FOLCLOR DIN OLTENIA ŞI MUNTENIA
TEXTE ALESE DIN COLECŢII INEDITE
                            II
                                 1967
                      EDITURA PENTRU LITERATURĂ
!
Teodor BalAşel
                Cîntece populare olteneşti
                  CUVÎNT ÎNAINTE de N. IORGA
                     EDIŢIE ÎNGRIJITĂ DE
                GHEORGHE ALEXE şi VASILE D. NICOLESCU
                       «ţ;  «sg       &***. ^ZrZu."
                    Q-«U~     S^^-r—S-' Z (JLj
      *t\ t., v**             yi^'-c^ăC
    (f?,$4~-    0-*£          4
           ^î<*»»* /«*»** *w c« «%*»» ^ ^ ****•■
                             J2fi ffe-
    ^ ^tsJ$t>~         h^J~ *\s'~~+A-Lr'  a—»».
^ha/^           m* «r » i* ^ >-r .
           Ka*- w                               g
Y         , ***’ ^A^J’
v/kv**
£            0 4» ^V"
^ <S
       folcloristul TEODOR BALAŞEL (1869—1941)
   Studierea activităţii şi operei folcloriştilor din trecut constituie una din preocupările de căpetenie ale Institutului de etnografie şi folclor din Bucureşti.
   Prezenta ediţie se înscrie în cadrul acestor preocupări şi înfăţişează cititorilor şi cercetătorilor colecţia inedită de cîntece populare olteneşti culese de Teodor Bălăşel.
   Prefaţată de Nicolae Iorga, elogiată de referatul alcătuit de Ovid Densusianu şi prezentat secţiei literare a fostei Academii Române, această colecţie trebuia să apară în cunoscuta publicaţie Din viaţa poporului român. Din cauza situaţiei financiare precare, fosta Academie a fost însă nevoită să renunţe la tipărirea acestei valoroase colecţii.
   De asemenea, încercările de tipărire la Fundaţii sau la Cartea românească au rămas zadarnice.
   Aşa s-a făcut că folcloristul Teodor Bălăşel, considerat instigator al răscoalelor ţărăneşti de la 1907 din Oltenia — după cum vom avea prilejul să arătăm dezvoltat — adversarul temut al arendaşilor şi ciocoilor, pionier al cooperaţiei săteşti, întemeietorul primei şcoli de agricultură din Oltenia, înverşunatul polemist pe teme sociale şi culturale, omul de bine şi prietenul celor obidiţi, să nu se poată bucura încă din timpul vieţii de roadele activităţii sale folcloristice.
   Tipărirea colecţiei sale masive de folclor ar fi făcut cunoscută, cu un ceas mai devreme, personalitatea folcloristului Teodor Bălăşel, iar opera lui intrată, pe calea tiparului, în circuitul culturii româneşti, şi-ar fi adus desigur, contribuţia ei, prin valorificarea conţinutului social al bogatului folclor oltenesc.
9
   Din această cauză despre viaţa şi activitatea acestui folclorist oltean se cunosc prea puţine lucruri. Fragmentele de biografie sau de bibliografie, publicate în timpul vieţii sale, sau după moartea sa, sînt incomplete, unilaterale sau, uneori, confuze şi nesigure1.
   Cu toate acestea, numele folcloristului Teodor Bălăşel nu este cu desăvîrşire necunoscut în vremea noastră. Antologiile de folclor literar din ultimii ani reproduc piese ilustrative din creaţiile populare culese şi tipărite de el2. Ziarul Scînteia publică impresionanta baladă a iobagului, cu un bogat conţinut social, culeasă de Teodor Bălăşel3.
   Problema reconsiderării folcloristului Teodor Bălăşel a fost pusă, încă de acum cîţiva ani, de revista Cultura poporului care arăta că moştenirea folcloristică a acestuia, „îşi aşteaptă rîndul să fie valorificată şi dată în folosinţă amatorilor şi cercetătorilor culturii noastre populare“4.
   Valoarea documentară a culegerilor sale folclorice este deosebit de importantă. Cîntecele populare publicate în prezenta ediţie reprezintă în cea mai mare parte folclorul oltenesc din secolul trecut şi ne oferă posibilitatea de a urmări, în timp, transformarea şi evoluţia unor motive folclorice pe care le întîlnim şi astăzi. Acest folclor a fost cules cu grijă, aşa cum a fost auzit, conştiinciozitatea folcloristului Teodor Bălăşel în această privinţă fiind atestată, printre alţii, de Artur Gorovei care-1 numeşte „un destoinic culegător", apreciind materialul folcloric trimis de el revistei Şezătoarea, ca „interesant şi foarte bine cules"5.
   Ca învăţător şi ca preot, Teodor Bălăşel s-a considerat totdeauna „un slujitor al poporului"6. El a folosit cu îndemînare calitatea de învăţător şi preot în acţiunea lui de culegere a creaţiilor populare, acţiune pe care o considera în primul rînd ca pe o datorie patriotică. Trebuie să precizăm de la început, pentru a înlătura orice suspiciune, că folcloristul Teodor Bălăşel, asemenea scriitorului Gala Galaction, — cu care a avut de altfel strînse legături de prietenie, — şi-a pus
10
toată activitatea sa preoţească în slujba poporului pentru ridicarea lui morală, socială şi economică.
   Teodor Bălăşel n-a amestecat niciodată convingerile religioase cu preocupările sale folcloristice. El nu a făcut niciodată teoretizări, într-un sens sau altul, asupra materialului folcloric pe care l-a cules, ferindu-se totdeauna de comentarii şi dînd numai explicaţii, lămurind tot cu ajutorul folclorului unele expresii populare mai puţin cunoscute sau neînţelese în alte regiuni ale ţării.
   „Ctitorul folclorului oltenesc“ cum l-a numit C. S. Nicolăescu-Plopşor7, „apostolul cultural şi economic al Vîlcei", cum l-a definit scriitorul Gala Galaction8, „cel mai de seamă folclorist pe care l-a dat Oltenia şi, în acelaşi timp, un luminat preţuitor al trecutului nostru11, cum l-a caracterizat fosta revistă Arhivele Olteniei9, folcloristul Teodor Bălăşel, „cîrmuitorur4 tovărăşiei folcloriştilor olteni, este, fără îndoială, una din figurile cele mai reprezentative ale folcloristicii româneşti de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi din primele decenii ale secolului al XX-lea.
   La 26 de ani de la moartea sa, sub îndrumarea Institutului de etnografie şi folclor din Bucureşti, apare ediţia de faţă a colecţiei sale, alcătuită cu grijă din manuscrisul nepublicat, împlinind astfel, postum, cea mai arzătoare dorinţă a folcloristului Teodor Bălăşel şi îmbogăţind literatura de specialitate cu o colecţie valoroasă, reprezentativă pentru cîntecul popular oltenesc din trecut.
  Pentru a înţelege bine opera şi personalitatea folcloristului Teodor Bălăşel, dăm, în cele ce urmează, o serie de aspecte şi date inedite, legate de viaţa şi activitatea lui culturală, socială şi folcloristică, desfăşurată cu hărnicie de energicul şi pasionatul folclorist oltean.
11
I
             DATE BIOGRAFICE ŞI SPICUIRI DIN ACTIVITATEA SA SOCIALA ŞI CULTURALA
   Mediul sătesc în care şi-a desfăşurat activitatea folcloristul Teodor Bălăşel ne oferă cheia înţelegerii vieţii şi operii sale.
   Teodor Bălăşel s-a născut la 7 noiembrie 1869, în comuna Bogdăneşti din raionul Rîmnicul-Vîlcea, regiunea Argeş.
   De mic copil a îndurat lipsuri şi suferinţe, muncind în timpul săptămînii alături de părinţii săi, iar sărbătorile fiind trimis să pască vitele pe cîmp.
   Clasele primare le-a urmat în comuna natală cum se dovedeşte din „atestatu“ de absolvirea claselor primare din comuna Bogdăneşti, eliberat la 4 iulie 1884.
   Terminînd şcoala primară, este dat de părinţii săi, ca băiat de prăvălie în oraşul Rîmni-cuI-Vîlcea. Amintindu-şi de acest timp, folcloristul de mai tîrziu nota într-o biografie personală pe care am găsit-o printre hîrtiile sale, că: „firea sa nu-i permitea să fie slugă pe o bucată de pîine, de aceea, după o şedere de cîteva luni, a părăsit prăvălia şi a intrat în Seminarul din Rîmnicu-Vîlcea ca bursier“l0.
   Aceasta se petrecea în anul 1885.
   în Seminar se distinge ca un elev silitor, înzestrat cu o minte iscoditoare, manifestînd o înclinare deosebită pentru limba română şi limba latină. în anul 1889, la 1 august, obţine „atestatul” de absolvirea Seminarului cu patru clase din Rîmnicul-Vîlcea. Din cauza sărăciei nu poate urma şi cursul superior al Seminarului Central din Bucureşti, unde se prezentau absolvenţii seminariilor inferioare din provincie.
   La 15 noiembrie 1889, în urma unui concurs, Teodor Bălăşel este numit învăţător provizoriu în comuna Ştefăneşti (azi în raionul Drăgăşani).
   în anul 1891 se căsătoreşte cu o fată de ţară, Marina, născută Constantin Popescu şi se sta-
12
bileşte definitiv în comuna Ştefăneşti. în acelaşi an îşi face şi stagiul militar de şase luni, la regimentul II de linie.
   La 1 octombrie 1892 este hirotonit diacon pe seama catedralei din orăşelul Drăgăşani, iar peste doi ani (la 9 ianuarie 1894), este ridicat la treapta preoţiei şi numit paroh al comunei Ştefăneşti.
   Distingîndu-se prin activitatea sa literară, culturală şi socială este numit cu începere de la 1 septembrie 1904, membru în „Duhovnicescul Consistoriu“ al eparhiei Rîmnicului Noul Seve-rin11. în această calitate, pe care o deţine pînă în anul 1919, cunoaşte şi se împrieteneşte cu scriitorul Gala Galaction, pe atunci defensor eclesiastic.
   Drumurile peste Olt ale marelui scriitor trec, mai ales între anii 1910—1912, şi pe la Ştefă-neştii folcloristului Teodor Bălăşel şi coincid cu perioada începuturilor sale literare. Scrisorile adresate de Gala Galaction lui Teodor Bălăşel cuprind amănunte deosebit de preţioase în legătură cu anchetele şi procesele de la Consis-toriu, dar mai ales cu nevoile, necazurile şi bucuriile celor doi corespondenţi, angajaţi, şi unul şi altul, în lupta pentru înlăturarea nedreptăţilor sociale de acum o jumătate de veac12.
   în anul 1927 Teodor Bălăşel este ales „cîr-muitorul“ Tovărăşiei folcloriştilor olteni şi al revistei de culegeri şi cercetări folcloristice Suflet oltenesc.
   în anul 1933 preotul Teodor Bălăşel este scos la pensie, iar în anul 1941, în ziua de 30 ianuarie moare în vîrstă de 72 ani.
  în cele ce, urmează vom prezenta cîteva spicuiri din activitatea sa culturală, socială şi folcloristică din acest răstimp, datele biografice de mai sus considerîndu-le puncte de reper.
  în anul 1889 cînd este numit învăţător1 şi în anii următori, premergători răscoalelor ţărăneşti din 1907, situaţia morală şi socială în care se zbăteau ţăranii clăcaşi din comuna Ştefăneşti şi
13
din comuneie învecinate, era de nedescris (vezi voi. Amintiri despre răscoala din 1907, Buc., 1957). Sătenii trăiau în cea mai cruntă sărăcie şi mizerie. Alcoolismul era în floare. Superstiţiile de tot felul anchilozau cugetele clăcaşilor. Casele şi curţile, neîngrijite şi dărăpănate, erau lăsate în paragină şi vraişte. Ciocoii şi arendaşii tăiau şi spînzurau ca în codrii Vlăsiei.
   Citind însemnările manuscrise, sau articolele sociale publicate în presa timpului de Teodor Bălăşel, ne dăm seama de nedreptăţile cumplite şi de uriaşa luptă pe care poporul nostru a dus-o cu îndîrjire împotriva exploatării şi a împilării.
   în biografia sa, Teodor Bălăşel face următoarea mărturisire, vorbind despre sine la persoana a IlI-a, că: „iubeşte cu înfocare pe ţăran, căci ţăran neaoş este, şi doreşte din suflet ridicarea lui pe terenul moral, intelectual şi economic. In acest scop el a lucrat pe toate căile, muncind fără preget, atît ca preot cît şi ca învăţă-tor, s-a dat pe sine exemplu viu“13. Dragostea aceasta de popor nu l-a părăsit niciodată, după cum arată şi scriitorul Gala Galaction14.
   Conştient de realităţile şi contradicţiile sociale din vremea lui, Teodor Bălăşel face următoarea declaraţie: „Nu sînt înscris în partidul liberal. Sînt fecior de simpli ţărani get-beget, născut, crescut şi trăiesc în clasa cea mai de jos) a po* porului. Cunosc prin mine însumi toate mizeriile, calităţile şi defectele clasei mele. Sub1 nici un motiv nu mi se poate aduce acuzaţiunea că aş fi un renegat care mi-am uitat clasa în care m-am născut, căci sînt printre cei dintîi care am scris şi am luptat pentru dezrobirea ei economică, pentru luminarea şi moralizarea ei. Fac parte dintre acei ce la 1907 au fost acuzaţi ca instigatori ai răscoalelor, bun de aruncat în fundul ocnei, cu lanţurile de gîtui5.
   Prin articole de gazetă, prin scrisori trimise factorilor răspunzători de jalnica stare a ţărănimii, prin conferinţe, prin îndemnuri şi prin exemplul său personal, Teodor Bălăşel începe acţiunea sa, de o viaţă întreagă, pentru dezrobirea economică şi luminarea minţii ţărănimii muncitoare din comuna sa şi din Oltenia.
14
   Astfel, pentru însănătoşirea vieţii săteşti, folcloristul Teodor Bălăşel porneşte o adevărată campanie împotriva superstiţiilor şi a alcoolismului.                                        ;  | i WJ
   în anul 1900 ţine conferinţa Superstiţiile populare, în care arată, pe înţelesul poporului, că superstiţiile izvorăsc din neştiinţă, ţin în loc pe om şi-l împiedică de la orice dezvoltare morală şi socială16. în conferinţa intitulată: „Meditaţie asupra vieţii actuale. Cine sînt adevăraţii învăţători şi educatori ai poporului? Cum trebuie să-şi îndeplinească misiunea lor17? sînt combătute sărbătorile băbeşti şi unele practici religioase superstiţioase.
   La 24 iunie 1901, ţine la Călimăneşti conferinţa Din pagubele ce aduc băuturile spirtoase18, ară-tînd relele alcoolismului şi urmările sale triste. Aceeaşi conferinţă, de astă dată cu titlul Din procopselile beţiei19, o ţine şi la Govora.
   La 20 iulie 1903, în conferinţa Casele şi curţile ţărăneşti, învaţă pe săteni cum să-şi construiască şi îngrijească locuinţele şi gospodăriile lor20. Totodată combate şi superstiţiile observate la săteni în alegerea locului pentru clădit21.
   Activitatea publicistică desfăşurată de Teodor Bălăşel urmăreşte acelaşi ţel, dezrobirea morală şi economică a ţăranilor.
   Polemist pe teme sociale şi culturale, scrisul lui Teodor Bălăşel, alimentat cu citate adecvate din creaţia populară, este tăios, demascînd fără cruţare aspectele negative din viaţa socială şi bisericească, spunînd cu tărie adevărul. Volumul său Polemici şi cronici22, în care şi-a adunat o serie de articole publicate prin diverse reviste, este semnificativ în această privinţă.
   Criticînd broşura Ce se poate învăţa de la un drum lung, scrisă de I. Simionescu şi apărută în biblioteca Steaua, nr. 10, Teodor Bălăşel, cunoscător profund al realităţilor ţărăneşti de la noi, arată că soarta ţărănimii nu se poate îndrepta cu tipărirea de broşurele în care „se laudă grozav străinii dinspre Soare apune, iar viaţa şi activitatea ţăranilor noştri se arată în această cărticică mai ticăloasă ca a Pieilor Roşii“2Z.
15
   De asemenea, nu se sfieşte să polemizeze cu Th. D. Speranţia şi George Coşbuc, atrăgîndu-le atenţia că propunerea, ca fetele de ţară să se facă servitoare la oraş, este „o socoteală greşită", pe care o combate cu tărie24.
   în preajma răscoalei din 1907, situaţia ţărănimii ajunsese afară din cale de rea. O secetă cumplită agrava şi mai mult această situaţie. Teodor Bălăşel cutremurat de lipsurile şi de foametea ce cuprinsese întreaga ţară, scrie articolul Datoriile preotului în faţa mizeriei poporului25.
   „Ca preot rural, zice Teodor Bălăşel, văzînd cumplita lipsă în care se află poporul nostru, din pricina secetei de astă-vară, m-am gîndit mult la mijloacele prin care noi, preoţii, am putea să folosim pe păstoriţii noştri în aceste vremuri grele"26. Mai departe arată mijloacele pe care le propune pentru uşurarea suferinţelor celor înfometaţi. Preoţii trebuie să stăruie pe lîngă arendaşi şi proprietari să nu-şi vîndă produsele pînă ce nu vor îndestula mai întîi pe săteni. Pe deasupra preotul să dea exemplu bun, iar preotesele să fie pentru săteni „mame preo-tese“, nu „cucoane preotese". Articolul este deosebit de mişcător. „Ţara întreagă, zice el, de la o margine pînă la alta, suferă îngrozitor de lipsă de bucate. Poporul nostru n-are ce mînca şi vitele noastre asemenea"27.
   încredinţat că apără o cauză dreaptă, folcloristul Teodor Bălăşel nu se sfieşte de titlurile sau de poziţiile pe care le ocupă cei cărora le adresează observaţiile sau criticeld sale referitoare la situaţia ţărănimii. Cele trei scrisori deschise adresate prin revista Cuvîntul adevărului ministrului liberal Spiru C. Haret sînt concludente în această privinţă. Comentînd cu îndrăzneală şi cu competenţă cunoscuta broşură a lui Spiru C. Haret, referitoare la Chestia ţărănească, Teodor Bălăşel scrie fostului ministru liberal pe acest ton: „...Vă ocupaţi de o clasă din care nu faceţi parte, nu-i trăiţi traiul, şi nici petreceţi în mijlocul ei. Dvs. studiaţi chestia ţărănească mai mult în cabinet, ca să zic aşa,
16
după cum agronomul face tot aşa cu privire la agricultură. Partidul naţional liberal «a avut totdeauna chestia ţărănească înscrisă în programul său», ziceţi dvs., dar a lucrat foarte puţin pentru dînsa, zicem noi“28.
   Cunoscînd bine realităţile triste în mijlocul cărora trăia, el arată cu curaj, ministrului liberal, o serie de deficienţe în felul cum este abordată „din cabinet" problema ţărănimii, rezer-vîndu-şi dreptul de a reveni, cu completări, asupra broşurii „în scopul sfînt de a ne îndeplini datoria faţă de poporul român şi în special faţă de clasa ţărănească, care este şi „cea mai numeroasă şi cea mai săracă", dar în spinarea căreia este zidită temelia ţării1129.
   De aceea, scrisul său energic şi tăios, atitudinea sa dîrză, neechivocă, de partea ţăranilor, atît în timpul răscoalelor, cît şi după răscoale atrag asupra sa ura neîmpăcată a vîrfurilor burghezo-moşiereşti.
   Ziarul Conservatorul, din 29 martie 1907, sub semnătura Un mare proprietar, publică articolul Cine sînt agitatorii?, denunţînd pe Teodor Bălăşel ca agitator şi ca instigator al răscoalelor din Oltenia. Autorul articolului, ascuns sub pseudonimul Un mare proprietar, îşi susţine „acuzaţiile" împotriva folcloristului Teodor Bălăşel, pe activitatea publicistică revoluţionară a acestuia dusă în cadrul revistei Cuvîntul adevărului. Autorul anonim al sus-citatului articol, reproduce plin de furie, următorul pasaj publicat de Teodor Bălăşel: „Cred oare aceste vipere încălzite şi hrănite la sînul nostru că nu va veni o zi cină răbdarea noastră se va isprăvi şi li se va strivi lor capul? Şi revistele care se intitulează cu nume româneşti şi care publică în coloanele lor insulte la adresa neamului nostru, nu simt ele oare pe obrazul lor ruşinea unei fapte atît de degradatoare? Aceasta e răsplata ce ne daţi „domnişorilor<( pentru munca de robi ce săvîr-şim noi, poporul de jos, pentru ca să vă hrănim ca pe nişte trîntori? Puteţi fi foarte siguri că ziua socotelilor e din ce în ce mai aproape"30.
   Pe baza acestui citat „marele proprietar" anonim aruncă tot felul de insulte şi de învinuiri
17
asupra folcloristului Teodor Bălăşel. Cităm: „Ameninţarea criminală a lui Bălăşel, care uită că e preot, că ceasul răzbunării va sosi, e făcută în ajunul revoltei din Teleorman, aşa că dînsul care îşi tipăreşte revista în Rîmnicul-Vîlcea, se poate socoti ca unul din instigatorii revoltelor din Oltenia“31.
   Fără să se lase intimidat de aceste acuzaţii, Teodor Bălăşel duce o luptă publicistică neînfricată cu ziarele Românul literar şi Conservatorul, periodice puse în slujba marilor proprietari.
   „Revistele — pretinse literare — scrie Teodor Bălăşel, care se intitulează cu nume româneşti şi care publică în coloanele lor insulte şl învinuiri atît de grave — cu un scop atît de infernal şi criminal, la adresa unor oameni, care din viaţa lor şi-au făcut un apostolat, nu simt ele oare pe obrazul lor ruşinea unei fapte atît de degradatoare şi mişeleşti?!“32
   în volumul V al manuscriselor folcloristului Teodor Bălăşel, întîlnim o serie de articole intitulate: în urma răscoalelor ţărăneşti, din care desprindem următoarea mărturisire: „Şi din cele ce am vorbit şi din cele ce am lucrat pînă azi, nu am nimic de retractat. îmi dau bine seama de ceea ce spun şi lucrez şi sînt conştient de drepturile şi datoriile mele de preot şi cetăţean. Drept aceea nu mă sfiesc de nimeni şi de nimic, în ce priveşte cele scrise în acest ziar (Cuvîntul adevărului, n.n.), relativ la chestia ţărănească, îmi asum toată răspunderea, pentru că eu am dat aici această notă caracteristică... Nu sînt nici conservator şi nici liberal, sînt preot şi român, cetăţean cinstit şi neînrolat în nici un partid politic.“33
   Arătînd cum s-au potolit aceste răscoale, cu puşti şi cu tunuri, cu vorbe blînde şi cu făgăduieli frumoase de o viaţă mai bună în viitor, Teodor Bălăşel se întreabă: Ce e de făcut după răscoale?
   Fără să se piardă în vorbărie de prisos, el cere o grabnică şi dreaptă rezolvare a problemei ţărăneşti pentru a nu se mai întîmpla ce s-a întîmplat. Subliniind activitatea democratică
18
dusă de revista Cuvîntul adevărului, Teodor Bălăşel îşi asumă toată răspunderea pentru orientarea revistei în rezolvarea justă a problemelor ţărăneşti. „îndeosebi subscrisul am căutat ca să aduc o notă nouă în rostul acestei reviste, căci am scris cu tărie şi am arătat adevărul fără sfială şi nu m-am ruşinat de convingerile mele, pe care totdeauna le-am iscălit. Şi dacă ar fi vorba pentru ca să se ceară socoteală pentru aceasta, eu îmi asum toată răspunderea singur şi personal. Sînt hotărît să sufăr orice, orice jertfă să fac. Laş n-am fost şi nici nu pot să fiu. Eu am convingerile mele bine formate şi nu pot şovăi o minută în credinţele mele. Sînt preot al poporului, nu am altă datorie, nu vreau să ştiu decît de îndeplinirea datoriilor mele către Dumnezeu şi către poporul ce mi s-a încredinţat păstoriei mele. Pot să fiu pus şi pe cruce"34.
   Cu o putere zdrobitoare de a acuza, Teodor Bălăşel, — în continuarea acestei declaraţii de uimitoare sinceritate, — întreabă cu tărie: „Cine sînt vinovaţii pentru răscoalele ţărăneşti?“ şi răspunde, fără să se teamă de nimic: „Toţi, dar absolut toţi, cu singura deosebire că unii sînt mai mult vinovaţi ca alţii. Şi ca să nu mi se reproşeze că apăr clasa preoţilor din care fac parte, voi începe cu ei, zică-mi-se orice mi s-ar zice“35.
   Răscoalele ţărăneşti au trecut fără să aducă vreo uşurare ţărănimii muncitoare. Teodor Bălăşel este stigmatizat cu epitetul, primejdios pentru vremea aceea, de instigator al răscoalelor ţărăneşti din Oltenia. Dar el nu se lasă învins şi nici călcat în picioare. Cu sătenii săi din Ştefăneşti, strîns uniţi în jurul lui, începe opera de refacere a comunei. învingînd neîncrederea unora, răutăţile altora, stîrpind abuzurile, celor de la conducerea comunei, cîştigîndu-i pe toţi de partea sa, folcloristul Teodor Bălăşel are satisfacţia de a vedea în comuna Ştefăneşti şosele curate şi bine întreţinute, poduri trainice, un local nou de şcoală şi o biserică nouă clădită după cerinţele timpului. „Pentru toate acestea, notează Teodor Bălăşel, — vorbind
19
despre sine, după obiceiul său, îa persoana â IlI-a, — şi-a creat o sumă de duşmani, care i-au amărît şi îi amarase zilele. Calomniile cele mai mîrşave le-au aruncat asupră-i. Dar firea sa, caracterul său de fier, dragostea de muncă, iubirea de ţărani au biruit şi vor birui cu prisosinţă pe toţi duşmanii săi. Niciodată n-a căutat favoruri la cei mari, niciodată n-a urcat scările stăpînitorilor zilei, ca să solicite vreo favoare, de aceea întotdeauna a fost independent şi nu şi-a călcat pe conştiinţa sa"36.
   La 6 decembrie 1907, înfiinţează societatea culturală şi de ajutor Dragostea creştină, care urmărea, într-un fel propriu folcloristului Teodor Bălăşel, vindecarea rănilor produse de răscoalele ţărăneşti şi tindea spre ridicarea ţăranilor la un nivel civilizat de viaţă şi de cultură37.
   Ion Bianu, cunoscutul bibliotecar al Academiei Române îi scria, la 11/24 octombrie 1910, următoarele: „Am aflat de societatea Dragostea creştină şi mi s-a spus că vă daţi multă silinţă spre a împrăştia ceaţa întunecoasă a neculturii şi ignoranţei de deasupra turmei creştinilor ce păstoriţi ca un bun păstor"38.
   Trecuse un an de la răscoalele ţărăneşti. în Ştefăneştii Vîlcei, sub privegherea lui Teodor Bălăşel, viaţa sătenilor îşi creia făgaş nou.
   Scriitorul Gala Galaction, care l-a cunoscut personal, mărturiseşte: „L-am văzut pe Bălăşel în casa lui, în satul lui, în biserica lui, în cooperativa lui. .. casă, sat, biserică, bancă populară, maşini agricole scoase ca din pămînt, pe malul Oltului, undeva, unde, înainte de Bălăşel, creşteau bozii şi măselariţa“39. Gospodar neîntrecut, acesta le-a făcut sătenilor săi brutărie, joagăr, rotărie, fierărie, bancă populară şi cooperativă.
   Mereu activ şi mereu în mijlocul poporului, Teodor Bălăşel nu pregetă o clipă pentru a găsi noi mijloace de a ridica comuna sa la un nivel economic şi cultural cît mai înalt. L-a interesat nu numai viaţa practică, materială, economică a enoriaşilor, ci şi viaţa lor sufletească şi în special luminarea minţii lor. Gala Galaction spunea că Teodor Bălăşel îşi dăscălise enoriaşii
20
nu numai să economisească şi să muncească sistematic, dar „şi să iubească învăţătura"40. „... Numai prin ajutorul cărţii, omul poate scăpa din ghearele ignoranţei care chinuieşte amarnic masele popoarelor"41.
   Dîndu-şi seama că 99poporul român este unul din popoarele cele mai chinuite de ignoranţă" (Teodor Bălăşel descrie situaţia existentă înainte de anul 1907), entuziastul învăţător hotărăşte înfiinţarea unei biblioteci în comuna Şte-făneşti, cerînd în acest sens concursul colegilor, autorilor de cărţi şi oamenilor de bine pentru înzestrarea acestei biblioteci cu lucrări folositoare sătenilor, primele donaţii făcîndu-le personal.
   Pe lîngă instituţiile culturale populare create pentru locuitorii din comuna Ştefăneşti, Teodor Bălăşel înfiinţează şi un muzeu pe lîngă vechea biserică de lemn, astăzi monument istoric. în acest sens adresează o scrisoare preoţilor ru-gîndu-i să-i trimită „vechituri" în schimbul cărora el le va trimite din cărţile sale tipărite. „Printre multele noastre datorii pe care le avem faţă de ţară, scrie Teodor Bălăşel, este şi aceea de a păstra cu sfinţenie tot ce ne-a mai rămas din trecutul nostru, ca monumente, ca podoabe, manuscrise şi tot felul de obiecte vechi"42.
   Astfel, din osîrdia lui pentru aceste „vechituri", a luat fiinţă un interesant muzeu care se află şi astăzi în biserica de lemn din comuna Ştefăneşti.
   în anul 1930 la 25 iunie, într-o conferinţă ţinută în comuna Ştefăneşti, Teodor Bălăşel preconizează înfiinţarea unor „săli de cultură pentru popor", în care să se desfăşoare serbările şi horele, vara43.
   în încheierea spicuirilor noastre din activitatea sa culturală şi socială, merită să subliniem şi voinţa extraordinară a acestui om de a se cultiva singur, fără a se izola şi fără a abdica un moment de la îndatoririle sale cetăţeneşti.
   Izbutise, cu multe sacrificii materiale, să-şi formeze o bogată bibliotecă de cărţi vechi româ-
21
neşti şi manuscrise (din care a donat o parte Bibliotecii Academiei Române)44 şi de literatură de specialitate, privind culegerile şi cercetările de folclor.
   Era, de asemenea, abonat la aproape toate ziarele şi revistele populare şi de nuanţă democratică, fiind totdeauna la curent cu problemele culturale şi sociale la ordinea zilei. Mărturie ne stă în această privinţă vasta lui corespondenţă45.
   Teodor Bălăşel n-a practicat genul epistolar din simpla plăcere de a scrie sau de a întreţine cu cineva raporturi de amiciţie convenţională. Pentru el scrisoarea era o necesitate organică, izvorîtă din adîncurile sufletului său dornic de a cunoaşte, de a se informa sau de a lua o atitudine în cutare problemă culturală sau socială.
   Printre corespondenţii săi se numără: Nicolae Iorga, Spiru C. Haret, V. A. Ureche, I. Bianu, Gh. Adamescu, Al. Tzigara-Samurcaş, I. Si-mionescu, S. Mehedinţi, V. Grecu, N. Cartojan, Al. Philippide, C. S. Nicolăescu-Plopşor, Gala Galaction, Simion Florea Marian, Artur Gorovei, Tudor Pamfile, C. Rădulescu-Codin, Gh. F. Ciau-şanu, Gh. Fira, I. N. Popescu, Gh. Th. Kirileanu, Şt. St. Tuţescu, Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa ş.a.
   Dar pe lîngă preocupările culturale, din corespondenţa acestui folclorist se înscriu, cu egală importanţă, preocupările sociale. La 3 februarie 1929, ca să dăm un singur exemplu, Teodor Bălăşel se adresa unui om influent spre a interveni să se trimită ţăranilor din comuna Ştefăneşti un vagon şi jumătate de porumb, pentru a-i salva de la foamete. „Din 500 de familii ce compun comuna, scrie Teodor Bălăşel, cel puţin trei sute familii n-au nici un rost pentru ziua de mîine. Mulţi sînt siliţi să-şi vîndă vitele şi pămînturile pe nimic. Şi nu e bine. Nu e bine să-i lăsăm în ghearele cămătarilor, care au început să apară, în aceste grele vremuri, ca hienele care ies noaptea să dezgroape morţii şi să-i mănînce“/±Q.
22
   O mare parte, însă, din corespondenţa sa este ocupată de scrisorile de somare şi de ameninţare cu judecată, ale unor bănci particulare, pentru împrumuturile pe care Teodor Bălăşel le făcuse în interes obştesc, pe numele său personal, cu scopul, fie de a ajuta pe sătenii săraci, fie de a termina construcţiile comunale începute şi iniţiate de el în tovărăşie cu obştea sătenilor.
   Hărţuit fără cruţare de soroacele nemiloase ale scadenţelor, Teodor Bălăşel, care avea de întreţinut şi o familie numeroasă, este nevoit, în cele din urmă, către sfîrşitul vieţii sale, să-şi vîndă bogata sa bibliotecă, pentru a scăpa astfel de datoriile vechi de la bănci.
   Din cele expuse pînă aici se vede clar activitatea desfăşurată de folcloristul Teodor Bălăşel pe tărîm social şi cultural.
   Acţiunile sale întreprinse pentru luminarea şi culturalizarea poporului, lupta sa împotriva alcoolismului, analfabetismului şi a superstiţiilor denotă spiritul progresist de care era animat folcloristul Teodor Bălăşel.
                                     II
                     ACTIVITATEA FOLCLORISTICA
   încadrată în timp, activitatea folcloristică a lui Teodor Bălăşel se întinde, cu aproximaţie, între anii 1889 cînd începe să facă primele culegeri şi pînă în anul 1930, cînd termină de transcris pe curat şi trimite Academiei Române, spre tipărire, masiva lui colecţie de folclor intitulată: Versuri populare romane.
   Dan Simonescu arată că Teodor Bălăşel face parte din şcoala „folcloriştilor învăţători şi preoţi“, care s-a dezvoltat „sub influenţa curentului poporanist din ultimul deceniu al secolului al XlX-lea şi a continuat pînă curînd după primul război mondial“m. Ce loc ocupă însă Teodor Bălăşel în cadrul acestei şcoli şi în cadrul folcloristicii româneşti nu s-a arătat pînă acum pe motivul că opera sa folcloristică
23
a rămas, în cea mai mare parte, pînă în vremea noastră, în manuscris.
   Pentru o mai bună orientare, în cercetarea activităţii folcloristice a lui Teodor Bălăşel, vom reţine următoarele date, care ar putea fi considerate tot atîtea etape in culegerea colecţiei sale folcloristice. Astfel, în anul 1889, Teodor Bălăşel face primele culegeri. în anul 1892 trimite Academiei Române primul rod al culegerilor sale folcloristice. în anul 1902 lansează un apel folcloric învăţătorilor şi preoţilor, apel care se bucură de un mare succes. în anul 1927 este ales „cîrmuitoruT4 Tovărăşiei folcloriştilor olteni. în sfîrşit, în anul 1930 trimite Academiei Române colecţia de folclor, Versuri populare române, rodul întregii: sale activităţi folcloristice. Restul anilor, pînă la moarte (1941), este ocupat cu încercările zadarnice de a-şi tipări opera şi cu cercetări istorice locale.
   Despre începutul activităţii folcloristice a lui Teodor Bălăşel găsim informaţii preţioase în articolul Cum m-am făcut folclorist, publicat în revista Izvoraşul48.
   în anul şcolar 1888—1889, pe cînd era elev în clasa IV-a a Seminarului din Rîmnicul-Vîlcea, Teodor Bălăşel rămîne impresionat de lectura cîntecelor populare cuprinse în revista pedagogică Gheorghe Lazăr, care apărea la Bîrlad. „Nu-mi închipuisem, se destăinuie el, că se poate găsi cineva care să tipărească cîntecele pe care eu le cîntam cînd păşteam vitele la tata", adăugind apoi că în urma acestei lecturi, „m-am gîndit că şi eu aş putea face acest lucru, adică să adun cîntece populare. Ceea ce am şi început să fac"49.
   Ca elev, dar mai ales ca învăţător, Teodor Bălăşel aduna cu multă rîvnă materiale folclorice, dînd naştere astfel primei sale colecţii folclorice, despre existenţa căreia înştiinţează Academia Română, la 7 noiembrie 1892. Interesată, Academia îi răspunde la 20 ale aceleiaşi luni, rugîndu-1 să trimită „întreaga colecţiune ce aţi făcut, de balade, cîntece, ghicitori, des-cîntece, anecdote, basme, legende, credinţe, obiceiuri, datine, etc"m. în scrisoare se mai
24
spune eă Academia va examina şi îi va comunica decizia ei, invîtîndu-1 să transcrie materialele folclorice „cu ortografia cu care sînteţi obişnuit
   în urma acestei invitaţii, Teodor Bălăşel trimite Academiei peste 600 cîntece populare, aş-teptînd nerăbdător răspunsul. Prin adresa nr. 6435 din anul 1894, Academia îi vesteşte că în urma raportului favorabil prezentat de Gr. To-cilescu, s-a luat hotărîrea să se publice materialele folclorice trimise.
   Cercetînd Analele Academiei Române, într-adevăr aflăm că la 22 martie 1894, Gr. G. Toci-lescu este însărcinat să cerceteze şi să refere asupra acestei colecţii folclorice. Peste două zile, adică la 24 martie 1894, raportul este întocmit, fiind citit, însă abia la 4 aprilie 1894, în şedinţa secţiei literare prezidată de Titu Maio-rescu. Examinînd cele 7 caiete „manuscripte** cu balade şi cîntece de dragoste poporale, — culese de Teodor Bălăşel din „judeţele Dolj şi Vîlcea“9 Gr. G. Tocilescu afirmă despre aceste culegeri că „ele merită a fi publicate cu spesele Academiei, ca un bun material pentru folcloree. Deşi culegerea de faţă, adaugă referentul, nu e una din cele mai bogate (Teodor Bălăşel se afla la începutul activităţii sale folcloristice, n.n.), totuşi ea oferă „un interes deosebit, pentru variantele numeroase ce conţine şi care vin să completeze o bună parte din baladele şi cînte-cele de dragoste deja cunoscute “
   în şedinţa sa din 8 aprilie 1894, secţia literară recomandă comisiei financiare a Academiei de a se tipări poeziile populare culese de Teodor Bălăşel51.
   Nu cunoaştem motivele pentru care fosta Academie nu a reuşit să tipărească cele peste 600 de cîntece populare culese de Teodor Bălăşel.
   în anul 1901, luna octombrie, Teodor Bălăşel adresează un apel folcloric, tipărit pe foi volante, învăţătorilor şi (preoţilor din fostul judeţ Vîlcea.
   Acelaşi apel, rezumat sub forma unui „deziderat" apare un an mai tîrziu (1902) în Revista
25
învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, în forma următoare: „Parohul Teodor Bălăşel, din Ştefăneşti, Vîlcea, cunoscut pentru dragostea cu care adună tot ce se referă la literatura noastră populară, ar dori ca preoţii şi învăţătorii din Vîlcea şi din întreaga ţară, în momentele lor libere să nu neglijeze a culege tot ce aud din gura poporului, ca descîntece, cîntece, ghicitori, proverbe, etc. şi, de binevoieşte, să-i trimită spre a publica aceste culegeri într-un volum mare, ce deja are adunat prin munca-i proprie. Se va cita autorul la fiece bucată culeasă de el, va avea dreptul să primească gratis volumul apărut şi celelalte volume ce sînt în prepara-ţiune, pe lîngă că va avea mulţumirea că a servit o cauză frumoasă. A adresa orice material cules: Preot Th. Bălăşel, Drăgăşani-Vîlcea.“52
   Obişnuiţi cu fraza frumos alcătuită şi plină de claritate a folcloristului Teodor Bălăşel, credem că rezumatul de mai sus aparţine redacţiei revistei respective.
   Apelul trimis pe foi volante în 1901, apare, de data aceasta în întregime, — aşa cum a fost conceput de Teodor Bălăşel, în revista Cuvîntul adevărului53, după care şi cităm.
   Din lectura acestui apel folcloric desprindem o serie întreagă de ştiri despre activitatea şi concepţia folcloristică a lui Teodor Bălăşel.
   Astfel, el arată că „de o însemnătate nediscutată sînt pentru orice popor cîntecele sale, basmele, ghicitorile, leacurile băbeşti şi în sfîr-şit toate materialurile aşa numite folcloristice, care alcătuiesc tradiţia sa"54.
   Urmărind să cîştige interesul învăţătorilor şi preoţilor pentru culegerile folclorice, Teodor Bălăşel îi îndeamnă să nu se amestece în chestiuni politice rău înţelese sau să-şi petreacă vremea prin cîrciumi ci, dimpotrivă, să-şi folosească în mod inteligent timpul liber, şi că ar face o faptă frumoasă „dacă ar însemna pe un carnet orice cîntec bătrînesc, orice basm, orice ghicitoare, descîntec, poveste, etc., ce ar auzi de pe la oameni din popor. Aceste însemnări trimise oamenilor, care ştiu ce să facă cu ele,
26
sau chiar păstrate în casă spre amintire, odată, odată, ar fi de mare folos"55.
   Dîndu-se pe sine exemplu, arată că lucrează în direcţia culegerii folclorului de 12 ani, că a adunat, „pe caiete groase cu mii de foi(<, o mulţime de material folcloric foarte variat şi că a citit cu atenţie, instruindu-se, „toate cărţile ce sînt scrise în limba română cu privire la folcloristicăee.
   Acest material, strîns cu grijă, este gata să fie sistematizat şi transcris pe curat, în vederea tipăririi. înainte de a face această operaţie Teodor Bălăşel roagă cu căldură pe învăţători şi pe preoţi să-i trimită „orice cîntece bătrîne, descîntece şi ghicitori, ce ar putea să adune de prin comunele unde şed", pentru a fi şi acestea tipărite, alături de cele culese de el mai înainte» „Acum nopţile sînt lungi, zice Teodor Bălăşel, şi vremea urîtă, se strîng bătrînii şi tinerii seai’a la şezători, unii torc, alţii cos, alţii cîntă şi spun poveşti. Sfinţia-ta fii ca albina şi culege această miere de mult preţ, căci în aceste cîntece, basme, ghicitori, descîntece, credinţe, datine, etc. se oglindeşte toată vlaga din trecutul poporului nostru"56.
   în încheierea apelului folcloric, Teodor Bălăşel promite, drept recompensă, pentru culegerile populare trimise, volumele ce se vor tipări cu aceste cîntece, asigurînd că la fiecare cîntec, spre bună ştiinţă, se va arăta numele culegătorului şi locul de unde provine.
   O importanţă deosebită are pasajul final din apel, în care se vede grija şi conştiinciozitatea lui Teodor Bălăşel în înregistrarea cît mai fidelă a creaţiilor populare. „îţi recomand, zice el, că orice vei scrie, să scrii întocmai cum le grăieşte cel ce ţi le spune, să nu lapezi nici o vorbă din cele spuse şi nici să adaugi ceva de la sfinţia-ta."51
   Apelul se bucură de succes şi o dată cu materialele folclorice culese, corespondenţii -săi (preoţii şi învăţătorii, la care se adaugă elevi şi funcţionari) îi trimit şi scrisori de felul cum au făcut culegerile respective şi de la cine.
27
   Aceste scrisori au fost copiate de Teodor Bălăşel în voi. VI şi VII de manuscrise, ele constituind documente preţioase pentru felul cum se făceau culegerile folclorice prin anii 1902—1903.
   Majoritatea culegătorilor se plîng de greutăţile întîmpinate. învăţătorul Const. Daniilescu din comuna Apele-vii, Romanaţi, într-o scrisoare din 14 oct. 1902, îi comunică lui Teodor Bălăşel următoarele: „. .. E foarte greu să poţi culege, în calitate de învăţător, în altă parte decît la circiumă, din gura celor ce au tras prea mult la măsea sau de la lăutari. Ca învăţător nu poţi lua parte la şezători căci lumea e rea, iute vestea c-ai fost la şezătoare intră în urechile autorităţii şi de aici ponoase cum mi s-a întîmplat mie aici în Apele-vii.
   Dacă e învăţătorul tînăr, flăcău cum se zice, şi iese seara pe stradă cu alţi băieţi sau flăcăi, apoi ţine-te pînză: aceştia, impertinenţi de felul lor, scot fel de fel pe seama învăţătorului care a ieşit cu scopul să culeagă ceva ceea ce priveşte folclorul.
   Dacă roagă pe cineva să-i spună vrun cîhtec, apoi trebuie să facă cinste cu vin, ţuică, adică să dea de băut şi apoi după ce s-o căli unul Uin cei ce ştiu cîntece, atunci poate scoate învăţătorul cîte un cîntecel şi acele fragmente, pe care auzindu-le în feluri schimbate de la diverşi, trebuie să le potrivească, să le aşeze pentru a face un tot, care să prezinte o unitate. Aşa am pătimit eu cu aceste cîteva zeci de file ce vă trimit.
   Unii zic că un cîntec de la cîmp să nu treacă înspre munte că nu e bine. Alţii că nu şade bine să se facă învăţătorul purtător de cîntece dintr-un sat într-altul“5S etc. etc.
   La fel se plînge şi învăţătorul Vasile Ionescu-Jugăurs din comuna Bălăceanu. In „desluşirile4* la cîntecele trimise arată că acestea sînt culese de la lăutarul satului Ion Irimia. „... însă acest ţigan şi mai toţi care mi-au spus şi alte cîntece, m-au speculat îngrozitor; zile întregi mă străduiam pînă să-i aduc la pocăinţă să-mi spuie cîte un cîntec şi atuncea cum: trebuia să-i
28
cinstesc cu vin ca sa-şi ajungă la «grad».** Dar cu toate aceste suferinţe, „un ce nevăzut îmi dădea răbdare, mă îndemna tot mai mult a scrie şi colecta tot ceea ce auzeam noaptea pe la şezători, pe la nunţi, pe la mese mari, pe la petreceri şi veselii". La sfîrşitul scrisorii aminteşte! că a notat la fiecare cîntec numele celui care i l-a spus precum şi mici explicaţii necesare59.
   învăţătorul G. Florescu din comuna Vîlsă-neşti, raionul Curtea de Argeş îi trimite cîteva colinde vechi. „Baba care mi le-a spus zice că se cîntau de băieţi (flăcăi) acum vreo 40—50 ani pe la ferestrele caselor oamenilor, în seara de Sf. Vasile(Scrisoarea e datată din 1 iunie 1902)60.
   Printre informatori se înscrie şi Ion D. Ni-colescu din corn. Năeni-Buzău, care, „nefiind nici învăţător şi nici preot, totuşi impulsionat de dragostea către popor ca şi sf. voastră, am cules de vreo doi ani încoace descîntece pe care acum cu multă bunăvoinţă vi le comunic". Ară-tînd eforturile depuse în culegerea pe care a întreprins-o, I. D. Nicolescu mărturiseşte: „La culegerea cîntecelor nu prea am întîmpinat greutăţi; dar la culegerea descîntecelor cele mai mari greutăţi am întîmpinat, din care cauză nu am putut culege mai multe. Mi se argumenta de către babe: şi în general de toţi descîntătorii că de-mi va spune descîntecul, nu mai are leac, dar poate ei se gîndesc că ştiind şi eu descîn-tecele lor, le voi lua pîinea de la gură. Le-am promis plata şi nu au voit nici aşa să mi le comunice, dar, «cu încetul, cu încetul, se face oţetul."61
   Am dat aceste crîmpeie de scrisori pentru a ne face o idee de felul cum se făceau culegerile de folclor acum mai bine de o jumătate de veac. Reiese de aici, pe lîngă necazurile întîm-pinate, marea dragoste pentru folclor a culegătorilor, care, nesprijiniţi de nimeni, au reuşit să ne transmită aceste materiale folclorice, dîndu-ne astfel putinţa să urmărim astăzi circulaţia în timp a unor motive folclorice.
29
   Teodor Bălăşel supune toate colaborările primite unui examen atent, de triere, de coordonare şi de selecţionare severă, alegînd variantele cele mai reuşite şi mai necunoscute, înlă-turînd tot ce era sigur că nu e de provenienţă populară.
   Cele mai multe culegeri le face Teodor Bălăşel, personal, adunînd material folcloric deosebit de interesant din comuna sa natală Bogdă-neşti şi din comuna Ştefăneşti. Informatorii săi sînt de preferinţă oameni în vîrstă, săteni sau lăutari vestiţi în toată Vîlcea prin tarafurile şi cîntecele lor vechi, bătrîneşti. La toate culegerile notează cu grijă localitatea, şi la cea mai mare parte numele şi ocupaţia informatorului.
   In articolul său Cum m-am făcut folclorist, Teodor Bălăşel înşiră numele informatorilor săi, arătînd piesele mai importante culese de la fiecare şi făcîndu-le în acelaşi timp şi mici caracterizări.
   Cînd am venit eu la Ştefăneşti, scrie Teodor Bălăşel, erau la Mamu (o comună lîngă Valea Mamului, raionul Drăgăşani, n.n.) mai multe bande de lăutari vestiţi prin Vîlcea, Olt şi Ro-manaţi, dar cea mai vestită pe atunci era a celor trei fraţi: Vasile, Costache şi Dumitru, cîtetrei viorişti de forţă, avînd între ei ca daragiu pe tatăl lor «Minţişoară» vestit şi el ca meşter în «vuvuitul» darabei.“m
   Dintre aceştia — de la Vasile, care ştia cele mai multe cîntece bătrîneşti — a cules „cele mai autentice balade, doine şi cîntece haiduceşti", între care şi balada Radu Calomfirescu, o variantă necunoscută în alte colecţii. „în Ştefăneşti, continuă Teodor Bălăşel, am aflat pe un bătrîn, Marin Bădica, care ştia multe «cîntece bătrîneşti», pe care însă nu le putea spune decît cîntîndu-le. De la el am cules în variante necunoscute baladele: «Dobrişan» şi «Costea».“m Tot din Ştefăneşti culege de la Ţinea, soţia lui Şerban D. Stoica, deseîntecele şi baladele Mm, Milea, Trei surori şi altele.
   Cu ajutorul copiilor mai mărişori de la şcoala din Ştefăneşti culege o mulţime de cîntece de dragoste, de dor, de urît, de jale etc.
30
   De asemenea culege cîntece de la soldaţii din regimentul 2 Romanaţi, nr. 19, din Caracal, unde şi-a făcut stagiul militar. Aici, în regiment, a cunoscut un lăutar iscusit, Udilă Radu, de prin părţile dunărene ale Doljului. „Acesta, îşi aduce aminte Teodor Bălăşel, era o adevărată vistierie de cîntece, mai ales balade. îl cinsteam cu cîte «un pac de tutun» şi sta cu mine seara ceasuri întregi şi-mi spunea din cele ce ştia De la acesta a cules baladele: Miu, „în cea mai originală şi complectă variantă ce se cunoaşte în folclorul nostru pînă azi“65, Fata lui Frînc, Iordache, Leana Cosînzeana, Piciu, Călin, Tenislav, Negustor Cilibiu, Panu, Brăi-lenii, Vioară, Neguţa, Ionaşcu şi altele.
   îndrăgostit de creaţiile populare, Teodor Bălăşel nu precupeţeşte nici timp şi nici efort material pentru a-şi întregi colecţia sa cu noi şi noi producţiuni populare. Pe lăutarul Dumitru Ursaru, bătrîn de 80 de ani, vestit pe ambele laturi ale rîului Olt din părţile Drăgăşanilor, Teodor Bălăşel l-a adus acasă la el şi l-a ţinut pe mîncare şi băutură săptămîni întregi şi „nu i-am dat drumul, spune Teodor Bălăşel, pînă nu i-am stors toată comoara lui de artist în cîn-tecul popular“66.
   De la bunica lui, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Ştefăneşti, a cules multe cîntece bătrîneşti pe care aceasta le învăţase de la „prea vestitul şi bătrînul lăutar Ircă“. Printre aceste cîntece se numără Corbea, Golea, Voinicel Oleag, Tudor Dobrogean, Costea, Agoş al lui Topală, Toma Alimoş, Chir a Chir alina, Marcu Viteazu, Doicin Bolnavu, Teiu şi bradu, Moşneagu, Mi-lea, Iencea Săbiencea, etc.67
   în rîndul informatorilor săi din corn. Ştefăneşti, amintim pe Matei Popa cel Mic, „bătrîn sfătos" decedat în vîrstă de peste 80 de ani; pe Casandra Matei Popa „vestită în multe sate pentru „descîntecele şi leacurile ei“ şi pe Mărin Badea Bădică, mort în vîrstă de peste 70 de ani68.
   Recapitulîndu-şi amintirile şi informatorii, Teodor Bălăşel ne relatează că „la nunţi, la cumetrii, la clăci, la şezători şi la orice fel de
31
petreceri populare, care se fac cu cîntece şi jocuri, unde se întîmpla să fiu chemat, notesul era nelipsit de la mine şi în el scriam tot ce vedeam şi auzeam, cîntece, ghicitori, glume, poveşti, credinţe, obiceiuri şi tot ce interesa folclorul"69.
   în afară de ce a cules el însuşi, Teodor Bă-lăşel a mai primit material folcloric şi de la următorii: I. Florescu, învăţător, Vîlsăneşti-Argeş, Şt. St. Tuţescu, învăţător, Catanele-Dolj, M. Popescu, învăţător, Făureşti-Vîlcea, M. Po-pescu-Ghica, învăţător, Olăneşti-Vîlcea, C. Da-nielescu, învăţător, Scundu-Vîlcea, V. Costă-chescu, învăţător, Pleşeşti-Suceava, S. Teodo-rescu-Kirileanu, învăţător, Zorleni-Tutova, C. V. Ionescu, învăţător, Bălăceanu-R. Sărat şi M. Z. Gîlcescu, Cărbuneşti-Gorj.
   Teodor Bălăşel n-a urmărit în culegerile sale numai un anumit gen de folclor. El a cules deopotrivă, cu aceeaşi rîvnă, tot ceea ce a găsit la informatorii săi. (Vezi, la sfîrşit, indicele de informatori şi de localităţi).
   Pe măsură ce colecţia sa de folclor literar creşte, Teodor Bălăşel se entuziasmează de frumoasele producţiuni populare simţind nevoia de a le face cunoscute. Astfel, în introducerea cîn-tecelor bătrîneşti, trimise spre publicare revistei Biblioteca Familiei, arăta că: „Este o imperioasă datorie impusă celor ce-şi iubesc patria, a aduna cît se poate de multe din vechile cîntece, basme, obiceiuri, etc., ale poporului român"70. Tot aici face observaţia că unele cîntece bătrîneşti trimise de el se găsesc şi la Va-sile Alecsandri. Cele culese de el „sînt variante şi sînt însemnate tocmai prin particularităţile lor, care nu se găsesc la Vasile Alecsandri"11.
   în altă revistă, Generaţia nouă, însoţeşte materialul folcloric trimis spre publicare cu o scrisoare, în care atrage luarea-aminte tinerelor generaţii asupra datoriei de a cunoaşte şi de a păstra comoara tradiţiilor noastre populare, lăsate nouă moştenire de generaţiile vechi. „Iată de ce m-am străduit, zice Teodor Bălăşel, şi mă voi strădui întru spicuirea de obiceiuri, credinţe şi tot felul de literatură populară, fără să am
32
breo pretenţiune. Şi mă voi simţi fericit, cori-tinuă folcloristul oltean, dacă şi revista Generaţia nouă va primi, între oaspeţii săi noi, cîn-tecele populare, — oaspe bătrîn — ce cu drag îi trimet. Şi dacă i-o fi drag generaţiei noi de aceste cîntece, îi voi trimite cu dragă inimă cît mai multe"12
   Pe lîngă cele spuse mai sus, Teodor Bălăşel face următoarea declaraţie: „Convingerea ce am că odată-odată, dacă nu chiar şi astăzi, cunoaş-terea legendelor, credinţelor, datinelor, obiceiurilor şi literatura populară va ajuta, va folosi mult oamenilor de ştiinţă, m-a făcut să mă străduiesc mult întru adunarea de produse populare de felul acesta"13
   Pe linia acestor preocupări de culegere, de păstrare şi de popularizare a creaţiilor folclorice, Teodor Bălăşel trimite culegeri personale la diferite ziare şi reviste spre a fi publicate, neurmărind nici o răsplătire materială, decît mulţumirea sufletească de a face cunoscute în masele largi ale cititorilor frumuseţile folclorului nostru românesc.
   A publicat producţii populare în o mulţime de reviste, unele de folclor, cele mai multe cu alte preocupări, ecleziastice, sociale ori literare. Bibliografierea culegerilor şi articolelor sale folcloristice, este greu de făcut tocmai din cauza mulţimii ziarelor şi revistelor în care, a publicat. Colaborarea lui Teodor Bălăşel la aceste periodice nu a fost constantă, ci sporadică, de multe ori numele lui apărînd numai o dată sau de două ori în colecţia unei reviste sau ziar.
   După cercetările noastre,- Teodor Bălăşel a colaborat la următoarele reviste: Biblioteca Familiei, (Bucureşti), Menirea preotului (Rîmnicul-Vîlcea), Revista nouă (a lui Haşdeu, Bucureşti), Lumina pentru toţi (Bucureşti), Revista învăţătorilor şi învăţătoarelor din România (Buzău), Gazeta învăţătorului (Craiova), Generaţia nouă (Bucureşti), Şezătoarea (Fălticeni), Amvonul (Bucureşti), Adevărul politic (Beldiman, Bucureşti), Calea vieţii (Slatina), Păstorul (Piteşti), Cuvîn-tul adevărului (Rîmnicul-Vîlcea), Luminătorul
33
(Rîmnicul-Vîlcea), Arhivele Olteniei (Craiovâ), „Ion Creangă“ (Bîrlad), Doina (Bucureşti), Izvo-raşul (Bistriţa-Mehedinţi), Viitorul (Bucureşti), Poporul românesc (Chitila), Gazeta cooperatorului (Bucureşti), Suflet oltenesc (Pleniţa-Craiova), Vocea bisericii (Bucureşti), Neamul românesc pentru popor (Văleni), România rurală (Bucureşti), Luceafărul (Sibiu), Şezătoarea săteanului (Bucureşti), Lumina nouă (Bucureşti), Albina (Bucureşti), Zorile Romanaţului (Caracal), Biserica ortodoxă română (Bucureşti), Buletinul comisiei monumentelor istorice (Bucureşti) şi altele.
   Legată de existenţa efemeră a celor mai multe din revistele notate mai sus, activitatea folcloristică a lui Teodor Bălăşel a rămas uitată în aceste periodice, unele din ele greu de găsit astăzi.
   Din corespondenţa purtată cu I. Bianu, reiese că Teodor Bălăşel a mai trimis Academiei Române, spre cercetare şi publicare, material folcloric.
   Astfel la 11/24 octombrie 1910, I. Bianu îi înapoiază „manuscriptul de poezii poporale ca să-l folosiţi la prelucrarea colecţiei pe care acuma o puneţi în ordine şi o pregătiţi de tiparO dată cu manuscrisul, Teodor Bălăşel primeşte şi toate volumele apărute în publicaţia Academiei Din viaţa poporului român, pentru orientare.
   La 15 decembrie 1915, I. Bianu îl înştiinţează că a primit manuscriptul de 2687 foi, cuprinzînd versuri populare şi îl roagă să trimită şi o cerere oficială către preşedintele Academiei, pentru ca manuscrisul său să fie luat în cercetare de secţia literară, în vederea publicării.
   în altă scrisoare, cu data de 2/15 mai 1916, Teodor Bălăşel este anunţat de I. Bianu, că asupra manuscriptului nu s-a luat nici o hotă-rîre de secţia literară a Academiei. In aceeaşi scrisoare folcloristul oltean este rugat să transcrie pe curat şi legendele „căci, zice I. Bianu, chiar dacă Academia nu le-ar putea publica pe toate nu este doar numai ea cu mijloace de a face asemenea publicaţii".
34
/
   Probabil că din cauza primului război moft-dial, fosta Academie Română nu a putut tipări colecţia de Versuri populare trimisă în acest scop de Teodor Bălăşel.
   Activitatea folcloristică a lui Teodor Bălăşel nu se mărgineşte însă numai la adunarea, coordonarea şi sistematizarea materialelor folclorice culese de el sau primite de la alţi folclorişti culegători amatori, sau la popularizarea, în parte, a acestor materiale în publicaţiile timpului, ci activitatea sa îmbrăţişează şi alte variate aspecte, demne de a fi consemnate aici.
   în această privinţă se înscrie sprijinul dezinteresat pe care Teodor Bălăşel îl acordă tinerilor folclorişti începători, cercetătorilor, sau chiar unor folclorişti consacraţi punîndu-le la dispoziţie materialul său şi contribuind astfel indirect la apariţia unor studii sau monografii foclorice de seamă din folcloristica noastră din trecut.
   Din corespondenţa purtată cu mai toţi folcloriştii culegători din acea vreme, reiese că Teodor Bălăşel era la curent cu mişcarea folcloristică din ţară, fiind consultat adeseori în problemele pe care culegătorii de folclor, lipsiţi de sprijinul oficial, încercau să şi le rezolve singuri.
   Astfel, la începutul carierii sale folcloristice, Gh. F. Ciauşanu cere informaţii lui Teodor Bălăşel despre unele superstiţii populare şi despre unele cuvinte şi expresii, întîlnite în culegerile sale personale pe care nu le înţelegea74. Cercetătorul de cultură veche românească Al. T. Du-mitrescu îi solicită elemente folcloristice în vederea întocmirii unui studiu despre Ler împă-ratu15.
   Demnă de remarcat este contribuţia valoroasă şi dezinteresată pe care Teodor Bălăşel o dă lui Simion Florea Marian, trimiţînd acestuia material folcloric din Oltenia pentru ilustrarea lucrărilor: Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile românilor (Bucureşti, 1903) şi Legendele Maicii Domnului (Bucureşti, 1904)76.
   De asemenea însemnăm aici sprijinul deosebit de preţios acordat lui Iuliu A. Zanne la alcătuirea voluminoasei sale opere Proverbele
35
românilor, apărută în zece tomuri mari. Pentrti materialul folcloric şi mai ales pentru colecţia sa de proverbe istorice, Teodor Bălăşel este răsplătit cu un mic premiu în bani de către Iuliu A. Zanne77.
   O dată importantă din activitatea folcloristică desfăşurată de Teodor Bălăşel o constituie anul 1927, cînd este ales cîrmuitorul Tovărăşiei folcloriştilor olteni.
   Se cunosc prea puţine date despre această tovărăşie, care înscrie totuşi un moment important în istoria folcloristicii româneşti. S-a discutat mult în trecut de întrunirea unui congres al folcloriştilor din toată ţara, pentru dezbaterea şi rezolvarea multor probleme legate de situaţia şi de activitatea celor ce-şi neglijau interesele familiare şi materiale, în vederea culegerii folclorului naţional. Ideea unui congres al folcloriştilor, susţinută în chip deosebit de revista Izvo-raşul, a circulat multă vreme printre, cei interesaţi, dar n-a fost realizată niciodată în condiţiile vitrege ale vechiului regim. Se preconiza luarea unor hotărîri de interes general, adoptarea unei metode unitare de lucru şi mai ales recunoaşterea oficială a activităţii folcloristice.
   Ceea ce nu s-a putut realiza pe plan naţional, s-a înfăptuit, pentru un moment, pe plan regional, prin consfătuirea folcloriştilor olteni, care a avut loc în zilele de 3, 4 şi 5 ianuarie 1927 în comuna Ştefăneşti-Vîlcea, chiar în casa „bătrî-nului ctitor“ al folcloristicii olteneşti, Teodor Bălăşel.
   Iniţiatorul acestei consfătuiri a fost, în înţelegere cu Teodor Bălăşel, cunoscutul cercetător al trecutului nostru şi, pe vremea aceea, folclorist pasionat, C. S. Nicolăescu-Plopşor.
   Toţi folcloriştii olteni au fost înştiinţaţi din timp prin scrisori de această adunare privitoare la culegerea, rînduirea şi tipărirea folclorului oltenesc. La 14 decembrie 1926 C. S. Nicolăescu-Plopşor reamintea folcloriştilor olteni însemnătatea, data şi locul adunării, prin următoarea scrisoare:
36
   „Stimate prietene,
   îmi îngădui a vă aminti din nou de aâunafeă noastră a folcloriştilor olteni ce se va ţine neapărat în zilele de 3, 4 şi 5 ianuarie 1927, acasă la sf.-sa părintele Teodor Bălăşel în Ştefăneşti-Vîl-cea. Dată fiind marea însemnătate a discuţiuni-lor ce vor urma, precum şi faptul că hotărîrile ce se vor lua vor însemna un pas hotărîtor, cred, pentru folclorul oltean, nădăjduiesc că ne vom reîntîlni cu toţii sănătoşi “7S
   Au participat la această consfătuire pe lingă Teodor Bălăşel şi C. S. Nicolăescu-Plopşor, următorii: Gh. F. Ciauşanu, N. I. Dumitraşcu, Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa, Ion N. Popescu, Const. Ciobanu, I. I. Buligan de la Gorj şi Gh. Gh. Fierăscu.
   Convorbirile au fost deosebit de rodnice şi au decurs într-o atmosferă de caldă prietenie şi ospitalitate. Cu acest prilej a luat fiinţă Tovărăşia folcloriştilor olteni. Printre hîrtiile rămase de la folcloristul Teodor Bălăşel şi păstrate de ginerele său, preotul Gh. Ionescu din corn. Ştefă-neşti, am descoperit şi „legămîntul“ acestei „to-vărăşii11, scris de mina lui C. S. Nicolăescu-Plopşor, şi semnat de toţi cei prezenţi. Pentru însemnătatea lui deosebită îl reproducem aici:
   „Legămînt
   Noi cei mai jos iscăliţi, adunaţi în casa bătrî-nului ctitor al folclorului oltenesc, părintele Teodor Bălăşel din Ştefăneştii Vîlcii, împreună cu sfinţia-sa am hotărît cele ce urmează:
   Pentru adunarea, rînduirea şi darea la iveală a folclorului oltenesc şi pentru cercetarea şi punerea lui în legătură cu tot ce cunoaşte ştiinţa folcloristică, punem temelie unei tovărăşii folcloristice.
   Statornicim cîrmuitor al tovărăşiei noastre pe sfinţia-sa părintele Teodor Bălăşel.
   Ca organ al tovărăşiei noastre va fi o revistă lunară numită Suflet oltenesc (Culegeri şi cercetări folcloristice).
   Pentru^ a putea duce la îndeplinirea acestui plan, am hotărît ca redacţia şi biblioteca să fie la Craiova, iar administraţia la Pleniţa.
37
   ISfe îegătuim cu toţii a sprijini această tovărăşie fiecare dupe puterile noastre, pentru care şi iscălim.
                                                Făcut astăzi 4 Ghenar, 1927.
Urmează semnăturile în această ordine: Pr. T. Bălăşel, Pr. Gh. F. Ciauşanu, N. I. Dumi-traşcu, Const. Ciobanu, I. I. Buligan de la Gorj, C. S. Nicolăescu-Plopşor, Gh. Gh. Fierăscu, Ion N. Popescu, Pr. Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa79.
   Bazaţi pe propriile lor forţe, lipsiţi de orice sprijin oficial Tovărăşia folcloriştilor olteni pornea la lucru cu mari nădejdi în promovarea folclorului oltenesc. La 5 februarie 1927, C. S. Nicolăescu-Plopşor anunţa printr-o scrisoare adresată folcloristului Teodor Bălăşel apariţia primului număr din revista Suflet oltenesc. Membrii tovărăşiei difuzează primele numere făcînd abonamente printre cunoscuţi. Se ivesc şi unele mici nemulţumiri cu privire la formatul, cuprinsul şi costul abonamentului revistei, după cum reiese dintr-o scrisoare a lui Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa, adresată lui Teodor Bălăşel80. Se pare că entuziasmul iniţial începe să se stingă încet, încet, din cauza greutăţilor materiale ce nu pot fi suportate în egală măsură de toţi membrii tovărăşiei. Teodor Bălăşel, în calitate de. „cîrmui-tor“ încearcă prin scrisori pline de tact să ţină treaz interesul tuturor pentru revistă, domolind pornirile unora, sau spulberînd îndoielile altora şi amintind fiecăruia angajamentele luate la constituirea tovărăşiei.
   Dar numai cu strădaniile lui C. S. Nicolăescu-Plopşor, cu îndemnurile şi eforturile lui Teodor Bălăşel nu se putea susţine tovărăşia, în programul căreia se preconiza o largă activitate de culegere, sistematizare şi tipărire a folclorului oltenesc.
   Răspunzînd unei scrisori dojenitoare a lui Teodor Bălăşel, C. S. Nicolăescu-Plopşor arată adevărata situaţie în care se găseau revista Suflet oltenesc şi Tovărăşia folcloriştilor olteni, la 31 octombrie 1927. Ţinînd seama de importanţa documentară a acestei scrisori, reproducem din ea
38
partea referitoare îa situaţia creată de iipsa de activitate a> unora sau nepăsarea altora dintre membrii tovărăşiei.
   De la început mărturisesc cinstit, scrie C. S. Nicolăescu-Plopşor, că am cam neglijat Sufletul oltenesc, dar de uitat nu. Dovadă că scrisoarea dumitale s-a încrucişat cu pachetul meu. Numărul 5 era aşadar scos înainte de a-mi sori d-ta scrisoarea. L-am neglijat şi uite de ce: Buligan, Bistriţa şi Ciobanu mi-au înapoiat pachetele. Mandatul lui Fierăscu s-a pierdut, Ciauşanu n-a distribuit nimic din nr. 4. Situaţia materială în stare cît se poate de rea. După albumul de ouă încondeiate n-am luat un leu. Socotelile le am pe de rost. Cheltuieli vreo 20.000 lei, iar încasări pe jumătate.
   Nu numai că nu am bani, dar crede-mă că nu am un singur rînd de la toţi tovarăşii pentru numerele următoare. Numerele 6—7 în cel mult 2 săptămîni apar, însă, amîndouă în 32 pag. cu material numai de la mine. La prima coală am şi făcut corectura. De la ianuarie vom lua-o regulat lunar în 16 pag. fiindcă în mai mult n-avem putinţa. Şi ceea ce nădăjduiesc e că pe lîngă reducerea contribuţiei lunare la 1—2, poate — şi acest poate depinde de un dacă, nu tocmai porc de cîine, — să nu mai fac tovarăşilor alt deranj decît cerîndu-le materiale.
   Poate că în slăbirea tovărăşiei să fi contribuit şi eu cu tăcerea. D-ta ştii cîte am pe cap. Cînd toţi ne-am luat un angajament cred că nu mai e nevoie să trag mereu cu cleştele şi bani şi folclor. Eu unul nu pot să mă ţin de toţi, dar toţi puteţi ţine de mine mai lesne.
   Te rog dar pe d-ta, scrie-le la toţi cîte o scrisoare cum mi-ai scris mie, că mie poate nici nu-mi răspund. Eu nu vreau de loc să am pretenţia că fără mine nu se poate face nimic. S-o ia în grije oricare dintre ceilalţi şi să-şi ia angajamentul că o duce mai departe. Eu dau bani gheaţă contribuţia mea toată pe un an înainte. Poate să fie vreo supărare provocată de felul cum am redactat revista, dar s-a tipărit cu ce am avut şi cum am putut. întîrzierile şi toate nu
39
sînt vina mea, ci a celor care au intîrziat întru toate.
   Nici material, nici bani. Şi eu singur!
   Părerea mea e că să le scrii d-ta la toţi să răspundă ce au de gînd, că eu, chiar dacă rămîn singur, o duc înainte cu orice jertfă.
P. S. Am să le trimit în copie la toţi scrisoarea d-tale. Celor vinovaţi să le crape obrazul. Nu uita să trimeţi material cit de mult că n-am nimic pentru numerile viitoare
   Comentariile sînt de prisos. Lipsită de sprijinul oficial, întreţinîndu-se din resursele materiale modeste ale membrilor săi, Tovărăşia folcloriştilor olteni n-a putut, nu putea să dureze în condiţiile de atunci oferite manifestărilor ştiinţifice pornite din iniţiative particulare. Tovărăşia folcloriştilor olteni a existat, practic vorbind, tot atît cît şi revista Suflet oltenesc, adică un an.
   Istoria folcloristicii româneşti va trebui să consemneze, în analele ei, existenţa acestei efemere tovărăşii care la un moment dat a strîns în jurul ,,cîrmuitorului“ Teodor Bălăşel un mănunchi de folclorişti olteni, legaţi sufleteşte între ei să promoveze bogatul folclor oltenesc.
   Altă dată importantă din activitatea folcloristică a lui Teodor Bălăşel o formează anul 1930, cînd trimite fostei Academii Române spre tipărire masiva sa colecţie de folclor intitulată Versuri populare române. Voluminoasa lucrare, cu prefaţa de Nicolae Iorga, este aprobată de secţia literară a fostei Academii Române, în urma raportului prezentat de O. Densusianu, să fie tipărită în colecţia Din viaţa poporului român.
   Teodor Bălăşel pregăteşte manuscrisul pentru tipar, ţinînd seamă de observaţiile critice ale raportului de a înlătura unele cîntece de provenienţă lăutărească şi de a alcătui un glosar de cuvinte necunoscute sau rar întîlnite.
   Marea dorinţă a folcloristului oltean de a-şi vedea în sfîrşit tipărită opera sa de o viaţă întreagă este pe cale de împlinire. Nădejdile însă i-au fost spulberate de adresa Academiei din 8 ianuarie 1931, cu nr. 2627, prin care i se aduce la cunoştinţă următoarele: „în referire la deci-
40
ziunea Secţiunii literare de la 31 ianuarie 1930 privitoare la publicarea de către Academie a culegerii sf-voastre de Versuri populare române, — deciziune comunicată sf.-voastre cu adresa nr. 256 din 5 februarie 1930 — avem onoare a vă face cunoscut că de la acea dată pînâ astăzi, starea financiară a Academiei s-a înrăutăţit într-atît încît face cu neputinţă cheltuiala pentru publicarea voluminoasei culegeri în chestiune. De aceea Secţiunea literară, în şedinţa de la 19 decembrie 1930, revenind asupra deciziunii din 31 ianuarie 1930, a hotărît că nu poate publica culegerea.
  Interesul însă ce-l prezintă bogatul material adunat pentru cercetătorii folclorului nostru ne îndeamnă să vă facem rugămintea să cedaţi manuscrisul Arhivei de Folclor a Academiei, înfiinţată de Instituţiunea noastră în Cluj sub conducerea domnului I. Muşlea şi sub directa supraveghere a colegului nostru d-l Sextil Puşcariu. Prin aceasta culegerea sf-voastre şi-ar atinge îndoitul scop, de a fi conservată într-o arhivă specială de folclor şi de a fi cercetată şi folosită de specialiştii care lucrează în acea arhivă.“8l
  Toate încercările de a-şi tipări colecţia sa, în altă parte decît la Academie, au rămas zadarnice, mărind, de fiecare dată şi mai mult mîh-nirea bătrînului folclorist.
  Adresîndu-se în cele din urmă fostei edituri Cartea Românească primeşte de asemenea un răspuns negativ o dată cu scrisoarea explicativă din 24 iunie 1935 a lui I. Simionescu. ,.Interesul ce se dă la noi azi cărţii, îi scrie I. Simionescu, şi în special cărţilor de felul celei pe care vreai să o scoţi e atît de redus, încît cărţile ar zace în depozit, cum zac altele, în care se puneau oarecare speranţe. De ce te-aş încurca cu vorba. îţi spun lucrurile pe şleau, cum stau în realitate. Ştiu, cinstite părinte, marea muncă ce n-ai încetat să o depui pe terenul folcloric. Cunosc activitatea bogată a sf.-tale. Să-ţi închipui că aş fi avut o deosebită plăcere să-ţi vestesc o mulţumire care ai merita-o. Din nefericire realitatea este aşa încît nu puteam să-ţi dau decît răs-
41
punsul dat. Să mă ierţi, îţi aduc o durere cit de scurtă, fără voia mea.“S2
   în anul 1933, Teodor Bălăşel este ales membru al Cercului de Folclor medical al Olteniei, din Craiova, înfiinţat de Inspectoratul V Sanitar-Craiova pentru culegerea din popor a obiceiurilor, credinţelor şi superstiţiilor în legătură cu medicina, la iniţiativa prof. Dr. Cantacuzino.83
   Activitatea sa folcloristică se reduce acum la colaborarea sa la unele reviste de folclor şi la desăvîrşirea colecţiei sale de Versuri populare române.
   Tot în acest timp, poate, urmînd exemplul lui Anton Pann cu deviza lui rămasă celebră în literatura românească „De la lume adunate şi iarăşi la lume date“, Teodor Bălăşel publică pentru popor cîteva broşurele cu un bogat conţinut social, cuprinzînd povestiri morale, străbătute de un cald umanism. Fără să aibă o autenticitate folcloristică neîndoielnică, aceste povestiri morale, deşi tratează conflictele descrise prin priz-ma înţelepciunii populare şi cîteodată prin acea a moralei creştine, interesează totuşi prin faptul că sînt construite în stil popular cu bogate motive folclorice. Aceste broşuri sînt intitulate astfel: Sfînta Duminică. Povestiri populare române8'1, Ostrovul de la Călimăneşti, Povestiri85, Cămătarul fix — Povestiri populare române86, împăratul şi ciobanul, Povestiri morale87.
   Istorisite sau create în stil popular de Teodor Bălăşel, aceste povestiri ne dau măsura talentului literar al autorului lor. Totuşi ele sînt interesante de studiat şi pentru substanţa lor folclorică.
   Ultimii ani ai vieţii sale sînt ocupaţi cu revizuirea materialelor sale folclorice culese de-a lungul anilor şi cu cercetări istorice locale.
   Constatînd că multe din colaborările sale făcute prin diferite reviste sînt citate de unii „specialişti" fără a-i pomeni numele, Teodor Bălăşel refuză să cedeze colecţia sa Arhivei de folclor din Cluj, neţinînd seamă de indicaţia dată în acest sens de Academia Română. „De aceea am hotărît ca munca mea, scrie Teodor Bălăşel, să stea în cartoane la Ştefăneşti, cu riscul chiar să
42
fie roasă de dinţii şoarecilor şi ai moliilor, daca românii noştri preferă să tipărească pornografii decît lucruri serioase şi folositoare.. .“88
                                         III
                                      OPERA
   O bibliografie completă a scrisului folcloristului Teodor Bălăşel este anevoie de făcut, deoarece în afară de cele cîteva cărţi şi broşuri tipărite, activitatea sa publicistică este răspîndită în o mulţime de reviste, gazete şi ziare, centrale sau provinciale, ale căror colecţii — unele rarităţi bibliografice — sînt incomplete sau greu de găsit astăzi. De aceea, bibliografia folcloristului Teodor Bălăşel rămîne să fie alcătuită pe îndelete şi în timp.
   Printre cei care au încercat totuşi să prezinte bibliografic opera folcloristului oltean se numără: Ion N. Popescu89, Şt. St. Tuţescu90, G. T. Ni-culescu Varone91, I. Popescu-Cilieni92 şi D. Bu-zatu93. Toate aceste încercări cuprind, din diferite motive, numai fragmente bibliografice, lucrate mai mult sau mai puţin ştiinţific.
   Credem că, în mare, cititorul a reuşit să-şi facă o imagine despre activitatea publicistică a folcloristului Teodor Bălăşel, din lectura capitolelor anterioare. Ceea ce vom prezenta însă aici este colecţia sa inedită de folclor, rămasă în manuscris pînă acum*.
   Despre existenţa acestei opere folcloristice, am luat cunoştinţă din revista Izvoraşul. „Numai colecţia de Versuri populare române, — preciza Teodor Bălăşel, — scrisă pe curat pe aproape
   * în călătoria de documentare, făcută în ianuarie 1959, la indicaţia Institutului de etnografie şi folclor din Bucureşti, în comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, reg. Argeş, ne-am interesat de soarta manuscrisului Versuri populare române, despre care Teodor Bălăşel amintea în revista Izvoraşul. Fiica folcloristului, Florica, împreună cu soţul ei preotul Gh. Ionescu, din com. Ştefăneşti, ne-au încredinţat acest manuscris prelios în speranţa ca Institutul de etnografie şi folclor să împlinească ceea ce fosta Academie Română nu a reuşit să facă.
43
3000 de file, cuprinde: 84 colinde, 93 descîntedi, 228 ghicitori, 110 jocuri de copii, 279 satire, 80 cîntece de leagăn, de nuntă, şi de moarte, 81 cîntece de dor, 307 de dragoste, 159 doine haiduceşti, ostăşeşti şi istorice, 21 cîntece bahice, 107 cîntece despre plante şi animale, 81 balade etc. în total 1600 bucăţi. Urmează apoi basme, legende, anecdote, credinţe, obiceiuri etc., etc.94
   Aproape jumătate din acest material a reuşit să vadă lumina tiparului, prin diferite reviste95 şi cîteva broşuri96. O eventuală reconstituire, într-o ediţie critică a acestui material publicat atît de disparat, şi din această cauză greu de consultat, ar fi de un real folos cercetătorilor literaturii şi culturii noastre populare.
   Ceea ce a rămas nepublicat constituie manuscrisul voluminos de la Ştefăneşti, scris citeţ de mina lui Teodor Bălăşel pe foi volante de caiet dictando, şi foi albe de acelaşi format şi care era păstrat chiar în ambalajul cu care fusese returnat de către Academie, autorului.
   Manuscrisul are două paginaţii, prima scrisă cu cerneală neagră ajunge pînă la cifra de 2763. A doua paginaţie făcută cu creion albastru, ajunge numai pînă la cifra de 1505. Acest fapt dovedeşte că manuscrisul a fost supus, între cele două paginaţii, unei restructurări. Probabil, manuscrisul aprobat să fie tipărit de Academia Română, în publicaţia Din viaţa poporului român a fost trimis autorului spre a-1 pregăti pentru tipar, ţinînd seama de referatul lui Ovid Densu-sianu.
   După foaia de titlu cu următorul cuprins: Versuri populare române, adunate şi coordonate de Preotul Teodor Bălăşel, întîlnim prefaţa semnată de N. Iorga. „A recomanda, scria marele nostru istoric, ucis de fascişti, opera de o viaţă întreagă a neobositului cercetător în domeniul vieţii populare din Oltenia de nord-est, vechiul meu prieten, părintele Teodor Bălăşel, e un lucru de prisos. Nimeni nu cunoaşte mai bine aceste părţi de străveche tradiţie şi de viaţă populară rămasă aşa de curată şi în vremile de azi. Vrednicul cleric, înălbit de vremuri, ni ojeră o comoară: s-o ştim primi.“97
44
   Urmează Precuvîntarea autorului câre arâtâ că vreme de peste 40 de ani a strîns materialul folcloric din această colecţie.
   Amintind citevâ din revistele la care a publicat o parte din culegerile sale din această colecţie şi broşurelele tipărite la fosta editură cra-ioveană Ramuri, Teodor Bălăşel arată că volumul de faţă cuprinde restul colecţiei de versuri populare şi anume: cîntece de dragoste, de despărţire, jale, străinătate şi urît, doine haiduceşti, ostăşeşti şi istorice, cîntece bahice, cîntece despre plante şi animale şi balade.
   Tot în această precuvîntare, Teodor Bălăşel adevereşte că „aproape în întregimea lor, versurile populare din întreaga mea colecţie sînt culese de mine personal din comuna mea natală, Bogdăneştii, şi din comuna unde păstoresc ca preot, Ştefăneştii, ambele din judeţul Vîlcea. Ele mi-au fost spuse de bătrîni sfătoşi şi a multe ştiutori şi de lăutari vestiţi în multe judeţe. Drept mulţămire, îmi fac o pioasă datorie po-menindu-le numele aici98.
   Una din problemele care l-au preocupat în chip deosebit a fost aceea a clasificării materialului cules. Lipsa unor astfel de lucrări, menite să ajute pe folcloriştii noştri din trecut, era foarte mult simţită. Pentru a se clarifica asupra acestei probleme, Teodor Bălăşel se adresează lui Simion Florea Marian, rugîndu-1 să-i dea „un sfat în privinţa clasificării*. Marele folclorist bucovinean îi răspunde pe data de 17/30 noiembrie 1903 că e foarte greu a-i da un sfat pe deplin satisfăcător în această privinţă. Totuşi îi comunica un plan de clasificare, cuprinzînd 8 capitole în ordinea următoare: I. Colinde; II. Cîntece bătrîneşti; III. Doine; IV. Cîntece de veselie; V. Cîntece de joc; VI. Satire; VII. Vrăji, farmece şi descîntece şi VIII. Oraţiuni.
   După alte cîteva sfaturi în legătură cu alcătuirea unei bune colecţii de folclor, Simion Florea Marian termină scrisoarea lăsînd libertatea folcloristului oltean de a urma, sau nu, indicaţiile sale şi de a clasifica materialul cules „cum vă va veni mai bine la socoteală
45
  ÎDîndii^şi seama câ problemă clasificării rrlâ^ terialului folcloric este de cea mai mare importanţă pentru culegerile şi cercetările folcloristice, Teodor Bălăşel cere îndrumări şi folcloristului Artur Gorovei. Acesta, în scrisoarea sa din 27 mai 1909, îi răspunde că nu este mulţumit de nici una din „clasificaţiile“ din toate colecţiile de pînă acum.
  După multe frămîntări, Teodor Bălăşel arată în Precuvîntarea colecţiei sale de Vet suri populare române, că „împărţirea materialului am fă-cut-o, în bună parte, după norma adoptată de Gh. Dem. Teodorescu, care mi s-a părut a fi cea mai bună“m.
  în acest fel Teodor Bălăşel împarte versurile sale populare în două mari grupe: I. Cîntece de lume (cu cinci subdiviziuni: 1) cîntece de dragoste, 2) de despărţire, jale, străinătate şi de urît, 3) doine haiduceşti, ostăşeşti şi istorice, 4) bahice, 5) cîntece despre plante şi animale şi II. Balade.
  Cîntecele din fiecare subdiviziune poartă cîte un număr de ordine începind de la unu, scris cu cerneală neagră. Această numerotare este îndreptată uneori cu creion chimic, sau albastru, probabil în urma revizuirilor la care a fost supus manuscrisul înainte de a fi trimis la Academie, sau mai pe urmă, în urma aprobării Secţiei literare a Academiei pentru tipar.
  în josul fiecărei pagini, după indicaţia numelui informatorului, Teodor Bălăşel explică, în note scurte, cuvintele şi expresiile necunoscute, sau rar întîlnite. Aceste note sînt peste tot tăiate cu creion albastru şi trecute la sfîrşitul manuscrisului (pp. 1483—1505) într-un glosar, aşa cum cerea Ovid Densusianu în referatul său.
  Fiecare grupă şi subdiviziune de cîntece este precedată de cîte o foarte mică introducere, în care autorul caută să dea o definiţie sau o lămurire asupra cîntecelor respective.
  Astfel, după precuvîntare, manuscrisul se începe cu majuscula A care indică prima parte intitulată Cîntece de lume. în introducerea care însoţeşte această parte, Teodor Bălăşel arată că aici sînt cuprinse „versurile care se cîntă pe
46
diferite arii şi în diferite ocaziuni: nunţi, cumetrii, şezători, prin păduri, lunci, cîrciumi etc., pe care le-a împărţit în următoarele grupe: I. De dragoste; II. De despărţire, jale, străinătate şi urît; III. Doine haiduceşti, ostăşeşti şi istorice; IV Bahice; V Plante şi animale"101.
   Reţinînd indicaţia că aceste versuri culese se cîntau pe la diferite prilejuri şi împrejurări din viaţa omului, manuscrisul pe care-1 prezentăm aici cuprinde între paginile 11—336 (urmărim paginaţia cu creion albastru) prima subîmpăr-ţire amintită mai sus. „în grupa aceasta «De dragoste» — arată folcloristul oltean — am pus toate versurile în care se cîntă dragostea inimilor tinere. Ele sînt cele mai numeroase dintre toate celelalte feluri de cîntece, ceea ce probează că poporul nostru este foarte aplecat spre acest sentiment nobil"102
   Versurile de despărţire, jale, străinătate şi urît, care formează grupa a Il-a (pp. 339—575), au, cum zice Teodor Bălăşel, un caracter trist şi jalnic. Aceste cîntece au fost făurite „sub impresia despărţirii de fiinţele iubite ca părinţi, fraţi, surori, iubiţi, etc., şi sub impresia însoţirilor nefireşti, făcute cu urît". în încheiere se arată că şi aceste cîntece sînt numeroase, deoarece durerea e un sentiment general uman103.
   în introducerea pe care o face grupei a IlI-a de cîntece, intitulate: Doine haiduceşti, ostăşeşti şi istorice (pp. 577—792), Teodor Bălăşel precizează că aici a aşezat doinele ce am putut găsi, arătînd că, în cîntecele haiduceşti, „românul îşi varsă tot amarul sufletului său împotriva celor ce-l nedreptăţesc". Insistînd asupra conţinutului social bogat al acestor creaţii folclorice, Teodor Bălăşel ajunge la concluzia că „în doinele acestea se oglindeşte tot sufletul unui popor răzvrătit împotriva nedreptăţilor sociale ce în-dură"m.
   La subîmpărţirea a IV-a privind versurile bahice (pp. 595—889), Teodor Bălăşel face doar o simplă menţiune afirmînd că aici a orînduit „cîntecile în care se vorbeşte despre băuturile alcoolice care, după spusa lui ironică, nu prea plac românului..."
47
   £>e asemenea şi la subîmpârţirea a V-a folcloristul oltean motivează că a trecut aici cînte-cele despre plante şi animale (pp. 892—943), deoarece, zice el, nu le-am găsit potrivite în alte grupe. Tot aici, fără să arate denumirea subîm-părţirii, se găsesc şi cîntecele despre păsări şi, îndeosebi, despre cuc.
   Partea a Il-a a colecţiei sale folcloristice marcată cu majuscula B se intitulează: Balade (pp. 946—1482). Introducerea acestei părţi cuprinde cîteva importante informaţii care ne descoperă atitudinea folcloristului faţă de acest gen din creaţia populară „în capitolul acesta: Balade, subliniază Teodor Bălăşel, am pus baladele ce am în colecţia mea. Le-am pus amestecate, fără nici o regulă. Aceste balade, care în popor se numesc cu numele generic de «Cîntece bătrî-neşti» au început a fi uitate, căci tinerii de azi nu le dau nici o importanţă, n-au nici dragostea şi nici răbdarea bătrînilor ca să le asculte. Drept aceea am credinţa că în curînd vor pieri.“lQS
   Manuscrisul Versuri populare române, adunate şi coordonate de Teodor Bălăşel, se încheie cu Glosarul (pp. 1483—1505), cerut de referatul lui Ovid Densusianu, în care sînt trecute — aşa cum am amintit mai sus — toate notele explicative, tăiate cu creionul albastru, despre unele cuvinte şi expresii populare necunoscute, întîlnite în cuprinsul manuscrisului.
   Teodor Bălăşel a lucrat, după ciim se vede, multă vreme la transcrierea pe curat a materialului cuprins în această bogată colecţie folclorică. La sfîrşitul precuvîntării, pe care o semnează simplu Culegătorul, el notează: „Ştefă-neşti în 6 ianuar 1930u data la care manuscrisul era terminat de transcris şi pregătit de trimis la Academie.
   Alcătuirea ediţiei de faţă, pe baza manuscrisului Versuri populare române, în vederea valorificării moştenirii folcloristice a lui Teodor Bălăşel, a ţinut seama de considerentele pe care le înşirăm mai jos.
   în primul rînd titlul colecţiei de Versuri populare române nu se acoperea cu conţinutul ilustrat de cîntece populare culese cele mai multe
48
din Oltenia de nord-est, şi numai o mică parte din Muntenia şi Moldova şi de loc din Transilvania. Nefiind deci o colecţie folclorică ilustrativă pentru tot cuprinsul patriei noastre, am găsit mai indicat titlul de Cîntece populare olteneşti, ca expunînd cel mai bine cuprinsul manuscrisului moştenit de la Teodor Bălăşel, în care abundă, îndeosebi culegerile din fostul judeţ Vîlcea, la care se adaugă cele din regiunile de astăzi Argeş şi Oltenia (vezi indicele de localităţi de la sfîrşit).
   Cîntecele bătrîneşti, baladele, chiar dacă nu sînt toate originare din Oltenia, ele au fost culese în schimb, cele mai multe, de la informatori olteni, ceea ce dovedeşte nu numai circulaţia lor în această parte a ţării, dar şi felul cum ele s-au păstrat în această regiune.
   în legătură cu textele alese pentru tipar din această colecţie de folclor inedită, precizăm că au fost selectate un număr de 644 de piese, din totalul de 875 cîte cuprinde manuscrisul Versuri populare române. Restul de 231 piese folclorice, care n-au fost reţinute în volumul de faţă, reprezintă, în mare parte, folclor moldovenesc trimis folcloristului Teodor Bălăşel de unii dintre culegătorii de folclor, în special de S. Teodo-rescu-Kirileanu, învăţător în comuna Zorleni-Tutova, şi V. Costăchescu, învăţător în comuna Pleşeşti-Suceava. Acest material poate fi desigur valorificat în volumele care vor publica folclor din Moldova, texte alese din colecţii inedite.
   De asemenea au fost lăsate la o parte unele variante arhicunoscute sau unele fragmente ale unor cîntece olteneşti, care nu aduceau nici o schimbare de fond sau de formă, cît de cît perceptibilă, nejustificînd deci în nici un fel prezenţa lor în volumul de faţă. Aceste variante şi fragmente pot folosi desigur la stabilirea ariei de întindere sau frecvenţei cîntecului respectiv, ceea ce depăşeşte însă intenţiile ediţiei noastre.
   înainte de a trece la organizarea materialului în această ediţie, menţionăm că la o bună parte din textele selecţionate am fost nevoiţi să le dăm alt titlu decît cel din manuscrisul lui Teo-
49
dor Bălăşel. Folcloristul oltean lua drept titlu primul vers al cîntecului. După cum prea bine se ştie, cîntecele populare româneşti lirice încep, aproape toate, cu „frunză verde“. Pentru a scoate mai în evidenţă conţinutul cîntecului, am ales drept titlu versul al doilea şi, mai rar, al treilea, reuşind astfel să obţinem o indicaţie mai precisă despre conţinutul cîntecului respectiv.
   Nefiind vorba de editarea integrală a manuscrisului Versuri populare române, ci numai de o ediţie de texte alese intitulate Cîntece populare olteneşti, am procedat la organizarea şi gruparea sistematică a materialului folcloric selectat, ţinînd seama de criteriile ştiinţifice. Aceasta se impunea cu atît mai mult cu cît Teodor Bălăşel n-a avut o concepţie personală în această privinţă. Nemulţumit de clasificările existente pe vremea lui, după ce a consultat pe Simion Flo-rea Marian şi Artur Gorovei, Teodor Bălăşel declară chiar în Precuvîntarea manuscrisului său Versuri populare române, că „împărţirea materialului am făcut-o în bună parte după norma adoptată de Gh. Dem. Teodorescu, care mi s-a părut a fi cea mai bună“m Or, această împărţire este depăşită astăzi. De aceea, „pentru a evita arbitrarul, pentru ca sistematizarea să oglindească cît mai obiectiv realitatea şi să fie cît mai sugestivă, slujind unei cît mai bune orientări în cercetare, este nevoie de un principiu ştiinţific, care să îmbine în chip substanţial cuceririle teoriei ştiinţifice cu practica unei bune cunoaşteri a materialului văzut în ansamblu"107. Iată de ce, organizat şi sistematizat ştiinţific, bogatul folclor oltenesc selectat din colecţia inedită a folcloristului Teodor Bălăşel va fi şi mai bine pus în valoare şi la îndemîna atît a cercetătorului de specialitate, cît şi a cititorului obişnuit.
   De altfel, cu excepţia baladelor şi a doinelor haiduceşti, de armată şi război, împărţirea cîn-tecelor de lume făcută de Teodor Bălăşel a fost, în general, păstrată, fiind îmbunătăţită numai acolo unde regruparea tematică a cîntecelor o făcea necesară.
   Cercetarea ştiinţifică a folclorului literar arată
50
că „genurile şi speciile literaturii populare nu sînt numai categoriile unei organizări sistematice a materialului folcloric. Ele sînt realităţi istorice concrete şi în orînduirea lor s-a ţinut seama şi de o anumită ierarhizare în timp şi în raport cu apariţia, consolidarea şi decăderea fiecăreia. Această ierarhizare, în condiţiile de astăzi ale cercetătorilor, nu poate decît să traseze contururile mari ale dezvoltării creaţiei popu-Zare."108
   Referindu-ne la genurile folclorice cuprinse în volumul de faţă, trebuie să ţinem deci seama că „sistematica genurilor corespunde, în liniile ei mari, unei ierarhizări istorice, îndeosebi în ce priveşte apariţia fiecărei categorii, consolidarea ei şi momentul de pondere maximă în viaţa folclorică a poporului"109. Pentru aceste considera-ţiuni genurile folclorice din volumul Cîntece populare olteneşti au fost aranjate în funcţie de această ierarhizare istorică, de la poezia epică, la poezia lirică, începînd cu baladele, continuînd cu doinele şi terminînd cu cîntecele propriu-zise.
   în cele ce urmează prezentăm împărţirea celor 644 de texte folclorice alese din colecţia inedită „Versuri populare române", culese de Teodor Bălăşel şi care formează cuprinsul ediţiei prezente de Cîntece populare olteneşti.
   Cap. I. BALADE
   Neavînd la îndemînă o clasificare satisfăcătoare, Teodor Bălăşel mărturisea despre balade că „le-am pus amestecate, fără nici o regulă“. Din această pricină cercetarea lor era anevoioasă. Pentru a le pune în adevărata lor valoare am apelat la clasificarea pe care a preconizat-o Al. I. Amzulescu, elaborată în urma cercetării şi studierii tuturor clasificărilor de pînă acum. „Ur-mînd criterii de conţinut şi formă, această clasificare oferă — după cum afirmă autorul ei — avantajul desfăşurării evoluţiei stilistice a genului de la temele şi formele eposului vechi şi pur pînă la topirea baladei în cîntec, punînd consecvent înainte elementele cele mai importante ale repertoriului."110
51
   Astfel, baladele sau cînteeele bătrîneşti din volumul de faţă pot fi încadrate în următoarele categorii, cu tipurile şi ciclurile respective, preconizate de clasificarea amintită mai sus. Cifrele dintre paranteze arată numărul baladelor din volumul Cîntece populare olteneşti, de Teodor Bălăşel.
A. FANTASTICE (Nr. 1—16) ;
B. VITEJEŞTI (Nr. 17—50);
   1) Ciclul cotropitorilor (turci-tătari) (Nr. 17—28)
   2) Haiducii (Nr. 29—49);
   3) Hoţomanii (Nr. 50).
C. PĂSTOREŞTI (Nr. 51—53);
D. DESPRE CURTEA FEUDALĂ (Nr. 54—60);
E. FAMILIALE (Nr. 61—74);
   1) îndrăgostiţii (Nr. 61—66);
   2) Soţii (Nr. 67—74);
F. JURNALE — ORALE (Nr. 75).
   La un număr de 33 de balade, Teodor Bălăşel arată şi anul cînd a făcut culegerea. Acest fapt merită să fie reţinut deoarece în mod sigur aceste balade au fost culese între anii 1889 şi 1892. O singură baladă (Nr. 53, intitulată Mir-cică) a fost reprodusă de Teodor Bălăşel din Gazeta ţăranilor (an. II, 1893, nr. 31, din 27 iunie), unde fusese publicată de P. Ştefănescu, învăţător în comuna Brădet din fostul judeţ Argeş. La sfîrşitul baladei, după ce consemnează consideraţiile învăţătorului P. Ştefănescu despre această baladă, Teodor Bălăşel adaogă următoarele: „Am reprodus balada aceasta spre a se compara cu cea culeasă şi publicată în volumul Balade, Vă-lenii-de-Munte, 1909, de d. C. N. Mateescu. în prefaţa ce însoţeşte acest volum, d. Iorga numeşte această baladă «necunoscută pînă acum» şi crede că e balada lui Negru-Vodă — care e, fără îndoială, deşi purtat pe la Cîmpulung, Nea-goe, ctitorul de la Argeş"
   Fireşte un studiu comparativ între cele. două variante ale acestei balade, deşi interesant, nu-şi are locul aici. Precizăm că balada respectivă publicată de C. N. Mateescu a fost reprodusă de Al. I. Amzulescu în voi. III al antologiei sale de
52
Balade populare româneşti (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964, voi. III, pp. 67—74), unde poate fi cercetată.
   Cap. ÎI. DOINE
   în împărţirea adoptată de Teodor Bălăşel, doinele erau aşezate între cîntecele de despărţire, jale, străinătate şi urît, şi cîntecele bahice. Ţi-nînd însă seama de dezvoltarea istorică a genurilor folclorice, doina este intermediară între cîntecele bătrîneşti, epice, şi cîntecele propriu-zise, lirice. De aceea am aşezat doina imediat după balade, înaintea cîntecelor propriu-zise.
   Ca şi la Teodor Bălăşel, doinele reţinute în prezenta ediţie sînt cuprinse în două grupe:
   1. Doine haiduceşti (Nr. 76—159);
   2. Doine de armată şi război (Nr. 160—194).
   Cap. III. ClNTECE PROPRIU-ZISE (LIRICE)
   Am păstrat în linii mari împărţirea lui Teodor Bălăşel. în cadrul fiecărei subîmpărţiri, însă, am căutat să grupăm cîntecele după conţinutul tematic respectiv. Astfel, cîntecele propriu-zise (lirice) apar în volumul de faţă în următoarele subîmpărţiri:
   1. Cîntece de dragoste (Nr. 195—435);
   2. De despărţire (Nr. 436—472);
   3. De durere, apăsare, blestem (Nr. 473—507);
   4. De străinătate (Nr. 508—533);
   5. Cîntece de urît (Nr. 534—543);
   6. Cîntece bahice (Nr. 544—558);
   7. Cîntece despre plante, păsări şi animale:
   a) Despre plante şi flori (Nr. 559—581);
   b) Despre cuc (Nr. 582—613);
   c) Despre alte păsări (Nr. 614—632);
   d) Despre animale (Nr. 633—644).
   Pentru uşurinţa cercetării, localităţile de unde au fost făcute culegerile folclorice din volumul de faţă au fost menţionate cu indicaţia raionului şi regiunii respective.
   în transcrierea cîntecelor populare olteneşti din această ediţie, am respectat manuscrisul ine-
53
dit, pregătit pentru tipar de însuşi Teodor Bă-lăşel. Am păstrat toate formele care reprezintă fonetisme speciale sau particularităţi regionale, precum: striioară, sară, rochea, şearpe, coraj, peatră, mei, pele, pimniţă, zăpucu, strin, strii-nătate, uncheaş, mînăstire, duhomnic, trinu, disa-gă; sau: pahar’le, apşoară, trupşorelu, căs’torea, raz9mă, batist o ară, stricortoară, pelcele, etc.; sau numeralele: şease, şeapte, unsprece, doisprece, etc., sau: repeza, eşa, deslega, răstornat, ţăsute, auz, văz, poci, vînt, ursat; sau: dăstul, dăşteptat, nimului, du peste, neşte, etc.
   De asemenea, de multe ori chiar în acelaşi text, am observat că apar o serie întreagă de inconsecvenţe în notarea unor fonetisme sau particularităţi caracteristice graiului din regiunea Oltenia, precum: foae, care alternează cu foaie, boer cu boier, fomee cu fomeie, neşte cu nişte, tele cu tale, pozînar cu buzunar, creacă cu cracă, disagi cu desagi, meluşel cu mieluşel, şearpe cu şarpe, niminui, nimului cu nimănui, peatră, pcheatră, cu piatră, trupină cu tulpină, muere cu muiere, porîncea cu poruncea, peptar cu pieptar, merliţa cu mierliţa, pae cu paie, ţasă cu ţese, sameni cu semeni, făclie cu făclie, fer cu fier, coprinse cu cuprinse, băeţi cu băieţi, perdut cu pierdut, eşeau cu ieşeau, auzau cu auzeau, dă cu de, pă cu pe, şease cu şase, şeapte cu şapte, şi altele.
   Precizăm că am rămas fideli textului respectiv, pe care l-am redat cu toate inconsecvenţele de notare întîlnite în el, chiar şi atunci cînd s-ar părea că avem de-a face cu simple fapte de grafie caracteristice ortografiei timpului. în această privinţă ne-a preocupat în chip deosebit problema transcrierii în special a cuvintelor în care apare vocala e, precum foae, boer. fluer, fomee, mei etc. După cum am semnalat, aceste cuvinte alternează cu foaie, boier, fluier, fomeie, miel, etc., inconsecvenţa de notare fiind evidentă. Dar tocmai această inconsecvenţă ne-a atras atenţia că nu ne aflăm în faţa unor simple fapte de grafie, ci în faţa unor adevărate realităţi fonetice. în sprijinul acestei constatări
54
aducem concluzia lui Sextil Puşcariu, care în voi. II. din „Limba română“ intitulat Rostirea (Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1965) la p. 248, spune clar că „roştirea cu e curat (sau i dezvoltat din acesta) e restrînsă la trei teritorii relativ reduse, însemnate pe hartă cu albastruu. în aceste trei teritorii însemnate cu albastru pe harta nr. 32 din volumul citat figurează şi fostul judeţ Rîmnicu-Vîlcea şi împrejurimile —, cuprinzînd aproape întreaga arie unde-şi desfăşoară activitatea Teodor Bălăşel. Acest fapt ne-a determinat odată mai mult să păstrăm cu stricteţe inconsecvenţele de notare întîlnite în manuscris.
   Filologii vor găsi în această colecţie material lexical bogat în expresii rare, cuvinte şi forme gramaticale vechi deosebit de importante pentru studiul limbii româneşti.
   Cît priveşte ortografia manuscrisului, am respectat în general îndreptarul ortografic în vigoare, intervenind numai în cazurile în care am fost siguri că ortografia nu reda o realitate fonetică. Am transcris peste tot sînt în loc de sunt. Am pus unde a fost nevoie semnul dialogului, care lipsea în manuscrisul lui Teodor Bălăşel. De asemenea, pentru a sublinia bogăţia rimei populare, am despărţit, în special la balade şi la doine, versurile asinartetice (cu rimă internă).
   Glosarul alcătuit de folcloristul Teodor Bălă* şei cuprinde notele explicative ale unor cuvinte sau expresii populare pe care le făcuse în cuprinsul manuscrisului, la locurile respective. Respectînd obiecţiunea formulată de O. Densu-sianu, ca aceste note să fie trecute la sfîrşitul colecţiei, într-un glosar, Teodor Bălăşel s-a conformat, dîndu-ne însă un glosar cu totul insuficient faţă de bogăţia lexicală cuprinsă în colecţia sa. De aceea s-a impus alcătuirea unui glosar nou care să uşureze înţelegerea unor cuvinte vechi sau ieşite din uz, sau unele forme regionale nu numai din Oltenia, dar chiar şi din Transilvania şi Banat, întîlnite în volumul de faţă, venind astfel în ajutorul cititorilor.
55
   Pe lîngă indicele alfabetic am alcătuit indici de localităţile de unde s-au făcut culegerile din ediţia de faţă, de informatori, toponimic si onomastic.
   Cîntecele populare olteneşti moştenite de la Teodor Bălăşel, aşa cum acesta le-a cules din gura poporului, reprezintă o adevărată mină de cercetare a creaţiei noastre populare de la sfîr-şitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
   Este interesant de urmărit şi de subliniat conţinutul tematic, bogat, cuprins în baladele, doinele haiduceşti, de armată şi de război, precum şi în cîntecele populare propriu-zise, care alcătuiesc prezenta ediţie. După cum se ştie „folclorul este o enciclopedie poetică a vieţii populare. El oglindeşte în forme multiple şi variate sentimentele, gîndurile şi năzuinţele poporului nostru în diferitele etape de dezvoltare“m.
   De aceea, parcurgînd aceste creaţii populare olteneşti pe firul istoriei, se observă cum se dezvoltă conştiinţa de clasă, cum unele isprăvi sau fapte individuale sau colective încep să capete un sens social, alimentînd lupta de secole dusă împotriva tiraniei, exploatării şi nedreptăţii sociale. în chip deosebit baladele, doinele şi cîntecele haiduceşti ne atestă, „procesul creşterii conştiinţei de clasă a maselor populare", chiar dacă vom întîlni în ele „vechi elemente mistico-superstiţioase, unele poziţii confuze în cadrul luptei de clasă, mărturii ale unei mentalităţi înapoiate, care apar uneori chiar şi în cele mai bune variante, acestea nu sînt altceva decît con-secinţa istorico-obiectivă a condiţiilor de viaţă economice, sociale şi culturale ale maselor populare, veacuri de-a rîndul ţinute în întuneric de cotropitori şi exploatatori"112.
   De aceea, nu ne vom mira cînd într-o baladă cu conţinut mitologic, de basm, vom constata că în pedepsele şi chinurile veşnice suferite de cei care întreţin superstiţiile şi exploatează pe cei săraci, poporul nu face altceva decît o demarcaţie precisă între el şi asupritorii săi, în credin-
56
ţele populare despre chinurile acestora în iad, întrezărindu-se astfel un sens social, o manifestare a conştiinţei de clasă, ca în balada Soarele, unde Iana Cosinzeana şi Soarele, conduşi de Adam în iad:
          ... Ce vedeau, se-nspăimîntau,
          Vedeau p-ăi de trag cu bobii Şi p-ăi de-ncarcă săracii Şi-mi descarcă bogaţii,
          Lăcuieşte cu dracu...
          Luătoarea laptelui Mi-e slujnica dracului;
          Cîrciumăreasa bătrînă Mi-o ţine doi draci de mînă Şi-i dau palme peste gură Că n-a dat ocaua plină.
          Boierii divanului Merg în talpa iadului Şi subprefecţii din plasă Croiesc dracilor cămaşă ...
                                    (nr. 2)
   Dar baladele noastre populare sînt străbătute de eroismul luptei împotriva stăpînirii otomane, a puterii feudale autohtone sau, mai aproape de vremea noastră, împotriva arendaşilor, ciocoilor şi chiaburilor.
   Cîntecul Jianului este o oglindă puternică a trezirii conştiinţei luptei de clasă.
          Stau în drum şi mă gîndesc,
          Ce să fac, ce să muncesc Plinea să-mi agonisesc,
          Copilaşii să-mi hrănesc!
                                  (ar. 38)
   Sărăcia cumplită în care se zbate îl face să se adreseze, cu demnitate, chiaburului şi celor mai bogaţi să-i împrumute o pereche de boi pentru plug. Aceştia nici nu l-au luat în seamă.
          Atunci, mă-ntorsei şi eu Şi zisei în gîndu meu:
          Da-va bunul Dumnezeu Să umble şi plugu meu ...
57
          Să pui, să-mi brăzdez ales Unde-o fi crîngu mai des,
          Să trag brazda dracului,
          Din mai susu dealului,
          Drept uşa bogatului,
          Pînă-n capu satului...
                                 (idem)
  Gheorghilaş, din balada cu acelaşi nume, judecă, în numele celor asupriţi pe Macovei, amin-tindu-i acestuia toate fărădelegile săvîrşite:
          Că ştii, frate, ori nu ştii:
          Cînd eram noi şapte fraţi Ne purtai pe toţi legaţi Din Focşani pînă-n Galaţi?
          Mai ştii, frate, ori nu ştii:
          Cînd făceai tu cislă-n sat,
          Cum scădeai pe cel bogat Şi-ncărcai pe cel sărac? ...
          C-aveam noi o biată oae,
          Ne-ai pus-o, cîine, la foae?
          Şi-aveam noi un biet cocoş Şi ni-1 puneai la răboj?
          Şi-aveam noi o biată gîscă Şi p-aia-o treceai la cislă?
                                 (nr. 41)
  Şirul nedreptăţilor lui Macovei este mare. Gheorghilaş îl omoară răzbunînd astfel pe toţi cei asupriţi de Macovei. Conştiinţa luptei de clasă este acum mai clară şi capătă obiective precise.
  în balada Călin în care, de fapt, eroul principal este Ion ăl Mare, lupta împotriva boierului Călin ia forme colective. Clăcaşii Băţălan, Chi-riş cu copiii săi Dobrică ăl Mic, Tărtăcuţă şi Andrei, sub conducerea lui Ion ăl Mare prind pe boierul Călin şi-l omoară, scăpînd astfel de nedreptăţile şi împilările acestuia. Dialogul dintre Călin şi Ion ăl Mare este concludent:
          —   Bună ziua, boier Căline!
          —   Mulţumescu-ţi porc de cîine!
          —   Bine măi, boier Căline,
58
           De trei ori m-ai socotit,
           Nici acum nu sînt plătit?
           Pentru claia din obor M-ai socotit de cinci ori,
           Prinseşi fata c-un ghiveci,
           Pentru-o oală cu urzici, îi luaşi salba de la gît,
           Nici aşa nu sînt plătit?
           Luaşi vaca din coşare,
           Rămase strachina goală,
           Plîng copiii pe bordei Că n-au lapte-n putinei...
                                  (nr. 42)
   înrudite prin tematica lor variată, prin suflul lor eroic, cu profunde accente lirice şi epice, doinele haiduceşti se leagă aproape în chip organic de cîntecele bătrîneşti. într-un anumit sens se poate afirma că doinele haiduceşti decurg în chip firesc din cîntecele bătrîneşti. Doinele haiduceşti, aşa cum arăta maestrul Sabin V. Dră-goi, au constituit o adevărată armă de luptă împotriva nedreptăţilor sociale. „Exprimînd pe plan artistic cu un profund realism suferinţa şi revolta maselor populare exploatate, doinele haiduceşti dovedesc o poziţie hotărîtă de clasă, care a căpătat contururi din ce în ce mai tari în împrejurările sociale ale veacului al XVIII-lea şi al XlX-lea. Lupta deschisă haiducească, care se oglindeşte în doine, limitată la stadiu de hărţuire al exploatatorilor boieri, negustori şi unelte ale stăpînirţi, are aci un caracter înverşunat, dar calea răzleaţă a codrului o fără-miţează.“llz
   Teodor Bălăşel a intuit just esenţa socială şi patriotică a doinelor haiduceşti, atunci cînd afirmă că în aceste1 cîntece „românul îşi varsă tot amarul sufletului său împotriva celor ce-l nedreptăţesc**. El arată că „în doinele acestea se oglindeşte tot sufletul unui popor răzvrătit împotriva nedreptăţilor sociale ce îndură**11*.
   Doinele haiduceşti, la care se adaugă cele ostăşeşti şi antirăzboinice, reflectă în mod hotărît ura poporului faţă de exploatatori, faţă de vechea armată şi faţă de război.
59
   Primul cîntec haiducesc Cînd fu la cincizeci şi trei (nr. 76) este o adevărată cronică a asupririi ţărăneşti:
            Cînd fu la cincizeci şi trei,
            Cînd s-a-ncoronat Ştirbei,
            Puneai plugu unde vreai Şi brăzdai pe cît puteai.
            Cînd fu la cincizeci şi opt,
            Ni s-a luat pămîntu tot;
            Ciocoii s-au ridicat Pe Ştirbei l-au degradat,
            Pe noi ne-a-ndelimitat:
            De casă patru pogoane,
            Numai rîpe şi sodoame,
            Plîng copilaşii de foame.
            Verde frunză mărgărit Ciocoii ne-au sărăcit...
   Se ştie că haiducia constituia una din cele mai însemnate forme de luptă individuală şi, de multe ori, colectivă împotriva asupririi ciocoieşti. Cetele haiduceşti au jucat un rol important în lupta ţărănimii pentru dezrobirea economică şi dreptate socială.
            Rămîi brazdă, rămîi plug Că de astăzi eu mă duc Şi mă bag în codru verde Te las naibii sărăcie Şi mă duc în haiducie,
            Te las naibii sapă lată Şi-mi iau flinta ferecată.
                                (nr. 133)
   Toate doinele haiduceşti reflectă lupta crîn-cenă dusă împotriva ciocoilor de către cei ce apucau calea codrului. Sînt pomeniţi haiducii: Radu Groşanu, Pătru Feteanu, Niţă Mărgineanu şi Niţă Racoviţă, cu tovarăşii lor (vezi: Sub poală de codru verde, nr. 93). Nu lipsesc doinele haiduceşti referitoare la Iancu Jianu. Situaţia ţărănimii clăcaşe, aşa cum reiese din aceste doine, este dezastruoasă.
60
            Legea ta de om bogat,
            Toată iarna te-am rugat Să-mi dai două-trei parale,
            Să iau copiilor sare,
            Că mălai le-am cumpărat Şi-l mănîncă nesărat...
            Verde, verde ş-un spanac,
            Unde-i vedea om bogat,
            Să-l apuci la plug legat,
            Cu măciuca să mi~l moi Să-l fac să mîie la boi.
                                    (nr. 82)
  Deşi sărăciţi, exploataţi şi umiliţi, ţăranii clă-caşi nu sînt lipsiţi de simţul demnităţii şi al dreptăţii lor batjocorite de ciocoi. într-o altă doină ni se redă cu amănunte interesante dialogul satiric dintre sărac şi bogat. Plin de îngîm-fare, bogatul vrea să umilească pe sărac, înşi-rînd în gura mare bogăţiile sale. Săracul, cu demnitate, arată zădărnicia averilor bogatului, ironizîndu-le şi dînd o replică necruţătoare fanfaronadei ciocoieşti:
            Eu am numa un topor Care mi-i bun frăţior Dar ce-aduni tu într-o vară Eu adun numa-ntr-o sară;
            Căci toporu mi-e vrăjit Cu tăiuşu oţeJit,
            Cînd el se-ntoarce în vînt Cad bogaţii la pămînt.
                                   (nr. 77)
  Merită să subliniem aici şi legătura strînsă dintre haiduci şi codru. Natura participă şi ea la necazurile şi suferinţele celor umiliţi şi exploataţi, siliţi să apuce calea codrului:
            Teiule cu frunza lată,
            Ce bine mi-ai prins odată!
            Sub umbra ta mă umbream,
            De multă oaste scăpăm,
            De multe poteri scăpai
           Şi armele mi-atîrnai La cel fel de ciopîrtae Tot de arme încărcat...
                                (nr. 114)
sau:
          ... Pînă frunza codru-mi tine Voiniceii-mi trăiesc bine;
          Dacă frunza cade jos Voiniceii stau la gros;
          Dacă codru frunza-mi lasă,
          Voiniceii-mi trag acasă;
          Umple frunza gropile Şi voinicii ocnele.
                                   (nr. 107)
   Folcloristul Teodor Bălăşel acordă o importanţă deosebită şi „doinelor ostăşeşti şi istorice", în realitate cîntece împotriva vechii armate şi a războiului.
   Doinele, reţinute în prezenta ediţie, sînt apropiate ca structură literară şi ca atitudine, faţă de vechea armată burgheză şi faţă de război, de doinele haiduceşti. Cele mai multe din aceste doine nu au o vechime prea mare. De factură mai nouă, ele dau pe faţă gîndurile şi sentimentele ţăranilor faţă de traiul rău, de abuzurile, de necazurile şi chinurile suferite în armată sau în război, unde erau luaţi cu sila.
