ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE FLORA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE REDACTORE PRINCIPALI: Acad. TRAIAN SÂVULESCU III COLEA BORA TORES TOMI III: AL. BELDIE, AL. BUIA, G. GRINȚESCU, I. GRINȚESCU, M. GUȘULEAC, a. nyArAdy, Acad. e. l nyârâdy, m. rAvăruț, i. șerbănescu. E. ȚOPA, C. ZAHARIADI EDÎTIO ACADEMI AE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICA^ 19 5 5 ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMI NE FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE REDACTOR PRINCIPAL: Acad. TRAIAN SĂVULESCU III COLABORATORII VOLUMULUI III: AL. BELDIE, AL. BUIA, GH. GRINȚESCU, I. GRINȚESCU, M. GUȘULEAC, A. NYARÂDY, acad. E. I. NYARÂDY, M. RAVÂRUȚ, I. ȘERBÂNFSCU, E. ȚOPA, C. ZAHARIADI EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE 19 5 5 F L O R A R E P U B L I C I I P O P 1? L A R E R O M î N E RED J C T O R P R / A’ C I P .1 L : Academici t R. S Â V U L E S C U COLECTIVUL DE REDACȚIE: Academician E. I. NYĂRÂDY (Responsabil); L. ALEXANDRESCU, M. GUȘULEAC (limbă și nomenclatură); AL. BELDIE (redacția tehnică și corecturi). P R EFATA în acest al treilea volum al « Florei R.P.R. » prezentăm 15 familii de plante superioare (Angiosperme). Aceste familii cuprind 74 genuri spontane Și 15 genuri din cultură, cu 252 specii spontane și 55 specii cultivate, precum și numeroși hibrizi. Cea mai bogată familie, în genuri și specii, cuprinsă în acest volum este familia Cruciferelor. Multe specii din această familie dau produse alimentare sau condimentare iar altele constituie materia primă pentru diferite ramuri ale industriei și farmaciei. Unele dau nutreț bun pentru creșterea animalelor iar altele sînt căutate pentru ornamentarea grădinilor. Cu toată uniformitatea florilor de Crucifere, fructele lor sînt variate și instructive din punct de vedere al morfologiei și filogeniei familiei iar studiul lor comparativ lasă să se întrevadă calea lor de dezvoltare în decursul timpului. De aceea am căutat să scoatem în relief în acest volum, în lumina cunoștințelor actuale, relațiile de înrudire dintre genuri și specii. Dintre familiile cu mai puțini reprezentanți, Nympheaceele și Cerato-phyllaceele, prin modul lor de viață acuatic, apar ca unele dintre cele mai interesante plante. Droseraceele care deasemeni cresc în ape sau locuri apătoase, sînt plante carnivore (insectivore). Familia Papaveraceelor cuprinde genuri diferite, dintre care genul Papaver oferă materii importante pentru necesitățile practice ale omului în domeniul industriei alimentare și farmaceutice. Begoniile și Pasiflorele sînt plante de podoabă mult folosite în grădini, parcuri și apartamente. Familia Violaceelor, atît în țara noastră, cît și pe întreg continentul european, este reprezentată numai prin genul Viola. Dintre speciile de Viola, Toporașul sau Vioreaua mirositoare sau Cei trei frați pătați din grădinile noastre, sînt bine cunoscute. Deoarece Viorelele au pătruns în stațiuni de natură și climă diferită, au devenit foarte variate, deși înfățișarea florii s-a păstrat aproape aceeași la toate speciile. Hibridizîndu-se ușor, prelucrarea lor constituie o problemă critică a științei botanice. Activitatea Colectivului a fost sprijinită prin colaborarea benevolă a Institutului Medico-Farmaceutic din Tg. Mureș, în ce privește întocmirea textelor de la « întrebuințări ». REDACȚIA ENUMERAREA SISTEMATICĂ A SPECIILOR Ord. R AN A L E S (continuare) Fam. 31. Aristolochiaceae Lindl. Genul 129. Asarum L. Pas- 588. A. europaeum L.......................................................... 21 Genul 130. Aristolochia L. 589. A. Clematitis L......................................................... 25 590. A. pallida Willd........................................................ 26 — A. durior Hill.......................................................... 27 — A. angulizans Michx..................................................... 28 Fam. 32. Berberidaceae Torr. et Gray Genul 131. Berberis L. B. vulgaris L............................................................ 31 — B. Thunbergii DC........................................................ 32 Genul — Mahonia Nutt. — M. Aquifolium (Pursh) Nutt.............................................. 33 Genul 132. Leontice L. L. odessana Fisch ........................................................ 33 Fam. 33. Nymphaeaceae DC. Genul — Nelumbo Adans. — N. nuci f era Gaertn.......................................................... 37 Genul — Cabomba Aubl. — C. caroliniana A. Gray........................................................ 38 Genul 133. Nuphar Sm. N. luteum (L.) Sm........................................................ 38 Genul 134. Nymphaea L. N. Lotus L............................................................... 40 N. alba L................................................................ 43 N. candida J. Presl ..................................................... 47 FLOBA R.P.R. Genul — Victoria Lindl. — V. regia Lindl.............................................................. 4$ — V. cruziana Orbigny 48 Fam. 34. Ceratophyllaceae Gray Genul 135. Ceratophyllwn L. 597. C. submersum L. 50 C. demersum L............................................................. 53 C. platyacanthum Chain. 54 Ord. R H O E A D A L E S Fam. 35. Papaveraceae B. Juss Genul 136. Hypecoum L. 600. 11. procumbens L....................................................... . 56 Genul 137. Glaucium Adans. G. corniculatum (L.) Curt. 60 G. flavum Cr.............................................................. 61 Genul — Eschscholtzia Cham. — E. calif ornica Cham....................................................... 62 Genul 138. Chelidonium L. Ch. majus L...................................................................... 62 Genul — Macleaya R. Br. - M. cordata (Willd.) R. Br. 63 Genul 139. Papaver L. P. pyrenaicum (L.) A. Kern. 67 P. Argemone L. 68 P. hybridum L. 69 P. Rhoeas L............................................................... 70 P. dubium L............................................................. 77 x P. hungaricum Borb. 79 — P. orientale L. 79 — P. somniferum L........................................................... 80 Genul — Dicen.tra Bernh. — D. spectabilis (L.) Lem. 84 Genul 140. Corydalis Vent. C. solida (L.) Sw.......................................................... 86 610. C. intermedia (L.) Merat 89 C. pumila (Host) Rchb..................................................... 90 C. cava (L.) Schweigg. et Koerte 90 C. capnoides (L.) Pers.................................................... 92 x C. dobrogensis Prod........................................................ 95 Genul 141. Fumaria L. F. officinalis L. ............................................... 96 F. rostellata Knaf ....................................................... 97 E N UM E RAR E A SI STE MATICĂ & 616. F. Vaillantii Loisel. 97 F. parviflora Lam............................................................ 98 F. Schleicheri Soyer-Willemet 101 F. Thuretti Boiss. 101 620. F. Kralikii Jord........................................................... 102 x F. Jankae Hausskn. 102 Fam. 36. Cruciferae B. Juss. Genul 142. Sisymbriuin L. S. Sophia L................................................................. 118 S. officinale (L.) Scop..................................................... 119 S. Loeselii Jusl............................................................ 120 — S. austriacum Jacq. 123 S. Irio L................................................................... 124 S. orientale Torn. 124 S. altissimum L. 128 S. strictissimum L.......................................................... 129 S. polymorphum (Murr.) Roth 130 Genul 143. Alliaria Scop. ‘A. officinalis Andrz. 133 Genul 144. Arabidopsis Heynk. 630. A. Thaliana (L.) Heynk. 137 Genul 145. Myagrum L. M. perfoliatum L. 138 Genul 146. Isatis L. I. tinctoria L. 141 Genul 147. Bunias L. B. orientalis L. 146 B. Erucago L. 150 Genul 148. Ery simian L. E. repandum Hdjer ......................................................... 155 — E. crepidifolium Rchb. 156 E. diffusum Ehrh. 159 E. banaticum Jâv. 160 E. saxosum Nyâr. 163 E. clieiranthoides L. 164 — E. aureum M. B.............................................................. 164 640. E. hieraciifolium Jusl. 167 E. pannonicum Cr. 168 E. Wittmannii Zaw.......................................................... 170 E. transsilvanicum Schur................................................. 173 x E. turdense Nyâr............................................................ 178 x E. mixtefurcatum Nyâr. 131 10 FLORA R.P.R. Genul 149. Syrenia Andrz. 644. S. cuspidata (M. B.) Rchb....................................................... 182 S. cana (Pili, et Mitterp.) Neilr................................................... 182 Genul 150. Hesperis L. II. tristis L................................................................ 185 H. oblongifolia Schur ....................................................... 186 H. nivea Baumg............................................................... 189 H. silvestris Cr........................................................ 190 650. H. cladotricha Borb............................................................ 193 H. sibirica L............................................................... 194 H. matronalis L.............................................................. 195 H. obtusa Mnch.............................................................. 196 H. moniliformis Schur........................................................ 196 Genul -- Malcolmia R. Br. — M. africana (L.) R. Br. 197 Genul — Cheiranthus L. — Ch. Gheiri L............................................................... 198 Genul — Malthiola R. Br. — M. incana (L.) R. Br. 199 Genul 151. Chorispora R. Br. Ch. tenella (Pali.) DC. 203 Genul 152. Euclidium R. Br. E. syriacum (L.) R. Br....................................................... 204 Genul 153. Barbaraea R. Br. B. lepuznica Nyâr............................................................ 208 B. stricta Andrz............................................................. 208 B. vulgaris R. Br............................................................ 211 Genul 154. Rorippa Scop. 660. R. pyrenaica (L.) Rchb......................................................... 219 R. Kerneri Menyh............................................................. 223 R. islandica (Oed.) Borb................................................. 224 R. prolifera (Heuff.) Neilr.................................................. 226 R. austriaca (Cr.) Bess. ................................................... 226 R. amphibia (L.) Bess........................................................ 230 R. silvestris (L.) Bess.................................................... 234 x R. armoracioides (Tausch) Fuss .............................................. 235 x R. laeta Nyâr. et Prod....................................................... 237 x R. barbaraeoides (Tausch) Cel..................,................................. 237 x R. neogradensis Borb.............................................................. 241 x, R. complicata Nyâr. et Prod...................................................... 242 x R. stenophylla Borb............................................................... 242 x R. prostrata (Berg.) Schinz et Thell.............................................. 243 x R. Haynaldiana Borb............................................................. 2 43 x R. hungarica Borb................................................................. 246 ENUMERAREA SISTEMATICA 11 Pag. x R. danubialis Borb................................................................ 249 x R. permixta Borb.................................................................. 249 x R. Filarszkyana (Prod.) Jâv....................................................... 249 x R. kullddensis Prod.............................................................. 249 x R. Turczaninowi Czern............................................................. 250 Genul 155. Armoracia Gărtn., Mey. et Scherb. 667. A. rusticana (Lam.) G.M. Sch................................................. 253 A. macrocarpa (W. et K.) Baumg.................................................... 254 Genul 156. Nasturtium R.-Br. N. officinale R. Br............................................................... 254 Genul 157. Cardamine L. 670. C. impatiens L.............................................................. 256 G. flexuosa With....................................... ,......................... 259 C. amara L................................................................. 263 G. hirsuta L............................................................... 267 C. parviflora L............................................................ 268 G. pratensis L............................................................. 268 G. resedifolia L........................................................... 273 G. glauca Spreng........................................................... 274 G. graeca L................................................................ 274 Genul 158. Dentaria L. D. bulbifera L............................................................. 276 • D. quinquefolia M. B........................................................ 279 D. enneaphyllos L......................................................... 280 680. D. glandulosa W. et K....................................................... 280 x D. Paxiana O. E. Schultz ................................................... 284 Genul 159. Cardaminopsis (G. A. Mey.) Hay. — G. hispida (Myg.) Hay....................................................... 285 G. Halleri (L.) Hay. /.................................................... 285 G. arenosa (L.) Hay........................................................ 287 G. neglecta (Schult.) Hay.................................................. 292 Genul 160. 7\irritis L. T. glabra L................................................................ 293 Genul 161. Ar abis L. A. auriculata Lam.......................................................... 294 A. Turrita L............................................................... 295 A. alpina L............................................................... 299 A. hirsuta (L.) Scop....................................................... 303 A. Jacquinii Beck ......................................................... 305 — A. corymbiflora Vest ....................................................... 306 690. A. procurrens W. et K....................................................... 307 x A. calcigena Zapal.......................................................... 307 Genul 162. Lunaria L. L. annua L. 308 L. rediviva L. 310 P2 FLORA R.P.R. Genul 163. Peltaria Jacq. Pag- 693. P. alliacea Jacq........................................................... 314 Genul 164. Alyssoides Adans. A. graecum (Reut.) Jâv......................................................... 317 Genul 165. Alyssum L. A. linifolium Steph.......................................................... 323 A. petraeum Ard. 324 A. saxatile L............................................................... 327 A. Wierzbickii Heuff. 328 A. rostratum Stev........................................................... 329' 700. A. minutum Schlecht.......................................................... 331 A. hirsutum M. B............................................................. 331 A. montanum L. 332 A. repens Baumg. 335 A. pulvinare Vel. 340 A. Stfibrnyi Vel........................................................... 343 A. Alyssoides L.............................................................. 344 A. desertorum Stapf.......................................................... 347 A. tortuosum W. et K. 348 A. Borzaeanum Nyâr. 352 710. A. murale W. et K............................................................ 352 A. Pichleri Vel.............................................................. 354 Genul 166. Berleroa DC. B. incana (L.) DC........................................................... 355* Genul — Clypeola L. — C. lonthlaspi L........................................................... 356- Genul 167. Schivereckia Andrz. Sch. podolica (Bess.) Andrz......................................................... 357 Genul 168. Draba L. D. aizoides L............................................................... 359' D. lasiocarpa Roch. 360* D. Haynaldii Stur.......................................................... 364 x D. Jastrungica O. E. Schulz 365- — D. stellata Jacq........................................................... 365- D. Simonkaiana Jâv. 366 D. carinthiaca Hoppe ........................................................ 369 D. Kotschyi Stur ............................................................ 370 720. D. Dorneri Heuff............................................................ 371 D. fladnitzensis Wulf. 371 — D. dubia Suter 372 D. muralis L. 372 D. nemorosa L. 373 D. verna L................................................................... 374 Genul 169. Pelrocallis R. Br. P. pyrenaica (L.) R. Br.................................................... 376- Genul 170. Cochlearia L. C. pyrenaica DC. 379> E N Li _M EIIA R EA S [ ST E M AT 1Czi Genul 171. Kernera Medik. ^ag. 727. K. saxatilis (L.) Rchb..................................................... 380 Genul 172. Camclina Ci*. C. rumelica Vel............................................................. 382 C. Alyssum (MilL) Thell. 383 730. C. sativa (L.) Cr.......................................................... 384 C. microcarpa Andrz......................................................... 385 Genul 173. Acslia Desv. A. paniculata (L.) Desv. 386 Genul 174. Capsella Medik. C. Bursa-pastoris (L.) Medik................................................ 387 Genul 175. Hutchinsia R. Br. H. brevicaulis Hop pe 390 H. petraea (L.) R. Br...................................................... 392 H. procumbens (L.) Desv. 392 Genul — Teesdalia R. Br. — T. nudicaulis (L.) R. Br................................................. 393 Genul 176. Thlaspi L. Th. perfoliatum L. 394 Th. alliaceum L. 395 Th. arvense L.............................................................. 396 740. Th. dacicum Heuff. 399 Th. Kovatsii Heuff......................................................... 400 Genul 177. Aethionema R. Br. Ae. saxatile (L.) R. Br.................................................... 404 Genul 178. Iberis L. I. saxatilis Torn........................................................... 409 I. t aurie a DC. 410 — I. amara L. ............................................................. 410 — I. umbellata L........................................................... 411 — I. pinnata Jusl.......................................................... 411 — I. semperflorens L....................................................... 412 — I. sempervirens L........................................................ 412 Genul 179. Bisculella L. B. levigata L.............................................................. 413 Genul 180. Lepidium L. L. Draba L.................................................................. 419 L. campestre (L.) R. Br................................................... 420 - L. sativum L................................................................ 422 L. perfoliatum L............................................................ 422 L. cartilagineum (1. May.) Thell.......................................... 425 L. latifolium L............................................................. 426 750. L. graminifolium L..................................'........................ 429 L. ruderale L............................................................. 430 L. virginicum L. 431 FLORA R.P.R. Genul 181. Coronopus I. G. Zinn Pag- 753. C. procumbens Gilib.......................................................... 432 C. didymus (L.) Sm.............................................................. 435 Genul — Moricandia DC. — M. arvensis (L.) DC........................................................... 436 Genul 182. Conringia Adans. C. orientalis (L.) Andrz.................................................. 437 C. austriaca (Jacq.) Sweet ............................................... 438 Genul 183. Diplotaxis DC. D. erucoides (L.) DC...................................................... 441 D. ’tenuifolia (Jusl.) DC................................................. 442 D. viminea (L.) DC........................................................ 445 760. D. muralis (L.) DC........................................................ 446 Genul 184. Brassica L. B. elongata Ehrh.......................................................... 451 B. nigra (L.) Koch........................................................ 452 B. juncea (L.) Czern. et Coss............................................. 456 — B. oleracea L............................................................ 456 — B. Napus L............................................................... 462 B. Rapa L................................................................. 465 Genul 185. Sinapis L. S. arvensis L............................................................. 467 S. alba L................................................................. 471 S. dissecta Lag........................................................... 472 Genul 186. Eruca Adans. E. sativa Mi 11........................................................... 473 Genul 187. Erucastrum (DC.) Presl E. nasturtiifolium (Poir.) O. Schulz ..................................... 475 770. E. gallicum (Willd.) O. Schulz ......................................... 476 Genul 188. Cakile Mill. C. maritima Scop.............................................................. 4 79 Genul 189. Rapistrum Cr. R. perenne (L.) AII............................................................. 482 R. rugosum (L.) AII...................................................... 485 Genul 190. Crambe L. C. maritima L............................................................. 486 C. tataria Sebeok......................................................... 487 Genul 191. Calepina Adans. C. irregularis (Asso) Thell............................................... 491 Genul 192. Raphanus L. R. Raphanistrum L........................................................ 495 — R. Landra Moretti ......................................................... 496 — R. sativus L............................................................. 499 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 15 Fam. 37. Resedaceae DC. Genul 193. Reseda L. Pag. 778. R. Luteola L............................................................ 502 R. Iuțea L............................................................. 503 — R. odorata L............................................................ 507 780. R. Phyteuma L......................................................... 507 R. inodora Rchb....................................................... 508 R. alba L............................................................... 508 Ord. P A R I E T A L E S Fam. 38. Cistaceae (DC.) Lindl. Genul 194. Helianlhemum Adans. H. salicifolium (L.) Mill............................................... 512 H. nummularium (L.) Mill................................................ 513 H. hirsutum (Thuill.) Merat............................................. 515 II. canum (L.) Baumg..................................................... 520 H. alpestre (Jacq.) DC.................................................. 521 H. rupifragum Kern...................................................... 522 Genul 195. F umana (Dun.) Spach F. procumbens (Dun.) Gr. et Godr........................................ 524 Fam. 39. Tamarieaeeae Lindl. Genul 196. Tamarix L. . — T. tetrandra Pali........................................................ 529 — T. gallica L.............................................................. 529 790. T. ramosissima Ldb....................................................... 530 Genul 197. Myricaria Desv. ĂL germanica (L.) Desv.................................................. 535 Fam. 40. Frankeniaeeae A. St. Hill. Genul 198. Frankenia L. F. pulverulenta L....................................................... 537 F. hispida DC........................................................... 537 Fam. 41. Elatinaceae Lindl. Genul 199. Elatine L. E. Alsinastrum L...................................................... 541 E. hexandra DC.......................................................... 542 E. gyrosperma Diib. .................................................... 543 E. hungarica Aloesz .................................................... 543 E. ambigua Wight ....................................................... 544 E. triandra Schkuhr .................................................... 544 Fam. 42. Droseraceae DC. Genul 200. Aldrovanda L. 800. A. vesiculosa L.......................................................... 546 Genul 201. Drosera L. 801. D. rotundifolia L. 551 D. anglica Huds................................................................ 552 D. intermedia Hayne ........................................................... 552 D. obovata Mert. et Koch 553 Fam. 43. Violacea? DC. Genul 202. Viola L. V. odorata L................................................................... 558 V. ignobilis Rupr............................................................. 563 V. suavis M. B................................................................. 563 V. alba Bess. 568 V. hirta L..................................................................... 572 •810. V. ambigua W. et K....................................................... 575 V. colii na Bess. 576 V. elatior Fries 579 V. stagnina Kit................................................................ 580 V. pumila Chaix................................................................ 583 V. canina L. 584 V. montana L................................................................... 586 V. Jordanii Hanry.............................................................. 589 V. silvestris Lam. 590 V. Riviniana Rchb.............................................................. 591 •820. V. Sieheana W. Beckr........................................................... 592 V. rupestris Schm.............................................................. 595 V. rnirabilis L................................................................ 596 V. uliginosa Bess.............................................................. 597 V. palustris L. 597 V. epipsila Ldb. 598 V. Jooi Janka 601 V. biflora L................................................................... 602 V. alpina Jacq. 603 - - V. calcarata L.................................................................. 604 - V. altaica Ker Gawl............................................................ 604 V. cornuta L.................................................................. 604 V. dacica Borb................................................................. 605 $30. V. declinata W. et K....................................................... 605 V. tricolor L................................................................. 606 V. Bielziana Schur ........................................................ 609 V. luteola (Schur) Gây. 611 V. saxatilis Schm.............................................................. 611 V. arvensis Murr............................................................... 612 V. Kitaibeliana R. et Sch...................................................... 617 837. V. hymettia Boiss. et Heldr. 618 X V. multicaulis Jord.............................................................. 618 x V. adulterina Godr............................................................... 619 x V. Wiesbaurii Sabr............................................................... 620 x. V. bihariensis Simk............................................................ 620 x V. permixta Jord................................................................. 620 EMXMEUAHEA SIS IEM ATICĂ 17 £a£. < V. Sardagnae W. Beckr. (>21 V. revoluta. Ilenff......................................................... 621 V. vindobonensis Wiesb...................................................... 621 V. balotensis G. Griul...................................................... 622 . . V. kalksburgensis Wiesb. 622 x V. interjecta Borb. 622 x V. Dioszegiana Borb........................................................... 623 x V. merkensleinensis Wiesb. 623 x W neoburgensis Erdn. 623 x V. Skofitziana Wiesb. 623 V. intermedia Rcbb,. 623 V. Weinharți W. Beckr. 623 x V. mixta Kern.............................................................. 624 V. borussica (Borb.! W. Beckr. 624 V. neglecta Semn. 624 V. Duffortii FoniII......................................................... 626 V. Paxiana Deg. el Zsak. 626 V. Kotschyana W. Beckr. 625 V. Wittrockiana Gams 625 Fam. - Pas^iBoraceae hindi. Genul - - Pustii lot a E. P. caerulua L................................................................... 629 P. incarnata L. 629 Fam. - Begoniaceae K. Br. Genul -... Begon’a L. B. semperHorens Bk. el OHo 633 B. maculata Fad di.......................................................... 634 B. Evansiana Andrews 634 B. rex Putzeys ............................................................. 634 - B. roși flora Ilook. 1‘il 637 - B. Veitchii Ilook. l'il. 637 : B. gigantea Hori............................................................ 637 ; B. Abel Carriero Hori. 637 SEMNE CONVENȚIONALE ȘI PRESCURTĂRI III-X la sfîrșitul descrierii, indică 1 m. monstruozitate lunile în care înflorește | Mrea mînăstirea planta descrisă ! Mții munții o plantă anuală Mtele muntele o plantă hibernaută Obs. observațiuni oo plantă bisanuală PI. planșa 4 plantă perenă (vivace) Păd. pădurea 6 arbore Pîr. pîrîul & arbust j Răsp. gen. răspîndirea generală $ plantă cățărătoare i r- raionul o floare mas culă i Reg. Regiunea o floare femelă i Vf. vîrful 2 floare hermafrodită V. valea X specie hibridă N Nord, miazănoapte mai mult, mat mare . S Sud, miazăzi mai puțin, mai mic E Est, răsărit ± mai mult sau mai puțin plantă cultivată V Vest, apus O buruieni, a căror existență tab. tabu] a este legată de terenurile FRE Flora Romaniae Exsiccata. cultivate sau protejate de Un herbar întocmit la om Cluj, de la 1921 — 1947, în © plante din ținuturile calde, 70 de exemplare și trimis cultivate la noi în camere. în schimb la diferite centre 9 plante dubioase universitare din țară și din - - 7 nun pînă la 7 milimetri i străinătate. S-au editat alt. altitudine | 2900 numere. Dl. dealul | FEAH Flora Exsiccata austro-hun- di am. diametru garica. Un herbar întoc- Exs. exsiccata mit cu același scop ca și f. foarte FRE, la Viena, de la fig. figura 1881 — 1913, cuprinzînd și Fînt. fîntîna plante din țara noastră. Herb. herb ar S-au editat în total 4000 Ic. iconografie, ilustrație numere. FUL Flora Ilungariae exsicc.ata. i BK Botanikai Kozlemeuyek. Bu- 11X In herb ar întocmit în centurii, la Budapesta, de la 1912 - 1932, cuprin-zînd si plante din țara noastră S-au editat 1000 numere. Herbarium \ormale, editat de 1. Dorfler Viena, cuprinde peste 5000 plante, cîteva colectate din Ro-mînia. FL A o MBL I MXL MTK Obz dapest. Flora von Nieder-(Merreich. Magyar Botanikai .Lapok, Budapesl. Magyar Xovenytani Lapok, Cluj. Mathematikai es Termeszet-t udominâny i Kozlem e- nyek, Budapest. (.)es terreichisc he Bo lan ise he Zeiischrift, Wien. ABZ A. et G. Syn. Bul. Grăd. Bol. Cluj Allgemeine Bolanische Zeii- ■ schrift. Ascherson et Graebner: Synopsis der Mittelenr. Flora Buletinul Grădinii Botanice și al Muzeului Botanic de la Unix, din Cluj. Verii. Verii. svx ZBG \ erhandlungen u. Mittei-lungen d. Liebenburgischen Vereins fiic Aaturwissen-schaft, 11 ermanns tadt. V erhandlungen u. Mittei-lungen d. Zoologische-Bo tanisc hen Geseilsc haf t Wien. Obs. La răspîndirea în țara a. speciilor, locali 15 Iile despărțite prin virgula aparțin aceluiași raion. Prin panel și virgulă se despart localitățile aparținînd la raioane deosebite. Ors și alții, dup5 grecescul aristos ----- foarte bun și EH,as -■ mijloc Ce ușurarea nașterii. 26 FLORA R.P.R. sau ovat triunghiulare, la bază profund cordate, late de cca 3—9 cm și lungi de cca 5—10 cm, la vîrf obtuze sau rotunjite, pieloase, pe dos mai deschis verzi, uneori cu margini fin dințate. Flori așezate cîte 3—5 (6) în subțioara frunzelor, mult mai scurte decît frunzele, la baza pedunculului cu cîte o bracteolă mică. Periant tubulos, palid galben, spre bază ventriculat dilatat, cu vîrf oblic, trunchiat, unilabiat; labiul ± pe jumătate din lungimea tubului periantului; peretele intern și gîtul periantului acoperite cu peri îndreptați în jos, care după fecundație se vestejesc. Ovar inferior, cilindric alungit, verde. Fruct galben verzui, piriform sau globulos, pendul, i de mărimea unei nuci, multisperm, se deschide prin 6 valvule. Semințe turtite, triunghiulare, castaniu-brune, cu un strat extern spongios. — V—VI. Stațiunea. Prin vii, pe marginea pădurilor, prin semănături, mai rar și în tufișuri, crînguri. Răsp. în țară: Frecventă în regiunile de șes și de dealuri. — Reg. Baia M.: Cărei. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Reghin, Făragău (r. Reghin). Reg. Cluj: Rodna, Năsăud; Cluj, Boj, Cojocna (r. Cluj); Aiud, Cheia Turzii, Războieni-Cetate. Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu), Bazna (r. Mediaș). Reg. Hunedoara: Cunța (r. Sebeș). Reg. Oradea: Oradea, Reg. Arad: Radna (r. Lipova). Reg. Timișoara: Naidaș (r. Oravița). Reg. Craioua: Cerneți Simian (r. Tr. Severin) ;Craiova; Tg. Jiu. Reg. Pitești: Rîmnicul Vîlcea; Călimănești (r. Loviștea), Bălcești (r. Băbeni-Bistr.). Reg. Ploești: Ciocănești (r. Cislău), V. Nișcovului (r. Buzău). Reg. București: București; Comana (r. Vidra); Slobozia. Reg. Galați: Galați; llanu Conache (r. Liești). Reg. Birlad: Cosmești (r. Tecuci); Bîrlad. Reg. Bacău: Verșești (r. Tg. Ocna); Piatra Neamț. Reg. Iași', lași, Copou, Balciu, Nițelea, Cristești, Ciurea, Aroneanu, Tomești, Mînzătești, Sculeni, Dumești, Vlădeni, Șipote, Borșa (r. Iași); Bel-cești (r. Hîrlău); Popești, Sinești, Tg. Frumos. Reg. Suceava'. Suceava. Variabili t a t e a speciei f. macrophylla Tausch ap. Lindem. FI. Cherson. (1882) 165. — Frunze lungi de cca 10 cm sau și mai lungi. — Reg. Iași'. Cîrlig, Mîrzești (r. Iași). Răsp. gen.: Europa centrală și de sud, U.R.S.S. europeană, Crimeea, Caucaz, Asia Mică. întrebuințări. Plantă otrăvitoare, provoacă inflamația rinichilor, intestinului etc. Rizomul «Rhizoma Aristolochiae» și tulpina frunzoasă « Herba Aristolo-chiae » s-au folosit la scăderea bruscă a presiunii sîngelui. Odinioară s-a folosit intern contra nervozității, extern la tratarea rănilor. Astăzi are aplicații numai în medicina populară. Rizomul se culege toamna, tulpina frunzoasă în mai, iunie. 2. A. pallida Willd. Sp. pl. IV (1805) 162. — A. Iuțea Desf. în Ann. Mus. Paris X (1808) 295, tab. 19. — A. rotunda Auct. transs., non L. — Exs.: FRE nr. 1469. — Ic.: Pl. 1, fig. 2; W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812), tab. 240. 