I EMIL VÎRTOSU FOLETUL JVOVEL CALENDARUL LUI CONSTANTIN VODĂ BKĂNCOVEANU 1693—1704: . -"'•V BUCUREŞTI 1942 r In toamna anului 1933, cu prilejul săpăturilor făcute în Biserica Sf. Gheorghe Nou, la mormintul lui Vodă Brăncoveanu, Epitropia Aşezămintelor Brăncoveneşti ne-a încredinţat organizarea _ unei expoziţii privitoare la viaţa şi domnia Voevodului. Expoziţia a avut loc la Muzeul Arhivelor Statului, în Noemvrie acelaş an. Intre odoarele, cusăturile, icoanele, tablourile, tipăriturile, documentele şi celelalte preţioase relicve brîncoveneşti, adunate din colecţii publice şi particulare, a fost prezentat şi « Foletul Novei», j manuscris cuprinzînd mai multe calendare închinate Voevodului, \ învrîstate cu însemnările sale autografei " «Foletul Novell) este cunoscut istoricilor noştri încă din 1861, cînd Alexandru Odobescu a publicat însemnările autografe ale Voevodului, făcute pe acest manuscris, vorbind, în treacăt, şi de calendare, dar lăsîndu-le nepublicate. De atunci, nu se mai ştia nimic de soarta manuscrisului, pînă cînd, cu prilejul expoziţiei amintite, din 1933, principele C. Basarab Brăncoveanu, epitrop al Aşezămintelor Brăncoveneşti şi posesor al «Foletului Novei», a binevoit a-l pune la îndemîna expoziţiei. Peste cîţwa ani, în Octomvrie 1938, «Foletul Novell) a fost din nou înfăţişat marelui public, la Ateneul Român, de astădată cu prilejul unei alte expoziţii, a cărei organizare ne-a fost de asemeni încredinţată nouă de Epitropia Aşezămintelor Brăncoveneşti, pentru sărbătorirea centenarului acestei instituţii. In sfîrşit, acum, mulţumită bunăvoinţei principelui C. Basarab Brăncoveanu, care ne-a acordat întregul său sprijin pentru a asigura publicarea acestei lucrări, ni se înfăptueşte dorinţa de a putea da la ivi ală textul integral al « Foletului Novei», precum şi al tuturor celorlalte calendare brîncoveneşti. La recunoştinţa noastră se vor adăoga mulţumirile celor cari, de astăzi înainte, vor fi în măsură să poată cunoaşte, studia şi adînci această pagină din domnia lui Vodă Brăncoveanu. Pentru descoperirea izvoarelor. ilalieneşli_ale_acestor calendare, am întreprins cercetări personale şi in bibliotecile publice din cîteva oraşe ale Italiei, dar nu ne-a fost la îndemînă să regăsim toate aceste isvoare. Totuşi, cercetarea a lămurit cîteva puncte şi a limpezit datele problemei. Ne propunem să o continuăm, cîndva. Lămuririle de mai sus trebuesc complectate cu menţiunea că paginile de studiu din acest volum, împreună cu textul calendarului pentru anul 1693, au apărut întîi, într’o formă mult deosebită în Studii Italiene, V (pp. 47—83). Adăugăm totodaiă că însemnările personale ale lui Vodă Brăncoveanu, aflate pe foile acestor calendare, le-am publicat^ întîi în ediţie deosebită, subt titlul: însemnările de taină ale lui Vodă Brăncoveanu 1693—1707, Bucureşti, 1940. Această separaţie între textul calendarelor şi textul însemnărilor autografe ale lui Vodă Brăncoveanu s'a făcut, pe de o parte pentru că « însemnările de taină » riau comun cu calendarele decît faptul de a fi fost scrise pe paginile albe ale acestor calendare, iar pe de altă parte, pentru ca folosirea « însemnărilor de taină ))■ ca isvor propriu zis de istorie politică să iie^ aslfel, jnull uşurată pentru cercetători. Împrejurările au dispus, însă, altfel, întrucît, din pricina răsboiului, ediţia separată din «însemnările de taină» a fost distrusă aproape în întregime. De aceea, republicăm acum aceste «însemnări)), în continuarea calendarelor, iar prezentarea lor a fost înglobată în studiul privitor la calendare. Încheind, putem afirma că lucrarea de faţă deschide o poartă nouă pentru înţelegerea vieţii culturale din domnia lui Vodă Constantin Brăncoveanu. FOLETUL NOVEL CALENDARUL LUI. CONSTANTIN VODĂ BRĂNCOVEANU Cea mai veche ştire despre calendare occidentale în legătură cu ţara noastră este din (1569) Şi anume, G. Bariţ aminteşte, după o însemnare din Arhivele Braşovului, că, între cheltuelile oraşului Braşov, la 1569, figurează—cumpărarea, cu 6 dinari, a unui calendar pentru solul moldovean aflat atunci în acel oraş. Deşi Bariţ crede că e vorba de un calendar tipărit în romîneşte, în Ardeal, din care s’ar fi cumpărat un exemplar pentru solul moldovean, ni se pare mai probabil să fie vorba numai de cumpărarea, cu preţul arătat, a unui calendar occidental (latinesc, italienesc, nemţesc, etc.), spre a fi dăruit solului moldovean.1 Calendare, alcătuite după cele occidentale, în romîneşte, apar mult mai tîrziu. Şi anume, în anul 1693, un oarecare I o a n R omanul închină lui Vodă Brăncoveanu un 1 Y. Georgiu Baritiu, Catechismulu Calvinescu. inpusu clerului si poporului romailescu sub domni'a principiloru Georgiu Răhoczy I si II. Tran-scrisu cu litere latine dupa editiunea II tipărită in anulu 1656, insocitu de una escursiune istorica si de unu glossariu de.. . Cu spesele Academiei lîomanesci; Sibiu, 1879, p. 98. Ştirea, Bariţ o dă după informaţia publicată de E. de Trauschenfels, în Săchsischer Hausjreund, Braşov, 1874, pp. 81—107. B. P. Hasdeu, discutînd această interpretare a lui Bariţ, afirmă că acest calendar trebuie să fi fost tipărit în slavoneşte, nu în romîneşte (Cueente den Bătrâni, II, Bucureşti, 1879, pp. 724—725). Cunoaştem şi calendarul istoric al lui Iacob Frey, apărut în Germania, la 1603, dar acesta este, cum însuşi titlul îl arată: « Calendarii Historici, Con-tinuatio, Unpartheysche und ivahrhaftige Beschreibung, aller furnemen und gedenchviirdigen Historien..., un simplu almanah istoric, o povestire ă celor petrecute în diverse părţi ale lumii. Părţile privitoare la ţara noastră sînt destul de întinse (semnalat de Scarlat Callimachi, Calendar istoric din anul 1603. Botoşani, 1935. Biblioteca istorică «Teodor Callimachi», No. 6). VI Emil Vlrlosu «calandar ce să cliiamă Foletul Novei». Calendarul era» întors"! du pre limba frăncească în rumănească », adică tălmăcit din ita- \ lieneşte şi este, pînă acum, cel dintîi calendar romînesc alcătuit ţ —după un model apusean. El a fost redactat anual pînă în 1704.---------------J De altfel, de totdeauna Apusenii s’au pasionat pentru prezicerile astrologilor. In acest sens să ne amintim că şi acum mai dăinuieşte în mijlocul Parisului, aproape de Luvru, ciudatul turn ridicat în veacul al XVI-lea pentru Cosimo Rug-' g i e r i, astrologul Caterinei de Medicis. De asemeni şi în veacul al XVII-lea, prinţii, ducii şi căpeteniile statelor mai mari sau mai mici, căutau şi aşteptau desle-garea tainelor viitorului lor şi al statelor lor, tot dela « ştiinţa » astrologilor. Cu atît mai mult dar, Vodă Brăncoveanu, aşezat pe drumul dintre Occident şi Orient, între Păgîni şi Creştini, între nesiguranţă şi obligaţie, trebuia să recurgă la « prognosticele » astrologilor. Căci dacă informaţia politică sigură, complectă şi repede, din isvor diplomatic autorizat, îi era totdeauna la îndemînă, negurile vremilor ce aveau să vină erau totuşi foarte greu, sau cliiar cu neputinţă de pătruns. Iar politica pe care o ducea presupunea, între altele, putinţa de a nu se înşela în prudent ele sale previziuni: el trebuia să-şi păstreze favoarea Turcilor, ca să rămînă mai departe în scaunul domniei; în acelaş timp, aspiraţiile sale fireşti îl împingeau să-şi orienteze politica în legătură cu politica ţărilor creştine vecine, Austria şi Rusia. Dar Ioan Romanul, închinând acest calendar lui Vodă Brăncoveanu, eră preocupat şi de aspectul etic, nu numai politic, al prognosticelor. De aceea, nu uită să arate că toate « prognosticele » aflate acolo n’au nicio valoare: «Nu pentru alt săvârşit le-am făcut, sau ca neştine într’acestea să să înfigă sau să crează; ce numai pentru o trecere de vreme şi, mai vărtos, de deşertăciunile omeneşti şi lumeşti să să mire şi să răză, înţeleptul şi adăvăratul creştin! » 1 Tot atunci, Ioan Romanul mai vorbeşte şi de « periergliie » (curiozitate) care, împreună cu «trecerea de vreme » constituie argumentele ce vor să împace, pe autorul ca şi pe lectorul calendarului, cu ideea creştină, idee după care tot ce are să se întîmple 1 In prefaţa dedicatorie la calendarul pe 1693 (vezi mai departe, p. 5). ,Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu VII nu poate fi ştiut şi nu atîrnă decît dela Dumnezeu; astfel că nu este creştin adevărat acel ce ar încerca să iscodească tainele viitorului, înfruntînd pe Dumnezeu. Cu chipul acesta, preocupările de ordin politic şi metafizic, altoite, iustine- tiv, pe practice ■ ■ ' ,> } păgîne,ale lui Vodă Brăncoveanu ale celorlalţi A * A A A* \2t A ;•-» i * A r .tjs .'tX cf» c .Ă. jt_______ «*?, e£> ei» etj cis ef-> V*> eî ^-rir v -v V ♦. Vr V v V ~ ^ - 4' . - ^ •KCt ~ î'-i - ,^Ti31>»0 _>« ca, ce s’ar auzi dentr’ănsele, adevărat că vor veni sau vor eşi, să se crează şi să se ţie. (Căci viitoarele lucruri, şi toate căte sănt supt soare şi în fiinţă, în putiarnica dre?pta măna lui Dumnezeu sănt şi în adânci comorăle şi tainică proniia sa, ascunse stau! De unde toate, cu neştiutul nimului, spânzură şi cură!) Ci numai ca să îndăstulescu perierghiia măriei tale, aceastia am făcut, — firea omenească la lucruri noao fiind pururea răA nitoare! » 2 De asemeni, prefaţa calendarului pe 1701 are aceeaşi idee: « Insă, la aceste prognostice nu iaste a să uita neştine, sau a crede, de vreme ce toate în volnica voe a ziditoriului şi otcăr-muitoriului totului sănt puse, şi în puternică măna sa stau, şi dupre a sa orănduială toate să mişcă şi să mută, să fac şi să prefac! >/3 1 Vezi, mai departe, p. 22. 2 In prefaţa dedicatorie la calendarul pe 1695 (v. pp. 50—51). 3 Prefaţa dedicatorie la calendarul pe 1701 (v. p. 90). .Foletul J\'oi-cI‘ calendarul lui Vodă Brăncoveanu IX Dai; nu de acest aspect, şi nici de astrologie în sine, ne vom ocupa în aceste pagini. Schiţînd istoricul problemei, vrem mai ales să publicăm, în întregime, textul însuşi el calendarelor şi prognosticelor întocmite pentru Vodă Brăncoveanu, cu începere din 1693. Deoarece, dacă de această chestiune a Foletuhii Novei s’au ocupat atîţia, după ce Odobescu l-a semnalat cel dinţii, în 1861, textul acestor calendare şi prognostice a rămas necunoscut, şi n’a putut fi folosit nici de Odobescu, nici de cei ce au venit după el. Istoria culturii romîneşti a fost astfel văduvită de un întreg capitol, nu dintre cele mai puţin interesante. Publicînd acum textul, vom da, sumar, şi cîteva date despre isvoarele italiene care stau la temelia redacţiei romîneşti. In orice caz, cunoaşterea textului însuşi va îngădui o privire mai largă asupra epocii lui Vodă Brăncoveanu, în ceea ce priveşte elementele de cultură italiană care au colorat-o. Cu atît mai mult cu cît credem că nu avem în faţă numai o simplă traducere a unor texte străine, ci un fel de compilare şi prelucrare a lor. Dovezile ni le dă textul însuşi. Astfel, în prefaţa « cătră cetitori », din 1694, autorul, Ioan Romanul, spune: «Aceste ce vedeţi prognostice, scoase din frănceştile calendare, nu toate căte ei în cărticelele lor au scris, sănt; ce numai cele căte mi s’au părut că periergliia < = curiozitatea > părţilor noastre ar politi a auzi, am pus, iar alalte am lăsat».1 Iar în 1695, Ion Frăncul—Ioan Romanul lămureşte: «Să să ştie însă şi aceasta, vruiu: că am scos numai acelia pre înţeles rumăneşte, cari, cetindu-se, dau trecerii de vreme cu iale — celor ce le plac a auzi ca aceştia — un ca gust. Iară alalte, care la noi nu aduc nici o dulceaţă, nici o ştire, şi — pentru ca să nu fiu cu vorba nesărată, urâciune cetitoriului, li-am lăsat cum sănt la ei».2 Mai tîrziu, în 1699, Ioan Romanul arată că, aducîndu-i-se două calendare, al lui Fruniol şi al lui Cliiaravalle, « carele mai lăudat decît altele iaste », le-a «întors » de pe «limba frăncească pre rumănească», dar numai acele părţi care i s’au părut «mai perierga», anume «ca cum sănt prognosticele. cele ce să pot întâmpla; ca cum sănt eclipsisurile, căte şi cănd într’acest ar. vor fi; ca cum de luminile lunilor, cănd vor veni», etc.3 1 Vezi, mai departe, p. 23. 2 Ibidem, p. 51. 3 Ibidem, p. 69. X Emil Virtosu In sfirşit, prefaţa din 1701 este cea mai interesantă în această privinţa, căci arată neîndoios şi calitatea simţului critic de care era stăpînit autorul. Vom transcrie un pasagiu mai întins: «Iaste, însă, să să ştie şi aceasta: că în cest an, cănd mi să părea că, decăt într’alţi ai, astrologhii (cari de aceaste almanace fac) avănd materie mai multă şi den destul, prognostice mai multe şi mai alease să scrie, ei văz că şi mai puţine decăt alte dăţi, şi mai întunecate, au dat la tipariu.. Poate fi şi pentru alte adevărate pricini, cari despre partea lui Dumnezeu, necunoscute şi nedescoperite lor şi ştiinţii lor, sănt (căci nimeni, nici ştie, nici poate iscodi tainicile provi-denţiii lucrări!). Iar încăş şi aceasta mi să pare a fi: că deşi cevaş, dupre meşteşugul lor, să vor fi putut domiri, a le ivi, însă, nu vor fi cutezat. De vreame ce, dupre ceale aiave multe să pot găci viitoare, adecăte că den mişcările şi purtările politice potu-se priceape turburările, vrăjbile şi realele ce pot veni şi fi; a cărora eşitul şi săvărşitul, la unii, şi la mai mulţi, doară, rău, păgubitoriu şi jalnic poate-se întâmpla. « Derept aceaia, ca să nu prognosticească de aceale reale, ales la ai lor, (căci în Europa creştină estimpu să pare că vor fi mai multe), mai multe le tac, sau, deşi zic cevaş, ei întunecat şi încurcat le scriu. «Insă mie, ceale ce mi s’au părut şi am găsit, şi de acealea am prepus, ca să nu fie de tot seci şi prea scurte ceaste ce am scos ». 1 Oricum ar fi, Ioan Romanul-Ion Frăncul, autorul prefeţelor dedicatorii de la aceste calendare, atîtea cîte ni s’au păstrat (1693, 1694, 1695, 1699,1701, 1703) — pagini de o deosebită valoare, prin pateticul şi ideile dintr’însele — rezumă, indirect, ideile cari stăpîneau, în veacul său, la noi — şi în Orientul Ortodox— pe Vodă Brăncoveanu, Curtea Domnească, Biserica şi pe toţi cei ce prin curiozitatea instinctivă, prin ştiinţa lor de carte, prin preocupările şi legăturile cu străinătatea, prin situaţia lor socială, erau în măsură să cunoască şi să se preocupe de acest fel de idei. In ceea ce priveşte sensul cuvintelor « frănceşti calendare », Odobescu a arătat că e vorba neîndoios de calendare scrise 1 Ibidem, pp. 89—90. ,Foletul Novei‘ calendarul lui Vodă Brăncoveanu XI în limba «francă », adică italiană.1 Pentru identitatea Frănc = Italian, adăugăm şi pasagiul următor, scos din calendarul pe 1704: « Italia va avea mari înnoiri, şi într’ănsa vor fi mari schimbări, iar eu nu voi să le spuiu (Sănt Frănc, şi vă ajung!)».2 Vizitînd biblioteca M î n ă s t i r i i Hurez, în 1860, din însărcinarea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii, Alexandru Odobescu găseşte acolo un calendar din 1701 (astăzi manuscrisul 3213 din Biblioteca Academiei Române). Alte calendare, din anii 1693, 1694, 1695, 1699 şi 1703, legate toate la un loc, îi sînt puse la dispoziţie, pentru studiu, de principele Grigore Brăncoveanu, care le avea tot dela Mînăstirea Hurez, unde fusese adăpostită preţioasa bibliotecă a lui Vodă Brăncoveanu. Astăzi, acest din urmă manuscris este în colecţia principelui C. Basarab Brăncoveanu. Odobescu publică numai foarte scurte extrase din aceste din urmă cinci calendare, dar dă, în schimb, în întregime, notele autografe ale lui Vodă Brăncoveanu, scrise pe filele lor albe.3 1 A. I. Odobescu, Folelul Novei şi Kalandarele lui Constantin Vodă Brăncovenul, în Revista Română, Bucureşti, I (1861), pp. 657—678. Un articol de vulgarizarea descoperirii lui Odobescu publică U <1 y s s e d e> M , Les almanachs roumains, în La Voix de la Roumanie, Bucureşti, V (1865), nr. 45 din 27 Septemvrie (st. n.). După Odobescu, de această problemă s’au mai ocupat: Dr. I. G. S b i e r a, Mişcări culturale şi literare la Romînii din stingă Dunării in restimpul de la 1504—1714. (Frintură din cursul manuscris asupra istorici limbii şi literăturii romîneşti)', Cernăuţi, 1897, pp. 269-—270; Constantin V. Obedeanu, Grecii in Ţara-Românească cu o privire generală asupra stărei culturale pănă la 1717 de. . . Cu o scrisoare a D-lui Gr. G. Tocilescu; Bucureşti, 1900, pp. 777—781 (reproduce şi cîteva din notele autografe ale lui Yodă Brăncoveanu, ibidem, pp. 782—784); Ramiro Ortiz, Per la Storia della Cultura Italiana in Rumania, Bucureşti, 1916, pp. 198—204; N. C a r t o j a n, Cărţile populare în literatura românească, I, Bucureşti, 1929, pp. 180—182, 186, 187, şi pl. IV; N. I o r g a, Istoria literaturii româneşti, ed. II, voi. II, Bucureşti, 1928, p. 47; Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române epoca veche. Ediţia a doua... Sibiu, 1930, p. 102 ; M a r i o R u f f i n i, L’influenza italianain ValacchianelVepoca di Constantin-Vodă Brăncoveanu (168S-1714), < Milano, 1933>, pp. 61—64. . 2 Vezi maf departe, p. 159. 3 Publicăm mai departe, după original, însemnările autografe ale lui Yodă Brăncoveanu, aflate pe foile acestor calendare, ediţie sporită şi mult deosebită de a lui Odobescu (vezi pp. 173—194). XII Emil Vîrtosu. Manuscrisul (19.5 X 13.5 cm.) este legat în pînză cafenie închisă, cotorul în piele neagră, legătură datînd de pe la sfîrşitul celei dinţii jumătăţi a veacului al XlX-lea. Data legăturii este dovedită şi de faptul că, la 1832, cînd făceau încă parte din biblioteca Mînăsti-rii Hurez, calendarele apar ca nefiind încă reunite într’un singur volum,, deoarece catalogarea lor este astfel făcută: « patru-cinci trupuri de filadre »r ştiindu-se încă de pe atunci la mînăstire că însemnările adăugate în lăuntrul calendarelor erau scrise de mîna lui Vodă Brăncoveanu 1. La legat, marginea filelor a fost tăiată şi micşorată astfel, cu cîte aproape doi centimetri, în toate trei laturile 2, schilodindu-se şi nimicindu-se părţi din însemnări. 1 Academia Română, ms. 1076, f. 142; v. şi Gh. Nicolaiasa, Cercetări ăe izvoare istorice in trecut, în Revista Arhivelor, I, Bucureşti, 1924—1926, pp. 88—104. Totuşi, în catalogul din Mai 1791 al bibliotecii dela Mînă-stirea Hurez, nu figurează decît «un calindar grecesc scris cu mina », iar despre celelalte calendare brîncoveneşti nu mai este nici o menţiune (v. I. Ionaşcu, Contribuţii la istoricul Mănăstirii Hurez după documente inedite din arhiva Eforiei Spitalelor Civile, — cu 64 anexe'şi 2 vederi — Extras din t Arhivele Olteniei» no. 79—82/1935. Craiova, 1935, p. 79). 2 Cum se poate constata din cercetarea filelor 81, 82, 83, 110, din ms. Foletul Novei (calendarul pe 1703), rămase, din fericire, în forma dela început. P'i.A' TARTAN®?] t. / D E G L’ I K FL V.SS 1 ^ Del gran Pefcatore di Dorfoduro ■" i Trcnojlico Giocofo oitero Zacetîc in lingtiz ‘ ! V'nctiăm per Cji'ino Bîfcftilt 170S . CON SA'CR A T A AlClllitjlriffinia , & Ecl'lUntifftmo Signor GIORGIO CORNER Fig. 2. — «La Tartana degl’lnjlussi a a slujit ca model unora din calendarele lui Ioan Romanul. ,Foletul Novei‘ calendarul lui Vodă Brăncoveanu XIII Tot atunci s’au înlăturat scoarţele, poate cartonate, ale fiecăruia din calendare. Pe cotor se ceteşte acum acum, scris cu litere chirilice aurite: « Calendare ». Iar pe scoarţă: « Calendare vechi dela Ioan C. B. Vvd. 1693 », ceeace înseamnă: « Calendare vechi dela Ioan < sic > Constantin Brăncoveanu Voevod, 1693». - Manuscrisul are numerotaţie modernă, în continuare, în total 152 file, astfel repartizate: Calendar pe anul 1693, f. 1— 18 (publicat pp. 4— 21). » » » 1694, f. 23— 46 ( » » pp. 22— 46). » ' » » 1695, f. 51— 73 ( » » pp. 50— 68). » » » 1699, f. 115v—152 ( » » pp. 69— 87). » » » 1703, f. 77—J10 ( » » pp. 116—155). Celelalte file, necuprinse aici, sînt pline de notele autografe ale Iui Vodă Brăncoveanu, astfel dispuse: 34 pagini pe foi albe aparţinînd calendarelor, iar 7 pagini chiar pe dosul filelor ce au pe faţă textul calendarelor. Fila 50 a rămas albă în întregime. Acest manuscris, plin de personalitatea co mplexă a lui Vodă Brăncoveanu, aparţinînd şi astăzi tot unui Brăncoveanu, a fost numit de Odobescu, după titlul vechi iniţial, Foletul Novei, încă din anul 1861, cînd el cel dintîi l-a semnalat. Ii păstrăm vechiul nume. Iată cum arată fiecare din calendarele brîncoveneşti: Calendarul anului 1693 n’are nici o signatură de coală. Liniatura paginei este de 20 de rînduri. Ave prefaţă dedicatorie semnată Ioan Romanul. File 18. Calendarul anului 1694 de asemeni n’are nici o signatură de coală. Liniatura paginei este de 25 de rînduri. Are prefaţă dedicatorie semnată Ioan Romanul. File 24. Calendarul anului 1695 are, jos, în mijloc, signaturile coaielor: 1, 2, 3, cu cifre chirilice, din 8 în 8 foi. Peste şi alături de numerotaţia aceasta este o alta, cu cifre latine: 2, 3, 4, evident tîrzie. Liniatura paginei este de 25 de rînduri. Are prefaţă dedicatorie semnată Ion Frăncul. File 23. Calendarul anului 1699 n’are nici o signatură de coală. Liniatura paginei este de 20 de rînduri. Are prefaţă dedicatorie semnată Ioan Romanul. Iar la sfîrşit, pe două foi, are copia, posterioară (sfîrşitul veacului al XVIII-lea), a Zodiilor din calendarul anului 1703, cu greşeli de transcriere. File 38. XIV Emil Virtosu Calendarul anului 1703 are signaturile coaielor: 1, 2, 3, 4, cu cifre chirilice, din 8 în 8 foi. Liniatura paginei este de 23 de rînduri. Are prefaţă dedicatorie semnată Ioan Romanul. File 34. Pe lîngă acest manuscris cuprinzînd, cum am văzut, textul a cinci calendare, se mai cunosc încă alte patru calendare, ajunse acum în Biblioteca Academiei Române, şi anume: Calendar pentru anul 1700 = ms. 3774, format dintr’o singură filă (14 X 20 cm.), fragment, nedatat, dintr’un calendar, pe o parte cu însemnări autografe ale lui Vodă Brăncoveanu. pe cealaltă parte cu « prognostice ». Pare să fi avut 23 de rînduri pe pagină, şi a fost adus, în 1891, dela Mînăstireâ Hurez, iar textul şi însemnările sînt publicate de N. I o r g a, 1 care le-a datat 1688. Dar, pentru motivul că Ioan Romanul începe seria calendarelor sale deabia în 1693 (v. discuţia de la pp. XVII şi, în întregime, prefaţa dedicatorie din acest an) şi pentru anumite coincidenţe, îl datăm 1700 (publicat mai departe, p. 88). Şi anume, argumentul adus pentru datarea 1688 = mersul la vii, povestit şi de cronica lui Radu Grecianu, nu este concludent. Vodă Brăncoveanu, după aceeaşi cronică, îşi petrecea toamnele pe la viile sale. Dar pentru datare, este un alt pasagiu mai caracteristic, din 1700: «Viind vreme de toamnă, sculatu-s’au măria sa, la Septemvrie 15 zile, mergînd pe la satele mării sale, la Octomvrie 10 zile au întrat în scaunul Tărgoviştei.2 Faptele de mai sus, povestite în cronică şi în însemnări, corespund sau, în orice caz, nu se contrazic, -iar intrarea în Tîrgovişte e dată de amîndouă textele la 10 Octomvrie. E firesc deci, să datăm însemnările 1700, după coincidenţa pe care o au cu textul, datat, al cronicei. Calendar pentru anul 1701 = ms. 3213. Cartonat (14x19 cm.), legătura epocei şi are 35 file, inclusiv prefaţa dedicatorie a lui Ioan Romanul, alcătuitorul. Are signaturile coaielor: 1, 2, 3, 4, .cu cifre chirilice, din 8 în 8 foi, iar liniatura -paginei este de 23 de rînduri. Incipit: Calindarîul al anului 1701. A intrat la Academia Română în 1902, din biblioteca lui Ghe-nadie Enăeear.u, Episcopul Rîmnicului. A fost văzut şi de Alexandru Odobescu, în 1860, la Mînăstireâ Hurez (Revista Română, I (1861), p. 657; publicat mai departe, pp. 89-115). 1 Studii şi documente, V, pp. 126—127, nr. 46, p. 631. 2 V. Viaţa lui Costandin Vodă Brăncoveanu de Radu vel logofăt Grc-cianu. Ed. Şt.. D. Greci'nu, Bucureşti, 1906, p. 103, fine. ,Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu XV Calendar pentru anul 1704 = ms. 2358. Cartonat (14 x 19.5 cm.), legătura epocei, prefaţă dedicatorie nu se poate vedea bine dacă a avut, dar se pare că da. r Liniatura paginei este de 23 rînduri, şi tot manuscrisul are numai 12 file, cu-prinzînd calendarul pînă la Iunie inclusiv, restul lipsă. Formatul este întru totul la fel cu al manuscrisului 3213. Incipit: Calinda-rlul anului visec-tos dela Hristos 1704. La f. 5v, jos, semnează, mic: Pis Popa Nicola = a scris Popa Nicola. Calendarul a fost luat pentru Academia Română, în 1903, dela Muzeul de Antichităţi. Pe scoarţe, cercări de condei şi însemnări fără interes, din care se vede că a trecutşiprinmîna Arhimandritului «Pandeleimon» dela Mînăstireâ Hurez (publicat mai departe, pp. 156—171). Calendar pentru anul 1707 = ms. 3214. Cartonat (16 X 21 cm.), legătura epocei. Este scris în limba greacă, de altcineva TRATTATO ASTROLOGICO Di quanto influif -ono îe Stelk , del Cieîo ă. pro, e ăanno deîk cofe inferiori per tutto îAnno '1,701. Calcoiaco alia Longitudine, c Latitudine dclla Cittâ DI VENEŢIA : DA HILAR IO MARCHÎ, Dctto Aftrologolmperiale. ■.DEDIC ATO A lt I//nfir ifs.& Eccellentifs.S îg. & "Q L O D O N A* De f. LEONARDO Proc, ÎN VENEŢIA, M. DCCI. ...1 - -.. >um mmmm'&r PrefTo il Miiocho. Con Liccnza de 'SuipT/eH. Fig. 3.— « Trattato Astrologico », «lunario 1 tipărit la Veneţia, în 1701. XVI Emil Yirtosu decît Io an Romanul-Ion Frăncul, şi constituie încă o dovadă că Vodă Brăncoveanu cunoştea bine limba greacă. Titlul: Aiacoocov TiQoyvwmiy.cbv ovmţig 1707, adică, în traducere: Adunare de diferite prognostice, 1707. începe cu o listă a suveranilor Europei, apoi urmează eclipsele şi, în sfirşit, cea mai mare parte este alcătuită din prognostice. Are 22 file, din care cea dintîi cu însemnări autografe ale lui Vodă Brăncoveanu 1 şi trei albe. Nu pare să fi avut prefaţă dedicatorie. A intrat la Academia Română în 1902, din biblioteca lui Ghenadie Enă-ceanu, Episcopul Rîmnicului. Ioan Romanul subscrie, ca autor, prefeţele dedicatorii dela calendarele anilor 1693, 1694, 1699, 1701 şi 1703. Iar prefaţa dedicatorie la calendarul pentru anul 1695 (din ms. Foletul Novei) este semnată Ion Frăncul. Acesta este, însă, una şi aceeaş persoană cu Ioan Romanul, căci prefaţa din 1695, semnată Ion Frăncul, vine după două prefeţe, din 1693 şi 1694, semnate, acestea, de Ioan Romanul, şi începe astfel: «Iată, luminate şi înnălţate doamne, (săvai can tărziu, pentru neputinţa şi boalele mele!), iară viu de mă închin şi plecat mă curtenescu măriei tale, şi cu ale acestui an prognostice ». 2 Termenii de mai sus sînt, credem, concludenţi. Prefaţa dedicatorie a calendarului din 1693 arată că Ioan Romanul atunci întocmeşte cel dintîi calendar pentru Vodă Brăncoveanu. Reproducem pasagiile care ne interesează din această prefaţă: «Veache şi pren toată lumea, acastă îaste leage: ca supusul să cunoască pre domnul său, micul pre mai marele său. « In semnul, dară, aceştii frumoase şi de soţiirea omenească folositoare orăndueli, lucru cuvios face cel ce, orice are câştigat — au den fire, au den meşteşug — alergând, la domnul şi mai marele său să aducă... «Eu dară încă, mică şi nevrednică slugă a mării tale, alcă-tuindu-mă acei legi, cu ce poc (săvai că nimic, sau puţin poc!), alergăndu cu ce am, la picioarele mării tale puîu, şi nu alta aduc, fără cât un mic calandar anume Foletul Novei, al anului 1 Publicate la N. Iorga, Studiişi documente, V, p. 311, nr. 1. Republicate mai departe, p. 193. 2 Vezi, mai departe, p. 50; v. şi facsimilul, pp. 47, 48, 49. ,Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu XVII de cstiinpu 1693. Careje căzăndu-m la mână, nu pentru alt, ce numai pentru perierghie şi o treacere de vreame, du pre frăn-casca limbă pre rumănească l-am tălmăcit... 1 Este lămurit, după cele de mai sus, că traducerea calen^ dârelor începe în 1693, tălmăcirea această fiind omagiul pe care | Ioan Romanul îl înfăţişează Domnului, cu începere din acest an. J Dar, spre deosebire de prefaţa din 1693, cea din anul următor cuprinde indicaţii mai precise, de unde se vede că, în 1694, deşi e vorba de un calendar nou, dar acesta face parte -dintr’o serie începută mai dinainte: « Iată şi ale acestui 1694 an dela naşterea Fecoarei, prognostice, dupre 4 calendare, a 4 astrologki osebiţi italiani, scoase...».2 In sfîrşit, tot astfel se vorbeşte şi în prefaţa calendarului pentru anul 1695, adică atunci cînd fuseseră deja alcătuite calendarele pe 1693 şi 1694: «Iară viu de mă închin şi plecat mă curtenescu măriei tale şi cu ale acestui an prognostice...».3 Să cercetăm prezenţa acestui motiv în toate prefeţele dedicatorii. Găsim astfel că, în 1699, Ioan Romanul spune: «Şi mie vremea viind, a platei datoriei, ca un liaraciu al anului 1699, adecăte tălmăcirea calendarelor». 4 In 1701, calendarul are în prefaţă acelaş argument: «Viu a mă închina mării tale, cu obiciuita-mi pre an datorie a-mi plăti, adecăte cu a almanacelor tălmăcire şi cu tocmirea zilelor şi a luminilor lunilor, dupre calendarul vechiu ». 5 In sfîrşit, în prefaţa din 1703 revine acelaş motiv: «Ca să-mi fac datoriia şi plata mea, cum pănă acum, pre an ce am să dau; şi mult mai vărtos ca să plinesc porunca măriei tale şi ca să îndăstulesc pohta ştiinţii lor, depre cum măriia ta o vei, de pe italiana limbă pre rumănească le-am prepus » < calendarele >. Tocmind, însă, zilele şi luminile lunilor dupre vechile şi ale pravoslavnicii Răsăritului sfinţii Besearici canoane, nu dupre noul Apuseanilor calindariu ». 6 Legînd toate aceste afirmaţii, ajungem la concluzia nesilită că Ioan Romanul-Ion Frăncul a alcătuit în fiecare an, sigur 1 Cf. mai departe, pp. 4—5. 2 Ibidem, p. 22. 3 Ibidem, p. 50. 1 Ibidem, p. 69. 6 Ibidem, p. 89. 0 Ibidem, p. 118. XVIII Emil Vîrlosit însă cu începere din 1693 şi cel puţin pînă la 1704 inclusiv, calendarul său, închinat lui Vodă Brăncoveanu. Trebuie, aşa dar, să considerăm pierdute sau distruse calendarele pentru anii 1696—-1698, 1700 (din acesta s’a păstrat o foaie) şi 1702. Nu înseamnă totuşi de aici că Voevodul nu ar fi cunoscut acest fel de calendare şi prognostice încă mai înainte de 16G3. Dimpotrivă! Cunoaşterea lor în forma originală, prin mijlocirea Stolnicului Constantin Cantacuzino, l-a putut îndemna să ceară a-i fi traduse şi prefăcute pentru folosinţa proprie, nemijlocită. Ideea tălmăcirii acestor calendare şi prognostice vine, fără îndoială, de la Vodă Brăncoveanu şi de la Stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul său despre mamă, rămas continuu în legătură cu Italia — unde îşi isprăvise studiile. Dacă paternitatea ideii nu reiese lămurit de la început, adică din 1693, ea se vădeşte, cum am arătat, în calendarele pe anii următori, ca o datorie şi plată a tălmăcitorului către Vodă, pentru ca în calendarul pe 1703 să fie precis exprimată: voia şi porunca domnească l-au făcut să alcătuiască acel calendar. In prefaţa din 1701, Ioan Romanul arată că întîrzierea, în prezentarea către Vo2vod a calendarului, vine pe deoparte din pricina nesosirei lor la vreme (a celor străine), iar pe de alta din pricina: « căci cruda şi cumplita boală-m (a podagrii şi a hiragrii, zic) atăta m’au chinuit şi tirănit, căt diastimă şi răgaz, den pat a mă scula, multe luni nu mii-au dat, nici de-a lucra cevaş, razim nici un ceas deplin nu mi-au îngăduit». 1 Şi mai apoi, în prefaţa dedicatorie din 1703, Ioan Romanul repetă ceea ce scrisese şi în prefaţa din 1701, că starea sănătăţii cu greu îi mai îngăduia să se ocupe de calendare: «necurmatele mele băntueli, cari boala podagrii şi a hiragrii mele multe luni patul m’au ţinut, puterile fireşti împuţinând şi vărtutea-m amistuind ». 2 Şi, probabil, Ioan Romanul ■— Ion Frăncul se stingea din viaţă destul de curînd, bolnav de podagră şi hiragrie; astfel, calendarul din 1704 nu ştim dacă a avut vreun fel de prefaţă; dar, în schimb, e singurul cu menţiunea că e scris de Popa Nicola, deşi, după cercetările noastre (date mai departe), se va vedea că tot acesta le-a scris şi pe cele din 1 Ibidem, p. 90. 2 Ibidemp. 118. ,Foletul Novei‘ calendarul lui Vodă Brăncoveanu XIX 1695 şi 1703,1 dar în acestea n’a avut libertatea să-şi însemne numele, desigur pentru că trăia încă Ioan Romanul — Ion Frăncul. Iar cel din urmă calendar din 1707, cu însemnări autografe ale lui Vodă Brăncoveanu, nu mai este alcătuit de Ioan Romanul — Ion Frăncul, desigur pentru că murise, ci de altcineva, nenumit, şi nu mai este scris romîneşte, ci greceşte. Deci, dacă nu avem ştiri despre Ioan Romanul — Ion Frăncul, din cele de mai sus se vede clar din nou că amîndoi sînt una şi aceeaş persoană, care dispare între 1703—1706. Are numele lui Ioan Romanul vreo legătură cu satul Romani (Hurezi) din judeţul Vîlcea ? Credem mai degrabă că numele adevărat al lui Ioan Romanul ar putea fi Ion Frăncul, şi în sprijinul acestei păreri vine faptul că acesta din urmă e un nume obişnuit şi că, tocmai pe atunci, în 1703, întîlnim un «jupan Ion Frăncul» care are partea a şase moşi în moşia Cărciumari din judeţul Olt (acum Poborul).2« Jupan Frăncul» nu ştim dacă este acelaş cu Franco cupeţul Chiproviceanul, care face nenumărate cumpărături la Slatina, între 1694—1706, dată de la care sigur nu mai era în viaţă. Pe soţia lui o chema Ana, pe fiul lor, Giura. 3 Notăm că amîndoi: Ion Frăncul şi Franco cupeţul, sînt sigur morţi la 1706. Dar, se poate ca nici Romanul nici Frăncul să nu fie numele adevărat. In niciun caz, Ioan Romanul— Ion Frăncul nu sînt două pseudonime subt care să se ascundă.... stolnicul Constantin Cantacuzino.4 Deoarece, chiar dacă n’am avea alte argumente pentru a susţine că această identificare este cu neputinţă, simpla lectură a prefeţelor-dedicatorii ar fi concludentă. Stolnicul Constantin Cantacuzino, aşa cum îl cunoaştem astăzi, nu le-ar fi putut scrie! El era mai mult decît un boier la curtea lui Vodă Brăncoveanu! Era rudă de aproape, — unchiul Domnului, sfătuitor al lui! El ar fi scris altfel, nu 1 Vezi, mai departe, pp. XLIII—XLV. 2 Menţiune documentară la I. I o n a ş c u, Biserici, chipuri şi docu-.mcnte din Olt — cu 43 ilustraţiuni— Prefaţă de d. Profesor N. Iorsa; Cra-iova, 1934, voi. I, pp. 181—182. Frăncu apare ca nume şi în Moldova. 3 Arhivele Statului, condica nr. 268, f. 19, 23—28. Un zapis cu semnătura, caracteristică şi ciudată, a lui Franco Cupeţul, din 3 Iulie 1698, cunoaştem la Arhivele Statului, Minăstirea Dintr'un lemn, doc. 10/XL. 4 Identificarea: Ioan Romanul-Frăncul = Stolnicul Constantin Cantacuzino, o face Prof. Dr. D. M a z i 1 u, Alcătuitorul Calendarelor lui Brincoveanu, în Gazeta Cărţilor, Ploeşti, IV (1934), nr. 9—10; în acest articol se reproduc şi fragmente din prefaţa dedicatorie a calendarului pe 1701. 2* XX Emil Virlosu 28 V . ' * V . ’ intntfiUAt-zu>( Y/Hi ajuaAav /?*&t J J ' /*' J ,* • i1 _' tC> 'pAft} , tiAWi. Jttvh AArt(m âlfjft >Asa.m(ţ>27rmnfiirr7yir/l7U(jij/tijf>i/tvACJ:- ^xanej • 7mw fi . au ţyi m - CJiloAn^t a U ^ni^.mCwbi/Ui/AvAsf ' /[) . y /linr /10.W /■& ^jdVrt MC Wll( 17 - ' 1 f’>' ■T'' ’ > 1 , >/1lA'^1k/tcJ , ^|yt ry>( CjttmxiV. •/> "lAMin.. t' , jAU^aA Mivm>y/:O - lUYXAU C.VU , JLIK ^A/iyA7?/M^ AVrtCJ^’v/yJ^OH ^tv — dlMftt//v/yArruf > — . Î0JSS« Fig. 4 — «iVi i/if/’Wasfa mi/ife rfe /a/ă! « scrie Vodă. Brăncoveanu pe calendarul din anul 1701 (Academia Română, ms. 3213, f. 2S; textul la p. 110). ,Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXI ca un boier oarecare, slugă umilită, aşa cum semnează alcătuitorul calendarelor. Şi pentru care pricină, Stolnicul ar fi semnat cu pseudonim? Frica de răsbunarea Turcilor? Dar el nu era decît traducătorul, alcătuitorul unei cărţi în manuscris! Şi atunci, în primul rînd, prin prefaţa dedicatorie către Voevod, acesta din urmă ar fi fost cel mai compromis! Sau, nu mai erau şi alţi ştiutori de limbă italiană la Curte? Iar întreruperea calendarelor, la 1704, corespunde, oare, cu vre-o boală grea a Stolnicului ? Discuţia nu se poate susţine, deoarece este prea cunoscut faptul că el moare mult mai tîrziu, de moarte silnică din partea Turcilor, la Stambul, în 1716. Pentru toate aceste motive, sîntem convinşi că Ioan Ro-manul-Ion Frăncul este o persoană reală. In ceea ce priveşte calendaristica, ştim, în schimb, cu toată siguranţa, că literatura aceasta astrologică era foarte bine cunoscută de Stolnicul Canta-cuzino. Mai mult 1 Prin el se cumpărau şi se primeau, din străinătate, calendarele şi prognosticele originale. Vedem, astfel, cum, la 9 Septemvrie 1708, el trimite lui Hrisant, Patriarhul Ierusalimului, calendarul latinesc de curînd primit, « al Astro-filului», dela Tîrnava (în Slovacia, lîngă Bratislava).1 Mai tîrziu, la 4 Martie 1712, Ştefan Cantacuzino scrie Patriarhului Hrisant: Stolnicul Constantin Cantacuzino «a primit cu evlavie prea respectata-ţi scrisoare, la care a poruncit ca, dacă este vreunul din noile calendare, să ţi-1 trimeată; şi, cum n’a mai avut, a vrut să ieie grija de a găsi şi de a ţi-1 trimete; numai cît, spuindu-i prea înălţatul domn al nostru că s’a gătit să-ţi trimeată şi un calendar şi alte daruri curioase, s’a gîndit că al său e de prisos».2 Dar tot Stolnicul Constantin Cantacuzino trimite, în Noem-vrie 1712, Patriarhului Hrisant, un calendar latinesc dela 1 Iatăpasagiul, în traducere din greceşte:«Iţi trimet un calendar de la Tîrnava (Tyrnau), zis al Astrotilului, deşia trecut cea mai mare parte aanului, căci şi eu l-am primit tîrziu; dar acum, văzîndu-1 foartfe bine alcătuit şi că are în el unele sentinţe nu neplăcute şi, la sfirşit, unele precepte politice de folosul obştesc, pentru aceea m’am îndemnat să ţi-1 trimet, şi te rog să-l primeşti cu bunăvoinţă şi dacă, poate, va părea fără folos, să se puie la un loc şi să se găsească cu celelalte hîrtii. Şi Dumnezeu sfîntul să dea sănătate şi bunăvoinţii voastre părinteşti, şi mie, în fiecare an, du pă obiceiul meu, ori să-ţi trimet cîte unul, ori să ţi-1 înmînez eu » (Hurmuzak i, Documente, XIV, P. III, pp. 58—59, ed. N. Iorga, Bucureşti, 1936). 3 Hurmuzaki, Documente, ibid., pp. 89—90. XXII Emil Virtosu Tîrnava şi se pregăteşte să-i trimită şi traducerea în greceşte a prognosticelor dela patru-cinci calendare italieneşti. 1 Tot el şi tot aceluiaş, la 27 Ianuarie 1713, îi trimite un calendar «leşesc» şi altul unguresc, discutind în acelaş timp * fchjt)' ' i • c,*r/n*H'7 ft*fi '' .n ’ v ; ^ V S' 0 ' J frnf'Ai /j*/? * /nniAp + jîiMptlyiftt <&Ad m, st i , / ' L yy * J «. £r r> v w^ 7/J, apet7n~2 TlJ-TflTi* » jtţtTTţi'Xtt'l TTUTTASjnM x-ilrtT* a OsxK+h ' H-iff* afir+pm * - „ '7S ti/ " *' ^ < //* ^rw/rouVyjt^ ^ Mm9nT//t-z Anfl? >^7; ^r}r>-} 7x',T7itJt7fJnr n*~^< ■ mn-tnn ‘ i _ V «T J - . -v ’ " *v'Un»7T7Yf2♦ «2a ?r aţii*. n JV> t i t - ( J1 . f r ^ ^ J *v X) "* a a* Ăntt* a tiA* • 22znazzia. *\<T7,« î/r-y ^ ^, O ,,-n r . _ 7^“ . -V ar^ţ* a/p**ulJn 0«şl J7 ţi ns ^ 'A mnnrn< • 41- 7 t fl r\ , v 1- , t ^ - &t/n/J j 1 - j. i / f# ^ ^ — v-> • tfy/fX • 7* srtA*iify^ » A777/rr:-< t*7*y>ntia221 0 J ui r/mv-f^A i7J>f(4*+ 222™ C*JV< 22-nAnf*-' ■c*^ ^ O ** / ^ ^ 1 ^y ” ° X f y rumfS&rzJrXsi-: azn* un* fir • ^ *"•(»// ^ • t * 1 inrtt '* //J rt*2p*J>> -u p(ttzşi nnAiiA-Ai ■ Ci ■ryîi -Stri A^mn^Â* ■ r^//rw«/*/'¥ tirimi 771 -cî*7t:-‘'i'•' 1 ^tUoatii .'SJA Fig. 5.—«Chir o săinţclcage Crai de Franţa ». Lămuriri marginale, adaoso do Ioan Romanul, pe calendarul din 1703, scris de Popa Nicola şi închinat de Ioan Romanul lui Vodă Brăncoveanu (textul la p. 121). 1 Transcriem tot textul: «Calendare, în alţi ani mi-au prisosit pînă acum; anul acesta mi-a venit însă numai unul, latinesc, care e de la Tîrnava; . XXIV Emil Vîrtosu quelle, benche false, particolaritâ, che credeva potessero in-contrar il genio di chi leggeva le sue imposture». 1 Insfîrşit, catalogul bibliotecii lui Constantin Mavrocordat, din 1725, notează un « KaXsvddgiov fieTa din limba ungurească în limbă vorbită ». ,Foletul NoveV calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXV Despre cuprinsul şi soarta acestor calendare şi prognostice, scrise in limba greacă populară, nu ştim nimic. Despre calendarul astrologie Tvgavvt'g, ne întrebăm dacă este un calendar grecesc cu acest nume —nu deajuns de motivat, sau dacă nu este oare calendarul «Tirnaviensis », de care vorbea Stolnicul Cantacuzino, înregistrat, poate, de catalog într’o formă conruptă ? Iar din celelalte, unul singur pare să se păstreze în Biblioteca Academiei Române. Şi anume: A tacpoQm’ Ttqoyvo-aTiy.cov ovvaţjig din catalogul Mînă-stirii Văcăreşti, poate să fie unul şi acelaş lucru cu calendarul brîn-covenesc cu acelaş titlu,din 1707, scris greceşte (ms. 3214 dela Academia Română), descris la începutul acestor pagini (p. XVI) ca cel din urmă calendar brîncovenesc cunoscut, şi acelaş cu « un calindar grecesc scris cu măna », înregistrat de catalogul din Mai 1791 al bibliotecii de la Mînăstirea Hurez.1 In acest caz, se lămureşte că. înainte de a ajunge la Mînăstirea Hurez, de unde pare să-l fi avut Episcopul Ghenadie (penultimul proprietar), calendarul a fost în biblioteca Mînăstirii Văcăreşti. ■ ST ROL O 60 ; GR O TT E SCO. L U N A R ro NUOyp Per YAnno' iyo8^ D E D I C A TO ” yf SVjl jtLTTLZZ^t S E IJEJ; IS S',1 IL SIGNOR PR.INCIPE E V'G E N I O BIS A V O J A ;Cav* del 'Tofon d' oro CorifiţJi'ere‘‘tî; Stato JPrefideme di Guerra , Gov. ni Milano Gen. Comand, degli 'Eferciti'^cila' Maeftâ dell’Irrjperatorc,. &c. ■ ; ^ 8? ^3? ^65? 'Sg ' ■ IM VENEZIA j MDCCVI Appreffd Gitolamo Albrizzi.. xex LicEîiZs.sut?erjq?*j. Fig. 6. — « L’Aslrologo Grottesco », «lunario > tipărit la Veneţia, în 1708. 1 Vezi I. Ionaşcu, Contribuţii la istoricul Mănăstirii Hurez, p. 79. XXVI Emil Virlosu In legătură cu elementele occidentale de prevestire, . pătrunse în literatura noastră populară, găsim pomenit şi numele renumitului astronom danez din veacul al XVI-lea, Tyclio Brahe. Şi anume, într’o însemnare grecească, nedatată, probabil din prima jumătate a veacului al XVIII-lea, se voibîşte de zilele faste şi nefaste ale anului, ca de ceva descoperit de el. In realitate, teoria zilelor faste şi nefaste vine din antichitate, dar este atribuită lui Tycho Brahe, care, deşi occidental, se bucura în veacurile trecute de mare faimă în Orientul creştin. Cu chipul acesta se vede şi unul din drumurile pe care teoria aceasta a pătruns în literatura noastră populară, pusă subt numele unui astronom-astrolog occidental. Iată textul, în traducere: «însemnarea ce s’a găsit de renumitul astronom al Europei, Tiho Vrahe, în insula numită Vus, pe peretele mînăstirii numită Aitos 1, la 1600, unde scrie că tot anul are 33 de zile rele, în care nimeni nu trebue să întreprindă nicio lucrare; în aceste zile, care sînt mai jos însemnate, nici nu trebue să înceapă ceva, nici să sfîrşească: « Ianuarie are 7 zile, adică 1, 2, 4, 6, 11, 12, 20; Fevruarie are 3, adică 11. 17, 18; Martie are 4, adică 1, 4, ‘14, 24; Aprilie are 3, adică 3, 17, 18; Mai are 2, adică 7, 8; Iunie are 1, adică 17; Iulie are 2, adică 17, 21; August are 2, adică 20, 21; Septemvrie are 2, adică 10, 18; Octomvrie are 1, adică 6; Noemvrie are 2, adică 6, 8; Decemvrie are 4, adică 6, «Omul care se naşte în aceste zile arătate mai înainte nu poate să fie bogat, nici cu viaţă lungă. Cine se îmbolnăveşte in vreo zi din acestea, cu greu poate să se vindece în altă zi decît cele însemnate. Şi cine va voi a trece dintr’o casă în altă casă, sau dintr’un sat în alt sat, sau dintr’o slujbă în altă slujbă, este urmărit de nenorocire, şi să se păzească bine. 111 21 la Levante zodia şarpelui care nimiceşte toate. | 2 12 22 la Siroco. 6 16 26 la Maistro. § „ 3 13 23 la Austru. 7 17 27 la Tramontana.. 11, 18, 21. J 2 4 14 24 la Garbi. ^ 5 15 25 la Ponente. 8 18 28 la Greco. 9 19 29 la Zenit. 1 In Tracia, lingă Rodosto (N. E.). ^Foletul Novei* calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXVII 10 20 30 la Nadir. 1 11 21 la Levante. 2 12 22 îa Siroco l. 1 Dăm şi textul grecesc original, cu adăugirea că pe fila din urmă a cărţii Katekizmul csel mare, Buda, 1780, în exemplarul bibliotecii Academiei Române (c. v. 428) sînt cîteva note manuscrise de la începutul veacului al XlX-lea, despre « zile fără noroc », în care apar zilele arătate mai sus, cu destule deosebirişi omisiuni, fără să se mai amintească de Tycho Brahe: *H supsGsTaa crqpidcoffu; caro xov E^axouaxov aaxpovofiov x/j? Eopco7n)<; Tu^o Bpccyxvjv, zlq xo v7]jq 1600* eiţ xyjv orcoiav -epiypa^si. oxt o\oq 6 ypovo<; 'iyti Tj^epac; 33 3, 7}XOt » 3, 17, 18. « Mato; zyzi » 2, 7}XOl 7, 8. «* Iouvlo? îyzi » 1 , 7}XO!, » 17. «’IouXto? zysi » 2, r\TOi » 17, 21. « Auyouaxo? 