlci, descleia, descleşta, descloci, descolăci, descotorosi, descumpăni, desfătui, despleti, despotcovi, despovăra, deszăpezi, deszăvorî etc.;
— maghiară: descelui, descetlui, deschilini, deshăma, deşucheat, dezalcătui etc.;
— turcă: derăfturat, desăxăna, deschiaburi, deschiorî, dezbuluci,
dezgheal etc.;
— greacă : desclironomisi, dezaharificare, dezarhieri ;
— latino-romanică: debloca, decalcifia, decalibra, decUpota, decar-bura, declasa, deconecta, decupla, defavoare, degaza, demobiliza, deparafina, detrona, detensionare, detubare; descoperta, despoliticianiza, dezaglomera, dezanexa, dezaprecia, dezasfaltare, dezomogenizare etc.;
— germană: degipsare, descătărăma, deşuruba, dezeţuire, dezni-tuire etc.;
— nesigură : desciumpăvi, desciunti, descîrliga, despocîlti, destărbăci, dezbumba, dezgărdina, dezmîhni, deznoroi etc.
Atît des-, cît şi de-2 se ataşează la teme de origine variată (de-2 nu se întîlneşte în formaţii avînd teme de origine comună cu albaneza, maghiară sau nesigură). Formaţiile cu de-2 predomină la temele de origine latino-romanică ; în toate celelalte cazuri însă formaţiile cu des- sînt mai numeroase. La derivatele cu des- se disting din punct de vedere numeric cele cu teme moştenite şi de origine slavă.
6. Prefixele des- şi de-2 sînt productive în limba noastră. Numărul mare de derivate cu des- (dez-) se explică şi prin întărirea prefixului vechi datorită împrumuturilor neologice conţinînd prefixul francez omonim. Productivitatea prefixului vechi se datoreşte şi valorii expresive a formaţiilor sale în construcţii în care sînt folosite alături de verbul simplu (tipul face şi desface). Aşa se explică creaţiile ocazionale: dezbată, dezadormi etc. (Iordan, lra 197—198, stil. 211—212) şi numeroasele formaţii din descîntece în care apar opoziţii mai mult sau mai puţin curioase : păşi/ despăşi, petrecejăespetrece, mînca/dezmînca etc. De asemenea, din punct de vedere semantic, formaţiile cu de(s)- sînt foarte necesare în limbajul tehnico-ştiinţific pentru a exprima o anumită operaţie care anulează efectul alteia sau prin care se înlătură o anumită substanţă etc.
7. Prefixul des- este folosit pe tot teritoriul de limbă română, în toate epocile de dezvoltare a limbii şi în toate stilurile ei. Prefixul de-2 aparţine limbajului cultivat, cu precădere celui tehnico-ştiinţific. Numeroase formaţii cu cele două prefixe au o circulaţie restrînsă la un anumit domeniu. Aşa sînt unii termeni uzitaţi numai în limbajul tehnico-ştiinţific : debenzolare, decanulare, dedolomitizare, deflebotomizare, deplumbare, deza-marare, dezomogenizare etc.
între des- şi de-2, neologic, există o concurenţă care se manifestă în existenţa unor dublete de la aceeaşi temă, mai ales cînd aceasta din
93
urmă este neologică (cf. Iordan, lra 196—197). Forma cu de- apare de obicei în vorbirea cultă, iar cea cu des- caracterizează vorbirea populară; vezi exemple ca: de(s)hidrogena, de(s)personaliza, de(s)politicianiza, de(z)garnisi, de(z)mobiliza etc. Tendinţa este să se prefere în unele cazuri des-, mai vechi, şi cu o mai mare forţă expresivă (de exemplu despersonalizat H. Papadat-Bengescu, la Iordan, lra 197). Variaţia de-jdes- poate apărea şi la unele formaţii din limbajul tehnic avînd o' bază din fondul vechi al limbii, deşi aici ne-am aştepta să găsim numai prefixul vechi des- : de(s)căli(re). în sfîrşit, trebuie menţionate dubletele aparţinînd unor epoci şi stiluri diferite care prezintă şi deosebire semantică : desflori „a-şi pierde florile" (învechit) şi deflora (literar), dezlîna (literar) şi delî-na(re) (tehnic).
Există şi formaţii ocazionale cu cele două prefixe care nu s-au impus : deloial; descaragializa, descăpui, desputernici, desţăra etc.; în această categorie pot fi considerate şi verbele cu des- folosite numai în descîntece : descîrni, despăşi, despetrece, destrîmba, dezmeliţa, dezmînca etc. Prefixul des- apare frecvent atît în limba populară şi regională, cît şi în cea cultă, iar o mare parte a derivatelor sale aparţin limbii comune : descoase, desface, destrăma, dezminţi, dezobişnui, dezumfla, dezvinovăţi etc.
DEZ- vezi DES-DI-± vezi DIA-DI-2 vezi DIS-
DIA- (DI-,)
1. Prefixul dia- are varianta di-v în combinaţie cu o temă care începe cu o vocală (a mai ales, dar şi e) : diacustică, diartroză, dielectric, diereză.
Această variantă este omonimă cu elementul de compunere di-„doi" < gr. oV, pentru care vezi fc i 247. Confuzia cu acest element de compunere se poate produce la formaţiile în care prefixul di(a)-&ie sensul „între" : de exemplu dialog „conversaţie" este înţeles de unii vorbitori numai drept „conversaţie între doi vorbitori" (vezi Al. Graur, Puţină aritmetică, p. 115).
în derivate, dia- are un accent secundar pe prima silabă dia-, Numai în puţine cazuri găsim variantă dia- cu accentul (principal) pe a doua silabă ca în didstolă şi (înv.) diametru, diafragmă (vezi p. 95).
2. în dm sînt înregistrate 6 derivate analizabile, la care se adaugă 13 din alte izvoare :
diabaz Min. (der), diacaustică Fiz. (ltr2), diacustică (dn2), diaelectric (ltr2), diafilm (dn2, ltr2), diafonie (dn2, der), diageneză Geol. (der, ltr2), diamalţ (der), diamorfină (d. med.), diapauză Zool. (der), diaproiectie (ltr2), diartroză Anat. (der, ltr2), diaspor Min. (der, ltr2).
Nu am luat în consideraţie cuvîntul diacritic (semne diacritice), deoarece în limba română nu se simte legătura semantică dintre derivat şi cuvîntul de bază.
Derivatele sînt :
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: diabaz, diacaustică, diacustică, diafilm, diafonie, diageneză, diamalţ, diametru, diamorfină, diapauză, diapozitiv, diaproiectie, diartroză, diaspor;
II adjectiv e, analizabile în raport cu un adjectiv : diacronic, diaelectric şi dielectric, diamagnetic, diatonică (f.).
94
Formaţii semianalizabile: diaclinal (ltr2), cf. sinclinal; diafiză (dn2)', cf. hipofiză; diaforâ (Cantemir, în da ms.), cf. anaforâ; diagnoză, cf. prognoză; diagramă, cf. anagramă ; dializă, cf. analiză; dialog, cf. monolog; diaplegie (dn2), cf. hemiplegie; diaree, cf. logoree; diascop (der, ltr2), cf. episcop s.n., electroscop; diastaltic (dn2), cf. peristaltic; diastază, cf. metastază; diastil (dn2), cf. peristil; diastolă,cî. sistolă ; diatermie, cf. termic ; diateză, cf. metateză ; diereză, cf. sinereză.
3. Formaţiile cu dia- au următoarele valori:
1) străbaterea („prin, de-a lungul"): diacronic, diageneză, diatermie „încălzirea ţesuturilor dinăuntrul corpurilor (cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă)" ;
' 2) trecerea dintrrun loc în altul, dintr-un sens în altul („de la... ... la") : diafonie „trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale", diamagnetic „care se deplasează de la un cîmp magnetic mai intens spre altul mai slab" etc.;
3) poziţia de mijloc („între"): diartroză „articulaţie mobilă dintre oase"; vezi şi semianalizabilul diafiză;
4) intensificarea : diamalţ „extract din malţ uscat", diamorfină „derivat al morfinei mai puternic decît ea";
La acest sens se/încadrează şi semianalizabilul diaplegie „paralizie totală" (dn2).
5) opoziţia  („contra"): dielectric „izolant electric".
în unele derivate valoarea prefixului e mai puţin clară : diapauză, (gamă) diatonică „succesiune de mai multe sunete la distanţă de tonuri şi semitonuri", diaspor. Diafilm, diapozitiv, diaproiectie şi diascop sînt legate de sensul de sub 1 („prin"), pornind de la transparenţa imaginilor.
4. Dia- este un prefix neologic de origine grecească (Sta-), care a pătruns în limba română prin împrumuturi, fie direct din greacă, fie din latină sau, mai ales, din limbile romanice (uneori chiar pe mai multe căi); împrumuturile din alte limbi sînt rare :
(analizabile) diamagnetic — fr. diamagnetique; diametru — fr.
diametre, ngr. SiapisTpoţ; (semianalizabile)     dialog — gr. SiaXoyo^, fr. dialogue, it. dialogo,
germ. Dialog;
(neanalizabile)        diafragmă — lat, diafragma, ngr. S^payfAa, fr. diaphragme.
în greceşte M- avea valorile : separarea, pătrunderea (traversarea), superioritatea, terminarea şi trecerea'dintr-un loc la altul şi distribuirea (Bailly, s.v., Riemann-Goelzer, gr. gr. 340). Cu aceleaşi sensuri prefixul a fost împrumutat şi în franceză (cf. Robert, s.v.).
Varianta de accentuare dia- (de ex. diametru) reproduce accentul prefixului grecesc.
Uneori e greu de ştiut de unde provine un anumit derivat atunci cînd dicţionarele străine nu-1 menţionează. E cazul unui cuvînt ca diafilm, care are probabil o origine multiplă, dar nu e înregistrat decît în dicţionarele ruseşti sub forma jţHa^HJitM (cf. Hristea, e. 114, nota 1).
Derivatele cu dia- au fost împrumutate sporadic la începutul secolului al XVIII-lea, dar mai ales spre sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul celui următor : < —
(analizabile) diametru a. 1790 (Ursu, t.) ; (semianalizabile) dialog (Cantemir, în da ms.); (neanalizabile) diafragmă a. 1829—1830 (Ursu, t.)
95
!
în secolul al XVIII-lea au fost împrumutate unele grecisme, care nu s-au menţinut în limba română, ca, de exemplu: (semianalizabil) diaforâ „neînţelegere", (neanâlizabil) diacrisis „discernămînt" a. 1786 (în da ms.) etc.
5. ' Temele derivatelor sînt neologice, mai ales de origine grecească şi latino-romanieă (cf. însă ăiamalţ cu temă de origine germană).
6. Prefixul este neproductiv în limba română (apare numai în împrumuturi). Nu avem nici un derivat sigur românesc (ar putea fi însă termenii: ăiaspor, ăiamalţ).
7. Derivatele cu prefixul ăia- aparţin stilului ştiinţific (fiind folosite în special în terminologia fizicii şi a medicinei).
DIS- (DIZ-, DI-2)
Benes, p. 90 — 91; Rizescu, p. n. 8 63, 64, 67, 68.
9, 23; Flore a, p. n.
1. Prefixul ăis- are următoarele variante fonetice : ăiz-, condiţionată de unele teme care încep cu o vocală sau cu o consoană sonoră (dizarmonie, dizgraţie) şi ăi-2, necondiţionată fonetic (ăiform) sau condiţionată de prezenţa lui s ca primă consoană a temei (disimula, ăisoluhil). Sonorizarea lui s din ăis- nu este însă obligatorie în relaţie cu teme care încep cu o consoană sonoră (disjunct).
în unele cazuri, se sonorizează prima consoană a temei, ceea ce poate masca analiza formaţiei: dizolva, ăizoluţie (cf. ăisoluţie).
Prefixul ăi(s)- se deosebeşte de varianta omonimă regională a prefixului ăe(s)- prin repartiţia stilistică şi teritorială şi prin originea temelor (veziDES-,DE-2 § 1). Cf. totuşi în limba comună cazuri ca dispera pentru* despera sau diforma pentru deforma (atras şi de existenţa lui ăiform). Pentru încercările vechi de redare a lui ăis- prin ăes- vezi § 4.
Faţă de elementul de compunere ăis- dificil, anormal" (pentru care vezi fc i 247), prefixul omonim se delimitează prin origine (elementul de compunere provine din greacă, de unde a pătruns şi în latină), parţial şi prin sens. Din punct de vedere semantic există unele apropieri în situaţiile în care formaţiile cu prefix au sensul de ,,insuficienţă calitativă, ceea ce e considerat subnormal" (compară derivatul disonant „care sună neplăcut" cu compusele din terminologia medicală de tipul ăis funcţie „tulburare a funcţiei unui organism", disovulaţie „ovulaţie defectuoasă" etc.) şi chiar privativ, cu anumite teme (compară derivatul disproporţie cu compusul ăisimetrie).
La acestea se adaugă o deosebire de ordin fonetic şi grafic : elementul de compunere îşi menţine finala nesonorizată înaintea unei vocale (vezi ăisartroză, ăisovulaţie) sau a unei consoane sonore (vezi ăisgrafie, ăis-, graviăie).
Confuzia între elementul de compunere dis- şi prefixul omonim apare la Rizescu, p. n. 8 — 9. Probabil că şi la Flore a, p.n. 63 este vorba de o confuzie între dis- şi alte elemente de formare a cuvintelor, deoarece în locul citat apare un număr nejustificat de mare de formaţii cu dis-în dm : 60 (noi am înregistrat numai 20 în aceeaşi sursă, vezi mai jos).
Varianta ăi-2 a prefixului dis- se deosebeşte : a) de elementul de compunere omonim prin sens (acesta din urmă înseamnă „dublu"), cf.
96
dimorf „cu două forme" şi diform „fără formă", şi b) de varianta\ăi-x a prefixului ăia- prin origine şi sens.
2. în dm sînt înregistrate 20 de formaţii analizabile, la care se adaugă 8 din alte surse:
discontare (da ms.), discontinua (ib.), disentiment (ib.), disolubil,,solubil'' (ib.), disoluţie „dizolvare" (Ursu, t. ; şi: dizoluţie dn2), disparitate ,,lipsă de paritate" (da ms.), distorsiune „răsucire, torsiune a unei părţi a corpului" (der, d. med., dn2, ltr2), dizarmonie (d. med., dn2, ltr2; şi: dizarmonios, dizarmonie da ms.).
Derivatele cu prefixul dis- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: difuziune^ dispoziţie „aşezare într-o anumită poziţie", disproporţie, diversiune, dizgraţie etc.; discredit, dispreţ ; (formaţii parasintetice) diform, disonanţă etc.;
II acFjeetive, analizabile în raport cu :
— un adjectiv : discontinuu, ăisolubil;
— un substantiv : (formaţie parasintetică) disonant;
III verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : disimula, displăcea, dispune „a pune într-o anumită
ordine", distrage;
— un substantiv : (formaţii parasintetice) disculpa, ăisloca, distona ;
— un adjectiv : (formaţie parasintetică) dilata.
Formaţii semianalizabile: difracţie, cf. refracţie; ăiscorăa, cf. acorda, concorda, încorda; ăisimila, cf. asimila; disjunctiv, cf. conjunctiv; disocia, cf. asocia; dispărea, cf. apărea etc.
Bis- formează de preferinţă substantive cu teme substantivale (mai ales substantive feminine, rar neutre). Urmează, în ordine descreseîndă, verbele şi, pe ultimul loc, adjectivele.
3. Prefixul are următoarele valori :
1) direcţia divergentă, abaterea, separarea : disloca, dispoziţie, dispune „a pune altfel...", distrage „a abate atenţia cuiva...", ăistona „a fi de ton diferit" etc.;
2) sens negaţi v-p r i v a t i v
a) negaţia propriu-zisă (opusul, contrariul noţiunii exprimate de bază) : disculpa „a nu fi în culpă", displăcea „a nu-i plăcea", discontinuu „care nu este continuu", discursiv „care nu este cursiv" etc.;
b) absenţa sau insuficienţa calitativă (sub ceea ce e considerat normal) a noţiunii exprimate de bază : discredit „pierderea creditului", disproporţie „lipsă de proporţie", dizarmonie „lipsă de armonie", dizgraţie „pierdere a graţiei" etc.; diform, disentiment „neînţelegere, nepotrivire", disonant, distona Muz. „a suna fals" etc.
La unele formaţii nu se poate remarca o diferenţă semantică faţă de cuvîntul bază : disolubil „solubil", distorsiune „torsiune". în ultima formaţie prefixul ar putea avea valoare de indicator pentru sensul de abatere (vezi valoarea de sub 1).
Valorile cel mai bine reprezentate ca număr de formaţii sînt cele de sub 2 (în special sensul privativ).
! 4. Prefixul neologic dis- reprezintă prefixul latin dis-, împrumutat direct sau prin intermediul limbilor romanice (parţial deci el este dubletul prefixului moştenit des-).
Valorile prefixului românesc sînt cele ale prefixului latinesc dis- (cu varianta di-), pentru care vezi DES-,
Prefixul ăi(s)- a pătruns în limba noastră începînd din secolul al XlX-lea atît în cuvinte neanalizabile, cît şi analizabile.
7 - c. 1539
97
Majoritatea cuvintelor conţinîndu-1 pe di(s)- ne-au venit din franceză, dar în multe cazuri etimologia împrumuturilor este multiplă, ele putînd proveni, în egală măsură, din latină sau italiană. De exemplu : diform, cf. fr. difforme, lat. difformis ; disoluţie, cf. lat. dissolutio, fr. disso-lution ; dispoziţie, cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio ; disproporţie, cf. fr. disproportion, it. disproporzione etc. j
Izolat, dis- se explică şi din germană (cf. distona din germ. dis-tonieren).
A existat la început o perioadă de şovăire în adaptarea formaţiilor j cu dis-, acesta din urmă fiind confundat în unele cazuri cu dubletul său \ vechi: des-. Aşa se explică în unele situaţii variaţiile cu des- şi dis- de la aceeaşi temă : dispreţ/despreţ O. Negruzzi, în da ms., dispreţuijdespreţui \ id. ib., discordajdescorda dn2 etc. !
Alteori dubletele se pot explica prin etimologii diferite: dispera şi , despera, diforma şi deforma (vezi mai pe larg la DE8- § 4).
Pe teren românesc, prefixul dis- a intrat în componenţa cîtorva semicalcuri: verbele displăcea (cf. it. dispiacere, fr. deplaire), dispune ( (cf. lat. disponere, fr. disposer), distrage (cf. lat. distragere, fr. distraire) şi substantivul dispreţ (cf. şi verbul dispreţui), care are drept corespondent it. disprezzo, dar în componenţa căruia intră un cuvînt vechi în limbă : preţ (cf» şi derivatul preţui).
Din punct de vedere formal şi discontare cu sensul probabil „diferenţă 1 de bani, rest" (Mihail Davidoglu, Minerii. Dramă în 3 acte. Editura de stat, 1949, p. 60) ar putea constitui un semicalc după germ. Dislcont, Diskontierung „scontare, scont" (cf. şi fr. decompter şi rom. cont).
5. Marea majoritate a temelor la care sînt raportabile formaţiile t în dis- sînt neologisme de origine latino-romanică : difuziune, discontinuu, j discredit, disculpa, discursiv, disproporţie etc. Cîteva formaţii sînt rapor- j tabile la teme moştenite : disloca, displăcea, dispreţ, dispune, distrage.
Aceste ultime formaţii (majoritatea semicalcuri) dovedesc că pre- * j fixul dis- are o oarecare productivitate pe terenul limbii române.
6. Formaţiile analizabile cu dis- aparţin limbii literare. O serie de cuvinte au pătruns în limba comună : displăcea, dispoziţie, dispreţ, dispune, ( dizgraţios.
DIZ- vezi DIS-
DO- (D-)
Auerbach, v. 228; Petrovici, almăj, 38, 148, 149; Coteanu, e. 64 ; Măria Clopoţel, Despre „aspectul" verbal in graiurile bănăţene, în ,, Studia Universitatis Babeş-Bolyai", 1964, 1, p. 125 — 126; I. Rizescu, Prefixele regionale dacoromâneşti &ă- şi do-, în smfc iv 33 — 36; gl. olt. 34 — 35; Cohuţ-Vulpe, p. f. 374 - 380.
1. Prefixul do- apare în aceleaşi graiuri cu adverbul do, care are sensurile: „de tot, chiar" (Cohuţ-Vulpe, p.f. 376—377, L. Costin, Kovacoviciu în da ms.), „aproape, aproape de tot" (folclor olt.-munt. i,
Gregorian, în gr.s. vn (1937), 32—193, adesea împreună cu adverbul mai: mai do „aproape, cît pe-aci" cf. jahresbericht, vn 43, gl. olt.). Ca adverb (precedat uneori de mai), do poate determina un verb : mai do terminasem vinul (Cohuţ-Vulpe, p.f. 379), un adjectiv : eu îs bolnavă mai do moartă (id. ib., p. 379), un numeral: [fata] s-a măritat de şaisprece, n-o do avut şaisprece (id. ib., p. 376). Sensul de „cît pe-aci", „gata de" al adverbului do se întîlneşte, mai ales, în exemple cu verbul la conjunctiv : Puii de mierlă, pînă mai do să zboare, sînt în piele goi (smfc iv 34); cf. şi construcţii de tipul era să : Era mai do să ead, dar n-am căzut (ib.).
în unele cazuri e greu de stabilit statutul de prefix sau cel de adverb al lui do.
1. Em. Petrovici şi D. Şandru, în bl v (1937), p. 129, interpretează pe do numai ca prefix, în timp ce M. Gregorian, numai ca adverb. Deşi analizează valorile specifice ale prefixului do- şi ale adverbului do, I. Rizescu nu enunţă şi alte criterii de delimitare a lor. De acest aspect s-a ocupat mai recent Magdalena Vulpe. Pe lîngă criteriul semantic, autoarea invocă şi topica, mai precis posibilitatea intercalării unui cuvînt (sau a mai multor cuvinte) între adverbul do şi termenul determinat, ceea ce nu e posibil în cazul prefixului do-. Astfel, în exemplul: fcaşul] clnd li mai do el fiert, se-ngroaşă Cohuţ-Vulpe, p. f. 376, între adverbul do şi cuvîntul determinat fiert a fost introdus pronumele el. Dar chiar şi aceste criterii, după cum afirmă autoarea, lasă deschisă în unele cazuri ,,posibilitatea unei duble interpretări" (id. ib., p. 377). Considerăm neîntemeiată ,,regula" formulată de M. Vulpe, după care do- ca prefix determină numai verbe, nu şi adjective (vezi prefixele pre(a)-, râs- etc). în fraza : găsesc un junculete ... mortjnu da mort I numai se zbătea Cohuţ-Vulpe, p. f. 376, autoarea consideră că am avea a face cu adverbul do, deoarece acesta determină un adjectiv (mort) şi are sensul ,,de tot", sens care dealtfel poate fi întîlnit şi la prefixul do- (vezi lucr. cit., p. 375).
2. Dificultatea de a delimita prefixul de adverb se reflectă şi în scris : do apare separat într-un exemplu ca : do mort, cu cratimă: do-ari (Petrovici, almăj, 148) sau împreună cu cuvîntul următor : dogâta.
2. Prefixul do- are varianta d- (ăobîrşi, doborî).
3. în dm este înregistrat un singur derivat analizabil: doborî, la care se adaugă 31 de derivate regionale din alte surse :
doajunge,,s. ajunge de-a binelea" (Petrovici, almaj, 248 ; Şandru, înBL v (1937), 129), ,,a ajunge (chiar la)..." (Cohuţ-Vulpe, p. f. 326), doalb ,3alb de tot" (Şandru, în bl v (1937), 129), doaranja ,,a termina de aranjat" (gl. olt.), doarde ,,a arde de tot" (ib.), doavea ,,a avea îndeajuns" (Petrovici, almăj, 148), ,,a avea (chiar ... )" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 326), dobăga (id. ib., 375), dobine (smfc iv 35), doblrşi ,,sl sfîrşi" (Densusianu, ţ. h. 214), (ne)docioplit ,,grosolan, necioplit" (dlr), doclnta ,,a termina de cîntat" (Petrovici, almăj, 148), docurge ,,a curge pînă la sfîrşit" (ib.), doda ,,a da" (ib.), doduce se duce (chiar...)" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 327), doface ,,a termina de făcut" (Şandru, în bl v (1937), 129, gl. olt., Cohuţ-Vulpe, p. f. 327), dofi ,,a fi" (gl. olt.), ,,a fi chiar, încă" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 327), dofierbe ,,a fierbe de tot" (gl. olt.), dogăsi ,,a găsi" (ib.), dogăta ,,a (se) isprăvi de tot" (Petrovici, almăj, 148), dogăti ,,a termina de gătit (mîncarea)" (gl. olt.), dolnvigui ,,a se împlini, a (se) aduna, a (se) termina de adunat" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 327, 375), dolâsa ,,a (se) lăsa de tot" (Hodoş, în dlr ms.), dolua ,,a lua de tot" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 327, 375), domulge ,,a termina de muls" (Petrovici, almăj, 149, Cohuţ-Vulpe, p. f. 327), donkiia ,,a încheia de tot" (Petrovici, almăj, 149), doomorl ,,a omorî de tot" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 327), doplin ,,plin de tot" (Petrovici, almăj, 149), doras „plin ras" (ib.), dospune,,& spune" (gl. olt.), dosurd,,surd (de tot)" (ib.), dotermina ,,sl termina (de tot)" (ib., Cohuţ-Vulpe, p. f. 327), dozice ,,a zice" (gl. olt).
Derivatele cu do- sînt:
I verb e (frecvente), analizabile în raport cu un verb : doaduce, doajunge, doface, dofierbe, dogăti, dolăsa, domulge, dostrica etc.;
II adjective, analizabile în raport cu un  adjectiv: doalb, doplin, dosurd;
III adverb, analizabil în raport cu un adverb : dobine. Formaţii semianalizabile: dobîndi, ci. izbîndi, prebîndi;
dogori, cf. prigori.
98
99
4. Prefixul do- are valorile:
a) aspeetuală perfectivă (îndeplinirea completă a unei acţiuni) : doaranja, docurge (Bzeiitu-al mic mi-l tăiai. Cursă sînzi, nu ef©~ cursă, Petrovici, almaj, 70), doface, dolăsa, dolua, dostrica etc.;
b) i n t e n s i v ă (la adjective): doalb, doplin etc.
Vezi şi Coteanu, e. 64, Evseev, s. 93. în unele cazuri, valoarea derivatului este apropiată de cea a temei: dobine (Apmape ie mai dobine pentru pomi. smfc iv 35), doda (Mori, mîndruţo o ci scoală, Ori dodă-m şi mie boală! Petrovici, almaj, 70), dogăsi.
Uneori derivatele în care do- are valoarea ,,chiar" sînt însoţite şi de adverbul chiar, prezenţa acestuia din urmă fiind redundantă : dofi (N-a dofost Har de tot sââetâ. gl. olt.), dozice (Să nu dozîsem Rar aşa. gl. olt.).
5. Prefixul do- a pătruns în limba română prin împrumuturi din bulgară şi sîrbocroată (rar din vechea slavă).
1. în vechea slavă do exprimă faptul că acţiunea e îndeplinită ,,pînă la un punct, pînă la capăt" : a*hth ,,a sosi, a ajunge", aokohkhath ,,a termina" Vaillant, v. s. 338). Aceeaşi valoare o are prefixul în sîrbocroată şi în bulgară : ser. docitati ,,a citi pînă Ia capăt", dograditi ,,a termina de construit", dovreti ,,a sfîrşi fermentarea" ; bg. ftoneTa ,,a citi pînă la capăt", jţOHM ,,a mînca pe săturate" (cf. rj. iazu, s.v., L. Andreicin, M. Ivanov, K. Popov, CtepeMenen 6tJh-eapcnu e3UKy Sofia, 1957, p. 8). în sîrbocroată, în texte mai vechi, do are şi funcţiunea de adverb cu valoarea ,,de tot, chiar", rar folosit. Cu această funcţiune do a fost împrumutat şi în limba română, în graiurile din Banat şi din regiunile limitrofe ; vezi § 1. Nu poate fi exclusă nici ipoteza că adverbul do s-a dezvoltat din prefixul do-, pe teren românesc (cf. Cokut-Vulpe, p. f. 377).
2 După G. Weigand, sensul derivatelor româneşti cu do- s-ar explica prin influenţa magh. meg (Der banater Dialekt, în jahresbericht iii (18S6), 232), ceea ce nu poate fi admis.
Prefixul a fost probabil detaşat din împrumuturi analizabile şi semi-analizabile ca : doborî < bg. do6opn (analizabil în raport cu oborî < v.sl. ckc>phth) ; dobîrşi, cf. ser. dovrsiti (analizabil în raport cu cbîrşi, de la obîrşie, cf. v.sl. oept^uuth) ; dogori (dogori), cf. bg. doeopxM (doeopneaM), ser. dogorjeti, v. si. A^rop-fcTH (cf. prigori).
De asemenea do- a fost „simţit" ca prefix din derivate bulgare sau sîrbocroate în care temele există independent în româneşte (poate şi derivatele, deşi textele româneşti nu le atestă), ca, de exemplu : ser. docitati, bg. donema, bg. doruiauţaM ,,a plăti ceva in plus" etc. Unele împrumuturi cu prefixul do- sînt neanalizabile pentru vorbitorii români: dojeni < v. sl. ac*k*h;k < a^^th ; domoli, cf. ius. doMojiumbcn
(<V. Sl. a*m*ahth Cfa).
Pentru ultimul cuvînt vezi Graur, e. S0, care, pe lîngă etimologia propusă, nu exclude nici Dosibilitatea influenţei lui mcale asupra familiei: domol, domoli, nemoliţi; vezi şi tdrg, s.v. domoli.
6. Ca origine, temele la care se adaugă prefixul sînt:
— latine moştenite (cele mai multe) : doavea, dolăsa, doplin, ăospune, dosurd, dozice etc.;
— slave : dobîrşi, doborî, dociti etc.;
— comune cu albaneza: ăogăta;
— neologice : doaranja, dotermina.
7. Cu excepţia lui doborî, general în limbă, derivatele cu do- aparţin, în special, graiului din Banat şi din regiunile învecinate. în aceste graiuri prefixul do- este productiv.
Vezi acum si Eugen Beltechi, Trei arii bănăţene: do(-), pro-, &ă-, în cl xx (1975), nr. 2, p. 173-187.
100
E- vezi JEX-i
ECTO-
1. Prefixul ecto- este omonim cu ecto-, variantă învechită a elementului de compunere Inecto- din formaţii ca ectolitru, ectometru (Prot.-Pop., s.v. ecto „hecto-") apărută sub influenţa pronunţării şi a grafiei italiene (vezi şi K". A. Ursu, în sill i 152).
2. în dm sînt înregistrate 2 derivate analizabile, la care se adaugă 12 derivate din alte surse :
ectoantigen (d. med.), ectoblast (şi: ectomezoblast ib.), ectocolostomie (ib.), ectocornee (ib.), ecto-cranial (ib.), ectodinamomorf Pedol. (ltr2), ectogeneză Biol. (dn2), ectoparazit (der, ltr2, d. med., dn2; şi: ectoendoparazit der), ectoperitonitâ (d. med.), ectoplacentă (ib.), ectoretinâ (ib.), ectosferâ (ib.).
Derivatele cu ecto- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: ecto-derm (şi ectodermă), cf. derm, dermă; ectogeneză, cf. geneză; ectoplasmă, cf. plasmă etc.;
II adjective (rar), analizabile în raport cu:
— un adjectiv : ectodinamomorf; ectoparazit apare atît ca substantiv,
cît şi ca adjectiv;
— un substantiv (formaţie parasintetică) : ectocranial.
în cîteva cazuri ecto- se ataşează şi la teme anterior compuse sau prefixate cu mezo- sau endo-, formînd derivate ca ectoblast şi ectomezoblast, ectoderm şi ectomezoderm, ectoparazit şi ectoendoparazit.
Formaţii semianalizabile: ectocardie, cf. miocardic (p.med.); ectofit (ib.), cî.fito--, ectoprocta, cf. endoprocta (lte2) ; ectozoar, cf. proto-zoar (d. med.).
3. Prefixul ecto- exprimă exterioritatea spaţială: ectocornee „pătura externă a corneei", ectoderm „foiţă embrionară externă", ectogeneză „teorie ... care absolutizează acţiunea mediului extern", ectoparazit „parazit extern" (cf. ciuperci ectoparazite „ciuperci parazite al căror miceliu se dezvoltă la suprafaţa organelor atacate") etc.
Derivatele cu ecto- formează de obicei perechi antonimice cu derivatele cu prefixul endo-.
Mai puţin clar reiese această valoare a prefixului la adjectivul ectodinamomorf (folosit în sintagma soluri ~e ,,soluri formate sub acţiunea predominantă a climei, influenţate în mai mică măsură de ceilalţi factori pedogenetici").
4. Ecto- este un prefix neologic, de origine grecească, împrumutat m limba română prin derivate din diferite limbi moderne (franceza, engleza, germana, italiana, rusa). împrumuturile cu acest prefix au corespondente în mai multe limbi: ectoderm, cf. fr. ectoderme, it. ectodermă, germ. EModerm, engl. ectoderm, rus. dKmodepMa; ectoparazit, cf. fr. ecto-parasite, it. ectoparassita, germ. Ektoparasit, engl. ectoparasite, rus. twmonapa8umu (pl.); ectoplasmă, cf. fr. ectoplasme, it. ectoplasma, germ. Mtioplasma, engl. ectoplasm, rus. dnmonmsMa etc.
In limba greacă Ixto^, compus al lui ex, avea statut de adverb şi de prepoziţie, cu sensul „în afară" (cf. Baillt, s.v.). El a fost folosit de diverse limbi moderne, în combinaţie cu baze greceşti sau latineşti,
101
la formarea unor termeni din domeniul medicinei, biologiei etc., termeni în care ecto- îşi păstrează sensul originar, indicînd exterioritatea faţă de obiectul denumit prin bază.
Cu acelaşi sens, apare şi prefixul înrudit la origine exo- (vezi EXO-, p. 111), cît şi baza lor comună ec- (<gr. ex, adverb şi prepoziţie, înregistrat şi ca prefix de Mirambel, g. 218), care în limba română apare numai în formaţii semianalizabile : eccrin cf. endocrin (d. med., s.v. glandă), ecmnezie cf. amnezie (ib.), ecnoia cf. paranoia (ib.), ectopie cf. distopie, heterotopie (ib.).
în limba română derivatele cu ecto- sînt atestate abia în secolul al XX-lea.
5. Prefixul pare a fi neproductiv în limba română : el apare numai în combinaţie cu teme neologice, în termeni de strictă specialitate, pentru care e de presupus că au circulaţie internaţională, chiar atunci cînd unii dintre ei nu sînt înregistraţi în dicţionarele pe care le avem la dispoziţie : ectoantigen, ectocornee, ectocolostomie, ectodinamomorf, ectoperitonită, ecto-placentă, ectosferă, ectoretină.
Derivatele cu ecto- aparţin stilului ştiinţific (în special terminologiei medicale şi biologice).
EM- vezi EN-
EN- (EM-, AN-J
1. Prefixul en- are varianta condiţionată em- înaintea sunetelor b, p, f: embolie, emplastru, emfază, emfizem ; an-± este o variantă învechită a lui en- : ancefalic (cf. Ursu, t.).
Emplastru apare şi sub forma (învechită) implastru (Ursu, t.).
En- e de obicei neaccentuat în româneşte. în formaţii neanalizabile învechite prefixul apare şi accentuat : emplastron; vezi şi enfraxis, engrafon la Gâldi, m. 179.
2. în dm sînt înregistrate numai 2 formaţii analizabile: encefalic şi enciclică.
Prefixul en- apare şi în epenteză (vezi EPI-).
Din alte surse se adaugă 8 derivate :
enarmonie Muz. (der, dn2), enartrozâ (d. med.), encausticâ Pict. (der, dn2), encondrom (d. med.), encranius (ib.), enoftalmie (ib.), enosteom (ib.), entopic (scl xxvi (1975), nr. 5, p. 46).
Formaţiile cu en- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu :
— un substantiv : enarmonie, enaţtroză, encondrom, encranius, enoftalmie, enosteom ;
Intr-o perioadă mai veche — pe la jumătatea secolului trecut — formaţia emplastru era analizabilă în raport cu plastru (azi nefolosit), ambele cuvinte avînd sensul de „plasture" (cf. Ursu, t.).
— un adjectiv : encausticâ, enciclică;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : encefalic, entopic.
Formaţii semianalizabile: empiem Med. (d. med., dn2), cf. piemie; enantem Med. (der, dn2, d.med.), cf. exantem; enclitic, cf. proclitic ; endemic, cf. epidemic; engramă (d. med.), cf. diagramă ; enostoză
102
(d.med.), cf. entostoză; entropie Fiz., cf. isotropie; enurezis Med. (der, dn2, d. med.), cf. diureză; enzimă, cf. zimază; enzootie Med. (der, dn2), cf. epizootie.
3. Valoarea lui en- este interioritatea („în, înăuntru") : encefalic, encondrom „tumoare (condrom) dezvoltată în interiorul unui os", enoftalmie „înfundarea globului ocular în orbită", enosteom „osteom dezvoltat în sinusurile paranazale"; în cazul unui derivat semianalizabil ca enantem „erupţie apărută pe faţa interioară a unei cavităţi naturale" sensul prefixului reiese din opoziţia cu derivatul exantem „erupţie exterioară".
Sensul,,la urmă" al lui enclitic reiese din opoziţia cu proclitic (ultima fiind probabil o formaţie ulterioară faţă de enclitic).
în alte formaţii, valoarea lui en- este neclară: enarmonie „egalitatea înălţimilor unor sunete care poartă denumiri diferite", encausticâ „procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită", enciclică „circulară trimisă de papă catolicilor".
4. En- este un prefix neologic de origine grecească (Iv-). El a pătruns în româneşte prin împrumuturi, fie direct din greacă, fie prin intermediul altor limbi: de cele mai multe ori prin franceză, dar şi prin latină (uneori, pe mai multe căi) :
(analizabile) emplastru — lat.  emplastrum  (varianta înve-
chită emplastron este un împrumut după ngr. SfjwcXacrTpov, vezi Ursu, t.), enarmonie — fr. en-harmonie, enartroză — fr. enarthrose ;
(semianalizabile)     enclitic — fr.   enclitique,   lat.   encliticus, gr.
lyxXtTixo^, endemic—ngr. Iv§y}(jux6s, fr. endemique, enzootie — fr. enzootie ;
(neanalizabile)        embolie — fr. embolie.
în greacă ev(-) („înăuntru, în") este prepoziţie şi prefix. Gu ultima funcţiune are varianta sţx-(înainte de (3, tu, 9, \i, <\>) (cf. Bailly, s.v. ; Riemann- Goelzer, gr. gr. 340; Mirambel, g. 373). Din greacă, derivatele cu Iv- au pătruns în latina tîrzie şi medievală de unde au fost împrumutate de limba franceză. în multe derivate franceze, valoarea prefixului en- este neclară, fapt care se oglindeşte şi în termenii pătrunşi în româneşte.
Varianta an- din (înv.) ancefal redă pronunţarea din franceză a prefixului gr. ev- în derivate a căror temă începe cu o consoană, enc4phale, enclitique, encyclique, enharmonie, enzootie.
Prefixul e pronunţat en- în franceză numai înainte de vocale : enarthrose, enostose, enuresie.
Pronunţarea en- a prefixului este generală în limba rjomână de azi (şi sub influenţa termenilor latini cu en-). Varianta condiţionată em-se explică şi etimologic prin forma grecească şi latinească a prefixului (vezi mai sus).
Toate formaţiile cu en- din limba română sînt împrumuturi. Primele împrumuturi au pătruns pe la jumătatea secolului al XlX-lea : (analizabile) ancefalic (a. 1843, cf. Ursu t.),
(semianalizabile)     endemic (a. 1843, cf. Ursu, t.), (neanalizabile)        emplastron (într-un manuscris tradus din greceşte la  sfîrşitul secolului al XVIII-lea, cf. Ursu, t.), emfizem (a. 1852, cf. Ursu, t.). 5. Prefixul este neproductiv.
Formaţiile cu en- aparţin stilului ştiinţific, fiind mai frecvente în terminologia medicală.
103
END- vezi ENDO-
ENDO- (END-, ENDON- ANDO-), ENTO- (ENT-)
1. Endo- şi ento- sînt prefixe din aceeaşi serie, pentru că sînt originar înrudite şi atît de asemănătoare ca înţeies, încît au devenit perfect sinonime (v. p. 105).
în situaţiile în care derivatul cu ento- este definit prin cel cu endo- (entoderm v. endoderm d. med.) ento- ar putea fi considerat chiar variantă.
Variantele fonetice end-, respectiv ent-, apar în derivatele (împrumutate) a căror bază începe cu o vocală, în special o-: endarterită (der, d. med.), endoftalmită (d. med.), endosmoză (da ms., der, d. med., dn2, ltr2), entamoeba (d. med.), entoptic (ib.), entostoză (ib.). Prefixul endo-are şi varianta fonetică învechită ando- în andocarp (Ursu, t.) şi varianta etimologică învechită endon- în endonarterite, endonenterite (lm).
2. Endo~. în dm sînt înregistrate 4 derivate analizabile, la care se adaugă 32 din alte surse:
endarterită, endobază (d. med.), endobiologie (ib.), endobucal (ib.), endocapilaritâ (ib.), endocer-vicitâ (ib.), endociclic Paleont. (ltr2), endocraniu (der, d. med.), endodiascop (d. med.; şi: endodiascopie), endodinâ (ltr2), endoenzime (pl.) Biochim. (der, d. med., ltr2), endoestezie (dn2) cf. estezie (d. med.), endoflebită (d. med.), endoftalmită (ib.), endogeneză (dn2), endolizină (d. med.), endomagmatic (ltr2), endometritâ (der, d. med., dn2; şi: endometriom, endometrioză, endometrium d. med.), endomitoză (d. med.), endonazal (ll 10 (1965), p. 236), endonucleolus (d. med.), endoparazit (der, d. med., dn2, ltr2 ; şi: endo parazitism d. med.), endopeptidazâ (d. med.), endoplasmă (der, d. med., dn2), endopoliploidie (d. med.), endoproteză (der), endo-radioterapie (der), endostetoscop (d. med.), endotoxină (der, d. med., ltr2), endovasculită (d. med.), endovenos (ib.), endovibrator Telecom, (ltr2).
Derivatele cu endo- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv (se remarcă, prin frecvenţă, bazele formate cu sufixul -ită) : endobază, endo-bronşită, endocapilaritâ, endoderm, endoflebită, endolimfă, endoparazit etc.; (formaţie parasintetică) endoftalmită;
II adjective (mai rar), analizabile în raport cu un adjectiv : endobucal, endociclic, endomagmatic, endonazal, endotermic (şi: endoterm), endovenos.
Formaţii semianalizabile: endocard, cf. miocard; endo-carp, cf. exocarp, pericarp; endocrin (şi exoendocrin, endoexocrin), cf. eccrin, exocrin; endofagie, cf. exofagie (d. med.); endofazie „trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbajă", cf. afazie, disfazie; endoforie, cf. esoforie (d.med.); endogamie (der, dn2), cf. exogamie, poligamie; endomorfism (der, dn2, ltr2), cf. izomorfism; endoscop(ie) (da ms., dn2), cf. microscop (ie); endoteliu (der, dn2, d. med.), cf. epiteliu etc. (de remarcat preponderenţa semianalizei prin prefixele antonimice exo-, ecto-).
Ento~. Nici o formaţie analizabilă în dm, 4 derivate analizabile în alte surse: entamoeba, entoblast (d. med.), entoderm (ib.), entoptic „viziunea şi situarea exterioară a unor elemente din interiorul propriului ochi" (ib.).
104
Derivatele cu ento- sînt: substantive, analizabile în raport cu
— un substantiv : entamoeba, entoblast, entoderm;
— un adjectiv : entoptic.
Formaţii semianalizabile: entofit (d. med.), cf. fito-; en-toscop(ie) (d. med.), cf. microscop (ie); entostoză „enostoză" (ib.); entozoar (da ms., d. med., dn2), cf. prbtozoar.
3. Prefixele endo-, ento- exprimă interioritatea spaţială: endocraniu „faţa internă a cutiei craniene", endoestezie „sentiment, sensibilitate internă" cf. estezie „sentiment", endogeneză „producere a celulelor în interiorul altor celule", endometrită „inflamaţie a mucoasei uterului", endosmoză „trecere a unui lichid printr-o membrană din mediul exterior acesteia în spaţiul mărginit de ea", endoparazit „parazit care trăieşte în interiorul organelor sau al ţesuturilor organismului gazdă", endobucal „în interiorul cavităţii bucale", endovenos „în interiorul unei vene" etc.; entoderm „pătura germinală primitivă internă care formează căptuşeala tubului digestiv şi a derivatelor sale", entoptic etc.
în unele cazuri baza substantivală indică un instrument, iar derivatul cu endo-, ento- utilizarea acestuia în interiorul organismului: endo-scop „instrument folosit la cercetarea cavităţilor interne" (vezi şi endodiascop, endostetoscop, entoscop), endoproteză „proteză folosită în interiorul corpului".
Derivatele cu prefixul endo- formează, de obicei, perechi antonimice cu derivatele cu prefixele ecto- şi exo-.
1. Derivatul endopoliploidie are aceeaşi valoare cu baza (în d. med. e definit prin poliploidie).
2. Din definiţiile date în dicţionare nu reiese clar sensul prefixului la endobiologie, endomitoză sinonim cu endopoliploidie, endonucleolus ,,aria necolorată dintr-un nucleol", endomagmatic (în sintagma roci endomagmatice ,,roci magmatice de adîncime şi de suprafaţă"), entamoeba ,,gen de amibă (amoeba)".
4. Endo- şi ento- sînt prefixe neologice, de origine grecească, intrate în limba română prin împrumuturi din limbile moderne.
Endo- provine din gr. svSov, cu statut de adverb şi de prepoziţie, avînd sensul „în interiorul, înăuntrul, spre interior" (Bailly, s.v.), iar ento- din gr. ivroţ, de asemenea cu statut de adverb şi de prepoziţie, cu sensul „în interiorul, înăuntrul, în spatele, dincoace de" (uneori folosit în opoziţie cu Ixtos, cf. Bailly, s.v.), ambele formate de la £v (pentru care vezi EN-). Ele au fost folosite de limbile moderne la formarea unor termeni ştiinţifici (fr., it., germ., engl. endo-, ento-, rus. sndo-, dnmo-); cel mai adesea formaţiile sînt cu endo-, iar puţinele formaţii cu ento- sînt glosate de obicei, în limbile moderne, prin termeni care îl conţin pe endo- : entoderm „endoderm", entoblast „entoderm primitiv", entofit „endoparazit", entozoar „endoparazit". în felul acesta, opoziţia cu ecto- se realizează prin endo-, şi nu prin ento-, ca în greacă.
Cele mai multe derivate cu aceste prefixe au corespondente în mai multe limbi, dar limba română le-a împrumutat mai ales din franceză şi din italiană: endoderm (entoderm), cf. fr. endoăerme, it. endoderma, §erm/ Endodermis (Entoderm), engl. entoderm, rus. dndodepMa; endometrită, cf. fr. endometrite, it. endometrite, germ., engl. endometritis, rus. BHdoMempum; endoparazit, cf. fr. enăoparasite (şi entoparasite), it. endo-parassita, germ. Endoparasit, engl. endoparasite (şi entoparasite), rus. * endonapasumu(pl.);   entoblast, cf. it. entoblasto, engl.  entoblast; ento-
105
zoar, cf. it. entozoario, fr. entozoaire etc. Pentru cîteva formaţii am întîlnit corespondente într-o singură limbă: endarterită, cf. engl. endarteritis (endoarteritis) ; endoradioterapie, cf. fr. endoradiotherapie; endovenos, cf. it. endovenoso; entoptic, cf. fr. entoptique.
Varianta învechită ando- se explică exclusiv prin influenţa limbii franceze, iar varianta endon-, ca un grecism neobişnuit.
în limba română derivatele cu endo- sînt atestate începînd cu mijlocul secolului al XlX-lea. Astfel, pe la 1842 este înregistrat andocarp (Ursu, t.), care reapare cu doi ani mai tîrziu (1844—1845) sub forma endocarp (ib.). Alte atestări datează din a doua jumătate a secolului al XlX-lea : endosmoză (Prot.-Pop.), endofragmă (Costinesctj). în dicţionarul lui Laurian şi Massim sînt înregistrate multe formaţii cu endo-la care se păstrează, de obicei, aspectul etimologic fie numai al bazei, fie şi al prefixului: endocardite, endoesthesia, endogastrite, endonarterite, endonenterite, endopericardite, endophlebite, endopleura, endosmose, endo-sperm. Pentru formaţiile în ento- dispunem de atestări numai din secolul al XX-lea.
5. Prefixul endo-, care apare numai în combinaţie cu teme neologice, este slab productiv în limba română : este probabil o formaţie românească endobiologie, termen despre care ştim că a fost creat de C. I. Parhon (vezi d. med.), fără a fi putut identifica sursa în care 1-a folosit. Pe terenul limbii române au putut fi formate şi alte derivate la care nu am găsit corespondente în alte limbi, ca endobază, endocapilaritâ, endoproteză etc. Ento- nu pare a fi productiv în română.
Derivatele cu endo- şi ento- aparţin stilului ştiinţific, şi anume terminologiei medicale.
ENDON- vezi ENDO-ENT(O)- vezi ENDO-EP- vezi EPI-
EPI- (EP-, IPI-)
1. Prefixul epi- are varianta ep-, în combinaţie cu o temă care începe cu o vocală : eparhie, epodâ, epoxizi ; ipi- este o variantă învechită : ipistat. în derivate, epi- are un accent secundar pe prima silabă: epi-, Ear găsim şi varianta epi- (ipi-), cu accentul (principal) pe a doua silabă* ea în episcop, epistolă, epitrop.
Derivatul semianalizabil episcop s.n. ,,aparat de proiecţie prin reflexie" (dn2, ltr2), cf. diascop, se deosebeşte de omograful său episcop s.m. („grad în ierarhia bisericească") prin poziţia accentului, diferită la ultimul în limba literară actuală (episcop are şi varianta episcop).
2. în dm sînt înregistrate 7 derivate analizabile, la care se adaugă 15 din alte surse :
epiciclu (dn2, ltr2), epicontinentală (mare~der), epidesmin Min. (ltr2), epifaringe (d. med.), epifenomenalism Filoz. (der), epifonem (dk2), epifrază (ib.), epipaleolitic (der), episilogism (dn2)' epispastic Med. (Ursu, t.), epistil (dn2), epiteoretisi ,,a cerceta cuprinsul unei scrieri" (brv ii 138),' epitermal(ă) (treaptă~ă) Geol. (der), epizonă Geol. (der, ltr2), epoxizi pl. (der, ltr2).
Formaţiile cu epi- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: epicarp, epicentru, epiciclu, epidermă, epidesmin, epidiascop, epifaringe, epi-
fenomen (alism), epifonem,  epifrază,  epiglotă,  epipaleolitic, episilogism epistil,  epizonă, epodă, epoxizi;
II adjective,  analizabile în raport cu un adjectiv: epicon-tinental, epigenetic, epitermal, epispastic;
III verbe, analizabile în raport cu un verb : epiteoretisi. Formaţii   semianalizabile: eparhie, cf. exarhie; epicard
(dn2), cf. cardiac; epicotil (der), cf. cotileăonat(e); epidemie, cf. endemic; epifiză, cf. Upofiză; epifite pl. (der, dn2), cf. fitologie ; epigastru, cf. ipo-gastru; epigraf, cf. poligraf, epigramă, cf. diagramă; epilog, cf. prolog; epiteliu, cf. enăoteliu; epizoare pl., cf. protozoare; epizootie, cf. enzootie; eponim, cf. sinonim, omonim.
Epentezâ, cf. metateză, este o formaţie cu două prefixe : ep-, variantă a lui epi-, şi en- (vezi p. 8, 102).
3. Prefixul epi- are următoarele valori:
1) suprapunerea („pe, deasupra'') : epicard ,,învelişul de deasupra inimii", epicentru „regiune situată deasupra focarului, centrului unui cutremur", epidermă, epiglotă etc. Acest sens se confundă uneori cu exterioritatea (vezi glosări ca epicarp „membrană externă" etc.).^De aceasta din urmă se leagă valoarea de răspîndire, extindere prezentă la formaţiile semianalizabile epidemie, epizootie;
2) posterioritatea spaţială sau temporală („după, la urmă"): epifonem „exclamaţie la sfîrşitul unui discurs, unei povestiri", epifrază „figură retorică adăugată unei fraze şi care dezvoltă o idee accesorie", epigeneză „proces de depunere a mineralelor după formarea rocilor în care sînt depozitate", epipaleolitic „denumire a perioadei postglaciare, pînă la apariţia formelor neolitice", epitermal „referitor la stadiul final al procesului 'hidrotermal". La valoarea de posterioritate se poate ataşa şi exprimarea unui caracter secundar : epifenomen (şi epicheremă%).
3) proximitatea („spre") : (mare) epicontinentală „partea mării cu adîncime mai mică, situată spre continent"; aici poate fi încadrat şi epizonă „zonă de transformare metamorfică cuprinsă între suprafaţa pămîntului şi adîncimi variabile de 4—6 km".
4. Epi- este un prefix neologic de origine grecească (ini). El a pătruns în limba română prin împrumuturi, fie direct din greacă, fie din latină sau din limbile romanice, în special din franceză. împrumuturile din alte limbi (slave sau germană) sînt rare; unele formaţii cu epi- au intrat în româneşte pe mai multe căi:
(analizabile) epicarp — fr.   epicarpe,  it. epicarpio,
epidermă — lat. epiderma, fr. epiderme, epifrază — fr. epiphrase, epiglotă — fr. epiglotte,
epidiascop — fr. epidiascop, germ. Epidiascop ; (semianalizabile)     epigastru — gr. ImyacrTpiov,
episcop s.n. — germ. Episcop,
epizootie — gr.  £7u£cootloc,  rus.  enH300THH, fr.
epizootie ;
(neanalizabile)       episcop s.m. —gr. iniGxoTzoQ, sL WHCKomi, NsnHCKoymi, epistaxis „hemoragie nazală" — fr. epistaxis, epitaf — fr. epitaphe, lat. epitapliius, epitalam — fr. epitalame, gr. emOaAajxiov.
Cele mai vechi atestări cu prefixul epi- sînt derivate neanalizabile sau, cel mult, semianalizabile în limba română. Acestea apar în texte
106
107
din secolul al XVI-lea — al XVII-lea : episcop s.m. (cea. a. 1580, în da ms.) vezi şi arhiepiscop (Coresi, în da), eparhie (Ureche, la tdrg), epistolie (a. 1652, în da ms.), epitrop (Dosoftei, în da ms.).
Cuvinte ca episcop, epitrop, eparhie sînt termeni ecleziastici de origine bizantină care au pătruns în limba română începînd din secolul al X-lea, prin mijlocirea textelor slave (Mihajescu, infl 186-187).
Forma piscop pentru episcop provine din gr. biz. tzickoko- şi poate fi găsită în po 11.
Numeroase derivate cu epi- au pătruns în sec. al XVIII-lea începînd cu Cantemir (epifoneme) şi cronicarii munteni (epigrama); vezi la Gâldi, m. numeroase împrumuturi, unele neadaptate, de la sfîrşitul acestui secol şi din prima jumătate a sec. al XlX-lea: epilepsie a. 1760, epizootie a. 1829 etc.
Majoritatea derivatelor cu epi- a pătruns în limba română în prima jumătate a secolului al XlX-lea : epiglotă (a. 1820, la Ursu, t.), epigastru (a. 1830, ib.), epispastic (a. 1830, ib.) etc.
Varianta ipi- din ipistat (epistat), ipitrop (epitrop) reproduce pronunţarea neogrecească.
5. Prefixul se ataşează la teme neologice, în special de origine latino-romanică. Epi- e neproductiv în limba română (apare numai în împrumuturi).
6. Derivatele cu epi- aparţin stilului ştiinţific, fiind folosite cu precădere în terminologia ştiinţelor medicale şi geologice.
ES-± vezi EX-X ES-2 vezi EXO-ESTRA- vezi EXTRA-
EX-± (E-, ES-J
Iordan, lra 198; Rizescu, p. n. 1 — 11.
1. Prefixul ex-x are varianta condiţionată e- înainte de sunetele : l, m, n, r, v (elibera, emigra, enumera, erupe, evapora). înainte de/ şi p apare cînd ex- (exfolia), cînd e- (efluviu).
1. în cazul unor derivate e greu de delimitat prefixul ex-x de varianta ex-2 (înainte de vocala o-) a prefixului exo-, deoarece ambele elemente derivative au valori apropiate (de ex. exoftalmie, exosmoză), vezi p. 110
în der se notează, de exemplu, că exosmoză e format cu prefixul ex-, şi nu cu exo-, ca în alte dicţionare. în der, dn2, d. med. exoftalmie e considerat că ar fi un derivat cu prefixul exo-; la Robert pentru exophtalmie găsim etimologia : ex ,,hors" şi gr. ophtalmos.
2, în unele derivate semianalizabile s- din temă se confundă cu ex-, ca de exemplu: expira, exista (spre deosebire de exsudare, în care grafia permite delimitarea clară a prefixului şi a temei).
Varianta es-v care se întîlneşte în special în scrierile din prima jumătate a secolului al XlX-lea: espune, estrage etc. (cf. Ursu, t.), este învechită. Ea se întîlneşte, de obicei, înainte de consoană; vezi însă şi exemple (neanalizabile) ca esact, esala, esista, în care apare şi varianta ez-.
2. în dm sînt înregistrate 21 de derivate analizabile, la care se adaugă 21 de derivate din alte izvoare:
etanşa (dn2), emarginat (ib.), emascula (ib.), excorporatie (ib.), exinscris (ltr2), exsanguino-transfuzie (der), exsudare Tehn.,,proces de separare şi ieşire la suprafaţă a unor anumiţi componenţi diritr-un material eterogen" (ltr2), exulceraiie (dn2) ; pentru derivatele cu ex- „fost" vezi p. 109, 110 şi 298-299.
Derivatele cu ex-± (e-) sînt:
I verbe,  analizabile în raport cu:
— un verb : elansa, emigra, erupe, exclama, expune, extermina, extinde, extrage, extrăda;
— un substantiv (formaţii parasintetice): emascula, enerva, enumera, evapora, exmatricula, expatria;
Derivatul enumera (fr. enumerer) poate fi analizat în raport cu număr (pl. numere).
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : elucida, epura, exacerba, expropria ;
— un adjectiv sau un verb : elibera;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: efluviu, excorporatie, excurs, ex-ministru, exsanguino-transfuzie, exsudare; etc.
III adjective,  analizabile în raport cu:
— un substantiv (formaţii parasintetice): emarginat, excentric;
— un adjectiv sau un participiu : exinscris, exteritorial.
Cele mai multe derivate stabile cu prefixul ex-x (e-) sînt verbe.
Formaţii semianalizabile: eflorescentă, cf. floare; elabora, cf. laborios; elonga (der, dn2), cf. oblong; emite, cf. demite, remite; emolient, cf. moale; evoca, cf. invoca; excava, cf. cavitate; excrescenţă, cf. concrescenţă; excita, cf. imita; exclude, cf. include; excomunica, cf. comunitate; exfolia (dn2), cf. interfolia; exhuma, cf. înhuma; expectora, cf. pectoral; explicit, cf. implicit; exporta, cf. importa; exprima, cf. imprima; expuncţiune (dn2), cf. punct; exterior, cf. interior; exsudaţie (dn2), cf. asudare; extern, cf. intern.
Cele mai multe derivate semianalizabile cu ex-x (e-) se pot raporta la derivate cu prefixul în-x (îm-J.
3. Prefixul ex-x (e-) are valorile:
1) exterioritatea („în afară")j elansa, exmatricula, expatria, expune, extrage; excentric, exinscris. în cazul lui elibera, prefixul are rol de i n d i c a t o r al sensului exprimat de bază;
2) trecerea într-o nouă stare (valoare eventivă sau factitivă): elucida, enerva, evapora;
3) pierderea unei calităţi („fost"), de obicei în derivare cu substantive care denumesc o funcţie, un rang, un grad: ex-prinţ <I. Ghica, Amintiri din pribegie, p. 340), ex-şef (Gherea, în da ms.); cf. însă şi: ex-siameze (inf. buc. nr. 4104, 1966, 21 oct., p. 4/5.)
Uneori ex- (cu valoarea de sub 3) apare şi pe lîngă nume de persoane (vezi Graur, n. p. 103, unde e înregistrat un exemplu ca ex-Duflos).
Dintre sensurile prefixului, cele mai bine reprezentate sînt: „în afară" şi „fost".
«Cu ultima valoare, prefixul apare scris de obicei despărţit de temă prin cratimă: ex-director, ^ex-ministru etc. Vezi dlrc, s.v. ex-; vezi şi p. 298 — 299.
4. Ex-± este un prefix neologic de origine latină, dublet al prefixului moştenit s- (< lat. ex-); el a fost împrumutat în limba română, la începutul secolului trecut, fie direct din latină, fie din limbile romanice (în special din franceză): elibera — lat. eliberare, excurs — lat. excursus, extinde — lat. extendere, enerva — fr. enerver, epura—fr. epurer, expa-tria — fr. expatrier, exporta — it. esportare, expropria — fr. expro-prier. Uneori e greu de precizat din ce limbă a pătruns în româneşte un anumit derivat: elucida —lat. elucidare, fr. elucider; evapora — lat. «euaporare, fr. âvaporer.
108
109
Cele mai multe derivate cu ex-x (e-) sînt împrumuturi. Pe teren românesc s-au format şi unele semicalcuri ca: expune — lat. exponere? extrage — lat. extrahere.
Pentru dublete ca: evapora — svapora, vezi p. 220.
Valorile lui ex-x se explică prin împrumuturile din latină şi din limbile romanice (vezi p. 217).
Ex- cu sensul „fost" provine din franceză.
Fr. ex- cu acest sens a devenit productiv în timpul revoluţiei din 1789 (cf. Nyrop, g. iii 234) si, mai ales, în secolul al XlX-lea: ex-depute, ex-ministre, ex-roi (cf. Meyer-Lubke-Piel, 150).
Printre cele mai vechi atestări cu prefixul ex-1 amintim: extrage (a. 1836, la Ursu, t.), evapora (a. 1837, la Urstj, t.), espune (a. 1837, la Glose, d. 283), ex-militar (C. Bălăcescu, 1845, în Primii noştri dramaturgi, 1956, p. 123).
Varianta es-± la unele împrumuturi din secolul trecut se explică în parte prin italiană (vezi it. esistenza, esplicazione etc). Ea a devenit o variantă fonetică populară a lui ex- explicabilă prin tendinţa reducerii grupurilor de consoane.
5. Temele derivatelor cu ex-± (e-) sînt, în cea mai mare parte, de origine latino-romanică; puţine sînt latineşti moştenite (expune, extrage).
Prefixul e puţin productiv, cu excepţia sensului „fost", cu care se creează şi derivate ocazionale.
Prefixul ex-x se foloseşte şi independent, cu valoare adverbială, în expresia a bea ex ,,a bea dintr-o dată tot vinul din pahar*' bph v (1938), 211. După Iorgu Iordan (ib., nota 1) ex din această expresie ar putea fi traducerea germ. aus- din derivatul verbal austrinken ,,a bea tot vinul din pahar''; în favoarea acestei explicaţii s-ar putea invoca faptul că aus- este o particulă separabilă care poate apărea, la anumite timpuri, după tema verbală. Folosirea lui ex(-) se poate explica direct prin lat. e(x)bibere cu acelaşi sens; separarea prefixului se întîlneşte în formula bibamus ex! (Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s? S-au dus pe veci! Bibamus. ex. M. Eminescu, Opere, voi. IV, 1952, p. 353), dar nu este exclus să aibă acelaşi model german
6. Derivatele cu ex- aparţin stilului ştiinţific (fiind folosite în special în terminologia ştiinţelor tehnice şi matematice). Cele cu sensul „fost" apar în stilul administrativ şi în limbajul familiar.
EX-2 vezi EXO-
EXO- (EX-2, ES-2)
1. Prefixul exo- are varianta fonetică ex-2 în derivatele (împrumutate) a căror bază începe cu vocala o (exoftalmie, exosmoză) sau, sporadic, cu a, e (exantropie, exencefal, dar exoemisiune, exoenzimă).
La rîndul ei, varianta ex-2 are varianta etimologică învechită es(s)-2 în derivatul semianalizabil esostosă (essostosă), cf. Ursu, t., s. v.
Es-2, variantă a lui ex(o)-, nu trebuie confundat cu eso-,,înăuntru" din formaţii semianalizabile ca esoforie şi esotropie (d. med.), antonime ale unora cu exo-: exoforie, exotropie.
Varianta ex-2 este greu de delimitat de prefixul omonim ex-x, deoarece ambele au acelaşi sens şi, parţial, aceeaşi sferă de întrebuinţare. Din această cauză unele dicţionare consideră că în exemple ca exoftalmie, exosmoză prefixul este ex-x, şi nu exo- (cf. Bobert, oxford, pentru primul exemplu, der pentru cel de-al doilea).
110
2. în dm sînt înregistrate 3 derivate analizabile, la care se adaugă 17 derivate din alte surse :
exantropie (d. med.), exencefal (ib.), exobază (ib.), exobiologie (dn2), exobucal (d. med.), exociclic Paleont. (ltr2), exoderm (der, dn2), exoemisiune Fiz., Electr., Met. (ltr2), exoenzimă Chim., Biol. (dsr), exogastrulă (d. med.), exometru (ib.), exoparazitism (ib.), exopeptidază (d. med., ltr2), exosplenopexie (d. med.), exosferă (d. med., dn2, ltr2), exospori pl. (ltr2), exotoxină (der, d. med., ltr2).
Derivatele cu exo- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : exobază, exoparazitism, exosmoză, exotoxină etc.;
II adjective (mai rar), analizabile în raport cu un adjectiv: exobucal, exociclic, exotermic.
Formaţii semianalizabile: exocarp (der, dn2), cf. endo-carp, pericarp; exocrin (der, d. med., dn2), cf. endocrin; exogamie „obiceiul de a nu se căsători decît cu indivizi aparţinînd altui trib sau clan" (der, dn2), cf. endogamie, poligamie; exogen „care provine sau acţionează din afară" (der, dn2, d.med., ltr2), cf. endogen; exomorfism (der, dn2, ltr2), cf. izomorfism; exotropie (d. med.), cf. esotropie etc. De remarcat că cele mai multe formaţii de acest fel sînt semianalizabile prin raportare la formaţii cu endo-.
3. Prefixul exo- exprimă exterioritatea spaţială (substantive şi adjective) : exobiologie „ramură a biologiei care studiază prezenţa şi particularităţile formelor de viaţă în spaţiul cosmic, pe planetele sistemului solar", exoenzimă „enzimă extracelulară", exoftalmie „propulsia în afară a globului ocular", exosmoză „trecere a unui lichid printr-o membrană din spaţiul mărginit de ea către mediul dinafară ei", exospori „spori care se formează la exterior...", exobucal „care e situat în afara cavităţii bucale", exociclic „care se găseşte în catena laterală a unui compus ciclic" (ltr2 s.v. exo-), exocrin „care are secreţie externă", exotermic „care se produce cu degajare de căldură" etc.
Derivatele cu exo- formează, de obicei, perechi antonimice cu derivatele cu prefixul endo-.
Din definiţiile date în dicţionare, la unele derivate cu exo- nu reiese clar sensul: exoemisiune emisiune electronică produsă de către o suprafaţă metalică sau nemetalică, care a ajuns într-o stare instabilă în urma exercitării prealabile a unei anumite acţiuni fizice asupra ei", exometru ,,aparat cu ajutorul căruia se măsoară calitatea luminiscentă a radiaţiilor Rontgen în raport cu unităţi de lumină".
4. Exo- este un prefix neologic de origine grecească folosit de limbile moderne la formarea unor derivate din terminologia ştiinţifică.
în limba greacă s£o, format de la s£, care, la rîndul lui, reprezintă gr. ex înainte de vocală, are statut de adverb şi de prepoziţie, cu sensul „în afara, afară de" (cf. Bailly, s.v.). El a fost folosit de diverse limbi moderne (sub forma exo- în franceză, germană, engleză, eso- în italiană, prin care se explică varianta eso- din română, 9k30- în rusă), în combinaţie mai ales cu baze greceşti sau latineşti, la formarea unor termeni în care exo- îşi păstrează sensul originar — exterioritatea faţă de obiectul denumit prin temă —, ca şi ecto-, cu care e înrudit la origine. Cele două prefixe, sinonime între ele şi folosite cam în aceleaşi domenii ale terminologiei ştiinţifice, formează uneori derivate de la aceeaşi bază, cu acelaşi sens : exoderm / ectoderm (vezi şi Quillet, Dictionnaire encyclopedi-que, 1935, care trece fr. exoderme ca sinonim al lui ectoderme), exocardie \ sctocardie (semianalizabile, d. med.), exoparazitism \ ectoparazit.
lll
Prefixul a pătruns în limba română mai întîi direct din greacă prin derivate neanalizabile apoi a fost reîmprumutat din limbile de circulaţie internaţională prin derivate care au de obicei corespondente în mai multe limbi: exoderm, cf. fr. exoderme, germ. Exodermis, it. esoderma, engl. exoderm; exoftalmie, cf. fr. exophtalmie, it. esoftalmia, engl. exopMatmia, rus. dmcfimajibMua; exosmoză, cf. fr. exosmose, germ. Exosmose, it. esosmosi, engl. exosmose, rus. bksocmo3 ; exospori (pl.), cf. fr. exospore, germ. Exosporen, engl. exospore; exotermic, cf. fr. thermique, it. esotermico (sau rus. 9K3omepMu%ecKuu; cf. şi exoterm cu corespondent în germ. exoiherm) etc.; pentru exotoxină amîntîlnit corespondent numai în fr. exotoxine.
Primele atestări ale unor cuvinte cu exo- provin din secolul al XVIII-lea, fiind grecisme neanalizabile în limba română, care au dispărut odată cu încetarea influenţei greceşti: exocastron „cartier mărginaş" (a. 1715), exof(i)lă „carte mică, fără valoare, la jocul de cărţi" şi exoflisi „a lichida o afacere,ase descotorosi de cineva nedorit" (a. 1794) etc, la Gâldi, m. 186.
Derivatele analizabile cu exo- împrumutate din franceză, germană etc. sînt atestate abia în secolul nostru; prima atestare de care dispunem pentru un termen semianalizabil este de la mijlocul secolului al XlX-lea : esostosă (exostoză) a. 1852, Ursu, t., s. v.
5. Prefixul exo- apare numai în combinaţie cu teme neologice şi din această cauză e greu de precizat dacă e productiv sau nu pe terenul limbii române, deşi la unele derivate nu am întîlnit, în dicţionarele pe care le avem la dispoziţie, corespondente în limbi străine (cf. exemple ca exencefal, exobucal, exociclic, exoemisiune, exoenzimă, exometru, exo-parazitism, exopeptidază, exosplenopexie).
Derivatele cu exo- aparţin stilului ştiinţific, fiind folosite în special în terminologia medicală.
EXTR- vezi EXTRA-
EXTRA- (ESTRA-, STRA-2, EXTR-, EXTRO-)
Iordan, lra   198—199;   Ocheşeanu, p.   41—42,   49, 50.
1. Prefixul extra- are variantele etimologice învechite estra- în estra-ordinar (Negulici), estrafin, estrajudiciar (Protopopescu), stra-2 în stra-formare (Ursu, t., s.v. metamorfoză), stravedere (Ursu, t., s.v. transparenţă), stravagant, stravaganţă (Heliade, la Close, d. 304) şi variantele etimologice extr- şi extro- numai în formaţii semianalizabile (împrumutate) : extrinsec cf. intrinsec, extrovertit (dn2) Psih. „extravertit" („care îşi îndreaptă atenţia spre lumea dinafară" mde) cf. introvertit „care îşi îndreaptă atenţia mai ales spre viaţa sa interioară" şi extroversiune Med. „revărsare în afară a unui organ cav" cf. introversiune Psih.
2. în dm sînt înregistrate 8 derivate analizabile, la care se adaugă 34 de derivate din alte surse :
extrabisericesc (di), extracentral (mde), extraconjugal (Iordan, lra 198), extracontabil (der), extracorporal (dn2), extracurent (ltr2), extrados (der, dn2, ltr2), extradotal (Iordan, lra 198, dn2), extradural (d. med.), extrafain (Iordan, lra 199, smfc i 42), extrafluid (cerneală ~â), extragalaxie (cl xviii (1973), nr. 1, p. 25; şi: extragalactic ll 10 (1965), p. 238, mde), extra-
gramatical (dn2), extrajudiciar (Protopopescu, dn2), extralegal (Iordan, lra 198, dn2), extralingvistic (dn2), extraliterar (rom. lit. 1975, nr. 47, p. 4, col. 2), extranatural (Iordan, lra 199), extraperitoneal (dn2 ; şi: extraperitonizare d. med.), extra piramidal (d.med.), extraplan (sclxxiv (1973), nr. 3, p. 249), extraplat (smfc i 42), extrapleural (dn2), extraprofesional (Şt. Bănulescu, Iarna bărbaţilor, ed. II, 1966, p. 134), extrareglementar (dn2), extrarezonanţă (lrc i 42), extrasistolă (der, d. med., dn2), extrastatutar (dn2), extraterestru (ib.), extrateritorial (Iordan, lra 198, dn2 ; şi: extrateritorialitate dn2), extraşic (Iordan, lra 199, smfc i 42), extrauman (di), extraurgent (smfc i 42), extravehicular (în presa actuală).
Derivatele cu prefixul extra- sînt:
I adjective (majoritatea), analizabile în raport cu :
— un adjectiv (de obicei în -al sau -ar) : extrabugetar, extracelular, extrafin, extralegal, extraordinar, extraparlamentar, extraplat, extraşcolar, extrateritorial, extraurban, extrauterin etc.;
— un substantiv : extraplan; (formaţie parasintetică) extradural „situat în afara sau deasupra durei mater" ;
Extra- din extraplan (lucrări ~) este la limita dintre prepoziţie şi prefix (cf. Avram, p. n. 249). Am încadrat formaţia la derivatele cu prefixe pentru că în limba română extra (-) nu apare ca prepoziţie.
II substantive (rar), analizabile în raport cu un substantiv : extracurent, extrados, extragalaxie, extraperitonizare, extrasistolă.
Formaţii semianalizabile : extrapola (cl xviii (1973), nr. l,p. 28 ; şi: -are, -a/ieMat. şiFiloz. der, dn2, d.med., ltr2), cî.interpola (-are,-aţie); extrovertit (extravertit), cf. introvertit-, extravilan (der, dn2), cf. intravilan; extravaza (despre sînge, umori) „a se vărsa" (dn2 ; şi: extravazare der, d. med.), cf. transvaza (dn2) ; extrinsec, cf. intrinsec etc.
Am considerat pe extrapola, extrapolare, extrapolaţie semianalizabile, pentru că analiza prin pol, acceptabilă la interpola, interpolare, inierpolaţie, e mai greu de susţinut din punct de vedere semantic.
3. Prefixul extra- are următoarele valori:
1) exterioritatea
a) spaţială (la adjective, frecvent) : extracelular, extraparlamentar, extrapleural,' extraurban etc; (la substantive, rar, neobişnuit): extrados „suprafaţa exterioară convexă a unui arc sau a unei bolţi", extragalaxie „spaţiu exterior galaxiei noastre";
Cu această valoare, extra- se foloseşte adesea în opoziţie cu intra-.
b) abstractă (la adjective, frecvent) : extraconjugal, extradotal, extrajudiciar, extralegal, extralingvistic, extrareglementar, extrastatutar etc.;
2) superioritatea calitativă (echivalentă cu superlativul absolut; numai la adjective) : extrafain, extrafin, extraplat, extraşic, extraurgent;
1. Cu această valoare prefixul extra- a ajuns să se detaşeze de bază, fiind întrebuinţat în limbajul comercial ca adjectiv invariabil, cu sensul de ,,foarte bun" : (vin, lichior, mazăre, mălai, măsline etc.) extra. Vezi fc i p. VIII.
2. Extracentral indică, în unele contexte, superioritatea (,,foarte central"), în altele, exterioritatea spaţială (,,în afara centrului").
3) adaosul, caracterul suplimentar (rar, numai la substantive) : extrasistolă „contracţie suplimentară a inimii, care survine între contracţiile normale ...", eventual extracurent Electr, „curent de regim tranzitoriu produs prin autoinducţie, care se suprapune curentului principal" ;
4) depăşirea unei limite, poziţia sau starea dincolo de sfera noţiunii exprimate de bază (rar, neobişnuit) : extranatural „supranatural".
112
113
Numai varianta stra-2 are şi sensurile :
— schimbare, modificare a noţiunii exprimate prin bază : straformare „metamorfoză" ;
— trecerea prin ceva, parcurgerea în toate direcţiile : stravedere „transparenţă".
4. Extra- este un prefix neologic, de origine latină (dubletul prefixului moştenit sub forma stră-, vezip. 226—227), care a pătruns în limba română mai ales prin împrumuturi din limbile moderne, de regulă din franceză şi din italiană; variantele estra-, stra-2 se explică numai prin italiană.
De obicei derivatele au corespondente în mai multe limbi: extrafin, cf. fr. extra-fin, it. extrafino; extralegal, cf. fr. extra-legal, it. estralegale (şi extralegale); extraordinar (estraordinar), cf. lat. extraordinarius, it. (e)straordinario, fr. extraordinaire, engl. extr aor dinar y, germ. extraordinarius; extraparlamentar, cf. it. estraparlamentare, fr. extraparlemen-taire; extracurent, cf. fr. extra-courant, it. estracorrente; extrados, cf. fr. extrados, it. estradosso, engl. extrados; extrasistolă, cf. fr. extra-systole, it. estrasistole (şi extrasistole), rus. dKcmpacucrnojiusi etc. Alte formaţii au corespondente într-o singură limbă : extradotal, cf. it. estradotale; extra» galactic, cf. fr. extragalactique etc.
După dn2 extradotal provine din fr. extra-dotal, pe care nu l-am găsit în izvoarele franţuzeşti de care dispunem.
în limba latină extra funcţiona ca adverb şi ca prepoziţie, iar în latina tîrzie şi ca prefix, cu sensul „în afara, dincolode ...", opus lui intra, în derivate ca extramundanus, extranaturalis (cf. Leumann-Hofmann-Szantyr, l. g. ii 230, Ernout-Meillet), sens preluat de limbile romanice şi de alte limbi moderne. Pentru sensul de intensificare nu putem da explicaţii istorice sigure. Deoarece se regăseşte în formele moştenite ale prefixului din italiană, stra-, şi din română, stră-, se pare că acest sens nu era străin limbii latine.
Vezi şi Rohlfs, g. iii, p. 353 — 354: ,,roriginario valore locale di extra... ha fatto sor-gere giâ in epoca latina un significato secondario di «excessivo», «che e oltre misura» (extraordinarius)" şi ilr i 101, care consideră că lat. extra ,,exprima [şi] superlativul absolut", în derivatul extraordinarius, care ar putea constitui punctul de plecare, extra- nu are însă chiar sensul de „foarte", ci de ,,peste".
Este posibil însă ca sensul de superlativ să se fi dezvoltat abia în limbile moderne, unde, în orice caz, a luat o mare dezvoltare.
Vezi, de exemplu, Marchand, e. w. 116 — 117, Guilbert-Dubois, p. i. 91. Robert consideră că în franceză sînt două prefixe extra-, unul avînd sensul ,,în afara", împrumutat din latină, celălalt, cu sensul în discuţie, dezvoltat din primul (aceeaşi idee apare şi în dn2).
Derivatele cu stra-2, neobişnuite în limba de astăzi, se explică fie prin împrumut (stravagant, cf. it. stravagante ; stravaganţă, cf. it. stravaganza), fie prin calc; astfel, într-un compendiu de istorie naturală tipărit la Sibiu în anul 1856 (cf. Ursu, t.) apar termenii straformare şi stravedere. Ambele formaţii cu stra- (dintre care prima are şi un dublet cu stră-, străforma, cf. STEA-, p. 227) se explică, probabil, prin confuzia dintre trans- şi stra-, prefixe diferite la origine, dar care se aseamănă atît din punct de vedere fonetic, cît şi semantic.
Şi în italiană se întîlnesc convergenţe între prefixele tra- şi stra-, provenite din lat. trans-, respectiv  extra-,  pentru  care vezi Meyer-Lubke, g. ii 677—678, Rohlfs, g. iii 353 — 354.
în limba română extra- (stra-2) a fost împrumutat cu ambele sensuri în derivate atestate sporadic în prima jumătate a secolului al XlX-lea:
formaţiile neanalizabile stravaganţă (a. 1828), stravagant (a. 1836), apoi extra wterin (a. 1836—1838), la Ursu, t., s.v., extraordinar Mumuleanu (a. 1 825), la Close, d. 281. în mai multe dicţionare apărute pe la mijlocul secolului al XlX-lea sau ceva mai tîrziu sînt inserate extraordinar şi extravagant, extravaganţă (Negulici, Polizu, Stamati) ; la Protopopescu sînt înregistrate adjectivul estra şi derivatele estrafin, estr a judiciar, estraordinar. Majoritatea împrumuturilor cu extra- datează însă din secolul nostru.
5. Prefixul extra- se combină, de obicei, cu teme neologice noi — latino-romanice : extraconjugal, extracurent, extraşic etc. sau germane : extrafain — şi mult mai rar cu teme vechi: extrabisericesc (moştenită din latină), extraşcolar (slavă).
6. Prefixul este puţin productiv în limba română; el nu a dat decît cîteva derivate stabile pe teren românesc, de obicei adjective, dintre care mai important este extraşcolar. Datorită folosirii lui şi ca adjectiv independent cu valoare de superlativ, poate şi frecvenţei cuvîntului extraordinar cu care se formează superlativul absolut, extra- poate constitui uneori un mijloc de formare a unor derivate spontane de tipul *extrasensibil; faţă de formaţiile obişnuite de superlativ ele prezintă avantajul că sînt mai expresive şi mai concise.
7. Derivatele cu extra- aparţin limbii literare; ele au o repartiţie stilistică diferită după sensurile pe care le au : adjectivele care indică exterioritatea aparţin limbajului ştiinţific, iar cele care exprimă superioritatea limbajului familiar cultivat sau limbajului comercial al reclamelor. Substantivele cu extra- se întîlnesc în terminologia medicală şi tehnică.
EXTRO- vezi EXTRA-HIP- vezi HIPO-
HIPER- (IPER-, HYPER-)
Iordan, lra 199, 212; Ocheşeanu, p. 42—43,   48,  49, 50.
1. Prefixul Mper- are două variante etimologice învechite : varianta fonetică iper-, în formaţii ca ipertrofie (Ursu, t., s. v.), ipercrinie, ipercritic, iperstenie (Protopopescu), şi varianta grafică Jiyper-, în hypercritic, hyper-dramă, hypertrofie (Antorescu).
Derivatele cu Mper- poartă accentul secundar pe prima silabă a prefixului şi accentul principal pe temă (hipertensiune, hlpertonie etc), cu excepţia formaţiei semianalizabile hiperbolă, care este accentuată pe cea de a doua silabă a prefixului; hiperbolic este însă accentuat pe temă.
2. în dm sînt înregistrate 6 derivate analizabile, la care se adaugă 109 din alte surse :
hiperacantoză (d. med.), hiperadrenalism (ib.), hiperalcalin (smfc i 42), hiperaldosteronism (d. med.), hiperalgezie (ib.), hiperalternantă (Puşcariu, l. r. ii 261), hiperaminoacidurie (d. med.), hiperazotemie (şi: hiperazoturie ib.), hiperbilirubinemie (ib.), hiperbrahicefalie (ib.), hiperbrahicranial (şi: hiperdolihocranial ib.), hipercalcemie (şi: hipercalcipexie, hipercalciurie ib.), hipercaliemie (şi: hipercaliurie ib.), hipercamerinic (ib.), hipercaracterizare (Puşcariu, l. r. ii 261), hipercementoză (d. med.), hipercheratoză (der, d. med., mde), hiperchinezie (der, d. med., mde), hiper clor emie (d. med.), hiperclorurahie (ib.; şi: hiperclcruiafie smfc i 43, hiper, clorurie d. med.), hipercoagulabilitate (ib.), hipercolesterolemie (ib.), luperccmpresor (smfc i 43), hiper conjugare Chim. (ltr2), hipercorect (şi: hipercorectitudine dn2), hipercrialgezie (d. med.), hipercriestezie (ib.), (h)ipercritic (Antonescu, Protopopescu; şi: hipercritică da ms.), hiper-
114
115
cupremie (d.med.), hiperdialectal (Puşcariu, l. r. ii 395; şi: hiperdialectism id. ib. 238), hiper-drama (Antonescu), hiper emotivitate (dn2), hiperempirism (der), hiperencefal (d. med.), hiper-endemie (ib.), hiperentuziast (Iordan, lra 199), hiperepifizie (d. med.), hiperepinefrinism (ib.), hipzrestezie (dn2), hiper estrogenism (d. med.), hipereutectic (ltr2), hiperexcitabilitate (dn2), hiper-extensiune (d. med.), hiperfin (ltr2), hiperfocal Fiz., Ginem. (ib.), hiperfoliculinie (der, mde; şi: hiperfoliculinism d. med.), hiperf'osfatemie (şi: hiperfosfaturie d. med.), hi per funcţiune (dn2), hipergammiglobulinemie (şi: hiperglobulinemie d. med.), hipergeometric (ltr2), hiperglicemie (der, d. med., dn2, mde; şi: hiperglicemiant dc), hiperglicinurie (d.med.), hiperglicorahie (ib.), hipergonadism (ib.), hiper gr anuloză (ib.), hiperhidratare (ib.), hiperhidrozâ (der, d. med., dn2, mde), hiperimunizare (d. med.), hiperinovaţie (Puşcariu, l. r. ii 312), hiperinsu-linism (der, d.med., mde), hiperinvoluţie (d.med.), hiperiritabil (smfc i 43), hiperleucocitoză (d.med.), hiperlipemie (ib.), hiperliterarizat (Puşcariu, l. r. ii 325), hiperlordozâ (d.med.), hiperluteoidism (ib.), hipermmoree (der, mde), hi p ermetamorfoză (d. med.), hi per mobilitate (ib.), hiperovarie (ib.), hiperoxalarie (ib.), hiperpalestezie (ib.), hiper par atiroidism (der, d.med., mde; şi: hipertiroidism, hipertiroidie mde), hiperparazit (d.med., dn2, ltr2), hiperpepsinie (d. med.), hiperpigmentaţie (ib.), hiperpinealism (ib.), hiperpirexie (ib.), hiperpiruvicemie (ib.), hiperpituitarism (ib.), hiperplachetoză (ib.), hiperplan (der), hiperplatimeric (d.med.), hiper-pneumatoză (ib.), hiperprolinemie (ib.), hiperprosexie (ib.), hiperproteinemie (ib.), hiperraţio-nalizare (rom. lit. 1975, nr. 51, p. 3, col. 4), hiperrealist (rom. ut. 1975, nr. 47, p. 23, col. 1), hiperreflexie (d. med.), hipersceptic (Iordan, lra 199), hi per segmentare (d. med.), hipersideremie (ib.), hipersomnie (ib.), hipersonoritate (ib.), hipersorbţie (dc), hiperstereoscopie (ltr2), hiper-suprarenalism (d. med.), hi per suprafaţă (der), hipersustentaţie (der, ltr2, mde), hipertehnicizat (rom. lit. 1975, nr. 35, p. 5, col. 2), hipertetralogie (d. med.), hipertonicitate (ib.), hiper-trombocitemie (ib.), hiperuricemie (ib.), hiperventilaţie (ib.), hipervitaminozâ (der, mde), hiperzel (Puşcariu, l. r. ii 236).
Nu am trecut printre derivate pe hiperatom „atom instabil, în care unul dintre nucleonii nucleului este înlocuit, pentru un timp extrem de scurt, cu un hiperon" (cf. dc, ltr2), pentru că nu e derivat cu prefixul hiper-, ci compus din atom şi prescurtarea lui hiperon ,,particulă elementară stabilă, considerată nucleon excitat...".
Derivatele cu prefixul hiper- sînt :
I substantive (majoritatea, de obicei în -ie sau -ism), analizabile în raport cu :
— un substantiv : hiper aciditate, hipercheratoză, hiperglicemie, hiperhidratare, hiperparazit, hiperplan, hiper secreţie, hipersensibilitate, hipertensiune, hipertiroidism, hiper urbanism, hipervitaminozâ etc.; (formaţii parasintetice) hipercementoză cf. cement, hiperglicemiant „factor care determină creşterea glicemiei" etc.;
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : hiperpituitarism „hiperfunctia lobului anterior al glandei pituitare( = bipofiza)", hipersuprarenalism „sindrom de bipersecreţie a hormonilor suprarenali ..." etc.;
II adjective (mai rar), analizabile în raport cu un adjectiv : hiperbrahicranial, hipercorect, hiper entuziast, hiperfin, hiperfocal, hipergeometric, hiperiritabil, hiperplatimeric, hipersceptic, hipersensibil, hipertehnicizat etc.
Formaţii semianalizabile (multe dintre ele prin raportare la cele în hipo-) : hiperacuzie (dn2), cf. hipoacuzie-, hiperbolă, cf. parabolă, metabolă; hipercorticism (d. med.), cf. cortico-, cortical; hipercrom(ie) (d. med., ltr2), cf. hipocrom(ie) ; hiperfagie (d. med.), ctfago-; hipergalactie (ib.), cf. hipogalactie; hipermetrop (hipermetropie, hipermetropism ib.), cf. hipometrop; hipermimie „mobilitate şi expresivitate exagerată a mimicii" (ib.), cf. hipomimie; hipermnezie (d. med., dn2), cf. amnezie; hiperneolo-giza (Iordan, lra 199), cf. neologic, neologism; hiperstenie (d. med.), cf. astenie; hipertermie (d. med., dn2), cf. termo-, termic, hipertrofie (şi verbul a hipertrofia), cf. hipotrofie, atrofie etc.
De menţionat că formaţiile analizabile sînt substantive sau adjective, dar printre cele semianalizabile se întîlnesc şi verbe ca hipertrofia (cf. fr. hypertrophîer), hiperneologiza.
3. Prefixul hiper- are următoarele valori:
1) superioritatea cantitativă sau calitativă, excesul, exagerarea (frecvent, valoare caracteristică substantivelor şi adjectivelor). Indi-cînd depăşirea limitei superioare a normalului, hiper- sugerează ideea de „patologic" (în sensul de „exces") în terminologia medicală (domeniu în care hiper- e frecvent folosit în opoziţie cu hipo-) sau, mai rar, de „greşeală" în terminologia lingvistică : hiper aciditate „boală care constă în secreţia excesivă de suc gastric", hiperdolihocranial „cu valori excesive ale indexului dolihocranial", hiper emotivitate „emotivitate excesivă şi morbidă", hiper-functiune „funcţiune exagerată a unui organ", hipersomnie „somnolenţă sau tendinţă la'somn prelungit", hipersonoritate „sonoritate exagerată", hipertensiune, hipervitaminozâ „tulburare a funcţiunilor organismului datorită administrării excesive de preparate vitaminice sau ingerării de alimente foarte bogate în vitamine" etc.; hiper alternanţă, hipercorect şi hipercorectitudine, hiper dialectal, hiper urbanism. w
Uneori derivatele care indică excesul sînt folosite ironic : hipercritica.
Unele adjective cu hiper-, din limbajul cultivat, care exprimă superioritatea calitativă, intensificarea unei însuşiri, valoare însoţită uneori de o nuanţă de ironie, sînt echivalente cu gradul superlativ absolut (vezi şi Gtiilbert-Dubois, p. i. 88, 100 — 103) : hiper entuziast, hiperfin, hiperiritabil, hipersensibil, hipertehnicizat.
După definiţiile date în dicţionare, şi cîteva substantive (în totalitate sau numai unele sensuri ale lor) par a exprima superioritatea absolută, fără a include ideea de „patologic" : hiper extensiune „extensiune maxima a unei articulaţii", hiperhidratare „creşterea conţinutului de apă al organismului", hiperimunizare „imunizare intensivă ... ca urmare a trecerii prin boală sau a vaccinării obişnuite", hiperinvoluţie „întoarcere rapidă la mai puţin decît talia normală a unui organ care a avut temporar dimensiuni mari"; .
2) caracterul suplimentar (foarte rar, la substantive)^: hiperparazit „parazit al altor paraziţi care atacă plantele şi animalele"
1. La cîteva derivate cu hiper- nu se detaşează o valoare deosebită de cea a bazei (în d. med. sînt definite prin bază) : hiperaldosteronism, hiperazotemie.
2. După definiţiile date în dicţionare, nu putem detaşa valoarea prefixului în raport cu baza la derivatele: hiperconjugare Chim. „efectul de îmbinare care are loc între o legătură simpla C-H si o legătură dublă vecină", hiperplan Mat. „varietate liniară cu n - 1 dimensiuni într-un*spaţiu euclidian cu n dimensiuni", hipersuprafaţă Mat. „varietate cu n - 1 dimensiuni într-un spaţiu euclidian cu n dimensiuni"; hiperfocal Fiz., Cinem. (dis tanţâ ~ â „distanţa dintre planul-obiect cel mai apropiat de un instrument optic şi focarul-obiect al obiectivului acelui instrument", cf. distanţă focală „distanţa de la unul din punctele principale pînă la focarul de acelaşi nume al unui sistem optic"), hipergeometric Mat. (funcţiune ~ă „funcţiune de o variabilă, reală sau complexă, care e integrala ecuaţiei diferenţiale de ordinul al doilea").
4. Hiper- este un prefix neologic, de origine grecească, împrumutat de limba română din limbile moderne, mai ales din franceză, dar şi din italiană, germană, rusă, engleză; în aceste limbi prefixul are o largă întrebuinţare în terminologia ştiinţifică, în special în cea din domeniul medicinei.
în limba greacă ujrep e folosit ca adverb şi ca prepoziţie, sdar şi ca prefix care exprimă excesul sub forma (\))mp-, în exemple ca onrsppaXXo}, 6ra:pPoX7), orcspPoXtxot; (cf. Mirambel, g. 219). în limbile moderne (fr., germ., engl. hyper-, it. iper-, rus. eunep-) apare în calcuri după greacă sau în formaţii proprii, avînd sensul „prea mult, excesiv, pe deasupra" (cf. Dauzat-Dubois-Mitterand, s.v., Marchand, e. w. 118 — 119).
Limba română a împrumutat prefixul mai ales sub forma hiper-. Varianta iper- se explică prin influenţa pronunţării din limba franceză sau a pronunţării şi a grafiei din greacă şi din italiană; evoluţia ulterioară
116
117
a limbii române a impus însă formele cu h iniţial, după modelul limbii latine (vezi şi N. A. Ursu, în sill i 152). Varianta grafică hyper- se justifică prin franceză. In ce priveşte accentul, el are acelaşi loc, pe temă, ca în limba greacă şi în unele limbi moderne (franceza, engleza, germana); excepţia constituită de hiperbolă, accentuat pe a doua silabă a prefixului, urmează modelul din latină (hyperbole) şi din unele limbi moderne (it. iperbole, rus. eunepâojia, germ. Hyperbel — dar şi Hyperbole).
Formaţiile din limba română au, de obicei, corespondente în mai multe limbi moderne : hipercritic, cf. fr. hypercritique, it. ipercritico, engl. hypercritic (al) (şi germ. hypercritisch); hiper estezie, cf. fr. hyper esthesie, it. iperestesia; hiperglicemie, cf. fr. hyperglycemie, it. iperglicemia, rus. eunepejimewusi', hipertensiune, cf. fr. hypertension, it. ipertensione, engl., germ. Hypertension ; hipervitaminoză, cf. fr. hypervitaminose, germ. Hyper-vitaminose etc. Pentru unele formaţii am găsit corespondente numai într-o singură limbă : hipercorect, cf. fr. hypercorrect.
Derivatele cu (h)iper- sînt atestate de pe la mijlocul secolului al XlX-lea în formaţii semianalizabile : iperbolă, iperbolic (Valian), iperbo-loiă (a. 1851, la Ursu, t., s. v.), hipertrofie (a. 1852, la Ursu, t., s. v.).
O formaţie cu iper-, într-o variantă neanalizabilă în limba română, împrumutată direct din greacă, apare încă la începutul secolului al XVIII-lea: ipervolicesc cf. uTcepSoXtxoc (Cantemir la Gâldi, m. 200).
Mai frecvent, derivatele cu hiper- apar ceva mai tîrziu, după 1870, şi la începutul secolului al XX-lea: ipercrinie, ipercritic, iperstenie Protopopescu, hiperiritabil Caragiale, în da etc.
5. Hiper- se combină mai ales cu teme neologice (latino-romanice sau greceşti). O singură formaţie, parasintetică, are o temă moştenită din latină : hipersomnie.
6. Prefixul e productiv. Pe lîngă hipersomnie, discutat mai sus, hiper- a putut forma derivate pe terenul limbii române şi de la teme neologice, de exemplu în formaţii cu -are sau -at (hiperimunizare, hipersegmentare, hipertehnicizat) sau în alte formaţii cărora nu le-am găsit corespondente în limbi străine, în sursele pe care le-am putut consulta (hiperinsulinism, hiperplan, hipertetralogie).
în aceeaşi ordine de idei, e de menţionat modificarea hipercorectă a lui iperită (< fr. ypirite) în hiperită (cf. dn2), sub influenţa lui hiper-.
7. Majoritatea derivatelor cu hiper- aparţin terminologiei ştiinţifice, prefixul fiind simţit ca un element savant. El e foarte răspîndit în terminologia medicală şi, mai rar, în cea din domeniul matematicii, de unde a pătruns şi în tehnică, în cea din domeniul chimiei şi al lingvisticii. O parte dintre derivate, şi anume adjectivele care exprimă superioritatea calitativă, se folosesc în limbajul familiar cultivat, de unde au pătruns şi în literatura beletristică (hipercritic, hiperiritabil, hipersceptic, hipersensibil etc).
fflPO- (HIP-, IPO-, YPO-, HYPO-)
"Rizescu, p. n. 5, 11 — 12, 18, 20.
1. Prefixul hipo- se deosebeşte de hipo(-), element de compunere (sau adjectiv în sintagme de tipul concurs hipo), pentru care vezi fc i 26, 251, prin sens şi prin origine.
2. Prefixul hipo- are următoarele variante etimologice : varianta fonetică hip- în derivatele (împrumutate) a căror bază
începe cu o vocală (a sau o) : hipalgezie, hipalgie, hiparterial, hipaxial (dc ; cf. însă hipoaciditate d. med., dn2, mde, hipoafrodizie d. med., hipoalgezie ib., hipoazotic, hipoazotită dc, hipoazotos ltr2, hipoazoturie d. med.) ; hipodonţie, hiposmie (semianalizabile, d. med. ; cf. însă hipoonichie, hipoovarie d. med.) ;
varianta fonetică ipo- în formaţii ca ipocomisar (da), ipodiacon (ib ), ipodidascal (ib.), care nu au formaţii paralele în hipo-, sau în formaţii ca ipogastric (Ursu, t., Costinescu), ipogastru (Protopopescu, da), ipo-stenie (Protopopescu), ipoteză cu forme paralele în hipo-;
variantele grafice hypo- şi ypo- în hypoazotic, hypogastru, hyposulpt etc. (Antonescu), ypodiacon (Gâldi, m. 200), ypohondriac, ypochimen, ypothesis (Cantemir, la Bosetti-Cazacu-Onu, ilr i 405).
Derivatele cu hipo- poartă accentul secundar pe prima silaba a prefixului şi accentul principal pe temă, ca şi cele în hiper- (hlpostâză, hipotensitine etc), cu excepţia lui ipotesis (Gâldi, m. 271), variantă ieşită din uz a lui ipoteză, şi a formaţiei neanalizabile ipolipsis (tdrg), ambele accentuate pe cea de a doua silabă a prefixului.
3. în dm sînt înregistrate 5 derivate analizabile (4 în hipo-şi 1 în ipo-), la care se adaugă 76 de derivate (73 în hipo- şi 3 în ipo-) din alte surse :
hipalgie, hiparterial, hipaxial, hipoaciditate (d. med., dn2, mde), hipoafrodizie (d. med.), hipoalgezie (ib.; şi: hipalgezie dc), hipoazotic (dc ; şi: hipoazotită ib., hipoazotos ltr2, hipoazoturie d. med.), hipoblast (ib.), hipobranhial (ib.), hi pobromit (dc ; şi: hipobromos ltr2), hipocalcemie (si: hipocalcie, hipocalciurie d. med.), hipocalie (şi: hipocaliemie, hipocaliurie ib.) cf. caliu, hipochinezie (ib.), hipocicloidâ (dn2, ltr2 ; şi: hipociclu ltr2) cf. cicloidă, hipocitemie (d. med.), hipocloremie (ib.; si: hipoclorit Antonescu, dc, d. med., ltr2, hipocloros Antonescu, der, ltr2), hipoclorurahie (d. med.), hipocolesterolemie (ib.), hipocristalin (dn2, mde), hipocrom (ltr2; şi: hipocromatozâ d. med., hipocromazie, hipocromie ib.), hipocupremie (ib.), hipoderm (der, d med.; şi: hipodermiază d. med., hipodermitâ ib., hipodermoză der), hipoendemie (d. med.), hipoestezie (d. med., dn2), hipoeutectic Met. (ltr2), hipofaringe (d. med.), hipofibrinogenemie (ib.), hipofonie (dn2), hipofosfat (dc, der, ltr2 ; şi: hipofosfatemie d. med., hipofosfaturie ib.), hipofosfit (dc, der, ltr2), hipofosforie (şi: hipofosforos der, ltr2), hipo funcţiune (dn2 ; şi: hipo-funcţie mde), hipogammaglobulinemie (şi: hipoglobulie d. med.), hipogenezie (ib.), hipogenitalism • (ib.), hipoglicemie (ib., dn2 ; şi: hipoglicemiant dc), hipoglicorahie (d. med.), hipogonadism (ib.), hipohidroză (ib.), hipoiodit (dc ; şi: hipoiodos dc, s.v. hipoiodit), hipoleucocitoză (d. med.), hipoluteinism (ib.), hipomanie ,,stare maniacală atenuată" (ib.), hipomenoree (ib.), hipomicron (ib.), hiponatremie (ib.), hiponeurotizare (ib.), hiponitric (ib.), hipoonichie (ib.), hipoovarie (ib.), hipopalestezie (ib.), hipoparatiroidism (ib.; şi: hi potir oidism, hipotiroidie der, d. med., dn2), hipopepsie (ib.), hipopituitarism (ib.), hipopneumatozâ (ib.), hipoproteinemie (ib.), hipo-protrombinemie (ib.), hiporeflexie (ib.), hiposecreţie (der, d. med.), hiposensibilitate (d. med.), hiposexualism (ib.), hiposideremie (ib.), hiposulfat (Antonescu, ltr2; şi: hiposulfit Antonescu, dc, der, d. med.), hiposulfuric (Antonescu, der; şi: hiposulfuros ltr2), hiposupra-renalism (d. med.), hipotaxie (ib.), hipotermal (der, ltr2), hipotestoidism (d. med.), hipotonicitate (d. med., dn2), hipoventilatie (d. med.), hipovitaminozâ (der), hipoxantinâ (dc, d. med., ltr2), hipoxantozinâ (dc) ; ipocomisar (da), ipodiacon (ib.), ipodidascal (ib.).
Derivatele cu prefixul hipo- sînt:
I substantive  (cel mai frecvent), analizabile în raport cu :
— un substantiv : hipoaciditate, hipoleucocitoză, hiponeurotizare, hiposulfat, hipotensiune, ipodiacon etc.; (formaţii parasintetice) ^ hipogenezie, hipoglobulie, hipoproteinemie „scăderea proteinelor din sînge" etc.
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : hipogenitalism, hipopituitarism cf. pituitar, hiposuprarenalism ;
II adjective (mai rar), analizabile în raport cu :
— un adjectiv: hipoazotic, hipoazotos, hipobranhial, hipoeutectic, hipofosforic, hipofosforos, hipogastric, hiponitric, hiposulfuric, hiposulfuros, hipotermal;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : hipobromos, hipocloros, hipoiodit.
118
119
Formaţii semianalizabile (multe dintre ele prin raportare la formaţiile ia hiper-) : hipoacuzie, cî. hiperacuzie (d. med.); hipobaropa-tie (ib.), ef. baro- +-patie; hipocarbie (ib.), ef. carbo-; hipoclorhidrie (ib.), cf. hiperclorhidrie; hipodonţie (ib.), cf. oligodonţie; hipofiză, cf. epi-fiză; hipogalactie (d. med.), cf. hip ergalactic ; hipomnezie (ib.), cf. hipermnezie; hipoplazie (der), cf. hiperplazie ; hiposmie (d. med.), cf. hiperosmie ; hipostil, cf. peristil; hipotrofie, cf. hipertrofie etc.
4. Prefixul hipo- exprimă inferioritatea (de obicei cantitativă, sau spaţială mai rar calitativă) :
a) cantitativă, diminuarea. în terminologia medicală, hipo- indică, cel mai adesea, în derivatele substantivale, depăşirea limitei inferioare a normalului, sugerînd ideea de „patologic" (în sensul de „insuficienţă", prin opoziţie cu hiper-) : hipoaciditate „scădere a acidităţii gastrice sub valorile normale", hipofuncţiune „diminuare a activităţii unui organ, a unui sistem, a unei funcţiuni", hipoglicemie „scădere a concentraţiei glucozei în sînge", hipogonadism „deficit secretor al gonadelor", hipoova-rie „insuficienţă ovariană", hipoparatiroidism „insuficienţă paratiroidiană", hiposensibilitate „sensibilitate scăzută", hiposuprarenalism „insuficienţă secretorie a suprarenalelor", hipotensiune etc.
în terminologia chimică hipo- indică diminuarea oxidării, poziţia inferioară în seria unor compuşi cu oxigen (cf. Marchand, e. w. 119 { e caracteristic substantivelor şi adjectivelor) : hipoclorit „sare a acidului hipocloros", hipofosfat „sare a acidului hipofosforic", hiposulfit „sare a acidului tiosulfuric" ; (acid) hipoazotos „acid care se obţine prin reducerea oxidului de azot sau a acidului azotos", (acid) hipofosforic sau hipo-fosforos „(acid) oxigenat al fosforului", (aliaj) hipoeutectic „(aliaj) cu concentraţia în componentul caracteristic mai mică decît cea corespunzătoare eutecticului" etc.
Uneori diminuarea e dusă pînă la dispariţia caracteristicii obiectului indicat prin bază (inferioritatea absolută) : hipofonie „amuţire a unui sunet", hipomicron „particulă care poate fi observată la ultramicroscop, dar e invizibilă la microscopul obişnuit";
b) spaţială (la substantive şi adjective) : hipofaringe „porţiunea de jos a faringelui", hipogastru „partea inferioară a abdomenului", hipo-stază „stagnarea sîngelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale • corpului"; hiparterial „situat dedesubtul unei artere", hipobranhial „care e localizat dedesubtul arcurilor branhiale", hipotermal „prima etapă a procesului hidrotermal" :
în cîteva formaţii substantivale cu hipo- ideea de inferioritate spaţială pare combinată cu cea de inferioritate (= profunzime): hipoblast „entoderm primitiv", hipocentru „locul din interiorul scoarţei pămîntului, de unde se propagă spre suprafaţă undele unui cutremur", hipo-cicloidâ „curbă descrisă de un punct pe un cerc care se rostogoleşte fără alunecare în interiorul unui alt cerc fix", hipoderm „stratul cel mai profund al pielii".
c) în rang (subordonarea), numai pe lîngă substantive care denumesc funcţii (în varianta ipo-) : ipocomisar (înv.) „subcomisar (de poliţie)", ipodiacon „subdiacon", ipodidascal (înv.) „învăţător pentru începători".
într-un singur caz, ipo- indică presupunerea, supoziţia bazată pe probabilitate : ipoteză.
La adjectivul hipocristalin (despre roca vulcanică) „care e alcătuită din cristale şi din sticlă" e greu de delimitat valoarea prefixului în raport cu baza.
5. Hipo- este un prefix neologic cu origine multiplă în limba română : el a fost mai întîi împrumutat direct din greacă, apoi reîmprumutat din limbile moderne de circulaţie internaţională.
în limba greacă prefixul apare sub forma (6)tu>-, în exemple ca U7ioYpacp,y), vkoQzgh; şi marchează dependenţa, subordonarea (cf. Mirambel, g. 219).
în limbile moderne (fr., germ., engl. hypo-, it. ipo-, rus. euno-) prefixul are sensul „sub, inferior, în deficit" (cf. Dauzat-Dubois-Mitterand, Marchand, e. w. 119), formînd un cuplu opoziţional cu hiper-, cu menţiunea că hipo- e mai puţin frecvent şi nu a depăşit graniţele terminologiei ştiinţifice (cf. Guilbert-Dubois, p. i. 110).
în derivatele luate direct din limba greacă, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prefixul are forma ipo- (ypo-), unii termeni nefiind încă adaptaţi la structura morfologică a limbii române (cf. Eosetti-Cazacu-Qnt/, lucr. cit., p. 510) : ypothesis (şi formaţiile neanalizabile întîl-nite la Cantemir, menţionate la p. 119), ipodiacon (a. 1743, în da), ypoăiacon cf. utcoSlocxovo^, ipodidascal (Uricariul, a. 1743, în da) cf. u7roo\8aaxaÂo<;; termenii au dispărut din limbă odată cu încetarea influenţei greceşti.
în prima jumătate a secolului al XlX-lea, limba română a (reîmprumutat din limbile moderne,, mai ales din franceză şi din italiană, derivate în hipo-, în special din domeniul terminologiei medicale; derivatele apar de obicei sub forma hipo-, cu h iniţial după aspectul scris din franceză (uneori şi cu -y- : hypo-), mai rar cu ipo-, sub influenţa pronunţării din franceză sau a pronunţării şi a grafiei din greacă şi din italiană (de menţionat că unele cuvinte sînt atestate mai întîi sub forma unor variante greceşti).
Evoluţia ulterioară a limbii române a impus formele cu h iniţial la majoritatea cuvintelor formate cu hipo- şi cu i iniţial numai la cîteva formaţii.
Vezi şi Al. Graur, Evoluţia limbii romane. Privire sintetică. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 48, care susţine că „în loc de un singur prefix, avem astăzi două şi vorbitorii nu recunosc totdeauna legătura dintre ele".
Dintre formaţiile analizabile, singura încetăţenită cu i iniţial este ipoteză (cu variantele ipotes P. Maior, ipotesis a. 1835, la Gâldi, m. 201, ypothesis) cf. gr., lat. hypothesis, fr. hypothese, it. ipotessi; vezi şi derivatul ipotetic. La acestea se adaugă cuvinte neanalizabile ca ipocrit (cu o variantă grecească învechită ipocritis a. 1698, la Gâldi, m. 200 şi o alta latinizantă hipocrit lb, în da ; vezi şi ipocrizie cu variantele greceşti învechite ipocrisie Cantemir, la Gâldi, loc. cit. şi ipocris lb, în da), ipohondru, ipotecă, ipotenuză etc.
într-un singur caz se observă o diferenţiere semantică şi stilistică între formaţia cu ipo- şi cea cu hipo- : ipostază (neanalizabil în română), cu sensul „stare, situaţie în care se găseşte cineva", e folosit în diverse stiluri ale limbii literare, iar hipostază (analizabil) „încetinire a circulaţiei sîngelui în membrele inferioare sau în plămîni, cauzată de o lungă şedere în pat" se întrebuinţează exclusiv în terminologia medicală ; ambele sînt împrumutate, la date diferite, din fr. hypostase (pentru hipostază, cf. şi germ. Hypostase, engl. hypostasis etc). Cf. şi ipohondru adj., s. m./ hipo-condru s. n. (Anat.).
La rîndul său ipostază are o variantă învechită ipostas, numai cu sens teologic, cu prima atestare în da din 1776, care provine din sl. Hnocrack — cf. Graur, a. e. 56—57 — sau din gr. U7ir6cToc<Jt£ — cf. tdrg, Cioranescu.
în ce priveşte accentul, el are acelaşi loc pe temă ca în franceză sau în alte limbi* moderne; excepţia constituită de ipotesis şi ipolipsis (v. p. 119), accentuate pe a doua silabă a prefixului, se explică prin greacă, unde accentul apare în unele derivate pe temă, în altele pe prefix.
120
121
Formaţiile analizabile cu hipo- au, de obicei, corespondente în mai multe limbi: hipogastric, atestat mai întîi în varianta ipogastric (a. 1843) şi ipogastră (a. 1829—1830), ambele la Ursu, t., cf. fr. hypogastrique, respectiv hypogastre, engl. hypogastrium; hipocentru, cf. fr. hypocentre, germ. Hypozentrum, rus. eunoiţeump; Mpoclorit (hypoclorit a. 1862), cf. fr. hypochlorite, it. ipoclorito, germ. Hypochlorite; hipoglicemie, cf. fr. hypoglycemie, it. ipoglicemia, germ. Hypoglylcămie, rus. zunozmneMusi; hiposulfit, cf. fr. hyposulfite, germ. Hyposulfite, rus. sunocysbfpum; Mpo-tensiune, cf. fr. hypotension, it. ipotensione, engl. hypotension etc.
6. Prefixul Mpo- se combină mai ales cu teme neologice latino-romanice sau greceşti (face excepţie o formaţie veche în ipo- împrumutată din greacă, ipodiacon, a cărei temă grecească este venită prin filieră slavă). Din această cauză e greu de precizat productivitatea prefixului în limba română. Este sigur românească formaţia ipocomisar, cu ipo- de origine grecească şi cu tema franţuzească. Prefixul a putut forma derivate pe teren românesc şi cu teme neologice (în exemple ca hiponeurotizare sau ca unele adjective în -os de tipul hipoazotos, hiposulfuros).
7. Majoritatea derivatelor cu Mpo- aparţin terminologiei ştiinţifice, prefixul fiind simţit, ca şi hiper-, un element savant. Formaţiile se'întîlnesc mai ales în terminologia medicală, unde sînt folosite de obicei prin opoziţie cu cele în Mper-, şi în cea chimică. Dintre formaţiile în ipo-, ipocomisar, ipodiacon şi ipodidascal, folosite în limbajul administrativ, au dispărut din limbă; ipoteză e folosit în limbajul cultivat.
HYPER- vezi HIPER-
HYPO- vezi HIPO-
I-1 vezi IZ-
I-2 vezi lN-i
I-3 vezi IN-2
IG- vezi IN-2
IJ- vezi IZ-
IM-! vezi ÎN-t
IM-2 vezi IN-2
IN-X vezi ÎN-X
IN-2 (IM-2, 1-3, IG-; ÎN-2, ÎM-2)
Iordan, lra 199—200; Benes, p. 92—94; Florica Ficşi-nescu, Prefixul negativ in", în smfc iv, p. 3 — 14.
1. Prefixul in-2 (im-2, i-8, ig-; în-2, îm-2) se delimitează de prefixul în-x (îm-±) şi de dubletul său neologic in-1 (im-±, i-d), care apar în formaţii ca înaripa, îmblînzi, infiltra, impune, ilumina etc, prin clasa morfologică a derivatelor (prefixele în-x şi in- 2derivă, în general, verbe, iar in-2 (im-2 ...) în special adjective) şi, mai ales, prin valori (prezenţa, respectiv absenţa, sensului negativ).
Unii cercetători (cf. Iordan, lra 199) nu disting două unităţi diferite, in-x şi in-2, considerînd că este vorba de un singur prefix neologic in- (im-. ..) din impune etc. care, în derivatele adjectivale, are valoare negativă.
2. Prefixul in-2 are două serii de variante :
a. variante condiţionate, din limba contemporană : im-2, i-z şi ig-;
b. variante învechite : în-2 şi îm-2.
Varianta im-2, cu asimilare, este fonetică (şi etimologică) şi se identifică în formaţii de la baze care încep cu labialele b şi p : imbatabil, imprudent etc.
în formaţii de la baze care încep cu labiala m, de tipul: immaterial, immobil, immobilitate (la Ursu, t.), se identifică varianta grafică, învechită, im-2 (vezi § 5, p. 125-126). în limba contemporană, în aceste cuvinte apare varianta fonetică i-z.
Varianta i-3 este fonetică (şi etimologică) în formaţii analizabile de la baze care încep cu l, m sau r (ilogic, imobil, iraţional etc.) şi în formaţia neanalizabilă ignora.
Varianta etimologică ig- se identifică în formaţia analizabilă ignobil.
Variantele învechite (etimologizante şi, foarte rar, etimologice) în-2 şi îm-2 (adaptate, în majoritatea cazurilor, după modelul prefixului moştenit din latină în-19 îm-^ se identifică într-o serie de formaţii analizabile de tipul: împarisilabic, încunvenient (încunvenint, încunveninţă), infinitate, invulnerabilitate etc. (toate la Pontbriant), imponderabil, incomplet, indefinit (toate la Ursu, t.) şi în formaţiile neanalizabile împertinend (la Close, d.) şi întrepid (în da), formaţii care circulă, în limba contemporană, cu variantele neologice ale prefixului.
3. în dm sînt înregistrate 194 de formaţii analizabile cu prefixul in-2 (im-2, i-s, ig-).
1. în numărul de mai sus nu sînt incluse toate formaţiile din dm în care se identifică prefixul discutat, deoarece dintr-o familie de cuvinte derivate cu in-2 (im-2...) şi cu sufixe diferite, de tipul: ilegal, ilegalist, ilegalitate, ilegaliza, ilegalizare ; indefinibil, indefinit; indispune, indispus, indispoziţie etc, am avut în vedere numai un singur derivat, fie cuvîntul format numai cu prefix (indispune), fie — în cazul familiilor în care toate cuvintele sînt derivate şi cu sufixe — primul înregistrat în ordine alfabetică (ilegal, indefinibil).
2. Nu am mai adăugat formaţii din alte surse, limitîndu-ne la corpusul — bogat şi reprezentativ — din dm, deoarece formaţiile cu acest prefix reprezintă o clasă deschisă în lexicul limbii române contemporane (vezi § 7, p. 127).
Derivatele cu prefixul in-2 (im-2, i-s, ig-) sînt:
I adjective (unele folosite şi adverbial sau, mai rar, şi ca substantive), analizabile în raport cu:
— un adjectiv (primar, de origine participială sau, cel mai frecvent, derivat cu un sufix) : ilicit, ilimitat, imaculat, imemorial, imoral, imparţial, impermeabil, impur, inadmisibil, incolor cf. color (neatestat în dicţionare), incomplet, indecis, invalid, iregular, irevocabil etc.;
— un substantiv : inamic, inform, inodor cf. odor „miros" ; (parasintetice) indubitabil cf. dubiu, insaţiabil cf. saţ (iu) ;
— un verb : (formaţii parasintetice) imperturbabil, incalificabil, inconci-liabil, insondabil, interminabil, irezistibil;
Nu am considerat analizabil derivatul impasibil, deoarece raportarea lui la păsa, posibilă din punct de vedere semantic, prezintă dificultăţi din punct de vedere formal (şi etimologic).
II substantive, analizabile în raport cu:
— lin substantiv : impoliteţe, incontinenţă, indelicateţe, indisciplină, inechitate, inelegantă, inexperienţă, insubordonare, insucces; (parasintetic) insomnie;
Derivatul insomnie a fost considerat parasintetic, fiind analizabil semantic prin somn, şi nu prin somnie „somnolenţă".
— un verb : (formaţie parasintetică) inconvenient ;
122
123
III verbe, analizabile în raport cu:
— un verb : indispune;
— un adjectiv : (formaţie parasintetică) imortaliza.
în afară de substantivele şi verbele menţionate mai sus, în limba română contemporană există numeroase alte substantiv e (derivate cu sufixele -enţă\-anţă, -ie (-iune) şi-itate) şi verbe (formate cu -iza şi, mai rar, cu -a), în care se identifică prefixul in-2 (im-2...), pe care nu le-am avut în vedere (vezi nota 1, p. 123), de tipul: inactivitate, inacţiune cf. inactiv ; inconsecvenţă cf. inconsecvent; inconstanţă cf. inconstant; indiscreţie cf. indiscret; injustele, injustiţie cf. injust; insensibilitate, insensibiliza cf. insensibil; invalida, invaliditate cf. invalid etc. Uneori, legătura semantică dintre aceste derivate şi adjectivul corespunzător este mai greu de stabilit, fiind analizate, mai frecvent, prin substantivul sau prin verbul opus, inactivitate ,,lipsă de activitat e", injustiţie „nedreptate ; opusul lui j u s t i ţ i e", invalida „opusul lui valida" etc.
Derivatele cu in-2 (im-2, t-3, ig-) sînt, în marea lor majoritate, adjective (181 de formaţii, faţă de numai 11 substantive şi 2 verbe) analizabile prin raportare la adjective (170 de formaţii). Eemarcăm că prefixul in-2 (im-2 ...) se ataşează, de preferinţă, la adjective derivate cu sufixe de la teme verbale. Numărul formaţiilor de la adjective primare, de tipul: impar, impur, inapt, incert, inegal', inutil, ireal etc, este relativ mic (aproximativ 25 de derivate).
Cele mai numeroase adjective formate cu in-2 (im-2 ...) sînt rapor-tabile la adjective formate cu sufixul -UI (95 de formaţii) : ilizibil, impenetrabil, imponderabil, imuabil, incoercibil, inconsolabil,' incurabil, inepuizabil, inestimabil etc.
Derivatele cu in-2 (im-2...) de acest tip sînt mai frecvente decît adjectivele de bază corespunzătoare, care au, dealtfel, atestări adeseori ulterioare în limba română (vezi Măria Iliescu, Sufixul adjectival -bil în limba română, în smfc i 95; Benes, p. 94; vezi şi § 5, p. 126). Faptul acesta poate indica originea parasintetică a unora dintre formaţiile în discuţie, analizate de noi, din punct de vedere sincronic, direct prin adjectivul derivat cu -bil Dealtfel, în materialul luat în discuţie, există o serie de derivate cu in-2 (im-2...) analizabile exclusiv ca formaţii parasintetice (vezi mai sus).
O altă clasă bine reprezentată de adjective cu in-2 (im-2 ...) este cea a formaţiilor raportabile la adjective derivate cu sufixul -ent, -ant (17 formaţii) : inaderent, incoerent, inconstant, independent, inexistent, inoperant etc.
Adjectivele cu in-2 (im-2 ...) raportabile la adjective derivate de la teme nominale, cu alte sufixe decît cele menţionate mai sus, de tipul: imaterial, impopular, impudic, inactiv, ireverenţios etc, sînt relativ puţine.
Menţionăm, de asemenea, existenţa formaţiilor cu teme deja prefixate, în majoritate derivate în care ambele prefixe sînt analizabile : imprevizibil, incompresibil, indescifrabil, indisolubil (faţă de insolubil), inexplicabil, insubordonare, ireconciliabil, irevocabil etc. (cf. FI. Ficşineseu, lucr. cit., p. 8).
Formaţii semianalizabile : impunitate, cf. puniţiune, punibil, punitiv; indestructibil, cf. destructiv; indisolubil, cf. dizolva; ingrat, cf. gratitudine; intact, cf. tactil etc.
4. Prefixul in-2 (im-2, i-z, ig-) are valoare negativă, expri-mînd :
a) opoziţia, contrariul bazei (valoare negativă propriu-zisă) : imperfect, imposibil, inabil, inamic, incomod, incorect, indispune, inexact, inimitabil, inospitalier,  insociabil, insuficient etc.;
Cu excepţia lui imaculat (poate şi a lui imparţial şi a lui incredul), prefixul in-2 (im-2...) nu se ataşează la teme care denumesc însuşiri negative, aşa încît derivatul, indicînd opusul bazei, să exprime o însuşire pozitivă.
b) absenţa, lipsa obiectului denumit de bază (valoare privativă) : impoliteţe „lipsă de politeţe", indisciplină „lipsă de disciplină", indubitabil „fără dubiu", inodor „fără miros", insomnie etc;
c) neeuprinderea în sfera bazei (derivatul denumeşte o calitate care fie a depăşit sfera bazei, fie nu a intrat încă în ea) : impuber „care nu a atins încă vîrsta pubertăţii", inedit; inapreciabil „care nu mai poate fi apreciat sau măsurat", incalculabil, incomensurabil, inestimabil, ireductibil „care nu m a i poate fi simplificat" etc.
1. Sensul unora dintre aceste derivate are o nuanţă de superlativ (incalculabil, inestimabil etc).
2. în derivatele indigest „care nu poate fi uşor digerat" (şi, mai ales, indigestie) şi inform „fără formă precisă, cu o formă nepotrivită" prefixul indică insuficienţa calitativă, neatingerea nivelului considerat normal.
3. în derivatul imperceptibil „care nu poate fi perceput;  abia perceptibil, aproape neobservat" prefixul are şi valoarea de diminuare a calităţii denumite de bază.
în general, prefixul in-2 (im-2 ....) are valorile de sub a. şi c. în formaţiile (adjective) raportabile la o temă de provenienţă verbală, iar valoarea de sub b. în formaţiile (majoritatea substantive) raportabile la o temă nominală.
Uneori, în acelaşi derivat se pot identifica două dintre valorile menţionate mai sus (negativă propriu-zisă şi privativă) : ilogic „care nu este logic; fără logică", impudic „care nu este pudic; lipsit de pudoare", inexpresiv „care nu este expresiv; lipsit de expresie" etc.
Paralelismul semantic dintre derivatul prefixat şi corespondentul său pozitiv nu este întotdeauna total; de exemplu, unele derivate indică opoziţia numai în legătură cu anumite sensuri ale bazei : impersonal este opusul lui personal cu sensul „care se referă la o persoană", nu şi cu sensul de „propriu" (care apare în contextul locuinţă personală), la fel imaculat faţă de maculat, imaterial faţă de material, impropriu faţă de propriu etc ; alteori, derivatele cu in-2 (im-2 .. .) au şi un sens fără corespondent printre sensurile bazei: invalid „care nu este valid", dar şi „schilod, infirm", la fel imemorial faţă de memorial etc. (cf. FI. Ficşinescu, lucr. cit., p. 10).
5. In-2 (im-2,- i-s, ig-) este un prefix neologic de origine latină, care a intrat în limba română pe la începutul secolului al XlX-lea, prin cuvinte analizabile, împrumutate din latină şi din limbile romanice (foarte frecvent din franceză), uneori şi din limbi neromanice (cînd este vorba de cuvinte din limbajul ştiinţific5 internaţional), de exemplu :
— cuvinte cu etimologie multiplă: imobil < lat. immobilis, fr. immobile, it. immobile; imprecis < fr. imprecis, it. impreciso; incert <
< lat. incertus, it. incerto; incompatibilitate < fr. incompatibilite, germ. Inkompatibilităt, engl. incompatibility; incontinenţă < ir. incontinence, it. incontinenza; indirect < lat. indirectus, fr. indirect, it. indiretto, germ. indireht; iremediabil < lat. irremediabilis, fr. irremediable etc;
— cuvinte împrumutate din franceză : imortaliza<fr. immortaliser; inapt < fr. inapte ; inavuabil < fr. inavouable; ireproşabil < fr. irre-prochable etc.;
—■ cuvinte împrumutate din italiană : intratabil < it. intraitabile etc.
. Forma de bază a prefixului in-2 şi varianta fonetică im-2 au corespondente identice în latină (şi în limbile romanice), de unde au fost împrumutate. Varianta i-3 provine : a. din variantele latineşti il-,  im- şi ir-, care au apărut prin asimilarea totală a consoanei finale a prefixului in- laconsoana iniţială a bazei (illimitatus < in- + limitatus, immobilis <
< in- + mobilis, irremediabilis < in- + remediabilis etc), variante pe care unele limbi romanice, ca franceza şi italiana, le-au moştenit, dar care în română, unde nu există consoane
124
125
duble, nu s-au transmis, reducîndu-se la î- (eu excepţia unor formaţii ca immaterial, immobil etc, cu varianta grafică învechită im-; vezi nota de la p. 123);
b. din varianta fonetică latinească i-, apărută prin disimilare totală, atunci cînd prefixul ins-a. ataşat la o temă care începea cu gn (ignoro, -are cf. gnarus, gnosco). 2. Varianta etimologică ig- apare numai în formaţia ignobil < lat. ignobilis, formată iniţial cu varianta i- de la gnobilis (ca şi ignoro), dar care a putut fi analizată, mai tîrziu, prin nobilis (< gnobilis, în urma reducerii grupului consonantic iniţial), segmentîndu-se, astfel, încă din latină, o variantă ig-.
Cele mai vechi atestări, în limba română, ale unor derivate cu prefixul in-2 (im-2 ...) sînt din prima jumătate a secolului al XlX-lea : incomplex (a. 1814—1818, la Ursu, t.), infinit (a. 1821, id. ib.), indiferent (a. 1828, la Close, d.), indifinit (a. 1835, la Ursu, t.) şi indefinit (a. 1838, id. ib.), indiscret (a. 1837, la Close, d.), incomăsurabil, incomensurabil, incomenzurabil (a. 1837, la Ursu, t.), iraţional (a. 1837, id. ib.), inecval (a. 1837, id. ib.) şi inegal (a. 1848, id. ib.), inecual (a. 1857, id. ib.), invariabil (a. 1840, id. inegalitate (a. 1842, id. ib.), incurabil (a. 1842, id. ib.), insomnie (a. 1844, id. ib.), indigestie (a. 1845, id. * J, immaterial (a. 1848, id. ib.), immobil (a. 1848, id. ib.) şi imobil (a. 1857, id. ib.), imperfect (a. 1848, id. ib.) etc.
Menţionăm că formaţiile în care apar variantele învechite in-2 şi îm-2 au atestări mai tîrzii decît formaţiile corespunzătoare în care apar formele neologice ale prefixului, in-2 si im-2 : imponderabil (sl. 1848, la Ursu, t.)/imponderabil (a. 1849 şi a. 1852, id. ib.); incomplect (a. 1848, id ib.) şi incomplet (a. 1852, id. ib.)jincomplet (a. 1859, id. ib.) — numai indefinit şi indefinit sînt atestate în acelaşi an (a. 1848, la Asachi, id. ib.) — , ceea ce înseamnă că prefixul a fost împrumutat cu formele sale din limba contemporană, iar formaţiile cu în-2, îm-2 reprezintă adaptări etimologizante ulterioare.
După cum reiese din atestări, unele dintre aceste derivate cu in-2 (im-2 ...) au fost împrumutate înaintea corespondentului lor pozitiv, de exemplu : impermeabil (a. 1848, la Ursu, t.) / permeabil (a. 1851, id. ib.), imponderabil (a. 1848, id. ib.) j ponderabil (a. 1851, id. ib.), incurabil (a. 1842, id. ib.) j curabil (a. 1851, id. ib.), invariabil (a. 1840, id. ib.) j variabil (a. 1844, id. ib.) etc.; aşadar, în momentul intrării lor în limba română, respectivele formaţii erau, unele, neanalizabile, altele, analizabile ca formaţii parasintetice, de exemplu : inalterabil (a. 1848,1a Ursu, t.), cf. altera (a. 1848, id. ib.) ; indifinit (a. 1835, id. ib.), cf. defina „defini" (a. 1829, id. ib.), definit (a. 1848, id. ib.) etc.
Faptul că derivatele negative s-au împrumutat înaintea corespondentelor lor pozitive, precum şi faptul că sînt mai frecvente decît acestea din urmă, s-ar putea explica prin aceea că, pentru vorbitori, prezintă mai mult interes ceea ce nu se poate, decît ceea ce este posibil (cf. Măria Iliescu, lucr. cit., p. 95).
Singurul derivat (neanalizabil) moştenit din latină este întreg < lat. integer < in- + Hagros, formaţie neclară şi în latină (cf. Ernout-Meillet, s.v.). Dintre celelalte formaţii, unele sînt adaptări, eventual calcuri: impracticabil cf. fr. impraticable (după practică), inamic cf. lat. inimicus (după amic, dar a circulat şi forma, neanalizabilă, inimic), incalificabil cf. fr. inqualifiable, it. inqualificabile (după calificabil), incorectitudine cf. fr. incorrection, indefinibil cf. fr. indefinissable, inechitate cf. fr. iniquite (după echitate), inexactitate cf. fr. inexactitude, injusteţe cf. fr. injustice, insubordonare cf. fr. insubordination, intraductibil cf. fr. intraduisible etc.
6. Derivatele cu in-2 (im-2 ..) sînt raportabile la teme neologice, de origine latino-romanică. Cîteva sînt analizabile prin teme moştenite în limba română : insaţiabil, insomnie etc.
în aceeaşi categorie ar intra şi derivatul inliniştit „neliniştit", calc după fr. inquiet (la Ana Goldiş Poalelungi, L'influence du frangais sur le roumain, Paris, 1973, p. 221).
7. Prefixul in-2 (im-2 ...) nu este productiv în limba română; despre nici unul dintre derivate nu se poate afirma cu certitudine că ar fi fost format pe teren românesc (chiar dacă baza are atestări anterioare derivatului), deoarece toate au corespondente în latină sau în limbile romanice. Totuşi, numărul derivatelor cu acest prefix în limba română sporeşte continuu, înregistrîndu-se mereu formaţii noi, împrumutate şi adaptate sau, poate, create în româneşte, dat fiind că prefixul se poate ataşa la orice adjectiv neologic (eventual, substantiv sau verb).
8. Toate derivatele cu prefixul in-2 (im-2...,) se folosesc în limba română contemporană, în varianta sa cultă, în general: ilogic, imaterial, imperceptibil, imposibil, imprecis, impropriu, inaplicabil, incomparabil, indescriptibil, indisponibil, inestetic, inofensiv, insucces, involuntar, iremediabil, irezistibil etc. Unele formaţii cu acest prefix se folosesc, mai ales, în stilul ştiinţific sau juridico-administrativ, de exemplu: imponderabil, imprescriptibil, inalienabil, inamovibil, incoercibil, incognoscibil, incombustibil, incompresibil, indelebil, indisolubil, infuzibil, inuzitat, ireconciliabil, irecuzabil etc.
INFRA-
Rizescu, p. n. 12.
1. în dm sînt înregistrate 4 derivate analizabile, la care se adaugă 12 din alte surse:
infraacustic (ltr2), infracondilism (d. med.), infragermen (ib.), infralimbaj (rom. lit. 1975, nr. 50, p. 5, col. 3), infraliteratură (din presă), inframastitâ (d. med.), infrarefracţie (ltr2), infrasonor (mde, dn2), infratemporal(v>. med.) cf. temporal ,,detîmplă", infratentorial (ib.), infravalanginian Stratigr. (ltr2), infravirus (d. med.).
Derivatele cu prefixul infra- sînt :
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : infragermen, infralimbaj, infraliteratură, inframastită, inframicrob (şi: inframi-crobian, inframicrobiologie, inframicrobioză d. med.), infrarefracţie, infrastructură, infrasunet, infravirus, infravalanginian ; (formaţii parasintetice) infracondilism „devierea în jos a condililor mandibuli" ;
II adjective (unele folosite şi substantivat), analizabile în raport cu:
— un adjectiv: infraacustic (telegrafie ~ă), infraroşu, infrasonor, infra-temporal;
—- un substantiv (formaţie parasintetică) : infratentorial „care e situat sub tentoriul cerebelului".
2. Prefixul infra- exprimă inferioritatea:
a) spaţială (poziţia sub, dedesubt) : infracondilism, inframastită „inflamaţie a stratului conjunctiv lax retromamar", infrastructură (prin opoziţie 'cu suprastructură) „ansamblul elementelor care susţin partea principală (inferioară) a unei construcţii"; infratemporal „situat sub regiunea temporală", infratentorial (sinonim cu subtentorial, prin opoziţie cu supratentorial) ;
Infrastructură are şi un sens secundar ,,între", sinonim cu intra-, vezi şi p. 128 (,,ansamblul acelor elemente existente în cadrul unei economii naţionale, menite să înlesnească legăturile dintre ramuri şi dintre diferite zone teritoriale. Infrastructura include transporturile, şoselele, căile ferate, sistemul de comunicaţii", cf. Dicţionar de economie politică, Editura politică, Bucureşti, 1974, s.v.).