   De aceea vechea armată era de cele mai multe ori urîtă şi blestemată de. popor.
          —   Căpitane, Pavele,
          Unde duci cătanele?
          —   La Braşov, sărmanele.
          —   Dar-ar Dumnezeu d-un foc Să-mi arză Braşovu tot,
          Să-mi rămîie numai parii
          Să se-nţepe ghinărarii,
          Ghinărarii şi maiorii Că mi-au cătănit feciorii.
                                   (nr. 168)
   Multe cîntece de armată sînt de pe vremea cînd Oltenia era sub stăpînirea habsburgică şi
62
ele au o valoare documentară deosebită. Aceste cîntece de armată dau în vileag sentimentele atît ale celor rămaşi acasă, cît şi ale celor luaţi în armată ca să slujească unor interese străine.
            Săracii voiniceii Cum îi scoate după văi,
            Cîte doi şi cîte trei,
            Legaţi cu funii de tei,
            Ca pe boi, ca pe viţei Şi mi-i cară la cetate Tot în cară ferecate;
            Le dă puşti şi spenghii late Şi cu haine spintecate Şi curele-ncrucişate Şi-nainte şi la spate, îi trimite-n ţară strină,
            Unde nu e dor şi milă,
            Nici de tată, nici de mumă.
                                   (nr. 179)
   Că vechea armată nu era iubită, se vede şi din versurile următoare:
            Foaie verde iasomie Bată-1, Doamne, cu mînie P-ăl de-a scos militărie.
            Şi iar verde matostat,
            Bate-1, Doamne, cu păcat P-ăl care m-a recrutat,
            Că nevasta mi-am lăsat,
            De copii m-am depărtat.
                                 (nr. 173)
   Interesante sînt şi cîntecele despre războiul din 1916—1918 (vezi nr. 190, 191, 192),' copiate de Teodor Bălăşel, din carnetul unui soldat. Ele ne arată starea de spirit a soldaţilor noştri din primul război mondial, cînd au luptat alături de armatele ruseşti.
   Versurile simple ne redau sentimentele celor plecaţi la război, faptele şi evenimentele, mai importante la care au participat.
   Doinele ostăşeşti şi istorice, de cătănie şi antirăzboinice — reflecţind stări, fapte şi evenimente apropiate de noi, unele chiar contempo-
63
rane, (cele referitoare la primul război mondial), fac legătura cu cîntecele populare propriu-zise.
   Ultima parte a ediţiei de faţă cuprinde cîntecele propriu-zise, lirice prin excelenţă. Aceste cîntece dovedesc în primul rînd strînsa legătură cu viaţa de toate zilele a insului copleşit de felurite sentimente provocate de comuniunea cu tovarăşii săi şi cu realitatea înconjurătoare.
   Fiecare generaţie îşi are desigur cîntecele sale de dragoste, de despărţire, de jale, de streină-tate, de urît. Dar fiecare generaţie simte şi cîntă aceste sentimente general umane, în felul ei original, după realităţile istorice pe care le trăieşte.
   în ediţia de faţă se cuprind cîntecele propriu-zise frecvente, la modă, ca să zicem aşa, pe vremea lui Teodor Bălăşel, adică la sfîrşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru. De aceea nu ne vom mira dacă vom întîlni cîntece care amintesc Spitalul amorului al lui Anton Pann, sau cîntece de pe vremea cînd fetele mari purtau „testemel cu floare-albastră", „iie cu flori“, „flanel", „cîrpă de borangic" sau se mai găteau cu „bariş verde", cum vom vedea din cîntecele culese de Teodor Bălăşel.
   Cercetătorii vieţii noastre populare din trecutul apropiat pot găsi multe detalii etnografice şi etice interesante, citind cu atenţie cîntecele din această ediţie.
   Multe din motivele acestor cîntece de acum cîteva decenii se întîlnesc şi astăzi, amplificate sau şlefuite, cu imagini noi din viaţa nouă care pulsează cu tărie în patria noastră.
   Cîntecele de dragoste, de acum o jumătate de veac, la fel ca şi cele de astăzi, pun accentul pe frumuseţea şi tinereţea iubitei, pe fidelitatea în dragoste, pe cuminţenia şi Mrpicia tinerilor, sa-tirizînd infidelitatea, lenea şi urîtul. Cîntecele de despărţire arată regretul după ciobanul plecat cu oile, după recrutul plecat la cătănie, după casa părintească în care a copilărit fata măritată. Sînt şi despărţiri dureroase din diferite pricini, atunci cînd părinţii despart pe doi tineri care se iubesc, sau nevasta este izgonită de bărbatul ei.
64
   Trebuie să subliniem că toate cîntecele din categoriile amintite mai sus sînt împletite cu elemente sociale. Sînt impresionante blestemele copilului orfan care argăţeşte la bogat şi ale clăcaşului nedreptăţit şi năpăstuit de ciocoi. De asemenea exprimînd o stare sufletească deosebită sînt blestemele de dragoste pe diferite teme: dragostea neîmpărtăşită, blesteme împotriva celui care-şi părăseşte iubita şi împotriva stricătorilor de dragoste:
          Cine iubeşte şi lasă,
          Dă-i, Doamne, mare pedeapsă,
          Crească-i mărăcini pîn casă Şi bureţi pe la fereastră ...
                                   (nr. 503)
   Pline de duioşie şi de dor sînt cîntecele de străinătate. Feciorul plecat în cătănie în ţări străine, pribeagul de satul lui, marinarul departe de ţărmurile natale, sînt motivele întîlnite în aceste cîntece alinătoare de dor, atît pentru cei înstrăinaţi, cît şi pentru cei rămaşi acasă aştep-tînd reîntoarcerea lor. Dragostea de patrie, de locurile natale se împleteşte cu dragostea de părinţi, de logodnice şi de soţii.
          Dus e badea, dus departe De nu poci să-mi mai scriu carte,
          Căci l-au dus în ţări străine Unde nu-1 cunoaşte nime,
          Numai frunza şi iarba,
          Care e în .toată ţara.
          Toată ziua merg prin grîne Cu inima de dor plină,
          Şi-mpletesc o eununiţă S-o trimet la-1 meu bădiţă.
                                       (nr. 421)
   Tot aici trebuie să relevăm o serie de cîntece despre Dunăre (nr. 351, 362, 365) în legătură cu
înstrăinarea:
              Dunărică apă lină,
              Nu mă trece în ţară strină Unde nu e dor şi milă.
                                  (nr. 498)
65
sau:
               Dunăre, Dunăre,
               Drum fără pulbere Şi făr’ de făgaş,
               Rău mă-nstrăinaşi...
                               (nr. 502}
   Ultima grupă din cîntecele propriu-zise culese de Teodor Bălăşel se referă la plante, păsări şi animale, arătîndu-se calităţile sau defectele lor, fiind asociate într-un fel sau altul cu viaţa de toate zilele a omului care le cîntă.
   Acest capitol ilustrează legătura dintre om şi firea înconjurătoare necuvîntătoare. Atitudinea omului faţă de plante, de păsări şi animale, nu este pasivă. Omul participă la bucuriile sau necazurile plantelor, păsărilor sau animalelor*, lăudîndu-le, uneori certîndu-le, compătimindu-le şi chiar încredinţîndu-le durerile şi speranţele sale. Există un adevărat dialog între om şi firea necuvîntătoare din jurul său.
   Cu o tematică variată, cîntecele din această grupă ne redau cu un deosebit simţ al observaţiei, într-o formă literară adecvată, cearta dintre plop şi molift şi dintre brad şi tei pe tema utilităţii lor industriale (nr. 559), supărarea pădurii cînd îi pică frunzele toamna (nr. 563), durerea mărgăritarului înflorit călcat în picioare de flăcăi ce se-ntorc de la cosit (nr. 566), sădirea şi îngrijirea florilor (nr. 573) sau judecata florilor, motiv întîlnit şi în colinde, despre pierderea „miroaselor“.
   Tot aici remarcăm Cîntecul ciocîrliei (nr. 616), Amărîta turturea (nr. 618), Colea-n vale-ntr-o vîlcea (nr. 619) care ne redă cearta dintre cinteză şi pupăză, în grădină la Ion, şi Cine mi-e strein pe lume (nr. 632) referitor la mierlă.
   Dintre animale, calul (cîntecele 635, 636, 637) este lăudat pentru iuţeala cu care merge. De asemenea „Oaia plăviţă" este cîntată pentru cuminţenia ei (nr. 639).
   Ultimele cîntece din această grupă sînt satirice, la adresa racului şi a vulpii: Pleacă racu să se-nsoare (nr. 641, 642), A plecat racu-n peţit
66
(nr. 643) şi Vulpea cu papuci (nr. 644). Aceste cîntece pot fi considerate ca piese de rezistenţă ale umorului popular, vădindu-se încă odată puterea de creaţie şi optimismul viguros al poporului nostru.
   Ajunşi la sfîrşitul expunerii noastre despre viaţa şi opera folcloristului oltean Teodor Bălă-şel, credem că cititorul a putut să-şi facă o imagine despre activitatea şi personalitatea acestui folclorist, despre acţiunea lui dîrză de intelectual cinstit legat de masele populare.
   Luptător şi animator al răscoalelor ţărăneşti din 1907 din Oltenia, Teodor Bălăşel a continuat tradiţia folcloristicii româneşti iniţiată de Vasile Alecsandri, Anton Pann şi grupul scriitorilor de la 1848, şi ilustrată de Simion Florea Marian, I. Pop-Reteganul, Artur Gorovei, Tudor Pamfile şi C. Rădulescu-Codin.
   Fire realistă, polemist înverşunat pe teme culturale şi sociale, Teodor Bălăşel, deşi informat la zi cu mişcarea folcloristicii din ţară şi cu circulaţia unor teorii străine sau autohtone despre folclor, a preferat să nu interpreteze într-un sens sau altul culegerile sale de folclor, mulţu-mindu-se doar să ni le transmită aşa cum le-a cules, cu deosebită grijă, din gura poporului.
   De aceea, credem că atît cercetătorii, cît şi marele public cititor, vor primi cu interes această comoară de cîntece populare olteneşti, ce se publică acum pentru întîia oară.
   în încheiere, ţinem de a noastră datorie să aducem mulţumiri tuturor celor care — într-un fel sau altul — ne-au ajutat la definitivarea acestei lucrări: în primul rînd prof. Mihai Pop, directorul Institutului de etnografie şi folclor, Al. I. Amzulescu, cercetător principal la acelaşi Institut şi I. Şerb, redactor al Editurii pentru literatură.
                                                                                    GHEORGHE ALEXE VASILE D. NICOLESCU
NOTE
    1     Despre viata şi opera folcloristului Teodor Bălăşel au scris printre alţii: Şt. St. Tuţescu, Folcloriştii noştri, biografii şi portrete, Craiova, 1923, pp. 7—9; Ion N. Popescu, Din bibliografia folclorului oltenesc pînă la 1927; Preotul Teodor Bălăşel, în revista Suflet oltenesc, Pleniţa-Cra-iova, an I (1927), nr. 3, p. 94; Acelaşi, Fragment din Cuvîntarea funebră rostită la înmormîn-tarea preotului Teodor Bălăşel, în revista Arhivele Olteniei, Craiova, an XX (1941), nr. 113—118, pp. 181—184; Ilie Gheorghiu, Un preot de sat: Părintele Teodor Bălăşel, în revista Poporul românesc, Chitila, an IV (1935), nr. 8, pp. 145—146; Moartea preotului Teodor Bălăşel, în revista Biserica, ortodoxă română, an LIX (1941), nr. 3—4, pp. 254—256; Pr. I. Popescu-Cilieni, t Preotul Teodor Bălăşel, în revista Renaşterea, Craiova, an XX (1941), nr. 4, pp. 237—241; Gala Galaction, Preotul Teodor Bălăşel şi vremea lui, în Almanahul Cooperaţiei pe anul 1947, Bucureşti, 1947, pp. 48—50; vezi şi Gheorghe Alexe, Viaţa şi opera preotului folclorist Teodor Bălăşel, în revista Biserica ortodoxă română, an LXXVIII, 1960, nr. 7—8, pp. 730—754.
    2     Vezi printre altele: Acad. G. Călinescu, Antologie de literatură populară, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1953; — Doine, cîntece şi strigături, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1955; — Satire populare, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1956.
    3     Vezi: Ziarul Scînteia din 26 decembrie 1953, p. 2.
   4    Gheorghe Alexe, Teodor Bălăşel un pasionat culegător de folclor, în revista Cultura poporului, Bucureşti, an VI (1956) nr. 9, p. 43.
69
   5     Artur Gorovei, Şezătoarea, povestea vieţii unei reviste de folclor, în Anuarul Arhivei de folclor, publicat de I. Muşlea, Cluj, t.I. 1932,
p. 21.
   6     Teodor Bălăşel, Biografie, manuscris voi. VIII, nepaginat. Notă: O serie întreagă de indicaţii biografice şi bibliografice, le-am cules din manuscrisele sale, păstrate de urmaşii folcloristului din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani. Manuscrisele sînt legate în 20 volume mari, unele paginate, altele nu, numerotate cu cifre romane de la I la XX. Titlurile din paranteze drepte sînt date de noi.
  7     Vezi: N. I. Dumitraşcu, O amintire, în revista Izvoraşul, Bistriţa-Mehedinţi, an XIII (1934), nr. 6—9, p. 231; vezi şi revista Suflet oltenesc Pleniţa-Craiova, an I (1927), nr. 1, p. 1.
   8  Gala Galaction, art. cit. p. 50.
   9     Vezi: t Preotul Teodor Bălăşel în revista Arhivele Olteniei, Craiova, an XX (1941), nr. 113—118, p. 178.
   10    Teodor Bălăşel, Biografie, ms. voi VIII, ne-pag.
   11    Vezi revista Cuvîntul Adevărului, Rîmnicu-Vîlcea, an III, (1904), nr. 14, p. 152, la rubrica Ştiri.
   12    Vezi: Gheorghe Alexe, Din corespondenţa lui Gala Galaction cu preotul folclorist Teodor Bălăşel, în revista Mitropolia Olteniei, Craiova, an XIII, 1961, nr. 5—6 pp. 384—390.
   13  Teodor Bălăşel, op. cit.
   14  Gala Galaction, art. cit., p. 49.
   15    Teodor Bălăşel, [Despre revoluţia din 1907]% ms. voi. II. nepag.
   16    Teodor Bălăşel, Superstiţiile populare, ms. voi. VIII, nepag.
   17    Ms. în voi. III pp. 280—288, 292—295 (după paginaţia făcută cu creion albastru).
   18    Conferinţa a fost ţinută întîi la 5 martie 1900, la Piatra din Romanaţi şi a fost tipărită încă în 1900; Vezi: Preotul Teodor Bălăşel, Băuturile spirtoase, foloasele şi pagubele ce aduc ele omului. Bucureşti, 1900, 56 p.
   19    Ciorna acestei conferinţe se păstrează în voi. VIII, de ms. nepag.
70
   20    Vezi: Pr. Teodor Bălăşel, Casele şi curţile ţărăneşti, Vălenii-de-Munte, 1909, 58 p.
   21 Ihidem, pag. 11 şi următoarele.
   22 Rîmnicu-Vîlcea, 1912, p. 341.
   23    Pr. T. Bălăşel, Este drept, în revista Cuvin-tul adevărului, Rîmnicul-Vîlcea, an III (1904), nr. 24, pp. 256—258, publicat şi în volumul Polemici şi cronici, Rîmnicul-Vîlcea, 1912, p. 9 (de unde cităm).
   24 Vezi voi. Polemici şi cronici, p. 44—51.
   25    Publicat în revista Cuvîntul adevărului, an III (1904), nr. 14, p. 141—143.
   26 Ibidem, p. 141.
   27 Idem, Ibidem.
   28    Pr. T. Bălăşel, Scrisoare deschisă către Domnul Spiru C. Haret fost prim ministru, publicată în revista Cuvîntul adevărului, an IV, (1905) nr. 6, p. 58.
   29 Ibidem, p. 59.
   30    Citatul reprodus de ziarul Conservatorul se găseşte în volumul Polemici şi cronici. pp. 228—229.
   31    Vezi articolul Cine sînt agitatorii? scris de un mare proprietar şi publicat în ziarul Conservatorul din 29 martie 1907.
   32 Vezi volumul Polemici şi cronici, p. 229.
   33    Teodor Bălăşel, în urma răscoalelor ţărăneşti, ms. în voi. V nepaginat.
   34 Ibidem.
   35 Idem, Ibidem.
   36    Teodor Bălăşel, Biografie, ms. voi. VIII, nepaginat.
   37    Vezi Statutele societăţii culturale şi de ajutor «Dragostea creştină», ms. în voi. XIII, p. 406.
   38    Scrisoarea se păstrează în posesia urmaşilor folcloristului din comuna Ştefăneşti.
   39 Gala Galaction, art. cit. p. 49.
   40 Ibidem.
   41    Teodor Bălăşel, Apel pentru înfiinţarea unei biblioteci populare în comuna Ştefăneşti, publicat în revista Menirea preotului, Rîmnicul-Vîlcea, an IV (1893), nr. 6, p. 7. Ciorna acestui apel se află în voi. VIII de ms. nepaginat.
71
   42    Teodor Bălăşel, [Scrisoarea adresată preoţilor în vederea înfiinţării de muzee] ms. voi. IV, pp. 139—147.
   43    Teodor Bălăşel, Foloasele caselor parohiale şi a sălilor de cultură, ms. voi. IV, pp. 189—199.
   44    Fosta Academie Română îl înştiinţează prin scrisoarea nr. 1946 din 25 septembrie 1920, că acceptă darul de cărţi şi manuscrise, făcut acestei instituţii de către Teodor Bălăşel.
   45    Corespondenţa primită de Teodor Bălăşel se compune din 70 pachete aflate în păstrare la urmaşii săi din comuna Ştefăneşti. Vezi şi: Gheorghe Alexe, Din corespondenţa preotului folclorist Teodor Bălăşel, în revista Mitropolia Olteniei an. XIV, 1962, nr. 1—2, pp. 88—95.
   46    Scrisoarea, păstrată în ciornă, se începe astfel: „Mult stimate D-le Neciu“. Vezi voi. XIV de ans. nepaginat.
   47    Dan Simonescu, Folcloristul C. Rădulescu-Codin (1875—1926), Revista de Folclor, Bucureşti, an II, (1957), nr. 4, p. 91.
   48    Teodor Bălăşel, „Cum m-am făcut folclo-rist“, în revista Izvoraşul, Bistriţa-Mehedinţi, an XVIII (1939), al XX-lea de la apariţie, nr. 10, pp. 307—310.
   49 Idem, art cit., p. 307.
   50    Vezi: Scrisoarea Academiei cu nr. 5836 din 20 noiembrie 1892, semnată de I. Negruzzi şi D. Sturdza.
   51    Vezi: Analele Academiei Române, seria Il-a, tom. XVI, 1893—1894, Partea administrativă şi Dezbaterile, Bucureşti, 1894, pp. 42, 271, 272, 276 şi 292.
   52    Vezi: Revista învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, Buzău, an II, (1902), nr. 8, pp. 257—258.
   53    Vezi revista Cuvîntul adevărului, Rîmnicul-Vîlcea, an I (1902), nr. 3, pp. 23—24; Apelul a mai fost reprodus şi de revistele: Şcoala şi biserica, Bucureşti, an V (1902), nr. 1, pp. 15—16; şi Albina, Bucureşti, an V (1902), nr. 26, pp. 712—713.
   54    Cităm din revista Cuvîntul adevărului, an I (1902), nr. 3, p. 23.
   55 Ibidem, p. 24.
72
   56 Idem, ibidem, p. 24.
   57 Ibidem.
   58    Scrisoarea se găseşte copiată în voi. VII de ms. nepaginat.
   59 Ibidem.
   60    Scrisoarea se găseşte copiată în voi VI de ms. nepag.
   61 Ibidem.
   62    Teodor Bălăşel, Cum m-am făcut folclorist, p. 307.
   63 Idem, art. cit., p. 307.
   64 Idem, ibidem, p. 308.
   65 Ibidem.
   66 Idem, ibidem.
   67 Ibidem, p. 309.
   68    Vezi: Precuvîntare, la volumul: Versuri populare române; ceremonioase; adunate şi coordonate de Preotul Teodor Bălăşel, Craiova, f.ar voi. I, cărticica I. pp. 3—4.
   69    Teodor Bălăşel, Cum m-am făcut folclorist, p. 309.
   70    Vezi: T. Bălăşel, Literatura populară. I Cîntece bătrîneşti, în revista Biblioteca Familiei, Bucureşti, an I (1890), nr. 24, p. 374.
   71 Ibidem.
   72    Bălăşel de la Ştefăneşti, Literatura populară, în revista Generaţia nouă, Bucureşti, seria Il-a, an XII, (1892), nr. 6 şi 7, p. 187.
   73    Vezi: Teodor Bălăşel, introducerea la Harca, legendă populară, publicată în revista Menirea preotului, R. Vîlcea, an III (1892), nr. 15, p. 4.
   74    Scrisorile păstrate în arhiva familiei sînt datate din 24. X. 1911, 12. VIII, 1913 şi 15 fe bruarie 1916.
   75    Scrisorile sînt datate din 2 august 1902, 16 ianuarie 1903, şi 4 decembrie 1911.
   76    Corespondenţa referitoare la această colaborare a fost publicată de Gh. N. Dumitrescu-Bis-triţa, în revista Izvoraşul, Bistriţa-Mehedinţi, an XIV (1935), nr. 1, p. 32—34 şi nr. 2 pp. 76—79.
   77    Teodor Bălăşel, Biografie ms. în voi. VIII nepaginat.
   78    Scrisorile privitoare la Tovărăşia folcloriştilor olteni sînt păstrate în comuna Ştefăneşti, în arhiva familiei.
73
   79    Acest legămînt şi fragmente din el, a fost publicat, cum era şi firesc în revista Suflet oltenesc.
   80   Vezi scrisoarea folcloristului Gh. N. Dumi-trescu-Bistriţa datată din 20 februarie 1927 păstrată în comuna Ştefăneşti la urmaşii folcloristului Teodor Bălăşel.
   81    Adresele Academiei sînt păstrate în original de fiica folcloristului, Florica preot Gh. Ionescu, din corn. Ştefăneşti, raionul Drăgăşani.
   82 Scrisoarea se păstrează în arhiva familiei.
   83    După cum se constată din chestionarul folcloric şi adresa nr. 2306 din 17 octombrie 1933, trimise de serviciul sanitar Vîlcea.
   84    Tipărită la Vălenii-de-Munte, 1912, p. 67 (Biblioteca Societăţii culturale Dragostea creştină, nr. 2). Ediţia a Il-a a apărut la Rîmnicul-Vîlcea, 1931, 32 p.
   85    Rîmnicul-Vîlcea, 1931, 31 p. (Biblioteca religioasă pentru popor nr. XXIX).
   86    Rîmnicul-Vîlcea, 1935, 29 p. (Biblioteca religioasă pentru popor, nr. XLVII)
   87    Rîmnicul-Vîlcea, 1938, 40 p. (Biblioteca religioasă pentru popor, nr. LIX)
   88    Teodor Bălăşel, Cum m-am făcut folclorist, p. 310.
   89   în revista Suflet oltenesc an I (1927) nr. 3, p. 94 şi în revista Arhivele Olteniei, an XX (1941) nr. 113—118, pp. 183—184.
   90   Folcloriştii noştri, biografii şi portrete, Craiova, 1923, pp. 7—9.
   91    G. T. Niculescu-Varone, Cei mai de seamă folclorişti români, (bibliografie), Bucureşti, 1938,
p. 28.
   92    în revista Renaşterea, Craiova, an XX, (1941), pp. 239—240.
   93    D. Buzatu, Folclorişti olteni, în revista Mitropolia Olteniei, Craiova, an XI (1959), nr. 7—8, pp. 479—481.
   94    Teodor Bălăşel, Cum m-am făcut folclorist, p. 309.
   95    Rămînînd să prezentăm cu altă ocazie o bibliografie completă a folcloristului oltean, sistematizată după criteriile ştiinţifice, dăm în cele ce urmează (cu mici explicaţii în paranteze
74
drepte, acolo unde e cazul), o parte din materialele folclorice publicate de Teodor Bălăşel în următoarele reviste: 1. „BIBLIOTECA FAMILIEIBucureşti, Literatura populară: Cîntece bătrîneşti, Corbea, (an I, 1890, nr. 24, pp. 374—376); Costea (idem nr. 25, pp. 396—397); Doicin (idem, nr. 26, pp. 410—411); Voinicelul Oleag (idem, nr. 27, p. 425); Căpitanul Pavel, (idem, nr. 28. p. 443); Golea (idem, nr. 30, pp. 473—474); Iencea Săbiencea, (idem, nr. 39 pp. 614—616); Milea, (idem. nr. 40, p. 635); Mar cu, (idem nr. 41, pp. 649—650); Dobrişan, (idem, nr. 43, pp. 681—682): 2. „ŞEZĂTOAREA, revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare", Fălticeni: Cîntece, (an I, 1892, nr. 4, pp. 111—112; nr. 5, p. 142; nr. 6, pp. 174—175; nr. 9 şi 10, pp.. 236—238; 1893, nr. 11 şi 12 pp. 290—292; an
III, 1894, nr. 8, p. 184; nr. 11—12 pp. 220—222; an IV, 1895, nr. 5 şi 6, pp. 211—216); Ţiganii, [credinţe populare despre acest neam; la urmă reproduce un cîntec satiric] (an I, 1892, pp. 213—215); Legende populare (an III, 1894, nr. 1, pp. 25—39; nr. 4, pp. 76—81; nr. 5 şi 6, pp. 97—107); Tradiţii populare (an III, 1895, nr. 9 şi 10, pp. 190—192); Datul cu bobii (an III, 1895, nr. 11—12, pp. 232—234); Descîntece, (voi.
IV,  1897, pp. 21—32, 151—157, 190—192); Domnul de Roauă (an V, 1898, nr. 2, pp. 19—21); Oauăle roşii [legende, tradiţii, credinţe, datini şi ziceri], (an XXIV, 1916, voi. XVII, nr. 2, pp. 17—24); Colinde de Moş-Ajun [tradiţii şi obiceiuri în legătură cu 'datina colindatului], acelaşi an şi volum, nr. 3—4, pp. 33—53). (Notă: Aceasta este colaborarea folcloristului Teodor Bălăşel la revista Şezătoarea, în volumele pe care le-am găsit în Biblioteca Academiei R.S.R. Consultînd indicele analitic şi alfabetic al acestei reviste, am găsit în plus: Tradiţiuni populare, voi. XI, p. 173; voi. XII, p. 102; şi Descîntece, voi. XXII, p. 34. Vezi: Artur Gorovei, Indice analitic şi alfabetic al celor 25 volume din revista de folclor «Şezătoarea» (1892—1929), Fălticeni, 1931); 3. MENIREA PREUTULUI, ziar ecleziastic, Rîmnicul-Vîlcea; Obiceiuri religioase la Sînţii 40 de mucenici de la 9 martie, (an III, 1892; nr. 2,
75
pp. 6—7); Luna lui Marte, credinţe populare în această lună, (idem, nr. 3, pp. 4—5); Credinţe populare relativ la originea ouălor roşii, (idem, nr. 4, pp. 5—7); Sîntul Gheorghe, obiceiuri şi credinţe populare în această zi, (idem, nr. 6, pp. 3—4); Puterea blestemului [legendă populară] (idem, ibidem, pp. 4—5); Luna Mai [obiceiuri populare de 1 mai, înălţarea Domnului, Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, Moşii], (idem, nr. 8, pp. 5—8); Har ca [legendă populară din Oltenia], (idem nr. 15, pp. 4—5); 4. GENERAŢIA NOUĂ, Bucureşti: Literatură populară, I. Cîntece de dragoste, (an XII, 1892, seria Il-a nr. 6 şi 7, pp. 187—190); 5. VOCEA BISERICII, Bucureşti: Tradiţiuni populare. Lumea fizică: I Pă-mîntul, (an I, 1894, nr. 2, pp. 6—8); Tradiţiuni populare, II. Cultul pămîntului; III. Munţii, (idem, nr. 3, p. 5—6); Tradiţiuni populare [despre ape], (idem, nr. 8, pp. 7—8). Tradiţiuni populare:
V.  Potopul lui Noe. (idem, nr. 10, pp. 6—7). 6. „REVISTA NOUĂ", Bucureşti: Cinci balade poporane din Oltenia. I. Agoş al lui Topală (an VII, 1895, nr. 10—11, pp. 442—444); 7. „CUVÎN-TUL ADEVĂRULUI", Rîmnicul-Vîlcea: Pentru o palmă mănînci două trînteli [legendă populară] (an III, 1905, nr. 23, pp. 250—251); Ouăle roşii [legende, tradiţii, credinţe, satire, ziceri], (an IV, 1905, nr. 1, pp. 10—12; Banul este ochiul dracului [legendă populară], (idem, nr. 5, pp. 53—54); Sfînta duminică [legendă populară], Idem, nr. 11, pp. 111—112). Colinde de Moş-Ajun, (an IV, 1906, nr. 18 pp. 173—180). 8. „ARHIVELE OLTENIEI", Craiova, Cîntece populare din Vîlcea şi cîntece populare din războiul pentru întregirea neamului, (an XIV, 1935, nr. 79—82, pp. 449—452). Colăcerie, (an. XIX, 1940 nr. 107—112, pp. 175— 177). Cîntece de lăutar, (idem, ibidem, p. 185). 9. SUFLET OLTENESC, Craiova-Pleniţa: Două-trei vorbe înainte, [la apariţia revistei], (an 1,1927 nr. 2, pp. 33—34). Lumea cea nevăzută [credinţe, legende şi ziceri populare], (idem, ibidem, pp. 35—47); Contribuţii la „un port deosebit în Oltenia", (idem, ibidem, p. 49—50); Din lumea nevăzută legende, tradiţii şi ziceri populare, (idem, nr. 3, pp. 65—67); Cîntece ostăşeşti şi
76
Foaie verde mărgărit, (idem, ibidem, pp. 77—78). 10. GAZETA COOPERATORULUI, Bucureşti: Vechi datine, credinţe şi obiceiuri în luna martie (an III. 1931, nr. 5, p. 6); Vechi credinţe, datine şi obiceiuri în săptămîna patimilor, (idem, nr. 7—8, pp. 12—14); O veche tovărăşie ţărănească [băgatul în plug], (idem, nr. 9, p. 6); Taranaua nemţească [anecdotă populară], (idem, nr. 15—16, p. 15); Vechi credinţe, datine şi obiceiuri în luna aprilie, (an IV, 1932, nr. 8—9, pp. 15—16). 11. POPORUL ROMÂNESC, Chitila; Din ale poporului. Bogatul şi cerşetoarea, (an V, 1936, nr. 3, pp. 56—57); Ploconul ţiganului [anecdotă populară, urmată de sfaturi de primăvară adresate sătenilor], (idem, nr. 6, p. 106—108); Faptele, nu oala cu laptele, povestire populară, (an VI, 1937, nr. 2, p. 37—39); D-ale lui Dediu Ivan [anecdote populare în legătură cu bulgarii], (idem, nr. 7, p. 137; nr. 11, p. 217). 12. IZVORAŞUL, Bistriţa-Mehe-dinţi: Cum m-am făcut folclorist, (an XVIII, 1939, nr. 10, pp. 307—310). 13. ALBINA, Bucureşti: Cocoşul şi găina [legende, tradiţiuni şi ziceri populare], (an I, 1898, nr. 41, pp. 1229—1303); Superstiţiile poporului, (an IV, 1900—1901, nr. 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 şi 52; an V, 1901—1902, nr. 3. 4, 5, 6, 7, 9, 10, 12—13, 17 şi 18).
   96    în cele 5 broşuri intitulate Versuri populare române (voi. I, cărticica 1—2; voi. II, cărt. 1—2; voi. III, cărt. 1, tipărite la Craiova, f.a. în fosta editură Ramuri, Teodor Bălăşel a publicat din colecţia sa: colindele, rugăciunile, urările şi blestemele,. oraţiile de nuntă, descîntecele, jocurile de copii, frămîntările de limbă, cuvinte întoarse şi jocuri de cuvinte, cîntecele ursului, ghicitori, numere, satire, hore, cîntece de leagăn, de nuntă, de moarte şi de dor.
   97   Originalul acestei prefeţe se păstrează în corespondenţa folcloristului Teodor Bălăşel cu Nicolae Iorga.
   98    Teodor Bălăşel, Versuri populare române, ms. vezi: Precuvîntare, p. 4; pentru lista informatorilor săi, menţionaţi în această precuvîntare vezi notele 65, 68, 69 din prezentul studiu, precum şi indicele de informatori de Ia sfîrşit.
77
   99   Vezi: Scrisori trimise părintelui Th. Bătăuşei, din Ştefăneşti-Vîlcea de către Sim. FI. Marian, prof. Suceava-Bucovina, în revista „Izvo-raşul“, Bistriţa-Mehedinţi, an. XIV, (1935), nr. 2, pp. 77—79.
   100  Teodor Bălăşel, Versuri populare române; Precuvîntare, ms. p. 6.
   101 Idem, Versuri populare române, p. 8.
   102 Idem, op. cit, p. 10.
   103 Ibidem, p. 338.
   104 Idem, ibidem, p. 576 bis.
   105 Idem, p. 945.
   106 Idem, ibidem, p. 6.
   107  Al. I. Amzulescu, Balade populare româneşti, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964, voi. I, p. 84.
   108   A se vedea: Istoria literaturii române, voi. I: Folclorul. Literatura română în perioada feudală (1400—1780), Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1964, p. 14.
   109 Idem, op. cit., p. 16.
   110 Al. I. Amzulescu, op. cit., p. 99—100.
   111 Istoria literaturii române, op. cit., p. 14.
   112   Al. I. Amzulescu, Cîntecul nostru bătrînesc, în Revista de Folclor, Bucureşti, an. V (1960), nr. 1—2, p. 54.
   118 Vezi: Sabin V. Drăgoi, Prefaţă, la Vechi cîntece de viteji, Bucureşti, E.S.P.L.A.,    1956,
p. 16.
   114 Vezi: Teodor Bălăşel, Versuri populare române, p. 576 bis.
I
   CÎNTECE BĂTRlNEŞTI
         (BALADE)
           (1 — 7 5)

1
1
lana Sînziana
Verde săicioară,
La vale,
         la vale,
Da unde la vale? P-ăl buhaz de mare. Mie mi se pare Tot d-o caâă mare, Cu ferestri în soare; D-o căsuţă mică, Mică,
                               mititică,
Mică şi boltită Cu sîrmă-ngrădită, Cu ferestri de sticlă, Inima-ţi despică.
Cu nouă umbrare, Cu nouă argele. Verde de mătase,
In ea cine-mi ţasă: lana
                              Sînziana.
Şi ea ce mi-şi ţasă: Fir şi ibrişin, Borangic d-ăl bun, Lui Soare zăbun;
Fir şi cu mătase, Lui Soare cămaşe. Soare că-mi venea, La gură d-argea,
Şi aşa-mi grăia:
81
—   Ţasă, lână, ţasâ Fir şi cu mătase Lui Soare cămaşe, Fir şi ibrişin,
Lui Soare zăbun;
Că eu am umblat Şi am trepădat Nouă ani Pe nouă cai,
Cinci am ostenit, Patru-am ciumpăvit Şi eu n-am găsit Soţioară-n lume,
Să samene mie,
Decît tu pe lume. Foaie d-o lalea,
Iana că grăia:
—   Soare luminate, Trup făr’ de păcate, Soare ca un sfînt, înger pe pămînt, Unde s-a văzut
Şi s-a pomenit:
Să ia sor pe frate Să facă păcate Şi frate pe sor Poarte-n lume dor? Tu, măre, să-mi faci: O scară de fer Pîn? la-naltu cer,
Cu cuie de fer,
Pene de oţel.
Pe la penişoare Tot cu clopoţele. Vîntu c-o bătea,
Iana c-o auzea. Soare ca un sfînt, înger pe pămînt,
In aripi pleznea, Scara mi-o făcea Şi el se ducea în gură d-argea:
—   lână
        Sînziană, lână surioară,
82
Ce mi-ai poruncit Eu că ţi-am făcut. Iana mi-şi grăia:
—   Soare luminate, Trup făr’ de păcate, Soare ca un sfînt, înger pe pămînt,
Tu să mi te duci:
La Moşu Adam
Şi la Moaşa Eva, Pravila s-o cate Şi de ne-o sloboade,
Pe tine te iau Soţioară-n lume,
Prea sameni cu mine. Foaie d-o lalea,
El mi se ducea,
La Moşu Adam Şi la Moaşa Eva.
—   Măi tu Moş Adame Şi tu Moaşă Evo, Cătaţi pravila,
Că eu am umblat: Nouă ani Pe nouă cai,
Cinci am ostenit, Patru-am ciumpăvit Şi eu n-am găsit Soţioară-n lume Să samene mie,
Decît lana-n lume, Iana
     Sînziana,
Iana sora mea.
Moş Adam tăcea,
La el se ducea,
D-o palmă-i trăgea,
De mînă-1 lua,
Pîn iad mi-1 purta Şi mi-i arăta:
Nişte pomi negri,
Iar în pomi negri, Păsărioare negre,
Cum se ciripesc,
83
                            Cîum se giugiulesc. Cum se mîngîiesc. Nişte mese-ntinse Cu făcliile stinse,
                            Cu pahare goale,
                            Şi ei depărtaţi Şi înneguraţi,
                            Ca buşteni pîrliţi De Crivăţ bătuţi. Afar’ că-mi eşa,
                            Şi-aşa mi-i spunea:
                            — Aia, măre, sînt: Nişte copii mici,
                            Care au murit, Necăpătuiţi Şi nebotezaţi.
                            Şi buştenii ăi mari, Aia, măre, sînt: Oameni d-ăi bătrîni, Care au murit, Nespoveduiţi, Necăpătuiţi, Neprecestuiţi.
                            Şi mesele-ntinse,
                            Cu făcliile stinse,
                            Cu pahar’le goale, Alea, măre, sînt:
                            Toate, oameni bătrîni, Ce din mîini şi-au dat Şi şi-au imputat Şi stau depărtaţi,
                            Că sînt blestemaţi.
                            Iar de mînă-1 lua,
                            Pîn rai mi-1 purta Şi mi-i arăta:
                            Tot mese întinse Cu făclii aprinse Şi pahare pline Şi pomi înfloriţi;
                            Pîn pomi înfloriţi: Nişte păsări albe,
                            Cum se ciripesc,
                            Cum se giugiulesc Şi se mîngîiesc.
                            Adam mi-şi grăia:
85
                        —   Pomii înfloriţi Sînt oameni grijiţi.
                        Şi spoveduiţi.
                        Soare mi-şi pleca,
                        La gură d-argea:
                        —   Ţasă, lână, ţasă Iie de mireasă,
                        Că am căutat,
                        Pravila mi-a dat:
                        Pe tine te iau, Soţioară-n lume,
                        Prea sameni cu mine.
                        —   Soare luminate,
                        Trup făr’ de păcate,
                        Să te duci
                        Să-mi faci:
                        Tot d-un pod de ceară Peste dalba mare;
                        Iar la cap de pod:
                        Sfîntă mînăstire,
                        Fie pomenire,
                        Tot cu nouă popi Şi nouă vlădici Şi dascăli mai mici.
                        El mi se ducea,
                        Din pene pleznea,
                        Tot d-un pod de ceară Peste dalba mare.
                        Sfîntă mînăstire Fie pomenire Tot cu nouă popi Şi nouă vlădici Şi-alţi dascăli mai mici.
                        —   Iană
                                Sînziană,
                        Iană surioară,
                        Ţie ţi-am făcut Ce mi-ai poruncit, lana se gătea De mînă mi-o lua Şi pe pod pleca.
                        Iana mi-şi grăia:
                        —   Soare luminate, Trup făr’ de păcate, Soare ca un sfînt,
86
                         înger pe pămînt;
                         Unde s-a văzut Şi s-a pomenit:
                         Mireasa-nainte Bărbatu pe urmă?
                         Soare asculta,
                         Voia-i împlinea,
                         Nainte trecea.
                         Iana mi-i grăia:
                         —    Slobozeşte-ţi raza,
                         Să-ţi văz feţişoara.
                         Soare asculta,
                         Raza-şi slobozea,
                         Podu se topea,
                         Iana se-neca, în cer că zbura,
                         Lună se făcea.
                         Maică-sa venea Şi mi~i blestema:
                         —    Soare luminate,
                         Trup făr’ de păcate,
                         Soare ca un sfînt înger pe pămînt;
                         Iană
                              Sînziană,
                         Iană,-a mea copilă,
                         Despărţiţi să fiţi,
                         Voi să vă goniţi Să nu vă-ntîlniţi.
                         Cînd tu la apus,
                         Ea la răsărit.
                         Cules personal de la lăutarul Udilă Radu, soldat în regimentul II de Linie, în 1891, de fel din fostul judeţ Dolj.
                        2
                        Soarele
                        P-ăl buhaz de mare, Mie mi se pare:
                        Sînt nouă saiele,
                        Ca nişte argele;
87
                        Şi-ntr-o argeluţă Mică,
                             mititică,
                        Cu ferestri de sticlă,
                        Cu uşi de sipică,
                        Ţese Iana, ţese Pînză de mătase Lui Soare cămaşe,
                        Fir şi ibrişin,
                        Lui Soare zăbun. Soarele-mi venea,
                        Din gură-mi grăia:
                        —   Ţasă, lână, ţasă Pînză de mătase,
                        Că te fac mireasă.
                        Că eu mi-am umblat Şi mi-am trepădat,
                        Nouă ani pe nouă cai, Care noaptea pasc în rai, Nouă pe pămînt,
                        Nouă su’ pămînt;
                        Caii au spetit,
                        Potcoave au pierdut Potcoave de argint, Unghi-au ciumpăvit,
                        Şi eu n-am găsit De potriva mea,
                        Făr numai tu Iana,
                        Iana
                             Cosînzeana,
                        Surioara mea,
                        Eşti de seama mea.
                        Iana asculta Şi se-nfricoşa,
                        Lăcrămi podidea,
                        Pe pînză-i picau,
                        Stele se făceau,
                        Din gură-mi grăia:
                        —   Soare luminate,
                        Trup făr’ de păcate, Soare ca un sfînt, înger pe pămînt,
                        Unde s-a văzut
                        Şi s-a pomenit:
88
Să ia sor pe frate Să facă păcate,
Şi frate pe sor,
Fie soţiori,
Poarte-n lume dor? Verde de trei fagi,
Tu mie să-mi faci:
Un pod peste mare,
Cu stîlpii de ceară,
Iar la cap de pod:
Dalbă mînăstire,
Fie pomenire,
Cu nouă vlădici, Cincizeci popi mai mici, De mină ne-om lua Şi ne-om cununa.
Din bici că-mi pleznea, Pe loc îmi făcea:
D-un pod peste mare, Cu stîlpii de ceară,
Iar la cap de pod:
Dalbă mînăstire,
Fie pomenire,
Cu nouă vlădici, Cincizeci popi mai mici. De mînă o lua, înăuntru intra,
Iana-mi lăcrăma,
Din gură-mi grăia:
— Of, vlădicilor,
Of, părinţilor,
Unde s-a văzut Şi s-a pomenit,
Să ia sor pe frate,
Să facă păcate Şi frate pe sor,
Fie soţiori,
Poarte-n lume dor? Pravila-mi cătau, Lacrimi podideau.
Pe carte picau,
Afară-i scoteau.
Iana-mi lăcrăma,
Din gură-mi grăia:
89
  —   Verde de trei fagi,
  Tu mie să-mi faci:
  D-o scară de fer,
  Pin’ la-naltu cer,
  Pe ea ne-om sui Sus la Domnul sfînt Ca să-l întrebăm,
  Voie să luăm.
  Din bici că-mi plesnea, Scara că-mi făcea,
  D-o scară de fer,
  Pîn’ la-naltu cer,
  Pe ea se suiau,
  La Domnul mergeau. Domnul de-i vedea,
  Din gură grăia:
  —   Soare luminate,
  Trup făr’ de păcate,
  Soare ca un sfînt,
  Înger pe pămînt,
  Aici ce-ai venit,
  Ori mi ţi-a sosit Vremea de-nsurat Şi de cununat?
  —   Doamne, mi-a sosit Vremea de-nsurat
  Şi de cununat,
  Şi eu mi-am umblat Şi mi-am trepădat,
  Nouă ani pe nouă cai, Care noaptea pasc în rai, Nouă pe pămînt,
  Nouă su’ pămînt,
  Caii au spetit,
  Potcoave au pierdut, Potcoave de-argint, Unghi-au ciumpăvit Şi eu n-am găsit " De potriva mea,
  Făr’ numai pe Iana, lana
                              Cozînzeana,
  Surioara mea,
  E de sama mea.
  Domnul mi-asculta
Şi mi se-ncrunta, Lumea-ntuneca,
De mînă-i lua,
L-Adam îi ducea,
Că e vechiul de demult,
Cu pravila pe genunchi, Şi-mi judecă pe dreptate Şi-mi fuge de strîmbătate. Adam mi-i vedea,
Din gură-mi grăia:
— Soare luminate,
Trup făr’ de păcate,
Soare ca un sfînt, înger pe pămînt,
P-aici ce-ai venit,
Ori că ţi-a sosit Vremea de-nsurat Şi de cununat?
—■ Adame-ai ghicit:
Mie mi-a sosit Vremea de-nsurat Şi de cununat Şi eu mi-am umblat Şi mi-am trepădat,
Nouă ani pe nouă cai,
Care noaptea pasc în rai, Nouă pe pămînt,
Nouă su’ pămînt,
Caii au spetit,
Potcoave au pierdut Potcoave de argint, Unghi-au ciumpăvit Şi eu n-am găsit De potriva mea,
Făr’ numai pe lana,
Iana
     Cozînzeana,
Surioara mea,
E de sama mea.
Adam mi-asculta Şi mi se-ncrunta De mînă îi lua, în iad îi ducea,
Pîn iad îi plimba,
Ce vedeau se-nspăimîntau.
91
Vedeau mulţi buşteni pîrliţi, Viermii cei neadormiţi,
Cu gurile proţăpite Cine o cădea să-l înghită. Vedeau păsări negre Zburînd în pomi negri, Cîntecu-şi cîntau,
Vorba şi-o făceau:
— Vai de noi,
               de noi,
De părinţii noştri,
Cînd ei ne-au făcut Nu ne-au creştinat,
Nu ne-au botezat,
In mîini nu ne-au pus Luminări de ceară Să vedem cărarea,
Să vedem cărările Şi toate potecile.
Şi mai departe mergeau,
Ce vedeau se-nspăimîntau; Vedeau p-ăi de trag cu bobii Şi p-ăi de-ncarcă săracu Şi-mi descarcă bogatu, Lăcuieşte cu dracu.
Care din mîna şi-a dat Şi din gură şi-a-mputat Mi-e de masă depărtat De Satana-mpresurat. Luătoarea laptelui Mi-e slujnica dracului; Cîrciumăreasa bătrînă Mi-o ţine doi draci de mînă Şi-i dau palme peste gură,
Că n-a dat ocaua plină.
Boerii divanului Merg în talpa iadului Şi subprefecţii de plasă Croiesc dracilor cămaşe.
Afar’ din iad mi-i scotea Şi la rai că mi-i ducea,
Ce vedeau se bucurau.
Vedeau multe mese-n tinse
Cu faclioare aprinse
Şi de mulţi oameni coprinse.
Vedeau păsări albe Zburînd prin pomi albi, Cîntecu-şi cîntau,
Vorba şi-o vorbeau:
—   Ferice de noi,
De părinţii noştri
Ei cînd ne-au făcut,
Ei ne-au creştinat Şi ne-au botezat Şi în mîini ne-au pus: Luminări de ceară Ne vedem cărarea,
Ne vedem cărările Şi toate potecile.
Vedeau nişte pomişori Cu frumoase pomişoare: Unele se coceau,
Altele se pîrguiau Şi altele coapte picau Sufletu îl desfăidau.
Dar Soarele că-mi grăia:
—   Raiule, grădină dulce, Din tine nu m-aş mai duce, De glasu păsărilor,
De mireazma florilor;
Dar mai floare peste floare Mi-este Iana fată mare, Mi-este Iana
             Cozînzeana, Iana, surioara mea Seacă inimioara mea,
De soţie o voi lua,
Chiar de m-ar arde para! Pe Iana de mînă o lua Şi din rai că mi-o scotea, Peste mare mi-o trecea. Iară Iana aşa-mi grăia:
—   Soare luminate,
Trup făr’ de păcate,
Soare ca un sfînt, înger pe pămînt,
Unde s-a văzut
Şi s-a pomenit: Fomeea-nainte,
Bărbatu pe urmă?
93
Ea pe urmă rămîneâ, Gruce-n pept că mi-şi făceâ Şi din gură-aşa-mi grăia: Decît talpa iadului Fire-aş masă peştilor,
Şi rugină pietrilor. în mare se arunca, Dumnezeu nu se-ndura:
Pe Iana nu mi-o-neca,
D-o mreniţă mi-o făcea,
Dar Soarele ce-mi făcea: Trei ani secetă ţinea,
Apele mării seca,
Şi mreniţa mi-o prindea. Dumnezeu nu se-ndura; Mreana din mînă-i lua,
Sus pe cer mi-o arunca, Luniţă că mi-o făcea Şi din gură-i blestema: De-alergat să v-alergaţi Dar în veci să nu vă prindeţi.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
3
Moşneagu şi Geru
D-asară,
                                                      d-alaltăsară,
Trei voinici că se lăsară, Trei voinici închivăraţi, Călări pe trei pui de haţi. Căluşeii verişori,
Voiniceii frăţiori.
                                             Ei încontră se lăsară, într-o vale poposiră.
Sfîntu Crivăţ ce-mi făcea? Bură caldă că le da, Hainele pe ei uda,
Ei pe culme le-arunca.
94
Sfîntu Crivăţ ce-mi făcea?
Ca cuţitu mi-adia,
Ger tare că mi-aducea, Voiniceii tremurau Şi la cel Moşneag mergeau Şi din gură l-întrebau:
—   Dalelei, Moşneag bătrîn,
Ce ne facem că perim?
—   Băeţi, nu vă spăimîntaţi, Şeile să le tăiaţi,
Focurile s-aţîţaţi
Şi de Ger o să scăpaţi.
Voiniceii mi-ascultau,
Şeile mi le tăiau,
Focurile aţîţau.
Geru tare se lăsa,
Voiniceii tremurau
Şi la cel Moşneag mergeau
Şi din gură l-întrebau:
—    Dalelei, Moşneag bătrîn,
Ce ne facem că perim?
—    Băeţi, nu vă spăimîntaţi, Căluşeii să-i tăiaţi,
Şi în coşuri să-mi intraţi. Căluşeii mi-i tăiau Şi în coşuri se vîrau.
Geru tare se lăsa Şi pe voinici îngheţa,
Numai Moşneag rămînea,
Cu Geru se întîlnea Şi Geru că-1 întreba:
—    Alelei, Moşneag bătrîn Ce-ai făcut de n-ai perit?
—    Am scăpat,
               că m-am plimbat Cu toiag de gheaţă-n mînă,
Cu mustăţile de brumă.
Geru la el se strîmba Şi pe loc îl îngheţa.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru ÎJrsaru din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
95
4
    Sila Samodiva
    Foae verde şi-o lalea,
    Icea, măre, ba colea,
    Nu prea foarte
                   aşa departe, La inima cîmpului,
    La puţu porumbului,
    La cel puţ vechi, de demult, Cu năgară acoperit,
    Cu troscot verde-nvălit.
    Foae verde trei bujori,
    Trei voinici feciori de domni, D-acasJ frate, cînd plecau,
    Şi pe cai încălecau,
    Şi-n vale la puţ veneau,
    Grea sete mi-i coprindea. Dar la puţ cine-mi şedea? D-un voinic plîngînd cu dor. Ala nu-i voinic cu dor,
    Ci ăla-i chiar dracu gol.
    El pe furcă că-mi şedea,
    Şi din gură-aşa striga:
    — Foae verde lemn de sus, Aseară pe la apus,
    O grea sete m-a ajuns;
    Şi la puţ am alergat,
    Calu mi s-a scuturat, Disăgiori în puţ mi-a dat,
    Şi, săvai, disagii mei,
    Mi-erau plini cu gălbinei; Şi-n colţu disagilor,
    Am o peatră nestimată,
    De plăteşte-o ţară toată,
    De la munte pîn’ la baltă. Intraţi, fraţi, de mi-i scoteţi, Gălbinaşii să-i luaţi,
    Piatra mie să mi-o daţi,
    Să mi-o duc şi eu la fraţi. Dar fratele ăl mai mare,
    Că-i mai mare,
                                                       minte n-are,
96
     Sus pe ghizduri se urca Şi-n ciutură, cînd intra, Sila-n gură-1 sprijinea,
     La măsele-1 clefetea,
     Jos la pui mi-1 rînduia: Puii-n puţ giricăiau,
     Ca frunza
                şi ca iarba,
     Că ei nu se săturau. Fratele ăl mijlociu,
     Sus pe ghizduri se urca Voinicul de sus striga:
     — Sai, voinice, de-i ajută, Că sînt, mări, disagii grei, Nu poate ieşi cu ei;
     Şi o să-mpărţiţi cîte trei; Că sînt frăţiorii tăi.
     Şi ala-n puţ mi se lăsa Sila-n gură-1 sprijinea,
     La măsele-1 clefetea,
     Jos la pui mi-1 rînduia; Puii-n puţ giricăia,
     Ca frunza
                şi ca iarba,
     Căci ei nu se săturau.
     Dar fratele ăl mai mic, Că-i mai mic,
                    e mai voinic, Sus pe ghizduri se urca Cu pumnii mi se bătea, Rău de frăţiori plîngea;
     Jos în puţ mi se uita,
     Apa neagră mi-o vedea, Apa neagră turburată,
     Cu sînge amestecată. Foicică şi-o lalea,
     Dar voinicu ce-mi făcea? Pă drum la vale căta,
     Şi vedea, mări, cum venea; Foae verde arţăraş,
     Venea Mircea ciobănaş, Tomna din tîrg de la Iaşi, P-un cal negru drăgălaş.
     El venea, măre, venea,
     Şi din gură-aşa striga:
97
— Stai, frate,-n puţ nu intra, C-aci e peirea ta;
C-acel voinic de pe puţ,
Ala nu-i voinic cu dor,
Ci ala-i chiar dracu gol;
Că nouă fraţi mi-am avut,
Pe toţi Sila i-a mîncat,
Numai eu că mi-am scăpat. Voinicu îl asculta,
Jos de pe ghizduri se da Şi amîndoi mi se-nfrăţea, Steajăr verde că-mi bătea,
Şi pe voinic mi-1 lega,
Mi-1 lega,
                             mi-1 fereca,
Cu paloş mi-1 spinteca.
Sila din puţ mi-auzea,
După voinicei se lua.
Dar voinicii ce-mi făceau?
Din amnare scăpărau,
Foc în zadă aprindeau,
Pîrjol pădurii că dau.
Sila pămîntu muşca,
Brazde ca plugu rupea, Izvoarele astupa,
Bălţile învenina,
Apoi prin pîrjol trecea,
Ochii Silei că-mi plesneau,
Şi focu o mistuia.
Foae verde ş-o lalea,
Dar voinicii ce-mi făceau? Fraţi de cruce se prindeau,
Şi împreună voiniceau,
                    Toţi codrii de-mi străbăteau.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
5
Sila Samodiva
Supt seninu cerului,
Supt poalele codrului, Frumoasă masă mi-e-ntinsă.
98
Dar la masă cine şade?
Să vezi, Bogdan Dimian,
Şi cu Sila Samodiva.
Ei beau şi să-nveseleau,
Tot chefu că şi-l făceau; Cînd era despre beţie, Despre marea veselie,
Grăia Sila Samodiva:
— Măi Bogdane Dimiane,
Ai să facem rămăşag:
La fugă să ne luăm,
Car’ pe car’ ne-om rămînea, Frumos capu i-om tăia. Verde, verde ş-o lalea,
Ei la fugă se lua:
Sila Samodiva In căruţă se punea.
Vezi căruţa Sîliei:
Un coş de jidov* bătrîn. Căpăţinele roatelor:
Capetele jidovilor;
Spetezele loitrelor:
Coastele jidovilor;
Resteele boilor:
Deştele jidovilor.
Bogdan Dimian,
Calu încăleca.
Să vezi calu lui Bogdan: Armăsar de la Mizil,
De cînd era mic copil;
Să vezi şaua lui Bogdan:
Un coş de broască ţăstoasă; Frîuleţu lui Bogdan:
Sînt doi şerpi bălăurei, în guriţe încleştaţi,
In codiţe înnodaţi;
Săvai, chinga lui Bogdan: Două năpîrci încleştate,
Din codiţe înnodate.
Ei la fugă se lua,
Şi Sila îl rămînea:
Că Sîla fugea din vînt,
Şi Dimian pe pămînt.
* In înţelesul popular de ,,uriaşi legendar
99
Săvai, Sîla îl rămînea:
Cu o cale de prînzare,
Acolo îl adăsta,
Pînă cînd Bogdan sosea.
De departe-1 proţăpea;
—   Apleacă-ţi, Bogdane, capu, C-aşa ne-a fost rămăşagu.
Verde frunză ş-o lalea,
Bogdan din gură grăia:
—   Săvai, unde s-a văzut,
Şi, măre, s-a pomenit:
Să vezi partea fomeească,
Să taie p-a voinicească?
Ostenit de drum era,
Nevoii nu se lăsa,
Palma bici că mi-o făcea,
Peste ochi că mi-o izbea,
Ochii din cap că~i sărea,
Bogdan din gură grăia;
—   Zaci aci, buştean pîrlit,
Mulţi voinici ai şeluit!
Dar Bogdan ce mi-şi făcea?
Pă cal mi-şi încăleca,
Ochii Sîlei că îi lua,
Şi-n pozînar că-i băga,
Mergea noaptea ca ziua,
Ochii Sîlii îi lumina.
Cules personal de ia lăutarul Ilie Busuioacă, în 1896 din comuna Drăgăşani, regiunaa
Argeş.
6
Şarpele
Voinicel cînd se năştea, Trei zile că nu sugea,
Tot pe ţipat se punea.
Dar maică-sa ce-mi făcea: Din picior mi-1 legăna, Din gură mi-1 blestema: — Suge, maică, ţîţa mea, Suge-ţi-s-ar viaţa;
100
Suge, maică, laptele, Suge-mi-te-ar şarpele.
Aşa voinic d-auzea,
Din ţipat mi se oprea,
Ţîţa mă-sii o sugea.
Verde frunză d-o lalea, Şarpele mi-o auzea,
El cit nojiţa era,
Supt un mîrtăcel şedea. Acum locu şi-l schimba, Supt talpa casii intra Şi vizuină-şi făcea.
Creştea voinic într-o lună,
El creştea-ntr-o săptămînă. Zece ani că-mi aştepta,
La zece ani că-mi ieşa,
Ca butia că-mi era,
Capu pe prag mi-1 punea, Ochi ca soare-i licărea.
Pe voinic că mi-1 vedea,
El de vîrstă nu era.
Şarpele că se ducea fn pădure la Ita,
Şi pe unde că mergea,
Dîră pe pămînt făcea,
Ca un buştean se tîra.
La Dunăre c-ajungea, în Dunăre s-arunca.
Vai, săraca Dunărea,
Mult greu mai ţine pe ea! Din Dunăre că-mi ieşa,
Mai mergea cit mai mergea, Şarpele că-mi ostenea,
La trei fîntîni că-mi trăgea Cîtetrele le golea;
La una-n apă rămînea, Trupşorelu-şi răcorea. Domnia că mi-1 simţea,
Din scaun că mi-şi fugea. Dar voinicu ce-mi făcea? Supt umbră mi se culca, Supt umbră de chiparos, Chiparos miros frumos;
Sus frunza deasă,
Jos umbra groasă,
101
    Şi-mi plouă de varsă, Voinicului că nu-i pasă, îngeru că mi-şi venea, în ureche că-i sufla:
    —   Scoar, voinice, nu dormi, Că anii s-au împlinit
    Şi blestemu te-a sosit.
    Că mă-ta cînd te-a făcut,
    Din picior te-a legănat,
    Din gură te-a blestemat Şi şarpelui mi te-a dat. Verde frunză de trei brazi, Cu şarpele să te baţi.
    Voinic dacă mi-auzea,
    Drept în sus mi se scula, Lăcrămile-1 podideau,
    La maică-sa se ducea:
    —   Maică, măiculiţa mea, Să-mi găteşti merinzile Să-mi apuc drumurile.
    Maică, cînd tu m-ai făcut, Din picior m-ai legănat,
    Din gură m-ai blestemat Şi şarpelui că m-ai dat.
    Mă-sa că mi-1 înfurma Cu pistoale-ncrucişate, Buzdugane ferecate,
    Şi cu custuri simcelate. Voinicelu că-mi pleca,
    Mă-sa din gură-mi grăia:
    —   Du-te, voinicule, du-te,
    De te-o bate, de 1-ăi bate, Blestemu să nu te treacă. Voinic pe dîră mergea,
    Un foc mare grămădea,
    La pistoale slobozea,
    Şarpele că-1 auzea:
    —   Mi-a sosit dărui al a.
    La voinic că mi-şi mergea, Voinicu dacă-1 vedea Pe fugă mi se punea.
    Dar şarpele ce-mi făcea? în coadă se opintea,
    Numai de trei ori sărea,
    Cu coada că mi-1 plesnea,
102
  Jumătate-1 înghiţea:
  Jumătate nu mi-1 poate,
  De pistoale-ncrucişate, Buzdugane ferecate Şi de custuri simcelate.
  Trei zile mi-1 căznea,
  Nimenea nu-1 auzea.
  Un voinicel ce-mi trecea,
  Un voinicel Dobrişan,
  P-un cal galben iortoman,
  —    Dacă n-ai făcut vrun bine, Fă-ţi pomană şi cu mine,
  Ţi-oi fi frăţior pe lume,
  Că mă suge păgînu Şi-mi seacă sufleţelu.
  Şarpele dac-auzea,
  Din gură că mi-şi grăia:
  —• Măi voinice Dobrişan,
  Pe cel galben iortoman,
  Ţine-ţi drumu, bate-ţi murgu Şi nu-ţi mai pierde timpu,
  Că ăsta mi-e dăruit,
  De cînd era copil mic.
  Tu la mine d-ăi veni Şi cu paloşu dă-i da,
  Numai trei solzi mi-ei tăia. Pe ăsta că l-oi lăsa,
  După tine m-oi lua Ce-i vedea te-i spăimînta.
  Dar voinicu ce-mi făcea?
  Cu calu mi se vorbea:
  —    Murgule, căluţu meu,
  Al meu şi-al lui Dumnezeu, Eu te-am luat de lăudat,
  De la tîrg din Ţăligrad,
  Din caii lui Popa Braţ,
  De cine-oi fugi să scap,
  Pe cine-oi goni să prinz;
  La şarpe că năzuia Şi cu paloşu cînd da,
  Jumătate mi-1 tăia Da nici nu mi-1 răspundea;
  Pe voinic mi-1 lepăda Şi după cestălalt se lua.
  Fugea calu cît putea,
103
  Şarpele că nu-i slăbea.
  Vedea ochii şarpelui,
  Ca rotila plugului,
  Pe oblîneu calului.
  Verde frunză d-o lalea, Voinicelu ce-mi zicea:
  —   Murgule, căluţu meu,
  Al meu şi-al lui Dumnezeu, Eu, frate, de cînd te-am luat, Nici un gîrbaci nu ţi-am dat. D-un gîrbaci că mi-şi scotea, Pe Murgu mi-1 atingea, Şarpele că-mi rămînea,
  Cît dai cu zburătura.
  Dar voinicu ce-mi făcea?
  Mîna în pozînar băga, Cremene şi amnar scotea,
  Şi iasca mi-o aprindea,
  Pe pămînt o arunca.
  Şarpele suflînd venea Şi focu mi se aprindea Tot cîmpu foc că-mi lua.
  Dar şarpele ce-mi făcea?
  Prin foc şi fum mi-1 gonea, Pe sunetu frîului,
  Pe mersura murgului;
  Dar voinicul ce-mi făcea?
  Cu Murgu că mi-şi vorbea:
  —   Iuţeşte-ţi picioarele, Numără răzoarele Şi-mi fă vînt
  Pe subt oblînc Şi năgară Pe supt scară Şi m-aruncă-ntr-altă ţară. Vînt pe supt oblînc făcea,
  Şi năgară
            pe supt scară Şi 1-arunca-ntr-altă ţară.
  Cînd voinicu hodinea,
  Şarpele alăturea !
  Voinicu că mi-şi grăia: ^
  —   Ho, şarpe, nu mă mînca, Că de mine e păcat.
  Pe nimeni n-am botezat,
104
   Pe nimeni n-am cununat.
   —     Şi de mine e păcat, l /Că tu de ce m-ai tăiat,
                    ; N-am fost nimic vinovat. Voinicelu ce-mi făcea:
   Zece mătănii făcea,
   La Dumnezeu se ruga,
   Şarpele că-mi amorţea.
   Dară voinic ce-mi făcea:
   Paloş pe mischii trăgea,
   Şi pe şarpe mi-1 tăia,
   Trei căpiţi că mi-1 făcea,
   Numai capu rămînea.
   Capu cînd se deştepta.
   Aşa din gură-mi grăia:
   —   O, voinice, te-aş mînca,
   Dar n-am unde te băga.
   Ia paloşu în dreapta
   Şi sparge-mi căpăţîna,
   Că sînt pietri nestimate De-mi plătesc cît lumea toată Şi-a ta osteneală-ntreagă, Căpăţîna i-o spărgea,
   Patru pietri că-mi găsea,
   De sînge mi le spăla,
   In disagi mi le băga,
   Ca soarele lumina, îndărăt mi se-ntorcea,
   La voinicel că-mi mergea,
   De otravă mi-1 spăla,
   Fraţi de cruce se prindeau.
   Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  7
  Antofică
  Frunză verde sălcioară La vale,
          la vale,
  P-ăl buaz de mare Unde dă Dunărea-n Mare,
105
S-aude d-un zgomot mare La Cătunu lui Vioară.
Că Vioară petrecea,
Cu cincizeci de năvodari,
Cu doisprece lăutari,
Şi doisprece lopătari,
Toţi feciori de boeri mari.
Verde frunză micşunea,
Frumoasă masă-ntindea Şi la masă ce-mi mînca?
Numai cegă şi postrungă Şi galbenă caracudă Şi nisetru d-ăl mărunt Care-n lume e mai scump,
Şi cu pană de morun,
C-am auzit din bătrîni Că e peştele ăl mai bun.
Şi beau rachiu — afion Car’ face din om neom; Păhărelul cît nuca,
De trei ori să opintea Pînă peste cap să-l dea.
Toţi boeri beau şi rnîneau, Antofică se uita,
In colţul mesei şedea,
Numai cu ochii privea,
Toţi boerii că-i zicea:
— Antofică-al lui Vioară,
Ce stai aşa şi priveşti,
Nici nu bei, nici nu mănînci, Numai cu ochii te uiţi?
—■ Cum să beau, cum să mănînc, Că azi noapte mi-a venit,
Grea cărticea mi-a sosit;
Şi azi noapte-am mai visat,
Că pe apa Nistrului Deasupra Vidrosului,
In vis am visat,
Mi s-a arătat:
Şeapte cete de moruni,
Cu ceafa ca de manaf,
Cu botu ca cîrpătoru,
Cu aripa ca lopata,
Şi cu coadele ca grapa.
Voi să-mi daţi năvoadele,
106
Ca să-mi încerc triştile.
Vioară îi răspundea:
—   Antofică, fiul taichii,
Ce-mi tot stai şi-mi tot vorbeşti? Că sînt vînător bătrîn,
Multe ape mi-am vînat,
Nici Marea nu mi-a scăpat,
La Vidros nu m-am băgat;
Că Vidrosu e adînc,
Ca din cer pînă-n pămînt!
Eu acolo mi-am văzut,
Tot d-o mică Scobariţă, Să-ncarci din ea nouă cară!
—   Şi eu, taică, vreau s-o prind, Cu carnea să-mi fac nunta,
Şi cu oasele casa,
Cu sîngele s-o vopsesc,
Cu peile s-o-nvălesc,
Cu solzii s-o şindrilesc.
Şi aşa cum mi-şi grăia,
Antofică ce-mi făcea?
De la masă se scula,
Butoi în dreapta lua,
Şi paharu în stînga,
Cu pahar la masă da,
Pe ta-so că-1 îmbăta.
Vioară ce mi-şi făcea?
De la masă se scula,
Un pahar de vin mai bea, Năvoadele-i dăruia.
Năvodarii să-ntristau,
Antofică le grăia:
—   Beţi, copii şi chiotiţi,
Mîine-n ziuă vă gătiţi. Dimineaţa se scula,
Năvoadele le pornea,
La Vidros că ajungea,
Năvoadele le aşeza,
Şi pe apă că-mi pleca,
Trasă o dată şi-altă dată,
Parcă-i fuse luntrea spartă.
Cînd în fundul mătiţei Şedea puiul Vidriei,
Puişorul mi-1 scotea Steajăr verde că-i bătea.
107
     Frumuşel că mi-1 lega,
     Cu nuele mi-1 bătea Puiu atuncea mi-şi ţipa Şi Vidra că-1 auzea,
     Şi din gură mi-şi grăia:
     —   Antofică al lui Vioară, Ce-mi baţi puiu şi-l căzneşti, Şi de mine nu grijeşti?
     Că eu frate am să-ţi dau: Şeapte cete de moruni,
     Cu botu ca cîrpătoru,
     Cu aripa ca lopata,
     Şi cu coadele ca grapa. Vorba-n seamă nu-i băga,
     Pe apă în jos pleca;
     Şi el, măre, se ducea La salcia cocoşată,
     Şi pe apă mi-e plecată,
     Tot în ceata crapilor,
     In ceata morunilor,
     In bătaia scoicilor,
     La coada Vidrosului, Năvoadele le-ntindea.
     Dară Vidra ce-mi făcea?
     Sub moruni se ascundea,
     Şi de guşe mi-i ciupea, Morunii se spăimîntau,
     Pă Vidros că mi-şi plecau, Din coadă că mi-şi băteau, Talazuri mari că făceau,
     Cu norii s-amestecau, Năvodarii să-necau.
     Un porcar că mi-şi vedea, Din floer cîntînd,
     Din porci întorcînd;
     La Vioară că-şi mergea:
     —   Măi, Vioară, dumneata, Tu bei şi te-nveseleşti, D-Antofică nu grijeşti? Verde frunză matostat Antofică s-a-necat:
     Sus pe apa Nistrului La coada Vidrosului.
     Vioară ce mi-şi făcea,
     Aşa dacă mi-auzea,
108
Băşica că şi-o lua,
La Vidros mi se ducea Trei zile că mi-şi umbla, Năvodarii că-i găsea,
La coada Vidrosului In bătaia peştilor In răcnetul broaştelor.
Pe toţi afar-îi scotea,
Un pui de vidră prindea,
Fierea puiului o lua,
La toţi în gură o punea,
Şi pe toţi că-i învia,
Şi din gură le grăia:
— Antofică, fiul taichii,
Vorba-n seamă nu mi-ai luat.
Eu sînt vînător bătrîn,
Multe ape am vînat,
Nici Marea nu mi-a scăpat La Vidros nu m-am băgat,
Că Vidrosu e adînc Ca din cer pînă-n pămînt!
Spus de Udilă Radu, soldat, Regimentul II linie, 1892.
  8
  Trei surori
  Frunză de bujori, Trei fete surori,
  Au plecat la flori, Joi în sărbători. Fata cea mai mare A plecat la vale După iarbă mare. Fata mijlocie Mi-a plecat la vie După razachie. Fata a mai mică Se duse,
                                                   se duse, Pînă se răpusă
109
      Tot prin munţi cărunţi Şi prin brazi mărunţi. Cucu că-mi cînta,
      Iar fata-mi zicea:
      —   Cuculeţule,
                                                    Pistriciorule.
      Frumuşelule,
                    Gingăşelule, Scoate-mă la ţară,
      Că sînt striioară,
      Să-ţi fiu surioară.
      Pe unde-ai zburat,
      Pe unde-ai cîntat,
      Au tu mi-ai văzut Şi mi-ai cunoscut Pe tăicuţu meu,
      Un uncheaş bătrîn Tot cosind la fin?
      —   Ba eu am văzut,
      Pe unde-am zburat,
      Pe unde-am cîntat,
      Un uncheaş bătrîn Cu furca la fîn.
      —   Cuculeţule,
                    Pistriciorule,
      Frumuşelule,
                   Gingăşelule, Pe unde-ai zburat,
      Pe unde-ai cîntat,
      Au tu mi-ai văzut Şi mi-ai cunoscut,
      Măiculiţa mea,
      O babă bătrînă Cu rochea de lînă?
      —   Ba eu am văzut,
      Pe unde-am zburat,
      Pe unde-am cîntat,
      D-o babă bătrînă Cu rochea de lînă.
      —   Cuculeţule,
                    Pistriciorule,
      Frumuşelule,
                   Gingăşelule,
      Pe unde-ai zburat,
      Pe unde-ai cîntat,
110
Au tu mi-ai văzut Şi mi-ai cunoscut,
Frăţiorii mei,
Ca doi grăngurei?
—   Ba eu am văzut,
Pe unde-am zburat,
Pe unde-am cîntat,
Frăţiorii tăi,
Ca doi grăngurei.
—   Cuculeţule,
               Pistriciorule,
Gingăşelule,
              Frumuşelule,
Pe unde ai zburat,
Pe unde ai cîntat,
Au tu mi-ai văzut Şi mi-ai cunoscut,
Surorile mele,
Două turturele?
—   Ba eu mi-am văzut Şi mi-am cunoscut,
Pe unde am zburat,
Pe unde am cîntat,
Surorile tele,
Două turturele.
—   Cuculeţule,
               Porumbacule,
Gingăşelule,
              Frumuşelule, Scoate-mă la ţară,
Să-ţi fiu surioară,
Că sînt striioară Şi sînt bo'lnăvioară.
Cules personal de la lăutarul Dumitru Ur-saru, din comuna Drăgăşani, regiunea Ar» geş.
9
Trei surori
Joi de dimineaţă, Pă nor şi pe ceaţă, Ele mi-au plecat,
UI
   Trei surori,
                              la flori.
   Ele se duceau,
   Flori că-mi adunau,
   Chite le făceau,
   Pînă-mi rătăceau.
   Dacă-mi rătăceau Ele ce-mi făceau?
   A mare grăia:
   —   Surioarelor, noi am rătăcit, De cînd am plecat,
   Joi de dimineaţă,
   Pe nor şi pe ceaţă.
   La un loc că-mi stau,
   Toate că-mi plîngeau,
   Şi se tînguiau:
   —   Noi ce să ne facem,
   Unde să ne ducem?
   Unde s-apucăm Drumu să-l găsim,
   Acasă s-ajungem?
   Ele se gîndeau Şi se tînguiau,
   Pînă noaptea le apuca:
   Pîn păduri pustii,
   Pîn codri verzii.
   Sora mare mi-şi grăia:
   —   Noi să ne culcăm Şi să odinim,
   Aicea pe loc
   Lîngă un copac.
   Ele se culcau,
   Şi mi-şi odineau,
   Soare răsărea,
   Zorile vărsa,
   Ele se sculau Şi mi-şi ascultau,
   Nimic n-auzau:
   Nici cocoşi cîntînd,
   Nici cîine lătrînd,
   Chiot de voinic,
   Doar cucu cîntînd.
   Sora mare plîngea,
   De cuc se ruga:
—   Cuculeţule,
               frumuşelule, Scoate-ne la ţară,
Să-ţi fiu soţioară.
Că am rătăcit,
Drumu am perdut,
De cînd am plecat,
Joi de dimineaţă Pe nor şi pe ceaţă.
Cucu mi-şi cînta,
Şi le răspundea:
—   Nu vă scoţ la ţară, Să-mi fii soţioară,
Că sînt păsărea,
Nu ştiu dragostea.
Şi cucu cînta,
Pîn copaci zbura.
Surori ce-mi făcea?
După el se luau,
La ţară eşeau,
Şi mi-şi auzeau:
Cocoşii cîntînd,
Şi cîinii lătrînd!
Cules personal de Ia Ţinea Şerban, D. Stoica, în 1890, din comuna Ştefăneşti, raionul Br|-găşani, regiunea Argeş.
10
Mizil-crai
Trei fete mi-avea,
Una Mizilca Ş-alta Danta Ş-una Florica.
Fiorina-i zicea:
—    Taică, tăiculeţ al meu,
De cina, taica, nu ai făcut, Aşa trist nu te-am văzut?
—    Ce stătuşi de mă-ntrebaşi? Nu asară,
                                alaltăsară,
113
   Tăbărît-a,
                             nemerit-a,
   Firman de la-mpărăţie,
   Să dau fiu din trupu meu,
   Să slujască la firman,
   Şi nu mai puţin frate,
   Nouă ani şi jumătate,
   Să-i slujască în dreptate.
   —    Taică, tăiculeţ al meu,
   Lasă că mă duc şi eu.
   —    Du-te taică, sănătoasă
   Ca şi-un trandafir frumoasă. Florina pleca.
   Mizil ce făcea? înainte-mi pleca,
   Matahală se făcea.
   Florina-1 vedea Şi să-nspăimînta,
   ’Ndărăt să-ntorcea.
   Danta că-i grăia:
   —    Taică, tăiculeţ al meu,
   De cînd, taică, m-am născut, Aşa trist nu te-am văzut,
   Ori de chelciug ai fîrşit,
   Ori murgu mi-a-mbătrînit, Ori haine ai ponosit?
   —    Ce stătuşi de mă-ntrebaşi? Eu de chelciug n-am fîrşit, Nici murgu n-a-mbătrînit, Nici haine n-am ponosit;
   Nu asară,
                             alaltăsară,
   Nemerit-a,
              tăbărît-a,
   Firman de la-mpărăţie,
   Să dau fiu din trupu meu, Să slujască la firman,
   Şi nu mai puţin frate,
   Nouă ani şi jumătate,
   Să-i slujască în dreptate.
   —    Taică, tăiculeţu meu,
   Las că mă duc şi eu.
   —    Du-te, taică, sănătoasă,
   Să mi te-ntorci sănătoasă Ca o garoafă frumoasă.
114
   Danta pleca.
   Mizil-crai ce mi-şi făcea? înainte că-i eşa,
   Matahală se făcea,
   Şi pe el dacă-1 vedea Danta-ndărăt să-ntorcea, Mizilca că mi-şi grăia:
   —   Taică, tăiculeţu meu,
   De cînd, taică, m-ai făcut, Aşa trist nu te-am văzut. Ori de chelciug ai fîrşit,
   Ori murgu ţi-a-mbătrînit, Ori hainele-ai ponosit?
   —   Taică, tăiculeţu meu,
   Ce stătuşi de mă-ntrebaşi? Eu de chelciug n-am fîrşit, Nici murgu nu mi-a stătut, Nici haine am ponosit;
   Nu asară,
                            alaltăsară,
   Nemerit-a,
                             tăbărît-a,
   Firman de la-mpărăţie,
   Să dau fiu din trupu meu, Să slujască-n Ţarigrad,
   La cinstitu de-mpărat,
   Dar nu mai puţin frate, Nouă ani şi jumătate,
   Să-i slujască în dreptate.
   —   Taică, tăiculeţ al meu, Lasă să mă duc şi eu,
   Dă-mi haine de premeneală, Părale de cheltuială,
   Să-mi dai şi boldeica,
   Ca să slujesc cu ea.
   Şi Mizilca că pleca. Mizil-crai ce mi-şi făcea? înainte că-i eşa,
   Matahală se făcea.
   Mizilca dacă-1 vedea,
   Sabia că mi-o trăgea, începea d-a fluştura. Mizil-crai dacă-o vedea,
   Şi alături că se da,
   Şi din gură-aşa grăia:
115
     —    Du-te, taică, sănătoasă, Să mi te-ntorci sănătoasă, Ca o garoafă frumoasă.
     —    Rămîi, taică, sănătos,
     Să te găsesc sănătos,
     Ca un trandafir frumos.
     Şi la Poartă să ducea,
     Şi slugile c-o vedea, La-mpărat că se ducea:
     —    Împărate,
                  luminate, Fecioru lui Mizil-crai,
     De trei zile stă la poartă. Impăratu d-auzea,
     Şi la slugi că poruncea,
     Pe ficior că-1 aducea,
     Şi-n tabără că mi-1 da, Peste turci mari că era.
     Dar turcii că-1 cunoştea, La-mpărat că mi-şi mergea
     —    împărate,
                  luminate, Fecioru lui Mizil-crai, Cătătură fomeiască, Călcătură voinicească. Impăratu d-auzea,
     Pe loc aşa poruncea,
     Să aducă un rînd de furci, Ş-unu de măciuci.
     Dacă o fi ficior,
     Trage la măciucă,
     Dar dacă o fi fată,
     Trage la furcă.
     Boldeica auzea,
     Mizilcă-i spunea.
     Mizilca mergea,
     Măciucă îşi lua,
     Impăratu nu credea,
     Dar turcii-i zicea:
     —    împărate,
                  luminate, Fecioru lui Mizil-crai, Cătătură voinicească, Călcătură fomeiască. împăratul d-auzea,
116
Pă loc aşa poruncea:
Pă două rînduri jos îi punea, Dacă o fi fată,
E şoldu mai mare.
Boldeica auzea,
Mizilcă-i spunea.
Groapă mi-şi făcea,
Şueaţă se făcea,
Nici atuncea nu credea.
Atunci Mizilca zicea:
—   împărate,
                             luminate,
Ţi-am slujit în dreptate Nouă ani şi jumătate,
Şi am plecat pe cel de zece, Să-mi dai turci a mă petrece.
O sută de turci îi da,
Pin’ la Dunăre-o ducea,
Şi în luntre se suia,
La mijlocu-apei ajungea,
La faţă se desfăcea, începea d-a se spăla,
Şi din gură cuvinta:
—   Rămîneţi voi sănătoşi,
Că eu la mînă v-am fost Şi harnici nu mi-aţi fost.
Şi turcii dacă auzeau,
Capetile şi le tăiau.
Iar Mizil dac-o vedea,
D-o petrecere făcea,
Veştile de se ducea,
In vecini şi depărtări,
Peste nouă ţări şi mări.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
11
Ionaşcu
Veni carte-mpărătească Tocmai din ţara leşească, De la domnu Tocşan-vodă,
117
   De la domnu Ionaşcu.
   Veni carte-mpărătească De război să se gătească. Ionaşcu ce-mi făcea?
   De război mi se gătea,
   Mi-şi da cărţi
                                                   în patru părţi,
   Şi răvaşe,
                           prin oraşe,
   De război să se gătească.
   Şi el oaste că-mi strîngea,
   Tot ca frunza şi ca iarba De nu le mai dai seama.
   Cîtă oaste îmi avea,
   Toată mi-o-mbrăca în za,
   De nici nu se pomenea,
   Şi la război că-mi pleca.
   A doua zi se scula,
   Ochianu-n mînă lua Şi spre război se uita.
   Şi-n război ce mi-şi vedea, Foarte mult se-nspăimînta Şi din gură mi-şi grăia:
   — Năvălaşcă, sluga mea,
   Cîtă oaste avem de multă Parcă mi-e de vînt bătută Toată la pămînt mi-e pusă; Năvălaşcă, sluga mea,
   Aideţi noi să ne armăm,
   Că de război nu scăpăm.
   Ei, măre, că se armau,
   Caii că mi-i înşelau
   Şi pe ei încălecau
   Şi ei, măre, mi-şi plecau:
   Pe calea Butucului,
   Cîmpu Severinului,
   La satu cu nouă lume La mînăstirea-n trei brîne. Acolo dacă-ajungeau, în război că mi-şi intrau,
   Cînd fu soarele la prînz,
   Să mi-ţi vezi luptă cu plîns; Cînd fu soarele-n chindie Să vezi luptă cu mînie.
   Tocma atunci mi se-ntîlneau
118
Năvălaşcă şi Ionaşcu.
—   Năvălaşcă, sluga mea,
Ţine tu marginile,
Să bat eu mijloacele,
Că le ştiu soroacele;
De la mine ce-o scăpa,
De la tine să nu scape,
Nici în cer, nici în pămînt,
Nici în gaură de şerpe,
Nici în pîntece de maică.
Cînd al doilea să-ntîlnea, Ionaşcu mi-i striga:
—   Năvălaşcă, sluga mea, Dă-mi-te despre stînga De-ţi lungeşte viaţa,
Că calu s-a-nfierbîntat,
Sabia-n sînge s-a spurcat,
Ochii mi s-a-mpăijinat,
Şi m-am pornit pe tăiat.
Cînd soarele scăpăta,
Ei n-aveau ce mai tăia.
Lesne fuse la tăiat,
Anevoie la scurmat.
Mi-şi scurmau şi mi-şi scurmau, Umplea disagii de păr,
Ii umplea cu găîbiori.
Ionaşcu mi-şi grăia:
—   Năvălaşcă, sluga mea,
Aide, să suim pe plai,
C-aici nu mai e de trai,
Mergem la cîmp, la cîmpie, Unde fir de iarbă nu e,
Numai dalba colilie,
Coaptă la Sfînta Mărie.
Ei acolo că-mi eşiau Şi nu mai putea mergea,
După cai dăscălecau Şi caii mi-i priponeau,
La umbră că se culcau,
La trei zile se sculau.
La umbră de stravăţ verde, Doarme voinic nu se vede;
Ei trei zile mi-şi dormeau,
De nici nu se pomeneau,
La trei zile se sculau.
119
    Ionaşcu $e deştepta,
    Doar capu mi-1 ridica Şi el din gură striga:
    —   Năvălaşcă, sluga mea,
    Ia scoal, frate, d-acia.
    Caii vezi că nechezau,
    Ogarii că mi-şi schinceau, Tai la cai pripoanele,
    La ogari zăvoarele;
    Dă-le drumu s-arănească,
    Pă noi să ne pomenească. Năvălaşcă răspundea:
    —   Dalei, stăpîne, stăpîne, Nu pot, vezi, ca să mă scol, Cîte tăieturi pe trup,
    Pe toate că mi le-ajung,
    Cu pana de mi le ung;
    Am o tăietură-n spate,
    Şi mult mă trage la moarte. Ionaşcu c-auzea,
    Paloş, în dinţi că lua,
    Şi pe brînci mi se trăgea, Pripoanele de tăia,
    Drumu cailor că da, în ţară să s-arănească,
    Şi pe ei să-i pomenească, încă o zi mai dormea, Ionaşcu se scula,
    D-o şoavă că mi-şi vedea, Dasupra lor să-nvîrtea,
    Şi din gură mi-şi striga:
    —   Năvălaşcă, sluga mea, Astă şoavă să-nvîrteşte Moarte nouă ne cobeşte,
    Că noi dacă-om răposa,
    Cu carnea s-o ospăta Cu sîngele s-o adăpa.
    Pînă seara mai trăia,
    Cînd soarele scăpăta,
    Iacă şi ei răposa.
    După ce mi-şi răposau, Vulturii că mi-şi veneau,
    Şi pe ei că se puneau,
    Cu carnea se ospătau,
120
   Cu sîngele s-adăpau.
   Veni d-un vultur bătrîn,
   Pă Ionaşcu se punea,
   Mina dreaptă că-i lua,
   Cu trei coaste alăturea Şi cu ineluşu-n ea.
   Şi sălta de mi-şi zbura,
   Acas’ la el se ducea,
   Pe dasupra să-nvîrtea Şi din cioc îmi cloncănea, Curţile de-mi răsuna, Cocoana de mi-1 vedea,
   La un vînător striga:
   — Ia vezi, frate, dumneata, Astă şoavă să-nvîrteşte,
   Rău nouă că ne cobeşte.
   Ia, ia durda la cătare^J Şi-o loveşte unde-o doare, C-o avea şi ea vrun păs. Durda-n mînă mi-o lua, Băga praf cu chivără,
   Şi gloanţele cu mîna Şi în şoavă o slobozea,
   Şi nu mi-o înemerea,
   Iar ea dacă mi-şi vedea, Asupra casei se da,
   Şi drumu mîinii că da, Drept în curte de cădea. Atunci cocoana vedea Şi la ea că se uita Ineluşu cunoştea,
   Şi la slugi că poruncea: Scoateţi caii ăi negri, Care-mi strălucesc ca şerpii. Şi la trăsură-i puneau Şi ei, măre, că-mi plecau:
   Pe calea Butucului,
   Cîmpu Severinului,
   La satu cu nouă lume La mînăstirea-n trei brîne, Pă Ionaşcu îl găsea, începea d-a mi-şi plîngea, Mi-şi plîngea şi-l săruta, Oscioarele le lua,
121
       Acasă mi se-ntorcea,
       Tot plîngînd şi suspinînd Pe Ionaşcu jelind.
Cules personal de la soldatul Stan Tudor, Reg. II linie, 1892.
       12
       Nicola Nicolcea
       Verde de sipică, Strigă, vere, strigă,
       De trei zile strigă,
       Dar cine mi-şi strigă? Cea fată de frînc,
       Din oraş, din tîrg,
       Din tîrg, din Braşov. Verde d-o lalea,
       Dar ea cum striga Şi cum mi-şi zicea?
       — Verde d-o lalea, Cine s-o afla,
       Şi s-o adevăra.
       Pe min’ să mă ia Şi mie să-mi facă:
       D-o vie pe mare,
       Pă trei galioane,
       Cu nouă răzoare,
       Iar printre răzoare, Scumpe portocale. Jur-prejur de vii, Smochini şi lămîi,
       Cu aracii albi,
       Cu strugurii negri,
       Cu aracii-n furci,
       Cu strugurii dulci. Verde d-o lalea Cine s-o afla,
       Şi s-o adevăra:
       Nicola Nicolcea, Fecioraş de sîrb, Basmarghiol de tîrg.
122
  Foae d-o lalea,
  La fată mergea,
  Şi să-nţelegea.
  Fata că-i zicea:
  —   Nicolo, Nicolceo,
  Pe tine te-oi lua,
  Tu de mi-oi făcea Ce porînci ţi-oi da:
  D-o vie pe mare Pă trei galioane,
  Cu nouă răzoare,
  Iar printre răzoare, Scumpe portocale,
  Cu aracii albi,
  Cu strugurii negri,
  Cu aracii în furci,
  Cu strugurii dulci.
  Ei să-nţelegea, Nicola-mi pleca, Doisprezece lua,
  La Mare mergea,
  Cinu că-1 lua,
  Şi-n el se suia,
  Pe Mare pleca,
  Cu cinu-mi cina,
  Cu vîsla vîsla,
  Tot pe Mare-n jos, Mergea cu folos.
  Verde d-o lalea, începea
          de mi-şi lucra, Via c-o sădea,
  Unii o cîrnea,
  Alţii c-o săpa,
  Unii pîrguia,
  Struguri le făcea, Strugurii cocea, Dumnezeu că vrea; Nicola Nicolcea, în basma îi lua,
  La fată mergea,
  Şi că mi-i zicea:
  —   Verde-un bob năut, Na, fată de frînc,
  Ce mi-ai poruncit,
123
    Eu că ţi-am făcut.
    Verde d-o lalea,
    Fata-i mulţumea,
    Şi că mi-i zicea:
    —    Nicolo, Nicolceo,
    Pasă, fii de cinste Şi de omenie,
    Să-mi mai faci tu mie Şi atunci te iau,
    Verde trei spanaci,
    Şi mie să-mi faci,
    Verde-o peliniţă,
    Mică fîntîniţă,
    Pe cel virf de munte,
    Cu apă sălcie,
    C-aşa-mi place mie.
    Verde d-o lalea,
    El d-o auzea, începea d-a plîngea,
    La cal să ducea,
    Calu de-1 vedea,
    Iute-1 întreba:
    —    De ce plîngi, stăpîne?
    Eu te-adăst să vii cîntînd, Şi te văz venind plîngînd, Nici nu mai mănînci,
    Şi nici nu mai rîzi?
    —    Verde bob năut,
    Cum să mai mănînc?
    Şi cum să mai rîz?
    Ce mi-a poruncit Cea fată de frînc
    Eu ei ca să-i fac:
    Mică fîntîniţă Pe cel vîrf de munte,
    Cu apă sălcie.
    Verde d-o lalea,
    Calu-1 învăţa:
    —    Stăpîne, stăpîne,
    Tu ţi-ăi cumpăra:
    Ciocan şi casma.
    La munte mergea, Muntele-ncerca,
    Ciocan se strica.
    Îndărît să-ntorcea,
124
    Alt ciocan lua,
    Ciocan de mischiu,
    Din tîrg din Sibiu.
    La munte mergea, Muntele-ncerca,
    Munte reteza.
    Verde d-o lalea,
    Coraj dobîndea,
    Pornea, se suia,
    Tot din peatră-n peatră Şi din stîncă-n stîncă; în vîrf c-ajungea, începea d-a lucra,
    Cu ciocan ciocnea,
    Cu casma scotea,
    Trei zile lucra; Dumnezeu că vrea,
    Apă că eşea, în năstrapă lua,
    La fată ducea.
    Fata de-1 vedea, Foarte-i mulţumea,
    Şi că mi-i zicea:
    —   Nicolo, Nicolceo, Pasă, fii de cinste^)
    Şi de omenie, ^ Să-ffiîlliHi Tăci tu mie Şi atunci te iau.
    Verde d-o lalea,
    De mi-ăi aducea, Soarele şi luna,
    Doi luceferei, în doi umerei,
    Ca doi ochi ai tăi,
    Să mă joc cu ei.
    El dac-auzea,
    Mai rău să-ntrista,
    La cal se ducea,
    Calu-1 învăţa:
    —   Stăpîne, stăpîne, Verde trei spanaci, P-asta să n-o faci, Pridvor să te sui, D-acolo să strigi:
    Ai, fată de frînc,
125
Ce mi-ai poruncit,
Iar că ţi-am făcut.
Ea cînd s-o uita,
Tu cu arc-ăi da,
Ochii-i săgeta.
El ce mi-şi făcea?
De la cal pleca,
La ea se ducea,
In pridvor se suia,
D-acolo striga:
— Ai, fată de frînc,
Ce mi-ai poruncit,
Eu că ţi-am făcut.
Verde d-o lalea,
Ea cînd se uita,
El cu arcu da,
Ochii-i săgeta,
Buştean c-o lăsa.
Verde d-o lalea,
D-acolo-mi pleca,
Şi se căstorea.
Comunicat de ŞL Şt. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băiîeşti, regiunea Oltenia.
13
Fata flancului
Mi-şi strigă,
             mi-şi strigă O fată de frînc,
Făcută c-un turc:
— Cine s-o găsi Şi s-o adeveri,
Pâ mine să mă ia,
Mie ca să-mi facă:
D-o vie pe mare,
Cu nouă răzoare,
Pă răzor de vii,
Gutui şi lămîi,
De vin persecii;
126
Cu viţă
        plăviţă,
Cu struguri săini, C-ăia sînt mai buni, Căpătîi de vie.
D-o lină fîntînă,
Cu apă sălcie, C-aia-mi place mie! El că se găsea,
Şi s-adeverea Un băiat de sîrb, Făcut cu un turc, Vaşmarghiol de tîrg, Aferim voinic; Gingălaş de fete, Iubeţ de neveste!
El că se găsea,
Şi s-adeverea,
Trei ani mi-şi umbla, Pînă cînd găsea:
Viţă,
     d-a plăviţă,
Cu struguri săini, C-ăia sînt mai buni! Alţi trei ani umbla, Pînă mi-şi găsea Gutui şi lămîi,
De vin persecii.
El mi se ducea,
La Stanciu ţiganu, Bate cu ciocanu,
La Dumitru grosu,
La Stanciu frumosu, Pe ei mi-i lua,
Via mi-o sădea,
Şi mi-o arăcea:
Cu araci de fer,
Cu porţi de oţel Cu gardu de sticlă, îngrădit cu sîrmă, Inima fărîmă!
Pomii mi-i sădea, Trei ani nu rodea, Pînă se prindea,
Şi atunci rodea:
127
       Gutui şi lămîi,
       De vin persecii,
       Şi struguri săini, C-ăia sînt mai buni. Struguri culegea,
       In bazma-i punea;
       O creacă rupea,
       La fată mergea,
       Fetii că-i plăcea,
       Şi fata-i striga:
       —   Aferim voinic,
       Ce ţi-am poruncit, Toate le-ai făcut,
       Dar tu să te duci Şi mie să-mi faci Căpătîi de vie,
       D-o lină fîntînă,
       Cu apă sălcie, C-aia-mi place mie Şi atunci te iau Soţioară-n lume,
       Te iubesc pe tine! Băiatu pleca,
       La munte mergea;
       El că mi-şi rupea, Tot la stei de peatră, Şi mi le aducea, Fîntînă făcea,
       D-o fîntînă lină,
       Cu apă sălcie.
       Apă că lua,
       In pahar punea.
       Fetii că-i ducea,
       Fata că mi-şi bea,
       Şi ei îi plăcea,
       Din gură striga:
       —   Aferim voinic,
       Ce ţi-am poruncit Toate le-ai făcut,
       Dar tu să te duci Şi tu să-mi săgeţi Soarele şi luna, Să-mi ţie cununa, Doi luceferei, '
128
   Să mă joc cu ei;
   Şi atunci te iau Soţioară-n lume, Mă iubesc cu tine. El mi se ducea Săgeţi că scotea Şi mi le ungea,
   La soare privea, Rugina spăla. Adăsta,
           pînă venea, Soarele în prînz, Săgeţi întindea, Ochii că-i pleznea, Şi mi-1 săgeta,
   Ceru să-nnora Ploi că se pornea, Ploi şi cu ninsoare, Aşa foc de jale;
   Şi el adăsta Pînă însăra,
   Săgeţi că scotea, Luna săgeta Pîn două c-o da;
   Şi iar săgeta,
   Doi luceferei,
   De drăguţi de ei!
   In poală că-i lua, Fetii că-i ducea,
   Şi fetii-i plăcea,
   Şi fata striga:
   — Aferim voinic, Ce ţi-am poruncit, Toate le-ai făcut! Dar tu să te duci, Mie să-mi aduci Pe Moşu Adam,
   Şi pe Moaşa Eva, Şi atuncea te iau Soţioară-n lume, Mă cunun cu tine. El se năcăjea, Paloş mi-şi scotea, Pă arcer îl da,
   La ea se ducea;
129
  El că adăsta,
  Pînă se scula,
  Paloş că lua,
  Cînd o dată da,
  In două o da;
  Afar’ că eşia Şi moarte-şi făcea.
  Verde bob năut,
  Unde s-a văzut,
  Şi s-a pomenit,
  Că s-a junghiat,
  D-un voinic
  Pentru un lucru de nimic!
Cules personal de la Udilă Radu, soldat în Reg. II linie, 1892.
  14
  Letinu bogat
  Verde, verde meri creţeşti, In oraş, la Bucureşti,
  L-ale case mari domneşti, Multe carîte sînt strînse,
  Cu postav verde-nvelite, Tot de nuntă sînt gătite.
  Mi se-nsoară Iancu-vodă Şi-l cunună Mircea-vodă. Mireasă de unde ia?
  Din oraş din Dobrogea;
  Fata lui Letin bogat,
  Că mi-e de blagă bogat Şi de lege lepădat,
  Săvai, cîinele spurcat!
  Verde frunză d-o lalea, Frumoasă nuntă-mi pornea, Mi-o pornea pe la Sînpetru Şi-ajungea pe la Sînmedru. Dar Letinu ce-mi făcea? în foişor se suia,
  Drept la vale se uita,
  Iacă nunta mi-o vedea,
130
   Porţile le zâvdrâ,
   Tot cu feru plugului*
   Puterea pămîntului,
   Cam în pizma nunului.
   Iacă şi nunta sosea,
   Dar Letinu ce-mi făcea?
   In foişor se suia Şi din gură mi-şi striga,
   Strigă o dată letineşte,
   Al doilea dobrogeneşte Şi-al treilea-n chip domneşte:
   —   Care mi-e ginerile, Ginerile, mirele,
   Să s-aleagă din nuntaşi,
   Din nuntaşi,
               din sichiraşi,
   Şi din dalbii coconaşi,
   Să-mi saie zidurile Să descuie porţile,
   Să intre carîtele.
   Ginerile d-auzea,
   La inimă-1 săgeta,
   Buza-n patru că-i plesnea, Sînge-nchegat că-i cura.
   Dară nunul cel mai mare,
   Cu grija nunţii-n spinare,
   Ca şi-al nostru d-astă seară, Din gură mi-şi cuvînta:
   —   Taci, fine, nu te-ntrista, Roagă-te la Dumnezeu,
   Să trăiască naşu-tău,
   Şi la Maica Precista,
   Să trăiască naşe-ta Şi te-o scăpa de belea.
   Să mă ierte Dumnezeu,
   Mă fac mire-n locu tău. Frumos calu-nfierbînta,
   De departe-1 repezea,
   Ziduri pe sus că-mi sărea, Porţile le descuia,
   Şi carîtele intrau.
   Dar Letinu ce-mi făcea?
   Nici p-aia nu se lăsa,
   Şapte teancuri aducea,
   Şapte teancuri de postav,
131


      Adus de la Ţarigrad. în curte mi le-aducea Şi la rînd mi le punea*
      Şi din gură mi-şi strigat
      —   Care mi-e ginerile, Ginerile, mirele,
      Salte cu umerile,
      Ca şoimel aripile,
      Să se-aleagă din nuntaşi, Din nuntaşi,
                   din sichiraşi Şi din dalbii coconaşi,
      Să saie teancurile,
      Să le taie sforile,
      Să-şi ia postavurile Să le dea pe la nuntaşi,
      La nuntaşi,
                   la sichiraşi,
      La dalbii de coconaşi. Ginerile d-auzea,
      Foarte rău se întrista.
      Dară nunu cel mai mare, Cu grija nunţii-n spinare, Aşa din gură-mi grăia:
      —   Taci, fine, nu te-ntrista, Roagă-te la Dumnezeu,
      Să trăiască naşu-tău,
      Te-o scăpa de ceasu rău. Frumos calu-nfierbînta, Teancurile le sărea,
      Sforile mi le tăia, Postavurile le lua,
      Pe la nuntaşi le-mpărţea, După cum era nuntaşu, Aşa-i da şi postavu.
      Dar Letinu, ca Letinu,
      Cu sufletu ca păgînu,
      Nici p-aia nu se lăsa,
      Şapte buţi că-mi aducea, în curte mi le punea Şi din gură cuvînta:
      —   Care mi-e ginerile, Ginerile, mirele Salte cu umerile,
      Ca şoimul aripile,
133
    Să se-aleagă din nuntaşi, Din nuntaşi,
                 din sichiraşi Şi din dalbii coconaşi,
    Să-mi saie buţile,
    Să-mi taie cercurile,
    Să-mi verse vinurile,
    Să-mi adape vitele.
    Ginerile, d-auzea,
    Foarte rău se întrista.
    Dară nunul cel mai mare,
    Cu grija nunţii-n spinare, Aşa din gură-mi grăia:
    — Taci, fine, nu te-ntrista, Roagă-te la Dumnezeu,
    Să trăiască naşu-tău,
    Şi la Maica Precista,
    Să trăiască naşe-ta,
    Capu tău că l-oi scăpa. Frumos calu-nfierbînta, Buţile că le sărea,
    Cercurile că le tăia,
    Vinurile că-mi vărsa, Nuntaşi caii-mi adăpa,
    Dar Letinu, ca Letinu,
    Cu sufletul ca păgînu,
    Nici p-aia nu se lăsa:
    Patru fete mi-aducea,
    Tot un chip, tot o făptură, Tot un umblet şi-o mersură, Tot un port şi-o uitătură,
    In cămară le băga,
    Şi din gură cuvînta:
    •— Care mi-e ginerile, Ginerile, mirele,
    Salte cu umerile,
    Ca şoimul aripile,
    Să s-aleagă din nuntaşi,
    Din nuntaşi,
                 din sichiraşi,
    Şi din dalbii coconaşi,
    Să-şi aleagă mireasa, Cunune-se cu dînsa.
    Ginerile d-auzea,
    La inimă-1 săgeta
134
Poarte rău se întrista.
Dară nunu cel mai mare,
Cu grija nunţii-n spinare,
Aşa din gură-mi grăia:
—   Taci, fine, nu te-ntrista, Roagă-te la Dumnezeu,
Să trăiască naşu-tău,
Că ţi-o scăpa capu tău.
Pe fin de mină lua,
In cămară mi-1 băga,
Măr de aur că-mi scotea,
Pe covor mi-1 arunca,
Şi din gură cuvinta:
—   Să s-aleagă fina mea,
Măru de jos să mi-1 ia,
C-am o sabie-nveninată Spurcată la cap de fată.
Trei fete nu se mişca,
Mireasa se-nfricoşa,
Un pas nainte făcea,
De mijloc s-apleca,
Măr de aur culegea,
Nunu de mîn-o lua,
In carîtă mi-o punea,
Şi cu nunta că-mi pleca.
Ei plecau pe la Sînmedru, Şi-ajungea pe la Sînpetru.
Dar Letinu, ca Letinu,
Cu sufletu ca păgînu,
Nici p-aia nu se lăsa,
După nuntă-mi trimetea Vreo cincizeci de pochinzeri, Toţi pe bidivii călări.
Acas’ la socru-mi soseau,
Toţi mi-şi beau şi mi-şi mîncau, Puneau capu se culcau.
Dară socru ce-mi făcea?
Cîte-un ochi la toţi scotea, Picioare la cai jupuia,
La Letinu-i trimetea.
Iar Letinu de-i vedea,
A pagubă fluera
Şi din gură-aşa-mi grăia:
împrumutu ce le-am dat,
135
S-a-ntors cu vîrf şi-ndesat;
Eu le-am făcut-o lor tunsă Şi ei mi-au făcut-o rasă.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
15
Letinu
Frunzuliţă lobodă,
In curte la Ştefan-vodă,
S-au strîns boerii la vorbă; Boeri mari ai ţăriei,
Stîlpii Ţarigradului,
Podoaba împăratului;
Ei stau şi se sfătuiau Şi pe Sîncă-1 logodeau. Mireasă de unde-i dau?
Tot din tîrg din Dobrogea, Fata lui Letin bogat,
Mi-e la cruce nenchinat Şi de lege depărtat Şi de blagă mi-e bogat.
Toată nunta că-mi pleca: Patruzeci de coconaşi Feciori de boernaşi.
Şi-mi plecau pe la Sînpetru Şi-ajungeau pe la Sînmedru. Dar Letinu ce-mi făcea? Ochianu că şi-l punea,
Toată nunta-o năzărea:
Nu ştiu pomet înflorit,
Ori nunta că mi-a sosit? Toată nunta că-mi sosea,
Dar Letinu ce-mi făcea? Săvai, cîinele spurcat Şi de lege depărtat Şi de blagă-ndestulat, în foişor se suia,
La pistoale slobozea,
136
Porţile le zăvorâ Şi din gură aşa striga:
—   Care mi-e ginerile, Ginerile,
         mirele,
Să s-aleagă din nuntaşi Şi din boerii ceilalţi,
Şi să-mi saie porţile Să-şi bage carîtele,
Că dacă nu le-o sări, Frumos capu-i s-o tăia, Nici mireasă nu i-oi da. Ginerile d-auzea, Lăcrămile-1 podideau Şi la naşu-său mergea. Naşu-său că-mi grăia:
—   Fine, nu te spăimînta Că ţi-oi purta eu grija. Roagă-te la Dumnezeu Să trăiască naşu-tău
Şi la Maica Precista Să trăiască naşă-ta.
Pui de leu că mi-şi avea, Puţintel că mi-1 plimba Alb de spume mi-1 făcea, De lua spuma cu mina,
Şi de pămînt mi-o trîntea, Sloi de gheaţă se făcea; Cînd odată mi-şi răcnea, Pe sus porţile sărea, Buzduganu mi-1 trăgea, Zăvoarele le rupea, Balamale fărîma,
Carîte-n curte băga.
Dar Letinu cel bogat, Săvai, cîinele spurcat, Mi-e la cruce nenchinat Şi de lege depărtat Şi de blagă-ndestulat,
Şi de miere şi de unt,
De bunu după pămînt,
In foişor se suia Altă ispită le da:
Şapte buţi de vin şi-avea, Alăturea le punea,
137
  Săritoare le făceâ.
  Şi din gură aşa grăia:
  —   Care mi-e ginerile, Ginerile,
           mirele,
  Vie saie buţile,
  Să taie cercurile,
  Să-şi adape gloabele;
  Că dacă nu le-o sări, Frumos capu-i s-o tăia,
  Nici mireasă nu i-oi da. Ginerile d-auza,
  Lăcrămile-1 podideau Şi la naşu-său mergea.
  Iar naşu-său grăia:
  —   Fine, nu te-nspăimînta Că ţi-oi purta eu grija. Roagă-te la Dumnezeu
  Să trăiască naşu-tău Şi la Maica Precesta Să trăiască naşă-ta.
  Pui de leu că-ncăleca, Puţintel că mi-l plimba Alb de spume că-1 făcea Şi o dată că-mi răcnea Pe sus buţile sărea,
  Paloşul că-1 trăgea, Cercurile le tăia,
  Vinu-n curte slobozea,
  Toţi caii că-şi adăpa Şi ploştile le umplea.
  Dar Letinu cel bogat,
  Săvai, cîinele spurcat,
  Şi de lege depărtat,
  Mi-e la cruce nenchinat Şi de blagă-ndestulat Şi de miere şi de unt De bunu după pămînt, în foişor se suia,
  Altă ispită le da:
  Vezi, Letinu cel bogat Lua şapte viguri de postav, Alăturea le punea,
  Săritoare le făcea Şi din gură că-mi grăia:
138
  -— Care mi-e ginerile, Ginerile,
           mirele,
  Să s-aleagă din nuntaşi Şi din boerii ceilalţi,
  Să-mi saie vigurile,
  Să-şi ia postavurile,
  Că dacă nu le-o sări, Frumos capu-i s-o tăia Nici mireasă nu i-oi da, Ginerile d-auzea Lăcrimile-1 podideau Şi la naşu-său mergea.
  Iar naşu-său că-mi grăia: — Fine, nu te-nspăimînta, Că ţi-oi purta eu grija. Roagă-te la Dumnezeu Să trăiască naşu-tău Şi la Maica Precista.
  Să trăiască naşă-ta.
  Pui de leu încăleca, Puţintel că mi-l plimba, Alb de spume mi-l făcea, De lua spuma cu mîna,
  De pămînt că mi-o trîntea Sloi de gheaţă mi-o făcea, Şi cînd o dată răcnea Vigurile le sărea,
  Paloşul că-1 trăgea, Postavurile toca,
  Şi la nuntaşi le-mpărţea; Cum era şi nuntaşu Aşa-i da şi postavu;
  De era mai tinerel îi da postav frumuşel;
  De era mai bătrîior îi da postav negrişor.
  Dar Letinu cel bogat, Săvai, cîinele spurcat Mi-e la cruce nenchinat Şi de lege depărtat Şi de blagă-ndestulat,
  Şi de miere şi de unt,
  De bunu după pămînt, în foişor se suia,
139
     La pistoale slobozea,
     Altă ispită le da:
     Şapte fete mari şi-avea,
     Tot un chip şi tot un stat, Tot un stat,
                                                      tot un purtat,
     Şi alături le punea Şi din gură aşa-mi grăia:
     —   Care mi-e ginerile, Ginerile,
                              mirele,
     Să s-aleagă din nuntaşi Şi din boerii ceilalţi Vie, cunoască-şi mireasa, Cunune-se cu dînsa;
     Că dacă nu şi-o cunoaşte-o, Frumos capu-i s-o tăia,
     Nici mireasa nu i-oi da. Ginerile d-auzea, Lăcrămile-1 podideau Şi la naşu-său mergea.
     Iar naşu-său că-mi grăia:
     —   Fine, nu te-nspăimînta, Că ţi-oi purta eu grija. Roagă-te la Dumnezeu,
     Să trăiască naşu-tău
     Şi la Maica Precesta Să trăiască naşă-ta.
     El la fete că-mi mergea, D-un mărgăritar scotea,
     Pe masă mi-1 arunca Şi din gură aşa-mi grăia:
     —   Fetelor,
                fetiţelor,
     Cocoanelor,
                zînelor,
     Am o sabie spurcată,
     De-mi taie la cap de fată. Mireasa care era,
     Lăcrămile o podideau.
     El de mină mi-o lua Şi-n carîtă mi-o punea Dar Letinu ce-mi făcea? Cincizeci pochinzări le da, Tot cincizeci de pochinzări,
140
Tot feciori de negustori Călări pe cai gălbiori, Coamele-mpletite-n flori;
Toată nunta mi-o pornea Nunta toată că-mi pleca,
Si-mi pleca pe la Sînmedru, Şi-ajungea pe la Sînpetru.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
16
Iana Iozuliana
Sus, mai de sus,
La Ruşi de-a-Vede; Mie mi se vede:
De o căscioară mică, Mică de nimică,
Cu cincizeci de uşi, Cu şaizeci de buţi, Tot ’buţi buclicene De-o sută de vedre. Vinu, cine-1 vinde? Iana Iozuliana,
Cu Diu Karaghiuzăl, Lume frumuşel, Portu gingăşel,
  De nu e ca el.
  Vinu, cine-1 bea? Cinzeci de casapi, Cinzeci făr’ de cinci Ceată de voinici, Patruzeci şi cinci, Tot casapi din sus, Cu căciuli de urs, Iana că-mi striga: — Care s-o afla,
  Şi s-o adevăra,
  Pă min’ să mă ia, Dunărea să treacă
141
       Şi-ncolo şi-ncoâ;
       Pă spate, pă coasta Din coaste-notînd, Din cobuz cîntînd, Din ocă vin bînd, Din cebue trăgînd; Din cobuz de os, Mult cîntă frumos, Pe Dunăre-n jos.
       Cu coarda de sîrmă, Inima-mi răzbună, C-un căluş de fag, Mult cîntă cu drag. Nota ce-nota,
       La un mal trăgea, Neagu ce-mi făcea? Pe mal c-o scotea,
       El se ascundea,
       Pe supt mal intra, Casapii că striga:
       —   lano, vino-ncoa, Că-aşternutu tău, Parale mărunte,
       Pă sîrmă ţesute,
       La casapi sînt multe; Perioara ta:
       Tăgîrţa pistriţă,
       Plină de leiţe,
       Petat şi groşiţe,
       Luaţi din răsmiriţă, Că mi-i da loniţă. lana răspundea:
       —   Tuşcă-sa bătrînă,
       Ţie că mi-ţi pute Trupu-a mucezală, Barba a sfoigeală, Sufleţu a cîine, Sărmana de mine, Ce mă fac cu tine? Neagu d-auzea,
      Pe supt mal ieşea, Cu lana vorbea:
      — Iano, dumneata,
142
Iar tu să te duci, Vinu ca să-mi scoţi, Vinu cu vadra, Rachiu cu ocaua, Casapii s-o-mbăta, Eu că mi-oi veni
La sînge spurcată. Pe toţi oi tăia,
Pe tine oi lua,
Şi eu mi-oi pleca, In ţară arăpească, Şi cu-a inglezească, Să te fac nevastă.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, comuna Cata-nele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
17
Niţa Talaniţa
Verde, verde, sălcioară,
D-asară,
                              d-alaltăsară,
Trei voinici că se lăsară,
Tot la Niţa Talaniţa Vinde vinu cu vedriţa Şi rachiu cu ploschiţa.
Unu, uitătura lupului,
Altu, uitătura şarpelui,
Altu, cu nădragii roşii Mult mi-e gros şi scundicel Parcă şade dracu-n el.
Verde frunză, foi de viţă,
—   Hai tu, Niţă Talaniţă,
N-ai tu grajdiu de vreo trei cai Şi hodae pentru noi?
—   Ba am grajdiu de şease cai Şi hodae pentru voi.
Caii la grajdiu că-i băgau Şi-n hodae că intrau
143
Şi din gură aşa-mi grăiau:
—   De ţi-o fi vinu mai rece O să bem pînă la zece;
De ţi-o fi vinu mai dulce Noi d-aci nu ne-om mai duce. Tot la vin că-mi porunceau, Nouă vedre că mi-şi beau.
Ea le spune că sînt nouă,
Iar ei spuneau că sînt două. Dară Niţa ce-mi făcea?
La Domnie că-mi mergea,
Pe voinici că mi-i lăsa.
La Domnie ce-mi făcea?
Trei zile-n poartă şedea Şi Domnia mi-o vedea Şi din gură o-ntreba:
—   Hai tu, Niţă Cîrşmăriţă Ce vînt taie mi-a bătut Pînă aicea de-ai venit?
Iară Niţa răspundea:
—- Hai, Doamne, măria-ta, D-asară,
                             d-alaltăsară,
Trei voinici închivăraţi,
Călări pe trei pui de haţi,
Unu, uitătura lupului,
Altu, uitătura şarpelui,
Unu, cu nădragii roşii,
Mult mi-e gros şi scundicel, Parcă şade dracu-n el Le-am scos vin,
                le-am scos pelin, Nouă vedre mi-au băut Şi eu le spun că sînt nouă,
Iar ei zic că sînt două.
Iar Domnia răspundea:
—   Verde frunză, foi de viţă,
Hai tu, Niţă Cîrşmăriţă,
Şi la mine au venit Trei zile că mi-au şezut;
Le-am tăiat o gonitoare,
De mă legăna în coarne,
De le-am făcut de gustare, Le-am dat vin,
                le-am dat pelin
144
Şi-au făcut chefu deplin.
Aşa Niţa c-auzea,
Acasă mi se ducea,
Văcaru că-1 trimetea,
Vacile mi le-aducea,
O gonitoare tăia,
De gustare le făcea.
Trei zile că mi-şi şedeau,
Beau voinicii şi chioteau,
Tot chefu că şi-l făceau,
Nici o para nu plăteau.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
18
Fecioraş de sîrb
Frunză verde, floare albastră, Săvai, în ţara sîrbească,
Săvai, fecioraş de sîrb, Dumineca s-a născut. Duminecă s-a născut,
Luni de gustare-a cerut:
Pui de bivolilocel Iasă-n vară d-un viţel;
Şeapte cuptoare de pită,
Şi-o bivoliţă gonită,
Şi să i-o facă cu zeamă,
Să-şi mai prinză inimioară. La trei zile mi-şi grăia:
— Maică, măiculiţa mea,
Toţi oameni ca-nciocălat,
Şi s-apucat de arat,
Doar noi am întîrziat.
Opt boi la jug înjuga,
Şi pluguleţu pornea,
Şi el, frate, mi-şi brăzda Moşia împăratului,
Drumu Ţaligradului.
El comici, el pogonici,
Şi mîna ca cinci voinici. Arap Colţea că-1 afla,
145
Şi la el că mi-şi venea,
Şi din gură mi-i grăia:
—   Oleoleo, fecior de sîrb, Ursători nu ţi-ai făcut
Şi ai plecat după plug.