4. Rizom repent, cu tubercul ± globulos, lignificat. Tulpină ierboasă, de 10—50 cm, la bază procumbentă, în partea superioară erectă și îndoită în zig-zag, glabră, neramificată sau numai la bază slab ramificată, ± A RIS T O L O CUI A (E A E 27 4-muchiată, la bază cu catafile scvamiforme. Frunze alterne, cu peticii lungi de peste 1 cm, lat ovat-triunghiulare, la bază lat cordate, palid verzi, la vîrf obtuze sau rotunjite, pe dos slab păroase și albăstrui. Flori solitare așezate in subțioara frunzelor, lungi de 3 — 5 cm, cu peduncul îngroșat spre vîrf. Periant verzui galben, longitudinal purpuriu striat, cu labiul ovat-lanceolat, acuminat sau obtuz, cel mult cît jumătatea tubului periantului. Fructul o capsulă scurt pedunculată, piriformă, 6-angulară, pendulă. — IV—V. Stațiunea. Sporadic prin tufișuri, locuri pietroase. R, ă s p. în țară: Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Cluj: Sucutard (r. Gherla); Cojocna , Boj (r. Cluj): Colții Trăscăului (r. Turda); Abrud pe Dl. Cornet (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Rupea; Orașul Stalin; Valea Lungă, Mediaș, Biertan (r. Mediaș), Gușterița, Noul, Șura Mare, Slimnic (r. Sibiu). R.eg. Hunedoara: Inuri, Piatra Cetii, Dl. Bilac, Galda de Sus (r. Alba); Răcătău (r. Orăștie); Săcărîinb (r. Deva); Baia de Criș (r. Brad). Reg. Timișoara: Rusca Montană (r. Caransebeș); Orșova pe Mt. Alion. Reg. Craiova: Vîrciorova, V. Țeșnei la Gaura Fetei (r. Tr. Severin). Reg. Ploești: Plaiul Sărății în V. Nișcovuhii (r. Buzău). Reg. Iași: Cioca-Boca, Mironeasa, Țibana, Borăști (r. Negrești). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f . crenăta (Schur). — A. pallida a. crenala Schur Enum. pl. Transs. (1866) 590. — Toate frunzele crenate. — Reg. Stalin'. Șura Mare, Slimnic (r. Sibiu). Ptăs p. gen.: Europa mediteraneeană, Asia Mică. 3 .-x- A. durior Hill Veg. syst. XXI (1772) 57; Ivanova în FI. U.R.S.S ’V (1936) 441. — A. macrophylla Lam. Encycl. I (1783) 252. — A. Sipho L’Herit. Stirp. nov. I (1784) 13. — Hacquartia macrophylla Dumort. Comm. bot. (1822) 30.— Siphisia glabra Rafin. Med. FI. I (1828) 65.— Ic. : Pl. 1, fig. 4. Ș. Tulpină volubilă, ramificată, lungă de 4—10 m. Ramurile de un an verzi, cele de doi ani cenușii, cu lenticele suberoase ± contopite. Muguri conici, puțin proeminenți. Frunze lung pețiolate, alterne, lat ovate, slab cordate, scurt acuminate, lungi de 10—30 cm, la început galbene-verzi, mai tîrziu pe partea superioară întunecat verzi, pe dos albăstrui cenușii-verzi, răzleț păroase. Flori lung pedunculate, mari, așezate cîte 1 (2) în subțioara frunzelor. Peduncul floral cu 2 frunze involucrale, dintre care una mai mică, așezată la baza pedunculului iar cealaltă, ceva mai mare și ± asemănătoare ca formă cu frunzele obișnuite, așezată sub mijlocul pedunculului. Periant glabru, verzui-brun, tubulos, la mijloc curbat în sus, cu margine rotund trilobată, colorată murdar purpuriu pe fond verde întunecat. V—VIL Stațiunea. Cultivată frecvent ca plantă decorativă, volubilă, în grădini și parcuri, de unde uneori se sălbăticește. R ă s p. gen.: America de N. întrebuințări. Potrivită pentru acoperirea și ornamentarea pereților, a trun-chiurilor de copaci, chioșcurilor de grădină, etc. 4 . A- A. angulizans M,ichx. FI. Bor. Am. II (1810) 258. — A. lomenlosa Sims iu Curt. Bot. Mag. XXXIII (1811) tab. 1369. — A. hirsuta Mtihlbg. Jlescr. (1817) 18. — Siphisia lomenlosa. Raf. Med. El. 1 (1828) 62, 65. ț. Planta volubilă, asemănătoare mult cu A. ntacrophy^ de care diferă prin: toate părțile ± tomentoase, lăstari tineri moi păroși, frunze mai scurt pețiolate, lungi cel mult de 15 cm, pe dos des moi păroase, ovat rotunde, adine cordate, mai puțin acute. Flori solitare, opuse frunzelor, cu peduncul fără frunze involucrale. Tubul periantului recurbat în sus, la exterior păros, cu marginea adine trifidată, galbenă, la interior purpuriu închis. — VI—-VII. Stațiunea. Cultivată în Grădina Botanică din București, de unde a ajuns în mai multe grădini din țară. Se înmulțește ușor pe cale vegetativă și nu suferă din cauza gerului. I n t r e b u i n l ă r i: Ca și precedenta. R a s p. gen.: America de Fam. 32. BERBER! DACEAE *) Torr. et Gray FI. N. - Amer. I (1838) 49 Arbuști sau plante ierbacee perene, cu frunze alterne, simple sau compuse. Fiori hermafrodite, solitare, în fascicule, cime, raceme sau panicule. Sepale (2) 4—9. Petale 4—6, la bază adesea cu neclarii. Sepale și petale libere, imbricate, așezate de obicei în 2 — 3 verticile. Stamine 4—6, libere, opuse petalelor, cu filamente scurte. Ovar superior format dintr-o singură carpelă. Stil scurt sau lipsă. Stigmatul mare, discoidal. Fructul bacă unicarpelară, la unele genuri dehiscentă. 1) e t e r m i n a r e a g e n u r i 1 o r 1 a Plante ierbacee, cu frunze compuse. Fructul bacă dehiscentă. 132. Leontice 1 b Arbuști. Fructul bacă .................................................. 2 2 a Frunze simple. Lujeri de obicei spinoși 131. Berberis 2 b Frunze compuse. Lujeri nespinoși ..................................Mahonia Genul 132. B ERB ER1S **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 94, nr. 267j, ed. V (1754) 153, nr. 399.— D raci 1 ă. Arbuști cu frunze simple, căzătoare sau persistente. Scoarța internă și lemnul de culoare galbenă. Frunzele de pe lujerii lungi și lăstari se trans- *) Prelucrată de A 1. B e 1 d i e. **) \ume de proveniență arabă, fructul plantei fiind numit Berberys. Planșa 2. 1. fierberi» vulgaris L., ramură floriferă, ia. ramură fructiferă, 1 b. floare mărită, Ic. porțiune de tulpină spinoasă. 2. B. vulgari» L. f. fialeana Borb. --3. Mahonia Aquilolium (Pursh) _\ult.. 3a. ramură fructiferă. .Leonhce ode»»aua. Bisch., 'm. exemplar tînăr. PLAXȘA 2 BERBERIDACEAE 31 formă în spini simpli sau trifurcați, la subțioara cărora se află fascicule de frunze normale (purtate de lujeri scurți). Flori galbene, în raceme, panicule sau fascicule (uneori solitare). Sepale 6, la bază cu 2—3 bracteole. Petale 6. Stamine 6, sensibile, la atingere se apleacă spre stigmat. Anterele se deschid prin 2 valve transversale. Fructul bacă roșie sau neagră, cu 1 sau mai multe semințe. Determinarea speciilor 1 a Frunze cu margini setos serate, de 3—8 cm lungime. . 1. B. vulgari» 1 b Frunze cu margini întregi, de 1—3 cm lungime .... 2. B. Thunbergii 1. B. vulgâris L. Sp. pl. ed. I (1753) 330; Fedcenco in FI. U.R.S.S. VII (1937) 556. — Dracilă. — Soskafa. — Sauerdorn. — Bap6apnc oSbiKHOBeHHtin. - Exs. : FRE nr. 632 a, b. - Ic. : Pl. 2, fig. 1, la-c, 2. Tulpini înalte pînă la 3 m. Ramuri muchiate, cenușii sau cenușiu gălbui. Spini de regulă palmat 3-furcați, lungi de 1—2 cm, uneori lipsesc. Frunze căzătoare, ovat eliptice sau eliptice, de 3—8 cm lungime, la vîrf rotunjite sau acute, la bază treptat îngustate, scurt pețiolate, cu margini îndesuit setos serate, cu nervațiune reticulată. Flori în raceme aplecat pen-dente, multiflore. Sepale și petale 6, galbene. Fruct elipsoidal de cca 1 cm lungime, de un roșu aprins, adesea brumat, cu gust acru, astringent. Semințe cîte 2, rar 3. — V—VI. Stațiunea. Sporadic prin tuferișuri și zăvoaie în regiunea de coline, în locuri însorite, uscate, pietroase. Adeseori cultivat prin grădini. în cultură se mai găsesc numeroși hibrizi între B. vulgâris și alte specii asiatice de Berberis. Răsp. în țară: Reg. Aut. M.: Reghin; Dănești (r. Cine); Covasna, Pava, Zăbala, Ilarale (r. Tg. Săcuesc). Reg. Cluj: între Năsăud și Rodna; Bistrița; Cluj pe V. Plecica, Gheorghieni pe DL Sub Șipoțele (r. Cluj); Turda, Cîmpia Turzii, Cheia Turzii, Copăceni în Cheia Copandului (r. Turda); Cisteiul de Mureș, Gîrbova de Jos (r. Aiud); Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Orașul Stalin, VJZizinului (r. Stalin); Cetatea de Baltă (r. Tîrnă-veni); Rupea, Racoșul de Jos (r. Rupea); Bungard, Șelimbăr, Mohu, Cașolț, Tălmaciu, Cisnădioara (r. Sibiu); Sighișoara. Reg. Hunedoara: Alba lulia, între Teiuș și Aiud, Zlatna (r. Alba); Hunedoara, Răcăștia, Teliucu Inferior, Govășdia, V. Runcului, Cinciș, Cerna, Toplița, Vălar, Ruda, V. Streiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Uileacu de Beiuș (r. Beiuș). Reg. Arad: Zărand în Păd. Somoș (r. Criș); Apateu în Păd. Adea (r. Ineu).— Reg. Timișoara: Cazane, Băile Herculane, Mt. Domogled (r. Almaș); Șasea, Ciclova (r. Oravița); Rusca Montană (r. Caransebeș). Reg. Pitești: Cheia (r. R. Vîlcea). Reg. Ploești: Tîrgo-viște în Zăvoiul lalomiței și al Colentinei; Dărmănești, Poenarii Burchi (r. Ploești); Țintea, Cîmpina, Breaza, Gura Beliei (r. Cîmpina); Posada (r. Sinaia); V. Nișcovului, Tisău, Cer-nătești, V. Drăgaica, Simileasa, Șeineasa (r. Buzău); Jugureni, Dl. Istrița (r. Mizil); Băr-cănești, Borănești (r. Urziceni); Jideni (r. R. Sărat). Reg. București: Bolovani (r. Răcari); Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra). Reg. Galați: Cotul Ciorii (r. Fii. Sîrbu); Delta Dunării, Păd. Letea, Jurilovca (r. Tulcea); Mircea Vodă (r. Măcin); Hanu Conachi (r. Liești). Reg. Constanța: Mangalia (r. Constanța); Cernavodă, Medgidia, Rașova (r. Med gidia); Hîrșovu; Babadag. Reg. Blrlad: Țifești (r. Panciu); Gugești, Fă urci (r. Focșani): Cosmeșii (t. Tecuci). Reg. Bacău: Hești în Lunca Bistriței (r. Bacău); Piatra NeamL Reg. Iași: Iași, Vișan, Galata, Hlincea. Bucium. Breazu, XHelea, Repedea (r. Iași). Reg. Suceava: Cîmpidung Moldovenesc. V a r i a b i 1 i t a t e a s p e c i e i var. Baleana Borb. in Pallas Lex. XV (1897) 99. — Ic.: PL 2, fig. 2. -- Racem fructifer -r erect, mai scurt și cu bace puțin mai mici. Reg. Timișoara: pe coaste însorite din regiunea Defileului Dunării. X L atropurpurea RgL ex Relid. Man. (193A) 250. - Frunze purpuriu întunecate. — Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri și grădini. X f. asperma DC. Prodr. I (1824) 105; Schur Enum. pl. Transs. (1865) 3î ; p. apyrena Fuss FL Transs. exc. (1866) 38. — Bace fără semințe. -- Cultivat în Transilvania. î n treb u i n ț ă r i. Bacele mature se folosesc uneori pentru preparatul unei dulce ți. Ele conțin o cantitate însemnată de acid malic. Din lemn, scoarță și rădăcini, se extrage o substanță colorantă galbenă, bună pentru vopsitul linei și pielii. Scoarța tulpinii și rădăcinii, sub formă de decoct sau extract, se folosește drept colagog și coleretic. Conține alcaloizii: berberidina. berbamina, oxyacanthina, palmathina, iatrorrhizina și columbamina. Obs.: Dracila adăpostește ciuperca Puccinia. graminis în stadiul de ecidii, care dă griului boala numită rugina neagră a griului. Ecidiile apar primăvara pe frunze, sub forma unor pete sau puncte portocalii. Din acestea, prin luna mai, se răspîndesc sporii, care căzînd pe frunzele griului, îi provoacă îmbolnăvirea. R ă s p. g e n.: Europa, Caucaz. 2. ^(-B. Thanhergii DC. Syst. II (1821) 9. — Dracila japoneză. — Japân soskafa. — Japanische Sauerdorn. b. Tulpini pînă la 2 m, cu ramuri anuale evident machiate, gălbui sau roșii-purpurii. Spini de obicei simpli. Frunze variabile, obovate pînă la spa-tulat oblongi, de 1—3 cm lungime, obtuze sau rotunjite, rar acute, la bazei îngustate, cu margini întregi, pe dos glaucescente; în toamnă devin de un roșu aprins. Flori galbene, cu nuanțe roșiatice, solitare sau cîte 2 —York IV (1848) 46. — Cabomba.— Kâbomba. — Carolinische-Haarnixe. — Ie.: Pl. 3, fig. 3. 2J.. Plantă asemănătoare cu Ranunculus aquatilis. Frunze submerse laci-niate, cele plutitoare apar în timpul înfloririi, cu limb sagitat, îngust, de 1,8 cm lungime. Flori cu pedunculi de 4—7 cm lungime, deschise cîteva zile deasupra apei, între orele 10—15. Periant dispus în 2 cercuri, cu cîte 3 tepale albe, obovate, cele interne spre bază cu pete galbene. — VI —IX. Stațiunea. Ape stagnante cu temperatura de 16—24° vara, și 10 — 14° în timp de iarnă. R ă s p. în țară: în anul 1950 a fost plantată și aclimatizată în Ochiul Țiganilor și Pir. Pețea de lingă Băile 1 Mai (r. Oradea). întrebuințări. Fiind o plantă frumoasă și ușor de înmulțit prin butași, se recomandă pentru acvarii de apă dulce cu pești exotici. R ă s p. g e n.: America de N și de S. Genul 133. NUPHAR*) Sm. in Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. I £(1806) 361. — Nufăr galben Plante acvatice cu rizom repent. Frunze plutitoare verzi, foarte rar brun roșcate, fără stipele, cu nervurile laterale de 3 ori bifurcat ramificate. Sepale 5, rar 4—12, galbene, persistente. Petale numeroase, cu mult mai scurte decît sepalele, spatulate, pe partea dorsală cu cîte o glandă nectariferă. Stamine numeroase, erecte, epigine, dispuse în spirală, cu anterele îndoite înapoi. Gineceu și fruct în formă de butelie, 10—16-locular, multiovulat. Stigmat discoidal, 10—16-radiat. Fruct baciform, cu dehiscența neregulată. Semințe numeroase, fără arii. Embrion cu 2 cotiledoane evidente. Genul cuprinde 12 specii, dintre care la noi crește numai una. N. luteum (L.) Sm. in Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. I (1806) 361; Koma-rov în FI. U.R.S.S. VII (1937) 13.- Nymphaea Iuțea L. Sp. pl. ed. I (1753) 510. — Nufăr galben. — Tavirozsa.— Gelbe Teichrose. — KyâbimKa înejiTam — Ic.: Pl. 3, fig. 1, la—d. 2|. Rizom repent, cu pețioli foliari și pedunculi florali lungi și adeseori lățiți spre bază. Pețioli foliari triunghiulari. Limb de obicei verde, rareori brun, ovat, lung de 10—30 cm, pînă la 1 /3 parte inciz-cordat. Flori mici de (3) 4—5 (6) cm în diam., cu miros puternic. Sepale 5 (4—7), mari, ovate, ușor *) Originea acestui nume este neclarificată. După unii derivă din cuvîntul arab naufar, ceea ce înseamnă albăstrui lucitor. NYMPHAEACEAE 39 concave, alăctuind o floare ± globuloasă, pe fața externă verzi, pe cea internă galbene, persistente. Petale 10—20, obovate, mici, mai scurte decît sepa-lele, galbene. Stamine numeroase, liniar alungite, de 3 — 4 ori mai lungi decît late, cu antere îndoite. Disc stigmatifer adîncit, în centru ± crateri-form, cu marginea întreagă sau ± neregulat crenată, 5—24-radiat. Fruct conic, lung de 3—4 cm. Semințe fără arii, glabre, în medie lungi de 5,1 mm, late de 3,7 mm, avînd 460 mg în greutate și conținînd 44% amidon. Specie foarte variabilă în ce privește părozitatea, conformația discului stigmatifer și talia. Stațiunea. Prin apele stagnante și lin curgătoare, bogate în mîl. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Șomcuța Mare; Culciul Mare, Potău (r. Satu Mare). Reg. Aut. M.: Reghin, Tg. Mureș; Sîngeorzul de Mureș, Ungheni (r. Tg. Mureș); Sin timbru, Cetățuia, Tușnad-Băi (r. Ciuc); Sîntionlunca, Ozun, Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Bod (r. Stalin); Rupea; Agnita. Reg. Timișoara: Ciacova (r. Deta); Lugoj; afluenții Timișului; brațele moarte ale Dunării. Reg. Craiova: Pe Grindu Orbului la Măceșu de Jos (r. Bechetu). R.eg. Pitești: Vultureanca (r. Găești). Reg. București: Pasărea, Cernica (r. Brănești); București (PanteJimon, Colentina); Călugăreai, Crucea de Piatră, Comanaîn Neajlov (r. Vidra); Apa Cîlniștei (r. Vida și Mihăilești); Giurgiu; Turnu Măgurele. Reg. Galați: Galați, Bărboși; Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Fălticeni în Iazul Ciolsaci; Rogojești, Sinăuți (r. Dorohoi); Bucecea (r. Botoșani). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Plantă glabră. Disc stigmatifer cu marginea întreagă, pînă la neregulat ondulată. . 2 1 b Fața inferioară a frunzelor, împreună cu pețiolii și pedunculii, mărunt sericeu păroase. Discul stigmatifer regulat ondulat sau crenat var. scHceum (Lăng) Kitt. Taschenb. FI. Deutschl. ed. III (1853) 230. — N. sericeum Lăng in Syll. Ratisb. I (1824) 180. — Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Timișoara: în brațul mort al Begei de lîngă Timișoara. Reg. Suceava: Sinăuți (reg. Dorohoi). 2 a Floarea întinsă de 5 — 9 cm în diam. Frunzele dezvoltate late de 15 — 20 cm var. genuinii m Coutinho in Bol. Soc. Broter. X (1892) 90. — Foarte frecventă. f. terrestre Clavaud FI. Gironde (1881) 264. — Frunze și flori mici. — Pe mîl, locuri părăsite de apă. 2 b Flori mici, întinse de 3 — 4 cm în diam. Frunze mici, late de 8 — 9 (10) cm. Disc stigmatifer 10 —12-radiat. — Ic. : Pl. 3, fig. 2, 2a. ' var. ten&lum (Rchb.) Richt.-Giirke Pl. eur. II (1903) 397. — N. tenella Rchb. Pl. crit. II (1824) 10. — N. luteum var. minus (Dum.) Tinant FI. Lux. (1836). — N. minus Dumort. FI. Belg. (1827) 134. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Ape puțin adînci în cursul Dunării. întrebuințări. Rizomii conțin un alcaloid, nufarina, o mare cantitate de amidon (18%), dextroză (6%), zaharoză (1,2%), tanin, precum și urme de materii grase și rășinoase. Cantitatea însemnată de amidon ce conțin explică de ce populația nordică îl întrebuințează ca aliment. Rizomii sînt deasemenea folosiți la tăbăcit, vopsit și ca medicament. Fiind emolienți și astringenți, se iau intern contra diareelor, iar sub formă de cataplasme, se întrebuințează în tratamentul unor boli de piele. Frunzele servesc în unele regiuni la hrana vitelor. în Moldova, din flori de nufăr galben se face dulceață și șerbet. Răsp. gen.: Europa, Transcaucazia, Persia, Asia centrală, Siberia. 40 FLORA R.P.R. Genul 134. NYMPHAEA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 149, nr. 421], ed. V (1754) 227, nr. 579. -Nufăr alb. Plante perene, cu rizom tîrîtor, gros. Frunze stipelate, pețlolate, verzi sau brun-roșcate datorită antocianuîui, cu nervurile anastomozate. Flori mari, albe, roze, rar roșii, albastre sau galbene. Sepale 4 (rar 5), lanceolate, caduce, dintre care 3 cu 1 sau 2 margini petaloide. Petale multiple, așezate spiralat, cele externe adesea cu dungi verzi mediane, toate fără glande nec-tarifere, treptat către interior din ce în ce mai mici, luînd înfățișarea sta-minelor. Stamine numeroase, spiralate, împreună cu petalele concrescute cu ovarul. Gineceu multicarpelar, închis. Fiecare carpelă cu numeroase semințe. Genul cuprinde cea 38 specii, dintre care la noi se găsesc următoarele '3: Determinarea speciilor 1 a Frunze aeriene cu marginea limbului întreagă; sinul bazai pătrunde pînă la pețiol ................................................... 2 1 b Frunze aeriene adulte cu marginea limbului sinuat acut-dințată; sinul bazai pătrunde pînă în imediata apropiere de pețiol 1. N. Lotus var. thermalis 2 a Ovar acoperit cu stamine pînă la vîrful său. Stigmat plan, galben 2. N. alba 2 b Ovar unit cu staminele numai la bază și la mijloc. Stigmat ± puternic concav .......................................................3. N. candida 1. N. Lotus L. Sp. pl. ed. I (1753) 511 var. thermalis (DC.) Tuzs. in Akad. Frt. XXV (1907) 32, tab. I-JV. - A. thermalis DC. Syst. II (1821) 54. -Castalia thermalis Simk. in MBL VII (1908) 131. — Floare de tău. — Hevizi tunderrozsa. — Weisse Lotusblume. — Exs.: FRE nr. 151 sub Castalia] FEAH nr. 72; HN nr. 4812. - Ic.: Pl. 4, fig. 1, la; W. et K. Pl. rar Hung. I (1802) tab. 15; Simk. Nagyvârad termr. (1890) 89. 4. Rizom gros pînă la 8 cm în diam., voluminos, multiarticulat, de culoare brună negricioasă, cu numeroase scvame și cu 4 rînduri de perișori negri bruni. Fiecare articulație cu 34—129 cicatrice. Frunze polimorfe, la început liniare, apoi hastate, sagitate, eliptice, rotunde sau cordate, de obicei pețiolate, în stadiu tînăr cu marginea întreagă, la maturitate sinuat acut dințată. Lamina frunzelor plutitoare de 34—51 cm lățime și 32—46 cm lungime, numai pe față cu stomate. Pedunculul floral se deosebește de pețiolul frunzei, fiind mai scurt (40—65 cm lungime) și mai gros (9 — 19 mm *) După mitologia greacă, numele plantei derivă de la o nimfă care a murit de gelozie pentru Hercule. Planșa 4. — 1. Nymphaea Lotus L. var. thermalis (DC.) Tuzson, floare și frunză, — la. frunză tînără. — 2. N. candida Presl, fruct. — 3. Nelumbo nuci] era Gaertn., frunză, boboc și floare, — 3a. fruct. PLANȘA 4 NYMPHAEACEAE 43 grosime). Flori cu 4—5 (6) sepale, 7 —9-nervate, de 6—10 cm lungime și 3—5,5 cin lățime, verzi, cu dungi roșii violet-gălbui și 12—25 petale, 5-7-nervate, de 8—9,5 cm lungime și 4—9,4 cm lățime, albe-gălbui, cu 1—6 staminodii și 65 — 116 stamine galbene, de 2 — 5,5 cm lungime; cele exterioare mai lungi decît cele interioare. Cârpele 21—35, dispuse radiar, cu stigmate gălbui, așezate în formă de stea, la mijloc cu o ridicătură cărnoasă. Fruct cărnos, galben-verzui, de mărimea unui măr, de 110—150 gr greutate, gros de 4—8 cm și înalt de 3—5 cm, cu 30.000—40.000 de semințe lungi de 1,5 —1,9 mm și late de 1,3—1,6 mm, verzi-brune, cu 10—16 benzi longitudinale, păroase, întretăiate de numeroase linii transversale. — VII —IX (IV-XI). Stațiunea. Crește în locuri însorite, cu apă adîncă de cel puțin 30 cm, lipsită de curenți, cu temperatura minimă de + 20°, și maximă de + 41° pe substrat adînc de nămol. R ă s p. în țară: Reg. Oradea: în pîrîul Pețea de lîngă Oradea. Pentru ocrotirea ei s-au rezervat bazinurile Ochiul Țiganilor, Ochiul Băii, Casa Sanitară și la Stăvilă, toate în pîrîul Pețea, între comunele Haieu și Rontău, la 140 m alt. în afară de stațiunile acestea se mai află și de-a lungul pîrîului Cordău, începînd de la șoseaua Oradea—Băile Episco-pești, pînă în dreptul satului Sînmărtin. Indigenatul acestei plante în flora R.P.R. si de aici în aceea a Europei centrale a fost pus la îndoială. Găsirea impresiunilor de frunze și de boboci de Lotus în tufurile calcare de la Moara Rontăului, precum și descoperirea de către Pax (1905) a semințelor acestei plante în flora fosilă de la Gânocz (R. P. Ceho-..slovacă), confirmă indigenatul acestui relict tropical. în Grădina Botanică a Universității din Cluj este cultivată în bazinele din seră și de sub cerul liber, unde însă foarte rar ajunge la înflorire. Obs. Floarea stă deasupra apei 4 — 7 zile, fiind deschisă de la orele 21 pînă a doua zi dimineața pe la orele 10, deci în total 13 ore, restul de 11 ore din zi rămînînd închisă. Polinizarea se face autogamic sau prin intermediul insectelor. Semințele conțin 83,79% amidon, 9,63% substanțe azotoase, 2,5% celuloză, 2,15% grăsime, 1,24% apă și 0,67% substanțe minerale. Planta a fost descoperită și descrisă la Băile 1 Mai și Băile Victoria de lingă Oradea în anul 1797 de către botanistul Paul Kitaibel. De atunci și pînă azi prezența ei la o latitudine atît de neobișnuită, a preocupat pe naturaliștii din lumea întreagă. Datorită lui Kitaibel (1800) planta de la Băile 1 Mai a fost dusă și replantată în izvoarele calde de la Budapesta și (Balatonheviz) din R. P. Ungară, unde o găsim și astăzi în plină dezvoltare. Răsp. gen.: Specia tipică V. Lotus se află spontană în Africa de N și tropicală India Orientală, lava, Noua Guinee și Filipine. 2. N. alba L. Sp. pl. ed. I (1753) 510; Komarov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 7. — Castalia alba Woodville et Wood in Rees Cycl. V (1806). — Nufăr alb. — Feher tunderrozsa. — Weisse Seerose. — KySmiiHKa 6enan. — Exs.: FRE nr. 1227. — Ic.: Pl. 5, fig. 1, la-c. 2Ț. Rizom puternic, tîrîtor. Pețioli foliari și pedunculi florali foarte lungi, verzi sau bruni. Primele frunze cu limbul triunghiular și liastat, la cele 44 FLORA. R.P.R. următoare ovat, pînă la aproape subrotund, pielos, glabru, de 10--30 cm în diam., cu nervurile de pe dos proeminente, anastomozate. Pedunculi florali rotunzi. Petalele albe, în număr de aproximativ 20, cele externe cu puțin mai lungi decît sepalele, trec trepțat în stamine. Sepale 4, caduce. Stamine numeroase, cele interne cu filamente din ce în ce mai înguste, încît ajung aproape de lățimea anterei. Polen aspru, spinos ornamentat. Ovar acoperit cu stamine pînă aproape la vîrf. Stimate 8—24, cu razele de culoare galbenă deschisă, ± plane. Fruct sferic sau ovoid, de 2,5 — 3 cm lungime. Semințe elipsoidale, lungi de 3 mm. — VI —IX. Stațiunea. Ape stagnante și lin curgătoare, bălți, heleșteie pînă la 2 m adîncime. Răsp. în țară: Reg. Aut. M.: Tg’. Mureș; Sîntionlunca, Reci (r. Sft. Gheorghe). Reg. Cluj: Deuș (r. Cluj); Reteag (r. Dej); Țaga (r. Gherla); Turda; Căpușul de Cîmpie (r. Luduș); Zăul de Cîmpie (r. Sărmaș). Reg. Stalin: Rupea, Apața (r. Rupea); Agnita; Sibiu. Reg. Oradea: Mărțihaz în canalurile pescăriei. Reg. Arad: în brațul mort al Mureșului din Păd. Ciala (r. Arad). Reg. Timișoara: Lugoj (foarte abundent). Reg. Craiova: Jiana Mare, Jiana Mică, Burila (r. Vînju Mare); mocirlele dintre Craiova și Crețești. Reg.. București: Călugăreni, Crucea de Piatră, Comana în apa Neajlovului (r. Vidra); în apa Cîlniștei (r. Vida); București, (Cățelu în bălțile de lîngă Linia Porturilor); în Lacul Căl-dărușani, M-rea Snagov, cătunul Fundu în Lacul Snagov, M-rea Țigănești în Lacul Băl-teni (r. Snagov). Reg. Galați: în bălțile Dunării cu deosebire în Deltă; de la Galați spre N pînă la Iași în regiunile Galați, Bîrlad, Iași. Reg. Suceava: Fălticeni în Iazul Ciolsaci-lor; Suceava, Bosanci la « Bulai», « Strîmbu », « Nemericeni»; Părtești, Prisăcăreni (r. Suceava). V ariabi1itatea speciei la Plante robuste, cu frunze de 30 cm în diam. și flori mari de 10—12 cm în diam. var. genuina Rouy et Fouc. FI. Fr. I (1893) 151. — Cea mai frecventă. Aici aparține și f. roșea Hartm. Handb. Scand. FI. (1864) 76, cu petale și stamine roșii, încetățenită la noi în lacul de la Țaga din reg. Cluj. Ib Plante scunde, cu frunze și flori avînd cel mult jumătate din dimensiunile tipului; sepale și petale înguste, ascuțite, stigmate de regulă 14. var. minoriflora (Borb.) A. et G. Syn. V. 2 (1929) 529. — Leuconymphaea alba var. minoriflora Borb. Bal. fl. (1900) 394. — Exs. : FRE nr. 1226. — Ic. : Pl. 5, fig. 2. — Reg. Aut. M.: Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Galați: Delta Dunării. f. Moeszii Tuzson in BK VIII (1910) 264. — Muguri lung ascuțiți. Sepale de’ 6 — 7 cm lungime, verzi, alb marginate. Fruct aproape sferic. Puțin mai tardivă decît tipul. Publicată din «Transilvania meridională». - Reg. Aut. M.: Reci (r.. Sf. Gheorghe). 1 n tr eb uințăr i. Planta fiind rezistentă și frumoasă, se cultivă adesea în parcuri, în heleșteie. Rizomul conține un alcaloid identic cu nufarina; în stare tînără, datorită amidonului (20%), glucozei (6%) și urmelor de grăsimi, este folosită în unele regiuni nordice ale Europei ca aliment, iar la noi ca hrană pentru vaci, pentru sporirea cantitățiii și calității laptelui. Rizomii fierți cu sulfat de fier dau o vopsea neagră, trainică. Rizomii Planșa 5. — 1. Nymphaea alba L., la. secțiunea longitudinală a floarei, 1b. fruct, Ic. secțiunea transversală a tulpinii (puțin mărită). . 2. AT. alba L. var. minoriflora (Borb.). A. et Gr. s vsxvnd N YMPHAEACEAE 47 si frunzele, datorită taninului ce conțin, se utilizează în industria pielăriei. Unele larma-copee codifică prepararea din florile de Nufăr alb a unui sirop, ce trece drept calmant și ușor narcotic, iar rizomul se întrebuințează contra dizenteriei, diareelor. etc. Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Transcaucazia, Orient, Africa de N. 3. N. candida J. Presl Rosti. (1821) 10, tab. 2, fig. 1-4; Del. Prag.. (1822) 244; Komarov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 8. - Ic.: Pl. 4, fig. 2. 4. Rizom gros, de 5 cm în diam., cîteodată și mai mult, repent, emițînd pețioli și pedunculi florali foarte lungi, pînă aproape de suprafața apei. Frunze ovate, lungi de 10—30 cm și late de 25 cm, cu margini întregi și umerii bazali liberi și apropiați sau suprapuși. Nervurile de pe fața inferioară a limbului proeminente; prima pereche dela bază curbată. Peduncul floral cu muchii rotunjite sau cu 4 muchii mai puțin proeminente. Flori plutitoare, de 6 — 13 cm în diam. Caliciu cu 4 (5) sepale verzi pe dinafară și albe la interior, alungit ovate, persistente, lungi de 3,8 cm și late de 1,3 cm, cca 7-nervate. Petale 1.2—20, albe, trec pe nesimțite în stamine, cele externe aproape de lungimea sepalelor. Androceu cu 32 — 70 stamine mai scurte decît la N. alba] filamentele externe lanceolate, cele interne liniar lanceolate, fung acuminate, însă totdeauna mai late decît anterele. Polen fin granulat, mai mare decît cel de N. alba. Ovar ovoid sau hemisferic, de obicei contractat și neacoperit de stamine spre vîrf. Stigmat 5 —14-radiat, galben,, •roșu sau purpuriu. Fruct ovoid sau sferic, indehiscent sau cu deschizături neregulate, de 1,9—4,4 cm în diametru. Semințe elipsoidale, brune, lungi de 0,3 cm, cu arii mai lung decît sămînța. VII —IX. Stațiune a. Ape stagnante și lin curgătoare. R ă s p. în țară: Sporadic în Șesul Tisei, în reg. Timișoara (Banat); Delta Dunării.. V a r i a b i1i t a t e a speciei var. oocârpa Casp. in Bot. Notiz. (1879) 73. — Fructe ovoide mai lungi decît late. — Tipul cel mai frecvent. var. sphaeroidea Casp. Le. 74. —Fructe sferice. Discul stigmatului adîncit. —Sporadică.. întrebuințări. Plantă decorativă, cu rizom bogat în tanin, pentru care poate fi folosită la tăbăcit și vopsit. Atît rizomul, cît și semințele conțin un procent însemnat de amidon. Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Siberia, Asia centrală. Genul VICTORIA*) Lindl. Vict. reg. (1873) 3. Plantă acvatică, perenă. Primele frunze sagitate, cărora le urmează altele cu limbul plan, apoi cele mature, cu marginea limbului îndoită și *) Numită după numele reginei Angliei, Victoria (1819 — 1901). 48 FLOKA ILP.Il. ridicată vertical pe o lungime de 4—8 cm în sus. Diametrul frunzelor variază între 1—2 m. în prefoliație, cele 2 jumătăți ale limbului sînt răsucite spre fața superioară scoțînd la iveală rețeaua de nervuri și ghimpi ascuțiți. Flori mari, de 25 — 40 cm în diam., cu caliciu 4-sepal, scurt, ± ghimpos. Petale și stamine în număr mare, cu metamorfoză pronunțată de la petale spre stamine. Fructe bace ghimpoase. Semințe cu arii. Genul cuprinde 3 specii, din care la noi se cultivă încă din anul 1930 două specii. Determinarea speciilor 1 a Frunze peltate, de 2 m în diam., cu marginea de 4—6 cm, îndoită și ridicată vertical. Sepale prevăzute cu ghimpi verzi-bruni 1. V. regia 1 b Frunze mai mici, cu marginea de 5—8 (12) cm, îndoită și ridicată vertical. Sepale numai la bază cu ghimpi...................... 2. V. cruziana 1. %V. regia Lindl. Monogr. (1837)3; Bot. Reg. (1838)9. 4. Rizom gros. Frunze lung pețiolate, neobișnuit de mari, pînă la 2 m în diam., de formă circulară, peltată, de un verde viu pe fața superioară și roșietice pe cea inferioară; tinere și nedesfăcute, stau mototolite într-un ghem spinos, cu fața inferioară și pețiolul presărate cu ghimpi puternici și foarte ascuțiți. încetul cu încetul frunzele cresc și se desfac pe oglinda apei, iar partea lor marginală se ridică de jur împrejur, forrnînd o margine înaltă de 4—6 (8) cm. Flori cu miros puternic de ananas, de 25 — 30 cm în diam., nocturne și de scurtă durată, la început albe, a doua noapte roze, pînă la roșu-carmin închis. A treia zi, după polinizare, se scufundă în apă, unde după 6 săptămîni se dezvoltă fructul. Fructul o bacă mare, cu cca 200 -semințe brune-negre, de mărimea celor de mazăre. — VII —IX. Răsp. în țară: Pentru frunzele sale mari, precum și datorită florilor sale ter-mofile (+ 35°), frumoase și plăcut mirositoare, care cresc văzînd cu ochii, V. regia se cultivă la noi în țară în Grădina Botanică a Universității din Cluj. Răsp. gen.: America de S tropicală. Obs. în timpul perioadei de vegetație cere foarte multă hrană și aer, lumină puternică și temperatură medie de 26°. în cazul că temperatura apei este prea ridicată, atunci indivizii de Victoria produc mult frunziș, însă foarte puține flori sau nu înfloresc. Pentru o bună dezvoltare și înflorire a unui singur exemplar de Victoria, horticultorii folosesc în cursul unei perioade de vegetație cca 300 kgr pămînt, format din 180 kgr compost, 60 kgr baligă proaspătă de vită, apoi uscată și pulverizată, 30 kgr nisip și 30 kgr resturi de corn. 2. -X- V. cruziana Orbigny in Ann. sc. nat. 2 ser. XIII (1840) 57. Este cu mult mai mică, dar în același timp mai rezistentă. Drept dovadă este că s-a încetățenit atît prin cultură în sera Grădinii Botanice din Cluj, cît și sub cerul liber în apele termale de lîngă Oradea. Spontană în Paraguay, Argentina. CERATOl’H YLLACEAE 49 Obs. Mediul de la Băile 1 Mai îi este prielnic, probă înflorirea și fructificarea ei bogată, precum și păstrarea peste iarnă a rizomilor și a semințelor care astăzi perpe-tuiază această specie. Din această familie se mai cultivă în bazinul Grădinii Botanice din Cluj, Euryale jerox Salisb. ap. Koenig et Sims in Ann. of Bot. II (1806) 73, plantă anuală, cu frunze plane, flori mici, albastru-violete, originară din Asia orientală. Fam. 34. GERATOPHYLLÂGEAE * **)) A. Gray in Ann. Lyc. New York IV 837/41 Plante ierboase, perene, submerse, cu tulpini rigide, ramificate, articulate, lungi și subțiri, lipsite de stomate și măduvă, la bază cu rădăcini fine. Scoarța cu canale aerifere, de origină schizogenă. Frunze verticilate, sesile, divizate dichotomic în segmente filiforme, rigide, ascuțite, denticulate, fără stipele. Flori monoice, unisexuate, solitare, sesile, cu periant simplu, radiar. Periantul florilor mascule din 12 foliole concrescute puțin la bază; stamine (6) 10 — 20, cu antere foarte lungi și aproape sesile. Grăunți de polen triunghiulari, turtiți, lipsiți de intină. Periantul florilor femele cu 8—12 foliole. Ovar superior, 1-carpelar, 1-locular, cu un singur ovul ortotrop, pendul, cu un stil lung, subulat. Fruct o nuculă monospermă uneori spinoasă. Semințe brun negricioase. Embrion cu 2 cotiledoane mari. înflorirea și polinizarea se efectuează în apă (hidrogamie). Tulpina execută în timpul perioadei de vegetație mișcări pronunțate de nutație și torsiune. . Familia cuprinde un singur gen cu 3 specii aproape cosmopolite. Genul 135. C E R A T O P 11 I L L U M * *) L. Gen. pl. led. I (1737) 290, nr. 725], ed. V (1754) 428. nr. 944. - C o s o r. Caracterele genului sînt acelea ale familiei. Determinarea speciilor 1 a Frunze de 3 ori dichotomic divizate, cu 5—8 lacinii filiforme. Fruct la bază nespinos, cu mult mai lung decît spinul terminal. Embrionul devine verde chiar în sămînță......................... 1. C. submersum 1 b Frunze de 1—2 ori dichotomic divizate, spinoase, cel mult cu 4 lacinii. Fruct cu 2 spini la bază, ± de lungimea spinului terminal sau cu puțin mai scurt. Embrionul devine verde după încolțirea seminței. . 2 2 a Fruct alungit, ovat, -I- nearipat cu spinul terminal aproape de lungimea fructului sau cel mult încăodată atît de lung ..........2. C. demersum 2 b Fruct ovat, ușor comprimat, aripat pe ambele laturi între spini; spinul terminal de 3 ori mai lung decît fructul..3. C. platyaeanthum *) Prelucrată de E. Ț o p a. **) Din cuvîntul grecesc keras = corn și phyllon = frunză, referitor la frunzele sale asemănătoare cu coarnele de cerb. 4.-C.640 50 FLORA R.l’.R. 1. C. submersum L. Sp. pl. ed. II (1763) 1409; Kuzeneva in FI. U.R.S.S. VII (1937) 19. — C, demersum var. p. L. Sp. pl. ed. I (1753) 992. — Cosor. — Sima tocsagaz. — Zartes Hornblatt. — PorojiiiCTHiiK nojiynorynwHHBiii. — Ic.: Pl. 6, fig. 2, 2a; Prod. FI. II (1939) 345. 4- Tulpină submersă, ramificată, foarte subțire, netedă, lungă de 30—60 (100) cm. Frunze așezate în verticile dense, de un verde deschis, lungi de 2—4 cm, de 3—4 ori dichotomic divizate, cu 5—8 segmente, mai moi și mai fine decît la C. demersum; segmentele dispers dințate, cu dințișori necarti-laginoși. Flori mascule sesile, de regulă cu 12 foliole și 6—16 stamine. Flori femele cu 9—10 foliole. Fruct sesil sau aproape sesil, negru, nelucitor, rotund ovat, acoperit cu spini numeroși și mici, de 4—5 (6) mm lungime, cu un singur spin apical, mult mai scurt decît fructul. Embrionul devine verde de timpuriu, chiar în sămînță. — VI—VIL Stațiunea. Ape stagnante, bălți și lacuri. Răsp. în țară: Reg. Aut. M.: Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Cluj: Fînațele Clujului; Săndulești (r. Turda). Reg. Stalin: Rupea; Valea Lungă, Frîua (r. Mediaș); Guș-terița, Ocna Sibiului, Sibiu. Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Teiuș, Alba lulia; Orăștie. Reg. Oradea: Sînmărtin în pîrîul Pețea (r. Oradea). Reg. Arad: Lovrin, Pesac (r. Sînni-colaul Mare). Reg. Timișoara: Balta Verde și Mehala lîngă Timișoara. Reg. București: București (Colentina la Tei, Herăstrău); Cernica, Pasărea (r. Brănești); Malu Spart lîngă Podul Argeșului (r. Crevedia); Comana în Cîlniștea (r. Vidra). Reg. Galați: Delta Dunării. Reg. Iași: Cristești, Vlădeni, Vladomira (r. Iași). Var labilitatea speciei 1 a Fructe răzleț verucoase var. typicum Beck FI. NO I (1890) 430. — C. granulosum Schur Enuin. pl. Transs. (1866). — Comun. f. leiocârpum (Borb.). — C. submersum var. leiocarpum Borb. in MNL IX (1885) 39. — Fructe netede. — Ici colo, împreună cu tipul. 