126
127
b) dimensională şi calitativă (= diminuarea sau insuficienta): mfragermen „inframicrob", inframicrob „microorganism extrem de mic, puţin evoluat şi incomplet organizat, care nu-şi poate realiza singur metabolismul", infravirus „denumire dată unor'acizi nucleici deveniţi autonomi şi presupuşi capabili să determine anumite afecţiuni m scara taxonomică au o poziţie inferioară faţă de virusuri", infrarefracţie(sinonim cu subr efracţie, opus lui supr ar efracţie) „refracţie a undelor radioelectrice în troposferă, mai puţin pronunţată decît refracţia în atmosfera standard", infrasunet „vibraţii nepercepute de urechea omului, cu o frecvenţă mai mică de 16 oscilaţii pe secundă", infrasonor: infralite-ratură. J
Uneori relaţia semantică dintre prefix şi bază nu este contractată direct, ci prin intermediul unui determinant neexprimat al bazei, format cu infra-; definiţia formaţiei rezultate conţine insa şi termenul care lipseşte (vezi ultra-, p. 251): infraacusticâ „referitor la inf răsunete".
^ Sensurile derivatelor infraroşu şi infravalanginian se încadrează la cîte două valori:
— diminuare şi inferioritate spaţială, în sensul de neatingere a unei limite spaţiale (« dincoace de »): infraroşu „(radiaţii) care sînt dincoace de roşu, în spectrul solar";
— inferioritate spaţială şi temporală : infravalanginian „subetaj al v a 1 a n g i n i a n u 1 u i ".
3, Infra- este un prefix neologic, de origine latină, care a pătruns în limba română prin împrumuturi sau semicalcuri din franceză, italiană, germană, engleză, rusă.
în limba latină infra, cu statut de adverb şi de prepoziţie, avea sensul de „mai jos, sub, dedesubtul", fiind opus lui supra (cf. Hofmann-Leumann-Szantyr, l. g. ii 231, Ernout-Meillet) ; a fost moştenit numai în italiană, mai ales ca prefix verbal, în exemple ca frammet-tere, frattempo (cf. Rohlfs, g. iii 355-356). De la sensul de „sub", infra- şi-a dezvoltat un sens secundar „între", sinonim cu intra- (apare în italiană în formaţii ca frapporrejtrapporre, framischiare[tramischiare, cf. Meyer-Lubke, g. ii 679, sens care se întîlneşte şi la infrastructură, v. p. 127).
Ca element neologic, infra- a fost folosit de limbile moderne pentru a forma derivate substantivale care exprimă inferioritatea (cf. Robert, s.v., oxford, s.v.).
După sursele de care dispunem, unele împrumuturi au corespondente într-o singură limbă, altele în mai multe limbi: inframastită, cf. it. infra-mastite ; inframicrob, cf. fr. inframicrobe ; infratemporal, cf. engl. infratem-poral; infratentorial, cf. engl. infratentorial; infrastructură, cf. fr., engl. infrastructura
După dm inframicrob este o formaţie românească; pentru ideea că e împrumutat din franceză vezi şi dn2, Rizescu, lucr. cit., p. 22, nota 1.
Semicalcurile cu infra- au model în mai multe limbi: infraroşu, cf. fr. infrarouge, it. infrarosso, germ. infrarot, engl. infrared, rus. uncfipa-Kpacmiu; infrasunet, cf. fr. infra-son, it. infrasuoni, rus. uu0paseyK.
Derivatele cu infra- sînt atestate în secolul nostru, cea mai veche atestare fiind la Scriban : infrastructură şi prefixul infra-; cade, da nu inserează nici o formaţie cu infra-,
4. Prefixul infra- se combină cu teme moştenite (infraroşu, infrasunet), neologice latino-romanice (inframicrob, infrarefracţie, infrastructură etc.) sau greceşti (infracondilism).
Prefixul infra- este productiv în limba română mai ales prin semicalcuri cu teme moştenite.
128
O formaţie românească poate fi şi infravirus, despre care ştim că a fost creat de Şt. S. Mcolau (cf. d. med., s. v.), dar nu am identificat sursa în care 1-a folosit pentru prima oară.
5. Formaţiile cu infra-, puţine la număr, sînt termeni savanţi din domeniul medicinei şi al fizicii, cu excepţia derivatului infrastructură, care aparţine domeniului tehnico-economic.
INTER- vezi ÎNTRE-
INTRA-
1. în dm sînt înregistrate 4 derivate analizabile. La acestea se adaugă 26 de derivate din alte izvoare :
intraatomic (dn2, ltr2), intracarpatic (dn2, ltr2), intracerebral (dn2), intracolinar (ltr2), intrados (der, dn2, ltr2), intragalvanizare (d. med.), intrageanticlinal (der, ltr2), intrageosinclinal (der, ltr2), intralingvistic (dn2), intraluminal (d. med.), intramagnetic (ltr2), intramolecular (dn , ltr2), intramontan (dn2, ltr2), intramural (d. med.), intranazal (dn2), intraocular (ib.), intraoral (d.med.), intraperitoneal (ib.), intrarahidian (ib.), intraspecific (ib.), intraspinal (d. med.) intrascolar (Scriban), intrateluric (ltr2), intratubal (d. med.), intrauterin (dn2), intrazonal (der, ltr2).
Derivatele cu intra- sînt:
I adjective (cele mai frecvente), analizabile în raport cu un adjectiv : intracelular, intraglandular, intramagnetic, intramuscular, intravenos etc.;
Din punct de vedere semantic, unele derivate de mai sus se pot analiza şi ca parasintetice, în raport cu substantival de bază (intracelular-celulă, intravenos-vină), mai ales m exemple ca intraspecific „care are loc în interiorul aceleiaşi specii".
II substantive (rar), analizabile în raport cu un substantiv^: intrados „suprafaţa interioară, concavă, a unui arc, a unei bolţi etc", intragalvanizare „galvanizarea suprafeţei interne a unui organ' .
Formaţii semianalizabile: intrapiretic (d. med.), cf. pireto-terapie; intravilan, cf. extravilan.
în cazul lui intrader mor eacţie (d. med., der) „reacţie imună, folosită în diagnosticul bolilor infectioase", nu avem a face cu un derivat substantival cu prefixul intra-, ci cu o formaţie alcătuită din prefixul intra- + elementul de compunere dermo- + s. reacţie (dermoreacţie nu e atestat).
2. Prefixul intra- are următoarele valori:
1) interioritatea („înăuntru", de obicei în opoziţie cu extra-): (în sens spaţial, frecvent la adjective) intracelular, intramolecular, intramuscular, 'intraglandular, intraocular, intraurban, intravenos, intrazonal etc.; (cu sens abstract) intralingvistic ;
2) intervalul dintre două obiecte („între"): intracarpatic, intracolinar, intramontan.
Valoarea (2) „intervalul dintre două obiecte" este legată uneori de „interioritate" (1). Astfel, un derivat ca intramontan „care se află, se desfăşoară între culmile munţilor" poate fi interpretat şi „care se află în interiorul masivului muntos".
3. Intra- este un prefix neologic de origine latină. El a fost împrumutat în română din limbile romanice, mai ales din franceză.
în latină, intra- „în interiorul" (în epoca imperială şi cu sensul „cu") era prepoziţie. Ca prefix a format rare derivate (cf.   Leumann-Hofmann-Szantyr,  l.g. i 93, 220,  ii 234 — 235;
9 - c 1539 . 129
Ernout-Meillet, s.v. in), în franceză, intra-împrumutat din latină (Robert, s.v.).
(,,în interior")   este un prefix savant
Cele mai multe derivate analizabile provin din franceză : rom. intraatomic — fr. intra-atomique, rom. intracerebral — fr. intracerebral, rom. intrarahidian — fr. intrarachidien. Eare sînt şi împrumuturile din alte limbi: intraurban — cf. it. intraurbano, intramontan — germ. intramontan ; cf. şi intrados — it. intradosso sau fr. intrados.
Este posibil ca următoarele derivate să nu fi avut nici un model străin : intracarpatic, intraglanăular, intraspecific, intraşcolar.
Derivatele cu acest prefix s-au format probabil la începutul secolului nostru.
4. Temele derivatelor (cu rare excepţii ca : intraşcolar) sînt de origine latino-romanică.
5. Prefixul este puţin productiv.
6. Derivatele cu intra- se folosesc, mai ales, în stilul ştiinţific, în anumite terminologii specializate (medicală, minieră etc.) : intraocular, intrauterin; intramagnetic, intrateluric etc.
INTRO- (1NTRO-)
1. Intro- are varianta învechită întro-, în derivatul introduce (vezi da, s.v.; vezi şi Heliade, Regulile sau gramatica poeziii, Bucureşti, 1831, la Close, d. 289); vezi § 4.
2. în dm este înregistrat un singur derivat analizabil, şi anume verbul introduce, analizabil în raport cu un verb.
Formaţii semianalizabile : intromisiune „introducerea unui corp în interiorul altuia", cf. admisiune, omisiune, transmisiune ; introspectiv şi introspecţie, cf. retrospectiv şi retrospecţie ; introvertit, ol. extravertit.
3. Intro- exprimă interioritatea („înăuntru, în interior") : introduce „a băga, a include, a îngloba", introspecţie „observare interioară".
4. Intro- este un prefix neologic de origine latină, dublet al prefixului moştenit intru-. El a fost împrumutat în română din limbile romanice, mai ales din franceză (unde este un prefix savant) prin derivate (semianalizabile) ca : introspectiv — fr. introspectif, intromisiune — fr. intromission, introvertit — fr.  introverti — it. introvertito.
în franceză intro- are acelaşi sens (,,înăuntru") ca şi lat. intro-, pentru care vezi ÎNTRU-.
Pe teren românesc s-a format semicalcul introduce după fr. introduire (sau lat. introducere).
în prima jumătate a secolului al XlX-lea, introduce e înregistrat sub formele introduce (vezi § 1) şi intruduce (Heliade, Gramatica românească, Sibiu, 1828, Aristia, Iliada, Bucureşti, 1837, la Close, d.), primul derivat cu prefixul românizat intro- pentru intro-, al doilea cu substituire de prefix : întru- în loc de intro-. în aceeaşi perioadă (a. 1835) apare şi forma literară introduce (Marcovici, în da).
5. Tema derivatului introduce este moştenită.
6. Prefixul intro- e foarte slab productiv.
7. Derivatele aparţin limbii literare.
130
IPER- vezi HIPER-IPI- vezi EPI-IPO- vezi HIPO-IS- vezi IZ-IŞ- vezi IZ-
IZ- (IS-tl-^IJ^IŞ-)
Auerbach, v. 239-240.
1. Prefixul iz- are variantele is-, i-x, ij- şi iş-. Varianta is- este
a) fonetică (şi etimologică), înaintea unor teme care încep cu o consoană surdă, de obicei în formaţii neanalizabile sau, cel mult, semianalizabile în limba română : iscusi, ispiti, isprăvi etc. (vezi însă şi ishod, formaţie analizabilă);
b) grafică, hiper corectă, înaintea unor teme care încep cu o consoană sonoră, deci nemotivată fonetic, în formaţii analizabile şi semianalizabile, de tipul: isbîndi, isgoni, ismeni, isnou etc.
Varianta grafică is- (cf. şi râs- pentru răz- în situaţii similare) a apărut sub influenţa unor derivative de origine latină (des-, s-), la care această grafie, justificabilă etimologic, a fost recomandată pentru evitarea pronunţării şi grafiei cu asimilare (dez-, z-^, considerate populare (cf. A. Graur, Une loi du ,,plus grand effort", în bl i, p. 111 — 112).
Varianta fonetică i-± se identifică în formaţiile : iscopit, isledi, ismerit, ismintit, ismolenci, ispăşi, istacti, izbici vb. şi izvon, ale căror baze încep cu s (sau z) + consoană.
1. J-j are statut de variantă — pur fonetică, rar şi etimologică — a lui iz- (is-) în situaţiile în care s- (z-) următor nu este analizabil ca prefix în limba română. în formaţiile ispoved(u)ij spoved(u)i, cf. propovedui, izbici s.Izbici, cf. bici, izgonijzgoni, cf. goni, izgoritjzgorit, cf. dogorit, izmomijsmomi, cf. momi, în care s- (z-) următor este (semi)analizabil, ar fi posibilă în principiu identificarea a două prefixe succesive: i(s)- + s- (respectiv i(z)- -f z-t), dar preferăm identificarea unuia singur, is- (iz-), considerînd, de la caz la caz, că avem a face fie cu formaţii paralele independente, fie cu o substituire de prefixe ; vezi şi p. 133.
2. în legătură cu formaţiile de tipul ultimelor discutate mai sus, unii lingvişti (cf. Iordan, stil. 216) consideră că formele cu z- (s-) reprezintă variante (mai) expresive ale formelor cu iz- (is-), din care ar fi rezultat, prin dispariţia lui i- iniţial. Vezi însă nota de la p. 133 şi S-.
3. Formaţiile cu varianta i-19 care au în paralel variante etimologice, mai răspîndite, fără i-, se confundă pe plan sincronic cu exemple ca ismarand, ispion, işcoală şi işpital (toate din da), variante regionale ale cuvintelor (neologice) smarand, spion, şcoală şi spital (eventual şi cu (sihastru (da)}sihastru, deşi, în acest caz, s- iniţial din forma de bază nu este urmat de o consoană), cuvinte în care i- protetic se explică diferit de la caz la caz, fără legătură cu prefixul i(s)-.
Varianta etimologică ij- (cu alternanţa fonetică normală z/j) apare intr-o singură formaţie semianalizabilă : ijdărî (ijderi).
în da s.v. ijderi se înregistrează şi formaţia paralelă izdări, cu varianta de bază a prefixului.
Varianta iş-, identificată în formaţia neanalizabilă işdăni, reprezintă o pronunţare regională, cu disimilare, a lui ij- din ijdărî (ijderi).
131
2. în dm sînt înregistrate 3 formaţii analizabile cu prefixul *ţd(f" '••>'■ %zgonh ct laz »teren despădurit" şi ispăşi, cf. spăşi
^tU1îJ.Zdf "c°-icl'jPrfmpe stomacale" (?i "toc"» în da) şi /zme„f, din dm, sînt neanalizabilesemanUc prin dat, respectiv prin men/. De asemenea, am considerat neanalizabilă
^^^1*^^"*13 bufni prezintă      •»dta p™*de
Din da se adaugă 15 formaţii analizabile :
izafla (şi izăfla) „a afla, a găsi", izftfcf ,,a (se) zbici", izbici „b i ci", izblâzni ,,a duce în păcat, a corupe, a ispiti, a ademeni", cf. blăzni ,,sl înşela, a amăgi, a duce în greşeală", iscopit ,,s c o p i t", izda 1 „a trăda, a denunţa", cf. da ,,a preda pe mîna justiţiei, a denunţa", ishod ,,exod, ieşire", cf. hod ,,mers", isledi ,,a urma, a urmări", cf. sledi „id.", ismerit „s m e-rit", ismintit „smintit", ismolenci „obiecte ciobăneşti de îmbrăcăminte", cf. smolenci ,,id.", izmomi „a atrage, a momi", iznou (isnou, iznov) din locuţiunea adverbială de sau din iznou „din nou, iarăşi" (s.v. iznoavă), istacti „ulei de smirnă", cf. stacti „id." şi izvon „zvon".
1. Verbul izda1 nu este un derivat cu iz- de la verbul a da (vezi p. 134), dar poate fi analizat semantic şi formal prin raportare la acesta; într-o situaţie asemănătoare este şi formaţia, rară, iznou, analizabilă prin nou.
2. Verbul izda2 „a (se) îmbolnăvi" (eventual şi „a se fermeca, a se vrăji" — sens nesigur, dedus dintr-un descîntec — , la Rosetti, l. d. 30) a fost creat în româneşte de la substantivul izdat „colici, crampe" < ser. izdat „id.", considerat după formă un participiu (cf. Gămu-lescu, e. 143—144), şi este, ca şi substantivul de la care s-a format, neanalizabil din punct de vedere semantic. De asemenea, verbul izbrăni „a lichida (o afacere, o datorie etc.)" nu este analizabil în limba română, neputîndu-se stabili nici o legătură semantică (şi nici etimologică, dealtfel) cu  brăni „a împiedica, a opri".
3. în cuvintele iscoti „a codi" şi islutură „numele unei boli" cf. luătură, din da, s-ar putea, eventual, identifica varianta is- a prefixului iz-. în legătură cu verbul isimbra, înregistrat numai în da cu trimitere la simbra, care nu figurează în da ms., nu ne putem pronunţa, necunoseîndu-i sensul şi istoria.
Derivatele cu prefixul iz- (is- ...) sînt :
I verbe, analizabile în raport cu un verb : izafla, izbici, izblâzni, izda 1, izgoni, isledi, izmomi, ispăşi;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: izbici, ishod, izlaz, istacti, izvon;
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : iscopit, ismerit, ismintit, (de) iznou.
Formaţii semianalizabile: izbi, cf. răzbi ; izbînăi, cf. dobîndi ; ijdărî (variantă a lui ijderi) „a afla, a scorni, a iscodi; azădărî" (da) ; izgorî „(despre cereale) a se strica arzînd" (da) şi „a arde pîinea în cuptor" (Gamulescu, e. 134, în varianta izgîrî), cf. dogori, zăgorî; izmeni, cf. primeni ; ispisoc, cf. zapis; ispoved(u)i, cf. propovedui ; isprăvi, cf. oprăvi „a isprăvi", pravilă; izvrăti „a schimba, a răstălmăci sensul" (da), cf. răzvrăti.
în cazul formaţiilor izbăvi, cf. zăbăvi (zăbovi), istrăvi „a (se) risipi, a (se) pierde; a cheltui" (da), cf. otrăvi şi izvodi, cf. provodi (prohodi), semianalizabile din punct de vedere formal, analiza semantică este mai greu de făcut. Verbul izbuti ar putea fi, eventual, pus în legătură cu nâzbutie (năzbîtie).
3. Valorile prefixului iz- (is- ...) în limba română sînt neclare şi, de aceea, greu de stabilit.
Majoritatea derivatelor par să aibă acelaşi sens eu baza: izafla, izgoni, izmomi, iznou, izvon etc.
în ishod (eventual şi în izlaz) prefixul are valoarea „din", indicînd plecarea, ieşirea dintr-un anumit loc.
132
4. Iz- este un prefix de origine slavă, care a pătruns în limba română prin cuvinte împrumutate din slava veche sau din limbile slave moderne, în special din sîrbocroată :
— analizabile : izgoni < v. sl. izgoniţi, ishod < v.sl. ischodu, izlaz < sl., bg., ser. izlazu, isledi < v.sl. islediti, izmomi < ser. izmamiti, ispăşi < v. sl. ispasti;
— semianalizabile : izbi < sl. izbiţi, izbîndi < v. sl. izbqdq (la infinitiv : izbyti), ijdărî < v. sl. izdenan (la infinitiv: izgnati), izgorî < sl. izgoreti, ser. izgoreti, ispoved(u)i < v.sl. ispovedati, ispovedovati etc;
— neanalizabile : izbrăni < v. sl. izbiranu (la infinitiv: izbrati), iscusi < v.sl. ishusiti, ispiti < v. sl. ispitati, izumit „zăpăcit, uluit, ieşit din minţi" (şi izumi „a uimi", la Scriban) < v.sl. izumiti, izvîrji „a caterisi" < v. sl. izvresti etc.
în limba slavă veche, prefixul H3- (hc-) forma verbe tranzitive de la verbe, indicînd, în general:
a) ieşirea sau extragerea (orientarea acţiunii denumite de bază spre exterior): h3hth ,,a ieşi", HCTpivrH^th „a smulge" etc.;
b) desăvîrşirea, terminarea acţiunii denumite de bază : wcnHTH „a bea totul, a goli", h3bhth „a ucide pînă la ultimul" faţă de o^bhth „a ucide" etc. (cf. Vaillant, v. s. 338). în limba română s-au transmis 1 sau 2 derivate (substantivale) cu prima dintre valorile menţionate. Verbele româneşti cu iz- au avut> probabil, la origine valoarea aspectuală de sub b.
Cele mai vechi atestări ale unor cuvinte împrumutate cu iz- (is- ...) datează din secolul al XVI-lea : izgoni (Coresi, în da), ishod (Palia, în da), isledi (Coresi, la tdrg) — împrumuturi analizabile; izbăvi [Codicele Voroneţean, Coresi, în da), izbîndi Noul Testament, în da), izmeni (Coresi, în da), isprăvi (Coresi, în da) — împrumuturi semianalizabile.
Prefixul iz-, detaşat din împrumuturile analizabile, a format un derivat românesc, de la un cuvînt latinesc moştenit: izafla, asupra vechimii căruia nu ne putem pronunţa cu precizie, deoarece toate atestările sînt din texte populare bănăţene din secolul al XlX-lea.
Derivatul izblâzni (atestat la Cantemir, vezi tdrg) a fost format, probabil, tot pe teren românesc, fie de la blăzni, prin care se analizează, fie, mai curînd, de la săblăzni < v. sl. sublazniti (cu care are acelaşi sens), prin schimbare de prefix, ca şi îmblăzni „id.". De asemenea, izbici pare a fi un derivat românesc, format cu iz- de la bici < v.sl. bic sau, poate, de la zbici „id." < pol. zbieza (la tdrg), prin substituirea prefixului.
In ceea ce priveşte perechile de formaţii (analizabile sau semianalizabile) ispoved(u)i\spoved(u)i9 izgonijzgoni, izgorit/zgorît şi izmomijsmomi, precizăm că formele cu iz- (is-) sînt toate etimologice, împrumutate (vezi mai sus), iar dubletele lor cu s- (z-), care nu au corespondente în slavă (cu excepţia lui spoved(u)i < v.sl. supovedeti, la Cioratnescu), ar putea fi formate în româneşte, fie prin substituire de prefix, fie (smomi si zgoni) direct de la cuvîntul de bază. Vezi şi S-.
O situaţie specială prezintă formaţiile izbici, iscopit, ismerit, ismintit, ismolenci, istacti şi izvon, care au în paralel dublete etimologice fără i-: zbici < ser. zbjeci se (la cade), scopit cf. scopi < v. sl. sTcopiti, smerit cf. smeri < v. sl. sumeriti, smintit cf. sminti<v. sl. sumensti, smolenci cf. smoală < v. sl. smola (în da ms.), stacti < v. sl. stacti, zvon < v. sL zvonii şi care ar putea fi considerate creaţii româneşti de la formele etimologice normale, cu un i- (variantă fonetică a lui iz-), sub influenţa dubletelor etimologice isledi < v. sl. islediti j sledi < v. sl. slediti, ispăşi < v. sl. ispasti, ispasati / spăşi < v. sl. supasti, ispoved(u)i < v. sl. ispovedati, ispovedeti j spoved(u)i < v. sl. supovedeti, dublete în care
133
apare varianta fonetică şi etimologică i- (pentru analiza lui ispoved(u)i, vezi însă p. 132, nota 1 şi p. 131).
' O altă dovadă a faptului că iz- a fost simţit ca prefix de către vorbitorii limbii române este adaptarea unor împrumuturi ca izăa < ser. izdati, intrat în familia lui a da (cf. flexiunea izdau, alături de izdez) şi iznou (iniţial iznov, iznoavă < v. sl. izu nova, locuţiune adverbială cu prepoziţia izu), care au fost încadrate în clasa derivatelor analizabile cu prefixul iz-. De asemenea, formaţiile neanalizabile iscodi < v. sl. suho-diti „a (se) coborî, a veni, a explora", influenţat de ishoditi ,,a străbate" (cf. Screban), iscrdşi „a născoci, a inventa; a zugrăvi, a închipui" < v. sl. sukrasiti ,,id.", istrăvi < v. sl. sutraviti şi formaţia semianali-zabilă ispisoc < rus. spisoM, ale căror corespondente slave sînt derivate cu prefixul eb-, au fost adaptate în româneşte cu is-, prin schimbare de prefix.
5. Prefixul iz- (is...) a fost slab productiv în limba română.
O. Densusianu (cf. dhlr i 245—246) consideră că prefixul iz- (ca şi na-, pa-, po-, pri-) nu a fost deloc productiv în limba română.
6. Majoritatea derivatelor analizabile cu iz- sînt regionale (izafla, izda, izmomi, iznou etc), folosindu-se mai ales în Banat, zonă unde s-a manifestat influenţa sîrbocroată, sau învechite, ieşite din uz (izblăzni, ishod, isledi). Numai izgoni şi izlaz (şi, într-o oarecare măsură, ispăşi) se mai folosesc în limba literară contemporană.
JM-! vezi lN-x ÎM-2 vezi IN-2
ÎN-, (IM-19 N-), IN-!, (I~2 IM-,), AN-, (AM-)
Drăganu, r. s. 42 — 43; Auerbach, v. 229; S. Puşcariu, Etimologii, în dr iv2 (1927), p. 687 — 703; Iorgu Iordan, Compusele româneşti cu în", în bph iii (1936), p. 57 — 116; Flora Şuteu,  Prefixul în-jin-, în smfc ii 36—65.
1. Prefixele în-x, in-v an-6 sînt dublete, primul fiind moştenit, ultimele două împrumuturi neologice. Ele au valori apropiate, aşa că unele derivate pot  apărea  cînd cu un prefix, cînd  cu   celălalt: —corecte cu în-: încadra-incadra ;  încasa-incasa ;  încorpora-incorpora ; îrihuma-inhuma ;
—corecte cu in-: incarna-încarna ; infiltra-înfiltra; insufla-însufla; inun-da-înunda.
Vezi şi Graur, a. e. 56, unde se arată printre altele : ,,există tendinţa de a înlocui pe in-cu in-, ce e drept în neologisme".
De asemenea, în familia aceluiaşi cuvînt s-a produs un amestec între cele două dublete : insemn (postverbal de la însemna) după insignă, imbold (postverbal de la îmboldi) după impuls.
Vezi şi Iordan, lra 485.
2. Prefixul în-1 are varianta fonetică îm-x, înaintea bilabialelor b, p : îmbătrîni, îmbulzi, împărţi, împietri etc, în timp ce înaintea bilabialei m găsim varianta în-x: înmărmuri, înmiresma, înmîna etc.
134
Varianta n- a lui în-, apare în derivate ca : năcri (Caş dulce se mai poate obţine punînd în lapte, în loc de cheag, năereală. şez., în da), nălbi, năspri (cf. da).
Derivatele cu în- formate de la teme cu n- se scriu cu dublu n: înnădi, înnămoli, înnebuni, înnegri, înnegura, înnobila, înnoda, înnoi etc
Unele cuvinte de mai sus apar uneori scrise cu un singur n: înopta (Alecsandri, în da). Se cunoaşte şi situaţia inversă, scrierea cu dublu n, deşi tema nu începe cun : înnaripa, innăspri (cf. da) ; cuvinte ca îneca, înota apar scrise şi cu doi n, cu toate că baza nu e folosită independent în limba literară.
In-, are varianta fonetică im-, înainte de b, p: imblocaţie, importa, i-2 înainte de l, r, m, n (n din in- fiind asimilat de aceste consoane) : ilumina, iradia, irupe, imigra, inerva.
An-h are varianta fonetică am- înaintea bilabialelor b, p : ambarcader, ambarcaţie, amplasa.
în legătură cu delimitarea derivatelor cu prefixul în-, de cuvintele compuse cu prepoziţia în, problemă care se pune, în special, la verbele compuse parasintetice (ultimele avînd la bază un grup sintactic format dintr-o prepoziţie şi un substantiv sau altă parte de vorbire substantivată, la care s-a ataşat un sufix verbal), vezi fc i 18—19, 213—214 (vezi şi p. 10—11 pentru problema semantică a delimitării derivatelor de compuse).
Pentru compuse parasintetice ca: îngenunchea, înlătura, înmîna, vezi fc i 18—19, 213 — 214; pentru următoarele compuse parasintetice : încrucişa, înscăuna, înspina, înţepa, vezi da (cf. Flora Şuteu, Prefixul în-]in-, în smfc ii 58; Theodor Hristea, Derivarea regresivă morfologică şi raporturile ei cu cea lexicală, în Sistemele limbii, Bucureşti, 1970, p. 95).
3. în-, (îm-,). în dm sînt înregistrate 464 de derivate analizabile, la care se adaugă 107 derivate din alte izvoare :
îmbălegăra ,,a îngraşă cu bălegar" (gl. olt.), îmbărbura ,,a unge copiii pe faţă cu miere în ziua de mucenici sau de barburi pentru sănătate" (Udrescu, gl.), imbâţoşat ,,rigid, ţeapăn" (ib.), îmberegâţi ,,a sugruma" (ib.), îmblînzi ,,a face să apară blinda" (gl. olt.), îmboieri ?,a se îmbrăca cu straie de oraş" (Udrescu, gl.), îmbonţa ,,a se înzorzona" (ib.), îmboţi ,,a şifona" (lex. reg. ii), îmbrăcina ,,a (se) strînge cu brăcinarul" (Udrescu, gl.), îmbrebena ,,a se rumeni la faţă" (ib.), îmbulgări ,,a bate pe cineva cu bulgări Ce zăpadă" (lex. reg. ii), îmbumbica ,,a se îmbufna" (Udrescu, gl.), îmbura ,,(mai ales despre pomi) a albi din cauza gerului" (lex. reg. ii), îmburicos ,,buricos" (Close, d.), împaienta ,,a bate paiantele" (gl. olt.), impârea ,,a părea" (mat.dial. i 259), împătula ,,a încărca (căruţa) pînă peste loitre, în afară" (Udrescu, gl.), împepenat „durduliu, plin" (mat. dial. i 229), împanglicat(bph iii 107), împicioro-nga„2i se ridica singur în picioare" (Udrescu, gl.), împieialâ ,,căptuşeală" (gl. olt.); impildit ,,încăpăţînat" (mat.dial. i 229 ; împildi ,,a lua pe cineva pe ocolite, în pilde" Udrescu, gl.), implămădi ,,sl plămădi" (gl. olt.), împlimbare ,,plimbare" (Udrescu, gl.), împocăli ,,a împacheta" (lex. reg. i), împomila ,,a împiedica (o vită) cu pomila" (Udrescu, gl.), împoma »a planta pomi" (Udrescu, gl.), împopistra „a împodobi ceva cu desene, figuri etc."; ,,a împestriţa" (gl. olt. ; lex^ reg. i; Udrescu, gl.), împregeta ,,a întîrzia" (lex. reg. i), impri-lostit ,,certăreţ" (lex. reg. ii), împrinde ,,a se deprinde cu ceva" (Udrescu, gl.), împudrat i,pudrat" (ib.), împuteri „aşi aduna puterile, a se forţa" (mat. dial. i 76), încăpestri ,,a pune căpăstrul" (Udrescu, gl.), încăpriora ,,a (se) pune căpriorii (la casă)" (gl. olt.), incercelat,,(despre animale) care are cercei la gît" (Udrescu, gl.), închiciura ,,sl se încărca cu chiciură" (Udrescu, gl.), închioroia ,,a se uita chiorîş" (ib.), închiosteia ,,a pune chiosteile" (Udrescu, gl.), închiotora ,,a-şi încheia aţele de la gulerul cămăşii care servesc de cheotoare" (mat.dial. i 178), închitui (ltr2), încifra (smfc ii 63), înciocni (Teaha, c. n.), încîrjoia,, a (se) încovoia" (Udrescu, gl.), încobila ,,a pune cobilele (la plug)" (gl. olt.), încocîrla ,,a (se) cocirla" (Udrescu, gl.), incompleta (ib.), încruda ,,(despre alimente) a se întoarce din copt sau am fiert, cînd au dat de răceală" (ib.), încumplit (Conachi, la Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 572), indogori „a dogori" (gl. olt.), îndrăgălui ,,a se îndrăgosti" (ib.), înfîna ,,a afîna" (mat. dial. i 36), înforţa „a (se) forţa" (Udrescu, gl.), înfricos (fc i 19), înfrunţi ,,a alege dintr-o mmcare numai ce-i mai bun" (lex. reg. ii), înfulfuca ,,a se împopoţona, a se fulfuca" (Udrescu, gl.), înfurniga ,,a mişuna (ca furnicile)" (gl. olt.), îngalonat (da), îngăunos (gl. olt.),
135
Ingazdui „a găzdui" (lex. reg. ii), înghiorţ (da), Ingiubelat (da), îngoni „a fugi" (gl olt ) îngnndina „a cădea grindina" (Udrescu, gl.), tniuţit (I. Budai-Deleanu, în cill iii 40), înlătit „lărgit" (Iancu Văcărescu, la Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 527), înlenosa „a se lenevi" (lex reg. i) înlibova(l. Budai-Deleanu, în cill iii 40), înmreji „a împleti'dantelă" (lex. reg. i)' înnuielat „acţiunea de a bate nuiele pe pereţii casei de lemn" (gl. olt.), înotârl (î. Budai-
bosumfla" (ib.), Inuşura „a simplifica" (Ursu, t.), inveghea „a învăţa dintr-o întîmplare" (lex reg. ii), inverga (der, dn2), învergelat „acţiunea de a pune nuiele, vergele  cruciş, pe
A-------------7       .^55^^      vi uvic., jp^
pereţii casei" (gl. olt.), învieţuitor „vital" (Ursu, t.), învigora (dn2), învolnici (I. Budai-Deleanu, în cill iii 40), InzbiUa „a vîna cu zbilţul" (lex. reg. ii), înzdroba se îmbolnăvi, mai ales de zdroabă(= gripă)" (ib.).
Derivatele cu prefixul In-! (îm-x) sînt:
I verbe, analizabile în raport cu : -— un verb : împărea, împrinde, încrede, îngălbeni, înscrie, întinde, întocmi, întrece etc.;
— un Substantiv (formaţii parasintetice) : îmbăiera, îmbăia, îmbălsăma, îmbelşuga, îmboboci, îmboldi, îmbrînci, îmbrobodi, îmbroboni, îmbujora, îmbulzi, îmbumba, împăienjeni, împăpuri, împărtăşi, încazarma, înflăcăra, înfiora, înhăma, înlemni, înrudi, înşira, întemeia, înţărca, înţepa etc.;
— un adjectiv (formaţii parasintetice): îmbuna, împestriţa, împrospăta, împuţina, încălzi, încărunţi, încreţi, îndîrji, îndulci, înduioşa, înfierbînta, înmulţi, întrista etc.;
— un verb sau (parasintetic) un substantiv : îmblăni, împietrui, împuşca, înarma, îngîtui, întipări etc.;
— un verb sau (parasintetic) un adjectiv : îmbolnăvi, înăcri, înălbi, îndatora, înroşi etc.;
— un numeral (formaţii parasintetice) : împătri, încinci, îndoi, întrei etc.; —' un adverb (formaţii parasintetice) : împoncişa, încrucişa, înjosi, înlesni, întîrzia etc.;
— o interjecţie (formaţii parasintetice): înhăpa, înhăţa etc.
II adjective,   analizabile în raport cu:
— un substantiv (formaţii parasintetice) : încercelat, îngalonat, ingiubelat, înmănuşat, înscăiat, înţurţurat, înzeit etc.;
— un adjectiv: îmburicos, încumplit, înfricos, îngăunos, înlăţit etc.;
— un substantiv sau un verb : însticlit ;
III substantive, analizabile în raport cu un substantiv: împieială ; (formaţii parasintetice) încrengătură, înnuielat, învergelat etc.
IV interjecţii, analizabile în raport cu o interjecţie : înghiorţ. Cele mai numeroase derivate sînt cele verbale parasintetice.
Nu am luat în consideraţie cuvinte ca împrăştia, îndura, care nu pot fi raportate semantic la o bază cu existenţă independentă în limba română, sau cuvinte ca închiondora („a se uita ia cineva chiondorîş, încruntat"), cu etimologie neclară.
Formaţii semianalizabile: îmbina, el. dezbina; îmbrăca, cf. dezbrăca; împresura, cf. despresura; încălţa, cf. descălţa; încărca, cf. descărca; închide, cf. deschide; încheia, cf. descheia; încuia, cf. des-
136
cuia; îngloba, cf. global; înhuma, cf. deshuma; întinge, et. atinge; întoarce, cf. destoarce; învăţa, cf. dezvăţa; înveli, cf. dezveli etc.
Cele mai multe derivate semianalizabile cu prefixul în-x se raportează la derivate semianalizabile cu des-.
In-1 (im-lr i-2). în dm sînt înregistrate 15 derivate analizabile, la care se adaugă 8 derivate din alte izvoare :
imblocaţie (dn2), implanta (ib.), incarbonizare (ib.), incarceraţie (der), incurge (da), indura der, dn2), influx (dn2),  insaliva (da).
Derivatele cu in-1 sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : imigra, impune, incurge, induce, iradia, irupe;
— un substantiv (formaţii parasintetice): incarna, incrusta, inculpa, inerva, insaliva, intona*,
— un verb sau (parasintetic) un substantiv : ilumina, implanta, infiltra, insufla ;
— un adjectiv (formaţii parasintetice): indura, intoxica;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv : incarbonizare, influx, (formaţii parasintetice) imblocaţie, incarceraţie.
Derivatele verbale sînt cele mai numeroase.
Formaţii semianalizabile: imersiune, et. emersiune; implicit, cf. explicit; implora, cf. deplora; implozie (der), cf. explozie; im-pluviu (t>hr), cf. pluvial, pluviometru; importa, cf. exporta; impresie, cf. expresie; imprima, cf. comprima, reprima; impulsie, cf. repulsie; incita, cf. excita; incizie, cf. circumcizie; include, cf. exclude; incrimina, cf. criminal; infix, cf. prefix; inflorescenţă, cf. eflorescentă; infuzie, cf. perfuzie; influenţă, cf. afluenţă; ingresiune (dn2, ltr2), cf. regresiune; inscripţie, ei. transcripţie; insolaţie, el. solar; inspira, el. expira; instaura, el. restaura; instila, el. distila; institui, el. constitui; insurecţie, el. resurecţie; intabula, el. tabular; intitula, el. titlu; intensiv, el. extensiv ; invoca, el. convoca, revoca; involuţie, el. evoluţie etc.
Cele mai multe derivate semianalizabile cu prefixul in-x (im-x) se raportează la derivate semianalizabile cu ex-x şi re-2.
An-5 (am). în dm sînt înregistrate 5 derivate.
Derivatele sînt:
I verbe, analizabile în raport cu:
— un verb : amplasa ;
— un substantiv; andosa ;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv : ambranşament, (formaţii parasintetice) ambarcaţie, ancadrament.
Formaţii   semianalizabile:   ambarcader,   el. debarcader;
angaja, el. degaja.
4. Prefixele în-v in-v an-5 au următoarele valori:
1) transformarea,  trecerea de la o stare la alta (valoare
eventivă):
a) dobîndirea însuşirii denumite de temă : îmbăta, îmbătrîni, îmblînzi, vmbogăţi, îmbolnăvi, înăcri, înălbi, încărunţi, îndvlci, înlenosa, întineri, mvia etc; indura „a întări";
b) dobîndirea unei însuşiri asemănătoare cu cea a obiectului denumit de temă; asemănarea cu acel obiect: îmbujora, împîsli, împietri „a se preface în piatră"; însticlit, împepenat etc.;
^ v ,°) transformarea în obiectul denumit de bază: îmbrînzit, încenuşa, xntaciuna; incarbonizare;
2) dobîndirea obiectului denumit de temă, dotarea cu acest obiect: îmbăia, îmburuiena „a (se) umple de buruieni", împîcli „a (se) acoperi cu pîclă", încercăna „a căpăta cearcăne (la ochi)", înflori, în-frunzi, înzăpezi etc.; inculpa, incrusta „a se depune sub formă de cruste pe pereţii unei conducte", inerva etc.;
3) realizarea unei acţiuni cu ajutorul obiectului denumit de temă : îmbălsăma ,,a unge cu balsam", îmbrobodi „a acoperi capul cuiva sau a se acoperi pe cap cu o broboadă sau cu altă învelitoare", încleia „a lipi cu clei", împomila, înghimpa ,,a (se) înţepa (cu un ghimpe)", înhăma ,,a pune hamurile pe cal sau pe alt animal de tracţiune; a prinde calul la căruţă, la trăsură sau la sanie", înjuga „a prinde cu jugul", înnuielat, întîrşa, învergelat, înzbilţa etc.; insaliva ,,a muia alimentele cu salivă", intona „a rosti un cuvînt cu un anumit ton; a cînta";
4) asemănarea cu obiectul denumit de temă (în ce priveşte acţiunea făcută de el): îmberbeca ,,a împinge (ca un berbec)", împînzi „a (se) întinde (ca o pînză)", înglonţi ,,a zbura glonţ" (bph iv 107), învă-pâia „a se aprinde (ca o văpaie)" ; infiltra ,,a străbate, a se introduce în porii corpurilor solide (ca prin filtru)";
5) interioritatea (,,în") : înnopta ,,a petrece noaptea undeva", însera „a petrece seara undeva" ; imigra, impune, incurge, induce, insufla „a introduce pulbere, gaze într-un spaţiu închis", intoxica, irupe ,,ă intra cu violenţă"; ambarcader, amplasa „a aşeza o maşină, o instalaţie etc. într-un anumit loc" ;
6) rol de i n d i c a t o r (al transformării, al dobîndirii unui obiect sau al interiorităţii) : împudra, înauri, înăcri, îndogori, înfăptui, îngăunos, înghionti, înmărita, înurzica etc.; implanta, incarceraţie.
Vezi Graur, p. i. 335—336. Aşadar prefixul nu este în derivatele de sub punctul 6 ,,un simplu element protetic", cum susţine Puşcariu (lucr. cit., p. 700).
Derivă verbe de la interjecţii: înhăpa, înhâţa.
în genere, se observă o schimbare de sens a cuvîntului prefixat în raport cu derivatul format de la acelaşi cuvînt (fără prefix) : cununa „a (se) căsători", încununa ,,a aşeza (pe capul cuiva) o cunună în semn de omagiu" (pentru valoarea prefixului, vezi mai sus, sub 2); tipări „a imprima prin tipar", întipări ,,a imprima pe o suprafaţă (în urma unei apăsări)", fig. „a se fixa în minte" (pentru valoarea prefixului, vezi mai sus, sub 6).
Prefixul în-, poate avea uneori mai multe valori în acelaşi derivat. Astfel, însera: a. „a petrece seara undeva", dar şi b. (sens eventiv) „a se face seară"; încercui: a. ,,a strînge într-un cerc", dar şi b. „a strînge ca într-un cerc" etc. în aceeaşi situaţie se pot găsi şi unele derivate cu in-,, ca, de exemplu, intoxica („a introduce în organism substanţe toxice, a otrăvi"), în care prefixul are valoarea de „interioritate", dar şi de „transformare".
Unele valori ale acestor derivate (de exemplu : încercui) sau chiar unele derivate s-ar putea explica prin aceea că avem a face cu formaţii compuse parasintetice, şi nu cu derivate.
Numeroase derivate au un sens apropiat de cel al bazei: îmbîrfi, împieri, împîndi, împrăji, împropti ; închiria, îndelicat, înfulfuca, îngăzdui, înholba, înmuia, înnăclăi, înnumăra, înruşina, înschimba, însleit, înşti, întermina, învorbi etc. (vezi şi smfc iii 48).
1. în genere e greu de precizat dacă derivate ca: îmbîrfi, împieri, împîndi etc. şi cuvintele de bază corespunzătoare (bîrfi, pieri, pîndi) sînt folosite de unul şi acelaşi vorbitor.
2. Pentru valoarea de , ,hipercaracterizare" pe care ar avea-o, în cazul unor derivate de mai sus, prefixul în-x, vezi Flora Suteu, lucr. cit., p. 55—56; vezi si S. Puşcariu, în zrph lxiii (1943), p. 15. ' '
3. Este posibil ca în unele derivate ca: înfrînge, încrede prefixul să aibă o valoare de intensificare.
în unele derivate cu in-, valoarea prefixului e mai puţin clară, ca de exemplu : influx.
5. a. Prefixul în-, este moştenit din latină (ca şi prepoziţia în).
în latină in cumula ambele funcţiuni (de prepoziţie şi de prefix). Valorile lui în-x din româneşte sînt apropiate de cele ale lat. in-. Acesta din urmă are sensurile : 1) interioritate şi situare deasupra (cu referire la spaţiu şi la timp): immitto, ineo, infero, inicio etc.; 2) trecerea într-o nouă stare: incalesco, insuesco; 3) intensificarea unei însuşiri: inopimus, innoxius. Cf. Ernout-Meillet, s.v.; Leumann-Hofmann-Szantyr, l. g. i 58, 120, ii 273 — 274.
Prefixul a fost moştenit prin derivate ca : (analizabile) lat. infrangere > rom. înfrînge, lat. intendere > rom. întinde ; (semianalizabile) lat. incalciare > rom. încălţa, lat. incipere> rom. începe, lat. înclinare > rom. închina.
Unele derivate au devenit ulterior neanalizabile, prin pierderea bazei: învinge < în- + vince ,,a învinge" (< lat. vincere), întuneric < în--\-tuneric „întunecime" (< lat. tenebricus).
Pe teren românesc s-au format numeroase derivate cu în-,: înfiinţa, înflăcăra, înlemni, înmănunchea, înmuia, întări etc.
în unele cazuri e greu de precizat dacă avem de-a face cu un cuvînt moştenit din latină sau derivat pe teren românesc, ca de exemplu : încheia < în- + cheie (+ -a) sau lat. *inclauare; împiedica < în- + piedică (+ -a) sau lat. impedicare.
Vezi şi Graur, e. 8, unde se critică tendinţa de a se explica toate derivatele româneşti prin originale latineşti.
Există mai multe derivate al căror etimon nu are prefix, în- fiind adăugat pe teren românesc : îmblăti < în- + v.sl. axaathth, împroşca < < în- + sl. (rus.) npoummu, împistri < în- + v. sl. iihctphth (sau de la adj. pistru, -ă), îngrădi < în- + v. sl. rpaAHTH.
într-o situaţie asemănătoare cu derivatele de mai sus este şi înverşuna, cu etimologie nesigură, care ar putea fi apropiat de vier sun „rămăşag", cf. DA.
în legătură cu în- înainte de labiale, în cuvinte de tipul îmblăti. acad. Al. Graur arată că ,,Limba română nu a moştenit din latineşte cuvinte conţinînd grupurile mr şi ml" (e. 118). Este posibil aşadar ca, în cazul v.sl. maathth, să fi apărut întîi un î protetic şi numai după aceasta s-a putut introduce un b epentetic: * îmlăti > îmblăti (loc. cit.). De la cuvinte ca îmblăti, în care silaba iniţială a fost simţită prefix, în- a fost introdus la alte teme slave (de exemplu: îngrădi, îndrăzni).
Cît despre înşela, acad. Al. Graur (e. 7) emite următoarea ipoteză: ,,dacă socotim că verbul românesc a înşela vine de la expresia a pune şaua, deci omul înşelat a fost asimilat cu un animal de călărie, căpătăm o viziune asupra relaţiilor dintre membrii societăţii, iar dacă admitem că a înşela a fost împrumutat din slavul muselu «cîştig necorect», această viziune se spulberă".
Cît priveşte derivatul îngădui < magh. engedni, acesta apare şi sub forma gădui (Zanne, în da), datorită tăierii silabei iniţiale (în-), socotită prefix de vorbitori.
în sfîrşit, se cunosc mai multe cuvinte cu în-, despre care nu se ştie dacă e prefix, deoarece etimologia acestor cuvinte e necunoscută : îm-bîcsi, îmbodoli, îmbuiba, încotoşmăna, înfofoli, îngăima, îngăla (încăla), îngurzi, înviora etc.
Pentru unele derivate de mai sus s-a emis ipoteza că sînt formate cu prefixul în-. Despre îmbîcsi se arată în da că e derivat din în- + bîcsi (după analogia lui înfunda, îndesa, în-ghemui); în cade se trimite la bîcsi.
138
139
După G. Giuglea, dr ii (1921 — 1922), 632 (unde se arată că lat. bubia şi deci *imbubiare, primul etimon propus de Ov. Densusianu, al doilea de S. Puşcariu, nu există), la baza lui îmbuiba ar sta lat. imbuere, moştenit în româneşte sub forma populară * imbuviare. Despre încăla (îngăla) „sl se îngraşă" se arată în da că ar putea proveni din lat. pop. * incallare ,,a face să fie umflat, tare", din callum (callus) „umflătură, piele îngroşată, şorici, carnea unor fructe", cf. cade s.v. încăla). Forma cu g ,,ar putea fi şi ea de provenienţă străveche" prin amestecul lui *incallare cu galla „gogoaşă de ristic", (în limbile romanice şi) „umflătură", deci s-ar putea presupune un lat. pop. * ingallare. în acelaşi dicţionar se combat atît etimologia propusă de Cihac („din cauze formale" —alb. gaie „vioi, burtos, gras", ng*al, /ia/,,înviu, însănătoşez, îngraş"), cît şi cea formulată de Philippide, Principii de istoria limbii, Iaşi, 1894, p. 148 (<cal); pentru ultima etimologie vezi şi Iorgu Iordan, în bl ix (1941), p. 67, Scriban. Gandrea şi Cioranescu consideră pe înviora format de la viu (Cioranescu îl explică de la un plural *viuri, după modelul fumuri > înfumura). în da, se arată că înviora provine din lat. pop. *inuiulare (cf. S. Puşcariu, Convorbiri litprare XXXIX 325 — 326, N. Drăganu, dr ii 617—623), dar se menţionează că ,,n-ar fi exclus să avem a face cu un lat. pop. *inuibrare «sl face să vibreze, să nu mai fie apatic, nepăsător»... cf. dr iv 704".
Unele valori din latină au căpătat o dezvoltare mai mare în limba română, altele au devenit mai puţin importante. Astfel sensul de a marca „interioritatea",^ primordial în latină, s-a păstrat în mai mică măsură în româneşte. în schimb, fundamentală devine indicarea transformării, a trecerii într-o nouă stare (valoare eventivă).
Derivatele cu în-x sînt numeroase în limba veche.
Alături de formele cu prefix apar însă adesea şi altele fără prefix, ca şi azi dialectal (vezi p. 142): îmbătrîni po, Coresi, în da, şi bătrîni psalt.,doresi, în da ; îmbogăţi Coresi, în DA şi bogaţi psalt., în DA.
în genere, e greu de stabilit o cronologie relativă în legătură cu formele prefixate faţă de cele neprefixate. Gu toate acestea, se poate observa, din analiza unor exemple din da şi dhlr, că forma neprefixată e mai veche. Să se compare : bolnăvi (Neculce, în da) — îmbolnăvi (exemple recente); cremeni (Coresi, în da) — încremeni (Neculce, în da) ; dupleca (psalt., în da) — îndupleca (Dosoftei, în da); frumuseţa (Goresi, la dhlr ii 355)— înfrumuseţa (Anongmus Caransebesiensis, în da); vrîsta (po 130/8) — învrîsta (N. Gostin, în da). Alteori ambele forme, atît cea cu în-, cît şi cea fără acest prefix, pot fi găsite în acelaşi text vechi: fricoşat — înfricoşat (Covesi, în da), acoperi — înacoperi (Psaltirea Hurmuzaki, în da), presura — împresura (Goresi, în da).
Cu prefixul în-x, s-au format numeroase calcuri şi semicalcuri, atît într-o epocă mai veche, cît şi în limba contemporană.
în textele vechi găsim calcuri cu %n-1 după derivate slave cu prefixele no-, kti-, Hd- : înarăta (dhlr h 352) — v. sl. noKasdTH, încurţi (loc. cit.) — v. sl. k-hAsopHTH, înzăcea (dhlr ii 353) — v. sl. Nd/\e>KdTH sau greceşti: însorţi (Biblia, 1688) — gr. xaTocxÂTjpovofjtico. Primele adaptări de neologisme derivate cu prefixul în-x datează de la începutul secolului al XVIII-lea : informai „a informa" (Cantemir, în da), întituli „a se intitula, a se numi" (Cantemir, la Eosetti-Cazacu-Onu, ilr i 386).
Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, dar mai ales în cel următor, s-au împrumutat numeroase cuvinte şi s-au format calcuri după limbile romanice.
în terminologia ştiinţifică de la începutul şi mijlocul secolului trecut s-au format unele derivate cu în-x (vezi p. 136) : înfâşurătură, însuflare, înuşura.
în aceeaşi epocă găsim termeni specializaţi, cu prefixul in-x: in-curgere, induraţie etc.
Unii autori, ca Iancu Văcărescu, Gostache Gonachi etc, manifestă o oarecare preferinţă pentru formaţiile cu în- (vezi p. 135). în legătură cu alţi autori însă, de exemplu cu I. Budai-Deleanu, unii cercetători fac următoarea observaţie : „Extrem de numeroase cuvinte care sînt construite, în limba literară, cu prefixul în-, apar neprefixate în poemul [Ţiganiada n.n.] lui Budai-Deleanu ; dimpotrivă — o serie de cuvinte care n-au primit în iimba literară prefixul tn-
140
sînt prefixate la Budai cu acest element derivativ" (Luiza şi Mircea Seche, Limba şi stilul lui I. Budai-Deleanu, în cill iii 40). Pentru ultima situaţie se pot cita formaţii ca: Muţit, Inlibovi, înoţărî, însumeţi, învolnici etc.
Cele mai multe adaptări, semicalcuri şi calcuri s-au format după derivate franceze, prefixul rom. în-1 „traducînd" fie fr, en-: (împrumuturi, semicalcuri) : încadra — fr. encadrer, încuraja — fr. encourager, înmagazina — fr. enmagasiner, (calcuri) încapâţîna — fr. enteter, fie fr. in-: înscrie (a. 1838, la Ursu, t.) — fr. inscrire.
Unele semicalcuri şi calcuri s-au mai format:
— după latină, ca de exemplu : încorona — lat. incoronare,
— după germană : înrîuri — germ. beeinflussen.
De cele mai multe ori nu se poate şti cu precizie modelul care a stat la baza unor împrumuturi adaptate : îmbarca — fr. embarquer, it. îmbarcare ; încorpora — fr. incorporer, lat. incorporare ; înmatricula — fr. inma-triculer, lat. înmatriculare; înscena — germ. inscenieren, it. înscenare.
Cîteva derivate cu în-x s-au format prin schimbare de prefix : încifra „a încurca, a complica" (Eminescu, în da) după descifra ; îndesa după lat. condensare ,,a face des" (sau din în- + lat. densare „a face des, a îndesa prin bătăi o ţesătură, a îngrămădi").
b. Prefixele an-5, in-x sînt dublete neologice ale lui în-x, intrate în limba română prin împrumuturi analizabile, mai ales din franceză: andosa — fr. endosser, ambranşament — fr. embranchement; inculpa — fr. inculper, incorpora — fr. incorporer (lat. incorporare), infiltra — fr. infiltrer ; mai rar din latină : rom. induce — lat. inducere sau italiană : informa — fr. informer, it., lat. informare, intona — it. intonare (fr. entonner).
Unele împrumuturi ca: inspecta — fr. inspecter, instaura — fr. instaurer (lat. instaurare), ambarcăder — fr. embarcadere sînt semianalizabile.
în franceză, prefixul en- (em-) este moştenit (< lat. in-), iar in- (im-) este dubletul neologic -corespunzător. En- derivă verbe ca : endormir, enfumer, engeler, enrouler, substantive : encaisse, entrain; următoarele derivate sînt parasintetice : encadrer, engager etc.
Ga şi în româneşte, în franceză se găsesc derivate care se folosesc atît cu en-, cît şi cu in-; employer — impliquer, empreindre — imprimer, encrouter — incruster, endurer — indurer, enten-dant — intendant (Nyrop, g. iii 214; vezi Robert, s.v.).
în cazul unor împrumuturi e greu de precizat din care limbă a venit cuvîntul; nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca derivatul să fi pătruns pe mai multe căi:
'(analizabile) ilumina — lat. illuminare, fr. illuminer,
(semianalizabile) imigra — lat. immigrare, fr. immigrer, it. immigrare,
(neanalizabile) inaugura — lat. inaugurare, fr. inaugurer, it. inaugurare.
în cazul lui incurge, un sens al derivatului provine dintr-o limbă, celălalt sens din altă limbă : 1. ,,a năvăli", semicalc după lat. incurrere; 2. „(despre banii care se plătesc, despre un act care se înaintează la o instituţie) a intra", calc după germ. einfliessen.
Primele derivate au pătruns în româneşte pe la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, dar mai ales în secolul următor : (analizabile) induraţie (ms. de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea), inducere (a. 1849, la Ursu, t.), inunda (Negulici, s.v.).
Pe teren românesc s-au format unele semicalcuri, după derivate •din franceză, latină, cu in- (im-, i-) :
a. prefixul este împrumutat, baza este calchiată : rom. impune — ir. imposer, rom. irupe — lat. irrumpere;
141
b. prefixul este calchiat, baza este împrumutată : rom. încadra — fr. encadrer.
Fără model străin s-a format probabil derivatul insaliva (in-, + salivă + -a).
6. în-, se poate ataşa atît la cuvinte vechi, cît şi la neologisme; temele pot fi de diferite origini :
— latină (moştenite) : îmbătrîni, împietri, împlini, încălzi, înnopta, înseta, întineri etc.;
—- comună cu albaneza : îmbucura, înjumătăţi, înţărca etc.;
— onomatopeică : înhăpa, înhăţa etc.;
— maghiară : îmbumbi, însăma etc.;
— turcă : închiaburi, înduşmăni etc.;
— grecească : împrospăta, încondeia, însfora etc.;
— latino-romanică (în special franceză) : împacheta, înamora etc.;
— germană : înşuruba.
Temele la care se ataşează prefixele in-, şi an-5 sînt de origine :
— latină (moştenite) : ilumina, impune, induce, irupe etc, andosa;
— latino-romanică: inculpa, inerva, infiltra, intona, iradia etc, amplasa. Cele mai multe teme sînt neologice.
7. Prefixul în-, a fost cel mai productiv prefix în limba română veche. Foarte productiv este de asemenea şi în limba contemporană. Creaţii noi, dintre care unele ocazionale, se formează necontenit, ca de exemplu : împanglicat (personalitatea violentă şi împanglicată a patronului, cf. bph iii 107), întomnat (S-a dus poezia întomnatului parc. Beniuc, la I. Coteanu, în ll ii, p. 98).
,,Poate la fel de repede ca negativele despre care am vorbit, iau naştere şi compusele cu prefixul în-" (Coteanu, loc. cit.).
Prefixul neologic in-, e puţin productiv; an-5 e neproductiv.
8. în legătură cu prefixul în-, s-a susţinut că graiul muntean, mai mult decît celelalte, manifestă o predilecţie pentru formele prefixate, acolo unde limba literară foloseşte numai cuvîntul de bază : împlimba, împudrat, încurăţi, îngăunos, înstăpîni, întermina, întrînti, întunde etc.
Vezi acad. Iorgu Iordan, Compuse româneşti cu în-, în bph iii (1936), p. 106—108, unde se arată, printre altele, că unii vorbitori consideră cuvintele de bază (ca de exemplu : plimba, stăpîni) învechite şi populare şi de aceea preferă derivatele corespunzătoare (împlimba, înstăpîni).
Derivatele cu în- de acest fel sînt frecvente în toate regiunile ţării. Astfel, înmărita poate fi întîlnit într-o regiune din centrul Moldovei şi într-o arie mică din Dobrogea.
Cf. V. Rusu, Note despre compusele româneşti cu în-: dr. înmărita, în scl x (1959), nr. 1, p. 113-117.
Alteori, în aceeaşi regiune găsim atît derivate cu în- (cărora le corespund forme neprefixate în limba literară) : înciocni, întărmina, întulbura, cît şi fără prefix : bătrîni, negri, vînăţi; cărunţi, cremeni, lemni, tîmpla etc (vezi şi p. 140—141).
Cf. Teaha, c. n. 107.
Derivatele cu în-, aparţin tuturor stilurilor limbii literare. Un număr de derivate s-a specializat pentru limbajul tehnic (îngenuncherea tulpinilor, înnămolire, înzidire). în vorbirea intelectualilor ardeleni găsim
142
cîteva neologisme romanice intrate prin filieră germană: înarticulaf intabula etc.
Derivatele cu in-, şi an-5 se găsesc numai în limba literară. Unele dintre ele sînt formaţii savante sau aparţin unei terminologii specializate {imigra, infiltra, intona, iradia; ambrănşament, andosa).
ÎN-2 vezi IN-2 ÎNTR-, vezi ÎNTRU-ÎNTR-2 vezi ÎNTRE-ÎNTRĂ- vezi ÎNTRE-
ÎNTRE- (ÎNTR-2, ÎNTRĂ-), ANTR(E)-, INTER-
Drăganu, r. s. 60 ; Elena Carabulea, Prefixele inter-, între-, în smfc iii 27 — 39; Avram, p. n. 249.
1. Prefixul între- are uneori înainte de vocală varianta într-: întrajutorare, întrîmbla (dar întreamesteca, întreucide). Varianta necondiţionată întră- apare izolat în întrănod. Antre- are varianta antr-, înainte de vocală (antract) ; antri- apare într-un derivat neanalizabil (antricot).
Varianta intre-, rezultat al unei contaminări a lui între- şi inter-, se găseşte numai în derivatul intrecostal (Ursu, t.). Varianta inter- apare în derivatul (semianalizabil) intermitent (Ursu, t.).
Derivatele (analizabile şi semianalizabile) cu inter-, formate de la teme cu r-, se scriu cu dublu r: interraional, interregional, interregn, interrupţie.
în da se menţionează că derivatele interegn, interoga, interuptie se scriu uneori şi cu dublu r.
între-, antr(e)-, inter- sînt prefixe din aceeaşi serie.
Substituirile acestor prefixe, în cazul unor derivate, sînt frecvente : antrepozit şi întrepozit <Kogălnioeanu, în da) ; de asemenea întîlnim : într elinii — inter linii, întrănod — internod, întrepătrunde — interpătrunde (v. şi p. 144).
Prefixul între- se delimitează de prepoziţia între, ultima alcătuind cuvinte compuse (vezi fc i, 19, 213, unde se dau exemple de compuse : Sj. propriu-zise : întredinţi „spaţii între dinţii unei spete de ţesut" ; b. parasintetice: întreochea). în ceea ce priveşte pe inter-, în situaţii în •care formează adjective de la substantive (întreceri inter facultăţi), acesta ar putea fi socotit, în derivate de acest fel, că e la limita dintre prefix şi prepoziţie (Avram, p. n. 249; vezi şi p. 282, 286).
2. între^. în dm sînt înregistrate 11 derivate analizabile, la care se adaugă 18 din alte izvoare :
Xntrănod (da), întreamesteca (smfc iii 31), întrebirui (ib.), întrecoastă (ib., şi: întrecostos Ursu, t.), întrecunoaştere (smfc iii 31), întredomnie (ib.), întredormire (ib. 32), întrefier Electr, (der, ltr2), întregol Constr. (ltr2), întrelâsa (da), întrelinie (da), întremînca (da), întremurire <smfc iii 31), întreschimbare (da), întresfîsia (ib. 31), întreucide (ib. 31), întrevorbi (ib.), întrîmbla (ib. 32).
Derivatele cu între- sînt :
I verbe, analizabile în raport cu un verb: întreciocni, întredes-<chiăe, întrepătrunde, întreprinde, întrerupe, întretăia etc.;
143
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv (uneori de origine verbală): întrajutorare, întreeoastă, întreeunoastere, întrefier, întregol etc.
Derivatele verbale sînt mai numeroase decît cele substantivale-Formaţie   semianalizabilă:   întretîlni (smfc hi 31), cf. întîlni.
Antre~. în dm este înregistrat un singur derivat analizabil: antract; la acesta se adaugă derivatul antresol (dn2). Ambele derivate sînt substantive, analizabile în raport cu un substantiv.
Formaţii semianalizabile: antrepozit, cf. depozit; antrepriză, cf. repriză.
Inter-. în dm sînt înregistrate 25 de derivate analizabile, la care se adaugă 80 din alte izvoare:
interafrican (smfc iii 35), interamerican (ib.), interanual (ib.), interarab (ib.), interatomic (ib.), interauricular (ib.), interbalcanic (ib.), interbritanic (ib.), intercolhoznic (ib.), intercolonament (dn ), intercolonial (ib.), intercomunicaţie (ib.), intercondiţionare (ib.), interconectare (ib., ltr2), interconfesional (da), intercooperatist (scÎnteia, 1971, nr. 8783, p. 2/2), intercurent (dn2), interdental (dn2), interdialect (scl xvii, 1966, nr. 1, p. 113), interdigital (smfc iii 35), interdis-ciplinar (contemporanul, 1966, nr. 6, p. 9/5), inter electronic (smfc iii 35), intereuropean (ib.), interfacultăţi(ib.), interfaţă (der, ltr2), interfazâ (d.med.), int erf ibrilar (smfc iii 35), interfluviu (der, ltr2), intergerman (smfc iii 35), interglaciar (dn2), interglaciaţie (der, ltr2), intergrupal (contemporanul, 1966, nr. 11, p. 9/5), interînclinare (smfc iii 35), inter influenţare (contemporanul, 1966, nr. 8, p. 9/3), interîntrebâri (lr vii, 1958, nr. 4, p. 110-111), inter judeţean (smfc iii 35), interliniar (dn2)* Jnterlună (ib.), intermaxilar (smfc iii 35), intermetalic (ltr2), intermigraţie iSMFc iii 35), interministerial (ib.), intermodulaţie Telecom, (ltr2), intermural (d. med.), inter-muscular (da), internegativ Cinem. (ltr2), internod Bot. (dn2, ltr2), interoccidental (smfc iii 35), interocular (dn2, ltr2), interoraşe (smfc iii 35), interosos (ib.), interpapilar (ib.), interparlamentar (dn2), interpâtrundere (da), interperiodic (smfc iii 35), inter personal (ib.), interpozitie (d. med.), interpunctuaţie (da), interpuncţie (dn2), interpunte Nav. (dn2, ltr2), interpupilar (ib.), interre flexiune^2, ltr2), interregional^2), interrelaţie (smfc iii 35), interrenal(d. med.), interromanic (scl viii, 1957, nr. 1, p. 115), interscapular (d. med.), interschimbabilitate (der, dn , ltr2), intersesiuni (smfc iii 35), intersexualitate (der), intersolar (smfc iii 35), interspatiu (ib.), interspecific (dn2), interstadial (der), intersterilitate (smfc iii 35), intertropical (dn2), interţări (smfc iii 35), intervocalic (smfc iii 35), interzonal (dn2).
Derivatele cu inter- sînt :
I verbe, analizabile în raport cu un verb : interpune, interveni, interzice ;
II adjective,  analizabile în raport cu:
— un adjectiv (uneori cu valoare substantivală) : interafrican, interaliat, intercelular, interdepartamental, interoceanic, interplanetar, interpupilar, interspecific, interşcolar, intertropical, interzonal etc.;
— un substantiv (la plural) : interfacultăţi, interoraşe, intersesiuni etc.;
III substantive, analizabile în raport' cu un substantiv: interacţiune, interconexiune, internod, interpunte etc.
Dintre derivatele cu prefixul inter-, cele mai numeroase sînt adjectivele, după care urmează substantivele şi verbele (ultimele fiind foarte rare).
Formaţii semianalizabile: interbelic („Era socialistă" 1975, nr. 10, p. 54), cf. antebelic; interferenţă, cf. conferenţă; interlocutor, cf. conlocutor ; interludiu, cf. preludiu; interpolare, cf. extrapolare; interrupţie (smfc ni 37), cf. erupţie; intersecţie, cf. disecţie; intertip Poligr., cf. linotip ; interverti, cf. converti.
3. Prefixele între-, antr(e)-, inter- au următoarele valori: 1) reciprocitatea, amestecul: (verbe) întreamesteca, între-mînca „a mînca (în sens figurat) unul pe altul", întretăia, întreţese, între-
vorbi; (substantive) interdependenţă, inter influenţare, intermodulaţie „modulaţia curenţilor dintr-o cale de către curenţii altor căi", interschimbabilitate „proprietate a unor piese de a se putea înlocui una pe cealaltă"; (adjective) interjudeţean, internaţional, interurban.
La derivatele adjectivale cu inter- putem identifica şi valoarea de „intervalul dintre două obiecte", ca de exemplu interurban „care are loc între două sau mai multe oraşe" şi „care este situat între două sau mai multe oraşe".
Cu valoare de indicator al reciprocităţii: întreciocni; interrelaţie ;
în legătură cu rolul de indicator al lui între- în derivate verbale ca întreciocni, acad. Al. Graur arată că aceste verbe „nu se folosesc decît la reflexivul reciproc" (p. i. 337).
2) îndeplinirea aproximativă a unei acţiuni, pe jumătate, cu intermitenţe (din cînd în cînd): întredeschide, întrevedea, întrezări;
3) suprimarea, întreruperea unei acţiuni (la mijloc) : întretăia „a tăia ceva de-a curmezişul, la mijloc sau în alt loc" (vezi şi sensul de sub 1), întrerupe „a rupe la mijloc, a face să înceteze, a suspenda, a tăia vorba cuiva" ; interveni, interzice; intersecţie;
4) partea, intervalul (spaţial sau temporal) dintre două obiecte, momente (sens apropiat de prepoziţia între); care e situat între două obiecte, fenomene : (substantive) întrefier „porţiunea nefero-magnetică care întrerupe porţiunea feromagnetică a unui circuit magnetic", întregol „porţiunea dintr-un zid, care se găseşte între două goluri" ; antract „pauză, interval de timp care separă două acte ale unei reprezentaţii teatrale", antresol „etaj mic situat între parter şi primul etaj"; interdialect (Interdialeetul prezintă o fază intermediară a procesului istoric al integrării dialectelor în limba naţională. B. Cazacu, Despre noţiunea de „interdialect", în scl xvii (1966), nr. 1, p. 13), interlună „timp în care luna este invizibilă, înainte de apariţia lunii noi", interpunte „spaţiul cuprins între două punţi şi bordajul unei nave", interspatiu „distanţa dintre două centre (de perspectivă a două fotograme aeriene succesive dintr-un şir determinat)";
De sensul de sub 4. s-ar putea lega şi derivatul internunţiu, termen denumind pe ambasadorul papei care-şi exercită funcţia în intervalul dintre două misiuni ale nunţiului papal ordinar.
(adjective) intercelular, intercontinental, interglaciar, interliniar, interstadial, intervocalic.
Uneori la valoarea de „reciprocitate" se poate adăuga şi cea de „schimbare între obiecte", ca de exemplu interpus „persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat", intersexualitate „fenomen care constă în schimbarea sexului în stadiile tardive ale dezvoltării individuale a unui animal sau a unei plante dioice".
4. între-, antr(e)-, inter- sînt prefixe neologice, la baza cărora stă lat. inter-. Inter- este împrumutat direct din lat. inter- sau fr. inter-, rar şi din alte limbi. Antr(e)- provine din prefixul fr. entre-, împrumutat sub forma în care se pronunţă în franceză. Atît fr. entre-, cît şi lat. inter-au fost şi calchiate prin între-, sub influenţa prepoziţiei între.
Inter- avea în latină valoare de prepoziţie şi de prefix. Ca prefix avea sensurile: 1. „între" : intercedo, interpono; 2. „din cînd în cînd": intermitto; 3. „privare, distrugere": interdico, ihtereo, interficio (cf. Ernout-Meillet, s.v.). Prefixul lat. inter- sl fost moştenit în limbile romanice, dar e puţin răspîndit (cf. Meyer-Lubke, g. ii 679; vezi şi Iorgu Iordan şi Măria Manoliu, Introducere in lingvistica romanică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965, p. 234). în limba română inter- sl fost moştenit numai cu funcţiunea de prepoziţie (între), nu şi cu cea de prefix (numai într-un derivat neanalizabil: lat. interrogare> rom. întreba). în franceză, lat. inter- sl fost moştenit sub forma entre- şi împrumutat sub forma inter- (Nyrop, g. iii 217, 235). în franceză, valorile fr. entre- sînt următoarele : I în derivate verbale : a.
144
10 - c. 1539
145
reciprocitatea*' : s'entraider, s'entrelacer, b. ,,la mijloc" : entrecouper, entremâler, c ,,pe jumătate": entrouvrir, entrevoir; U în derivate nominale: intervalul, partea situată între două obiecte: entracte, entrecolonne (Nyrop, g. iii 217 ; Robert, s. v.). Unele dublete, în limba franceză, sînt derivate cu inter- şi entre- : interposer — entreposer. Fr. inter- are valorile următoare : spaţiul dintre două obiecte, reciprocitatea, repartiţia (cf. Robert, s.v.); el se ataşează, în special, la adjective, în timp ce entre- formează, mai ales, derivate verbale {Nyrop, g. iii 217, 235). Fiind un prefix savant, inter- a. pătruns şi în limbile neromanice: rus. UHmepHatyuoHajibHbiu, germ. internaţional.
Inter- a pătruns în româneşte prin împrumuturi din latină şi, mai ales, din franceză : interastral — fr. interastral, intercostal — fr.' intercostal, interdepartamental — fr. inter departemental, intercurent — lat. inter currens, internunţiu — lat. internuntius.
Unele împrumuturi cu inter- provin din germană, ca de exemplu : interconfesional — germ. interkonfessional.
Cu acest prefix s-au format pe teren românesc unele semicalcuri: interpătrundere — fr. interpenetration, interpune — fr. interposer sau lat. interponere, interzice — lat. interăicere sau fr. interdire.
în cazuri foarte rare, derivate româneşti cu inter- ealchiază derivate ruseşti cu Mewc- : intercolhoznic — după rus. MedtcKojixo3Huu (cf. Heistea, e. 166).
Fără model străin s-au format, probabil, derivate ca: inter judeţean, interoraşe, interperiodic, intersolar, interspaţiu, interşcolar etc.
Prefixul antr(e)- a fost împrumutat în româneşte prin derivate analizabile ca : antract — fr. entracte, antresol — fr. entresol.
Unele împrumuturi sînt neanalizabile în româneşte: antretoază (< fr. entretoise) „fiecare din grinzile transversale care' leagă grinzile principale ale unui pod", antricot — rus. aumpenom (Graur, e. 43), cf. fr. entrecote.
După derivate latine cu inter- şi după derivate franceze cu entre-, s-au format în româneşte numeroase calcuri cu prefixul între-: întresfîşia — fr. entredechirer, întretăia — fr. entrecouper, întrevedea — fr. entrevoir etc.; întrănod — lat. internodium, întrîmbla — lat. intercedere.
Unele derivate cu între- calchiază cuvinte germane formate cu unter-: întrelăsa — germ. unterlassen, întrevorbire — germ. Unterredung.
Uneori e greu de stabilit dacă rom. între- redă germ. unter- sau fr. entre-: întreamesteca — germ. untermengen (untermischen) sau fr. entre-meler, întreţine — germ. unterhalten sau fr. entretenir.
Vezi Iordan, lra 200—201. în germană, particula unter- formează compuse stabile şi nestabile cu verbe (vezi Walter Henzen, Deutsche Wortbildung, Max Niemeyer Verlag, Tiibingen, 1965, p. 87). Pentru valoarea ,,între" a lui unter- vezi Sachs-Villate, Encyclopădisches Worterbuch der franzosischen & deutschen Sprache, Berlin, 1885, s.v.
Foarte rar, prefixul între- calchiază elementul de compunere rus. esauMo : întrajutorare — rus. 63auMonoMou^b (sau fr. entraider).
Fără model străin s-au format puţine derivate cu între-: întrebirui, întredormire etc.
Dintre formaţiile cu între-, numai derivatul întrîmbla este înregistrat într-o lucrare din limba română veche şi anume într-un dicţionar din jurul anului 1700 (Anonymus Caransebesiensis).
în da apare şi într aport, considerat ca fiind format din intră- (= intre-) şi port. Cuvîntul este ilustrat printr-un citat din Dosoftei: De la dinşii deprindzîndu-şi părul tunzînd, supt acel durios şi călugărilor de folos întrăport (Vieţile Sfinţilor 8) şi este glosat ,,port pe care-1 au membrii aceleiaşi clase sociale, cf. uniformă". De aici s-ar putea trage concluzia că prefixul între- apare şi în textele vechi. în realitate avem a face, aşa cum a arătat J. Byck, cu o greşeală de tipar, pentru cuvintele separate întră (verb) port (Dicţionarul limbii române, în ,,Gazeta literară'\ an. IV, 1957, nr. 47 (193), p. 4).
'V Cele mai vechi derivate cu inter- sînt atestate în lucrări din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi de la începutul secolului următor : interpunţii a. 1783, interregn a. 1808 (la Şincai, o. i CLXVin).
Derivatul neanalizabil interiecţie apare la Cantemir, în da.
Derivatele cu între-, inter- au intrat masiv în limba română pe la mijlocul secolului al XlX-lea. în prima jumătate a veacului trecut găsim înregistrate (în opera lui Heliade) derivate ca : întrevedea a. 1832, întrerupe a. 1836 (la Close, d. 289). Din aceeaşi epocă datează şi cîteva adaptări cu între- ale unor formaţii semianalizabile, ca de exemplu : între-locutor (a. 1831, la Heliade, citat* de Close, d. 289), întrepriză (Negruzzi, I 342, în smfc iii 28); vezi şi p. 144.
în lucrările ştiinţifice din prima jumătate a secolului al XlX-lea găsim rare atestări cu aceste prefixe: intersecţie (Elemente despre gheo-metrie ... ms. 1820—1830, la Ursu, t.), muşchi întrecostoşi (Kxeţulescu, Manual de anatomie descriptivă, Bucureşti, 1843, la Ursu, t.), intercostal (Polizu, Prescurtare de anatomie descriptivă, Bucureşti, 1859, la Ursu, t.).
în dicţionarele bilingve de la mijlocul şi din a doua jumătate a secolului trecut găsim aceleaşi derivate cînd cu inter-, cînd cu între-: interveni (Pontbriant), intervenire (Prot.-Pop.) — în-treveni (Codrescu) ; intersecţie (Negulici) — întresecţiune (Pontbriant) ; intermediar (Prot.-Pop.) — întremediar (Pontbriant) ; cf. şi interiecţie (Cantemir, în da) — întreiepciune (Stamati). Derivatele cu prefixele între-, inter- sînt însă rare în dicţionarele bilingve din acea epocă. Astfel în dicţionarul lui Vaillant găsim doar un singur derivat cu între-, nici unul cu inter- ; la Pontbriant opt cu între-, trei cu inter-; la Polizu trei cu inter-, nici unul cu între-; la Cos-tinescu şapte cu între-, zece cu inter- etc. (nu am avut în vedere derivatele de la cuvintele formate cu inter-, între-).
5. Prefixele inter- şi între- se pot ataşa la teme de origini diferite, atît vechi, cît şi noi:
a. latineşti (moştenite) : întretăia, întrevedea; interveni, interzice;
b. slave : întreciocni; intercolhoznic ;
c. maghiare : întrebirui ; inter or ase ;
d. latino-romanice (mai ales franceză) : interacţiune, interdepartamental, intermolecular.
Se pare că prefixul inter- manifestă o anumită preferinţă pentru teme neologice, iar între-, pentru cele moştenite.
Antre- apare numai în împrumuturi, cu teme neologice.
6. în ceea ce priveşte productivitatea, remarcăm următoarele: antr(e)- e neproductiv; între- şi inter- sînt productive, gradul de productivitate al celui de al doilea fiind mai ridicat.
7. Derivatele cu inter- şi între- aparţin limbii literare.
Inter- formează numeroase derivate în stilul ştiinţific, mai precis, în terminologia tehnică, medicală şi politico-administrativă.
în schimb, între- apare rar în stilul ştiinţific. Cîteva derivate cu între- sînt formaţii culte cu caracter regional (în Transilvania şi Bucovina) : întrelăsa, întrevorbire.
Derivatele cu antr(e)- aparţin limbii literare.
ÎNTRU- (ÎNTR-J
1. Prefixul întru- este omonim cu prepoziţia întru, care poate intra în alcătuirea unor cuvinte compuse. Distingem derivatele cu prefixul întru- de compusele cu prepoziţia întru prin sintaxa specifică fiecărei
146
147
categorii de formaţii (vezi fc i, p. 19 ; vezi şi mai sus, p. 10—11). Astfel sînt compuse:
a. propriu-zise : întruiele „răceală, reumatism" (da) ; întrucît (fc i 228, 229);
b. parasintetice : întralta (Heliade, Meditaţii poetice, la Close, d. 122), întrapora (da), întroloca (fc i 213), întropărta (ib.), întruchipa (ib. 213, 214), întruni (fc i 214).
2. Prefixul întru- are, ca şi prepoziţia corespunzătoare, varianta într-1 înainte de vocală : întrarma, întropiire etc.
3. în dm sînt înregistrate 3 derivate analizabile. La acestea se adaugă 3 derivate din alte izvoare :
intrarginta (da), întroptire (ib.), întraurel (ib.).
Derivatele cu prefixul întru- sînt:
I verbe, analizabile semantic şi formal în raport cu un substantiv : întrarginta, întraripa, întrarma, întrauri;
Din punct de vedere formal derivatele de mai sus s-ar putea analiza şi în raport cu un verb.
II substantiv, analizabil în raport cu un numeral: (formaţie parasintetică) întroptire „serbarea zilei a opta după o sărbătoare" ;
Forma de infinitiv lung întroptire poate presupune existenţa unui verb : *întropti.
III adjectiv,  analizabil în raport cu un adjectiv : întraurel.
1. întraurel ar putea fi şi un derivat de la verbul întrauri.
2. Nu am luat în consideraţie formaţia întruiela ,,a mişca corpul încoace şi încolo", deoarece este un derivat de la compusul întruiele.
4. Prefixul întru- are următoarea valoare : dobîndirea obiectului, calităţii, denumite de bază: întrarginta „a acoperi un obiect cu un strat subţire de argint", întrarma „a înzestra cu arme", întraripa „a căpăta aripi; a înaripa" etc.
în cazul lui întroptire, valoarea prefixului e neclară.
5. Prefixul întru- provine din prepoziţia omonimă întru, care este moştenită din lat. intro „înăuntru".
în latină intro era adverb, iar într-o epocă tîrzie a devenit prepoziţie şi prefix (introduco, intro-rumpo, inirospicio). Ca prefix n-a fost moştenit în româneşte! Ernout-Meillet, s.v. in; Bourciez, e. 262; ilr i, 205, 206, 261.
După da formarea unor derivate cu întru- s-ar datora unor c t ize de ordin fonetic : într(u)- se substituie lui în-, înainte de vocale : întrarginta, întraripa (pentru înarginta, înaripa).
După da întrema provine din întrarma de unde întrămi, prin disimilarea lui r. înţelesul vechi' s-a păstrat la a. Pann (da, s.v.) în exemple ca: Şi ciomctgu-şi întrema „pregăti de atac, înarma". S. Puşcariu consideră posibilă şi ipoteza că întrarma, de la baza lui întrema, nu e derivat de la întruarmi, ci de la într- + arm,, partea de sus a piciorului la animale" ; la origine s-ar fi spus despre vite că se-ntrarmă (,,se scoală în picioare după o boală"), sinonim cu a se îm-picioroga (dr i (1920-1921), 235-237).
Derivatele cu întru- sînt vechi în limba română: întrarma apare în Palia de la Orăştie, 1582 (ediţia îngrijită de Viorica Pamfil, ed. Acad. E.S.E., Bucureşti, 1968, p. 175/3), întraripa la Dosoftei, Cantemir, în da, întrauri, într-un document din 1780, în da.
în legătură cu încercarea de ase substitui prefixul intro- prin întru- (introduce), vezi p. 130. 148
6. Temele derivatelor cu prefixul întru- sînt moştenite.
7. Prefixul întru- a fost puţin productiv în trecut; azi este neproductiv.
8. Derivatele cu întru- sînt învechite şi populare.
JUXTA-
1. în dm sînt înregistrate 2 derivate analizabile, la care se adaugă 3 din alte surse :
juxtaarticular (d. med.), juxtaglomerular (ib.), juxtapoziţie (da, dn2).
Formaţiile cu juxta- sînt :
I adjective,  analizabile în raport cu:
— un adjectiv : juxtaarticular, juxtalinear (şi: juxtapus) ;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : juxtaglomerular „care se găseşte în vecinătatea glomerulului renal";
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: juxtapoziţie (şi: juxtapunere);
III verbe,  analizabile în raport cu un verb: juxtapune.
2. Derivatele cu juxta- indică alăturarea spaţială : juxtaarticular „situat în imediata apropiere a unei articulaţii", juxtalinear (despre o traducere) „orînduită pe două coloane, astfel ca fiecare cuvînt al traducerii să se afle în acelaşi rînd cu cuvîntul respectiv al originalului", juxtapune „a pune ceva alături" etc.
3. Juxta- e un prefix neologic, reprezentînd la origine lat. iuxta, adverb şi prepoziţie, cu sensul de „în imediata apropiere, foarte aproape de..., unul lîngă altul, pe acelaşi plan, la acelaşi nivel" (cf. Hofmann-Leumann-Szantyr, l.g. ii 235—236, Ernout-Meillet). în limba română provine din franceză (unde are acelaşi sens, cf. Eobert) sau direct din latină prin:
— împrumuturi: juxtapoziţi(un)e, cf. fr. juxtaposition ; juxtalinear, cf. fr. juxtalineaire ;
— semicalcuri: juxtapune, cf. fr. juxtaposer, lat. iuxtapono.
Formaţiile cu juxta- sînt atestate începînd cu cea de a doua jumătate a secolului al XlX-lea : juxtapoziţiune Maiorescu, în da, juxtapunere Murgoci-Ludwig, în da.
4. Prefixul juxta- se combină cu teme neologice (latineşti: juxtalinear, franţuzeşti: juxtaarticular, juxtapoziţie) sau vechi (moştenite din latină : juxtapune).
Prefixul este foarte slab productiv în română: cf. juxtapune (re).
Din construcţia traducere juxtalineară s-a format prin trunchiere substantivul juxtă (Teodoreanu, în da), cu varianta etimologică iuxtă, care circulă în limbajul şcolarilor, cu sensul special traducere juxtalineară a textelor greceşti şi latineşti"(cf. da).
5. Cele cîteva formaţii cu acest prefix se întîlnesc în terminologia ştiinţifică din domeniul filologiei (juxtalinear, juxtapunere) sau al medi-cinei (juxtaarticular, juxtaglomerular); juxtapoziţie e învechit.
149
ME- (MEZ-IMES-)
1. Prefixul me-, identificat în formaţii ca meplat şi mepriza, are varianta fonetică mez- înaintea unor teme care încep cu o vocală (mezalianţă şi mezaventură); varianta mez- este înregistrată şi în varianta grafică învechită mes- (cf. mesalianţă şi mesaliat în dlr).
2. Varianta mez- a prefixului me- se delimitează de elementul de compunere omonim mez(o)- „de mijloc, mijlociu" < gr. peao-, (cf. fc i 253), din formaţii ca mezenter(ită) etc, prin origine şi valori (vezi mai departe 4 şi 5).
3. în dlr sînt înregistrate 2 derivate analizabile cu prefixul me-(mez-) : mepriza ,,a dispreţui" cf. priza2 ,,a aprecia, a preţui' (dlr ms.) şi mezalianţă (şi mezaliat); la acestea se adaugă 2 formaţii din alte surse : meplat (mde) şi mezaventură (dn2).
1. în fc i 131 mezalianţă este considerat cuvînt compus, în formarea căruia ar interveni un element de compunere.
2. Analiza semantică a formaţiei meplat ,,(în sculptură) plan de tranziţie între două suprafeţe plate" (care, deci, n u este plat) este mai dificilă în limba română.
Formaţiile cu prefixul me-(mez-) sînt:
I substantive,  analizabile în raport cu
— un  substantiv:  mezalianţă  şi mezaventură;
— un adjectiv : meplat;
II un v e r b, analizabil în raport cu un verb : mepriza.
în limba contemporană se foloseşte mai curînd adjectivul meprizabil, absent în dlr, dar înregistrat în dn2 (unde nu apare verbul corespunzător).
în varianta me-, prefixul în discuţie se identifică şi într-o formaţie semianalizabilă: mefia în di (vezi şi mefient, mefienţă în dn2), cf. confia (şi confient, confienţă).
4. Prefixul me- (mez-) are următoarele valori:
1) negativă : meplat şi mepriza (ca şi în semianalizabilul mefia);
2) peiorativă : mezalianţă şi mezaventură.
5. Me-(mez-) este un prefix neologic de origine franceză (< me-, mes-), împrumutat în limba română la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea în derivate analizabile şi semianalizabile : mepriza (Bolintineanu, în dlr) < fr. mepriser, mezalianţă (Costinesctj) < fr. mesalliance, mezaliat (Hasdeu, în dlr) < fr. mesallie, mefia < fr. mefier etc, cu teme neologice, împrumutate tot din franceză.
Originea prefixului fr. me-, mes- (şi a it. mis-), cu valoare negativă şi peiorativă, este controversată : unii cercetători îl socotesc urmaşul adverbului lat. minus (Meyer-Lubke, g. ii 619 şi 684 —685) sau consideră că lat. minus, cu valoare negativă, a devenit prefixul mes- (în Galia) şi mis- (în Italia) prin fuziune cu prefixul germanic mis-, miss(i)-, cu valoare peiorativă (cf. Bourciez, e. 200, părere la care se raliază şi Iorgu Iordan în cap. Formarea cuvintelor din Iorgu Iordan şi Măria Manoliu, Introducere in lingvistica romanică, Bucureşti, 1965, p. 235—236 ; vezi, mai pe larg, Tekavcic, g. i. 152 — 153 şi 286); alţii contestă sursa latinească (Walter v. Wartburg, Franzosisches Etymologisches Worterbuch. Eine Darstellung des galloromanischen Sprachschatzes, nr. 117/118, p. 129), propunînd ca etimon numai un francic *missi (Dauzat-Dubois-Mitterand, Robert).
Varianta mez- redă pronunţarea etimonului francez, iar mes- este apropiată de scrierea acestuia.
6. Prefixul me- (mez-) nu este productiv în limba română ; toate formaţiile în care apare sînt cuvinte împrumutate.
7. Formaţiile cu me- (mez-) sînt în general rar folosite, fiind învechite (mepriza), termeni tehnici (meplat) sau elemente ale stilului livresc, pretenţios (mefienţă, meprizabil, mezaventură). Dintre toate, numai mezalianţă aparţine limbii literare curente.
MET- vezi META-
META- (MET-)
Rizescu, p. n. 5, 12 — 13.
1. Prefixul meta- are varianta condiţionată fonetic met-, prin eliziune, în derivatele (împrumutate) a căror temă începe cu o vocală (de obicei a, rar e, o) sau cu aspirată h: metaeroleină, metamfetamină, metarterială etc; metencefal; metonimie (semianalizabil); methemoglobină. Varianta met- apare şi în prefixul compus meten- (metem-), pentru care vezi p. 155.
Elidarea vocalei finale a prefixului înaintea unei teme cu iniţiala vocalică a nu e obligatorie, «existînd şi formaţii ca metaantimonios, metaarmonic, metaarsenic, metaarsenit etc. ; uneori se înregistrează variante la unul şi acelaşi cuvînt, fie în surse diferite : metaaldehidă în ltr2 şi metaldehidă în dc, fie în aceeaşi sursă : metaldehidâ e consemnat de mde ca variantă la metaaldehidă.
Varianta met- a prefixului meta- trebuie deosebită de elementul omonim din compuse ca metacrilat, metacrilic, metoxipiriăoxină în care met- reprezintă o prescurtare a lui metil (în unele cuvinte confuzia este evitată prin scrierea cu th a elementului de compunere, după modelul limbii franceze : methocel „eter metil al celulozei, numit şi metilceluloză").
Formaţiile cu meta- sînt accentuate de obicei pe temă, cu excepţia lui metatesis (variantă învechită a lui metateză, formaţie semianalizabilă) şi a lui metaforă (neanalizabilă), care sînt accentuate pe prefix, şi anume pe cea de-a doua silabă a acestuia : metatesis, metaforă; la ambele cuvinte accentul se justifică etimologic (vezi p. 154).
2. în dlr sînt înregistrate 9 derivate analizabile, la care se adaugă 70 de derivate din alte surse :
metaaldehidă (ltr2, mde ; şi: metaldehidă dc, mde), metaantimoniat (ltr2 ; şi: metaantimonios ib., metaantimonit dc, ltr2), metaarmonic (ltr2), metaarsenic (şi: metaarsenios, metaarsenit ib.), metabisulfit (dc, ltr2), metaborat (dc, ltr2; şi: metaboric dc), metacannel Min. (ltr2), metacaolinit Min. (ib.), metacariocit (d. med.), metacelom (ib.), metacentru (dm, dn2, mde; şi: -ic ltr2), mztacercar (d. med.), metacinabru (ltr2), metacon (şi: metaconid d. med.), metacriptozoit (ib.), mstacristal (ltr2), metaeroleină (dc, s.v. meta-), metacrom (ib.; şi: meta-cromotipie ltr2), metadifenol (ib., s.v.meta-), metadinam iîlectr. (ib.), metadinâ (ib.), metafazâ fD.MED.j, metafosfat (dc, ltr2, mde; şi: mitafosfatază d.med., ltr2), metafosfit (dc), metafos-foric (ltr2, mde ; şi: m3tafosforos ltr2, dc, s.v. metafosfiţi), metagalaxie (ltr2, mde), metagenezâ (dm, dn2, ltr2, mde ; şi: mztagenetic mde), metageometrism (dn2), metagranulocit (d. med.), metahidroxid (dc), metalimbă (smfc iii p. 13, nota 2, mde; şi: -aj mde), metalingvistic (Dicţionar rus-român de termeni lingvistici şi filologici de un colectiv sub conducerea conf. dr. Victor Vascenco, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti, 1970 ; şi: -ă), metalogică (mde), metamagnetism (ltr2, mde), metamatematică (mde), metamf etamină (d. med.), metamielocit (ib.), metanitrofenol (dc), metaperiodat (ltr2), metaplasmă (d. med., mde), metapneumonie (d. med.), metapol (ib.), metaproteină (ib.), metapsihic (mde), metapsihologie (mde), metarossit Min. (ltr2), metarteriolă(d. med.), metarubricit (ib.), metascolex (ib.), metasemioticâ (Dicţionar rus-român...), metasemnificaţie (scl xxvi (1975), nr. 5, p. 486), metasifilis (d. med.), metasilicat (ltr2), meta-silicic (dc, ltr2), metastabil (dc, ltr2, mde), metastibnit (ltr2), metastructură (ltr2), metasystox (dc), metateorie (mde), metathalamus (d. med.), metatonie (Dicţionar rus-român...), metatorbenit Min. (ltr2), metatraumatic (d. med.), metatrombinâ (ib.), metavanadat (dc), metavanadic (ib., s.v. metavanadaţi), metavariscit (ltr2), metaxilen (dc, s.v. meta-), metaxilit (ltr2), metencefal (mde; şi: metencephalon d. med.), methemoglobină (dc, ltr2).
150
151
Derivatele cu prefixul meta- sînt :
I substantive (frecvent), analizabile în raport cu un substantiv : metacarp, metafizică (folosit şi ca adjectiv), metastază, metatorax (metatorace) etc; (formaţii parasintetice) metaantimoniaţi pl. „produşi obţinuţi prin dizolvarea sau topirea pentaoxidului de antimoniu cu hidroxizi alcalini", metaborat „sarea unui acid al borului ...", metageo-metrism, metatonie cf. ton;
II adjective (mai rar), analizabile în raport cu:
— un adjectiv : metaarmonic, metaarsenios, metaboric, metafosforic, meta-fosforos, metapsihic, metasilicic, metastabil, metastatic, metatraumatic;
— un substantiv (formaţii parasintetice, rar) : metaantimonios „acid ipotetic al antimoniului".
Formaţii semianalizabile : metabolă (dn2), cf. hiperbolă; metabolism, cf. anabolism, catabolism; metacronism „eroare de dată prin postdatare" (dn2), cf. cronologie; metacronoză „modificări în timpul de cronaxie al nervilor şi muşchilor" (d. med.) ; metafite (pl., dn2), cf. zoofite; metafiză (d. med.), cf. epifiză; metafrast, cf. perifrastic; metagramă (dn2), cf. anagramă; metamer(ie) (d. med., dn2, ltr2), cf. izomer(ie) ; meta-morfism, cf. izomorfism; metanephros (d. med.), cf. nefro- ; metaplazie (d. med., mde), cf. Ifiipoplazie; metasomatism (ltr2), metasomatoză (dn2), cu dubletul metensomatoză (pentru care vezi p. 155), cf. somatic (prin raportare la soma e o formaţie parasintetică analizabilă); metatezâ, cf. epenteză ; metavoltin (ltr2), cf. voltait; metazoar, cf. protozoar; metonimie, cf. omonimie, paronimie etc.
3. Prefixul meta- are următoarele valori:
1) posterioritatea, succesiunea, situarea du p ă obiectul denumit de bază :
a) spaţială (uneori în corelaţie cu meso- sau pro-2): metaarteriolă „vas de sînge situat între arteriolă şi un capilar propriu-zis", metacarp „parte din scheletul mîinii cuprinsă între carp şi falange", metastază „localizare secundară a unei boli", metatars „parte a scheletului labei piciorului cuprinsă între tars şi degete", metatorax „al treilea segment al toracelui la insecte (după torax)", metencefal „al treilea segment al encefa-lului embrionar" etc.; metamielocit „element celular intermediar din seria granulocitară, între mielocit şi granulocitul nesegmentat ...", metafonie „diftongarea condiţionată de anumite vocale din silaba următoare".
La acest sens se încadrează şi termenii cu meta- din chimia organică care „indică poziţia 3 a unui substituent faţă de un alt substituent [indicat de bază] considerat că ocupă poziţia i, în combinaţiile aromatice" (dc) : metadifenol, metanitrofenol, meiaxilen etc.;
b) temporală (mai ales în termeni de patologie, cu sensul „care survine după, ca urmare a ..."): metacriptozoit „stadiu în evoluţia parazitului malariei, care urmează celui de criptozoit ...", metageneză Geol. „faza finală, geochimică, a procesului de încărbunare început în diageneză"; Biol. „alternanţă a două generaţii, una sexuată şi una asexuată" ; meta-pneumonie „care survine după vindecarea unei pneumonii", metasifilis „termen folosit ... pentru manifestările tardive ale sifilisului", metatraumatic „apărut ca urmare a unui traumatism", metacronism (semianalizabil) etc.;
în funcţie de sensul bazei, unii termeni cu meta- pot să indice poziţia internă sau intermediară (mijlocie) de-a lungul unui reper: metafazâ „stadiu mijlociu al mitozei, în care cromozomii se găsesc aproape într-un singur plan, la ecuatorul fusului, formînd platoul ecuatorial; ur-
mează profaza şi precedă anafază" cf. fază „termen utilizat în medicină pentru denumirea stărilor succesive în evoluţia bolilor periodice", metaplasmă „incluziuni elaborate în protoplasma celulară".
2) depăşirea unei limite, situarea d i n co lo de sfera noţiunii exprimate de bază : metafizică „parte a filozofiei idealiste avînd drept obiect fenomenele care nu pot fi percepute cu simţurile noastre, care depăşesc cadrul experienţei ...", metagalaxie „ansamblul nebuloaselor extragalactice de la care se pot recepţiona radiaţii", metageometrism „teorie care afirmă posibilitatea existenţei unui număr mai mare de dimensiuni decît cele trei stabilite de Euclid pentru formele spaţiale", metapsihologie „studiul fenomenelor metapsihice", metapsihic „care indică un fenomen psihic neobişnuit, care nu a putut fi explicat ştiinţific" etc.;
3) ref erirea la (despre) obiectul denumit de bază, baza fiind, de obicei, numele unei discipline ştiinţifice : metalimbă „totalitatea enunţurilor despre o anumită limbă (naturală sau formalizată) care e supusă analizei", metalimbaj, metalingvistică, metalogică „teoria valorii enunţurilor filozofice", metamatematică „ştiinţă care cercetează teoriile şi adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice", metasemioticâ, metateorie „teorie care studiază structura, sistemul conceptual şi metodele unei teorii date ..." ;
4) transformarea, modificarea obiectului denumit de bază : metafrază „traducere a unui text în care se urmăreşte mai ales interpretarea fidelă a conţinutului", metamorfism (semianalizabil) „modificare, transformare a structurii unor roci subterane sub influenţa anumitor roci" ; metacinabru „modificaţia cubică a cinabrului" (ltr2), metacristal „cristal bine dezvoltat format prin metasomatoză în medii solide", meta-structurâ Chim. fiz. „reţea cristalină parţial distrusă, în care scheletul reţelei iniţiale se mai păstrează încă, dar în care cîmpul de forţe e perturbat si regula valenţelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată" cf. structură „dispoziţia relativă a atomilor în molecula unei substanţe", metastibnit „modificaţie amorfă, de culoare roşie-cărămizie, a stibnitului" (ltr2) etc.
în chimia anorganică meta- „indică acizi sau săruri rezultate prin eliminarea unei molecule de H20 din molecula unui acid tri- sau polibazic" (cf. dc) : metabisulfit „sare a unui acid ipotetic ai cărui derivaţi provin din eliminarea unei molecule de apă din două molecule ale unui sulfit acid", metacaolinit „produs instabil obţinut prin deshidratarea caolinitului la anumite temperaturi", metafosforos {acid~) „acid care se obţine prin descompunerea SiCl4 cu apă", meihemoglobină „pigment sanguin anormal, de culoare brun deschis, obţinut prin oxidarea hemoglobinei" etc;
5) asemănarea cu baza (cf. Marchand, e. w. 126) : metacannel „cărbune de tip cannel cu luciu mai strălucitor decît cel obişnuit", meta-variscit „fosfat natural de aluminiu, asemănător cu variscitul, de care se deosebeşte prin cristalizarea sa în sistemul monoclinic", metaxilit „xilit negru, intercalat în cărbunele brun pămîntos ..."etc.
La cîteva formaţii din domeniul fizicii şi al matematicii meta- aduce nuanţa de „aparent" în raport cu baza : metacentru „intersecţie imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un plutitor (considerat în poziţie înclinată şi în poziţie normală de plutire)", metapol „punctul de intersecţie a planului cu bisectoarea unghiului avînd vîrful său în centrul de perspectivă al clişeului, iar laturile sale fiind verticala care trece prin centrul de perspectivă şi axa principală a clişeului" (sin. : punct focal, isocentru, ortocentru), metastabil „care
152
153
aparent e stabil, dar se distruge cu uşurinţă la o mică perturbaţie exterioară" etc.
în unele cazuri, la derivatele cu meta- nu se detaşează o valoare deosebită de cea a bazei„ cum este, de exemplu, metaperiodat, pe care ltr2 îl consideră sinonim cu periodat.
4. Meta- este un prefix neologic de origine grecească.
în limba greacă jjlztcc-, jist- (cu statut şi de adverb şi de prepoziţie, cf. Bailly) indică ideea de posterioritate, opunîndu-se adesea lui rcpo- (cf. Mirambel, l.g. 381 — 382), de tranziţie,, de trecere, de schimbare (cf. Mirambel, g. 219). El a fost folosit de diverse limbi moderne; la formarea unor derivate din terminologia ştiinţifică care exprimă succesiunea, transformarea etc. (cf. Dauzat-Dubois-Mitterand).
Prefixul a pătruns în limba română mai întîi direct din neogreacă în secolul al XVIII-lea, prin unele formaţii neanalizabile de uz restrîns care au dispărut odată cu încetarea influenţei greceşti: metahirisi „a folosi,, a întrebuinţa" (Antim, la tdrg), cf. fiWaxeip££ofiai, metahiris „folosire" (1777—82), cf. {zeTaxefpiats, ambele la Gâldi, m. 209—210. Tot în acest secol pătrund însă şi formaţii analizabile sau semianalizabile, unele neadaptate la structura fonetică sau morfologică a limbii române, care ulterior au fost reîmprumutate din limbile de circulaţie internaţională : metafisică „învăţătura care arată lucruri mai sus de fire" (Cantemir, în dlr), cf. fji£Tacpu<jLx6<; (şi lat. metaphysica), metamorfosis „schimbare a feţei" (Cantemir, la Gâldi, m. 210), cf. {jieTa^pţcoaK, metatesis „schimbare"' (a. 1797, la Gâldi, loc. cit.), cf. [lzt&Qzgiq.
începînd cu prima jumătate a secolului al XlX-lea limba română a împrumutat termeni ştiinţifici cu meta- din limbile moderne, în special din franceză. Derivatele au accentul, de obicei, pe temă, ca şi în limbile din care au fost împrumutate, de exemplu metateză, cf. fr. metaihese, germ. Metaihese, rus. Memamesa, spre deosebire de varianta învechită accentuată pe prefix, menţionată mai înainte, care urmează accentul din greacă, latină, italiană; formaţia neanalizabilă metaforă, atestată pentru prima oară la sfîrşitul secolului al XVIII-lea într-o traducere (în manuscris), din italiană, a lui Amfilohie Hotiniul (vezi dlr), este accentuată pe a doua silabă a prefixului, ca în italiană şi în latină.
La Ienăchiţă Văcărescu cuvîntul apare, ca în greacă, cu accentul pe finală: metafora (cf. Rosetti—Cazacu — Onu, ilr i 510).
Cel mai adesea, formaţiile cu meta- au corespondente în mai multe limbi; împrumuturi: metacarp, cf. fr. metacarpe, it. metacarpo, germ., engl. metacarpus; metacentru, cf. fr. metacentre, it. metacentro, germ. Meta-zentrum,ru&. Memaiţeump; metageneză, cf.it. metagenesi, germ. MetageneseT rus. Memazenes; metaldehidă, cf. fr. metaldehyde, germ. Metaldehyd, engl. metaldehyde, rus. Memajtbdeeud; metatorax, cf. fr. metathorax, germ., engl. metathorax; metencefal, cf. fr. metencephale, germ., engl. metencephalon etc.; semicalcuri (rar) : metalimbă, cf. fr. metalangue, it. metalingua (meta-lengua), germ. Metasprache, rus. Memambin ; metalimbaj, cf. fr. metalangagey engl. metalanguage.
Vezi şi Theodor Hristea, Calcul internaţional, în scl xxvi (1975), nr. 5, p. 502, care consideră că punctul de plecare al semicalcurilor menţionate este engl. metalanguage.
Derivatele de acest fel sînt atestate în lucrări ştiinţifice care datează din prima jumătate a secolului al XlX-lea (izolat, chiar de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea : metamorfosi a. 1790, la Ursu, t.) : metacarp, a. 1830, la Ursu, t., metamorfoză a. 1830, la Ursu, t., metatars(us) a. 1830, la Ursu, t., metafizică a. 1825, metastazie a. 1837, ambele la Close, d. 291, sau în dicţionarele de pe la mijlocul secolului trecut: metafizică?
i       metafizicesc,  metafiziceşte,  metamorfoză Valian,  metafizică, metafrază, X       metamorfoză, metastază Kegulici, metabolă, metacarp, metacronism, metafizică, metafrază, metatars, metateză Prot.-Pop. etc. Majoritatea împrumuturilor cu meta- datează însă din secolul nostru. " 5. Meta- este un prefix savant care apare în combinaţii cu teme neo-
logice, de obicei cu circulaţie internaţională în terminologia ştiinţifică (face excepţie metalimbă, a cărui temă este moştenită din latină). Din această cauză e greu de precizat productivitatea prefixului pe terenul limbii române, chiar dacă pentru unele derivate nu am întîlnit, în dicţionarele de care dispunem, corespondente în alte limbi, cum e cazul derivatului metasemni-ficaţie.
Prefixul este slab productiv, în semicalcurile menţionate. Posibilitatea formării de derivate în limba noastră nu este exclusă nici la derivatele cu corespondente în limbile moderne a căror bază este folosită în acelaşi domeniu.
Derivatele cu meta- aparţin stilului ştiinţific, fiind folosite în special în terminologia chimică şi fizică, apoi în cea medicală, în matematică sau în lingvistică.
6. Prefixul meta- are şi un compus, meten~9 cu varianta fonetică etimologică metem~. El se identifică în două formaţii substantivale, ambele împrumutate : metempsihoză „concepţie religioasă potrivit căreia sufletul parcurge mai multe existenţe, reîncarnîndu-se succesiv ...", cf. psihoză, şi metensomatoză, cu varianta metemsomatoză (dlr) şi dubletul metasoma-ioză (dn2) „concepţie religioasă potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diverse corpuri", formaţie semianalizabilă prin raportare la somatic (sau formaţie parasintetică analizabilă prin raportare la soma „nume dat celulelor somatice" dn2).
în ambele derivate prefixul exprimă schimbarea, transformarea.
Meten- (metem-) e un compus din met(a)- şi prefixul en- (pentru care vezi p. 102—103). El a fost împrumutat din franceză, care, la rîndul ei, 1-a luat din greacă prin formaţiile menţionate : metempsihoză cf. fr. metem-psicose (< gr. ilzts[l^<>x<^^q < p-stoc- + ev- + tyvx'h «suflet"), metensomatoză cf. fr. metensomatose (< gr. [jisTsvaco^aToocnţ < (jistoc- + sv- + acoţjia „corp") ; dubletul metasomatoză provine din germ. Metasomatose (cf. şi engl. metasomatism, rus. MemacoMarnu3M).
Cf. Dictionnaire encyclopedique Quillet, L-O, Paris, 1935.
Ambele formaţii aparţin terminologiei ştiinţifice. Prefixul nu este productiv în limba română.
N- vezi ÎN-, NA- vezi NA-,
NÂ-, (NA-, NE-,, NO-, NI-,)
Auerbach, v. 240—241, Florica Ficşinescu, Prefixul regional na-, în smfc v 9 — 15.
1. a. Prefixul nă-, (cu varianta ne-,) se delimitează de varianta nă-2 a prefixului ne-2 (din formaţii ca năbun — nebun, năfericat — neferecat, nâtot — netot) prin valoarea semantică : pe cînd prefixul ne-2 (nă-2) are valoare negativă, prefixul nă-, (ne-,) este lipsit de această valoare.
154
155
b. Prefixul nă-± trebuie deosebit de segmentul iniţial nă- dintr-un compus ca nămiaza (alcătuit din prepoziţia în, aici în varianta n, şi substantivul amiază, cu a iniţial neaccentuat devenit ă), care prin raportare la miază poate fi segmentat, prin falsă analiză, în năjmiază.
1. în cazul altor compuse cu prepoziţia în> n, ca năimea (< în + aiurea), năldealului (< în -f-al -f- dealului), sau al variantelor unor derivate cu prefixul ln-lf ca nâcri, nălbi, segmentul nă- nu poate fi confundat cu prefixul nâ-t din cauza absenţei unor teme fără a- (ă-) care ar putea permite izolarea sa prin falsă analiză.
2. în unele formaţii, după cum arată Florica Ficşinescu, lucr. cit, p. 13, este greu de precizat statutul lui nă- (dacă el reprezintă: a) prefixul discutat în monografia de faţă, b) varianta prefixului ne-2 sau c) reflexul lui în^^), prefix sau prepoziţie, urmat de a-), ca, de exemplu, în nâfundos ,,fără fund, adine" (regionalism înregistrat în dlr fără citat şi care, în unica sursă indicată — Revista critică iii 162 —, apare fără context), pentru care cf. înfunda (cu unul dintre sensuri ,,a (se) adinei"), înfundat. în schimb năiura „a aiura", despre care aceeaşi autoare crede că poate fi derivat de la aiura cu în- sau cu nă-19 este foarte probabil format prin derivare cu sufix fie de la adverbul neiurea, compus din în aiurea, fie chiar direct de la acest grup sintactic adverbial.
Năduf, nâduh, formaţie semianalizabilă (cf. zăduf), conţine fie prefixul nă-t (dacă admitem, împreună cu dlr, că este un împrumut din sl. *naduch), fie prefixul negativ ne-2 (dacă acceptăm punctul de vedere întîlnit la Graur, e. 27 — şi justificat, dealtfel, şi de sensul formaţiei — conform căruia năduh vine dintr-o formă iniţială neduh „lipsă de respiraţie").
3. Pentru ipoteza unor legături etimologice atît între prefixul negativ ne-2 şi prefixul nă-v cît şi între acesta din urmă şi segmentul iniţial nă- din formaţii ca nămiaza, vezi p. 160.
2. Prefixul nă-x are următoarele variante fonetice: ne~± (nefufănă, variantă a lui năfufănă „femeie proastă, toantă" dlr, nesilnic, variantă a lui năsilnic „violent, brutal; aspru, neîndurător; puternic, tare; greu de suportat, dificil; nemulţumit, cîrcotaş, mofturos; apatic, nepăsător, inactiv" dlr, la care trebuie adăugat necheaun „persoană fără căpătîi, haimana", cf. cheaun „zăpăcit" smfc v 12, alături de care nu apare şi o formă cu nă-; (semianalizabil) nepusti dlr, s.v. năpusti etc), na-, no- (în formaţii care cunosc şi o variantă cu ne-: (semianalizabil) năclaă „butuc de lemn, lespede sau suport de fier pe care se clădesc lemnele în vatră; grindă care se aşază la baza unui construcţii, pe care se clădeşte o stivă de seînduri etc", neclad, naclaă, noclad dlr; nătîntoc, netîntoc, natantoc, notîntoc dur), probabil şi ni-x (într-o singură formaţie analizabilă din nordul Moldovei: nicuvioasă „preacuvioasă" smfc v 12, alături de care însă nu este atestată şi o formă cu nă-).
După Florica Ficşinescu, lucr. cit., p. 10, despre varianta ne- a prefixului nă-x este vorba şi în neagoi,, a linişti, a potoli", cf. ogoi, ,id.", nestoia,,3l se potoli", cf. ostoi(a) ,,id.". Sinonimia dintre termenii cu ne- şi cei fără ne- de mai sus, obişnuită între derivatele cu prefixul nă-± şi bazele lor (vezi § 4), poate constitui un argument în favoarea acestei ipoteze, pe care însă diferenţele fonetice (absenţa lui o după ne-), mai greu de explicat, o fac nesigură (cf. şi dlr).
3, în dlr sînt înregistrate 19 formaţii analizabile cu prefixul nă-x, la care se adaugă următoarele 6 din alte surse :
nâcoabâ „om prost" (L. Costin, în smfc v 11), cf. coabâ „pacoste" (id. ib.) ; năgrăpat „ciupit de vărsat" (alr n/ih. 45/47 Vălcani—Sînnicolaul-Mare), cf. grâpat; năpîrşă „femeie uşuratică" (Udrescu, gl.), cf. pîrşă ,;id." (id. ib.); năzdrîmb „grosolan, bădăran" (Udrescu, gl.), cf. zdrîmb „fandosit, sclifosit (id. ib.); năzgîmb „(persoană) care se uită ponciş, saşiu, zbanghiu" (id. ib.), cf. zgîmb „id." (id. ib.); năzglîmb „urît" (L. Costin, în smfc v 10), cf. zglîmb „mînios, scîrbos" (id. ib.).
Derivatele cu prefixul nă-x sînt :
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: năcoabă, năcorcoaţă „stricăciune" (şi năcîrcoaţă „femeie pisăloagă" dlr), cf. corcoaţă „haină ruptă şi învechită, zdreanţă; femeie de moravuri uşoare" (da); năglod „noroi"; năMcă „femeie leneşă", cf. Mcă „necaz, neplăcere, supărare, scîrbă, sfadă, ceartă, proces"; nămeal „nămol, glod",
cf. meal „(un fel de) pămînt, cu care se spoiesc casele în loc de var ; pămînt argilos ; ardezie, gresie, şist" ; năpîrşă, năpîrţ, -ă s. m. şi f., adj. „(om) mare şi prost" (dlr), s. m. art. „poreclă dată (mai ales) unui om bătrîn, prăpădit, hodorogit sau unui om moale, blegos, nătăvălos, tîrîie-brîu", s. f. „epitet injurios dat unei femei uşuratice; pîrşă, năpîrşă" (Udrescu, gl.), cf. pîrţ, variantă a lui pîrci „ţap"; (formaţie parasintetică) năfufănă, cf. fufă;
II adjective (unele dintre ele folosite şi ca substantive), analizabile în raport cu un adjectiv : năgrăpat; năhui „tont, nerod", cf. hui „nătărău" (Pasca, în smfc v 10); năprui „nătîng, prost", cf. prui „id."; năsilnic, cf. silnic; năstraşnic „avan, grozav" (cf. Grigoriu-Eigo, în dlr); nâtînt „nerod, nătîng"; năzgîmb; năzglîmb;
Adjectivele nătinlav şi năllntcc sînt fie derivate cu sufixe -av, respectiv -oc, de la nâtînt, fie, mai puţin probabil, formaţii parasintetice de la Unt.
III verbe, analizabile în raport cu:
— un verb : năbui „(despre apă, sînge etc.) a ţîşni, a veni cu furie, a năvăli" (în dlr variantă a lui năboi), cf. bui „id."; năcîrcăli „a lucra superficial, fără tragere de inimă", cî.cîrcăli „id."; nămînji „a murdări", cf. mînji „id."; năpişti „a ţîşni", cf. pişti „a curge încet, a se scurge, a se prelinge; a izvorî, a ţîşni"; năzări;
— un verb sau (formaţie parasintetică) un substantiv : năgrăbi „a năvăli, a se năpusti" (dlr), „a se grăbi" (Udrescu, gl.), cf. grăbi, grabă;
1. Năpîrli „(despre unele animale) a-şi lepăda părul, pielea, penele etc." se analizează în special prin referire la unul dintre sensurile lui pîrli, şi anume „a trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele" (celelalte semnificaţii ale acestui verb sînt mai îndepărtate de sensul lui năpîrli).
2. în categoria verbelor cu prefixul nă-1 ar putea fi menţionat eventual si năpusti, cu unul dintre sensuri „a lăsa în părăsire, a abandona", cu care poate fi raportat la adjectivul pustiu sau la verbul pustii (care înseamnă, printre altele, şi „a părăsi pe cineva, a lăsa pustiu"). Din punct de vedere formal însă analiza acestui verb prin bazele amintite comportă unele dificultăţi.
IV adverbe, analizabile în raport cu un adverb : năbuzna (în expr. a da năbuzna = 2b năvăli, a da b u z n a ).
Formaţii semianalizabile : năbărî „a intra cu forţa, a invada", cf. tăbărî ; năbravniefă), cf. dumbravniefă) ; năbuşi, cf. prăbuşi ; năclad (năclaăă), cf. clădi ; năgîlvi „a se îngrămădi, a se înghesui" (Udrescu, gl.), cf. îngîlvi „id." (id. ib.); năndrălău „tînăr care umblă handra; derbedeu, haimana" (id. ib.), cf. hăndrălău; năpădi, cf. prăpădi; năpîr-stea „epitet (adesea ironic) dat unui om mic de statură, iute la fire, vioi, isteţ; dracul" (Udrescu, gl.), cf. zăpîrstea „id."; năpuc „purcelul cel mai mic al unei scroafe", cf. repuc, zăpuc; nărui, cf. hurui; născodi „născoci", cf. iscodi; nătlăgele, cf. pătlăgele; năvăli, cf. prăvăli, tăvăli; năvod, cf. zăvod; năzuină, cf. vizuină.
în derivatul cu dublă analiză năzbate „a se tîrgui" (alr ii 3645/13, în smfc v 10), prin raportare la zbate se identifică prefixul nă-v în timp ce prin raportare la bate, se segmentează un prefix compus năz- (< nă-x augmentat cu s- sau z-).
De acest prefix compus sau dezvoltat năs~, năz- ar putea fi vorba şi în următoarele cîteva cuvinte : năsfiros „năzuros, mofturos, nemulţumit, supărăcios, ţîfnos ; mînios", care ar putea fi analizat prin/ire ca o formaţie parasintetică cu sufixul -os, năzbîcă „neplăcere, supărare, nărav", pentru care cf. bîgă „nărav" (lex. reg. ii 19, variaţia cjg în segmentul final al unor cuvinte fiind obişnuită); (semianalizabile) năzduf (cu sens nepre-
156
157
eizat) cf. văzduh, năzvăţa „a se răsfăţa, a se alinta, a se răzgîia" cf. dez-văţa, învăţa (alături de care pot fi amintite şi cuvinte neanalizabile, ea : năstrunchiat „zburdalnic", năzgodie „ciudăţenie", năzgovenie „născocire, snoavă, anecdotă, glumă, fleac", năzvăsi „a răsfăţa", după Florica Ficşi-nescu, lucr. cit., p. 11, semianalizabil prin devăsi „a se risipi, a se pierde, a se strica", cu care însă nu se potriveşte semantic).
1. Din motive fonetice, verbul nâclăi (< bg. nanjieti) şi derivatul său, adjectivul năclăios^ nu au putut fi interpretate drept, formaţii analizabile cu prefixul nâ-19 desi legătura semantică a primului cu substantivul clei (de la care probabil a şi fost format în limba de origine), ca şi a celui de-al doilea cu adjectivul cleios este evidentă pentru unii vorbitori. Lucrul acesta este dovedit şi de existenţa variantei năcleios, a lui nâclâios, care a luat naştere prin etimologie populară, în urma apropierii acestui adjectiv de clei, cleios.
2. Sinonime cu nâbuzna sînt adverbele năgrabâ (în expr. a da năgrabă = a da năvală, a năvăli), foarte probabil derivat postverbal din năgrăbi, şi năbîrna, nâvirna (în expr. a da nâbirna, năuirna, cu acelaşi sens ca mai sus), care, după Florica Ficşinescu, lucr. cit., p. 11, stau probabil în legătură cu a năvirni „a se strădui, a se trudi", în timp ce dlr le leagă de verbul năbări (pentru care vezi ceva mai înainte).
3. Un mare număr de cuvinte care nu au fost incluse pe lista formaţiilor analizabile, adjective şi substantive cu etimologie neclară, avînd sensul „(om) prost, tont", încep cu nă-. Despre unele dintre ele s-a presupus că ar putea fi formate cu prefixul nă-1 (deoarece sensul menţionat mai sus se întîlneşte frecvent la formaţii cu acest prefix, ca: nâhui, năprui, nătînt). Năgîrd, după Ficşinescu, lucr. cit., p. 11, poate fi derivat de la gîrb „gheb", dar poate fi pus în legătură şi cu ogîrdi (lex. reg. ii 70) ,,a fi slăbit şi fără putere din cauza vîrstei". Nălet, pentru care Ficşinescu, lucr. cit., p. 15, propune explicaţia nă- + oletui „a se vlăgui" este mai curînd un împrumut din tc. nalet(cî. Andrei Avram, Note etimologice, în lrxxii (1973), nr. 3, p. 193-194). " 9 V ;' Alte cuvinte, ca nădălog, nănălău, năvîrc, nâvirgeac, cu varianta năbîrgeac (cf. dlr), năpîntoc, năvleg, cu varianta năbleg (pentru care cf. dlr ; varianta, apărută foarte probabil prin etimologie populară, este notată de Florica Ficşinescu, lucr. cit., p. 10, printre derivatele cu prefixul nă-J, au etimologia necunoscută sau ne clarificată. Nu este însă exclus ca unele dintre ele să se afle într-o anumită legătură fie cu derivatele cu prefixul nâ-19 fie cu cele cu prefixul negativ ne-2. (Vezi în acest sens ipoteza formulată de Scriban si de Iorgu Iordan, Note de lexicologie românească, în scl xiv (1963), nr. 1, p. 14-15, după care năvleg ar putea fi derivat de la vlagă cu prefixul negativ ne-2.)
Pentru năzdrăvan, vezi NE-2.
4. De asemenea nu se poate preciza dacă următoarele cuvinte, cu originea ne clarificată, au sau nu la iniţială prefixul nă-19 aşa cum s-a susţinut despre unele dintre ele.
punct
de vedere semantic), năsoci „a merge greu, prin noroi, prin iarbă mare etc." (de la sogi ,,a
framînta   aluat*'    ih    1fl •  moi  rvfr.KnK;i  î»-*-.^,.,,    ,.+   jî„      ^ _______„ a__j_._.   a____ ut /
variantă regională a lui nătîngi ,,a deveni nătîng, a se prosti; a se încăpăţîna, a se îndărătnici 7 a face mofturi la mîncare", cf. dlr), năvrajbă „silinţă, zel" (de la vrajbă, ib. 11), năturni „a se lua după cineva, a urmări pe cineva" (semianalizabil prin dăturni „a îndepărta pe cineva", ib. ; în dlr cu etimologie necunoscută, pus în legătură cu înturna). Alte cuvinte, neclare ca formaţie, prin conţinutul lor se încadrează în sfera semantică a cuvintelor cu nă-t : năprăvalâ „boală de vite, vreme rea cu furtună, vijelie; om năprasnic" (cf. prăvăli, ib. 15; cf. şi dlr), nârâznat (cu sens neprecizat, cf. razna, riză, ib.; în dlr pus în legătură cu nârămzat „portocaliu"), nărujit „muşcat de dini" (cf. rujă „umflătură roşie în obraz" ib.). In dlr nătăvală „namilă, matahală" este considerat drept derivat cu nă-1 de la tăvăli (etimologie insuficient de convingătoare), iar următorii termeni cu nă- iniţial sînt raportaţi la cuvinte fără nă-: nâmornic „care întrece (cu mult) limitele normale de volum, înălţime; namilă, mata-hală'j (cf. mamor şi mamorniţă), nămuchiu „cusătură pe muchie" (cf. muchie), năstrap „picătură, strop care sare dintr-un lichid în fierbere sau care se formează pe suprafaţa exterioară a unor vase" (cf. strop, năstrapă).
4. După cum rezultă din definiţiile celor mai multe dintre formaţiile analizabile cu prefixul nă-„ între acestea şi cuvîntul de bază nu există diferenţe de înţeles. Să se compare năbui] năcîrcăli, năhui, nămeal, nă-mînji, năpîrşă, năprui, năsilnic, năstraşnic, nătînt, nătîntav, năzări, nă-
zgîmb cu hui, respectiv cîrcăli, hui etc. Nu este însă exclus ca în unele dintre aceste derivate prefixul nă-, să exprime intensificarea, valoare uneori mai greu de sesizat şi, din această cauză, poate neînregistrată în definiţie. Această valoare reiese din compararea sensului lui năgrăbi cu grăbi, a lui năpişti „a tîşni" cu unul dintre sensurile lui pişti, şi anume „a curge încet, a se scurge" (cu sensul „a ţîşni", pişti este sinonim cu năpişti) şi, eventual, din compararea lui nicuvioasă cu adjectivul cuvioasă.
în năgrăpat, nă-, pare să exprime asemănarea.
Uneori între derivat şi bază există o deosebire semantică^ de la concret la abstract (să se compare năcoabâ cu coabă, năhîcă cu hîcă) sau de la abstract la concret (năcorcoaţă faţă de corcoaţă). Alteori atît derivatul, cît şi baza exprimă însuşiri negative, destul de apropiate între ele (să se compare năzglîmb cu zglîmb, năfufănă cu fufă).
Prefixul este simţit în general drept depreciativ, ceea ce ar putea explica pe de o parte preferinţa sa pentru teme avînd de asemenea înţeles depreciativ, iar pe de altă parte numărul mare de adjective şi de epitete în care apare.
5. Prefixul nă-, este de origine slavă.
Vezi Auerbach, v. loc. cit.
în vechea slavă na- se adăuga la substantive, adjective, verbe şi adverbe, fiind unul dintre prefixele bine reprezentate ca număr de formaţii, trăsătură pe care şi-o păstrează şi în limbile slave moderne (cf. Iv. Lekov, C^ceoo6pa3oeamejiuu cKJionocmu na cjiaesmcnume esuuuy Sofia, 1958, p. 11-17).
Valoarea prefixului nu este prea clară. Afară de „pe", sens întîlnit în formaţii ca v.sl. NanacTH, M4KA4A4TH „a încărca", na-, în combinaţie cu adjective sau adverbe, exprimă, după unii cercetători, o valoare de diminuare sau de aproximare (ser. nablid „subpallidus", bg. nalud-nicav „etwas toricht"), ca şi o valoare de întărire, de augmentare (rus. naâoJibno „sehr schmerzhaft", ser. najlepsi) ; la unele verbe na- indică aspectul perfectiv. Cf. Franz Miklosich, Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen, zweiter Band, Stammbildungslehrc, Wien, 1875, p. 358, 359, 401, vierter Band, Synlax, Wien, 1883, p. 213-215; Wenzel Von-drâk, Slavische Grammatik, I. Band. Lautlehre und Stammbildungslehre. Ed. a Il-a, Gcttingen, 1924, p. 676; Vaillant, v. s. 132 ; Max Vasmer, Russisches etymologisches Wcrterbuch, zweiter Band, Heidelberg, 1955, s.v. na.
în română prefixul a putut pătrunde din diferite limbi slave, şi în special din sîrbocroată sau din bulgară, prin împrumuturi:
— analizabile:   năpîrli<bg.   nanbpm,   ser.   naprljati; năsilnic
< v. sl. HacHAkH-h (cf. ser. nasilnik, rus. uacuAbHbiu, nacujtbHUK); năzări
< v.sl. HasptrH;
— semianalizabile : năbuşi < ser. năbuşiţi (cf. tdrg, Scrlban, Cio-ranescu; în dlr, s. v., formaţia sîrbocroată nu este considerată drept etimon, fiind notată cu cf. înainte), nâclad < v. sl. HdKAdA^ (cf. Mihai Mitu, Note lexicale şi etimologice, în lr xxv (1976), nr. 1, p. 73—74 ; vezi tot aici şi discuţia în legătură cu năcladă s.f., probabil format în româneşte de la năclad), năpădi < v.sl. NdnacTH, -ndA*> năpusti < v. sl. NanoycTHTH, năvăli < v. sl. Hâ&âmrH ;
— neanalizabile (majoritatea): nădejde<v. sl. udA^A^ năloagă (Banat, Oltenia) „mulţime", (nordul Moldovei) „zăpadă mare" < ser. naloga, cf. ucr. naloga', năpăstui < v. sl. NdnacTOKdTH, nâpîrstoc < bg. nanp'bcmoK (cf. v. sl. NdnpTvCT-kKTi, ucr. neperstok), nâvădi < v. sl. n4k*a^ etc.
în unele împrumuturi (mai ales neanalizabile sau semianalizabile) na- s-a păstrat neschimbat (ca în naclad, navădi, variante ale lui năclad, respectiv năvădi) sau a devenit no- (probabil accidental, ca în varianta noclad a lui năclad).
158
159
Alteori na- a devenit ne-x mai ales în împrumuturi ale căror teme încep cu o consoană urmată de o vocală anterioară: nesilnic, variantă a lui năsilnic; nedejde, variantă a lui nădejde. O situaţie asemănătoare se întîlneşte şi într-o formaţie ca necheaun, creată pe teren românesc, în care ne-x se datoreşte, probabil, timbrului palatal al consoanei următoare.
Nevedi, variantă a lui nâvădi, a putut apărea numai „cînd al doilea d s-a schimbat în e'* (Graur, e. 30).
în alte formaţii, ca nefufănă, netîntoc, în care prezenţa lui ne-x nu poate fi motivată fonetic, pare să fie vorba de influenţa prefixului negativ ne-2.
în legătură cu acesta din urmă s-a presupus că ar fi avut un rol important în apariţia prefixului nă-v care s-a putut detaşa din formaţii cu prefixul negativ ne-2, pronunţat regional nă- (cf. Florica Ficşinescu, lucr. cit., p. 13). Ipoteza pare puţin probabilă atît pentru faptul că este greu de crezut ca o variantă slab reprezentată cum este nâ-2 să fi reuşit să se impună ca prefix, cît şi pentru că lasă neexplicată ştergerea valorii negative a prefixului ne-2. Este însă foarte probabil ca variante cum sînt nefufânâ, netîntoc, ale unor formaţii depreciative cu prefixul nă-x (nâfufână, nâtîntoc), să fi apărut prin analogie cu derivate cu prefixul negativ ne-2, ca nebun, netot.
La apariţia unor derivate cu prefixul nă-x este posibil să fi contribuit şi existenţa unui adverb compus ca nămiaza, pentru a cărui structură şi dublă modalitate de analiză, vezi 1. b. (IsTu acelaşi lucru se poate susţine însă în legătură cu formaţii ca năcri, nălţa, a căror analiză nu permite izolară unui segment iniţial nă- şi a unei teme cu iniţială consonantică.)
1. După cum s-a putut constata, datele de mai sus nu sînt suficiente pentru a confirma punctul de vedere potrivit căruia prefixul nă^ trebuie considerat „ca un prefix format pe teren românesc" din varianta nâ-2 a prefixului negativ ne-2 sau din fragmentul nă- provenit dintr-un In-, prefix sau prepoziţie (cf. Florica Ficşinescu, lucr. cit., p. 14).
2. Cîteva dintre formaţiile analizabile cu prefixul nă-j^ merită o discuţie specială în legătură cu originea lor.
Năfleţ pare să aibă ca punct de plecare adjectivul nâtăfleţ, probabil rezultat din contaminarea lui nătărău cu fleţ. La rîndul său nătărău este foarte probabil derivat de la netare (< pref. ne-2,+ tare) cu suf. -âu (cf. dlr). O formă metatezată ca năfllteţ întăreşte ipoteza că nă- din năfleţ poate să fie acelaşi cu nă- din nâtăfleţ şi, în ultimă instanţă, cu cel din nătărău. Năglod, în dlr fără etimologie, poate fi explicat după R. Todoran (Note etimologice, în clxviii (1973), nr. 1, p. 43) prin apropierea lui năglag „pămînt galben (care muiat devine foarte lipicios)"  de glod.
Năgrăbi este mai curînd o formaţie românească cu prefixul năx de la verbul grăbi (cf. sensul acestuia într-un citat ca următorul: Au grăbit cu calul asuprâ-le. Neculce, în da) decît un împrumut din bg. Ha?pa6% „a fura, a răpi" (care nu are nici unul dintre sensurile lui năgrăbi), după cum se arată în dlr. Se poate presupune că năstraşnic, în dlr variantă la năstruşnic, rezultă din apropierea lui năstruşnic de straşnic.
Faptul că în română au fost împrumutate din slavă formaţii analizabile şi semianalizabile ca năbuşi alături de prăbuşi, năvăli alături de prăvăli (în limba de origine derivate cu prefixe diferite de la aceleaşi teme) a creat probabil impresia că nă-x se află în variaţie liberă cu fragmentul iniţial al unor cuvinte. Astfel se pot explica dublete ca năbravnic — dumbravnic, nătlăgele — pătlăgele, năvod — zăvod.
Originea lui s, z din năs-, năz- pare să fie diversă. într-o formaţie cu dublă analiză ca năzbate, z reprezintă prefixul temei (zbate), la care s-a ataşat nă-x. în năzvăţa, foarte probabil creat după modelul lui dezvăţa prin substituirea fragmentului iniţial de- cu nă-x, z reprezintă finala prefixului dez-. Năzduf pare să fi apărut prin înlocuirea fragmentului iniţial al cuvîntului văzduh eu prefixul nâ-x (variaţia h/f de la finală fiind un fapt obişnuit în cuvintele de origine slavă). în alte cazuri ca năsfiros, năzbîcă, prezenţa lui năs-, năz- este mai greu de explicat.
în secolul al XVI-lea sînt atestate cuvinte neanalizabile cu prefixul nă-x, ca : nădejde (Coresi, în dlr), năvedi (Psalt, ib.); din prima jumătate a secolului al XVII-lea se cunosc formaţii semianalizabile, ca: năvăli (Ureche, ib., Noul Testament, 1648, ib.), năduv (Varlaam, ib.), dar şi analizabile: năsilnic (Moxa, ib., Herodot, ib.), năzări (Herodot, ib.).
Cea mai mare parte a derivatelor cu prefixul nă-x sînt însă regionalisme al căror moment de apariţie este greu de datat.
6, Multe dintre derivatele cu prefixul nă-x sînt formate de la teme de origine slavă (din vechea slavă sau din limbile slave moderne): năcîrcăli, năcoabă, nămeal, nămînji, năpişti, năpîrşă şi năpîrţ, -ă, năstraşnic. O singură formaţie are o temă moştenită din latină: năzbate.
La fel de numeroase ca şi derivatele de la teme de origine slavă sînt cele de la teme cu originea necunoscută sau neclarificată: năbleg, năbui, năcîrcoaţă, năfufănă, năgrăpat, năhîcă, năhui, nătînt şi nătîntav, năzdrîmb, năzgîmb, năzglîmb.
7. Prefixul nă-x are caracter regional. Puţinele formaţii care au pătruns în limba literară (ca, de exemplu : năpădi, năvăli) sînt semianalizabile. Zona de răspîndire a acestui prefix o constituie Banatul, Oltenia şi în mai mică măsură Transilvania. Pentru nordul Moldovei, exemplele sînt puţine şi nesigure din cauza fonetismului lor (na-, ne-, ni-).
Prefixul nă-x este productiv, după cum o dovedeşte numărul destul de mare de formaţii analizabile în care apare. El se caracterizează printr-o mare mobilitate, care îl face să se substituie segmentului iniţial al unor cuvinte, formînd dublete (vezi, de exemplu, perechile născodi — iscodi, nătlăgele — pătlăgele, năvod—zăvod etc).
NÂ-2 vezi NE-2 NE-X vezi NÂ-X
NE-2 (Nl-2, NEA-, NI-2)
Iordan, lra 203—205; Iordan, stil. 212 — 214; Guţia, e. 159-165, 486-496; C. Otobîcu, Unele observaţii cu privire la valoarea semantică a prefixului ne-, în lr vii (1958), nr. 4, p. 43 —52 ; Bene§, p. 92—94; Florea, p. n. 61 — 69 (passim); Drincu, p. v. 60—66.