Verde frunză şi-un spănac Da tu, frate, rni-ai brăzdat Moşia-mpăratului,
Drumu Ţaligradului?
Fecior de sîrb mi-şi grăia:
—   Arap Colţea, viteaz mare,
De ce nu-ţi vorbeşti pe cale? Verde frunză popîlnic,
Eu sînt un copil mai mic, Dumneata eşti om bătrîn,
Iţi prinzi mintea c-un copil! Şi-aşa cum îl judeca,
Fecior de sîrb ce-mi făcea? Buzduganu că-1 trăgea,
De trei ori că-1 învîrtea, Pe-Arap Colţea mi-1 lovea Drept în furca peptului,
Unde-i păs voinicului,
După cal că-1 dobora Şi paloşul că-1 trăgea,
Bucăţele mi-1 făcea.
Fecior de sîrb ce-mi făcea? Căluşelu că i-1 lua Şi la plug că mi-1 punea Şi înainte că mîna Şi înainte mi-şi brăzda Moşia împăratului,
Drumu Ţaligradului.
Cules personal de la uncheaşul M. Badea Bădica, 1889 în comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
19
Doicin Bolnavu
In oraş, în Bucureşti, Nemerit-a,
                           poposit-a
146
D-un arap mare, buzat,
Negru şi ciudat:
Ochii-n cap ca taleru, S-a-ngrijorat vistieru;
Trupu lui ca butia, S-a-ngrijorat Domnia.
Dalei, dinţişorii lui,
Ştii, fearăle plugului;
Mina lui ca putineiu Şi picioru ca uleiu;
Deştele,
        mosoarele,
Capu ca hîrdău.
De mîncare,
             el ce-mi are?
Pîine din nouă cuptoare,
Şi-o junincă gonitoare Pui de bivol malacel,
Iesă-n vară d-un viţel.
Mînca nu se pregusta Şi de noapte o fată mare,
Care cu el se culca,
Dimineaţa mi-o-ngropa.
Toţi, măre, rîndu-şi făcea,
Şi al lui Doicin venea Tot al lui şi-al soru-sa,
Care o chema Voichiţa. Voichiţa dac-auzea Intra-n casă suspinînd, Ieşea-afară tot oftînd.
—   Dalei, Voică, soru-mea,
Ce ai tu de eşti aşa?
Intri-n casă suspinînd,
Ieşi afară tot oftînd;
Ori ţie că ţi-a venit.
Vremea de căsătorit?
Ori ţie ţi s-a urît Casă mare măturînd?
Ori perina mea mutînd,
Cînd la cap, cînd la picioare, Cînd la dalbe brăţişoare,
Cînd la umbră, cînd la soare?
—   Neică, nu mi s-a făcut, Vremea de căsătorit
Şi nici nu mi s-a urît,
147
   Casă mare măturînd, Pernioara ta muţind,
   Cînd la cap, cînd la picioare, Cînd la dalbe brăţişoare,
   Cînd la umbră, cînd la soare. Dar aici, în Bucureşti, Nemerit-a,
              poposit-a
   D-un arap mare, buzat, Negru şi ciudat:
   Ochii-n cap ca taleru, S-a-ngrijorat vistieru;
   Trupu lui ca butia, S-a-ngrijorat Domnia.
   Dalei, dinţişorii lui,
   Ştii, fearăie plugului;
   Mîna lui ca putineiu,
   Şi picioru ca uleiu,
   Deştele,
                            mosoarele,
   Capu ca hîrdău.
   De mîncare el ce-mi are? Pîine din nouă cuptoare,
   Şi-o junincă gonitoare,
   Pui de bivol malacel, leşea-n vară d-un viţel. Mînca nu se pregusta Şi de noapte o fată mare, Care cu el se culca,
   Dimineaţa mi-o-ngropa.
   Toţi rîndu că şi-au făcut, Rîndu nostru a venit.
   —- Dalei, Voică, soru-mea,
   Nu purta inimă rea.
   Scoate mie,
              scoate mie,
   Cal din grajd de călărie,
   Din dalba-i copilărie Şi te du în celărel,
   Şi-mi ado d-un buzdugel, Ado-1 tu, cum ăi putea,
   Dă-1 de coadă-n mîna mea,
   Şi să vezi ce i-oi lucra. Voichiţa la grajd mergea.
   Un cal din grajd aducea.
148
   Un cal de călărie,
   Din dalba-i copilărie.
   Şi pînă mi-1 ţesăla,
   Soarele în prînz venea;
   La Doicin mi-1 aducea Înşelat şi închingat,
   Cum e bun dă-ncălecat.
   Şi mergea în celărel,
   Să aducă un buzdugel.
   Pînă i-1 prestegalea,
   Soarele în amiaz venea,
   De coadă abia i-1 da.
   Doicin ce mi-şi făcea?
   De coadă îl apuca,
   Drept în sus îl arunca,
   La trei ceasuri că pica, Intr-un deşti îl sprijinea,
   De rugină se spăla,
   La ciochină l-aşeza.
   Soru-sa îl ajuta,
   Pe cal de încăleca;
   Şi mergea de se trăgea, Oase la loc de-i venea. Nouă ani el tot zăcuse, Ficaţii de-i putrezise; Rărunchii îi mucezise.
   Pîn pele te sprevedeai, Dalbe oase de-i vedeai;
   La arap că mi-şi pleca Şi la arap mi-ajungea.
   —    Măi arape, măi buzate, Tu, viteaz şi eu, viteaz,
   Ieşi afară să ne batem.
   —    Verde frunză asunie,
   Dar ala care să-mi fie,
   De mi-a cutezat el mie? Picioarele-i tremurau, Geamurile se spărgeau,
   Şi din gură mi-şi grăia:
   —    Măi Bolnave, dumneata, Eu zic zău, pe legea mea, Să nu-ţi pae rău cumva: La luptă să ne luptăm,
   In săbii să ne tăem,
   Ori la fugă să ne luăm?
149
Ei la luptă se luau,
Se goneau
            şi se goneau,
Nici unu să-ntrecea.
Doicin din gură grăia:
— Măi arape, dumneata Uită-te despre stînga,
Că s-a desfăcut chinga.
De fire că mi-1 muia,
Arap supt cal se uita,
Doicin se repeza,
Cu buzduganu-1 lovea,
După cal mi-1 dobora,
Cu calu pă el sărea,
Frumos capu mi-i tăia,
La ciochină l-aşeza,
Şi acasă mi-şi pleca.
Şi mergea de se trăgea,
Oase la loc de-i venea.
Cules personal de la mamă-mea, Elena, în 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
20
Sultan căpitan
La fîntîna cea sfinţită,
La molima părăsită,
Mult îmi plînge-o copiliţă.
Cînd oi zice şi-o lalea,
D-un Sultan pe drum trecea, Unde copila plîngea.
Vezi, de plîns, ce mi-şi plîngea, Oprea pasărea din zbor, Oprea-n drum pe călător.
Cum Sultanu o auzea,
Din gură că mi-şi striga:
—■ Fată mare de împărat, Plînsu tău nu e curat,
Nici de la Dumnezeu dat.
De ce plîngi tu şi oftezi,
De ce oftezi şi suspini,
150
Fruntea ta de ce e crin?
De ce plîngi tu şi oftezi,
Şi lui Dumnezeu te rogi Viaţa ta d-a curma,
Din robie d-a scăpa?
Fata din gură-i grăia:
—   De stătuşi de mă-ntrebaşi, Adevăru spune-ţi-aş:
La poartă la Ţaligrad,
Vezi, măre că s-a aflat,
D-un arap mare buzat: Mîinile ca furcile,
Picioarele ca grinzile,
Ochii ca străchinile,
Şi dinţii ca teslele,
Cînd mi-şi slobozea cuvîntu, Se cutremura pămîntu!
El lege în ţară a dat:
Cîte fete-n Ţăligrad,
Pă toate le-a sărutat.
De mîncare el ce-mi are?
Vezi de prînz,
               iapă cu mînz,
Şi de nemeaz
              un bou breaz;
De culcare
                           o fată mare,
Care cu el se culca, Dimineaţa mi-o-ngropa. Sultanu dacă mi-auzea, Mîna-n brîu că-i arunca,
Şi pă cal că mi-o punea,
Cu ea acasă pleca,
Şi acasă mi-o lăsa.
Apoi cu calu vorbea:
—   Calule, livduţu meu,
Al meu şi-al lui Dumnezeu, Mai poţi tu la bătrîneţe Cum puteai la tinereţe?
—   Dalei, stăpîne, stăpîne,
Cu trei părţi la bătrîneţe Cum puteam la tinereţe.
In cinci chingi
Că mi-1 strîngea,
Cruce cu dreapta-şi făcea,
151
  Şi pe el încăleca,
  Şi-aşa din gură-i zicea:
  —   Haideţi, murguleţ, ca vîntu, Să se clatine pămîntu,
  Praf din copitele tale Să-nnegrească sfîntu soare.
  Şi dacă mi-oi izbîndi,
  Coama ta oi împleti,
  Cu mătase şi cu fir,
  Cu aur de la Misir;
  Ţi-oi da drumu peste plai,
  Să paşti florile din rai.
  Fugea zi şi fugea noapte,
  Pîn poeni alunecoase,
  Pîn păduri întunecoase Şi-mi sărea peste oraşe;
  Cînd fuse la răsărit Ţăligradu a-năzărit,
  Peste-o masă a strălucit, Darapuri a slobozit.
  La masă cine-mi şedea,
  Numa boeri şi împăraţi,
  De prin sate învecinate,
  De prin locuri depărtate. *
  Şi ei, măre, cînd vedea,
  Şi peste ei strălucea,
  Tot în sus că se scula,
  Unu din ei că-mi grăia:
  —   Cine eşti,
              de unde eşti,
  Şi aicea ce voeşti?
  Sînt român din România, Unde creşte vitejia,
  Unde cresc brazii pe munte,
  Şi s-aleg voinici de frunte Şi vreau să tămăduiesc Tot tărîmu împărătesc,
  Că-mi arde flacăra-n pept,
  Şi n-am cu ce să-l lovesc!
  Aşa dacă mi-auzeau,
  D-un arap negru scoteau D-un arap negru buzat,
  Ca dracu împeliţat.
  Pe Sultan dacă vedea,
  Arap din gură grăia:
152
  —   Măi Sultane, Căpitane, Trăzni-ţi-ar neamu, duşmane, Cine eşti,
                           de unde eşti,
  Şi aicea ce voieşti?
  —   Sînt român din România Unde creşte vitejia,
  Unde cresc brazii pe munte, Şi s-aleg voinici de frunte,
  Şi vreau să tămăduesc,
  Tot tărîmu-mpărătesc.
  Arapu dacă-auzea,
  Din gură că mi-şi grăia:
  —   Să te văz la voinicie,
  Cum te văz la sumeţie.
  D-un cal alb că mi-şi scotea, Gras ca muntele era,
  Şi pe el încăleca,
  Şi la goană se luau,
  Trei zile că se goneau, Fugeau, frate, nu glumeau, Nici unu nu se răzbeau;
  Cînd fu la podu de peatră, Colea la măgura naltă,
  Naltă — naltă şi curmată, Mi-este zidită pe peatră, Multă lume-i adunată,
  Pă luptaşi ca să privească. Cînd acolo ajungea,
  Arap buzdugan lua,
  Drept în sus mi-1 arunca,
  De rugină-1 scutura,
  La trei ceasuri că pica,
  Drept în palmă-1 sprijinea, Dar Sultan ce mi-şi făcea? Buzduganu că-1 lua,
  Drept în sus mi-1 arunca,
  La patru ceasuri pica,
  Drept în palmă-1 sprijinea, De rugină se spăla.
  Sultan din gură grăia:
  —   Măi, arape, dumneata, Uită-te despre stînga,
  Că s-a desfăcut chinga.
  Cînd la stînga se uita,
153
     Sultanu ce mi-şi făcea? Buzdugan îşi flutura,
     O dată mi-1 repezea, Cap-arapului tăia, Ciopăţele mi-1 făcea. Lumea pe el se strîngea, De sănătate îi ruga,
     Că de robie îi scăpa.
     Cu calu să întorcea,
     Şi coama că-i împletea, Cu mătase şi cu fir,
     Cu aur de la Misir.
     La fată mi se ducea,
     Cu ea mi se cununa, Frumoasă nuntă făcea, Vestea-n lume se ducea.
Cules personal de la Stan Tudor, Reg. II linie, 1892.
     21
     Tenislav
     La marginea ţării,
     Pă lucişul Dunării,
     Tare-mi vine şi-mi soseşte D-un caic mare, zmolit,
     Cu postav verde-nvălit, P-înăuntru şicuit,
     Numa aur şi argint.
     Dar în caic cine şeade?
     Să vezi Suliman-Paşa Şi cu Mustafa-Aga, Patruzeci de ienighei,
     Toţi feciori de boeri mari. De trei zile că-mi umblau, întrebând şi ispitind,
     Tot de Tenislav copilu, încinge barba cu brîu. Mînau turcii ce mînau, Caicul că mi-1 opreau, Peste mal că se uitau,
154
   Fete mari pînză-nălbeau,
   Pe la petriş le-nfloreau.
   Grăi Suliman-Paşa Şi cu Mustafa-Aga:
   ■— Fetelor,
              izinencelor,
   Şi voi brăilencelor,
   Care ăţi spune pe dreptate Pînzele să se-nălbească,
   Ştii, ca coala de hîrtie,
   Cînd stă vara-n prăvălie,
   Dai la logofeţi de-o scrie; Care n-ăţi spune-n dreptate Pînzele să se-nnegrească,
   Ştii, ca zmoala de pă casă. Verde frunză sălcioară,
   Grăia o fată-năltişoară,
   Cu cosiţa gălbioară,
   Tacsinită cu parale,
   Cu parale turalii Luate de pe la beşlii,
   Din răzmeriţa dîntîi:
   —   Turcilor,
              pasfiilor
   Şi mai mari agalelor,
   Unde Dunărea coteşte,
   Supt o canara de peatră, Este-o babă, zău, bătrînă, Numai cu doi dinţi în gură, Spală la rufe bătrîne De sînge de voinic pline; Cînd ea albia o varsă, \ Dunărea mi se-ncruntează. \ Aşa turcii d-auzeau,         1
   Caic la lopeţi luau Şi la baba se duceau:
   —   Bună ziua, babă slabă,
   Şi cu mintea toată-ntreagă, Eşti muma lui Tenislav, Mumă să ne fii şi nouă!
   El pe noi s-a supărat,
   Pă noi singuri ne-a lăsat Şi noi am negustorit Şi-avem bani de socotit;
   Şi ne-am vîndut turmele,
155
  Ne-am împlinit sumele, Să-mpărţim dobînzile.
  Vezi, fomeea,
                ca fomeea,
  Poale lungi şi minte scurtă, Fomee nepricepută!
  Turcilor că le spunea:
  —   Unde Dunărea coteşte,
  Şi de maluri se loveşte,
  La cătina cocoşată
  Cu mustăţi dalbe pe apă, Tenislav mi s-a-mbătat,
  Şi tot zace răstornat,
  Cu paloşul pus supt cap,
  Şi vorbă că mi-a lăsat:
  Cine pe el l-o scula,
  Frumos capu i-o tăia;
  Cu caicu priponit,
  Numa-n lanţuri de argint,
  Şi cu aur aurit,
  Parcă fer n-a mai găsit!
  Aşa turcii d-auzeau,
  Caic la lopeţi luau,
  Pe Dunăre-n jos mergeau,
  La cătina cocoşată Cu mustăţi dalbe pe apă,
  Şi pe Tenislav vedeau,
  De el nu s-apropiau,
  Aşa de grozav era:
  Barba-n Dunăre-i bătea, Talazuri mari că făcea.
  Turcii, măre, ce-mi făceau? Din gură că mi-şi strigau:
  —   Măi Nedeleo, dumneata,
  Pe Tenislav de ne-i da,
  Multe pungi de bani ţi'-om da. Nedelea le răspundea:
  —   Daţi-mi sfoară de mătase, împletită viţe-n şease,
  Ca să mi-1 curme la oase. Sfoară de mătase-i da, Frumuşel că mi-1 lega Şi turcilor că mi-1 da;
  Pă Dunăre-n jos pleca Şi Tenislav tot dormea,
156
La Paşa că mi-1 ducea;
Paşa, dacă mi-1 vedea.
Foarte rău se-nspăimînta, Cafeaua jos se vărsa.
Şi din gură mi-şi grăia:
—   La ce l-aţi adus aicea?
Că de-o sta,
             s-o deştepta,
Foc oraşului ne-o da.
Unii ziceau să-l împuşte,
Alţii ziceau ca să-l taie,
Dară Paşa mi-şi grăia:
—   Dunărea l-a hărănit,
Tot Dunărea să-l mănînce. Verde foae d-o lalea,
La Moldova trimetea,
D-o peatră că-mi aducea,
Era cit de uşurea:
Opt sute optzeci oca,
Şi de gît i-o atîma,
Brînci în Dunăre că-i da Trei zile că se ducea,
Pînă-n fund că-mi ajungea,
In ceata cosacilor,
In bătaia crapilor,
In ceata morunilor.
Venea un rac sărăcăcios, Tocma din Ţara-de-Jos,
Verde frunză ş-o lalea C-un picior de zece oca,
Şi de zgîrci că-1 apuca, Tenislav se deştepta,
Odată se opintea,
Şi începea de înota, în faţa apei eşia D-o ibomnică mi-avea,
La Dunăre se brodea,
Şi la ea că mi-şi striga:
—   Ce stai, mîndră, şi priveşti, Singur cum mă canunesc? Ibomnică ce-mi făcea,
Aşa dacă mi-auzea?
La taică-său se ducea Şi din gură mi-i grăia:
—   Ici, la vadu Dunării,
157
   Este-un negustor de boi,
   Cu disagi cu gălbiori,
   De trăgea-n gazdă la noi; Nu-ş’ cum naiba a făcut, în Dunăre s-a-necat;
   Haideţi, taică, să-l scăpăm. Cu ta-so că se ducea, în caic mi se suia,
   Pă Dunăre-n jos pleca.
   Fata la ta-so striga:
   —   Ad-o lopată la mine,
   Că sînt mal iute de vînă. Lopata-n mină lua,
   Numai de trei ori trăgea,
   La Tenislav ajungea,
   Mina pe paloş punea,
   Şeapte ştreanguri mi-i tăia, Acasă că mi-1 ducea,
   Trei zile că mi-1 ţinea,
   Tot pe bere, pe mîncare,
   Şi din dalba-i, zău, culcare. La trei zile afar’ eşia,
   Un călugăr mi-şi găsea,
   D-o palmă că mi-i trăgea, Potcapu din cap îi lua, Căldăruşa-n mînă lua,
   El popă mi se făcea,
   Cu botezu că-mi pleca,
   La Stanca crîşmăriţa,
   C-acolo era gazda:
   —   Ia scoate-o oca de vin, Să-ţi încerc vinu de bun; Dacă ţi-o fi vinu rece,
   Să beau pînă-n cincisprezece, Dacă ţi-p fi vinul cald,
   Eu de cale o să-mi cat. Turcii dacă l-auzeau,
   Pă Tenislav cunoşteau,
   Unii pe supt pat intrau,
   Unii pe ferestri săreau,
   La fînărie intrau;
   Numai sluga rămînea Şi de mînă că mi-1 lua, în bătătură-1 scotea Şi-ncepea d-a-1 judeca:
158
— Slugă, sluguliţa mea,
De ce mi te-ai supărat,
Şi tu, cîine, m-ai legat, fn mina turcilor m-ai dat, Şeapte pungi de bani ţi-a dat? Tu să mă fi dăşteptat Şi mai mulţi bani ţi-aş fi dat. Paloş din teacă scotea,
Din picioare că-1 tăia;
Un tăciune de foc lua,
Foc finului că punea.
Ardeau turcii şi plezneau, Tenislav se-nveselea,
Şi de turci nu mai grijea.
El atunci mi se ducea, Ibomnica şi-o lua,
La Brăila se ducea,
La Caracal se trăgea,
Prăvălie dăschidea,
Cu usturoi şi cu ceapă,
Nici dracu să nu-1 priceapă. Cînd oi zice-o dată amin, Să-mi daţi o ploscă de vin,
Să vă spui altul mai bun,
Că d-oi sta, dezlega sacu,
Eu voi spune şi pă dracu.
Cules personal de la Udilă Radu, soldat în Reg. II linie, Dolj, 1892.
22
Badu
Verde frunză d-o lalea, Umblă turcii d-aiurea,
Tot d-aiurea
             prin plaiurea,
Cintenea
                          de Dunărea,
Pe dincolo, pe dincoa.
Trei ani d-a rindul umblau, La o poiană-mi eşau.
159
   Trei fete mari că-mi găseau, Tot la pînze înălbeau.
   —   Bună ziua, fetelor,
   Fetelor,
                            budencelor,
   De ne-ţi spune pe dreptate, Pînzele să se-nălbească,
   Ştii, ca coala de hîrtie Cînd o iei din prăvălie;
   Iar de n-ăţi spune-n dreptate, Pînzele să se-nnegrească Ca rasa călugărească,
   De casele Badului,
   Badu, Cîrciumarului,
   Car’ ziua cîrciumăreşte, Noaptea turci măcelăreşte. Fetele le mulţumeau Şi din gură aşa-mi grăiau:
   —   Turcilor,
              parfiilor,
   Mai mari ciohodarilor,
   In capu oraşului,
   In marginea drumului,
   Sînt casele Badului.
   Turcii-aşa dacă auzeau,
   La Badu mi se duceau,
   Pe Băduleasă găseau.
   —   Bună ziua, Băduleasă, Băduleasa cea frumoasă,
   Cu sprinceana lungă, trasă,
   Cu chipul de jupîneasă,
   Cu nume cîrciumăreasă,
   De ţi-e Badu-n deal la vie, Trimite la el să vie,
   Că avem să ne vorbim,
   La galbeni să socotim.
   —   Nu mi-e Badu dus la vie,
   Să trimit la el să vie;
   Badu frumos s-a-mbătat Şi-n pimniţă mi-a intrat
   Şi mi-şi doarme răbolit Cu paloşul gol pe pept,
   Frică mi-e să mi-1 deştept. Aşa turcii d-auzeau,
   Năvală ca porcii dau,
160
   C-o frînghie mi-1 legau,
   C-o frînghie de mătase Împletite viţe-n şase,
   Taie carnea razmă-n oase. Mi-1 legau,
             mi-1 canuneau Şi-l duceau de-1 spînzurau: De undreaua coşului, în bătaia fumului,
   Unde-i păs voinicului.
   Verde frunză d-o lalea, Badu din gură-mi grăia:
   — Băduleasă cea frumoasă, Cu chipu de jupîneasă,
   Ia ia-ţi iie
             dintr-o mie Şi rochiţă de cutie Şi te-ncinge cu brîu lat, Cotu, cinci galbini luat,
   Din oraş, din Ţarigrad;
   Ia în poală gălbinei Şi treci peste prag cu ei Şi te fă a-mpedeca,
   Galbeni din poală-a vărsa; Dacă turcii vor vedea,
   La galbeni năvală-or da Şi pe mine m-or lăsa. Băduleasa asculta,
   Frumos mi se îmbrăca,
   Lua iie
          dintr-o mie Şi rochiţă de cutie Şi se-ncingea cu brîu lat, Cotu cinci galbeni luat,
   Din oraş, din Ţarigrad; Poala cu galbeni umplea Şi, cînd peste prag trecea, Se făcea
           d-a-mpedeca, Galbeni din poală vărsa. Turcii-aşa dacă vedeau,
   Tot mai tare-1 canuneau, Canuneau şi mi-1 bateau Cu sfîrcul gîrbaciului în faţa obrazului.
161
   Iară Badu ce-mi grăia:
   —   Băduleasă, dumneata,
   Ce-mi stai, soro, şi-mi priveşti Turcii cum mă canunesc? Mergi la frate-meu Niculcea, Ala o să-mi scape viaţa,
   Că e de zile mai mic,
   Dar de trup e mai voinic. Băduleasa ce-mi făcea?
   Tîrgu de-a rîndu lua,
   Pe Niculcea mi-1 găsea,
   Mi-1 găsea turtit de beat De trei fete-mpresurat,
   De trei fete, trei ovreice,
   Fi-o fi fost şi armence,
   Una-1 muşcă,
                şi-alta-1 pişcă, Alta-1 pupă şi-l sărută,
   Alta cu vin mi-1 stropeşte, Feţişoara-i rumeneşte. Băduleasa că-mi grăia:
   —   Frate, cumnate Niculcea, Tu bei şi te-nveseleşti
   Şi de Badu nu-ngrijeşti!
   Că la noi turcii-au venit.
   L-au legat, l-au canunit,
   L-au bătut, l-au spînzurat De undreaua coşului In bătaia fumului, în dogoarea focului,
   Unde-i păs voinicului. Niculcea dac-auzea,
   El din gură mi-şi grăia:
   —   Hai, cîrciumăriţă fa,
   Dă o vadră de vin încoa,
   Ca să-mi potolesc setea.
   O vadră de vin scotea,
   El la gură mi-o punea,
   Pînă-n fund o răsufla,
   Setea nu şi-o potolea.
   —   Ia dă-ţi vadra la dracu, Scoate vinu cu hîrdău Să-mi potolesc sufletu.
   Un hîrdău de vin scotea,
   La gură dacă-1 punea,
162
  Drept în fund mi-1 răsufla Abia setea-şi potolea.
  —   Verde frunză d-o lalea, Hai, cumnată dumneata,
  Eu o să merg tot răcnind, Tot răcnind şi chiuind;
  Dacă turcii te-o-ntreba: Băduleasă dumneata,
  Cine să fie ala?
  Tu să le spui lor aşa:
  Ala-i negustor de boi, Trage în gazdă la noi,
  Şi-a vîndut cirezile Şi-a luat paralele,
  Şi-a băut dobînzile. Băduleasa că-mi pleca, Niculcea-n urmă venea, Venea-n urmă tot răcnind, Tot răcnind
              şi chiuind. Turcii-aşa dac-auzeau,
  Pe Băduleasa-ntrebau:
  —   Cine să fie ala,
  De vine răcnind aşa?
  —   Ala-i negustor de boi, Trage în gazdă la noi,
  Şi-a vîndut cirezile,
  Şi-a luat paralele,
  Şi-a băut dobînzile.
  Turcii, aşa dacă auzeau,
  Pe Badu mi-1 mai slăbeau. Iacă, Niculcea intra Şi din gură aşa-mi grăia:
  —   Băduleasa cea frumoasă, Cu sprinceana lungă, trasă, Cu chipu de jupîneasă
  Cu nume cîrciumăreasă, Scoate vin,
              scoate pelin,
  C-o să-mi fac chefu deplin. O vadră de vin scotea Şi pe masă i-o punea. Niculcea aşa-mi grăia:
  —   Dar — ăla de e legat, Cu ce e el vinovat,
163
Ori nescai cai a furat,
De-1 ţineţi aşa legat?
Un pahar de vin că lua Şi la el mi se ducea.
Dară Badu aşa-mi grăia:
—   Hai, Niculceo dumneata,
Eu nu beau vin nenchinat,
Că eu sînt de mîini legat, Slobozeşte-mi mina dreaptă, Să-mi fac cruce creştinească. Mina dreaptă-i slobozea,
Şi p-ailaltă asemenea.
Dar Niculcea ce-mi făcea?
Cînd o dată că-mi răcnea, Turcii pe su’ pat intrau.
Dar Niculcea ce-mi făcea?
Din gură că mi-şi grăia:
—   Scoate-ţi ce ai bun în casă, C-o să pui eu foc să arză,
Foc la casă că-mi punea, Turcii-n văpae ardeau
Şi casa asemenea.
Las’ să arză cu văpae,
De ce a-nvelit-o cu pae!
Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, (Valea Ma-mului), raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
23
Kera-Lina
în oraşul din Brăila, Merge şi tîrgue Kera; Kera, Kera-Lină, Floare din grădină, Tinerea copilă, Frumuşică zînă!
Să tîrgue fir,
Fir şi ibrişim,
164
Borangic d-ăl bun; Marfă fomească,
Că e mai bănoasă,
Şi e mai frumoasă; La Arap Sangiac,
Cu solzi după cap, Tot în chip de drac. Cu barba de ţap,
Cu mustăţi de rac Parcă sînt de drac; Unde-1 văz pe dînsu, Nu poci ţine rîsu. Arap d-o vedea,
Aşa mi-i grăia:
—   Kera, Kera-Lină, Floare din grădină, Tinerea copilă, Frumuşică zînă, Ia-mă tu pă mine,
Că mult ţi-o fi bine. Eu, ţie, ţi-oi face: Aşternutu tău,
Parale mărunte
Pă sîrmă ţăsute,
Că-s la mine multe Şi nesocotite, învălişi ţi-oi face De caragroşei,
Că-s mai uşurei.
—   Arape, arape, Arape buzate,
Negru şi buzate,
Pă mine m-ăi lua,
Pă mine m-ăi duce în ţară turcească, în ţară-arăpească. Unde s-a văzut,
Şi s-a pomenit:
Arap negru, Arăpoaică albă? Surorile tale, Cumnatele mele, Dacă m-or vedea,
Nu ştiu m-or cinsti Ori m-or ocărî!
165
    Arapu şiret,
    Pui de drăculeţ,
    Pă Kera o-nşela,
    Pă Kera mi-o lua,
    In şaică o punea,
    Şi cu ea pleca:
    Pe Dunăre-n jos, Mergea cu folos.
    Kera mi-şi pleca, Mă-sa rămînea,
    Fraţii ei venea:
    Hoţii Brăilei,
    Şerpii Dunării, Constantinopolii!
    La poartă striga:
    —  Keră, Kera-Lină, Tinerea copilă,
    Floare din grădină, Frumuşică zînă;
    Keră, sora noastră, Dăschide-ne poarta, Să băgăm haznaua, Haznaua şi blaga. Mă-sa auzea,
    Afară eşea,
    Cu mina arăta,
    Cu gura spunea:
    —  Kera nu răspunde, Că n-are de unde; Kera mi-a plecat
    Şi s-a măritat Cu arap buzat,
    Negru ca un drac,
    Cu solzi după cap, Cu mustăţi de rac Parcă sînt de drac; Unde-1 văz pe dînsu, Nu poci ţine rîsu. Mă-sa că sărea, Poarta dăschidea;
    Dă dor de fecior, Sărea-ntr-un picior; Şi de dor de fată, Sărea muma-ndată. Fraţii ce-mi făceau?
166
   Haznaua băgau,
   Dunărea pleca,
   In ea s-arunca,
   Cu plosca de cot,
   Cu fiuer de soc,
   Mult cîntă cu foc!
   D-un fiuer cînta,
   Din ploscă-nchina!
   Din fiuer de fag Mult zice cu drag;
   Din fiuer de os,
   Mult zice frumos;
   Din fiuer de tufă,
   Mult zice cu trufă;
   Din fiuer cîntînd,
   Din ploscă-nchinînd!
   Şi ei mi-şi mergeau:
   Pe Dunăre-n jos,
   Mergeau cu folos.
   Pe Kera ajungeau Şi mi-o ajungeau Şi mi-o judecau:
   — Keră, Kera-Lină, Tinerea copilă,
   Floare din grădină, Frumuşică zînă,
   De ce ai plecat,
   De ce ne-ai lăsat,
   Şi te-ai măritat Cu arap buzat,
   Negru ca un drac,
   Cu solzi după cap,
   Cu mustăţi de rac,
   Parcă sînt de drac, Unde-1 văz pe dînsu,
   Nu poci ţine rîsu?
   Şi ce ţi-a lipsit,
   De ne-ai părăsit?
   Ori bucate de mîncare, Ori haine de premeneală; Furcă de chiparos Cu lemnu frumos;
   Fus de arginţel Toarce singurel,
   Cu fir subţirel?
167
— Neică, neic-al meu,
Şi-al lui Dumnezeu,
Nimic mi-a lipsit,
De v-am părăsit;
Nici bucate de mîncare,
Nici haine de premeneală,
Nici furcă de chiparos Cu lemnu frumos;
Nici fuscior,
De arginţel,
Toarce singurel,
Cu fir subţirel;
Cu sila m-a luat,
Ast arap buzat,
Cu solzi după cap,
Negru ca un drac,
Cu mustăţi de rac Parcă sînt de drac;
Unde-1 văz pe dînsu,
Nu poci ţine rîsu.
Ei mi-o judecau,
De mină mi-o luau,
Afar’ mi-o scoteau;
Arap rămînea,
Paloş mi-şi scotea,
Capu-i reteza,
Şi mi-1 îneca,
Pe Dunăre-1 da.
Cules personal de la mătuşe-mea Tudora I. Lăzaroiu, în 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rîmnicu-Vîlcea, regiunea Argeş.
24
Marcu
Frunzuliţă a macului,
La casele Marcului, Frumoasă masă mi-e-ntinsă, Dar la masă cine-mi şeade? Şeade Turcu bolînu,
Şi cu Marcu Viteazu.
Foae verde ş-o lalea,
                                 168
1
Cu paharu cine-mi da?
Da mama Marcului,
Ibomnica turcului;
Cu rachiu-1 jumătăţeşte,
Şi cu vin mi-1 împlineşte,
Cu catran îl cătrăneşte,
Cu zahăr îl pospăeşte.
Verde frunză d-o lalea,
Ea din gură mi-şi grăia:
—   Ce beţi, boeri, vin aşa Ce nu beţi pe rămăşag:
Care din voi s-o-mbăta, Frumos capu i s-o tăia?
Mare prinsoare făcea:
Din doi care s-o-mbăta, Frumos capu i s-o tăia.
Bea turcu
                             cu papucu,
Şi Marcu
                             cu carîmbu
Bea Marcu şi să-mbăta,
Coate pe masă răzma.
Foae verde ş-o lalea,
Mă-sa din gură grăia:
—   Turcule, bolînule,
Nu vezi Marcu s-a-mbătat, Coate pe masă a răzmat, Capu nu i s-a tăiat.
Aşa dacă mi-auzea,
De la masă se scula,
Mîna pe paloş punea Şi la Marcu că mergea. Frunzuliţă aluniţă,
Avea Marcu-o sluguliţă, Slujea pe Marcu-n credinţă. El din gură mi-şi grăia:
—   Turcule, bolînule,
Mai aşteaptă puţintel,
C-am să-i spui d-un cuvînţel, Că l-am slujit în dreptate, Nouă ani şi jumătate, Socoteala nu mi-a dat-o, Sîmbrioara nu mi-am luat-o. Şi aşa cum mi-şi grăia,
Pe lîngă Marcu se da,
169
  Şi din gură se ruga:
  —    Iartă-mi, Doamne, greşala, Să dau Marcului palma! Palma bici că şi-o făcea,
  Şi pe Marcu mi-1 lovea,
  De-i răsuna faţa.
  Marcu mi se deştepta,
  Drept în picioare sărea,
  Şi din gură mi-şi grăia:
  —    De cînd mama m-a făcut, Aşa palmă n-am văzut.
  Slugă, sluguliţa mea,
  Nouă ani şi jumătate,
  De cînd slujeşti în dreptate, Nici o palmă nu ţi-am dat.
  —    Marcule, stăpînu meu,
  Al meu şi-al lui Dumnezeu, De nu-ţi trăgeam eu palma, Iţi punea turcu viaţa,
  Cum 1-a-nvăţat maică-ta.
  Aşa Marcu d-auzea,
  Paloş din teacă scotea,
  Capu turcului tăia. îi pica capu pe masă,
  Intr-o tipsie cu varză;
  Fugea trup bolborosind,
  Şi capu ghiodănăsind,
  Nu-ş ce naiba tot zicînd.
  La maică-sa că mergea,
  Cu hîrtii o hîrtia,
  Cu catran o cătrănea,
  Foc de nouă părţi îi da, Ardea mă-sa se scrumea, Marcu bea, să-nveselea Cu sluga mi se cinstea.
  Mă-sa din gură grăia:
  —    Maică, maică, Marcule, Cum îţi arde ţîţa ta Care ai supt tu din ea?
  —    Las’ să arză, maică, arză, Că n-arde pe vina mea
  Şi arde pe vina ta.
  Ardea mă-sa, se scrumea, Oase ce mai rămînea, în piuă mi le pisa
170
Şi în vînt le vîntura:
Alege tu, vîntule, îngraşă-te, pămîntule.
Cules personal de la mătuşe-mea Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşi, raionul Rîm-nicu-Vîlcea, regiunea Argeş.
25
Piciu
Foae verde a bobului,
Sus pe malu Dunării,
La măgura Piciului,
Piciului, Armanului,
Ţipă Piciu de trei zile Că dintr-a lui avuţie Mi-a rămas la datorie Şi la dalbă sărăcie.
—   Vîndui vii, vîndui moşii, Datoria n-o plătii.
Să-mi vînd eu herghelia, Nu-mi plătesc datoria.
Aş vinde pe taica al meu, Taica al meu este bătrîn, N-oi putea să-l dau la tîrg. Ia să vînd pe maica mea, Mulţi galbeni să iau pe ea: M-o bate căutarea,
Că i-am supt ţîţişoara.
Ia să vînd pe frate-meu, Mult e nalt şi subţirel, Mulţi galbeni să iau pe el; Dar nu ştiu cum a făcut, Cînd era copil mai mic,
La un dinte s-a smintit, N-oi putea să-l dau la tîrg. Ia să vînd pe soru-mea, Mult e naltă, subţirea, Mulţi galbeni să iau pe -ea Să-mi plătesc datoria.
—   Hai, tu neică, soru-mea.
171
  Bagă-ţi faţa la albeală,
  Buze moi la rumeneală, Sprîncene la condeială Şi dinţişori la căneală. Soru-sa mi se gătea,
  Cînd afară că-mi eşa,
  Ca soarele strălucea.
  Piciu, măre, ce-mi făcea?
  Pe Roşu încăleca,
  Cu gîrbaciu l-atingea, Puţintel mi-1 fierbînta, Lîngă soru-sa se da,
  Mîna-n brîu că-i înfigea, Lîngă el o arunca,
  Cu ea la bîlci mi-şi pleca, Tot la bîlci la Brastavăţ Să vînză roaba cu preţ.
  Cînd la bălei mi se ducea, La cap de tîrg mi-şi mergea, Toată lumea se strîngea Şi de fată se mira:
  —   Mă, Piciule, dumneata, Pe ce-ţi vinzi pe soru-ta?
  —   Verde frunză sălcioară, Pe galbini şi pe parale.
  Trei zile că mi-şi umbla, Nimenea nu se găsea,
  Pe soru-sa ca s-o ia,
  Aşa de scumpă era. Mergea-n capu tîrgului,
  La mormîntul turcului,
  In capu Deftorului,
  Era un turc mititel Mititel şi scurticel,
  Nepotul lui Ciupăgel,
  De temea Giurgiu de el.
  El mi-şi şedea pe dughian, Şi-mi înşira la mărgean Şi-mi tot socotea la bani. Turc din gură mi-şi striga:
  —   Măi, Piciule, dumneata, Pe ce-ţi vinzi pe soru-ta? Piciu din gură-mi grăia:
  —   Turculeţule,
                 mititelule,
172
 Borţoşelule,
             gingăşelule,
 Verde sălcioară,
 Pe galbini şi pe parale.
 Turc cu ochii se uita,
 Cu gîndu mi se gîndea:
 Auru şi argintu Mi-1 mănîncă pămîntu;
 Şi aşa cum se gîndea,
 Turc din gură mi-şi striga La ienighei poruncea,
 Pungi cu braţu de-mi scotea. Disagi lui Piciu umplea, Disăgei de păr Plini cu galbiori,
 Disăgei de pele Plini cu mahmudele;
 De trei ori că-i cumpănea Şi mai mulţi galbeni veneau, Nici în samă nu-i băga.
 Piciu disăgei lua,
 Şi pe Roşu i-aşeza Şi acasă mi-şi pleca.
 Mergea,Roşu nechezînd,
 Piciu din ochi lăcrămînd Şi-n gura mare strigînd:
 —    De unde veni asta?
 Asta fu urdubelea,
 Căzu pe spinarea mea,
 De vîndui pe soru-mea.
 De foc mare ce-i era,
 La circiumă se ducea,
 Bea Piciu de se-ndîrja,
 D-o vadră de vin scotea,
 Cu ea la Roşu mergea;
 —    Na, Roşule, vin de bea,
 Ca să mai putem ceva,
 Să scăpăm pe soru-mea.
 Roşu din gură-i spunea:
 —    Stăpîne, nu zi aşa,
 Cînd mi-eram la tinereţe, Mi-era carnea ca fraga,
 Şi vîna ca cureaua,
 Dar acum la bătrîneţe,
 Mi-este carnea ca vînju
173
Şi vina ca oţelu.
Ia punga, te cheltuieşte,
Pe mine mă potcoveşte Cu potcoave de argint Că sînt cu spor la fugit,
Cuiele de sîrmă-ntoarsă,
Ţie la pulbere groasă,
Să scăpăm pe fata noastră.
La argintar se ducea,
Pe Roşu mi-1 potcovea Şi la turc că mi-şi pleca.
—   Bună ziua, turcule!
—   Mulţumim, cumnatule!
—   Tu nu-mi eşti cumnatu meu, Că-s creştin şi tu păgîn,
Dar să-mi scoţi pe soru-mea Că vreau să mă iert cu ea.
Pe soru-mea ţi-am vîndut Şi cu ea nu m-am iertat.
Pe soru-sa o scotea,
Piciu la ea se ducea,
Mîna-n brîu că-i înfigea,
Lîngă el o arunca Şi la fugă mi-o lua.
Roşu mi se repezea,
Punea buze la pămînt Şi coada fuior în vînt,
Aşa-mi fugea de-amărît Cînd acasă mi-aj ungea,
Jos după Roşu se da,
Disăgeii mi-i lua Şi-n măgură mi-i băga,
Masa, frate, c-o punea,
Bea, nene, şi se cinstea Piciu şi cu soru-sa.
Piciu-afară cînd eşa Şi-ndărăt cînd se uita: Drumu-ngroşat mi-1 vedea,
Tot de turci d-ăi iuţi Şi de arnăuţi,
La Piciu-mi veneau Ca să-i ia pe sora.
Piciu din gură grăia:
—   Hai tu, neică, soru-mea,
Adă paloşu încoa,
174
Ca să le arăt ceva.
Pe Roşu încăleca Şi după turci se lua, Mi-i tăia, mi-i secera,
Şi mi-i tăia el znopeşte Şi mi-i aşeza clăieşte. Stau turcii pe jos tăiaţi Ca mărunchii seceraţi.
Cules personal de la lăutarul Udilă Radu, soldat în Reg. II linie, de fel din fostul judeţ Dolj, în anul 1891.
26
Agoş
Cel Agoş al lui Topală Car’ mi-e voinic făr’ de seamă, Cît mi-este vara de mare,
Nici un lucru el nu-şi are;
Bagă trei cai la coşare,
Pă grăunţe şi pă sare.
Unu mi-este Vînătu,
Car’ mi-e drag ca sufle tu; Şi-altu e Negru ca corbu,
Dă nu-1 mai încape locu;
Altu este Dereşu,
De nu-1 rămîne nici dracu.
Cel Agoş al lui Topală,
Bate turcii de-i omoară,
Şi mi-i dă pe Olt la vale,
Şi-i sprijoane la Carale;
Cin’ te-a bătut Iordaşîm? Farmambile Cardaşîm!
Dar Agoş al lui Topală,
Car’ mi-e voinic făr’ de seamă, A plecat la-nsurătoare,
Cu cin’ sute de cătane,
Să ia fata lui Carale,
Cu cin’ sute de părale.
Cel Agoş al lui Topală Mi-a plecat la-nsurătoare.
175
Cu cin’ sute de cătane,
Cu cin’ sute de turci,
Cu cin’ sute de beşlii,
Din pistoale troznind,
Din ploşti închinînd,
Din gură cîntînd:
Catanele, cătăneşte,
Turcii zău, turceşte,
Şi beşlii, beşlieşte.
Cînd trozneau pistoalele,
Se spăriau satele,
Incuiau giughenele Şi fugeau ca curvele,
De înfundau tufele.
—   Ce-ncuiaţi giughenele,
Şi fugiţi ca curvele,
Să înfundaţi tufele?
Că nu este vreo răzbeală,
E Agoş al lui Topală,
Aşa face el pîn ţară!
Verde frunză şi-o lalea,
Agoş, dacă să-nsura,
Nici trei zile nu trecea, Cărticică că-i sosea.
—   Măi Drăghici, tu sluga mea, [a ţăsala şi ghevreaua,
Ţesală pe Vînătu,
Car’ mi-e drag ca sufletu;
Tu la scară să-l aduci: înşelat şi închingat,
Cum e bun de-ncălecat.
Cadişca dac-auzea,
Lăcrămile o podidea,
Şi din gură aşa-i grăia;
—   Ce ocară, vai de mine,
Mă luaşi, nu sînt trei zile, Şi-acum te duci, vai de mine! Agoş din gură-i grăia:
—   Cadişca, nu zi aşa,
Că mă duc la Bucureşti,
Şi-ţi cumpăr cimbir şi fes Şi dau pe la hanu ăl mare, Să-ţi iau rochie, şi paftele,
Pă Vînătu-ncăleca,
Şi la Bucureşti pleca,
176
La £>omnie ajungea,
Picior pe scară punea.
Bună ziua că îi da.
Dar Domnia ce-mi făcea? Frumuşel îi mulţumea, Poruncea de-i aducea Ciubucel şi filigea.
Din ciubuc tutun trăgea,
Din filigea bea cafea.
Dar Domnia ce făcea?
Aşa din gură-mi grăia:
—   Au ţi-e Vînăt de vînzare, Să-ţi dau galbeni şi parale?
—   Nu mi-e Vînăt de vînzare; Ivli-e Vînăt de dăruială.
—   Ce boierie pofteşti?
—   Ghiulăria, Dulăria, Caracălu jumătate,
Şi Craiova-a treia parte.
Mai am un frate mai mic,
E mai mic dar mai voinic, Să-i facem şi lui mertic.
Dar Domnia ce-mi făcea? Mîndru firman mi-şi făcea Şi lui Agoş că i-1 da.
Agoş, dacă mi-1 lua,
Intr-un ghiozdan mi-1 băga. Nici mai mult nu mai trecea, Altă carte mi-i sosea,
Cărticea de la beşleagă.
Dar Agoş ce mi-şi făcea?
Pă Vînătu mi-1 lăsa,
Şi la beşleagă pleca.
Vînăt dacă rămînea,
Odată mi-şi necheza, Geamurile se spărgea.
Doamna din gură grăia:
—   Ia daţi Vînătu la dracu,
Că o să ne pue capu.
Drumu lui Vînăt că da,
Vînăt după Agoş pleca,
După urmă l-ajungea.
Agoş, dacă îl vedea,
Mîna pe el mi-şi punea Şi pe el încăleca
177
    $i din gură-aşa grăia:
    —  Vezi săraca şi frica,
    Ce mai poate ea săraca!
    La beşleagă ajungea,
    Picior pe scară punea, Bună ziua că mi-i da.
    Mai frumos îi mulţumea. Poruncea de-i aducea Ciubucel şi filigea.
    Din ciubuc tutun trăgea, Din filigea bea cafea. Beşleagă mi-1 întreba:
    —  Ai fost pe la Bucureşti, D-acolo ce povesteşti? Verde frunză şi-o lalea, Dar Agoş ce mi-şi făcea? Mi-era îmbrăcat ca domn, Şi n-avea minte de om;
    El d-un ghiozdănaş scotea, Şi pe masă mi-1 trîntea,
    Că el carte nu ştia.
    Dar beşleagă ce-mi făcea? Chiozdănaşu că mi-1 lua, D-o cărticică scotea Şi firmanu mi-1 cetea: Săraci oameni după vale, Cum aţi trăit cu ocară,
    Cu Agoş dintr-o ţară! Săraci oameni du pă Olt, Cum aţi trăit de cu foc,
    Cu Agoş la un loc!
    Dar Agoş ce mi-şi făcea, Aşa dacă mi-auzea?
    Paloşu că mi-1 scotea Trei deşte mi-i crîmpoţea. Dar beşleagă ce-mi făcea? Paloşu că mi-1 scotea,
    La Agoş se repezea,
    Şi, cînd o dată că da, Grumazu că i-1 tăia.
    Dar Agoş ce mi-şi făcea? Mîna sub barbă punea, Capu la loc îndrepta, Frumuşel mi se lega,
    Şi pe Vînăt încăleca.
178
Acasă mi se ducea.
Cadişca, dacă-1 vedea,
De drag ce-i era,
Nu mi-1 săruta în gură,
Şi-l săruta-n tăietură.
Şi din gură mi-şi grăia:
—   Ce ocară vai de mine,
Mă luaşi nu sînt trei zile, Şi-acum mă laşi, vai de mine!
—   Cadişcă, nu zi aşa.
Că tu ai fost peirea mea;
Că am un frate mai mic,
I-am făcut şi lui mertic;
Tu pe ala 1-ăi lua,
Ala să-ţi fie soţie;
Să daţi drumu murgului,
Pe cîmpia Banului,
Să pască iarbă d-a lată,
Să pue carne pe spată.
Verde frunză ş-o lalea, Cadişcuţa ce-mi grăia:
—   Măi Agoş al lui Topală,
Tu mi-erai mie d-o fală, N-avusei parte de tine,
Că-mi erai un şoim pe lume, Dar ala, care-i o brumă!
Mai vorbea ce mai vorbea, Agoş sufletu şi-l da,
Cadişcuţa rămînea.
Cules personal de la mamă-mea Elena în 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rîmnicu-Vîlcea, regiunea Argeş.
27
Brăilenii
Frunză verde ş-o lalea, Mai din jos de Brăila,
Doi brăileni scobora, Îmbrăcaţi în haine verzi Intră-n codru şi nu-i vezi.
179
  Brăilenii d-amîndoi,
  Să îngăduesc ca doi boi.
  In Ciuperceni că veneau,
  Trei zile că mi-şi şedeau Oameni bătrîni că-i vedeau, Şi din gură se mirau:
  —   Berbe negre ne-au albit Aşa oameni n-am văzut!
  Tot un port, tot o făptură,
  La ei tot o uitătură „
  Parcă sînt făcuţi d-o mumă; Unul-nalt şi subţirel Parcă-i tras printr-un inel; Ş-unul mic şi scurticel,
  De temea ţara de el!
  In herghelie trăgeau,
  Doi cai vineţi ş-alegeau,
  Şele pe ei le puneau,
  Amîndoi că-ncălecau,
  La Celei d-a dreptul dau.
  Cînd în Celei ajungeau, in gazdă la cin’ trăgeau?
  Tot acas’ la Popa Şapcă.
  Popa Şapcă că-i vedea,
  Cu mare cinste-i primea.
  Două fete popa avea,
  La o fată poruncea,
  Cîte-o cafea le făcea,
  Alta mîncare gătea.
  Cafeaua-n foc se vărsa, Bucatele s-afumau,
  Tot la brăileni priveau. Brăileanul cel mai mic Al dracului priceput,
  Din gură că mi-şi grăia:
  —   ScoaF, frate, nu mai şedea, Că p-aici dăm de belea,
  Şi n-avem nici o para,
  Ca să scăpăm de belea.
  Pă Dunăre că-mi plecau,
  Cu tambura mi-şi cîntau, Crezi jale că se lăsa!
  Fără cin, fără lopată,
  Trecură Dunărea-ndată. Grînarii că-i întîlneau,
180
Cîte cincizeci galbeni dau,
Şi de brăileni scăpau.
La Turn d-a dreptul plecau, La o cafenea trăgeau,
Cîte-o cafea porunceau;
După ce cafeaua luau,
Mina în pozînar băgau, Şeapte galbeni mi-şi scoteau, Şi cafeaua mi-o plăteau. Turci bătrîni, dacă-i vedeau, Nu-ş’ ce dracu tot ziceau,
Din gură bolboroseau:
—   De unde sînt ăştia De ne scumpi cafeaua, Cafeaua, filigeaua?
Nici acolo nu şedeau,
La Măgurele plecau.
Verde frunză trei smicele, Cînd fură la Măgurele, Negustorii că-i vedeau,
Trei zile că mi-i ţineau, Numai lapte cu cafea,
Şi-i ducea la Voivoda,
Să le dea vro slujbă grea, Frunzuliţă usturoi,
Ca să stea-n oraş la noi. Voivoda, de-i vedea,
Cu mare cinste-i primea.
Pe brăileanul cel mic ll punea beşliu pe tîrg,
Să dea leafa la beşlii,
De la Dii şi pîn la Jii;
Pe brăileanul cel mare, ll punea beşliu pe ţeară.
Nici trei zile nu trecea, Adăstau pînă-nsera,
Cîte-un turc beat găseau,
Cu băltacu mi-1 băteau,
Pînă capu îi spărgeau,
De parale-1 scotoceau; în drumu ăl mare eşeau,
C-un turculeţ să-ntîlneau:
—   Legea ta, de turc sărac Şi tu cu cai de olac!
Flinta la ochi o lua,
181
   Trasă o dată şi-altă data, Parcă-i fu cremenea spartă, Dacă îi lua puşca foc Se prăpădea bietu turc.
   Dar olacu că-i striga:
   — (Brăilene, dumneata,
   Eu credeam că eşti creştin Şi tu mi-eşti cîine hain; Trăseşi tu o dată-n mine Să trag şi eu o dată-n tine, C-am o flintă ghintuită, De cinci luni neslobozită, Tot de capu tău gătită. Flinta la ochi mi-o lua, Cînd o dată că trăgea,
   Pe brăilean îl lovea,
   Tot în capul peptului,
   La casa sufletului,
   Unde-i păs voinicului. Brăileanul mi-şi scuipa, Scuipa sînge-nchegat,
   Cu bojoci amestecat. Brăileanu ce-mi făcea? Cum putea, mi se scula, Flinta de ţeavă lua, în capu turcului da,
   Drept în două mi-1 făcea, Amîndoi sufletu-şi da.
Cules personal de la Udilă Radu, soldat Reg. II linie, Dolj, 1892.
  28
  Vidu
  Umplu turcii văile Şi toate pădurile,
  Din pistoale aruncînd,
  Şi de Vidu întrebînd. Merg la muma Vidului; Bună ziua că mi-i da, Mai frumos le mulţumea;
182
  Din gură o întreba:
  —    Tu eşti mama Vidului?
  —    Eu, eu, eu, boerilor.
  —    Pe Vidu dacă ne-ăi spune, Frumuşel ţi-om mulţămi:
  De tot turcu,
                galbenu,
  Dorobanţu,
                              petacul,
  Şi soldatul,
                             fiorintul.
  Mumă-sa le răspundea:
  —    Vidu nu e pitulat,
  Ci la oaste mi-a plecat,
  Nouă carte ne-a sosit,
  Că Vidu s-a prăpădit.
  Merg la sora Vidului,
  Bună ziua că-i da,
  Mai frumos le mulţămea;
  Din gură mi-o întreba:
  —    Tu eşti sora Vidului?
  —    Eu, eu, eu, boerilor.
  Verde, verde, trei alune,
  —    Tu pe Vidu de ne-i spune, Frumuşel ţi-om mulţămi:
  De tot turcu,
                galbenu,
  Dorobanţu,
                              petacul,
  Şi soldatul,
                             fiorintul.
  Verde, verde ş-o lalea,
  Şarpe de inimă o lua,
  Şi din gură răspundea:
  —    Vidu mi-e colea culcat, Din şeapte buţi mi-a gustat Pînă-n fund le-a răsuflat,
  A greşit de s-a-mbătat,
  Şi s-a dus de s-a culcat Supt cel păr mare rotat. Turcii, aşa dac-auzeau, Mergeau la el şi-l legau.
  Dar Vidu se deştepta, j j Şi din gură mi-şi grăia: : *
  —    Turcilor, paznîilor, 11
183
$i mai mari paşalelor, Colea-n vale mai devale, Este-un popă muscălesc,
Cu sufletu creştinesc,
Să merg să mă spovedesc, Că am suflet creştinesc, Şi-apoi să mă prăpădesc.
La popă dacă-1 duceau,
Vidu din gură grăia:
— Turcilor, boerilor,
Şi ai mei stăpînilor^
Mai feceţi-vă d-o pomană: Dezlegaţi-rni mina dreaptă, Să-mi fac cruce creştinească, Dumnezeu să vă plătească! Turcii mîna-i dezlegau,
Vidu jos se apleca,
Bagă mîna-n cizmuliţă Şi-mi scotea d-o săbiuţă Şi da-n dreapta şi-n stingă; Fugeau turcii, aman strigau, Vidu-i prindea şi-i tăia; Fugeau turcii, aman strigînd, Şi Vidu la ei tăind.
Copiată după un text de Mihăilescu Ioan, elev al seminarului din Rîmnicu-Vîlcea, in anul 1869. Argeş.
29
Corbea
Frunzuliţă meri creţeşti,
In oraş, în Bucureşti,
La-nalte case domneşti,
Sus la-nalte foişoare,
Car’ să văd din depărtare, Strălucind ca sfîntu soare; Frumoasă masă mi-e-ntinsă, De mulţi boeri mi-e cuprinsă. Dar la masă cine-mi şade? Sade Domnul Ştefan-vodă,
184
Şade cu Corbea de vorbă. Cînd era despre beţie,
Despre dalba-i veselie, N-avea naiba ce lucra Corbea din gură grăia:
— Ai, Doamne, măria-ta, Cele haine după tine,
Ce frumos ar sta pe mine! Cel guşman din capu tău,
Ce bine-ar şedea-ntr-al meu! Ştefan-vodă d-auzea,
Grozav mi se mînia,
D-o palmă Corbii că da, Sîngele mi-1 podidea,
Jos pe scară-1 îmbrîncea,
La ienighei poruncea,
Pă Corbea de mi-1 lua,
La temniţă mi-1 ducea.
Jos pe apa Nistrului,
La eoadele prundului Unde apa se coteşte Şi mai jos se limpezeşte;
La cea temniţă pîrlită,
Cu negară acoperită,
Cu nămol înnămolită.
Tot de Corbea mi-e gătită. Acolo Corbea şedea Nouă ani şi jumătate, Pînă-mi zavîrnea la zece,
Şi de zece
                           nu mai trece.
In cîrcîitul broaştelor, Şueratu şerpilor,
Ţipătu năpîrcilor.
Acolo cînd mi-1 băga,
Erau broaştele ca nucile, Şi-acum sînt ca ploştile;
Şi şerpii ca fusele,
Şi-acum sînt ca grinzile. Mama Corbii ce-mi făcea? Nouă ani că-mi aştepta,
Nouă ani şi jumătate, Pînă-mi zavîrnea la zece Şi de zece,
                           nu mai trece.
185
  Dor de Corbea că-i veneâ,
  Şi după el pleca,
  La Ştefan-vodă mergea.
  Trei zile şedea la poartă, Nebăută, nemîncată,
  De nimenea nentrebată. Sărbătoare se brodea, Ştefan-vodă mi-şi pleca.
  La biserică mergea,
  Şi cînd pe poartă eşea,
  Pe mama Corbii vedea:
  —   Babă slabă şi-nfocată,
  Şi de Dumnezeu uitată,
  De trei zile stai la poartă, Nebăută, nemîncată,
  De nimenea nentrebată.
  —    Ai, Doamne, măria-ta, j Nouă ani am aşteptat,
f! Nouă ani şi jumătate, j Pînă-mi zavîrnea la zece,
1 Şi de zece,
             nu mai trece.
  Dor de Corbea mi-a venit, Corbea, ce mi l-ai făcut?
  Că pe Corbea vreau să-nsor, Ca să-mi iau în cas’ d-o nor,
)La vreme de slăbiciune,
  Să-mi îndemne d-un tăciune, Să-mi facă un foc în vatră, Să-mi aducă un pic de apă.
| ■— Babă slabă şi-nfocată,
  Şi de Dumnezeu uitată,
  Ia du-mi-te tu acasă,
  Că pe Corbea am logodit Şi mireasă i-am găsit Tot pe Visa,
               c$rpinişa,
  Mi-e din bardă bărduită,
  Şi din săcure cioplită,
  La mijloc neisprăvită.
  Şi de zestrea lui i-am dat Ţinutu Corbenilor,
  Satu Coţofenilor Şi cu al Cîinenilor;
  Nun mare Corbii am pus
186
Un vultur cu capu alb,
Să-i vie Corbii de hac.
Aşa, măre, d-auzea,
Mult bine că mi -i părea Şi după Corbea pleca,
Corbea ici, Corbea colea, Corbea-n temniţă băgat:
Lanţuri grele de picioare,
Şi câtuşi la mînişoare.
La fereastră mi-şi mergea Şi pe Corbea mi-1 striga:
—   Corbeo, Corbeo, maică Corbeo, De eşti viu,
            ca să te ştiu;
De eşti mort,
              ca să te port.
—    Nu sînt mort,
                  ca să mă porţi;
Nici nu-s viu9
              ca să mă ştii;
Abia sufleţelu-mi ţiu!
Aicea cînd m-a băgat,
Eram tinerel copil,
Şi-acum sînt unchiaş bătrîn: Chica mi-e de aşternut,
Şi barba de-nvălit;
Barba-mi bate braţele Şi chica călcâiele!
Rău, maică, mi s-a urît;
Cîrcîitu broaştelor,
Şuieratu şerpilor,
Ţipătul năpîrcilor.
Eu aici cînd am venit,
Mi-erau şerpi ca fusele,
Acum sînt ca grinzile;
Broaştele ca nucile Şi-acum sînt ca ploştile.
Şi o hoaţă de şerpoaică,
Pă mine că m-a-nşelat, în barbă că mi-a-ncuibat,
Pui în barbă mi-a fătat Şi în barbă mi-a-mpuiat.
Cînd se-ntinde,
                  mă coprinde,
187
  Se zgîrceşte,
              mă topeşte,
  Rău inimioara-mi sfîrşeşte!
  Şi tu, maică, să te duci,
  Ouă roşii să-mi aduci,
  Să le dau pe la groşari,
  La groşari
             şi la portari,
  Să mă scoaţă pe grătar:
  Să văz lumea cu lumina Şi soarele cu , căldura.
  Mă-sa sta şi asculta,
  Lăcrămile o podidea,
  Şi din gură-i răspundea:
  —   Taci, Corbeo, nu te-ntrista, Că d-aicea ăi scăpa.
  La Ştefan-vodă am fost,
  Cu cuvîntu mi-a grăit,
  Că pe tine vrea să te-nsoare,
  Şi mireasă ţi-a găsit:
  Tot pe Visa
              cărpinişa,
  Mi-e din bardă bărduită,
  Şi din săcure cioplită,
  La mijloc neisprăvită, Frumoasă nuntă să-ţi facă.
  De zestre ţie ţi-a dat:
  Ţinutu Corbenilor,
  Satu Coţofenilor Şi cu al Cîinenilor;
  Nun mare ţie ţi-a pus D-un vultur cu capu alb,
  Să-ţi fie, Corbeo, de hac. Corbea sta şi asculta, Lăcrămile-1 podidea Şi din gură mi-şi grăia:
  —   Vezi fomeea, vezi fomeea: Poale lungi şi minte scurtă, Fomee nepricepută.
  Maică, măiculiţa mea,
  Aia nu e mireasa,
  Şi e, maică, ţapa mea.
  Tu acasă să te duci Tot la grajdul Şargului,
  Şargu, cal de călărie,
189
£)in dalba-i copilărie,
Ce a scos capu moşu-meu, Moşu-meu şi tată-meu,
Doar d-o scoate şi p-al meu! Şi tu, maică, să pui Tot cinzeci de săpători,
Şi cinzeci de lopătari,
Maică, ca să-mi sape,
Tot la stîlpu grajdului, Răsăritu soarelui Şi pe Şargu să mi-1 scoată, Şargu, cal de călărie Din dalba-i copilărie.
De căpăstru să mi-1 iei,
La Ştefan-vodă să te duci. Ştefan-vodă te-o vedea,
Şi din gură te-o-ntreba:
Babă slabă şi-nfocată,
Şi de Dumnezeu uitată,
De trei zile stai la poartă, Năbăută, nemîncată;
Au ţi-e murgu de vînzare, Să-ţi dau galbeni şi părale? Verde frunză trei aglici,
Şi tu, maică, ai să zici:
Nu mi-e murgu de vînzare, Să iau galbeni şi parale;
Şi mi-e murg de dăruială, îl dăruesc măriii-tale,
Să-mi scoţi pe Corbea afară. Verde frunză ş-o lalea,
Aşa maică-sa făcea,
Acasă mi se ducea,
Săpători că mi-şi punea, Cinzeci de săpători Şi cinzeci de lopătari,
Tot la stîlpu grajdului în răsarea soarelui,
Şi pe Şargu mi-1 scotea, Şargu, cal de călărie Din dalba-i copilărie.
Şi frumos mi-1 înşela, înşela şi înfrîna,
Şi cu el de frîu pleca.
La Domnie ajungea,
190
Ştefan-vodă mi-o vedea,
Şi din gură-aşa-i grăia:
—   Babă slabă şi-nfocată,
Şi de Dumnezeu uitată,
Ori ţi-e murgu de vînzare, Să-ţi dau galbeni şi parale? Baba din gură grăia:
—   Nu mi-e murgu de vînzare, Să iau galbeni şi parale;
Şi mi-e murg de dăruială,
II dăruiesc măriii-tale,
Să scoţi pe Corbea afară. Ştefan-vodă d-auzea,
La Corbea că-mi trimetea,
Din temniţă mi-1 scotea,
Şi la curte l-aducea;
La bărbier poruncea,
Frumuşel de mi-1 rădea, în bae mi-1 îmbăia,
Cu strae noi l-îmbrăca;
Corbea din gură grăia:
—   Ai, Doamne, măria-ta,
Cel guşman din capu tău,
Ce bine-ar fi să mi-1 dai;
Cele haine după tine,
Dă-le să le iau pe mine,
Să se dea Şargu cu ele,
Cînd ăi vrea să-l tragi la scară, Să nu-ţi facă vro ocară.
De fire că mi-1 muia,
Hainele lui Corbea da,
Cel guşman din capu lui, îl da Corbii hoţului.
Corbea le lua, se-mbrăca,
Pe lîngă Şargu se da,
Nu-ş’ ce naiba-i tot şoptea,
Şi pe el încăleca,
Pîn curte mi se plimba,
Tot maidanuri că-mi făcea,
Pe lîngă mă-sa se da,
Mîna-n brîu că-i înfigea,
Sus pe cal o arunca,
Şargu pasere zbura,
Şeapte ziduri le sărea.
Corbea din gură grăia:
191
—   Rămîi, Doamne, sănătos, La bună mînă ţi-am fost, Şi harnicu nu mi-ai fost!
—   Du-te, Corbeo, sănătos, La bună mînă mi-ai fost,
Şi harnicu nu ţi-am fost; Ia vezi hoţi nenfierat,
Mă lăsă şi dezbrăcat,
Numai cu fescioru-n cap.
Cules personal de la mătuşe-mea Tudora I. Lăzăroiu, în 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
30
Corbea
Verde frunză trei lalele,
Aseară pe la o vreme,
Visai neşte visuri rele;
Aseară în aşternut,
Eu visai d-un vis urît:
Visai puşculiţa mea,
O visai fără vergea,
N-avea cremene la ea.
Cela vis, ce l-am visat,
Fi-o cu adevărat?
Corbea spune, mă-sa plînge,
Cu trei pîrae de sîngei Eu azi-noapte-n aşternut Iar visai d-un vis urît:
Trei valuri de pînză neagră O fi Ţara Românească,
Car’ la mine-o să privească Cum o să mă canunească!
Corbea spune, mă-sa plînge,
Cu trei pîrae de sînge!
Eu aseară-n aşternut Iar visai d-un vis urît:
Tot trei corbi într-un ciulpan.
Nu sînt trei corbi într-un ciulpan Şi-or fi boeri de divan,
192
La mine o să privească*
Cum o să mă canuneascâ.
Cela vis, ce l-am visat,
Fi-o cu adevărat?
Corbea spune, mă-sa plînge, Cu trei pîrae de sînge!
Nici prea mult nu mai trecea, Ştefan-vodă mi-şi sosea.
Şi făcea cum mi-şi făcea,
Şi pe Corbea mi-1 dobîndea, Drept la temniţă-1 ducea. / Nouă ani şi jumătate, / Pînă-mi zăvîrnea la zece, / Corbea nu mai tîlhăreştev Mama Corbii ce-mi făcea? Greu dor că mi-o prididea,
Şi la Corbea mi-şi pleca. Corbea dacă mi-o vedea, Lăcrămile-1 podidea,
Şi din gură mi-i grăia:
•— Maică, măiculiţa mea,
La ce ai venit aicea,
Să-mi faci inima mai rea? Verde frunză popîlnic,
—   La tine, Corbeo, -am venit, Că greu dor m-a prididit;
Am venit ca să te ştiu,
De eşti mort ori de eşti viu; De-i fi viu, ca să te ştiu;
De-i fi mort, să te jelesc,
Inima să-mi răcoresc.
Corbea din gură grăia:
—   Maică, măiculiţa mea,
Rău, maică, mi s-a urît: Cîrcîitu broaştelor,
Şueratu şerpilor;
Şi mie că mi-a-mpuiat O drăcoaică de şerpoaică In poala caftanului,
Colţu pozînarului,
Cînd să-ntinde,
             mă cuprinde;
Se zgîrceşte,
             mă răceşte,
Rău inimioara-mi topeşte!
193
   Foae verde ş-o lalea,
   Maică, măiculiţa mea,
   Mie vremea mi-a venit, Vremea de căsătorit,
   Maică, c-am îmbătrînit.
   Şi d-ai venit pîn la mine,
   Ia fă bine pentru mine:
   Să mergi, maică, pe genunche, Şi mi-ţi cazi la rugăminte,
   Din temniţă să mă scoaţă.
   Ea făcea cum o-nvăţa:
   Pe genunchi mi se trăgea Şi din guriţă grăia:
   —    Ai, Doamne, măria-ta,
   Ia fă bine pentru mine,
   Fă mult pentru Dumnezeu: Mai scoate pe Corbea-al meu. Rău Corbii i s-a urît Cîrcîitul broaştelor,
   Şueratul şerpilor!
   Şi Corbii că i-a venit,
   Vremea de căsătorit;
   Şi vreau să-mi iau noră-n casă Să-mi aţîţe-un foc în vatră, Să-mi aducă-un pic de apă. Verde frunză d-o lalea, Ştefan-vodă-i răspundea:
   —    Babă slabă şi bătrînă, Du-mi-te acas la tine,
   Ia te-ntoarce îndărăt,
   Că pe Corbea am să scoţ Şi mireasă i-am găsit:
   Tot d-o mică
                 stejerică,
   în patru muchii făcută,
   De tîlhar Corbea gătită. Maică-sa ce mi-şi făcea? îndărăt mi se-ntorcea Şi pe la Corbea că-mi da Şi din gură mi-i grăia:
   —    Nu fi, maică, Corbeo, trist: Că pe tine-o să te scoaţă
   Şi pe tine-o să te-nsoare;
   De mireasă ţi-a găsit
194
Tot d-o mică
stejerică.
   In patru muchii făcută, într-o sadină bătută,
   Tot de capu tău gătită.
   Corbea dacă mi-auzea, Lăcrămile-1 podideau,
   Şi din gură mi-şi grăia:
   —   Ia fă bine pentru mine Şi tu, maică, să te duci,
   La ţinutu Negrului;
   Tu pe Negru să mi-1 scoţi, Deşelat şi deschingat,
   Să-i pui şaua cu tunuri,
   Şi frîu numai fluturi,
   Cu presăruri de argint,
   Trage brazdă pe pămînt,
   Ce n-am văzut de cînd sînt!
   Tu pe Negru să-l aduci,
   Aicea ca să-l mai văz Înfrînat şi închingat,
   Cum e bun de-ncălecat. Maică-sa mi-1 asculta,
   Ea, frate, mi se ducea La ţinutu Negrului,
   Pe Negru că mi-1 scotea Deşelat şi deschingat;
   Punea şaua cu tunuri Şi frîu numai fluturi,
   Cu presăruri de argint,
   Trage brazdă pe pămînt,
   Cum n-am văzut de cînd sînt! Şi cu el că mi-şi pleca înşelat şi închingat,
   Cum e bun de-ncălecat.
   Cînd pe Negru l-aducea,
   Vătaf Gheorghiţă-1 vedea Şi din gură mi-şi grăia:
   —   Dalei Corbeo, frate Corbeo! De ţi-e murgu de vînzare, Dă-mi-1 mie pe parale;
   Ori de-ţi este de schimbare: Pentru unu să-ţi dau doi,
   Să facem tîrg amîndoi.
195
  Corbea din gură-i grăia:
  —   Nu mi-e Negru de vînzare, Ca să ţi-1 dau pe parale;
  Nici nu-mi este de schimbare, Pentru unu să iau doi,
  Să facem tîrg amîndoi.
  Negru mi-e de dăruială;
  Cine m-o da afară li dau Negru dăruială.
  Da Gheorghiţă ce-mi făcea? Aşa bine ce-i părea,
  Pă Corbea afară da Şi pe Negru că mi-1 lua.
  Dară Corbea ce-mi făcea?
  Pe lingă Negru se da,
  Cu piciorul l-atingea,
  Ca şarpele să-ntindea.
  Şi Corbea încălica Şi din gură mi-şi grăia:
  —    Dalei, frate Gheorghiţă,
  Că eşti vătaf de temniţă,
  Ia dă-mi puşculiţa ta,
  Să se dea Negru cu ea;
  Ia dă-mi şi ţoalele tele,
  Să se dea Negru cu ele;
  Dă-mi şi pistoalele tele,
  Să se dea Negru cu ele.
  Da Gheorghiţă ce-mi făcea?
  De ţoale se dezbrăca,
  Şi lui Corbea le da.
  Dară Corbea ce-mi făcea?
  Pe lingă mă-sa se da,
  Mîna-n brîu că-i înfigea,
  Şi din gură-aşa grăia:
  —    Dalelei, frate Gheorghiţă,
  Că eşti vătaf de temniţă,
  Rămîi frate sănătos,
  La bună mină ţi-am fost,
  Şi harnicu nu mi-ai fost.
  Şi aşa cum mi-şi grăia,
  Nu prea sus mi se-nălţa:
  Cu norii s-amesteca.
  Cules personal de la uncheaşul Marin Badea Bădică, comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
196
31
Miu
Verde frunză lobodă In curte la Ştefan-vodă,
Frumoasă masă mi-e-ntinsă,
De mari boieri mi-e cuprinsă!
Şi la masă cine-mi sade?
Şade-mi Domnul Ştefan-vodă, Şade-mi cu boeri de vorbă,
Boerii Munteniei,
Vezi şi ai Moldoviei,
Piscupu de la Rîmnic,
Vorbeşte p-aşezămînt,
Calcă rar şi năstrăpat Şi vorbeşte aşezat.
Toţi boerii beau şi mîncau,
Şi voie bună-şi făceau;
Ştefan-vodă se uita,
Coate pe masă răzma.
Boerii mi-1 întrebau:
—   Ce-mi stai, Doamne, -aşa mîhnit, Nici nu bei, nici nu mănînci, Numai cu ochii te uiţi?
Ştefan-vodă se scula,
Şi din gură cuvînta:
—   Cum să beau, cum să mănînc, Mie-aseară mi-a sosit,
Tot d-o mică cărticică:
Miu, care haiduceşte,
Ţara noastră jefuieşte!
Beţi, boeri, vă-nveseliţi,
Mîine-n ziuă vă gătiţi,
Ostile le adunaţi,
Să facem d-o vînătoare,
După păsări gălbioare,
Că sînt bune la mîncare,
Şi uşoare la purtare.
Vînăm munţi cu ciutele,
Braţele cu raţele,
Că poate om dobîndi Pe Miu haiducu,
197
      Pe Miu copilu;
      Şi dacă l-om eîştiga,
      Âţi vedea ce i-oi lucra:
      L-oi lua de păr domneşte,
      I-oi da palme voiniceşte;
      Nici p-aia nu m-oi lăsa:
      Eu, măre, i-oi ridica,
      Două furci şi-o cumpeioară, Colea-n vale
                  -n drumu-ăl mare, Unde mergeţi la plimbare,
      L-oi pune-n spînzurătoare,
      Să rîză mocani cu sare,
      Care trec pe drumu mare. Boeri stau şi ascultau,
      Lui Vodă se închinau,
      Şi din gură-i răspundeau:
      — Bea, Doamne, te-nveseleşte, Şi de Miu nu grijeşte,
      Pe Miu l-om eîştiga,
      L-ăi lucra, cum ţi-o plăcea. Vodă mi se-nveselea,
      Voie bună mi-şi făcea.
      Şi mi-şi bea şi mi-şi mînca, Cu boerii chefuia,
      Cu pahar la masă-mi da. Surioara Miului,
      Paharnica domnului,
      Mi-şi da Calea, fată mare: Pahar în dreapta lua,
      La boeri le întindea,
      Le da pînă-i îmbăta.
      Vodă mi se chefuia,
      Coate pe masă rezma,
      Calea la el alerga,
      De subţiori mi-1 lua,
      Pe saltele-1 aşeza,
      Supt cap ce îi punea? Perinioară de mătase,
      Să-i fie moale la oase.
      După ce mi-1 adormea,
      Aştepta pînă-nnopta,
      Frumuşel mi se-mbrăca,
      Papuci în picioare lua;
      Neşte papuci prosticei,
198
     De făcea cinci mii de lei.
     Punea mina după uşe,
     Şi mi-şi lua d-o scurteicuţă, Verde ca frunza de viţă,
     Şi-mi pleca pe mez de noapte, Cînd dorm duşmanii de moarte, Din oraş ce mi-şi eşea,
     Pe colnic mi-şi apuca,
     P-un colnic cam părăsit,
     Cu negară-acoperit,
     Cu troscot mare-nverzit;
     Sărea ici, sărea colea,
     Parcă era o căpricea.
     Sărea o vale şi-o vîlcea,
     Şi-o pustie de derea,
     Lingă un păr se oprea,
     D-o frunzuliţă rupea, în buze roşii o punea Şi-ncepea de-a mi-şi cînta.
     De cîntat, ce mi-şi cînta,
     Brazi mărunţi se scuturau,
     Văi adînci mi-şi răsunau, Fiarele se spăriau,
     La munţi calea-şi apucau,
     Şi Miu mi-o auzea,
     Drept în picioare sărea,
     Mîna pe flintă punea Şi din gură se mira:
     De cînd maica m-a făcut,
      Aşa vers n-am auzit.
     Verde frunză asunie,
     Calea trebuie să fie,
      Calea, surioara mea,
      Şi mi-o fi cu cineva,
      Să-mi răpuie viaţa.
      Mai mîna ce mai mîna,
      Lîngă ea s-apropia:
      — îndărît să faci, căţea!
      Să nu fii cu cineva,
      Să-mi răpuneţi viaţa,
      Că d-oi sta, m-oi mînia,
      Şi mi-oi da cu flinta mea,
      Să nu zici mîine, poimîine,
      C-a fost pricina din mine!
199
    —   D-alei, doică, Miule,
    Miule voinicule,
    Eu zic zău pe legea mea,
    Că nu sînt cu cineva,
    Să-ţi răpunem viaţa;
    Singură viu şi sosesc Pe tine să te vestesc:
    Aseară la Ştefan-vodă,
    Mulţi boeri s-au strîns la vorbă, Mi-au vorbit, s-au sfătuit,
    Să facă d-o vînătoare,
    Pe la munţi, cam pe supt poale, După păsări gălbioare,
    Că sînt bune la mîncare,
    Şi uşoare la purtare,
    Doar pe tine mi te-o prinde,
    Şi să mi te judece,
    Să te ia de păr domneşte,
    Să-ţi dea palme voiniceşte,
    Să-ţi facă spînzurătoare, în vale la drumu-ăl mare,
    Unde merg ei la plimbare,
    Şi trec mocanii cu sare!
    Miu din gură grăia:
    —   D-alei, doică, soru-mea, Dă-te, soro, mai încoa,
    Să bem, să mîncăm ceva,
    Să mîncăm carne de mei,
    Şi costiţe de purcel,
    Să bem vin din burduşel,
    Venit de la Oravel,
    Rău trăia sărman de el!
    —   D-alei, doică, Miule,
    Miule voinicule,
    N-am venit ca să mănînc,
    Şi-am venit să te vestesc,
    Şi să mă-ntorc la stăpîn,
    Că nu-mi dă leafa deplin!
    —   D-alei, doică, soru-mea,
    Nu te teme tu aşa,
    Să mi-1 laşi pe mîna mea,
    Şi-ăi vedea ce i-oi lucra.
    Eu sînt Miu, pui de drac,
    Care vin la Domni de hac Şi mi-i aduc la buştean
200
    Şi-i judec ca la divan!
    Calea la curte venea, în cunie că intra,
    Mătura-n mină lua;
    Se făcea că mătura, Ştefan-vodă mi-o vedea,
    Şi din gură mi-o-ntreba:
    —■ Unde mi-ai fost, căţea, D-aseară pînă-acuma?
    —    Ai, Doamne, măria-ta,
    De ce zici, Doamne, aşa?
    Că am fost în cunie,
    Şi-am spălat sahanele,
    Toate farfuriile,
    Toate linguriţele,
    Că mîine-ţi vin ostile. Ştefan-vodă asculta,
    Şi-i trecea supărarea.
    Calea din gură grăia:
    —    Vorba ce-ai vorbit aseară Să nu-ţi fie de uitare. Ştefan-vodă ce făcea? Mîndru firman mi-şi scria, La boeri mi-1 trimetea,
    Să strîngă oştirile,
    Să facă poterile.
                                  *
     Dară Miu ce-mi făcea?
     Mai de noapte se scula,
     Mai în poale se lăsa,
                    D-un mic ciobănaş găsea:
     —   Bună ziua, măi ciobane, Măi ciobane prostovane!
     —   Mulţumescu-ţi, căpitane!
     —    Măi ciobane prostovane, De cînd eşti tu pe lume, Făcut-ai cuiva vrun bine? Fă-ţi pomană şi cu mine: Să-mi dai turma ta de oi, Turma ta de zece oi,
     Să-ţi dau o mie de lei.
     Dar ciobanu, mocofanu,
     Nu ştie ce e şofranu,
201
        îi da turma lui de oi,
        Şi lua o mie de lei.
        —   Măi ciobane, prostovane, Făcurăm cu oile,
        Facem şi cu hainele,
        Că în hainele mele,
        Nu-mi şede cu oile;
        Să-ţi dau eu biniş domnesc, Să-mi dai un cojoc lăţos, De mi-1 porţi vara pe dos,
        Şi nii-1 laşi tot cam pe şale, Cînd e zăpucu mai mare. Dar ciobanu prostovanu, Dar ciobanu, mocofanu,
        Nu ştie ce e şofranu:
        Mi-şi da cojoc lăţos,
        Şi mi-şi lua biniş domnesc.
        —    Făcurăm cu hainele, Facem şi cu nădragii:
        Să-ţi dau verde nădrăgei, Verde ca frunza de tei.
        Ţi-e mai mare drag de ei! Să-mi dai ai tăi nădrăgei, Cură untură din ei,
        Ptiu! la dracu cu ei!
        Dar ciobanu, mocofanu,
        Nu ştie ce e şofranu; îşi da ai lui nădrăgei,
        Şi lua mîndri nădrăgei,
        Verde ca frunza de tei,
        Ţi-e mai mare drag de ei!
        —   Măi ciobane, prostovane, Făcurăm cu nădrăgeii, Facem şi cu cizmele:
        Să-ţi dau scumpe cizmuliţe, Verde ca frunza de viţă, Să-mi dai tu opincile,
        Opinci de capră stearpă,
        De nouă ani nefătată, Gevreneaua şi paraua, Vîrzobu şi galbenu;
        Dar ciobanu, mocofanu,
        Nu ştie ce e şofranu,
        Da opinci de capră stearpă, De nouă ani nefătată,
202
  Gevreneaua şi paraua,
  Vîrzobu şi galbenu;
  Şi lua verde cizmuliţe,
  Verde ca frunza de viţă.
  Măi ciobane, prostovane, Făcurăm cu-opincile,
  Facem cu căciulile:
  Să-ţi dau verde comănac. Verde ca frunza de fag,
  De îl porţi vara cu drag; Să-mi dai p-a ta de ţap bălţat, Făcută hap pe cap,
  Parcă-i un mălai crăpat!
  Dar ciobanu, mocofanu,
  Nu ştie ce e şofranu, îşi dă căciula de ţap bălţat Făcută hap pe cap,
  Parcă-i un mălai crăpat!
  Şi luă verde comănac,
  Verde ca frunza de fag,
  De mi-1 porţi vara cu drag!
  — Măi ciobane, prostovane, Făcurăm cu căciulile,
  Facem şi cu armele:
  Să-ţi dau flinta ghintuită,
  De cinci luni neslobozită; Să-mi dai bîta ta pîrlită,
  La un cap mototolită,
  La altu neisprăvită.
  Dar ciobanu, mocofanu,
  Nu ştie ce e şofranu, îşi dă bîta lui pîrlită,
  La un cap mototolită,
  La altu neisprăvită;
  Şi lua flinta ghintuită,
  De cinci luni neslobozită.
  Măi ciobane prostovane,, Făcurăm cu armele,
  Facem cu cobuzele:
  Să-ţi dau eu cobuz domnesc, Să-mi dai fluer ciobănesc.
  Dar ciobanu, mocofanu,
  Nu ştie ce e şofranu, îşi dă fluer ciobănesc,
  Şi lua cobuz domnesc.
203
*
   Verde frunză d-o lalea,
   Dară Miu ce-mi făcea?
   Miu de hoţ ce era,
   Oile şi le lua,
   La o parte mi se da,
   Pe spate se aşeza,
   Din fluer că mi-şi cînta,
   Oile mi se strîngeau,
   Ascultau şi nu păşteau.
   Iacă şi vodă sosea,
   Şi cu toată potera,
   Cu ochi de cioban că-mi da:
   —   Bună ziua, măi ciobane,
   Măi ciobane, prostovane!
   —   Mulţumescu-ţi Ştefan-vodă.
   —   Măi ciobane, prostovane, D-unde mă ştii, mocofane?
   —   Ai, doamne, măria-ta,
   Nu zice, doamne, d-aşa.
   Că am o mamă bătrînă,
   Numai cu doi dinţi în gură, Merge la Mitropolie,
   La Mitropolie-n vale,
   Şi-a auzit de numele măriii-tale.
   —   Măi ciobane, prostovane,
   Tot umblînd cu turma ta,
   Nu cumva ai auzit
   Tot de fagu Miului,
   Miului haiducului?
   —   Ba-i colea o palmă de loc Acu te duc şi te-ntorc.
   —   Du-mă tu acia,
   Cinci galbeni ţie ţi-oi da,
   Nu ţi-o fi calea degeaba.
   —   Cum să merg cu dumneata,
   Să las turmuliţa mea?
   —   Las-o pe oştirea mea,
   Şi du-mă pîn-acia,
   Că nu ţi-o fi degeaba.
   Doi ostaşi cu el lua,
   Şi cu Miu mi-şi pleca P-o cărare părăsită,
   Cu troscot acoperită,
204
   Numai de Miu ştiută.
   Mai mergea ce mai mergea, Ciobanu mi se oprea,
   La opinci mi se dregea,
   Şi din gură-aşa grăia:
   —    Scrie, doamne, un răvăşel, Trimite-1 p-un ostăşel,
   Să nu se piarză vrun mei,
   Că slujesc trei ani pe el. Domnu mi se-ndupleca;
   Mi-şi scria d-un răvăşel,
   ’L trimetea p-un ostăşel,
   Cu unu mai rămînea.
   Mai mergea ce mai mergea, Ciobanu mi se oprea,
   Şi din gură mi-şi grăia:
   —    Ai, Doamne, măria-ta,
   Mai scrie d-un răvăşel. Trimite-1 p-un vătăşel;
   Să nu se piarză vro mea,
   Că slujesc trei ani pe ea. Domnu mi se-ndupleca:
   D-un răvăşel iar scria,
   P-un ostaş că-1 trimetea,
   Cu ciobanu rămînea.
   Mai mergea ce mai mergea, Ciobanu din gură-mi grăia: Mai slăbeşte scările,
   Te lovesc smicelele,
   C-aici nu e-n Bucureşti,
   Unde te fălălueşti;
   Aici este la hăţişi,
   La hăţişi,'
                            la cărpinişi,
   Unde nu-i loc de cîrmişi,
   C-or plesni smicelele,
   Ne-or auzi cetele.
   Domnu mi-şi descăleca,
   Cal de căpăstru lua,
   Mai mergea ce mai mergea, Fagu Miului zărea,
   Fagu Miului, ăl mare, Strălucea ca sfîntu soare: Din cer şi pînă-n pămînt, Numai aur şi argint!
205
      Domnu Ştefan de-1 vedea, Mult, măre, se minuna,
      Mult mai mult mi se-ngrozea, Mare frică-1 coprindea^
      De tremura (ca) piftia!
      De fag mi se-apropia, Ciobanu că mi-1 poftea,
      P-o buturugă să stea, Ciobanu din gură grăia:
      —   Ai, doamne, măria-ta,
      Pe Miu de l-ai vedea L-ai cunoaşte tu cumva?
      —   Verde foaie măr domnesc, Să-l şi văz, eu nu-1 cunosc, De cînd maica m-a făcut,
      Pe Miu nu l-am văzut,
      Doar de el am auzit.
      Ciobanu cel ticălos Se da după fag în dos,
      Şi cînd iar se arăta Nu s-arâta cum pleca,
      Ci s-arăta haiduceşte,
      Şi fluera voiniceşte,
      La brîu cu şapte pistoale, Strălucind ca sfîntu soare.
      Nu mai era ciobanu,
      Era Miu haiducu. Ştefan-vodă, de-1 vedea,
      Şi mai rău să spăimînta, Puţintel nu rămînea,
      Dă nu-şi pierdea şi mintea. Dar Miu ce mi-şi făcea?
      Nici p-aia nu se lăsa.
      Din deşte mi-şi fluera,
      Munţii se cutremurau,
      Nouă cete ce-mi veneau,
      Nouă cete de voinici,
      Tot aleşi din Mehedinţi,
      De cînd erau copii mici,
      Cu pistoale, flinte lungi,
      Cu guşmanele înalte,
      Nalte, lăsate pe spate,
      Ca neagra străinătate,
      Pe vodă dacă-1 vedeau.
      La el mi se repezeau,
206
    Cîte-o palmă de mi-i dau, Drept în sus mi-1 aruncau, In palme îl sprijineau.
                        *
    Verde frunză iarbă mare, Cam din spre soare-răsare, Tare-mi vine-o fată mare, Calea, sora Miului,
    Miului, haiducului.
    Cum venea, aşa venea,
    Şi din gură mi-şi grăia,
    La Miu mi se ducea,
    Şi d-o palmă mi-i trăgea:
    —   Miule voinicule,
    Ia mai fă-1, frate, scăpat,
    Şi tu, tot d-un domn Ca ăsta ai fost scăpat. Verde, verde ş-o lalea,
    Pe soru-sa asculta,
    Pe Ştefan-vodă-1 lua,
    Pe cal mi-1 încăleca, Frumuşel drumu că-i da. Ştefan-vodă, ce-mi făcea? Fugea, nene, nu glumea, De colnic nu mai căta, Mergea cum înnemerea, De-1 lovea cîte-o smicea, îndărăt mi se uita,
    Că credea că tot îl ia.
    La poiană cînd eşea,
    Cu curpeni de gît era, Cămaşă de borangic,
    Ruptă pînă la buric.
    Oştirea dacă-1 vedea, Foarte mi se spăimînta,
    La fuguliţă mi-o lua* Ştefan-vodă mi-şi striga;
    —   Fugiţi, băieţi, dup-aici, Că să fie-afurisit,
    P-aici nu e de trăit!
Cules personal de la Udilă Radu, Reg. II linie, 1892.
207
32
     Toma Alimoş
     Sus în deal pe cele culmi,
     La trupina cu cinci ulmi,
     Cu cinci ulmi dintr-e trupină, Ca doi gemeni dintr-i* mumă, Frumoasă masă mi-e-ntinsă Şi de cine mi-e coprinsă?
     Tot de Toma Ahmoş:
     Boer din Ţara-de-Jos.
     El mi-şi bea şi mi-şi mînca Şi n-avea cui închina Şi din gură aşa-mi grăia:
     — Singur beau, singur trăiesc Şi n-am cui să-mi mulţămesc închina-oi armelor,
     Armelor,
               şi flintelor.
     Armele sînt fiare reci Aşezate-n lemne seci,
     Nu pot ca să-mi mulţămească Sufletului să-mi ticnească; închina-oi murgului,
     Murgului,
               şoimuţului;
     Murgu mi-este vită mută,
     Mută şi nepricepută,
     Nu poate să-mi mulţămească Sufletului să-mi ticnească, închina-oi ulmilor,
     Ulmilor,
                            gemenilor.
     Aşa Toma de-mi grăia,
     Ulmii mi se ploconea,
     Şi din vîrfuri s-apleca,
     Frumos Tomii îi mulţămea. Verde frunză iarbă mare,
     Cînd se uită mai la vale,
     Mai la vale, mai departe,
     Mai departe,
                  nu prea foarte, Tare-mi vine d-un voinic Călare p-un cal porumb.
208
  Mi-este Manea al cîmpilor, Dătătoru florilor,
  Iubeţu nevestelor,
  Drăgălaşii fetelor.
  La Toma că mi-şi venea,
  Bună ziua că mi-i da:
  —    Bună ziua, vere Tomo!
  —    Mulţămescu-ţi, vere Maneo! Verde frunză d-o lalea,
  Manea din gură-mi grăia:
  —    Vere Tomo Alimoş,
  Boer din Ţara-de-Jos,
  Ici cînd ai descălicat Pe cine ai întrebat?
  Aici cînd ai tăbărît,
  Tu cu cine ai vorbit?
  Dar Toma ce mi-şi făcea?
  Mîna în disagi băga,
  D-o ploşchiţă mi-şi scotea,
  D-o vadră şi cinci oca, Ocaua-mpăratului,
  Vadra Ţarigradului.
  Dară Manea ce-mi făcea?
  Paloş din teacă-mi scotea,
  In burta Tomii-1 băga,
  Maţele i le vărsa Şi cu fuga prididea.
  Toma maţe-şi aduna Şi în coş mi le băga,
  Cam cu paie, cu gunoaie,
  Şi, măre, cu muşuroaie,
  Burta cu aţă-şi cosea,
  Pe murgu încăleca
  Şi cu murgu mi-şi vorbea:
  —    Murgule, murguţu meu,
  Al meu şi-al lui Dumnezeu,
  Să mă duci tu ca gîndu,
  Să nu mă duci ca vîntu
  Şi să mă duci binişor.
  Ca să-mi fie mai uşor Şi să mă duci haiduceşte Şi să-mi coteşti iepureşte,
  Ce-oi gîndi să-mi izbîndesc,
  Lui Manea să mi-i plătesc.
  Mi-1 ducea murgu ca gîndu
209
   Şi nu mi-1 ducea ca vintu,
   Şi mi-1 ducea binişor De-i părea Tomii uşor,
   Se repezea haiduceşte Şi mi-şi cotea iepureşte Şi pe Manea mi-1 soseşte.
   Toma din gură-i grăia:
   — Maneo, cîine, liftă rea,
   Tu m-ai tăiat fomeieşte,
   Eu te-oi tăia voiniceşte.
   Toma vorba nu sfîrşea,
   Paloş din teacă-mi scotea, Frumos capu mi-i tăia,
   Mort în cîmp că mi-1 lăsa Şi murgului că-i grăia:
   Murgule, murguţu meu,
   Al meu şi-al lui Dumnezeu, Cînd îi vedea c-am murit,
   Cu picioarele să-mi baţi,
   Mare tainiţă să-mi faci,
   Tu cu dinţii să mă tragi, în tainiţă să mă bagi,
   Apoi tu să mi te duci:
   Pe cîmpia Banului Şi a Caimacanului Să-mi paşti iarbă de cea iată, Ca să-mi pui carne pe spată.
   Comunicat de fratele meu Ioniţă C. Bălăşel, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.'
   33
   Golea
   Intr-o joi de dimineaţă, Cam pe rouă, cam pe ceaţă, Stan al Bratii se scula,
   Faţa albă îşi spăla,
   Chica neagră-şi peptăna, Frumuşel mi se-mbrăca, Steag roşu că-mi ridica,
   La mama Golii pleca.
   Golea ici, Golea colea,
210
  Golea-n margine de sat,
  In cel bordei afumat,
  Afumat şi călduros;
  Cînd bate vîntu din dos,
  Cură ţărîna pe coş;
  Bate vîntu de la vale,
  Cură ţărîna-n căldare.
  —   Bună ziua, mama Golii!
  —   Mulţumescu-ţi, dragu dodii! Şezi, Stane, te odineşte,
  —   N-am venit să odinim,
  Am venit ca să-ţi croim,
  Să-ţi croim d-o roche nouă,
  Să ne dai pe Golea nouă, Rochie în şease foi,
  Să meargă Golea cu noi.
  —   Să fie şi-n nouă foi,
  Golea nu merge cu voi,
  C-am avut nouă feciori,
  Toţi în codru mi-au perit;
  Unii de puşcă-mpuşcaţi,
  Alţii pîn temniţi băgaţi,
  Alţii în ţapă-nţepaţi,
  Alţii de gît spînzuraţi,
  Alţii de săbii tăiaţi;
  Numai Golea mi-a rămas: Mititel şi borţoşel,
  Mai mare dragu de el!
  Ş-am umblat,
  Cu cîrpa-n sat,
  Ş-am dat Golii d-a mîncat.
  Pe Golea o să-l însor,
  Ca să-mi iau în cas d-o nor, Să-mi facă d-un foc în vatră, Să-mi aducă-un pic de apă;
  La vreme de slăbiciune,
  Să-mi îndemne d-un tăciune, Să-mi facă-o azimă de pîine. Dară Golea ce-mi făcea?
  Tot aşa mi se gîndea:
  Toţi voinici după ceva,
  Numai eu şez degeaba,
  Toţi voinici după cîştig,
  Numai eu după nimic;
  Toţi voinici în haiducie,
211
   Numai eu în calicie.
   Şi şi-avea Golea şi-avea:
   Avea neşte şelvărei,
   C-o mie de petecei,
   De umbla iarna cu ei.
   Golea ici, Golea colea,
   La mă-sa nu se uita,
   Mergea Golea şi căta;
   Mergea Golea după uşe,
   Şi cîta-ntr-o găletuşe.
   Scotea neşte şelvărei.
   Şelvărei de mii de lei,
   De umbla vara cu ei,
   Verde ca frunza de tei;
   Şi mai scotea d-o mindie,
   Verde ca frunza de vie;
   Mai scotea d-un ilicel,
   Ca foaia de ghiocel;
   Mai scotea d-un comănac, Verde ca frunza de fag,
   De-1 purta vara cu drag! Frumuşel mi se-mbrăca.
   Cu Stan al Bratii pleca, Maică-sa mi-1 blestema:
   — Goleo, maică Goleo,
   Am umblat cu cîrpa-n sat, Ţi-am dat, Goleo, d-ai mîncat, Să de-a dragu Dumnezeu,
   Să fie pe gîndu meu:
   Nici mai mult să nu hoţiţi Nici mai mult, nici mai puţin, Numai şease săptămîni. Poterile să pornească,
   Poterile Banului,
   Şi-ale Caimacanului,
   Pe toţi să mi-i surghiunească, Pe Golea să mi-1 oprească,
   Să-l facă fecior în casă,
   Să dea cu pahar la masă. Golea dacă mi-şi pleca,
   Nici mai mult nu mai trecea, Nici mai mult, nici mai puţin, Numai şease săptămîni; Blestemu îi ajungea.
   Poterile se porneau,
212
   Poterile Banului,
   Şi-ale Caimacanului,
   Pe ei, măre, că-i prindea,
   Şi pe toţi îi prăpădea:
   Pe unii-n ţapă-i punea, P-alţii-n temniţă-i băga,
   Pă alţii îi spînzura,
   Şi pă alţii mi-i tăia,
   Doar. pe Golea mi-1 lăsa.
   Că mi-e-nalt Şi desfăidat,
   Cu trei semne de vărsat,
   Cui, focu, nu i-o fi drag!
   Şi-l făcea fecior în casă,
   Să dea cu pahar la masă.
   Nici prea mult că mai trecea,
   Cu Bănuleasă se lua,
   Banu de seamă băga,
   Şi din gură aşa grăia:
   —    D-o veni vara ca mîine,
   El pe mine mă răpune,
   Şi-mi ia banii şi Băneasa.
   Cai la cocie punea
   Şi pă Golea mi-1 lua.
   —    Haide, Goleo, colo-n vale,
   Ca să facem d-o plimbare,
   Pe la prisaca din vale.
   El cu Golea se ducea,
   La prisacă ajungea,
   Şi slugilor poruncea,
   In ţapă de mi-1 punea. Bănuleasa că-mi venea, în ţapă că mi-1 vedea,
   D-un bricegel mic scotea, în pîntece mi-1 băga,
   Şi sufletu că şi-l da.
   Banu, măre, se mira,
   Şi din gură-aşa grăia;
   —    Cată, bată-i mîni-sa,
   Făcui moarte peste moarte, Pentru unu pusei doi.
   Cules personal de la mătuşe-mea Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîl-cea, regiunea Argeş.
213
34
   Stanciu Braţului
   Frunză verde-a bobului,
   Pe lunca Bîrladului,
   La circiuma Radului,
   Beau feciorii Braţului,
   Cu Dobre-al Ploscaralui,
   Ion al Şoimarului.
   Dar strajă pe cin avea?
   Pe soru~sa Voichiţa.
   Şedea-n durdă răzimată,
   De pistoale înzăoşată,
   Parcă-i naiba-ncrucişată!
   Dar Voichiţa ce-mi grăia?
   —   Dalei, frate Stanciule,
   Ia mai curmă-ţi vedrele Şi-ncetaţi ocalele!
   Nu ştiu vîntu vîjîieşte Ori ploaia că-mi răpăieşte,
   Ori potera ne soseşte.
   Potera nu mi-e curată,
   Să mi-o bat, s-o fac grămadă, Mi-e cu turci amestecată.
   Foaie verde ş-o lalea,
   Dară Stanciu ce-mi grăia?
   —   Las să vie că nu-mi pasă,
   Că nu-s femee cu conci,
   La poteră să nu poci;
   Ci-s voinic cu comănac,
   Cu şapte poteri mă bat»
   Nici prea mult că nu trecea, Iacă potera-mi sosea,
   Fpc în Stanciu că dedea.
   Dără Stanciu ce-mi făcea?
   Cîte gloanţe că-i venea, în palmă mi le prindea Şi în sîn mi le băga,
   Dfe război se pregătea.
   Dar soru-sa Voichiţa,
   Iţite mi se necăjea,
   Punea mîna pe durda,
   Pe durda, pe nebuna,
214
Bagă iarba cu poala Şi gloanţe cu chivără Şi-ndesa cu măciuca, în poteră, mi-o-ndrepta,
Foc la tigae că-mi da,
Patru uliţi mi-o făcea, Numai una-mi rămînea: Căpitan Căciulă Mare,
Care fuge pînă moare,
Pînă aici la lunca mare, îl ia Voichiţa la goană.
De-a zvîrlitele cînd da,
Mina stingă că i-o lua,
Cu trei coaste-alăturea.
Apoi din gură-i grăia:
— Zaci aci, burduf de cîine, Că nu ascultaşi de mine. îndărăt că se-ntorcea,
La frate-său să ducea, Frumoasă masă-ntindeau, Amîndoi mi se cinsteau,
De poteră nici gîndeau,
Şi din gură-aşa cîntau:
Foae verde de năut,
De cînd maica ne-a făcut, Noi prin sate n-am trăit, Prin codri ne-am hărănit, Nimenea nu ne-a ştiut,
Nici soarele ne-a văzut,
Nici luna, nici soarele, Numai căprioarele.
Verde foae de cicoare, Surioară căprioară,
Nu fi curvă şi marghioală, Nalţă-te-n două picioare, Şi-mi roade codru pe poale, Să ne vază sfîntu soare. Roade-mi poala codrului, Pin’ la vîrfu muntelui, Să-mi văz raza soarelui.
Comunicat de C. V. Ionescu, învăţător co*
muna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat, regiunea
Ploieşti.
215
35
     Petrică
     Frunzuliţă măr mustos, Vezi Petrică om frumos, Care-n lume n-a mai fost, Zace la voivod în gros. în noroi,
             pînă-n cotoi Şi dîn apă,
               pînă-n sapă Dăstulă inimă acră!
     Frunză verde colilie Pă el nimenea nu-1 ştie, Numai cuculeţ din vie.
     Da Petrică ce-mi făcea? D~o cărticică scria,
     Tot cu slovă mărunţa, în gura cucului o da,'
     La Mărgărita o ducea, în bătătură-o lăsa. Mărgărita mătura, Cărticica o găsea, Frumuşel se premenea,
     La biserică pleca,
     Tot la popa Manoilă,
     La ţîrcomnicu Gavrilă,
     Că ştie carte mai bună. Dar în carte ce zicea? „Mărgărito, draga mea, Vindeţi vii,
               vindeţi moşii, Herghelia de la cîmp Şi stupina de la crîng Şi vindeţi ce-ţi mai avea, Să mă scăpaţi de belea,
     Că mi s-a copt inima!“ Mărgărita ce-mi făcea? Vindea vii,
               vindea moşii, Herghelia de la cîmp Şi stupina de la crîng;
     Şi vindea tot ce avea
iÂ
&
*
I
216
ssswr--^
     Şi lua bani cu baniţa Şi gălbiori cu poala. Mărgărita ce-mi făcea? Poala cu galbeni umplea, La voivod se ducea;
     Aşa bine ce-i părea:
     Cit aduce o ţară toată, Mărgărita-aduce-o dată. Mărgărita mi-şi grăia:
     —   Voivoade, dumneata, Sărut poala şi dreapta,
     Să dai drumu lui Petrică, Inima mi se usucă.
     Voivodu îi răspundea:
     —   Mărgărito, fata mea,
     Pă cîţi vinovaţi mi-a fost, La toţi drumu că le-am dat, Pă Petrică l-am uitat,
     El a fost mai vinovat! Drumu lui Petrică da. Mărgărita de-1 vedea, Mărgărita leşina,
     Acasă că mi-I ducea.
     Trei zile că nu mai sta,
     Pă drumu-ăl mare pleca,
     In calea hasnagiilor Să-ntoarcă moşiile. Hasnagiii cum sosea,
     Petrică ce mi-şi făcea?
     Cu paloşu-n cap îi da! Hasnagiu voinicos,
     Nu putea să cază jos,
     Paloş în mînă lua,
     Maţele i le vărsa,
     Acasă că se ducea. Mărgărita de-1 vedea,
     Un fir de aţă lua,
     Şi burta că i-o cosea,
     Cu alifie îl ungea.
     Petrică se vindeca,
     Şchiop d-un picior rămînea C-aşa i-a fost lui mintea.
Cules personal de la' Stan Tudor soldat Reg II linie, 1892.
217
36
        Busuioc
        Bate vîntu sus d-alină, Busuioc doarme-n stupină,
        Cu durduliţa pe mină.
        Nu ştiu plină de rugină,
        Bagă potera-n izină;
        Nu ştiu plină ori mi-e goală, Puse potera pe goană. Căpitanu ce-mi făcea? Poterile le strîngea Şi din gură le grăia:
        —   Raita, catanele mele,
        Ia-mi sloboziţi cîte-un foc,
        Să vedem avem noroc Să-mpuşcăm pe Busuioc,
        Cu mulţi galbeni să mă joc? Raita catanele dau,
        Cîte un foc îmi slobozeau, Busuioc se deştepta,
        Nimica că nu-i era^
        Puţin pielea-1 ustura Şi din gur-aşa-mi grăia:
        —   Căpitane Palada,
        Nu-ţi mai prăpădi iarba,
        Că d-oi sta,
                   m-oi mînia,
        Şi-oi pune mîna pe durda Şi-oi turna iarba cu poala, Gloanţele cu palaşca Şi mi-oi bate cu măciuca, Niminea n-ăţi rămînea, Potera nu-1 asculta,
        Tot la focuri slobozea. Busuioc se necăjea,
        Punea mîna pe durda Torna iarba cu poala, Gloanţele cu palaşca Şi mi-o bătea cu măciuca.
        La obraz o ridica,
        Patruzeci că-mi dobora,
        Uliţă prin ei făcea.
218
      Căpitanu Palada,
      Foarte rău se necăjea Şi din gură mi-şi grăia:
      —   Fi-ţi-ar neamu, Busuioace, Şapte poteri n-au ce-ţi face, Şapte-opt du peste Olt/
      Vîlcea cu copii cu tot,
      Mănîncă porumb necopt,
      L-e frică s-aţîţe foc
      De frica lui Busuioc.
      Căpitanul cel pletos,
      Fugea pe su munte-n jos,
      Ca un cîine viermănos,
      De frica lui Busuioc Toată potera fugea,
      D-o cătană rămînea Se lua steagu după ea,
      Busuioc aşa-i grăia:
      —   Hai tu, neică, cătăniţă,
      Na-ţi la neică gloanţele Şi-ţi umple pistoalele
      Şi ţi le sloboade-n mine,
      Să ai la Banu ce spune. Pistoalele le umplea Şi-n Busuioc slobozea.
      Dar Busuioc ce-mi făcea? Gloanţe-n mînă prijinea Şi din gură aşa-mi grăia:
      —   Hai tu, neică, cătăniţă,
      Na-ţi la neică gloanţele Şi-ţi umple pistoalele,
      Ţi s-o-ntîmpla vreo-ntîmplare, Te-o lua cineva la goană Să nu-mi fii cu arma goală. Căpitanului să-i spui:
      De l-oi prinde-n vînătoare,
      O să mi-1 fac bucăcioare,
      Să-i dau carnea ciorilor Şi oasele clinilor,
      Capu să-i pîrlesc pe foc,
      Să ştie de Busuioc.
      Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
219
37
        Piper
        Printre frunze, printre tei, Văzui ochii lui Matei •
        Şi conteşu lui Andrei, Giubeluşa lui Piper.
        Piper din gură grăia:
        —   Aoleo, frate Matei,
        Frate Matei şi cu Andrei, Hai să trecem Dunărea,
        In oraş la Hîrşova,
        Să mergem la baba Sîrba, Pe la moara lui Molan,
        Că din an, în an, în an,
        Ne păstrează cîte-un ban;
        Şi din lună,-n lună-n lună, Ne păstrează cîte-o rublă. La baba Sîrba mergea Şi din gură-aşa-i grăia:
        —   Descuie, babă, poarta,
        Că nu sîntem oameni răi, Sîntem negustori de boi, Tragem în gazdă la voi,
        Şi ştim că ai patru boi Şi că din patru vinzi doi, Frumos preţ ţi-om da pe ei. Ea la preţ se bucura
        Şi porţile descuia.
        Mîna pe ea că-mi punea,
        O chinuia şi-o lega,
        Tot de stîlpul coşului,
        In bătaia focului.
        Baba Sîrba ce-mi grăia?
        —   Mă Matei, frate Matei, Nu mă chinui să piei,
        Că am colea-un putinei, înţesat de gălbinei;
        Mai cată şi după uşe,
        Că mai am o găletuşe, Umplută cu părăluşe;
        Mai cată şi după ladă,
        Că mai este o disagă, Umplută cu a mea znagă;
220
   Şi mai cată pe poliţă,
   Că mai am o sălbuliţă,
   Dată de la măiculiţă De cînd eram copiliţă.
   Măi Matei, frate Matei,
   Nu mă canoni să piei;
   Ţi-aduci tu aminte bine,
   Cînd păzeam porcii cu tine,
   Şi ceream la voi mălai;
   Mă luai cu cîinii halai;
   Veneam să cer opincele,
   Mă luai tot cu vorbe grele; Veneam să cer mămăligă, Chemai cîinii după luncă,
   Mă puneaţi pe goană-n fugă. Măi Matei, frate Matei,
   Nu mă lăs-acum să piei,
   Că din munculiţă mea,
   Nu-mi lăsaşi nici o para;
   Nu-mi lăsaşi nici o leiţă,
   Ca să am la neputinţă,
   Că sînt şi eu văduviţă.
   Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea-de-Argeş, regiunea Argeş.
   38
   Jianul
   N-aţi auzit d-un Jian,
   D-un Jian, de un oltean, D-un oltean, de un mislean, De un hoţ de căpitan Care umblă prin păduri,
   Cu şeisprezece panduri,
   In ghebe şi cu poturi, Găitane, cusături,
   Cu pistoale înarmaţi,
   Cu puşti-flinte încărcaţi, Umblă ca neşte turbaţi, Seacă oameni la ficaţi?
   Că iau mei de la ciobani, Armăsari de la mocani.
221
        Fără plată, fără bani,
        Vai, maica mea de duşmani! Şi pîndesc de la strîmtori,
        Să despoae negustori,
        Să ia tot la gălbiori,
        Că sînt la purtat uşori? Jianu, om mic la stat.
        Fără frică de păcat,
        Tot umblând din sat în sat, Multe case a călcat Pă cine-ntîlnea,-l smulgea, Măduva la toţi sugea,
        Lumea de dînsu fugea,
        Da jalbă la Caragea.
        Domnia cît mai curînd, Potera la el mînînd.
        Dar Jianu-nţelegea,
        Şi spre Olt că mi-şi fugea, Călare pe armăsar,
        Striga: — Măi frate podar! Trage podişca de car,
        Că nu-ţi va fi în zadar; Trage podu mai d-a drept, Nu mă face să aştept,
        Că îţi trag un glonţ în pept, Ori te culc, ori te deştept. Dar podaru sta, privea,
        Şi se tot cam zăbovea,
        Se făcea că se gîndea, Poterii voind să-l dea.
        Jianu iarăş strigînd,
        Şi zăbava lui văzînd,
        Să mai aştepte nevrînd,
        Dete drept prin Olt zicînd: — De cît să mă rog de prost, Pînă să dea podu-n rost, Fi-voi voinic, cum am fost, Şi-oi trece la adăpost.
        Decît o para la pod,
        Murgu mi-este cam nerod, Când de coama lui mă-nnod, Trece Oltu ca năvod.
        D-oi sta ca să mai plătesc,
        Să mă plec, să mă smeresc, La toţi să mă căciulesc,
222
       La ce naiba haiducesc! Haideţi, murguleţ, haideţi,
       Te sileşte, murguleţ,
       Nu-ţi mai face păru creţ,
       Hai la Slatina-n judeţ,
       Mergi, murgule, nu sufla,
       Nu sufla,
               nu te umfla,
       La gazdă om răsufla,
       Şi odihnă vom afla.
       Gazda mi-este-n Valea rea; Iară murgu cînd sărea, Tocmai ca căprioara,
       Poşta un sfert că mi-i părea. Dar la gazdă ajungînd,
       A şi auzit ţipînd,
       Potera gazda legînd,
       Şi de Jianu-ntrebînd.
       Eu atunci mă deşteptai,
       Şi la murgu meu strigai:
       — Sai, murguleţule, sai,
       Să fugim de chiu şi vai! Ţin-te, gazdă, nu mă da,
       Nu mă da,
                 nu mă preda,
       Că ţi-oi da d-o malotea,
       De s-ar mira toţi de ea.
       Dar cînd Jianu fugea,
       Potera mi-1 ajungea, Mîinile-n el înfigea,
       Şi-l ducea la Caragea;
       Seara, cam pe la apus,
       Cînd la curte el fu dus,
       Cu tovarăşii-n rînd pus, Aşa-mi cînta cu glas sus: „Stau în drum şi mă gîndesc, Ce să-apuc ca să muncesc, Pîinea să-mi agonisesc, Copilaşii să-mi hrănesc!
       Cînd nădejdea mi-am răpus Şi şedeam pe gînduri dus, Aminte că mi-am adus:
       Mă urcai pă deal în sus,
       Mă uitai pe jos, în lunci, Văzui oameni, mueri, prunci,
223
      Cu plugurile la munci, Mă-ntristai mai mult atunci,
      Că toţi îmi brăzda mereu, Numai pluguleţu meu, L-a-nţelenit Dumnezeu,
      Vai, rău, ursitul de eu!
      Că doi boi ce-i avusei,
      De vremi grele-i răpusei,
      Fără hrană rămăsei,
      In sapă de lemn ajunsei.
      Şi-am umblat, am trepădat, M-am umilit, m-am rugat,
      De chiabur şi de bogat,
      Şi-n samă nu m-a băgat.
      Am cerut boi într-un ceas,
      Să mi-i dea să ar vrun ceas, Nevoii să nu mă las;
      Dar mila n-a mai rămas! Atunci mă-ntorsei şi eu,
      Şi zisei în gîndu meu:
      Da-va bunu Dumnezeu Să umble şi plugu meu, Săbioara să-mi fac plug, Pistoalele să-njug,
      Flinta, iataganul lung, * Strămurare să împung.
      Să pui la o parte fes,
      Şi la colnice să es,
      Să pui, să-mi brăzdez ales, Unde o fi crîngul mai des,
      Să trag brazda dracului,
      Din mai susu dealului,
      Drept uşa bogatului,
      Pînă-n capu satului\“
      Astfel Jianu legat,
      A stătut şi a cîntat,
      La vodă-n drept de palat,
      De poteră-nconjurat.
      Dar pravila îl judeca,
      Cu lanţuri îl încărca,
      Şi în ocnă l-arunca,
      Unde om nu mai călca.
      Scris după Mihăileanu Ion, elev al seminarulu din Rîmnicul-Vîlcea, 1869, regiunea Argeş.
224
39
Codreanu
Frunză verde trei smicele, Cîntă cucu pe saiele,
Pe saiele, pe nuiele,
Codrean urcă la perdele,
Să-şi aleagă trei pelcele,
Să-şi facă cuşmă din ele, Cuşmă mare, mocănească, Nime-n tîrg să nu-1 cunoască; Şi-ncă trei piei de berbec, Să-şi facă Codrean cojoc, Cojocel mare, miţos,
Să-l poarte vara pe dos,
Să-i fie mai răcoros.
Foae verde ş-un dudău,
Cîntă cucu pe pîrău,
Codrean urcă-n Movilău,
Un? se face tîrg mereu,
De s-adună bun şi rău: Negustorii din Bacău, Caimacanii satului C-aia-s dragi Codreanului. Foae verde ş-o lalea,
Dar Codreanu ce-mi făcea? Pe-o movilă se suia,
Gluga umbră mi-o punea, Cîrlig în pîmînt figea,
Frumos jos mi s-aşeza Frumoasă cuşmă-şi făcea,
Pe cap frumos mi-o punea Şi-n obor că mi-şi intra, Căluşei că-şi alegea;
Care căluţ îi plăcea/
Tot pe spate mi-1 bătea,
De coadă că mi-1 lua,
Peste obor l-arunca,
Nimenea nu-1 cunoştea.
Doar unu l-a cunoscut: Aleonte Arnăut.