1 b Fructe acoperite cu aculeoli sau sete îndesuite, în formă de bastonașe var. Hayiialdiamim (Borb.) Beck. l.c. — C. Haynaldianum Borb. in MNL VIII (1884) 20. — Exs. : FRE 2524 a, b. — Reg. Arad: în ape stătătoare; între Lovrin și Pesac (r. Sînicolaul Mare). Reg Timișoara; în Jacul Balta Verde din suburbia Mehala la Timișoara (loc. dass.). întrebuințări. Se crește în acvarii și constituie hrana unor păsări și rozătoare de apă. După Wehmer (Die Pflanzenstoffe) planta conține iod și miriofilină, aceasta din urmă aflată și în perii glandulari ai lui Myriophyllum spicatum, Nuphar luteum și Ranunculus aquatilis. Miriofilină este un glicozid ce apără plantele de animalele ierbi-vore (melci). Răsp. gen.: Europa, Africa de N. Planșa 6. — 1. Ceralophyllum demersum, L., la. fruct mărit. — 2. C. submersum L., 2a. fruct mărit.— 3. C. platyacanthum Cham., 3a. fruct mărit.— 4. Chelidonium majusL)., 4a. boboc mărit. PLANȘA 6 4* CE B ATOPHYLLACE AE 53 2. C. demersum L. Sp. pl. ed. I (1753) 992, excl. var. p; Kuzeneva in FI. U.R.S.S. VII (1937) 15. — Cosor. — Erdes tocsagoz. — Rauhes Horn-blatt. — PoroJiHCii-iîTK norpy^eiiHbnn. — Exs.: FRE nr. 2525. — Ie.: Pl. 6, fig. 1, la. 4. Plantă submersă, cu tulpina subțire, glabră, lungă de 4—150 (290) cm, foarte ramificată în partea superioară. Frunze cîte 4—12 în verticile, de un verde închis, lungi de 1,5 — 2 cm, de 1—2 ori dichotomic divizate în 2—4 segmente filamentoase, late de 0,1—0,5 mm cu marginea fin și dispers dințată, ascuțite la vîrf, albicios cartilaginoase. Flori mici, scurt pedicelate, lungi de cca 2 mm. Flori mascule cu 12 foliole periantiale, la vîrf 3-dințate. Stamine 10—16, înghesuite, cu filamente alungite și conectiv proeminent, bidentat. Flori femele cu 9—10 foliole periantiale. .Ovar alungit ovat, uni-locular, cu stil lung, subulat. Fruct lung de 4—5 mm și lat de 2 mm, cu 3 spini; cel apical aproape de aceeași lungime cu fructul sau de 2 ori mai lung, cei bazaii recurbați în jos, aproape de lungimea fructului. — VI —IX. Stațiunea.'Ape stagnante și lin curgătoare, lacuri, bălti. Răsp. în țară: Reg. .lut. M.: Tg. Mureș; Tăureni (r. Odorhei); Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Cluj: Zăul de Cîmpie (r. Sărmaș); Mihăiești (r. Cluj). Reg. Stalin: Rupea; Gușterița, Bradu, Ocna Sibiului (r. Sibiu); Valea Lungă, Frîua (r. Mediaș). Reg. Hunedoara: Brad; Orăștie. Reg. Oradea: Săcădat (r. Oradea). Reg. Arad: Siria, Șemlac, Pecica (r. Arad); Ineu, Bocsig (r. Ineu); Păd. Ciala (r. Arad). Reg. Timișoara: Partoș-Banloc (r. Deta); Lugoj; Timișoara. Reg. București: București (Herăstrău în Colentina, Mărcuța-Fundeni); M-rea Căldărușani, M-rea Snagov, M-rea Țigănești în Balta Bălteai (r. Snagov); Comana în Cîlniște, Călugăreai (r. Vidra). Reg. Constanța: Mamaia (r. Medgidia). Reg. Galați: Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Fălticeni în Iazul Ciolsacilor; Vlădeni (r. Botoșani); Bosanci (r. Suceava). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei . 1 a Fructe cu spini laterali scurți var. unicorne Rouy et Fouc. FI. Fr. XII (1910) 281. — C. demersum var. apicu-latum Aschers. FI. Prov. Brand. I (1864) 219. — Sporadic. 1 b Fructe cu spini laterali, lungi var. tricorne Van Haes in Ann. Soc. med. Anv. (1841) 394. — Exs. : FRE nr. 2526. — Comună. 2 a Spinii laterali aripați la bază f. gibbum Kitt. Taschenb. FI. Deutschl. ed. III (1853) 240. — Sporadic. f. polyaeânthum (Schur) A. et G. Syn. V. 2 (1923) 541. — C. polyacanthum Schur Sert. nr. 1015. — Fruct aripat între spini. — Reg. Stalin: Bradu (r. Sibiu). 2 b Spinii laterali drepți, înțepători f. tricuspidâtum (Dumort.) A. et G. Syn. V. 2 (1923) 540. — C. tricuspi-datum Dumort. FI. Belg. (1827) 165. — Spini laterali i arcuiți, fruct granulos. — Rară. f. typicum Țopa sec. S06 in Arch. Balat. II (1928) 67. — Comun. f. leve Crep in Man. FI. Belg. ed. V (1892) 325. — Fructe netede. — Arad și împrejurimi. 54 FLORA R.P.R întrebuințări. Ca și specia precedentă. Răsp. gen.: Europa, Asia temperată, Africa, America Australia (nu trece peste regiunile arctice, antarctice și alpine). 3. C. platyacânthum Cham. in Linn. IV (1829) 504. — C. vulgare a. pla-tyacanthum Schleiden in Linn. XI (1837) 540. — C. demersum var. platya-canthum Wimm. FI Schles. ed. III (1857) 169. — Ic.: Pl. 6, fig. 3, 3a. 4- Frunze dichotomic divizate în 2—4 lacinii liniar filiforme. Fructe ovate, cu 3 spini, pe ambele laturi aripate, între spini cu aripi subdințate; spinii complanați la bază, cel terminal de 3 ori mai lung decît fructul. — VI-VII. Stațiunea. Ape stagnante și lin curgătoare. Răsp. în țară: Delta Dunării în Gîrla Litcov, Insula Sf. Gheorghe. Obs. Ascherson și Graebner în Syn. V. 2 (1923) 542 citează pentru Cluj pe C. platya-canthum ssp. pentacanthum Hayn. în MXL V (1881) 110. — în reaitate această afirmație se referă la Kalocsa din R.P. Ungară și nicidecum la Cluj (Kolozsvăr) din R.P.R. Răsp. gen.: Insulele Britanice, Franța, Ungaria, Ucraina. Ordinul RHOEADALES Fam. 35. PAPAVERÂCEAE *) B. Juss. in Hort. Trianon. (1759); A. L. Juss. Gen. XVIII (1789) 235. Plante ierboase O, O sau 4? glabre sau ± păroase, unele cu suc lăptos, alb sau colorat. Rădăcină pivotantă sau abundent ramificată, la unele specii cu tuberculi subterani ( Corydalis). Tulpină de obicei ramificată, frunzoasă, la unele neramificată, scapiformă. Frunze pețiolate sau sesile, nestipelate, de formă variată, întregi, divizate sau compuse; cele tulpinale de obicei alterne, cele bazale adesea n rozetă. Peduncul floral la vîrf uneori îngroșat (lățit) în formă de pîlnie. Flori terminale sau axilare, solitare, pedunculate sau în inflorescențe racemoase, umbelifdrme. Flori hermafrodite, radiar simetrice (actinomorfe) sau bilateral simetrice (zigomorfe), cu înveliș floral dublu. Sepale 2, libere sau la vîrf (uneori pînă la bază) concrescute, caduce. Petale 4, libere, așezate în 2 cercuri altern opuse, de obicei mari, viu colorate. Polinizarea prin insecte. Stamine de obicei libere, numeroase sau 2—4. La speciile cu 2 stamine (subfam. Fumaroideae) cele 2 filamente sînt despicate spre vîrf în 3 ramuri; ramura mijlocie cu o anteră, cele laterale cu cîte J de anteră. Aceste 2 stamine sînt formate din contopirea celor 2 stamine din cercul extern cu cele 4 jumătăți de stamine din cercul intern. Filamentele de obicei subțiri sau lățite spre antere sau spre bază. Anterele se deschid de regulă prin crăpături longitudinale. Ovar superior sincarp, format din 2—20, rar mai multe cârpele, unilocular sau prin dezvoltarea *) Prelucrată de Anton N y ă r ă d y. PAPAVERACEAE 55 peretelui fals de origină placentară, bi- sau plurilocular. Stil 1 (rar mai multe), simplu, scurt sau lipsește. Stigmat de formă variată, adesea lobat comisural sau stelat, deseori sesil sau subsesil. Ovule 1 sau numeroase, ana-trope sau campilotrope, cu 2 integumente. Fruct capsulă de formă variată, de regulă globuloasă, oblongă, obconică sau silicviformă, multispermă sau monospermă și indehiscentă (Fumaria). Semințe mărunte, globuloase, ovoide sau reniforme, netede sau reticulate, bogate în endosperm uleios, unele cu apendice cărnos (elaiosom). Embrion mic, așezat la marginea endo-spermului, cu cotiledoane simple sau rar ± incize. Plante conținînd alcaloizi importanți pentru medicină. Determinarea genurilor 1 a Stamine (8) 12—20 (30) ................................................ 2 1 b Stamine 2, tripartite sau 4 (6) normale................................ 6 2 a Plante înalte de 1—3 m. Frunze mari, aproape rotunde, penat lobate. Flori fără petale, într-o paniculă mare (20—30 cm), terminală. Capsulă turtită, oblanceolată sau obovată, cu puține semințe (4—6). Plante ornamentale cultivate ...................................... Macleaya 2 b Plante mai scunde (pînă la 1 m). Frunze mai alungite. Flori cu 4 petale bine dezvoltate, viu colorate, solitare sau puține, în racem sau umbelă. Capsulă globuloasă, alungită sau obconică, poricidă sau silicviformă, alungită, valvicidă, multispermă .................................. 3 - 3 a Peduncul floral la vîrf evident îngroșat, în formă de pîlnie. Sepale concrescute pînă la bază în formă de căciulă conică. Frunze sectate, cu lacinii liniare. Flori lung pedunculate, singuratice în subțioara frunzelor, cu petale în general galbene. Plante ornamentale cultivate ........................................................ Eschscholtzia 3 b Peduncul floral neevident îngroșat. Sepale libere sau concrescute numai la vîrf ............................................................ 4 4 a Capsulă globuloasă, cilindrică sau alungit obconică, multiseptată, poricidă. Stigmat radiar, pe un disc plan sau ± conic.... 139. Papaver 4 b Capsulă lungă de 3 — 25 cm, silicviformă, valvicidă, uniloculară sau biseptată ..................................................................... 5 5 a Capsulă silicviformă uniloculară, lungă pînă la 5 cm, se deschide de la bază în sus prin 2 valve. Flori (2—8) galbene, adunate în inflorescențe umbeliforme .................................................. 138. Chelidonium 5 b Capsulă silicviformă, la maturitate biloculară, lungă de 10—25 cm, se deschide de la vîrf spre bază prin 2 valve. Flori solitare, galbene sau roșii aurii ................................................. 137. Glaucium 6 a Flori regulate, nepintenate, în inflorescență dichazială cu puține (—4) flori. Fruct capsulă silicviformă, lungă de 5—6 cm, articulată, îngustată spre ambele capete ....................................136. Hypecoum 6 b Flori bilateral simetrice (zigomorfe), pintenate sau cu petale saciform dilatate, în inflorescență racemoasă, de regulă multifloră. Fruct capsulă silicviformă, multispermă sau nuculă globuloasă monospermă..................... 7 56 FLORA R.P.R. 7 a Flori ± turtite lateral, pendule, în racem lung, unilateral, rar, cu cele 2 petale externe spre bază saciform lățite, la vîrf răsfrînte în sus. Plantă cultivată, ornamentală ......................................... Dicentra 7 b Flori ± pintenate, în racem scurt, de obicei multilateral, ± dens. . 8 8 a Plante anuale sau perene, în cazul ultim cu rădăcini tuberoase. Fruct capsulă silicviformă multispermă, dehiscentă prin 2 valve caduce. Bracteole de obicei bine dezvoltate. Flori —3 cm, cu pinteni alungiți ............................................................ 140. Corydalis 8 b Plante anuale. Fruct o nucă globuloasă monospermă ( — 1 cm), cu pinteni scurți................................................... 141. Fumaria Subfam. H y p e c o i d e a e K. Prantl et J. Kiindig in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 2, ed. I (1889) 1937. Flori radiar simetrice (actinomorfe). Sepale mici, frunzoase, caduce. Petale 4, în 2 cercuri inegal formate. Petale interioare profund trisectate; cele externe, ± întregi sau trilobate. Stamine 4, în 2 cercuri. Plante ierboase., fără suc lăptos, cu frunze divizate. Genul 136. H ¥ P E C O U M *) L. Gen. pl. ]ed. I (1737) 32, nr. 87], ed. V (1754) 60, nr. 157. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. H. procumbens L. Sp. pl. ed. I (1753) 124. — Ic. : PI. 7, fig. 3. Q. Plantă ierboasă, înaltă pînă la 25—30 cm, glabră sau i păroasă, cu tulpini ascendente sau procumbente, numai la partea superioară ± ramificate, cu involucru bipenatisectat. Frunze bazale în rozete, pețiolate, de 2 — 3 ori penate sau bipenatisectate, cu segmente mici, ovat lanceolate. Flori pedunculate, regulate, nepintenate, puține, (—4), galbene, cu diametru de 0,5 —1,5 (2) cm, în inflorescență dichazială. Sepale mici, triunghiular lanceolate sau ovate, caduce. Petale 4, așezate în 2 cercuri; cele 2 externe i trilobate, lat romboidale, mai lungi decît late, cu margini întregi, rar lobate, cele 2 interne profund (aproape pînă la bază) trisectate, cu segmentele laterale înguste și segmentul mijlociu spatulat, cu vîrf i știrbit sau trunchiat și cu margine dințată. Stamine 4, în 2 cercuri, cu filamentele spre bază ± aripate și antere mucronate. Fruct capsulă silicvi- *) Hypecoon, nume întrebuințat de Dioscorides, iar în înțelesul lui de astăzi de Dodonaeus. Planșa 7. — 1. Glaucium corniculatum (L.) Curt. — 2. G. jlavum Gr., 2a. frunze bazale, 2b. var. leiocarpum (Boiss.). — 3. Hypecoum procumbens L. W.ANȘa 7 PAPAVERACEAE formă, articulată, la maturitate ± curbată, lungă de cca 5—6 cm, la ambele capete îngustată. Semințe ovate sau i octaedrice, oleifere. — VI—VIII. St a ț i u n e a. Prin semănături, vii, pe locuri nisipoase de pe litoralul mării. Răsp. în țară: în partea sudică a litoralului Mării Negre. Obs. Din R.P. Bulgaria, de la Ecrene, se cunoaște și var. pontica (Vel.). — H. pontica Vel. FI. bulg. Suppl. I (1898) 14. — Plantă complet glabră, cu frunze bipenatisec-tate, cu lacinii eliptice și liniar eliptice, mai simple. Sepale verzi, la vîrf dințate și de 2 ori mai scurte decît petalele externe, care sînt de culoare aurie, oblong eliptice sau oblong romboidale, întregi. Petale interne trisectate, cu segment mijlociu oblong liniar, concav, cu margine ciliată, spre bază atenuată; segmentele laterale de 2 ori mai scurte, liniare, obtuze, lat confluente cu segmentul mijlociu. Petale externe lungi de 7 — 8 mm și late de 3 — 4 mm. Tulpină lungă de 10 — 15 cm. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Orient. Subfam. Papaveroideae A. Br. in Aschers. FI. Prov. Brand. I, Einleit. (1864) 48. — Papavereae Endl. Gen. (1839) 855. Flori radiar simetrice (actinomorfe). Sepale 2, de obicei bine dezvoltate, acoperă bobocul în întregime, verzi, caduce. Petale 4, așezate în 2 cercuri, opuse și alterne, nepintenate, conforme, nedivizate, rar lipsesc (Macleaya). Stamine numeroase, libere, în multe cercuri. Ovar 1 —2-locular sau multi-septat, din 2— multe cârpele. Fruct capsulă silicviformă și valvicidă, glo-buloasă sau oblongă și poricidă. Plante ierboase cu suc lăptos incolor, alb, galben sau portocaliu, cu frunze divizate sau întregi. Genul 137. GLĂUCIUM*) Adaus. Fam. II (1763) 432. —Mac cornut Plante ierboase, anuale, bisanuale sau perene, de culoare albăstruie-verde, cu tulpini de obicei ramificate. Flori radiar simetrice mari, pedunculate, solitare, în subțioara frunzelor. Sepale 2, caduce, glabre sau setos păroase. Petale 4, bine dezvoltate, galbene, galbene-aurii sau roșii-aurii, sau spre bază roșietice, caduce. Stamine numeroase. Ovar superior, cilindric, din 2 cârpele. Ovule numeroase, anatrope, așezate în 2 cercuri, despărțite ulterior printr-un perete fals, longitudinal, de origine placentară. Stil scurt sau lipsește. Stigmat gros, bilobat, cu 2 coarne. Fruct cilindric, silicviform, foarte lung ( — 25 cm), glabru sau setos păros, bilocular, se deschide prin 2 valve de sus în jos. Semințe multe, negre, hemisferice, la exterior reticulate. Plante cu suc lăptos, galben. Cca 21 specii, în regiunea mediteraneeană. *) După grecescul «glaukds » = verde albăstrui, glauc, referitor la^culoarea frunzelor. 60 CLOMA ILl'.ll. Determinarea speciilor 1 a Ovar și fruct tuberculat scabru sau neted, fără peri. Tulpină dispers păroasă sau glabră. Frunze ± groase. Flori galbene.... 2. G. flavum 1 b Ovar și fruct des setos păroase. Tulpină dispers crispul păroasă. Frunze mai subțiri. Flori galbene-aurii sau roșii-aurii 1. G. corniculatum 1. O G. corniculatum (L.) Curt. FI. Lond. I (1817) fasc. 6, tab. 32; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 588, pl. XL fig. 3.— Chelidoniiun corniculatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506. — Mac cornut. — Veres szarumâk. — Roter Hornmohn.— rjiayuuyM porarbin.— Exs.: FRE nr. 2530.— Ic. : Pl. 7 fig. 1. O sau Q. Tulpină albăstriu-verde, erectă, înaltă de 15 — 50 cm, simplă sau ramificată, dispers setos păroasă. Frunze superioare sesile, adeseori pînă la bază profund penat sectate, cu segmente lacerat ascuțit dințate; cele inferioare pețiolate, asemănătoare celor superioare, lungi de (5) 10—25 cm, i păroase. Flori solitare, pedunculate, așezate în subțioara frunzelor, cu diametru de 2,5 — 5 (6) cm. Sepale 2, păroase, lungi de 2 — 2,5 cm, caduce. Petale 4, lat ovate, lungi de 1 — 2,5 cm, galbene-aurii sau roșii-aurii, la bază adesea cu pată neagră-liliachie, caduce. Stamine numeroase, gălbui. Ovar des. alb păros, cilindric alungit. Stigmat + sesil, bilobat, cu 2 coarne. Fruct silicviform, lung de 10—25 cm și lat de 2—4 mm, drept sau slab îndoit, scurt pedicelat, + setos păros, se deschide de la vîrf în jos prin 2 valve. — VI-VIIL S t a ț iun e a. Locuri cultivate, vii și locuri ruderale. Răsp. în țară: Comună. — Reg. .Aid. M.: Tg. Mureș; Reghin. Reg. Cluj: Dl. Ciuha lîngă Apahida, Cluj, Someșeni, Cojocna, Corpadea (r. Cluj); Turda, Copăceni,. Poșaga (r. Turda); Aiud, Lunca Mureșului (r. Aiud); Chețani (r. Luduș). Reg. Stalin: Gușterița, Șura Alare, Slimnic (r. Sibiu); Micăsasă, Valea Lungă, Agîrbiciu, Frîua, Țapu, Șeica Mare, Proștea Mică, Mediaș (r. Mediaș); Nocrich (r. Agnita); Jibert, Rupea (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Alba lulia, Șard, (r. Alba lulia); Mercurea (r. Sebeș); «Valea» lîngă Strein (r. Hunedoara); Ruși (r. Hațeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Radna (r. Arad). Reg. Craiova: Craiova. Reg. București: Turnu Măgurele; București (Herăstrău. Odăile); Comana (r. Vidra); Giurgiu. Reg. Constanța: Fetești; Constanța; Vasile Roaită, Techir-ghiol, Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galați: Brăila, Lacul Sărat (r. Brăila); Galați; Măcin (Carcaliu), Greci (r. Măcin). Reg. Birlad: Cosmești (r. Tecuci); Adjud; Bîrlad, Zorleni (r. Bîrlad). Reg. Iași: Iași, V. Jijiei, Uricani, Cucuteni, Rediu-Tătar, Mîrzești, Ungheni (r. Iași); Boldești (r. Pașcani). Var labilitatea speciei f. sparsepilosum Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935) 116. — Flori foarte mici. Fructe foarte scurte și subțiri, cu puțini peri. — Reg. Constanța: Satu Nou (r. Medgidia). var. plioeniceum (Cr.) DC. Prodr. I (1824) 122. — G. phoeniceum Cr. Stirp. austr.. II, ed. I (1763) 133. — Flori roșii stacojii, la bază cu pete negre-violete. — Frecventă.. Datele de răspîndire de la specie se referă și aici. PAVAVERACEAE 61 var. tricolor (Bernh.) Ldb. FI. ross. I (1842) 93. C. tricolor Bernh. in Bess. En. pl. Volh. (1822) 69; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 36. — Petele negre de la baza petalelor înconjurate cu un cerc alburiu galben. Frunze abia păroase sau glabre. — Reg. Cluj: Cluj (Hoia, Tăietura Turcului). Reg. Stalin: Gușterița (r. Sibiu). întrebuințări. Ici colo se cultivă în grădini ca plantă ornamentală. în trecut, planta împreună cu rădăcina (« Herba et radix Papaveri corniculati») era folosită în medicina populară la tratarea bolilor nervoase. Din semințele bogate în ulei se poate extrage prin presare un ulei ce se întrebuințează pentru iluminat și la fabricarea săpunului. R ă s p. g e n.: De la insulele Canare pînă în Asia Mică, Armenia, partea europeană sudică din U.R.S.S., Caucaz, Asia centrală. 2. G. îlăviim Cr. Stirp. austr. II, ed. I (1763) 133; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 592. — G. luteum Scop. FI. carn. I, ed. II (1772) 369. — Chelidonium glaucum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506. — Sârga szarumâk. — Gelber Horn-mohn. — rJiaymiyM nmjiTbiii. — Ie.: Pl. 7, fig. 2, 2 a. O sau Q, rar 4. Tulpină erectă, înaltă de 30 — 50 (100) cm, ramificată, dispers păroasă sau glabră, glaucă. Frunze + groase, cele superioare ovate, cu baza profund cordată, amplexicaule, profund penatlobate, cu lobi triunghiular ovați, inegal dințate pe margini, glabre sau dispers păroase, cele inferioare pețiolate, lungi de 15—35 cm. Flori solitare, + pedunculate, așezate în subțioara frunzelor. Sepale 2, moale păroase sau rar glabre, caduce. Petale 4, rotund ovate, lungi pînă la 35 (rar 40) mm, galbene ca lămîia, sau galbene-aurii. Stamine numeroase, intens galbene. Ovar liniar, verde, tubercula! scabru sau neted, se subțiază spre vîrf. Stigmat sesil, galben, cu 2 coarne. Fruct silicviform, lung de 15 — 22 cm, liniar cilindric, + curbat, tuber-culat scabru sau neted. — VI—VIII. Stațiunea. Pe coline nisipoase și aride. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Șura Mare, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Timișoara: Orșova pe Mt. Alion (r. Mehadia). Reg. Pitești: munții de la Dîmbovicioara. Reg. Constanța: Cernavodă (r. Medgidia); Hîrșova. Reg. Galați: Sulina. Reg. Iași: Cristești (r. Iași). V a r i a b i1i t a t e a speciei var. leiocarpum (Boiss.). — G. leiocarpum Boiss. FI. or. I (1867) 122. — ic. : Pl. 7, fig. 2b. — Frunze superioare mai mici. Sepale glabre. Petale mari (3,5 x. 4 cm), intens galbene, la bază violaceu maculate. Ovar glabru sau spre' vîrf tubercula! scabru. — Constanța. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Asia Mică, Crimeea, Caucaz. Adventivă în Europa centrală și de N, precum și în S.U.A. Genul E S C H S C H 6 L T Z IA *) Gham. in Nees Horeae Phis. Berol. (1820) 73, tab. 15; in Linn. I (1826) 553.— Chryseis Lindl. Bot. Reg. XX (1835) tab. 1677. *) După numele profesorului de zoologie Johann Fr. Eschscholtz (1793 — 1834) din Dorpat. 62 FLORA R.P.R. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. %E. californica Chain. 1. c. (1820) tab. 15. — Chryseis californica Torr. et Gray FI. North. Amer. I (1838) 63. — Ic.: Pl. 104, fig. 3. 0—4- Plantă înaltă de 30—60 cm, cu suc incolor. Tulpină ramificată, frunzoasă, de obicei nepăroasă. Frunze alterne, pețiolate, penatisectate, cu lacinii liniare. Flori radiar simetrice (actinomorfe), slab perigine, cu diametru de 2,5—3,5 cm, lung pedunculate, se dezvoltă din subțioara frunzelor. Pedun-cul floral la vîrf îngroșat în formă de pîlnie. Sepale 2, concrescute pînă la bază în formă de căciulă conică, acoperind bobocul complect, înainte de înflorire caduce. Petale 4, mari, de regulă se acoperă cu marginile, galbene, albe sau roze, la bază adeseori portocalii-galbene. Stamine numeroase, cu filamente mai scurte decît anterele. 'Ovar liniar. Stil scurt, filiform, cu 2 stigmate. Capsulă silicviformă, cilindrică, uniloculară, multispermă. — VI-VII. Stațiunea. La noi se cultivă în diferite forme horticole, unele și cu. fiori pline, ca plantă ornamentală. Uneori se sălbăticește. Răsp. gen.: America de N (California). Genul 138. C H E L I D 6 N I U M *) L. Gen.pl. [ed. I (1737) 150, nr. 424], ed. V (1754) 224, nr. 572. - Rost o pas că. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. Ch. mâjus L. Sp. pl. ed. I (1753) 505; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 582, pl. XL, fig. 1. — Rostopască, Negelariță. — Verehullo fecskefu. — Ge-meines Schbllkraut. — Huctotcji SoJibmoîi. — Exs.: FRE nr. 2214. — Ic.: Pl. 6, fig. 4, 4a. 4- Rizom de culoare brună închis, bine dezvoltat, ramificat. Tulpină de 50—100 cm, ramificată. Toate părțile plantei conțin un suc lăptos porto-caliu-galben. Frunze mari, alterne, imparipenate, cu 2—5 perechi de segmente ovate, inegal lobat crenate, cel terminal mai mare, trilobat crenat. Frunze tulpinale superioare sesile, cele inferioare și bazale pețiolate, pe dos toate suriu verzi, glabre sau dispers păroase. Flori radiar simetrice (actinomorfe), pedunculate, adunate în inflorescență umbeliformă, cu puține (2—8) flori, la baza pedicelilor cu bractei scvamiforme. Bobocul ovat, acoperit cu 2 sepale verzui, caduce. Petale 4, așezate în 2 cercuri, galbene, lat ovate, lungi pînă la 12 mm, întregi sau rar laciniate, caduce. Stamine multe, galbene, cu filamente îngroșate sub antere. Ovar glabru, liniar, din 2 cârpele, unilocular, *) înseamnă pe grecește « Iarba rîndunicii», din cauză că această plantă apare odată cu venirea rîndunelelor și se veștejește la plecarea lor. PAPAVERACEAE 63 multiovulat, cu ovule anatrope, așezate în 2 șiruri. Stil scurt, gros. Stigmat bilobat. Fruct capsulă silicviformă, uniloculară, multispermă, lungă de cca 3—5 cm, se deschide de la bază spre vîrf prin 2 valve. Semințe ovoide, negre, lucitoare, lungi de 1,5 mm, cu suprafață reticulată și cu apendice bine dezvoltat în formă de pieptene. Plantă glabrescentă sau baza tulpinii la noduri, pețiolul, dosul frunzelor, pedicelii florali, uneori și sepalele ± patent spars păroase, sau mai des lanuginos păroase. — V—IX. Stațiunea. Locuri umbroase, prin tufișuri, locuri ruderale din jurul așezărilor omenești, ruini, ziduri, garduri, din regiunea de cîmpie pînă la munte. Răsp. în țară: Pretutindeni comună pe locuri corespunzătoare stațiunii. întrebuințări. Veche plantă medicinală, folosită și în Roma antică. în Evul Mediu alchimiștii au căutat în sucul lăptos galben al acestei specii substanțe pentru « sintetizarea » aurului. Conține alcaloizii: chelidonina, homochelidonina, protopina, sangui-narina. Ca structură chimică, chelidonina seamănă cu papaverina (codeina). Este un vechi remediu popular; sucul lui proaspăt este folosit la scoaterea 'negilor, contra unor-boli de piele, etc. Frunzele acestei plante otrăvitoare conțin provitamina « A » (4,9—10,1%) și vitamina « C » (0,14 — 0,17%). Praful acestei plante poate fi folosit la stropirea furajelor-și a culturilor de zarzavaturi atacate de unele insecte dăunătoare. Culoarea galbenă a sucului lăptos se datorește chelidoxantinei. Răsp. gen.: Europa (spre N pînă la 62° 40' latit.), regiunea mediteraneeană,. Asia temperată și subarctică. în America atlantică adventivă. Genul MACLEATA*) R. Br. in App. Denh. and Glapp. Trav. North. a. Gentr. Afric.'(1826) 218. —Mac-leya, Rchb. Consp. (1828) 187. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. % M. cordata (Willd.) R. Br. 1. c. (1826)218. — Bocconia cordata WilkL Sp. pl. II, 3 (1800) 841.— Ic.: Pl. 104, fig. 2, 2a. 4- Tulpini erecte, frunzoase, înalte de 1—3 m, glabre, de culoare albăstrui verzuie, cu suc lăptos galben, în partea superioară + ramificate. Frunze pețiolate, cu lamina aproape rotundă, mare, de 15—30 (40) cm în diam.,. penat, lobată, la bază cordată, pe față cenușie-verde, pe dos albă-cenușie, glabră; pețiolul uneori rar și scurt păros. Inflorescența racemoasă, multi-floră, formează o paniculă terminală lată, lungă de 25 — 30 cm. Flori cu 2 sepale alungit ovate, alburii-verzi. Petalele lipsesc. Stamine multe (24—30)7 cu stil mai scurt decît anterele. Capsulă turtită, oblanceolată, lungă de 15—18 *) După numele entomologului și botanistului Alexander Macleay (1767 — 1848)/ din Sidney. (54 FLORA R.P.R. mm sau obovată, lungă de 5 — 7 mm (var. microcarpa Maxim), cu 4—6 semințe. - VII-VIII. Stațiunea. Cultivată în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. Răsp. gen.: China de E și centrală, Japonia. Genul 139. PAPAVER*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 150, nr. 423L ed. V (1754) 224, nr. 573. -Mac. Plante anuale sau perene, ierboase, cu suc lăptos, de obicei alb. Tulpină ramificată sau uneori scapiformă, păroasă, mai rar glabră. Frunze întregi, divizate sau compuse. Cele bazale pețiolate, cele tulpinale de obicei sesile, glabre sau păroase. Flori pedunculate, solitare, terminale, radiar simetrice (actinomorfe), înainte de înflorire nutante. Sepale 2, păroase, mai rar glabre, caduce, verzi. Petale 4, albe sau roșii, rar de alte culori, se acoperă cu marginile. Stamine numeroase. Ovar superior, din 4—18, rar mai multe cârpele concrescute, multiseptat, multiovulat, cu ovule anatrope. Stigmat radiar lobat, cu lobii în număr egal cu carpetele, sesil, așezat pe un disc plan sau + conic. Fruct o capsulă sferică, -Jz cilindrică sau alungit obconică, glabră sau păroasă, multiseptată, poricidă, cu pori așezați în cerc sub discul stigmatului. Semințe reniforme, de obicei reticulate, de culoare albă-surie sau întunecată, cu endosperm oleifer și embrion mic, lipsite de apendice. Genul cuprinde cca 90 specii răspîndite mai ales în emisfera nordică. Determinarea s p e c i i 1 o r 1 a Tulpină, frunze și fruct glabre, albăstrui glauce. Peduncul i patent setos păros, rareori glabru. Frunze superioare + amplexicaule, întregi, cu margini neregulat incize. Petale liliachii, roșii, roze sau albe. Plantă cultivată ..........................................7. P. somniferum 1 b Tulpină, frunze, peduncul, uneori și fructul, setos păroase. Frunze superioare neamplexicaule, cu lamină lobată sau penat sectată........... 2 2 a Plante perene ...................................................... 3 2 b Plante anuale ...................................................... 4 3 a Plante înalte (40—90 cm), cu tulpini frunzoase. Flori mari, cu diametru de 10—15 cm, roșii-cărămizii. Petale cu pete negre la bază. Sepale persistente. Plantă ornamentală, cu frunze mari, penat sectate 6. P. orientale 3 b Plante mai scunde (înalte de cca 20 cm), cu tulpini scapiforme. Flori mai mici, cu diametru de cca 4—5 cm. Sepale caduce. Plante spontane alpine, numai cu frunze bazate mici, 1 —2-penate 1. P. pyrenaicum ssp. corona Saneti-Stephani *) Numele macului la Romani. Plan ș a 8. — 1. P ap aoer Ar gemene L., la fruct. — 2. P. hybridum L. — 3. P. pyre-naicum (L.) A. Kern. ssp. corona Saneti-Stephani (Zap.) Borza. — 4 — 6. var. retyezaticum A. Nyâr., frunze. — 7 — 10. var. angustisectum Zap., frunze. PLANȘA 8 5 - c. 640 PAPAVERACEAE 4 a Fruct glabru. Filamentele staminelor la fel de subțiri în toată lungimea lor ................................................................ 5 4 b Fruct setos păros sau glabrescent, foarte rar glabru (P. Argemone f. glabrum) ................................................................ 6 5 a Fruct ovat sau obconic. Stigmat de obicei 10- sau 6—18-radiat. Lobii discului stigmatului la maturitate se acoperă cu marginile. Pedun-culul floral de obicei cu peri setoși, patenti, mai rar alipiți . . 4. P. Rhoeas 5 b Fruct oblong sau oblong cuneat. Stigmat 5—8-radiat. Lobii discului stigmatului la maturitate nu se acoperă cu marginile. Pedunculul floral totdeauna cu peri setoși, alipiți ..................... 5. P. dubium 6 a Fruct elipsoidul, sferic sau obovat, acoperit cu sete lungi, dese, patente, ± arcuite, fără coaste longitudinale pe laturi. Stigmat 6—9-radiat 3. P. hybridum 6 b Fruct oblong sau cilindric cuneat, dispers setos păros sau (f. glabrum') fără sete, cu coaste longitudinale pe laturi. Stigmat 4—6-radiat 2. P. Argemone Secția I. SCAPIFLORA Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 700. — Lasiolrachyphylla Bernh. in Linn. VIII (1833) 463, pro sect. Plante alpine, arctice sau subarctice, perene, scunde, numai cu frunze bazale, cespi-toase, cu tulpini scapiforme. Capsulă obovată sau aproape sferică, de obicei setos păroasă. 1. P. pyrenâicum (L.) A. Kern. in Jahrb. Ost. Alp. Ver. IV (1863) 308. — Argemone pyrenaica L. Sp. pl. ed. I (1753) 509, p. p. 4- Rizom multicapitat scurt, acoperit cu vaginele frunzelor din anul trecut. Frunze bazale în rozetă, în general setos păroase, cu pețioli lungi, de 2—7 cm și lamină simplu penat partită, rareori, mai ales în partea inferioară, bipenat partită. Tulpini numeroase, cespitoase, scapiforme, erecte, de 5—20 cm, alipit setos păroase. Flori nutante înainte de înflorire, apoi erecte, de 4—5 cm în diametru. Sepale 2, caduce, setos păroase. Petale 4, galbene sau albe (ssp. Sendtneri), opuse, se acoperă cu marginile. Stamine galbene, cu filamente filiforme, la fel de subțiri în toată lungimea lor. Capsulă obovată, lungă de cca 1 cm, longitudinal costată, des și rigid păroasă, cu stigmat 4—8-radiat. - VII-VIIL Această specie la noi este reprezentată numai printr-o singură subspecie endemică: ssp. corona-Sancti-Stephani (Zap.) Borza in Bul. Grăd. Bot. Cluj VIII (1928) 114. — Papaver corona Sti-Stephani Zap. in Bul. Acad. Crac. Seria B. 11 (1911) 620. — P. aurantiacum, P. pyrenâicum, P. alpinum Auct. rom. et hung.-Exs.: FRE nr. 783 b. - Ic.: Pl. 8, fig. 3-10; Prod. FI. II (1939) 365, fig. 1. Petale galbene (la uscare portocalii-galbene). Frunze simplu penate, rar la bază bipenate, cu segmente late de 0,7—4 mm, glabre sau glabrescente. 5* 4,8 FLORA R.P.R. Stațiunea. Pe grohotișuri calcaroase, mobile sau numai parțial fixate, locuri stîncoase, în regiunea alpină și subalpină. Răsp. în țară: Mții Rodnei: Ni. Ineu, Vf. Gemenea, Vf. Corongiș (?). Mt. Țibleș. Mții Bucegi: Mt. Grohotișul, Vf. Omul, Vf. Bucura-Dumbravă. Mții Bîrsei: Piatra Craiului. Mții Făgărașului: Capra Budei, Vf. Rîiosu, Mt. Muncel. Mții Retezatului: Piatra Iorgovanului, Vf. Piule. Variabilitatea subspeciei 1 a Frunze verzi, glabre, cu lacinii înguste de 0,7 — 2 mm, subrotunde, obovate, oblan-ceolate sau sublimare, cu vîrfuri ascuțite sau mucronate. Caliciu roșcat sau negru roșcat, des păros var. angustisectum Zap. Le. — P. pyren. var. genuinum A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 18, tab. 1, nr. 13—19. — Ic. : Pl. 8, fig. 7 —10. — Mții Rodnei: Ineu. Mții Bucegi: V. Mălăești, Bucșoiu, Vf. Omul. Mții Bîrsei: Piatra Craiului. f. hispidulum Zap. l.c. — P. pyren. f. asperum A. Nyâr. l.c. — Laciniile frunzelor ± păroase. împreună cu varietatea. 1 b Frunze glaucescente, cu lacinii ± alungit ovate; vîrfurile rotunjite, late de 3 — 4 mm, glabre sau glabrescente. Caliciu alburiu des păros var. retyezâticum A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 18, tab. 1, fig. 7 — 12. — Ic. : Pl. 8, fig. 4—6. — Mții Retezatului: Piatra Albă, Dl. Pleșu, Piatra Iorgovanului. Răsp. gen. a subspeciei: Endemism. Obs.: La Secția Scapiflora aparține și specia arctică P. radicatum Rottb. in Skrift. Kjobenh. Selsk. Land a Vidensk. X (1770) 455 cum syn. P. nudicaule L. ssp. radicatum Fedde in Engl. Bot. Jahrb. XXXVI (1905) Beibl. nr. 81, 34 et P. radicatum Rottb. ssp. Beldiei Cretz. in Acta pro Fauna et Flora Univ. Seria 2, voi. II (1937) 9, cultivată uneori pe stîncăriile din grădini. Plantă mai mare decît subspecia noastră, înaltă de cca 30—50 cm. Frunze mai mari, lungi de peste 8 cm, penat partite, cu lacinii mai lungi și mai late. Flori cu diametru de 2 —5 cm, cu petale interne mai scurte decît cele externe de obicei galbene, rar albe sau roșii. Cultivat ici-colo pe stîncăriile ornamentale ca plantă decorativă, de unde, sălbăticindu-se, poate deveni subspontană. Secția II. ARGEMONORHOEÂDES Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 326. Plante anuale, păroase sau setos păroase, cu tulpini ± ramificate, multiflore. Frunze bazale pețiolate, cele tulpinale superioare sesile, toate ± adînc penat sectate. Filament staminal îngroșat (lățit) spre antere. Capsulă aproape totdeauna setos păroasă sau gla-brescentă, cu discul stigmatului hemisferic, crenat pe margini. 2. P. Argemone L. Sp. pl. ed. I (1753) 506; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 630. - Ic.: Pl. 8, fig. 1, la. Plante O sau OO, înalte de 5 — 10 cm, cu una sau mai multe tulpini erecte, simple sau ramificate, frunzoase și alipit setos păroase. Frunze bazale pețiolate, 1—2-penat sectate, cu lacinii ovate sau lanceolate, ± acute și mucronate, pe margini mucronat dințate. Frunze tulpinale sesile, mai rar subsesile, asemănătoare celor bazale, de obicei toate alipit rigid păroase, numai foarte, rar glabre sau glabrescente. Flori cu diametru de 2—3,5 cm, așezate cîte una PAPAVERACEAE 69 pe pedunculii setoși erecți. Sepale 2, galbene-verzui, păroase, caduce. Petale 4, alungit obovate, de un roșu stacojiu închis, la bază cu cîte o pată neagră. Stamine numeroase, cu filamente roșii-violete, lățite spre antere. Capsulă îngust obconică sau ± oblong cilindrică, lungă de 9—21 mm, lată de 3—5 mm, longitudinal costată și dispers acoperită, în întregime sau numai spre vîrf, cu sete erecte sau ± patente, foarte rar fără sete (f. glabrum). Discul stigmatului cu 4—6 raze. Semințe negre-roșietice, semilunare, reticulat foveolate. — V—VIL Stațiunea. în semănături, pe lîngă drumuri, pe soluri uscate, afinate, în regiunea de cîmpie și de dealuri. Plantă mai mult calcifugă. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin); Reci (r. Sf. Gheor-ghe); Sighișoara; Noul, Șelimbăr (r. Sibiu). Reg. Timișoara: Baziaș. Reg. Oradea .-Oradea (?). Variabili t a t e a speciei 1 a Plantă înaltă de 5 — 30 cm, neramificată, cu tulpini filiforme, cu flori și frunze foarte mici f. arvense (Borkh.) Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1837) 24. — P. arvense Borkh. Ober. Catt. FI. in Rhein. Mag. I (1793) 439. — P. argemone var. nanum Fedde in Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 329. — P. argemone f. simplex A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 27. — Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin). Reg. Timișoara:. Baziaș. 