1. Prefixul ne-2 are următoarele variante regionale : nă-2 (năbăsăditor „tăcut" alri, în dlr s.v., năfericat alrsn i, în dlr s. v. neferecat, năfericire dlr s. v. nefericire, nătot dlr s. v. netot etc.; în limba literară nă-2 apare numai în cuvinte devenite neanalizabile : nătărău etc.); pentru delimitarea variantei regionale nă-2 a prefixului ne-2 de prefixul nă-x, vezi NĂ-X, unde se dau exemple susceptibile de două interpretări; ni-2 (nicredinţă Catalogul manuscriptelor româneşti I, în dlr s. v. necredinţă, nicum, nicurat, în dlr s. v. necum, respectiv necurat, niferecat alr sn i, în dlr s.v. neferecat; literar în neanalizabilul niznai) şi rar nea- (neabun alrm ii/i, în dlr s.v. nebun, neabunie dlr s. v. nebunie).
Vezi Graur, e. 27—30; Florica Ficşinescu, Prefixul regional nă-, în smfc v 9.
Prefixul ne-2 este de regulă neaccentuat. Izolat, accentul poate sta pe prefix, ca în cazul adverbului nemite.
160
11 - c. 1589
161
în construcţii ocazionale cu valoare expresivă (vezi § 6) în care formaţia cu ne- se alătură termenului pozitiv reluat dintr-un enunţ anterior (tipul tânăr, ne-tânăr ...) sau în care ne- se foloseşte pentru negarea unei îmbinări de cuvinte, deoarece se insistă asupra sensului negativ, ne-2 poate avea uneori un accent tot aşa de puternic ca cel al cuvîntului negat (cf. Iordan, stil. 213). în asemenea situaţii, ne- este adesea despărţit în scris prin cratimă de cuvîntul / cuvintele pe care le neagă.
Uneori ne-2 poate ţine locul întregului derivat negativ care este reluat prin baza pozitivă. în acest caz ne- apare izolat şi este scris fără cratimă : ... pătlăgeaua, pătrunjelul şi alte legume ne sau mai puţin mirositoare se întâmplaseră să fie victimele marelui cuţit. Gib I. Mihăescu, Zilele şi nopţile unui student întârziat, Craiova, 1973, p. 12.
2. în dlr sînt înregistrate 449 de formaţii analizabile.
1. Numărul formaţiilor din dlr este în realitate mult mai mare, dar în calculul nostru am luat în consideraţie numai cîte o formaţie dintr-un grup avînd temă comună : de exemplu nemişcare,. nu şi nemişcat, nemişcător, care nu sînt totuşi în mod obligatoriu derivate în lanţ, ci pot proveni fiecare din cuvîntul-bază (la rîndul lui derivat cu sufix) la forma pozitivă (mişcare, respectiv mişcat, mişcător etc. + ne-). Dealtfel, dlr înregistrînd în mod deliberat numai o parte dintre formaţiile cu ne- existente, numărul derivatelor din dlr este foarte mic şi nu ilustrează marea productivitate a acestui prefix (de regulă nu au fost consemnate în dicţionarul amintit formaţiile nominale banale).
2. întrucît derivarea cu ne-2 formează un sistem deschis, nu am adăugat formaţiile din alte surse.
Formaţiile cu ne-2 sînt:
I adjective, analizabile în raport cu :
— un adjectiv : neclar, nedemn, nedulce, nemîndru, nerău, netare, netot, neveşted etc.; neaducător, neamăgeţ, neascultător, necomparabil, neeconomicos, neleneş, nelumesc, nemilostiv, neorganic, nepredicativ, ne-stricăcios, nevîrstnic etc.; (de origine participială) neadormit, neajutorat, neasemuit, necopt, necugetat, neîmpăcat, neîndeplinit, neînţeles, neobosit, nepotolit, nepreţuit, nepriceput, nesocotit, nespus, nevăzut, nevrut etc.;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : neapătat „neudat" Teodorescu, p.p. 72, nebriciuită Dan Deşliu, la I. Coteanu, în ll ii (1956), p. 96, nemuzicabil etc.;
— un verb (formaţii parasintetice) : nechemăcios, neclintibil, neîn-gîndurit cf. îngîndura, nemîntuicios, nestrăbăcios cf. străbate, neveşte-zicios etc.;
Se remarcă preferinţa prefixului pentru adjectivele de origine participială, ca şi pentru cele derivate cu sufixele -tor, -bil, -cios (ultimul în limba veche) şi -os, primele trei în relaţie cu teme verbale. Formaţiile de la adjective derivate cu alte sufixe (-esc, -nic, -eţ, -eş, -atee, -iv, -ic etc.) sînt mai mult sau mai puţin întîmplătoare (1 — 3 derivate negative) în dlr. Sînt puţin numeroase, şi în general neuzuale, creaţiile cu ne-2 de la adjective primare.
II substantive,  analizabile în raport cu :
— un substantiv (inclusiv infinitivul lung) : neastâmpăr, nelucru7 nenoroc, neom, nepreget, neregulă, nesomn etc.; neaducere, necioplire, nedelicateţe, neîndurare, neîngăduinţă, nejudecată, nemoralitate, neobosealăj neprieteşug, neputrejune, nevinovăţie etc.; (formaţii parasintetice) nedin-ţire, neobrăzare etc.;
—- un substantiv sau un verb (formaţii parasintetice): nemărginime ;
— un verb (formaţii parasintetice) : nesosinţă;
— un adverb : neunde „neant";
1. Substantivele formate cu ne-2 sînt în marea lor majoritate de gen feminin (numărul celor de gen masculin şi neutru este neglijabil: în dlr 7, respectiv 20). Din punct de vedere semantic, predomină abstractele (verbale, cele mai numeroase, şi denominale).
162
2. Trebuie menţionat că unele substantive negative sînt formaţii regresive. De exemplu : nepăs < nepăsare (cf. dlr), care a fost numărat printre substantivele neutre.
3. Posibilitatea ataşării prefixului atît la adjective, cît şi la substantive abstracte creează adeseori confuzie în mintea unor vorbitori, care, în unele construcţii, în loc să nege calitatea exprimată de adjectiv, folosesc în mod greşit prefixul pentru a nega acţiunea denumită de substantiv. De exemplu : neadincirea suficientă a problemei, nepregâtirea temeinică a examenelor etc. în loc de adincirea nesuficientă, pregătirea netemeinică etc. (Iordan, lrc 317, nota 1).
III verbe, analizabile în raport cu un verb : neasculta, nebăga, necinsti, neclinti, necunoaşte, nedumeri, neferici, negriji, nehotărî rom. lit. vru, nr. 36, p. 17/3, nemulţumi, nemuri „a face pe cineva să devină nemuritor", nesocoti, neşti etc.
1. Prefixul ne-2 se poate ataşa şi la o locuţiune verbală: nebăga samă Dosoftei, la Puşchila, d. 67.
2. Formaţiile cu ne- de la verbe sînt în număr foarte restrîns. Derivarea de la verbe nefiind specifică prefixului ne-, toate verbele de mai sus pot fi formaţii regresive fie de la adjectivele de origine participială (neascultat, nebăgat, necinstit, neclintit, necunoscut etc.,), fie de la unele derivate cu sufixe (neascultător, necunoscător, nemuritor, nehotărîre etc).
3. în cazul verbului nepricepa Dosoftei, în dlr (de altă conjugare decît pricepe) analiza formală trebuie să pornească numai de la derivatul nepricepător Coresi, în dlr (format de la verbul pricepe).
4. Nu intră în lista derivatelor cu ne- verbe ca nedreptăţi, neputinţa, derivate secundare de la formaţiile abstracte nedreptate, neputinţă, şi nici verbe de tipul nelăuţi, netrebnici, nevolnici, derivate secundare de la adjective negative: nelăut, netrebnic, nevolnic.
Prefixul ne-2 s-a gramaticalizat în relaţie cu gerunziul, participiul şi supinul verbelor, înlocuind complet negaţia nu : neştiind, neştiut, -ă, de neştiut etc.
în unele locuţiuni de tipul pe alese, în care avem a face probabil cu vechi abstracte de genul feminin, este utilizată mai mult forma negativă a substantivului la plural: pe negindite, pe nesimţite, pe nevăzute etc.
IV adverbe, analizabile în raport cu un adverb : nealtădată, necum (şi cu valoare de conjuncţie), nelesne, nemite etc.;
Un număr mai mare de adverbe sînt analizabile: a) prin raportare la un adverb de origine adjectivală (sau participial-adjectivală): tipul neconvingător, nedesluşit sau b) prin raportare directă la un adjectiv (respectiv participiu) care la pozitiv nu se foloseşte adverbial: tipul necontenit, neîncetat etc. Considerăm că iniţial formaţiile negative de sub b au avut valoare de adjectiv şi apoi şi-au schimbat categoria gramaticală.
V pronume, analizabile în raport cu un pronume : nealtul;
VI conjuncţii, analizabile în raport cu :
— o conjuncţie (adverb relativ) : necum ;
— un adverb : netocma (vezi însă p. 280).
VII compuse parasintetice, formate prin negarea unor îmbinări de cuvinte (mai ales locuţiuni adjectivale şi adverbiale). De obicei este vorba de grupuri sintactice alcătuite din prepoziţie + substantiv : nedetreabă, neînregulă, neînstare, nelalargul, nelalocul etc.
1. Cînd grupul de bază este format cu un substantiv care are în mod obişnuit un corespondent negativ, există două posibilităţi de negare a ansamblului: nedetreabă şi de netreabă; neînregulă şi în neregulă (vezi Iordan, lra 204).
2. în unele grupuri sintactice mai dezvoltate în care apar două prepoziţii urmate de un substantiv, prefixul poate preceda grupul sau se poate interpune între cele două prepoziţii. De exemplu, pe de rost (a învăţa~) apare într-un context pe ne-de rost: învăţarea (chiar şi pe ne-de rost!) a regulilor gramaticale. Iorgu Iordan, în lr xiii (1964), nr. 1, p. 57, dar e posibilă şi formula nepederost.
Avînd în vedere faptul că numărul verbelor, adverbelor, pronumelor şi conjuncţiilor formate cu ne- este redus, se poate spune că ne-2 este un prefix specific nominal. în cadrul categoriei numelui, predomină numeri-ceşte adjectivele (chiar dacă cifrele din dlr trebuie privite cu rezervă,
163
remarcăm că în această sursă numărul adjectivelor este aproximativ dublu faţă de cel al substantivelor).
Formaţiile cu ne-2 pot fi dislocate de adverbul mai dînd naştere unor cuvinte compuse din ne- + mai + participiu, substantiv sau pronume: nemaiauzit, nemaipomenit, nemaivăzut etc.; nemaialtul; nemairăbăare, nemaivenire (cf. fc 1 183, 201 — 202, 126). Aceste construcţii au probabil ca punct de plecare formulele gramaticalizate conţinînd un gerunziu: nemaivorbind (de faptul), nemaicrezînd (în)... etc. Faptul că în acest tip de formaţii se întîlneşte adesea şi scrierea izolată a elementelor componente (vezi p. 299) dovedeşte că ne- este simţit ca o negaţie independentă.
3. Ne-2 are valoare negativă, exprimînd :
a. opoziţia, contrariul (negaţia propriu-zisă): neadevărat „care nu este adevărat, mincinos", neaducător, neajutat, nelămurit, neleneş, nemulţumi, neprieten, nerău, neromanic, nevăzut etc. Această nuanţă este caracteristică în special adjectivelor, verbelor şi substantivelor concrete;
b. lipsa, absenţa, insuficienţa noţiunii exprimate de bază (valoare privativă): neadevăr, neajutorare, neastîmpăr, neavere, nechibzuinţă, necurăţenie, necuviinţă, nedelicateţe, neîndemînare, neplăcere, nesaţ, nesomn, neştiinţă etc.; neapătat, neruşinat „fără ruşine". De remarcat această nuanţă mai ales la substantivele abstracte;
1. Şi unele, adjective, în anumite contexte, nu exprimă opoziţia totală, ci numai parţială, deci insuficienţa însuşirii exprimate de bază : necopt poate însemna şi „crud" (= care nu e copt), dar şi „care nu este suficient copt"; tot aşa nefiert, nefript etc.
2. în cazul verbului negâti „a schingiui" faţă de găti „a nimici, a dovedi, a omorî (pe cineva)" am avea a face eventual tot cu sensul de diminuare, insuficienţă a noţiunii exprimate de bază.
c. inferioritatea calitativă (nuanţă depreciativă): neminte „minte proastă", nenărăvie (înv.) „vrajbă, dezbinare" cf. nărăvie „obicei", netrai „trai rău" etc.
Ataşat unor baze cu sens negativ prefixul ne-2 le dă valoare de pozitiv : cf. (des)cojit „fără coajă" şi necojit „cu coajă"; cioplit „care nu este întreg", necioplit „întreg"; deşertat „carenu este plin" şi nedeşertat „plin"; tot aşa dezjudeca — nedejgiudeca Dosoftei, la Puşckllă, d. 67, răutate — ne/răutate Dosoftei, la Puşchila, d. 63, rupt — nerupt etc.
Datorită situaţiei de mai sus considerăm că în cazul lui neobrăzat simpla indicaţie din dlr „negativ al lui obrâzat; obraznic, neruşinat" etc. nu este suficientă, deoarece obrăzat are şi sensul de „obraznic" (= fără obraz), şi sensul de „respectuos (= cu obraz)" (de la acesta din urmă trebuie să se pornească în cazul formaţiei negative).
Unul şi acelaşi derivat cu ne-2 poate fi interpretat ca avînd mai multe nuanţe negative. De exemplu:
— negaţia propriu-zisă şi absenţa calităţii exprimate de bază (neruşinat „care nu a fost ruşinat" şi „fără ruşine"'; tot aşa neastîmpărat „fără astîmpăr", „care nu este astîmpărat" etc.);
— nuanţă privativă şi depreciativă : nepovăţuire „lipsă de îndrumare" şi „îndrumare greşită" etc.
Nu întotdeauna prin adăugarea prefixului ne- se neagă toate sensurile pozitivului sau măcar cele mai frecvente. Astfel netot înseamnă numai „neîntreg la minte", nedrept „injust" (nu şi „indirect"), nelinişte „lipsă de linişte sufletească" etc.
Uneori sensurile negativului nu corespund cu cele ale pozitivului din diverse cauze (evoluţii semantice, calcuri): astfel, nebun „dement, smintit" nu are legătură cu sensurile lui bun, necuratul s.m. „diavolul" nu are termen de opoziţie în planul pozitivului, după cum necăpos cu sensul „acefal"
164
(cf. Ursu, t. 140) nu se opune lui căpos „cu cap mare" ; necuviinţă, nedelicateţe „vorbă, faptă necuviincioasă, nedelicată" sînt concrete, faţă de bazele lor care sînt abstracte.
O situaţie specială au şi adverbele care nu au corespondent adverbial în planul pozitivului (vezi mai sus § 2, IV): necontenit, neîncetat, nespus etc. Şi în cazul unor adverbe negative se remarcă o îndepărtare semantică faţă de bază. Să se compare: neapărat „sigur" şi apărat „păzit, ocrotit", negreşit „(de)sigur" şi greşit „eronat", nesmintit „riguros" şi smintit „nebun" etc.
în cazul adjectivelor participiale negative, diferenţa faţă de pozitiv poate consta, mai ales în limba veche şi în cea populară, în prezenţa la cele dintîi a sensului activ (echivalent cu cel al derivatelor în -tor) sau a sensului pasiv combinat cu ideea de „posibilitate" (caracteristică adjectivelor în -bil). De exemplu : neabătut „care nu se abate" (cale neabătută), neamăgit „neamăgitor" (calea cea neamăgită a mîntuirii Mineiul, 1776, în dlr), nesimţit „nesimţitor" (necuraţii şi nesimţiţii idoli Dosoftei, în dlr) etc. sau neapărat „inevitabil" (moartea cea neapărată Dosoftei, în dlr), neconsolat, necontestat, nerăbdat „insuportabil" (Făcea dureri nerăbdate sfîntului. Mineiul, 1776, în dlr) etc.
Există unele serii sinonimice de adjective de origine participială, derivate cu ne-, la care sensul negativ al formaţiilor trece pe planul al doilea în favoarea ideii de superlativ. De exemplu : nespus înseamnă şi „care nu s-a spus", dar şi „extraordinar" (frumuseţe nespusă); tot aşa: ne(mai)auzit, ne(mai)întîlnit, ne(mai)pomenit, ne(mai)povestit, ne(mai)-văzut etc.
Cioranescu s.v. ne- consideră că în compuse de tipul nemaipomenit sensul lui ne- este de „muica" (niciodată). De fapt, acest sens este dat de mai, ne- păstrînd valoarea negativă propriu-zisă ,,nu".
Alte formaţii cu valoare de superlativ conţin ideea de „foarte mare" : necuprins, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nenumărat etc.
Uneori derivatele cu ne- sînt echivalentele semantice ale unor adjective cu sens pozitiv (fără ca valoarea negativă în raport cu baza să fie cu totul estompată). De pildă, pentru noţiunea „vioi, activ" se folosesc: neastîmpărat, nedomolit, neistovit, neliniştit, neobosit, neostoit, nepotolit etc, iar pentru cea de „identic, la fel" : neclătit, neclătinat, neclintit, neschimbat, nestrămutat etc
4. Prefixul românesc ne-2 este de origine slavă.
Omonimul slav he funcţiona atît ca prefix, cît şi ca negaţie independentă; principalele valori ale prefixului ne- în română corespund valorilor prefixului m- din slavă: opusul, contrariul bazei, lipsa, absenţa elementului denumit de bază, ca şi valoarea peiorativă. Cf. Vaillant, v. s. 215, dhlr i 246.
Prefixul a pătruns în română într-o epocă anterioară despărţirii dialectelor, fapt demonstrat de prezenţa lui şi în aromână (cf. arom. nividzut, niputeare etc).
Cf. dhlr i 246, Rosetti, ilr 320, Puşcariu, l.r. i 285.
Din slavă au fost împrumutate numeroase formaţii cu ne-, analizabile în limba română datorită existenţei independente a cuvîntului bază; adjective: nemilostiv, cf. v.sl. h*mh<\*cthkti şi rom. milostiv; nevinovat, cf. v.sl. HCKHHOKdTiv şi vinovat etc. şi substantive : nevoie, cf. v.sl. mk*am rom. voie; nemilosîrdie, cf. v.sl. HmHA^cp^m şi mîlosîrdie etc.
165
în cuvinte neanalizabile în română sl. m- a devenit nă- (mai rar na-, no-): năstruşnic < N*cTpoy>KiHrk, năuc < Ntoyirk, năpristan şi napristan (variante la nepristan) < HMptcTdNkNo, nărod, narod, norod (variante la nerod, -oadă) < bg. uepoda.
în unele împrumuturi neanalizabile din limbile slave moderne, ne-a devenit ni-: niznai < rus. nesnaio, nihainic < ser. nehajnik.
într-o formaţie împrumutată ca năzdrăvan (< ser. nezdravan ; cf. şi bg. ne3dpae) nu mai există indici formali şi semantici pentru a recunoaşte că avem a face la origine cu un derivat cu ne-. Varianta nezdrâvăn, refăcută în română, este analizabilă prin zdravăn, dar e şi ea influenţată semantic de cuvîntul împrumutat (de exemplu, cu sensul „admirabil, grozav" etc). Pentru etimologia lui năzdrăvan, vezi A. Graur, Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 64, id. e. 29.
Cîteva formaţii cu ne- (ni-), neanalizabile sau greu analizabile în română, sînt moştenite din latină : nimic cu varianta nemică < ne mica, cf. mică; neşcît < nescio-quantus, cf. cît; niscare < nescio qualis, cf. care (vezi şi neştine < nescio + qui + ne, niscai < nescio qualis, nişte < nescio quid, de asemenea negoţ < negotium). Datorită acestora, ca şi existenţei în unele limbi romanice a unei negaţii neaccentuate ne, a fost susţinută şi ideea originii latine a lui ne-2, fie din lat. ne(-), fie din lat. non neaccentuat.
Astfel, în lm s.v. prefixul românesc este pus în legătură cu prefixul latin omonim : ne- din formaţii ca : hecopinatus, nefandus, nefastus, nefrendis, negotium, neglego, nescio etc. Prefixul latin nu s-a transmis însă în nici o limbă romanică, deoarece încetase de a mai fi productiv încă din latină în derivarea verbală (într-o epocă veche) şi era puţin productiv în derivarea nominală (cf. Ernout-Meillet s.v., ilr i 100 şi 104).
Este greu de admis şi ideea (susţinută în cade s.v. nu) provenienţei lui ne-2 din lat. non, devenit în poziţie atonă *nă- şi apoi modificat formal după slavul ne-.
Formaţiile cu ne- sînt foarte numeroase începînd din primele scrieri româneşti (pentru productivitatea prefixului în secolul al XVI-lea, vezi As AN, d.P.h. 210, Vasilitj, d. c. 255—256).
în limba veche negaţia adjectivului şi a substantivului se făcea şi cu ajutorul lui nu: Acestea oameri neburi şi nu mândri, psalt., în dlr s.v. nu; Ci aceştia au fost nu adivăr. Herodot, ib.
Unele formaţii cu ne-2 din textele vechi pot fi semicalcuri după cuvinte slave formate cu acelaşi prefix : necurat „necredincios, păcătos, păgîn", cf. v.sl. HfMHCTii (dlr s.v.) ; nefăcătoare traduce v.sl. neplody „sterilis" Coresi, la dhlr n 358 ; nepriitoriu „demon, diable, Satan", după v.sl. neprijazne „malus, diabolus" Codicele Voroneţean, la dhlr n 360; neputred după v.sl. neistUneninu „incoruptibilis" Coresi, la dhlr n 360 ; nerău adj. şi s., traduce v.sl. nezloba „innocentia" şi nezlobivu „innocens" psalt., Coresi, la dhlr ii 360 etc.
Ne- substituie în această perioadă şi alte prefixe slave : necrescut „demens, vanus" după v.sl. bezuminu Coresi, la dhlr ii 358, nevedea (a se~) după v.sl. vuznenavideti „odisse" Coresi, la dhlr n 361 etc.
în unele cazuri cu ne- se calehiază formaţii greceşti cu a(v)- : nedie-resit „nedespărţit, inseparabil" Cantemir, în dlr, cf. şi Eosetti—Cazacu— Onu i 402, cf/gr. a§ioupso<;, nestăpînire „anarhie" (a. 1773) gcr ii, în dlr, cf. gr. dvapx^a etc.
în perioada pătrunderii masive de cuvinte din limbile romanice (care începe de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea), cu ne- se calchiază formaţii din franceză (uneori latină sau italiană) conţinînd prefixul in-: neatîrnare, cf. fr. independance, it. indipendenza; negrijă, cf. lat. incuria (Cantemir, în dlr s.v.); nepătrunzime, cf. fr. impenetrabilite, it. impenetrabilita ; nevindecabil, cf. lat. incurabilis, fr. incurable, it. incurabile etc.; în cele mai dese
166
cazuri este calchiat numai prefixul, nu şi baza formaţiei: necolor, cf. fr.> it. incolore; necurabil (cf. mai sus nevindecabil) ; nedigestie, cf. lat. indi-gestio, fr. indigestion, it. indigestione etc. (cf. Drincu, p. v. 61—62, Ursu, t.).
într-un caz ca netimpos (Aristia, 1836, la Glose, d. 293) prin care se redă it. intempestivo avem a face mai curînd cu o adaptare a cuvîntului (adjectivul timpos neexistînd în limbă) decît cu un calc.
Uneori prin ne- este redat în această perioadă prefixul a(n)- sau sînt calchiate cuvinte conţinînd acest prefix : neorganic (a. 1830, la Ursu, t.), cf. ngr. dvopyavo<;, fr. inorganique şi anorganique, germ. anorganisch (anorganic este înregistrat la Ursu, t. în 1844); necăpos pentru fr. ace-plfiale (Stamati, în dlr), neputere (a. 1834, la Ursu, t.) pentru fr. adynamie, gr. dSuva^xta.
Cîteodată prin ne- se traduce şi fr. non-: neavenit (ddrf, Alexi, în dlr) pentru fr. non avenu.
Pe la mijlocul secolului al XlX-lea pătrunde din franceză (vezi dlr) un adjectiv analizabil, conţinînd în această limbă pe ne-, urmaş (cult) al prefixului latin ne-; este vorba de nefast, pentru care cf. şi lat. nefastus, it. nefasto. Fiind vorba de o singură formaţie de acest fel, nu putem considera că ne- romanic a avut vreo influenţă la întărirea prefixului vechi ne-2J ci mai curînd că formaţia în discuţie a fost asimilată la derivatele negative deja existente, în cazul în care în momentul pătrunderii lui nefast în limbă exista şi baza sa posibilă : fast (lipsa atestărilor pentru acesta din urmă — cf. da s.v. — ne împiedică să decidem dacă împrumutul nefast a fost de la început analizabil).
1. Adjectivul necesar (şi derivatele din familia lui) şi verbul neglija, la origine tot derivate cu ne- în latină, intrate prin filieră franceză, nu sînt analizabile în română şi nu au putut contribui în nici un mod la consolidarea prefixului romanic
2. Cf. şi Pavao Tekavcic (Concetti negativi nella formazione delle parole delVitaliano d'oggi, m „Beitrâge zur romanischen Philologie", IX, 1970, Heft 2, p. 289), care exclude prefixul ne-dintre prefixele negative italiene, deoarece se găseşte numai în latinisme.
Prefixul ne-2 este şi a fost foarte productiv în toate epocile de dezvoltare a limbii române.
Existenţa unor variante hipercorecte cu ne-, pentru nă-, constituie indirect încă o dovadă a marii productivităţi a lui ne-2 (vezi p. 160).
5. Derivarea cu ne-2 constituind un sistem deschis, temele la care se ataşează acest prefix sînt de origini variate: sînt reprezentate toate categoriile de cuvinte (moştenite, de origine slavă, maghiară, turcă, romanică, etc.) din vocabularul românesc.
6. Prefixul ne-2 este productiv în toate stilurile limbii, în toate epocile şi în toate regiunile ţării.
Pentru productivitatea lui ne- în limba literaturii artistice vezi: Ion Coteanu, Creaţia lexicală-în poezia noastră nouă, în ll ii (1956), p. 95—97; Gheorghe Pop, Note asupra inovaţiilor lexicale din poezia noastră contemporană, în lr xv (1966), nr. 3, p. 231 — 233; Andrei Nestorescu, Originalitate sau ,,modâ" stilistică?, în lr xviii (1969), nr. 3, p. 275—277; Paula Diaconescu, Concepte moderne în analiza limbii. Implicaţiile lor în analiza stilistică a textului literar, în ll 1974, nr. 4, p. 639-648.
Anumite restricţii gramaticale (preferinţa pentru teme nominale) sau semantice (selectarea, în cazul substantivelor, mai ales a celor abstracte) cu privire la bazele la care se ataşează ne-2, valabile în limba literară în general, nu funcţionează în limba populară şi familiară, unde, în construcţii spontane, ne-2 poate nega orice fel de cuvînt. Astfel, în formule de tipul: Tînăr, ne~tînăr, moartea ia (la Iordan, stil. 213), caracterizate prin alăturarea formaţiei negative la termenul pozitiv reluat dintr-un enunţ ante-
167
rior, se pot întîlni creaţii ad-hoe ca albastru — nealbastru, amin — ne-amin, care — necare, ce — nece, cine — necine, de ce    de nece, mersi —
— nemersi, tată — netată, unde —- neunde etc.; de asemenea poate fi negată şi o îmbinare liberă de cuvinte (construcţie sintactică prepoziţională) : în biserică, ne-n biserică ... Eminescu, la Iordan, lra 214 etc.
în construcţiile sintactice spontane în care se creează opoziţia între termenul pozitiv şi cel negativ (format cu ne-) se întîmplă ca acesta din urmă să revină la sensul etimologic (legat de cuvîntul bază) în cazurile în care sensurile din limba comună ale celor două cuvinte s-au îndepărtat foarte mult. Este vorba de perechi ca: voie — nevoie, tot — netot în exprimări ca:
— Am avut voie să ies. — Voie, ne-voie, te voi pedepsi; A făcut tot ce i-aţi cerut. Tot, ne-tot, sînt nemulţumit de dlnsul. Iordan, lra 205.
în alte cazuri apare un cumul de negaţii în aceeaşi formulă: un derivat cu ne- urmat de o formaţie negativă de la nimic, neobişnuită în alte ocazii: Cine vine la noi — şi vin mulţi, nechemaţi, nenimic. Tiktin, la Iordan, stil. 214.
în poezia modernă (mai ales în ultimele decenii) s-a lărgit mult cîm-pul de întrebuinţare a prefixului ne-2, exploatîndu-se valoarea artistică a unor serii antonimice cu un termen negativ. Modelul apare încă în poezia clasică (pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă Eminescu, la Paula Diaconescu, lucr. cit, p. 641). Se remarcă folosirea negativă a unor substantive cu sens concret, în opoziţie cu uzul curent. Astfel apar la Mchita Stănescu: necuvinte, nefoc, nefum, nemare, nepeşte, nepiatră etc, la Ion Alexandru: nedrum, la Ion Gheorgbe: neculori, necizmari etc (cf. Paula Diaconescu, lucr. cit, p. 644). Depăşirea normei semantice a derivatelor cu ne-2 se realizează în limbajul poetic actual şi prin formarea frecventă a negativelor de la adjective primare : neîntreg, nefrumos, nedivin, netreaz (ÎTichita Stănescu, la Paula Diaconescu, lucr. cit, p. 644).
întărirea poziţiei prefixului ne-2 în limbă se datoreşte uneori şi frecvenţei mai mari a derivatului prefixat în comparaţie cu baza lui. Cauzele acestui fenomen sînt multiple: importanţa mai mare a sensului negativ al unei anumite noţiuni, caracterul învechit al cuvîntului bază etc. Vezi perechile : neisprăvit — isprăvit, nelegiuire — legiuire, neputincios — putin-cios, netrebnic — trebnic, nevolnic — volnic etc.
Marea productivitate a prefixului rezultă şi din posibilitatea lui de a se ataşa cu uşurinţă atît la teme vechi, cît şi la teme neologice, unde poate înlocui prefixele împrumutate mai recent (de exemplu pe in-2). Trebuie remarcată ataşarea prefixului la un număr mare de cuvinte din aceeaşi familie, derivarea de la tema pozitivă putînd să aibă loc de fiecare dată în mod independent: necurat, necurăciune, necurăţenie, necuraţi, necurăţie, necurăţime, necurăţire, necurăţit, necuraţilor sau neprieten, neprietenesc, neprietenie, neprieteşug etc, ca şi crearea cu ajutorul lui a numeroase serii de derivate sinonime (vezi § 3).
Faptul că majoritatea formaţiilor cu ne-2 sînt adjective şi că acestea din urmă sînt folosite ca adverbe, adesea cu un sens modificat, întăreşte, de asemenea, indicele de frecvenţă a derivatelor cu acest prefix.
Productivitatea foarte mare a acestui prefix este şi consecinţa faptului că s-a gramaticalizat în construcţie cu anumite forme verbale, ca şi a capacităţii lui de a se combina cu anumite grupuri sintactice mai mult sau mai puţin dezvoltate.
NEA- vezi NE-2 jVT-i vezi NĂ-X M-2 vezi NE-2 NO- vezi NĂ-X
NON-
Iordan, lra 205—206; Guţia, e. 158; Florea, p. n. passim.
1. în dlr sînt înregistrate 7 formaţii analizabile, la care se adaugă 19 din alte surse :
nonacţiune (Guţia, e. 158), nonaliniere (l. Seche, în pn, 1972, nr. 4 (191), p, 40), nonartist (Guţia, e. 158), nonautori pl. (pn, loc. cit.), nonbeligerant (dn2; şi: nonbelige-ranţâ Iordan, lra 205), noncârţi pl. (pn, loc. cit), noncomputaţional (scl xxvi (1975), nr. 3, p. 311), noncontradicţie (mde), nonfigurativ (ib.), nonflam (ltr2), nonintervenţionist (Iordan, lra 205), nonoameni pl. (pn, loc. cit), nonreflexiv (scl xxvi (1975), nr. 4, p. 440), nonrelaţie (ib., p. 444), nonreligie (Guţia, e. 158), nonstop, nonterminativ (scl xxvi (1975), nr. 4, p. 385), nontransponibil (şi: -itate Guţia, e. 158), nonverbal (smfc vi 117).
1. La Luiza Seche, loc. cit., figurează şi alte formaţii cu non-, pe care nu le-am reţinut întrucît nu sînt însoţite de indicarea izvoarelor din care provin: nonactivitate, nondemonsirat, nonmuzică, nonpoezie, nonroman, nontalent.
2. Sursele care înregistrează formaţii cu non- oscilează în ceea ce priveşte grafia. în dlr, din 8 formaţii înregistrate, 7 sînt scrise fără cratimă şi 1 (non-eu) cu cratimă. î.o. inserează numai formaţia nonsens, scrisă într-un singur cuvînt. în izvoarele literare majoritatea formaţiilor sînt scrise cu cratimă; vezi şi cele din articolele lui I. Guţia şi L. Seche. întrucît în concepţia noastră non- are statut de prefix, adoptăm scrierea fără cratimă a tuturor formaţiilor.
Formaţiile cu non- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv: non-conformism, noneu, nonexistenţă, nonintervenţie, nonrelaţie, nonsens, non-valoare, nonviolenţă etc;
Este de remarcat preferinţa prefixului pentru substantive abstracte (denominale şi deverbale).
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv: noncomputaţional, nonconformist, nonreflexiv, nontransponibil, nonverbal etc.
2. Prefixul non- are valoare negativă, exprimînd :
a. opusul primitivului: nonartist, nonconformist(ă) ,,care nu este conformist(ă)", noneu (Filoz.) ,,ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu", nonexistenţă „ceea ce nu este existenţă; inexistenţă", nonreflexiv, nonreligie „ceea ce este în afara religiei", nonverbal etc;
b. lipsa, absenţa primitivului: nonsens „lipsă de sens", nonstop, nonvaloare „lipsă de valoare", nonviolenţă „lipsă de violenţă" etc.
3. Non- este un prefix neologic. Existent atît în limbile romanice, cît şi în limbi neromanice de mare circulaţie (engleza, germana etc), el reprezintă la origine adverbul (negaţia accentuată) latin non, moştenit sub diverse forme în toate limbile romanice.
în latina clasică non se plasează în faţa unor cuvinte negative : non-nihil ,,pas rien". quam ,,pas jamais", non nemo, non nullus ,,pas personne", formînd cîteva litote, anumită cantitate", ,,uneori", ,,unii". (Vezi Ernout-Meillet s.v.)
Ca element de formare a cuvintelor non- apare în latina scolastică ataşat la nume (substantive şi adjective): non-debitor, non-voluntate, non-bonus, non-necessarius etc.
Aceleaşi tipuri se regăsesc şi în vechea franceză: non-foi, non-creance, non-droiturier, non-juste, non-puissant etc. (Vezi Marchand, e. w. 129.)
în limba română prefixul non- pătrunde prin împrumuturi din franceză începînd din prima jumătate a secolului al XlX-lea : (analizabile)
169
non-num-pentru ,,o
168
nonintervenţie Curierul românesc (1831), în dlr, cf. fr. non-intervention ; nonsens Hasdeu, în dlr, cf. fr. nonsens ; (neanalizabile) nonşalant şi nonşalanţă Alexi, cf. fr. nonchalant (cf. şi germ. nonschalant), nonchalance ; nonpare(i)l „corp de literă tipografică" (cu atestări din secolul al XX-lea în dlr), cf. fr. nonpareille.
Unele formaţii cu non- reprezintă (semi)calcuri după model francez sau german: noneu după fr. non-moi, germ. NicM-Ich.
Belativ recent a pătruns din engleză formaţia nonstop (cf. engl. non-stop Marchand, e. w. 130), folosită în special în îmbinările program sau orar nonstop.
4. în general, formaţiile cu non- au teme neologice. ÎTu este exclusă însă nici posibilitatea ca acest prefix să se ataşeze la teme vechi (vezi formaţiile ocazionale noncărţi şi nonoameni şi termenul filozofic noneu, care au teme moştenite).
5. Non- este productiv în limba literară, cu deosebire în unele terminologii ştiinţifice (filozofie, jurisprudenţă, medicină, lingvistică etc.) şi în terminologia politică.
Unele formaţii cu non- au mai multă stabilitate şi răspîndire în exprimarea curentă a oamenilor culţi: nonconformismj-ist, nonsens etc.; altele sînt formaţii ocazionale, folosite în special în presă: nonautori, noncărţi, nonoameni, nonreligie etc. Posibilitatea de a forma cuvinte cu non-, în limba literară, este practic nelimitată. De exemplu am spicuit unele derivate din scl xxvi (1975), nr. 3 şi 4: semantică noncomputaţională şi computaţională (nr. 3, p. 311), relaţii nonsimetrice şi nonreflexive (nr. 4, p. 440), nonrelaţie (ib., p. 444), verbe terminative şi nonterminative (ib., -p. 385) etc/
în lingvistică, productivitatea prefixului trebuie pusă în legătură cu crearea terminologiei adecvate în clasificările bazate pe opoziţiile binare (de exemplu : verbal — nonverbal, reflexiv — nonreflexiv etc).
O-o vezi OB-
0-x (OT-)
Auerbach, v. 242 — 243; Iordan, stil. 215.
1. Prefixul o-t este diferit prin origine, valori, vechime etc. de prefixul o-2 (variantă a lui ob-) din ocurge, opune.
2. O-, are varianta necondiţionată ot- în derivatul analizabil otcîrmui (mai frecvent ocîrmui) ; pentru oticni, vezi p. 172. în derivate neanalizabile ca uspenie (cu varianta ospenie) sau în umori (variantă a lui omorî) prefixul are o variantă etimologică u-.
3. în dlr sînt înregistrate 8 derivate analizabile cu oft)-. Acestea sînt:
I v e r b e , analizabile în raport cu :
— un verb : ocîrmui, orăpăi, orîndui, oscîrbi, osfinţi, otînji;
— un substantiv (formaţie parasintetică): osîmbri „a primi simbrie";
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv : osfeş-
tanie.
1. în dlr este înregistrat şi osîrgui, pentru care se trimite la slrgui (ambele probabil cu acelaşi sens).
170
2. Cu sensul din dlr ,,a lovi tare, a bate, a cotonogi'' otînji e greu de analizat semantic prin tînji; vezi însă în lex. reg. ii 52 sensula se of iii".
3. Nu am luat în consideraţie cuvîntul opări, deoarece nu poate fi raportat, din punct de vedere semantic, la pară „flacără", deşi ambele cuvinte sînt înrudite la origine.
4. în ceea ce priveşte pe omorî, acesta poate fi apropiat de unii vorbitori de muri (mor), deşi cuvintele au etimologii diferite.
5. Auerbach, loc. cit., enumera printre derivate şi pe ocoşi ,,a face pe deşteptul", pe care îl leagă de coşi ,,a se băşica, a se umfla". Cele două cuvinte nu au nici o legătură nici ca sens, nici ca etimologie, primul fiind un derivat de la ocoş „deştept", al doilea un împrumut (ucr. kosytysja).
Formaţie semianalizabilă : oproşca „a seîmproşca".
Oticni prin sensul ,,a face sforţări, a se sili din răsputeri să respire sau să vomiteze" pare analizabil prin icni, dar prin sensul ,,a cădea" se apropie de poticni, prin care este semianalizabil; la analiza prin icni prefixul ar avea varianta ot-. Pentru etimologie vezi p. 172.
4. Valorile prefixului sînt greu de precizat, deoarece derivatele şi temele corespunzătoare au sensuri apropiate (uneori numai unul din sensuri).
Ocîrmui şi cîrmui ,,a conduce, a guverna" (cuvîntul de bază are înţelesul de ,,a ţine cîrma, spre a da direcţia, unei plute, bărci etc"); orăpăi,,o. face zgomot, a bocăni" — răpăi „(despre ploaie, grindină etc) a izbi o suprafaţă tare, producînd zgomote dese, scurte şi ritmice"; „(despre oameni) a lovi ritmic în ceva, a trosni" ; orîndui şi rîndui 1. „a (se) aşeza într-o anumită ordine, a (se) grupa într-un anumit fel, a (se) aranja" ; 2. (înv. şi pop.) „a hotărî, a dispune ; a numi" (cu al doilea sens, mai ales, derivatul orîndui); oscîrbi e apropiat ca sens de scîrbi (Oamenii se oscîrbiră de dînsul. Ureche, Ia Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 225), dar are şi înţelesul de „a zdrobi, a sfărîma, a sparge" Psaltirea Hurmuzaki 13v/6; osfinţi are, pe lîngă înţelesul „a fi cuiva de folos, de ajutor, a sprijini, a ocroti, a apăra pe cineva", şi pe cel de „a binecuvînta, a blagoslovi, a sfinţi" (Pravila de la Govora, la tdrg) ; otînji şi tînji „(despre plante) a se usca, a se ofili" (cuvîntul de bază are şi sensul ,,(despre oameni) a lîncezi").
Iordan, stil. 215, arată, printre altele, că toate derivatele cu o- sînt împrumuturi slave, cărora le corespund în româneşte cuvinte neprefixate: oscîrbi — scîrbi, osfinţi — sfinţi; cuvintele de bază sînt „mult mai des (poate singurele) întrebuinţate astăzi".
5. Prefixul o-, este de origine slavă. El provine atît din sl. o-, ok-, cît şi, mai rar, din sl. oy-.
în slavă, prefixul     (os-) avea valoare de „împrejur": orpd^hth ,,a închide de jur împrejur", în majoritatea cazurilor sensul lexical al prefixului s-a pierdut, rămînînd numai funcţia de a forma verbe perfective, de la imperfective postnominale (de ex., ojkshhth, ocA-kriHTH). Prefixul o^-, cu valoare iniţială de ,,separare", capătă cu timpul un sens neclar în majoritatea derivatelor (cf. Miklosich ; Vaillant, v. s. 339).
în limbile slave contemporane ca, de exemplu, în bulgară, sîrbocroată, ucraineană, prefixele o- şi *y- şi-au menţinut în mică măsură valoarea lexicală din vechea slavă, păstrîndu-şi mai ales funcţia de a forma verbe perfective. Astfel, în bulgară găsim exemple ca : nonan „a săpa", ononasi „a săpa de jur împrejur" ; 6ua „a bate", y6u& „a omorî" (cf. L. Andreicin, N. Kostov, K. Mircev, E. Nikolov, Bălgarski ezik, Sofia, 1955, p. 173); în sîrbocroată okupati „a spăla pe cineva complet" (cf. A. Meillet et A. Vaillant, Grammaire de la langue serbo-croate, Paris, 1924, p. 255; Ivan Popovic, Geschichte der serbo-kroatischen Sprache, Wiesbaden, 1960, p. 236); în ucraineană găsim de asemenea, pe lîngă funcţia perfectivă eojiodimu-oeojiodimu, şi sensul lexical „împrejur": oânonyeamu „a săpa de jur împrejur" (cf. O. M. Parhomenko, Ukrainska mova, Kiev, 1961, p. 136-137, 281).
Prefixul slav o- a pătruns în limba română prin împrumuturi ca: (analizabile) oscîrbi < sl. ockp-kkhth,
osfinţi (şi adaptat osfinţi, sub influenţa lui sfinţi)
< Sl. ockathth,
(neanalizabile) osebi < sl. ociehth, ogradă < sl. orpdAa.
1. Pentru ocîrmui Tiktin şi Scriban presupun ca etimon pe sl. *otukrumovati, ceea ce nu se susţine din punct de vedere semantic (sl. ot-k- are sensul de „îndepărtare, separare, deviere"). După dm ocîrmui e un derivat de la cîrmui prin analogie cu oblădui. După Cioranescu ocîrmui provine din sl. okmmiti, cf. ocîrmui, dublet al lui ocîrmi (< sl. okrtimljati, cf. cade). în dlr se arată că ocîrmui provine din ocîrmi (< slavonul okp*kmhth ,,a conduce") sub influenţa
171
Iui clrmui. în toate aceste dicţionare recente etimologia variantei otcîrmui rămîne neexplicată, în scrierile româneşti din sec. al. XVI-lea—al XVII-lea este atestat numai oclimui, varianta otcîrmui fiind întîlnită abia la începutul sec. al XVIII-lea în opera lui N. Costin şi în cea a lui Cantemir.
2. în ce priveşte pe oticni (pentru care în dlr se trimite pentru etimologie la icni, iar în cade se indică ser. otegnuti), credem că trebuie să pornim de la t*kkh^th ,,Ugere" (cu grupul -t-kk-caracteristic pentru verbele slave care exprimă „izbirea"), hot^kh^th „defigere">rom. poticni.
Prefixul slav oy- a intrat în limba română prin împrumuturi ca; (analizabile) orînd(u)i < v. sl. oyp^AHTH, (neanalizabile) omorî (şi umori) < v. sl. oy-MopHTH, osîrdie (şi usîrdie) < v. sl. oyc-hpAH^, ostoi (şi ustoi(a))< v.sl. oyctohth. De remarcat existenţa variantei etimologice u- în derivatele neanalizabile. Uneori aceasta este varianta de bază: uspenie (şi ospenie) < v. sl. oycneHHie.
Pentru etimologia lui orîndui s-ar putea presupune şi substantivul orîndă (< orîndi). După cum reiese din textele cercetate, în secolul al XVI-lea şi în prima jumătate a celui următor, nu întîlnim decît formaţia orîndi; orîndui apare abia într-un text din a doua jumătate a secolului al XVII-lea (Herodot, 1645, în dlr ms,) şi la începutul secolului al XVIII-lea (în opera lui Cantemir).
Pe teren românesc s-au format probabil orăpăi (< răpăi) şi otînji (< tînji).
Ca şi în slavă, în româneşte nu se mai simte valoarea lexicală a prefixului o-!, cele mai multe derivate fiind împrumuturi. Este posibil însă ca unele derivate să fi căpătat anumite sensuri pe teren românesc, ca, de exemplu, oscîrbi „a zdrobi, a sparge, a sfărîma, a nimici", pe lîngă „a mîhni" (v. sl. ockp-kkhth „a mîhni").
Cele mai vechi atestări de derivate cu prefixul o-x apar în texte din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea : orîndui (po), oscîrbi (Coresi, în dlr), osfinţi (Dosoftei, în dlr).
6. Temele derivatelor sînt de origine slavă, în afară de răpăi (din orăpăi), care este un cuvînt onomatopeic.
Prefixul o-x a fost foarte puţin productiv ; azi e neproductiv.
7. Cu excepţia lui orîndui, care se mai foloseşte în limba literară actuală, derivatele cu o-x sînt învechite (ocîrmui, osfinţi), populare (oticni) sau regionale (osîmbri, otînji, cf. dlr). Oscîrbi este atestat numai în textele din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (vezi tdrg, dlr).
Despre osfeştanie, fără citate în dlr, Iordan, stil. 215 menţionează că e mai rar decît sfeştanie ,nu numai în limba comună ... ci şi în cea bisericească".
0-2 vezi OB-
OB- (0-2)
Drăganu, r. s. 2; Rizescu, p. n. 13.
1. Prefixul ob- are varianta o-2 înaintea unor teme care încep cu c> fy m9 V (ocluziune, oferi, omite, opune), izolat şi cu s (înv. oservator Stamati, în dlr).
1. în derivate cu teme care încep cu c, f, p se întîlnesc variantele grafice învechite oc-, of-, op- * oceurge, of feri, oppoziţie sau oppus (vezi dlr, s.v.).
2. O variantă fonetică oc- există în formaţiile neanalizabile occident, occiput, precum şi în varianta coruptă ocsărua pentru observa.
172
2. în dlr sînt înregistrate 12 derivate analizabile, la care se adaugă 4 derivate din alte izvoare:
obovat (mde) „(despre frunze, sepale etc.) care are lăţimea cea mai mare în partea superioară", obovoid „în formă de ou cu vîrful în jos" (Al. Beldie, Plantele lemnoase din R.P.R. Manual de determinare, Bucureşti, 1953, p. 224), obversiune Log. (dn2), obzăcut „obiect" (Mumuleanu, la Glose, d. 155).
Derivatele cu acest prefix sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb: obduce, obţine, obveni, ocurge, opresa, opune;
— un substantiv (formaţii parasintetice): oblitera, obtenebra „întuneca" (Călinescu, în dlr; cf. tenebre) ;
II substantive,  analizabile în raport cu:
— im substantiv: obversiune, opoziţie, opresiune „asuprire";
— un adjectiv (participiu): (înv.) obzăcut;
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv: ocurent „care se întîlneşte într-un text" (cf. curent „care circulă"), oblung (variantă rară a lui oblong) „lunguieţ, alungit", oboval, obovoid.
Formaţii semianalizabile: obiect, cf. subiect; oblong, cf. longevitate; obstrucţie, cf. destrucţie, instrucţie; ocluziune, cf. recluziune; ofensiv, cf. defensiv ; oferi, cf. referi; omite, cf. demite ; oprima, cf. reprima ; opugna, cf. repugna etc.
3. Ob- are valorile :
1) opoziţia, anularea sau inversarea obiectului denumit de bază („(în) contra"): oblitera „a şterge literele, a deveni neciteţ", obovat şi obovoid, obversiune, opoziţie, opune; în cazul lui opresiune, prefixul are valoarea de indicator al sensului exprimat de bază;
în dlr adjectivul oboval < fr. obovale este glosat incomplet „(despre frunze, petale etc.) care are formă ovală". La Quillet, Dictionnaire encyclopedique, Paris, 1935, obovale e definit „frunză ovală al cărei capăt e mai îngust spre peţiol", deci sens identic cu al lui obovat, obovoid.
2) suprapunerea : obduce „a acoperi, a înveli", de care se leagă şi caracterul neaşteptat al acţiunii: obveni „a surveni", ocurge
a surveni
ii.
LX V C/XJLX ,
3) dobîndirea unei însuşiri (valoare eventivă) : obtenebra ;
4) desăvîrşirea unei acţiuni (valoare perfectivă): obţine ;
5) aproximarea unei însuşiri: oblung;
6) anterioritatea: obzăcut (= semianalizabilul obiect).
4. Ob- (o-2) este im prefix neologic de origine latină (ob-, o-, obs-), care a pătruns în limba română prin împrumuturi venite fie direct din latină, fie din limbile romanice (mai ales din franceză); uneori prefixul a» pătruns pe mai multe căi:
(analizabile) obduce — lat. obducere,
oblitera — fr. obliterer, lat. obliterare, opresiune — fr. oppression, obveni — lat. obvenire; (semianalizabile)     oblong — fr. oblong, lat. oblongus; (neanalizabile)        obliga — fr. obliger, lat. obligare, obtura — fr. obturer, lat. obturare.
în latină ob(-) avea valoare de prepoziţie şi prefix (cu variantele o-, obs-). Ga prefix era folosit cu sens locai : „înainte, înainte de", de unde şi „în vederea" (sens fizic şi moral), „contra", „în schimbul" (cf. Ernout-Meillet, s.v.); de asemenea indica perfectivarea, în exemple ca : occido
173
(cf. ilr i 103). Prefixul ob- (o-) a ieşit din uz în limbile romanice (cf. ilr i 101, 106), dar a fost împrumutat din latină în epoca modernă atît în limbile romanice, cît şi în alte limbi. Pentru valorile prefixului în limbile moderne vezi oxford. Unele derivate latineşti cu ob- (o-) au fost moştenite în româneşte, dar au devenit neanalizabile în limba noastră : lat. occidero rom. ucide, lat. *oblitare> rom. uita.
Pe teren românesc s-au format semicalcurile:
obţine — lat. obţinere, fr. obtenir, (înv.) obzăcut — lat. obiectum,
opune — lat. opponere, it. opponere.
Varianta oblung sl adj. oblong, considerată de dlr împrumut din italiană (oblungo), poate fi o adaptare pe teren românesc.
Cele mai vechi atestări ale derivatelor cu ob- (o-2) datează de la jumătatea secolului trecut: obzăcut (Mumuleanu), opus (a. 1838, la Ursu,t.), opresiune (a. 1841, în dur), oblung (a. 1855, la Ursu, t.).
5. Temele la care se ataşează prefixul sînt moştenite din latină (obduce, obţine, opune) sau romanice (oblitera, opresiune).
Ob- (o-2) e slab productiv (prin semicalcuri).
6. Derivatele aparţin limbii literare, fiind folosite în diverse stiluri. De uz curent sînt obţine şi opune. Unele formaţii sînt termeni livreşti: oblitera, obtenebra, ocurent. Obduce (Agîrbiceanu, în dlr), obveni (Bariţiu, în dlr), obvenient (Bariţiu, în dlr), obzăcut, ocurge (Hasdeu, în dlr) sînt învechite (primele trei latinisme folosite în Transilvania, ca şi semianalizabilul obtruda ).
OT- vezi O-i P- vezi POPA- vezi PO-
PAR-i
Rizescu, p. n. 13 — 14§
1. Prefixul par-r este omonim cu par-2, variantă a lui para-, din derivate ca: paraldehidă, paravalanşă, parselenă etc. (vezi p. 175) şi cu par-, variantă veche a elementului de compunere pari- din formaţii ca parucid pentru paricid (vezi dlr).
2. în dlr sînt înregistrate 3 derivate analizabile cu prefixul par-v
Formaţiile cu par-x sînt:
I verbe,  analizabile în raport cu un verb : parcurge, parveni;
II substantiv, analizabil în raport cu un verb : par jur.
Din punct de vedere semantic, parfum nu e analizabil în raport cu baza.
3. Valoarea lui par- este străbaterea („prin"): parcurge, parveni.
4. Par- este un prefix neologic, împrumutat din franceză prin derivate ca :
(analizabile) parveni — fr. parvenir,
par jur — fr. par jure ; (neanalizabil; rar)  parsemat „presărat, împestriţat" (Lăcusteanu,
în dlr) — fr. parsemă.
174
Pe teren românesc s-a format semicalcul parcurge după ff. parcourir.
în franceză, par- provine din lat. per- (acesta din urmă moştenit în limba română sub forma pre- şi împrumutat sub forma per-, vezi p. 183, 195—196) şi are sensul de ,,prin" (cf. Darmesteter, t. 87).
Cele mai vechi atestări ale derivatelor cu par-x se găsesc în texte literare de la mijlocul şi din a doua jumătate a secolului trecut (parvenit la Asachi, parvenire la Filimon).
în secolul trecut au existat ezitări în folosirea prefixelor par- şi per-: vezi dubletele parcurge şi percurge, parjur şi per jur, parveni şi perveni (vezi PER-, p. 183).
5. Temele la care se ataşează prefixul sînt numai latine moştenite: parcurge, parjur, parveni.
6. Par-X este un prefix foarte slab productiv (apare într-un calc). Derivatele aparţin limbii literare.
PAR-9 vezi PARA-
FARĂ- (PAR-2)
Iordan, stil. 205, id., lra 208, id., lrc 317; Cristina Gher-man, Prefixul para-, smfc iv 15 — 21.
1. Prefixul para- are varianta fonetică necondiţionată par-2, care
apare
— atît înaintea vocalelor a şi o (frecvent) : parafazie, paramnezie, paraxial, paronichie, paroxiton sau e (rar, în formaţii semianalizabile) : parelie, parenteral,
— cît şi înaintea unor consoane (rar, în formaţii semianalizabile sau neanalizabile): parhelie, parselenă; parbriz.
Compară cu varianta para-, care apare şi ea în ambele tipuri de contexte, parţial în proporţie inversă însă :
— înainte de consoană (frecvent): parahidroză, parasolar
— înainte de vocală (frecvent înainte de a, e, o şi, se pare, întotdeauna înainte de i): para-nminobenzoic, paraarticular, paraelectricitate, paraexamen, paraimunitate, parainfluenţă, paraomfalocel, paraordin.
în unele situaţii se înregistrează ambele variante cu aceeaşi bază, fie în surse diferite (contemporane sau distanţate în timp) : paraaldehidă dc/paraldehidă d. med., parselenă ltr2 (vezi şi parseline pl. Genilie, în dlr)IparaselenejA. Şincai, în dlr, fie în aceeaşi sursă : para-/parautohton x.tr2; vezi şi combinaţiile cu tema amin-: paraaminofenollparamino-Jlavolină, paraminol.
Varianta par-2 se distinge de prefixul omofon par-x cu ajutorul clasei morfologice a bazelor (par-x se ataşează la verbe, par-2 la substantive «au adjective) şi al conţinutului semantic (par-x exprimă „pătrunderea în spaţiu", iar par-2 nu exprimă niciodată acest sens, vezi § 3).
Prefixul para- are şi varianta accentuală pară-, care apare numai în formaţii neanalizabile, împrumutate, ca: parâdos, parapon; parabolă.
2. în dlr sînt înregistrate 36 de derivate analizabile, la care se adaugă 117 din alte surse :
paraacetaldehidă (der, ltr2), paraacte pl. (Gâldi, m. 210), paraaglutinină (d. med.), paraalergie ;(d. med.), paraalilanisol (ltr2), paraaminobenzoic (der), paraaminofenol (d. med., ltr2), para-<aminosalicilic (der), paraarticular (d. med.), para(a)utohton Geol. (ltr2), parabazedov (d. med.),
175
parabenziloxilofenol (d. med.), parabucîă Nav. (ltr2), paracarinal (d. med.), paracazeină (ltr2) paracian, cf. cian Chim. (ltr2), paracheratoză (der, d. med.), parachinezie (d. med.), paraciocoi {smfc iv 19), paracistitâ (d. med.), paracivilizaţie (llx (1965) 238), paracoccidioides, cf. coccidioi-ăes (d. med.), paracolitâ (d. med.), paracoxalgie (d. med.), paracristalin Ind. cărb. (ltr2), para-cri/feâ* (rom. lit. 1975, nr. 36, 5/1), paracromatinâ (d. med.), paracunoscut (Gâldi, m. 218), paradiabet (der), paradiafonie Telecom, (der, ltr2), paradicloranbenzen (ltr2), paradioxan, cf dioxan Chim. (ltr2), paradirector (Iordan, stil. 205), paradoctor (id. 16. ) paraelagic, cf. eWc (ltr2), paraelectricitate(ib.),paraemiedrie,cî.emiedrieMm. (ib.),paraexamenepl. (Iordan, stil 205), parafazie (d. med.), parafenilendiaminâ Chim. (ltr2), parafimozâ, cf. ffowzâ (d. med )* paraflebită (ib.), parafonie (ib.), cf. fo/îie (dn2; în fc i 249, -fonie este înregistrat ca element de compunere), paraformaldehidâ (der, d. med., ltr2), parafuchsinâ (ltr2), parafum (ltr2, mde), paraganglion (der, d. med.), parageosinclinal Geol. (ltr2), paragnais, cf. 0/iazs Min (ltr2)' paragramatism (d. med.), paragripal (d. med.), paraheliu (df), parahemofilie (d. med.), parahidro-gen (ltr2, mde), parahidroză (d. med.), parahormon (d. med.), paraimunitate (der, d. med ) parainfluenţâ (ib.), paralac Chim. (ltr2), paraldehidâ (d. med., ltr2), paralege (Iordan, lra 208), paralgie, cf. afyie (d. med.), paraliteratură („Tribuna", 1975, nr. 32, 2/2), paramanie (d. med.), paramastită (ib.), paramedian (ib.), parameniscitâ (ib.), parametrită (ib.,i>n2), para-mimie(v. med.), paramolar (ib.), paramorbili, cf. jnorftiZi „rujeolă"^.;, paramorfinâ (ib.), par-anestezie (ib.), parantiselenâ Meteor, (ltr2), paranucleină(n. med.), paranucleol (ib.), paraomfa-locel, cf. omfalocel (ib.), paraordine pl. (Iordan, stil. 205), parapareză (d. med.), parapensti pl. (Gâldi m. 218), parapeptonă (d. med.), parapertussis, cf. pertussis (ib.), paraplasmâ (ib.) paraplastin (ib.), parapneumonie (d. med.), parapodzol (ltr2), parapoliomielitâ (d. med.)' paraproteine pl. (7&.j, parapsihologic (mde), parapsoriazis (d. med.), pararaport (Iordan* stil. 205), pararegulament (Iordan, lra 205), pararickettsia (d. med. ; si: -ozd der), para-rirmie (d. med.), pararocâ (mde), pararozanilinâ, cf. rozanilinâ (ltr2), p'arascaris, cf. aseară (d. med.), parascarlatinâ (ib.), parasifilis (ib.), parasistolie (ib.), paraspasm (ib.), parasta-tisticâ (Iordan, stil. 205), paraşedinţă (smfc iv 19), paratablou (Iordan, stil. 205), parataxă, cf. faza (Iordan, lra 208), paratendinitâ (d. med.), paratenonitâ (ib.), paratimie, cf. //mie „afectivitate" (ib.); paratrahom, cf. ira/io/n (7&.j, paratuberculozâ (der, d. med.), paravaccinas , cf uaccind (şi: -ai d. med.), paravătrai (ltr2), paravenos (der), paravizită (Iordan, lra 208)^ paraxial (ltr2, mde), paraxoni pl., cf. axon (d. med.), paronichie, cf. onic/rie (d. med.).
Derivatele cu #ara- sînt:
I substantive   (categoria cea mai numeroasă), analizabile * în raport cu:
— un substantiv : paracăzător, paraflacără, parafrază, parageneză, paraleu, paratif os, paratrăsnet, parazăpaăă, (formaţii parasintetice) pararitmie, parasistolie etc.; un derivat e analizabil în raport cu un substantiv propriu : par(a)selen(ă) ;
— un adjectiv (în mod excepţional, vezi §46.): parasolar ;
II adjective, analizabile în raport cu:
— un adjectiv: paramagnetic, paramilitar, pararoşu, parasimpatic, para-vertebral etc.;
un substantiv (formaţii parasintetice): paracarinal, paravaccinal etc.
Prefixul para- apare şi într-un verb : parafraza. Conţinutul semantic al formaţiei (,a exprima prin parafraze") implică însă analiza ei prin intermediul substantivului de bază: parafrază + -a. Considerăm, în consecinţă, că para- nu derivă verbe (parafraza este un derivat al lui parafrază).
Formaţii semianalizabile (foarte numeroase): parabolă, cf. hiperbolă ; paracetamol, cf. acetaminofen ; paracronism, cf. anacronism ; paradox, cf. -dox fc i 247 ; paradrom, cf. -drom fc i 217 ; paralogie, -ism, cf. -logie fc i 252; par amnezie, cf. amnezie, dismnezie d. med; paranomie, cf. -nomie fc i 254; parapitec, cf. pitecantrop; parhelie şi parelie, cf. helio- fc i 250 ; parodie, cf. -odie fc i 254 ; paronim, cf. -onim fc i 254; (formaţii parasintetice) parenteral, cf. enterfo)- fc i 248; paroophoron, cf. ooforo- d. med. s.v. ; parosmie, cf. osmo-x fc i 254 etc!
1. Formaţia paralhormon „hormon secretat de glandele paratiroide" (d. med.) pare aficom-pus din segmentul parat(iroidâ) şl cuvîntul hormon.
2. Parabază „parte a comediei vechi greceşti situată ... la începutul piesei ... în care autorul îşi expunea propriile păreri în legătură cu faptele înfăţişate" nu e analizabil semantic
Z° 3. Valorile prefixului para- sînt:
* 1) proximitatea spaţială, coexistenţa (frecventă
mai ales în terminologia medicală)paraarticular „juxtaarticular", para-tiroidă „fiecare din cele patru glande... situate alături de glanda tiroidă", paravenos „localizat lîngă un ţesut venos" ; paranimfâ „fată care însoţeşte mireasa la nuntă", paraxial „situat în vecinătatea axei optice..; paranucleol „corpuscul... coexistent cu nucleul în interiorul nucleului celulei", parageneză „formarea în aceeaşi epocă şi în aceleaşi condiţii a unor minerale asociate";
în funcţie de sensul bazei, „proximitatea" poate să conţină şi noţiunea de „orientare de-a lungul unui reper" : paravertebral „aflat de-a lungul ambelor părţi ale coloanei vertebrale", „anterioritatea spaţială":   paroxiton sau   „posterioritatea temporală": paracronism situarea unui eveniment mai tîrziu decît a avut loc în realitate", parasifilis „manifestările tardive ale sifilisului".
2) distanţa (depărtarea) spaţială (în terminologia chimică): paraaminobenzoic, paraaminofenol;
Aceasta este valoarea tipică a derivatelor cu para- care denumesc derivaţii disubstituiţi izomeri ai benzenului în poziţia cea mai depărtată din cele trei posibile — celelalte două sînt redate prin elementul de compunere orto- şi prefixul meta-.
3) exterioritatea şi inferioritatea calitativă: pwa-civilizaţie (Viaţa se desfăşoară'într-o arie de paracivilizaţie rămînînd circumscrisă la rudimentele formelor ei originare, contemporanul, 1961, 50 (792), 1/5), paraliteratură (Abundenţa „materialului documentar" se păstrează în graniţele unei paraliteraturi, a unei colecţii de împrejurări prezentate cu accente disproporţionat publicistice, tribuna, 1975, nr. 32, 2/2), parapsihologic „psihologia care se ocupă de fenomenele psihice neexplicabile ştiinţific";
4) caracterul suplimentar sau complementar: paramolar „dinte supranumerar" ; (relaţia se stabileşte cu derivatul de la aceeaşi bază cu orto-) parasimpatic (cele două sisteme, para- şi ortosimpatic, care formează sistemul simpatic, sînt complementare);
5) asemănarea: parafoc* „culoare galbenă-portocalie (ca focul)", parafrază, paramagnetic „care se magnetizează ca fierul, dar mult mai slab", paramilitar; (în terminologia medicală, formaţiile cu para-denumesc adesea forme de boli mai uşoare decît boala denumită prin bază sau forme atipice ale acesteia) parapneumonie „proces... cu evoluţie... ... asemănătoare cu a pneumoniei, dar cu etiologie nespecifică", parascarlatinâ „formă uşoară de scarlatină", paratuberculozâ „specie de tuberculoză atipică"; paradiabet „stare patologică asemănătoare diabetului, produsă de cauze extrapancreatice", parahormon „substanţă care, deşi nu e de natură hormonală, acţionează la distanţă ca un hormon", parapertussis „infecţie... evoluînd clinic asemănător cu tuşea convulsiva (== pertussis)", paratif os „boală cu simptome asemănătoare cu ale tifosului exantematic, dar produsă de un bacii diferit";
1. „Asemănarea" e exprimată probabil şi de formaţia param, care apare într-un context neconcludent (un deseîntec): Aşa să faci, cocoş paraur, cu coada de aur şez. iv 21.
2. Ideea de „asemănare" poate apărea asociată cu ideea de „proximitate" sau de „posteriori-tate" : paraimunitate „stare de rezistenţă ... redusă apărută în organism paralel cu imunitatea
i specifică", paravaccinal „apărut după o vaccinare, fără a reprezenta o acţiune specifică a
acesteia" ori cu aceea de „opoziţie" : parafraza are şi sensul de „a interpreta greşit în mod tendenţios, cu rea-voinţă".
6) opoziţi a, protecţia contra (obiectului denumit de bază) : parados, paraflacără, parafulger, parafum, paraseîntei, paravalanşăy paravînt, parazăpadă ;
178
12 - c. 1539
177
7) insuficienţa: paragraf ie „tulburare a limbajului scris... caracterizată prin deformarea cuvintelor...", par amimie „pervertirea expresiei mimice..., neconcordanţa pînă la opoziţie între aceasta si conţinutul trăirilor bolnavului", pararitmie „tulburare de ritm", paratimie „discordanţa dintre răsunetul afectiv şi conţinutul faptic de care se leagă" (timie ,,afectivitate'');
8) caracterul secundar, derivat: paraautohton Geol. „pînză de amploare secundară care acoperă autohtonul şi e acoperită, la rîndul ei, de o pînză majoră", pararocâ „roca... provenită din transformarea rocilor sedimentare"; (relaţia se stabileşte cu compusul de la aceeaşi bază cu orto-) parapodzol „podzol secundar" (în opoziţie cu ortopodzol 4 podzol primar);
9) generalitatea: paranestezie „anestezie a întregului corp" ;
10) intensificarea, superioritatea absolută (în majoritatea cazurilor, în construcţii expresive, cu conţinut afectiv, în care derivatul e precedat de cuvîntul bază) : (în limba populară) ciocoi paraciocoi, leu paraleu, roşu pararoşu; (în limba cultă, mai ales vorbită, în forme de plural; ideea de „intensitate" priveşte mai ales aspectul cantitativ şi este prezentată ironic) acte şi paraacte, pensii şi parapensii, rapoarte şi pararapoarte, vizite şi paravizite.
1. Vezi Iordan, stil. 205.
2. O, Densusianu (Opere I 230, n. 4) crede că formaţia pararoşie (O nâplrcă roşie, roşie, Para-roşie. „Ion. Creangă" II 311) ,,nu poate fi decît o alterare a lui proroşie".
3. Paraleu pare să aibă o situaţie aparte, anume apare uneori neînsoţit de  cuvîntul bază:
— fie că apare singur : îşi adună pe toţi paraleii pîngâ el. Pribeagul, în dlr, Paraleul are mulţi amici. I. Negruzzi, în dlr (vezi, în acelaşi text, şi femininul (depreciativ) paraleoaicâ) ;
— fie că e însoţit de cuvîntul (considerat probabil sinonim) zmeu: Ard munţii ... că le-a dat foc   zme i i paraleii, şez. i 60.
4. Această valoare pare să o aibă şi derivatul paracritică, deşi nu e folosit în construcţia menţionată (înfocaţi partizani ai acestei supercritici sau, cum vrem să-i spunem, paracritici rom. lit. 1975, nr. 36, 5/1).
4. Para- este un prefix neologic cu etimologie multiplă în două accepţii ale acestei noţiuni: receptarea pe căi diferite a aceluiaşi prefix {gr. Trapa-, intrat atît direct, cît şi prin alte limbi) şi confundarea unor formanţi originar diferiţi (gr. Trapa- şi fr. pare-, para-).
a. Gr. Trapa-, împrumutat iniţial (în secolul al XVIII-lea) direct din neogreacă prin derivate ca:
(analizabile) paragraf ie (a. 1782) la Gâldi, m. 219 < Trapaypa^Y);
(semianalizabile) paranomie (a. 1705—1746) E. Popescu, în dlr < 7capavofjua, paragrafos (a. 1748) Iorga, în DLR < Trapaypaipog;
(neanalizabile) paraclitichi (a. 1701) la Gâldi, m. 28 < 7rapaxX7)Tix7), paradigmă (a. 1705) Cantemir, în dlr < TrapaSsiyfjia, parâtaxis (în dlr, s.v., este paroxiton) (a. 1715) la Gâldi, m. 221 < 7iapaTa£i<;, parapon (a. 1774) la Gâldi, m. 220 < 7cap<*7covo(v), parâxin (a. 1779) la Gâldi, m. 221 < Trapa^evo^, parastisi (a. 1787) la gâldi, m. 220 < Trapacrraivco, paratirisi (a. 1796) la Gâldi, m. 221 < TrapaTYjpoa etc.
1. Vezi mai multe exemple la Gâldi, m. 217 — 221 şi la c. Gherman, lucr. cit. 15 (grupate pe părţi de vorbire).
2. în mod cu totul izolat, para- apare în secolul al XVI-lea, într-un derivat neanalizabil: parasimă (Codicele Voroneţean, în dlr) < 7capaa7)u.a.
3. în greacă, Trapa- se ataşează la substantive, adjective şi verbe şi exprimă : „alăturarea" (icapaOaXaaaia „ţărm, litoral", rcapsSpot; „adjunct, asesor"), „caracterul secundar" (raxpaOXov „luptă secundară"), „compararea" (7rapaXÂ7)Xo<; „paralel"), „excesul" (7capaye(/iC6> „a supraîncarcă"), „opoziţia" (TcapavofjLco „a acţiona împotriva legii", raxpa9cavo<; „disonant"), „omisiunea" (Tcapa^Xercco „a închide ochii, a trece peste") etc, sensuri preluate de limbile care au împrumutat prefixul. Vezi Mirambel, l.g. 381, Dimitrakos, Liddell—Scott —Jones.
Din această perioadă nu avem decît o singură atestare de formaţie care pare a fi românească : (lei şi) paralei Cantemir, în dlr.
Pentru tipul originar grecesc, vezi Gâldi, m. 217 — 218, unde apar şi exemple româneşti din secolul al XlX-lea.
în secolul al XlX-lea (cînd împrumuturile noi din neogreacă sînt foarte puţin numeroase, de exemplu : paraloghizm (a. 1825) Vîrnav, în dlr, paralagUe (a. 1843) la Gâldi, m. 220, parafernă (a. 1851) Stamati), prefixul para- pătrunde prin o serie de derivate din franceză, la rîndul lor de origine greacă sau formate în franceză cu prefixul împrumutat:
(analizabile) parafrază Bolliac, în cill i 97 < paraplirase, parametru Stamati < parametre ;
(semianalizabile) parhelie (a. 1804—1808) Şincai, în dlr < parhelie, paralogism (cea. 1832) I. Golescu, în dlr (cuvîntul a fost împrumutat întîi din greacă, vezi mai sus) < paralogisme, paraplegie (a. 1852) Manualul sănătăţii..., în dlr < paraplegie, paralogie (a. 1863) Filimon, în dlr
< paralogie;
1. Se pare că în secolul al XlX-lea parafernă era analizabil deoarece e folosit în contextul bazei sale : muierea aceasta mi-a fert capul cu femele şi cu parafernele ei lm ii 584. Remarcăm că aici para- nu are sens intensiv, ca în pensii şi parapensii, ci exprimă „exterioritatea, caracterul suplimentar", totuşi structura construcţiei pare să fie influenţată de construcţia cu sens intensiv.
2. Recent, paragraf ie şi paralogie au fost reîmprumutate din franceză cu sensurile din terminologia medicală : „tulburări ale limbajului scris", respectiv „ale gîndirii...".
în aceeaşi perioadă, apar şi o serie de împrumuturi din greacă şi/sau latină şi/sau din limbile romanice (rar şi neromanice): (analizabile) para-nimfă Eminescu, în dlr — lat. paranympha, ngr. 7cap<£vu[A<pos, (semianalizabile) paragraf Şincai, în dlr — lat. paragraphus, fr. paragraphe, parabolă Heliade, în dlr — lat. parabola, fr. parabole, (neanalizabile) paradox „Curierul românesc" (1829) în dlr — ngr. Tcapaăo^o^, fr. paradoxe, paralaxă Negulici — lat. parallaxis, fr. parallaxe, paraselen Şincai, în dlr — fr. paraselene, it. paraselene, parabază Antonescu — fr. parabase, germ. Parabase.
în secolul al XX-lea se înmulţesc împrumuturile din franceză: (analizabile)  paracazeină < paracaseine, paracenteză < paracentese (şi lat. paracentesis)fparaelagic < paraelagique, paraldehidă < paralăehyde, paramagnetic < paramagnetique, paramilitar < paramilitaire, paratifoidă
< paratypho'ide etc.;
(semianalizabile) paracronism < parachronisme, paramnezie < para-mnesie, parodie < parodie etc.
Vezi mai multe exemple, grupate pe părţi de vorbire, la C Gherman, lucr. cit. 16 — 17.
Varianta par-2 a prefixului, apărînd înainte de consoană fără raţiune etimologică în formaţia parselenă (folosită în terminologia astronomică actuală (ltr), cp. cu varianta mai veche paraselen, vezi mai sus) se explică, eventual, prin analogie cu parhelie, unde se explică etimologic (vezi mai sus).
b. Fr. para- şi pare-, ambele cu sensul „protecţie contra" : a) fr. para- a'pătruns în românăjn secolul al XlX-lea, prin împrumuturi şi semicalcuri de tipul:
—împrumuturi semianalizabile : parasol (a. 1862) Calendar, în dlr
< fr. parasol;
în forma parazol (a. 1778 —Iorga, în dlr), cuvîntul a fost împrumutat la sfîrşitul secolului al XVIII-lea din germană : Parasol.
178
179
neanalizabile: paraşiut „Albina românească" (1832) în dlr < parachute, paravan (a. 1842) Cuciuran, în dlr < fr. paravent, paratoner „Universul" (1846), în dlr < fr. paratonnerre ;
1. în limba actuală, circulă în terminologia minieră un semicalc greşit după fr. parachute „dis-positif de securite qui permet d'arreter la chute accidentelle de ia benne dans un puits de mine", anume paracăzător „dispozitiv de siguranţă pentru oprirea din cădere ..." (ltr2, der, în dlr). După cum arată sensul formaţiei şi modelul francez, ea ar fi trebuit să aibă forma *paracădere.
2. în terminologia tehnică actuală, fr. paravent sl fost calchiat în forma paravlnt pentru a reda sensul special de „dispozitiv de protecţie împotriva curenţilor de aer ... de-a lungul liniilor unei staţii de triaj" (v. ltr2, der).
— semicalcuri: paratunet ISTegulici — fr. paratonnerre, paraploaie (a. 1870) Costinescu — fr. parapluie, parasoare id. — fr. parasol, para-fulger (a. 1897) Poni, în dlr — fr. parafoudre.
în franceză para- „protection contre" apare în împrumuturi din italiană ca parapet < parapetto, parasol < parasole, paravent < paravento (compuse cu it. parare „sl se apăra de o lovitură, a se opune") şi în formaţii făcute după modelul împrumuturilor menţionate ca : parachute, paragrile, parapluie, paratonnerre. Vezi J. Marouzeau, Procedes de composition en frangais moderne, în „Le francais moderne" XXV (1957), 245—248, Dauzat-Dubois-Mitterand, s.v. 2, para-.
Parapet (Asachi, în dlr) e împrumut din franceză, germană sau italiană (fr. parapet, germ. Parapett, it. parapetto), iar parapleu (lb) este fr. parapluie împrumutat prin intermediul magii, paraple. (Paraplui (Stamati) este, evident, împrumut direct din franceză.)
în secolul al XX-lea apar semicalcuri noi după formaţii franţuzeşti. De exemplu : parados — fr. parados, paraflacără — fr. paraflamme, parafoc1 „zid..." — tr.parafeu, parazăpadă — fr. paraneige, paratrăsnet — fr. paratonnerre.
Parasolar „apărătoare montată în obiectivul aparatului de fotografiat ... pentru a opri pătrunderea luminii suplimentare în aparat" este un semicalc greşit după parasoleil „idem" (Larousse). Vezi greşeala de acelaşi tip reprezentată prin paracăzător.
P) fr. pare- (parer) a intrat în română prin
— împrumuturi: (analizabil) par avalanşă < fr. paravalanche (< parer şi avalanche, v. Littr^), (neanalizabil) parbriz < fr. pare-brise;
— calcuri: parafum — fr. parefumee, parascîntei — fr. pare-etin-eelles, unde, după cum se vede, fr. pare- a fost redat prin rom. para-.
Vezi Dauzat-Dubois-Mitterand, s.v. parer < it. parare, Robert, s.v. 2. pare-. Pentru distincţia dintre fr. para- „protecţie contra" şi pare- care are ca punct de plecare verbul fr. parer, vezi J. Marouzeau, loc. cit.
O poziţie specială are formaţia paravătrai, care e ilchiază derivatul francez format cu prefixul sinonim, în această situaţie, anti-: anti-ringard.
Fr. para-, care pare să fi căpătat în franceza statut de prefix, şi termenul de compunere fr. pare- s-au confundat în română datorită sinonimiei perfecte. (Dealtfel, se pare că chiar în franceză confuzia s-a putut produce în formaţii ca paravalanche.)
în formaţiile în care prefixul are sensul de „protecţie contra", analiza semantică se face şi prin raportare la verbul para „a evita printr-o <sontralovitură o lovitură a adversarului".
^ Sursa grecească (directă sau indirectă, vezi a.) şi cea franceză {vezi b.) a prefixului s-au confundat, de asemenea, în română datorită apropierii dintre unul din sensurile gr. para-, anume „opoziţia", şi sensul ir. para- şi pare- „protecţie contra". Datorită acestei situaţii, considerăm «că para- de origine greacă şi cel de origine franceză constituie o singură imitate, cu etimologie multiplă.
5. Temele formaţiilor mpara- sînt mai ales neologice latino-romanice (paraacte, parabuclă, paracivilizaţie, paracristalin, paradirector, paraăoctor> paraexamen, paraliteratură, paraorăine, pararocă, parautohton etc.) şi moştenite (sau formate din elemente moştenite : paracăzător, paracunoscut, paraflacără, parafulger, parafum, paralege, paraleu, pararoşu, paraşedinţă, paratunet etc). Foarte rar sînt de origine slavă (veche sau modernă): paratrăsnet, parazăpadă.
6. Productivitatea prefixului para- se demonstrează cu certitudine prin (semi)calcuri (vezi § 4) şi prin categoria deschisă constituită de formaţiile spontane, ocazionale de tipul (şedinţe şi) paraşedinţe. La acestea se adaugă, probabil, formaţii din terminologiile tehnice (în special medicală şi chimică), cu privire la care însă nu avem suficiente informaţii etimologice pentru a ne putea pronunţa.
Semnificative pentru productivitatea prefixului sînt şi următoarele fapte :
—- derivatul paravătrai care calchiază un model francez format cu anti- (vezi mai sus, sub 4.);
— formaţia paradentoză, pentru parodontoză (para- + gr. odous, odontos „dinte" + -oză), cu o din tema cuvîntului înlocuit cu a pentru a apărea mai clar prefixul (+baza latino-romanică dent-).
7. Derivatele cu para- aparţin în număr mare limbii literare, cu preponderenţă terminologiilor tehnico-ştiinţifice din domeniile medical, chimic şi biologic.
Formaţiile cu valoare de „intensificare" de tipul şedinţe şi paraşedinţe apar în limbajul oamenilor instruiţi (vezi Iordan, stil. 205), iar cele de tipul paraleu, pararoşu sînt populare (chiar dacă apar şi la scriitorii culţi).
Surprinzătoare e apariţia formaţiei paragraf, termen prin excelenţă cult, cu un sens special, „motiv ornamental care se coase pe pieptar deasupra buzunarului", în vocabularul artei populare (Păcală, în dlr).
PĂ- vezi POPE- vezi PRE-
PEN-
RlZESCU,  P.  N. 14.
1. în dlr sînt înregistrate 3 derivate analizabile cu prefixul
pen-.
Formaţiile cu pen- sînt :
I substantive,   analizabile în raport  cu un substantiv: peninsulă, penumbră;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv: penultim.
2. Valoarea lui pen- este aproximarea („aproape") :
a) în sens abstract calitativ: peninsulă, ^penumbră;
b) în sens local, confundîndu-se cu anterioritatea : penultim.
3. Pen- este un prefix neologic, de origine latină, care a pătruns în limba română prin împrumuturi fie direct din latină, fie din limbile
180
181
romanice. Este posibil ca unul şi acelaşi cuvînt să fi pătruns pe mai multe căi:
peninsulă — lat. paeninsula, fr. peninsule, penultim — lat. paenultimus, fr. penultieme.
Penumbră este un semicalc (adaptare) după fr. penombre, it. penombra. Un împrumut neanalizabil în limba română este peneplenă Geogr., Geol. „suprafaţă plană sau uşor ondulată" — fr. peneplaine.
în latină paene avea valoare de prepoziţie şi, foarte rar, de prefix, cu sensul „aproape (de)" (cf. Ernout-Meillet, s.v.). Prefixul n-a fost moştenit în limbile romanice. în limba română paene a fost moştenit numai cu funcţiunea prepoziţională : pînă < paene + ad.
Derivatele cu pen- au fost împrumutate la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor; cel mai vechi pare a fi peninsulă (a. 1766, la Ursu, t.).
4. Pen- este un prefix neproductiv şi slab reprezentat în limba română.
Derivatele aparţin limbii literare.
PER-
Rizescu, p.n. 15-16.
1. în dlr sînt înregistrate 17 derivate analizabile cu prefixul per-. La acestea se adaugă 14 din alte izvoare:
perabrodil (dc), peracid (dc, ltr2), perbenzoic (dc, s.v. per-), perborat (dc, ltr2), percarbonat (şi: percarbonic ltr2), percetonă (dc), perclorat (dc, ltr2), percromat (şi: percromic dc), perduren (dc), perfluoretan (ib., s.v. per-), perfosfaţi (pl., dc), perhidrofenantren (dc, s.v. per-), persare (ltr2), pervibrare (şi: pervibrator ib.).
Formaţiile cu per- sînt :
I verbe,   analizabile în raport cu un verb : perfora, permuta, pertracta, (înv.) percurfgje, (înv.) perveni;
II substantive, analizabile în raport cu :
— un substantiv : peracid, percarbonat, perclorat, (înv.) per jur, peroraţie, peroxid, persare, persulfat, percent, pervibrator ;
— un adjectiv  : perplin „canal plin cu apă la stăvilarul unui rîu";
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : perfoliat, perlingual, perlucid, perorai.
Cuvîntul pertracta ,,a trata, a dezbate îndelung" (Maiorescu, în dlrc) a fost pînă nu demult analizabil în raport cu (înv.) tracta ,,a discuta" (Ghica, Negruzzi, în dlrc) ; de asemenea perlucid „foarte strălucitor" e analizabil în raport cu sensul (rar) al lui lucid „strălucitor" (cf. da ms.)-
Formaţii s emianalizabile: percepe, cf. concepe; perfect, cf. defect; perfuzie, cf. infuzie ; perMdrol, cf. hidro- ; permite, cf. emite ; persifla, cf. siflant; persista, cf. insista; persorpţie (ltr2), cf. adsorpţie (ib.); perspectivă, cf. retrospectivă; perturba, cf. conturba; perverti, cf. converti etc.
2. Prefixul per- are următoarele valori:
1) străbaterea: percurge, perveni; indicator al valorii de „străbatere" : perfora;
182
2) instrumentul („pe"): perlingual, perorai;
3) intensificarea: perlucid, perplin, pertracta, pervibrator. în ultima valoare se încadrează şi sensul special pe care îl are în
termenii din domeniul chimiei, unde indică cantitatea mai mare decît cea obişnuită a unui element dintr-un compus : peroxid, percarbonat, perclorat, permanganat, persulfat.
Peracid este un acid al cărui nume începe cu per- (vezi Robert), iar persare sarea unui peracid «(ltr2).
Valoarea prefixului e neclară în perfoliat.
3. Per- este un prefix neologic de origine latină, dublet al prefixului moştenit pre- (lat. per). El a pătruns în limba română prin împrumuturi fie direct din latină, fie din limbile romanice, în special din franceză. Uneori derivatul a venit pe mai multe căi:
(analizabile) perfora — fr. perforer, lat. perforare,
perjur — lat. periurus, periurium,
perlucid — lat. perlucidus,
permuta — lat. permutare, fr. permuter,
perveni — lat. pervenire; (semianalizabile) perfect — lat. perfectus, it. perfetto,
persifla — fr. persifler,
persista — fr. persister,
perspectivă — fr. perspective; (neanalizabile) persecuta — fr. persecuter. Pe teren românesc s-a format semicalcul percurge după lat. percurrere. Persare este, probabil, tot semicalc. Un împrumut din germană este perlingual (germ. perlingual), după care s-a format în română perorai (dur). Din germ. Perzent, magh. percent s-a împrumutat reg. perţent „procent", care are varianta românizată percent.
1. în legătură cu valorile prefixului lat. per-, vezi PRE-, p. 195. în franceză, per- este un prefix savant împrumutat din latină, dublet al prefixului moştenit par-.
2. în limba română uneori s-a împrumutat pentru aceeaşi noţiune atît formaţia latină cu per-, cît şi cea franceză cu par- : vezi, în secolul trecut, perjur {parjur, perveni/parveni şi semicalcul percurge [parcurge. Cele două verbe s-au fixat în forma cu par-, Perjur şi parjur au fost înlocuite cu sperjur.
Derivatele cu per- au pătruns în limba română spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, dar mai ales pe la mijlocul secolului următor: (neanalizabil) perfect (pe la a. 1790, la Ursu, t.) ; (semianalizabil) perturbaţie (a. 1852, la Ursu, t.).
4. Temele la care se ataşează prefixul sînt latine moştenite, dar mai ales romanice :
moştenite din latină: percurge, permuta, persare, perveni ; romanice : peracid, perfora, perorai, pervibrator.
Prefixul e foarte slab productiv, apărînd de obicei în împrumuturi (cf. totuşi perorai şi semicalcurile percurge, persare).
5. Derivatele cu per- se întîlnesc numai în stilul ştiinţific, fiind frecvente în chimie ; o răspîndire mai largă are perfora. Unele derivate sînt ieşite din uz (percurge, perjur, perveni) sau cu circulaţie regională (perţent).
18a
PERI-
Rizescu, p. n. 15; Luiza Seche, Prefixul peri-, în smfc vi 11 - 33.
1. Prefixul peri- este omonim cu segmentul peri- < rus. nepe-, existent numai în cuvinte semianalizabile ca: peripiscă „corespondenţă" (< rus. nepenucm), perivodi „a numi" (< rus. nepeeodumb).
2. în derivate, prefixul are un accent secundar pe prima silabă (peri-pneumonie); în cazuri rare, accentul (principal) apare pe a doua silabă în unele cuvinte neanalizabile (perifan, perilipsis) sau în forme învechite ale unor cuvinte (perimetros la Ursu, t.).
Cuvîntul perimetru a fost înregistrat izolat şi cu unele variante alterate ale prefixului: pere-(peremetru ms. de pe la 1840, în dlr) şi peli- (pelimetru gl. olt.).
3. în dlr sînt înregistrate 26 de derivate a n a 1 i z a b i 1 e, la care se adaugă 97 de derivate din alte izvoare :
periadenitâ (smfc vi), periamigdalian  (ib.),  perianal    (ib.),  periangiocolită  Med. (ib.), periapendicită (ib.), periapendicular Med. (ib.), periapical Med. (ib.), periareolar Med. (ib.), periarticular (ib.), periastru Astron. (ib.), periaxial Anat. (ib.), periblastulâ Biol. (ib.), peri-branhial (ib.), peribronhial (ib.), peribronşitâ (ib.), pericecal Anat. (ib.), pericefalic Anat. (ib.), pericelular (ib.), pericentru Mat. (ib.), pericerebral (ib.), perichistectomie Med. (ib.), periciclo-idă Mat. (ib.), pericil Bot. (ib.), pericistitâ (ib.), periclinal Geol. (ib.), pericolecistită (ib.), pericolită (ib.), pericord (ib.), pericorneal Anat. (ib.), pericoroidal Anat. (ib.), pericoronaritâ Med. (ib.), perideferentită Med. (ib.), periduodenitâ Med. (ib.), periecuatorial (ib.), perielec-trotonus Med. (ib.), periencefalită (ib.), perienterită (ib.), periesofagitâ (ib.), perifaringian (ib.), perifascicular (ib.), periflebitâ (ib.), perifoliculită Med. (ib.), perifrenitâ Med. „inflamaţie a regiunii din jurul nervului frenic" (ib.), perigalaxie Astron. „poziţie corespunzătoare celei mai mici distanţe de galaxia noastră" (ib.), periganglionar (ib.), perigastrită (ib.), perigenital (ib.), periglandular (ib.), periglotic (ib.), perihepatită (ib.), periintestinal (ib.), perijupiter Astron. (ib.), perilaringită (ib.), perilenticular Anat. (ib.), perilobular (ib.), perilunar (ib.), perimaritim (ib.), perimeningită (ib.), perimuntos (ib.), perinatal „care se referă la circumstanţele care au loc în jurul unei naşteri" (ib.), perinefritic, (ib.), perineural (ib.), perinuclear (ib.), perinerv (ib.), periocular (ib.), perioftalmic (ib.), periopfic (ib.), perioral (ib.), periorbital (ib.), periova-rian (ib.), periovular (ib.), peripancreatită (ib.), peri parazitism (ib.), peripetal Bot. (ib.), peripiloric (ib.), peripleuritâ (ib.), peripolar (ib.), periporitâ Med. „inflamaţie în jurul glandelor sudorifere" (ib.), periprostatitâ (ib.), perirectitâ (ib.), perirenal (ib.), perisaturn Astron. (ib.), periselenar (ib.), perisigmoiditâ Med. (ib.), perisinovial (ib.), perişcolar (activitate periscolară) (ib.), periiiroidită (ib.), peritoracic (ib.), peritraheită (ib.), peritropical (ib.), periuranus Astron. (ib.), periurban(â) (centură) (contemporanul 1968, nr. 32, p. 9/7), periureterită   (smfc. vi), periuvular (ib.), perivaginal (ib.), periviscerită (ib.), perizonă (ib.). *
Derivatele cu prefixul peri- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu :
— un substantiv : periadenitâ, periarterită, perifrază, perilimfă, perimetru, peripneumonie, perisferă, peritiroidită, perizonă etc.;
— (formaţie parasintetică) : periporită ;
— un adjectiv (formaţii parasintetice) : perideferentită, perifrenitâ ;
II adjective, analizabile în raport cu :
— un adjectiv : peribronhial, perifaringian, periglaciar, periovarian, peri-terestru etc.;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : pericentric, periunghial.
Numărul substantivelor e mai mare decît cel al adjectivelor, repre-zentînd aproximativ 60% din totalul derivatelor analizabile.
Nu am luat în consideraţie un derivat ca peristil, pentru care nu putem stabili o legătură semantică în limba română între prefix şi temă.
Formaţii semianalizabile: periandric (smfc vi), cf. andro-; pericard, cf. endocard; pericarp, cf. epicarp; periclinal Geol. (ltr2), cf.
184
sinclinaî; perigeu, cf. apogeu; periheliu, cf. helio-; periost, cf. osteo-; periscop, cf. diascop; perisperm Bot. (ltr2), cf. endosperm; peristom (smfc vi), cf. stomato-; peritomie (smfc vi), cf. anatomie etc.
4. Peri- are valorile:
1) „în jurul, împrejurul" :
a) local (cele mai multe) : pericard, pericarpatic, pericentric, periglaciar, perilună, periterestru;
b) temporal: perinatal.
Apropiat de acest sens este şi sensul „aproape de" (= distanţă mică) din unii termeni de astronomie ca : perijupiter „punctul cel mai apropiat de Jupiter la care se află un satelit al său pe orbită", perisaturn, periuranus etc.
1. De la valoarea de „în jurul, împrejurul, din toate părţile" se poate ajunge la cea de referire (,,despre"): vezi perigrafie „raport; descriere", ca şi la cea de intensificare din perifrază şi din unele derivate semianalizabile ca periplegie „paralizie totală", periegezâ „călătorie lungă".
2. Analiza semantică din mai multe formaţii adjectivale de mai sus impune o altă analiză formală decît cea adoptată sub 3 II, şi anume interpretarea lor drept formaţii parasintetice. Astfel sensul lui peri- din adjectivul pericarpatic „situat în jurul munţilor Carpaţi" trebuie pus în legătură cu substantivul (munţii) Carpaţi şi nu cu adjectivul carpatic.
2) „deasupra; în afara" : periciclu, pericraniu, periderm, periost etc.;
Această valoare se confundă uneori cu cea de sub 1.
3) „în intervalul dintre" : perisistolă.
în unele exemple, ca peripneumonie, valoarea e neclară sau egală cu baza.
5. Peri- este un prefix neologic de origine grecească (< rapt), care a pătruns în româneşte prin împrumuturi din limba de origine şi, în special, din limbile romanice (cu precădere din franceză); împrumuturile din alte limbi sînt rare :
(analizabile) pericraniu — ngr. rapixpavtov periderm — fr. periderme perilimfă — fr. perilymphe (semianalizabile) pericard — fr. pericarde pericarp — fr. pericarp
Variantele învechite în -iu, -io(n) ale unor substantive terminate azi în consoană sînt împrumuturi din latină, respectiv greacă: pericardio, pericardion, pericardiu, cf. lat. pericardium, ngr. 7Tspixdcp8iov; pericarpiu — lat. pericarpium.
(neanalizabile) perierghie — gr. mpiepyioc
peripiisi — gr. 7tspi7i;oico (aorist TceptTroivjo-a).
Cuvîntul periplizon din expr. a lua în periplizon „a-şi bate joc de cineva" este un derivat neanalizabil de la gr. 7i;sp!.7cXoci£co, cu acelaşi sens (vezi A. Graur, Notes d'etymologie roumaine, în bl iv (1936), 108).
Uneori e greu de precizat din ce limbă provine derivatul: perifrază — it. perifrasi,  fr. periphrase, germ.   Periphrase (rus. nepufppasa);
peripneumonie (mai vechi peripleumonie) — fr. peripneumonie, ngr. 7uspi7uv£UfjiovLa, lat. peripneumonia.
în greacă, Ttspi- ca prefix are valorile „în jurul" (izegifixivo*), „deasupra" (-n:epiyiyvo[Lca) (Bailly, s.v.). în franceză, peri- are valoarea „în jurul" (Robert, s.v.); probabil şi valoarea „în intervalul dintre", nerelevată în lucrările de specialitate.
Pe teren românesc s-au format unele semicalcuri (adaptări) ca : perijupiter —• fr. perijove, perişcolar (cf. fr. periscolaire), perimuntos (cf. perimontan), periunghial (inflamaţie^a) (cf. perionixis — fr. perionyxis,
185
it. perionissi). Cu sau fără model străin s-au format pe teren românesc şi derivate ca : periterestru, (poate şi) pericarpatic.
Eare derivate cu peri- au pătruns în limba română în secolul al XVIII-lea : (analizabile) perigrafie (Cantemir, la Gâldi, m. 225), peri-eranion (ms. din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, la Ursu, t.), peri-pleumonie (a. 1785, la Gâldi, m. 226); (semianalizabile) pericarăio (a. 1790, la Ursu, t.).
La începutul secolului al XlX-lea apar, pe cale savantă, prin traducerea unor lucrări ştiinţifice din greceşte, din limbi romanice sau chiar din alte limbi, ca de exemplu maghiara, derivate ca : (analizabile) peri-pneumonie (a. 1816, la Ursu, t.), perimetru (a. 1820, la Ursu, t.), peri-craniu (a. 1849, la Ursu, t.).
6. Majoritatea derivatelor cu prefixul peri- au teme neologice. Există puţine derivate cu teme latine moştenite: perilună, perimunter periunghie.
7. Peri- este folosit în terminologia ştiinţifică. Derivatele aparţin mai cu seamă medicinei, dar şi ştiinţelor naturii, astronomiei.
PO- (P-, PĂ-, PA-)
Auerbach, v. 243; Iordan, stil. 206; Graur, e. 24 — 27; Rosetti, ilr 206; Avram, c. 5—10.
1. Prefixul po- are variantele p- (în combinaţie cu teme cu o iniţial) : popri ; pă-: păhui, păstrungă2 (şi postrungăx) ; pa-: paroi, paroşu, paueenie (şi paueenie, poucenie).
2. în dm sînt înregistrate 11 derivate analizabile, la care se adaugă 11 derivate din alte izvoare :
paroi (şi paroi „a roi a doua oară în aceeaşi vară") ,,roiul ieşit dintr-un roi care a roit şi el în aceeaşi vară" (dlr), păhui ,,aiurit, zăpăcit, zănatic" ; ,,năuc, prost" (dlr), pohiriş (ţigan hiriş— pohiriş) ,,get-beget" (Scriban), ponegrii,,foarte negru" (dlr ms.), poroboti „sl da buzna,, a se îngrămădi" ; ,,a se apuca de ceva cu înverşunare" (dlr ms.), paroşu ,,foarte roşu" (dlr ms.; tdrg s.v.; bph vii —viii (1940—1941), 116), posluji (şi: poslujnic) (dlr ms.), postrungă1 „strungăreaţă" (dlr ms.), potopi ,,s. distruge" (dlr ms.), poucenie „învăţătură" (ib.), pozmoc „smoc de păr" (dlr ms.).
Derivatele cu prefixul po- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : pocăi, pogoăi, popri, poroboti, posluji, potopi ;
— un verb sau (formaţie parasintetică) un adjectiv : ponegri;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv (uneori provenit de la un participiu) : păhui (cf. hui, vezi şi TĂ- p. 245 ; semianalizabil faţă de căhui, tăhui), pogîrjit (cf. ogîrjit; semianalizabil faţă de gîrjob), pohiriş (cf. hiriş „autentic"), poleit (cf. leit), ponegru, poroşu ;
III substantive, analizabile în raport cu un substantiv: pociumb (şi pociump) „ţăruş, par, prăjină" (cf. ciump „căpătîi rămas dintr-o creangă"), pofală „pompă, fast", pohoţ „persoană ticăloasă", pojar 1° „boală"; 2° (înv.) „incendiu", poslujnic, postrungă, poveste, pozmoc.
Poleit, potopit şi poveste sînt legate semantic, pe teren românesc, de bazele lor numai in expresiile leit-poleit, topit-potopit, veste-poveste, vezi p. 187.
Formaţii semianalizabile: pocîlti „a flămînzi, a slăbi din cauza unei alimentaţii insuficiente" (dlr ms.), cf. cohîlti „a fi prăpădit trupeşte" ; pohrib (dlr ms.), cf. cohrib (vezi şi p. 66); poticni, cf. zăticni.
3. Po- are valoarea de intensificare a însuşirii unui adjectiv sau a acţiunii unui verb (de obicei în corelaţie cu cuvîntul de bază) : ponegru (Mă-ntîlnii cu un om ponegru. L. Costin, gr. ban. s.v.), poroşu (Ho! vacă roşă poroşă Marian, în dlr ms.), (leit) poleit „întocmai, la fel, aidoma" (Copil leit-poleit cu părinţii lui. tdrg, s.v.) ; (a înnegri şi) ponegri (pe cineva) Iordan, stil. 206, potopi (Seceta a topit şi potopit recolta. Iordan, stil. 206).
în cazul derivatului paroi, se pare că prefixul exprimă repetarea.
în unele formaţii, valoarea de intensificare a prefixului e mai puţin clară, derivatul avînd o valoare apropiată de cea a bazei: pocăi, pohoţ, pojar, popri, poroboti, posluji, poucenie.
în legătură cu poveste din expr. a-i merge, a i se duce (cuiva) vestea şi povestea „a deveni renumit printr-un fapt sau o păţanie" acad. Iorgu Iordan remarcă următoarele : „Cu alte cuvinte, poveste pare a avea în formula noastră un înţeles diferit de cel obişnuit: veste ar fi o singură ştire, poveste (— po- + veste) ar arăta ştiri mai multe, aşadar o întărire a noţiunii precedente. Intervine, cu siguranţă, şi un joc de cuvinte, în cazul cînd poveste îşi păstrează sensul originar („ştire mincinoasă, inventată") atît de deosebit de al lui veste" (stil. 206).
4. Po- este un prefix împrumutat din slavă (no-), care a pătruns în limba română prin derivate analizabile ca : pocăi < v.sl. noKararH c/h, polei < v.sl. noAHiaTH, popri < v. sl. nonpfcTH, potopi < v.sl. nororiHTH, poveste < v. sl. nosteCTh.
1. în vechea slavă no- era un prefix productiv, cu valoare de întărire, de creştere sau de diminuare a unei însuşiri, a unei acţiuni, ca, de exemplu, noBoran* „mai bogat". în cazul multor derivate, sensul prefixului e neclar: nospaTH „a lupta pentru", noMouiTH „a ajuta" (Vaillant, v. s. 339; vezi şi Fr. Miklosich, Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen, voi. II, Viena, 1875, p. 359). Prefixul a fost moştenit în limbile slave moderne. în bulgară, de exemplu, no- are valorile: a. „o acţiune care se face în sus, deasupra" (nojiowca), b. „o acţiune care se face pentru scurtă vreme" (nonanaM „aştept puţin timp") etc. Cu ajutorul lui no- se exprimă gradul comparativ: no-doâhp, no-wupona (L. Andreicin, M. Ivanov, K. Popov, ChepeMeneu âhJizapcnu emn, în „YqeSHHK 3a I Kypc Ha yHHTejiCKHTe hhcth-tvth, nacT I, Sofia, 1956, p. 246, HacT II, Sofia, 1957, p. 10).
2. în legătură cu ipoteza originii dacice a prefixului, în ilr ii 364 se menţionează : „po- (pă-) în cuvinte ca postrungă < strungă, pociump < ciump sl fost considerat autohton de g. Reichen-kron". în continuare se arată că po- „apare însă şi în numeroase împrumuturi slave" (vezi şi g. Poghirc, lr xvi (1967), nr. 5, p. 421).
Pe teren romanesc s-au format derivate ca: ponegru, poroşu, (probabil) poroboti, pozmoc. în ce priveşte derivatul ponegri, este posibil ca acesta să fie semicalc după v. sl. no^piiNdTH, dar nu poate fi exclusă nici posibilitatea de a se fi format independent de cuvîntul slav corespunzător.
Poslujnic şi posluji sînt variante lexicale ale lui posluşnic şi posluşi (v. sl. noc/iSujHHKh, noc/\$uiHTH), apropiate de sluji prin etimologie populară.
1. în legătură cu Bobotează, considerat, în genere, că provine de la apă-botează (da, cade, Scriban), s-a emis, printre altele, şi ipoteza, greu de admis, că ar fi format cu prefixul po-: po- + botează (Scriban).
2. După dlr, paroşu ar proveni din pafra]-1 -f- roşu, deşi pa- poate fi varianta prefixului po-(cf. poroşu).
Cele mai vechi derivate cu prefixul po- se găsesc atestate în texte din secolele al XVI-lea — al XVII-lea: pocăi (Codicele Voroneţean, în dlr ms.), poticni (Dosoftei, în dlr ms.) etc.
5. Temele derivatelor sînt de origine : — latină : ponegru, poroşu etc.;
186
187
— comuna cu albaneza : postrungă ;
— slavă : pojar, pofală, popri, poroboti, posluşi, poticni, potopi,
poveste etc.
Cele mai frecvente teme sînt de origine slavă. Prefixul po- a fost puţin productiv în trecut; azi e neproductiv.
6. Cîteva derivate, ca pocăi, ponegri, popri aparţin limbii literare. Cele mai multe formaţii sînt regionale : pogîrjit, pohoţ, ponegru, poroboti, postrungă, pozmoc etc.
Unele derivate sînt învechite: pofală, poslujnic, poucenie etc. sau au sensuri învechite : pojar („incendiu").
Folosirea derivatelor poleit, potopi, poveste în formule care le alătură cuvintelor de bază este caracteristică pentru vorbirea populară şi familiară.
POD- (POT-j
1. Prefixul pod- are următoarele variante:
— varianta fonetică obligatorie pot-, în derivate de la un cuvînt cu iniţială surdă. Această pronunţare transpare uneori în scris : pot-polcovnic; mai adesea însă scrisul menţine unitatea prefixului, notînd în orice context fonetic varianta fundamentală consacrată de uzul literar : podpolcovnic, podparuşnic etc;
— varianta fonetică facultativă pot- (în variaţie liberă cu pod-), în derivate cu iniţială nazală : pot-jpodmol, pot-1podnog. Grafiile pot- şi pod- în acest context nu sînt relevante pentru pronunţările respective : fiecare din ele poate reda în aceeaşi măsură atît pronunţarea cu -t-, cît şi pronunţarea cu -d-,
în formaţii neanalizabile se întîlneşte şi varianta etimologică pad-pat- (pentru variaţia finalei consonantice, vezi mai sus) : pad-jpatnoşcă.
1. Varianta potcomor (variantă, la Ureche, a lui podcomor) este considerată în dlr „suspectă, probabil greşeală de tipar".
2. Patnoşcâ este tratat în dlr (în interiorul aceluiaşi volum) ca variantă a lui padnoşcă şi ca articol separat, pe baza aceluiaşi material ilustrativ, cu acelaşi sens şi aceeaşi etimologie şi cu o singură diferenţă: în cazul celui de al doilea, accentul e considerat necunoscut.
2. în dm este înregistrat un derivat analizabil cu prefixul pod-, (podmol), la care se adaugă 5 din dlr.
Derivatele cu pod- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : poddiacon, podmol cf. mol, variantă regională a lui mîl, podparucic cf. parucic, variantă a lui porucic, podpolcovnic, podporuşnic;
Formaţia neanalizabilă podvadă „corvoadă" este analizabilă în varianta podhod (care apare cu sensul „încărcătură transportată..." la Sevastos, în dlr) prin raportare la hod „mers".
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : podvolnic.
Formaţii semianalizabile: (substantive) podcomor „şambelan" cf. comornic „cămăraş", podpiscă „semnătură" cf. zapiscă „adeverinţă" ; (1 verb) podpri „a opri" cf. opri.
1. Eventual şi podllnc (probabil) „cobur" (cu etimologia nerezolvată, vezi dlr s.v.) cf. oblînc. Notăm că podllnc este tratat în acelaşi dicţionar (tomul privitor la litera O), pe baza aceluiaşi material ilustrativ, încă o dată, ca variantă a cuvîntului obllnc (s.v.).
2. Podladâ „mobilă ţărănească folosită ca laviţă şi ca ladă pentru haine etc." nu e o formaţie cu prefixul pod-, ci, se pare, un corespondent al magh. padlâda, compus (în limba de origine) din pad „laiţă" şi lada „ladă" (vezi lr x, 1961, nr. 2, p. 125).
3. Valoarea prefixului pod- este inferioritatea abstractă (subordonarea) : poddiacon, podparucic „sublocotenent", podpolcovnic , ,locotenent- colonel''.
Derivatele podvolnic „liber" şi podmol „aluviune, mîl" sînt identice cu bazele lor din punct de vedere semantic.
în formaţia podmol cu celelalte sensuri ale ei, „mal înalt...; prispă (de pămînt); vatră; firidă", valoarea prefixului nu este clară.
4. Prefixul pod- reprezintă prefixul slav nc^-.
Vezi Franz Miklosich, Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen, voi. al II-lea, Stamm-bildungslehre, Viena, 1875, p. 409—410, unde prefixul slav pod**- este înregistrat cu sensul „sub" spaţial şi temporal şi cu sens diminutival.
în română a fost împrumutat prin formaţii din vechea slavă şi mai ales din limbile slave moderne, ca :
— analizabile şi semianalizabile : poddiacon < v.sl. noA^AHraKONii, podpri < v.sl. noA^npiT^ 5 podmol < bg. nodMoji; podpiscă < rus. nodnucna, podporucic < rus. nodnopynun, podpolcovnic < rus., ucr. nodnojinoeHUK; podcomor < pol. podkomorzy (v. şi rus. nodnoMopuu, împrumutat din polonă, cf. Max Vasmer, Bussisches etymologisches Worterbuch, Heidelberg, 1953—1958), podporuşnic < pol. podporucznik ;
Referirea la magh. padmaly, făcută în dlr în alineatul privitor la etimologia lui podmol, nu se justifică deoarece cuvîntul maghiar menţionat nu corespunde din punct de vedere semantic (v. Tamâs, e., s.v.).
— neanalizabile : podnojie „scăunel pentru picioare" < v. sl. no/Vfc-no>kh£ ; podhorniţă „policioară" <ucr. nodsopnuiţa ; podnog „pedală la războiul de ţesut..."<bg. nodmea ; podscarb „titlu în ierarhia nobiliară poloneză" < pol. podsliarbi.
O poziţie aparte ocupă formaţia podvolnic, care pare a fi împrumutată din rusă (noeojibmiu, dlr s.v.) şi modificată în română prin substituirea prefixului originar (no-) cu prefixul pod-. Această substituţie operată în interiorul limbii române ar atesta faptul că, fără a fi fost propriu-zis productiv, pod- a fost simţit ca element derivativ al limbii române.
în eventualitatea verificării ipotezei formulate mai sus, povolnic „cal care umblă liber" (lex. reg. i 55) ar putea fi interpretat ca un reflex direct (fără substituţie de prefix) al rus. noeojibmiu „liber".
Unele formaţii împrumutate din rusă prezintă şi o variantă care redă pronunţarea din limba de origine a vocalei prefixului: pad- (padnoşcă < rus/ noduooffm). Aceeaşi variantă apărînd uneori la formaţii împrumutate din bulgară atestă,' probabil, o etimologie multiplă a cuvîntului respectiv (adaosul sursei ruse) : patnog, variantă la podnog < bg. nodmea.
în secolul al XVI-lea sînt atestate, sporadic, numai formaţii neanalizabile : podnojie (Codicele Voroneţean, în dlr). în secolele următoare atestările sînt relativ mai frecvente şi reprezintă formaţii analizabile şi semianalizabile: poddiacon (Pravila de la Govora, în dlr), podcomor (Ureche, în dlr), podporuşnic (N. Costin, în dlr), podpri (Dosoftei, în dlrJ. In perioada care cuprinde sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XlX-lea se remarcă apariţia cîtorva rusisme cu existenţă efemeră aparţinînd stilului administrativ: podpolcovnic (gcr 1782, în dlr), podpiscă („Curierul românesc" 1830, în dlr), podparucic („Telegraful" 1854, în dlr).
5. Prefixul pod- nu este productiv în limba română (apare exclusiv în formaţii împrumutate). Vezi totuşi § 4.
188
189
6. Cu foarte puţine excepţii de formaţii populare sau regionale (podmol, poăvolnic), derivatele cu pod- sînt literare şi chiar livreşti, apar-ţinînd vechiului stil administrativ şi mai ales al ierarhiei administrative (podpiscă-, podparucic, podpolcovnic, podporuşnic) şi stilului bisericesc, inclusiv ierarhiei bisericeşti (podnojie, poddiaoon). Formaţiile literare cu pod- sînt ieşite din uz.
Derivatul poddiacon, singurul cu bază care continuă să aibă circulaţie în limba contemporană, este concurat şi înlocuit de ipodiacon (gcr 1743, în dlr), respectiv, subdiacon (atestat în limba contemporană la G. Călinescu, în dlr).
POJ-
1. Poi- este un prefix accentuat.
2. în dm este înregistrat 1 derivat analizabil (poimîine), la care se adaugă 1 : poimarţi (Al. Graur, Deraieri lexicale, în „Buletin ştiinţific", Academia E.S.E., Secţiunea de ştiinţă a limbii, literatură si artă", an. I, 1949, nr. 2, p. 142) „niciolată".
Ambele derivate sînt adverbe, analizabile în raport cu :
— un adverb : poimîine;
— un substantiv (cu valoare adverbială) : poimarţi.
3. Pjefixul are valoarea de posterioritate în timp („după, ulterior").
4. Poi- este un prefix moştenit din lat. post-, printr-o singură formaţie : poimîine < postmane.
1. Lat. post(-), pos(-) a fost moştenit în limba română ca adverb şi ca prefix; ca prepoziţie este reprezentat numai în compusul de post> după (cf. şi compusul adverbial ad post > apoi). Urmaşul adverbial al lat. pos(t) este considerat de unii cercetători păi sau poi.
In cade este înregistrat adv. poi < lat. post, în cuvîntul poimîine; Scriban îl menţionează cu etimologia pos, socotindu-1 forma literară a lui păi (ultima însă frecventă în limbajul popular şi familiar).
La Cioranescu este înregistrat adv. păi, cu varianta poi <lat. post. După da, tdrg, cade, dlr, dm, adv. păi provine de la apăi (<apoi).
2. Pentru prefixul lat. post-, vezip. 191. Vezi şi Meyer-Lubke, g. ii 618, rew 6684, 6685, 6686, unde se arată că prefixul lat. post- a fost moştenit în unele limbi romanice prin derivate ca : postcinium, postcras, post (de)mane.
3. Poimîine este socotit de fc i (p. XI, 26, 222) că ar fi un compus semianalizabil, ceea ce e greu de admis, deoarece sensul cuvîntului nu poate fi explicat prin sensul a două adverbe. Unele dicţionare (rew, cdde, cade, dm) socotesc adv. poimîine moştenit din latină (post -f mane) ; altele (Şaineanu, Scriban) îl consideră format pe teren românesc (la tdrg se trimite pentru etimologie la adv. apoi).
Pe teren românesc s-a format derivatul poimarţi.
După Al. Graur, loc. cit., el ar fi rezultatul unei contaminări (poimîine + marţi).
5. Temele derivatelor sînt moştenite din latină.
6. Prefixul este foarte slab productiv.
POST-
Iordan, lra 208; Rizescu, p. n. 16,
1. în dm sînt înregistrate 9 derivate analizabile, la care se adaugă 26 de derivate din alte izvoare :
postabdomen (mde), postaprindere (ib.), postaxial (d. med.), postcalculaţie (der), postcapilar (d. med.), postcardinal (ib.), postcavă  (ib.), postcenuşărire  Chim.   (ltr2), postclimacteriu
m <d. med.), postefect Fiz. (ltr2), postgeneral (scînteia, nr. 7605 (1968), 3/2), postglaciar (dn2, ltr2), 9 postglosatori pl. (mde), postimagine (d.med.), postimpresionist (Iordan, lra 206), postliceal (r.l. *f? nr. 8419 (1971) 5/6), postmaturaţie Agr. (ltr2), postmăcel (Iordan, lra 206), postmediu (scîn-I        teia, nr. 7608 (1968), 4/1), postnodular (d. med.), postpaleoslav (Puşcariu, l.r. i 296), post-
poziţie (dn2), postsincronizare Cinem. (ltr2), postşcolar (dn2), posttraumatic (contemporanul.
nr. 748 (1961), 7/7, cf. lr XI, 1962, nr. 3, p. 390), postuniversitar (scînteia, nr. 7703 (1968), 4/5).
1 Derivatele cu prefixul post- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu un verb : postdata, postpune;
II s u b s t a n t i v e,   analizabile în raport cu un substantiv : I        postcalcul(aţie), postefect, postimpresionist, postfaţă, postmaturaţie, postmăcel, postpoziţie, postsincronizare ; (parasintetic) postcenuşărire ;
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : postdilu-vian, postgeneral, postglaciar, postliceal, postmediu, postnominal, postoperatoriu, postpalatal, postpaleoslav, postşcolar, posttonic, posttraumatic, post-
j        universitar, postverbal.
î Cele mai multe derivate cu post- sînt adjective şi substantive.
Formaţii semianalizabile: postbelic, cf. antebelic ; postludiu I        (dee, dn2, mde), cf. preludiu; postmeridian, cf. antemeridian.
2. Prefixul are valoarea de posterioritate („după") :
i . a. în spaţiu : postfaţă, postpune, posttonic, postpoziţie etc.; uneori
e vorba de situarea nu după ceva, ci în partea posterioară (finală) : postabdomen, postpalatal.
) b. în timp („ulterior, în urmă") : postbelic, postdata, postdiluvian,
postoperatoriu, postsincronizare etc.; uneori e vorba de caracterul tardiv al acţiunii denumite de bază : postaprindere.
în postnominal şi postverbal valoarea iniţială de posterioritate este interpretată mai curînd ca provenienţă.
' Numeroase derivate analizabile şi semianalizabile cu prefixul post-
intră în opoziţie cu derivate formate cu prefixele ante- şi pre- ; de exemplu : postdata — antedata, postfaţă — prefaţă (vezi şi p. 48, 195).
3. Post- este un prefix neologic de origine latină, care a intrat în româneşte prin împrumuturi, în special, din franceză :
(analizabile) postdata — fr. postdater,
postglaciar — fr. postglaciaire, postpalatal — fr. postpalatal ; (semianalizabile) postmeridian — fr. postmeridien.
Bare sînt împrumuturile din latină : (neanalizabile) postscenium — lat. postscenium.
în latină, întrebuinţarea lui post- ca prefix, provenit din prepoziţia omonimă, era rară şi de t dată recentă. Lat. post prepoziţie, adverb (opus lui ante) are sensurile: ,,după, în urmă;
după aceea" (temporal şi local) (cf. Ernout-Meillet, s.v. ; ilr i 104); în latina populară post-a dispărut lăsînd puţine urme (cf. K. Vossler, Einfuhrung ins Vulgărlatein, herausgegeben und bearbeitet von Helmut Schmeck, Miinchen, 1954, p. 177, Meyer-Lxjbke, g. ii 618). Cu aceleaşi valori din latină, prefixul post- sl fost împrumutat şi în franceză (cf. Robert, s.v.).
Pe teren românesc s-au format unele semicalcuri, ca, de exemplu : postfaţă — fr. postface, postpune — fr. postposer (sau adaptare a unui împrumut din latină: postponere).
E greu de spus care derivate s-au format în româneşte fără model străin. Este posibil ca în această situaţie să fie unele cuvinte ca : postcalculaţie, postgeneral, postmediu, postpaleoslav, posttraumatism etc.
Derivatele postnominal şi postbelic, socotite de dm şi dn2 ca formaţii româneşti fără model străin, apar şi în alte limbi; primul în franceză: postnominal (cf. J. Marouzeau, Lexique de la terminologie linguistique, Paris, 1933, s.v.), al doilea, în italiană : postbellico (rar folosit, Dizionario enciclopedico Sansoni, Firenze, 1954, s.v.).
190
191
Derivatele cu prefixul post- au fost împrumutate în limba română m a doua jumătate a secolului trecut (postpune Polizu, postmeridian ddrf), dar mai ales la începutul secolului al XX-lea.
Cele mai multe teme sînt neologice de origine romanică; cele moştenite sînt rare (postfaţă, postpune; postaprindere, postcenuşărire, postmăcel).
5. Prefixul e puţin productiv.
6. Derivatele cu post- aparţin stilurilor ştiinţific, publicistic si administrativ. v
în stilul ştiinţific (domeniul filologic) se foloseşte şi prepoziţia latinească post la datări aproximative de tipul post 1500; vezi Avram, p. n. 248. Această prepoziţie apare si în unele formule latineşti ca post-factum, post-mortem, post-partum, post-scriptum (unele înregistrate de dicţionarele romaneşti ca substantive sau adverbe), care nu trebuie confundate cu derivatele cu prefixul post-, y
POT- vezi POD-PRĂ-X vezi PRE-PRĂ-2 vezi PRO-±
PRE- (PRI-, PRĂ-l9 PE-), PREA-
dhlr i 176, 248, 274; Draganu, r. s. 60; Auerbach, v. 245-248; Iordan, lra 195-196; I. Rizescu, Prefixul pre- în limba română, în smfc i 5—17; Ocheşanu, p. 32—36; E. Petrovici, Prefixul slav meridional pri- în elementele slave ale limbii române, în scl xi (1960), nr. 3, p. 611 — 624; Mihailă, î. 195; Rosetti, ilr 306, 320, 572; Iorgu Iordan,' Roum. pre-, în rrl xv (1970), nr. 5, p. 471 — 473; id., stil. 206-207.
1. Prefixele pre- şi prea- fac parte din aceeaşi serie, întrucît au valori apropiate (vezi p. 194) şi sînt înrudite ca origine (vezi p. 195—197). De multe ori cele două prefixe sînt greu de delimitat între ele, unul putînd apărea m locul celuilalt, ca de exemplu : preaeminent şi preeminent, prespori („a spori mai mult") -- preaspori.
)' JeC?UL^te' P!6a~ 6 n0tat npiî~ şi' rar' npe- : nP*»«»P ^ np6K>uj*p (Cartea românească de învăţătura, 1646), nptsAecT<=M4TK, dar npemvKvrock (Pravila ritorului Lucaci). Şovăiri în scrierea prefixului datorită probabil „alternanţei grafice" e/i se observaşi în secolele următoare, ca de exemplu: preajudecată (Arhiva românească, 1830, în dlr ms. ) pentru prejudecată. 2. In legătură cu delimitarea derivatelor cu prefixul pre- de compusele cu prepoziţia pre, respectiv adverbul prea, vezi p. 10—12 şi fc i, p. VIII, 19.
Vezi şi Iordan, stil. 206, unde se menţionează: „pre(a) prefix cu două variante fonetice".
2. Prefixul pre- are variantele pe-, pră-x şi pri-.
Varianta pe- se găseşte în derivatul petrece (mai vechi pretrece).
în pefuga „a goni, a fugări" (fc i 214) şi perinda (dlr s.v.) avem a face cu verbe compuse parasintetice care au la bază prepoziţia pe.
Pră-X este exclusiv variantă fonetică regională; azi bănăţeană: prăsăra alr i 733/130, 35, prăsuei (pita) „frămînta" dr vn 86 (învechit şi la Dosoftei: prăfiinţă „prefacere", prănaşte „renaşte", cf. Puşchlla, d. 63, 68).
Uneori este destul de greu de delimitat varianta pră-x de prâ-2, varianta lui pro-,, mai ales în cazurile m care o formaţie cu pră- poate fi raportată la derivate sinonime de la o temă comună cu ambele prefixe ca, de exemplu: prăsădi „a sădi, a răsădi" faţă de prosădi şi presădU
Pri- este variantă fonetică regională (moldovenească) în exemple ca : priface C. îşTegruzzi, în dlr ms.; varianta pn- apare însă şi în limba literară în derivatele priboli, prigoni, pritoci, priveghea.
Unele derivate cu pri- din limba literară contemporană, ca priveghea (analizabil), pricestui, primeni, pristăvi (neanalizabile) au variante învechite cu pre-: preveghea, precestui, premeni, prestăvi.
E. Petrovici atrage atenţia asupra derivatului neanalizabil pristol, care prezintă variantele: prestol, prastol (vezi şi dlr ms., dm) şi preastol (vezi şi dlr ms.).
3. Pre-. în dm sînt înregistrate 82 de derivate analizabile cu pre-. La acestea se adaugă 104 derivate din alte izvoare :
prăfiinţă (Puşchila, d. 63), prănaşte (id. ib. 68), preabecedar (smfc i 15), preadolescent (dn2), preaduna „a aduna (din nou)" (gl. olt.), prealarmă (Iordan, Roum. pre-), prealbe (Rosetti, l. d. 79, notat pre albe, cu prefixul despărţit de temă), prealiaj (ltr2), preambalat (Iordan, lucr. cit.), preamplificator (der, ltr2), preaprinde (ltr2), prebalnear (Iordan, lucr. cit.), prebio-logic (ib.), precalcul (ib.), precampanie (ib.), precartesian (Iordan, lucr. cit.), precerne (Iordan, stil. 206), prechema „a chema (din nou)" (gl. olt), preclasic (Iordan, Roum. pre-), preclimac-teriu „fază anterioară climacteriului" (dn2), precomandă (Iordan, lucr. cit.), precomă (scînteia, 1967, nr. 7525, p. 6/5), precomisie (Iordan, lucr. cit.), precompetiţional (ib.), precom-primat (der; Iordan, lucr. cit. ; ltr2), preconcentrare (der, ltr2), precondiţie (Iordan, lucr. cit.), preconferinţă (ib.), preconsolidare Geol. (ltr2), preconştient (Iordan, lucr. cit.), precontractual (der, Iordan, lucr. cit.), precorecturâ(vN2), precritic (Iordan, lucr. cit.), predacic (ib.), predigestie (dn2), predisociatie Fiz. (ltr2), preelectoral (Iordan, lucr. cit.), preevidenţă (ib.), prefierbe „a fierbe (din nou)" (gl. olt.), prefiinţa „a preface" (cv 1949, nr. 4, p. 34), prefilmic (literatură prefilmică) (Iordan, lucr. cit.), prefiltru (ltr2), prefinal (ib.), preforjare (dn2), preformism Filoz. (ib.), preformui (Puşchilă, d. 93), prefrâmînţi „a frămînţi (din nou, bine de tot)" (gl. olt.), prefrige „a distila a doua oară" (smfc i 10), pregalbine (Rosetti, l.d. 79, notat pre galbine), preglaciar (ltr2), pregeneric (Iordan, lucr. cit.), pregrup (ltr2), preicteric Med. (Iordan, lucr. cit.), preindustrializare (ltr2), preinfarct (Iordan, lucr. cit.), preîncolţire (ltr2), preînfunda „a înfunda (din nou)" (gl. olt.), preînregistrare (ltr2), prejunghia (Marian, în dlr ms. ; Rosetti, l. d. 79), premagnetizare (ltr2), prematrimonial (Iordan, lucr. cit.), premiedza „a înjumătăţi" (Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 67), premîna „a mîna (din nou)" (gl. olt.), premodern (Iordan, lucr. cit.), premodulare Telecom, (ltr2), prenatal (dn2), preolimpic (scînteia, 1967, nr. 7497, p. 5/6; 1967, nr. 7502, p. 5/4), preom (Iordan, lucr. cit.), preorăşenesc (der; lr xi, 1962, nr. 4, p. 397), prepasoptist (Iordan, lucr. cit.), prepotent (dn2), prepotrivire Poligr. (ltr2), prepractică (Iordan, lucr. cit.), prepuberal (ib.), prerafaelism (dn2), prerăsuna „a răsuna (cu ecou?)" (Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 527), prerăzboi (Iordan, lucr. cit.), prereflexiv (ib.), prerenaştere (ib.), prerupe „a trage clopotul după mort" (lex. reg. ii 41), presclerozâ (dn2), preselector Telecom. (ib.), presfărîma Min. (ib.), presocialisi (-democratic) (Iordan, lucr. cit.), prespăla „a spăla (din nou)" (gl. olt.), prespori „sl spori mult" (alr i 337, în dlr ms.), prestelar (Iordan, tor. cit.), prestrânepot (Scurtu, t. î.), prestrăbun (ib.), prestrînge „a strînge (din nou)", presuci (dr vii 86), preşoc (Iordan, lucr. cit.), preştiinţific (ib.), pretensionare (der), pre-text (Iordan, lucr. cit.), preturna „a turna din nou" (smfc i 10), preţine „a ţine" (gl. olt.), preuzinal (Iordan, lucr. cit.), prevaporizare Termot. (ltr2), prevărsa (Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 495), prevence „a învinge" (Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 67), previnde „revinde" (gl. olt. ; Rosetti-Cazacu-Onu, ilri 495); în Premioriţă (în „Oaia năzdrăvană" de Ion Gheorghe: avem o Premioriţă, la Iordan, lucr. cit.) avem a face cu o formaţie neobişnuită, un nume propriu.
Derivatele cu prefixul pre- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : precumpăni, preda, predomina, preface, pregăti, preînnoi, prelucra, preocupa, prepune, presădi, presimţi, preveni, prezice etc.; priboli, prigoni etc.;
— un substantiv (parasintetic) : prefira;
— un verb sau un substantiv (în ultima ipoteză, formaţia e parasintetică); prefiinţa, presăra;
în legătură cu verbul compus parasintetic prescurta, vezi fc i 19, 214.
192
13 - c. 1539
193
II substantive,  analizabile în raport cu:
— un substantiv (uneori de origine verbală): preabataj, preconsolidare, prefaţă, pregrup, preînregistrare, premilitar, premolar, prenume etc.; (parasintetice) prefloraţie, preformism ; pretensionare etc.;
— un verb (formaţii parasintetice): preopinent, preşedinte;
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv (uneori provenit de la un participiu): precapitalist, preconceput;prefeudal, prelung, prepalatal etc.
Adverbele prejos, presus sînt formaţii compuse cu prepoziţia pre (vezi fc i 216, 223).
Dintre părţile de vorbire derivate cu pre-, cele mai frecvente sînt verbele şi substantivele.
Formaţiile semianalizabile cu pre- sînt rare: preceda, cf. succeda ; prefix, cf. sufix, infix ; prefoliaţie (lth2), cf. exfoliaţie ; preludiu, cf. interludiu; prepinge „a se compensa, a trece de la unul la altul" (lex. beg. h 16), cf. împinge „a cheltui" ; pricepe, cf. începe; prigori, cf. dogori.
Prea-. în dm sînt înregistrate 13 derivate analizabile cu prea-, la care se adaugă 20 de derivate din alte izvoare :
preabirui (dhlr ii 362), preachiar (Maior, în dlr ms.), preaciudat (I. Barbu, în dlr ms.), prea-clntat (dlr ms.), preacurind (ib.), preacuviinţă (dhlr ii 362), preadrept (dlr ms.), preaeminent (rom. lit. 1966, nr. 34, p. 1/8), preaface (gl. olt.), preagreşi (dhlr ii 362), preaiubi (id. ib.), prealnţelept(mjR ms.), prealăuda (ib.), preamindru (dhlr ii 362), preamulţime (ib., 363), preanegru (Densusianu, l. d. 368), prearăbda (dlr ms.), preasec (Densusianu, l. d. 368), prea-seninat „foarte luminat" (Şincai, în dlr ms.), preaslăvi (dhlr ii 363).
Derivatele cu prea- sînt:
I adjective (adesea substantivate), analizabile în raport cu :
— un adjectiv (uneori de origine verbală) : preabun, preacinstit, preacurat, preacuvios, preaeminent, preafericit, preaiubit, preaînalt, preaînţelept, prealuminat, preanegru, preaplecat, preaputernic, preasec, preasfînt;
— un substantiv (formaţie parasintetică) : preaseninat;
Unele adjective (substantivate) sînt atestate numai la feminin, ca, de exemplu: preacurată, preaneuinovată (epitete date Maicii Domnului).
II substantive,   analizabile în raport cu un substantiv: preacuviinţă, preamulţime ;
III verbe, analizabile în raport cu un verb : preaface, preagreşi, preamări, preaslăvi etc.;
Statutul verbului prea-fâră-dumnezei ,,sl huli foarte tare, a nega cu totul (pe Dumnezeu)" (prea-fără-dumne&eind şi năpaste vecinilor aducînd Coresi în dlr ms.) nu este prea clar. După dhlr ii 371 şi fc i 211, am avea de-a face cu un compus cu adverbul prea; pentru etimologie cele două izvoare trimit la sl. Ke3Eonv ,,impius". Este posibil însă ca prea-fâră-dumnezei să fie un derivat (parasintetic) cu prefixul prea-, anume un calc după v. sl. np-fc-E£3 EoaH-fcHuie (cf. Cazania de la Zabludov, p. 214r), derivat cu prefixul np-fc-.
IV adverb e, analizabile în raport cu un adverb: preacurînd. Prefixul prea- formează, în special, adjective.
4. Prefixele pre - şi prea- au o valoare comună : intensificarea unei însuşiri, a unei acţiuni etc.; această valoare, specifică pentru prefixul prea-, emai rară în cazul lui pre- :
prea-: preabun, preacinstit, preacurat, preacuvios, preaeminent, preaînalt, preaînţelept, preaplecat, preaputernic etc.; preamări, preaslăvi etc.; preacuviinţă preamulţime ;
în preaface ,,a face tot" (gl. olt.) prefixul are valoare aspectuală. 194
pre-: precovîrşi, precumpăni, prelung, preocupat, prespori; preeminent, prepotent etc.; prealbe, pregalbene.
Unele derivate verbale apar în acelaşi context cu baza, marcînd întărirea acţiunii respective, ca, de exemplu : după ce fata a cernut şi precernut făina (Iordan, stil. 206), slăveşte şi prea-slăveşte pe B (id. ib. 206), pe nenorocitul de N. totdeauna l-au gonit şi prigonit ai lui; a vegheat şi privegheat o noapte întreagă la câpâtîiul prietenului său bolnav (id. ib. 207).
Prefixul pre- are şi următoarele valori:
1) iterativă (repetare a unei acţiuni) (în Banat şi în regiunile limitrofe din Oltenia): preaduna, prechema, prefierbe, prefrige, preînfunda, prespăla, preturna etc.;
Cf. Petrovici, almaj, 39.
Uneori derivatele cu această valoare sînt însoţite şi de adverbul iară, prezenţa acestuia din urmă fiind redundantă: O pre fierbi iară în căldare şi se face urdă (gl. olt.).
2) diminuarea unei acţiuni: pregusta „a gusta puţin" (Godă-nacele numa-l pun pe limbă [rachiul], abia-l pregustă (Jipescu, înDLRms.);
3) străbaterea: petrece, prevedea „a vedea prin, a întrevedea" ;
4) trecerea dintr-o formă în alta, dintr-un loc în altul: preda, preface, prelua, prelucra, presădi ;
5) răspîndirea de jur împrejur, pretutindeni: prefira „a (se) împrăştia", prelinge, presăra;
Prefira are, în graiul bănăţean, sensul de ,,a privi amănunţit" (Novacoviciu, în dlr ms.); ,,a se uita bine în jur" (L. Costin, în dlr ms.).
6) anterioritatea „înainte, înainte de" :
a) cu referire la spaţiu: prefaţă, premolar, prenume; preorăşenesc, prepalatal ;
b) cu referire la timp : preaviz, preistorie, prejudecată, preexista, presimţi, prevedea „a vedea înainte, a deduce mersul evenimentelor viitoare", prezice.
Pre- (,,înainte") apare în opoziţie cu post-, în exemple ca : Trebuie în acelaşi timp să existe o absolută precizie pre şi postoperatorie (scînteia, 1968, nr. 7713, p. 6/7).
Uneori prefixul are numai rol de indicator al anteriorităţii: preconta, predestina, predetermina, pregăti, preîntîmpina, prevesti.
Vezi Graur, p. i. 336.
La sensul de „înainte" se adaugă uneori înţelesul de „deasupra" : precădere „întîietate", predomina „a sta mai presus, a se ridica deasupra altora", predomni „predomina".