El din gură-aşa-i grăia:
— Măi Codrene, dumneata,
225
      Nici nu cumperi, nici nu vinzi, Numai tîrgu ispiteşti,
      Mare tîlhar că mai eşti! Codreanu din gură-i grăia:
      —   Aleonte, dumneata,
      De unde m-ai cunoscut,
      Cu maică-ta n-am trăit,
      Cu tat-tău n-am ciobănit? Aleonte-i răspundea:
      —   Măi Codrene, dumneata,
      Eu, frate, te-am cunoscut,
      In tîrgu Braşovului,
      Ştii la capu podului,
      Cinci măciuci tu mi le-ai dat, Bani din pungă mi-ai luat.
      De palma care mi-ai dat,
      Nici acum nu te-am uitat.
      Aşa Codrean d-auzea,
      După cal descăleca Şi de păr că mi-1 lua,
      Cu măciuca mi-i căra,
      Oasele mi-i dăhula Şi-aşa din gură-i grăia:
      —   Aleonte, dumneata,
      Ia schimbă-mi tu numele, Să-ţi răresc măciucile.
      Verde frunză d-o lalea, Aleonte-i răspundea:
      —   Să-ţi zic negustori de boi? Codrean răspunde: — Nu voi. Verde frunză lemn de scai,
      —   Să-ţi zic negustori de cai? Aşa dacă mi-auzea,
      Măciucile le rărea,
      Şi scăpat că mi-1 făcea.
      Iară Codrean ce-mi făcea? Afar’ din obor ieşea,
      Cîmpului se limpezea,
      D-un mocănaş că-mi zărea, Călare p-un suruleţ,
      Suruleţ cu păru creţ Şi-nainte că-i ieşea Şi din gură-aşa-i grăia :
      —   Bună ziua, mocănaş!
      —   Mulţumim, căpitănaş!
226
*— Măi mocane, dumheâtâ,
Nu ţi-e suru de vînzare Să-ţi dau galbini şi parale?
Ori ţi-e suru de schimbare: Pentru unu să-ţi dau doi,
Să-ţi dau doi şi să-ţi dau trei, Să-ţi dau trei şi să-ţi dau şapte, Herghelia jumătate?
Mocan din gură-mi grăia:
—   Măi Codrene, dumneata,
Nu mi-e suru de schimbare,
Ci mi-e suru de vînzare. Codrean din gură-i grăia:
—   Măi mocane, dumneata,
Ia descalecă niţel Să-ncerc suru puţintel;
De mi-o plăcea umbletu îţi voi da şi sufletu.
Foaie verde d-o lalea,
Mocănaş descăleca,
Frumos cal lui Codrean da.
Dar Codreanu ce-mi făcea?
Lua şaua mocănească
Şi-i punea p-a haiducească; Lua frîu mocănesc,
Şi-i punea p-al lui hoţesc.
Pe suru mi-ncăleca,
Două-trei roate că-i da,
Pînă suru-nherbînta:
Lua spuma cu mîna Şi clăbucii cu căciula.
Mocan din gură-mi grăia:
—   Descalecă calu meu,
Nu ţi-am văzut banu tău. Codrean din gură-mi grăia:
—   Măi mocane, dumneata,
Ţine, frate, cinci parale,
Să-ţi cumperi mălai şi sare,
Să nu mori pe drum de foame, Să-ţi duci şaua la spinare,
Şi-mi pleca Codrean rîzînd, Rămînea mocan plîngînd.
Iar Codreanu ce-mi făcea?
La o perdea s-abătea Şi din gură mi-şi grăia:
227
 - Măi ciobane, dumneata,
Ia să-mi prinzi d-un meluşel, Care-o fi mai măricel.
Aşa cioban d-auzea,
D-un meluşel că-i prindea Şi Codreanului mi-1 da.
Dar Codreanu ce-mi făcea? Cinci parale că mi-i da Şi din gură-aşa-i grăia:
—   Ţine, cioban, cinci parale, Nu-ţi fie cu supărare.
Cioban din gură-i grăia:
—   Măi Codrene, dumneata,
De ce-mi iei meiu aşa?
Că e melu stăpînesc,
M-apucă să i-1 plătesc.
Şi aşa cum mi-şi grăia,
Mina pe cîrlig punea,
Şi-odată cînd l-aducea,
Pe Codrean că mi-1 lovea,
Şi şaua că mi-o izbea,
Oblînc departe sărea,
Dar Codreanu că-mi rîdea, Şi-aşa din gură grăia:
—   Uite mocanu zoios,
Cit p-aci să mă dea jos! Şi-ndărăt mi se-ntorcea,
După sur descăleca,
La cioban mi se ducea Şi de păr că mi-1 lua,
Toată movila-1 trîntea Şi din gură-aşa-i grăia:
—   Măi ciobane, dumneata N-ai auzit d-un Codrean,
Car’ ia cai de la mocani, Meluşei de la ciobani
Şi vin de la cîrciumari,
Nu plăteşte nici un ban?
D-ar sta Codrean să plătească, La ce să mai haiducească?
Comunicat de C. Ionescu, învăţător, comuna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti.
228
40
Buruleiu
Foae verde frunză creaţă, Cînd fu joi de dimineaţă, Buruleiu se sculase,
Pe ochi negri se spălase, Conteşiul în umeri luase,
La o biserică plecase Şi din gură aşa grăia:
—   Părinte sfinţia-ta, Slujeşte leturghia,
Să-mi ceteşti vanghelia,
Ca să-mi mai cureţi greaţa, Că greaţa de dimineaţă,
JE punere de viaţă.
Şi slujba o isprăvea, Vanghelia i-o cetea Şi acasă mi-şi pleca.
Cînd acasă ajungea,
El la slugi că poruncea,
Cai la carîtă punea,
Şi-n carîtă se suia,
Numai el cu cocoana Şi la livezi că-mi mergea; Cînd la livezi mi-ajungea, Toate cosite era,
Care pe unde undise Şi pe-acelea le pocise.
—   Buruiene dumneata,
Bei şi te înveseleşti
Şi pe tine te-au ales,
Tot din judeţ din Cerneţi Tu hoţii să mi-i găseşti.
El aşa dac-auzea*
De la masă se scula Şi-n carîtă se suia Şi după hoţi că-mi pleca. Hoţii ici, hoţii colea,
Hoţii la Chitiana Şi peste hoţi că mi-şi da. Arămbaşa ce-i zicea?
—   Buruiene dumneata,
229
întoarce-te îndărăt,
Mie-mi pare rău de tine,
Că eşti voinic ca şi mine. De-a arămbaşe n-asculta,
Tot înainte mergea,
Iară hoţu cel mai mic,
Şi mai mic,
           şi mai voinic,
Cel cu struţu ghintuit,
Cu cinci litre de argint,
El din gură-aşa grăia:
—   Arămbaşe, dumneata,
Ia lasă-1 pe seama mea,
Ca să vezi ce i-oi lucra, Struţu la ochi că-1 punea,
Pe Buruleanu-1 lovea,
La marginea fesului,
La rătezul capului,
Unde-i păs voinicului Şi bine haiducului.
Peste-un gros că mi-1 trintea Şi la el că se-ntorcea Şi din gură-aşa-i grăia:
—   Buruiene, dumneata,
Ce-ai pus grosu căpătîi,
Ori eşti călător la Dii?
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
41
Gheorghilaş
Foae verde ş-o crăiţă, Cine-mi urcă la Istriţă, Săvai Căpitan Gheorghiţă, Fecioraş lui Negoiţă,
Cu o dalbă măciuchiţă, Nedubită,
          necioplită,
230
Numai din topor slomnită,
Tot de Macovei gătită.
Şi mi-şi urcă la Sîriu,
Cu şeapte pistoale-n brîu,
Şi-o ploschiţă de rachiu,
Mică, mică, mititea,
D-o vadră şi cinci oca,
C-aşa-i era măsura.
La gură că mi-o punea,
Nici mustaţa nu-şi uda,
Drept la fund o răsufla.
Şi-mi umbla sara pe lună, Să-şi cîştige-o flintă bună:
Rea de lemn^ bună de fer, Să-mi ducă glonţul la semn. Şi-mi umbla din stînă-n stînă, Să-ncerce brînza de-i bună Şi-ncă urda din zăgîrnă Şi caşu din sărătură.
Şi-mi umbla pe la ciobani, Să-şi cîştige cîte-un ban,
Ca să aibă peste an.
Foae verde izmă creaţă,
Cînd fu joi de dimineaţă, N-avea, naiba, ce lucra? Macovei că se scula,
Pe ochi negri se spăla,
Cruce cu dreapta-şi făcea,
La icoane se-nchina,
Lui Dumnezeu se ruga, Dumnezeu nu-i ajuta, în grajd de piatră intra,
Pe Negru că mi-1 scotea, Frumuşel mi-1 ţăsăla,
Şea de aur că-i punea, Foarfeci la desagi punea Şi pe Negru i-arunca.
El pe Negru-ncăleca Şi, măre, că mi-şi pleca La stîna din Padina,
Bat-o Maica Precesta Şi sfînta Dumineca,
Că mi-a secat inima Şi mie şi multora.
Foae verde ş-o smicea,
231
Cînd acolo mi-ajungeâ, Ipingeaua mi-aşternea,
Mîna-n pozînar băga,
D-un buciumel că-mi scotea, Buciumel de argint,
Ce n-am văzut de cînd sînt Şi-ncepea d-a buciuma,
Toţi ciobanii s-adunau,
Oile-n strungă-mi băgau.
Dar Macovei ce-mi făcea? D-un meluşel că-mi prindea, De miţuit s-apuca,
Numai din frunte-i lua, Dumnezeu nu-i ajuta.
Ochii roată şi-i făcea,
Pă hăţaşul oilor,
Tot în jocul meilor.
Verde foae ş-o lalea,
Pe Gheorghilaş mi-1 zărea,
Şi din gură mi-i grăia:
—   Moş Radule, barbă sură, Numai cu doi dinţi în gură, Cine să fie acela,
Care-mi vine pe colea?
—   Parcă-i căpitan Gheorghiţă, Am cu el o pizmuliţă,
Din mica copilărie,
Bat-o focu şi-o pustie.
Moş Radu că mi-i grăia:
—   Măi Macovei, dumneata, Ala nu e Gheorghilaş,
Mi-este un negustoraş,
Azi o lună, o săptămînă,
Mi-a lăsat doi lei arvună,
Tot pe miţe şi pe lînă.
Silesc eu de miţuiesc,
La galbeni s-agonisesc,
Cînd la plată, ce păţesc? Mîncai o bătaie bună Şi-am rămas şi făr de lînă,
De la hoţ de Gheorghilaş,
La inimă un vrăşmaş.
Macovei ce mi-şi făcea? Miţuia,
       cît miţuia,
232
Ş-al doilea mi se uita, Ghiorghilaş s-apropia,
Prea bine mi-1 cunoştea, Foarfeci din mînă-i pica, Frigurile mi-1 găsea,
Năvală-n stînă că-mi da, între burduşi s-ascundea. Gheorghilaş că mi-1 sosea, Bună ziua că mi-i da:
—   Bună ziua, moş Radule,
Moş Radule, barbă sură,
Numai cu doi dinţi în gură, Mai ai pe cineva-n stînă?
Moş Radu îi răspundea;
—   Măi Gheorghilaş, dumneata, Eu zic zău, pe legea mea, De-oi avea pe cineva;
Doar un mic vînătoraş, Dimineaţa s-a sculat Şi nespălat a mîncat,
Blestem, i s-a aplecat,
Friguri mi l-au apucat, între burduşi e culcat.
Foae verde ş-o smicea, Gheorghilaş ce mi-şi făcea? Bine ştia el seama,
Năvală-n stînă că-mi da,
Făcea burduşi a-ncerca,
Cerca unu, cerca două,
Cerca mereu pîn5 la nouă. Verde frunză foi de tei,
Pînă da de Macovei. Gheorghilaş dacă-1 vedea,
Din guriţă aşa-i grăia:
—   Afurisit Macovei,
Drac te scoase-n ochii mei!
Că eu, frate, m-am jurat:
Und’ te-oi prinde să te bat, Zilele tele scurtate,
De grelele mele păcate Şi de ale tele fapte.
Dar Macovei ce-mi grăia?
—   Măi Gheorghilaş, dumneata, Mult mi-eşti tînăr şi gingaş
233
   Şi la inimă vrăşmaş;
   Ia-mi calu şi oile,
   Stîna cu miorile Şi lungeşte-mi zilele,
   Ca să-mi mărit fetele,
   Să-mi mai văd copilele,
   Să le-mbrac, săracele,
   Că-i păcat de dînsele.
   — Lesne, frate, te-aş ierta, Nu mă rabdă inima;
   Nu-mi trebuie stîna ta,
   Nici stîna, nici oile,
   Ci-mi trebuie zilele,
   Că ştii, frate, ori nu ştii:
   Cînd eram noi şapte fraţi, Ne purtai pe toţi legaţi,
   Din Focşani pînă-n Galaţi? Mai ştii, frate, ori nu ştii: Cînd făceai tu cisla-n sat, Cum scădeai pe cel bogat Şi-ncărcai pe cel sărac?
   Mai ştii, frate, ori nu ştii: C-aveam noi o biată oae, Ne-ai pus-o, cîine, la foae? Ş-aveam noi un biet cocoş Şi ni-1 puneai la răboj?
   Şi aveam o biată gîscă Şi p-aia o treceai la cislă? Mai ştii, frate, ori nu ştii:
   De tinerel mă-nsurai, Frumoasă mîndră-mi luai Şi la bir că mă puneai! Nu-mi puneai bir de copil, Şi-mi puneai bir de mazil.
   Eu de frica birului,
   De groaza zapciului, Treceam apa Prutului.
   Iar tu, frate, ce-mi făceai? Armăşia cumpărai,
   După mine te luai Şi-ndărăt că m-aduceai.
   Cînd ajungeam la Buzău, S-aprindea sufletu meu;
   Şi m-aplecam să beau apă, Mă loveai cu cizma-n ceafă,
234
Fărâmam dinţii de peatră Şi beam apă sîngerată,
Cu măsele-amestecată Şi cu sînge închegată.
Şi-nainte ne goneai,
In desagi că ne cătai,
Salba nevestii luai,
Rîs de dînsa că-ţi făceai,
Tot treapădu ne băteai.
Cînd ajungeam la Rîmnic,
Nu puteam zice nimic Şi mă rugam doar de tine, Dezleagă-mă, vai de mine, Să-mi cumpăr o ţîră pîine Pentru mîndra, pentru mine; Dedeai cu gîrbaciu-n mine. De-atunci, frate, m-am jurat, Und’ te-oi prinde să te bat,
Să te tai nejudecat,
Ca p-un mare vinovat.
Şi de păr că mi-1 lua,
Pe bătătură-1 scotea,
Frumuşel că mi-1 trîntea.
Dar Macovei ce-mi făcea? împrejur mi se uita,
Mîna pe botă punea,
Cu bota se apăra            ^
Şi da dos şi mi-şi fugea, Gheorghilaş ce mi-şi făcea? Năvală la murgu-mi da, Struţuleţu că mi-1 lua, Struţuleţu de argint,
Poleit şi ghintuit,
Tot de Macovei gătit,
De trei luni neslobozit.
La cătare mi-1 lua,
Jos grămadă mi-1 făcea. Gheorghilaş că mi-şi grăia:
— Mulţămesc lui Dumnezeu Şi de bine şi de rău, Că-mpuşcai d-un porc mistreţ, Care mînca un judeţ.
Şi-ndărăt că se-ntorcea,
La moş Radu se ducea Şi-aşa din gură-i grăia:
235
   '— Moş Radule, dumneata, Să-mi dai vreo sută de lei,
   Să nu păţi ca Macovei.
   Moş Radu că-mi răspundea:
   —   Gheorghilaşe, dumneata, Eu zic zău, pre legea mea, D-am în pungă vreo para. De belele, de nevoi,
   Mă băgai vătaf la oi,
   La stăpîn, la Macovei,
   N-am în pungă nici doi lei. Gheorghilaş că mi-şi grăia:
   —   Dacă ţi-e povestea aşa,
   Să nu-mi dai nici o para, Dar tu, frate, să-mi găteşti: O mioară de prînzare Şi-un caş bun de chegătoare, Colea la cărare-n vale,
   Colea la şapte izvoare.
   Moş Radu dac-auzea,
   Inima-i se-nveselea, Frumoasă masă-i gătea; Gheorghilaş se ospăta,
   Lui moş Radu-i mulţămea Şi pe cărare pleca.
   Mos Radu se închina,
   Lui Dumnezeu mulţămea,
   Că a scăpat nebătut,
   Numai c-un mei de prînzit. Gheorghilaş ce mi-şi făcea? Pe cărare că-mi mergea, C-un băeţaş se-ntîlnea.
   —   Bună ziua, băeţaş!
   —   Mulţumim, căpitănaş!
   —   De unde vii, băeţaş?
   —   Tot din tîrg, de la oraş.
   —   Şi ce-mi spui de la oraş?
   —   Ce să-ţi spun de la oraş: Toţi întreb de Gheorghilaş^ Mă dusei să iau o pîine,
   Toţi mă-ntrebară de tine. Gheorghilaş dac-auzea,
   Pe cărare că-mi mergea,
   O doiniţă mi-şi cînta
236
Şi el, măre, se suia: Sus la Tabla leului, Dosu Penteleului.
Comunicat de C. V. Ionescu, învăţător, comuna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat,- regiunea Ploieşti.
42
Călin
Verde frunză ş-un pelin,
N-aţi auzit de Călin?
Cîte moşii mi-a ţinut,
Cu claca ne-a sărăcit.
Verde frunză peliniţă,
Plecă Călin la Pleniţă,
Cu şease cai la căruţă.
Da el unde se ducea?
Tot în sat la Poiana, în gazdă la cin’ trăgea?
La logofătu Lăţea,
Că mai ştia el seama Şi toată potriveala.
—   Logofete, dumneata, Socotit-ai Poiana,
Poiana şi Pleniţa,
Poiana cu fînurile,
Pleniţa cu vinurile?
Verde frunză de aclas,
—    Trei oameni doar mi-a rămas: Unu este Băţălan,
N-a plătit claca d-un an;
Unu este, zău, Chiriş,
Cată la Călin chiordiş;
Ş-altul este Ion ăl Mare,
Ion ăl Mare din Poiană,
N-a plătit claca de-o vară.
—    Logofete, dumneata,
Ia să mi-i aduci încoa.
Logofătu mi-şi pleca,
Cu isprăvnicel Andrei,
Că ştie seama-n odăi.
237
                 La Băţălan se ducea:
                 —    Băţălane, dumneata,
                 Verde frunză şi-un pelin,
                 Hai, că te cheamă Călin» Băţălan că se scula,
                 Punguliţa şi-o lua,
                 La Călin că se ducea,
                 Uşa că mi-o deschidea:
                 —    Bună ziua, boer Căline!
                 —    Mulţumescu-ţi, porc de cîine! Mîna-n pungă că băga,
                 Zece galbeni mi-şi scotea Şi pe masă mi-i trîntea Şi fitanţa şi-o lua.
                 Acasă mi se ducea,
                 Cu mătuşa mi-şi vorbea;
                 —    De cînd veni ăst ciocoi,
                 Nu mai vezi om cu doi boi,
                 Nici văduvă cu cinci oi!
                 La Chiriş că se ducea:
                 —    Măi Chirişe,1 dumneata, Verde frunză ş-un pelin,
                 Hai, că te cheamă Călin!
                 La Călin mi se ducea:
                 —    Bună ziua, boer Căline!
                 —    Mulţumescu-ţi porc de cîine! Mîna-n chimir că băga,
                 Şeapte gălbiori scotea,
                 Şi pe masă mi-i punea,
                 Nici fitanţa nu şi-o lua.
                 La Ion ăl Mare mergea:
                 —    Nene Ioane, dumneata,
                 Ce-o să facem ăstuia?
                 Dar Călin ce mi-şi făcea?
                 —    Logofete, dumneata,
                 La Ion ăl Mare să te duci,
                 La Ion ăl Mare din Poiană,
                 N-a plătit claca d-o vară.
                 La Ion ăl Mare mergea, îndărăt că se-ntorcea
                 Şi din gură că zicea:
                 —    Dau în apă şi mă-nec,
                 La Ion ăl Mare nu plec;
23d
                   Dă-mi vro două-trei cătane,
                   Să plec la Ion ăl Mare. Două-trei cătane lua,
                   La Ion ăl Mare mergea,
                   La fereastră că striga:
                   —    Nene Ioane, dumneata, Verde frunză ş-un pelin,
                   Hai, că te cheamă Călin!
                   Ion ăl Mare se scula,
                   Cu mătuşa mi-şi vorbea:
                   —    Fa mătuşă, dumneata,
                   Ado punguliţa-ncoa,
                   Că d-oi da de vreo belea,
                   M-o scăpa punguliţa!
                   Ipingeaua şi-o lua,,
                   Lancea-n mină apuca,
                   La Călin că se ducea:
                   —    Bună ziua, boer Căline!
                   —    Mulţumescu-ţi, porc de cîine!
                   —    Bine măi, boer Căline,
                   De trei ori m-ai socotit,
                   Nici acum nu sînt plătit? Pentru claia din obor,
                   M-ai socotit de cinci ori. Prinseşi fata c-un ghiveci, Pentru o oală cu urzici,
                   îi luaşi salba de la gît,
                   Nici aşa nu sînt plătit?
                   Luaşi vaca din coşare,
                   Rămase strachina goală,
                   Plîng copiii pe bordei,
                   Că n-au lapte-n putinei!
                   Ion ăl Mare aeas’ mergea,
                   Cu Băţălan că vorbea,
                   Şi Chiriş că mi-şi venea:
                   —    Nene Ioane, dumneata,
                   Stau copiii cîte trei,
                   Că n-au lapte-n putinei,
                   Şi-mi lucrează cu temei.
                   Să-ţi dau pe Dobrică-ăl mic, Cînd dă cu picioru ăl sting,
                   Sare uşa şi c-un stîlp!
                   Şi e unu Tărtăcuţă,
                   De se face, frate, mîţă,
240
                La Călin după căruţă;
                Şi e unu zău Andrei,
                De ştie seama-n odăi,
                Şi lucrează cu temei!
                Adăstau pînă-nsera,
                La colnic mi se trăgea,
                Iaca şi Călin sosea,
                Că el, frate, se ducea,
                Tot în sat, la Cladova,
                C-acolo avea gazda,
                La Maria văduva.
                Cînd acolo ajungea,
                Jos din trăsură se da Şi în casă mi-şi intra.
                Iacă şi hoţii sosea,
                Veni şi Dobrică ăl mic,
                Dete cu picioru ăl stîng,
                Sări uşa şi c-un stîlp!
                Veni şi ta-so Chiriş,
                Pe coş, jos, d-a tăvăliş!
                Veni şi Ion ăl Mare,
                Ion ăl Mare din Poiană,
                N-a plătit claca d-o vară.
                La Călin că mi-şi intra,
                Cu masă pusă-1 găsea.
                Ion ăl Mare îi zicea:
                —    Măi Căline, dumneata,
                Ce bucate ai gătite*
                O să le vezi pîngărite,
                Cu sînge roşu vopsite!
                Cu stînga de păr îl lua, Lancea-n dreapta o lua,
                Cînd odată că trăgea,
                Patru ciosvîrşti mi-1 făcea,
                La putină l-aşeza,
                Sare peste el punea,
                Pastramă că mi-1 făcea,
                Pîn oraş că mi-şi pleca:
                —    Hai la pastramă de vînzare. Ocaua patru parale!
                Nu e pastramă de oi,
                E pastramă de ciocoi! Subprefectu l-auzea,
                Pe Ion că mi-1 chema:
                —    Nene Ioane, dumneata,
241
                     Eu te ţineam cîrciumar, Şi-acum te văz măcelar, Măcelar de boeri mari!
Cules personal de la Udilă Radu, regimentul II linie. 1892, Dolj.
                     43
                     Radu lui Anghel
                     Verde frunză ruguleţ,
                     La cel cap de deluleţ,
                     S-au iscat vro cinci băeţi: Radu lui Anghel din Greci, Căpitan de la Floreşti,
                     Cu Mitrică, burtă mare, Fură caii după vale Şi mi-i vinde pe parale. Verde frunză ş-o lalea,
                     Dar Radu ce mi-şi făcea? La popa Matei mergea:
                     —  Bună seara, părintele!
                     —   Mulţumescu-ţi, căpitane!
                     —   Nu-mi mai zice căpitane Şi vezi de ceva parale. Căpitanii sînt la tîrg,
                     Să cumpere boi de jug;
                     Eu sînt Radu cel din crîng, Nu-mi mai zice căpitane Şi vezi de ceva parale,
                     Că mor băeţii de foame. Popa din gură grăia:
                     —   Stai, Radule, nu mai da, Stai şi cată după uşe,
                     C-am o mică găletuşe Mi-e plină de părăluţe;
                     Mai cată-ntr-un putinei, Mi-este plin cu gălbinei.
                     Şi mai cată-n chimiraş, Mi-este plin cu gălbinaşi, Dobînda du pîn oraş.
                     Verde, verde ş-o lalea,
£42
                 Şi paralele le lua,
                 Calu, măre-ncăleca,
                 La căprar Ion mergea:
                 —   Bună seara, măi căprare! Nu mă găzdueşti deseară?
                 —   Bucuros te-aş găzdui; Te-o fi văzut cineva,
                 Habar de averea mea
                 Şi de haiducia ta!
                 —   Nu m-a văzut niminea, Numai luna şi o stea,
                 Ştie de patima mea;
                 Numai luna şi trei stele,
                 Ştie de faptele mele.
                 Căprar Ion ce-mi făcea?
                 La crama veche-1 ducea.
                 Vin cu vadra mi-şi scotea, Bea Radu se-nveselea,
                 La pistoale slobozea. Comandiru mi-1 afla,
                 Potera că mi-o pornea Şi pe Radu-mpresura. Comandiru că-mi grăia:
                 —   Dă-te, Radule, legat,
                 Să te duc nevătămat.
                 —   La ce să mă dau legat? Că-s voinic cu comănac, Verde ca frunza de fag,
                 Cu şeapte poteri mă bat;
                 Nu sînt muere cu conci,
                 La poteră să nu poci. Comandiru d-auzea,
                 O dată că comanda,
                 Foc în Radu slobozea.
                 De Radu nu se lipea,
                 Parcă era altceva.
                 Radu nu se spăimînta,
                 Fuga pe plai că mi-şi da; Un recrut de dorobanţ,
                 D-o sfănţuică mi-şi scotea, Şi în patru mi-o făcea,
                 Şi în flintă mi-o băga, îndărăt că se-ntorcea,
                 La căutare-o lua,
                 Foc în Radu slobozea,
                      Su subţioară-1 lovea.
                      Cum da, cum îl vătăma. Radu din gură grăia:
                      — Mai lăsaţi-mă niţel Ca să-mi cînt d-un cînticel, De cînd eram mititel: ..Săraca pădure deasă,
                      Cin să te mai stăpînească? Cîte văi, cîte vîlcele, Cinsute de potecele,
                      Se plimba Radu pe ele;
                      Cîţi sînt p-aici tufăiori,
                      Sînt tot d-ai mei frăţiori, Mă umbream vara la ei!“
                               Cules personal de Ia frate-meu Ioniţă C. 73ă-lăşel, în 1890, în comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
                Radu Anghel
                     Verde frunza bobilor,
                     Sus pe dealul Grecilor, Puterea pădurilor,
                     Mi-e staroste-al hoţilor.
                     La cel fag frumos din coastă, Sade Radu ca-ntr-o casă,
                     Cu carabina pe masă,
                     Cu vedriţa plină rasă. Primăvara că-mi venea,
                     Jos din fag că mi se da,
                     Şi din gură-aşa-mi grăia:
                     — Legea ta de iarnă grea, Mi-ai golit genteluţa,
                     Mi-ai coperit poteca.
                     Apoi cizme lepăda,
                     Cu opinci mi se-ncălţa,
                     Cu opinci cu cataramă,
                     Nu-i bage potera samă. Armele mi le lua,
                     De rugină le spăla.
244
               D-o ploşchiţă mi-şi avea,
               D-o vadră şi cinci oca Şi de vin că mi-o umplea,
               In Pogoria cobora,
               Trei deşte-n gură băga,
               Ş-odată că-mi şuera,
               O ceată că mi-şi venea,
               O ceată de voinicei,
               Dar ce fel de voinicei?
               Groşi la ceafă,
               Scurţi la falcă,
               Cu mustăţile-nnodate Şi-nnodate-n varvaric,
               Cum stă bine la voinic.
               O dată mai şuera,
               Altă ceată că-mi venea,
               O ceată de voinicei,
               Groşi la vină,
               Buni de mină,
               Bagă potera-n izină.
               O dată mai şuera,
               Altă ceată că-mi sosea:
               Voinicei de striinătate,
               Cu căciulile moţate,
               Cu cizme de capră stearpă,
               De şapte ani nefătată.
               Ploşchiţă că le-o scotea Şi la băeţi le-o-mpărţea Şi din gură le grăia:
               — Să nu-mi veniţi mai devreme, Cînd duşmanii taie lemne,
               Să-mi veniţi mai înserat,
               Cînd duşmanii stau la sfat,
               Să mergem la Popa Braţ,
               C-a luat banii pe tocat;
               D-a tocat, de n-a tocat,
               Că săracii tot i-au dat.
               Ei la popa că-mi mergeau,
               Cu picioru-n uşe dau,
               Din balamele-mi sărea Drept în patru se spărgea,
               Popa acasă nu era,
               Că la denie era.
               Dară Radu ce-mi făcea?
               In biserică intra.
245
                     Viespescu cînd îl vedea,
                     Către popa-aşa-mi grăia:
                     —  - Părinte, sfinţia-ta,
                     Mai grăbeşte cu slujba,
                     Mi s-a scurtat viaţa,
                     Şi-ncuie biserica,
                     Sărăcuţ de maica mea.
                     Dară Radu ce-mi făcea?
                     Pe Viespescu că mi-1 lua,
                     C-o frînghioară-1 lega,
                     Scurt cu mîinile-ndărăt,
                     De-i trozneau oasele-n piept. Acas’ cu el că-mi mergea,
                     Bună sara că mi-i da:
                     —   Bună sară, măi cocoane.
                     ■— Mulţumescu-ţi, căpitane.
                     —   Căpitanii sînt la tîrg,
                     Eu sînt Radu cel din crîng,
                     Mie nu -mi zi căpitane
                     Şi vezi de ceva parale,
                     De-ţi cumpără zilişoare.
                     Vorba-n samă nu-i băga.
                     Dară Radu ce-mi făcea?
                     Pistol de la brîu trăgea,
                     O dată că-1 slobozea,
                     Buşnigai de fum făcea. Luminarea se stingea;
                     Cocoana se spăria,
                     Luminarea aprindea,
                     Mîna pe chei că-mi punea,
                     La ladă că descuia Şi din gură-aşa-mi grăia:
                     —   Ia, Radule, cît ăi vrea, Numai să-i laşi viaţa.
                     Şapte trăişti că mi-şi umplea Şi pe cai mi le punea,
                     La căprar Ion mergea:
                     —   Bună sara, căprar Ioane,
                     Nu ne găzduieşti deseară?
                     —   Nu vă găzduiesc desară,
                     Că prea mi-aţi venit devreme, Cînd duşmanu tae lemne,
                     V-o fi văzut cineva,
                     Ce folos de starea mea Şi de haiducia ta!
246
                 Dară Radu ce-mi zicea:
                 —    Ia nu mă tot judeca, Aprinde luminarea,
                 Du-mă la hodaia mea,
                 C-o să-ntinz ipingeaua Şi-o să-ţi dau socoteala. Luminarea aprindea
                 Şi de mină că mi-1 lua,
                 La hodae că-1 ducea. Ipingeaua c-o-ntindea,
                 De gălbinaşi mi-o umplea. Potera că-1 coprindea,
                 La caprar Ion mergea:
                 —    Bună sara, căprar Ioane, Scoate-ne pe Radu-afară,
                 Că l-ai găzduit aseară.
                 —    Nu l-am văzut d-astă vară, De cînd tot trecea călare,
                 Cu mîinile pe pistoale.
                 D-un bicişor scotea,
                 De vreo patru ori că-mi da. D-o fetiţă mi-şi avea,
                 Fata din gură-mi grăia:
                 —    Căpitane Palada,
                 Nu mai bate pe tata,
                 Că Radu este colea.
                 Fata-n braţe că mi-o lua, D-un icuşar că mi-i da
                 Şi la Radu că mergea:
                 —    Dă-te, Radule, legat,
                 Să nu te mai duc stricat, Să-ţi fac căruţă din sat,
                 C-am ordin de la Domnie, Să-ţi aduc capu în tipsie.
                 —    Nu poci să mă dau legat, Ca un mare vinovat,
                 Să-mi faci căruţă din sat.
                 Nu sînt fomee cu conci,
                 La poteră să nu poci;
                 Sînt voinic cu comănac,
                 Cu şapte poteri mă bat.
                 Curau gloanţe ca ploaia,
                 De Radu nu se lipea.
                 Un căprar de dorobanţi,
                 Făcu trei coşuri de sfanţi
247
                    Şi-n puşcă că le băga Şi din gură-aşa zicea:
                    —   Căpitane Palada,
                    Ori oi da,
                              ori n-oi mai da,
                    Ne-o băga în vreo belea?
                    —   Dă căprare, nu-1 lăsa,
                    Că vine primăvara Şi-apucă de dă frunza Şi sărăceşte lumea.
                    Căprar puşca-mii slobozea, Maţele i le vărsa.
                    Dară Radu ce-mi făcea? Fuga-n podgorie da,
                    Rupea frunza cu mîna, Gaura-n burtă astupa,
                    Al din spate nu putea,
                    Că n-ajungea cu mîna Şi din gură-aşa-mi grăia:
                    —   Ia mai staţi, staţi, fraţilor, Să vă cînt un cîntecel,
                    De cînd eram băeţel:
                    —   Eu de cînd m-am haiducit Peste grîne n-am trecut,
                    P-ăi bogaţi i-am jefuit
                    P-ăi săraci i-am miluit.
                    Săracu sîngele meu,
                    Cum cură pe ăst pîrău!
                    Cîte flori pe lalomiţă,
                    La Radu pe săbiuţă;
                    Cîte flori pe Tilorman,
                    La Radu pe iatagan,
                    Cîntecu că mi-1 cînta Sufleţelu că-i ieşa.
                    Căpitanu Palada,
                    La Domnie mi-1 ducea.
                    Dar Domnia ce-mi făcea?
                    La Radu drept că mergea Şi din gură-aşa grăia:
                    —   Na, na, na, Radule, na,
                    Las să-ţi fie rău, nu aşa.
                    Că n-ascultai vorba mea;
                    Las să-ţi fie rău, nu bine,
                    Că n-ascultai de la mine.
                    Cîte văi, cîte vîlcele
243
                Ş-o mie de potecele,
                A rămas Radu de ele;
                Ţara mi-aducea-ntr-o vară, Radu mi-aducea-ntr-o sară. Pe căprar că-1 pedepsa, Unde om nu mai călca.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursarii, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
                 45
                 Radu Anghel
                 Foae verde d-avrămeasă, Avrămeasă cîrstăneasă,
                 La fagu cu frunza deasă, Sade Radu ca-ntr-o casă,
                 Cu ploschiţa plină rasă.
                 Mai în sus pe rămurele,
                 Mai sînt patru revorvele, Alea sînt slugile mele,
                 De mă slujesc eu cu ele,
                 Şi mă apăr de belele;
                 Două pline, două goale.
                 Ăle goale sînt marghioale, De păzesc pe la ocoale,
                 Pă supt a codrului poale; Ale pline sînt haine,
                 Alea stau pe lîngă mine,
                 Ca să nu-mi fie ruşine,
                 Că eu sînt haiduc pe lume. Foae verde ş-o lalea,
                 Şi bea Radu şi iar bea, Puţintel se chefuia, Perişoru-şi neteza,
                 Chica lungă peptăna, Mustăcioara răsucea,
                 Două deşte-mi ridica,
                 La gură că le punea, Minunat că-mi şuera, Sîngele-n om de-ngheţa! Doisprezece că-mi eşea,
249
                     Toţi voinici cu chica deasă,
                     Şi cu mustaţa aleasă,
                     Toţi cu spetele cam late,
                     Şi cu mîinile curmate,
                     Toate cu sîrme legate,
                     Şi n-au cu cine se bate,
                     Pe la mez şi creer de noapte. Dară Radu să-nfruntâ,
                     Şi grozav se oţeleâ:
                     Alei, voi băieţii mei,
                     Eu pe voi că v-am cinstit;
                     Voi pe mine m-aţi ocărit, Vinu dulce eu v-am dat,
                     Şi voi rău v-aţi îmbătat,
                     Pe min’ singur m-aţi lăsat,
                     De poteră-nconjurat;
                     Potera lui Bizdadea,
                     Şi cu zapciu Surcea, îmi tot ţine calea mea.
                     Dară Radu ce-mi făcea? Chivăra-n cap aşeza, Carabina-n spate lua, Revorvelele le-nfigea,
                     Pe lîngă brîu le punea,
                     Cu doisprezece bandiţi,
                     Ai pădurilor părinţi,
                     După ce soarle-apunea Şi liliacu umbla,
                     La Bizdadea se ducea.
                     Cînd la poartă mi-şi sosea,
                     Ce pricină minunată!
                     Că portiţa mi-e-ncuiată.
                     Dară Radu ce-mi făcea?
                     Multă vreme nu pierdea,
                     Ochii peste cap că-i da Şi portiţa mi-o sărea, Tovarăşii asemenea.
                     La Bizdadea că mergea,
                     Pe scărilă că-mi urca,
                     Bună sara că-mi dădea:
                       —    Bună sara, bre cocoane!
                       —    Mulţumescu-ţi căpitane!
                       —      Daolică, bre cocoane, Nu-mi mai zice căpitane, Căpitanii sînt la tîrg,
250
                 Eu sînt Radu cel din crîng; Căpitanii sînt la masă,
                 Şi eu sînt Radu din leasă,
                 Cu cipici şi cu cămaşe.
                 N-ai niscareva părale,
                 Să ne dai de cheltuială,
                 Ne trebuie astă-seară?
                 Dar cocoana că-mi striga:
                 — Dă-i, dragă, paralele,
                 De-ţi cumpără zilele,
                 Că ăsta nu-i om curat,
                 Că dă ochii peste cap,
                 Tot ca ş-un cîine turbat.
                 Dar Bizdadea ce-mi făcea? Foarte mult se mulţumea,
                 La un dulap că căta,
                 Şi-un sepet mare scotea,
                 Şapte mii îi număra,
                 Şi lui Radu că le da.
                 Dară Radu, ce-mi făcea? în teşilă le turna,
                 Bună seara că mi-şi lua,
                 Pe drum, la deal apuca,
                 Prin heget, prin cef făget, Printr-un cîmp de strejeret, Mergea Radu d-a dirept, Pînă da d-o poeniţă, Şi-aşternu d-o băsmăluţă, Tovarăşii că-i striga,
                 Şi simbria că le-o da.
                 Pe urmă le poruncea,
                 Foarte iute d-a sili,
                 La casele lor d-a sosi. Tovarăşii că-mi pleca După unde se afla,
                 Radu singur rămînea,
                 P-o potecă mi-apuca,
                 La căprar Ion mergea,
                 Bună sara că-i dădea:
                   —   Bună sara, nea Ioane!
                   —   Mulţumescu-ţi căpitane!
                   —      Găzdueşte-m-ăstă seară, Că potera mă-ncunjoară!
                   —     Nu poci, dragă căpitane, Nu poci a te găzdui,
251
                   Că mîine în zor de zi, Potera te-o dovedi,
                   Şi la mine te-o găsi,
                   Şi amar de casa mea,
                   Şi de haiducia ta.
                   Dară Radu ce-mi făcea? P-altă cale c-apuca,
                   Spre o casă părăsită,
                   Viaţa Radului fîrşită.
                   Acolo cum ajungea,
                   Numai două cruci făcea,
                   Pă nişte fîn se culca, Dimineaţa se scula,
                   El prea mult întîrzia,
                   Tocmai cînd se lumina.
                   Cînd păru-n lături dedea,
                   Şi afară se uita,
                   Bătătura-i ocupată,
                   De poteră-nconjurată.
                   Unu din ei mi-a strigat:
                                                              — Dă-te Radule, legat Ca să nu mori împuşcat!
                   Dar Radu ce mi-i zicea?
                   — Ce rău vouă v-am făcut, De prea mulţi m-aţi ocolit? Că-n lume d-am haiducit, P-ăl sărac n-am jefuit,
                   Doar pe ciocoi i-am pîrlit. Dară Radu ce-mi făcea? Dacă vedea şi vedea,
                   Cu ei nu să-nţelegea, Carabina-mi ridica,
                   Pe fereastră c-o băga,
                   Şi cocoşu cînd trăgea, bumnezeu nu-i ajuta:
                   Numai capsa că-mi pleznea, Prafu lut că se făcea;
                   Dar un hoţ de dorobanţ, Bagă-n puşca sa un sfanţ, Şi mi-i cată drept la mir, brept în fruntea ochilor, Unde-i păs voinicilor;
                   Radu pe spate-mi cădea,
                   Şi din gură că striga:
                   „Foae verde trei smicele,
252
                    Cîte văi, cîte vâlcele,
                    Se plimba Radu pîn ele, Rămîn pustii, vai de ele! Dumbrăvioară verde, deasă, Caprele să te mijdrească,
                    Şi topor să te cioplească, Şi pîrjol să te pîrlească,
                    Că Radu cu chica deasă,
                    Şi cu mustaţa aleasă,
                    Mi-a pus spate la pămînt, Ochi negri la răsărit,
                    S-a dus şi n-a mai venit".
                               Comunicat de G. Florescu, învăţător, din comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş, în anul 1902.
                   46
                   Burcea
                   Verde, verde viorea,
                   Burcea ici,
                              Burcea colea,
                   Burcea-n deal la Casandra,
                   C-acolo-i era gazda.
                   Pe Cîrstică-1 trimetea Tot la puţu din Beica C-o ploschiţă, ploschicea D-o vadră şi cinci oca.
                   Plosca-n puţ că mi-o băga,
                   Şi plosca-mi bolborosa,
                   Poterile se strîngeau,
                   Pe Cîrstică mi-1 legau,
                   C-o frînghie de mătase,
                   Viţe împletite-n şase,
                   Mîinile i le curmase.                      t
                   Dar Cîrstică ce-mi făcea?
                   Trei deşte-n gură băga Cînd odată şuera,
                   Burcică mi-1 auzea,
                   Şi din gură mi-şi grăia:
                   — Hai, Casandro, dumneata,
253
                    Eu cunosc pe şuerat Că mi-e Cîrstică legat,
                    De poteră-mpresurat.
                    Dar potera ce-mi făcea?
                    La Burcea că mi-şi venea,
                    In casă că-1 apuca.
                    Dară Burcea ce-mi făcea?
                    D-o masă că mi-şi lua Şi-n fereastră o punea, Fereastra o astupa,
                    Armele mi-şi încărca,
                    Multă oaste omora.
                    Dar potera ce-mi făcea? Gloanţe de argint băga,
                    Prin masă că mi-şi răzbea,
                    Maţe lui Burcea vărsa.
                    Burcea din gură-mi grăia:
                    —   Hai, Casandro, dumneata,
                    Ia sumete-mi betele.
                    —   Nu sînt, dragă, betele,
                    Şi ţi-au vărsat maţele.
                    Burcea-n samă n-o băga Tot la arme sloboza,
                    Sîngele tot îi curgea
                    Şi din picioare cădea,
                    Mort pe loc că-mi rămînea.
                    Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
                   47
                   Petre Vîlcean
                   Frunză verde odolean,
                   Cel haiduc Petre Vîlcean, Care şade-n Cotoşman,
                   E gazdă haiducilor Vremea Răurenilor.
                   Frunză verde trei spanace, Haiduc Petre ce mai face? Noaptea-ncarcă flintele Şi-ascute cuţitele.
                   Bea, mănîncă şi ascultă,
254
                 Cum trec bîlcenii pe luncă. Lunca mi-este cam cotită Şi de frunză năpădită,
                 Greşeşte glonţu din flintă, Scapă negustori cu cai Şi cu gentele cu bani.
                 Verde foae merişorii,
                 Noroc că trec perceptorii, Singuri îi dau gentele Şi toate paralele.
                 Mai coboară-n Răureni,
                 Merge pe la negustori Şi le ia paralile, închee socotelile.
                 Comunicat de Ilie Ionescu, pictor, comuna Dozeşti, raionul Olteţu, regiunea Oltenia.
                48
                Dragu
                —  Verde frunză asmăţui, Dragule, de unde vii?
                —  De la tîrg du peste Jii.
                —  Verde frunză bob năut, Dragule, ce-ai tîrguit?
                —  N-am tîrguit mai nimic: Numai aur şi argint
                Şi vreo cinci oca de plumb Să duc la băeţi în crîng, Că-s băeţii făr de minte, Prăpădesc la gloanţe multe, Dau la semn şi merg nainte; Sînt băeţii crudicei Prăpădesc iarba cu ei.
                Şi mai are Dragu, are, Tovaroşi pe cine are?
                Pe Ion de la Dozeşti Şi pe Florea din Floreşti, Dragu rrii-e din Gînguleşti Angheluţă streajă mare,
                De-1 păzea la demîncare, Ziua pe nemeazu mare,
255
                   Să nu se bage de seamă. Ibovnica Dragului,
                   Fata popii Radului,
                   Din Gura-Bălaciului,
                   Mîncă capu Dragului.
                   Verde frunză şi-o lalea Da Dragu ce mi-şi făcea?
                   Se ducea de se trăgea La o coadă de vîlcea Răsărit-a d-o viorea Păzeşte Dragu la ea,
                   Mi-o păzeşte cu flinta,
                   Să n-o rupă cineva Să intre Dragu-n belea. Ibovnica Dragului,
                   Stanca pe nume o chema,
                   Cu demîncare pleca,
                   Ziua pe nemeazu mare Să nu se bage de seamă;
                   Cu Trocan mi se-ntîlnea Şi-aşa din gură o-ntreba:
                   —   Und’ te duci cu demîncare Ziua pe nemeaza mare?
                   Hoaţă ca Dragu era
                   Şi din gură-i răspundea:
                   —   Verde frunză arţăraş,
                   Are taica-un purcăraş
                   Şi mă duc cu demîncare Că a spus că nu mai are. Stanca la Dragu mergea, Frumos masa i-o-ntindea Şi din gură aşa-i spunea:
                   —   Ce-am auzit eu de tine Ca mîine ţi-auz de nume;
                   Ia puşca şi iataganu
                   Şi mai ieşi pe la maidan De sparie pe Trocan.
                   Ai! cîinele şi duşmanu,
                   Că ţine pizma cu anu.
                   Şi mai ia d-ăle pistoale Şi mai ieşi pe la maidane De mai sparie cătane Că nu mai vezi demîncare. Da Dragu ce mi-şi făcea.
                   Aşa dacă mi-auzea?
256
                Se trăgea de se ducea,
                Un văr pe lume şi-avea,
                Stan pe nume că-1 chema, Acolo la el mergea Şi-ntr-un pătul se suia Trei zile că mi-şi şedea. Căţeaua, cumnată-sa,
                Vadra-n cap că şi-o lua Şi la apă mi-şi pleca,
                Cu Trocan că se-ntîlnea Şi-aşa din gură-i zicea:
                —   Eşti poteră de zăvoi,
                Dragu e-n pătul la noi.
                Da Trocan ce mi-şi făcea Aşa dacă auzea?
                Mîna-n pozînar băga,
                D-un galbior mi-şi scotea Şi-n vadră i-1 arunca.
                La Dragu că mi-şi mergea, Ocol pătulului da
                Şi-aşa din gură-i zicea:
                —   Dă-te, Dragule, legat Să te duc nevătămat Nimic nu-mi eşti vinovat.
                Da Dragu ce mi-şi făcea? Prin pătul mi se plimba Şi din gură-aşa-mi grăia:
                —   Verde frunză de năut, D-ar fi Dragu vrun voinic, N-ar lăsa armele-n crîng Iasă singur la colnic
                Făr de băţ, făr de nimici Şi vorba dacă fîrşa D-o frînghioară cerea Singurel mi se lega.
                Dar Trocan ce-mi făcea?
                Jos din pătul că mi-1 da Şi din gură mi-1 ruga:
                —   Hai, Dragule, dumneata,
                Ia spune averea ta,
                Că eu drumu mi ţi-oi da.
                —   Cum să-ţi spui averea mea, Că eu sînt în mîna ta?
                Eu mi-am pus-o-n curătură, Vrun sărac să mi-o găsească,
257
                   Cu ea să se arănească,
                   Pe Dragu să pomenească.
                   La Craiova că-1 ducea,
                   Tot oraşu mi-1 plimba,
                   Trei zile că mi-1 striga:
                   Cine, frate, s-o afla Pe Dragu ca să mi-1 taie De bir şi clacă să-l ierte. Numai unu să găsea Stan Ortaşu că-1 chema Şi la el că mi-şi mergea.
                   Da Dragu ce mi-şi făcea?
                   Sabia din mină i-o lua,
                   Pe arcer mi-o ascuţea,
                   In mina lui Stan i-o da Şi-l învăţa cum să dea Şi din gură-aşa-i zicea:
                   — Ca să dea numai o dată Să nu se mai canunească,
                   Mai mult păcat dobîndească. Numai capu că i-1 lua, într-o tipsie-1 punea,
                   La Domnie că-1 ducea.
                   Dar Domnia ce-mi făcea,/
                   D-aşa rău ce mi-i părea: Patruzeci de popi strîngea,
                   Tron de ceară că-i făcea Şi pe el că-1 îngropa La mînăstirea domnească,
                   Măre să se pomenească La boeri ca dumneavoastră, Măre şi s-o pomeni Cît soarele pe cer va fi.
                   Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, comuna Lungeşti, Valea Mamului, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
                49
                Muscu
                — Foae verde trei lămîi, Trei lămîi şi trei gutui, Muscule, de unde vii?
258
                —   Dintr-ale păduri pustii.
                —   De Oprişor ce-mi mai spui?
                —   De Oprişor îţi spui rău, Asupra capului meu.
                —   Foae verde de trei fagi,
                Dar acuma unde-mi tragi?
                —   Sus în munte la Novaci, C-acolo am nouă fraţi,
                Că mi-a-nfrunzit vro doi fagi, Şi vreo trei-patru aluni,
                Neşte pustii de goruni!
                -- Foae verde de trei fagi, Dar acuma unde tragi?
                Sus în munte la Novaci, C-acolo am nouă fraţi;
                Trei sînt de la Orodel,
                Şi trei de la Almăjel,
                Şi trei de la Oprişor;
                Cînd oi zice trei grăunţi,
                Mai sînt trei din Risipiţi.
                Foae verde-a bobului,
                Cu Eftenie-al Pîrvului.
                Foae verde ş-o lalea*
                Şi cu Mirea Ţăpelea,
                Bagă calu-n ipingea Şi de drum că n-atingea.
                Foae verde d-o sipică,
                Şi cu Dumitru lui Ciucă,
                Mult afurisit Domnică.
                Foae verde ş-o lalea,
                Dar Muscu unde-mi trăgea? Fuga-n Golu se ducea,
                La Ienache că-mi trăgea,
                Cu Ienache că-şi vorbea:
                —   Scoal, Ienache, nu şedea,
                Că ţi s-a dus viaţa...
                Foae verde trei spănace,
                La pimniţa lui Ienache,
                Şedea Muscu şi-aştepta.
                Dar Ienache ce-mi făcea?
                Pă Muscu cînd mi-1 vedea, Drept în picioare sărea,
259
                   Cheiie-n mînă luâ,
                   Fuga-n beci că se ducea Şi uşa c-o descuia,
                   Muscu năvală că da,
                   La butie că-mi trăgea Şi mi-şi bea de se-mbăta;
                   Şi troaca că mi-o umplea, Polomeac de şapte oca;
                   La conac că se ducea,
                   La conacu lui Costea,
                   Cu Barbu că se-ntîlnea, Bună ziua că mi-i da.
                   —   Bună ziua, Barbule,
                   Şi Barbu că-i mulţumea. Dară Muscu ce zicea?
                   —   Măi, Barbule, dumneata, Da n-aveţi ceva gata?
                   Şi Barbu se mînia,
                   Fuga la conac că da,
                   Patru miei că mi-i tăia,
                   Şi ciorvîrţi că mi-i făcea,
                   La frigare-i aşeza,
                   Pentru Muscu se gătea, Pînă Muscu că venea,
                   Şi la conac ajungea,
                   P-o lădiţă că şedea Şi somnu că mi-1 lua Şi Barbu că se vorbea,
                   Cu tovarăşii vorbea;
                   Securea că mi-o ascuţea, Pentru Muscu se gătea; Pîngă Muscu se trăgea, Drept în cap că mi-1 lovea. Dete hîrca jumătate,
                   Ajunsă la beregată.
                   Da Muscu ce mi-şi făcea? Aşa tăiat cum era,
                   Drept în picioare sărea, Mîna pe Barbu punea, Patru pistoale că da Şi pe Barbu mi-1 lovea. Foae verde d-o lalea,
                   De viteaz ce mi-şi era, Mîna pe Muscu punea,
                   Şi grumazu-i răsucea,
260
                 Pe supt barbă îl băga,
                 Cu cuţitu-1 junghia,
                 Pînă Muscu că murea.
                 Foae verde păr uscat,
                 Şade Muscu răstornat,
                 Zice lumea că e beat Şi Muscu mi-este tăiat;
                 Cu curele la picioare,
                 Cu glinte şi cu patroane, Iatagane pe supt şale, Strălucesc ca sfîntul Soare.
                 Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
               50
               Păun
               Verde frunză măr şi prun, De cînd s-a eftat Păun,
               Nu mai trec turcii pe drum. Verde.; verde, d-o lalea Păun pe cine-şi avea?
               Pe Iordan şi cu Ştefan, Nespălatu, lua-l-ar dracu, Cară galbenii cu sacu. Verde, verde, d-o lalea, Adăsta pînă-nsera Şi ei frate scoborau,
               In calea poştei eşeau Şi Păun că mi-şi venea Pă Nespălatu chema,
               Cu picioru-ăl sting cînd da, Uşa poştei o spărgea, Hoţii-ăilalţi că năvăleau, Mîna pe cai că puneau.
               Un căpitan că-mi găsea, Patru palme că-i trăgea, Haznaua că o luau,
               Drumu postii că îi dau, Fugea poşta, nu glumea, Şi-ndărăt că se uita
261
                    Că zicea, că tot îi ia.
                    Nespălatu mi-şi striga:
                    —   Măi, Păune, dumneata,
                    Verde frunză sălcioară, Făcurăm de cheltuială.
                    Bem cu mîndrele-ntr-o vară.
                    La mîndre că se duceau,
                    Toţi banii îi cheltuiau Nespălatu mi-şi grăia:
                    —   Măi, Păune, dumneata,
                    Verde frunză sălcioară,
                    Fîrşirăm de cheltuială,
                    Şi-acum să murim de foame? Hai, să izbim marginea, Mult-puţin ce-om cîştiga,
                    Să ne ţinem viaţa!
                    Haideţi noi la Tismana,
                    Să prădăm mînăstirea!
                    Toţi pe drum că mi-şi plecau, Şi foamea că mi-i răzbea, într-un sat mi se-abăteau,
                    Un plug cu cai că găseau, Plugu cu caii luau,
                    La o mătuşă mergeau:
                    —   Fă mătuşă, dumneata, Dă-ne-un codim de mălai Să-ţi dăm un plug cu doi cai. Şi-i da plugu cu doi cai,
                    Lua un codru de mălai,
                    Şi mînca hoţii, mînca,
                    De-şi mai potolea foamea.
                    La Tismana ajungea,
                    Adăsta pînă-nsera,
                    Sus pe sală se suiau,
                    Pă fereastră se uitau,
                    Călugăru că-mi era
                    Tot descins, cam desfăimat,
                    Numa-n paftale lăsat,
                    Şi mi-şi bea şi mi-şi mînca Şi de cale se gătea;
                    Nu asară,
                              alaltăsară,
                    Lui, frate, că i-a sosit,
                    Firman de la împărăţie,
                    Şi de la mare Domnie.
262
                Hoţii, măre, se uitau,
                Călugăru mi-i vedea Şi din gură le zicea:
                —   Nespălate, dumneata,
                La ce ai venit aicea?
                Şi Păun îi răspundea:
                —   Călugăre, piază rea,
                Să-ţi răpunem viaţa.
                —   Măi Păune, dumneata,
                La ce ai venit acia?
                Vin la masă, să mîncăm,
                Şi să bem, să ospătăm,
                Pe urmă să ne-ntrebăm.
                —   Călugăre, piază rea,
                Nu scrie pravila mea,
                Să mănînc la masa ta;
                Dă-mi doar cheile pe mînă,
                Că pun feciorii pe tine
                Şi te-ntinde ca p-un cîine. Călugăru cheile-i da,
                La lăzi de fer descuia, Nespălatu, lua-l-ar dracu,
                Căra galbenii cu sacu.
                Cînd la poartă că-mi venea Iacă şi Banu sosea;
                Iacă Banu Craioveanu,
                Şi cu Gruia căpitanu Şi cu Ţoană Carabet,
                De fuge cu şapte-n pept, Mîna pe hoţi că punea, Frumuşel că mi-i lega. Nespălatu, lua-l-ar dracu,
                Făcea hoţu, ce făcea,
                Flinta de ţeavă lua,
                Şi-ncepea d-a flutura,
                Potera vînzol făcea.
                Verde frunză măr şi prun, Dezlegară pe Păun;
                Nespălatu, lua-l-ar dracu,
                Lua galbenii cu sacu Şi fugea pînă-1 lua dracu. Hoţii-acasă se duceau,
                Şi banii că-i împărţeau.
                Cules personal de la Udilă Radu, soldat în Reg. II linie, 1892, Dolj.
263
51
                   Costea
                   Pe cîmpu Tighiniei,
                   Şi al Tighinuţiei,
                   Scoase Costea oile, Umplură dealurile Şi toate vîlcelele Şi toate hobăile.
                   Pe dealu cu brebeneii, Scoase Costea meluşeii.
                   Azi mi-e luni,
                   Mîine mi-e marţi,
                   Pleacă Costea la Galaţi,
                   Cu măgarii-nsămăraţi,
                   Să ia sare,
                               la mioare,
                   Bolovani,
                               pe la cîrlani
                   Şi tărîţe,
                            la oiţe Şi opinci,
                            pe la voinici.
                   Dalei, hoţii-mi flămînzeau Şi pe Fulga-1 judecau:
                   —• Dalei, Fulga, hoţ bătrîn, Hoţ bătrîn şi de demult, Ce sîntem noi vinovaţi,
                   Să trăim tot nemîncaţi,
                   Cu bureţi după copaci? Fulga sta
                            şi asculta,
                   Şi din gură mi-şi grăia:
                   — Azi mi-e luni,
                   Mîine mi-e marţi,
                   Pleacă Costea la Galaţi,
                   Cu măgarii-nsămăraţi,
                   Să ia sare,
                               la mioare,
                   Bolovani,
                            pe la cîrlani Şi tărîţe,
                            la oiţe
264
                    Şi opinci,
                             pe la voinici;
                    La colnice să-mi eşiţi,
                    Unii ca lupi să urlaţi,
                    Alţii ca cîini să lătraţi, Chiot ciobănesc să daţi, Tot pe Dulfa să-nşelaţi, Oile să le furaţi.
                    Aşteptau pînă-nsera,
                    Şi pînă Costea pleca,
                    La colnice că-mi eşeau, Unii ca lupii urlauj Alţii ca cîinii lătrau,
                    Chiot ciobănesc că-mi dau, Alţii oile furau,
                    Şi pe Dulfa mi-o-nşelau;
                    Mi le furau a treia parte, Aproape de jumătate,
                    Pă cum nu e cu dreptate. Costea, măre, că-mi venea, Oile la strungă da Şi laptele nu eşea,
                    Nici laptele la măsură, Nici caşu la-nchegătură. Că-şi avea Costea şi-avea Şeapte putini le umplea, Numai patru le umplea Şi trei goale rămînea.
                    Şi şi-avea Costea şi-avea 6 căţea cu nume Dulfa;
                    De bătrînă ce era,
                    Păr pe dînsa nu avea Şi-avea culcuşu-ntr-o tîrnă Şi-nvelişu dintr-o lină.
                    Şi-şi avea Costea şi-avea Tot cinzeci de cîini bătrâni, De păzeau pe lîngă stîni, Pe cîte-o pală de fîn Şi cinzeci de puşlăţei, Puşlăţei mai mititei, învăţaţi pe la hodăi.
                    Costea pe Dulfa chema Şi cu lancea mi-o lovea Şi aşa mi-o judeca:
                    — D-abai Dulfă.
265
                    Dulfă fa,
                    Pă tine cin te-a-nşelat,
                    Oile de ţi-a furat?
                    Oile a treia parte,
                    Aproape de jumătate,
                    Pă cum nu e cu dreptate!
                    — Stai, stăpîne, nu mai da, Oile eu le-oi căta,
                    Că pe mine m-a-nşelat Cela Fulga, hoţ bătrîn,
                    Hoţ bătrîn şi de demult.
                    La colnice mi-au eşit,
                    Unii ca lupii au urlat,
                    Alţii ca cîinii-au lătrat,
                    Alţii chiote au dat,
                    Pe mine de m-a-nşelat Şi oile ne-au furat,
                    Oile a treia partea Aproape de jumătate,
                    Pă cum nu e cu dreptate. Dulfa, măre, că-mi pleca,
                    Tot cu Costea după ea,
                    Ca copoii lătrînd,
                    Ca ogarii fugind Şi tot coteie făcînd.
                    La Vîrtopu de demult,
                    Numai de Fulga ştiut Şi de Dulfa mirosit,
                    La cel fag mare rotat Şi cu frunză-mblegoşat,
                    Tot de Dulfa mi-e ştiut Şi de Fulga părăsit;
                    Acolo hoţii-i găseau,
                    Unii la frigări făceau,
                    Alţii la oi jupuiau,
                    Alţii la foc le frigeau;
                    Iară Fulga, hoţ bătrîn,
                    Hoţ bătrîn şi de demult, Şedea jos pe un buştean Şi rodea la un ciolan,
                    Parcă n-a mîncat d-un an! Dulfa la el se ducea Şi gura pe el punea Şi pînă Costea sosea, îl mai zguduia ceva.
266
                   Iaca şi Costea sosea Şi de guler l-apuca Şi aşa mi-1 judeca:
                   — Dalei Fulga, hoţ bătrîn, Hoţ bătrîn şi de demult, Cînd ziceam la ciobănie,
                   Tu ziceai la haiducie, Haiducie cam hoţie;
                   Tu dacă mi-ai flămînzit,
                   La mine de ce n-ai vint, Să-ţi dau mioară de căldare Şi berbecel de frigare, Pastramă din prepeleag,
                   Caş dulce din comănac? Şi-aşa cum îl judeca,
                   Cu măciuca mi-1 lovea, Capu drojdii îl făcea,
                   Şi la cîini că-1 arunca.
                   Oile şi le strîngea,
                   Şi-ndărăt că mi-şi pleca.
                          Cules personal de la mătuşe-mea, Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
                    52
                    Costea
                    Departe, vere, departe Şi nu prea foarte,
                    Pe cîmpul Tighiniei,
                    La măgura Oarzăieij La fîntîna Ghenghiei, Pe cîmpu cu florile. Scoase Costea oile,
                    Ş-a umplut dumbrăvile, Şchioapele,
                               vîrtoapele,
                    Mielele,
                               vîleelele,
                    Caprele,
                            crîngurile.
267
                  Cîte livezi sînt cam verzi, Toate sînt pline de iezi.
                  Cît sînt vara viorele,
                  Atîtea sînt mieluşele;
                  Cît sînt vara brebenei Atîţia sînt mieluşei;
                  Cîte pietri sînt pe munte, Atîtea sînt oi cornute.
                  Umblă Costea, călăreşte, Călăreşte
                           în chip domneşte,
                  Loc de tîrlă nu găseşte.
                  Şi-mi aşează tîrlele,
                  Şi mi-a pus perdelele,
                  La toate măgurile,
                  Pe toate dealurile.
                  In cea verde moiliţă,
                  Este o mîndră poeniţă,
                  Pusă Costea o tîrluliţă.
                  Mică stînă ce-şi avea,
                  De cinzeci de cîini bătrîni Şi cinzeci de căţelandri,
                  Şi patruzeci de puşlăi,
                  Care păzesc pe la odăi.
                  Cînd Costea s-a ciobănit Şi Fulga s-a haiducit,
                  Cu Costea s-a rămăşit.
                  Dară Costea ce mi-a zis?
                  — Alei, Fulga, hoţ bătrîn, ’Şelător de nouă ţări,
                  Mîncător de nouă averi,
                  Că eu cînd m-am ciobănit,
                  Şi tu că te-ai haiducit Pă mine să nu mă strici,
                  Eu, frate, îţi dăruiesc,
                  Frate, zău, din prînz în prînz, O mioară la căldare,
                  Ş-un berbecel la frigare;
                  Caş dulce din stricortoare, Pastramă din prepeleag, Mănînce-o ficior cu drag,
                  Ş-un berbecel de pristos,
                  Ca să-l mîncaţi sănătoşi.
                  Astăzi luni
                             şi mîine marţi,
268
                     Pleacă Costea la Galaţi,
                     Să ia sare oilor,
                     Tărîţe mînzărilor Şi opinci ciobanilor Şi tîrşini cîrlanilor Şi pchedeci măgarilor.
                     Iată Fulga-nflămînzea,
                     Cu feciorii se vorbea:
                     — Alei, voi feciorii mei, Noi, că ne-am înflămînzit, La tîrla Costii trăgeam, Pîn dudăi să vă pitiţi Şi pe labe să mergeţi, Cîinii Costii-ntărîtaţi,
                     Unii ca lupi să urlaţi Ş-unii ca cîini să lătraţi, Cîinii Costii-ntărîtaţi; După voi că s-o lua,
                     Pă voi la goană v-o lua, Eu la urmă m-oi întorcea, Să-i rup turma jumătate, Jumătate, a treia parte, Să-i iau fruntea oilor,
                     Fala negustorilor,) Păsciunea ciobanilor, Inima stăpînilor.
                     Iaca sara că-nsăra,
                     La tîrla Costii mergeau, Pîn dudăi că se piteau,
                     Şi pe labe se trăgeau; Unii ca lupii urlau,
                     Unii ca cîinii lătrau,
                     Cîinii Costii-ntărîtau,
                     După dînşii se luau.
                     Dară Fulga ce-mi făcea? Arîmbaşe el era,
                     El la urmă să-ntorcea. Rupea turma jumătate, Jumătate, a treia parte, Lua fruntea oilor,
                     Fala negustorilor, Păsciunea ciobanilor,
                     Inima stăpînilor.
                     Cu ele-n codru intra,
                     Iacă ziua se făcea,
269
                   Cînd soarele răsărea Şi Costea că mi~şi sosea, După murgu jos se da,
                   Pîn vite că se uita,
                   Oi ce multe ce-mi avea,
                   De seamă că nu le da,
                   Ca frunza şi ca iarba, Mînecile-şi sumetea,
                   Oi pe strungă că le da,
                   La mulsoare le lua,
                   Pă toate că le mulgea. Atunci Costea pricepea Că laptele nu eşea,
                   Nici laptele la mulsură, Nici caşu la-nchegătură. Machea măi... mîni-sa,
                   Ce să fie şi asta,
                   Că m-a stricat tot Fulga? Nici aşa nu să-ncredea,
                   El în flintă se rezma,
                   Trei zile le prefira,
                   Vite multe ce avea;
                   Atunci Costea pricepea:
                   El, frate, că nu-mi vedea, O mioară ocheşea,
                   Nu era-n turmă ca ea Ş-un berbece ocheşel,
                   Nu era-n turmă ca el Şi la cap cu patru coarne Şi cu lina tot cănită,
                   Cu coarnele poleite.
                   In vîrfu corniţelor,
                   Cîte-o peheatră nestemeată, De plăteşte lumea toată;
                   Pă lumina pchetrilor,
                   Luam sama berbecilor,
                   Dam tărîţe oilor Şi sare mînzărilor.
                   Dară Costea ce-mi făcea? Ăle semne nu vedea,
                   Păr galbin dărăpăna Şi din cap şi din obraz,
                   De foc, de mare necaz;
                   Aşa necaz ce-i era,
                   Nici laptele nu-nchega.
270
               Laptele-n teap l-arunca,
               Toţi dulăii că-i chema,
               Dulăi mulţi că mi-şi venea Şi cinzeci de cîini bătrîni Şi cinzeci de căţelandri Şi patruzeci de păşlăi Toţi la teap că se strîngeau, Numai una nu venea,
               Săvai, muma cîinilor, Slujnica ciobanilor.
               Dară Guda cea bătrînă, N-avea nici un dinte-n gură, De bătrînă ce era,
               Păr pe dînsa nu-şi avea,
               Pă lături schelălăia, Vinovată se ştia.
               Puţintel că se trăgea,
               Iar la teap că mi-şi venea, Venea cu capu-mpilat,
               Vedea bine c-a stricat.
               Dară Costea ce-mi făcea? Sama Gudii că-i lua,
               Bita-n mînă apuca,
               Odată se opintea,
               După Guda azvîrlea,
               Cocoloş că mi-o făcea; începea Guda a vorbea:
               — Alei, stăpîne, stăpîne,
               De ce stăpîne mă baţi,
               Au de bani, au de comori, Au de dalbele puteri,
               G-am slujit la moşu-tău Ş-am slujit la taică-tău Şi acum slujesc la tine, Săvai, sărmana-mi de mine! Să spui bine, măi stăpîne, Eu tare-am îmbătrânit,
               Şi păru mi-a tărcăvit Şi vîna mi s-a slăbit,
               Nu sînt bună de slujit.
               O viforniţă mi-a dat De cu sară c-a plouat,
               Despre zîua c-a-ngheţat,
               Eu prin scorburi c-am intrat Şi Fulga că m-a-nşelat,
271
                    Oile că le-au luat,
                    Cu ele-n codru-a intrat.
                    Nu te teme, măi stăpîne*
                    Ia armează-te mai bine,
                    Ca să te iau după mine,
                    Că ştiu seama-n codru bine Că duc dîra oilor,
                    Pă mirosu caprelor.
                    Dară Costea mi-auzea, Inimioara şi-o-mbunea, Flinta-ntre spete trîntea, Chivăra-n cap că lua.
                    Dară Guda ce-mi făcea? înainte că-mi pleca,
                    Costea pe urmă venea. Mergea Guda mufluind,
                    Dîra oilor ducînd,
                    Dară Costea floerînd,
                    Din pistoale tot troznind, Pari de la gard tot frîngînd, După toţi clinii azvîrlind. Hoţii ici,
                            hoţii colea,
                    Hoţii la Chitiana;
                    Cînd fu~n vale la Peret, Să-ntîlni cu hoţii-n pept, Tomna-n vîrtopu-ăl adînc, Ştie Guda de demult.
                    Acolo hoţii-îi găsea,
                    Unii berbeci jupuiau Şi-alţii focuri că-mi făceau Şi-alţii frigări că frigeau Şi-alţii lîna jumuleau Şi-alţii pe măgari puneau. Dară Costea ce-mi zicea? Numai cu Guda vorbea:
                    — Alei, Gudo, cea bătrînă, Că n-ai nici un dinte-n gură, Drept în vale să te duci,
                    Şi pe labe să te tragi,
                    Şi pe Fulga ca să-l iei,
                    Şi c-un dinte ca să-l ţii, Pînă eu l-oi judeca,
                    De ce mi-a făcut aşa?
                    Guda-n vale se ducea,
272
                Pîn la Pulga c-ajungeâ,
                Făr de veste că-1 lua,
                De vină că-1 apuca,
                Şi c-un dinte că-1 ţinea,
                Pînă Costea-1 judeca,
                Cîte-o palmă că-i trăgea:
                — Bine, Fulgă, hoţ bătrîn, înşelător de nouă domni, Mîncător de nouă averi,
                Eu cînd m-am ciobănit,
                Şi tu că te-ai dedulcit, Amîndoi ne-am rămăşit,
                Pă mine să nu mă strici!
                Eu, frate, ţi-am dăruit,
                Frate, zău, din prînz în prînz, O mioară de căldare Ş-un berbecel de frigare,
                Caş dulce din stricor’toare,
                Şi urdiţă
                          din trăistiţă,
                Mult e dulce neiculiţă! Păstramă de prepeleag Mînînce-o ficior cu drag Ş-un meluşel de pristos Şi tu, frate, că te-ai pus,
                Ai venit în lipsa mea,
                Oile mi le-ai luat,
                Mi-ai luat fruntea oilor,
                Fala negustorilor,
                Inima stăpînilor,
                Nici de ele nu-mi pare rău Ca de-o mioară ocheşea,
                Nu era-n turmă ca ea!
                Cînd simţea de vreme rea, Trăgea oile la perdea,
                Cînd simţea de vreme bună, Trăgea oile la păsciune;
                Nici d-aia nu-mi pare rău,
                Ca d-un berbece ocheşel,
                Nu era-n turmă ca el,
                Şi la cap, cu patru coarne,
                Cu coada de şeapte palme.
                Şi cu lîna tot cănită,
                Cu coarnele poleite,
273
                      în vîrfu corniţelor Cîte-o peatră nestemată,
                      De plăteşte ţara toată.
                      Alei Fulga, hoţ bătrîn,
                      Ia să prijoni haiduceşte,
                      C-o să dau cam ciobăneşte. Paloş din teacă trăgea,
                      De trei ori mi-1 fluştura, Mai nimic că nu-i tăia, Numai capu şi mina.
                      Mergea capu troncănind, Din gură bolborosind j Nu-ş’ ce dracu vorbind. Ăilalţi hoţi toţi că fugeau, Dară Costea ce-mi făcea?
                      Oi ce vii, ce mai găsea, Dandărăt că le lua Şi la tîrlă le trăgea.
                      Dară Costea-mi sărăcea, îi luase cu mina rea,
                      Oile toate murea,
                      Cu trăista-n sat căpăta. Verde de se pomenea,
                      Verde şi s-o pomeni,
                      Cit soare pe cer o fi,
                      O poveste vitejească,
                      La boeri ca dumneavoastră.
                                   Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
                       53
                       Mircică
                       De mic, Doamne, am rămas, Făr’ de tată, făr5 de mamă, Făr’ de fraţi, făr’ de surori, Făr’ de prieteni cu dor; Mititel şi borţoşel,
                       Prin coada tăciunilor,
                       Pă mina străinilor.
274
                 Sluguliţă p-o zeighiuţă Argăţaş pă mălăiaş,
                 Şi p-o sarică băţoasă,
                 Şi p-o brînză fărmicioasă. Cînd eram mai mititel, Eram drag stăpînilor,
                 Şi urît stăpîncelor.
                 Dar stăpînu ce-mi făcea Dacă mare se făcea? Stăpînii toţi mă urîră, Stăpîncele mă-ndrăgiră. Stăpînii sîmbria-mi trag,
                 Şi nu mă mai ţin cu drag; Stăpîncele-mi dă-nainte,
                 Că mă ştiau mai cuminte Şi pe urmă mă-ndreptară, Drept la baltă mă minară, Măre, cu trei mii de oi,
                 Şi cu d-alte trei dulăi. Frunzuliţă bob năut,
                 Iară Domnul ca un sfînt, Dete-un vifor, viforît,
                 Oile le-a nemeţit;
                 Măre, din trei mii de oi, Rămăsei cu zece oi*
                 Măre, şi cu trei dulăi.
                 Iară, măre, ce făcui?
                 D-o lopeţică cioplii, Cărăruie că-mi făcui;
                 De la ţarc şi pîn’ la apă, Oiţele că s-adapă. Frunzuliţă ş-o lalea, Primăvara că-mi venea, Zăpada că se rupea,
                 Cam pe ici, cam pe colea, Sălcioara dărîmai,
                 Oiţele îmi scăpai.
                 Măre, şi din zece oi,
                 Făcui douăzeci de oi;
                 Şi din ală douăzeci,
                 Făcui, Doamne, patruzeci; Măre, şi din patruzeci, Făcui suma de optzeci,
                 Şi dac-am avut noroc,
                 Am făcut o sută-n loc.
275
                      Si  din una făcui două,
                      Şi din două făcui nouă; Să-mi dea Dumnezeu noroc, Că făcui o mie-n loc.
                      Şi din una făcui două,
                      Şi din două făcui trei Către casă le pornii La lunca Argeşului,
                      Pă vîrfu Măţăului.
                          Foae verde ş-o lalea, Stăpînii că mi-şi venea,
                      Oile că le-alegea,
                      Cîte una, cîte trei Din sămînţa de la ei.
                      Mai era d-un cîrlănel,
                      Nu era-n turmă ca el:
                      Din codiţă pînă-n coarne,
                      Era ca de şeapte palme, Stăpînii că luau cîrlan; Cîrlan trage la cioban.
                      Dar stăpînii ce-mi făceau? Pă cioban că mi-1 trînteau Toată tîrla că-1 tîrau.
                      Aşa el se supăra,
                      Cu stăpînii se scula,
                      Şi turbat aşa-mi grăia:
                      —■ Pă la mine n-aţi venit, Nici opinci nu mi-aţi trimes; Şi tărîţe la oiţe,
                      Sare moale la mioare,
                      Şi mălăiaş la dulăi.
                      Aşa, măre, ce-mi făcea? Lancea din teacă scotea,
                      Cap la trei stăpîni tăia,
                      In glugă că le-azvîrlea,
                      Jos, mai jos că se lăsa,
                      La Domnie că mergea, Căciula din cap îşi lua,
                      La subţioară-o băga, în genunchi că mi-şi cădea, Şi cu foc el se plîngea,
                      Şi păcatu îşi spunea.
                      Aşa, măre, de-mi grăia, Domnul la el se răstea,
276
              Şi aşa mi-1 judeca:
              —    Unde, măre, s-a văzut Şi, măre, s-a pomenit,
              Să taie sluga stăpînii?!
              La gealapi că poruncea,
              Şi din gură le zicea:
              —    Dară voi, ce vă uitaţi?
              Ia păsaţi de-1 spînzuraţi!
              —    Hei, Doamne, Măria-ta,
              Mai încet cu spînzuratul,
              Pînă mi-oi spune păcatul.
(îţi spune povestea din cap, apoi urmează ca mai jos)
              Şi-am avut d-un tăicuşor,
              Şi mi-1 chema Jemanol,
              Şi-am avut o măiculiţă^
              Şi mi-o chema Jemoliţă; jemoliţă împărătiţă.
              Iară mă-sa c-auzea,
              Tare, tare că striga:
              La cucie că lega,
              Patru telegari punea,
              Şi ca vîntul ei zbura.
              Doi plesnea, doi rămînea, La Ţarigrad ajungea.
              Mîna-n sîn că mi-ţi băga, Ferman pe masă punea. De suspin d-abea-1 citea, De lacrămi d-abea-1 zărea.
               Fraţi buni ei că se găsea, Atuncea să-mbrăţişa,
               Si ca fraţi se săruta.
               Şi mi-ţi bea şi mi-ţi mîna O lună şi-o săptămînă, D-abia-şi făcea voia bună.
               Publicat în Gazeta /ăraniior, an. II, nr. 31 din 27 iunie 1893 de P. Ştefănescu, învăţător, comuna Brădetu, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
277
54
                     Mandea
                     Frunză de măr pus,
                     Pe Argeş în sus, Plimbă-mi-se plimbă Domnu Negru-vodă, Cu nouă zidari,
                     Nouă meşteri mari,
                     De la Poenari,
                     Cu Manolea zece, Care îi şi-ntrece.
                     Ei mi se plimbau Şi mi-şi căutau Loc de mînăstire Şi de case bune,
                     Fie moştenire In astă dalbă lume. Mergeau,
                              ispiteau,
                     Pînă întîlneau:
                     Mic de purcăraş Din fluer doinaş,
                     Din fluer doinind Mascur ii-ntor cînd.
                     Cu el se întîlneau Şi mi-1 întrebau:
                     —   Mic de purcăraş, Din fluer doinaş,
                     Din fluer doinind, Mascurii-ntorcînd,
                     Nu cumva ai văsuţ D-un zid părăsit
                     Şi neisprăvit?
                     Verde d-o lalea, Purcar răspundea:
                     —   Doamne, bine ştiţi Ce mă ispitiţi:
                     Cu turma mergînd, Mergînd, întorcînd, Ape turburînd,
                     Eu, doamne,-am văzut D-un zid părăsit
278
                     Şi neisprăvit,
                     Cîinii mi-1 vedeau în el repezeau.
                     Faceţi mai în sus, Prin cel cărpinişi, Prin cel alunişi.
                     Ei dac-auzeau,
                     Mult se veseleau, în sus că mergeau, Prin cel cărpinişi, Prin cel alunişi,
                     La seliştea veche, Veche şi străveche,
                     La iazăru vechi, Vechi şi de demult, De nimeni ştiut,
                     De trei domni făcut Şi neisprăvit.
                     Cărbuni mi-şi făceau, Iazăru astupau, Sforile-ntindeau Şi mi-1 măsurau De zid s-apucau.
                     Ziua ce zideau Noaptea se surpa, Triştişori mi-erau. Trei zile-mi zideau, Trei nopţi se surpa, Triştişori mi-erau. Verde d-o lalea, Manolea că-mi sta, Sta şi nu lucra,
                     Sta şi se culca,
                     Puţin aromea D-un vis că-mi visa: Un moşneag bătrîn, Cu barba la brîu,
                     Din gură grăia, Manolea asculta:
                     — Sculaţi de zidiţi, Că prinsoarea o ştiţi, Cu cap să ieşiţi Dară zidu cere Un cap de fomee,
279
                       Ori de zidăreasă,
                       Ori de tîmplăreasă, Zidu ca să-mi crească; Care mi-o sosi Joi în zori de zi,
                       Joi de dimineaţă,
                       Pe rouă, pe ceaţă,
                       Cu bucate calde. Manolea visa Şi se deştepta,
                       La meşteri spunea,
                       Visu tălmăcea Şi mi-şi hotăra: în zid să zidească,
                       Zidu ca să-mi crească, Ori d-o zidăreasă,
                       Ori d-o tîmplăreasă, Care mi-o sosi Joi în zori de zi,
                       Joi de dimineaţă Pe rouă, pe ceaţă,
                       Cu bucate calde. Vilaea-mi pleca,
                       Cu bucate calde La zidari să meargă, Joi de dimineaţă Pe rouă, pe ceaţă. Manolea o vedea,
                       Pe zid se suia,
                       Din gură-mi grăia:
                       — Doamne milostive, Seci inima-n mine, D-un vîrtej să-i faci, în loc s-o-nvîrteşti, Bucate să-i verşi, îndărăt să-ntoarcă, Altele să facă.
                       Domnu l-auzea Şi mi-1 asculta,
                       D-un vîrtej făcea, în loc o-nvîrtea,
                       Bucate vărsa,
                       Pîinea-i fărâma, îndărăt se-ntorcea, Altele făcea,
280
                    La zidari pleca Joi de dimineaţă Pe rouă, pe ceaţă, Manolea o vedea.
                    Pe zid se suia Şi-mi îngenunchea Şi mi se ruga:
                    —  Doamne milostive, Seci inima-n mine, Trimite-i nainte D-un urs gulerat, Mare minunat,
                    Ea s-o spăria,
                    Bucate o vărsa, îndărăt s-o-ntorcea, Altele o face Şi vremea o trece, Pînă mi-o căta,
                    Pînă mi-o găsi:
                    Un bou, bolocan, Perdut de un an. Domnu l-auzea, Ruga-i asculta:
                    D-un urs trimitea, D-un urs gulerat,
                    Tare minunat.
                    Ea se speria,
                    Bucate vărsa, îndărăt se-ntorcea, Bou mi-1 căta,
                    Iute mi-1 găsea,
                    Bou, bolocan,
                    Perdut de un an. Bucate gătea,
                    La zidari pleca,
                    Joi de dimineaţă Pe rouă, pe ceaţă. Manolea o vedea, Lăcrămi podidea Şi-mi îngenunchea Şi mi se ruga:
                    —   Doamne milostive, Seci inima-n mine, Trimite-i nainte D-un cîine turbat
281
                        Negru şi ciudat,
                        Ea s-o spăria, Bucate-o vărsa, îndărăt s-o-ntoarce, Altele o face Şi vremea o trece. Domnu l-auzea, Ruga-i asculta Şi mi-i trimetea:
                        D-un cîine turbat Negru şi ciudat,
                        De poale-o lua,; Bucate-i vărsa, îndărăt să-ntoarcă, Altele să facă,
                        Să mai zăbovească. Vilaea pleca,
                        Altele gătea,
                        Mai degrab venea,
                        Joi de dimineaţă,
                        Pe rouă, pe ceaţă,
                        Cu bucate calde. Manolea o vedea, Inima-i plîngea Ochii-i lăcrăma Şi-mi îngenunchea Şi mi se ruga:
                        — Doamne milostive, Striinu-mi de mine, Trimite-i nainte: D-un şarpe bălaur,
                        Cu solzii de aur.
                        Ea s-o spăria, Bucate-no vărsa, îndărăt s-o-ntoarcă, Altele să facă,
                        Să mai zăbovească. Domnu l-auzea, Ruga-i asculta Şi mi-i trimitea D-un şarpe bălaur Cu solzii de aur Şi mi-o spăria. Bucate-i vărsa Şi mi se-ntorcea,
282
                 Altele făcea,
                 La zidari venea Joi de dimineaţă Pe rouă, pe ceaţă. Manolea o vedea,
                 Din suflet ofta, Inima-i rupea,
                 De mină mi-o lua,
                 Din gură grăia:
                 —  Stai, Vilaea mea, C-avem să vorbim Şi să mai glumim.
                 Pe zid o punea,
                 La meşteri crunta Şi le poruncea:
                 Nouă meşteri mari De la Poenari,
                 Ce staţi vă uitaţi,
                 Că prinsoarea o ştiţi, Cu cap să ieşiţi. Zidarii zideau,
                 Zidul că-mi creştea Şi mi-o coprindea: Pin la glesnişoare, Pin la pulpişoare. Vilaea-mi grăia:
                 —  Manoleo, Manoleo, Meştere Manoleo, Ajungă-ţi de glumă, Că prea este lungă Şi nu-ţi e d-a bună, Că zidul mă strînge, Trupşorelu-mi frînge. Manolea ofta,
                 Inima-i rupea,
                 Din gură grăia:
                 —  Siliţi, fraţi, siliţi, Că prinsoarea o ştiţi, Cu cap să eşiţi. Meşterii sileau,
                 Zidul rni-1 creşteau Şi mi-o coprindea: Pin la inimioară,
                 Pin la ţiţişoare. Vilaea-mi grăia:
283
                     —   Manoleo, Manoled, Vătaşe Manoleo, Ajungă-ţi de glumă, Că prea este lungă Şi nu ţi-e d-a bună* Că zidul mă strînge, Trupşorelu-mi frînge. Manolea ofta,
                     Inima-i rupea,
                     Din gură grăia:
                     —   Siliţi, fraţi, siliţi, Că prinsoarea o ştiţi, Cu cap să eşiţi. Meşterii sileau,
                     Zidul mi-1 creşteau Şi mi-o coprindea Pin la subţiori,
                     Pin la ochişori. Vilaea-mi grăia:
                     —   Manoleo, Manoleo, Vătaşe Manoleo, Ajungă-ţi de glumă Că prea este lungă
                     Şi nu ţi-e d-a bună, Zidul rău mă strînge, Trupşorelu-mi frînge, Ţiţişoara-mi curge, Coconaşu-mi plînge. Manolea ofta,
                     Inima-i rupea,
                     La zidari crunta Şi le poruncea:
                     —   Siliţi, fraţi, siliţi, Că prinsoarea o ştiţi, Cu cap să eşiţi. Meşterii sileau,
                     Zidul mi-1 creşteau Şi mi-o coprindea
                     Şi mi-o cotropea,
                     Nu se mai vedea; Doar din zid eşea Un glas năbuşit Pe ei blestemînd:
                     —   Blestemaţi să fiţi, Să vă prăpădiţi!
284
                   lâr coconu meii, Copilaşu meu,
                   Leagăn să mi-i faceţi Şî să-l aşezaţi Cam la capu meu, Cam la.braţu meu; Vînt l-o legăna,
                   Ploaia l-o ploua Şi mi l-o scălda, Ninsoarea o ninge Şi pe el l-o unge. Foae d-o lalea,
                   Zidul isprăvea,
                   Vodă că-mi vedea Şi se minuna,
                   Din gură grăia:
                   —   Manoleo, Manoleo, Vătaşe Manoleo,
                   Faci alta mai bună Fie moştenire? Manolea-mi grăia:
                   —   Ai, măria-ta,
                   Asta e o glumă,
                   Fac alta mai burîă,
                   Fie moştenire.
                   Vodă poruncea,
                   Scările le lua Sus că mi-i lăsa.
                   Dar ei ce-mi făceau? Şindrile rupeau,
                   Aripi îşi făceau,
                   De sus că zburau Şi unde cădeau Praf mi se făceau Blestem se-mplinea. Dară cu Manolea, Vodă ce-mi făcea? Gealap trimetea Capu de-i tăia, Ceşmea se făcea Lumea s-adăpa.
Cules personal de Ia bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
28 5
             Dohrişanu
                Frunzuliţă lobodă, în curte la Dragomir-vodă,
                Mulţi boeri s-au strîns la vorbă, Pîrcălabii satelor,
                Strajnicii moşiilor,
                Piscupu de la Rîmnic,
                Că vorbea p-aşezămînt.
                Toţi boeri beau şi mîncau,
                Dar Dragomir se uita. în capu mesei cine şeade? Şeade-un mic de moldovean,
                De pîra pe Dobrişan:
                —    Case ca la Stoeneşti,
                Nu se află-n Bucureşti;
                Oile lui Dobrişan,
                Nu sînt oi ca oile,
                Ci sînt ca junincile;
                Dulăii lui Dobrişan,
                Nu sînt dulăi ca dulăii,
                Ci sînt zăvozi ca zăvozii; Măgarii lui Dobrişan,
                Nu sînt măgari ca măgarii,
                Ci sînt ca şi armăsarii, Armăsarii, telegarii!
                Dragomir sta şi-asculta,
                Coate pe masă punea,
                Mîndru firman mi-şi scria,
                Şi pe Vioară chema:
                —    Vai, armase Vioară,
                Eu de cînd te-am armăşit, Neam de slujbă n-ai făcut;
                Dar acuma să te duci
                La Dobrişan din Stoeneşti,
                Să mi-1 bagi în Bucureşti,
                Cu oile şi cu ciobanii,
                Cu dulăii şi măgarii.
                Iar Vioară mi-şi pleca.
                Venea mezul-nopţiei,
                Călca tina Vlăsiei;
                Cînd acolo mi-ajungea,
                 La masă că mi-1 găsea, Dobrişan că mi-şi grăia:
                 —   Ia şezi, Vioară, la masă,
                 Să bem vin, să bem rachiu,
                 Să bem să ne veselim.
                 Dar Vioară ce-mi făcea?
                 D-o palmă că mi-i trăgea, C-aşa scria porunca
                 Şi din gură-i răspundea:
                 —   Ce stai, frate, de vorbeşti, Pînă ziuă-n Bucureşti,
                 Cu oile cu ciobanii,
                 Cu dulăii, cu măgarii.
                 Dar Dobrişan ce-mi făcea? Drept în picioare sărea Şi el, măre, poruncea,
                 El poruncea la ciobani, Ciobanii la-alergători,
                 Pînă-mi pornea ăle oi.
                 El oile pornea:
                 Coada mi-este-n Stoeneşti, Fruntea bate-n Bucureşti.
                 Dar ciobanii,
                              ca ciobanii,
                 Mi-şi răzmară lăncile,
                 De obloane de fereastră, Băgară lumina-n casă. Dragomir ce mi-şi făcea?
                 Sus în picioare sărea,
                 Cu pumnii-n pept se lovea Şi din gură mi-şi grăia:
                 —   Ceasurile n-au trecut,
                 Şi ziuă mi s-a făcut.
                 Vioară mi-i răspundea:
                 —   Dalei, doamne, Dragomire, Ceasurile n-au trecut,
                 Nici ziuă nu s-a făcut.
                 Dar Dobrişan a venit Cu oile, cu ciobanii,
                 Cu dulăii şi măgarii;
                 Dar ciobanii,
                              ca ciobanii,
                 Mi-şi răzmară lăncile,
                 De obloane de fereastră, Băgară lumina-n casă.
287
                 Dar Dragomir ce-mi făcea?
                 La gealap că poruncea,
                 Sus, pe sus ca să mi-1 ia.
                 Dar gealapu ce-mi făcea?
                 La Dobrişan că mergea,
                 Sus, pe sus că mi-1 lua Şi în casă mi-1 băga.
                 Dar Dragomir ce-mi făcea?
                 La gealap că-mi poruncea,
                 Pe Dobrişan să mi-1 taie.
                 Dar Dobrişan ce-i grăia?
                 —  Dalei, doamne, Dragomire, Nu mă tăia pe pămînt,
                 Nu sînt fecior de mojic; Tae-mi capu pe pridvor,
                 Că sînt fecioraş de domn.
                 Dar Dragomir ce-mi făcea? De haine mi-1 dezbrăca,
                 Şi de semne mi-1 că ta;
                 Semne mîndre de domnie, Prea multe că mi-şi găsea Şi din gură-1 întreba:
                 —  Ia zi, zău, pe legea ta,
                 Din care viţă te tragi? Dobrişan că răspundea:
                 —  Dalei, doamne, Dragomire, Cine m-a făcut pe mine,
                 Pă el Bucur l-a chemat, Care-a făcut Bucureştii. Frăţiori mi se găseau; Dragomir ce mi-şi făcea?
                 Jos din scaun mi se da,
                 Şi pe Dobrişan punea. Dobrişan ce mi-şi făcea?
                 Cu năravu ce-1 avea La ciobani că-mi poruncea, Oile la strungă da,
                 O strungăreţă umplea, Dobrişan că mi-o lua,
                 La gură că mi-o punea, Jumătate că mi-o bea;
                 La Dragomir că mergea Şi din gură mi-i grăia:
                 —  Ia, frate, şi tu de bea! Dragomir dacă gusta,
288
              Maţele şi le vărsa,
              Şi din gură-i răspundea:
              —   Rele bucate-ai avut,
              Mă mir cum ai mai trăit! Dar Dobrişan ce-mi făcea? Jos din scaun mi se da,
              Şi din gură mi-şi grăia:
              —   Dalei, frate, Dragomire, Vezi-ţi de domnia ta,
              Eu de ciobănia mea,
              Şi-om trăi cum om putea.
                        Cules personal de la uncheaşul Marin Badea-Bădică, în 1889, comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
              56
              Ştefan-vodă şi Oprişanu
              In curte la Ştefan-vodă, Frumoasă masă mi-e-ntinsă,
              De boeri mari mi-e coprinsă, Dar la masă ce mănîncă: Numai cegă şi păstrungă Şi galbenă caracudă,
              Şi cu burtă de morun Că acela-i peşte bun;
              Şi cu peşte mărunţel,
              Mor boerii după el.
              Toţi boerii mîncau şi beau,
              Şi pă chefuri să puneau; Numai doi boeri bătrîni,
              Nici nu beau nici nu mănîncă, Numai dalbele se uită.
              Stau cu coatele pe masă,
              Dalbe palme la obraze. Ştefan-vodă ce-mi grăia:
              —   Dară voi, boerilor,
              Nici nu beţi, nici nu mîncaţi, Numai dalbe vă uitaţi?
              —   O! Doamne Ştefan-vodă, Cum noi, frate, să mîncăm?
289
               Unde, doamne, s-a văzut Şi, doamne, s-a pomenit: îmi este ceru cu doi sori? Ţara mi-este cu doi domni, Dumneata în Bucureşti, Oprişanu-n Stoeneşti, Stoimşa după Câineşti, îmi are Oprişan, îmi are,
               De îl ştie orişicare, îmi are neşte oiţe, în cap cu şease corniţe;
               La vîrfu corniţelor Şi la vîrfu coadelor,
               Cîte-o peatră nestemată,
               Ce plăteşte lumea toată.
               Şi mai are, doamne, are, Mai are neşte berbeci,
               Cu coadele pe telegi;
               De la coadă pîn la coarne, Tot de douăsprece palme. Ciobanii lui Oprişanu,
               Nu sînt ciobani ca ciobanii, Ci sînt boeri la divan;
               In mînă au cîrligel, Ce-ntoarce ţara cu el. în vîrfu cîrligului Cîte-o peatră nestemată,
               Ce plăteşte lumea toată. Ştefan-vodă cînd auzea, Cum frumos că mi-1 pîra, Greu firman că mi-şi scria Şi la el mi-1 trimetea,
               Care dînsu să ridice,
               Cam cu ciobanii cu tot Cam cu lătrători cu tot Firmanu că ajungea,
               Crezi la masă mi-1 găsea, Din guriţă că-mi tăcea Şi ochii îi lăcrăma Şi din gînd că mi-1 cetea, La ciobani că poruncea Oile-n porneală lua Fruntea mi-e în Bucureşti, Şi coada în Stoeneşti,
291
                  în curte că le băga.
                  Dar ciobanii ce-mi făceau?
                  Dar ciobanu,
                               ca ciobanu,
                  Nu ştie ce e şofranu.
                  Cîrligu că-mi rezema, Zăbrelele de fereastră,
                  De-mi făceau rază în casă. Ciobanii că mi-i hăţea întuneric mare se făcea;
                  Dar ciobanii ce-mi grăiau?
                  —   Stai, doamne, măria-ta,
                  Nu mi-e soare răsărit, Oprişanu mi-a sosit.
                  Cînd aşa că-mi auzea,
                  Mare groază că mi-1 lua, Cruce dreaptă că-şi făcea Şi la judecată mi-1 ducea, Gealatului că-i poruncea,
                  Capu, măre, a-i tăia.
                  Cînd într-o parte se uita, Tare-mi vine maică-sa, într-o cocie zugrăvită,
                  Şi cu aur poleită,
                  Şi cu opt telegari,
                  Telegari cu coame mari,
                  Negri ca corbu,
                  Iuţi ca gîndu,
                  La palat mi se oprea Şi la vodă că intra.
                  Cînd gealatu să-l tae era,
                  Aşa grăia maică-sa:
                  —   Stai, maică, nu mi-1 tăia, C-ai să faci o faptă rea,
                  Nu-1 lăsa cu capu tăiat,
                  Nimic nu ţi-e vinovat.
                  Dară vodă ce-mi zicea?
                  —   Taci, mamă, nu-i treaba ta! Iar maică-sa greu ofta
                  Şi din gură-aşa zicea:
                  —   Eu cu tat-tău am trăit Şi p-amîndoi v-am făcut
                  Şi la peptu meu v-am hrănit. Cînd vodă aşa mi-auzea,
                  Frate bun lui că-i era,
292
              In braţe mi se luau Şi-n guriţe se pupau,
              Se pupau şi se bucurau,
              La frumoasă masă se puneau, Mîncau, nene, şi mi-şi beau, Şi din gură-aşa-mi grăiau:
              —   Măi tu, frate, Oprişane, Oprişane, măi ciobane,
              Dau ţie domnia mea,
              Dă-mi tu ciobănia ta!
              —   Vai! frate, dumneata, Rămîi cu domnia ta,
              Eu cu ciobănia mea;
              Eu, frate, sînt învăţat, Ciobănia nu e de lăsat,
              Eu beau apă din văgaş,
              Şi văz bine că mă-ngraş; Mi-e cămaşa neagră ca tina, Pelea albă ca hîrtia.
                        Comunicat de M. Popescu, învăţător, comuna Vădeni, raionul Brăila, regiunea Galaţi.
               57
               Radu Calomfirescu
               Dasupra Caranelor,
               Josu Măgurelelor,
               Tufele Dozeştilor,
               Drumu Bucureştilor,
               Pe cea verde poeniţă,
               Multe corturi sînt întinse Cu măiuge de alamă,
               Cu ţăruşuri de argint Ce n-am văzut de cînd sînt! Verde frunză d-o lalea,
               Dar în cort cine-mi şedea? Şedea domnu Mihai-vodă Şedea cu boeri de vorbă,
               Cu Căpleştii d-amîndoi Şi Buzeştii cîtetrei,
               Popa Stoica din Fărcaş,
293
                  Care sare şapte paşi,
                  Hoţu Fărcăşenilor Ştie seama oştilor,
                  Măre, şi-a războaelor,
                  Că s-a lăsat de popie Şi de sfînta leturghie Şi-a plecat la miliţie,
                  A lăsat toaca netocată,
                  Leturghia necîntată
                  Şi-a plecat la război să-mi bată;
                  Şi cu Nicu Căpitanu,!
                  Care-a stăpînit divanu,
                  De-mi ţine pizma cu anu,
                  Şi mi-şi bate cu tufanu. Frumoasă masă-ntindea Şi mi-şi bea şi mi-şi mînca De nimica nu grijea.
                  Mihai-vodă ce-mi făcea?
                  La plimbare că-mi ieşa,
                  Ochi la vale şi-arunca,
                  Cam la vale, mai la vale,
                  Cam dinspre soare-răsare,
                  Greu întuneric se vede.
                  — Pulbere de drum să fie!
                  Sus mai sus că s-o-nălţa,
                  Cu norii s-o amesteca Şi tot mi s-o lumina;
                  Iar d-o fi ceaţă din cer,
                  Jos mai jos că s-o lăsa,
                  Pe văi mi s-o-nnegura Şi tot mi s-o lumina.
                  Aşa vodă mi-şi vorbea,
                  Nici cuvîntu nu sfîrşea,
                  Iacă Radu că-mi sosea,
                  Vezi Radu Calomfirescu.
                  Dar nu vine cum se vine,
                  P-un puişor nenvăţat,
                  De trei ani nencălecat,
                  Cu suliţa-ncrucişată,
                  Sabia-n băeri lăsată.
                  In cap făr de comănac,
                  Din greu război mi-a scăpat.
                  La Mihai-vodă mergea, Frumoasă masă-ntindea,
                  Vodă la masă-1 poftea,
294
                  Radu din gură grăia:
                  —   Dalei, doamne, Mihai-vodă, N-am venit ca să mănînc Şi-am venit ca să mă rog, Să-mi dai oaste-ntr-ajutor,
                  Să scot rob de la tătari.
                  Că ştii, doamne, ori nu ştii: Tătarii la noi în sat Au prădat de mi-au zvîntat, Au prădat şi-au pustiit, Prietenii, megiaşii Şi dalbii de coconaşi Şi negrii de ţigănaşi!
                  Dalba-i mîndruliţa mea,
                  Car m-am cununat cu ea Din copilăria mea.
                  Dar mie pe cin să-mi dai?
                  Pe Căpleştii d-amîndoi Şi Buzeştii cîtetrei,
                  Popa Stoica din Fărcaş, Care-mi sare şapte paşi,
                  Şi cu Nică Căpitanu,
                  Care-mi bate cu tufanu Şi-mi ţine pizma cu anu. Mihai-vodă ce-mi făcea? în mîna Radului îi da Şi furiş cu ei vorbea:
                  —   Hoţilor, Căpleştilor, Clinilor, Buzeştilor,
                  Popo Stoico din Fărcaş, Care-mi sai tu şapte paşi,
                  Şi tu, Nică Căpitanu,
                  Care-ai stăpînit divanu,
                  Voi cu Radu să vă duceţi, în război să mi-1 băgaţi, Singurel să mi-1 lăsaţi Şi-ndărăt să mi-ţi veniţi,
                  Să beţi să vă veseliţi.
                  Radului bine-i părea,
                  La tătari cu ei pleca,
                  De război s-apropia Şi din gură mi-şi grăia:
                  —   Fraţilor, Căpleştilor,
                  Şi cu voi, Buzeştilor,
                  Popo Stoico din Fărcaş,
295
              Care sai tu şapte paşi Şi tu, Nică Căpitanu,
              Care ai stăpînit divanu Şi care-mi baţi cu tufanu,
              D-o fi rîndu pe cinci mie,
              Crez că mi-o fi numai mie,
              D-o fi şireagu pe şapte,
              Să tăiem toţi din dreptate,
              Tăiaţi voi marginile Să tai eu mijloacele,
              Că le ştiu soroacele;
              De la mine ce-o scăpa,
              De la voi să nu mai scape,
              Nici în cer, nici în pămînt,
              Nici în iarbă verde,
              Nici în gaură de şarpe.
              Verde frunză d-asumie,
              Venea soarele-n chindie,
              Tăia Radu şapte mie Şi Nedea nu se mai ştie!
              Nici pe Nedea nu-1 găsea,
              Dară Radu ce-mi făcea?
              Cu d-amăruntu-1 căta Şi-ntr-un beci că mi-1 găsea Şi-aşa din gură-i grăia:
              —   Nedeo, Nedeo, sluga mea,
              Nu ştiu ochi mi s-au-mpăejenit, Nu ştiu sabia-n sînge s-a spurcat, Că de Căpleşti n-am mai dat.
              Nu ştiu, frate, i-am tăiat
              Şi ne-am umplut de păcat Că noi, frate, i-am chemat!
              Nedea din gură-mi grăia:
              —   Taci, frate, nu zi aşa,
              Că Căpleştii te-au lăsat Cu soare nescăpătat,
              Nici în război n-au intrat Şi nici un tătar n-au tăiat.
              Radu sta şi mi-şi ofta
              Şi la maică-sa mergea:
              —   Maică, măiculiţa mea,
              Toţi tătarii i-am tăiat
              Şi de mîndra mea n-am dat! Maică-sa îi răspundea:
              —   Radule, fecioru maichii,
296
               Mîndra ta că ţi-a luat-o.* Săvai, d-un mîrzac bătrîn, Bătrîn, maică, şi cam spin, Cu trei fire în barbă Şi cu trei în mustaţă,
               După coade a înnodat-o,
               Pe cal a aruncat-o Şi cu ea că mi-o plecat, Departe,
                        departe,
               Unde Dunărea coteşte Şi tufişu se răreşte,
               Acolo mîrzac soseşte.
               Radu sta
                        şi asculta Şi de la ficaţi ofta Şi cu calu mi-şi vorbea:
               —   Murgule, murguţu meu, Dăruit de taica al meu,
               Mai poţi tu la bătrîneţe,
               Cum puteai la tinereţe? Murgu sta
                         şi asculta Şi către Radu grăia:
               —   Dalei, stăpîne, stăpîne, Poci mai mult la bătrîneţe, Cît puteam la tinereţe.
               Cînd mi-eram la tinereţe Mi-era carnea ca rouă,
               Şi vîna ca cureaua;
               Dar acum la bătrîneţe Mi-este carnea ca fieru Şi vîna ca oţelu!
               Dară Radu ce-mi făcea?
               Cu trei chingi mi-1 închinga Şi pe el încăleca,
               Cu gîrbaciu l-atingea Şi cînd Radu-1 repezea Rupea brazde ca de plug; Se minuna şi-un nebun. Naintea mîrzacului mergea, Săvai, cale d-o prînzare,
               Pe mîrzac îl aştepta Şi cînd mîrzacu sosea
297
                 De departe-1 proţăpea:
                 —   Măi, mîrzace, dumneata, Ce ai tu cu .mîndra mea,
                 Car m-am cununat cu ea Din copilăria mea?
                 Către mîndra iar grăia:
                 —   Mîndră, mîndruliţa mea, Cum pe mine m-ai urît
                 Şi cu mîrzac ai plecat? Mîndra cu lacrămi plîngea Şi din gură-i răspundea:
                 —   Nu zice, frate, aşa,
                 Că mi-e procletu stîngaci, Cînd mi-o da cu stînga Ţi-o răpune viaţa.
                 Radu-aşa dac-auzea,
                 Mîna-n sacsana băga,
                 D-o măciuchiţă scotea,
                 D-o sută de cinci oca,
                 D-o purta la sacsana,
                 Drept în sus o arunca,
                 Cu norii o amesteca,
                 La trei ceasuri că-mi venea, In mîrzac o repezea,
                 După cal îl povîrnea,
                 Furca peptului-i rupea, Frumos capu îi tăia,
                 La mîndruliţa mergea, Coadele îi deznoda,
                 După cal o dobora Şi cu ea că mi-şi pleca La Mihai-vodă mergea:
                 —   Bună ziua, Mihai-vodă!
                 —   Mulţumescu-ţi, Radule, Măi Calomfirescule! Mihai-vodă ce-mi făcea? Frumoasă masă-ntindea Şi din gură mi-şi grăia:
                 —   Şezi la masă, Radule,
                 Măi Calomfirescule,
                 Să bem, să ne ospătăm,
                 Tot chefu să ni-1 făcem. Radu la masă şedea,
                 O dată din masă lua,
298
              O dată din ploscă bea Şi-ncepea d-a pircota.
              Mihai-vodă ce-mi făcea?
              La Căpleşti că-mi poruncea:
              —    Clinilor, Căpleştilor,
              Hoţilor, Buzeştilor,
              Ce staţi, frate, vă uitaţi Şi pe Radu nu-1 duceţi,
              In coada heleşteului,
              Pe cea gheaţă alunecoasă,
              Doarmă nu se pomenească?
              Căpleştii pe Radu luau Şi pe gheaţă mi-1 duceau.
              Radu mi. se deştepta,
              Mina la brîu mi-şi punea Şi paloşu nu-1 găsea.
              Dacă vedea şi vedea,
              Cizma din picior trăgea,
              Cu cizma se apăra,
              Pînă din carîmbi sărea.
              Dacă vedea şi vedea,
              La un gard că năvălea,
              Mina p-o proptea punea Şi din pămînt mi-o trăgea,
              Din pămînt de şapte palme Şi din gheaţă iar de şapte Care fac patrusprezece,
              Dar din cui că n-o putea Şi din gură blestema:
              —    Să moară nemînecat Şi de popă neiertat
              Cine-mi pune proptea cu cui la gard, Că pe mine m-a tăiat.
              Numai capu că i-1 lua,
              Intr-o tipsie-1 punea,
              La Mihai-vodă-1 ducea:
              —    Bună ziua, Mihai-vodă,
              Cam c-o floare,
              Cam c-o năramză,
              Cam cu capu Radului Calomf irescului!
              Mihai-vodă ce-mi făcea?
              D-o mamă bătrînă şi-avea,
              După sobă mi-şi vedea
299
              Şi-i legăna coeonu Şi-i scărmăna bumbacu.
              —  Maică, măiculiţa mea,
              Să mori tu nemînecată Şi de popă neiertată,
              Că nu mi-ai spus cu dreptate, Că mi-a fost Radu frate,
              Şi mi-am tăiat mina dreaptă!
              —  Ba pe tine nu te ierte,
              Că eu ţi-am spus cu dreptate, Că ţie Radu ţi-a fost frate Şi ţi-ai tăiat mina dreaptă. Mihai-vodă d-auzea,
              Mult rău, măre, că-i părea, Tron de ceară că-i făcea, Patruzeci de popi strîngea Şi pe el că-1 îngropa:
              La mînăstirea domnească, Pentru ca să pomenească La boeri ca dumneavoastră. Măre şi s-o pomeni,
              Cît soare pe cer va fi.
                     Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, comuna Lungeşti, (Valea Mamului), raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
              58
              lordache
              Verde frunză arţăraşi, Şi-o creacă de mărăraşi, Arde focu sus la Iaşi, Scînteile la Lădeşti Şi lumina-n Bucureşti, L-ale case mari domneşti; Para-i bate Roşienii,
              Peste toţi valahienii,
              La casele lui lordache,
              Lui Iordache-al Lupului, Cinstitu divanului.
              Trei divanuri s-au făcut,
                    La divan n-a mai venit; Ori, măre, s-a boerit,
                    Ori la pungă s-a sumeţit,
                    La divan de n-a venit! Domnia dacă-auzea,
                    Mîndru firman mi-şi scria, lordache noaptea visa.
                    — Marişco, soţia mea,
                    Nu aseară,
                               alaltăseară, Surioară, am visat:
                    Visai puşculiţa mea O visai făr’ de vergea, Ruginită vai de ea.
                    Soră, surioara mea,
                    Aia nu e puşca mea,
                    E spînzurătoarea mea! Marişco, soţia mea,
                    Nu aseară,
                             alaltăseară,
                    Eu, soro, că mi-am visat: Pistoalele mele,
                    Şedea-n cui făr de oţele, Ruginite, vai de ele!
                    Nu sînt pistoalele mele,
                    In cui făr de oţele,
                    E scurtarea vieţii mele! Marişco, soţia mea,
                    Nu aseară,
                               alaltăseară,
                    Visai săbioara mea,
                    Că pica sînge din ea,
                    Aia nu e sabia,
                    Aia este moartea mea! Marişco, soţia mea,
                    Pe mine cînd m-or lua,
                    Pă tine cui te-oi lăsa?
                    Cînd la poartă că eşia Trei gealapi că mi-şi sosea, Trei gealapi şi c-un arap, Ca să-l aducă legat,
                    Şi legat,
                             şi ferecat,
                    Şi de limbă spînzurat,
                    Ca p-un mare vinovat!
301
                      Cînd în casă mi-şi intrau,
                      Cu masa pusă-1 găseau, Furculiţa că-i pica,
                      Firman pe masă-i trîntea.
                      Da Iordache ce făcea? Firman în mînă lua Şi începea de mi-1 cetea, Lăcrămi din ochi îi cura Şi din gură mi-şi grăia:
                      —   Marişco, soţia mea,
                      Mi s-a scurtat viaţa!
                      Arap din gură grăia:
                      —   Măi lordache-al Lupului, Cinstitu divanului,
                      Ia lapădă guşmanu Şi-mi îmbracă caftanu,
                      Că te pofteşte domnu;
                      Şi descinge săbioara Să te leg eu funioara.
                      Cu funioara-1 lega, Marişcuţa mi-şi striga:
                      —   Iordache, soţia mea,
                      Să ştiu că n-ai mai veni, Porţile că le-aş cerni
                      Şi eu te-aş comendui.
                      Cu Iordache mi-şi pleca, Marişcuţa ce-mi făcea?
                      Păr galben dărăpăna,
                      Cu pumnii-n cap se bătea, Caii şi cu trăsura,
                      Porţile şi cu curtea, Frumuşel mi le cernea,
                      După Iordache pleca. Iordache la domn mergea Şi-ncepea d-al judeca:
                      —    Măi Iordache-al Lupului, Cinstitu divanului,
                      Tu, frate, te-ai boerit, Pungilor te-ai sumeţit Şi la divan n-ai venit.
                      —   Verde frunză d-o lalea,
                      Ai, doamne, măria-ta, Doamne, nu zicea aşa;
                      Că eu nu m-am boerit,
                      Nici la pungi n-am sumeţit,
302
                  Dar vremea nu mi-a venit, De la divan n-am venit. Vodă sta
                           şi asculta,
                  Mîndru firman mi-şi scria Şi la moarte-1 osîndea Şi din gură mi-şi grăia:
                  —   Măi arap şi c-un gealap, Ia să mi-1 duceţi legat
                  Şi puţintel spînzurat, Tocma-n vale la ceşmea, Să-i puneţi cap pe ceşmea Şi trupu alăturea!
                  Marişcuţa auzea,
                  Cu pumnii-n cap se bătea Şi de domnu se ruga Şi pe Iordache-1 erta.
                  Vodă din gură-i grăia:
                  —   Marişcuţo, fata mea, Du-te în vale la ceşmea, Dacă nu l-o fi tăiat,
                  Să ştii că ţi l-am ertat! Marişcuţa că-mi pleca, Tocma-n vale la ceşmea,
                  Pe Iordache că-1 găsea: Găsea capu pe ceşmea Şi trupu d-alăturea!
                  De trei ori îl săruta, îndărăt că se-ntorcea,
                  La portiţă se ducea,
                  Pe vodă-afară-1 chema:
                  —   Ai, doamne, măria-ta, Dar-ar Dumnezeu să dea,
                  Să te-nsori de nouă ori Şi să faci nouă coconi i Şi la urmă-o coconiţă, \ Să te-adape la temniţă, \ Să plîngă la uliţă!
                  Vodă că mi-i răspundea:
                  —   Marişcuţo, fata mea,
                  Nu plînge, nu zi aşa,
                  C-o să-ţi dau altu mai bun, Că Iordache n-a fost bun.
                  —   Ai, doamne, măria-ta,
303
De trei ori m-ai căs’torit, De trei ori m-ai văduvit,. Ca Iordache n-am găsit!
Cules personal de la Udilă Radu, soldat în Reg. II linie, Dolj, 1892.
59
Mogoş
Verde frunză lobodă, în curte la Ştefan-vodă,
Mulţi boeri s-au strîns la vorbă. La vorbă că mi-şi şedeau Şi pe Mogoş logodeau.
Mireasă de unde ia?
Tot din tîrg din Dobrogea.
Dar vorbirea şi-o făcea:
—   Hai, tu Mogoş, dumneata, Iarna să vii de trei ori,
Să vii pe la frăţiori Că-s puţine sărbători Şi e rău la călători;
Şi vara de şease ori,
Că-s mai multe sărbători Şi bine la călători.
Verde frunză d-o lalea,
Mogoş, nouă ani trecea,
Şi la cumnaţi nu mergea.
La nouă ani se gătea Şi pe la cumnaţi pleca,
Pe galbenu-ncăleca,
Cal de trei luni hărănit,
Pui de om nu l-a văzut.
La cumnaţi că mi-şi mergea Şi la masă că-i găsea,
Bună ziua că le da,
Aci încet că-i mulţumeau,
Ca cîini se-nviorau Şi din gură-l întrebau:
—   Hai, tu Mogoş, dumneata, Unde este Stăncuţa?
304
—   Vine şi ea mai pe urmă, învălită-n rogojină,
In căruţă moldovenească, Spartă-n dric şi naltă-n roate; Cu doi boi moldoveneşti Ciungi de coade, şuţi de coarne. Dar cumnatu cel mai mare Mina pe paloş punea Şi în Mogoş azvîrlea. f Pe supt paloş că se da|
Nimica nu-1 vătăma. |
Dar cîinele cel mic,
Slujise la un ispravnic,
Cu paloşu mi-1 lovea în cărarea capului,
Unde-i păs voinicului;
Pe Mogoş că mi-1 tăia Cu frunze l-acoperea.
Iacă şi Stanca sosea:
C-o cocie poleită,
Cu postav verde-nvălită.
Şi telegarii Stancăi:
Nu-s telegari boereşti Şi sînt telegari domneşti.
Şi Stanca dacă sosea De Mogoş îi întreba:
—   Mogoş nainte-a plecat Pe Galbenu-ncălecat,
Cal de trei luni hărănit,
Pui de om nu l-a văzut.
—   Verde frunză lemn de sus, Noi pe Mogoş, n-am văzut. Dară Stanca ce-mi făcea?
D-un boldeiaş mi-şi avea, Boldeiu jos că mi-1 da,
El cu nasu mirosea,
D-o picătură de sînge da,
Da de una, da de două Pînă cînd sosi la nouă.