1 b Plantă în toate părțile mai viguroasă, cu flori și frunze mai mari........... 2 2 a Capsulă în întregime setos păroasă f. genuinum A. Nyâr. l.c. (1942) 26, pro var. — Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin); Reci (r. Sf. Gheorghe); Șelimbăr (r. Sibiu). 2 b Capsulă glabră, sau numai în sfertul inferior glabră, uneori numai cu puține (5) sete spre vîrf................................................................... 3 3 a Capsulă, caliciu, partea superioară a tulpinii și frunzele superioare glabre f. glabrum (Koch). — P. Argemone p. glabrum Koch Syn. ed. II (1857) 25.— împreună cu tipul, rară. 3 b Capsulă numai în sfertul inferior glabră, uneori numai cu puține (5) sete spre vîr ’ f. glabratum (Coss. et Germ.). — P. glabratum Coss. et. Germ. FI. env. Paris ed. I (1840) 94. — P. Argemone var. oligosetum Borb. Vasm. fl. (1887) 246. — Ici colo împreună cu tipul, rară. Răsp. gen.: Europa centrală și atlantică, Balcani, reg. mediteraneeană, Asia centrală și de, SV, Asia Mică, Crimeea, Caucaz. 3. O P. hybridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 629, Pl. XLII, fig. 3. — P. intermedium Schur Enum. pl. Transs. (1866) 35. - Ic.: Pl. 8, fig. 2. O. Plantă înaltă de 10—60 cm, cu 1 sau mai multe tulpini erecte frunzoase, de obicei ramificate, multiflore, păroase, cu peri rigizi, i patuli sau alipiți. Toate frunzele setos păroase; cele bazale pețiolate, bipenat sectate, cu lacinii scurte, dințate, de regulă mucronate la vîrf, cele tulpinale sesile 70 FLORA B.P.R. sau subsesile, 1—2-penat sectate, cu lacinii mai lungi, liniar lanceolate, dințate, ± obtuze la vîrf. Flori solitare de cca 4 cm în diam., cu pedunculi lungi, alipit setos păroși. Sepale 2, galbene verzui, păroase, caduce. Petale 4, rotunde sau obovate, roșii-cărămizii, lungi de 1,5—2 cm, la bază cu cîte o pată neagră. Stamine multe, cu filamente închis violete și lățite spre antere. Capsulă elipsoidală, sferică sau obovată, lungă de 10—15 mm, lată de 6—8 (10) mm, acoperită pînă la bază cu sete lungi albe-gălbui, dese, rigide, ± arcuite, patule, fără coaste longitudinale evidente pe laturi. Stigmat 6—9-radiat. Semințe reniforme, cenușiu brune, reticulat foveolate. — V—VII. Stațiunea. în culturi de cereale, pe lîngă drumuri, locuri virane, pe soluri uscate, afinate, argiloase sau nisipoase. Plantă mai mult calcifilă din regiunea de șes și de dealuri. Sporadică. Răsp. în țară: Reg. Aut. M.: Mercurea Ciuc. Reg. Stalin: Rupea, Drăușeni (r. Rupea); Sibiu; Orașul Stalin. Reg. Oradea: Oradea (?). Reg. Arad: Sebiș (r. Gura-honț). Reg. Timișoara: (Heuffel). Reg. Galați: Malcoci (r. Tulcea). Reg. Constanța: Constanța. Reg. Iași: Balciu, Miroslava (r. Iași). Răsp. gen.: Europa centrală și atlantică, Balcani, regiunea mediteraneeană, Asia centrală și de SV, Asia Mică, Crimeea, Caucaz. Secția 3. ORTHORHOEÂDES Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 290. Plante O? rar OO> păroase sau setos păroase, cu tulpini erecte, ± ramificate, mul-tiflore. Frunze bazale pețiolate, cele tulpinale sesile, toate ± adînc penat incize, foarte rar nedivizate. Filamente uniform filiforme. Capsulă totdeauna glabră, cu discul stigmatului aproape plan, crenat lobat pe margini, cu lobi rotunjiți. 4. O P. Rhoeas L. Sp. pl. ed. I (1753) 507; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 636. — Mac roșu. — Vetesi pipacs. — Feur Mohn. — Mau cawocenKa. — Exs.:FRE nr. 2654. — Ic.: Pl. 9, fig. 2, 2a, 4—12. Plante O, rar OQ, înalte de 20—90 cm, de obicei cu tulpini numeroase., erecte, simple sau mai des ramificate, patent păroase și frunzoase. Frunze bazale pețiolate, alungite, lanceolate sau alungit eliptice, de regulă simplu penatlobate, partite sau sectate, cu segmente late, dințate, numai rareori bipenate cu segmente mai înguste. Frunze tulpinale, mai ales cele dela ramificațiile tulpinii, foarte variate, de regulă sesile, alungit ovate sau eliptice, triunghiulare, de regulă 1 sau 2-lobate, partite sau sectate, cu segmente foarte variat incize, lobate sau dințate, toate setos păroase. Flori solitare, terminale, de 1 — 10 cm în diam., cu pediceli lungi, patent sau mai rar Planșa 9. — 1. Papaoer dubium L., la. fruct. — 2. P. Rhoeas L., 2a. fruct. — 3. x P. hungaricum var. rhoeadifolium A. Nyâr. —4. P. Rhoeas ssp. strigosum (Boenningh.) Soo. — 5. var. Dodonaei (Timb.) Fedde. — 6. var. genuinum Elk. — 7. var. subintegrum Willk. et Lge. — 8. var. paeoniifolium Nyâr. — 9. var. grossilobum Nyâr. — 10. var. pectinatum Nyâr. — 11. var. somnijeroides Nyar. — 12. var, agrivagum (Jord.) Beck. PLANȘA 9 I PAPAVERACEAE 73 alipit păroși. Sepale 2, verzi, des patul setos păroase, caduce. Petale 4, lucioase, cele externe foarte late, de obicei ovate, rotunjite, cu diametru de 0,5 — 5 cm, de regulă roșii, mai rar albe, roze, liliachii sau de diferite nuanțe ale acestor culori, cu sau fără pete la bază. Stamine numeroase, cu filamente filiforme negre sau întunecat roșii, rar albe-galbene, cu antere scurte, albăstrui-verzi. Staminele adeseori transformate în petale, formînd flori pline. Capsulă glabră, adeseori glaucă, lungă de 10—22 mm, ± rotundă, lat obovată, sau ovat-conică, cel mult de 2 ori mai lungă decît lată, rotunjită la bază. Discul stigmatului scurt, conic, pînă la ± plan, membranos, cu stigmat stelat, 6—18-radiat. Lobii se acoperă cu marginile lor. Capsulă în interior 7—9-septată. Semințe reniforme, reticulate, întunecat brune. — V—VIL Stațiunea. Frecvent în semănături, pîrloage, miriști, pe lîngă drumuri, căi ferate, pe soluri uscate, grase, argiloase, nisipoase sau pe loess. Plantă mai mult calcifilă, din regiunile de șes și de dealuri. Răsp. în țară: Comună în toată țara în diferite forme, pe locuri corespunzătoare stațiunii. Va. riabilitatea speciei ssp. strigosum (Boenningh.) Soo Nom. Borb. (1931) 17. — P. Rhoeas (L strigosum Boenningh. Prodr. FI. Monast. (1824) 157; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 35. — P. strigosum Schur Phytogr. in Verh. NV Brtinn XV (1877) 66; Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 308. - Ic.: Pl. 9, fig. 4. Peduncul floral cu sete alipite sau abia reflecte. Cluj; Sibiu, Gușterița. 1 a Frunze lucioase, pe dos ± glauce, glabre sau glabrescente var. lamprophyllum (Borb.). — P. Rhoeas var. strig, subvar. lamprophyllum Borb. Balat. fl. (1900) 388. — Cluj. 1 b Frunze nelucioase, evident păroase ......................................... 2 2 a Frunze trilobate, cu lobi ± adînc dințați var. trilobâtum A. Nyâr. l.c. (1942) 52. — P. rh. var. trilobum Nyâr. in Scripta bot. Mus. transs. I (1942) 25, non Wallr. — Reg. Timișoara: Orșova pe Dl. Alion (r. Almaș). 2 b Frunze penat sectate sau penat partite, late de 2 — 3 (10) cm. Segmentul terminal ± tot atît de lung ca și cele laterale. Plante gracile, cu tulpini slab ramificate sau neramificate var. verum A. Nyâr. l.c. (1942) 53. — P. strigosum var. genuinum Fedde in Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 309. — P. rh. ssp. strigosum var. semi-verum A. Nyâr. l.c. — Orașul Stalin; Arad; Timișoara. ssp. eurhoeas A. Nyâr. l.c. (1942) 50. — Exs.: FRE nr. 2654. — Ic.: Pl. 9, fig. 2, 2a, 5-12. Peduncul floral cu sete orizontal patente sau patule. Frecventă în toată țara. FLORA R.P.R. Obs. Subspecia eurhoeas A. Nyâr. are o variabilitate foarte mare, atît în ce privește forma frunzelor tulpinale, cît și culoarea petalelor. Pînă în ultimul timp au fost stabilite multe varietăți numai pe baza culorii petalelor sau numai pe baza formei frunzelor. Pe baza unui bogat material viu și de herbar, s-a putut constata că la exemplarele uneia și aceleiași varietăți de P. Rhoeas ssp. eurhoeas cu frunze tulpinale mijlocii și superioare foarte caracteristice, se găsesc flori de culori foarte variate și diferit pătate sau chiar lipsite de pete. Ținînd seamă de acestea, la prelucrarea variabilității acestei subspecii vom considera variabilitatea numai în funcție de forma frunzelor tulpinale mijlocii și superioare, un caracter mai constant decît culoarea petalelor și petele de pe acestea, considerînd pe acestea din urmă ca fenomene întîmplătoare sau individuale. Variabilitatea subspeciei 1 a Frunze bazale și tulpinale bipenat fidate sau bipenat sectate, cu latinii (lobi) ovat lanceolate, acuminate, cu margini ± dințate și revolute. Plantă bisanuală, glaucescentă, patul păroasă, cu tulpini de obicei ramificate de la bază și ramuri laterale de regulă patente var. ni meii cum (Vel.) Fedde in Buli. Herb. Boiss. II, 2 ser. (1905) 169. — P. rumelicum Vel. Fl. bulg. (1891) 17; Suppl. I (1898) 12. — Reg. Timișoara: Cazane între Svinița și Ogradena (r. Almaș). Obs.: Pe baza materialului recent adunat din Banat s-a dovedit că această varietate se găsește și la noi. Exemplarele de var. rumelicum adunate din Banat (Herb. Inst. Agron. Cluj) nu sînt bisanuale, așa cum afirmă Velenovsky (l.c. 12 și 17), ci anuale sau cel mult hibernante, în sensul că sămînța germinează toamna și ajunge la maturitate în anul următor. De altfel diagnoza lui Velenovsky corespunde plantei noastre, care n-a fost cunoscută pînă acum de la noi. în herbarul lui Degen s-au găsit mai multe exemplare adunate din Cazane și determinate de Degen ca P. rumelicum Vel., pe baza cărora planta a fost publicată ca P. rumelicum Vel. de către Jâvorka (Magy. fl. (1925)389) și apoi de Prodan (Flora ed. 11(1939) 367) ,afirmîndu-se și aici că planta este bisanuală sau chiar perenă. Exemplarele lui Degen s-au dovedit însă a fi P. Rhoeas L. var. magnogenuinum Nyâr. 1 b Cel puțin frunzele bazale simplu penat fidate sau sectate, cele tulpinale superioare și mijlocii subîntregi, lobate, fidate sau sectate. Plante anuale, cu ramuri laterale patule .................................................................. 2 2 a Frunze tulpinale mijlocii subîntregi, cu margini ± profund și neregulat dințate var. subintegrum Willk. et Lge. Prodr. Fl. Hisp. III (1880) 872. — Ic. : Pl. 9, fig. 7. — Reg. Cluj: Cluj, Apahida (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Vințul de Jos (r. Alba) 2 b Frunze tulpinale mijlocii lobate, partite sau sectate.......................... 3 3 a Frunze trilobate, trifidate sau trisectate ...................................... 4 3 b Frunze penat sectate, penat fidate sau penat lobate, cu cel puțin 2 perechi de segmente ................................................................................. 6 4 a Frunze trilobate sau trifidate, cu lobi întregi sau ± dințați.................. 5 4 b Frunze numai aparent trisectate, deoarece fiecare segment are 1 sau mai multe perechi de segmente mici la bază ......................................................... 6 5 a Lobul terminal + egal în lungime cu cei laterali, întregi sau ± dințați var. trîfidum (O. Ktze.) Fedde in Engl. Pflzr. IV, 104, Heft 40 (1909) 298. — P. trijidum O. Ktze. Fl. Leipzig (1867) 159. — var. dentatotrifidum A. Nyâr. in PAPAVERACEAE 75 Acta geobot. hung. V (1942) 50. Ic.: A. Nyâr. 1. c. (1941) 45, tab. IV, fig. 1 et tab. VII, fig. 3. — Cluj; Arad. 5 b Lobul terminal foarte lung (8—10 cm) față de lobii laterali, lanceolat, întreg pe margine var. lingnlâtum A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 52. — P. rhoeas var. agrivagum f. lingulatum A. Nyâr. l.c. — Ic. : A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 45, tab. VII, fig. 4. — Arad, La Micălaca. 0 a Perechea inferioară de segmente cu cca 1 /2 mai lungă decît perechea de deasupra ei. Frunza poate fi considerată chiar trisectată, în care caz fiecare dintre cele 3 segmente ± egale și de aceeași formă, cu 1 sau mai multe perechi de segmente sau lobi la bază ..................................................................... 7 G b Perechea inferioară de segmente mai scurtă, tot atît de lungă sau numai cu puțin mai lungă decît perechea de deasupra ei. Frunză evident penată........................ 9 7 a Segmentul mijlociu al frunzei spre vîrf pe margini neuniform dințat, cu dinți mari, ascuțiți, alternînd cu dinți mai mici, oblong ovat sau lat lanceolat, spre bază penat sectat sau fidat. Plantă + glabrescentă var. somniferoides Nyâr. in Scripta bot. Mus. Transs. I (1942) 27, tab. 3, fig. 23. — Ic. : Pl. 9^ fig. 11; Nyâr. l.c. tab. 3, fig. 23. — Cluj. 7 b Segmentul mijlociu al frunzei spre vîrf lanceolat, uniform mucronat, serat și des dințat sau i liniar lanceolat și neregulat obtuz dințat............................... 8 8 a Segmentul mijlociu și segmentele laterale bazale lanceolate, spre vîrf uniform ascuțit mucronate, serate și des dințate var. anthriscifolium Nyâr. l.c. (1942) 27. — Ic. : Nyâr. in Scripta bot. Mus. Transs. I (1942) 23, tab. I, fig. 9, 10. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Orașul Stalin; Valea Lungă (r. Mediaș). Reg. Hunedoara: Vințul de Jos (r. Alba). Reg. Oradea: Oradea, Podul Crișului. Reg. Constanța: Vasile Roaită. f. irregulăre Nyâr. l.c. (1942) 27. — Frunze dispers dințate. — Cluj. 8 b Segmentul mijlociu și cele laterale bazale spre vîrf neregulat obtuz dințate, ± liniar lanceolate var. reducțiim Nyâr. l.c. (1942) 27. — Ic. : A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 45, tab. VII, fig. 2, 7. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Hunedoara: Simeria pe Dl. Uroiului. Reg. Oradea: Oradea la Băile Episcopești pe Dl. « Somlo ». — Reg. Constanța: Vasile Roaită. 9 a Frunze tulpinale mijlocii penat lobate sau penat lobat fidate, cu lobi fini, des dințați var. obtusilobum (Hausskn.). A. Nyâr in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. IV, fig. 2, 3. — P. rhoeas subvar. obtusilobum Hausskn. ev Fedde 1. c. (1909) 296. — Ic. : A. Nyâr. l.c. tab. IV, fig. 2, 3. — Cluj în V. Popii. 9 b Frunze tulpinale mijlocii penat sectate sau penat sectat fidate................. 10 10 a Frunze bipenat sectate, + triunghiulare var. Dodonaei (Timb.) Fedde l.c. (1909) 299. — P. Dodonaei Timb. in Bull. Soc. Hist. Nat. Toulouse IV (1870) 161. — P. rhoeas var. laciniosum Borb. Buda-pest fl. (1879) 246. — Ic. : Pl. 9, fig. 5; Nyâr. in Scripta l.c. (1942) tab. 1, fig. 8. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Toldal (r. Reghin). Reg. Stalin: Vînători (r. Sighișoara); Sibiu. Reg. Arad: Arad. f. intermedium (Becker) Borza Consp. FL Rom. I (1947) 108. — P. intermedium Becker Fl. Frankf. I (1828) 386; Rchb. Ic. Fl. germ. III (1838—39) 3, tab. Zi 10 11 11 12 12 13 13 14 14 15 15 16 16 FLORA R.P.R. 16, fig. 4478. — Segmente liniare, cele inferioare numai la bază bipenate, spre vîrf serat dințate. — Reg. Blrlad: Focșani. f. macrophyllum Nyâr. l.c. (1942) 26. — Frunze foarte lungi, pînă la 25 cm lungime. — Cluj la Hajongard. b Frunze simplu penat sectate sau penat sectat fidate....................... 11 a Segmentul terminal foarte lung, de 3 —8 ori mai lung decît lat, nedivizat, cu margine des dințată, liniar lanceolată sau lanceolată............................ 12 b Segmentul terminal mai scurt și de altă formă.................................... 13 a Toate segmentele frunzei lungi, ± liniar lanceolate, mărunt dințate, asemănătoare segmentului terminal var. peetinâtum Nyâr. l.c. (1942) 28, tab. 2, fig. 19. — Ic. : Pl. 9, fig. 10. — Reg. Cluj: Cluj. — Reg. Timișoara: Cazane între Svinița și Ogradena (r. Almaș). b Numai segmentul mijlociu al frunzei lung, lanceolat, mărunt dințat, segmentele laterale mult mai scurte și mai înguste, dințate var. agrivâgum (Jord.) Beck FI. NO II (1892) 433. — P. agrivagum Jord. Diagn. (1864) 96. — Ic. : Pl. 9, fig. 12; Nyâr. l.c. (1942) tab. 3, fig. 22. — Reg. Cluj: Cluj (Hajongard, Lomb, Becaș); Ceanul Mare (r. Turda). Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaș); Sibiu. Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Arad: Arad pe malul Mureșului f. robustum Nyâr. l.c. (1942) 28. — Plantă în totul mai mare. — Reg. Cluj: Cluj. a Segmentul terminal mai lung și mai lat decît cele laterale. Frunză ± subliratiformă, cu lobi și dinți ascuțiți var. sonchoides Nyâr. l.c. (1942) 26, tab. I, fig. 6, 7. — Cluj la Hajongard. f. querciforme (Nyâr.) Borza Consp. FI. Rom. I (1947) 108. — P. Rhoeas var. quercijorme Nyâr. l.c. (1942) 26, tab. I, fig. 4, 5,. — Lobi și dinți obtuzi sau rotunjiți. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timișoara: Cazane. b Segmentul terminal de altă formă.............................................. 14 a Segmentele laterale ale frunzei întregi, cu 1 sau puțini lobi, cu dinți mari pe margini ......................................................................... 15 b Segmentele laterale ale frunzei pronunțat lobate sau dințate pe margini........... 17 a Segmente laterale obtuze, ± liniare și scurte, cu lobi terminali de aceeași formă ca și segmentul mijlociu var. diplotaxifolium Nyâr. l.c. (1942) 26. — Ic. : A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 45, tab. VII, fig. 1. — Cluj pe Dl. Hoia. b Segmente laterale ascuțite, mucronate, ovate sau alungit ovate, mai mari; lobul terminal al segmentului mijlociu ± mai lat decît acela al celor laterali......... 16 a Frunze ± triunghiulare, de obicei cu 2 perechi de segmente, dintre care cea bazală cu puțin mai lungă decît cea de deasupra var. grossilobum Nyâr. l.c. (1942) 27, tab. 3, fig. 24, 25. — Ic. : Pl. 9, fig. 9. — Reg. Cluj: Cluj la Hajongard. Reg. Aut. M.: Toldal (r. Reghin). b Frunze alungit ovate sau alungit eliptice, de obicei cu 3 sau mai multe perechi de segmente + uniforme var. cruciata m (Jord.) Fedde l.c. (1909) 299. — P. cruciatum Jord. Diagn. I (1864) 97. — Ic. : A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. V, fig. 20, 21. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Hunedoara: Vințul de Jos (r. Alba). PAPAVERACEAE 77 17 a Frunze tulpinale inferioare și mijlocii foarte mari, late de 20—30 cm, cu segmente lat ovate (segmentul cel mai mare lat de 7 — 9 cm), penatifidate, cu lobi triunghiulari. Plantă glabrescentă var. paeoniifolium Nyâr. l.c. (1942) 28, tab. 2, fig. 12. — Ic. : Pl. 9, fig. 8. — Cluj. 17 b Frunze tulpinale inferioare și mijlocii mai mici, cu segmente oblong ovate sau lanceolate. Plante de regulă păroase ........................................... 18 18 a Frunze late de 2 — 3 cm. Plantă subțire, gracilă, puțin ramificată var. genuinum Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 25. — Ic. : Pl. 9, fig. 6. — Reg. Cluj: Cluj (Lomb, Hajongard, Mănăștur). — Reg. Timișoara: Cazane, Orșova (r. Almaș). f. debile A. Nyâr. l.c. (1942) 52. — Tulpina filiformă, neramificată, scurtă. — Reg. Hunedoara: Vințul de Jos (r. Alba). 18 b Frunze late de 4 — 10 cm. Plante mai viguroase............................. 19 19 a Segmente îngust lanceolate, subliniare var. errâticum (Jord.) Nyâr. l.c. (1942) 29. — P. erraticum Jord. l.c. (1864) 96. — Reg. Cluj: Cluj. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaș). — Reg. Timișoara: Baziaș. 19 b Segmente lanceolate sau ovat lanceolate, cu dinți mari și rari var. magno-genuinum Nyâr. l.c. (1942) 29, tab. 2, fig. 17, 18. — Ic. : Nyâr. l.c. et A. Nyâr. in Ăcta geobot. hung. V (1942) 44, tab. V, fig. 17,18. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaș). Reg. Arad: Lipova. Reg. Timișoara: Svinița, Cazane între Dubova și Ogradena (r. Almaș). Reg. Constanța: Vasile Roaită, Agigea (r. Negru Vodă). f. ageratifolium (Nyâr.). — P. rhoeas var. ageratijolium Nyâr. l.c. (1942) 29, tab. 2, fig. 16. — Ic. : A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. V, fig. 16. — Segmente des și mărunt dințate. — Cluj. f. obtusidentâtum Nyâr. l.c. (1942) 29. — Frunze cu dinți obtuzi și rotunjiți. - Cluj. f. glâucum Nyâr. l.c. — Plantă verde glaucă. — Cluj. î ntrebuințări. Petalele uscate (Flos Rhoeadis, popular «ceai de paparoane» conțin: alcaloidul readina, acid meconic, antocian, etc. Datorită acestor principii active, petalele au proprietăți sudorifice, emoliente, ușor calmante și pectorale. Se folosesc în contra tusei, ca sudorific, etc., administrate sub formă de infuzie, sirop sau în amestecuri de ceai. în industria alimentară petalele se folosesc pentru colorarea bomboanelor, a siropurilor, în amestecuri de ceai, etc. Petalele de P. Rhoeas de culoare roșie și preparatele făcute din ele, au însușirea de indicator, datorită antocianului, colorîndu-se în mediu acid în roșu viu, iar în mediu bazic în albastru sau murdar albastru verzui. P. Rhoeas se folosește și ca plantă ornamentală, cu forme horticole foarte variate în ce privește forma, numărul și culoarea petalelor. Altfel, planta este o buruiană a arăturilor și holdelor de cereale. Animalele nu o pasc. Otrăviri în urma consumării de P. Rhoeas s-au, observat la cai, vite cornute, oi. Cele mai otrăvitoare sînt capsulele necoapte. Principiul activ care provoacă o excitație nervoasă asemănătoare acțiunii morfinei, încă nu se cunoaște. Vindecarea are loc în timp de 2 —5 zile. Răsp. gen.: Europa, Asia temperată, Africa de N, Insulele Canare, Madeira. Introdusă în America de N, Australia, Noua-Zeelandă, unde crește ca buruiană. 5. P. dubium L. Sp. pl. ed. I (1753) 1196 in Append. — Mac de cîmp. — Bujdoso mâk. —Saat Mohn. — Man coMHiiTejibHbiiî. — Exs.: FRE nr. 782. — Pl. 9, fig. 1, la. 78 FLORA R.P.R. O. Plantă înaltă de 30—60 cm, cu una sau mai multe tulpini erecte, simple sau ± ramificate, în partea inferioară patent păroase, în partea superioară alipit păroase sau glabrescente. Frunze bazale penat sectat fidate sau penat lobate, pețiolate. Frunze tulpinale inferioare pețiolate sau subsesile, cele superioare sesile, toate simplu sau de două ori penat sectate, cu segmente și lacinii liniare sau lanceolate, întregi sau dințate, setos păroase sau glabrescente. Peduncul floral ± drept, lung, cu sete de obicei alburii, alipite, rar aproape glabru. Flori de 2—6 cm în diametru. Sepale 2, verzi, patent păroase, caduce. Petale 4, alungit invers ovate, lungi pînă la cca 1—3 cm, de obicei se acoperă cu marginile, roșii vii sau albe, rar roze, la bază cu sau fără pete negre. Stamine multe, cu filamente subțiri, filiforme. Capsulă glabră, la maturitate alungită, oblongă, obconică sau cuneiformă, de mai multe ori mai lungă decît lată, lungă de cca 10—20 mm, cu dungi longitudinale ± evidente, uneori se îngustează în peduncul. Stigmat 5—8 (9)-radiat, așezat pe un disc aproape plan, rareori ± piramidal, cu lobi marginali liberi. Sămînță lungă de 0,5—0,6 mm, reniformă, purpuriu neagră, reticulată. — V—VI. Stațiunea. Pe lîngă drumuri, căi ferate, pîrloage, prin pășuni uscate, buruienișuri uscate, mai rar în semănături de cereale, miriști. Răsp. în țară: Comună în regiunea de dealuri și de cîmpie în toată țara. Variabilitatea speciei 1 a Partea superioară a tulpinii, frunze și peduncul floral glabre sau aproape glabre. Plantă verde-glaucă, cu petale roșii-carmin și antero scurte var. levigâtum (M. B.) Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 25. — P. laevigatum M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 364. — P. dubium p. glabrum Koch Syn. ed. III (1857) 26. - Ic. : Rchb. Ic. Fl. germ. III (1838-39) 3, tab. XVI, fig. 4478 b. - Reg. Stalin: Sibiu, Șura Mică (r. Sibiu). Reg. București: București; Periș (r. Snagov). Reg. Galați: Tulcea, Cîșla (r. Tulcea). Reg. Iași: Iași. Obs.: în materialul studiat din țară, exemplarele glabre au antere mai lungi decît late iar nu scurte și tot atît de lungi cît late cum accentuează Reichenbach (Fl. germ. exc. (1832) 702) la descrierea speciei P. levigâtum M. B. 1 b Tulpină, frunze și peduncul floral păroase.................................. 2 2 a Plantă gracilă, nu cu mult peste 10 cm înălțime, cu tulpina neramificată, filiformă. Frunze foarte mici, lungi de 1 — 3 cm, penat sectate. Flori mici f. filicâule A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 35, tab. III, fig. 5. — Reg. Timișoara: Băile Herculane, Cazane la Plavișevița (r. Almaș). 2 b Plante mai viguroase ± ramificate, cu flori și frunze mai . mari................. 3 3 a Discul stigmatului în formă de piramidă. Plantă foarte ramificată și frunzoasă var. umbilicâtum Fedde in Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 317. — Cluj la Becaș. 3 b Discul stigmatului plan sau la capsulele nemature ± convex....................... 4 4 a Frunze tulpinale mijlocii simplu penat sectate, cu segmente întregi (rar cu 1 — 2 lobi), liniare, acute, late de cca 2 — 4 mm var. collinum (Bogenh.) Fedde l.c. (1909) 315. — P. collinum Bogenh. in Bor. Fl. centre France II, ed. III (1857) 29. — Ic. : A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. III, fig. PAPAVERACEAE 79 1. — Reg. Arad: Aletea. Reg. Timișoara: Băile Herculane, Cazane spre Plavi-șevița (r. Almaș). 4 b Frunze tulpinale mijlocii cel puțin spre bază bipenat sectate, cu lacinii liniar-lanceo-late, late de 2—4 (8) mm var. subbipinnatifidum (O. Ktze.) Fedde l.c. (1909) 316. — P. dubium subbi-pinnatifidum O. Ktze. in Acta hort. Petrop. X (1887) 151. — P. dubium var. bipin-natifidum A. Nyâr. l.c. (1942) 35. — Ic. : A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. III, fig. 3, 4. — Reg. Cluj: Cluj la Hajongard, Lacul orașului, Dl. Sf. Gheorghe. Reg. Stalin: Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia; Deva. Reg. Arad.: Șimand (r. Criș). Reg. Timișoara: Lugoj; Baziaș (r. Moldova Nouă); Dubova, Drencova, Svinița, Băile Herculane (r. Almaș). f. tenuisectum A. Nyar. l.c. (1942) 35, pro var. — Lacinii înguste, ± de 1 mm late; frunza mai mică. — Ic. : A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. III, fig. 2a, b. — Reg. Cluj: Turda. Obs. La aceste varietăți și forme de P. dubium există o variabilitate foarte mare în ce privește culoarea petalelor care, pe lîngă aceasta, pot fi pătate la bază sau lipsite parțial sau total de pete. Astfel, la o aceeași varietate sau formă, din același loc, aparțin exemplare cu flori albe, roșii, violacee, ochroleuce, etc., cu sau fără pete la baza petalelor. Această variabilitate o considerăm ca fenomene întîmplătoare sau individuale. Răsp. gen.: Europa atlantică și centrală, Regiunea mediteraneeană, Balcani, Asia Mică, Iran, Crimeea, Caucaz. X P. hungaricum Borb. Balat. fl. (1900) 388 = dubium X Rhoeas.— P. dubium X Rhoeas ssp. strigosum Soo Nom. Borb. (1931) 17. Plantă anuală, cu caractere mixte, atît de la P. Rhoeas^ cît și de la P. dubium. Variabili tatea hibridului var. dubiifolium A. Nyâr. var. nova in Add. pag. 639 = P. dubium > x P. Rhoeas.— Plantă cu înfățișare de P. dubium., mai ales la frunze. Capsula ± rotundă, ovată sau obovată. Peduncul floral alipit sau i patul păros. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaș). var. rhoeadifdlium A. Nyâr. var. nova in Add. pag. 639 = P. dubium x < P. Rhoeas. — P. oblongatum Auct. rom. et hung., non Boiss. — P. rhoeas var. oblongatum Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 243. — Ic. : Pl. 9, fig. 3. — Plantă cu înfățișare de P. Rhoeas mai ales la frunze. Capsula i alungită, obconică sau oblongă. Peduncul floral ± patul sau patent păros. — Cluj. Secția 4. OXYTONIA Bernh. in Linn. VIII (1833) 463. — Macrantha Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 13. Plante perene, setoase, înalte, tufoase, cu frunze penat divizate. Petale mari, de obicei sanguine, la bază negru pătate. Capsula globuloasă, ovată sau invers ovată, glabră. 6. -X- P. orientale L. Sp. pl. ed. I (1753) 727; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 619. — Mac turcesc. — Tbrok mâk. — Mau boctouhlim. — Ic. : Pl. 10, fig. 1. 4. Plantă înaltă de 40—90 cm, uneori și mai înaltă, cu tulpină alipit hispid păroasă, slab ramificată. Frunze simplu penat sectate, foarte mari, lungi 80 FLORA R.P.R. de cca 30 cm, cu segmente oblong lanceolate, des serate sau biserate, cu dinți acuți, setoși. Peduncul floral lung, alipit alb setos, fără bractei. Flori mari, de 10—15 cm în diametru, roșii-cărămizii sau roșii mai închise. Petale de obicei la bază cu pete negre mari. Sepale persistente. Stamine cu filamente întunecat colorate, ± lățite spre antere, cu antere oblongi, violete. Capsulă albăstrui glaucă, invers ovată, lungă de 2—3 cm. Stigmat (11) 13 —15-radiat, cu discul ± plan. — VI—VIL Răsp. în țară: Cultivată ca plantă decorativă în diferite forme horticole. Răsp. gen.: Balcani, Asia Mică și de SV, Caucaz. Obs. Se cultivă adesea în grădini ca plantă decorativă P. bracteatum Lindl. Coli. Bot. (1821) tab. 23. Această specie endemică în Caucaz, se aseamănă mult cu P. orientale, de care o putem deosebi ușor prin bracteile incize de sub floare. Ambele sînt plante perene. Secția MECONES Bernh. in Linn. VIII (1833) 463. Plante anuale, glaucescente, glabre sau glabrescente cu puțini peri setoși. Tulpină alungită, slab ramificată, cu puține flori. Frunze de obicei întregi, numai ± neregulat incize pe margini. Discul stigmatului ± plan. 7. -X-P. somniferum L. Sp. pl. ed. I (1753) 726; Popov in FI. U.R.S.S., VII (1937) 644. — P. officinale Auct. rom. et hung. — Mac de grădină. — Termesztett mâk. — Garten-Mohn. — MaK chotbophlih. — Ic.: Pl. 10, fig. 2. O. Plantă glaucescentă, înaltă de 30—150 cm, cu tulpină simplă sau cu puține ramuri, glabră, rareori slab setos păroasă, cu suc lăptos alb. Frunze bazale pețiolate, cele tulpinale inferioare și mijlocii scurt pețiolate sau subsesile, cele superioare sesile, ± amplexicaule, alungit ovate, cu margini neregulat incize, lungi de 10—30 cm, glabre. Peduncul floral glabru sau ± patent setos păros. Sepale 2, verzi, glabre, caduce. Petale 4, lungi de 4—5 (rar — 10) cm, violete, albe, roze sau roșii, rotunde sau invers ovate, cu margini întregi, ondulate sau incize, la bază cu sau mai rar fără pete negre. Stamine numeroase, cu filamente albe, gălbui sau violete, îngroșate la partea-superioară, cu antere alungite, albăstrui verzi. Capsulă lungă de 2—7 cm și pînă la 6 cm lată, globuloasă, de obicei la noi obovată sau ± sferică, glabră. Discul stigmatului plan, membranos, dințat pe margine. Stigmat stelat, cu (5) 8—12 (20) raze. Semințe reniforme, mici, reticulate, albe, albastre, cenușii sau albastre-negre. — VI—VIII. Stațiunea. Plantă cultivată, ici-colo subspontană pe locuri rude-rale, mai mult calcifilă. Răsp. în țară: Cultivată pentru scopuri alimentare în regiunile de cîmpie și de dealuri. Răspîndită în toată țara ca plantă ornamentală. Planșa 10. — 1. Papaver orientale L. — 2. P. somniferum L. planșa 10 6 — C. 640 PAPAVERAGEAE 83 V a r i a b i 1 i t a t e a speciei în floricultură se cunosc forme cu flori foarte variat colorate (roșii, roze, violete, etc.), cu flori pline, cu petale variat incize sau sectate. Ca plantă oleiferă se cultivă pretutindeni în Europa ssp. eurasiaticum, foarte variabilă în ce privește culoarea semințelor. La noi se cultivă diferite soiuri cu semințe: alburii (var. album DC.), albăstrui (var. cae-sium Alef.), negre (var. nigrum DC.), roșietice (var. roseum Alef.), galbene (var. luteum Alef.). Semințele pierd capacitatea de germinare după 4 — 5 ani. Germinează începînd de la o temperatură de 3 — 4° (începutul lunii martie). întrebuințări. Foarte valoroasă ca plantă medicinală și oleiferă. Semințele conțin 50—52% ulei, care se folosește la alimentație și în industria vopselelor. Importanța medicinală o are datorită existenței alcaloizilor în sucul alb lăptos din lacticifere. Pentru scopuri medicinale sînt colectate fie capsulele încă necoapte, verzi, al căror latex uscat constituie opiul brut, fie capsulele coapte, uscate fără semințe, din care, ca și din tulpina uscată a plantei, se pot extrage alcaloizi, prin metode nu de mult descoperite. Latexul obținut prin incizii făcute în capsulele nemature de mac, în contact cu aerul, se usucă repede și formează o masă uscată, relativă moale, brună închisă, cu un miros caracteristic și gust amar. Acesta este opiul brut. Opiul era cunoscut și în Grecia antică încă de pe timpul lui Homer. II cunoșteau și vechii egipteni. Plinius a descris modul de extragere a opiului prin incizarea capsulelor verzi de mac. Fumatul opiului se obișnuiește în China, unde s-a introdus din India, abia pe la mijlocul secolului al XVILlea. Opiul conține substanțe rășinoase, mucilaginoase, altele indiferente, precum și aproximativ 20—30% alcaloizi. Alcaloizii din opiu sînt numeroși. Predomină morfina (3 — 21%) și narcotina (5 — 10%), codeina (0,3 — 4%), tebaina, narceina, papaverina (0,8 —1,2%). Ceilalți alcaloizi (criptopina, rhoeadina, codamina, laudanina, lantopina, gnoscopina, hidrocotamina, laudenonina, protopina, etc.) în proporții mai mici. Pînă astăzi s-au izolat din opiu 26 de alcaloizi. Primul alcaloid (morfina) a fost izolat din opiu în 1806 de farmacistul Serturner. Calitatea și valoarea opiului depind de cantitatea de morfină care în produsul brut variază între 3—21%. în raport cu planta întreagă, cea mai mare cantitate de morfină (în medie 0,4—0,5%) a fost găsită în capsule, în stadiul de maturitate a semințelor. Frunzele și tulpinile sînt mai bogate în morfină în stadiul maturității tehnice a plantei (0,1 — 0,2%). Răsp. gen.: P. somniferum este răspîndit în cultură aproape în toate țările cu climă temperată. Se cultivă de mult, încă din era neolitică. Astăzi nu se cunoaște în stare sălbatică. Originea și-o trage probabil din specia P, setigerum DC., care se găsește și azi sălbatic în regiunea mediteraneeană. în urma selecționării continue de către om, în diferite țări s-au format varietăți și soiuri deosebite în cadrul speciei. Cercetătorii sovietici, pe baza studiului colecției mondiale a macului, au prelucrat clasificarea varietăților de P. somniferum (cf. Bull. Appl. Bot. Suppl. 56 (1933) 212, Leningrad). Cele 8 subspecii constatate, care se deosebesc prin calități morfologice și economice, sînt: ssp. subspon-taneum, ssp. eurasiaticum, ssp. tianshanicum, ssp. chinense, ssp. austrasiaticum, ssp. turci-cum, ssp. tarbagatuicum, ssp. songaricum. Subfam. Fumarioideae A. Br. in Aschers. Fl. Prov. Brand. I. Einleit. (1864) 48. — Fumariaceae DC. Syst. II (1821) 105. — Fumariae Rchb. Consp. (1828) 186. 6* 84 FLORA R.P.R. Sepale foarte mici, solziforme, caduce. Petale 4, în 2 cercuri; cele din cercul extern, ambele sau numai una saciformă sau pintenată, cele interne mai mici, la vîrf ± lipite. Stamine 2, triramificate, la bază cu nectarii. Flori de obicei transversal bilateral simetrice (zigomorfe). Fruct capsulă silicviformă, multispermă, valvicidă sau indehiscentă, monospermă. Plante ierboase sau tufe, fără suc lăptos, cu frunze de obicei ternate. Genul DI CENTRA^*) Bernh. in Linn. VIII (1833) 457. — Diclytra Borkh. in Roem. Arch. I, 2 (1797) 46 Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. -X D. spectâbilis (L.) Lem. FI. serres III (1847) tab. 258. — Fumaria spec-tabilis L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. — Cerceii Doamnei, Lacrimile lui Christos. — Szivvirâg. — Frauenherz. — ^m^eriTpa. — Ic.: Pl. 102, fig. 2. 