în cazul unor derivate, ca, de exemplu: precurma, preţine etc, derivatul are un sens apropiat de cel al temei.
5. Prefixele pre- şi prea- au etimologie multiplă.
Pre- este un prefix moştenit, care continuă două prefixe latineşti: per- şi, mai puţin, prae-.
In latină, prefixele per-, prae- formează derivate de la substantive, adjective, verbe şi adverbe : praecordium, praeclarus ; perfido, perlate.
Lat. per- avea următoarele valori: ,,prin, de-a lungul (spaţial şi temporal)" (uenio—peruenio), ,,de jur împrejur, pretutindeni, în toate părţile" (perambulo), ,,durata" (peruigilo), „terminarea, desăvîrşirea acţiunii" (fado — perfido), (mai rar) „devierea, abaterea" (perdo, pereo) şi intensificarea unei însuşiri sau a unei acţiuni (perbene, pergaudio).
Lat. prae- exprima anterioritatea spaţială şi temporală (praecipio, praedico) şi intensificarea unei însuşiri (praeclarus, praetener).
Fr. Stolz, Per und Anhang, în allg iii 498—500; cf. cdde, s.v.; Puşcariu, s.v.; Meyer-Lubke, g. ii 680-681 ; Ernout-Meillet, s.v.
195
Prefixele latineşti au fost moştenite prin derivate analizabile ca: lat. perlingere > rom. prelinge, lat. perambulare > rom. preumbla (primbla, plimba), lat. permediare > rom. premiedza „a înjumătăţi" (Coresi, la Rosetti-Cazacu-Onu, llr i 67), lat. peruigilare> rom. preveghea (priveghea) ; lat. praeponere>rom. prepune (Puşcariu, s.v.; cdde, s.v., tdrg, s.v.). Alte derivate din latină sînt semianalizabile în româneşte : lat. percipere > rom. pricepe.
în unele cuvinte prefixul pre-, de obicei în varianta sa pri-, provine din v. sl. pre-: priboli „a se vindeca de o boală" < sl. preboleti (bg. preboUja ,,a suferi de o boală"), prigoni < sl. *pregoniti, pregnati, prigori < bg. pregorjâ (pregorjam) (cf. E. Petrovici, lucr. cit., p. 623—624), pritoci < bg. pretoca, ser. pretociti.
în cazul derivatelor de mai sus, unii lingvişti au susţinut, mai demult, şi posibila influenţă a sl. npH- (vezi dhlr i 274, Auerbach, v. 246, 248). Mai recent, E. Petrovici a arătat că ,,Din cauza confundării celor două prefixe slave pre- şi pri- în elementele slave ale limbii române s-ar putea să avem uneori îndoieli asupra etimologiei formei româneşti" (lucr. cit., p. 623). Influenţa sl. npH- e greu de admis dacă ţinem seama de faptul că acest prefix are cu totul alte sensuri decît np-fc- (vezi şi I. Rizescu, lucr. cit., p. 5).
Pentru unele verbe româneşti cu pri- s-au dat greşit etimologii slave cu pri-, mai apropiate formal, dar necorespunzătoare semantic. Astfel Miklosich şi Tiktin consideră că prigori ar proveni din v. sl. prigoreti, iar dm din bg. prigorjâ.
Cît despre rolul prefixului slav np^A^- (susţinut de I. Rizescu, loc. cit.) în etimologia multiplă a prefixelor româneşti pre- şi prea-, acesta nu poate fi luat în consideraţie.
O piimă formaţie cu prefixul pre- cu baza neologică e înregistrată la Dosoftei (preformui „a schimba, a împodobi", la Puşchlla, d. 93).
Intr-o epocă relativ recentă, pe la începutul secolului al XlX-lea, au pătruns în limba română numeroase împrumuturi din latină şi din limbile romanice (în special din franceză), care au întărit vechiul prefix românesc pre- (în special cu sensul de „anterioritate") : prefigura — fr. prefigurer, preocupa — fr. preoccuper, prematur — lat. praematurus (fr. premature, it. prematuro), premedita — fr. premediter, presta — lat. praestare, pre-conta — it. precontare.
Unii lingvişti consideră pe pre- neologic (preexista) prefix diferit de cel vechi (preface) (vezi Iordan, Boum. pre-, în rrl xv (1970), nr. 5, p. 471).
După derivate din aceste limbi s-au format numeroase semicalcuri pe teren românesc : precumpăni — fr. preponderer (lat. praeponderare), predispune — fr. predisposer, pregăti —- lat. praeparare, preîntîmpina — fr. prevenir, prejudecată — fr. prejugâ (mai vechi, prejudeţ după lat. praeiudi-cium), presimţămînt — fr. pressentiment, preşedinte — fr. president, it. presi-dente (lat. praesidens) după şedea.
Unele împrumuturi şi (semi)calcuri provin din limbi neromanice : din germană (calcuri după formaţii cu vor- şi iiber-, semicalcuri după formaţii cu pră-) : prenumăra „a abona" (Hasdeu, în dlr ms.) — germ. prănumerie-ren, prelua — germ. ubernelfimen, preom — germ. Vormensch; din rusă (cal curi după formaţii cu ne pe-): prelucra (sens politic) —rus. nepepaâomamb.
De multe ori e greu de ştiut la ce limbă trebuie raportat împrumutul sau calcul din româneşte.
Nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca derivatul să fi provenit din mai multe limbi: prepoziţie — lat. praepositio — fr. preposition — germ. Prăposition.
Uneori acelaşi derivat poate avea un sens moştenit, altul calchiat: prevedea 1. ,,a vedea prin, a întrevedea" < lat. peruidere ,,a zări prin ceva" (cf. N. Drăganu, Etimologii, în dr v (1926), p. 370), 2. ,,a avea intuiţia celor ce urmează să se întîmple, a vedea înainte" < v. sl. pro-
196
zrăti (Cf. dhlr ii 361), atestat în limba veche; în limba contemporană prevedea cu ultimul sens este un calc după fr. prevoir. Prepune cu sensurile: 1. „a pune înainte", 2. ,,a bănui" provine dm lat. praeponere, iar cu sensul de ,,a traduce" e un calc după v.sl. np'fcAOJKHTH. După dm prepune ,,sl însărcina pe cineva cu o funcţie" e format după fr. preposer.
Pe teren românesc s-au format numeroase derivate fără model străin : pregusta, presăra; preabecedar, preşcolar etc.
1. Probabil că în cazul unor derivate semianalizabile şi neanalizabile ca prescură < v. sl. proskura, pricăji < v. sl. prokaZati avem a face cu schimbarea lui pro- în pri- sub influenţa prefixului pre- (pri-).
2. Uneori e greu de stabilit dacă un derivat este moştenit sau format pe teren românesc : După unii lingvişti prefira ar proveni din lat. *perfilare (dr iv (1924—1926), p. 710), după alţii ar fi un derivat parasintetic de la fir (cade, s.v.). Cuvîntul apare şi la Dionisie Eclesiarhul (cf. dlr ms., s.v.) sub forma presfira, contaminare între răsfira şi prefira.
Prelung (după care s-a format şi prelarg) este considerat de W. Meyer-Lubke un cuvînt moştenit din latină: lat. perlongus (rew). De aceeaşi părere sînt şi S. Puşcariu (în c. s. 477—487), şi Ov. Densusianu şi I. A. Candrea (cdde). Acad. Al. Graur însă nu exclude posibilitatea ca prelung să se fi format pe teren românesc (Corrections roumaines au Rew, în bl v (1937),p. 109). Cuvintele preziua şi preseară, socotite de acad. Iorgu Iordan drept calcuri după germ. Vortag, respectiv Vorabend (lra, p. 207; vezi şi Iordan, Roum. pre-, p. 471), s-ar fi putut forma în româneşte şi fără model străin.
în aceeaşi situaţie sînt şi alte cuvinte ca, de exemplu, preface, care poate fi un calc după sl. np-fcTBopHTH (vezi cade, s.v.) sau o formaţie românească independentă de derivatul slav. După Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 495, derivatele prevărsa şi previnde de la Rudai-Deleanu sînt „alcătuite poate după modelul german (cf. germ. verkaufen) sau după forme asemănătoare bănăţene (cf. băn. a praf ace ,,sl face din nou")".
3. în cazul unor cuvinte formate pe teren românesc pot exista şi unele sensuri calchiate după diferite limbi. Astfel prelua (<pre- + lua) are, pe lîngă sensul învechit „a cîştiga", şi următoarele: ,,a lua (de la cineva)" după fr. prelever; ,,sl lua în primire" (în opoziţie cu preda) după germ. ubernehmen (Iordan, lra 206) sau magh. atvenni (dr iv 699); prescrie 1. ,,a transcrie" după sl. (ser.) prepisati, 2. ,,a hotărî, a dispune, a stabili" şi (Jur.) ,,a şterge (o pedeapsă, o datorie)" după lat. praescribere (fr. prescrire, germ. vorschreiben).
Prefixul prea- are la bază pe v. sl. npfc-, de la care a preluat şi sensurile. Prefixul a pătruns în limba noastră prin împrumuturi slave meridionale de tip răsăritean (bulgar) care au fost simţite analizabile de vorbitorii români: nptrp-kuiHTH>preagreşi, nptM^AP^>preamîndru, altele ca npfc-A\i>KAH*e > primejdie erau neanalizabile.
în slavă, np-fe- avea numai funcţiunea de prefix, formînd derivate de la substantive, adjective şi verbe: np-fenor^s-feA-K, np-fcaeAHK-h, nprbc6AHTH (cf. Miklosich, s.v.; Vaillant, v.s. 337). Ca adverb prea a apărut pe teren românesc (cf. E. Petrovici, în dr x, 1, p. 139).
în legătură cu prea-, H. Mihăescu crede că provine din lat. per (în derivate cu adjective cu a- ca: per acer, per albuş, per amarus, per asper, per appositus etc), influenţat de particula slavă pre (recenzie la Graur, t., în ,,Revue des etudes sud-est europeennes", tome VII, 1969, nr. 3, p. 554).
Valoarea de intensificare a prefixului rom. prea- se datoreşte nu numai v. sl. npfc-, ci, într-o anumită măsură, şi lat. per-, prae-, care cu adjective şi substantive marcau superlativul absolut (perfacilis, perfacilef perbene; praetener, praelargus), iar cu verbe, intensificarea acţiunii (per-cupio, perodi, perplaceo, pergaudeo).
Pentru situaţia din latină vezi J. Andre, Les adjectifs et adverbes ă valeur intensive en per- et prae-, în „Revue des etudes latines" XXIX, 1953, p. 121, Mânu Leumann, Lateinisches enklitisches per- und steigerndes per-, în ,,Kleine Schriften zur lateinischen, griechischen und allgemeinen Sprachwissenschaft", Zurich, 1959, p. 49—54.
Valoarea de întărire a lui per- e rară atît în latină, cît şi în limbile romanice, ca, de exemplu,, în italiană (cf. Rohlfs, g. iii 357), în franceză (cf. Brunot, h. 286; Darmesteter, t. 97). Pentru părerea că rom. prea- constituie o fuziune între lat. prae- şi sl. pre-, vezi Hugo Hulten-berg, Le renforcement du sens des adjectifs et des adverbes dans les langues romanes, Uppsaku 1903, p. 96-97.
19T
Pe teren românesc s-au format unele calcuri cu prea-, ea, de exemplu : prealăuăa — v. sl. npfcXKdAHTH, prearăbda — v. sl. np-kTp-knfeTH, preaînţelepciune — v. sl. np-kM^AP^crk.
Puţine derivate cu prea- s-au format şi fără model străin : preaemi-nent, preaputernic etc.
Derivatele cu pre- şi prea- apar în vechile texte româneşti: prevedea „a deduce mersul evenimentelor viitoare" (Psaltirea HurmuzaTci, în dlr ms.), prepune (psalt., la Eosetti-Cazacu-Onu, lle i 67), prevence (Psaltirea Hurmuzahi, la Eosetti-Cazacu-Onu, lle i 67); preacîntat (psalt., la Eosetti, ilr 572), preadrept (Biblia (1688), în dlr ms.).
1. Dintre atestările lui pre- de la începutul secolului al XlX-lea menţionăm următoarele :
— derivatul prestrănepot, în două acte din jurul anului 1800 (Scurtu, t. î. 102);
— cîteva derivate care apar în lucrări ştiinţifice (toate la Ursu, t.) : împrumuturi ca preceda (ms. de pe la 1814—1816) şi predispoziţie (Dr. Vidmann, Despre apa minerală de la Balta Albă, Bucureşti, 1847) şi semicalcul prelucra (Cihac, Istoria naturală, Iaşi, 1837);
— pentru prevârsa şi previnde de la Budai-Deleanu vezi p. 197.
2. în scrierile reprezentanţilor Şcolii ardelene găsim unele derivate cu prea- ieşite ulterior din uz: preachiar ,,foarte limpede" (Maior, în dlr ms.), preafund „profund, adine" (Şincai, în dlr ms.).
6. Prefixele pre- şi prea- se pot ataşa la teme de diferite origini, ca, de exemplu :
— latine (moştenite) :      precădere, preda, prefaţă, prelung etc.; preabun,
preaînalt etc.;
— slave : preceas, presădi ; preaiubi, preasfînt ;
— comune cu albaneza : pregăti;
— latino-romanice : preconta, preimperialist; preaeminent.
7. Prefixul pre- este azi productiv, mai productiv decît în limba veche, dar, în special, cu sensul de „anterioritate" (vezi şi Iordan, Roum. pre-, 473). în limba contemporană, se formează necontenit derivate cu acest prefix : preabecedar, preadolescent, preambala, precomandâ, precon-ferinţă, prefabricate pl., preolimpic; Premioriţă, preom etc.
Prefixul prea- a fost productiv în limba veche; azi e puţin productiv.
8. Derivatele cu pre- aparţin tuturor stilurilor limbii literare. Cu valoarea „înainte" prefixul e frecvent în stilul ştiinţific : preabataj, prealiaj, preconsolidare, prefiltru, preforjare, preîncălzire etc.
Valoarea de „repetare" a lui pre- este regională (în Banat şi regiunile limitrofe din Oltenia, vezi p. 195).
Derivatele cu prea- sînt, în genere, învechite. în limba contemporană apar, mai ales, în terminologia bisericească (preacurata, preafericitul), în stilul arhaizant al literaturii artistice (preaciudat I. Barbu, în dlr ms., preacuvioşie Sadoveanu, în dlr ms., preaiubit C. Negruzzi, în dlr ms.), în diferite producţii populare (prealuminat, preaputernic; preanegru, preajunghia).
Cu sensul de intensificare atît prea-, cît şi pre- sînt frecvente în limba descîntecelor (derivatele apar de obicei în corelaţie cu cuvîntul de bază): Acolo junghie, acolo prejunghie Rosetti, l. d. 79; «Soare sec preasec... Doi boi negri preanegri. Densusianu, în gr.s. iv 368; Albe, prealbe, galbine, preg albine Rosetti, l. d. 79.
198
PREA- vezi PRE-PREO- vezi PRO-x PRI- vezi PRE-
PRO-± (PRA-29 PREO-)
Auerbach, v. 248—249; Petrovici, almaj 39, 153, 154; Coteanu, e. 64; Măria Clopoţel, Despre „aspectul" verbal in graiurile bănăţene, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai", 1964, 1, p. 125; I. Rizescu, Prefixele pro- in limba română, în smfc iv 28—30.
1. Pro-x are în unele împrumuturi neanalizabile sau semianalizabile varianta pră-2: prăbuşi, prăpădi, prăvăli, dar şi varianta regională preo- : preofac (vezi p. 200).
Uneori este destul de greu de delimitat varianta pră-1 a lui pre- (de ex. prăsădi ,,sl sădi, a răsădi", cf. prosădi) de pră-2, varianta lui pro-l9 mai ales în cazurile în care derivatele, cu prefixe diferite, au teme comune şi sensuri apropiate.
2. în dm sînt înregistrate două derivate analizabile, la care se adaugă 30 de derivate din alte izvoare :
proafla (Petrovici, almaj 153), proalbastră (mat. folk. 1519), procreşte (ib.), proboieazâ (l. Costin, gr. ban., s. v.), procufunda (Petrovici, almaj 153), proda (ib.), prodănou (notat pro-dănou la Petrovici, almăj 154), produce „a aduce din nou" (ib.; Şandru, în blv (1937), 129), proface (Petrovici, almaj 154, gl. olt.), profrige (despre ţuică) „a distila de două ori" (Cohuţ-Vulpe, p.f. 342 ; vezi şi prefrige, p. 195), progalbenă (mat. folk., în dlr ms.), pro-încăleca (Petrovici, almăj 154), proincepe (ib.), prolega (ib.), prolua (ib.), prontoarce (ib.), propleca (ib.), propocni (ib.), propune „a pune din nou" (gl. olt.), propurta (alrm i/i h. 136, în dlr ms.), proreclama (gl. olt.), proroasă adj. f. (mat. folk., în dlr ms.), proruga (Petrovici, almăj 154), prorupe (ib.), prosădi (Pamfile, în dlr ms.), proscoate (dlr ms.), prosocoti (l. Costin,gr. băn. 170), proumbla (Petrovici, almăj 154), proveni „a reveni" (ib.), prozice (ib., Rosetti, l. d. 80).
Derivatele cu pro-x sînt:
I verbe, analizabile în raport cu un verb : proafla, prociti, proda, proreclama, prosădi, prozice etc.;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : proalbastru,
progalben, proroasă;
III adverb,   analizabil în raport cu o locuţiune adverbială:
prodănou.
Cele mai numeroase derivate sînt cele verbale. Formaţii  semianalizabile: prăpădi, cf. năpădi; prăvăli, cf. tăvăli (vezi şi § 1); proclet, cf. treclet; produf, cf. zăduf; propis, cf. zapis. 3. Pro-! are următoarele valori:
1) iterativă (repetare a unei acţiuni): proafla, prociti (Un preot bătrîn. .. îmi citea şi-mi procitea Şi din gură îmi grăia. Păsculescu, în dlr ms.), procufunda, procreşte, proda, proface, proscoate etc.
Uneori derivatele sînt însoţite şi de adverbul iară, prezenţa acestuia din urmă fiind redundantă : Io am proreclamat iară la Bucures (gl. olt.), Mortu iar să proruga (Petrovici, almăj 108), Şi iar o proplicat (ib. 60).
în unele cazuri prefixul are numai rolul de indicator al repetării, ca, de exemplu : prodănou, prorupe „a înceta" (Novacoviciu, în dlr ms.)*,
2) intensivă (intensificarea acţiunii verbului, întărirea însuşirii adjectivului) : prociti (în exemple ca : Acest svînt au procitit foarte cu socotinţă toată dumnezeiasca scriptură. Dosoftei, în dlr ms.), prosocoti
199
„a se socoti bine, a se gîndi bine" (Şi iar m-am prosocotit Să nu mă las de iubit. L. Costin, gr. ban. 170); proalbastru ,,foarte albastru" (Hol Ursită roasă, proroasă, Albastră proalbastră, galbenă progalbenă. mat. folk. 1519).
Vezi şi Coteanu, e. 95; Evseev, s. 93.
Un sens apropiat de cel intensiv îl are prefixul în următoarele derivate : propurta „a se plimba", proumbla ,,a cutreiera", probabil şi în prosădi dintr-o poezie populară : A sădit şi te-a prosădit. Pamfile, în dlr. ms.
în proslăvi valoarea derivatului este aceeaşi cu cea a bazei.
în unele cazuri, sensul prefixului e mai puţin clar, ca, de exemplu : probotează „molitvă care se citeşte mamei şi pruncului la şase săptămîni de la naştere".
4. Prefixul pro-x este de origine slavă. El a pătruns în limba română prin împrumuturi:
— analizabile prociti — v. sl. npoMHTdTH, proslăvi — v. sl. np*c<\dKHTH;
— semianalizabile prăpădi — v. sl. nponacTH, prăvăli — v. sl.   npOKdMTH ; produf — v. sl. npoA^-K, proclet — v. sl. npoK/UTii.
în vechea slavă npo- avea sensul de „străbatere, pătrundere", ca de exemplu : npoHth, np*KoruTH, de „rupere" în hpoehth, de unde la figurat sensul de „izbucnire", ca în nporHisaTH. Sensurile din vechea slavă pot fi întîlnite şi în limbile slave moderne. în bulgară, pro- indică ideea de ,,străbatere^prin" (npoeoda), de „mişcare spre interior" (npoeempa), „începutul unei acţiuni, acţiune care se face pentru prima dată" (npomena) (cf. Vaillant, v. s. 339; Leon Beaulieux, Grammaire de la langue bulgare, Paris, 1933, p. 173; L. Andreicin, M. Ivanov, K. Popov, C'bepeMeneH 6'bJizapcnu e3UK, Sofia, 1957, p. 36).
în graiul bănăţean şi în cele limitrofe, sensul lui pro- care indică repetarea unei acţiuni s-a dezvoltat „din cel al prefixului verbal sîrb pre-". (Petrovici, almaj 38).
Trecerea ser. pre- la rom. pro- se explică probabil prin derivate în care tema începe cu o vocală (o), şi anume de la ser. preobraziti „a transforma" (împrumutat în româneşte sub forma probozi „a se schimba"), s-a putut detaşa prefixul sub forma' preo- (ca în preofac). „Din acest preo- s-a dezvoltat pro- din Almăj (cf. vre-o devenit vro)" (Petrovici, almăj 39).
Cea mai vecbe atestare a unui derivat cu prefixul pro-± este cea a lui prociti (Dosoftei, în dlr ms.; M. Costin, în dlr ms.).
5. Temele la care se ataşează prefixul pot fi de diferite origini:
— latine (moştenite) : procreşte, produce, proruga etc.;
— slave : prociti, proslăvi etc.;
— maghiare : prosocoti;
— onomatopeice       : propocni.
6. Prefixul pro-x este productiv numai în graiul bănăţean şi în cel din regiunile învecinate.
Vezi acum si Eugen Beltechi, Trei arii bănăţene: do(-), pro-, stă-, în cl xx (1975), nr. 2, p. 173-187.
PRO-2
Auerbach, v. 248—249; I. Rizescu, Prefixele pro- în limba română, în smfc iv 23 — 28, Avram, p. n. 239—243.
1. Prefixul pro-2 se delimitează de prepoziţia pro „pentru", ultima apărînd în opoziţie cu contra (întîmplarea aceasta departe de a fi un argument contra este un argument pro. Kogălniceanu, în smfc iv 26). Dificultatea
200
de a stabili statutul de prefix sau prepoziţie al lui pro- ne întîmpină mai ales atunci cînd este folosit pe lîngă un nume propriu, ca în exemplul: Atmosfera intelectuală, cu deosebire cea din Italia, s-a însufleţit, devenind mult mai arzătoare, decît cu decenii în urmă, pro-Croce. contemporanul 1966, nr. 11, p. 10/4 (vezi Avram, p. n. 243).
Uneori e greu de delimitat pro-2 de pro-t, deoarece prefixul slav care stă la baza acestuia din urmă poate reproduce în anumite cazuri gr. Tup6- ca şi pro-2 (vezi p. 200). Remarcăm, de exemplu, că la Cantemir (Opere complete, voi. IV, 1973, p. 63) găsim termenul provideţ („cela ce cu înţelepciune lucrurile, pînă a nu fi, cum vor cădea cu mintea le află") cu menţiunea că provine din latină şi slavonă (vezi şi p. 202).
2. în dm sînt înregistrate 18 derivate analizabile, la care se adaugă 17 derivate din alte izvoare :
proamerican (smfc iv 26), proafrican (ib.), procunoaşte (Pann, în dlr ms.), procuvîntare (tdrg), prodictator (smfc iv 26), proegumen (tdrg, smfc iv 27), proface „a profita" (Iorgovici, în smfc iv 29), progăti „pregăti" (Pann, în smfc iv 27), prograda Pedol. (der), progriji (Iorgovici, în smfc iv 24), pronazist (dn2), propretor (ib.), prosceniu „avanscenă" (smfc iv 24), prosilogism (ib.), proşedea (Aristia, în dlr ms.), provitaminâ Chim. (der, ltr2), prozăcut „care stă înainte" (B. P. Mumuleanu, în lr x (1961), nr. 6, p. 563).
Derivatele cu prefixul pro-2 sînt:
I verbe, analizabile în raport cu un verb : procrea, procunoaşte, produce, propăşi, propulsa, propune, proscrie, proşedea, prourma, provedea, proveni ;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv : proconsul, prodecan, pronaos, pronume, proparoxiton, propretor, prorector, prosilogism, provitaminâ ;
III adjective, analizabile în raport cu :
— un adjectiv (sau participiu) : proeminent, protonic, prozăcut etc.;
— un substantiv : profund.
Cele mai frecvente derivate sînt cele substantivale şi adjectivale.
Nu am luat în consideraţie derivate ca : proceda, propoziţie, proverb deoarece nu există, în limba română, o legătură semantică între temă şi derivat.
Formaţii semianalizabile: proclama, cf. aclama; proclitic, cf. enclitic; proforâ (Gâldi, m. 238), cf. anaforâ; prognoză, cf. diagnoză; progres, cf. regres ; prolactină (ltr2), cf. lactaţie, lactic; prolog, cf. epilog; proluviu Geol. (der), cf. aluviu, diluviu; promite, cf. remite; proteză, cf. epentezâ ; provoca, cf. convoca etc.
3. Prefixul pro-2 are următoarele valori:
1) anterioritatea  („înainte, dinainte"):
a) (temporală) procunoaşte „a prevedea", provedea „a prevedea" ;
b) (spaţială) promotor „cel care face să se mişte înainte" (vezi Al. Graur, Scrieri de ieri şi de azi, Bucureşti, 1970, p. 147), propăşi „a face progrese, a înainta"; „a păşi înainte", (învechit) şi cu sensul „preceda" : Propăşit de Directorul Curţii... M. Sa suindu-se pe treptele tronului.. . Uricariul, în dlr ms.; propulsa „a imprima unui obiect o mişcare de înaintare", pronaos „partea dinaintea naosului", protonic „care se găseşte înaintea silabei accentuate". în unele cazuri, anterioritatea spaţială se împleteşte cu cea temporală, ca, de exemplu : proveni „a rezulta din ceva sau de undeva";
2) ataşamentul, adeziunea („pentru, în favoarea" în opoziţie cu anti-) : proafrican „care e de partea africanilor, care susţine pe africani" ;
3) substituirea („în locul cuiva sau a ceva"): proconsul „magistrat roman care guvernează o provincie fiind investit cu autoritatea unui consul; locţiitor al consulului", prodecan „locţiitor de decan", pro-
201
nume „partea de vorbire care ţine locul unui substantiv". (în secolul trecut, de exemplu la Filimon, pronume (cf. ddrf, s.v.) e folosit cu sensul de „poreclă", deci nume folosit în locul adevăratului nume al cuiva.)
1. Uneori se foloseşte greşit termenul pronume pentru prenume (extrem de răspîndit în combinaţia numele şi pronumele, vezi Hristea, e. 220).
2. Cu această valoare (3) pro-2 apare în mai multe denumiri din terminologia lingvistică modernă, ca profrază (vezi şi proadverb, promorfem, în scl xviii (1966), nr. 3, p. 294—295).
Mai puţin clară e valoarea lui pro-2 în cuvinte ca : procrea, produce, proscrie.
e posibil ca sensul lui a se produce ,,a se prezenta în faţa publicului cu un program artistic" să aibă o oarecare legătură cu înţelesul lui pro-,,înainte".
4. Pro-2 este un prefix neologic cu etimologie multiplă : la baza lui se găsesc atît lat. pro-, cît şi gr. rcpo-, elemente derivative cu valori apropiate.
în latină, pro-, prod- aveau sensul ,,înainte, dinainte" (local şi temporal); de la el s-a ajuns la ideea de,,apărare, protecţie", de unde şi valoarea ,,pentru (în favoarea)", ,,din cauză", de asemenea şi cea de ,,substituire", ,,în locul" (Ernout-Meillet). în greacă, :up6- are sensul ,,înainte" temporal (opus lui ^stqc- ,,după") şi local (opus lui urco-) (Mirambel, l. g. 382).
Etimologia poate fi considerată multiplă şi pentru că prefixul a intrat pe diverse căi, direct din latină şi greacă sau prin intermediul altei limbi.
în legătură cu posibilitatea ca unele derivate să fi provenit din slavă, mai precis, cu posibilitatea confuziei dintre pro-t şi pro-2 (vezi p. 201, provideţ din opera lui Cantemir) s-ar putea cita şi prolog „carte de cult" (gcr i 221/4 a. 1675, în dlr ms.) — v. sl. npoAor-K (cf. şi prolog ,,discurs" Cantemir, în dlr ms.); ,,prefaţă" — gr. irp6Xoyos, lat. prologus, fr. prologue, it. prologo.
Cele mai vechi atestări sînt ale unor împrumuturi din greacă pătrunse în limba română, în secolul al XVIII-lea:
(neanalizabile) proimion „prefaţă" (Cantemir, în dlr ms.) -— gr. npooi-(juov, prolegomene „preambul, introducere" — gr. TrpoAsyo^sva, pronoisi „a (se) îngriji" (Vricariul, a. 1764, în dlr ms.) — gr. rrpovosco (^povoco); protimisis „precădere, întîietate" (Gâldi, m. 243, a. 1780)—gr. TcpoT^at^;
(semianalizabile) propedie „primele elemente de învăţătură" (Gâldi, m. 240) — gr. 7rpo7tal8sia ; proforâ „pronunţare" (Gâldi, m. 238, începutul sec. al XVIII-lea) — gr. 7i;po<popa;
(analizabile) pronaos (Gâldi, m. 239) — gr. Tcpovao^.
Unele derivate nu mai sînt folosite sau sînt rar folosite la mijlocul secolului trecut (cf. titlul unei lucrări a lui Eufrosin Poteca, Prolegomena sau precuvlntare, 1842).
Prefixul a pătruns şi prin împrumuturi din latină, unele din aceeaşi epocă cu cele greceşti, ca de exemplu : produce (Bolliac, 1835, în cill i 178) — lat. producere.
Multe derivate din latină şi greacă au pătruns, mai ales, prin intermediul limbilor romanice. De multe ori e şi greu de precizat dacă derivatul a fost luat direct din latină, greacă sau a venit prin filieră romanică : proparoxiton —- fr. proparoxyton — gr. 7rpo7T;apo£uTovo<;; proveni — fr. provenir — lat. prouenire.
Există însă împrumuturi sigure din limbile romanice, ca de exemplu : proceda < fr. proceder ;
Derivatul latinesc procedere a fost moştenit în româneşte sub forma purcede, neanalizabilă pentru vorbitori (dubletul neologicului proceda).
profera <fr. proferer ; proteja <fr. proteger ; provenienţă <it. provenienza.
în franceză, pro- se găseşte mai ales în cuvinte împrumutate: proceder, proclamer, procrier, proeminent şi în cîteva rare formaţii franţuzeşti: projeter, proposer (după proicere, proponere).
202
în cuvinte vechi şi populare găsim pour- pentru pro- pourvoir, pourchasser etc, în altele pro-e refăcut (Nyrop, g. iii 235 şi Darmesteter, t. 274).
După modelul derivatelor latineşti şi romanice s-au format unele calcuri şi adaptări (dintre care cîteva s-au menţinut) : rom. progriji — fr. procurer (Iorgovici, o. s. v.); rom. propăşi—lat. progredi ; rom. provedea— fr. pourvoir.
Derivatul prozăcut — lat. proiectus este o formaţie greşită, deoarece autorul a confundat pe iaceo ,,a zăcea", care stă la baza derivatului şi nu are participiu, cu iacio ,,a arunca", part. iactus.
Uneori nu se poate cunoaşte derivatul care a stat la baza derivatului românesc. Astfel, propune poate fi format după lat. proponere, dar şi după fr. proposer; proscrie — lat. proscribere —fr. proscrire. în cazuri rare, derivatul românesc este un calc după o formaţie germană : prourma (Bucovina) — germ. fortsetzen (cf. A. Graur, Sur quelques types de calques, în bl iv (1936), p. 193) sau un împrumut din germană: procent— germ. Prozent.
5. Temele la care se ataşează prefixul pot fi de origine diferită :
— latine (moştenite) : procunoaşte, propăşi, proscrie, provedea;
— neologice (latino-romanice): proeminent, prorector;
— comune cu albaneza : progăti ;
— greceşti: proegumen.
Pro-2 a devenit productiv în ultimii ani în special cu sensurile : „pentru, în favoarea" şi „în locul cuiva".
Mai puţin productiv, faţă de trecut, este azi prefixul pro-2 cu înţelesul de „înainte".
Menţionăm formaţii ocazionale ca prodadaist (A-i înfrunta post-mortem pe criticii prodadaiştL rom. lit. 1975, nr. 37, p. 8/1).
6. Derivatele cu pro-2 aparţin limbii literare (în special stilului ştiinţific).
Unele derivate ca : procuvîntare, proegumen, provedea sînt învechite, altele cu o circulaţie regională, ca, de exemplu, prourma.
R- vezi RĂ-X...
RĂ-± (RE-±), RE-2 (RĂ-2, RI-, R-)
Draganu, r. s. 85—88; Auerbach, v. 249—250; Iordan, stil. 207, id., lra 208—210; Ana Canarache, Re-, în cv i (1949), nr. 6, 21 — 22; Angela Pavelescu, Prefixul re- In compoziţia verbelor, în cv ii (1950), nr. 4, p. 25—26; Gh. Bulgăr, Prefixul re- (ră-)9 în smfc ii, 67 — 79; Sergiu Drincu, Derivarea cu prefixul neologic re- in limba română, în Studii lingvistice, Timişoara, 1972, p. 93-109.
1. Uneori e greu de delimitat prefixul răs- de prefixele răx- şi re-2 la temele cu s-, z- iniţial (vezi p. 210), ca de exemplu : răsuci, răsufla, răzbiera etc.
în dlr se menţionează ca etimon al lui revărsa: ră(s)- -f- vărsa; cît despre răbufni, acesta are ca variantă pe răzbufni.
203
2. Prefixele ră-x şi re-2 sînt dublete etimologice, primul fiind moştenit, al doilea împrumut neologic. Cele două prefixe au valori apropiate. De multe ori e greu de stabilit dacă avem a face cu prefixul vechi ori cu cel neologic, ca în exemplele: răafla (a. 1751, Uricariul X 106, în dlr) — reafla, răciţi (E. Petrovici, Limba lui Cantemir, în lr ii, 1953, nr. 6, p. 13) — reciti, în care primele derivate ar putea fi formate cu ră-x moştenit, deoarece sînt atestate în unele texte vechi.
Prefixul moştenit ră-x are în unele scrieri varianta re-x, ultima sub influenţa lat. re-, de exemplu : raduce (Moxa, în dlr ; Dosoftei, Cantemir, în dlr) — reduce (Cantemir, în smfc ii 69), răpune (M. Costin, în dlr) — repune (Alecsandri, în dlr).
în legătură cu formele remîne, repune, resări, resuna etc, care se întîlnesc la unii scriitori şi cărturari din secolul al XlX-lea şi care nu par a corespunde unei pronunţări reale cu e, fiind mai degrabă produs al ortografiei pseudoetimologice, de influenţă latină a timpului, vezi G. Istrate, o problemă controversată: literarizarea, în ,,Studii şi cercetări ştiinţifice", Iaşi, 1956, fasc. 1, p. 1 şi urm., Hristea, e. 312.
Prefixul neologic re-2 are varianta ră-2, fie prin analogie cu vechiul prefix râ-v fie datorită unei pronunţări regionale : răcurgere ,,reflux" (I. Eus, la Ursu, t.), răduce Mat. (Asachi, în dlr), răflus „reflux" (ms. a. 1785, în dlr), răcădea, râsorbi, raţinea (ultimele trei exemple la P. Maior), vezi şi răafla (a. 1751, Uricariul, x, 106, în dlr) — reafla, răvărsa [Biblia, 1688, în dlr) — revărsa.
Gf. Ursu, t. 266—267, id., Cărţi de popularizare traduse de Petru Maior, în lrx (1961), nr. 2, p. 141.
Bi- este o variantă rară : riposta, înv. riuniune „reuniune".
înainte de teme care încep cu vocala a prefixul re-2 are varianta r-: ralia, rapel, rotaşa (uneori coexistă ambele forme, cu re- şi r-, ca în : reanima — ranima, reangajat—rangajat).
1. în ceea ce priveşte derivatul răntu(r)na, aici avem a face cu ră-\- (i)nturna, deci o variantă a temei,  nu a prefixului.
2. Rar, r- pentru re- apare şi înaintea vocalei -e-, ca în revoca2 ,,a evoca", resconto ,,reescont".
3. Ră-X. în dlr sînt înregistrate 11 derivate analizabile cu prefixul ră-x.
Derivatele sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : răbufni, răduce, rămîne cf. mînea, răntufrjna, răpune, răsări1, răsuna, rătunde „a reteza" (cu privire la stupi);
Derivatul răsări1 ,,a încolţi" provine din lat. *resalire (cf. dlr), răsări2 (înv.) ,,a se rătăci"; ,,a pleca" e o formaţie românească din răs- + sări (cf. dlr). Răpune se analizează formal prin verbul pune, deşi s-a îndepărtat, din punct de vedere semantic, de acesta din urmă. în dlr e înregistrat verbul a rătunde, cu două sensuri: a. ,,a rotunji", b. ,,a reteza (2)". în ceea ce priveşte etimologia propusă pentru acest cuvînt, credem că aceasta ar putea sta numai la baza celui de al doilea sens, fiind probabil un derivat cu prefixul ră- (râ- + tunde > rătunde). Răfreca (vezi dlr, s.v. refeca) ,,a cîrpi" (Hasdeu, în smfc ii 69), ,,a coase cu refec", p. ext. ,,a tivi" (dlr) e considerat de către Hasdeu că s-a format din lat. refricare reînnoi" (răfreca, râfeca), etimologie acceptată de Puşcariu şi dlr.
— un substantiv (formaţii parasintetice) : răgloti „a lupta, a se război cu cineva" cf. gloată, răguşi cf. guşă;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: răgăoace 1 „cavitate, orbită" ;
Formaţie semianalizabilă: răfăcanie „fierberea ţuicii a doua oară" cf. prefăcanie.
204
Re-2. Numărul derivatelor analizabile cu re-2 din dlr este de 283. La acestea se adaugă 55 de derivate din alte izvoare :
rabatere Geom. (dn2), reagrariza (Iordan, lra), reagrava (dn2), realbăstri (Drincu, lucr. cit.), realiniere (dn2), reanclanşare Fiz. (ltr2), recalibru (dn2), recoloniza (Iordan, lra), recombinare (der, ltr2), reconsolida (dn2), reconversiune (der, dn2), recristalizare (der, dn2, ltr2), re-cromare (ltr2), recurba (dn2), redevelopare (ltr2), rediscuta (dn2), redistilare (ltr2), redistribuire (der), redubla(smfc ii 75), reevoca (Iordan, lra), reexistenţâ (ib.), reexpedia (dn2), reexporta (der, dn2), refabrica (Iordan, lra), refilare (ltr2), reflotare (ib.), refolosibil (scînteia, 1966, nr. 6872, p. 5/6), reformula (Iordan, lra), refundamenta (ib.), regăurire (ltr2), reimigra (Drincu, lucr. cit.), reimporta (dn2), reinvita (ib.), reimpopora (Drincu, lucr. cit.), relncăpea (ib.), reinchina (ib.), reinregistra (ib.), reinstâpîni (Iordan, lra), remedita (g l 1966, nr. 39, p. 2/3), remigra (Drincu, lucr. cit.), reorchestra (dn2), reordonanţă (ib.), reoxjÂare (ltr2), re-pecetlui (Drincu, lucr. cit.), reporni (Iordan, lra), rerafinare (ltr2), reruraliza (Iordan, lra), resabota Cf. (ltr2), reşăpafe (ib.), resufleţi (Şincai,* o.i cxc), retăbăcire (ltr2), retăcea (gl 1968, nr. 10, p. 7/5), revalahiza (Iordan, lra), revitaliza (ib.).
Derivatele cu prefixul re-2 sînt :
I verbe,   analizabile în raport cu :
— un verb : reabona, readuce, realipi, reaminti, reangaja, reapărea, recalifica, recăsători, reclădi, reda, redeveni, reface, renaşte, reorganiza, restrînge, retipări, revalorifica, revărsa, revedea, reveni etc.;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : repatria, repărţi, resufleţi ;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv (unele de origine verbală) : reapariţie, recirculaţie, recompoziţie, recristalizare, recromare, reflux, remuşcare, resursă etc.;
III adjective (de origine verbală), analizabile în raport cu un adjectiv : reangajat, reeligibil, refolosibil, retras, reţinut etc.
Nu am inclus în suma formaţiilor cu re-2 pe reabilita, recapitula, recomanda, recita, reculege, recurge, redresa, resemna, reşedinţă pentru că nu sînt analizabile semantic în limba română.
Cele mai numeroase derivate cu prefixul re-2 sînt cele verbale, analizabile prin verbe.
Numeroase derivate sînt supraprefixate (vezi p. 259).
Formaţii semianalizabile: recriminare, cf. incriminare; refeminiza (contemporanul 1959, nr. 35, p. 4/3), cf. feminin; refrigera , ef. frigorific; regrada (ltr2), cf. degrada; regresa, cf. progresa; regurgi-taţie (der, dn2), cf. ingurgitaţie; remite, cf. emite; reprima, cf. oprima; restaura, cf. instaura; restitui, cf. institui; restrictiv, cf. constrictiv; resurecţie, cf. insurecţie; revoca2, cf. convoca etc.
Multe dintre formaţiile semianalizabile cu re-2 se raportează la cele semianalizabile derivate cu prefixele în-x (in-x), con-.
După Gh. Bulgăr (lucr. cit., p. 77), prefixul re- nu se ataşează, în general, la cuvintele care încep cu r+ vocală, din motive „eufonice". Se cunosc totuşi unele derivate de acest fel: reromanizare, rerafinare, reruralizare.
4. Re-2 are următoarele valori: 1) repetarea   acţiunii:
a) în acelaşi fel: realege, reaprinde, redistribui, redistila, reedita, reevalua, reinstala etc.;
Acelaşi sens îl are şi rd-! în derivate ca răafla (De atunci nu să mai răafla zapisul. (a. 1751, Uri--cariul, X, 108, în dlr), răciţi (E. Petrovici, Limba lui Cantemir, în lr ii, 1953, nr. 6, p. 13).
b) în alt fel: recalifica „a obţine o nouă calificare", recarbura „a îmbogăţi un carbon (oţelul în stare topită)", reconsidera „a privi, a cerceta, a interpreta dintr-un nou punct de vedere", reeduca „a reface -educaţia (greşită) a cuiva", renaşte „a se naşte din nou, a reapărea", reorganiza „a organiza pe baze noi", retrata „a trata un material textil
205
cu anumite soluţii pentru a-i mări rezistenţa", reutila „a utila din nou a înzestra cu un nou utilaj"; ?
Ideea de „repetare a acţiunii" apare mult mai clar în contextele în care derivatul cu re- se găseşte alături de bază: N. a pus şi repus totul în ordine (Iordan, stil. 207).
2) intensificarea unei acţiuni (uneori poate cu o nuanţă perfectivă), a unei însuşiri, a unei calităţi: recunoaşte „a se cunoaşte în altul, a cunoaşte aşa cum trebuie după anumite semne caracteristice" relansa „a mări miza la cărţi", relupta „a se lupta din răsputeri", resimţi „a simţi puternic ceva", dar şi „a simţi", restrînge „a micşora a reduce, a strînge mai mult", reuni; revestit* „foarte vestit" (Aguşită al lui Topală, Care-i mîndru făr' de seamă Şi, de revestit prin tară, Bate turcii de-i omoară, mat. folk. i 53), renegat, renume.
Cu această valoare apare şi vechiul prefix ră-± în derivate ca : răbufni „a răsuna puternic, a ţîşni cu putere", răsuna „a suna tare şi prelung" răvărsa (revărsa) „a se vărsa peste margini, a ieşi din albie, a inunda";
Valoarea de intensificare apare şi în unele cazuri în care derivatul este corelat cu cuvîntul de bază : trecînd şi relrecînd (smfc ii 74); vezi şi Iordan, stil. 207, unde se arată că ră- exprimă intensificarea acţiunii „atunci cînd verbul simplu există alături de cel compus" (bufnea şi răbufnea).
3) restabilirea situaţiei vechi, iniţiale; întoarcerea la starea dinainte : readuce „a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte", realipi „a lipi din nou, a alipi la loc", recuceri „a cuceri din nou, a lua înapoi", reda „a da din nou cuiva un lucru, o situaţie etc.; a restitui", reîncadra „a încadra pe cineva din nou într-un post pe care 1-a ocupat anterior", redeveni „a se face din nou aşa cum era înainte", reechilibra „a reveni la starea de echilibru", reface (a-şi reface sănătatea), relua „a lua din nou", dar şi „a lua îndărăt", reprimi „a primi înapoi", restabili „a stabili din nou, a aduce în starea de la început (sau în alta mai bună)", revalorifica „a valorifica din nou, a repune în valoare";
4) mişcarea înapoi (sens care înglobează uneori şi pe cel de sub punctul 3) : repatria „a se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie, după o absenţă îndelungată", reprivire „privire retrospectivă", retrage „a trage înapoi", reveni „a veni înapoi", reflux „retragere periodică a apelor unei mări sau ale unui ocean" ;
Un sens apropiat poate fi întîlnit şi la următorul derivat cu ră-t: răduce ,,a fi la fel, similar cu cineva sau ceva" (Moxa, în dlr).
5) opoziţia, reacţia : reacţiona „a răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acţiune din afară", remustra „a exprima o opinie contrară, a ridica o obiecţie, a protesta (Am remustrat în contra acestei pretensiuni. Sbiera, în dlr ms.), resentiment „sentiment ostil faţă de cineva, pornire (izvorîtă dintr-o nemulţumire mai veche)";
Dicţionarul lui Protopopescu şi Popescu (1862) pune pe primul plan acest sens al prefixului: „particulă care intră în componenţa mai multor ziceri spre a arăta înţeles împotrivitor, poftitor sau înmulţitor''.
6) „aşa cum trebuie" : recunoaşte, reprezenta, remite;
7) rol de indicator;
a) al repetării unei acţiuni: reaminti „a(-şi) aminti din nou, a rechema în minte", redubla, reînnoi „a schimba din nou, a face iarăşi nou";
b) al mişcării înapoi: reîntoarce „a se întoarce din nou la locul de plecare, a reveni", rănturna (răntuna) „a răsturna, a întoarce" (Var-laam, la tdrg) ;
206
c) al opoziţiei: relupta „a lupta contra, a se împotrivi" (Mureşanu, Poezii, 1868, p. 113), reînvia „a reveni la viaţă (după ce a murit);
a mv^e'derivatele ^ care prefixul are rol de indicator sînt legate formaţiile cu re-2 avînd valoare lexical-gramaticală (vezi sub 2) sau numai gramaticală (de exemplu, tranzitivizarea într-un caz ca retăcea „a trece sub tăcere, a ascunde"); de la acestea din urmă s-a putut ajunge la derivate al căror sens este egal cu al bazei.
în unele derivate cu re-2 sau ră-x valoarea prefixului nu e suficient de clară : reieşi, remarca, remuşcare; rămîne(a) ; în altele, ca : reîntoarce, reconvalescenţâ, recurba, resuge, valoarea derivatului este egală cu cea a bazei.
Se pare că în limba contemporană există tendinţa de a se abuza de formaţiile în care prefixul are rol de indicator sau de derivatele avînd acelaşi sens cu al bazei (vezi reaminti, reînnoi resimţi, regăsi etc). Folosirea derivatelor în locul celor „simple" este nejustificată în exemple ca: Este bine ca omul să-şi reamintească de satul natal; Plec astăzi la Bucureşti, dar mă reîntorc peste două zile (Iordan, lra 209).
Apropiate de exemplele de mai sus sînt şi tautologiile (N. reia din nou chestia) care „trebuie condamnate" (id. ib. 208).
5. Prefixul ră-x provine din lat. re-, de la care a moştenit unele sensuri.
în latină, re- avea valorile următoare : mişcare înapoi (recedo, respicio, redeo), întoarcere la starea anterioară (reficio, restituo), intensificare (repulso, recino), repetare (recanto), mişcare în sens contrar, opoziţie (recludo, renuntio, reuelo). în latina tîrzie re- e frecvent, mai ales, cu sensul de „întoarcere la starea anterioară, la punctul de plecare". In unele cazuri, sensul derivatului e apropiat de cel al temei, ca, de exemplu: remanere (= mânere), resecare secare). Cf. Ernout-Meillet, s.v. ; Bourciez 209; Nyrop, g. iii 221; Meyer-Lubke, g. ii 681 ; Rohlfs, g. iii 359-360; Gh. Bulgăr, lucr. cit., p. 67.
în limba română, lat. re- a fost moştenit în cuvinte ca : (analizabile) lat. reducere>rom. răduce (cf. dlr), lat. reponere>rom. răpune (cf. cade, tdrg, dlr), lat. resonare> rom. răsuna (cf. cade, Scriban, dlr- după tdrg: răz- + suna), lat. reversare> rom. revărsa (cf. cade, tdrg- în dlr: ră(s)-+ vărsa); (neanalizabile) lat. repausare> rom. răposa, lat. respondere > rom. răspunde, lat. repausum > rom. repaos.
în unele cuvinte prezenţa prefixului e neclară, dar unele etimologii pornesc de la derivate latineşti cu re- (vezi râfr'eca p. 204). în reteza, după Puşcariu (s.v.) am avea de-a face cu un derivat de la *recaedio, iar după Candrea (cade s.v.), de la *retundio ; mai convingătoare este etimologia propusă de acad. Al. Graur, care consideră etimon al lui reteza pe lat. *retizo < s-etae („arbori care cresc pe malul unui rîu") + (Notes d'etgmologie roumaine, în bl iv (1936)',' 110). Acelaşi autor nu exclude nici posibilitatea ca la baza derivatului românesc să fie lat.' retare „a curăţa albia unui rîu" (comunicare orală).
Pe teren românesc s-au format derivatele : răafla, răbufni, răciţi <ultimul fiind o creaţie a lui Cantemir).
Cele mai vechi atestări cu ră- se găsesc în scrieri din secolele al XVI-lea — al XVII-lea : rămîne (Coresi, în dlr), răpune (M. Costin, în dlr), răvărsa (Biblia, 1688, în smfc ii 69).
Prefixul neologic re-2 a fost împrumutat din latină şi din limbile romanice (mai ales din franceză), prin împrumuturi ca : (analizabile) reclasa — fr. reclasser, recompensa — fr. recompenser, reconfirma — fr. reconfirmer, recopia — fr. recopier, reduplica — lat. reduplicare, relansa
— fr. Hlancer; (semianalizabile) releva — fr. relever; (neanalizabile) recupera — fr. recuperer.
Unele împrumuturi au venit probabil pe mai multe căi: repauza
— fr. repauser, it. riposare; repeta — fr. repeter, germ. repetieren.
207
Pe teren românesc s-au format unele adaptări, calcuri şi semicalcuri: reîmbla — lat. reambulare (cf. dlr), remustrare — germ.' remonstrieren (sub influenţa lui mustra); reapărea — fr. reapparaître, recîştiga — fr. regagner, recoace — fr. recuire, recompune — fr. recomposer, reîntoarce — fr. retourner; renume — fr. renom, resimţămînt — fr. ressentiment.
Cele mai multe calcuri sînt după franceză ; foarte rare sînt cele după germană: rom. repăşi — germ. zurucktreten (A. Graur, Sur quelques types de calques, în bl iv (1936), p. 193; în dlr se menţionează că e un calc după magii, visszalep), rom. retăcea — germ. verschweigen (rom. re- corespunde germ. ver-).
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi chiar în secolul următor, s-a încercat să se redea prefixul neologic re-2 prin vechiul prefix românesc râ^ (vezi şi p. 204). Acest procedeu nu s-a impus (cf. S. Drincu, lucr. cit., p. 96—97).
Uneori e greu de stabilit din ce limbă provine cuvîntul după care s-a format derivatul românesc. Un cuvînt ca recere (A luat măsurile recerute spre a introduce ortografia. Odobescu, în dlr) poate fi format fie după fr. requerir, fie după lat. requaerere; reduce după lat. reducere, fr. reăuire, germ. reduzieren; reieşi   „a izbuti" — it. riuscire, fr. reussir.
Multe derivate s-au format în limba română probabil fără model străin: reangaja, reaprinde, reaşeza, recăsători, reîncadra, reîncolti, reînfiinţa etc.
Uneori e greu de precizat dacă derivatul este un calc sau e o formaţie fără model din altă limbă. Astfel: reciti, reclădi, recunoaşte, repune, revedea pot fi socotite semicalcuri după fr. relire, rebâtir, reconnaître, reposer, revoir, dar şi formaţii independente de acestea din urmă; de asemenea recăpăta (a. 1853—1854) „pare a fi un derivat autohton (cf. însăfr. recevoir, dar mai ales lat. recipere)" (vezi S. Drincu, lucr. cit., p. 97).
Cele mai vechi atestări cu prefixul neologic re-2 se găsesc în texte din secolul al XVIII-lea: reduce (în smfc ii 69), redobîndi (a. 1750, în smfc ii 70).
DupăS. Drincu (lucr. cit., p. 100-101), în secolul al XVIII-lea derivatele cu re- apar sporadic, dar numărul lor creşte între 1780 şi 1860 şi, îndeosebi, între 1830 şi 1860. Acelaşi autor înregistrează următoarele derivate fără model străin la sfîrşitul secolului al XVIII-lea si în cursul celui următor (între 1780 şi 1860) : reafla, recăpăta, reîmpinge, reindrepta, reîntoarce, 'reînvia etc.
Sensurile din română ale prefixului neologic re-2 sînt asemănătoare cu cele din limbile romanice (care continuă situaţia din latină, vezi p. 207).
în aceste limbi prefixul are sensurile: repetare (fr. reprendre, refaire, it. riparlare, ripopolare, rimangiare, sp. recargar), restabilirea situaţiei anterioare (fr. regagner, refermer), mişcare înapoi (fr. revenir, it. ritornare, ridare), opoziţia (fr. se rebiffer), intensificarea, terminarea acţiunii (fr. riunir, ramasser, rechercher, it. riempire „fare il pieno", riguardare, risentire). In unele derivate sensul prefixului este neclar (fr. raccourcir, renfermer, remplir, it. rallentare, radunare, riserbare) (cf. Nyrop, g. iii 221, 236, Rohlfs, g. ii 359-360, Tekavcic, g. i. iii 155—156, Robert, s.v.).
în unele formaţii, caracterul analizabil al derivatului în raport cu cuvîntul de bază este numai formal, şi nu semantic (cele două cuvinte s-au îndepărtat din punctul de vedere al sensului, vezi p. 205). Explicaţia „îndepărtării" semantice dintre derivat şi cuvîntul de bază trebuie căutată în faptul că primul a fost împrumutat în română doar cu unele sensuri. Numai în limba de origine ne putem da seama de valoarea lui re- (pentru sensurile cuvintelor reculege, recurge, redresa, remarca vezi valorile corespunzătoare ale derivatelor din franceză : recueillir, recourir, redresser, remarquer; cf. Robert, s.v.; Hatzfeld-Darmesteter, s.v.).
situaţie apropiată de limba română, în ceea ce priveşte părţile de vorbire derivate, se găseşte şi în celelalte limbi romanice. G. Rohlfs menţionează, de exemplu, că în italiană ri-formează, în special, derivate verbale, intrînd rar în derivare cu alte părţi de vorbire (g. ii 360).
6, Temele la care se ataşează vechiul prefix ră-x sînt, în cea mai mare parte, de origine latină. Răbufni are la bază o temă onomatopeică, iar răciţi o temă slavă.
Temele la care se ataşează prefixul neologic re-2 sînt de diverse origini, atît vechi, cît şi noi:
— latine (moştenite) : readuce, reafla, realege, reaminti, recunoaşte, reda, reface, reîntineri etc.;
— slave : reclădi, reivi, replămădi etc.;
— maghiare : reîntîlni ;
— turceşti: recîntări ;
— greceşti: retipări ;
— neologice (latino-romanice) : reamenaja, reajusta, reanima, reexporta, reeduca, reîncadra, reutila etc.
7. în trecut prefixul ră-x a fost puţin productiv. Azi e neproductiv, fiind înlocuit de re-2, care este unul din cele mai productive prefixe neologice româneşti. Derivate cu re-2 se formează necontenit în limba actuală.
„De fapt re- se poate astăzi alătura la orice temă verbală" (Graur, t. 257; vezi şi S. Drincu, lucr. cit., p. 103). în legătură cu productivitatea ridicată a prefixului re- în franceză, vezi Otto Duchacek, Sur le probleme de Vaspect et du caractere de Vaction verbale en frangais, în „Le francais moderne" 1966, nr. 3, p. 169.
8. Derivatele cu prefixul moştenit ră-x aparţin tuturor varietăţilor limbii.
Derivate cu prefixul neologic re-2 pot fi găsite în toate stilurile limbii literare.
1. Unele derivate sînt creaţii ocazionale, personale, ca de exemplu: refi „a reveni" (Ascultă şi cîntâ şi tînăr re fii. Macedonski, în dlr).
2. Printre derivatele cu prefixul re- unele sînt învechite, rare : restatori „a restatornici" (Bari-ţiu, în dlr), rechema2 „apretinde" (a. 1831, în dlr), recere „a cere (din nou), a solicita" (Bariţiu, Barcianu, în dlr), reagent Chim. (dlr), refrunta „a înfrunta" („Curierul românesc" 1848,'în dlr), resuge „suge" (Heliade, o. i 113, în dlr), reîmbla „a hotărnici" (Şincai, în dlr).
9. Prefixul re-2 are următoarele compuse : ra-, ran- (ram-) şi rin-(rim-), la care se poate adăuga res-2 din formaţii semianalizabile.
Ra-, compus din r- şi prefixul a-v se identifică în două formaţii verbale : racola şi înv. rasenina „a se însenina din nou" (Heliade Eădu-lescu, în dlr) ; pentru ultima formaţie cf. şi resenina.
Ran- (cu varianta ram-), compus din r- şi prefixul an-5 (cu varianta am-), se identifică în verbele rambursa, ranversa şi în substantivele ranfort „element care întăreşte o construcţie" şi ranfluare „repunere în stare de plutire a unei nave scufundate".
Rin- (cu varianta rim-), compus din r- şi prefixul in-± (cu varianta im-x), se identifică în verbul înv. rimbomba „a răsuna" şi în substantivul înv. rinfort „întărire".
în formaţia semianalizabilă respinge cf. împinge se poate identifica prefixul compus res-2 < re-2 + s-.
Prefixele compuse cu r- trebuie deosebite de situaţiile în care r- se adaugă la teme prefixate anterior cu a-x (de tipul racomoda, racorda), respectiv cu an-h (ramplasa); vezi Introducerea, p. 8.
Prefixele compuse cu re-2 şi formaţiile în care apar sînt în general împrumutate : ra- din franceză (racola < racoler) şi din italiană (rasenina, adaptare după rasserenare); ran- (ram-) din franceză (rambursa < rembourser, ranfort < renfort; ranfluare, adaptare după renflouage) ; rin- (rim-) din italiană (rimbomba < rimbombare).
208
14 - c. 1539
209
RĂ-« vezi RÂ-
RĂS- (RĂZ-, RES-J
Auerbach, v. 250 ş.u.; Iordan, stil. 207-210; Gh. Bulgăr, Prefixul râ«- în limba română, în smfc i 17—28; Ocheşeanu, p. 36—39.
1. Uneori e greu de delimitat prefixul răs- (raz-) de prefixele ra-, şi re-2 la temele cu s- iniţial (vezi p. 203).
2. Prefixul răs- are varianta fonetică răz- înainte de consoane sonore (cu excepţia lui z: răszice) : răzbate, răzăa, răznepot.
Derivatele cu răs- formate de la teme care încep cu s se scriu de obicei cu dublu s: răssec, răsstrăbun etc, pentru a se evita confuzia cu prefixul ra-i (re-J. In asemenea situaţii se întîlneşte adesea si scrierea cu cratimă între prefix şi temă (vezi şi p. 297).
1. Uneori se întîlneşte însă şi scrierea cu un singur 5, mai ales la teme cu s + consoană (vezi în dlr rascadea, rastrâbun, rastrămoş, răstrănepot etc), dar si la s + vocală (vezi în dlr răsări*) • de asemenea, în derivate a căror temă începe cu z + consoană nu se notează uneori consoana finală a prefixului (razbiera dlr). In exemple de acest fel prefixul ras- poate fi confundat cu ră- (re-)
2. In cuvinte semianalizabile sau neanalizabile apar variantele : râş-, râj-, rîs-, roş-, ros- ruz- * răşchira, răjghina (rîsghina), rospiscă „chitanţă", roşmiriţă „răzmeriţă", roscoalâ „răscoală", roştoc „răstoacă", ruzvali „a curăţa copacii de crengi".
3. Rareori înainte de sonore apare grafia râs- (rasvîrî) şi, mai rar, raz- înainte de surde (râz-fira).
Foarte rar întîlnim şi varianta fonetică res-± (învechită şi regională) • resuci (cf. Hodoş, în dlr). '
Uneori forma res-x (rez-J este o variantă grafică, folosită în scopul de a se da prefixului un aspect latin : resbunare (a. 1846, în dlr), rea-cumpâra (ib.), resplată (smfc i 24), resurla (Heliade, o. i 198), rezleti (smfc i 24), vezi şi p. 213.
în ceea ce priveşte pe răstrişte (răs- -f. trişte), acesta apare în limba literară sub forma restrişte.
3. în dlr sînt înregistrate 103 derivate analizabile; la acestea se adaugă 27 derivate din alte izvoare :
răscăpâra (smfc i 22), răscitat (ib.), răsclnta (Văcărescu, la Rosetti-Cazacu-Onu ilr i 527) răscoase „a coase de tot" (Rosetti, l. d. 80), răscrâpa (smfc i 23, 39), răscrie (flacăra 1967, nr. 38, p. 4/2), râscurma ,,a scurma, a răscoli" (Udrescu, gl.), râscută (tdrg s v răz-), râsfadă „gălăgie, zarvă" (Udrescu, gl.), răsflori (Puschilă, d. 67), răsimpunqe (Densusianu, în gr. s. iv, 1930, 2, p. 366), răsjunghia (ib. ib.), răsplanuri pl (smfc iv 20) răspune (Densusianu, loc. cit), răssec (ib. ib., p. 367), râssfinte (id., ib.), răsspuri (cf. şpur „copil nelegitim") „copiii şpurilor" (Scurtu, t. î. 77), răstăia (smfc i 21),' răstriga (ib p. 39), râzbojoci pl. (ib., p. 23), răzdeochi (Densusianu, loc. cit.), râzduce (id ib , p. 366)' răzmaţe (id. ib., p. 367), răzmirat (smfc i 23, 39), râzneam (ib., p. 38), răzvîntura (Cosmic* Aeneis, Bucureşti, 1896, p, 195), resurla (Heliade, o. i. 198).
Nu am luat în consideraţie următoarele derivate cu etimologie nesigură: răscoboală „necaz pacoste"(dlr, cf. boală), rdscoci/id„parteamorii"(dlr, cf. scoc), râstăbusi(reg.)„a împrăştia" (dlr, cf. buşi) ; cît despre râsfug „boală contagioasă a oilor" (< răs- 4- 'foc) dlr, e mai greu de stabilit o legătură semantică şi formală între prefixul răs- şi temă.
Derivatele cu prefixul răs- (răz-) sînt : I verbe,   analizabile în raport cu :
— un verb : răscoace, răscroi, răsfrînge, răsplămădi, răstăia, răzbate, răzbubui etc.;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : răsfăţa, răsfira, răsfoi „a întoarce foaie cu foaie o carte, un ziar etc.";
210
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: răscruce, răsfadă, răspas, răstimp, răznepot etc.;
III adjective,  analizabile în raport cu :
— un adjectiv (provenit uneori din participiu) : răscunoscut, răzbu-curos, răzbuzat, răzmirat;
— un substantiv (formaţie parasintetică) : răzmăţat „în dezordine" ;
IV numerale,  analizabile în raport cu un numeral: răzmii;
V adverbe, analizabile în raport cu un adverb : răsalaltăieri, răspoimîine.
Dintre derivate cele mai numeroase sînt verbele.
Formaţii semianalizabile: răsceafăr „luceafăr", răsprăştia, cf. împrăştia; răspunge, cf. împunge; răstoarce, cf. întoarce; răzbucni, cf. izbucni etc.
4. Prefixul răs- (răz-) are următoarele valori:
1) îndepărtarea, mişcarea spre exterior; împrăştierea, extinderea :
a) în spaţiu : răscroi, răsface „desface", răsfira, răsfoi, răsfrînge, răsturna, răzbate, răzbucni „a ţîşni, a revărsa", răzbuşi „a străbate" (Novacoviciu, în dlr), răzbuzat (despre buze) „răsfrînt" ;
b) în timp : răspas, răspoimîine, răstimp.
în cazul lui răsalaltăieri, prefixul poate exprima „un fel de superlativ" (cf. Iordan, stil. 209); cf. răspoimîine.
Cu acelaşi sens întîlnim prefixul în derivate în care marchează un grad de rudenie mai îndepărtat pe linie ascendentă sau descendentă : râz-bunic „străbunic" (Sadoveanu, în dlr), răzmamă „străbunică", răzneam „rudă îndepărtată în linie ascendentă, strămoş", răznepot, răsspuri.
1. Vezi şi râzbunic cu alt sens decît cel de mai sus şi anume în corelaţie cu bunic (puţin îmi pasă de bunicu şi răzbunicu său Iordan, stil. 210).
2. Sensul 1 („depărtare" în timp şi spaţiu) e foarte apropiat (şi uneori se poate confunda) de 2 („intensificarea") (vezi şi STRĂ- p. 226).
2) Intensificarea unei acţiuni, a unei însuşiri sau^ a unei cantităţi: răscoace, răsfierbe, răspierde „a prăpădi de tot" (gcr, în dlr), răsplămădi, răsscăpăra, răssemăna „a împrăştia foarte tare" (Dosoftei, la Bulgăr, lucr. cit., p. 21), răstăia, răzbubui, răzgudui, răzmuia „a muia tare" (şez., la Bulgăr, lucr. cit., p. 22); răscunoscut „foarte cunoscut", răsputere (în loc. adv. din răsputeri „din toate puterile, foarte tare"), răzmii.
Cele mai multe derivate cu acest sens apar în corelaţie cu cuvîntul de bază : bucuros şi răzbucuros (Creangă, la Bulgăr, lucr.cit., p. 23), citat şi răscitat (gl, la Buigăr, lucr. cit., p. 23), îţi cred şi-ţi răscred (Sbiera, în dlr).
Datorită expresivităţii lor, derivatele de acest fel pot fi create la nevoie de orice vorbitor pentru a sublinia valoarea intensivă a acţiunii sau cea de superlativ a însuşirii.
în cazul unor substantive derivate legate de temă ca : Intinsori de iarbă, cu nenumărate cute şi răscute; ca să te îndepărteze de Manole Cumpătă, de atîţia veri şi răzveri, corelaţia arată o cantitate mare de obiecte (Iordan, stil. 208).
3) Eepetarea acţiunii: uneori prefixul exprimă în acelaşi timp repetarea şi intensificarea, mai ales în cazul corelaţiei derivat + temă: răscînta ,',a cînta din nou" (I. Văcărescu, la Eosetti-Cazacu-Onu, ilr i 527), războteza „a primi din nou botezul" ; „a schimba numele" (Eusso, la Bulgăr, lucr. cit., p. 24), răzjudeca „a (se) socoti din nou, a cumpăni (mai bine) faptele", răzvot „votare din nou" (cade, s.v.); citi şi răsciti înseamnă „a citi de mai multe ori", dar şi „a citi
211
mult", da şi răzăa „a da mult", dar şi „a da mereu", fierbe şi răs-fierbe etc. (vezi şi Iordan, stil. 208).
Totuşi, în unele corelaţii de acest fel prefixul are exclusiv valoarea de repetare fără a cumula şi pe cea de intensificare, ca, de exemplu : Eu vă scad Vă răscad („scad din nou") mat. fole., în dlr.
Corelaţia poate apărea şi cu un sinonim (derivat) al cuvîntului de bază : De-a doua oară socotind şi răschitind... gîndul în alt chip începu a i se pleca. Cantemir, în dlr.
4) De la valoarea de „repetare, reeditare a unui fapt" se poate ajunge uneori la sensul de readucere, revenire la starea iniţială : răzbuna cu sensul etimologic „a face din nou bun ceva, a restabili forma bună, dreaptă care a fost tulburată, schimbată; p. ext. a însemna" (Cînd te văd, badeo, la lună, Inima mi se răzbună. Hodoş, la Bulgăr, lucr. cit., p. 25), răscumpăra „a cumpăra (revenind la starea de lucru cumpărat)" (Am vîndut şi TJrsului logofăt şi am răscumpărat-o (a. 1733) Uricariul^XXIV, în dlr) (vezi şi Iordan, stil. 209).
5) îndepărtarea (sensul 1) poate duce şi la negarea înţelesului pe care-1 are cuvîntul de bază, la valoarea de opoziţie: războli „a se vindeca de o boală", răscloci „a se dezbăra de clocit", răscucăi „a desface, a elibera de cîntecul cucului, a scăpa pe cineva de o vrajă" (Anuarul Arhivei de FolMor, în dlr), răspăr cu sensul iniţial „contrar direcţiei fireşti a părului" (începu a-l netezi pre spate şi pre coaste în păr şi răspăr. Ţichindeal, în dlr), răspopă „persoană căreia i s-a luat calitatea de popă", restrişte „situaţie grea, şir de nenorociri care se abat asupra cuiva" (trişte „soartă, destin, noroc").
6) în unele derivate, prefixul are rol de i n d i c a t o r fie al repetării, fie al îndepărtării: răscrăci şi răscrăcăra „a îndepărta mult picioarele unul de altul; a crăci", răscurma, răstoarce „a răscumpăra, a da înapoi o lovitură" (Am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Creangă, în dlr), răsuci (uneori în corelaţie cu cuvîntul de bază : Dormi sucit, răsucit, gl, 1966, nr. 5, p. 5/1).
în unul şi acelaşi derivat prefixul răs- poate apărea, în împrejurări diferite, cu diverse valori. Astfel, unele formaţii în care răs- are sensul de „contrar", ca : răsconvinge „a crede contrariul" (Caragiale, în dlr), răstălmăci etc, în corelaţie cu cuvîntul de bază capătă un sens intensiv : M-am gîndit şi răzgîndit din capul locului (= m-am gîndit mult, la toate soluţiile) Alecsandri, în dlr, convins şi răsconvins („foarte convins"), a tălmăci şi răstălmăci („a tălmăci mult") (vezi şi Iordan, stil. 209).
în unele cazuri, ca, de exemplu, răscheie „clanţă", valoarea prefixului e neclară.
5. Prefixul răs- (răz-) provine din v. sl. pas- (pac-).
în slavă prefixul p*3- avea următoarele valori: împrăştierea în diferite direcţii, intensificarea, repetarea, separaţia, slăbirea acţiunii.
Vezi Fr. Miklosich, Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen, II, 1879 — 1883, p. 413; Vaillant, v.s. 340 ; a. Meillet et a. Vaillant, Grammaire de la langue serbo-croate, Paris, 1924, p. 233; Rosetti, ilr 321.
Prefixul slav a pătruns prin derivate slave, dintre care unele sînt analizabile în româneşte : pacTonHTH ca > a (se) răstopi, pasKO/vkTH > a războli ; (semianalizabil) paâKHTH > răzbi ; (neanalizabile) pacroMHTH > răstoci „a abate cursul unei ape pentru a prinde peşti în albia secată", paâKparHTH > răzvrăti, paâKOH > război.
în ce priveşte pe răzbel (rezbel), această formaţie învechită (vezi dlr, s.v.) provine din cuvîntul ■război, refăcut după lat. bellum.
Pe teren românesc s-au format calcuri de tipul: răzgîndi — v. sl. paâMUC/tHTH, (probabil) răzda—v. sl. pas^asaTH, adaptări ca răstimp (din v. sl. pacTiKmv influenţat de timp). Unele derivate s-au format prin schimbare de prefixe, ca, de exemplu: răstoarce—întoarce (răs- pentru re-, vezi § 7, nota 2).
Numeroase derivate româneşti nu au nici un model străin : răscroi, răsfăţa, răspăr, răsputeri, răzbuna etc.
1. Pentru originea slavă a prefixului vezi tdrg s.v. şi Rosetti, ilr 320—321. După Fr. Diez, Grammatik der romanischen Sprachen, voi. II, Bonn, 1858, p. 430 şi Meyer-Lubke, g. ii 682, prefixul răs- provine din lat. re- (fără a explica provenienţa lui -5) ; vezi şi smfc ii 36—37.
2. Mai mulţi lingvişti admit o dublă provenienţă a prefixului răs-. Astfel, după Al. Philippide, vorbitorii români au detaşat prefixul răs- prin falsă analiză din derivate cu re- (> ră) al căror cuvînt de bază începe cu s- : ră(scoc), ră(zbat) ca răs (coc), răz(bat), iar ulterior prefixul format în aceste condiţii a fost întărit de prefixul răs-, de origine slavă (Principii de istoria limbii, Iaşi, 1894, p. 101). Ov. Densusianu consideră şi el că râs- provine, pe de o parte, din prefixele latine re- + ex- în cuvinte ca răzbuna, răscumpăra şi, pe de alta, din vechiul slav p*3- (pac-) •din derivate ca : răzbi — p&3ehth, răzvrăti — pd3Ep4THTH (dhlr i 247). Acest punct de vedere a fost însuşit şi de Auerbach, v. 250—255.
Vezi şi Graur, t. 255 :   Poate în răz- (răzbuna, răsturna) de origine slavă, să se fi amestecat şi ceva din lat. re- (re-ex-)T'
în legătură cu valorile lui răs- acad. Iorgu Iordan se întreabă dacă nu cumva ele se datoresc faptului că prefixul ,,este pe de o parte moştenit, pe de alta împrumutat" (stil. 207).
Derivatele cu răs- (răz-) apar în vechile texte româneşti: răsămăna (psalt., în dlr), răsfira (Psaltirea EurmuzaM, în dlr), răzjudeca (Codicele Voroneţean, în dlr), răzbate (Dosoftei, la tdrg) etc.
Vezi Asan, d.p.h. 211 ; Vasiliu, d.c 258.
6. Temele la care se ataşează prefixul sînt de diferite origini: latină : răscoace, răscumpăra, răsfrînge, răzbate, răzbuna; comună cu albaneza : răzbuzat; slavă : răscroi, răsplăti; maghiară : răzneam; neologică (latino-romanică) : răscita, răsplanuri, răzvot.
Prefixul se ataşează, în special, la teme vechi, foarte rar la cele neologice.
7. Prefixul răs- a fost productiv în limba veche. în limba română, contemporană, prefixul este viu, dar puţin productiv. Astăzi se mai formează cu ajutorul lui răs- diferite derivate ocazionale (unele neînregistrate în dicţionar, vezi p. 26, 211), care exprimă intensificarea, repetarea (mai ales în corelaţie cu cuvîntul de bază), ca de exemplu : S-a scris şi s-a răscris despre acest lucru, flacăra, 1967, nr. 38, p. 42.
1. Despre acest prefix, acad. Iorgu Iordan spune că ,,este foarte răspîndit în româneşte" (stil. 207).
2. O dovadă că răs- e vechi şi popular e şi faptul că în unele derivate cu re-2 s-a înlocuit prefixul neologic cu răs- : râscurbat, răzvoluţie (smfc i 21).
8. Derivatele cu prefixul răs- apar în toate stilurile limbii. în limbajul popular şi familiar se folosesc unele derivate împreună cu cuvîntul de bază, cu sensul de intensificare (bucuros şi răzbucuros). Din limba populară cîteva derivate au pătruns în limba literară, de exemplu : răzmii : Ar trebui un epos ca cele indiene cu mii şi răsmii de versuri. („Convorbiri literare", în dlr). în stilul beletristic există derivate care sînt probabil la origine creaţii personale ale unor scriitori: răzdomni „a scoate din domnie" (Baronzi, în dlr), râzgudui „a zgudui cu putere" (Murnu, în dlr), răzmargine „extremitate, margine a unui lucru" (Coşbuc, în dlr), răzvîntura „a răsuci, a întoarce (id. ib. 195).
Unele derivate, destul de puţine, au căpătat o folosire specială în stilul ştiinţific (răscoace, răsfrînge etc).
212
213
Numeroase derivate sînt regionale şi populare: războli (nordul Moldovei), răsfulgerat (nordul Moldovei), răsfundat (în dlr cu menţiunea „reg."), răspunge (Transilvania), răzbiera (T. Burada, O călătorie în Dobrogea, p. 272), răsspuri (Transilvania), răzbuza (Muntenia).
Unul şi acelaşi derivat regional poate apărea în diferite părţi ale ţării: răspieri (Moldova, Oltenia, Transilvania).
^ Cele mai multe derivate regionale aparţin producţiilor populare, descîntecelor, blestemelor. Acestea apar mai ales în corelaţie cu cuvîntul de bază : crăpa-răscrăpa, maţe-răzmaţe (în „Gbiluşul", II, 1914, p. 20).
Densusianu, l. d. 365—367 ; Rosetti, l. d. 80.
Multe derivate cu răs- sînt învechite : răzdumica, răsface, răz-judeca, răspierde, răssemăna, răsslăbi, răstulbura etc.
RĂZ- vezi RÂS-RE-± vezi RĂ-X RE-2 vezi RĂ-±... RES- vezi RĂS-
RETRO-
Rizescu, p. n. 16—17.
1. In derivate prefixul are un accent (secundar) pe prima silabă : retroactiv^ Retro s.n. (vezi§ 5) este accentuat pe ultima silabă: retro.
2. In dlr sînt înregistrate 7 derivate analizabile cu prefixul retro-, la care se adaugă 14 derivate din alte izvoare:
retrobulbar ,,(proces) localizat îndărătul globului ocular", cf. bulbus (= glob oeular) (d. med.), retrocuplare (ib.), retrofuzee Fiz. (dn2), retrohipofiză „pulbere de hipofiză posterioară" (d. med.), retroinhibiţie (ib.), retromutaţie „mutaţie inversă" (ib.), retroperitoneal „(situat) înapoia peri-toneului" (ib.), retropneumoperitoneu (ib.), retroproiecţie Cinem. (ltr2), retropoziţie „plasarea (unui organ) înapoia poziţiei sale anterioare" (d. med.), retropulsiune „retropoziţie" (ib.), retrorachetă (mde; „Scînteia tineretului", 1966, nr. 5201, p. 2/6), retroreflector Opt. (ltr2), retrosternal (dn2).
Derivatele cu retro- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : retroceda;
— un substantiv (formaţie parasintetică) : retrograda;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: retroflexie, retrofuzee, retroguardie, retroproiecţie, retrorachetă, retroreflector, retroversiune, retrovizor;
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : retroactiv, retrosternal.
Formaţii semianalizabile: retrofecţiune (d. med.), cf. infecţie; retrognatism (mde), cf. prognatism; retromorfism, cf. izomorfism; retrospectiv (şi: retrospecţiune), cf. introspectiv (şi: introspecţiune) ; retro-versie Med. (dlr), cf. inversiune.
3. Prefixul retro- are sensul general situarea înapoi, revenirea (în urmă, îndărăt, în sens contrar) :
a) în spaţiu : retroguardie, retrosternal, retrovizor ;
Hşr~
b) în timp (anterioritatea sau revenirea la o situaţie anterioară): retroactiv, retroceda, retrospectiv.
Acelaşi sens îl are prefixul şi în cazul lui retroversiune, care nu trebuie înţeles ca o simplă „traducere", ci ca „traducerea din nou a unui text în limba străină din care a fost tradus".
La sensul „în urmă" se adaugă şi nuanţa de inferioritate ierarhică: retrograda sau calitativă: retromorfism.
4. Retro- este un prefix neologic de origine latină, care a pătruns în româneşte prin împrumuturi din limbile romanice (în special din franceză) :
retroactiv — fr. retroactif, retroceda — fr. retroceder, retrograda — fr. retrograder, retroguardie — it. retroguardia, retroproiecţie — fr. retroprojection, retrovizor — fr. răroviseur.
împrumuturile din limbi neromanice sînt rare. Retrorachetă poate fi adaptare după engl. retro-rocket (cf. oxford, s.v.) sau semicalc după fr. retrofusee ( > rom. retrofuzee) ; retrco&rsiune, adaptare după germ. Retro-version.
în latină, retro- („în urmă") era sporadic folosit ca prefix înainte de epoca imperială, dar capătă de atunci încolo o largă răspîndire (ilr i 104). în limbile romanice, retro- n-a fost moştenit, fiind un împrumut savant.
Singura formaţie pentru care nu am găsit un model în dicţionarele cercetate este retroreflector.
Cele mai vechi atestări ale derivatelor cu prefixul retro- sînt de la mijlocul sau din a doua jumătate a secolului trecut: retroactiv (I. Golescu, Polizu, Prot.-Pop., în dlr), retrogradare (Negtjlici, în dlr), retroguardie (Filimon, în dlr), retrospectiv (Eusso, Negruzzi, în dlr).
5. Retro- este un prefix neproductiv în româneşte. Toate derivatele sînt împrumuturi cu teme latino-romanice.
Prefixul se foloseşte şi drept cuvînt independent, cu valoare substantivală : vezi mai vechiul retro (accentuat retro) de la jocul de biliard „lovitură care imprimă bilei o mişcare înapoi" (în expr. a face un retro) şi recentul retro din îmbinarea modă retro.
6. Derivatele cu retro- aparţin, în special, stilului ştiinţific (fiind mai numeroase în terminologia medicală) şi celui administrativ-politic. Retroacţie şi retroguardie sînt ieşite din uz.
De remarcat specializarea lui retroversie, ca termen medical, faţă de retroversiune.
S- (Z-l9 SĂ-)
Rudolf Geheeb, Prosthetisch.es a und s im Rumănischen, în jahresbericht v (1898), p. 46—48; Draganu, r. s. 39; Auerbach, v. 255—257; Iordan, stil. 215—216; Em. Vasi-liu, Evoluţia lat. ex- în limba română, în scl vi (1955), nr. 3-4, p. 239-255.
1. Prefixul s- are varianta fonetică z-± înainte de consoane sonore: zbuciuma, zvînta. înainte de sonante (m) are cînd varianta z-±: zmăcina, cînd s-: smomi. Varianta să- e rară : săblaznă, săvîrşi.
214
215
2. în dm sînt înregistrate 48 de derivate analizabile cn prefixul *-(z-x, să-), la care se adaugă 25 de derivate din alte izvoare:
sâblaznâ „greşeală, sminteală" (cade, Scriban), scăiuş1 şi scăiuş2 (tdrg), scătăra (Creangă la Iordan, stil. 216), scîrmocealâ „acţiunea de  a scîrmoci si 'rezultatul ei" (Udrescu gl cf. cîrmoceală id. ib.), scirn „cîrn" (id. ib.), scîrneci „(fam.) epitet glumeţ dat unui copil care are nasul mic, cîrn", cf. cîrneci (id. ib.), sclonţi (despre oameni) „a mînca seminţe" (lex reg. ii 108), scumpâra (tdrg), sfăt „făt" (= pălimar, tdrg), sfirţală „femeie afectată si fără
/!ool% Cf* ftF'â' flt&i (MAT> DIAL* 1 93)' sfrentie »îrenţe" (= sifilis, tdrg), sfulgera (bph v (1938), p. 172), smîlci ,,a-şi pierde cumpătul, a se speria, a o băga pe mînecă" (Tomescu gl., cf. milei „a înmărmuri (de frică), a o sfecli, a o băga pe mînecă" dlr), sprâvăli „pravah" (cade), stăciuna „a lua tăciunele de pe fitilul lămpii" (lex. reg. ii 106), stîrlici (Vasiliu, lucr. cit., p. 250, cf. tîrlici), stroncâni (id. ib., p. 240, cf. tronc), svapora (Ursu, t ) zbea (tdrg), zbruş „bulgăre, bruş" (lex. reg. ii 103), zgirbaci (tdrg), zgoni (Iordan, stil' 216), zvinzoli (Vasiliu, lucr. cit., p. 249 cf. vinzoli).
Derivatele cu prefixul s- (z-x) sînt : I verbe,   analizabile în raport cu :
— un verb : scădea, sclipi, scoace, scoborî, scufunda, scumpăra, smîlci, smomi; zbate, zbea, zdrăngăni, zmăcina etc.; (formaţie parasintetică) strecura, cf. trec(e);
Zdrumica „a zdrobi, a sfărîma" poate fi raportat la dumica „a sfărîma, a face fărîme un aliment" atît formal (refăcut sub influenţa lui zdrobi; cf. tdrg, cade, Scriban, dm), cît şi semantic. Cît despre zgorni „a scoate din culcuş",dar mai ales „a goni un vînat pentru a-1 prinde", acesta s-a dezvoltat din zăgoni > zogoni, r adăugîndu-se prin contaminare cu scorni (a. Graur», Notes d'etymologie roumaine, în bl iv (1936), p. 119; id., bl v (1937) p 79-vezi şi Iorgu1 Iordan, Note, în bph v (1938), p. 183) (vezi ZĂ-, p. 255);
— un substantiv (formaţii parasintetice) : scîlcia, cf. calce; sclonţi, cf. clonţ; sfîşia, cf. fîşie; spulbera, cf. pulbere; stîrni, cf. tîrn „mătură de nuiele"; zblendui „a zgudui", cf. bleandă „lovitură"; zdrobi, cf. drob; zvînta, cf. vînt etc.;
— un substantiv sau un verb : scormoni, cf. corman, cormăni; sfărîma; sfulgera; sprahui „a scutura de praf (sau de altceva)", cf. prah, praf, praf ui; zbiciui; zbuciuma etc. ;
Scriban pune în legătură pe a zborşi cu borş(i), deoarece consideră că sensul lui zborsi „a se zburli, a se încrunta" porneşte de la „a se face ţepos" („ca buruiana din care se făcea borşul odinioară")? şi cu rus. morăciti-sea şi smorsciti-sea „a se zborşi".
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv : sfăt cf. făt; stuf cf. tufă; zbici cf. bici; zbilţ cf. bilţ; scăiuş cf. căluş; sgrip-sor cf. gripsor; zvîrlugă cf. vîrlugă etc.;
Cît despre sperjur, acesta poate fi analizat ca un derivat supraprefixat (s- + per-) şi pus în legătură cu jura sau cu postverbalul jur (vezi p. 258).
III adjective (unele provenite de la participii), analizabile în raport cu :
— un substantiv (formaţii parasintetice) : scrupos „sfărîmicios" cf. crupe; zvăpăiat cf. văpaie;
— un adjectiv : stocit „stors de vlagă, sleit" cf. tocit „uzat"; zgrunţuros „grunţuros".
Unele formaţii sînt susceptibile de o dublă analiză, în sensul explicaţiei prin derivare progresivă sau regresivă : scopcă „săritură a unui cal care galopează" derivat cu prefixul s- de la substantivul copcă „săritură făcută de animale cînd fug" sau derivat regresiv de la scopci „a fugi, a goni, a galopa" (<s- + copcă + -i) ; zgîrbaci „bici" derivat cu prefixul z-x de la gîrbaci sau derivat regresiv de la zgîrbaci (< z- + gîrbaci + -i)*
216
Cele mai numeroase derivate sînt cele verbale.
Nu am luat în consideraţie cuvinte ca : scădea, scălda, scurma, smulge, spune, stoarce (derivate la origine) care nu pot fi raportate, din punct de vedere semantic, la cuvintele : cădea, cald, curma, mulge, pune, toarce. în schimb, sminti „a scoate din minţi", pe care vorbitorii îl raportează la substantivul minte, moştenit din latină, nu are nici o legătură etimologică cu acesta din urmă, fiind un împrumut slav (ckmacth, ctvMat*, cf. tdrg, cade, s.v.).
Formaţii semianalizabile: săvîrşi, cf. covîrşi; scuza, cf. acuza; sfrunta, cf. înfrunta; zdreanţă, cf. treanţă; zgorî, cf. dogori.
3. Prefixul s- (z-J are, în genere, valori puţin clare. S-ar putea totuşi delimita următoarele valori: w /
1) mişcarea în   afară:   scormoni, sprăhui, spulbera, staciuna,
strecura *
2) 'mişcarea (în afară şi) î n jos; indicator al mişcării în jos : spinteca, scoborî, scufunda, '(poate şi) zgăura (şi zgăuri) „a zgîi ocbii la cineva" ; („despre ochi) a se adinei, a fi intraţi în fundul capului";
Cf. Graur, p. i. 335-338;
3) intensificarea: scoace „a (se) încălzi prea tare, a (se) înfierbînta, (despre cereale, făină, mălai etc.) a se încinge", sfărîma „a sparge (în bucăţi mici); a zdrobi", zbate „a se mişca puternic încoace şi încolo, a se agita; a se zvîrcoli", zbea „a absorbi, a suge, a^ resorbi", zmăcina „a rupe în bucăţi, a (se) sfîşia, a se macină de tot" ;
Nu putem fi de acord cu Em. Vasiliu {lucr. cit., p. 249), după care s- „nu are o valoare definită" în unele cuvinte, ca de exemplu zmăcina. Nu putem accepta nici următoarea părere exprimată de acelaşi lingvist: „în majoritatea cazurilor, s- (z-) are o funcţiune gramaticală, anume aceea de a forma verbe denominative" (lucr. cit., p. 249) ca în scormoni, sprehui etc.; în toate cazurile vizate de autor avem a face cu formaţii parasintetice, în care prefixului îi sînt proprii anumite valori.
4) asemănarea: scrupos „sfărîmicios" (cf. crupe), zvăpăiat „zburdalnic, zglobiu" (cf. văpaie);
5) negativă: scăpata (cf. Vasiliu, lucr. cit., p. 245), (poateşi)
scădea.
în unele cazuri, valoarea derivatului este egală cu cea a bazei: scăiuş1 (Zool.) „calul-dracului, căluş1", scăiuş2 „parte a morii, călii ş2", sfăt—făt, sfrenţe—frente, stufiş—tufiş.
Pentru expresivitatea prefixului la „cuvinte neimitative", vezi Iordan, stil. 216; zbilţ „laţ de păr de cal sau de sîrmă de prins animale, bilţ", zdrahon - drahon, dragon, zdreanţă -treanţă, zgaidâ „cimpoi, g a i d ă", zgîrbaci - gîrbaci, zglăvoacâ - glăvoacâ.
De cele mai multe ori, în situaţiile de acest fel prefixul introduce o notă de expresivitate (apropiată de intensificare). Uneori baza acestor formaţii e onomatopeică, ca în schelălăi—chelălăi, scheuna—cheuna, zdrăngăni—drăngăni; alteori prefixului i se datoreşte „intensificarea senzaţiei acustice" (Iordan, stil. 215), formaţia avînd „un caracter imitativ foarte precis," ... „chiar dacă nu-i vorba de imitarea unui zgomot pro-priu-zis" (loc. cit.), ca de exemplu: zbiciui—biciui, zgrepţăna, „azgîria; a se căţăra"— grepţăna, zvîntura—vîntura, zvîrcoli—vîrcoli, zvîrlugă „specie de peşte; vîrlugă" etc.
4. Prefixul s- (z-J este moştenit din latină (< ex-).
în latină ex- (e-) exprima ideea de : a) ieşire (egredior), uneori cu sensul secundar b) mişcare în sus (effero) ; la acestea se adaugă următoarele valori: c) terminarea, ducerea pînă la capăt (ebibo), d) trecerea de la o stare la alta (verbe incoative : excandesco) şi e) rar, intensificarea, mai ales a adverbelor (exinde). în latina tîrzie, mai ales, ex- formează numeroase verbe denominative. Ex- apare înaintea unei vocale şi a consoanelor surde : c, qu, s, t (excutio, exquiro, exsto, extraho), în timp ce varianta fonetică e- se găseşte înaintea consoanelor sonore
217
şi a celor sonante (ebibo, edigo, egredior, eligo, emitto, enato, erigo, e(i)icio9 euado; înaintea lui p se poate întîlni atît ex-, cît şi e-: epotus, expello (Ernout-Meillet, s.v.). Ca şi în italiană, ex- îşi pierde vocala în româneşte, deoarece ambele limbi nu dezvoltă o vocală iniţială înainte de s- (Bourciez, e. 156; Giaccomo Devoto, 77 prefisso S- in italiano, în Melanges Bally, Geneve, 1939, p. 263-269).
în cazul unor derivate neanalizabile, lat. ex- a devenit ş-: şchiop < lat. *excloppus, şterge < lat. extergere. Pentru alege vezi A-x. Cît despre astlmpâra < lat. *extemperare, acesta apare şi în varianta stîmpâra, care, după da, a fost singura întrebuinţată ,,în literatura mai veche".
Prefixul s- (z-x) a fost moştenit prin derivate ca : (analizabile) scădea < lat. excadere, scoace < lat. excoguere, zbate
< lat. exbattere etc.;
(neanalizabile, formal sau semantic) scurta < lat. excurtare, smulge
< lat. exmulgere, spune < lat. *exponere, speria < lat. *expauorere < pauor etc.
Numărul derivatelor neanalizabile în româneşte, moştenite din latină, este foarte mare. Uneori, atît derivatul latinesc cu ex-, cît şi tema corespunzătoare au fost moştenite în româneşte, dar s-a pierdut legătura dintre ele, ca de exemplu : scălda < lat. *excaldo — cald < lat. caldus; smicura< lat. *exmiculare — mică „fărîmă" < lat. mica.
Pe teren românesc s-au format numeroase derivate ca : scopcăf scumpăra, sfărîma, sfîşia, sfulgera (Graur, e. 144) etc.
Există mai multe derivate cu prefixul s- (z-x) considerate de unii cercetători că ar fi moştenite din latină, de alţii formate pe teren românesc.
în legătura cu spăiminta, considerat că derivă de la *expauentare (rew 3035), acad. Al. Graur se întreabă : ,,Nu cumva avem pur şi simplu de-a face cu un derivat de la pămînt (pentru înţeles, vezi fr. atterrer, lat. consterno) cu prefixul s-?" (e. 142). Zgăura (şi zgâuri) < z- + gaură -f -a (cf. Em. Vasiliu, lucr. cit., p. 248) e considerat de Alf Lombard ca un derivat de la lat. *excauulare (bl xiv(1946), p. 58) ; în rew nu se daniei un corespondent romanic al cuvîntului românesc şi nici lat. *excauulare. Zvînta e considerat de Scriban (s.v.) fie descendent din lat. euentare, pop. * exuentare (la cade şi tdrg se dă ca etimon lat. *exuentare), fie o formaţie parasintetică de la substantivul vînt.
Pentru strecura — pe care îl considerăm, după Graur, e. 143 — 144, derivat românesc de la a trece cu prefixul s- (şi sufixul -ura) — s-au propus diferite etimologii latineşti în care nu e implicat prefixul ex-: *extracolare (Şaineanu, dm), *extracolare sau transcolare (Puşcariu, Scriban), cotare (tdrg, cu îndoială), stercorare, influenţat în fonetism de stră- (cade).
Prefixul moştenit s- (z-x) a fost întărit ulterior prin împrumuturi din slavă ale unor derivate cu prefixul omofon ck-. Varianta să- are exclusiv origine slavă :
(analizabil) săblaznă < v. sl. cte/tasNii ;
(semianalizabil) săvîrşi < v. sl. c-kkptiujhth.
Există însă şi împrumuturi din slavă cu varianta s- (z-x) :
(analizabil) zdrobi < v. sl. ckapokhth ;
(semianalizabil) spovedi < v. sl. supovedeti (Cioranescu).
în slavă c*k- (ckh-) are sensul de „mişcare în jos, coborîre, terminare" (chHTH, ckhhth), cf. Vaillant, v. s. 146.
Ca şi în cazul formaţiilor cu teme moştenite din latină, uneori e greu de precizat dacă avem a face cu un derivat împrumutat din slavă sau format pe teren românesc.
Sclipi este socotit de cei mai mulţi lingvişti că ar fi un derivat românesc de la clipi (cade. tdrg, dm, Scriban, Em. Vasiliu, lucr. cit., p. 248); s-a emis şi ipoteza că e un împrumut din slavă (ckKAeruTH, cf. Auerbach, v. 256) sau chiar din greacă (sau mediogreacă) cttlXPco, aorist gcraXi^a (,,a străluci") > *stlipi, în care stl > scl (Cioranescu).
Părerile în privinţa lui sprijini sînt împărţite. După S. Puşcariu, verbul ar fi un derivat românesc de la substantivul prăjină > prâjâni > sprijini, cu înţelesul primitiv de ,,a propti, a întări printr-o prăjină" (dr i (1920—1921), p. 241 — 243 ; după H. Tiktin substantivul sprijin este împrumutat din sl. CLnpAweN-h, participiul lui ckiipaiuth „coniungere" (pentru verbul sprijini nu se indică etimologia) (tdrg, s.v.), în schimb, i.-a. Candrea socoteşte verbul sprijini împrumutat din slavă (prin participiul verbului chpauith), iar substantivul, derivat regresiv (cade, s.v.).
218
cută în slavă izgorît (IZ-, p
De asemenea este posibil să fi avut un rol şi prefixele de origine slavă iz- (is-) şi răs-, la care s-au petrecut fie fenomene de falsă analiză, fie substituiri de prefixe. în orice caz, este o realitate existenţa a numeroase perechi deformaţii (analizabile şi semianalizabile) cu : s- (z-x) şi is-(iz-). Alături de spoved(u)i \ ispoved(u)i, la care ambele formaţii sînt etimologice, în celelalte situaţii numai formaţia cu is- (iz-) este cunos-vezi smomi \ izmomi, stoci / istoci, zgoni j izgoni, zgorît / 133).
1. Din această cauză, unii lingvişti (cf. Iordan, stil. 216) consideră că formele cu z- (s-) reprezintă variante (mai) expresive ale formelor cu iz- (is-), din care ar. fi rezultat, prin dispariţia lui i iniţial (vezi IZ-, p. 131).
2. Unii lingvişti au emis ipoteza că la baza unor derivate cu prefixul 5- (z-x) s-ar găsi prefixul răs-, ca de exemplu: scumpăra < răscumpăra (= râs- + cumpăra), de la care s-a detaşat râ-, prin falsă tăietură, sub influenţa unor cupluri ca răsuna — suna (Vasiliu, lucr. cit., p. 248). Nu poate fi însă exclusă nici posibilitatea ca scumpăra să se fi format direct de la cumpăra cu prefixul s-.
3. Z- în unele cuvinte româneşti (zgîi) „comparat cu arm. z-, sl. iz-, este dacic" după Vladimir Georgiev (Lingvistica balcanică şi limba română. Universitatea din Bucureşti, Cursurile de vară şi colocviile ştiinţifice de limba, literatura, istoria şi arta poporului român. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 22 — 23).
Pentru unele formaţii cu s-, analizabile sau neanalizabile, s-au propus etimologii diferite care pornesc de la limbi diferite : latină şi slavă.
Scîlcia „a toci încălţămintea (într-o singură parte); a deforma" provine probabil de la rom. calce (< lat. calx, -cern „călcîi", cf. dm, cade), care a pierdut sensul din latină, menţinîndu-se în româneşte ca nume al unei plante erbacee, cu frunze în forma copitei de cal (tdrg îl pune în legătură cu lat. calcare). După unii lingvişti, scîlcia ar proveni însă din bg. kalca „a scrînti" sau de la derivatul acestuia cu iz- : isktlcam (dr iii (1923), 690). Fără a preciza etimologia, acad. Al. Graur îl socoteşte pe scîlcia un derivat cu prefixul s- < lat. ex- (e. 144). Pe scorni Em. Vasiliu (lucr. cit., p. 248) îl apropie de bg. skorivan, skorna „a trezi, a deştepta", deoarece e greu de admis, din punct de vedere semantic, etimonul corn (cf. B. P. Hasdeu, în ,,Columna lui Traian", 1883, p. 48).
Pentru scotoci ,,a cerceta cu de-amănuntul, a răscoli" s-a propus ca etimon v. sl. kotok „motan" (Puşcariu, Recenzii, în dr iii (1922-1923), p. 835; Spitzer, Etimologii, în dr iv (1924 — 1926), p. 662), dar mai probabil e faptul că provine de la a scoate + -ci (Gh. Dobrescu, Sufixul verbal -ci, în smfc iv 43).
Pentru sfăt „paracliser, pălimar" (<fât, cu acelaşi sens) se arată în da, s.v. făt că este posibilă ,,o apropiere de cuvintele sfătuiesc, sfătui etc". în ce priveşte situaţia lui sminti, vezi p. 217.
Sînt şi cazuri în care e greu de precizat dacă unele cuvinte conţin prefixul s- sau acesta face parte din temă.
Pentru scoroji se menţionează în cade: „comp. corogi", în tdrg se trimite la v. sl. (s)kora, koZa şi la rom. corogi, în dm apare : „comp. v. sl. skora"; aşadar putem identifica prefixul s-în scoroji numai dacă admitem că formaţia derivă din rom. corogi sau din coroagă (vezi şi Em. Vasiliu, lucr. cit., p. 248).
Cît despre splai, acesta e considerat de Em. Vasiliu (lucr. cit., p. 250; în dm cu indicaţia v. plai) că ar proveni din substantivul plai, pe cînd acad. Al. Graur (bl iv (1936), p. 109) îl pune în legătură cu ngr. aTcXal' (cto TtrXdcî „vers la pante", „vers le rivage"). O etimologie puţin clară are şi scofîlci. După tdrg am avea a face probabil cu un derivat de la substantivul falcă (vezi şi Vasiliu, lucr. cit., p. 248). în această ipoteză ar urma să identificăm în scofîlci două prefixe : s- -f co-2 (< v. sl. po-).
Cîteva derivate neologice cu prefixul s- sînt împrumuturi din italiană: sconta < it. scontare sforţa < it. sforzare sfrunta < it. sfrontare
sperjur < it. spergiuro (vezi Battisti — Alessio, unde e înregistrat it. spergiurare < lat. speriurare; vezi şi Zingarelli, unde se menţionează : it. spergiuro < lat. periurium)
219
scadent < it. scadente, scadenţă < it. scadenza.
Uneori în italiană există dublete cu es- şi s-: esperienza şi sperienza, esperimento şi sperimento*
Unele împrumuturi cu s- (de la jumătatea secolului trecut) sînt dublete ale unor împrumuturi din latină sau franceză cu ex-: svapora — it. svaporare; sperimental, speriment — it. esperimentale şi sperimentaler it. esperimento şi sperimento. în aceeaşi perioadă au existat unele împrumuturi cu s- în loc de ex-, chiar în cazul în care nu există un model străin cu s-: splicăciune, splicare, splicatoriu „explicativ" (cf. lat. explicator). Un exemplu ca spunent, spuninte „exponent" se explică, desigur, prin apropiere de vechiul spune < lat. exponere (vezi şi p. 218).
După R. Geheeb (lucr. cit., p. 1, 30), în unele cuvinte 5- ar avea un caracter pur protetic, în sensul că nu poate fi explicat etimologic şi nici nu are o valoare dată. în aceeaşi perioadă, M. Auerbach (v. 255) respinge această idee. Mai tîrziu, unii lingvişti au revenit asupra valorilor prefixului s-. S. Puşcariu (dr iv (1924 — 1926), p. 696) consideră că prefixul latin ex-, împreună cu ad- şi in-, sl ajuns în româneşte „aproape fără nici un conţinut semantic, ci mai mult un element protetic". în studiul amintit al lui Em. Vasiliu, consacrat evoluţiei lat. ex- în limba română, nu apar derivate în care prefixul s- (z-) să fie „pur protetic" (vezi şi I. Rizescu, în plg i 155-160).
Considerăm că în toate cazurile avem a face cu prefixul s- (z-1), sl cărui valoare este mai bine sau mai puţin bine determinată (vezi p. 217).
Derivatele cu prefixul s- (z-x) sînt atestate în cele mai vechi texte româneşti: scoborî (Lexicon Marsilianum, în dlr ms.), scumpăra (Codicele Voroneţean, în dlr, ms.) zvînta (po, în dlr ms.), smomi (Pravila 1646^ Dosoftei, în dlr ms.), sfrenţi (Pravila 1646, în dlr ms.), zmăcina (Var-laam, Dosoftei, în dlr ms.), zbate (Cantemir, în dlr ms.).
5. Temele la care se ataşează prefixul pot fi de diferite origini: latină (moştenite) : scoace, scurge, sfîşia, zbea, zgăura etc. \ slavă : smomi, sprăhui etc.;
comună cu albaneza   : sfărîma; latino-romanică : sconta, sforţa etc.
6. Prefixul s- (z-x) a fost productiv în limba română veche; în limba contemporană e foarte slab productiv.
Forme, învechite şi populare, fără prefix ne întîmpină şi în cazul unor derivate neanalizabile, ca de exemplu: sfîrşi — fîrşi (cf. tdrg, Scriban).
7. Derivatele cu prefixul s- (z-J aparţin tuturor stilurilor limbii literare.
Numeroase derivate sînt regionale şi populare : scăiuş1 (Banat), scîrn (Muntenia), sclonţi (Maramureş), scoace (Moldova), scrupos (Moldova), sfăt (Transilvania), sfîrţală (Transilvania), sfulger, sfulgera (Muntenia), smîlci (Oltenia), sprăhui (Moldova, Transilvania), stăciuna (Maramureş), zbruş (Banat), zgăura (Transilvania).
SĂ- vezi S-
SE-
1. în dm este înregistrat un singur derivat  analizabil, şi anume verbul seduce, raportabil la un verb.
Formaţii semianalizabile: secesiune „acţiunea unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat", cf. acce-
siune „mod de dobîndire a proprietăţii prin alipirea unui bun la altul, mai important" ; selecţie „alegere", cf. colecţie „serie de obiecte de acelaşi fel, adunate şi dispuse sistematic"; segrega „a se separa dintr-un tot; (despre elementele unui aliaj) a se separa prin răcire", cf. agrega „(despre elemente) a se uni într-un tot, a se alipi" şi separa „a face să nu mai fie împreună, a (se) despărţi, a izola", cf. compara „a (se) pune alături pentru a stabili asemănările şi deosebirile; a (se) confrunta".
Formaţia soluţie, în care din punct de vedere formal (prin raportare la diluţie) s-ar putea identifica varianta so- sl prefixului se-, nu a fost luată în consideraţie, deoarece nu este analizabilă din punct de vedere semantic.
2. în formaţia analizabilă seduce prefixul se- nu are o valoare clară, derivatul avînd acelaşi sens cu baza (cf. unul dintre sensurile lui duce „a înşela, a amăgi").
în formaţiile semianalizabile, prefixul se- exprimă îndepărtarea, separarea de un tot.
3. Se- este un prefix neologic de origine latină, care a pătruns în limba română în secolul trecut, prin derivate împrumutate din latină şi din limbile romanice: (analizabil) seduce < lat. seducere, fr. seduire; (semianalizabile) secesiune < lat. secessio, -onis, fr. secession; selecţie < lat. selectio, -onis, fr. selection; segrega < lat., it. segregare, fr. se-greger şi separa < lat. separare, fr. separer.
în latină, prefixul se- (cu variantele : sed-, înainte de vocală, şi so-, cu vocală scurtă) se ataşa de preferinţă la verbe şi indica separarea dintr-un tot sau îndepărtarea, avînd uneori şi valoare privativă (cf. Ernout-Meillet, s.v. sed, se, so-), de ex. secedere, secernere, securus, seditio, segrex, separare, seponere, sobrius, socors, solutio etc.
Primele derivate cu se-, atestate în limba română la începutul secolului al XlX-lea, sînt formaţiile semianalizabile segrega (învăţătură 1816, în da ms.) şi separa (ib.); derivatul analizabil seduce este atestat la mijlocul secolului trecut (la Lăzărescu, în da ms.).
4. Formaţia seduce este raportabilă la un cuvînt moştenit, de origine latină, iar temele formaţiilor semianalizabile cu se-- sînt de origine lat ino -romanică.
5. Prefixul se- nu a fost niciodată productiv în limba română; toate cuvintele care conţin acest prefix sînt împrumuturi.
6. Formaţiile cu acest prefix aparţin limbii literare.
SI- vezi SIN-SIM- vezi SIN-
SIN- (SI-, SIM-)
Rizescu, p. n. 17.
1. Prefixul sin- este omonim cu elementul de compunere sin(o)-,,referitor la China" (cf. sinantrop) şi cu sin- „sine" (cf. sinamăgi, sin(e)-iubire, sinucide, în fc i 125, 211). Prefixul este neaccentuat; unele formaţii semianalizabile au varianta învechită cu accentul (principal) pe prefix: simbol, sincopă (accente recomandate de Scriban).
2. Prefixul sin- are variantele fonetice si- înaintea unor teme care încep cu l, uneori şi cu m (silepsă; simetrie, dar sinmoşin) şi sim- înaintea unor teme care încep cu b, f sau p (simbioză, simfonie, simpatriot), vezi p. 222-223.
220
221
3. în dm sînt înregistrate 5 derivate analizabile cn prefixul sin-, la care se adaugă 14 derivate din alte izvoare:
simpatetic „care provoacă stări sufleteşti (tainice); sugestiv" (mde, dn2), sinarmonism (der, dn2), sinartrozâ Anat. (der, dn2), sinchinezie (d. med.), sincristalizare Min. (ltr2), sinepitrop (Gâldi, m. 253), sinfazic „care are aceeaşi fază" (mde), singeneiic Geol. (mde), singeneză Geol. (der, mde, ltr2), sinmoşin „compatriot" (Gonachi, în crest. iii/i 48), sinmoştenitor „comoş-tenitor" (Codul Calimach, Ed. Acad. R.S.R., 1958, p. 982), sinoftalmie (d. med.), sinton „uşurinţa de acomodare afectivă cu ambianţa" (ib.) cf. ton „fel de a fi şi de a se purta în general" (dn2), sintron „scaunul arhieresc în altar" (Scriban).
Derivatele cu prefixul sin-  sînt :
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : simfonie, simpatriot, sinartrozâ, sinepitrop, singeneză, sinmoştenitor, sinoftalmie, sintron; (formaţii parasintetice) sinarmonism, sinmoşin;
II adjective,   analizabile în raport cu :
— un adjectiv : simpatetic, sinoptic, sinsedimentar ;
— un substantiv (formaţie parasintetică): sinfazic.
Formaţii semianalizabile: silepsă, cf. metalepsă; silogism, cf. paralogism; simbioză, cf. anabioză; simetrie, cf. telemetrie; simfiză, cf. apofiză; simpatie, cf. antipatie; sinarhie (dn2), cf. autarhie; sinclază Geol., cf. diaclază; sinclinal Geol. (dee, dn2, ltr2), cf. anticlinal; sincopă, cf. apocopă; sincronie, cf. diacronie; sindactilie Anat. (der, mde), cf. dactilo-; sinereză, cf. diereză; singamie (d. med.), cf. poligamie; sinonim, cf. antonim; sinostoză (der), cf. osteo-; sinteză, cf. antiteză.
Nu am înregistrat cuvîntul sintonie „egalitate în frecvenţa oscilaţiilor a două sisteme fizice oscilante" deoarece nu există nici o legătură semantică cu cuvîntul ton.
4. Prefixul sin- are sensul de asociere („împreună cu") :
a) (în acelaşi loc) simpatriot „compatriot", sinarmonism, sindactilie „malformaţie care constă în lipirea a două sau mai multe degete între ele", sinmoşin, sinteză etc.;
b) (în acelaşi timp, simultan) sincronie, sincristalizare, singeneză, sinsedimentar etc. Sensul de „asociere" poate dezvolta nuanţa de „egalitate, identitate" : sinfazic, sinonim.
în unele derivate, sensul prefixului e mai puţin clar, ca de exemplu : sinartrozâ, sintron, sau sensul tehnic actual al lui simfonie (spre deosebire de cel iniţial „ansamblu de sunete consonantice", fig. „ansamblu de elemente armonizate").
5. Sin- (si-, sim-J este un prefix neologic, de origine grecească, care a pătruns în limba română prin împrumuturi, fie din greacă, fie din latină sau, mai ales, din franceză:
(analizabile)        simpatriot — gr. cruţjwracTptc&'nfo
sinarmonism — fr. synharmonisme,
sinepitrop — gr. aov£7riTpo7ro<;,
sinartrozâ — fr. synarthrose, (semianalizabile)  sincronic — fr. synchronique,
sintaxă —- fr. syntaxe, (neanalizabile)     sintagmă — fr. syntagme. Unele împrumuturi au venit probabil pe mai multe căi: (semianalizabile) simetrie — fr. symetrie, lat. symmetria,
simpatie — fr. sympathie, lat. sympathia, it. simpatia,
sinteză — fr. synthese, gr. a\iv9scric.
în greacă, <j\jv- (g6X-, oro-, aujA-), ca prefix, avea valorile : „unirea mai multor obiecte în acelaşi loc (sau în acelaşi timp)", „comunitate de acţiune", „ansamblu" (Bailly, s. v. ; Sophocles, s.v., Mirambel, g. 381).
Prefixul grecesc a fost împrumutat cu aceleaşi variante şi sensuri în latină, în limbile romanice j|p    şi în alte limbi moderne.
i* Variantele lui sin- (si-, sim-) sînt aceleaşi ca şi în limbile de unde provin împrumuturile. De remarcat că în formaţiile pe teren românesc sin- se menţine înainte de m. Variantele de accentuare pot indica sursa împrumutului: simbol reproduce accentuarea din greacă, iar simbol pe cea din franceză.
Cele mai vechi împrumuturi cu prefixul sin- sînt înregistrate în scrieri din secolul al XVII-lea : (analizabile) sintron (Dosoftei, la Scriban), (neanalizabile) sinagogă (a. 1651, la gcr i 153/36, în dlr ms.), sinaxar (Dosoftei, la gcr i 251/12, în dlr ms.), singhel (Dosoftei, în dlr ms.). în secolele următoare găsim derivate ca : simpatriot (Cantemir, la Gâldi,m. 251; Ienăchiţă Văcărescu, la Bosetti-Cazacu-Onu, ilr i 512), symfonie (Cantemir, laBosETTi-CAZACu-onu, ilr i 404); (semianalizabile) simetrie, simetric (a. 1836, la Ursu, t.).
Derivatele cu prefixul sin- sînt, în genere, împrumuturi; formaţiile româneşti sînt foarte rare şi limitate la prima jumătate a secolului al XlX-lea (sinmoşin, sinmoştenitor).
6. Temele derivatelor sînt mai ales greceşti şi latino-romanice (cele mai frecvente) : simfonie, simpatriot, sinarmonism, sinartrozâ, sinepitrop, singeneză, sincristalizare, sinteză, sintonie etc.; comune cu albaneza : sinmoşin.
7. Prefixul sin- a fost foarte slab productiv în trecut; azi e neproductiv.
8. Derivatele cu sin- aparţin, în special, stilului ştiinţific. Cîteva derivate sînt învechite : simpatriot, sinepitrop, sinmoşin, sinmoştenitor.
SOPRA- vezi SUPRA-
SPRE-
dhlr ii 363.
1. Prefixul spre- se distinge de termenul de compunere prepoziţional spre prin clasa morfologică a cuvîntului la care se ataşează :
— prefixul precedă verbe şi adjective (topică nenormală pentru prepoziţia spre) : sprezice, spregrăitor, sprelung etc.;
— termenul de compunere precedă substantive — inclusiv infinitive lungi (topică normală pentru prepoziţia spre): spregrai, spregrăire, spreseară (fc i 19, 118), spresărire (Codicele Voroneţean, în dlr ms.), spresveat (Codicele Voroneţean, în dlr ms.).
2. în dm e înregistrat un derivat analizabil, la care se adaugă 5 derivate din dlr ms. :
spregrăitor, sprelung, sprepus, sprevirstnic, sprezice.
Formaţiile cu spre- sînt:
I adjective (inclusiv participii), analizabile în raport cu un adjectiv: spregrăitor, sprelung, sprepus, sprevăzător, sprevirstnic;
II verbe,  analizabile în raport cu un verb : sprezice.
222
223
3. Valoarea exprimată de prefixul spre- este proximitatea:
a) statică: spregrăitor „adverbial",  (nume)  sprepus „adjectiv"-
b) dinamică (direcţia abstractă şi limita finală neatinsă): sprezice „a chema" (GHesariu spregici, eătră chesariu se mergi. Codicele Voroneţean, în dlr ms.).
^ în cadrul unor coordonate temporale, această valoare se realizează m forma de anterioritate: sprevîrstnic (îngrijitoriu de averea si persoana sprevîrstnicului. Stamati).
Valoarea prefixului este neclară în formaţia : sprelung „prelung" (Lînoasa se deschide, Cea sprelungă intră. (Coltunul si piciorul.) Pascu, în dlr ms.). *
în derivatul sprevăzător „străveziu" (Ape şi izvoare mai sprevăză* toare şi decît cristalul. Gorjan, în dlr ms.), prefixul exprimă străbaterea („prin"), valoare suspectă pentru spre- (vezi mai sus: valorile definite ale prefixului spre- concordă cu valorile prepoziţiei omonime).
Remarcăm că în formaţiile sprelung şi sprevăzător prefixul spre- e sinonim cu prefixul pre-; cp. cu formaţiile paralele prelung şi privăzător „străveziu" (a. 1837, la Ursu, t , s.v transparent).
4. Prefixul spre- provine din prepoziţia spre (< lat. super) folosită m calcuri după modele latineşti cu ad- şi vechi slave cu Ha- :
(nume) sprepus — lat. adiectiuum, spregrăitor — lat. aduerbialis (cf. şi spregrai „adverb")
sprezice — v. sl. NdpHiţdTH.
1. Lat. super a fost moştenit şi ca prefix, printr-o formaţie neanalizabilă în româneşte : supercilium> sprinceană.
2. Prin acelaşi fel de calcuri s-au format şi compusele cu spre: spregrai „adverb" — lat. aduer-bium, spresărire „grăbire" - v. sl. u&M&Kmut, spresveat „uneltire, cursă" — v. sl. tun-kr-K (sisrh „pact, sfat", cf. Codicele Voroneţean, ediţie îngrijită de Mariana Costinescu, în pregătire).
Sprelung, sprevăzător şi sprevîrstnic par a fi derivate pe teren românesc.
1. în dm, sprevăzător este explicat printr-un sprevedea, care poartă menţiunea „învechit" (ceea ce presupune că a existat în limbă). Acest verb nu apare nici în dm si nici în celelalte surse lexicografice pe care le-am avut la dispoziţie; vezi însă Galaction, Jurnal ÎI, 1977, p. 29.
2. Sprelung s-ar putea să nu fie format cu spre-, ci cu s-, de la adjectivul sinonim prelung. (Faptul că sensul lui sprelung nu permite uşor identificarea vreunui raport semantic între acest cuvînt şi sensurile lui spre pledează pentru această etimologie.)
Vezi Pascu, c. 202, unde formaţia e explicată în modul următor : « s- + prelung, comp. mr. spirlungu, idem, ital. spilungone „om lung şi slab, cocîrlă", sicii, spirlungo „slab"». Vezi şi Papahagi, unde este înregistrat un arom. spirlungu „lungăreţ" pus în legătură cu un spirlungu „prelung", acesta din urmă explicat prin lat. ex-per-longus.
Istoria prefixului spre- cuprinde mai multe straturi după originea derivatelor lui sau a modelelor care stau la baza lor.
Formaţia calchiată după vechea slavă apare în secolul al XVI-lea (vezi mai sus); formaţiile calchiate după latină apar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (spregrăitori Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, Gramatica rumânească, 1757, ediţie... de IST. A. Ursu, p. 34, sprepus Văcă-rescu, în dlr ms.).
Presupusele formaţii româneşti apar spre mijlocul secolului al XIX-lea (sprevăzător Gorjan, în dlr ins., sprevîrstnic Stamati).
Dată fiind sursa în care apare (vezi mai sus), sprelung nu poate fi datat.
5. Prefixul spre- a fost slab productiv. în limba contemporană nu este productiv deloc.
6, Majoritatea formaţiilor cu spre- sînt livreşti şi învechite, fie că e vorba de stratul cu modei slav, fie că e vorba de cel cu model latinesc sau de formaţia românească sprevîrstnic.
Sprelung este popular, iar sprevăzător, singurul atestat şi în limba contemporană (Galaction, în dlr ms.), aparţine limbii literaturii artistice,
STRA-! vezi STRĂ-STRA-o vezi EXTRA-
STRĂ- (STRE-, STRA-19 STRO-, ŞT(R)O-)
Draganu, r. s. 42-43; Auerbach, v. 259-260; Iordan, lra 210-211, id., stil. 190; Rodica Ocheşeanu, Prefixul şiră-, în smfc ii 79—85, id., p. 39—41.
1. Prefixul stră- are variantele regionale stra-v stre-, stro- şi şt(r)o-. Dintre acestea mai bine atestată este varianta stre-: stremioară (Chestionar atvr. V 73/10, în dlr ms.), stremoş, strenepot, strepunge, stretăia (Chestionar alr V102, în dlr ms.), strevedea (Sandu-Aldea, în dlr ms.), în timp ce stra-p stro- si şt(r)o- sînt rare, atestate izolat: strababă, strofloci (şi ştrofloci, ştofloci).
'Popular găsim izolat şi variantele corupte stram-, ştra(m)- în: stramport, ştramport, ştraport (vezi şi p. 227).
2. în dm sînt înregistrate 18 derivate analizabile. La acestea se adaugă 25 de derivate din alte izvoare :
strâcurat (smfc ii 80), străfin (ib.), străfloca (Arhivele Olteniei, în dlr ms.), strâforma (smfc ii 81), strâfulgat „zburlit" (lex. reg. i 38), străguşa (smfc ii 83), străîntuneca (Rosetti-Cazacu-Onu, ilr i 151), strămamă (smfc ii 82), strămătuşă (smfc i 40), strâmînzăţi „a rămîne stearpă, a nu făta" (mat. dial. i 236), strâmoină (smfc ii 82), strâmoştean „urmaş" (smfc ii 82), strămunte (ib.), străplanta (ib. 81), strâporta (smfc ii 82), străsâri (ib.), străsoacră (Scurtu, t. î. 203), strâunchi (smfc i 40), strâromân (smfc ii 85), străslav (ib.), străvăli „a se rostogoli" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 345), (de-a) străvăloaga „de-a rostogolul" (ib.), străvăloacă (lex. reg. i 56), strâvăloci (ib.), strofloci (Udrescu, gl.).
Derivatele cu stră- sînt :
I verbe,   analizabile în raport cu:
— un verb : străbate, străfulgera, strălumina, strămuta, străplanta, străpune, străsări, strătaia, străţese, străvedea etc.;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : străguşa, străfloci;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv; străbunic, străfund, strămătuşă, strămior, strămunte, strănepot, străunchi etc.;
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : străfin, strălimpede, străvechi.
Dintre derivate, mai numeroase sînt cele verbale.
Formaţii semianalizabile: străfiga „a străpunge", cf. înfige; străpăci „a pierde ceva" (lex. reg. i 108), cf. a zăpăci; străpunge, cf. împunge; străvesti „travesti".
3. Prefixul stră- are următoarele valori:
1) Trecerea prin ceva, parcurgerea în toate direcţiile: străbate, strătăia „a tăia în toate direcţiile, a parcurge", străţese „a ţese printre", străvedea; cf. şi străfiga1, străpunge.
2) Deplasarea, trecerea dintr-un loc în altul: străplanta „a transplanta, a răsădi", străporta (şi străpurta) „a transporta", străpune „a aşeza un lucru în altă parte decît acolo unde se afla; a transporta".
224
15 - c. 1589
225
Legată de această valoare (de deplasare = de schimbare dintr-un loc în altul) este şi cea de „trecere dintr-o formă în alta; schimbare": străforma „transforma" (Srăformînd ... Reuniunea de lectură în Sotie-tate. Sbiera, în dlr ms.).
în strămuta, prefixul are rol de indicator al deplasării (dintr-un loc în altul), respectiv al schimbării (vezi Graur, p. i. 335—336).
3) Intensificarea unei acţiuni sau a unei însuşiri:
— verbe: străfloca „a (se) zburli, a (se) ciufuli"; ,^flocăresc rău" (Scriban), străfulgera „a scînteia, a sclipi ca un fulger, a fulgera tare", străluci „a luci puternic", strălumina „a lumina puternic", străsări (într-un descîntec);
— adjective : stracurat (şi varianta strecurat) „foarte curat", străfin „foarte fin" (într-o dimineaţă aurie, învăluită în străfine barizuri. Galaction, la Iordan, lra 211), strălimpede „foarte clar, deosebit de limpede", străvechi „foarte vechi";
— substantive: străbabă, străfund (Vor efectua lucrări direct în străfundurile marine, contemporanul 1967, nr. 1, p. 10/1), străputere (mai ales în loc. adv. din străputeri „din răsputeri"), străvuiet „vuiet puternic şi prelungit".
Uneori derivatul cu această valoare apare alături de bază : Mana oii mele să sară să străsară, să vie la oaia mea In uger (Chestionar alr V, în dlr ms.); Curat strecurat Ca roua din cîmp Ca steaua din cer (în ,,Ţara nouă", voi. II, 1885, p. 591); Frumuseţile tale... luminează...â străluminează (Iordan, stil. 190).
4) Depărtarea (de un punct) :
a) în timp :
— substantive : strămoină „ţarină lăsată în părăsire, moină veche" (Chestionar alr IV 123/264, în dlr ms.), strămior „miel, mieluşea de doi ani, pînă la trei ani".
în cuvîntul strâvâtui, sensul lui stră- este neclar. Dicţionarele înregistrează pe vătui şi pe străvătui cu acelaşi sens „ied de un an, iepure de un an"; numai Ov. Densusianu (ţ. h. 339) glosează pe vătui „ied care n-a împlinit încă un an" şi pe străvătui „ied care a împlinit un an".
Stră- apare în unele derivate pentru a marca rude îndepărtate pe linie ascendentă sau descendentă: străbunic „tatăl bunicului sau al bunicii", strămamă „străbună", strămoş, strămoştean „descendent, urmaş, moştenitor îndepărtat" (Şincai, în DLRms.), strănepot, străsoacră „mama soacrei (cuiva)" ;
— adjective : str aromân (Epoca aceasta, cînd limba română nu se divizase încă în dialectele de astăzi şi cînd cele mai caracteristice inovaţii luaseră fiinţă, o numim epoca străromână. Puşcariu, l.r. I 244), străslav;
b) în spaţiu : strămunte „munte de departe, munte care se găseşte dincolo, adică peste alţi munţi, mai departe decît munţii ce se văd" (Să vă duceţi în munţi strămunţi. L. Costin, în dlr ms./.
După Şt. Pasca (dr iv (1924-1926), 1033) stră- din strămunţi ar avea sensul de intensificare, de augmentare.
Sensul 4 („depărtarea" în timp şi spaţiu) este foarte apropiat de 3 („intensificarea" unei acţiuni sau a unei însuşiri).
în unele derivate, ca de ex. străguşi „a sugruma, a gîtui", sensul prefixului e neclar; faţă de derivatul neprefixat guşi (Lupul a guşit oile mele. „Ion Creangă", în da ms.), pare egal cu baza sau, cel mult, intensiv.
4. Stră- este un prefix moştenit din lat. extra- (vezi p. 114). Pe lîngă valorile moştenite odată cu prefixul latinesc (cf. dhlr ii 26), s-au dezvoltat şi alte sensuri pe teren românesc.
Vezi smfc ii 81, unde se arată că sensul de intensificare al lui stră- nu poate fi explicat prin lat. ultra- „aşa cum au făcut unii cercetători" (vezi şi p. 114). Vezi şi Ernout-Meillet, s.v.; Leumann-Hofmann-Szantyr, l. g. ii 230—231.
în limbile romanice, lat. extra- a fost moştenit numai în română (stră-) şi în italiană (stra-). în italiană, unele derivate cu stra- au şi dublete în tra- (< lat. trans-) : strabello — trabello, strabuono — trabuono, probabil din cauza sensului aproape identic al prefixelor extra- şi trans-şia asemănării fonetice (Meyer-Lubke, g. ii 678, Rohlfs, g. iii 361, acad. Iorgu Iordan şi f Măria Manoliu, Introducere în lingvistica romanică. Bucureşti, 1965, p. 233—234). în franceză
şi în spaniolă extra- sl fost reluat ca împrumut savant (Nyrop, g. iii 234; Vicente Garcia de Diego, Gramatica historica espanola, Madrid, 1950, p. 572). în albaneză, întîlnim prefixul ster- (corespunzător lat. extra-) care formează substantive şi adjective (dhlr i 224).
( în ce priveşte etimologiile derivatelor cu stră- susceptibile de a fi
moştenite din latină, s-au emis diferite ipoteze. Astfel, străbate, străluci, strămuta, străpunge au fost considerate fie formaţii pe teren românesc, fie moştenite din latină.
j Străluci: după Candrea şi Densusianu (cade, s.v., cdde, s.v.) provine din lat. Hralucire (lat.
I clas. tralucere), influenţat de derivatele cu stră-; după Lombard (Le verbe roumain, Lund,
1 1952, voi. I, p. 411 — 413) şi Densusianu (hlr i 221) din *extralucire; Puşcariu (s.v.), tdrg (s.v.)
i şi rew (s.v.) îl consideră format pe teren românesc.
I Strămuta e socotit de Candrea şi Densusianu (cdde, s.v.) şi Auerbach (v. 259) că derivă din
lat. transmittere, în da, s.v. şi cade, s.v. se dă ca etimon lat. extramutare, în timp ce Tiktin (lucr. cit., s.v.), Meyer-Lubke (lucr. cit., s.v.) şi Lombard (lucr. cit., p. 412) cred că a apărut pe teren românesc.
Pentru străpunge s-a propus etimologia lat. *extrapungere (cade, s. v.) şi transpungere (smfc ii 83).
( în legătură cu strecura (pentru care vezi şi S- p. 218), în cîteva dintre etimologiile propuse se
admite prezenţa sau influenţa lui stră-.
Numeroase derivate cu stră- s-au format pe teren românesc : străbunic, străfulgera, strămior, strămoş etc.
Străfund este socotit de acad. Iorgu Iordan (stil. 211, lra 209) că ar fi un calc după fr. trefonds.
I Unele derivate au luat naştere prin schimbare de prefix :
a) în formaţii vechi şi populare prin înlocuirea a diverse prefixe : străfiga (cu etimologie necunoscută la tdrg) — înfige (cu schimbarea conjugării), străguşa < stră- + guşă + -a, fiind influenţat probabil atît de guşi, cît şi de suguşa (< su(b) + guşă + -a) „a apuca, a strînge de
j        guşă pentru a omorî, a gîtui, a sugruma" (cf. Eosetti, ilr 572);
b) în perioada modernă, prin confuzia dintre trans- şi stră- (unele formaţii fiind greşite) : transforma (fr. transformer, it. transformare) — străforma (smfc n 83), transporta (fr. transporter, it. transportare, strapor-tare) — străporta, transplanta (fr. transplanter) — străplanta (Ursu, t. ; Drincu, p. v. 63), transport — străport, ştramport, ştraport (Graiul nostru i 203, în dlr ms.; bl xiv (1946), 111, DR V (1927 -1928), 233 ; GR. s. V 12, în dlr ms.).
Unele derivate sînt calcuri în care stră- „traduce" diverse prefixe străine :
a) (izolat) fr. entre- : strătăia — tr. entrecouper (cf. tdrg, s.v., cade, s.v., Lombard, lucr. cit., p. 411—413); ! b) (în terminologia unor lingvişti) germ. ur- „primitiv, primar" :
străromân, străslav, după modelul unor cuvinte germane ca : urrumănisch, urgermanisch.
Este posibil ca în cazul unor cuvinte ca: străgheată (Transilvania, Banat) „lapte închegat" (<lat. *extracoagulata sau strangulata la Scriban), strămurare (< lat. *stramurare, stimulare la Scriban), strănuta (<lat. sternutare), să avem a face cu influenţa lui stră-. în legătură cu penultimul cuvînt, S. Puşcariu arată că „S-ar putea ca stră- din strămurare < lat. stimularia să nu
226
227
se explice prin orientarea după prefixul stră- din străpung, străbat etc. (Puşcariu, nr. 1652, unde se citează şi forme sarde cu str), ci prin despicarea lui t în fr" (l.r. ii 123).
Cele mai vechi atestări ale derivatelor cu prefixul stră- apar în texte din secolul al XVI-lea : străbate (Psaltirea EurmuzaJci, la dhlr n 140), străluci (po, la dhlr, n 134), strămoş (Coresi, la dhlr n 245), strămuta (psalt., Psaltirea PLurmuzdki, Coresi etc, la dhlr n 306), strănepot (Pravila ritorului Lucaci, ed. Acad. E. S. R., Bucureşti, 1971).
5. Prefixul stră- se poate ataşa la teme de diferite origini: latine moştenite : străbate, străbun, strătăia, străvedea etc.; slave : străbabă ;
comune cu albaneza : strămoş;
latino-romanice (în special, franceze) : străfin, strâforma etc.; onomatopeice: străvuiet.
Temele celor mai multe derivate sînt vechi (moştenite din latină).
6. Prefixul stră- a fost şi este productiv în limba română.
7. Derivatele cu stră- aparţin atît limbii literare, cît şi limbii populare. Unele derivate sînt regionale şi populare, ca de exemplu : (Moldova,
Bucovina) străputere (şez., în dlr ms.), (Banat) străfloca, (Transilvania, sudul Moldovei) străguşa (alrm i/ii h. 410, în dlr ms.), (Oltenia) stră-moşire, (Transilvania, Moldova, Banat) strămior (Densusianu, ţ.h., Păcală, Chestionar alr v, în dlr ms.) etc.
Cîteva derivate regionale au caracter cult, ca, de exemplu, strâforma (în Transilvania şi Bucovina).
în sfîrşit, amintim cîteva formaţii ocazionale, din limba literaturii artistice, probabil creaţii personale : străfin (Galaction, la Iordan, lra, 211), strălimpede (Deşliu, în dlr ms.), străţese (Eminescu, în dlr ms.).
STRE- vezi STRĂ-STRO- vezi STRĂ-SU- vezi SUB-
SUB- (SU-, SUBT-, SUP-9 SUPT-, SUS-)
Auerbach, v. 260—261 ; Iordan, lra 211 — 212, id., lrc 318 ; Laura Vasiliu, Observaţii asupra prefixului sub- în limba română, în omagiu iordan, 881 — 887.
1. Prefixul sub- este omonim cu prepoziţia sub, care poate intra în alcătuirea unor cuvinte compuse. Distingem derivatele cu prefixul sub- de compusele cu prepoziţia sub în felul următor : considerăm, în mod convenţional, compuse formaţiile în care termenii constituenţi au o sintaxă normală (prepoziţie + substantiv), iar sensul lui sub este local („inferioritatea spaţială") şi derivate formaţiile ai căror constituenţi nu au o sintaxă obişnuită (formaţiile cu sub- + verb sau adjectiv), ca şi pe acelea în care sensul lui sub- nu e local (formaţiile de tipul subadministrator, subarbust).
Astfel, sînt compuse substantivele: subamiază şi sunimiez (vezi ec i 114), supat, supărete, subarbă, subbărbie, subdumbravă, subferes-trar (ib. 115), Suplai, Sup(t)cetate, Sub Tei (ib. 116), subsuoară, suptjăr-tăvnic (ib. 117), supceriu (ib. 118), subetaj, subgrindă, subpămînt (şi
228
derivatul lui, subpămîntean), subraţ, subsol, substrat, subtitlu, subnasion (d. med.), subpiele (omagiu iordan 883), subpriton, suburs (ltr2), supîn-tecar (dlr ms.).
Sînt compuse parasintetice: adjectivul subunghial (panariţiu ~d. med. s. v. panariţiu) (sub + unghie + -al) ; verbele subjuga (sub + jug + -a), suguşa (sub + guşă + -a), suptascunde (Dosoftei, la Puşchila, d. 68) ((pe) supt + ascuns + -e), suvintra (dm) (sub + vintre + -a). Sugruma (sub + grumaz + -a) este compus parasintetic semianalizabil.
Menţionăm că la l. Vasiliu, lucr. cit., p. 882 — 884, sînt inserate în mod greşit printre derivatele cu sub- compusele : subarbă, subascunde, subdumbravă, subetaj, subfaţă, subferestrar, sub-grumaz, subjuga, subpămînt, subpiele, subsol, subtext, subtitlu şi derivatul cu -oi de la prepoziţia subt: subtoi. J
Formaţiile adjectivale de tipul subalpin, subcarpatic, subclavicular, submarin pot avea o dublă analiză formală şi semantică, fiind raportabile atît la bazele substantivale Alpi, claviculă, mare etc. (sub + Alpi + -in, sub + claviculă + -ar etc.) cu definiţiile „ceea ce se află sub Alpi, sub claviculă, sub suprafaţa mării etc", cît şi la bazele adjectivale alpin, clavicular, marin etc, cu definiţiile „sub regiunea alpină, sub regiunea claviculară, sub suprafaţa marină etc". Conform primei analize formaţiile sînt compuse parasintetice; conform celei de a doua, derivate prefi-xale parasintetice. Optăm pentru a doua analiză, mai simplă din punct de vedere formal.