'iyzi » 2, 7]XOL » 20, 21. « SeTTXEfjLOplO? syet » 2, 7}XOt, » 10, 18. «’OxxaijiSpto? eyei » 1, v^xot » 6. « Noejjlo pio? zyzi )> 2, vjxot » 6, 8. « Aex£(i.6pio? zyzi » 4, vjxot » 6, 11, 18, 21. *0 av0p6>7ro<; ottou ysvvyjOfl £i? auxa? xa? rnxspaq xa? 7rpocnj^£tto0£i<7a?, Sev 7)(j.7r6psL va stvat 7rXoocn,o?, ouxe 7roXuxp6vLO?4 o7tolo? acOEvrjaet, ei? xâfi^iav Y)(j.epav dcTTO aoxâ?, SuaxoXiav 7)fA7r6pet va iaxpeu0Ţ), tîxiav el? aXXv)v eE(jt.eva?, scai 071010? rfizkz nzpâaji ,Oaxptav. 14 24 et? rapjj,7iv]v. 15 25 zic, MTîovaxE. 16 2G klţ Mataxpov. 17 27 eE? Tpajxouvxdtpa. 18 28 el? rpayov. 19 29 [xsaov xou oupavou. 20 30 £i? xa y.axaxOovia 11 21 el? Ae6avx£. 12 22 ei? Sopox.ov. (Arliivele Statului, Secţia Istorică t subt dată. Traducerea romînească o datorăm dd. dr. H. Sarafidi şi M. G. Regleanu). 1 2 u> 3 S" > 'P* 4 rv p* <0 5 C > v_r 6 -,c- IS“ u y n w y / Q. 8 -W i. 9 10 1 2 XXVIII Emil Virtosu Tot în legătură cu calendarele occidentale care au circulat la noi în domnia lui Vodă Brăncoveanu, trebuie să amintim că, în Octomvrie-Noemvrie 1698, se traducea pentru Voevod, la Tîrgovişte, în greceşte, un «Prognostic al Ruşilor», tipărit nemţeşte de Acxtelmeier, la Augsburg, în acelaş an. O copie după această traducere, scrisă la Bucureşti, în Mai 1699, de Mihail Vizantios, pentru Panaiot, Marele Cămăraş al Ocnei domneşti, se afla, la sfîrşitul veacului al XlX-lea, în fosta Bibliotecă Imperială din Viena. Iată titlul prognosticului, în traducere romînească: « Prognostic al Ruşilor, sau prea vestitul autocrat Petru Alexeievici, despre fericirea şi creşterea Ruşilor, în ce chip s'a întîmplat, de pe timpul tiranului Ivan Vasilievici pînă la cel de acum împărat ortodox Petru Alexeievici cel prea puternic, căruia Împăratul Împăraţilor, Domnul, i-a făgăduit domnia Răsăritului, pentru gătirea de război ce se pregăteşte acum, şi. Scaunul patriarhicesc din Constantinopole împreună cz dînsa. Scris de Stanislav Reinhard Acxtelmeier şi tipărit la Augsburg în anul 1698. Şi tradus în limba vorbită a Grecilor, din porunca prea cuviosului, prea luminatului şi prea înălţatului domn şi stăpînitor a toată Ungrovlahia, Domnul Domn Ioan Constantin Basarab Voevod, în Tîrgovişte, la anul 1698, luna Noemvrie 1 ». Iar titlul calendarului original german este acesta: «Das Muscowittische Prognosticon, oder der glorwaerdige Czaar Peter Alexomtz, von der gewachsenen Russischen Macht, von dem Tyrann lwan Wasilowiz bis unter hoechsterwehnte czaarische Majestaet, deren uinstaendige Kriegs-Anstalten ihr das orientalische Reich und dero Patriarchen Sitz Constantinopel versprechen, von Sta-nislao Reinhardo Acxtelmeier, Augspurg, Druckts und verlegts Caspar Breclienmacher MDCXCVIII ».1 In Biblioteca Academiei Române, legat la un loc cu « Histo-rische Beschreibung » a lui Franco, am găsit un alt prognostic în nemţeşte al lui Acxtelmeier, anume «Prognosticul Otomanilor », tipărit tot la Augsburg şi tot în 1698. Cartea este dedicată împăratului Leopold, pe care caută să-l convingă de apropiata pieire a Turcilor, arătînd şi mijloacele de folosit 1 Semnalarea acestei traduceri manuscrise greceşti, precum şi raportarea ei la calendarul tipărit al lui Acxtelmeier, sînt date la N. Iorga, iManuscripte din biblioteci străine relative la istoria Romînilor. Intiiul memoriu, în Analele Academiei Române, S. II, t. XX (1899), pp. 221—222. .Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXIX pentru obţinerea acestui rezultat. Cum Vodă Brăncoveanu, prin politica lui creştină, se apropia de vecinii săi apuseni şi răsă-rileni şi lucra direct sau indirect pentru nimicirea Turcilor, e aproape sigur că trebuie să fi cunoscut şi acest «prognostic », atît de favorabil planurilor sale. Titlul este următorul :«Ollomannischcs PrognosliconA i/s der Clcmcnlia Vitrice, oder Leopoldus der Sanf/tmuctige Uber-winder der Tiircken und des Oltomanni-schen Rcichs. Wo-rinitcn Ilandgreijlich der Untergang des Tuerckischcn Reichs angewicsen wird, wann die Alliirten nurdazu ihun (vollen, von Slanislao Rein-hardo Acxtelmeier. Augspurg, Druckts und A’erlcgts Caspar B r c c b e n m a c li e r, MDCXCVIII»; 24 f.1 Vorbind de «Prognosticul Ruşilor» al lui Acxtelmeier, cunoscut şi folosit de Vodă Brăncoveanu, vom 1 Se găseşte subt cota S. 1610, adică provine din biblioteca lui Sturdza-Schoianu. Tot în Biblioteca Academiei Române (P. I. 12.41G—12.'<27) se află cunoscutul calendar străin, fără prognostice, mai mult un fel de almanah istoric propriu zis: * Curieitscr Geschichts-Calcnder.. . tipărit la I. L. Gleditsch, in Lipsea, 1607—1698, pentru Anglia - Scoţia - Irlanda, Boemia, Danemarca - Ilolstein, Franţa - Navara, Germania, Lituania, Stalul Papal, Rusia, Spania, Suedia, Ungaria - Transilvania, Veneţia. Au fost oare cunoscute şi aceste calendare lui Vodă Brăncoveanu? Nu avem nici un element pentru orientare. S’ar părea că nu i-au fost cunoscute, clacă ne conducem după faptul că ele n’au şi prognostice. ; ASTROLOGO G R O T.T £SCO -lunario n u o v o Per 1' Anno 1710. ded-icato : SPIRIT! -CVRIOSI. ' IN VENEZIAV tfeecx, ApprciToGifblaişo Alfiriizt. Con h*fuptntrt, eTrintc£ic. Fig. 7. — « L'Astrologo Grottesco », « lunario » tipărit la Veneţia, în 1710. XXX Emil Vîrtosu da aici şi cîteva note despre calendaristica rusească din domnia contemporanului său, Petru cel Mare. Cel mai vechi calendar manuscris în ruseşte este din 1670, tradus din nemţeşte şi închinat Ţarului Alexie Mihailovici. Acelaş exemplar din acest calendar a fost folosit şi de Petru cel Mare, şi acesta înseamnă pe marginea prognosticelor reflecţiile sale, care sînt mai ales o cheie pentru descifrat sensul obscur din ele (v. mai departe, p. XXXVII). Se cunosc apoi calendarele lui Iohann HeinrichVogt, matematician şi astrolog suedez (exemplare din 1691, 1695, 1696,1708), traduse din nemţeşte de Petru Şafirov, desigur aceeaş persoană cu «plenipotenţialul » 1 păcii dela 11 Iulie 1711 dintre Ruşi şi Turci. Alt calendar (1696), este tradus din poloneză, după cel al lui Stanislav Slovacovici. Un altul e al lui Pavel Halk (Halken, Halsken), tradus din nemţeşte tot de Petru Şafirov (1697, 17071; şi, în sfîrşit, un altul al lui Wolfgang H. Adelung din Hamburg (1706). Toate aceste calendare ruseşti manuscrise sînt traduse sau « prefăcute » după originalele tipărite în limba germană. Cel dintăi calendar rusesc tipărit, alcătuit tot după isvoare nemţeşti (Martin Albert Teofrastici, Wolfgang Hildebrandt), pare să fi apărut la Amsterdam, în 1702. Sigur, se cunoaşte un altul, tipărit la Moscova, în 1708, pentru anul 1709. A fost gravat pe aramă, întocmit şi tipărit prin îngrijirea bibliotecarului Vasile Chiprianov, iar editarea a fost supraveghiată de Iacob Daniel (sau Iacob Vilimovici) Brîusov. E tipărit în caractere civile şi are 6 file separate. Intr’o formă foarte apropiată de aceasta, el apare cam în fiecare an, la Moscova, cu începere din 1708. Tipărite apar după această dată şi unele dintre calendarele manuscrise cunoscute mai înainte: al lui Vogt, al lui Halsken. Brîusov se naşte la Moscova, în 1670, dintr’o veche familie scoţiană imigrată în timpul lui Cromwell. Relaţiile lui cu Petru cel Mare, în calitate de ofiţer de artilerie, cartograf şi astronom, au fost destul de frecvente. Iar calendarul, deşi numai suprave-gliiat de el, a fost cunoscut totdeauna subt numele de « calendarul lui Brîusov ». Caracteristicele generale ale calendarelor ruseşti, manuscrise sau tipărite, sînt acestea: în primul rînd cuprind 1 Cum îl numeşte cronicarul oficial al lui Vodă Brăncoveanu (v. Ştefan D. Grecianu, Viaţa lui Coslandin Vodă Brăncoveanu de Radu vel logofet Grecianu. Cu note şi anexe de... Bucureşti, 1906, p. 207. Din cronicele Ţării Romăneşci). ,Foletul NoveV calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXXI elementele calendaristice propriu zise, minologliionul (= sfinţii pe zile), sărbătorile, cronologia, mişcarea stelelor, a vînturilor, a soarelui, a lunei, eclipse, incendii, belşug şi secetă, sănătate, W PERPETVQ DI RVTILIQ BENINCASA C O S E N T I N O, ' Mujlrato 5 e d'wifo in Ciitquc Parii s D A O T T A V I O B E L'T R A N O,. Di T.erranoua di Calabria Citra, Come fegue nellafeguente Parte. Opera mito ncccţjariit, c dilcttvnole , comc etico drgran giouamaito, &'utile di cinfcbeduao, cpxrticolarmente Aci Aftrologi, Fifonomici, Medici, Fiiici, Chirurgi, B.it-bieri, Diftillatori, Alchimifti, Agricoltori, Putori, Nocchieri, Viandanti, MaftridiCampQ:, Sîir- ’ genţi Mageiori , Aiuranti, e qualunque îutraperfoiiacuriofa. f’ , Con duc eopioftJJijnc Taltoie ditutto quello 5 ebeji conticmnelprefevtc ^Ahtşanacco. mp I In VENEŢIA, M. DC€>,.r.^ Per Frnr.cefco Groppo. sy ■ r /'Con Uceta de'Stipericri. • t- ^ V.X M &IÂ4 fâ&Cfirn. • Fig. 8. — « Almanacco pcrpeluo », al lui Rutilio Benincasa, tipărit la Veneţia, în 1700. Jos, autograful Stolnicului Constantin Cantacuzino. boli, zilele de medicaţii, răsboi, pace, preziceri. Cele mai complecte în sensul acesta sînt calendarele lui Brîusov, care, cu diferenţe de la an la an, cuprind: cronologie istorică, preziceri = XXXII Emil Virlosu prognosticuri, pascalia, zodiacul, răsăritul şi apusul soarelui, fazele lunei, mîna anului, crugul lunei, crugul soarelui, indic-tionul, eclipse, minologhion, prezicerea timpului pe ani ■— după planete, prezicerea timpului în cele patru anotimpuri, pe luni, zilele de medicalii, acţiunile de întreprins în fiecare lună, cele şapte planete, cele patru trigonuri (foc, pămînt, aer, apă), etc. Este împodobit şi cu gravuri: Vulturul bicefal, semnele zodiacului, cele şapte planete, portretul lui Petru cel Mare, etc. 1 Revenind la calendarele brîncoveneşti, constatăm, în treacăt, că toate informaţiile documentare despre calendarele primite din străinătate sau traduse, în epoca brîncovenească, prezentate în paginele precedente, apar în documente abia după 1707, adică odată cu încetarea calendarelor manuscrise alcătuite în ţară, romîneşte sau greceşte, pentru Vodă Brăncoveanu. Să fie, oare, acesta un semn că începînd cu anul 1708, la cîţiva ani după moartea lui Ioan Romanul-—-Ioan Frăncul, nu s’au mai întocmit calendare manuscrise speciale pentru Voevod ? La alcătuirea calendarelor sale, Ioan Romanul—Ion Frăncul se foloseşte de almanahurile şi cărţile următorilor « astronomi » şi « astrologhi» (arătaţi aici în ordinea şi cu ortografia aşa cum sînt citaţi în textul însuşi al calendarelor): Calendarul pentru anul 1693: Gran Pescator de Chîaravale. Marele Vânător de Lago Os-curo. Tartana de Steale. Tartana Şaica. Bragania de Influsi (şi forma: Bragania de Imflusi). 1 Intr’un calendar romînesc, tipărit la Iaşi în 1785, cu caractere ruseşti cursive: «slova pare că-i scrisă cu mina » (p. 214), «scos din multe feluri de cărţi pe 112 ani », se dau « doftorii » pentru oameni şi animale din «cartea lui Pedimontanu Doftorul » şi lămuriri despre planete din «calendarul lui Petru împăratul Moscovei», tălmăcit în ruseşte, după cartea > astronomicească »-a lui Ioan Zăran (1710), din porunca «împăratului Petru », şi acum tradus din ruseşte în romîneşte (p. 213). Se adaugă şi «prognostice curiozniee » (p. 251). Calendarul începe cu Ianuarie, fiecare lună avînd minologhion, preziceri şi medicaţii (Biblioteca Academii Române, P. 1.15669 ; v. şi Bibliografia Românească Veche, II, nr. 486). Tartana de Influsi. Barca Lungă pentru Vama de Oao. Nova Sibila. Rosoniolo. Fruniolo. .Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXXIII Calendarul pentru anul 1694: Pallade Astrologa. Gran Pescator de (şi forma: di) Cumachio. Fruniol. Calendarul pentru anul 1695 Chera vale (şi forma : Cheraval). . Finix ca Noao (şi forma : Nova Finix). Tartana Şaica. Buregoţ al Stealelor (şi formele: Buregoţul Stealelor, Bure-goţul de Steale, Burigoţ, Burigoţul, Burigoţul Stealelor, Burigoţul de Steale, Bori- Calendarul pentru anul 1699 Chîaraval. Calendarul pentru anul 1700 Gran Pescator de Chîaraval. Calendarul pentru anul 1701 Chiaravale (şi formele: Chiara-vale, Chieravale, Chierevale). Fruniol (şi forma.: Froniol). Vulturul fulgerător al lu Zefsu (şi formele: Vulturul, Vul- Calendarul pentru anul 1703. Chera vale. Fruniol. Tartara Şaica. Scrutinie Stealelor. JTartana de Linflusi (şi formele: Tartara de Linflusi, Tartana î.iflusilor, Tartani Calendarul pentru, anul 1704, Cheravale. Fruniol. Cercătorîul Stealelor (şi forma: Gran Venator de Lago Scuro. Soţia lui Fruniol, << sau Culivia oe-i zic de mierle ». goţul, Borigoţul de Steale). Rete de Merloti (şi formele : Reţea de Merloti, Reatîa de Merloti, Rerea < sic > de Merloti). Soţia lui Fruniol. Corierul Stealelor (şi forma: Corierul de Steale). Balestra Astronomica. Fruniol. Gran Cacator de Lago Scuro. turul fulgerând al lu Zefsu, Vulturul fulgerul al lu Zefsu, Gripsorul fulgerând al lu Zefsu, Vulturănd fulgerând al lu Zefsu < sic >). î îflusilor, Tartana den Linflusi, Tartana Flusilor, Tar-tani Flusilor). Contra Tartana (şi forma: Contre Tartana). Brăgania. Cercătorîul de Steale). Bragania. XXXIV Emil Vîrtosu Calendarul pentru■ anul 1707 (scris greceşte): Egbipteanul. Rete de Merloti. Froniol. Almanahul. Vraganţa. E curios faptul că, înlăuntrul aceluiaş calendar, scris de aceeaş mînă, la distanţă de rînduri sau de pagini, numele aceluiaş astrolog este scris, de cele mai multe ori, cînd într’un fel cînd într’al-tul, şi aceste deosebiri de ortografie nu pot fi justificate cîtuş de puţin de existenţa a ceva similar în textele străine folosite. Adăugăm că în calendarul pe 1703, la început, se cuprind şi numele celor douăsprezece Zodii, cu arătarea ţărilor care stau respectiv subt oblăduirea lor: « Berbeacele, Taurul, Gamănul, Racuul, Leul, Fata adecă Vărgura, Cumpăna, Scorpiia, Săge-tătoriul, Cornul de Capră, Vărsătoriul de Apă şi Peaştele». Textul acesta al Zodiilor se mai află transcris în întregime şi la sfîrşitul calendarului pe 1699 (ms. Foletul Novei, f. 151-152), scris de altă mînă decît calendarul, dar pare mai degrabă, acolo, cum am arătat la descrierea manuscriselor, un adaus de la sfîrşitul veacului al XVIII-lea, şi anume o copie după Zodiile din calendarul pe 1703. Intru cît ne priveşte, «Ţara Românească cuprinzând şi Ţara Moldovei » sînt arătate ca fiind subt « Vărsătoriul de Apă ».1 1 In legătură cu Zodiile, menţionăm că cea mai veche reprezentare a Zodiacului la noi, cunoscută pînă acum, se găseşte într’o Evanghelie scrisă greceşte, de Antim monahul, între 1642—1643, pentru Matei Ba-sarab Voevod. Inscripţiile figurilor sint tot în greceşte şi cuprind numele zodiei şi luna respectivă. Evanghelia se păstrează în Vistieria Sfintului Mormînt, la Ierusalim. Nefiind descrisă pe larg şi neavînd-o la îndemînă, nu ştim rostul Zodiacului în acea evanghelie (Semnalat şi reprodus în culori la Marcu Beza, Urme româneşti în Răsăritul Ortodox — Ediţia Il-a, 'mărită cu numeroase adăugiri de text şi ilustraţii — cu 3SS figuri şi 30 planşe colorate. Bucureşti, 1937, pp. 32, 138 şi 111—113). Altă reprezentare a Zodiacului găsim în cîteva cărţi religioase ale veacului al XlX-lea. Astfel: Vieţile Sfinţilor din luna lui Septemvrie, Mînăstirea Neamţului, 1807, la început; Rănduiala cum să cuvinc a cânta cii doisprezeace psalmi..., ibidem, 1808, f. 102. v.; Aleagere din toată psaltirea, ibidem, 1815, p. 214. In realitate, aici e vorba de aceeaşi stampă, o xilogravură reprodusă întocmai după originalul slav din care s’a tradus întăia din aceste trei cărţi, la 1807, şi folosită apoi şi în celelalte două tipărituri următoare. Pe de altă parte, în 1664, se foloseşte o carte manuscrisă de astrologie romînească (pe care încă n’o cunoaştem), pentru întocmirea uneia ruseşti, ,Foletul Novei1, calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXXV Să lămurim tot aici un termen astrologie în legătură cu zodiile, folosit de Ioan Romanul, şi luat după almanahurile italieneşti, dar lăsat de el fără explicaţie pentru cetitorul romîn. E vorba de cuvîntul Trigon gr. = TpÎY&>vov, it. trigono = triunghiul, adică unirea prin linii ideale a trei zodii aflate în acelaş timp în una din casele de pe cer. Textul romîne'sc vorbeşte de Trigonul Aereo, Achuio, Igneo, Terrio (v. Indice, sub voce). Transcriem aici explicaţia pe' care Hilario Marchi, «astrologo imperiale», o pune în al său Tratlato Astrologico, Veneţia, 1701, p. 5 (v. fig. 3, p. XV), în notiţa preliminară către «amico lettore», unde vorbeşte de zodii şi ţările ce le sînt respectiv supuse: «Cele 12 zodii cereşti se împart în patru trigonuri, adaptate la cele 4 elemente. Cel dintîi este Trigonul Focului (Igneo) şi cuprinde Zodia Berbecului, a Leului şi a Săgetătorului. Al doilea este Trigonul Pământului (Terreo), şi are Zodia Taurului, a Fecioarei şi a Capricornului. Al treilea este Trigonul Aerului (Aereo), cu Zodia Gemenilor, a Cumpenei şi a Vărsătorului de Apă. Al patrulea este Trigonul Apei (Aqueo), cu Zodia Racului, a Scorpionului şi a Peştilor». Acestor patru trigonuri, Ioan Romanul le traduce numele, cum am arătat, prin Trigonul Aereo, Achuio, Igneo şi Terrio. Că Vodă Brăncoveanu purta cu sine aceste calendare şi urmărea de aproape toate prevestirile astrologilor — notate în ele, este un fapt sigur. Dovadă definitivă sînt însemnările sale personale, scrise pe foile înseşi ale calendarelor. Iar din adnotările autografe scrise în directă legătură cu textul calendarelor, se vede că acolo unde experienţa personală îi îngăduia să verifice exactitatea celor scrise, anume la datele calendaristice şi meteorologice, el o făcea în termeni lipsiţi de echivoc, fără nici un fel de frică superstiţioasă faţă de astrologi şi' « ştiinţa» lor. Iată aceste pitoreşti însemnări autografe, în legătură cu conţinutul calendarelor: tocmai la Moscova. Iată titlul acestei cărţi manuscrise de astrologie rusească: Kmira rjiarojieMaa «aTeMaTiiKa, H0B0npe^0>KennaH ct> ejuiiiHCKa ii jianiH-CKa, BnoccKa ir nojitCKa H3mkobt> Ha cjiOBeHCiriîi bt. MockbI; bt> ji-fe-ro ott. c03aaHin Miipa 7172, a ewe on, BomiomeHia Bora cjiOBa 1664 ; adică pe romîneşte: « Carte care se numeşte Matematică, din nou întocmită din limbile elină, latină, valahă, poloneză, în slavonă, în Moscova, în anul de la facerea lumii 7172, şi de la întruparea Cuvînlului Dumnezeesc, 1664». (Semnalată la n. nenapcKin, Hayi;a ii jurrepaTypa Bt Pocci» npn nexpt, BejiiiKOMT,, St. Petersburg,’ 1862, I, p. 280). XXXVI Emil Vîrtosu Calendarul pe anul 16 9 3 (ms. Folelul Novei, f. 7; vezi textul la p. 9): « La 24 < Maîu >, luna noao ». Nota lui Vodă Brăncoveanu: «Va fi şi Bariamul» < = Bairamul >. C alendar ul pe anul 169 4 (ibidf. 33v ; textul p. 33): « Lună noaă în 14 Maîu ». Nota lui Vodă Brăncoveanu: « f Au fost Boclieramul < = Bairamul >. Calendarul pe anul 17 0 1 (ms. 3213, f. 21, la Academia Română; vezi textul la p. 105): « Vreamea aşa e de stricată, cât nu se- poate spune! » < la :8 Iunie, după prognosticul lui « Chieravale » >. Nota lui Vodă Brăncoveanu: «Au minţit!» Ibidem (f. 21v; vezi textul la p. 105): «Vreamea urmează tot aşa» < spune « Chieravale », la 16 Iunie >. Nota lui Vodă Brăncoveanu: « Iar au minţit, că vreamea este hună ». Ibidem (f. 28; vezi textul la p. 110; facsimil, fig. 4): « Lună noaă » < spune « Fruniol », la 18 Septemvrie >. Nota lui Vodă Brăncoveanu: «Şi într’acasta minte de faţ<ă>! Cu lună noao au fost la Septemvrie 21 dni ».1 1 Pagina aceasta din calendarul lui Vodă Brăncoveanu (reprodusă mai înainte, fig. 4, p. XX, după ms. 3213 de la Academia Română) a mai fost faesimilată după cum urmează: X. Cartojan, Cărţile populare in literatura românească. Voi. I. Epoca influenţei sud-slave. Bucureşti, 1929, pl. IV; I. Bianu <şi> N. Cartojan, Album de paleografie românească (scrierea chirilică). Ediţia a doua, Bucureşti, 1929, pl. X, stînga (Arhivele Statului. Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie); idem, Album de paleografie românească (scrierea chirilică). Ediţia a îll-a, Bucureşti, 1940, pl. XVI, dreapta; şi N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi. I. Dela origini până la epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă «Regele Carol II », 1940, pp. 74—70. ,Foletul NoveV calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXXVII Ibidem (ms. 3213, f. 28v; vezi textul la p. 110): «Vreame Lună, dară cu vănt» < spune tot «Fruniol», la 18 Septemvrie >. Nola lui Vodă Brăncoveanu: « Minte, că nu este vreame bună !» In această preocupare de a cerceta de aproape cuprinsul calendarelor şi a-1 adnota cu verificări şi corectări, o coincidenţă interesantă face ca Vodă Brăncoveanu să se regăsească pe acelaş plan de preocupări cu un ilustru contemporan al său, Petru cel Mare, ţarul Rusiei. Acesta din urmă, cetind calendarul manuscris din 1670, cel mai vechi calendar manuscris rusesc, închinat Ţarului Alexie Mihailovici, însemnează pe marginea textului reflecţiile sale, alcătuite din lămuriri şi puneri la punct pentru sensul obscur al prognosticelor astrologice. Intre alte adnotări de acestea, în care se arată că în prognostice e vorba de cutare şi cutare ţară, se găseşte şi o lămurire Ce priveşte direct ţara noastră. Şi anume, la data de 14 Decemvrie (1670), textul calendarului spune: «Bivolul rău condus»; iar Petru cel Mare lămureşte marginal: « Aceasta este despre Turc şi Valah ».1 In ceeace priveşte însă numai conţinutul lor, toate însemnările lui Petru cel Mare seamănă cu cele pe cari le dăm mai jos, aflate pe calendarele brîncoveneşti; şi anume, e vorba de notele marginale de pe calendarul din '1703, care, arătate de Odobescu ca aparţinînd lui Vodă Brăncoveanu 2, sînt, de fapt, datorite însuşi autorului calendarului, lui Ioan Romanul. El le-a scris mai tîrziu, cu altă cerneală decît restul textului (scris, acesta, de caligraful Popa Nicola), desigur spre a lămuri nebulozitatea «prognosticelor », ca un fel de cheie pentru sensul lor simbolic şi mult prea esoteric. Nevoia acestor explicaţii o va fi simţit la lectura din urmă, înainte de a înmîna calendarul, Domnului. Reproducem în întregime aceste adnotări, date numai parţial de Odobescu: 3 1 După n. nenapcKiii, Hayna h jniTepaTypa bt, Poccin npii IleTp-b BejiiiKOMT., St. Petersburg, 1862, I, p. 285. - Revista Română, I (1861), pp. 659—660. 3 Lăsăm deoparte însemnările ce au simplul rol de corectură. • XXXVIII liinil f’irlosit Calendarul p c anul 17 0 3 (ms. Foletul Novei f. Siv; vezi textul la p. 119): «Aceasta îaste Spaniîa ». Ibidem (f. S2; vezi textul la pp. 119—120): « Pirenei » (adaos în text). «Ac.asla Taste Franţa». «Acasla Taste Ţara Leşască ». Ibidem (f. 83; vezi textul la p. 121): «Aesta să inieleage Crai de Spaniîa». « Melabo să inţeleage Inpăratul Nemţescu ». Ibidem (f. 83v; vezi textul la p. 121; facsimil, fig. 5): «Chiro să inieleage Crai de Franţa ». «Vătăman să inieleage Duca de Manlova». Rezumind aceste note succincte, putem afirma că, pe de o parle din contactul cu «prognosticele », pe de altă parte din nevoi personale bine simţite, V o d ă Brăncove a n u căpătase un gust deosebit 1111 numai pentru prezicerile astrologilor, dar şi pentru terminologia lor simbolică. De terminologie simbolică se va folosi şi în unele din scrisorile sale cifrate, croind, astfel, un cifru in cifru. Avem la indemină în acest sens o scrisoare adresată Voevodului de către Capuchchaia dela Ţarigrad şi «scoasă după ţifră », adică descifrată, in clar, chiar în vremea lui Vodă Brăncoveanu: «Cartea mării tale am luat cu plecăciune... Insă îmi porunceşti măria ta ca să-ţi mai scriu şi de priiatenii cei ce să ştiu, cum le mai umblă lucrul. Pentru care să ştii rnăriia ta că Negrul, au grăit Negrului celui mai mare, şi apoi m’au chemat şi mi-au zis să le poruncescu să aibă ingăduială de coastă dată, căce 1111 este încă vremea. Derept aceasta, dară, au rămas aceasta de această dată aşa ». Şi continuă, cu «părţile cele de afară », cu « mirosul Moscolu-lui », cu a Luna să să întoarcă către Vultur », cu Samuri, etc. 1 Cînd, mai tirziu, din pricina împrejurărilor, calendarele lui \odă Brăncoveanu încap în alte rriîini şi ajung la Mînăstirea Hurez, cineva înseamnă, pe la sfîrşitul veacului al XVIII-lea, pe 1 Copie fotografică după scrisoare la Academia Română, fol. 5G/VI. ,Foletul Novei1 calendarul lui Vodă Brăncoveanu XXXIX scoarţa din urmă a calendarului din 1704, aceste cîteva cuvinte semnificative: «Eu nu înţeleg nimica de aica ce este scris într’acest cărindar ». Sîntem, deci, în drept să credem că textul prognosticelor era destul de sibilinic şi pentru contemporanii Yoevodului, iar pentru generaţiile de mai tîrziu ajunsese cu totul de neînţeles, mai ales pentru minţile simple. Pentru regăsirea calendarelor şi almanahurilor italieneşti de cari s’a folosit 'Ioan Romanul, am întreprins cercetări în bibliotecile publice din Veneţia, Padova şi Florenţa. In niciunul din aceste oraşe, bibliotecile publice nu posedă o colecţie complectă din tipăriturile ale căror titluri sau autori le-am' arătat mai sus.1 La Veneţia, în biblioteca Muzeului Correr, am găsit un exemplar din: La Tarlaua degVinflussi del gran P&scatore di Dorsoduro. Pronostico giocoso overo facetie in lingua venetiana per Vanno bisestile 1708. Consacrata alV illustrissimo et eccellentissimo signor Giorgio Corner. Veneţia, per Giacomo Zini a S. Zulian alVinsegna di S. Filippo Neri. Con licenza de'Superiori e privilegio (7 x 10 cm.). 2 In prefaţa semnată de Giacomo Zini, acesta spune, între altele: «Nel longo giro d’anni 28, che io ho l’onore di stamparla, questa virtuosa fatica ogni anno ha ricevuto felice ricovero sotto la protettione di personaggio nobile ». Aşa dar, acest «pronostic» apărea tocmai din 1680, şi el este acel (< Tartana Influsilor » (« Flusilor », « den Linflusi», etc.) ale cărui preziceri şi prognostice Ie foloseşte Ioan Romanul la întocmirea calendarelor sale din anii 1693 şi 1703. Cuprinsul în capitole al «Tartanei» italieneşti din 1708 este următorul: «Numeri correnti...; Feste mobili; Quatro tempori; Dell’ec-clissi; Ai lettori; Dell’anno in generale; Dell’inverno: Gennaro, Febraro, Marzo; Della primavera: Aprile, Maggio, Giugno; Dell’estate: Luglio, Agosto, Settembre; Dell’autunno: Ottobre, Novembre, Decembre ». 1 Vezi pp. XXXII—XXXIV. Pentru unele din almanahurile franţuzeşti vechi, cunoaştem bogatul şi interesantul studiu — însoţit de reproducerea a numeroase xilografii originale — al lui Charles Nisard, Histoire des livres populaircs ou de la litterature du colportage depuis le XV-c siecle jusqu'ă Velablissement de la Comission d'examen des livres du colportage (30 novembre 1852), t. I—II; t. I, Paris, 1854, pp. 1—150. 2 Vezi fig. 2, p. XII. XL Emil Virtosu. Incepînd cu capitolul: Ai lettori », textul este în versuri, pină la sfîrşit. « Prognosticul» a fost semnalat şi de A 1 d o P a r e n z o, în lucrarea despre Almanacchi Veneti.1 Tot în această lucrare, Parenzo aminteşte şi de un alt calendar astrologie: Pallade Veneta, apărut cu începere din 1688. 2 Acest « Pallade Veneta» pare să fie acelaş cu « Pallade Astrologa», de care se foloseşte Ioan Romanul pentru calendarul din anul 1694. Parenzo pomeneşte de asemeni de un alt calendar astrologie: « Vaticinio delle stelle»3, care poate fi acelaş cu «.Cercă-toriul Stelelor» din calendarul pentru 1704 al lui Ioan R o-na a n u 1. Am arătat cum Del 'Chiaro se plîngea că în domnia lui Ştefan Cantacuzino Voevod, urmaşul lui Vodă Briţn-coveanu, nu se îngăduia intrarea în ţară nici cel puţin a unui «lunario » tipărit la Veneţia. Ce «lunario » apărea pe atunci ? Parenzo menţionează un Burlevole e ridicoloso lunario », tipărit la Veneţia cu începere dela 1681. 4 Menţionează de asemeni un «Protogiornale Veneto Perpetuo», apărut tot la Veneţia între anii 1673—1716. 5 Cunoaştem de asemeni un: « Trattato astrologico di quanto influiscono le stelle del cielo ă pro, e danno delle cose inferiori per tutto Vanno 1701. Calcolatto alia longitudine e latitudine della cittă di Veneţia, da Hilario Marchi, cletto Astrologo Imperiale. Dedicato all' illustrissiino et eccellentissimo Signore Polo Donă de S. Leonardo Procuratore. In Veneţia, MDCCI. Presso il Milocho. Con licenza de’ Superiori (7.5 X 14 cm.’). 6 Pe de altă parte, în Biblioteca Naţională din Florenţa am găsit acest alt «lunario»: «V Astrologo Grottesco. Lunario nuovo 1 Titlul complect este acesta: A Ido Parenzo, Almanacchi Veneti, Veneţia, 1897, p. 75. Calendarul este descris şi de C i c o g n a (Saggio di Bibliografia Veneziana), din a cărui colecţie a trecut la Muzeul Correr. 2 Ibidem, p. 16. 3 Ibidem, p. 66. 4 Ibidem, pp. 74—75. 5 Ibidem, p. 18. Exemplare din acest « Protogiornale », pentru anul 1696, am consultat la Biblioteca Querini Stampalia din Veneţia (Per. D. 99). Pe altele, din anii 1690, 1691, 1701, 1714, 1716, le-am cercetat la Biblioteca Naţională San Marco din Veneţia (Strenne 981—985, 987). 0 Exemplarul în colecţia noastră. Vezi fig. 3, p. XV. ,Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu XLI per Fanno 170S. Dedicato a sua altezza serenissima il. signor principe Eugenio di Savoja, cav. del Toson d’oro, consigliere di stato, presidente di guerra, gov. di Milano, gen. comand, degli eserciti della Maestâ deWImperatore, ele. In Venezia, MDCCVIII. Appresso Girolamo Albrizzi. Con licenza de' Superiori (IO X 14 cm.); 112 p.1 Din prefaţă, dedicată « al cortese lettore», se vede că«L'Astro-logo Grottesco» apare cu începere din anul 1706. Cuprinsul volumului din 1708 este acesta: «Altezza Serenissima», prefaţă semnată şi datată: Girolamo Albrizzi, Veneţia, 16 Ianuarie 1708; «Al cortese lettore»; Discorso generale; DelPinverno; Della primavera; Dell’estate; Dell’autunno; Dell’ecclissi; Festa mobilia»; Gennaro», etc. Urmează indicaţii asupra zilelor faste şi nefaste pentru aplicarea anumitor tratamente medicale, precum şi sfaturi de plugărie. Economia cuprinsului acestui «lunario» ne aminteşte, în parte, calendarele lui Ioan Romanul, alcătuite astfel: închinarea către Domn; Prefaţa către cetitori; < Vorbe de obşte peste tot anul >; Vorbe dupre patru vremi ale anului; Vorbe de părţi adecăte pre luni; De eclipsis; Prognostice pre patru vremi ale anului (vezi calendarul anului 1694). Le lipsesc, insă, tuturor calendarelor lui Ioan Romanul, notaţiile calendaristice propriu zise (cîte zile are luna, minologhion adică sfinţii pe zile, răsăritul soarelui, etc.). Cîteva expresii, spicuite din « VAstrologo Grottesco », ne împrospătează stilul şi structura calendarelor lui Ioan Romanul: «Tempo inconstante. O che neve! O che pioggia! Facit nubilosum et frigidum. Dubito di neve.», etc., expresii ce se regăsesc şi în textul romînesc (cum se poate vedea mai departe, răsfoind la întîmplare textul calendarelor). Precum şi aceste indicaţii planetare: «Mercurio posto tră le corna del celeste Capricorno denota fatiche inutili. Falimenti de’ mercanti, povertâ, e caduta di molti personaggi cospicui. Corrieri in pericolo d’esser SAraligiati. Venti in mare e naufraggi. Marinari abbiate giudizio ». Din acest «lunario»: «L' Astrologo Grottesco», am găsit la Florenţa şi volumele pentru anii 1710 2 şi 1712. Volumul pentru anul 1710 (141 p. + 1 tab.) este plin cu citate latineşti, iar volumul pentru anul 1712 (150 p. + 1 tab.) are, îndată după 1 Vezi fig. 6, p. XXV. 2 Vezi fig. 7, p. XXIX. XLII Emil Ytrlosu copertă, o stampă infăţişînd un astrolog căutind în stele, aşa cum şi-l închipuiau contemporanii1, iar prefaţa este îndreptată către «spiritele curioase». Editor şi tipograf pentru toate trei este tot Girolamo Albrizzi. In sfîrşit, în Biblioteca Academiei Române am avut bucuria să găsim faimosul « Almanacco perpetuo » al lui Rutilio Benin-c a s a, pentru 1700, cu autograful şi însemnările Stolnicului Constantin Cantacuzino 2. Titlul complect al almanahului este acesta: « Almanacco perpetuo di Rutilio Benincasa Cosentino, illuslrato e diviso in cinque parii, da Ottavio Beltrano di Terranova di Calabria Citra, come segue nella seguenle parte. Opera molto necessaria e dilel-tevole, come anco di gran giovamento, et utile di ciascheduno, e par-licolarmente ad astrologi, jisonomici, medici, fisici, chirurgi, bărbieri, dislillatori, alchimişti, agricoltori,pittori,nocchieri, viandanti, mastri di campo, sargenti maggiori, aiutanti, e qualunque altra pcrsona curiosa. Con due copiosissimc lavole di tutlo quello che si contiene nel presente almanacco. In Veneţia, MDCC. Per Francesco Groppo. Con licenza de'Superiori (10 X 16 cm.); 516 p. + 140 p. 3 Chiar pe foaia de titlu este această însemnare autografă în latineşte a Stolnicului Constantin Cantacuzino: « Ex libris Constantini Cantacuzeni». După cum îl arată şi titlul, almanahul acesta este, oarecum, perpetuu, adică datele calendaristice şi altele sînt valabile pentru mai mulţi ani, cu discontinuitate. De aceea, Stolnicul Cantacuzino s’a folosit de el ani dearîndul, însemnînd, pe o filă albă dela urmă, cîteva fenomene meteorologice, care l-au impresionat în anii 1706, 1707 şi 1711 (?). Şi anume: «1706. + Octomvrie 20, duminecă seaara, la un cas şi un sfert den noapte, fiind la Zănoagă, au tunat şi au fulgerat, ca vara, ţiind mai un sfert». « 1707. + Noemvrie 17, la caşuri 41/* den nopte, fiind la Zănoagă, au fulgerat şi au tunat odată, tare». «1711 4. -{-Octomvrie 9, zi Joi noapt spre Vineri, dat-au o zăpadă ca iarna, de au ţinut zii 4». 1 Vezi înainte, fig. 1, p. VII şi coperta. 2 Subt cota P. I. 3768. Tot aici, un alt volum, din anul 1719, foste amîndouă în Biblioteca Colegiului Sf. Sava. 3 Vezi fig. 8, p. XXXI. 1 Scris, iniţial, 1771, pentru 1711 (?) şi tîrziu, deasupra, de altă mînă, corectări pentru schimbarea acestei date într’alta: 7216 = 1707 (?). .Foletul Novei‘ calcndarul lui Vodă Brăncoveanu XLIII La sfîrşitul cercetării calendarelor şi almanahurilor (italieneşti enunţate mai sus, putem constata că, in ele, textul principal italian este amestecat cu fraze şi citate latineşti, la care se adaugă de multe ori numele în latineşte al planetelor. Desigur, din dorinţa ca astrologia şi astrologul — acesta avînd totdeauna un nume de împrumut şi simbolic — să poată produce o cît mai puternică impresie asupra cetitorului, mărind misterul profesiunii şi scoţîndu-şi în evidenţă şi mai mult « ştiinţa ». Acestor almanahuri şi calendare italieneşti nu le-am făcut o analiză mai largă a cuprinsului şi nici o comparaţie mai amănunţită cu textele romîneşti corespunzătoare, deoarece n’am putut găsi încă exemplare pentru anii de cari s’a folosit alcătuitorul celor romîneşti. Numai în acest din urmă caz comparaţia s’ar fi sprijinit în amîndouă părţile pe un text precis, în legătură directă şi sigură unul cu altul. Numai astfel s’ar fi ajuns şi la rezolvarea problemei de a se şti lămurit în ce măsură textele romîneşti sînt adaptări, compilări sau simple traduceri ale textelor italieneşti corespupzătoare, şi cît anume datorează ele fiecărui calendar strein în parte. Aceasta ne-ar da definitiv şi măsura calitativă a spiritului eclectic şi critic care l-a condus pe Ioan Romanul — Ion Frăncul în alcătuirea calendarelor romîneşti. Cercetarea aceasta amănunţită o rezervăm pentru atunci cînd ne vor fi la îndemînă textele italieneşti corespunzătoare. Cine a scris calendarele? Dacă Ioan Romanul — Ion Frăncul le-a întocmit, tot el le-a şi caligrafiat? După cum am văzut mai sus, pe una din filele, calendarului din 17041 se află însemnarea: Pis Popa Nicola, adică a fost scris calendarul de Popa Nicola. Calendarul din 1704 este cel din urmă calendar romînesc cunoscut, din cele închinate lui Vodă Brăncoveanu. Conducîndu-ne după caracteristicele scrisului: mic, cursiv, înclinat spre dreapta, (titlurile principale, drepte, totuşi), foarte regulat şi îngrijit, putem afirma că mai sînt şi alte calendare brîncoveneşti scrise de acelaş Popa Nicola. Astfel, în ms. Foletul Novei, calendarul pe 1695 2, cu prefaţa 1 Academia Română, ms. 2358, f. 5 v; supra, p. XV. 2 Ms. Foletul Novei, f. 51—73 (facsimil, fig. 12, 13, 14, pp. 47—49). XLIV Emil Virtosu dedicatorie semnată de Ion Frăncul, poartă pecetea scrisului lui Popa Nicola. Calendarul — titlurile, subtitlurile, iniţialele, textul — este scris numai cu cerneală neagră. In treacăt reamintim că acesta este singurul calendar cu prefaţa-dedicatorie semnată Ion Frăncul. Tot în ms. Foletul Novei găsim calendarul pe 1703 1, scris deasemeni de Popa Nicola, fără ca semnătura sau pomenirea acestuia să apară undeva. Caligraful calendarului pe 1703 se recunoaşte după duet, iar calendarul este scris mai bogat, cu cerneală neagră şi chinovar (cu chinovar sînt titlurile, subtitlurile şi litera iniţială majusculă a fiecărui paragraf). In prefaţa calendarului pe 1695, scrisă de Popa Nicola, semnătura Ion Frăncul este pusă chiar de mîna lui Frăncul; precum în calendarul pe 1703, scris de acelaş Popa Nicola, formula finală de politeţă a prefeţei-dedicatorii, împreună cu semnătura, sînt adăogate chiar de mîna lui Ioan Romanul, una şi aceeaşi persoană cu Ion Frăncul. In calendarul pe 1703, scrisul lui Popa Nicola se întîlneşte de cîteva ori pe aceeaşi pagină cu explicaţiile marginale ale lui Ioan Romanul, adăogate posterior 2, titlurile din slînga fiind scrise de Ioan Romanul, iar textul din dreapta de Popa Nicola. întreg acest text adaos, autograf al lui Ioan Romanul, e publicat mai departe (la pp. 119—121) şi reprodus de editor înlăuntrul unui cadru dreptunghiular. Celelalte calendare din ms. Foletul Novei, şi anume pentru anii 1693 (facsimil fig. 9, 10, 11, pp. '1—3), 1694 şi 1699, sînt scrise de pana lui Ioan Romanul, şi în întregime cu cerneală neagră. Iar calendarele pe 1700 şi 1701 3 sînt scrise tot de Ioan Romanul, cu cerneală neagră şi chinovar.4 Calendarul pe 1704 este scris cu cerneală neagră şi chinovar, acesta din urmă folosit pentru titluri, subtitluri şi majuscule iniţiale. Aşa dar, pe scurt: din totalul de opt calendare brîncoveneşti, în romîneşte, cunoscute pînă astăzi, trei calendare, şi anume cele pentru anii 1695, 1703 şi 1704, sînt scrise de caligraful 1 Ibid., f. 77—110. - Vezi fig. 5 (p. XXII) şi lămuririle de la p. XXXVII—XXXVIII. 3 Academia Română, ms. 3774 şi 3213. ! Facsimil din calendarul pe 1701 la fig. 4, p. XX. .Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu XLV Popa Nicola, dar întocmite de Ioan Romanul — Ion Frăncul. Semnătura lui Popa Nicola apare numai în ■calendarul pe 1704, dată de la care nu mai cunoaştem calendare romîneşti închinate lui Vodă Brăncoveanu. Celelalte calendare cunoscute, pentru anii 1693, 1694, 1699, 1700 şi 1701, sînt scrise de mîna lui Ioan Romanul însuşi. De ce oare, în răstimpul dintre 1693—1708, Vodă Brăncoveanu n’a tipărit, nici la Snagov, nici la Tîrgovişte, nicăieri, niciunul din calendarele romîneşti ale lui Ioan Romanul, sau măcar vreunul în greceşte? Curios ni se pare aceasta, mai ales cînd cunoaştem preţul deosebit pe care îl puneau pe aceste calendare cu « prognostice >> toţi boierii şi feţele bisericeşti din Ţara Romînească şi din toată lumea ortodoxă! Să nu se explice, oare, această lipsă decît prin faptul că tipărirea calendarelor într’o tipografie oficială ar fi scos şi mai mult în evidenţă aspectul lor păgîn, protivnic doctrinei creştine, aşa cum însemnam la începutul acestor pagini, vorbind de prefeţele dedicatorii ale lui Ioan Romanul — Ion Frăncul? Sau, poate, Vodă Brăncoveanu ■ socotea că era chiar prea deajuns faptul de a avea în acest Ioan Romanul — Ion Frăncul un fel de «astrolog al Curţii ?» Deoarece în 'Orientul ortodox, pentru « ceteţii în stele », consideraţi oarecum vrăjitori, se şi luaseră de mult măsuri. Iar la noi să nu uităm că, în 1644, apăruse, la Iaşi, cartea lui Evstratie biv logofăt, •despre cele Şapte Taine ale Bisericii, în care se dă definiţia vrăjitorului, după Vasilie cel Mare, definiţie ce cuprinde şi pe astrologi: «Vrăjitori să chîamî carii chîamî şi scotă pre dîaAroli, de vrăjescu să cunoascî niscare lucrure neştiute, sau •alte răutăţi ce facu ca să-şî izbăndeascî inimii după voia •şi pohta cîa rîa». Evstratie biv logofăt reproduce şi liotărîrea Soborului din Anghira (astăzi Ankara), despre vrăjitori şi vrăji: «încă şi ceia ce aducă vrăjitori la casele loru, pentru ca să facî niscare farmec, aşijdere şi ceia ce vor vrăji in steale, pentru să cunoascî multe lucruri de ceale neştiute: şi, mai pre scurtu, vrăjitorii şi ceia ce vrăjesc, să nu să cumenece 5 ai. Aşijdere şi ceîa ce vor purta la sine avgare sau alte rîdăcini sau erbi, dzăcăndu că simt < sic > bune să nu să apropie nice o rîutate; aşijdere ■ceîa ce dzicu că îaste nărocu sau primejdii sau becisnicie, sau XLVI Emil Virlosit ceia ce-şi socotescu dzua întru caria s’au născutu şi dzicu c’au fostu bunî sau rîa, şi aceştia ca să aibî canon 5 ai».1 Este, iarăşi, foarte adevărat că textul acestor calendare esoterice ar fi părut foarte ciudat marei mulţimi a contemporanilor, dacă ar fi fost publicat atunci. Şi în acest sens reamintim acea însemnare de pe la sfîrşitul veacului al XVIII-lea, scrisă pe scoarţa din urmă a calendarului din 1704 prin care un anonim, poate chiar un călugăr, mărturisea: « Eu nu înţeleg nimica de aica ce iaste scris într’acest cărindar... ». 2 Şi chiar dacă mărturisirea aceasta nu trebuie .luată laie quale, ea reprezintă totuşi o stare de spirit foarte explicabilă, cînd ne gîndim la obscuritatea voită şi căutată a calendarelor cu prognostice. Dacă avem însă în vedere că textul « prognosticelor » vorbeşte necontenit de Turci, de nenorocirile abătute asupra lor şi de dorinţa pe care o avea toată Creştinătatea ca puterea lor să fie complect şi definitiv zdrobită, iar bucuria pentru toată biruinţa Creştinilor împotriva lor isbucneşte năvalnic din fiecare pagină, pare mai probabil că aceste calendare nu s’au tipărit tocmai pentru că puneau în lumină, neîndoios, sentimentele şi faptele antiturceşti ale lui Vodă Brăncoveanu şi ale marilor boieri din preajma sa. Iar faptul că Voevodul îşi scria pe ele însemnările zilnice de taină ne întăreşte în această părere. Totuşi, la un moment dat s’a pus şi problema tipărirei. Astfel, calendarul pe 1694, al doilea în serie, cuprinde, după prefaţa dedicatorie către Vodă Brăncoveanu, şi o prefaţă «călră celilori». «Cinstiţi şi blagorodni cetitori 1 » îi numeşte Ioan Romanul, deci aceştia aveau să fie numai « obraze » înalte, boieri mari şi feţe bisericeşti. După ce arată că prognosticele 1 Vezi Şui pic Taine a Pescarecii. Tipărite cu învăţătura şi cu toată cheltuiala, Măriei Sale loanu Vasilie Vocvoda, în tiparîul cel domnesc în târg in laş. . . 7153, Noemvrie 8, pp. 194, 196—197; titlul capitolului este acesta: « Pentru ceîa ce cautî în stealc sau jacu alte meşterşuguri să cunoasci niscare lucrurc neştiute, şi ceîa de poartî la sine avgarc sau erbi, ca să nu să apropie nemici dc dunşi. Săborulit de la Anghira, glavă 17 »; textul este publicat şi la M. Gaster, Chrcstomatie Pomană, I, Bucureşti, 1891, p. 116; amintit şi la N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, I, Bucureşti, 1929, p. 174. 2 Academia Română, ms. 2358; vezi şi p. XXXIX. ,Foletul Novei1 calendarul lui Vodă Brăncoveanu XLVII au fost alese numai cele mai interesante, adaugînd la ele fazele lunei şi eclipsele, «ca să să aibă ceva cunoştinţă de cele ce, în anul acesta, al 1694 de la spăseniia lumii, astrologbii zic că să vor putea întâmpla», încheie: «Rog, dară, pre porăn-citoriul, otcărmuitoriul şi păzitoriul tuturor acestora, carele iaste Dumnezeu, ca şi la anul, şi mulţi alţii înnainte, plini de sănătate şi de norociri, să ajungeţi şi să număraţi, amin! »1 Existenţa acestor două prefeţe = închinare către Vodă şi către cetitori = dovedeşte că Ioan Romanul a pregătit manuscrisul ca pentru tipar, după cererea Voevodului, şi că numai în clipa din urmă, desigur din motive politice, s’a renunţat la tipar. Constatarea prezintă interes şi pentru Bibliografia Românească Veche, deoarece într’însa ar trebui introdus şi capitolul privitor la cărţile pregătite special pentru tipar, dar care, din diferite pricini, au rămas pentru totdeauna în manuscris. Aşezînd calendarele acestea în cadrul istoriei, literaturii şi culturii romîneşti, notăm în primul rînd puternica influenţă italiană ce se manifestă şi prin ele la curtea Voevodului. Textul lor înseamnă un important moment de influenţă italiană, un fel de răscruce lingvistică. Un val puternic de neologisme, mai ales italiene, bate atunci la poarta limbii romîneşti, dar cele mai multe nu vor putea supravieţui. 