4. Rădăcină ramificată, netuberculată. Tulpini înalte de 60 — 90 cm sau și mai înalte, ierboase, ramificate, glabre, frunzoase. Frunze lung pețiolate, 2—3-ternate, cu foliole obovat cuneate sau ovate, incize, pe dos glauce. Flori destul de mari, cordiforme, turtite lateral, grupate în raceme lungi, unilaterale, terminale, pendule, la baza pendunculilor cu bracteole mici, liniare, ascuțite. Sepale 2, mici, solziforme, lanceolate, caduce. Petale 4; cele 2 externe rozee, semicordate, opuse, cu baza rotunjită și saciform dilatată, spre vîrf cu apendicul îngust, reflect. Petale interne 2, albe, mai înguste și mai lungi decît petalele externe, între care se prelungesc, înconjurînd ca un tub cele 2 stamine triramificate. Stil filiform. Stigmat mare, lobat. Nectarii prezente. Fruct capsulă multispermă, bivalvulară. Semințe cu apendicul. - V-VII. Stațiunea și răsp. în țară. Cultivată ca plantă decorativă, mai ales în grădinile sătești. Răsp. gen.: Originară din Asia de E (Manciuria de S, Coreea). Astăzi se cultivă în diferite țări cu climă temperată. Genul 140. C O R ¥ D A L I S **) Vent. Choix de pl. (1803) 19, -em. DC. in Lam. et DC. FI. fr. IV, 2, ed. III (1805) 636. — Brebenei. Plante ierboase O — OO, cu rădăcini ± ramificate, sau 4, cu tuberculi subterani, glabre, de obicei glaucescente, fără suc lăptos. Tulpina la cele anuale adesea ramificată, la cele cu tuberculi de obicei simplă, adeseori spre bază cu o frunză întreagă, scvamiformă, ± membranoasă, din subțioara căreia se pot dezvolta ramuri laterale frunzoase. Frunze alterne, pețio- *) De la cuvîntul grecesc dis = dublu și kentron = pinten, adică floare cu 2 pinteni. °) Din grecescul korydalis, ciocîrlie cu moț, probabil după pintenii florilor. PAPAVERACEAE 85 late, divizate, de obicei 1— 3-ternate sau penate. Inflorescența racem simplu, terminal sau opus frunzelor tulpinale, de regulă lung pedunculat. Flori bilateral simetrice (zigomorfe), bisexuate, lungi de 1—3 cm, pedicelate, protejate de cîte o bracteolă ± bine dezvoltată, întreagă sau inciză. Sepale 2, caduce de timpuriu. Petale 4, așezate în 2 cercuri. Dintre cele 2 petale din cercul exterior, cea superioară pe partea sa dinapoi pintenată, pe partea anterioară lățită într-o lamină (labiu superior) cu margini reflecte în sus; cea inferioară fără pinten, la bază ± concavă sau saciform dilatată, la partea anterioară lățită într-o lamină cu margini reflecte în jos (labiu inferior). Cele 2 petale din cercul intern conforme, mai mici decît cele externe, evident unguiculate, cu lamină de forma mandolinei, pe dos cu 1—2 concavi-tăți, înconjoară cele 2 stamine triramificate. Nectarie în formă de pinten, care se prelungește în pintenul petalei superioare. Gineceu superior, cu ovar din 2 cârpele, unilocular, multiovulat. Stil ± alungit, de regulă persistent în fruct, cu stigmat mic. Fruct capsulă bicarpelară, multispermă, uniloculară, cu 2 valvule caduce. Semințe reniforme, de obicei negre sau negre-brune, netede și lucitoare sau cu suprafață ± neregulată, cu apendice încovoiat. Embrion cu 1 sau 2 cotiledoane. Genul cuprinde cca 300 specii, care cresc mai ales în emisfera nordică. Determinarea speciilor 1 a Plantă anuală sau bianuală, fără tubercul subteran, cu rădăcină ramificată, cu mai multe tulpini ± ramificate, frunzoase. Flori albe-gălbui, grupate în racem pauciflor la subțioara frunzelor.... 5. C. capnoides l‘b Plantă cu tubercul subteran, cu mai multe rădăcini adventive fili-forme la baza tuberculului, cu 1 (2) tulpină de obicei neramificată, slab frunzoasă. Flori grupate în racem terminal ....................... 2 2 a Bracteole întregi.................................................. 3 2 b Bracteole digitat fidate, lobate sau cel puțin unele din ele cu margini ± dințate spre vîrf .................................................. 5 3 a Tulpina în partea inferioară, spre bază, cu o frunză întreagă, ± alungită, scvamiformă, din subțioara căreia se pot dezvolta ramuri laterale frunzoase. Tubercul subteran compact. Plantă de obicei mai mică 2. C. intermedia 3 b Tulpina în partea inferioară, spre bază, fără frunză scvamiformă întreagă. Tubercul subteran de regulă gol în interior. Plante mai viguroase ................................................................ 4 4 a Frunze cu foliole ± îngust tri — multilobate, cu lobi ± de aceeași mărime, îngust oblongi, acuți.................................4. C. cava 4 b Frunze cu foliole de obicei întregi sau lat 2—3-lobate, cu lobul mijlociu evident mai lung și mai lat decît cele laterale, eliptic sau lat ovat, obtuz sau rotunjit la vîrf .............C. cava ssp. Marschalliana 5 a Pedunculii fructelor mature scurți, lungi de cca 1—3 mm 3. C. pumila 5 b Pedunculii fructelor mature cu mult mai lungi, cît din lungimea fructelor sau aproape egali cu acestea ................................ 6 6 a Toate foliolele frunzelor lobate sau sectate, cu lobi și segmente ovat-sau liniar-lanceolate, cu vîrf acut. Pintenul florilor aproape tot așa de lung ca și petala inferioară...............................1. C. solida FLORA R.P.R. b Toate foliolele frunzelor întregi sau subîntregi, uneori mai adine lobate, cu lobi obovat cuneați sau ovați, rotunjuți sau obtuzi la vîrf. Pintenul .aproape cu mai lung decît petala inferioară C. solida ssp. slivenensis î. C. solida (L.) Sw. in Svensk. Bot. VIII (1819)531. — Fumaria bulbosay. solida L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. - F. Halleri Willd. FI. berol. Prodr. (1787) 229. — F. solida Ehrh. Beitr. VI (1791) 146. — Corydalis digitata Pers. Syn. II (1819) 269. — C. Halleri Willd. Enum. hort. berol. (1809) 740; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 671. — C. pumila Schur Enum. pl. Transs. (1866)37. — Brebenel. — Ujjas keltike. — Gefingerter Lerchensporn. — Xox-jiaTKa TajiJiepa. — Exs.: FRE nr. 413 a, b. — Ic.: Pl. 11, fig. 2, 2a, b, 3, 3a. 4. Plantă înaltă de 8—20 (30) cm, cu tubercul ± sferic, compact, gros de 8—15 mm, brun roșcat, la bază cu rădăcini adventive filiforme. Tulpină erectă, cărnoasă, verde sau brun-roșcată, de obicei glabră, neramificată, uneori cîte 2 dezvoltate din același bulb. Frunze tulpinale de regulă 2, pețiolate, biternate, glaucescente, glabre, cu foliole lat invers ovate sau mai îngust alungite, ± adînc lobate, fidate sau sectate, cu lacinii înguste sau mai late, ovate sau liniar lanceolate, acute sau ± întregi și mai obtuze. Sub frunzele tulpinale, spre bază, se găsește o frunză sevamiformă ± lungă, întreagă, din subțioara căreia uneori se poate dezvolta o ramură laterală frunzoasă. Inflorescența racem simplu, terminal, erect, de regulă multiflor, ± dens. Sepale 2, foarte mici. Flori violet-roșii, lungi de 15—20 mm, cu pintenii drepți sau slab curbați, la vîrf obtuzi, aproape egali cu petala inferioară. Bracteole mai lungi decît pedicelii florali, obovat cuneate, ± adînc digitat incize. Fruct capsulă ovat lanceolată, lungă de 1—2,3 cm, lot atît de lungă cît pedunculul, matură adeseori pendulă. Semințe globuloase, negre, lucitoare, cu apendice cărnos. — III —IV. Stațiunea. Prin păduri, tufișuri, dumbrăvi, de la șes pînă în regiunea montană. Răsp. în țar ă: Răspîndită în toată țara, în diferite forme. Variabilitatea speciei f. biealcara (Vel.) Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. II (1926) 184; Grec. Consp. FI. Rom. (1898) 82 et Supl. (1909) 21, pro var. — C. biealcara Vel. FI. bulg. I (1891) 20. — Petala inferioară a florilor cu pinten scurt, care la unele flori din aceeași inflorescență par ca niște dilatații saciforme.— Reg. București: București în Păd. Băneasa; Păd. Arionoaia la Dudeasca. f. bieaulis Zap. in Bull. Acad, Crac. Seria B. 11 (1911) 452. — Cu 2 tulpini dezvoltate din același bulb. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Bălan pe Mt. « Ocsem » (r. Ciuc). Reg. București: Ciorogîrla (r. Mihăilești). Planșa 11. — Corydalis cava (L.) Schweigg. et Koerte, la. racem fructifer, 1b. secțiunea florii, Ic. fruct, Id. tubercul în secțiune. — 2. C. solida (L.) Sw., 2a, racem fructifer, 2b. fruct. — 3. C. solida ssp. slivenensis (Vel.) Hay., 3a. fruct. — 4. C. pumila (Host) Rchb., 4a. fruct. — 5. C. intermedia (L.) Mer., 5a. fruct. PLANȘA 11 PAPAVERACEAE 89 f. densiflora (Presl). — C. densiflora Presl Delic. Prag. (1822) 10. — Inflorescență deasă. Flori cu pinteni înguști, îndreptați în sus. — Reg. Aut. M. : Mt. Hăghimașu Mare. f. depauperâta (Schur). — C. depauperata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 37. — C. solida y. depauperata Grec. Supl. l.c. — Plante gracile, cu frunză și tulpină mai mică, cu 1 — 3 flori. — Reg. Stalin: Mții Arpașului, Mții Cîrțișoarei (r. Sibiu). Reg. Ploești; Mții Bucegi pe Garaiman, Sinaia la Sf. Ana. f. subintegra (Gasp.). — C. solida var. subintegra Casp. ap. Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 40. — C. Pseudo-pumila Schur Enum. pl. Transs. (1866) 37.— C. solida p. erenataRouy et Fouc. Fl. Fr. I (1893) 186. — Bracteole cu margini întregi, numai unele cu puțini dinți mici. — Reg. Cluj: Cluj, Cojocna’ (r. Cluj) Bonțida, [IclodJ (r. Gherla). Reg. Aut. M.: Sovata pe Mt. « Bekecs » (r. Sîngeorgiu^ de Pădure); Tg. Mureș la «Nagyerdo ». Reg. Iași: Bîrnova. f. trichâphora (Zsâk) Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 247. — C. solida var. trichophora Zsâk in MBL III (1904) 240. — Tulpina, axa inflorescenței, pețiolul frunzelor, uneori și pedun-culul floral și marginea bracteolelor hispide, cu peri deși, i rigizi. — Reg. Cluj: Cluj; Cheia Turzii. ssp. slivenensis (Vel.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 364. — C. slivenensis Vel. in Sitzb. bbhm. Ges. Wiss. (1877) 445; Fl. bulg. I (1891) 20. - Ic.: Pl. 11, fig. 3, 3a. Frunze ternate sau biternate, mai lung pețiolate, cu foliole întregi sau aproape întregi, 2—3-lobate sau lobat sectate, cu lobii obovat-cuneați sau aproape ovați, la vîrf obtuze sau rotunjite. Flori roze sau albe-gălbui, cu pintenul aproape cu 1/2 mai lung decît petala inferioară. Bracteole incize sau aproape întregi. Reg. Timișoara: Defileul Dunării. Reg. Craiova: Craiova în Păd. Podari. Reg. Galați: Tulcea, Frecăței, Mrea Cocoș, Niculițel, Cilic, Beștepe, Mahmudia (r. Tulcea); Greci (r. Macin). Reg. Constanța: Babadag. Reg. Rîrlad: Focșani. Reg. Iași. Iași. R ă s p. g e n.: Europa centrală și de S, Asia de N și de V. 2. C. intermedia (L.) Merat Nouv. |FI. env. Paris (1812) 272; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 665. — Fumaria bulbosa p. intermedia L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. — F. intermedia Ehrh. Beitr. VI (1791) 146. — F. jabacea Retz. Prodr. Fl. Scand. ed. II (1795) 167. — Corydalis jabacea Pers. Syn. II (1819) 269. - Ic.: Pl. 11, fig. 5, 5a. 2ț. Plantă înaltă de 6—15 (20) cm, cu tubercul relativ mic, de cca 8—15 mm în diametru, brun deschis, masiv. Tulpină simplă, cărnoasă, glabră sau rareori cu o ramură dezvoltată din subțioara unei frunze sevamiforme întregi, așezată sub frunzele tulpinale. Frunze tulpinale 2, pețiolate, de obicei biternate, cu foliole lat invers ovate, unele la vîrf ± adînc lobate, cu lobi ± obtuzi. Inflorescența racem simplu, terminal, scurt, ± comprimat, mai tîrziu nutant, cu puține (1—8) flori, lungi de 10—15 mm, purpurii, rareori albe, cu labii mai deschis colorate și cu pinteni drepți sau cu vîrf ± curbat. Sepale foarte mici, membranoase, dințate, caduce. Bracteole mari, întregi. ± obtuze sau ascuțite, mai lungi decît pedicelul. Capsulă lungă de 10—15 (20) mm și lată de 4—5 mm, cu pediceli lungi de cca 4—6 mm, de regulă 90 FLORA R.P.R. pendule. Semințe globuloase, negre, lucitoare, de 2—2,3 mm în diametru, cu apendice cărnos. — IV. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Mt. Postăvaru. Reg. Galați: Greci (r. Măcin). Reg. Constanța: Ciucuroya (r. Babadag). Reg. Iași: Iași. Răsp. gen.: Eurasia. 3. C. pumila (Host) Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 698; Ic. Fl. germ. III (1838—39) fig. 4461. — Fumaria pumila Host Fl. austr. II (1831) 304. — Ic.: Pl. 11, fig. 4, 4a. 4. Plantă înaltă de 7—20 cm, cu tubercul compact, sferic. Tulpină erectă, glabră, cu 2 frunze pețiolate, ternate sau i biternate, cu foliole lat obovate sau mai alungite, 2—3-lobate sau întregi. Sub frunza tulpinală inferioară, spre bază, se află o frunză scvamiformă, întreagă, din subțioara căreia se poate dezvolta o ramură laterală frunzoasă. Bracteole ovate, digitat sectat fidate. Inflorescența racem simplu, ± nutant, scurt, cu flori puține, înghesuite. Flori lungi de 12 — 15 mm, cu pinten subțire, drept, liliachii-roșietice, cu labii mai deschis colorate. Capsulă lungă de 15—20 mm, cu pedicel foarte scurt, de cca 1—2 (3) mm lungime, matură ± pendulă. Semințe globuloase, lucitoare, negre, late de 2—3 mm, cu apendice cărnos. — IV. Stațiunea. Păduri, dumbrăvi, tufișuri, în regiunile de cîmpie și de dealuri. Răsp. în țară: Reg. Craiova: Podari, în Valea Rea (r. Craiova). Reg. Rucurești: București la Băneasa. Reg. Galați: Galați spre Bărboși. Răsp. gen.: Scandinavia, Europa centrală, Balcani. 4. C. cava (L.) Schweigg. et Koerte Fl. Erlang. II (1811) 44; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 659, Pl. XLIII, fig. 10. - Fumaria bulbosa a. cava L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. - F. cava MilL Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 7. — C. bulbosa Pers. Syn. II (1857) 269. — Brebenel. — Odvas keltike. — Hohler Lerchensporn. — XoxjiaTKa nojiaa. — Exs.: FRE nr. 414 a,b. — Ic.: Pl. 11, fig. la—d. 4- Plantă înaltă de 10—30 (rar pînă la 50) cm, cu tubercul ± sferic, gol, numai rareori masiv, cu rădăcini adventive filiforme la baza și pe laturile tuberculului. Tulpină erectă, cărnoasă, verde sau brun-roșietică, glabră, fără frunză scvamiformă sub frunzele tulpinale. Frunzele tulpinale 2, pețiolate, biternate, glabre, glaucescente, cu foliolele invers ovate, spre bază cuneate, ± adînc incize, tri- sau multilobate, cu lobi de formă variată, de obicei ± egali în mărime, îngust alungiți, acuți sau lat ovați și obtuzi. Uneori foliolele mijlocii sînt întregi, lat ovate sau trilobate, cu lobul, mijlociu mai lat și mai lung decît cei laterali. Inflorescența racem simplu, multiflor, ± comprimat, erect. Flori mirositoare, purpurii, roșii-violete, albe-gălbui, PAPAVERACEAE 91 rar roșii-brune sau violet-albastre închise, lungi de 18—20 mm, cu pinteni lungi, la vîrf ± curbate în jos. Bracteole mari, ovate, verzi sau i colorate întregi. Capsulă lungă de 2—2,5 cm, cu peduncul lung de 5—7 mm, multispermă, matură ± nutantă. Semințe late de 3 mm, negre, netede, lucitoare, sferice, cu apendice cărnos. — IV—V. Stațiunea. în păduri luminoase, margini de pădure, livezi, din regiunea de cîmpie pînă în cea muntoasă. Răsp. în țară: Sporadică în toată țara, în mai multe forme. Variabilitatea speciei ssp. eucava Hay. Prodr. FI. bale. I (1927) 363. Frunze tulpinale biternate, cu foliole tri- sau multifidat sectate, cu segmente din nou lobate, cu segment mijlociu i lung cuneat spre bază, cu vîrf acut. Reg. Baia Mare: Cărei, Foieni (r. Cărei); Arded (r. Satu Mare); Sighet; Vișeu de Sus Reg. Cluj: Inău, Bezded (r. Jibou); Olpret, Canciu (r. Dej); Năsăud, Rodna (r. Năsăud); Bistrița (r. Bistrița); V. Iadului (r. Huedin); Lacu, Țop, Mințiul Gherlii (r. Gherla); Urmeniș (r. Sărmaș); Cojocna, V. Lonca din Mții Gilăului, între Căpușu Mic și Bedeci (r. Cluj); Turda, Tureni, Cheia Turzii (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș, Săbed (r. Tg. Mureș); Sovata (r. Sîngeorgiu de Pădure); Lăpușna în Mții Gurghiului, Gurghiu, Reghin (r. Reghin); Vîrșag, Dealu (r. Odorhei). Reg. Stalin: Orașul Stalin; Sighișoara; ‘Hosman (r. Agnita); Cenade, Valea Lungă, Vorumlac, Proștea Mare, Proștea Mică, Blaj în Păd. Redea, Mediaș (r. Mediaș); Cisnădia, Cisnădioara pe Mt. Gotzenberg, Gușterița (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Secașului (r. Sebeș); Fizești la Ponorici, Nucșoara (r. Hațeg); Grădiștea de Munte (r. Orăștie). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timișoara: Timișoara la « Casa Verde»; Mt. Domogled la Băile Herculane (r. Mehadia). f. albiflâra (Kit.) Rchb. Iconogr. Pl. crit. III (1825) 2. — C. albiflora Kit. in Schult. FI. austr. II. ed. II (1814) 305; Kanitz in Linn. XXXII (1863) 491. — Flori albe, mai mici, cu bracteole mai înguste, ascuțite. — Reg. Cluj: Inău, Bezded (r. Jibou); Cluj; Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Săbed (r. Tg. Mureș); Sovata (r. Sîngeogiu de Pădure) Reg. Stalin: Cisnădia, Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Iași: Nițelea (r. Iași). f. scabricâulis (Zsâk) Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 247. — C. cava var. scabricaulis Zsâk in MBL III (1904) 240. — Tulpina și partea inferioară a pețiolului des și mărunt papilos scabre. — Reg. Cluj: Cluj; Cheia Turzii. Reg. Timișoara: Timișoara. ssp. Marschalliana (Pali.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 362. — Fumaria Marschalliana Pali, in Nova Acta Petrop. X (1797) 315. — Corydalis Marschalliana Pers. Syn. II (1819) 269; Fl. U.R.S.S. VII (1937) 659, pl. XLIII, fig. 9. - Exs.: FRE nr. 1247. - Ic.: Pl. 12, fig. 5. Tubercul adesea compact. Frunze tulpinale biternate, cu foliole de obicei întregi sau lat 2—3-lobate, cu lobul mijlociu lat eliptic sau lat ovat, cu vîrf obtuz sau rotunjit, mai lung și ± niai lat decît cei laterali. Flori albe-gălbui sau purpurii. Reg. Craiova: Craiova. Reg. Pitești: Conțești (r. Pitești); Cîmpulung. Reg Ploești: Sinaia la poalele Mt. Furnica; Cîmpina; V. Nișcovului pe DL Poiana Rotundă, Păd. Crîngu lîngă Buzău (r. Buzău). Reg. București: București la Băneasa, Chitila, Otopeni; Buftea 92 FLORA R.P.R. (r. Răcari); Comana (r. Vidra). Reg. Galați: Ivești (r. Liești); Galați; Tulcea, Mrea Cocoș lingă Isaccea, Mrea Cilic, Nifon, Niculițel, Caraorman în Păd. Șefcan, Brăcina-Mihail Kogăl-niceanu (r. Tulcea). Reg. Constanța: Ciucurova, Atmagea (r. Istria). Reg. Bîrlad: Focșani în Păd. Crîngu; Mrea Adam (r. Bîrlad); Tecuci; Podul Turcului (r. Zeletin). Reg. Bacău: Bacău; Piatra Neamț. Reg. Iași: Iași, Nițelea, Copou, Perieni, Bîrnova, DL Repedea, Mîrzești, Cîrlig, Aroneanu, Coada Stîncii, Dl. Mare (r. Iași); Păd. Lipovăț (r. Vaslui). Reg. Suceava: Botoșani. f. leucântlia A. Nyâr. f. nova in Add. pag. 639. — Flori albe sau albe rozee. — Reg. Ploești: Sinaia la poalele Mt. Furnica. — Reg. Rucurești: București la Băneasa. Reg. Bîrlad: Mrea Adam (r. Bîrlad). Reg. Iași: Nițelea (r. Iași). întrebuințări. Se folosește ici colo ca plantă ornamentală. Din tuberculi se-extrage bulbocapnina, o substanță cu acțiune anestezică, ce provoacă o imobilitate cata-tonică. Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Caucaz. 5. C. capnoides (L.) Pers. Syn. II (1819) 270, p.p.; Popov in Fl. U.R.S.S.. VII (1937)702. — Fumaria capnoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 700, p.p.; Mant. II (1771) 437. - C. Gebleri Ldb. Index sem. Hort. Dorp. (1823) 3. - Ic.: Pl. 12, fig. 6. Plante O sau O O, cu mai multe tulpini, cu rădăcini ramificate. Tulpină ramificată, erectă, înaltă de 10—40 cm, glabră, frunzoasă. Frunze tulpinale pețiolate, glabre, glaucescente, 2-(rar 3) ternate, cu foliole ovat cuneate, de regulă ± adine trilobate sau trifidate, rar întregi, cu segmente din nou lobate, cu lobi obtuzi. Inflorescența racem simplu, pauciflor, erect, nu se ridică deasupra frunzelor. Flori de 11 — 15 mm lungime, lung pedunculate, gălbui-albe, la vîrf galbene, cu pinten lung, îndoit. Sepale foarte mici (cca 1 mm), membranoase, ± dințate. Bracteolele florilor inferioare, ± la fel divizate ca și frunzele tulpinale, cele ale florilor superioare mai mici și mai simple. Capsulă de 2—3 cm lungime, mai lungă decît pedicelul. Semințe globuloase, negre, netede, lucitoare, cu diametru de cca 1,5 mm, cu apendice cărnos.— V-VI (VII). Stațiunea. în locuri umbroase, stîncoase, în deosebi pe substrat calcaros, din regiunea de cîmpie pînă la munte. Răsp. vn țară: Reg. Baia Mare: Arded (r. Satu Mare); Cărei. Reg. Cluj: Cluj. V. Lonca în Mții Gilăului, între Căpușul Mic și Bedeciu (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Toplița); Izvorul Mureșului (r. Gheorghieni); Merești (r. Odorhei); Mt. Hăghimașu Mare, Mt. «Ocsem » (r. Ciuc). Reg. Bacău: Cheile Bicazului, Mt. Pietrile Roșii (r. Ceahlău); Frumoasa, Bălanii (r. Buhuși). Reg. Suceava: Vatra Dornei, Dorna Cîndrenilor, V. Bistrița Aurie, lacobeni (r. Vatra Dornei). Planșa 12. — 1. Hutchinsia brevicaulis Hoppe, la. petalele unor exemplare colectate din diferite locuri: a, c, e. Lacul Bîlea, b. V. Mălăeștilor, d. Ucea Mare. — 2. H. alpina (L.) R. Br., 2a. părți florale. — 3. H. petraea (L.) R. Br. — 4. Aethionema saxatile (L.) R. Br., 4a. părți florale. — 5. Corydalis cava ssp. Marschalliana (Pali.) Hay. — 6. C. capnoides (L.) Pers. PLANȘA 12 PAPAVERACEAE 95 Variabilitatea speciei f. goniotri^ha (Gây) Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 247. — C. . capnoides var. goniotricha Gây. in MBL V (1906) 379. — Capsulă patrumuchiată, scabră, datorită perilor rigizi de pe muchii. — Cluj. Răsp. gen.: Scandinavia, Europa centrală, Asia de V și E, Mongolia. X C. dobrogensis Prod. in MBL XVII (1918) 75 = intermedia X solida ssp. slivenensis. Diferă de C. solida ssp. slivenensis prin bracteile puțin dințate și nu profund digitat fidate, iar de C. intermedia prin bracteile dințate și nu întregi. Celelalte caractere le-a moștenit de la ambii părinți. Reg. Galați: pe marginea pădurilor, la poalele Dl. Suluc, între Greci și Măcin. Genul 141. FUMĂRIA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 213, nr. 566], ed. V (1754) 314, nr. 760. -Fu-m ă r i ț ă. Plante anuale, glaucescente, cu tulpini ramificate, frunzoase. Frunze tulpinale pețiolate, cele superioare sesile sau subsesile, cu lamină de obicei bipenată, cu lacinii liniare, liniar lanceolate, rar mai late. Inflorescența racem simplu, opusă frunzelor, de obicei nu se ridică mult deasupra acestora. Flori ± scurt pedicelate, bracteolate, cu bracteole mici, lanceolate sau liniar lanceolate, ascuțite. Flori de regulă mai scurte de 1 cm, hermafrodite, bilateral simetrice (zigomorfe), roșii, roze sau albe. Sepale 2, membranoase, mici, caduce sau ± persistente. Petale 4, în 2 cercuri; cele 2 interne ± conforme, alungit cuneiforme, concrescute la vîrf. Petala externă superioară pintenată, cea inferioară fără pinten, ambele terminate la partea lor anterioară cu o lamină concavă (labii). Stamine 2, cu filamente triramificate, înconjurate de petale interne. Nectarie pinteniformă intrînd în pintenul petalei. Polen papilos. Ovar superior, din 2 cârpele, unilocular, uniovulat, cu ovul anatrop sau campilotrop, parietal. Stigmat bicorn, 2-3-lobat. Fructul o nucă bicarpelară unispermă, globuloasă, cu pedicel drept sau ± nutant. Sămînța cu embrion foarte mic, bogată în endosperm, fără apendice. Are cca 50 specii în Europa și Asia. Determinarea speciilor 1 a Pedicel fructifer matur recurbat ................................. 2 1 b Pedicel fructifer matur patul, nerecurbat......................... 3 2 a Sepale denticulate, ± mai late decît floarea. Fruct ovat-sferic, rotunjit la vîrf. Inflorescența cel mult lungă cît frunza involucrală, neridi-cîndu-se deasupra ei.......................................7. F. Kralikii 2 b Sepale subdentate pe margini, mai înguste decît floarea. Fruct glo-bulos, mucronat la vîrf. Inflorescență mai lungă decît frunza involucrală, ridicîndu-se mult deasupra ei .................... 6. F. Thurettii *) După latinescul «fumus» = fum. La Dioscorides și Plinius era o plantă a cărei sevă cauza lăcrămarea ochilor, ca și fumul. Se crede că planta aceasta era o specie de Fumaria. 96 FLORA R.P.R. 3 a Sepale puțin mai înguste sau cu puțin mai late decît lățimea florii, late cca numai cît jumătate din lungimea florii fără pinten, cu margini denticulate, persistente ............................................ 4 3 b Sepale cu mult mai înguste decît lățimea florii, lungi numai cît 1 /3—1 /5 din lungimea florii fără pinten, cu margini dințate sau subîntregi caduce ........................................................... 5 4 a Petale externe atenuate într-un rostru mic. Sepale cu puțin mai late decît lățimea florii. Fruct sferic, cu vîrf ± mudronat 2. F. rostellata 4 b Petale externe și interne fără rostru, ± rotunjite la vîrf. Sepale puțin mai înguste decît lățimea florii. Fructul puțin mai lat decît lung, cu vîrf ușor emarginat ............................................. 1. F. officinalis 5 a Bracteole ± de lungimea pedicelului fructifer......................... 6 5 b Bracteole mult mai scurte, numai cît 1 /3 parte din lungimea pedi- celului fructifer.......................................... 5. F. Schleicheri 6 a Flori albe, cu vîrf roșu sau purpuriu. Sepale și bracteole ± ovate. Fruct ovat sferic.......................................... 4. F. parviflora 6 b Flori roșii-roze sau alb-roze, cu vîrf purpuriu-roșu. Sepale foarte mici. Bracteole îngust lanceolate, aproape liniare, acute la vîrf. Fruct sferic, cu vîrf rotunjit, numai nematur ± mucronat............. 3. F. Vaillantii 1. F. officinalis L. Sp. pl. ed. I (1753) 700; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 713, pl. XLV, fig. 8 a-f. — Fumăriță. — Orvosi fiistike. — Gemeiner Erdrauch. — anTemian. — Exs.: HN nr. 4302. — Ic.: PI. 13, fig. 1, la, b. O - Plante înalte de 10—30 (50) cin, cu 1 sau mai multe tulpini, glabre, glauce. Tulpină erectă sau dreaptă, ramificată, slab brăzdată, frunzoasă. Frunze pețiolate, bipenate, cu segmente liniar lanceolate, late de 2—3 mm, obtuze sau acute. Inflorescența racem simplu, multiflor. Flori lungi de (5) 7—9 mm, pedicelate. Sepale 2, lungi de 2—3 mm, ovate, dințate, lungi de ± 1 /3 din lungimea florilor fără pinten și puțin mai înguste decît lățimea lor. Petale externe rotunjite la vîrf, roze, cu vîrf purpuriu, ca și cele interne, fără rostru. Fruct globulos* puțin mai lat decît lung, slab sbîrcit, cu vîrfiemarginat, lat de 2—2,5 (3) mm, cu pedicel patul, drept, la bază cu bracteolă lungă numai cît jumătatea pedunculului. — V—IX. Stațiunea. Locuri ruderale, pe lîngă drumuri, sporadic în regiunile de cîmpie și de dealuri. Planșa 13. — 1. Fumaria officinalis L., la. floare mărită, 1b. fruct mărit. — 2. F. rostellata Knaf, 2a. floare mărită, 2b. fruct mărit. — 3. F. Schleicheri Soy.-Willem., 3a. floare mărită, 4b. fruct mărit. — 4. F. Vaillantii Loisl., 4a. floare mărită, 4b. fruct mărit. — 5. F. parviflora Lam., 5a. floare mărită, 5b. fruct mărit. — 6. F. Thuretii Boiss., 6a. floare mărită, 6b. fruct mărit. — 7. F. Kralikii Jord., 7a. floare mărită, 7b. fruct mărit. PLANȘA 13 c. 64o PA PA VEI IAC EA E HO R ăs p. î ii țara: Reg. Cluj: Cluj (?). Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin : Drăușeni (r. Rupea), Casierița, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timișoara: Plavișevița. Svinița pe DI. Treșcovăț (r. Mehadia). Reg. Craiova: Vîrcmrova, Porțile de Pier (r. Turna Severin). Reg. Galați: Macin pe Pricopan. V a r i a b i l i l a l e a s p e u i e i var. densiHoni (DC.) Pari. Mon. Fum. (1844) 53. — F. densillora DC. Cal. Dori. Mon>p-(1813) 113, p. p. - F. micrantha. Pag. Fl. llort. MalriC (1816) 21. - Daciniile frunzelor foarte înguste. Racem lung, mulliflor, i- dens. Flori mai mici, lungi de 5—6 mm, intens colorate. Reg. Timișoara: Defileul Dunării. .Reg. Ploești: Slobozia. Reg. București: București; Văcărești (r. Roșiori de Vede). Reg. Constanța: Constanța. Reg. Bacău: Buhuși; 1 Iești (r. Bacău). Reg. Birlad: Panciu ; Roșiești (r. Vaslui). Reg. lași: Iași pe la Copou. Reg. Suceava: Botoșani. întrebuințări. Tulpinile cu frunze s-au întrebuințai în medicina populară pentru vindecarea unor boli de piele și in contra bolilor de stomac și splină. Conține alea-loidul f umari na. R ăs p. g e n.- Europa (în afară de regiunile arctice), Asia temperată și de A', Africa, de N ; introdus ca buruiană și pe alte continente. 2. F. rostellâta Knaf in Flora XXIX (1846)290; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 709. — F. prehensilis Kit. Cat. hort. Pest. (1812) 10, p.p.; Kanitz in Linn. XXXVII (1833) 493. — F. transsihanica Schur et mucronidala Schur Enum. pl. Transs. (1866) 38. — Fu mărită. — Csoros ftistike. — Ge-^chnăbelter Erdrauch. — J.BiMnaiiKa ocTpoKOi-iemiaH. -- Exs.: FRE nr.. 1479. - Ic.: Pl. 13, fig. 2, 2a, b. O - Plantă înaltă de 15—50 cm, cu una sau mai multe tulpini, glabre sau glabrescente, glauce, ramificate, frunzoase. Frunze glauce, pețiolate, bipe-nate, cu lacinii îngust lanceolate. acuminate. Racem mrdtiflor, dens. Flori lungi de (6) 7—9 mm, roze, spre vîrf purpurii. Sepale 2, puțin mai late decît lățimea florii, aproape pe jumătate de lungi cit floarea fără pinten, lat ovate, neuniform dințate, acuminate. Petalele externe atenuate intr-un rostru mic, roze sau roze-purpurii, cai o coastă roșie. Fruct sferic, lat de obicei de 2 mm, la vîrf mucronat și cu 2 gropițe alungite, ușor zbîrcit. Pedicel fructifer drept, patul, lung de 2 — 4 mm, eu bracteole lanceolate, puțin mai scurte. - VI-VII. S t a ț i u n e a. Pe coaste ierboase, însorite, pe marginea drumurilor, prin vii, locuri cultivate. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj; Dej: Sucii lard (r. Gherla); Po.șaga (r. Turda;. Reg. Stalin: Sibiu, Gușterița, Tălmariu (r. Sibiu); Făgăraș; Racoșul de Jos (r. Rupea): Orașul Stalin. Reg. Hunedoara: Alba l ulia. Reg. Oradea: Oradea, V. Sebișului. Reg. Arad: Arad. Reg. Timișoara: Orșova pe ML Alion, Svinița pe Alt. Treșcovăț (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova la Porțile de Fier (r. Tr. Severin). Reg. Pitești: Rîul Vadului, Cîineni (r. Lovișlea). Reg. Galați și Constanța. foarte comună. Reg. Bacău: Piatra Neamț. Reg. Joși: Iași, Mîrzești. Răsp. gen.: Europa ceri Dală, Balcani, regiunea Niprului mijlociu în U.R.S.S. !00 FLORA R.P.R. 3. OF. Vaillantii Loisel. in Desv. Journ. bot. II (1809) 358; Not. FL Fr. (1810) 102; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 715, Pl. XLV, fig. 9. -Fu mărită. — Sziirke fustike. — Vaillant’s Erdrauch. — /ț™HHKa BanaiiTa.— Exs.: FRE nr. 2865. - Ic.: Pl. 13, fig. 4, 4a, b. Plante înalte de 5 — 20 (60) cm, cu una sau mai multe tulpini glau-cescente, glabre, erecte sau ascendente, frunzoase. Frunze pețiolate, bipenate, cu laciniile liniar lanceolate, late de 1—2 mm. Flori lungi de 5-6 mm, palid roșu-roze sau alb-roze, cu vîrf roșu-purpuriu. Sepale 2, foarte mici, ovate, de 0,5 —0,8 mm lungime, cu margini dințate, caduce. Bracteole îngust lanceolate, aproape liniare, la vîrf acute. Fruct sferic, neted, la vîrf obtuz, numai la început + mucronat, cu pedicel fructifer drept, patul i tot atît de lung ca și bracteola. — V—X. Stațiunea. Locuri cultivate, pe lîngă drumuri, locuri ruderale. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Năsăud, Rodna (r. Năsăud); Bistrița (r. Bistrița); Aiud (r. Aiud); Turda, Tureni, Viișoara (r. Turda); Cluj, Nădășel, Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Tîrgu Mureș; Sovata, Praid (r. Sîngeorgiu de Pădure). Reg. Stalin: Orașul Stalin; Rupea, Băile Homorod (r. Rupea); Făgăraș; Ighișu Vechi (r. Agnita); Valea Lungă, Șeica Mica, Frîua, Proștea Mică și Mare, Mediaș (r. Mediaș); Sighișoara; Sibiu, Gușterița, Noul, Șura Mare, Racovița (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Bărăbanț (r. Alba); Cunța, V. Secașului, [w Sebeș); Deva; Bretea Romînă. Ruși (r. Hațeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timișoara: Timișoara; Orșova, Svinița pe Mt. Trescovăț (r. Almaș). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Pitești: Rîmnicul Vîlcea. Reg. Ploești: Ploești. Reg. București: București: Cotroceni, Chitila. Bănoasa; Titu, Ghergani (r. Răcari); Comana (r. Vidra); Periș (r. Snagov). Reg. Constanța: Constanța; Tuzla (r. Negru Vodă). Reg. Galați: Galați. Reg. Bîrlad: Bîrlad. Heg. Iași: Iași (Copou), Dl. Repedea, Bîrnova, Coada Stîncii, Aroneanu, Cristești, Dumești țr. Iași); Hîrlău, Belcești; Tg. Frumos, Podu Iloaiei; Țibana (r. Negrești). Variabili ta tea speciei f. Laggeri (Jord.) Răv. Fl. Jud. Iași (1940) 53. — F. Laggeri Jord. Pugill. pl. nov. (1852) 7. — Racemul cu flori dese; peduncul mai zvelt. — Reg. Iași: Iași în cartierul Tătărași. Răsp. gen.: Europa, Siberia, Asia de V. 4. F. parviîlora Lam. Encycl. II (1788) 567; Popov in Fl. U.R.S.S. VII '1937) 714. — Fumăriță. — Kisvirâgu fustike. — Kleinblutiger Erdrauch.— /țbiMHHKa MejiKan. — Ic.: Pl. 13, fig. 5, 5a, b. O. Plantă înaltă de 10—20 (30) cm, cu una sau mai multe tulpini glabre, glaucescente, culcate sau ascendente, frunzoase. Frunze pețiolate, bipenate, cu laciniile îngust liniare. Flori de 4 — 5 mm lungime, în racem erect, scurt. Sepale ovate, aproape întregi, mici, aproape egale cu lățimea Horii, lungi cit 1 /3 din lungimea acesteia fără pinten, caduce. Petale albe, la vîrf roșii sau purpurii. Fruct ovat-sferic, de cca 2 mm în diametru, cu PAJ’AVEK ACEAE 1C1 pedicel drept, patul, aproape tot atît de lung ca și fructul, cu o bracteoiă ± ovată, de obicei ± tot așa de lungă ca și pedunculul. — V—IX. Stațiunea. în locuri însorite, marginea drumurilor, semănăturilor. Răsp. în țară: Reg. Timișoara: Timișoara, în grădina publică a orașului: Defileul Dunării. Reg. Iași: Iași. Răsp. gen.: Originară din Europa de S și Africa de N. Adventivă în Europa centrală și la noi. 5. 0 F. Schleicheri Soyer-Willemet Obs. pl. Fr. (1828) 17; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 713. - F. Wirlgeni Schur Enum. pl. Transs. (1860) 38, non Koch. — Fumăriță. — Schleicher fustike. — Schleicher’s* Erdrauch.— /țsiMHHKa mjieîixepa. — Exs.: FRE nr. 2864, a, b. — Ic.: Pl. 13, fig. 3 ; 3a, b. O. Plantă înaltă de 10—30 (50) cm, ramificată de Ia bază, cu 1 sau mai multe tulpini glabre, slab glaucescente. Frunze pețiolate, bipenate, cu laci-niile scurte, liniar-lanceolate, acute, late de 1—2 mm. Flori lungi de 5—6 mm, în raceme destul de bogate, la început dense. Sepale 2, cu mult mai înguste decît lățimea florii și lungi numai cit 1 /5 parte din lungimea florii nepin-tenate, ovate, ascuțite, + dințate, caduce. Petale externe roșii-roze, rar albe, la vîrf întunecat roșii, cu dungă verde. Fruct sferic, neted, la vîrf, .scurt mucronat, de cca 2 mm lățime. Pedicel fructifer drept, patul, subțire, lung de 2,5—4 mm, cu bracteole numai cit 1/3 parte din lungimea pedi-celului. — V—IX. Stațiunea. Prin locuri cultivate, însorite, pe lîngă drumuri, miriști, vii. Răsp. în țară:-7ă^. Baia Mare: Cărei, Foeni (r. Cărei). Reg. Cluj: Sucutard. între Lacu și Nasal (r. Gherla): Cheia Turzii (r. Turda); Cluj, Florești, Nădășelu (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Tîrgu Mureș; Suseni (r. Reghin); Odorhei, Merești (r. Odorhei); Racul ir. Ciur); Zagon (r. Sf. Gheorghe); Tîrgul Săcuesc. Reg. Stalin: Orașul Stalin; Sighișoara, Valea Lungă (r. Mediaș): Sibiu, Gușteri ța (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Oradea: Oradea; Diosîg (r. Săcueni). Reg. Timișoara: Timișoara; V. Cernei, Mt. Domogled (r. Almaș). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Pitești: Pitești; Dealu Mare (r. Drăgășani). Reg. Ploești: Ploești. Reg. București: București (Chitila); Comana (r. Vidra). Reg. Constanta: Constanța; Basarabi (r. Medgidia); Independența (r. Băneasa). Reg. Bîrlad: Cosm^ști (r. Tecuci). - Reg. Iași: lași. R ă s p. g e n. : Europa centrală, regiunea mediteraneenă, partea europeana a L.R.S.S., Caucaz, Siberia de V, Asia centrală. 6. F. Thuretii Boiss. Diagn. pl. or. 2 ser. fasc. I (1854) 15; Fl. or. I (1867) 137; Popov in FI. U. R.S.S. VII (1937) 708. - Ic.: Pl. 13, fig. 6, 6a, b. O. Plante înalte de 15—30 cm, ramificate de la bază. Frunze cu lacinii liniar lanceolate, acute. Flori lungi de 9—10 mm, intens rozee, la vîrf 102 I'IJH! \ IUP.IÎ atropurpurii. Inflorescența mai lungă decît frunza involucrală. Sepale 2, lat ovate, numai cu puțin mai înguste decît floarea, subdentate. Fructe oval sferice, mucronate la vîrf, de cca 2 mm în diametru, aproape netede, cu pediceli reflecți (recurbați). — IV—V. Sta ț i u n e a. între tufișuri. Răsp. în țară: Reg. Timișoara: Defileul Dunării, Cazane, Svinița, DL rLreș-covăț, Plavisevița (r. Almaș). Răsp. gen.: Balcani, Asia Mică, Crimeea, regiunea mediteraneeană. 7. F. Kralikii Jord. in Cat. hort. bot. Dijon (1848) 19; in Linn. XXIII (1850) 471; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 709. — F. Anatolica Boiss. in Pi nard Pl. de Carie Exs. (1842) n. nud. et Diagn. pl. or. ser. 1. fasc. VIII (1849) 14. - k.: PL 13, fig. 7, 7a, b. Q. Plante înalte de 10—25 cm, cu tulpină simplă sau slab ramificată, glaucescentă. Inflorescența aproape de aceeași înălțime ca și frunzele involu-crale, neridicîndu-se deasupra lor. Frunze cu lacinii liniar lanceolate, acute. Flori lungi de 5—6 (7) mm, rozee, cu vîrf violet-purpuriu. Sepale 2, lat ovale, puțin mai late decît lățimea florii, evident, dințate, lungi de 2 — 2,5 mm. Fructe ovat sferice, obtuze, aproape netede, lungi de cca 1,5 mm, cu pediceli recurbați. — IV —V. Stațiune a. Tufișuri, locuri cultivate. Răsp. în tară: Reg. Timișoara: Baziaș (r. Moldova Nouă); Defileul Dunărir. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Tr. Severin). Răsp. gen.: Balcani, Asia Mică, Crimeea, regiunea mediteraneeană. X F. Jankae Hausskn. in Flora LVI (1873) 491 — roslellala X Schleicheri, Flori lungi de cca 7 mm, relativ înguste. Sepale lungi de 2 mm. Fruct oval sferic, scurt mucronat; celelalte caractere sînt intermediare între acelea ale părinților. Reg. Oradea: Săcueni. Obs. După unii autori această plantă ar fi numai F. Schleicheri. Fam. 36. CRUCIFERAE *) B. Juss. in Hort. Trianon. (1759), A. L. Juss. Gen. (1789) LXVII et 237. Plante ierboase, anuale, bisanuale sau perene, uneori semiarbuști (Iberis^ Alyssum), cu tulpină simplă sau ramificată. Frunze simple, lobate, palmat sau penat compuse, alterne, fără stipele. Frunzele bazale formează uneori rozete iar la speciile pitice de munte sînt adesea adunate în pernițe. Perii *) Prelucrată de Acad. E. I. Nyărâdy. unicelulari, simpli, ramificați, cu 2 — 4 ramuri sau stelați, uneori fixati la mijloc, foarte rar multicelulari, glanduloși. 1 eflorescenta racem. simplu sau compus, adeseori, cel puțin la început în formă de corimb. Flori fără bractei, cu simetrie radiară, rareori bilateral simetrice (Iberis). Elemente florale libere. Caliciu cu 4 sepale așezate pe două cercuri, uneori cu baza ușor dilatată (saciformă) sau la vîrf glugate. Petale 4 (rar mai multe), de obicei lung unguiculate (Pl. 25, fig. 1b, 2b), așezate pe un singur cerc, în cruce (de unde și numele familiei); excepțional lipsesc sau se dezvoltă inegal (Pl. 67). Stamine 6, pe 2 cercuri; 2 externe, mai scurte, așezate în plan transversal (numite și laterale) și 4 interne, mai lungi, așezate în plan median (numite și mediane), uneori prevăzute cu dinți sau apendici în formă de aripi membranoase (Pl. 57, fig. 2a, 4b). La baza staminelor se găsesc glande nectarifere verzui, în număr variabil, ca mici proeminențe în formă de perniță, de con, de inel sau f diform alungite (Pl. 14, fig. 1—55). Gineceu superior, format din 2 cârpele concrescute, bilocular. Fructul silicvă, dacă este cel puțin de 3 ori mai lung decît lat (Pl. 16, fig. 1b) sau siliculă, dacă este mai scurt decît de 3 ori lățimea lui (PL 22, fig. 2c, 2d). Stigmat sferic, ușor (rar mai adînc) bilobat (PL 24, fig. 2b). La maturitate, fructul se deschide de jos în sus prin 2 valve. Silicva, respectiv siliculă, este despărțită în 2 loje printr-un perete fals, membranos, de origine placentară, numit septum. Septumul poate fi de lățimea valvelor (latisept), cînd fructul este comprimat dors.iventra’1 (Pl. 49, fig. 3a, 4a, PL 58, fig. Ic, 2b), sau mult mai îngust decît valvele (angustisept) cînd fructul este comprimat dinspre margini (PL 20, fig. 3b). După desfacerea valvelor și împrăștierea semințelor, placentele întărite de obicei cu anumite țesuturi, rămîn și mai departe intacte, formînd un cadru (replum) in care este întinsă membrana septumului (Pl. 53,-fig. Ic). Fructele sînt uneori indehiscente. în acest caz, silicva polispermă nearticulată după coacere se rupe transversal în bucăți neregulate (Raphanus sativus, PL 83>, fig. 1b), iar dacă este articulată prin pereții transversali (lomenta), se rupe în părți egale (Raphanus Raphanistrinn, Pl. 83, fig. 2b). Siliculă indehiscentă monospermă poate fi necomprimată, globuloasă sau de altă formă (PL 82, fig. 1b, PL 64, fig. 3b). Sămînța poate fi de mai multe feluri, după poziția embrionului recurbat. Această poziție a servit ca bază la sistematizarea veche a Cruciferelor. Poziții și forme mai importante ale părților embrionale sînt: L cotiledoane plane, radicula se reazimă longitudinal, pe mijlocul lor (embrion notoriz, PL 15, fig. 1b, 2c, PL 18, fig. Ic, PL 64, fig. 3c); 2. cotiledoane plane, cu radicula așezată pe marginea laterală a cotiledoanelor (embrion pleuroriz, PL 62, fig. 5b); 3. cotiledoanele + îndoite longitudinal și suprapuse, iar radicula așezată tot pe axa longitudinală a cotiledonului (embrion ortoploc, PL 77, fig. Id, PL 81, fig. Ic, PL 83, fig. 2c); 4. Cotiledoane dublu îndoite longitudinal, cînd marginile lor se îndoiesc din nou spre interior; 5. cotiledoane prelungite, îndoite de-a curmezișul odată (PL 64, fig. 2c), de două ori sau înfășurate spiralat (PL 22, fig. Ic). Este caracteristică pentru Crucifere formarea unor celule cu mirozină așezate în mezofil (PL 37, fig. 10), sau în leptom (PL 37, fig. 11, 12). Aceste celule, cu ocazia strivirii țesutului, produc esența de muștar. Familia Cruciferelor cuprinde aproape 3000 specii, răspîndite pe suprafața întregului glob pămîntesc. în R.P.R. se găsesc aproximativ 185 specii. 104 FLOBA R.P.R. Obs.: Cruciferele formează o familie care numai foarte greu poate fi orinduită într-un sistem natural, pe baza principiilor filogenetice. Sistematizarea familiei a fost mult timp artificială. Linne (1753), Adanson (1763) și Crantz (1769) au clasificat-o după forma fructelor, fiecare cu cîte o schimbare. R. Brown (1812) și De Candolle (1821) au avut în vedere forma embrionului. Sistemul lor a dominat multă vreme. Sistemul lui Velenovsky (1883), Bayer (1905) și Calestani (1908) s-a bazat pe forma foarte variată a glandelor nec-tarifere. Schweidler (1905) a sistematizat Cruciferele după așezarea celulelor cu miro-zină, iar Prantl (1891) după forma stigmatelor și a perilor, precum și a unor proprietăți histologice. Toate aceste însușiri care au servit drept bază la clasificări, sînt din punct de vederi1 sistematic de mare importanță, ele însă nu pot servi ca bază pentru o privire generală asupra legăturilor de rudenie și asupra dezvoltării filogenetice a Cruci ferelor. Prima încercare, pentru crearea unui sistem natural, a fost cea a lui llayek (1911). Principiile cardinale ale lui llayek sînt și astăzi valabile, totuși nici el n-a reușit să redea relațiile filogenetice dintre grupuri. Tot așa nu sînt îndeajuns reprezentate faptele și succesiunile de desvoltare nici în sistemul lui O. E. Schulz (1936), pentru care motiv Janchen — Planșa 14. - Forma și poziția glandelor nectarifere din florile unor specii de Crucifere, reprezentate în diagrame parțiale, după îndepărtarea învelișurilor florale. Sub fiecare diagramă parțială se găsește desenul în profil al staminelor și nectariilor din primul plan al florii respective, privite atît din lături, cit și din față. Toate figurile cu 3 stamine sînt văzute din planul lateral, iar cele cu cîte 4 stamine din direcția planului median. Ovarul și celelalte stamine din planul al doilea nu sînt reprezentate în profila. In diagramele parțiale desenate în această planșă, planul median al florii (care separă 3 stamine întregi deasupra și 3 dedesubtul lui) este imaginat orizontal. Fiindcă acest plan în diagrama completă a florilor de obicei se imaginează în poziție verticală, se poate obține această poziție dacă planșa este învîrtită cu 90° spre dreapta sau spre stingă. Toate figurile sînt schematizate și mărite. Figurile de la nr. 1, 2, 8, 9, 16, 17, 32, 33, 43, 48 și 49 sînt desenate după literatură fără profile; toate celelalte sînt executate după natură. Figurile aparțin următoarelor specii: 1. Alliaria officinalis (după Schulz) 2. Sisymbrium altissimuni 3. Erysimum diffusum 4. Alliaria officinalis (după Nyâr.) 5. Isatis praecox 6. Bunias orientalis 7. Erysimum pannonicum 8. Chorispora tenella 9. Euclidium syriacum 10. Matthiola annua I 1. Hesperis matronalis (2 diagr.) 12. Cheiranthus Cheiri 13. Armoracia rusticana 14. Barbaraea vulgaris 15. Dentaria bulbtfera 16. Ar abis alpina 17. Cardamine impatiens 18. Dentaria glandulosa 19. Ar abis hirsuta 20. Cardaminopsis arenosa l 21. 22. 23. 24. 25^ 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. Turritis glabra Rorippa. amphibia » austriaca. » silvestris » pyrenaica Berteroa incana Lunaria biennis Alyssoides graeca z 1 lyssum l1 ’ierzbicki i » saxatile » murale Draba carinthiaca Peltaria alliacea Iberis sempervirens Biscutella levigata Ca.psella Bursa-pastoris Neslia panicalata (2 diagr.) Aethionema recurvum (Gr. Bot. Cluj) 39. Lepidium campestre 40. Lepidium Draba ț 41. Thlaspi arvense | 42. Thlaspi Kovatsii I 43. Conringia orientalis | 44. Diplotaxis muralis j 45. Diplotaxis tenuifolia (la ; baza staminei scurte a ‘ profilului din dreapta | glanda nu se vede. Corect este ca la fig. 46 profilul din stîngai : 46. Brassica oleracea ; 4 7. » elongata , 48. Erucastrum nasturtiijo- । Huni j 49. Crambe Tataria | 50. Brassica Rapa i 51. Sinapis arvensis î 52. Eruca sativa ! 53. Cakile maritima i 54. Rapistrum perenne | 55. Raphanus sativus (2 i diagr.) PLANȘA 14 CIULI l'El! AH (O, după atîtea încercări de sistematizare -- a publicat (I9V2) un nou sistem, pe care îl urmăm si noi. Dintre operele mai noi din Uniunea Sovietică, Flora I .K.S.S. voi. VIII (1939) se ocupă cu sistematizarea Cruciferelor. avînd în vedere toate operele amintite. Sistemul Cruciferelor din Flora U.R.S.S. se potrivește mult cu cel mai nou al lui Janchen. Triburile sînt identice, în afară de tribul Erysimeae și Drabeae, pe care Fl. U.R.S.S. le arc în plus și pe cure Janchen le-a înglobat în tribul Hesperideae, respectiv în Alysseae. Ca să înțelegem mai bine descendența speciilor, adică formarea unora din altele și astfel să putem aprecia valoarea filogenetică a sistemului, prezentăm pe scurt —• ca exemplu — expunerea lui Janchen, referitoare la modificarea si transformarea fructelor de Crucifere. Din silicva originală, străveche, s-a format prin scurtare, silicula eu seplumul lat, cilindrică sau turtită dinspre valve. O formă neevoluată, este cea cu sep tumul îngust (angustisepta), care prin creșterea și formarea valvelor în diferite moduri a suferit multe schimbări. Ca un ultim membru al acestor dezvoltări, este silicula care se despică longitudinal în 2 părți, fiecare monospermă și indeshiscentă (Bisculella). Din silicva de tip străvechi, s-a putut dezvolta o silicvă cu rostru mai scurt sau mai lung, indehiscent, care la început era fără sămînță. apoi s-a dezvoltat cu una sau mai multe semințe, așa îneît pe urmă s-a ivit o diferență esențială intre partea valvară și partea rostrală a silicvei. Pe calea degenerării totale a părții valvare și prin dezvoltarea pereților transversali în rostru! multisperm, s-a format silicva articulată (lomenla). Pe de a-llă parte, dintr-o silicvă de tip străvechi, nerostrată, devenită indehiscentă, prin împărțirea interiorului său prin pereți transversali s-a putut forma o silicvă articulată, cu alb.; caractere decît la cea /Amintită. Prin degenerarea părții valvare a silicvei, rămînînd partea rostrală cu una sau cu puține semințe, s-a formal o nucă de formă cu totul specificii. Mai adeseori însă se nasc nuci din fructele indehiscente, scurte, nerostrate, pe calea transformării lor în diferite moduri. Se găsesc nuci la diferite grupuri ale Cruciferelor, întotdeauna însă ca un ultim stadiu al seriilor de dezvoltare. Cînd însă un fruct rostrat are atît în partea valvară, cît și în partea rostrală una sau puține semințe și rămîne indehiscent, iar pe urmă se separă unele de altele, avem de a face cu o silicvă biarticu-lată (Cakile) etc. Descendența Cruciferelor este lămurită și prin dezvoltarea altor organe, de exemplu a embrionului din sămînță. sau prin situația glandelor nectarifere. Plantulele semințelor la Cruciferele străvechi aveau stadiul cel mai simplu de embrioni no torizi, respectiv cotiledoane incumbente, adică cu radiculă în poziție dorsală față de cotiledoane. Din acestea au urmat plante cu embrioni pleurorizi, respectiv cotiledoane1 acnmbente, avînd radicula în poziție laterală, așezată la marginea cotiledoanelor. O tranziție au însemnat tipurile cu embrioni notorizi dislocați, unde radicula este așezată între marginea și mijlocul cotiledonului. Tot din embrionii notorizi pot deriva tipurile cu cotiledoane îndoite longitudinal și suprapuse, unde radicula e așezată în șanțul îndoirii țorto-ploc). O altă tranziție o reprezintă tipul cu cotiledoane îndoite, dar nesuprapuse, care se poate considera ca o trecere între tipul notoriz și cel ortoploc. I n alt stadiu în dezvoltarea lor îl reprezintă cotiledoanele dublu îndoite longitudinal, cînd marginile cotiledoanelor îndoite se îndoiesc din nou spre interior. Plecînd de la embrionii notorizi, putem ajunge la tipuri cu cotiledoane transversal îndoite, apoi dublu îndoite transversal în forma de S, sau înfășurate spiralat. In privința nectariilor se consideră ca tip străvechi, nectariile în formă de inel unitar, nefragmentat. Din această formă s-au dezvoltat tipuri cu diferite moduri de fragmentare și micșorare a nectariilor, precum și separarea lor în grupe laterale si mediane. 108 FLORA R.P.R Janchen, în sistemul său, a împărțit familia Cruciferelor în C triburi, care se succed potrivit gradului lor de dezvoltare filogenetică. în acest sistem se consideră ca formă mai veche aceea care are fructul lung, dehiscent, cu multe semințe, nerostrat, cu embrion notoriz, glanda nectariferă în formă de inel închis, perii simpli, stigmatul i globulos, etc. Crucifercle cu fructe scurte (silicule) sau indehiscente (nuci, lomente), rostrate, cu replum îngust, glande nectarifere desfăcute, peri ramificați, embrioni pleurorizi, etc., reprezintă forme mai recente de dezvoltare. Se consideră drept tip mai vechi tribul Sisymbrieae, care astfel stă la începutul acestui sistem. Toate celelalte triburi ca Hesperideae, Arabideae, Alysseae, Lepidieae și Brassic.eae. descind din grupele variate ale tribului Sisymbrieae. I m p o r t a n ț a C r u c i f e r e 1 o r. Familia Cruciferelor are o însemnătate foarte mare în legătură cu viața oamenilor. Făcând abstracție de cîteva specii (de exemplu Muș-tarui de cîmp, Ridichea sălbatică, etc.), caro prin răspîndirea lor extraordinară, devin pentru agricultură buruieni dăunătoare, precum și de cele cîteva specii, care sînt considerate ca plante otrăvitoare (de exemplu Micsandra sălbatică - - Erysimum crepidijolium, despre care se afirmă că este otrăvitoare pentru gîsle și DiplofaAs erucoides, deasemeni toxică, pentru oi), în general majoritatea speciilor de Cruci fere ne aduc multe foloase. Observînd utilitatea lor, omul a cultivat cîteva din ele încă din antichitate. Printre Cru-cifere sînt unele care constituiesc alimente propriu zise, altele servesc drept condimen te, altele ca substanțe medicinale. Se pot obține din ele uleiuri de prima calitate pentru alimentație și industrie și în fine, unele constituiesc frumoase și plăcute flori din grădinile noastre. în scopuri alimentare se cultivă felurite soiuri din genul Brassica, de exemplu Napi. Napi curecești cu rădăcina cărnoasă. Se mai cultivă pentru rădăcina lor Crambe tataria și Ilreanul. Pentru tulpina ei îngroșată, cărnoasă, se cultivă Gulia, iar pentru inflorescența și ramurile devenite îndesuite și cărnoase, Conopida. Frunzele tinere ale multor Crucifere se pot întrebuința ca salată, astfel este chiar și buruiana Mus tarul de cîmp, amintit mai sus. Ca aliment sănătos și cu spor, se cultivă în toată lumea diferitele soiuri ale Verzei, cum sînt: Varza de iarnă, Varza creață, Varza de Bruxel, Varza roșie. Din semințele a numeroase specii de Crucifere se pot extrage uleiuri comestibile sau industriale. în cultură întîlnim mai multe specii oleifere, însă și unele buruieni, ca de exemplu Traista ciobanului, Pungulița de cîmp, care nt^ pot da un ulei bun pentru iluminat sau pentru uns mașinile. Din semințele măcinate ale unor Crucifere se prepară muștaruL care este un condiment mult folosit. Uleiul de muștar este un medicament folosit din timpurile cele mai vechi. Frunzele de Cochlearia officinalis au fost întrebuințate cu succes sontra scorbutului; din această plantă se mai poate obține sodă (CO3Na2). Din semințele măcinate se prepară cataplasme întrebuințate ca revulsiv sau contra bolilor reumatice. Drobușorul [Isatis) a servit multă vreme în Europa la prepararea vopselei indigo, pînă cînd indigoul sintetic i-a luat locul. Multe specii de Crucifere au atras atenția omului prin frumusețea lor, și astfel au fost plam ate în jurul caselor. Varza roșie creață, prin frunzele sale întunecate și încrețite servește ca plantă decorativă. Poporul nostru cultivă o mulțime de Crucifere pentru florile lor atrăgătoare; prin cultură, unele au fost transformate în plante cu flori învoaite și de culori diferite. Astfel, una dintre cele mai plăcute plante ale poporului nostru este Micsandra {Matthiola] și Micșuneaua ruginită {Cheiranthus}. Atît în grădinile rurale, cit și în cele orășenești, mai putem vedea Nopticoasa (Hesperis matr.), diferite soiuri de Iberis (Idilicele, Limba mării). Apoi Pana zburătorului [lAinarid), datorită florilor sale frumoase, cît și siliculelor mari, turtite, cu peretele fals argintiu. Dintre soiurile de primăvară găsim plantate, mai ales pe stîncăriile artificiale si speciile cu inflorescența exuberantă din genurile Erysimum și Alyssum. 109 1 1 2 2 O 3 4 4 6 6 7 7 8 8 9 9 10 10 Determinarea genurilor a Fructul silicvă, care este de mai multe ori mai lungă decît lată (PI. 48, fig. 1b. 3a). Proporția între lățime și lungime se poate observa + și la ovarul din floare ................................ 2 b Fructul siliculă, care este cel mult de 3 ori mai lungă deît lată (PI. 53 fig. Ic, Id, PI. 55 fig. Ic). Cîteodată siliculă plantelor Cakile și Isatis stă între aceste două tipuri de fructe. (PI. 33, fig. 1, PI. 21, fig. 2a, 3a).............................................".............35 a Silicvă indehiscentă, cilindrică sau i conică, cu conținut spongios, uneori gîtuită între semințe în formă de mărgele. (PI. 83, fig. 1b, 2b). Flori roșii sau alburii........................................... 3 b Silicvă dehiscentă, deschizîndu-se de jos în sus..................... 4 a Frunzele superioare, tulpina și inflorescența cu peri glanduloși erecți. Silicvă gîtuită între semințe. Semințe aripate........... 151. Chorispora b Plantă fără peri glanduloși, glabră sau cu peri simpli. Silicvă ± cilindrică, spre vîrf conică, cu conținut spongios, uneori gîtuită între semințe în formă de mărgele............................. 192. Raphanus a Flori galbene........................................................ 5 b Flori albe (rar cu nuanțe albe-gălbui), roșii sau violacee.......... 20 a Perii, cel puțin în parte ramificați, cîteodată bifurcați, fixați la mijloc (ca acul magnetic) si strîns alipiți de plantă (PI. 23, fig. la, 2a, PI. 25, fig. la, 2c) /...........’.......................?........ 6 b Peri simpli, neramificați sau (la Ar abis) stelați................... 9 a Frunze în general compuse, + penat sectate......... 142. Sisymbmun b Frunze întregi, cel mult cu marginea puțin sectată ................ 7 a Caliciu pe marginea superioară brun-roșietic. Corola brună sau galbenă închis, odorantă. Stigmat bilobat, cu lobii ± erecți. Sămînță turtită, aripată................................................. Cheiranthus b Caliciu verde sau gălbui. Corola de un galben viu sau palid. Lobii stigmatului patenți. Sămînța globuloasă sau abia turtită, nearipată ............................................................ 8 a Silicvă patrunghiulară sau cilindrică, mai lungă de 3 cm; stil de 1—3 mm lungime ......................................... 148. Erysimum b Silicvă comprimată, patrunghiulară, lungă de 1 — 2 (2]/J cm, cu pedicel foarte scurt; stil de 3—7 mm lung (Pi. 29, fig. 2, 3). . . . 149. Syrenia a Silicvă terminată într-un rostru mare și i turtit (PI. 78, fig 1 b, 2b; vezi și Brassica) .................................................... 10 b Silicvă terminată, cilindriform sau conic, fără un cioc evident (PI. 76, fig. la, 2a) ....................................................... 11 a Dosul valvelor carenat și fără nervură laterală. Silicvă alipită pe axa inflorescenței, cu semințe turtite, biseriate (PI. 33, fig. 3, 3b) 186. Erucă b Valve necarenate, însă cu 3 nervuri. Semințe uniseriate, globuloase. 185. Sinapis (alba) 11 11 12 12 13 13 1Ă 14 15 15 16 16 17 17 18 18 19 19 20 20 21 21 22 22 23 a Sibcvă terminata 4 conic........................................... 12 b Vîrful silicvei nu e conic sau se termină cel mult cu un stil cilindric .........................................................lă a Valve 3 —5-nervate ...................................... 185. Sinapis b Valve 1-nerv a te ................................................. 13 a Plantă 1 —2-anuală. Rostru lung, adeseori mai lung de 10 mm. Să-mînță globuloasă........................................... 184. Brassica b Plantă anuală, bisanuală sau perenă. Rostru scurt, conic. Sămînță alungită ............................................... 187. Erucastrum a Valve fără nervuri........................................154. Rorippa b Valve 1— 3-nervate, uneori multinervate ........................... 15 a Valve 3 sau multinervate........................................... 16 b Valve uninervate, cel mult la bază, se observă o nervură laterală puțin evidentă, sau cu o rețea de nervuri (la Arabis)............. 17 a Frunze tulpinale amplexicaule, cu margini întregi, glabre. Silicvă ± 4 sau 8-uaghiulară (PI. 72, fig. 2 b, 3 b)....................182. Conringia I.) Frunzele nu sînt amplexicaule, însă dințate sau sedate. Silicvă ± cilindrică..............................................142. Sisymbrium a Semințe uniseriate (PI. 16, fig. 1b, PI. 19, fig. Ic).............. 18 b Semințe biseriate (PI. 32, fig. Ic, PI. 33, fig. 3b).. 183. Diplotaxis a Flori la noi, albe, verzi-alburii sau de un galben-deschis. Silicve lungi, arcuit pendule. Frunze amplexicaule................. 161. Arabis b Flori de un galben viu. Silicvele nu sînt pendule. Frunzele nu sînt amplexicaule..........................................................19 a Plantă complet glabră, cu frunze superioare întregi sau lobate, la bază sagitate ................................................ 153. Barbaraea b Cel puțin tulpina e păroasă. Frunze penat sedate, nesagitate 187. Erucastrum a Silicvă cilindro-conică, groasă, rostrată, indehiscentă, cu conținut spongios (PL 83, fig. 1b).................................192. Raphanus b Silicvă subțire, cilindrică, patrunghiulară sau turtită, dehiscentă, fără conținut spongios ................................................ 21 a Stigmat în formă de sul sau din 2 lobi erecti, strîns alăturati (PI. 24/ fig. 2b, PI. 32, fig. 3)..........................’.....................\ . 22 b Stigmat capital, obtuz sau slab bilobat, uneori cu lobi + decu- renți........................................................................... 24 a Stigmat în formă de sul. Plantă lipsită de peri glanduloși Malcolmia b Stigmat cu 2 lobi 4- paraleli, plani, erecți, cel puțin la vîrf puțin patenti (PI. 32, fig. 3, PI. 24, fig. 2b).......................... 23 a Plantă suriu tomentoasă. Lobii stigmatului gheboși pe partea exterioară, mai tîrziu 4 divergenți. Sămînța turtită (PI. 32, fig. 3) Matthiola CIO CI IT.H AI 1 1 1 23 b Plantă verde. Lobii stigmat ului plani și la exterior, mai tîrziu i alipiți (PI. 24, fig. 2b). Sămînță cilindrică....................150. Hesperis 24 a Valve fără nervuri (Pl. 44, fig. lb, 2b, Pl. 47, fig. 1, lb)............ 25 24 b Valve 1—3-nervate (Pl. 72, fig. 2b. 3b).................................. 27 25 a Silicvă cilindrică, ± scurtă, cu semințe biseriate.... 156. Nasturtium 25 b Silicvă turtită, alungită, cu semințe uniseriate......................... 26 26 a Rizom cărnos sau acoperit cu solzi carnoși. Tulpina simplă, neramificată, fără frunze bazale. Flori lungi de 10 — 25 mm... 158. Dentaria 26 b Plante fără rizom cărnos, adeseori cu frunze bazale abundente. Flori mai mici..................................................... 157. Cardamine 27 a Silicvă turtită, cu 1 sau mai multe nervuri........................... 28 27 b Silicvă ± cilindrică sau patrunghiulară............................... 30 28 a Silicve erecte, alipite pe axa inflorescenței, ru semințe biseriate. Plantă sveltă .................................................... 160. Turritis 28 b Silicve 4- patente, cu semințe uniseriate............................. 29 29 a Frunze bazale întregi, lent atenuate4 în pețiol scurt sau aripat, cele tulpinale sesile. adeseori sagitate sau cordate ..................161. Arabis 29 b Frunze bazale brusc atenuate în pețiol lung, adeseori lirat sau penat sectate, cele tulpinale îngustate spre bază............159. Cardaminopsis 30 a Frunze tulpinale amplexicaule, glabre .................................. 31 30 b Ol puțin frunzele superioare nu sînt amplexicaule, cu marginile i dințate ................................................................... 32 31 a Flori de un galben deschis. Auriculele frunzelor mai mici, ovate, la vîrf rotunjite...................................................182. Conringia 31 b Flori violete, cele inferioare de obicei ondulate. Auriculele frunzelor mijlocii mari, late, rotunde ....................................... Moricandia 32 a Silicvă nearticulată, terminată în rostru proeminent, dar mai scurt decît silicva (Pl. 33, fig. 3b. Pl. 74, fig. lb, 2b) ....................... 33 32 b Silicvă fără rostru...................................................... 34 33 a Rostrul silicvei cilindro-conic. Semințe uniseriate.... 184. Brassica 33 b Rostrul silicvei turtit, cu 2 dungi, cu semințe biseriate. Silicvă 3-5-nervată, alipită de axă ............................................ 186. Eruca 34 a Silicvă 4-unghiulară; valvele cu o nervură foarte pronunțată și 2 laterale mai subțiri; podicelul mai gros decît silicva și foarte scurt. Frunze orbiculat cordate...........................:............. 143. Alliaria 34 b Silicvă cilindric-])atrungliiulară. Valve uninervate, cu nervuri laterale neînsemnate. Pc-dicel lung și cu mult mai subțire decît silicva. Plantă cu frunze înguste1 .......................................... 144. Arabidopsis 35 a Silicula asemănătoare unei silicve, articulată, din două articole inegale; cel superior turtit, cu 2 dungi, atenuat în formă de rostru, cel inferior așezat în cruce și prevăzut cu margini proeminente. Flori violete, rar albe. Plante de nisip, de pe litoral (Pl. 33, fig. 1) 188. Cakile 112 FLORA R.P.R. 35 36 36 37 37 38 38 39 39 40 40 41 41 42 42 43 43 44 44 45 45 46 46 47 47 b Siliculă nearticulată sau cel mult ± gîtuită între semințe. La Bapistrum biarticulată, cu articolul superior globulos sau ovat (PI. 80).................................................................. 36 a Siliculă, respectiv silicvă, groasă, cilindro-conică, indehiscentă, cu conținut moale, spongios (PI. 83, fig. 1b).................. 192. Raphanus b Siliculă nu e cilindro-conică și fără conținut spongios............... 37 a Siliculă aripată, indehiscentă, turtită, uniloculară, monospermă, atîrnă în jos (nutantă) ...................................................... 38 b Siliculă nearipată, rar aripată ( AeUiionema, Iberis, Thlaspi). erectă, dehiscentă, numai la Euclidium indehiscentă............................ 40 a Filamente dințate. Siliculă rotundă, aripată, păroasă. Frunze îngustate. Inflorescența racem simplu................................. Clypeola b Filamente nedințate. Siliculă nepăroasă. Frunze tulpinale sagitate. Inflorescență racem corimbiform........................................ 39 a Siliculă aproape circulară, cu aripă subțire, membranoasă. Flori albe (PI. 19, fig. 2b)......................................... 163. Peltaria b Siliculă alungită, împreună cu aripa mai groasă și mai consistentă. Flori galbene...............................................146. Isatis a Siliculă comprimată dinspre marginile septumului, cu peretele despărțitor, cu mult mai îngust decît lățimea siliculei (PI. 70, fig. 1b, 2b)’ .................................... ...’........................ 41 b Siliculă comprimată dorsiventral, cu peretele de lățimea siliculei, sau .necomprimată și ± sferică (PI. 55, fig. la, PI. 58, fig. Ic, 2 b).. 49 a Flori galbene. Siliculă turtită; cele două jumătăți rotunde, așezate alături în formă de ochelari (PI. 68, fig. 3 a, 4a).... 179. Biseutella b Flori albe sau violete, rar slab ochroleuce. Siliculă de altă formă. .42 a Racem scurt și foarte dens, așezat opus frunzelor. Siliculă mai lată decît lungă, renifonnă, reticulat rugoasă sau zgrăbunțoasă, cu loculi indehiscenți (PI. 68, fig. 1b, 2a)........................ 181. Coronopus b Racem terminal. Siliculă netedă, dehiscentă............................. 43 a Petale inegale, 2 mici și 2 mari ....................................... 44 b Petale egale............................................................ 45 a Filament cu apendicul la bază. Siliculă fără aripă. Plantă numai cu frunze bazale ................................................... Teesdalia b Filamente fără apendicul. Siliculă aripată, cu lobi acuți. Tulpină foliată 178. Iberis a Lojele siliculei monosperme...............................180. Lepidium b Loje de obicei bi- sau multisperme................................... 46 a Siliculă aripată (PI. 66, fig. 2c, PI. 67, fig. 4b). ................ 47 b Siliculă nearipată (PI. 20, fig. 3).................................. 48 a Cele 4 stamine mai mari apendiculate. Frunze îngustate spre bază (PI. 12, fig. 4a).........................................177. Aethionema b Stamine nearipate. Frunze tulpinale cordate sau sagitate. . 176. Thlaspi CRVCIFERA b 113 48 a Siliculă dilatată spre vîrf, triunghiulară, cu virf retezat sau emarginat. Lojele cu multe semințe ........................................... 174. Capsella 48 b Siliculă ovată, cu virf rotunjit sau acut. Loje cu 2 semințe 175. Hutchinsia 49 a Siliculă neturtită sau abia comprimată............................. 50 49 b Siliculă mult comprimată (PI. 60, fig. 1b, 2b, 3b)................. 62 50 a Siliculă divizată prin peretele despărțitor in 2 loje.............. 51 50 b Siliculă uniloculară, fără perete despărțitor , sau lojele sînt suprapuse 57 51 a Flori galbene ..................................................... 52 51 b Flori albe, albe-gălbui sau violete........................... 54 52 a Frunze tulpinale sagitate. Siliculă obovată sau piriformă (PI. 49, fig. 2a, 3).................................................172. Cam elina. 52 b Frunze îngustate spre bază. Siliculă globuloasă sau elipsoidă. 53 53 a Siliculă mare, de 10—13 mm lungime, globulos umflată, cu semințe aripate. Frunze întregi (PI. 55, fig. 1) ...................... 164. Alyssoides 53 b Siliculă mai mică, cu semințe nearipate. Frunze dințate sau divizate (vezi și 14a).....................................................154. Borippa 54 a Siliculă ovată, rigid păroasă, sesilă, indehiscentă, cu stil în formă de rostru curbat, cu 2 loji alăturate (PI. 33, fig. 2).... 152. Enclidium 54 b Siliculă fără rostru, dehiscentă, nepăroasă.......................... 55 55 .a Plantă mare, din regiuni joase, ramificată, cu tulpină groasă. Frunze bazale lungi de mai mulți decimetri............................155. Armoraeia 55 b Plante mai scunde, cu frunze mici, din etajul subalpin.............. 56 56 a Plantă complet glabră, cu frunze bazale cordate, + rotunde. Siliculă lungă de 3—8 mm, ascuțită spre ambele capete.... 170. Cochlearia 56 b Cel puțin frunzele bazale cu peri alipiți, atenuate în pețiol. Siliculă lungă de 2 — 3 mm, in general globuloasă........................ 171. Kernera 57 a Flori galbene ....................................................... 58 57 b Flori albe........................................................... 61 58 a Siliculă globuloasă. + de 2 mm în diam., pe suprafață cu adîncituri (PI. 64, fig. 3b) . . ."..................................... ’. . . 173. Neslia 58 b Siliculă ovată, piriformă sau articulată............................. 59 59 a Siliculă oblic ovată (cîteodată o linie frîntă ne arată contopirea celor două părți), cu suprafața zgrăbunțoasă sau carenat aripată pe muchii. Plante cu glande sesile (PI. 22, fig. lb, 2c).................. 147. Bunias 59 b Siliculă piriformă sau compusă din 2 loje suprapuse, netedă sau + costată ......................................................... 60 60 a Siliculă piriformă, la partea superioară mai lată, cu 2 loje sterile suprapuse uneia uniovulate, de regulă fertilă. Siliculă fără articulație vizibilă la exterior (PI. 15, fig. 2d)............................ 145. Myagrum 60 b Siliculă biarticulată, cu articul superior globulos, monosperm, cel inferior alungit, 1—2-sperm, rareori gol (PI. 80, fig. la, 2b) 189. Bapistrum 61 a Frunze sagitate. Florile lungi de cel mult 3 mm. Siliculă ovală sau lat elipsoidală . . . ..........................................191. Calepina 61 b Frunze rotunjite sau îngustate spre bază, nesagitate. Flori mai mari de 5 mm. Siliculă globuloasă (PI. 81, 82)........................ 190. trâmbe 62 a Flori galbene ........................................................ 63 62 b Flori albe sau violete ............................................... 64 63 a Stamine cel puțin iu parte cu apendiculi membranoși. Siliculă orbiculară, turtită sau 3- globuloasă; Jojele cu 1 — 4 semințe (PI. 56, fig. le, PI. 58, fig. Ic, PÎ. 61, fig. Ic)...................... 165. Alyssum 63 b Stamine fără apendice. Siliculă lanceolată, ovală sau eliptică; loje cu mai. multe semințe (PI. 62, fig. 3c, PI. 63, fig. 3a). . 168. Draba 64 a Flori închis violete, rar albe. Siliculă mare de 2 — 7 cm, turtită, sub-țiindu-se într-o codită (carpofor) lungă și subțire. Frunze mari, cordate (PI. 53, fig. Id. PI. 54, fig. 1b)...................... 162. Lunaria 64 b Flori albe, rar roșietice. Siliculă lungă de cel mult 1 cm, nu are codiță subțiata ........................................................... 65 65 a Petale adine bifidate (PI. 32, fig. la). Plante înalte de 30 — 70 cm 166. Berteroa 65 b Petale întregi sau abia emarginate. Plante de statură mică............ 66 66 a Cele 4 stamine cu apendici lăți. Plante înalte1 de 10 — 20 cm, de culoare cenușie, cu tulpini foliate..................................167. Schivereckia 66 b Stamine fără apendice. Plante mai mici, cu frunze tulpinale mărunte ..................................................................... 67 67 a Frunze) cuneate. 3 —5-fidate. Flori roșietice sau violet deschise. Formează tufe dense pe stînci (PI. 68, fig. 5).................. 169. Petrocallis 67 b Frunze întregi, nedivizate. Flori complet albe................ 168. Draba Tribul 1. S i s y m b r i a e DC. Syst. 11 (1821) 150 et 438. Fructul silicvă alungită necomprimată, fără rostru, dehiscentă, cu 2 valve, rareori o siliculă dehiscentă cu perete lat, sau o nucă de diferite forme, foarte rar o lomentă. Embrion notoriz. Glandele nectarifere formează inel închis, rar ( Arabidopsis ) cele laterale despărțite de cele mediane, sau numai cele laterale prezente (PI. 14, fig. 1—6). Peri simpli, rar ramificați. Sepale deschise. Subtribul 1. 5 i s ij ta b r i i n a e (Prantl) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. Heft 86 (1924) 45. Fructul silicvă. Glandele nectarifere formează un inel închis (PI. 14, fig. 2). Celule cu mirozină fără clorofilă și legate de vasele conducătoare (PI. 37, fig. 11, 12). Flori galbene, rar albe. Peri simpli, ramificați {Sisymbr. Seci. Descurca) sau lipsesc (Sisyrnbrium). Planșa 15. - Sisymbriuni Sophia L.. la părți florale, ib. secțiunea transversala a seminței (după Hegi). — 2. Mya^rum perjoliatum L., 2a frunze bazale, 2b. părți florale, 2c. racem fructifer, 2d. secțiunea longitudinală a silicuiei, 2e. secțiunea transversală a seminței. PLANȘA 1 5 Genul 142. S I S YMBBI U M *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 199, nr. 547], ed. V (1754) 29(3, nr. 728, ed. VI (1764) 338 nr. 813, em. -Voi n i c i c ă. O, 4 — 1). Frunze alterne, întregi sau ± adine penat sectate, adeseori runcinate, cu lob terminal mare, rareori, la 5. Sophia, tripenat sectate. Peri simpli, rar ramificați. Inflorescența racem fără bractei, adeseori bogat ramificat. Sepale erecte pînă la orizontal patente, la bază + saciforme, la vîrf glugate. Petale unguiculate. Stamine simple, fără apendici. Glandele neclari fere laterale înconjoară baza celor 2 stamine scurte; cele mediane se prezintă ca niște proeminențe la partea exterioară, la baza staminelor lungi și sînt împreunate uneori într-un inel închis prin cele laterale (Pl. 14, fig. 2). Ovar sesil, cu stigmat în formă de disc, foarte slab bilobat. Fruct silicvă bivalvată. Valvele cu o nervură mijlocie pronunțată și cu nervuri secundare. Semințe l-sau 2-seriate, elipsoidale sau cilindrice. Embrion notoriz. Genul cuprinde cca 80 specii răspîndite în zona temperată a globului. Determinarea s p e c iilor 1 a Perii ramificați și alipiți. Frunze de 2—3 ori penat sectate, cu segmente dese, mărunte. Petale mici, verzi-gălbui ...................... 