Iar cînd fu la a de zece,
Pe Mogoş îl dezveleşte.
Stanca-n braţe mi-1 lua,
Cu guriţa-1 săruta,
Nu mi-1 săruta în gură,
Ci-1 săruta-n tăietură.
305
—   Fraţilor şi cîinilor,
Pe Mogoş l-aţi prăpădit,
Pe mine m-aţi văduvit.
La domnie ea mergea
Şi-n genunchi că mi-şi cădea Şi din gură mi-şi grăia:
—   Să trăieşti măria-ta,
Pe Mogoş l-au prăpădit,
Pe mine m-au văduvit. Domnia se mînia,
Gealapii că-i trimetea,
P-ăl mai mic îl spînzura,
P-ăi mai mari îi împuşca, Doar Stăncuţa rămînea.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
60
Argialîul
Frunză verde măr sălciu, Ticălosu Argialîu,
Cel boer tilivichiu,
Cu işlicu cafeniu,
Cu zăbun cărămiziu,
De cînd mi s-a argialît Nici un bine n-a făcut; Mi-a scos bir şi văcărit,
In lume nu s-a pomenit. Vita mică, cu a mare,
Doi lei şi patru parale. Ce-o să facem, frăţioare,
Că e văcăritu mare?
Om cu om cînd se-ntîlneşte Tot de văcărit vorbeşte. Brîncoveanu, om scundac, Calcă rar şi apăsat Şi mi-e îmbrăcat ca domn, N-are temere de om,
De văcărit auzea,
306
Gealapii că-i trimetea, La Argialîu că mergea Frumos capu că-i tăia.
Cules personal de la bătrinul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
61
lencea Săhiencea
Jos pe rîul Diiului,
Diului
                    Odriului,
Plimbă-mi-se plimbă: lencea Săbiencea,
Cu saiaua-nfiptă-n brîu,
Cu murgu trăgînd de frîu. La maică-sa că mergea Şi maică-sa-1 întreba:
—   Ienceo, maică, Ienceo, Ienceo Săbienceo,
De cînd maica te-a făcut, Aşa trist nu te-am văzut! Ce ţi-e, maică, de eşti trist? De chelciug ai isprăvit, Haine noi ai ponosit,
Ori calu că ţi-a stătut,
Ce ai, maică, de eşti trist? lencea din gură grăia:
—   Maică, măiculiţa mea,
De stătuşi de mă-ntrebaşi, Adevăru spune-ţi-aş,
Am să-ţi dau cuvintele,
Cele cuvioasele:
Cîte fete-n Ţaligrad,
Pe toate le-am sărutat,
Pe papuc le-am călcat, Cîte-un bogasîn le-am dat; Şi de turc şi de armean Şi de ovreiaş sărman,
Numai Iana mi-a rămas. Tot Iana ţaligrădeana,
307
Nepoţica de împărat,
Fată de letin bogat, în cruce nebotezat;
Mare prinsoare am făcut:
Pe ea cin va săruta,
Cinci sute fiorinţi va lua, Fiorinţi,
                           din Mehedinţi,
Tot să schimbi şi să mănînci. Iar cine n-o va săruta,
Capu i se va tăia.
—   Taci, maică, nu te-ntrista, Că te-nvaţă maică-ta:
Peste cea saia domnească, Să-mbraci iie fomeească,
Peste cel guşman brumat,
Tu să-mi pui d-o cîrpă-n cap; Tu d-o proastă să te faci,
Şi să iei d-o furcă-n brîu. Acas’ la Iana să mergi, în poarta casii să baţi Şi din gură aşa să zici:
—   Dăscuie, Iano, poarta,
Ca să intre şi proasta.
Iencea sta
                             şi asculta
Şi făcea cum îi spunea.
Peste cea saia domnească, Mi-şi lua iie fomeească,
Peste cel guşman brumat, Mi-şi punea d-o cîrpă-n cap Şi mi-şi lua d-o furcă-n brîu Şi d-o proastă se făcea,
Acas’ la Iana mergea Şi în poartă mi-şi bătea:
—   Dăscuie, Iano, poarta,
Ca să intre şi proasta, lana din gură grăia:
—   Stanco, slujnicuţa mea,
Ia descuie poarta, fa,
Ca să intre şi proasta.
Stanco, slujnicuţa mea, Aşterne d-un ţol pe vatră,
Să se culce şi a proastă.
308
Proasta din gură grăia:
—   Iano, surăţica mea,
Nu mă culc, Iano, pe vatră, Că sînt lemne de anine Şi sare focu pe mine,
Şi sînt lemne de cătină Aruncă spuza pe mine,
Şi sînt lemnele de plop, Sar schinteile, mă coc Şi sînt lemnele de lac,
Nu fac lumină de leac.
Şi mă culcă lîngă tine,
Doar d-oi scăpa pînă mîine: Culcă-mă cu tine-n pat,
Că m-a gonit pustiu beat, M-a gonit tot pîn grădină, Cu puşculiţa-n mînă Şi mi-e frică c-o veni,
Pe fereastră s-o uita,
Pă mine m-o împuşca,
Mare păcat ăi avea.
Iana-aşa dacă auzea,
Milă că i se făcea Şi lîngă ea mi-o culca.
Dară proasta ce-mi făcea? Aştepta
                           pină-nnopta,
Pînă Iana mi-adormea,
Apoi mi se dezbrăca:
Scotea iie fomeească, Rămînea-n saia domnească; Lepăda eîrpa din cap, Rămînea-n guşman brumat, In cinteneu roşior Băga pe Iana-n fiori Şi cu copcii de argint,
Cum n-am văzut,
De cînd sînt!
De gît pe Iana mi-o lua, Drept în faţă-o săruta Şi Iana se deştepta,
Şi din gură mi-şi grăia:
—   lenceo, Ienceo,
D-abai Ienceo!
309
Avear-ar, Ienceo, păcat,
Pe tine cin te-a-nvăţat Pe min’ de m-ai înşelat.
Cînd era la mez de noapte, Ea vărsa sudori de moarte;
Şi cînd era despre ziuă, Trupu ei bătut în piuă. Ziulică se făcea,
Mîna pe cheie punea,
La lădiţă descuia,
Cinci sute fiorinţi îi da; Fiorinţi,
                            din Mehedinţi,
Tot să schimbi şi să mănînci! Ziulică se făcea,
Calu la scară-i sosea Şi pe cal încăleca,
Iana din gură-i grăia:
— Ienceo, de-mi făcuşi aşa, Ia pune-mi d-o cîrpă-n cap Să mă chem că am bărbat Şi ia-mă, Ienceo, cu tine,
Să nu fiu singură-n lume. Iencea mi se îndura,
D-o cîrpă-n cap îi punea,
Pe cal mi-o arunca Şi cu ea acas pleca.
Cu Iana se cununa, Frumoasă nuntă-mi făcea, Vestea-n lume se ducea.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, în anul 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
62
Ghelcea
—   Frunză verde rug întins, Ce eşti maică, Ghelceo, trist?
—   Cum să nu fiu maică, trist: Cîte fete-aici în sat,
310
In sat şi la Ţăligrad,
Pe toate le-am sărutat,
Peste picior le-am călcat. Cîte-un gălbior le-am dat; Dar pe fata Domnului, Nepoata-mpăratului,
In Poarta Ţăligradului, Singurică mi-a scăpat,
Eu pe ea n-am sărutat,
Peste picior n-am călcat, Gălbioru nu i-am dat.
—   Maică, Ghelceo, maică,
Nu fii, maică, tristuit,
Şi la inimă mîhnit,
Roagă Maica-Precista,
Să trăiască maică-ta,
Că ea, maică, te-o-nvăţa Şi p-aia d-a săruta.
Tu să-mi pui d-o cîrpă-n cap, Torcătoare să te faci,
Şi să-mi iei d-o furcă-n brîu, Şi să pleci din sat în sat, Pînă-ajungi la Ţăligrad.
Cînd seara că mi-o-nsera,
Tu la poartă te-i afla,
Şi din gură mi-ăi striga:
Soro, surioara mea, Dăscuiaţi-mi portiţa,
Că eu sînt o torcătoare Torc să capăt de mîncare,
Şi m-a bătut bărbatu, Bate-mi-l-ar bănatu.
Ghelcea sta şi asculta,
Cîrpă-n cap că mi-şi punea, Furcă-n brîu că mi-şi lua, Torcătoare se făcea;
Şi-mi pleca din sat în sat Şi-mi sosea la Ţăligrad.
Cînd seara că-mi însera,
El la poartă se afla,
Şi din gură mi-şi striga:
—   Soro, surioara mea, Dăscuiaţi-mi portiţa,
Că eu sînt o torcătoare,
311
Torc să capăt de mîncare, Şi m-a bătut bărbatu, Bată-1 crucea şi bănatu. Dar domniţa ce-mi făcea? Slugilor că poruncea,
De poartă îi deschidea,
Şi în casă o băga,
Şi pe vatră mi-o culca, Torcătoarea se ruga: Domniţă, domniţa mea, Pă vatră nu mă culca,
Că mi-o veni bărbatu, Bată-1 crucea şi bănatu, Pe fereastră s-o uita,
Pă mine dă m-o vedea,
Cu puşca m-o împuşca. Domniţa ce mi-şi făcea? Sus în casă mi-o suia,
Cu ea în pat mi-o culca. Peste noapte se scula..
Şi Ghelcea se dezbrăca,
Ca voinicii rămînea,
Pe domniţă săruta,
Peste picior o călca, Gălbioru-i dăruia,
Şi vesel acas pleca.
Cules personal de la Ţinea Şerban, D. Stoica, în 1890, din comuna Ştefăneşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
63
Milea
Strigă Milea dintre lunci,
Dintre lunci,
             din văi adînci,
— Ce strigi, maică, Mileo, strigi? Ori porcii mi i-ai perdut,
Ori de chelciug ai fîrşit,
Ori merinde-ai isprăvit,
Ori haine ai ponosit?
312
Milea din gură grăia:
—   Maică, măiculiţa mea,
Nici porcii nu i-am perdut,
Nici de chelciug am fîrşit,
Nici merinde-am isprăvit,
Nici haine am ponosit.
Dar aseară am însărat,
Soarele mi-a scăpătat,
Supt un păr mare rotat,
Acolo că m-am culcat,
Vînt de vară a adiat,
Flori pe mine a scuturat, Şearpe-n sin că mi-a intrat. Maică, măiculiţa mea,
Eu mă rog de dumneata, Să-nvălui mîna-n băzma Şi bag-o-n sin de mi-1 ia.
Cînd să-ntinde,
                mă coprinde,
Se zgîrceşte,
              mă fîrşeşte,
Şi mai rău mă prăpădeşte!
—    Decît, Mileo, făr de mină, Mai bine-oi fi făr de tine;
Copii la loc oi mai face,
Dar mină nu mai poci face. Milea mai tare striga,
Soru-sa îl auzea:
—    Ce strigi frate, Mileo, strigi? Ori porcii mi i-ai perdut,
Ori de chelciug ai fîrşit,
Ori merindea-ai isprăvit,
Ori haine ai ponosit?
—    Nici porcii nu i-am perdut, Nici de chelciug am fîrşit,
Nici haine am ponosit,
Nici merindea am isprăvit,
Dar aseară am însărat,
Soarele mi-a scăpătat Supt un păr mare rotat,
Acolo că m-am culcat,
Vînt de vară a adiat,
Flori pă mine a scuturat, Şarpe-n sîn că mi-a intrat;
313
Şarpe, balaur,
-——cu coada de aur! Soro, surioara mea,
Eu mă rog de dumneata, învălue mîna-n băzma,
Şi o bagă-n sîn de mi-1 ia; Cînd să-ntinde,
                mă coprinde;
Se zgîrceşte,
               mă fîrşeşte
Şi mai rău mă prăpădeşte!
—   Decît, frate, făr de mină, Mai bine-oi fi făr de tine;
D-o vrea sfîntu Dumnezeu,
Să trăiască taica-al meu Şi-o vrea Maica-Precista,
Să trăiască maica mea,
Fraţi ca tine mi-o mai face, Mină la loc nu poci face.
Milea mai tare striga,
Mîndruţa lui l-auzea
Şi la el că mi-şi venea.
—   Mîndro, mîndruliţa mea, învălue mîna-n băzma
Şi-o bagă-n sîn pîn la coate, Şarpe din sîn de mi-1 scoate; Cînd să-ntinde,
               mă coprinde;
Se zgîrceşte,
                            mă fîrşeşte
Şi mai rău mă prăpădeşte!
Dar mîndra ce mi-şi făcea? Nici mîna n-o-nvăluia,
Şi în sînu-i c-o băga,
D-un chimir că mi-şi scotea Şi în poală mi-1 vărsa,
Poala cu galbeni umplea.
—   Mîncă-i, mîndră, sănătoasă, Că nu ţi-a fost mintea proastă!
Cules personal de la Ţinea Şerban D. Stoica, în 1889, comuna Ştefăneşti, raionul Drăgă-şani, regiunea Argeş.
314
64
Mirea
Frunză verde de trei nuci,
La fîntîna cu trei cruci,
Supt copaciul de opt crăci, Colea de vale între lunci Ţipă-un om şi se jelueşte,
Să-l auzi, păru-ţi zbîrleşte!
E Mirea, cap de haiduci,
Care ţipă între lunci.
Tatăl său mi-1 auzea Şi astfel îl întreba:
—   Ce ţi-e, Mireo, de tot strigi? Ori porcii tu i-ai perdut,
Ori opincile le-ai rupt,
Ori toiagul ţi l-ai frînt,
Ori merindea ai isprăvit?
—   Nici toiagul nu l-am frînt, Nici opincile n-am rupt,
Nici merinde-am isprăvit;
Dar niţel că m-am culcat,
Supt ăl păr mare rotat; Şearpe-n sîn că mi-a intrat, Şearpe mare, balaur,
Cu limbile de aur;
Şi cu coada de argint,
Cum nu s-a pomenit.
Cînd se-ntinde,
               mă coprinde;
Se zgîrceşte,
             mă topeşte.
Tată, ascultă ruga mea, învălue mîna-n bazma,
Bagă mîna prin zăbun Şi-mi scoate şarpe din sîn. Tată-său, dacă asculta,
Aşa că mi-i răspundea:
—   Decît tat-tău făr de mînă, E mai bine făr de tine. Tată-său se depărta,
Mirea iar prinde-a ţipa, Mamă-sa îl auzea
315
Şi aşa mi-1 întreba:
—   Ce ţi-e, Mireo, de tot strigi? Ori porcii tu i-ai perdut,
Ori opincile ai rupt,
Ori toiagu ţi l-ai frînt,
Ori merindea-ai isprăvit?
—   Nici toiagul nu l-am frînt, Nici opincile n-am rupt,
Nici porcii nu i-am perdut,
Nici merindea-am isprăvit;
Dar niţel că m-am ctilcat,
Supt ăl păr mare rotat,
Şarpe-n sîn că mi-a intrat,
Şarpe mare, balaur,
Cu limbile de aur Şi cu coada de argint,
Cum nici nu s-a pomenit.
Cînd se-ntinde,
              mă coprinde;
Se zgîrceşte,
                            mă topeşte!
Maică, ascultă ruga mea, învălue mîna-n bazma;
Bagă mîna prin zăbun Şi scoate şarpe din sîn.
Maică-sa mi-1 auzea,
Şi aşa mi-i răspundea:
—   Decît, maică, făr de mînă,
E mai bine făr de tine.
Maică-sa se depărta,
Mirea iar prinde-a ţipa,
Ibomnica l-auzea,
Care-i poartă dragostea Şi aşa mi-1 întreba:
—   Ce ţi-e, Mireo, de tot strigi?
—   Mîndră. mîndruliţa mea, învălue mîna-n bazma;.
Bagă mîna prin zăbun Şi-mi scoate şarpe din sîn.
Ea ruga că-i asculta, învăluia mîna-n bazma,
Băga mîna prin zăbun,
Să scoaţă şarpe din sîn.
Mirea tolănit şedea Şi din ţipat nu mai sta,
316
Dar ea din sîn ce-mi scotea: Un voinic de chimiraşi Plin numai cu gălbinaşi,
Uşor pe iarbă-1 punea Şi la Mirea se pleca,
De trei ori îl săruta Şi din guriţă-i grăia:
— Eu de şarpe te-am scăpat, Du-te şi tu-acum în sat,
Ia un cal de-ncălecat,
Şi-un preot de cununat,
Că dăstul am aşteptat.
Mirea ruga-i asculta,
El în sat fuga pleca Şi c-un popă că venea Şi cu ea se cununa.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, co muna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Ol tenia.
65 Rădiţa Astăvară,
                                primăvară,
Cînd veniră nemţii-n ţară Purta Rada cosicioară, înjepşită cu păr ale,
Cu părale turaliî;-Luate de la beşlii.
Verde frunză foi negară, Cînd vehiră nemţii-n ţară, Da de casă cîte doi,
Cîte doi şi cîte trei,
Numai la Rădiţa unu; Parcă dracu i-a şoptit, Numai unu d-a venit Şi-ăla e căprar Vasile. Primăvara că-mi venea, Ordia se ridica Şi Rădiţa-mi rămînea,
317
Ca o neagră turturea.
Sus pe bordei se suia,
Dup-ordie se uita.
Jos după bordei se da Şi-n bordei că mi-şi intra, Mîna-n ladă că băga:
Scoase-o iie nisipiţi Şi la mină grămădiţi Şi un brîu de şeapte coturi, Cumpărat din Ţarigrad,
Pe cot şeapte lei a dat.
Şi mîna-n cui că-mi punea, Ciocanul că mi-1 lua Şi la brîu că mi-1 punea Şi la drum că mi-şi pornea,
C-un voinicel se-ntîlnea:
—   Unde-ai plecat, Rado, fa?
Ori te duci după ordie,
D-ai plecat numai în iie?
—   Mă duc, maicăi să-i descînt;
I s-a pus în coastă-un junghi. Mergea Rada ce-mi mergea,
Cu alt voinic se-ntîlnea:
—   Unde-ai plecat, Rado, fa?
Ori te duci după ordie,
D-ai plecat numai în iie? Ciocănaşul mi-1 scotea,
De flăcău se curăţa,
După ordie pleca Şi din gură mi-şi cînta:
—   Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face, Fă-mă un pui de pitulice,
La Armeş pe puşculiţă,
Să văz puşca strălucind,
Pe Vasile tot rîzînd.
Cînd fu soarele-n chindie, Rada-mi sosea la ordie;
Iar Vasile d-o vedea,
Din gură că mi-şi grăia:
—   Aoleo, Rădiţo fa,
Bine-ai venit, d-ai venit,
Puţin să fi zăbovit,
Ordia-aş fi năpustit,
După tine-aş fi venit.
318
La maior mi se ducea Şi din gură-aşa-i grăia:
—   înmulţeşte-mi părticica, Că mi-a sosit Rădiţa. Părticica i-o-nmulţea Şi-un răvaş că trimitea,
Ordia că se bătea,
Pe căprar Vasile-1 tăia Şi Rădiţa rămînea,
Ca o neagră turturea.
Şi nu-i mai zicea căpriţa,
Ci mi-i zicea văduviţa.
Acasă, măre, pleca Si ta-său, dac-o vedea,
Către ea aşa-mi grăia:
—   Aoleo, Rădiţă fa,
Fetelor de seama ta
Le joacă logorna-n casă,
Tu erai a lăudată,
Dar de minte-ai fost prădată.
—   Taci, taică, nu zi aşa, C-aşa mi-a fost rînduiala, Pustie ursătoarea.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
66
Căprăraş Vasile
Foae verde de-o negară, De-o negară,
             de-o secară,
Cînd fu vineri lingă seară, Joi de nemeaz înde seară, Se vărsară nemţii-n ţară, Da de casă cîte şase,
Şi de bordei cîte trei, Numai la Rădiţa doi,
Cu căprar Vasile trei. Frunzuliţă o lalea,
319
    Dar Rădiţa ce-mi făcea? Vadra pe mină o lua Şi la fîntînă mergea.
    Şi iar verde o lalea,
    Şi ţignal că se suna, Căprăraşu că-mi pleca.
    Dar Rădiţa ce-mi făcea? Vadra de pămînt trîntea. Dar maică-sa ce-mi zicea?
    —   Daleoleo, Rădiţa mea,
    De ce-oi fi tu proastă aşa? Dar Rădiţa ce-mi zicea?
    —   Daleoleo, maică bătrînă, De nu v-ar fi fost ruşine, L-aţi fi iubit voi bătrîne. Dar Rădiţa ce-mi făcea? După căprar că-mi pleca; Fugea Rădiţa p-un glod,
    Cu prestelniţa p-un şold,
    De se rîdea ş-un nărod. Frunzuliţă o lalea,
    Maioriţa o ajungea
    Şi din gură-aşa-mi zicea:
    —   Frunzuliţă o peliniţă, Sui-te, Rădiţă,-n căruţă,
    Că e drumu gloduros
    Şi nu poţi să mergi pe jos. Ea-n căruţă se suia,
    Cînd la căprar ajungea Şi căpraru mi-o vedea Şi din gură-aşa-i grăia:
    —   Rădiţo, Rădiţa mea, Bine-ai făcut de-ai plecat, Din cale că mi-ai scurtat. Foae verde o lalea,
    Dar căpraru ce-mi făcea?
    La maior că se ducea Şi din gură-aşa grăia:
    —   Dalei, domnule maior, Mai măreşte-mi porţia,
    Că mi-a venit Rădiţa. Frunză verde o lalea;
    Dar maioru ce-mi zicea?
    —   Daleoleo, căprar Vasile, Să-mi dai mie pe Rădiţa.
320
—   Dă-mi şi tu pe maioriţa Şi tot nu-ţi dau pe Rădiţa, Că e frumoasă zambilă
Şi mi-e tînără copilă,
Ca o floare din grădină. Foae verde o lalea,
Dar maioru ce-mi zicea?
—   Afurisit de căprar, Mîine-o s-ajungi ghinărar.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, în 1902, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
67
Oleac
Verde-o sălcioară, Sus la Inidoară, Voinicel să-nsoară. Verde ş-o lalea,
El că se-nsura, Mîndruţă lua, Mîndră ca a lui,
Nu e a niminui. Verde ismă creaţă, Mîndruţă frumoasă, Cu sprinceana trasă, Cu geana sumeasă, Soi de jupîneasă, în lume mai aleasă. El mult cheltuia, Frate, cu nunta, Bani că-mi isprăvea. Cîinii de armeni Şi de moldoveni, Măre, se vorbiră Şi se sfătuim,
Că la bir să-l pue Biru inglezesc,
Cel moldovenesc.
Dă din an în an,
321
Nouă pungi de bani, Fiecare lună,
Cîte-o pungă plină,
’Şi da Oleac din mină. Avere avea:
Nouă mori în vînt,
Nouă supt pămînt,
Măcina argint,
Aur poleit.
Toată-o cheltuia,
Bani nu-i ajungea,
Biru să-l plătească,
Să se hodinească,
In lume să trăiască. Verde d-o lalea,
El ce mi-şi făcea?
De-mi vedea aşa,
La mîndra venea,
Şi aşa-i zicea:
— Mîndră, mîndra mea, Din averea mea,
Trei gelepi de boi,
Trei turme de oi,
Verde un bob năut,
Toate mori din vînt Şi de supt pămînt,
Cu tot le-am perdut Şi le-am risipit,
Biru de-am plătit.
Verde o lalea,
De mînă c-o lua Şi la tîrg pleca,
La tîrgu de flori,
La cei negustori,
Parale să-mi iau,
Biru să-l plătesc,
Să mă hodinesc în lume să trăesc.
Ea ce mi-şi făcea?
Băga faţa la albeală, Obrajii la rumeneală, Sprîncenile-n condeială; Şi-n tîrg că eşea,
Sărari strigau la sare,
El la mîndră de vînzare.
322
Foaie d-un lipan,
Iar un turc-armean,
Şedea p-un lighean,
Vindea la mărgean,
Număra la bani;
Şedea p-un sosae,
Vindea la bumbac,
Topcelu, un franc.
Verde d-o lalea,
El că mi-i vedea,
Din gură zicea:
—   Voinice Oleace,
Vin cu mîndra-ncoace,
Că nouă ne place.
Oleac se ducea,
Pe mîndra vindea,
Bănişori lua.
Dar ce bănişori?
Nouă mii de poli,
Cinci de gălbiori;
Verde d-o lalea,
Bănişori lua,
Acasă pleca.
Verde un lipan,
Iar cel turc-armean,
Verde d-o lalea,
Fata că şi-o lua,
In cămară-o băga, începea d-a glumea,
Fata ce-i zicea?
—   Turculeţule,
                frumuşelule, Nu glumi cu gluma, Şi-mpildi cu pilda;
Hai să ne-ntrebăm Din ce neam sîntem?
—   Eu-s fecior popii Oprii Potropopii,
Din ţara Moldovii.
—   Şi eu-s fata popii Oprii Potropopii,
Din ţara Moldovii.
Verde ş-o lalea.
Fraţi că se găsea,
Turcu nu credea
323
Şi fetii-i zicea:
■— Verde trei bujori,
De am fi frăţiori,
Am avea vrun sămnişor.
Verde ş-o lalea,
Fata mîna-ntindea,
Fesu-i ridica,
Sămnu i-1 găsea Şi că mi-i spunea:
—■ Turculeţule,
Frumuşelule,
Gingăşelule,
Noi cînd mici eram,
In vatră şedeam,
Boabe că coceam.
Eu m-am supărat,
Cu vătraiu am dat Capu ţi l-am spart.
Verde d-o lalea,
Atunci mi-şi credea,
Fraţi că se găsea,
De mină c-o lua,
La Oleac mergea Şi că mi-i zicea:
— Voinicel Oleac,
De blagă bogat,
De părinţi sărac,
Na-ţi pe mîndra ta,
Surioara mea,
Banii ce ţi-am dat,
Eu te-am înzestrat,
Ca pe un cumnat.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, co muna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oi tenia.
68
Voinicel Oleac
Frunză şi-un pelin, Voinicel strein, Strein şi oleag,
324
Oleag şi bogat De blagă bogat,
De părinţi sărac,
Intră noaptea-n sat,
De cîini nelătrat,
De oameni chemat.
Şi el unde merge,
El, măre, găseşte Făclioare-aprinse Şi mese întinse.
Verde şi-o lalea,
N-avea ce lucra,
De mic să-nsura,
Frumoasă mîndră lua. Mîndră ca a lui,
Nu e a nimului.
N-avea ce lucra,
Cîrşmăriţă o punea.
La ea cine-mi bea?
Turcii mahalagiii,
Carnea, mănînce-le-o cîinii! Beau turcii celmelele, Lăutari arcurile,
Ţiganii ciocanele Şi voinicii coasele.
Turcii-1 pizmuiau,
La bir l-aşezau.
Nu ca p-un copil,
Ci ca p-un mazil.
Plătea voinicel, plătea,
Pînă banii sfîrşea,
De araciu nu se plătea,
De araciu turcesc,
Biru duşmănesc.
Joi de dimineaţă,
Pe nor, cam pe ceaţă, Voinic se scula,
Din gură grăia:
— Scoal, mîndruţo, scoal, Scoal de te găteşte Şi te premeneşte,
Că noi o să mergem La tîrgu de flori,
Că vin negustori,
Pe tin să te dau,
325
       Gălbiori să iau,
       Araciu să-l dau;
       Araciu turcesc,
       Biru duşmănesc;
       Bagă-ţi faţa la albeală, Buze moi la rumeneală, Sprîncene la condeială Şi-ţi ia iie
                                                      dintr-o mie,
       Şi rochiţă de cutie,
       Brîu roşu din Calafat,
       Cu şapte galbeni luat, De la Ferman-împărat. Joi de dimineaţă,
       Pe nor, cam pe ceaţă, Mîndra se scula,
       Frumos se gătea Şi se premenea;
       Băga faţa la albeală, Buze moi la rumeneală, Sprîncene la condeială Şi lua iie
                dintr-o mie Şi rochiţă de cutie,
       Brîu roşu din Calafat, Cu şapte galbeni luat De la Ferman-împărat. Voinicel o lua,
       Cu ea mi-şi pleca,
       La cel tîrg de flori,
       Că vin negustori Şi mi se duceau Şi mi se-ntorceau,
       Pîn tîrg se plimbau,
       Pe uliţa strimtă,
       Strimtă şi boltită,
       Din ciocan făcută.
       Cu sîrmă-ngrădită.
       D-un turc mi-i vedea Şi mi-i întreba:
       — Voinice, voinice,
       Ce te plimbi aşa,
       Pe uliţa mea,
       Ori vinzi pe mîndra?
326
      Voinic răspundea:
      —   Eu vînz pe mîndra, Gălbiori să iau,
      Araciu să dau,
      Araciu turcesc,
      Biru duşmănesc.
      Turc dac-auzea,
      Cîntar mi-şi lua,
      Şi mi-o cîntărea Şi cît ea venea,
      Gălbiori punea.
      Voinic ce-mi făcea? Disăgei umplea,
      Pe cal mi-i punea Şi cu ei pleca,
      Mîndra rămînea.
      Turcu mi-o lua,
      S-o sărute vrea,
      Dar mîndra grăia:
      —   Stai, turcule, stai!
      Nu mă săruta,
      Că eu sînt a ta;
      Stai, să ne-ntrebăm,
      Să ne ispitim:
      Din ce neam ne tragem, Din ce viţă sîntem?
      Turcu îi răspundea:
      —   Spune, mîndro, spune, Nu-ţi fie ruşine!
      Eu sînt fata popii Oprii, Din ţara Moldovii.
      Şi eu mi-am avut,
      Singur frăţior,
      Ciobănaş la oi;
      De frumos în lume, Sămăna cu tine;
      Turcii mi-au venit Şi mi l-au robit,
      Nu l-am mai văzut.
      Turcu răspundea:
      —   Surioara mea
      Şi eu-s fecior popii Oprii, Din ţara Moldovii,
      Turcii m-au robit Şi m-au turcit,
327
Nimini n-a ştiut.
Verde d-o lalea,
Fraţi mi se găseau Şi se sărutau, Calu-ncăleca,
Voinic alerga,
Şi mi-1 ajungea,
Din gură-i striga:
— Voinice, voinice,
Vin de-ţi ia pe mîndra, Că mîndruţa ta Este sora mea.
Banii ce ţi-am dat,
Să fii înzestrat,
Ca de la cumnat.
Bine ce-i părea,
Voinic să-ntorcea,
Pe mîndra şi-o lua, Acasă venea,
Araciu plătea;
Araciu turcesc,
Biru duşmănesc!
Bani, ce-i rămînea,
Cu mîndruţa-i bea.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, în 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
69
Tudor Dobrogean
Tudore, Tudore,
Săvălaş Tudore,
Din cap degiughean,
Hăi, Tudore, hăi!
N-avea Tudor ce lucra, De mititel să-nsura, Frumoasă mîndră lua, Mîndră ca a lui,
Nu-i a nimănui.
Turcii, măre,-l pizmuiau,
328
La greu bir mi-1 aşezau:
Tot pe lună,
            o pungă plină, Cinci galbeni pe săptămînă Şi pe an
         caru de bani. Tudore, Tudore,
Săvălaş, Tudore!
Tudor Dobrogean,
Din cap degiughean,
Hăi, Tudore, hăi!
Şi ş-avea Tudor, ş-avea: Nouă mori în rîurel,
De macină aurel;
Nouă mori pe supt pămînt De macină la argint.
Şi pe alea că le da,
De araci nu se plătea,
De araci turcesc Lucru duşmănesc.
Tudore, Tudore,
Săvălaş, Tudore,
Tudor Dobrogean,
Din cap degiughean,
Hăi, Tudore, hăi!
Şi ş-avea Tudor, ş-avea: Nouă mori într-un zăgaz, Nouă vii într-un pîrleaz,
Cu aracii noi,
Cu strugurii moi Şi pe alea că le da,
De araci nu se plătea,
De araci turcesc,
Lucru duşmănesc.
Tudore, Tudore,
Săvălaş, Tudore,
Tudor Dobrogean,
Din cap degiughean,
Hăi, Tudore, hăi!
Şi ş-avea Tudor, ş-avea:
Tot cinzeci,
            de berbeci,
Cu coarnele îmbelciugate, Aplecate,
                          cam pe spate,
329
   Ca neagra striinătate;
   Cu coamele cam sucite,
   Cam sucite,
              răsucite,
   Şi cu aur poleite;
   In vîrfu corniţelor,
   Cîte o peatră nestemată,
   De plăteşte lumea toată!
   Şi pe alea că le da,
   De araci nu se plătea,
   De araci turcesc,
   Lucru duşmănesc.
   Tudore, Tudore,
   Săvălaş, Tudore,
   Tudor Dobrogean,
   Din cap degiughean,
   Hăi, Tudore, hăi!
   Şi ş-avea Tudor, ş-avea:
   Tot cinzeci de epe breze, Pintenoage la picioare,
   Cu dangale pe spinare, Strănute de cîte-o nare,
   Şi cu ţoluri de mătase, : Mătase şi ibrişin,
   Şi cu fir d-ăl bun,
   Cu ciucurii de argint,
   Cum n-am văzut de cînd sînt! Şi pe alea că le da,
   De araci nu se: plătea,
   De araci turcesc,
   Lucru duşmănesc!
   Tudore, Tudore,
   Săvălaş Tudore,
   Tudor Dobrogean,
   Din cap degiughean,
   Hăi, Tudore, hăi!
   N-avea Tudor ce mai da,
   Şi din gură mi-şi grăia:
   — Maică, măiculiţa mea, Scutură hambarele,
   Pîn toate colţurile,
   Găteşte-mi merinzile,
   Toate premenelile,
   C-am să mă duc la Domnie,
330
  Să mă plîng de calicie Şi de mare duşmănie. Tudore, Tudore,
  Săvălaş Tudore,
  Tudor Dobrogean,
  Din cap degiughean,
  Hăi, Tudore, hăi!
  Maică-sa ce mi-şi făcea? Scutura hambarele,
  Pîn toate colţurile Şi gătea merinzile,
  Toate premenelile.
  Tudor, măre, că-mi pleca, La Domnie ajungea,
  Şi din gură aşa grăia:
  —    Ai, doamne, măria-ta, N-am avut ce d-a lucra,
  De mititel mă-nsurai, Frumoasă mîndră luai, Mîndră ca a mea,
  N-avea niminea.
  Turci m-au pizmuit,
  Şi la bir m-au aşezat:
  Tot pe lună
             o pungă plină, Cinci galbeni pe săptămînă, Şi pe an,
                          caru de bani,
  Am dat bani ce am avut Şi-am vîndut ce am avut, De araci nu m-am plătit, De araci turcesc,
  Lucru duşmănesc.
  Şi-am venit pîn la Domnie, Pîn la-nalta împărăţie,
  Să mă plîng de calicie,
  Şi de mare duşmănie. Domnia sta,
                            şi asculta
  Şi din gură mi-şi grăia:
  —    Tudore, Tudore,
  Săvălaş Tudore,
  Tudor Dobrogean,
  Din cap degiughean,
  Rău mi-ai calicit,
331
     Rău mi-ai mişelit,
     Rău mi-ai sărăcit,
     Rău mi-ai scăpătat;
     Fie cu păcat,
     Cine te-a-nvăţat,
     De te-ai însurat!
     Domnia se milea Şi pe Tudor dăruia:
     Cu turme de oi,
     Cu cirezi de boi,
     Herghelii de cai,
     Pungi pline cu bani. Tudore, Tudore,
     Săvălaş, Tudore,
     Tudor Dobrogean,
     Din cap degiughean,
     Hăi, Tudore, hăi!
     Tudor ce-mi făcea?
     La domn că mergea,
     Şi se ploconea,
     Poala-i săruta,
     Disăgei umplea,
     Disăgei de păr,
     Plini cu gălbiori,
     Disăgei de pele,
     Plini cu mahmudele. Haznale pornea,
     Cu ele pleca,
     Acas ajungea,
     Poarta deschidea,
     La pivniţă năvălea, Deştiu-ăl mic cheie-1 făcea, Uşa descuia,
     La buţi năvălea,
     Din toate gusta
                    şi bea,
     Tudor se-mbăta Şi peste prag mi-şi cădea Şi acolo adormea.
     Tudore, Tudore,
     Săvălaş Tudore,
     Tudor Dobrogean,
     Din cap degiughean,
     Hăi, Tudore, hăi!
     — Dalei, noră, nora mea,
332
     Du-te-ri pimniţă colea Şi-ado niţel vin încoâ* Noru-sa că mi-şi pleca.
     Şi la pimniţă mergea,
     De Tudor să-mpiedeca; îndărăt că să-ntorcea,
     La soacră-sa că mergea Şi din gură îi spunea:
     —   Pă noi hoţii ne-au călcat Şi la pimniţă au spart,
     Şi-au băut de s-au-mbătat Şi peste prag s-au culcat.
     —   Dalei, noră, nora mea,
     Ia nu zice tu d-aşa,
     Că aia nu sînt hoţii Şi sînt drăgălăii tăi. La-ncercare mi-o punea: D-o frînghie că mi-şi lua, D-un ochete mi-o făcea, Jos la Tudor că mergea,
     De gît lui Tudor punea Şi din gură mi-şi grăia:
     —   D-alei, noră, nora mea, Ia săcurea-n mînă, fa
     Şi trage-i în cap colea,
     Să-i răpunem viaţa,
     Că ne-a spart pimnicioara. Dară nora ce-mi făcea? Securea-n mînă lua Şi o dată mi-i trăgea,
     Capu piftie îi făcea Şi pe Tudor omora; Luminare aprindea Şi pe Tudor cunoştea. Mă-sa, măre, ce-mi făcea? Cu cuţitu să junghea,
     Doar noru-sa rămînea. Ziulică se făcea Şi haznalele soseau, Haznagiii mi-şi strigau:
     —   Deschideţi portiţele,
     Să băgăm haznalele,
     Să ne luăm chiriile,
     Să ne bem dobînzile.
     Tudor nu răspunde,
333
Că n-are de unde! Tudore, Tudore, Săvălaş, Tudore, Tudor Dobrogean, Din cap degiughean, Hăi, Tudore, hăi!
Cules personal de la mamă-mea, Elena, în 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
70
Ghiţă Cătăniţă
Pe cel deal, pe cea culmiţă, Suie-mi Ghiţă Cătăniţă,
Cu-a lui dalbă mîndruliţă;
Cu doisprece căluşei Şi mîndruţa printre ei;
Cu doisprece catîraşi, încărcaţi de gălbinaşi.
Sus pe culme se suia,
Frumoasă masă-ntindea,
Masă mare de mătase,
Pe la căpătîie aleasă,
Ca şi mîndra de frumoasă.
Cu mîndruţa-mi ospăta,
Bea-mi Ghiţă, se-nveselea Şi către mîndra-mi grăia:
—   De cînd, mîndră, mi te-am luat, Un cîntec nu mi-ai cîntat;
Ia zi-mi, mîndră, cîntecu,
Că mi-e drag ca sufletu.
Frumos mîndra că-mi grăia:
—   Dalei, Ghiţă Cătăniţă,
Soţioară cu credinţă,
Eu d-oi sta şi ţi-oi cînta,
Codrii verzi mi-or răsuna,
Apele s-or turbura,
Inimă-n om s-o-ncrunta,
Şi Gruia mi s-o-nfoca;
Gruia, Gruia, cel voinic,
334
Căpitanu de haiduci, înainte-ţi ţi-o eşi,
Pe tine te-o prăpădi.
Ghiţă din gură-mi grăia:
—   Fie moartea cît de rea, Mîndră, mîndruliţa mea, Ia-ncepi cîntec d-a cînta,
Ca să-mi vezi vitejia.
Mîndra mîna-mi întindea,
O frunzişoară-mi rupea, Frumos la gură-o punea, Mîndru cîntec de-mi cînta, Codrii verzi că-mi răsupauJ Apele se turburau, \ Inimă-n om se-ncrunta,    i
Gruia mi se înfoca        \
Şi-aşa din gură-mi grăia: h
—   Voi, băeţi, ocol să-mi daţi, Colnicele să-mpănaţi,
Potecile s-astupaţi,
Pe Ghiţă să mi-1 tăiaţi Şi mîndruţa să mi-o luaţi. Colnicele împănau,
Potecile astupau,
Cu Ghiţă mi se-ntîlneau. Gruia din gură-mi grăia:
—   Ghiţă, dă-mi paloşu tău, Ca să-ţi mîntui capu tău. Frumos Ghiţă-mi răspundea:
—   O dată cu capu meu,
Nu mi-oi da paloşu meu,
Că mi l-a dat Dumnezeu,
Ca să-mi apăr capu meu. Gruia din gură-mi grăia:
—   Ghiţă, dă-mi mîndruţa ta, Ca să-ţi mîntui viaţa.
Ghiţă din gură-mi grăia:
—   Nu ţi-oi da mîndruţa mea, Că mi-a dat-o soacră-mea,
Ca să ţiu casă cu ea.
Gruia din gură-mi grăia:
—   Vrei la luptă ne luptăm Ori în paloşe ne luăm?
Iară Ghiţă-i răspundea:
—   Ba la luptă, că e dreaptă
335
      Şi de Dumnezeu lăsată.
      Ei la luptă se luau, ; . • ; . Trei zile mi se luptau,
      Trei zile de vară,
      De la prînz şi pînă-n sară. Mîndra sta şi mi-i privea. Dară Ghiţă ee-mi grăia?
      —   Mîndră, mîndruliţa mea,
      Ia pune mina colea
      Şi-mi strînge cureluşa,
      Că mă topeşte Gruia;
      Mi-e cîinele hodinit,
      Nici cu sapa n-a prăşit,
      Nici cu coasa n-a cosit,
      Pe mine m-a ostenit.
      Mîndra aşa-i răspundea:
      —   Dacă Gruia te-o tăia,
      Pe el de bărbat l-oi lua. Ghiţă-aşa dac-auzea,
      D-un picior îngenunchea,
      Pe Gruia că-1 răsturna,
      Cu paloşu mi-1 tăia,
      Apoi la mîndra-şi mergea Şi-aşa din gură-i grăia:
      —   Mîndră, mîndruliţa mea, Mîndră, de cînd te-am luat, Un cîntec nu ţi-am cîntat, Dar acuma o să-ţi cînt:
      Foae verde şi-o secară,
      Din munca mea d-astă vară, Din munca de la cosit,
      Şeapte clăi am grămădit, Toate cu vîrf le-am făcut, Numai una n-are vîrf;
      Capu mîndrii-i rînduit Să facă la clae vîrf.
      Şi aşa, cum mi-şi cînta,
      Paloş din teacă scotea,
      Capu mînd’ii reteza,
      Cosiţele i le lua Şi la soacră-sa pleca. Soacră-sa, cum îl vedea,
      Pe obraz mi-1 săruta Şi la masă mi-1 punea Şi din gură-aşa-i grăia:
336
    —   Bine-ţi şade, Ghiţă, aşa Dar sâ fii cu fie-mea,
    Tot mai bine ţi-ar şedea.
    El din inimă ofta,
    Cosiţele-i arăta
    Şi din gură-i răspundea:
    —   Mindruţa mea nu mai vine, N-are mîndruţa de unde,
    Că cu mintea ei a proastă,
    M-a lăsat fără de casă Şi pe ea fără de viaţă.
    Comunicat de G. Vasilescu, învăţător, comuna Balş, regiunea Oltenia.
   71
   Alapin
   Frunză verde-a bobului,
   Sub poalele codrului,
   La fîntîna Motrului,
   Frumoasă masă mi-e-ntinsă,
   De cincizeci voinici coprinsă,
   De cincizeci cam fără cinci,
   De fac patruzeci şi cinci.
   Verde frunză d-o lalea,
   Mai mare cine-mi era?
   Alapin, haiduc bătrîn,
   Cu frate-său Costandin.
   Toţi mi-şi beau şi mi-şi mîncau, Tot chefu că şi-l făceau.
   Dar cînd fu despre beţie,
   Despre dalba veselie,
   N-avea naiba ce lucra, Constandin că mi-şi grăia:
   —    Dalei, frate Alapine,
   în cine te-ncrezi mai bine,
   Ori în mine că ţi-s frate,
   Ori în dalbele de arme?
   Verde frunză d-o lalea,
   Alapin îmi răspundea:
   —    Verde frunză, muguri verzi,
337
   Ba eu nu mă-ncredinţez,
   Nici în tine că mi-eşti frate,
   De ţii cu mine-n dreptate; Nici în dalbele de arme,
   Armele sînt fiare reci,
   Fiare reci şi lemne seci.
   Verde frunză muguri verzi, Frate eu mă-ncredinţez Numa-n mîndruliţa mea,
   Care m-am iubit cu ea,
   Din copilăria mea.
   —    Verde frunză muguri verzi, Geaba mi te-ncredinţezi,
   Că mîndra ta a plecat,
   Cu soare nescăpătat,
   Cu Pribeagu dintre munţi, Dintre munţi, din văi adînci. Dalei, neică Alapine,
   Tu să te iei după mine,
   Că-ţi vine Pribeagu-n mînă, Că el vine la fîntînă Cu mataraua pe mînă,
   Să ia apă-n matara Să-şi adape mîndruţa.
   Alapin ce mi-şi făcea?
   La fîntînă se ducea,
   Cu Pribeagu se-ntîlnea,
   De departe-1 proţăpea:
   —    Măi Pribege, dumneata,
   Ce ai tu cu mîndra mea,
   Care m-am iubit cu ea,
   Din copilăria mea?
   Ori la săbii ne tăiem,
   Ori la luptă ne luptăm?
   —    Ba la luptă, că e dreaptă Şi de Dumnezeu lăsată.
   Ei la luptă se luau,
   Amîndoi că se luptau:
   Zi de vară,
              pînă-n sară,
   Pîn’ la soare-n scăpătoare. Verde frunză d-asunie,
   Cînd mi-era pe la chindie Mi-era luptă cu mînie.
338
   Dar Pribeagu ce-mi făcea? Odată se-nfierbînta,
   P-Alapin mi-1 aducea,
   De genunchi că-1 gemmchea, Briniviciu-i se rupea, Şălvăreii-i se lăsau,
   Nici o putere n-avea.
   Alapin că mi-şi grăia:
   —   Mîndră, mîndruliţa mea, Vin de-mi leagă briniviciu,
   Că mă omoară păgînu.
   Verde frunză d-o lalea,
   Dar mîndra că-i răspundea:
   —   Car pe car v-ăţi birui,
   Tot un bărbăţel mi-o fi.
   Dacă vedea şi vedea, Constandin ce mi-şi făcea?
   La Pribeagu că mergea
   Şi din gură-aşa-i grăia:
   —   Măi Pribege, dumneata,
   Pe frate-meu 1-ăi tăia,
   Dar de mine n-ăi scăpa,
   Nici în cer, nici în pămînt, Nici în gaură de şarpe.
   Şi aşa cum mi-şi vorbea,
   Mîna pe Pribeag punea,
   Cu mîndra-1 împreuna,
   C-o funie mi-i lega,
   D-o arie mi-şi făcea,
   D-un steajer că mi-şi bătea Şi pe steajer că-i lega,
   Foc de la tălpi că le da. Frumoasă masă-ntindea Şi mi-şi beau şi mi-şi mîncau Şi mîndra le lumina. Costandin ce mi-şi făcea? Mîna-n cenuşe băga,
   Cîte-un oscior mi-şi găsea, în piuă că le pisa Şi-n vînt le vîntura,
   Aşa necăjit era.
  Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, comuna Lungeşti, (Valea Mamului), raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
339
72
     Moşneag
     Cînd mi-era la tinereţe,
     Fiu din trup nu şi-a născut; Iar acum la bătrîneţe,
     Fiu din trup el şi-a născut. Joi, măre, mi l-a născut, Vineri mi l-a botezat, Sîmbătă l-a logodit, Duminică l-a nuntit,
     Luni în oaste mi l-a scris, Marţi de noapte l-a pornit.
     El cu graiu mi-a lăsat:
     — Taică, tăiculeţu meu,
     Al meu şi-al lui Dumnezeu, Tu pe noru-ta s-o ţii:
     Nouă ani şi jumătate,
     Pîn-o zavîrni la zece.
     Atunci eu de n-oi veni,
     Pe noru-ta s-o măriţi.
     Şi aşa cum mi-şi grăia,
     Inel din deştiu că scotea, Jumătate mi-1 rupea Şi nevestii că i-1 da, Jumătate mi-1 oprea.
     Voinic în oaste pleca, Moşneagu că-mi rămînea: Rămînea moşneag oftînd Şi noru-sa lăcrămând.
     Verde frunză ş-o lalea,
     Nouă ani îmi aştepta,
     Nouă ani şi jumătate, Pînă-mi zăvîrnea la zece; Peţitorii mi-i venea,
     Pe noru-sa mărita Şi de nuntă se gătea.
     Ziua nunţii, cînd sosea, Moşneag, măre, ce-mi făcea? De ciudă şi de mînie,
     Se suia în deal la vie.
340
Tăia viţa din pămînt Şi-o arunca peste crîng;
Mi-o tăia din rădăcină Şi-o arunca peste grădină;
N-o tăia să odrăslească,
Şi-o tăia s-o părăsească.
Cînd se uită mai la vale,
De către soare-răsare,
Verde frunză popîlnic, Tare-mi vine d-un voinic, Voinic negru, calu negru; Voinic negru de gînduri,
Calu negru de drumuri.
—   Dalelei, moşneag bătrîn, Ce sapi via din pămînt
Şi mi-o arunci peste crîng,
Şi mi-o tai de la tulpină Şi mi-o scoţi din rădăcină Şi-o arunci peste grădină?
Ce n-o sapi s-o odrăsleşti,
Şi mi-o sapi s-o părăseşti? Moşneag din gură grăia,
Şi din inimă ofta:
—   Voinic negru şi cal negru; Voinic negru de gînduri,
Şi cal negru de drumuri,
Cit mi-am fost la tinereţe,
Fiu din trup nu mi-am născut; Dar acum la bătrîneţe Fiu din trup eu mi-am născut. Joi, măre, mi l-am născut, Vineri mi l-am botezat, Sîmbătă l-am logodit, Duminecă l-am nuntit,
Luni în oaste mi l-a scris, Marţi de noapte l-a pornit, în oaste cînd a plecat,
El cu graiu mi-a lăsat Pe noru-mea să mi-o ţiu: Nouă ani şi jumătate,
Pînă-o zavîrni la zece, Pîn-atunci de n-o veni,
Pe noru-mea s-o mărit.

Verde frunză bob năut, Cuvîntu i l-am păzit:
Eu pe noru-mea am ţinut Nouă ani şi jumătate,
Pîn-a zăvîrnit la zece,
El din oaste n-a venit, Peţitorii mi-au sosit,
Azi pe noru-mea mărit;
Eu de ciudă, de mînie, Mi-apucai drumu la vie,
Şi scoţ via din pămînt Şi mi-o arunc peste crîng Şi mi-o tai de la trupină Şi mi-o scoţ din rădăcină Şi-o arunc peste grădină.
—   Dalelei, moşneag bătrîn, Lasă via în pămînt,
Lasă via n-o tăia,
Hai să-ţi văd pe noru-ta Să-mi dai un pahar de vin, Pentru fiu-tău să-nchin;
Şi-o felioară de pîine,
Să-ţi spui de fiu-tău bine. Via, măre, mi-o lăsa,
Cu voinic acas pleca.
Toată nunta că-mi juca, Nuntaşi beau, se-nveseleau, Voia bună şi-o făceau.
Voinic cal descăleca,
Şi în casă mi-şi intra. Intra-n casă nechemat Şi bea vinu nenchinat!
—   Care-i nunu cel mai mare, Cu grija nunţii în spinare, S-aducă pe fină-sa,
S-o dăruiesc cu ceva.
Pe fină-sa aducea Şi mîna îi săruta.
Da voinicu ce-mi făcea?
D-o punguliţă scotea,
Mîna-n pungă mi-şi băga, D-un ineluş mi-şi scotea, Ineluş cam jumătate,
Şi-l da miresii să-l poarte.
342
Mireasa dacă-1 vedea, Aşa din gură striga:
— Beţi, băeţi, şi chiotiţi, Şi de cale vă gătiţi,
Că bărbatu mi-a sosit.
Cules personal de la mătuşe-mea Tudora I. Lăzăroiu, In 1890, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
73
Neguţa
Verde frunză bob năut,
Ce gîlceavă s-a făcut,
Cu Vlaicu din Cîmpulung? Cu Neguţa s-a-ndrăgit,
Pe Oncică l-a urît.
Verde frunză măr sălciu, Oncică mi-e chirigiu, Chirigiu la Bucureşti,
Cu neşte buţi mari domneşti. Vlaicu-mi este pîrcălab,
De scoate banii din sat.
Verde frunză d-o lalea,
Da Neguţă ce-mi făcea?
Din pat că mi se scula*
La o vecină mergea Şi din gură o-ntreba:
—   Au nu ştii, soro, ceva,
Să dau lui Oncea să bea, Să-mi ticnească dragostea?
—   Fa, Neguţo, fata mea,
Tu cu mintea ta a proastă Ai să rămîi făr de casă,
Făr de casă, făr de masă, Făr de soţie la casă.
Dar Neguţa ce-mi făcea? Mîna-n pozînar băga,
Doi gălbiori mi-şi scotea, în mîna ţigăncii-i da.
343
   Să vezi darea.
               trece marea,
  Pe Neguţa mi-o-nvăţa:
  —    Tu, soro, să mi te duci,
  In vale la Piscupie,
  Să face d-o spiţerie Şi d-acolo mi-ăi lua:
  Săricică d-o para Şi otravă de alta,
  Să dai lui Oncea să bea,
  Să-ţi ticnească dragostea.
  Ea acolo se ducea,
  Şi ea, măre, mi-şi lua: Săricică d-o para Şi otravă de alta; în butoi le plămădea,
  In pimniţi îl băga.
  Iacă şi Oncea sosea,
  De la Bucureşti venea,
  Porţile le deschidea,
  Caru-n curte îl băga,
  Şease boi că dejuga.
  Neaga la masă-l poftea:
  —    Onceo, soţioara mea,
  Ce bucate ţi-am gătit Aseară, că n-ai venit, Bucatele s-au răcit,
  Bucatele ăl de asară,
  Prin tingiri şi prin sahane. Oncea din gură grăia:
  —    Neguţo, soţia mea,
  Pune masă să mănînc Şi-mi aşterne să mă culc,
  Că sînt, soro, ostenit.
  Neaga-n pimniţă intra,
  Butoi în dreapta lua
  Şi paharu în stînga.
  Un pahar de vin punea, în mîna lui Oncea-1 da:
  —    Poftim Onceo, vin de bea, De la mânuşiţa mea,
  Ori ăi bea, ori n-ăi mai bea. Paharu-n mină lua,
344
Odată, noroc! zicea Şi peste cap că mi-1 da,
După scaun că pica,
Şi Oncea că mi-şi striga:
—   Neguţo, soţia mea,
Dacă ţi-am fost cu urît,
De ce nu m-ai năpustit Şi-ai dat de m-ai otrăvit?
Nici sufletu nu-i eşea,
De picioare-1 apuca,
In cămară mi-1 tîra,
Lacătu că i-1 punea.
Şi la Vlaicu se ducea:
—   Măi, Vlaicule, dumneata, Cine ţi-a fost cu urît,
I-am dat şi l-am otrăvit. Vlaicu, dacă mi-auzea,
La ienighei poruncea,
Caii la rădvan punea Şi la Bucureşti pleca.
Mergea Vlaicu ce mergea Şi sta-n loc şi se gîndea Şi din gură aşa-mi grăia:
—   Sictir d-aci, prefăcută,
Toţi calicii te sărută,
Că de-i sta, te-i mînia,
Mi-ei făcea ca lui Oncea!
Jos din rădvan că mi-o da, Acasă că mi-şi pleca Şi din gură se jelea:
—   Onceo, soţioara mea,
Eu cu mintea mea a proastă, Cum rămăsei făr de casă,
Făr de casă, făr de masă,
Făr de bărbăţel la casă!
Din gură mi se jelea,
Faţa albă-şi zgîria,
Păr galbin dărăpăna.
Cules personal de la Udilă Radu, soldat Reg. II, linie, 1892.
345
74
          Visa şi Guşa
          Verde de măslină,
          Colo la fîntînă,
          La colţ de grădină,
          O fîntînă lină,
          Ghizduri de marmură, Copăcel d-argint,
          Car’ n-am pomenit,
          De cînd şi eu sînt Pe negru pămînt.
          Sus pe ghizdurele, Două păsărele.
          Nu sînt păsărele,
          Ci sînt surăţele,
          De mă crezi pe mine, Ţi le spui pe nume: Guşa cea bogată Şi Vişa frumoasă.
          Ele se vorbeau Şi se sfătuiau:
          Pe cine să ia.
          Guşa cea bogată Mi-şi grăia: — Surată, Eu m-oi mărita;
          Tata ce mi-o da: Zestre, cai şi boi,
          Cinci sute de oi, Plugşor cu opt boi,
          Cu argat la ei,
          Şease mii de lei.
          Visa cea frumoasă Mi-şi grăia: — Surată, Geaba eşti bogată, Bogăţia ta,
          Nu mă uit la ea; Frumuseţea mea Bate zestrea ta; Ochişorii mei,
          Bate banii tăi; Sprîncenele mele,
          Bat oile tele; Mijlocelul meu,
346
Bate plugu tău,
Plugu cu opt boi,
Sutele de oi,
Miile de lei.
Foae d-o lalea,
La ele-asculta,
Mîndru ciobănaş,
Copil drăgălaş,
Mîndru Păunaş,
Cu fluer doinaş,
La ele-asculta Şi mi se gîndea,
Pe cine să ia:
„Să iau pe Guşa Şi cu zestrea sa;
Dară cine ştie,
O da o gălbează,
Oile să moară,
0   veni belea,
Banii că mi-i ia,
Eu rămîi cu Guşa,
Să stau cu ea-n pat,
Sînt de rîs-n sat.
Ia să iau pe Vişa,
Dacă e săracă,
Dar e mai frumoasă,
D-o vrea Dumnezeu,
01  munci şi eu,
Oi munci şi-oi face,
Bani şi dobitoace."
Pe Vişa lua,
Şi nuntă făcea.
Cine-i cununa?
Un mocănaş scurt,
Cu cojocu lung,
La masă şedea,
Dar ce-i dăruia?
Şeapte mii de lei,
Opt sute de oi,
Plug cu zece boi.
Fie-i dăruială Şi de pomeneală.
Comunicat de I. C. Popescu, din comuna Valea lui Soare, raionul Olteniţa, regiunea Bucureşti.
347
75
  Panait
  Verde, verde, de trei mure, Panait de la pădure, Acuma-n cîntec se pune. Verde, verde izmă creaţă, Cînd fu joi de dimineaţă, Mai de noapte se scula,
  Pe ochi negri se spăla,
  Şi la slugă poruncea,
  Orz în traistă că-mi punea Şi pe roibu-mi ţesăla,
  Cu peria-1 peria,
  Cu unt proaspăt mi-1 ungea, Ştii, ca soarele sclipea.
  Şaua pe el mi-şi punea Şi la scară mi-1 trăgea, Panait pe el sărea.
  Sărea ici,
                            sărea colea,
  Zbura ca o păsărea,
  Cu norii s-amesteca Şi-mi sosea în Gîngiova. Dar în bîlci la Gîngiova,
  Cu pandurii se-ntîlnea,
  La circiumă se trăgea,
  Multe sticle poruncea Şi cu pandurii le bea.
  Apoi prin bîlci că mergea Cu Mariţa se-ntîlnea,
  Fata lui Ion Paţa Şi la braţe mi-o lua Şi-n guriţă-o săruta.
  Dar Mariţa ce-mi grăia?
  —   Panaite, dumneata,
  Să fugi, frate, de-aciia,
  Că ne vede tăicuţa
  Şi nu ştii ce s-o-ntîmpla. Panait ce mi-şi făcea?
  La Ion Paţa mergea Şi din gură-aşa-i grăia:
  —   Ion Paţa, dumneata,
348
Să-mi dai mie pe Mariţa, S-o fac soţioara mea,
Că eu m-am iubit cu ea, Din copilăria mea.
Ion Paţa ce-mi grăia?
—   Să fugi, mişel, d-aeiea, Pe Mariţa nu ţi-oi da.
Şi aşa cum mi-şi grăia,
Cai la căruţă-mi punea,
Cu Mariţa acas’ pleca, Podu Jiului trecea.
Panait ce mi-şi făcea?
Pe roibu încăleca Şi din gură mi-şi grăia:
—   Roibule, căluţ de crîng, Să-mi treci apele jucînd,
Să mergem la Mariţa, Care m-am iubit cu ea, Din copilăria mea.
Cînd la Mariţa sosea, Singurică mi-o găsea, Mîna-n brîu că-i arunca Şi sus pe şea mi-o punea, La pădure se ducea Şi cu ea se cununa,
C-aşa-i dorea inima.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, co muna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Ol tenia.
                                                            II
                                             DOINE HAIDUCEŞTI, DE ARMATĂ ŞI RĂZBOI
                                                         (76 — 1 94)

1. HAIDUCEŞTI
76
Cînd fu la cincizeci şi trei
Foaie verde fin vizdei,
Cînd fu la cincizeci şi trei, Cînd s-a-ncoronat Ştirbei, Puneai plugu unde vreai Şi brăzdai pe cît puteai.
Cînd fu la cincizeci şi opt,
Ni s-a luat pămîntu tot; Ciocoii s-au ridicat,
Pe Ştirbei l-au degradat,
Pe noi ne-a-ndelimitat,
De casă patru pogoane,
Numai rîpe şi sodoame,
Plîng copilaşii de foame. Verde frunză mărgărit,
Ciocoii ne-au sărăcit, Ierbăritu l-au urcat, Ocalele-au micşorat,
Tutunul l-au jumulit Şi biru l-au mai mărit, Ţăranii supt grea povară De bir, pod vezi şi foncieră; Mai sînt încă zeciuieli,
Taxe noi şi învoieli.
Are românu doi boi:
Toată vara hăi şi hăi,
In pogoane la ciocoi.
Iar toamna la socoteală, Rămîne dator p-o vară.
Făcui toată vara zile,
353
Caru, boii după mine,
Şi acum la socoteală Rămăsei eu dator iară.
Are cîte-o babă-o vacă, Face toată vara clacă;
Cînd vine socoteala,
Nu e plătită vaca.
Este cîte-un arendaş,
Prinde cîte-un românaş,
La cîte-un braţ de nuiele, De-mpletit gardu cu ele,
Ii ia iapa pentru ele.
Frunză verde mere, pere, Cînd prinde cîte-o muere, La o oală de urzici,
Ce-o duce şi ea la curci,
Ii ia vaca din gîrlici.
Vai, ţăranii, vai de noi., Ne-au fript hoţii de ciocoi: Ziua, noaptea greu muncim, Pe ciocoi să-i hărănim.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
77
Colea-n deal la Făgădău
Frunză verde de dudău, Colea-n deal la Făgădău,
Bea săracu cu bogatu,
Bea stăpînu cu argatu. Bogatu se tot mîndrea Şi din gură porîncea:
—   Măi crîşmar, măi făgădar, Adă mie vin d-un ban
Să cinstesc pe ăst sărman! Săracu că mi-şi rîdea Şi din gură porîncea:
—   Măi crîşmar, măi făgădar, Adă mie vin de-un zlot
Să beau cu bogatu nost.
—   Măi sărace, fudulie,
355
          Nu-ţi pune punga cu mine,
          Că n-ai hăinuţă pe tine;
          Tu nu ai turme de oi,
          Nici care cu patru boi,
          Să te potriveşti cu noi!
          —    Măi bogate, bogăţele,
          Dacă ai averi de-acele,
          Nu-mi scoate ochii cu ele;
          C-averile cele multe
          Sînt ca un izvor de munte:
          Astăzi cură, podideşte,
          Mîine scade, se opreşte.
          Tu ai turme mari de oi;
          Ai şi turme de nevoi.
          Că pe unde-s turme mari,
          Sînt şi lupi, sînt şi tîlhari!
          —    Măi sărace, sărăcilă,
          Aş avea milă de tine,
          De n-ai fi tu om pizmaş Şi la inimă vrăşmaş!
          —    Măi bogate, fătu meu,
          Nu fi tu duşmanu meu,
          Că nu-ţi vreau nici rău, nici bine, N-am ce împărţi cu tine.
          Tu ai turme mari de oi,
          Ai şi car cu patru boi;
          Eu un cal bun de nevoi.
          Tu ai bani de aruncat,
          Galbeni mulţi de sămănat;
          Eu am numa un topor,
          Care mi-i bun frăţior.
          Dar ce aduni tu-ntr-o vară,
          Eu adun numa-ntr-o sară;
          Căci toporu mi-e vrăjit,
          Cu tăiuşu oţelit;
          Cînd el se întoarce-n vînt,
          Cad bogaţii la pămînt!
          Măi crîşmar, măi făgădar,
          Ad-o vadră de Cotnar Şi de plată n-ai habar,
          Că săracu cînd cinsteşte,
          Varsă sînge şi plăteşte.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raio-
nul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
356
78
  La circiuma cu tufanu
  Frunzuliţă ca lipanu,
  La circiuma cu tufanu,
  Bea bogatu cu sărmanu;
  Dar bogatu ce-mi zicea?
  —   Ce bei împotriva mea,
  Că nu ai averea mea?
  Eu am care ferecate,
  Cu doisprece boi în curte Şi-o mie de oi la munte.
  Dar sărmanu ce-mi zicea?
  —   Arză-ţi focu carele Şi toate averile,
  Să-ţi rămîie oile,
  Să le luăm hîrşoagele,
  Să le dăm la cojocari,
  Să fac nevestii peptar.
  Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  79
  Măi sărace, vreme rea
  —    Măi sărace, vreme rea,
  Ce bei tu-mpotriva mea?
  Tu n-ai cară ferecate,
  Nici pătule cu bucate.
  Iar săracu auzea
  Şi din gură-i răspundea:
  —    Arză-ţi focu carăle,
  Să-ţi rămîie fearăle,
  Să le car cu braţele,
  Să le duc la tămădău.
  Să plătesc ce-am băut eu.
  Comunicat de bătrînul sătean M. Z. Gîlcescu din comuna Cărbuneşti, raionul Gilort, regiunea Oltenia.
357
80
         Stau în drum şi mă gîndesc
         Stau în drum şi mă gîndesc,
         Pe cin să mai sărăcesc,
         Să beau vinu să-l plătesc?
         Şi ţi-aş trage de duşman,
         Să mă ţiu de tine-un an,
         Cu iască şi cu amnar;
         Şi ţi-aş zice om bogat,
         Om bogat şi fără sfat,
         Ce tot mîi prin bălării,
         Fără nici un căpătîi?
         Toată iarna te-am rugat Şi-n seamă nu m-ai băgat.
         Să-mi dai două-trei parale, Să-mi iau copiilor sare;
         Că mălai le-am cumpărat Şi-l mănîncă nesărat.
         Ciocoi, inimă de cîine,
         Veni-o vara ca mîine,
         Cînd o să-mi zici tu jupîne!
         Şi eu ţie să-ţi zic cîine!
         Să te bat cu ghidănacu Să-ţi fac pielea ca bumbacu, Iar spinarea
                    ca căldarea,
         Să-ţi iau pielea după cap, Să-mbrac coada la mîzdrac.
             Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
         81
         Stau în loc şi mă gîndesc
         Stau în loc şi mă gîndesc:
         Ce s-apuc, ce să muncesc, Pîinea să-mi agonisesc,
358
   Copiii să-mi arănesc!
   Că doi boi, ce-i avusei,
   De vremi rele-i răpusei; Verde frunză popîlnic,
   In bordei nu am nimic, Doar o bîrnă cu cenuşe, Aruncată după uşe.
   Dar nici aia nu-i a mea,
   C-a tors soacră-mea pe ea; Cînd i-o trebui o ia,
   Să spele şi să se lea, Amărîtă viaţa mea!
   Ipistatu cu turbare, îmi luă topor şi căldare. Tot plătind la angarale,
   Am ajuns d-amar şi jale Şi de-o fi să mai plătesc Pierd şi locu părintesc. Frunză verde foaie lată,
   Mă dusei la judecată;
   Dacă mi-a lipsit ploconu, N-a mai judecat coconu. De-ar da sfîntu Dumnezeu, Să umble şi plugu meu:
   Să pui să brăzdez ales, Unde-o fi crîngu mai des. Pistoalele să înjug,
   Sabia s-o pui la plug,
   Să trag brazda dracului, Din mai susu dealului, Drept în capu satului,
   Prin uşa bogatului.
    Comunicat de bătrînul sătean M. Z. Gîlcescu, din comuna Cărbuneşti, raionul Gilort, regiunea Oltenia.
   82
   Văzui frunza fagului
   Văzui frunza fagului, După dosu Mamului,
   Ca guşa brotacului,
359
       Pusei gîndu dracului, Dasupra bogatului:
       Să-mi trag brazda plugului, Pin uşa bogatului.
       Legea ta de om bogat, Toată iarna te-am rugat Să-mi dai două-trei parale, Să iau copiilor sare,
       Că mălai le-am cumpărat Şi-l mănîncă nesărat.
       Veni-o vara ca mîine,
       Te-i ruga şi tu de mine, Să-ţi fac două-trei răzoare, Să-mi dai două-trei parale. Verde, verde, ş-un spanac, Unde-i vedea om bogat,
       Să-l aduci la plug legat,
       Cu măciuca să mi-1 moi Să-l fac să mîie la boi.
          Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
       83
       Lua-v-ar dracu de ciocoi
       Frunză verde usturoi, Lua-v-ar dracu de ciocoi, Veni-o vremea de-apoi,
       Să slujiţi şi voi la noi,
       Cum am slujit noi la voi. De v-oi prinde în zăvoi,
       Cu măciuca-am să vă moi, De trei piei să vă despoi.
          Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
360
84
       Lua-v-ar dracu de ciocoi (II)
       Lua-v-ar dracu de ciocoi,
       A venit vremea d-apoi,
       Să punem primar din noi,
       Să vă judece pe voi.
       Consiliii satului,
       S-au făcut ai dracului:
       Dacă-i dai ocaua plină,
       Iţi face dreptatea bună;
       Dacă-i dai ocaua goală,
       Te ia cu prăjina-n goană.
          Cules personal din comuna Prundeni, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
       85
       La moară la Barlaboi
       La moară la Barlaboi,
       E un car cu şease boi, încărcat cu păpuşoi.
       Dindărătul carului,
       Arendaşu satului,
       De frica ţăranului:
       —   Bună ziua, măi ţărane!
       —   Nu-ţi mulţămesc, măi cocoane!
       —   Măi ţărane, tu eşti beat.
       —   Sictir, ciocoi gulerat,
       Ce mă faci pe mine beat?
       De trei zile n-am mîncat,
       Cu apă pe ochi n-am dat.
       Veni-o vremea d-apoi,
       Şi-om pune primar din noi,
       Şi-om juca şi noi pe voi,
       Te-oi prinde pe la zăvoi,
       Să-ţi dau bite, să te moi,
       Să-mi scot bănişorii mei.
       Comunicat de G. Florescu, învăţător, din comuna Vîlsăneşti, raionul C. de Argeş, regiunea Argeş.
361
86
            De cînd n-am mai fost haiduc
            Verde frunză bob năut,
            De cînd n-am mai fost haiduc, Lemnişoarele-n crîng plîng,
            Peste mijlocel se frîng.
            Ciocoii s-au hainit,
            De cînd nu i-am pipăit;
            Dar la vară iar mă duc.
            De mă duc, de nu mă duc,
            Nume tot port de haiduc.
                 Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
            87
            Mă uitai de vale-n luncă
            Frunzuliţă de lăptucă,
            Mă uitai de vale-n luncă,
            Să văz plugurile umblă? Toate umblă şi dejugă.
            Boii pasc la iarbă verde Şi comacii-n sat la fete, Pogonicii la neveste.
            Numai pluguleţu meu,
            Şade la o parte rău, Aşteaptă la capu meu. Dar-ar bunu Dumnezeu,
            Să umble şi plugu meu. Unde-o fi crîngu mai des, Să pui plugu să brăzdez,
            Pe marginea crîngului, Crîngului,
                     tufişului,
            Să trag brazda plugului,
362
     Peste trupu grecului, Grecului,
               ciocoiului,
     Că pe noi ne-a cotropit, De fete ne-a sărăcit, Neveste ne-a necinstit.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
     88
     Satu-i mic şi valea mare
     Foae verde salbă moale, Satu-i mic şi valea mare, Are pîrcălab, ori n-are? Are-un hoţ de pîrcălab Şi c-un ciocoi gulerat,
     Bată-1 crucea cin l-a fapt,
     Că m-a pus la bir cinci lei Şi n-am altceva-n bordei Decît numai un boldei Şi vreo cinci braţe de tei Şi nici aia nu-s ai mei;
     A tors soacră-mea pe ei. Dacă văzui şi văzui,
     Mă rugai de pîrcălab,
     De pîrcălabu de sat,
     Ca să mă lase mai slab:
     Să mă lase-ntr-o leiţă,
     Nici d-aia n-avui credinţă; Să mă lase-n cinci parale, Bată-1 Dumnezeu p-ăl d-are.
Cules personal din comuna Prundeni, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
363
89
De cînd mare m-am făcut
De cînd mare m-am făcut, Pe mama am părăsit,
La Bucureşti am fugit.
La Bucureşti cum venii, Multe vorbe auzii De la cîinii de ciocoi;
Cum ei mi se sfătuia Ca să-mi vînză ţara mea, Fără milă, fără dor,
Să vînză pe mama lor. Ceva dacă m-oi mări,
Oi şti de le-oi răsplăti: Mi-oi încinge săbioară, Şi-oi lua ciocoii la goană!
Cules personal de la bătrinul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
90
Stau în loc şi mă gîndesc
Stau în loc şi mă gîndesc,
Ce să fac, cum să trăiesc,
Cu ce să mă arănesc?
Să m-apuc de plugărie,
N-am nici petec de moşie;
Să m-apuc de haiducie, Haiducie,
          voinicie,
Că mult mi-este dragă mie!
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
364
91
Oltule, Olteţule (I)
Oltule, Olteţule,
Seca-ţi-ar pîraele Şi toate izvoarele,
Să râmîie pietrile,
Să-mi treacă fetiţele Să le speli picioarele.
Oltule, rîu blestemat,
Ce-mi vii mare turburat, Turburat şi veninat,
Ori la coadă te-a plouat? Moaie-ţi moaie-ţi apele, Slăbeşte-ţi vîrtejele,
Ce te repezi ca un zmeu,
De opreşti pe neic-al meu? Oltule, pe malu tău,
Dar-ar bunu Dumnezeu, Crească iarba ş-un dudău,
Să pască Vînătu meu.
Oltule, pe matca ta,
Dar-ar Maica Precesta,
Şi sfînta Dumineca, Să-mpuieze lupoaica,
Să mi-o-mpuşc cu flinta mea, Să fac mîndrii malotea.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
92
Oltule, Olteţule (II)
Oltule, Olteţule, Seca-ţi-ar izvoarele,
Şi toate pîraiele,
Să rămîie pietrile,
365
Să treacă fetiţele,
Să le speli picioarele.
Oltule, pe matca ta,
Dar-ar Dumnezeu, să dea,
Să crească trestioara, Să-mpuieze ursoaica,
Să mi-o-mpuşc cu flinta mea, Să fac mîndrii malotea,
Cu florile cît palma,
Malotea cu piei de urs,
C-aşa este portu-n sus.
Oltule, pe malul tău,
Dar-ar dragu Dumnezeu, Crească iarbă şi dudău,
Să pască Vînătu meu.
Oltule, cîine turbat,
Ce-mi vii mare, turburat,
Ori la coadă te-a plouat,
Ori vrun munte s-a surpat, De-mi vii mare, turburat,
Cu plăvii amestecat?
Dar ce fel de plăvi mi-aduci? Numai şele şi iebînci Şi chivere de haiduci Şi căpestre de cai murgi, Dalbe feţe de voinici;
Şi pe urmă-o plăvioară,
Ce seamănă-a săbioară, Trimeasă d-o surioară.
Spus de bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
93
Supt poale de codru verde
Supt poale de codru verde, Mititel focşor se vede,
Mititel şi potolit Şi de haiduci ocolit.
366
Nu ştiu zece ori doisprece, Unii frig la un berbece.
Nu mi-1 frige, cum se frige, Ci-1 întoarce din belciuge Şi-l aşază în cârlige,
Ca să-i fie carnea dulce.
Şi-i mai dă cu saramură S-aibe gust de băutură.
De nu-mi credeţi ce vorbesc, Eu îi poci ca să-i numesc: Unu mi-e Radu Groşanu,
Şi altu Pătru Feteanu Şi cu Niţă Mărgineanu;
Apoi Niţă Racoviţă,
Cu feciorii lui Gheorghiţă, Cu băiatu Comăniţă,
Cu Ispas de la Izlaz,
Care sare şapte paşi,
De mor domnii de necaz. De-o hîrtie le venea,
Da-n hîrtie ce-mi scria? Predă-te tu, Radule,
Şi Petre Feteanule,
Niţă Mărgineanule. îndărăt ce-i răspundea?
Decît carte de predare,
Mai bine-ntr-o vale mare, Cu pistoale la picioare,
Cu paloş la mîinişoare,
Tot să mai facem parale, Că-s bune de cheltuială. Potera că mi-şi venea, Pomoaştele le săpa Şi nimica nu găsea,
Numai un corn de bivolel înţăsat cu gălbiori.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru
Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Ar-
geş.
367
94
Căpitane de judeţ
Frunzuliţă ruguleţ,
Căpitane de judeţ,
Nu mă tot ţine-n coteţ, Pentru-un pui de mînzuleţ; Şi-mi dă drumu să mă duc Numai pin la Cîmpulung,
Să măsor tîrgu de lung,
Să mi aleg d-un cal porumb, Scurt în gît şi lung în trup, Cum e bun pentru haiduc.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
95
Legea ta de căluţ murg
Legea ta de căluţ murg,
Aici te beau, te mănînc.
S-au strîns mîndrele bulug, Şi mă-ntreabă und mă duc? Eu le spui la Cîmpulung,
La hanul lui Iasan Turc,
Să măsur grajdu de lung, Să-mi aleg d-un cal porumb, Scurt în gît şi lung în trup, Cum e bun de zurbalîc,
Şi cu narea spintecată,
Mă duce la mîndra-ndată.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
368
96
De trei zile beau la bere
De trei zile beau la bere,
Las să beau că n-am muere; Nici muere, nici copii,
Nici un fel de căpătîi.
M-a făcut maica oltean,
Agerei bucureştean,
Oltean mîndru şi voinic,
N-are frică de nimic,
Car’ păzeşte la colnic,
Fără băţ, fără nimic.
Singur prin pădurea mare, Numai pe negru călare,
La brîu cu şapte pistoale,
Patru pline şi trei goale.
Cele goale sînt marghioale,
Cele pline sînt haine.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
97
Iancule, boer turcit
Iancule, boer turcit,
Ce te porţi aşa urît,
Numa aur şi argint,
Din creştet pînă-n pămînt! Iancule, boer frumos,
Ce te porţi aşa frumos Ca un soare luminos Şi de fete drăgăstos! Iancule, boer frumos, Iancule, unde mi-ai fost?
—   Ia, am fost şi eu la tîrg.
—   Iancule, ce-ai tîrguit?
—   N-am tîrguit mai nimic, Numa aur şi argint
Şi vreo opt oca de plumb,
369
Să duc la voinici în crîng;
Că-s voinicii fără minte, Prăpădesc la gloanţe multe.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
98
Cîntă, cuce, numai mie
Cîntă, cuce, numai mie C-oi să plec la haiducie Şi-o să-ţi las pe mîndra ţie. Şi-oi să merg în haiducit,
Să mai mănînc purcel fript; S-auz calu nechezînd,
Pistoalele pîrîind,
Eu cu mîndruţele-n crîng La parale numărînd.
Şi să mai dau prin zăvoi,}
Să mai cîştig un pol, doi;
Şi să mai dau pe colea Să mai iau cîte-o para.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
99
Cîntă, cuce, numai mie
—    Cîntă, cuce, numai mie,
C-o să plec în haiducie,
Mîndra mea să ţi-o las ţie.
—    N-am ce face cu mîndra,
Că nu e de sama mea;
Mîndra e trup de pămînt,
Eu sînt păsărică-n vînt.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
370
100
Cîntă, cuce, numai mie
Frunzuleană iasomie,
Cîntă, cuce, numai mie,
C-o să plec în haiducie.
Că de mult n-am fost haiduc,
Dar la vară-o să mă duc.
Şi-o să-mi strig din vîrf de deal: Cine mi-e voinic lotrean,
Vie să-l pui căpitan,
Să-i dau arme, să-i dau cal;
Vie să-l pui arămbaşe,
Peste patruzeci şi şase;
Arîmbaşe de voinici,
Peste patruzeci şi cinci.
Vai, sărac de maica mea,
N-am voinici pe sama mea,
Să-mi poarte durduliţa,
Să-mi umble umblătura,
Să-mi puie mîna pe durda,
Să-mi bage gloanţe cu poala,
Şi praful cu chivără
Şi să-mi stea la foc să-mi dea,
Să-mi roşească pajiştea.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, ragiunea Argeş.
101
La o coadă de vâlcea
La o coadă de vâlcea, Răsărit-a d-o viorea, Păzeşte Dragu la ea,
O păzeşte cu flinta,
Să n-o rupă nimenea.
371
     —   Dragule, de unde vii?
     —   De la tîrg du peste Jii,
     —   Dragule, ce-ai tîrguit?
     —   N-am tîrguit mai nimic, Numai aur şi argint
     Şi vreo cinci oca de plumb, Să duc la voinici în crîng; Că-s voinicii fără minte, Prăpădesc la gloanţe multe, Dau la semn şi merg nainte.
        Cules personal de la State M. Dobre, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
     102
     Colea-n vale-n didiţel
     Colea-n vale-n didiţel,
     Şuieră d-un voinicel,
     Mult mi-e nalt şi voinicel, Parcă-i tras printr-un inel;
     Cu opinci de viezurel,
     Cu cojocelu de mei,
     Cu căciuliţa de jder.
     —   Mă duc, maică, după el,
     —   Nu te duce, fata mea,
     C-ăla nevastă nu ia;
     C-ăla e hoţu Jianu,
     Care-i zice căpitanu;
     Cîte fete-au fost pe Jii,
     Toate-au rămas cu copii;
     Fetele du peste Olt,
     Au rămas fără noroc,
     Le-a lăsat plîngînd cu foc.
     Şi fetele după baltă,
     Le-a lăsat plîngînd pe vatră Cu cosicioara pe spate.
     —   Fie fie, tot mă duc,
     Dup-ăl tinerel voinic.
     Cules personal din comuna I.ungrşiL, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
372
103
     Colea-n vale-n făgeţel
     Colea-n vale-n făgeţel,
     S-a ivit d-un voinicel,
     Cu căciuliţa de jder,
     Cu cojocelu de mei;
     —   Mă duc, maică, după el.
     —   Nu te duce, fata mea,
     C-ăla nevastă nu-şi ia;
     Lui, Iancu Jianu-i zic,
     Plîng de el mare şi mic,
     Căci este hoţ de colnic;
     El pe cîte a iubit,
     Pe toate le-a amăgit,
     Le-a lăsat şi a fugit,
     Altele-n loc a-ndrăgit;
     Cîte le-a chemat la joc,
     Le-a lăsat plîngînd cu foc,
     C-au rămas fără noroc;
     A iubit fetele-n Jii,
     Şi le-a lăsat cu copii;
     A iubit fetele-n vale,
     Le-a lăsat plîngînd cu jale.
     Comunicat de G. Florescu, comuna Vîlsă-neşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
    104
    Colea-n vale-n dedeţel
    Colea-n vale-n dedeţel,
    Mă culcai să dorm niţel. Nu putui d-un voinicel. Mult mi-e-nalt şi subţirel, Parcă-i tras printr-un inel, Cu căciuliţa de jder,
    Cu cojocelu de miel, Dă-mă, maică, după el.
373
     — Ba, ba, ba, fetiţa meâ, După el n-ai ce căta.
     Că nu e voinic curat, îl cunosc pe şuierat,
     Mi-e cu naiba-mpeliţat; Asta e hoţu Jianu,
     Jianu du peste Jii,
     Lasă fete cu copii.
       Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
    105
    Colea-n vale-n dedeţel
    Colea-n vale-n dedeţel, Frumos doarme un Jienel...
    —   Mă duc, maică, după el.
    —   Ba tu, maică, nu te duce, Că nu e voinic în cruce;
    Că nu mi-e voinic curat,
    Nici în cruce botezat.
    Cîte fete sînt pe Jii,
    Toate-au rămas cu copii. Hoţule de la Sibii,
    Nu minţi fata că vii;
    Hoţule din Mehedinţi,
    Nu-mi lua fata cu deminţi; Hoţule din Slătioare,
    Mi-o făcuşi cu burtă mare.
      Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
374
106
    Sînt fecior de păcurar
    Frunzuliţă de mărar,
    Sînt fecior de păcurar, Născut în munţii Balcani; Port cămaşa de tulpan, Căciulă de astrăhan,
    Cojocel de miel bîrsan,
    Şi condeiu de tufan,
    Unde scriu, zace un an. Cine mi-are mie bine,
    Ii dau inima din mine Şi punga plină de rile;
    Cine mi-are mie rău,
    Eu sînt şarpe de dudău, D-ăi galbeni de muşcă rău.
       Spus de lăutarul Lache Bercu, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
    107
    Voiniceii-mi trăiesc bine
    Pînă frunza codru-mi ţine, Voiniceii-mi trăiesc bine; Dacă frunza cade jos, Voiniceii stau la gros;
    Dacă codru frunza-mi lasă, Voiniceii-mi trag acasă; Umple frunza gropile,
    Şi voinicii ocnele.
      Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
375
108
    O să plec la Cîmpulung
    Frunză verde foi de nuc,
    O să plec la Cîmpulung,
    Să-mi cumpăr d-un cal porumb, Să-mi cerc Argeşu d-adînc,
    Să mi-1 trec spre Craiova,
    Să nu se ude scara,
    Nici colţu la ipingea.
    Cine m-o vedea călare,
    Să-mi zică toţi căpitane,
    Să-mi fac casă într-un crîng, Să-mi iau boişori de plug.
      Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
    109
    Sus pe apa Oltului
    Frunză verde a bobului, Sus pe apa Oltului,
    Cîntă cucu codrului, Inimioara de mi-o pică, Mugurelu de-1 despică.
    Şi ţi-aş zice de richită,
    Nu te mai văz înfrunzită. Să te pui curea la flintă, Şi codiţă la măciucă, Să-mi apuc în hărăciugă, Să iau parale de frică.
       Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgaşani, regiunea Argeş.
376
110
    Nu mai fii, maică, nehună
    Frunzuliţă ş'o alună,
    Nu mai fi, maică, nebună, Cînd mă vezi la băutură,
    Cu voinici d-adunătură. Maică, nu te face rea,
    Cînd mă vezi la refenea,
    Cu voinici de seama mea. Maică, măiculiţa mea,
    Nu-mi strica inimioara!
      Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
    111
    Unde-auz cucu cîntînd
    Unde-auz cucu cîntînd, Sturzu-n frunză rîcîind Şi merliţa şuerînd,
    Mă fac broască pe pămînt, Ca un puişor de lup. Negustori la bîlei trecînd, Negustori bucureşteni,
    Trec la bîlei la Rîureni, Să-mi vînză mărfurile, Să-mi umple cheselele. Ţine-mi, Doamne, zilele, Să le ţiu drumurile,
    Să-mi cîştig paralele.
      Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
377
    Unde văz drumu cotit
    Verde frunză bob năut, Unde văz drumu cotit Şi de frunză năpădit,
    Mă fac broască pe pămînt, Ca un puişor de lup.
    Cînd văz negustori trecînd, Negustori bucureşteni,
    Trec la bîlci la Rîureni, Să-şi vînză mărfurile Ca să-şi umple pungile.
    Şi eu izbesc tufele,
    De le golesc pungile Şi le scurtez zilele.
      Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
    113
    Băui astăzi, băui mîine
    Verde, verde de mălură, Băui astăzi, băui mîine, Băui patruzeci de zile,
    La circiuma din pădure, Cu voinici d-adunătură. Mumuliţă, mumă bună,
    Nu venişi c-o vorbă bună, Ci venişi c-o vorbă rea, Stricaşi refeneaua mea, Voinicii s-or mînia Şi-or lăsa-n spinarea mea Să plătesc refeneaua.
    Băui astăzi, băui mîine, Băui patruzeci de zile,
    Băui preţul murgului,
    Şi ciolharu surului,
    Văzui saţu vinului.
    Vinu-1 beau, rachiu-mi place, De parale nu poci face.
    Care la parale face,
    Noaptea nu prea hodineşte, Parale ş-agoniseşte.
    Noaptea izbesc tufele,
    De-mi cîştig paralele,
    Car' le beau cu mîndrele.
    Ziua beau cu popa Braţ Şi noaptea mi-1 port legat,
    De poteri împresurat.
    Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
   114
   Teiule cu frunza lată
    Teiule cu frunza lată,
    Ce bine mi-ai prins odată!
    Supt umbra ta mă umbream,
    De multă oaste scăpăm.
    De multe poteri scăpai Şi armele mi-atîrnai,
    La cel fel de ciopîrtac Tot de arme încărcat.
    Dar ce fel de arme sînt?
    Numai coifuri de argint,
    Ce n-am văzut de cînd sînt.
    Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
   115
   De cînd maica m-a făcut
   Verde frunză bob năut,
   Bob năut şi mărgărit,
   De cînd maica m-a făcut, Soarele nu m-a văzut.
379
   Nici luna, nici soarele, Numai căprioarele.
   — Surioară,
                căprioară,
   Nalţă-te-n două picioare Şi roade codru pe poale; Roade poala codrului Şi frunza gorunului Să văz lunca Oltului Şi piscu Cocorului,
   La circiuma Ştefului.
     Cules personal de la lăutarul Lache, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   116
   De cînd maica m-a făcut
   De cînd maica m-a făcut,
   Nici luna nu m-a văzut;
   Nici luna nici soarele,
   Numai căprioarele.
   — Căprioară,
                surioară,
   Nalţă-te-n două picioare Şi-mi roade codru pe poale. Roade poala codrului Şi umbra salcîmului Să văz lunca Oltului,
   Chivără voinicului.
   Şi să-mi calc din piatră-n piatră, Cu flintuliţa la spate ^
   Să mai izbîndesc odată De multă striinătate,
   Să mănînc ciolan de oaie Şi să-mi beau apă de ploaie.
    Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
380
117
Cine mi-e voinic> voinic
Cine mi-e voinic, voinic,
Să meargă cu mine în crîng, Fără băţ, fără nimic,
Singur cu palmele goale,
La brîu cu şapte pistoale, Să-mi ia bani de cheltuială. Cine mi-e voinic de Lotru Să meargă cu mine-n codru, Să ni-1 punem căpitan,
Peste patruzeci mai mare.
Cules personal do la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
118
Sus la malu Oltului
Verde, verde-a bobului,
Sus la malu Oltului La cetina bradului,
Gura Topologului,
La circiuma Ştefului,
Beau voinicii codrului, Codrului Gilotrului Şi cu Stan al Sîrbului Din marginea Jiului,
Dănilă raţă de baltă,
De trece Dunărea-ndată,
Pe trestie, pe rogoază,
De bagă zapciii-n groază, Ciocoi prin putini cu varză. Las’ să-i bage să s-acrească, Să nu ne mai duşmănească.
Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile
Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-
găşani, regiunea Argeş.
381
119
Sus pe lunca Oltului
Sus pe lunca Oltului,
Gura Topologului,
La hanu Vărzarului,
La umbra stejarului,
Bea Gheorghe-al Jianului Cu feciorii Radului,
Cu Manea de la Topana Care mi-a furat cîrlana Şi mi-o vinde la Tutana. Nică-al Popii lui Şerban,
Fură la boi şi cîrlani Şi nu le dă nici un ban,
N-are de nimeni habar.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgaşani, regiunea Argeş.
120
Decît în tîrg cu papuci
Decît în tîrg cu papuci,
Mai bine-n crîng cu opinci!
Şi decît pe rogojină,
Mai bine cu flinta-n mînă. Frunzuliţă lobodă,
Toată lumea slobodă,
Numai neică la-nchisoare La Iaşi, la temniţa mare,
Pentru gloabe de iepşoare,
Cu dangale pe spinare, Pintenoage de picioare,
Afurisit ăl de le-are;
Le are, dar e nebun,
Că nu face grajdu bun.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru
Ursaru, din comuna Drăgaşani, regiunea
Argeş.
382
121
Stau în loc şi mă gîndesc
Verde, verde măr creţesc, Stau în loc şi mă gîndesc,
Cu ce să mă arănesc?
Cu arana moşului,
Moşului,
                               strămoşului,
Din coarnele plugului.
Plugu mi-este goangă rea, Umblă danderetelea;
Cu coarnele tortoiete Mă loveşte peste spete;
Cu coamele dindărăt,
Mă loveşte drept în piept. Cîte găuri sînt la plug,
Toate mă mînă la crîng,
Să tai cuie să le-astup.
Toată vara heis şi cea,
Şi-n pungă nici o para.
Neşte lemne-nşiruite,
Neşte vite omorîte,
Neşte boabe risipite.
Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
122
Maica mă mînă la sapă
Maica mă mînă la sapă, Arz-o focu, nu mi-e dragă, Sapa lată, coada lungă,
Nu mai vezi parale-n pungă. Sapa lată, ziua mare,
Luai sara cinci parale Şi le băui din picioare, Să-mi treacă de osteneală,
A dracului procopseală.
383
Taica mă mină la plug,
Să-l ia dracu meşteşug,
Nu poci boii să-i înjug, îi înjug cu coadele,
Ei mă-mpung cu coarnele; înjug p-ăl de hăis la cea, Sărăcuţ de maică mea!
Cîte cuie sînt la plug Toate mă mînă la crîng,
Să tai cuie să le-astup.
Nişte lemne-nşiruite,
Nişte vite omorîte,
Nişte boabe risipite,
Nişte zile amărîte.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
123
Văzui primăvara bună
Verde frunză ş-o mălură,
Văzui primăvara bună Şi-mi luai săpşorica-n mînă Şi-mi plecai la curătură Ca să-mi fac d-o muncă bună. Veni cucu-n bătătură,
Şi-mi spuse d-o vorbă bună, Şi-mi pică sapa din mînă.
Mă lăsai de curătură Şi-apucai pe curmătură,
Cu flintuliţa în mînă,
Să cîştig d-o para bună.
Verde frunză do lalea, Mult-puţin ce-oi cîştiga Să-i mănînc cu mîndra mea. Verde frunză ş-o secară,
Ce-oi cîştiga într-o sară,
Să beau cu mîndra pe vară.
Cules personal de la bătrînui lăutar Vasile
Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-
găşani, regiunea Argeş.
384
124
M-a făcut maica pe mine
M-a făcut maica pe mine,
Nu şi-aude nici un bine.
Ce fel de bine şi-aude?
Eu trag ciocoiu prin spuză. M-a făcut cu chică lungă, Văzui că nu sînt de muncă,
Că mi-e gîndu tot de ducă,
Să pui coadă la măciucă Şi să intru-n vale-adîncă. Vale-adîncă buştenoasă Şi cu matca izvoroasă Şi cu păduricea deasă,
Asta este mama noastră,
Mulţi voinicei mi-o adastă.
Şi te-adastă cu mult bine,
Ca să locuiască-n tine.
Cules personal de la bătrînui lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
125
Scoat, maică, mă prenteneşte
Scoal, maică, mă premefteşte, Şi de codru mă găteşte Şi-mi fă haină trupului,
Pe sama voinicului. Croieşte-mi d-un emurluc Verde ca frunza de nuc, S-apuc drumu să mă duc, N-am parale de chelciug. Cînd mă uitai mai la vale Trecea un ciocoi călare,
Luai flinta la catare Şi-l lovii pe unde-1 doare.
385
   Ţine-mi-1, Doamne, cu zile,
   Pînă mi-o da punga-n mină, Apoi moară ca un cîine.
   Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
   126
   M-a făcut maica fecior
   M-a făcut maica fecior,
   Să dau tatii ajutor.
   Şi cînd fu la ajutorie,
   Mă scrise la cătănie.
   Şi mă pîrăsc satele Că le-am furat iepele;
   Dar de-oi sta,
                 m-oi mînia,
   Nici una n-oi mai lăsa.
   Şi le-oi lua roibiţele,
   Le-oi lăsa rotiţele Pe toate vîlcelele.
    Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  127
  De cină maica m-a făcut
  De cînd maica m-a făcut, N-am auzit glas de cuc, Numai glas de turturea. Scoal’, maică, nu mai şedea Şi ia-ţi vigu de aba Şi cotu şi foarfecă Şi-mi croieşte-o iepîngea, Roşie ca vişina,
386
  Că-mi vine primăvara, Să intru-n codru cu ea. Să dau ici, să dau colea, Să-mi cîştig cîte-o para.
   Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  128
  Şi ţi-aş trage de făgui
  Şi ţi-aş trage de făgui,
  De ce n-ai venit să-mi spui, Cînd ţi-a dat muguru-ntîi, Să-mi iau armele din cui, Flinta de supt căpătîi. Să-mi iau flinta la cătare,
  Să vedem pe unde-1 doare: Prin grumazu gîtului,
  Prin reteza părului Şi prin furca pieptului.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  129
  Cîntă cucu să mă duc
  Frunză verde foi de nuc,
  Cîntă cucu să mă duc.
  — Cîntă, cuce, numai mie, C-oi să plec în haiducie,
  Că de mult n-am fost haiduc, Dar la vară iar mă duc;
  Nu mă duc de sărăcie,
  Ci mă duc de duşmănie.
387
  Văzui estimp că nu ninge, Începui arme a strînge,
  A le strînge şi-a le unge, Şi-a le pune pîngă mine; Vezi, Mărie, -mi şade bine, C-o să mergi şi tu cu mine; Mărie, ce-oi cîştiga,
  Să mi-i beau cu dumneata. Na, Mărie, pune bine,
  Să am la iarnă cu tine.
  Ştii iarna cît e de rea,
  Că nu ne dă nimenea.
  Cîntă cucu să mă duc Şi mierliţa să mă-ntorc,
  Să dau duşmanilor foc,
  Pe trei părţi cu lemne verzi Şi p-o parte cu uscate Să arză şi celelalte.
   Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rin. Vîlcea, regiunea Argeş.
  130
  Maria neichii, Mărie
  Maria neichii, Mărie,
  Hai cu mine-n haiducie, Ce-oi cîştiga să-ţi dau ţie. De-oi cîştiga mii de lei, Mărie, să fie-ai tăi,
  Să-ţi cumperi cu ei cercei, Să te fuduleşti cu ei. De-oi cîştiga plug şi boi,
  Să ne hărănim cu ei. Mărie, sufletu meu,
  De cumva oi muri eu,
  Să mă-ngropi la capu tău. De ţi-e drag numele meu, Botează-ţi d-un fin al tău
383
Şi-i pune numele meu;
Şi cînd ţi-o fi dor de mine, Să strigi pe finu pe nume.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
131
Uite, Leano, streaja vine
Uite, Leano, streaja vine Să mă ia de lingă tine Să mă ducă-n ţări striine, Unde nu e dor şi milă.
Ţine, Leano, uşa bine,
Ţine uşa să mă-ncing,
Să vezi strejii ce-o să-i zic; Ţine uşa să mă-mbrac,
Să vezi strejii ce-o să-i fac. Usca-s-ar ca lemnele Cine-a lăsat strejile!
Plec cu Leana s-o petrec, Streaja mă luă de piept.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
132
Cine-i tînăr şi voinic
Cine-i tînăr şi voinic, Merge noaptea la cîştig Fără flintă şi pistoale, Numai cu mîinile goale. Codru-i mare,
              frunză n-are;
389
A avut şi a pierdut:
De treapădu cailor,
De sunetu armelor,
De jalea voinicilor.
Care-a fost mai voinicel, Acum e mai vai de el; Care-a fost voinic mai mare, Acum e legat mai tare,
Şi de mîini şi de picioare, Cu lanţuri şi cu zăvoare.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
133
Cîntâ puiu cucului
Cîntă puiu cucului Pe coarnele plugului Şi merliţa pe teleagă Şi strigă la boi să meargă. — Rămîi brazdă, rămîi plug, Că de astăzi eu mă duc Şi mă bag în codru verde.
Te las naibii, sărăcie,
Şi mă duc în haiducie,
Te las naibii, sapă lată, Şi->mi iau flinta ferecată.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
134
An pe vară-am fost haiduc
Foae verde bob năut,
An pe vară-am fost haiduc Şi la vară iar mă duc.
390
Nu mă duc că sînt sărac, Ci mă duc că sînt ursat. Foae verde bob năut,
Stau în loc şi mă zăuit:
De ce muncă să m-apuc? M-aş apuca de furat,
Mi-e frică de spînzurat. M-aş apuca de hoţie,
Mi-e frică de puşcărie.
Mă mînă taica la plug,
Nu ştiu boii să-i înjug,
Nici resteele s-aduc.
Sărăcuţ de maica mea,
P-ăl de heis îl pui de cea. Luai sapa la spinare,
Apucai pe drum la vale Dedei peste un loc tare Şi mă pusei la săpare.
Ziua mare,
                             locu tare,
Mă doboară din picioare. Luai coasa la spinare, Apucai pe drum la vale Aflai o livadie mare;
Trăsăi două-trei poloage, Lenea la pămînt mă trage. Luai coasa de picior Şi-o trîntii d-un păducel Şi-o frînsei de la căţel.
Luai coasa subţioară Şi dînjala la spinare Şi-apucai pe drum la vale, Găsii un ţigan cu foaie.
—   Bună ziua, măi ţigane!
—   Mulţumescu-ţi, căpitane!
—   Sictir d-aciea, ţigane,
Ce mă tot faci căpitane,
Că m-apucă nişte toane. Dacă-ai fi un meşter bun,
Ai pune cuşmiţa-n drum Şi-ai lucra fără cărbuni. Foae verde trei spănace
391
Şi tu mie că mi-ai face: Din cosicioară
              o săbioară
C-a să m-arănesc pe vară.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
135
în sara lui Sînvăsîi
Verde frunză trei lămîi, în sara lui Sînvăsîi,
S-au vorbit nişte copii,
Ca să plece-n codru-ntîi.
Şi mă cheamă şi pe mine, Că ştiu sama-n codru bine; Că ştiu sama la strîmtori,
Pe unde trec negustori.
Să le luăm gălbiori,
Că sînt la purtat uşori;
Că sînt uşori la purtare Şi vin cu spor la schimbare.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
136
Ia vezi, mîndro, streaja vine
Foaie verde mărăcine,
— Ia vezi, mîndro, streaja vine? Las să vie, p-astă cruce,
Că cum vine-aşa s-o duce. .
Ţine uşa, surioară,
Să-mi caut d-o săbioară;
Ţine bine să mă-mbrac,
392
Să pui mina pe băltac,
Să vezi strejii ce-o să-i fac:
O să-i dau vreo cinci în cap.
—   Nu poci, neică, de-a ţinea,
Că nu m-ajută puterea,
Ei sînt mulţi, mînca-i-ar focu,
De nu-i mai încape locu;
Şi sînt mulţi, mînca-i-ar para,
De nu-i mai încape ţara.
—   Cît de mulţi ar fi, nu-mi pasă, Numai tu să-mi fii acasă.
Să le facem demîncare,
Cu ce-o curge din pistoale:
Trei fripturi şi trei rasoale.
Comunicat de M. Z. Gîlcescu, sătean din comuna Cărbuneşti, raionul Gilort, regiunea Oltenia.
137
înfrunzeşte9 coadre, bine
Frunză verde mărăcine, înfrunzeşte, coadre, bine Ca mîine-o să intru-n tine, Cu doisprece după mine Şi cu flinta curmeziş Cu săbioara tîrîş Zdrăncănind din tîrş în tîrş.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
138
Cîntă cucu să mă duc
Cîntă cucu să mă duc Şi mierliţa să mă-ntorc Să dau Rîmnicului foc.
393
  Să-i dau foc cu lemne verzi Ca să-mi arză de trei părţi; Şi să-i dau foc dintr-o parte Cu lemnişoare uscate,
  Să-mi arză casele toate.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  139
  Văzui frunza ca paraua
  Văzui frunza ca păraua Şi lăstaru ca undreaua, îmi luai puşca şi vergeaua Şi mi-apucai poteceaua, Unde-mi cîntă turtureaua. Cîntă, răsfiră din pene,
  Ca Maria din sprincene; Cîntă, suceşte din cioc,
  Ca Maria din mijloc.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   140
   Nu mă da> coadrey legat
   Nu mă da, coadre, legat,
   Că nimic nu ţi-am stricat, Doar o cracă ţi-am tăiat, Armele de-am atîrnat;
   Doar crecuţa fagului,
   După dosu malului.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
394
141
M-a făcut maica oltean
M-a făcut maica oltean,
Să trec Oltu p-un buştean, Să mă duc la Popa Stan,
Că mai are cîte-un ban Şi cîte-un hoţ de cîrlan.
— Căpitane din Ardeal,
Ce mă ţii închis d-un an, Pentr-un mînzoc de cîrlan? Că a fost cam slăbuleţ Şi l-am vîndut fără preţ Şi banii i-am cheltuit,
C-au fost cîrciumile dese Şi nevestele frumoase De te despoaie la oase.
Că d-oi sta, m-oi mînia, Toţi caii ţi i-oi fura,
Cu croznia te-oi lăsa;
Ia dă-mi drumu, dacă vrei, Pînă-n sară ţi-aduc trei,
Cu iebîncile pe ei.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regunea Argeş.
142
Spune, bălă, şi ghiceşte
Spune, bălă, şi ghiceşte: Voinic de ce-mbătrîneşte?
Că cu coasa nu coseşte Şi cu sapa nu prăşeşte,
Din circiumă nu lipseşte, Bani din pungă nu fîrşeşte; Apoi cu ce s-arăneşte?
Cu cinci frîne la ciochină Şi vreo cinci pe supt iebînci De-mi scoboară sara-n lunci,
395
?f La cîrlane gălbioare,
! Strănute de cîte-o nare,
; Rotogoale pe supt foaie i Cu dangale pe spinare,
  In buestru-n fuga mare Le trage la Cîmpumare Unde-au caii căutare.
  Fie calu cît de mic, Că-ndărăt nu-1 mai aduc, Mi-1 vînz la mocani de plug.
   Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
  143
  Pe cel deal, pe cel colnic
  Pe cel deal, pe cel colnic, Vine puica c-un voinic, Voinicu mi-este călare Şi mîndruţa pe picioare, Adunînd la floricele, Făcîndu-le chiticele.
  —   Măi băete, băeţele,
  Na chită de floricele,
  Vezi de mă pune călare,
  Că nu mai poci de picioare.
  —    Nu te pui, puică, călare, Că mi-e murgu ostenit,
  De şapte poteri gonit;
  Şi mi-e murgu mic de zile, Abia mă duce pe mine.
  —   Băete, dacă e-aşa,
  Pe tine te-oi blestema:
  Să ţii frîu cu dinţii,
  Să mîi murgu ca muţii;
  Să te-aducă Dumnezeu,
  Pe la bordeiaşu meu,
396
Să te miluiesc şi eu, C-o cojiţă de mălai, Uscată de nouă ani.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
144
Pe cel deal, pe cea cărare
Verde, verde, sălcioară,
Pe cel deal, pe cea cărare, Trece-un voinicel călare, Singurel c-o fată mare. Voinicelu mi-e călare,
Fata mare pe picioare.
—   Pune-mă, neică, călare,
Că nu mai poci de picioare; Că mi-e drumu ars de soare, Nu poci merge pe picioare;
Şi mi-e drumu gloduros,
Şi nu poci merge pe jos.
—   Verde frunză, iarbă mare, Nu te pui, mîndro, călare,
Că mi-e murgu mic de zile, Abia mă duce pe mine;
Şi mi-e murgu tinerel,
Abia duce-un voinicel;
Şi mi-e murgu ostenit,
De şapte poteri gonit,
L-a gonit şi nu l-a prins.
—   Murgu duce doi şi trei, Dar pe noi doi tinerei!
Murgu duce şi-o căruţă,
Dar un voinic ş-o mîndruţă! Murgu duce preţ d-o chilă, Dar un voinic ş-o copilă!
Tu eşti, neică, făr de milă, Nu este murgu de vină.
Cules personal de la tată meu Constantin I.
Bălăşel, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm.
Vîlcea, regiunea Argeş.
397
145
Ascultă, maică, la mine
Ascultă, maică, la mine,
Că de-oi prinde arma-n mină, N-oi mai cosi prin grădină.
Oi umbla striin prin ţară,
Ca omul fără ticneală. Frunzuliţă ş-o urzică,
Multă grijă mă mănîncă,
C-oi avea vreo viaţă lungă,
Cit este de amărîtă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
146
Ceaţă, ceaţă, negureaţă
Ceaţă, ceaţă, negureaţă,
Ia-le mai de dimineaţă, După dos şi după faţă;
După lungu drumului,
Să-mi văz coama murgului Şi dîrlogii frîului Şi chipu voinicului.
Frunză verde spic de grîu, Nu ştiu pe ce drum mai viu, Că mi-e drumu plin de apă, De-mi scîrţie gheata-n talpă, Nu poci trece la amantă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
398
147
Ciută cuculeţu-n vie
Cîntă cuculeţu-n vie,
Eu gîndeam că-mi cîntă mie; Cîntă lui Popa Ilie,
Să iasă din leturghie,
Să plece în haiducie.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, din comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
148
TJnde-auz mă duc, mă duc
Unde-auz mă duc, mă duc,
Ştii, ca frunza mă usuc;
De mă duc, de nu mă duc,
Tot port nume de haiduc.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
149
Eu haiduc, murgu haiduc
Foae verde foi de nuc,
Eu haiduc, murgu haiduc, Trecui Oltu pe la Runc,
Fără pod, fără nimic.
Verde frunză foae lată,
Cînd fusei la jumătate, M-aşteptau fetele roată, M-aşteptau cu floricele,
Ca să ia neică din ele.
Foae verde-a fagului,
399
Dedei drumu murgului Pe la capu satului,
La umbriţa fagului, Şi-au venit fetiţele, Mi-au dat floricelele.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, din comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
150
Cîntă, cuce, nu-nceta
Cîntă, cuce, nu-nceta, C-am dat de inimă rea: Mi-a pălit bruma frunza Şi mi-a răspîndit ceata. Nu mă da, coadre, legat Că nimic nu ţi-am stricat în tine cînd am intrat.
Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu din comuna Lungeşti, raionul DrS-găşani, regiunea Argeş.
  151
  Şi ţi-aş trage cărpinişi
  Şi ţi-aş trage cărpinişi, Cum pripişi de-ngălbinişi? Mergeam prin tine pitişi, Cu sabioara tîrîşi.
  Şedeam în puşcă răzmat Cu paloşu atîmat,
  Mîncam mieluşei din sat Şi luam bani de la bogat.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
152
Voi, voi mîndrele mele
Voi, voi mîndrele mele,
Cele nalte, subţirele,
Ce daţi vreme peste vreme: Strîngeţi-vă cîtetrele Ca să-mi ţineţi d-un sfat mare, Că mi-e neiea la-nchisoare, La-nchisoare, la gros mare,
Cu câtuşi de mîinişoare Şi cu fiare de picioare.
Ai, Doamne, măria-ta,
Mai ceteşte-ţi pravila,
Şi-mi dă drumu d-aicea.
Că mie mi s-a urît Aici de cînd am venit,
Cu câtuşi de mîinişoare Şi cu fiare de picioare.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
153
Aoleo, Ghimiş, Ghimiş
Aoleo, Ghimiş, Ghimiş, Toată vara te căznişi,
Şi nimic nu folosişi!
Cu Vînăta la coşare,
O ţăsălai şi-i dai sare.
Cînd fu despre primăvară, Scoseşi pe Vînăta-af ară: Dinainte o spetişi Şi la spate o şoldişi. Ghimiş, vai de cazna ta Şi de mare truda ta!
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
401
154
Baie vîntu salcia
Bate vîntu salcia,
Să pornească şaica mea;
C-am făcut o şaică nouă Să tai Dunărea în două.
Bate vîntu sălcile,
Să pornească şăicile,
Să plec să-mi vînz mărfurile.
Ca să-mi strîng paralele;
Că păraua risipită,
Ca şi cum ar fi perdută.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
155
Luniţă, luniţă
Luniţă, luniţă, Fă-mi-ţi luminiţă Noaptea pe costiţă, Sara pe uliţă.
Eu mi-am însărat, La umbră de gard, Cu doi căluşei, Vineţi, porumbei. Eu nu i-am furat,
Ci i-am cumpărat, De la Popa Vlad Din tîrg din Bîrlad. Mărturii am pus: Stîlpu grajdului, Ieslea murgului.
Cules personal de la bunică-mea Tudora 1.
Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm.
Vîlcea, regiunea Argeş.
402
156
Ciută cucu şi-o merliţă
Cîntă cucu şi-o merliţă, Bucură-te, măiculiţă,
Că la vară-i răsmiriţă Şi-o să-ţi fac de-o sălbuliţă, O salbă de gălbiori,
S-o porţi, maică, pînă mori.
Spus de bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
157
Doină viu, doină mă duc
Doină viu, doină mă duc,
Sara cu doina mă culc. Dimineaţa cînd mă scol,
Cu trupşoru plin de dor,
Cu doiniţa îi dau zor.
Doină ici, doină colea,
Doina trece Dunărea,
Cu dragostea după ea.
Şi pi-aş şti doini ca cucu,
Nu m-aş mai lupta cu plugu. Doină, doină cîntec dulce,
Cînd te-auz nu m-aş mai duce.
Cules personal de la bâtrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
403
158
Cel negustor cilibiu
Frunzuliţă măr sălciu, Cel negustor cilibiu,
Se poartă portocaliu, Cu conteşu brumaliu, Cu fesu de la Mizir,
Cu zăbun cărămiziu.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
159
Rău, maică, m-ai blestemat
Rău, maică, m-ai blestemat De mic, cînd m-ai legănat;
Cu mina mă legănai,
Din gură mă blestemai, Să-ncalec pe şapte cai*
Şapte cai împărăteşti,
In lume să rătăcesc,
Hodină să nu găsesc;
Toată lumea colindai Şi hodină nu aflai.
Coinuiiicat de C. Daniiiescti, îirvâţatdr, co-fnuîia âciiîidu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
2. DE ARMATĂ ŞI RĂZBOI
160
Cine n-are noroc, n-are
Cine n-are noroc, n-are De cînd naşte pînă moare;
Cum nici eu nu am avut,
De cînd maica m-a făcut.
Tu cînd, maică, m-ai făcut,
Ce bine ţi-o fi părut!
Cînd m-ai văzut că-s fecior, Să-mi fi frînt, mamă-un picior, N-aş mai duce-atîta dor.
O mînă să-mi fi scrintit,
N-aş mai fi aşa scîrbit.
Dar tu, maică, m-ai păzit Şi măricel m-ai făcut.
In miliţie m-au pornit,
Boişorii mi-au slăbit,
Coasa-n cui mi-a ruginit;
Mai bine să fi murit.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
161
Cine oare-mi crede mie
Foae verde de lămîie,
Cine oare-mi crede mie,
Ce trai duc în miliţie!
405
    Trece zi şi trece noapte Şi rabd foamea cît se poate. Şi în zori de dimineaţă, Strîng puşculiţa în braţe,
    O întreb cum a dormit,
    Că tot la ea m-am gîndit.
    Ea tace şi nu grăieşte,
    Tot pe mine mă sileşte:
    S-o frec şi s-o curăţesc,
    De mine să nu-ngrijesc. Asudă şi rugineşte,
    Pe soldat îl necăjeşte.
    Cînd sînt gata de-mbrăcat, Mă-nvîrtesc pe lîngă pat;
    Şi ceva de nu găsesc,
    Eu nimic nu mai grăiesc, Numai inima-mi topesc.
    Căci acasă n-am mîncat,
    Doar m-am răsturnat în pat; N-a zis nimeni: viu, mîncăm Şi apoi să ne culcăm.
    Toată ziua mă muncesc Şi amar mă chinuiesc.
    Cînd văz plugurile-arînd, îmi cade leşin pe trup,
    Fug, alerg, mă prăpădesc Şi nimic nu folosesc.
    Mor de sete şi plesnesc, N-am apă să-mi răcoresc Al meu suflet blestemat, Ce-n sudori este scăldat.
    Nu te-ntreabă: poţi, nu poţi? Plineşti porunca la toţi. înainte şi-ndărăt,
    Pînă scuipi sînge din piept. O, pîine, amară eşti,
    Cu amar te mai plătesc! Numai Dumnezeu mă ştie Ce trai duc în miliţie.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul
Drăgnşarri, regiunea Argeş.                     j
406
162
Plînge-mă, maică, cu dor
Plînge-mă, maică, cu dor,
Că şi eu ţi-am fost fecior:
Ţi-am scos plugu din obor Şi ţi l-am pus pe ogor.
Şi trei brazde doar am tras Şi militar m-a luat.
Fie pîinea cit de bună,
Nu e bună-n ţară strină;
Fie pîinea cît de rea,
Tot mai bună-n ţara mea,
Să stau la masă cu maica.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
163
Munte, munte, peatră seacă
Munte, munte, peatră seacă, Lasă voinicii să treacă;
Să-mi treacă la ciobănie,
Să-mi scape de cătănie.
Cătănia cui e dată?
La fecioru făr’ de tată;
Cătănia cui e bună?
La fecioru fără mumă.
Cules personal de la bunică-mea Tudora 1. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
164
Bate-l, Doamne, cu mînie
Bate-1, Doamne, cu mînie, P-ăl d-a pus pana-n hîrtie,
Să mă ia la miliţie;
407
Mîndra mea cui să rămîie? Să rămîie cui o vrea,
Eu mă duc la roata mea.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vilcea, regiunea Argeş.
165
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face
Frunzuliţă trei spanace,
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face: Fă-mă, Doamne-o musculiţă,
La neică pe puşculiţă,
S-auz ploaia răpănind Şi cizmele tropăind Şi oastea muştruluind.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
166
Soarele-ntr-un vîrf de munte
Soarele-ntr-un vîrf de munte, N-are unde se ascunde.
Soarele-a intrat în casă Şi-a găsit băeţi la masă.
Beţi, beţi, şi chiuiţi,
Pînă sînteţi la părinţi;
Dacă vă veţi cătăni,
N-ăţi măi bea, n-ăţi chiui.
Comunicat de I. C. Popescu, din comuna Valea lui Soare, raionul Olteniţa, regiunea
Bucureşti,
408
167
Vai, sărmana, biata ţară
Frunzuliţă de negară,
Vai, sărmana, biata ţară: Tătarii mi te omoară,
Saşii mi te pîrjolesc,
Nemţii mi te calicesc Şi turcii mi te robesc.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
168
Căpitane Pavele
—   Căpitane Pavele,
Unde duci cătanele?