2 In al doilea rînd, calendarele acestea deschid şi închid un capitol cu totul nou în literatura astrologică romînească. Ştim că cea mai-veche manifestare astrologică, în romîneşte, este « Rujdeniţa » copiată de Popa Ion Romănul, la 1620, în Ardeal. Pînă la calendarele brîncoveneşti, toată literatura astrologică la noi venea din izvor bizantino-slav 3, în legătură şi cu acel 1 Calendarul pe 1694, mai departe, p. 23. 2 Vezi Indicele. Bogăţie mare de termeni italieneşti — tot neologisme, „apare în cronica — text contemporan — atribuită pe nedrept lui Radu Popescu (publicată în Magazinul Istoric pentru Dacia, V, Bucureşti, 1847, pp. 93—184; asupra acesteia v. şi N. Cartojan, Literatura română în epoca lui Constantin Brăncoveanu. Curs... 1931—1932 (litografiat); termeni italieni deasemeni în Cronica expediţiei Turcilor în Moreea 1715 atribuită lui Constantin Diichiti şi publicată de N. Iorga: Bucureşti, 1913 (Comisia Istorică a României). 3 Vezi N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească. Voi. I. Epoca influenţei sud-slave. Bucureşti, 1929, p. 172—187. XLVIII Emil Vlrtosu « Iraclie împărat, carele au fost numărător de stele», după cum se exprimă un manuscris de Gromovnic din 1722, tradus la noi din ungureşte. 1 De astădată, literatura astrologică pătrundea din isvor apusean, anume italian (concomitent şi din isvor. german, latin, etc., dar în proporţie redusă şi cu rol secundar. Iar despre Nostradamus nu este însă nici o menţiune). Şi legătura cu isvoarele apusene se vede şi din faptul că toate calendarele brîncoveneşti poartă numai specificarea anilor dela Hristos, nu şi anii dela Adam, aşa cum celelalte texte contemporane fac în general menţiune. Dacă aceste calendare ar fi continuat şi după domnia lui Vodă Brăncoveanu, dar mai ales dacă ar fi avut o altă răspîndire în popor (doritor, acesta, totdeauna, de calendare şi prognostice), limba şi literatura romînească ar fi fost, prin limba şi ideile din aceste calendare, în continuă legătură cu cultura europeană contemporană, deşi, aparent, în contact numai cu un aspect al acestei culturi occidentale. Iar faptul că, uneori, traducerea făcută de Ioan Romanul ■— Ion Frăncul este greoaie şi chiar improprie, nu ar fi însemnat o piedică în desvoltarea limbii, ci, dimpotrivă, o obligaţie de perfecţionare. In realitate, calendarele lui Ioan Romanul, folosite de Vodă Brăncoveanu şi, poate, de încă una sau foarte puţine persoane contemporane, nu şi-au produs, din nefericire, roadele pe care le-am fi putut aştepta! Repetăm: pentru istoria culturii romîneşti pe vremea lui Vodă Brăncoveanu, calendarele brîncoveneşti — cu prefeţele dedicatorii ce le însoţesc, sînt un element esenţial, necesar la cunoaşterea sufletului Voevodului şi, indirect, necesar la cunoaşterea fondului de păgînism şi creştinism ce salăşluia în sufletul poporului nostru. Valoare istorică, fără îndoială, dar şi valoare psihologică nu mai' puţin semnificativă, la care se adaugă valoarea lingvistică. 1 Academia Română, ms. 931, f. 9; manuscrisul este o copie din 1825, după altă copie din 1722. Semnalăm aici existenţa a încă unui text calendaristic apusean, în felul celor întocmite de Ioan Romanul, cuprinzînd proorociri pentru anul 1726, dar care pătrunde la noi în traducere din greceşte şi se găseşte încorporat într’o cronică manuscrisă de pe la 1780 a Bisericii Şcheilor din Braşov (menţionat la N. Iorga, însemnări de cronică ale clericilor din Şchcii Braşovului, în Buletinul Comisiei Istorice a României, XII (1933), pp. 59—60, 64; se reproduce şi proorocirea pentru 1726). ,Foletul NoveV calendarul lui Vodă Brăncoveanu XLIX .Dacă ne amintim că însemnările personale, sau în legătură cu evenimentele, se scriau în trecut mai ales pe filele vechilor cărţi religioase, atunci vom înţelege şi mai bine de ce Vodă Brăncoveanu şi-a notat atîtea gînduri şi fapte importante pe paginile albe ale calendarelor studiate pînă acum. Se pare că aceste calendare manuscrise au fost foarte des cercetate de el, din dorinţa de informare, de verificare a informaţiilor cu realitatea, dar, poate, mai mult din nevoia de a prevedea şi preîntîmpina întîmplările viitorului. Se poate iarăşi, ca pagini şi file albe să fi fost lăsate astfel cu intenţie, chiar de Ioan Romanul-Ion Frăncul, cel puţin la calendarele de după 1693, mai ales dacă ne gîndim că, în calendarele ruseşti contemporane, tipărite cu începere din 1709, se lăsau părţi albe înnadins pentru ca cetitorul să-şi poată însemna gîndurile, observaţiile şi faptele auzite sau trăite, vrednice de amintit pentru mai tîrziu. 1 Notele autografe ale lui Vodă Brăncoveanu aveau, neîndoios, menirea să pună la îndemîna cronicarului oficial datele şi faptele personale ale Domnului, necesare pentru scrierea cronicei. Ele au fost publicate, cele mai multe, în 1861, de Odobescu. 2 Mai tîrziu li s’au adăugat alte pagini din 1700 şi 1707, după două manuscrise intrate în Biblioteca Academiei Române. 3 Toate, absolut toate aceste note, au fost scrise pe foile calendarelor astrologice manuscrise întocmite special pentru Voevod de către Ioan Romanul —■ Ion Frăncul. 1 Cetitorul acestor calendare ruseşti putea să însemne în acele părţi albe diferite ştiri şi notiţe mai importante, în deosebi în legătură cu întîmplările din Rusia şi cu faptele împăratului. Ele alcătuiau astfel un fel de jurnal, şi multe de acestea s’au şi publicat (v. II. IleKapCKîii, Hayi Pocciii npn neTp-fe BejniKOMT>, St. Petersburg, 1862, I, p. 313. (BBe«eHis bt> iiCTopiio npocB-femeHm bt> Pocciii XVIII CTOJi-fe-rm ii3Cfl'bR0BaHie n. IleKapcKaro). Lucrarea aceasta, pe care am mai citat-o, ne-a fost semnalată şi pusă la dispoziţie de d. profesor Şt. Ciobanu, iar traducerea paginelor despre calendare, astrologie şi prevestiri, de care ne-am folosit mai înainte, o datorăm amabilităţii d. D. P. Bogdan. 2 A. I. Odobescu, Foletul Novei şi kalandarele lui Constantin Vodă Brăn-covenul, în Revista Română, I (1861), pp. 657—678. 3 Publicate la N. Iorga, Studii şi documente, V, pp. 126—127 (nr. 46), 631 şi 311 n. 1, după manuscrisele 3214 şi 3774 dela Academia Română. 4 L Emil yirlosu O nouă ediţie a acestor însemnări era cu atît mai necesară cu cît notele brîncoveneşti sînt pentru istoriografia romînească un isvor de întîia mînă, folosit cu precădere de istorici. 1 Din aceste note se poate constata, direct, atitudinea autentică a Voevodului faţă de anumite întîmplări şi oameni, precum şi felul în care îi privea pe Turci şi stăpînirea lor. De altfel, textul însuşi al calendarelor conţine preţioase indicaţii în legătură cu Turcii, căci Ioan Romanul îl alcătuise în conformitate cu gîndurile şi preferinţele Voevodului, care nu dorea şi nu aştepta pentru Turci decît înfrîngeri. Iar, pe lîngă acest fel de note, mai găsim altele, foarte importante, dar cifrate, precum şi unele din care aflăm că Voevodul şi-a scos o măsea, a luat «iarbă de curăţenie », sau s’a dus la'Obileşti să ia «seama oilor », notaţii ce deschid porţi largi spre sufletul şi viaţa patriarhală a lui Vodă Brăncoveanu. In afară de valoarea istorică şi psihologică, paginele acestea au şi valoarea de istorie literară, căci arată existenţa unor vechi scrieri memoralistice, alcătuite şi scrise de înşişi cei interesaţi direct. In sfîrşit, o nouă ediţie a acestor note se anunţase încă de pe cînd nu se mai ştia nimic de soarta « Foletului Novei ». Ediţia bineînţeles, s’ar fi dat după textul chirilic publicat de Odobescu.2 In original, notele lui Vodă Brăncoveanu n’au niciun fel de titlu. Intitulate acum «Însemnările de taină », ele îşi merită 1 De pildă N. Iorga, Viaţa şi domnia lui Constanlin-Vodă Brîncoveanu (cu aproape 100 de ilustraţii în text)\ Bucureşti, 1914 (pp. 103, 115, 116, 117, 139); precum şi alţii. 2 Vezi N. Iorga, Viaţa şi domnia lui Constanlin-Vodă Brîncoveanu. . . Bucureşti, 1914, p. 139. Tot în 1914, N. Iorga scria: « Din nenorocire s’a pierdut Foletul Novei, calendarul italian, tradus în romîneşte şi plin de note istorice autografe, pe care Gi'igore Brîncoveanu îl împrumfltase lui Odobescu, pentru ca aceste note să apară în voi. I din Revista Română. Două foi însă au scăpat, inedite, pînă le făcurăm loc în acelaş volum V al «Studiilor şi documentelor. . .. ». îmi fac mustrare că n’am dat, publicîndu-le, o indicaţie destul de exactă, pentru a le putea regăsi... » (N. Iorga, Activitatea culturală a lui Constantin, Vodă Brăncoveanu şi scopurile Academiei Române, în Analele Ac. Rom., Mem. S. Ist., S. II, t. XXXVII, Bucureşti, 1914, pp. 173—174). Cele două foi inedite de care se vorbeşte aici nu fac parte din Foletul Novei, ci din calendarele pe 1700 şi 1707, şi le reproducem mai departe, după manuscrisele 3214 şi 3774 de la Academia Română. ,Foletul Novei' calendarul tui Vodă Brăncoveanu LI întru totul numele, între altele pentru că şi Voevodul le socotea în acest fel, dacă avem în vedere bucuria cu care însemna că un Turc sau altul, duşman de-al lui, fusese înlăturat, pedepsit şi chiar sugrumat. (In pedepsirea duşmanului personal, Voevodul vedea manifestarea judecăţii lui Dumnezeu). Pe lîngă aceasta, «însemnările de taină » sînt presărate cu criptograme, al căror cuprins era, de sigur, foarte secret (sînt şase texte criptografiate, din anii 1695, 1699 şi 1707; vezi facsimilele 15—19, 21), dar a cărora deslegare nu ne-a fost cu putinţă. In comparaţie cu ediţia dată de Odobescu, publicaţia de faţă a redus lămuririle istorice la strictul necesar, deoarece numele şi faptele pomenite în textul hrîncovenesc se regăsesc şi se verifică cu documente şi lucrări contemporane (ne gîndim mai ales la cronica lui Radu Grecianu 1 şi Condica Vistieriii. 2 Preocuparea de căpetenie a fost restituirea cât mai credincioasă a textului original, după o confruntare atentă a manuscrisului cu textul dat de Odobescu. Cu acest prilej am constatat că la neajunsul iniţial al ediţiei Odobescu, care avea textul dat cu chirilice şi publicat într’o revistă veche, ajunsă rară, se mai adăugau şi nepotriviri între original şi ediţie, de natură a face textul incomplect şi de neînţeles. Vom semnala deci, aceste deosebiri, din care se vede că o nouă ediţie a notelor lui Vodă Brăncoveanu era absolut necesară şi că,- prin aceasta, «însemnările de taină» aduc un isvor de ştiri, în parte, nou, pentru istoriografia romînească. Aşa dar, ediţia de faţă este cu litere latine. însemnările sînt regrupate acum strict cronologic, adunate din diferitele file ale manuscrisului, deoarece, iniţial, ele n’au fost totdeauna scrise unele după altele, în ordinea în care s’au urmat zilele şi faptele. Odobescu însuşi se lovise de acest neajuns, dar n’a făcut nimic pentru a-1 înlătura, după cum se vede din nota de mai jos, pusă la începutul edţiei sale: 1 Radu vel logofăt Grecianu, Viaţa lui Costandin Vodă Brăncoveanu. Cu note şi anexe de Ştefan D. Grecianu; Bucureşti, 1906 (Din cronicile Ţării Româneşci). 2 , Bevista istorică a Arhivelor României. Condica de venituri şi cheltueli a Vistieriei de la leatul 7202—7212 (1094—1704); Bucureşti, 1873. Vezi şi Letopiseţul Ţării Moldovei dela Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir 1061—1705. Editai de C. Giu-rescu, Bucureşti, 1913 (Comisia ’ Istorică a României). LII Emil Vîrtosu « însemnarea anului cu litere latine arată numai în care calendar se coprind notele ce urmează după d'nsa. Ordinea cronologică nu este strict observată în original, pentru rîndul notelor, mai ales în cele două dinţii calendare (pe anii 1693 şi 1694); astfel, în calendarul anului 1693 se coprind note cu datele următoare: 1693, August şi Septemvrie; 1694, Fevruarie Martie, Aprilie, Mai, August, Septemvrie, Octomvrie (la faţa 4 se vede, însă, o notă de la 25 Septemvrie, pusă mai nainte de cele pe August). In calendarul pe 1694, notele pe Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, nu poartă an, şi dacă le-am atribui un leat conform cu al celor din luna Septemvrie, ce urmează, ar trebui să le credem din anul 1695. Dar calendarul pe anul 1695, precum şi cele următoare, îşi au notele lor mai bine regulate după cronologie. Noi am urmat ordinea manuscriptelor, lăsînd pe cetitori a rectifica neregularităţile după indicaţiile prezentei note ». 1 La textul cunoscut şi publicat de Odobescu s’au adăugat însemnări noi din 1700 şi 1707, găsite între timp. Peste tot, prescurtările obişnuite, îmbinările de litere (liga-turile) au fost complectate în întregime: direct, acolo unde evidenţa, felul obişnuit de prescurtare sau istoria limbii o cereau; în parenteze < > s’au pus numai lapsus-uri şi celelalte complectări. Locurile necomplectate în manuscrisul brîncovenesc s’au arătat prin puncte ... (vezi p. 181 şi facsimil 17). Criptogramele, rămase mai departe nedeslegate, n’au fost transcrise, ci numai semnalate şi redate în facsimil. 2 Ediţia de faţă cuprinde şi importante deosebiri de lectură faţă de ediţia Odobescu. Aceasta nu notează niciodată, în tran- 1 A. I. Odobescu, Foletul Novei şi kalandarele lui Constantin Vodă Brăncovenul, în Revista Română, I (1861), p. 662. 2 Scrierea cifrată este foarte întrebuinţată în domnia lui Vodă Brăncoveanu. Domnul scrie cifrat lui Petru cel Mare (inedite, în curs de publicare), Generalului Veterani (Arhivele din Viena), precum cifrată este şi corespondenţa pe care o primeşte dela unii din agenţii săi de la înalta Poartă şi de aiurea. In acest sens se poate vedea doc. 228/XI de la Academia Română (publicat numai în transcriere la N. Iorga, Studii şi documente, III, p. 97); se cunoaşte, de asemeni o scrisoare tot de agent politic, care, deşi «scoasă dupe ţifră » chiar în vremea lui Vodă Brăncoveanu, cuprinde, in clar, aluzii şi denumiri simbolice, unele încă nu destul de lămurite (Academia Română, Fol. 56/VI; vezi înainte, p. XXXVIII). ,Foletul iYovcV calendarul lui Vodă Brăncoveanu LIII scriere, cuvîntul slav dni = zile, prezent aproape în ţoale însemnările brîncoveneşti şi prescurtat prin litera A (chirilic) pusă deasupra cifrei ce arată ziua la dată. Odobescu nu atribue acestei litere, bine conturate, decît valoarea unui semn indicator de cifră, şi-o transcrie totdeauna printr’o titlă (~) suprapusă peste cifră, aşa cum se înseamnă cifrele în paleografia chirilică Pe de altă parte, Odobescu nu cunoaşte sistemul paleografiei chirilice de a contracta două vocale identice, scoţînd din rînd, deasupra, consoana intermediară şi păstrînd vocala, în forma simplă, numai odată, în rînd. Mai are ediţia Odobescu şi însemnări datate greşit. Astfel, lasă anului 1693 însemnările dela f. 20 din ms. Foletul Novei, deşi ele poartă lămurit data de 2 Fevruarie 7202, adică fac parte din însemnările anului 1694. Lasă, de asemeni, anului 1694 însemnările de la f. 47—49 din acelaş manuscris, deşi este evident că aceste însemnări ţin de anul 1695. Fără îndoială, aceste nelămuriri de datare sînt datorite faptului că ms. Foletul Novei este alcătuit din cinci calendare, pe ani diferiţi, legate la un loc, fără înţelegere şi fără precauţii, în prima jumătate a veacului al XlX-lea. Pe lîngă acestea, au fost necesare multe îndreptări mărunte, menite să corecteze un nume, o formă greşită, să repare o scăpare din vedere, o neînţelegere, o greşală de tipar. Deosebirile fără importanţă sînt îndreptate direct în însuşi textul însemnărilor. Celelalte, importante, sînt semnalate şi aparte, aici, în ordinea lor cronologică. Astfel: Anul 1693 1. Corect Potrojani, nu Potrojani (12 August). 2. « marsu, nu mersu (10 Septemvrie). Anul 1694 3. Corect cu Muslafa, nu lu Mustofa (2 Aprilie). 4. « meargerea, nu meargherea (înainte de 10 August). 5. Omite şi încurcă însemnările din 27 şi 29 August. 6. Corect palia, nu paşa (7 Octomvrie). 1 Pentru titlă v. Emil Yîrtosu, Chirilicale-note de paleografie românească, Bucureşti, 1940, pp. 2—3 (Extras din « Arhiva Românească », IV, 1940). LIV Emil Virtosu 7. Corect cu Ibraim, nu Ibraim (12 Aprilie). 8. » Radul căl<ăraş>, nu Radul căp (15 Aprilie). 9. » sinu s Ghidimoc, nu snă Ghidimoc (29 Aprilie, 10. » de două ori). nou, nu noâ (29 Aprilie). 11. » 2500 talere, nu 7500 taleri (3 Iunie). 12. » Iu Mehemet, nu cu Mehemet (3 Iunie). 13. » cu .f altul, nu şaltul (9 Iunie). 14. » chihia, chehialei, nu chihia, chehialei (9 Iunie) 15. » 27 luni, nu 27 Iuli. 16. » dăndu-i-se, nu dă-i duse (7 Iulie). 17. » Aitinli, nu Atiirn (7 Iulie). 18. » Măxineani, nu Mătrineani (28 Iulie). 19. » Ruşava, nu Ruşav (18 Septemvrie). 20. )) Ilrast, nu Hrat (29 Septemvrie). 21. » Turnu, nu Turcu (3 Octomvrie). 22. Corect Anul 1699 la Beligrad, nu ca Beligrad (27 Ianuarie). 23. » solii, nu soli (27 Ianuarie). 24. » căl<ăraşi>, nu căp (31 Ianuarie). 25. » Idem (2 Fevruarie). 26. '» de Raeoviţ<ă>, nu co Racoviţ (8 Fevruarie). 27. » am trimis, nu a trimis (16 Fevruarie). 28. » Afenduli, nu Afendul (16 Fevruarie). 29. » sinii s, nu snă (10 Martie). 30. » capichihialelor, nu capihialelor (10 Martie). 31. » la Mehmet, nu cu Mehmet (25 Martie). 32. » Medini, nu Medină (25 Martie). 33. » priiateni, nu priiatene (28 Aprilie). 34. » seama oilor, nu seama oamenilor (13 Mai). 35. » boczade, nu beizade (20 Mai). 36. » la nunta, nu ca nunta (20 Mai). 37. » boczade, nu beizade (25 Mai). 38. » 15 Iunie, nu 15 Iulie. 39. » 23 Iunie, nu 23 Iulie. 40. » Potlogi, nu la Potlogi (28 Octomvrie). 41. )> din chihaialăc, nu de chihaialăc (30 Octomvrie). Foletul Novei‘ calendarul lui Vodă Brăncoveanu LV Anul 1703 42. Corect Cuciucchiuiliu, nu Cuciucriiul (14 Mai; în notă, Odobescu adaugă: « cuvînt greu de descifrat»). 43. au venit iar, nu au venit (16 Mai). 44. cale, nu care (17 Mai). 45. Inumlari, nu Iscumlari (20 Mai). 46. Ienichiui, nu Ienuchiu (26 Mai). 47. Dervent, nu Dervend (27 Mai). 48. Arnautchiui, nu Arnautcliiu (28 Mai). 49. Ceflic, nu Cefli (28 Mai). 50. Şi am mersu în Odriiu, nu şi 4 am mersu în Odriiu (3 Iunie). 51. Toma Bulucbaş, nu Toma Balucbaş (10 Iunie). 52. 50 pungi, nu 8 pungi (11 Iunie). 53. Cul-Chihia, nu Cui-Chiliia (14 Iunie). 54. caftan, nu caertan (15 Iunie). 55. 21 Iunie, nu 20 Iunie. 56. văt de căl<ăraşi>, nu văt de a căi. (23 Iunie). 57. Barbu vel stol Făr, nu Barbu lei stol. Făr. (26 Iunie). 58. Arnautchiui, nu Arnautchiu (28 Iunie). 59. Jngechiui, nu Ingechiu (28 Iunie). 60. stol C, nu Stoic. (7 Iulie). 61. slăvind şi proslăvind, nu slăvit şi proslăvit (11 Iulie). 62. Avgust 15, nu Iuli 15. 63. mazilit, nu maţilit (15 August). încheind aceste rînduri, adăugăm că «Însemnările de taină» împreună cu calendarele au fost cunoscute din vechime catalogului bibliotecii de la Mînăstirea Hurez, cu menţiunea că însemnările sînt scrise chiar de mîna lui Vodă Brăncoveanu. 'Ştim astfel că, la 1832, podpolcovnicul Fanton de Verraion, însărcinat de Generalul Kisseleff cu adunarea şi cercetarea materialului istoric inedit privitor la Ţara Romînească, intră în corespondenţă cu Episcopul Neofit, ocîrmuitorul Mitropoliei Bucureşti (prin a cărui mijlocire se adunau documentele şi manuscrisele importante), şi-i scrie, la 13 Iulie: « In vivliotica ce este la Mănăstirea Hurezul să văd trecute în catastih o parte LVI Emil Vîrtosu scrisă româneşte: Istoria Valahii pana la descălicătoarea dom-nilor < de Stolnicul Cantacuzino >, şi un Calendar, în care sînt nişte însemnări făcute cu însuşi mîna lui Costandin Vodă Brăncoveanu]... Sînt vrednice de a să cerceta coprinderea lor... ». Hrisant, egumenul Mînăstirii Hurez, întrebat, răspunde, la 25 Iulie: ...«Pentru calendarul cu însămnările lui Costandin Vodă Brăncoveanu, fiind vreo patru-cinci trupuri di filadre, iar nu unul singur, chibzuind mai bine, am pus ca să să prescriie acele însămnări, adunăndu-le pă toate la un loc, pentru mai înlesnire; şi săvărşindu-se a lor lucrare, fără dă zăbavă să va şi trimite » 1.... S’a făcut această copie? Unde a ajuns? Nu se şt'e nimic pînă acum. Pentru a face cu putinţă folosirea şi studierea lor din toate punctele de vedere, reproducem textul integral al tuturor calendarelor brîncoveneşti scrise în romîneşte, cunoscute pînă astăzi, însoţit de un indice, în care sînt inventariate şi elementele de limbă mai caracteristice. Acelaş lucru şi pentru « Însemnările de taină». Acest indice am căutat să-l facem folositor în aceeaşi măsură istoriei şi filologiei, fiind intermediar între indicele strict analitic şi indicele obişnuit. In el se cuprind laolaltă numele istorico-geografice, lucrurile, neologismele, arhaismele, precum şi alte elemente lexicale, un indice general deci, şi privind numai textul însuşi al calendarelor, nu şi paginele introductive. Pentru simplificare, textul calendarelor a fost considerat ca ceva continuu, datorit aceluiaş autor, pe cînd, în realitate, între anii 1693—1704 lipseşte textul pentru mai mulţi ani, alţi ani sînt numai foarte fragmentari, pentru unii ani (1696, 1703, 1704) calendarele sînt scrise de caligraful Popa Nicola, iar nu de mîna lui Ioan Romanul-Ion Frăncul, ca celelalte. Aşa dar, în acest text al calendarelor se va întîlni limba romî-nească a lui Ioan Romanul-Ioan Frăncul, cu limba romînească a lui Popa Nicola, pare-se, acesta, de prin părţile Cîmpulun-gului. De aceea, pentru istoria limbii din epoca brîncovenească, 1 Academia Română, ms. 1076, f. 124, 142 (v. şi Gh. Nicolaiasa, Cercetări de izvoare istorice în trecut, în Revista Arhivelor, I, Bucureşti, 1924— 1926, pp. -88—104). ,Foletul Novei' calendarul lui Vodă Brăncoveanu LVII limba calendarelor va trebui cercetată in întregime, în textul însuşi al calendarelor, nu numai în formele semnalate de indice. Cuvintelor mai interesante li s’a însemnat în indice şi accentul tonic din manuscris, în special neologismelor, italieneşti sau altfel, bineînţeles cînd acest accent era notat. Cu chipul acesta, se pot urmări, în indice, şovăirile acestui accent, pe aceeaşi pagină, înlăuntrul aceluiaş calendar, sau dela calendar la calendar, adică dela an la an, sau chiar şi dela scriitor la scriitor. Explicaţiile cuvintelor mai deosebite şi rare, raportarea lor la cuvintele străine din cari provin (italieneşti greceşti, ^ latineşti, etc.), au fost date numai o singură dată, în indice, 1 undo s’au grupat astfel, în jurul unei explicaţii, toate formele variate întîlnite dealungul textului. Pentru aceste explicaţii şi raportări ne-am folosit de dicţionarul Academiei Române şi de dicţionarul romîno-german al lui II. Tiktin. Dar cum acesto dicţionare nu înregistrează toate formele de limbă şi numiri islorico-geografice, complectările au fost făcute în largă măsură cu dicţionarele greceşti ale lui A. Vkhos şi H. Sarafidi, cu dicţionarul italian-francez şi francez-italian al lui C. Ferrari şi J. Câccia, revăzut de Aituro Angeli (Paris, 1921), precum şi cu dicţ.ionarul turc-francez al lui Muhtar (ed. II). Pentru cuvintele italieneşti s'a notat şi accentul tonic original, tocmai spre a se putea urmări mai uşor acest accent la formele împrumutat.e de limba romînă, atunci. Tot în indice au fost semnalate şi formele paralele lingvistice, destul de numeroase, mărturie de incertitudinea în caro pluteau, uneori, autorul şi caligraful calendarelor. Luat în întregul lui, textul calendarelor poartă într’un chip vădit pecetea traducerii. Găsim, astfel, expresii şi cuvinte străine (italieneşti, latineşti şi chiar greceşti), de cele mai multe ori traductibile, şi astăzi şi atunci; alături de acestea, o limbă romînească greoaie, insuficientă, nu în totdeauna sigură. Iată cil-eva exemple: o ca încălcitură = ca o încălcitură (p. 6, r. 24 — 25); o ca bună procopseală =ca o bună procopseală (p. 10, r. 30); un ca gust = ca un gust (p. 51, r. 7); un de joc ostaşi = un joc de ostaşi (p. 39, r. 23); nimic de nou = nimic nou (p. 15, r. 17); LVIII cevaş de bun = cevaş bun (p. 19, r. 24); nici un bun = nici un bine (p. 12, r. 6); puţin bun = puţin bine (p. 15, r. 30); de ce au atăta zăbovit = de ce au zăbovit atăta (p. 136, r. 24 - 25); iaste oarece de a se semna (p. 39, r. 8). Oprim aici citatele noastre, deşi exemplele sînt nenumărate. La acestea se adaugă scăpările din condei ale traducătorului: lapsusuri, incongruenţe de acord, etc. Ni se pare foarte curios că aceste greşeli s’au putut strecura într’un text ce avea să fie înfăţişat lui A'odă Brăncoveanu, şi se datoresc, desigur, boalelor lui Ioan Romanul: podagra şi liiragria, precum şi grabei de a prezenta calendarul la o dală oarecum fixată. Notăm unele din aceste fraze nesigure: Oameni, cu mare minte, pentru trebile lor, ce au lucrat, vin răsplătite cu cinste şi dregătorie (p. 98, r. 39). La nişte margine, care să apropie pălcuri armaşi < sic = armaţi >, să aud sunete de ostăşăşti trâmbiţe (p. 102, r. 12—13). Lucrările pe’ncet, a unui mare, de unii sănt într’o nimica socotite, iară de alţii vin slăviţi, pentru bună urmare ce urmează (p. 112, r. 17-—18). Mars, tare să laudă, că nu proaste pagube ostăşăşti, cătră o ţară supusă Taurului < a făcut > (p. 135, r. 5—6). In ceeace priveşte transcrierea textului chirilic, menţionăm că punctuaţia şi ortografia aparţin editorului. Prescurtările normale şi li gaturile (îmbinările de litere) au fost rezolvate direct, prin transcrierea complectă. Scăpările din condei şi formele greşite au fost complectate sau îndreptate în text, cu ajutorul parentezelor ascuţite < >; cîteva, puţine, au fost îndreptate numai în indice. Nu ni s’a părut necesară indicarea paginei_ manuscriselor, nici numerotarea rîndurilor în transcriere. Am'indicat pagina manuscrisului numai Ia \ însemnările de taină». ^ Echivalenţele cu alfabetul chirilic sînt. cele obişnuite. Am notat totdeauna ’fc = ea, io = iu, «a, ia = Ta, y = g, >i = c, k final = î (existent numai în cîteva cazuri: cuvintele ostaşi, călăraşi, pp. 109, 110, 112; v. îndreptări); k median — ’ (paieric) numai într’un singur caz: înbun’bărdăluit, p. 127 ; v. îndreptări). lammi $wa('tv /A» A X* / /f<£y £ f OftAt, S&*J7TfL Jl>lSl4* (jJfZ =• utiil, y?j>i!rtiltftt/tt, C4 rK-rrioiB j -^ncja. > ââ/77‘1 A^V ; « / ^ p Fig. 9.— « Calandar, ce să cliîamă Foletul Novei, de anul 1693. (începutul manuscrisului Foletul Novei) (Textul publicat la p. 4) 2 Emil Virtosu. ^hl'ixamt 'Hft^A^ân/ntf lllHfljbJIV/rtriHtKrril .-A Y.<1 : ^A'-/7 * ' v' V-^- ^ 4 V JL—)~ bai , intirift rna^rri! ia'tnml hi jltiJ-'i ; , 'V, , r^r /.■ ?nn' , ^ a11 '' * Jy% CVT7rt'/ JT^i ^0S*Y f% - />2>t // v /y >* ,71*1 /2- F ' , ' ' V a ' ,,, , 1 > ^ / /\e,1i>lH?t>ajf C^J^’Pj ^ .1'^’^^ it'iiB i ,-j Â>«rf ti’ltcJYt ^a( //Z ~. , or x> ' Jp/ITA, 4‘^t, DL tA.AftJ /tzt a> SrY, Jz:J/ ’ '/» /^ ’ 1 i /nagf/tf Vjfr ; srtnt17K HrttsrtZ, < "V ~ ^ ^ i)'' ^ 'Ts jart HJ<an Tjsrnf* nfmt tist*. ^ ^ < ^i’iA'i'»>)^ fi>l a*i ntnjl /ÎYjV\f cl 'J/TlZjCJi2^j?i‘\., W •’ -y ' '~ ' TZ^^Z" 1 ) ' O 7 3 J -J ^ "'*'» j/j 'JllirnijşJtiAVj JM fl"lCţj>y {.tHnHljTlţilnrriJipt d'i'J/i'tjPy ' t A ni ^ fl/i y T0A y ') J\y tX'l’lt/ţtl*. ^fixCA. S ■ / . / ti- , ’ 'T'/S ' 11 ^ ^ ‘S r pŞt/j-fl^/’î hv^^-vj a VKtffa. 7jgt Vu^y/aa^t f yjţâJz* j CTr^ t ' * ' P , 1/' ' ^ n'1- * /a ', ^ x T ^ Ar ,^~s , j orv» • >^> .1 Ujin'n Vttn/na., tnn/tl^a. 'p.rzl^a., a U/?tf c, J,//(.y , eV / , , 2. / /t’ (j «Ji 7pn J ,nn >1? , 2aH Hi SJîfi>‘2(a^tI £ > J* ’ r ^ 1 ^ j J y ' 1 syiSj) ’nrrin A\. ,nnlTjiv?i jijysnl atC St iiVrim- (dB, k -y P -7^7 i ' <^s Av^ î •«■ / / . r _.y .. v» V# ., -n ‘ 4 ulii*'**1, i* n'tfjjjn Tio / a.A!-Tl nV^tr irn‘tAi 7?Vh, pînn/am* V; 2bJj>2 ,n Fig. 10. — Ioan Romanul închină Foletul Novei iui Vodă Brăncoveanu, în 1693r «Veache şi prcn toată lumea aîastă Taste leage»... (Ms. Foletul Novei, f. 2; textul publicat la p. ‘i). ,Foletul Novei' pentru anul 1693 3 s* .* 7 ^ o 1, 'h f ) 1 -1 -I ^ ^ ( V, / KaA7 77 V ^ 'w-/,/ . . 6/ -- A— * ^W • , » > o r v. / n}$*fiVA£i rtVntmjsYn.; /f-frX/>7<\ Vrr n/7| ^ '~9' '—pX "> ■ «- Q ntnişy /tfjif r if, *a>t m* / £j! i^n, ^M-vn^S ^j>? /ti, sfet 7Tli/yil't7t . ^ Al X * ' > '4 ^V° /IL<\ tijijQ.Oiq. xtzn urni- hai-si/tio -icmşeSr*>^*'v, /L inc 2//Yt (4 itcy ^1*%, J1 X " C\ ’ •■>" _j' > ' Xr—T ’ r u (1716 1 li t2,{ 7 "L -X* \ * J2XH st Y/nt'} (]tlf>i>iji,i t 2Z2H Iljl ^ V } J23 >7 CI ^_ >.-) ' * ( ^ • rht’tiS&‘\rnv I t * * ’7 V ^ 7’ 7 ' - s'l ly s * sHffi** J srjl^â snlţl Hftlstţ ^ 1 ^ ^TTît '^'^7~> * f 'l ^ v /r~' v UAs-AO’fi-l™'' /r'7 f VM o TT^ ^2?/; /nnyjorji^j ^ y7'r^7Tti 1 ^—1 ^—2^ rti/M/l, jiv'jjn/rj a^i~J -fr?0/> Cji~ /tftAiTtrri * a \ . f c_J f Fig. 11. — închinarea lui Ioan Romanul din 1693 (continuare). (Ms. Foletul Novei, f. 2 v; textul publicat Ia p. 5). 1* I CALANDAR, CE SĂ CHIAMĂ FOLETUL NO VEL, DE ANUL 1G93. CARELE DU PRE LIMBA FRĂNCASCĂ IN RUMĂNEASCĂ S’AU INTORSU, DE JUPĂNUL IOAN ROMANUL.1 Prea înnălţate, prea slăvite şi prea luminate doamne ! Veache şi pren toată lumea, acastă îaste leage: ca supusul să cunoască pre domnul său, micul pre mai marele său! în semnul, dară, aceştii frumoase şi de soţiirea omenească folositoare orăndueli, lucru cuvios face cel ce, orice are căştigat, au den fire, au den meşteşug, alergănd la domnul şi mai marele său, să aducă. Carele, ca un mare în inemă şi cu covârşiri în toate peste alalţi fiindu, nici la mic, nici la mare lucru ce ar duce, să uită, fără la osărdia şi evlavia aducătorîului; şi cu frunte senină priimeaşte acealea, cum Artaxerxu pumnul de apă al plugarîului, cum Iulie Chesar zisa ’/oIqe numai, a unuia pren limba unii pasări de el învăţate; cum Carol cel Mare stră-chioara de lapte a fămeii sărace; şi alţii mulţi, mari şi lăudaţi înpăraţi şi domni, aseamenea au făcut! Eu dară încă, mică şi nevreadnică slugă a mării tale, alcă-tuindu-mă acei legi, cu ce poc (săvai că nimic, sau puţin poc !), alergăndu cu ce am, la picoarele mării tale puîu, şi nu alta aduc, fără căt un mic calandar, anume F ol e tul N o v el, al anului de estimpu 1693. Carele căzăndu-m Ia mănă, nu pentru alt, 1 Urmează: « 1693 », adică repetarea anului, adaus posterior (după 1840), în cifre arabe, cu altă cerneală şi de altă mînă. ,Foleiul Novei' pentru anul 1693 5 ce numai pentru perierghie şi o treacere de vreame, du pre frăn-casca limbă pre rumănească l-am tălmăcit. Mai adaos-am şi alte, ale altor astronomi, prognostice, cum să vor vedea aic. însă toate aceastea, zic, nu pentru alt săvârşit /le-am făcut, sau ca neştine într’aceastea să să înfigă sau să crează, ce numai pentru o treacere de vreame şi, mai vârtos, de dăşărtăcîunile omeneşt şi lumeşt să să mire şi să răză, înţeleptul şi adăvăratul creştin ! Mult plecat, dară, şi smerit, mă rog mării tale, ca domnului mieu celui bun şi milostiv, acastă mică şi foarte puţină a mea osteneală învredniceaşte-te a o priimi, de la adăvărat şi cre-dincos rob al mării tale, Ioan Romanul. Dechemvrie La 27, luna noao. Inglitera, dă bani, ca să tocmească nişte amestecături. în Ţeara Leşască, să teame de o umblare fără veaste. Dare de bani, în Holandiîa, unui obraz de cinste. în Italia, vine închis Atlant, şi de acesta multă vreame să va avea ce să vorbi. Ţeara Nemţească, să găteaşte pentru un loc, ce tot în fum mearge. Ghenarie La 14 , sfertul dentăi. în Ţeara Zviţirilor, să face oaste pentru Franţa. Craiul ei, adecăte Frânţii, să nevoîaşte mult pentru o urzire carea, de va mearge pre dungă dreaptă, face cutremur mult. Savoîa, joacă den măini, ce pururea cu scădeare. Duca de Baviera, face cale. Şi, în Veneţia, îaste să sosească nişte obraze mari. La 11, luna plină. în Danimarca, săgătescu soli cătră Ţeara Nemţească şi cătră Franţa. Duca de Saxonia, ar vrea să facă cale. 6 Emil Virlosu Spre Ţeara Frăncască, amestecături. în Ţeara Ungurească, întâmplare neaşteptată. Mulţime de jafuri, spre marginea Mării Sicheliei. La 18, sfertul du pre urmă. Craiul Franţozescu, face gătire pre mare, ca să să apere, iar pre uscat ca să vatăme Fiandra. în Paris, un hicleşug foarte pre ascunsu, de oameni proşti. în Ţarigrad, încâlcituri, şi nimeni pătimeaşte mai rău decăt neguţătorii şi prostimea. La 25, luna noao. în Veneţia, să găteaşte un convolîu foarte mare, să purcază spre Ţeara Grecască. Craiul de Spania, dulce doarme. în Roma, moare un obraz, carele face a cădea nasurile la mulţi. Ardere de nişte corăbii, în mare. Feurarie < sic > La 2, sfertul dentălu. Sfat, în Inglitera, pentru a sluji craiului. Nişte păreri reale, ascunse, curând să vor vădi. Ghenova, pofteaşte pace cu Parisul, ce mă tem că vor avea vrăjmaşi. în Spania, toţi dormu şi le îaste frig. în Savoîa, scutitorii ei usucă părţile Lumbardiei, unde o ca încălcitură să va vedea. La 10, luna plină. Tuturor îaste frică, în Fiandra, căci au vecini răi. Drept aceaîa, le trebue să facă, den Iarnă, vară. Roma, îş cheltuîaşte vreamea în sfaturi, neisprăvindu nimica. Savoîa, scrie multe cărţi la domnu său, ca să dobândească oameni şi bani. în Veneţia, veşti de oarece ispravă. Zviţia, să grăbeaşte a întări un loc. Vănt şi ploae. Foletul Novei' pentru anul 1693 7 La 17, sfertul du pre urmă. Holandia, cheltuîaşte bani cu folos. Nişte corăbii neguţătoreşti, den partea ei vin arse; drept ^ceaia, primejduîaşte oarecine a să mufluzi. In Ţeara Ungurească, ar vrea să să gătească, ce nimica nu să isprăveaşte. Vreame de mijloc şi caţă pre pămănt. La 24, luna noao. Vănt îute, în Marea Mediteranului, strică multe corăbii. In Ţarigrad, să face glas de multe şi mari găteale, ce tot în puţin şi tărziu să vor vedea. Duca de Saxonia, cu o soţie a lui, dau răspunsuri puţin bune «pre folosul dreptăţii, pentru care lucru vom sta a auzi ceale •ce întru scurtă vreame îaste a urma. Senin, caţă. Martie La 4, sfertul dentăîu. Duca de Baviera, acum să zăboveaşte spre Becîu, şi nu să ştie încătroo va umbla într’acest an. Spre Ţeara Ungurească, mici alergături, cu îndoit nor. într’o parte a Ţărăi Nemţeşti, rebelie. Ploiţă cu bişug. La 11, luna plină. Holandia, găteaşte, în Marea Ocheanului, lucruri mari, .înpotriva ceîa ce nimeni nu găndiîa. în Paris, trebi. Şi, la Zviţeri, ploae ciudată, în Milan, să dănţuîaşte. Şi, în Cazai, caută furiş. O zi foarte turburată, mai apoi veaselă. La 18, sfertul du pre urmă. Craiul Franţozescu, îaste can bolnav. Craiul Inglizescu, aşteaptă vănt bun să treacă, în Roma, daruri cu minte, în Catalonia, răotăţi. Vănt şi nori roşii în de seară. 8 Emil Virlosu La 26, luna noao. în Turin, ostaşi să străngu, să meargă spre mulţi, în Viena, gătiri. spre Ţeara Ungurească. Duca de Saxonia, nu să ştie ce gănd are. Alergătură, spre Medeterania Mare. Barbaresii, gonescu căteva corăbii. Vreame veaselă şi să înceape a să încălzi aerul. Aprilie La 3, sfertul dentăiu. în Fiandra, să plănge de frică; ce Duca de Baviera va fi într’ajutor ei. în Ţeara Grecască, să treace aşa. Tătarăi, vor să facă o alergătură spre Ţeara Leşască. Vreamea, nu prea bună pentru corăbiîari: piatră măruntă şi tunet. La 10, luna plină. Furtuna, în mare, sărăceaşte mulţi neguţători. Zviţerii, dau ajutorîu Fiandrii. Turinul, izbăndeaşte cu veselie, în Catalonia, oarece mişcare. Spania, să zăboveaşte în nimic şi doarme; însă multă sumă de bani trimeate cătră Italia. Vreame răcoroasă, cu umezeală. La 17, sfertul du pre urmă. Craiul Inglizescu, mearge să întimpine pre Craiul Franţozescu^ şi poate fi că curănd va urma mare bătae, pentru care lucru Fiandra să află în mari încurcături. Corăbiile, în Marea Ocheanului, fac izbânzi nu mici. Să încălzeaşte aerul. La 25, luna noao. în Franţa, moare un om mare. în Ţarigrad, turburări şi amestecături, în Italia, pagube de mijloc. ,Foletul Not’eV pentru anul 1693 9 Şi, în Veneţia, să gătescu corăbii, să meargă spre Arhipelag, cu oarece zaharea. Corăbiile de Malta, să dăzlipescu de Italia şi să duc în Levant. Vreamea, jumătate senin, jumătate turburată. Maîu La 2, sfertul dentăi. în Ţeara Ungurească, cade o cetate, în Ţeara Grecască, să jăfuîaşte un loc. Holandia, strânge bani şi cumpără o moşie, pre puţinei preţ, pentru o oaste dălungată. Ploae măruntă, supărătoare. La 9, luna plină. Duca de Baviera, goneaşte un om mare, şi ne rugăm ceriului să-l biruiască. în Catalonia, să îa un Ioc mic. Viena, porneaşte corăbiile spre Ţeara Ungurească. Tătarăi, ar vrea să meargă spre Ţeara Leşască şi Ungurească ; ce să Aror opri. Holandia, face o cercare pre taină. Vreamea, umedă. La 16, sfertul du pre urmă. Craiul de Danimarca, face cale şi are desgustu cu vecinii lui cei ce sănt mai spre Răsărit, şi crez că anevoe să vor tocmi, pentru căci că Craiul Franţozescu îi ameastecă. în Italia, veşti de mare treabă. Aşijderea, şi cătră Fiandra. Aerul să încălzeaşte şi căte ceva ploae. La 24, luna noao. Va fi şi Bariamul*. în Viena, trebi oşteşti. Ghenova, înarmează la hotară. 1 Textul subliniat este adaos, scris de Constantin Vodă Brăncoveanu. 10 Emil Vîrlosu în Inglitera, să dreg galioanele, ca să vatăme pre alţii. Un ostrov, în Arhipelag, îaste jăfuit. în Delfinat, neguţătorilor nu îaste bine. Norul foarte negru, piatră şi tunet. Iunie La 1, sfertul dentăîu. Craiul Leşăscu, vine zăbovit, cu nădejdi de puţin lucru, în Ţarigrad, amestecături, pentru lipsa banilor. Duca de Baviera, ar vrea să Ade la bătae, ce trebue oarece-şi a mai aştepta. Vreamea, amestecată. La 7, luna plină. Craiul de Spania, găndeaşte un lucru de nimica. Duca de Saxonia, cu chipul său, cătră Ren mearge. In Ţeara Grecască, veşti de treabă. Tătărăi, jăfuescu un loc. Şi, Craiul Franţozescu, face aceaîa ce nimeni nu găndiîa. Căldura, să întăreaşte, Iar, căte ceva, ploaia o va face să stea mai dăparte. La 15, sfertul du pre urmă. în Amsterdam, un neguţătorîu bogat să mufluzeaşte. în Ţarigrad, să tae capul unui porăncitorîu. Putearnică oaste, în Fiandra, face puţin dupre potriva ei. în Roma, să fac trebi bisericeşti, iar puţin politiceşti. în Veneţia, veşti venite de la Răsărit. Vreame de mijloc şi cu căte ceva răcală. La 23, luna noao. în Ţeara Ungurească, o hărţuire. Craiul de Danimarca, îş treace vreamea cu trebile cărţii lui. Armada, în Savoîa, face o ca bună proeopseală; drept aceaîa, cea den Delfinat petreace can rău. Duca de Baviera, mearge înnainte: să stăm să auzim ! Vine căldura cu pripă. ,Foletul Novei’ pentru anul 1693 11 La 30, sfertul dentăîu. în Alemania, bună gătire, ca să să trimeaţă în Ţeara Ungurească. Zviţerii, nu dau nimunui ajutorîu. în Fiandra, foc ce mult arde. Şi furtună, în Mediteraneu, dar can puţină stricăciune face. Iulie La 7, luna plină. Un om mare, den Viena, face cale, ca să meargă să gonească pre Turcu. în Baviera, veaste mincîunoasă. Şi, în Spania, toţi dormu. ___Portugalul, trimeate sol la un vecin al lui, ca să facă strimtă unire. Căldura face dobândă celor ce vănd băuturi reci. La 15, sfertul du pre urmă. Să laudă, Craiul de Şfeţia, oarecui. Spaimă neaşteptată, în Ţeara Leşască, carea face a veni să să pişă mai la mulţi decăt la unul. în Ţeara Ungurească, bătae de minune. Holandia, are mai multă dobăndă decăt pagubă. Căldura urmează, tot căte cu oarece ploae reapede. La 22, luna noao. luţime de oaste, cătră Fiandra, şi un craîu face puţin bine. în Arhipelag, veşti de treabă. Focuri de veselie, în multe locuri, şi curând vom avea veştile. Ploişoară, carea stămpără căldura. La 29, sfertul dentăîu. în Delfinat, alergătură. Turinului, Iipseaşte nu ştiu ce, acum căndu îaste vreamea. Tătarăi, aleargă spre Ţeara Ungurească, în Roma, daruri de bani, de un om mare. Vreame de mijloc. 12 Emil VirtosiL. Avgust La 5, luna plină. în Veneţia, să aşteaptă veaste poftită. Joc între oameni mari: cui să cade să ia. în Ţeara Leşască, ar vrea să să ocolească un loc; ce nu să face nici un bun. în Franţa, socoteli pre ascunsu; însă, pre urmă, să dăscopăr. Ducăi de Baviera, s’au urăt. Vreamea, nestătăcoasă. La 13, sfertul du pre urmă. O cetate îaste să cază, cătră Ţeara Ungurească. Cătră Ren, pagubă, în Inglitera, corăbii. Şi, bani, afară la Nort. Turinul, găndeaşte. în Cazai, oarece neodihnă. Şi, în Ţarigrad, purceg ostaşi. Vreame de a păscui. La 21, luna noao. Den Veneţia, multe corăbii mergu în Mediterania Mare. Gătiri a unui mare, ca să să întoarcă acasă, în Munţii Alpi, zmăcinări. în Italia, veaste neaşteptată. Vreame care nu să poate hotăra adăvărat. La 27, sfertul dentăîu. în Catalonia, să găndeaşte ca să să trimiţă ostaşi la împăratul Nemţescu. în Paris, ajunge veaste curioază. în Ţeara Ungurească, lovire de doao oşti, cu omor multu. Vănt cătră munţi, de dimineaţă. Septemvrie La 4, luna plină, în Catalonia, alergătură. în Ţeara Ungurească, vine luat un loc, cu înşălăcîune. ,Foletul NoveV pentru anul 1693 13 Craiul de Şfeţia, să laudă să facă rău unii ţări; ce dară tot mearge în aer. In Fiandra, să adună norod, pentru facerea unui lucru mare. Vănt, senin şi ploae. ■ La 12, sfertul du pre urmă. Inpăratului Nemţescu, îi sosescu veşti neaşteptate. In Roma, daruri cu paguba multora. Duca de Baviera, foarte mănios. Şi, Duca de Savoîa, ocoleaşte şi îaste ocolit. Nor, căldură şi senin. La 19, luna noaă. Oaîul Franţozescu, înpărţeaşte boeriile de folos. Un om mare, moare. In Ţarigrad, prăpădire şi amestecătură. Duca de Saxonia, nu-m place. Cătră Mîază-Noapte, foc. Răceală, de dimineaţă şi seara. La 25, sfertul dintăi. In Ţeara Grecască, mari mutări au urmat, în Ostrovul Sicheliei, dupre obiceaîu, petrec bine. Cătră Delfinat, puţintică voe bună. Craîul de Spania, o furtună îl dăşteaptă căte ceva, dar îar să întoarce a dormi. Vreame carea, cu ploae, strică drumurile. Octomvrie La 3, luna plină. Craîul Franţozescu, să găteaşte de ernatic; ce cei de cătră Fiandra îi dau de a găndi. în Ghenova, să găteaşte a priimi un obraz de cinste. Iar, în Veneţia, toţi să zăbovescu în preumblări pre la ţeară şi dăsfătări. Vreamea, nenorocită puţinei. 