1. în felul acesta grupăm în aceeaşi clasă cu adjectivele de tipul subclavicular şi pe cele de tipul subcortical, sublingual, care au aceeaşi structură semantică cu primele, dar nu permit decît analiza prin raportare la baza adjectivală (întrucît o bază substantivală nu există în română).
2. Formaţiile subdezvoltat şi subcutanat, analizabile exclusiv prin raportare la baze adjectivale, sînt considerate de Anca Giurescu (Les mois composes dans les langues romanes, The Hague — Paris, 1975, p. 89) compuse.
2. Prefixul sub- are variante de diverse tipuri.
a. Variantele etimologice su-, sus- şi suc-. Su- este variantă
— condiţionată de p, m, f, v următori (în formaţii vechi, moştenite şi româneşti) : (analizabile) supune (cp. cu subpus, popular), supleca (cp. cu subpleca, vezi § 5), (semianalizabile) sumuţa, sufla, suvoalbe.
Vezi şi formaţiile neanalizabile : suferi, sufleca, sui, sumete. Gf., de asemenea, compuse ca subarbă, supat.
Formaţiile noi îl menţin pe -b(-) înaintea consoanelor labiale : vezi subbibliotecar, subfebră.
— necondiţionată : (în formaţii moştenite, neanalizabile sau semianalizabile) sughiţa, surpa; (în formaţii noi, semicalcuri) : surîde, suscrie (şi subscrie).
Vezi şi compusele parasintetice : suguşa, suvintra.
Sus- (în formaţii noi, semicalcuri) : sustrage (cp. cu subtrage), sws-ţine (cp. cu formele din limbajul neîngrijit (cf. Iordan, stil. 217): subţine Aristia, supţîne Vîrcol, ambele în dlr ms.).
Suc-  (în formaţii noi,  împrumuturi  semianalizabile) : succesor.
b. Varianta morfologică (învechită) subt- : subtadministrator, subt-arenda, subtcăpitan, subtîncinge (cp. cu subadministrator, subarenda).
Se pare că varianta subt- e preferată în formaţiile cu teme vocalice. Cp. cu situaţia constatată de I. Coteanu (Forma prepoziţiei „su*pt" la Odobescu, în bph vii-viii (1940-1941), p. 189—197) pentru prepoziţia omonimă : sub apare înainte de consoană, iar supt, înainte de vocală.
229
c. Variantele fonetice (învechite) sup- : supstare şi supt- : suptîmpăr-ţire, suptstare, suptcîrmuire.
1. Vezi compuse ca supceriu, Sup(t)cetate.
2. Sup- este şi variantă ortografică în : suppleca, suppunere „subiect".
3. în dm sînt înregistrate 61 de derivate  analizabile, la care se adaugă 161 de derivate din alte surse :
subacetat (d.med.), subacuminat, cf. acuminat (dlr ms.), subacut (ib.), subacvatic (dlr ms., dn2, mde), subadjutor (la L. Vasiliu, loc. cit.), subaerian (dlr ms.), subalpestru (ib.), sub(t)-amendament (şi: subamendare ib.), subansamblu (der, dlr ms., ltr2), subantreprenor (dlr ms.), subantreprizâ (ib.), subarahnoidoperitoneostomie  (d. med.),  subarahnoidoureterostomie (ib.), subarboret (dlr ms., dn2, ltr2), subarctic (dlr ms.), subarmonică Fiz. (dlr ms., ltr2, mde), subartistic (dlr ms.), subasociaţie Geobot. (ltr2), subatomic (dlr ms., dn2, mde), subaudiţiune (la L. Vasiliu, loc. cit.), subbibliotecar (dlr ms.), subbraţare Nav. (ltr2), subcamerist (la L. Vasiliu, loc. cit.), subcancellariu (Şincai, o. i 468), subcapitol (dlr ms., dn2), subcarpatin (dlr ms.), subca-sier (ib.), subcategorie (ib.), subcăpitan (ib.), subcentru (ib.), sub(t)ctrmuire (şi: sub(t)cirmuitor, -ie ib.), subclavicular (dlr ms., dn2), subclimax Geobot. (dlr ms., ltr2), subcolonel (dlr ms.), subcomisie (ib.), subcomitet (ib.), subconsumaţie (ib.), subconştiinţâ (ib.), subcont (ib.), sub-contrafagot (der), subcorectat Opt. (ltr2), subcorp Mat. (der), subculturâ (d. med.), subcupă (la L. Vasiliu, loc. cit.), subcuticular (d. med.), subdat (Gr. Obradovici, Datorinţele a subdaţilor, adecă suptpuşilor, câtrâ monarhul lor..., 1805), subdelega (şi: -are, -at, -aţiune la L. Vasiliu, loc. cit.), subdezvoltare (şi: subdezvoltat dlr ms., mde), subdiacon (şi: -ie dlr ms.), subdialect (der, dlr ms.), subdificil (la L. Vasiliu, loc. cit.), subdimensiona (şi: -at dlr ms.), subdistrict Geobot. (ltr2), subegumen (dlr ms.), subeutectic Met. (ltr2), subexpunere (d. med., ltr2), sub familie (dlr ms.), sub faţă (la L. Vasiliu, loc. cit.), sub febră (şi : -z7, -Uitate dlr ms., d. med.), subfilat (la L. Vasiliu, loc. cit.), subfilială (dn2), subfrenic (d. med.), subgardă (la L. Vasiliu, loc. cit.), subgen (dlr ms.), subgene pl. Genet. (d. med.), subgeosinclinal Geol. (ltr2), subglositâ (d. med.), subgrai (dlr ms.), subgranulaţie (ltr2), subguvernor (la L. Vasiliu, loc. cit.), subhemo-filie (d. med.), subhercinică Stratigr. (ltr2), subhigrofitie Geobot. (ib.), subhrăni (la L. Vasiliu, loc. cit.), subicter (d.med., mde), subinel Mat. (der), subinginer (dlr ms.), subinspector (ib.), subintendant (şi: subintendanţie ib.), subintroduce (ib.), subinvoluţie (d. med.), subiscăli (şi: -ire, -it dlr ms.), subizogravurie (d.med.), subizorefracturie (ib.), subizostenurie (ib.), subizosterurie (ib.), subimpingere Geol. (der, ltr2), sub (im) puternici (şi: -ire la L. Vasiliu, loc. cit.), sub-increngăturâ (ltr2), subindesare Geol. (ltr2), sub(t)insemna (şi: -are, -alură la L. Vasiliu, loc. cit.), subîntinde (mde ; subtinde la L. Vasiliu, loc. cit. şi: suptîntinzătoare Ursu, t. s.v. coardă), subliminar (la L. Vasiliu, loc. cit.), sublingual (dlr ms., dn2), subliteratură (în presa literară actuală), sublocatar (dn2, mde), subluminic (dlr ms.), sublunar (dlr ms., dn2), sub-luxatie (d.med.), submatitate (d.med.), submediantă Muz. (dlr ms., dn2), submedie (dlr ms., dn2), submediocru (dlr ms.), submediteranean (ltr2), submicron (ltr2, mde), submicroscopic (d. med.), submulţime (der, ltr2), submuntean adj. (la L. Vasiliu, loc. cit.), subnitrat (d. med.), subnormală s. (der, ltr2), subolimpian (la L. Vasiliu, loc. cit.), suborizont (ltr2), subornator (la L. Vasiliu, loc. cit.), subparcelă (ltr2), subperitoneal (d. med.), subpleca (şi: supleca, -at dlr ms.), subponderal (d. med.), subpretor (Şincai, o. i 178), subprimar (dlr ms.), subprocu-rator (ib.), subprodus (dlr ms., dn2, mde), subprovincie (dlr ms.), subpurtătoare Telecom. (ltr2), subramură (dlr ms.), subrasă (ib.), subrector (ib.), subredaclie (ib.), subrefracţie Telecom. (ltr2), subrol (la L. Vasiliu, loc. cit.), subrustic (id. ib.), subsannaţiune (id. ib.), subsâpare Geol. (ltr2), subscurt Ind. lemn. (ltr2), subsector (ltr2), subserie (dlr ms., ltr2), subservitor „infirmier" (dlr ms.), subspontan Geogr. (ib.), substa „a subzista" (ib.), substare „substanţă" (ib.), substaţie (dlr ms., dn2, ltr2), substăpîn (la L. Vasiliu, loc. cit.), substructură (dlr ms.), subşir Mat. (der), subşterne (dlr ms.), subtangentă (der, dlr ms., ltr2), subtascunde (şi: -ere la L. Vasiliu, loc. cit.), subtemâ (dlr ms.), subtext (der, dlr ms.), subtip (dlr ms.), subtitra (ib.), subtîncinge (ib.), subînsărcina (şi: -are la L. Vasiliu, loc. cit.), subtopire (ltr2), subtorîndui (la L. Vasiliu, loc. cit.), subtraversare Nav. (ltr2), subţine (vezi § 2), subvulcan (ltr2 ; şi: -ic der), subxerofitie Geobot. (ltr2), subzăcea (la L. Vasiliu, loc. cit.), subzidi (mde), subzonă (ltr2).
Derivatele cu sub- sînt:
I substantive (inclusiv infinitive lungi), analizabile în raport cu un substantiv (categoria cea mai numeroasă) : subadministrator, subal-ternare Log., subarbust, subchiriaş etc.;
II adjective,  analizabile în raport cu:
— un adjectiv (sau participiu) : subalpin, subatins, subcarpatic etc.;
— un substantiv (formaţii parasintetice) : subcuticular, subluminic;
230
III verbe, analizabile în raport cu un verb: subaprecia, subestima, subintitula etc.
Formaţii semianalizabile: subministra „a pune la dispoziţie" (slll i 243), cf. administra; subscripţie, cf. inscripţie; substanţă, cf. constanţă, instanţă; substitui, cf. constitui, institui; subşterne (slll i 243), cf. aşterne; succesor, cf. antecesor; subvenţie, cf. convenţie, invenţie; submaxilită (d. med.), cf. maxilar; subteran, cf. terestru etc.
Subunitar „care are o valoare mai mică decît unitatea" este analizabil (prin unitar) din punct de vedere formal; din punct de vedere semantic însă el nu poate fi analizat decît prin raportare la unitate, de aceea îl considerăm formaţie semianalizabilă.
4. Valorile prefixului sub- sînt: 1) inferioritatea
a) spaţială (valoare frecventă la adjective) : subcarpatic, subcortical, submarin, subperitoneal, subsemna, subintitula ; f i g. subconştient, submina;
în terminologia muzicală, sub- semnifică poziţia inferioară într-o scară imaginară care se desfăşoară de la grav la acut şi, în acelaşi timp, poziţia într-o succesiune marcată prin termenul ulterior : subdominantâ, submediantă, subton „ton mai jos decît cel fundamental", subcontra-fagot „instrument... cu sunet mai grav decît al contrafagotului".
b) ierarhică (= subordonarea) (formaţiile denumesc adesea ranguri inferioare celor denumite de baze, funcţii auxiliare): subbibliotecar, subcomisar, subdirector, sublocotenent, subofiţer ; subclimax „asociaţie vegetală căreia condiţiile climatice îi permit să evolueze spre stadiul de climax ... fără a-1 putea atinge", subprefectură ;
La prima vedere s-ar părea că subservitor „infirmier" (Cuciuran, în dlr ms.) exprimă „inferioritatea ierarhică"; sensul cuvîntului arată însă că structura semantică a cuvîntului nu corespunde structurii sale formale.
— uneori subordonarea este asociată cu incluziunea în unitatea supraordonată (formaţiile denumesc adesea produsele unor clasificări) : subansamblu, subarboret „totalitatea arbuştilor care cresc într-un arboret", subatomic „care se află în atom", subclasă, subdialect, subrasă, substaţie, subunitate ;
Formaţia suburbie exprimă aceeaşi idee de subordonare prin includere, dar poate da impresia că ar fi vorba de o valoare aparte şi anume de vecinătatea spaţială.
c) calitativă sau dimensională (= diminuarea, insuficienţa, caracterul incomplet al procesului) : subalimenta, subaprecia, subatins „atins în treacăt", subexpunere, subicter, subinvoluţie „regresiune patologică ... care se produce mai încet decît în mod normal", submedie, subliteratură, subluxaţie „luxaţie incompletă", submediocru, subpopulat, subpresiune „presiune mai joasă decît o anumită presiune considerată ca normală", subprodus „produs inferior", subsonic care se efectuează cu o viteză mai mică decît a sunetului"; subarbust „arbust a cărui înălţime nu depăşeşte un metru" ;
1. în terminologia chimică este folosit sub- cu această valoare pentru a forma derivate de tipul: subacetat, subnitrat; vezi şi Marchand, e. w. 144.
2^ în contextul: limbaj suburban („Săptămîna", nr. 264 (1975), 3/1), formaţia suburban pare să exprime „insuficienţa" (cp. cu suburban „care ţine de o suburbie").
3. Aici se încadrează şi valoarea de „aproximare", dar, pe cît se pare, ilustrată numai prin două formaţii adjectivale: subdificil „cam anevoie" (Prot.-Pop.), subrustic „cam ţărănesc" (Prot.-Pop.), care nu au avut circulaţie în afara dicţionarelor din secolul trecut.
2) repetarea acţiunii la un nivel inferior celui la care s-a produs prima dată (valoare caracteristică pentru verbe, nume de agent şi nume de acţiuni) : subdivide, subînchiria; subchiriaş ; subarenda;
231
3) caracterul derivat, ulterior al procesului: subprodus „produs obţinut în procesul de fabricaţie a altui produs".
Valoarea de „posterioritate" apare şi în formaţiile semianalizabile succesor, sufix.
5. Prefixul sub-  are etimologie multiplă.
Un prim strat e vechi, moştenit din latină prin o formaţie analizabilă : supune < supponere şi cîteva semianalizabile : sufla < sufflare, cf. afla, sughiţa < subgluttiâre, cf. înghiţi, sumete < submittere, cf. trimete, sumuţa < *submotiare, cf. asmuţă, suvoalbe < subuoluere, cf. învoalbe, dezvoalbe, la care se adaugă mai multe neanalizabile : subţire < subtilis, suferi < sufferre, sufleca < * suffolicâre, sui < subire, suleget < * subli-cîdus, surpa < subripere, suspina < suspirare.
Pentru situaţia lui sub- în latină, vezi Ernout-Meillet, s.v. sub, Leumann-Hofmann-Szantyr, l. g. ii 279, ilr i 97—99, 101 — 103. Prefixul are varianta sus- înainte de consoanele c, t, p, q (sustineo, suspendo etc.) şi variantele cu asimilare: suc- (succedere), suf- (sufferre), sup-( supponere).
De remarcat că în toate cuvintele moştenite (cu excepţia neanalizabilului subţire) prefixul are varianta su-. Se remarcă, de asemenea, că, aşa cum a arătat Al. Graur (t. 255), în unele formaţii neanalizabile şi semianalizabile (săfăr, suflec, suflu) accentul nu se mută pe rădăcină, aşa cum se întîmplă în formaţiile analizabile (supun).
Format cu prefixul vechi sub- pare să fie un singur derivat: subpleca, suppleca şi supleca (cu transformarea bp>pp>p) „a (se) supune" Dosoftei, în psalt. 90/27, id., în Molitvenic, la Puschila, d. 68, id., în psalt. 114/41.
Vezi şi compusele parasintetice : suguşa, suvintra.
Un al doilea strat e neologic, reprezentat de împrumutul prefixului sub- din franceză şi latină prin formaţii ca :
analizabile : subalpin < fr. subalpin, subdiviziune < fr. subdivision, subordona < fr. subordonner (şi subordina < lat. med. subordinare); suburban < lat. suburbanus, fr. suburbain ;
semianalizabile : subscripţie < lat. subscriptio; subzista < lat. sub-sistere, fr. subsister, subvenţie < lat. subuentio, fr. subvention;
neanalizabile: subversiv < fr. subversif; subiect < lat. subiectum; subaltern < fr. subalterne, lat. subalternus, substantiv < lat. substantiuum, fr. substantif.
1. Sergiu Drincu (p. v. 59) admite existenţa a două prefixe sub-: unul vechi şi altul neologic. Ulterior (p. t. 152), susţine, fără argumente explicite, că sub- ,,pare că este singurul prefix neologic creat pe teren românesc".
2. Pentru situaţia lui sub- în franceză, vezi Brunot, h. 174, 201, Nyrop, g. iii 204, 205, 228, 231, 237. Prefixul are variantele sou- şi se- în formaţiile moştenite (sourire, secourir), sub- în formaţiile împrumutate din latină (subjonctif), sou(s)- şi sub- în derivatele formate în franceză (sous-entendre, souligner, subtropical). *
3. Compusul lui sub-, sinonim parţial cu el, lat. subter-, e reprezentat în română printr-o singură formaţie semianalizabilă : subterfugiu, împrumutată din latină (subterfugium, cf. şi fr. subterfuge).
Sub influenţa formei prefixului în latină şi a prepoziţiei româneşti corespunzătoare, în unele împrumuturi din franceză sou(s)- este redat prin sub-; de exemplu : sous-cortical — subcortical, sous-alimente — subalimentat, sous-chef — subşef, sous-classe — subclasă (analizabile); sou-terrain — subteran (semianalizabil).
Foarte rar, adesea în formaţii învechite care par să nu fi avut niciodată circulaţie în limbă, sub- apare în împrumuturi din germană : (neanalizabil) subtrahirui (Gr. Obradovici, Povăţuire către învăţătura socoatei sau aritmetica, Buda, 1805) < subtrahieren, (analizabil) subrector
232
< SubreMor, subtangentă < Subtangente ori din germană sau latină: (semianalizabil) subtracţie (Şincai, î. llv) < germ. SubtraMion, lat. subtractio, (neanalizabil) subtraend (Şincai, î. 12r) < germ. Subtrahend, lat. subtrahendus.
Sub- apare în numeroase calcuri (sau semicalcuri) după
— franceză : subarbust — sous-arbrisseau, subdezvoltat — sous-developpi, subînţelege—sous-entendre, sublinia — souligner, sublocotenent — sous-lieutenant, subînchiria — sous-louer, submulţime — sous-ensemble, subsemna şi subiscăli
— soussigner; (cu varianta su-) surîde — sourire, suscrie (mag. ist. i 144/19) — souscrire (subscrie — lat. subscribere), (semianalizabil) su-scripţie (Stamati, la Bizescu, p. n. 24) — souscription (subscripţie — lat. subscriptio); (cu varianta sus-) sustrage — soustraire (subtrage Asachi, în dlr ms. — lat. subtrahere);
Apariţia formelor subpune (Viilon, Pedagogia şi metodica pentru învăţătorii şcoalelor orăşeneşti şi săteşti, tradusă şi prefăcută de Naum Petrovici, Buda, 1818, p. 24), suppune (Episcupescu, în dlr ms.) poate să se explice ca o reanaliză a vechiului supune prin analogie cu corespondentul său francez soumettre, dar şi, pur şi simplu, ca un calc după franceză.
— latină sau franceză : suppune „a presupune" (Şincai, î. 17v) — supponere, supposer; substa „a subzista" (Heliade, în dlr ms.) — subsistere, subsister; sup(t)stare „substanţă" (Cantemir, Amfilohie Hotiniul, în dlr ms.) — substantia, substance;
— latină : suppunere „subiect" (Ianache Văcărescul, în dlr ms.) — subiectum, subşterne (Polizu) — substernere; (cu varianta sus-) susţine — susţinere ;
— franceză sau germană : subofiţer — sous-officier, Unter offizier ;
— germană : subzăcea (Polizu) — unterliegen ;
— italiană sau franceză: (neanalizabil semantic) suplini — supplire, suppleer.
Unele formaţii din limba franceză au fost redate în româneşte, în perioade diferite sau chiar în aceeaşi perioadă, prin forme diferite:
a. calcuri cu baze diferite : soussigner — subtiscăli (Polizu — 1857), subtînsemna (Ghica, Măsurile şi greutăţile româneşti..., 1848, p. 209), subsemna (Polizu);
b. împrumuturi propriu-zise şi calcuri: subdiviser — subîmpârţi (Asachi, în dlr ms. — 1833), subdiviza (Costinescu — 1870); subordonner — subtorîndui (Prot.-Pop. — 1862), subordina (Şincai, o. iii 210— 1808), subordona (Bolintineanu, Opere, 1851); sous-gouverneur — subtocîr-muitor (Valian — 1839), subguvernor (Codrescu — 1859); sublingual — sublimbal, sublimbale, sublingal (Costinescu), sublingual (dn2).
Remarcăm că, în majoritatea cazurilor, împrumuturile sînt mai noi decît calcurile.
Vezi şi la l. Vasiliu, art. cit., p. 886, exemple de formaţii franţuzeşti cu prefixul sub- redate
în dicţionare şi traduceri româneşti prin construcţii nederivate.
Influenţa prepoziţiei omonime (moştenite din latină) sub se constată în faptul că prefixul prezintă în formaţiile noi aceleaşi variante pe care le are şi prepoziţia (vezi § 1) :
subt-: subtadministrator, subtarenda (Hamangiu, în dlr ms.),subt-căpitan (Buletin, Gazetă administrativă (1844), în dlr ms.), subtîncinge (C. Aristia, în dlr ms.), subtîmpărti, subtîntelege (Heliade, la Close, d. 304);
sup-: suppunere „subiect", supstare;
supt-: suptpus, suptîmpărţire (Ghica, Măsurile... 45), suptstare, suptcîrmuire (document din 1844, în dlr ms.).
Prime atestări de formaţii cu sub- apar sporadic în secolul al XVIII-lea : (împrumuturi) substanţie (Cantemir, la Eosetti-Cazacu-Onu, ilr i
233
387), succesor (Uricariul (1776), în dlr ms.), subtracţie, subtraend (Şincai, î. — 1785); (calc) sup(t)stare (Cantemir, Amfilohie Hotiniul, în dlr ms.). Formaţii relativ numeroase apar însă din secolul al XlX-lea şi mai ales de pe la mijlocul secolului (vezi mai sus, p. 232, 233, atestări de împrumuturi şi calcuri): (semianalizabile) substanţă (Heliade — 1828), subiect (Văcărescu — 1834), (neanalizabile) substantiv (Heliade — 1828), subjonctiv (Aristia — 1835), toate la Close, d. 304.
Şi în această perioadă apar, mai ales în dicţionare, împrumuturi din latină care par să nu fi avut niciodată circulaţie în afara izvoarelor respective ; de exemplu : subaudiţiune (Prot.-Pop.) — subaudîtio, subiugale ,,(în muzică, despre ton) subordonat" (Antonescu) — subiugalis. Vezi şi subdificil, subrustic discutate la p. 231.
Formaţiile româneşti sînt rare în prima jumătate a secolului al XlX-lea : subdat (1805 — v. p. 230), subpretor (1808 — loc. cit.); formaţii relativ numeroase apar în a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi mai ales în secolul al XX-lea : subservitor (Cuciuran, în dlr ms.), subadministrator (Kogălniceanu, în dlr ms.), subgrefier (Constantin îfegruzzi, în dlr ms.), submuntean (B. P. Hasdeu, în dlr ms.).
în perioada modernă şi contemporană a limbii române au dispărut din vocabularul activ o serie de formaţii, mai ales din terminologia administrativă (subprefect, subprimar, subprovincie etc). în schimb, în ultimele decenii, diversele terminologii tehnice s-au îmbogăţit cu numeroase derivate, atît formate pe teren românesc (subcorp, subluminic, subpurtă-toare, subspaţiu etc), cît şi, mai ales, împrumuturi şi calcuri (subalpin, subansamblu, subcortical, subdominantâ etc).
6. Temele calcurilor şi derivatelor româneşti sînt în număr mare de origine latino-romanică : subchirurg, sublocotenent, subton, subunitate etc, dar şi moştenite : subatins, subîmpărţi, subînţelege, subrăcire, subsăpare, subsemna, subşterne sau neromanice (cel mai puţin numeroase) : subarenda, subchiriaş, subiscăli.
7. Prefixul sub- este un prefix productiv (vezi sub § 5 formaţii româneşti).
8. Derivate cu sub- există în toate stilurile limbii, dar ele sînt specifice stilurilor administrativ şi ştiinţific.
SUBT- vezi SUB-SUP- vezi SUB-
SUPER-
Iordan, lra 193, 212, id., lrc 331; Ocheşeanu, p. 43—44.
1. în derivate prefixul are un accent secundar pe prima silabă : siiperarbitru; în cazuri rare se întîlneşte accentul (principal) pe a doua silabă a prefixului (super-), ca în formaţia semianalizabilă superfluu, care are varianta de accentuare superfluu (Scriban).
2. în dm sînt înregistrate 6 derivate analizabile, la care se adaugă 61 de derivate din alte surse :
superacril (d. med.), superangular Fot. (dlr ms., dn2, ltr2, mde), superbombâ (Graur, t. 256), superbronz Met. (ltr2), supercalandru Ind. hîrt. (ib.), supercargo Nav. (ib.), supercentrifugă (ib.), supercivilizaţie (şi: superciviliza, -at dlr ms.), superconfort (dlr ms.), supercoop, supercritică
(rom. lit. (1975) nr. 36, 5/1), superdelicat (Iordan, lra 212, dlr ms.), superdezvoltat (dlr ms.), superduralumin Met. (ltr2), superelogia (şi: -ere (cl xviii (1973) 26), super(h)eterodinâ Telecom. (der, dlr ms., ltr2, mde), superfantomâ Telecom, (ltr2), superfaţă „suprafaţă" (Ursu, t; şi: superfăţari „superficial" id. ib.), superfecundaţie (d. med.), superfilm (Iordan, lra 212), super-filtru (dlr ms.), superfinisare (der), superfinish „superfiniţie" Met., cf. finish (ltr2), superfiniţie Met., cf. finiţie (ltr2, mde), superfluenţă „surplus" (dlr ms.), super fortăreaţă (~ zburătoare) (dlr ms.), superfosforic Chim. (ltr2), supergalaxie (dlr ms., ltr2, mde), supergingaş (Istoria literaturii române III, 1973, p. 34), supericonoscop (der, dlr ms., ltr2, mde), superimpregnare (d. med.), superintendent „episcop" (dlr ms.), superinvar Met., cf. invar (ltr2), superinvoluţie (~uterină) (d.med.), supermagazin, supermicroscop (Ocheşeanu, p. 44), supernaturalism (Iordan, lra 212, id., lrc 331), supernetezire Met. (ltr2), supernilvar Met., cf. nilvar (ib.), supernovă (der), superorticon Telecom, (der, ltr2), superoxid (Ocheşeanu, p. 44), superplus „superfluu" (dlr ms.), superpoziţie (dn2, ltr2, mde), superproducţie (mde), super reacţiune Telecom, (ltr2), super refractar Tehn. (ltr2), superrevistă (Iordan, lra 212), superserviciu (Iordan, lra 212), superstar (dlr ms.), superstrat (Puşcariu, l. r. i 180), superştiinţâ (Iordan, lra 212), super-taifun (scînteia, nr. 10343 (1975),' 6/7), supertemperament (la V. Nestorescu, lr xii (1963), nr. 1, p. 76), supertrust (dn2), superturnichet Telecom., cf. turnichet (ltr2), superumeral „veşmînt papal care acoperă umerii" (dn2), superunghiular (mde), superviza (dlr ms., Iordan, lra 212), superviziona (Iordan, lra 212), supervizualiza (id., ib.).
Formaţiile cu super- sînt:
I substantive (inclusiv infinitive lungi), analizabile în raport cu un substantiv (categoria cea mai numeroasă) : superarbitru, superci-ment, superfosfat, superconfort, superfinisare, superimpregnare etc. în mod excepţional, substantivul la care se ataşează super- e o abreviere: supercoop ;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : superdelicat, superf in, supersonic etc.;
III verbe, analizabile în raport cu un verb (categorie foarte slab reprezentată) : superpune, superviza.
în mod excepţional, categoria morfologică a derivatului e diferită de cea a bazei: împrumutul recent superumeral s. cf. umeral adj. şi calcul învechit superplus adj. cf. plus s.
Formaţii semianalizabile: superscripţie „parte iniţială a reţetei care cuprinde date asupra bolnavului" (d. med.), cf.xinscripţie, subscripţie-, superfluu, cf. fluent; superlativ, cf. ablativ.
3. Valorile prefixului sînt:
1) superioritatea spaţială, poziţia peste, deasupra: superfaţă, superpoziţie, superpune, superstrat, superumeral;
2) intensificarea unei însuşiri, superioritatea calitativă relativă sau absolută, adesea neputîndu-se distinge între cele două grade de intensitate (echivalentă cu gradul comparativ de superioritate sau cu superlativul) : superarbitru, superbronz „numire dată unui grup de alame modificate ... cu o mare rezistenţă mecanică şi o bună rezistenţă la coroziune", supercentrifugă „centrifugă cu turaţie foarte înaltă"/ superciment „ciment care se întăreşte foarte repede ...", superconfort, superduralumin, superfiltru „filtru foarte fin", superfortă-reaţă, (acid) superfosforic „acid fosforic cu conţinut mare în acizi poli-fosforici ...", supermicroscop, supernetezire, supernovă „stea ... din clasa novelor ... de cîteva sute de ori mai strălucitoare", superproducţie, superrevistă, supertrust „trust care cuprinde întreprinderile unei anumite ramuri de producţie din mai multe ţări capitaliste", superviza.
în formaţia supercoop, relaţia semantică dintre prefix şi bază e contractată prin intermediul unui determinat absent al bazei, format cu super-. Acest determinat nefiind exprimat, prefixul lui trece asupra bazei (= determinantul), definiţia formaţiei rezultate însă conţine şi termenul care lipseşte : supercoop „super magazin cooperatist".
234
235
Intensitatea însuşirii poate depăşi limitele obişnuitului, atingînd un grad excesiv: superinvoluţie (uterină) „involuţie ... mai rapidă decît cea normală" (= prea rapidă);
Valoarea superlativă este uneori însoţită de o notă ironică: super civiliza, superdelicat (Un spirit filozofic superdelicat. Arghezi, la Iordan, lra 212), superştiinţă, supertemperament (Supertemperamentul argentinian în fotbal şi-a creat un adevărat renume, lr xii (1963), nr. 1, p. 76). Vezi Iordan, lra 212, Ocheşeanu, p. 44.
3) repetarea acţiunii (valoare caracteristică pentru nume de acţiune) : superfecundaţie „fecundarea succesivă a două ovule".
4. Super- este un prefix neologic (dubletul prefixului moştenit spre-) împrumutat într-o primă fază (secolul al XlX-lea) din franceză şi latină prin formaţii puţine şi fără mare circulaţie în limbă :
— împrumuturi neanalizabile sau semianalizabile ca: superfiţial (Heliade —1831, la Glose, d. 304), superficial (a. 1836, la Ursu, t.) — lat. superficialis, fr. superficiel; superlativ Heliade—1828, la Close, d. 304, îîegulici —1848) — lat. superlatiuus, fr. superlatif ; superstiţie (Heliade — 1831,1a Close, d. 304, Negulici) — lat. superstitio, fr. superstition; superficie (Costinescu — 1870) — lat. superficies; superfin (id.) — fr. superfin; superpoziţie, -une (id.) —lat. superpositio, fr. superposition;
— semicalcuri ca : superfaţă (a. 1813, la Ursu, t.) — lat. superficies; superfăţari (Stamati — 1851) — lat. superficialis, fr. superficiel; superpunere (Costinescu) — lat. superponere, fr. superposition; superfluenţă (Eminescu, în dlr ms.) — fr. superfluite; superplus „superfluu" (Gheţie — 1896) — probabil după lat. superfluus sau (mai puţin probabil) fr. superflu.
Un număr relativ mare de împrumuturi au pătruns însă de la sfîrşitul secolului al XlX-lea, din nou din franceză şi, mai tîrziu, din engleză, uneori prin intermediul francezei, în majoritatea cazurilor din diversele terminologii tehnice, inclusiv a cinematografiei: superbombă < fr. super-bombe, superciment < fr. superciment, superconfort < fr. superconfort, super fecundaţie < fr. superfecondation, superfiniţie < fr. superfinition, superfortăreaţă<îr. superforteresse, super(Ji)eterodină<îr. superheterodyne, superstrat < fr. superstrat; supercargo < engl. supercargo, super civilizat < engl. supercivilized, supertrust < engl. supertrust; superfosfat — fr. super-phosphate, engl. superphosphate, supersonic — fr. supersonique, engl. supersonic, super star—engl. super star, fr. super star, superstructură—h. superstruc-ture, engl. superstructure, superviza — fr. superviser, engl. supervise.
1. I. Iordan (lra 212) afirmă că prefixul s-a introdus prin cîteva cuvinte ,,de origin e anglo-americană'' din limbajul teatral şi al sportului venite prin intermediul limbii franceze. Vezi aceeaşi părere la R. Ocheşeanu (p. 44).
2. Pentru situaţia lui super- în franceza actuală, vezi J. Marion : Une mode nouvelle en linguis-tique: le superlangage, în ,,Revue de philologie francaise", XLI, 1929, p. 170—182, Guilbert-Dubois, p. i. 98 — 100; pentru situaţia din engleză, vezi Marchand, e. w. 145—146.
Superumeral este împrumut din italiană sau latină : superumerale, superhumerale, iar super intendent şi super iconoscop din germană : Superin-tendent, Superikonoshop.
Supermagazin este un calc după engl. supermar'ket.
Derivate româneşti par să fie formaţiile ca : superangular şi superun -gMular, superbronz, supercoop, superdelicat, superfantomă, super netezire, superştiinţă, supertemperament.
5. Majoritatea derivatelor cu super- sînt formate de la baze neologice : latino-romanice sau internaţionale.
Cîteva excepţii formate de la baze moştenite : super dezvoltat, superfaţă, supernetezire, superpune, superştiinţă şi super unghiular.
6. Super- este un prefix productiv în limba română.
1. R. Ocheşeanu (p. 50) afirmă că super- e un prefix neproductiv şi se foloseşte din ce în ce ~    mai rar.
2. Recent, super- apare folosit independent în construcţii ca : motoreta Carpaţi super.
7. Formaţiile au super- aparţin terminologiilor tehnice şi ştiinţifice şi limbajului comercial, cu preponderenţă al reclamelor.
SUPR- vezi SUPRA-
SUPRA- (SUPR-, SUPRÂ-, SOPRA-)
Iordan, lra 212 — 213; Ocheşeanu, p. 44 —46.
1. Prefixul supra- se distinge de termenul de compunere prepoziţional supra din toponimicul Suprapietrei prin regimul în genitiv pe care îl are acest supra în compus.
La Iordan, top. 495 şi în fc i 116, Suprapietrei e prezentat drept compus cu prepoziţia asupra. Fără a considera ipoteza inadmisibilă, formulăm încă una : primul termen al compusului poate fi prepoziţia supra, atestată la Dosoftei (vezi tdrg, cade) şi păstrată în asupra şi deasupra.
Mai dificil de stabilit este statutul lui supra în adjective ca supra-plan. Există trei soluţii posibile: supra este a. prefix, derivînd aici adjective de la substantive, b. prepoziţie, termen constituent al unui adjectiv compus (e vorba de prepoziţia neologică supra, cu regim în acuzativ, vezi Avram, p. n. 244) sau c. la limita dintre prefix şi prepoziţie.
Vezi şi p. 286; Avram, p. n. 249, 250.
întrucît nu există argumente categorice nici pentru soluţia a, nici pentru soluţia b, reţinem soluţia c.
2. Prefixul supra- are următoarele variante :
a. variantele învechite:
supră-, care apare la Dosoftei şi, mult mai tîrziu, la I. Eusu (a. 1842, la Ursu, t. 285); între cele două apariţii pare să nu fie nici o legătură (vezi § 5);
sopra-, care apare la Asachi (la Ursu, t. 285, vezi § 5, nota 2);
b. varianta fonetică supr- înaintea unor teme începătoare cu a : supraduce „a aduce în plus" (Aristia, în dlr ms.), supraşeza (Calendar 1794, 34/6, la Gheţle, b. 471) şi supramid „fibră textilă fabricată din răşini sintetice poli a mi di'ce" (apariţia acestei variante nu e obligatorie, vezi supraactivitate, supraadăuga etc).
3. în dm sînt înregistrate 47 de derivate analizabile, la care se adaugă 151 de derivate din alte surse :
supraactivitate (dlr ms.), supraadăuga (dlr ms.), supraalbiire (la FI. Dimitrescu, lr xi (1962), nr. 4, p. 397), supraantrenament (d. med.), supracalificat (dlr ms.), supracarlingă Nav. (ltr2), supraclasă (mde), supraclorinare (ltr2), supracoacere Agr. (ib.), supracomandă (dlr ms.), supra-compensa (Iordan, lra 213), supracompoundare, cf. compoundare Electr, (ltr2), supracompri-mare Mec. (ib.), supracompus (Iordan, lra 213), supraconductibilitate (der, ltr2), supraconduc-tiv (mde), supraconductor Fiz. (ltr2, mde), supraconfort (dlr ms.), supraconsolida Geol. (şi: -are ltr2), supraconştient (dlr ms.), supracopertă (dn2, mde), supracorectat Opt., Telecom, (şi: supracorecţie ltr2), supracreştere Telecom, (ltr2), supracurajos (Ocheşeanu, p.), supracurent
236
237
dubla (Iordan lra 213), supraduce (dlr ms.), supraefort (ib.), supraelastic (ib.), supraeloqiere (ib.) supraestet (ib), supraetaja (dn2, mde), supraeu (Iordan, lra 213), supraeutectic Met (ltr4), supraexcita (Iordan, lra 213; şi: -aţie der, mde), supraexpunere Fot. (d med ltr2' mde; supraexpus mde), suprafacuitate (la FI. Dimitrescu, loc. cit.), suprafatigâ (dlr ras/ supraţavorabil (Iordan, lra 213), suprafermenta (id. tf. 46), «ipratf/i (dlr ms.), suprafiresc (Iordan, lra 213), suprafluid (şi: -itate mu), suprafuziune (der, dn2, ltr2), supragaranta
Ocheşeanu, p.), supraînălţare C f., Drum., Met. (der, ltr2), supraincordare (si: supraincordat dlr ms.), supraindeplinire (ib.), supraînsâmînţa (ib.), supralărgire Cf. (der, ltr2) supra-liminar Psih (dlr ms.), supraluciditate (ib.), supralume (ib.), supraluminâ Gonstr! (ltr2) supralungire Ind. lemn. (ltr2), supramarionetâ (dlr ms.), supramaturatie Aer. (ltr2) supra-
(d. med.), suprarefractar (ltr2), supraregie (dlr ms.), supraregional (ib.), suprareninâ (der d. med., ltr2), suprareţea Fiz. (ltr2), supraridicare Geol. (ifc.J, suprasatesc (dlr ms.), supra-scm (şi:-ere suprascriptură (ib.), suprasexual (ib.), suprasimţ (ib.), suprasolicita (si • -are dn2, ltr2), suprasolvent (şi: suprasolvire dlr ms.), suprasta* (si: -a/ . j, suprasterol Chim. biol. (ltr2), suprastocare (dlr ms.), suprastrat (der, Iordan, 'lra 213), supraseza (la
------ v--------• /, + «^^^WJ   ^UiX   ,    JXM.UJ&J,   OLtJJi ULLLLLt
(dlr ms.), supratonator Ind. hîrt. (ltr2), supratonicâ (dlr ms., mde), supratopire (dn2, ltr2, mde), supratrăire (Gostinescu), supratrust (dn2), supravalorifica (şi: -are dlr ms.), supraverbal (ib.), supravia (ib.), supravizitâ (dn2), supravlrf (ib.), supravoltor(-devoltor) (ltr2, mde), suprădumnâdzâiesc (Dosoftei, la Puşchila, d. 71), suprâfiinţat (id. ib. 70), suprântra (id. i'Z>. 68).
Formaţiile cu supra- sînt:
I substantive (inclusiv infinitive lungi), analizabile în raport cu un substantiv (categoria cea mai numeroasă) : supraapreciere, suprafaţă, supramuncă, supraproducţie, suprastructură, supravoltaj, (formaţie parasintetică) supravoltor cf. volt;
Supra- se ataşează de obicei la substantive abstracte, nume de acţiuni sau de calităţi.
II adjective, analizabile în raport cu:
— un adjectiv : supranatural, supraomenesc, suprarealist, suprarenal etc ;
— un substantiv: supranumerar; (formaţie parasintetică) supratento-rial, cf. tentoriu;
1. Aici se poate încadra şi adjectivul, analizabil prin raportare la un substantiv, supraplan (cp. cu extraplan).
2. Adjectivele de tipul suprabugetar ,,în afara bugetului", supranatural ,,mai presus de natură" sînt analizabile formal prin raportare la adjectivele bugetar, natural. Din punct de vedere semantic însă este preferabilă analiza prin raportare la substantivele buget şi natură (vezi definiţiile) şi în cazul acesta formaţiile sînt parasintetice. Preferăm analiza prin raportare la adjective, deoarece este mai simplă şi este totuşi admisibilă şi din punct de vedere semantic. Suprabugetar poate fi definit şi prin ,,în afara a ceea ce este bugetar" etc.
3. în cazul lui supraunitar, singura analiză semantică acceptabilă e prin raportare la unitate. De aceea considerăm formaţia semianalizabilă (vezi subunitar).
III verbe,   analizabile în raport cu un verb supraevalua, supraveghea, supravieţui etc.
238
supraalimenta,
Formaţii semianalizabile (din dlr ms.): supraiacent, cf. subiacent; suprateran, cf. subteran.
4. Valorile prefixului supra- sînt :
1) superioritatea spaţială, poziţia peste, deasupra (valoare caracteristică mai ales pentru substantive, verbe şi adjective participiale) : supracarlingă, supracopertă, supragenunchi „parte a piciorului situată deasupra genunchiului", supraimpresiune „impresionare a unei pelicule cu două sau mai multe imagini prin suprapunere", suprascriere; supramenţionat, suprarenal, supratatuat „tatuat peste un alt tatuaj"; supraterestru; supraetaja, suprapune;
în apariţiile vechi ale verbului suprâveni, valorii „superioritate spaţială" îi este asociată „direcţia" (cp. cu sensul prepoziţiei asupra) : volbură purtată de va suprăveni Dosoftei, Pare-miar f. 31 b, c-au suprăvinit blinzie preste noi şi certa-ne-vom Dosoftei, Psaltirea, în psalt. 189/25. în suprânălţa sensul prefixului e mai greu de precizat; ar putea fi acelaşi ca în suprâveni, după cum ar putea avea şi exclusiv rolul de indicator al mişcării în sus : văzui pre necuratul suprănălţîndu-să şi suindu-sâ ca kedrii Livanului Dosoftei, Psaltirea» în psalt. 70/38 (cp. cu corespondentele din Psaltirea Scheiană: rădicăndu-se şi înrălţându-se psalt. 70/12 şi Goresi: prearădicăndu-se şi nâlţindu-se psalt. 70/37 — 38.
2) intensificarea unei însuşiri, superioritatea calitativă relativă sau absolută, adesea neputîndu-se distinge între cele două grade de intensitate (echivalentă cu gradul comparativ de superioritate sau cu superlativul) : supraarbitru, supraclasă, supraco-mandă „comandă supremă", supraestet „adept în cel mai înalt grad al estetismului'', suprafortăreaţă, supraintendenţă, supramarionetâ , marionetă foarte perfecţionată", supraom, supraorganizare, suprapreţ, supra-putere, suprarabat; supraelastic, supranumeros; supraalimenta, supra-mlorifica, supraveghea.
Intensitatea însuşirii poate depăşi limitele normalului, atingînd un grad excesiv: supraaglomerat, supraîncălzit, suprapopulat, supra-■sensibil; supradevelopare „developare condusă prea departe ..."? supraexpunere „expunere ... un timp prea îndelungat" ; supraaprecia ;
1. Această valoare este denumită de Ivan Evseev (s. 92) intensiv-saturativă.
2. Superioritatea abstractă (care nu e echivalentă cu intensificarea unei însuşiri) se asociază uneori cu exterioritatea abstractă: supranaţional, supradialectal, ■suprapartizan.
3) caracterul suplimentar: supradividendă „dividendă suplimentară", supramuncă, supranume, supranumerar, suprasarcină „sarcină suplimentară pe care o are de suportat un aparat ...", suprataxă „taxă suplimentară adăugată unei alte taxe" ; suprasolvent „care plăteşte peste taxa stabilită"; supragaranta „a da o garanţie suplimentară";
în formaţia supraadâuga ,,a adăuga la ceva care este deja complet" (Orice operă este apoi supraadăugată naturii. Vianu, în dlr ms.), valoarea prefixului este aceea de indicator -al caracterului suplimentar.
4) depăşirea unei limite, poziţia sau situarea dincolo de sfera noţiunii exprimate de bază (valoare exprimată mai ales prin adjective) : supraconştient „mai presus de atitudinea conştientă", supradialectal, suprafiresc, supraindividual „mai presus de individ", supranatural, «supraomenesc, suprapămîntesc, suprasexual, supratemporal „care pare a fi în afara timpului", supraverbal „care se exprimă prin alte mijloace decît cele verbale" ; suprarealism ;
De această valoare se leagă ideea de posterioritate temporală, exprimată clar numai prin : supravieţui şi supraseza (Ei orlnduiesc ca să supraşeze până in şase luni execuţionei ^restantului. Calendar, 1794, 34/6).
239
' 5) caracterul neaşteptat al acţiunii: supraveni „a veni, a se mtimpla pe neaşteptate".
5. în istoria prefixului supra-, se disting două straturi, care corespund, se pare, la doua căi de apariţie a prefixului în limbă.
Primul strat, în varianta supra-, datează din secolul al XVII-lea si este ilustrat prin cîteva formaţii, toate la Dosoftei: supraveni (Paremiâr 1683, la hem 1931, Psaltirea, în psalt. 189/25), suprănălta (Psaltirea, în psalt. 70/38), suprădumnădzăiesc (Molitvenie, la PuschilI, d 71) supră-fiinţat (id., ib. 70),* suprăntra (id., ib. 68), suprapune (id., ib.) si supră-ventre (id., tb. 71). Intrucît toate derivatele sînt româneşti (chiar dacă unele sînt calcuri după latină — supraveni şi suprăăumnădzăiesc, cf da s.v. asupraveni, Puschila, d. 71 - sau după slavonă - suprănălta, supră-fiinţat, cf. Puschila, d. 68, 70), această cale este internă - este folosită prepoziţia românească supra (în forma etimologică supră-, vezi da s.v. asupra, ilr ii 287) şi modelul oferit pentru verbe si substantivele verbale de formaţiile cu asupra (asupră-luare Codicele'Voroneţean în da, asupraveni Dosoftei, Paremiar 1683, f. 31 b, în hem 1931). ' '
Formaţia model, asupră-luare, este considerată compusă (vezi fc i 34) deoarece asuma nre poziţie şi adverb, poate fi interpretat aici ca adverb. '
Dat fiind însă că derivatele menţionate apar exclusiv la Dosoftei e foarte posibil ca ele să nu fi avut circulaţie în limbă, deci să nu fi avut nici o influenţă asupra istoriei ulterioare a prefixului.
1. De aceea credem că suprapune şi supraveni de la Dosoftei nu au nici o legătură cu formaţiile introduse în secolul al XlX-lea prin calchierea lat. supraponere sau a fr. superposer (suprapune • d. Cornea, o traducere din 1849, în dlr ms.), fr. survenir (supraveni: Heliade, o i 389)* Menţionăm că supraveni are la Heliade sens diferit de cel pe care îl are la Dosoftei ( a veni ne neaşteptate'': Cu ritul dimpreună, cu observări de forme, Nu mult si supravine si o credin ţ-absurdăD-o teamă, d-o speranţă Heliade, o. i389; cp. cu sensul care apare la Dosoftei vezi p. 239). Notăm însă şi contextul următor, unde sensul lui supraveni, fiind ambiguu, poate fi apreciat ca o dovadă a menţinerii sensului vechi al compusului: Tradiţia povesteşte că fiind tara adesea bântuită de năvălirea tătarilor, odinioară ar fi supravenit aceştia pană în maraenile capitalei. Foaie pentru minte, inimă şi literatură (1843), în dlr ms. '
2. De asemenea fără legătură cu existenţa prefixului la Dosoftei, dar influenţat direct de forma prepoziţiei asupra pare să fie calcul ulterior suprafaţă (a. 1842, vezi § 2).
3. Categoric fără nici o legătură cu vechiul suprănălta este recentul supra înălţa din terminologia tehnică. °
A doua cale, externă, este împrumutul prefixului latin supra-, începînd din prima jumătate a secolului al XlX-lea, prin:
a) formaţii adaptate de tipul: suprascrie (Budai-Deleanu — 1818 în dlr ms.) — lat. suprascribere; 9
Pentru situaţia lui supra- în latină vezi Ernout-Meillet, s.v. super-, Leumann-Hofmann-Szantyr, l. g. ii 250, ilr i 100, 104. Menţionăm că în latină supra- avea exclusiv sens local şi temporal.
b) formaţii cu etimologia multiplă, semicalcuri după latină sau calcuri după franceză: suprapune (Dionisie Piru Tesaleanul, în dlr ms.
— 1849) — lat. supraponere, fr. superposer; supravia (Asachi, în dlr ms!
— 1853), supravieţui (Calendar (1857), în dlr ms.) — lat. suprauiuere fr. survivre. 9
1. Vezi la Costinescu încă o modalitate de calchiere a fr. survivre: supratrâire.
2. Menţionăm corespondenţa dintre sensul lui suprapune în contextul citat („aplica" : moaie într-însele pănză subţire pe care o suprapune la tâmple, stomah şi la pulsul manilor) şi acelaşi sens al lat. supraponere la a. Cornelius Celsus, m edic. în acelaşi timp atragem atenţia asupra faptului că textul citat (Dionisie Piru Tesaleanul, Encolpiul doctorilor sau medicina practică. Tipărită a doua oară în Atena ... tradusă pe românie de ...) pare a fi o traducere din greacă
Pătrunderea prefixului neologic supra- în sistemul derivativ românesc a fost probabil susţinută de existenţa prepoziţiilor moştenite compuse cu supra: asupra şi deasupra. (întrucît în limba veche apare exclusiv la Dosoftei, e puţin probabil ca prepoziţia supra să fi avut vreun rol.)
Vezi Iordan, lra 213, unde, recunoscui du-se, originea neologică a prefixului, se spune că este ,,simţit oarecum ca un element lingvistic băştinaş (din cauza marii asemănări fonetice şi semăn-tice cu asupra şi deasupra)". Vezi şi Ocheşeanu, p. 44 — 45.
Aşa se explică faptul că aproximativ în aceeaşi perioadă în care apar presupusele împrumuturi din latină şi chiar înainte de aceasta (la sfîrşitul secolului al XVIII-lea) apar şi formaţii cu supra- care redau :
— derivate latineşti cu super- : supraficial (Ion Brezoianu, în dlr ms. . — 1850) — superficialis, supracilie ,,sprinceană" (C. Aristia, în dlr ms.
— 1857) — supercilium ;
— derivate latineşti cu super- sau franţuzeşti cu sur-: suprafaţă (Albina românească 1830, în dlr ms.)—lat. superficies, fr. surface; supra-şeza (1194c) — lat. supersedere, fr. surseoir (ă Vexecution);
— derivate din limba franceză cu sur- : suprafin (Polizu) — surfin;
— derivate din limba franceză cu sur- sau limba italiană cu şopra- : supranumi (Asachi, în dlr ms.) — fr. surnommer, it. soprannominare; supraomenesc (Asachi, în dlr ms.), suprauman (Heliade, în dlr ms.) — fr. surhumain, it. soprumano.
Forma prefixului din soprafaţâ (Asachi, la Ursu, t. 285) se datoreşte influenţei it. sopra-.
Mai mult, în aceeaşi perioadă apar şi derivate care par a fi formate în româneşte : supracomandă (Asachi, în dlr ms.), suprapămîntean (Calendar (1858)^ în dlr ms.), supraştire (Heliade, în dlr ms.).
Mult mai tîrziu, în secolul al XX-lea, supra- a fost împrumutat şi direct din franceză, prin formaţii, noi şi în această limbă, ca : supracon-ductibilitate < supraconăuctibilite, supraconductiv — cf. supraconductivite, supraliminar < supraliminaire, supranaţional < supranational, supra-sensibit < suprasensible, supraterestru < supraterrestre. Aceste împrumuturi sînt însă foarte puţine, deoarece în franceză supra- este foarte puţin folosit; vezi dicţionarele.
în mult mai mare măsură însă şi mult mai devreme (vezi mai sus), formaţiile româneşti cu supra- continuă să calchieze formaţii franţuzeşti cu sur-, de exemplu : supraalimenta — suralimenter, supraestima — suresti-mer, supraîncălzi — surchauffer, supralicita — surencherir, supramuncă — surtravail, supraoxidare — suroxidation, suprasatura — sursaturer. Mult mai rar sînt calchiate formaţii cu super- : suprastructură — superstructure> suprafortăreaţă — superforteresse.
Unele formaţii franţuzeşti cu sur- au fost redate în română prin dublete formate din termeni cu prefixul împrumutat şi cu prefixul calchiat. De exemplu : surface — surfaţâ (Poenaru — 1837) şi suprafaţă (vezi Ocheşeanu, p. 45 şi Ursu, t. s. v. suprafaţă) ; surveiller — surveghea (Ghica) şi supraveghea (vezi Hristea, e. 160); surplus — supraplus (Alexi) şi surplus; surria-lisme — sur realism şi suprarealism etc. Termenii acestor dublete au evoluat în mod diferit. Astfel suprafaţă, supraveghea, suprarealism au înlocuit complet variantele cu sur-, în timp ce surplus 1-a înlocuit pe supraplus.
în relativ numeroase cazuri, derivatele româneşti par a avea etimologie multiplă: structura formaţiilor prin care se calchiază modelele franţuzeşti cu sur- a putut să fie influenţată de corespondentele italieneşti cu sopra-, mai aproape de românescul supra- : supraabundenţă — fr. surabondance, it. soprabbondanza ; supraexcita — fr. surexciter, it. sopraec-
240
241
citare; suprafuziune — fr. surfusion, it. sopraffusione; supranatural — fr. surnaturel, it. soprannaturale; supranumerar — fr. surnumeraire, it. soprannumerario.
în cîteva cazuri italiana pare a fi chiar unica sursă etimologică : supracopertă — sopraccoperta, supraăominantă — sopraddominante, supra-preţ — sopraprezzo (adaptări şi calcuri).
Odată cu modelele franţuzeşti şi italieneşti, româna a adoptat si bogăţia mai mare de sensuri pe care o au prefixele fr. sur-, it. soprâ-în raport cu lat. supra-.
Pentru franceză, vezi dicţionarele, pentru italiană, vezi Rohlfs, g. iii 361.
Dat fiind contextul filozofic în care a apărut, supraom pare să fie un calc după germ. tjbermensch (mai degrabă decît după fr. surhomme sau it. superuomo. Adjectivul supraomenesc însă e calchiat după franceză sau italiană). De asemenea calc după germană (Oberlicht) este supra-lumina (cp. cu împrumutul curent în limbă oberliht).
în terminologia tehnică modelele sînt adesea mai multe, de exemplu : supracoacere — germ. tfberreife, engl. overripeness ; supracursă — germ. Uberhub, engl. overtravel; supraîncălzire — fr. surchauffe, germ. Uberhitzung, engl. overheating; supratensiune — fr. surtension, germ. Uberspannung, engl. over-voltage.
O situaţie aparte au formaţiile supraconştient, supraiacent şi supra-teran, care sînt formate după modelul antonimelor lor, calcuri sau împrumuturi din franceză : subconştient < subconştient, subiacent < subjacent, subteran < souterrain.
în secolul al XlX-lea preponderenţa o au calcurile, derivatele pe teren românesc fiind foarte puţine (vezi p. 240—241).
E concludent numărul mare de formaţii (27), în marea majoritate calcuri, care apar în dicţionarul lui Costinescu, chiar dacă unele dintre ele n-au avut niciodată circulaţie în limbă.
^ în secolul al XX-lea, în special pe la mijlocul secolului, derivatele româneşti sînt din ce în ce mai numeroase atît în terminologiile tehnice, cît şi în stilul literaturii beletristice (adesea formaţii ocazionale), mai ales cu valoarea „superioritate calitativă", cu toate subsensurile ei. De exemplu: supracurajos, supradevelopare, supradotat, supradresaf, supra-dubla, supraefort, supraestet, suprafermenta, supragaranta, supragenunchi, supraghicire, supraindividual, suprainterpretare, supraîncordare, supraluciditate, supralume, supralungire, supraorganizare, suprapersonal, supra-rabat, suprasimţ, suprasolvent, supravîrf.
6. Temele derivatelor cu supra- sînt în număr mare latino-romanice: supraactivitate, supraantrenament, supracalificat, supracom-primare, supraconfort, supracopertă, supraconsolida etc.
Eelativ numeroase sînt temele moştenite (inclusiv derivate de la astfel de teme) : suprafiresc, supragenunchi, supraîncălzi, supraîncarcă, supralume, supr ap amintesc, suprasimţ, supraveghea etc.
Foarte rare sînt temele neromaniee, slave : supramuncă, supratipar, supratopire, supravîrf şi germane : suprarabat, supraşlefuială.
7. Prefixul supra- este foarte productiv în română.
8. Prefixul supra- este specific limbii literare. Majoritatea formaţiilor aparţin stilului tehnico-ştiinţific, de exemplu: supraantrenament, suprdhepatic, supraocluzie, suprareacţie, suprarenal etc. (medicină), supra-compoundare, supracomprimare, supraconductibilitate, supracurent, supra-
intensitate (fizică), supraclorinare, supraoxigenaţie, suprapur, suprasaturat, suprasterol (chimie), supracoacere, supramaturaţie (apicultură), suprabugetar, supradividendă, supralicita, supramuncă, supraofertă, supraprofit, supratrust (economie), supraăominantă, supratonică (muzică), supradialec-tal, supraregional (lingvistică) etc.
Mai puţin numeroase sînt derivatele care nu aparţin vreunei terminologii. Cele mai multe dintre acestea însă sînt folosite într-un stil ales : supraaglomerat, supraestima, supranatural, supranume, supraomenesc, suprapune, suprasolicita, supraveghea, supravieţui etc.
Eelativ numeroase sînt formaţiile ocazionale, care apar mai ales în literatura beletristică şi în limbajul presei: supraconfort, supraconştient, supracurajos, supradotat, supraefort, supraestet, supraf acuitate, suprafa-tigă, supraghicire, suprapersonal, supraştire etc.
SUPRĂ- vezi SUPRA-SUPT- vezi SUB-
SUR-
Iordan, lra 213 — 214; Rizescu, p. n. 17—18; Hristea, e. 160.
1. în dm sînt înregistrate 8 derivate analizabile cu prefixul sur-, la care se adaugă 7 derivate din alte izvoare :
surabundenţâ (alexi, în da ms.), surclasa (Iordan, lra 213; Viaţa românească 1936, ianuarie, p. 61, în dlr ms.) ,,a întrece cu mult un adversar încît să pară de o clasă inferioară învingătorului", surfin „foarte fin" (comunicare orală), surnumerar (Pontbriant, s.v.), surpasa „a întrece, a depăşi" (alexi, în dlr ms.), surrealism (Iordan, lra 213), surrenal (dlr ms.).
Nu am inclus în inventar cuvintele : surmenaj, surplombă „porţiune dintr-un traseu de alpinism care depăşeşte planul vertical" (mde), surpriză, pentru care nu putem stabili o legătură semantică, în limba română, între prefix şi temă.
Formaţiile cu prefixul sur- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb: sur excita (var. lui surescita), surnumi, surpasa, surprinde, surveghea, surveni;
— un verb sau (formaţie parasintetică) un substantiv : surclasa;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: surabundenţâ, surfaţă, surplus, surrealism;
III adjective,   analizabile în raport  cu:
— un adjectiv : surfin, surnatural, surrenal;
— un substantiv : surnumerar.
Formaţii semianalizabile: sur fila „a întări marginile unui material textil cu o cusătură rară" (dm), cf. filatură; survola „a zbura deasupra unui teritoriu" (dn2), cf. volant.
2. Prefixul sur- are următoarele valori:
1) superioritatea spaţială („deasupra, peste") : surfaţă, surnumi, surrenal etc.;
2) intensificarea unei însuşiri (valoare egală cu superlativul) : surfin sau superioritatea abstractă absolută : sur excita, surveghea;
242
243
3) depăşirea unei limite, poziţia sau situarea dincolo de sfera noţiunii exprimate de bază : surclasa, surnatural, surpasa, surplus;
4) caracterul   suplimentar: surnumerar, surnumi;
5) caracterul neaşteptat al unei acţiuni: surprinde, surveni.
3. Sur- este un prefix neologic, de origine franceză, care a fost împrumutat prin derivate ca :
(analizabile) surclasa — fr. surclasser, surexcita — fr. surexciter, surpasa — fr.   surpasser ; (semianalizabile) survola — fr. survoler ; (neanalizabile) surcupa — fr. surcouper, surmena — fr. surmener, insurmontabil — fr. insurmontable, surşarj — fr. surcharge.
în franceză sur-, dubletul moştenit al recentului super-, are valorile: „deasupra, peste", în sens local sau temporal: surmonter, surlendemain, sau marchează excesul: surchaufţer, sur-production (Robert, s.v.).
Pe teren românesc s-au format unele semicalcuri: (înv.)  surfaţă — fr. surface,
surprinde — fr. surprendre (după prinde), (înv.) surveghea — fr. surveiller.
Derivatele cu prefixul sur- sînt atestate din prima jumătate a secolului al XlX-lea : surprinde (a. 1834, la Close, d.), surfaţă (a. 1837, la Ursu, t.), surplus (Stamati), surnatural (Negruzzi, în dlr'ms.).
4. Temele derivatelor cu sw-potfi atît vechi, moştenite (surprinde, surveghea, surveni), cît şi noi, de origine latino-romanică, în special franceză (ultimele fiind mai frecvente).
Sur- a fost slab productiv în secolul trecut, cînd a format unele derivate din categoria semicalcurilor; cele mai multe au fost înlocuite ulterior, prin formaţii cu prefixul supra- (de ex. surfaţă — suprafaţă, surveghea supraveghea, vezi SUPRA- p. 241). în limba actuală prefixul sur- este neproductiv.
5. Derivatele cu sur- aparţin limbii literare. Cele mai multe formaţii sînt învechite : surabundenţă, surnatural, surnumi, surveghea etc. Singurele formaţii uzuale în limba actuală sînt surplus, surprinde, surveni.
SUS- vezi SUB-ŞT(R)0- vezi STRĂ-
TĂ- (TE-, TO-)
Graur, e. 26; Reichenkron, dak. 74, 85, 160; C Poghirc. o nouă teorie asupra substratului limbii române? în lr xvi (1967), nr. 5, p. 420-421 ; ilr ii 364;  Avram c. 5 - 10.
1. Prefixul tă- (din tămînji, tăvăli) are şi variantele: te- (tehui, cf. da, frecvent tăhui, cf. alrm i/i h. 193 ; Scrlban), to- (toflegi).
2. în dm sînt înregistrate două derivate analizabile. Acestea
sînt:
fp-
l| I 1 v e r b, analizabil în raport cu un verb : tămînji ;
^ II 1 a d j e c t i v, analizabil în raport cu un adjectiv : tăhui (cf.
hui;, semianalizabil faţă de.căhui, năhui, păhui).
1. Pentru hui „prost, nătărău" vezi Pasca, gl. şi cade ; alrm i/i h. 135 îl înregistrează în expr. hui de cap „ameţit", aproximativ în aceeaşi regiune (Moldova) ca şi tăhui. La Scriban găsim expresia (Moldova, fam.) a-ţi veni huiu „a-ţi veni hachiţa (capriciul)".
2. Substantivul reg. teşmecherie „înşelătorie, pungăşie" (Moldova, la cade, Scriban) nu este un derivat (cu prefixul te-) de la şmecherie, cum ar putea rezulta de la cade („comp. şmecherie"): Scriban a arătat că la baza lui stă ,,teşmec «înşelătorie» (de origine turcă; Moldova rar)"; autorul citat presupune influenţa lui şmecherie, în timp ce Graur, a. e. 79 crede că teşmecherie, derivat de la teşmec ,,sl devenit într-un fel oarecare şmecherie, sau, în cel mai bun caz, a avut influenţă asupra lui şmecherie dacă acesta e de origine germană".
Formaţia tăvăli este semianalizabilă prin năvăli, prăvăli, iar toflegi, tofligi (Scriban) prin cofleşi, cofleji (vezi CO-2, p. 66).
3. Derivatele cu prefixul tă- au aceeaşi valoare cu cea a bazei.
4. Tă- este un prefix de origine slavă, provenit din acelaşi prefix slav no- (vezi PO-, p. 187) care a dat pe co2-, ca alt rezultat al disi-milării în vecinătatea unei labiale: v. sl. noA\d3dTH (bg. noMazeaM, ser. pbmazati, rus, noMasamh, ucr. noMasamu) > rom. tămînji (şi comînji); Graur, e. 24—27. Ideea paralelismului dintre prefixele co-2, po- şi tă-este întărită de existenţa variantelor asemănătoare co-jcă-, po-jpă-, tă-/teşi de existenţa unor formaţii cu aceeaşi temă : căhui/păhui/tehui (tăhui), comînji/tămînji, cofleşi (cofleji)/toflegi (tofligi); vezi Mioara Avram, lucr. cit., p. 8—9.
Pornind de la v. sl. no- se poate clarifica şi etimologia lui tăvăli: „de la sl. poval-: bg. noeasaM, rus. noeajiumb „a doborî, a rostogoli", ucr. noeajiumu, pol. powalic „a răsturna", iar ser. povâliti are acelaşi înţeles cu rom. tăvăli" (Graur, e. 26).
1. cade dă ca etimon ser. tavoljiti ,,sl duce o viaţă grea, mizerabilă". Alte lucrări recunosc tema slavă valiti „a rostogoli", dar nu se pronunţă asupra prefixului (tdrg: „Formele sînt obscure; pentru tă- nu intră în discuţie lat. trans-") sau îl consideră de altă origine (dacică la G. Reichenkron, vezi nota 2 a).
Scriban explică pe tă- din tăvăli ca în tămînji, iar restul prin v. sl. valiti, dar trimite şi la ser. tavoljiti; menţionăm însă că la tămînji îl explică pe tă- prin tăvăli.
2. în legătură cu originea lui tă- sau numai a unora dintre derivate, s-au emis şi alte ipoteze, care atrag în discuţie şi cuvinte neanalizabile.
a) Pe baza comparaţiei cu albaneza şi armeana, G. Reichenkron a emis părerea că prefixul tă- (to-) din tămînji, tăvăli ar fi un element de substrat dac (dak. 74, 85, el. 113, 120); vezi şi C. Poghirc, lucr. cit., p. 420 — 421 şi ilr ii 364.
în lucrarea lui I. I. Rusu, Elemente autohtone în limba română, Substratul comun româno-albanez, Bucureşti, 1970, nu se pomeneşte nimic de derivatele cu to- (tă-).
După G. Reichenkron (dak. 160 — 161), există şi alte cuvinte formate cu prefixul tă- (to-) neanalizabile în româneşte: tăujer „băţ de lemn de stejar cu care se amestecă zerul" (< i.e. *ueg'h — ug'h „a mişca"), toiegi „a porni la drum" (cf. lit. eigă „mers", arm. ig „coborîre", gf. 6%xo[L<xi „merg"), tologi „a zăcea" (< i.e. Hegh-jlogh „a zăcea"); dintre acestea numai etimologia lui tologi poate fi acceptată (vezi G. Poghirc, lucr. cit., p. 42 : toiegi e un derivat de la toiag < sl. Torark, iar tăujer are o etimologie necunoscută). G. Reichenkron nu explică însă de ce prefixul dac to- a devenit în româneşte tă- în unele exemple, pe cînd în altele s-a păstrat. După C. Poghirc avem de-a face probabil cu „o asimilare la distanţă, un fel de armonie vocalică" : tăvăli, tologi (lucr. cit., p. 420).
b) Ipoteza originii latine a prefixului tă- a fost susţinută în da, s.v. comînji: „Prin Moldova se zice tămînji (v.c), al cărui prefix (lat. trans-?) se mai întîlneşte şi în verbul tâmînda înrudit cu lat. maxdare". Originea latină a lui tă- a fost combătută de Tiktin (tdrg, s.v. tăvăli).
c) Scriban consideră pe tâmînji format cu prefixul ta-, ca în tăvăli ori ca în bg. tabog, „depozit".
d) Ciorănescu (s.v. mînji) consideră pe tămînji un derivat cu prefixul tă- „puţin clar" şi trimite la tâmînda (fără a-1 mai discuta pe acesta din urmă).
e) Numai Tiktin contestă raportul dintre tămînji şi mînji.
f) Verbul tâmînda, invocat de mai mulţi cercetători în special în discuţia asupra lui tămînji (vezi mai sus, sub b şi d), figurează la cade şi Scriban, care îl înregistrează ca regionalism
244
245
(Transilvania) cu sensul „a (se) amina", fără a-i indica etimologia. în măsura în care tăminda este semianalizabil prin comînda, am avea a face cu un tâ2- omonim cu prefixul discutat aici g) Pentru tehui s-a susţinut provenienţa din magh. tahonga, tohonya „trîndav" (cf. cade, Scriban ; la ultimul se trimite şi la rom. haihui) ; această etimologie este pusă sub semnul întrebării de Tamâs (s.v.), care menţionează însă o anumită legătură cu magh. taho „prostănac". Pentru hui cade, Pasca, gl. şi Tamâs indică etimonul magh. hiilye.
JSTu cunoaştem atestări vechi decît pentru tăvăli (po 130/7). 5. Temele derivatelor sînt de origini diferite :
— slavă : tămînji ;
— maghiară : tăhui.
Prefixul tă-, foarte slab productiv în trecut, este total neproductiv în limba contemporană.
Amîndouă derivatele lui sînt regionale (Moldova, Bucovina).
TE- vezi TĂ-TO- vezi TĂ-TRA- vezi TRANS-
TRANS- (TRANZ-), TRA-, TRÂ-(TRE-U TRI-), TRE-2
Draganu, r. s. 60; Iordan, lra 214; V. Rudeanu, Prefixul trans» în limba româna, în smfc ii 87 — 92.
1. Trans- are varianta fonetică (rară) tranz- în cuvinte neanalizabile sau greu analizabile : tranzacţie, tranzistor, tranzit, tranziţie (si familia acestuia).
Trans- este un prefix neaccentuat. Numai în neanalizabilul tranzit accentul este pe prefix.
în exemplele de mai sus, tema începe cu o vocală, fără ca prezenţa unei vocale să fie obligatorie pentru varianta tranz-.
Derivatele cu trans-, formate de la teme cu s-, se scriu cu dublu transsiberian, transsinclinal, transsubstanţiere, transsuăaţie etc. (rar cu un s, ca în transcrie), pentru a nu se crea' confuzia că avem de-a face cu o variantă tran- (a lui trans-). în situaţii ca cele de mai sus găsim uneori şi scrierea cu cratimă între prefix şi temă (vezi şi p. 298).
Tră- (trăda, trămete, forma învechită) are variantele tri-, tre-± în trimite, tremite (tremete).
Tre-2 are varianta fonetică tră- (trasări, în vestul Transilvaniei, cf. alr i/ii h. 233, punctele 302, 305).
La Alexici, în dlr ms. e înregistrată varianta coruptă trăcsâri. Aceeaşi variantă apare şi în alr i/ii h. 233 (în Transilvania, punctele : 56, 59, 61, 90, 94, 96, 103 ; irâpsâri, punctul 65).
Prefixele trans-, tra-, tră-, tre-2 aparţin aceleiaşi serii, pe baza originii comune (cu deosebiri referitoare la momentul pătrunderii în limbă) şi a identităţii de valori.
2. în dm sînt înregistrate 24 de derivate analizabile cu trans-, la care se adaugă 30 de derivate din alte izvoare :
transacetilazâ Chim. (ltr2), trahsafrican (inf. buc 1971, 5692, p. 314), transaldolazâ (d. med.), transamidazâ Chim. (ltr2), transamidinază (ib.), transaminare Chim. (der, ltr2), transaminazâ Chim. (d. med.), transanticlinal Geol. (ltr2), transcalculare Topogr. (der, ltr2),
iranscetolazâ (d. med.), transconductanţă Geol. (ltr2), transcristalizare (der, ltr2), transfâgâră-şean (r.l. 1971, 8394, p. 1/4), transfluenţă Geol. (ltr2), transglicozidaze pl. (d. med.), trans-hidrogenaze pl. (ltr2, d. med.), transiluminare (der), translocaţie (d. med.), transmetilaze pl. (ib.), transmineralizare (ib.), transmodulaţie (ltr2), transoceanic (der, dn2), transpeptidare <d. med.), transrenan (dn2), transsaharian (ib.), transsinclinal Geol. (ltr2), transsonic Mec. <ltr2), transsudaţie (dn2), transsulfuraze pl. (d. med.), transuranic Chim. (dn2).
Derivatele cu trans- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : transcrie, transpărea, transporta, transpune etc.;
— un substantiv (formaţie parasintetică) : transborda;
II substantive
a) comune, analizabile în raport cu:
— un substantiv (uneori de origine verbală) : transcalculare, transiluminare, transpoziţie, tranzacţie (cf. act, acţie, acţiune) etc.; (formaţie parasintetică )   transliteraţie;
— un verb : transfug ;
b) proprii, analizabile în raport cu un substantiv: Transaltai, Transvaal; (formaţii parasintetice) Transcaucazia, T ransior dania ;
III adjective, analizabile în raport cu :
— un adjectiv : translucid;
— un substantiv (formaţii parasintetice):
a) comun: transmarin;
P) propriu: transcarpatic, transfăgărăşean, transrenan, transsiberian etc.
Formaţii semianalizabile: transcendent, cf. ascendent; transductor Telecom, (der, ltr2), cf. conductor; transelectronaze Chim. (ltr2), cf. electro-; transfocator Cinem. (ltr2), cf. focal; transfosfataze pl. Chim. (ltr2), cf. fosfat; transfuzie, cf. infuzie; transglicozilaze pl. Chim. (ltr2), cf. glicozurie; transgresiune, cf. digresiune; transtermie (d. med.), cf. diatermie; transvertor (dn2), cf. convertizor; Transilvania, cf. silvi-, silvo-.
Tra- are două derivate verbale, analizabile în raport cu un verb : traduce, trafora. Formaţii semianalizabile: traversa, cf. inversa; travesti, cf. investi.
Tră- apare într-un singur derivat verbal, analizabil în raport cu un verb: trăda. Formaţii semianalizabile: trimite (trămite), cf. transmite, remite; pentru varianta trimete, cf. şi sumele (sumite).
Derivatul trăda se deosebeşte de tema da, prin flexiunea unor forme verbale : trădez, dar dau ; cf. şi trădau (rar) la Scriban.
Ţre-2 poate fi identificat în două derivate verbale, analizabile în raport cu un verb : tresaltă, tresări. 3. Prefixul trans- are valorile :
1) depăşirea unei limite spaţiale, situarea „dincolo de" obiectul denumit de bază (adesea în opoziţie cu cis-) : transcarpatin, transdunărean, transrenan;
Un sens apropiat îl au în chimie anumiţi izomeri ca, de exemplu, transdecalină (cf. cisdecalină), prefixul arătînd că este vorba de aşezarea unor anumiţi atomi (de hidrogen) de o parte şi  de  alta (a unui plan).
2) străbaterea („prin") : transcontinental, transfăgărăşean, transiluminare, transsiberian etc.;
în derivatul translucid, raportat la lucid (rar) „luminos, strălucitor" (da ms.), prefixul are sensul de „străbatere".
246
247
3) - deplasarea,' trecerea (dintr-un loc în altul): transfug, trans-planta, transpune (1° „a muta"), transvaza, trăda; sensul spaţial e mai puţin clar în următoarele derivate : transcrie, transliteraţie;
4) schimbar ea, trecerea (dintr-o formă în aita) : transfigura „a(-şi) schimba expresia, înfăţişarea sau starea spirituală", transforma, transpune (2° „a schimba dintr-o stare sau dintr-o situaţie în alta"); indicator al schimbării: transmutaţie „transformare a unui element chimic în altul".
Unele derivate au două valori, ca, de exemplu, transatlantic a) „de dmcolo de Atlantic" {regiune transatlantică) ; b) „care străbate Atlanticul" (vapor transatlantic).
Valoarea prefixului tre-2 e neclară.
4. Trans- şi tra- sînt prefixe neologice de origine latină. Ele au pătruns în limba română prin împrumuturi din limbile romanice (mai ales din franceză) şi, foarte rar, direct din latină; uneori derivatul a intrat pe mai multe căi :
(analizabile) transborda — fr. transborder,
transăanubian — fr. transdanubien, transliteraţie — lat. transliteratio, transoceanic — fr. transoceanique, transplanta — fr. transplanter, transfigura — fr. transfigurer, lat. transfigurare, transalpin — fr. transalpin, lat. transalpinus; (semianalizabile)  transfuzie — fr. transfusion, transpira — fr. transpirer, transmite — lat. transmittere ; (neanalizabile) travesti — fr. travestir (it. travestire), transcende — lat. transcendere. împrumuturile din limbile neromanice sînt rare, ca, de exemplu: transuranic — germ. transuranisch.
în latină, trans- este un prefix format din prepoziţia omonimă. Ca prefix avea valorile : „dincolo de", „peste", „dintr-un loc în altul" (transfigo), „schimbare totală" (transfiguro, transformo); cf. Ernout-Meillet, s.v. Lat. trans- avea varianta tra- înaintea unei sonore: trado, traduco, tramitto. In franceză, prefixul latin a fost moştenit sub forma tres- (tre-, tre-) şi împrumutat sub forma trans- (Nyrop, g. iii 229 - 237). Fr 'trans- are sensurile : „dincolo de" (transalpin), „prin" (transpercer) ; de asemenea arată trecerea sau schimbarea (transition, transformaiion), cf. Robert, s.v. It. tra(s)-, provenit din lat. trans-, are aceleaşi sensuri ca si în latină (Rohlfs, g. iii 361). '
Pe teren românesc s-au format unele calcuri (semicalcuri), ca, de exemplu :  traduce — lat. traducere, fr. traduire, transpărea — fr. transparaître, transpune — fr. transposer (sau lat. transponere), transdunărean — fr. transdanubien ( > transdanubian). Cîteva derivate nu au corespondent străin : de exemplu, transcarpatic, iransfăgărăşean (pentru model cf. transalpin < fr. transalpin).
Trans- a pătruns în limba română pe la începutul secolului al XlX-lea : transport (lb), transparent (Heliade, Din scrierile lui Lord Byron, Bucureşti, 1834, la Close, d. 306), transformaţie (a. 1840, la Ursu, t.), transplanta (Negulici), transalpin (document din 1865, în dlr ms.).
Derivatul neanalizabil translator e înregistrat într-un act din 1794 (brv ii 361).
Tră- (tre-19 tri-) a fost moştenit din latină: (analizabil) trăda < lat. tradere; (semianalizabil) trimite (tremite) < lat. tramittere.
Derivatele cu tre-2 sînt semicalcuri formate după franceză : tresaltă — fr. iressauter, tresări—tr. tressaillir; ele sînt atestate de pe la mijlocul secolului trecut (C. Hegruzzi, Eusso, în dlr ms.).
După unii lingvişti cele două derivate de mai sus ar fi moştenite din latină: tresaltă < Hran-saltare (Scriban), tresări < *tra[nJs-salire (Puşcariu, Scriban).
5. Cele mai multe teme sînt de origine latino-romanică; cele moştenite sînt rare (transcrie, transpune, traduce). Unele derivate au la bază nume proprii în forma lor românească: transcarpatic, transdunărean (alături de transdanubian), transfăgarăşean.
Trans- e un prefix puţin productiv. Celelalte prefixe din aceeaşi serie sînt neproductive.
în domeniul chimiei, trans- este folosit uneori ca determinant plasat în urma anumitor substantive: izomeri trans (C. d. Neniţescu, Tratat elementar de chimie organică, voi. I, Bucureşti, 1956, p. 86), valenţe trans (id., ib.).
6. Prefixul trans- apare în diferite stiluri ale limbii literare, dar mai ales în cel ştiinţific. în acesta din urmă, e frecvent în terminologia geografică şi în* cea* tehnică. Derivatele cu tre-2 aparţin limbii literare.
în âlr i/n h. 233 tresări e rar înregistrat în Transilvania şi (izolat) în Muntenia (vezi şi p. 246).
TRANZ- vezi TRANS-TRĂ- vezi TRANS-... TRE-± vezi TRANS-... TRE-2 vezi TRANS-... TRI- vezi TRANS-... ŢIRCON- vezi CIRCUM-ŢIRCUM- vezi CIRCUM-ULTR- vezi ULTRA-
ULTRA- (ULTR-)
Iordan, lra 214 — 215, id., lrc 346; Ocheşeanu, p. 46 — 48.
1. Prefixul ultra- are varianta fonetică ultr- înaintea unor teme începătoare cu a: ultralumin „aliaj complex de aluminiu..." (apariţia acestei variante nu e obligatorie, vezi ultraacustică).
2. în dm sînt înregistrate 8 derivate analizabile, la care se adaugă 60 din alte surse :
ultraacustică (ltr2, mde), ultrabazic (mde), ultrabrahicefalic (d. med.), ultrabrahicranial (ib.), ultrabulevardist (ll x (1965), p. 243), ultracentral (r.l. — mica publicitate), ultracentrifugâ (der, d. med., ltr2), ultracondensor (ltr2, mde), ultraconfortabil (da ms.), ultraconservator (ib.), ultrade-magog (da ms., dn2), ultrademocrat (smfc i 47), ultradinastie (Eminescu, în sill i 242), ultradinâ Telecom, (ltr2), ultradiscutare (rom. lit. 1975, nr. 51, 3/4), ultradolihocranial (d. med.), ultra-elegant (da ms.), ultrafinare Ind. petr. (şi: ultrafining ltr2), ultraforming Ind. petr. (ib.), ultrafracţionare (d. med.), ultraimperialism (dn2), ultralnalt Telecom, (ltr2), ultraliberal (smfc i 47), ultralumesc (Costinescu), ultralumin Met. (ltr2), ultrametamorfism Geol. (ib.), ultramicro-analiză (der, ltr2), ultramicrobalanţă (ltr2), ultramicrocoacervat (d. med.), ultramicroeterogen (ltr2), ultramicron (ltr2, mde), ultramodern (smfc i 47, dn2 ; şi: -ist smfc i 47), ultramohtan (dn2; şi.: -ism der), ultramuntean (Negulici), ultraoportunist (smfc i 47), ultraoptimetru (ltr2), ultraoptimist (hem 2606), ultrapesimist (id., ib.), ultraporozitate (ltr2), ultraporţelan (ib.), ultra-praf Geol. (ib.), ultrapresiune (d. med.), ultraprogresist (smfc i 47, dn2), ultrarapid (smfc i 47, dn2), ultrarază (iordan, lra 212), ultrareacţionar (smfc i 47, dn2), ultraregalist (smfc i 47,
248
249
dn2), ultraretrograd (smfc i 47), ultrarevoluţionar (ib.), ultraromantic (ib.), ultrasensibil (dn2), ultrasentiment (contemporanul 18 ii 1966, 3/6), ultrasonic (dn2, mde), ultrasonor (smfc i 47, dn2), ultrasonoterapie (dn2, mde), ultrastructurâ (d. med.), ultrasuprarealist (Iordan, lra 215), ultraşic (smfc i 48), uîtraşovinist (ib.), uitratrior (ltr2).
Derivatele cu ultra- sînt:
I substantive, analizabile în raport cu un substantiv : ultra-filtru, ultramicroseop, ultrasunet, ultravirus etc.; în mod excepţional, baza este un substantiv verbal: ultraăiscutare;
II adjective, analizabile în raport cu un adjectiv : ultraconser-vator, uliraelegant, ultramodern, ultraretrograd, ultrascurt etc.
1. Relativ numeroase formaţii cu ultra- au baze compuse cu elemente de compunere care denumesc însuşiri dimensionale: micro- (ultramicrochimie, ultramicroseop, ultramicrobalanţâ); brahi-(ultrabrahicefalic, ultrabrahicranial) ; doliho- (ultradolihocranial) etc.
2. Ultramicroeterogen „format din particule prea mici pentru a constitui un sistem eterogen, dar mult mai mari decît e necesar pentru a constitui un sistem omogen" şi ultrasonoterapie „terapie bazată pe ultrasunete" sînt formaţii parasintetice de un tip special constituite dintr-un prefix (ultra-), un element de compunere (micro-, sono-, cf. sonometru) şi un cuvînt (eterogen, terapie).
Formaţii semianalizabile: ultraphan „material artificial.. e similar celofanului, întrebuinţat în poligrafie" (ltr2), cf. celofan.
1. Ultramicrotomie „secţionarea preparatelor tisulare în felii mai subţiri de ... pentru a fi studiate cu ultramicroscopul" (d. med.) este o formaţie parasintetică de tipul lui ultramicroeterogen, semianalizabilă în raport cu elementul de compunere -tomie. Ultramicroeterogen, ultrasonoterapie şi ultramicrotomie prezintă şi o structură semantică specială : conform sensului lor, cuvintele se structurează în două segmente, unul constituit de prefixe şi de elementul de compunere medial (ultramicro-, ultrasono-), iar celălalt, de cuvîntul, respectiv elementul de compunere, final (eterogen, terapie, -tomie).
2. Ultramarin este neanalizabil semantic întrucît: „După metoda de fabricare, ultramarinul are culori diferite. Cel mai important e ultramarinul albastru ; sînt utilizaţi (sic) şi ultramarinul violet şi cel roşu, iar în mai mică măsură, cel verde" (ltr2).
3. Valorile prefixului ultra- sînt :
1) depăşirea unei limite spaţiale, poziţia sau situarea dincolo de sfera noţiunii exprimate de bază (foarterar): ultralumesc, ultra-montan, ultraviolet „(despre razele electromagnetice) a căror lungime de undă se situează dincolo de extremitatea violetă a spectrului";
2) intensificarea unei însuşiri, superioritatea calitativă absolută (echivalentă cu gradul superlativ) : ultracentral, ultraconfortabil, ultraelegant, ultramodern, ultrascurt, ultrasensibil; ultra-centrifugă, ultrafiltru, ultrafracţionare, ultramicrobalanţâ, ultraporţelan etc.
Intensitatea însuşirii poate depăşi limitele normalului, atingînd un grad extrem, excesiv, exagerat; această valoare apare frecvent în terminologia politică şi este însoţită întotdeauna de o nuanţă ironică : ultraconservator, ultrademagog, ultrademocrat, ultraprogresist (Mi s-a făcut imputarea că sînt foarte, că sînt prea, că sînt ultra~progresist. Caragiale, o. vi 141), ultraregalist etc. Vezi şi ultradiscutare (Hiperraţio-nalizarea şi ultradiscutarea relaţiilor dintre oameni nu e lipsită de anumite pericole. Loc. cit. la p. 249).
1. Iorgu Iordan (lra 214 — 215) afirmă că termenii politici cu ultra- sînt „ironici prin ei înşişi", ironia provenind de la exagerarea conţinută în prefix. Vezi şi Ocheşeanu, p. 47 — 48 şi Iordan, stil. 211, unde se vorbeşte despre valoarea stilistică a prefixului care „izvorăşte din natura prefixului însuşi, indiferent de legătura sintactică, poate indiferent şi de sensul temei".
2. In formaţia ironică ultrasuprarealist apare secvenţa de prefixe „superlative" ultra- şi supra-datorită faptului că în suprarealist, care a căpătat statut de termen tehnic, prefixul nu a mai fost simţit ca superlativ (caracterul exagerat e exprimat exclusiv de ultra-).
în terminologia ştiinţifică, caracterul excesiv nu e asociat cu nota ironică, e însă foarte greu de distins de valoarea de intensificare propriu-zisă : ultrasunet „fenomen acustic a cărui frecvenţă depăşeşte frecvenţa maximă corespunzătoare unui sunet", ultraoptimetru „instrument ... cu o sensibilitate de cinci ori mai mare decît a optimetrului", ultramicroseop „microscop ... cu ajutorul căruia sînt examinate corpuri care nu sînt vizibile cu microscopul obişnuit".
Uneori relaţia semantică dintre prefix şi bază nu este contractată direct, ci prin intermediul unui determinant al bazei, format cu ultra-. Acest determinant nefiind exprimat, prefixul lui trece asupra bazei exprimate, definiţia formaţiei rezultate însă conţine şi termenul care lipseşte (e de fapt un caz de brevilocvenţă): ultraacustică „ramură a acusticii care studiază ultrasunetele", ultracondensor „condensor cu care un microscop simplu se transformă înultramicrosco p", ultrastructurâ „dispoziţia structurilor ultramicroscopic e".
4. Ultra- este un prefix neologic, împrumutat din diverse limbi de cultură, dar în special din franceză. Primele împrumuturi, de pe la mijlocul secolului al XlX-lea, provin din franceză (uneori şi din latină) şi sînt mai ales formaţii din domeniul politic : ultrarevoluţionar (Costinescu)<fr. ultrarevolutionnaire. în aceeaşi perioadă se înregistrează şi primele calcuri după limbile menţionate : ultramuntean (îsTegulici, Prot.-Pop.) — fr. ultramontain, lat. med. ultramontanus (ulterior, cuvîntul este împrumutat: ultramontan), ultralumesc — lat. ultramundanus.
în latina clasică ultra este folosit exclusiv ca adverb şi prepoziţie, cu sens local. în latina tîrzie şi mai ales medievală, apar derivate în care prefixul are acelaşi sens local: ultramundanus, la Ernout-Meillet ; ultramarinus, ultramontanus, ultrapadana, ultra-rhodonenses, ultrauadere, la Du Cange.
Sensurile abstracte (caracterul excesiv şi intensiv, derivate din cel concret, spaţial) apar în limbile moderne, vezi Dauzat-Dubois-Mitterand, s.v. ultra-, Tekavcic, g. i. iii 172, Marchand, e. w. 149 — 150.
în secolul al XX-lea numărul împrumuturilor şi al calcurilor creşte, afectînd şi alte domenii, cu preponderenţă cel ştiinţific. Totodată, sursele de împrumut sînt mai numeroase (romanice şi neromanice; în cazul termenilor ştiinţifici, adesea terminologia internaţională) :
— franceză : (împrumuturi) ultracentrifugare < ultracentrifugation, ultramodern < ultramoderne, ultrasensibil < ultrasensible, ultraşic < ultra-chic ; (calcuri) ultrasunet — ultra-son etc.;
— italiană: ultrademocrat <ultrademocratico, ultrarapid <ultrarapido, ultra-reacţionar <ultrareazionario ;
— germană : ultramarin <ultramarin, ultrabazic <.ultrabasisch;
— rusă : ultraimperialism <ysbmpauMnepuasu3M (vezi Hristea, e. 115);
— franceză sau italiană : ultraromantic — fr. ultraromantique, it. ultra-romantico ;
— franceză, germană sau engleză: (împrumuturi) ultrafiltru, -are—tr.ultra-filtration, germ.  Ultrafilter; ultramicroseop — fr. ultramicroscope, germ.
Ultramihroslcop, engl. ultramicroscope; ultraviolet — fr. ultraviolet, germ. ultraviolett, engl. ultraviolet; (calcuri) ultrascurt — fr. ultracourt, engl. %iltra-sliort(wave), germ. Ultrakurz(welle).
în secolul al XlX-lea apar foarte puţine derivate pe teren românesc, şi toate au sens ironic : ultrademagog şi ultraretrograd (Alecsandri, t. i 27, 35), ultradinastie (Eminescu), ultraprogresist (Caragiale, o. vi 141), ultrapesimist, ultraoptimist (Hasdeu — 1893). în secolul al XX-lea apar mai multe derivate româneşti şi din domenii diferite : ultracondensor, ultraconfortabil, ultraoportunist, ultraporţelan, ultrapraf, ultrasentiment, ultrasuprarealist, uîtraşovinist etc.
250
251
5. Temele formaţiilor în ultra- sînt în marea lor. majoritate latino-romanice. Excepţii sînt: ultraînalt, ultralumesc, ultrarază, ultrascurt, ultrasunet (teme moştenite sau formate de la baze moştenite), ultrapraf(temă slavă).
6. Prefixul este slab productiv în română (vezi § 4).
Poziţia lui este însă susţinută de faptul că, paralel cu derivatele menţionate (împrumutate sau formate în româneşte), s-au împrumutat şi calchiat şi cîteva formaţii în care ultra- are statut de cuvînt independent sau chiar este bază de derivare :
ultra s.m. ,,cel care este exagerat în opiniile sale" (Negulici) < fr. ultra, la rîndul lui împrumutat din latină (ultra) sau elipsă din ultra-royaliste (v. Robert, s.v.);
ultraism „mişcare literară de avangardă iniţiată în Spania în 1919", considerat în mde împrumut din spaniolă; cp. şi cu engl. ultraist, aproximativ sinonim cu engl. ultra (< fr. ultra, împrumutat şi în româneşte, vezi mai sus);
ultraj (-agiu), ultragia, calchiate după fr. outrage, outrager.
7. Formaţiile cu ultra- sînt folosite mult în terminologia politică şi tehnieo-ştiinţifică; ele apar însă şi în limbajul criticii şi istoriei literare (ultraromantic, ultrasuprarealist, ultrasentiment) şi în cel comercial sau familiar căutat (ultracentral, ultraconfortabil,ultraelegant, ultramodern, ultraşic).
VĂ- (VO-, VE~)
1. Prefixul vă- are variantele vo- : vohod şi ve- : veleat.
2. în dm este înregistrat un singur derivat analizabil, la care se adaugă încă unul din alte surse : vohod (tdrg, Scriban) „mersul solemn al preotului în biserică".
Derivatele cu vă- sînt substantive analizabile în raport cu un substantiv : văleat — leat, vohod — hod „mers" (da).
3. Valoarea prefixului vă- este interioritatea: văhod, văleat (v. şi văvidenie „Intrarea în biserică").
4. Prefixul vă- a fost împrumutat din slavă, după cît se pare, în secolul al XVII-lea prin derivate analizabile ca : văhod (Dosoftei, Molit-venicul, la Puschila, d. 88) < k-ka^a** sau formaţii neanalizabile ca : vă-/ vovedenie (Şapte Taine, la tdrg) < K^Ki^tHHie.
întrucît hod e atestat abia în secolul următor (C Negruzzi, Gorovei, în da), e posibil ca iniţial formaţia văhod să fi fost analizabilă numai pentru cei care cunoşteau o limbă slavă.
Văleat nu este o formaţie cu prefixul k-k- în limba de origine, ci un substantiv precedat de prepoziţie : k-k a^to. în limba română neexistînd o prepoziţie vă, secvenţa nu a fost analizată ca fiind formată din două cuvinte, ci ca un singur cuvînt, în care a fost identificat prefixul vă- dintr-o formaţie ca văhod.
H. Moser (Der Ursprung der rumănischen Prăpositionen, în jahresbericht X (1904), 460) înregistrează o prepoziţie v-k ,,în" într-un text românesc din 1642 : Ce-s vi± Neki. Această apariţie însă, care pare a fi excepţională, nu dovedeşte, credem, că prepoziţia ar fi avut circulaţie în limbă.
Variaţia vocalei vă-jvo- se poate explica prin influenţa formaţiilor cu prefixul văz-, care prezintă aceeaşi variaţie (vezi VĂZ- (VOZ-)j!
Varianta ve-, apărînd în formaţia veleat, cuvînt cu oarecare circulaţie în limba comună (Neculce, document din 1814, Şezătoarea, la tdrg), se explică prin contextul fonetic : ăje după labială.
5. Prefixul vă- nu a fost niciodată productiv în limba română.
6. Formaţiile cu vă- aparţin vechiului stil cult bisericesc (văhod, văvedenie) şi limbii comune (văleat).
VĂZ- (VOZ-)
1. Prefixul văz- are variantele etimologice : voz-, necondiţionată, în vozglas;
văs-, condiţionată de consoana surdă următoare, apărînd exclusiv în formaţii semianalizabile şi neanalizabile : văspriemnic, văsclinovenie.
Forma viz-, înregistrată la Scriban, în vî&nesenie (cu menţiunea : fals vă-; şi la dhlr ii 535), vî&glaşenie, pare să se datoreze unei lecturi diferite care, eventual, poate să corespundă unei grafii chirilice diferite a prefixului. De aceea nu o înregistrăm ca variantă.
2. în dm sînt înregistrate 2 derivate analizabile cu prefixul văz-. Ele sînt substantive analizabile în raport cu un substantiv :
văzduh „aer, atmosferă" — duh „suflare", vozglas/vozglas „pasaj final al unei ectenii, pronunţat de preot cu voce mai tare" — glas.
Formaţii semianalizabile: văspriemnic „moştenitor" (tdrg), cf. blogopriemnic „bineprimitor" (da) ; văznosi „a se înălţa" (Evangheliarul slavo-român), cf. ponosi, prinosi (v. şi văznesi „idem" tdrg, Scriban, cade, văz-/voznesenie „înălţare la cer" tdrg, cade, Scriban, cf. prinesenie di) ; văz~/vozglaşenie ,,văzglas" (tdrg, Scriban, di), cf. oglaşenie „catehizare" (dlr).
3. Valoarea prefixului văz- este mişcarea în sus :. văzduh, vâzglas (unde orientarea în sus are în vedere ridicarea vocii); v. şi văznosi.
4. Prefixul văz- este împrumutat din slavă :
Vezi Vaillant, v. s. 337 : prefixul b-k3-, cu valorile principale „mişcarea în sus" şi „întoarcerea", în sens propriu şi figurat.
— într-o epocă mai veche, în limba comună, prin derivatul analizabil văzduh (frecvent în textele secolului al XVI-lea : Codicele Voroneţean, Liturghierul şi Cartea cu învăţătură ale lui Coresi, la Florica Dimitrescu, Contribuţii la istoria limbii române vechi 239, dar, probabil, intrat în limbă dinainte) < kti3aoya"'k ;
— într-o perioadă mai nouă, începînd din secolul al XVI-lea, dar mai puternic în secolul al XVII-lea, în limba literară, prin derivatele: analizabil: văzglas (Dosoftei, la Puschila, d. 88) <K'K3rAdCTk;
Vozglas este atestat mult mai tîrziu, la Mih. Demetrescu, Nuvele, 110, la tdrg.
semianalizabile: văznosi (v. § 2)<ktv3hochth, văspriemnic (Dosoftei, la tdrg)
< KTvCnpHKîAAhNHK'h ;
V. şi văznesenie (Varlaam, Dosoftei, la tdrg < k-h3H€ceHvu€,  văznesi  (Biblia 1688, la tdrg)
< 8*h3H6CTH.
neanalizabile: văzdîrjanie „înfrînare" (Şapte Taine, la tdrg)< KTvSAPTvwa-hhj€ (v. şi: văzdîrjnic (Dosoftei, la tdrg) < ktvSap^hhk-k), văzvijenie „înălţarea crucii" (Dosoftei, la tdrg) < k-k3akh>k6hh^ (v. şi văzvijui Dosoftei, la tdrg) < k-K3AKH3dTH, -a&h>k;*x, vîsclinovenie „strigare" (Dosoftei, la Scrlban, cu menţiunea : scris văscl-).
1. Cîteva formaţii sînt atestate mult mai tîrziu: vozglaşenie Odobescu, în dlrc, voscresnă Teo-dorescu, Poezii populare, la tdrg. Nu este însă probabil ca ele să fi intrat în limbă abia la aceste date.
2. e posibil ca, cel puţin în perioada pătrunderii lui în română, văzdîrjanie să fi fost analizabil prin dlrzenie (cu varianta dirjenie). în această ipoteză, prefixul văz- a. funcţionat în limba română şi cu valoarea „întoarcere" în sens propriu şi figurat.
252
253
Prefixul slav k-ks- a fost redat exclusiv cu vocala ă, care coincide cu reflexul bulgăresc al ierului tare, în unica formaţie de circulaţie în limbă : văzduh (v. Eosetti, ilr 597).
în celelalte formaţii, fără circulaţie în limba comună şi aparţinînd stilului bisericesc, a fost redat prin variante diferite în ce priveşte vocala, probabil sub influenţa limbii slave cunoscute de autorul traducerii: vâz-(văs-) după bulgară şi voz- (yos-) după rusă. De exemplu : văz- şi vos-creasnă „înviere" (neanalizabil) — v.sl. k^kp-kcinh^, rus. eocKpeceuue ; văz- şi voznesenie — v.sl. zi^^îcîwm, rus. eo3Hecenue; văz- şi vozglas— v.sl. k-har/ucil, rus. eo32jiac; văz- şi vozglaşenie —v.sl. k-Kâr/umgMHie, rus. eosejiaiuenue.
La origine, finala s a prefixului apărea înainte de siflantă (v. Vail-lant, v.s. 337). în română, văs- apare totdeauna înainte de consoană surdă (v. § 1), conform cu o regulă mai generală de combinare a sunetelor.
5. Prefixul văz- nu a fost niciodată productiv în limba română.
6. Formaţia văzduh aparţine limbii comune, dar are într-o oarecare măsură caracter cult. Celelalte formaţii cu văz- aparţin vechiului stil cult bisericesc. Se poate spune deci că văz- este un prefix' cult.
VE~ vezi VÂ~ FPO- vezi HIPO-Z-± vezi S-Z-2 vezi ZĂ-ZA- vezi ZĂ-
ZĂ- (Z~2, ZA-)
Auerbach, v. 261 ; Coteanu, e. 64; Măria Clopoţel, Despre „aspectul" verbal în graiurile bănăţene, în ,,Studia Universi-tatis Babeş-Bolyai", 1964, 1, p. 125-126; Rosetti, ilr 306, 321 ; I. Rizescu, Prefixele regionale dacoromâneşti &ă-şi do-, în smfc iv 31 — 33.
1. Prefixul ză- are variantele : za- : zaguşi, zavrac, zapiscă şi (rar) z-2: zăfla.
Prefixul este neaccentuat; varianta za- apare accentuată în semianalizabilul zâpis (după Scriban şi în zapiscă).
2. în dm sînt înregistrate 3 derivate analizabile, la care se adaugă 11 derivate din alte izvoare :
zaguşi ,,a (se) înăbuşi" (dlr ms.), zavrac „amestec de obiecte în dezordine, harababură" (Udrescu, gl.), zâclopot „capac de lulea", „capac" (Gamulescu, e. 202), zăcreţi „a înghesui" (lex. reg. ii 38), zâduce (lex. reg. i 116), zăfla „a afla" (gr. s. vii 64, Hodoş, în dlr ms.), zâgoni (l. Costin, gr. ban., s.v. ; Petrovici, almăj 80), zâpostit (l. Costin, gr. ban., s.v. ; Petrovici, almăj 45; Graiul nostru ii, în dlr ms.; hem 875/14; alr ii 11/2; Marian, în dlr ms.; Gîrda, b., s.v.), zâurdi ,,sl se acri" (gl. reg. 82 ; lex. reg. i 44), zăuri (şi zăura ; Viciu, în dlr ms.), zăvîrf „partea unui deal la care se ajunge trecînd de vîrful lui" (dlr ms.).
Derivatele cu ză- sînt:
I verbe, analizabile în raport cu :
— un verb : zăfla (cf. afla), zăduce, zăgoni, zăgrăi, zăuita, zăura ;
— un substantiv (formaţie parasintetică) sau un verb : zăguşi (cf. guşă, guşi), zăurdi (cf. urdă, urdi) ;
—• un adjectiv (formaţie parasintetică) sau un verb : zăcreţi (cf. creţ, (în)creţi) ;
II substantive, analizabile în raport cu un substantiv: zavrac, zăclopot, zăvîrf; zâpostit (substantiv de origine verbală);
La Rosetti, l. d. 81 apare un derivat substantival neobişnuit.
III adjective, analizabile în raport cu un adjectiv: zălud „smintit, nebun".
După Gamulescu, e. 150, zălud este un derivat de la adjectivul lud „prost, nătîng" <scr. lud şi bg. lud. Tot de provenienţă slavă este considerat zălud şi de cade (bg. zaluden-h, cf. dm), Scriban (v. sl. *zalud-K), tdrg (v. sl. lud-h). Acad. Al. Graur susţine că adjectivul e un postverbal: bg. aaJiydeaM > rom. zăludi> zălud (e. 162).
Substantivul zăstimp are şi varianta neanalizabilă zăstimpâr, care se poate explica în felul următor : sg. zăstimp — pl. zâstimpuri> sg. zăstimpâr (J. Byck et a. Graur, L'influence du plu-riel sur le singulier, în bl i (1933), p. 29).
Formaţii semianalizabile: zapis, cf. opis, propis; zapiscă, cf. podpiscă; zâdărî „a întărîta, a tulbura", cf. izdărî (da s.v. ijderi) ; zăduf, cf. năduf; zămorî „a slei de puteri", cf. omorî; zăstimp 1. „răstimp" 2. „izbucnire (de durere, de junghiuri) care se repetă la intervale egale" (bph vii—viii (1940—1941), p. 231; bl i (1933), p. 29); zăticni „a (se) împiedica, a (se) încurca", cf. poticni; zăvîrni „a se apleca într-o parte" (Udrescu, gl.), cf. povîrni (vezi şi înzăvîrni da ; în dlr ms. e înregistrat zăvîrni cu sensul „a trece dincolo de vîrful unui deal").
3. Prefixul exprimă în general valori aspectuale :
1) perfectivă: zăgoni, zăuita;
Avem în vedere pentru această valoare numai graiurile în care circulă, paralel, şi verbele de bază, goni, uita. Este posibil ca în unele graiuri să se folosească numai zâgoni, zăuita, aşa că în mintea vorbitorilor nu se stabileşte opoziţia uitajzăuita ; vezi şi Mişan, p. a. 110, unde se menţionează printre altele: „în vorbire nu se întîlnesc niciodată amîndouă verbele [zăuita, zâurdi n.n.] : acolo unde apare verbul zăuita nu apare uita şi invers".
Măria Clopoţel arată în legătură cu zâgoni, zăuita că prefixul „nu mai are acum nici o influenţă asupra înţelesului lor" (lucr. cit., p. 126).
2) incoativă: zâpostit „lăsata secului, începutul postului";
3) intensivă: zăăuce „a duce departe", zăgrăi (numai cu sensul „a striga, a face gălăgie , a vorbi mult").
Vezi şi Coteanu, e. 95.
Derivatele zaguşi, zavrac, zăfla, zălud, zăuri au o valoare apropiată de cea a bazei. Mai puţin clară e valoarea prefixului în zăurdi, zăvîrf şi zăgrăi (ultimul cu sensul „a greşi, a se zăpăci, a se încurca; a spune altceva decît ai fi vrut să spui").
4. Prefixul ză- este de origine veche slavă (sa-). în limba română el a pătruns fie direct din slavă, fie din limbile slave moderne învecinate : ucraineană, bulgară, sîrbocroată (din ultima, mai ales, în graiul bănăţean) : (analizabil) zăclopot<scr. zaklopac, zăgoni<scr. zagoniti (Petrovici, almaj 157), zăgrăi<scr. zagrajati, zaguşi<&cy. zagusiti(se), zâpostit<scr. zapostiti (Petrovici, almaj 157); (semianalizabile) zămorî<scT. zamoriti(se).
Din zâgoni s-a dezvoltat şi zgorni ,,sl scoate din culcuş", dar mai ales „a goni un vînat pentru a-1 prinde", pentru etimologia căruia trebuie pornit de la zăgoni> zogoni; r s-a adăugat prin contaminare cu scorni (a. Graur, Notes d'etymologie roumaine, în bl iv (1936), p. 119; id., bl v (1937), p. 79 ; vezi şi Iorgu Iordan, Note, în bph v (1938), p. 183).
Unele împrumuturi sînt neanalizabile : verbe ca zăbovi < v. sl. 3dEa&hth, zămisli <v. sl. 34a\tvc/\hth sau substantive ca zăgaz (cp. ser. zagata, zagatiti), zălog < v. sl. 3d/\ork, zăpadă <v. sl. ^sana^a.
254
255
Pe teren românesc s-au format şi unele calcuri, ca, de exemplu 3 zăuita — v. sl. âdKyTH.
Fără model străin s-au format probabil: zăduce, zăurdi, zăuri.
în vechea slavă sensurile prefixului sînt, în genere, puţin clare. S-ar putea totuşi distinge valoarea vm urma, înapoi" (34hth, 3dKpuTH), de unde şi înţelesul „a asista" (Vaillant, vs 388) In sîrbocroată za- are valorile : a. „în urmă" (zâpasti „a cădea în urmă"); b. „ataşarea ia ceva" (zavezati „alega la"); c. „închiderea într-un grup" (zakljucaţi „a închide cu cheia"); d. , începutul acţiunii"' (zăplakati „a se pune pe plîns"); e. „ducerea acţiunii pînă la capăt" (zăspati „a adormi") (A. Meillet et A. Vaillant, Grammaire de la langue serbo-croate, Paris, 1924 p 259) In ucraineană, prefixul are, pe lîngă sensurile pe care le găsim si în sîrbocroată: „începutul acţiunii" (aacnieamu „încep să cînt"), „terminarea acţiunii" (aacnucamu „scriu pînă la capăt") şi pe cel de „intensificare a însuşirii" {aaMOjio „prea puţin", O. M. Parhomenko, ynpauHcna Moea, Kiev, 1961, p. 136). r
Unele derivate cu ză- sînt vechi în limbă, ca de exemplu : zălud (Mardarie, Dosoftei, Cantemir, în dlr ms., cf. Ghetle, b. 196, 282, 285, 349), zăuita (a. 1650, la gcr i 137/6, în dlr ms.); cf. şi derivatele semianalizabile : zămori (Dosoftei, în dlr ms.), zăticni (N. Costin, în dlr ms.).
5. Tema la care se ataşează prefixul poate fi de diferite origini:
— latină : zăduce, zăuita, zâura;
— slavă : zăgoni, zăgrăi, zăclopot.
Prefixul este slab productiv în limba română.
6. Prefixul ză- este regional şi apare, mai ales, în Banat şi în regiunile limitrofe; rar şi în nordul Moldovei, în Bucovina.
,,Un element distinctiv pentru dialectul bănăţean este întrebuinţarea, sub influenţa slavă, a trei perechi care exprimă nuanţe de aspect: do-, pro- şi ză-" (Coteanu, e. 95).
Unele derivate au pătruns şi în limba literară, dar sînt învechite (de exemplu, zăuita la Ţichindeal, P. Maior, în dlr ms.).
Vezi acum şi Eugen Beltechi, Trei arii bănăţene: do(-), pro-, să-, în cl xx (1975), nr. 2, p. 173—187. '
supraprefixarea sau cumulul de prefixe
Florica Ficşinescu şi I. Rizescu, Fenomenul supraprefixării în limba română, în smfc v 3 — 8.
1. Prin supraprefixare, pluriprefixare sau cumul de prefixe înţelegem prezenţa a două sau mai multe prefixe în derivate analizabile (nere~ făcut) sau semianalizabile (răsufla).
1. Se exclud deci derivatele în care nu se mai analizează existenţa a două sau mai multe prefixe, ca descoperi, acoperi, petrece, unde nu se mai recunoaşte decît unul din cele două prefixe originare.
2. Florica Ficşinescu şi I. Rizescu, lucr. cit., p. 3 - 8, folosesc alternativ termenii „supraprefixare" şi „cumul de prefixe". Ambii termeni sînt folosiţi şi de Luiza Seche, care sub titlul Cumulul de prefixe — o tendinţă a limbii române actuale, în pn 1972, nr. 1 (188), p. 36—37, se ocupă în cea mai mare parte de alăturarea a două sau mai multe elemente de compunere (magnetohidrodinamicâ) sau a unui prefix cu un element de compunere (ultramicroorganism), întrucît acordă termenului de prefix „accepţiunea mai largă". Alţi cercetători vorbesc de „dublarea" prefixului (Scurtu, t. î. 102) sau de „dublă", respectiv „triplă", „formaţie prefixală" (id., ib. 5, Ocheşeanu, p. 40).
în marea majoritate a cazurilor prefixele alăturate sînt în număr de două; cumulul de trei prefixe este relativ bine ilustrat cu exemple de tipul prerăsstrăbun, nerăsuflat şi rerereexamina.
Prefixele pot fi:
a. diferite: nedesfăcut, prestrăbun, răsstrămoş, realipi, supra* încălzi ;
b. repetate: răsrăscunoscut, rerecopia, străstrănepot, suprasupra~ aglomerat.
Procedeul repetării prefixului este obişnuit în vorbirea familiară (vezi şi p. 261), dar derivatele de acest fel nu sînt de obicei înregistrate în lucrări lexicografice. Prefixele mai des repetate sînt cele superlative, vechi şi neologice (vezi şi p. 259). Primul prefix preia, de obicei, accentul secundar al formaţiei şi este urmat de pauză : re-recopiâ.
în derivatele cu mai mult de două prefixe se pot întîlni ambele tipuri într-un tip mixt, rezultat din alăturarea unor prefixe diferite, dintre care unul (primul) e repetat : răsrăsstrămoş.
Scurtu, t. î. 104 consideră că într-un exemplu de acest tip (răsrăsstrânepoatâ) avem a face cu dublarea prefixurui", întrucît numără numai prefixele diferite, făcînd distincţie între „dublare" şi „repetare" (p. 102) sau „reduplicare" (p. 13).
256
17 - c. 1539
257
2. Supraprefixarea este de două feluri:
a. Supraprefixarea propriu-zisă — şi cea mai frecventă — se face în trepte succesive (tema noului derivat este anterior prefixată) : neînchipuit (< închipuit), realipi (< alipi).
b. Există însă, mai rar, şi o supraprefixare simultană; în acest caz, cumulul de prefixe reprezintă un element unic de derivare, în speţă un prefix compus. Astfel, de la prefixul moştenit s- împreună cu prefixul co-2 <sl. po-, s-a alcătuit pe teren românesc prefixul compus sco- din scofală (cf. fală), scofîlci (derivat parasintetic de la substantivul falcă), vezi şi p. 66, 219.
Alt prefix de acest tip format pe teren românesc ar fi năz- din derivatele năsfiros „năzuros, mofturos ; mînios" (analizabil prin/ir^ ca o formaţie parasintetică cu sufixul -os), năzbîcă „neplăcere, supărare, nărav" (analizabil prin bîgă „nărav"), dacă se admite că prefixul simplu de la baza lui, nă-x (de origine slavă), este compus cu prefixul (moştenit) s-^z-^, şi nu dezvoltat cu un -s- de altă provenienţă.
în favoarea statutului de prefix compus poate fi invocat derivatul cu dublă analiză năzbate „a se tîrgui" (cf. zbate sau bate). Spre interpretarea ca prefix dezvoltat pot conduce derivate semianalizabile ca năzduf cf. văzduh sau năzvăţa cf. dezvăţa.
în unele derivate împrumutate se identifică în limba română prefixe compuse ca (vezi şi p. 8) :
metem-, meten- (<met(a)- -{-em-, en-) : metempsihoză <fr. metem-psycose < gr.  fjtsTsfz^u^wa^,   metensomatoză < fr.   metensomatose < gr.
ram-, ran- (<r- + am-, an-b) : rambursa <fr. rembourser, ranfort < fr. renfort; cf. ranfluare după fr. renflouage;
rim-, rin- (<r- + im-x, in-x) : rinfort cf. it. rinforzo, rimbomba <it. rimbombare;
sper- (s- -\-per-): sperjur <it. spergiuro; cf. însă şi (înv.) perjur < lat. periurus.
Vezi şi epen- în derivatul semianalizabil epenteză  (<epi- + en-).
Florica Ficşinescu şi I. Rizescu, lucr. cit., au susţinut că ,,nu constatăm niciodată o sudare a două prefixe în sensul de a fi ajuns să fie simţite ca un element unic de prefixare" (p. 6), că „nu dispunem de exemple în care cumulul de prefixe ... să apară simultan în prezenţa unei teme de la care nu se cunoaşte şi derivatul cu prefix unic" (p. 7).
3. Părţile de vorbire la care se întîlneşte mai des supraprefixarea sînt următoarele :
a. Verbe cu: des- (dez-): descompune, dezamorţi, dezintoxica, dezîncrusta; răs-: răsrăsciti; re-2 : reînnoi, reconsolida, retranspune.
b. Adjective (folosite şi adverbial) cu :
a) prefixele negative ne-2 şi in-2 (mai ales de origine verbală) : neabătut, nedesfăcut, nestrăbătut, impermutabil, indisolubil, ireconciliabil;
P) prefixe superlative : ultrasuprarealist, suprasuperhipodefensiv (ultimul din flacăra 1971, la Luiza Seche, art. cit., p. 37).
c. Substantive:
a) de origine verbală, cu aceleaşi prefixe ca la verbe (vezi a), dar şi cu prefixele negative ne-2 şi in-2 : dezînşelare; insubordonare; nedezlegare; reconsolidare, reîncarnare, reproducere;
(3) grade de rudenie, cu pre-, răs- şi stră-: prerăsstrăbun, răsstră* bun, străstrănepot.
258
4. Prefixele cel mai des folosite în combinaţii cu teme în prealabil prefixate sînt ne-2, des- şi, dintre cele neologice, re-2. Aceste prefixe au m «comun următoarele caracteristici:
— sînt foarte productive şi în derivarea de la teme simple;
— exprimă valori care nu modifică (esenţial) înţelesul temei şi care — în anumite limite — sînt posibile în raport cu oricare noţiune : aspectul negativ (ne- şi des-), respectiv repetarea (re-). Sensul exprimat de aceste prefixe (atît în legătură cu o temă anterior prefixată, cît şi cu o temă simplă) corespunde unei determinări circumstanţiale a cuvîntului de bază într-o construcţie sintactică liberă :
a desrăsuci „a răsuci îndărăt";
nestrăbătut „care nu a fost (încă) străbătut";
a realipi „a lipi la loc" ;
a reîncadra „a încadra din nou (sau la loc sau iarăşi)" etc.
Spre deosebire de ne-2 şi re-2, care se pare că apar cu aceeaşi uşurinţă în prezenţa oricărui alt prefix, des- este mai frecvent în legătură cu prefixele care i se opun ca înţeles: a-t (vechi), cu-\con-2 şi în-Jin-^ în timp ce "ne- şi re- pot forma derivate de la teme prefixate cu des-, prefixul des- nu apare înaintea temelor prefixate cu ne- şi re-.
Pentru aceste limite ale lui des- credem că explicaţia este de natură gramaticală în cazul temelor prefixate cu ne- (acestea sînt în marea lor majoritate nominale, iar des- se ataşează, <le preferinţă, la teme verbale) şi de natură semantică în cazul celor în re- (anularea procesului de repetare este o noţiune greu de conceput).
în cazul termenilor denumind grade de rudenie, cele mai largi posibilităţi de combinare le are răs-, care se ataşează deopotrivă la teme simple (răzbunic) şi la teme anterior prefixate, fie cu un prefix diferit (răsstră-moş), fie tot cu răs- (răsrăsstrămoş) ; stră- apare numai în combinaţii cu o temă simplă (strănepot) sau prefixată tot cu stră- (străstrănepot), iar pre- este folosit numai la o temă prefixată (prestrăbun, prerăsstrăbun).
5. înţelesul formaţiei supraprefixate nu se stabileşte în concurenţa dintre cele două sau mai multe prefixe, ci, ca şi în cazul prefixării unice, din raportarea prefixului la sensul global al temei anterior prefixate. Astfel, suprapunerea a două prefixe cu sens negativ nu atrage anularea totală a ideii de negaţie, conţinutul noii formaţii continuînd să se orienteze după înţelesul global al temei prefixate : nedezlipit nu înseamnă „lipit", ci „care nu s-a dezlipit (complet), care a rămas, care este încă lipit". Lucrurile apar şi mai clar în cazul lui nedesfăcut, care, ca atribut al lui „socoteală", înseamnă „nerezolvat, nesoluţionat" (ddrf), adică exact sensul opus al lui făcut; de asemenea nedejgiudeca (vezi p. 164) are sensul de „a nu preţui" opus temei judeca „a preţui".
Cumulul de prefixe superlative (repetate sau diferite) la adjective şi adverbe, precum şi la substantivele abstracte (nominale sau verbale) este folosit, în vorbirea familiară, cu valoare expresivă. Tot cu valoare expresivă este folosit, la verbe şi la substantive de origine verbală, cumulul de prefixe rezultat din repetarea aceluiaşi prefix iterativ : răsrăsciti, re-recopia.
6. Din punctul de vedere al originii, derivatele româneşti supraprefixate sînt fie împrumuturi, fie formaţii pe teren românesc cu sau fără model străin.
Derivate moştenite analizabile cu două sau mai multe prefixe nu există. Eomâna a moştenit unele formaţii latineşti supraprefixate, dar
259
ele nu mai pot fi analizate în acest fel: de exemplu, experlauare> spăla, care şi-a pierdut legătura eu la; *pertraicere >petrece, în care nu se mai analizează decît un prefix (pe-).
1. în general numărul derivatelor latineşti cu două sau mai multe prefixe păstrate în limbile romanice este restrîns (cf. Rohlfs, g. iii 347 — 361, Nyrop, g. iii 236).
2. în latină, formaţiile supraprefixate, numeroase încă din epoca imperială, atît în proză (Vitruviu, Golumella, Celsus, Pliniu etc), cît şi în poezie (Vergiliu, Horaţiu, Tibul, Ovidiu), ating maximum de frecvenţă în perioada tîrzie, în textele cu caracter popular. Repetarea aceluiaşi prefix (concolligo) erară; de asemenea formaţii cu mai mult de două prefixe (corresus-cito) apar mai tîrziu şi sînt, în general, de provenienţă cultă (totuşi perdiscooperio e atestat în Peregrinatio). Ca şi acumularea de prepoziţii (ca, de exemplu, abante, depost etc), fenomenul snpraprefixării poate fi pus în legătură pe de o parte cu tendinţa spre claritate a limbii latine populare şi tîrzii, iar pe de alta cu preferinţa latinei populare pentru cuvintele mai lungi. Ipoteza pare convingătoare, întrucît remarcăm că prefixele care apar cel mai des în această situaţie sînt la origine prepoziţii: ad-, circum-, ex-, per-, re-, supra-, trans- etc. Acumularea de prefixe apare de asemenea ca o reacţie a sistemului la uzura derivatelor vechi (cf. Veikko Vâânânen, Introduction au latin vulgaire, Paris, 1963, p. 99 ; ilr i 99,100, 104 — 105).
3. Pentru ipoteza provenienţei lui răs- (de origine slavă) din cumulul prefixelor latineşti re-+ ex- în cuvinte ca răzbuna, răscumpăra, răsturna vezi p. 213.
Dintre împrumuturi sînt puţine şi neimportante derivatele supraprefixate împrumutate din slavă, dintre care se pot cita exemple semianalizabile ca ispovedi <v. sl. ispovedati, spovedi <v. sl. supovedeti; preaiz-bîndi < v. sl. prHzbyti.
Există însă unele semicalcuri supraprefixate formate pe teren românesc după,modele slave : preaosfinţie — v. sl. preosvestistvo (cade).
Numeroase sînt derivatele supraprefixate neologice, împrumutate în epoca modernă din latină sau din limbile romanice (în special, din franceză) :
(neanalizabile) condescinde — fr. condescendre, lat. condescendere (cf. scando ),
predecesor-—ir. predecesseur, lat. predecessor (cf. cedo),
reintegra — fr. reintegrer, lat. reintegrare etc.; (seminalizabile) retransmite — fr. retransmettre, lat. retransmittere ; (analizabile)     impermutabil — fr. impermutable, lat. impermutabilis,
predispoziţie — fr. predisposition. După modele latino-romanice s-au format şi numeroase calcuri şi semicalcuri supraprefixate :
descompune — fr. decomposer,
presupune — fr. presupposer, it. presupponere. Unele formaţii supraprefixate (analizabile şi semianalizabile ca atare) reprezintă calcuri după derivate străine cu un singur prefix : (analizabile)     subîncliiria — fr. sous-louer,
supraîncălzi — fr. surchauffer ; (semianalizabile) întredeschide — fr. entre-ouvrir,
subdezvoltat — fr. sous-developpe. Fără model străin se cunosc formaţii ca : (verbe)       desrăsuci, dezamorţi, dezînvinovăţi; subintitula; (adjective) neabătut, neîntîrziat, nestrăbătut; (înv.) preanevinovat; (substantive)  neîngrijire, nepreschimbare.
Dintre derivatele pe teren românesc (cu sau fără model străin) unele sînt formate de la teme vechi cu prefixe moştenite : dezasurzi, scufunda, altele de la teme noi şi cu prefixe neologice: subintitula. Există de asemenea şi derivate formate din teme vechi cu prefixe noi: retranscrie sau cu prefixe vechi şi teme noi: nedesfigurat. Asociaţia prefix neologic şi prefix
vechi poate apărea deopotrivă în legătură cu o temă veche (exînscris) sau cu o temă nouă (reîmpachetat).
Printre formaţiile supraprefixate fără model străin, o situaţie specială au numele de rudenie. în latină, ca şi în slavă, cuvintele denumind grade de rudenie se formau prin prefixare : în latină, se foloseau prefixele ab-, at- (ad-), pro-, iar în slavă npa-.
Vezi Francoise Bader, La formation des composes nominaux du latin, Paris, 1962, p. 345 — 347; Fr. Miklosich, Etymologisches Worterbuch der slavischen Sprachen, Wien, 1866, s.v.
Derivatele din latină şi slavă n-au fost calchiate, limba română folosind alte mijloace, şi anume : a) prefixele răz- sau stră- pentru a marca continuarea în a doua generaţie a anumitor grade de rudenie atît în ordine ascendentă, cît şi descendentă: răzbunic, strănepot; b) supraprefi-xarea cu pre-, răs- (raz-) şi stră- pentru exprimarea gradelor mai îndepărtate de rudenie : prestrăbun şi restrăbun (I. Negruzzi, la Scurtu, t. î. 25), răsrăstrăbunic (Marian, la Scurtu, t. î. 5).
Derivatele supraprefixate de acest fel apar atestate frecvent în documente vechi, referitoare la vînzări şi cumpărări de moşii, danii etc. : Dimitru, feciorul lui Crâstea Buhuş, nepot lui Pătraşco, strănepot a Maricăi şi a lui Bran şi prestrănepot al lui Casta (sic) Giurge Stravici (document din a. 1609, în smfc v 5). Fiind eu mai sus numitul prestrănepot a lui Şanta Gheorghie (document din a. 1801, la Scurtu, t. î. 101).
7. Formaţiile supraprefixate aparţin tuturor stilurilor limbii.
Pe lîngă formaţii stabile ca prestrănepot, retranspune, neabătut, supraîncălzi etc, se întîlnesc şi unele formaţii ocazionale. Din această categorie fac parte mai ales formaţiile cu repetarea aceluiaşi prefix folosite în vorbirea familiară, cu valoare expresivă : extraextrafin, răsrăscunoscut, străstrăvechi, ultraultramodern.
Nyrop, g. iii 225 arată că formaţii de acest tip aparţin limbii familiare.
în limbajul popular se găsesc de asemenea derivate cu, cumul de prefixe, de exemplu derivate regionale ca doînvigui „a se împlini, a (se) aduna, a (se) termina de adunat" (Cohuţ-Vulpe, p. f. 327, 375), donkiia „a încheia de tot55 (Petrovici, almaj, 149), înzăvîrni „a se apleca într-o parte, a se povîrni" (da), proîncăleca (Petrovici, almaj, 154) etc.
261
260
semantica prefixelor şi a derivatelor cu prefixe
1. Valorile semantice (sensurile) ale prefixelor. Valorile lexicale (şi lexico-gramaticale) ale diverselor prefixe, prezentate în monografii în paragrafele consacrate lor, sînt reunite aici într-o descriere de ansamblu care va constitui baza la care se vor referi observaţiile următoare. Această prezentare de ansamblu urmăreşte şi un scop practic, anume acela de a uşura informarea cititorului interesat exclusiv de aspectul semantic al derivării prefixale.
Valorile prefixelor sînt următoarele :
1. interioritatea concretă
a. statică: encefalic, endocraniu, intralingvistic, înnopta;
b. dinamică (mişcarea către interior) : cataseism, desprimăvăra, imigra, introduce, îmbarca;
2. exterioritatea
a. exterioritatea concretă
a. statică: ectocornee, excentric, exoenzimă, extraconjugal;
|3. dinamică (mişcarea către exterior): anaseism, descătărăma, disloca, expatria, ishod, spulbera;
în derivatele descoji, elibera, sufixele au rolul de indicator al „exteriorităţii concrete dinamice".
b. exterioritatea abstractă  dinamică   (provenienţa) : apocodeină, decurge;
c. exterioritatea   concretă   statică+inferiorita-tea abstractă: paraliteratură;
d. exterioritatea     concretă     statică+ depăşirea unei limite: extranatural, metafizică;
3. superioritatea
a. superioritatea   concretă:  epiglotă,  obduce, perlingual, superpune, supracopertă, surrenal;
b. superioritatea abstractă: (intensificarea) aflux, abuz, arhicunoscut, cutremura, diamorfină, doalb, extrafin, hiper entuziast, paraleu, perlucid, perifrază, ponegru, prepotent, preabun, proalbastru, răbufni, răscoace, superfortăreaţă, supraom, surfin, ultracentral, zăgrăi, zbate; (supraordonarea) arhidiacon; (generalitatea) diaplegie, paraneste-zie, periplegie;
262
1. Valoarea de „superioritate abstractă" (ca şi cea de „inferioritate abstractă", vezi mai jos) e însoţită întotdeauna de o notă evaluativă.
2. La derivatele adjectivale şi adverbiale sensul de intensificare este echivalent cu gradul superlativ. De aceea unii autori numesc prefixele cu această valoare prefixe superlative. Vezi, de exemplu, Ocheşeanu, p.
3. Valoarea denumită aici „superioritatea abstractă (intensificarea)", redată prin aceleaşi tipuri de derivate (verbale, adjectivale şi substantivale) ca cele înregistrate mai sus, este denumită de Al. Rosetti (l. d. 78 — 81) „augmentativă". Această formulă ne sugerează existenţa unei asemănări de conţinut între o clasă de prefixe şi una de sufixe (cele cu valoarea augmentativă).
4. în derivatul predomina prefixul are valoarea de indicator al „superiorităţii abstracte".
c. superioritatea   concretă  + depăşirea unei limite: supraindividual, surnatural, ultralumesc;
d. superioritatea concretă+exterioritatea concretă: suprapartizan;
e. superioritatea abstractă + depăşirea unei limite (caracterul excesiv) : arhiplin, hipercorectitudine, super involuţie, supradevelopare, sur excita, ultrasunet;
4. inferioritatea
a. inferioritatea   concretă:  hipofaringe, inframastită, subintitula ;
b. inferioritatea abstractă: hipoazotos, inframicrob, mezalianţă, subarbust; (subordonarea) contraamiral, ipocomisar, poddiacon, subcomisar;
1. în formaţiile de tipul prodecan prefixul a exprimat iniţial „substituirea" („locţiitor de decan"), iar acum, în limbajul curent, exprimă „subordonarea" („decan adjunct").
2. în contrast cu derivatele cu hipo-, infra- şi sub-, care aparţin terminologiilor ştiinţifice şi au un conţinut neutru, derivatele cu mez- exprimînd „inferioritatea abstractă" aparţin limbii comune şi conţin o notă (afectivă) depreciativă (v. şi mezaventură).
3. Paissy Hristov (Distribution semantique des prefixes verbaux en frangais moderne, în rrl, xxn (1977), 58) califică prefixul mes- din derivatele verbale de tipul meconnaître drept „diminutival" referindu-se la provenienţa lui din lat. minus. Acest calificativ, care ne pare justificat pentru mez- mai ales sub raport etimologic (deşi lat. minus e numai una din sursele lui etimologice, vezi ME-), credem că se poate extinde şi asupra valorii altor prefixe, mai ales din derivate substantivale, care exprimă „inferioritatea abstractă", ca inframicrob, subarbust. Prin această interpretare, prefixele respective intră în corelaţie cu categoria „augmentativelor" (vezi mai sus, 3.b., nota 3), sugerînd aceeaşi asemănare de conţinut între prefixe şi sufixe.
c. inferioritatea abstractă + depăşirea unei limite (insuficienţa): afrazie, denutriţie, diform, hipoaciditate, indigestie, infrasunet, paragraf ie, pregusta, subluxaţie;
5. anterioritatea
a. anterioritatea concretă statică: antebraţ, ex-prinţ, obiect, paroxiton, penultim, preistorie, procunoaşte, retrosternal-,
în formaţia predestina prefixul are rolul de indicator al „anteriorităţii concrete".
b. anterioritatea abstractă dinamică (revenirea la starea anterioară) : anageneză, răzbuna „a face din nou bun", readuce, retroceda;
c. anterioritatea concretă statică + depăşirea unei limite:  cisalpin;
d. anterioritatea abstractă dinamică + inferioritatea abstractă: retrograda;
6. posterioritatea
a. posterioritatea concretă statică: enclitic, epiglotă, metacarp, parasifilis, poimîine, postdata, succeda, supravieţui;
b. posterioritatea abstractă dinamică (direcţia spre viitor) : progres;
26&
c. posterioritatea concretă    statică + depăşirea unei limite: transcarpatin, ultramontan; 7. proximitatea
a. proximitatea concretă
a. statică: adorbităl, context, juxtaarticular, paraarticular, perijupiter, sprepus;
0. dinamică (direcţia): acosta, sprezice „a chema";
b. proximitatea abstractă
a. statică (asemănarea) : îmberbeca, metavariscit, parascarlatină, zvăpăiat;
(3. dinamică (afectivă = adeziunea): asentiment, dedica, proameri-can, simpatic; (conceptuală = aproximarea) alungit, întredeschide, ob~ lung, peninsulă, prevedea ,,a întrezări" ;
c. proximitatea concretă statică + caracterul secundar: contrasemna;
8. distanţa (depărtarea)
a. distanţa concretă statică: abarticular, aposaturn, arhi~ străbun, răzmamă, strămunte;
b. distanţa abstractă a. statică: abţine;
p.   dip.amică: abjura;
în formaţiile alipi şi abaliena prefixele au rolul de indicator al „proximităţii", respectiv ,,distanţei concrete".
9. opoziţia
a. opoziţia concretă
a. statică: anastrofă, antarctic, antisimetrie, cologaritm, contrapantă, distona, epicontinental, opune „a pune faţă în faţă"; (corespondenţa) contrapagină; (echivalenţa) contrapromisiune;
p. dinamică: anaclinal, contraalizeu, răspăr;
b. opoziţia abstractă evaluativă: anafrodiziac, antifascist, contratorpilor, deprecia, dielectrîc, (a se) opune „a se împotrivi", paraflacără, resentiment;
La Florea, p. n. valoarea de ,,opoziţie" e inclusă în valoarea de ,,negare" şi, în consecinţă, prefixele anii- şi contra- sînt tratate ca prefixe negative.
Pentru anti- vezi şi Bene§, p. (care include şi pe ex- din formaţii ca ex-ministru, vezi mai sus 5. a., printre prefixele negative).
c. opoziţia   concretă + caracterul  secundar: contraalee, contramanivelă, contratimp;
d. opoziţia concretă + superioritatea sau inferioritatea concretă+ caracterul secundar: contrachilă, contra-terasă, contradapă;
10. poziţia în jurul... : circumpolar, cuprinde,pericarpatic;
11* poziţia intermediară: diartroză, epizonă, intramontan, interdialect,
perisistolă ;
12. străbaterea: diacronic, parcurge, perfora, prevedea „a vedea prin", străbate, transcontinental;
13. trecerea dintr-un loc într-altul sau dintr-o formă într-alta: abscrie, apofonie, diamagnetic, metamorfism,preface, străplanta, transfigura;
264
14. repetarea
a. repetarea unei   acţiuni,   caracterul   iterativ   al acţiunii: anabaptism, prechema, pro face, războteza, realege, super fecundaţie;
în formaţia reînnoi prefixul are rolul de indicator al „repetării".
b. repetarea acţiunii + caracterul suplimentar sau sec unda r : contravizită, subarenda;
15. caracterul perfeetiv (terminativ) al acţiunii: docurge, zăgoni;
16. caracterul incoativ al acţiunii: adormi, zăpostit;
17. caracterul durativ al acţiunii: preveghea, surveghea;
18. dobîndirea obiectului sau a însuşirii..., caracterul eventiv al acţiunii: agrava, înăcri, înfrunzi, întrarma, obtenebra;
1. Valorile „caracterul perfeetiv" (15), „incoativ" (16), „durativ" (17), „eventiv" (18), „iterativ" (14), specifice derivatelor verbale, sînt considerate de unii cercetători ca redînd categoria aspectului în limba română (vezi, de exemplu, Rosetti, ilr 306, Fischer, f. c. 298, Gh. Bulgăr, Prefixul răs-în limba română, în smfc i, p. 23, Ocheşeanu, p. 38, Coteanu, e. 95, gram. rom. i 40, 43). Alţi cercetători, care neagă existenţa aspectului în română, admit existenţa categoriei „Aktionsart", care e redată, între altele, prin prefixe (vezi Mişan, p. a. 108 — 110, unde sînt înregistrate valorile „incoativă", de „repetare" a acţiunii, „îndeplinirea completă" a acţiunii şi chiar „reciprocitatea" redate cu ajutorul prefixelor, şi Evseev, s. 88 — 93, unde prefixele sînt înregistrate la valorile „modul de acţiune inceptiv", „anticipativ", „intensiv", „reduplicativ" şl „reciproc").