—   La Braşov, sărmanele,
—   Dar-ar Dumnezeu d-un foc, Să-mi arză Braşovu tot,
Să-mi rămîie numai parii,
Să se-nţepe ghinărarii, Ghinărarii şi maiorii,
Că mi-au cătănit feciorii.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
169
Şed călăraşii la masă
Foae verde avrămeasă, Şed călăraşii la masă, Cu ocaua plină rasă.
409
Nici nu beau, nici nu mănîncă, Numai cu ochii se uită,
Cu ochii la carabină,
Şi mi-o iau şi mi-o smicesc,
De război se pregătesc.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
170
Reghimentu doi Cetate
Frunzuliţă trei granate, Reghimentu doi Cetate, Mult e aşezat departe.
In zece compănii se-mparte. Mult e falnic şi vestit,
Tot prin forturi risipit.
Sînt sătul şi prea sătul De cazarmă şi de tun;
Sînt sătul şi-mi vine acru, De cazarmă, lua-o-ar dracu. Mult sînt, Doamne, ostenit, Muştră la tun tot făcînd. Tunurile-s aşezate Prin copole chiurasate,
Care ne scapă de moarte, Tunarii de la Cetate.
Noi tragem în inamic Şi el nu vede nimic,
Decît fumul ş-o ghiulea, Care-i seacă inima.
Mai avem în depărtare Gradaţi ca observatoare,
Şi triunghiuri de vizare Şi vorbesc la telefoane.
Eu la telefon vorbesc, Inamicul cînd zăresc,
Şi-i spune maiorului, Stăpînu sectorului.
410
Maioru ordin c-a dat Şi tunul s-a încărcat,
Foc de salvă-a comandat, Drumu la tunuri s-a dat. Tragerea s-a regulat Asupra vrăşmaşului,
Care vine să ne-atace Şi Cetatea a ne sparge.
Mult, sînt, Doamne, ostenit, Forturile ocolind.
Fortu e adînc săpat,
Cu cărămidă lucrat;
Pe deasupra e boltit;
Peatră şi ţiment topit;
Fortu e adînc săpat,
Viaţa, Doamne, mi-a scurtat. Sărace zilele mele,
Le-au mîncat neşte copole, Copole şi cu turele,
Turele şi obuziere!
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
171
Cîntă cucu-n vîrf de nuc
Cîntă cucu-n vîrf de nuc, Ven’t-a vremea să mă duc; Cîntă cucu-n par de vie Să mă duc la cătănie,
Să-mi las boi şi grîu-n paie Şi s-o iau către bătaie. Merge-oi, că n-am încotro, De n-oi merge-oi păţi rău,
Că de n-om sări cu toţi Vor veni turcii ca hoţi.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raio-
nul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
411
172
    De la Slobozia-n jos
    Foae verde măr mustos, De la Slobozia-n jos, Lenuţă, ce loc frumos!
    Pe cel cîmp verde, frumos, Vine-un voinic cu folos Pe-un cal negru mîngîios; Vine de la Poenari,>
    Să-mi iubească fete mari. Drag mi-a fost omu călare Şi la mină cu galoane, Comandînd la escadroane. Foae verde iarbă verde, De-ar fi puşca iarbă verde Şi-o companie de fete Şi neică d-un roşior Să comande: la picior!
      Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
    173
    Bate-l, Doamne, eu mînie
    Foae verde iasomie,
    Bate-l, Doamne, cu mînie P-ăl de-a scos militărie.
    Şi iar verde matostat,
    Bate-l, Doamne, cu păcat P-ăl care m-a recrutat,
    Că nevasta mi-am lăsat,
    De copii m-am depărtat.
    — Ia ieşi, maică,-n deal la cruce Şi te uită cum ne duce:
    Că ne duce ca pe boi Şi ne tunde ca pe oi Şi păru rii-1 dă-n gunoi.
413
  întoarce-te, maică, acasă Şi sapă-o vatră de foc Şi-o samănă busuioc. Dac-o ieşi-nalt, steblos,
  Să ştii că sînt sănătos; De-o ieşi-nalt, vestejit,
  Să ştii că m-am prăpădit.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  174
  Ieşi, măicuţă rn deal la cruce
  Foae verde de măr dulce,
  Ieşi, măicuţă,-n deal la cruce,
  Şi te uită cum ne duce.
  Şi iar verde alior,
  Perişoru gălbior,
  Strînge-1, maică, binişor,
  Strînge-1, maică,-n sîn la tine, Să-ţi treacă doru de mine Şi-l scoate la zile mari,
  Să mi-1 plîngă fete mari.
   Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  175
  Supt umbră de păducel
  Frunzuliţă muşeţel,
  Supt umbră de păducel, Frumos doarme-un grănicer, Cu raniţa lingă el,
  Cu puşca la căpătîi,
  —   Mă duc, maică, să-l mingii.
  —   Nu te duce, fata mea,
414
    Grăniceru-i cu belea: Vine ordin şi mi-1 ia Şi mi-1 trece Dunărea,
    In oraş la Dobrogea,
    Şi d-aciia la Galaţi, Unde stau bieţii soldaţi.
     Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
    176
    Colea-n vale,-n făgeţel
    Frunză verde muşeţel,
    Colea-n vale,-n făgeţel,
    La umbră de păducel,
    Frumos doarme-un soldăţel,
    Cu manercuţa la pept.
    —• Mă duc, maică, să-l deştept; Cu raniţa căpătîi,
    Mă duc, maică, să-l mîngîi;
    Şi cu arma lingă el,
    E voinic şi frumuşel,
    Mă duc, maică, după el.
    — Nu te duce, fata mea,
    Că e omu eu belea:
    Azi îl lasă, mîine-1 ia Şi-l duce în Dobrogea,
    Să-şi facă miliţia,
    Şi tu rămîi singurea,
    Ca o mică turturea Cînd îi moare soţia Şi pe alta nu mai ia.
      Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
415
177
          Sus în munte la Novaci
          Sus în munte la Novaci,
          A dat muguru la fagi,
          A dat, că i-a venit timpu, Ca-nceput să cînte cucu.
          Se plimbă din fag în fag,
          Cîntă mîndrelor cu drag.
          Verde frunză foi de vie,
          Cîntă, cuce, numai mie,
          Pîn’ la vară, cine ştie:
          Poate plec în miliţie.
          Cules personal din comuna Bogdăaeşii, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
          178
          Cît mi-e Sibiu de mare
          Cît mi-e Sibiu de mare,
          Numai o şosea îmi are,
          Pardosită cu năsip Şi cătanele stau zid Şi măicuţele plîngînd.
          — Maică, inimă de zid,
          Nu mă-ntreba de ce plîng,
          Că cu plînsu-s învăţat,
          Cu striinii sînt dedat.
          Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş
          179
          Săracii voiniceii
          Săracii voiniceii,
          Cum îi scoate după văi, Cîte doi şi cîte trei,
416
          Legaţi cu funii de tei,
          Ca pe boi, ca pe viţei,
          Şi mi-i cară la cetate Tot în cară ferecate,
          Le dă puşti şi spenghii late Şi cu haine spintecate Şi curele-ncrucişate Şi-nainte şi la spate, îi trimite-n ţară strină, Unde nu e dor şi milă, Nici de tată, nici de mumă. Maica mi-este vrăjitoare, Mă usucă din picioare; Taica mi-este negustor Şi-mi trimite galbiori.
             Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
         180
         Azi un an plecai d-acasă
         Azi un an plecai d-acasă,
         Lăsai nevastă frumoasă,
         Cu doi copilaşi la masă,
         O fetiţă ş-un băiat.
         Fata zice: — Mamă, mamă, în inimă face rană!
         Iar băiatu: — Tată, tată, în inimă mă săgeată!
         Tata este-n Bucureşti,
         Călăreşte cai domneşti,
         Să-l vezi, nici nu-1 mai cunoşti; îmbrăcat în haine verzi,
         Să-l vezi, nu-ţi vine să-l crezi.
               Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
417
181
          Ce-mi flueri, flăcău, de jale
          Ce-mi flueri, flăcău, de jale, Ori ţi-e grea raniţa-n şale,
          Şi mantaua pe spinare?
          Nu mi-e grea raniţa-n şale,
          Nici mantaua pe spinare;
          Dar mi-e greu doru d-acasă,
          De la copii şi nevastă;
          Şi-am lăsat boii legaţi Şi părinţii supăraţi.
          Comunicat de C. Daniilescu, învăţător din Comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
         182
         Şi m-a-nscris la miliţie
         Verde frunză ş-o lămîie,
         Şi m-a-nscris la miliţie, Murgu meu cui să rămîie?
         O să-l las la tata-al meu. Tata-al meu e om bătrîn,
         Nu poate cosi la fîn.
         O să-l las lui frate-meu, Frate-meu e cu belea:
         Vine ordin şi mi-1 ia,
         Murgu rămîne aşa.
         O să-l las la soru-mea, Soru-mea e fată mare,
         Cum dă soarele-ndesară,
         Ia furca de salbă moale, Pleacă-n sat la şezătoare,
         Şi murgu rabdă de foame. Verde foae de harbuz, Cine-a scornit drumu-n sus, N-ar avea loc pe pămînt, Nici tămîie la mormînt,
         Nici popă la prohodit.
418
  Doi feciori eu i-am avut Şi p-amîndoi i-am pierdut; Verde frunză trei scaieţi Şi-mi avusei doi băieţi,
  Amîndoi căzuţi la sorţi.
  Foae verde lemn vărgat,
  Pe scaun i-a aşezat,
  Chica că le-a retezat,
  Cu palma-n spate le-a dat,
  Că au ieşit buni soldaţi, îs spălaţi şi pieptănaţi.
  Mina pe fereastră-au dat Şi militari au plecat.
  —   Rămîi, maică, sănătoasă,
  Dacă n-ai fost bucuroasă,
  Sărţi priveşti feciori prin casă. Vinde, maică, boii toţi,
  Şi mă scapă de la sorţi.
  —   De la sorţi şi de la moarte, Maica nu te poate scoate;
  De la sorţi nu poţi scăpa,
  Ca la moarte-al doilea.
  Verde foae şi-un mohor Pe deluţ, pe deluşor,
  Urcă-o fată ş-un fecior.
  Fecioru trece cîntînd,
  Fata după el plîngînd Şi mereu tot întrebînd:
  —   De ce cînţi, voinice,-a jale, Ori ţi-e grea arma-n spinare?
  —   Arma nu mi-e grea-n spinare, Mi-e inima tristă tare,
  C-am lăsat boii-njugaţi Şi părinţii supăraţi Şi pe murgu înşeuat.
  —   Taci, voinice, nu mai plînge, Că şi eu jeli-te-voi
  Pînă-i fi iar între noi.
  La horă eu nu m-oi duce, Sara-n sat n-o să m-apuce Şi-oi să-ntreb şi bun şi rău,
  De tine, mîndruţul meu.
  Comunicat de C. V\ Ionescu, învăţător, comuna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti.
419
183
         M-a dat satu militar
         Frunză verde de mărar,
         M-a dat satu militar,
         In armată şapte ani. înapoi dacă venii,
         Găsii casa grajd de cai Şi nevasta mucigai Şi copiii bob de mei,
         Nu credeam că sînt ai mei.
               Cules personal de la Grigore Bălăşel, din co muna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiu nea Argeş.
          184
          Vai, săracii marinari
          Foae verde trei stejari,
          Vai, săracii marinari,
          Duc o viaţă cu amar,
          Fac un termen de cinci ani. Foae verde de trei flori,
          Ei se duc ca fluturii Şi vin ca călugării.
          Cînd eram la recrutare, Eram tînăr ca o floare;
          Dar acum la liberare,
          Mă uit să caz din picioare. Cine mi-a lungit armata, Dumnezeu să-i dea răsplata: Să-i ia mina şi-un picior,
          Să rămîie cerşetor,
          Să nu mai poată în lume, Să-şi mai cîştige o pîine. Foae verde matostat,
          Cinejm-o fi blestemat, Mările să le străbat,
420
         Pîn la oceanu-ngheţat;
         Nu m-a blestemat la lună,
         Ca să stau cu arma-n mină,
         Ci m-a blestemat la nori,
         Ca să stau tot pe vapor.
         Mină, mină, lopătare,
         Mină, mină cit mai tare,
         Spre ţărmu meu părintesc, Unde-am născut şi-oi să cresc. De la Galaţi mai încoace, Este-o cîrciumă-n poloage,
         Cu vinu de trei soroace,
         Şi mi-o ţine trei turcoaice, Beau marinarii săracii.
               Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
         185
         Plînge-mi codru şi iarba
         Foae verde ş-o lalea, Plînge-mi codru şi iarba Şi pămîntu tot aşa.
         Plînge-mi mîndra săraca,
         Că este armata grea.
         Dac-ar fi mai uşurea,
         Aş veni la dumneata,
         Şi-aş vorbi cu maică-ta,
         Mie ca să mi te dea.
         Să ştiu, mîndră, nu m-ăi lua, Cu puşca m-aş împuşca.
         Cu cuţitu m-aş junghia,
         De s-ar duce pomina,
         Că s-a-njunghiat d-un voinic, Pentru-un lucru de nimic.
               Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
421
186
         în luna lui mai întîi
         In luna lui mai întîi, Ghinărarii tund copii;
         In luna lui mai în două, Să-ntocmeşte oaste nouă; In luna lui mai în trei, Ne-nfurmează şi pe noi; în luna lui mai în patru, Ne porneşte la-mpăratu; In luna lui mai în cinci, Ne desculţă de opinci;
         In luna lui mai în şease, Ne dă hainele pe masă, Haine negre spintecate, Pălării încolţurate,
         Şi curele-ncrucişate, Dinainte şi la spate;
         In luna lui mai în opt, Ghinărarii strig: pahot! Cocoanele plîng cu foc; Ghinărarii strig: stupai! Cocoanele plîng: chiu, vai!
              Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vilsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
         187
         Vineri maica m-a făcut
         Verde frunză bob năut, Vineri maica m-a făcut, Sîmbătă m-a botezat, Duminecă m-a-nsurat, Luni ordinu mi-a picat, în miliţie-am plecat.
         Decît în miliţie dus,
         Mai bine pe cruce pus.
422
         în luna lui mai întîi,
         Cale lungă, măi copii! în luna lui mai în două, Vine muniţie nouă; în luna lui mai în trei Ne porneşte la război; în luna lui mai în patru, Ne-ntîlnirăm cu-mpăratu; în luna lui mai în cinci,
         Ne descalţă de opinci Şi ne-ncalţă-n cisme mici; în luna lui mai în şease, Ne puse haine pe masă; în luna lui mai în şeapte, Ne puse raniţa-n spate.
             Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
         188
         Dealu de la răsărit
         Dealu de la răsărit, Vedea-l-aş în foc arzînd,
         Şi de soldaţi ocolit:
         Căpitanii comandînd, Sergenţii secţii făcînd, Căprarii aliniind,
         Soldaţii mustră făcînd.
         — Mă rog, domnule sergent, Să-mi dai trei zile-n conced, Că de cînd m-am recrutat, Pîine albă n-am mîncat, Dinţii din gură mi-au picat, Măselele s-au stricat.
         Mă rog, domnule sergent, Să-mi dai trei zile-n conced, Că de cînd m-am recrutat, Eu p-acasă n-am mai dat, Plugu-n brazdă mi-am lăsat, Fiarele au ruginit,
423
Boii de foame-au murit; Părinţii s-au ofticat, Amîndoi au răposat; Nevasta-acas’ am lăsat C-o fată şi c-un băiat, Fata zice: mamă, mamă, La inimă mă fărâmă!
Şi băiatu: tată*' tată,
La inimă mă săgeată!
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
189
Am fost pe la Roşiori
Am fost pe la Roşiori,
Şi-am umplut un coş cu flori; Roşiorii de la colţ,
Staţi, băieţi, să-l luăm cu toţi; Roşiorii de la roată,
Staţi, băieţi, să-l luăm odată. Foae verde foi c|e crin Şi-apucai la Severin;
Severinu de pe urmă,
Staţi, băieţi, să-l luăm pe turmă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
190
Maică, bine ţi-a părut
Foaie verde bob năut, Maică, bine ţi-a părut,
Pe mine cînd m-ai făcut. Foaie verde matostat, Foarte rău te-ai întristat,
424
In război cînd am plecat;
Că nu ştie niminea Cum îmi este soarta mea,
Ori e bună, ori e rea.
Foaie verde rug întins,
La război cînd am ajuns, Veneau gloanţele pe sus, Gloanţele duşmanului,
Pe deasupra capului.
Vin obuze vîjîind Şi gloanţele şuierînd,
Eu mă uit din cînd în cînd Şi pui faţa la pămînt.
Foaie verde viorea,
Maică, măiculiţa mea,
Nu plînge, nu te-ntrista,
Că-mi poartă Dumnezeu grija. Foaie verde foi de praz Să nu plîngi, să nu oftezi;
Că de-o fi să nu mă pierzi,
Eu acas’ cînd oi veni,
Eu la toţi oi povesti.
Oi povesti mult şi bine;
De acest război din lume,
In aceşti doi ani de zile.
Foaie verde matostat,
Eu d-acasă cînd am plecat Nici ziua bună n-am luat De la vecinii din sat,
De la mamă, de la tată,
Nici de la a mea amantă,
De la fraţi, de la surori,
De la grădina cu flori.
Numai luna şi c-o stea îmi ştie suferinţa.
Dintr-un carnet al soldatului Enache M. Gheorghe, din comuna Şefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
425
191
Rău îmi pare, Doamne, Doamne
Foaie verde de negară,
Rău îmi pare, Doamne, Doamne,
C-a crescut Argeşu mare Şi nu-1 pot trece călare.
N-am nici punte şi nici luntre Să mă duc la mine-n curte;
N-am nici poartă, nici pîrleaz,
Să mă văz la mine-acas Să-mi mai treacă de necaz.
Foaie verde foi de spini,
Că d-un an şi şase luni De cînd umblu prin striini,
De un an şi jumătate,
N-am mai primit nici o carte. Frunzuliţă de negară,
S-a unit ţară cu ţară Şi se bat de se omoară.
Turcu, neamţu şi bulgaru Aliaţi cu-austro-ungaru.
Foaie verde ş-o lalea,
S-a bătut Austria Mai întîi cu Sîrbia Şi a sărit Rusia Ca să-i ţie graniţa.
Dintr-un carnet al soldatului Enache M. Gheorghe din comuna Ştefăneşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
192
Fă-mă, Doamne-un puişor
Foaie verde merişor,
Fă-mă, Doamne,-un puişor,
Ca să zbor peste răţele Peste dealuri şi vîlcele.
Foaie verde matostat.
426
  Să mă las la mine-n sat,
  Să mai văz ai mei ce fac.
  Să mai văz curtea şi casa, Copilaşii şi nevasta,
  Fraţii şi pe soru-mea Şi toată familia.
  Şi să-mi văd ai mei părinţi, Că i-am lăsat urgisiţi, Urgisiţi şi supăraţi.
  Foaie verde măr pălit,
  Din curte cînd am ieşit Şi casa mi-am părăsit,
  Am plecat cum am putut Şi mama m-a petrecut,
  Din gură aşa zicînd:
  —   Băiete, oriunde-i fi,
  Tu nouă să ne mai scrii. Foaie verde viorea,
  Dar nevasta ce-mi făcea? Lăcrămile le ştergea.
  Dar copiii ce-mi zicea?
  —   Tată, tată, mă striga, După mine tot mergînd Pînă din ochi m-au pierdut. Foaie verde bob areu,
  Eu mă rog lui Dumnezeu Să facă pe gîndu meu;
  Insă gîndu meu e mare:
  Ca să-mi zbor peste hotare!
   Dintr-un carnet al soldatului Enache M. Gheorghe, din comuna Ştefăneşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
  193
  Ieşi, Mariţo, de mă vezi
  Frunză verde de livezi,
  Ieşi, Mariţo, de mă vezi, Pînă sînt grînele verzi,
  Că dacă s-or secera,
427
    Vine ordin şi mă ia Şi mă duce la Plevna Şi tu rămîi tot aşa.
       Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
    194
    Sîrmană Plevnă turcească
    Sîrmană Plevnă turcească,
    Cin’ să te mai stăpînească?
    Ei, bu bu bu şi armele, Gheren-ghen ghiuldi rnan-aman! Ruşii din Ţara Rusască Şi din Ţara Românească.
    Frunză verde foi de soc,
    Cum mai arde Plevna-n foc,
    Cu Osman Paşa la mijloc Şi-mi strigă cu foc, cu foc:
    Săriţi turci, săriţi Agab,
    Că vin muscalii pe vale Şi românii peste cale,
    Cu tunuri, cu bumbarale Şi cu săbii tăietoare.
       Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
III
CÎNTECE PROPRIU-ZISE
        (LIRICE)
        (195 — 644)
t
195
Nu mai e nici o ferice
Frunză verde de trei spice, Nu mai e nici o ferice,
De omu cu ibomnice,
Că el multă grije duce. Multă duce, multă are,
Se miră cum să strecoare, Pînă la Mariţa-n vale.
E frumoasă, bate-o Doamne! Dar nici eu nu sînt urît, Sînt frumos alimănit.
Hai, puică, să facem tîrg,
Nu departe, colea-n crîng, Mijlocelu să ţi-1 frîng,
Să mergi la mă-ta plîngînd Şi la taică-tău jelind.
Cules personal din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
196
Geaba, puicăaşterni devreme
Foaie verde trei smicele,
Geaba, puică,-aşterni devreme,
Că de tine n-am plăcere.
Foaie verde solz de peşte,
Toată lumea că iubeşte Şi nu se mai dovedeşte;
43.1
  Eu aseară că iubii Şi de loc mă dovedii.
  Să fi iubit mai devreme, Nu mă ştia pui de lele; D-aş fi iubit mai domol, Nu mă ştia pui de om. Am iubit cam zvăpăiat Toată lumea m-a aflat.
   Spus de Dumitru Ursaru, lăutar bătrîn din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  197
  D-aş mai isprăvi cu plugu
  D-aş mai isprăvi cu plugu,
  Să mă plimb pe deal cu murgu; D-aş mai isprăvi de muncă Să mă plimb cu mîndra-n luncă; D-aş mai isprăvi de sapă,
  Să m-aşez cu mîndra-n şatră, S-o sărut ca altădată Să-i ţie-o vară-ncheiată.
   Spus de Sandu Migu, lăutar bătrîn, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  198
  Ce mi-e mie drag, mi-e drag
  Ce mi-e mie drag, mi-e drag,
  Eu cu lumea nu mă bag,
  Nici cu lumea nici cu ţara,
  Numai cu Lenuţa sara.
  Cînd îţi văz da la piept,
  Dau pîn mărăcini d-a drept Şi pîn suliţi să mă-nţep Şi pîn gîrlă să mă-nec,
432
Să viu la tine la piept,
Să mă joc cu ţîţele Ca cu gutuiţele.
Spus de bătrînul lăutar Sandu Migu, comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
199
Păcat de cine iubeşte
Frunzuliţă solz de peşte,
Păcat de cine iubeşte,
Că nimica nu-i priieşte Şi ce bea nu-i foloseşte,
Tot la dragoste gîndeşte. Dragostea e lucru mare,
Nu-ţi dă stare la mîncare,
Nici hodină la culcare.
Şi iar frunză solz de peşte, Cine-n lume nu iubeşte,
La ce să mai spovedeşte;
Cine nu iubeşte-n lume,
Mă mir, la popă ce spune? Spune litii şi minciuni Să-i dea popa-nchinăciuni.
— Hai, mîndro, ne spovedim,
La moş-popa Costandin,
Că e duhomnic bătrîn Şi dă la păcat puţin:
Dintr-o mie iartă-o sută,
Dintr-o sută cincisprezece* Părinte, blagosloveşte Şi dă-mi drumu la neveste,
La neveste tinerele,
La fetiţe frumuşele,
De drag să trăiesc cu ele. Părinte, sfinţia-ta, Spovedeşte-mi pe mîndra,
Şi nu-i da păcate multe Că mă tem c-o să le uite.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
433
200
Să am oi, aş face-o turmă
Frunză verde şi-o alună,
Să am oi, aş face-o turmă De copile frumuşele Şi neveste tinerele.
Frunză verde de podbal,
Mi-aş face stîna în deal;
Putinei cu lapte acru,
Aş da babele la dracu!
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
201
Tinerică-s, vai de mine
Frunză verde mărăcine, Tinerică-s, vai de mine!
Şi n-am pe nimeni pe lume; Te am doar pe dumneata, Ţi-ai călcat făgăduiala,
Ţi-ai împărţit dragostea.
— Nu, mîndruţă, n-asculta, Aşa vorbeşte lumea;
Lasă lumea să vorbească, Dragostea noastră să crească Şi mîndruţă să-mi trăiască*
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raios nul Rm. Vîleea» regiunea Argeş»
202
Fă lleană, ce nu spui
Fă lleană, ce nu spui, Cînd acasă mă-ta nu-i, Pe la tine să mai viu
434
Şi de vorbă să te ţiu?
—   N-am nevoie, bade, hăi!
Ca să spui pe la flăcăi,
Cînd d-acasă mama pleacă,
Prin vecini cîte oleacă.
—   Fă lleană, ba nu zău,
Că doar n-am să-ţi fac vrun rău Vreau să viu şi eu la tine,
Ca să-ţi spui vorbe de bine.
—   Ia mă lasă, bade,-n pace, Altceva n-ai ce mai face?
Du-te şi-ţi cată de treabă,
Şi nu mai vorbi degeaba.
—   Fă lleană, ia taci, fa,
Ce te mai prefaci aşa?
Ce crezi tu că eu nu ştiu,
Că nu-ţi pare rău cînd viu?
—   Şi chiar de ar fi aşa,
Cum spui, bade, dumneata, Măcar orişicum te-ai pune, Ce-am în suflet nu ţi-oi spune.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
203
Zis-a badea c-a veni
Zis-a badea c-a veni,
Cînd luna o răsări.
Ies afară, luna-i sus, Badea-a venit şi s-a dus. Ies afară, luna-i jos,
Badea nu s-a mai întors.
—    Unde eşti, bădiţă, frate, De mă laşi pe aşteptate?
—    Taci, leliţo, c-am venit, De cum luna s-a ivit,
Şi te-aştept pe după casă, Sub răchita cea pletoasă.
435
— De-ai venit, bine-ai venit, Trandafiru meu iubit,
Că cu tine mă mai iau,
De-mi alin necazu meu.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
204
Răsai, lună, mai degrabă
Foae verde fir şi nalbă,
Răsai, lună, mai degrabă,
Să se vază prin livadă,
Să cosesc pelin şi iarbă,
Să-i dau puicăi să-mi desfacă.
—   Desfă, puică, ce-ai făcut, Şi-mi dă drumu să mă duc, Că-ţi voi da un leu bătut.
—   Măcar să-mi dai zece lei, Nu ţi-am făcut ca să piei,
Şi ţi-am făcut să mă iei.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
205
Dintre toate-am ales eu
Dintre toate-am ales eu, Una bună-n satu meu.
Cînd îmi spune: bună sara, Dragostea şi-aprinde para; Cînd îmi spune: vin la noi, Dragostea plouă puhoi.
Am dat popii leturghii,
436
Să vie mîndra la vii;
D-aş putea-o săruta,
O sută de oi i-aş da.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
206
De s-ar pune-o lună nouă
Foae verde fîn cu rouă,
De s-ar pune-o lună nouă, Să-mi tai crîngurile-n două, Să-mi văz pe opincă rouă.
Să-mi văz rouă pe opinci Şi pe Lenuţa-n papuci;
Cu papucii gălbiori,
Ori c-o iubesc, ori că mor.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
207
De amorezat ce sînt
Frunzuliţă grîu mărunt,
De amorezat ce sînt,
Nu văz iarba pe pămînt,
Nici luna pe cer mergînd.
Nu ştiu luna pe cer merge,
Ori puica la apă trece Să-mi aducă apă rece:
Apă rece de izvoară,
Să mi-o pui la inimioară;
Apă bună şi mai rece,
Cine bea de dor îi trece.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
437
208
De amorezat ce sînt
De amorezat ce sînt,
Nu văz iarba pe pămînt,
Nici luna pe cer mergînd,
Nici soarele răsărind,
Nici stelele strălucind.
Nu ştiu luna pe cer merge,
Ori mîndra la apă trece,
Să-mi aducă apă rece,
Apă rece din ceşmea,
Cine bea, rămîne grea;
Apă rece din fîntînă,
Cine bea, de dor i-alină.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Argeş.
209
Ce ibomnicel mi-am prins!
Frunză verde rug întins,
Ce ibomnicel mi-am prins!
Nu l-am prins întru nadins,
Ci l-am prins într-o-ncercare, Ca să văz ce minte are.
Mi-e minte copilărească Şi dragoste fomeiască.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător din comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Argeş.
438
210
Pusei plugu să-mi brăzdez
Foae verde bob urez,
Pusei plugu să-mi brăzdez, Unde-o fi crîngu mai des,
Şi neveste pe ales.
Foae verde fîn cu rouă, Dimineaţa-mi dete rouă,
Cîştigai o mîndră nouă,
Ce să mă fac eu cu două?
P-a mai nouă s-o iubesc,
P-a mai veche s-o-ndrăgesc. Iubesc ziua cîte zece,
Şi noaptea de sută trece, Inimioara-mi stă tot rece,
C-o fi altu de m-o-ntrece.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
211
Cîntă cucu-n pădurice
Foae verde peliniţă,
Cîntă cucu-n pădurice, Turtureaua-n poeniţă,
Să-mi deştepte pe loniţă.
—   Cîntă, cuce, negreşit, Turturică, amărît,
De-1 sculaţi numaidecît,
Că rămîne neiubit,
Că la toamnă mă mărit. Păsărică de la Jii,
De la Calafat ori vii?
De loniţă ce-mi mai spui?
—   De loniţă îţi spui bine:
Bea vin şi mănîncă pîine,
Nu mai grijeşte de tine.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
439
212
Adu-ţi aminte, Mărită
Foae verde peliniţă,
Adu-ţi aminte, Mariţă,
Cînd te iubeam la portiţă,
La Ioniţă-n grădiniţă,
Cînd îmi dai mie guriţă. Foaie verde de răsură,
Te puneam cu ochii-n lună, Şi-ţi număram dinţii-n gură. Şi te bătea luna-n ţîţă,
Şi tu dai neicăi guriţă.
Comunicat de C. Daniilfescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
213
Fusei aseară la Lina
Foae verde foi ca tina, Fusei aseară la Lina,
Cum se duce toată lumea. Luai lacătu cu gura Şi veriguţa cu mîna Şi intrai în cas’ la Lina. Dar Lina, cînd mă văzu, Şapte scoarţe mi-aşternu, Iară cu cinci mă-nveli. Velinţă cu flori mărunte, Mă sărută Lina-n frunte; Velinţă cu floricele,
Mă gîdelă la picioare.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna, Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
440
214
Vîlvîie lumea de noi
Foae verde foi trifoi,
Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi.
Lasă lumea să-mi vorbească, Numai puica să-mi trăiască; Zică lumea ce o vrea, Dragostea e-n mîna mea.
Mult îmi eşti puică frumoasă; De mi-ai fi şi credincioasă, N-ar mai fi pricină-n casă. Frumoasă eşti, hotărît,
Dar ţi-e neamu-afurisit:
Prea umbli după iubit.
Comunicat de I. C. Popescu, din comuna Valea Lui Soare, raionul Olteniţa, regiunea Bucureşti.
215
S-a vestit lumea de noi
S-a vestit lumea de noi,
Că ne iubim amîndoi.
Lasă lumea să vorbească, Numai mîndra să-mi trăiască, Să-mi trăiască să mă crează.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
216
Ce mi-e mie drag în viaţă
Ce mi-e mie drag în viaţă: Voinicel făr’ de mustaţă, Mîndra fără prunc în braţe
441
Şi cu ţîţa gogoneaţă,
Muşti din ea, nu-ţi vine greaţă. Ce mi-e mie drag pe lume: Nevasta cu ţoale bune,
Cînd se premeneşte bine Şi iasă afar’ la lume,
Se uită, privind la mine.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
217
Spune-mi, mîndră, mergi, nu mergi
Spune-mi, mîndră, mergi, nu mergi,
Ori poteca să-mi dezlegi,
Din două una s-alegi.
Spune-mi, mîndră, vrei nu vrei,
Că colea mă roagă trei.
Hai, mîndruţă, să fugim,
Să fugim,
          să pribegim,
Unde-om putea să trăim;
Că satul ni s-a mărit,
Duşmanii s-au înmulţit Şi nu mai e de trăit.
Unde se strîng doi cu doi,
Le e vorba tot de noi Şi-o să dăm tot de nevoi.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
218
Mă uitai în prunişori
Mă uitai în prunişori, Văzui şease ochişori,
Cîte şease negrişori.
442
Văzui doi de fată mare, Rău la inimă mă doare; Văzui doi de nevestică, Rău la inimă mă strică; Văzui doi de primăreasă, Rău la inimă mă arsă.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
219
Mă şuii în foişor
Frunzuliţă merişori,
Mă şuii în foişor,
Mă uitai în prunişori, Văzui patru ochişori. Faceţi-mi-i vînzători,
Vă dau pe ei gălbiori.
Doi ochi fură de nevastă, Rău la inimă mă arsă; Doi fură de fată mare, Drept la inimă mă doare.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
220
Lelea mea şi draga mea
Lelea mea şi draga mea,
De te-aş prinde mai încoa. Mai încoa şi mai încoace, Mai nimica nu ţi-aş face; Numai ochii ţi i-aş lua,
I-aş lega într-o basma Şi i-aş pune la icoane
443
          Şi m-aş ruga: Doamne, Doamne, Mai dă-mi zile să trăiesc,
          Pe leliţa s-o iubesc Şi-apoi să mă prăpădesc.
          Cules personal de la bătrînul lăutar Ilie Busuioacă, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
        221
        Puică mîndră, draga mea
        Puică mîndră, draga mea,
        De te-aş prinde undeva,
        Numai ochii ţi i-aş lua Şi i-aş pune la icoane,
        Să-i privesc la lumînare, Dimineaţa-n sărbătoare,
        Şi aş zice: Doamne, Doamne, Dă-mi viaţă să trăiesc Ochii negri să-i iubesc;
        Să mă plimb pe supt podgori, Cu fete de negustori Toate cu ochi negrişori.
        Cules personal din comuna Prundeni, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
         222
         Costică, inima mea
         Costică, inima mea,
         De te-aş prinde undeva,
         Numai ochii ţi i-aş lua Şi i-aş lega-ntr-o bazma Şi i-aş pune la icoane Şi m-aş ruga: Doamne, Doamne, Mai dă-mi zile să trăiesc,
         Pe Costică să-l iubesc.
         Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
444
223
         D-aş iubi cîţi-mi sînt dragi
         D-aş iubi cîţi-mi sînt dragi,
         N-ar mai fi frunză prin fagi, Nici iarbă pe supt copaci.
         D-aş iubi numai copile,
         N-ar mai fi carne pe mine.
         Cît mi-am iubit la copile,
         Eram voinicel în fire;
         Dar de cînd iubesc neveste, Vedeţi firea mea cum este:
         Mi-a dat barba fără veste, Mustăţile se lungiră,
         Copilele mă urîră,
         Nevestele mă-ndrăgiră.
         Barba mi s-a-ncărunţat,
         Pielea mi s-a subţiat,
         Nu mai poci răbda de leac.
            Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
        224
        Ibomnică de demult
        Frunză verde tiriplic, Ibomnică de demult,
        Nu gîndi că te-am urît; Te-am urît două-trei zile Şi mi-e gîndu tot la tine. Cum aş face mijlocire Să mă văz odată bine, Culcat pe braţe la tine? Mijlocirea e făcută: Ia-mă-n braţe, mă sărută. Ibomnicel vechiuleţ,
        Vin la doica-n pisculeţ, Să ne cînte-un cuculeţ.
44Ş
            Ibomnicea vechiuliţă, Vin la neică în costiţă Să ne cînte o merliţă.
                Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
           225
           Cine la amor nu crede
           Cine la amor nu crede,
           N-ar mai călca iarbă verde,
           Şi-ar călca pămînt uscat,
           Vază că l-am blestemat. Amorule, ce-ai cu mine,
           De mă pedepseşti pe lume?
           Ziua mă pedepseşti, bine;
           Dar noaptea ce ai cu mine,
           De te faci d-un puişor Şi vii de mă spai din somn? C-aşa oi fi fost ursat:
           Să mănînc zahar pisat,
           Să beau vinu strecurat,
           Să iubesc d-un diamant, Diamant, argint curat Să trăiesc cu el cu drag.
           Cules personal de ia bătrînul lăutar Dumitrii Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Ar-geş.
          226
          Cuculeţ de la pădure
          Frunzuliţă mărăcine,
          Cuculeţ de la pădure,
          Coboar’ la mîndra de-i spune, Să nu se mai poarte bine,
446
  Că dau cu cuţitu-n mine Şi mă omor eu cu zile Şi-o să meargă pomina Şi-o să ştie toată lumea,
  Că s-a-njunghiat d-un voinic Pentr-un lucru de nimic.
   Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  227
  Mult mi-e ibomnica mică
  Frunză verde ş-o sipică, Aolică, d-aolică,
  Mult mi-e ibomnica mică.
  Fie cit de mititică,
  D-ar purta-o neica-n circă,
  Să mă ţin cu ibomnică.
  Aş lăsa-o d-ar mai creşte,
  Dar doru mă pridideşte.
   Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  228
  Lele eu dinţii mărunţi
  Lele cu dinţii mărunţi Şi cu strungăreaţa-n dinţi,
  ’N ochii mei să nu te uiţi Cînd o fi oameni mai mulţi; Să te uiţi în ochii mei,
  Cînd or fi mai puţintei,
  Că sînt negri ca ş-ai tăi.
  Să nu faci ie cu flori,
  Să fii dragă tutulor;
447
          Dar să-ţi faci ie cu şire, Cu mătase vişinie,
          Să-mi fii dragă numai mie.
              Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
          229
          Fată cu coadele lungi
          Frunză verde trei aglici,
          Fată cu coadele lungi,
          Şi cu strungăreaţa-n dinţi, Hoţoaico, m-ai scos din minţi; Intru-n casă, rău m-aprinz, Ies afară să mă sting,
          Vîntu bate, rău m-aprinz. Despleteşte-ţi coadele, închide ferestrele,
          C-o să-mi răpui zilele.
              Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
          230
          Fetiţo din Calafat
          Verde, verde matostat, Fetiţo din Calafat,
          Cu mărgeanu răvărsat, Pe sfîrcu ţîţii lăsat,
          Aş pofti să-ţi fiu argat. Ce fel de argat să-ţi fiu? Numa-n braţe să te ţiu, C-o ploschiţă de rachiu. Şi să şez pe pat la voi,
448
  Să beau rachiu din butoi,
  Şi-n butoi miere de roi,
  Să ne iubim amîndoi.
  Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  231
  Măi Mitrică Medinţaş
  Verde frunză arţăraş,
  Măi Mitrică Medinţaş,
  Fii la pungă cu coraj Şi te pune călăraş,
  Pe Maria să n-o laşi.
  — Puiule, de n-ăi scăpa,
  Să dai prin grădina mea,
  Să-ţi dau flori şi dragostea,
  La fîntîna cu bujoru,
  Că ni se desparte doru.
  Spune: dorit-ai de mine?
  Că eu m-am topit de tine; Spune: dorit-ai cu foc?
  Că eu m-am topit de tot!
  Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
 232
 Bătuto de Dumnezeu
 Bătuto de Dumnezeu, Mai fă bine, nu tot rău, Tot pentru binele tău Şi pentru folosu meu. Vino, cum veneai întîi, La ţarcu din bălării,
 De tăiam măru fălii,
449
           Făceam dragostea dintîi;
           Cît la mine
                       şi la tine,
           Ca să mai trăim pe lume.
           Cînd ăi trece pe la poartă,
           Să nu-ţi arunci ochii-ndată,
           Să te vază lumea toată;
           Să-i arunci mai amânat,
           Să zică că ne-am lăsat.
           Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
           233
           Guriţă de melusel
           Guriţă de melusel,
           Mai adastă puţintel,
           Să mergem la Cornăţel,
           Să-ţi cumpăr d-un testemel. Testemel cu floare mică,
           Pentru tine, ibomnică;
           Testemel cu floricele,
           Pentru tine, fa muere;
           Testemel cu floare albastră, Pentru tine, fa nevastă.
           Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
          234
          Spune drept, cin te-a făcut?
          Spune drept, cin te-a făcut?
          Să merg să-i plîng la mormînt Frumuşel te-a-nmpodobit De la ţîţe pîn la gît,
          Parcă-mi eşti un pui de cuc Şi plăteşti un lucru scump;
450
De la gît pîn la paftale,
Gura-ţi miroase migdale Şi plăteşte-un lucru mare.
Cum aş face, surioară,
Ca să te mai apuc iară?
Ori la crîng, ori pe la cîmp,
Ori pe poteca de tîrg,
O dată să te sărut,
Să-mi scoţi veninu din trup.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
235
Bordeiaş, bordei, bordei
Bordeiaş, bordei, bordei,
Cu mărtăceii de tei,
Din tine vrusei să piei. Bordeiaş, făr de gîrlici,
Gaica cu ţîţele mici Mă fac să tot viu p-aici,
Desculţ şi fără opinci.
Bordeiaş făr de coşare,
Gaica cu rîuri la poale Mă fac să tot vin călare,
Ziua la ameazu mare.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
236
Albo, albo de la munte
Albo, albo de la munte,
Ce ţi-ai pus fesu pe frunte? Ori l-ai pus în pizma mea, Ca să mă dai de belea?
Culfes personal de lă bunică-mea Tuddra i.
Lăzăroiu, din comuna Bogdăneştb raionul Rm.
Vîlcea, regiunea Argeş.
451
237
            Fetiţă cu gălbiori
            Frunzuliţă doi bujori,
            Fetiţă cu gălbiori,
            De nu te-oi iubi, să mor.
            — Tu să mori şi să plesneşti, Pe mine nu mă iubeşti;
            Că eu sînt cu păzitori,
            Ca o grădină cu flori.
            Neică, dacă mi-eşti viteaz,
            Fă-ţi grădină cu pîrleaz Şi-n grădină fă-ţi fîntînă Şi-o numeşte apă bună,
            Să vezi maica cum mă mină Cu vedrişoara pe mină,
            De trei ori pe săptămînă,
            Să-i aduc apă d-a bună.
            Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
           238
           Prapddi-te-ai, Nicolae
           Frunzuliţă patru paie, Prăpădi-te-ai, Nicolae.
           —   De ce să mă prăpădesc, C-am pus gînd să te iubesc?
           —   Să mori, să te prăpădeşti, Pe mine nu mă iubeşti;
           Că eu sînt cu păzitori Ca şi-o grădină cu flori:
           Dai să iei o floricea, Şapte-opt să ţin de ea;
           Dai să iei un busuioc, Şapte-opt o ţin în loc.
                Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
452
239
           Aş iubi d-un ciobănaş
           Şi-am zis verde arţăraş,
           Aş iubi d-un ciobănaş,
           Că mi-aduce sara caş, Dimineaţa urdă dulce,
           Mă sărută şi se duce.
           Verde foae şi-un arţar, Cine-mi trece pe plutari,
           Cu cizme şi cu iţari?
           Neică, ochi mărgăritari, Limba-n gură chihlimbar, Guriţa pahar de cleştar. Şi-am zis verde trei sipici, Casa-i plină de voinici,
           Ochii negri nu-s p-aici. Şi-am zis verde ş-un dudău, Miţo, nu-ţi mai paie rău, Mută-ţi casa la pîrîu.
           Şi-am zis verde mărăcine, Mută-ţi casa lingă mine,
           Să trăim amîndoi bine. Şi-am zis verde iasomie C-am să plec în haiducie Ce-oi cîştiga să-ţi dau ţie. De-oi cîştiga mii de lei, Puicuţo, să fie-ai tăi.
           Puică scumpă de viteaz, Sărută-mă pe obraz,
           Să-mi mai treacă de necaz.
                 Comunicat de C. V. Ionescu, învăţător, comuna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti.
          240
          Dragostele tinerele
          Dragostele tinerele,
          Ele nu se fac din miere,
          Numai din ochi, din sprîncene,
453
         Vara din busuioc verde,
         Din cercei de la ureche Şi din mijlocul cu bete.
         De n-ar fi ochi şi sprîncene, N-ar mai fi păcate grele; Ochii şi sprîncenele Alea fac păcatele.
              Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
         241
         De-aş mai trage cîte-am tras
         De-aş mai trage cîte-am tras,
         De iubit tot nu mă las.
         Şi de iubit m-oi lăsa,
         Cînd mi-o suna scîndura,
         Şi mi-o zice mîndra mea:
         A murit, a răposat,
         De lume s-a săturat.
         Iubeşte-mă dacă-ţi plac,
         Dacă nu, silă nu-ţi fac.
              Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Ar-qeş.
         242
         Unde-ţi văz ochii ca mura
         Unde-ţi văz ochii ca mura,
         Mă apucă-n piept arsura; Unde-ţi văz faţa ca crinu,
         Mă pridideşte suspinu.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru
Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Ar-
geş.
454
243
         Drum la deal şi drum la vale
         Frunzuliţă trei migdale,
         Drum la deal şi drum la vale, Drum prin poarta dumitale. Şi-aseară trecui călare,
         Cu calu numai zorzoane;
         Te văzui culcată-n sală,
         Năzării rochiţa-n poale,
         Strîmtă-n şale,
                        largă-n poale, Croită pe ţîţişoare.
         De la uşe pîn la pat,
         De trei ori am leşinat,
         Pînă mi te-am sărutat.
         Sfîrcu ţîţii ţi-am văzut,
         Am ameţit şi-am căzut Şi nu ştiu ce om mai sînt,
         Că m-am prostit din iubit.
             Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
          244
          Bată-te crucea, iubit
          Bată-te crucea, iubit,
          Boală fără crezămînt.
          De cîte boale-am bolit,
          De toate m-am izbovit;
          D-astă boală ce bolesc,
          Nu poci să mă zviduiesc.
          Astă boală ce-o zac eu,
          Nu e de la Dumnezeu,
          Singur mi-am făcut-o eu,
          Că o zac de doru tău.
Cules de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu,
din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea.
regiunea Argeş.
455
245
           Bată-te crucea, iubit
           Bată-te crucea, iubit,
           Boală fără crezămînt.
           Nu mi-e boală de topor,
           Ca să mă duc la doftor,
           Să-mi dea ierburi să mă scol, Ci mi-e boală de iubit,
           Stă la inimă cuţit.
           Am iubit cit am iubit,
           Dar acum m-am socotit,
           C-o să mă las de iubit Să mai strîng ce-am risipit; Şi-o să m-apuc de furat La neveste cu bărbat,
           Să le fur noaptea din pat;
           Să le las copii plîngînd Şi bărbaţii suspinînd Şi eu cu drăguţa-n crîng Să mă ţiu că sînt voinic.
               Cules personal de la Dumitru Ursaru, bătrîn lăutar din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
           246
           Rele sînt frigurile
           Rele sînt frigurile,
           Mai rele dragostile. Frigurile te băşică, Dragostile te usucă;
           De friguri bei şi mănînci, De dragoste te usuci;
           De friguri zaci şi te scoli, De dragoste zaci şi mori.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I.
Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm.
Vîlcea, regiunea Argeş.
456
247
Bată-te crucea, iubit
Verde frunză lemn trăznit, Bată-te crucea, iubit,
La ce vreme m-ai găsit,
Tot pe drum călătorind?
Verde frunză ş-o alună,
Nu m-ai găs’t la vreme bună, M-ai găs’t la vreme rea.
Nu-ţi poci face dragostea.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
248
Fă-mă, Doamne,-un piţigoi
Fă-mă, Doamne,-un piţigoi,
La leliţa pe război,
Să-i înnod la lăturoi.
Fă-mă pui de rîndunea,
La leliţa pe argea Să mi-i sărut guriţa.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
249
De urît te culci şi mori
De urît te culci şi mori,
Dar de dragoste te scoli;
De urît te duci în ţară, Dragostea te-aduce iară;
De urît te-ai duce, duce, Dragostea-napoi te-aduce.
457
Decît dragoste cu votru,
Mai bine pe Olt cu totu;
Decît dragoste cu mită,
Mai bine-o moarte pripită.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş
250
Frumos ciută pui de cuc
Frumos cîntă pui de cuc,
Să pui şaua să mă duc,
La mîndruţa de demult. Sîmbătă ne-a fost sorocu,
Şi nu mi-a slujit norocu; Duminecă nu vreau eu,
Mă gîndesc la Dumnezeu.
Mă porţi, puică, cu minciuni, C-aş veni-ntr-o sfîntă luni.
Cules de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
251
De cînd maica m-a făcut
Foaie verde bob năut,
De cînd maica m-a făcut,
Trei amante n-am avut,
Dar acum le-am dobîndit: Una-mi zace la pămînt, Săturată de iubit;
Două sînt din Cîmpulung, Naiba, dracu, le-a ştiut,
Să mă duc să le sărut,
Să le satur de iubit.
Cules personal de la bătrînul cobzar Sandu
Migu, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgă-
şani, regiunea Argeş.
458
252
Marghioliţo, nene
Marghioliţo, nene,
La poarta grădinii tele,
Mi-au răsărit trei lalele:
Două verzi şi una-albastră, Ieşi, Marghioalo, la fereastră, Să te vază neica-n faţă,
Să te vază şi iubească,
Să nu se mai pedepsească.
Că de cînd nu te-a văzut Amărît s-a pedepsit.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
253
Ioană cu păru creţ
Ioană cu păru creţ,
Ieşi afară de mă vezi,
Nu mă face să oftez.
Draga neichii, fa Ioană, îndură-te, ieşi afară,
Ieşi afară pin la poartă,
Ori te uită pe fereastră,
Să vezi doru cum m-apasă. Ioană, de dragostea noastră, Răsărit-a flori în coastă,
Să mergem, să le culegem, Că de le-o culege altu,
Este mai mare păcatu.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş,
459
254
Rabdă, rabdă, sufletele
Foae verde trei zmicele, Rabdă, rabdă, sufleţele, Pînă ţi-oi găsi d-o lele,
Pe pofta inimii tele.
Cules personal de la Statie M. Dobre, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
255
Aoleo, inima mea
Aoleo, inima mea,
Nu găsesc doftor la ea; Doftor să mi-o doftorească Ca să se mai potolească, C-astă vară n-a iubit, D-aia nu s-a potolit.
Cules personal de la bătrînul lăutar Ilie Busuioacă, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
256
Drumu lung şi veacu rău
Drumu lung şi veacu rău, N-ajung unde gîndesc^eu; Lung e drumu, calea grea, N-ajung la Mariţa mea,
Să-mi sărute guriţa.
Cules personal de la bătrînul lăutar Ilie Bu-
suioacă, din comuna Drăgăşani, regiunea Ar-
geş.
460
257
De la Jii pîn la Şitoae
De la Jii pîn la Şitoae,
Mă bate vintu şi ploae.
Lasă vîntu să mă bată Şi soarele să mă arză Numai mîndra să mă vază,
Să mă vază, să mă crează. Unde văz mîndrele-n Jii,
Cu casele-n bălării,
Cu garligiu tras în Jii,
Tu, murgule,-aici rămîi,
La mîndruţa mea dintîi! Pentru mîndra mea dintîi Făcui podu peste Jii, îl făcui şi-l isprăvii.
L-am lăsat pe balamale,
Să trec la mîndra călare,
Să mi-o sărut cu durere, C-aşa inimioara-mi cere.
Aş da bani şi ce-ar mai cere, S-o văz pe braţele mele.
Cules personal de la bătrînul lăutar Ilie Busuioacă, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
258
Păsărică de pădure
Păsărică de pădure,
Du-te la mîndra şi-i spune,
Să te premenească bine,
Să facă-o azmă de pîine,
Să frigă-un pui de găină Şi să suie-n deal la vie,
Să-mi dea gura numai mie.
Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile
Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-
găşani, regiunea Argeş.
461
259
Dragostile dintr-o vară
Dragostile dintr-o vară,
Le făcui marunchi în poală, Le scosei pe prispă-afară, Să le bată vînt de vară.
Nu ştiu-ncotro, foc, o luară: Ori lupii că le mîncară,
Ori hoţii că le furară,
Ori în Olt că se-necară.
Să plătesc la năvodari,
Să bage năvoadele,
Să-mi scoaţă dragostile,
Să le pui pe mal afară,
Ca să le mai iubesc iară.
Cules personal de la lăutarul Lache din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
260
Trece Ioana pe şosea
Trece Ioana pe şosea, Supărată, vai de ea,
Nici nu se mai uită-ncoa, Parcă n-a mai fost a mea. Să dau şi eu pe colea,
Cu plosca pe supt manta, Ca să-ntăresc dragostea. Parcă-mi fu gura legată, De n-o sărutai odată.
Culei pârsdnal dift coiriufia Ştefăneşti, raid*-nul fc)răgăşani( regiunea Argeş.
261
Anicuţo, nene
Frunzuliţă floricele,
Anicuţo, nene,
Asară ţi-am luat flanel Şi-acum te văz făr de^l,
Ori n-ai plăcere de el?
—   Ba plăcere aş avea,
Dar nu sînt cu dumneata.
—   Asară ţi-am luat cercei Şi-acum te văz făr de ei,
Ori n-ai plăcere de ei?
—   Ba plăcere aş avea De-ai veni la puica-ncoa.
—   Aseară ţi-am luat mărgele Şi-acum te văz făr de ele,
Ori n-ai plăcere de ele?
—   Ba plăcere aş avea,
Dar să vii mai iute-ncoa.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
262
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face
Frunzuliţă trei spanace,
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face: Fă-mă roaba stelelor,
Pe drumu Cîinenilor.
Fă-mă, Doamne-un oglicel,
La puica pe gulerel,
Să-i ciugulesc din cercel.
Cules personal din comuna Bogdăneşti. raîo-hi.il Rni. Vîlcea, regiunea Argeş.
463
263
De ce-ai slăbit3 frăţioare
De ce-ai slăbit, frăţioare Şi barba ţi-a crescut mare? De ce mi-ai îmbătrînit,
Că cu coasa n-ai cosit Şi cu sapa n-ai prăşit,
Doar cu mîndra ai şezut?
Nu ştiu vremea ţi-a venit,
Ori te-ai pripit la iubit?
— Ba vremea nu mi-a venit, Dar m-am pripit la iubit.
De cînd iubesc la neveste, Dete-mi barbă fără veste, Mustăcioara se iveşte, Puterea mi se slăbeşte.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
264
Frumoase sînt unele
Frumoase sînt unele, Nu le ştiu colnicele,
Să le ţiu drumurile,
Să le sărut buzele, Buzele şi ţîţele,
Ochii şi sprîncenele, Gîtu cu mărgelele.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vrîlcea, regiunea Argeş.
464
265
La marginea podului
La marginea podului, Văz urma papucului, Lumina cercelului,
Şi umbra zulufului, Peirea voinicului.
Cules personal de la lăutarul Costache Da-ragiu, din comuna Lungeşti, raionul Drăgă-şani, regiunea Argeş.
266
Colea-n vale la stejar
Colea-n vale la stejar, Mi-aoleşte-un păcurar Din fluer şi din caval. D-aolit ce-mi aolea, Toate văile urlau De zberetu oilor,
De dragostea fetelor.
267
Aoleo şi vai de mine
Aoleo şi vai de mine,
Ce să mă fac eu cu tine, Aşa naltă şi subţire Şi la trup făcută bine, Seacă inimioara-n mine.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
465
268
De cînd maica m-a făcut
De cînd maica m-a făcut, Trei ibomnice-am avut:
Una sade la Pietriş,
Mă roagă s-o iau furiş;
Alta şade la Căscioare,
Mă roagă s-o iau călare; Şi-alta şade la Rîmnic Poartă cicic şi vîlnic Şi cîrpă de borangic.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
269
Sui, Mariţo,-n deal la păr
Frunză verde de piper,
Sui, Mariţo,-n deal la păr,
Să te-ntreb unde-ai fost ieri. D-ai fi fost după iubit,
Tot ai avea crezămînt,
Să te-ntreb ce-ai folosit.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
270
Mariuţo, Marioară
Verde, verde sălcioară, Mariuţo, Marioară,
Mai ţii gura d-astă vară? — Tot mai ţiu o ţîrişoară,
466
S-o sădesc la primăvară, Să-mi răsaie viorele,
Să ţi le pui la sprâncene. — Mariuţo, Marioară, Coboară din deal în vale, C-a sosit trinu d-asară Şi mi-1 ţiu pe cheltuială, Numai d-o dragoste mare.
Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, raionul Dră-găşani, regiunea Argeş.
271
Pe drumu care vin eu
Pe drumu care vin eu,
Nu e iarbă nici dudău,
Nici fîntînă, nici gîldău,
Nici apă în eleşteu,
Să-mi potolesc focu meu.
Că focu meu cînd s-aprinde, Şapte judeţe nu-1 stinge,
Nici Oltu, nici Dunărea, Numai puiculiţa mea Potoleşte inima.
Cules personal de la lăutarul Lache din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
272
Dragostea, cin9 va să ştie
Dragostea, cin’ va să ştie, Dragostea mi-este-o trufie, Ca-n chip de negustorie,
Cînd te duci la prăvălie,
Şi dai două-trei parale
467
Şi mi-ţi iei d-o lipioarâ Şi mi-o pui su subţioară. Ciuguleşti,
           pînă fîrşeşti Şi sătul tot nu mai eşti. Dragostea mi-este-n noroc, Ştii, ca cărţile la joc:
Unu pune ş-altu ia,
C-aşa merge dragostea.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
273
Cine mă vede pe drum
Cine mă vede pe drum,
Tot umblînd ca un nebun,
Zice că sînt beat de vin.
Nu m-am îmbătat de vin,
Ci-s de dragoste nebun.
Toţi copiii ispitesc,
Pe mîndruţa s-o găsesc. Mîndruţa se duce la tîrg, Să-ndemn calu s-o ajung,
Să mi-o duc pe la obor,
Să-i dau rachiu, să-i dau rom, Să mi-o-mbăt, să mi-o adorm, Să mă culc pe peptu gol.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
274
Vino, mîndruliţă, vino
Frunză verde de sulfină, Vino, mîndruliţă, vino, Vino, mîndruţă, la mine, Vino, mîndră, prin grădină,
468
Smulgînd cîte-o bolbotină,
Să nu-ţi bage mă-ta vină. Bolbotină foi de varză,
Nimenea să nu te vază,
Nici mă-ta să nu te crează.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
275
De-o vrea puica, de n-o vrea
De-o vrea puica, de n-o vrea, Deseară mă duc la ea,
Să mă culce pe saltea,
Să-mi sărute guriţa.
Guriţa şi buzele,
Ochii şi sprîncenele,
Care fac păcatele.
Puică, sprîncenele tele,
M-aş băga slugă la ele.
Nici simbrie nu ţi-aş lua,
De la mine ţraş mai da.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
276
La Cerneţi în mărgioară
La Cerneţi în mărgioară,
Am avut o bălăioară,
Şi duşmanii mi-o aflară,
Mi-o aflară,
                              mi-o luară.
Ia-o, ţii-o-nchisă-n casă,
Tot la mine o să iasă;
Ia-o, ţii-o-n colivie,
Tot la mine o să vie.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
469
277
   Mititico la obraz
   —   Mititico la obraz,
   Spune neichii, unde-ai mas?
   —   în grădină la pîrleaz.
   —   Cine naiba a ştiut,
   Că şi eu aş fi venit.
   —   Geaba, neică, de veneai, Tot nimic nu foloseai,
   Doar guriţa sărutai.
   Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  278
  Mititico la obraz
  —    Mititico la obraz,
  Spune neichii, unde-ai mas, Că-ţi văz semnu pe obraz?
  —    în grădină la pîrleaz.
  —    Pe ce mînă te-ai culcat, Cine mi te-a legănat,
  Cine mi te-a sărutat Că-ţi văd semnu pe obraz?
  —    Unu-nalt şi sprâncenat, Cu trei semne de vărsat.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  279
  Este bine, nu e bine
  Este bine,
              nu e bine,
  Şă iubeşti de lîngă tine,
470
  Că te vede orişicine,
  Şi te face de ruşine;
  Ci să iubeşti mai departe,
  Că orişicînd tot ai parte: Ducerile nu-s deşarte,
  Dragostele nu sînt sparte.
  Cules personal din comuna Stăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  280
  Rade-te, neică, mai des
  Foiţică foi de dres,
  Rade-te, neică, mai des,
  Că mă-nţeapă barba ta Şi-mi strică rumeneala Şi mă bate maică-mea:
  Cu nuiele,
              cu zmicele,
  Peste gîtu cu mărgele;
  Cu steblă de busuioc,
  Peste subţirel mijloc;
  Cu pană de răţişoară,
  Peste dalba feţişoară;
  Cu pană de rîndunea,
  Peste dalbă faţa mea.
  Cules personal de la soacră-mea Casandra Matei Popa, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  281
  Păcat c-am îmbătrînit
  Frunză verde bob năut, Păcat c-am îmbătrînit,
  Nici vremea nu mi-a venit; Barba neagră mi-a albit, Pentr-un pustiu de iubit.
471
  Cine-n lume nu iubeşte,
  Nu ştiu la ce mai trăieşte,
  Mă mir la ce-mbătrîneşte. Barba la ce-i mai albeşte.
  Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  282
  Doamne, să nu mă omori
  Frunză verde de trei flori, Doamne, să nu mă omori,
  C-am iubit două surori:
  Una-n vale, alta-n deal.
  A din deal, ca un pahar;
  A din vale, ca o floare,
  Unde-o vede neică, moare.
  A din deal cere bumbac;
  A din vale ce-o să-i fac?
  S-o sărut odată bine,
  Să-i ţie două-trei zile.
  Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  283
  Mi se făcu ochii floare
  Frunză verde salbă moale, Mi se făcu ochii floare, Tot uitîndu-mă la vale,
  Să văz pe Marin călare, Cu cămaşa albă floare,
  Cu brîu numai zorzoane; Cu cămaşa licărind,
  Pe la poale grea de fir, Ocolit cu trandafir.
   Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
284
Hai, Anico, la ceşmele
Frunză verde trei zmicele, Hai, Anico, la ceşmele;
La ceşmelele din dos,
C-acolo e loc frumos:
Numai sălcii şi rogoz. Rogozu de tăvălit,
Sălciile de umbrit.
Mai poftim, Anico, jos,
Să-ţi fac o coadă ş-un moţ, Să-ţi arăt d-un pol frumos, Pol frumos şi ferecat Şi pe dungă şi pe lat.
Cules personal de la nevastă-mea Marina, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
285
Şi ţi-am spus, băiete, mă
Frunzuliţă cînepă Şi ţi-am spus, băiete, mă,
Şi ţi-am spus de sîmbătă, Să-mi vii pe duminică,
Că mă găseşti singură, Culcată pe scîndură,
Cu capu pe perină Şi cu faţa la părete,
Cu gura friptă de sete,
Pentru tine, măi băiete.
Cules personal de la nevastă-mea Marina, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
473
Usca-li-s-ar mîinile
Usca-li-s-ar mîinile,
Cui n-ascut săcurile,
Să-mi taie pădurile,
Să-mi facă drum pe colea, Să-mi văz pe mîndruţa mea, Cum o bate maică-sa:
Cu nuiele, cu zmicele,
Peste gîtu cu mărgele;
Cu chită de viorele Peste mîna cu inele.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
287
Proastă minte ce-am avut
Frunză verde bob năut,
Proastă minte ce-am avut, De-am dat dragostea-mprumut Şi-acum cu ochii mă uit.
Nu ştiu ce-aş mai da ca dată, Să-mi mai văz dragostea dată, Să-mi iubesc ca altădată.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
288
Trandafir, trandafiraş
Trandafir, trandafiraş, Te-am iubit de copilaş Şi-acum te duci şi mă laşi.
Să-mi cat iarba fir cu fir,
Să-mi găsesc d-un trandafir. Trandafir cu foaia lată,
Te-aş iubi şi mi-eşti cumnată; Trandafir cu foaia-ngustă,
Te-aş iubi şi mi-eşti cam cuscră; Trandafir cu doi boboci,
Te-aş iubi şi nu te poci.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
289
Trei ibomnice-am avut
Frunzuliţă bob năut,
Trei ibomnice-am avut: Una-n deal şi alta-n vale, Una-n uliţa a mare.
A din vale m-a lăsat,
A din deal s-a măritat,
A din uliţa a mare,
Cine-o are,
                           bine-i pare.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
290
Şade neica-ntre răzoare
Frunză verde iarbă mare,
Şade neica-ntre răzoare Şi se uită pe fereastră,
Strigă pe mîndra din casă:
—   Ieşi afară, surioară,
Dă-mi gura că mor p-afară!
—   Nu poci, nu poci, frăţioare,
475
C-am o căţea iătrătoare Şi-o uşe scîrţîitoare.
— Na cuţitu de la mine, Taie-un codru de slănină, Unge uşa la ţîţînă,
Să nu scîrţîie o lună; Taie-o felie de pîine Şi-o dumică-n lapte dulce, Dă căţelii să mănînce.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
291
Om cu nevastă frumoasă
Om cu nevastă frumoasă,
Nu poate să ţie casă.
Ea iubeşte,
                            el păzeşte,
Coasa-n pod îi rugineşte, Fînu-n cîmp îi putrezeşte.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
292
Lasă-te. puicăs de mine
Frunză verde mărăcine, Lasă-te, puică, de mine, Că viu astăzi şi viu mîine Şi fac pricină cu tine.
— Cum focu o să mă las, Că mi-e casa la doi paşi? De tine nu m-oi lăsa, Cînd mi-oi lăsa lingura
476
Şi mi-o suna scîndura, Şi popa m-o tămîia La cap cu cădelniţa.
Cules personal de la socru-meu Matei Popa, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
293
Mărită, Mărită
Mariţă, Mariţă, Tinerea fetiţă,
Eu m-aş îndura Şi ţi-aş cumpăra:
Inel de argint Pentru logodit.
—   Lasă, domnu meu, Asta nu am purtat eu.
—   Mariţă, Mariţă, Tinerea fetiţă,
Eu m-aş îndura Şi ţi-aş cumpăra: Roche de mătase S-o ai de mireasă, Cămaşe cu flori Pentru sărbători, Papucei de lînă Pentru săptămînă.
—   Lasă, domnu meu, Asta nu vreau eu.
—   Mariţă, Mariţă, Tinerea fetiţă,
Eu m-aş îndura Şi ţi-aş cumpăra: Pantofi de cutie Pentru cununie.
—   Lasă, domnu meu, Asta nu vreau eu.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
477
294
Nevasta care iubeşte
Nevasta care iubeşte, Spală noaptea şi cîrpeşte Şi ziua se premeneşte. Cînd cîntă cocoşii o dată, E lăută, pieptănată;
Cînd cîntă de două ori Este-n grădină, la flori; Cînd cîntă a doua oară, Iese pe prispă afară.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
295
Trage-i, trage-i la papuc
Trage-i, trage-i la papuc,
Că mîine-o să-njug la plug. Pluguleţ cu patru boi,
Sărut ochii amîndoi. Pluguleţ, cu bîrţa groasă, Dragă mi-e lelea frumoasă Şi la vorbă mîngîioasă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
296
La gropanu cu ciolpanu
La gropanu cu ciolpanu, Mi-adapă Gheorghiţă calu. Nu-1 adapă că-i e sete,
Ci vede pe Stana-n fete,
478
Gătită cu barişi verde,
Cînd o vede,
               el se perde.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
297
Dar-ar Dumnezeu să dea
Frunză verde ş-o lalea,
Dar-ar Dumnezeu să dea:
Să ningă şi să se ia, Să-nfrunzească vîlceaua Să cînte cucu prin ea,
Să mă plimb cu mîndra mea, Cu iia numai betea.
Cules personal de la nevastă-mea, Marina, comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş,
298
S-a mîniat Mariţa
S-a mîniat Mariţa De duminecă sara,
Că i-am luat batistoara. Du-mi-te, Mariţo,-acasă, Că-ţi iau alta mai frumoasă, Singur să mă trag pe braţe; Şi cu firu de pichet,
Singur să mă trag pe piept.
Cules personal de la Gheorghe Ş. Stoica, din comuma Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
479
299
Busuioace nu te-ai coace
Busuioace nu te-ai coace, Nici sămînţă n-ai mai face; Că din sămîncioara ta S-a scociorît dragostea.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
300
S-a vestit lumea de noi
S-a vestit lumea de noi,
Că ne iubim amîndoi.
Zice lumea că iubesc,
Nici eu nu tăgăduiesc,
Că prea foarte te iubesc. Toată lumea zice-aşa:
Că-s iubit de dumneata Şi-unde să nu fie aşa!
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
301
Ioană, Ioană, taică Ioană
Ioană, Ioană, ţaică Ioană, Naiba te scoasă-n poiană, Naltă ca o buruiană, Frumoasă ca o icoană!
Sărut ochiu şi-o sprinceană Şi-aluniţa de supt geană,
480
Să nu se bage de seamă, Şi negelu din obraz,
C-ai făcut la mulţi necaz, De nu te mai măritaşi.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
302
Pe vara care-a trecut
Pe vara care-a trecut,
Trei perechi de cizme-am rupt Şi tot nu te-am dobîndit.
Pe vara care-o veni,
Oi şti de m-oi potrivi:
Alte cizme mi-oi tocmi,
Pînă mi te-oi dobîndi.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
303
Mărioară de pe plai
Mărioară de pe plai, Spune, gura cui o dai? Mi-o dai mie cu chirie,
Pînă la Sfîntă Mărie,
Cînd se coace coarna-n vie Şi strugurii razachie?
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş,
481
304
Suie Lina pe colnic
Frunzuliţă tiriplic,
Suie Lina pe colnic,
Cu papucii lip, lip (lip)
Şi cu iia lic, lic (lic), Răsucind la borangic.
De trei zile răsuceşte Şi pe fus nu mai sporeşte; Răsuceşte de trei zile Şi pe fus n-are trei fire.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
305
Uite neică, nu e neică
Frunzuliţă foi ca sfecla, Uite neică,
            nu e neică,
Că dac-ar fi fost neicuţa, L-ar fi cunoscut găicuţa,
Din treapădu murgului,
Din sunetu frîului.
Uite neică,
            nu e neică;
Ba e el, pupa-l-ar doica» Uite neică trece gîrla, îi zări gaica căciula, Căciuliţa albişoară,
C-a dormit la mine-n poală Cu capu la ţîţişoare.
Uite neică trece rîu,
Că-i cunoaşte gaica brîu, Brîu-ales cu floricele
482
Lucrat de mîinile mele. Uite neică suie dealu, Că-i cunoaşte gaica calu.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
306
Trecu Leana pe colea
Frunză verde ş-o lalea, Trecu Leana pe colea Şi mă lovi cu fusta,
Cu fusta, cu mîneca. Parcă-mi fu gura legată, De n-o sărutai o dată;
O dată, de două ori,
N-ar strica şi de trei ori.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
307
Dar-ar Dumnezeu să dea
Dar-ar Dumnezeu să dea,
Să vie moartea să ia P-ăl d-a lăsat dragostea;
Că dragostea m-a mîncat Dar oasele mi-a lăsat.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
483
308
Lelişoară cu cercei
Lelişoară cu cercei,
Şi la cap cu ghiocei,
Ce te uiţi în ochii mei? Fugi d-aci trup blestemat, Că mă tem de deocheat, Că e boală făr de leac.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
309
Răsai lună, răsai dragă
Răsai lună, răsai dragă,
La Mariţa în ogradă,
S-o vedem cum e culcată; Dacă-o fi culcată bine, Este ferice de mine; Dacă-o fi culcată rău, Să-mi caut cu Dumnezeu.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
310
Trimet la Ioana să vie
Frunzuliţă razachie, Trimeţ la Ioana să vie Şi Mariţa să nu ştie, C-aude şi se mînie.
Şi ţine multă mînie,
Pînă la Sfîntă Mărie, Nu-mi mai dă guriţa mie.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
484
311
Dragi-mi sînt copilele
Dragi-mi sînt copilele, Cînd le minte ţîţele Dar mai dragi nevestele, Cînd înălbesc pînzele; De-mi ridică poalele,
Li se văd picioarele,
Albe ca lebedele.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
312
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face, Fă-mă roata stelelor,
Drumu Osîncencelor;
Să-mi aleg d-o osîncea,
Care-o fi mai frumuşea,
Cu basmaua de mătase,
Cu drag să mi-o port pe braţe,
Cu şorţişor de pichet,
Cu drag să mi-o strîng la piept.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
313
Ioana plînge şi suspină
Ioana plînge şi suspină,
Că i-a dat salba-n fîntînă. — Ioană, nu mai ofta,
Ţi-o face neică alta,
Mai frumoasă ca a ta.
485
    Dar să ştii, Ioană, desară,
    Cînd ţi-oi face semn din sală,
    Să vii să ne iubim iară.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   314
   Ciută cucu-n poieniţă
   Cîntă cucu-n poieniţă: Sai de-i spune lui Ioniţă, Să vie să-i dau guriţă;
   Că la toamnă mă mărit Şi rămîne neiubit.
     Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   315
   D-aoleo, ce puişor
   D-aoleo, ce puişor,
   Cum se roagă binişor,
   Să mi-1 trag la sînişor; D-aoleo, ce pui dorit,
   Cum se roagă de milit,
   Să mi-1 prinzi d-un ibovnic.
     Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   316
   Alunei cu alunele
   Alunei cu alunele,
   Drag mi-e neică cu inele, Cu betiţe cu mărgele,
486
   Cămaşe cu floricele; Cu mijlocu subţirel, Subţirel şi gingăşel, Moare gaica după el.
     Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   317
   D-aolică lelişoară
   Frunzuliţă cuişoară, D-aolică lelişoară,
   Dă-mi guriţa de mă scoală, Ori dă-mi-o de mă omoară.
     Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   318
   Mărită-te Marioară
   Frunzuliţă sălcioară,
   Mărită-te Marioară,
   De-mi ia calea din picioare Şi ochii du peste vale.
   Mărie cu ochii verzi,
   Trec la vale nu mă vezi;
   Trec la deal, răspuns nu-mi dai, Mă mir ce inimă ai.
   Pentru tine, Marioară,
   Multă lume se omoară;
   Şi-oi să mă omor şi eu,
   Tot de foculeţu tău.
     Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
487
319
   Apucai pe drum la vale
   Foae verde salbă moale,
   Apucai pe drum la vale, Mă-ntîlnii cu şeapte care,
   Şeapte care cu chirie,
   Se duceau la Lixăndrie.
   Vorbii să-mi facă şi mie,
   Să-mi facă d-un cărugian Cu obezi de măr botan,
   Cu căpăţini de moşdrean,
   Cu spiţe de odolean.
   Şi osii de leuştean;
   Leucile de rozmalin,
   Loitre de calomfir,
   Inima de trandafir,
   Şuşletele de pelin;
   Proţapu de busuioc Şi jugu de siminoc;
   Restee doi cocorăi Şi boii doi brebenei Şi biciu d-un ghiocel,
   Ca să mii boii cu el;
   Funia d-o viorea,
   Să tragă puica de ea.
   Eu la hăis, puica la cea,
   Să ne cărăm dragostea.
   Cules personal din comuna Prundeni, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş,
   320
   Pe la noi, pe drum la vale
   Frunză verde iarbă mare,
   Pe la noi, pe drum la vale,
   Trec pe vale, pe cărare,
   Şapte cară cu chirie,
   Ale lui neică Ilie.
   Să-l rog să-mi facă şi mie:
   Cu roate de rosmarin,
488
Cu spiţe de trandafir,
Cu obezi de calomfir;
Cu proţap de busuioc Şi jugu de siminoc,
Să trag cu mîndra de el,
Pe cel deal, pe colnicel;
Eu la hăis, puica la cea,
Ca să-mpărţim dragostea,
Ca să nu zică poimîine,
Că e mai multă la mine.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
321
Cine, joc, m-a-mbătrînit
Frunză verde mărgărit,
Cine, foc, m-a-mbătrînit? Păcătosu de iubit,
Că nu l-am mai legumit,
Ci l-am dat tot împrumut,
Cu gîndu să iau mai mult,
Şi pe ăla l-am pierdut.
Eu l-am dat cu baniţa;
Să mi-1 dea cu lingura,
N-aş mai zice nimica.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
322
De ţi-ar fi firea-ntr-o fire
De ţi-ar fi firea-ntr-o fire Te-ai iubi numai cu mine;
Dar ţi-e firea-n multe părţi,
Te iubeşti cu cine poţi.
Cules personal de la unchiu-meu Gheorghe I. Bălăşel, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
489
323
Cucuie de su pădure
Cucuie de su pădure,
Du-te la badea şi-i spune: Pe dumineca ce vine Să-şi tomnească pana bine, Că şi eu îi voi trimete Rozmarin şi iarbă verde, In năcazu altor fete.
El să-mi trimeată-napoi: Rozmarin şi două flori,
De necaz altor feciori.
Cules personal de la un cioban de pe muntele Mănăilesele, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
324
Trandafir du pă mzor
Trandafir du pă răzor,
Cu mijlocul roşior,
Roşior şi cam închis,
D-un ibomnicel mi-am prins. Nu l-am prins întru-nadins, Ci l-am prins într-o-ncercare, Să vedem ce minte are.
D-o avea vreo minte bună,
Eu l-oi mai iubi o lună;
D-o avea vreo minte rea, Ducă-se la mumă-sa!
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
491
325
          Unde-ai plecat, neiculiţă
          —   Frunzuliţă snop de viţă, Unde-ai plecat, neiculiţă?
          —   La Craiova, puiculiţă.
          —   Şi ce-mi tîrgui, neiculiţă?
          —   O rochiţă, puiculiţă: Largă-n poale, strîmtă-n şale, Croită pe ţîţişoare,
          Ca să ţi-o dau dumitale.
               Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş
         326
         Unde te duci, Ionică
         —    Unde te duci, Ionică?
         —    Peste Olt, la ibomnică.
         —    Nu te duce, Ionică:
         Oltu-i mare, şaica mică Şi mi-te-neci, Ionică.
         —    De-ar fi Oltu cit de-adînc, Tot o să trec, să mă duc.
              Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
         327
         Unde te duci, Mărinicâ
         —   Unde te duci, Mărinică?
         —   Peste Olt la ibomnică.
         —   Dar Anichii ce-i aduci?
492
— Fustă albă şi papuci, Şi-o creacă de mere dulci, Şi-o farfurie cu nuci.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
328
De trei ori potcovii calu
De trei ori potcovii calu, Potcoava şi icuşaru Să sui la Mariţa dealu.
Că Mariţa e frumoasă:
O iubesc zapcii de plasă, Scriitorii de la masă,
Şi logofeţii din casă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
329
Ioane, cînd ăi pleca
Ioane, cînd ăi pleca,
Să dai prin grădina mea, Să-ţi dau flori şi dragostea; Să-ţi dau flori şi busuioc Şi pe Lina de mijloc.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
33°                            ;
Mi-a plecat neică de luni
Mi-a plecat neică de luni,
Mi-a lăsat doru prin pruni Şi dragostea prin aluni,
493
N-am batistă s-o aduri. Dragostea o iau că-mi place, Dar dorului n-am ce-i face.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
331
Săbărelu
Cît mi-e Argeşu de mare, Haz ca Săbărelu n-are. Săbărelu cu dulceaţă, Trece iarna şi nu-ngheaţă, Numai aburi şi cu ceaţă. Doar cînd fu la Bobotează, Prinsă-o ţîrişoară gheaţă. Săbărel cu cotituri, Dragoste cu lovituri, Junghiuri pe la-ncheieturi, Dragoste cu-azvîrlituri! Verde frunză d-o lalea, Dar-ar Dumnezeu să dea Să-mi vie Sabaru mare Să se-nece toţi sabarii; Să-mi rămîie-o săbăreancă, Care mi-este mie dragă. Dragă mi-e săbăreanca, Cînd o văz dumineca,
Cu iia ca lebăda,
Se vede ţîţa prin ea, Presurată cu fota,
Mi se rupe inima I Dragi mi-s săbărencele, Cînd înălbesc pînzele, Şi-mi ridică poalele,
Li se văd picioarele,
Albe ca lebedele,
M-apucă frigurile!
Cules personal de la Băile Govora, raionui Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
494
332
Cine-mi strigă la portiţă
Cine-mi strigă la portiţă? Tinerel de Ioniţă,
Să mă duc să-i dau guriţă.
—    Nu poci, nu poci, măi Ioniţă, Că mă umplu pe rochiţă.
—    Sumete rochiţa-n brîu, Vino-n vale la pîrîu,
Să luăm apă năstrăpioară,
Ca s-o pui la inimioară.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
333
Costică, batista-ţi pică
—   Costică, batista-ţi pică.
—   Ia-o, Leano, şi-o ridică.
—   N-o ridic, că e murdară.
—   Ia-o, Leană, şi o spală, Cu apşoară năstrăpioară Şi-o spală la inimioară.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş,
334
Strigă Lenuţa din coastă
Strigă Lenuţa din coastă:
Vino, neică, de mănîncă, C-asară te-ai mîniat Şi te-ai culcat nemîncat,
Pe mină nelegănat
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
495
335
I-auzi, lele, piţigoiu
Frunză verde usturoiu, I-auzi, lele, piţigoiu;
Lasă la naiba războiu Şi hai să-nfundăm zăvoiu. I-auzi, lele pitpalaca,
Ia lasă la naiba vatra Şi hai să-nfundăm prisaca.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.                   w
336
Făcui drumu potecele
Frunză verde trei zmicele, Făcrn drumu potecele,
Şi pădurea codricele, Trecînd la mândrele mele, Care m-am iubit cu ele,
De când erau mititele,
Nu aveau la gât mărgele, Nici la coâdă panglicele, Să mă hotărăsc cu ele.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
337
Frumoase sînt unele
Frunză verde murele, Frumoase sânt unele, Cum îşi fac fesurile!
496
Verde frunză lemn cîinesc, Eu nu mă mai fesuresc Şi ce mi-e drag, tot iubesc.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
338
Pe vale, pe la ceşmele
Pe vale, pe la ceşmele, Trec ibomnicile mele,
Cu cercei şi cu mărgele, Cu cămăşi cu floricele,
Cu fuste şi cu boşcele,
Mă duc şi eu după ele.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
339
Tot gîndind, puică, la tine
Frunză verde mărăcine,
Tot gîndind, puică, la tine, Pierdui calea, vai de mine!
Nu ştiu luna-ntunecoasă,
Nu ştiu calea lunecoasă; C-alunecai şi căzui,
Alune din sîn pierdui.
De-oi mai găsi vreuna,
M-oi iubi cu Catrina.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
497
340
Neică, ce mi-ai tîrguit?
Frunză verde bob năut, Neică, ce mi-ai tîrguit? Inele şi flori de tîrg Şi o spilcă de argint,
C-aşa m-am făgăduit.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
341
Haideţi, puică, amîndoi
Frunză verde foi de foi, Haideţi, puică, amîndoi,
Să cosim iarbă de boi,
In vîlceaua cu trifoi,
Să ne iubim amîndoi;
Pînă boii-o paşte iarbă,
Noi să ne vedem de treabă.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
342
Frumos cîntâ cucu-n deal
Frumos cîntă cucu-n deal, Pe-o crecuţă de tufan Şi mi-ascultă-un căpitan. Mîndra şade-n pat la geam Şi-mi înşiră la mărgean, înşiră tot cîte-un bob,
498
Să bage pe neică rob.
Dar ce fel de rob să-i fie? Numa-n braţe să mi-o ţie.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
343
Arde-te-ar focu, Sibii
Arde-te-ar focu, Sibii,
De trei ori te ocolii Şi ce cătai nu găsii:
Cătai cercei şi mărgele Şi cerapi cu găurele,
Să duc Mar iuţii mele;
Şi oglinjoară cu toc,
Să-i stea inima la loc.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
344
Leliţă-nvălită bine
Leliţă-nvălită bine, Bagă-mă slugă la tine,
Că nu-ţi iau nici o simbrie, Numai opinci şi obiele, Pălărie cu cordele;
Pe faţa cordiţelor, Dragostea fetiţelor.
Pe dosu cordelelor, Dragostea nevestelor.
Nici simbrie nu ţi-âş luă, De la mine ţi-aş mai da. Leliţă-nvălită rău,
499
Vino să te-nvălesc eu, La o gură de pîrîu,
Că e iarbă şi dudău.
Cules personal de la bunică-mea Tudora 1. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
345
Cîntâ cuculeţule
Cîntă cuculeţule,
In toate dimineţile Să te-auză mîndrele, Să pornească vitele. Să-ntărim dragostile, Pe toate poienile.
Cules personal de la bunică-mea Tudora 1. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm, Vîlcea, regiunea Argeş.
346
Lenuţo du peste Olt
‘— Lenuţo du peste Olt,
Cu coada-mpletită-n opt,
Cu moţişoru d-un cot,
Cu brîu lăsat pe şold,
Cîte parale la pod?
— De prăjină-o rublă bună; De lopată-o rublă toată.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
500
347
Lelişoară cu călţuni
Frunzuliţă trei căpşuni,
Lelişoară cu călţuni,
Ce mă tot porţi cu minciuni, Prin păduri, prin surpituri?
Ţi-oi da palme, ţi-oi da pumni, Să te satur de minciuni;
Ţi-oi da pumni şi ţi-oi da palme, Să te satur de palavre.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
348
Spune, Leano, ce-ai mîncat
Spune, Leano, ce-ai mîncat, Spune cu adevărat,
Pe mine de m-ai uitat?
—    Ou de raţă-ncondeiat.
—    Pleznir-ar cin ţi l-a dat.
—    Spune, Leano, ce-ai băut,
Pe mine de m-ai urît?
—    Apă din puţ părăsit.
—    Pleznir-ar cin’ ţi-a adus.
Cules personal de la lăutarul Lache, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
349
Amurează de demult
Amurează de demult,
Nu gîndi că te-am urît; Te-am urît două-trei zile
501
Şi mi-e gîndu tot la tine. Amurează de departe, Nici un folos nu mă bate; Numai cizmuliţe sparte Şi picioare trepădate.
Cules personal de la lăutarul Lache, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
350
Cit oi fi, cit oi trăi
Cit oi fi, cît oi trăi,
Fată mare n-oi iubi.
Oi să-mi iubesc d-o copilă, Că se suie pe opincă Şi-mi dă guriţa de frică, Guriţă de sărutat, Trupşorel de dezmierdat.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
351
Olteancă du peste Olt
Olteancă du peste Olt,
Te cunosc numai pe port: Cu brîu lăsat pe şold,
Cu moţişoru d-un cot,
Te gonii hotaru tot,
De la Jii şi pîn' la Olt. Cînd la Olt, Oltu vărsat, Poduleţu fărîmat.
Dar-ar Dumnezeu să dea,
Să-mi adie crivăţu Să mărească talazu,
Să nu poţi trece Oltu.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
352
Copilă du peste Olt
Copilă du peste Olt,
Te cunosc numai pe port,
Cu moţişoru d-un cot,
Cu brîu lăsat pe şold.
De te-aş prinde pe la pod,
Să-ţi pui paie, să-ţi dau foc, Să-ţi arză mijlocu tot Şi rochiţa pin la cot.
Arder-ar rochea pe tine,
Cum arde inima-n mine; Arde-ţi-ar rochea pe poale, Cum mi-arde pîrjol în foaie; Arde-ţi-ar rochiţa-n spete,
Cum mă sărutaşi cu sete. Dar-ar Dumnezeu să dea,
Să-mi adie Crivăţu,
Să sennalţe talazu,
Să mi se scufunde pcidu,
Cînd ăi pune picioru,
Să-nece moţişoru ...
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
353
Doda mea de peste Olt
Foicică foi de bob,
Doda mea de peste Olt,
Cu moţişoru d-un cot, Străluceşte trupu tot.
503
Moţişorul străluceşte,
Inimioara mi-o topeşte.
—   P-unde-ai trecut, dodă, Oltu, De n-ai înecat moţu?
—   L-am trecut pe la Podari;
La podaru cel mai mare,
I-am dat galbeni şi parale;
La podaru din mijloc,
I-am dat şi-altuia un zlot,
La podaru cel mai mic,
Ii dedei un firfiric;
Şi pînă trecui gîrliţa îi mai dedei şi guriţa.
—   Ce-mi stai, dodă, te gîndeşti, Ori ai gînd să logodeşti?
—   Eu nu stau să mă gîndesc, Frumoasă pîine zolesc,
C-a venit Vinerea-Mare,
Fac ai noştri d-o prînzare;
Să poftiţi şi dumneavoastră,
Să gustaţi prînzarea noastră.
Ce bucate-or fi mai bune,
La dumneavoastră le-oi pune.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vilsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
354
Toată vara mă umbrii
Toată vara mă umbrii,
Supt tufă de rosmalin,
Pe braţe la Constandin;
Toată vara mă trăgeam,
Supt tufă de leuştean,
Pe braţele lui Ştefan;
Şi mi-mpleteam la codiţă,
Supt tufă de lămîiţă,
Pe braţele lui Ioniţă.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
504
355
O mîndră care mi-e dragă
O mîndră care mi-e dragă, Poarte-se cu iia neagră,
Barim la iad să mă tragă:
Tot mă duc, că mi-este dragă. O mîndră ce mi-e urîtă, Poarte-se tot premenită, Barim la rai să mă ducă:
Nu mă duc că mi-e urîtă.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
356
D-aolică vecinică
Frunzuliţă de aglică,
D-aolică vecinică,
Să vii desară la furcă.
— Nu poci, nu poci, vecinele, Că sînt duşmancele rele, Ascultă pe la proptele;
Ne ascultă vorbele,
Ne strică dragostile.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
357
Mi-aş da calu de supt mine
Frunzuliţă mărăcine,
Mi-aş da calu de supt mine Şi punguliţa cu rile,
505
Numai ca să fiu cu tine.
Fir-ar ceasu-afurisit,
Cînd plecai după iubit,
C-am găsit drumu-ngrădit,
Nici cu pari, nici cu nuiele, Numai cu cuvinte grele.
Nu ştii, Lino, ce ţi-am spus: Să-ţi legi doru-ntr-o bazma,
Şi să-l porţi cu dumneata,
Ca pe Maica Precesta.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
358
La luncă, puică, la luncă
Frunzuliţă ş-o lăptucă,
La luncă, puică, la luncă,
Să-ţi tai rişchitori şi furcă;
Iară la mijlocu luncii Să dai neichii plata furcii Şi la capu dealului Plata rişchitorului.
Şi iar verde trei migdale,
La vale, puică, la vale,
C-a făcut fasolea floare Şi mazărea tecişoare,
Să mergem să arăcim,
Numai amîndoi să fim In tihnă să ne iubim.
Cules personal din comuna Prundeni, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
359
De-ai fi, mîndră, bunişoară
De-ai fi, mîndră, bunişoară,
Tot ţi-ai face pat afară;
Eu m-aş face vînt de vară
506
Şi-aş veni la dumneata: Patu ţi l-aş legăna, Guriţa ţi-aş săruta.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
360
Mariţo de la Buzău
Mariţo de la Buzău Am auzit că ţi-e rău;
Am auzit, n-am crezut Şi-am venit de te-am văzut; Dar nici mie nu mi-e bine: Dragostile m-au pus bine.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
361
Fire-i a nâibilor de fată
Fire-i a năibilor de fată,
Vii în luncă nechemată Şi-mi dai gură ne-ntrebată. Fire-i a năibilor, fetiţă,
Vii la neica-n poieniţă Numai ca să-mi dai guriţă, Guriţă şi ochişori,
Ca să nu mă laşi să mor.
—   Frunză verde trei măsline, Tinerea sînt, vai de mine,
Şi n-am pe nimeni pe lume; Te am doar pe dumneata, D-aia ţi-am dat guriţa,
Şi-am împărţit dragostea.
—   Nu, neicuţă, n-asculta,
507
C-aşa vorbeşte lumea;
— Lasă lumea să vorbească, Dragostea noastră să crească.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
362
Muşca-te-ar neică de buză
Frunză verde nu-ş ce frunză, Muşca-te-ar neică de buză;
De buză şi de obraz,
Ca să nu-ţi fie necaz.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
363
Păcat de dragostea mea
Păcat de dragostea mea,
Eu o fac şi-altu mi-o ia.
Las' s-o ia, s-o ia, s-o ia, Bage-o-n ochii mîni-sa.
Că de cînd am tot iubit, Mîncarea nu mi-a ticnit,
Nici la prînz şi nici la cină, N-aveam vreme de hodină; Suiam deal, coboram vale, Ca să ies suratii-n cale. Şedeam noaptea cit e lungă, Răzmînd gardurile-n dungă, Mai treceam cîte-un pîrleaz, Să fac puichii în necaz. Deschideam cîte-o uşcioară, De necaz puica să moară.
508
Dar acum m-am săturat Şi văz bine că-i păcat Să tot stau pe drum în sat.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
364
Mîndră, mîndri-m-aş cu tine
Mîndră, mîndri-m-aş cu tine,
O lună, două de zile,
Dacă-i vedea că ţi-e bine,
Să rămîi, mîndră, cu mine; Dacă-i vedea că ţi-e rău,
Să te duci la omu tău,
Fie cît de nătărău.
Hai, mîndruţă, să fugim,
Să fugim, să pribegim,
Că p-aici ne prăpădim;
Să fugim, să trecem Oltu,
Că p-aici ne calcă focu,
Şi ne goneşte cu totu,
Şapte sate du pă Olt,
Şi opt du pă Topolog,
Şi judeţu Vlaştii tot.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
365
Asară trecui călare
Asară trecui călare,
Pe la poarta dumitale, Şi-ţi zării rochiţa-n poale, Cusută cu floricele.
509
Floricelele de fir La mijloc de trandafir.
Trandafir cu doi boboci,
Te-aş iubi, dar nu te poci; Trandafir craiovenesc,
Te-aş iubi şi nu-ndrăznesc.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
366
Am o mîndruţă la Gorj
Frunzuliţă foi de boji,
Am o mîndruţă la Gorj,
Aşa naltă, subţirea Cu cămaşa fir betea,
Se vede ţîţa prin ea.
Ţîţe mici cu buturele,
Muşcar-ar neică din ele,
Ca din doi faguri de miere.
Ea nu mîncă, nici nu bea,
Doar se uită-n calea mea,
Şi tot este rumenea;
Dar să mînce şi să bea,
N-ar fi nimenea ca ea.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
36?
Cuculeţ de la pădure
Cuculeţ de la pădure,
Cu guşa plină de mure, Du-te la mîndra de-i spune, Să nu se mai poarte bine
510
Cu hainele de la mine; Să se poarte mai aşa Pe cum e inima mea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
368
Mariţo de la Buzău
Frunzuliţă de areu,
Mariţo de la Buzău,
Vino pe genunchiu meu,
Să te luluiesc şi eu.
— Lului, neică, luluit,
De ce nu m-ai luluit,
Neică, cînd am fost mai mică; Dar acum sînt măricică,
Mă luluiesc singurică.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
369
Ieşi, Mariţo, din război
Frunză verde foi vizdei Ieşi, Mariţo, din război C-a-nflorit dafinii tăi Şi doarme neică supt ei.
Nu ştiu doarme, ori ce face, Ori de-al dracului se face, Nici guriţa nu-i mai place.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învlţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
511
370
Di, di, di, murgule, di
Di, di, di, murgule, di,
Di, di, di, că n-ăi muri,
Dar nici bine nu ţi-o fi.
Di, di, di, murgule,'-n Jii,
Că sînt fete şi copii Şi băieţi de peste Jii,
Fete de la lînării,
Cu buzele vişinii,
Cu ţîţele dordolii,
Murgule, aici rămîi!
Aioi te beau, te mănînc,
Acasă nu te mai duc,
Că mi-e drag puica de gît Să mi-o pup, să mi-o sărut.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, co muna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
371
Pentru tine, lele, hai
Pentru tine, lele, hăi,
Lăsai caru între văi Şi polog de nouă clăi.
Pentru tine, lele, fa,
Rău mă doare inima Şi n-am cu ce-o vindeca.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
512
372
Şapte mîndre avusei
Şapte mîndre avusei,
Din şapte iubii vreo trei;
Din trei, pe una din ele O iubii mai cu plăcere.
De cînd zăpada s-a pus,
La apă nu s-a mai dus.
— Ce tot faci, mîndro, tot faci, Ori de vreo boală grea zaci,
Nu te scoli, ori te prefaci,
De nu ieşi sara la vaci?
Ce faci, mîndro, ce lucrezi, P-afar de nu te mai vezi,
Să mergem la fagii verzi,
Să tăiem muguri la iezi?
Iezii pîn s-or sătura,
Noi să-nfundăm braniştea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
373
Nu te uiţi, mîndră, şi vezi
Nu te uiţi, mîndră, şi vezi, C-a-nflorit macu-n livezi, Macu şi cu trifoiu,
L-a umplut cîrtojelu.
— Las să-l umple cît de mult, L-om descurca la cosit,
Ori la fîn de grămădit.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
513
374
Cum, să-ţi zic, mîndruţă dragă?
Frunză verde foae fragă,
Cum să-ţi zic, mîndruţă dragă? Să-ţi zic floricea de nalbă,
Că de mică mi-ai fost dragă.
— Dar eu, neică, cum să-ţi zic? Să-ţi zic rosmarin frumos,
Mult eşti, neică, mîngîios.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
375
Decît ruda şi vecinu
Decît ruda şi vecinu,
Mult mai bun mi-este triinu, Că vecinu te vorbeşte,
Iar ruda te necăjeşte.
Decît un tată ş-o mumă,
Mai bine-o vecină bună,
Să mă plimb cu ea de mînă Din casă pînă-n grădină, Totdauna-n săptămînă. îmi pune ş-o perioară Ca să şez pe prisp-afară. Noaptea-mi pare o nălucă, Ziua la ea mă apucă.
Cînd soarele se revarsă,
Mă duc mulţămit acasă.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
514
376
Şi ţi-aş zice ţie, deal
Şi ţi-aş zice ţie, deal,
Şi ţie, ticălos cal,
Cînd eram voinic lotrean, Te suiam, te coboram Şi beam vinu făr de bani. Dar de cînd îmbătrînii,
De trei ori te odinii.
Nu e vina calului,
Nici a potcovarului,
Ci vina gîrbaciului:
Că gîrbaciu bate calu Şi-mi suie pe neică dealu; Făcui calu numai spume Pîn la Mar iţa pe culme; Şi-n deal dacă mi-ajunsei, Cu Mariţa mă-ntîlnii,
De trei ori mi-o sărutai.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
377
Vine Ciufu din pădure
Frunzuliţă foi de mure, Vine Ciufu din pădure, Vine cu gîndu să fure; Să-şi fure d-o puiculiţă,
Să dea Ciufului guriţă. Vine Ciufu de la vale, Se-ntîlni cu puica-n cale Şi-i fură sprîncenele Sărutîndu-i genele.
Vine Ciufu de la munte,
Ii iese puica-nainte.
El o pupă pe obraz,
515
    Moare lumea de necaz. Vine Ciufu de la muche, Puica-i şade pe genunche. El îi fură minţile, Sărutîndu-i buzele.
    Vine Ciufu de la stînă Cu puiculiţa de mînă. Ciufu-i dragu fetelor Şi haiducu codrilor.
    Vine Ciufu de la joc, Puica-i supărată foc:
    N-a jucat-o nici un rînd, P-altele a pus de gînd. Ciufu singur intră-n sat, Premenit şi pieptănat. Feriţi-vă, fetelor,
    Că Ciufu e-nşelător.
     Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
    378
    Lasă-mă, Doamne, să zac
    Frunzuliţă foi de fag,
    Lasă-mă, Doamne, să zac într-o grădină cu mac,
    Că sînt cu mîndra pe plac. Lasă-mă, Doamne, să mor Intr-o grădină cu flori,
    Cu mîndra de subţiori.
    Cucuie,
          porumbule,
    Nu te crez că eşti porumb,
    Pîn nu te-oi auzi cîntînd.
    Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
516
379
    Mă culcai întru-nadins
    Frunză verde rug întins,
    Mă culcai întru-nadins,
    Să văz pe Ileana-n vis;
    Dormii de mă săturai,
    Pe Ileana n-o visai.
    Mi-apucai pe drum la vale, Mă-ntîlnii cu Leana-n cale,
    Ea pe jos şi eu călare.
    Şi m-aplecai de călare,
    Ca să-i iau Lenii d-o floare.
    Nu fu floare, ci fu izmă, Prinseră boerii pizmă Şi cocoanele mînie,
    Mă trase la miliţie;
    Nu fu floare, ci fu mac, Prinseră boerii sfat;
    Nu fu floare, ci fu soc,
    Se ceartă boerii foc.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
    380
    D-aoZeo, lele Mărie
    D-aoleo, lele Mărie,
    De dragă ce-mi erai mie,
    Pe toţi purtam duşmănie Şi pe alţii vrăşmăşie.
    Dar acuma ce să fac,
    Să-ţi mai caz o dată drag?
    Cules personal dm comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.

517
I
381
   D-aolică, dodă, dodă
   D-aolică, dodă, dodă, Taie puiu şi-l fă ciorbă, C-avem desară o vorbă. Jumătate-1 fă friptură, C-am poftit la sărătură; Să bem o oca de vin,
   Să facem vorba deplin.
     Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
   382
   Sus pe malu Oltului
   Frunzuliţă-a bobului,
   Sus pe malu Oltului,
   Bate vîntu codrului,
   Sus în vîrfu plopului; Plopule, frunzele tale Duce-s-ar apa cu ele,
   Jos, mai jos la Măgurele. La mîndrioarele mele, Care m-am iubit cu ele, De cînd erau mititele.
     Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
   383
   Luniţă, luminătoare
   Luniţă luminătoare,
   Şi voi stele lucitoare, Străluciţi mai cu tărie Scumpa mea călătorie.
518
   Să văz drumu de m-aş duce, La mîndruţa mea cea dulce, Voi munţilor mărturie,
   Că prin voi călătorie;
   Păduri, copaci înfrunziţi,
   Voi mărturie să-mi fiţi.
     Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
   384
   Uite, neică suie dealu
   Frunză verde ca lipanu, Uite, neică suie dealu,
   Că-i cunoaşte doica calu.
   Că mi-e calu vinecior Şi pintenog d-un picior.
   El este, lovi-l-ar boala,
   Că-i dau grăunţe cu poala, Şi fînu cu subţioara,
   Şi apa cu donicioara.
   Apă rece din fîntînă,
   Iarbă verde din grădină.
     Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
    385
    De-o asfinţi mîndru soare
    Foaie verde de cicoare,
    De-o asfinţi mîndru soare,
    Să mă duc în poieniţă,
    Colo jos la fîntîniţă,
    Cu Florica florilor,
    Bobocelu stelelor,
519
Cu trupu-nalt, subţirel,
De-1 poţi trage prin inel.
Foae verde de sipică,                                  |
Fă-mă, Doamne,-o păsărică,                           ;!
Să zbor ici, — să zbor colea,
Să ciripesc pe vîlcea,
Să zbor veselă prin crîng                             I
Şi în cîntec să mi-o strig.
                                                        ;
                                                       :
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea             ;
Oltenia.
386
Ia-mă, Doamne, şi mă lasă
Ia-mă, Doamne, şi mă lasă,
La nevestele frumoase;
Ia-mă, Doamne, şi mă pune, La nevestele mai bune.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
387
Şi-am pus de gînd să mă duc
Foae verde bob năut,
Şi-am pus de gînd să mă duc,
Să mă duc la Cîmpulung,
Se strîng fetele bulug Şi mă-ntreabă: und mă duc?
Eu le spui: la Cîmpulung.
Şi mă-ntreabă: cînd mai vii?
Le spui: la Sfinte-Mări'i,
Cînd s-o coace coarna-n vii. ,
Şi mă-ntreabă, ce le-aduc,
520
Ce le-aduc din Cîmpulung? Eu le spui că tistimele,
Să se-mbroboade cu ele.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător din comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
388
Frumos cîntă pui de cuc
Frumos cîntă pui de cuc,
Să pui şaua să mă duc,
Să mă duc la Cîmpulung.
N-am parale de chelciug,
Să-mi cinstesc mîndrele-n tîrg; N-am nici bani, n-am nici parale, Să-mi cinstesc mîndrele mele, Care m-am iubit cu ele,
De cînd erau mititele.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
389
Marinică de la Greci
Foae verde meri domneşti, Marinică de la Greci,
Dacă vrei să mă iubeşti,
Vin cu luntrea de mă treci Şi păzea să nu mă-neci,
Că n-ai bani să mă plăteşti. Foae verde ca lipanu,
Marine, ţi-ar muri calu,
Că mi-ai prăpădit mărgeanu, Mărgeanu cel roşior,
Şi-mi cade leşin să mor.
521
Marine, la tîrg te duci, Dară mie ce-mi aduci?
Pe mină vreo trei covrigi Şi-n buzunar turte dulci, Unde-i şedea să mănînci, Şi aminte să-ţi aduci, D-ale noastre vorbe dulci, Care le vorbeam atunci.
Comunicat de Gh. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul C. de Argeş, regiunea Argeş.
390
Măi Ioane Braşovene
Măi Ioane Braşovene,
De ce-mi vii seara devreme, Cînd duşmanii-mi taie lemne? Ce nu-mi vii mai înserat,
Cînd duşmanii s-au culcat? Măi Ioane Braşovene,
Leagă murgu de zăbrele, Intră-n casă, nu te teme,
Că de cine te-ai temut,
A pus spate la pămînt Şi faţa spre răsărit.
Foae verde d-alior,
A intrat badea Ion Şi-a lăsat calu-n pripon, Priponit d-un alior.
Alioru s-a uscat,
Murgu-a-ntins şi mi-a scăpat, Şi-a izbit în Calafat,
La poarta cui mi-a fost drag. Cu picioru-n poartă-a dat,
De trei ori mi-a nechezat, Cînd badea m-a sărutat Şi la pept m-a-mbrăţişat.
Comunicat de C. V. Ionescu, învăţător, din comuna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti.
522
391
Neic-al meu cu calu breaz
Frunză verde foi de praz, Neic-al meu cu calu breaz, Cere flori de la pîrleaz;
Eu nu-i dau că mi-e necaz, Că m-a muşcat de obraz. Neic-al meu cu calu sur,
Cere flori de la pătul;
Eu nu-i dau că nu mă-ndur.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
392
Cine-mi vine pe zăgaz?
Cine-mi vine pe zăgaz? Costică cu calu breaz,
Cere flori de la pîrleaz;
Eu nu-i dau că mi-e necaz, Că mă muşcă de obraz Şi mă bate maica-acas.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
393
D-aş mai trage cîte-am tras
D-aş mai trage cîte-am tras,
Eu de tine nu mă las;
Eu de tine m-oi lăsa,
523
Cînd mi-oi lăsa lingura Şi popa m-o tămîia,
La cap cu cădelniţa.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
394
în marginea cu drumu
In marginea cu drumu, Mi-ară neică cu plugu, Frînge-i-s-ar potîngu. Potîngu şi fieru-ăl lat,
Să vie devreme-n sat.
Cules personal de la nevastă-mea Marina, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
395
Cîntă cucu prin pădure
Foae verde foi de mure, Cîntă cucu prin pădure, Băla mea adună mure. Cîntă cucu-n tufăior,
Băla mea toarce fuior. Cîntă cucu în tufan,
Băla şade pe măidan Şi-mi înşiră la mărgean. Mi-1 înşiră tot cîntînd, Pune bobu cînd şi cînd, Din inimă oftînd.
La tot bobul,
             face nodul,
La bobiţi,
                            cîte-un nodiţ.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
524
396
Amorule, amoraş
Verde frunză arţăraş, Amorule, amoraş, Vedea-te-aş călugăraş La mînăstire la Iaşi. Pînă-n patruzeci de zile, Cu mîinile pe saltire,
Cu ochii după copile;
Cu braţele pe ferestre, Cu ochii după neveste.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
397
De m-ar pune p-un cărbune
De m-ar pune p-un cărbune,
Pe neicuţa nu l-oi spune.
De-oi tăcea, mi l-oi avea;
De l-oi spune, l-oi răpune.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlceă, regiunea Argeş.
398
Ce ceas fu nenorocit
Ce ceas fu nenorocit, Cînd plecai de la Rîmnic Şi 1%-apucai de iubit; Mai bine să fi murit.
Ori calu să-mi fi plesnit, O să mor fără sfîrşit,
525
Negrijit, nespovedit,
Ca nimeni du pă pămînt Şi nici sătul de iubit.
Cine nu iubeşte-n lume,
Mă mir, la popă ce spune? Spune litii şi minciuni,
Să-i dea popa-nchinăciuni.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
399
Pentru ochi ca murele
Pentru ochi ca murele,
Ocolii pădurile;
Pentru sprîncene pe sus,
Ocolii pe la apus;
Pentru sprîncene-mbinate, Mîncai cinci sute la spate; Pentru sprîncene-mplinite, Mîncai cinci sute la curte.
Le mîncai şi le uitai,
Mă-ntorsei, te sărutai,
De tine nu mă lăsai.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
400
Cîte fete-am sărutat
Frunză verde matostat, * Cîte fete-am sărutat,
Să le strîng, aş face-un sat, Le-aş pune la secerat.
526
Cu cîte m-am îndrăgit,
Să le strîng, aş face-un tîrg Şi le-aş pune după plug.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
401
Toate copilele-mi zic
Toate copilele-mi zic,
Să mă duc cu ele-n crîng, Iar eu le spui că sînt mic. Că sînt mic şi de nevoie, Nu le poci face pe voie; Că sînt mic şi zăpicit Nu le poci face nimic.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
402
Cînd sînt mere mititele
Cînd sînt mere mititele,
Stau bine pe rămurele;
Dacă mere se măresc,
Cad pe jos şi putrezesc.
Aşa şi noi fetele:
Cînd sîntem mai mititele, Sîntem dragi părinţilor Urîte striinilor;
Cînd sîntem mai măricele, Sîntem dragi striinilor,
Urîte părinţilor.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I.
Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm.
Vîlcea, regiunea Argeş.
527
403
Măi bădiţă, măi bădoi
Măi bădiţă, măi bădoi, Fă-te negustor de boi, C-are taica şease boi Şi vinde dintre ei doi.
Şi mai vinde pe bălan, Să-mi ia fustă cu colan; Şi mai vinde pe negrilă Să-mi ia casă cu şindrilă,
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
404
îndeamnă-ndeamnă, murguleţ
Îndeamnă,-ndeamnă murguleţ Pe margine de Olteţ,
De la vale de Cemeţ,
Că se face-un bîlciuleţ,
De fete şi de băieţi.
Perechea de fete mari:
Cu cincizeci de icuşari;
Perechea de fete mici:
Cu cincizeci de firfirici;
Iar perechea de băeţi:
Cu cincizeci de leuleţi
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
405
Eu mă mir, taică, de tine
Frunză verde mărăcine,
Eu mă mir, ţaică, de tine;
Ce foc, pămînt, te-o mai ţine
528
De nu mai vii pe la mine? Mă ţine pămînt cu iarbă,
Nu poci veni fără treabă.
Şi mă mir, neică, de tine:
Ce foc, pămînt, te-o mai ţine De nu mai vii pe la mine? Mă ţine pămînt cu umbră,
Nu poci veni fără slujbă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
406
Eu mă mir, neică, de tine
Eu mă mir, neică, de tine:
Ce foc, pămînt, te-o mai ţine, De nu mai vii pe la mine?
— Mă ţine pămînt cu iarbă, Nu poci veni fără treabă;
Mă ţine pămînt de loc,
Nu poci veni la soroc.
Ş-aolică, nu-mi dă mîna,
Să viu la voi totdeauna,
Să te sărut tot pe tine.
Şi de cum mîna mi-ar da, Te-oi găsi cu cineva Şi mă va da de belea;
L-oi găsi lipit de iie Şi m-o băga-n puşcărie.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
407
D-aoleo, Ilinco fa
D-aoleo, Ilinco fa,
D-aş ştii că nu m-ai lua, în cătane m-aş băga
529
Şi-aş veni de te-aş tăia. D-aş şti că nu m-ai iubi* M-aş duce şi m-aş turci, Şi-aş veni de te-aş robi.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
408
Pe deal, pe la Lixăndrie
Pe deal, pe la Lixăndrie, Am un logofăt ce scrie;
Şi cînd scrie,
                              mă mîngîie,
Cînd ceteşte,
                                               mă zoreşte Cu vîntu mă potriveşte.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
409
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face
Frunzuliţă fîn vizdoage,
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face; Fă-mă puiu cucului,
Pe coarnele plugului,
S-ajut neichii la hăit,
Că neică a răguşit,
Nu mai poate la hăit.
Fă-mă măldărel de tei Şi m-aruncă în bordei, în braţele lui Matei.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
530
410
Nu mai poci, am ostenit
Frunzuliţă mărgărit,
Nu mai poci, am ostenit, Tot umblînd după iubit Şi nimic n-am folosit.
Şi mă dor picioarele, Ocolind pădurile,
Zgornind coţofenile, Frămîntînd dragostile.
Mi s-au cănit unghiile, Lovind butuşinile.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
411
Nu mai poci de ostenit
Nu mai poci de ostenit,
Tot umblînd după iubit, Crângurile descurcînd, Buturugile lovind,
Coţofenile zgornind.
Unghiile mi s-au tocit,
Minţile mi s-au zmintit, Cruciş-curmeziş umblînd,
Tot ca să-mi dau după gînd. Nu ştiu alţii cum găsesc, După plăcu lor iubesc?
Mi-e vrun fermec la mijloc, Ori că eu, sec de noroc,
Sînt ursat să arz în foc!
Că doru nici n-are leac,
Că cine-mi place, nu-i plac Şi cui plac eu, nu-mi plac;
De m-aş vedea cînd şi cînd, Cu unica după gît.
531
In ochii ei m-aş uita,
Faţa mi s-ar îngrăşa,
De n-aş mai fi slab aşa. C-am ajuns din om neom Şi m-am uscat ca un pom; Ca un pom neroditor,
Tot d-al dumitale dor.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
412
Ciobănaş cu două oi
Ciobănaş cu două oi,
Mută-ţi tîrla lingă noi,
Nu te feri de gunoi.
Gunoiu l-om mătura, Busuioc om sămăna,
Şi l-om face chiticele Să-l dăm pe la nevestele, La copile frumuşele,
Ţi-e drag să te uiţi la ele. Dragă mi-e primăvara, Că-mi iau eu oiţa mea Şi plec la iarbă cu ea.
Paşte, oaie, iarbă bună, Pînă sînt pe lingă tine;
Cînd oi pleca şi m-oi duce, N-ăi mai paşte iarbă dulce.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
413
Cînd plecai de la Rîmnic
Cînd plecai de la Rîmnic, Duşmani drumu mi-a-ngrădit, Tot cu pari şi cu nuiele,
532
Să nu poci trece de ele.
De necazu mîndrii mele. Dar Dumnezeu ca un sfînt: Dete o ploae cu vînt,
Plecă gardu la pămînt.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
414
Şi ţi-am spus, bătut de stele
Şi ţi-am spus, bătut de stele,
Să nu-mi vii sara devreme,
Cînd duşmanii taie lemne;
Şi să-mi vii mai înserat,
Cînd duşmanii s-au culcat.
Cule» personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
415
Măi hăete, băeţele
Măi băete, băeţele,
Nu veni sara devreme, Cînd duşmanii taie lemne; Că duşmanii s-au vorbit, Potecile ţi-au-ngrădit,
Nu cu pari şi cu nuiele, Numai cu cuvinte grele.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
533
416
Hai, leliţă, să fugim
Hai, leliţă, să fugim,
Să fugim, să pribegim, Numai amîndoi să fim;
Să fugim, să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu,
Şi ne pradă potropopu,
Şi ne prăpădim cu totu.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş. •
417
Să-ţi dea baba cu ghiocu
Să-ţi dea baba cu ghiocu,
Ca să-ţi ghicească norocu. Patruzeci şi doi de bobi, Bine-mi ştiţi, bine-mi ghiciţi. De-ar cădea bobii pe doi,
Să ştii, mîndră, vin la voi; De-ar cădea bobii pe trei,
Să ştii, mîndră, că mă iei; De-or cădea boii pe patru, Mîndră iubeşte pe altu;
De-or cădea boii pe cinci,
Să ştii, mîndră, plec d-aici; De-or cădea bobii pe şease, Mîndră, te-oi face mireasă; De-or cădea bobii pe opt, Mîndră trece peste Olt;
De-or cădea bobii pe nouă, Mîndra-şi face roche nouă.
Comunicat de I. C. Popescu, din comuna Valea lui Soare, raionul Olteniţa, regiunea
Bucureşti.
§34
418
Arde focu-n paie ude
Arde focu-n paie ude,
Strig la mîndră nu m-aude; Arde focu-n Bucureşti Şi dogoarea la Ploeşti,
Iar lumina-n Popişteni,
La puicuţa-n Leurdeni?
Auzi, puică, ori n-auzi,
Ori n-ai gură să-mi răspunzi?
Comunicat de I. C. Popescu, din comuna Valea lui . Soare, raionul Olteniţa, regiunea
Bucureşti.
419
Trage, neică, boabele
Trage, neică, boabele, Socoteşte zilele;
De la Paşti pin la Ispas, Cîte necazuri am tras, De tine tot nu mă las.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
420
De m-aş vedea-n deal suit
Foae verde de năut,
De m-aş vedea-n deal suit,
Şi la cruce poposit Şi de vale scoborît,
Să-mi pui masa să mănînc, Cu puicuţa după gît Şi cu murgu priponit.
535
Murgu-mi paşte şi-mi nechează, Mîndra-mi plînge şi-mi oftează. Oftează, mîndră, oftează,
Toată lumea să te crează,
C-ai fost neicăi amorează; Oftează şi pentru mine,
C-am trăit amîndoi bine; Oftează cu gura-nchisă,
Ca o candelă aprinsă.
Foae verde ş-o răsură,
Sună, sună şi răsună,
Sună petricica-n gîrlă,
Puica mea plînge cu milă; Sună petricica-n vale,
Puica mea plînge cu jale;
Sună petricica-n loc,
Puica mea plînge cu foc.
Comunicat de C. V. Ionescu, învăţător din comuna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti.
421
Mariţo cu ochii verzi
Mariţo cu ochii verzi,
Ieşi afară de mă vezi,
Pînă sînt grînele verzi;
Că dacă s-or secera,
Vine ordin şi ne ia,
Mult ăi plînge şi-ăi ofta.
Mariţo cu ochii verzi,
Trec la vale, nu mă vezi,
Trec la deal, răspuns nu-mi dai, Mă mir ce dragoste ai;
Merg pe drum, mă uit la tine. — N-am ce-ţi face, vai de mine! Că-i bărbatu lîngă tine.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
536
422
Cîntă cucu peste Olt
Cîntă cucu peste Olt, C-a-nfrunzit codru de tot Şi richita stă boboc, Mîndra mea plînge cu foc. Oftează, puică, oftează, Toată lumea să te crează; Oftează şi pentru mine C-am trăit amîndoi bine.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
423
Săracă inima mea
Frunză verde ş-o lalea, Săracă inima mea,
Ce durere e pe ea Şi n-o ştie niminea.