14 Emil Vîrtosu La 12, sfertul du pre urmă. în Roma, moare un om mare, pentru care lucru îaste să să dea noao daruri altora. în Inglitera, să socoteaşte a să urma ce s’au început. Leaşii, stau cu găndul dupre obiceaîu. Iar, Duca de Baviera, face cale. Vănt reace. La 17, luna noao. Craîul Franţozescu, va să doarmă, dară vine zăticnit, în Catalonia, stau în pace. Vreamea, nu prea bună, la mare, face să pîară multe vase. în Veneţia, gătiri de timpuriu. Vreame înpotrivnică bătrânilor. La 25, sfertul dentăîu. Ostaşi la ernatic, rămăn înpresuraţi, şi poate fi şi fugă cătră Fiandra. în Ţarigrad, gâlcevi, şi ar vrea pace. Gătire de timpuriu, cu mare ascuţire, în Veneţia. Şi, căpitanul cel de folos, îaste să să întoarcă în ţeara lui. Turinul, trimite an rău la mulţi. înceape a să îndrăgi vatra, pentru un vănticel ce vine dela munte. Noemvrie La 2, luna plină, în Ţeara Ungurească, să face foc, căci că îaste frig. Nu îaste vreamea, să să îa sabiîa în mănă şi tot să alearge. Duca de Baviera, doarme. Şi, Craîul Leşăscu, să întoarce în ţeară-ş. Cătră Ren, să fac case. Mulţime de zăpadă la munte. La 10, şfertul du pre urmă. în Fiandra, la ernatic. Craîul Franţozescu, au înpărţit cu mare politică la ernati-cele < sic >. Cei den Gbenova, fac neguţătorii: puţină dobândă, în Italia, porănci noao. Frig de voe şi vreame melanholică. ,Foletul Novei’ pentru anul 1693 15 La 17, luna noao. în Paris, şuerat curioz. Inpăratul, găndeaşte de campania cea viitoare, pentru că sănt multe a găti. Spaniolii, vor da oarece ajutoriu, dară puţin. Şi, cătră Milan, să adună ostaşi plini de frig. Ger în multe locuri. La 24, sfertul dentăîu. în Viena, sfat pentru oaste. Soli fac cale; pentru o veaste întâmplată cătră Fiăndra. Ardere de galioane, în Nort, nu ştiu cum. Bună zăpadă pre la dealuri. Dechemvrie La 1, luna plină. în Paris, mari sfaturi pentru găsirea banilor. Gânduri pentru anul ce va să vie, şi fac privegliîare mulţi, în Italia, nimic de nou. în Inglitera, nou hicleşug. Vreamea, foarte melanholică. La 9, sfertul du pre urmă. în Milan, să găteaşte de a da ajutorîu nou. în Ţarigrad, nu să poate hotăra carele îaste a să aleage. Obstenaţia Zviţirilor, face a găndi mulţi. Liniştoasă, vreamea. La 15, luna noao. în Veneţia, gătiri frumoase pentru oamenii de cinste ce sănt a veni la carnavalele viitoare. Duca de Baviera, să află în mişcare, în Fiandra, foc ce arde. în Ţeara Leşască, puţin bun. Vreamea, urmează ca ca den sus zis. Şi Iar să ne vedem cu sănătate la viitorîul an 1694, carele va fi periergu, încă prea periergu! PROGNOSTICE ALE ALTOR ASTRONOMI, ADUNATE PRE SCURT, CEALE NUMAI CE VORBESCU DE ALE OŞTILOR, MAI VĂRTOS DE PĂGĂNI ŞI DE PRIÎATENUL LOR F......................ATINGĂNDU. FAC, DARĂ, ŞI DE OPŞTE, ADECĂTE NEOSEBIT PESTE TOT ANUL CE SĂ POT INTĂMPLA ŞI VEDEA; ŞI DE PARTE, ADECĂTE OSEBIT PRE LUNI PRE LUNI, CE POT VENI ŞI A SĂ AUZI IN ANUL ACESTA DE LA SPĂSENIÎA LUMII 1693. ÎN VORBELE DE OBŞTE Gran Pescator de Chîaravale zice: Spre Răsărit, tare să vor auzi îuţimea oştilor. Spre Miază-Noapte, îngroziri, şi spre Miază-Zi, meşter-şuguri < sic > oşteşti. Mi să pare că văz o coroană dăşartă; ce cine o va pune în cap trebue să aibă multă tărie. Cel prinţep, ce are tituluş numai de o crăie, iară nu o stăpă-neaşte, foarte să să păzească, căci că reale întâmplări îi stau deasupra, şi nu numai lui, ce şi norodului său. Marele Vânător de Lago Oscuro zice: Văzu un mare bătrân. şăzănd într’un scaun strălucit şi încunjurat de multe obraze cinstite, cari îi slujăscu, şi cu mâinile împreunate mulţumeaşte ceriului, căci veade urmată prea osărdnică intenţia lui. Am văzut, într’alt loc, a alerga cu pripă nişte cară pline de stârvuri, şi le lăpăda în adănci gropi, şi acasta o am văzut spre Răsărit. Văzuiu îară un războiu, pre mare, Ia Ochean, nu mai mic de cela ce era minunat în anul trecut. ,Foletul Novei’ pentru anul 1693 17 Mai văzuîu nişte Turci, sărind înpotriva mai marelui lor, şi îl scoaseră den scaun, şi în locul lui aşăzară altul mult mai tânăr. Văzuîu o rădicare de norod, îar de aceîaş, care zăticni urmarea sfaturilor celor bune spre folosul lor. Văzuîu, aşijderea, cu hicleşug dobândit un ostrov foarte de treabă, cu scădearea colegaţilor. Văzuîu, apoi, Italia, aşa bine săpată den fire, căt nu să putea mai frumos. Ce zăbovindu-mă în auzirea cântării unii pasări, carea făcăndu-mă a auzi a patra căntec, sări zburând spre ceriu. Eu, deci, întorcând ochiul spre aca frumoasă săpătură, o văzuîu acoperită de o ca mucezeală. Tartana de Steale zice: Răsăritul, arde între văpăi şi foc. In Europa, să aude un zgomot, care va să să sfărşască cu zicerea: « Viva Sa Marco!» Văz, în jos, o oaste noao turcască, carea ne aduce în măini -slavele. Şi văz, în Tramontana, lăngă o gărlă, făcăndu-se măcelării ■de oşti turceşti. Şi, Vulturul, va avea slavă, răpind cetăţi şi oraşă. Tartana Şaica zice: Vom vedea fugi de ostaşi. Vom auzi răsipiri de vrăjmaşi, :şi vom auzi gălcevi, turburări, amestecături şi rădicare de norod. Să pare că o oaste sade lenevoasă; însă fără paguba ostaşilor, cu răbdare, va dobândi cetăţi, şi va fi slăvită. Bragania de Influsi zice: ■ Tătarăi, trec unde nu s’ar cădea, dară să oprescu în ceaîa parte mai jos. Un maldăr de tălpanuri, în Ţeara Ungurească, văz răsipit, moarte şi stricate. Vezi-i, dară, colea, că mi să pare atăţea becisnici: unii morţi pre cămpu, alţii fugind, alţii zbierând. In Fiandra, să plânge: « O vai de mine, fiilor, ce faceţi ? Veţi în toată vreamea să zvârliţi în vănt? O ce ursire, de nu veţi face pace, ce veţi face ?». . ÎS Emil Virlosit La apa Renului, să văd şi aşa şi aşa. Marginile Franconiei. sănt pline de sânge. Şi, Franţozul şi Inglezul, sănt colea, de găfăescu numai.. Multe corăbii, în mare, le văz ticăloase. Izbândă! in Arhipelag. Izbăndă! în Panonia să strigă. Dencoace şi dincolea, să văd solii. Oh! cum Taste Poarta încâlcită de turburări şi de şopte! Turcul cel mare, ceare milosărdie de la iubiţii lui. Vorbele de pace să duc pretutindinea, dară văz numai de oaste isprava. Barca Lungă pentru Vama de Oao zice: Veşti jalnice va avea, Inpăratul Turcescu. Că la 10 zile îaste a vedea o comită, la 11 pentru el hotărâtă, la 12 să stinge, şi Turcul moare. De la tabere voîu să vă spuîu veşti. Că vor să moară Turci mulţi, iar de ai noştri puţini, intr’acastă campanie vom avea izbăndă la Evrip. Cănd de o comită nu să va vedea omorât, Turcul cel mare, eu mă făgăduescu să mă puni îm caic, să mergu să-l omor, ca să mă creadeţi.că îaste au să moară el, au eu: drept că pentru dănsul au pentru mine s’au gătit un coşciug! ÎN VOIi 13 Ii LE DE PAHTH Gran Pescator de Chîaravale zice: Un norod ostaş, poîtitorîu de in toate zilele înnoiri, va simţi lucrările ceale înfocate ale lui Marsu, cu ticăloşii şi pagube, şi-l va face a schimba veseliile în suspini. Aseamene va urma şi la norodul Inpurăţiei Turceşt, den pricina iuţilor rocoşituri. Precum şi intr'alte ţăr, supuse suplu Săgetător. Mari gătiri să vestescu spre Răsărit, pentru eşirea in cămpu. Lucruri mari aş avea să zic, de gârlele Rănu, Dunăre şi Nort, precum şi de 2 armade, care rnergu una cătră alta, a să întâmpina. Supuşii dela Răsărit, vor azvârli cu picoarele in mai marele lor, pentru adaosul nevoilor noao. ,Folclul Novei’ pentru anul 1693 19 Luna Turcască, îaste să paţă mare scădeare, de rocoşiturile norodului ei, şi în Ţarigrad şi într’alte părţi, cu multa vărsare de sănge. Tartana de Steale zice: în dăşărt lucrează chipul de oastea, Turcul, măcaru că tot fealîul de gătiri face. Porţile tersenalii lui le-au deschis, pentru că meşteşugul are mari trebi în mare. Turcii bălmăjăscu îndoiala oştească, ce.îndoiala lor face ca alţii să dobândească. Cătră o crăie slăA’ită şi înflorită, Turcii să pogoară şi să străngu, ce socoteala lor îi lasă în uitare! Bragania de Imflusi zice: Văz biruinţă pre mare, biruinţă pre uscat, şi văz bătănd văntul steagurile ! Adăvărată izbăndă de dreaptă oaste! Nădăj-duescu curănd o izbăndă, nici să-ţ fie frică de îuţimea capetelor jupuite! Gălcevi, rebelii şi înfricoşate sfăzi, să aud pretutindinea. Şi, la Răsărit, la Dunăre, să aude lovire între Sărbi şi hoţii de rebelii. Aşijderea şi de izbănzi să socotescu, între Creştini. Spre mare, să aude veşti bune. în Ardeal, încă simţu mari ispite. Şi, în Ţeara Nemţească, întâmplări de minune. Şi, den Ţeara Ungurească, vin veşti bune. Nu vă spuîu eu cevaş de bun? Nu Aredeţi că rebeliii să dau peste cap, dencolo de munţi, ducă-se în caşul lor cel rău ! Tătarăi, aleargă şi aduc în Ţeara Leşască mare dureare. Aşa alergând, au furat şi albiia în care făcea pâine Siniora Altiera! în mari trebi să află Haron: că cu caicul lui, până va eşi la margine, îţ pare că va să să cufunde. Treace, dară, cu caicul lui atâtea capete rase, acolo la Casa Dracului, căt o prea mare grămadă face. în marginea Dunării, să aude: « Războiu fino!». Şi, în pământul Ardealului, să strigă: « Biruinţă ! Biruinţă ! ». Tartana de Influsi zice: Ţeara Turcască, are un an rău cănd nu găndeaşte! Un porăncitor turcu, îaste robit. I 20 Emil Virtosu Să găndeaşte, spre Răsărit, o socoteală şi gătiro marc. Văz un cort frumos, surpat jos, de un tun slobozit înpo-triva Lunii. Turcul, facc fodulucuri. Ce îa dă-m încoace cea sabie, că voi să-i talu capul jos ! Barca Lungă pentru Vama de Oao zice: « Turcul. îş va lăsa pîalea », vei auzi mai încolca, « şi va vorbi de pace ». Turcul, vrăjmaşul să simte zbărnăindu-i în urechi; că cu-prinsu în mijlocul unui potop de arme, nu va şti cum să va mai apăra. Aşa, de aş fi eu monarh, cum în vreamea ceaîa voi vedea acasta, staţi şi priviţi într’acastă campanie. Turcul, să sfătuîaşte cu săborul unui cap ras: bine aţ fi, cum vor să-l sugrume. Luna, în Ţarigrad. îaste să ţie puţin. Iată-ţ alte veşti de la armadă, de o maro tăiare de Turci, spuîu-ţi adăvărat! Alte veşti, iar de o tăiare, de mai puţini Turci. Soseaşte un caravan de nasuri de Turci, sărate. Nova Sibila zice: Văzu doao oşti, în Tramontana, hărţuindu-se, şi încet încet să încleştează. Suluri de fum să înnalţă cătră ceriu. Inţeleage-m'va, cel ce are minte sănătoasă! Să gătescu o mulţime de vase pre mare, de a să trimite spre Răsărit. Soseaşte o veaste noao, de o mare dobămdă, carea ne rnăngăe toate otrobiile, şi de bucurie să trag clopote, clopoţeale, clopoţei. Să adeverează veastea aceala, şi să vorbeaşte că acum va să să lucreaze într’alt chip. Ca un creştin mă jur, că acela s’au mai pierdut, şi în tot caşul i cuchi hronia lu '. 1 fireceşte. cu chirilice = Ucigă-l toaca ! (N. E.) ,Faldul JYorc/' pentru anul 1693 21 Rosoniolo zice: Mainte do a sosi cel ajutorîu aşteptat, vom Aredea, a unui loc tare, varvarul schiptru, In mâinile ceale milostive. Apărarea rea, a unii porţi mari, va putea fi de mare apărare unii cetăţi. Fruniolo zice: Vestită crăiasă şi nebiruită ostasă, adună oaste noao şi găteaşte mari zahareale, şi nădăjduescu in Dumnezeu că, toate purtăndu-se cu fericire, da-va Varvarilor de a suspina, şi armele ei vor sosi intr’acea margine, şi nu să va sfârşi anul, până 2 mari cetăţi vor fi silite a să smeri şi a priimi semnul acei Amazoane. Vulpea şi Vulpoiul, vor spânzura afieromala la Meca, şi vor vedea răsipite socotealele lor. Turcii, fac frumoasă arătare, rânduiţi aproape de un munte; ce vor fi sparţi şi răsipiţi de un gheneral ce poartă scris pre sabiîa lui slova V. 1 Moarte, de un domnu păgăn. Acelui rebel vestit nu-i îaste prea bine; mă tem să nu să fie făcând pentru folosul lui, ce pre urmă să află în mare tur-burare. ] Ne putem gîndi Ia Generalul Veterani (N. E.). II < CALENDARUL PENTRU ANUL 1G94 > 1 Luminate şi innăllate doamne, doamne, mie milostive! Iată şi ale acestui 1G94 an de la naşterea Fecoarei, prognostice, dupre 4 calendare, a 4 astrologhi osebiţi italiani, scoase. Mult, numai, stau de mă mir: care să fie acea pricină de mişcă pre ca aceşti astrologhi a scrie şi a povesti de aceastea, căndu vedem că nu es, nici vintocma, cealc ce ei spun! Poate fi, doară, că nu îaste alt, fără că au n’au alte trebi, au căci ştiind şi ei că curiozitas (adecăte perierghia) omenească Taste poftitoare a şti unele şi altele (cum şi Aristotel, în cartea dentăi a Metafizicii lui, scrie: că toţi oamenii den fire a şti poflescu; îaste şi parimiîa, carea zice: «Firea omenească, Ia noao lucruri de a auzi, îaste lacomă»). Derept aceaîa, ca să indăstulească, dară, astrologhii acea poftă omenească, scriu ca aceastea; păreri, însă, şi umbre numai sănt! Căci, ceale adăvărate şi aîavea în firea lor (pornirile şi mişcările cerîurilor, zic, închipuirile planitelor, stările zodiilor, şi altele ca acealea, den cari acei astrologhi scot şi îş fac meşteşugul lor), nu sănt altei zidiri cunoscute, sau ştiute, fără căt numai lui Dumnezeu ziditorîului şi otcărmuitorîului fiinţei! Aşa trecutele, aşa ceale ce sănt, cum şi ceale viitoare, lui umfla, numai, aîavea cunoscute şi ştiute sănt, şi acealea toate în comoara cea adăncă şi tainică a înţelepciunii sale sănt puse, şi în volnică voia şi putearnică măna sa stau, de unde toate spăn-zură şi să otcărmuescu, pănă la atomul cel mai mic! Rămăn, dară, a fi aceastea ale astrologhilor, la oamenii cei mari şi înţelepţi, nu de crezut, ce numai de perierghie şi treacere 1 Lipsindu-i foaia de titlu, calendarul începe cu anul: t l'G9'i » adaos posterior (după 1840), în cifre arabe, cu altă cerneală şi de altă mină. ,Foletul Novei' pentru anul 1694 23 de vreame! Cari şi laie aduc vorbă şi mişcare voii (cănd le citescu, sau le aud), unii unele, alţii altele, poftind a să face şi a fi. Aceastea, dară, cum am putut, şi căt am putut, dupre slăbiciunea mea şi puţina-m înţeleagere, le-am scos dupre frăncasca în rumăneasca limbă, şi mării tale, cu multă şi adăncă plecăciune, le aduc, pentru numai o treacere, cum zic, de vreame. Rugănd, însă, den toată inima şi mică putinţa mea, ca acealea toate căte sănt, de nalta înţelepciune, şi den fire împreună născută bunătatea mării tale, socotite, poftite şi voite, atotţiitorîul şi putearnicul Dumnezeu să le aducă şi să le dea şi, spre binele şi folosul de opştea creştinească, să le •alcătuiască şi să le facă. A mării tale mult mică şi plecată slugă, Ioan Romanul. CĂTRĂ CETITORI Cinstiţi şi blagorodni cetitori! A să şti acasta vruîu: că aceaste ce vedeţi prognostice, «coase den frănceştile calendare, nu toate căte ei în cărti-cealele lor au scris, sănt; ce numai ceale căte mi s’au părut că periergliia părţilor noastre ar pofti a auzi, am pus, iar alalte am lăsat. Semnat-am a să şti şi lumina noao cănd să face, in ce zi a lunii, şi sferturile, şi plinirea ei. Scos-am şi de eclipsuri în ■soare şi în lună, în cest an, căte şi cănd să vor întâmpla, în ce lună şi în ce zi, şi căte caşuri ar ţinea. Toate aceastea am făcut, ca să să aibă ceva cunoştinţă de ■ceale ce, în anul acesta al 1694 de la spăseniîa lumii, astrologhii zic că să vor putea întâmpla. Rog, dară, pre porăncitorîul, otcărmuitoriul şi păzitorlul tuturor acestora, carele îaste Dumnezeu, ca şi la anul, şi mulţi ■alţii înnainte, plini de sănătate şi de norociri, să ajungeţi şi să număraţi, amin! 24 Emil Virtosu, Pallade Astrologa zice: Fiind împreunată, Luna cu Săgetătorîul, arată între norodul mahumetan războae adinsu ei-ş. Bine va fi 'de noi, şi să poate nădăjdui a să vedea între ei nu puţine bicleşuguri, pentru strămbă stăpânirea lucrurilor lor. îaste să să apuce de o mare izbăndă, cel înbătrămt întru arme, căruia va să-i meargă bine. Cel mare, răzăndu-şi de pitici ce-i stau înpotrivă, urmează cu mari păşituri socotealelor lui. O curte mare, să arată cernită. O, ce mare pretensie! Gran Pescator di Cumachio zice: Saturnu, groaznic, pare-ţi că să laudă cu boală de opşte, cu lipsă, cu pustiire, sau împresurare Sacăzului şi Evripului. Iară, în Ţarigrad, pare-ţi-să că mearge semănăndu spaime, legături şi ştreanguri. El îaste, (adecăte Saturnu), un bătrân gânditor de rău şi pentru aceaîa să va putea arăta întunecat în Ardeal şi spre Beligrad. Iară adâncile înţeleageri şi purtări reale, ce umblă ţesănd în Inglitera, în Saxonia, în Ţara Nemţască de jos, în Olandia şi în Ţara Leşască, sănt acoperite şi încurcate spre sfârşit nalt. îaste, dară, de a să teame cela căruia î-ar putea, veni acealea. La Moscu, îaste de a întărăta, în norodul cel mărunt, înfricoşate mişcări, sau necredinţe, începătură de turburări noao, cari, însă, să vor potoli în pleava lor. Cea înfocată constelaţie (adecăte Marsu), carea treace pe deasupra Evripului, de va lăsa a cădea un glonţu de foc, cu adăvărat să rumpe cel pod. Otomanul, de nu să tocmeaşte a lăsa, dincoace şi dincolea, locuri adăvărate, de îuţimea armelor îaste să să supue, cu mai mari pagubele lui. Poate, o seninată respublică, a nădăjdui cele ce au poftit. în cea de apoi, îaste poftită pacea între prinţipii creştini. Iar cu Otomanul înpotrivă, şi îndoit încă, de nu nu dăzrădăci-narea lui! ,Folelu NovcV pentru anul 1694 25 VORBĂ DUPRE PATRU VREMI ALE ANNULUI Fruniol zice: Cea idră cu 7 capete, dă a să teame mult prinţipii şi pu-tearnicii. Cel rebel vestit, să va numei Vulpe bătrână. Să face vreadnică de laudă, cea crăiască jupăneasă, carea cu ochi de Argos strejuîaşte adaosurile ei, pentru că trimite ostaşi, zahareale şi ajutorîu, deajunsu a sprijini, însă mai vârtos de a birui, desăvârşit, vrăjmaşul de opşte. O, căte lucruri nesocotite sănt să să întâmple! Pre mare văzu o bătae sângeroasă. Pre uscat îar o bătae în cămpu, cu multă vărsare de sănge. Să pare că toată lumea îaste în oaste, însă în puţine locuri vin la măini (adecăte la bătae). Ceale veşti ce s’au vestit, de s’ar adăvăra, de mare bucurie şi veselie de opşte ar fi. Nişte capete rase, fac mai multă gălcavă decăt spaimă. Veselie de opşte, pentru închinăciunea unii foarte tari cetăţi. Vulturul, va face o zburare peste o turmă de capete rase, cu atăta înpingere, cât îngrozită să va da întru o ocărătă şi surpătoare fugă. în poalele unor munţi, Marsu va face mari măcelării de carne omenească, şi încă va trimite în foc şi fier toate, cu nespusă crudătate. Nişte vânători, nu să tocmescu la înpărţirea prăzii, ce încă îaste şi cu primejdie de a nu veni între ei la bătae. Gran Venator de Lago Scuro zice: Să vor auzi, noroade necunoscute, alergând de a da haracîu celui -mare căpitan, carele, aseamenea ca Neptun, porănceaşte mării. într’acastă vreame, pentru a îngrozi bătainicii ostaşi catolici, vor face Otomanii toată sila lor de a aduna oameni de oaste, şi-i vor putea avea o adunare multă. Ce întrăndu turbarea în câini, să vor muşca între ei-ş, nici vor avea vreame de a să repezi atăta, cât să să poată pune înpotrivă vrăjmaşilor lor. . Lucrurile oşteşti vor urma cu obicîuita lor fierbinţeală, şi să vor auzi de foarte frumoase lovituri în folosul a toatei creştinătăţi. 26 Emil Virtosu Pallade Astrologa zice: Să adaog nădăjdile unui prinţip strein, de a să întoarce in ţeara lui. O bătae pre mare, carea să găteaşte, va putea fi începătura măngăerilor lui. Cea turmă de veatrele, ce înnoată pre Coiful < sic > Adriatic, jş va opri cursul unde vor înceape izbănzile putearnicii Fecoare. Nişte lătrări de un căine, carele pănă acum ş’au ţinut buzele închise, gonescu într’o curte o vulpe vicleană. A să stinge cel foc mare, trebuescu musturi de un cap coronat. Ispiteaşte în zadar ajutoarele, cel capchelbaş, pentru că Taste tot oclnu braţul putearnic cel ce strănge cetatea. O, ce frumoasă izbăndă! Să ruşinează soarele, căc n’are mai mari raze, de a o arăta mai slăvită! Bătae sângeroasă, sfârşitul cum să poate întâmpla? Biru-Taşte, cel ce Taste obicluit a birui! Dupre un mare războlu, să pot nădăjdui tocmiri de pace. Ceale oşti, dencolo de mare, sălovescu: vaîu cetăţilor vecine! Zgomote de veselii. într’un norod, pentru că veade plinită aşteptarea lui. Iară să născu idrele (adecăte furiile); ce nu mai Taste Alchid (adecăte Ahileu), să le ucigă şi să le potolească, unde Vizandia va gusta otrava 1 Să învărtejaşte la patria Iui, încărcat de laude, cel căpitan viteazu. Gran Pescator de Cumachio zice: Trigonul vrăjmaşului de opşte, stă, adăvărat, în loc nalt, nic Taste de a nu-1 băga seama. însă Marsu, în plecarea lui, îaste înfrânat de Iupiter, carele îaste prea putearnic. Dă, dară, a să creade că acea trufie să va smeri, măcaru în pace, măcaru în oaste. Chesarul, îţ să pare can turburat, ce tot are lumină. Trăiaşte Belona (adecăte oastea): înpotriva Răsăritului să va purta grija bine, şi nic cătră cea despre Apus nu va fi scădeare. Sţitia (adecăte Ţara Tătărască), încalecă pre samar. Marsu, în cel semnu în carele va fi şi Luna, de va fi întâmplarea de multe ori poftorite, să pare că va face semeţi pre Varvari. Ce va fi acasta, de a sta alalţi deşteptaţi şi grijitori de ei. Foletul Novei’ pentru anul 1694 27 VORBE DE PĂRŢI, ADECĂTE PRE LUNI. Ghenarie, luna noao în 15. Fruniol: Veşti reale pentru nişte neguţători, ai unii cetăţi de lăngă mare. într’un sfat de stat, să hotărăscu nişte materii de mare •treabă. Vreame turburată, umezeală, îar, mai apoi, bună. Şfertul cel dentăîu, în 23 Ghenarie. Turcul, întăreaşte oastea lui. Un om mare, scapă, într’o ţară dobândită de curăndu. Vreame bună, apoi să turbură cu ploae au zăpadă. Luna plină, în 31 Ghenarie. In gabineturi (adecăte în casele domneşti de taină) vine mistuită o materie prea tare, însă nu fără scărbă a unui stomah gingaş- Ceriul, seninos. Gran Venator de Lago Scuro: Nişte ostaşi vrăjmaşi, mergăndu la dobăndă, sănt tăiaţi bucăţi. Să leapădă, cel om mare, den legătură cu prinţipi noi. Bune nădejdi, es dentr’un gabinet; ce îaste de temut că isprăvile vor eşi de tot înpotrivnice. Cu multă pripă mergu, ceale plicuri de cărţi, şi stau îngri-jaţi lacomii. O, cu ce neobicîuit meşteşug să hicleneaşte, cea cetate 1 Pallade Astrologa: Ostaşi la liman, cumvollio (adecăite corăbii soţiitoare) la teatrele. Tractaturi noaă de pace, ce fără roadă. Plardere, de un mare ostaş. Veaste bună, de cel prinţip apăsat. 28 Emil Vtrlosu: Gran Pescator de Cumachio: Dăjdile şi cearerile, cui să cade, plăteaşte! în Ţeara Moschicască, mari cuvinte, ca să stea pre odihnă* Turcul, stă într’a sa (adecăte să păzeaşte). O cetate, lăngă mare, spre Mîază-Zi, în Pomerania, va avea ceva mişcare. în Ţarigrad, armonie vărtoasă. Fevruarie, sfertul cel du pe urmă, în 7. Fruniol: Un prinţip turbează, pentru căci nu poate isprăvi gândurile lui ceale socotite mai denainte. Olăcari, la multe curţi. Marsu, va face de une ţinuturi să vor arma cu pripă. Vreame friguroasă şi turburată. Lună noao în 14 Fevruarie. O curvană vestită, rămâne înşălată şi ciumată, de un al ei mai credincos ibomnic. Umezeală, vreame stricătoare trupurilor omeneşti. Sfertul cel dentăîu, în 22 Fevruarie. Un comendant, să să păzească de oamenii lui de casă, şi cel om mare stea cu grijă şi în măncări şi în băuturi, pentru că-i vine urzită otrava. Mare înţeleagere umblă, între 2 curţi osebite de legi. Vreamea, ploiasă. Gran Venator de Lago Scuro: Mergu cei ostaşi, ce nu să poate adăvăra unde! Iar vei şti pre lesne, de-ţ vei aduce aminte de ceale ce te-ai voit! O, cum nebuneaşte de melaholie, cel om mare, şi cu adă-vărat nu ştie ce mai pofteaşte în castă lume! înpotrivă norocului, nu foloseaşte dăznădăjduirea. Mari năvăli la viîaţa unui prinţip; ce Dumnezeu le face tot nefolositoare! Mare armadă să pune, în Marea Ocheanului; ce nic să ştie derept ce săvârşit. Dease sfaturi de oaste să fac, de cel ce pofteaşte pacea. ■,Foletul Novei’ pentru anul 1694 29 Pallade Astrologa: Foc prea vrăjmaş şi surpare nevindecată, la cea cetate, de nu să va învăţa a să chivernisi in treaba ef. Veşti bune de cel socotit gănd, carele va eşi cu mirarea a toatei lumi. Tara pata pata, ostaşi la liman! încunjurare oştească de o cetate: sănge vărsat fără roadă, lucrări de oaste. Gran Pescator de Cumachio: Cu schimburi, lucrurile spre Beligrad. Craîul de Franţa, va să ţie ce au răpit; nu ştiu, însă, de Chesarul i-1 va lăsa. La Morea, vor fi priveale. Spre Beligrad, Marsu în furie. Martie, luna plină în 1. într’o curte, să fac mari gătiri. Veştile reale, pricinescu disenterie unui om mare. Să vor face mari gătiri, de un mare căştig, şi izbăndă va .fi a unui'gheneral coronat. Vreamea, vănturoasă. Sfertul cel du pe urmă, în 8 Martie. Înşălăcîunea oştească va face o frumoasă lovire, pentru că n’au fost mai nainte cunoscută. în multe chipuri sănt lucrările prinţipilor: unii să pleacă Ia pace, alţii la oaste. Corăbii de oaste, pier de o furtună. Un ispravnic turcescu, îaste să să mazălească. Ceriul, nestătăcos. Luna noaă, în 15 Martie. Schimbarea părerilor, într’un sfat, va face a să pîarde mai bunul prilej den lume. Un rebel va plăti, cu capul lui, blestemăţiîa. Frumoase zile! Şfertul cel dentăîu, în 23 Martie. îngroziri şi fugiri, norodului maliumetan. Să găteaşte, cu pripă, o armadă, de o slăvită prinţipeasă, de a apăsa pre cel vrăjmaş de opşte al sfintei credinţe. Carea 30 Emil Viriosu. va fi otcărmuită de cel gheneral coronat, carele în vreamea sa va purta biruinţa. Vănt muşcătorîu. Luna plină, în 30 dni, Martie. Vreamea ceriului, schimbătoare; îar mai schimbătoare vor fi întămplările lumeşti: unii vor răde, alţii vor plănge. Pre surpăturile unui mare om va zidi, un înţelept ministru, mărimile lui. Gran Venator de Lago Scuro: Să apucă, ocolirea unii cetăţi de treabă. Cursarii, sănt rău purtaţi de vrăjmaşii lor. Silele Răsăritului, pururea să mai adaog, spre paguba cetăţilor despre Mîază-Noapte. Vălturii cei albi, hotărăscu den cuibul lor afară a eşi mai de vreame. Meşteşugul politic, rădică den lume pre nişte amestecători şi turburători. Nu te asecura de linişte, căci puţin ţine. Cu mare glas strigă gănştele, dencolo de munţi, în gabinet,. de năduşală. Nu tremură nimic tăriîa, de puţini ostaşi. Săvai, că de mulţi îaste năvălită! Să urcă în corăbii, cu fericită cale, cei ostaşi! O cetate de lăngă mare îaste văndută: ce plăteaşte văn-zătorîul, cu pedeapsa lui! Pallade Astroga: Primăvara, în cămpu, adapă pământul cu sânge. Să va face pace, într’o zi! Mare turburare, în cea oaste! Mare tălharîu îaste cel căpitan t Săraci ostaşi, rău sănteţi păziţi! Ostaşi rânduiţi, petrec mare furtună ; ce mergu nesmintiţi!: Schimbare de otcărmuire, într’o cetate vestită. Ceate de ostaşi, în cale. Cetate încunjurată, scoate steag de pace. Vitejie slăvită, de cel ostaş. Mari metamorfoses (adecăte strămutări) de a să semna,, cari vor face o jupăneasă mai mult de a o ţinea că îaste atheistă. decăt catolică. ,Foletul florei' pentru anul 1604 31 Gran Pescator de Cumachio: Bună nădeajde să iveaşte, den ceale de la Răsărit spre ceale de la Apus. într’un oarecare chip, îasle adaos pentru o seninată res-publică. Craîul de Franţa, trufaş. O seninată domnie, în slăvite lucrări. într’un loc, în Italia, obrăznicii ostăşăşti. Olăcari, la Roma şi la Austria. în Sfeţia, îaste o trâmbiţă, carea poartă vorba până la ceriu ! Şi aic îaste alta, carea să aude până la Roma. îaste şi alta în Paris, carea prea bine vorbeaşte pănă la Roma, iar cine îaste pe cale nu o aude. Şfertul cel du pre urmă, în 6 Aprilie. Fruniol: Fericită călătorie unui cumvolio, că va sosi în vreame tre-buincoasă acolo unde îaste cu mare aşteptare poftit. Un mare căpitan, pune-va în fier şi in foc multe locuri. Un prinţip, să pune la mijloc pentru tocmeala păcii. Vreame frumoasă şi veaselă. Lună noaă, în 14 Aprilie. O mare mulţime de ostaşi, călătorescu pentru o mare dobândă. Nu să lasă a nu să întări, ceale cetăţi de margine, nici să lasă a nu sta cu ochii deschişi, ca vrăjmaşii să nu facă vre o apucare fără veaste. Urmează vreamea bună. Şfertul cel dentăîu, în 22 Aprilie. De cel Marsu, ce de nimeni nu să sparie, să apropie cel mare viteazu, carele nimica nu să teame. Cea avgustă (adecăte slăvită), cinstită bătrănă, stă cumpănind un tractat, carele i să pune înnainte de un fără credinţă- Să topescu zăpăzile, la munte. Luna plină, în 29 Aprilie. Să pedepsescu, hicleanii. Un prinţip strănge bani, ca să biruiască vrăjmaşii lui. 32 Emil Virlosu Cad în cursă mulţi ostaşi, pentru lăcomiîa dobânzii. Vreame frumoasă, cu un văntişor răcoros. Gran Venator de Lago Scuro: Nu vă spăriîaţi, o colegaţilor, văzăndu norocite gătirile înpotrivnicului vostru! Socoteala de stat, turbură seninul a multor prinţipi. Zăbovirea olăcarîului, ameastecă hotărârea unui ghtuluş. Să întăreaşte tare, o armadă de mare. Să caută un cap bun, dar să află tot dăşărţi. Rocoşitură, înpotriva unui gubernator. Noaăle nevoi (adecăte dăjdi), înpuţinează mai mult veniturile unui prinţip. Liman, rău păzit, arde de foc vrăjmăşăscu. Turcii, să mişcă prea timpuriu: vai de cela ce va fi de ei apucat fără veaste! Dobânda, pre mare, bogată de aur şi de haine. Să dobăndeaşte cel loc, cu puţin sânge. Loviri în mai multe locuri, rânduite de însăşul stăpăn; ce una, numai, mearge mai bine. Pallade Astrologa: Mare furtună pătimeaşte, cea corabie şi, în cea de apoi, cade in mâinile cursarilor. RăzboTu sângeros, de amăndoao părţile. Turcul, să face a fi viteazu; ce curănd i să pogoară aripile. Cetate ocolită, să apără deznădăjduit. Ostaşi, poftitori de dobânzi: bună îaste de cine biruîaşte. Un comendant, rămâne despre moarte rănit, de un prost ostaş. Gran Pescator de Cumachio: Craiul de Franţa, găndeaşte să să ţie, măcaiu că varsă aurul. Mare apă face, ce nu îaste tot adăvărată. O seninată, în frumoase şi vestite trebi îaste. în Ardeal, fii bărbat! La Becîu, să lucrează tot ce să poate, în Paris, orăndueli de noao adunare de oaste, în Ţara Turcască, să acopăr ranele. în Lizbona, deşteptare. . Foletul Novei’ pentru anul 1694 33 Şfertul cel du pre urmă, în 6 Maîu. Fruniol: O cetate, aproape de mare, chîamă ajutorîu; ce tărziu! Să trage innapoi un ministru, şi fuge de măniîa mai marelui. Vreamea, călduroasă. Lună noaă, în 14 Maîu. f/lu fost Bocheratnul1. Văzu, în cămpu, 2 oşti: una mearge a ocoli o cetate, alta a prăda o ţeară. Turcul, simţind nenorocirile războiului, pofteaşte pacea. Şi, un vestit, cursar, pîjrde prada cu viîaţa lui. Urmează căldura. Şfertul cel dentăi, in 22 Maîu. Căldura vremii va aprinde Iuţime şi arsură în pieptul celui .căpitan, carele să bate pentru leage. Gălcavă, în aer. Luna plină, în 28 Maîu. Cel ostaş nu fie aşa pripealnic, pentru că nu-i va lipsi prilej bun de a nu să slăvi. Cine călătoreaşte pre mare, nu să încredinţeaze liniştii, pentru •că tot odată va fi cuprinsu de furtună. Vreame călduroasă şi senin. Gran Venator de Lago Scuro: Marea, ca o pădure, rădică în aer multe grinzi. Nu vă spăriîaţi, o ostaşilor, de pagubele voastre ceale dentăîu, pentru că, curănd, le veţ întoarce, cu mai mari izbănzi! Nevoia face să facă, cel prinţip sărac, lucruri cari nu le-ar face un de jos om. Lovire de puţine corăbii, înpotrivă multora; ce să va vedea că va eşi bine, cu izbăndă, Iar de înţelepţi nu îaste lăudată. Cel cralu dăpărtat, stă în chibzuială: mearge-va la unirea unui craîu, au ba? Nu ştiu ce va liotără. Stă aşteptăndu-se, o veaste de mare, de mult folos. Dincolo de munţi, cine plănge, cine răde. 1 Textul subliniat, adaos marginal de mîna lui Constantin Vodă Brăncoveanu. 34 Emil Vîrtosu Întră în cea tare cetate, săritorlul, şi tae bucăţi pre toţi paznicii ei. Să întăreaşte, ocolirea unui ostrov. Pallade Astrologa: Frumos aveghîu face, în pădure, un comendant. Bine mearge de cea oaste, pentru că vrăjmaşul are puteare mai puţină, şi-l face a sta de a să apăra. Veselie! Veselie! Biruinţa Creştinilor! Bună începătură campaniii (adecăte taberii)! Ar vrea să fie, cel vulpoîu, ajunat, ce numai îaste vreame. Cetate ocolită, apărată cu mare vitejie de credincoşi apărători. Soli, a unui mare putearnic, de a face trebi lăudate. Gran Pescator de Cumachio: Craîul Franţei, umblă trufaş cu Roma, Iar cu o seninatăvor-beaşte'bine. în Brandeburgu, să gătescu ostaşi. în Londra, foc supt cenuşă. în Olanda, împreunări cu soli deşi. în Ţara Ungurească şi în Ardeal, oarece amestecături. Sfertul cel du pre urmă, Iunie 4. Fruniol: într’o curte să străngu bani, pentru tretrebuinţele cari sănt acum. Un om bisericescu să pune în cale, pentru multe trebi de mari lucruri. Amestecături între comendanţi, pentru nişte rocoşituri ne-găndite. Luna noaă, în 12 Iunie. Staţi veaseli, pentru că, săvai, Turcul, că stă tot cuprinsu de a strângerea oaste; ce nu va putea tămădui cea cetate, carea să află lăngă perire. Bune veşti aduc, un caic şi un olăcarîu. .dCelllnacleii, căt mai mult să osteneaşte a tăîa capetele cei idre groaznice, atăta mai mult mergu odrăslind; însă să nădăj-duîaşte că, cu focul nestinsu al zilosului lui, va putea face să rămăe stinsă. Vânturi reci, den pricina unii pietri ce va cădea. ,Foletul Novei’ pentru anul 1694 35 Şfertul dentăîu, în 20 Iunie. Căpitanului nenorocit, nu-i foloseaşte vitejiîa. De cel lagum să vă aprinde, a cădea, cel tare zid. Va eşi un prinţip, cu mari oşti, în campanie; ce fără roadă. Vreame tocmită, îar vănturoasă. Luna plină, în 27 Iunie. Mare hicleşug, înpotrivă unui sinior nevinoArat. Norodul împresurat, să jăluîaşte. De n’ar fi supărat de boală, cel comendant, multe câştiguri s’ar nădăjdui. Vănturi, cari răcorescu aerul. Gran Venator de Lago Scuro: Mare foc, în Marea Mediteraniei. O lăudată izbăndă, slăveaşte numele unui comendant. Nesaţiul unui lup, vine stricat de un chibzuit coban. Marile prigoniri de comendanţi, fac a să pîarde prilejul unii biruinţe. Tătarăi, mult groaznici, fac mare jaf spre Mîază-Noapte. întâmpinare de corăbii vrăjmăşăşti, fac mare sânge. Să iveaşte, în cămpu, şi Vulturul cel Albu. Să aprinde focul în magaziile unii cetăţi, şi face soarta cale vrăjmaşului. Nou foc, în ţărăle Varvarilor; ce să stinge curăndu. Izbăndă, însă prea sângerată, dencolo de munţi. Pallade Astrologa: Cetatea ocolită, îaste adusă la coneţ. Hicleşuguri, dăscoperite, scapă, nepedepsit, de cuvenitele pedeapse. O mare furtună de bombe îaste pre cea ticăloasă de cetate, carea ş’altă dată au fost cercetată. Cade, cetatea ocolită, şi îaste bătut ajutorîul ce-i veniîa. Mă tem de o mare nenorocire, care îaste de treaba de opşte; cine are ureachie, auză! Corăbii luate de cursari, şi aprindere de foc, noaptea, la Turci. Gran Pescator de Cumachio: Chesarul, să trage a sta în puitura sa. Craiul Franţozescu, ne va lumina cu socoteală. 36 Emil Virtosu O seninată, va ispiti o bună cursoare a stealelor. Spre Timişvar, au Beligrad, de castă dată să va semna. Buriile vor fi in treabe. îaste în nădeajde că ceriul va noroci o crăiasă, în oarece. Li Turin, jocuri de minte. Craiul Franţozescu, semeţ, pe dinnafară. înpărătul Nemţescu, orece zăboveaşte. Iulie 4, sfertul du pre urmă. Fruniol: Bombele, cercetează cea cetate de lăngă ape. Locul slab, face mare apărare. Soare luminos şi ceriul seninos. Lună noaă, în 12 Iulie.-Veştile, despre Răsărit, nu să cred, şi sănt adăvărate! S’ar cădea, cei vânători, să să dumirească, că nu îaste epure, ce o vulpe, ceala carea căinii lor o gonescu. A^reame frumoasă, ce oarece nestătătoare. Sfertul cel dentăi, în 19 Iulie. Doao eşiri de ostaşi, dentr’o cetate, sănt săngeroase. Nu doară de lipsa a păzitorîului vitejie, îaste silită cetatea a să închina, ce pentru lipsa mâncării. Un ostaş, ce va să încapă războîu, rămăne prinsu. Vreamea aerului, amestecată şi turburată. Luna plină, in 26 Iulie. Războîu pre mare, Ia Ochean. Cursarii, în gura golfului, nemerescu rău norod. Cine doarme, nu prinde peaşte. Trebuia, cel comendant, să fie mai privighetor, de a iscodi despre ce parte vrăjmaşul aducea ajutorlu cei cetăţi ocoliri Vreamea, uscată şi frumoasă. Gran Venator de Lago Scuro: Frumoasa linişte, vrăjaşte de un pre» bun noroc, unii armade. Mare gălcavă, la Răsărit, cu multă pagubă căpeteniilor. Ghîuluşurile, întărescu propoziţiile confederaţilor. Să nu te plângi căci ţe-au furat pâinea, de vreame ce ţe-ai lăsat casa de'şchisă! ,Foletul I\Toi'cV pentru anul 1604 37 Veşti de mare treabă, sosite despre marc. Cură, tot amestecat cu sânge, o mare gărlă. Mare întâmpinare de doao armade, ce să tem amăndoao de a veni la bătae. Hicleşug, prea ocărăt, al unui comendant de o cetate. Cură un glas de oarecare izbăndă, carea va fi tuturor drag, cănd, insă, va fi adăvurată. „ Pallade Astrologa: Sfârşitul a unii ocolire de cetate, face a sta lumea în mare perierghie. (Dumnezeu norocască armele creştineşti, cari să bat pentru a lăţirea Evanghelia, unde cu Alcoranul să înşală proştii!) Niciodată nu trebuia să să crează, oastea streină!' Veşti noao, semănate den zavistie, de vrăjmaşi, ce nădăj-duescu că să vor adeveri în scurtă vreame. Gheneral tănăr, face o ascundere in pădure, înpotrivă coaielor vrăjmăşăşti: le goneaşte, cu dobândă de mare pllan. Potop de bombe, la cea cetate. Bătae pre mare, mult sângeroasă. Grand Pescator de Cumachio: Craiul de Franţa, găndeaşte a stăpâni. în Piamont, făgăduîale. în Olandia, cheltuîale nalte. Castă vreame s’ar cădea, într’un oarecare chip, să norocască o seninată. Spre Dunăre şi spre Sava, îaste ce a să privi: poate fi oarece de mirat au curioz. Castă vreame, îţ să pare că ar folosi ceva vrăjmaşului de opşte; ce stă să vedem! Avgust 2, şfertul du pre urmă. Fruniol: Turcii, răsipiţi bogat, că au fost mulţi. Să aşteaptă, însă, caic, cu veaste aşa de drăgăstoasă, căt va face a să veseli norodul, strigând: « Vivat» (adecăte trăiască !) « creştinătatea şi bărbăţia celui căpitan coronat! » Frig, fără vreame. 38 Emil Virtosu Luna noao, în 10 Avgust. Mari turburări, să vor întâmpla, într’un sfat. Ostile nu dormu, de vreame ce au supt coadă un putearnic vrăjmaş, carele îi ţine dăşteptaţi. Căldura, ne lasă a trăi. Şfertul dentăiu, in 18 Avgust. Aleargă, olăcari de olac, în multe părţi, cu veşti de mari trebi. Să întoarce căldura. Luna plină, în 25 Avgust. Turburări mari, într’un ostrov. Moartea unui gheneral bărbat, vădeaşte ticăloşiile lui. Vreamea, nestătătoare. Gran Venator de Lago Scuro: Cursarii gezaerlii, prinşi şi biruiţi. Bune veşti, despre Apus, Iară reale despre Crivăţ. Soseaşte în liman, o corabie, ce să ţinea de pierdută. Veşti de plânsu, de cea ţeară, unde norocul face a să vedea multe loviturile ei. Soseaşte caic, încărcat de steagurile vrăjmaşilor. Să isprăveaşte podul deasupra cei gărle, şi cu fericire treace tabăra. Ostaşi viteaji, ca Marsu, sănt cei dentăi sositori asupra zidului cetăţii. Să hotărăşte mare lucrare, în folosul celui craîu fără crăie. Pallade Astrologa: Asudă ostaşii într’acea biruinţă, carea va fi, ce tărziu. Aic, să sfădeaşte cu limbile, Iară supt cea cetate să bat cu armele. Aic, să scriu veştile, iar acolo să iscălescu izbănzile, cu sângele wăjmaşilor. Prea aproape sănt, ceale oşti: da-vor a simţi veşti curioaze. Cine pîarde, îş lasă izmeanele. Îaste îndoite într’amăndoao părţile. Să ’nchină, cea cetate, pentru că nu mai are puteare să mai rabde. Cea ceată de ostaşi înghiesuiţi, n’au mod nici de a fugi, nici de a să bate. ,Foletul Xoi'cV pentru anul 1G04 39 Gran Pescator de Cumachio: O ca săngeroasă lovire, carea cui i să cuvine, o rădică. Lumea creştinească, îaste de a folosi asupra vrăjmaşului. Craîul Franţei, trufaş şi să laudă. Chesarul, în prosohee mari. O seninată, în bună pilitură; au fie, au nu fie, întămplarea, îată, o zice. Îaste oarece de a se semna, în Ardeal şi înŢara Ungurească. Craîul de Franţa, tot aşa trufaş. Chesarul, prosehi la arme. In Ţeara Ungurească, oarece mare. Septemvrie 1 dni, şfertul du pre urmă. Fruniol: Nu să va prea zăbovi, cel zid, a să închina. Săngeroasă întâmpinare a doao oşti, la trecătoarea unii ape. Vreamea, vănturoasă. Luna noaoă, în 9 Septemvrie. Cădearea unui mare, va fi pildă a multora. Nimica nu să lasă, de a nu să pune înnainte tractaturi de pace de opşte. în cea de apoi, sosîaşte caicul plin de steaguri, care aduce veaste de cădearea cei tari cetăţi. Aşa adăvărat, că vom vedea înnălţăndu-se, unde joc ostaşi! Vreame ploioasă. Şfertul dentăîu, în 16 Septemvrie. Norocirile cei reale credinţe, mergu adăogăndu-se. Turburări într’o oaste, căci are mulţi comendanţi, şi acela deosebite limbi. O, ce vreame bună! Gran Venator de Lago Scuro: Cad morţi, pre cămpu, mare număr de vrăjmaşi. Marea, ne aduce veşti plăcute, despre Răsărit. Banii fac multu, întărătănd un sfeatnic a hicleni pre domnu său. Să hotărăşte o aleasă încungîurare, unii cetăţi de mare treabă. 40 Emil I’irlosu Olăcarii, aduc veaste de moarlca unui om maro. Cu hicleşuşr, să dobăndeaşte cel loc nebiruit. Furtunile de marc, răsipcaşte o flotă. Nu îaste de treabă socotcalii, putoarea norocită. Pallade Astrologa: Caic cu steaguri, veselii nenumărate, dobândă de mare treabă ! Aşteptarea cei curii, vine insălată de un dăşărl. glas. Frică, de plarderca unii oşti răsipite. Aceşti bune, despre uscat, şi să nădăjduescu mai bune despre maro. Tractaturile de pace oprcscu oaslea, ce (ol- să duce in fum. Norodul, să închină celui vechili mai marc al lui. Gran Pescator de Cumachio: Războîu, cui să cade să ia; Iar de nu va fi nimic, vom auzi. Chesarul, va avea ce a aştepta. O seninată, i s’ar cădea să aibă oarece venire de folos. Castă vreame nu zice inpolrivă de o seninată, ce va ispiti adaos in oareceş. Chesarul, in puitură de folos. Octomvrie 1, sfertul cel du pre urmă. Fruniol: Nişte cursari, eăndu găndiîa să facă prăzi, ei rămaseră pradă ! Vesti de răs; cari, cine le creade, 1111 e datoriu să postească Păreasimile. O seamă de ostaşi să fac a mearge la cfarliluri, şi mergu într’altă parte. Vreame reace. Lună noaoă, in 9 Octomvrie. Omor, in multe locuri. în toarte, primejdii vor sosi, unui secretarii! de mull preţ. Vreame ploioasă. Sfertul dentăîu, in 15 Octomvrie. Să trag Ia cfarliluri, cei ostaşi, şi rnult osteniţi şi rău răniţi. Căt de aseunsu îaste un ghîulus, ce nu-i lipscscu vrăjmaşii de casă, carii vădescu lucratele lui. Vreame frumoasă. ,Foletul JXot'cl' pentru anul 1694 41 Luna plină, in 23 Oclomvric. Un norod strigă, cătră mai marele lui, ca să nu dea lăcaş ostaşilor streini. O, căle nenorociri sănt de a să vedea intr’o oaste, pentru lipsa hanilor şi a pâinii! Vreamea, vănturoasă şi reace. Şfertul cel du pre urmă, in 31 Octomvrie. Un obrazu ostaş, vine răsplătit cu haină de prucurator. O oaste biruitoare, să invărtejaşte la ţeara ei, încărcată de plîan. Vănt de zăpadă. Gran Venator de Lago Scuro: Nu te încreade mării, pentru că te va înşăla. Vorbe cari ploao, de pagubele unui liman. Altele trebue, a apăra cetăţi, nu cu cuvinte, adecăte buni şi de oaste, ostaşi. De la mare, să aud veşti bune. Floată, răsipită de Tute furtună. Destul sănge, o ostaşilor! Păsaţi la cfartilurile voastre! Propoziţiile celor prinţipi, sănt priimite in cel gabinet; mult trimit spre binele de opşte. Cetate de mare, năvălită fără de veaste, mearge în mare primejdie. Pallade Astrologa: Veatrele la liman, gătiri de campania viitoare, în ocolirea cei cetăţi, cine rabdă, biruîaşte. Olăcari, cu veaste de izbăndă, dobândită cu mare moarte. Să rădică coloane, în slava celui mare ostaş, carele ştie birui, mai mult cu numele decăt cu sabiîa. Bătae cu adaos, cei oşti mergând la cfartiluri. Ar fi mai de folos, cea vorbă de pace, de n’ar fi schimonosită. Rea întâmpinare, de ceale ceate, Dumnezeu să o dea de bine ! Focuri de veselie, în cetate de lângă mare. Gran Pescator de Cumachio: O ca acluoare, va face de a suspina vreunul, au cu înşălă-cîune, au cu meşteşug. Chesarul, ar trebui să stea deasupra unui punctu de folos. Olăcari, au soli, pentru bune trebi ale Chesarului. 42 Emil Virtosu înlr’o marc cetate, de lăngă mare, să găndcasle noao gătiri. In Ţeara Leşască, desime de adunări, avi porănci de a să aduna. Lumea creştinească, in puetură vestită, în apele Modonului, Malta au Cadice, oarece nenorocire celui ce umblă pre mare. Chesarul, in punere de folos. O seninată rospublică, in strălucire. Noemvrie 7, lună noaă. Fruniol: Cel ce nu să poate vinde, trebue să să dăruiască. Mai mare slavă ar fi dobândit, cel ostaş, cu meşteşug şi cu vitejie, decăt au dobândit cu mulţime de ostaşi. Vreamea, cu humezeală şi frig. Şfertul dentăîu, in 14 Noemvrie. Turcii, bătuţi de doao: de ciumă şi de lipsa hrănii. Mare mclamorfosis (adecăte strămutare), să veade astăzi in lume. Vreamea, umblă cu vreame. Lună plină, in 22 Noemvrie. Să vor face oşti noao, căndu ar fi vreame do a Io slobozi. Buna pildă unui prinţip, mişcă supuşii lui de a-1 urma. Vreamea, turburată şi cu umezeală. Sfertul cel du pre urmă, in 30 Noemvrie. Arsurile de noapte, incenuşază multe casc. într’o tară, supt Scorpie, să vor vădi multe hiclcşuguri şi vânzări. Vreamea, nu poate fi mai frumoasă! Gran Venator de Lago Scuro: Ostaşii celui prinţip, să rădică asupra stăpânului lor. Marea Ocheanului, face groaznice frici celor ce uinblâ pren dănsa. Nu ştiu hotără, cei putoarnici, nici mâcaju pentru folosul lor. Soliile de pripă, dau mult a gândi, celor despre Crivăţ. Marsu, in furie, ce apoi va sta lin. Cine găndeaşte de pace, să nu să încroază că o va dobândi aşa lesne. ,Foletul NoveV pentru anul 1094 43 Pallade Astrologa: Ar vrea să să răcoşască, cel norod, ce n’are cap ca să-l otcăr-muîască. Zăpăzi şi piatra, zăticnescu trecătoarea celor ostaşi şi a să Invărteji înnapoi. îaste vrăjmaşul, mă tem de bătae! Un crin face ghimpi şi un trandafir să schimbă în crin. înţeleageţi găcitoarea! Prea să veade înfăşurat, cel mare, de a ţinea cetate răpită. Gran Pescator de Cumachio: Ţeara Frăncască, s’ar cădea să să bucure de o ca rază de bune ■urmări. In Inglitera, căldură în nădragi. Chesarul, în treabă şi mari socoteli. In Olandia şi în Englitera, doao trămbiţe ce vorbescu. Ţeara Frăncască, nădăjduîaşte o ca rază. Dechemvrie 7, lună noaă. Fruniol: Trebi ascunse, de mare lucru. Teamerea, face să să întărească căteva cetăţi de margine. Să urzescu înşălăcîuni, înpotriva credinţei; ce Dumnezeu o va şti păzi! Mi-e frică de zăpadă! Şferlul dentăîu, în 14 Dechemvrie. Nişte ţări, să dau a da haracîu celui mare. Cine umblă pe cale, să să păzească de hoţi, şi cine umblă Ţ>on oraş, noaptea, să aibă fălinarîu. Frigul, face a tăia cue. Luna plină, în 21 Dechemvrie. Şfertul du pre urmă, în 28 Dechemvrie. Gran Venator de Lago Scuro: Nişte căpitan< i>, dau seamne de vitejiîa lor, încă şi într’acastă •geroasă vreame. Prinţipii, să arată osărdnici spre folosul binelui de opşte, căt n’au fost niciodată mai nainte vreame. 