2. Derivatele parasintetice în -iza ca abruti&a, aplati&a prezintă un tip special de exprimare a valorii de indicator al „dobîndirii însuşirii ...": întrucît între prefix şi sufix există identitate de valoare („dobîndirea însuşirii ..."), nu se poate spune care dintre cele două elemente derivative are rolul de indicator.
19. reciprocitatea, asocierea: conlucra, simpatriot, interlocutor;
în formaţiile coasociat, inter relaţie prefixele au rolul de indicator al „reciprocităţii".
20. caracterul secundar sau suplimentar: pararocă, subprodus „produs obţinut în procesul de fabricaţie al altui produs5'; extrasistolă, hiperparyzit, paramolar, supramuncă, surnumi;
în formaţia supraadăuga prefixul are rolul de indicator al „caracterului suplimentar"^
21. caracterul neaşteptat al acţiunii: obveni, supraveni, surprinde;
22. realizarea obiectului... sau realizarea acţiunii cu ajutorul instrumentului. .. : împerechea, împacheta; încleia, întrarginta;
23. instrumentul: astupa, perorai;
24. apartenenţa: apoferment;
25. referirea: metalimbaj, perigraj'ie;
26. substituirea: proconsul ;
Vezi şi circumscrie „a scrie cu alte semne, a întrebuinţa o expresie echivalentă".
27. conformitatea: alinia;
28. presupunerea: ipoteză;
29. negaţia bazei
a. absenţa (trăsăturilor specifice ale) bazei (valoare privativă)
a. termenul prefixat şi baza lui sînt contrara:    amoral, apoetic,
apolitic; deznădejde; displăcea; imoral, inamic, incomod, indisciplină,
indispune; meplat; nelămurit, nemulţumi, neplăcere, neprieten;
0. termenul prefixat şi baza lui sînt contradictore: achinezie,
anormal; abnormal, abocluzie; imperfect, imposibil, inexistenţă, inodor;
neadevăr, nenormal, neromanic, neştiinţă, neverbal; nonartist, nonexistenţă,
nonsens, nonstop, nonverbal, nonviolenţă;
265
1. Ioan Guţia (e. 161) distinge situaţia în care se exprimă o „calitate diametral opusă" de cea în care se exprimă absenţa calităţii.
2. Termenii contrar şi contradictoriu sînt folosiţi în accepţia dată de Karl E. Zim-mer (Affixai Negation in English and Other Languages: an Investigation of Restricted Producti-vitg, în „Word", Monograph No. 5, voi. 20, 1964, No. 2, Suppl., p. 21) :,,two contradictory terms exhaust the possibilities along a given dimension; two contrary terms represent areas at the opposite poles of a given dimension and leave some room for other possibilities between them". (Vezi accepţia similară atribuită de J. CantineaufLe classement logique des oppositions, în „Word", 1955, p. 11, n. 1) opoziţiilor de contrarietate şi contradicţie.) Negarea termenului prefixat implică afirmarea bazei lui în cazul termenilor contradictorii (ceea ce nu e nonverbal e verbal), şi nu Implică afirmarea acestei baze în cazul termenilor contrari (cel care nu îmi este inamic nu îmi este în mod necesar amic), cf. lucr. cit., p. 22.
în termeni mai puţin tehnici, distincţia apare şi la Ioan Guţia (e. 492) : „il y a des adjectifs qui expriment une caracterisation absolue [ ...] et des adjectifs qui expriment une caracterisation relative f ... ] Dans la premiere categorie, on passe de Faffirmation â la negation, dans la seconde il y a une zone d'interpretation".
3. Distincţia contrar ~ contradictoriu nu are forţă de generalitate în clasa derivatelor care exprimă „absenţa ..." din motive subiective (stabilirea relaţiei dintre termenul prefixat şi baza lui implică o operaţie de evaluare care în anumite cazuri nu poate fi decît subiectivă) sau obiective (în cazul derivatelor parasintetice — ex. descreierat — sau al celor metaforice — ex. desfrîu — ori concrete faţă de bazele lor abstracte — ex. nedelicateţe „faptă ___" — , analiza semantică prin raportarea la bază e nerelevantă).
b. anularea obiectului sau a însuşirii... : contraordin, decolora, decomanda, decupla, despacheta, desperechea, depopula, despopi, dezameţit, răspopi;
1. Din punct de vedere semantic derivatele verbale din această categorie sînt parasintetice şi atunci cînd din punct de vedere formal nu sînt; de exemplu : a decolora înseamnă „a face să dispară culoarea" unui obiect, nu „a-1 colora în mod diferit".
2. „Inferioritatea abstractă" absolută, realizată în derivatul hipofonie „amuţirea unui sunet", este echivalentă cu „anularea obiectului
c. transformarea în sens negativ  a calităţii obiectului... : denatura, desfigura ;
d. neeonformitatea cu baza, caracterul neautentic, fals: antiartă, antitalent, contraparalelogram, neviaţă;
I. Florea (p. n. 68) stabileşte următoarea ierarhie între prefixele „de negare" după gradul de abstracţie : non- (gradul cel mai abstract), ne-, a-, in-, dis-, de-, des-, anti-, contra-.
Descrierea prezentată aici se deosebeşte într-o anumită măsură de descrierile sensurilor fiecărui prefix în parte prezentate în monografiile anterioare. Aceste deosebiri sînt determinate de perspectiva diferită din care sînt făcute cele două tipuri de descrieri.
Definiţiile sensurilor cuprinse în capitolele monografice sînt, în general, rezultatul analizelor operate asupra ansamblului derivatelor cîte unui prefix. Prin aceste analize şi, implicit, definiţii s-a urmărit uneori explicarea unui sens din altul, gruparea în jurul unei valori fundamentale, paralel cu detalierea conţinutului semantic pentru a nu se pierde unele nuanţe.
Definiţiile sensurilor cuprinse în capitolul de faţă sînt rezultatul analizelor comparate operate asupra derivatelor cu prefixe diferite, între care se presupune că există relaţii de un fel sau de altul, deci al analizelor care au în vedere ansamblul derivatelor prefixale. Definiţiile acestea urmează să fie, la rîndul lor, comparate între ele pentru a se putea stabili, la un nivel mai abstract, diversele tipuri de relaţii dintre sensuri. De aceea, definiţiile sînt prezentate aici în formulări mai abstracte, obţinute prin lăsarea la o parte a detaliilor.
266
Cîteva exemple:
1. Prefixele de-z şi de-2 în formaţiile denominativ şi debarca sînt definite în monografii ca expri-mînd „provenienţa" şi, respectiv, separarea de obiectul denumit de bază". Compararea formaţiei denominativ cu formaţia debarca, pe de o parte, şi a formaţiei debarca cu îmbarca, pe de alta, evidenţiază similaritatea de sens existentă între de-3 şi de-2 în formaţiile respective : amîndouă exprimă „ieşirea din ceva", în varianta concretă (debarca) sau în varianta abstractă (denominativ), ori, într-o formulă mai abstractă, „exterioritatea dinamică (concretă sau abstractă)". Ultima formulă, pe lîngă faptul că simplifică descrierea înglobînd două sensuri într-unul singur, are avantajul de a permite uşor stabilirea opoziţiei între de(s)- şi in--^ cu sensul „interioritate dinamică".
2. ,,Suprapunerea" şi „intensificarea acţiunii" sînt încadrate la valoarea „superioritatea concretă" şi, respectiv, „abstractă" ; „pierderea unei calităţi", la „anterioritate" ; „intervalul dintre două obiecte", la „poziţia intermediară".
3. Unele valori, precum „inferioritatea", „exterioritatea", „anterioritatea", „posterioritatea" prezintă două variante, una spaţială şi alta temporală, care se realizează la prefixe diferite sau, mai des, la acelaşi prefix. întrucît aceste subsensuri sînt condiţionate exclusiv de sensul temelor, nu sînt avute în vedere în formularea definiţiilor valorilor prefixale.
Pe lîngă valorile descrise în această prezentare de ansamblu a semanticii prefixelor si a derivatelor prefixale, diverse prefixe au unele valori speciale, derivate sau rezultate din combinarea altor valori, care aparţin exclusiv unor terminologii tehnice; de exemplu : contra- indică într-o serie de termeni muzicali „inferioritatea pe scara muzicală", cis-arată într-o serie de termeni chimici „situarea de aceeaşi parte a unui plan". Aceste valori au fost lăsate la o parte aici, întrucît interesează mai puţin ansamblul derivatelor prefixale din limba română, constituind un sistem propriu unei anumite terminologii.
Ileana Vincenz (La semantique des derives ă prefixes et des composes dans le roumain contempo-rain, în rrl xvii (1972), p. 217 — 236, 295 — 317) întreprinde generarea, prin reguli de transformare, a derivatelor formate cu un mare număr de prefixe. Interpretările semantice ale derivatelor, cu care se operează în lucrarea menţionată, coincid în linii mari cu cele formulate în volumul de faţă.
2. Raportul dintre sensurile prefixelor şi sensurile unor părţi de vorbire. Sensurile prefixelor sînt de cele mai multe ori echivalente cu sensurile prepoziţiilor sau ale adverbelor (în capitolele monografice este folosit adesea procedeul definirii valorilor prin raportare la o prepoziţie sau un adverb). Afirmaţia se referă atît la conţinutul şi structura definiţiilor (de exemplu, prin „interioritate" se defineşte şi sensul fundamental al prepoziţiei în, prin „proximitate" sensul prepoziţiei lîngă, prin „aproximare" sensul adverbului cam etc), cît şi la cazurile particulare reprezentate de relaţiile semantice dintre anumite prefixe şi anumite prepoziţii sau adverbe. De exemplu, endocraniu, intralingvistic, supracopertă, subperitoneal, antecreştin, retrosternal se definesc prin intermediul sintagmelor prepoziţionale „înăuntrul craniului", „înăuntrul lingvisticii", „deasupra copertei", „dedesubtul peritoneului", „înaintea (erei) creştine", „înapoia sternului", iar introduce, suprascrie, subsemna, antedata, retrovizor, prin intermediul sintagmelor adverbiale „a duce înăuntru", „a scrie deasupra", „a semna dedesubt", „a data înainte", „care vede înapoi".
Cele cîteva exemple menţionate mai sus arată că uneori sensul aceluiaşi prefix se defineşte prin referire atît la o prepoziţie, cît şi la adverbul corespunzător (supra-, sub-, ante-, retro-), alteori referirea la prepoziţie şi adverb se face în mod diferenţiat, pe prefixe, dar în cadrul aceleiaşi valori (endo-, intra- \ intro-: „interioritatea"). Există însă şi valori care se definesc exclusiv prin referire la prepoziţii sau exclusiv prin referire la adverbe. De exemplu, „poziţia intermediară", „proximitatea
267
abstractă afectivă", „referirea" se definesc numai prin raportare la prepoziţii („între", „pentru", „despre"), indiferent de prefixele prin care sînt redate (intramontan, inter dialectal, perisistolă; proamerican, afemeiat; metalimbaj), iar „repetarea", „caracterul neaşteptat al acţiunii" sau „aproximarea" numai prin raportare la adverbe („din nou, încă o dată, iar" : realege, superfecundaţie ; „pe neaşteptate" : surveni, supraveni ; „cam" : peninsulă).
Foarte rar, sensurile prefixelor sînt echivalente cu sensurile unor adjective: „caracterul secundar sau suplimentar" (suprataxă, extrasistolă, subprodus, paramolar), „presupunerea" (ipoteză).
„Superioritatea abstractă evaluativă" se defineşte de cele mai multe ori prin referire la adverbe („foarte, extrem de" : străvechi, ultracentral, hiperentuzîast, extrafin), dar, de fapt, atunci cînd tema nu mai e un adjectiv, ci un substantiv, este mai adecvată referirea la adjective („foarte bun, superior...": ultraporţelan, supercentrifugă).
Vezi Marchand, e. w. 89 — 90, unde, în legătură cu „relaţiile conceptuale care stau la baza cuvintelor prefixate", se vorbeşte despre prefixe cu „forţă adjectivală", despre prefixe cu „forţă adverbială" şi despre prefixe cu „forţă prepoziţională".
3. Valori mai bine sau mai slab reprezentate. O evaluare cantitativă a sensurilor se poate face atît sub raportul a. numărului de prefixe care exprimă acelaşi sens, cît şi b. al numărului de derivate în care un prefix are o anumită valoare.
a. „Superioritatea" şi „inferioritatea", „interioritatea" şi „exterioritatea" sînt redate de numeroase prefixe, mare parte din ele cu numeroase derivate. „Opoziţia" este de asemenea redată prin multe prefixe, dintre care trei (anti-, contra- şi para-, pentru un anumit subsens) au numeroase derivate. „Absenţa" (bazei) este redată prin trei prefixe cu derivate numeroase şi foarte numeroase (a-3,in-2şine-2, procedeu deriva-ţional cu caracter deschis).
în contrast cu acestea, valori ca „apartenenţa", „referirea", „presupunerea" sînt redate prin cîte un singur prefix.
Pentru alte exemple, vezi lista valorilor prefixelor.
b. „Interioritatea dinamică" este redată foarte frecvent prin in-±, intro- şi în-x (în derivate verbale) şi foarte rar (şi exclusiv în contextul bazelor nume de anotimpuri) prin des- (desprimăvăra, dezvăra). „Anterioritatea" este redată foarte frecvent prin ante-, pre- şi pro-2 şi prin cîte un singur derivat (cu bază care exprimă limita finală a unui şir) de para- şi pen- (paroxiton, penultim). „Eepetarea" este redată foarte frecvent de re-2 şi răs- şi printr-un singur derivat de super- (superfecundaţie — conţinutul acestui derivat nu este de aşa natură încît să impună valoarea de „repetare" a prefixului, dar determină incompatibilitatea cu valoarea de „superioritate", frecvent redată de super-). „Posterioritatea" este redată foarte frecvent prin post-, meta-, epi- şi foarte rar de sub-(succeda, sufix), supra- (supravieţui) şi en- (enclitic).
Remarcăm că apariţia valorii de „posterioritate" la prefixele en- şi sub- este condiţionată de existenţa unor cupluri antonimice : pro-(enclitic, pre-/succeda.
Numărul mare de derivate cu o anumită valoare în contrast cu numărul mic sau minim de derivate cu altă (sau alte) valoare (valori) poate fi considerat ca indicînd o valoare caracteristică (fundamentală) pentru prefixul respectiv (fireşte, este exclusiv cazul prefixelor polisemantice, în legătură cu prefixele monosemantice neputîndu-se vorbi
268
de o valoare caracteristică, ci de valoare pur şi simplu). De exemplu, se poate spune că „superioritatea" e valoarea caracteristică a prefixelor super- şi supra-, „inferioritatea" a prefixului sub-, „opoziţia" a prefixului contra- etc. După cum se vede, unele valori sînt caracteristice pentru mai multe prefixe. Aceasta deoarece calificarea unei anumite valori drept caracteristică pentru un anumit prefix este rezultatul unei evaluări în interiorul semanticii prefixului respectiv şi nu în interiorul semanticii prefixelor în general.
4. Prefixe monosemantice, prefixe polisemantice, prefixe asemantice.
a. Prefixele monosemantice sînt mai puţin numeroase decît cele polisemantice : primele reprezintă cam două cincimi din total, iar ultimele, restul.
Se observă că, cu excepţia prefixelor întru- şi spre-, apărute pe teren românesc (din prepoziţiile respective, care funcţionează şi ca termeni de compunere), prefixele monosemantice, adică prefixele neambigue din punct de vedere semantic, sînt de obicei împrumuturi: din neogreacă, intrate direct şi/sau prin intermediul altei limbi, de obicei romanice (anti-, cata-, sin- etc), latino-romanice (ante-, circum-, infra- etc.) şi slave (po-, pod-, vă-, văz-). Există un singur prefix monosemantic moştenit (poi-).
b. Prefixele polisemantice, deci ambigue din punct de vedere semantic, sînt în număr relativ mare moştenite (des-, în-x, pre-, stră- etc), iar împrumuturile, fără a scădea în mod absolut ponderea sursei latino-romanice (ab-, contra-, extra- etc.) şi neogreceşti (apo-, dia-, meta- etc), îi diminuează importanţa deoarece întăresc ponderea sursei slave (nă-x, ne-2, pro-x, răs- etc.) şi introduc sursa franceză (sur-, ultra-).
Notăm cîteva prefixe cu valori multe, dar slab reprezentate, cu multe formaţii neclare sau, cel puţin aparent, egale cu baza, cu menţiunea că toate sînt moştenite : a-x, de-s, s-.
Un tip special de valori, care apar mai ales la prefixele polisemantice, sînt valorile complexe (descrise în § 1 sub forma combinaţiilor de valori).
La aceste combinaţii se remarcă faptul că unele valori se repetă, anume : „depăşirea unei limite", „caracterul secundar" şi „inferioritatea abstractă". între ele, două („caracterul secundar" şi „inferioritatea abstractă") apar şi independent, cealaltă apare numai în combinaţii. Aceste valori au adesea rolul de a nuanţa sensul prefixului respectiv, care poate fi cel fundamental: „caracterul secundar" faţă de „opoziţia concretă" (contra-), „depăşirea unei limite" faţă de „superioritatea" sau „inferioritatea abstractă" (super-, supra-; infra-, sub-), „inferioritatea abstractă" faţă de „exterioritate" (para-) sau „anterioritate" (retro-) etc. Ele pot reprezenta însă şi trăsătura principală în combinaţie: „depăşirea unei limite" faţă de „superioritatea" sau „inferioritatea abstractă" (situaţie inversă celei menţionate mai sus : hiper-, ultra-, hipo-), ori faţă de „posterioritatea concretă" (ultra-).
Situaţiile reprezentate prin valorile combinate nu trebuie confundate cu acelea în care sensul -derivatelor nu permite o definiţie univocă a prefixului. De exemplu : în periciclu „strat extern al cilindrului central al rădăcinii sau tulpinii plantelor", prefixul poate fi definit ca exprimînd „exterioritatea" sau „poziţia în jurul ..." ; în prociti, se poate spune că prefixul exprimă „repetarea" sau „intensificarea"; în postnominal, „posterioritatea" sau „provenienţa"; în obduce „a acoperi", ^superioritatea concretă" sau „interioritatea dinamică".
Valorile prefixelor polisemantice se leagă adesea unele de altele în virtutea faptului că din toate se poate desprinde o anume trăsătură care reprezintă valoarea fundamentală în diverse variante. De exemplu,
269
valorile prefixului supra-: alături de „superioritatea spaţială" şi „superioritatea calitativă", în alţi termeni, „superioritatea concretă" şi „abstractă", apar „depăşirea unei limite", limita fiind situată pe dimensiunea superiorităţii concrete (supraom), „caracterul suplimentar", care conţine o evaluare stabilită în raport cu „superioritatea abstractă" (supra-numerar), şi „caracterul neaşteptat al acţiunii" (supraveni), care este o metaforizare a aceleiaşi „superiorităţi concrete".
J. Dubois (d.s.1) pare să aibă în vedere aceeaşi situaţie atunci cînd afirmă că prefixele sînt ,,monovalents avec des variations d'emploi", deşi formula „variaţii de întrebuinţare" nu este suficient de clară.
Există însă, mult mai rar, şi cazuri în care valorile se organizează în mai multe grupuri. De exemplu, valorile prefixului para-: „opoziţia", „asemănarea", „exterioritatea" şi „caracterul suplimentar" sau „secundar" se leagă de valoarea de „proximitate", „intensificarea" şi „generalitatea" de varianta abstractă a „superiorităţii", iar „insuficienţa" de varianta abstractă a „inferiorităţii". Situaţia se explică prin istoria prefixului, care, în limba română, este rezultatul confundării unor elemente derivative diferite.
Polisemia prefixelor se reflectă uneori în polisemia derivatelor. De exemplu : circumscrie are sensurile „a descrie o figură în jurul alteia" şi „a întrebuinţa o expresie echivalentă", care corespund valorilor „poziţia în jurul..." şi „substituirea" pe care le are prefixul; extracentral are sensurile „în afara centrului" şi „foarte central", întrucît extra- exprimă „exterioritatea concretă" şi „superioritatea abstractă".
c. Prefixele din unele derivate sau unele prefixe în întregimea lor sînt neclare din punct de vedere semantic : decalc, denumi, îmbîrfi, înmuia, precurma, preţine, sfrenţe, stufiş etc. (despre aceste derivate se spune în lucrarea de faţă că sînt „egale cu bazele lor"); cu-,co-2,iz- (un singur derivat cu valoarea prefixului clară), nă-x, o-x, tă-.
Notăm că aceste prefixe sînt vechi — moştenite şi, respectiv, de origine slavă— ; nici unul nu e împrumut recent (latino-romanic sau neogrecesc).
Cel puţin în stadiul actual al cercetărilor, se poate spune că în aceste formaţii sau, respectiv, în întregimea lor, prefixele menţionate sînt lipsite de sens sau asemantice.
I. Rizescu (Prefixe „asemantice", în plg i (1959), p. 155 — 164), fără a avea o poziţie foarte categorică, neagă existenţa unei asemenea categorii de prefixe : ,,în genere nu există prefixe fără sens lexical sau gramatical" (p. 163).
Aparent asemănătoare cu prefixele asemantice sînt prefixele cu rol de indicator (termen propus de Al. Graur în p.i.) al valorii exprimate de bază. într-un derivat ca interrelaţie, prefixul nu aduce nimic în plus faţă de sensul temei (relaţia e un raport între obiecte), de aceea s-ar putea spune că nu are sens. în mod evident însă el are sens şi încă un sens foarte clar, în consecinţă problema trebuie pusă în alţi termeni şi anume : specificul formaţiilor de acest tip este reprezentat de caracterul pleonastic al structurilor lor semantice.
Vezi Graur, p. i. 336.
în cadrul monografiilor, ca şi în prezentarea de ansamblu de sub 1, valoarea de indicator a fost notată alături de valoarea indicată.
Asemantice din punct de vedere lexical sînt şi valorile exclusiv gramaticale pe care le au unele prefixe în anumite derivate. De exemplu :
270
într-un derivat ca înhăţa, dealtfel, derivat parasintetic, rolul prefixului nu este decît acela de a deriva verbul de la interjecţie (vezi Introducerea, p. 23).
5. Prefixe şi derivate prefixate sinonime.
a. Numeroase prefixe intră în relaţii de sinonimie. De exemplu : en-, endo-, intra-, în-x sînt sinonime atunci cînd apar în formaţii în care exprimă „interioritatea statică" ; a-±, ab-, arhi-, cu-, do-, extra-, hiper-, para-, per-, po-, pre-, prea-, pro-±, ră-u răs-, s-, super-, supra-, sur-, ultra-, ză- sînt sinonime atunci cînd apar în formaţii în care exprimă 7,superioritatea abstractă". (Seriile prefixale sinonimice sînt prezentate în mod implicit în exemplificările care însoţesc valorile semantice ale prefixelor, § 1)
întrucît cazurile de derivate prefixale de la aceeaşi bază sinonime sînt foarte rare (vezi mai jos, b.), seriile prefixale sinonimice sînt stabilite de cele mai multe ori în raport cu sensurile prefixelor (extrase prin analiza derivatelor), şi nu în raport cu sensurile derivatelor.
Eemarcăm însă că unele dintre aceste relaţii au o frecvenţă foarte mică. De exemplu : a-x, ab-, cu-, do-, per-, po-, pro-x, ră-x, s- şi ză- exprimă foarte rar „superioritatea abstractă".
Surprinzător la prima vedere e faptul că relativ puţin frecventă (în raport cu numărul de derivate şi de valori ale prefixului) e valoarea „interioritatea statică" la prefixul ln-v Această situaţie se explică însă prin aceea că valoarea respectivă e redată frecvent de formaţiile cu în în care acesta este termen de compunere. (O situaţie similară se întîlneşte la sub- pentru sensul „inferioritatea concretă".)
De asemenea, atunci cînd sînt stabilite între prefixe care aparţin la stiluri, graiuri regionale sau perioade diferite, relaţiile de sinonimie ,au un caracter pur teoretic. De exemplu : extra-, Mper-, super-, supra-.aparţin în special terminologiilor tehnice, para- şi răs- aparţin limbii comune (sau chiar populare), do-, po- şi ză- sînt regionale etc.; de aceea nu se poate spune că extra- şi do-, hiper- şi para-, răs- şi ză- etc. (deşi exprimă toate „superioritatea abstractă") funcţionează în limbă ea sinonime.
b. Eemarcăm de asemenea că derivatele prefixale de la aceeaşi bază sinonime sînt rare, cu alte cuvinte, sinonimiei la nivelul prefixelor îi corespunde:
— o distribuţie complementară a bazelor (cel mai adesea) sau
— (în cazul rarelor formaţii de la aceleaşi baze, de obicei) o distribuţie diferită în spaţiu ori în timp.
Cp. cu situaţia sufixelor, unde derivatele sinonime sînt frecvente.
Vezi o remarcă similară privind structurile sufixale în contrast cu cele prefixale la Jean Dubois, JLa derivation en linguistique descriptive eten linguistique transformationnelle, în „Travaux delan-gue et de litterature" VI (1968), p. 34.
Sinonime care funcţionează ca atare, adică derivate care au acelaşi sens şi aceeaşi distribuţie stilistică, în spaţiu şi în timp, sînt extrem de puţine şi antrenează în aceste relaţii doar cîteva prefixe. De exemplu :
a-, nenormal;
ante-, prepus;
circum-, perilunar, circum-, periterestru; con-, interlocutor; in-, nejust;
meta-, parapsihologic, meta-, parasifilis;
super-,supraarbitru, super-, suprafortăreaţă, super-, suprastrat (de
remarcat că super- şi supra- sînt prefixe înrudite la origine, care pot fi considerate termeni ai aceleiaşi serii).
271
Un caz curios e prezentat de formaţiile ectoparazit „parazit care trăieşte pe suprafaţa corpului animal sau vegetal*şi exoparazitism „parazitare a pielii sau mucoaselor cu microorganisme saprofite..." : pentru redarea fenomenului cauzat de agentul denumit prin derivatul cu ector-(ectoparazit) este folosit un derivat cu exo- (de la aceeaşi bază: exoparazitism).
Eelativ mai numeroase sînt sinonimele cu distribuţie diferită în sincronie (din punct de vedere stilistic sau, mai rar, regional) sau în diacronie. în ambele situaţii multe exemple sînt furnizate de prefixe înrudite ca origine (dublete etimologice ca super- / supra- / sur- sau co-2[ po-\tă-). De exemplu :
Nenormal şi mai ales anormal sînt folosite în limba standard, abnormal aparţine terminologiei medicale; surrenal, surrealism, surfin sînt folosite într-un limbaj pretenţios, puternic marcat de influenţa limbii franceze, în contrast cu dubletele suprarenal, suprarealism, superfin, care au un caracter neutru din punct de vedere stilistic; arhicunoscut aparţine limbajului cult, iar răscunoscut este popular; căhui şi tăhui apar în Moldova, iar păhui în Muntenia.
Puţin diferită e situaţia unor termeni ca supraexcitaţie „creştere a procesului de excitaţie dintr-un ţesut sau dintr-un organ care depăşeşte ritmul funcţional normal, datorită acţiunii unui stimul puternic sau reactivităţii mărite a ţesutului sau organului respectiv" şi surexcitaţie (variantă a lui surescitaţie) „acţiunea de a excita peste măsură" : fiind de fapt sinonime (se referă amîndouă la acelaşi proces fiziologic), unul are un caracter tehnic mai pronunţat, dispune de o definiţie mai dezvoltată şi mai exactă (cu un caracter mai particular) şi se adresează în primul rînd specialiştilor, iar celălalt este mai general şi mai vag prin caracterul definiţiei şi, din cauza aceasta, este mai cunoscut.
Surabundenţâ, surfaţă, surnatural, surnumerar, surnumi, surveghea, superfaţă, superpune sînt învechite, înlăturate, dacă au avut vreodată circulaţie, de dubletele lor cu supra-: supraabundenţă etc.; supra-plus, învechit, este înlocuit de surplus; străforma, străplanta,străporta, străpunere sînt învechite (cele mai multe, cultisme regionale), în contrast cu corespondentele lor actuale formate cu trans-, alături de care au circulat într-o perioadă anterioară : transforma etc.; de asemenea învechite sînt ipocomisar, ipodiacon, poddiacon faţă de subcomisar (şi el dispărut din vocabularul activ acum), subdiacon; sinmoştenitor, simpatriot, faţă de comoştenitor, compatriot; provedea, progăti, faţă de prevedea, pregăti.
Eelativ frecvente par a fi însă cuplurile de derivate care, deşi sînt formate de la aceeaşi bază cu prefixe (parţial) sinonime, sînt nesinonime între ele, prezentînd deosebiri de diferite grade. De exemplu :
— intravenos „(despre injecţii...) care se face în venă" şi endovenos „localizat în interiorul unei vene";
— antirevoluţionar „împotriva revoluţiei" şi contrarevoluţionar „care luptă împotriva revoluţiei" ;
Iorgu Iordan (lra 196) consideră că valorile prefixelor în cele două derivate sînt diferite: „anti- are valoare obişnuită de «împotrivă», în timp ce contra- are valoare de «reacţiune »". De fapt, ambele prefixe exprimă „opoziţia evaluativă", sensul suplimentar de „luptător activ..." pe care îl are contrarevoluţionar comportînd o explicaţie extralingvistică, prin istoria mişcărilor revoluţionare.
— substantivele antecedent „fapt, întîmplare anterioară unei anumite date sau stări" şi precedent „fapt sau caz anterior, care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare" (adjectivele antecedent şi precedent sînt totuşi sinonime).
în cuplurile următoare, nesinonimia derivatelor este corelată cu unele diferenţe contextuale în sensul bazelor ;
— supraproducţie „producţie de mărfuri care depăşeşte necesităţile pieţei..." şi superproducţie „producţie cinematograf ică care le de-
păşeşte pe cele obişnuite în ce priveşte spectaculozitatea": cf. producţie „proces" şi „produs, operă"
•— exosferă „porţiune din învelişul gazos al scoarţei terestre de la 1000 km altitudine în sus" şi ectosferă „zona externă a centro-" zomului" (= „organit celular la limita vizibilă cu microscopul...") : cf. sferă „glob terestru" şi „celulă".
Relaţii de sinonimie se stabilesc şi între:
a. derivate cu acelaşi prefix de la baze diferite sinonime între ele: transdanubian — trans-dunărean, periselenar — perilunar;
b. derivate cu prefixe diferite sinonime între ele de la baze diferite sinonime sau apropiate ca sens: aton — neaccentuat, întări — consolida, perifrază — circumlocuţie.
Uneori derivatele nu sînt totuşi sinonime perfecte, prezentînd specializări de ordin tehnic. De exemplu : circumcizie — peritomie „incizia unei fîşii de conjunctivă în jurul corneei", para-vînt „sistem de protecţie împotriva vîntului, format din panouri sau din plantaţii" — contra-vîntuire „element de construcţie de forma unei grinzi cu zăbrele avînd rolul de a prelua presiunea vîntului, forţa de frînare care acţionează asupra unei construcţii".
6. Prefixe şi derivate prefixale antonime.
I a. Numeroase sînt şi prefixele care intră în relaţii de antonimie.
i De exemplu : ante-, ex-, para-, pen-, pre-, pro-2, retro- sînt antonime în raport cu epi-, meta-, para-, post-, pro-x, supra- atunci cînd apar în formaţii care exprimă „anterioritatea concretă" şi, respectiv, „posterioritatea..." ; epi-, per-, super-, supra-, sur- sînt antonime în raport cu hipo-, infra-, sub- atunci cînd apar în formaţii care exprimă „superioritatea concretă", respectiv, „inferioritatea...".
1. Am stabilit seriile prefixale antonimice (adică relaţiile de antonimie contractate între clase de prefixe) pornind de la perechi antonimice de formaţii prefixate. De exemplu, perechile antonimice ante" şi postdata, pre- şi postpalatal, pro- şi postlonic, pro- şi epilog ne-au condus la stabilirea opoziţiei conceptuale „anterioritate" / „posterioritate" şi a seriilor de prefixe ante-, pre-, pro-% şi post-, epi-, prin care se realizează această opoziţie. Am considerat că, teoretic, participă la astfel de opoziţii şi, implicit, intră în seriile prefixale antonimice şi prefixele care nu apar în perechi antonimice dacă sînt sinonime cu prefixele care apar în astfel de perechi. De exemplu: ex-l9 pen- şimeta-, supra- participă la opoziţia „anterioritate" / „posterioritate" deoarece, în anumite formaţii, exprimă sensurile respective (vezi exemple la p. 263).
2. Foarte rar, unul şi acelaşi prefix exprimă, în contexte diferite, două valori antonime. Astfel, para-, în cadrul sensului (frecvent) de „proximitate" exprimă „anterioritatea statică" în par-oxiton (proximitatea faţă de obiectul posterior) şi „posterioritatea statică" în parasifilis (proximitatea faţă de obiectul anterior); pro-2 exprimă „anterioritatea statică" în pronaos şi „posterioritatea dinamică" în progres sau prospecta (situaţia reflectă sensurile în fapt opuse
\       ale adverbului înainte: „în faţă" (local), „anterior" (temporal)).
Valorile care intră în relaţii de antonimie, în alţi termeni, opoziţiile antonimice care se pot stabili la nivelul prefixelor sînt următoarele :
1. „interioritatea" / „exterioritatea"
2. „interioritatea" / „poziţia în jurul..."
* 3. „superioritatea" / „inferioritatea"  inclusiv „superioritatea abs-
tractă + depăşirea unei limite" / „inferioritatea abstractă + idem"
4. „anterioritatea" / „posterioritatea" inclusiv „anterioritatea + depăşirea unei limite" / „posterioritatea + idem"
5. „proximitatea" / „distanţa"
6. „proximitatea abstractă dinamică (adeziunea)" / „opoziţia abstractă evaluativă"
t 7. „realizarea obiectului..." / „anularea obiectului..."
8. „dobîndirea însuşirii..." / „anularea însuşirii...". Celelalte valori se grupează în două categorii: a. nu sînt redate niciodată prin derivate care intră în cupluri antonimice şi deci nu intră în Relaţii de antonimie la nivelul prefixelor („trecerea dintr-un loc într-altul", „apartenenţa" etc. — vezi lista valorilor);
272
18 - c. 1539
273
p. sînt redate prin derivate care intră în cupluri antonimice cu formaţii neprefixate, deci intră în relaţii antonimice cu ceea ce am putea numi valoarea „zero" („opoziţia", cu excepţia de sub 6. şi valorile negative, cu excepţiile (aparente) de sub 7. şi 8.; vezi mai jos, p. 275, 276).
1. La nivel conceptual formează o opoziţie antonimică şi valorile „conformitatea" — „neconfor-mitatea". întrucît nu avem nici un cuplu de derivate prefixale (de la aceeaşi bază) care să o realizeze, nu am înregistrat această opoziţie ca funcţionînd în sistemul prefixai românesc.
2. Vezi la L. Guilbert (Les antonymes, în „Cahiers de lexicologie", 4 (1964), 1, p. 33—34) o bogată serie de „couples antonymiques d'un point de vue purement logique", formate cu prefixe.
b. Opoziţiile antonimice stabilite la nivelul prefixelor se realizează [ la nivelul derivatelor prin următoarele tipuri de cupluri (am înregistrat \ formaţiile semianalizabile numai atunci cînd pentru un anumit cuplu am avut exclusiv formaţii de acest fel):
1. „interioritatea" / „exterioritatea" intra- \ extracelular intro-1 extravertit endo- I ecto-, exoderm en-1 exantem im-1 debarca
in-1 exmatricula, i- \ erupe cata-1 anaseism
2. „interioritatea" / „poziţia în jurul ..." endo- I pericard
în-1 circumscrie, in- j circumcizie intra- \ pericarpatic
3. a. „superioritatea" / „inferioritatea" super- / substrat supra-1 subtitlu supra-, super- \ subpus supra- I infrastructură epi-1 hipogastru
b. „superioritatea abstractă + depăşirea unei limite" / „inferioritatea abstractă + idem"
supra-1 subalimenta hiper- \ hipotensiune
1. Remarcăm că opoziţia „superioritate" / „inferioritate" în varianta ei abstractă se realizează prin cupluri de derivate antonimice numai atunci cînd valorile respective se prezintă în gradul „excesiv".
2. în cuplul hipermnezie „excitaţie excesivă, patologică a memoriei" / amnezie „pierdere a ...", prefixele hiper- şi a-z contractează relaţia antonimică „superioritatea excesivă" / „absenţa...". Seriile de cîte trei termeni din terminologia medicală ca hiper-, hipo-, avitaminoză, hiper-, hipo-, atrofie, care contractează între ei două relaţii antonimice : „superioritatea excesivă" / „insuficienţa" şi „superioritatea excesivă" / „absenţa...", reprezintă o ierarhie compusă din trei grade : „excesul" — „insuficienţa" — „zero".
Seria formată cu elementul de compunere -trofie conţine încă un termen intermediar, distrofie, în care prefixul exprimă „inferioritatea abstractă".
4. a. „anterioritatea" / „posterioritatea" ante- \ postdata ante-, pre- \ postpus pre- I postfaţă pro-1 posttonic pro-1 enclitic
274
idem'
pro-1 epilog re- I progres retro- \ prospectiv pre- I succeda
întrucît coexista şi convieţui exprimă simultaneitatea, s-ar putea stabili un raport antonimie temporal „simultaneitate" / „nesimultaneitate" ilustrat prin perechile pre- şi coexista (anterioritate / simultaneitate), con- şi supravieţui (simultaneitate / posterioritate). Nu reţinem acest raport în inventarul nostru deoarece „simultaneitatea" e o valoare secundară în structura semantică a verbelor menţionate, implicată de valoarea principală, anume „asocierea".
b. „anterioritatea + depăşirea unei limite" / „posterioritatea + cis- I transdanubian
1. în seriile de cîte 3 termeni: pre-, inter-, sufix şi pre-, inter*, postludiu, care redau cîte 3 poziţii succesive într-o ordine spaţială, respectiv, temporală, se realizează opoziţiile antonimice „anterioritatea" / „poziţia intermediară", „poziţia intermediară" / „posterioritatea", care nu se realizează în afara acestor serii.
2. Alexandra Roceric (Aspects of antonymy in the Eomanian language, în „Cahiers de linguistique theorique et appliquee" 9 (1972), fasc. 1, p. 44 — 47) stabileşte serii de antonime compuse din trei termeni dintre care unul e negativ, iar poziţia intermediară o are termenul considerat neutru. Aceste serii însă, cu o singură excepţie, sînt serii de antonime, cel puţin parţial, ,,lexicale* ': dragoste — indiferenţă — ură, simpatic — oarecare — antipatic etc. Unica serie de antonime „gramaticale" discutate e moral — amoral — imoral, considerată de noi cu doi termeni negativi (vezi mai jos p. 276).
5. „proximitatea" / „distanţa" juxta-1 abarticular
peri- I aposaturn de-1 abdica
6. „adeziunea" / „opoziţia abstractă evaluativă" pro-1 antiamerican
sim- I antipatie a- I resentiment a-1 deprecia
Mai puţin clar antonimică e opoziţia „absenţa însuşirii" / „opoziţia" contractată de perechi de formaţii ca a*, ne* / antipolitic.
7. „realizarea ..." / „anularea obiectului ..." îm- I desperechea
8. „dobîndirea ../ „anularea însuşirii" a- I dezmorţi
con- I infirma.
Perechile antonimice sînt foarte relevante în operaţia de semianaliză, întrucît sînt concludente şi pentru valorile prefixelor detaşate. Vezi de exemplu : a* / scuza, ad* \ desorbţie, ana~ / cata* mnezâ, apo- / perigeu, de* / regenera, dia* f sincronie.
După cum o arată marele număr de exemple ilustrative, randamentul opoziţiilor antonimice în sistemul prefixai este mare.
Folosirea în context a antonimelor fără repetarea bazei, fapt destul de frecvent în limbajul colocvial, e o dovadă a puterii antonimiei în sistemul derivării prefixale. De exemplu : Precizie pre- şi post-operatorie. scînteia, nr. 7713, 1968, p. 6/7 ; J. e hipertensiv, iar G. e hipo(-) ; in cazuri de hiper- sau hipotensiune se recomandă...
Remarcăm că marea majoritate a formaţiilor antonimice sînt derivate cu prefixe neologice. (Excepţii apar la opoziţiile 1,7 şi 8, realizate şi prin prefixe vechi : în-±, a-x, des-.) Faptul se explică prin aceea că aceste prefixe, cu sensuri mai clare şi mai precis delimitate, pot fi folosite mai uşor
275
în diversele terminologii (mai mult ori mai puţin tehnice) care trebuie să satisfacă condiţia clarităţii şi a nonambiguităţii. )r, aceste terminologii [ au prin excelenţă un caracter sistematic, care implică existenţa opoziţiilor ! univoce. ' ' \
c. Mai rar, se stabilesc opoziţii antonimice între o formaţie prefixată T şi una compusă. De exemplu : para- / ortosimpatic, para- / ortopodzol, meta- \ protozoar, meta-/ mezotorax, sin- j monarhie sau perechi de tipul super I substrat, în care sub- e termen de compunere.
d. Opoziţiile antonimice contractate de valorile negative, ca şi acelea ; contractate de valoarea de „opoziţie" se realizează de obicei prin cupluri ! formate dintr-un termen prefixat (cu un prefix negativ, respectiv, expri-mînd „opoziţia") şi un termen neprefixat (baza primului): poetic/a~, ocluzie I ab~, nădejde \ dez~, amic \in~, adevăr j ne~, stop \ non ~ ; alizeu/ contra ~, toxină \ ana~, anti ~, ferment \ anti~ etc.
Cuplurile de formaţii prefixate de sub 6, 7 şi 8, care ilustrează opoziţiile „adeziunea" / „opoziţia abstractă evaluativă", „realizarea ..."/ „anulareaobiectului ... ", „dobîndirea..." / „anularea însuşirii ..." sînt situaţii care nu contrazic în mod flagrant regula formulată mai sus :
— opoziţia de sub 6 antrenează termenii puternic marcaţi („pentru" şi „împotriva"), termenul cu sens nefavorabil însă contractează o opoziţie şi cu termenul neutru, reprezentat prin bază (american \ anti~, sentiment] re~ ) ; \
— valorile „realizarea obiectului ..." şi „dobîndirea însuşirii ...", foarte vagi şi proprii atît derivatelor verbale cu prefixe, cît şi derivatelor verbale cu sufixe sau formate prin schimbarea categoriei'gramaticale, sînt adesea redate fără intermediul prefixelor (acri, cupla etc). Acest fapt dovedeşte, credem, că prefixul are aici nu o funcţie semantică, ci una formativă (de derivare a verbelor, dealtfel, parasintetice). De aceea se poate spune că, în realitate, opoziţia se stabileşte şi aici între prefixul negativ şi zero.
în afara situaţiilor de sub 7 şi 8, în care, cel puţin aparent, prefixele negative intră în opoziţii antonimice cu alte tipuri de prefixe, există şi situaţia următoare în care anumite prefixe negative intră în opoziţii antonimice cu alte prefixe tot negative : e vorba de derivate n e s i n o ni- ( m e formate de la aceeaşi bază cu prefixe negative de tipuri diferite, precum a- I imoral, a- \ nepolitic, a- \ neritmic. Aceste derivate contractează opoziţii, pe de o parte, unul cu celălalt, pe de altă parte, fiecare cu baza neprefixată : a- / imoral; amoral j moral; imoral \ moral etc. Situaţia se dato-reşte faptului că aceste cupluri de termeni — ambii negativi, fiecare termen , negativ cu baza sa — sînt contrare şi nu contradictorii (vezi § 1, sub 29. a., absenţa bazei).
Cupluri antonimice cu un termen neprefixat (baza celuilalt) există, de asemenea, şi în afara cazurilor curente reprezentate de derivatele negative sau cu sens de „opoziţie". De exemplu : lingvistic \ extra~ (intra-lingvistic, în mod evident, nu poate fi conceput ca antonimul lui lingvistic). Aceste cazuri sînt însă foarte rare şi sînt relevante din punct de vedere semantic numai cînd baza neprefixată constituie un grad, o treaptă în seria formată cu termenii prefixaţi. De exemplu : subscris j scris \ supra-scris ; infrastructură \ structură \ suprastructură.
repartiţia derivatelor prefixale si a cuvintelor de bază pe părţi de vorbire
1. Derivate cu prefixe se găsesc la toate părţile de vorbire cu excepţia articolului şi a prepoziţiei. între cele opt părţi de vorbire implicate în prefixare există însă deosebiri, de natură cantitativă şi calitativă, în ce priveşte prezenţa derivatelor prefixale.
Părţile de vorbire la care prefixarea este cel mai bine reprezentată, atît din punct de vedere numeric, cît şi sub aspectul stabilităţii şi al includerii diverselor varietăţi ale limbii, sînt :
substantivul : anticorp, confrate; neom, răscruce, strănepot;
adjectivul : extraplat, incorect; nedrept, străvechi;
verbul : impune, reveni; desface, îndrăgosti, răzgîndi ;
Pentru prefixele care formează verbe există o denumire specială : p r e v e r b, folosită mai ales în gramatica limbilor clasice.
adverbul : mai des la adjective adverbializate, dar^şi în cîteva formaţii pur adverbiale, ca dobine, nelesne, poimîine, preacurînd, răsalal-tăieri;
numeralul : ca procedeu sistematic, la numeralul multiplicativ (care are formaţie de participiu: îndoit, întreit, împătrit etc); în mod excepţional, în derivatul răzmii, numeral cardinal propriu-zis care exprimă aproximaţia unui număr mare.
Vezi alte două procedee de redare a aproximaţiei de acest tip în gram. rom. 1189 sub 3a (pluralul mii nearticulat) şi b (repetarea numeralului).
La două părţi de vorbire se întîlneşte exclusiv prefixarea cu ne-% :
a) în puţine formaţii stabile, cu caracter popular (folosite totuşi numai în expresii comparative) şi b) mai mult, în formaţii ocazionale, mai ales din categoria celor contextuale, folosite imediat după cuvîntul de bază :
pronume :a) nealtul şi nemaialtul (pentru ultimul vezi fc i 201);
b) necineva (un necineva, un oarecare la Iordan, stil. 213), tipul cine, necine (vezi şi care, necare; din ce, din nece, toate la Iordan, stil. 213), ca şi tipul nechemaţi, nenimic (Iordan, stil. 214);
276
277
c o n j u n c ţ i e : a) necum eonj. şi adv.; b) tipul dar,nedar (Iordan, stil. 213).
La interjecţie situaţia este asemănătoare la derivatele ocazionale, din categoria b, formate tot cu ne-2: amin, neamin (Iordan, stil. 213); categoria a este reprezentată însă prin formaţii regionale cu alte prefixe : dezgheal, îngJiiorţ.
Prefixarea ocazională cu ne-2 este teoretic posibilă şi la p r e p o z i ţ i e, în exemple de tipul contra, necontra, pentru care nu am găsit însă atestări.
2. Pe de altă parte, există deosebiri între prefixe în ce priveşte prezenţa unuia şi aceluiaşi prefix la diverse părţi de vorbire.
Pentru unele explicaţii ale modului cum a fost înregistrată apartenenţa derivatelor prefixale la diverse părţi de vorbire în monografiile consacrate prefixelor respective, vezi Introducerea, p. 22.
Unele prefixe se întîlnesc numai la cîte o parte de vorbire, altele la două, trei sau mai multe. Limitate la o singură parte de vorbire sînt prefixul exclusiv adverbial foi-, prefixele substantivale antre-, ento-, vă- şi văz- şi prefixele verbale cu-, intro-, se-, tra-, tră-, tre-2. Cele mai multe posibilităţi se înregistrează la prefixul ne-2 (6 sau 7 părţi de vorbire), des- şi răs- (cu cîte 5 părţi de vorbire), în-x (4 sau 5 părţi de vorbire), nă-x şi prea- (4 părţi de vorbire). Categoriile cele mai numeroase sînt constituite din prefixele care apar la cîte trei părţi de vorbire : 36, urmate de cele care apar numai la cîte două : 33.
La ne-2s-ar putea adăuga, pentru formaţii exclusiv ocazionale de tip contextual, două părţi de vorbire neatestate în materialul pe care ne-am bazat: prepoziţia (vezi mai sus, sub 1) şi numeralul. Vezi diverse lucrări care afirmă lipsa restricţiilor gramaticale la aceste formaţii (Iordan, stil. 213, dlrc s. v. ne-).
După felul părţilor de vorbire în a căror structură apar, prefixele pot fi clasificate în: verbale (6), nominale (27), verbal-nominale (52) şi adverbiale (1).
a. Cele 6 prefixe verbale au fost enumerate ceva mai înainte. Numărul lor este de fapt mai mic dacă avem în vedere că tra-, tră-şitre-2 sînt prefixe înrudite.
b. Dintre cele 27 de prefixe nominale, numai 4 (antre-, ento-, vă- şi văz-) sînt exclusiv substantivale, celelalte 23 apărînd atît la substantive, cît şi la adjective : a-3, ana-, apo-, cata-, cis-, dia-, ecto-, en-, endo-, exo-, extra-, Mper-, hipo-, infra-, intra-, meta-, non-, para-, pen-, peri-, pod-, sin-, ultra-,
c. în categoria prefixelor verbal-nominale se includ nu numai prefixele care apar la verbe, substantive şi adjective, ci şi cele care apar la adverbe (adjectivele adverbializate contează numai la adjective), precum şi, în condiţiile discutate sub 1, la alte părţi de vorbire, asemănătoare fie cu numele (pronume, numeral), fie cu verbul (interjecţie). După combinaţiile cele mai frecvente ale posibilităţilor lor de apariţie la diverse părţi de vorbire, la aceste prefixe se disting trei situaţii principale :
a) Cele mai multe prefixe (40) apar în acelaşi timp la verbe, substantive şi adjective : a-x, ab-, ante-, anti-, arhi-, circum-, co-2, con-2, contra-, de-2, de-3, des-, dis-, epi-, ex-x, in-2, inter-, iz-, în-x, într(u)-, juxta-, nă-x, ne-2, ob-, per-, post-, pre-, prea-, pro-2, răs-, re-2, retro-, s-, stră-, sub-, super-, supra-, sur-, trans-, ză-.
Dintre acestea des-, nă-t, ne-2, prea- şi răs- apar şi la alte părţi de vorbire : des- la adverbe şi interjecţii, ne-2 la pronume, adverbe şi conjuncţii, râs- la numerale şi adverbe, nă-x şi prea- la adverbe.
Ş) Cîteva prefixe (7) apar numai la verbe şi substantive : an-5, in-x, intre-, me-, o-x, par-x şi ră-v
y) Alte cîteva apar numai la verbe şi adjective (3): po-, spre- şi tă-sau la verbe, adjective şi adverbe (2) : do- şi pro-v
între posibilităţile de apariţie ale aceluiaşi "prefix la două sau mai multe părţi de vorbire există adesea importante deosebiri de pondere. De aceea, în ciuda posibilităţilor mai largi înregistrate, prefixele ne-2 şi in-2 pot fi calificate drept preponderent nominale, iar prefixele des-, o-x sau re-2 drept preponderent verbale.
d. Unicul prefix adverbial este poi-.
Din punctul de vedere al evoluţiei limbii este de remarcat faptul că aproape toate prefixele nominale (24 din 27) sînt neologice ; dacă la aceasta adăugăm şi constatarea că cele mai multe prefixe neologice verbal-nominale (de exemplu : ante-, anti-, arhi-, circum-, con-2, contra-, epi-, in-2, post-, pro-2, retro-, sub-, super-, supra-, trans-) sînt mai bine reprezentate în formaţii nominale — substantive şi adjective — , se poate afirma că o caracteristică a limbii contemporane este creşterea numărului prefixelor nominale şi al formaţiilor prefixate nominale. Marea majoritate a prefixelor vecbi în limbă (excepţii: pod-, poi-, vă- şi văz-) sînt verbale (cu-, tră-) sau şi verbale (a-x, co-2, des-, do-, iz-, în-x, între-, într(u-, nă-x, ne-2, o-x, po-, pre-, prea-, pro-x, râ-x, răs-, s-, spre-, stră-, sub-, tă-, ză-) şi, cu excepţia lui ne-2 şi stră-, aproape toate prefixele vecbi verbal-nominale sînt mai bine reprezentate la verbe (vezi în special prefixele moştenite a-x, desj, în-x, pre-, s-, sub-, dar şi prefixe slave ca do-, iz-, o-x, pro-x, răs-, ză-). în cadrul prefixelor verbal-nominale, combinaţia verb + adjectiv (eventual + adverb) se întîlneşte numai la prefixe vechi, aproape toate de origine slavă (4 din 5 ; al cincilea, spre-, apare şi el în unele calcuri după slavă).
Rezultă deci că în limba română numai pentru fondul vechi se verifică afirmaţiile unor lingvişti după care prefixele sînt limitate în cea mai mare măsură la verbe, fiind rareori proprii numai substantivelor (vezi Meyer-Lubke, g. ii 567; Tekavcic, g.i. iii 145).
3. Formaţiile prefixate pot avea ca bază : a) un cuvînt (simplu sau compus) şi b) un grup de cuvinte, de obicei cu caracter locuţional.
Marea majoritate a prefixelor apar numai în situaţia de sub a, în formaţii care au ca bază un cuvînt. Cuvîntul de bază poate aparţine tuturor părţilor de vorbire cu excepţia articolului şi a prepoziţiei.
Verbul Incontra nu se analizează prin contra prep., ci prin contra adv.
Formaţii de la cîte un grup de cuvinte au numai prefixele ne-2 şi, în mod excepţional, pro-x. în timp ce pro-x are numai derivatele regionale prodănou şi prodinnou, adverbe formate de la locuţiunile adverbiale dă nou, din nou, ne-2 are asemenea formaţii nu numai de la îmbinări care pot fi considerate locuţiuni adjectivale (neînstare, vezi Iordan, lra 204), adverbiale (nelavreme id. ib.) sau verbale (înv. a nebăga samă la Puş-chila, d. 67 sau a nebăga în seamă dlr), ci şi în îmbinări cu evident caracter liber (vezi în biserică, ne-n biserică Eminescu, la Iordan, stil. 214).
Formaţiile cu prefixe de la un grup sintactic neconstituit într-un compus trebuie considerate compuse parasintetice (prefixale), întrucît iau naştere simultan prin compunere şi derivare (cu prefixe).
în yc i p. v şi 19 categoria compuselor parasintetice este ilustrată numai prin formaţii cu sufixe, de tipul mărinimie, antonpannesc, pidosnic; exemple ca înlătura, prescurta conţin prepoziţiile în, pre şi nu prefixele omonime.
278
279
Compuse parasintetice sînt şi formaţiile cu prefixe dislocate prin adăugarea adverbului mai (sau prea): pronumele nemaialtul, substantive ca nemairăbdare, nemaivenire, formaţii gerunziale ca nemaivăzînd (neprea-avînd) sau participiale ca nemaivăzut.
Pentru formaţiile cu ne-2 şi mai vezi fc i 126, 183, 201.
în legătură cu formaţiile prefixate de la un grup sintactic se ridică unele probleme legate de statutul morfologic al cuvîntului creat. Dacă în cazul lui neînstare sau nelavreme compusul parasintetic poate fi uşor calificat adjectiv, respectiv adverb, nu la fel stau lucrurile în cazul unor formaţii ca neînlargul sau nelalocul: calificării lor drept adverbe i se opune posibilitatea de construire cu un adjectiv posesiv sau cu un pronume personal în genitiv (nelalocul său, nelalocul ei).
4. Derivatele cu prefixe pot fi analizate în raport cu 1) aceeaşi parte de vorbire sau 2) o parte de vorbire diferită. în primul caz derivarea poate fi numită omogenă, în cel de al doilea eterogenă.
1, Pentru termenii derivare omogenă şi eterogenă cf. derivative omogene, respectiv eterogene la Knud Togeby, Structure immanente de la langue frangaise, Paris, 1965, p. 165, care adoptă aceşti termeni de la Hoit, Etudes d'aspect, 1943, p. 80. Togeby consideră că prefixele sînt derivative exclusiv omogene. în terminologia lui L. Bloomfield derivatele omogene ar fi endo-centrice, iar cele eterogene exocentrice; vezi fc i 30, nota 53.
2. Formaţiile de la grupuri de cuvinte se încadrează la tipul 2 din punct de vedere formal şi la tipul 1 din punctul de vedere al valorii globale.
Atît în cazul derivatelor omogene, cît şi în cazul celor eterogene, derivarea poate fi simplă sau pur prefixală (atunci cînd numai intervine alt mijloc de formare) şi parasintetică (atunci cînd prefixarea este asociată simultan fie cu sufixarea, fie cu derivarea regresivă).
1. Derivarea o m o g e n ă, de la aceeaşi parte de vorbire, este de cele mai multe ori simplă şi rareori parasintetică.
a. Derivarea omogenă simplă sau pur prefixală este considerată o caracteristică a formaţiilor prefixale, întrucît:
a) Unele părţi de vorbire sînt reprezentate în prefixare numai prin formaţii de acest tip, de acelaşi fel cu baza : verbul, pronumele, interjecţia, adverbul şi conjuncţia.
1. La adverb singurele exemple discutabile (vezi nota anterioară) sînt prodănou şi prodinnou
< loc. adv.
2. Netocma, calificat drept conjuncţie în dlr, ar putea fi considerat un exemplu de conjuncţie
< adverb. Netocma este însă adverb (cf. nemite,), folosit uneori în locuţiunea conjuncţionâlă netocma că.
(3) Numeroase prefixe (35) apar numai în formaţii analizabile prin aceeaşi (sau aceleaşi) parte (părţi) de vorbire :
— verbe < verbe : intro (duce), se(duce), tra (duce), tră (da), tre (sări) ;
— substantive < substantive: antre(sol), ent(optic), vă(leat), văz(duh) ;
— adverbe < adverbe : poi(mîine) ;
— substantive < substantive şi adjective < adjective : anafstig-matism, ~cronic), apofferment, ^cromatic), cata (zonă, ~ termal), dia(malţ, ~cronic), endofbază, ~ bucal), exo(bază, ~ bucal), intra(dos, ~ muscular), nonfvaloare, ~figurativ), penfumbră, ~ultim), ultrafsunet, ~ modern); Noneu s. şi supraeu s. se analizează prin eu s. < pron., nu direct din pronume.
— verbe<verbe şi substantive< substantive : întrefciocni, ~ fier) ;
— verbe < verbe şi adjective < adjective : sprefzice, ~ văzător), tă (mînji, ~ hui) ;
\ fi _ verbe < verbe, substantive < substantive  şi  adjective < ad-
jective: abfzice, ~ocluzie, ~articular), antefdata, ~braţ, ~penultim), arhi( omorî, ~ episcop, ~plin), cir cum (scrie, ~locuţie, ~ lunar), contra-
^ (zice, ~timp, ~lateral), epi(teoretisi, ~ centru, ~ continental), iz (goni, ~laz, ~nou), postfpune, ~faţă, ~liceal), super (pune, ~arbitru, ~fin);
\ — verbe < verbe, adjective < adjective şi adverbe < adverbe :
i       do(ajunge, ~alb, ~ bine), pro (citi, ~ albastru, ~dănou).
Pentru pro-x vezi nota de la 1 a a.
î y) Derivatele omogene predomină net din punct de vedere eanti-
! tativ la prefixele care au şi alte posibilităţi. Vezi, de exemplu, ne-2 sau răs-. ! b. Derivarea omogenă parasintetică se întîlneşte exclu-
siv la  substantive < substantive.
Eventual si la numeral (multiplicativ) < numeral (cardinal propriu-zis), dacă admitem derivarea ( directă in- + trei + -it (vezi gram. rom. i1 (1954), p. 37) şi nu schimbarea valorii gramaticale a
participiilor din paradigma verbelor parasintetice de tip intrei (vezi Flora Şuteu, în smfc ii 45).
\ Ea poate fi:
a) de tip sufixai în exemple ca apuntament şi apuntare (cf. punte), Cisiordonia, Transiordania (cf. Iordan), coreligionar (cf. religie), contra-vîntuire (cf. vînt), postcenuşărire (cf. cenuşă) etc.;
(3) de tip regresiv (cu sufix zero) în exemple ca endoderm, exoderm ■ *    '(cf. dermă), nonflam „peliculă care nu arde" (cf. flamă) etc.
2. Derivarea eterogenă, de la o parte de vorbire diferită, este rareori simplă, de cele mai multe ori parasintetică.
Derivarea eterogenă exclusiv prefixală (a) este un fenomen rar, de aceea prefixelor li se neagă în general posibilitatea de a forma singure derivate aparţinînd altei părţi de vorbire decît cuvîntul de bază. Vezi, de exemplu, recentul Dictionnaire de linguistique Larousse, Paris, 1973, s.v. prefixe: ,,Le prefixe ne permet pas â 1'unite lexicale nouvelle le changement de - categorie grammaticale".
Tekavcic, g. i. iii 145 : ,,essendo i prefissi, per definizione, morfemi non tras cate gorizzanti". Pentru limba franceză vezi Togeby, lucr. cit., p. 165 : „le prefixe ne change pas la classe de la racine". Pentru limba română vezi gram. rom. i1 (1954) p. 36.
O afirmaţie nuanţată, dar nesusţinută de formaţii eterogene simple, în Introducere în lingvistică, Bucureşti, 1972, p. 159; vezi si Sanda Reinheimer-Rîpeanu, Les derives parasynthetiques dans les langues romanes, Haga-Paris, 1974, p. 30-34, unde teza caracterului exclusiv eterogen al prefixării este combătută cu exemple de derivate parasintetice.
a. Derivarea eterogenă simplă sau pur prefixală se întîlneşte în următoarele situaţii: — adjectiv < substantiv :
a-s (acotiledon, aton etc.; analfabet)
După Togeby, care nu recunoaşte derivarea eterogenă simplă, adjective ca fr. apetale, for-; mate din prefix + substantiv, sînt „adjective parasintetice cu sufix zero" (lucr. cit., p. 166).
Cel puţin pentru română, e necesară însă o distincţie între formaţii ca acotiledon cf. cotiledon şi apetal cf. petală (vezi, mai jos, b P).
anti- (anticar, antidrog, antişoc etc.) extra- (extraplan) in-2 (inodor)
inter- (cu un substantiv la plural: interoraşe, interţări etc.) ne-2 (nesoţ)
Nepereche adj. este însă un derivat omogen de la pereche adj. < s. (vezi dlr s.v. pereche 2°).
non- (nonstop) pro-2 (profund)
Asemănătoare cu profund sînt afund şi străfund, care nu sînt incluse în această listă din următoarele motive : afund este compus cu'prepoziţia a; străfund este derivat substantival (omogen)
280
281
folosit şi ca adjectiv prin schimbarea valorii gramaticale (vezi Iordan, lra 211, nota 2, care relevă apropierea dintre străfund adj. şi afund, profund).
super- (înv. superplus)
supra- (supranumerar, supraplan)
sur- (surnumerar)
— substantiv < adjectiv (sau participiu) : a"i (afluent)
con-2 (conaţional, conjudeţean; recent, colistier „coleg de listă electorală")
en- (encausticâ, enciclică)
me- (meplat)
ob- (texv. obzăcut)
para- (paracăzător, parasolar)
per- (perplin)
Pentru preaplin vezi fc i 126.
pro-2 (înv. prozăcut) super- (superumeral)
— substantiv < adverb : ne-2 (neunde „neant")
— substantiv < verb : ne-2 (înv. nefiind „nefiinţă").
După cum rezultă din lista dată, derivate eterogene exclusiv prefixale se. întîlnesc la 18 prefixe, dar la majoritatea dintre ele în cîte un singur exemplu (a-x, extra-, in-2, me-, non-, ob-, per-, sur-), în cîte două exemple (en-, para-, pro-2, super-, supra-) sau trei (ne-2); formaţii mai numeroase şi posibilităţi deschise se înregistrează numai la a-3, anti-, con-2 şi inter-.
Din punct de vedere morfologic predomină formarea de adjective < substantive, procedeu înregistrat la 11 prefixe, dintre care cel puţin 3 cu serii deschise. E de remarcat însă că pentru toate formaţiile eterogene înregistrate la anti- (tip antişoc) şi inter-(interoraşe), pentru unica formaţie a lui extra- (extraplan), ca şi pentru una din cele două ale lui supra-(supraplan), statutul de derivat adjectival nu este indiscutabil, întrucît prefixul este aici cel puţin la limita cu prepoziţia originară; în ipoteza interpretării prefixului drept prepoziţie am avea'a face fie cu o îmbinare liberă, fie cu un compus. într-o situaţie asemănătoare se găseşte formaţia nonstop, în care prefixul este cel puţin la limita cu funcţia adverbială de origine. în orice caz, toate aceste formaţii adjectivale incerte au caracter invariabil (cu substantivul de bază la singular în cele mai multe, dar la plural informaţiile cu inter-, uneori şi cu anti- : becuri antiţînţari scînteia 1975, nr. 10276, p. 4, col. 7, spre deosebire de cele ale lui a-3, in-2 etc. care variază după gen şi număr : aton, -ă, -i, -e sau inodor, -ă, -i, -e; vezi şi supranumerar, -ă, -i, -e.
Ana Canarache, în smfc ii 20, se îndoieşte de calitatea de adjectiv a unei formaţii ca antitanc, aducînd ca argument ,,lipsa acordului". Avram, p. n. 249 discută această problemă sub aspectul statutului de prefix sau prepoziţie al lui extra-, inter-, supra-; împotriva statutului de prefix este invocat faptul că „prefixele nu au în general capacitatea de a forma o parte de vorbire diferită de cuvîntul-bază". Pentru inter- în „combinaţiile de tipul intertări" vezi si Guţu Romalo, c. 223.
Din punctul de vedere al istoriei limbii, trebuie arătat că în derivarea tradiţională nu se cunosc exemple de formaţii pur prefixale eterogene. Aproape toate formaţiile. înregistrate sînt noi, marea majoritate cu prefixe neologice, de obicei şi cu teme neologice. De cele mai multe ori avem a face cu împrumuturi (acotiledon, afluent, antişoc, conaţional, enciclică, inodor,
282
meplat, nonstop, profund, superumeral, surnumerar) sau semicalcuri (anticar, obzăcut, paracăzător, prozăcut, superplus, supranumerar). Singurul prefix vechi la care s-au notat derivate eterogene, ne-2, apare astfel numai în formaţii cărturăreşti (nefiind : Dosoftei, neunde: Arghezi).
b. Derivarea eterogenă parasintetică este bogat reprezentată mai ales prin tipul sufixai.
a) Derivatele parasintetice de tip sufixai sînt :
— verbe < substantive, la 19 (+5) prefixe, între care a-x (avînta), con-2 (concentra), des- (dezlîna), în-x, (înlemni) ;
Cifra din paranteză indică numărul prefixelor care apar astfel numai în formaţii cu dublă analiză : verb < verb sau (parasintetic) < substantiv (respectiv adjectiv).
< adjective, 8 (+1) prefixe, inclusiv cele 4 citate mai sus : a-x(amuţi), con-2 (consolida), des- (descreţi), în-x (înverzi);
< adverbe, la 4 prefixe : a-x (acomoda), de-s (dejosi), des- (descru-cişa) şi în-x (întîrzia) ;
< numeral, la 3 prefixe : a-x (aduna), des- (dezdoi) şi în-x (înzeci);
< interjecţie, la 2 prefixe : co-2 (cofîrşti) şi în-x (înhăţa) ;
— substantive < verbe, la 5 prefixe : a-x (acrescămînt), a-3  (amimie), in-2 (inconvenient), ne-2 (nesosinţă), pre- (preopinent);
< adjective,îa5 prefixe: a-3 (agenitalism),des- (dezaferentare),hiper-(hipersuprarenalism), hipo- (hiposuprarenalism), peri- (perideferentită) ;
< numeral, la 1 prefix : întroptire ;
— adjective < substantive la 21 de prefixe, între care (afemeiat), con-2 (concentric), des- (desciolănat), în-x (înmănuşat), (neapătat), răs- (răzmăţat) ;
< verbe, la 3 prefixe: a-x (alimpit), in-2 (interminabil) şi (neclintibil).
Prefixele cel mai mult folosite în derivate parasintetice sînt a-x, des- şi în-x, care au formaţii numeroase şi variate : din cele 10 tipuri de parasinteză sufixală înregistrate, a-x apare în 7, iar des- şi în-x în 6.
(3) Derivatele parasintetice de tip regresiv sînt :
— substantive < verbe : parjur, (s )perjur, transfug ;
— adjective  < substantive : apetal, diform, inform ;
< verbe : indiviz,
5. Combinînd constatarea făcută în § 2 cu privire la prefixele reprezentate în mai multe părţi de vorbire cu datele rezultate din § 4 în ce priveşte derivarea eterogenă (simplă şi parasintetică), se poate stabili următoarea ierarhie a prefixelor cu cele mai numeroase valenţe
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
a-x ne-.
ne-o
ne-2
des-
răs-
în-x
a-x
nă-x
prea-
de-o
6(+l) părţi de vorbire <6 (+1) părţi de vorbire (+grupuri)
5 5
3
4 4 3
?5
<6 <5 <6 <5 <4 <4 <4
5?
1. Cifra pusă în paranteză reprezintă aici situaţii discutabile, care în tabloul de la p. 286 — 291 apar notate cu semnul întrebării: acestea sînt reprezentate la ne-2 de interjecţii contextuale ca neamin (vezi p. 278), iar la în-1 de numeralele multiplicative (pentru care vezi discuţia de la p. 281).
2. La răs- numărul părţilor de vorbire formate coincide cu al celor de bază, dar prefixul nu este un derivativ omogen (prin parasinteză formează şi verbe de la substantive, adjective de la substantive). Nă-X şi prea- sînt însă aproape exclusiv omogene şi tocmai de aceea, deşi apar în cîte 4 părţi de vorbire, sînt trecute în listă după a-v cu 3 < 5.
283
6. în legătură cn derivarea omogenă simplă se pune şi problema menţinerii categoriei gramaticale (gen, număr, diateză etc.) şi a particularităţilor flexionare ale cuvîntului de bază. în general aceasta este regula : substantivele < substantive au acelaşi gen şi număr, iar verbele < verbe aceeaşi conjugare, diateză, tranzitivitate. Există totuşi unele excepţii:
a) la substantive, puţine deosebiri de :
— gen: analfabet (adj. şi) s.m. faţă de alfabet s.n.
Dacă parasoare este s.f., cum îl dă Costinescu — alături însă de parasolâ, care a putut influenţa calificarea—, acesta ar fi de asemenea un caz de gen diferit faţă de cuvîntul de bază (soare m.). Gf. fr. parapluie m. faţă de pluie f.
— (gen şi) n u m ă r : parascîntei s.n. (pl. idem) faţă de scînteie s.f.
— flexiune, în ce priveşte alternanţele fonetice: remarcă: pl. remarci faţă de marcă: pl. mărci;
b) la verbe, puţine deosebiri de :
— diateză : complăcea reflexiv faţă de plăcea activ
— tranzitivitate : scurge tranzitiv faţă de curge intranzitiv (vezi şi coopta faţă de opta)
(Vezi, pentru limba latină, A. Ernout si f. Thomas, Syntaxe latine, ediţia a H-a, Paris, 1959, p. 20-21.)
dar ceva mai multe deosebiri de flexiune. Se constată tendinţa unor formaţii prefixate de a adopta un model flexionar diferit de cuvîntul de bază în ce priveşte :
— clasa de conjugare: încura I faţă de (înv.) cure III, nepricepa I faţă de pricepe III, concede III faţă de ceda I, desfide III faţă de sfida I, reg. zăuri IV faţă de ura I;
1. Deosebirile de acest fel interesează chiar dacă admitem că schimbarea de conjugare s-a făcut din latină la verbe ca încura (vezi S. Puşcariu, în dr iv (1924 — 1926), 2, p. 703) sau că nepricepa este format după nepricepător (vezi dlr).
2. Aici poate fi amintită şi deosebirea formală dintre unele verbe parasintetice şi paralelele lor neprefixate: înstruna I / struni IV (vezi Graur, t. 234). Cf. şi perechi semianalizabile ca înfige llljstrăfiga I, înghiţi IV/sughiţa I.
3. Pentru limba contemporană s-a remarcat că tendinţa de trecere de la conjugarea a H-a la a IlI-a acţionează mai puternic la derivatele prefixale (şi la compuse) decît la verbele simple : vezi întrevede, prevede faţă de vedea; complace, displace faţă de plăcea etc. Vezi Iordan, lrc 438, care pune fenomenul în legătură cu lungimea cuvîntului, accentul şi ritmul.
— desinenţele (de la indicativ prezent) : multe formaţii prefixale neologice de conjugarea I au forme de prezent diferite de verbul simplu din aceeaşi familie (aclama : aclam faţă de clama: clamez ; demasca : demasc faţă de masca: maschez; remarca: remarc faţă de marca: marchez etc);
Vezi Gr. Brâncuş, în scl xxvi (1975), nr. 3, p. 251-252.
— (desinenţele şi) sufixele temporale : între formaţiile prefixate de la a da, unele au prezentul diferit de bază (trăda : trădez, izda: izdez faţă de da: dau), iar toate au perfectul simplu — şi mai mult ca perfectul — fără reduplicare, cu sufixul -a- în loc de -u- (preda: predai, predasem faţă de da: dădui, dădusem); o situaţie asemănătoare la formaţiile cu baza sta (consta, custa).
1. Vezi Lombard, v. 459—463.
2. De notat şi apariţia mult mai rară a formelor iotacizate la verbele prefixate cu tema în n (compune, reţine, conveni) sau r (tresări) faţă de verbele de bază (pune, tine, veni; sări) ; id. ib. 114, 582, 937, 1038.
3. La râmlne faţă de mînea, în limba literară contemporană (vezi î.o.) deosebirile privesc atît clasa de conjugare: III/II, cît şi iotacizarea: rămin/mii.
4. Cf. şi deosebiri de accent în flexiune: predâminj domin; vezi Lombard, v„ 283, 291. 284
Unele derivate omogene simple nu au flexiunea completă a cuvîntului de bază, fiind folosite numai la anumite forme : vezi contramăsuri pl. / măsură; delăsa j lăsa.
în mod special sînt numeroase formaţiile prefixate (de obicei de tip contextual) atestate numai la plural la para- şi răs- cu valoare intensivă : paraexamene, paraordine, pararapoarte etc. la Iordan, stil. 208, rascute, răzveri id. ib., p. 208; vezi şi răzmii dlr.
7. O problemă legată de repartiţia pe părţi de vorbire şi pe subclasele acestora priveşte prefixarea numelor proprii.
în cadrul substantivelor formate cu prefixe există nu numai substantive comune (imensa majoritate), ci şi substantive proprii, mai ales nume geografice.
Pentru absenţa prefixelor în numele proprii de persoane vezi Graur, n. p. 110 : „prefixe apar numai acolo unde ele au figurat în cuvinte comune care au devenit apoi nume de persoane (de exemplu Răspop, de la verbul răspopi)". Pentru formaţii cu ex-x + nume de persoană vezi, lucr. cit. p. 103, un exemplu străin (Huguette ex-Duflos), teoretic posibil şi cu nume româneşti.
Nume proprii se înregistrează printre formaţiile simple sau parasintetice ale următoarelor prefixe :
anti-: Antiatlas (şi Antibalcani etc.); Antihrist; cis-: Cisiordania  (şi   Giskei) ;
pre-: Prealpi ; (cultura) Precucuteni; Premioriţa;
trans-: Transidordania (şi Transkei etc). Toate derivatele înregistrate sînt omogene (substantive proprii < substantive proprii) şi, în marea majoritate, împrumuturi; cf. totuşi, la numele de epoci şi titluri, formaţiile româneşti Precucuteni şi Premioriţa.
1. La acestea ar putea fi adăugat nefirtatul, dacă îl interpretăm ca nume (propriu) al diavolului (şi nu, pur şi simplu, „diavol, drac" ca în dlr) şi dacă nu se explică prin schimbarea valorii gramaticale a substantivului comun nefîrtat, negativ al lui fîrtat. Cu valoare exclusivă de nume propriu este Nifărtache „idem", devenit neanalizabil.
2. Vezi şi formaţii ocazionale contextuale cu ne-2 de tipul Matei, ne~Matei.
3. Pentru statutul de cuvinte compuse cu prepoziţii al unor nume proprii ca întreape, Suprapietrei, vezi Introducerea, p. 10—11.
Un aspect al derivării eterogene este formarea unor substantive comune de la substantive proprii, fenomen frecvent în terminologia astronomică : apojupiter (~ saturn, ~uranus) şi perijupiter (~ saturn, ~ura-nus), paraselene etc.
Numele proprii pot constitui şi baza unor formaţii cu statut morfologic ambiguu asemănătoare cu cele interpretate la § 4 pct. 2 a drept adjective < substantive. Pe lîngă prefixe ca anti- sau pro-2 care se combină şi cu substantive comune, cu nume proprii se întâlneşte şi prefixul trans-. Este vorba de exemple ca : (Pactul) anti-Gomintern (mde), (atmosferă ...) pro-Croce (vezi smfc iv 26), (conductă petrolieră) trans-Alaska (scînteia 1973, nr. 9695, p. 5, col. 3).
în favoarea interpretării acestor formaţii drept construcţii prepoziţionale pot fi invocate şi două aspecte ale scrierii lor : prezenţa cratimei şi menţinerea iniţialei majuscule la cuvîntul de bază. Pentru pro-2 vezi I. Rizescu, în smfc iv 26 şi Avram, p. n. 249.
8. După cum a rezultat din discuţia asupra unor exemple din paragrafele anterioare, statutul formaţiilor prefixale din punctul de vedere al apartenenţei la o anumită parte de vorbire nu este totdeauna clar. Probleme de interpretare se ridică în mod special la unele formaţii cu anti-, extra-, inter-, non-, pro-2, supra- şi trans- considerate în mod curent adjective invariabile (vezi § 4 pct. 2 a şi § 7) şi la unele compuse parasintetice
285
cu prefixul ne-2 (nelalocul) calificate de obicei drept adverbe (vezi§ 3). în ambele situaţii, dificultatea este legată, de fapt, de ambiguitatea statutului elementului prefixai, care este interpretat ca atare conform tradiţiei, dar se găseşte cel puţin la limita cu statutul de cuvînt (ajutător).
în prima situaţie, anti-, extra-, inter-, pro-2, supra- şi trans- au mai curînd o comportare de prepoziţii, iar non- de adverb sau prepoziţie.
Pentru extra-, inter-, pro-2 şi supra- vezi Avram, p. n. 249, 250. Pentru inter- vezi şi Guţu Romalo, c. 223. Marchand, e. w. 89—91 vorbeşte de ,,forţa prepoziţională" a unor prefixe în formaţii care pot fi considerate sintagme (uneori determinante ale unor determinaţi zero).
în cea de a doua situaţie ne-2 are comportarea adverbului de negaţie nu. Dificultatea încadrării morfologice a unor compuse parasintetice cu ne-2 nu se reduce la problemele de regim relevate pentru formaţiile de tip nelalocul (vezi § 3), ci priveşte şi variaţia liberă în exemple ca neînregulă \ în neregulă, nelalocul / la nelocul, nepederost / pe ne-de rost etc, distribuţia complementară a lui ne-2 şi nu în negarea formelor verbale (gerunziul, participiul şi supinul cu ne-, faţă de toate celelalte cu nu), precum şi dislocarea prin mai (sau prea) a unor formaţii pronominale (nemaialtul) şi mai ales verbale (nemaivăzînd, nemaivăzut: cf. nu (mai) vede; neprea-avînd: cf. nu (prea) are). Existenţa formelor verbale negate cu ne- şi a altor derivate regulate de tipul substantivelor formate din infinitivul lung sau al adjectivelor în -tor explică formarea regresivă a unor verbe cu ne-în întreaga paradigmă (nemulţumi, nesocoti etc).
1. Pentru exemple cu variaţie liberă la formaţii cu prepoziţie vezi Iordan, lra 204.
2. Dificultatea de interpretare a formelor verbale cu ne- şi nemai- drept cuvinte se reflectă în dicţionare, care înregistrează participiile ca adjective, dar lasă la o parte gerunziile.
3. Pentru complicaţia creată de intercalarea lui mai, care ar pleda pentru scrierea separată, vezi Al. Graur, Mic tratat de ortografie, Rucureşti, 1974, p. 80—81.
4. Pentru caracterul separabil al lui ne-2 vezi Introducerea, p. 8.
5. O discuţie asupra verbelor cu ne- la Th. Hristea, în lr xx, 1971, nr. 5, p. 486 — 488.
FORMAŢIILE PREFIXATE ŞI BAZELE LOR
Nr. crt.	Prefixul	x\ Baze Formaţii	s.	Adj.	Pron.	Num.	Vb.	Adv.	Conj.	Interj.	Grup de cuvinte
1		verbe	P	P	_	P	+	P	_	_	_
		substantive	+ P	+ P	-	-	P	—	-	-	—
		adjective	P	+	-	-	P	-	-	-	-
2	«"3	substantive	+	P	-	-	P	-	—	-	—
		adjective	+ P	+	—	-	—	-	-	-	-
3	ab-	verbe	—	-	-	-	+	—	—	—	—
		adjective	+	-	-	-	-	—	—	—	-
		substantive	-	+	-	-	-	-	-	-	-
4	an-5	verbe	P	—	—	—		—	—	—	—
		substantive	+ P	-	-	-	-	-	-	-	-
5	ana-	substantive	+	—	—	—	—	—	—	—	—
		adjective	-		-	-	-	-	-	-	-
6	ante-	substantive		—	—	—	—	—	—	—	-
		adjective	-	+	—	—	—	—	-	—	-
		verbe	-	-	-	-	+	-	—	-	—
Nr. crt.	Prefixul ]	Baze Formaţii \^	S.	Adj.	Pron.	Num.	Vb.	Adv.	Conj. ]	[nterj. <	Grup de ;uvinte
7	anti-	adjective	+ P	+	—		—	-	-	-	-
		substantive	+	—	—	—	—	—	—	—	
		verbe	—	—	—	—		—	—	—	■
8	antre-	substantive	+	-	-	-	-	—	—		—
9	apo-	substantive	+	-	-	-	-	-	-	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—		
10	arhi-	substantive	+	-	-	-	-	—	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—	—	
		verbe	—	—	—	—	+	—			
11	cata-	substantive	+	-	-	-	-	—	-	—	—
		adjective	—		—	—	—	—	—		
12	circum-	substantive	+ P	-	-	-	-	—	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—	—	
		verbe	—	—	—	—	+				
13	cis-	adjective	P	-	-	-	-	-	—	—	—
		substantive	+ P	—	—	—	—	—	—		
14	co-2	verbe	P	-	-	-	+	-	-	P	—
		substantive	+	—	—	—	—	—	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—		
15	con-2	verbe	P	P	-	-	+	—	—	—	—
		substantive	+ P		—	—	—	—	—	—	
		adjective	P		—	—	—	—	—	—	
16	contra-	substantive	+ P	-	-	-	-	-	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—	—	
		verbe	—	—	—	—	+	—			
17	cu-	verbe	P	-	-	-		—	—	—	—
18	de-2	verbe	P	P	-	-	+	-	-	—	—
		substantive	+ P	—	-	—	—	—	—	—	
		adjective	P	+	—	—	—	—			
19	de-3	verbe	P	-	-	-	+	P	—	—	—
		substantive	+	—	—	—	—	—	—		
		adjective	—	+	—	—	—				
20	des-	verbe	P	P	-	P	+	P	—	—	—
		substantive	+ P	P	-	—	—	—	—	—	—
		adjective	P	+	-	-	—	P	—	—	—
		adverbe	—	—	—	—		+	—	—	—
		interjecţii	—	—	—	—	—	—	—	+	—
21	dia-	substantive	+	-	-	-	-	—	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—	—	—
22	dis-	substantive	+ P	-	-	-	-	—	—	—	—
		adjective	P	+	—	—	—	—	—	—	—
		verbe	P	P	—	—	+	1 _	—	—	
286
287
Nr, crt,
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
Prefixul
Baze
Formaţii
do-
ecto-
endo-
ento-epi-
extra-hiper-hipo-
infra-inter-
intra-
intro-iz-
verbe adjective adverbe substantive adjective substantive adjective substantive adjective
substantive
substantive
adjective
verbe
verbe
substantive
adjective
substantive
adjective
adjective
substantive
substantive adjective
substantive
adjective
verbe
substantive adjective substantive verbe
substantive
adjective
verbe
adjective
substantive
adjective
substantive
verbe
verbe
substantive
adjective
verbe
adjective
substantive
interjecţii
numerale ?
Adj.
Pron.
P
+
P
+ P
+ P
+
+ P
+ P P
P
+ P + P + P
+ P P
+ +
+
P P
+ P
+
+ +
+ P
+
+ +
P
+ P + P
+ P
+
+
+ P
+
Num.
Vb.
+
+
P P
+
4-
4-
Adv.
+
Conj.
Interj,
Grup
de cuvinte
+
288
Nr. crt.	Prefixul I	SV Baze 7ormaţii >^	s.	Adj.	Pron.	Num.	Vb.	Adv.	Conj. I	nterj. c	Grup de ,uvinte
42	intre-	verbe	—	—	—	—	+	-	-	-	-
		substantive		—	—	—	—	—	—		
43	intru-	verbe	—	-	-	-		—	—	—	—
		substantive	—	—	—	P	—	—	—	—	■
		adjective	—		—	—	—	—	—		
44	juxta-	adjective	P	+	—	—	—	—	—	—	
		substantive		—	—	—	—	—	—		
		verbe	—	—	—	—	+	—	—		
45	me-	substantive	+	+	—	-	-	—	—	—	—
		verbe	-	-	—	—		—	—	—-	—
46	meta-	substantive	+ P	-	-	-	-	—	—	—	—
		adjective	P		—	—	—	—	—		
47	nă-x	substantive	+ P	-	-	—	—	—	—	—	—
		adjective	-		—	—	—	—	—	—	
		verbe	P	—	—	—	+	—	—	—	
		adverbe	-	—	—	—	—		—	—	
48	ne-2	adjective	P	+	-	-	P	-	-	—	
		substantive	+P	—	—	—	+ P	+	—	—	
		verbe	-	—	-	—	+	—	—	—	
		adverbe	—	—	-	—	—	+	—	—	
		pronume	-	—	+	-	—	—	—	—	
		conjuncţii	-	—	—	—	—	—			
		interjecţii?	—	—	—	—	—	-	-		—
49	non-	substantive		-	-	-	-	—	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	-	-	—	—
50	°-i	verbe	P	—	-	-		-	—	—	—
		substantive	+	—	—	—	—	-	-	—	—
51	ob-	verbe	P	—	-	-	+	—	—	—	—
		substantive		+	—	—	—	—	—	—	
		adjective	—	+	—	—	-	-	-	—	—
52	par-x	verbe	-	-	-	-		—	—	—	—
		substantive	—	—	—	—	P	-	-	—	—
53	para-	substantive	+ P	P	-		-	—	—	—	—
		adjective	P		-	—	-	—	—	—	—
54	pen-	substantive		-	-	—		—	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—		
55	per-	verbe	-	-	-	—		—	—	—	—
		substantive		+	—	—	P	—	—	—	—
		adjective	-	+	—	—	—	—	—	—	—
56	peri-	substantive	+ P	P	—	—	—	—	—	—	—
		adjective	—	+ P	—	—	—	—	—	—	—
57	po-	verbe	-	P	-	-	+	—	—	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—	—	—
58	pod-	substantive		-	-	—	—	—	—	—	—
		adjective	—	+	-		—	-	—	—	—
289
Nr. crt.	Prefixul	Baze Formaţii \^	S.	Adj.	Pron.	Num.	Vb.	Adv.	Conj.	Interj.	Grup de cuvinte
59	poi-	adverbe	—	—		—	—		-	—	—
60	post-	verbe	—	—	—	—		—	—	—	
		substantive	+ P		—	—	. —	—	—	—	—
		adjective	-	+	-	-	-	-	—	-	
61	pre-	verbe	P		—	—	+		—	_	— .
		substantive	+ P	-	—	—	P	—	—	—	—
		adjective	-	+	-	-	-	-	-	-	-
62	prea-	adjective	P	+	—	—	—	—	—	—	
		substantive	+	—	—	—	—	—	—	—	—
		verbe	—	—	—	—		—	—	—	
		adverbe	-	-	' -	-	-		-	—	—
63	pro-t	verbe	—	—	—	—	+	—	-	—	—
		adjective	—	+	—	—	—	—	—	—	—
		adverbe	—	-	—	-	-	-	—	-	
64	pro-2	verbe	—	—	—	—	+	—	—		
		substantive		+	—	—		—	—	—	
		adjective	+	+	-	-	-	-	-	-	-
65	ra-i	verbe	P		—	—		—		—	—
		substantive	+	-	-	-	-	-	-	-	-
66	răs-	verbe	P	—	—	_		—		: —	_
		substantive	+	—	_	—	—	—	—	' —	—
		adjective	P	+	—	_	—	—	—	—	—
		numerale	—		—		—	—	—	—	—
		adverbe	-	-	-	-	-		-	■ -	-
67	re-2	verbe	P	—	_	_		_		—	—
		substantive	+	—	—	—	—			—	—
		adjective	-		-	-	-	-		-	-
68	retro-	verbe	P	—	—	—	+	—	—	—	_
		substantive	+	—		—	—	—	—		—
		adjective	-	+	-	-	-	-	-	-	-
69	s-	verbe	P	—	—	—	+	—	—	—	—
		substantive	+	—	—	—	—	—	'' —		—
		adjective	P		-	-	-	-	-	-	-
70	se-	verbe	-	-	-	-		—	-	—	—
71	sin-	substantive	+ P	—		—	—	—	—		—
		adjective	P		-	-	-	-		-	-
72	spre-	adjective	—		—	—	—	—	—		—
		verbe	-	-	' -	—		-	-	• -	-
73	strâ-	verbe	P	—	—	—		—	—	—	—
		substantive	+	—	—	—	—		—	—	—
		adjective	-		-	-	-	-	-	-	-
74	sub-	substantive			—	■ _	—	—	—	—	—
		adjective	P		—	—	—	. —	• —	—	
		verbe	—	-	-	-	; +	-	-	-	-
Nr.1 crt.
Prefixul
Baze
Formaţii
Adj.
75	super-	substantive	
		adjective	
		verbe	—
76	supra-	substantive	+P
		adjective	4-P
		verbe	—
77	sur-	verbe	P
		substantive	+
		adjective	+
78	tă-	verbe	—
		adjective	—
79	tra-	verbe	—
80	trans-	verbe	P
		substantive	+P
		adjective	P
81	tră-	verbe	—
82	tre-2	verbe	-
83	ultra-	substantive	+
		adjective	—
84	vâ-	substantive	
85	v ăz-	substantive	
86	ză-	verbe	P
		substantive	+
		adjective	1 -
+ = formaţie simplă P  = formaţie parasintetică ?   = formaţie discutabilă
Pron.
Num.
Vb.
Adv.
Conj.
Interj.
+
+
+
+
+
+ P
Grup
de cuvinte
291
290
structura fonetică a prefixelor şi a derivatelor cu prefixe
1. Prefixele limbii române sînt: a) asilabice, b) monosilabice şi c) bisilabice.
a) Singurul prefix asilabic este s (z-±) : spulbera, sfîşia; zbuciuma, zvînta, la care se adaugă variantele asilabice ale unor prefixe monosilabice : d- (do-) : dobîrşi, n-± (în-±) : năcri, nălbi, năspri ; r- (re-2) : ralia, rataşa ; z-2 (ză-) : zăfla.
b) Cele mai multe prefixe (52) sînt monosilabice. în interiorul lor distingem atît prefixe vechi: adormi, cuprinde, dezlega, întineri, prelinge, răduce, răzbate, strămoş etc, cit şi noi: analgezie, coexista, inegal, nonconformist, postpune, surprinde, transfăgărăşean etc.
La acestea se adaugă variantele monosilabice ale unor prefixe bisilabice : ant- (anti-): antarctic, ep- (epi-): epoxizi, într-2 (între-): întrajutorare, într-x (întru-): întrarginta, met- (meta-): metarteriolă, par-2 (para-) : parafazie, supr- (supra-): supr aduce „a aduce în plus", ultr- (ultra-) : ultralumin etc.
c) Prefixele bisilabice sînt mai ales noi: antiimperialist, arhicunoscut, contraface, extrateritorial, hiper aciditate, întrerupe, introduce, parafrază, retroactiv etc. Prefixul vechi întru- este mai bine reprezentat în varianta monosilabică într-x.
2. Mai mult de jumătate dintre prefixele limbii române sînt constituite dintr-o vocală (a-x, a-z, o-±) sau terminate în vocală (cu-, ne-2, pro-ly pro-2, ră-v re-2 etc.); la acestea se adaugă variantele vocalice sau cu finală vocalică ale unor prefixe cu finală consonantică: a-2 (ab-), e- (ex-±), i-1 (iz-), i-2 (in-±), i-s (in-2), o-2 (ob-); co-z (con-2), de-x (des-), su- (sub-).
Unele prefixe cu finală vocalică au şi o variantă cu finală consonantică, formată prin eliziune (cu o silabă în minus), înaintea unor teme care încep cu o vocală: variante asilabice ale unor prefixe monosilabice (vezi mai sus sub 1 a) şi variante monosilabice ale unor prefixe bisilabice (vezi mai sus sub 1 b).
Variantele cu finală consonantică de la prefixe terminate în vocale sînt puţine şi rar folosite, avînd de obicei caracter facultativ. Uneori acelaşi prefix poate fi folosit cu ambele variante în derivate de la una şi aceeaşi temă cu iniţială vocalică : contraamiral — contramiral, paraaldehidâ ~ paraldehidă, reanima — ranima.
292
Se cunoaşte şi cazul în care un prefix vocalic (monosilabic) să aibă o variantă în consoană finală, înaintea unei teme începătoare cu vocală: a-Jan-! (anafrodiziac). Această variantă, ca şi cele terminate în consoane formate prin eliziune (ant-, ep-, într- etc.) contribuie la evitarea hiatului.
în legătură cu mijloacele de evitare a hiatului, vezi E. Petrovici, L'hiatus au cours de Vevolu-tion phonetique du roumain, în Actele celui de al XH-lea Congres Internaţional de Lingvistică şi Filologie Romanică, voi. I, Bucureşti,  1970,  p. 377 — 388.
3. Numărului mare de prefixe (mai ales neologice) terminate în vocală i se datoreşte frecvenţa hiatului în derivatele prefixate.
O situaţie asemănătoare se întîlneşte la elementele de compunere.
Puşcariu, l. r. ii 53 constată că ,,hiatul se păstrează mai ales atunci cînd avem a face cu derivate sau compuse ale căror părţi componente trebuie scoase în relief din cauza sensului", în cazul derivării cu prefixe nu ne întîmpină nici prezenţa interfixelor. G. Stein (La deri-vation frangaise et le probleme des consonnes intercalaires, în ,,Cahiers de lexicologie" 1971, 1, p. 46) relevă faptul că hiatul e mai frecvent în cazul derivatelor cu prefixe, decît cu sufixe; vezi şi Elena Carabulea, Interfixul [vocală-}-] -I- în derivarea non-verbalâ din limba română, în smfc vi, p. 117 — 137.
Iată tipurile de hiat care apar în formaţiile cu prefixe : supraalimenta
— e: supraevalua contraindicat supraîncărcat extraordinar
— u: extraurban
— a: răafla
— u: zăuita neadormit reeduca preistorie preîntîmpina ; neobservat neuitat antiatomic
i — e : arhiepiscop i — i : antiistorie i — î : arhiîndesat i — o : arhiobscur i — u : periunghial o — a : retroactiv o — e : coexista
cointeresat proîncăleca coopta o — u : prourma.
1. Dintre tipurile de mai sus, remarcăm cazurile în care prefixul se termină în aceeaşi vocală cu care începe baza: a-a (supraactivitate), e - e (needucat), i- i (periintestinal), o -o (coopta).
2. Uneori se ajunge la întîlnirea a trei vocale: a) cînd tema prezintă un hiat între silabele iniţiale: coautor, antiaerian ; b) cînd prefixul are un hiat: diaelectric.
Hiatul se evită uneori:
a) prin eliziunea vocalei finale a prefixului (vezi mai sus sub 2 ;
1. Variantele cu eliziune sînt adesea etimologice.
2. Fenomenul e frecvent, în vorbirea neîngrijită, mai ales la întîlnirea aceleiaşi vocale, unde se produce, de fapt, contragerea lor. Vezi copta, coperaţie la Graur, t. 46.
293
a a a a a a ă ă — e — e — e — e — e — e —
u
— a
— e
neîndurat
b) prin eliziunea vocalei iniţiale a cuvîntului de bază, cînd această vocală este î-: rănturna; nempăcat, nencetat, rennoi, renvia; doncheia, prontoarce;
1. Fenomenul este frecvent în versuri.
2. în derivatul regional ninfiricat „neferecat" (vezi dlr s.v.) s-ar putea să avem a face cu închiderea vocalei prefixului sub influenţa contragerii cu î-; cf. însă varianta necondiţionată ni-2.
c) (mult mai rar, exclusiv în vorbirea neîngrijită) prin sinereză, vocala finală a unui prefix terminat în e fiind transformată în semivocală : neajutorat pronunţat neajutorat.
Puşcariu, l. r. ii 53 constată că „pe cînd e din prepoziţia de sau din pronumele ne formează de obicei elementul slab al unui diftong cînd urmează un cuvînt începător cu a (de-atunci, de-acolo, ne-am dus...), asemenea contracţii nu se întîlnesc la compusele cu prefixul negativ ne-  (neadevăr, neatins...)".
4. Prefixele limbii române sînt neaccentuate în condiţii obişnuite, cu unica excepţie a lui poi-.
Vezi Puşcariu, l. r. ii 68. Em. Vasîliu, Fonologia limbii române, p. 61, relevă deosebirea de accent din perechile minimale desfăcut—des (adv.) făcut, (l-am auzit) desminţind— des (adv.) minţind.
Iată cîteva derivate (cu prefixe vecbi şi noi), cu menţionarea accentului (principal) : adormi, cuprinde, desface, îmbătrîni, nevoinţă, preface, răbufni, răzbate, străbunic; circumscrie, conlucra, deplînge, extrage, hiperurbanism, întrezări, postpune,  retroactiv,   simpatriot, supra* alimentare, subdirector etc.
Unele prefixe au variante etimologice accentuate, de obieşi în cuvinte neanalizabile sau, cel mult, semianalizabile. Asemenea situaţii se întîlnesc atît la formaţii moştenite din latină (cuscru), cît şi la împrumuturi din slavă (zâpis) şi mai ales din greacă (episcop, parapon), rar la cele latino-romanice (tranzit).
1. în flexiunea derivatelor verbale neanalizabile în româneşte, moştenite din latină, prefixul, care nu se mai percepe, poate fi accentuat: cămpâr, săfâr, în timp ce dezleg, unde prefixul a rămas simţit, are accentul pe rădăcină. Vezi Puşcariu, l.r. ii 68, Graur, t. 255.
2. La unele împrumuturi din greacă variantele accentuate sînt învechite (vezi exemple ca peri-lipsis, diafragmă, simbol).
Derivate analizabile, fixate în forma cu prefixul accentuat, sînt rare şi neimportante, ca, de exemplu, adv. nemite.
Prefixele bisilabice au, de obicei, un accent secundar pe prima silabă : ante-, arhi-, Inter- etc.
1. în situaţiile în care un prefix bisilabic poartă accentul principal al cuvîntului, locul acestui accent este :
a) pe a doua silabă a prefixului în variantele etimologice de accentuare, în general menţinute numai la cuvinte neanalizabile, şi învechite la cele analizabile (vezi mai sus);
b) acelaşi cu al accentului secundar obişnuit, deci pe prima silabă, în variantele ocazionale de accentuare (vezi mai departe).
2. Accentul secundar nu e prea distinct în limba română, de aceea nici nu a fost studiat îndeajuns (Puşcariu, l.r. ii 70).
în derivatele mai lungi, şi prefixele monosilabice pot avea un accent secundar (mai ales cînd au un sens bine precizat), ceea ce are o anumită consecinţă asupra accentuării temelor. Astfel, în timp ce cuvintele de bază amăgit, vieţui au accentul principal pe ultima silabă şi cel secundar pe antepenultima : amăgit, vieţui, ultimul tip de accent se mută pe prefixul monosilabic în formaţii ca: dezamăgit, convieţuiesc.
294
Accentul principal poate cădea uneori pe prefix, atunci cînd vrem să insistăm asupra prefixului, devenit, din punct de vedere semantic, mai important decît cuvîntul de bază. în situaţii de acest fel, în care apar variante ocazionale de accentuare, se găsesc mai frecvent:
a) derivate cu prefixe negative : involuntar, nefăcut (pentru a sublinia un contrast sau o negaţie);
Vezi Puşcariu, l. r. ii 73.
b) derivate   cu prefixe superlative: hipersensibil, suprasaturat;
c) derivate folosite în acelaşi context cu baza (este vorba de obicei tot de derivate cu prefixe negative sau superlative, dar şi de derivate prefixale cu valoare de repetare a acţiunii) : bucuros şi râzbucuros; am judecat şi razjudecat; nu e mama, e râzmama lui; am citit şi recitit.
Pentru derivate cu răz- vezi Iordan, stil. 210.
Accentul principal poate cădea pe prefix şi în alte formaţii, atunci cînd situaţia dată le opune cuvîntului de bază sau unei formaţii cu alt prefix : astfel, e posibilă accentuarea coautor (pentru a sublinia că cineva a elaborat o lucrare împreună cu altul, şi nu de unul singur).
Puşcariu, l.r. ii 73, se referă şi la situaţia în care „medicii cer pacienţilor pe care-i examinează să nu inspire, ci să expire aerul." După acelaşi autor, „asemenea accentuări antitetice" se întîlnesc mai des în Ardeal.
ÎSTu poate fi neglijată nici posibilitatea ca, în unele cazuri, anumite derivate să aibă două accente principale (ca unele compuse de tipul Anul nou, vezi fc i 11) : hipersensibil; tînăr-netinăr (Moartea n-alege. Tînăr, ne-tînăr, moartea ia. Iordan, stil. 213).
Pentru existenţa a două accente, vezi Puşcariu, l.r. ii 74: „în afect se poate întîmpla ca un cuvînt să primească un accent stilistic păstrînd şi accentul natural. Asemenea cuvinte se rostesc cu două accente principale. Aşa e acel minunat pe care-1 rostim în afect...". Pentru derivatele ocazionale cu ne- folosite imediat după cuvîntul de bază, vezi Iordan, stil. 213.
Faptul că există anumite corelaţii între valoarea unui prefix şi accentuarea lui în derivate se vede din comparaţia derivatelor superlative cu formaţiile în care aceleaşi prefixe au alte valori sau valori apropiate : se observă că accentul e mai frecvent pe prefixele superlative. De exemplu : săprasensibil („foarte sensibil") faţă de supraveghea, supracopertă („copertă exterioară"); ultramodern („foarte modern") faţă de ultrafiltru.
în situaţii foarte rare, cînd derivatul are un omonim curent cu sensul prefixului mai puţin clar, se pune un accent şi pe prefix, ca de exemplu : recrea „a crea din nou" faţă de a (se) recrea „a se destinde, a se odihni (după un efort susţinut)", (lucru) nesptis („nerelevat") faţă de nespus (de frumos).
Al. Graur, Mic tratat de ortografie, Bucureşti, 1974, p. 81 discută deosebirea de accent dintre : sînt nevoit să plec şi un gest nevoit; nesocotind pericolul, pompierul a intrat în casa incendiată şi am ajuns la o sută de exemplare, nesocotind pe cele stricate.
în derivatele supraprefixate, primul prefix primeşte totdeauna un accent secundar, deoarece este necesară relevarea sensului primului formant. La accentuarea primului prefix contribuie şi faptul că formaţiile de acest fel au un număr destul de mare de silabe. Aceasta e situaţia mai ales în derivate ca : preîntîmpină, nestrăbătut, în care sensul celui de al
295
doilea prefix (în-lr stră-) e mai puţin clar pentru vorbitori, fiind considerat că aparţine temei; în aceeaşi situaţie sînt şi numeroşi termeni specializaţi ca: ăntianafilaxie, Jilpersuprarenalism, proparoxiton, subcontra-fagot sau termenii de rudenie : prerăsstrăb&n, răsrâsstrăbunic, străstrăne-pot,   răsrăsstrămoş (vezi smfc v 5).
Mai frecvent decît în cazul derivatelor monoprefixate, dar în aceleaşi situaţii (vezi p. 295), se întîlnesc derivate supraprefixate cu accentul principal pe primul formant:
a) cu prefixe negative : (e de) nerecunoscut;
b) cu prefixe superlative : supraîncălzit ;
c) în acelaşi context cu derivatul la care s-a adăugat primul prefix : Acest cuvînt are accentul nu pe penultima silabă, ci pe ântepenultima. El nu e strănepotul lui G., ci prestrănepotul lui.
Mu este exclusă nici posibilitatea ca în unele cazuri de mai sus derivatele supraprefixate să aibă două accente principale (vezi p. 295).
scrierea derivatelor cu prefixe
1. Normele ortografice actuale cer ca derivatele cu prefixe să se scrie într-un singur cuvînt.
în lucrări aparţinînd unor domenii diferite (presă, literatură artistică, ştiinţifică etc), se pot găsi însă (A) numeroase cazuri în care prefixul e despărţit prin cratimă de temă şi (B) cazuri mai rare în care unele prefixe sînt scrise complet separate de temă, prefixul şi cuvîntul de bază apărînd ca două cuvinte diferite.
1. Unele grafii cu cratimă sînt pur şi simplu cazuri de nerespectare a normelor (de exemplu : co-autor contemporanul, 1973, nr. 51, p. 2/1, co-regent Almanah magazin, 1972, p. 249/1, inţra-limbaj rom. lit. viii (1975), nr. 50, p. 5/3, Curate [mlinile], nu in sensul de ne-mînjite de şperţuri şi complicaţii, ci pur şi simplu ne-pătate cu sîUge. rom. lit. V (1972), nr. 45, p. 22/3), uneori sub influenţa regulilor ortografice din alte limbi (ultra-liberal — fr. ultra-liberal). Exemplele de acest fel nu vor fi luate în discuţie în acest capitol.
2. De asemenea nu vor fi luate în discuţie cazurile în care este vorba de scrierea după vechi sisteme ortografice. Menţionăm doar că în aceeaşi epocă existau oscilaţii în felul de a scrie cu sau fără cratimă derivatele cu unul şi acelaşi prefix (vezi în da, s.v. arhi-, exemple ca arhipovăţuitoriu Şincai, dar arhi-păstor Zilot).
3. în îo, cap. IV Formarea cuvintelor, nu sînt menţionate cazuri de grafii cu cratimă la derivatele cu prefixe. Fulvia Ciobanu şi Lidia Sfîrlea, Cum scriem. Cum pronunţăm corect, Bucureşti, 1970 formulează regula ,,Prefixele se scriu de obicei împreună cu cuvîntul sau tema la care sînt ataşate" (p. 33) şi o însoţesc de următoarea observaţie : ,,Prefixul poate fi despărţit prin liniuţă de unire de cuvîntul la care e ataşat atunci cînd în rostire poartă accent de insistenţă. Derivatele de acest fel sînt formaţii rare, ocazionale, care apar adeseori alături de cuvîntul neprefixat: Mi s-a făcut imputarea că sint foarte, că sînt prea, să sînt ultra-progresist. (Caragiale, O scrisoare pierdută) ; Restaurarea re-restaurării (titlul unui articol din presă). Se poate scrie însă şi: ultraprogresist, rerestaurăriV (p. 34).
A. Scrierea cu cratimă a derivatelor cu prefixe se explică în general prin dorinţa de a scoate în evidenţă prefixul. Situaţiile mai obişnuite se întîlnesc la :
a. derivate rar folosite, cu caracter mai mult sau mai puţin ocazional :
Prostul se „des-prosteşte". rom. lit. VI (1973), nr. 51, p. 21/4. Şi-au scris pe veci...   Hotărîrea si ne-frica,   scînteia, 1975, nr. 10.182, p. 4/2.
în mod special e folosită cratima la : a) derivate cu prefixele superlative :
„Sisteme" critice hiper-tehnicizate. rom. lit., VIII (1975), nr. 36, p. 5/2.
O super~vedetă naţională. Almanahul cinema, 1970, p. 54.
297
Super-starurile constituie obstacolul principal. Ib. p. 64 (vezi şi Scumpă, dar în acelaşi timp singura reţetă: super-staruri, montări fastuoase, contemporanul, 1970, nr. 39, p'. 5/3).
Se foloseşte uneori cratima şi în cazul prefixelor superlative folosite cu alte valori (de exemplu „exterioritatea"): Indiferent de cauzele extra-literare, afectivitatea joacă un rol foarte important In activitatea criticilor, rom. lit. VIII (1975), nr. 47, p. 4/2.
P) derivate a căror bază e nn nume propriu :
Atmosfera intelectuală, cu deosebire cea din Italia, s-a însufleţit devenind mult mai arzătoare, decît cu decenii în urmă, pro-Croce. contemporanul, 1966, nr. 11, p. 10/4 (vezi şi Avram, p. n. 243).
y) derivate a căror bază e un grup sintactic :
învăţarea (chiar şi pe ne-de rost!) a regulilor gramaticale. Iorgu Iordan, în lr xiii (1964), nr. 1, p. 57.
8) derivatele supraprefixate (primul formant e despărţit prin cratimă de restul derivatului) : extra-extrafin, răs-răscitat, stră-străvechi (smfc v 7); endo-exocrin, exo-endocrin (d. med.).
b. derivate folosite alături de tema corespunzătoare : Chiar scriitori lansaţi de Lovinescu au fost, de multe ori, re-lansaţi
itiv, de Ibrăileanu. rom. lit. II (1969), nr. 2, p. 12/2. Acuzaţii şi contra-acuzaţii. r. l. 1971, nr. 8361 p. 6/5.
c. derivate folosite alături de formaţii cu alte prefixe de la aceeaşi temă (uneori prefixele sînt antonime) :
S-au trezit peste noapte înfocaţi partizani ai acestei super-critici sau cum vrei să-i spunem para-critici. rom. lit., VIII (1975), nr. 36, p. 5/2. Precizie pre- şi post-operatorie. scînteia, 1968, nr. 7713, p. 6/7.
în ultimul exemplu, tema (operatorie) este exprimată o singură dată. Este posibil ca în cazul unor derivate cu post- (Şoc post-operatoriu r. l. 1975, nr. 9637, p. 6/8, Post-universitare. contemporanul, 1971, nr. 52, p. 1/5 — 6) scrierea cu cratimă să fi fost influenţată de formaţii de tipul lui post-scriptum.
d. evitarea confuziei cu o formaţie omonimă fixată într-un anumit sens sau cu sensul mai cunoscut al aceluiaşi cuvînt: nevoie „fără voie" (Mi-am cerut voie, domnule director, cînd am ieşit în oraş. — Voie, ne-voie, puţin îmi pasă, vei fi pedepsit. Iordan, stil. 213) — nevoie „trebuinţă, necesitate"; pre-text „ceea ce precedă un text" (rrl xv (1970), nr. 5, p. 473) — pretext „motiv"; re-crea „a crea din nou" (Planuri ale unei naraţiuni re-create prin continue confruntări şi reevaluări, tribuna, 1975, nr. 32, p. 2/3) — a (se) recrea „a (se) destinde, a (se) odihni"; re-monta „a monta din nou" (V. M. regizor pentru a re-monta aici Primăvara, contemporanul, 1972, nr. 45, p. 6/6) — a (se) remonta „a (se) redresa, a (se) reface". în situaţii de acest fel se pot găsi mai ales derivate cu prefixele ne-2 şi re-2, mai rar pre-.
1. Recrea ,,a crea din nou" apare scris şi fără cratimă : Cind caută sâ-şi realizeze visul îşi dă seama că n-au reuşit să-1 recreeze la egală frumuseţe, contemporanul, 1967, nr. 36, p. 7/2.
2. în următorul exemplu, numai unul dintre cele două derivate (cu acelaşi prefix) este scris cu cratimă : Reluarea şi re-facerea unor planuri enunţate, tribuna, 1975, nr. 32, p. 2/4.
3. Pentru formaţii cu ne-, vezi Al. Graur, Mic tratat de ortografie, Bucureşti, 1974, p. 81, unde se atrage atenţia şi asupra deosebirilor de accent.
e. evitarea întîlnirii aceleiaşi litere: răs-străbun.
Cîteva derivate apar mai des scrise cu cratimă, la aceasta contribuind şi modelul altor limbi:
a) derivatele cu prefixul ex-  (cu sensul „fost") :  ex-ministru — fr. ex-ministre, ex-deputat — fr. ex-depute ;
298
La Iordan, lra 198 derivatele de acest tip cu ex- sînt scrise în două feluri: fără cratimă în cazul lui exconsilier, exministru, exprefect, exprofesor, exsecretar şi cu cratimă în cazul lui ex-cutie de bomboane, ex-savantul N.
b) unele derivate cu prefixul non-: non-eu (dlr) — fr. non-moi — germ. Nicht-Ich.
în cazul prefixului non- scrierea cu cratimă se poate explica şi prin faptul că formantul este socotit la limita dintre elemente de compunere şi prefixe (vezi p. 13, 282). în dlr non-eu e singura formaţie cu non- scrisă cu cratimă alături de 7 scrise fără acest semn; la Iordan, lra 205—206, derivatele cu non- apar scrise cu cratimă: non-beligeranţâ, non-conformist, non-eu, non-intervenţie, non-sens, non-valoare etc.
B. Scrierea prefixului ca un cuvînt independent se întîlneşte în următoarele situaţii:
a) la derivate, mai mult sau mai puţin ocazionale, a căror temă e un nume propriu sau un grup sintactic (cf. sub A a) categoriile (3 şi y). Exemplele mai numeroase sînt cu prefixul ne-2 şi un grup sintactic;
în unele îndreptare ortografice mai vechi se recomandă, pentru anumite cazuri, scrierea separată a lui ne-: astfel S. Puşcariu şi t. Naum, îndreptar şi vocabular ortografic, Editura ,,Cartea românească", ed. a IlI-a, Bucureşti, 1941, p. 51 — 52, consideră că ne- trebuie scris ca un cuvînt separat în exemple ca : ne mai auzind, ne mai auzit; ne mai vâzînd, ne mai văzut; vezi şi Scriban, s.v. ne-. Actualele norme cer în asemenea cazuri scrierea într-un singur cuvînt: nemaiauzit (îo s.v.). Vezi şi discuţia de la Al. Graur, lucr. cit., p. 81.
b) cînd prefixul e folosit eliptic într-un context în care se opune cuvîntului de bază sau unei formaţii cu alt prefix de la aceeaşi temă (cf. sub A categoria c). Şi aici exemplele mai numeroase sînt cu ne-2 .-pătlăgeaua, pătrunjelul şi alte legume ne sau mai puţin mirositoare se întîm-plaseră să fie victimele marelui cuţit. Gib I. Mihăescu, Zilele şi nopţile unui student întîrziat, Craiova, 1973, p. 12.
Cf. însă şi situaţii ca : I. e hipertensiv, iar G. e hipo.
Al. Graur, lucr. cit., p. 85 — 86, citează cazuri — notate ,,în tinereţe" — de separare nejustificată a unor prefixe neologice (contra-, extra-, infra-, super-, supra-) în exemple ca: (activitate) contra revoluţionară, extra fin, (raze) infra roşii, super producţie, supra încălzită.
2. Probleme de scriere legate de întîlnirea aceleiaşi consoane la finala prefixului şi la începutul cuvîntului de bază s-au tratat la prefixele respective (vezi scrierea cu dublu -n-.a derivatelor cu prefixul în-x a căror temă începe cu n-, p. 135; cu dublu -r- la inter-, p. 143 ; cu dublu -s-la răs-, p. 210 şi trans-, p. 255).
3. Unele prefixe, mai ales dintre cele neologice, au variante grafice învechite cu caracter etimologic :
a. La prefixele de origine latino-romanică se întîlneşte uneori dublarea consoanei iniţiale a temei, explicabilă la origine prin asimilarea consoanei finale a prefixului: vezi la in-2 varianta im-2 în immaterial, immobil; la ob- variantele oc- în occurge, of- în offeri, op- în oppoziţie; la sub- varianta sup- în suppleca.
b. Prefixele de origine greacă prezintă grafiile y pentru i şi ch pentru h: vezi hyper-, hypo-jypo- şi sym-, respectiv archi-.
c. Prefixul de origine slavă răs- are o variantă cu e pentru ă: res-.
d. Prefixele des- şi răs- au în unele sisteme ortografice vechi această unică înfăţişare, fiind folosite astfel în locul variantelor în care se notează sonorizarea : dez-, răz-.
Cele mai multe dintre aceste variante grafice au avut circulaţie în secolul al XlX-lea.
299
originea prefixelor româneşti
După originea lor, prefixele limbii române sînt de trei categorii: moştenite din latină, împrumutate din diverse limbi şi apărute pe teren românesc (din elemente moştenite sau împrumutate fie cu alte valori, fie cu altă formă).
a. Prefixele moştenite din latină sînt relativ puţine (12) : a-v cu-, de-s, des-, în-v poi-, pre-, ră-v s-, stră-, sub- şi tră-,
1. Limba latină avea un bogat sistem de prefixe, folosite în special în formarea verbelor (Leumann-Hofmann-Szantyr, l.g. i 198, ilr i 97 — 106). Latina populară tîrzie nu foloseşte decît o parte dintre acestea, deşi prefixarea ca procedeu nu numai că rămîne vie, dar chiar se dezvoltă; vezi Veikko Vâânenen, Introduction au latin vulgaire, Paris, 1967, p. 99—100. Limbile romanice au păstrat numai o parte din inventarul latinesc de prefixe, în general aceleaşi în toate. Sînt panromanice, cu deosebiri privind numai gradul de productivitate, prefixele continuatoare ale lui ad-, con-, de-, dis-, ex-, in-, re- şi trans-, prefixele cele mai importante în latina populară şi în toată istoria limbii latine, şi sînt general pierdute prefixe ca circum-, ob-, praeter-, retro-, se-, ue- (păstrate cel mult în formaţii izolate). Unele limbi romanice au moştenit şi prefixe care nu s-au păstrat în română: infra- (în italiană), inter- (în franceză, spaniolă şi portugheză), super- (în franceză, spaniolă şi portugheză), supra-  (în italiană). Tot astfel alte limbi romanice au pierdut prefixe pe care româna le-a conservat: de exemplu, franceza nu a păstrat pe extra- (moştenit numai în română şi italiană), pe sub- (moştenit în română, italiană, spaniolă) 1-a înlocuit în general cu subtus-, iar pe de- 1-a confundat cu dis-. Vezi Meyer-Lubke, g. ii 618—623 şi 670-685, Bourciez, e. 199-201. între cele 107 cuvinte latineşti moştenite numai de română dintre toate limbile romanice există peste 20 de formaţii prefixale, cele mai multe cu ad- (*addepositum, adsternere, *attepire etc), ex- (*expaui-men, *extemperare etc.) şi in- (*intemplare, *intenuare etc), dar şi cu cum-, de-, dis-, per-, pro-, sub- şi tra(ns)- ; în schimb, între cele 214 cuvinte panromanice absente din română sînt foarte puţine formaţii prefixale (ca infans, praestare, transuersus), iar cîteva cuvinte simple au fost înlocuite cu derivatele lor prefixate (vezi Ungere: intingere, uestire: inuestire, uincere: inuincere, uolare: exuolare). Vezi ilr ii 117 — 118 şi 122 — 125.
2. Printre formaţiile prefixale de provenienţă latinească multe au etimoane, atestate sau, mai ales, reconstruite, care se deosebesc de formele clasice. Lăsînd la o parte deosebirile de natură fonetică, în cazuri ca îngraşă < *ingrassiare (clas. incrassare), sau morfologică, în cazul schimbărilor de conjugare ca înflori < *inflorire (clas. inflorescere), din punctul de vedere al prefixării interesează următoarele tipuri de deosebiri: a) formaţii prefixale corespunzătoare unor cuvinte neprefixate în latina clasică: agăţa < *accaptiare (clas. captiare), vezi şi nota 1; b) formaţii prefixale corespunzătoare unor cuvinte formate cu alte prefixe în latina clasică: aştepta < *astectare = *adspectare (clas. expectare), străpunge < *extrapungere (clas. transpungere); c) formaţii care prezintă fenomenul numit „recompunere" de către cei care consideră prefixarea compunere (deci, de fapt, rederivare), constînd în refacerea vocalismului cuvîntului de bază şi, prin aceasta, a posbilităţii de analiză : comînda < *commandare (clas. commendare), înfrînge < ^înfrângere (clas. infringere) (româna a moştenit însă şi numeroase verbe cu vocalismul modificat, ca : atinge < attingere, închide < includere etc.; cf. dubletele începe şi încăpea, ambele moştenite, între etimoanele cărora — inci-pere şi *incapere — este o diferenţă cronologică); d) formaţii supraprefixate corespunzătoare
300
unor cuvinte latineşti neprefixate (= a) sau formate cu un singur prefix : spăla < *expellauar clas. lauare), acoperi < acco(o)perire (clas. cooperire). Dacă în general la formaţiile analiza bile se poate susţine teoretic şi ipoteza formării lor în limba română, aceasta e cu atît mai plauzibilă la tipurile discutate aici, în special la cuvintele cu etimon reconstituit. Cf. şi marele număr de verbs parasintetice cu etimon reconstruit de tip amuţi < *ammutire (< mutus), aţîţa< *attitiare (< titio), înălţa < *inaltiare (< altus), însura < *inuxorare (< uxor) etc.
3. Unele prefixe din lista de mai sus sînt moştenite numai în parte, întrucît ulterior au fost întărite de împrumuturi latino-romanice sau chiar de altă provenienţă; vezi mai departe.
4. în formaţii devenite neanalizabile s-au păstrat şi urme ale altor prefixe latineşti, ca ab-(ascunde < abscondere), inde- (îndemna < *indeminare), inter- (întreba < înierrogare), ob-(ucide<occidere, uita<oblitare), pro- (purcede < procedere), super- (sprînceană<supercilia).
5. De asemenea în formaţiile neanalizabile prefixele iau înfăţişări particulare : vezi exemple ca dumica în care nu se mai recunoaşte prefixul de- (demicare), pieri < perire cu evoluţia specială a lui per-, treaptă < Hraiecta sau rezultatele avute de ex- în ascuţi < *excotire, ieşi < *exire, şterge < exlergere, usca < exsucare.
b. Prefixele împrumutate provin din diverse limbi, principalele surse fiind, în ordine cronologică, slava, greaca şi limbile romanice.
1. Unii cercetători atribuie lui tă- provenienţa din substrat; vezi p. 245.
2. I. Pătruţ, Studii de limba română şi slavistică, Cluj, 1974, p. 153 — 160, se pronunţă împotriva conceptului de afixe împrumutate, cu argumentul că acestea sînt extrase din cuvinte împrumutate după ce cuvintele respective au devenit bunuri ale limbii în care au intrat. Mecanismul preluării unor afixe dintr-o limbă în alta este, evident, acesta, prin cuvintele analizabile care îe conţin, încît termenul afix împrumutat trebuie înţeles în sensul arătat. Dacă însă din punct de vedere strict terminologic s-ar putea accepta critica lui I. Pătruţ, nu tot astfel este de acceptat ideea că originea afixelor intrate prin împrumutul de cuvinte n-ar trebui să ne intereseze, considerîndu-le pe toate pur şi simplu româneşti: prin aceasta se neagă însăşi ideea de etimologie a afixelor şi devine imposibilă distingerea celor apărute într-adevăr pe teren românesc.
Din vechea slavă şi din limbi slave moderne au fost împrumutate următoarele prefixe (13) : do-, iz-, nâ-v ne-2, o-±, po-, pod-, prea-, pro-v răs-, vă-, văz- şi ză-.
Pentru unele dintre ele, şi anume — nu întîmplător, poate — pentru cele mai importante şi mai vechi: ne-2, prea- şi râs-, se presupune şi influenţa unor prefixe latineşti omonime sau paronime (măcar în sensul că vorbitorilor protoromâni le erau familiare segmentele iniţiale în cauză): vezi pentru ne- formaţiile moştenite din latină nemică (> nimic), neşchit, neştine, Ia care se adaugă poate asemănarea cu adverbul de negaţie moştenit nu (Fischer, f.c 299); pentru prea- referirea la valoarea intensivă a lat. per-, prae-; pentru răs- intervenţia lat. re-fie în sensul explicaţiei directe din compunerea lui cu ex-, fie prin falsa analiză a unor formaţii ca răspunde < lat. respondere. în limbile romanice occidentale s-a petrecut un fenomen asemănător cu unele prefixe germanice grefate pe prefixe paronime moştenite din latină: vezi ir. for- < v. germ. fir-, fer- modificat sub influenţa lui fors(-) < lat. foris (Robert, Grevisse, 99; la Bourciez, e. 200 lat. foris influenţat de germanicul fir-) şi fr. me(s)-, it. mis- pentru care unii cercetători admit un etimon unic, fie lat. minus (Meyer-Lubke, g. ii 619, 684), fie francicul *missi- (Dauzat-Dubois-Mitterand, Robert), dar alţii se referă la amîndouă <Bourciez, e. 200).
Prefixele de origine grecească în limba română au o situaţie specială întrucît nici unul dintre ele nu este împrumutat numai direct din greacă, ci şi prin slavă în cazul cîtorva prefixe mai vechi, ca anti-, arhi-, pro-2, sau prin neologisme latino-romanice în toate cazurile (inclusiv al celor venite şi prin slavă). Dintre diversele căi de pătrundere a cuvintelor cu prefixe greceşti, tocmai împrumuturile făcute direct din greacă în sec. ai XVIII-lea sînt de obicei mai puţin importante sub raportul stabilităţii şi al posibilităţii de analiză. Din punct de vedere cronologic, prefixele „greceşti" ocupă un ioc intermediar între fondul de prefixe vechi (moştenite din latină şi slave) şi cele neologice, ponderea principală avînd-o caracterul neologic. Există 18 prefixe care se explică direct şi indirect printr-un etimon grecesc : a-3, ana-, anti-, apo-, arhi-, cata-, dia-, ecto-, en-, endo-, ento-, epi-, exo-, hiper-, hipo-, meta-, peri-, sin-, la care se adaugă 2 explicabile numai pe jumătate prin greacă : para- şi pro-2.
301
Prefixele împrumutate în epoca modernă din limbi romanice ca franceza şi italiana sau/şi din latină sînt numite latino-romanice. Există 29 de prefixe cu această origine multiplă — intrate adesea şi prin cuvinte din alte limbi de cultură, ceea ce uneori se reflectă în variante formale: ab-, ante-, circum-, cis-, con-2, contra-, de-2, dis-, ex-v extra-, in-v in-2, infra-, inter-, intra-, intro-, juxta-, non-, ob-, pen-, per-, post-, re-2, retro-, se-, super-, tra-, trans-, ultra-, la care se adaugă 1 prefix explicabil numai pe jumătate prin latină : pro-2 şi 5 prefixe la care stratul neologic latino-romanic a întărit prefixe vecbi, moştenite din latină : a-v de-z, pre- şi sub- sau unul format în română din vechea prepoziţie supra moştenită din latină.
în categoria mai mare a prefixelor latino-romanice intră, ca o subdiviziune cu specificul ei, grupul prefixelor împrumutate numai din franceză. Există 6 prefixe cu această unică origine: an-5, antre-, me(z)-, sur-, tre-2 şi par-v la care se adaugă 1 prefix explicabil numai pe jumătate prin franceză : para-.
La prefixele de origine grecească şi la cele latino-romanice se ţine seama de etimologia indirectă a prefixului alături de diversele etimologii directe ale formaţiilor prefixale. Pentru etimologia indirectă vezi Al. Graur, în cl xiii (1968), nr. 2, p. 305-308.
c. în sfîrşit, prefixele apărute pe teren românesc provin :
a) din alte prefixe, prin procese fonetice. Din prefixul jt>o-, împrumutat din slavă, s-au creat în română două prefixe : co-2 prin disimilare la temele cu labială la iniţială şi prin asimilare la temele cu velară la iniţială şi Caprin disimilare la teme cu iniţială labială;
1. în explicarea acestor prefixe s-a aplicat principiul etimologiei colective sau de grup; vezi A. Graur, Btymologie collective, în Linguistique contemporaine. Hommage ă Eric Buyssens, Bruxelles, 1970, p. 83 — 86. Pentru alte explicaţii vezi CO-2 şi TÂ-.
2. După Scriban din acelaşi prefix po- s-ar fi dezvoltat şi bo- în bocim (pentru care vezi Introducerea, § 8).
3. După Iordan, stil. 216 şi prefixul s- (z-2) provine uneori din is- (iz-) în formaţii ca zbucni, zgoni etc; pentru s-<răs- în scumpăra vezi Em. Vasiliu, în SCL V/ (1955,) 3-4, p. 248.
(3) din prepoziţii, de obicei prin calcuri şi semicalcuri după formaţii prefixale din diverse limbi. S-au format din prepoziţii integral prefixele între-, întru-, spre- şi, în parte, supra- şi sub-; în toate cazurile este vorba de prepoziţii moştenite din latină. între- şi sub- s-au format în felul arătat în perioada modernă, prin calcuri neologice după latină sau diverse limbi moderne (vezi exemple ca întreţine, subînţelege). Spre- ca prefix aparţine limbii vechi şi a apărut în calcuri după slavă (sprezice) şi latină (sprepus), iar supra- comportă această explicaţie tot numai pentru cîteva formaţii cărturăreşti vechi (suprăveni, de exemplu) în care calchiază pe latinescul super-. întru- este singurul prefix care pare să se fi format dintr-o prepoziţie fără model străin, datorită echivalenţei prepoziţiilor întru şi în, dintre care ultima funcţiona şi ca prefix (vezi exemple, vechi, ca întraripa jînaripa).
După Drincu, p. t. 152 şi a-î ar avea, în parte, această explicaţie în formaţii ca afund, aminte, considerate de noi compuse. în general, pentru cercetătorii care nu fac distincţie între compunerea cu prepoziţii şi prefixare (vezi Introducerea § 6,1 a), numărul prefixelor formate în română (şi) din prepoziţii se măreşte. Vezi la I. Coteanu, lrc ii 194 categoria prefixelor delocutive, creată pentru în- (integral) şi de- din dedulci, deochea, deosebi etc.
La prefixele complexe nu se recunosc decît două categorii după origine : împrumutate (unele prefixe compuse neologice: de exemplu,
302
metem-jmeten-, ram-fran-, rim-jrin-, sper-) şi formate pe teren românesc din alte prefixe (unele prefixe compuse vechi şi populare : năz-, sco- şi toate prefixele dezvoltate: destr-, pres-, zăs-).
După unii cercetători ar exista şi prefixe compuse moştenite din latină: vezi explicaţia lui râs- din re- + ex-.
După cum a putut rezulta şi din cele prezentate pînă acum, istoria prefixelor româneşti este adesea complexă. Etimologia multiplă a unora dintre ele sau pur şi simplu faptul că unele prefixe au fost întărite ulterior de alte straturi fac dificilă o repartiţie tranşantă în grupe etimologice care să poată fi cuprinsă şi în date numerice.
Etimologia multiplă, aplicabilă la unele formaţii prefixale ca la orice alte cuvinte în situaţii asemănătoare, este cu atît mai normal să fie aplicată în cazul prefixelor înseşi, degajate din diverse formaţii. Pentru principiul etimologiei multiple vezi Graur, slg 67 — 77, Graur, e. 11 — 18, Hristea, e. 103—108. Principalele situaţii întîlnite la prefixe sînt următoarele: a) moştenite şi împrumutate — de exemplu a-v de-z; b) împrumutate din diverse limbi: anti-, arhi-, para-, pro-2; c) apărute în română şi împrumutate : supra-; d) moştenite, împrumutate şi apărute în română : sub-; tipul a cuprinde situaţiile cele mai complicate în cazul în care un prefix moştenit e şi împrumutat din diverse limbi: de exemplu, pre- moştenit, slav, latino-romanic; vezi şi s-. împotriva etimologiei multiple a lui pre- şi sub- vezi Drincu, p. v. 59.
De aceea clasificarea prefixelor în cele trei categorii menţionate la p. 300 trebuie înţeleasă în sensul că e vorba, de obicei, de prefixe preponderent moştenite, împrumutate sau apărute pe teren românesc.
Căile diferite sau momentele diferite de pătrundere în limbă a unui prefix se reflectă uneori în variantele formale ale unor prefixe : vezi la anti- variantele cu -d- care trădează calea orală grecească sau la circum-variantele cu ţ- care indică o filieră germană sau slavă. Aceste împrejurări explică şi numărul mare de prefixe cu origine comună care sînt dublete etimologice (cu- şi con-2; des- şi de-2; întru- şi intro-; poi- şi post-; ră-t şi re-2; s- şi ex-x; stră- şi extra-), triplete (în-±, in-x şi an-B ; între-, inter-şi antre-; po-, co-2 şi tă-; pre-, per- şi par-x; spre-, super- şi sur-) şi chiar cvadruplete (tră-, trans-, tra-, tre-2).
1. Cu excepţia tripletului po-, co-2 şi tă-, cu termenul de origine slav şi cu două reflexe româneşti, în toate celelalte cazuri unul din termeni (şi anume primul din enumerare) este moştenit din latină, iar celălalt sau celelalte reprezintă neologisme latino-romanice.
2. Dubletele au de obicei o formă diferită — mai muit sau mai puţin—. Luînd în considerare şi variantele prefixelor, există şi dublete cu aceeaşi formă : vezi con-1 (variantă a lui cu-) şi con-2; de-1 (variantă a lui dez-) şi de-2; re-x (variantă a lui ră-x) şi re-2 (sau ră-x şi râ-2, variantă a lui re-2) ; stra-x (variantă a lui stră-) şi stra-2 (variantă a lui extra-).
-3. Prefixele dublete se pot găsi şi în formaţii care constituie în ansamblul lor dublete etimologice : a) cu formă identică : cele două omonime depune ţjpop. ,,a-şi mări ugerul" şi neol. ,,a lăsa jos"), prepune (pop. ,,a bănui" şi neol. ,,a pune înainte") sau b) cu formă diferită a) în ce priveşte numai prefixul: cuveni şi conveni; despune (înv.) şi dispune; răpune şi repune; spune şi expune; trimite şi transmite etc. şi P) în ce priveşte atît prefixul, cît şi baza: împlînta şi implanta; purcede şi proceda (cu varianta procede dubletul e de tip a); răposa şi repauza. Unele dublete lexicale au acelaşi prefix, dar baze cu formă diferită : închina şi înclina; inapt şi inept. în familia aceluiaşi cuvînt se folosesc uneori prefixe dublete : îmboldi, dar imbold.
Cu toate dificultăţile create de istoria complexă a unor prefixe pentru operaţia de clasificare etimologică, este evident că prefixele neologice de circulaţie internaţională — latino-romanice şi greceşti — întrec cu mult, din punct de vedere numeric, celelalte categorii, reprezentînd peste 2/3 din totalul prefixelor limbii române. în perioada modernă s-a produs deci o îmbogăţire extraordinară a inventarului de prefixe şi o înviorare _generală a prefixării, inclusiv a celei cu prefixe vechi.
Aceasta din urmă a avut uneori numai rezultate efemere. Vezi Drincu, p. v. 60—61.