Frunză verde trei zmicele, Tinereţe c-ale mele,
N-au fost altele mai grele. Ce viaţă ticăloasă Şi soartă nenorocoasă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
424
Putrigai putrigăios
Putrigai putrigăios,
Ce stai, neică, mînios; Putrigai aprinde-te,
537
  Neică dezmînie-te.
  Tu te minii, tu te-ntorci, Iar de leicuţa te rogi.
   Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  425
  Bată-te crucea, noroc
  Bată-te crucea, noroc,
  De te-aş prinde să-ţi dau foc. Tu pe toţi i-ai norocit,
  Pe mine m-ai pedepsit;
  Tu Ia toţi le-ai dat,
  Iar pe mine m-ai uscat.
   Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  426
  A plecat neică Ilie
  A plecat neică Ilie La lemne de prăvălie Şi-a lăsat calu-n frînghie.
  Calu paşte şi nechează, Mîndra-mi plînge şi-mi oftează. Oftează cu gura-nchisă Ca o candelă aprinsă.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
427
  A plecat neică Ion
  A plecat neică îon La lemne de foişor Şi-a lăsat calu-n pripon.
  Calu paşte şi nechează, Mîndra plînge şi-mi oftează.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  428
  De la Bucureşti încoace
  De la Bucureşti încoace, Este-o cîrciumă-n poloage, Cu vinu de trei soroace, Cine bea, copii nu face.
  Să fi ştiut maica mea,
  Bea şi nu mă mai făcea. Ce folos că m-a făcut:
  Tot cu amar mi-am trăit, Cu amar şi cu necaz Şi cu lăcrămi pe obraz.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  429
  Tot gîndind, neică9 la tine
  Tot gîndind, neică, la tine, N-a rămas inimă-n mine! Puţintică ce-a rămas,
  Şi-aia s-a fript şi s-a ars,
539
  Pentru tine, om frumos: Iţi stă bine şi frumos,
  Şi călare şi pe jos.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  430
  Nu-mi lua, Doamne, zilele
  Nu-mi lua, Doamne, zilele, Să-mi rămîie mîndrele;
  Că nu sînt mai puţintele Şi rămîn pe potecele,
  Tot plîngînd urmele mele.
   Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  431
  Mă mir cum focu-am trăit
  Frunzuliţă mărgărit,
  Mă mir cum focu-am trăit,
  De nu m-am călugărit!
  C-am trăit tot amărît,
  De toată lumea hulit.
   Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  432
  Leliţă Săftiţă
  —   Leliţă Săftiţă, Glas de porumbiţă!
  —   Auz neiculiţă!
  —   Geaba că m-auzi,
540
  Nu vrei să-mi răspunzi; Că e mult d-asară,
  De cînd strig p-afară. Paiaţa mi-e mică, Straşina mă pică, Giubeluşa-mi strică.
  Nu mi-e de giubea Ca de malotea;
  Nici de malotea,
  Ca de fermenea;
  Nici de fermenea Ca de găitan C-am slujit un an,
  La Domnu Ştefan, Călare pe cal.
  — Du-te, neică, du-te, Mai uşor ca zgomu,
  Că mi-a venit omu Şi nu mă-nlesnesc,
  Ca să-ţi mai vorbesc.
   Cules personal de la Onila A. Dimoiu, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  433
  Mi-este mult d-asară
  Foae sălcioară Mi-este mult d-asară Şi de-alaltăsară,
  De cînd stau p-afară Cu guriţa goală Vremea vremuind,
  P oar ta-ncun j urînd. Vremea vremuieşte, Cămaşa-mi răceşte; Picătura-mi pică, Giubeluşa-mi strică.
  Nu mi-e de giubea,
  Ca de malotea,
  Că întîiaş dată,
  Astăzi mi-este luată.
541
  Nici de malotea Ca de găitan,
  C-am slujit un an La Domnu Ştefan Călare pe cal.
  Du-te, neică, du-te,
  Nu-ţi mai pierde somnu, Că mi-a venit omu;
  Omu, omu meu, Drăgălaşu meu. Mustăcioara lui:
  Spicu griului;
  Feţişoara lui:
  Spuma laptelui:
  Ochişorii lui:
  Două mure negre,
  P-un ruguleţ verde, Coapte la pămînt, Neatinse de vînt;
  Coapte la răcoare, Neatinse de soare.
  Eu i-am aşternut Supt umbră de nuc. Aşternutu lui:
  Floarea cîmpului; Perioara sa:
  Dreapta, stingă mea; Perinile sale Sînt braţele mele; Coperişu lui,
  Umbra nucului.
   Cules personal de la bătrînul lăutar Vasile Daragiu din comuna Lungeşti, raionul Drăgă-şani, regiunea Argeş.
  434
  Mi-este mult d-asară
  Mi-este mult d-asară Şi de-alaltăsară,
  De cînd stau pe-afară,
542
Vremea vremuind, Poarta-ncunjurînd Şi tot aşteptînd.
Vremea vremuieşte, Ploaia mă topeşte, Cămaşa-mi răceşte. Luna s-a ascuns,
Ploaia m-a ajuns, Străşioara-mi pică, Giuheluşa-mi strică.
Nu mi-e de giubea Ca de malotea,
Că întîiaş dată Astăzi mi-este luată. Nici de giubeluşă Ca de găitan,
C-am slujit un an, Călare pe cal,
La Domnu Ştefan.
Şi de nu mă crezi,
Ieşi afar de vezi.
— Du-te, neică, du-te, Du-te de te culcă,
Nu mai sta în drum,
Că nu poci acum;
Nu-ţi mai pierde somnu, Că mi-a venit omu,
Şi nu mă-nlesnesc Ca să-ţi mai vorbesc. Du-te, că az-noapte Să n-auză şoapte,
Că e vai de noi,
De noi amîndoi.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Ar-geş.
543
435
Lele, mijlocelu tău
Lele, mijlocelu tău,
Cel frumos şi cilibiu Mînca-l-ar argintu viu.
Să-l mănînce, să-l topească, Pe altu să nu iubească.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
2. DE DESPĂRŢIRE
436
Dragoste ce-aveam noi, frate
Dragoste ce-aveam noi, frate, Gîndeam, moartea ne-o desparte; Dragoste ce-aveam de tine, N-avea căpătîi pe lume.
Dar azi, frate, ne desparte O grădină
                              ş-o fîntînă,
O leasă de mărăcini Şi-un sat mare de striini,
Ca să nu mai fim vecini.
Sînt ocolit de striini,
Ca gardu de mărăcini;
Sînt ocolit de duşmani,
Ca drumu de bolovani.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
437
D-aolică neică, frate
D-aolică neică, frate, Numai balta ne desparte Şi-o grădină
                                           şi-o fîntînă Şi-o leasă de mărăcini.
545
Şi-un sat mare de străini, C-o pustie de saia Star-ar pustie să stea!
Cules personal de la soacră-mea Casandra M. Popa, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
438
Ştii, mîndro, ce~am pus de gînd?
Ştii, mîndro, ce-am pus de gînd?
Să plec să te las plîngînd Din ochi negri lăcrămînd Şi să-ncalec p-al meu murg,
Mai curînd ca să ajung Către deal la Cîmpulung,
Către deal peste Muscel Să trec Prahova cu el,
Fără să mă ud de fel.
Să mă duc la draga mea Care m~am iubit cu ea Din copilăria mea;
Că nu-s cîine ca să uit,
Sînt voinic să mi-o sărut Că ea dintru-ntîi m-a vrut.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
439
Geaba, puică, mă mîngîî
Frunză verde trei gutui, Geaba, puică, mă mîngîi,
Că de neică tot rămîi, Culcată pe căpătîi.
546
Geaba căci mă guguleşti,
Că cu mine tot nu eşti.
Oi să plec ş-o să mă duc La mîndra mea de demult Că ea dintru-ntîi m-a vrut, Să-mi dea gura s-o sărut.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
440
Frumos puişor aveam
Frunză verde magheran Frumos puişor aveam, Mi-1 ţineam în colivie, Cînta seara numai mie. Dar de la o vreme-ncoace Văz puişoru că-mi tace. Ş-o să fac d-o rugăciune Să-mi vie puiu la mine. Rugăciunea mi-am făcut, Dar puiu n-a mai venit.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
441
Şi-avusei d-o bălăioară
Verde frunză sălcioară, Şi-avusei d-o bălăioară, Dar duşmanii mi-o aflară, Mi-o aflară,
              mi-o luară. Las5 s-o ia, s-o ia, s-o ia,
547
Bage-o-n ochii mîni-sa;
Las' s-o ia, s-o-nchiză-n casă, La neică tot o să iasă.
Şi-o ieşi în grădiniţă,
Să dea neicuţii guriţă; Guriţă de sărutat Şi pieptu de dezmierdat.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
442
De la Slobozie-n jos
De la Slobozie-n jos, Numai sălcii şi rogoz: Sălciile de umbrit,
Rogozu de tăvălit Şi sînt cu puica-nvrăjbit. Cine-o sta să facă pace, Mare pomană şi-ar face S-aducă pe puica-ncoace.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
443
Colea-n vale-n grădiniţă
Colea-n vale-n grădiniţă, Frumos doarme-o coconiţă, învălită-n boşceluţă.
La vale pe eolnicel,
Frumos vine-un voinicel, Călare p-un căluşel.
Şi la ea mi se oprea;
Ea din gură aşa-i grăia:
548
Măi voinice,
                 măi voinice,
Ţine-ţi drumu,
                 bate-ţi murgu, Că n-ai venit astă-vară Cînd zăceam pe prispă-afară Cu mina la inimioară;
Ci tu-mi vii acum acasă,
Cînd sînt grasă şi frumoasă.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
444
Ia-ţi, badeo, gîndurile
Frunză verde florile,
Ia-ţi, badeo, gîndurile,
Dacă pleci cu oile.
—   De m-aş duce, cum m-aş duce, Nu mă-ndur de gură dulce.
—   Măi badeo, băduţule,
Unde pleci, drăguţule?
De-i lua-o la Bucureşti,
Mă rog să nu zăboveşti;
De-i lua-o la Craiova,
Merg şi eu cu dumneata.
De ţi-o fi, badeo, ruşine,
Fă-mă brîu pe lîngă tine;
De ţi-o părea brîu greu,
Fă-mă lumină de seu
Şi mă bagă-n sînu tău Să-ţi lumin la veacu rău.
Cules personal din comuna Prundeni, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
549
445
Busuioc de la Rîmnic
Busuioc de la Rîmnic Cată-ţi, puică, d-alt voinic, Că cu mine n-ai nimic.
Că cu mine ce-ai avut, Amîndoi ne-am desfăcut, Tat-tu şi mă-ta n-au vrut.
Cules personal de la socru-meu Matei Popa, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
446
Pleacă puiu de la mine
Pleacă puiu de la mine, Tutulor le pare bine; Numai mie-mi pare rău, C-a fost puişoru meu, Dăruit de Dumnezeu.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
447
Du-te, neică, şi să-mi vii
Du-te, neică, şi să-mi vii Colea-ntre sfinte Mării,
Cînd se coace coama-n vii,
Şi strugurii-n hăbădii Şi porumbii stau grămezi,
Să vii, neică, să mă vezi.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
550
448
Pe su deal, pe su pădure
Pe su deal, pe su pădure Trec fetiţele la mure Şi băieţii la alune;
Nevestele la surcele Şi băieţii la nuiele.
Pe su deal, pe su pădure Trece-o nevestică-n lume,
Cu pruncu nebotezat,
Izgonită de bărbat.
Trece-aşa mergînd la drum,
Cu prunculeţu la sin.
Pruncu plînge, mă-sa-i zice:
—   Taci cu maica, nu mai plînge Să suim în deal la cruce
Şi te-oi scălda-n lapte dulce.
—   De m-ăi scălda şi-n zahar Plînsu meu e tot amar.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
449
Cînd erai a mea iubită
Cînd erai a mea iubită, Ţi-era casa zugrăvită;
Dar de cînd mi te lăsai, Casa ţi-este grajd de cai, Bătătura mucigai;
Putrigai, putrigăios,
Ce stai, neică, mînios? Putrigai aprinde-te.
Neică, desmînie-te.
Comunicat de I. C. Popescu, din comuna Valea lui Soare, raionul Olteniţa, regiunea Bucureşti.
551
450
Ce rea e inima mea
Foae verde ş-o lalea,
Căci nu ştie nimenea,
Ce rea e inima mea;
E neagră ca păcura.
— Iubeşte, neică, iubeşte, Şi la mine te gîndeşte,
Că şi eu cînd oi iubi,
Tot la tine m-oi gîndi.
Şi-o foiţă d-avrămeasă,
Pe noi nimeni nu ne lasă, Să facem amîndoi casă. Şi-o foiţă trei richiţi, Prăpădi-v-aţi voi părinţi, Că despărţiţi doi iubiţi. Şi-altă foaie garofiţă,
Ce ne-om face, puiculiţă? Să ne luăm, nu ne putem, Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm. Şi-altă foae d-o lalea,
Eşi, Mariţă, la şosea, Numa-n iie şi-n murea Să te vază şi neică,
Căci dacă te-i mărita,
Mult ăi plînge ş-ăi ofta,
De dragostea mea ş-a ta.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
451
Aşa-mi vine uneori
Foae verde de mohor, Aşa-mi vine uneori,
Să beau otravă să mor.
552
Foae verde măr creţesc, Stau în drum şi mă gîndesc: La ce să mă otrăvesc,
Căci am zile să trăiesc,
Cu puica să mă-ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc Şi-apoi să mă prăpădesc.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
452
Oftează, puică, oftează
Oftează, puică, oftează, Toată lumea să te crează; Oftează şi pentru mine, C-am trăit amîndoi bine; Oftează cu gura-nchisă,
Ca o candelă aprinsă.
Omu dacă n-ar ofta,
Drept în două ar crăpa. Cine mi-a lăsat of tatu Ierte-i Dumnezeu păcatu, Că oftatu şi cu plînsu, Uşurează trupşorelu.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
453
Bată-te crucea, noroace
Bată-te crucea, noroace,
Ce n-aduci pe mîndra-ncoace, Barim de doi paşi de mine, S-o sărute neică bine,
Să-mi ţie-o lună de zile.
553
Bată-te crucea, noroc,
De te-oi prinde peste Olt, Să-ţi pui paie să-ţi dau foc, Să te pîrlesc ca p-un porc, Dacă n-am avut noroc.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
454
Trece neica-n sus şi-n jos,
Trece neica-n sus şi-n jos,
Şi călare şi pe jos,
Şi-mi trece tot mînios.
Ia vezi, bată-1 Dumnezeu, Parcă nu l-am iubit eu.
De cînd neică mi-a plecat, Ochişorii n-am uscat.
Şez la masă să mănînc, Gîndurile mi se duc.
De mănînc o bucătură,
Mi se face elisă-n gură.
De beau un pahar de vin, Bag la inimă venin.
Merg la vadră să beau apă, Lăcrămile mă îneacă.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
455
Neică, de cînd m-ai lăsat
Neică, de cînd m-ai lăsat, Cîte lăcrămi am vărsat,
Aş face fîntînă-n sat;
554
Fîntînă cu trei izvoară,
Să bea duşmanii să moară. Să-mi bea şi duşmanca mea, Să plesnească fierea-n ea,
Că ea mi-a gonit pe neică.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
456
Sună, sună şi răsună
Sună, sună şi răsună,
Sună pietricica-n gîrlă,
Mîndra plînge şi suspină.
Sună, sună şi răsună,
Sună pietricica-n vale,
Mîndra mea plînge cu jale.
Sună, sună şi răsună,
Sună pietricica-n Olt,
Mîndra mea plînge cu foc,
Că pe deal, pe colnicele,
Şi-a pierdut pe potecele Dragostele tinerele.
Plînge, plînge, se jeleşte, Blestemîndu-şi iarba verde; Blestemînd iarba şi firu,
Să-şi găsească trandafiru.
Plînge, varsă lăcrămioare,
Oftînd cu foc şi cu jale,
Că dragostea d-astă vară S-a schimbat în fiere-amară. Dragă mîndră, nu mai plînge, Din ochi lăcrămi nu mai stoarce. Că ce zboară nu se-ntoarce,
Fir rupt la loc nu se face.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
555
457
N-am, puică, pe unde da
N-am, puică, pe unde da,
Să nu-ţi mai văd căscioara, Casa şi bătătura,
P-împrejur ce-i mai avea. Unde-ţi văz păreţii tăi,
Plîng foc ochişorii mei; Unde-ţi văz căscioara ta, Plînge inimioara mea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
458
N-am, soro, pe unde da
N-am, soro, pe unde da,
Să nu-ţi mai văz casa ta,
Casa şi bătătura, împrejur ce-i mai avea,
Că mă loveşte boala,
De una ca dumneata.
Singurel m-aş spînzura,
Cu ciucurii brîului,
De craca sovîrfului,
In marginea drumului.
Cules personal din gura bătrinului lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
459
N-am, mîndră, pe unde da
N-am, mîndră, pe unde da,
Să nu-ţi mai văz casa ta,
Casa şi bătătura,
556
Fereastra cu muşcata,
Să-mi rănească inima;
Unde-ţi văz casa şi şopru, Mi-arde inima ca focu;
Unde-ţi văz căscioara ta Mi se scutură inima;
Unde-ţi văz păreţii tăi, Lăcrămează ochii mei;
Unde-ţi văz ţîţele-n sin, Picioarele nu mă ţin.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
460
Pe cîte ochii mi-am pus
Pe cîte ochii mi-am pus Pe toate mi le-am supus,
Şi-am pus ochii şi pe tine, De-mi vei scăpa, să fiu cîine! Să fiu cîine, lege rea,
De-i scăpa din mina mea!
Să fiu cîine-n patru brînci Să n-am parte de opinci,
De nu te-oi face să plîngi.
Să plîngi urmuliţa mea,
S-o plîngi ca pe maică-ta,
Şi să plîngi urmele mele Ca pe surorile tele.
Cules personal de la bunică-mea. Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
461
De cînd neică mi s-a dus
Foae verde lemn de sus,
De cînd neică mi s-a dus, Trei flori în poartă am pus,
557
Cîtetrele mi s-au prins;
Mi s-au prins, a-mbobocit Şi neică n-a mai venit; A-mbobocit şi-a-nflorit Şi neică n-a mai sosit.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător din comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
462
De cînd neică mi s-a dus
De cînd neică mi s-a dus,
Apă-n vadră n-am adus,
Trei fire pe fus n-am pus, Şi-am stătut de am tot plîns. De cînd neică mi-a plecat,
Cîte lăcrămi am vărsat,
Aş face fîntînă-n sat;
Fîntînă cu trei izvoară Să bea duşmanii să moară.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
463
De cînd neică mi s-a dus
De cînd neică mi s-a dus, Negura-n curte s-a pus,
Şi pe pari şi pe nuia,
Şi pe inimioara mea.
Să ştiu, neică, c-ai veni,
Drumu ţi l-aş vărui,
Tot cu var de cel mărunt,
Să vii, neică, mai curînd;
Tot cu var de cel mai mare,
Ca să vii, neică, mai tare.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
558
464
De cînd nu mai sînt cu puica
De cînd nu mai sînt cu puica,
Mi-e pustie uliţa,
Uliţa şi viaţa.
Nici nu beau, nici nu mănînc, Tot într-un oftat o duc.
Nici o boală nu mă strică Ca dorn de ibomnică;
Nici o boală nu mi-e grea,
Ca dorul de mîndra mea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
465
Pe deal, pe la Ialomiţa
Frunzuliţă gutuiţă,
Pe deal, pe la Ialomiţă Mă-ntîlnii c-o copiliţă în mină c-o garofiţă.
De mi-ar da garoafa mie,
N-ar mai fi nici o mînie.
Cîntă păsărica-n crîng Şi mie-mi vine să plîng,
Să-mi iau drumu să mă duc La draga mea de demult.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
466
Busuioc verde pe masă
Busuioc verde pe masă Rămîi, maică, sănătoasă;
Eu mă duc ca să-mi fac casă.
559
Casă, casă
                              de mătasă,
Peste Olt cîrciumăreasă: Cu vinu de tămîioasă,
Cu zevelcuţa aleasă,
Să dau cu pahar la masă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
467
Cîntă, cuce, nu~nceta
Cîntă, cuce, nu-nceta, C-am dat de inimă rea: Mi-a îmbătrînit frunza Şi se mărită Bica.
Verde frunză şi-o alună, Mi-a venit d-o veste bună: Că popa nu mi-i cunună, Că i-a găsit rudă bună.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
468
Sui, puicuţă,-n deal la cruce,
Sui, puicuţă,-n deal la cruce,
Să vezi neică cum se duce Cu chica nepieptănată,
Cu cămaşa necălcată,
Cu bazmaua nespălată.
Mi-a dat-o mie s-o spăl,
Nici în apă, nici în crop,
Numai în lăcrămi de foc.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
560
469
Eu plec, dragăy de la tine
Eu plec, dragă, de la tine,
Dar plînge inima-n mine Ca un copil de trei zile.
Astăzi mă despart de voi Şi-mi plîng ochii amîndoi;
Eu mă duc cu mare jale Şi las buzişoarele tale;
Eu mă duc cu doru tău,
Tu rămîi cu Dumnezeu;
Rămîi, dragă, sănătoasă Ca o garoafă frumoasă.
Cuies personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
470
De oftat, ce oftai tare
De oftat, ce oftai tare, Furca pieptului mă doare, Nici soarele rază n-are! Că-mi oftai de la ficaţi, Că mă despărţii de fraţi.
Şi de fraţi şi de surori Şi de grădina cu flori;
Cine trece le culege,
Şi rămîn cotoarele De-nţapă duşmancele..
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzâroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
561
  Grădină cu flori mărunte
  Grădină cu flori mărunte, Cine să mi te mai ude? Că cu cine te-am udat A plecat şi te-a lăsat.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Dragăşani, regiunea Argeş.
  472
  Păsărică du pd lac
  Păsărică du pă lac Nu mă blestema să zac,
  Că n-am pe nimeni cu drag, Să-mi pună mina supt cap, Să mă-ntrebe de ce zac;
  Că mîndruţa m-a lăsat. Verde frunză de trei mure, Păsărică de pădure,
  Du-te la mîndra de-i spune, Să nu se mai poarte bine,
  Să se gîndească la mine, C-am trăit amîndoi bine.
   Cules personal din comuna Prundeni, raionul Dragăşani, regiunea Argeş.
562
3. DE DURERE, APÂSÂRE, BLESTEM
  473
  Usucă-te, tufă-n coastă
  Verde frunză avrămeasă, Usucă-te, tufă,-n coastă,
  Să mă uit la Niţa-n casă, -Să văz Niţa cum lucrează. Niţa-mi pune busuioc Şi-mi varsă lăcrămi de foc; Niţa-mi pune viorele Şi-mi varsă lacrimi de jele,
  De jele şi de necaz,
  C-am muşcat-o de obraz.
  Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
  474
  Rabdă, rabdă, sufletele
  Rabdă, rabdă, sufleţele,
  La chinuri şi la durere;
  Rabdă şi tu inimioară,
  Acest foc şi-această pară; Rabdă suflete şi tu,
  C-aşa este vremea-acu:
  Că mi-e vremea-ntre rotile, Munceşti azi şi mănînci mîine Şi trăieşti ca vai de tine!
  Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Dragăşani, regiunea Argeş.
563
475
  Bună mi-e vremea
  Bună mi-e vremea,
  Rea mi-e inima,
  Rea, neagră ca tina,
  Ca tina de vară Şi-a de primăvară Călcată de cară Şi de dobitoace,
  De la Iaşi încoace ’Proape de conace Unde iarba-i place.
  Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
  476
  Tu te duci, neică, te duci
  Tu te duci, neică, te duci, Şi-ndărăt nu te mai uiţi:
  Na vreo patru mere dulci, Cînd ai pune să mănînci, Aminte să-ţi mai aduci.
  Unde ţi-o fi calea grea,
  Să te-ajungă jalea mea;
  Unde ţi-o fi drumu greu,
  Să te-ajungă doru meu.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  477
  Inimă, de ce te baţi
  Inimă, de ce te baţi,
  De rărunchi şi de ficaţi? Inimă, nu te mai bate,
564
  Dacă-n lume tu n-ai parte. Inimă, stai tristuită, C-aşa-ai fost tu rînduită. Inimioară, stai pe loc,
  Să-ţi pui lacăt la mijloc.
  Să pui lacăte ş-o mie,
  Inima nu vrea să ştie.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  478
  De ce, puică, n-ai venit
  Frunzuliţă de năut De ce, puică, n-ai venit?
  Ori n-ai vrut, ori n-ai putut, Ori calea grea ţi-a părut?
  Ba am vrut şi n-am putut, M-a pus maica la cernut. C-am o maică brutăreasă Şi mi-a dat d-o sită deasă, M-apucă noaptea prin casă, Nu m-am uitat pe fereastră.
   Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
  479
  Lenuţo, lovi-te-ar dracii
  Lenuţo, lovi-te-ar dracii,
  Mă făcuşi de păzii fagii. N-ar fi aşa supărare Să fi fost vro sărbătoare;
  Ci fu zi bună de lucru,
  Nu ţi-ar putrezi trupu;
  Nici trupu, nici oasele,
565

Ţi-am purtat ponoasele;
Ponosu de vinerea,
L-am purtat dumineca.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
480
Cînd eram mai mititel
Frunză verde alunei,
Cînd eram mai mititel Zburam ca un fluturel.
Şi zburam din creacă-n creacă, N-avea nimeni ce să-mi facă. Şi-mi zburam din pom în pom, Ca un puişor de şoim,
N-aveam temere de om.
Dar un hoţ de vînător, îmi smulse d-un perişor, îmi făcu d-un lăţişor Şi m-apucă de picior Şi mă băgă-n colivie Nu ştiu, mult o să mă ţie?
Săriţi fraţi, săriţi surori,
De mă-mpodobiţi cu flori Şi ajutaţi-mi care poate De mă scăpaţi de la moarte.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
481
La fîntîna din buget
La fîntîna din buget, Unde apa cură-ncet,
Tot încet prin cel brădet,
567
Mă făcuşi, fată, s-aştept. Aşteptai cît aşteptai, îmi luai şuba şi plecai.
D-ar fi fost vreo sărbătoare, N-ar fi fost vrun lucru mare; Dar fu zi bună de lucru,
Nu ţi-ar mai putrezi trupu; Nici trupu, nici oasele,
Ţi-am purtat ponoasele.
Ponosu de vinerea,
Ţi-1 purtai dumineca.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vllcea, regiunea Argeş.
482
Săracă inima mea
Săracă inima mea,
Nu mai poate cum putea Zbura ca o păsărea.
Şi-mi zbura din creacă-n creacă N-avea nimeni ce să-i facă.
Dar un hoţ de vînător îmi prinse d-un cîrlăior Şi-mi făcu d-un lăţişor Şi mi-1 puse la strîmtori,
Şi mi-o prinse de picior De picior de după cap,
Mi-e frică că nu mai scap.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
483
Şi să te duci, badeo, duci
Şi să te duci, badeo, duci Unde-o face plopu nuci Şi salcia pere dulci
568
Si pietrile mucigai,
Nici acolo să nu stai.
Să te mai duci nouă ani Şi mîndruţă tot să n-ai,
Că mîndruţă ţi-am fost eu, Dată de la Dumnezeu;
Tu te-ai dus şi-ai trecut balta C-ai gîndit că-ţi găseşti alta. Badeo, badeo, dumneata,
Pe mine de m-ăi lăsa Să-ţi dea Dumnezeu aşa Să iei una ologea,
Să pleci în lume cu ea,
Te-o milui cineva.
Să vii şi la satu meu,
Să te miluiesc şi eu:
C-o mînuţă de tărîţe
Să ştii că ţi-am fost mîndruţă;
C-o mînă de cărbunaşi,
Ce iubeşti să nu mai laşi.
Cine iubeşte şi lasă Crească-i mărăcini în casă,
Şi butuci pe la fereastră;
Să stea-n sînge pînă la brîu Să-l mînce viermii de viu.
Cules personal din comuna Bogdaneşti, raio nul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
484
Du-te, bade, duce-te~ai
Du-te, bade, duce-te-ai, Unde-o sta apa să stai, Nici acolo să nu stai,
Să te mai duci nouă ani, Şi mîndruţă tot să n-ai.
Că mîndruţă ţi-am fost eu, Dată de la Dumnezeu,
569
Din sămînţa florilor,
Din plăcerea ochilor. Du-te, bade, cît de mult, De tine nu mai ascult.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
485
Voi, voi, mîndrele mele
Voi, voi, mîndrele mele, Cele-nalte, subţirele,
Ce daţi vreme peste vreme; Strîngeţi-vă cîtetrele Şi-mi faceţi d-o-nchinăciune Că mi-e neică la zăcere,
La zăcere,
          la durere.
Doamne, nu-mi lua zilele, Că-mi rămîn mîndruţele; Nu-mi rămîn mai puţintele, Ci sînt multe, vai de ele,
Şi rămîn pe potecele.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
486
Aşa-mi vine-un dor ş-un plîns
Aşa-mi vine-un dor ş-un plîns De ce-am fost şi ce-am ajuns. Aşa-mi vine-un dor ş-o jele, Cine-am fost şi unde-oi mere. Fost-am pruncu pădurii Şi nu m-o mîncat lupii.
Mănînce şi lupii draci,
570
Nu mînce copii săraci;
Ba mănînce lupii spini,
Nu mănînce prunci străini.
Cules personal de la un cioban de pe muntele Mănăilesele, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
487
Turtureaua-i turturea
Turtureaua-i turturea,
Şi ea-şi face voia rea,
Dacă-şi pierde soţia.
Dacă soţia şi-o pierde,
Nu mai cîntă-n cracă verde,
Ci cîntă-n creacă uscată Pînă moare supărată.
Eu cum n-oi fi necăjit,
Cînd am pierdut ce-am iubit? Acum lumea mi-i urîtă Şi viaţa necăjită.
Cules personal de la un cioban de pe muntele Mănăilesele, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
488
Aferim, mîndră,-aferim
Aferim, mîndră,-aferim Tot la luna ne-ntîlnim;
Tot la luna şi la anu Bate-l-ai, Doamne, duşmanu. Floricele flori de crin,
Mîndra mea varsă venin;
Las să verse şi otravă Dacă nu a fost de treabă.
Cules personal din comuna Prundeni, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
571
m
Nu ştiu, zau, ce să mai fad
Frunză verde ş-un spanac*
Nu ştiu* zău, ce să mai fac, C-am ajuns ca un pribeag. Nimului nu mai sînt drag.
Drag m-aveam, mîndră, cu tine. Te ţineam pe braţ la mine;
Dar aseară, nu-ş5 din ce,
Ne-am stricat dragostile.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
490
Bate-l, Doamne, şi-l omoară
Bate-1, Doamne, şi-l omoară,
P-ăl d-a făcut drum de cară,
Să plece voinici din ţară;
Bate-1, Doamne, şi-l usucă,
P-ăl d-a făcut drum prin luncă, Să plece voinici la muncă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
491
Fost-am noi, mîndruţă, dragi
Frunză verde foi de fagi,
Fost-am noi, mîndruţă, dragi,
Dar cine ne-a despărţit N-ar avea loc în pămînt;
N-aibă nici cuie la cruce Nici la groapă cine-1 duce.
De-ai fi tu, mîndruţă mea,
Nici un dor n-aş mai avea,
572
Aş umbla mai liniştit, N-aş umbla tot rătăcit: Ziua, după dragoste, Noaptea, după pacoste. Cine-a scornit dragostea Turbura-i-s-ar mintea, Cum e turburată-a mea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
492
Cuculeţ, pasăre sură
Cuculeţ, pasăre sură,
Nu veni la noi la şură,
Ci ia-ţi o carte în gură,
Scrisă-n slovă românească,
Du-o mîndrii s-o cetească.
Du-o la mîndruţa-n casă Şi i-o pune la fereastră;
Cînd s-o scula s-o cetească Şi la mine să gîndească.
Verde, verde, lemn de sus,
Să gîndească la ce-a zis;
Că n-a zis vorbe de bine Ca să se-mpece cu mine;
Şi-a zis vorbe tot de rău Blestema-o-ar Dumnezeu,
Nici mai bine, nici mai rău, Numai pe cum gîndesc eu:
S-o ajungă jalea mea,
Unde-o fi munca mai grea;
S-o ajungă doru meu Unde-o fi să-i fie greu;
Lăcrămi din ochi să-i pornească, Toată lumea să o vază,
Şi niminea să n-o crează; Lumea să o necăjească,
La mine să se gîndească.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
573
403
Dacă nii e cine nu e
Frunzuliţă d-o lămîie, Dacă nu e cine nu e Puişor să mă mîngîie. Fie ca frunza, ca iarba, Dacă nu e neică, geaba; Fie ca bradu de sus,
Dacă nu e cin s-a dus; Fie ca bradu de-nalt,
Nu e ca ăl d-a plecat.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
494
Rău la inimă mă doare
Frunză verde iarbă mare, Rău la inimă mă doare,
Mă doare şi m-a durut, Neieuţa-al meu m-a urît.
Şi m-o durea cît oi fi,
Cît oi fi, cît oi trăi,
Cîmpului m-oi jelui.
Cîmpu mi-are iarbă verde, Mă bag în ea, nu mă vede; Cîmpu mi-are peliniţă,
Gura mea are credinţă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
495
Păsărică du pâ lac
Frunză verde liliac,
Păsărică du pă lac,
Nu mă blestema să zac,
Că n-am pe nimeni cu drag, Să mă-ntrebe de ce zac. M-ai mai blestemat o dată, Şi-am zăcut o vară toată Şi o iarnă jumătate.
Las’ să zac,
           boala să-mi fac; C-astă boală ce-o zac eu,
Nu e de la Dumnezeu, Singur mi-am făcut-o eu.
Comunicat de M. Popescu, învăţător, comuna Făureşti, raionul Olteţu, regiunea Oltenia.
496
Fire-i a năihilor de fată
Fire-i a năibilor de fată, Rămăseşi nemăritată.
Că băieţii s-a-nsurat P-ăi buni militari i-a luat. Şi-au rămas tigorile,
Să vă poarte florile.
Decît floare la tigoare Mai bine pe Olt la vale, Că Oltu te răcoreşte,
Iar tigoarea veştejeşte.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
575
497
Stau în drum şi arz în foc
Stau în drum şi arz în foc,
Dacă n-am avut noroc,
Să-mi pui bordeiului foc,
Să arză cu grinzi cu tot, Cărămida să rămîie Duşmanilor de tămîie.
Că duşmanu, arde-l-aş Nici în casă să nu-1 laşi,
Că mi-şi şade pe tăciuni,
Umple lumea de minciuni.
Amar mi-este pelinu,
Dară mai amar duşmanu:
Pelinu te amărăşte,
Duşmanu te otrăveşte.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru
Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
498
Iubeşte, neică, iubeşte
Iubeşte, neică, iubeşte,
Şi de duşmani te fereşte,
Că vii cu giubeaua ruptă Şi cu chiculiţa smulsă. Giubeluţa ţi-oi cîrpi-o,
Iar chica n-oi mai sădi-o; Că duşmanu, arde-l-aş,
Nici în casă să nu-1 laşi; Cînd gîndeşti că ţi-are bine Dă cu spuză peste tine. Arde-l-ar focu duşmanu,
Că ţine pizma cu anu.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru
Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Ar-
geş.
576
499
Haideţi, Leană, la Galaţi
Haideţi, Leană, la Galaţi Să şedem necununaţi,
Să trăim nesupăraţi.
Haideţi, Leană, la Focşani,
Să mai scăpăm de duşmani, Că duşmanii s-au vorbit,
Să ne păzească-ntr-o vară,
Să ne prinză într-o sară,
Să ne bage-n neşte fiare. Fiarele sînt ruginite, Sta-le-ar de cap concenite.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
500
La lacu cu liliacu
Foae verde foi ca macu, * La lacu cu liliacu,
Cum cîntă cucu săracu, Puica şi-a pierdut arnantu, Cată să-şi găsească altu Nu ştie c-o s-o ia dracu.
— Ba te-o lua, neică, pe tine, Că tu n-ai ţinut la mine.
Şi-o foiţă de trifoi,
Să fi murit amîndoi,
Cînd ne iubeam, neică, noi La mînăstire-n zăvoi,
Cînta cucu lingă noi Şi mierliţa şuiera,
Neica-n braţe mă strîngea.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
577
501
Aseară ţi-am luat inel
Frunzuliţă dedeţel Aseară ţi-am luat inel Şi-acum te văz fără el.
Cine ţi-o mai lua inel,
Să se spînzure ca el.
Aseară ţi-am luat basma, Şi-acum te văz fără ea.
Cine ţi-^o mai lua basma,
Să se destrame ca ea.
Aseară ţi-am luat cercei Şi-acum te văz fără ei.
Cine ţi-o mai lua cercei,
Să se spînzure ca ei. Şi-aseară ţi-am luat mărgele Şi-acum te văz fără ele.
Cine ţi-o mai lua mărgele Să se deşire ca ele.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
502
llie, ţi-ar muri calu
Frunzuliţă ca lipanu llie, ţi-ar muri calu,
Să-ţi rămîie şaua-n pat,
Să ştii că te-am blestemat. Şi să mori cînd oi vrea eu, C-am luminare de seu,
S-o aprinz la capu tău, Noaptea cînd m-oi culca eu.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
578
503
Cine iubeşte şi lasă
Cine iubeşte şi lasă,
Dă-i, Doamne, mare pedeapsă: Crească-i mărăcini prin casă Şi bureţi pe la fereastră,
Să-i lovească casa boala Şi maţele oftica,
Ca să-şi vază obida.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm< Vîlcea, regiunea Argeş.
504
într~o verde poieniţă
Frunzuliţă romaniţă,
Intr-o verde poieniţă Frumos doarme-o copiliţă, Frumos cu mina la piept,
Nu mă-ndur ea s-o deştept. Săruta-o-aş d-adormită Mi-e c-o fi tăgăduită, Săruta-o-aş, ori s-o las,
Că prea doarme-un somn cu haz. Săruta-o-aş, nu mă-ndur,
Că mi-e murgu cam nebun,
Bate din picioare-n drum,
Rupe brazda cu copita,
Să deştepte pe iubita;
Iubita se deştepta,
Rele cuvinte-mi grăia:
— Mînca-te-ar lupii de cal,
Să-ţi rămîie şaua-n deal*
Şeaua şi cu scările Şi cu trăgătorile.
579
De spaimă şi de ruşine, N-a rămas inimă-n mine, Nici cit bobu de neghină.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
505
Leandra mea cu viorele
Leandra mea cu viorele,
Dă şi neichii floricele,
Să mi te scap din munci grele; Iar tu dacă nu mi-ăi da,
Tot mai rău mi te-oi băga De nu mi te-i mai vedea; Atunci să treci Dunărea, Dunărea fiind prea rece, Dar-ar Domnu să te-nece, Cu-necare săgetoasă,
Flori ca să nu-ţi mai miroase.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
506
Mariuţă, Marioară
Foae verde sălcioară, Mariuţă, Marioară,
Cu broboada gălbioară, Scoate şaua din cămară Şi-o pune pe prisp-afară, S-o bată vîntu de vară. Foae verde de negară Că sînt călători la ţară, La ţară, la lalomiţă, C-am aflat o rămăşiţă Mult e-naltă, desfăidată,
580
Inimioara-n trup ţi-o seacă. Desfăida-o-ar frigurile Ca pe neică gîndurile,
Cu toate drumurile,
Iarna cu gerurile.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, învăţător, comuna Catanele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
507
Celui de-a lăsat urîtu
Celui de-a lăsat urîtu,
Nu i-ar mai putrezi trupu, Carnea viermii să i-o roază, Soarele să nu-1 mai vază.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
4. CÎNTECE DE STRĂINĂTATE
     508
     Jelui-m-aş, jelui
     Jelui-m-aş, jelui,
     Jelui-m-aş şi n-am cui, Jelui-m-aş codrului;
     Codru-i verde, nu mă crede, Godru-i verde cu cărări,
     Nu crede la supărări.
     Jale mi-e, măicuţă, jafe,
     De vorbele dumitale,
     Care mi le-ai cuvîntat Şi eu nu le-am ascultat; N-are cin’ le cuvînta,
     Că nu mai eşti dumneata. Jale mi-e, maică, de tine, Că umblu prin ţări străine. Şi umblu din ţară-n ţară, Ca banu de la cămară. Banu umblă şi s-ascunde, Vai de mine, că n-am unde. Şi umblu din sat în sat,
     Ca banul de căpătat.
     Şi umblu prin ţări străine, Unde nu cunosc pe nime; Numai frunza şi iarba,
     Că sînt şi prin ţara mea. Cine nu ştie slujitu,
     Poate săruta pămîntu;
     Da eu nu-1 poci săruta,
582
Că eu am gustat pîinea Şi de grîu şi de secară Şi de dulce şi de-amară.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
509
Cînd eram în floarea mea
    /
Cînd eram în floarea mea, Zburam ca o păsărea.
Şi zburam din creacă-n creacă, N-avea nimeni ce să-mi facă. Numa-un hoţ de vînător, îmi pusă d-un lăţişor Şi mă prinsă de picior Şi mă băgă-n colivie Mai mult moartă decît vie,
Mă trimeasă la domnie.
Cîte păsări mă vedeau,
Toate mă ciricăiau:
Und te duci, surata mea?
Mă duc, soro,-n ţară strină,
Unde nu e dor şi milă Şi nici tată şi nici mumă.
Mă duc, maică, de la tine,
Mila şi doru rămîne; Păstrează-le, maică, bine,
Cum m-ai păstrat şi pe mine.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
583
510
Bate vintul sălciile
Bate vîntul sălciile,
Să pornească şăicile.
Şaica mea e şaică nouă, îmi taie Dunărea-n două; Şaica mea e şaică veche, îmi taie Dunărea-n zece. Să plătesc la doi băieţi, Să-mi facă două lopeţi, Să-mi taie Dunărea-n piez.
Comunicat de G. Florescu, învăţător, comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
511
Bate vîntu salcia
Bate vîntu salcia,
Să pornească şaica mea.
Bate vîntu sălciile,
Să pornească şăicile.
Că s-a dus neică, s-a dus Sus pe Dunăre în sus,
Mi s-a dus c-o şaică veche,
Şi c-o floare la ureche.
Şi-mi vine c-o şaică nouă Şi cu flori la amîndouă Să taie Dunărea-n două.
Trei băeţi, cu trei lopeţi,
Să taie Dunărea-n piez,
Ieşi, Catrino, să mă vezi.
— Nu poci, nu poci, măi Brăile, Că sînt cu mîinile-n pîine, Taica, maica, lîngă mine.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru
Ursaru, din comuna Drăgăşani, raionul Dră-
găşani, regiunea Argeş.
584
512
Plînge-mă, maică, cu dor
Verde, verde, de bujor,
De bujor, chită de flori, Plînge-mă, maică, cu dor Că şi eu ţi-am fost fecior, Scoteam plugu din obor Şi mi-1 porneam pe ogor. Verde, verde, foae lată, Fire-ai, maică, blestemată,
Dă nu m-ai făcut d-o fată,
Să şez cu tine pe vatră,
Să ţi-aduc un pic de apă,
Să ţi-aştern un ţol pe vatră. Săvai ca la o săracă;
Şi m-ai făcut d-un fecior,
Să dau ţărilor ocol.
Verde, verde, viorea,
Dar mă-sa ce mi-i grăia?
— Eu pe tine te-am crescut Nici vîntu nu te-a bătut, Numai la tine-am gîndit. Verde, verde, foae lată Mi-ai fost copil în dreptate, Verde, verde, lemn de sus,
Tu de mine nu te-ai rîs; Verde, verde bob năut,
Iar eu te-am blagoslovit:
Să trăieşti în fericire,
Cu toţii să te ai bine,
Că nu ştii moartea cînd vine Şi te ia de lîngă mine Şi te duce-n ţări striine,
Unde nu e dor şi milă.
Că zilele omului,
Ştii, ca ploaia cîmpului,
Că floarea mi-şi înfloreşte, Zilele ţi se sfîrşeşte, Inimioara ţi-o topeşte.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul
Drăgăşani, regiunea Argeş.
585
513
De cînd maica m-a făcut
De cînd maica m-a făcut, Tot prin striini mi-am trăit. Şi mie mi s-a urît,
Tot slugă la om bogat,
Om bogat şi fără sfat.
Să faci bine peste bine,
Tot zice că nu e bine.
Iar cînd sînt la taic-al meu Să fac bine, să fac râu,
Tot zice: Copilu meu!
Fie pîinea cît de bună,
Nu e bună-n ţară strină; Fie pîinea cît de rea,
Tot mai bună-n ţara mea.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
514
Măicuţă, cînd m-ai făcut
Măicuţă, cînd m-ai făcut, Doamne, bine ţi-a părut.
Cu picior mă legănai,
Cu mîna ţîţă îmi dai,
Din gură mă blestemai:
Să n-am stare,
                nici serare,
Precum n-are apa vale;
Iar în ziua de Crăciun Să umblu plîngînd pe drum. Rău m-a blestemat mama:
Să mă leagăn ca frunza,
Ca frunza cireşului La postu Sînpetrului.
— Spune-mi, maică,-adevărat: în ce apă m-ai scăldat?
586
— In apa de miercuri sara, Ca să umblu-n toată ţara. Săraca striinătate,
Mult mi-a fost soră şi frate. De-acasă cînd am plecat, Pîine albă n-am mîncat, Numai peşte nesărat.
Cînd e sara la cinat,
Nu poci cina de oftat,
Plîng ca pruncu nenfăşat; Ochii-s două fîntînele,
Curg rîu lacrimile mele;
Aşa sînt eu de striin Ca un pom crescut în spini; Nu văz mamă, nu văz tată, Parcă sînt făcut din piatră; Nu văz fraţi, nu văz surori, Parcă sînt picat din nori.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăsani, regiunea Argeş.
515
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face
Frunzuliţă trei spanace,
Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face, Fă-mă puiu corbului Sus pe malu Lotrului,
La umbra tufanului,
Să văz meluşei d-ăi coadeşi Şi ciobănaşi de cei oacheşi,
Cu căciuli huhurezate,
Cu chicile retezate,
Cămeşile nespălate.
Ia-o, maică, şi mi-o spală Şi mi-o spală-n lăcrămioare, Usuc-o la inimoară.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţatei, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
587
516
Săracă striinătate
Săracă striinătate Că mult eşti fără dreptate,
Am umblat ţările toate Şi de bine n-avui parte.
Eu de mic nu m-am gîndit Ce-oi avea de suferit.
De cînd de-acasă-am plecat, Multe drumuri am călcat.
Odată glumă ţineam,
Cînd pe alţii auzeam,
Cînd vedeam plîngînd cu foc, Striinii fără noroc.
Dar acuma cunosc bine,
Dacă mă privesc pe mine.
Eu pe mare locuiesc,
Cerului mă jeluiesc:
O, mare, apă sărată,
Mai lasă-mă-afar-odată,
Să-mi văd mamă, să-mi văd tată, Să-mi văd copii şi nevastă; Jelui-m-aş, jelui,
Jelui-m-aş şi n-am cui;
Jelui-m-aş munţilor De doru părinţilor.
Dar nici munte n-am văzut De cînd la mare-am venit.
Jale-i, Doamne, cui e jele,
Jele-i e măicuţii mele,
Că eu m-am înstriinat,
De părinţi m-am depărtat.
Cînd am fost copilaş mic La asta nu m-am gîndit,
Că dacă mă voi mări Tot prin striini voi trăi,
Pe maica voi părăsi Şi striinii voi iubi.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
588
517
Dus e badea, dus departe
Dus e badea, dus departe.
De nu poci să-i mai scriu carte, Căci l-au dus în ţări striine, Unde nu-1 cunoaşte nime, Numai frunza şi iarba,
Care e în toată ţara.
Toată ziua merg prin grîne.
Cu inima de dor plină, Şi-mpletesc o cununiţă S-o trimet 1-al meu bădiţă.
Cules personal de la un transilvănean din Ţara Oltului.
518
Pedepsi-l-ar Dumnezeu
Frunzuliţă bob areu, Pedepsi-l-ar Dumnezeu Nici mai bine, nici mai rău, Tot aşa cum sînt şi eu,
P-ăi de mă năpăstuiesc Şi de mine rău vorbesc. Căci nimic nu le-am făcut, Eu prieteni i-am crezut.
Şi iar verde ca nalba, Mîndra mea, nu mă uita,
Că eu deşi-s pribegit,
Dar pe tine nu te uit.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
589
519
Drag mi-e cîrciuma-n pădure
Foae verde rug de mure,
Drag mi-e cîrciuma-n pădure,
Să mănînc şi să beau bine,
Cu puicuţa lîngă mine.
Foae verde trei văzdoage,
La circiuma din pîrloage,
Este-un vin de trei soroace,
Cine bea, copii nu face.
De-ar fi băut maica mea,
Pe mine nu mă făcea.
Foae verde pătrunjel,
Aş scrie un răvăşel,
Să-l trimit la maica mea Şi-aş scrie în el aşa:
De mai am vrun frate-n lume Să nu-1 blestemi ca pe mine,
Să umble din sat în sat,
Nebăut şi nemîncat,
Şi la vreme neschimbat,
Să umble din ţară-n ţară,
Cu hainele subţioară.
Străinei sînt şi sărac,
Nu ştiu noaptea und să trag Aş trage la o vecină Şi mi-e frică de pricină.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
520
Ia vezi ce striinătate
Frunzuliţă trei granate, Ia vezi ce striinătate, Tot de ea avusei parte, Şapte ani şi jumătate,
590
Cu ghiozdănaşu la spate Şi tăbliţa de cea parte.
Mă şuii la munţi cu flori,
Să-mi văz fraţi,
                                                      să-mi văz surori,
Nu văz fraţi,
              nu văz surori,
Parcă sînt născut din flori.
Mă şuii la munţi de piatră, Să-mi văz mamă,
                                                        să-mi văz tată
Nu văz mamă,
                                                           nu văz tată,
Parcă sînt născut din piatră. Verde frunză trei granate Rău este-n striinătate;
Unde nu e dor şi milă,
Nu e junghiu să te ţină.
Foae verde ş-o lalea,
Căci nu este cineva,
Să-ţi mai moaie inima,
Inima şi sufletu,
Să-ţi învelească trupu; Trupşorelu şi faţa,
Să-ţi lungească viaţa
                                       Şi să-ţi mai gonească moartea.
Căci moartea e fără milă,
Te ia din această lume,
Fără ca vremea să-ţi vină.
Cînd tu eşti în supărare,
Ea atunci vine mai tare;
Tu te rogi fără-a-nceta,
Din lume să nu te ia.
Dară moartea tot te ia Şi scapi de inimă rea.
Dintr-un trechi manuscris aflat în biblioteca mea.
521
  Mureş, Mureş, apă lină
  Mureş, Mureş, apă lină, Cine bea tot se-nstriină.
  Că eu numai te gustai, Departe mă-nstriinai:
  Şi de mamă Şi de tată
  Şi de fraţi, şi de surori,
  Şi de grădina cu flori.
    Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
   522
   Pe deal pe la Măgurele
   Pe deal pe la Măgurele, Mi-arde două focşorele;
   Nu sînt două focşorele,
   Ci sînt două surăţele:
   Una rîde şi-alta plînge.
   A de rîde
                focu-aprinde,
   A de plînge
                focu-1 stinge.
   —   De ce plîngi aşa, surată?
   —   De ce să nu plîng, surată, Că n-am mamă şi n-am tată; Şi n-am fraţi şi n-am surori Şi n-am grădină cu flori.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
592
523
   Cine mi-e striin ca mine
   Frunză verde mărăcine,
   Cine mi-e striin ca mine? Numai mierla din pădure. Dar nici ea nu e ca mine, Că ouă şi scoate pui Şi-şi face vecini destui.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   524
   Dunărică, apă lină
   Dunărică, apă lină,
   Nu mă trece-n ţară striină, Unde nu e dor şi milă. Dunăre, apă vioară, Face-te-ai neagră cerneală Şi trestie penişoară,
   Ca să-mi scriu d-o hîrtioară S-o trimet la maica-n ţară, Să-mi dea bani de cheltuială Şi cămăşi de premeneală. Frunzuliţă foi de nuc,
   O s-o mi-o trimet pe cuc: Cucu este pasărea Şi ştie-mi la ţara mea.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
raio-
raio-
593
525
   Te-am iubit de copilaş
   Trandafir, trandafiraş,
   Te-am iubit de copilaş,
   Şi-acum te duci şi mă laşi Pe mină la doi vrăşmaşi.
   Nu plînge, puică, nu plînge, Inima mea mai mult plînge, Tot mai bine e de tine,
   Că rămîii în sat la tine,
   Intre rude şi vecine.
   Dar eu merg în ţări striine,
   Şi n-am pe nimeni cu mine, Doar bazmaua de la tine.
   Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
  526
  Marioară de la ţară
  Marioară de la ţară,
  Cu cosiţa gălbioară,
  Şi cu floare roşioară,
  Cu mărgele mogorîte Cu inele poleite.
  —    Mărioară, Mărioară,
  De ce ţi-e guriţa-amară?
  —    De pîine şi de secară.
  Fie pîinea cît de bună Geaba, că e-n ţară striină. Cernută cu sită deasă,
  O mănînc plîngînd la masă; Fie pîinea cît de rea,
  E mai bună-n ţara mea;
  Să mînc pîine de secară Şi să rîz mîncînd pe-afară.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
527
Pe drum viu, pe drum mă duc
Pe drum viu, pe drum mă duc,
Şi n-am nici un cunoscut,
Să mă-ntrebe und mă duc.
De striin şi de sărac,
Nu ştiu sara und să trag.
Aş trage la o vecină,
Să-mi dea de prînz şi de cină,
Să-i mulţămesc de hodină.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
528
Singur în ţară striină
Singur în ţară striină Unde nu e dor şi milă.
Fie pîinea cît de bună,
Se cheamă-n ţară striină;
La pămîntu nostru bine,
Că bem vin şi mîncăm pîine Şi trăim în fericire.
Verde frunză d-o lalea,
Tot mai bine-n ţara mea,
Fie pîinea cît de rea,
Să mănînc mălai de mei Să fiu cu vecinii mei. Ticăloasă striinătate,
Tot de tine avusei parte Nouă ani şi jumătate,
Singur în striinătate.
Nu e mumă, nu e tată,
Parcă sînt născut din piatră; Nu sînt fraţi, nu sînt surori, Parcă sînt născut din flori. Rău e omu prin striini
595
     Ca desculţ prin mărăcini:
     Scoţi cuţitu să tai pită Lăcrămile pe jos pică.
     Şi m-aş duce, duce, duce,
     Şi mi-e lumea pusă-n cruce!
     Şi nu mă mai poci răzbate D-atîta striinătate.
     Dunăre, Dunăre,
     Drum fără pulbere Şi făr de făgaş,
     Rău mă-nstriinaşi.
     Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
    529
    Dumbrăviţă lungă, deasă
    Dumbrăviţă lungă, deasă, Inimioară friptă, arsă De copii şi de nevastă;
    De nevastă rău doresc,
    De copii mă prăpădesc,
    Crăpi, pămînte, lingă mine, Să intru de viu în tine.
       Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
     530
     Am auzit din bătrîni
     Am auzit din bătrîni,
     Că trăieşti rău prin străini;
     Am auzit, n-am crezut,
     Pînă cu ochii-am văzut.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
596
531
    Mahala de ţigănie
    Foae verde iasomie,
    Mahala de ţigănie, Vedea-te-aş neagră, pustie, Din cap pînă-n căpătîie.
    Că de cînd intrai în tine, S-a topit carnea pe mine. Puţintică ce-a rămas Şi-aia s-a fript şi s-a ars. Iau cîntaru, -o cîntăresc, Nici o litră nu găsesc,
    Nici o litră, nici un dram, C-a mîncat-o un duşman. Ocolit sînt de duşmani,
    Ca drumu de bolovani; Ocolit sînt de străini,
    Ca drumu de mărăcini.
    Mă uitai din deal, din vie, îmi văzui casa pustie Şi copiii-n argăţie,
    Iară eu pîndar la vie;
    Nici o milă cu dor nu e,
    Ce inimă să mai fie,
    Ce pămînt să mă mai ţie?
       Comunicat de I. C. Popescu, din comuna Valea lui Soare, raionul Olteniţa, regiunea Bucureşti.
     532
     Pîntre Mureş, pîntre Tisă
     Pîntre Mureş, pîntre Tisă, Frumos vine-o copiliţă,
     Cu mîini albe-n pozînari, Şi-mi strigă: podari, podari! Măi podare, dumneata,
     Trage podu şi mă ia,
     Şi mă trece-n ţara mea.
597
Că de cînd m-am străinat, Nici o cină n-am cinat, Nici un prînz
                              fără de plîns,
Nici ameaz
            fără necaz.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
533
D-aş umbla din munţi în munţi
D-aş umbla din munţi în munţi, Din striini nu-mi fac părinţi;
D-aş călca din piatră-n piatră,
Din striini nu mai fac tată.
D-aş călca din urmă-n urmă,
Din striini nu mai fac mumă.
De-aş călca din flori în flori,
Din striini nu fac surori;
D-aş merge numai prin brazi,
Din striini nu mai fac fraţi;
De-aş umbla din loc în loc,
Nu-mi mai poci da de noroc.
Cules personal din comuna Strejeştii-de-Jos, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
598
  5. CIN TECE DE URlT
534
Cîntă, cuce, porumbace
Gintă, cuce, porumbace, Duşmancele n-au ce-mi face, Că ce-au putut mi-au făcut, Mi-au dat argint şi-am băut. Dar Dumnezeu ca un sfînt De mine nu s-a lipit.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vilcea, regiunea Argeş.
535
Păsărică du pă lac
Păsărică du pă lac,
Nu mă blestema să zac,
Că n-am pe nimeni cu drag, Să mă-ntrebe de ce zac, Doar urîtu-mi stă în prag. Fugi, urîtule, din prag,
Să vie cine mi-e drag,
Să mă-ntrebe de ce zac. Dragu meu, care mi-e drag, Vine sara pînă-n prag,
Şi-mi pune mîna la cap
599
       Şi mă-ntreabă de ce zac,
       Şi mi-aduce apă rece,
       Mi-o pune la cap şi-mi trece.
       Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
      536
      Maică, urîtu mă cere
      Maică, urîtu mă cere,
      Nu mă da fără plăcere.
      Maică, dumneata mă-i da Şi eu, maică, n-oi şedea,
      Oi veni la dumneata Şi-ăi plînge de mila mea.
      Că mie mi s-a urît Să mînc cu el dintr-un blid. D-ar fi blidu de pămînt,
      Tot s-ar sparge mai curînd;
      Ci mi-e blidu de costor,
      Nu se sparge pînă mor.
      Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
      537
      Cînd erai a mea iubită
      Cînd erai a mea iubită Im părea casa zugrăvită, Bătătura pardosită, Cărăruia înflorită.
      Dar de cînd mi te-am urît; Casa-mi pare grajd de cai, Bătătura, mucegai, Cărăruia, spini, dudai.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raio-
nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
600
538
Urît mi-a fost urîtu
Urît mi-a fost urîtu,
Mi l-a dăruit sfîntu;
Sfîntu mi l-a dăruit Să mănînc cu el din blid. De-ar fi blidul de pămînt Tot s-ar sparge mai curînd; Dar mi-e blidu de costor, Nu se sparge pînă mor. Fugi, urîtule, din prag,
Să vie cine mi-e drag,
Să vezi ce dragoste-mi fac! Urîtu vine pe sec Şi strigă: mă-nec, mă-nec! Frumosu vine pe apă Şi strigă că nu se-neacă!
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, comuna Cata nele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
539
Fă, Doamne, zilele mici
Frunză verde trei aglici,
Fă, Doamne, zilele mici Şi nopţile licurici,
Să scap mai iute d-aici. Frunză verde bob năut, N-am o cale să mă duc,
Să mai scap de ăst urît.
Cules din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgă şani, regiunea Argeş.
601
540
N-am o cale să mă duc
N-am o cale să mă duc,
Ca să mai scap de urît Că prea trăim amărît.
Să mă duc la Câmpulung C-acolo beau şi mănânc, Mândrele mă ţin de gât.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
541
Cine-a lăsat dragostea
Cine-a lăsat dragostea,
Fie-i trupu ca ceara,
Sufletu ca tămâia.
Of, să fie-afurisit,
Şi n-ar putrezi-n pământ Cine-mi face de urât,
De-mi desparte doi iubiţi.
Doi iubiţi când se-mpreună, Parcă bei vutcă d-a bună;
Doi iubiţi când se desparte, Parcă bei pahar de moarte.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rra. Vîlcea, regiunea Argeş.
542
De urît plecai d-acasă
Foaie verde tătineasă,
De urât plecai d-acasă,
Că n-am nevastă frumoasă;
602
Găsii alta mai frumoasă, Peste Olt, cîrciumăreasă, Cu zevelcuţa aleasă, Zevelcuţa ghivezie,
Place tutulor şi mie;
Şi cu cismă la picior, Place mie, tutulor.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
543
Geaba, maică, m-ai făcut
Geaba, maică, m-ai făcut, M-ai făcut şi m-ai crescut,
Şi m-ai dat după urît.
Nu m-ai dat după cel drag, Să-mi fie în lume larg,
Ci m-ai dat după urît,
Să-mi fie în lume strîmt.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
603
               6. Cî NT ECE BAHICE
544
Luai borcanul de mânuse
Luai borcanul de mănuşe, Turnai ca-ntr-o găletuşe,
Turnai vinu tot pe guşe,
Parcă l-aruncai p-o uşe.
Intr-o zi dacă munceşte, într-alta el prăpădeşte,
De nimic nu mai grijeşte.
Sara bea pînă-ntîrzie,
Soroc n-are să mai vie,
Cine nu i se mai ştie.
Tot scurînd mereu la oale,
Nu mai are straie, ţoale,
Umblă cu vinele goale Şi cu zeghea fără poale.
De ruşine faţa-mi pică:
C-un papuc şi c-o opincă,
Lipa, lipa, nea Stănică Că nu-mi vine ca tot beatu,
Şi cu chiot ca turbatu,
Şi iese-nainte satu,
Cîinii-1 petrec cu lătratu.
Unde-1 văz cu faţa beată Şi cu zeghea lăbărţată, îmi vine să mor îndată;
Că şi-acasă dacă vine,
N-auzi un cuvînt cu bine,
Ci cu gura stă pe mine,
De necaz se sparge-n sine.
Comunicat de Gh. Florescu, învăţător, comuna Vîlseneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
604
545
Bat-o Dumnezeu s-o bată
Bat-o Dumnezeu s-o bată Pe Maria lăudată C-a pus circiuma la poartă Şi-a sărăcit lumea toată.
Vine românu călare,
Pleacă cu şaua-n spinare; Vine om cu patru boi, Dimineaţa-njugă doi.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
546
De cînd beau rachiu de prună
De cînd beau rachiu de prună,
Nu mai port căciulă bună,
Nici nevastă cu cunună.
Vinu-1 beau, rachiu-mi place,
De parale nu poci face.
Azi să beau, mîine să beau,
Parale de und să iau?
Tot du pe la ăi de au.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
547
Eu te beau, vine, de bun
Eu te beau, vine, de bun Şi tu mă faci om nebun;
Eu te beau, vine, că-mi placi, Tu de şubă mă dezbraci.
                 605
    Blestemat fie alunu,
    Că el încinge gorunu Şi gorunu ţine vinu Şi vinu-mbată nebunu.
       Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, din comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
     548
     La bordei cu crucea naltă,
     La bordei cu crucea naltă,
     La Stăncuţa sprîncenată,
     Joacă hora încheiată,
     Cură lumea fermecată.
     Vinu-i bun, ocaua mare.
     Beau voinicii pe secare,
     Nu se-ndură să se ducă, Noaptea la ea îi apucă.
     Cine trece, se opreşte,
     Cît o vede-nnebuneşte,
     Beau vin, punga-şi cheltuiesc, Nicidecum nu se căiesc.
     Cine vine-n patru boi, Se-ntoarce numai cu doi;
     Iar cine vine călare Pleacă cu şaua-n spinare;
     Iar pe jos oricine vine, îşi bea tot de lingă sine,
     Şi se duce gol cu bine.
       Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
606
549
La hanu cu crucea-naltă
La hanu cu crucea-naltă,
La Stăncuţa sprîncenată, Joacă hora încheiată;
Vinu bun, ocaua mare,
Beau voinicii de călare;
Vinu bun, ocaua mică,
Beau voinicii de-1 usucă,
Nu se-ndură să se ducă, Noaptea la ea îi apucă.
Beau vin, banii-şi cheltuiesc, Dimineaţa se căiesc.
Cine din drum se apleacă, Conacu voind să-şi facă,
Dacă are patru boi, Dimineaţa-njugă doi;
Iar dacă vine călare Şi nu are-n buzunare,
Pleacă cu şaua-n spinare;
Iară pe jos cine vine îşi bea tot de lîngă sine. Du-te, băiete, cu bine,
Că nu am folos de tine.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
550
Trecui gîrla prin anini
Foaie verde lin pelin, Trecui gîrla prin anini,
La Firinca lui Mărin,
Să beau o fele de vin.
Băui una, plătii două La Firinca dragă nouă. Băui două, plătii trei.
— Tu, Firinco, hai cu noi.
607
—    D-aş da plugu cu opt boi Şi turmuliţa de oi,
Eu nu merg în sat cu voi. Băui trei şi plătii patru, Firinca-şi mătură patu,
Rău se ceartă cu bărbatu:
—    Pe tine să te ia dracu,
Eu m-oi iubi şi cu altu.
Băui patru, plătii cinci.
—    Tu, Firinco, ce mai zici?
—    Bine zic, bine trăiesc, Lasă-mă să mă gîndesc,
Pe urmă să te iubesc,
Ca să nu mă-mbolnăvesc.
Băui cinci şi plătii şease, îşi lua iia de mătase.
Plătii şapte, plătii opt,
Firinca plîngea cu foc.
Băui opt şi plătii zece,
Firinca gata să plece Să ne-aducă apă rece.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
551
Pusei puntea prin anini
Verde, verde, lin pelin, Pusei puntea prin anini,
La Rădiţa lui Marin,
Să beau o fele de vin.
Băui una, plătii două, Dă-ne pe Rădiţa nouă;
Băui două, plătii trei,
Tu, Rădiţă, mergi cu noi? Băui trei şi plătii patru, Rădiţa-şi mătură patu, Desară vine amantu;
Băui patru, plătii cinci,
608
Tu, Rădiţo, ce mai zici? Băui cinci şi plătii şase, Rădiţa cămaşe-şi coase, Cu arnici şi cu mătase.
Cules personal de la hătrînul lăular Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
552
Voinic de inimă hună
Voinic de inimă bună, Intră-n circiumă şi-nchină; Voinic de inimă rea, Intră-n circiumă şi bea, Să-şi mai dreagă inima.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
553
De ce beau d-aia-aş mai bea
De ce beau, d-aia-aş mai bea Şi parale n-aş mai da;
De ce beau la vinişor,
D-aia mi-e mai binişor;
Eu te beau, vine, de bun Şi tu mă faci om nebun;
Eu te beau, vine, că-mi placi,
Tu de şubă mă dezbraci.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
609
554
Ia-mă, Doamne şi mă pune
Ia-mă, Doamne şi mă pune, Unde-o fi rachiu de prune Şi nevestele mai bune;
Ia-mă, Doamne şi mă lasă, Unde-o fi cîrciumi mai dese Şi neveste mai frumoase.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
555
Mult mi-e drag să trăiesc bine
Foileană mărăcine,
Mult mi-e drag să trăiesc bine,
Cu calu negru supt mine,
Cu ploschiţa la ciochină Şi cu mîndruţa pe mină.
Cules personal din comuna Lungeşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
556
Finicuţa lui Marin
Finicuţa lui Marin,
Hai cu noi la Severin,
Să ţinem calea la trin,
Să vedem vine Marin,
Marin şi cu Costandin,
Să plătească neşte vin,
Neşte vin, neşte pelin.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
610
557
Ciută cucu, mierla-i zice
Cîntă cucu, mierla-i zice:
—   Nu mai bea banii.) voinice.
—   Las să-i beau să nu se strice Las să-i beau că sînt ai mei, Cine e stăpîn pe ei?
I-am muncit cu palmele,
Să mi-i beau cu mîndrele.
Cules personal de la bunică-mnea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
558
Cucu-i trage, mierla-i zice
Cucu-i trage, mierla-i zice: — Nu mai bea banii, voinice; C-o să vie-o vreme rea,
Cînd tu nu vei mai avea Şi singur te-i blestema,
Că proastă ţi-a fost mintea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
           7. CÎNTECE DESPRE PLANTE, PĂSĂRI ŞI ANIMALE
          A. PLANTE ŞI FLORI
         559
         Bate-mi-se. bate
         Bate-mi-se, bate Foaia plopului,
         Cu a moliftului Şi cu a crinului,
         Malu Oltului. Ceartă-mi-se, ceartă Bradu şi cu teiu.
         Bradu că-mi grăia:
         —    Eu sînt brad frumos, Tu eşti tei pucios, Pucios, puturos;
         Pe mine mă taie Şi din mine face Şiţă d-a subţire,
         Coperi mînăstire,
         Lumea de se-nchină La a mea trupină,
         Fie pomenire.
         Foae d-o lalea,
         Teiu răspundea:
         —    Bradule, bradule, Naltule,
                 fălosule,
         Tu eşti brad frumos,
         Eu sînt tei pucios.
         Pe tine te taie
612
Şiţă de te face, Ploile te plouă, Ninsoarea te ninge, Bruma mi te brumă Viaţa de-ţi scură.
Pe mine mă taie Icoane mă face, Intru-n mînăstire, Lumea mi se-nchină La a mea trupină, Fie pomenire.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
560
Am un pom în bătătură
Frunză verde ş-o răsură Am un pom în bătătură, L-aş tăia să-l bag în casă, Dar crăcile nu mă lasă. L-aş tăia să-l bag în tindă, Crăcile îi dau de grindă. L-aş. tăia să-l bag la sobă, Crăcile mă ţin de vorbă.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
561
Voinicel striin
Voinicel striin,
Ca măr dulce-n drum; Care pe drum trece, Mi-1 zburătureşte, Crăcile îi frînge,
Merele îi curge, Trupioara-i plînge
613
Cu lăcrimi de sînge,
Iar vîrfu îi zice:
Taci, trupină, taci Că tot tu le faci Şi tot tu le tragi;
Dar nu-i vina ta,
Nu e nici a mea,
E-a cui te-a sădit Şi nu te-a-ngrădit;
Dacă te-ngrădea Toţi te ocolea.
Comunicat de C. V. Ionescu, învăţător din comuna Bălăceanu, raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti.
562
Mă dusei să tai richită
Mă dusei să tai richită,
Găsii pupăza-nflorită Şi pe Ioana-mpodobită.
Nu ştiu pupăza s-o rup,
Ori pe Ioana s-o sărut,
Că n-am văzut-o de mult!
Şi ţi-aş zice de richită,
Cînd te mai văz înfrunzită Şi pe Ioana-mpodobită!
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
563
Supărată-i pădurea
Supărată-i pădurea,
C-a picat frunza din ea Şi-a rămas pădurea rară, De se vede pîn-afară.
— Nu te supăra, pădure,
614
C-a venit primăvara,
Iară ţi-a-nverzit frunza. — Lasă să mă supăr rău, Că, dac-oi îmbătrîni,
Mai mult n-oi întineri.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
564
Uite lunca, uite dealu
Frunză verde ca măraru, Uite lunca, uite dealu, Unde lega neică calu, Mi-a-nflorit mărgăritaru. Mi-a-nflorit, s-a scuturat, Fete mari s-au măritat Şi-au rămas tigorile Ca să-mi poarte florile.
Cules personal de la nevastă-mea, Marina, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, re* giunea Argeş.
565
Ioană din Ionele
Ioană din Ionele,
Dă şi neichii floricele. N-are gaica flori de dat, C-astă vară n-a plouat Şi-am plătit de le-am udat, Cu bani după sărutat.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
615
566
Pe deal, pe la Cireşianu
Pe deal, pe la Cireşianu, Mi-a-nflorit mărgăritaru. Mărgăritar înflorit,
Cine mi te-a eiumpăvit? Flăcăii de la cosit,
Fete mari de la iubit, Neveste de la plivit, Dorobanţi de rînd trecînd.
Cules personal de la Gheorghe Ş. Stoica, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
567
S-a dus neică la cosit
S-a dus neică la cosit,
Să cosească fîn mărunt, Să-i fie de aşternut;
Să cosească fîn vîzdei, Frînge-i-s-ar coasa-n trei; Să cosească fîn cu rouă, Frînge-i-s-ar coasa-n două.
Cules personal de la nevastă-mea, Marina, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
568
Bun lucru, badeo, la coasă
— Frunză verde avrămeasă,
Bun lucru, badeo, la coasă!
■— Mulţumesc, mîndră frumoasă, Ca o viorea din coastă,
616
Cînd o taie coasele Şi-i rămîn miroasele.
— Fire-L badeo, sănătos,
Ca un trandafir frumos,
Cînd înfloare vara-n dos,
Umple lumea de miros.
Cules personal din comuna Muereasca-de-Sus, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
569
Uite lunca, uite dealu
Foae verde ca măr ar u,
Uite lunca, uite dealu,
Unde lega neică calu, Mi-a-nflorit mărgăritaru. Mi-a-nflorit, s-a scuturat,
Fete mari s-au măritat Şi-au rămas prigorile Ca să-mi poarte florile.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
570
Săraca inima mea
Frunză verde viorea,
Săraca inima mea:
Nu mai poate cum putea,
S-a prăpădit, vai de ea, Aplecîndu-mă pe şea,
Ca să-mi sap d-o viorea,
S-o duc la mîndruţa mea.
S-o duc Linii în grădină,
Mai aproape de fîntînă;
De fîntînă, de ceşmea Să intre miroase-n ea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
617
571
Dumbrăviţă, dumbrăvea
Dumbrăviţă, dumbrăvea, Lasă-mă la umbra ta,
Să stau cu mîndruţa mea,
Să fac dragoste cu ea.
Nu te las la umbra mea,
Că ţi-e mîndra tinerea Şi faci păcate cu ea.
Şi mi-o cădea mie frunza Şi mi-o veşteji iarba.
Ce habar de umbra mea,
Că v-aţi drăgostit la ea!
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
572
Pusei barda la curele
Pusei barda la curele,
Plec în luncă la nuiele;
Lunca, numai viorele.
Dar nu-mi trebuie nuiele,
Că n-am ce-ngrădi cu ele;
Şi-oi să culeg viorele,
Să mi le fac chiticele,
Să le dau la vecinele.
După cum mi-o fi vecina,
Aşa o să-mi dau şi chita;
De-o fi vecina frumoasă,
Să-i dau chita mai aleasă Şi legată cu mătasăj Să vază că e frumoasă;
De-o fi vecina urîtă,
Să-i dau chita mai pălită Şi legată cu răchită,
Să vază că e urîtă.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
618
573
Unde-ai plecat, Mariuţă
—    Unde-ai plecat, Mariuţă, Desculţă, numa-n rochiţă?
—    Mă duc, neicuţă, mă duc, în grădina de la dud,
C-am neşte flori să le ud,
Să le ud să odrăslească,
Să le ud să-mi înflorească; C-o venit cocoanele,
Mi-au rupt floricelele,
Şi-au umplut cosiţele.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
574
Toate florile-au venit
Toate florile-au venit,
Au venit la jurămînt,
Numai floarea-soarelui Şade-n poarta raiului,
Şi-mi judecă florile:
Ce-au făcut miroasele?
—   Viorică după vale,
Ţi le-oi fi dat dumitale? Viorica răspundea:
—   Doamnelor* din cerul sfînt, A dat ploaie pe pămînt,
Şi ne-a culcat la pămînt, Miroasele le-am pierdut;
Să-mi dai o ploaie cu foc,
Să ne sculaţi cum am fost, Miroasele vin la loc.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
619
575
Cîte flori sînt pe pămint
Cîte flori sînt pe pămînt,
Toate merg la jurămînt;
Numai floarea-soarelui,
Şade-n poarta raiului,
Şi-mi judecă florile,
Ce-au făcut miroasele.
Viorică după vale,
Ţi le-o fi dat dumitale.
Cules personal de la nevasta mea Marina, care l-a auzit de la părinţii săi din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
576
Astăzi bură, mîine bură
Astăzi bură, mîine bură,
La leliţa-n bătătură,
Ca să-mi crească d-o răsură, S-o poarte neica-n căciulă,
Ca să-şi facă voia bună.
Cules personal de la bătrînul cîntăreţ de biserică Ioniţă Popa Ion din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
577
Cît mi-e codru de frumos
Cît mi-e codru de frumos,
Iarna putrezeşte jos;
Cît mi-e frunza de frumoasă,
Şi vara de drăgostoasă,
Iarna putrezeşte-n coastă.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
620
578
Floricică după şes
Floricică după şes Te-am îndrăgit după mers; Că ţi-e mersu legănat,
La inimă m-ai secat.
Floricică floare-albastră,
Ce-ai crescut în calea noastră, Aşa-naltă şi subţire Şi la trup făcută bine; Aşa-naltă subţirea Tocmai pe potriva mea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
579
Luncă, luncă, mult mi-eşti lungă
Luncă, luncă, mult mi-eşti lungă,
Şi n-am cal bun să te-ajungă.
Luncă, luncă, lunculiţă,
Lovi-te-ar d-o brumuliţă,
Frunza din tine să pice,
Să rămîie numai două,
Care ne trebuie nouă.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
580
Dealu de la răsărit
Dealu de la răsărit, Vedea-l-aş în foc arzînd, Că ce-am pus n-a răsărit:
621
       Am pus fir de busuioc,
       A ieşit pară de foc.
       Am pus fir de trandafir, A ieşit fire de ştir.
          Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, cd* muna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
      581
      Busuioc de la Pleniţa
      Foaie verde foi ca viţa,
      Busuioc de la Pleniţa,
      Sămănat de doda Niţa,
      Sămănat de vinerea Şi udat de sîmbăta.
      Să mi-1 port dumineca,
      Să fac dodii Miţii voia.
      Cules personal de la bătrînul cobzar Sandu Migu, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
                                   B. DESPRE CUC
      582
      Vezi cît e cucu de hoţ
      Frunză verde măr mustos, Vezi cît e cucu de hoţ,
      Cum mai cîntă vara-n dos Şi la el mi-ascultă toţi; Aseulta-l-ar pustia,
      Că el mi-a rupt inima.
622
           Şi-altă frunză popîlnic, D-ar fi cucu d-un voinic, L-aş prinde d-un ibomnic; Dar cucu mi-e păsărea,
           Nu ştie ce-i dragostea, Numa-mi rupe inima.
                Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
           583
           Plecă cucu, zice-i-aş
           Plecă cucu, zice-i-aş,
           Şi-a lăsat puiu golaş.
           A lăsat pe pitulice,
           Să-l hrănească şi să-l culce. Pitulicea e datoare Să facă puiu să zboare,
           Cu furnici din muşuroi Să treacă Oltu la noi.
                Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
          584
          S-a dus cucu, bate-l-aş
          S-a dus cucu, bate-l-aş, Şi-a lăsat puiu golaş. Pitulicea necăjeşte,
          Puişoru de i-1 creşte,
          Să i-1 facă dolofan Să cînte pe Tilorman.
               Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
624
585
          Cîntă cucu-n curmătură
          Frunză verde ş-o răsură, Cîntă cucu-n curmătură, Mîndra sapă-n curătură. Taci, cuce, nu mai cîntă,
          Ia sapa şi vino-ncoa,
          Să săpăm curătură.
          Ba, ba, ba, fetiţo ba,
          Sapă-ţi tu curătură,
          Că tu ai folos de ea.
               Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
          586
          Legea ta de cuc bălan
          Legea ta de cuc bălan,
          Cuc bălan de Tilorman,
          Nu-mi cîntaşi vara d-un ban, Numai mă lăsaşi sărman,
          Fără arme, fără cal,
          Fără scripturea de ban.
          Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
          587
          Cîntă, cuce, limba-ţi pice
          Cîntă, cuce, limba-ţi pice, Carnea viermii ţi-o mănînce, Că nu cînţi vreo bunătate, Dar cînţi tot striinătate.
625
—    Cîntă, cîntă cucuie.
—    Nu mai cînt, voinicule.
Toata vara am cîntat,
Nimeni nu m-a ascultat.
Am cîntat, mi s-a urît,
Niminea nu mi-a plătit.
Şi-am cîntat la Ialomiţă,
La cocoana Marghioliţa
Şi mi-a degerat guriţa,
Şi mi-a căzut limbuliţa,
Şi mi-a găsit-o leliţa.
Dă-mi, leliţă, limbuliţa Să-mi mai dreg şi eu guriţa Să-ţi mai cînt pe Ialomiţa.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
588
Printre Silea, printre Mamu
Printre Sîlea, printre Mamu, Cum cîntă cucu duşmanu.
Eu zic cucului să tacă,
El să suie p-altă creacă,
Cîntă hoţu de mă seacă.
Dar mai jos pe rămurele Cîntă-un stol de turturele Şi să-ngînă-n viersurele.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
589
Cîntă, cuculeţule
Cîntă, cuculeţule, în toate dimineţele Să te-auză mîndrele
Şi răsfiră-ţi penele,
Ca mîndra sprîncenele, Să te vază fetele.
Ce stai, coadre,-aşa cănit, Nu vezi vara c-a venit Şi cucu că mi-a sosit Şi te-a găsit ne-nfrunzit, Mititel şi jerpelit Şi cîntă-n tine cănit?
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
590
Unde-auz cucu cîntînd
Unde-auz cucu cîntînd,
Şi mierliţa şuierînd, Sturzu-n frunză rîcîind, Ploaia-n frunze răpăind, Nu mă ţiu om pe pămînt, Nici nu mai ştiu unde sînt. Eu zic cucului să tacă,
El se suie p-altă creacă, Cîntă hoţu de mă seacă;
Iar mai jos p-o rămurea, Cîntă şi o turturea,
Cîntă tristă, vai de ea,
Că şi-a pierdut soţia.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
591
Vine cucu de trei zile
Vine cucu de trei zile,
Tot prin crîng şi prin pădure, Şi n-are pe ce se pune.
Şi veni la casa mea,
Se puse pe-o rămurea,
Cîntă de răsună curtea.
Eu zic cucului să tacă,
El se suie p-altă creacă,
Cîntă hoţu de mă seacă.
Eu zic cucului să fugă,
El cîntă de mă usucă.
La mijlocu cîmpului,
Pe coamele plugului,
Cîntă puiu cucului;
Nu ştiu, cuc este ori cucă, Că-mi cîntă neicăi de ducă. Iar mai sus pe rămurele, Cîntă două turturele,
Mi sînt surorile mele;
Şi mai jos p-o rămurea, Cîntă-un pui de turturea, Asta e mîndruţa mea.
Comunicat de G. Florescu, învăţător din comuna Vîlsăneşti, raionul Curtea de Argeş, regiunea Argeş.
592
Ce larmă s-aude-n codru
Ce larmă s-aude-n codru?
Se ceartă cucu cu corbu, Care să-mi rămîie-n codru. Corbu din gură-mi grăia:
— Rămîi, cuce, dumneata,
Să mai veseleşti lumea.
628
Cîntă cucu pe trupină,
Sare corbu şi-l îngînă.
—   Taci, corbe, nu mă-ngîna, Că nu eşti de legea mea.
Tu eşti pasere spurcată, Mănînci carnea nejunghiată, Nici de puşcă împuşcată.
Eu sînt lighioană sfîntă,
Pe tot anu spovedită.
—   Arată-mi pe popa-al tău, Să mă spovedesc şi eu.
—   Popa-al meu e vînător,
Cu puşculiţa de flori,
Cînd te spovedeşte mori!
Cules personal de la bunica-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
593
Se ceartă cucu cu corhu
Se ceartă cucu cu corbu,
Care să-mi rămîie-n codru. Cucu mi-are pana verde, Intră-n codru, nu se vede; Corbu mi-are pene negre, Intră-n codru şi se vede. Cucu cîntă p-o trupină, Corbul sare şi-l îngînă.
—   Taci, corbe, nu mă-ngîna, Că nu eşti de legea mea.
Tu eşti pasere spurcată, Mănînci carne nenjunghiată Şi bei apă dintr-o baltă.
—   Eu beau apă strecurată, De la trei fîntîni de piatră,
Că sînt pasere curată.
Comunicat de C. Daniilescu, învăţător, din comuna Scundu, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
594
Ciută cucu pe trupină
Cîntă cucu pe trupină,
Şi corbu la rădăcină.
—   Taci, corbe, nu mă-ngîna,
Că nu eşti de legea mea.
Tu eşti naţie spurcată,
Mănînci carne nenjunghiată.
Eu sînt naţie legiuită,
Pe tot anu spovedită.
—   Spune mie popa-al tău,
Să mă spovedesc şi eu.
—   Popa al meu e vînător, Cînd te-o spovedi, şi mori.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
595
Săracu cucu de faţă
Săracu cucu de faţă,
Cum mai cîntă cu dulceaţă! Săracu cucu de dos,
Cum mai cîntă de frumos!
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
630
596
De trei zile merg pe plai
Verde frunză ş-un susai,
De trei zile merg pe plai Cu merinde pe trei cai;
Nu băui, nici nu mîncai, Numai la cuc ascultai.
Cucuie, voinic de codru, Arde-ţi-ar penele focu,
Tu-mi cîntaşi de mă secaşi, De părinţi mă depărtaşi,
In temniţă mă băgaşi.
Cules personal de la lăutarul Lache, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
597
Nu blestema, lele, cucu
Frunză verde foi ca nucu, Nu blestema, lele, cucu. Buruieni din Sînziene, Lasă, las să mă blesteme, C-aşa-am fost eu rînduit: Să vin vara să vă cînt Şi toamna să mă întorc,
Să mă-ntorc la Dunăre, Und m-aşteaptă berzele,
Să mă treacă apele.
Cules personal de la Grigore Bălăşel, din
comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, re-
giunea Argeş.
598
D-ar fi cucu d-un voinic
D-ar fi cucu d-un voinic,
L-aş prinde d-un ibomnic;
Dar mi-e cucu-o păsărea,
Nu ştie ce-i dragostea.
Cuculeţ cu pana sură,
Ce-mi tot cînţi pe bătătură,
Că nu mi-e inima bună;
Cuculeţ cu pană-albastră,
Ce-mi tot cînţi pe la fereastră, Că nu-s fată, ci-s nevastă.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
599
S-a dus cucu fi-i-ar ciocu
S-a dus cucu, fi-i-ar ciocu,
Să puie porumbi la Lotru, C-aici nu i-a plăcut locu.
S-a dus cucu, zice-i-aş,
Şi-a lăsat puiu golaş.
Pitulicea l-a găsit Şi l-a luat de l-a crescut.
Mi l-a făcut dolofan,
De-mi cîntă din an în an Şi-mi cîntă pe Tilorman.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
632
•ui
iii
600
Ia mai cîntă, cucuie
—   Ia mai cîntă, cucuie,
—   Nu mai poci, voinicule, C-am mai cîntat peste Jii La logofătu Marin Numai p-o litră de vin. Şi-am cîntat în Ialomiţa La cocoana Sevastiţa
Şi mi-a degerat guriţa.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
601
Cîntă, cuce, limba-ţi pice
—   Cîntă, cuce, limba-ţi pice, In strachina cu lapte dulce, Să dau mîndrii să mănînce, Cîntă, cîntă, cucuie.
—   Nu mai poci, voinicule, C-am mai cîntat la Stăncuţa Şi mi-a degerat guriţa
Şi mi-a picat limbuliţa.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
602
Şi ţi-aş zice de furnică
Şi ţi-aş zice de furnică, Tu eşti lighioană mică, Tu ştii cucu unde cîntă
633
Şi noaptea unde se culcă,
Să merg să-i trag o măciucă, Să-l întreb de ce nu cîntă.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
603
Cuculeţ cu pană verde
Cuculeţ cu pană verde,
Ţine-1, Doamne, nu mi-1 pierde; Că l-am mai pierdut odată, L-am căutat o vară toată.
L-am găsit la Bucureşti,
Adunînd flori boiereşti.
Aduna d-ale mai mari,
Să le dea la căpitani;
Aduna d-ale mai mici,
Să le dea la ibomnici.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
604
Vine cucu de trei zile
Vine cucu de trei zile Şi n-are pe ce se pune. S-ar pune pe-o rămurea Şi-i e frică c-o cădea. Usca-li-s-ar mîinile,
Cui ascut săcurile,
D-au tăiat pădurile; N-are cuc pe ce se pune, Codiţa să şi-o răsfire.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raia-nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
634
605
Cîntă cuculeţule
Cîntă, cuculeţule, în toate dimineţele;
Dar în dimineaţa mea, Taci, cuce, nu mai cîntă, C-am dat de inimă rea: M-a părăsit mîndra mea,
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
606
Cucuie, ce mi-eşti hain
Cucuie, ce-mi eşti hain,
De nu-mi cînţi vara din plin? Mi-o cînţi numai jumătate Şi te muţi într-altă parte. Cuculeţ cu pană sură,
Ce te plimbi pe bătătură,
Ori nu-ţi e inima bună? Cuculeţ cu pana-albastră,
Ce te plimbi pe la fereastră, Ori nu-ţi e mîndruţa-acasă?
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
607
Cuculeţ de la pădure
Frunză verde foi de mure, Cuculeţ de la pădure,
Vara vii, vara te duci,
Tu de muncă nu te-apuci;
635
Mă mir iama ce mănînci! Mănînc mugurel de fag Şi beau apă dintr-un lac Şi cînt mîndrelor cu drag.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
608
Usca-li-s-ar mîinile
Usca-li-s-ar mîinile Cui ascut săcurile,
D-au tăiat pădurile Şi-au rămas trupinile Şi mi-au dat rămurile Şi-a-mpuiat păsările. Mi-a-mpuiat d-un cuculean, De-mi cîntă din an în an.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vilcea, regiunea Argeş.
609
Spurcată lege de cuc
Spurcată lege de cuc, Cîntă bine, că te-mpuşc Şi te frig şi te mănînc; Te mănînc şi nesărat, Numai prin cenuşe dat, Măcar de-oi avea păcat.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raio-
nul Rm. Vilcea, regiunea *Arg6ş.
636
610
Cuculeţ, pasere sură
Cuculeţ, pasere sură, Muşca-ţi-aş limba din gură, Cîntecu să nu-ţi mai zici,
Nici să mai colinzi p-aici. Vara vii, vara te duci,
Cînd sînt dragostile dulci; Cîntă-mi mie, înc-odată,
Că mi-e mintea turburată; Cîntă-mi partea mea cu foc, Să am parte de noroc; Cîntă-mi partea mea cu drag, Că ţi-oi da frunză de fag,
Ca să nu mai fii pribeag.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, rai@-nul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
611
Cîntă, cuculeţule
Cîntă, cuculeţule, în toate dimineţile Pe toate vîrfurile,
Să te-auză mîndrele. Cuculeţ, tu vestitor,
Vara vii să-mi cînţi cu dor. Vara vii, vara te duci,
Tu de lucru nu te-apuci, Mă mir iarna ce mănînci? — Măi române, lege rea,
Ce ai tu cu gura mea,
Că nu mănînc munca ta? Mănînc rime şi gîndaci Şi putrigai de prin fagi Şi mă sui la comănac Şi cînt mîndrelor cu drag; C-aşa sînt eu rînduit,
637
De ursătoare ursit:
Să mănînc negru pămînt, Să vin vara să vă cînt.
La Sînpetru iar mă duc Şi mai viu la primăvară, Să mai cînt în codru iară.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşdni, regiunea Argeş.
612
Cuculeţ de Topolog
Frunzuliţă bob de bob, Cuculeţ de Topolog, Scoboară din deal la Olt,
De mai potoieşte-un foc.
Dar ce foc să potolesc,
Că am glas să hăuiesc,
N-am cuvînt ca să vorbesc.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător din comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
613
Cucuie de Topolog
Cucuie de Topolog, Coboară din deal la Olt, De mai potoleşte-un foc. Dar cum foc să-l potolesc, Că n-am frunză de pocnit Nici mîndruţă de iubit! Blestemată e iarna,
Sfîntă e primăvara, Că-nfrunzeşte cîte-o tufă, Pleacă voinicii la muncă Şi nevestele la tufă.
638
Vară, vară, primăvară,
Ia zăpada dup-afară Şi să mi-o faci potecele Să-mi răsaie viorele Să prind pe mîndruţa-n ele.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
C. DESPRE ALTE PĂSĂRI
614
Pe margine de Olteţ
Pe margine de Olteţ,
Răsărit-a nuculeţ.
Nucu mare, frunza rară,
S-au strîns toţi cucii din ţară Şi cîntă de se omoară;
Şi mai jos, între zmicele,
Cîntă două turturele;
Una răsfiră din pene,
Ca Maria din sprîneene;
Şi-mi răsfiră din peniţă Ca Maria din rochiţă;
Alta suceşte din cioc Ca Maria din mijloc.
Cules personal din comuna Ciocăneşti, raio nul Drăgăşani, regiunea Argeş.
615
Corbu
La ciongaru nalt, Nalt şi fălălat,
De arme-ncărcat,
639
            Corbu mi-a-mpuiat, Corb, pasere neagră, Lighioană-ntreagă. Cuibu mi-1 strîngea In luna 1-Undrea, Cînd e iarna grea,
            Şi mi-1 ticluia:
            Din coada de boi, Din lină de oi.
            Şi mi-1 şindrilea:
            Cu piei de junince, In el să nu pice. Şedea şi oua,
            Puii mi-i scotea:
            Tot în Făurare,
            Cînd e geru tare. Puii cloncăneau, Mîncare cereau. Corbu ce-mi făcea? Sălta şi zbura Şi mi se ducea:
            Sus la Nadolie,
            La ţara pustie;
            La pui aducea:
            Tot cirezi de boi Şi turme de oi,
            Cu ciobanii lor.
            Pui se săturau,
            Puii cloncăneau, Vîntu că-mi venea, Vîntu cel turbat Şi cel veninat, în cuib se umfla Şi mi-1 fărîma Şi puii-mi cădea,
            Pui dolofănei,
            De ţi-e drag de ei, Cum zac, vai de ei, Cu limbile scoase, Lăsate pe falcă.
Spus de Dumitru Ursaru, lăutar bătrîn din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
640
616
  Cîntecul ciocîrliei
  Verde frunză colilie, Lie, lie, ciocîrlie,
  Ce jale ţi-e ţie,
  De cînţi pe cîmpie, Singură, pustie?
  —   Cuibu l-am făcut, Supt brazdă de plug, Plugari au venit, Pluguri au pornit, Cuibu mi-au zobit Ouăle-au strivit,
  Pui mi-au omorît. Şi-aşa mi-a venit,
  Ca să zbor în vînt,
  Să caz pe pămînt,
  Ca să mor curînd.
  —   Verde frunză colilie, Lie, lie, ciocîrlie,
  Ce jale ţi-e ţie,
  De cînţi pe cîmpie, Singură, pustie?
  Scoală iute, scoală, Vacile că-mi zbiară; Boii noştri mug,
  Cu capu pe plug;
  Viile s-au copt Şi mi s-au răscopt,
  Şi vin păsărele Şi iau brobonele,
  Şi vin grăngurei,
  Şi iau strugurei.
  O pasăre neagră,
  Se puse p-o coadă Rupse puntea-ntreagă, O puse p-o piatră Şi o mîncă toată, Inimioara-mi seacă.
Comunicat de Şt. St. Tuţescu, comuna Cata-nele, raionul Băileşti, regiunea Oltenia.
641
617
Lie, Lie, ciocîrlie
Frunză verde colilie, Lie, Lie, ciocîrlie,
Ce cînţi sara pe cîmpie, Neagră şi pustie?
—   Eu cum n-oi cînta Şi m-oi văicăra
De soţia mea?
Că ea mi s-a dus,
Cu mascurii-n sus; Veste mi-a venit Că mi-a păgubit:
De la o scroafă neagră, Cu urechea bleagă, Sutişoara-ntreagă;
De la cinci groştei, Cinci sute de lei.
—   Taci, văduvă, taci, Că tot tu le faci
Şi tot tu le tragi;
Taci, văduvă grasă, Grasă şi frumoasă,
Cu sprinceana trasă,
Că boii tăi mug,
Cu capu pe jug;
Vacile ţin rang,
Cu capu pe prag;
Şi viţeii zbiară,
Că n-au supt d-asară. Şi via s-a copt,
S-a copt, s-a răscopt, Şinmi vin păsărele Şi-mi ia brobonele Şi se duc cu ele;
Şi-mi vin păsărei Şi-mi ia gordănei Şi se duc cu ei;
Vine-o cioară neagră Şi ia coarda-ntreagă Şi-o pune pe piatră Şi-o mănîncă toată.
642
— Lasă să mănînce,
Că n-am cui mai strînge* Că eu cui am strîns,
S-a dus, s-a răpus.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
618
Amărîtă turturea
Amărîtă turturea,
Cînd rămîne singurea, Turbură apa ş-o bea.
Mi-o turbură cu peniţa Şi mi ţi-o bea cu guriţa.
Şi mai are-un frăţior,
Pe sturzu cel gălbior, Care-mi cîntă la strîmtori; Şi mai are-o surioară,
Pe draga privighetoare, Cîntă noaptea pe răcoare, Cîntă neicuţii să-l scoale.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
619
Colea-n văle-ntr-o vîlcea
Colea-n vale, -ntr-o vîlcea, Frumos cîntă cinteza Şi mi-o-ngînă pupăza.
— Pupăză > nu mă-ngîna,
Că nu eşti de sama mea,
Tir eşti pasere frumoasă,
Dar ţi-e casa puturoasă,
643
Că cu zmoală e zmolită Şi cu tină mi-e-mpuţită,
De niminea nevăzută.
Cules personal de la bunică-mea, Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
620
în grădină la Ion
în grădină la Ion,
Toate păsările-mi dorm;
Numai una n-are somn,
Ci-mi zboară din pom în pom. Şi-mi strigă: Ion, Ion!
Şi-mi zboară din cracă-n-cracă Şi-mi strigă: Ioane dragă!
Nu-i Ion, nu e nimic,
C-a plecat după iubit.
Fi-i-ar iubitu de cap,
Că nu s-a mai săturat;
Cîte fete sînt în sat,
Pe toate le-a sărutat.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
621
Uite moşu pe colea
Uite moşu pe colea,
Cu doi pui de rîndunea.
— Dă-mi-i mie, moşule,
Că ţi-am păzit oile Pe coasta cu florile,
Şi ţi-am păzit vacile,
Pe coasta cu fragile.
Cules personal de la nevastă-mea, Marina, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
644
622
Pasere galbină-n cioc
Pasere galbină-n cioc Şi codalbă peste tot,
De mi-ei cînta de noroc, Să trăieşti cu pui cu tot Şi la vară iar să scoţi; Iar de mi-ei cînta de rău, Să se stingă neamu tău.
Şi tu, pasere, să zbori In puşcă la vînători,
Să te umple de alice Prin aripi şi prin peniţe.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
623
Sturzu
Sturzule, sturzule,
Prăpăditule,
Amărîtule!
Eu te-am învăţat Şi te-am ştiinţat Cuibu să nu-ţi faci: ’N margine de drum, Tufă de alun; Călători mi-or trece, Cuibu l-or vedea Pui că ţi-o lua.
Cuibu să ţi-1 faci: într-o vale-adîncă, în vîrf de sipică. Puişori ţi-astrucă.
Spus de Dumitru Ursarii, lăutar bătrîn din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
645
624
Păsărică de Gilort
Păsărică de Gilort,
Nu-mi da drumu peste Olt, Iarna pe geru de foc,
Cînd îngheaţă apa-n loc Şi gresia n-are loc.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
625
Colea~n valern valea rea
Colea-n vale, -n valea rea, Unde cînta cinteza Şi mi-o-ngînă presura,
La Ilinca văduva,
Tăiai calu cu scara Aplecîndu-mă pe şea,
Ca să-mi sap d-o viorea,
S-o duc la mîndruţa mea.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
626
Pe culmiţa dealului
Pe culmiţa dealului Ţipă puiu corbului.
—   Ce ţi-e, puişor, de ţipi?
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete,
Ori ţi-e dor de codru verde?
—   Nu mi-e foame, nu mi-e sete, Nu mi-e dor de codru verde;
646
Dar ţip după maica mea, C-a plecat şi m-a lăsat Cu cuibuleţu stricat, Intr-o tufă de alun, Lîng-o margine de drum.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
627
Sus pe malu Oltului
Sus pe malu Oltului,
Ţipă puiu corbului.
—   Ce ţi-e, puişor, de ţipi,
Ce ţi-e, corbişor, de plîngi?
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete,
Ori ţi-e dor de codru verde?
—   Nu mi-e foame, nu mi-e sete, Nu mi-e dor de codru verde;
Aş bea sînge de haiduc Şi-aş mînca carne de turc.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
628
Sosi postu lui Sînpetru
Frunză verde năutu,
Sosi postu lui Sînpetru, Părăsi cucu bungetu Şi turturica vîlceaua Şi mîndruţa poteceaua.
Cules personal de la socru-meu, Matei Popa, din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
647
629
Colea-n valea cu nucu
Colea-n valea cu nucu, Frumos cîntă granguru Şi mi-1 îngînă cucu. Colea-n vale-ntr-o vâlcea, Frumos cîntă cinteza Şi mi-o-ngînă mierliţa.
Cules personal de la bunică-mea Tudora I. Lăzăroiu, din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
630
Fă~mă, Doamne,-o porumbiţă
Şi iar verde foi de viţă,
Fă-mă, Doamne, -o porumbiţă,
Ca să zbor din creacă-n creacă, Pîn la stîlpu de la poartă;
Şi să-mi zbor din pom în pom,
Pîn la casa cu balcon;
Şi să zbor din brad în brad Pîn la casa cui mi-e drag;
Şi să-mi zbor din vale-n vale, Să-mi văd pe neică călare, Scoborînd din deal în vale.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani. regiunea Argeş.
631
Mierliţa
Mierliţă, mierliţă, Pasere pestriţă,
Să nu-ţi faci aiure,
648
Cuibu prin pădure; Ci să-l faci mai bine, Aproape de mine,
Că ţi-1 fură cucu, Ţi-e degeaba lucru.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător din comuna Olăneşti, raionul Rm. Vilcea, regiunea Argeş.
632
Cine mi-e striin pe lume
Frunzuliţă mărăcine,
Cine mi-e striin pe lume, Numai mierla din pădure;
Dar nici ea nu e ca mine,
Că umblă din creacă-n creacă, Nimeni n-are ce să-i facă;
Şi umblă din frunză-n frunză, Vînătorii să n-o prinză.
Dar un hoţ de vînător, Smulse trei svilţe de păr Şi-mi făcu d-un lăţişor Şi-o apucă de picior Şi mi-o băgă-n colivie Şi mi-o duse la Domnie Mai mult moartă decît vie. Dar Domnia ce-mi făcea?
— Ia sloboziţi mierliţa,
Că n-a stricat nimica;
Daţi-i drumu la pădure,
Să mănînce fragi şi mure.
Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător,
comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcca, regiu-
nea Argeş.
649
D. DESPRE ANIMALE
633
   Îndeamnă, murguleţ, la pas
   îndeamnă, murguleţ, la pas, S-ajungem devreme-acas,
   La copii şi la nevastă,
   C-am lăsat-o mînioasă,
   Cu ochi negri pe fereastră, Uitîndu-se-n calea noastră.
   — Mai slăbeşte-1 de-ndemnat:
   Cînd ajungi mă legi la gard
   Şi-mi dai fîn, grădelele
   Şi grăunţe, stelele
   Cum ţi-e drag cu mîndra-n pat,
   Şi mie cu traista-n cap;
   Cum ţi-e drag mîndra pe mină, Şi mie cu traista plină;
   Cum ţi-s dragi mîndruţele,
   Şi mie grăunţele.
    Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
   634
   Ce stai, murgule,-aşa trist?
   Frunză verde rug întinst,
   Ce stai, murgule, -aşa trist?
   — Cum n-aş sta, stăpîne, trist, C-am auzit că _mă vinzi.
   Nu ţi-e milă şi păcat,
   Te-am trecut Oltu vărsat,
   Şi pe dungă şi pe lat,
   Pînă te-am scos pe uscat,
   La fata lui nea Scarlat
650
Şi la vreo două din sat,
Că alea m-au fermecat,
De nu poci ca să mai trag.
Comunicat de M. Popescu, învăţător, comuna Făureşti, raionul Olteţu, regiunea Oltenia.
635
Drag mi-a fost calu bălan
Frunzuliţă de lipan,
Drag mi-a fost calu bălan,
Şi voinicu iortoman.
Calu alb şi şaua verde,
Ţine-l, Doamne, nu mi-1 pierde, Că l-am mai pierdut o dată Şi l-am cătat vara toată.
L-am găsit pe la Focşani Pe-o vatră de leuştean.
—   Leuştene, cin te-a pus?
—   Neica-al meu care s-a dus.
Şi s-a dus cu codru rece,
Nici Bucureştii nu-i trece.
Dacă nu e, nu e, nu e,
Puişor să mă mîngîie;
Dacă nu e astă dată,
Parcă n-a fost niciodată.
Dacă nu e, nu e, nu e,
Parcă mi-e calea pustie.
Cules personal de la bătrînul lăutar Dumitru Ursaru, din comuna Drăgăşani, raionul Drăgă-şani, regiunea Argeş.
636
Stane, Stane, surdumane
Stane, Stane, surdumane, Coboară din deal în vale,
C-a murit murgu de foame.
651
— Las să moară, zice-i-aş,
Că mai am vreo şapte-n grajd. Şi mai am pe Vînătu,
Car mi-e drag ca sufle tu;
Şi mai am o cîrlăioară,
Mi-e dragă ca inimioara.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
637
Neic-ol meu cu calu bun
Neic-al meu cu calu bun,
Mă roagă să schimb în drum, Că al meu este mai bun.
— Şi-al tău, neică, este bun:
Ia dă-i o pală de fîn Şi-o poală de ovăz bun,
Să vezi cum merge la drum,
In buiestru-n fuga mare,
Pe la poarta mîndrii tale.
Cules personal din comuna Ştefăneşti, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
638
Colea-n vale la izvoară
Colea-n vale la izvoară, Zbiară-un bou de soţioară,
Şi-l îngînă-o fată mare.
— Taci, fată, nu mă-ngîna,
Că nu zbier de boala ta Şi zbier de soţia mea.
Că de cînd ea mi-a murit,
Trag în jug necumpănit,
Cu resteie de argint,
Cum le pun aşa se frîng.
Comunicat de M. Popescu, învăţător, comuna Făureşti, raionul Olteţu, regiunea Oltenia.
652
639
Drag mi-a fost oaia plăviţă
Frunzuliţă peliniţă,
Drag mi-a fost oaia plăviţă,
Cu mărgele la guriţă,
Cu panglice la codiţă,
Cu ochii de viorele,
Cu sînu cu floricele.
Dragile oiţele,
Nu-s ca coconiţele:
Ele nu ştiu a-nşela,
Cum fac pe la mahala;
Ele iubesc la ciobani,
Nu ştiu da cu suliman.
Cules personal din comuna Drăgăşani, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
640
Şapte văi ş-o vale adîncă
Şapte văi ş-o vale adîncă,
Ş-o pădure mărunţică,
Aici lupii mă mănîncă.
— Ho, lupe, nu mă mînca, Pîn o răsări luna Şi mi-o veni mîndruţa,
Cu struguri într-o bazma, Ş-atunci, lupe, m-ăi mînca, Ori pe mine, ori pe ea,
Ori din noi pe care-ăi vrea. Stai, lupe, nu fi nebun,
Nu mînca voinic în drum.
Cules personal din comuna Bogdăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
653
641
Plecă racu să se-nsoare
Plecă racu să se-nsoare, Se-ntîlni cu broasca-n cale: — Hai tu broască după mine Ca să mă nuntesc cu tine, C-o fi ferice de tine De s-o minuna o lume.
C-am o moară după casă,
Cură pelinu pe fereastră.
Doi cocoşi Toarnă în coş;
Doi gîndaci Aşază la saci.
La nuntă cine-o veni?
Două muşte Fac găluşte;
Trei cocoare Cu topoare
Şed de taie lemne-afară.
Dar în casă cin le-aduce?
Raţele
Cu braţele.
La nuntă cine o pofti?
Doi purcei Sînt vătăşei.
De cîntat cine o cînta?
Doi ţînţari Sînt lăutari.
Cules personal din comuna Prundeni, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
642
Pleacă racu să se-nsoare
Pleacă racu să se-nsoare, Se-ntîlni cu broasca-n cale.
■— Unde-ai plecat, race,
                                                             drace?
654
—   Vreu să mă-nsor, roască,
                                                               broască.
—   Dar cin te ia, race,
                       drace?
Că tu n-ai crac
               de nădrag,
Nici picior de cizmă largă.
— Unde-ai plecat, roască,
                                                             broască?
—   Să mă mărit, race,
                        drace.
—   Dar cin te ia, roască,
                          broască?
Că n-ai cap de legătoare Nici mijloc de-ncingătoare.
Hoc, hoc, hoc!
Ai cîcî, cîcî!
Cîi, cîi, cîi!
Spus de Dumitru Ursaru, lăutar bătrîn, din comuna Drăgăşani, regiunea Argeş.
643
A plecat racu-n petit
A plecat racu-n peţit Şi-a găsit broasca ţăsînd. Ghidiri-bidiri, bundai-da,
E verde ca iedera!
— Ia-mă, racule, pe mine, Că eu ştiu să trăiesc bine. Ghidiri-bidiri, bundai-da,
E verde ca iedera!
N-am mijloc de cingătoare, Nici picior de cizmă mare. Ghidiri-bidiri,' bundai-da,
E verde ca iedera!
Cules personal din comuna Prundeni, raionul Drăgăşani, regiunea Argeş.
655
644
 Vulpea cu papuci
 Vulpea cu papuci, Păzeşte la curci; Ursu cu nădragi, Păzeşte la vaci; Lupu cu cimpoi Păzeşte la oi ;
 Un iepuraş şchiop, Trăieră la bob, Intr-un vîrf de plop. Raţele cu braţele Făceau porconeţele.
  Comunicat de Gh. Popescu-Ghica, învăţător, Comuna Olăneşti, raionul Rm. Vîlcea, regiunea Argeş.
ANEXE
I
                                       I
                        PREFAŢA SCRISĂ DE NICOLAE IORGA
   A recomanda opera de o viaţă întreagă a neobositului cercetător în domeniul vieţii populare din Oltenia de nord-est, vechiul meu prieten părintele Teodor Bălăşel, e un lucru de prisos.
   Nimeni nu cunoaşte mai bine aceste părţi de străveche tradiţie şi de viaţă populară rămasă aşa de curată şi în vremile de azi.
   Vrednicul cleric, înălbit de vremuri, ni oferă o comoară: s-o ştim primi.
                        N. Iorga
                          II
                   PRECUVlNTAREA FOLCLORISTULUI TEODOR BĂLĂŞEL
   In vreme de peste 40 de ani, am tot strîns fără încetare tot felul de material folcloric, cum: versuri populare, legende, tradiţii, datine, obiceiuri, credinţe etc. Acest material ar avea importanţă mai ales prin faptul că este adunat de prin Văile Oltului, de prin vechea „Ţara Lotrului", unde şi graiul şi datinile sînt păstrate mai curat româneşti.
   Din acest material am dat cîte ceva revistei Şezătoarea din Fălticeni; Răposatului Sim. FI. Marian, din Suceava, pentru opera sa: Insectele; lui Iuliu A. Zâne, pentru opera sa: Proverbele românilor şi alte puţine bucăţi altor reviste şi ziare, cum bunăoară: Suflet oltenesc, Hazul satelor, Lumina pentru toţi, Menirea preotului, Cuvîntul adevărului, Gazeta ţăranilor, etc. Din
659
Versurile populare, o bună parte au fost tipărite în cinci cărticele în Biblioteca populară „Ramuri", din Craiova şi anume: colinde, rugăciuni, urări şi blesteme, oraţii de nuntă, descîntece, jocuri de copii, frămîntări de limbă, cuvinte întoarse şi jocuri de cuvinte, cîntecele ursului, ghicitori, numere, satire, hore, de leagăn, de nuntă, de moarte şi de dor. Volumul de faţă coprinde restul colecţiei mele de versuri populare şi anume: Cîntece de dragoste, de despărţire, jale, străinătate şi urît, doine: haiduceşti, ostăşeşti şi istorice, bahice, plante şi animale şi balade. Acest rest al colecţiei mele de versuri populare l-am împărţit în două mari capitole: Cîntece de lume şi balade. Primul capitol: Cîntece de lume, l-am subîmpărţit în cinci grupe, după felul cîntecilor ce coprinde, cum se vede mai la vale.
   Aproape în întregimea lor, versurile populare din întreaga mea colecţie sînt culese de mine personal din comuna mea natală, Bogdăneştii, şi din comuna unde păstoresc ca preot, Ştefăneştii, ambele din judeţul Vîlcea. Ele mi-au fost spuse de bătrîni sfătoşi şi a multeştiutori şi de lăutari vestiţi în multe judeţe. Toţi azi sînt răposaţi întru Domnul! Drept mulţămire, îmi fac o pioasă datorie pomenindu-le numele aici.
   Iată-le:
   Tudora I. Lăzăroiu, bunica mea după mamă, din Bogdăneştii de lîngă Rîmnic1, vestită în multe sate, din judeţul Vîlcea şi Argeş, pentru descîntecile şi leacurile ei, răposată acum 14 ani în vîrstă de peste 80 de ani.
   Matei Popa cel mic, socrul meu adoptiv, din Ştefăneşti, bătrîn sfătos, răposat acum 19 ani, în vîrstă de peste 80 ani.
   Casandra Matei Popa cel mic, soacra mea adoptivă, din Ştefăneşti, vestită în multe sate pentru descîntecele şi leacurile ei, mai ales în meşteşugul trasului femeilor sterpe ca să facă copii, răposată acum 5 ani, în vîrstă de peste 85 ani.
   1 Această comună în Hrisoavele lui Mircea vodă ce Bătrîn se numea Bogdăneştii de la Olt.
660
  bumitru Ursaru, lăutar vestit in judeţele Olt, Argeş şi Vîlcea, de fel din comuna Dobroteasa, judeţul Olt, răposat acum 10 ani, în oraşul Dră-găşani, în vîrstă de peste 80 ani.
  Vasile Daragiu, din comuna Lungeşti, judeţul Vîlcea, lăutar vestit în judeţele Vîlcea, Romanaţi şi Olt, răposat acum 20 ani, în vîrstă de peste 70 ani. El făcea parte din vestita generaţie a lăutarilor din Valea Mamului, cuibul Buzeştilor.
  Marin Badea Bădică, din Ştefăneşti, mort acum 26 ani, în vîrstă de peste 70 ani.
  Catrina Şerban D. Stoica, din Ştefăneşti, vestită pentru descîntece şi leacuri, răposată acum 35 ani, în vîrstă de 60 ani.
  Am mai intercalat în această colecţie şi cele ce mi s-au mai trimes şi de alte persoane, între care amintesc: -fUdilă Radu, soldat în reg. II Linie, acum 38 ani: f I. Fior eseu, înv. Vîlsăneşti-Argeş; fŞt. St. Tuţescu, înv. Catanele—Dolj; f Gh. Popescu-Ghica,     înv.   Olăneşti—Vîlcea;
f S. Teodor escu-Kirileanu, înv. Zorleni—Tuto va; fM. Z. Gîlcescu, sătean din Cărbuneşti—Gorj; Const. Daniilescu înv, Scundu—Vîlcea; Mihail Popescu, înv. Făureşti—Vîlcea; V". Costăckescu, înv. Pleşeşti—Suceava; C. V. Ionescu, înv. Bălă-ceanu—R. Sărat.
  împărţirea materialului am făcut-o în bună parte după norma adoptată de G. Dem. Teodo-rescu, care mi s-a părut a fi cea mai bună.
                                                                     Culegătorul.
Ştefăneşti în 6 ianuar 1930.
                   III
             RAPORTUL ASUPRA COLECŢIEI „VERSURI POPULARE ROMANECULESE DE TEODOR BĂLĂŞEL, PREZENTAT ACADEMIEI ROMANE DE O. DENSUSIANU
  Culegere foarte bogată mai mult din Vîlcea, şi cu deosebire interesant e materialul pe care-1 aduce în partea din urmă. Cîteva bucăţi, de provenienţă lăutărească şi care ne aduc aminte de versuri ale Văcăreştilor sau ale lui Anton Pann
661
şi chiar de colecţia lui Alecsandri, ar putea fi suprimate, (aşa la pp. 83, 105, 479, 591). Poezia de la pagina 601 după „un manuscris vechi4* — de cînd? —, nu-şi are nici ea locul printre celelalte şi de suprimat ar fi şi altele două (p. 1498).
   La tipărire, explicarea cuvintelor ar trebui trecută într-un glosar care să cuprindă şi unele forme care lipsesc din note.
                         ss. O. Densusianu
                     IV
ADRESA ACADEMIEI ROMÂNE PRIN CARE SE ANUNŢĂ RENUNŢAREA DIN MOTIVE FINANCIARE LA TIPĂRIREA COLECŢIEI „VERSURI POPULARE ROMÂNE”
ACADEMIA ROMÂNĂ
                                                                                                  BUCUREŞTI CALEA VICTORIEI 135 8 IANUARIE 1931
NR. 2627
   Prea Cinstite Părinte,
   în referire la deciziunea Secţiunii literare de la 31 ianuarie 1930 privitoare la publicarea de către Academie a culegerii Sf.-Voastre de Versuri populare române —- deciziune comunicată Sf.-Voastre cu adresa Nr. 256 din 5 februarie 1930 — avem onoare a vă face cunoscut că de la acea dată pînă astăzi starea financiară a Academiei ş-a înrăutăţit într-atît încît face cu neputinţă cheltuiala pentru publicarea voluminoasei culegeri în chestiune. De aceea Secţiunea literară, în şedinţa de la 19 decembrie 1930, revenind asupra deciziunii din 31 ianuarie 1930, a hotărît că nu poate publica culegerea.
   Interesul însă ce-1 prezintă bogatul material adunat pentru cercetătorii folclorului nostru ne îndeamnă să vă facem rugămintea să cedaţi manuscrisul Arhivei de Folclor a Academiei înfiinţată de instituţiunea noastră în Cluj sub conducerea d-lui I. Muşlea şi sub directa supraveghere a colegului nostru Sextil Puşcariu.
662
   Prin aceasta, culegerea Sf.-Voastre şi-ar atinge îndoitul scop, de a fi conservată într-o arhivă specială de folclor şi de a fi cercetată şi folosită de specialiştii care lucrează în acea arhivă.
   Aşteptînd răspunsul Sfinţiei-Voastre la această propunere, vă rugăm să primiţi expresiunea distinsei noastre stime.
SECRETARUL GENERAL ss. Indescifrabil Sfinţiei Sale
Părintelui Teodor Bălăşel.