44 Emil Virtosu- Puţine bune veşti poartă, Marea despre Apus. Veştile triste, fac a plănge mulţi de mălmire. S’au tocmit cei răi, de a liicleni cea cetate. Dumnezeu, să dea să să vădească răul, şi să să tămădulască! Mare căldură, în piepturile celor de cătră Crivăţ. înpotriva realii otcărmuiri, de iznoavă deregători. Pallade Astrologa: Moarte, acelui mare vlădică. Şi să teame şi de cel om mare, că-i va fi boală delungată şi supărătoare; ce o va birui! Mari rădicări de oaste, pentru oastea de treabă, în ţărăle de lăngă mare. DE ECLIPSIS 4 eclipsisuri vor fi în cest an: 2 în soare, 2 în lună. Den-tr’aceastea, numai 2 să vor vedea de noi: în soare una, carea va fi în 12 ale lui Iunie, începând de la 9 caşuri den zi, va ţinea până la 10. Alta în lună, carea va fi la 27 Iar ale lui Iunie, şi va înceape de la 5 caşuri de noapte şi va ţinea până la 6. PROGNOSTICE PRE 4 VREMI ALE ANULUI, CE FACE SOŢIA LUI FRUNIOL, SAU CULIVIA, CE-I ZIC, DE-MIERLE, DE ANUL 1694. în primăvară O crăiasă, amazoană de ostaş, cu ochii ascuţiţ căutăndu în folosul ei, va trimite mulţime de oaste, şi să va apuca de o mare bărbăţie. Carea pre lesne va birui, însă cu multă vărsare de sănge ai ceteţeanilor ei. Ceriul seamănă peiri, omor multu şi pedeapse, spre o dum-nezeoae cornută (să înţelege Turcul). Să arată o comită, carea însemneaază mare primejdie unde răsare soarele. Războîu pre mare: galioneale creştineşt pradă corăbiile vrăjmaşă. Furtunile, întărzilază biruinţa. Ocolire, de mare treabă, a unii cetăţ vestite. ^Foletul NoveV pentru anul 1694 45 In vară Să oftează pacîa, să jăluîaşte oştirea, ce îaste nevindecată întănplarea. Cerul, arată acea cădeare. Hiclenie, descoperită: vinovatul îaste pedepsit. Nu aşa oştiîa Romanii: biruiîa, nu înşăla, pre Cartaghinezi! Ceale steale, ce pururea să văd invărtindu-să, umplăndu aerul de reale humezeale, arată cîumă între Thrachi (adecăte Turci). Şi, cu haine neagre de jale, jăleaşte morţii ei, cea ţara care îaste vecină Răsăritului. Italio! Italio! Bune veşti de tine! De te-ai şti otcărmui singură pre tine, te voi vedîa îarăş biruindu! Unii fecoare să găteaşte o mare zeastre, de înţeleapte moştenirile ei, unde face o cumpărare de mare preţ, şi i să cuvine a face, ca o amazonă şi altă Iudith, biruindu pre musurmanul < sic > Olofernu. Mare veselie, pentru dănsa,’la creştinătate îaste. Să rădică coloane slăvite, de pomenire veacnică, pelopo-nisiîacului irou. Mi se pare că văzu scris, în steale, moarte aşa groaznică între Turci, căt turburăndu-se vecinii scaunului stăpânirii lui, ca cum ar fi nenumărate mii de ostaş gonindu-i la spate, vor fugi în dease păduri şi codri, unde vor da loc armelor creştine de a-i urma în ceaîa ce au apucat a-i birui. Izbăndă! Izbăndă! Bucurie! Bucurie! De înpăcarea armelor creştineşti! Şi să va veseli sfănta Bisearică, văzăndu înpreunaţ fii ei intr’o creştineaască frăţie. Şi aşa să va adevăra prorocia mea şi să vor vedea botezate, de sănge păgăn, săbiile, îndrep-tăndu-să spre dobănzele Vosforului (adecăte boga-zului Mării .Neagre). în toamnă O, căt îaste de înarmată cea fecoară, şi face a să cutremura o ocărătă dumnezeoae cornută! Veselie! Veselie! Cu focuri şi cu plesnete de tunuri, de înte-meîarea cei noaă crăii! Mare izbăndă, nemortu numele unui ostaş numeit rămăne! Frumos mod, de a-i izbăndi cu armele, nu cu hicleşugul! Biruinţă vestită, armelor creştineşt, carea Dumnezeu •o noroccaască! 46 Emil Virtosu. O, ce frumoasă jucăreae: un trandafir să bate cu un crin, să apără cu ghimpii], şi nu-ş aduce aminte că îaste deşărtăcîune, un pitic a să potrivi unui ghigantu. PRE LUNI Lăsăndu, însă, ceale pănă acum trecute, înceapem de la Maîu Gătirile de oaste, căutările, vărsările de tunuri, şi alte meşteşuguri de focu, săntu toate seamne mai timpurie de slava unii coronate crăîase. Dăndu-se în laturi, cea oaste, cu ploae de focu aprinde cea drăgăstoasă Palistină (adecăte frumoasă cămpie). Iunie Olăcarîu îaste dăruit, pentru o veaste de folos. Frumoasă procopsire, de cel căpitan. Groaznică aţăţare de focu, între Turci; lumini şi focuri de bucurie, între Creştini. Fiindu lipsită de paznici, o cetate face pre un căpitan a da năvală şi o îa cu slavă. Iulie Un slăvit căpitan, face o izbăndă negăndită. Reale veşti, de tabăra vrăjmaşului. Mare bărbăţie de cel ostaş, gătindu-se de o aşa mare izbăndă.. Nu să teame de supărarea tunurilor, cea cetate ocolită. Avgust O, ce cumbarale, bozbel O, ce năvăli! Multu sănge să varsă suptu cel zid surpat! Tara pata pata, izbânzi de Creştini! Izbânda mare, cu multu sănge să cumpără! Săntu mucenici în cerîu, cei ce moru bătăndu-se pentru credinţă. Să aşteaptă, cu multă poftă, veaştile despre mare; vor sosi, însă, curăndu, norocite. Zidul, de tot deschis şi căzut, paznicii osteniţi *. 1 Textul pare să se întrerupă aici, în josul paginei din manuscris. Prognosticele (pp. 44—4G) sînt scrise de altă mînă decît calendarul. ,Foletul NoveV pentru anul 169-5 47 A , / - O / 2- n — ■ x/rinrtarrzx/ixri mn Tpfj-zixamy/ix ? t 2-^ ~ ;, -T» P fip J< ' J Q LUn £- J\a> 1777a ati b-zi?tam Soţ^M . ,—u-a3 I.* J ' ’ ^ 7 ! & /mi /77 7î/i co 17-77 n -0 • \_~3 n i-rna.TTZ( >\ -7 1’ ' ^-7 U '" irij i-c â . ^31 & s /i yr£ * 7&nS^-inrt-zt Â(fTi7n . , D 7 ^ P^, O ■nmeţri ■> zzrtm ul/nxlo/n I ?| t« A xm in rz * 223neJ ttlsrix l*{. U > u ~ -T» O I ana , -xziTiflt tq *< ^ ■TTicci i'Z -77 ttnrria. ! 5 p4> T fi -0/ I M / J - -1 o I < rn 6AXrrmname i » , - o ?y. J y O ^ / C7t?rf77 na-mistX /Itrntis funvmnuj*. 32±~-~^ 'r ’ n 9"'-, 11 ’ ^ ^ be*/UAf m'TA( J f-Tie^-etv juisn? ?j\//n an-n n^t n*- , \ - U' J m~z u xit7< nt u i i rm pi i n-mnAi • 221-71 iiva/ii <*“ţ 2~ o • <7 '*» 'J < 11 - <1 mi cXfptnlTT-H , «V7Î ■ *4 / K- ^ ™ * 1 ^ 4>î-i^’rtpi'rt ’ 3ZLn*Tn7-, fyVnM/{rtAnfjrtpiriAi Jp> /,f ^ J />■ £ r\AriTnA /ur/mtT&in 7 m j rn~3 7h j znnA.y rt ti/vi AVnîf<6 ^ <77 ^ -'/T' , ' c-T7 O -^yryc /lţct<5e txicurtn/tci Cj^l^uhn^ei rzoco} 7 7770 rn-^- ^ V /vyxt CV » ^7( ta- fit ol ? ^ A - y ^ 1 - y7 i77fZ‘tA< ’ Ctftjt&Ze** /i-z-âe-âinn t . «?* Sr^ ■ J u1'^ 22271 7770* 7TII lllTTH C2 QX > 2£L nţp 1 ^ ~1 p , P1 o! 1 I J. ■' nî/ ^ , 77X7776)/-rm 1* fyfTrT7TT7t< /nlftcl Sl’Xfrmfttyi C £ ■> 77 XmAtl-lrUI A. ^J~Tt7 T7-7fi /Tllrtcl /X •yn 1 Fig. 12. — Ion Frăncul închină, lui Vodă Brăncoveanu, « prognosticele dupre calindarele frănceşti scoase», pentru anul 1695. (Ms. Foletul Novei, f. 52; textul la p. 50). 48 Emil Virlosu P n. 1 ' “ 7 -77 ' ^ " Tui /tpo niA\ (ai 221n >r, cLAjli^fet/rteelAi > TZLn-metnttnu ' 'T . o -v> U y o-P ' o '' atn*n C^^W^Vr _/ t'nfixm* nan /I f ^7 V1?, 1| - I -!^Ş/ T\Aj~Z 1 rrtXAU n l / l< pn CTt^T». /Tî 7fll--n T7TO.Ai £t 7 i / 1JJ, c-f . <_Jni / a J>'Zn2( : e-3sni n nn'z n^ciS-} j>7-£tr>imea£( ■ S L-â C Z?/n-jp iJ^rrra “71 ~l pi a T£ , ^ ,J / ^ ^ - Lr£tT7X777X Mi‘2pt /idilAI ./ r> y < fi - , y /ni -tot 222-Xt-y C7 7 'izL-nn ari-!-* yW rz^m-j-nyart^i j xX , *, ~ /V^ 7^1 ^ C<* ĂrtT!f ?<*!*, i n/n (_ /{"//iijh 7 C’rrzfsitst** > 221 '-v « J i ^ t c-f v / a. HAst/mm» Or ^ tl62ţi\T, 'fl 1 t- 1 ' ^ ^ \ 1 /I O ^ S *Z_ ^ ^ £ ?7 ct^(&~2pa /1~3-&<> 0\trn ci22±cc * /t?K~s f t y 3zlt\ şti a £ ¥ y A ^ s «'i' p> i -. *7 i 2— O / ^ ^ Az'a'/^L(7Tiiyu^> fUdr7~l 4 y c i/zX/7i£L ^ ^ o / 2— ,pl JL. / JL- _o/ ;p\ )^,7777Z^y/3^>- zzine-) //J/r7¥77-z^>j>fzsiy 22Z ^7 77^^ 7T7 I 71 2±l^ u^i • ^ 1, * v t -rs ' q “*-> ^ "7 f\ 1i ” ^ -I 'Ts ' n \ ~l2£Lit ?pt~Z zn-n K'r'a.m** «S/iXSz % /\ > ~ n v' i ^ ' ftv/?ia7i a 7ttxry' '-, f T' ^KpnJT-zijt-n ^^i0ţt/nt ^y^A< U^> tiac r7Aa. ? -i_2r“ ^ ^ 7^' o 7“ « <=f 01/)'' //« «■ -Z i!rrr/f\ J0Lr Hct-ry • rAAii cx A ami //ci J.-^,00 -7 O f Tv 1 ' Aoi/^aa fi'»' «A» e-3frif-rc(xi7~l n^ e-)tpnt( > 221^ ^ 7 V ,»I 7/ p ^ J I //y t la t ~2 rtXj>i 2T //X-âoin** ttt i'7^arrr7 iXai-Tfzfisl -y f J.. U-Lj <—C <^T* *1 / “ U rnn m-*ţt3A y > /i% CJacc f-w • 1 fe-^X/j-i 1 Fig. 13. — închinarea lui Ion Frăncul, din 1695 (continuare). (Ms. Foletul Novei, f. 52 v; textul la pp. 50—51). ^Foletul Novei’ pentru anul 1695 49 i 71 - n O P jya)rXv7~Z S7TZ fIlrj T77#/i( . fxc -rrin ^ rtXsiXyi , \ £\ LJ L, , J- 1 n O * ^ xzzt-nera Gni77f /?i > o\j n 777ifjifTT-i 1 '7 ' " n *L*' 7' srynu*' 222--rir7Xi±-nf7~Zam'T' £J iT-rz-(fT7yt 7 . 171 siti 1 P* ), / ~£U-, ’ a±n ^ O» £j ///-771~Z O- ’ H*->ri7t-0et . /77-7/erf tlXC/lXtnc*. ‘S 1 P gf 7 £*<-, 1 -7g77i-?r3/-rnsU’° sn'^'M ^ V o 1, - f CN y-lMT-n * r ^22-' n, r O 7, /-î, - „/ jf{,*nxu^x -011î^i-n /7irf~A ţyt t • — ^ n, - ' / (X/tisp! (TtmctA ( rrm//-^ ' ~7 ' 1 -7 ^S?iltil7rz6i71AiHcirrz&tA}(-r6s J2ZL^Tij>£6 0 /"N O II }{U - Fig. 14. — închinarea Iui Ion Frăncul, din 1695 (continuare). (Ms. Foletul Novei, f. 53; textul Ia p. 51). III PROGNOSTICE DUPRE CAJjINDARELE FRĂNCEŞTI SCOASE, DE ANUL 1G95». Luminatului şi înnălţatului. Io Costandin Băsărab Voevod, domnului mieu milostiv, sănătate întreagă, viaţă lungă, norociri şi veacnice fericiri, de la ziditorlul şi otcărmuitorîul lumii rog, şi den toată inima rog! lată, luminate şi innălţate doamne (săvai, can tărziu, pentru neputinţa şi boalele meale!), Iară viu de mă închin şi plecat mă curtenescu măriei tale, şi cu ale acestui an prognostice, cari astronomii italirani, de anul adecăte 1695 de la naşterea Fecoarii, fac şi arată, dupre calindariile lor, în limba rumă-nească tălmăcind, şi luminile lunilor dupre pravoslavnica orăn-duîala noastră tocmind! însă nu cu acel gănd sănt, ca ce s’ar auzi dentr’ănsele, adevărat că vor veni sau vor eşi, să se crează şi să se ţie. (Căc viitoarele lucruri, şi toate căte sănt supt soare şi în fiinţă, în putîarnica dreapta măna lui Dumnezeu sănt şi în adănci comorăle şi tainică pronila sa, ascunse stau! De unde toate, cu neştiutul nimului, spânzură şi cură.) Ci numai ca să îndăstu-lescu perierghiîa măriei tale, aceastîa am făcut, — firea omenească la lucruri noao fiind pururea răvnitoare! Aic, dară, vei vedea măriîa ta părerile astrologhilor: ce au putut fieştecarele scoate den meşterşugul < sic >său, şi ce a găci, din piliturile sau figuraţiile (cum le zic) stealelor şi a planitelor, 1 Urmează repetarea anului in cifre arabe, adaos posterior (după 1840), de aceeaş mînă şi cu aceeaşi cerneală ca la calendarele precedente. ,Foletul NoveV pentru anul 1695 51 s’au silit; şi ce, cu socotealele lor, au aflat că pot veni. Iar nu zic că ştiu ei adevărat, că vor veni aşa, căc, cum şi mai sus s’au zis, aceaîa nu îaste lor dată, ce numai singur ziditoriului şi otcărmuitorlului stealelor şi toatei fiinţe! Să să ştie, însă, şi acasta vruîu: că am scos numai acealla pre înţeles rumăneaşte, cari, cetindu-se, dau treacerii de vreame cu îale — celor ce le plac a auzi ca aceastîa — un ca. gust. liră alalte, cari la noi nu aduc nic o dulcaţă, nic o ştire, şi — pentru ca să nu fiu cu vorba nesărată —urâciune cetitorîului, lî-am lăsat cum sănt la ei. Rogu-mă, dară, măriei tale, ca milostiv domnului şi bun stăpânului mieu: uităndu-te nu la mică şi puţină a mea osteneală, ci la osărdiîa câtă am, ca în cevaş, măcar cu slujba slăbiciunilor meale, să poc întimpina vreo pohtă sau plăceare a măriei tale, cu milostivi ochi şi blândă frunte, priimeaşte şi I a,acastă mitutică şi de nimic osteneală-mi, fiindcă sănt cum sănt, pănă la ţeful şi coneţul vieţii meale, Al măriei tale, mică, smerită, plecată slugă şi rob, Ion Frăncul. CALINDARlU ASUPRA ANULUI DE LA SPĂSENIÎA LUMII 1695 ÎN VORBE DE OBŞTE PESTE TOT ANUL Cheravale zice: ^ Cel copac, ce mai nainte să credea nemuritor, carele pentru vărtutîa-i nu să temea de turburări, nic pentru tăriîa-i nu să înfricoşa do îuţimea Părţilor Crivăţului, ce încă mai mult să sluji de a să rădăcina; acuma, fără de frunze îaste să cază şi cu mare peire a să surpa 1 Aşa mearge şi îaste lumea! Cine nu poate urca mai sus, îaste a să pogoră: că nu îaste lucru mai aproape de cădeare, decăt cel ce îaste mai sus! Finix ca Noao zice: Creştinătatea, va căştiga mare slavă, şi ales în Italia. Tartana Şaica zice: Mari biruinţe făgăduescu, o jupănilor, celuia ce-i îaste în steag vultur zburător! i• 52 Emil Vlrtosu Aşijderea şi altora, ce sănt înarmat de arepi uşoare, le făgăduescu mari slave şi cinsti. Buregoţ al Stealelor zice: Biruinţe, într’acest an vom avea multe, cari vor da în nasul Păgănătăţii, şi Leul cu aripile sale va da Otomanilor, cărora sănt vrăjmaşi Creştinătăţii. Vulturul, craiul pasărilor, va face mare răsipă în tabăra celui înprotivnic, afurisit şi rău neam, înpotriva, zic, celui căine, a legii noastre hiclean. Rete de Merloti zice: Mă învărtejescu înnapoi, a socoti hotarăle Europiei şi ale Asiii, şi văz frumoase izbânzi, de ai noştri înpotriva vrăjmaşilor, şi turburări nepreastan văz într’acea înpărăţie a Var-varilor. Soţila lui Fruniol zice: Răsipă, în Curtea Turcului. VORBE PRE TIMPI In îarnă Soţiîa lui Fruniol zice: Blagoslovite, însă, vor fi armele creştine, cari vor zăticni o mare socotită păreare a Thrachilor! în primăvară Tartana Şaica zice: Veaste, carea va da clopotelor a face sunete. O, ce mare izbăndă, acasta îaste de l Dumnezeu! Lunii, lumina jumătate-i va fi stinsă: îaste tot sănge şi roşie. Despre mare, încă ne vine una mult mai bună, carea cu multă pohtă aşteptăndu-o, acum soseaşte. Focuri! Focuri! Să strigăm toţ: Vival Clănţăîaşte în dinţi, cel Căine mare, căc de pretutindenea să simte de alte fiară muşcat. Buregoţul Stealelor zice: Oşti, bătăi destule, cu tunurile căt să poate vor da, şi cu groaznică îuţime va izbândi moartîa, şi Marsu în câmp va face zdrobiri. ,Folclul NcvcV pentru anul 1G95 53 în vară Cheravale zice: Otomanul, turburând Creştinătatea, mai mult cu apucări fără veaste decăt cu puteare, îş va lua intr’acealîaş lucruri paguba lui. Finix ca Noao zice: Vor fi oşti, pe mare şi pe uscat, şi vor fi războaie de mari urmări. Tartana Şaica zice: Să pare, că Leul îaste adormit, şi lui-i sănt ochii deschis ca ai lu Argos! Vedeţ la Răsărit cum să face de larg, şi într’altă parte îş ţine capul 1 Burigoţul Stealelor zice: De vom vorbi de oaste, îată adevărat că vom avea puţin rău, dară mai mult bine, şi ceriul lui Marsu la noi va fi senin, înpotriva Arrăjmaşilor sfinţii credinţe. Voîu lua aminte, că în celalalt loc Leul singur va avea izbânda. Soţiîa lui Fruniol zice: Neuniri, între Thrachi. Dobândă mare, făcută de armele creştine, cari şi mai nainte ar mearge, de nu de priîatenii lor ar fi hiclenite. î n toamnă Tartana Şaica zice: Acea armată de mare,au nu îaste Iute? Vedeţ căte corăbii trimite afund! Dea loc, toată lumea, aceştii mari otcărmuiri, că izbânzi pururea va avea, si dimineaţa şi sara! Reţea de Merloti zice: Sănt, nepreastan, gulguleale la Răsărit, şi să sugrumă căte zeace, rocoşutorii. Să chiamă de la Poartă, cel om mare, făcăndu-se surgum din voîa lui, şi să razimă in el dălogii < sic — dărlogii> înpă-răţiei, dară prea tărziu! 54 Emil Virtosu Soţiîa Iui Fruniol zice: Tractaturile (adecăte purtările şi vorbele) de pace, găsescu fericită urmare, şi dau socoteli de a mearge înnainte calea lor, în folosul a toatei Creştinătăţ. VORBĂ PRE LUNI Martie La 5, lună noao, lumina aceştiîaş luni. într’acastă lumină, vreamea va fi cu humezeli, turburată cu vânturi şi cu ploae răcoroasă. Cheraval zice: Zaharealele oşteşti, aşa în Ţara Nemţească căt şi spre Miază-Noapte, sănt mult mai putîarnice şi mai grijuite decăt era obicluit, şi vor pune în socoteli mintea înpotrivnicilor lor. Nova Finix zice: La Poarta Otomană, rămăne vătămat un obraz de mare folos. Martie 12, sfertul dentăi. Va fi cu vănt îute, humezeală şi nor. Clieravale zice: înnălţarea unii răspublice, de, cine o va otcărmui, va fi politic. Meargere a ofiţiîarilor şi a ostaşilor, de a să înpreuna cu colegaţii lor. Martie 20, luna plină. Va fi vreame cu căldură de primăvară, Iară apoi vănt reace, humezeală şi seninate zile,.. Chera vale zice: Coboară de la munţi, mulţime de ostaş; cu gătirile de trebuinţa oştii aduce mare spereare noroadelor celor vecine, cari, să tem de toată periclunea lor. . Să gătescu, la-limanuri, galioane noao, de a eşi mai curănd în mare. ,Foletul Novei’pentru anul 1G95 55 Finix ca Noao zice: Olăcarii aduc veaste de bună nădeajde, dară în sfârşit nu es tocmealele, ci mai mult toţ denpreună sănt pornit spre oştire. Buregoţul de Steale zice: Iară să înnoescu, nişte tocmeale, dară mi-e frică că vor avea un grozaAr sfârşit. Ce lume nebună! Soţiîa lui Fruniol zice: Moarte nenumărată, între Thrachi. Bagă seama bine prognosticului şi dă laudă făcătorîului tuturor (adecăte lui Dumnezeu) ! Martie 27, sfertul du pre urmă. Va fi vreamea ploioasă şi vănturoasă, nestătăcoasă vreame şi noroasă. Cheravale zice: Sosescu veşti curioaze, den ţără depărtate. Finix ca Noao zice: Gătiri, pretutindenea. Să trimit nişte solii, de la cari să nădăj duescu sfărşit foarte bun. Aprilie 3, lună noao, lumina aceştiîaş luni. Vreamea, va fi a aceştii lumini: îaste cu vănt, va urma ploae reace, şi vreamea de primăvară sănătoasă va fi. Cheravale zice: ' Un ostaş socoteaşte, cu ostaşii lui, o ispită de măre treabă a face, dară lipsa cailor îi întristează. Finix ca Noao zice: Să întărescu neunirile, pentru mai marile bănueli. însă nu . lipsescu de. a priveghiîa şi a găti adaosuri oşteşeşti, prelun-găndu-se în vreamea dălungată. 56 Emil Virlosu* Burigoţ zice: 0 cetate ocolită, petreace rău, şi îaste ca un miel în braţele unui urs. Ar vrea, însă, să bage ajutorîu în lăuntru; ce nice de căinia, nice putearîa, nu-i foloseaşte! Aprilie 11, sfertul dentăîu. Vreamea, turburată, humedă, să schimbă, vânturi amestecate cu ploae. Cheraval zice: Stă priveghind, cine otcărmuîaşte cetăţ aproape de gărlc,. căce le stă d’asupra vânzări şi rocoşituri de noroade înpresurate. Finix ca Noao zice: Mahmetanilor, le arată nenorociri. Aprilie 18, luna plină. Vreame senină, iară de iznoavă vânturi şi ploae; să întărea şte vântul. Cheraval zice: Mare neodihnă va da, multor mărgini de mare, o lucrare-de mare. Finix ca Noao zice: Să urzeaşte un hicleşug, de mare paguba unui loc socotit; măhniţ, nădăjduescu a să scula îarăş. Reţea de Merloti zice: în pradă Tătarăi mergând, cu mare pagubă celor despre: Miază-Noapte îaste. Aprilie 25, sfertul du pre urmă. Vreamea, seninează, vântul reace, urmează turburare, îară să încălzeaşte. Cheraval zice: Nu lipsescu noao izvoade şi pricine de oaste, aşa pre mare cât şi pre uscat, unde vor face zgomot trimbiţele şi tobele, şi să va sta a să privi, de mai mult flegma au îndrăznîala va aduce biruinţa. ,Foletul Novei’ pentru anul 1695 57 Finix ca Noao zice: Corăbii încărcate de negoţuri, vin nebăntuite. Să adevereaze, tractaturile de oaste, şi să gătescu lucruri mai mari în toate părţile. Burigoţul zice: Doao oşti, bătăndu-se, le mearge fumul; Iar altul, într’un colţ, să face înţelept, şi le înpinge şi le priveaşte; ce între sângele de obşte să sfărşaşte şi el. Mai 3, luna noao, lumina aceştiîaşi luni. Vreamea, va fi stămpărare de primăvară, apoi turburată, căldură şi Iară stămpărată. Chera val zice: Doao armate de mare, vrăjmaşă, sănt a sâîntimpina aproape de o margine, carîa, de frică, norodul acei margini o năpusteaşte. Finix ca Noao zice: Să găteaşte, Creştinilor, o slavă prea mare. Să înpart graţii, obrazelor celor de cuviinţă, şi să sfătuîaşte pentru odihna traiului, şi să mişcă oaste de a face războîu pre cămp, şi să trimit miniştri cu porunci de taină. Vor fi mari hărţuiri. Borigoţul de Steale zice: Un ostaş mare, are noroc, carele apoi înpotrivă lui să întoarce. Dară celalalt înpărat, grăîaşte într’aîurea, căci că-i apune jumătatea de lună. Mai 11, şfertul dentăîu. Vreamea, cu vănt, humezeală, ploae, vănt, Tute să schimbă. Cheraval zice: Loviri de arme între ostaş, şi fieştecarele pobteaşte biruinţa. Finix ca Noao zice: Nenorociri, în mare, de corăbii. 58 Emil Virtosu Burigoţul de Steale zice: într’un războîu, rămăne rob un mare om, vrănd să se facă prea îndrăzneţ. Rerea < sic = Reţea > de Merloti zice: Corăbiile Creştinilor, fac mare pagubă: prăzi de vase turceşti bine încărcate. Corierul Stealelor zice: Bat, la Poarta Otomană, gălcevi noao, pentru că ar vrea să fie aceaîa Poarta Păcii. Balestra Astronomica zice: în părţile Răsăritului, născu vrăjbi, cu folosul Apusîanilor. Mai 18, luna plină. Vreamea, schimbăcoasă, vănt, nor. Cheraval zice: Să întind, în multe locuri, corturi ostăşăşt. Să deschid şanţuri, şi să gătescQ ocoliri de cetăţ. Margini, aproape de mare, în mare frică sănt, pentru o mare flotă, carea umblă alergând cănd încoace cănd încolea, neştiin-du-se pentru ce. Finix ca Noao zice: Să înparte o puteare, de a răsipi pagube în mai multe locuri. Naşte o rădicare de norod, cu dare de bani. Buregoţul de Steale zice: Veastîa de la oaste, nu e prea bună, îar încăş nu îaste nic prea rea, căc că cu nădeajde să stea de a să striga: Viva! Mai 25, sfertul de pre urmă. Vreamea, cu vânturi, cu ploae care urmează, apoi stăm-părată, şi să adaoge căldura. Cheraval zice: Crudătatea ostaşilor apucă puteare în multe locuri, dară mai mult supt Berbeace şi supt Scorpie.; ,Foletul Novei’ pentru anul 1695 59 Tartana Şaica zice: Sună veştile! Un foc mare, într’o cetate, face suspinare. cu văpae sângerată. Burigoţul de Steale zice: O cetate, ce de foamete slăbănogeaşte, strigă, şi ar vrea să i să dea ajutor; şi aşa, cine pe uscat, cine pe mare, li să ispi-teaşte a-i da. în ca de pre urmă, însă, cade, cu o mare de sănge. Iunie 1, luna noao, lumina aceştiîaş luni. Vreamea, cu vănt îaste, să înblănzeaşte, apoi furtună — dragă ■airului, stămpărare. Clieraval zice: Cel cap, carele creaşte mari nădejdi pentru dobănzile-i făcute, acuma va fi silit a sta numai de a să apăra, de va avea vreame. Finix ca Noao zice: Otomanii, vor avea mai mult rău întru ei-ş, decăt destriini, şi în părţile aceastîa vom avea veşti de bune măngăeri'şi nădejdi, faptele nu vor fi aşa în pripă, însă sfârşit va fi prea slăvit. Corierul Stealelor zice: Nişte calmale merg la vânătoare de epuri; ce află un leu, carele îi pune în fugă. Iunie 9, şfertul dentăîu. Vreamea, îară senină, ;pIoae cu încetare a căldurii, şi une furtuni. Cheraval zice: Dupre une turburări, gustă un putîarnic, aproape de noi, prea folositoare norocire. Finix ea Noao zice: ......... Războîu! strigă mulţi, şi cliiamă ajutorîu cu pripă. Să gătescu, petutindenea, ţeapene gătiri, de lungimea de'vreame. 60 Emil Vîriosw- Corierul Stealelor zice: Să răsipescu veşti de pagubă la Poarta Otomană, cari ve-selescu pre Creştinii cei buni. Iunie 16, luna plină. Vreamea, turburată, căldură, fulgere şi trăsnete, cu slăbire-a căldurei. Cheravale zice: O cetate prea frumoasă, în sărbări, îar alta, în marginea, mării, în suspine. Finix ca Noao zice: Veselie, de bine făcătoare armelor noastre, înpotriva Otomanului. Soţiîa lui Fruniol zice: Să va bucura, sfănta Besearică, văzănd lăţită botezată, turma sa, cu mare izbăndă. O, Thrachie! Ceriul au semnat de tine cîude minunate I Ucideri nesocotite să aud, între Turci, unde urmează şi; sugrumări şi mazălii. Iunie 23, sfertul du pre urmă. Vreame ploioasă, urmează vănt, căldură, stămpărată şi no-roasă. Cheraval zice: Cetate în stat, deznădăjduită, şi poate fi oareceş şi războîu,. aproape de nişte gărle. Finix ca Noao zice: lase un viteaz, la cămp, a ajunge la un cinstit al său sfârşit, şi-ş căştigă slavă. Tartana Şaica zice: O izbăndă, dară prea sângerată, nu lasă a strigarea, den toată inima: Viva! Viva! Iulie 1, lună noao, lumina aceştiîaş luni. Vreamea, senină, căldură, vânturi de la Apus şi -despre Miază-Noapte, ploae. Foletul NoveV pentru anul 1695 61 Cheraval zice: Ostaşii în lucrare, cu îndoită năvală, pentru dobănda unui loc. Mă tem de o mare bătae, pre mare; numai de n’ar fi hicleşug! Finix ca Noao zice: Biruinţă, de mare socoteală, într’o orănduîală oştească. Iulie 9, şvertul dentăîu. "Vremi senine, vânturi, căldura mai stămpărată, ploae. Cheraval zice: Nişte colegaţ trimit bani, pentru purceaderea ostaşilor spre Întărirea unii armade. Finix ca Noao zice: Să înarmează ostaş , cu mare turburare. Tartana Şaica zice: Izbăndă şi îarăş izbăndă, să strigăm! Că au sosit, şi adevărat -au sosit! Să mulţemim cerîului! Burigoţul de Steale zice: Veaste, despre mare şi despre uscat, tot bune. Soţiîa lui Fruniol zice: Izbăndă creştinească, şi căt îaste de mai săngeroasă, atâta -taste mai slăvită. Iulie 16, luna plină. Vreamea, vănturoasă, senină, căldură, fulgere şi ploae. Cheraval zice: Otomanul, pentru lipsa vaselor, lasă slobode alergările în mare, celora ce au semnate cruci. Finix ca Noao zice: Urmează multe hărţuiri, în mare: să înmulţescu cursarii, -armade să prăpădescu. 62 Emil Virtosu Tartana Şaica zice: O mare furtună, de plumb, sparge o tabără; un trufaş, d& acastă dată-ş pleacă cerbicea. Reatla de Merloti zice: Turcii, prea rău purtaţ şi pus în turburare. Iulie 22, sfertul du pre urmă. Vreame blăndă, aer drăgăstos, fulger şi ploae urmează- Cheraval zice: Hărţuiri şi întimpinări Iuţi de ostaş, cu moarte a multora. Să urcă in corăbii, ostaş noi, d’a întări o flotă, ca să grăbească isprava unui lucru. Finix ca Noao zice: Răspublica Creştinească, izbăndeaşte mai mult decăt îaste-obicîuită. Burigoţul de Steale zice: Au sosit un olăcar! Ce lucru ne aduce ? Veaste bună de la armadă: o cetate să Ia, carea de multă treabă îaste. Iulie 31, lună noao, lumina Avgust. Vreame vănturoasă, senin, căldură, humezeală, vreame călduroasă şi senin. Cheraval zice: Mars, zvăpăiat, spaimă peirei flotei de corăbii. Să vorbescu larăş vorbe noao, de pace, au de tregva. Finix ca Noao zice: Să arată fericire, Creştinilor, spre Răsărit. Avgust 7, sfertul dentăi. Vreamea, drăgăstoasă, apoi cu vănt, cu humezeală, să turbură. Cheraval zice: F.'ota de mare, înşelată de ca ce găndia. ,Foletul Novei’ pentru anul 1695 63 Finix ca Noao zice: Armele creştineşti, norocite. Soţiîa lui Fruniol zice: Sosind felucă (adecăte caic), purtătoare de veaste de o slăvită dobăndă, să sărbează izbănditoare: « Viva»/ (adecăte să trăiască!). Corierul de Steale zice: Cărţile, ce vin de la Răsărit, măngăe norodul, carele aştîaptă oarece înnoire. Avgust 14, luna plină. Vreamea, cu piatră, turburată, călduroasă şi drăgăstoasă. Cheraval zice: Bătăi de ostaş; cetate ocolită, aşteaptă ajutoriu. Soţiîa lui Fruniol zice: Mars, fulgeră, trăsneaşte, ucisăturile celor ce cred în Lună. Corierul de Steale zice: Să face sfat, pentre oştirile la Răsărit, şi să găndeaşte a să găsi bani şi oameni, a le urma cu toată putearîa. Avgust 21, şfertul du pre urmă. Vreamea, îaste aerul turburat, urmează ploae reace. Cheraval zice: Olăcari, în treapăd viind, sosescu cu veşti den ţără depărtate. Soţiîa lui Fruniol zice: Ceriul acoperit de nori, lăcrămează cu ploi necontenite, nenorocirile Vizandiului. Sărbăr, între Creştini. Avgust 29, lună noao, lumina lui Septemvrie. Vreamea, văntul mai moale, căldură de mijloc, noros, Iară senin. 64 Emil Vîrtosu Cheraval zice: Intimpinare de oşti, în carea să face groaznic omor de tunuri. Finix ca Noao zice: Să despică o veaste bună, de Ia o tabără, în bucuriîa Creştinătăţii. Septemvrie 6, şvertul dentălu. Vreamea, vănt cu ploae reace, carea urmează. Cheraval zice: îaste a să întâmpla mare omor, de oameni ostaş, în une locuri. Finix ca Noao zice: Stăpănescu vrăjmaşii, şi turburări de întâmplare. Septemvrie 12, luna plină. Vreamea, cu vânturi, călduri, caţă, turburată şi drăgăstoasă. Cheraval zice: Alergare de ostaş, lăngă nişte gărle, ocolire, negăndită, a unii cetăţ. Finix ca Noao zice: Creştinătatea, veaselă, pentru bunele veşti. Soţiîa lui Fruniol zice: Izbăndă minunată, armelor creştineşti. Septemvrie 20, sfertul de pre urmă. Vreamea, cu vănt, caţă, noroasă, suflă Crivăţul, humezeală. Cheraval zice: Cunoaşte adaosurile lui, cel om mare, carele de fire îaste flegmatică, pren mijlocul credinţii unui ministru al lui. Finix 5a Noao zice: Comendaţii vor veni la bătae, şi urmează un lucru primejdios. ,Foletul Tyoi'cV pentru anul 1695 65 Septemvrie 2S, luna noao, lumina lui Octomvrie. Vreamea, cu vănt, nestătătoare, noroasă şi întunecată. Cheraval zice: Cine seamănă hicleşuguri, adună ştreanguri. Octomvrie 5, ŞA'ertul dentăîu. Vreamea, cu vânturi urmează, amestecată cu ploae. Cheraval zice: îaste de a cădea, în mâinile unii armade de mare, vrăjmaşe, o flotă încărcată de felîuri de negoţuri. Finix ca Noao zice: Mari lucrări, spre scădearîa vrăjmaşului de obşte. Octomvrie 12, lună plină. Vreamea, cu vânturi tari urmează, apoi de mijloc, şi mare nestare a aerului. Cheraval zice: Marş, încă nu îaste ostenit, de a porni bătăi următorilor lui. Finix ca Noao zice: Trei izbânzi, veselescu pre mulţi. Burigoţul de Steale' zice: Cărţile au sosit, şi au adus veaste că doao tabere s’au lovit. Octomvrie 20, şfertul du pre urmă. Vreamea, seninează, frig şi nor, au îară vânturi reci. Cheraval zice: într’aca vreame, când o armată îaste să se învărtejască şi să să dea ostaşilor ernatec, în părţile Răsăritului nostru, îi stă deasupra un hicleşug. GG Emil Virlosu Tartana Şaica zicc: Tunurile, puşcile, bombele, săbiile şi tobele! Sănt. izbănzi ale viteajilor căpitani: biruinţa să veacniccaşte cu sunetele trămbitelor 1 Octomvrie 27, luna noao, lumina lui Noemvrie. Vreamea, noroasă, zăpadă, au ploae reace. Cheraval zice: Întristăcîune unui norod, pentru moartea stăpănului. Finix ca Noao zice: . Olăcarii aduc neauzite întămplări: felîuri dc felîuri de alergături să fac de ostaş, şi primejdii unor corăbii în mare, de furtună. Noemvrie 3, sfertul dentăîu. Vreamea, vănturoasă, iar zăpadă, să schimbă, senin. Cheraval zice: Prinţip, supus supt Vărgură, face proposiţii noao de pace,, pren mijlocul priîatenilor lui. Finix ca Noao zice: Ar vrea o tabără a să întoarce, pentru o vătămare au pa-gubă-i, dară vreamea nu o lasă. Tartana Şaica zice: Tractaturi, rău ascultate. Noemvrie 10, luna plină. Vreamea, seninează, apoi vănt şi Jiumezeli. Cheraval zice: Puşcărira, sau otrava, stă asupra unui căpitan liiclfan. Finix ca Noao zice: Urmează ţeapene propoziţii de oaste, nic să nădăjduraşle-răpaos in multă vreame. ‘Foletul Novei’ pentru anul 1695 67 Tartana Şaica zice: Tractaturi, nu prea bine înţelease. Noemvrie 18, şvertul du pre urmă. Vreame turburată, seninează, frigul să adaoge, noros, frigul să mai potoleaşte. Cheraval zice: Un ministru într’o curte, prea mueros, îaste pustiirea multora, dară în ca de apoi îş îa plata. Finix ca Noao zice: Să cumpăneaşte o oaste. Vorbe de trebi politiceşti. Noemvrie 26, luna noao, lumina lui Dechemvrie. .Vreame vănturoasă, friguroasă, dară să înblănzeaşte, aer întunecos, zăpadă. Cheraval zice: înnoiri şi spargeri, în leagîa mahmetană. Finix ca Noao zice: Umblă olăcarii, orănduiţ şi neorănduiţ, ca să găsească odihna în Europa, carea Dumnezeu să o facă şi să o dea 1 Dechemvrie 3, şfertul dentăîu. Vreamea, senină, îară să turbură, apoi vănt şi frig. Cheraval zice: Stea in priveghiîare, cel ce stă aproape de vrăjmaşul lui, pentru că să osteneaşte a face să se pornească cumpăna în folosul lui. Finix ca Noao zice: Să adaoge o unire, carîa cu vreame să face groaznică. .Dechemvrie 10, luna plină. Vreamea, noroasă, cu vânturi şi cu zăpadă amestecată. 5* ■68 Emil Virtosu Cheraval zice: Ţara de supt cel dentăi cfadrant, îaste să îa uşurare, pren mijlocul banilor. Dechemvrie 18, şfertul du pre urmă. Vreamea, să moae, vănt cu zăpadă amestecat. Cheraval zice: Neunirea părerilor, face să stea cu voe rea o curte. Finix ca Noao zice: Unirea, căt de mai mare va fi, pentru întărirea unor îubiţ, va fi in lauda lor. DE ECLIPS1SURI într’acest an vom avea patru eclipsis: 2 ale soarelui, 2 ale lunii; den cari numai una a lunii să va vedea, carea va fi la 10 ale lui Noemvrie, şi va înceape la 3 caşuri den noapte, şi să va sfărşi la 5. Costelaţiîa (adecăte fiinţa) aceştii eclipsis să va simţi la anul ce va veni, adecăte la 1696. IV < CALENDAR PENTRU ANUL 1C99 > Luminate şi înnălţate doamne, doamne mie milostive! Cură fără zăstămpu vreamea, trec zilele, încuie-se anii; derept că soarele, trecând ceale 12 zodii, încunjură cercul său şi vine îarăş la punctul de unde au purces, aducând cu sine ceale ce au născut şi au lucrat. Şi aşa, toate căte supt dânsul sănt într’acea fire (de-pricina cea nepricinită şi întăîul mişcătorîu şi făcătorîu a toatei fiinţe, Dumnezeu) zidindu-se, toate în naştere şi în rumpere să poartă şi să înfăşură, cu vreamea lor: unele, adecăte, făcăndu-se, altele stricăndu-se; unele răsărind, altele perind; păzind tocmeala aceaîa fieştecarea, dupre firea şi puterile sale, ce i s’au orânduit şi dat. Prea acea potrivă, dară, dupre fireşti şi ceale politiceştr orănduindu-se şi tocmindu-se, să cure şi să să poarte, fieştecarele-îaste să aducă la vreamea sa cele ce i să cuvine şi, dupre putinţa sa, să dea cele ce îaste datorîu. Acasta, dară, şi mie vreamea viind, a platei datoriei, ca un haracîu al anului 1699, adecăte tălmăcirea calendarelor, Iată la mănă aducăndu-mi-se, dentr’acealea, doao, al lu Fruniol şi, mai vărtos, al lu Chîaraval (carele mai • lăudat decăt altele îaste), du pre limba frăncască pre rumănească am întorsu; însă cealea numai, ce mi s’au părut că mai perierga sănt; adecăter ca cum sănt prognosticile, ceale ce să pot întâmpla; ca cum sănt eclipsisurile, căte şi cănd într’acest an vor fi; ca cum de luminile lunilor, cănd vor veni; şi ca aceastea ce să vor vedea, cum s’au pus. Cari aceastea toate, dupre puţină putinţa mea — ce boalele până ’ntr’atăta m’au slăbit şi m’au adus — cum am putut 70 Emil J’ir/osw făcăndu-le, mării tale, cu multă plecăciune şi smerenie viiml, le aduc şi le închin. Rugăndu-mă şi Iar rugăndu-mă, ca domnului mieii milostiv, să le Tai şi să le priimeşti, nu ca de la o putin-roasă slugă, ce ca de la un dirept şi credincos rob al mării laic, carele in toată viîaţa-m aceaîaam pus epanghieliîa mea ! Rugănd şi Tar rugăndu pre a tot pulearnicul şi cerescul otcărmuitoriu, Dumnezeu, ca şi Ia anul şi mulţi alţii innainte ai, să ajungi a-i număra cu vârful tuturor norocirilor şi fericirilor, cunoscând vremilo şi purtările lor. Acasta voescu, acasta poftcscu şi acasta, den toată inima şi sufletul mieu, rog mării tale şi toatei luminatei casei şi familii mării tale. A mării tale mică, plecată şi direaptă slugă şi rob, Ioan Romanul. CALENDARlUL ANULUI 1099 Vorba de opşte Chîaraval zice: Arătările sănt de pace, Tar temeiul ţine în sine oaste. Plinirile reghimenlurilor de călărime şi de pedestrime, să fac in chip (precum să publicăluîaşte) de a ţinea obicîuilc presidii (adecăte muhavezeale); îar apoi, socotindu-sc pre amăruntul gândurile, să află oarece politic sfârşit, şi mai pre ascim.su. Turcul, brăneaşte trufaşă gânduri şi ar putea face lucruri mari, de s’ar afla cine să-l sprijinească. Insă, până vor fi crăiile, vor fi şi liicleşuguri 1 Aceastea, dară, viind dupre obicîuita vădire, vor lua cinste şi plată precum Ii să cuvine. Să văd tabere, şi pre uscat şi pre mare. Unele mergu ocolind, şi aduc mărsie, altele, cu meargerea şi cu invărlejirea lor, dau a să vorbi in multe chipuri. Să fac socoteli, de faceri de cetăţi. Netocinirile intre cornendanţi, răzvrătescu cele ce era hotărât să să facă. Întristăcîunea, supără pre un om mare. O lovire mare, mearge in dăşărl. Un fericit sfârşit face a cunoaşte că, de multe ori,.foloseaştc mai mult mintea decăt vitejiîa unui gheneral. ,Foletul Novei’ pentru anul 1699 71 Să pune în călătorie, un craîu nou şi, cei ce să ţin de el, să tem de o întoartă liotărăre. Nădăjduescu de o biruinţă, carea va aprinde făclii de veselie. O parte află tari înpotrivniciri, şi necredinţa ţease ascunse hicleşuguri. Negăndite pagube, pătimeaşte o tabără. Un om mare, cu o poftă neauzită, ispiteaşte în tot chipul a împreuna grădinii sale cămpii cei ce fac rozmarin. Ce mulţi sănt grădinarii carii îi păzescu! Să află cu ochiul deschis, ca să nu să supue înşălăcîunilor. Fruniol zice: Asupra unor ţărmuri ale Evropii, să vor vedea căderi, foc şi trăsnete, de nişte gadine ce au numai doao picoare. Şi aceastea sănt nişte oameni mai mult de minte turburaţi, decăt ticniţi, carii Aror ispiti dăzrădicinarea celor locuri. Şi aşa, cei şărpi ce le sănt înpotrivă, vor fi siliţi a mearge spre Mîază-Noapte) a otrăvi cea ţeară. Şi’ politica unor mari va sili a semăna într’acel loc netocmiri şi a aduce turburări în locurile cealea, cari mai nainte prea dulce răpaos avea. Cea ţeară frumoasă, de cătră Mlază-Zi, făcutu-se-au păşune spurcatelor gadini. Mi să pare că, goniţi fiind ţăranii ei cei ce era întăi, întra-va, într’ănsa, norod spurcat şi pângărit de credinţă. Cea gărlă crăiască, văpsită de sânge, va arăta a urma o prea sângeroasă bătae în cămpii aproape <^e dânsa. Cea vânătoare frumoasă, ce să face de un mistreţ, şi unirea a multor căini, trimişi dentr’alte ţări, de să-l prinză, să pare a da nădeajde de o legătură noao cu un norod strein, ca să dăzrădăcineaze vrăjmaşul de opşte. Cea vânătoare frumoasă, de peaşte, la Apus, arată că va putea fi acolo multă dobândă. Cel rac, ce să slobozeaşte dentr’un liman şi cu grabă treace marea Ia o cetate, acela semnează a fi o iscoadă, dentr’ale căruia urzituri groaznică pânză să să ţeasă. Vorba de primăvară Chîaraval zice: La Răsărit, gălcevescu noroadele, în pricina căci să tem că de iznoavă să vor întărâta patimile ceale pătimite. 72 Emil Vlrtosu ' Cei mai cuminte priveghîază, nu atăt de a vedea ceale ce pot veni, căt a să păzi de acealea. Şi să pun în mijloc pîadeci, aşa şi pren mijlocul darurilor. Cel cap coronat, ce stăpăneaşte o crăie supt Gamăn, face toată nevoinţa a împreuna pre alţi putearnici, de a putea sta în-potrivă ispitelor celuia ce ar vrea să îa cu sila ce îaste al altuîa, cu paguba de opşte. Ce nu ştiu de va fi la vreame! Să ţease alt bicleşug înpotriva celui prinţip, carele caută binele supuşilor săi, pren mijlocul celuîa ce i să arată priîatin. Ce vulpea, îase nevătămată den mreajă. Să leagă împreună căţva putearnici ca, în vreame de trebuinţă, să le fie puterile mai tari, că aşa va politica. Bine să gătescu, nişte cetăţi, şi nişte corăbii aşijderea, în nişte limanuri. Iar mai îndălungu nu îaste odihnă, precum credea cea ţeară, a fi stătătoare. Fruniol zice: Săvai, că să arăta înpăcat găndul de oaste! însă tot nu să încetează de a să strănge ostaşi, pentru că nişte prinţipi, ce aştepta prilejul (care îaste zburătorîu) şi sta de a să întări, ca să poată lucra cu acela, spre folosul lor. Vrajbele între nişte soli, vor da mari bănueli unor oameni mari, îndoindu-se ei că nu vor fi adăvărate. Ce numai le fac a scoate şi a afla adâncurile stăpănitorilor lor. Vorba de vară Chîaraval zice: Să vor vedea mari gătiri, ce puţine să vor isprăvi. Căci că, tot ce să face, caută mai mult spre o înţeleaptă prevedeare, ce să poate întâmpla, decăt de ceale ce să pot lucra. înarmare, în nişte locuri de mare, şi dăzvăluire veătrelor a o seamă de corăbii. Mişcare de tabere, pre uscat, şi expediţii cu porănci de taină, spre sudalma unii ţări. Nu va fi priimită în sfat, propoziţia mişcată de nişte mari, carii ar vrea să facă elecţie unui cap dupre pofta lor, pentru cari lucruri să vor vedea multe turburări, cari vor pricini oaste, şi va fi cu paguba celuîa ce o va întărâta. ,Foletul Novei' pentru anul 1699 73 Doao tabere mari, în Marea Mediteranea, vor aduce mărsie multor ţări, şi fieşcarele va sta pentru apărarea sa, neştiind sfârşitul. într’o ţeară, supt Săgetătorîu, să teame de o noao oştire, sau de oarece negăndită împresurare, pentru că vecinul ei, cu putearnică armadă, îaste în cămpu şi, de vor întărziîa ajutoarele, mă tem de cădearea unii cetăţi mari. Va urma mai mult o lovire de folos. Şi, unii ispite mari, sfârşitul va fi rasul de opşte. Un craîu, de cătră Polo, va avea noaă turburări. în cea d’apoi, un putearnic de cinste, puindu-se la mijloc, va tocmi osebirile şi înpărecherile. Fruniol zice: Marea Ocheanului, va face crude îuţimi înpotrivă unor corăbii de mult folos. Şi, Marea Egheului, să va arăta, mai de multe ori decăt de o dată, roşie. în Marea Mediteranea şi Tirena, să va îuţi obrăzniciîa cursa-rilor spre jafuri, şi vai de cela ce nu să va păzi şi nu va avea ochi deschişi în trebile sale! O, căt zăticnescu, nişte vânturi, fericite folosurile credin-coşilor! O armadă foarte măndreaţă, nu numai singur folosul ei nu adaoge, ce încă zăticneaşte şi norocirile altora. Moare un cap, mare oştean, dupre ce au prăpădit pre vrăjmaş. Cea ocolire de cetate, primejduîaşte a fi în zadar, de va birui lăcomiîa inima celuîa ce o au făcut. Neauzite întâmplări să vor auzi, în cel ostrov nestătătorîu. Nu aşa, însă, de nimic, sau groaznice, ce cu folos, trimiţând cea crăie ce are un mare atăta de slăvit. Să trudescu nişte supuşi, în Anadol, pentru prea greu jugul >xe li s’au pus asupră. Vorba de toamnă Chîaraval zice: N’aş vrea să facă, Marsu, dumnezeul războaelor, turburări în lume. Ce să arată că întâmplările de acum îl silescu spre negăndite lucrări. 74 Emil Virtosu. Norod strein, în ţări cari nu sănt ale lui. Turcul, să îngrozeaşte, pentru veştile cetăţilor ce i s’au luat. O tabără, pătimeaşte greale supărări. Fruniol zice: Marea Ocheanului, va face de vom auzi mare veaste dehi-cleşuguri. Sângeroasă lovire va fi, între nişte corăbii, şi mă tem că mai de rău va fi biruinţa celuîa ce biruîaşte, decăt paguba celuîa ce păgubeaşte. Zăticnit îaste, cel ajutorîu, pentru care lucru, cetatea ocolită puţină nădeajde are a să măntui. Să trăctăluescu pricini de noaă oaste, într’un gabinet, şi nu să poate afla într’a cui potrivă. VORBA PRE LUNI Ghenarie 20 dni, luna noaă. Chîaraval zice: Să dau, unora, deregătorii, numai căt să să dăpărteaze de curte. Alinistrii credincioşi, să nevoescu spre folosul stăpânului lor.' Senin frumos, cu oarece schimbare de vreame. Fruniol zice: Nu îaste cu norocire, celor oameni oşteani, înceaperea aşa fără socoteală. Multe vorbe sănt orânduite, în cel gabinet, îar nici una nu lase dupre pofta sa. Ghenarie 28, sfertul dentăîu. Chîaraval zice: Să trăctăluîaşte nemişcarea armelor, în multe sfaturi: unii, însă, pentru răpaosul norodului său — fiind obosit; Iar alţii, ca să le aibă gata într’altă treabă, carea îaste numai să fie. Senin, oarece zăticnit. Fruniol zice: Lovire de arme, foarte lăcrămoasă, între rudenii. ,Foletul Novei’ pentru anul 1699 75 Fevruarie 4 dni, luna plină. Chîaraval zice: Un ministru credincos, vădeaşte mare taină cătră mai marele lui. Bune cuvinte să dau solilor, celor nu prea priimiti. Caţă, frig şi zăpadă. Fruniol zice: Să intăreaşte, cea ocolire de cetate; ce vrăjmaşii tot nu bagă seamă! Fevruarie 11 dni, sfertul du pre urmă. Chîaraval zice: în multe ţinuturi să fac gătiri de oaste, atăta de călărime €ăt şi de pedestrime. Vreamea, să schimbă cu vănt. Fruniol zice: Să aprinde un foc, într’un liman, şirămănarse multe corăbii. Fevruarie 19, luna noaă. Chîaraval zice: Ceatele sănt orânduite, spre nişte lucruri mari. Vreamea, frumoasă şi vânt. Fruniol zice: Nu cu puţina întristăcîune să aud, ceale întâmplări nenorocite pre mare. Fevruarie 25, sfertul dentăîu. Chîaraval zice: Varvara Luna, pătimeaşte înpresurare de cătră norod. Un om mare să măhneaşte, pentru un răspunsu nu pre pofta sa. Vreamea, mai mult senină. Fruniol zice: Multe rădicări de oaste să gătescu, pentru cea crăie. 76 Emil Virtosu. Martie 4 dni, luna plină. Chîaraval zice: Cea ţeară, ce era în pace, de iznoavă să mişcă spre arme, cu mărsie şi groază ţărălor den vecinătatea ei. Senin, turburat cu nori. Fruniol zice: Rocoşire, într’o cetate de mare. Martie 12, şfertul du pre urmă. Chîaraval zice: O curte, supt Săgetătorîu, răsuflă. Oamenii de oaste ai unii stăpâniri, asupra căriîa îaste Zodia Berbeacelui, vin zăticniţi de gândurile lor. Scaunul crăescu de supt Leu îaste plin de streini, pentru hotărârea părerii, dupre cum însuşi au propozăluit. Senin şi ploae, zăpadă şi nor cu vănt. Fruniol zice: Sănt expedăluiţi comendanţi noi, la nişte cetăţi de mare. Nu să ştie ce va să zică, cel răspunsu cu îndoială, al celui om mare. Martie 20 dni, luna noaă. Chîaraval zice: înnălţare, unor obraze de mare" cinste. Zăticnindu-se nişte turburări, de unii ce numai binele lor caută, la Curtea Moscului să dau mari gânduri de gătirea de oaste. Vreamea, frumoasă. Fruniol zice: Mi să pare prea semeaţă, propoziţia celui prinţip, de care-lucru nu găndescu că-i va fi în voe. Martie 27 dni, şfertul dentăi. Chîaraval zice: Făţăriîa, descoperită, a unui crezut neutral, face a să întoarce lucrurile. Nor, cu vănt şi ploae. VFoletul Novei' pentru anul 1699 77 Fruniol zice: Fericită veaste, pre mare, de va fi adăvărată ! 0 stăpânire, de cătră Mîaz;ă-Noapte, nu poate fi să ţie mult. Aprilie 4. luna plină. Chîaraval zice: Cine n’au găndit mai timpuriu, acum înceape a suspina. Gătirile de oaste, aduc turburări în mintea multora. Senin, amestecat cu vănt şi ploae. Fruniol zice: Să ocoleaşte o cetate, cu nădeajde a nu o dobăndi; ce aşa va politica ! Cel om mare, îaste sătul de pace. Drept aceaîa, caută vreame de noao oştire. Aprilie 12, şfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Mulţi mercuriari (adecăte oameni de sfat), au porăncă de la stăpânii lor, a avea canochîal gătit. Ploi, şi vor fi de folos într’acastă lună. Fruniol zice: Cursarii, vor fi bântuiţi de focurile corăbiilor noastre. 