303
în special prefixele latino-romanice an ajuns rapid la diferite grade de productivitate, ceea ce se explică prin compatibilitatea lor cu temele vechi, de aceeaşi origine latină ca şi bazele modelelor neologice. Eomânizarea celor mai multe împrumuturi prefixate prin adaptarea sau calchierea cuvîntului de bază a introdus dintr-o dată prefixele latino-romanice în sistemul derivativ. Aceasta a avut importante consecinţe pe plan lexical şi gramatical: pe plan lexical, prefixele latino-romanice au contribuit la întărirea poziţiei unor verbe moştenite, din vocabularul fundamental al limbii române, introducînd serii de formaţii prefixale în familia unor verbe ca duce, prinde, rupe, trage, ţine, zice sau adăugind formaţii de acest fel în familia altora ca bate, face, pune, iar pe plan gramatical, prefixele latino-romanice au întărit poziţia conjugării a Il-a şi a IlI-a, în care au adus şi teme legate noi (-dude, -verge etc.); pentru ambele planuri este important faptul că datorită unor formaţii neologice au redevenit analizabile unele verbe moştenite.
Vezi Graur, t. 229—230, 269 şi exemplele discutate în Introducere, § 2.
Varietatea surselor etimologice şi numărul mare de dublete fac ca limba română să aibă astăzi un inventar general de prefixe mai bogat decît latina şi decît celelalte limbi romanice.
1. Avem în vedere, desigur, comparaţia cu inventare care ar fi alcătuite după aceleaşi criterii ca cele aplicate în lucrarea de faţă, deci inventare nepuriste, incluzînd împrumuturi savante, dar neamestecînd prefixele cu elemente sau termeni de compunere. în aceste condiţii, e de remarcat că româna literară actuală a refăcut, cu împrumuturile neologice, tot inventarul limbii latine cu unica excepţie a lui ue- (devenit neproductiv încă din latina clasică, vezi ilr i 99-100).
2. Vezi Fischer, f. c. 299 : ,,limba română actuală are un sistem de prefixaţie mai bogat şi mai clar decît însăşi latina epocii clasice". Acelaşi cercetător afirmă că ,,din punctul de vedere al extinderii procedeului, româna are mai multe prefixe vii decît limbile occidentale" (ib.).
^Dezvoltarea prefixării în limba română de după 1800 este o componentă esenţială a procesului numit relatinizarea, reromanizarea, occiden-talizarea sau modernizarea limbii române.
Vezi Graur, t. 257 : ,,Nu numai că prefixele vechi sînt înlocuite cu altele noi, dar se schimbă înseşi procedeele de formare a cuvintelor, căci, de unde pînă nu demult derivarea cu prefixe juca un rol secundar în româneşte, astăzi ea capătă o mare întrebuinţare, şi aceasta nu va rămîne fără urmări în ce priveşte structura limbii în general".
Pentru ponderea crescută a formaţiilor prefixale între cuvintele noi înregistrate în limba presei actuale vezi Florica Dimitrescu, Cuvinte şi sensuri noi în presa actuală, în lr xi (1962), nr. 4, p. 397 — 398, unde se vorbeşte şi de ,,o tendinţă de inter naţionalizare a structurii lexicale a limbilor moderne la care participă şi limba română".
W
z *<
o
1
o
W
w
+
+
V
fi
+
fi
+
V V  V  V  V  " ^
	+	fi		
c				lat.
V	V	Ta y	V	V
-4	~1			o
<y	<v			<y
fi	fi		fi	fi
a
V
V V
v g fi £
+   x   x    I     l    + +
X+IX+   +   +  +I+ +
c s 'că
z fi Ctf & o
OS -f->
ti S
<
h
Ph
O
w
pq <
oi +j
e
>OÎ
Oi
x + +   S   +   I I
+
+  +   x +
I + I + +    + !+ + + + <>• +
+ +
+
+
I I ! I I +
+ + + +
+ +   !    I    I I
I I I I
+ 11 +
+ +
+
+
+ + + + + + +
+ + + + + + -j- + + + + +
io  co  w  «  m  co n
iH   Ol   co   ci co
^    CO O
"o
03 ^ c/3   ''o oi
oi
>
> >
-s *
> >
CC     C/3 oi
^ > a a
ci rt •
r   : :   : & & &
yj     c/3 «3     c/3 Oi ^
•o
« « -o
d   ai ci
C/3      v3 c/3
*   a    a ,q -ţă
&>>>>£
CO    <M    CO    <M    <M    CO CO
COC^lCOC^COCOCOrHCOCOlO
fin
c   c;   c; q
o     c     c5 c
g o. t: ^ £ o   «   a   v o
tH    (M   CO   -tf    lO «o
OO    Oi    O    tH    cM CO
304
20 - c. 1539
305
co o
C5
Nr.		Părţi de vorbire formate			Derivate		Derivate		Semantism		Nr.		
	Prefixul			Clasele	omogene		eterogene						
crt.		Nr.	Felul	bazelor	simple	parasintetice	simple	parasintetice	mono-	poli-	form. anal.	Prod.	Originea
21	dia-	2	s., adj.	2	+	—	_	_	_	+	19	?	neol. < gr. + ...
22	dis-	3	s., adj., vb.	3	+	+	—	+	—	+	28	+	neol.<lat., fr.
23	do-	3	vb., adj., adv.	3	+	-	—	—	—	+	32	+	sl.
24	ecto-	2	s., adj.	2	+	+	—	—	+	—	14	—	neol. < gr. + ...
25	en-	2	s., adj.	2	+	-	+	—	+	—	10	—	neol. < gr. + ...
26	endo-	2	s., adj.	2	+	+	-	—	+	—	36	+	neol. < gr. + ...
27	ento-	1	s.	1	+	+	-	—	+	-	4	—	neol. < gr. + ...
28	epi-	3	s., adj., vb.	3	+	-	-	—	—	+	22	—	neol. < gr. + ...
29	ex-x	3	vb., s., adj.	3	+	-	-	+		+	42	+	neol.<lat., fr.
30	exo-	2	s., adj.	2	+	-	-	_	+	—	20	?	neol. < gr. + ...
31	extra-	2	adj., s.	2	+	-	+	+	—	+	42	+	neol.< lat., fr.
32	hiper-	2	s., adj.	2	+	+	-	+	—	+	109	+	neol. < gr.+ ...
33	hipo-	2	s., adj.	2	+	+	-	+	—	+	81	+	neol. < gr.+ ...
34		2	vb., s.	3	+	+	-	+		+	23	+	neol. < lat., fr.
35	in-2	3	adj., s., vb.	3	+	+	+	+	+	—	194 +	?	neol. < lat., fr.
36	infra-	2	s., adj.	2	+	+	-	+	+	—	16	+	neol. < lat., fr.
37	inter-	3	vb., adj., s.	3	+	-	+	—	—	+	105	+	neol. < lat., fr.
38	intra-	2	adj., s.	2	+	-	-	—	—	+	30	+	neol. < lat., fr.
39	intro-	1	vb.	1	+	-	—		+	—	1	x	neol. < lat., fr.
40	iz-	3	vb., s., adj.	3	+	-	—	—	—		18	+	sl.
41	ln-x	3 + 1	vb., adj., s. num. ?	6	+	+	-	+	-	+	570	+	lat.
42	între-	2	vb., s.	2	+		-	-	-	+	29	+	neol.calch. < lat.
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
întru-juxta-
777 e-
meta-
noli-
°~l
ob-
par-x
para-
pen-
pcr-
peri-
po-
pod-
poi-
posl-
pre-
prca-
pro-^
răs-re-2
3	vb., s., adj.	3	+	—	—	+	+	-	6	+	rom. < lat.
3	adj., s., vb.	3	' +	—	-		+	-	5	x	neol. < lat., fr.
2	s., vb.	3	+		+	-	-	+	4	—	neol. < fr.
2	s., adj.	3	+	+	-	+	-	+ '	79	x	neol. < gr. + ...
4	s., adj., vb., adv.	4	+	+	—	+	-		25	+	sl.
6 + 1	adj., s., vb., adv., pron., conj., interj. ?	7	+	+	+	+		+	449 +	+	sl.
2	s., adj.	2	+	-	-	-	+	—	26	+	neol. < fr., engl.
2	vb., s.	2	+	—	-	+	?		8	+	sl.
3	vb., s., adj.	3	+	—	-	+	-	+	15	x	neol. < lat., fr.
2	vb., s.	1	+	—	-	+	+	-	3	x	neol. < fr.
2	s., adj.	2	+	+	-	+	-	+	153	+	neol. < gr., fr.
2	s., adj.	3	+	—	-	-	-	+	3	—	neol. < lat., fr.
3	vb., s., adj.	3	+	—	+	+	-	+	31	x	neol. < lat., fr.
2	s., adj.	2	+	+	-	+		+	123	+	neol. < gr., fr.
2	vb., adj.	2	+	—	-	+	+	-	22	+	sl.
2	s., adj.	2	+	—	-	-	-	?	6	—	sl.
1	adv.	1	+		-	-	+	-	2	+	lat.
3	vb., s., adj.	3	+	+	-	-	+	-	35	+	neol. < lat., fr.
3	vb., s., adj.	3	+	+	-	+	-	+	186	+	lat. + neol.<lat
4	adj., s., vb., adv.	4	+	-	-	+	+	—	33	+	sl.
3	vb., adj., adv.	3	+	—	-	+	-	+	32		sl.
3	vb., s., adj.	3	+	-	+	-	—	+	35	+	neol. < lat., gr.
2	vb., s.	2	+.		-	+	-	+	11	+	lat.
5	vb., s., adj., num., adv.	5	+	—	—	+	—	+	124	+	sl.
3	vb., s., adj.	3	+	-	-	+	—	+	338	+	neol. < lat., fr.
Originea		neol. < lat., fr. lat. neol. < lat., fr. neol. < gr. + ... rom.calch. < lat. lat. lat. -f neol. < lat., fr. neol. < lat.,fr. rom. + neol. < lat. neol. < fr. < sl. neol. < lat., fr., it. neol. < lat., fr. lat. neol. < fr. neol. < lat., fr. sl. sl. sl.
Prod.		l+x+ + + + + +x+|   +   ix+|   | +
Nr. form. anal.		îî f3 H S ° Ş ^ £ § 2 ^ Vo rtW g ^ 3
Semantism	poli-	1    X    |     |     ]+  +  +  +  +,     |4-|     |-f|     | +
	mono-	+           +           1    1    i    |^+|++!+ + |
Derivate eterogene	■s s tî	+           +                                 |   +   |    |    I    |    | +
	simple	llllllll++llc-||||| 1
Derivate omogene	parasintetice	lll + llll + lll + lllll 1
	simple	+ + + + + + + + + + + + -f + -f-f + -f -f.
Claselor bazelor		
de vorbire formate	Felul	vb., s., adj. vb., s., adj. vb. s., adj. adj., vb. vb., s., adj. s., adj., vb. s., adj., vb. s., adj., vb. vb., s., adj. vb., adj. vb. vb., s., adj. vb. vb. s., adj. s. s. vb.,s.,adj.
Părţi		COCOrHCNlCNCOCOCOCOCOCNI-rHCOTHTHCNl^-r-i CO
Prefixul		§   ,   <L .5   fe, 2 -§  §- g- £   .   i  §• >i   4, 5 ,i  *$ .
		D    O    I>    I>    |>            hhhhhhOOOOCOXMOO 00
05
3 o5
Oi
•c g
03 o
1
J2
lista abrevierilor
ă an ui xi	i a.		anul	Filoz.		filozofie
•° 3 a d	act.	=	activ	Fin.		finanţe
'O % s	adj.		adjectiv	Fiz.		fizică
5 1	adv.	=	adverb (ial)	Fiziol.		fiziologie
5 i	Agr.	=	agrotehnică	Fot.		fotografie
8 g	alb.		albanez	Fotogram.	=	fotogrammetrie
f   .8 5	Anat.		anatomie	fr.		francez
a    8*	Arhit.	=	arhitectură	Genet.		genetică
	arm.		armean	Geobot.		geobotanică
« si	arom.		aromân	Geofiz.		geofizică
1   * s	art.		articulat	Geogr.		geografie
^        g d	Astron.		astronomie	Geol.		geologie
i" §	bg.		bulgar	Geom.		geometrie
«    Ş J ._          w 05	Biochim.		biochimie	germ.		german
r   + -â	Biol.	=	biologie	gr.		grecesc
d 8	Bot.		botanică	Gram.		gramatică
J2 ai .      .. i-h ^   4> ^ .	cf.		confer	Hort.		horticultura
+ S'2 « —- 13    05 d	Cf.	=	căi ferate	i.e.		indo-european
	Chim.		chimie	Ind. alim.	—	industria alimentară
a os «3 o. *2  >   o -m ^2   u,   o rt	Chim. biol.		chimie biologică	Ind. cărb.	==	industria cărbunelui
«3 O — d d 2	Chim.f iz.	=	chimie fizică	Ind. chim.	=	industria chimică
număn t lipsa i e luate — s-a	Cinem.	=	cinematografie	Ind. extr.		industria extractivă
	clas.		clasic	Ind. hîrt.		industria hîrtiei   şi celulozei
irca abil sau	corn.		comunicat	Ind. lemn.		industria lemnului
-8 s * +	ţ conj.	=	conjuncţie	Ind. petr.	=	industria petrolului
^ ^ * •§	Constr.	=	construcţii	Ind. text.	=	industria textilă
-o      o a m .a	Cont.		contabilitate	interj.		interjecţie
O       o5 re •a * a £	cp.		compară	intr.		intranzitiv
pă] >m) l foi iviţi	Drum.	=	drumuri	it.		italian
irul mtis ăru! iucti	Electr.	=	electrotehnică	înv.	=	învechit
MII	engl.		englez	Jur.		ştiinţe juridice
	expr.		expresie	lat.	=	latinesc
c? 2 i 2	f.		feminin	Lingv.	==	lingvistică
re  oj  re re tfl re re re	fam.		familiar	lit.		lituanian
loar loar loar loar	Farm.		farmacie	loc.	=	locuţiune
o  o  o o CJ O O L>	fig.		figurat	Log.		logică
s08
309
m.
magh.
Mat.
Mec.
Med.
med.
megl.
Met.
Meteor.
Min.
Muz.
n.
Nav.
neolog.
ngr.
num.
Opt.
Paleont.
part.
Pedol.
Pict.
pl.
pol.
Poligr.
pop.
pref.
prep.
pron.
Psih.
= masculin
= maghiar
= matematică
= mecanică
= medicină
= medieval
= meglenoromân
= metalurgie
= Meteorologie
= mineralogie
= muzică
= neutru
= navigaţie
= neologism
= neogrec
= numeral
= optică
= paleontologie
— participiu
= pedologie
= pictură
= plural
= polonez
= poligrafie
= popular
= prefix
= prepoziţie
= pronume, pronominal
— psihologie
rec.	= reciproc
refl.	= reflexiv
reg.	= regional
Rez.mat.	= rezistenţa materialelor
rom.	= românesc
rus.	= rusesc
s.	= substantiv
ser.	= sîrbocroat
sg.	= singular
Silv.	= silvicultură
sin.	= sinonim
sl.	= slav
sp.	= spaniol
Stratigr.	= stratigrafie
suf.	= sufix
s.v.	— sub voce
Tehn.mil.	= tehnica militară
Telecom.	= telecomunicaţii
Termot.	= termotehnică
Topogr.	= topografie
tr.	= tranzitiv
ucr.	= ucrainean
v.(+ nume	
de limbă)	= vechi
v.	= vezi
var.	= variantă
vb. Zool.
verb zoologie
ALECSANDRI, T. I
ALEXI
ALLG
ALR I (I/I, I/II)
ALR II/I
ALRM I (I/I, I/II)
ALRM SN ALR SN I ş.u. ANTONESGU
ASAN, D.P.H. AUERBACH, V. AVRAM, C AVRAM, P. N. BAILLY BA RC IA NU BATTISTI-ALESSIO BENES, P. BL
310
bibliografie
Siglele lucrărilor citate
Vasilie Alecsandri, Opere complete. Partea întîia : Teatru. Volumul I: Canţonete comice, scenete şi operete. Editura Librăriei  Socec & Comp.,  Bucureşti, 1875. Theochar Alexi, Rumănisch-deutsches Worterbuch. Zweite verbesserte und vervollstăndigte Auflage. Verlag von H. Zeidner, Kronstadt   (Brasso), 1906. Archiv fur  lateinische Lexicographie  und Grammatik, mit Einschluss der ălteren Mittellateins. Herausgegeben von Eduard Wolfflin, Leipzig, 1884-1908. Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj. Partea I de Sever Pop. Voi. I Cluj, 1938 ;
II Sibiu-Leipzig, 1942.
Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române. Partea II de Emil Petrovici. Voi. I Sibiu, 1940. Micul atlas lingvistic românt publicat de Muzeul limbii române din Cluj. Partea I de Sever Pop. Voi. I Cluj, 1938; II Sibiu-Leipzig, 1942.
Micul atlas lingvistic român, serie nouă. Bucureşti. Voi. I 1956 ; II 1967 ; III 1967.
Atlasul lingvistic român, serie nouă. Voi. I— II, Bucureşti, 1956.
G. M. Antonescu, Dicţionar rumân. Mic repertor de cunoştinţe generali ...Imprimeria naţionale a lui Stephan Rassidescu, Bucureşti, 1862.
Finuţa Asan, Derivarea cu sufixe şi prefixe în Psaltirea Hurmuzaki, în SMFC I, p. 203-212. Max Auerbach, Die Verbalprăfixe im Dakorumănischen, în JAHRESBERICHT XIX-XX (1913), p. 209-264. Mioara Avram, Contribuţii la studierea prefixului co-< po-, în SMFC VI,  p. 5-10.
Mioara Avram,  Prepoziţii neologice în  limba română
contemporană, în SCL XXIV (1973), nr. 3, p. 239-251.
A. Bailly,  Dictionnaire grec-francais.  Dixieme edition
revue. Librairie Hachette, Paris [f.a.].
Sab. Pop-Barcianu, Vocabulari roman-nemţesc... Tiparul
şi editura lui Teodoru Steinhausen, Sibii, 1868.
C. Battisti —G.  Alessio,  Dizionario etimologico italiano.
I-V,  Firenze, 1950-1957.
Pavel BeneS, Prefixes de negation en roumain, în CL
III (1958), supliment, p. 89-95.
Bulletin linguistique. Faculte des lettres de Bucarest. Publie par A. Rosetti. Bucureşti—Paris —Copenhague. Voi. I (1933) ş.u.
311
BOURCIEZ, E. BPH
BRUNOT, H. BRV I-IV
CADE
CARAGIALE, O. VI CDDE
CILL I— III
CINEMA CIORANESCU
CL
CLOSE, D. CODRESCU
COHUŢ-VULPE, P. F.
CONTEMPORANUL CORNELISSEN, LAT. COM-L. COSTIN, GR. BĂN. COSTINESCU COTEANU, E. CREST. III/I
CUV. BĂTR. I
CV DA
Edouard Bourciez, tâlements de linguistique romane. Deuxieme edition refondue et completee. Librairie C. Klincksieck, Paris, 1923.
Buletinul Institutului de filologie română „Alexandru Philippide". Universitatea din Iaşi. Director Iorgu Iordan. Iaşi, voi. I (1934) ş.u.
Ferdinand Brunot, Histoire de la langue frangaise des origines ă  1900. Voi. I, Paris, 1905. Ioan  Bianu si Nerva Hodos, Bibliografia românească veche 1508-1830. Tom. I (1508-1716), 1903; tom. II (1716-1808), 1910; tom. III (1809-1830), fasc. I—II, 1912, fasc. III—IV [Ioan Bianu şi Dan Simonescu], 1936; tom. IV (Adăogiri şi îndreptări) [Ioan Bianu şi Dan  Simonescu],  1944. Bucureşti. I. Aurel Candrea — Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de I. Aurel Candrea ; partea II: Dicţionarul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu. Editura  Cartea  românească,  Bucureşti [1926—1931]. I. L. Caragiale, Opere, voi. VI: Teatru. Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1939. I. A. Candrea—Ov.  Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A — Putea). Socec, Bucureşti, 1907-1914.
Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XlX-lea. Voi. I 1956, voi. II 1958, voi. III 1962. Bucureşti.
Cinema.   Revistă  lunară  de  cultură cinematografică. Bucureşti, anul I (1963) ş.u.
Alejandro Cioranescu, Diccionario Etimologico Rumano. Biblioteca Filologica, Universidad de La Laguna, 1958— 1961.
Cercetări de lingvistică. Institutul de lingvistică, Cluj. Anul  I (1956) ş.u.
Elizabeth Close, The Development of Modern Rumanian. Linguistic Theory and Practice in Muntenia 1821—1838. Oxford University Press, 1974.
Theodor Codresco, Dictionariu franceso-român. Tipografia Buciumului Român, Iassii, 1859.
Cornelia Cohuţ— Magdalena Vulpe, Graiul din zona „Porţile de Fier". I. Texte. Sintaxă. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1973. Contemporanul.   Săptămînal   politic,   social, cultural. Seria a Il-a. [Bucureşti] 1948 ş.u.
Ralf Cornelissen, Lateinisch com- als Verbalprăfix in den romanischen Sprachen.  Bonn, 1972. Lucian Costin, Graiul bănăţean. Studii şi cercetări. Cartea Românească, Timişoara, 1926.
Ion  Costinescu,   Vocabular  româno-frances. Bucureşti, 1870.
I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române. Bucureşti, 1961.
Crestomaţie romanică, întocmită sub conducerea acad. Iorgu Iordan... Voi. al IlI-lea, partea I. Editura Academiei, Bucureşti, 1968.
B. Petriceicu-Hasdeu, Cuvente den bătrini. Tom. I: Limba română vorbită între 1550—1600. Studiu paleografi co-linguistic de... Cu observaţiuni filologice de Hugo Schuchard. Bucureşti, 1878.
Cum vorbim. Revistă pentru studiul şi explicarea limbii. Bucureşti. Anul I (1949) ş.u.
Dicţionarul limbii române. Tomul I, partea I: A—B. Socec şi Sfetea, 1913 ; tomul I, partea II: C. Tipografia ziarului „Universul", 1940; tomul I, partea III, fasc. I: D—de. „Universul", 1949; tomul II, partea II,
312
DA ms.
DARMESTETER, T.
DAUZAT-DUBOIS-MITTERAND
DC
DDRF
DENSUSIANU, Ţ. H. DER
DEX DF
DHLR I— II DI
DIMITRAKOS
DLR
DLR ms.
DLRC
DM
D. MED.
DN1
DN2
DR I-XI
DRĂGANU, R. S. DRINCU, P. T.
DRINCU, P. V.
fasc. I: J— lacustru. „Universul", 1937; tomul II, partea II, fasc. II-III: Ladă-lojniţă „Universul" 1940, 1948, Bucureşti.
Dicţionarul limbii române, (DA), aflat sub formă de manuscris la Institutul de lingvistică din Bucureşti. Arsene Darmesteter, Trăite de la formation des mots composes dans la langue frangaise comparee aux autres langues romanes et au latin. Deuxieme edition vue, cor-rigee et en pârtie refondue, avec une preface par Gaston Paris. Emile Bouillon, editeur. Paris, 1894. Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire etymologique et historique. Librairie Larousse, Paris, 1964.
Dicţionar de chimie. Editura tehnică, Bucureşti, 1964. Frederic Dame, Nouveau dictionnaire roumain-frangais. [Voi. I-IV.] Imprimerie de l'etat, Bucarest, 1893-1895. Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului. Socec &Co, Bucureşti, 1915.
Dicţionar enciclopedic român. Editura politică, Bucureşti. Voi. 1: A—C 1962, voi. II: D-J 1964, voi. III: K-P 1965, voi. IV: Q-Z 1966.
Dicţionarul explicativ al limbii române. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1975. Dicţionar de fizică. Editura enciclopedică română, Bucureşti, 1972.
Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine. Tome premier: Les origines, 1901 ; tome II: Le seizieme siecle, 1938. Ernest Leroux, Paris.
Dicţionar invers. Institutul de lingvistică din Bucureşti. Editura Academiei Republicii Populare Române [Bucureşti], 1957.
AY)(r/)Tpaxo<; B. Ay)u.7)Tpioc;. Neov XsSixov 'Op6oypacpix6v xal 'EppLVjveuTixov 6Xt)<; tyj<; 'EXXyjvixyjc; rXcoaa?]<;..., 'A6Y)vai, 1959.
Dicţionarul limbii române (DLR). Serie nouă. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti. Tomul VI, Litera M, 1965-1968. Tomul VII, partea I, Litera N, 1971 ; tomul VII, partea a Il-a, Litera O, 1969; tomul VIII, partea 1, Litera P: P-PĂZtîI, 1972; tomul VIII, partea a 2-a, Litera P: PE-PÎNAR, 1974; tomul IX, Litera  R} 1975.
Dicţionarul limbii române (DLR), aflat sub formă de manuscris la Institutul de lingvistică din Bucureşti. Dicţionarul limbii  române  literare contemporane. Voi. I—IV. Editura Academiei  [Bucureşti], 1955—1957. Dicţionarul limbii române moderne. Editura Academiei [Bucureşti], 1958.
Dicţionar medical. Voi. I: A — H ; \ol. II: I—Z. Editura medicală, Bucureşti, 1969.
Florin Marcu — Constant Mâneca, Dicţionar de neologisme. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1961.
Florin Marcu — Constant Mâneca, Dicţionar de neologisme. Ed. a Il-a revăzută şi adăugită. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
Dacoromania. Buletinul,,Muzeului limbei române" condus de Sextil Puşcariu. Editura Institutului de arte grafice „Ardealul", Cluj. Anul  I-XI (1920-1948). Drăganu Miklos, A român szoosszet. Matheiu Gy. Nyom-dâja, Besztercze, 1906.
Sergiu Drincu, Probleme teoretice ale derivării cu prefixe în limba română, în ,,Studii de limbă si stil", Editura Facla Timişoara, 1973, p. 151-159.
Sergiu Drincu, Derivarea cu prefixe româneşti vechi în prima jumătate a secolului al XlX-lea, în',,Studii de limbă, literatură şi folclor" II,  Reşiţa,  1971, p. 59—68.
313
DRLU
DUBOIS, D. S. DU CANGE
ERNOUT - MEILLET EVSEEV, S. FC I
FISCHER, F. C FLACĂRA FLEISCHER, W. FLOREA, P. N. FOLCLOR OLT. - MUNT. GÂLDI, M. GĂMULESCU, E.
GCR I— II
GHEŢIE
GHEŢIE, B.
GÎRDA, B. GL
GL. OLT. GLOS. REG. GRAM. ROM. I —II GRAUR, A. E. GRAUR, E. GRAUR, N. P. GRAUR, P. I. GRAUR, SLG
GRAUR, T. GREVISSE
Dicţionariu rumanesc, latinesc şi unguresc. Tom. I: A—L, 1822 ; tom. II: M—Z, 1823. Cu tipariul Tipografiii Colegiumului reformaţilor, prin  Stephan Torok, Cluj.
Jean Dubois, Etude sur la dirivation suffixale en frangais moderne et contemporain.  Librairie Larousse,  Paris, 1962. Du Cange, Glossarium mediae et infimae latinitatis. Voi. I—X. Unverănderter Nachdruck der Ausgabe von 1883—1887, Graz — Austria, 1954.
A. Ernout et A. Meillet, Dictionnaire ăymologique de la langue
latine. Histoire des mots, 4ien*e ed., Paris, 1960.
Ivan Evseev, Semantica verbului. Editura Facla, Timişoara,
1974.
Formarea cuvintelor în limba română. Volumul I: Compunerea, de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan. Editura Academiei Republicii Socialiste România [Bucureşti], 1970. I. Fischer, Unele probleme ale formării cuvintelor în limba română y în SCL V (1954), nr. 3-4, p. 293-307. Flacăra. Revistă social-politică şi literar-artistică. [Bucureşti] 1963 ş.u.
Wolfgang  Fleischer,   Wortbildung  der   deutschen Gegenwarts-sprache. 2.,  unverănderte Auflage. Leipzig, 1971. Ion Florea, Prefixele de negare în limba română, în ,,Anuar de lingvistică şi istorie literară", Iaşi, 1968, p. 61 — 69. I Folclor din Oltenia şi Muntenia. Editura pentru literatură, voi. I, 1967.
Gâldi Ladislas, Les mots d'origine neogrecque en roumain ă Vepo-que des Phanariotes. Budapest, 1939.
Dorin Gămulescu, Elementele de origine sîrbocroată ale vocabularului dacoromân. Editura Academiei Republicii Socialiste România [Bucureşti] — Novinsko preduzece „Libertatea", Pan-cevo, 1974.
M. Gaster, Chrestomaţie română. Texte tipărite şi manuscrise (sec. XVI—XIX), dialectale şi populare, cu o introducere, gramatică şi un glosar româno-francez de... Voi. I: Introducere, gramatică, texte (1550-1710); voi. II: Texte (1710—1830). Dialectologie, literatură populară, glosar. Leipzig —Bucureşti, 1891.
Ion Gheţie, Dicţionar român-maghiar pentru şcoală şi privaţi. Român-magyar szâtâr. Budapest, 1896.
Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare. Editura Academiei
Republicii Socialiste România,  Bucureşti, 1975.
Gh. Gîrda, Bînatu-i fruncea, ed. a Il-a, Bucureşti [f.a.].
Gazeta literară, Organ săptămînal al Uniunii scriitorilor din
Republica Socialistă România. Bucureşti. Anul I (1954) ş.u.
Glosar dialectal Oltenia,  întocmit sub  conducerea  lui Boris
Cazacu... Editura Academiei, Bucureşti, 1967.
V. Arvinte, D.   Ursu, M. Bordeianu, Glosar   regional. Editura
Academiei [Bucureşti, 1961].
Gramatica limbii române. Voi. I—II. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Tiraj nou. Editura Academiei, Bucureşti, 1966. Al. Graur, Alte etimologii româneşti. Editura Academiei Republicii  Socialiste România,  Bucureşti, 1975. Al. Graur, Etimologii româneşti. Editura Academiei [Bucureşti], 1963.
Acad. Al. Graur, Nume de persoane. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1965.
Acad. Al. Graur, Prefixe cu rol de indicator, în LL XI (1966), p. 335-338.
Acad. Al. Graur, Studii de lingvistică generală, Editura Academiei  [Bucureşti], 1955.
Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române. Editura ştiinţifică, Bucureşti, i968.
Mauri ce Grevisse, Le bon usage. Grammaire fangaise avec des remarques sur la langue frangaise d'aujourd'hui. Neuvieme edi-tion revue. Gembloux—Paris, 1969.
GR. S. I-VII
GUILBERT-DUBOIS, P. I.
GUŢIA, E.
GUŢU ROMALO, C.
HATZFELD —
DARMESTETER HELIADE, O. I— II
HEM
HRISTEA, E. IF
ILR I—II
INF. BUC.
IORDAN, F. IORDAN, LRA IORDAN, LRC IORDAN, STIL. IORDAN, TOP. IORGA, L. I—II
IORGA, S. N. IORGOVICI, O.
î. O.
JAHRESBERICHT
LAROUSSE LB
LEUMANN- HOFMANN SZANTYR, L.G. I—II
LEX. REG. I— II
LIDDELL — SGOTT — JONES
Grai şi suflet. Revista Institutului de filologie şi folclor, publicată de Ovid Densusianu. Voi. I—VII, Bucureşti, 1924 — 1937. L. Guilbert et J. Dubois, Formation du systeme prefixai intensif en frangais moderne et contemporain, în ,,Le francais moderne", 1961, nr. 2, p. 87-111.
Ioan Guţia, Evolution et structure des composes negatifs roumains, în ,,Orbis" VI (1957), nr. 1, p. 157-167; nr. 2, p. 486-496. Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi). Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1972. D. A. Hatzfeld et A. Darmesteter, Dictionnaire general de la langue frangaise, Paris, 1920.
I. Heliade-Rădulescu, Opere. Tomul I—II. Ediţie critică, cu introducere, note şi variante de D. Popovici. Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, I: 1939; II: 1943. B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Tom. I şi II 1887 ; tom. III 1893. Stabilimentul grafic Socec şi Teclu, Bucureşti. Theodor Hristea, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
Indogermanische Forschungen. Zeitschrift fiir indogermanische Sprach- und Altertumskunde, Strassburg—Berlin, 1892 ş.u. Istoria limbii române. Volumul I: Limba latină, 1965; volumul II 1969. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti.
Informaţia Bucureştiului. Ziar al Comitetului municipal Bucureşti al PCR si al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Anul I (1954) ş.u.
Iorgu Iordan, Formaţii prefixate în româna actuală, în SCL XXI  (1970),  nr. 4,  p. 391-396.
Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a ,,greşelilor". [Ed.  a  II-a.]  Editura  Socec & Co,  Bucureşti [1947]. Iorgu Iordan, Limba română contemporană. Editura Ministerului învăţămîntului.   [Bucureşti] 1956.
Iorgu Iordan, Stilistica limbii române. Institutul de lingvistică română, Bucureşti, 1944.
Iorgu   Iordan,   Toponimia  românească.   Editura Academiei, Bucureşti, 1963.
N. Iorga,  Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688—1821). Voi. I— II. Editura  Minerva,   Bucureşti, 1901. N. Iorga, Scrisori de negustori. Bucureşti, 1925. Paul Iorgovici, Observaţii de limba rumânească... Tip. Crăiască Universitate, Buda, 1799.
îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie. Ediţia a IH-a. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1971.
Gustav Weigand, Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprache (Rumănisches Seminar) zu Leipzig.  Leipzig, lohann Ambrosius Barth. Voi. I-XXIX, 1894-1921. Grand Larousse encyclopedique en dix volumes. Librairie Larousse, Paris, 1960-1964.
Lesicon romanesc—latinesc — unguresc — nemţesc, care de mai mulţi autori, în cursul a trideci şi mai multor ani s-au lucrat, seu: Lexicon valachico —latino—hungarico—germanicum quodapluribus auctoribus decursu triginta et amplius annorum elaboratum est. Budae, 1825.
- Leumann— Hofmann — Szantyr, Lateinische Grammatik. Auf der Grundlage des Werkes von Friedrich Stolz und Joseph Hermann Schmalz. Erster Band: Laut- und Formenlehre, 1963; Zweiter Band: Syntax und Stilistik, 1965. Verlag C.H. Beck, Miinchen. Lexic regional I. Societatea de ştiinţe istorice şi filologice. Editura Academiei, 1960; II. Editura ştiinţifică, 1967. Bucureşti. H. G. Liddell, R. Scott, H. S. Jones, Greek-English Lexicon, New (ninth)  edition  completed.   Oxford, 1940.
315
314
LITTRE
LL
LM
LR
LRC I
LRC II
LTR1
LTR2
LUC. LUMEA
MAGAZIN MAG. IST. I-V
MALKIEL, G.
MARCHAND, E. W.
MAT. DIAL. I MAT. FOLK. I— II
MDE
MDM
MEYER-LIJBKE, G. II
MEYER-LUBKE - PIEL, G. F.
MIHĂESCU, INFL.
MIHĂILĂ, î.
MIKLOSICH
MIRAMBEL, G.
MIRAMBEL, L. G. MIŞAN, P. A.
NEGUL ICI
Emile Littre, Dictionnaire de la langue frangaise, I—VII, Galii-mard—Hachette, 1959.
Limbă şi literatură. Societatea de ştiinţe istorice şi filologice. Bucureşti, voi. I (1955) ş.u.
A. T. Laurian şi I. C. Massim, Dicţionariul limbei române. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Elaborat ca proiect. Noua Tipografie a laboratorilor români, Bucureşti. Tomu I (A-H), 1871 [în realitate: 1873]; tomu II (Colaboratori Iosef Hodoş şi G. Bariţiu: I-Z), 1876. Limba română. Institutul de lingvistică din Bucureşti. Editura Academiei, Bucureşti. Anul I (1952) ş.u. Georgeta Ciompec, Constantin Dominte, Valeria Guţu Romalo, Clement Mîrza, Emanuel Vasiliu, Limba română contemporană. Voi. I. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1974. I. Coteanu, A. Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Voi. II Vocabularul. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti [1975].
Lexiconul tehnic român. I—VII. Editura tehnică, Bucureşti, 1949-1955.
Lexiconul tehnic român. I—XVIII. Elaborare nouă. Editura tehnică, Bucureşti, 1957—1966.
Luceafărul. Revistă literară. Budapesta. Voi. I (1901) ş.u. Lumea. [Săptămînal de politică externă editat de Uniunea ziariştilor  din  Republica   Socialistă  România. Bucureşti, 1963 ş. u.]
Magazin. Revistă săptămînală editată de Frontul Unităţii Socialiste, 1, 1959 ş.u.
Magazin istoric pentru Dacia. Subt redacţia lui A. Treb. Laurian şi Nicol. Bălcescu. Tom. I—V. Bucureşti, Colegiul naţional, 1845-1847.
Yakow Malkiel, Genetic Analysis of Word Formation, în Current Trends in Linguistics edited by Thomas A. Sebeok, voi. III Theoretical foundations, Haga —Paris, 1966, p. 305 — 364. Hans Marchand, The Categories and Types of Present-Day En-glish Word-Formation. A Synchronic-Diachronic Approach. Otto Harrassowitz, Wiesbaden, 1960.
Materiale şi cercetări dialectale. I [Bucureşti], 1960. Materialuri folkloristice. Volumul I (Poesia poporană, partea I—II) — II.  Tipografia Corpului  didactic,   Bucureşti, 1900. Mic dicţionar enciclopedic. Editura enciclopedică română, Bucureşti, 1972.
A. Doljanski, Mic dicţionar muzical. Traducere din limba rusă de Rostislav Donici. Editura muzicală [Bucureşti], 1960. W. Meyer-Lubke, Grammaire des langues romanes. Traduction francaise par Auguste Doutrepont et Georges Doutrepont. Tome deuxieme: Morphologie. H. Welter, editeur, Paris, 1895. Historische Grammatik der franzosischen Sprache von W. Meyer-Lubke, zweiter Teii, Wortbildungslehre. Zweite, durchge-sehene und ergănzte Auflage von J. M. Piei. Cari Winter Universitătsverlag, Heidelberg, 1966.
H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române pînă în secolul   al  XV-lea. Editura Academiei, Bucureşti, 1966. G. Mihăilă, împrumuturile  vechi  sud-slave  în limba română. Editura Academiei, Bucureşti, 1960.
Fr. Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum. Guilelmus Braumueller, Vindobonae, 1865.
Andre* Mirambel, Grammaire du grec moderne. Librairie C. Klinck-sieck, Paris, 1949.
Andre Mirambel, La langue grecque moderne, Paris, 1959. Andrei Misan, Problema prefixelor „aspectuale" în limba română, în CL XVIII (1973), nr. 1, p. 101-110.
I. D. Negulici, Vocabular român de toate vorbele străbune reprimite pînă acum în limba română, şi toate cele ce sînt a se mau primi d-acum înainte, şi mai ales în ştiinţe. Tipografia Colegiului, Bucureşti, 1848.
novacoviciu, c. b. i- ii nyrop, g. iii ocheşeanu, p. omagiu iordan
omagiu rosetti
oxford
pann, p. a.
papahagi
pascu, c. pasca, gl.
petrovici, almăj
piscupescu, o:
plg 1-vii
pn po
polizu
pontbriant
protopopescu
prot.-pop.
psalt.
puşcariu
puşcariu, c. S. puşcariu, e.
puşcariu, l.r. I— II
puşchilă, d.
reichenkron, dak.
Emilian  Novacoviciu,   Cuvinte bănăţene adunate de   ... Tipografia Felix   Weiss,  Oraviţa, 1925.
Kr. Nyrop, Grammaire historique de la langue frangaise, voi. III, Copenhague—Leipzig—New York—Paris, 1908. Rodica Ocheşeanu, Prefixele superlative în limba română, în SMFC I,  p. 29- 50.
Omagiu lui Iorgu Iordan. Cu prilejul împlinirii a 70 de ani. Editura  Academiei [Bucureşti], 1958.
Omagiu lui Alexandru Rosetti. La 70 de ani. Editura Academiei, Bucureşti, 1965.
The Concise Oxford Dictionary of Current English. Fifth Edition. At the Clarendon Press, Oxford [1966].
Anton Pann, Pagini alese. Voi. I—II, E.S.P.L.A. [Bucureşti], 1953.
Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân, general şi etimologic. Ediţia a doua augmentată. Editura Academiei, Bucureşti, 1974.
Giorge Pascu, Despre cimilituri. Studiu filologic şi folcloric. Partea   I.   Bucureşti, 1911.
Ştefan Pasca, Glosar dialectal, alcătuit după material lexical cules de corespondenţi din diferite regiuni. (Academia Română. Memoriile Secţiunii literare. Seria III. Tom. IV. Mem. 3.) Cultura naţională, Bucureşti, 1928.
Emil Petrovici, Folklor din Valea Almâjului, în „Anuarul Arhivei de folklor", III (1935), p. 25-159.
Dohtorul Ştefan Vasilie Piscupescu, Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii omeneşti. Mijloace şi leacuri de ocrotirea şi de îndreptarea stricăciunilor. Tipografia de la Cişmea, Bucureşti, 1829. Probleme de lingvistică generală. Editura Academiei. Voi. I 1959 ; voi. II 1960; voi. III 1961 ; voi. IV 1962; voi. V 1967 ; voi. VI 1974; voi. VII 1977. [Bucureşti.]
Presa noastră. Revista Uniunii Ziariştilor din Republica Socialistă România. Bucureşti, 1, 1955 ş.u.
Palia de la Orăştie 1581— 1582. Text — Facsimile — Indice. Ediţie îngrijită de Viorica Pamfil. Editura Academiei. Bucureşti, 1968.
G. A. Polizu, Vocabular româno-german, compus şi întocmit cu privire la trebuinţele vieţei practice de înavuţit şi cores de G. Bariţ. Braşov, 1857.
Raoul de Pontbriant, Dicţionar româno-frances. Bucureşti—Got-tingen-Paris, 1862.
Emmanuel Protopopescu Pake, Nou dicţionar portativ. Bucureşti, 1870.
E. Protopopescu şi V. Popescu, Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă, co-prinzînd şi termeni ştienţifici şi literari. Volumul I— II. T. Teo-dorescu, Bucureşti, 1862.
Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte. Ediţiune critică de I. A. Candrea. Voi. II : Textul şi glosarele. Socec et Comp., Bucureşti, 1916. Dr. Sextil Puşcariu, Etymologisches Wcrlerbuch der rumănischen Sprache. I: Lateinisches Element, mit Beriicksichtigung aller romanischen Sprachen. C. Winter, Heidelberg, 1905. Sextil Puşcariu, Cercetări şi studii. Bucureşti, 1974. Sextil Puşcariu, Etudes delinquistique roumaine. Cluj — Bucureşti, 1937.
Sextil Puşcariu, Limba română, voi. I : Privire generală, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1940; voi. II : Rostirea, Editura Academiei, 1959. Bucureşti.
D. Puşchilă, Molitvenicul lui Dosoftei, în „Analele Academiei Române",  S. II, XXXVI,   MSL, Bucureşti, 1914. Giinter Reichenkron, Das Dakische (rekonstruiert aus dem Rumănischen). Heidelberg, 1966.
317
316
REW
RIEMANN— GOELZER, GR GR.
RIZESCU, P. N. Rj. IAZU R. L.
ROBERT
ROHLFS, G. III ROM. LIT.
ROSETTI- CAZACU- ONU, ILR I
ROSETTI, ILR
ROSETTI, L. D.
RRL
SCÎNTEIA SCL
SCRIBAN
SCURTU, T. î. SG I— III SILL I— II SLLF I— III SMFC I-VI
SOPHOCLES SPENCE, F. P. STAMATI
ŞĂINEANU ŞEZ.
ŞINCAI, î. ŞINCAI, O. I-IV TAMÂS
W. Meyer-Ltibke, Romanisches etymologisches Worterbuch. 3. vollstăndig neubearbeitete Auflage. Cari Winters Universităts-buchhandlung, Heidelberg, 1935.
, Othon Riemann — Henri Goelzer, Grammaire grecque complete, Librairie Armând Colin,  Paris, 1933.
I. Rizescu, Prefixe noi neproductive si puţin productive, în SMFC III, p. 3-26.
Rjecnik hrvatskoga Ui srpskoga jezika, Zagreb, voi. I 1880—1882 ş. u.
România liberă. Cotidianul Consiliului Naţional al Frontului
Unităţii  Socialiste,  Bucureşti,  1, (1944), ş. u.
Paul Robert, Dictionnaire alphabetique & analogique de la langue
frangaise (Petit Robert). Societe du Nouveau Littre [Paris],
1967.
Gerhard Rohlfs, Grammatica storica della lingua italiana e dei suoi dialetti. Sintassi e formazione delte parole. Giulio Einaudi editore [Torino], 1969.
România literară. Săptămînal de literatură si artă [Bucureşti], 1968 ş. u.
Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, voi. I: De la origini pînă la începutul secolului al XlX-lea. Editura Minerva, Bucureşti, 1971.
Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini pînă in secolul al XVII-lea, Editura pentru literatură [Bucureşti], 1968. Al. Rosetti, Limba descintecelor româneşti. Editura Minerva, Bucureşti, 1975.
Revue roumaine de linguistique. Bucarest, Tome I (1956) ş.u. Scînteia. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. [Bucureşti] 1944 ş. u.
Studii şi cercetări lingvistice. Institutul de lingvistică din Bucureşti. Editura Academiei, Bucureşti. Anul I (1950) ş.u. August Scriban, Dicţionarul limbii româneşti. (Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, neologizme, provincia-lizme.) Ediţiunea întîia. Institutul de arte grafice ,,Presa bună", Iaşi, 1939.'
Vasile Scurtu, Termenii de înrudire în limba română. Editura Academiei, Bucureşti, 1966.
Studii de gramatică. Voi. I 1956; voi. al II-iea 1957; voi. al
IlI-lea 1961. Editura Academiei [Bucureşti].
Studii de istoria limbii române literare. Secolul XIX. Voi. I—II.
Editura  pentru  literatură   [Bucureşti], 1969.
Studii de limbă literară şi filologie. Voi. 11969 ; voi. al Il-lea 1972 ;
voi.  al   IlI-lea  1974. Editura  Academiei, Bucureşti.
Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba
română. Voi. I 1959; voi. al Il-lea 1961 ; voi. al IlI-lea 1962 ;
voi. al IV-lea 1967; voi. al V-lea 1969; voi. al Vl-lea 1972.
E. A. Sophocles, Greek Lexicon of the Roman and Byzantine
Periods, Cambridge, Massachusetts, 1887.
N.C.W. Spence, What are the French Prefixes ? în „Revue de linguistique romane" XXXII (1968), p. 324-333. Pah. T. Stamati, Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. întîia ediciune. Tipografia Buciumului român, Iaşi, 1851.
Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române. A opta ediţiune. Revăzut şi adăogit la ediţia Vl-a. Ortografia Academiei române. Editura „Scrisul românesc" [Craiova, 1930]. Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Director Artur Gorovei. Fălticeni. An. I (1892) ş.u. G. Şincai, îndreptare câtră arithmetică. întîia parte... Tipariul seminariului, Blaj, 1785.
Gheorghe Şincai, Opere I— IV. Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967-1973.
Lajos Tamâs, Etymologisch-historisches Worterbuch der ungari-schen Elemente im Rumănischen (Unter Berucksichtigung der Mundartworter). Akademiai Kiado, Budapest, 1966.
TDRG
TEAHA, C. N. TEKAVClC, G. I. III TEODORE SCU, P. P. TODORAN, GL.
TOME SCU, GL.
TRIBUNA UDRESCU, GL.
URSU, T.
VAILLANT, V. S.
VAL IAN
VASILIU, D. C.
ZINGARELLI
ZRPh
Dr.   H. Tiktin,   Rumănisch-deutsches   Worterbuch (Dicţionar român-german).  Voi.   1 1903;   voi. II 1911; voi.   III 1924. Staatsdruckerei (Imprimeria statului), Bucureşti. Teofil Teaha, Graiul din Valea Crişului Negru. Editura Academiei [Bucureşti], 1961.
Pavao Tekavcic, Grammatica storica delVitaliano. Volume III: Lessico. Societâ editrice il Mulino, Bologna [1972]. G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române. Culegere de... Bucureşti, 1885.
Romulus Todoran, Mic glosar dialectal. Alcătuit după două manuscrise din Biblioteca centrală de la Blaj din 1887. «Cartea românească », Cluj, 1949.
Mircea Tomescu, Glosar din judeţul Olt. (Aspecte lingvistice şi folclorice din judeţul Olt II.) Tipografia „Tiparul Oltului", Slatina, 1944.
Tribuna. Săptămînal de cultură. Cluj. Anul I (1957) ş.u.
D. Udrescu, Glosar regional Argeş. Editura Academiei, Bucureşti,
1967.
N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1962.
Andre Vaillant, Manuel du vieux slave, Tome I: Grammaire. Seconde edition revue et augmentee. Paris, 1964. I. A. Valian [= Vaillant], Vocabular purtâreţ rumânesc-fran-ţozesc şi f ranţozesc-rumânesc, urmat de un mic vocabular de omonime. Tipografia lui Friderih Valbaum, Bucureşti, 1839. Laura Vasiliu, Derivarea cu sufixe şi prefixe în Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi din 1581, în SMFC I, p. 221—259. Nicola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana. Ed. X, Zanichelli (Bologna, 1970).
Zeitschrift fur romanische Philologie, herausgegeben von Dr. Gustav Grober. Halle. Voi. I (1876) ş. u.
318
319
INDICE1
A
AFIXE ŞI ELEMENTE DE COMPTOEEE2
a-j 7, 8, 10, 11, 14, 15, 20, 22, 25, 27, 30, 33-39, 45, 87, 88, 90, 209, 259, 269, 271, 275, 278, 279, 282, 283, 286, 292, 300, 302, 303, 305
a-2 8, 22, 34, 39, 43, 292
a-3 7, 20, 26, 27, 30, 34, 39-43, 45, 167, 266, 268, 274, 278, 281, 282, 283, 286, 292, 293, 301, 305
a- (protetic) 14
-a 124, 176, 229
-a- 284
ab- 7, 8, 22, 34, 39, 43-45, 269, 271, 278, 281,
286, 292, 302,  303, 305 abs- 43, 44, 45 a(d)- 37
ad- 20, 33, 34, 36, 38, 39, 44, 45, 87, 88 -al 113, 229
am- 8, 21, 45, 134, 135, 137, 209, 258 amţi- 13
an-± 20, 39, 40, 41, 42, 43, 45, 46, 167, 293
an-2 20, 39, 45
an-z 19, 20, 21, 45, 50
a/i-4 20, 45, 102, 103
an-5 7, 8, 20, 26, 30, 45, 134-143,209, 258,
279, 286, 302, 303, 305 ana- 7, 20, 26, 39, 40, 45-47, 61, 278, 280,
286, 301, 305 ană- 45, 47 and- 47, 50 andi- Al, 50, 303
ando- 47, 104, 106 andro- 184
ant- 47, 50, 292, 293 -ant 124
ante- 7, 8, 22, 27, 47-50, 53, 54, 191, 267,
268, 269, 273, 278, 279, 281, 286, 294, 302, 305
anti- 7, 8, 9, 12, 16, 20, 22, 26, 27, 30, 45, 47, 48, 49, 50-55, 180, 181, 201, 264, 268,
269, 272, 278, 279, 281, 282, 285, 286, 287, 292, 301, 303, 305
anii- 51
antr- 19, 21, 55, 143, 144, 145, 146, 147 antre- 7, 21, 26, 30, 55, 143-147, 278, 280,
287, 302, 303, 305 antri- 143 -antrop 14 antropo- 14 -antă 124 apar- 8, 29, 39 aph- 56
apo- 7, 13, 25, 27, 30, 55-57, 269, 278, 280,
287, 301, 305 apo- „apă'" 55 -ar 113, 229 arc- 57
archi- 57, 299 arci- 57 -are 87, 118 arfi- 57
1 Indicele cuprinde numai formanţii şi cuvintele româneşti.
2 S-au inclus aici şi unele segmente cu statut neprecizat (de exemplu, sunete protetice, segmente ca bo-, logo- etc). Diferitele variante şi compuse ale unui formant (afix sau element de compunere) sînt înregistrate separat. Prefixele (omonime) citate în corpul lucrării, după diverşi cercetători, fără indice numeric au fost încadrate în indice la prefixul care le corespunde în interpretarea noastră. Cifrele aldine indică paginile la care se găseşte monografia prefixului respectiv
321
arh- 57 -arh 14, 57 arhe- 58 arhe(o)- 57
arhi- 7, 9, 13, 14, 57-60, 271, 278, 279, 281,
287, 294, 301, 303, 305 arier- 13 arşi- bl -at 118 -atee 162 auto- 13 -av 157 avan- 13, 50 -âzz 160 baro- 120 tas- 13, 14 bez- 87, 88 £z- 13
-bil 124, 162, 165 bio- 52 6o- 15, 302 brahi- 250 c- 61, 62, 66 carfco- 123 ca/- 61
cata- 7, 26, 27, 46, 61-62, 269, 278, 280, 287,
301, 305 cată- 61, 62 cato- 61
că- 62, 63, 66, 245 câta- 61 wo- 64
cerco(n)- 62, 63, 64 cercu- 62, 64 cercu(m)- 21, 62, 63, 64 -etos 162 circom- 62, 64 circon- 62, 64
cz>c«77?- 7, 13, 20, 27, 62-64, 249, 269, 278,
279, 281, 287, 302, 303, 305 circun- 62, 64
cis- 7, 27, 30, 64-65, 247, 267, 278, 285,
287, 302, 305 -dude 304
co- (expresiv) 66, 67 co-j 20, 21, 22, 66, 68, 78, 79, 245, 267 co-2 7, 8, 15, 20, 22, 27, 30, 61, 62, 66-68, 78, 219, 245, 258, 270, 272, 278, 279, 283, 287, 302, 303, 305 co-9 20, 21, 68, 69, 292 codo- 19 corn- 21, 68, 69
con-± 19, 21, 68, 78, 259, 303 con-2 7, 20, 21, 27, 30, 68-71, 79, 205, 278,
279, 282, 283, 287, 292, 302, 303, 305 contr- 71, 72, 75
contra- 7, 8, 27, 28, 30, 31, 53, 71-77, 78, 80, 264, 266, 267, 268, 269, 272, 278, 279, 281, 287, 299, 302, 305 contră- 71, 72, 75, 78 contre- 72
contr o- 71, 72, 75, 78 cort ic o- 116 coto- 19 cotra- 72, 75 cotro- 19, 72, 75
cu- 7, 8, 10, 13, 18, 19, 20, 21, 22, 25, 26, 27, 28, 30, 66, 68, 70, 78-79, 80, 259, 270, 271, 278, 279, 287, 292, 300, 303, 305 cum- 68, 78, 79 cun- 21,  78, 80 cuntrâ- 71, 72, 75, 80 d- 16, 17, 80, 98, 99, 292 dactilo- 222 dă- 84 dăs- 21, 84
de-x 21, 80, 84, 85, 91, 93, 292, 303 de-2 7, 19, 22, 28, 30, 80, 81, 84-94, 266, 267,
276, 278, 287, 302, 303, 305 de-3 7, 8, 10, 11, 20, 22, 23, 80-83, 84, 90,
267, 269, 278, 283, 287,300, 302, 303, 305 d'e- 84 dej- 21, 84 dermo- 129
des- 7, 8, 13, 17, 19, 21, 25, 26, 27, 28, 30, 80, 81, 84-94, 96, 97, 98, 131, 137, 258, 259 266, 267, 268, 269, 275, 278, 279, 283, 287, 292, 299, 300, 303, 305 d'es- 21, 84 dest- 84, 92 destr- 8, 84, 92, 303 des- 21, 84
dez- 21, 84, 91, 93, 94, 131, 160, 258, 299, 303 di-x 14, 94, 97 di-2 14, 92, 94, 96 di- „doi" 14, 94
dia- 7, 13, 14, 21, 25, 26, 46, 94-96, 97,
269, 278, 280, 287, 301, 306 diâ- 94, 95 dico- 13 diho- 13 di(s)- 84
322
dzs- 7, 14, 21, 92, 94, 96-98, 266, 278, 287,
302, 306 dz*s- „dificil, anormal" 96 dzz- 96, 98
do- 7, 8, 9, 15, 17, 26, 27, 30, 80, 98-100,
256, 271, 279, 281, 288, 292, 301, 306 doliho- 250 -dox 176 -drom 176
e- 101, 108, 109, 110, 292 -e 229 ec- 1, 102
ecto- 7, 14, 21, 25, 26, 27, 101-102, 104,
105, 111, 272, 278, 288, 301, 306 ecto- „hecto-" 101 electro- 247 em- 8, 102, 103, 258
en- 7, 8, 20, 26, 27, 45, 102-103, 107, 155,
258, 268, 271, 278, 282, 288, 301, 306 end- 104
endo- 7, 19, 31, 47, 101, 104-106,111, 267,
271, 278, 280, 288, 301, 306 endon- 104, 106
ent- 104, 106, 124, 280 enter(o)- 176
ento- 7,19, 26,30,104-106,278, 288, 301, 306 -enţâ 124
ep- 106, 107, 292, 293 epen- 8, 258
epi- 7, 8, 26, 106-108, 131,258, 268, 273,
278, 279, 281, 288, 292, 301, 306 epi- 106
es-± 21, 108, 110 es-2 110, 111 -esc 162 eso- 110 ess- 110
estra- 108, 112, 114 -eş 162 -et 162
ex-± 7, 8, 9, 13, 19, 21, 22, 101, 108-110,137, 220, 264, 273, 278, 285, 288, 292, 298, 299, 302, 303, 306
ex-2 22, 108, 110
exo- 7, 22, 25, 26, 102, 104, 105, 108, 110-112,
272, 278, 280, 288, 301, 306 extr- 112
extra- 7, 8, 9, 12, 13, 14, 16, 19, 22, 28, 31, 57, 112-115, 129, 225, 269, 270, 271, 278, 281,282,285,286,288,299,302,303, 306
extro- 112, 115
ez- 108
-fag 52 fago- 116 fero- 88 -fii 14 filo- 14
fito- 6, 101, 105
fo- 15
fon(o)- 52
for- 8
-gramă 52
hecto- 101
helio- 176, 185
hidro- 182
hip- 115, 118, 119
hiper- 7, 9, 14, 21, 30, 31, 57, 115-118, 119, 120, 121, 122, 131, 269, 271, 274, 278, 283, 288,  301, 306
hipo- 7, 14, 21, 27, 28, 31, 115, 116, 117, 118-122, 131, 252, 263, 269, 273, 274, 275, 278, 283, 288, 299, 301, 306
hipo- „cal" 118
hyper- 21, 115, 118, 122, 299
hypo- 118, 119, 121, 122, 299
i-1 14, 122, 131, 133, 134, 292
z-2 21, 122, 134, 137, 292
z-3 21, 122, 123, 124, 125, 129, 292
z- (protetic) 14, 131
-ic 162
-ie 116, 124
-iereu 57
ig- 21, 122, 123, 124, 125, 126 ij- 122, 131
im-± 8, 21, 122, 123, 134, 135, 137, 209, 258 zm-221, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 299 in-x 7, 8, 19, 21, 22, 28, 87, 88, 122, 134-143,
205, 209, 258, 259, 268, 279, 288, 292,
302, 303, 306 zn-27, 8, 20, 21, 22, 25, 26, 30, 42, 122-127,
134, 143, 166, 168, 258, 266,  268, 278,
279, 281, 282, 283, 288, 292, 299, 302, 306 -in 229
infra- 7,  8, 13,  127-129, 263,  269, 273,
278, 288, 299, 302, 306 inter- 7, 12, 13, 16, 19, 129, 143-147, 278,
281, 282, 285, 286, 288, 294, 299, 302, 303,
306
intra- 7, 113, 127, 128, 129-130, 267, 271,
278, 280, 288, 302, 306 intro- 7, 13, 19, 30, 130, 148, 267, 268, 278,
280, 288, 302, 303, 306 -io(n) 185
iper- 21, 115, 117, 118, 131
323
tpt- 106, 108, 131 tpi- 106,
ipo- 118, 119, 120, 121, 122, 131 is- 14, 131, 132, 133, 134, 219, 302 -ism 116 iş- 131 -itate 124 -ită 104 -iu 185 -iune 124 -ii? 162
iz- 7, 8, 9, 14, 22, 25, 27, 28, 30, 122, 131-134, 219, 270, 278, 279, 281, 288, 292, 301,302, 306 -iza 124, 265 i- (protetic) 15 îm-t 21, 109, 122, 134, 136 îm-2 21, 122, 123, 126, 134 ln-1 7, 8, 9, 10, 11, 14, 15, 18, 19, 20, 21, 23, 25, 26, 27, 28, 30, 39, 45, 88, 88. 89, 90, 109,  122, 123,  134-143, 148, 155, 156, 160, 205, 259, 267, 268, 269, 271, 275, 278, 279, 283, 288, 292, 296, 298, 299, 300, 302, 303, 306 în-2 21, 122, 123, 126, 143, 283 într-2 8, 22, 143, 147, 148, 292, 293 tntr-z 22, 143, 292, 293 intră- 143, 146
Intre- 7, 8, 10, 11, 19, 22, 55, 129, 143-147,
279, 280, 289, 292, 302, 303, 306 întro- 130
întru- 7, 8, 10, 19, 22, 26, 30, 92, 130, 143, 147-149, 269, 278, 279, 289, 292, 302, 303, 306
juxta- 7, 8, 30, 149, 278, 289, 302, 306 laci(o)- 44 -logie 176 togo- 19
me-7, 26, 30, 150-151, 279, 282, 289, 302, 306 mes- 150 meso- 152
met- 151, 155, 258, 292 met- „metil" 151
meta- 7, 8, 26, 28, 31, 151-155, 177, 258
268, 269, 273, 278, 289, 292, 301, 306 metem- 8, 28, 151, 155, 258, 303 meten- 8, 28, 29, 151, 155, 258, 303 mez- 14, 150, 151, 263, 302 mez(o)- „de mijloc, mijlociu" 101, 150 micro- 250
mo- 15 mono- 13 moto-lb
n- 21, 134, 135, 155, 292 na- 134, 155, 156, 160, 166 nad- 7
nă-t 7, 8, 22, 26, 27, 155-161, 167, 169, 258,
269, 270, 278, 279, 283, 289, 306 nă-2 22, 155, 156, 160, 161, 166 năs- 8, 29, 157, 160 nătâ- 15
năz- 157, 160, 258, 303 ne-t 22, 155, 156, 160, 161, 167, 292 ne-27, 8, 9, 13, 17, 19, 22, 25, 26, 27, 28, 30, 43,  155,  156,  158,  160,   161-168, 169, 258, 259, 266, 268, 269, 277, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 285, 286, 289, 292, 294, 295, 298, 299, 301, 307 nea- 161, 169 nefro- 152
ni-i 22, 155, 156, 169 ni-2 22, 161, 166, 169, 294 -nic 162
770- 155, 156, 159, 166, 169 -nomie 52, 176
non- 7, 9, 13, 28,  169-170, 266, 278, 280,
281, 282, 285, 289, 299, 302, 307 o-t 7, 15, 26, 30, 170-172, 174, 270, 279, 289,
292, 301, 307 o-2 170, 172, 173, 174, 292 ob- 7, 170, 172-174, 278, 282, 289, 292, 299,
302, 307 obâr- 14 oc- 172, 299 -oc 157 -odie 176 of- 8, 172, 299 -oi 229
-0777777 176
oo foro- 176 op-172, 299 orto- 177, 178 -os 122, 162, 258 osmo- 176 osteo- 185, 222 ot- 170, 171, 174 -oză 181 p- 174, 186
pa- 18, 134, 174, 181, 186, 187 pad- 188, 189 pălim- 13 palin- 13
par-x 7, 8, 19, 25, 30, 39, 174-175, 279, 289, 302, 303, 307
par-z 174, 175, 179, 292
324
par- „părinte" 174
para- 7, 13, 14, 17, 22, 27, 28, 30, 31, 174, 17^-180, 268, 269, 270, 271, 273, 278, 282, 285, 289, 292, 301, 302, 303, 307
para- 175
parat- 176
pari- 174
pat- 188
-patie 120
pă- 67, 186, 187, 245 pe- 8, 10, 181, 192, 260 peli- 21, 184
pen- 7, 13, 26, 30, 181-182, 268, 273,278,
280, 289, 302, 307 per- 7, 8, 9, 19, 26, 28, 175, 182-183, 216,
258, 271, 273, 278, 282, 289, 302, 303, 307 pere- 184
peri- 7, 13, 21, 28, 30, 31, 57, 184-186,278,
283, 289, 301, 307 peri- (<rus.) 184
po-7, 18, 27, 67, 68, 134, 174, 181, 186-188, 245, 269, 271, 272, 279, 289, 301, 302, 303, 307
pod- 7, 25, 26, 30, 188 — 190, 192, 269, 278,
279, 289, 301, 307 -pod 52
poi- 7, 19, 20, 26, 30, 190, 269, 278, 279, 280,
290, 294, 300, 303, 307 post- 7, 8, 13, 19, 27, 48, 190-192,195,268,
273, 278, 279, 281, 290, 298, 302, 303, 307 pot- 188, 192 pră-t 21, 22, 192, 199 prâ-2 22, 192, 199
pre- 7, 8, 10, 11, 12, 19, 21, 22, 26, 27, 30, 50, 99, 175, 181, 183, 191, 192-198, 199, 224, 258, 259, 261, 268, 269, 271, 273, 278, 279, 283, 285, 290, 298, 300, 302, 303, 307
prea- 7, 9, 19, 22, 27, 28, 99, 192-198, 199, 271, 278, 279, 283, 290, 301, 307
preo- 22, 199, 200
preş- 8, 303
preter- 7
pri- 7, 22, 134, 192, 193, 196, 197, 199 pro-x 7, 22, 26, 27, 192, 197, 199-200, 201,
202, 256, 269, 271, 273, 279, 281, 290, 292, 301, 307
pro-2l, 8, 9, 12, 16, 22, 26, 30, 53, 152, 200-
203, 268, 273, 278, 279, 281, 282, 285; 286, 290, 292, 301, 302, 303, 307
r- 8, 203, 204, 209, 258, 292 ra- 8, 209
ram- 8, 28, 209, 258, 303 ran- 8, 28, 29, 209, 258, 303
ră-x 7, 19, 203-208, 210, 213, 214, 215, 271,
279, 290, 292, 300, 303, 307 t*g-2203, 204, 303 răj- 210
răs- 7, 8, 13, 17, 19, 21, 26, 27, 28, 30, 99, 131, 203, 207, 210-214, 219, 258, 259, 260, 268, 269, 271, 278, 279, 281, 283, 285, 289, 299, 301, 302, 303, 307
răs- 210
răz- 28, 131, 207, 210, 211, 212, 213, 214, 261,
295, 299 re-t 203, 204, 210, 214, 303 re-2 7, 8, 13, 17, 19, 23, 25, 26, 28, 29, 30, 87, 88, 137, 203-209, 210, 213, 214, 258, 259, 268, 278, 279, 290, 292, 298, 302, 303, 307
res-± 21, 209, 210, 214, 299 res-28, 209
retro- 7, 8, 9, 26, 214-215, 267, 269, 273,
278, 279, 290, 302, 308 rez- 210
Ti- 203, 204, 215
7777?- 8, 28, 209, 258, 303
rin- 8, 29, 209, 258, 303
rîs- 210
ros- 210
roş- 210
ruz- 210
s- 7, 8, 9, 14, 15, 19, 27, 67, 109, 131, 133, 209, 215-220, 224, 252, 258, 269, 271, 278, 279, 290, 292, 300, 302, 303, 308
să- 215, 216, 218, 220
sco- 8, 29, 258, 303
se- 7, 30, 220-221, 278, 280, 290, 302, 308 selen(o)- 36 si- 221, 222, 223 silvi- 247 silvo- 247
sim- 221, 222, 223 simil(i)- 6, 36
sin- 7, 14, 21, 221-223, 269, 278,290, 301, 30& sin- „sine" 221
sin(o)- „referitor la China" 221
sito- 56
so- 221
sono- 250
sopra- 223, 237
sper- 8, 29, 258, 303
spre- 7, 8, 10, 19, 20, 26, 30, 223-225, 236,
269, 279, 280, 290, 302, 303, 308 -stea 19
325
stomato- 185 stra^ 22, 225, 303 stra-2 22,112,114,225,303 str am- 225
stră- 7, 8, 9, 17, 19, 22, 27, 114, 218, 225-228, 244, 253, 258, 259, 261, 269, 278, 279, 290, 296, 300, 303, 308
stre- 225, 228 225, 228
si7- 88, 228, 229, 232, 233, 292
sub- 7, 8, 10, 20, 22, 28, 30, 31, 75, 87, 228-234, 243, 244, 263, 267, 268, 269, 271, 273, 278, 279, 290, 292, 299, 300, 302, 303, 308
sub- „dedesubt" 276
subt- 228,229,233,234
subter- 7
suc- 229
57ip- 228, 230, 233, 234, 299
super- 7, 8, 9, 13, 19, 28, 31, 234-237, 268,
269, 271, 272, 273, 278, 279, 281, 282, 291,
299, 302, 303, 308 super- 234 supr- 237, 292
supra- 7, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 28, 30, 31, 57, 223, 237-243, 244, 250, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273, 278, 279, 282, 285, 286, 291, 292, 299, 302, 303, 308
supra- 237,  240, 243
sup/- 228, 230, 233, 243
sur- 7, 19, 243-244, 269, 271, 272, 273, 278,
282, 291, 302, 303, 308 5775- 228, 229, 233, 244
577771- 299
stra- 225 ştram- 21, 225 şt(r)o- 225, 244
tă- 7, 26, 30, 68, 244-246, 270, 272, 279,
280, 291, 301, 302, 303, 308 te- 244, 245, 246 tete- 13 tea- 56 termo- 116 to- 244, 245, 246 -tomie 250 -tor 162, 165, 286
tra- 7, 19, 21, 22, 26, 30, 246-249, 278, 280, 291, 302, 303, 308
tran- 21
trans- 7, 12, 16, 19, 21, 27, 65, 114, 227, 246-249, 272, 278, 279, 285, 286, 291, 299, 302, 303, 308 tranz- 246, 249
tră- 7, 19, 26, 30, 246-249, 278, 279, 280,
291,  300,  303, 308 tre-1 246, 248, 249
tre-2l, 19, 30, 246-249, 278, 280, 291, 302,
303, 308 tri- 13, 246, 248, 249 -trofie 274 ţircon- 62, 64, 249 ţircum- 62, 63, 64, 249, 303 77- 170 -77- 284 ultr- 249, 292
ultra- 7, 8, 9,13, 28, 31, 57, 128, 227, 249-252,
269, 271, 278, 280, 291, 292, 302, 308 ultramicro- 250 ultrasono- 250
vă- 7, 26, 30, 252-253, 254, 269, 278, 279,
280, 291, 301, 308 văs- 253, 254
văz- 7, 26, 28, 30, 252, 253-254, 269, 278,
279,  280,  291,  301, 308 ve- 252, 253, 254 vel- 13 -verge 304
777- 13 vice- 13 viv(i)- 36 vîz- 253 770- 252 vos- 254
voz- 252, 253, 254
ypo- 118, 119, 121, 252, 299
z-x 8, 14, 15, 20, 131, 133, 215, 216, 217, 218,
219, 220, 252, 258, 292, 302 z-2 252,   254, 292 za- 20, 252, 254
ză- 7, 8, 20, 26, 27, 252, 254-256, 271, 278,
279, 291, 292, 301, 308 zăs- 8, 303 zi mo- 52
a 10,   33,   34,   35,   36, 37 281
abacterian 40 abaliena 44, 45, 264 abaliena(ţiune) 43, 44, 45 abarticular 43, 44, 45, 264, 275, 281
abate 10, 34, 43, 44, 45
abaxial 43, 44, 45
abdica 44, 275
abduce 43, 44, 45
abia 33
abiogeneză 40
abiologie 40
abiotic 40
abioză 40
abjudeca 43, 44, 45 abjura 43, 44, 45, 264 ablactare 44 ablega 43, 45 ablegat 43, 44 abnega 44
abnegaţie 43, 44, 45 abnormal  43,   44,   45, 265, 272
abocluzie   43,   44,   45, 265,
276, 281 aboral 43, 44, 45 aborda 11, 35, 36, 38 aborigen 44 aboţit 35 abrevia 36 abroga 44 abrupt 44, 45
B
CUVINTE1
abrutiza 36, 265 absciziune 43, 44, 45 abscrie 43, 44, 45, 264 absent 44
absoluţiune 43, 44, 45 absolvent 43 absorbi 43, 44, 45 absorbţie 45 absta 43, 44, 45 abstinent 43, 44 abstrage 43, 44, 45 absurd 4î
abţine 43, 44, 45, 264 aburca 43
abuz 43, 44, 45, 262 abzice 27, 43, 44, 45, 281 acalazie 40 acalculie 40 acalmie 35, 37 acardie 40 acarinate 40, 41 acasă 10, 12, 33 acatafazie 40 acatasiasie 42
acăţăra 15
acefal 41
acelular 40
acheros 42
achindie 33
achinezie 40, 41, 265
achiros 42
achita 35, 37, 39
acianopsie 40
aciclic 41
aclam 284 aclama 35, 38, 284 aclimatiza 35, 36, 38, 39 acloropsie 40 acolurie 40 acomoda 35, 283 acompania 36, 38 acont 35, 38
acoperi 34, 35, 38, 39, 140,
257, 301 acopie 40, 41 acorda 35, 36, 38 acosta 36, 38, 264 acotiledon 41, 42, 281, 282 acraniate 40 acranie 40, 41 acredita 35, 38
acrescămînt 34,  35,  36, 38,
283 acri 10, 276 acromatic 41, 42 acromaturie 40 acronic 40, 43 acufunda 15, 34, 38, 39 aculma 34, 35, 36, 38 acupla 35, 37 acurge 35 acurmeziş 35 acuza 275 adapta 35, 36, 38 adâpa 35, 36, 37 adăsta 37 adăuga 37
i Indicele cuprinde toate formaţiile prefixale menţionate în lucrare. Alte cuvinte (simple, derivate safcompuse), ca si grupurile de cuvinte si formele flexionare ale cuvintelor smt mre-gistrate numai atunci cînd se spune ceva despre ele.
326
327
42
adentaţie 40
adepreunâ 33
ades(eori) 33
adevăr 33, 276
adiaforezâ 40
adinamic 40, 41, 42
adinamie 41, 42
adineauri 33
ad joncţiune 34, 35
adjudeca 35, 38
adj ura 36
administra 35 admira 35, 36, 38, 39 admite 6 adnota 35, 37 adogmatio 40, 41 adogmatism 40, 41 adoz 34, 35, 36, 38, 39 adopta 35, 36, 38, 39 adorbiial 34, 35, 36, 39, 264 adormi 35, 36, 37, 39, 265,
292, 294 adormita 34, 36, 38, 39 adrenal 34, 35, 39 adscrie 27 adsorbi 35, 36, 38 adsorbţie 275
adsZraZ 34,  35,  36,   37, 39 aduce 35, 36, 37, 39 adulma 34, 35, 38 adulmeca 38 adumbră 36, 37 adumbri 35, 36, 37 aduna 35, 36, 37, 283 adupleca 34, 35, 36, 38 adurmita 39 «dyerfj 35, 36, 39 adi?ers 36
afabulaţie 35, 36, 38 afacere 35, 36, 38 afară 33 afazie 42 a/e&rfZ 40, 41 afeliu 56
afemeiat   35,   36,   38, 268,
283 afiliaţie 35 a/7/ia 36, 38 afirma 36 «fix 36
a/"2/?a 35, 36, 38, 39 tf/7a 37
afluent 35, 36, 38, 282 af/ux 35, 36, 262 afocal 34 afonie 42
a/Vazie 40, 41, 263 a frescă 33, 36 afrunta 38 afuma 11, 33 afumega 34, 36, 38 afund 33, 281, 282, 302 afunda 11 a furca 38 agâdui 39 aaâ/a 300 agenezie 40, 41 agenitalism 40, 41, 283 aazm&a 34, 36, 38, 39 aglandular 40 aglobulie 40, 41 aglomera 36 agi osie 41 agonadal 40, 41 agrafie 40, 41 agramat 42 agramat 42 agramaticalitate 43 agramatos 42 agranulocit 40, 41 agranulocitoză 40 aaraya 35, 36, 38, 265 aardi 27, 38, 39 agrămădi 34, 35, 38, 39 azcf 33 aidoma 33 azepia 37 aievea 33 ajunge 37 a justa 36, 37 aZazzr 34 alăcustă 35 alămiie 14, 15, 34 a/âpta  35,   36, 38 atazra 34, 38, 39 aZâtarz 33 aZduta 15, 34 aZe#a 36, 38 aZeoe 37, 80, 218 aZene 33 alerga 38 alergic 52 aZes 33
aleucemie 40, 41
r aleucocitoză 40 aZfafcer* 284 al icneală 36 alienie 40, 41 aZtym" 36 aZzmZ>a 34, 35
alimpit 34, 35, 36,  38, 283 aZzna 35, 36, 38 alingări 38 aZzma 36, 38, 265 aZzpz 35, 36, 38, 39, 264 aliteraţie 35, 36, 37 aZzsei! 276 alocuri 33
aluneca 34,  38, 39 alunga 33
alungit 35, 36, 38, 264 aluniza 34, 36 aZuzz 34, 35,36, 38,39 amagnetic 40 amainte 33 amarinizare 34, 35 amartiza 11 amathie 42 amăguli 34, 38, 39 I amănunt 33 amărât 35 amâsurai 34, 35, 38 ambarcader   135,   137, 138, 141
ambarcaţie 135, 137
ambranşament 137,  141, 143
amecanic 40
amenaja 37
american 276
amesteca 35, 36, 38, 39
amfibiu 13
amfipod 13
amiază 33, 160
amiazăzi 33
amic 276 amielinic 40 amigdalâ 36 amzjz 34, 38, 39 amimie 40, 41, 283 amz/?Ze 33, 302 amiotonie 40 amirosi 15, 34, 38, 39 amirui 34, 38, 39 amistui 34, 36, 38, 39 amitoză 40 amina 33
328
amînar 33 amnar 33 amnezie 21A
amoral 41, 42, 43, 265, 275,
276 amorf 41 amorfognozie 40 amorţi 35, 36, 38, 39, 275 amplasa  8,   135,   137, 138,
142 amuia 33 amiz/-a 33
amu/a 34, 36, 38, 39 amu/f  35, 36, 38, 39, 283, 301
anabaptism 46, 265 anabioză 40, 46 anabolism 46 anaciditate 40, 41 anaclinal 46, 264 anacronic 46, 280 anadrenalism 40 anaerob 42 anafază 46 anafilaxie 46 anaforâ 46, 47 anaforezâ 46
anafrodiziac 40, 41, 264, 293 anafrodizie 40 anafura 45 (a)nafură 47 anagenezâ 46, 263 anagramă 46
analfabet 41, 43, 281, 284 analgezic 40 analgezie 40, 292 analgezină 40 analgie 40 anălis 45 analiză 46 analog 46 anamneză 46, 275 anamorfism 46 anamorfoză 46 anaplastie 46 anapoda 45, 47 anasarcâ 47 anaseism 46, 262, 274 anastaltic 46 anastatic 46 anastigmatism 46, 280 anastrofă 46, 61, 264 anatomie 46, 47
anatoxinâ 40, 46, 276 anavenin 46, 47 anavirus 46 anazoturie 40, 41 ancadrament 137 ancefal 103 ancefalic 102, 103 andartic  50, 53 andipricon 54 andispasmaticâ 50 andocarp 104, 106 andosa  137,   141, 142; anecforie 40 anecoid 40 anelectrotonus 40 anencefalie 40, 41 aneozinofilie 40 anepifizie 40, 41 aneritropsie 40 anerosie 40, 41 aneuploid 40 aneurină 40 anevoie 33 anevsplahnos 42 angaja 137 anhidremie 40 anhidroză 40 anhidru 40 anhormonie 40, 41 aniconic 40, 41, 43 anihila 36 anton 40, 45, 46 anisometropie 40 anisostazie 40 anistoric 40, 41 anizotropie 40 anod 40, 45, 46 anolonom(ie) 40 anonichie 40 anonim 41, 42 anoptic 40
anorganic 40, 42, 167 anormal 41, 42, 43, 265,
271, 272 dnosZ 40 anosZ 40
anota 34, 36, 38 anovarie 40, 41 anovulaţie 40, 41 anoxibiotic 40 anoxibiozâ 40 antacid 50
antarctic 50, 52, 53, 54,
292
Antarctica 52 anZe 8
antearistotelic 47, 48 antebelic 6, 48
antebraţ 48, 49, 50, 263, 281 antecalcul 47, 48, 49, 50 antecalcula 47, 49 antecalculat 47, 50 antecalculaţie 47, 48 antecambrian 47, 49, 50 143 | antecamerâ 47, 48, 49, 50 antecapitalism 47, 48 antecapitalist 47, 48, 49 antecedent 272 antecedente 48 anteclimax 47
anteconştient 47,  48,  49, 50 antecorp 47, 48, 49 antecreştin 41, 48, 267 antecreuzet 47 Antecrist 47, 48, 49, 50 antecuirasă 47, 49 antedata  48,   49,   267, 273,
274, 281 antedata 49 antedeluvian 50 antedeviz 48, 49, 50 antediluvian 48, 49 antefanariot 47, 48, 49, 50 antefix 48 anteflexiune 48, 49 antefocar 48 antegardă 48, 49, 50 antehclix 48 antehipofiză 48 Antehîrs 47, 49, 50 Antehrîs 47, 49, 50 anteluptător 48, 49 antemăsurătoare 48 antemergător 48, 50 antemeridial 48 antemeridian 48, 49, 50 antemetic 50 antemuri 48, 49, 50 anienaţi 48
antenupţial  48,   49,   50, 51 antepat   48,   49, 50 antepenultim 48, 49, 281, 296 antepiaţă 48, 49 antepicior 48 antepileptic 50 264, 1 anteplanat 48
329
anteport 48, 49, 50 antepost 48, 49, 50 anteproiect 48, 49 antepune 48, 50 ante punere 48 antepus 48, 271, 274 antermit 50 anterotor 48, 49 antestator 48 antestatură 48 antestepă 48, 49 antetitlu 48, 49 antetren 48, 49 antetrupiţă 48, 49, 50 anteveni 48, 49, 50 antevenire 48 anteversie 48 antevorbitor 48, 49 antezid 48 anteziuâ 48, 49, 50 a/rti 55
antiacid 50, 51, 53, 54 antiadrenergic 51 antiaerian 54, 293 antiaglutinină 51 antialbuminat 51 anti alcoolic 52 antialergic 50, 51, 52 antiamerican 51, 275, 276 antianaţilaxie 51, 296 antianemic 51 antianexionist 51 antianofelian 51 antianticorpi 51 antiapoplectic 51, 54 antiarămire 51 antiaristocratic 51 antiartă 51, 53, 55, 266 antiastmatic 51, 54 antiaterogen 51 Antiatlas 52, 53, 285 antiatom 51 antiatomic 51, 293 antiauxocrome 51, 54 antibalansor 51, 54 Antibalcani 52, 285 antibenzopirină 51 antibiogramă 52 antibiotic 52 antiblastic 51 antiblenoragic 51, 54 antiboreal 51, 54 antiburghez 51
330
anticabinet 51, 53, 54 anticabra j 51 anticalcar 51 anticameră 49, 53, 54 anticanceros 51 anticanonic 51 anticapitalist 49, 51 anticar 52, 281, 282 anticarcinogen 51 anticataliză 51, 53, 54 anlicataral 51 anticatod 52, 53, 54 Anticaucaz 52 anticaustică 51 anticentru 51, 53, 54, 55 anticetogen 51 anticetogeneză 51 antichimic 51 anticiclon 52, 53 anticiumal 51, 52, 54 anticivic 51 anticivilizator 51 anticlerical 53 anticlinal 52 anticlor 51, 54 anticoagulant 51 anticodon 51 anticoeror 51 anticolageneză 51 anticolinergic 51 anticolinesterazic 51 anticolonialist 51 anti-Comintern 285 anticomplementar 51 anticomunism 51, 54 anticomunist 51 anticoncepţional 51 anticonformism 51 anticongelant 51 anticonvulsivant 51 anticorodal 51 anticorosiv 51 anticorp 49, 52, 277 anticorpi 52 anticrepuscul 51 anticresti i 51, 53, 54, 55 anticreştinesc 51 anticriptogamic 51 anticris 53 ' r
Anticrist 49, 52, 53 anticristianism 51 anticritică 51, 54 •
53, 55
anticurte 51, 53, 55 antidata 49, 51, 52, antidecapant 51 antideflagrantă 51 antidemocratic 51 antidepresiv 51 antiderapant 52, 54 antidiabet 51 antidiabetic 51 antidiabetogen 51 antidialectic 51 antidiareic 51 antidiazotat 51 antidifteric 51 antidifuzor 51
antidiluvian 49,  51,  53, 55 antidinatron 51 antidisuric 51 antidiuretic 51 antidiureză 51 antidominaniă 51 antidot 53 antidrog 51, 281 antidromic 51 antidumping 51, 53 antielectron 51 antiemetic 50, 51 antiemoroidal 51 antiendoioxină 51 antienzimă 50, 51 antiepileptic 51, 54 antiestetic 53 antiexaniemaiic 51 antifading 51, 52 antifag 53 antifaimac 53 antifascist 52, 53, 264 antifazat 51 antifebric 51 anti febril 51 antifebrină 51 antiferment 53, 54, 276 antiferoelectric 51 antif ei omagnetic 51 antifeudal 51 antifibrinolizină 51 antifilm 51, 55 antifilozofic 5l antifizic   51 ' antifiziologic 51 antif loculant 51 antifloghistic 54 antiflogistic 51, 54 •
antifolic 51 antifon 51 antifon1 51, 52, 53 antifon2' 52 antiformin(ă) 51 antifrază 53 anti fricţiune 51 antigaz 51,  52, 53 antigel 52 antigen 52 antiger 51, 5 antigerminativ 51 antiglobulină 51 antigonadotrofic 51 anti grecesc 51, 53 anti grizu 51 antigrizutos 51 antiguvernamental 53 antihalo 51 antihelmintic 51 antihemolizină 51 antihemoragic 51 antiheparină 51
antihistaminic 51
antihitlerist 51
Antihlrs 55
Antihirst 55
Antihîrţ 55
antiholeric 51
antihormon 51
Antihrist 49, 52, 53, 55,
antiimago 51
antiimperialist 292
antiincrustant 51
antiinductare 51
antiinducţie 51
antiinfecţios 50, 51, 52
antiinsulină 51
antiintelectualism 51
antiintelectualist 51
antiinvazină 51
antiisostatic 51
antiistorie 293
antiistorism 51, 54
antilmbâtrînitor   51, 53,
antijoc 51, 53, 55
anti junimism 51, 53, 54
antijunimist 51
antijurnal 51, 53, 55
antilatinism 55
antilatinist 51, 54
antilegal 51
antileucemic 51 antileucotoxină 51 Antiliban   52, 53 antiliberal 51 antilitic 51 antilocal 51
antilogaritm 52, 53, 54 antiluetic 51 antimalaric 51 antimason 51 antimaterialist 51, 54, 55 antimaterie 51 antimălurire 53, 54, 55 antimefitic 51
antimeridian 40,  52,  53, 55 antimetabolă 51 antimetabolit 51 antimilitarism 51, 52, 54 anti militari st 51 antiministerial 51 antimis 53 antimitotic 51 antimonarhic 53 antimoniu 52 antimoral 51 antimuncitorese 54, 55 antinatural 51 antinaţional 53 antinefretic 51 antineologismomanie 51 285 | antineutrino 51 antineutron 51, 52 antinevralgic 52, 53, 55 antinicotinic 51, 52 antinion 50 antinodal 51 antinomie 52 antinosologism 51 antinucleu 51 antiom 51, 54, 55 antioxigen 51 antipaludic 51 antipapă 51, 52, 53 antipapism 51 54 | antiparalel 53, 54 anti paralelogram 51 antiparazii 51 antiparazitar 51 anti parlamentar 51, 52 antiparticulă 51, 53, 54 antipartinic 53, 54 antipat 53 antipatic 52
antipatie 275 antipatriot 51 antipatriotic 51, 53 anti peri staltic 51, 53 antiperistaltism 51 antiperthit 51 anti pestilenţial 51, 54 antiplasmină 51 antipod 52, 54 antipoetic 51 antipol 51, 53 anti polară 51 antipolitic 51, 54, 275 antipopular 51, 52, 54 anti principale 51 anti progresist 51 anliproton 51 antiprotrombinâ 51 antipublic 51, 53, 55 antiputrid 51, 52, 54 antirabic  52, 53 antirahitic 51 antirasist 51 antiraţional 51 anti raţionali st 51 antirăzboinic 51, 53, 54, 55 antireligios 52, 53 antirenină 51 anti re publicau 51 anti reumatismal 51 anti revanşard 51 antirevizionist 51 antirevoluţionar 51, 272 antirezonant 51 antirezonanţă 51 antirisipâ 12 antiroman 51, 54, 55 antiscorbutic 51, 53, 54 antisecretor 51 antisemit 52, 53, 55 antiseptic  52, 54 anti ser 51 antisifilitic 51 antisimeiric 51, 53 antisimetrie 51, 264 antisocial 51, 52 antisocialist 51 antisolar 51 antisoporific 51 antisovietic 51 antispastic 51 antispazmotic 54 antispumant 51
331
antistatal 53, 54
antistatic 51
antiste 51, 55
antisubmarin 51
antisuţlu 51, 52
antişambră 54
antişerpuire 51
antişoc  51, 52, 53, 281, antitalent 51, 52, 53, 266 antitanc 52, 282 Antitaurus 52 antitermic 51, 52, 53 antitetanic 52 antiteză 52 antitific 52 antitireotrop 52 antitiroidian 52 antiton 52
antitoxinâ 52, 53, 54, 276 antitragus 52, 53 antitrinitar 53 antitripsină 52 antitrombinâ 52 antitromboplastină 52 antituberculos 52 antitusiv 52
antiţinţari 52, 54, 282
antiuman 50, 52
antiumanism 52
antiumanitar 52
antiunionist 52, 54, 55
antivenin 52
antiviaţâ 52, 54, 55
antivibrator 52 antivirus 52 antivitamine 52 anti voal 52 antivomitiv 52 anZz-X 12, 16 antizimic 52 antonim 50, 52 antonpannesc 279 a/îfmcZ 143, 144, 145, 146 antrepozit 143, 144 antrepriză 144
antresol 144,   145,   146, 280 antretoazâ 146 antricot 143, 146 anta/n 9, 26, 47 anuclear 40 amzZa 35, 36, 38 ÂmzZ nou 295
332
' anumâra 34, 36, 38, 39 anume 33 anurie 41 anuşcind 33 aorea 33 apaos 34 aparte 33 282 I aparţine 8, 39 apatrid 41 apdz 190 apâra 37
apărea 35, 36, 38 apdsa 35, 36, 38, 39 a pepsi e 40 apepsinie 40, 41 apercepe 34, 38, 39 aperiodic 40 apersonalizaţie 40 apes/z 34, 38, 39 ape/aZ 40, 42, 281, 283 apetale 40 apinealism 40, 41 apzpdz 15, 34, 38, 39 apirexie 40 aplacental 40, 41 aplastic 40
aplatiza 34, 35, 36, 265 apZeca 35, 36, 37, 39 apneumatoză 40 apocodeină  55,   56,   57, 262 apocopă 56 apocrenat 55, 56, 57 apocrine 56, 57 apocromat 55 apocromatic 55, 56, 280 apoa* 41 apodictic 56 apodoză 56
apoenzimâ 55, 56, 57 apoetic 40, 41, 43, 265, 276 apoferitină 55, 56 apoferment 55, 56, 265, 280 apofilit 55, 56 apofite 56, 57 apofizâ 56
apofonie 55, 56, 264 apoftegmă 57 apogalaxie 55, 56 apogamie 56 apogeu 56, 57, 275 apoz 33, 190
apojupiier 25, 55, 56, 57, 285 apolar 40, 41
apolaritate 40
apolitic 40, 41, 42, 265, 275, 285 apologie 56, 57 apomagmatic 55, 56, 57 apometru 55 apomorfinâ 55, 56, 57 aponevroză 55, 56 apoplexie 56 aposafranină 56, 57 aposaturn 56,  57,  264, 275, 285
apoşi ti e 56, 57 a posti Ib 56 apostol 56 apostrofă 55, 57 apotemă 55 apoteoză 56, 57 apouranus 56, 57, 285 apozimază 56, 57 apoziţie 35, 36, 38 a pragmatism 40, 41 apravăţ 33 apraxie 40, 42 aprecia 21 o apreţia 34, 38 apre/zzz 36, 38 apriimi 34, 38 aprinde 37, 39 aprînz 33 aproape 33 aproba 36 apropia 37 apropria 35, 36, 38 aprosexie 40 aprovare 34, 39 aproviziona 35, 36, 37, 39 aproxima 35, 38 aproximaţii 39 a prozodie 40, 41 aprumuta 34 apu/?e 37
apuniament 35, 36, 281 apuntare 34, 35, 36, 281 apupare 34, 35, 36, 39 apzz/z 34, 36, 38, 39 arar(eori) 33 arazna 33 arâduce 35, 36, 38 arcangel 57 archidiacon 57 archiduce 57 archipăstor 57 archizograv 58, 60
arcipeleag 57 ararea 38 ateflexie 40 arfimandrit 57 arhanghel 57, 59, 60 arheologie 57 arhetip 57
arhiaglomerat 58, 59, 60 arhicancelar 58, 59, 60 arhicunoscut 58, 60, 262, 272, 292
arhidiacon 58, 59, 60, 262 arhidieces 60 arhidieceză 58, 59 arhidioceză 58, 59 arhidobitoc 58, 60 arhiduce 58, 59 arhidux(ul) 59, 60 arhiepiscop 58, 59,
281, 293 arhierarh 57, 58, 59, arhierăii 58
arhiereu 6, 57, 58, 59, 60 arhifonem 58, 59 arhigrindă 58, 60 arhi(i)atros 59 arhiinteresani 58, 60
60, 108,
60
arhilncărcat 58, 59, 60 arhiindesat 293 arhiliberal 58, 60 arhimandrit 59 arhimedic 58, 59, 60 arhimicete 58 arhimilionar 58, 59 arhimitropolit 58, 60 arhinebun 58, 59, 60 arhiobscur 293
arhiomorî 58, 59, 60, 281
arhipăstor 58, 60
arhi-păstor 297
arhipelag 59
arhiplictisi 58
arhi plictisit 58, 60
arhiplin 53, 59, 60, 263, 281
arhipopulat 58, 60
arhipovăţuitoriu 58,  60, 297
arhipresbiter 58, 59
arhipresviter 59, 60
arhiprinţ 58, 60
arhipungaş 58, 60
arhireacţionar 58, 60
arhisătura 58
arhi semnificativ 58, 59, 60 arhisinagogă 58, 59, 60 arhistrateg 58, 60 arhistratig 60
arhistrăbun 58,   59,   60, 264 arhistupid 58, 60 arhişiret 58, 60 arhitect 59 arhitravă 59 arhiutilizat 58, 60 arhivoltă 58 arhizgîrcit 58, 60 ariergardă 13 arinencefalie 40 aritmie 41, 276 arşipelag 57 asacrie 40, 41 ascruma 35, 36, 38, 39 ascunde 44, 301 ascuns 45 asezz/z 37, 301 aseară 33 aseea 38 aseismic 40 aseleniza 36 asemălui 36, 38 ase/nana 36, 38, 39 asemui 38
asentiment 35,  36,  264, 275 aseptic 41 aserzu 35, 38 asezona 35 as feric 40, 41 as/m/z 36, 38, 39 asz'tfzzra 35, 38, 38, 39 asigurare 39 asilabie 40, 41 asimbolie 40, 41 asimetric 43 asimetrie 41, 42 asimila 6, 36 asimptomatic 40 aszm/z 35, 36, 38, 39 asinelitism 40 asincron 40 asincronic 40 asincronism 40 asinergie 40 asista 7 asistolie 40 aszZd 33 asmuţi 37
asocia 38 asolament 35 asonantă 41 asorz 33 asorta 36, 37 aso/za 35, 36 aspermatic 40, 42 aspermatism 40 aspermie 40 aspzc 34 aspira 36
aspuma 35, 36, 37 as/a 35, 36 astatic 40 astăura 33
as/dz;z 35, 36, 38, 39 asteatozâ 40 astimpăra 36, 37, 218 astrăina 11,  12, 35, 38, astremitate 38 astringent 35 astringător 35 astringe 35, 38, 39 astrofic 40
asZzzpa 35, 36, 38, 39, 265 aszzcZa 36, 37 asudoare 36 asumuţa 35, 36, 38 asuna 34, 35, 38 asunătoare 35 asunet 35
aszzpra 237, 240, 241 asupraveni 240 asupra 240 asupră-luare 240 aszzrzz 35, 36, 38, 39 aşeza 37 aştepta 37, 300 aşterne 37 ataxie 40 atăgîrţa 35, 38 ateism 6, 41 atematic 40 atemporal 40 atemporalitate 40 aZe/iZa 36 atermic 40, 41
aZznae 300
atipie 40
atireoză 40, 41
atiroidism 40
atirna 35 i atocma 33
39
333
aton 41, 273, 281, 282
atonă 282
atone 282
atoni 282
atonic 42
atonie 41, 42
atoxic 40
a/raoe 36, 38
atrista 35, 36, 38, 39
atrofie 274
atunci 33
a/ine 38, 39
a/z/?/i 35, 38, 39
aţîţa 301
aizZ/na 35, 36, 38, 39
auneori 33
aurma 34
aurmă 14, 34
avalma 33
avangardă 13, 50 avanport 50 avanpost 13, 50 avanscenă 13 avecernie33 avecina 35, 38, 39 aye/iZ 35, 38 auers 36
aversiune 43, 44 avertebrat 42, 43 avirulent 40, 41 ayitaZ 40, 41, 43 avitaminoză 274 ai?£i?ct 36
apta/a 35, 36, 38, 39, 283 azw&i 35, 38 azpîr/i 15, 34, 38, 39
bacteriofag 52 forte 304 &d/rim* 140, 142 bobirnâ 15 bobleagâ 15 boblenchi 15 Bobotează 187 feoclrn 15, 302
fofld/i 140
&oZndt?£ 27, 140
bostea 19
fczicd 6
£un 18
Cocorii 66, 67, 68 ca/d 6, 218 cam 267 ca nealtădată 19 ca nealtul 19 ca nelumea 19 carpatic 11 Car pali 11 catabioză 61 catabolism 61 catacaustică 61, 62 cataclinal 61 cataclism 62 catadicsi 62 catadioptric 61 catafilaxie 61 cataforezâ 61 catagenezâ 61 catagrad 61 catagrafie 61, 62 catalecte 61 catalepsie 61 cataliză 61 catalog 61, 62 catalog 61, 62 catamneză 61, 275 catamorfism 61 catapeteasmă 62 catâplasmă 61 catâplasmă 61, 62 cataplazie 61 cataseism 61, 262, 274 catastif 61, 62 catastihul, 62 catastrofă 61, 62 catatermal 61, 280 catatermograf 61 catatermometru 61 catavaloare 61 catazonă 61, 62, 280 cation 61 catodic 61 catometru 61
cd/mi  66,   67,   68, 245,
cărunţi 27, 142
câtastiv 61
câ/rc 75
ceda 6, 284
cercoferinţă 63, 64 cerconstanţe 63 cercuferenţă 63 cercuferinţă 64 cercumpregiurime 64
272
cercumscris 64 cercumstanţie 63 cercumstare 64 cercuscrie 64 cercustare 64 circomferenţă 64 circomferinţă 62 circonferinţă 64 circonscrie 62, 64 cir constanţă 64 circonstare 64 circumanal 64 circumcide 6 circumcizie 63, 273, 274 circumcluzie 63 circumducere 63, 64 circumferenţâ 63 cimcumferinţă 62, 63 circumflex 63 circumlocuţie 63, 273, 281 circumlunar 63, 271, 281 circumnavigaţie 63 circumnutaţie 63 circumoral 63 circumpolar 63, 264 circumpregiurime 64 circumscrie 62, 63, 64, 265, 270,
274, 281, 294 circumscripţie 63 circumscris 64 circumsolar 63 circumspect 63 circumstanţă 63, 64 circumstare 64 circumterestru 63, 271 i circumvalaliune 63 circumveni 64 circumvoluţie 63 circunstanţii 63 ci 5 65 cisalfa 65
cisalpin 64, 65, 263 cisbutenă 64, 65 ciscarpati   64, 65 cisdanubian 64, 65, 275 cisdecalină 64, 65, 256 Cisiordania 64, 65, 281, 285 Cis&ei 285
Cisleitania 64, 65
cisnistrian 64, 65
cispadan 64, 65
cispentenă 64, 65
334
cisrenan 64, 65 cisvestitism 65 cirjd 15 cirmui 171 cf/ răspoate 19 clama 284 clamez 284 clanţă 15 coabita 69, 70 coachizitor 68 coacţiune 68, 69 coacuzat 69 coadjura 68 coaduna 27
coasociat 69, 265 coatingătoare 70
coautor 69, 293, 295
co-autor 297
coaxial 68, 69
cobiltău 66
€oMZ/i 66, 68
cobîltoc 66
cobîlţăi 67
,€oZ>orî 66, 68
cocăstea 19
cociump 66, 68
cocînjeu 66, 67
cocîrja 15, 66, 67
«cocîrZd 67
cocîrni 66, 67
coclanţă 15, 66, 67
coclete 15
cocoşa 15, 67
cocreditor 68
<?orfa//> 19
codebitor 69
codeţinător 68
codevâlmăşie 25,   69,  70, 71
codirector 68.