                                                                                                   Comuna Ştefăneşti Judeţul Vîlcea-
                        V
                RAPORT PREZENTAT DE GR. G. TOCILESCU ASUPRA PRIMEI COLECŢII DE FOLCLOR, TRIMISĂ DE TEODOR BĂLĂŞEL ACADEMIEI ROMÂNE
   Domnule Preşedinte,
   în urma însărcinării ce am primit, de a examina cele 7 caiete manuscripte, conţinînd balade şi cîntece de dragoste populare, culese de d-1 Bălăşel în judeţele Dolj şi Vîlcea, am onoarea a vă comunica că ele merită a fi publicate cu spesele Academiei, ca un bun material pentru folclor.
   Deşi culegerea de faţă nu e una din cele mai bogate, totuşi ea oferă un interes deosebit, prin variantele numeroase ce conţine şi care vin să completeze o bună parte din baladele şi cînte-cele de dragoste deja cunoscute.
   Se înţelege, că la editarea acestui material se vor indica variantele anterioare, făcîndu-se în acelaşi timp şi un glosar.
1894, martie 24
GLOSAR
Aba, s.f. = dimie, (p. ext.) haină făcută din această ţesătură: II, 127. aclas = (?): I, 42.
adăsta, vb. « a aştepta: I, 5, 50; III, 489. aferim, interj, (turcism înv.) = bine! bravo! perfect! admirabil!: I, 13; III, 488. afion, s.f. = suc cu proprietăţi narcotice, extras de obicei din macul de grădină: I, 7. aglică, s.f. = plantă cu flori albe şi miros pătrunzător; are proprietăţi medicinale. Se foloseşte şi la aromatizarea vinului: III, 229, 356, 539.
alei, vezi dalelei: I, 45, 52. alimănit, adj. = afurisit, îndrăcit: III, 195. alior, s.m. = 1. laptele cucului; 2. laptele cîine-lui: II, 174, 390. angara, s.f. (inv.) = bir: II, 81. anine, s.m.pl. din arin = specie de arbori cu frunze rotunde, cu flori verzui roşietice, care cresc pe malurile rîurilor de munte şi prin pădurile umede de la şes: I, 61. araci, s.n. (înf.) din haraci = tribut anual pe ca-re-1 plăteau sultanului ţările supuse turcilor: I, 68, 69. ar ană, s.f. = hrană: I, 63.
arăci, vb. — a pune araci (vezi arac); III, 358. arămbaş, s.m. (înv.) din harambaşa = căpitan de hoţi sau de haiduci: I, 40, 100; var. anra-başe: I, 52.
arăni, vb. = a hărăni: I, 11. •
• Cifrele romane indică grupele sau genurile cîntecelor, iar cele arabe numărul de ordine al cîntecelor respective, în care se află cuvintele glosate. Toate abreviaţiile din cuprinsul glosarului sînt identice cu cele din Dicţionarul limbii române moderne. Edit. Academiei R.P.R., 1958.

667
ar cer, s.n. (reg.) = piatră de ascuţit brice, coase \ gresie: II, 13, 48.
areu, s.n. ===== plantă numită şi alior, laptele cucului, laptele cîinelui: II, 192; III, 213, 518.
argea, s.f. = 1. construcţie de scînduri sau groapă săpată în pămînt în care se aşază, vara, războiul de ţesut: I, 1; 2. război de ţesut; 3. acoperiş: III, 248.
argeluţă, s.f. = diminutiv al lui argea: I, 2.
arie, s.f. (înv.) = loc rotund în mijlocul căruia este un par (steajăr), de care se leagă caii ca să treiere grînele: I, 71.
armăşie, s.f. (înv.) = funcţie de vel-armaş. Instituţie în fruntea căreia se află vel-armaşul sau armaşul mare == mare dregător care supraveghea închisorile şi execuţiile: I, 41, 65.
armeş, s.m. din armaş = om înarmat, însărcinat cu paza ordinii şi averii domnului şi a boierilor: I, 65.
arnăut, s.m. == soldat mercenar (albanez) din garda domnească. Servitor boieresc înarmat: I, 25.
aromi, vb. == a dormita, a aţipi; a adormi puţin: I 54.
arţătuy, s.m. == diminutiv al lui arţar: I, 48; III, 231, 239, 396.
asmăţui, s.m. din hasmaţuchi = plantă plăcut mirositoare, cu flori albe, ce creşte prin tufişuri, la marginea pădurilor şi a viilor: I, 48.
astruca, vb. (înv. şi arh.) =* a acoperi, a înveli: III, 623.
asumie, vezi iasomie: I, 57, 71; var. asunie: I, 19.
Ban, s.m. (înv.) ~ titlu de dregător; dregătorul delegat de domnul Ţării Româneşti în cârmuirea Olteniei, I, 33.
bariş, s.n. == 1. broboadă din lînă foarte subţire şi uşoară: III, 296.
basmarghiol, adj. — foarte isteţ, şiret, deştept: I, 12.
băltac, s.n. ===== baltag: II, 136.
beşleagă, s.f. = căpitan de beşlii: I, 26.
&
668
heşliu, s.m. = soldat (turc) de cavalerie, cafe făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm: I, 26, 64.
bete, s.pl. = cingătoare îngustă şi lungă din lînă de diferite culori şi împodobită pe margini cu mărgele şi fluturi: III, 240, 316. bididiv, s.m. din bidiviu *= cal tînăr, iute şi frumos, sprinten, (var.: bidibiu, bididiu): 1,14. bivolilocel, s.m. = diminutiv al lui bivol: I, 18. bîrţă, s.f. (reg.) = bucată de fier sau lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana şi plazul plugului: III, 295. bîtă, s.f. = ciomag: I, 52.
hlagă, s.f. (reg.) = bogăţie, avere: I, 14, 15, 67,
       68.
blid, s.n. (pop.) = vas de pămînt, de lemn sau de metal din care se mănîncă; strachină: III, 536.
bogasiu, s.n. (înv.) din bogasiu = stofă sau pînză scumpă care se importa din Orient şi se întrebuinţa mai ales pentru căptuşeli: I, 61.
bolbotină, s.f. (reg.) *== buruiană care serveşte ca hrană pentru păsări sau ca plantă medicinală: III, 274.
boldeică, s.f. = femela boldeiului (cîine de talie mică, cu picioarele scurte): I, 10. bolîn, adj. = molatec: I, 24. boşcea, s.f. (reg.) = fotă: III, 338. boşceluţă, s.f. (reg.) din bocceluţă, diminutiv al lui boccea = pînză de învelit: III, 443. botan, = (?): III, 319.
branişte, s.f. — pădure sau parte de pădure în care este interzisă tăierea lemnelor; pădure cu copaci de peste 25 de ani; (p. ext.) pădure: III, 375.
brebenel, s.m. == numele a două specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui: I, 52; III, 319. briniviciu, s. (reg.) = brăcinar, brîu: I, 72. brîncă, s.f. (reg.) = mină; (p. ext.) a merge pe mîini şi pe picioare, de-a buşilea. (Fig.) în patru picioare: I, 11; III, 128. buestru, v.b. din buestra = (despre cai sau alte animale) a merge în buestru, adică a călca
669
       deodată cu amîndouâ picioarele din aceeaşi parte: II, 142.
buhaz, s.n. din bogaz == strîmtoare de apă, gură de rîu, canal; trecătoare, defileu: I, 2; var. buaz: I, 7.
bunget, s.n. «■= pădure foarte deasă, desiş: III, 628; var. buget: III, 481. bură, s.f. = ploaie măruntă: I, 3. burduşi, s.n.pl. din burduf = sac făcut din pielea netăbăcită (uneori din stomacul unui animal capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brînză, făină, apă, etc.: I, 41.
buşnigai, s.n. din buşneac = fum înăbuşitor; întunecare: I, 44.
bute, s.f. =* butoi: I, 16, 73; var. butie: I, 49. butuşine, s.f. pl. = (probabil) butucii din pădure: III, 410.
buzdugel, s.n. = diminutiv al lui buzdugan: I, 19.
Caic, s.n. = luntre uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată la capete: I, 21. caftan, s.n. (înv.) = manta albă, lungă şi largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii şi demnitarii: I, 30, 60.
caimacan, s.m. (înv.) = locţiitor al domnitorului: I, 33.
calici, vb. = a sărăci, a face să devină sărac: I, 33; II, 167.
canava, s.f. — stîncă (în mare): I, 21. carabină, s.f. = puşcă scurtă cu ţeava ghintuită: I, 45; II, 169.
carîtă, s.f. (pop. şi reg.) = trăsură închisă cu patru roţi, caretă: I, 14, 15, 40. carte, s.f. (reg.) «= scrisoare: I, 11, 26; II, 93. casap, s.m. (reg.) == măcelar, om crud: I, 16. cănit, adj. = vopsit: I, 52; var. de sens: neînfrunzit: III, 589; (vb.) a rupe, a toci: III, 410.
cătină, s.f. = numele a doi arbuşti spinoşi, care se cultivă ca gard viu: I, 61. celărel, s.n. = diminutiv al lui celar = mică încăpere sau despărţitură în locuinţele ţă-
670
       răneşti, la stină etc. pentru păstrarea alimentelor: I, 19. celei, s. = (?): I, 27.
celmele, s.f.pl. din cealmale — turbane: I, 68. ceşmea, s.f. din cişmea = şipot, fîntînă curgătoare făcută de oameni; I, 54, 58. chelciug, s.n. = bani de cheltuială; pungă: I, 61, 63; II, 125.
chesea, s.f. (înv.) = pungă deţinut bani: 111,111. chilă, s.f. *= veche măsură de capacitate, folosită mai ales pentru cereale, egală cu aproape 500 de kilograme: II, 144. chimiraş, s.n. diminutiv al lui chimir = brîu lat de piele, prevăzut cu buzunare, pe care-1 poartă ţăranii; şerpar: I, 64. chindie, s.f. = timp al zilei către asfinţitul soarelui. Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat: I, 57, 65, 71. chirigiu, s.m. (înv.) = cel care transportă cu căruţa, în schimbul unei plăţi, oameni sau mărfuri: I, 73.
chită, s.f. (reg.) = mănunchi de flori, buchet: II, 143, III, 286, 512, 572. chiticele, s.f. = diminutiv al lui chită: III, 412, 572.
chiurasată, s.n. din cuirasat navă de Război de mare tonaj, protejată de o cuirasă şi înarmată cu artilerie grea: II, 170. chivără, s.f. (înv.) = acoperămînt de cap în formă de chipiu înalt, folosit odinioară de soldaţi: I, 11, 45, 52; II, 100. cicic, s. ■= (?): III, 268.
cilihiu, adj. din celebiu = distins, elegant, nobil: II, 158; III, 434.
cimbir, s.n. din cimber — năframă, basma: I, 26. cin, s.n. — luntre mică, barcă: I, 12. cintenea, s. = (?): I, 22.
cinteneu, s.m. (inv.) din cintien ■=■ şalvari femeieşti care se purtau peste izmene; pantofi de lînă împletiţi: I, 61.
cinteză, s.f. = mică pasăre cîntătoare cu ciocul conic, scurt şi tare, cu spatele verzui şi cu aripile negre: III, 619, 625.
671
ciochină, s.f. = partea dindărăt a şeii, de care se poate lega traista, desagii, etc.: X, 19; II, 142, III 555-
ciolhar, s.n. (înv. şi reg.) din cioltar = pătură (din postav) împodobită cu diferite cusături, care se pune sub şa: II, 113. ciopîrtac, adj. === (despre vite) cu coada mai scurtă sau căreia îi lipseşte sfichiul (vîr-ful); (referitor la arbori) ciopîrţit, retezat, din care s-a tăiat vîrful: II, 114. ciorvîrtă, s.f. = ciozvîrtă (un sfert dintr-o vită tăiată), mai ales miel, ied, porc: I, 49. cipici, s.m. (pl) = papuci de lînă împletită sau de stofă: I, 45.
ciricăi, vb. =» a ciripi (strigătul şi cîntecul păsărilor): III, 509.
cislă, s.f. = 1. (reg.) sfat. Grup de oameni; tagmă, meserie. 2. (înv.) cotă parte care revenea de plată fiecăruia dintr-o sumă plătită în comun; repartizarea proporţională a dărilor fixate de obştea satului după avere. Azi, (fig.) Taifas: I. 41. ciuhucel, s.n. din ciubuc =* lulea orientală lungă. (Are şi alte sensuri): I, 26. ciuf, s.m. === numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufniţelor, cu două smocuri de păr în cele două părţi ale capului: III, 543.
ciulpan, s.m. (pop.) din ciolpan = trunchi de arbore fără crengi rămas în pămînt; arbore rupt de vînt; arbore bătrîn: I, 30. ciumpăvi, vb. = 1. a şchiopăta de prea mult umblet sau din cauza înţepenelii picioarelor, vorbind de vite: I, 1; 2. a scurta, a tăia, a amputa, a mutila: I, 2; III, 56. ciutură, s.f. = găleată sau vas făcut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveşte la scos apă din fîntînă: I, 4. cîrlan, s.m. = 1. miel sau ied înţărcat. 2. mînz sau cal pînă la trei ani: I, 53; II, 119, 141. cîrlăioară, s.f. = diminutiv al lui cîrlan (2): III, 636.
cîrpă, s.f. (reg.) «=* maramă: I, 61, 62; III, 268.
672
cîrpător, s.m. = fund de lemn pe care se pune mămăliga; lopata de băgat pîinea în cuptor: I, 7.
cîrtojel, s. (reg.) *= (probabil) tortei, plantă parazită care atacă diferite plante ca trifoiul, lucerna, inul, etc.: III, 373. clăteşte, adv. din claie = grămadă de fîu, de snopi, de cereale: I, 25.
clisă, s.f. ~ 1. argilă; (p. ext.) pămînt cleios, noroi gros. 2. (reg.) pîine nedospită: III, 454. code, s.f. (reg.) = trăsură uşoară pe arcuri, căruţă: I, 54, 59; var. cucie: I, 53. coconaş, s.m. (inv. şi arh.) diminutiv al lui cocon = 1. fiu, fecior (din clasele exploatatoare). 2. Prunc: I, 57.
colan, s.n. » 1. salbă, şirag purtat la gît ca podoabă; 2. cingătoare împodobită, purtată îndeosebi de femei; brîu, cordon: III, 403. colilie, s.f. = plantă erbacee care are în vîrful seminţelor peri lungi, albi şi pufoşi: I, 35. colnic, s.n. = 1. colină. 2. drum îngust care trece peste un deal sau printr-o pădure. 3. luminiş în pădure: II, 103; III, 499. comandir, s.m. (înv.) = comandant: I, 43. comanac, s.n. == 1. acoperămînt al capului de formă cilindrică din lînă împletită cu cîr-ligul, mai ales de culoare verde pe care o purtau ţăranii, haiducii şi ciobanii: I, 33, 43. 44, 51, 57; 2. (reg.) creangă, ramură: III, 611.
comendui, vb. — a comanda; a pune în fruntea unei unităţi de luptă, a pune să comande:
       1, 58.
conac, s.n. = 1. popas, loc de oprire: III, 549;
       2. Casă de locuit: I, 49.
conceni, vb. (înv. şi reg.) = a nimici, a prăpădi: III, 499.
conci, s.m. == coc: I, 34, 43, 44. condei, s.n. — (fig), vezi tufă (1): II, 106. copaie, vezi copole: II, 170.
copcă, s.f. *= cîrlig metalic care serveşte la încheiatul hainelor: I, 61. coperi, vb. = a acoperi: I, 44; III, 559.
673
copole, s.f.pl. (pop.) *= cupole. Vezi şi turelă: II, 170.
cornaci, s.m. (reg.) din cornar = acela care ţine plugul de coarne: II, 87. cosicioarâ, s.f. = diminutiv al lui cosiţă: I, 65, 70; II, 102 şi al lui coasă: II, 134. cot, s.m- (înv.) = unitate de măsură variind între 606 milimetri (Muntenia) şi 637 milimetri (Moldova), reproducînd distanţa de la cotul mîinii pînă la vîrful degetului mijlociu:
       1,        22, 65; III, 346, 351. coteze, s. = (?); I, 51.
conteşu, s.n. din contuş — un fel de manta boierească îmblănită; un fel de malotea fe-meiască, purtată pe umeri şi care avea nişte mîneci lungi neîntrebuinţate: I, 37, 40; II, 158.
crîmpoţi, vb. (reg.) = a tăia, a rupe, a sfîşia în bucăţi inegale, a ciopîrţi: I, 26. crop, s.n. ==* (despre lichide) a începe să se încălzească, a da în fiert: III, 468. croznie, s.f. (reg.) din crosnă = sarcină de lemne, de nuiele, etc. cît poate să ducă cineva în spinare; orice povară: II, 141. cunie, s.f. din cuhnie = 1. bucătărie. 2. clădire modestă; cameră sărăcăcioasă; I, 31. cură, vb. (pop. şi reg.) — a curge; I, 44, 46. III, 548.
curătură, s.f. = loe într-o pădure, curăţat de arbori, de mărăcini pentru a fi cultivat;
       2.  deal sau povîrniş acoperit cu vii: II, 123; ÎII, 585.
curmat, adj. = (despre o parte a corpului) strîns prea tare: I, 45.
curmătură, s.f. = depresiune; prăpastie între doi munţi sau două dealuri: III, 585. custură, s.f. = cuţit făcut dintr-o coasă; briceag; lamă de coasă: I, 6.
cuşmă, s.f. (reg.) *=■ 1. căciulă. 2. pătură groasă de lînă: I, 39.
cuşmiţă, s.f. (reg.) din cuşniţă = vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul; (p. ext.) fierărie: I, 134.
674
Dalb, adj. = alb, curat, imaculat. Fig. neprihănit; gingaş, graţios; I, 57. daică, s.f. (reg.) = dadă, termen de respect cu care se adresează unei femei mai în vîr-stă sau unei surori mai mari: III, 305, 384.
dalelei, interj, din alelei = exclamaţie care exprimă mînie, părerea de rău sau entuziasmul: I, 30; var. dalei: I, 19, 30, 66; da-leoleo: I, 65.
danga, s.f. = semn făcut cu fierul roşu pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le identifica: I, 69; II, 120, 142.
darea, s.f. din a da = faptul de a înmîna cuiva ceva în schimbul unui serviciu: I, 73. dăhula, vb. (reg.) din dăula = a (se) slei de puteri, a (se) istovi; a (se) speti; a (se) prăpădi: I, 39.
dărăpăna, vb. (reg.) = a-şi smulge părul (de jele, de desperare): I, 52, 58, 73. dedat, adj. — deprins, obişnuit: III, 425. dedulci, vb. refl. (fam.) = a se deprinde, a prinde gust de ceva, a se deda cu binele: I, 52.
degiughean, adj. (reg.) = chipeş, vîrtos, voinic, frumos împodobit, cu dare de mînă: I, 66. demînţi, s.pl. = declaraţii false, minciuni: II, 105.
derea, s.f. — pîrău, gîrlă, vîlcea, vale: I, 31. desfăida, vb. — a desfăta: III, 506. desfăimat, adj. (reg.) din dăfăimat = într-o ţinută vestimentară necuviincioasă care nu-i face cinste: I, 50. deşelat, adj. = fără şa: I, 30. dii, == (probabil) oraşul Vidin din Bulgaria: I, 40; var. Diu: III, 344, 482, 632. didiţel, s.m- din dediţel = plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase şi cu flori mari albastre-violete. Are proprietăţi colorante şi farmaceutice: II, 109; var. dedeţel: I, 104. dîrlog, s.m. = cureaua frîului de călărie: II, 146.
dodă, s.f. (reg.) = ţaţă, dadă: III, 353, 581.
675
dos, s.n. = partea posterioară, revers; partea opusă feţei (sau a oricărui lucru): III, 140, 146.
dric, s.n. = scheletul de sus al unui car (fără roţi şi loitre): I, 59.
                                        dudău, s.n. = cucută; (p. ext.) buruieni, bălării: I, 52; II, 77, 92, 106; III, 239, 271, 344, 537. dulărie, s.f. (înv.) = înaltă funcţie în boierie;
       grad, rang boieresc: I, 26. dumbravă, s.f. = pădure tînără şi nu prea deasă. Pădure de stejar: I, 52. durda, s.f. (înv. şi reg.) = puşcă; flintă (în limba haiducilor): I, 11, 34, 36; II, 100. durduliţă, s.f. = diminutiv al lui dur dă: I, 36.
Efta, vb. == a afla, a apărea; a aduce la cunoştinţă: I, 50.
emurluc, s.n. din iamurluc = manta de ploaie: II, 125.
escadron, s.n. = subunitate militară a unui regiment de cavalerie, echivalent cu o companie în infanterie sau baterie în artilerie: II, 172.
estimp, adv. (pop.) = în acest timp: II, 129.
Făgădău, s.n. (reg.) == han, circiumă: II, 77. fele, s.f. = jumătate de litru: III, 550, 551. ferecat, adj. = (despre obiecte) acoperit (total sau parţial) cu metal: întărit prin legături metalice: I, 6.
filigea, s.f. din felegean = ceaşcă turcească fără toartă, dar cu suport, pentru cafea: I, 26. fiorinţi, s.m. pl. (înv.) din fiorini = monede care au circulat în vechiul imperiu austro-un-gar: I, 61.
firfiric, s.m. (inv.) *= monedă mică de argint; băncuţă: III, 353, 404.
firman, s.n. (înv. şi arh.) — ordin emis de sultan prin care erau numiţi sau maziliţi guvernatorii şi domnitorii din provinciile imperiului otoman: I, 50, 55, 56, 58; var. ferman: I, 53.
fitanţă, s.f. (pop.) =* chitanţă: I, 42.
676
vi î .**$»*&&

fîr şi, vb. *= a sfîrşi: I, 10, 45, 50, 63; II, 142; III, 272.
flintă, s.f. ® puşcă lungă, haiducească: I, 41;
       II, 101, 121, 125, 128, 132, 133. foncieră, s.f. (înv.) = impozit plătit pentru proprietăţile agricole: II, 76. fuselor, s.n. diminutiv al lui fus = instrument de lemn, umflat la mijloc, care serveşte la tors: I, 23.
Gaică, s.f. (reg.) = termen de respect pentru o femeie mai în vîrstă, ţaţă, lele: III, 235, 305, 316, 565.
găicuţă, s.f. = diminutiv al lui gaică: III, 305. găitan, s.n. = şnur lat, împletitură de fire subţiri de aţă (mătasă, argint, aur) întrebuinţat ca ornament la uniforme sau la altceva: I, 38; III, 432, 433, 434. gealap, s.m., vezi gealat: I, 53, 54, 58, 59; var. gialap: I, 55, 60.
gealat, s.m. = călău, gîde; om voinic, zdravăn; I, 56.
gelep, s.m. (înv.) = negustor oriental care cumpără vite din ţară spre a le vinde la Con-stantinopol. Are şi sens de cireadă: I, 67. ghehă, s.f. (înv.) = manta ţărănească lungă (împodobită cu gaitane); zeghe: I, 38. gheozâan, s.n. (înv.) — portofel mare pentru bani sau acte: I, 26.
gheozdănaş, s.f. = diminutiv al lui gheozdan: I, 26; III, 520.
ghevrea, s.f. din ghebrea =** perie de şters caii I, 26.
ghevrenea, s.f. (reg.) =* găurile de pe marginea opincilor pe care se bagă nojiţele (aţele), cu care se leagă opincile de picior (v. T. Bălăşel, Versuri populare române, glosar, ms.): I, 31.
ghidănac, s.n. (reg.) *== ciomag scurt şi gros din lemn de corn: II, 80.
ghintuit, adj. = cu ghinturi (şanţ în formă de spirală în interiorul unor arme de foc): I, 40, 41.
ghiulăria, vezi dulăria: I, 26.
677
ghivezie, adj. din ghiviziu = roş-închis, purpuriu: III, 543.
ghizd, s.n. = căptuşala de bîrne încheiate la capete, alcătuind pereţii fîntînii; împrejmuirea din bîrne sau piatră a fîntînii de la pămînt în sus: I, 4, 74. giricâi, vb., vezi ciricăi: I, 4. giubea, s.f. (inv.) = haină veche purtată de boieri. (Şi azi) haină largă şi lungă purtată de preoţi şi în unele locuri de ţărani; III, 432, 433, 434, 498.
giubeluţă, s.f. = diminutiv al lui giubea: I, 37; var. giubeluşă: III, 432, 433, 434. giugheană, s.f. = dugheană, prăvălie: I, 26. gîldău, s.n. (reg.) *= groapă adîncă plină cu apă; băltoacă; III, 271.
gîrbaci, s.m. = bici făcut din curele sau din vînă de bou: I, 6, 22, 41, 57; III, 376. gîrlici, s.n. = 1. intrare îngustă în pivniţă; intrarea unei peşteri, a unui bordei: II, 76; var. gîrligi: III, 235, 257. glintă, s.f. = flintă: I, 49.
glod, s.n. (reg.) =* 1. noroi; 2. bulgăre de pămînt uscat sau îngheţat: I, 66. gordănei, s.pl. == (?): III, 617. grăngurei, s.m. din grăurei, diminutiv al lui graur = pasăre migratoare cu ciocul ascuţit, de culoare gălbuie şi cu pene negre cu pete albe: III, 616.
gros, s.n. (pop.) = 1. închisoare: I, 35; II, 107; 152; 2. buştean: I, 40.
groşiţă, s.f. (înv.) = monedă austriacă de argint: I, 16.
grumaz, s.m. ■■ gît; ceafă; (rar) gîtlej: I, 49. guda, s.f. = căţea: I, 52.
guguli, vb. (reg.) * a încotoşmăna, a cocoli, a alinta: III, 439.
guşman, s. = (?): I, 29, 58, 61.
Haini, vb. refl. = a se înrăi: II, 86. han, s.n. = local cu ospătărie, la marginea drumurilor de ţară sau la periferia oraşelor, unde se pot adăposti peste noapte drumeţii (cu caii şi cu căruţele lor): I, 26.
678

hap, adv. (reg, şi pop.) == întocmai, potrivită, pe măsură (v. T. Bălăşel, Versuri populare române, glosar, ms.): I, 31. hasnagiu, s.m. (înv.) = vistier, casier; cel care era însărcinat cu grija tezaurului statului: I, 35.
haţi, s. — (?): I, 3, 7.
hazna, s.f. (inv.) = tezaurul statului; vistieria ţării. 2. încăpere, cămară, boltă, ladă, unde se păstrează banii şi alte lucruri preţioase: I, 23, 50, 69.
hăbădie, s.f. din hăbadie = grămadă de curpeni, de vreascuri: III, 447. hărăciugă, s.f. == desiş, mărăciniş: II, 109. hăţaş, s.n. = 1. cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure sau drum de vite ori de gloate. 2. drum rîpos: I, 41. hăţi, vb. (reg.) = (?): I, 56. heget, s. = (?): I, 45.
hîrşoagă, s.f. (reg.) — blană de oaie argăsită din care se confecţionează bunde, cojoace sau se căptuşesc şubele: II, 78. hobaie, s.f. (reg.) = rîpă: III, 447. huhurezat, adj. = mare, umflat, lăţos: III, 515. hulit, adj. = ocărît, batjocorit; (p. ext.) calomniat, defăimat: III, 331.
Iasomie, s.f. *=» mic arbust oriental, cultivat la noi pentru florile sale albe, frumoase şi foarte mirositoare: II, 100, 173, 239, 531. ibrişin, s.n. = fir de mătase răsucit de diferite culori, întrebuinţat la cusut, la brodat sau la împletit: I, 1, 2, 23, 69. icea, adv. (pop.) =* aici: I, 4. icuşar, s.m. din icoşar (înv.) = monedă turcească de argint sau aur. Cercei sau salbe din aceste monede: I, 44, III, 328. iebîncâ, vezi ipingea (2): II, 92; II, 141. ienighei, s.m.pl. din ienicer = soldat din vechea infanterie turcească (recrutaţi dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine): I, 21, 25, 29; var. ienigheni: I, 73. iepîngea, s.f., vezi ipingea, (1): II, 127. iortoman, adj. din ortoman: 1. bogat. 2. (Despre
679
       haiduci), chipeş, viteaz, mîndru: I, 6; III, 635.
ipincea, s.f., vezi ipingea (2): II, 108. ipingea, s.f. (înv.) — 1. manta bărbătească din dimie sau din postav (cu glugă şi împodobită cu găitane): I, 42; 2. cergă de pus sub şa: I, 44, 49.
işlic, s.n. (înv.) = căciulă de blană sau de postav de diferite forme şi mărimi purtate de domni, de boieri şi uneori de soţiile lor, iar mai tîrziu de negustori şi lăutari: I, 60. izină, s.f. = pagubă, spaimă, boală (slăbiciune de boală, de trai rău): I, 44. izinence, s.pl. (reg.) = spălătorese (formă substantivată a verbului a izini = a spăla, a curăţa prost rufele sau hainele): I, 21.
îmbelciugat, adj. = încovoiat, încolăcit; I, 69. împresura, vb. = 1. a înconjura din toate părţile; a încadra; 2. a încercui, a asedia: I, 2, 43, 46; II, 113.
închivărat, adj. = echipat, avînd un fel de chipiu înalt, folosit de anumite unităţi militare: I, 3, 17.
înciocăla, vb. = a lega laolaltă, a împreuna ceva, a aranja, a potrivi aşa cum trebuie; a pregăti pentru arat: I, 18. încruntează, vb. = se tulbură: I, 21. îndelimita, vb. (pop.) = a delimita, a reduce: II, 76.
înfurmează, vb. din formez = a constitui, a institui, a forma: II, 186. Are şi sensul de a înarma, a încărca: I, 6. înjepsit, adj. = (probabil) împodobit: I, 65. înşela, vb. = a înşeua: I, 11, 19, 26, 30. înzăoşat, adj. == chiurasat, blindat: I, 34.
Jidov, s. = personaj legendar uriaş, înzestrat cu o putere extraordinară, dispărut, după credinţele populare, prin potop: I, 5.
La catare, adv. (pop.) = a ochi ţinta, obiectivul: I, 11; II, 128.
lăută, adj. (pop. şi reg.) = spălată: III, 294.
680
leasă, s.f. = desiş mare într-o pădure; se zice şi mărăcine: III, 436, 437. leiţe, (pl.), s.f. (înv.) *= monede (mărunte), leu-şori, I, 16, 37; II, 88.
lemne de lac, s.pl. = (probabil) lemne de esenţă slabă: salcia, arinul, etc, care cresc pe marginea lacurilor: I, 61. litii, s.f.pl. (reg.) = vorbe multe fără valoare, vorbe de clacă, poveşti, glume: III, 199, 398.
Mâchea, adv. (reg.) ■— oare (?): I, 52. magheran, s.m. din maghiran = plantă erbacee cu flori roşietice sau albe; III, 440. mahmudea, s.f. = monedă turcească de aur care a circulat şi în ţările româneşti: I, 15, 25, 69.
malacel, s.m. diminutiv al lui malac = 1. pui de bivol. 2. (Fig.) epitet dat unui om gras şi greoi: I, 18, 19.
malotea, s.f. = scurtă femeiască îmblănită, largă în partea de jos (şi cu guler de blană): I, 38; II, 92; III, 432, 433, 434.
Mamu, s. = numele, unui deal în raionul Dră-găşani: II, 82, III, 588.
marghiol, (-oală), adj. (reg.) = deştept, isteţ; (p.
       ext.) şmecher, şiret: I, 31, 45; II, 96. mascur, s.m. (reg.) = porc (castrat): III, 617. matahală, s.f. ■= fiinţă foarte mare, voluminoasă, diformă; colos, namilă: I, 10. matard, sf. (reg.) = vas în care ţăranii duc apă la cîmp: I, 71.
matostat, s.n. = varietate de iasp (cvarţ) cu pete roşii ca sîngele: II, 173, 184, 192, 230, 400. mazil, s.m. (înv.) = domnitor sau înalt demnitar scos din funcţie; destituit: I, 41, 68. măgură, s.f. = movilă, deluşor (izolat): I, 51. măidan, s.n. din maidan = 1. teren viran; 2. (înv.
       şi reg.) cîmp, piaţă, răspîntie: III, 395. măiug, s.n. 1. un fel de ciocan de lemn cu care se bate cînepa ca să se frîngă. 2. (Neobişnuit) buzdugan: I, 57. mărtăcei, s.m. (înv.) diminutiv al lui martac = stîlp de lemn folosit ca material de con-
681
       strucţie; par gros; (pl.) căpriori la învelişul unui bordei: I, 6, 24; II, 235. mărunchi, s.m. (reg.) din mănunchi ~ fascicol, buchet; snop (de grîu): I, 25.
Măţău, s. = numele unui munte. în raionul Cîmpulung-Muscel: I, 53. megieş, s.m. (reg.) = vecin: I, 57. merinde, s.f. = hrană rece pe care o ia cineva cînd pleacă la drum sau la lucru; (p. ext.) provizie de alimente: I, 6, 63, 64, 69. merticy s.n. = 1. măsură veche pentru cereale, egală cu aproximativ 1-2 ocale; 2. (înv. şi reg.) cantitate fixă de hrană, îmbrăcăminte, etc., adăugată la salariu; sumă de bani ce se cuvine cuiva ca plată: I, 26. mijdri, vb. din me-, mizdri = a paşte vîrfurile, a roade coaja copacilor: I, 45. mileâ, vb. refl. * a se îndupleca, a se îndura; a avea milă: I, 69.
milit, adj. = umilit, înjosit, smerit: III, 315. miliţie, s.n. (pop.) =*= serviciu militar, armată: II, 177, 182, 187. mindie, s.f. ■= (?): I, 33.
mischiu, s.n. (înv.) = oţel tare din care se fac tocile sau amnare: I, 6, 10. miţă, s.f. = lînă tunsă pentru prima oară după miei: I, 41.
mîi, vb. (pop.) = 1. prescurtare din rămîi; II, 80. 2. A mîna sau a conduce: II, 82, 143; III, 319.
mînzări, s.f. pl. = oi care au lapte; oi care au fătat: I, 52.
mîrzac, s.m. (înv.) = nobil tătar; căpetenie de ceată ostăşească: I, 57.
mîzdrac, s.m. (reg.) (probabil) din mazdrac = suliţă lungă. Bîtă, ciomag; II, 80. mogorît, adj. din mohorît = roşu închis, stacojiu; 2. refl. a căpăta o culoare roşie-închisă; (p. ext.) a se întuneca: III, 526. moiliţă, s.f. din m,oviliţă ® diminutiv al lui movilă: I, 52.
molima, s. (reg.) =(?): I, 20. mreniţă, s.f. diminutiv al lui mreană = peşte de rîu, de culoare verde-cenuşie pe spate
682
       şi alburie pe burtă, cu solzi şi mustăti mari: I, 2.
mujlui, vb. = (despre animale) a simţi cu ajutorul mirosului prezenţa unui animal, a omului, a hranei; a urmări, a adulmeca:
       1, 52.
murea, s.n. = (?); III, 450.
mustră, s.n. (înv. şi reg.) — exerciţiu militar; instrucţie, manevră (var. muştră): II ,170, 188.
Năpusti, vb. = a năvăli, a da buzna. (înv.) A lăsa în părăsire, a da uitării: I, 65, 73.
năstrăpat, adv. (reg.) în expr. a călca năstrăpat = a merge urît, crăcănat. (în alt sens) Tacticos, cu măsură, cadenţat. I, 31.
năstrăpioară, s.f. (pop. şi reg.) diminutiv al lui năstrapă = cană, vas, potir, cupă: III, 332, 333.
năzărU vb. refl. = 1. a i se părea cuiva că vede şi că aude ceva ce nu există: a i se năluci.
       2. a se ivi, a se întrezări; (rar) a zări: III, 243.
neam, adv. (pop. şi reg.) = nimic, nici una, nicidecum: I, 55.
nedubit, adj. = (despre lemne, arbori) necojit, nealbit: I, 41.
negară, s.f. din năgară = plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetaţiei din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste şi spicul cu fire lungi şi aspre: I, 6, 31; var. şinegară: I, 4.
nemeaz, s.f. (reg.) din namiază = momentul zilei după ora 12 cînd ţăranii iau al doilea prînz şi se odihnesc la munca cîmpului (cam pe la orele 15): I, 66.
nemînecat, adj. (pop.) prescurtare din necuminecat, vezi neprecestuit: I, 57.
neprecestuit, adj. (pop.) = neîmpărtăşit (cu sfintele taine): I, 1.
nisipiţi, s.m.pl. = fluturi mici de metal cu care se cos şi se împodobesc iile ţărăneşti: I, 65.
nojiţă, s.f. = cureluşă sau şiret cu care se leagă opincile: I, 6.
683
Obezi, s.f. (pl.) =* bucăţile-de lemn încovoiat, care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roţi de lemn, peste care se pune şina de fier: III, 319. oblînc, s.n. = partea de dinainte a şeii, mai ridicată şi încovoiată: I, 6, 39. odolean, s.m. = plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe, care se întrebuinţează la unele preparate farmaceutice (valeriana): III, 319.
odrăsli, vb. =*= (despre plante) a da mlădiţe, a lăstări; I, 72; III, 573.
odriu, s. = Adrianopole, oraş în Bulgaria: I, 61. oglicel, s.f. (reg.) diminutiv al lui oglică = plantă erbacee cu fructe capsulare, a cărei rădăcină conţine amidon şi tanin, fiind un aliment gustos: III, 262.
olac, s.m. = curier special (călare), sol, ştafetă: I, 27.
ordie, s.f. (înv. şi arh.) = hoardă, oaste turcească: I, 65.
Paftale, s.f.pl. « cingătoare din plăci de metal legate între ele cu lănţişoare sau fixate cu ţintişoare: I, 26, 50; III, 234. pahot, s.m. (reg.) — (probabil) din pohinţ şi pahonţ ** mojic, bădăran; neruşinat, d@s-frînat: II, 186.
paie, vb. (pop.) din a părea: I, 19. palaşcă, s.f. (reg.) = cartuşieră sau geantă soldăţească: I, 36.
paiaţă, s.f. din poiată = mică construcţie (din lemn), alipită alteia mai mari (celar, paravan): III, 432.
palavre, s.f.pl. = vorbe goale; fleacuri, baliverne: III, 347.
pală, s.f.    cantitate de fîn cit se poate lua
        o dată cu furca sau cu braţul. Grămadă: I, 51; III, 637.
para, s.f. = 1. glacără, văpaie. 2. Fig. sentiment \puternic; înflăcărare; chin sufletesc: I, 31. pasfii, s.pl. =* căpetenii turceşti de oştire: I, 21. paşalîc, s.n. = titlu de paşă. Provincie guvernată de un paşă: I, 28.
684
patroane, s.n.pl. (reg.) =** cartuşe făcute din bucăţi de fier sau plumb pentru vînătoare: I, 49.
paznîi, s.pl. = grad militar turcesc: 1, 28. păcurar, s.m. (reg.) = păstor, cioban: II, 106. păsciune, s.f. (pop.) =păşune: I, 52. pâstrungă, s.f. = peşte de Dunăre şi de mare, înrudit cu cega, cu corpul lung şi subţire: I, 56.
păşlăi, vezi puşlă: I, 52. patul, s.n. = răsadniţă: III, 391. perdea, s.f. = arbori sau arbuşti sădiţi în linie spre a produce umbră, spre a opri furia vînturilor. Adăpost de iarnă pentru oi (făcut din scînduri): I, 52.
perioară, s.f. (pop.) = diminutiv al lui pernă: I, 16; III, 375.
petac, s.m. (reg. şi înv.) =» monedă austriacă de aramă care a circulat odinioară şi la noi. Ban, gologan, para: I, 28; var. petat: I, 16. piez, adv. (în expr. în piez) = de-a curmezişul, aplecat, povîrnit, pieziş: III, 510. pimniţă, s.f. din pivniţă == beci: I, 49t 73. pintenog, adj. = (despre cai) cu pete albe pe partea din jos a picioarelor: I, 69; II, 120; III, 384.
pircoti, vb. din picoti = a aţipi şezînd, a dormita, a moţăi, I, 57.
piscopie, s.f. (pop.) = episcopie: I, 73. pizmaş, adj. = răutăcios, invidios; (p. ext.) plin de ură, duşmănos: I, 57; II, 77. pîrcălab, s.m. (reg. şi înv.) = mai marele unui sat, al unei comune; primar. Strîngător de biruri, perceptor: I, 73; II, 88. pîrleaz, s.n. = punte de trecere peste gardurile ţărăneşti, făcută din scînduri: III, '237, 277, 278, 363, 391.
plavie, vii. s.f. = grămadă de stuf, ierburi, ri-zomi, rădăcini de arbori intrate în putrefacţie, amestecate cu mîl, ce formează o insulă plutitoare: II, 92.
plăvioară, s.f. = diminutiv al lui plavie: II, 92. plăviţă, adj. = (despre părul sau lîna animalelor) alb-gălbui: III, 499.
685
ploşchiţă, s.f. = diminutiv al lui ploscă: I, 32, 41, 44, 45, 46; III, 555.
pochinzeri, s.m.pl. (pop.) din pocinzel = rudele şi prietenii mirelui; vornicei la nuntă: I, 14, 15.
podbal, s.m. = plantă erbacee cu flori galbene, care apar înaintea frunzelor; se întrebuinţează în medicină: III, 200. pogonici, s.m. (pop.) = băiat care mînă vitele pe ogor cînd se ară: II, 87. polog, s.n. — 1. cantitate de iarbă cosită dintr-o singură mişcare de coasă; mănunchi de fîn sau cereale secerate: II, 134. 2. Ceată, mulţime: II, 184; III, 428. polomeac, s.n. (pop.) = căldare mare de aramă, de 10-12 litri, folosind pentru adus apă sau ca măsură de capacitate: I, 49. pomoaşte, s. = (?): II, 93.
popîlnic, s.m. (reg.) = plantă erbacee de pădure, cu frunze rotunde, cu gust de piper şi cu o floare roşie închisă în vîrful tulpinii, a cărei rădăcină se foloseşte în medicina populară: III, 582. porconeţe, s.pl. = (?): III, 644. porumb, adj. = de culoare cenuşie-albăstruie:
       I, 32; III, 378.
poteră s.f. (înv.) = ceată de oameni înarmaţi sau detaşament de arnăuţi ai stăpînirii, însărcinaţi cu prinderea răufăcătorilor: I, 34, 36, 43, 44, 45, 46, 50; II, 93, 125, 144. potîng, s.n. = lanţul sau funia cu care se leagă rotilele şi grindeiul plugului de tînjală: III, 394.
poturi, s.m.pl. = pantaloni largi în partea de sus şi strînşi pe pulpe, împodobiţi cu găitane, pe care-i purtau haiducii, arnăuţii, birjarii. Astăzi îi mai poartă ţăranii în unele regiuni: I, 38.
potvadă, s.f. (înv. şi arh.) din podvadă = cărăuşie fără plată la care erau supusi ţăranii pînă în secolul trecut (în timp de război):
       II, 76.
pozînar, s.n. = buzunar: I, 5, 30, 41, 48, 73. pravilă, s.f. = lege, dispoziţie, hotărîre; lege
686
       naturală, lege a firii; 2. Cod de legi; I, 1;
       II, 152.
prefira, vb. = a lăsa să treacă printre degete; (p. ext.) a lua la cercetare rînd pe rînd. (A număra?): I, 52.
presură, s.f. = numele mai multor păsări mici şi cîntătoare din aceeaşi familie, cu ciocul scurt şi gros: III, 625.
prepeleag, s.n. (reg.) = par înfipt în pămînt, avînd din loc în loc crăcane scurte pe care se pun, la ţară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atîrnă diferite obiecte sau pale de fîn ca să se usuce:
       1, 51, 52.
prestegalea, vb. (reg.) = (probabil) pregătea: I, 19.
prestelniţă, s.f. (reg.) din prestelcă şi pestelcă ** şorţ, bucată de pînză sau de piele care se poartă încinsă dinainte: I, 66. pribeag, adj. = 1. rătăcitor din loc în loc; hoinar.
       2.         Singur, izolat, răzleţ: III, 489, 518, 610. prididi, vb. = a răzbi, a cuprinde, a copleşi:
       I, 30; III, 225, 242.
prigoare, s.f. == pasăre migratoare cu ciocul lung, cu penele multicolore, care îşi face cuibul în malul lutos al apelor şi se hrăneşte mai ales cu viespi şi cu albine, albinărel:
       III, 569.
prijini, vb. (pop.) = a prinde: I, 36; var. pri-joni: I, 52.
pripon, s.n. = 1. ţăruş înfipt în pămînt, de care se leagă vitele cînd pasc. (Rar) funie cu care se leagă animalul la păscut: I, 11; III, 427.
priponi, vb. ==« a lega un animal de un pripon: I, 11.
prisacă, s.f. (reg.) = 1. loc într-o pădure unde s-au tăiat de curînd copacii: III, 335. 2. Locul unde se cresc albinele. pristos, s.n. = ceea ce depăşeşte necesarul, o anumită limită; surplus, excedent, (p. ext.) din plin, din belşug: I, 52. prînz, s.n. = timpul zilei cînd ţăranii iau masa de dimineaţă, vara, cînd muncesc la cîmp; (înainte de amiază): I, 11, 70; III, 363.
687
proclet, adj. = 1. (adesea substantivat) blestemat, afurisit, ticălos. 2. Grozav, straşnic, cumplit: I, 57.
pucios, adj. = cu miros urît de sulf; a puţi: III, 559.
pupăză, s.f. — plantă erbacee cu frunze lucioase, cu flori, întîi roşii, apoi albastre şi la urmă verzui. Creşte prin păduri, mai ales la munte: III, 562.
puşlă, s. (reg.) = cîine nu tocmai de soi; I, 51. puşlăţei, s. = diminutiv al lui puşlă: I, 51. puşti, (u), s.m. (pop.) = iubit, ibovnic, berbant; tînăr corupt: I, 61.
Raita, interj. (înv.) = 1. cuvînt de recunoaştere rostit de paznicii de noapte, cînd se apropiau unul de altul. 2. (var. raită, s. f.) Vizită scurtă, abatere din drum, trecere în grabă pe undeva pentru a observa ce se petrece I, 36.
razma, vb. tranz. şi refl. din răzima = a (se) sprijini, a (se) propti: I, 22; II, 151. răboj, s.n. <= bucată de lemn în formă cilindrică sau în patru muchii, pe care în trecut se însemnau, prin crestături, socoteli (zile de muncă, bani datoraţi, numărul vitelor etc.) 2. Socoteală, calcul; I, 41. râbolit, adj. (reg.) din răbonit, răbunit = culcat, trîntit: I, 22.
rădvan, s.n. (înv.) = trăsură: I, 73. raţele, s.f.pl. din reţele = aici are sensul de în-tăritură în faţa tranşeelor sau îngrăditură din sîrmă ghimpată, întinsă între stîlpi susţinători: II, 192.
răvaş, s.n. (pop.) = scrisoare, bilet: I, 65. refenea, s.f. (înv.) = petrecere în comun, chef; II, 110, 113.
rest eu, s.n. = barele în formă de cui din metal sau din lemn folosite pentru a închide grumazul boului în jug: II, 134; III, 319; 638: var. restem: I, 5.
richită, s.f. = răchită: III, 422, 450, 562. rilă, s.f. = liră (turcească); II, 106. rişchitor, s.n. din răschitor şi răşchitor = un fel de crăcană din lemn întrebuinţată la
688
       depănatul linei sau cînepei de pe fus pentru a le face sculuri: III, 358. rogoz, s.n. — numele a trei plante erbacee care cresc prin mlaştini şi bălţi: III, 284. rublă, s.f. (înv.) = nume dat în trecut monedelor străine de argint: I, 37. rărunchi, s.n. (pop.) = rinichi: I, 19. răsură, s.f. (pop.) = măceş, trandafir sălbatec: III, 576.
Sacsana, s. — (?): I, 57.
sadină, s.f. == frumoasă plantă graminee cu frunzele acoperite cu peri lungi şi albi; creşte prin locurile aride, pe Bărăgan, alcătuind vegetaţia de bază: I, 30. sahan, s.n. (reg.) == vas adînc de metal în care se servesc bucatele la masă; sau în care se pregătesc bucatele: I, 31, 73. saia, s.f. (pop.) = 1. un fel de pînză groasă: stofă rară de bumbac din care se confecţiona îmbrăcăminte; un fel de manta ţărănească: I, 61; 2. (reg.) staul pentru oi şi capre I, 39; III, 437. sâie, vb. (pop.) din a sări: I, 14. saltire, s.f. (pop.) = psaltire, cartea care cuprinde cei o sută cincizeci de psalmi ai lui David: III, 396.
Samodiva, s. = fiinţă fantastică, zînă rea care răpeşte copiii mici: I, 4, 5 sarică, s.f. — manta ţărănească lungă şi miţoasă pe dinafară, ţesută din fire groase de lînă, pe care o poartă ţăranii la munte: I, 53. saţ, s.n. = senzaţia celui sătul; săturare, îndestulare: II, 113.
săin, adj. din sein = sur, cenuşiu, brumărin: I, 13.
săricică, s.f. diminutiv al lui sare (condiment): I, 73.
săvai, adv. (pop.) =* chiar, tocmai: I, 4, 14; III, 512.
scociorî, vb. *= a scormoni; (fig.) a începe: III, 299.
scripturea, s. = (probabil) fără nici o leţcaie: III, 586.
689
scure, vb. tranz. şi refl. (pop.) din curma = a (se) frînge, a (se) rupe. Tranz. A (-şi) pune capăt vieţii, zilelor: III, 562.
scurînd, vb. (gerunziul) (pop.) == a scurge (în sensul de a bea): III, 544.
scurma, vb. = a scormoni, a scotoci, a buzunări. Fig. a preocupa: I, 11.
semeţi, vb. = 1. a se făli, a se mîndri, a se lăuda; a se îngîmfa; a deveni trufaş, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere; I, 57; var. sumeţi, I, 20, 58.
sepet, s.n. din sipet = coş, paner; (înv.) cufăr; I, 45.
sfanţ, s.m. = veche monedă austriacă de argint a cărei valoare varia de la regiune la regiune; III, 319.
sichiraş, s.m. = slugă, servitor, fecior de casă:
       I, 14.
simcelat, adj. == cu vîrful ascuţit: I, 6.
siminoc, s. «= plantă cu flori mici galbene care creşte pe dealuri nisipoase şi se întrebuinţează la vopsit în galben deschis: III, 319.
sipică, s.f. « numele a două plante erbacee: una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase şi cu flori albe-albăstrui, cealaltă cu flori gălbui-roşietice, întrebuinţată în medicina populară: I, 2, 49; III, 227, 239, 385, 623.
Silea, s. = numele unui deal în raionul Drăgă-şani: III, 588.
sîmbrioară, s.f. = diminutiv al lui simbrie: I, 24.
slomnit, adj. = (?) I, 41.
smicea, s.f. = mlădiţă, nuia, rămurică ruptă dintr-o plantă sau dintr-un arbore: I, 41, 45; III, 196; var. zmicea: III, 280, 284, 286, 336, 423. 614.
smici, vb. din a smuci — (despre arme de foc) a izbi înapoi la descărcare, a avea recul:
       II, 169.
sodoame, s.n.pl. (pop.) din sodom =» prăpăd, nenorocire, pustiire; potop. (p. ext.) terenuri scufundate, rîpoase, inaccesibile muncilor agricole: I, 76.
690
   sosac, s. (probabil) sac: I, 67. sovîrj, s.m. = plantă erbacee aromatică, cu flori roşii-purpurii, întrebuinţată la vopsitul linii şi al ouălor: III, 458. spai, vb. (reg.) = a speria: III, 225. spilcă, s.f. (reg.) ac cu gămălie mare cu care se prinde năframa, broboada; ac de păr, slujind şi ca podoabă: III, 340. spiţerie, s.f. = farmacie, I, 73. steajăr, s.m. (pop.) din steajer = parul din mijlocul unei arii de treierat cu cai: I, 4, 71. steblă, s.f. = 1. tulpină, lujer, mănunchi. 2. Rămurică, ramură, (adjectivat) cu multe rămurele, stufos: II,. 173, stei, s.n. = colţ de stîncă. (rar) Bolovan de piatră, de sare: I, 13. stelbă, s.f. vezi steblă: III, 280. stravăţ, s. (?): I, 11. streajă, s.f. din strajă: II, 131, 136. struţ, s.n. (reg.) = carabină mică: I, 40. struţuleţ, s.n. = diminutiv al lui struţ: I, 41.
\f stupal, = (?): II, 186.
'' sturz, s.m. = numele mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu pene brune-roşcate, uneori pătate pe piept cu alb şi gălbui, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc.: III, 590, 618. suliman, s.n. = preparat cosmetic; fard, dres: III, 639.
   sumeasă, adj. = trasă în sus, ridicată: I, 67. sumete, vb. == a sufleca, a ridica mînecile sau poalele: I, 52; III, 332. svilţe, s.f.pl. = fire, şuviţe: II, 632.
   Şaică, s.f. (înv. şi reg.) = corabie mică cu pînze cu fundul plat, ce serveşte la transportatul mărfurilor şi al persoanelor. Luntre făcută dintr-un trunchi de copac solid, cu o singură vîslă, servind la pescuit: I, 23; II, 154; III, 326, 510.
   şalvar, s.m. = pantaloni foarte largi, strînşi jos pe picior, purtaţi de unii orientali: I, 33, 71.
   şele, s.pl. al lui şa — piesă de harnaşament din
691
       piele sau lemn care se pune pe spinarea calului pentru a sta călăreţul: I, 27. şelui, vb. din înşela == a induce în eroare, a abuza de buna-credinţă a cuiva, a amăgi; a înşela: I, 5.
şelvărei, s.m., vezi şalvari: I, 33. şicuit, adj. = împodobit cu şic (foiţe mici de metal lucios).
şindrilă, s.f. = scîndurică de brad îngustă şi subţire, care serveşte la acoperitul caselor: III, 403.
şireagu, s.n. = şir. Loc. adv. în şirag == unul după altul. Grup de soldaţi aşezaţi în linie de bătaie: I, 67. şiţă, s.f. » şindrilă: III, 494. şoavă, s.f. (reg.) = vultur care zboară la mare înălţime: I, 11.
şoimel, s.m. »=* diminutiv al lui şoim: I, 14* şopru, s.n. = şopron (adăpost) în care se ţîn uneltele de gospodărie, nutreţul (şi vitele): II, 127.
şubă, s.f. « haină largă şi lungă, cu guler mare, căptuşită cu blană, şi purtată mai ales de bărbaţi: III, 547, 553. şueaţă, adj. (pop.) *=■= şuie, subţire: I, 10. şuşlete, s.m. (reg.) = codirlă: III, 319. şuti, adj. pl. din ciut = fără coarne: I, 59.
Tacsinit, adj. din taxidit — încărcat: I, 21. tainiţă, s.f. = groapă săpată în pămînt; încăpere» subterană; hrubă; (p. ext.) loc ascuns; as«^ cunzătoare: I, 32.
tăbliţă, s.f. (înv.) = carneţel în care se notau diverse fapte, maxime, etc.: III, 520. tăgîrţă, s.f. =» traistă, sac: I, 16. tărcăvi, vb. (reg.) = (probabil) a toci, a cădea; a năpîrli: I, 52.
tătineasâ, s.f. din tătăneasă = plantă acoperită*, cu peri aspri cu flori roşii, purpurii, dis-~ puse ţn. ciorchini scurte, îndreptate în jos.-, Rădăcina ci este întrebuinţată în medicina* populari.'; III» 542.
teap, s.n. (reg.) = troc, vas din care mănîneă şi-beau cîinii şi porcii: It 52*
teleagă, s.f. — căruţă mică cu două roţi, care serveşte la transportul persoanelor sau al unor poveri uşoare: I, 56. telegar, s.m. — cal voinic, tînăr: I, 53, 56, 59,
       II, 133.
teslă, s.f. *» unealtă cu coadă scurtă, cu tăişul lat şi curbat, folosită de dulgher, rotari şi dogari: I, 20.
testemel, s.n. — basma, tulpan: III, 233; var. tistimel: III, 215.
teşilă, s.f. — geantă din piele sau pînză în care se ţin diferite obiecte şi banii: I, 45. ticneală, s.f. (înv.) din tihneală = tihnă, linişte, pace, mulţumire, odihnă, repaus: II, 145. tigoare, s.f. (reg.) = termen injurios dat unei persoane leneşe; om de nimic, trîntor: III,
       496, 564.
tilzvichiu, adj. (?): I, 60.
tină, s.f. (reg.) = noroi, pămînt, lut: I, 52; III,
       475.
tipsie, s.f. = tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată: I, 24, 44. tiriplic, s.n. (înv.) fir de mătase sau de bumbac răsucit şi mercerizat, folosit la brodat sau la împletit: III, 224.
tîrlă, s.f. 1. loc neîmprejmuit şi neaeoperit, unde se adăpostesc vitele în timpul pă~ sunatului; (p. ext.) stînă cu toate dependinţele ei. 2. Turmă de oi: I, 52. tîrnă, s.f. (reg.) coş de nuiele, mai larg la gură (prevăzut cu două toarte); coşarcă;
       I, 51.
tîrşini, s.f. (pop.) din tîrşă == opritoare, piedică:
       I, 52.
tomna, adv. (pop.) —■ tocmai: I, 4, 52. topcel, s.f. (reg.) diminutiv al lui tapcă — minge < făcută din păr de bou: I, 67. tortoiete, adj. —* întortocheate, încurcate: II, 121. treapăd, s.n. = trap. Alergătură multă încoace şi încolo. Aici are sensul de: în goană I, 41; II, 132; III, 305.
trepăda, vb. — a alerga fără astîmpăr de colo pînă colo; a se agita: I, 1, 2. troacă, s.f. (reg.) =- tigvă; (p. ext.) vas făcut din fructul tigvei: I, 49.
693
     troscot, s.n. = plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pămînt, cu flori hermafrodite, pe margine roşii sau albe. Se întrebuinţează în medicina populară: I, 3. trujă, s.f. (înv.) = trufie; mîndrie: I, 23. trupină, s.f. = tulpină: I, 32, 72; III, 559, 561, 590, 593, 594, 608.
     tuf an, s.n. = 1. ciomag, bîtă: I, 57; II, 78. 2. Un fel de stejar numit şi gorun şi tufă: III, 106; III, 350, 395, 515.
     tufă, s.f. = copăcel mic cu frunze pînă la pămînt: I, 23, 26; III, 626.
     tufăior, s.m. = diminutiv al lui tirfan: III, 395 tunuri, s.pl. = zorzoane, podoabe la şa: I, 30. turaliu, -ie, -ii, adj. == care poartă emblema sultanului; I, 21, 64.
     turelă, s.f. = suport metalic (în formă de cupolă) care se poate roti în jurul unui ax şi pe care sînt montate tunurile la tancuri, vapoare sau avioane, ce servesc şi drept blindaj; II, 170.
     Ţignal, s.n. (rar) din signal — 1. semnal convenţional. 2. Fluier de metal: I, 66. ţîrcomnic, s.m. din ţîrcovnic *= persoană care are în grijă curăţenia şi buna rînduială a unei biserici; (p. ext.) cîntăreţ, dascăl de biserică. I, 35.
     ţîrîşoară, s.f. (reg.) diminutiv al lui ţîră = puţintel: III, 331.
     ţoală, s.f. (pop.) = obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; haină veche, uzată: III, 544.
     Ulei, s.n. (reg.) =» trunchi de copac scorburos întrebuinţat pentru a păstra anumite lucruri. Vas făcut dintr-un lemn scobit: I, 19. undise, vb. = (?): I, 40.
                                            urdu-belea, s. (înv.) = pacoste, belea; (adv.) pe neaşteptate, dintr-o dată, din senin: I, 25. ursat, vb. (pop.) = ursit: II, 134; III, 225. 411.
     Varvaric, s.m. (reg.) în expr. mustaţă (sau mustăţi) în varvaric « mustăţi lungi şi răsucite în sus. I, 44.
     vasmaghiol, adj., vezi basmaghiol: I, 13.
    vataf, s.m. === supraveghetor sau căpetenie: I, 30. vedrişoară, s.f. = diminiîtiv al lui vadră: III, 237. vier sur ele, s.f. (pop.) diminutiv al lui viers = melodie, cîntec, arie, glas, voce*. III, 588. vig, s.n. (pop.) «= val, sul de pînză, de stofă etc.: I, 15; II, 127.
    vioară, adj., (pop.) = (despre ape curgătoare), limpede, cristalin: III, 524. vizdei, s.m.pl. (reg.) = un fel de trifoi, de mai multe feluri şi el: II, 76; III, 369; var. vizdei: III, 567.
    vizdoagă, s.f. din vîzdoagă = crăiţă, plantă erbacee decorativă cu flori galbene: III, 440, 519.
    vîlnic, s.n. (reg) = 1. fotă în~ formă de fustă încreţită şi despicată în faţă; 2. Pînză ţărănească subţire; învelitoare de cap făcută din astfel de pînză: III, 268. vînj(u), s.n. (înv. şi arh.) = putere, vigoare; I, 25.
    vînzol, s. din a vînzoli = faptul de a (se) vînzoli;
          a se război, a se lupta: I, 50. vîrtrop, s.n. (pop.) din hîrtrop = scobitură lungă şi adîncă, de forma unei rîpe prăpăstioase, produsă de apă: I, 51, 52. vîrzob, s.n. (reg.) = vîrful opincii: I, 31. votru, s.m. şi f. (reg.) = persoană care mijloceşte o căsătorie: III, 249. vutcă, s.f. din votcă = rachiu foarte tare, făcut din cereale sau din fructe, III, 541.
    Zadă, s.f. = arbore răşinos din familia bradului, cu frunze lungi, în formă de ace, care cad toamna. Se aprinde foarte uşor (în expr. arde ca zada): I, 4.
    zapdu, s.m. (înv.) = pretor, cîrmuitor al unei plăşi, subordonat ispravnicului şi însărcinat cu strîngerea dărilor; I, 41; II, 118; III, 328.
    zavîrnea = a sfîrşi (?): I, 29; var. zăvîrni: I, 72. zăbun, s.n. = haină de iarnă de lînă sau de bumbac, vătuită, cu mîneci, de obicei lungă pînă la genunchi, purtată de ţărani: I, 64; II, 158.
695
     zăgaz, s.n. = stăvilar, iezi tură, dig.: I, 69.
     zăgîrnă, s.f. (reg.) = săculeţ de pînză prin care se strecoară brînza; sădilă: I, 41.
     zăpuc, s.n. = zăduf, zăpuşeală: căldură foarte mare: I, 31.
     zăuita, vb. (reg.) = a uita; a nu-şi mai aduce aminte (p. ext.) a (se) gîndi: II, 134.
     zăvoi, s.n. == pădurice pe malul unei ape; luncă:
           II, 98, III, 335.
     zeghe, s.f. = haină ţărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ţinuturile muntoase. Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; 2. dimie: III, 544.
     zeighiuţă, s. = (probabil) diminutiv al lui zeghe: I, 53.
     zevelcuţă, s.f. din zăvelcuţă, diminutiv al lui zăvelcă = fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în faţă şi alta în spate: III, 466, 542.
     zgomu, s.n. (reg.) == zgomot, huiet produs prin lovirea lucrurilor: III, 432.
     zlot, s.m. (reg.) -= numele din trecut al florinului austriac; monedă de argint de două coroane: III, 353.
     znagă, s.f. (reg.) din snagă =» putere, vlagă. Fire, obicei; dobîndă, cîştig: I, 37.
     zobi, vb. refl. (reg.) = a se sfărîma; a se zdrobi, a se strivi: III, 616.
     zoii, vb. = 1. a frămînta (pîinea) 2. A se trudi, a se osteni: III, 353.
     zorzoane, s.f. pl. =* podoabe pretenţioase şi fără gust: III, 243, 283.
     zuluf, s.m. =* cîrlionţi de păr (la tîmplă), buclă:
           III, 265.
     zurbalîc, s.n. (pop.) luptă, harţă; revoltă, răscoală: II, 95.
     zvidui, vb. refl. = a se vindeca, a se lecui: III. 244

SUMARUL COLECŢIEI

Ut
SUMARUL COLECŢIEI*
        I.  Cîntece bătrîneşti (balade)
                                   A. FANTASTICE
1. Iana Sînziana        P-   1055 (2344) nr. 15 (16) 
2. Soarele              ii   1066 (2355) ii  16 (17) 
3. Moşneagu şi geru     ii   1117 (2408) ii  21 (22) 
4.    Sila Samodiva (I) ii   1144 (2435) ii  26 (27) 
5.    Sila                                           
     Samodiva (II)      ii   1149 (2440) ii  27 (28) 
6. Şarpele              ii   1086 (2376) ii  18 (19) 
7. Antofică             ii   1078 (2368) ii  17 (18) 
8. Trei surori (I)      ii   1187 (2478) ii  35 (36) 
9. Trei surori (II)     ii   1191 (2482) „   36 (37) 
10. Mizil Crai          „    1153 (2444) „   28 (29) 
11. Ionaşcu             _ ii 966  (2247) ii  4       
12. Nicola Nicolcea     ii   1136 (2427) ii  25 (26) 
13. Fata Frîncului      ii   1129 (2420) „   24 (25) 
14. Letinu Bogatu       ii   1096 (2386) ii  19 (20) 
15 Letinu               ii   1107 (2398) ii  20 (21) 
16. Iana Iozuliana      ii   1410 (2702) ii  68 (67) 
                                            B. VITEJEŞTI
                                   1) Cotropitori (turci-tătari)
17. Niţa Talaniţa p. 1420 (2711) nr. 70 (69,72) %8. Fecior aş de Sîrb „ 1237 (2531) „ 44 (43,45) *
* Titlurile subliniate aparţin lui Teodor Bălăşel, cele nesubliniate reprezintă versul al doilea, uneori al treilea, considerat de noi ca titlu, în loc de Frunză verde . . . Foaie verde . . pentru a exprima mai bine conţinutul cîntecului respectiv.
699
19. Doicin Bolnavu P<    . 1254 (2548) nr. 47 (46,48)  
20. Sultan Căpitan *»    1226 (2520)   11  42 (41,43)  
21. Tenislav       ii    1218 (2509)   11  41 (40,42)  
22. Badu           ii    1209 (2500)   11  40 (39,41)  
23. Keralina       ii    999 (2280)    11  9           
24. Mar cu         ii    1240 (2534)   11  45 (44,46)  
25. Piciu          ii    1031 (2320)   11  13 (14)     
26. Agoş           ii    1245 (2539)   11  46 (45,47)  
27. Brăilenii      ii    1399 (2691)   11  66 (65,68)  
28.                »»    1233 (2527)   »♦  43 (42,44)  
2) Haiducii                                            
29. Corbea (I)     P-    1261 (2555)   nr. 48 (47,49)  
30. Corbea (II)    »     1273 (2567)   ii  49 (48,50)  
31. Miu            ii    1332 (2625)   n   58 (57,60)  
 32. Toma Alimoş   ii    1306 (2599)   i»  53 (52,54)  
33. Golea          ii    1319 (2612)   ii  56 (55,58)  
34. Stanciu                                            
   al Braţului     ii    1454 (2745)   ii  77 (76,79)  
35. Petrică        ii    1395 (2687)   ii  65 (64,67)  
36. Busuioc        ii    1427 (2718)   ii  72 (71,74)  
37. Piper          ii    1383 (2675)   ii  63 (62,65)  
38. Jianu          ii    1354 (2646)   ii  59 (58,61)  
39. Codreanu       ii    1445 (2736)   ii  75 (74,77)  
40. Buruleiu       ii    1316 (2609)   ii  55 (54,56)  
41. Gheorghilaş    ii    1458 (2749)   H   78 (77,80)  
42. CdZm           ii    1473 (2674)   „   80 (78,82)  
43. itacZu lui                                         
   Angliei (I)     ii    1369 (2661)   ii  61 (60,63)  
44. Radu lui                                           
   Anghel (II)     ii    1374 (2666)   ii  62 (51,64)  
45. Radu Anghel (III) „  1361 (2653)   ii  60 (59,62)  
46. Burcea         ii    1424 (2715)   ii  71 (70,73)  
47. Petre Vlicean  ii    1471 (2762)   ii  79 (81)     
48. Dragu          ii    1431 (2722)   ii  73 (75)     
49. Muscu          ii    1311 (2604)   ii  54 (53,55)  
                 3) Hoţomanii
50. Păun             p. 1405 (2697) nr. 67 (66,69)
700
t. PĂSTOREŞTI
51. Costea (I)
52. Costea (II)
53. Mircică
p. 1282 (2576) nr. 50 (49,51) „ 1302 (2583) „ 51 (50,52) „ 993 (2274) „         8
D. DESPRE CURTEA FEUDALĂ
54. Manolea        P. 1039 (2328) nr. 14 
55. Dobrişan       ii 981 (2262)  „ 6    
56. Ştefan-vodă şi                       
Oprişanu           ii 987 (2268)  „ 7    
57. Radu                                 
Calomfirescu       ii 946 (2227)  „ 1    
58. Iordache       ii 974 (2255)  „ 5    
59. Mogoş          ii 961 (2242)  „ 3    
60. Argealîul      ii 959 (2240)  „ 2    
                                         E. FAMILIALE 1) îndrăgostiţii
61. Iencea Săbiencea p. 1165 (2456) nr. 30 (31)
62. Ghelcea
63. Milea
64. Mirea
65. Rădiţa
66. C^prăraş Vasile
1161 (2452) 1194 (2485) 1198 (2489) 1179 (2470) 1184 (2475)
29 (29,30)
37  (36,38)
38  (37,39)
33  (34)
34  (33,35)
2) Soţii
67. O Leac           P. 1117 (2306) nr. 11 (12)    
68. Voinicel Oleag   „  1024 (2313) ii  12 (13)    
69. Tuclor Dobrogean ii 1007 (2296) ii  10 (11)    
70. Ghiţă Cătănuţă   >> 1438 (2729) ÎS  74 (73,76) 
71. Alapin           ii 1415 (2706) 11  69 (68,71) 
72. Moşneag          ii 1203 (2494) 11  39 (38,40) 
73. Neguţa           ii 1172 (2463) 11  31 (32)    
74. Vişa şi Guşa     „  1120 (2411) 11  22 (22.23) 
701
F. JURNALE — ORALE
75.  Panait          p. 1125 (2416) nr. 23 (24)
II.  Doine haiduceşti, de armată şi război
                                   1) Haiduceşti
76. Cînd fu la
    cincizeci şi trei p.
77. Colea-n deal
    la Făgădău       „
78. La circiuma
    cu tufanu        „
79. Măi sărace,
    vreme rea        „
80. Stau în drum
    şi mă gîndesc    „
81. Stau în loc
    şi mă gîndesc
82. Văzui frunza
    fagului          „
83. Lua-v-ar dracu
    de ciocoi (I)    „
84. Lua-v-ar dracu
    de ciocoi (II)   „
85. La moară la
    Barlaboi         „
86. De cînd n-am  mai
    fost haiduc      „
87. Mă uitai de vale-n
    luncă             „
88. Satu-i mic şi
    valea mare       „
89. De cînd mare
    m-am făcut       „
90. Stau în loc şi mă
    gîndesc          „
91. Oltule,
    Olteţule (I)     „
92. Oltule,
    Olteţule (II)
93. Supt poale de
    codru verde      „
761 (2065) nr. 145 (146) 
598 (1902) >>  14 (15)   
604 (1908) n   17 (18)   
601 (1905) »»  15 (16)   
698 (2002) 11  96 (97)   
670 (1975) ii  74 (75)   
646 (1951) -   53 (54)   
593 (1897) ii  10 (11)   
545 (1899) ii  12 (13)   
661 (1967) ii  66 (67)   
684 (1989) ii  85 (85)   
597 (1901) ii  13 (14)   
588 (1885) ii  8         
594 (1898) ii  11 (12)   
579 (1877) »   3         
581 (1879) ii  4         
621 (1926) ii  32 (33)   
702
94. Căpitane de
judeţ                 p. 682 (1987) nr. 82 (83) 
95. Legea ta de                                 
     căluţ murg       *  607 (1911) ii  20 (21) 
96.  De trei zile                               
     beau la bere     n  608 (1912) ii  21 (22) 
97.  Iancule, boer                              
     turcit           ii 609 (1913) ii  22 (23) 
98.  Cîntă, cuce,                               
     numai mie (I)    ti 615 (1919) ”   27 (28) 
99.  Cîntă, cuce,                               
     numai mie (II)   ii 619 (1923) M   30 (31) 
100. Cîntă, cuce,                               
     numai mie (III)  ii 616 (1920) 11  28 (29) 
101. La o coadă                                 
     de vâlcea        ii 639 (1944) 11  47 (48) 
102. Colea-n vale-n                             
     didiţel          ii 611 (1915) 11  24 (25) 
103. Colea-n vale-n                             
     făgeţel          -- 612 (1916) 11  25 (26) 
104. Colea-n vale-n                             
     dedeţel (I)      ii 610 (1914) 11  23 (24) 
105. Colea-n vale-n                             
     dedeţel (II)     ii 614 (1918) 11  26 (27) 
106. Sînt fecior de                             
     păcurar          ii 627 (1932) 11  36 (37) 
107. Voiniceii-mi                               
     trăiesc bine     ii 635 (1940) 11  43 (44) 
108. O să plec la                               
     Cîmpulung        ”  636 (1941) 11  44 (45) 
109. Sus pe apa                                 
     Oltului          ii 637 (1942) 11  45 (46) 
110. Nu mai fi,                                 
     maică, nebună    ii 638 (1943) ”   46 (47) 
111. Unde-auz cucu                              
     cîntînd          •• 642 (1947)     50 (51) 
112. Unde văz drumu                             
     cotit            ii 701 (2005) 11  98 (99) 
113. Băui astăzi,                               
     băui mîine       ii 643 (1948) ♦ 1 51 (52) 
114. Teiule cu frunza                           
     lată             ii 645 (1950) ”   52 (53) 
115. De cînd maica                              
     m-a făcut        ii 647 (1952) 11  54 (55) 
703
116.  De cînd maica
     m-a făcut        p.
117.  Cine mi-e voinic,
     voinic           „
118.  Sus la malu
     Oltului          „
119.  Sus pe lunca
     Oltului          „
120.  Decît în tîrg
     cu papuci        „
121.  Stau în loc şi mă gîndesc
122.  Maica mă mînă
     la sapă          „
123.  Văzui primăvara
     bună             „
124.  M-a făcut maica
     pe mine           „
125.  Scoal, maică, mă
     primeneşte        „
126.  M-a făcut maica
     fecior            „
127.  De cînd maica m-a
     făcut             „
128.  Şi ţi-aş trage
     de făgui          „
129.  Cîntă cucu să
     mă duc            „
130.  Maria neichii,
     Mărie             „
131.  Uite, Leano,
     streaja vine      „
132.  Cine-i tînăr şi
     voinic            „
133.  Cîntă puiu
649  (1954) nr. 56 (57)
650   (1955) „ 57 (58) 686 (1991) „ 85 (86)
652  (1957) „ 59 (60)
653  (1958) „ 60 (61)
654   (1959) „ 61 (62) 656 (1961) „ 62 (63)
702 (2006) „ 99 (100) 658 (1963) „ 63 (64) 699 (1965) „ 64 (65) 660 (1966) „ 65 (66)
662  (1968) „ 67 (68)
663  (1969) „ 68 (69) 665 (1971) „ 70 (71)
668  (1974) „ 72 (73
669  (1974 bis) 73 (74) 672 (1977) „ 75 (76)
     cucului
134.  An pe vară-am fost haiduc
135.  în sara lui Sînvăsîi
136.  Ia vezi, mîndro, streaja vine
137.  înfrunzeşte, coadre, bine
673 (1978) „ 76 (77) 
674 (1979) „ 77 (78) 
677 (1982) „ 78 (79) 
679 (1984) „ 80 (81) 
683 (1988) „ 83 (84) 

704

138.  Cîntă cucu să
     mă duc          p.
139.  Văzui frunza ca
     paraua           „
140.  Nu mă da,
     coadre, legat    „
141.  M-a făcut maica
     oltean           „
142.  Spune, bălă, şi-mi
     ghiceşte         „
143.  Pe cel deal, pe
     cel colnic       „
144.  Pe cel deal,
     pe cea cărare „
145.  Ascultă, maică,
     la mine          „
146.  Ceaţă, ceaţă
     negureaţă        „
147.  Cîntă cuculeţu-n vie
148.  Unde-auz mă duc,
     mă duc           „
149.  Eu haiduc,
     murgu haiduc     „
150.  Cîntă, cuce,
     nu-nceta         „
151.  Şi ţi-aş trage
     Cîrpinişii       „
152.  Voi, voi mîndrele
     mele             „
153.  Aoleo, Ghimiş,
     Ghimiş           „
154.  Bate vîntu salcia „
155.  Luniţă, luniţă  „
156.  Cîntă cucu şi-o
     merliţă          „
157.  Doină viu,
     doină mă duc     „
158.  Cel negustor
     cilibiu          „
159.  Rău, maică,
     m-ai blestemat   „
(1944) nr. 88 (89)   
(1996) „   90 (91)   
(1998) „   92 (93)   
(2001) „   95 (96)   
(2004) „   97 (98)   
(2007) „   100 (101) 
(2009) „   101 (12)  
(2024) „   113 (117) 
(1910) „   19 (20)   
(1884) „   7         
(1946) „   49 (50)   
(1983) „   79 ( 80)  
(1995) „   89 (90)   
(1997) „   91 (92)   
(1999) „   93 (94)   
(2011) „   102 (103) 
(2019) „   110 (111) 
(1970) „   69 (70)   
(1931) „   35 (36)   
(1876) „   2         
(1993) „   87 ( 88)  
(2063) „   143 (144) 
689
691
693
696
700
703
705
720
606
575
641
678
690
692
694
707
715
664
626
578
688
759
705
$) Ce armată şi război
M. Cine n-are noroc,
     n-are             P- 721 (2025) nr. 114 (115) 
161. Cine oare-mi                                  
     crede mie?           722 (2026)     115 (116) 
162. Plînge-mă, maică  »                           
     cu dor               726 (2030) ii  118 (119) 
163. Munte, munte,                                 
     peatră seacă      »» 733 (2037) ii  125 (126) 
164. Bate-l, Doamne,                               
     cu mînie             734 (2038) ii  126 (127) 
165. Fă-mă, Doamne,                                
     ce m-ăi face      »  738 (2042)     130 (131) 
166. Soarele-ntr-un                                
     vîrf de munte     ii 754 (2058) ii  140 (141) 
167. Vai, sărmană,                                 
     biata ţară        ii 709 (2013) ii  104 (105) 
168. Căpitane Pavele   >> 710 (2014) »»  105 (106) 
169. Şed călăraşii                                 
la masă                ii 711 (2015) ii  106 (107) 
170. Reghimentu doi                                
cetate                    717 (2021) ii  112 (113) 
171. Cîntă cucu-n                                  
     vîrf de nuc       ii 724 (2028)     116 (117) 
172. De la Slobozia-n                              
     jos               ii 725 (2029) ii  117 (118) 
173. Bate-l, Doamne,                               
     cu mînie          »  730 (2034)     122 (123) 
174. Ieşi, măicuţă,-n                              
     deal la cruce     11 748 (2052) 11  136 (137) 
175. Supt umbră de                                 
     păducel           11 728 (2032) 11  120 (121) 
176. Colea-n vale-n                                
     făgeţel           ii 729 (2033) n   121 (122) 
177. Sus în munte                                  
     la Novaci         ii 731 (2035) ii  123 (124) 
178. Cît mi-e Sibiu                                
     de mare           ii 732 (2036) ii  124 (125) 
179. Săracii voiniceii ii 736 (2040) ii  128 (129) 
180. Azi un an plecai                              
     de-acasă          n  737 (2041) ii  129 (130) 
181. Ce-mi flneri,                                 
     flăcău, de jale   ii 760 (2064) 11  144 (145) 
706
18â. Şi m-â-rifccris
     la miliţie        p.
183.  M-a dat satu
     militar           „
184.  Vai, săracii
     marinari          „
185.  Plînge-mi codru
     şi iarba          „
186.  în luna lui
     mai întîi          „
187.  Vineri maica
     m-a făcut          „
188.  Dealu de la
     răsărit            „
189.  Am fost
     pe la Roşiori      „
190.  Maică, bine
     ţi-a părut         „
191.  Rău îmi pare, Doamne, Doamne „
192.  Fă-mă, Doamne,
     -un puişor         „
193.  Ieşi, Mariţo,
     de mă vezi         „
194.  Sărmană, Plevnă
     turcească          „
742 (2046) fir. 134 (13B) 
739 (2043) »*   131 (132) 
745 (2049) ti   135 (136) 
751 (2055) »»   138 (139) 
742 (2056) »»   139 (140) 
757 (2061) n    142 (143) 
755 (2059) «    141 (142) 
765 (2069) »»   147 (148) 
778 (778)  »    154       
781 (781)       155       
787 (787)       157       
714 (2018) »    109 (110) 
768 (2072) „    150 (151) 
      III. Cîntece propriu-zise (lirice)
                                  1) De dragoste
195.  Nu mai e nici o ferice
196.  Geaba, puică, -aşterni devreme
197.  De-aş mai isprăvi cu plugu
198.  De mi-e mie drag, mi-e drag
199.  Păcat de cine iubeşte
200.  Să am oi,
                                                                           aş face-o turmă
P- 14 nr. 4  
M  15  n  5  
   16 11  6  
»» 17 ii  7  
M  21 ii  11 
»  24 ii  13 
707
201. Tinericâ-s, vai de mine
202. Fă Ileana, ce nu spui
203. Zis-a badea c-a veni
204. Răsai, lună, mai degrabă
205. Dintre toate-am ales eu
206. De s-ar pune-o lună nouă
207. De amorezat ce sînt
208. De amorezat ce sînt
209. Ce ibomnicel mi-am prins
210. Pusei plugu să-mi brăzdez
211. Cîntă cucu-n pădurice
212. Adu-ţi aminte, Mărită
213. Fusei aseară la Lina
214. Vîlvîie lumea de noi
215. S-a vestit lumea de noi
216. Ce rni-e mie drag în viaţă
217. Spune-mi, mîndră, mergi nu mergi
218. Mă uitai
                                       în prunişori
219. Mă şuii în foişor
220. Lelea mea
                                     şi draga mea
221. Puică mîndră, draga mea
222. Costică, inima mea
223. D-aş iubi cîţi-mi sînt dragi
28         nr. 16        
29  (1321) »»  17        
31  (1323) 11  18        
33  (1325) 11  19        
35  (1327) 11  21        
39  (1331) 11  25        
40  (1332) »   26        
41  (1333) 11  27        
43  (1335) 11  29        
44  (1336) 11  30        
45  (1337) 11  31        
47  (1339) 11  33        
48  (1340) -   34        
49  (1341) 11  35        
205 (2518) >>  202 (203) 
55  (1347) 11  39        
57  (1349) «   41        
61  (1353) 11  45        
62  (1354) 11  46        
64  (1356) 11  48        
65  (1357) 11  49        
66  (1358) »   50        
68  (1360) îl  52        
708
224. Ibomnica de                                 
     demult p.            69  (1371) nr. 53      
225. Cine la amor                                
     nu crede „           71  (1363) 11  55      
226. Cuculet de la                               
     pădure „             72  (1364) 11  56      
227. Mult mi-e                                   
     ibomnica mică „      73  (1365) 11  57      
228. Lele cu dinţii                              
     mărunţi „            74  (1366) »»  58      
229. Fată cu coadele                             
     lungi „              75  (1367) li  59      
230. Fetiţo din                                  
     Calafat „            76  (1368)     60      
231. Măi Mitrică                                 
     Medinţaş „           79  (1371) »»  63      
232. Bătuto de                                   
     Dumnezeu „           80  (1372)     64      
233. Guriţă de                                   
     meluşel „            81  (1373) ii  65      
234. Spune drept,                                
     cine te-a făcut „    82  (1374) ii  66      
235. Bordeiaş, bordei,                           
     bordei „             86  (1378) ii  70      
236. Albo, albo                                  
     de la munte „        88  (1380) ii  72      
237. Fetiţo cu gălbiori „ 92  (1384)  „  76      
238. Prăpădi-te-ai,                              
     Nicolae „            94  (1386)     78      
239. Aş iubi d-un                                
     ciobănaş „           96  (1388) a   80      
240. Dragostele                                  
     tinerele „           98  (1390)     81      
241. De-aş mai trage                             
     cîte-am tras „       99  (1391)     82      
242. Unde-ţi văz ochii                           
     ca mura „            100 (1392) n   83      
243. Drum la deal                                
     şi drum la vale „    101 (1393) ii  84      
244. Bată-te crucea,                             
     iubit „              102 (1394) 11  85      
245. Bată-te crucea,                             
     iubit „              103 (1395)     86      
246. Rele sînt                                   
     frigurile „          104 (1398) ii  87 (88) 
709
p. 109 (1403) nr. 92 (93)
247. Batâ-te cruceâ, iubit
248. Fă-mă, Doamne, -un piţigoi
249. De urît te culei şi mori
250. Frumos cîntă pui de cuc
251. De cînd maica m-a făcut
252. Marghioliţo nene
253. Ioană cu păru creţ
254. Rabdă, rabdă, sufletele
255. Aoleo, inima mea
256. Drumu lung şi veacu rău
257. De la Jii pîn la Şitoae
258. Păsărică de pădure
259. Dragostile âintr-o vară
260. Trece Ioana pe şosea
261. Anicuţo nene
262. Fă-mă, Doamrie, ce m-ăi face
263. De ce-ai slăbit, frăţioare
264. Frumoase sînt unele
265. La marginea podului
266. Colea-n vale la stejar
267. Aoleo şi vai de mine
268. De cînd maica m-a făcut
269. Sui, Mariţo,-n deal la păr
270. Mariuţo,
                                        Marioară
110 (1404) „ 93 (94)   
113 (1407) „ 96 (97)   
114 (1408) „ 97 (98)   
117 (1411) „ 100 (101) 
118 (1412) „ 101 (102) 
119 (1413) „ 102 (103) 
120 (1414) „ 103 (104) 
121 (1415) „ 104 (105) 
122 (1416) „ 105 (106) 
123 (1417) „ 106 (107) 
126 (1420) „ 109 (110) 
127 (1421) „ 110 (111) 
128 (1422) „ 111 (112) 
129 (1423) „ 112 (113) 
130 (1424) „ 113 (114) 
131 (1425) „ 114 (115) 
132 (1426) „ 115 (116) 
134 (1428) „ 117 (118) 
135 (1429) „ 118 (119) 
137 (1431) „ 120 (121) 
138 (1432) „ 121 (122) 
139 (1433) „ 122 (123) 
140 (1434) „ 123 (124) 
710
271. Pe drumu
     care viu eu      P- 141 (1435) nr. 124 (125) 
272, Dragostea,                                   
     cin va să ştie      142 (1436) ii  125 (126) 
273. Cine mă vede                                 
     pe drum          ”  143 (1437) -   126 (127) 
274. Vint mîndrulită,                             
     vino             i» 145 (1439) ii  128 (129) 
275. De-o vrea puica,                             
     de n-o vrea      n  147 (1441) ii  130 (131) 
276. La Cerneţi                                   
     în Mărgioară     »» 148 (1442) ii  131 (132) 
277. Mititico                                     
     la obraz (I)     i» 151 (1445) ti  134 (135) 
278. Mititico                                     
     la obraz (II)    »» 152 (1446) *»  135 (136) 
279. Este bine,                                   
     nu e bine        i» 153 (1447) ii  136 (137) 
280. Rade-te, neică,                              
iA   mai des          »» 154 (1448) »i  137 (138) 
co   Păcat c-am                                   
     îmbătrînit       11 156 (1450) ii  139 (140) 
282. Doamne să nu                                 
     mă omori         11 157 (1451) ii  140 (141) 
283. Mi se făcu                                   
     ochii floare     11 158 (1452) ii  141 (142) 
284. Hai, Anico,                                  
     la ceşmele       11 160 (1454) ii  143 (144) 
285. Şi ţi-am spus                                
     băiete, mă       11 161 (1455) ii  144 (145) 
286. Usca-li-s-ar                                 
     mîinile          11 163 (1457) ii  146 (147) 
287. Proastă minte                                
     ce-am avut       »1 164 (1458) >i  147 (148) 
288. Trandafir,                                   
     trandafiraş      11 165 (1459) ii  148 (149) 
289. Trei ibomnice-am                             
     avut             îl 167 (1461) 11  150 (151) 
290. Şade neica-ntre                              
     răzoare          îl 169 (1463) ii  152 (153) 
291. Om cu nevastă                                
     frumoasă         11 171 (1465) ii  154 (155) 
292. Lasă-te, puică,                              
     de mine          >> 172 (1466) »   155 (156) 
293. Mariţă, Mariţă   11 173 (1467) ii  156 (157) 
711
294. Nevasta cară
iubeşte                P-   176 (1476) nr.  158 (189) 
295. Trage-i, trage-i                                 
la papuc               n    177 (1471) ii   159 (160) 
296. La gropanu                                       
cu ciolpanu            n    182 (1476) ii   162 (163) 
297. Dar-ar Dumnezeu                                  
să dea                 n    184 (1478) ”    164 (165) 
298. S-a mîniat                                       
Mariţa                 11   185 (1479) ii   165 (166) 
299. Busuioace                                        
nu te-ai coace         11   186 (1480) ”    166 (167) 
300. S-a vestit lumea                                 
de noi                 11   188 (1481) ”    167 (168) 
301. Ioană, Ioană,                                    
taică Ioană            11   189 (1482)      168 (169) 
302. Pe vara                                          
care-a trecut          11   190 (1483)      169 (170) 
303. Marioară de pe                                   
plai                   11   191 (1484) ”    170 (171) 
304. Suie Lina                                        
pe colnic              11   192 (1485) ii   171 (172) 
305. Uite neică,                                      
nu e neică             11   193 (1486) "    172 (173) 
306. Trecu Leana                                      
pe colea               11   194 (1487)      173 (174) 
307. Dar-ar Dumnezeu                                  
să dea                 11   195 (1488) ii   174 (175) 
308. Lelişoară                                        
cu cercei              11   196 (1489) ii   175 (176) 
309. Răsai lună,                                      
răsai dragă            11   199 (1492) ii   178 (179) 
310. Trimet la                                        
Ioana să vie           ”    200 (1493) ”    179 (180) 
311. Dragi-mi sînt                                    
copilele               11   201 (1494) ii   180 (181) 
312. Fă-mă, Doamne,                                   
ce m-ăi face           ”    202 (1495) i>   181 (182) 
313. Ioana plînge                                     
şi suspină             11   204 (1497) ii   183 (184) 
314. Cîntă cucu-n                                     
poeniţă                11   205 (1498) ii   184 (185) 
315. D-aoleo ce puişor „    207 (1500) „    186 (187) 
316. Alunei cu alunele 11   208 (1501) ii   187 (188) 
317. D-aolică, lelişoară „  209 (1502) ii   188 (189) 
712
3lâ. Mărită-te,
     Mărioară            P- 210 (1503) nr. 190 (191) 
319. Apucai pe drum                                  
     la vale                211 (1504) ti  190 (191) 
320. Pe la noi,                                      
     pe drum la vale     »» 213 (1506)     191 (192) 
321. Cine foc                                        
     m-a-mbătrînit       »  215 (1508) »   192 (193) 
322. De ţi-ar fi                                     
     firea-ntr-o fire    »» 216 (1509) ii  193 (194) 
323. Cucuie de su                                    
     pădure              »  217 (1515) »   196 (195) 
324. Trandafir                                       
     după răzor          >» 218 (1511)     195 (196) 
325. Unde-ai plecat,                                 
     neiculiţă           11 219 (1512) ii  196 (197) 
326. Unde te duci,                                   
     Ionică              1» 220 (1513) ii  197 (198) 
327. Unde te duci,                                   
     Marinică            1» 221 (1514)     198 (199) 
328. De trei ori                                     
     potcovii calul      »» 222 (1515) ii  199 (200) 
329. Ioane, cînd                                     
     ăi pleca            1» 223 (1516)     200 (201) 
330. Mi-a plecat                                     
     neică de luni       7» 224 (1517)     201 (202) 
331. Săbărelul           11 229 (1522) ii  206 (207) 
332. Cine-mi strigă                                  
     la portiţă          ti 231 (1524) ii  207 (208) 
333. Costică, batista-ţi                             
     pică                1t 232 (1525) ii  208 (209) 
334. Strigă Lenuţa                                   
     din coastă          1» 233 (1526) ii  209 (210) 
335. I-auzi, lele,                                   
     piţigoiu            t» 234 (1527) ii  210 (211) 
336. Făcui drumu                                     
     potecele            1t 236 (1529) n   212 (213) 
337. Frumoase sînt                                   
     unele               »1 237 (1530) ii  213 (214) 
338. Pe vale pe la                                   
     ceşmele             1t 238 (1531)     214 (215) 
339. Tot gîndind,                                    
     puică, la tine      11 239 (1532)     215 (216) 
340. Neică ce mi-ai                                  
     tîrguit?            11 240 (1533) ii  216 (217) 
713
341. Haideţi, puică, amîndoi
342. Frumos cîntă cucu-n deal
343. Arde-te-ar focu Sihii
344. Leliţă-nvălită bine
345. Cîntă cuculeţule
346. Lenuţo de peste Olt
347. Lelişoară cu călţuni
348 Spune, Leano, ce-ai mîncat
349. Amurează de demult
350. Cît oi fi, cît oi trăi
351. Olteancă du peste Olt
352. Copilă du peste Olt
353. Doda mea de peste Olt
354. Toată vara mă umbrii
355. O mîndră care mi-e dragă
356. J>-aolică vecinică
357. Mi-aş da calul de subt mine
358. La luncă, puică, la luncă
359. De-ai fi mîndră, bunişoară
360. Mariţo de la Buzău
361. Fire-i a năibilor de fată
362. Muşca-te-ar neică de buză
363. Păcat de dragostea mea
241 (1534) nr. 217 (218) 
242 (1535) ti  218 (219) 
243 (1536) ti  219 (220) 
244 (1537) tt  220 (221) 
247 (1540) »!  223 (224) 
248 (1541) tt  224 (225) 
249 (1543) tt  225 (226) 
250 (1544) tt  226 (227) 
251 (1545) tt  227 (228) 
252 (1546) tt  228 (229) 
253 (1547) ■>  229 (230) 
254 (1548) tt  230 (231) 
255 (1549) tt  231 (232) 
259 (1553) »»  234 (235) 
260 (1554) tt  235 (236) 
262 (1556) tt  237 (238) 
263 (1557) tt  238 (239) 
264 (1558) lî  239 (240) 
265 (1559) tt  240 (241) 
266 (1560) tt  241 (242) 
267 (1561) tt  242 (243) 
269 (1563) tt  244 (245) 
270 (1564) tt  245 (246) 
714
364. Mîndră,
                                                                    mîndri-m-aş
     cu tine          P-  565 (1863) nr. 193 (194) 
365. Asară trecui                                  
     călare           »»  273 (1567) a   248 (249) 
366. Am o mîndruţă                                 
     la Gorj          a   274 (1568) i*  249 (250) 
367. Cuculeţ de la                                 
     pădure           i»  275 (1569) ii  250 (251) 
368. Marito de la                                  
     Buzău            ii  276 (1570) a   251 (252) 
369. Ieşi, Mariţo,                                 
     din război       ii  277 (1571) ii  252 (253) 
370. Di, di, di                                    
     murgule, di      tt  279 (1573) a   254 (255) 
371. Pentru tine,                                  
     lele, hăi        ii  281 (1575) ti  256 (257) 
372. Şapte mîndre                                  
     avusei           >»  282 (1576) a   257 (258) 
373. Nu te uiţi,                                   
     mîndră, şi vezi  1»  283 (1577) li  258 (259) 
374. Cum să-ţi zic,                                
     mîndruţă dragă   it  284 (1578) a   259 (260) 
375. Decît ruda                                    
     şi vecinu        »»  286 (1580) ii  261 (262) 
376. Şi ţi-aş zice                                 
     ţie deal             287 (1581) a   262 (263) 
377. Vine ciufu                                    
     din pădure       ♦ 1 289 (1583) a   264 (265) 
378. Lasă-mă,                                      
     Doamne să zac    *»  292 (1586) a   266 (267) 
379. Mă culcai                                     
     întru-nadins     li  296 (1590) ii  270 (271) 
380. D-aoleo, lele                                 
     Mărie            a   297 (1591) ti  271 (272) 
381. D-aolică, dodă,                               
     dodă             a   298 (1592) ii  272 (273) 
382. Sus pe malu                                   
     Oltului          a   299 (1593) a   273 (274) 
383. Luniţă                                        
     luminătoare      a   300 (1594) ii  274 (275) 
384. Uite, neică suie                              
     dealul           »»  302 (1596) ii  276 (277) 
385. De-o asfinţi                                  
     mîndru soare     a   303 (1597) tt  277 (278) 
715
386. Ia-mă, Doamne,
     şi mă lasă        P. 304 (1598) nr. 278 (279) 
387. Şi-am pus de gînd                             
     să mă duc         t» 305 (1599)     279 (280) 
388. Frumos cîntă                                  
     pui de cuc        11 816 (2099) ii  18        
389. Marinică de la                                
     Greci             11 306 (1600)     280 (281) 
390. Măi Ioane                                     
     Braşovene            308 (1602) ii  281 (283) 
391. Neic-al meu cu                                
     calu breaz           310 (1604) ii  282 (284) 
392. Cine-mi vine                                  
     pe zăgaz          11 311 (1605) ii  283 (285) 
393. D-aş mai trage                                
     cîte-am tras      11 312 (1606)     284 (286) 
394. La marginea                                   
     cu drumu          1» 313 (1607) ii  285 (287) 
395. Cîntă cucu                                    
     prin pădure          315 (1609) ii  287 (289) 
396. Amorule amoraş    „  316 (1610) „   288 (290) 
397. De m-ar pune                                  
p-un cărbune           ii 317 (1611) ii  289 (291) 
398. Ce ceas fu                                    
     nenorocit            318 (1612) ii  290 (292) 
399. Pentru ochi                                   
     ca murele         n  319 (1613) ii  291 (293) 
400. Cîte fete-am                                  
     sărutat           ii 320 (1614)     292 (294) 
401. Toate copilele-mi                             
     zic               ii 324 (1618) ii  296 (298) 
402. Cină sînt mere                                
     mititele             326 (1620) ii  298 (300) 
403. Măi bădiţă,                                   
     măi bădoi         ii 327 (1621) ii  299 (301) 
404. îndeamnă,                                     
     -ndeamnă,                                     
     murguleţ          ii 328 (1622) ii  300 (302) 
405. Eu mă mir,                                    
     ţaică, de tine       329 (1623) n   301 (303) 
406. Eu mă mir,                                    
     neică, de tine       330 (1624) ii  302 (304) 
407. D-aoleo,                                      
     Ilinco fa         ii 331 (1625) ii  303 (305) 
716
408. Pe deal, pe la                               
     Lixăndrie        P. 332 (1626) nr. 304 (306) 
409. Fă-mă, Doamne,                               
     ce m-ăi face     »  333 (1627) ii  305 (307) 
410. Nu mai poci,                                 
     am ostenit          334 (1628) i>  306 (308) 
411. Nu mai poci                                  
     de ostenit          335 (1629) ii  307 (309) 
412. Ciobănaş cu                                  
     două oi          »  342 (1636) ii  4         
413. Cînd plecai                                  
     de la Rîmnic     ti 352 (1646) ii  14        
414. Şi ţi-am spus                                
     bătut de stele   ti 354 (1648) n   16        
415. Măi, băete,                                  
     băeţele          ii 452 (1745) ii  106       
416. Hai, leliţă,                                 
     să fugim            359 (1653) ii  21        
417. Să-ţi dea baba                               
     cu ghiocu        ii 363 (1657) ii  25        
418. Arde focu-n                                  
     pae ude             367 (1661) ii  28        
419. Trage, neică,                                
     boabele          ii 381 (1675) 11  38        
420. De m-aş vedea-n                              
     deal suit        ii 389 (1683) ii  46        
421. Mariţo cu ochii                              
     verzi            ii 396 (1690) ii  52        
422. Cîntă cucu                                   
     peste Olt        ii 318 (1712) i   73        
423. Săracă inima mea ii 420 (1714) ii  75        
424. Putrigai                                     
     putrigăios          423 (1717)     78        
425. Bată-te crucea,                              
     noroc            11 435 (1729) ii  89        
426. A plecat neică                               
     Ilie             ii 443 (1737)     97        
427. A plecat neică                               
     Ion              ii 444 (1738) ii  98        
428. De la Bucureşti                              
     încoace             445 (1739) ii  99        
429. Tot gîndind,                                 
     neică, la tine      446 (1740) ii  100       
430. Nu-mi lua,                                   
     Doamne, zilele   ii 448 (1741) ii  102       
717
43 i. Mă friîr curfl                           
focu-ăm trăit        &  464 (1757) rir. ii?    
432. Leliţă Săftiţă  *> 531 (1829)   167 (168) 
433. Mi-este mult                              
d-asară              »» 533 (1831) „ 168 (169) 
434. Mi-este mult                              
d-aseară              n 536 (1834) „ 169 (170) 
435. Lele, mijlocelu                           
tău                  n  541 (1839) „ 172 (173) 
                                    2) De despărţire
436. Dragoste ce-avem
      noi frate         p. 339 (1633) nr. 1
437. D-aolică, neică,
frate                 ii 340 (1634) „  2 
438. Ştii mîndro,                        
ce-am pus de                             
gînd                  11 404 (1698) „ 59 
439. Geaba, puică,                       
mă mingii             ii 343 (1637) „  5 
440. Frumos puişor                       
aveam                 ”  344 (1638) „  6 
441. Şi-avusei d-o                       
bălăioară                346 (1640) „  8 
442. De la Slobozie-n                    
jos                   »» 351 (1645) „ 13 
443. Colea-n vale-n                      
grădiniţă                353 (1647) „ 15 
444. Ia-ţi, badeo,                       
gîndurile             it 355 (1649) „ 17 
445. Busuioc de la                       
Rîmnic                ii 356 (1650) „ 18 
446. Pleacă puiu                         
de la mine            ii 357 (1651) „ 19 
447. Du-te, neică,                       
şi să-mi vii          ii 358 (1652) „ 20 
448. Pe su deal,                         
pe su pădure          ii 362 (1656)   24 
449. Cînd erai                           
a mea iubită          ii 368 (1662) „ 29 
450. Ce rea e inima                      
mea                   i> 370 (1664) „ 31 
718
p. 382 (1676) nr. 39
461. Aşa-mi vine uneori
452. Oftează, puică, oftează,
453. Bată-te crucea, noroace
454. Trece neica-n sus şi-n jos
455. Neică, de cînd m-ai lăsat
456. Sună, sună şi răsună
457. N-am, puică, pe unde da
458. N-am, soro, pe unde da
459. N-am mîndră, pe unde da
460. Pe cîte ochii mi-am pus
461. De cînd neică mi s-a dus
462. De cînd neică mi s-a dus
463. De cînd neică mi s-a dus
464. De cînd nu mai sînt cu puica
465. Pe deal pe la Ialomiţa
466. Busuioc verde pe masă
467. Cîntă, cuce, nu-nceta
468. Sui, puicuţă,-n
     deal la cruce    ,
469. Eu plec dragă de la tine
470. De oftat ce oftai: tare
471. Grădină cu flori
     mărunte          ,
472. Păsărică du pa lac
388 (1682) „ 45         
398 (1692) „ 54         
399 (1693) „     55     
401 (1695) „ 57         
402 (1696) „ 58         
407 (1701) „ 62         
408 (1702) „ 63         
409 (1703) „ 64         
411 (1705) „ 66         
412 (1706) „ 67         
414 (1708) „ 69         
415 (1709) „ 70         
419 (1703) „ 74         
422 (1716) „ 77         
424 (1718) „ 79         
425 (1719) „ 80         
442 (1736) „ 96         
455 (1748) „ 109        
493 (1791) „ 130 (140)  
555 (1853) „ 184 (185)  
569 (1866) „ 197 ((198) 
719
3) De durere, apăsare, blestem
473. Usucă-te, tufă,-n                              
     coastă             P- 360 (1654) nr. 22        
474. Rabdă, rabdă,                                  
     sufleţele          11 395 (1689) n   51        
475. Bună mi-e                                      
     vremea             „  397 (1691) ii  53        
476. Tu te duci,                                    
     neică, te duci     11 416 (1710) ii  71        
477. Inimă, de ce                                   
     te baţi?           11 417 (1711) „   72        
478. De ce, puică,                                  
     n-ai venit?        11 428 (1722) ii  83        
479. Lenuţo, lovi-te-ar                             
     dracii             11 429 (1723) ii  84        
480. Cînd eram mai                                  
     mititel            11 430 (1724) 1?  85        
481. La fîntîna din                                 
     buget              11 436 (1730) ii  90        
482. Săracă inima                                   
     mea                1» 437 (1731) ii  91        
483. Şi să te duci, badeo,                          
     duci               11 432 (1726) it  87        
484. Du-te, badeo,                                  
     duce-te-ai         1» 434 (1728) ii  88        
485. Voi, voi mîndrele                              
     mele               11 438 (1732)  „  92        
486. Aşa-mi vine-un dor                             
     şi-un plîns        11 440 (1734) ii  94        
487. Turtureaua-i                                   
     turturea           11 441 (1735) ii  95        
488. Aferim, mîndră,                                
     aferim             11 449 (1742) ii  103       
489. Nu ştiu, zău, ce                               
     să mai fac         îl 450 (1743) ii  104       
490. Bată-l, Doamne,                                
     şi-l omoară        11 465 (1758) „   118       
491. Fost-am noi,                                   
     mîndruţă, dragi    11 466 (1759) ii  119       
492. Cuculeţ,                                       
     pasăre sură        îl 467 (1760) ii  120       
493. Dacă nu e cine                                 
     nu e               11 554 (1852) ii  183 (184) 
720
494. Rău la inimă                                    
     mă doare          P- 558   (1856) nr. 186 (187) 
495. Păsărică                                        
     după lac          »» 570   (1867) ii  198 (199) 
496. Fire-i a năibilor                               
     de fată              426   (1720) 11  81        
497. Stau în drum şi                                 
     arz în foc        11 456   (1749) ii  110       
498. Iubeşte, neică,                                 
     iubeşte              427   (1721) ii  82        
499. Haideţi, Leană,                                 
     la Galaţi         11 460   (1753)     113       
500. La lacu cu                                      
     liliacu           11 530   (1828) ii  166 (167) 
501. Aseară ţi-am                                    
     luat inel            540   (1838) n   171 (172) 
502. Ilie> ţi-ar                                     
     muri calu            543   (1841) ii  174 (175) 
503. Cine iubeşte                                    
     şi lasă           11 545   (1843) n   176 (177) 
504. într-o verde                                    
     poieniţă          11 546   (1844) ii  177 (178) 
505. Leandra mea                                     
     cu viorele        11 548   (1846) ii  178 (179) 
506. Mariuţă,                                        
     Marioară          11 549   (1847) ii  179 (180) 
507. Celui de-a                                      
     lăsat urîtu       ”  560 (1858)    i> 188 (189) 
                 4) De străinătate                   
508. Jelui-m-aş,                                     
     jelui             P. 372   (1666) nr. 32        
509. Cînd eram în                                    
     floarea mea          431   (1725)     86        
510. Bate vîntul                                     
     sălciile             i,461 (1754) ii  114       
511. Bate vîntu                                      
     salcia               462   (1755)     115       
512. Plînge-mă, maică,                               
     cu dor            11 474   (1770) ii  125 (126) 
513. De cînd maica                                   
     m-a făcut         H  476   (1772) ii  126 (127) 
721
514. Măicuţă, cînd
m-ai făcut            p. 477 (1773) nr. 127 (128) 
515. Fă-mă, Doamne,                               
ce m-ăi face           „ 480 (1776) -   129 (130) 
516. Săracă                                       
striinătate            „ 481 (1777) ii  130 (131) 
517. Dus e badea,                                 
dus departe            „ 483 (1779) ii  131 (132) 
518. Pedepsi-l-ar                                 
Dumnezeu „ 484               (1780) ii  132 (133) 
519. Drag mi-e cîrciuma-n                         
pădure                 » 485 (1781) ”   133 (134) 
520. Ia vezi ce                                   
striinătate              487 (1783) ii  134 (135) 
521. Mureş, Mureş                                 
apă lină               „ 489 (1786) ••  135 (136) 
522. Pe deal pe la                                
Măgurele               „ 490 (1788) ii  136 (137) 
523. Cine mi-e striin                             
ca mine                „ 491 (1789) ii  137 (138) 
524. Dunârică                                     
apă lină               „ 494 (1792) >>  140 (141) 
525. Te-am iubit                                  
de copilaş             „ 495 (1793) ii  141 (142) 
526. Marioară de                                  
la ţară                „ 479 (1775) »   128 (129) 
527. Pe drum viu, pe                              
drum mă duc            „ 496 (1794) ii  142 (143) 
528. Singur în ţară                               
striină               ti 497 (1795) ii  143 (144) 
529. Dumbrăviţă                                   
lungă, deasă           „ 499 (1797) ”   144 (145) 
530. Am auzit din                                 
bătrîni               t, 507 (1805) ii  150 (151) 
531. Mahala de                                    
ţigănie                n 521 (1899) ii  160 (161) 
532. Pîntre Mureş,                                
pîntre Tisa            „ 523 (1821) ti  161 (162) 
533. D-ăş umbla din                               
munţi în munţi        ,i 524 (1822) ii  162 (163) 
                                 5) Cîntece de urît
534. Cîntâ, cuce
                       porumbace p. 347 (1641) nr. 9
722
535. Păsărică du
     pă lac          P- 559 (1857) nr. 187 (188) 
536. Maică, urîtu                                
     mă cere         ♦i 561 (1859) »»  189 (190) 
537. Cînd erai a mea                             
     iubită             562 (1860)     190 (191) 
538. Urit mi-a fost                              
     urîtu           n  564 (1862) ii  192 (193) 
539. Fă, Doamne,                                 
     zilele mici     ”  566 (1864)     194 (195) 
540. N-am o cale să                              
     mă duc          ii 567 (1865) ii  195 (196) 
541. Cine-a lăsat                                
     dragostea       î» 568 (1865) ii  196 (197) 
542. De urît plecai                              
     d-acasă         ii 574 (1871) ii  201 (202) 
543. Geaba, maică,                               
     m-ai făcut      11 575 (1872) ii  202 (203) 
                                   6) Cîntece bahice
544. Luai borcanul de
     mănuşe          p. 795 (2078,79) nr. 1
545. Bat-o Dumnezeu
s-o bată               ii 798 (2081) ii 3  
546. De cînd beau rachiu                   
de prună „                800 (2083) ii 5  
547. Eu te beau, vine,                     
de bun                    801 (2084) ii 6  
548. La bordei cu                          
crucea-naltă              803 (2086) ii 8  
549. La hanu cu                            
crucea-naltă           ii 813 (2096) ii 16 
550. Trecui gîrla prin                     
anini                  ii 806 (2089) ii 10 
551. Pusei puntea                          
prin anini             n  808 (2091) ♦i 11 
552. Voinic de inimă                       
bună                   n  809 (2092) n  12 
553. De ce beau                            
      d-aia-aş mai bea ii 810 (2093) ii 13 
554. Ia-mă, Doamne,                        
şi mă pune             ii 811 (2094) ii 14 
723
555. Mult mi-e drag                       
     să trăiesc bine p. 812 (2095) nr. 15 
556. Finicuţa lui                         
     Marin           „ 817 (2100) „    19 
557. Cîntă cucu,                          
     mierla-i zice   „ 818 (2101) „    20 
558. Cucu-i trage,                        
     mierla-i zice   „ 819 (2102) „    21 
   7) Cîntece despre plante, păsări ş    A animale  
              a. Despre plante şi flori             
559. Bate-mi-se,                                    
     bate               p. 822 (2105)    nr. 1      
560. Am un pom                                      
     în bătătură           828 (2111)    >>  4      
561. Voinicel                                       
     striin             n  829 (2112)    ii  5      
562. Mă dusei să tai                                
     richita            n  831 (2114)    ii  7      
563. Supărată-i                                     
     pădurea               832 (2115)        8      
564. Uite lunca,                                    
     uite dealu         n  833 (2116)    11  9      
565. Ioană din                                      
     Ionele             ii 834 (2117)    ii  10     
566. Pe deal pe la                                  
     Cireşianu             835 (2118)    ii  11     
567. S-a dus neică                                  
     la cosit           n  836 (2119)    ii  12     
568. Bun lucru, badeo,                              
     la coasă              837 (2120)    ii  13     
569. Uite lunca,                                    
     uite dealul        ii 838 (2121)    ii  14     
570. Săracă inima                                   
     mea                n  839 (2122)    ii  15     
571. Dumbrăviţă,                                    
     dumbrăvea             840 (2123)    ii  16     
572. Pusei barda la                                 
     curele             ii 841 (2124)    ii  17     
573. Unde-ai plecat,                                
     Mariuţă            n  844 (2127)    11  20     
724
    574. Toate florile-au
        venit             p.
    575. Cîte flori sînt pe pămînt
    576. Astăzi bură, mîine bură
    577. Cit mi-e codru de frumos
    578. Floricică după şes
    579. Luncă, luncă mu mi-eşti lungă
    580. Dealul de la răsărit
    581. Busuioc de la Pleniţa
                       b.
    582. Vezi cit e cucu de hoţ
    583. Pleacă cucu, zice-i-aş
    584. S-a dus cucu, bate-l-aş
    585. Cîntă cucu-n curmătură
    586. Legea ta de cuc bălan
    587. Cîntă cuce, limba-ţi pice
    588. Printre Silea, printre Mamu
    589. Cîntă cuculeţule
    590. Unde-auz cucu cîntînd
    591. Vine cucu de trei zile
    592. Ce larmă s-aude codru
    593. Se ceartă cucu cu corbu
    594. Cîntă cucu pe trupină
846 (2129) nr. 22 
847 (2130) ,,  23 
00  (2131) „   24 
00                
849 (2132) „   25 
852 (2135) „   28 
853 (2136) „   29 
854 (2137) „   30 
873 (2157) „   47 
Despre cuc
p.   863  (2146) nr.  35
„    868  (2151) „    40
„    869  (2152) „    41
„    870  (2152) „    42
„    871  (2153) „    43
„    872  (2154) „    44
„    873  (2155) „    45
„    874  (2156) „    46
„    876  (2158) „    48
„    877  (2159) „    49
-n
„    888  (2170) „    56
„     889 (2171) „    57
„    891  (2173) „    59
725
595. Săracu cvcu de faţă
596. De trei zile merg pe plai
597. Nu blestema, lele, cucu
598. D-ar fi cucu d-un voinic
599. S-a dus cucu fi-i-ar ciocu
600. Ia mai cîntă cucuie
601. Cîntă, cuce limba-ţi pice
602. Şi ţi-aş zice de furnică
603. Cuculeţ cu pana verde
604. Vine cucu de trei zile
605. Cîntă cuculeţule
606. Cucuie, ce mi-eşti hain?
607. Cuculeţ de la pădure
608. Usca-li-s-ar mîinile
609. Spurcată lege de cuc
610. Cuculeţ, pasăre sură
611. Cîntă cuculeţule
612. Cuculeţ de Topolog
613. Cucuie de Topolog
p. 898 (2179) nr. 65
     899  (2180)   „  66
     900  (2181)   „  67
     901  (2182)   „  68
     902  (2183)    „  69
     903  (2184)   „  70
     922 (2203)    „   89
     907 (2188)    „  74
     910 (2191)    „   77
„    911 (2192)  „   78
„    439 (1733)  „   93
„    914  (2195) „    81
„    920 (2201)  „    87
„    921  (2202) „    88
„    923  (2204) „    90
„    928  (2209) nr.  95
„    929  (2210) „    96
„    931 (2212)  „   97
     936 (2217) „    102
                   c. Despre alle păsări
614.  Pe margine de
      Olteţ             p. 855 (2138) nr. 31
615. Corbu              „ 856 (2139) „      32
726
616. Cîniecu ciocîrliei
617. Lie, lie, ciocîrlie
618. Amărîtă turturea
619. Colea-n vale, -ntr-o vîlcea
620. în grădină la Ion
621. Uite moşu pe colea
622. Pasere galbină-n cioc
623. Sturzu
624. Păsărică de Gilort
625. Colea-n vale, -n valea rea
626. Pe culmiţa dealului
627. Sus pe malu Oltului
628. Sosi postu lui Sînpetru
629. Colea-n valea cu nucu
630. Fă-mă, Doamne, -o porumbiţă
631. Mierliţa
632. Cine mi-e străin pe lume
. 859 (2142) nr . 33 
861 (2144)   »> 34   
864 (2147)   n  36   
866 (2149)   »» 38   
885 (2167)   n  54   
904 (2185)   11 71   
906 (2187)   „  73   
912 (2193)   ii 79   
913 (2194)   ii 80   
915 (2196)   ii 82   
935 (2216)   ii 101  
916 (2197)   »  83   
918 (2199) ,    85   
925 (2206)   ii 92   
927 (2208)   ii 94   
933 (2214)   ii 99   
934 (2215)   ii 100  
                  d. Despre animale
633.  îndeamnă, murguleţ
     la pas            p.   867 (2150) nr. 39
634.  Ce stai, murgule,
     -aşa trist?        „   897 (2178)  „  64
635.  Drag mi-a fost
     calu bălan         „   408 (2189)  „  75
636.  Stane, Stane,
     surdumane          „   419 (2200)  „  86
727
924 (2205)
            637.  Neic-al meu cu
                 calu bun          p.
            638.  Colea-n vale la
                 izvoară           „
            639.  Drag mi-a fost
                 oaia plăviţă      „
            640.  Şapte văi ş-o
                 vale-adîncă       „
            641.  Pleacă racu să
                 se-nsoare (I)     ,,
            642.  Pleacă racu să
                 se-nsoare (II)    „
            643.  A plecat racu-n
                 petit             ,,
            644.  Vulpea cu
                 papuci            „
896 (2177) 932 (2213) 865 (2148) 937 (2218) 939 (2220)
942  (2231)
943  (2224)
              CUPRINS
Folcloristul Teodor Bălăşel (1869—1941) 9
  I. CINTECE BATRÎNEŞTI (BALADE) 79
II. DOINE HAIDUCEŞTI, DE ARMATA ŞI RĂZBOI 351
III. CINTECE PROPRIU-ZISE (LIRICE) 429
Anexe 657 Glosar 665
Sumarul colecţiei 697
                                       Redactor responsabil: Ion Şerb Tehnoredactor: Ion Tudor
        Dat la cules 21. 01. 1966. Bun de tipar 24. 10. 1967. Apărut 1967. Tiraj 3640 ex. cartonate. Hirtie scris tip 1. A. de 63 g/mK Format 700X1000/24. Coli ed. 37,25. Coli tipar 30,50. A. nr. 708611965. C. Z. pentru bibliotecile mari 8 R. C. Z. pentru bibliotecile mici 8 R—18.
                                     Tiparul executat sub comanda nr. 223/1966,
la întreprinderea Poligrafică Cluj, str. Brassai nr. 5—7,
                                       Cluj — Republica Socialistă România.
1