1 să strigă Tar oaste, celula ce credea a avea pace în lungă vreame! Ticăloşirea unii ţări, face a ceare milă celuîa carele, într’altă vreame, î-ar fi făcut pomană. Aprilie 19, luna noaă. Chîaraval zice : Bătae inimii, ministrului celuîa ce îaste cu doao feaţe. Senin, cu vănt şi roaă. Fruniol zice: Să face căutare a multor ceate, de a să orăndui unde trebu-îaşte. 7S Emil Virtosu Aprilie 25, sfertul dentâi. Chîaraval zice: înfricoşată unire, spre Miază-Noapte. O cetate mare, de supt Rac, nu să indăsttilcaştc de frumoasă nădeajde, carea de departe i să arată. Vreame frumoasă, cu căte un fulger. Fruniol ziee: Trăîaşte vcasel,cel neştiut, increzăndu-se norocit in nenorocire. .Maîu 3 dni, luna plină. Chîaraval zice: Să lucrează pre supt cumpăt, îar crez că tot in zadar va fi. Sănt băgate in nişte limanuri, nişte corăbii streine. Tunetul să va auzi, spăriind. Fruniol zice: Să dăscopere, cel vecliîu comendant, puţin credincos. Lipsa zaharealelor, intr’o cetate, îaste pricina a multor tur-burări. .Maîu 11, sfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Pogorâre, de oşti streine. O crăie, ce până acum sta in linişte, va ispiti oarece turbu-rare de oaste. Es, dentr’un liman, nişte corăbii, şi să aşteaptă a să şti in ce parte au intorsu cărma. Senin, amestecat cu nor. Fruniol zice: Cine rabdă cu bărbătiîa inernii, biruîaşte, măcaru că cu multa cheltuială. Maîu 18, luna noaă. Chîaraval zice: Stăpănitoarea apelor (adecăte Veneţia), face dease sfaturi, pentru treaba politică, şi de folos. ,Foletul NoveV pentru anul 1699 79 Strângere de polcuri, pentru ca să îa porănci de purceadere. Turcul, întâmpină discolies, de a-ş isprăvi părerile lui. Vreame întunecoasă, apoi senin. Fruniol zice: Să apără cu mare vitejie, cel castel. Maîu 25, şfertul dentăîu. Chîaraval zice: Turcul, carele ar vrea toate, puţin poate; şi silele lui sănt mai mult păreare, decăt în fiinţă. Armada de mare, mearge spre nişte margini; ce părearea rămâne neisprăvită. Senin, împreunat cu tunete. Fruniol zice: Cela ce nu poate trăi dupre voîa lui, lasă lumea exananghis. Iunie 2 dni, luna plină. Chîaraval zice: O crăiască gărlă, plină de ostaşi. Vine priimită, meargerea de nişte polcuri. Senin, amestecat. Fruniol zice: Să pogoară, den corăbii, ostaşi, într’un ostrov, cu bun folos. Să dă năvala la cea cetate, şi să dobăndeaşte, cu multă vărsare de sănge. Cură veaste să fie murit, cela ce ar fi vrut de a mai trăi căţva ai.. Iunie 10, şfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Cetăţile de lângă mare, ce sănt în primejdie, vin tocmite căt să să poată apăra bine. Senin, cu nor. Fruniol zice: Hicleşug, vădit, într’o tabără. 80 Emil Virtosu Iunie 17, luna noaă. Chîaraval zice: In ţărăle despre Apus, să fac cetăţi în văzduh. Vine înarmată, gura unui liman, mai mult decăt ar trebui. Vănt, cu furtună. Fruniol zice: Armada noastră, să află într’o stepenă de a face o bună lovitură. Să ne rugăm, dară, lui Dumnezeu, ca să săvărşască în bine. Iunie 23, şfertul dentăîu. Chîaraval zice: Sfaturile de oaste tocmescu un oştescu meşteşug, ca să dea, In dăşărt, o lovitură. Tunete, fulgere şi vijălie. Fruniol zice: Biruinţa de mare, ne aduce multă veselie. Să ispiteaşte o strataghemă cu minte, a dobăndi cel caste] ce îaste pus lăngă o gărlă crăîască. Iulie 2, luna plină. Chîaraval zice: Armada de mare, schimbă locul şi părearea. Senin, cu tunete-şi piatră. Fruniol zice: Să hotărăşte a treace cea gărlă, cu toată putearea. Veşti negăndite, de hicleşug, şi multă pagubă dau celuîa ce hotărâse a fi mai mare de cum era. Iulie 9, şfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Belona (adecăte dumnezeoaîa războaelor), îaste de iznoavă trimisă de unde fusease mai nainte, cu voîa de opşte, scoasă. Vânturi, călduroase. \Folctul Novei' pentru anul 1G09 81 Fruniol zice: .Mare foc, în mare, şi mare apă, in uscat. Fuga, de cei blestemaţi, îaste slăvită. Să dan oameni, celuîa ce-i trebuescu. Iulie 16, luna noaă. Chîaraval zice: Silele unui pulearnic, dau a cunoaşte unde va răni turbu-rările Iui. Nu soseaşte la vreame, cel ajutorlu oftat. Turburări, şi frici. Soare, fulgere si tunete. Fruniol zice : Schimbarea de otcărmuire, in mare, îaste pricină de turburări noaă. Cine să încredea a avea biruinţa in palmă, o, căt acum s’au înşălaf! Iulie 23 dni, şfertul dentăîu. Chîaraval zice: Intr’o curie, supt Săgetătorîu, să socolescu atâtea păreri că le si capele sănt. Mulţi cunoscucăl îasle de scumpă liniştea, acum, cănd sânt în furtună. întâmpinare corăbiilor, cu spargeri şi prăzi. Senin, cu căldură. Fruniol zice: Mult sănge, intr’o gărlă, spre Apus. Cobii pulearnic, despre Miază-Noaple, nu-i Taste dăstul o oaste mică, ce cârcă mai mari. Iulie 31, luna plină. Chîaraval zice: Un crăitorTu, despre Mur/.ă-Noapte, intimpină noaă discolii şi supărări. Ce, cu înţeleaptă iseusirea lui, cu slavă biruîaşte toate! Senin, amestecat. 82 Emil Vîrtosu Fruniol zice: Mare izbăndă, începută de cela ce moartea nu l-au lăsat să o isprăvească, ce de alţii s’au isprăvit! Avgust 8 dni, sfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Polcurile, ce să duc, nu ştiu de să vor mai întoarce. Senin, cu căldură şi vânturi calde. Fruniol zice: Mult să vorbeaşte, de cea armadă de mare; ce nu să ştie nimic adăvăr. întră slăvit, cel căpitan, în cetatea ce să închină cu bune tocmeale. Să hotărăşte cu grabă, a să trimite oameni unde trebuescu; ce nu să dă începătură acei hotărâri. Avgust 14, luna noaă. Chîaraval zice: Bărbăţiîa unui ostaş, face de rămăn mulţi politici încremeniţi. Senin, cu fulgere şi nor. Fruniol zice: Fiţi bărbaţi, o ostaşi, păsaţi înnainte, că biruinţa îaste a voastră! Avgust 22, sfertul dentăîu. Chîaraval zice: Să trăctăluîaşte de o pace, carea nu va fi prea de cinste! încet mearge, un sol, în orânduit locul lui, şi dă vreame, dupre vreame. Senin, schimbătorul. Fruniol zice: Lovire, în mare, cu multă vărsare de sănge. Cine îaste de defendăluîaşte o cetate, să fie foar.te cu ochii deschişi, căci că îaste un hicleşug. ,Foletul Novei' pentru anul 1699 8a Avgust 30, luna plină. Chîaraval zice: Poarta Otomană, stă aşteptând suspinate hotărâri. Văzu un războîu, numai să să facă, cu mare bucurie norodului botezat. Vreamea, va fi bună pentru culesul viilor. Fruniol zice: Bucurii noaă, de răsipirea vrăjmaşilor în mare. Septemvrie 6 dni, sfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Un obraz de cinste aduce veaste de mare folos, unui om mare. Vânturi, supărătoare. Fruniol zice: Să dălungază, cel comendant, de cel ocol de cetate, cu puţin. noroc. Solii, să învărtejescu cu bucurie. Septemvrie 13, luna noaă. Chîaraval zice: Olăcari în cale, cu veşti puţin bune. Trebi de folos, vin vorbite în gabineturi. Senin, nor, vănt şi ploae. Fruniol zice: Să trage înnapoi, cea tabară de în cămpu, şi nu să ştie cine-o au mişcat a face acasta. Să năduşaşte, a să tocmi nişte puncturi între doi oameni putearnici, şi nu să pot afla tocmealele. Septemvrie 20, sfertul dentăi. Chîaraval zice: , Pîadeci puse în mijloc, ca să răzvrătească o treabă. Senin, cu nor şi ploae. G*- 84 Emil Virtosu Fruniol zice: Poarta, pustie, pănă în piatra cea du pre urmă. Marsu, puţin lucrează, căci că îaste zăticnit de Venus. Septemvrie 28 dni, luna plină. Chîaraval zice: De la o cetate ocolită, despre Mlază-Noapte, sosescu veşti de bucurie. Unui mare căpitan, cură o mare primejdie. Leul de mare, dă fuga unor fîară. Senin, cu oarece umezeală. Fruniol zice: Frumoase finicuri, culease într’o cămpie frumoasă! Să trăctăluescu nişte uniri, şi nădăjduescu că să vor isprăvi. Octomvrie 5 dni, şfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Boraşte, Otomanul, manila sa, asupra unor deregători ai lui. în Inglitera, să dăscopăr ascunsele urziri de hicleşuguri, cu închisoarea unor obraze de cinste. Vreamea, să schimbă, cu vănt. Fruniol zice: Să pîarde o cetate, despre Mîază-Noapte, şi să dobăndeaşte alta, despre Apus. Octomvrie 12, luna noaă. Chîaraval zice: Să trimite sol, obraz de cinste, la ceale coroane, ca să trăc-tăluîască mari trebi. Senin şi vănt. Fruniol zice: Soliîa cu mare apăsare, să priimeaşte cu mare sprijinire. ,Foletul NovcV pentru anul 1699 85 Octomvrie 20 dni, sfertul dentăTu. Chîaraval zice: învărtejindu-se, o tabără, vine pre urmă lovită; şi un polcu, răsipit, îaste de ţărani rău purtat. Vreamea, posomorâtă. Fruniol zice: Armistiţia (adecăte contenirea armelor), vine hotărâtă. Un om mare vine mazălit, de o curte mare. Octomvrie 2S dni, luna plină. Chîaraval zice: Să pune pază, unui comendant al unii cetăţi. Senin, nestătătorîu, cu ploae. Fruniol zice: Cea cetate den munte, îş plânge surparea sa. Nu să priimescu, ce numai în silă vor fi, vorbele unui putearnic ! Noemvrie 3 dni, sfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Un cap coronat, pren mijlocul unii dame, face a înfeleage părerile sale. Caţă, vănt şi zăpadă. Fruniol zice: Să duce la ernatic, cu puţină cinste, cea arrrtadă. Noemvrie 11, luna noaă. Chîaraval zice: Osebire de un norod, sprijinit de altul strein. Senin, cu vănt şi ploae. Fruniol zice : Nişte Varvari, sănt, fără veaste, bine cuprinşi. 86 Emil Virtosu Noemvrie 19, şfertul dentăi. Chîaraval zice: Rămăn mult amărâţi, Tătarăi. Bucurie, în Ţeara Leşască. Zăpadă, la munţi. Fruniol zice: Ispită ostăşască, ce fără vreame. Noemvrie 26 dni, luna plină. Chîaraval zice: Stă iscodind, o respuhlică, să vază ce să lucrează într’o curte, şi face multe sfaturi. Ploae, zăpadă şi vănt. Fruniol zice: Un foc negăndit, într’o cetate, mare frică aduce cetăţeanilor. Dechemvrie 3 dni, şfertul du pre urmă. Chîaraval zice: Vin lepădate, nişte propoziţii. A'olnicîia limbii, pune pre mulţi la închisoare. Vreamea, face mai mult decăt i să cade. Fruniol zice: Ernaticul ostăşăscu, îaste fără veaste ocolit; ce cu vitejie să defendăluîaşte. Cine, den fire, îaste nebun, nu să poate cu nici un meşteşug înţelepţi. * Dechemvrie 11, luna noaă. Chîaraval zice: Un om mare, ceare hotărâte răspunsuri; nici mai sănt a să lungi, nici urechi să dau tocmealelor. Zăpadă, Ia cămpu. Fruniol zice: Boala unui căpitan niare, foarte întristează o ţeară. ,Foletul Novei' pentru anul 1699 87 Dechemvrie 19 dni, sfertul dentăi. Chîaraval zice: Veştile, răsipite în multe felîuri, dau a vorbi celora ce îubescu a le şti acealea. Să veade bun sfârşit, de tocmirea lucrurilor celor turburate. Vreame prea frumoasă. Fruniol zice: Vărtos să trăctăluîaşte, o pace noaă. Dechemvrie 27 dni, luna plină. Zăpadă, cu frig. DE ECLIPSISURI Martie 5 dni, va fi eclipsis în lună. Acest eclipsis aceastea aduce: îngustare, noroadelor de supt Cumpănă. Norocire, celora ce să pun în scurtă călătorie, pentru o trea-cere de vreame. Supărări, pricinite de norod prost, supt Peaşte. Ticăloşii, supt Berbeace, cari vor fi stămpărate şi vor avea bun sfârşit. Primejdii, celora ce umblă pre mare. Septemvrie 13, va fi eclipsis în soare. Dentr’acest eclipsis, cunoscu că foarte bine va fi asistăluit, den credinţa fericitelor sale progresuri, un stăpănitorîu supt Săgetătorîu. Nişte soli, nu prea de departe, vor da bun sfârşit trebilor lor, şi vor avea cinste şi daruri. Un boîarîu, supt Peaşte, va fi în primejdii de pagube; ce le va birui. O jupăneasă de mare cinste, va aduce mari bucurii şi folosuri noroadelor de supt Leu, şi cinste. Să vor iscodi nişte lucruri de taină cari, pren mijlocul mue-rescu, vor fi vădite şi, cela ce va aduce veaste, mare fală va avea. V < CALENDAR PENTRU ANUL 1700 > Gran Pescator de Chîaraval zice: Trebile unui prinţip, ce dă harac altuîa mai mare, pentru folosul ţării, mergu în stănga. Gran Cacator de Lago Scuro zice: întâmplare negăndiţă, mută faţa lucrurilor. VI < CALENDAR PENTRU ANUL 1701 > Lumi nate şi înnălţate doamne, doamne mie milostive! Tărziu, adevărat, estimpu, luminate doamne, viu a mă închina mării tale, cu obicîuita-mi pre an datorie a-m plăti, adecăte cu a almanacelor tălmăcire, şi cu tocmirea zilelor şi a luminilor lunilor, dupre calendarîul vechîu. Insă acastă întărziîare, nu den voîa şi leanea mea, au pogorât, ce dentr’aceaste doao pricini au cursu: una, căc tărziu în cest an şi aceastea la mănă-mi au venit; a doao, căc cruda şi -cumplita boală-m (a podagriii şi a liiragriii, zic) atăta m’au chinuit şi tirănit, căt diastimă şi răgaz, den pat a mă scula, multe luni nu miî-au dat, nici de a lucra cevaş, razim nici un cas deplin nu mî-au îngăduit. Gănd, dară, au vrut Dumnezeu de am putut ceva, căt am putut am făcut; şi Iată, puţina mea osteneală şi datorie, la picioarele mării tale, plecat închinăndu-le, aduc. îaste, însă, să să ştie şi acasta: că în cest an, cănd mi să părea că, decăt într’alţi ai, astrologhii (carii de aceaste almanace fac) avănd materie mai multă şi den destul, prognostice mai multe şi mai alease să scrie, ei văz că şi mai puţine decăt alte dăţi, şi mai întunecate, au dat la tiparîu. Poate fi şi pentru alte adevărate pricini, cari despre partea lui Dumnezeu, necunoscute şi nedescoperite lor şi ştiinţii lor, sănt (căci nimeni, nici ştie, nici poate iscodi tainicile providenţiii lucrări!). Iar încăş şi acasta mi să pare a fi: că deşi cevaş, dupre meşteşugul lor, să vor fi putut domiri, a le ivi, însă, nu Aror fi cutezat. De vreame ce, dupre ceale aîave multe să pot găci viitoare, adecăte că den mişcările şi purtările politice potu-se priceape turburările, vrăj-bile şi realele ce pot veni şi fi; a cărora eşitul şi săvărşitul, la 90 Emil Vîrtosu unii, şi la mai mulţi, doară rău, păgubitorîu şi jalnic poate-se întâmpla. Derept aceaîa, ca să nu prognosticască de aceale reale, ales la ai lor, (căci in Europa creştină estimpu să pare că vor fi mai multe), mai multe le tac, sau, deşi zic cevaş, ei întunecat şi încurcat le scriu. însă mie, ceale ce mi s’au părut şi am găsit, şi de acealea am prepus, ca să nu fie de tot seci şi prea scurte ceaste ce am scos. însă, la aceaste prognostice nu îaste a să uita neştine, sau a creade, de vreame ce toate în volnica voe a ziditoriului şi otcăr-muitorîului totului sănt puse, şi în putearnică măna sa stau, şi dupre a sa orănduîală toate să mişcă şi să mută, să fac şi să prefac! Rogu-mă, dară, mării tale, ca milostivului mieu domnu, prii-meaşte, şi cu buni ochi vezi, şi acastă puţină şi mică a mea osteneală! Şi mă rog aşijderea, ne’ncetat şi necurmat, pricinii prici-nelor, începăturei începăturilor, şi mişcătorîului celui dentăi a toatei fiinţei, carele singur numai îaste nemişcat, nemutat şi neschimbat, în veacii veacilor: ca şi la anul, şi mulţi alţii in-nainte, măria ta şi toată luminată familiîa mării tale, cu sănătate întreagă, cu traîu liniştos, cu norociri şi fericiri ajungând, să numeri şi să vezi multe, amin! A mării tale, mică şi plecată slugă, Ioan Romanul. CALINDARlUL AL ANULUI 1701 Vorba de obşte Chiaravale zice: Norodul Italiei, va mulţumi ceriului. Slujănd Iubiţilor prin-ţipi, cărora caută cu ochi milostivi, va da lor a să bucura de a lor bunătate. Supt Taur, va intimpina oarece zaticneală o lucrare, pren caria s’ar cădea să să înpace inemii a multor ţără neîncredinţate. întru o ţară, despre Miaza-Noapte, să vor tocmi nişte osi-biri, cu care pururea acea crăie să va uni, ca să poată urma bunei socoteali a craiului său. ,Foletul Novei’ pentru anul 1701 91 întru o cetate mare, să vor arăta seamne de bucurie şi de veselie de obşte, înnaintea unui obrazu de cinste. înţeleagerea unui gheneral cu un om mare, să va vesti, cu mirare a unui nărod ascultătorîu mai marelui său. '~5ă va vărsa aurul a unii respublice, den porunca a mai marilor ei, pentru apărarea margenii ţărăi sale. Acel mare, care au aţăţat pre un vecin al său, va primejdui a piîarde stăpânirea, mai şi viaţa. Armata de mare a unii respublice, îaste di tot gătată, numai teamerea celor mai mare ai săi o ţine în liman. ■ Naşterea unui prinţep aduce mare veselie, celora ce sănt dispre partea sa. Bolnăveaşte un cap coronat şi, de lasă lumea acasta, multe netocmiri vor fi în crăiîa lui. O ţară, aproape de mare, rău va fi purtată de un putearnec al său vecin. Paznecul porţii Italiii va fi îndoit, fiind poftită întrarea în-tr’ănsa de un nărod vecin al său. Acelor corăbii neguţătoreşti, cari vinu den ţări varvare, le stau asupra hicleşuguri, a răpi avuţiîa ce aduc. Vulturul zice: Netocmiri, hicleşuguri, morţi, focuri, surpări, vor fi, şi drăgăstoase une arătări, cari înnaintea ochilor lumii să'Vor putea arăta. în grabă să vor vedea, în multe părţi, ofiţieri a adaoge supt steagurile lor ostaşi noi, şi mişcarea a mulţi de aceîa va fi spre o ţară caria credea că nu să va băntui de dânşii. Craîul îngreuiat de mare boală, auzind sunetul a oşteşteai trâmbiţe, mai mult să va înfierbânta într’ănsul veninul, den care poate veni la sfârşitul vieţii sale. Mare foc va pustii multe familii, într’o ţară supt Trigonul Pământului. Aşăjderea mă îndoescu că o mişcare de cutremuri să va auzi, cu paguba a unora ce sănt supt Taur. Aşăjderea vor veni veşti de tâlhării, jafuri şi alte lucrări nelegiuite. Şi xarăş marea încă va face Iuţimea sa, cu paguba a unii armate de mare, carea cu trufie lase den limanul său. 92 Emil Virtosu- Fruniol zice: Vor păţi vaete, într’acest veacu, şi Apusul şi Miază-Noapte. Şi măcaru că vor simţi oarece mişcare şi alte ţări puse la mijloc acestor părţi a lumii, iar încăş nu va fi aşa tare, căt să nu să poată apăra şi defendelui. Greime mai mare va fi, acelor ţără şi crăii în cari, slobo-zindu-se focul den tunuri, în cenuşă le va întoarce. Fierul, secetos de sănge, den omeneştile vine să va adăpa.. Nu vă amăgiţ, oştitorilor crai, că a unuia numit den voi va fi norocirea biruinţii, au jalnica pagubă; însă şi a unuia şi a altuia, va fi paguba, şi denpreună puţin folos! Pentru că întâmplările acestui an poate fi şi înn al < sic = alt > viitorîul an, nu hotărăscu, stălpările de finic, biruinţa birui-torlului. Nu vă slăviţi căc să vor supune, scaunilor voastre, plecate cetăţ au ţâră ; pentru că, şi de ale voastre, supt vrăjmaşu să vor supune! Fără de grijă ai fost, o prinţipe, că intr’atăţea ani te-ai nevoit, şi cu cheltuială, a creaşte acel frumos pom, pentru ca să-ţ aducă ţie roadă; şi apoi, deaca au înflorit, l-ai dăzrădăcinat. Spune-m, dară, ce felîu de roadă nădăjdueşti vreodată să aibi tu, pre urmă, mai mult dărzu fiind, dicăt înţelept? Poate fi că ai găndit: toate căte-ţ vine în gănd, in gabinetu, le vei putea pre lesne isprăvi! Tribuescu bani şi razim; ce socoteaşte mai bine, daca vei să nu guşti de ceale mai groaznice t 0, căt de bine ai face, de ai şădea in pace, şi să laşi pretensiile celor ce le pohtescu, şi nu căuta celor slăvite duhuri cari te im-blănzescu ! Aş zice oareceş, asupra unora dentr’un oraş prea vechia şi luminos, a unii prea frumoase ţără, carea era luminoasă ca soarele, în veacurile trecute; ce nu voîu să puîu în cap gânduri întristătoare. . Vor fi mai mulţi soli, în lume, decăt olăcari, mai multe vorbe decăt hotărâri trebilor, mai multe înpărechieri între putearnici,. dicăt dragoste. Vorbă de Iarnă Chieravale zice: în ţărăle despre Miază-Noapte, pren mijlocul fămeescu, vor avea bucurie di mult poftită, nişte năroade. l,Foîv!uI Xot'd' pentru anul 1701 93 Otomanii], înblănzit., cu nişle pohlibuituri a unor marglnoli oarei, supt. pretextul bunei slujiri, că isprăvescu trebile, vn da porunci de mare strângere de bani. Dcrept care lucru, supuşii lui vor vorbi mult dc rău. în Ţara Tătărască, obrăzniciîa ostaşilor va întărâta turburare. în Şfeţiîa şi Danimarca, să vor tocmi luciure de oaste. în Ţara Leşască, noroadele mergu cu mare dragoste cătră stăpănu] lor, pentru ale lui vreadnice chivernisiri; şi unii, carii era să se teamă, vin bine miluiţi. * Vulturul fulgerător al lu Zefsu zice: Văz că nimica nu foloseaşte, sfaturile unui den cei mari, ca să înpace inimile ceale mânioase a unor îndoit cu firea. Dară nici altul nu va sădea lenevos cu lucrările sale, ca să aducă la cale o mare lucrare. Caria de i să va întâmpla, cum mi să pare că poate urma (frumoasă lovitură de mare!), măcaiii că moartea a unui mare o va putea zăticni. Aşăjderea un obrazu mare va fi ingrijal, de un ficleşug, căt şi umbrile i să va părea că sănt trupuri. Ostaşii la ernatec, supt Trigonul Leului, neavănd zăbale să să înfrăneaze, vor face să sosească veaste de ’npresurări, de pustiiri şi de jăfuire a noroadelor di aproape, cari, ca să nu trăiască fără de răsplătire, hotărăscu a le ţinea calea. Să va hotăra odată, acea logodnă de demult vestită, cu plină poftă amândurora părţilor. Să vă amăgi un mare, pentru o naştere, şi veseliile cari era gata, să vor întoarce în jalnice haine. Sosescu porunci, de Ia Trigonul Focului, a neguţătorilor, de folosul lor, pentru care lucru meşterii să vor veseli. Fruniol zice: Un bătrăn, carele are inemă de piatră, supt zăpada părăului său ascunde foc ostăşăscu. El nu va face oaste, nici războia, ce bine va orăndui lucrurile a unii prea Iute;oştiri, şi va meşteşugi şi va mişca inimile acelor mari, a să aţăţa oştire ca acasta, puţine luni mai nainte de purceiderea sa dentr’acastă lume. îaste un mare bătrăn: că va lepăda pilatra şi apoi va ascunde braţul său! 94 Emil Virtosu Vorba de primăvară Chîaravale zice: Vinu rânduite nişte solii, cu cărţi de priimire. înţelepciunea unui politic află blănde tocmeale, a uşura pe un mare de grea grijă. Varvarul, stăpănitoriu al Răsăritului, porunceaşte căpeteniilor cetăţilor lor, porunci prea greale, ca supuşilor lor; carii, ca nişte robi ce sănt, unii dentr’ănşii oarecum să înpărechîază, ce cu paguba lor, pentru că unii vinu închişi în temniţă, alţii vin talaţ. Vulturul fulgerând al lui Zefsu zice: Să vor auzi, în multe părţi ale lumii, porunci de noaă rădicări de oaste. Aşăjderea să porănceaşte şi ofiţilarilor, a scoate ostaşii de la ernatec şi a înpreuna cu sunetul trămbiţilor oşteşti şi a-i porni, asupra unuia care nu sade nici el cu măinele în şoldu, şi cu înţelepciune, de departe văzând, face ca acei ostaşi găsescu mare zăticneală şi mulţi dentr’ănşii să vor întoarce cu capul spart. Despre altă parte, să vor trimite porunci gubernaţilor de la cetăţi, a fi cu ochii deşchiş, trimeţănd şi pâlcuri de ostaşi să păzească, în vreame de tribuinţă, pentru ce oricare mărginean să vor teame de rea întâmplare. Aşăjdirea şi o ţară, silită va fi a priimi oaste striină. Gabinituri de cămpu: să hotărăscu ocoliri de cetăţi şi pustiire, cănd alţii să gătescu foarte bine a să apăra. într’o ţară, supt Trigonul Terrio, să vor descoperi nişte hi-cleşuguri, pentru care lucru mulţi, cu ocărătă moarte, vor peri. Fruniol zice: O, cătă amestecătură vom auzi, de oştiri şi di tabere, şi să vor trimite tari porunci, a face noi ostaş, şi va turbura răpaosul unii ţără, negăndit ocol unii cetăţ foarte tari; bărbate vor fi eşirile afară; de acelora carii le fendeluescu < ste = defendeluescu >, într’acest chipu. căt vor fi siliţi ocolitorii a să întoarce înnapoi. îm îaste frică, că moartea a unui mare ne va face să plângem, şi nişte logodne negăndite ne va face să râdem, fiind de folos unor ţără. ,Foletul NoveV pentru anul 1701 95 Mare va da a găndi, a unor corăbii oşteşăşti, şi nişte ţărmure vor pătimi slobozire focurilor oşteşăşti. Nu va fi de puţină jale, nenorocită sfărşire a unui războ'u pre uscat, şi nişte cetăţ, cu tunuri bătute, vor aduce frică unii ţără. înpreunare unora, mai denainte despărţit, pricineaşte noaă dragoste, şi va întări pre unii în lucruri oşteşăşti. Chieravale zice: Un nărod despre Apus, măcaru că foarte îaste păzit, de cine nădăjduîaşte a avea multe folosuri, nu să va putea apără de greale înpotriviri care, ori pe ce vreame să va întâmpla, le vor da mare întristăcîune. Bună aducere unor ostaş, nu va avea numai de la obşte laudă, ce şi, de la mari prinţepi, cinste şi socoteală. într’o curte, să sfătuescu a să lepăda de cuvântul dat. Noroadele despre Răsărit, sănt turburate, şi cu puteareagăn-descu înpingere înnapoi silei ce le va fac. Vulturul fulgerând al Iu Zefsu zice: Nişte năroade, care cuboară de la Rac, primejduescu a schimba pre stăpăni, măcaru că, în arătarea dentăi, să pare că vor fi supuşi a nestătătoare întâmplări ale lumii. Iar cu vreame vor fi sprijinite, şi aşa vor domoli pre vrăjmaşii lor, pren mijlocul unui mare, care cu sabiîa scoasă îi va apăra, şi dentr’acasta va urma dobândă de o cetate de mare folos, şi să va deschide cale a mai mare dobânzi, şi vor face că să vor căi. Dară tăriîa capului, acelui mare, va pricinui că vor sta pănă la una, căci lumea toată să cunoască că lucrările lor n’au fost de blestemăţie, ce numai den singură nenorocirea lor. Pentru care lucru, biruitorii nu să vor teame de oarece premejdioasă întâmplare. Despre altă parte, să va auzi noao tocmiri di ostaş, cu poruncă a să pune în cale, pentru ce trebuinţa aşa arată. Altu prinţep, nevoîaşte în tot chipul a întări visteriîa sa, pentru multe cheltuîale, carele vor putea sosi cu mare greu supuşilor săi. Neprestan mişcare: va fi un mare, cu facere de noaă toc-meale, putincos a răsturna gândurile acelui mai mare. 96 Emil Vîrtosu Scrisori, oprite, vădescu tainile aceale mai ascunse, care un mare gabinet mistuia, pentru care lucru vor urma schimbare de păreri. Călătorie, pre mare şi pre uscat, nu vor fi fără de primejdie, pentru ce în mişcare să află tabere pre uscat ca şi pre mare. Fruniol zice: Volu vedea războîu, în multe locuri: cetăţ cu hicleşug luate, altele cu tunuri bătute, mai multu să le aducă frică, dicăt stricăciune. Putearnicii, între dănşii pohtitori de slavă şi de dobăndă, inimos vor fi a nu să pleca unul altuia, dară tot să va înpărţi cu sabiîa. Mult sănge va cură, pe o crăiască gărlă şi un < Textul se întrerupe in josul paginei, lipsind cel puţin o filă >. Doao tabere de mare, cu hotărât gănd a să bate, umblă a să întimpina, Iară marea, cu furtunile sale, îi zăticneaşte. Froniol zice: Oştire între nişte ţără, carea să socotila stinsă, Iară să în-hierbăntă, pricina fiind, poate, răceala aceluia care era să se înhierbănte. Cură un glas de nişte trătatori; Iară mă tem că va fi o po-veaste. Să rădică nişte pretenţii asupra unor ţinuturi, şi aceastea vor întărâta pohtă di oştire, aceluia care nici avea, nici ştila cu judi-cată a găsi pricină di oştire. Netocmire într’o crăie, pentru leage. Să învărteaşte înnapoi, slăvit de acea mare solie, acel sol, şi cu cinste vine priimit. Olăcari, cu mare veaste bună, pentru unii, şi reale, pentru alţii. VORBĂ DE LUNI Ghenarie în 27 dni, lună noao. Chieravale zice: Să rănduescu obraze de cinste, pentru politiceşti trebi. Aeru turburat, poate şi cu zăpadă. ,FoIetu! NovcV pentru anul 1701 97 Gripsorul fulgerând al lu Zefsu zice: Apururea să adaog încurcături, acelui mare, şi un putearnec vecin, de nu le va da ajutorîu, prost îaste de el. De la Curtea Innia, adecă de foc, să trimite obraz de cinste, a birui ce le stă înpotrivă. Fruniol zice: Să înpingu înnapoi, cu mare vitejie, de acea cetate, aceila carii mergu asupră. Fevruarie 4 dni, şfertul dentăi. Chieravale zice: în deşărt mergu, nişte tocmeale, care părea a fi aşăzate. Vânturi, care le urmează ploae. Gripsorul fulgerând al Iu Zefsu zice: Mare mâhnire îaste unui mare, pentru multe cheltuîale ce face, şi vistiriîa sa mai îaste slăbită, pentru care lucru să găn-deaşte a pune mari nevoi a supuşilor săi. Supt Trigonul Aereo, să bate toba, pentru rădicare de oaste noao, den care o parte să mişcă, a săînpreunacu reghimenturile orânduite. Cură o veaste, dară e îndoită, de moartea a unui mare, de supt Trigonul Enio. Fruniol zice: Frumoasă veaste de mare: în vedeare, cu ocărătă pagubă, fug acei ostaş, carii de vreame au eşit afară. Fevruarie în 11 dni, lună plină. Chieravale zice: în părţile despre Miază-Noapte, sănt mari şi lungi socoteale, Intre doi putearnic, mai mult pentru acel care va, cu armele, să dăfendeluîască direptatea sa. La Sărăsit , nedragostea stăpăneaşte între oameni mari, şi să va pogoră la cei mai mici. Vreamea, îaste lineştoasă. 98 Emil Virtosu Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Curtea Innia, trimite obraz mare, pentru trebi di mare lucru. Fruniol zice: Să învărtescu înnapoi, nişte corăbii cu ostaş, de la o mare ţară, şi mergu într’alta mai mică, Iar mai frumoasă. Nu mai poate răbda, acel mare: nu va măslini, dară caută dafin! Aceale ţără friguroase, să gătescu a defendului pohta lor. Fevruarie 18 dni, sfertul de pre urmă. Chieravale zice: De prea premejdioasă boală să află îngreuiat, acel vestit ostaş. Să trăptăluîaşte o logodnă de cinste, cu arătare de sfărşăt bun. Zăpadă, ger şi vănt. Gripsorul fulgerând al lu Zefsu zice: Un mare, de supt Trigonul Innio, premejduîaşte a plăti firea datoriei sale. Otrăvit gănd creaşte în sine, acel mare, supus Săgetătorlului. Să vădeaşte un hicleşug, supt Peaşte, şi mulţi de ocărătă moarte vor muri. Fruniol zice: S’au liotărăt oştire, într’acel gabinet. Ce aşteptaţ, căci nu gătiţi oastea voastră? - Pripealnică călătorie, solilor straortinarii. Fevruarie 26 dni, lună noao. Chieravale zice: Oameni, cu mare minte, pentru trebile lor, ce au lucrat, ■ vin răsplătite cu cinste şi deregătorie. Zăpadă şi ploae multă. ,Foletul Novei’ pentru anul 1701 99 Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Boîarii vinovat, supt Leu, sâ fac surgun. îndoit cu firea fiind, un stăpănitorîu, pentru o veaste de mare folos, care-i soseaşte, îaste pentru mare paguba sa. Fruniol zice: Cine n’are inemă în sine, sâ nu năvălească la războîu! Nu să vor afla, hotărărale acelui gabinet, numai cu auru. Martie 6 dni, şfertul dentăîu. Chieravale zice: Pretenţiile unora, să zăticnescu de nişte putearnic. Mulţi, să pun în călătorită. Vănt, mai apoi să turbură. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Apururea să vădeaşte, acel mare, a avea gând a strica de iznoavă. Pren mijlocul banilor, un ministru prea credincos hicle-neaşte pre marele său. Fruniol zice: Lagum aprinsu, mare stricăciune face la acea baştie. Martie 13 dni, lună plină. Chieravale zice: Sănt înpărţite deregătorii şi, nişte obraze, cu cinste le vor avea. Vănt, cu răceală. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Cu pripă să trimit porunci, a înpreuna un pălcu ostăşăscu; îară încătroo va să meargă, îaste pre ascunsu. Fruniol zice: Căpitan zavistuit, de zavistuitorîu mai mult slăvit vine, cănd nevinovat să va afla. 100 Emil Virtosu Martie 20 dni, sfertul du pre urmă. Chieravale zice: Vine descoperită, o începătură de hicleşug, de un nărod prost, înpotriva unor miniştri. Urmează o ostăşască lovire, în cale, cu morţi şi răniţi. Ploae, răcală şi vănt. Gripsorul fulgerând al lu Zefsu zice: Rocoşitură de năroade, tare turbură pre un mare. Să gătescu otrăvi, a lua den lume, fără de gălcavă, pricina unii turburări. Să găndeaşte a face noaă legătură, supt Trigonul Aereo; ce să află multe înpotriviri. Un gabinet Terreo, să găndeaşte a ocoli cetăţ, pentru care lucru să nevoîaşte a învăţa ostaş. Fruniol zice: Să nu fiţ aşa pripealnici, a zice: oaste, oaste ! Pentru că, apoi, va fi pre puţin po'Hta'voastră! Martie 28 dni, lună noaă. Chieravale zice: Moartea a unui vestit boîarîu, face pre mulţi să plăngă. Un ţinut, izbăvit de frică a fi jăfuit, apoi să bucură. Nor, cu senin. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Nu să lasă acei cu gândul rău, a urzi hicleşuguri mai marelui său, şi poate să hotărască oarece înpotrivire. Fruniol zice: Noao rădicări de oaste, pentru o noao teamere. c Nebunie îaste, cu puţină puteare a da năvală. Aprilie 4 dni, sfertul dentăi. Pălcuri osteşăşti, care să gătescu a să mişca, dau multe a vorbi. Vreame prea veaselă. . > ,Foletul Novei' pentru anul 1701 101 Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: A nişte ostaş, carii mănâncă leafă de la Trigonul Terio, dau tare poruncă a să găti de călătorie. Fruniol zice: Sosescu, a nişte cetăţ de mare, în vreame de trebuinţă, ajutorîu. Acel putearnec, îaste nemişcat a pohti războîu. Să hotărăşte o meargere putearnică de ostaşi, într’o ţară. Aprilie 11 dni, lună plină. Chieravale zice: Să lucrează supt apă, căci să nu fie cunoscut, nici priceput,, nişte lucrări. Cu proastă şi slabă şi rea nădeajde, să mişcă unii, să meargă în ţări striine. Vânturi reci, cu nori. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Ostaş la cartirie, au tare poruncă a să ţinea gata, a ori fie-tece poruncă. Să trimite un ministru, de la o curte, a face tocmeale, dară il întimpină zăticneale multe. într’altă curte, căci să să strângă mai bine o legătură, să hotărăşte mare cuscrie. Fruniol zice: Acea cetate ocolită, să închină di bună voîa sa. Aprilie 18 dni, şfertul du pre urmă. Fruniol zice: Sănt mişcat nişte ostaş, şi acestora să ţine iscoadă, de la nişte făcători di reale, carii ca delfinii ce joacă, cănd va să să facă. furtună. Vânturi şi nori. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Tocmeale aşăzate, la un gabinet, mergu în foc. O ţară, silită a priimi stăpânirea a unui mare vecin al său, îaste îndoită a hotăra. 102 Emil Virtosu Cinstită lucrare a unii mare prinţipesă, slăveaşte numele său. Să înpreună un pălcu di ostaş, cu păreare că va mearge pre pagubă a unii ţără, carea nimica să teame. Noaă deschidere de negoaţe să deşchidu, într’o ţară supt Trigonul Achuio: veseleaşte acel nărod. Fruniol zice: Solii nu folosescu nimica, cu acel mare. Acel mare, puţine ceare, să le poată mai lesne avea. Dară îaste o puţină, care mult trage cu sine. Aprilie 26 dni, lună noao. Fruniol zice: La nişte margine, care să apropie pâlcuri armaşi < sic — armaţi >, să aud sunete de ostâşăşti trâmbiţe. într’alte părţi să facu gătiri oşteşăşti, a să arma o seamă de corăbii, rănduiţ a ajutora ţărmuri depărtate. Aerul, îaste blăndu. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Mişcare de pâlcuri oşteşăşti, a sta înpotrivă altora, carii fac stricăciune. Să vedescu alţi trătatori, de tocmire între nişte putearnici care nu să voescu, dară cu nevoe îaste. Să să aprinză, acel lagum, care să găteaşte. Frumoasă lovire, să va auzi. Fruniol zice: Mare lovire de tunuri, să aude să fie urmat, în Mare Baltico. Să dă o deregătorie de cinste, acelui boîarîu, căc să nu slu-jască altora. Maîu 4 dni, şfertul dentăîu. Chierevale < sio zice: Să lucrează, de marghioli, a găti arme cu mincinos meşteşug. Vreame veaselă. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Acei voitori de rău, nu să lasă a face hicleşuguri asupra vieţii mai marelui lor. ,Foletul Novei' pentru anul 1701 103 Sosescu veşti de ’ncepătură de oştire, cu vărsare de sănge. în vădeală, să arată ostăşăşti gânduri, acelui mare. Fruniol zice: Corăbii osteşăşti, între dinşii îş dau foc. S’au hotărât a face acel ocol, îară iscoadele zăticnescu sfârşitul. Acel mare mediîator să osteneaşte, aflând tăriîa de minte într’acei care să cartă. Veşti bune, de oştire, de departe. Maîu 10 dni, lună plină. Chieravale zice: Să bate tobe, în multe părţi, şi să nădăjduîaşte a stăpâni acel loc de folos. Văntu, nu prea bun. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Un mare, supt Segetătorîu, îaste supi mare premejdie. Să dea Dumnezeu să pătreacă bine, pentru ce că să mulţescu turburări! Gata îaste o armată, a strânge o cetate de folos, cănd despre altă parte să va găti un războîu di cămpu: Fruniol zice: Neguţătorilor, fiţ cu ochi dişchiş cănd veţi treace acel boazu, pentru ce răpitorii vă aşteaptă! Netocmiri, în multe cetăţ, dencolo de munţi. Maîu 18 dni, sfertul du pre urmă. Chieravale zice: Pretenţiîa acelui prinţep, să înceape de iznoavă. Mergu la o crăie nişte capete mari, pentru treabă de mare lucru. Vijălie. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Toată plină de lacrămi văz, o curte, temăndu-se să moară unul den mai marii săi. 10,4 Emil Virtosu Noao turburări, supt Taur, între boîari, care silescu pre mai marele lor a-i goni. Să nu creadeţ veştilor, care sosescu de la Trigonul Achuio, pentru care veţ fi înşălaţ. Fruniol zice: Să hotărăşte o mişcare de ostaş, spre Apus. Dară întru puţină vreame, acel despre Miază-Noapte, care găndiîa a nu simţi acea mişcare, să află îngreuiat de îa. Maîu 25 dni, lună noaă. Chieravale zice: Un mare prinţep, care are trebi mai nalte, va treace marea, şi ţapăn ţine cărma. Netocmire între ofiţiîari, zăticneaşte un lucru început. Mare slavă are un gubernator, pentru o cetate de sine bine păzită. Vreame frumoasă, dară să schimbă. Vulturul fulgerând al Tu Zefsu zice: Veaste ce soseaşte, de’nchinare de o cetate, dă pricină a vorbi. Sănt în călătorie doi mari, a vedea mare războîu întru doao tabere. Un mare, supt Leu, găseaşte noaă pricine a stinge aceale focuri prea arzăndu. Olăcari, de la Trigonul Achuio, cu mare veaste. Fruniol zice: Să dea năvală, şi să dobândească acea cetate! Iunie 1 dni, şfertul dentăîu. Chieravale zice: Lângă o gârlă, să rănduescu pâlcuri oşteşăşti. Mare porunci sosescu, a unui gheneral, şi în multe locuri să porunceaşte a să face căutare de ostaşi. Vijălie, cu piîatră. ,Foletul Novei’ pentru anul 1701 105 Fruniol zice: Să treacă acea mare gărlă, acei ostaş: vai accior cetăţi dencolo! Acea cetate, de lângă mare, gustă mare nenorocire. Iunie S dni, lună plină. Chieravale zice: Să Fac noi ostaş, nu numai pentru al său singur folos, ce să dea ajutorai şi vecinului său. Vreamea, aşa e de stricată, căt nu să poate spune! A u minţit 11 Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Apururea pohtitori de sănge să arată in nişte ostaşi, care au leafă de la Trigonul Achuio. Fruniol zice: Să Ia acea cetate, dară prea scumpă îaste dobănda. Noao invenţii să vădescu, pentru mai mare pagubă a oştirii. Iunie 16 dni, sfertul du pre urmă. Chieravale zice: Urmează oarece ostăşască lovire. Un pălcu de corăbii să primblă lăngă nişte ţărmuri, şi ni-mini nu ştie sfârşitul. Vreamea,'urmează tot aşa. Iar au minţit! Că vreamea este bună!1 Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Netocmire între nişte colegaţ, dau a teame de oarece stricăciune. Unde au lipsit fierul, au intrat otravă. Fruniol zice: Un meşteşug osteşăscu, face vestit acel comendant nu prea înţelept. Cine prea vorbeaşte de trebile acelui mare, nici un bine nu face. 1 Textul subliniat, adaos marginal de mîna Iui Constantin Vodă Brăncoveanu. 106 Emil Virlosu Iunie 23 dni, lună noaă. Chieravale zice: Es la cămpu, tabere, şi aduc mare frică. Aerul, tot îaste mănios. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: O mare tabără, îaste gata a să mişca şi a zăticni trufiîa altuiîa. Fruniol zice: Acea cetate, îaste biclenită. Iunie 30 dni, şfertul dentăîu. Chieravale zice: Să văd ostaş mulţ, cu arme la mâini, şi cu mare pohtă aşteaptă a să auzi veaste de ce au lucrat. Mare vijălie. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Doi vrăjmaşi stau de faţă, şi altă mişcare nu fac, numai a să păzi. Fruniol zice: Pâlcuri duşmăneşti să întărâtă cu arme şi să ameastecă cu războîu, care va fi prea sângeros. Iulie 7 dni, lună plină. Chieravale zice: Sănt în cale, nişte pâlcuri oşteşăşti. Iară îaste vijălie. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Să găndeaşte a întări acea cetate, care îaste de margine. Să speduluescu olăcari, cu mari porunci. Fruniol zice: Ne sosescu veşti multe, de răcoşitură, de la o crăie varvară. ,Foletul Noi'cl' pentru anul 1701 j07 Iulie 15 dni, sfertul du pre urmă. Chieravale zice: Sosescu vesti de folos, den care să va putea cunoaşte ce va fi urmat. Vreamea, tot nu s’au inpăcat. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Ostaşii răsipiţ găsescu zăticneală, care-i fac să să întoarcă înnapoi, cu capul spart. Fruniol zice: Grabnică năvală, la o cetate asupra munţilor. Sănt speduluite porunci, a traptălui < sic= trăctălui > legătura cu acea curte. Iulie 23 dni, lună noaă. Chieravale zice: Urmează ostăşască întimpinare, care slăveaşte pre cel comendant. Şi acel lagum, care să găndiîa să facă spărtură, s’au dus în fum. Vreamea, măcaru închisă, îar nădăjduescu bine. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Hotărâre a întră o vrăjmăşie în ţară, supt Trigonul Akhio. Mişcare de un pălcu osteşăscu, a lua haracîu. Fruniol zice: Mai mică îaste, furtuna de mare, decăt reale veşti cine aduce. Iulie 29 dni, şfertul dentăi. Chieravale zice: Să plânge, moartea a unui obrazu mare. Lombardia—adecă un ţinut Italiei, deschide ochii. Vreamea, aşa prea frumoas<ă>. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Gălcavă de trâmbiţă şi tobe, să aud într’un loc, de o mişcare armată. 108 Emil Virtosu Fruniol zice: Moartea unui mare, face mare schimbare în lume. Creştinii, fac frumoase lucrări în armată. Să hotărăşte, pre urmă, o lega, cu bună temelie. Catargile acelui tare ostrov, frumoasă izbăndă facu. Avgust 6 dni, lună plină. Chieravale zice: De Iute vănt, vine răsipit, un pălcu de corăbii. Aer frumos. Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Curtea Innia, premejduîaşte a să înbrăca de haine cernite, pentru moartea unuia di acei mai mari. .Veaste, de o frumoasă lucrare de arme, aduce minune. Fruniol zice: Un prinţep tănăr face frumoase sărituri, într’un joc politicescu. Avgust 14 dni, sfertul du pre urmă. Chieravale zice: Mai mult să întăreaşte, în părţile despre Miază-Noapte, ne-tocmire, care nu să va putea înpăca fără lovitură de arme. In părţile despre Apus, să aude ostăşască găleavă. Ploae, cu tunet şi vănt. Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Născu vrajbe, între miniştri ai Curţii Inniii, şi pentru aceaîa întărziiază hotărări a mai marilui lor. Fruniol zice: Cetate, pierdută şi Iară dobândită, tot într’o zi. Mari întâmplări, într’o armată de mare. Avgust 21 dni, lună noaă. Fruniol zice: Negăndită pogorâre de ostaş, la nişte ţărmuri, foarte li măhneaşte. ,Foletul -Koi'cV pentru anul 1701 109 Nu îaste vreame a zăticni intrarea, ajutorîu, la acea cetate. Văntu. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Noao ispite, într’o ţară supt Trigonul Achuio, o va pune în mari socoteale. Fruniol zice: Ostaşă, înşălaţ cu scrisori mincinoase, lasă pre nepriiaten slobod să fugă. Avgust 28 dni, şfertul dentăîu. Chieravale zice: O tabără, care să plăngea a fi lipsită de bucate, de prisos le soseaşte zahareale, şi lefile, care multă bucurie le aduce. Vreamea, nestătătoare. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Să găteaşte un războîu de cămpu şi, într’altă parte, ocolire de cetăţ. Fruniol zice: Aceale tabere, care să găndiîa că vor sădea lenevoase, bine să pisează între dinsele. Septemvrie 4 dni, lună plină. Chieravale zice: Venit-au scrisoarea a unui gheneral, să nu să mişce den locul său, den care ar fi vrut să să mute, şi cu meşteşug să-l pue în răsipă. Vreamea, de toamnă. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Soseaşte, o veaste îndoită, di o lovire de arme. Dară puţinu zăboveaşte, şi soseaşte alta, care micşorează întâmplarea. Fruniol zice: Furtuna de mare, îaste de mare folos acei cetăţi. Vine făgăduită pace, acei crăiii, dară scumpu îi îaste preţul. Călăraşă, cu veaste veaselă, a unor obraze. 110 Emil Virtosu Septcvrie 12 dni, şfertul du p urmă. Chieravale zice: în părţile supuse Leului, năroadele trăescu cu veselie, pentru bună stăpânire. în părţile despre Amiază-Zi, sănt multe reale. Să inbrăţişază doi mari, ca mai bine între ei să să înţeleagă. Vănt şi caţă. Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Să chiîamă, o cetate de mare lucru, să să închine, care pre urmă aşa face. Vrajbă naşte, între capete mari a unii tabere; foarte zătic-nescu trebile mai marelui lor. Fruniol zice: Să îa ocolirea acei cetăţ, cu slava acelui comendantu. Septevrie 18 dni, lună noaă. Şi intr'acasta minte de fal<ă>l Cu lună noao au jo'st la Septemvrie 21 dni!1 Fruniol zice: Pre urina acelor netocmeale, a da pre ostaşă in ernatec, să rănduescu in locuri hotărâte şi de aproape, a să putea curând strânge, în vreamea trebuinţii. Un prinţep, va să fie de faţă la căutarea oştilor sale, şi va lua seama a unor lucrări nu bine lucrate. Vreame bună, dară cu vănt. Minte, că nu este vreame bunăl1 Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Veastea carea soseaşte, de ’nchinarea unii cetăţ de folos, pre mulţi face muţi. De la mare, Iară vine veaste, de lovire de doao tabere, dară e îndoită. Fruniol zice: Stare de armej puţin va ţinea, şi lucrurile tot aşa vor urma. 1 Textul subliniat, adaos marginal de mina lui Constantin Vodă Brăncoveanu. .FolvtuJ Novei' pentru anul 1701 111 Sepie vrie 25 dni, sfertul dentăîu. Chieravale zice: Nişte pâlcuri, despărţite de tabăra lor, anevoe să vor putea inpreuna cu îa. Vânturi şi ploae îute şi răceală. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Speduluîaste, Curtea Innia, obraze de cinste, pentru greale şi mari trebi. Nu prea soseaşte veaste bună, de o armată de mare. Fruniol zice: Grijă şi teamere, despre Miază-Noapte, mare lumină dau Apusului. Octovrie 2 dni, lună plină. Chieravale zice: în călătorie, mulţi vor intimpina nenorocire. Vreame bună de vânat. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Acea veaste care soseaşte, de un mare războîu la cămput, ţine pre mulţi îndoiţi a creade. Frumoasă ţară, aproape îaste a cunoaşte pre alt stăpăn al său. Fruniol zice: Armată de mare, mearge să dea ajutor unii cetăţi. Rocoşătură, într’o mare cetate despre Miază-Noapte. Octovrie 9 dni, şfertul du pre urmă. Chieravale zice: Pâlcuri oşteşăşti, işiţ la dobândă de vite, vin ocoliţ de mojăci, şi cu dobănda lasă unii şi viaţa. Vreamea, nestătătoare. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Sosescu mai- adevărate veşti, de acea lovire de arme mai nainte zis<ă>. Armată de mare, în mare furtună. 112 Emil Virtosu Fruniol zice: Să dea poruncă, cum mai de pripă să facă noi ostaşi. Credinţă , într’o ţară, premejduîaşte. Octovrie 16 dni, lună noaă. Chieravale zice: Pare rău, unui prinţep, că vecinul său nu prea au băgat seamă ostaşălor săi. Vănt şi ploae. Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Unirea a unor mari, a hotără turburările viitoare. Ostenite, mergu, la ernatec, osteşăşt pâlcuri. Fruniol zice: Piîare o corabie, înpovărată de neguţătorie. Cine rău face, rău petreace. Octomvrie 23 dni, şfertul dentăîu. Chieravale zice: Lucrările pe ’ricet, a unui mare, de unii sănt într’o nimica socotite, Iară de alţii vin slăviţ, pentru bună urmare ce urmează. Răceala, să întăreaşte. ■ Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Să spedeluescu olăcari, dară sfărşătul nu să poate afla. Rocoşitură de năroade, în mare socoteală pune pe un mare. Fruniol zice: Mare sămănţă de oştire să seamănă, pentru viitorîul anu. Octom 31 dni, lună plină. Chieravale zice: Vorbescu de rău, nişte ostaşă, pentru ce s’au rănduit să erneaze întru nişte locuri nu prea bune. Vănt' cu caţă. \,Foletul Novei’ pentru anul 1701 113 Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Sărăceaşte, acel ajutorîu făgăduit acelui mare. Fruniol zice: Acel mare, care cu limba zice pace, cloceaşte, în inema sa, mai mult oştire. Noemvrie 7 dni, şfertul du pre urmă. Să porunceaşte a să face noaă corăbii, a întări acea armată de mare. Senin, cu oarece vănt şi caţă. Vulturul fulgerând al lu Zefsu zice: Turburare, care naşte între nişte colegaţ, face a nu să creade unul pre altul. Şi pricina: oarece amărăciune între ei. Mare om, necontentăluit, să întoarce la curtea sa. Fruniol zice: Oarece lumină de nădeajde, eşită de la acea adunare, înpacă inemile supuşilor mănioş. Noemvrie 14 dni, lună noaă. Chieravale zice: Să dăruescu daruri, a dobândi voia acelor miniştri den care spânzură bună norocire acelor mai mari. Vănt şi ploae. Vulturul fulgerul al lu Zefsu zice: Să găndeaşte, a direage cetate rău bătută, pentru caro lucru să dau tari porunci. Lăsaţi, o măliniţilor, să lucreaze ceriul, a vă bucura, carc bucurie mult va ţinea ! Noemvrie 22 dni, şfertul dentăîu. Chieravale zice: Mult îaste trist, acela carele găndiîa a fi şi el unul din acei rânduit la deregătorie! Ploae şi grea răcală. 114 Emil Virtosu Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Bucurii de obşte să gătescu, supt Trigonul Achuio, a priimi un mare obraz. Fruniol zice: Să spedeluescu, de acel crăescu gabinet, făgăduîale, pe cum să cade. Noemvrie 30 dni, lună plină. Chieravale zice: Să mănie, un mare prinţep, înpotriva slugilor sale acei de casă, pentru ce găndeaşte că nu l-au slujăt cu direptate. Vreame frumoasă, cu reace vănt şi caţă. Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Pare că îaste oarece nădeajde, a da ureachiîa a vorbi de tocmeală, care să mistuescu într’acel crăescu gabinet. Trufiîa, aduce la sfărşătul acel du pre urmă, a unor case supt Adăpătorîu. Fruniol zice: Mai rea veaste nu să poate auzi, de acel mare: că îaste pre moarte! Să strigă: ajutorîu! cănd nu mai îaste vreamea să-l aibă. Dichemvrie 7 dni, şfertul du p urmă. Chieravale zice: Să sfătuescu sfaturile, de o stăpânire înpărţită în sus şi în jos, a hotăra folosul mai marelui lor. Vreamea, prea frumoasă. Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Ţară în gătire, a priimi alt nou stăpăn. Olăcari în călătorie, cu mare veaste. Fruniol zice: Mare pripă de oştire, acel ostaş de curând pus în deregă-torie! Mare dragoste arată, acel prinţep, cătră supuşii săi, căutănd mai mult folosul lor decăt al său. ,Foletul Noi-cV pentru anul 1701 115 Dechemvrie 14 dni, lună noaă. Chieravale zice: Dumnezeu să inpace inimile tuturora si să ne bucure cu bucurie, care singur den putearnica măna sa adevărat ne pogoară ! Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Noao turburări născu, într’o curte, care aşa lesne nu să vor putea inpăca. Fruniol zice: Frumoasă linişte, rea norocire aduce la un liman. Diehemvrie 21 dni, şfertul dentăîu. Coneţu. I VII ŢĂRĂLE ŞI UNE ORAŞE, CARE SUPT CE ZODII STAU, AlC PRE SCURT ARATĂ. < 1703 > Berbeacelc Stăpăneaşte: Ţara Nemţească, Franţozească, Britanii» cea Mică, Burgoniîa de Sus, Ţara Leşască cea Mică, Sueviîa, Sileziîa cea de Sus. Taurul Stăpăneaşte: Ţara Leşască cea Mare, Arhipelagul, Chiprul, partea Sfeţiei, Hiberniîa—adec<ă> Irladia < s£c=lrlanda >, Lo-rena, HelveţiTa — adec<ă> Ţara Sfiţirilor, Reţiîa, Franconiîa. < Gamănul Stăpăneaşte: Partea Lumbardiei—adec<ă> partea Italiei, Fiandra, Brabante, Inglitera, Vitemburgul şi SardiniTa. Racuulu Stăpăneaşte: Olandia, Zelandia, Scoţiîa, Grofia di Burgoniîa şi Crăiîa Granatei. Leulu Stăpăneaşte: Italia, Alpii—adecă munţii ce dăspărţescu Italia de Ţara Franţozească, Galia Tugata — adecă Lumbardia, Bohemiîa, Sicheliîa. Fata — adec<ă> Vergura Stăpăneaşte: Ţara Grecască, Horvăţească, Carintia, Critul, Sileziîa de Jos şi partea Ţărăi Fanţozeşti. ,Foletul Novei’ pentru anul 1703 117 Cumpăna Stăpăneaşte: Toscana — adecă Ţara Florenţiei, Savoîa, Del-finatul, Avstria. Scorpiîa Stăpăneaşte: Sfeţiîa ■—despre Apus, Norveghiîa, Cataloniîa, Baviera de Sus. Săgetătorîul Stăpăneaşte: Şpania, Dalmaţiîa, Ţara Ungurească, Moraviîa, Istria. ( Cornul de Capră Stăpăneaşte: Thrachia — adecă Ţara Turcască, Bosna, Ţara Arbănăşască, Ţara Sârbească, Ţara Grecască, Litva, Saxoniîa. Vărsătorîul de Apă Stăpăneaşte: Ţara Tătărască, Ţara Rumănească — cuprinzând şi Ţara Moldovei, Ţara Rusească, Danimarca, Partea Sficţiei < sic = Sfeţia = Suedia >, Vesfalia, Partea Buvariei < sic = Ba-varia>, Pi a montul, Momferatul. Peaştele Stăpăneaşte: Portugalia, Normandia, Calabria. < CALENDAR PENTRU ANUL 1703 > Luminate şi înnălţate doamne, doamne mie mult milostive I Iată, soarele alergând şi încunjurănd cursul său (răsare, zice înteleptul Solomon = ia Eclisiastic, cap 1, stih 5 = şi apune soarele, şi la locul său să întoarce), au făcut şi chiclul anului dela naşterea Fecoarei, spăseniîa lumii, 1702, şi toate căte şi acestaş an au născut, au adus şi au făcut, s’au arătat şi s’au mistuit; şi ce astronomii, că într’ănsul să vor întâmpla, au zis, şi prognostice au făcut, căte s’au putut cunoaşte şi şti, s’au văzut şi s’au auzit. Acum, dară, şi a anului acestuia ce întră, al 1703 zic, însă astronomii obicîuitele lor fac şi scriu, de ceale adecăte ce pot veni şi să pot întâmpla peste an, arătând, dupre regulele şi 118 Emil Vlrtosu ştiinţa lor, şi în calindarele, precum le zic, ce au făcut. Den cari, ales italieneşt, ce la mâinile meale au venit, ca să-m fac datorita şi plata mea, cum pănă acum, pre an ce am să dau; şi mult mai vărtos ca să plinescu porunca măriei tale, şi ca să în-dăstulescu poliţa ştiinţii lor, depre cum măriîa ta o vei, de pe italiana limbă, pre rumănească le-am prepus. Tocmind, însă, zilele şi luminile lunilor dupre vechile şi ale pravoslavnicii Răsăritului sfinţii Besearici canoane, nu dupre noul Apuseanilor calindarîu. Şi aceastîa, cu mare osteneală şi cu încetul ll-am făcut, nu de alt, ce numai de necurmatele meale băntueli, cari boala podagrii şi a hiragrii meale multe luni patul m’au ţinut, puterile fireşti înpuţinănd şi vărtutea-m amistuind. însă, ori cum şi cum am putut, am făcut, şi îată, cu acealla măriei tale, domnului mieu, mă închin, <}atoria.zm făcând; rugăndu-mă cu multă plecăciune, ca cu bună voinţă şi Iască să le lai şi să le vezi! Rugăndu-mă aşijderea, şi neîncetat rugăndu-mă, cei dentăi şi procatarctichi pricini a tuturor pricinilor şi fiinţi, carea îaste Dumnezeu, să trimiţă şi să dea măriei tale, viaţă lungă, traîu norocit şi fericit, ajungând şi la anul, şi mulţi alţii înnainte de a număra, ‘pănă la prea adănci şi prea cinstite bătrăneaţe, în-preună cu toată înnălţată şi înflorită familia măriei tale, spre slava veacnicului Dumnezeu, lauda luminatului neam,-folosul patrii, bucuriîa priîatenilor şi măngăîarea tuturor slugilor şi supuşilor măriei tale, aminu. •f Plecată şi slabă a mării tale slugă, Ioan Romanul. CALINDARlULtJ AL ANULUI DE LA HR1STOS 1703 Vorbă de obşte Chera vale zice : MarsQ, stăpănitorlul acestui an, nu va lipsi a sămăna vrajbe, neuniri, amărăciuni, zavistii, hicleşuguri, războae, ocoliri, neprietenii şi necredinţe. Aşijderea, Cronos, pleacă şi el despre răsipă, înnecăcîuni, focuri, jafuri şi pustiiri de cămpii. ,Foletul Novei’ pentru anul 1703 119 Măcaru că să văd singuri, Zevsu şi Mercurie, nevoitori a ho-tără o legătură de folos între 2 mari putîarnici, cari vor lua finicuri de biruinţă înprotiva celora ce vor turbura răpaosul cel de obşte. Fruniol zice: Caută, dentăi, spre Asiîa, adecăte Anadol, căt să nevoîaşte acel putîarnic, a aduna ostaş şi a înarma corăbii! Caută, apoi, că adunată au tabăra, mănioş şi trufaş mearge spre Acfilon (adecă spre Miază-Noapte). Dară, îară, priveaşte, că abiîa s’au pus la cale ostaşii, şi dă a turbura cea născută şi negăndită crăie. Precum, îară, de noroadele botarnice silit îaste a zăticni gândurile sale, şi aceastîa face că nu le mearge învărtejirea sa, a le găsi negata, acel norod, care pobtiîa negăndit să-l lovească şi fără de înpotrivire să le supue. Caută acei Varvari, cum nevoescu a treace marea, pohtind, peutru al lor folos, ceva să dobândească, pentru neunirea a Evr.opii. Uită-te, cum iscodesc, cum priveghiază şi cum pe ascuns să gătescu, să poată cu vreame dobândi norocit prilej. Dară, întoarce obrazul spre Evropa, şi vei vedea ciudate Acea mare ţară, care are hotarul, spre Răsărit şi Amiază-Zi, Medxteranium, spre Apusul, Ochiîan, şi, spre Miază-Noapte, acei prea nalţi munţi care sănt numiţ, de gheografi, Pirenei1. Vezi, căte învăluituri, căte năvale de cetăţi, căte jafuri-,- căţ sănt făcuţ robi, care ca nişte miei nevrănd să se înpreune cu înpreunarea acea de obşte, depe pohta altora. Pentru care lucru, mulţi den ei vin la scaun, alţii goniţ în munţi striini, şi alţii ca nişte vite închise între nişte grajduri, şi acesta îaste să nu zăticnească pe aceîa care s’au întors îară de voia lor la acea înpreunare. Dară, nic cu acasta nu lipsescu, alte vite de ţără streine, departe de aceastîa 40.000 de miluri, cari vor da bine a cunoaşte tăriîa lor şi, cu rădicarea, caznicii de acea ţară a rădica 1 Adaos, în text, de aceeaşi mînă ca însemnările marginale reproduse aici şi închise în forma [ 1 (pp. 119—121). întâmplări! Aceasta îaste Spanija 120 Emil Virtosw capul asupra mai marilor lor, şi cu aducerea multă pagubă, insăş ei singuri, a multe locuri lăngă mare. Acestea, dară, colegaţ cu alţii, nu vor slăbi lega lor, dară mai mult o vor întări, şi aşa vor aduce mari pagube cetăţilor despre Dencoace de acii mari munţi care vezi, caută la ceaîalaltă ţară, mai mică decăt aceaîa dentăîu, măcar că mai frumoasă, mai omenită şi mai bine lucrată alta nu îaste! Domnul său, închis în gabinet, tot înfipt in mari gânduri: a răndui batalioni in multe părţi a Evropii, de care ar putea el să fie mai mare stăpănitor; a schimba comendacnxţ, a ispiti unirile cu alţi prinlepi. Acestuia, norocul odată i să arată cu obrazul răzănd; altă dată, mânios, să trage innapoi; odată veasel îl bucură, altă dată trist il mălmeaste. Mai mult caută despre acea mare ţară, care despre Miază-Noapte să hotărăşte cu Marea Baltico, şi băşcuîaste bine acel al său stăpân mai tânăr,, ca un Marş in căutătură, care mearge înnaintea ostaşilor săi, a facerea omor afară den ţinutul său. Măcar că pe ’ncet mearge a ocoli cetăţ, într’acea prea frumoasă ţară, unele den care nu le mearge a face aceale gândite ale sale stricăciuni, dară silit îaste, a vedea de ostaşii săi date innapoi, şi câte odată şi bătut. Alţii, nu ştiu pentru ce mişcare, nu să Lnpreună cu el, şi, şi inpreunaţ, să despreună; poate fi, cu nădeajde de binele mai mare, nicodată hotărăscu liga. Caută intr’acastă parte, căţ soli să hotărăscu a să trimite într’aceale mari curţi, căţ comendaţ să rănduescîi pentru răul altuia, căţ, cu nădeajde a dobândi daruri, să fac hicleani şi, hicleşugul lor vădindu-se, pedepsiţ sănt! Caută acolea, intr’acea mare cetate despre Apus, cum să înpreună acei crăeşti logodnici! Caută Marea Mediteranium, cum soarbe aceale cătărgi, şi Ochianul, cu furtunele sale, căte pagube aduce! Marea Tireno, măcar că e plecată, dară arde cu foc. Caută spre Răsărit, spre'Apus, spre Miază-Zi şi spre Miază-Noapte: alt nu vei vedea, fără tabere, cumbarale, foc şi tunuri 1 Acasta îast* Ţara Leşască Apus. Acasta jaste Franţa ,Foletul Novei' pentru anul 1703 12 1 La Tartara Şaica zice: Minune nuîastecăMars, stăpănitorîul acestui an, mănios fiind, nu aduce turburări, şi silit va fi a face multe ispite înpotriva unui cap ales; pentru care lucru, în reporturi, reale veşti vom avea_ Scrutinie Stealelor zice: Sănt a le socoti, de figurile cerîureşti şi mai multe de acea prea mare conîuncţion, adecă înpreunare, a celor doi mari care fost-au la anul trecut, la 20 ale lui Mai, şi acuma care va fi la Ghenarie 15, la 23 de caşuri şi 20 de minute, al Cronos şi al lui Mars; şi aşijderea la 27 acei luni, la 7 caşuri, minute 48, al Zeus şi al lui Marsu. Şi înpreună cu aceastîa şi eclipsis, ce au trecut, arată îndoire realelor, Turcului şi ţărălor aproape de Ţarigrad, pe cum în anul trecut am şi semnat. într’acesta de acuma, o trăgediîa semnează, cui obrazul acel dentăi aseamene va fi Prin-idone, care cu a sa politică dăzunire seamănă. Al doilea obraz, cu o mănă de oameni, să arată Metabo, cănd de Latini au fost _scos din crăie. Al treilea, mai apoi, seamănă a Chiro. Care cu o mulţime de oameni înarmat, să nevoîaşte a întări ce au dobândit,. Aceaste 3 obraze, dară, măcaru că despărţiţ, fieşte cine arată partea sa, dară, toţ denpreună, întâmplările acestui an semnează. Cărora ajungăndu-să unora cu hainele lungi, care în letenească limbă zicea:« vreamea îaste a să face pace »; care vorbă neplăcănd nicunora, începătură au dat a să lovi, şi aşa adăogăndu-se o mulţime, despre partea lui Metabo, silit-au pe Prinţepul de Machedone şi pe acfrfa ai Iu Chiro a să da înnâpoi! Şi aşa urmând bătaîa aceaîa a lui Metabo, rămas-au stăpăn locului. Glasul acesta, viind la urechile Prinţepului de Machedone, de aceîa ce fugîa, silit-au cu înpreunarea altora a dobăndi ce pierduse; dară văzând că în zadar îaste ispita sa, şi norocul nu-i ajută, de dor, murit-au 1 A căruia moarte auzind Votaman, unul de ai săi mai îubit, atăta să înfricoşă, căt puţin lipsi să-i fie fost şi soţie. Şi Chiro, pentru o pagubă ca acasta, aşa au rămas fără de sine, căt nu ştiîa ce să hotărască de trebile sale. Vătăman să înţelease Duca de Mantova Chiro să înţeleage Crai de Franţa Aesta să înţeleage Crai de' Spanija ţepului de Mache Metabo să înţeleage Inpăratul Nemţescu 122 Emil Virtosu Dară alt obraz viind la mijloc, cu drăgăstoase cuvinte măn-găîa pe Votaman, care aproape era să se închine lui Metabo. Şi aşa, de iznoavă, de amăndoao părţile năvală să începu. — Aceastîa sănt, zise un bătrăn hărăpeaşte înbrăcat, lucrările acestui an! Măcar că să nevoîaşte un cap cu 3 coroane coronat, a tămădui'" acastă oftică, dară doftoriile nu isă află, fiind ajuns al doilea hotar. Vor frănge zăbalele ascultării, aceale noroade, întărâtate de acel ce ştie semăna nădejdi. Moartea va rumpe aţa a unui cap coronat, şi va aduce multă frică celuîa care să află în laverint de turburări. Un slab ocol, den vitejiîa altuia slăbit, rumpe-va răbdarea aceluia care, neputănd cu meşterşug dobăndi, va să-l dobândească cu armele. Tartana den Linflusi zice: Ţapăn ocol a unii mari cetăţ, ţine lumea în curiosita, dară a-1 lua nu îaste nădeajde. Pentru că, cine decfendeluîaşte < sic = defendeluîaşte, mare ostaş îaste. Într’altăîară mare cetate, turburări multe, şi nic folosescu spăn-zurătorile, nic tăîare de capete, pentru că tare inimile s’au înţelenit. O, prea drăgăstoasă pace! O prea iubită pace! Vino în lume şi ne bucură! Tae atâtea gâlcevi omeneşti şi înpreună despreună-rile şi schimbă corturile în paturi de nuntă, şi îarba de puşcă în zahar şi sângele în vinuri dulci şi roşii, coifurile şi pavezile în străchini, tunurile în fluere de veselie, şi gloanţele de puşcă în macaroane, şi, unde răsărea dafine de biruinţă, să răsară măslinul de pace, că mai mult ne place 1 Conta Tartana zice: Zgomote despre Miază-Noapte, şi oştiri despre Răsărit, stricăciuni la cămpii şi turburări la munţi, primejdii la cetăţ, şi mai rău la cămp, nenorociri pren mijlocul mării, tabere pe apă, tabere pe uscat, şi petutindenea arme! Aceastîa sănt lucrările acestui an, şi aceastîa tu le zici pace, cănd îale sănt oaste! Ce dracul de obicaîu îaste acesta, carele pentru puţină slavă să răsipescu cetăţ şi omor de atăţea biruiţ ? Mie mi să pare mai mult să fie sfârşitul lumii, decăt altceva! ^Foletul NoveV pentru anul 1703 123 Brăganiîa zice: Eu, jupăni, aş tăcea, a nu vorbi de oaste! Dară văzănd în cămp frică, groază şi cu omor, nu poc să tac: de ce că nu văz nic un-colţ al lumii, să nu fie cu oaste, pe mare şi pe uscat! Acolea, despre Miază-Noapte, văz schimbare de stăpâniri şi turburări'. Despre Anadol, rocoşituri şi alte reale. Acolea, vărsare de sănge, omor şi oştire, a supuşilor neascultare, crailor lor. Acolea, schimbare de crăie. Zău, crezi-mă! Ziduri de cetăţ surpate, gâlcevi, şi vom vedea multe schimbări, a multor stăpâniri ! Dară, să vei întreba, cine biruîaşte ? Acela ce nu piîarde! în Taur şi în Rac, să va auzi o veaste. Aşijderea, şi în Săgetător şi în Berbeace. Cari mare groază va aduce. Toţ vor avea lucru, dară ce lucru jalnic şi scărnav! Gătiţi-vă, ostaş! Gătiţi-vă, o căpitanii Şi voi, o mari ghene-rari, că vă văz pe toţi sângeraţi! Vorba de Iarnă Cheravale zice: ■f-, Marsu, gata îaste a urzirea hicleşuguri şi a ocoli oricare mare cetate. Dară va afla prea tare înpotrivnicie, să se va nevoi a strânge ostaş şi a face găteale ostăşăşti. Un comendat luminat, cănd va fi în vârful slavei sale, va piîarde viaţa lui. Fruniol zice: Acei ostaş prea obraznici, vin pedepsiţ. într’un gabinet să vorbeaşte scărnavă vorbă, adecă aomoră pe aceîa carii cu dreptate slujesc stăpânilor săi. Dară Dumnezeu îi va păzi! Nu ştim de va sta tare în credinţa ce au dat stăpânul său, acel mare. Pentru căc îl văzu nestatornic la făgăduîalele unui prinţip. Colegaţii unui mare, vor fi mai deşteptaţ decăt ceîa ce s’ar cădea lor: a eşi la cămp înnaintea vrăjmaşului, şi vor eşi ca nişte viespi scornite din viesparîu. Răsăritul, mult găndeaşte, în ce chip ar face rău. Dar treaba neeşindu-i afară den gănd, nimic nu foloseaşte, cănd Apusul, suflăndu-i în obraz, nu va încălzi oul, nic îl va face să nască pui. 124 Emil Virtosu. Scrutinie Stealelor zice: Cronos, în Berbeace fiind, arată omor şi pagubă ostaşilor, mai mult în locurile supuse Berbeacelui. Aşijderea şi Zeus, cu Cronos înpreunat, arată înşălăclune, făţărnicie şi zavistie, cu bicleşug, cu paguba supuşilor Berbeacelui. Mars, gălcevi şi teamere aduce între prinţipi, atăta căt şi priiteniile în vrajbă să vor întoarce. Mercurie, făgădulaşte tractaturi de pace, pren mijlocul unii logodne, dară în zadar îaste. Tartana de Linflusi zice: Omeneşti lucrări, mai mult înfăşurate le văz, petutin-denea, şi în multe cetăţi. Brăganiîa zice: Furtună de mare, care multe corăbii sfărâmă. Şi foc, care multe topeaşte. Măcar că îarnă îaste, aic-, aproape de noi, să aud lucrări ostăşeşti. O stea să veade in ceriu, care arată a doi mari stăpâni veseliile ceale de pe urmă, şi la o crăie multe răutăţ. Supt Berbeace, să aude rocoşitură, şi văz multe capete tăiate. Supt Taur şi supt Leu, turburări, care aduc mari mâhniri. Vorbă de primăvară Cheravale zice: Marsu, în taină, vorbeaşte de ostăşeşti meşterşuguri. Măcar că Mercurie vorbeaşte vorbe de pace, îară tot bi-ruîaşte Marsu. Pentru care lucru vom auzi meargere de ostaş, rănduîală de bagalii şi alte ostăşeşti porunci. Mai dentăi să vor arăta biruitori, aceîa care mai nainte au început a lucra; dară, spre sfârşit, vor rămânea biruiţ, şi vor avea reporturile ce scrie. Fruniol zice: • Acea tabără de mare, cu vănt bun mearge şi să învărtejaşte ori încoace ori încolea, şi apoi soseaşte de face mare stricăciune, unde nimic nu găndiîa. ,Foletul NonV pentru anul 1703 125 Să înpreună noao catarge pe cale, la o tabără care veniîa de la Ochian. Aceastîa fac nu puţine stricăciuni, la nişte cetăţ despre Apus. Siliţ sănt nişte confederat , pentru al lor folos, a să despreuna de aceîa de care cu vreame era a nădăjdui nu puţin noroc. Mari expediţii de ostaş să văd intre doao ţăr, una despre Răsărit, alta despre Apus. îaste o lovire de tabere şi, aceaîa care era de număr mai mare, păgubeaşte. Să ocoleaşte oarecare cetate, şi unii să fac stăpăni den nişte oraşe şi ţinuturi. Meşterşuguri ostăşeşti, cu fericită norocire. Tartara Şaica zice: Ostaş es de la ernatec, la cămp, şi nu să aude că să plănge nimenea. Pentru ce că să aşteaptă ajutor ostăşescu. Meşterşug să izvodeaşte, care ar putea face un bine, dară face rău. Acel ostaş care să arată a fi blănd, în răpaosul său pururea lucrează. Aicea stau în răpaos, acolea fac ispite. Aicea să dobăndeaşte, acolea ostaşii dormu. Aicea, cine dormiîa dobăndiîa, şi într’acest chip, că unul biruîaşte, altul piîarde, unul piîarde, altul dobăndeaşte. Scrutinie Stealelor zice: Nişte locuri supuse Taurului, vor gusta mai pre amăruntul reale înflusuri ale lui Mars. Vom auzi o floare din grădina aceştii luni că, să nu să va zmulge, tot să va veşteji. Noao gătiri de oaste, aduc noao gândiri de rău, a multor capete coronate. Să sfătuîaşte în ce chip s’ar zăticni o apucare şi, sfătuindu-se, alţii o apucă. Tabără de mare, biruind în mare furtunele, află în uscat pericîune. O cetate care să închină, îaste înşălată de duşmanul său, carele mai mult va jaful ei, decăt credinţa ce au dat. Tartana înflusilor zice: Nu de la cerîu, ci de la pământ, pogoară realele oştirilor şi alte răutăţi 126 Emil Virtosu. Nu Cronos, sau Marsu, sănt pricina pagubelor, ci oamenii! Pre acei ostaş nu-i mişcă cu aceale planete, a meargerea de supt acea cetate, şi a fi unii lăngă alţii. Cum nic eclipsis îaste pricina ca să se întuneceaze slava celui monarcu, nic acea con-îunţie îaste pricina să se răsipească acea tabără, cănd să punea orănduîală, dară de toată pricina îaste nebuniîa omenească. Brăganiîa zice: Văz cetăţ ocolite, ziduri răsipite, şi temeîul răutăţilor îaste p etudindenea. Să plănge, Ţara Frăncască şi Fiandra, şi mai de departe să aud foarte frumoase lucrări de măni. Ţărmurile Anadolului, şi pe îale le vom vedea, toate, turburate şi în răsipă, cu oaste, sănge şi arsuri. Acela ce nicodată să îndăstuliîa, rău îaste îndăstulit. Faptele sale, pe uscat sănt fără orănduîală şi, pe mare, rău vănt au. Vorba de vară Cheravale zice: Reporturile vor fi pline, ori de veselie, ori de întristăcîune, de nepohtele unora şi altora. Văz un obraz, de neamul de jos, a să sui întru naltă treaptă, de nume bun şi slavă. Fruniol zice: Să înmulţeaşte de iznoavă o tabără de mare, şi pe urmă au avut oarece pagubă. Nu îaste înbucătură aşa lesne a să mesteca, acea cetate, precum credea năvălitorii ei! Prea obraznică îaste, acea tabără, care va băntui şi pre priîateni, dară să va căi! Cu hune tocmeale, să închină acea cetate. Aceaîalaltă, stă şi să decfendeluîaşte < sic=defendelulaşte >. Dară şi ajutorîul îi vine prea pe ’ncet, căt mi-e frică să nu să închine şi îa. . Tainice înţeleageri, între priîateni: tabere fac, că comen-daţii nu ştiu de cine să vor încredinţa. Spre răcoroasă Miază-Noapte şi spre mai depărtat Apusul, groaznice veşti să vor auzi. Mediîatori, rănduiţ de multe părţi, ,Foldul NovcV pentru anul 1703 127 nimic nu hotărăsefl. Pentru că, unde merg, sănt mulţi, şi îubescu al lor singur folos. Mulţi să robescu într’acea bătae. Cu nevoe să vor potoli rocoşiturile, într’acea crăie; de ce că sănt mulţi confederaţi, de le mişcă. Să una de aceastîa nu să va vădi, vai acel stăpăn înpotrivă căruîa s’au făcut! Tartara Şaica zice; Câmpurile, nu ard din firească căldură, ci să aprind de meşterşugit foc, care acel boîar, negăndit, au adus. Căte gâlcevi şi câte zgomote, pentru nişte lucruri care bine au mersi Ce îaste? Ce îaste? Tot aşa mearge: cu plânsuri să sfărşescu veseliile! Acesta, umblă pe urma aceluia; acuma, acela mearge <în> întimpinarea acestuia. Şi aşa, acel dentăi bine pisează pe al doilea; şi apoi, al doilea bine pe cel dentăi bate, adecăte acela biruîaste, carele nu piîarde. Scrutinie Stealelor zice: Marsu, înpreunat cu Mercurie, în semnul Racului, rău să laudă asupra unor locuri supuse acelui semnu, cu jafuri, hicleşuguri şi hoţie, închisori şi multe pe ascuns nepriitenii, cărora în-preunăndu-să şi Cronos, a adaoge foc, a unora neîndăstuliţ, a aprinde foc într’o crăie, care va topi pe însuş stăpânul său acel adevărat. Cronos, căutăndu-se cu Marş, în patrangolo, arată pe Turc a fi supus gâlcevilor, care vor fi începătură a dăpunearîa Turcului, şi poate că va gusta şi îuţimea a neîndăstuliţilor, şi însuş cu sângele său va plini îuţimea acelora. Tartana den Linflusi zice: îndoiala îaste, să acea înbunăbărdată cetate va cădea. Dară ca o vitează apărăndu-se, mare nume va dobândi. Doao tabere, una pe alta caută şi fieştecarea, zioa şi noaptea, munceaşte pentru al său meargere înnainte; pe urmă să dau bine de Peaşte, dară a cui îaste biruinţa, nu ştiu să spuîu. Contra Tartana zice: Doao mari cetăţ vor fi luate, şi în mare vom auzi mari gâlcevi. Luna lui Avgust, mult ne va face a suspina. 128 Emil Virtosu Vorba de toamnă Cheravale zice: Marsu, gata are hicleşuguri, jafuri şi alte reale, mai mult înpotriva aceluia care îaste supt Ecfatore. De reporturi şi de olăcari, care vor zbura adease, vom zice că acastă toamnă va fi rea şi plină de amestecătură. Fruniol zice: Multe ar avea ce găndi oamenii, într’acastă toamnă, de nu s’ar supune răului au binelui ce s’ar întâmpla la anul, in 2 tabere. Pentru că vor auzi veşti de cetăţi bunbărdăluite, de mo-şila rânduită al jişco, de haini tăiate capetile, şi de robire de ostaş. Aşijderea şi de nişte comendanţ, unii prinşi în bătae, alţii în casc. Şi aceastîa, să vor întâmpla nu numai în singuri ţără slriine, ce şi în acei aproape de noi. Să vor auzi veşti de mare treabă, despre Ţinutul Varvarilor. Nic mic vor fi, aceale ce vom auzi despre ţinuturile noastre. Să aceale expediţii, cu pripă norocită şi mai apoi în slăbănog, adecăte cu pas de furnică, vin urmate, puţină grije ne vor aduce; să lăsăm grija a cui îaste să o aibă 1 Scrutinie Stealelor zice: Cronos, adaoge turburări unui craîu, pentru leage. Moartea va rumpe nişte aţe scumpe, care da nădeajde lumii de răpaos, dară nu Taste aşa. Tartana den Linflusi zice: îaste vorba de o innălţată logodnă. Măcar că mă rog ceriului că urmează, şi să se pue hotarăle atătea oştiri, cu o cununie aşa mare şi iubită, văz prea frumoase stealele că o arată. Care de va fi, mare veselie şi bucurie volu avea. Aşa nădăjduim că, după mare întunearee, luminos cu razele sale să arată soarele, şi, pe urmă a supărătoarei erni, cu dulcaţă să arată lumii înflorită primăvară. Contre Tartana zice: Doao cetăţ, bine cu slavă să vor apăra; şi vom auzi zgomot şi gâlcevi şi bătaia tobelor: vor răspunde trăsnetele tunurilor 1 ,Folclul Novei' pentru anul 1703 129 VORBA LUNILOR Ghenarie 6 dni, lună noao. Eclipsis soarelui, nevăzut de noi. Cheravale zice: Mars, nu slăbeaşte nimic îuţimea sa. Vreame, măcar că senin, îară friguroasă. Fruniol zice: Acei ostaş şed prea lenevos, dară nepriîatenii lor nu pierd vreamea. Tartara Şaica zice: Acei ostaş să nevoescu a dreagerea calea, la cel stăpăn. Scrutinie Stealelor zice: Noao, nepriîatenii, aprind o flacără, care nu să va putea stinge numai cu sănge. Cetatea supt Taur, plănge nenorocirea sa. Tartara de Linflusi zice: Măcarti că îarnă îaste, îară ostaşii nu lipsescu a jefui. Ghenarie 13 dni, şfertul dentăîu. Cheravale zice: Marsu, va lucrurile de pe pohta sa, nic va să asculte pe alţii, să se mai înblănzească. Vreame stămpărată. Fruniol zice: Corăbii striine în nişte mări, dau multe a găndi. Porunci negăndite, a meargerea ostaş spre Tranmutana < sic >. Scrutinie Stealelor zice: O tabără de mare, dă a găndi a multor ţărmurii Să vorbeaşte de moartea a unui mare, dară vorba nu îaste cu temeîu. Rocoşituri de noroade, turbură o cetate. Să rădică nişte ostaş de la ernatec, de merg, dară nu să ştie unde. 130 Emil Virtosu Contra Tartana zice: Scărnave rocoşituri ameastecă o ţară. Şi, o moarte negăndită, înfricoşază o crâie. Ghenarie 21 dni, lună plină. Cheravale zice: Marsu, găteaşte lucrurile, ca să-i fie de treabă în vreame de trebuinţă; şi atunce el lucrează, cănd să creade că doarme! Ploae cu Austru. Fruniol zice: Veşti de mare, de mare treabă, să n’ar fi mincinoase! Acel suvran, nu va a consetului unor făgăduîale, dară să arată statornic a urma oştire. Tartara Şaica zice: A înblănzi 2 stăpăni, carii au inimă de fiară, altul cale de mijloc îa. Scrutinie Stealelor zice: Suspină un norod, pentru seumpeatîa mai marelui său, care îl sileaşte a-ş da tot ce are. Tartana de Linflusi zice: De moare acel căpitan, mare rană Taste stăpânului său, ne-avănd altul aşa bun. Ghenarie 28 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Noroduri, supuse Berbeaclului, vor cunoaşte îuţimea lui Marsu. Vreame bună, măcar că frigul băntulaşte. Fruniol zice: De iznoavă să deşteaptă rocoşituri, într’acea crăie. Porunci a meargere de ostaş, a întări acea tabără slabă. Tartara Şaica zice: Atăta să sue înnalt cu găndul, acel mare, căt fără căzătură ajunge la ce pohteaşte. ,Foletul Novei’ pentru anul 1703 131 Scrutinie Stealelor zice: Doao obraze mai mult să îuţescu, cănd să găndescu a fi in-păcaţ. O liga să hotărăşte, care pe ’ntămplare să face mai de treabă. Contra Tartana zice: Mari obraze să înpreună, la un gabinet, a sfătui tractaturi de pace. Fevruarie 4, lună noao. Cheravale zice: Acei mai tainic gabineti, vin vădit, cu paguba a unui mare comendant. Aer nestătător. Fruniol zice: Apucare de corăbii, mare pagubă aduce unor oraşă. Să vorbeaşte, de o rădicare de ostaş. Tartara Şaica zice: Nişte noroduri prea Iuţi, sănt supuse de un obraz. Scrutinie Stealelor zice: Trăîaşte, un norod, cu nădeajde de veselie, dară pe urmă nu îaste nimic. Doao capete coronate foarte să mişcă, pentru ale sale trebi, dară nimic hotărăscu: războîu sângeros, focuri şi jafuri. Tartana înflusilor zice: Frumoasă făgădulală, dară în deşert. Mult să făgăduîaşte, dară nimic pe urmă răsare. Contra Tartana zice: Un prinţep—prea depărtat de credinţă, o mare băşcuire ceare de la un craîu, şi i să răspunde cu nimic. Fevruarie 12 dni, şfertul dentăi. . Cheravale zice: Marsu, aş vrea să fie sol de pace; dară să arată mişcător de răpaos, şi căt mai mearge, tot să mai măndreaşte! Vreamea, măcar că îaste soare, dară frigul nu slăbeaşte. o* 132 Emil Virlosu Fruniol zice: Nu caută vreamea-—că îaste friguroasă, aceale corăbii ostăşăşti, dară semeţ vin de pe mare. Mult ispitescu acei soli, dară nimic isprăvescu, Comendant — luat dintr’o ţară, să rănduîaşte într’alta, unde mai multă cinste dobăndeaşte. Scrutinie Stealelor zice: Aceale pălcuri, care era de ernatec, prea strică paguba celora ce le priimiîa. Supt Rac, să hotărăşte o treabă, cu folosul lui. Tartana Flusilor zice: Dencoace şi dincolea, să fac ostaş, şi mare pohtă au a să lovi. Mare ocol aşteaptă, acea cetate. Contra Tartana zice: Pănă acuma nu s’au iscălit, aceale tractaturi. Poate că va fi vreo amestecătură. Aşa îaste! Lumea acasta îaste o cuki>vie de nebuni! într’aceaste zile, să pune la călătorie un obraz de mare cinste, si să vor auzi meşteşuguri ostăşeşti. Vănturi Iuţi. Tari porunci acelor ostaş, să meargă să ocolească o cetate. Tartara Şaica zice: Acel că înbrăca bine şi era ţinut un om mare, vine închis. Scrutinie Stealelor zice: în gabineturi să trăctăluîaşte răpaos, şi la cămp să bat răz-boae. Să bolnăveaşte un mare, supt Cornu de Capră, cu primejdie de viaţă. Fevruarie 20 dni, lună plină. Cheravale zice: Fruniol zice: ,Foletul Novei’ pentru anul 1703 133 Tartana înflusilor zicc: De vreame încep, acei ostaş, lucrări, nic zăpada ii zăticneaşte. Acca cetate, inlăreaşte slabe ziduri. Fevruarie 27 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Mi-i frică că acel obraz de cinste să nu fieprinsu de duşmanii săi! Şi lucrurile pe ascuns, care să urzescu pen aceaste zile, vor avea sfârşitul lor. Vor avea ce vorbi, reporturile. Fruniol zice: Să trag înnapoi de la cea cetate, cine o ar fi putut să o ţie ocolită. Dară nu să ştie pricina, lase la cămp, cine nu să găndea. Tartara Şaica zice: Doi stăpâni ţin învăţătura altor 3, şi căte 5 intră în lucrări foarte minunate. Scrutinie Stealelor zice: Să înpreună o liga, dară nu Taste bine legată, pentru că coardele nu sănt de aur. Tare gălcevescti acei ostaş, eşind de la ernatec. Tartana înflusilor zice: Mari meşterşuguri ostăşăşti, cu vitejie înpreunate, mult dau a găndi acelui comendat. Martie 6, lună noao. Cheravale zice: Un sol, de lucru de mare treabă, să nevoîaşte cu toată putea-rîa sa a găsi vreame să tocmească tractaturile. Dară bine să se păzească, să nu cază într’o rea întâmplare. Cine îaste supus casii a lui Marsu şi a lui Mercurie, va avea prea reale întâmplări. Vreamea, întunecoasă, dară să schimbă în senin. Fruniol zice: Să înnalţă şanţuri, a să decăndălui de o temută năvală a nepriîatenului. 134 Emil Virtosu Tartara Şaica zice: Treace un obraz pe o cetate bine păzită, şi în treacerea sa lasă mari daruri. Scrutinie Stealelor zice: Marsu, să laudă cu noao dăjdi, asupra norodului supt Taur. Reale, lucrările pe ascuns, vădindu-se, cu judecată să pedep-sescu. Tartana înflusilor zice: Gălcevile urmează, şi lumea ocolită îaste de oştire. Martie 14 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Un loc, supus a cui triplicita, negăndit vine năvălit. Fruniol zice: Urmează un mic războîu, cu paguba celora care era mai tari. Să expedeluîaşte un norod înarmat, spre ţărmurile unii gărle, pus spre Miază-Noapte. Ploae cu vănt. Tartara Şaica zice: Un obraz, să gătea a face oare unde mult rău, dară curănd îi soseaşte mare pedepsă. Scrutinie Stealelor zice: Mare, supt Trigono Inio, îaste în primejdie de viaţă. Şi, supt Rac, un tractat de prietenie bun sfărşit are. Tartana înflusilor zice: Tabere care merg ostenite, din zăpadă, tină şi ploae, nu ştiu unde să acua, pentru ce că nimeni cu ochi buni nu le caută. Martie 21 dni, lună plină. Cheravale zice: Reporturile altele n’au, fără decăt găteale, ostăşeşti socoteale şi lucruri îndoite. ' Vreamea, întunecoasă, cu ceva humezeală. ,Foletul Novei' pentru anul 1703 135 Fruniol zice: Hărţuire într’o câmpie, aproape de o mare gărlă. Să pohtescu în liga, de un mare, nişte noroduri. Scrutinie Stealelor zice: Mars, tare să laudă, că nu proaste pagube ostăşăşti, cătră o ţară supusă Taurului. Tartana Flusilor zice: Să însănătoşază un comendant, şi naltă cetate, de cumba-rale, tunuri, sărutată vine. Doao mari neamuri dentre dănsele să învrăjbescu, şi unul altuia nu să încredinţează. Martie 28 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Marsu, ar vrea să facă într’acest şfert de ale sale, dară Zeus nu-1 lasă. Pentru care lucruri ostăşeşti, iucrările să poartă mai cu blăndeaţe. Vânturi supărători. Fruniol zice: Cu pripă să expedeluescti corăbii, de ajutor acelor bătuţ. Cu tărie să loveaşte o cetate, dară cu vitejie să defendululaşte. Tartara Şaica zice: Zideaşte mari casteluri, un mare obraz, dară puţin îi folosesc fi, de ce sănt toţ zidiţ în văzduh şi fără de temeîu. Scrutinie Stealelor zice: O logodnă să trăctăluîaşte, dară zavistila o turbură. Un loc ocolit, munceaşte cu denadinsul a să izbăvi, dară mai mult să înfăşură. Tartana înflusilor zice: Ziduri găurite. O, ce omenie, aşa de vreame a-1 băntui! Şi, o cetate de mare, mare pritoceală face 1 Şi, pe un prinţep, tare-1 doare păntecile! Contra Tartana zice: Mari capete, vor să moară. 136 Emil Virlosu Aprilie 4, lună noao. Cheravale zice: Va urma o solie, de mare treabă. Spre Paralelo, să rănduescu să meargă ostaş. Tunete, ploae şi piatră. Fruniol zice: Să pare că acel sovran va să pleacă la pace, dar nu-1 lasă culegaţii. Scrutinie Stealelor zice: Ostaş, merg a ocoli o cetate. Şi, călăraş pe drumuri, cu jalnică veaste. Steaoa prea mare, rămăne lipsită de lumină, în veacnic întu-nearec. Tartana Înflusilor zice: Călăraş jefuit, cărţi prinse, şi iscoade vădite, pe mulţi pun în gănd. Aprilie 13 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Turburări şi amestecături, nu mai lipsescu Vreamea, zile prea frumoase. Fruniol zice: Veaste bună, despre Miază-Noapte, cărora nu să potrivescu altele despre Apus. Să chiamă un comendant, să dea seama de ce au atăta zăbovit a eşi la cămp. Trec, pentre nişte ţără, noi ostaş, a întări o tabără. Scrutinie Stealelor zice: Ostaş—prinşi de nepriîateni, pricinescu pierzarea unii cetăţ. Tartana înflusilor zice: Ajutor de vreame, apără o cetate. ,1'oletul Noccl‘ pentru anul 1703 137 Aprilie 20 dni, lună plină. Cheravale zice: O cetate, supusă Taurului, să află în mare primejdie. Să se păzească, acel viteaz comendant, de lucrările pe ascuns a nepriîatenului, să nu-ş va piîarde Iefteriîa sa. Zile frumoase, amestecate cu ploae. Fruniol zice: Acea floată streină, face o mare treacere. Zboară mari c-umbarale, asupra cei nenorocite cetăţi. Tartara Şaica zice: Acel mare obraz, care să arată moale, nu cuteza a sumeate a lucra un lucru ; mare plasă acum au tinsu,cine ştie ce va prinde ! Scrutinie Stealelor zice: Cine să găndea să fie sosit la vărful găndurilor'sale, să află înşelat. Dregătorie orănduite, in Trigono Terio, a multe obraze dau a găndi. Tartana înflusilor zice: Unui putîarnic, să înpreună nou ajutor, şi naseti noao ligă de mare treabă, şi, cine vărful era, să face temelie. Contra Tartana zice: Să omoară un gheneral, dară nu cu meşterşuguri ostăşeşti. Aprilie 26 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Marsu,cu Cronos, toate realele vor să plinească, fiind ei stă-pănitori acestui sfert. Vreame nestătătoare. Fruniol zice: Rocoşituri într’o crăie, pentru slăbiciunea capului ce o stăpăneaşte. 138 Emil Virlosu Scrutinie Stealelor zice: Veşti, care aduc bună nădeajde unii ţără, supt Săgetătorîu. Tirăneşti lucrări, mari turburări aduc unii ţără, supt Tri-gono Acuio. Să găteaşte o tabără, dară nu să ştie unde aduce realele. Tartana înflusilor zice: Nişte polcuri, să lovescu, şi îau zaharîalele. Şi, mare cetate, mare turburare. Contra Tartana zice: Răde ceriul, răde marea, răde pământul, numai lumea mâhnită iş plănge ticăloşiturile sale, şi cu Ia plănge şi o crăie, de tabără bătută. Mai 4, lună noao. Cheravale zice: Marsu, ar vrea apururea nenorociri, şi aşa-1 vor cunoaşte acela carii sănt supt a lui stăpânire, aducând deapururea în noiri. Zile frumoase, a şedea la verdeaţă. Fruniol zice: Primejdioasă treacere de o gărlă, fac acei ostaş. Dumnezeu să dea, să le meargă bine! Schimbare de comendaţ, dintr’o cetate, denădăjduescu < sic > pre acela ce sănt dennafară nu prea de departe. Să învărtejaşte îară înnapoi, acel mare, neîndăstulit de slavă. Scrutinie Stealelor zice: Alergături ostăşeşti, arată lovire. Cine îaste între năcovalnă şi cocan, măcar că simte bătaia, dară trebue să rabde. Tartana înflusilor zice: Doao tabere să lovescu cu tunuri, aşa de tare, căt şi surzii le aud. Foletul Novei’ pentru anul 1703 139 Mai 12 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Soseaşte, unii cetăţ, o tabără de ajutorul, mai mare în număr decăt în puteare, şi nu-i taste de nic un folos. Certul, mănios, cu tunete, trăsnete şi vijelie. Fruniol zice: Reale veşti aduce marea: războtu cu moarte de o parte şi de alta. Aleş sănt soli, a meargerea să auză tractaturi de pace. Mulţi sănt făcuţ surgum, de o crăie, alţii sănt închis şi alţii ■sănt lipsiţ de moşiile lor. Tartara Şaica zice: Multe leamne porunceaşte, acel mare, să aducă, să facă un pod. Iată că-1 înceape, dară cine ştie! Scrutinie Stealelor zice: Mişcare de o logodnă, dă nădeajde de bine ; dară nu mearge. Merg nainte nişte pălcuri, dară cu puţin folos. Ocol negăndit, face a suspina un mare. Tartana Flusilor zice: Haini, pedepsiţ. O bogată cetate, negăndit chiamă alt stăpăn. Şi, o neunire, va fi peirea a unui norod. Mai 19 dni, lună plină. Cheravale zice: Mars, nimic nu să slăbeaşte dentre a sa îuţime. Aer călduros. Fruniol zice: Inimoasă îase, dintr’acel liman, acea tabără de mare, şi dă nădeajde că lovirile sale ceale dentăi norocite vor fi. Să descopere o urzitură, care să ar fi urmat, vai de acea ţară! Emil ]'!riosii Scrutinie Stealelor zice: Sângeros război», slăbcaşlc o tabără. Ocolit, mai mulţi pierdut, decăt cu vitejila, depărtează de In ei pe nepriîalenii săi. Moartea tae o aţă, şi pricinuîaşlc turburări. 'l'ai'lani înflusilor ziee: ('.ine prealungază trebile sale, pe urmă puţin folos veade. Mai 20 dni, şfertul dc pe urmă. Cheravale zice: Frică Taste, de o nenorocită întâmplare. Vijelie, care va aduce mare pagube. Fruniol zice: Tari şanţuri să rădică, a să acoperi de neprilaleni, care vin ca un fulger. Nu să potrivescu răspunsurile de obşte, acelui sovran, cu băşcuile intrebăcîuni a unor prinţepi. Tartara Şaica zice: Intr'o cetate, prea bine păzită, sănt doi făclie, care între ei să vor bate. Dar ceale ce va fi pe urmă, eu (ac. Scrutinie Stealelor zice: Supt Geamene, să seamănă trandafiri. Şi, supt Hac, să muncescu a zmulge ghimpi, dară în zadar. Tartani înflusilor zice: Rocoşituri, in rădicările sale vine potolită. Iunie lună noao. Cheravale zice: Să străngu ostaş, pentru ocolul unii cetăţ, şi veaste cuvioasă vom auzi. O, ce căldură! Să inpreună cu armată de mare, noao corăbii. Groaznică lovire intre 2 tabere, cu multă vărsare de sănge. Sănt expedeluiţ soli, cu porunci de mari trebi. ,Foletul Novei' pentru anul 1703 141 Tartara Şaica zicc: Un jupăn va să se ameastece în toate, pentru care lucru tuturor aduce mare supărare. Scrutinie Stealelor zice: Supt Rac, să rănduescu dregătorii ostaşilor. Acel om besericescti să nevoîaşte a hotără o logodnă; dară moartea, tăind aţa cea scumpă, învărtejaste lucrul. Tartani înflusilor zice: ^ Să vorbeaşte de o cetate ocolită, şi părearla ca să se închine nu Taste în deşert. Şi, acel nalt turn, vine pus la pământ. Contra Tartana zice: în jos de acei munţi, ca furnicile, vin noroade înarmate. Iunie li dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Lucrările politiceşti, într’acest sfert, reale vor fi. Vreamea: vânturile aceastîa mai multă căldură aduc. Fruniol zice: Noao rocoşituri, într’o crăie, prea cu nevoe să potolescu. Să închină, acea cetate. Tartara Şaica zice: Cu mare glas dau seamne de veselie, acel norod, care au auzit veaste bună, de un călăraş adusă. Scrutinie Stealelor zice: Urmează noao gâlcevi, cu paguba unii ţără, supt Racu. Şi, supt Berbeace, moartea a unui obraz de cinste. Tartani Flusilor zice: Să schimbă un gheneral. Şi acel stăpăn găndeaşte că, schimbând ceriul, îş va schimba şi norocirea. 