codobatură 19
codoberc 19
codobîţă 19
codoiţă 19
codomelc 19
coechipier 69
coenzimă 68, 69
coexista 69, 275, 292, 293
coferment 68, 71
*ofi>?/i 66, Ş8, 283
«o/Ve/i 245
co/7esi 66, 67, 68, 79, 245 cofleşniţă 66 <co/zîZ/z 66, 68
co/Vi 6 66, 67 coincide 6 coinculpat 68 cointeresa 69 cointeresat 293 coînţelege 68, 69, 71 colabora 69, 70 colateral 71 coliniar 68, 69 colistier 282 cologaritm 71, 264 combate 24, 69, 70 combina 69 comembru 68, 70, 71 comesean 69 comeseriaş 68 comi/e 6, 69 corni zer aţie 68 comînda 78, 79, 246, 300 comînji 66, 67, 68, 79, comoştenitor 68, 71, 272 compara 68 compatriot 71, 272 compărtaş 68 compătimi 71 complace 284 complăcea 69, 70, 284 composesiune 68 comprima 69, 70 compromite 6, 69 compune 69, 70 comultiplu 68 conapăsa 68, 70, 79 conatingâtoare 70 conaţiona 69, 282 concede 6, 284 concentra 69, 283 concentric 69, 283 concetăţean 69, 70 conchema 68, 70, 71 conclude 6 concrede 70, 71 concrescenţă 69 concurge 69, 70 condensa 69, 70, 71 condescinde 260 conduce 69 confederaţie 71 configura 70 confirma 275 confrate 69, 277
215
confrunta 69 confunda 68 congeminaţie 68 congenial 68 conglăsui 70, 71 congratula 68 conjura 69
conjudeţean 68, 69,  70, 282
conlocui 69, 70, 71
conlocutor 271
conlucra 69, 265, 294
conrupe 68
consătean 69, 70, 71
conscrie 68
conscripţie 69
consecantă 70
consemna 69, 70
consens 69, 70
consfătui 69, 71
consfinţi 70
consimţi 24, 69, 70, 71 consista 7 conslujitor 68 consolida 69, 70, 273, 283 consolidare 70 co/?5o/ 68, 70, 71 consta 284 constelaţie 69 constringenţă 68 constvinge 70 consubstanţial 68 conşcolar 70 conştiinţă 69, 70, 71 contemporan 69 conteni 79 co/7/exZ 69, 264 contopi 70, 71 contovaroşie 68, 69 con/ra 75, 200 contraac 72, 74 contraacuzaţie 73, 74 contra-acuzaţii 298 contraadevăr 71, 72, 76, 77 contraafirmare 72 contraalee 72, 73, 74, 76, 264 contraalizee 72, 74 contraalizeu 72, 76, 264, 276 contraalt 71, 76 contraamiral 71, 73, 75, 263, 292
contraanaliză 72, 73, 74 contraanchetă 72, 74 contraapel 72, 74
335
contraarcaiură 72 contraargument 72, 74, 76, 77 contraatac 73, 74, 76, 77 contraataca 73 contrabaghetâ 72 contrabalansa 73, 74 contrabanchetă 72, 74 contrabandă 71, 72, 73 contrabaraj 72, 74, 76, 77 contrabas 73, 74, 76 contrabaterie 72, 74 contrabâtâtor 72, 74, 76, 77 contrabilet 72
contrabombardare 72, 74, 76 contrabonţ 11 contrabulină 72 contrabuterolă 72 contracalibru 72 contracandidat 74, 76 contracarlingă 72, 74 contracauţie 72 ccontracauţiune 72 contracăpuitoare 72 contracâpjiitor 72, 77 contracheie 72 cont rac hi lă 72, 74, 264 contrachitanţâ 72, 74, 77 contracivadieră 72, 74 contraclapă 72, 74, 264 contracoastâ 72, 74, 77 contracroşet 72
contracumpâni 72, 73, 74, 76, 77
contracurbâ 72, 74 contracurent 74 contracurge 72, 73, 74, 77 contradans 71, 72, 74 contradanţă 11 contradeclaraţi e 72 contradevâr 71, 72, 75 contradiagonală 72, 74 contradicâlui 11 contradictor 11 contradictoriu 72 contradicţie 73 contradistorsiune 72 contradovadă 72, 76, 77 contraelectromotoare   72, 73, 74
contraepolet 72, 75, 76 contraepoletâ 12
contraescarpă 72 contraetambou 72 contraetimologie 72, 76, 77 contraetravâ 72, 74 contraexpertizâ 17, 73, 74 contraexpoziţie 72 contraextensiune 72 contraextrudare 12 contraface 73, 76, 77, 292 contrafagot 74 contrafason 72, 73 contra făcător 73 contra făptui re 72, 77 contrafier 72, 74, 77 contra fineţe 12 contrafişâ 12 contrafoc 72, 74 contrafort 76 contrafugâ 72, 76 contrafungâ 72 contragaj 12 contragarant 12 contragardă 12 contragredient 73 contragredienţă 73 contragreutate 74, 76, 77 contragrifâ 12 contrahaşură 72, 74 contraincizie 12 contraindica 73, 74 contraindicat 73, 293 contraindicaţie 73 contrainsular 73 contraiscăli 76 contraîncercare 72, 74, 77 contralateral 71, 72, 73, 281 contralaţ  72, 77 contraloviturâ 74, 76, 77 contraltâ 71, 73, 75, 76 contralto 71, 74, 75, 76 contramaistru 75, 77 contramanda 73 contramanifestaţie 74 contramanivelă 72, 264 contramarcă 73, 74, 77 contramaree 72 contramarş 74 cont rămasuri 72, 285 contramelc 72, 76, 77 contramină 74, 76 contramiral 71, 75, 292 contr*amiral 71 contranotă 12
contranutaţie 72, 74 coniraoctavă 72, 74, 76 contraofensivă 72, 74 contraofertă 72, 76 contraopoziţiune 12 contraordin 73, 266 contraotravâ  72,  74,   76, 77 contrapagină 74, 76, 77, 264 contra pantă 264 contra papă 72, 74, 76 contraparalelcgram 72, 75, 266
contrapartidă 72,  74,  76, 77 contra part iu 73 contrapelaţie 71, 75, 77 contra pil astru 12 contrapiuliţă 12 contraplacaj 72, 74 contrapoliţâ 12 contra poliţie 12 contrapond 73 contrapondere 72, 74 contra poziţie 12 contra pre găti re 72, 77 contra presiune 12 contraprobă 12, 74, 76 contra proiect 74 contra promisiune   72, 74, 264
contrapropunere 73, 74
contrapunct 73, 74, 76
contra puneţi e 73
contrapune 72, 73, 77
contrapuntist 11
contra pus 11
contrarandă 72, 74, 76
contrarăspuns 72, 77
contrareacţiune 72, 74 contr ar ecepţie 72, 74 contrareformă 74 contrarevizie 12, IA contrarevoluţie 73, 74 contrarevoluţionar 212 contra revoluţionară 299 contrarezervor 72, 77 contrarondâ 72, 74 contrarotative 72, 74, 76 contrasalut 72, 74, 76 contrasăgeată 72, 77 contraschimb 73, 77 contrascotâ 73, 76 contrascris 11
contrasemna 73,  76, 77, 264
r
contrasemnai 73, 74 contrasemnatar 73 contrasemnătură 73, 74 contrasens 73, 74 contraserviciu 73, 74, 77 contrasigna 73, 76 contraşignatar 73
contraspion 73, 76
contraspionaj 73, 74
contrasubiect 73, 74, 76, 77
contraşinâ IA
contratemă 73, 74
contraterasă 73, 74, 264
contraţijâ 73
contratimp 73, 74, 264, 281 contratip 73, 74 contratipar 73, 74 contratipare 73 contratipie 73 contratorpilor IA, 264 contlatracţiune 73
contratragere 73
contraireaptă 73
contratrecere 73,  74,  76, 77
contravalaţie 73
contravalaţiune 73
contravaloare 74
contravariant 73
contravarianţă 73
contraveni 73
contravenin 73, 76, 77
contravenţie 73
contraverificare 73, 74
contr averi ficator 73
contraveritate 76
contraverticală 73
contravizită 73, 265
contravîntuire 73, 76, 77, 273, 281
contravinturi 73, 77 contravorbire 11 contrazice 72, 73, 74, 76, 77, 281
contrazid 73, 74, 77 contrădanţ 72, 75 contradanţă 12 contrebandier 12 contredanţ 12 contre-jour 12 controbond 71, 72, 75 controbont 71 controbonţ 71
controdanţ 71, 75 controlatei al 71, 75, 76 controversă 11, 73, 75 controversie 11 conţine 70, 71 conveni 68, 69, 71, 284, convergent 69 convieţui 69, 275 cdnvieţuiesc 294 cdnvirstnic 68 convocat 70 convorbi 69, 70, 72 convremelnic 69 coopta 69, 71, 284, 293 copaiticipare 69 copărtaş 68, 69, 70 coperaţie 293 copleşi 67, 79 copolimeiizare 69, 71 coprincipe 69 coprinde 78, 79 coproprietar 69 copta 293 coraport 70 coredactor 70 coreferat 70 coregent 69 co-regent 297 coregizor 69 corelaţie 69 coreligionar 69, 281 coroia 67 corupe 68 cosinus 71 coşi 171 cotangentă 70 cotăietoare 70 coizYsd 66, 68 cotomelc 19 cotradanţ 72, 75 cotreanţă 66, 68 cotrobăi 79 cotroboantă 12 cotrobond 12 cotrobont 72, 75 cotrobonţ 12 cotrodanţ 72, 75 cotrohai 19 cotrohart 19 cotrohir 19 cot roită 19 cotropi 66, 67, 79 cotrov 79
303
336
cotutelă 69 covalenţă 69, 71 coyci 67 covînzător 69 covîrni 67
coyî/şi 27, 66, 67, 68 covîrşoc 66 covoia 15, 67 covriga 15, 69 cremeni 140, 142 cu 10, 67 cuceri 78
cufringe 18, 66, 78, 79 cufunda 68, 78 cufuri 79 cuZco; 79 cuZe#e 78, 79 cumătră 79 cumătiu 79 cumineca 79 cuminte 10, 78 cumînda 78 cumnat 78, 79 cumpăr 294 cumpăra 68, 79 cumpărţele 78 cumpăt 79 cumpli 79 cuncorn 79 cunoaşte 79 cunteni 79 cuntrăzicăţiv 12 cuntrăzice 72, 75 cununa 138 cupZa 276 cu prima 70, 79 cuprinde  78,   79,   264, 292, 294
curâspunzător 79 cure 7, 284 cu/^e 7, 284 ciiscm 7, 79, 294 *cusocru 79 cusia 78, 79, 284 cusunâţiv 79 cutreiera 18, 78 cutremura 78, 262 cuirop 79 cutropi 79 *cuţinea 79 cuţinere 70, 79 cuyc/îi 10, 68, 78, 303 curtai 79
337
da 6, 284
d-afla 17
dalb 16, 17
dalbeş 16
dalbi neţ 16
daleu 16
d-ajunge 17
dapd/- 6, 91
da peri 91
darginţel 16
d-arunca 17
dau 6, 284
d-auleu 16
tfaureZ 16, 17
dauriu 16
daurz*/ 16, 17
d-avea 17
dd 17
dâduz 284
dădusem 284
aa/Mc 16
aa/fo'o/- 16
dăpăra 84, 91
dăspomila 88
aauZZ 16, 17
de 10, 11, 16, 17, 80,
deaccentuare 86, 87
de-acolo 294
deambulatoriu 81
deasupra 237, 241
de-atunci 294
debandadă 87, 89
debarca 89, 267, 274
debavura 86
debazificaie 86
debenzolare 86, 93
debloca 89, 93
deborda 11, 81, 83, 89
debridare 86
debuclare 86
deburare 86
debutanizare 86
decadraj 86, 87
decaZc 10, 80, 81, 82, 83,
decalcifia 93
decalibra 87; 89, 93
decalvant 81
decalvaţie 81
decanulare 86, 93
decapita 91
decapota 93
decapsula 86
338
decapsulare 86 decapsulator 86 decapsulaţie 86 decarbonatare 86 decarbonizare 86 decarboxilare 86 decarbura 91, 93 decartelizare 86 decădea 81, 82, decăli 94 decălire 86, 93, deceda 82, 83 decentrare 86 decerebrare 88 decide 6
deciocăla 84, 88 declama 81, 82, declasa 80, 93 declimata 86 declina 81 declorizare 86 decoafa 86 decoagulare 86 decoda 86 decodaj 86 decofra 88 81, 93 | rfeco/a g6
decolaj 86 decolator 86 decoletaie 86 decolonizare 86 decolora 83, 91, decolorant 92 decomanda 89, 266 decompensa 86 decompensaiie 86 decompoziţie 86, 87 decomprimare 86 decompune 92 deconecta 89, 93 decongela 89 deconsilia 86, 89 deconsolida 86 deconta 83 270 | decontamina 86 decontracturare 86 decopia 81, 82, 83 decorelare 86 decorporare 86 decortica 88 decositorire 86, 93 decrescendo 87   •  . ♦ decroma 86
83
94
91 83
92, 266
decupa 81, 83 decupla 89, 93, 266 decupra 86 decura 81, 82 decurarizare 86 decurge 81, 82, 83, 262 decuscuta 89 decuspidare 86, 89 decuvaj 89 deda 81, 83 dedentiţie 86, 87 dedzca 264, 275 dediferenţiere 86, 87 dedolomitizare 86, 93
dedubla 81, 82,	83
deduce 81, 82,	83
dedulci 11, 80,	81, 302
deduriza 86, 87	
deetanizare 86	
defăima 90	
de/aZca 81	
de favoare 93	
defazaj 86, 87	
defăima 87, 90,	91
defeminiza 86	
defenolare 86	
defensiv 88	
de/Vz 6	
deferiza 88	
defibrilare 86	
defibrilator 86	
defibrinare 86	
defige 81	
dcfr'm 82, 83	
deflagrant 81, 83 1 deflaţie 88 deflebotcmizare 86, 93 deflector 86
deflexiune   80,   81, 83, 87
defloculare 86
deflora 91, 94
defocalizare 86, 87, 89
deforma 91, 92, 96, 98
defosfora 86
defrauda 81, 83
defrinare 86
def rupta 80 degarnisi 84, 86, 94 deaaza 89, 93 degazolina 86 degeaba 81
degelificare 86 degenera 88, 275 degera 81 degermina 86 degipsare 86, 87, 93 deglutina 88 degonfla 86 degrabă 80 degrada 91 degranulare 86 degrăsuire 86 degroşa 86 degudrona 86 degudronator 86 degusta 81, 82, 83 dehidrogena 86, 94 dehidrogenare 84 dehidrogenază 86 deiodază 86 deionizare 86 deiznou 132
dejghebat 84, 87, 89, 93 dejgheoca 84
dejosz 11, 81, 82, 83, 283 de zapa 87, 91, 93 delarvizare 86 deZdsa 81, 82, 83, 285 delătura 80 delectinizare 86 deZeoa 83 delepăda 81, 83 detesta 86 delignificare 86 delimita 82, 83 de/z/zza 81, 82, 83 deliniaţie 81 delintersa 86 de Una 94
delinare 86, 87, 93, 94 delocutiv 81 deZozaZ 86, 87, 94 deluzoriu 81 demachia 89 demagnetiza 89 demarca 81, 82, 83 de mărgări ni za re 86 demasc 284 demasca 284 demasculinizare 86 demers 11, 80, 81, 82, 83 demetanizare 86 demielinizare 86
demina 89 demineraliza 86, 89 demite 6, 81 demîncare 11 deminda 81, 83 demobiliza 93, 94 demoda 89 demodulalie 86, 92 demodulator 86 demonta 89 demoraliza 87, 91 demorfiniza 86 demucilaginare 86 demucozare 86 demula 86 demultiplica 86 demultiplicator 86 demutiza 87
demutizare 86, 93
denatalitate 86, 87, 89
denatura 89, 266
denaturaţi za 86
denazaliza 86
denazificare 86
de nece 168
de/zeoa 81, 82, 83
denervare 86
de 77eş/z izZ 163
de netreabă 163
deniehela 86
denisipator 86, 87, 93
denitrare 86
denitrificare 86
denitrogenare 86
denivela 86
denominal 81
denominalizare 86
denominativ 81,  82, 83,
dezioZa 81, 82, 83
denucleariza 86
de/zum z 81, 82, 83, 270
denunţa 82
denutriţie 89, 263
deochea 12, 81, 302
deoc/zz 12, 80, 81
deosefcz 81, 302
deparafina 86, 89, 93
departe 12, 80, 81 depava 86
depănuşător 86, 87, 93 depăra 6, 91, 93
267
depărta 12, 81 depdşz 81, 82, 83 depectinizare 86, 87 dependent 82 deperiostare 86 depersonaliza 94 depersonalizare 84, 86 depica 81, 82, 83 depiclare 86, 87 depigmenta 86 depiridinizare 86 depista 81, 82, 83 deplacare 86 deplanaie 86 deplanta 86 deplastifiant 86, 87 deplastificator 88 depZia 86 depZz/7 80
deplînge 23, 82, 83, 294 deplora 82 deplumbare 86, 93 depoetiza 86 depolaiiza 89 depolimerizare 86 depoliticianiza 86, 94 deponent 82 depopula 86, 89, 266 depoziţie 80, 81 deprecia 88, 264, 275 deprinde 82, 83 depropanizare 86 depropanizator 86 deproteinizare 86 depune1 82, 83, 303 depune 2 82, 83, 303 derâfturat 86, 87, 93 derealizare 86 deregla 86 dereglaj 86 dereglat 92
derîdere 11,  80,   81,   82, 83
derocare 86
deroga 88
deruZa 89
desalinare 86
desaliniza 86
desălbătâci 86
desămâra 85
desămînţare 86
desăra 93
desărăturare 86, 87 desărcina 93
339
desâvîrşi 12, 81 desăviişit 12, 80, 81 desăxăna 84, 85, 93 descaragializa 84, 94 descăiera 84, 89 descălca 93 descăleca 87, 88, 90 descăli £6, 94 descălire 94 descălitură 86 descâlla 87 descărna 86 descămătură 86 descâpăţîna 93 descăptuşi 84 descăpai 84, 94 descurca 87 descărna 92, 93 descătărâma 89, 93, 262 descăunare 86 descăzut 11, 80 descebălui 84, descelui 84, 93 descementare 84 descernelizare 84 descerni 89, 93 descerui 84 descetlui 84, 93 deschega 84 descheia 90 deschiaburi 93 deschide 6, 87 deschilăvi 85 deschilini 90, 92, 93 deschilodi 85, 90, 94 deschinga 89 deschiorî 84, 93 deschiotora 89 deschiriat 84, 88 descifra 141 descinsti 84 descinstit 92 desciocăla 84, 88, 91 desciolănat 84, 87, 283 desciumpăvi 84, 93 desciunti 84, 93 descilci 89, 93 descinta 90, 91 descirliga 84, 93 descîrni 84, 87, 94 descleia 89, 93 descleşta 93
desclinti 85 descloci 93
desclironomisi 84, 93 descoase 86, 90, 93, 94 descobila 84 desco/i 90, 92, 262 descojit 164 descolăci 93 descoleşi 84 descolora 92
descompune 92, 258, 260 descongestiona 89 desconsidera 89 descopcia 84 descoperi 90, 91, 257 descoperta 93 descopertare 84 descoperta 84 descopitat 84, 87 descorda 92, 98 descoronare 84 descotorosi 90, 93 descovoia 87 ^ descredere 84
descreierat   87,   89,   92, 93:
266 descreşte 93
descreţi 87, 88, 93, 283 descrie 83 descroşnia 84
descruci 84
descrucişa 87, 283
descrunta 84, 87, 88, 93
descuia 90
descuiba 84
desculpa 84
descumpăni 93
descumpăra 84, 91
descununa 84
descurca 87, 90
descutropi 84
descuviinţa 84
deseca 81, 82
desecare 81
desemna 81, 83 | desensibiliza 86 I desensibilizator 86
deşerţi zare 86 deservi 82
desescviterpenate 86, 87 desface 5, 86, 88, 90, 91, 93,
94, 277, 294 desfaptnică 84, 90
desfasona 84 desfăcut 294 desfăima 90 desfăşura 87 desfăta 90 desfătui 89, 93 desfăurat 88 desfeciori 84 desfermeca 84 des/e/f 84 desfide 92, 284 desfiera 84 desfierbinta 84 desfigura 89, 266 desfilui 84 desflori 84, 94 desfrăţi 84 desfrîu 89, 266 desfrunzi 12, 87 desfunda 87 deshăma 89, 93 deshărăci 84 deshidrata 91 deshidrogena 94 deshidrogenare  84, 85 deshidrogenaiie 85 deshobota 85 desholba 85, 86 desholtei 85 desicare 82 desigur 80, 81 desilicifiere 86 desis/a 81, 82 desimburire 84, 86 desingera 85 deslavoniza 84, 86 desluşi 91 desminţat 89 desminţind 294 desmira 88 desminta 90 desmorţi 88 desolvatare 86 desolzi 86 desorbţie 88, 275 despacheta 89, 266 despăivăna 85 despăna 85 despărinţi 85, 89 despărţi 90, 91 despăşi 85, 89, 93, 94 despături 89
despera 92, 96, 98	destărbăci 85, 93	detona 86
desperechea 89, 266, 275	destărniţa 85	detorni 88-
despersonaliza 94	destearinizare 86	detorsionare 86
despersonalizare 84	destecat 85, 87	detoxificare 88
despersonalizat 94	destinde 88, 90	detoxifiere 88
despeta 88	destîmpi 17	de/raoe 81, 83
despetrece 85, 89, 93, 94	destoarce 88, 90	detrona 92, 93
despetrifica 85	destrarma 84, 92	detrunchia 81, 83
despica 91	destrauri 8, 84, 92	detubare 86, 93
despiedeca 89	destrăma 87, 89, 94	deZuna 82, 83
despielat 85	destrimba 85, 94	deturna 82
despieptănat 87	destrona 92	de/ine 10, 82, 83, 284
despierde 85, 90	destruna 84	devaliza 86
despietri 85	destrunoca 92	devansa 82
despinteca 90	desZuZ 80, 81	devascularizare 86
despleti 89, 93	destula 81	devasta 82
desplini 85, 87, 90	destumfla 84, 92	deveghea 82
desplînta 87	destupa 88	deyem 82, 83
despocăli 85	des/âra 85, 89, 92, 94	deverbal 81
despocilti 85, 93	desţepeni 87	devitalizare 86
despodobi 87, 88	desţese 85	devitrificare 86
despoleit 87	desţintui 85	devreme 10
despoliticianiza 85, 93, 94	desublimare 86	devulcanizare 86
despomila 88	desulfatare 86	dezabona 85
despopi 89, 266	desulfitare 86	dezaburire 85, 90, 93
despopula 92	desul fonare 86, 88	dezactiva 85
despopulariza 85	desulfura 86	dezadaptare 85
despotcovi 89, 93	desulfurază 86	dezadormi 85, 93
despotoli 85	desulfmizare 86	dezaera 85
despotrivit 85, 87, 89	desurzi 85	dezafecta 85
despovăra 93	deszăpezi 84, 93	dezaferentare 85, 87, 283
despovăţui 85, 89	deszăvorî 84, 93	dezaglomera 85, 93
despovăţuitor 85	deşarjă 86	dezagreabil 87
desprăfuire 85	deşănţa 81	dezaharificare 85, 93
desprăfuitor 85	descheia 84	dezalbuminare 85, 87, 89
desprăvăli 85	deşeZa 81, 84	dezalcalinizare 85
despreoţi 85	deşidera 82	dezalcalizare 85
despresura 87	deşistare 86	dezalcătui 92, 93
despreţ 92, 98	deşlamare 86	dezamarare 85, 93
despreţul 92, 98	deşlamor 86	dezamăgi 93
despreuna 87	deşocare 86	dezamăgit 294
desprimăvăra 89, 262, 268	deşterne 88, 90	dezamestec 85
desprinde 86	deştinge 82	dezameţi 84
desproprietări 85	deşucheat 87, 90, 93	dezameţit 89, 266
des-prosteşte 297	deşuruba 93	dezamidazâ 85
despuia 6 despune 85, 90, 303 des puternici 85, 87, 94 despuţi 85 desrâsuci 259, 260 desregulat 92 destabula 85	detalonare 86 detartra 86 detensionare 86, 93 detenţiune 82 determina 82 detefpenate 86, 87	dezaminare 85 dezaminază 85 dezamoniacalizare 85 dezamorţi 85, 258, 260 dezancora 85 dezanexa 85, 93
destâbăcire 85	detimbrare 86	1 dezangrenare 85
340
341
dezanofelizare 85 dezaprecia 85, 93 dezapreta 85 dezarâmire 85 dezarborare 85 dezargilare 85 dezargilor 85 dezargintare 85 dezarhieri 85, 93 dezarisiator 85 dezarmat 92 dezasfaltare 85, 93 dezasocia 85 dezasurzi 85, 260 dezaşeza 85 dezauri 85, 86 dezavantaj 87 dez&a/e 84, 86, 91, 93 dezbăiera 89, 91 dezbăloşa 85 dezbăra 91 dezbâşcălui 85, 90 rfezMşcd?i 90 dezbăşcăşui 85 dezbată 93 dezbătători 85 dezbenzinare 85 dezblăni 85 dezblehui 85 dezbodoli 88 dezboteza 85 dezbrăca 88, 91 dezbraci na 85 dezbredeli 85 dezbroboni 85 dezbrobonitor 85 dezbuimăci 85 dezbuluci 85, 93 dezbumba 89, 93 dezbuzumenit 85, 87 dezdatora 85 dezdăuna 86 dezdepăna 85 tfezrfoi 87, 283 dezdrobi 84, 85 dezdruma 85 dezechilibra 86 dezembrionare 85 dezemulsiona 85 dezemulsionant 85 dezeţaire 86, 93 dezexcitare 84, 85
dezgarnisi 84, 85, 94 dezgălbeni 85 dezgărdina 93 dezgăti 85 dezgăuca 85 dezgăvozdi 85 dezgheal 85, 87, 93, 278 dezgîmfa 85 dezgîrci 84, 85, 91 dezooZ/ 90, 93 dezgrădi 88 dezgrăi 85 dezgrăşa 85 dezgreuna 87 dezgropa 93 dezgruma 88 dezgubenat 85, 87 dezgust 92 dezgusta 92 dezgvozdi 91 dezierbi 85 dezierna 84, 85 deziluzie 87 dezindustrializare 85 dezinfecta 92 dezinfesta 85 dezinflama 85 dezinforma 85 dezinhibiţie 85 dezinsectiza 85 Utezz'/?sech'zare 85, 87, 89 dezinsecţie 85 dezinserţie 85 cZezz/î/eresa 91 dezintoxica 258 dezinvaginaţie 85 Ufezzotaczza 84, 85 deziperitare 84, 85 deziubi 85 dezîncrusta 258 dezîncunjura 85 I dezîndatorire 85, 87 dezînşela 84, 85 tfezz/?seZa/"e 258 dezîntoarce 85, 86 dezînvinovaţi 260 dez judeca 84, 85, 90, 164 dezjuga   91, 93 dezlăsa 85 dezZeo 294 dezlega 84, 90, 292 dezlîna 87, 89, 94, 283 I dezlocuit 87
| dezluminat 85, 87, 89 dezlupi 91 dezmăcelări 85 dezmăci 85
dezmăcinare 85, 87, 90 dezmâdulări 85 dezmărita 85 \dezmăţa(t) 91 dezmeliţa 85, 94 dezmembra 84, 87, 89 dezmetic 88, 91 dezmetici 91 dezmeţi 88 dezmierd a 91 dezminţat 85, 87 dezminţi 94 dezmira 17, 85 dezmiratic 85 dezmirişti 87, 89 dezmîhni 85, 93 I dezmînca 85, 93, 94 dezmobiliza 28, 94 dezmorţi 88, 275 dezmugurire 85, 93 dezmuştizare 85 dezmuşuroit 85 dezmuţi 85 deznaţionaliza 85, 92 deznaţionalizatcr 85 deznăclăi 85
deznădejde  87, 89, 265, 276
deznăduşi 85
deznârăvi 85
deznăuci 85
deznegri 85, 87
deznegura 85
deznisipar 85
deznisipare 85
deznisipator 85
deznituire 85, 93
deznoda 89, 90 deznomoli 85 deznora 85 deznoroci 85 deznoroi 85, 93 dezobişnui 86, 94 dezobliga 85 dezobrinti 85 dezobstrua 85 dezocupa 85 dezomogenizare 85, 93 dezordine 87, 89 dezorienta 91
dezorîndui 85 dezorînduială 85 dezosa 85, 87, 89 dezotrâvi 85 dezoţelire 85 dezoxicolic 85 dezoxicorticosteron (ă) 85 dezoxida 92 dezoxigena 85, 92 dezoximanoză 85 dezoxiribonuclează 85 dezoxiribonucleic 85 dezoxiriboză 85 dezrădăcina 84, 91 dezrâguşi 85 dezrămura 85 desrâsuci 86 dezregula 85 dezridica 85, 90, 93 dczro&Z 85, 86 dezroşi 85 dezrugini 85 dezrumeni 85 dezrupe 85, 90, 91, 93 dezuleiere 85 dezumfla   86, 94 dezvălui 84 cZeztfâra 85, 89, 268 dezvăţ 6
<*ezz?d/a  6,   8,   88,   160, 258
dezveli 88
dezveşteji 85
dezvinovăţi 87, 94
dezvirgina 85
dezvlăgui 85
de'zvorbat 85
<tiabaz 94
diacaustică 94
diaclinal 95
diacrisis 96
diacritica
diacronic 94, 95, 264, 280 diacronie 275 diacustică 94 diaelectric 94, 293 diafilm 94, 95 diafzzd 95 'diafonie 94, 95 diafozd 95, 96 diafragmă 95 diafragmă 94, 95, 294 diageneză 94, 95 -piagnozâ 95     ' 1 * -
diagramă 95 dializă 95 dzaZotf  94, 95 diamagnetic 94, 95, 264 diamalţ 25,  94, 95, 96, diametru 94, 95 diametru 94, 95 diamorfină 94, 95, 262 diapauză 94, 95 diaplegie 95, 262 diapozitiv 94, 95 diaproiectie 94, 95 diaree 95
diartroză 94, 95, 264 diascop 95
dzaspor 25, 94, 95, 96 diastaltic 95 diastazâ 95 dz*asa*Z 95 diastolă 95 diăstolă 94, 95 diatermie 95 diateză 95 diatonică 94, 95 dielectric 94, 95, 264 diereză 94, 95 di fforma 92
diform 96,  97, 98, 263, diforma 96, 98 difracţie 97 difuziune 97, 98 diZaZa 97 di/nor/" 97 din iznou 132
din răsputeri 19, 211
din străputeri 226
disartroză 96
discontare 97, 98
discontinua 97
discontinuu 97, 98
discorda 92, 97, 98
discredit 97, 98
disculpa 97, 98
discursiv 97, 98
disentiment 97
dis funcţie 96
disgrafie 96
disgravidie 96
disimetrie 96
disimila 97
disimula 96, 97
disjunct 96
280
283
disjunctiv 97 disZoca 97, 98, 262 disocia 97 disolubil 96, 97 disoluţie 96, 97, 98 disonant 96, 97 disonanţă 97 disovulaţie 96 disparitate 97 dispărea 97 dispera 92, 96, 98 displace 284 displăcea 97, 98, 265
dispoziţie 97, 98
dispreZ 92, 97, 98
dispreţui 92, 98
disproporţie 96, 97, 98
dispune 97, 98, 303
disZona 97, 98, 264
distorsiune 97
distrage 97, 98
distrofie 274
diversiune 97
dizarmonic 97
dizarmonie 96, 97
dizarmonios 97
dizgraţie 96, 97
dizgraţios 98
dizoluţie 96, 97
dizolva 96
do 16, 98, 99
doaduce 99
doajunge 17, 99, 281
doaZZ> 17, 99, 100, 262, 281
doaranja 99, 100
doarde 99
doaz?ea 16, 17, 99, 100 do az>ea 16 do-avea 16 dobăga 99
dofeine 99, 100, 277, 281 doMndi 99 doMrsi 99, 100, 292 d-oblici 17
do&orz 27, 66, 99, 100 docioplit 99 dociZi 100 docînta 99
docuroe 99, 100, 265 doda 99, 100 . doduce 99 doface 99, 100 dofi 99, 100
342
343
dofierbe 99 dogăsi 99 dogăta 99, 100 dogăti 99 dogori 99, 100 dogori 100 doînvigui 99, 261 dojeni 100 doZâsa 99, 100 do/ua 99, 100 domin 284 tfo/noZ 100 domoZZ 100 domulge 99 doncheia 294 donkiia 99, 261 doomori 99 dopZZn 99, 100 doz-as 99 dospune 100 dostrica 99, 100 dosurd 99, 100 dotermina 100 dozice 99, 100 duce 304 dumica 301 dupâ 190 dupleca 140 dur 7
eccrZ/i   7, 102
ecmnezie 7, 102
ecnoia 102
ectoantigen 101, 102
ectoblast 101
ectocardie 101, 111
ectocolostomie  101, 102
ectocornee 25,  101, 102,
ectocranial 101
ectoderm 101, 111, 274
eciodermă 101
ectodinamomor f 101, 102 ectoendoparazit 101 ecZofZZ 6, 101 ectogeneză 101 ectolitru 101 ectometru 101 ectomezoblast 101 ectomezoderm 101 ectoparazit 101, 114, 272 ectoperitonită 101, 102 ectopie 102 ectoplacentă 101, 102
262
ectoplasmă 101 ectoprocta 101 ectoretină 101, 102 ectosferă  25,   101,   102, 273 ectozoar 101 eflorescentă 109 efZuiuu 108, 109 elabora 109 eZausa 108, 109 eZZZ>em 108, 109, 262 elonga 109 eZucida  109, 112 emarginat 108, 109 emascula 108, 109 embolie 102, 103 emfaza 102 emfizem 102, 103 emztfra 108, 109 emZZe 6, 109 emolient 109 empiem 102 emplastron 102, 103 emplastru 102, 103 enantem 102, 103, 274 enarmonie 102, 103 enartroză 102, 103 encaustică 102, 103, 282 encefalic 102,  103, 262 enciclică 102, 103, 282 enclitic 102,  103,  263, 268, 274
encondrom 102, 103 encranius 102 endarterită 104, 106 endemic 102, 103 endobazâ 104, 106, 280 endobiologie 104, 105, 106 endobronşită 104 endobucal 104, 280 endocapilarită 104, 106 endocard 104, 274 endocardite 106 endocarp 104, 106 endocervicitâ 104 endociclic 104
endocraniu   104,   105, 262,
267 endocrin 104
endoderm 104, 105, 274, 281 endodiascop 104, 105 endodiascopie 104 endodinâ 104 endoenzime 104
endoestezie 104, 105 endoesthesia 106 endoexocrin 104 endo-exocrin 298 endofagie 104 endofazie 104 endoflebită 104 endo f orie 104 endofragmă 106 endoftalmită 104 endogamie 104 endogastrite 106 endogeneză 104, 105 endolimfă 104 endolizinâ 104 endomagmatic 104, 105 endometriom 104 endometrioză 104 endometrită 104,105 endometrium 104 endomitoză 104, 105 endomorfism 104 endonarterite 104, 106 endonazal 104 endonenterite 104, 106 endonucleolus 104, 105, endoparazit 104, 105 endoparazitism 104 endopeptidază 104 endopericardite 106 endophlebite 106 endoplasmă 104 endopleura 106 endopoliploidie 104, 105 endoproteză 104, 105, 106 endoradioterapie 104, 106 endoscop 104, 105 endoscopie 104 endosmose 106 endosmoză 104, 105, 106 endosperm 106 endostetoscop  104, 105 endoteliu 104 endoterm 104 endotermic 104 endotoxinâ 104 endovasculită 104 endovenos    104,   105, 106, 272
endovibrator 104 enerva 109 tnfraxis 102 ingraţon 102
344
engramă 102 enoftalmie 102, 103 enosteom 102, 103 enostozâ 102 entamoeba 104, 105 entoblast 104, 105 entoderm 104, 105 e/rfofzZ 105 entopic 102
entoptic 104, 105, 106, 280 entoscop 105 entoscopie 105 entostoză 104, 105 entozoar 105, 106 entropie 103 enumera 108, 109 enurezis 103 enzimă 103 enzootie 103 eparhie 106,  107, 108 epenteză 8, 102, 107, 258 epicard 107 epicarp 106, 107 epicentru 106, 107, 281 epicheremă 107 epiciclu 106
epicontinental(ă) 106, 107, 264,
281 epicotil 107 epidemie 107 epidermă 106, 107 epidesmin 106 epidiascop 106, 107 epifaringe 106 epifenomen 106, 107 epifenomenalism  106, 107 epZfi/e 107 epifiză 107
epifonem 106, 107, 108 epifrază 106, 107 epigastru 107, 108, 274 epi genetic 107 epigeneză 107
epiglotă 107,   108,  262, 263 epigraf 107 epigramă  107, 108 epilepsie 108 epZZoo 107, 273, 275 epipaleolitic 106, 107 episcop s. m. 106, 107, 108, 294
episcop s. n. 106, 107 episilogism 106, 107 epispastic 106, 107, 108 epistat 108 epistaxis 107 ep/sZZZ 106, 107 epistolă 106 epistolie 108 epZZaf 107 epitalam 107 epiteliu 107 epiteoretisi 106, 107 epitermal(â) 106, 107
epitrop 106, 108
epizoare 107
epizonă 106, 107, 264
epizootie 107, 108
epodâ 106, 107
eponim 107
epoxizi 106, 107, 292
epura 109
erupe 108, 109, 274
esacZ 108
esaZa 108
esisZa 108
eso forie 110
esostosă 110, 112
esotropie 110
espune   108, 110
essostosă 110
es/ra 115
estrafin 112, 115
estrage 108
estrajudiciar 112, 115 estraordinar   112, 114, evapora 108, 109, 110 ez>oca 109 ex 26, 110 exacerba 109 exantem 103, 274 exantropie 110, 111 excava 109 exceda 6 excentric 109, 262 excita 109 exclama 109 exclude 6, 109 excomunica 109 exconsilier 299 excorporaţie 108, 109 excrescenţă 109 excurs 109 ex-cutie 299
115
ex-deputat 298 ex-director 109 ex-Duflos 109
exencefal 25,  110,  111, 112
exfolia  108, 109
exhuma 109
exista 108
exînscris 108, 109
exmatricula 109, 274
ex-militar 110
exministru 299
ex-ministru 109,  264, 298
exobazâ 111, 280
exobiologie 111
exobucal 111, 112, 280
exocardie 111
exocarp 111
exocastron 112
exociclic 111, 113
exocrin 111
exoderm 111,  112,  274, 281 exoemisiune 110, 111, 112 exoendocrin 104 exo-endocrin 298 exoenzimă 110, 111, 112, 262 exof(i)lă 112 exoflisi 112 exoforie 110
exoftalmie 108, 110, 111, 112 exogamie 111 exogastrulâ 111 exogen 111
exometru 25, 111, 112
exomorfism 111
exoparazitism 111,   112, 272
exopeptidază 111, 112
exosferă 111, 273
exosmoză 108, 110, 111, 112
exosplenopexie 111, 112
exospori 111, 112
exostozâ 112
exoterm 112
exotermic 111, 112
exotoxină 111,112
exotropie 110, 111
expatria 109, 262
expectora 109
expira 108
ixpire (să~ ) 295
explicit 109
exporta 109
exprefect 299
exprima 109
345
ex-prinţ 109, 263
exprofesor 299
expropria 109
eXpuncţiune 109
expune 109, 110, 303
exsanguino-transf uzie 108, 109
exsecretar 299
ex-siameze 109 exsudare 108, 109 exsudaţie 109 ez-sef 109 exterior 109 exteritorial 109 extermina 109 extern 109 extinde 109 ez/ra 12, 26, 113 extrabisericesc 112, 115 extrabugetar 113 extracelular 113, 274 extracentral 112,   113, 270 extraconjugal 112,  113, 115,
262
extracontabil 112
extracorporal 112
extracurent 112, 113, 114, 115
extrados 112, 113, 114
extradotal 112, 113, 114
extradural  112, 113
extraextrafin 261
extra-extrafin 298
extrafain 112, 113, 114, 115
extrafin 113,  114,  262, 268
exZ/YZ /7/? 299 extrafluid 112 extragalactic 112, 114 extragalaxie 112, 113 extrage 109, 110, 294 extragramatical 112 — 113 extrajudiciar 113 extralegal 113, 114 extralingvistic 113, 276 extraliterar 113 extra-literare 298 extranatural 113, 262 extraordinar  113,   114, 115 293
extraparlamentar  113, 114 extraperitoneal 113 extraperitonizare 113 extrapiramidal 113 extraplan 12, 113, 281, 282 extraplat 113, 277
extrapleural 113 extrapola 113 extrapolare 113 extrapolaţie 113 extra profesional 113 extrareglementar 113 extrarezonanţă 113 *extrasensibil 115 extrasistola 113, 114, 265, extrastatutar 113 extraşcolar 113, 115 extraşic 113, 115 extraterestru 113 extrateritorial 113, 292 extrateritorialiiale 113 extrauman 113 extraurban 113, 293 extraurgent 113 extrauterin 113, 115 extravagant 115 extravaganţă 115 extravaza 113 extravazare 113 extravehicular 113 extravertit 113, 274 extravilan 113 extrăda 109 extrinsec 112, 113 extroversiune 112 extrovertit 112, 113 exulceraţie 108
/ace 304 /"a/â 6 ferment 276 feţi-logofeţi 19 #rfa* 285 /"ofîr/î 15 fo/îze 176 forzaţ 8 fricoşat 140 frumuseţa 140
gfddin 139 gogostea 19 oosZea 19
haihui 246 hipalgezie 119
hipalgie 119 hiparterial 119, 120 hipaxial 119 hiperacantoză 115 hiperaciditate  116,   117, 292 hiperacuzie 116 hiperadrenalism 115 hiperalcalin 115 268 | hiperaldosteronism 115, 117 hiperalgezie 115 hiperalternanţâ 115, 117 hiperaminoacidurie 115 hiperatom 116 hiperazotemie 115, 117 hiperazoturie 115 hiperbilirubinemie 115 hiperbolă 115, 116, 118 hiperbolic 115 hiperbrahicef alie 115 hiperbrahicranial 115, 116 hipercalcemie 115 hi percal ci pexie 115 hipercalciurie 115 hipercaliemie 115 hipercaliurie 115 hipercamerinic 115 hipercaracterizare 115 hipercementoză 115, 116 hipercheratoză 115, 116 hiperchinezie 115 hi perelor emie 115 hiperclorurahie 115 hi perelor uraţie 115 hiperclorurie 115 hipercoagulabilitate 115 hipercolesterolemie 115 hipercompresor 115 hiperconjugare 115, 117 hipercorect 115, 116, 117, 118 hipercorectitudine 115, 117, 263 hipercorticism 116 hipercrialgezie 115 hipereriestezie 115 hipereritic 115, 118 hipereritică 115, 117 hipercrom(ie) 116 hipercupremie 115 — 116 hi per dialectal 116, 117 hiperdialectism 116 hiperdolihocranial 115, 117 hiperdramă 116 hi per emotivitate 116, 117 I hiperempirism 116
hiper encefal 116 hiperendemie 116 hi per entuziast 116,  117, 262, 268
hiperepifizie 116 hiperepinefrinism 116 hiperestezie 116, 118 hiperestrogenism 116 hipereutectic 116 hi perexcitabil itate 116 hiperextensiune  116, 117 hiperfagie 116 hiperfin 116, 117 hiperfocal 116, 117 hi perfol icul inie 116 hiperfoliculinism 116 hiper fosfatemie 116 hiperfosfaturie 116 hi per funcţiune 116, 117 hipergalactie 116 hipergammaglobulinemie 116 hipergeometric 116, 117 hiperglicemiant 116 hiperglicemie 116, 118 hiperglicinurie 116 hiperglicorahie 116 hiperglobulinemie 116 hipergonadism 116 hipergranuloză 116 hiperhidratare 116, 117 hiperhidroză 116 hiperimunizare 116, 117, 118 hiperinovaţie 116 hiperinsulinism 116, 118 hiperinvoluţie 116, 117 hiperiritabil 116,  117, 118 hi peri tă 118 hiperleucocitozâ 116 hiperlipemie 116 hiperliterarizat 116 hiperlordoză 116 hiperluteoidism 116 hipermenoree 116 hi per metamorfoză 116 hipermetrop 116 hipermetropie 116 hipermetropism 116 hipermimie 116 hipermnezie 116, 274 hipermobilitate 116 hiperneologiza 116 hiperon 116 hiperovarie 116
hiperoxalurie 116 hiperpalestezie 116 hi per paraţi roidism 116 hiperparazit 116, 117, 265 hiperpepsinie 116 hiperpigmentaţie 116 hiperpinealism 116 hiperpirexie 116 hiperpiruvicemie 116 hiperpituitarism 116 hiperplachetozâ 116 hiperplan 116, 117, 118 hiperplatimeric 116 hiperpneumatoză 116 hiper pr ol inemie 116 hiperprosexie 116 hiperproteinemie 116 hiperraţionalizare 116 hiperrealist 116 hiperreflexie 116 hipersceptic 116, 118 hi per secreţie 116 hi per segmentare 116, 118 hipersensibil 116, 117, 118
295
hipersensibilitate 116 hipersideremie 116 hipersomnie   116, 117, hipersonoritate   116, 117 hipersorbţie 116 hiperstenie 116 hi per stereoscopie 116 hi per supraf aţă 116, 117 hipersuprarenalism 116,
296
hipersustentaţie 116 hipertehnicizat  116, 117, hiper-tehnicizate 297 hipertensiune 115, 116,
118, 274, 275 hipertensiv 275, 299 hipertermie 116 hipertetralogie 116, 118 hipertiroidie 116 hipertiroidism 116 hipertonicitate 116 hipertonie 115 hipertrofia 116 hipertrofie 116, 118, 274 hipertrombocitemie 116 hiperurbanism 116, 117, hiperuricemie 116 hiperventilaţie 116
hipervitaminozâ 116, 117,118,
274 hiperzel 116 Tzzpo 118, 275
hipoaciditate   119,   120, 263 hipoacuzie 120 hipoafrodizie 119 hipoalgezie 119 hipoazotic 119 hipoazotită 119 hipoazotos 119, 120, 122, 263 hipoazoturie 119 hipobaropatie 120 hipoblast 119, 120 hipobranhial 119, 120 hipobromit 119 hipobromos 119 hipocalcemie 119 hi pocalele 119 hipocalciurie 119 hipocalie 119 hipocaliemie 119 hipocaliurie 119 hipocarbie 120 hipocentru 120, 122 hipochinezie 119 hipocicloidă 119, 120 hipociclu 119 hipocitemie 119 hipocloremie 119 hipoclorhidrie 120 hipoclorit 119, 120, 122 hipocloros 119 hipoclorurahie 119 hi pocol est eroi emie 119 hipocondru 121 hipocristalin 119 hipocrit 121 hipocrom 119 hipocromatoză 119 hipocromazie 119 hipocromie 119 hipocupremie 119 hipoderm 119, 120 hipodermiază 119 hipodermită 119 hipodermoză 119 hipodonţie 119, 120 294 | hipoendemie 119 hipoestezie 119 hipoeuiectic 119, 120
118
283,
118
117,
346
347
hipofaringe  119,   120, 263 hipofibrinogenemie 119 hipoţiză 120 hipofonie 119, 120, 266 hipoţosţat 119, 120 hipofosfatemie 119 hipofosfaturie 119 hipoţosţit 119 hipofosforic 119, 120 hipofosforos 119, 120 hipo funcţie 119 hipofuncţiune 119, 120 hipogalactie 120 hipogammaglobulinemie 119 hi poga stric   119, 122 hipogastru 120, 274 hipogenezie 119 hipogenitalism 119 hipoglicemiant 119 hipoglicemie 119, 120, 122 hipoglicorahie 119 hipoglobulie 119 hipogojiadism 119 hipohidroză 119 hipoiodit 119 hipoiodos 119 hipoleucocitoză 119 hipoluteinism 119 hipomanie 119 hipomenoree 119 hipomicron 119, 120 hipomnezie 120 hiponatremie 119 hiponeurotizare  119, 122 hiponitric 119 hipoonichie 119 hipoovarie 119, 120 hipopalestezie 119 hipoparatiroidism 119, 120 hipopepsie 119 hipopituitarism 119 hipoplazie 120 hipopneumatoză 119 hipoproteinemie 119 hipoprotrombinemie 119 hiporeflexie 119 hiposecreţie 119 hiposensibilitate 119, 120 hiposexualism 119 hiposideremie 119 hiposmie 119, 120 hipostază 119, 120, 121 hipostil 120
hiposulţat 119 hiposulţit 119, 120, 122 hiposulfuric 119 hiposulfuros 119, 122 hiposuprarenalism 119, 120, 283
hipotaxie 119
hipotensiune 9, 119, 120, 122
274, 275 hipotermal 119, 120 hipotestoidism 119 hipotiroidie 119 hipotiroidism 119 hipotonicitate 119 hipotrofie 120, 274 hipoventilaiie 119 hipovitaminozâ  119, 274 hipoxantină 113 hipoxantozinâ 119 /zorf 252 Auf 245, 246 hypercritic 115 hyperdramâ 115 hypertrofie 115 hypoazotic 119 hypoclorit 122 hypogastru 119 hyposulfit 119
«ard 199 icni 176 zesz 6, 301 za/zofczZ 123, 126 ignora 123 zyddr! 131, 132, 133 O'dm  131, 132 rZe#aZ 123 legalist 123 ilegalitate 123 ilegaliza 123 ilegalizare 12 > z7iczZ 123 ilimitat 123 zZzzz&z'Z 124 zZotfzc 123, 125, 127 ilumina 122, 135,   137, 141, 142
imaculat 123, 124, 125 imaterial 124, 125, 127 imbatabil 123 imblocaţie 135, 137 z/n&oZd 134, 303
imemorial 123, 125 imersiune 137
z77îZ0/«  135,   137,   138, 141,
143, 262 immaterial 123, 126, 299 immobil 123, 126, 299 immobilitate 123 ZT77oZ>zZ 123, 125, 126 zmoraZ  123,   265,   275, 276 imortaliza 124, 125 impar 124 imparţial 123, 124 impasibil 123 impenetrabil 124 imperceptibil 125, 127 imperfect 124, 126, 265 impermeabil 123, 126 impermutabil 258, 260 impersonal 125 imperturbabil 123 implanta 137, 138, 303 implastru 102 implicit 137 implora 137 implozie 137 impluviu 137 impoliteţe 123, 125 imponderabil 124, 126, 127 impopular 124 importa 135, 137 imposibil 124, 127, 265 impracticabil 126 imprecis 125, 127 imprescriptibil 127 impresie 137 imprevizibil 124 imprima 137 impropriu 125, 127 imprudent 123 impuber 125 impudic 124, 125 impuls 134 impulsie 137
zmpzz/ze  24,   122,   137, 138>
141, 142, 277 impunitate 124 z/7îpzzr 123, 124 imuabil 124 z/zafo'Z 124 inactiv 124 inactivitate 124 inacţiune 124
inaderent 124 inadmisibil 123 inalienabil 127 inalterabil 126
inamic   25,   123,   124, 126,
265, 276 inamovibil 127 inaplicabil 127 inapreciabil 125 z/zapZ 124, 125, 303 inaugura 141 inavuabil 125 incadra 134 incalculabil 125 incalificabil 123, 126 incarbonizare 137 incarceraţie 137, 138 incarna 134, 137 incarnaţi e 137 incasa 134 zncerZ 124, 125 znczZa 137 znczzze 137, 274 include 6, 137 incoercibil 124, 127 incoerent 124 incognoscibil 127 incolor 123 incomăsurabil 126 incombusiibil 127 incomensurabil 125, 126 incomenzurabil 126 incomod 124, 265 incomparabil 127 incompatibilitate 125 incomplect 126 incomplet 123, 126 incomplex 126 incompresibil 124, 127 inconciliabil 123 inconsecvent 124 inconsecvenţă 124 inconsolabil 124 inconstant 124 inconstanţă 124 incontinenţă 123, 125 inconvenient   123, 283 incorect 124, 277 incorectitudine 126 incorpora 134, 141 incredul 124 incrimina 137 incrusta 137, 138
inculpa  137,  138,   141, 142 incurabil 124, 126 zncizz-tfe 137, 138, 141 incurgere 140 indecis 123 indefinibil 123, 126 indefinit 123, 126 indelebil 127 indelicateţe 123 independent 124 indescifrabil 124 indescriptibil 127 indestructibil 124 indiferent 126 indifinit 126 indigest 125
indigestie 125, 126, 263 indirect 125
indisciplină 123, 125, 265 indiscret 124, 126 indiscreţie 124 indisolubil 124, 127, 258 indisponibil 127 indispoziţie 123 indispune 123, 124, 265 indispus 123 indiviz 283 indubitabil 123, 125 zndzzce 137, 138, 141, 142 inducere 141 indura 137 induraţie 140, 141 inechitate 25, 123, 126 inecual 126 inecval 126 znedz'Z 125 z/zeoaZ 124, 126, 292 inegalitate 126 inelegantă 123 znepZ 303 inepuizabil 124 Z7?eri>a 135, 138, 142 inestetic 127 inestimabil 124, 125 inexact 124 inexactitate 126 inexistent 124 inexistenţă 265 inexperienţâ 123 inexplicabil 124 inexpresiv 125 infecţios 52
z/ifzZ/ra  122,  134,  137, 138, 141, 142, 143
Z/?/7/?zZ 126
infirma 275 z/z/'zx 137 inflorescenţă 137 influenţă 137 z/?/7z7a; 137, 139 znform 123, 125, 283 informa 141 z/?/Va 8
infraacustic 127 infraacustică 128 infracondilism 127, 128 infragermen   127, 128 infralimbaj   121, 297 infraliteratură   127, 128 inframastită   127,   128, 263 inframicrob 127, 128, 263 inframicrobian 127 inframicrobiologie 127 inframicrobioză 127 infrarefracţie  127, 128 zn/Va roszz 299 infraroşu 127, 128 infrasonor 127, 128 infrastructură 127,  128, 129,
274, 276 infrasunet 127, 128, 263 infratempoial  127, 128 infratentorial 127, 128 infravalanginian 127, 128 infravirus 127, 128, 129 infuzibil 127 infuzie 137 ingrat 124 ingresiune 137 inhuma 134 inimic 126 inimitabil 124 z/yzzsZ 124, 271 injustele 124, 126 injustiţie 124
z/zodor  123,   125,   265, 281,
282 inodoră 282 inodore 282 inodori 282 inofensiv 127 inoperant 124 inospitalier 124 insaliva 137, 138 insaţiabil 123, 126
348
349
8866
inscripţie 137
insemn 134
insensibil 124
insensibilitate 124
insensibiliza 124
insignă 134
insociabil 124 insolaţie 137 insolubil 124 insomnie 123, 125, 126 insondabil 123 inspecta 141 inspira 137 inspire (să~) 295 instaura 137, 141 instila 137 institui 137
insubordonare 123, 124, 258
insucces 123, 127 insuficient 124 î'nsuf/a 134, 137, 138 insurecţie137 insurmontabil 244 intabula 137 z/z/acr* 124 intensiv 137 zrzZer 12
interacţiune 144, 147
interafrican 144
interaliat 144
interamerican 144
interanual 144
interarab 144
interastral 146
interatomic 144
interauricular 144
interbalcanic 144
interbelic 6, 144
interbritanic 144
intercelular 144, 145 intercolhoznic  144, 146, intercolonament 144 intercolonial 144 intercomunicaţie 144 intercondiţionare 144 interconectare 144 interconexiune 144 interconfesional 144, 146 intercontinental 145 intercooperatist 144 intercostal 143, 146 intercurent 144, 146
350
144, 146
264
144
126,
147
| interdental 144 z/?/ erdc parlamentai 147
interdependenţă 145 interdialect 144, 145, inter dialectal 268 interdigital 144 interdisciplinar 144 interegn 143 inter electronic 144 intereuropean 144 inter facultăţi 143, interfaţă 144 interfază 144 interferenţă 144 interfibrilar 144 interfix 275 interfluviu 144 intergerman 144 interglaciar 144, 145 interglaciaţie 144 inter grupai 144 interi ecţie 147 interinclinare 144 interinfluenţare  144, 145 interîntrebări 144 interjudeţean   144,   145, 146 interliniar 144, 145 interlinii 143 interlocutor 144, 265, interludiu 144, 275 interlună 144, 145 intermaxilar 144 intermediar 147 intermetalic 144 intermigraţie 144 interminabil 123, interministerial 144 intermitent 143 intermodulaţie 144, intermolecular 147 intermural 144 intermuscular 144 internaţional 145 internegativ 144 internod 143, 144 internunţiu 145, 146 interoccidental 144 interoceanic 144 interocular 144 interoga 143
interoraşe 12, 144, 146, 147 281, 282
271
283
145
interosos 144 interpapilar 144 interparlamentar 144 interpătrunde 143 interpătrundere 144, 146 inierperiodic 144, 146 interpersonal 144 interplanetar 144 interpola 113 interpolare 113, 144 interpolaţie 113 I inter poziţie 144 interpunctuaţie 144 interpuncţie 144 interpune 144, 146 interpunte 144, 145 inter punţii pl. 147 interpupilar 144 interpus 145 interraional 143 interreflexiune 144 interregional   143, 144 interregn   143, 147 interrelaţie   144,    145, 265, 270
interrenal 144 interromanic 144 interrupţie 143, 144 interscapular 144 interschimbabilitate   144, 145 intersecţie 144, 145, 147 intersesiuni 144 intersexualitate 144, 145 intersolar 144, 146 interspatiu 144, 145, 146 interspecific 144 interstadial 144, 145 intersterilitate 144 interşcolar 144, 146 interii p 144 intertropical 144 interţări 144, 281, 282 int erupţie 143 interurban 145 interveni 144, 145, 147 intervenire 147 interverti 144 intervocalic 144, 145 interzice 144,  145,  146, 147 interzonal 144 intitula 137
zn/o/za   137,   138,   141, 142, 143
intoxica 137, 138 intraatomic 129, 130 intracarpatic   129,   130, 274 intracelular 129, 274 intracerebral 129, 130 intracolinar 129 intradermoreaciie 129 intrados 129, 130, 280 intraductibil 126 intragalvanizare 129 intrageanticlir.al 129 intrageosinclinal 129 intraglandular 129, 130 intralingvistic 129,  262, 267, 276
intraluminal 129 intramagnetic  129, 130 intramolecular 129 intramontan   129,   130, 264, 268
int ramura l 129 intramuscular 129, 280 intranazal 129 intraocular 129, 130 intraoral 129 intraperitoneal 129 intrapiretic 129 intrarahidian   129, 130 intraspecific 129, 130 intraspinal 129 intraşcolar 129, 130 intratabil 125 intrateluric 129, 130 intratubal 129 intraurban 129, 130 intrauterin 129, 130 intravenos 129, 272 intravilan 129 întrazonal 129
introduce 130, 148, 262, 267,
280, 292 intromisiune 130 introspectiv 130 introspecţie 130 introvertit 130, 274 mu/îrfa 134, 141 fmi/fZ 124 inuzitat 127 invalid 123, 124, 125 invalida 124
invaliditate 124 invariabil 126 invoca 137 involuntar 127, 295 involuţie 137 iperbolă 118 iperbolic 118 iperboloid 118 ipercrinie 115, 118 iper critic 115, 118 iperită 118 iperstenie 115, 118 ipertrofie 115 ipervolicesc 118 ipisZaZ 106, 108 ipitrop 108
ipocomisar 119, 120, 122, 263,
272 ipocris 121 ipocrisie 121 ipocrit 121 ipocritis 121 ipocrizie 121
ipodiacon 119, 120, 121, 122,
190, 272 ipodidascal   119,    120, 121,
122
ipcgastiă 122 ipogastiic 119, 122 ipogastiu 119 ipohondiu 121 ipolipsis 119 ipolipsis 121 ipostas 121 ipostază 121 ipostenie 119 ipotecă 121 ipotenuză 121 ipoZes 121 ipâtesis 119, 121 ipotesis 121 ipotetic 121
ipoZezd   119,   120,   121, 122
265, 268 iradfa   135,   137,   142, 143 iraţional 123, 126 z>eaZ 124
ireconciliabil 124, 127, 258 irecuzabil 127 ireductibil 125 iregular 123 iremediabil 125, 127 ireproşabil 125
ireverenţios 124
irevocabil 123, 124
irezistibil 123, 127
Znzpc   135,   137,   138, 141,
142, 274 zsM/zdz 131 iscodi 134, 161 iscopi/ 131, 132, 133 iscorz 132 iscrăşi 134 iscusi 131, 133 isgoni 131
is/zod   131,   132,   133, 134, 262
isihastru 131 isimbra 132
isZcdi 131,  132,   133, 134
islutură 132
ismarand 131
ismeni 131
ismenZ 131, 132, 133
ismintit 131, 132, 133
ismolenci 131, 132, 133
isfioiz 131, 132
ispăşi   131,   132,   133, 134
ispion 15, 131
ispisoc 132, 134
ispiti 131, 133
ispovedi 260
ispoved(u)i   131,   132, 133,
134, 219 isprazn 131, 132, 133 is/ac/z 131, 132, 133 isZoci 219 zs/7-gi>z 132, 134 işcoală 131 zşdâ/7Z 131 işpiZaZ 15, 131 zizz/d 8, 149 izaf/a 132, 133, 134 izd/7a 10, 132 zz&dDz 132, 133 zzfcz 132, 133 zz&z-cz s. 131, 132, 133 izbici vb. 131, 132, 133 zzZ>z7?di 132, 133 izblâzni 132, 133, 134 izbrăni 132, 133 izbucni 132 izZ>izZZ 132 izda 132, 134, 284 izdaZ 132 izdd/z 131
351
izdez 284	îmbrobodi 136, 138
izgîrl 132	îmbroboni 136
izgoni 27, 131, 132, 133, 134	,  îmbuca 6
219, 281	îmbucura 142
izgori 132, 133	îmbuiba 139, 140
izgorît 131, 133, 219	îmbujora 136, 137
izlaz 132, 133, 134, 281	îmbulgâri 135
izmeni 132, 133	z/n&zzZzz 134, 136
izmomi 131, 132, 133, 134, 21ţ	)  îmbumba 136
iznoavâ 134	îmbumbi 142
iznou 132, 134, 281	îmbumbica 135
zz/7oz> 132, 134	îmbuna 136
izumi 133	zmfczzra 135
zzzzmz'Z 133	îmburicos 135, 136
izvîrji 133	îmburuiena 138
zzz?oc?z 132	îmbutelia 11
izuoni 131, 132, 133	împacheta 142, 265
izvrăti 132	împaienta 135
	împanglicat 135, 142
îmbarca 141,  262,  267, 274	împarisilabic 123
	împăienjeni 136
imbăiem ,136	împăpuri 136
z/7?Z>dZa 136, 138	împăraţi 58
îmbălegăra 135	Impărea 135, 136
îmbălsăma 136, 138	împărtăşi 136
îmbărbura 135	împărţi 134
zznZrâ/a 137	împătri 136
îmbătrîni 134,137,140, 142, 294	împătrit 277
îmbăţoşat 135	împătula 135
imbelşuga 136	împelina 18
îmberbeca 138, 261	împelinat 18
îmberegăţi 135 îmbina 136 îmbîcsi 139 2/nM/fz 138, 270 îmblăni 136 z/zz&ZdZz 15, 139 îmblăzni 133 îmblînzi 122, 135, 137 îmboboci 12, 136 îmbodoli 139 îmbogăţi 137, 140 îmboieri 135 îm&oZcZz 134, 136, 303 îmbolnăvi 136, 137, 140 îmbonţa 135 z/7z&0/z 135 îmbrăca 136 îmbrăcina 135 îmbreană 15 îmbrebena 135 îmbrînci 136 îmbrînzit 137
împepenat 135, 137 mperechea 265, 275 imperii nend 123 împestriţa 136 împicioroga 148 împicioronga 135 împiedica 139 împieialâ 135, 136 împieri 138
împietri 134,  137, 142 împietrui 136 împildi 135 împildit 135 împistri 139 împîcli 138 împîndi 138 împînzi 138 împîsli 137 împlămădi 135 împlimba 142 împlimbare 135
împlini 142 împlînta 303 împocăli 135 împoma 135 impomila 135, 138 împoncişa 136 imponderabil 123, 126 împopistra 135 împotrivâ-arătare 71 împrăji 138 împrăştia 136 împregeta 135 z/TîpT-e Jzzr 64 împrejurscrie 64 împresura 136, 140 împreună 70 împreună-făcători 70 împreună-lucra 70 împreunâ-sunătoarea 70 împrilostit 135 împrinde 135, 136 împropti 138 împrospăta 136, 142 improşca 139 împudra  11, 138 împudrat 135, 142 împuşca 136 împuteri 135 împuternici 25 împuţina 136
în 10, 35, 139, 156, 160, 267,
271, 279, 302 înacoperi 140 înainte 50, 273 înainte-pune 50 înamora 142 înarăta 140 înarginta 148 înaripa 122, 148, 302 înarma 11, 136 înarticula 27, 143 înaurel 17 z/zaurz 138 înaurit 17
z/zâm   10,   136,   137, 138,
265 înălbâstri 10 taâZ&z 10, 136, 137 z/7âZ/a 301 înăspri 10
z/zcadra 24, 134, 141, 142 încarna 134 încasa 134
încazarma 136 încâla 140 f/zcdZ/a 136, 139 zncdZzz   136, 142 incăpăţîna 141 încăpea 300 încâpestri 135 încăpriora 135 încărca 136 încărunţi 136, 137 încenuşa 137 tacepe 139, 300 încercăna 138 încercelat 135, 136 încercui 138 înceZa 6 încheia 136, 139 închiaburi 142 închiciura 135 znc/zzcZe 6, 136, 300 închina 139, 303 închiondora 136 închioroia 135 închiosteia 135 închiotora 135
închiria 138
închitui 135
zzzcz/Va 135, 141
încinci 136
încinge 10
înciocni 135, 142
încîrjoia 135
z/?cZeza 138, 265
înclina 303
încobila 135
încocîrla 135
Incomplet 123, 126
incompleta 135
încondeia 142
(în)conjura 78
încontra 279
2/?   contră 75
încorona 141
încorpora «134, 141
încotcşmăna 139
2/zcrede 136, 139
încremeni 140
încrengătură 136
z/zcre/z 136
încrucişa 135, 136
încruda 135
încuia 136
(în)cumeta 79
încumete 6
încumplit 135, 135
(in)cunjura 78
încununa 138
încunvenient 123
încunvenint 123
încunveninţă 123
znczzra 7, 284
încuraja 141
încurăţi 142
încurţi 140
încuţitat 18
2/itfaZd 12
îndatora 136
indefinit 123, 126
îndelicat 138
îndemna 6, 301
îndepărta 11
znrfesa 139, 141
z/zdz/y'z 136
îndogori 135, 138
z/idoz 136 z/zrfozZ 277 îndrăgălui 135 îndrăgosti 277 îndrăzni 139 înduioşa 136 z/zdzzZcz 136, 137 îndupleca 38, 140 Z/zdzz/Yz 7, 136 înduşmâni 148 z/ieca 135 înfăptui 138 înfăşurătură 140 înfierblnta 136 z/z/Vae 227, 284 înfiinţa 139 infiltra 134 infinitate 123 Z/zfzoZa 11 înfiora 136 zT/fz/za 135 înflăcăra 136, 139 z/zf/orz 12, 138, 300 înfofoli 139 informul 140 z/zfor/a 135 înfricos 135, 136 înfricoşat 140 înfrînge 139, 300 înfrumuseţa 140
înfrunta 38 înfrunţi 135 înfrunzi 12, 138, 265 înfulfuca 135, 138 înfumura 140 înfunda 139, 156 înfundat 156 în furios 15 înfurniga 135 îngalonat 135, 136 îngădui 39, 139 îngăima 139 z/?0dZa 139, 140 îngălbeni 136 îngăunos 136, 138, 142 îngăzdui 135, 138 îngenunchea 135 îngenunchere 142 înghemui 139 înghimpa 138
înghionti 138
înghiorţ 15, 136, 278
înghiţi 7, 284
îngiubelat 136
îngînjit 18
z/zaz/zzz 136
îngloba 137
înglonţi 138
îngoni 136
îngrădi 139
îngrămădi 38
îngraşă 300
îngrecat 18
îngrindina 136
îngropniţă 15
Z/zazzrzz 139
înguşterat 18
înhăma 136, 138
z/7/zdpa 23, 136, 138, 142
z/7/zd/a 11, 23, 136, 138, 142, 271, 283
înholba 138
înhuma 134, 137
z/zzzz/zZ 136, 141
z/zjosz 11, 136
înjuga 138
înjumătăţi 142
înlătura 11, 135, 279
î/zZâ/zZ 136
înlemni 136, 139, 283 înlenoşa 136, 137 înlesni 136 înlibova 136
352
353
înlibovi 141 înliniştit 126 înmagazina 141 înmatricula 141, 274 Inmânunchea 139 înmânuşat 136, 283 înmărita 27, 138, 142 înmărmuri 134 înmiresma 134
Imntaa 11, 134, 135
înmreji 136
înmuia 138, 139, 270
înmulţi 136
înmuţi 39
înnaripa 135
înnăclăi 138
în/idW/ 135
înnămoli 135
înnămoli re 142 înnâspri 135
înnebuni 135
înnegri 135
înnegura ,135
In neregulă 103, 286
în neştire 19
înnobila 135
înnoda 135
I/7/î07 135
înnopta 138, 142, 262
înnuielat 136, 138
înnumăra 138
înop/a 135
îno/a 38, 135
înoţări 141
îno/ârî 136
f/î răspăr 19 î/7 lăspărul 19 înrÎT/ri 24, 141 !/7roş7 136 tarafi 11, 136 înrulare 136 înruşina 136, 138 însâma 142 înscâiat 136 înscăuna 135 înscena 141 înschimba 138 l/7sme 136, 141, 274 însemna 134 însera 138 înseta 142 însfora 142 insimbra 136
însînzienat 18 îns/eif 138 însomna 18 însor/7 136, 140 înspina 135 înspre 10 înstăpîni 142 însticlit 136, 137 înstînjini 136 înstrăina 11, 12 înstrălumina 136 înstruna^ 284 însu/7a 28, 134 însuflare 136, 140 însumeţi 136, 141 însura 301 înşeZa 139 înşira 136 însZi 138 înşuruba 142 intabula 143 întâciuna 136, 137 înZdri 139, 273 întărmina 142 întemeia 136 întermina 136, 138, 142 întigni 136 în/inde 136, 139 întineri   39,   137, 142, întinge 137 întipări 136, 138 întipui 136 înZiZuZi 140 întîrcoli 136 în/î/sa 136, 138 înZîrzia 136, 283 întoarce 137, 213 întocmai 12 întocmi 136 întomnat 136, 142 întrajutorare   143, 144,
292 întralta 148 întransforma 136 intra pora 148 întrarginta 148, 265, 292 întraripa 148, 302 întrarma 92, 148, 265 întraurel 10, 17, 148 întrauri 92, 148 întraurit 17 întrăma 148 întrănod 143, 146
292
146,
întrăport 146 înZre 10, 143, 145 întreamesteca 143, 144, 146 întreape 10, 11, 285 întreba 145, 301 întrebirui 143, 146, 147 întrece 136
întreciocni 143, 145, 147, 280 întrecoastâ 143, 144 întrecostos 143 întrecostoşi 147 întrecunoaştere 143, 144 întredeschide  143,   145, 260, 264
întredinţi 11, 143 întredomnie 143 întredormire 143, 146 întrefier 11,   143,   144, 145,
280 în/rea 126
în/retfoZ 143, 144, 145 înZrei 136, 281 întreiepciune 147 înZreiZ 277
întrelăsa  27,   143,   146, 147
într elini e 143
întrelinii 143
întrelocutor 147
întrema 148
întremediar 147
întremînca 143, 144
întremurire 143
întreochea 11, 143
întrepătrunde 143
între pid 123
între pozit 143
întreprinde 143
întrepriză 147
întrerupe 143, 145, 147, 292 întreschimbare 143 întresecţiune 147 întresfîşia 143, 146 întretăia 143, 144, 145, 146, 147
întretîlni 144 întreţese 144 întreţine 10, 146, 302 întreucide 143 întrevede 284
întrevedea 24,  145,   146, 147 întreveni 147
Intrevorbi  143, 144 intrevorbire 146, 147 întrezări 145, 294 Intrezid 11 înZrisia 38, 136 intrîmbla 143, 146 Intrînti  136, 142 introduce 130 întrogna 136 Introloca 148 Intromna 136 Intro part a 11, 148 *întropti 148 întroptire 148, 283 înZriz 10, 147, 148, 302 Intruarmâ 148 întruchipa 148 întrucît 148 intruduce 130 intruiela 148 întruiele 10, 148 întruni 148 Intrunoca 92 Intulbura 136, 142 întulpăni 136
Intunde 136, 142
întuneric 139
(î)nturna 204
înţăncuşa 136
în/drca 136, 142
înţărmuri 136
în/epa 135, 136
înZîfna 136
înţurţurat 136
inunda 134
înurzica 138
înuşura 136, 140
învăpăia 138
înyd/a 137
învecina 39
Inveghea 136
înueZZ 137
înverga 136
învergelat 136, 138
înverşuna 139
înverzi 5, 283
inyia 137
învieţuitor 136
inviforniţat 18
invigora 136
învinge 139
înviora 139, 140
invişinit 18
învolnici 136, 141 înzwM 138 învrîsta 140 Invulnerabilitate 123 înzâcea 140 înzăpezi 138 înzâvîrni 255, 261 înzWZ/a 136, 138 înzdroba 136 înzeci 283 înzeii 136 înzidi 11 înzidire 142
juxtaarticular 149, 264, 275 juxtaglomerular 149 juxtalinear 149 juxtapoziţie 149 juxtapoziţiune 149 juxtapune 149 juxtapunere 149 juxtapus 149 JizccZd 8, 149
la 6
Za neZoci/Z 285 Za nesfîrşit 19 Zau 6 Zdsa 285 Zemni 142 lingvistic 276 Zzntfâ 267 logostea 19 ZosZea 19
magnetohidrodinamică 257
mai 8, 164, 165, 286
mai   do 99
marca 284
marcă 284
marchez 284
masca 284
maschez 284
mărci 284
mărinimie 279
măsură 285
mefia 150
mefient 150
mefienţă 150, 151
mep/ai  150,   151,   265, 282 me priza 150, 151 meprizabil 150, 151 mesalianţă 150 mesaliat 150 metaaldehidă 151 metaantimoniat 151 metaantimoniaţi 152 metaantimonios 151, 152 metaantimonit 151 metaarmonic 151, 152 metaarsenic 151 metaarsenios  151, 152 metaarsenit 151 metaarteriolă 152 metabisulfit 151, 153 metabâlă 152 metabolă 155 metabolism 152 metaborat 151, 152 metaboric 151, 152 metacannel 151, 153 metacaolinit 151, 153
metacariocit 151
metacarp 152, 154,  155, 263
metacelom 151
metacentric 151
metacentru 151, 153, 154
metacercar 151
metacinabru 151, 153
metacon 151
metaconid 151
metacrilat 151
metacrilic 151
metacriptozoit 151, 152
metacristal 151, 153
metacroleină 151
metacrom 151
metacromotipie 151
metacronism 152, 155
metacronoză 152
metadifenol 152
metadinam 151
metadină 151
metaţază 151, 152
matafisicâ 154
metafite 152
metafiză 152
metafizică 152, 153, 154, 155, 262
metafizicesc 155 metafiziceşte 155 metafonie 152
354
355
iii 11
metaforă 154 metaforă 151, 154 metafosfat 151 metafosfatază 151 meta f os fit 151 meta fos forie 151, 152 metafosforos   151, 152, metafrast 152 metafrază 153, 155 metagalaxie 151, 153 metagenetic 151 metageneză 151, 152, 154 metageometrism 151, 152 metagramâ 152 metagranulocit 151 metahidroxid 151 metahiris 154 metahirisi 154 metaldehidă 151, 154 metalimbaj 151, 153,154, 268
metalimbă 151, 153, 154, metalingvistic 151 metalingvistică 151, 153 metalogică 151, 153 metamagnetism 151 metamatematică 151 metamer(ie) 152 metamf etamină 151 metamielocit 151, 152 metamorfism   152, 153,
metamorfosi 154 metamdrfosis 154 metamorfoză 154, 155
metanephros 152
metanitrof enol 151, 152
metaperiodat 151, 154
metaplasmă 151, 153
metaplazie 152
meta pneumonie 151, 152
metapol 151, 153
meta proteină 151
metapsihic 151, 152, 153
metapsihologie  151, 153,
metarossit 151
metarterială 151, 292
metarubricit 151
metascolex 151 metasemiotică 151, 153 metasemnificaţie 151, 155 metasifilis 151, 152, 271 metasilicat 151 metasilicic 151, 152
356
metasomatism 152 metasomatoză 152, 155 metastabil 151, 152, 153 metastatic 152 metastază 152, 155 metastazie 154 153 | metastibnit 151, 153 metastructură 151, 153 metasystox 151 metatars 152, 155 metatarsus 154 metateorie 151, 153 153 | metatesis 151, 154
metatezâ 151,  152,   154, 155 metathalamus 151 metatonie 151, 152 metatorace 152 metatorax 152, 154, 276 metatorbenit 151 265, | metatraumatic 151, 152
metatrombină 151 155 | metavanadat 151 metavanadic 151 metavariscit 151, 153, 264 metavoltin 152 metaxilen 151, 152 metaxilit 151, 153 metazear 152, 276 metempsihoză 8, 155, 258 metemsomatoză 155 264 \ metencefal 151, 152, 154 metencephalon 151 metensomatoză   8,   152, 155 258
methemoglobină 151, 153 methocel 151 mdil 151
metonimie 151, 152 metoxi piridoxină 151 metru 61
mezalianţă 14, 150, 151, 263 mezaliat 150
mezaventură 150, 151, 263 mezenter(ită) 150 mezotorax 276 mzcd 218 migdală 36 /nzi 284
/77177a 6
mînea 284 mînji 245 monarhie 276 monoteism 6
271
moT-a/ 275, 276 motoflete 15 motoflocea 15 motroahnă 15
777U7-z 171
naclad 156, 159 nadpis 7 napristan 166 77a/od 166 natantoc 156 navădi 159 nd£>dn 157, 158 năbăsâditor 161 năbîrgeac 158 năbîrna 158 /zd&Zetf 158, 161 /7dZ>oz 157
năbravnic(ă) 157, 160 /7âZ>zzz 157, 158, 161 năbun 155
/7d0/zsz 157, 159, 160 năbuzna 157, 158 năcăfăi 158
năclrcăli 157, 158, 161 nacîrcoaiă 156, 161 ^dcZad 156, 157, 159 năcladă 157, 159 năclăi 158 năclăios 158 năcleios 158 năcoabâ 156,  159, 161 năcorcoaţă 156, 159 năcreală 135
/zderz 135, 156, 160, 292 nădălog 158
nădejde 159, 160, 161, 276 /zăduf 156 năduh 156 /7ddzzz> 161 năfericat 155, 161 nă ferici re 161 /zdfzczz 158 /7d/7e/ 160 năflîteţ 160 năfufănă 156, 161
năfundos 156 nâgîlvi 157 năgîrd 158 năglag 160
157, 159, 160,
jzdaZod 156, 160 nâgrabă 158
năgrăbi  157,   158,   159, 160
năgrăpat 156,  157,  159, 161
năhîcă 156,  159, 161
/zd/W 157, 158, Î61
năiura 156
nâiurea 156
/7dZZ>z 135, 156, 292
năldealului 156
/zdZeZ 158
năloagă 159
/zdZ/a 160
nămeal 156, 158, 161 nămiaza 156, 160 năminji 157, 158, 161 nămornic 158 nămuchiu 158 nănălău 158 năndrâlău 157 /zdpddz 157, 159, 161 năpăstui 159 năpişti 157, 159, 161 năpîntoc 158 năpirli 157, 159 năplrstea 157 năpîrstoc 159
năpirşă  156,   157,   159, 161 năpîrţ(ă) 157, 161 /zdpZod 168 năprăvală 168 napristan 166 /zdpruz 157, 158 năpuc 157 năpusti 157, 159 nărăznat 158 udrod 166 nâruz 157 nârujit 158 născodi 157, 161 năsfiros 157, 160, 258 năsilnic 156,  157, 158:
160, 161 năsoci 158 /7dsp/*z 135, 292 năstrap 158 năstraşnic 157, 158 năstrunchiat 158 năstruşnic 160, 166 nătăfleţ 15, 160 nătărău 160, 161 nătăvală 158 nătîngi 158
159,
160, 161
nătînji 158 nd/z/7* 157, 158, 161 nătîntav 157, 158, 161 nâtîntoc 156, 157, 160, 161 nâtlăgele 157, 160, 161 /zd/oZ 155, 161 năturni 158 77duc 166
77dz7âdz 27, 159, 160 /7dz;dZz 157, 159, 160, 161 nâvedi 161 năvîrc 158 năvîrgeac 158 năvîrna 158 năvîrni 158 năvleg 158 /7dz>od 157, 160, 161 năvrajbă 168
77dzd/-z 157, 158, 159, 161 năzbate 8, 157, 160, 161, 258 năzbîcă 157, 160 năzdrăvan 158 năzdrăvan 166 năzdrimb 158, 161 /zdzdzz/" 157, 160, 258 nâzduh 8
năzgîmb 156,  157, 158, năzglîmb 156,  157, 159, năzgodie 158 năzgovenie 158 năzuină 157 năzvăsi 158
năzvăţa 8, 158, 160, 258 neabătut  165,  258,  260, 261 neabun 161 neabunie 161 neaccentuat 273 neadevăr 164,  265,  276, 294 neadevărat 164 neadîncire 163 neadormit 162, 293 neaducător 162, 164 neaducere 163 neagoi 156 nea JuZaZ 164 /iea jutorare 164 neajutorat 162, 294 neajutorat 294 nealbastru 168 nealtâdată 19, 163 /zeaZZuZ 19, 163, 277 neamăgeţ 162
161 161
neamăgit 165 neamin 168, 278, 283 neapărat 165 neapâtat 162, 164, 283 neasculta 163 neascultat 163 neascultător 162, 163 neasemuit 162 neastîmpăr 162, 164 neastîmpărat 164, 165 neatins 294 neatîrnare 166 //eazzzzZ 165, 170 neavenit 167 neavere 164 nebăga 163
nebăga în seamă (a~) 279 nebăga samă (a~) 163, 279 nebăgat 163 nebriciuită 162 77eZ>z7/7 18, 155, 160, 164 ne-bun 18 /zmzre 168, 277 necăpos 164, 167 nece 168, 277 necesar 167 necheaun 156, 160 nechemaţi 168, 277 nechemăcios 162 nechibzuinţâ 164 necz/ze 168, 277 necineva 277 necinsti 163 necinstit 163 necioplire 162 necioplit 164 necizmari 168 neclad 156 ueeZar 162 neclătinat 165 neclătit 165 neclinti 163 neclintibil 162, 283 neclintit 163, 165 necojit 164 necolor 167 necomparabil 162 neconsolat 165 necontenit 163, 165 necontestat 165 necontra 278 neconvingător 163
35?
necopt 162, 164 necrescut 166 necugetat 162 neculori 168 necum 163, 278 necunoaşte 163 necunoscător 163 necunoscut 163 necuprins 165 necurabil 167 necurat 166, 168 necuratul 164 necurăciune 168
neYdcu/ 295 ne ferecat 155 neferici 163 nefzer/ 164 nefiind 282, 283 nefiinţă 168 nefîrtat 285 nefirtatul 285 nefoc 168 ne-frica 297 ne fript 164 ne frumos 168 nefufănă 156
160
necurăţenie 164, 168	nefum 168
necuraţi 168	neffdZz 164
necuraţi e 168	neglija 167
necurâţime 168	fleoo/ 166
necurăţire 168	negreşit 165
necuraţii 168	ne<?ri fa~; 142
necuraţilor 168	ne^rzjd 166
necuviinţă 164, 165	nearz/'z 163
necuvinte 168	nehotărl 163
nectar 278	nehotărire 163
nedejde 160	neisprăvit 168
nedejgiudeca 164, 259	neistovit 165
nedelicateţe 162, 164, 165, 266	neiurea 156
nedemn 162	neîmpăcat 162
nedesfăcut 254, 258, 259	neîncetat 163, 165
nedesfigurat 260	neînchipuit 258
nedesluşit 163	neîndemînare 164
nedeşertat 164	neîndeplinit 162
nedetreabâ 163	neîndurare 162
nedezlegare 258 nedezlipit 259 nedieresit 166 nedigestie 167 nedinţire 162 nedivin 168 nedocioplit 99 nedomolit 165 nedrept 164, 277 nedreptate 5, 163 nedreptăţi 163 nedrum 168 *necta/z 156 nedulce 162 nedumeri 163 neeconomicos 162 needucat 293 nefast* 167, 172 ne făcătoare 166
358
neîndurat 293
neîngăduinţă 162
neîngîndurit 162
neîngrijire 260
nelnlargul 280
neînregulă 163, 286
neînstare   5,   163,   279, 280
neîntîlnit 165
neîntirziat 260 neîntreg 168 neînţeles 162 ne judecată 162 ne just 271 nelalargul 163 nelalocul 163, 280, 286 nelavreme 279, 280 nelămurit 164, 265 neZdu* 163 nelăuţi 163 nelegiuire 168 neleneş 162, 164
nelesne 163, 277 nelimitat 165 nelinişte 164 neliniştit 165 ne lucru 162 nelumea 19 nelumesc 162
nemaialtul 8, 164, 277, 280, 286
ne maz auzind 299 nemaiauzit 164, 165, 299 ne maz aazzZ 299 nemaicrezînd 164 nemaiîntîlnit 165 nemaipomenit 164, 165 nemai povestit 165 nemairăbdare 164, 280 nemaivăzînd 8, 280, 286 ne maz văzînd 299 nemaivăzut 8, 164, 165, 280, 286
ne maz yâzzzZ 299 nemaivedere 8 nemaivenire 164, 280 nemaivorbind 164 nemare 168
ne-Matei (Matei ~ ) 285
nemârginime 162
nemărginit 165
nemăsurat 165
nemersi 168
nemzed 166, 301 nemilosîrdie 165 nemilostiv 162, 165 neminte 164 nemişcare 162 nemişcat 162 nemişcător 162 nemz/e 161, 163, 280, 294 nemîndru 162 ne-mînjite 297 nemtntuicios 162 nemoliţi 100 nemoralitate 162 nempâcat 294
nemulţumi 163, 164, 265, 286
nemuri 163
nemuritor 163
nemuzicabil 162
ne-n (biserică) 168, 279
nenărăvie 164
nencetat 294
nenimic 168, 277
nenormal 265, 271, 272 nenoroc 162 nenumărat 165 neoboseală 162 neobosit 162, 165 neobrăzare 162 neobrăzat 164 neobservat 293 neam 162, 277 neorganic 162, 167 neostoit 165 nepds 163 ne-pâtate 297 nepătrunzime 166 nepederost 163, 286 nepereche 281 ne peşte 168 nepiatră 168 neplăcere 164, 265 nepolitic 275, 276 nepomenit 165 nepotolit 162, 165 nepovăţuire 164 nepovestit 165 nepreaavînd 8, 280, 286 nepredicativ 162 ne pre get 162 ne preschimbare 260 nepreţuit 162 nepricepa 163, 284 ne pricepător 163, 284 nepriceput 162 neprieten 164, 168, 265 neprietenesc 168 neprietenie 168
neprieteşug 162, 168
nepriitoriu 166
ne pri st an 166
nepusti 156
neputere 167
neputincios 168
neputinţa (a~) 163
neputinţă 163
neputred 166
neputrejune 162
nerăbdat 165
nerăsuflat 257
nerdzz 162, 164, 166
nerăutate 164
ne recunoscut 296
nerefăcut 257
neregulă 162 neritmic 276 neroadâ 166 nerod 166 neromanic 164, 265 nerupt 164 neruşinat 164 nesai 164 neschimbat 165 nesilnic 156, 160 nesimţit 19, 165 nesmintit 165 nesocoti 163, 286 nesocotind 295 nesocotind 295 nesocotit 162 nesomn 162, 164 nesosinţă 162, 283 neso/ 281
nespus 162, 165, 170, 295 nespăs 295 nestâpînire 166 nestoia 156 nestrăbăcios 162 nestrăbătut 258, 259, 260 nestrâbâiăt 295 nestrămutat 165 nestricăcios 162 nesutite 18 nesc/zzZ 301 nescîZ 166 nes/z 163 neştiind 163 , neştiinţă 164, 265 nes/zne 166, 301 neştiut(ă) 163 netare 160, 162 ne/a/d 168 netimpos 167 netinăr 295
ne-tînăr 162, 167, 304 netîntoc 156, 160 netocma 163, 280 netocma că 280 neta* 18, 155, 160, 162,
168 ne-ZoZ 168 neZraz 164 netreaz 168 netrebnic 163, 168 netrebnici 167 neuitat 293
164,
neunde   162,   168,   282, 283
nevăzut 162, 164, 165
nevedea 166
nez?edz 160
neverbal 265
nevertebrat 42, 43
neveşted 162
neveştezicios 162
neviaţâ 266
nevindecabil 166
nevinovat 165
nevinovăţie 162
nevîrstnic 162
nezwze 18, 165, 168, 298
ne-voie 168, 298
nevoinţă 294
nez>oz'Z 295
nevoit 295
nevolnic 163, 168
nevolnici 163
nez;rz7Z 162
nezdravăn 166
nicredinţă 161
nicum 161
nicurat 161
nicuvioasâ 156, 159
Nifărtache 283
ni ferecat 161
nihainic 166
nimzc 166, 301
ninfiricat 294
niputeare arom. 165
niscai 166
niscare 166
nzs/e 166
nividzut arom. 165
niznai 161, 166
noclad 156
nonactivitate 169
nonacţiune 169
nonaliniere 169
nonartist 169, 265
nonautori 169, 170
nonbeligerant 169
nonbeligeranţă 169 non-beligerantă 299 noncărţi 169, 170 noncomputaţional 169, 175 noncomputaţională 170 nonconformism 169, 170 nonconformist 169,  170, 292
359
no n-conformi st 299 nonconformistă 169 noncontradicţie 169 nondemonstrat 169 noneu 169, 170, 280 non-eu 169, 299 nonexistenţă 169, 265 nonfigurativ 169, 280 nonflam 169, 281 nonintervenţie 169, 170 non-intervenţie 299 nonintervenţionist 169 nonmuzicâ 169 nonoameni 169, 179 nonpare(i)l 170 nonpoezie 169 nonreflexiv 169, 170 nonreflexive 170 nonrelaţie 169, 170 nonreligie 168, 169, 170 nonroman 169 nonsens 169, 170, 265 non-sens 299 nonsimetrice 170 nonstop 169,  170, 265,
280, 291 nonşalant 170 nonşalanţă 170 nontalent 169 nonterminativ 169 nontermi native 170 nontransponibil 169 nontransponibilitate 169 nonvaloare 169, 280 non-valoare 299 nonverbal 169, 170, 265 nonviolenţă 169, 265 norod 166 notintoc 156 nu 163, 166, 286, 301
o 16
oodzzce 173, 174, 262, 269
oberiiht 242
ooieci 173, 263
obistea 19
o&'zoa 173
oblitera 173, 174
O0/O/7O 173, 174
00/71/70 173, 174, 264
0000a/ 173
0000a/ 173
obovoid 173
360
276
observa 172 obstrucţie 173 obtenebra 173, 174, 265 obtruda 174 obtura 173 oo/zne 173, 174 0/70677/ 173, 174, 265 obvenieni 174 obversiune 173 obzăcut  172,   173, 174, occident 172 occiput 172 occurge 172, 299 oczr/77/ 171
ocîrmui 170, 171, 172
ocluzie 276
ocluziune 172, 173
ocoş/ 171
ocsărva 172
ocurent 173, 174
ocz/r#e 170, 173, 174 odostea 19 ofensiv 173 oferi 6, 172, 173 o/Teri 172, 299 o/se/ 8 ogăgăi 15 ogostea 19 ogradă 171 omz'Ze 6, 172, 173 omorî 170, 171, 172 opdr/ 171 opoziţie 173 oppoziţie 172, 299 oppizs 172 opresa 173 opresiune 173, 174 oprima 173
os/7/7/i 171 os/7/7/i 170, 171, 172 osîmbri 170, 172 osîrdie 172 osîrgui 170 ospenie 170, 172 os/oi 172
otcîrmui 170, 171, 172 ! o/ic/ii 170, 171, 172 282 | o/z/7ji 170, 171, 172
oproşca 171 op/a 284 opugna 173
op/i/ie   170,   172, 173,
264 opus 174
ordpdi 170, 171, 172 orz/7dd 172 o/-z/7di 172
orîndui 170, 171, 172 ortopodzol 178, 276 ortosimpatic 177, 276 oscz/-0i 170, 171, 172 oseoi 171
osfeştanie 170, 172
padnoşcă 188, 189 paoodi 67 para 180
paraacetaldehidă 175 paraacte 175, 178, 181 paraaglutinină 175 paraaldehidă 175, 292 paraalergie 175 paraalilanisol 175 paraaminobenzoic 175, 177 paraami no fenol 175, 177 paraaminosalicilic 175 paraarticular   175,   177, 264 paraautohton 175, 178 parabază 176, 179 parabazedov 175 parabenziloxilofenol 176 parabolă 175, 176, 179 parabuclă 176, 181 paracarinal 176 paracazeină 176, 179 *paracădere 180 paracăzător   176,   180, 181, 282
paracenteză 179 paracetamol 176 paracheratoză 176 parachinezie 176 paracian 176 1^4, | paraciocoi 176, 178 paracistită 176
paracivilizaţie  176,   177, 181 paraclitichi 178 paracoccidioides 176 par acolită 176 paracoxalgie 176 paracristalin 176, 181 paracritică 176, 178 para-critici 298 paracromatină 176
paracronism 176, 179 paracunoscut 176, 181 paradenloză 181 paradiabet 176, 177 -paradia fonie 176 paradicloranbenzen 176 paradigmă 178 paradioxan 176 paradirector 176, 181 paradoctor 176, 181 parados 175 parados 177, 180 paradox 176, 179 paradrom 176 paraelagic 176, 179 paraelectricitate 175, 176 paraemiedrie 176 paraexamen 175, 181 paraexamene   176, 194, paraexpertiză 17 parafazie 175, 176, 292 parafenilendiamină 176 parafernâ 179 parafimoză 176 paraflacără 176, 177, 180, 264
paraflebită 176 parafoc1 180 parafoc2 177 para fonie 176 paraformaldehidă 176 parafraza 176, 177 parafrază 176, 177, 179, parafuchsină 176 parafulger 177, 180, 181 parafum 176,  177, 180, paraganglion 176 parageneză 176, 177 parageosinclinal 176 paragnais 176 paragraf 179, 181 paragraf ie 178, 179, 263 paragraf os 178 paragramatism 176 paragripal 176 paraheliu 176 parahemofilie 176 parahidrogen 176 parahidrozâ 175, 176 parahormon 176, 177 paraimunitate 175, 176, 183
parai nfluenţâ 175, 176
285
181,
292
181
177,
paralac 176 paralaghie 179 paralaxă 179
paraldehidă   174,   175, 176,
179, 292 paralege 176, 181 paralei 179
paraleu 176, 178, 181, 262 paralgie 176
paraliteratură 176,  177, 181; 262
paraloghizm 179 paralogie 176, 179 paralogism 176, 179 paramagnetic  176,   177, 179 paramanie 176 paramastită 176 paramedian 176 parameniscită 176 parametrită 176 parametru 179 paramilitar 176, 177, 179 paramimie 176, 178 paraminoflavolină 175 paraminol 175 paramnezie 175, 176, 179 paramolar 176, 177, 265, 268 paramorbili 176 paramorfinâ 176 paranestezie 176, 178, 262 paranimfă 177, 179 paranomie 176, 178 parantiselenă 176 paranucleină 176 paranucleol 176, 177 paraomfalocel 175, 176 paraordin 175 paraordine 176, 181, 285 para pareză 176 parapensii 176, 178 parapeptonă 176 parapertussis 176, 177 parapet 180 parapitec 176 paraplasmă 176 paraplastin 176 paraplegie 179 parapleu 180 paraploaie 180 paraplui 180 parapneumonie 176, 177
parapodzol 176, 178, 276 parapoliomielită 176 parapon 175, 178, 294 paraproteine 176 parapsihologic 176,  177, 271 parapsoriazis 176 pararapoarte 178, 285 pararaport 176, 285 pararegulament 176 pararickettsia 176 pararickettsioză 176 pararitmie 176, 178 pararocă 176,  178,  181, 265 pararoşu 176, 178, 181 pararozanilină 176 parascaris 176
parascarlatină 176,  177, 264 parascîntei 177, 180, 284 paraselen 179 paraselene 175, 285 parasifilis 176, 177, 263, 271, 273
parasimă 178
parasimpatic   176,   177, 276 parasistolie 176 parasoare 180, 284 parasol 179
parasolar 175, 176,  180, 282
parasolă 284
paraspasm 176
parastatistică 176
parastisi 178
paraşedinţă 176, 181
paraşiut 180
paratablou 176
parataxă 176
parâtaxis 178
paratendinită 176
paratenonită 176
parathormon 176
paratifoidă 179
paratif os 176, 177
paratimie 176, 178
paratirisi 178
paratiroidă 177
paratoner 180
paratrahom 176
paratrăsnet 28, 176, 180, 181
paratuberculozâ 176, 177
paratunet 180, 181
paraur 177
parautohton 175, 181
paravaccina s. 176
361
paravaccinal 176, 177 paravalanşă 174, 177, 180 paravan 180 paravătrai 176, 180, 181 paravenos 176, 177 paravertebral 176, 177 paravizită 176, 178 paravînt 177,   180, 273 paraxial 175, 176, 177 parâxin 178 paraxoni 176
parazăpadă   176,   177, 180,
181 parazol 179 parbriz 175, 180 parcurge 25,  174, 175, 183,
264
parelie 175, 176 parenteral 175, 176 parfum 174
parhelie 175, 176, 179, 185 paricid 174
parjur 11 A, 175, 183, 283 parodie 176, 179 parodontoză 181 paroz 186, 187 paroi 186
paronichie 175, 176 paronim 176 paroophoron 176 parosmie 176 paroşu 18, 186, 187 paroxiton 175, 177, 263, 268, 273
parselenă 174, 175, 179 parseline 175 parsemat 174 parucid 174
parveni 25, 174, 175, 183 parvenire 175
parvenit 11 o patnog 189 patnoşcâ 188 paucenie 186
pdaaz 67, 68, 186, 245, 272
pdi 190
păstrungâ 186
paucenie 186
pe 192
pe a/ese 163
pe/îitfa 11, 192
pelimetru 184
pe neaşteptate 19
362
pe ne-de rosr* 163, 286, pe negîndite 19, 163 peneplenâ 182 pe nesimţite 19, 163 pe nevăzute 19, 163 peninsulă 181, 182, 264, \ penultim 181, 182, 263,
280, 296 penumbră 181, 182, 280 perabrodil 182 peracid 182, 183 perbenzoic 182 perborat 182 percarbonat 182, 183 percarbonic 182 percent 182, 183 percepe 182 percetonă 182 perclorat 182, 183 percromat 182 percromic 182 percurge 175, 182, 183 percure 182 perduren 182 peremetru 184 per/ec/ 182, 183 perfluoretan 182 perfoliat 182, 183 perfora 182, 183, 264 per fosfaţi 182 perfuzie 182 perhidrofenantren 182 perhidrol 182 periadeniiă 184 periamigdalian 184 perianal 184 periandric 184 periangiocolită 184 periapendicită 184 [ periapendicular 184 periapical 184 periareolar 184 periarterită 184 periarticular 184 periastru 184 periaxial 184 periblastulă 184 peribranhial 184 peribronhial 184 peribronşită 184 pericard 184, 185, 274
298 | pericardio 185, 186 pericardion 185 pericardiu 185 pericarp 184, 185 pericarpatic   185,   186, 264, 268 274 268, pericarpiu 185 pericecal 184 perice falie 184 pericelular 184 pericentric 184, 185 pericentru 184 pericerebral 184 perichistectomie 184 pericicloidă 184 periciclu 185, 269 periei l 184 pericistită 184 periclinal 184 pericolecistită 184 pericolită 184 pericord 184 pericorneal 184 pericoroidal 184 pericoronarită 184 pericranion 186 pericraniu 185, 186 perideferentită 184, 283 periderm 185 periduodenită 184 peri ecuatorial 184 periegeză 185 perielectrotonus 184 periencefalită 184 perienterită 184 perierghie 185 periesof agită 184 peri f an 184 perifaringian 184 perifascicular 184 periflebitâ 184 perifoliculită 184 perifrază 184,  185, 262, 273 perifrenitâ 184 perigalaxie 57, 184 periganglionar 184 perigastrită 184 peri genital 184 perigeu 57, 185, 275 periglaciar 184, 185 periglandular 184 periglotic 184 perigrafie 185, 186, 265
264,
perihelie 57 periheliu 185 perihepatită 184 periintestinal 184, 293 perijupiter 57, 184, 185 285
perilaringitâ 184 peri lenticular 184 perilimfă 184, 185 perilipsis 184, 294 perilobular 184 perilunar 184, 271, 273 perilună 185, 186 perimaritim 184 perimeningită 184 perimetros 184 perimetru 184, 186, 192 perimunte 186 perimuntos 184, 185 perinatal 184, 185 perinda 192 perinefritic 184 perinerv 184 peri neural 184 perinuclear 184 periocular 184 perioftalmic 184 perionixis 185 perioptic 184 perioral 184 periorbital 184 peri ost 185 periovarian 184 periovular 184 peripancreatitâ 184 peri parazitism 184 peripetal 184 peripiisi 185 peripiloric 184 peri pişcă 184 periplegie 185, 262 peripleumonie 186 peripleurită 184 periplizon 185 peripneumonie 184 peripneumonie 184, 185, 186 peri polar 184 peri pori tă 184 periprostatită 184 perirectită 184 peri renal 184 perisaturn 57, 184- 185 285
275
peri scop 185 periselenar 184, 273 perisferă 184 perisigmoidită 184 perisinovial 184 perisistolă 185, 264, 268 perisperm 185 peri stil 184 peristom 185 perişcolar 184, 185 periterestru 184, 185, 186, 271 peritiroiditâ 184 peri tomie 185, 273 peritoracic 184 peritraheită 184 peritropical 184 periunghial 184, 185, 293 periunghie 186
periuranus 57, 184, 185, 285 periurban(ă) 184 periureterită 184 periuvular 184 perivaginal 184 periviscerilâ 184 perivodi 184 perizonă 184
perjur   175,   182,   183, 258, 283
perlingual 183, 262 perlucid 182, 183, 262 permanganat 183 permite 6, 182 permuta 182, 183 perora/ 182, 183, 265 peroraţie 182 peroxid 182, 183 perplin 182, 282 persare 182, 183 persecuta 183 persifla 182, 183 persista 182, 183 persorpţie 182 perspectivă 182, 183 persulfat 182, 183 pertracta 182, 183 perturba 182 perturbaţi e 183 per/e/i/ 183 perveni 175, 182, 183 perverti 182 ptrvibrare 182
pervibrator 182, 183
pe/rece 10, 192, 195, 257, 260
pidosnic 279
pier/ 6, 301
pi scop 108
pînd 182
plasmă 61
plastru 102
plăcea 284
p///7?Z> 6
plimba 6, 196
poedi 186, 187, 188, 294
pociumb 186
pociump 68, 186, 187
pocî/Zi 68, 187
pocirni 69
podcomor 188, 189
poddiacon 188, 189, 190, 263,
272 podhod 188 podhorniţă 189 podladă 188 podllnc 188 podmol 188, 189, 190 pod/zoo 188, 189 podnojie 189, 190 podparucic 188, 189, 190 podporuşnic 188, 189 podpiscă 188, 189, 190 podpolcovnic   188,   189, 190 podporucic 189 podporuşnic 188, 189, 190 podpri 188, 189 podscarb 189 podvadă 188 podvolnic 188, 189, 190 poe/ic 276
po/a/d 186, 188, 194 pogîrjit 186, 188 "  ~" 186
pogodi 68, j-ovj poao/ 186, 187, 188 pohiriş 186 po/Vi/> 67, 187 poi 190 poimarţi 190
poimîine 190, 263, 277, 280 poyer 186, 187, 188 po/ 113 po/ei 187
po/ei/ 18, 186, 187, 188 politeism 6
ponegri 27, 186, 187, 188
363
ponegru 17, 18, 186, 187, U 262
popri 186, 187, 188 poroboti 186, 187, 188 poroşu 186, 187 posluji 186, 187 poslujnic 186, 187, 188 posluşi 187, 188 posluşnic 187 post 8, 192
postabdomen  190, 191 postaprindere 190, 191, 192 postaxial 190 postbelic 6, 191 postcalcul 191 postcalculaţie 48, 190, 191 postcapilar 190 postcardinal 190 postcavâ 190
postscenium 191 post-scriptum 192, 298 postsincronizare 191 postşcolar 191 posttonic 191, 273, 274 posttraumatic 191 posttraumatism 191 postum 9
postuniversitar 191 post-universitare 298 postverbal 191 potcomor 188
po/zc/zz 171, 172, 187, 188 po/moZ 188 potnog 188
potop/ 18, 186, 187, 188 potopit 186 pot polcovnic 188 poucenie 186, 187, 1£
postoe/zuşârzre 190,  191,  192, | popesto 18, 186, 187, 188
povirni 67 povolnic 189
postata 43, 191, 263, 273, 274 pozmoc 186, 187, 188 postdiluvian 48, 191 p/mtoZ 193
281
postclimacteriu 190
post efect 191 post-factum 192
prăbuşi 160, 199 praf ace 197
pos/fa/â  191,   192,  274,  281  prd/nn/â 192, 193
postgeneral 191 postglaciat 191 postglosatori 191 postimagine 191 postimpresionist 191 postliceal 191, 281 postludiu 191, 275 postmaturaţie 191 postmăcel 191, 192 postmediu 191 postmeridian 191, 192 post-mortem 192 postnodular 191 postnominal 191, 269 postoperatorie 195 post-operatorie 275, 298 postoperatoriu 191 post-operatoriu 298 postpalatal 191, 273 postpaleoslav 191 post-partum 192 postpoziţie 191 postpune 48, 191
292, 294 post pus 274
194, 197,
postrungă 186, 187, 188
364
prănaşte 192, 193 prăpădi 199, 200 prăsădi    192, 199 prăsăra 192 prăsuci 192 prăyd/z 199, 200 pf/-;e 10 pre 192, 194, 279 prea  8,   12, 192, 286
preabataj 194, 198 preabecedar 193, 197, 198 preabirui 194 preablestemat 192 preabun 194, 198, 262 preachiar 194, 198 preacinstit 194 preaciudat 194, 198 preacîntat 194, 198 preacurat 194 preacurată 194, 198 preacurind 194, 277 192,  281, | preacuviinţă 194 preacuvios 194 preacuvioşie 198
I preadolescent 193, 1£
preadrept 194, 198 preaduna   193, 195 preaeminent   192,    194, 198 preaface 194 prea-fără-dumnezei 194 preafericit 194, 198 preafund 198 preagreşi 194, 197 preaiubi 194, 198 preaiubit 194, 198 preaiuşor 192 preaizbindi 260 preaînalt 194, 198 preaînţelepciune 198 preaînţelept 194 prea judecată 192 preajunghia 198 prealarmâ 193 prealăuda 194, 198 prealbe 193, 195, 198 prealiaj 193, 198 Prealpi 285 prealuminat 194, 198 preamări 12, 194 preambala 198 preambalat 26, 193 preamîndru 194, 197 preamplificator 193 preamulţime 194 preanegru 194, 198 preanevinovat 260 preanevi novată 194 preaosfinţie 260 preaplecat 194 preaplin 12, 282 prea prinde 193
preaputernic   194,   197, 198
prearăbda 194, 198
prea rădica 239
preasec 194, 198
preaseninat 194
preasfînt 194, 198
preaslăvi 194, 195
preaspori 192
preastol 193
preaviz 195
prebalnear 193
prebiologic 193
precalcul 193
precalculat 50
precambrian 50
precampanie 193
precapitalist 194 precartesian 193 precădere 195, 198 preceas 198
preceda 6, 194, 198, 268, 275 precede 6 precedent 272 precerne 193, 195 precernut 195 precestui 193 piechema 193, 195, 265 preclasic 193 preclimacteriu 193 precomandă 193, 198 precomă 193 precomisie 193 precompetiţional 193 precomprimat 193 preconcentrare 193 preconceput 194 precondiţie 193 preconferinţă 193, 198 preconsolidare  193,   194, 198 preconşiient 193 preconta 195, 196, 198 precontractual 193 precorectură 193 precovîrşi 195 precritic 193
Precucuteni 285 precumpăni 193, 195, 196 precurma 195, 270 .preda   193,   195,   197, 198, 284
predacic 193
predai 284
predasem 284
predecesor 260
predestina 195, 263
predetermina 195
predigestie 193
predisociaţie 193
predispoziţie 198, 260
predispune 196
predomin 284
predomina 193, 195, 263
predomni 195
preelectoral 193
preeminent 192, 195
preevidenţă 193
preexista 195, 196, 275
prefabricate 198
preface     10,  193,  195, 196,
197, 264, 294 prefaţă   194,   195,   198, 274 prefacă ni e 204 pre feudal 194 prefierbe 27, 193, 195 prefigura 196 pre fiinţa 193 prefilmic 193 prefiltru 26, 193, 198 prefinal 193 prefzra 11, 193, 195, 197 prefzx 194, 275 pre fl oraţie 194 prefoliaţie 194 pre forjare 193, 198 preformism 193, 194 preformui 193, 196 prefrămînţi 193 pre frige 193, 195, 199 pregalbene 195 pregalbine 193, 198 preoâ/z   193,   195,   196, 198: 272
pregeneric 193 preglaciar 193 pregrup 193, 194 pregusta  27,   195,   197, 263 preicteric 193 preimperialist 198 preindustrializare 193 preinfarct 193 preistorie 195, 263, 293 preiuşor 192 preîncălzire 198 preincolţire 193 prelnfunda 193, 195 prelnnoi 193 preînregistrare 193, 194 preîntîmpina  195,   196, 293, 295
prejos 10, 194 prejudecată 192, 195, 196 pre judeţ 196 prejunghia 193, 198 prelarg 197
prelinge 195, 196, 292 pre/zza 195, 196, 197 prelucra  193,   195,   196, 198. preludiu 194, 275 prelung 194,   195,   197, 198
224, 232 premagnetizare 193
202
prematrimonial193 prematur 196 premedita 196 premeni 193 premergător 50 premiedza 193, 196 premilitar 194 Premioriţa 285 Premioriţa 193, 198 premîna 193 premodern 193 premodulare 193 premolar 194, 195 prenatal 193 prenumăra 196 prenume 194, 195, prenupţial 50 preocupa 193, 196 preocupat 195 preofac 199, 200 preolimpic 193, 198 preo/7z 193, 196, 198 preoperatorie 195 pre-operatorie 275 preopinent 194, 283 preorăşenesc 193, 195 prepalatal 194, 195, 273 prepaşoptist 193 prepăcătos 192 prepinge 194 prepotent 193, 195, 262 prepotrivire 193 prepoziţie 196 pre practică 193 prepuberal 193
prepune 193,  196,   197, 198,
303
prepus 271, 274 prerafaelism 193 prerăsstrăbun 257,   258, 259, 296
prerăsuna 193 prerăzboi 193 prereflexiv 193 prerenaştere 193 pr erupe 193
presădi 192, 193, 195, 198 presăra 193, 195, 197 presele roză 193 prescrie 197 prescură 197 prescurta 11, 193, 279 preseară 197
365
preselector 193 presfârîma 193 presfira 8, 197 presimţi 193, 195 presimţămint 196 presocialist 193 prespăla 27, 193, 195 prespori 192, 193, 195 presta 196 prestăvi 193 prestelar 193 presta/ 193
prestrâbun 193, 257, 259 prestrănepot  8, 193, 198 296
prestrînge 193
presuci 193
presupune 260
presura 140
presus 194
preşcolar 197
preşedinte 194, 196
preşoc 193
preştiinţific 193
pretensionare 193, 194
preterit 8 preteriţiune 8 pretcrmisie 7 pretermisiune 7 pre-text 193, 298 preZex/ 298 pretrece 192 preturna 193, 195 pre//ne 193, 195, 270 preumbla 6, 196 preumblu 6 preuzinal 193 prevaporizare 193 prevărsa 193, 197, 198 prevede 284
prevedea 195, 196, 197, 198
264, 272 preveghea 193, 196, 265 prevence 193, 198 preveni 193 prevesti 195
previnde   193,   197, 198 prezice 193, 195 preziua 50, 197 priboli 193, 196 pricăji 197 pricepe 194, 196, 284 pricestui 193
261 261,
pri face 193
pn>/7/ 22, 193, 195, 196
prigonit 195
prigori 194, 196
primbla 196
primejdie 197
primeni 193
pr/ntfe 304
pristăvi 193
pr/staZ 193
pr/taci 193, 196
privăzător 224
priveghea 22
privegheat 195 pro 12, 200 proX 12, 16 proadverb 202 proafla 199 proafrican 26, 201 proalbastră 199 proalbastru 199, 281
201, 264, 268
193,  195, 196
200, 262,
proamerican 275
probotează 199, 200 probozi 200
proceda 6, 201, 202, 303 procede 6, 303 procent 203
proc/ZZ 199, 200, 269, 281 proclama 201 proclet 199, 200 proclitic  103,   201,   268, 274 proconsul 201, 265 procrea 201, 202 procreşte 199, 200 pro-Croce 201, 285, 298 procufunda 199 procunoaşte 201, 203, 263 procuvintare 26, 201, 203 proda 199 prodadaist 26, 203 prodănou 199, 279, 280, 281 prodecan 26, 201, 263 prodictator 201 prodinnou 279, 280 produce  199,   200,   201, 202 producţie 273 proda/ 199, 200 proegumen 201, 203 proeminent 201, 203 proface 199, 201, 265
I profera 202 profora 201, 202 profrază 202 profrige 199 profund 201, 281, 282 progalben 199 progalbenă 199, 200 progăti 201, 203, 272 [prognoza 201 prograda 201
proces  201,   263,   273, 275 progriji 201, 203 proimion 202 proîncăleca 199, 261, 293 proincepe 199 prolactină 201 prolega 199 prolegomene 202 protao 201, 202, 273, 275 prolua 199 proluviu 201 promite 6, 201 promorfem 202 promotor 201 pronaos 201, 202, 273 pronazist 201 pronoisi 202 prontoarce 199, 294 pronume 201, 202 proparoxiton   201,   202, 296 propăşi 26, 201, 203 propedie 202 propis 199 propleca 199 propocni 199, 200 I propoziţie 201 propretor 201 propulsa 201 propune 199, 201, propurta 199, 200 proreclama 199 prorector 26, 201, proroasă 199, 200 proroşie 178 proruga 199, 200 prorupe 199 prosădi 192, 199, 200 prosceniu 201 proscoate 199 proscrie 201, 202, 203 prosilogism 201 proslăvi 27, 200 prosocoti 199, 200
203
203
?1
prospecta 273
prospectiv 275
proşedea 201
proteja 202
proteză 201
protimisis 202
protoiereu 6
protonic 201, 273, 274
protozoar 276
proumbla 199, 200
prourma 201, 203, 293
provedea 201, 203, 272
proveni 199, 201, 202
provenienţă 202
proverb 201
provideţ 201, 202
provitaminâ 201
provoca 201
prozăcut 201, 203, 282
prozice 199
pune 284, 304
purcede 6, 202, 301, 303
pasca 27
putere 25
Tabatere 205
raco/a 8, 209
racomoda 8, 209
racorda 8, 209
rafina 8
ra justa 8
7-aZZa 204, 292
rambursa 8, 209, 258
ramplasa 8, 209
ranfluare 209, 258
ranforZ 8, 209, 258
rangajat 204
j-am/na 204, 205, 207
ranversa 209
j-apeZ 204
rasenina 8, 209
rataşa 204, 292
rdafZa 204, 205, 207
răbufni 203,  204,  206, 207
208, 262, 294 răcădea 204
j-dc/Zi 204, 205, 207, 208
răcurgere 204
rddace 204, 206, 207, 292
răfăcanie 204
rdfeca 204
rdf/us 204
rdfreca 204, 207 râgâoace 204 rdo/o// 204 răguşi 204 râjghira 210 rdm/n 284
rd/nZ/ie 204, 207, 284 rântuna 204, 206 rănturna 204, 206, 294 rdpd/ 171 răposa 207, 303 răpune 204, 207, 303 rarăsstrâbunic 296 răsalaltăieri 5, 211, 277 răsămăna 213 rdsdr/1 204 rdsdri3 204, 210 răscădea 210, 212 răscăpăra 210 râsceafăr 211 râscheie 212 râschitind 212 râscita 213 rdscita* 210, 211 rd*cZH 26, 211 răsclnta 210, 211 rdsc/oci 212
răscoace 210,   211, 213, răscoase 210 răscoboală 210 râscocinâ 210 răsconvinge 212 răscrăcâra 212 răscrăci 212 răscrăpa 26, 210, 214 râscred 211 răscrie 210
râscroi 210, 211, 213 răscruce 211, 277 răscucăi 212
răscumpăra 26, 212, 213, 260
răscunoscut 211, 272 răscurbat 213 răscurma 210, 212 râscu/d 210 rdscu/e 26, 211, 285 rdscu/ZZ 18, 26 râscuţite 17 răsface 211, 214 râsfadă 210, 211
262
219,
răsfăţ 6
râsfd/a 6, 210, 213
răsfierbe 211, 212
rdsf/c/e 18, 26
rdsfzra 197, 210, 211, 213
răsflori 210
rdsfoZ 210, 211
răsfrînge 210, 211, 213, 221
rdsfuc/ 210
râs fulgerat 214
răsfunda 214
răslmpunge 26, 210
râsorbi 204
răspas 211
rdspdr 19, 212, 213, 264
râspierde 211, 214
răspieri 18, 214
răspinge 217
răsplanuri 210, 213
răsplămădi 210, 211
răsplăti 26, 213, 280
răspoate 19
răspoimîine 211
Răspop 285
râspopă 212
răspopi 266, 285
răsprăştia 211
răspunde 207, 301
răspune 26, 210
răspunge 211, 214
răsputea 19
răsputere 19, 211
răsputeri 213
răs-răscitat 298
răsrăsciti 258, 259
răsrâscunoscut 257, 261
răsrăsstrăbunic 261, 296
răsrâsstrâmoş  257,   259, 296
râsrâsstrănepoată 257
răsscăpăra 211
rdssec 26, 210
râssemăna 211, 214
răssfinte 210
râssflnt 26
răsslăbi 214
răsstrăbun 210, 258
răs-străbun 298
răsstrămoş 256, 257
răsstrigare 26
răsspuri pl. 210, 211, 214
răstăbuşi 210
rdsZd/a 210, 211
366
367
răstălmăci 212
răstimp 211, 213
răstoarce   18,   26,   211, 212, 213
răstoci 212
răstopi 26, 212
râstrăbun 210 răstrâmoş 210 răstrănepot 210 Fă striga 210 răstrişte 210 răstulbura 214 răsturna 211, 213, 260 /•dsucz 203, 212 rdsuf/ă 203, 257 răsuna   204,   206,   207, 219 răsvlrî 210 răszice 210 răşchira 210 rătunde 204 raţinea 204
răvărsa 204, 206, 207 rdzoa/e  210,   211,   213, 292,
294 rdz&eZ 212 rdzflz 212, 213 răzbiera 203, 210, 214 răzZtoz 212 râzbojoci 210 războjogi 26 răzfcoZz 28, 212, 214 războteza 211, 265 răzbubui 210, 211 răzbucni 211 răzbucuros 211, 213 rdzbucuros 295 râzbufni 203
răzbuna 212,  213,   260, 263 răzbunic 211, 259, 261 răzbuşi 211 râzbuza 214 răzbuzat 211, 213 rdzdă 210, 212, 213 răzdeochi 26, 210 răzdomni 213 râzduce 26, 210 răzdumica 214 răzfira 210
răzgindi 212, 213, 277 răzgudui 211, 213 răz judeca 211, 213, 214 raz judecat 295
răzjunghia 26, 210 râzmama 295 râzmamă 211, 264 râzmaryine 213 răzmaţe 26, 210, 214 răzmăţat 211, 283 rdz/Tizz 211, 213, 277, 285 răzmirat 26, 210, 211 răzmuia 211 răzneam 210, 211, 213 răznepot 210, 211 rtoerz" 26, 211, 285 răzvintura 210, 213 răzvoluţie. 28, 213 rdzz;o/ 211, 213 răzvrăti 212, 213 reabilita 205 reabona 205 reacţiona 206
readuce  205,   206,   209, 263 rea/Va 204, 208, 209 reagent 209 reagrariza 205 reagrava 205 reajusta 209 realbăstri 205 reă/eae 205, 209, 265, 268 realiniere 205
rea/zpz   205,   206, 257, 258, 259
reamenaja 209
reaminti 205,  206,  207, 209 reanclanşare 205 reangaja 205, 208 reangajat 204, 205 reanima 204, 209, 292 reapariţie 205
recîştiga 208 reclasa 207 rec/ddz 205, 208, 209 recoace 208 recoloniza 205 recomanda 205 recombinare 205 recompensa 207 recompoziţie 205 recompune 208 reconfirma 207 reconsidera 205 reconsolida 205, 258 reconsolidare 258 reconvalescenţă 257 reconversiune 205 recopia 207 recrea 285, 298 recrea 295 re-creat 298 recriminare 205 recristalizare 205 recromare 205 recuceri 206 reculege 205, 208 recunoaşte 206, 208, 209 recupera 207 recurba 205, 207 recurge 205, 208 reda 205, 206, 209 redevelopare 205 redeveni 205, 206 rediscuta 205 redistila 205 redistilare 205 redistribui 205 redistribuire 205
reapărea 205, 208	redobindi 208
reaprinde 205, 208	redresa 205, 208
reaşeza 208	redaa/a 205, 206
recalibru 205	redzzce 204, 208
recalifica 205	reduplica 207
recapitula 205	reechilibra 206
recarbura 205	reedzta 205
recăpăta 208	reeduca 205, 209, 293
recdsătarz 205? 208	reeligibil 205
recere 208, 209	reevalua 205
rechema 209	reevoca 205
recirculaţie 205	reexistenţâ 205
reczZă 205	reexpedia 205
recz/z 204, 208	reexporta 205, 209
recz'/zz* 295	refabrica 205
recîntări 209	reface 205, 206, 209
refeca 204 refeminiza 205 referz 6 refi 209 refilare 205 reflotare 205 ref/ux 205, 206 refolosibil 205 reformata 205 refrigera 205 refrunta 209 refundamenta 205 readsz 207 regăurire 205 regenera 275 regrada 205 regres 275 regresa 205 regurgitalie 205 reieşi 207, 208 reimigra 205 reimporta 205 reinstala 205 reintegra 260 reinvita 205 retaz 209 reîmbla 208, 209 reîmpachetat 261 reîmpinge 208 reîmpopora 205 reîncadra 206,  208, 209, reîncarnare 258 reîncăpea 205 reînchina 205 reîncolţi 208 reîndrepta 208 reînfiinţa 208 rezrmoi   206,   207, 258, v reînregistra 205 reînscrie 8 reînstăpîni 205 reîntineri 209 reîntîlni 209 reîntoarce 206, 207, 208 rezrzznă 207, 208 reZănsă 206, 207 re-lansaţi 298 relatiniza 28 re/ez;ă 207 reZziă 206, 207 reZzzpZă 206, 207 remarc 284 remarca 207, 208, 284
259
265
remarcă 284
remarci 284
remedita 205
remigra 205
re/mZe 6, 205, 206
remîne 204
remonta 298
re-monta 298
remustra 206
remustrare 208
remuşcare 205, 207
renaşte 205
renegat 206
rennoi 294
renume 206, 208
renvia 294
reorchestra 205
reordonanţă 205
reorganiza 205
reoxidare 205
repaos 207
repatria 205, 206
re pauza 207, 303
re părţi 205
repdşz 27, 208
repecetlui 205
repeZă 207
repicta 5
re plămădi 209
re porni 205
reprezenta 206
reprima 205
reprimi 206
reprivire 206
reproducere 258
repzz/ze   204,   206, 208,
rerafinare 205
rere 9
rerecopia 257, 259 re-recopiă 257 rereexaminare 9 re-refacerea 298 rerereexamina 257 rerestaurării 297 re-restaurării 297 reromaniza 28 reromanizare 205 reruraliza 205 rerur aii zare 205 resabota 205 resăpare 205 resă/z 204
303
resbunare 210 resconto 204 rescumpăra 210 resemna 205 resenina 209
resentiment   206,   264, 275, 276
resimţămînt 208
resz/77/z 206, 207
respinge 8, 209
resplată 210
restabili 206
restatori 204
restaura 205
restitui 205
restrăbu z 261
restrictiv 205
restrişte  210, 212
restrlnge 205, 206
resuci 210
resufleii 205
reszzoe 207, 209
resuna 204
resurecţie ,205
resurla 210
resursă 205
reşedinţă 20o
retăbăcire 205
reZdcea 23, 205, 206, 208
reZeza 207
retipări 205, 209
retîmpi 17
retrage 206
retianscrie 260
retransmite 260
retranspune 258, 261
retras 205
ret rata 205
retrecînd 206
reZro 26, 214, 215
reZrd 214, 215
retroactiv 214, 215, 292, 293, 294
retroacţie 215 retrobulbar 214 retroceda 214, 215, 263 retrocuplare 214 retrofecţiune 214 retroflexie 214 retrofuzee 214, 215 retrognatism 214 retrograda 214, 215, 263 retrogradare 215
668
369
retroguardie 214, 215 retrohipofizâ 214 retroinhibiţie 214 retromorfism 214, 215 retromutaţie 214 retroperitoneal 214 retropneumoperitoneu 214 retropoziţie 214 retroproiecţie 214, 215 retropulsiune 214 retrorachetă 214, 215
retroreflector 214, 215 retrospectiv 214, 215, 275
retrospecţiune 214
retrosternal 214, 263, 267
retroversie 214
retroversiune 214, 215
retrovizor 214, 215, 267
re/zne 284
reţinut 205
reuni 206
reuZZZa 206, 209
revalahiza 205
revalorifica 205, 206
r^âT-sa 203, 204, 205, 206, 207
revedea 205, 208 rei^ni 205, 206, 277 revestit 206 revitaliza 205 /•eyoca 204, 205 rezZ>eZ 212 rezista 7 rezZe/i 210 rimbomba 8, 209, 258 rin/orZ 8, 209, 258 riposta 204 riuniune 204 rz7?a*ixi 171 rîsghina 210 roscoală 210 rospiscâ 210 roşmiriţă 210 /•osZoc 210 rupe 304 mzvali 210
Săblaznă 215, 216, săblăzni 133 sari 284
sdyfrsZ 215, 217, 218 370
218
scadent 220 scde/ea 216, 217, 218 scdZda 6, 217, 218 scăiuş1 15, 216, 217, 220 scdZus2 15, 216, 217 scăpata 217 scăţăra 216 schelâlăi 217 scheuna 217 sdZeia 216, 219 scînteie 284 scîrmoceală 216 sczr/î 216, 220 sctrneci 216 sc/fpi 216, 218 scZo/7/Z 216, 220 scoace 216, 217, 218, 220 scoporî 15, 216, 217, 220 scofală 8, 66, 67, 258 scofîlci 8, 219, 258 sco/iZa  219, 220 scopcd 216, 218 scopci 216 scormoni 216, 217 scorni 216, 219 scoroji 219 scotoci 219 scris 276 * scrupos 216, 217, 220 scufunda 216, 217, 260 scumpăra 216, 218, 219, 220, 302 scurge 220, 284 scurma 217 scarZa 218 scuza 217, 275 secesiune 220, 221 seduce 220, 221, 280 segrega 221 se/cc/zg 221 sentiment 276 separa 221
sfărîma 216, 217, 218, 220 s/aZ 216, 217, 219, 220 sfida 284 sfZrşi 220 sfirţală 216, 220 sfzsia 216, 218, 220, 292 sfor/a 219, 220 s/ren/e 217, 270 s/ren/Z 220 sfrenţie 216
sfrzznZa 217, 219 j
\sfulger 220 sfulgera 216, 218, 220 silepsă 221, 222 silogism 222 simbioză 221, 222 sz/nooZ 221, 223, 294 simodZ 223 simetric 223
simetrie 221,  222, 223 simfizâ 222
simfonie 221, 222, 223 simpatetic 222 simpatic 264 simpatie 222, 275 simpatriot 221, 222, 223, 265,
272, 294 sinagogă 223 sinamăgi 221 sinantrop 221 sinarhie 222, 276 sinarmonism  222, 223 sinartrozâ  222, 223 sinaxar 223 sinchinezie 222 sinclază 222 sinclinal 222 sincopă 222 sincopă 221
sincristalizare 222, 223
sincronic 222
sincronie 222, 275
sindactilie 222
sin(e)iubire 221
sinepitrop 222, 223
sinereză 222
sinfazic 222
singamie 222
singenetic 222
singeneză 222, 223
sr/z^aeZ 223
sinmoşin 221, 222
sinmoştenitor 222, 223, 272 sinoftalmie 222
sinonim 42, 222 sinoptic 222 sinostoză 222 sinsedimentar 222, 230 sintagmă 222 sintaxă 222 sinZezd 222, 223 sirzZorz 222 sintonie 222, 223
sintron 222, 223
sinucide 221
sisZa 7
smicura 218
sminii 217, 219
s/nzZci 216, 220
sznomi  131,   133,   215, 216,
219, 220 s/nuZae 217, 218 soare 284 socru 6 soZu/ie 221 soprafaţâ 241 spăimînta 218 spdZ 6
spdZa 6, 260, 301
speria 218
speriment 220
sperimental 220
sperjur 8, 183, 216, 219, 258,
283 spinteca 217 spirlungu arom. 224 spirlungu megl. 224 spZai 219 splicare 220 splicatoriu 220 splicăciune 220 spovedi 218, 260 spoved(u)i 131, 133, 219 sprâhui 216, 217, 220 sprăvăli 216 spre 10, 223, 224 spregrai 10, 223, 224 spregrăire 223 spregrăitor 223, 224 spregrăitori 224 sprehui 217 sprelung 223, 224, 225 sprepus  223,   224,  264, 302 spresărire 223, 224 spreseară 223 spresveat 223, 224 sprevăzător 10, 223, 224, 225,
280
sprevedea 224 sprevirstnic 223, 224, 225 sprezice 223,  224,  264, 280,
302 sprijin 218 sprijini 218 sprinceană 224, 301 spulbera 216,  217,  262, 292
spune 217, 218, 220, 303 spunent 220 spuninte 220 sZa 284
stâciuna 216, 217, 220
sZea logostea 19
sZeZe bucşele 19
sZeZe logostele 19
sZi/z 61
stlmpăra 218
sZîrZzcz 216
sZzrni 216
*sf/zpz 218
stoarce 217
sZoci 219
sZociZ 216
siop 276
strababâ 225
straformare 112, 114
stramport 225
stravagant  112,  114, 115
stravaganţă 112, 114, 115
stravedere 112, 114
străbabă 226, 228
străbate  225,   227,   228, 264
străbun 6, 228
străbunic 225, 226, 227, 294
străcurat 225, 226
străfiga 225, 227, 284
sZrdfin 225, 226, 228
străfloca 225, 226, 228
străforma 27, 114, 225, 227,
228, 272 str ăf ut gat 225 străfulgera 225, 226, 227 străfund 225, 226, 227, 281,
282
străgheată 227
străguşa 24, 225, 227, 228 st răguşi 226 străîntuneca 225 strălimpede 225, 226, 228 sZrdZuci 226, 227, 228 strălumina 225, 226 strămamă 225, 226 strămătuşă 225 strămior  225, 226, 227, 228, strâmînzăli 225 strămoină 225, 226 sZrdmcş   5,   226,   227, 228, 292
strămoşi re 228 strămoştean 225, 226 strămunte 225 strămurare 227
strămuta 225, 226, 227, 228 strănepot 225, 226, 228, 259,
261, 277, 296 strănuta 227 st rapaci 225
străplanta 225, 227, 264, 272 străport 227
străporla 225, 227, 272 străpune 225 străpunere 272
străpunge 225, 227, 228, 300 străpurta 225 străputere 226, 228 străromân  225,  226, 227 străromână 28 străsări 225, 226 sZrdsZau 225,  226, 227 străsoacră 225, 226 străstrănepot 257, 258, 259 străstrănepot 296 străstrâvechi 261 stră-străvechi 298 sZrdZdia 225, 227, 228 sZrd/ese 225, 228 străunchi 225 slrăvăli 225 slrăvăloacâ 225 străvăloaga (de-a ~) 225 străvăloci 225 străvătui 226
străvechi 225, 226,   268, 277
străvedea 225, 228
străvesti 225
străvuiet 226, 228
sZrecura 216,  217,   218, 227
strecurat 226
stremioară 225
stremoş 225
strenepot 225
strepunge 225
stretăia 226
strevedea 225
strofă 61
strofloci 225
st români 216
structură 276
sZruni 284
sZzzf 216
371
stufiş 217, 270
sub 10, 228, 229
subacetat 230, 231
subacuminat 230
subacut 230
subacvatic 230
subadjutcr 230
subadministrator 10, 228, 229, 230, 234
subaerian 230 subalimenta 231, 274 subalimentat 232 subalpestru 230 subalpin 229,  230,  232, 234 subaltern 232 subaltcrnare 230 subamendare 230 subamiază 228 subansamblu 230, 231, 234 subantreprenor 230 sub antrepriză 230 subaprecia 231 subarahnoidoperitoneostomie
230
subarahnoidoureterostomie 230 subarbă 228, 229 subarboret 230, 231 subarbust 10,  228,  230, 231,
233, 263 subarctic 230 subarenda 229, 234 subarenda 231, 265 subarmonică 230 subartistic 230 subascunde 229 subasociaţie 230 subatins 230, 231, 234 subatomic 230, 231 subaudiţiune 230, 234 subbărbie 228
subbibliotecar 228, 230, 231 subbraţare 230 subcamerist 230 subcancellariu 230 subcapitol 230
subcarpatic 11,  229, 230, 231 subcarpatin 230 subcasier 230 subcategorie 230 subcăpitan 230 subcentru 230
Subcetate 10 subchiriaş 230, 231, 234 subchirurg 234 subclasă 231, 232 subclavicular 229, 230 subclimax 230, 231 subcolonel 230 subcomisar 231, 263, 272 subcomisie 230 subcomitet 230 subconsumaţie 230 subconştient 231, 242 subeonştiinţă 230 subcont 230
subcontrafagot 230,   231, 296 subcorectat 230 subccrp 230, 234 subcortical   229,    231, 232, 234
subcultură 230 subcupă 230 subcutanat 229 subcuticular 230 sizMai 230, 234 subdelega 230 subdelegare 230 subdelegat 230 subdelegaţiune 230 subdezvoltare 230 subdezvoltat   229,   230, 233, 260
subdiacon 190, 230, 272 subdiaconie 230 subdialect 230, 231 subdificil 230, 231, 234 subdimensiona 230 subdimensionat 230 subdirector 75, 231, 294 subdistrict 230 subdivide 231 subdiviza 233 subdiviziune 232 subdominantă 231, 234 subdumbravă 228, 229 subegumen 230 subestima 231 suZ>e/«/' 228, 229 subeutectic 230 subexpunere 230, 231 subfamilie 230 suofa/â 229, 230 subfebră 229, 230 sub febril 230
I subfebrilitate 230
subferestrar 228, 229 ' subfilat 230 subfilială 230 subfrenic 230 subgardă 230 sz%e/7 230 subgene 230 subgeosinclinal 230 subglosită 230 subgrai 230 subgranulaţie 230 subgrefier 234 subgrindă 10, 228 subgrumaz 229 subguvernor 230, 233 subhemofilie 230 subhercinică 230 subhigrofiiie 230 sub hrăni 230 subiacent 24, 242 subicter 230, 231 sufa'ecf 232, 234 subinel 230 subinginer 230 siibinspector 230 subintendant 230 subintendanţie 230 subintitula 231, 260, 263 subintroduce 230 subinvoluţie 233, 231 subiscăli 230, 233, 234 subiscălire 230 subiscălit 230 subiugale 234 subizogravurie 230 subizorefracturie 230 subizostenurie 230 subizosterurie 230 subîmpărţi 233, 234 subimpingere 230 sub (im) puternici 230 subimputernicire 230 subinchiria 10, 231, 233, 260 sub încrengătură 230 subîndesare 230 subinsărcina 230 subînsărcinare 230 subîntinde 230 subînţelege 233, 234, 302 subjonctiv 234 subjuga 11, 229 sublimbal 233
sublimbale 233 sabliminar 230 sublingal 233 sublingual 229,  230, 233 sublinia 233 subliteratură 231 sublocatar 230 sublocotenent   75,   231, 2335 234
subluminic 230, 234 sublunar 230 subluxaţie 230, 231, 263 submarin 22% 231 submatitate 230 submaxilită 231 submediantă 230, 231 submedie 230, 231 submediocru 230, 231 submediteranean 230 submicron 230 submicroscopic 230 submina 231 subministra 231 submulţime 230, 233 submuntean 230, 234 subnasion 229 subnitrat 230, 231 subnormală 230 subofiţer 231, 233 subolimpian 230 subordina 232, 233 subordona 232, 233 suborizont 230 subornator 230 sub parcelă 230 subpămînt 228, 229 subpămîntean 228 subperitoneal 230, 231, 267 subpiele 229 subpleca 229, 230, 232 subponderal 230 subpopulat 231 subprefect 234 subprefectură 231 sub presiune 231 sub pretor 230, 234 subprimar 230, 234 subpriton 229 subprocurator 230 subprodus 230, 231, 232, 265, 268
subprovincie 230, 234 subpune 233
sub purtătoare  230, 234 sizftpus 229, 274 subramură 230 subrasă 230, 231 siz&ro/ 228 subrăcire 234 subrector 230, 232 sub redacţie 230 subrefracţie 128, 230 stzoro/ 230
subrustic 230, 231, 234 subsannaţiune 230 subsăpare 230, 234 subscrie 229, 233 subscripţie 231, 232, 233 subscris 276 subscurt 230 subsector 230
subsemna 231, 233, 234, 267 subserie 230
subservitor 230, 231, 234 suflsoZ 10, 228, 229 subsonic 231 subspaţiu 234 subspontau 230 sizZ>sZa 230, 233 substantiv 232, 234 substanţă 231, 234 substanţie 233 substare 230 substaţie 230, 231 substăpîn 230 substitui 231
substrat 10, 229, 274, 276 substructură 230 subsuoară 228 su&şef 232 sub şir 230
subşterne 230, 231, 233, 234 sui>/ 229
subtadministrator 22$, 233 sub(t)amendament 230 subtangentă 230, 233 subtarenda 229, 233 subtascunde 230 subtascundere 230 subtcăpitan 229, 233 sub(t)cîrmuire 230 sub(t)cîrmuitor 230 sub(t)cîrmuitorie 230 Sui* Tei 228 subtemă 230
subtentorial 127 subteran 231, 232, 242 subterfugiu 7, 232 siz&iexi 229, 230 subtinde 230 suftZZp 230 subtiscăli 233 subtitlu  229, 274 subtitra 230 subtîmpărli 233 subtîncinge 229, 230, 233 sub(t)însemna 230, 233 sub (t) însemnare 230 sub(t)însemnătură 230 subtînţelege 233 subtocîrmuitor 233 suWoz 229 szzMo/7 231, 234 subtopire 230 subtorîndui 230, 233 subtracţie   233, 234 subtraend  233, 234 subtrage 229, 233 subtrahirui 232 subtraversare 230 sizMne   229, 230 sizMre 232 subunghial 229 subunitar 231 subunitate 231, 234 suburban 231, 232 suburbie 231 suours 229 subvenţie 231, 232 subversiv 232 subvulcan 230 subvulcanic 230 subxerofitie 230 subzăcea 230, 233 subzidi 230 subzista 7, 232 subzonă 230
succeda 6, 263, 268, 275 succede 6
succesor 229,   231,   232, 234
sufor 232, 294
suferi 6, 7, 229, 232
sufix 232, 268, 275
szzf/a   229, 232
szifZec 232
suf/eca 229, 232
suf/u 232
372
373
sughiţa 7, 229, 232, 284 sugruma 229 suguşa 24, 229, 232 .   sui 6, 229, 232 suleget 232 sumele 6, 229, 232 sumuţa 229, 232 sunimiez 228 supat 228, 229 supărete 228 supceriu 228, 230 super 237 superacril 234 superangular 234, 236 superarbitru 235,  271, 281 superarbitru 234 superbombă 234, 236 superbronz 234, 235, 236 supercaland.ru 234 supercargo 234, 236 supercentrifugă 234, 235, 268 superciment 235, 236 superciviliza 234, 236 supercivilizat 234, 236 supercivilizaţie 234 superconfort 234, 235, 236 supercoop 6, 234, 235, 236 supercritică 234 super-critici 298 superdelicat 235, 236 superdezvoltat 235, 237 superduralumin 235 superelogia 235 superelogiere 235 superfantomă  235, 236 superfaţă 235, 236, 237, 272 superfăţari 235, 236 superfecundaţie 235, 236, 265, 268
superficial 236 superf icie 236 super fi Im 235 superfiltru 235
superfin  235,  236,  272, 281 superfinisare 235 superf ini sh 235 superfiniţie 235, 236 superfiţial 236 superfluenţă 235, 236 superfluu  234, 235 superfluu 234
superfortăreaţă 235, 236, 262, 271
superfosfat 235, 236 superfosforic 235 supergalaxie 235 supergingaş 235 super(h)eterodinâ 235, 236 supericonoscop 235, 236 superimpregnare 235 super intendent 235, 236 superinvar 235
superinvoluţie  235,   236, 263 superlativ  235, 236 supermagazin  235, 236 supermicroscop 235 super naturalism 235 supernetezire 235, 236, 237 supernilvar 235 supernovă 235 superorticon 235 super oxid 235
superplus adj. 235, 236, 282 superpoziţie 235, 236 superpoziţiune 236 superproducţie 235, 272 super producţie 299 superpune 235, 237, 262, 272, 281
superpunere 236 superpus 274 superreacţiune 235 superrefiaclar 235 superrevistă 235 superscripţie 235 sUper serviciu 235 supersonic 235, 236 superstar 235, 236 super-staruri 298 superstiţie 236
superstiat 235, 236, 271, 274, 276
super structură 236 superştiinfă 235, 236, 237 supertaifun 235 supertemperament 235, 236 supertrust 235, 236 superturnichet 235 superumeral   235,   236, 282 superunghiular 235, 236, 237 super-vedetă 297 superviza 235, 236 super viziona 235 supervizualiza 235 supîntecar 229 Suplai 228
240,
293 265
supleca 229, 230, 232 suplecat 230 suplini 233
suppleca 230, 232, 299 suppune 233 suppunere 230, 233 supra 10,  11,  12, 237, 241
supraabundenţă 241, 272 supraactivitate 237, 242, supraadâuga   237, 239, supraaglomerat   239, 243 supraalbiire 237 supraalimenta 238, 239, 241
274, 293 supraalimentare 294 supraantrenament 237, 242 supraaprecia 239 supraapreciere 238 supraarbitiu 239, 271 suprabugetar  238, 243 supracalificat 237, 242 supracarlingă   237, 239 supracilie 241 supraclasă 237, 239 supracloiinare 237, 243 supracoacere   237,   242, 243 supracomandâ 237 supracompensa 237 supracompoundare 237, 242 supracomprimare 237, 242 supracompus 237 supraconductibilitate 237, 241,
242
supraconductiv 237, 241 supraconductor 237 supraconfort 237, 242, 243 supraconsolida 237, 242 supraconştient 237, 239, 242,
243
supracopertă 237, 239, 242, 262, 267
supracopertă 295 supracorectat 237 supracorecţie 237 supracreştere 237 supracurajos 237, 242, 243 supracurent 237, 242 supracursă 237, 242 supradeterminare 237 supradevelopare 237, 239, 242, 263
374
supradialectal 237,  239, 243 supradimensiona 237 supradimensionai 237 supradimensionare 237 supradimensionat 237 supradimensiune 237 supradividendă 237, 239, 243 supradominantâ 237, 242, 243 supradotare 237 supradotat 237, 242, 243 supradresat 237, 242 supradubla 237, 242 supraduce 237, 292 supraefort 237, 242, 243 supraelastic 237, 239 supraelogiere 237 supraestet 237, 239, 242, 243 supraestima 241, 243 supraetaja 238, 239 supraeu 238, 280 supraeutectic 238 supraevalua 238, 293 supraexcita 238, 241 supraexcitaţie 238, 272 supraexpertize 17 supraexpunere 238, 239 supraexpus 238 suprafacultate 238, 243 suprafatigâ 238, 243 suprafaţă 24, 238, 241, 244, 253 supra favorabil 238 supra fermenta 238, 242 supraficial 241 supraf in 238, 241 suprafiresc 238, 239, 242 suprafluid 238 suprafluiditate 238 suprafortăreaţă 239, 241, 271 suprafuziune 238, 242 supragaranta  238,   239, 242 supragenunchi  238, 239, 242 supraghicire 238, 242, 243 supraglotic 238 suprahepatic 238, 242 suprahrănit 238 supraiacent 24, 239, 242 supraimersiune 238 supraimperialism 238 supraimpresiune 239 supraimprimare 238 supraimpunere 238
supraindividual 238, 239, 242, 263
suprainfecţie 238 supraintendent 238 supraintendenţâ 238, 239 supraintensitate 238, 242—243 suprainterpretare 238, 242 supraintitula 238 supraîmpingere 238 supraîmplini 238 supraimplinire 238 suprainălţa 240 supralnălţare 238 supraîncălzi   241,   242, 257,
260, 261 supraîncălzire 242 supraîncălzit 239, 296 supra încălzită 299 supraîncarcă 242 supraîncărcat 293 supraîncordare 238, 242 supraîncordat 238 supraîndeplinire 238 supraînsâmînţa 238 supra lărgi re 238 supralicita 241, 243 supraliminar 238, 241 supraluctditate 238, 242 supralume 238, 242 supralumină 238, 242 supralungire 238, 242 supramarionetâ 238, 239 supramaluraţie 238, 243 supramedie 238 supramenţionat 238, 239 supramid 237, 238 supramodulaţie 238 supramuncă   238,   239, 241,
242, 243, 265, 274 supranatural 238,   239, 242,
243
supranaţional 238,  239, 241 supranaţionalism 238 supranormal 238 supranormativ 238 supranume 239, 243 supranumerar 238, 239, 242,
270, 282 supranumerară 282 supranumerare 282 supranumerari 282 supranumeros 238, 239 supranumi 241
supraocluzie 238, 242 supraofertă 243 supraom 239, 242, 262, 270 supraomenesc 238,  239, 241,
242, 243 supraorbital 238 supraorganizare 238, 239, 242 supraoxida 238 supraoxidare 238, 241 supraoxidaţie 238 supraoxigenaţie 238, 243 suprapartizan 238,  239, 263 suprapămîntean 241 suprapămîntesc 238, 239, 242 suprapersonal 238, 242, 243 Suprapietrei 10, 11, 237, 285 supraplan 12, 237, 238, 282 supraplus 238 241, 272 suprapopulat 239 suprapreţ  239, 242 supra preţui 238 supraproblemă 238 supraproducţie 238, 272 supraprodus 238 supraprofit 243 suprapune 10, 239, 240, 243 supra pur 238, 243 suprapus 274 supra put ere 238, 239 suprarabat 238, 239, 242 suprarafinare 238 suprarăcire 238 suprareacţie 238, 242 suprarealism   239,   241, 272 suprarealist 238, 250 suprarefractar 238 suprare fracţie 128 supraregie 238 supraregional 238, 243 suprarenal 239, 242, 272 suprarenină 238 suprareţea 238 supraridicare 238 suprasarcină 239 suprasaiura 241 suprasaturat 243 suprasaturat 295 suprasătesc 238 suprascrie 238,  240, 267 suprascriere 238, 239 suprascriptură 238 suprascris 276 suprasensibil 239, 241
375
săprasensibil 295 suprasexual 238, 239 suprasimţ 238, 242 suprasolicita  238, 243 suprasolicitare 238 suprasolvent 238, 239, 242 suprasolvire 238 supra stat 238 suprastatal 238 suprasterol 238, 243 suprastocare 238 suprastrat 238, 271 suprastructură   11,  127, 238;
241,   274, 276 suprasuperhipodefensiv 258 suprasupraaglomerat 257 supraşeza 237, 238, 239, 241 supraşlefuială 238, 242 supraştire 238, 241, 243 supratatuat 238, 239 suprataxă 239, 268 supratehnic 238 supratemă ,238 supratemporal 238, 239 supratensiune 242 supratentorial 127, 238 suprateran 238, 242 supraterestru   238,   239, 241 supratipar 238, 242 supratiilu 238, 274 supratonator 238 supratonică 238, 243 supratopire 238, 242 supratrăire238, 240 suprairust 238, 243 suprauman 241 supraunitar 238 supravalorifica 238, 239 supravalorificare 238 supraveghea   238,   239, 241,
242,  243, 244 supraveghea 295 supraveni 240, 265, 268, 270 supraverbal 238, 239 supravia 238, 240 supravieţui 238, 239, 240, 243,
263, 268, 275 supravizită 238 supravirf 238, 242 supravoltaj 238 supravoltor(-devoltor) 238 5«/?rd 240, 302 suprădumnădzăiesc 238, 240
suprafaţă 240 suprăfiinţat 238, 240 suprănălta 239, 240 suprăntra 238, 240 suprapune 240 supraveni 239, 240, 302 suprăvenire 240 supr" 229 suptascunde 229 Sup(t)cetate 228, 230 suptcirmuire 230, 233 suptimpârţire  230, 233 suptintinzătoare 230 suptjârtăvnic 228 suptpus 233
sup(t)stare 230, 233, 234 supţîne 229 232
szzpzz/ze 229, 232, 233 surabundenţă 243, 244, 272 surclasa 243, 244 surcupa 244 surescita 243 surescitaţie 272 surexcita 243, 244, 263 Hurexcitaţie 272 surfa/â  241,   243,   244, 272 sur fi la 243 szz/fzn 243, 262, 272 suz-zde 229, 233 surmena 244 surmenaj 243
surnatural 243, 244, 263, 272 surnumerar 243, 244, 272, 282
surnumi   243,  244,  265, 272 s/zz-ps 229, 232 surpasa 243, 244 surplombă 243
surplus 241, 243, 244, 272 surprinde 24,   243,   244, 265,
292 surpriză 243 surrealism 241, 243, 272 surrenal 243, 262, 272 surşarj 244
surveghea 241, 243, 244, 265,
272 j surveni 243, 244, 268 survola 243, 244 suscrie   229, 233 suscripţie 233 suspina 232
sustrage 229, 233 szzs/zrze 229, 233 suvintra 229, 232 suvoalbe 229, 232 svapora 110, 216, 220 symfonie 223
şc/zzop 218 şmecherie 245 sZe/oe 218, 301 ştofloci 225 stra port 225, 227 ştramport 225 ştranport 227 stroficei 225
fă/zziz 68, 244, 245, 246, 272, 280
tăminda 245, 246
tămînji   68,   244,   245, 246,
280 Zdzzyer 245 Zdz>â7z 244, 245, 246 Ze/zzzz 244, 245, 246 teşmec 245 teşmecherie 245 Zzpârz 138 Zz/TzpZa 142 Zof/em'  244, 245 Zof/zaz 245 Zozaa 245 toiegi 245 ZoZooz 245 toxină 276
Zraduce  247,   248,   249, 280 trafora 247 Zraae 304 Z/a/zs 12, 249 transacetilază 246 transafrican 246 trans-Alaska 16, 285 transaldolazâ 246 transalpin 248 Transaltai 247 transamidază 246 transamidinază 246 transaminare 246 transaminază 246 transanticlinal 246 transatlantic 248 transborda 221, 247, 248
376
transcalculare 246, 247 transcarpatic 247, 248, 249 transcarpatin  247, 264 Transcaucazia 247 transcende 248 transcendent 247 transcetolază 247 transconductanţă 247 transcontinental 247, 264 transcrie 246, 247, 248, 249 transcristalizare 247 transdanubian 248, 249, 273, 275
transdecalină 247 transductor 241 transdunărean 247, 248, 249,273 transelectronaze 247 transfăgârăşean 247, 248, 249 292
transfigura 248, 264 transfluenţă 247 transfocator 247 transforma 227, 248, 272 transformaţie 248 transfosfataze 241 transfug 5, 247, 248, 283 transfuzie  247, 248 transglicozidaze 241 transglicozilaze 247 transgresiune 241 transhidrogenaze 247 transiluminare 241 Transilvania 247 Transiordania 247,  281, 285 Transkei 285 translator 248 transliteraţie 247, 248 translocaţie 247 translucid 241 transmarin 247 transmetilaze 241 transmineralizare 247 transmite 6, 248, 303 transmodulaţie 247 transmutaţie 248 transoceanic 247, 248 transparent 248 transpărea 247, 248 transpeptidare 241 transpira 248 transplanta 227, 248 transport 227, 248 transporta 227, 247
transpoziţie 241 ! transpune 241, 248, 249 transrenan 241 transsaharian 247 transsiberian  246, 247 transsinclinal 246, 247 transsonic 241 transsubstanţiere 246 transsudaţie 246, 247 transsulfuraze 241 transtermie 241
transuranic 247, 248
Transvaal 247
transvaza 248
transvertor 247
tranzacţie 246, 247
tranzistor 246
//■a/zzzi 246, 294
tranziţie 246
traversa 247
ZrayesZz 247, 248
trăcsări 246
Zrdda 6, 246, 247, 248, 280, 284
trădau 241
trădez 6, 247, 284
irămete 246
trămite 241
trăpsări 246
trasări 246
treaptă 301
tremele 246
Zz-emzZe 246, 248
tresaltă 241, 249
Z/^a>z 247, 249, 280, 284
Zn/ne/e 6, 247
Zrz/TZzZe 6, 246, 247, 248, 303
«z/ze  284, 304 ţirconferenţă 62, 63, 64 ţircumferenţă 63 ţircumferenţie 62, 63 ţircumstanţă 63 ţircumstanţie 62, 63 ţircumstare 64
W-zcZe 6, 7, 174, 301 ziZZa 174, 301 zzZ/ra s. m. 252 ultraacustică   249, 251 ultrabazic 249, 251 ultrabrahicefalic 249, 250 ultrabrahicranial 249, 250 ultrabulevardist 249
ultracentral 249, 250, 252, 262, 268
ultracentrifugare 251 ultracentrifugâ 249, 250 ultracondensor 249, 251 uliraconfoitabil 249, 250, 251, 252
ultraconservalor 249, 250 ultrademagog 249, 250, 251 ultrademocrat 249, 250, 251 ultradinastie 249, 251 ultradină 249 ultradiscutare 249, 250 ultradolihocranial 249, 250 ultraelegant 249, 250, 252 ultrafiltrare 251 ultrafiltru 250, 251, 295 ultra fi nare 249 ultrafining 249 ultraforming 249 ultra fracţionare 249, 250 ultragia 252 ullragiu 252 ultraimperialism 249, 251 ultraism 9, 252 ullr(a)ist 9, 26 ultraînalt 249, 252 zzZZraj 252 ultraliberal 249, 297 ultralumesc 249, 250, 251, 252, 263
ultralumin 249, 292 ultramarin 250, 251 ultrametamorfism 249 ultramicroanaliză 249 ultramicrobalanţă 249, 250 ultramicrochimie 250 ultramicrocoacervat 249 ultramicroeterogen 249, 250 ultramicron 249 ultramicroorganism 257 uliramicroscop 250, 251 uliramicrotomie 250 ultramodern   249,   250, 251,
252, 280 ăltramodern 295 ultramodernist 249 ultramontan 249, 250, 264 ultramontanism 249 ultramuntean 249, 251 ullraopoitunist 249, 251 ultraoptimetru 249, 251 uliraoptimist  249, 251
377
ultrapesimist  249, 251 ultraphan 250 ultraporozitate 249 ultraporţelan 249,   250, 251, 268
ultrapraf 249, 251, 252 ultrapresiune 249 ultraprogresist 249, 250, 251, 297
ultra-progresist 250, 297 ultrarapid 249, 251 ultrarazâ 249, 252 ultrareacţionar 249, 251 ultraregalist 249, 250 ultraretrograd 250, 251 ultrarevoluţionar 250, 251 ultraromantic  250,   251, 252 ultrascurt 250, 251, 252 ultrasensibil 250, 251 ultrasentiment 250,  251, 252 ultrasonic 250 ultrasonor 250 ultrasonoterapie 250 ultrastructurâ 250, 251 ultrasunet 250, 251, 252, 263, 280
ultrasuprarealist 250, 251, 252, 258
ultraşic 250, 251, 252 uîtraşovinist 250, 251 ultratrior 250 ultraultramodern 261 ultraviolet 250, 251 ultravirus 250 umblu 6 u/nori  170, 172 un 16 ura 284 usca 301 uslrdie 172 uspenie  170, 172 ustoi(a) 172
va/mâ 25 z>& rom. 252 i?d/iod 252, 253 i>d/eaZ 252, 253, 280 văsclinovenie 253, 254 văspriemnic 253 văvedenie 253 văvidenie 252 văzcreasnă 254 vâzdirjanie 253, 254
văzdirjnic 253
uazău/i 8,160, 253, 254, 258,280
văzglas 253, 254
văzglaşenie 253, 254
vâznesenie 253, 254
văznesi 253
văznosi 253
văzvijenie 253
văzvijui 253
z;edea 284
ueZeaZ  252, 253
i>em 284
vierşun 139
yi/zcc 139
i?fnd/z 142
visclinovenie 254
vîzglaşenie 253
viznesenie 253
z>o/zod 252
voscreasnâ 254
voscresnâ 254
vovedenie 252
uozoZas  253, 254
vozglaşenie 253, 254
voznesenie 253, 254
z>re-o 200
z>rzsZa 140
yro 200
ypochimen 119 ypodiacon 119, 121 ypohondriac 119 ypothesis 119, 121
Zaguşi 254, 255 zapis 254, 255, 294 zapiscă 254, 255 zavrac   254, 255 zăbovi 255
zăclopot 254, 255, 256 zdcre/i 254, 255 zădări 255 zdduce 254, 255, 256 zdduf 255
fd/7a 10, 254, 255, 292 zd#az 255
zdaom 216, 254, 255, 256, 265 zdardi 254, 255, 256, 262 zd/ogr 255
zd/ud 27, 255, 256 zămisli 255 zămori 256 zâmorî 255
zăpadă 255
zâpostit 254, 255, 265
zăstimp  8, 255
zăstimpâr 255
zăticni 255, 256
zduiZa 254, 255, 256, 293
zdzzra 254, 256
zdurdi 254, 255, 256
zdurz 254, 255, 256, 284
zdyzrf 254, 255
zăvîrni 255
zduod 160
zfcaZc 160, 216, 217, 218, 220,
258, 262 zfcea 216, 217, 220 zMri s. 131, 133, 216 zbiciui 216, 217 zM// 15, 216, 217 zblendui 216 zfcorşi 216 z/?ruş 216, 220 zbuciuma 215, 216, 292 zpucnz 302 zdrahon 217 zdrăngăni 216, 217 zdreanţă 217, 225 zdrofci  216, 218 zdrumica 216 zgaidă 217 z#dura 217, 218, 220 zaduri 217, 218 ztfzz 219 zgîrbaci 216, 217 zgîrbâci 216 zglăvoacâ 217
zflro/ii 131, 133, 216, 219, 302 zoorz 217
zoorzZ 131, 133, 219 zgorni  216, 255 zgrepţăna 15, 217 zgripsor 216 zgrunţuros 216 iice 304 zid 11 zidi 11
zmăcina 215,  216,  217, 220 zofloni 216, 255 zvăpăiat 216, 217, 264 ziurzZa 215, 216, 218, 220, 292 zvîntura 217 zvînzoli 216 zvîrcoli 217 zvîrlugă 216, 217
i
i
cuprinsul
INTRODUCERE (Mioara Avram)................. 5
MONOGRAFIILE PREFIXELOR................. 33
A-j CAD-j (Cristina Gherman şi Finuţa Hasan)........... 33
a-2 vezi AE-
A-o (AN--*)  (Florica Ficşinescu şi Magdalena Popescu-Marin) .... 39
AJB- f A-2, ABS-; (Cristina Gherman şi Fiuu/a HasanJ....... 4<5
aZ>s- vezi AB-ad- vezi A-x am- vezi ÎN-t... an-x vezi A-3 an-2 vezi ANA-arz-g vezi ANTI-an-4 vezi J5iV-azz-5 vezi
AIVA- fAN-2j (J. Rizescu).................... 45
and(i)- vezi ANTI-ando- vezi ENDO-ant- vezi ANTI-
ANTE- (Cristina Gherman şi FinuZa Hasan)............• 47
ANT/- (ANT-,AN-3, ANDI-, AND-) (Cristina Gherman şi Finuţa 50 antr(e)- vezi ÎNTRE-... Hasan)
APO- (Marina Rădulescu)..................... 55
archi- vezi ARHI-
ARHI- (ARCHI-) (Cristina Gherman şi Finuţa Hasan)........ 57
c- vezi CO-2 caZ- vezi CA TACĂ TA- (CAT-) (I. Rizescu)................... 61
că- vezi CO-2 cercofaJ- vezi CIRCUM-cercu(m)- vezi CIRCUM-circom- vezi CIRCUM-circon- vezi CIRCUM-
CIRCUM- (CERCU(M)-, CERCON-, CIRCOM-, CIRCON-, CIRCUN-,
ŢIRCON-, ŢIRCUM-)  (I. Rizescu).......... 62
circun- vezi CIRCUMCIS- (Cristina Gherman şi Finuţa Hasan).............. 64
co-t vezi CU-
GO-2 (C-, CA-)   (I. Rizescu)................... 66
co-3 vezi CON-2 com- vezi CON-2 con-x vezi CU-
378
379
CON-2 (C0-3, COM-) (I. Rizescu)...... fio
contr- vezi CONTRA-
CONTRA-  (CONTR-,    CONTRĂ-,  CONTRO-,    CUNTRĂ-, (Fulvia
Ciobanu şi Cristina Gherman)....... 71
contră- vezi CONTRA-contro- vezi CONTRA-
CU- (C0-v   CON^ICUN-)   (I.   Rizescu)......... 7g
cun- vezi CU-
cuntră- vezi CONTRA-
d- vezi 1)0-
de-x vezi DES-
de-2 vezi DES-   . . .
DE-Z (Magdalena Popescu-Marin)................. 8q
DES- (DEZ-, DE-J, DE-2 (Florica Ficşinescu si Magdalena Popescu-Marin ) ................... 84
dez- vezi DES-di-x vezi DIA-di-2 vezi DIS-
DIA- (DI-J (I. Rizescu)..................... 94
DIS- (DIZ-, DI-2) (Florica Ficşinescu si Magdalena Popescu-Marin) 96 diz- vezi DIS-
DO- (D-) (I. Rizescu).................... 9g
e- vezi EX-X
ECTO- (Elena Carabulea şi Cristina Gherman).......... 101
em- vezi EN-
EN- (EM-, AN-t)  (I. Rizescu)............... 102
end- vezi ENDO-
ENDO- (END-, ANDO-, ENDON-), ENTO- (ENT-) (Elena Carabulea
şi Cristina Gherman).................. 104
endon- vezi ENDO-ent(o)- vezi ENDO-   . .. ep- vezi EPI-
EPI- (EP-, IPI-) (I. Rizescu).................. 106
es-x vezi EX-X es-2 vezi EXO-estra- vezi EXTRA-
EX-X (E-, ES-X)  (L Rizescu)................... 10g
ex-2 vezi EXO-
EXO- (EX-2, ES-2) (Elena Carabulea si Cristina Gherman)...... 110
extr- vezi EXTRA-
EXTRA- (ESTRA-, STRA-2, EXTR-, EXTRO-)  (Elena Carabulea şi
Cristina Gherman)..................112
extro- vezi EXTRA-hip- vezi HIPO-
HIPER- (IPER-, HYPER-)  (Elena Carabulea şi Cristina Gherman) 115
HIPO-   (HIP-,  IPO-,   YPO-, HYPO-) (Elena Carabulea  şi  Cristina 118
Gherman ) hyper- vezi HIPER-hypo- vezi HIPO-i-x vezi IZ-
i-2 vezi ÎN-± ___
1-3 vezi IN-2 ig- vezi IN-2 ij- vezi IZ-im-x vezi ÎN-X ... im-2 vezi IN-2 in-x vezi ÎN-X ...
IN-2 (IM-2, I-3, IG-; ÎN-2, ÎM-2) (Marina Râdulescu)........ 122
INFRA- (Elena Carabulea şi Cristina Gherman)........... 127
inter- vezi ÎNTRE-...
INTRA- (I. Rizescu)     .  ..................... 129
INTRO- (ÎNTRO-)   (I. Rizescu)................. 13CK
iper- vezi HIPER-ipi- vezi EPI-ipo- vezi HIPO-is- vezi IZ-iş- vezi IZ-
IZ- (IS-, I-v IJ-, IŞ-)  (Marina Râdulescu)............ 131
îm-j vezi ÎN-lm.. im-2 vezi IN-2
ÎN-± (ÎM-V N-), IN-± (I-2, IM-J, AN-5 (AM-) (I. Rizescu)......134
în-2 vezi IN-2 intr-! vezi ÎNTRU-într-2 vezi ÎNTRE-întră- vezi ÎNTRE-
ÎNTRE- (ÎNTR-2, ÎNTRĂ-), ANTRE- (ANTR-), INTER- (I. Rizescu) 143
ÎNTRU- (ÎNTR-J (I. Rizescu).................. 147
JUXTA- (Elena Carabulea şi Florica Ficşinescu)........... 149
ME- (MEZ- I MES-)  (Marina Râdulescu)............. 150
met- vezi META-
META- (MET-) (Elena Carabulea şi Cristina Gherman) ....... 151
n- vezi ÎN-X na- vezi NĂ-±
NĂ-± (NA-, NE-V NO-, NI-J (Fulvia Ciobanu şi Florica Ficşinescu) ... 155
nă-2 vezi NE-2 ne-x vezi NĂ-X
NE-2 (NĂ-2, NEA-, NI-2) (Florica Ficşinescu şi Magdalena Popescu-Marin) 161 nea- vezi NE-2 ni^ vezi NĂ-t ni-2 vezi NE-2 no- vezi NĂ-t
NON- (Florica Ficşinescu şi Magdalena Popescu-Marin)....... 169
0-x (0T-) (I. Rizescu)...................... 170
o-2 vezi OB-
OB- (0-2) (I. Rizescu)...................... 172
ot- vezi 0-x p- vezi PO-pa- vezi PO-
PAR-± (I. Rizescu) ....................... 174
par-2 vezi PARA- 175
PARA- (PAR-2) (Cristina Gherman şi Laura Vasiliu).........
pă- vezi PO-pe- vezi PRE-
PEN- (I. Rizescu) ....................... 181
PER- (I. Rizescu)........................ 182
PERI- (I. Rizescu)........................ 184
PO- (P-, PĂ-, PA-)  (I. Rizescu)................. 186
POD- (POT-) (Laura Vasiliu)................... 188
POI- (I. Rizescu) ........................ 190
381
POST- (I. Rizescu)........................ 190
pot- vezi POD-prâ-i vezi PRE-prâ-2 vezi PRO-±
PRE- (PRI-, PRĂ-V PE-), PREA- (I. Rizescu)......... 192
prea- vezi PRE-... preo- vezi PRO-x pri- vezi PRE-
PRO^ (PRĂ-2, PREO-) (I. Rizescu)............... 199
PRO-2 (I. Rizescu)....................... 200
r- vezi RĂ-^..
RĂ-± (RE-J, RE-2 (RĂ-2, RI-, R-) (I. Rizescu).......... 203
ră-2 vezi RĂ-V..
RĂS- (RĂZ-, RES-J (I. Rizescu) ................ 210
răz- vezi RĂS-re-x vezi RĂ-1 re-2 vezi RĂ-V.. res-x vezi RĂS-
RETRO- (I. Rizescu) ...................... 214
ri- vezi RĂ-t...
S- (Z-v SĂ-)   (I. Rizescu).................... 215
să- vezi S-
SE- (Marina Rădulescu) ..................... 220
si- vezi SIN-şim- vezi SIN-
SIN- (SI-, SIM-)  (I. Rizescu).................. 221
sopra- vezi SUPRA-
SPRE- (Laura Vasiliu) ..................... 223
stra-! vezi STRĂ-stra-2 vezi EXTRA-
STRĂ- (STRE-, STRĂ-V STRO-, ST(R)O-) (I. Rizescu)...... 225
stre- vezi STRĂ-stro- vezi STRĂ-su- vezi SUB-
SUB- (SU-, SUBT-, SUP-, SUPT-, SUS-) (Cristina Gherman şi Laura
Vasiliu)....................... 228
subt- vezi SUB-sup- vezi SUB-
SUPER- (Cristina Gherman şi Laura Vasiliu)............ 234
supr- vezi SUPRA-
SUPRA- (SUPR-, SUPRĂ-, SOPRA-)  (Cristina Gherman şi Laura
Vasiliu)....................... 237
supră- vezi SUPRA-supt- vezi SUB-
SUR- (L Rizescu)........................ 243
sus- vezi SUB-şt(r)o- vezi STRĂ-
TĂ- (TE-,^ TO-) (I. Rizescu)................... 244
te- vezi TĂ-to- vezi TĂ-tra- vezi TRANS-...
TRANS- (TRANZ-), TRA-, TRĂ- (TRE-V  TRI-), TRE-2 (L Rizescu) 246
tranz- vezi TRANS-...
tră- vezi TRANS-...
tre-x vezi TRANS-...
tre-2 vezi TRANS-...
tri- vezi TRANS-...
ţircon- vezi CIRCUM-ţircum- vezi CIRCUM-ultr- vezi ULTRA-
ULTRA- (ULTR-) (Cristina Gherman şi Laura Vasiliu)....... 249
VĂ- (VO-, VE-) (Laura Vasiliu).................. 252
VĂZ- (VOZ-) (Laura Vasiliu) .................. 253
ve- vezi VĂ vo- vezi VĂ-voz- vezi VĂZ-ypo- vezi HIPO-z-x vezi S-z-2 vezi ZĂ-za- vezi ZĂ-
ZĂ- (Z-2, ZA-) (I. Rizescu) ................... 254
SUPRAPREFIXAREA SAU CUMULUL DE PREFIXE (I. Rizescu) 257
SEMANTICA PREFIXELOR ŞI A DERIVATELOR CU PREFIXE
(Laura Vasiliu) ................... 262
REPARTIŢIA DERIVATELOR PREFIXALE ŞI A CUVINTELOR
DE BAZĂ PE PĂRŢI  DE VORBIRE (Mioara Avram) 277
STRUCTURA FONETICĂ A PREFIXELOR ŞI A DERIVATELOR CU
PREFIXE (I. Rizescu)................ 292
SCRIEREA DERIVATELOR CU PREFIXE (I. Rizescu)...... 297
ORIGINEA PREFIXELOR ROMÂNEŞTI (Mioara Avram)..... 300
TABEL SINOPTIC AL PREFIXELOR LIMBII ROMÂNE...... 305
LISTA ABREVIERILOR..................... 309
BIBLIOGRAFIE......................... 311
INDICE............................ 321
A. Afixe si elemente de compunere .......... 321
B. Cuvinte...............•...... 327
CUPRINSUL .......................... 379
382
383