142 Emil Vîrlosu Iunie 18 dni, lună plină, întâmplările lumeşti, într’acest sfert, nu vor fi de mare treabă, pentru care lucru curiiozi vor şedea mănioş. Vreamea: acastă ploişoară mult bine va face. Fruniol zice: Zboară cumbaralele, dară nu le tem, supuşii acei credincoş. Sosescu pe urmă, < la > alt iubit liman, nişte catarge, fără de nădeajdîa aceluia ce le aştepta. Mai mult rod să fac la ţărmurile acei mare gărle, decăt peaşte să prinde în apele lui. O, căte minciuni au raporturile! Scrutinie Stealelor zice: Noao vrajbe şi adaogere mănie, între prinţepi, sile ostăşăşti, focuri şi altele, sănt lucrările aceştii luni plină. Tartani Flusilor zice: Mă tem de o scărnavă boală. Bine să se păzească fieştecine,. să nu cumva să i să răstoarne cănăţuîa. Iunie 25 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: . Marsu, leapădă îuţimea sa, asupra norodului supus Racului. Vreamea: o, ce căldură, nu să mai poate răbda! Fruniol zice: Să bunbărdăluîaşte, acea straje lăngă mare. Taberile stau în faţă, una lăngă alta, şi să teame una de alta. Acel sfat hotărăşte a face noi ostaş, dară lipsa banilor zătic-neaşte, de nu să face. Scrutinie Stealelor zice: Vărsare de sănge şi o bună norocire să arată, unui loc supt Rac. Tartani înflusilor zice: Aceale şanţuri nu bine s’au făcut, şi aceale adăpostiri nu sănt pe tocmeală. Puţină minte au arătat acel comendant: în deşert vor fi lucrările sale. ,Foletul Novei’ pentru anul 1703 143 Contra Tartana zice: Bine au răbdat focul şi bine s’au apărat, acea cetate! Dară pe urmă rămas-au zdrobită, mucenică cumbaralelor şi foametii. Iulie 2, lună noao. Cheravale zice: O mulţime de ostaş vine, la Marsu cel Nebun, ca nişte vite duse la scaune. Vreamea, nu va să ploao. Fruniol zice: Acea negăndită întimpinare, cu vitejie să sustentuluîaşte, şi acel ce găndea biruitor a fi, biruit rămăne. Tartara Şaica zice: Căt mai mult să nevoîaşte un ostaş, de otrava nepriîatenilor, cu atăt de mincinos şi de priîateni hiclenit îaste. Scrutinie Stealelor zice: Focuri, jafuri şi hoţii, supt Rac. Ostaş în călătorie, cu nenorocită urmare. Tartani înflusilor zice: Moartea, cu omor, a înnălţate obraze, face a vedea la sfârşitul lumii. Dar de omor acelor mai proaste, nimeni vorbeaşte, nic să mai aude. Iulie 10 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Să dea Dumnezeu, să nu între cîuma între nişte ostaş! Vreamea, ploioasă. Fruniol zice: Mari veşti, de nişte ostroave despre Miază-Noapte. Să priimeaşte nepriîatenul, cu înţeleagerea comendaţilor din cea cetate de munte. Tartara Şaica zice: Mari glonţuri borăscu aceale tunuri, aşijderea şi cumbaralele, a înfricoşa şi a bate acea cetate. 144 Emil J'irtosu Scrutinie Stealelor zice: Să apucă un loc, cu putearla armelor, care să credea nebiruit. Spargere de sănge, focuri şi alergături ostăşeşti. Tartana înflusilor zice: Gâlcevi şi turburări, nu vor lipsi intr’acest şfert. Contra Tartana zice: Naşte un prunc, prea îubit razim unii case crăeşt, apuru-rea slăvită, minune a neamul tot şi a toatei crăii. Iulie 17 dni, lună plină. Cheravale zice: Intr’acest şfert, mă indoescu că reale întâmplări vor fi pre pământ. Gătiţi-vă apărători şi şerbeturi! Fruniol zice: Schimbă stăpânul, acea ţară, dară nu schimbă inima. Olăcari cu pripă spedeluiţ, dară târziu să pun la cale. Tartara Şaica zice: Ce pohtiţ a şti, ce veaste aduce acel călăraş ? Eu vă zic: veaste de moarte! Scrutinie Stealelor zice: Mişcarea unui hiclean, înfricoşază un cap coronat. Tartana înflusilor zice: Pe urmă s’au închinat acea cetate, măcar că mulţi zic ba. De la munte vin in jos noao pâlcuri, şi duşmani de la duşmani: sănt apucate la mijloc. Contra Tartana zice: Vestită cetate, îaste căznită de foamete: pierdut-au păinea, pierdut-au vinul, pierdut-au grăul, pentru care lucru o văz că curând să închină. iFoletul Nove!' pentru anul 1703 145 Iulie 24 dni, sfertul de pe urmă. Cheravale zice: Mars, înfipt îaste, pentru pierzarea unii cetăţi, supt stăpânirea Geamănului. Vreamea: o, ce înnăduşală! Fruniol zice: Să clocescu nişte oao, într’acel gabinet, care vai de acea ţară: să vor naşte totodată ! Să ar vrea să se oprească, roata norocului acelui stăpăn, dară nu să află cue să ajungă. Tartara Şaica zice.: Un stăpăn ispiteaşte a face multe pagube. Şi mai marele altele găndeaşte, singur, pentru cinstei Scrutinie Stealelor zice: Să urzeaşte o prea supţire pănză, dară în urzitură să rumpe firul: în gabineturi multe laude să fac, dară, afară a le urma, aur lipseaşte! Tartani înflusilor zice: înpotrivirea comendaţilor, face că acel gheneral strigă, că ar vrea în voia sa. Acel cocoş cloceaşte oul, să scoată vasilisc; rău lucru a te încredinţa de el. Avgustu.'l, lună noao. -« Cheravale zice: Să se păzească, un comendant, să nu cază în cursă! Vreamea: cine n’are stomahul de hărtie, să bea reace. Fruniol zice: Gălcevi de un norod, fac să lovească frigurile pe acei comen-daţ, care sănt într’acea cetate unde gălcevile s’au rădicat. Scrutinie Stealelor zice: Cine hicleneaşte pe stăpânul său, supus îaste pedepsii. 1 Moartea, tae o aţă prea înnălţată. 146 Emil Virtosu Tartana Înflusilor zice: Groaznic războîu, căt mai nu să poate spune. Avgust 8 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: In mare, vor fi furtune, şi, pe uscat, sângeroasă lovire de tabere. Ploae, dară puţin folos. Fruniol zice: Mare foc va fi la mare, şi de noapte va să se lovească, fără de veaste, o cetate. Dară, ce folos, că păzitorii ei nu dormu! Lucrurile, denadins care să fac, nădăjduescîi binele unii ţără. Tartara Şaica zice: Mare obraz moare, şi în ţinuturile sale să trimite a să îngropa. Scrutinie Stealelor zice: Să găteaşte o tabără, a da război, dară să fuge întimpinare. Locul nu prea tare, vine apucat negăndit. Să lovescu, cu paguba aceluia care găndiîa să biruiască. Tartani înflusilor zice: Un ostaş pedepsit îaste de stăpănu său, pentru a sa nepur-tare de grije; dară, acea pedepsă, pentru altă pricină îaste. Avgust 16 dni, lună plină. Cheravale zice: Lucrările lumeşti tot rău merg, şi mai mult la Trigono Inio. Vreamea, să răcoreaşte oarece. Fruniol zice: Să întăresc, păzitorii, unii cetăţ despre mare. Să pun în fugă nişte năvălitori, şi să dobăndeaşte un loc de folos. Mari zgomote, spre Miază-Noapte. ,Foletul NoveV pentru anul 1703 147 Scrutinie Stealelor zice: Să vorbeaşte a să hotăra o logodnă, dară vine turburată. Armată de mare pune în gănd multe ţărmuri: mare vărsare de sănge. Tartana înflusilor zice: Crudătate ostăşască, spre un loc prea frumos — ca o piatră scumpă. Contra Tartana zice: Mare hicleşug să vădeaşte, înpotriva a unui mare obraz. Avgust 23 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Marsu, va urzi lucrări pe ascuns şi hicleşuguri, înpotriva celora carii n’au puteare să-i stea înpotriva. O mare cetate Paralelui nostru, la mare strănsoare să află. Vreamea: frumoase zile pentru vânătoare. Fruniol zice: Să lasă năpust un loc, dară mai nainte să strică tot. Tartara Şaica zice: O dama, ce îaste fată unui cap iscusit, îaste a fi nor<ă> a unui mare cap, şi curând o vei vedea pre acasta a fi crăiasă. Scrutinie Stealelor zice: Apucare de capete ostăşeşti, slăbeaşte o tabără. Tartani înflusilor zice: Sila acea de pe urmă a unii tabere, a apuca acea vestită cetate. Moartea, în multe locuri face ca o nebună. Avgust 31 dni, lună noao. Cheravale zice: Sângeroase sfaturi, sfătuîaşte Mars, şi nu prea să va zăbovi, că jalnice să vor arăta în ţinutul supus al Paralelui. O, că frumoasă vreame! Nu îaste aşa? Emil Virtosu Fruniol* zice: Nu sosescu, aceale corăbii, atăta aşteptate de ceale'cetăţi I :___Taberile să mărăescu, dară să ferescu a să lovi. Tartara Şaica zice: Acei ostaş, mare rău fac aceloralalţi, şi cănd găndescu că vor face veselie, ei atunce îi spală bine pe cap. Scrutinie Stealelor zice: Moartea a unui cralu mare, face să se cernească. O cetate, care să credea nebiruită, să Ia. Tartani înflusilor zice: Acea rocoşitură şi acel norod necontenteluit, nu poate înghiţi acea amară înbucătură. îndrăzneaţă vitejie, zăticneaşte mare lucrare şi biruinţă. Septemvrie 7 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Mercurie, gata îaste, pentru folosul a unii cetăţ de Italila noastră, şi să nevolaşte a zăticni sângeroase lucrările a lui Marsu. Vreamea, nestătătoare. Fruniol zice: Călătorie norocită, pre mare, a unui obraz de cinste. Haini, vădiţ şi pedepsiţ. Tartara Şaica zice: Acel mare obraz, puţinteale cuvinte are în gură, dară cu multe gânduri să primblă pen chiliîa sa. Scrutinie Stealelor zice: închisoare de obraze de cinste şi mari vărsări de sănge. Norod care tirăneaşte, să căzneaşte. Să răsplăteaşte cu moartea, miniştrii domnului. Jafuri, focuri, supt Fată. Tartana înflusilor zice: Tare să vorbeaşte de nişte tractaturi, de o ligă şi de pace şi de răpaos. ,Foletul Novei’ pentru anul 1703 149 Contra Tartana zice: O comită, tare infricoşază nişte noroduri. Septemvrie 14 dni, lună plină. Cheravale zice: Mars, alt nu pohteaşte, fără omor şi a vedea pământul udat de sănge. Dară, Efroditi, bine găndeaşte spre Italiîa. Vănt, care va aduce şi vijelie. Fruniol zice: Ajutorîul de pe mare, nu sosescu la vreame. Pe urmă, acel mare dă a inţeleage că va asculta nişte soli. Tartara Şaica zice: O, căte gloanţe Iuţi zboară pen văzduh! O, căt tare cad în jos ! Vai pe cine lovescu! Scrutinie Stealelor zice: Tabere să lovescu, cu mare vărsare de sănge. Cronos, arată moartea a unui mare obraz. Contra Tartana zice: Răvăşale, pe ascuns luate, vădescu tainice tractaturi. Septemvrie 22 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Un loc supus Racului, prea mult supărat îaste de o boală, care să lipeaşte. Vreamea: de ploae, să strică drumurile. Fruniol zice: Acei ostaş care prea cuteza, sănt daţ innapoi. Aceale politiceşti înpreunări, nimic folosesc. Tartara Şaica zice: Acel nou ostaş care, lăudăndu-se, mult să făgădui a face,, acuma abiîa poate vorbi. 150 Emil Vîrtosu Scrutinie Stealelor zice: Negăndită întâmplare, mai mult nebuneaşte un norod. Să jefulaşte o tabără, şi în jaf să piîarde biruinţa. Tartani înflusilor zice: Ostaş merg la ernatec, dară nu prea cu voe bună sănt prii-miţ. Septemvrie 30 dni, lună noao. Cheravale zice: Marş, nu poate să rânduiască bine nimunui, şi mai mult acelora ce sănt supuş Paralelui. Vreamea, să răcoreaşte.- Fruniol zice: Puţintei ostaş, într’acea izbăndă, plătescu mai bine decăt ar fi fost mai mulţi. Scrutinie Stealelor zice: Logodnă zăticnită, adaoge un foc. Să trăctălulaşte de un ocol, dară nu să hotărăşte. Octovrie 7 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Marş, să nevoîaşte apururea a sămăna netocmiri. Vănt, cu humezeaală. Fruniol zice: Pentru acel armistiţi, dobăndeaşte acea ţară oarece răpaos. Scrutinie Stealelor zice: Lăcomila a unor pălcuri ostăşeşti, aduce urâciune a unui norod. Doao tabere, negăndit, să întimpină, şi urmează mare vărsare de sănge. Tartana înflusilor zice: Răii pedepsit, şi răutăţ priimite. Asupra acelui sărac de jupăn, câtă avănie să descarcă 1 Minune va fi, să va scăpa! ,Foletul Novei' pentru anul 1703 151 Octomvrie 14 dni, lună plină. Cheravale zice: Ooarece răpaos, înlr’ac.esl sfert, vor avea lucrările lumeşti. O, ce vreame bună de vănat 1 Fruniol zice: Iuti porunci să spedeluescu, înlr’aceale hotară lăngă mare. Un prea înţelept sfat a unii prinţepease, face să se ruşineaze mulţi sfeatnici bătrăni. Scrutinie Stealelor zice: Pălcuri, fiind in lipsă, răsipescu avearla nevinovaţilor. Ticăloşituri unui norod supus Cumpenii, pentru dajdea. Tartani înflusilor zice: De credinţă, mare lipsă îaste acum. Cu mare măndrie s’au luat, acea cetate! Frumoase curiozitate, zău, să vor vedea! Contra Tartana zice: Tare aleargă călăraşii, în multe părţi, a găsi cine s’ar afla a dezlega aceale noduri de oştire, dară în zadar să ostenescu. Octomvrie 22 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Marsu, înpinge a fi sângeroase războae, meargere de ostaş şi hicleşuguri. ■ Caţă, care întunecează zioa. Fruniol zice: Vai, aceale ţărmuri, să nu priveaghe a să darea jos, de ostaşii din corăbii 1 Să întorc acasă, acei soli, plini de cuvinte, dară fără de ispravă. Să mai adaog tării, la o mare cetate. Otrava şade pe arc: de să va slobozi, groaznici loviri.vom auzi. i. , 152 Emil Virlosu. Scrutinie Stealelor zice: Bolnăveaşte un mare, şi mă tem să nu-ş lase şi piîalea. Hoţii, prinsori, jafuri şi focuri, în Trigono Inio şi Aerio. Tartani înflusilor zice: Poşti aduc mari veşti, de nişte ostaşi. Octomvrie 29 dni, lună noao. Cheravale zice: Stealele, într’acest şfert, bine să făgăduescu pentru Iumeştile lucrări, dară nu pentru boale. Aer călduros, dară nestătătorîu. Fruniol zice: Nişte ţinuturi ar vrea pace-—-pe eftin, dară alţii ar vrea să o cumpere, măcar căt de scumpu. Să n’ar lipsi bani acelui mare, nu ar fi fostu-să înpreunat cu alţii. Cine îaste mai sărac, acela îaste mai fericit la întâmplările aceastîa. Scrutinie Stealelor zice: Ostaş în cale, a să apropila celui care au hiclenit pe mai marele său. Un putîarnic va să-ş adaogă oastea sa, dară află lipsă de ostaş. Tartana înflusilor zice: Moare un mare, de mare nume, şi pricinuîaşte a multe gâlcevi şi turburări. Cetate ocolită, îaste la pierzare. Noemvrie 5, şfertul dentăi. Cheravale zice: Pen multe părţi vor alerga călăraşii, cu mare pripă, şi mulţi să vor înşela, neputănd afla tainele gabineţilor. Ploae. Fruniol zice: Să munceaşte a birui, opiniîa acelui mare, cu stricarea cre-dinţii miniştrilor săi. O, căte nebunii născu, de un cap ce zice: «Aşa voiul» ,Foletul Novei’ pentru anul 1703 153 Scrutinie Stealelor zice: Moartea tae o ţară, zic de boală, dară cine ştie nu va să ştie. Să aude o veaste, dară mai mare decăt îaste îa. Tartana înflusilor zice: Hicleşuguri, vădite şi pedepsite, hiclîani tăîaţ, dară alţii mai mulţi nascii. Un nou domnii să aleage, care mare veselie aduce. Contra Tartana zice: Pentru oştire, să adaoge în lume aur şi oameni, şi toată lumea gata îaste a să bate. Noemvrie 13 dni, lună plină. Cheravale zice: Mars, rău caută pe supuşii Geamănului şi Leului. Vreamea, mare ceaa'ţă. Fruniol zice: Vin înşelaţ, nişte ostaş, de nişte iscoade mincinoase, şi în mare primejdie întră. Scrutinie Stealelor zice: Cine au hiclenit pre mai marele său, tare îl doare capul, îaste a ţi să face milă de un norod, care vine băntuit de foc. Veşti care dau nădeajde de pace, dară nu le creadem. Contra Tartana zice: Unul caută în tot chipul, doară ar găsi cale a face pace, dară nu află nic un mijloc, pentru care lucru îară să înceape joc de şpagă. Noemvrie 19 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Trebile lumeşti, îară pleacă la rău. Vânturi reci. Fruniol zice: Merg Ia ernatec, acei ostaş, dară încărcaţ de boală. Un gabinet. să dobândească folos pentru ale sale hotărâri, manefesture spedeluîaşte. 154 Emil Virtosu Scrutinie Stealelor zice: închisoarea unui obraz întristează o curte, şi aşijderea, boala unui prinţep, c-urteanii săi. Xestămpărarea unor pâlcuri, face să suspine un norod. Tartani înflusilor zice: Să innăduşaşte o adunare, a găci istoriîa viitoarea canpaniei. Zice înţeleptul: «Acela buîaşte < sic = birnîaşte > care rabdă, şi cu osteneală îş dobăndeaşle slavă!» Noemvrie 26 dni, lună noao. Cheravale zice: Eclipsis soarelui, care inir’acest sfert, să întâmplă, măcar că îaste nevăzut de noi, între alte reale, mare frig arată. Zăpadă la munte şi ploae la cămp. Fruniol zice: Acei despre Miază-Noapte nu şed lenevos, măcar că maro frig îaste. Să vorbeaşte, într’un gabinet, de ce aceale noroduri stau aşa nemişcate. Scrutinie Stealelor zice: Bune vestiri a unui prinţep, supt Săgetător. Xoao pretenţii unui marc, dară fără de temelie. Polcuri cărora le trebuescu ernalec, cu arme le dobăndescu. Tartana înflusilor zice: Să ameastecă tractaturi de pace, care un ştiut bătrân trăc-tuluîa. Dechemvrie 3, şfertul dentăi. Cheravale zice: O luminată cetate, supusă Berbeacîiilui, să aibă strejile priveghind. Pentru că nepriîatenii săi urzescu lucrurile pe ascuns şi nimic să tem de nestarea vremii. Ger. ,Foletul Novei' pentru anul 1703 155 Fruniol zice: Acel gabinet pus-au în masă un pastel, care nu prea place sfeatnicilor. Să seamănă protesturi, pentru noao oştire < sic >. Tartara Şaica zice: Un mare, de ce nu-i merg poliţele sale, să mălineaşte, şi căt mai mare îaste, atăta-i mai sfârşit. Scrutinie Stealelor zice: Jafuri noao, gâlcevi, dăjdi şi apucăii, sâni de pe obicaîu. Tartana înflusilor zice: Să tocmeaşte o noao rădicare de oaste, si cu aceaîa să rădică şi nădeajdîa acelui stăpăn, a mai dobândi acea ţară frumoasă. Dechemvrie 11 dni, lună plină. Şi eclipsis luminii la 12 caşuri, minute 24. Cheravale zice: O neascultare, în mare răsipă pune o tabără. Zăpadă. Fruniol zice: Străjari cuprinşi, mare folos aduc năvălitorilor. Să < Textul se întrerupe în josul paginei, continuarea lipseşte. > VIII ('ALINI)ARIUL ANULUI \ISECTOS I)E LA IIIUSTOS 1704 VORBA DE OBŞTE ASUPRA ACESTUI AN Cheravale zice: Stăpănilorii acestui an sănt aceale 3 planele mai mari, şi de a aceastîa să vor pogoră toate întâmplările care le vom vedea intr’acest an. Şi căc firea lor îaste nestătătoare, aşa şi despozeliile de multe felîuri să vor arăta, precum şi întâmplările şi trebile lumii. Căt pentru aceaste trebi lumeşti, mai bine ar fi să tacu, fiind stăpânit orii: Salurnus, Zevs şi Marş, foarte inpotrivnici la întâmplările lumeşti, căc trag mai mult spre gălcevi, netocmiri şi alte reale, pentru neprieteşug, de care ar putea semna şi acest an cu fel de fel de întâmplări. Fruniol zice: Am văzut schimbări fără veaste, în văzduh, cu vremi reale: vânturi tari — care vor dezrădăcina copaci; tunete — care vor asurzi urechile, şi, supt Semnul Cumpenii, in multe ţări vor fi cutremure de pământ. Pentru cules va fi de mijloc, şi numai căt va trebui. Am văzut pe Mars, făcând crude gătiri de sănge, ornor şi de moarte. O tabără noao bagă în iposiîa pe multe ţinuturi, supt Leu şi supt Rac. iarăş nou războîu, noao steaguri să întind pe cămp! Tabăra pe mare are puţin noroc, dentăi, şi, Iară, sfârşit bun. vFoletul. Novei' pentru anul 1704 ,157 Am văzut crudă bătae între 2 tabere, aproape de munţi, şi, cănd era aproape să se sfărşască, m’am deşteptat şi n’am putut să ştiu a cui era biruinţa. Cercătorîul Stealelor zice: De mă pogor la lucrurile lumii, nu poc să zic alt, fără căt reale fără de sfărşit, fiind Mars stăpănitor, care inchipuîa<,te războîu şi înşălăcîune şi întărătături de mănie între oameni, ca pentru lucru de nimic să se scoale şi să se apuce de războîu, de mănii şi de gălcevi, ales fiind în casa lui Saturn, cetindu-se că, cănd Mars îaste priimit de Saturn, închipuîaşte multe gălcevi. Acastă planetă, neîndestulat să supere pe neamul omenesc îi, cu pradă şi cu alte felîuri de răutăţ, va băntui şi pe dobitoacele ceale mic. Pre urmă alt nimic n’am văzut, fără căt reale nesfărşite, între carele prăpădenie unii ţără foarte rodoase şi luare unii cetăţ tari. Bragania zice: Despre Răsărit, să aud frumoase gălcevi: să mişcă aceale ta-beri, care fac mare calabalăc. Iarna va fi vănturoasă, vara şi primăvara vor fi mai blănde, toamna va fi plină de boale. Căţ hoţ vor fi estimp, numai înşălăcîune şi puţină credinţă vom găsi! Mars, înpreunat cu Zevs, îară-i văz că să caută între dănşii cu faţă protivnică, care va să zică: lumea va fi plină de războîu, vor muri oameni bogaţ şi de nume mari. Doao capete mari vor muri. Spre Amiază-Zi, văz că să dau bătăi de ceale bune, căt fieştecare scapă cu spinarea spartă. Spre Apus, aşijderea să dărămă neamul omenescu, în toate •zilele să înpuţinează. Văz multe cetăţ, stricate pănă la os. Văz pe acel om ce îase den casa lui, ca să fure casa altuîa. îară vezi cum pe a sa au pierdut! Căte ziduri sănt fărâmate pănă în faţa pământului, , stricate ■şi făcute bucăţ, de sabie şi de foc! Căte gălcevi să va auzi că au făcut, acea.unire pe mare! Şi fărâme -să vor face, aceale ziduri! . 158 Emil Virtosu Aceastîa, care de iznoavă să va vedea în Peaşte, va aduce multe mâhniri, moarte de oameni mari, cîume, înşălăcîuni, şi, pe urmă, de ticăloşinţă un număr nesfârşit. Lumea, jumătate să prăpădeaşte: nu îaste pămănt să nu fie zdrobit, nu îaste ţinut să nu fie dărâmaţi Pre urmă, de întâmplări şi de stricăciuni, prea multe veţ auzi! Vorba de primăvară Cheravale zice: Afroditi, răzimată spre partea norocului, să veade muncind ca să întemeîaze o nuntă între 2 oameni mari. Şi de o va putea scoate la cale, va aduce lumii o băutură aşa de dulce, căt va îndulci toate amărăciunile carele pănă acum au turburat. Fruniol zice: Altă custelaţie arată că, în ţărăle aproape de Taur şi de Leu, groaznice cutremuri vor fi, şi alte despoziţii ale aerului, care vor aduce in trupuri sufleţite stricare de sănge. Vărful unui munte îaste pricina, că să îa o cetate. 2 tabere aproape, muncescu să înşale una pe alta, iar în deşert, căc amăndoao potrivă să păzescu. Nişte tractaturi, făcute de un ministru credincios, aduce unii corone nădeajde de pace. Turburări de rebelii la stăpânul lor, călcate cu stricăciunea lor. O tabără pe mare, să găteaşte, îar ceaîalaltă nu doarme. Cercătorîul de Steale zice: Pentru lucrurile lumeşti, acum mai mult vor înceape a să întări războaele, cu paguba aceluîa care pănă acum au fost biruitor. Unele ţări, care pănă acum au fost lipsite, de războîu, acum vor fi, mai mult decăt altele, bântuite. Bragania zice: Poate fi nădeajde de pace, îar eu văz faţă numai de războîu.* insă că, în primăvară, va cădea acea cetate care era foarte tare. Nu auziţ aceale taberi, ce mare gălcavă fac acolo, în Geamăn şi în Taur? Veţ auzi aşijderea, la Asia, mii de stricăciuni. ,Foletul Novei' pentru anul 1704 159 O tabără cu lună va eşi afară, şi la mulţi va aduce grije, şi cu anevoe vom putea potoli aceaste scăntei. Gălcevi, în Ţara Ungurească. Şi acolo, în mările acealîa, căte stricăciuni vor avea aceale ţărmuri 1 Acel cap, ce va toate şi nic odinioară nu Taste îndestulat, acum adevărat are lucru: îl văz că să cartă cu norocul, iar pe urmă pohtele lui să duc în vănt. - Italiîa, va avea mari înnoiri, şi într’ănsa vor fi mari schimbări; Tar eu nu voîu să le spuîu. (Sănt Frănc, şi vă ajung!) Pace nu văzl Şi de ar şi fi, ar fi Înpotrivă acelui ce văz eu, căc alt nu mi să arată, fără căt războîu şi războae groaznice. Vorba de vară Cheravale zice: Căî pentru lucrurile lumeşti ale aceştii veri, întămplăndu-se tare custelaţie, să vor putea auzi felîuri de felîuri de întâmplări. Iar despoziţie a Dodeca Temorii a Noao, unde să află partea norocului cu Zevs, arată mărire unui crai mare a Berbeacelui, bun noroc Ghermanii şi dobândă la al nostru Trigon. Fruniol zice: Pentru trebile lumii, în Semnul Leului norocit sfârşit unii taberi, vor da mare nădeajde unui şovran. Tabăra pe mare, de perea, furtună va întimpina întru mare biruinţă. Dobânda unui liman şi cădeare unui cetăţ, va face pe mulţi tari de cap de vor schimba gândul. Scularea a nărodului, supt Taur, va pune pe toată lumea la netocmire. Gabineturi, vor avea lucru, la ceale politiceşti. Supt Cumpănă, un şovran învaţă o politie, care nu să poate cuprinde. Schimbare de ţinuturi fac pe un mare de schimbă obicaîurile, şi miniştri plătescu a lor necredinţă. Supt Rac, o solie noao la o curte crăîască aduce nădeajde unii veselii de obşte. Să dea Dumnezeu, aşa să fie! Cercătorîul de Steale zice: Căt pentru trebile lumii, să vor vedea înnălţare de cărturari şi călătorii de obraze de cinste, pentru sfărşit bun. 160 Emil Virtosu Un comandant practicos va avea o biruinţă, mai mult pentru înţelepciunea iui şi meşteşug de războîu, decăt pentru a sa puteare. Tabăra de mare va băntui multe margini, şi cu armele va sili pe multe limanuri a să supune. Silă, tâlhării, ucidere şi furtişaguri, vor pune afară din răn-duîală pe o ţară supt Berbeace. Moartea unui cap coronat, întristează o curte, şi naşterea unui cocon veseleaşte pe alta. Un nărod, supt Scorpie, se măhneaşte, nu numai de nepriîa-teni, ce şi de căteva lipitori cari ii scot banii. Să va munceaşte ca să să întemeîaze o nuntă, ca să se hotărască o tocmeală de mare treabă; îar unii, neodihniţ, vor turbura bunăvoinţa celui ce o pohteaşte. Bragania zice: Veţ auzi lucruri negăndite: veţ auzi că găinile au zgărăîat pe cocoşi, gârlele nu vor fi gărle, căc în loc de apă vor curge sănge într’ănsele! Acel mare, răsipeaşte avuţiîa sa. Multe ziduri fărâmate, cetăţ şi ca stealele vor cădea la pământ, căc nu să aude alt nimic, fără căt războîu. Vorba de toamnă Cheravale zice: Saturnus, arată că multe năroduri vor fi mâhnite, şi mai mult acei cari sănt supuş la a zeacelîa casă. Să arată dease călătorii, solii şi expediţie de miniştri. Pentru obştea seamnelor, să arată mai multă norocire decăt nenorocire la prinţepi, căc de plănge unul, 4 să veselesc. Vor cădea bolnavii, acei ce de vară vor fi măncat prea multe poame şi prea mult vor fi băut; de care, ca să nu cază, trebue să se păzească fietecine, căc aerul va fi înduplecat a strica sănătatea. Fruniol zice: Pentru trebile lumeşti, să trage înnapoi o tabără şi bagă la ipopsie pe un ţinut care au fost în pace, supt Semnul Featei. ,Foletul Novei' pentru anul 1701 161 Să trimite un mare ministru, din care să nădăjduîaşte lucrul unii curţi foarte norocite. Strângere de noroduri neodihnit, strică socotealele unui gabinet. Bănuiala unui şovran zăticneaşţe slavă mai frumoasă, supt Semnul Cumpenii, care s’ar fi văzut vreodată în lume. Să hotărăşte confederaţie de treabă, între doi putîarnici, supt Semnul lui Geamăn şi a Leului. Saturnus, într’al zeacîa casă, arată greale nenorociri, noro-durilor Apusului. Moarte unui mare, pune pe multe curţi la o jale nemăngălatăl Focul mănâncă, într’un cas, acel ce au muncit veacurile să-i zidească. Lăngă o gărlă crăiască, o stricăciune mare face, pe biruitorîul de stăpăneaşte o cetate, cap unii ţări. Sănt îndemnaţ mulţi răbelii, Iară n’au sfârşit bun. Să sfărşaşte toamna, cu sfârşit de puţin bine, Iar încep bună nădeajde pentru Iarna ce vine. Cercătorîul de Steale zice: Un norod, care găndila să culeagă viile, să sileaşte a le părăsi şi să le lase în prada slujitorilor şi să plătească birul, neluînd venituri. Călătorii de războinic şi de cărturari, pentru mari trebi, care dau nădeajde de pace. Iar în zadar! Slujitorii, carii găndila să meargă la ernatec, şăd în cămp şi să încălzescu la focul tinerilor. Marea, Iuţită, slăbeaşte o tabără, care aminterea era de a nu să birui. O cetate să dă vrăjmaşilor: nu ştiu, pentru prisoseala, au pentru lipsa de bani. 2 stăpănitori, uniţ pentru crăiîa, Iar neuniţ pentru mărire, să întălnescu pe mare. Ce va fi ? Mare gălcavă, negreşit! Bragania zice: Văz un chip, ce arată moartea unui om mare. Şi, la toamnă, vom auzi fapte, măcar can slabe, de război. Vor tremura, aceale ziduri, şi cutremur de pămănt să va auzi într’acel colţ. ti 162 Emil Vîrtosu Să va muta din casă, acel stăpăn. Acea comfederaţie, să va strica. Acel mare, care găndiîa să soarbă toată lumea într’un ou proaspăt, vezi-1 acum cum au rămas 1 Cine îaste acela, îl veţ şti. Nu voîu să-l spuîu! Auz că să naşte o prăpădenie, unde nu să găndiîa.1 Vorba lunilor Fevruarie 8, lună plină. Cheravale zice: Soarele, în casa lui Zevs fiind, înpreună cu Afroditi, fac mari tractaturi, supt Trigono Afeo, spre paguba Trigonului Igneo. Cine îaste bolnav, va simţi într’aceaste zile mai mare neodihnă şi nu va cunoaşte folos de doftoriile ce va lua. Fruniol zice: Noao gătiri, într’acea crăie. Tabără pe uscat, vine ajutor la o tabără pe mare. Toată lumea, în gânduri. Puteare streină, ar vrea să pue picoarele în nişte grădini. Să se păzească bine grădinarîul, şi să închiză porţile! Cercătorîul de Steale zice: Un tractat de nuntă, să sfărşaşte cu gălcevi. Un războinic, într’o călătorie mică, dobăndeaşte mare noroc. Un stăpănitor scoate găndul său la sfărşit bun, pren mijlocul unii jupănease. Bragania zice : Să fac nişte tractaturi, într’o parte şi într’alta, îar eu le văz toate stricate: tot îaste foc de pae! Vreamea, îaste tot reace, şi nu fără de zăpadă, sau ploae, sau vănt. Fevruarie 17, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Saturnus şi Mars, să înprumutează unul a altuia gazda, şi sănt juraţ să pue toată putearîa lor, a mişca ceriul, marea şi pământul. 1 Urmează: Pis Pop Nicola, semnătură caligrafică pusă în josul paginei, în afara textului. ,Foletul JVoveV pentru anul 1704 163 Sănt şi alte constelaţii cari trag tot spre rău, unde putem cu dreptate să fim îndoiţ, de schimbări, nu numai la lucrurile vremilor, ce şi ale lumeştilor, mai mult în locurile supuse Ber-beacelui şi Cornului de Capră. Fruniol zice: Cutremur de pământ, în multe locuri. Să întărescu, tractaturile de războîu. Un prinţip, cu orice preţ, găseaşte, face slujitori (adecăte oaste), care pănă acum şădea în odihnă, pentru frica, căc veade apropiindu-se oamenii de dănsul. Bragania zice: Să aude, în Taur şi în Peaşte, multe turburări. Cercătorîul Stealelor zice: Un războinic de cinste să află la primejdie, să-ş piarză sau viaţa sau eleftheria. Vreamea^ vănturoasă, şi poate fi şi cu zăpadă. Fevruarie 24 dni, lună noao. Cheravale zice: Cei ce umblă după veşti, nu le vor lipsi a le auzi. Fruniol zice: în toate părţile, Dumnezeoaîa Războîului face de să aud trâmbiţele. Taberile, să gătesctl. Nişte rebeli, întărescu ficleşugurile lor. Cercătorîul Stealelor zice: O sumă de oaste mearge să prade, şi Ia îaste prădată. , Mare silă să face, într’o cetate. Bragania zice: Să aud, în Rac, gălcevi de îad. Acei slujitori, fac gălcevi între dănşii. Şi, supt Săgetătorîu, mulţi să vaetă. Vreame senină. ii* •164 Emil Vîrtosu Martie 2 dni, sfertul dentăi. Cheravale zice: Mercurie, aduce veaste de pen toată lumea şi, căc să află denpreună cu Soarele, are gănd să întemeîaze o treabă mare şi, de i să va prinde, lumea jumătate să va măngăîa. Fruniol zice: Furtună pe mare, face pe o tabără de să întoarce la liman. Cai de olac, umblă tare. Prăpădenie şi rădicare de nărod, într’o ţară depărtată, fac de să teame, tare, acel domn mare. Cercătorîul Stealelor zice: Oaste călătoare, să înpiîadecă în nepriîateni, şi puţintei scapă. Tabără pe mare, o strică vânturile. Bragania zice: De au fost vreodată lume nebună, acum îaste! Acei putîarnici, de poruncescu în Peaşte şi în Taur, au fiert acel viţel şi l-au măncat, înpreună cu acei oameni confederat,. Vreamea, îaste tot bună. Martie 9 dni, lună plină. Cheravale zice: Veştile lumii n’au nic o credinţă, şi acei sluj tori, carii părăsescu ernatecul, să vor căi. Fruniol zice: O seaamă de oaste să întoarce înnapoi, pentru frica înşălă-cîunii. Un sfat fără de veaste, hotărăşte multe. Cercătorîul Stealelor zice: Să rădică un norod, care îndată să aşază. Aleargă călăraşii, căt pot, îară în zadar, căc boala au făcut bubă. .Foletul Novei' pentru anul 1704 165 Bragania zice: Tot căntă tare, acel cocoşăl, îară mie mi să pare să-l auz amuţit: ce va fi, nu voîu să spuîu! Vreame nestătătoare, cu ploae şi tunet. Martie 17 dni, şfertul du p urmă. Cheravale zice: Trec slujtorii, şi nu să întorc. Acei oameni de supt Fată, să se păzească, să nu să apuce de o faptă rău socotită, că să nu dea, nepriîatenilor, pricină a răde. Fruniol zice: Tabără pe cămp să mişcă, ca să dea năvală la o cetate. Cade, o cetate tare. Mulţi uniţ, socotescu răul cel mai mic şi dau într’acel mai mare. Cercătorîul Stealelor zice: Un sfat tocmit, aduce veaste de jale. Rea constelaţie, pentru un loc al Trigonum Igneo. Să vorbeaşte de moartea unui mare, îară nu să adeverează aşa curănd. Bragania zice: Acea fată, nu o mai pot răbda: vedeţi-o, cum s’au înarmat ! Aerul, senin şi uscat. Martie 24 dni, lună noao. Cheravale zice: Mars, văzăndu-ş scaunul lui în vărful crăescu, atăta să face de nebun, căt găndeaşte să se facă stăpăn unui loc- numit şi mare. Fruniol zice: Mare războîu, lasă multe trupuri de amăndoao părţile. In nişte locuri, departe de noi, să face mare omor. Mare frică, că îaste un putîarnic fără credinţă, să se scoale, asupra cui, nu să ştie. 166 Emil Virtosu Cercătorîul Stealelor zice: Pradă, de călăraş şi de călători. Un om mare, să bolnăveaşte, de grije mare. Braganiîa zice: Sar slujitorii, din toate părţile. Veţ auzi, veaste amară. Văz pe doi mari oameni, rău infăşuraţ. Vreamea, înceape rea, şi apoi să seninează. Aprilie 1, şfertul dentăi. Cheravale zice: Soarele şi Mercurius, ar vrea solii crăeşti, unire de prinţipi şi sfaturi de folos. Iară Mars, înpotrivă îaste dat: după ocolul cetăţilor, ardere şi omor. Fruniol zice: La gabineturi să trăctăluîaşte pace, îară în cămp urmează războîu], cu groază, bătăi, în multe părţi. O tabără îaste bătută, groaznică ocolire unii cetăţ, răbelii răsuflă măniile lor, cu oştiri fără leage. • Cutremur de pămănt, înfricoşază pe Italiîa. O Cercătorîul de Steale zice: Vase pe mare, băntuescu nu numai pe acei ce umblă pe mare, ce şi pe nişte limanuri, cu mare vărsare de sănge. Bragania zice: Petutindenea îaste primejdie, pe mare şi pe uscat! Vreame rea, cu vănt şi ploae. Aprilie 9 dni, lună plină. Cheravale zice: Să va auzi un lucru, care pe lesne va avea sfărşit bun. Acea curte, supt Zevs, o va putea spune: Mars nu Ara lipsi cu de ale sale nebunii! ,Foletul Novei' pentru anul 1704 167 Fruniol zice: O întâmplare rea, într’o ţară, face de să născu turburări. Mars, nu să Iasă de oştirile lui. Cade o cetate în măna unui comendant, rebelii fug şi aleargă să strângă oaste noao. Cercătorîul de Steale zice: Neunirea de fraţ, strică o nuntă. O corună, care are lipsă de bani, munceaşte în ce fel va scoate bani din punga supuşilor. Cărturari pe cale, ca să trăctăluîască tocmiri de pace şi hotărâri de nuntă. Bragania zice: O întâmplare fără veaste, face pe acea fată frumoasă de suspină şi să mişcă. Lumea îaste cîumată, de boala franţozească. Vreamea, senină şi frumoasă. Aprilie 15, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Am nădeajde să se auză veaste de măngăîare, la mulţi, şi să vor înpărţi cinstele. Fruniol zice: In mare, să găteaşte mare tabără, războîu sângerat. Cercătorîul de Steale zice: De moarte primejdie, unui domn. Şi rea întâmplare unii floate, pe mare, face să suspine multe noroade. Bragania zice : Gălcevi, petutindenea să aud, şi lumea îaste plină de ne-voe. Vănt, la început, şi senin pănă la sfărşit. Aprilie 23 dni, lună noao. Cheravale zice: Zevs, trimite bune influsuri la Trigonon al nostru; şi, Saturnus, reale, la supuşii lui. 168 Emil Vîrtosu Fruniol zice: Lucrurile lumeşti, încep a merge spre bine: nuntă hotărâtă. Cercătorîul de Steale zice: Gălcevi, într’o cetate, ca să aşaze nevolnic. Bragania zice: în Asiîa, să aude o moarte, şi acei cornut vor da mare ipopsie. Pe mare şi pe uscat, reale lucruri să văd. Vreamea, senină, îar spre sfârşit să schimbă. Mai 1, şfertul dentăi. Cheravale zice: Mars, cu toiagul în mănă, va să se bată războaele. S’ar putea, că-i de trufiîa lui, căc, obrăzniciîa prea multă, căte odată aduce la rău. Fruniol zice: Groaznică întâlnire, de oşti nepriîatene. cu moarte de amăn-doao părţile. Călătorie unui om mare, primejdioasă. Să spune, într’o curte, o comedie, şi miniştrii sănt come-diîanţi. Moartea unii jupănease, turbură toată lumea. Cercătorîul de Steale zice: într’un loc, aproape de noi, mare vărsare de sănge: gălcevi pentru mueri. Bragania zice: Toate lucrurile merg spre rău. Şi, supt Taur, aud amară glasuri. Acea unire mai îaste răsipită, şi acea parte îaste jumătate pierdută. Vreamea, îaste nestătătoare, şi mai rea decăt bună. Mai 8, lună plină. Cheravale zice: Să văd multe veatrile, a curge pe mare, şi pot fi cu gănd rău. Va fi bine să fie gata şi să se păzească, aceale limanuri de margine. ,Foletul Novei’ pentru anul 1704 169 Fruniol zice: Tunete şi fulgere de tunuri, unii taberi care umblă pe lăngă nişte margini. O crăie, care va să se ţie în lefteriră sa, dă de mari sile. Cercătorîul de Steale zice: Coborâre, du pă munţi, de slujitori, bagă pe un norod la mari gânduri. Bragania zice: Să supune acea cetate, care ştiţ că era ocolită. Supt Rac, de iznoavă, mulţi nebuni fac fapte de sănge. Vreamea, nestătătoare. Mai 15 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Să apropie o tabără de alta, cu mare îndrăzneală, iară nu să bat. Fruniol zice: O curte să înbracă cu jale, pentru moartea unui om mare. Fără de veaste mişcare de arme, dă lumii mare ipopsie. Rebelii răsuflă cruzimea lor, îar apoi sănt pedepsiţ. Cercătorîul de Steale zice: Veaste ciudată, din ţări depărtate. Boala unui mare, înfricoşază o curte. Bragania zice: Acea unire, care să pare că îaste făcută la Cambrai, adecă la Savoîa, îaste foarte înfăşurată, şi face izbăndă, şi cocoşul cântă cu glas blănd. Vreame senină, cu vănt şi cu ploae. Mai 22 dni, lună noao. Cheravale zice: într’aceaste zile, poate fi să se facă o călătorie de mare veselie, şi intr’o cetate să vor face mari bucurii. Să dea Dumnezeu, acel loc ce îaste supus Leului, să nu fie bântuit de ciumă 1 170 Emil Virlosu Fruniol zice: Nişte oameni neaşăzaţ, întărâtă un gabinet, fără credinţă a-i da ajutor. Rea veaste, pentru cei ce n’au bani. Cercătorîul de Steale zice: Un viteaz războinic, faptă de treabă socoteaşte. Bragania zice: Să aude, de petutindenea, pagube şi bătăi. Senin, cu vănt puţin. Mai 30 dni, şfertul dentăi. Cheravale zice: Mercurius, va aduce bune sfârşituri, şi să găteaşte să aducă cinste la o curte mare. Mars, îş potoleaşte măniîa sa. Fruniol zice: O tabără pe mare, mearge, şi nu să ştie încotroo. Ipopsie, în multe limanuri. O hainire, dovedită, va face pre mulţi de o vor plăti cu viaţa sa. Cercătorîul de Steale zice: O ţară, supt Peaşte, îaste rău bântuită de sabie şi de foc. Să se păzească, cine îaste comendant de cetăţ pe lăngă gărle, căc i să gătescu gătiri şi hainiri. Bragania zice: In Asiîa, să cloceaşte un ou, de care, ca să nu te supăr, voîu să tac. Vreame frumoasă. Iunie 6 dni, lună plină. Astăz piîare lumina, la un cas de noapte. Cheravale zice: Mars, în casa altuîa, nu poate să facă cruzimele lui. Tace şi aşteaptă pricină, să scoaţă sabie asupra unui loc supus Cumpenii. ,Foletul Nord' pentru anul 1701 171 Fruniol zice: Un prinţip, găndeaşte să se răsplătească, şi face gătiri de războaie asupra unui ţinut aproape de el. Acel comendant, care porunceaşte unii taberi fără rănduîală, piîarde o biruinţă, care o ţinea în mănă. Cercătorîul de Steale zice: Să pedepseaşte, un cap al unii răbelii. Suspină o curte, supt Săgetător, pentru boala unui prinţip, sau a unii prinţipease. Bragania zice: Vai de mine, ce turburări 1 Auziţ, ce îuţime! Alt nu auzim, fără căt ticăloşinţă! Vreame senină, cu vănt. Iunie 13 dni, şfertul de pe urmă. Cheravale zice: Pentru trebile lumeşti, Mars, în casa lui Zevs, nu zăticneaşte să nu să facă armistiţium; îar nu pune jos nic măniîa, nic sabiîa. Fruniol zice: Furtuni pe mare, şi vremi reale pe uscat. Să arată, într’o curte, frumoasă nădeajde de pace. Iară < Continuarea lipseşte > i i i j i i i însemnările de taină ale lui CONSTANTIN VODĂ BRĂNCOVEANU i < ÎNSEMNĂRI DIN 1(193 = 7201—7202 > < 5 AUGUST - ia SEI’TKMIIRIE > ms. Foletul 7201 No vel f. 18 v Călătoria noastră ce a făcu căn am mersu cu Vczirîul în tabără, atmm cum sămncază. j Avgust 5 dni, Sâmbătă, am purces den Bucureşti, j Avgust 8 dni, Marţi, am ajunsu la Olt, unde şi Vezirîul au sosit, a doa zi, Miercuri. ţ Avgust 10 dni, Joi, am purces de Ia Olt. j Avgust 12 dni, Sămbătă, am sosit la Jii, la Potrojani*. t Avgust 15 dni, Marţi, în zioa de Săntă Mărie, am ajunsu la Dunăre, înpotrivă Ditului2. | Avgust 22 dni, au trecut Vezirîul Dunărea, la Dii. ■j* Avgust 25 dni, Vineri, am purces de la Dii innapoi. f Avgust 28 dni, Luni, am sosit la Brăncove.-ni. Leat 7202 Idem, •)- Septemvrie 4 dni, Luni, am purces de la Brăncoveani. L 19 | Septemvrie 6 dni, Miercuri, am sosit la Mănăstire la Hurezi, unde şi mănăstirea am tărnosit, la Septemvrie 8 dni, Vineri, în zio Naşterii Maicăi Preacistii. t Septemvrie 9 dni, Sămbătă, am mersu la Bistriţ<ă>. | Septemvrie 10 dni, Duminecă, am marsu < = mersu> la Mănăstirea De-Un-Lemnu. f Septemvrie 13 dni, Miercuri, am sosit la Piteşti3. 1 Vechea denumire a moşiei Grindeni, jud. Dolj (Dicţionarul Geograf ic). - Diiul, Dii = Vidinul. 3 Notele se opresc aici, fila manuscrisului fiind tăiată la jumătate. 174 Emil Vîrtosu Idem, f. 20 Idem, f. 21 Idem, f. 21 f. 21 V f. 20 -v II < ÎNSEMNĂRI DIN 1694 = 7202—7203 > < 2 FEVRUARIE — 20 OCTOMVRIE > f Fevruarie 2 dni, leat 7202, ne-au venit caftan de la Inpă-răţie, de mucarer, cu Selam Aga al Vezirîului Bairam Aga. I Martie 4 , au mazilii pe Mustafa Paşa Yeziriul. f Aprilie 1 2 dni, au mazilit pe Căzlar Aga, care era pricina maziliii lu Mustafa Paşa Vezirîul. Judecata curând l-au ajunsu! t Aprilie 11 dni, s’au aşezat Aii Paşa veziri, care şi tefter-dari au fost mai nainte. f Mai 16 dni, ne-au venit îar caftan de mucarer de la In-părăţie. 7202 Meargerea noastră spre Tărgovişte, iproc. f Avgust 10 dni, Vineri, am purces de la Bucureşti la Mp-goşoîa. f Avgust 12 dni, Duminecă, am purces de la Mogoşoîa la Tărgovişt. f Avgust 13 dni, Luni, am sosit la Tărgovişte. •f Avgust 27 dni, Luni, am purces de la Tărgovişte. f Avgust 29 dni, Miercuri, am sosit la Piteşti, la vii. 7203 | Septemvrie 2 dni, Duminec<ă>, am sosit la Mănăstirea De-Un-Lemnu. f Septemvrie 4 dni, Marţi, am sosit la Mănăstire la Bi-striţ<ă>. f Septemvrie 6 dni, Joi, am sosit la Mănăstire la Hurezi, f Septemvrie 13 dni, Joi, am purces de la Mănăstirea Hurezii. f Septemvrie 17 dni, Luni, am ajunsu la Brăncoveani. f Septemvrie 25 dni, leat 7203, fiind la Brăncoveani, ne-au venit veaste că au luat Creştinii, Sacăzul. 2 1 Corectat peste Av. . 2 Insula Hios, luată de Veneţieni de la Turci. însemnările lui Constantin Vodă Brăncoveanu 175 n ^ y - ’• +rţryc AC/1J//$ / C *) f ' ■T' y-' ^ w 1 ^i)/t iz:veiM y^1/ ^ ^ A*»- ■ ^ ; 4r* V T~ ^ s* ^ ut ft a* Ht^^f^*yaf;rn2 fr^rtcifpA + HV nyt ta. tjts jţty, y/n**'1 Ijt, > 'tfyrjij'&l ; ^ ^ /li /vvT. ^ <2c^^ , m/h** ‘BJ ’ ^r -0'-' ;■ <7? 7 ~ y*b*) !<*£* u ' 4>*<* rrJ> r. < c~>/pfU _x 7—^ V f '->/ >~ ,?> /M-A. /£**■' * £*C/it» t £(} ^y^yjTU -J- 'N ^ jU-r yty b & ». rv^t- Fig. 15.— însemnări autografe ale lui Vodă Brăncoveanu, din anul 1695. Cifrat, rîndul 4 (Ms. Foletul Novei, f. 47). Textul transcris la p. 178. 17G Emil Yirtosu Idem. f. 21 v r. 22 Idem, f. 74 f Septemvrie 26 dni, Miercuri, am purces de la Brănco- veani. f Septemvrie 29 dni, Sâmbătă, am sosit la Potlogi. | Octomvrie 2 dni, Marţ, am purces de la Potlogi şi am sosit la Tărgovişte. Şi intr’acastaş zi ne-au venit veaste că au fugit Vezirîul de la Varadin J, de unde să bălea cu Neamţii, şi au venit îar la Bckbgrad. f Octomvrie 3 dni, Miercuri, ne-au venit veaste că au bătut Leaşii pe Şahpaz Glierei Sultan, care ducea zaherea la Cameniţ<ă>, luînd şi zaherea toată, Leaşii. | Ocl.omvrfe 7 dni, Duminec<ă>, ne-au venit veaste că au întral palia cu Cazac în Bugeâc şi au stricat căşla Hanului şi alte 10 sate. | Octomvrie 17 dni, Miercuri, am purces de la Tărgovişti, şi tot intr’acastaş zi am sosit la Mogoşoîa. f Octomvrie 20 dni, Sămbătă, purcegănd de la Mogoşoîa, am venit la Bucureşti, lăudănd şi mulţămind lui Dumnezău că toat<ă> călătoria, cătă scrie înnapoi, o am făcut cu sănătate, cu pace, cu bucurie, iproc 2. III < ÎNSEMNĂRI DIN 1695 = 7203—7201 > < 27 IANUARIE - 7 OCTOMVRIE > Leal 1695 şi leat 7203 | Ghenarie 27 dni, au murit Sultan Alunei. Şi tot într’acea zi s’au pus înpărat Sultan Mustafa. La noi au venit veastea la Fevruarie 3 dni. f Fevruarie 25 dni, au venit veaste că au luat Turcii, Sa-căzul, înnapoi de la Veneţiîani. t Aprilie S 3 dni, am purces de la Bucureşti in tabără, Luni. f Aprilie 11 dni, am sosit la Potlogi, Joi. Şi am şezut pănă la Aprilie 14 dni. 1 Oradea Mure. 2 Şi o însemnare Urzie, în josul paginei: Octomvrie 23 dni, leat 7237, au venit Neamţii la mănăstire, campanila lui Fetril Iosif din răgămentid lui Vstova. 3 Cifră îndreptată pesle « 9 ».