1. S. Sophia 1 b Perii simpli sau planta 4= glabră. Frunze întregi sau simplu penat sectate ................................................................ 2 2 a Pediceli scurți, groși, de 1—3 mm lungime, rigizi. Silicvă lungă de 1 — 1,6 cm, subulată, subțiindu-se treptat spre vîrf și alipită de axă 2. S. officinale 2 b Pedicel mai subțire și mai lung. Silicvă egal de groasă, lungă, i patentă................................................................... 3 3 a Toate frunzele întregi; cele mijlocii lungi de 10 —14 cm și late de 20—40 (50) mm, lat lanceolate, păroase, pe margini serate sau aproape întregi. Tulpină viguroasă, dreaptă, înaltă, des foliată. Inflorescență abundent ramificată ........................................ 8. S. strictissimum 3 b Cel puțin, frunzele inferioare penat sectate sau chiar dacă uneori sînt întregi, îngust liniare, late cel mult de 3—6 mm, ± glabre................. 4 4 a Frunze îngust liniar lanceolate; cele superioare întregi și glabre, cele ' inferioare penat fidate sau partite, cu foliole îngust lanceolate, întregi și scurte. Uneori acestea din urmă lipsesc............... 9. S. polymorphum 4 b Frunze mai late, cu segmente late și ± dințate. Uneori frunzele inferioare sectate lipsesc iar cele superioare au segmente lungi, liniare și paralele .............................................................. 5 5 a Pediceli subțiri, cu mult mai subțiri decît silicvele................. 6 5 b Pediceli rigizi, + groși cît silicvele................................ 8 6 a Silicvele tinere întrec florile, crescînd deasupra lor. Flori mici, cu petale de cca ‘3 mm lungime, palide. Plantă ± glabră .................... 5. S. Irio *) Cuvîntul « sisymbrion » a însemnat la scriitorii antici o plantă mirositoare. Dios-corides a înțeles sub acest nume pe Nasturtium off iernate. H I) Silicvele tinere nu întrec florile. Flori mai mari, cu petale lungi de 5 — 7 mm, galbene-a urii .................................................... 7 7 a Tulpina ramificată de la mijloc în sus. Frunzele bazale pe timpul înflo~ ririi lipsă. Plantă păroasă, cu peri rigizi. îndreptați în jos. Petale lungi de cca 0,75 mm ................................................ 3. 8. Loeselii 7 b Tulpina ramificată de obicei de la bază. Frunzele bazale la înflorire abundente, glabre ca și întreaga plantă. Flori mai mari, cu petale de 7 mm lungime. Silicve dese, puțin încovoiate spre axă, lungi de 2,5 — 6 cm și late de 1 mm. Pedicelii mai groși...........................4. S. anstriacum $ a Frunze superioare scurt pețiolate, sau aproape sesile, penat sectate, cu lacinii întregi, liniare. Sepale la înflorire orizontale, în stare de boboc, cele 2 exterioare la vîrf glugate (PI. 17, fig. 2a). Plantă verde, de obicei numai în partea inferioară păroasă ........................... 7. S. altissimum 8 b Frunze superioare lung pețiolate, penat sectate cu lacinii i dințate sau ondulate, lanceolate, sau la cele de la frunzele supreme alungit lanceolate. Sepale la înflorire erecte, la vîrf neglugate. Plantă surie, moale păroasă, rareori 4 glabrescentă ......................... 6. S. orientale Secția I. DESCpRKA C. A. Mey. in Ldb. FI. ;dl. III (1831) 135. Perii ramificați. 1. S. Sophia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 659. — Desciirainia Sophia, Webb et Fertilei. Phytogr. canar. I (1836—1840) 72; Prantl in Engl. et Prant] Pflzfam. III. 2 (1891) 192; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIU (1939) 83. - Discurea Sophia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 54. — Exs.: FRE nr. 1954 a, b sub Desciirainia. — Te.: Pl. 15, fig. 1, la, b. Q sau ©. Tulpină erectă, cilindrică, înaltă de 20 — 50 (70) cm, în partea superioară ramificată, pubescentă, cu peri stelați. Frunze alterne, suriu verzi, fin pubescente, cu peri stelați, lat ovate sau alungit ovate, lungi de 3 — 16 cm, de 2—3 ori penat sectate, cu lacinii liniare sau îngust laciniate. Aripile de primul ordin lanceolate, micșorate) spre baza frunzei, ('ele inferioare auriculat amplexicaule. Frunzele superioare sau cele ale ramurilor mai mici, simplu penate, cu lacinii filiforme, alungite. Inflorescența un racem la virful ramurilor, cu flori mici, lungi de 2,5—3 mm, palid gălbui; pedicelii de 2 ori mai lungi decît florile. Sepale erecte, îngust eliptice, gălbui-verzi. Petale de lungimea sepalelor sau mai scurte, îngust spatulate. Racem fructifer alungit, lax, cu silicve lungi de cca 20 mm și late de 1 mm, arcuit erecte, scurt ascuțite la vîrf, cu un stil foarte scurt și cu stigmat disciform, nelobat. Pedicel fructifer de 9—10 mm lungime, de cca 3 ori mai subțire decît silivea, cu care formează un unghiu foarte obtuz (cca 170°). Valve cu nervură longitudinală bine vizibilă, mărunt și des boltite deasupra semințelor. Semințe uniseriate, îngust ovat elipsoidele. Embrion notoriz. — V—VII. Stațiunea. în locuri părăsite, în jurul satelor, pe lîngă garduri, cinci ha ?•: *19 Răsp. î n tară: Reg. Raia Mare: Vișeul de Sus; Cărei; Sighet. Reg. Cluj: Anieș (r. Năsăud); Bistrița: Cluj; Cheia. Turzii, Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; defileul Mureșului, Reghin. Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin.); Sighișoara, Saschiz; Mediaș: Șura Mare, Gușterița, Sibiu, Șelimbăr, Bradu (r. Sibiu). Reg. Oradea: Mărtihaz (r. Salon ta); Oradea. Reg. Arad: comună. Reg. Timișoara: comună (Heuff.). Reg. București: București pe malul Dîmboviței: Slobozia; Mrea Cernica (r. Brănești). Reg. Galați: Măcin; Sulina, Cetea, Periprava, Caraorman, Tulcea, Chilia Veche (r. Tulcea); Hanu Conache (r. Liești). Reg. Bîrlad: Cosmești Deal (r. Tecuci). Reg. Bacău: în jurul muntelui Ceahlău. Reg. Iași: Birnova, Iași, Copoii, Crislești, DL Repedea, Nițelea, Ciurea, Nicotină, V. Bahluiului, l'ngheni-Prut, Sculerii, Vlădeni, Șipote (r. lași); Tg. Frumos, Băiceni, Sinești (r. Tg. Frumos); Buciumi (r. Negr^șli): Cotnari (r. Ilirlău). Reg. Suceava: Stinca-Ștelancști (r. Trușești). V a r i a b i l i t a t e a s p e c i e i f. typkum Beck FL NO 11, 1 (1892) 476. - Tulpina și frunzele suriu-verzi, acoperite cu peri stela ți, Comună. f. glabrescens Beck l.c. Plantă glabră. id-colo, mai rar. f. depauperâtum Porc, in Sched. ex Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 639 — f. pumilum Porc, in Sched.- Tulpină subțire, înaltă de (6) 10 20 cm, ne ramificată, numai cu 3-5 flori. Frunze lungi de 10 15 mm. — Reg. Suceava: Cîrlibaba la Podul Bistriței Aurii (r. Vatra Dornei). I n trebuință r i. Semințele au un gust pipărat și se întrebuințează în Caucaz în locul muștarului. Cenușa conține multă silitră (azotat de potasiu). - Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N; introdusă în America de N și S, Noua Zee-landă. Secția II. VELARIM DC. Syst. II (1821) 459. Silicvă subuliform îngustată spre vîrf. 2. Q S. officinale (L.) Scop. FL carn. IL ed. 11 (.1772) 26. — Erysimum ojficindle L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 660. -- Velarurn officinale Schur Enum. pl. Transs. (1866)54; Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 52.— Brîncuță.— Szapora zsombor. — Gebrâuchliche Rauke. --- PyaHBmiK aeKapcTBewmm. — Ic.: PL 16, fig. 1, 1 a, b. O — 0. Tulpină erectă, înaltă de 30—60 cm, patent sau orizontal ramificată, cu ramuri lungi, înguste, terminate în inflorescențe. Plantă peste tot păroasă, rar glabrescentă. Frunze tulpinale inferioare și mijlocii ovat triunghiulare, lungi de 4—S cm, penat sectate, cu 1—4 perechi de segmente orizontal patente sau -j- răsfrînte, pe latura inferioară întregi, pe cea superioară dur dințate; segmentul terminal mult mai mare, + lobat dințat. Frunzele superioare sau cele ale ramurilor îngust lanceolate sau trifide. Inflorescența un racem lung, îngust. Flori mici, foarte scurt pedicelate, înde-suite. Sepale erecte, de 1,5 — 2 mm lungime, pubescente. Petale galbene deschise, pînă la 3 mm lungime, oblanceolate, foarte lent atenuate. Racem fructifer foarte alungit, cu silicve alipite de axă. Pedicel de (1) 2 (3) mm 120 FU)BA B.P.B. lungime, gros, tare. Silicvă de 10—16 mm lungime, subulată sau alungit conică, îngustată lent spre vîrf, pubescentă. Semințe uniseriate, 5 — 6 într-o lojă, ± ovoide, turtite, brun roșcate, netede. — V—IX. Stațiunea. în locuri ruderale, terenuri necultivate, lingă drumuri. Răsp. in țară: In regiunea de cîmpie, foarte comună în întreaga țară. — Reg. Baia Mare: comună peste tot; Satu Mare. Reg. Cluj: Anieș (r. Năsăud), Bistrița: comună în Cîmpia Transilvaniei; Cluj pe malul Someșului; între Poieni și Giucea (r.IIuedin): Chețani (r. Luduș). Reg. Aut, M.: Tg. Mureș; Reghin; Sovata (r. Sîngeorgiu de Pădure); Odorhei, Mții Harghita (r. Odorhei). Reg. Stalin: Sibiu, Gușterița, Bradu (r. Sibiu); Mediaș; Sighișoara. Reg. Hunedoara: Petrila (r. Petroșani). Reg. Oradea: Oradea; Aleșd; Stîna de Vale (r. Beiuș). Reg. Timișoara: comună peste tot (Heuff.); Mehadia, Dl. Treșcovăț (r. Almaș). Reg. Craiova: Craiova; Coțofenii din Față (r. Filiași); Rastu (r. Băilești); Cerneți, Vîrciorova (r. Tr. Severin). Reg. Pitești: Cîmpulung. Reg. Ploești: Sinaia. Reg. București: comună în jurul Bucureștilor. Reg. Constanța: Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Bacău: la poalele Mt. Ceahlău. Reg. Iași: Iași, Repedea, Vișan, Capul Rediului, Bivolari, Sculeni (r. Iași); Podul Iloaiei, Tg. Frumos (r. Tîrgu Frumos); Belcești, Hîrlău (r. Hîrlău). — Reg. Suceava: Botoșani; Bosanci (r. Suceava). Variabilitatea speciei f. leiocârpum (DC.) Borza Consp. FI. Rom. (1947) 125. — 5. ojjicinale var. leiocar-pum DC. Syst. nat. II (1821) 460. — Silicvă glabră; plantă mai verde. — Reg. Cluj: Cluj pe străzile Hajongardului. R ă s p. gen.: Europa, Asia de V. Secția III. IRIO DC. l.c. (1821) 463. Silicvă cilindrică, cu semințe lunguiețe, A ovoidale. 3. S. Loeselii Jusl. in L. Cent. pl. I (1755) 18; Amoen. acad. IV (1759) 279.— Leptocarpea Loeselii DC. Syst. II (1821) 202; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 44. — Voinicică. — Borzas zsombor. — Lbsel’s Rauke. — FyjiHBHHK JieaejmeB . — Exs. : FRE nr. 1249. — Ic.: Pl. 16, fig. 3, 3a. O, O — OO. Rădăcină fusiformă. Tulpină erectă, de 40—80 (100) cm înălțime, bogat frunzoasă, în partea superioară virgat ramificată, cu peri simpli, lungi, deși, rigizi, mai ales în partea inferioară îndreptați în jos. în timpul înfloririi fără frunze bazale. Frunze treptat mai mici spre inflorescență, păroase pe ambele fețe, cele superioare adeseori glabrescente, triun-ghiular-ovate sau alungit ovate, adine runcinate, cu segmente ovate sau lanceolate, dur dințate sau dințat lobate, cu marginea inferioară a segmentelor adeseori întreagă; cele superioare liniar-lanceolate, -4- întregi. Inflorescența racem simplu, la începutul înfloririi îndesuit globuloasă, apoi preturi- Planșa 16. - - 1. Sisymbrium ojjicinale (L.) Scop., la. părți florale, 1b. o silicvă. completă și una .cu semințe vizibile. - 2. S. Irio L., 2a. părți florale. - 3. 5. Loeselii Jusl., 3a. părți florale. PLANȘA 16 ।:ni <:m<îs \i- gită foarte mult. Sepale de 3 mm sau puțin mai lungi, nedilatate saciform la bază. Petale galbene, de cea 6 mm lungime, obovate sau alungit obovato, ușor atenuate într-o unguiculă scurtă. Pediceli fructiferi de 6 —10 mm lungime, glabri sau păroși, cu mult mai subțiri decît silicvele, patenti sul) 00 — 80°, rar aproape orizontali. Silicve lungi pînă la 3 cm și puțin mai înguste de 1 mm, puțin arcuite în sus, cu suprafață destul de netedă, paralel triner-vate, la virf cu un stil foarte scurt si stigmat slab bilobat. Semințe multe, mici, uniseriate. — VI—VII (VIII). Stațiunea. Locuri părăsite, ruderale, lingăi drumuri, garduri, marginea arăturilor, în regiunea de cîmpie. R ăi s p. în țar d: Comună. /h,'g. Clui: Rodna, V. Sieului (r. Rodna), frecvent in jurul Clujului, Someșeni, Apahida, .Cirul de Jos (r. Cluj); \ . Ciorilor, Ceanul Mare, 'turda, Cheia Turzii, Copăceni, Săndulești (r. 'turda); Războieni, Ocna Mureșului, Ai ud, Ciumbrud (r. Aiud). Aut. M.: Tg. Mureș, Reg. Stalin: Orașul Stalin; Valea Lungă, Prostea Mare și Mică, Mediaș (r. Mediaș): Sighișoara; Sibiu, Bradu, Daia, Noul Săsesc, Gușterița, Șura Mare (r. Sibiu). 7?cg. Hunedoara: \. Secașului (r. Sebeș); Mesentea, Benic, Bărăbanț, Alba lulia (r. Alba); Soneria, Peșlișu Mare (r. Hunedoara); Ruși (r. Hațeg): Deva; Orăștie. Reg. Arad: Săvîrșin (r. Lipova) ; Arad, Micălaca (r. Arad). Reg. Timișoara: pe locuri ruderale pe stînci și pe pereți (Heuff.) ; Beregsău (r. Timișoara) ; Tisovița (r. Alinaș). Reg. Craioca: Craiova pe canalul colector. Reg. București: pe marginea șoselei spre Oltenița. Reg. Galați: Letea (r. Tulcea). Reg. Birlad: Mărăști (r. Panciu); pe malul Șiretului la Cosmești-Deal (r. Tecuci). Reg. Lași : Ungheni-Prut, Dl. Repedea, lași, Cristești, Copou, .Socola, Mîrzești, Șorogari, Ciurea, Voinești (r. Iași); Tg. Frumos, Popești (r. Tg. Frumos) Hîrlău, Cotnari (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Horodnieeni, Liteni (r. Fălticeni); Stinca-Ștefă-nești (r. Trușești); Bosanci (r. Suceava-'. V a r i a b i 1 i t a t e a s p e < i * • i f. typicum (Beck). S. Loeselii a. typicum Beck FI. NO 11. 1 (1892) 477. - Silicvfx glabră, frunze și tulpinii păroase, segmente ovate. ~~ Comună. f. glabrescens (Schur) Beckh.-Haase FI. Westf. (1893) 148. — Leptocarpaea. Loc-celii b. glab reșce ns Schur l.c. - L. Pseudo-Loeselii Schur Phvtogr. in Verii. NV Brunn XV.2 (1877) 83. - Frunze tulpinale mai tîrziu glahrescenle, cu segmente liniar lanceo-late, serate. Semințe subbiseriate. Pe pereți, stînci, ruine. în locuri umbroase, la Orașul Stalin pe Mt. Tîmpa. f. ciiiătum (Beck). - A\ .Loeselii £. eiliatum Beck l.c. Silicvă. lung ciliată. - Reg. Aut. M.: Tg. Mureș. Reg. Suceava : Suceava. f. latiscctum (Schur) ThelL in Hegi IV. 1 (1919) 176. - Leplocarpaea Loeselii DC. a. latisecta Schur l.c. -- Frunze de 6 - 12 cm, numai cu 1 -2 aripi; lobul terminal cel mai mare, ovat sau triunghiular. Orașul Stalin; Craiova. R ă s p. gen.: Eurasia. 4. ? S. austriacuin Jacq. FI. austr. III (1775) 35. tab. 262. — Sinapis pyrenaica L. Sp. pl. ed. II (1763) 934. Q O sau Tulpină erectă, ramificată de obicei de la bază, înaltă de 10—80 cm, glabră, cu ramuri divaricat patente. Frunze bazale prezente la 124 CI.UHA R.P.R. înflorire, abundente, toate glabre, lirat penat sectate sau runcinat penat sectate, cu lobi mai mult confluenți. Raceme relativ dese, cu flori mărișoare. Sepale lungi de 4 mm. Petale de 7 mm. Ovar glabru cu 28—40 ovule. Pedi-celi patenti, de 5 — 10 mm lungime. Silicve ± erect patente, puțin încovoiate spre axă, lungi de 2,5 — 6 cm și late de 1 mm, cu stil lung de 0,5 —1.5 mm. - V-VI. Stațiunea. Pe pereți, stînci, coline. R ă s p. î n ț a r 5: Foarte rară si chiar dubioasă. A fost indicată de Schur (En. 53) de lingă Sibiu. Răsp. gen.: Europa de mijloc și de V. 5. S. Irio L. Sp. pi. ed. I (1753) 659; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIU (1939) 44. - Ic.: PI. 16, fig. 2. O — O. Tulpină înaltă de 10—60 cm, frunzoasă, în partea superioară ramificată, fin pubescentă. Frunze ovat lanceolate sau ovate, cele inferioare lung pețiolate, glabre sau fin pubescente, runcinat sectate, cu segmente ± orizontal patente, ovat lanceolate, ± lobat dințate, cu puțini dinți (1—4). Ramuri terminate în racem simplu, la început scurt și îndesuit, mai tîrziu alungit. Pediceli lungi cit florile sau cu puțin mai lungi. Sepale îngust eliptice, de cca 3 mm lungime, erecte, palid galbene. Petale lungi de 4 mm, palide, îngust spatulate și atenuate în unguiculă. Silicvele tinere întrec întotdeauna florile și bobocii (PI. 16, fig. 2), cele adulte ± erecte, îngust liniare, de 3-^4 cm lungime, cu pediceli cu mult mai îngusti și asemănători cu cei de la 5. Loeselii, multisperme. cu semințe uniseriate, mai mici de 1 mm. — VI-VII. Stațiunea. Lîngă drumuri, pe ruine, pereți, răzoare, locuri înierbate.. Răsp. în țară: Plantă foarte rară. — Reg. Slalin: Sighișoara; Sibiu. Reg. Plo-ești: Dl. Mare la Valea Călugărească (r. Ploești). Reg. Iași: Ungheni la*gară, Cristești (r. Iași). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Europa centrală, U.R.S.S., Africa de V, Asia de V. 6. S. orientâle Torn. Cent. pi. II (1756) 24, nr. 173; in L. Amoen. acad. IV (1759) 322.- 5. Columnae Jacq. FI. austr. IV (1776) 12 tab. 323; non L.: Vassilcz. în FI. U.R.S.S. VIII (1939) 50. - Exs.: FRE nr. 1250. - Ic.: PI. 17, fig. 1, la—c. 0,0 sau OO. Tulpină erectă, înaltă de 30—70 cm, în partea superioară distanțat și patent ramificată, cilindrică, păroasă sau glabrescentă... Planșa 17. — 1. SisymbHum orientale Torn., la. părți florale, lb. porțiune din raccmul fructifer, Ic. porțiune din silicvă cu semințe și valva căzută. -• 2. altissimiun L-.,. 2a. părți florale. L. Frunze bazale lanceolate, lung petiolate, runcinat sectate, cu segmente triunghiulare, lat ovate, ± întregi, păroase, cele superioare cu segmente terminale confluente'. Frunze tulpinale inferioare si mijlocii runcinate, cu segmente lanceolate și orizontal patente, pe marginea inferioară întregi, pe' cea superioară denticulate. Frunze' supreme? lanceolate, cu o singură pereche de segmente, cu segment terminal alungit, adeseori întregi, nedi vizate. Inflorescența racem simplu, la început cu flori dese, apoi alungită, cu silicve distanțate. Pediceli de lungimea florilor sau mai seurti, păroși. Sepale lanceolate, lungi de cca 4 mm, păroase, erecte. Petale de 7—8 mm lungime, ovat eliptice, galbene, atenuate în unguiculă lungă de 2 — 3 mm. Silicve lungi de .3 — 8 (10) cm, groase de 1 — 1,5 mm, cu pediceli rigizi, groși aproape cit silicva, glabrescenți sau scurt păroși și valve longitudinal 3-nervate. Semințe numeroase, uniseriate, brune, mai mici de 1 mm, 4_- turtite, emarginate la un capăt. Embrion notoriz. — VI—VII. St a ț i ii ii e a. Locuri însorite și părăsiti', lingă drumuri, pe marginea arăturilor, pe pereți. Comună numai in părțile sudice ale țării. Răsp. in țară: Reg. Cluj: Rodna în pădurea spre Corougiș. Reg. Stalin: Sighișoara; Sibiu: gara Șinca Xouă (r. Făgăraș). Reg. Oradea : Oradea (rară). Reg. Arad: Pere-gul Mic (r. Arad); Celalea Șoimos (r. Lipova). Reg. Timișoara: locuri ruderale (HeulT.i ; Baziaș (r. Moldova Xouă): Orșova (r. Ahnaș). Reg. Craioea: Craiova ; Rast. B ist re tu (r. Băilești) ; Murta, Măceșul de Jos pe Grindul Ti la (r. Gura Jiului) ; Maglavit (r. (Calafat) : .Turnu Severin. Reg. Raeurești: București (Cotroceni); Lehliu: Comana (r. Vidra). Reg. Constanta: Fetești, Hagieni, Țăndărei țr. Fetești); Năvodari, Corbu, Cernavodă (r. Medgidia) ; Constanța pe malurile de ki vii; Amandza lingă Babadag. Reg. Galați: Măcin : intre I. G. Duca și M. Kogălniceanu, colina Cajeraei intre I. G. Duca și Mahmudia, între Tulcea și Prislav (r. Tulcea); Galați. Reg. Rirlad: Tecuci. Reg. /ași: Cristești, Cucuteni, Aroneanu, Copou (r. lași) ; V. Clanului (r. Huși); Ceplenița (r. llirlău). V a r i a b i I i t a l e a s p e c i e i După indumentul fructului se -pot deosebi: l‘. hebccârpuiu (Focii) X. Busch in FL cane. crit. 111, 'i (1904 10) 218. .V. Columnae L. fi. hebecarpa Focii Syn. ed. III (1857) 43. - X. Columnae a. hebecarpum Schur Fnum. pl. Transs. (1866> 53. Silicva păroasă. Reg. Timișoara: Baziaș (r. Moldova Xouă). Reg. Constanta: între Palaz și Constanța. Reg. iași: Cristești, Aroneanu, (’ucuRni (r. Iași); Buhalnița, Ceplenița (r. llirlău). L leiocârpum (DC.) Hal. Consp. FI. gr. 1 (1901) 69. X. Columnae fi. leioearpum. DC. Syst. II (1821) 469. .S’. Columnae b. psilocarpum Schur I. c. X. Pseudo-f'olumnae Schur PhytogT. in Verb. XV Brunii XV. 2 (1877) 83, p.p. — Silicva glabră. Sibiu. După părozitatea și forma părților plantei se pot deosebi: 1‘. hygrophiluni (Fourn.) ThelL in Hegi FL Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 181. - X. Columnae Jac<|. f. A. jirmius var. 5. hngrophiluni Fourn. Recherch. Crucit’. (1865) 88. — X. Colum-naec. Pseudo-lrio 'SvAi.wv pl. Transs. (1866) 53.- întreaga plantă glabrescentă. Reg. Aut. M.: Toplița. Reg. Stalin: Orașul. Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Sebeș. R^g. Constanta: Vasile Roaită (r. Negru Vodă). L macrolănm (Poinell Hal. Le. .S’. ma.eroloma • Pomel Xouv. Mal. FL Atl. (187D 368. - Silicva nematură lungă de 9 11 cm, iar cea matură lungă piuă la 18 cm, de obicei glabră. In «. Dobrogea » (ex. Borza Consp. (1947) 125). r?ș floka n.m. var. subhastâtnin (Willd.) Thell. in Zimmerm. Adv. Pfl. Mannh. (1907) 96. — Bras-■sica subhastata Willd. Sp. pl. III, 1 (1801) 550. — Tulpina foarte ramificată de la bază. Silicva foarte subțire, lată de 0,75-1 mm. întreaga plantă aproape glabră. -- Reg. Stalin : Orașul Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Sebeș. Răsp. gen.: Europa de mijloc pînă în U.R.S.S., Europa de S, Asia de SV pînă in India, Algeria, Insulele Canare, introdusă în Austria. 7. S. altlssimum L. Sp. pl. ed. I (1753) 659. — 5. Sinapistnun Cr. Stirp. austr. I, ed. II (1769) 52; Class. Grucif. (1769) 138. — S. pannonicurn Jacq. Ic. pl. rar. I (1781—86) 12, tab. 123; Gollect. I (1786) 70; Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 49. - Exs.: FRE nr. 1251. - Ic.: Pl. 17, fig. 2. 2a; Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. II (1926) 188, fig. 34. Q—GO. Tulpină erectă, înaltă de (20) 30—50 (60) cm, cilindrică, în partea inferioară setos hirsută, la mijloc și spre vîrf glabră, de obicei ramificată, des frunzoasă, ± divers foliată. Frunze inferioare și bazale scurt pețiolate, runcinat sectate, cu lacinii ovate sau ovat lanceolate, patente, puțin dințate, in număr de 4—7, cele superioare sesile, mai puțin adînc sectate și 4- confluente cu lobul terminal, peste tot setos păroase, în timpul înfloririi adeseori toate lipsesc. Frunze mijlocii și mai ales cele superioare penat sectate, cu lacinii lungi, îngust lanceolate sau liniar lanceolate, pînă la filiforme, întregi sau cu 1—2 dinți mici, de obicei glabre, moi. Ramuri terminate în racem simplu. Pedicelii cca de lungimea florilor. Galiciu lung de 4 —5 mm, cu sepa-lele la înflorire orizontale, cele 2 externe la vîrf glugate. Petale galbene deschis de cca 8 mm lungime, cu limb alungit eliptic, care se subțiază pe neobservate in unguiculă. Silicvă de 6 — 7 cm lungime, lată de 1 — 1,5 mm, puțin mai groasă decît pedicelul, cilindrică, spre vîrf puțin îngustată, terminîndu -se intr-un stil scurt cu stigmat puțin lățit, bilobat. Valvele cu cîte o nervură mijlocie accentuată. Semințe uniseriate, foarte numeroase, mici, mai scurte de 1 mm, gălbui-brunii. Embrion notoriz. — V—VII. S t a ț i u n e a. Pe locuri pietroase sau nisipoase, însorite, lîngă drumuri, p(‘ ruine, umpluturi. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Sf. Gheorghe, Cojocna (r. Cluj). Reg. . lut. M.: Deva (r. Toplița). Reg. Stalin: Șura Mică, Sibiu, Orlat, Veștem, Bradu (r. Sibiu) ; Blaj (r. Tîrnăveni). Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timișoara: în Banal, (lleuff.); Mt. Domugled, Orșova (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova, Turnu Severin (r. Turnu Severin); Craiova; Păd. Ciumurgia lîngă Piscu Nou (r. Calafat.) Reg. Pitești: lonești, Vultureanca (r. Găești). Reg. București: București; Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Constanța, stepa Anadolchioi la Constanța; Tuzla (r. Negru Vodă); Cernavodă, Basarabi, Corbu (r. Medgidia); Lacul Sinoe pe insula de nisip, Jurilovca (r. Istria). Reg. Galați: Letea, Isaccea, Mrea Cocoș, Movila Hîrtop între I. G. Duca și Mahmudia (r. Tulcea). Reg. Bîrlad: Bîrlad, Păd. Barcea (r. Tecuci). Reg. Iași: Mîrzești, Mînzătești, Copoii (r. Iași). Reg Suceava: Suceava; Manoleasa (r. Săveni). CRUCI FER AE 129 V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. pamionicum (Jacq.) Fiori et Paoletti FI. anal. ital. I, 2 (1898) 432. — S. panno-nicum Jacq. Ic. pl. rar. I (1781 — 86) 12, tab. 123, s. s. — Plantă scundă, de 20—30 cm înălțime, cu tulpina simplă. — Reg. Aut. M.: podul Mureșului la Deda (r. Toplița). Răsp. gen.: Europa de mijloc, de E și de S, Asia de SV. Introdusă în Europa de N și America de N. Secția IV. NORTA (Adans.) DC. Syst. II (1821) 461. - Norta Adans. Fam. II (1763) 417, pro gen. Silicvă cilindrică, cu semințe alungit cilindrice sau alungit elipsoidale. 8. S. strictîssimum L. Sp. pl. ed. I (1753) 660; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 41. — Norta strictissima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 54. — Voinicică. — Magas zsombor. — Steife Rauke. — PyjiHBHHK cmaTBin. — Exs.: FRE nr. 1955 a, b. — Ic.: Pl. 18, fig. la—c. 4. Tulpină erectă, viguroasă, înaltă de 50—100 (120) cm, cilindrică, glabră sau păroasă, cu peri îndreptați în jos. Inflorescența o paniculă compusă din raceme simple. Frunze dese, descrescente spre vîrf, întregi, lat sau îngust lanceolate, alungit ascuțite sau acuminate, abrupt îngustate într-un pețiol scurt. Frunze lungi de 10—14 cm, late de 2—4 (5) cm, cu margini subîntregi, denticulate, uneori dur dințate, pe față ± glabrescente, pe dos mai des hirsute; cele superioare mici, bracteiforme, liniar lanceolate, subsesile. Inflorescența ramurilor la început racem des, subcapituliform, mai tîrziu alungit. Peduncul subțire, de cca 6 mm lungime, de obicei glabru. Sepale lungi de 4—5 mm, alungit eliptice, la virf rotunjite, cele 2 exterioare la vîrf glugate. Petale intens galbene, de cca 8 mm lungime, oblanceolate, cu limb eliptic, îngustat foarte ușor în unguiculă lată, Silicvă erectă sau ± patentă, slab arcuită, lungă de 6 —7 cm, groasă de 1 mm, 4-unghiular cilindrică, la capăt subțiată într-un rostru lung de 3—4 mm, cu stigmat puțin mai lat, sferic. Semințe uniseriate, numeroase, de cca 2 mm lungime, alungit cilindrice, brun roșietice. Embrion notoriz. — VI—VII. Stațiunea. Crește în grupe pe malul rîurilor, în boschete, dumbrăvi, pe marginea pădurilor, uneori pe lîngă garduri, între stînci, în întreaga țară. Răsp. în țară: Reg. Raia Mare: Vișeul de Sus. Reg. Cluj: Rodna, Năsăud; Bistrița; Chiochiș (r. Beclean); Canciu, Ciceu-Corabia, Păd. Logii (r. Dej); Țaga (r. Gherla); Feiurdeni, Sînmiclăuș, Someșeni, Boju, Tunelul Cojocnei, Cluj (r. Cluj); Gligorești, Cheia Turzii, Colții Trăscăului, Stîncile Luncii de la Poșaga, Strîmtoarea de la Runc (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Reghin; Odorhei, Lueta, Baia Sf. Cruce în Harghita (r. Odorhei); Tg. Săcuesc, Pucioasa; Sf. Gheorghe, Vîlcele, Zagon (r. Sft. Gheorghe). Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin); Sighișoara, Noul Săsesc; Valea Lungă, Proștea Mare și Mică, Mediaș, Bazna, Șeica Mare și Mică (r. Mediaș); Blaj, Mănărade (r. Tîrnăveni); Șura Mare, Tălmaciu, Cisnădie, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăștie; Colții Trăscăului pe Piatra Ceții (r. Alba). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timișoara: frecvent (Heuff.); 9 — c. 640 130 FLORA R.PJL Mt. Domogled (r. Almaș). Beg. Ploești: Bîsca Rozilei (r. Cislău). Beg. Bacău: Băile Siănic (r. Tg. Ocna); Schitul Durău sub Mt. Ceahlău, Răpciuni, Cheile Bicazului (r. Ceahlău). Beg. Iași: Iași, Breazu, Aroneanu (r. Iași). Beg. Suceava: Plăvăl.ar, Chilișeni, Bosanci, pe Dl. Ciorsaci (r. Suceava); Capu Codrului (r. Gura Humorului); Uidești (r. Fălticeni.) Variabilii alea speciei f. typicum (Beck). — 5. stricliss. a. typicum Beck Fl. VO II. 1 (1892) 476. — Frunze evident dințate, adeseori chiar dur dințate, uneori dublu dințate. — Comună. f., subintegrum (Beck). — S. strictiss. p. subintegrum Beck 1. c. — Frunze aproape întregi sau numai mărunt și distanțat dințate. — Beg. Cluj: Aiud; Cheia Runcului (r. Turda). Beg. Hunedoara: Cetatea Deva. Beg. Iași: Copou, Breazu (r. Iași). Răsp. gen.: Europa centrală, de E și SE, Armenia. 9. S. polymorphum (Murr.) Roth Man. bot. II (1830) 946; Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 46, tab. III, fig. 23. — Brassica polymorpha Murr. Nov. Comm. Goetting. VII (1776) 35, tab. VI; W et K. Pl. rar. Hung; I (1802) 93, tab. 90. — S. junceum M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 114. — Cheiranthus junceus W. et K. l.c. III (1812) 259, tab. 234. — Norta juncea Schur Enum. pl. Transs. (1866) 54. - Ic.: PL 18, fig. 2, 2a, b. 4- Rădăcină lemnoasă. Tulpină erectă, înaltă de 50—80 cm, cilindrică, glabră sau în partea inferioară ± hirsută, în partea superioară sau de la mijloc simplu ramificată, adeseori cu ramuri virgate. Frunze inferioare și mijlocii îngust lanceolate, glabre sau pe dos ± hirsute, cele inferioare lung pețiolate, penat fidate sau penat partite, cu rachisul lat aripat, lacinii îngust lanceolate, suberecte, de obicei 3 — 5 pe o latură și segment terminal foarte lung, uneori numai cu 1—2 segmente neînsemnate. Frunze superioare liniar lanceolate, întregi, sesile, ascuțite, spre bază foarte ușor atenuate, cele supreme filiforme. Inflorescența racem simplu, mai tîrziu alungită, glabră, cu pediceli de 8—12 mm lungime, mai lungi decît florile. Caliciu lung de cca 4 mm, cu sepale lanceolate, netede, obtuziuscule. Petale galbene, lungi de cca 6—7 mm, oblanceolate, ușor îngustate în unguiculă lată. Silicvă lungă de 25—35 mm și lată de cca 3 /4 mm, cilindrică, pe valve cu cîte o nervură longitudinală bine vizibilă, la vîrf se îngustează într-un stil lung de 2 mm, cu un stigmat ușor bilobat. Semințe uniseriate, numeroase, gălbui-roșietice, cilindrice, de 1 mm lungime și 0,5 mm lățime. — V—VI. Stațiunea. Pe coline ierboase, fînețe puțin alcaline și locuri însorite. Răsp. în țară: Beg. Baia M.: Leordina la gară (r. Vișeu). Beg. Cluj: Ocna Dejului (r. Dej); Sucutard-Puini (r. Gherla); Turda. Beg. Aut. M.: Păuleni, Petreni (r. Odorhei). Beg. Stalin: Mediaș, Proștea Mare și Mică (r. Mediaș); Ocna Sibiului, Șura Mare Planșa 18. — 1. Sisymbrium strictissimum L., la. ramură fructiferă, lb. părți florale, Ic. secțiunea seminței. — 2. S. polymorphum (Murr.) Roth, cu frunze inferioare penatsectate, 2a. idem, cu frunze inferioare întregi, 2b. părți florale PLANȘA 18 CRUCIFERAE 133 (r. Sibiu). Reg. Timișoara: Oravița. Reg. Constanța: Peninsula Kaleh, Istria, Portița (r. Istria); Corbu spre Periclie (r. Medgidia). Reg. Galați: tinetele sărate din Deltă, Letea, Caraorman (r. Tulcea). Reg. Iași: V. lui David, Aroneanu, Mîrzești, Vînători, Gopou, Cris-tești, Stînca, Coarnele Caprei, Breazu (r. Iași). Reg. Suceava: Dîngeni, Stînca-Ștefănești (r. Trușești). Variabili ta tea speciei Var. latifolium (Korsh.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. Heft 86 (1924) 102. — 5. jun-ceum M. B. var. latifolium Korsh. in Bull. Acad. sc. St. Petersb. 5. ser., IX,5 (1898) 412. — Frunze inferioare ± sinuat dințate, pînă la penatfidate, cele superioare întregi, lungi de 7 — 10 cm, late de 6—15 mm. — Comună. var. integrum Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 640. — Toate frunzele întregi, îngust lanceolate sau liniar lanceolate. — Reg. Suceava: Stînca-Ștefănești (r. Trușești). Răsp. gen.: Europa de SE, Siberia. Subtribul 2. AII i ar i i n a e Janch. l.c. 17. Fructul silicvă. Glandele nectarifere formează un inel închis. Celule cu mirozină și cu clorofilă așezate în mezofil. Flori albe. Peri simpli sau lipsesc. Genul 143. A LLI Ă R I A *) Scop. FI. carn. ed. I (1760) 515. — Usturoiță • Plante bisanuale sau perene, cu tulpini ierboase, erecte și frunze întregi, cu peri simpli. Sepale ± patente, nedilatate saciform la bază. Petale albe. Stamine simple, fără apendice, cele mici înconjurate la bază cu cîte o glandă nectariferă, care împreună cu glandele situate în afara staminelor mediane (mari), formează un inel ± închis (Pl. 14, fig. 1, 4). Silicvă ± 4-unghiulară, fără rostru, se deschide prin 2 valve boltite, cu o nervură longitudinală proeminentă și două nervuri laterale mai puțin proeminente. Pedicelul mai gros decît silicvă. Semințe uniseriate, cilindrice, cu embrion notoriz. A. officinalis Andrz. in M.B. FI. taur.-cauc. III, Suppl. (1819) 445; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 31. — Erysimum Alliaria L. Sp. pl. ed. I (1753) 660.— Sisymbrium Alliaria Scop. FI. carn. II, ed. II (1772)26. — Usturoiță. — Hagymaszagu szegecs. — Gemeines Lauchkraut. — HecnomniK jieKapcTBeHHHîî. — Exs.: FEAH nr. 2886. — Ic.: Pl. 19, fig. 1, 1 a—c. OO (4). Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 20—80 (100) cm, de obicei neramificată, cilindrică, glabră, numai în partea inferioară hirsută. Frunze egal distribuite pînă la inflorescență; cele bazale și inferioare lung pețiolate, rotund reniforme, adînc cordate, ondulat și dur crenate, glabre sau pe pețiol și pe dos moi păroase, cele superioare cu pețioli din ce în ce mai scurți, alungit cordate sau triunghiular cordate, adînc sinuat crenat *) Nume derivat din « allium », deoarece frunzele frecate au un miros asemănător cu al usturoiului. 134 FLORA R.P.R. dințate, ascuțite, cele supreme cu vîrful alungit. Flori în racem de obicei unic sau în 2—3 raceme, cele inferioare bracteate (1 — 2), celelalte fără bractei. Pedicel lung cît floarea. Sepale de cca 3,5 mm lungime. Petale albe, de (5) 6 — 7 mm lungime, cu limb obovat rotund, brusc îngustat în unguiculă lungă de 2 mm. Pedicelul fructului scurt, mai gros decît silicva. Silicvă rigidă, patent erectă, lungă de 5 — 7 cm și lată de 2—3 mm, ± patrunghiulară, la vîrf subulat subțiată. Nervura mediană a valvei foarte pronunțată, cele secundare mai slabe. Semințe numeroase, uniseriate, negre-brune, lungi de 3 mm și late de 1 — 1,5 mm, ± aspre datorită sbîrciturilor longitudinale. Embrion notoriz. — IV—VI. Stațiunea. în locuri umbroase, prin grădini, pe lîngă garduri, în pometuri, pe lîngă drumuri, în boschete și păduri de foioase, comună. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Vișeu de Jos; Cărei; Satu Mare. Reg. Cluj: Rodna Veche (r. Năsăud); Căinărașu (r. Luduș); Băile Sărate Turda; Abrud (r. Cîmpeni) Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Sovata (r. Sîngeorgiu de Păd.). Reg. Stalin: Hărman, Orașul Stalin. Reg. Hunedoara: Serei (r. Hațeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Păd. Ciala (r. Arad). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.); Baziaș (r. Moldova Nouă); Orșova (r. Almaș). Reg. Pitești: Cîmpulung, Nămăești (r. Muscel). Reg. București: București la Chitila și Băneasa; Pasărea, Crucea de Piatră (r. Vidra); Slobozia; Ciorogîrla (r. Mihăilești); Ciocănești (r. Răcari); Mrea Căldărușani, Țigănești (r. Snagov). Beg. Ploești: Doicești (r. Pucioasa); Buzău, Sărata-Monteoru pe Dl. Ciuhoiu. Reg. Constanta: Babadag. Reg. Galați: Cerna (r. Măcin); Nifon, Niculițel (r. Tulcea). Reg. Iași: Iași, Bucium, Cîrlig, Mîrzești, Breazu, Dl. Repedea, Bîrnova, Aroneanu, Coada Stîncii, Dumești, V. Ursu (r. Iași); Hîrlău. Reg. Bacău: Mrea Neamțu (r. Tg. Neamț), Reg. Suceava: Pătrăuți (r. Suceava); Botoșani; Păd. Jurești (r. Trușești). întrebuințări. în Caucaz se folosește drept condiment în locul usturoiului. Semințele pisate se folosesc uneori la cataplasme în locul muștarului. Din semințe se poate extrage un ulei gras. R ă s p. gen.: Eurasia, Africa de N. Subtribul 3. Arabidopsidinae O. E. Schulz în Engl. Pflzr. Heft 86 (1924) 256. Fruct silicvă (la speciile de la noi). Coaja seminței la încolțire vîscoasă, băloasă, nu ca la cele 3 subtriburi precedente. Peri ramificați sau simpli. Genul 144. AR AB ID OP S I S *) (DC.) Heynh. in Holl et Heynh. Fl. Sachsen I (1842) 538. — Sisymbrium sect. Arabidopsis DC. în Mem. Mus. Paris VII (1821) 238. — Stenophragma Cel. Kvet. Ok. Prazs. (1870) 75 et in Flora LV (1872) 438-442 *) După numele genului «Arabis » și « opsis » = aspect, înfățișare, deoarece speciile acestui gen se aseamănă mult cu Arabis. Planșa 19. — 1. — Alliaria ojjicinalis Andrz., la. părți florale, lb. ramură fructiferă, Ic. porțiune din fructul deschis, cu semințe. — 2. Peltaria alliacea Jacq., 2a. părți florale, 2b. corimb fructifer. PLANȘĂ 19 CRUCIFERAE 137 Plante anuale sau bisanuale, debile, cu peri simpli și ramificați. Sepale egale, obtuze, nedilatate saciform la bază. Petale (la noi) albe. Glandele nectarifere laterale ale staminelor scurte, în formă de inel deschis, cele mediane bulbucate, împreunate cu cele laterale. Ovar sesil, cu stil scurt. Silicve liniare, multisperme; valvele cu cîte o nervură mediană longitudinală și cu nervuri laterale neînsemnate. Embrion notoriz. A. Thaliâna (L.) Heynh. in Holl et Heynh. FI. Sachs. I (1842) 538; N. Busch în FI. U.R.S.S. VIII (1939) 77. — Arabis Thaliana L. Sp. pl. ed. I (1753) 665. — Stenophragma Thalianum Cel. in Flora LV (1872) 438— 442. - Exs.: FRE nr. 1487. - Ic.: Pl. 20, fig. 2, 2a. O—OO. Tulpină înaltă de (8) 10—30 cm, în locuri fertile pînă la 50 cm; la exemplarele mici simplă, neramificată, erectă sau adeseori flexuoasă, subțire, la exemplarele mai viguroase ramificată chiar de la bază, cu ramuri virgate, uneori cu mai mulți lăstari bazali, de obicei simplu păroși. Baza tulpinii cu o rozetă de frunze persistentă chiar pînă la fructificație; frunzele rozetei oblanceolate sau spatulate, îngustate într-un pețiol evident, rotunjite la vîrf, rar subacute, întregi sau ± adînc serate, hirsute, rar unele gla-brescente. Frunze tulpinale alterne, bracteante la ramuri, îngust lanceolate, îngustate spre ambele capete, întregi sau cele inferioare denticulate, ± gla-brescente, adeseori cu peri bifurcați sau mai rar și stelați. Racemul la început îndesuit, apoi alungit. Peduncul subțire, lung de 5—8 mm. Flori mici. Sepale lungi pînă la 2 mm. Petale lungi de 3—4 mm, cu limbul obovat, treptat îngustat în unguiculă, în formă de pană. Stamine puțin mai scurte decît petalele. Silicve erecte sau puțin patente, îngust liniare, lungi de 10—16 mm și mai înguste de 1 mm, cilindric-patrunghiulare. Pedicelul lung, cu mult mai subțire decît silicva. Valvele cu o nervură longitudinală proeminentă, la vîrf cu un stil foarte scurt. Semințe numeroase, de obicei uniseriate, foarte mici (50.000 buc. = 1 gram), de cca 0,5 mm lungime. — IV—V. Stațiunea. în locuri ierboase, fînețe, pe lîngă drumuri, pe cîmpuri și arături. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Vișeu de Jos, gara Moisei (r. Vișeu). Reg. Cluj: Rodna, Sîngeorz-Băi, Năsăud (r. Năsăud); Cărei; Canciu (r. Dej); Ponița (r. Zalău); Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M.: Reghin; Tg. Mureș. Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin); Sighișoara, Prod, Noul Săsesc (r. Sighișoara); Valea Lungă, Mediaș, Proștea Mică (r. Mediaș); Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Secașului (r. Sebeș); Alba lulia, Oarda de Sus (r. Alba); Zam, Băcia (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Oradea, Reg. Arad: Arad, Pecica, Semlac, Andrei Șaguna (ferma Otvenes); Vinga (r. Arad); Păuliș, Cladova (r. Lipova); Ineu. Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.); Baziaș (r. Moldova Nouă); Svinița, Plavișevița, Orșova (r. Almaș). Reg. Craiova: Mofleni (r. Craiova); Coțofenii din Față (r. Filiași); Păd, Băla spre Segarcea. Reg. București: București (Herăstrău, Chitila); Ciocănești (r. Răcari); Pasărea (r. Brănești); Pîslari (r. Mihăi-lești); Comana (r. Vidra); Mrea Căldărușani (r. Snagov); Lehliu. Reg. Constanța: Fetești, Hagieni, Țăndărei (r. Fetești). Reg. Galați: Pietroiu (r. Brăila). Reg. Iași: Mîrzești, Bîr-nova, Valea Lungă, Ciurea, Cucuteni, Popricani (r. Iași). 138 FLORA R.P.R. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. pusilla (Petit) Briq. Prodr. FI. Corse II (1913) 2. — Stenophr. Thal. e. Petit in Add. Cat. pl. Cors. — A. Th. var. simplex .Grec. Pl. indig. (1901) 3; Supl. (1909) 17. — Formă pitică, cu tulpină subțire, simplă, aproape fără frunze. — Reg. Ploești: Cotorca (r. Urziceni). Reg. Galați: Vizirii (r. Călmățui). R ă s p. gen.: Europa, Asia de V, Africa, America de N. Australia. Subtribul 4. Isatidinae O. E. Schulz in Engl. Pflzfam. ed. II (1936) 420, cm. Siliculă turtită lateral sau adeseori aripată. Glandele nectarifere formează un inel închis. Celule cu mirozină așezate atît în mezofil, cît și în lepto-mul vaselor conducătoare. Flori galbene. Peri simpli sau lipsesc. Genul 145. M Y Â 6 R U M *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 191, nr. 524], ed. V (1754) 289, nr. 713. - Goli c i c ă. Caracterele genului sînt cuprinse în cele ale speciei. C M. perfoliâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 640; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 202, tab. XIII, fig. 11. — Golicică. — Ureges legyfogo. — Glatte Hohldotter. — IIojieBKa npoHseHHOJincTHafl. — Exs.: FRE nr. 2217. — Ic.: Pl. 15, fig. 2, 2a—d. 0—0. Tulpină erectă, cilindrică, înaltă de 20—50 cm, complect glabră, netedă, ± glaucă, ramificată, ± dens foliată pînă la inflorescență, zdrobită lasă miros neplăcut. Frunze inferioare oblong oblanceolate, atenuate în pețiol îngust aripat, la margine inegal lobat fidate; cele tulpinale alungit lanceolate, spre vîrf lent îngustate, întregi, acutiuscule, sesile, la bază adînc sagitate, semiamplexicaule, cu auricule acutiuscule sau rotunjite, complet glabre. Inflorecența un racem ± dens, la fructificație alungit virgat. Peduncul erect, scurt, pînă la 4 mm lungime, la fructificație devine foarte gros, tare și rigid. Sepale pînă la 2,5 mm, lat eliptice, rotunjite; 2 dintre ele puțin dilatate saciform la bază. Petale de cca 3 mm lungime și 1 mm lățime, galbene deschise, îngustate spre ambele extremități. Stamine simple, la baza celor laterale cu cîte o glandă nectariferă deschisă spre exterior, for-mînd un inel împreună cu glandele situate la baza fiecărei stamine mediane. Ovar sesil, conic. Fructul siliculă indehiscentă, obovat piriformă, puțin com- *) După grecescul « myagros », derivat din «myia» = muscă și «agra» = prin-zător de muște. Planșa 20. — 1. Turritis glabra L., la. părți florale. — 2. Arabidopsis Thaliana (L.) Heynh., 2a. părți florale. — 3. Capsella Rursa-pastoris (L.) Medik., 3a. părți florale, 3b. secțiunea transversală a fructului. PLANȘA 20 CRUCIFERAE 141 primată, la partea superioară lățită și bombată, la interior cu 2 încăperi goale, suprapuse uneia unisperme (fig. 2d), cu un stil scurt, rigid, erect. Sămînța de cca 3 mm lungime, gălbuie, brun-roșietică, umple complect încăperea sa. Embrion notoriz. — VI—VII. Stațiunea. Prin semănături, ogoare, cimpuri, locuri ierboase. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Satu Mare. Reg. Cluj: Rodna; Bistrița; Luduș, Chețani (r. Luduș); Huedin; Cluj; Copăceni, Turda (r. Turda); Aiud, Giumbrud, Băgău (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tg.Mureș,Gorunca,Voiniceni(r.Tg.Mureș) ;Odorhei Căpîlnița, Vlăhița, Băile Homorod (r. Odorhei). Reg. Stalin: Orașul Stalin, V. Zizinului (r. Stalin); Rupea; Sighișoara, Daneș, Daia, Seleușu (r. Sighișoara); Merghindeal (r. Agnita); Micăsasa, Proștea Mică, Mediaș, Valea Lungă (r. Mediaș); Șura Mare, Gușterița, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia, Mesentea, Benic, Șard, Bărăbanț, Dl. Bilac lîngă Alba lulia, Micești (r. Alba); V. Secașului (r. Sebeș); Nădăștia Inferioară (r. Hunedoara); Deva, Hărău, Șoimuș (r. Deva). Reg. Oradea: Oradea spre Salonta. Reg. Arad: Bocsig (n Ineu). Reg. Timișoara: Timișoara la Mehala. Reg. Galați: Măcin. Răsp. gen.: Europa de S și centrală, pînă în partea europeană a U.R.S.S., Asia Mică, Siria, Persia. în multe locuri adventivă (America de N., Australia). Genul 146. IS ATIS *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 199, nr. 549], ed. V (1754) 301, nr. 738. - D r o-b u ș o r. Plante anuale, bisanuale sau perene, cu tulpină și frunze glauce, glabre sau ± viloase. Frunze întregi sau slab dințate, mai rar cele inferioare ușor sinuat lobate; cele bazale pețiolate, cele tulpinale sesile și auriculate. Celule cu mirozină așezate în mezofil și în leptomul vaselor conducătoare. Flori galbene, în raceme adunate într-o paniculă corimbiformă. Stamine simple, cele scurte înconjurate la bază cu cîte o glandă nectariferă în formă de inel lobat la exterior și interior, legată cu glandele de la exteriorul staminelor mediane printr-o prelungire slab vizibilă (Pl. 14, fig. 5). Fructul siliculă alungit eliptică, cuneiformă sau ovată, indehiscentă, foarte turtită, la mijloc mai groasă, cu o cavitate conținînd 1—2 semințe suprapuse, de jur împrejur sau numai în partea superioară aripată. Embrion notoriz (Pl. 21, fig. 2a și secțiunea). I. tinctoria L. Sp. pl. ed. I (1753) 670; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 212, tab. XI, fig. 9. — Drobușor. — Festă csulleng. — Fărber-Waid. — Baîi^a KpacujibHaH. — Exs.: FEAH nr. 578 sub I. praecoce. — Ic.: Pl. 21, fig. 2, 2a. OO — 4- Plantă viguroasă, înaltă de 50—100 (140) cm, cu rădăcină pivotantă, pe lîngă tulpină emițînd simultan și rozete. întreaga plantă glaucă, glabră, sau în părțile inferioare ± patent viloasă, pînă la inflorescență des *) De la grecescul «isatis» (isâzo = netezesc), deoarece planta Isatis a lui Dios-corides era întrebuințată pentru vindecarea rănilor, adică pentru netezirea pielii. 142 FLORA R.P.R. frunzoasă. Frunzele rozetelor alungit oblanceolate, treptat îngustate în pețiol lung, cu margini de obicei întregi, rotunjite la vîrf. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare, atenuate, spre bază ± lat aripate și auriculate; cele mijlocii și superioare lanceolate, sesile, amplexicaule și auriculate (foarte rar — f. banatica (Link.) — neauriculate), lungi de 3 — 10 cm, glauce, întregi, glabre, cele supreme trec pe neobservate în bractei. Inflorescență mare, largă, corim-biform paniculată, cu ramuri inferioare lungi, adeseori și cu ramuri secundare. Pedicel capilar, mai lung decît floarea, erect, după înflorire pendent, cu capătul de sus îngroșat. Sepale eliptice, lungi pînă la 2 mm. Petale alungit obovate, lungi de cca 3 mm, atenuate într-o unguiculă scurtă. Siliculă pen-dentă, de formă și dimensiuni variabile, eliptică, alungit obovată sau cuneată, cu vîrf rotunjit și adeseori cu un mucron mic sau ± emarginat, rar ± acut, lungă de 8—25 mm și lată de 3 — 7 mm, de culoare galbenă-brunie sau brunie închisă, pînă la violet negricioasă, turtită, de obicei monospermă, uniloculară, înconjurată cu o aripă ± mai lată decît loja seminței, ± îngroșată, cu o materie spongioasă. Loja cu semințe alungit eliptică sau liniară, uneori puțin muchiată pe dos. Stigmat sesil. Sămînță alungit elipsoidală, lungă de cca 3 mm, gălbuie-brună. — V—VII. Stațiunea. Pe cîmpuri ierboase și pietroase, lîngă drumuri, pe dealuri stîncoase, mai ales în stațiuni mai calde. Se găsește cultivată în grădinile țărănești. 5 9 Răsp. în țară: Beg. Cluj: Chiochiș (r. Beclean); Urmeniș (r. Sărmaș); Năsal (r. Gherla); Cheia Turzii, Cheia Turului, Colții Trăscăului, Poșaga (r. Turda); Cărpiniș, Abrud pe Dl. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimașu Mare, Mt. «Ocsem» (r. Ciuc) Reg. Stalin: Mt. Postăvarii (r. Stalin); Racoșul de Jos pe DL Tipeiului (r. Rupea); Valea Lungă, Micăsasa, Proștea Mare și Mică, Șeica Mare, Frîua (r. Mediaș); Cisnădie (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mții Trăscăului pe Piatra Cetii (r. Alba); Șoimuș, Mintia (r. Deva); Băița (r. Ilia). Reg. Oradea: Oradea (cultivat.). Reg. Timișoara: pe cîmpuri și pe stîncăriile de la Dunăre (Heuff.). Reg. Craiova: Turnu Severin, Vîrcio-rova, Ilovița (r. Turnu Severin); Balta (r. Baia de Aramă); Segarcea (r. Craiova); Tg. Jiu. Reg. Pitești: Găești,; Mții Făgărașului (Mt. Rîiosu). Reg. Ploești: Beceni. Reg. București: București (Odăile, Băneasa); Arsache (r. Giurgiu); Titu (r. Răcari); Slobozia. Beg. Constanța: Basarabi (r. Medgidia); Mangalia (r. Negru Vodă); Babadag (cultivat), N. Bălcescu, Jurilovca (r. Istria). Beg. Galați: Horia, Tulcea (cultivat). Beg. Iași: Iași (Galata), Ungheni (r. Iași). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Siliculă matură zveltă, de 4 — 5 ori mai lungă decît lată, spre ambele capete i uniform atenuată, acută sau acuminată, rar cu vîrf rotunjit. Nervurile pronunțate, se ridică din planul siliculei. Flori lungi de 3,5 — 4 mm Planșa 21. — 1. Isatis tinctoria var. praecox (Kit.) Koch, la. părți florale, lb. racem fructifer puțin mărit, Ic. siliculă, Id. frunze bazale. — 2. idem, var. vulgaris Koch, racem fructifer, 2a. fruct puțin mărit și secțiunea sa mărită. — 3. idem, var. transsilvanica (Simk.)., racem fructifer, 3a. fruct puțin mărit. PLANȘA 2t CRUCIFERAE 145 var. transsilvanica (Simk.). — Isatis praecox ssp. Transsilvanica Simk. in Term. fuz. X (1886) 180. — Ic.: PL 21, fig. 3, 3a. — Reg. Aut. M.: Mt. «Ocsem» (r. Ciuc) Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului la Crăpătură. Obs.: Mărimea siliculelor variază simțitor, după cum rezultă din următoarele măsurători: Piatra Craiului 20:5 mm, 19:4,5 mm, 17,5:3,5 mm, 16:4,5 mm, 12:4 mm; Mt. «Ocsem»: 13:3 mm. 1 b Siliculă matură de 2—4 ori mai lungă decît lată, spre vîrf nu este acută, nici acu-minată, fără nervuri proeminente, adesea invizibile. Flori lungi de 2,5 — 3 mm.. 2 2 a Siliculă matură cel puțin de 3 ori mai lungă decît lată......................... 3 2 b Siliculă matură cca de (1,5) 2 — 2,5 (3) ori mai lungă decît lată, eliptic obovată var. praecox (Kit.) Koch Syn. ed. II (1843 — 45) 81. — Isatis praecox Kit. in Tratt. Archiv. II (1814) 40, tab. 68 et 68 b. — Ic. : Pl. 21, fig. 1, la—d. — Reg. Cluj: Chiochiș (r. Beclean); Cheia Turzii, Scărița (r. Turda). Reg. Stalin Valea Lungă (r. Mediaș). Reg. Hunedoara: Șoimuș (r. Deva). Obs.: După Simonkai, în Transilvania crește numai I. praecox. Această afirmație nu poate fi acceptată fără rezerve, deoarece siliculele sînt foarte variabile, așa încît chiar și în același loc de creștere găsim exemplare care corespund cu cu I. tinctoria, iar altele cu I. praecox. In Cheia Turzii au fost găsite fructe mature cu următoarele dimensiuni: 13: 5 mm, 8,5: 5 mm, 8:3 1/4 mm, 8: 3 mm, 7: 3 mm, 6,5: 3,5 mm, așadar raportul între lungime și lățime variază de la 1,7 —2,6. Exemplarele de la Chiochiș 17: 7 mm, de la Scărița 10 — 11: 4 mm, de la Șoimuș 12: 5. f. leiocarpa (Ldb.). — I. praecox a. leiocarpa Ldb. FI. ross. I (1842) 211. — Fructe glabre. f. hebecarpa (Ldb.). — I. praecox p. hebecarpa Ldb. l.c. — I. dasycarpa Ldb. Ind. hort. Dorpat. (1824) 4. — Fructe păroase. f. banatica (Link). — I. banatica Link Enum. pl. Hort. Berol. II (1822) 149. — I. praecox var. banatica Borb. in MTK XV (1878) 209. — Frunze superioare neauricuiate. — Reg. Craiova: Vîrciorova la Porțile de Fier (r. Turnu Severin). 3 a Siliculă se îngustează spre bază în formă de pană................................. 4 3 b Siliculă nu se îngustează, sau se îngustează prea puțin spre bază var. campestris Stev. in DC. Syst. II (1821) 571. — Reg. Craiova: între Vîrciorova și Gura Văii (r. Turnu Severin). Indicată și din Dobrogea, fără localitate. 4 a Siliculă ± de 3 ori mai lungă decît lată, cel mult de 16 mm lungime var. vulgaris Koch Syn. ed. III (1857) 65. — Reprezintă tipul speciei. — Reg. Cluj: Mt. Băișoara 1300 m, Mt. Scărița (12: 4 mm). Reg. Stalin: Valea Lungă (15: 6 mm, 14: 6 mm, r. Mediaș). — Reg. Ploești: DL Istrița (r. Mizil). Reg. Galați: I. G. Duca (15: 4 mm, r. Tulcea). — Reg. Constanța: Mangalia (14: 4 mm, r. Negru Vodă). 4 b Siliculă mare, de 3—4 ori mai lungă decît lată, lungă de (16) 18 — 25 mm, dens pubes-centă var. canescens (DC.) Gr. et Godr. FL Fr. I (1848) 134. — Reg. Timișoara: Orșova (20: 5 mm). întrebuințări. în Europa drobușorul a fost cultivat încă din timpuri străvechi. luliu Cezar scria că britanicii își vopseau corpul cu această plantă. Drobușorul a servit pentru pregătirea unei culori albastre ca indigoul. Meșteșugul de a fabrica această vopsea era înfloritor în evul mediu. De cînd însă a fost descoperită planta Indigojera tinctoria din India orientală, care conține o cantitate mult mai mare din această materie colorantă și mai ales de cînd, în timpurile mai recente, indigoul se prepară pe cale sintetică, pregătirea vopselei albastre din Isatis a încetat complect. 10- c. 640 146 FLORA R.P.R. Pentru obținerea vopselei, frunzele plantei cultivate se culegeau înainte de înflorire și erau măcinate în anumite mori, obținîndu-se o pastă. Aceasta era amestecată cu apă și apoi era lăsată să fermenteze. Prin acest procedeu se forma indigoul, care nu se află pre-format în plantă. După 14 zile., masa obținută se punea la uscat sub formă de bucăți sferice. Urma apoi o a doua fermentație; calupurile de pastă uscată se frămîntau din nou cu apă și se mai amesteca apoi din timp în timp, vreo 5 săptămîni. Cînd fermentația înceta complet, pasta se prezenta ca o masă verzuie neagră-brunie. După uscare, în această stare, se vindea vopsitorilor. Frunzele de drobușor au fost folosite și ca medicament antiscorbutic și pentru vindecarea rănilor. Semănat împreună cu gramineele, dă un nutreț uscat, bun pentru iarnă. Răsp. gen.: Originară din Europa de SE și Asia de V, de unde s-a răspîndit în multe părți. Subtribul 5. Buni a dinae Hay. Beitr. Bot. Centrbl. XXVII (1911) 215, Janch. Le. 18. Fructul siliculă indehiscentă, de regulă 4-unghiulară, cîteodată aripată pe dungi, rar numai ovată. Glandele nectarifere formează inel închis. Celule cu mirozină și clorofilă așezate în mezofil. Speciile de la noi au flori galbene. Peri simpli, rar ramificați. (Pl. 22, fig. 1 c). Embrion notoriz, pleuroriz. sau spirolob. Genul 147. B UNI A S *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 195, nr. 536], ed. V (1754) 300, nr. 737. - B r ăb in, H r e n i ț ă. Ierburi anuale, bisanuale, sau perene, ramificate, cu peri glanduloși tari și peri simpli sau ramificați. Frunze simple, serate sau i adînc runcinat fidate. Sepale ± erecte. Petale obovate, atenuate în unguiculă. Glandele nectarifere de la baza staminelor mici, formează un inel închis sau deschis spre exterior, adeseori ± împreunate cu glandele neînsemnate dintre stami-nele lungi. Siliculă indehiscentă, ovată, pînă la globuloasă, zgrăbunțoasă sau aripată pe cele 4 muchii, cu 2 — 4 loculi. Determinarea speciilor 1 a Siliculă oblic ovată, nearipată, cu 1—2 loculi. Flori lungi de 6 mm 1. B. orientalis 1 b Siliculă neregulat aripată, cu aripi dințate, cu 4 loculi. Flori lungi de 8—13 mm.................................................... 2. B. Erucago 1. B. orientalis L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 235. — B. or. f. latifolia Zapal. Rozprawy 13 B (1913) 334. — Brăbin. — *) Nume întrebuințat de Dioscorides pentru o plantă asemănătoare cu ridichea. Planșa 22. — 1. Bunias Erucago L., la. părți florale, 1b. siliculă, Ic. embrion cu cotiledoane înfășurate (Hegi). — 2. B. orientalis L., 2a. părți florale, 2b. racem fructifer, 2c—e. siliculă și secțiuni longitudinale. PLANȘA 22 10* CRUCIFERAE 149 Magas szumcso. — Hohe Zackenschote. — CsepoHra BOCTonnan. — Exs.: FRE nr. 1014. - Ic.: Pl. 22, fig. 2, 2a-e. OO, rar 2|.. Rădăcină pivotantă, lungă. Tulpină erectă, înaltă de 30—120 cm, ramificată, glabră sau rar păroasă și cu glande rotunde, sesile. Frunze bazale mari, lungi pînă la 25 cm, lat sau îngust lanceolate, glabrescente sau păroase pe ambele fețe, adeseori pînă la mijloc runcinate, cu segmente dur dințate, cel terminal cu mult mai mare, rar ± întregi sau ± lobate. Frunze tulpinale asemănătoare, runcinate, lobat sectate sau întregi, uneori ± hastate sau trilobate, scurt pețiolate, cele superioare lanceolate sau îngust lanceolate? sesile sau atenuate spre bază, lung acuminate, glabre sau ± păroase. Flori galbene, în racem bogat, mai tîrziu foarte alungit, cu pediceli patenti ± glanduloși, de 2—3 ori mai lungi decît florile. Caliciu cu sepalele alungit ovate, lung de cca 4 mm. Petale lungi de 5—6 mm, obovate, cu unguicule destul de brusc îngustate. Siliculă oblic obovată, lungă de 6—10 mm, cu vîrf ascuțit, netedă sau cu verucozități hemisferice, cu 1—2 loculi. Sămînță ovată. - V-VIII. Stațiunea. Prin locuri fertile, livezi, fînețe, cimitire, pometuri, pe cîmpuri, lîngă drumuri, frecvent. Se găsește și în regiunea montană. Adeseori e buruiană în semănăturile de cereale, lucernă și de trifoi. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Vișeul de Sus, Borșa. Reg. Cluj: Rodna; V. Anieșului (r. Năsăud); Bistrița; Someșeni, Apahida, Cojocna (r. Cluj); V. Florilor, Turda, Cheia Turzii, Rimetea (r. Turda); Bonțida, Gherla, Sic, Țaga (r. Gherla); Abrud, Neagra, Vidra (r. Cîmpeni); Ciucea, Valea Drăganului, V. Ragului din Mții Meseș (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Lacul Roșu (Ghilcoș), Cheile Bicazului (r. Gheorghieni); Toplița, Borsec, Deda, Bilbor (r. Toplița); "Tg. Mureș, Defileul Mureșului, Buza (r. Tg. Mureș); Odorhei, Satu Mare (r. Odorhei); Pachia, Tg. Săcuesc (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg, Stalin: Orașul Stalin, V. Zizinului, Hărman pe Mt. Lempeș (r. Stalin); Aita Medie (r. Rupea); Merghindeal, Alțina (r. Agnita), Prod, Daneș, Sighișoara, Criș (r. Sighișoara); Valea Lungă, Micăsasă, Proștea Mică, Mediaș (r. Mediaș); Tiur, Blaj (r. Tîrnăveni); Roșia, Noul, Șura Mare, Daia, Gușterița, Sibiu, Vurpăr (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mții Trăs-căului pe Piatra Ceții, Tăuți, între Zlatna și Abrud (r. Alba); V. Secașului (r. Sebeș); Orăștie; Sîngiorz (r. Hunedoara); Ciopea-Subcetate, Sarmisegetuza, Mții Retezatului pe V. Rîușorului (r. Hațeg); Deva. Reg. Oradea: Vadul Crișului (r. Aleșd); Oradea, Sîn-mărtin (r. Oradea). Reg. Arad: Nădab, Șimand, Adea (r. Criș); Chișindia, Hălmagiu Avram lancu (r. Gurahonț); Ineu. Reg. Timișoara: comună în Banat (Heuff.), Cazane-Ogradena (r. Almaș). Reg. Craiova: Turnu Severin; Craiova; Coțofenii din Față (r. Filiași); Bistrețu (r. Vînju Mare). Reg. Pitești: Rîmnicul Vîlcea; Cîmpulung. Reg. Ploești: Cîm-pina; Sinaia. Reg. București: București; Comana (r. Vidra). Reg. Bacău: Poiana Sărată (r. Tîrgu Ocna); Tulgheș la Pietrile Roșii, Mt. Tărhăuș din Pasul Ghimeș, Mt. Ceahlău (r. Ceahlău); Piatra Neamț; Tg. Neamț. Reg. Iași: Iași, Copou, Bîrnova, DL Repedea, Aroneanu, V. Nicolina, Mogoșești, Voinești, Roșcani (r. Iași); Stroești (r. Pașcani). Reg. Suceava: Botoșani; Fălticeni, Mălini (r. Fălticeni); Suceava, Bosanci, Chilișeni (r. Suceava); Șiret (r. Rădăuți); Vama (r. Cîmpulung), Cîrlibaba pe Dl. Fluturica. Mt. Rarău (r. Vatra Dornei). 150 FLORA R.P.R. întrebuințări. în stare vie, animalele n-o ating, însă se consumă în fîn.Țn alte țări rar se seamănă ca plantă furajeră. Răsp. gen.: Europa; spre SE pînă în Armenia. în multe părți numai adventiv. 2. O B. Erucago L. Sp. pl. ed. I (1753) 670. — B. dubiu Zapal. in Roz-prawy 13 B (1913) 335 (?). — Hreniță. — Tarajos szumcso. — Senfblăttrige Zackenschote. — Ic.: Pl. 22, fig. 1, la—c.. OO. Rădăcină pivotantă. Tulpini erecte, ramificate, înalte de 30—60 cm^ în partea inferioară păroase și peste tot ± aspre datorită glandelor sesile. Frunze bazale oblanceolate, atenuate în pețiol scurt, întregi, sinuat dentate sau ± adînc sectate sau ± runcinate, la vîrf rotunjite, lungi de 5 — 10 cm, glabrescente sau păroase și ± glanduloase. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare cu cele bazale, cele mijlocii și superioare lanceolate, pînă la liniar-lanceolate, dințate sau întregi. Flori în racem sărac și rar, cu pediceli glan-duloși, lungi pînă la 18 mm. Flori galbene-aurii, mărișoare. Sepale lanceolate, lungi de 4 mm. Petale obcordate, lungi de 8—13 mm, brusc îngustate în unguiculă scurtă. Siliculă lungă de 10—12 mm, glanduloasă, cu 4 loculi, cu stil alungit în formă de rostru, patrunghiulară, ± lat și neregulat 4-ari-pată; aripile cu margini dințate. Sămînță brună, lungă de 2—3 mm, triunghiular ovată, puțin turtită. — V—VIL Stațiunea. Prin semănături, foarte rară. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Slimnic, Ruși (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Zam (r. Ilia). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.). Obs. Prezența acestei plante în flora noastră o considerăm ca îndoelnică, deoarece mai în urmă n-a mai fost regăsită. Zapalouicz o citează pe baza herbarului lui Schur, de lîngă Sibiu «Western versus », considerînd-o ca R. dubia Zap. (Rozpr. Akad. Krakov Ser. III, tom. 12 B (1913) 335). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, răspîndindu-se spre N pînă în Europa centrală. Tribul II. Hesperideae Prantl. in Engl. et PrantI Pflzfam. III. 21, ed. I (1891) 154. Fructul silicvă lungă, nerostrată, dehiscentă, bivalvată, cilindrică sau comprimată, rareori o lomentă sau o nucușoară rostrată, necomprimată (Euclidium). Embrion notoriz sau pleuroriz. Glandele nectarifere rar formează inel, de regulă numai cele laterale prezente. Perii aproape întotdeauna ramificați. Sepale închise, foarte rar deschise (la celelalte 5 triburi sînt deschise). Speciile unor genuri au stigmate adînc bipartite. Subtribul 1. H esperidinae (Hay.) Janch. l.c. 18. — Alysseae subtrib. Hesperidinae Hay. l.c. 211. — Silicvă sau lomentă dehiscentă. Embrion notoriz, excepțional și pleuroriz. Caliciu închis. Flori galbene, roșii, violete sau albe. CRUCIFERAE 151 Genul 148. ERYSIMUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 198, nr. 845], ed. V (1754) 296, nr. 729, em. - M i c-8 a n d r e sălbatice. Ierburi 0—4? rar semiarbuști, cu frunze simple, cu margini întregi sau dințate, păroase, cu peri alipiți, 2—3 —4-furcați. Celule cu mirozină fără clorofilă, legate de vasele conducătoare. Flori galbene, rar purpurii. Sepale erecte, cu margini ± suprapuse și coerente, 2 opuse, puțin dilatate saciform la bază. Petale lung unguiculate, cu lamine patente. Filamente libere. Glande nectarifere 4, cele 2 laterale înconjoară baza staminelor scurte în formă de inel deschis spre exterior (Pl. 14, fig. 3, 7); celelalte 2 glande liniare, așezate la baza exterioară a staminelor mediane, libere sau avînd legătură neînsemnată cu glandele laterale. Silicvă liniară, 4-unghiulară sau ± cilindrică, uneori turtită, dehiscentă, bivalvată; valvele cu nervură pronunțată. Stigmat ușor bilobat. Semințe uniseriate. Embrion notoriz, numai rareori pleuroriz. Cuprinde cca 125 specii, reprezentate în toate continentele, afară de Australia. Deosebirile dintre specii sînt adeseori puțin evidente, așa încît determinarea unor specii este anevoioasă. Determinarea speciilor 1 a Frunze tulpinale pe față acoperite cu peri bifurcați, paraleli, strîns alipiți; la unele specii se pot găsi în amestec și puțini peri mai mici, trifurcați (Pl. 25, fig. la, PL 26, fig. 2 c)................. 2 1 b Cel puțin fața frunzelor tulpinale cu peri 3 sau 4-furcați, i des risipiți (Pl. 26, fig. 1 b, PL 27, fig. le)....................... 6 2 a Pedicelul silicvei dezvoltat, lung de 3—4 (5) mm. Lamina petalelor alungit cuneat ovată, lată cel mult de 3 mm, rareori mai lată. ... 3 2b Pedicelul silicvei dezvoltat, lung de 5 mm sau și mai lung. Lamina petalelor obovată, lată de (2,75) 4—6 mm....................... 4 3 a Rozeta de frunze bazale lipsește la înflorire. Frunze tulpinale liniar lanceolate, la mijloc mai late, întregi sau distanțat și scurt dințate. Tulpina ramificată de sub mijloc, cu ramurile inferioare lungi, după deplină dezvoltare ajung uneori aproape pînă la vîrful axei principale. Caliciu lung de 3 —5 mm. Silicvele lungi, aproape perpendicular patente, rigide, groase de 1 — 1,5 mm, adeseori arcuite în sus sau în jos, cu pedicel gros, tare, aproape de grosimea silicvei. Silicva se subțiază treptat spre vîrf. Stigmatul nu e mai lat decît stilul 1. E. repandum 3 b Rozeta de frunze bazale prezentă la începutul înfloririi, cu frunze mai late la capătul superior, la vîrf di încovoiate spre exterior, treptat subțiate, de obicei cu dinți pronunțat ascuțiți. Frunze superioare întregi. Tulpină ramificată în partea superioară. Caliciu lung de 6—9 mm. Silicve erecte sau puțin patule, mai înguste, așezate pe pediceli cu mult mai subțiri decît silicva............... 2. E. crepidifolium *) Derivat din cuvîntul grecesc « eryomai» = a salva, a ajuta. Grecii numeau astfel multe plante medicinale. 152 FLORA R.P.R. 4 a Petale lungi de (10) 12—14,5 mm, cu lamina lungă de 4—5 mm și lată de 23/4—4 mm.............................................3. E. diîfusum 4 b Petale lungi de 16—22,5 mm........................................... 5 5 a Plantă bisanuală, la înflorire fără rozetă de frunze bazale sau cu puține frunze bazale. Tulpina înaltă, cu frunze rare, lat lanceolate și verzi. Racem lat de 25—30 mm. Petale de obicei lungi de 16 — 17 mm, cu lamină lungă de 6—7 mm și lată de 3—4 mm....................4. E. banaticum 5 b Plantă perenă, cu numeroase frunze bazale, cu baza îngroșată de rămășițele vaginelor frunzelor din anii trecuți. Frunzele, mai ales cele bazale, adeseori argintii, atenuate în pețiol lung, întregi, foarte dese. Plante relativ scunde, de stîncării, cu racem floral lat de 35—50 mm. Petale lungi de (17) 19—22 mm, cu lamina lungă de 8—9 mm 5. E. saxosum 6 a Pedicel mai lung decît caliciul, de regulă de 2—3 ori mai lung. ... 7 6 b Pedicel mai scurt sau cel mult egal cu caliciul...................... 8 7 a Pedicel lung de 6—8 mm, de 2—3 ori mai lung decît caliciul. Sepale lungi de 2—2,9 mm. Petale lungi de 4—5 mm și late de cel mult 2 mm. Valvele silicvei în partea inferioară fin păroase.. 6. E. cheiranthoidea 7 b Pedicel lung de 6—15 mm. Sepale de 4—6 mm, rar pînă la 7 mm. Petale de 9—12 mm, cu lamină obovată........................... 7. E. aureum 8 a Petale lungi de (8) 8,5—12 mm și late de 2—3 mm. Stil lung de 1 — 1,5 mm. Stigmat numai cu puțin mai lat decît stilul. Silicve aproape alipite de axa florală, cu valvele păroase pe dinăuntru. Plantă subțire și înaltă. Frunze întregi sau cu dințișori foarte mărunți 8. E. hieraciiîolium 8 b Petale lungi de 14—25 mm, late de 5—9,5 mm. Stil mai scurt decît lățimea stigmatului. Stigmat cu marginea ± lățită........................ 9' 9 a Petale de culoarea gălbenușului de ou, lungi de 14—18 mm, late de 4,8—7,9 mm. Silicvă lungă de 2—6 cm...................... 9. E. pannonicum 9 b Petale de culoarea lămîiei sau a sulfului, lungi de 18—24 mm, late de 6—9 mm. Silicvă lungă de 5,5—8 (10) cm................................... 10 10 a Plante de stîncării subalpine și alpine, cu tulpină scundă, rigidă sau și mai înaltă, neramificată (rareori cu 1—3 rămurele), des foliată. Frunze ± rigide ± dens sinuat dentate, cu margini ± paralele, alipite de tulpină, se acoperă una pe alta, devin mai mici spre vîrful tulpinii. Rozeta de frunze bazale de obicei prezentă la începutul înfloririi. Racem mare, de (3,5) 4—5,5 cm lățime. 11. E. transsilvanicum 10 b Plante de sol bogat în humus, din etajul montan și subalpin. Tulpina zveltă, înaltă, uneori întins ramificată, cu frunze rărite, patente, cu Planșa 23. — 1. Erysimum pannonicum Cr., la. părți de silicvă, 1b. secțiunea transv. a silicvei, Ic. frunze cu peri 3—4-furcați, Id. rozetă bazală, a—e. petalele plantei tipice din diferite stațiuni, f—g. petale de la var. speciosum Nyâr. (din Cheia Turzii și Cții Trăscăului), în mărime naturală. — 2. E. hieraciifolium JusL, 2a. peri 3 —4-furcați, 2b. secțiunea silicvei. — 3. E. repandum Hojer, 3a. părți florale, 3b. peri 2 —3-furcați de pe frunzele tulpinale. PLANȘA 23 CRUCIFERAE 155 margini convexe, distanțat sinuat dințate, la mijloc mai late. Racem mare (ca la E. transsibanicum); cel principal pînă la 5 cm lățime, cele de pe ramuri de 2—3,5 cm lățime.................. 10. E. Wittmanni 1. O E. repândum Hojer in L. Demonstr. pl. hort. Upsal. in Amoen. acad. III (1756) 415: N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 116, tab. VI, fig. 1. — Bărbușoară, Micsandre sălbatice. — Vetesi repcseny. — Brach-Schbte-rich. — JKejiTymHUK BbirpbiaeHHbin. — Exs.: FRE nr. 2768. — Ic.: Pl. 23, fig. 3, 3a. O. Rădăcină pivotantă puternică, puțin ramificată. Tulpina erectă, de 15—35 cm, rar mai înalta, obtuz muchiată, rar simplă, de mai multe ori ramificată de la mijloc sau chiar de la bază, cu ramuri lungi, ajungînd pînă la vîrful axei principale, peste tot acoperită cu peri bifurcați. Frunze bazale liniar lanceolate, adînc runcinate, la înflorire dispar. Frunze tulpinale inferioare lanceolate sau îngust lanceolate, distanțat scurt dințate, foarte ușor atenuate în pețiol, cele superioare liniar lanceolate, întregi sau denticulate, sesile, însă lung cuneate, nelucitoare, suriu verzi, acoperite pe ambele fețe cu peri bifurcați foarte subțiri, predominanți, în amestec și cu peri trifurcați mai mici. Inflorescență racem simplu, la fructificație se prelungește și devine rar. Flori dese, așezate pe pediceli lungi de 1—3 mm. Sepale liniar lanceolate, Jungi de (3) 4—5 mm. Petale gălbui, lungi de 8—9 mm, rar mai scurte sau mai lungi, cu limb alungit obovat, treptat îngustat în unguiculă foarte lungă, cuneiformă. Silicvă cu pedicel aproape de aceiași grosime, ± orizontal patentă, dreaptă sau adeseori încovoiată în jos sau în sus, subcilindrică, 4-unghiulară, groasă de 1 — 1,5 mm și lungă de 5 — 10 cm, verzuie, nelucitoare, foarte fin și rar alipit păroasă, ușor noduroasă datorită semințelor proeminente, asemănătoare cu un șirag de mărgele, la vîrf subțiată în stil. Stigmat neînsemnat, de lățimea stilului. Semințe lungi de 1,2—1,7 mm, brun-galbene. — IV—VI. Stațiunea. Prin arături, ogoare și semănături, pe miriști lîngă drumuri, locuri pustii, comună. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Satu Mare; Vișeul de Sus. Reg. Cluj: Rodna; Năsăud; Bistrița; Iernut, Cuci, Luduș (r. Luduș); Cluj pe V. Chintăului, Suceag, Gîrbău (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Jabenița, Rușii-Munți (r. Reghin); Tg. Mureș; Porumbenii Mari, la Lacul Racului, Păuleni, Petreni (r. Odorhei); Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin); Noul Săsesc (r. Sighișoara) ; Proștea Mică, Șeica Mare (r. Mediaș); Blaj (r. Tîrnăveni); Șura Mare, Gușterița, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Teiuș, Galda de Jos, Bărăbanț, Alba lulia, Vințul de Jos (r. Alba); V. Secașului (r. Sebeș), Orăștie; Deva; Valea Sîngeorgiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Oradea; Salonta, Mărțihaz. Reg. Arad: Arad; Adea, Pilul (r. Criș). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.); Omor, Liebling (r. Deta); Baziaș (r. Moldova Nouă); Timișoara. Reg. București: Roșiori de Vede. Reg. Ploești: Beceni, Cănești (r. Beceni); Dl. Istrița (r. Mizil); Ulmeni (r. Buzău). Reg. Constanța: Constanța; Mangalia (r. Negru Vodă); Istria (r. Babadag). R.eg. Galați: pe malurile Dunărei la Brăila; Galați; Malcoci (r. Tulcea); Măcin spre Smîrdanul Nou, spre Greci (r. Măcin). Reg. Bîrlad: Hanu Conache (r. Liești). 156 FLORA R.P.R. Reg. Iași: Iași, Cristești, Șorogari, Copou, Socola, Roșcani, Nicolina, V. BahluiuluiF Mîrzești, Mînzătești, Cucuteni, Țigănași, Ciurea (r. Iași); Tg. Frumos. Variabilitatea speciei f. miniâtum (Grec.). — E. repandum p. miniâtum Grec. Consp. FI. Rom. (1898) 63. — Plantă mică, înaltă de 5—10 cm, cu tulpină subțire. Racem terminal scurt. Silicve fasciculate încă din timpul înfloririi. — Reg. Constanța: pe cîmpuri însorite la Constanța; Mangalia. f. eramosum Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 640. — Plantă înaltă, cu tulpină simplă,, neramificată. — Reg. Iași: V. Baliluiului, Mîrzești, Șorogari, Păd. Școlii Normale « Vasile Lupu» la N de Iași (r. Iași). întrebuințări. Buruiană de prin semănături. Este amintită și din U.R.S.S-ca plantă vătămătoare pentru cereale. Semințele conțin un ulei gras (27,5° 0). Răsp. gen.: Europa de SE, Africa de N, Asia de V. în alte locuri numai adventivă. 2. ? E. crepidifolium Rchb. Iconogr. I (1823) fig. 13. — Ic.: Pl. 24, fig. 1, la, b. OO, sau rar 2ț. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, de 15—60 cm, în partea superioară ramificată, acoperită cu peri bifurcați. Frunze bazale în rozetă, la începutul înfloririi prezente, liniar lanceolate, la vîrf i încovoiata spre exterior, treptat îngustate în pețiol, ± sinuat runcinate, cu dinți ascu-țiți. Frunzele tulpinale asemănătoare, treptat mai mici spre vîrful tulpiniir mai puțin dințate, cele supreme liniare, ± întregi, toate acoperite cu peri bifurcați, paraleli, amestecați și cu peri mai mici trifurcați. Flori dispuse în raceme la început dese, mai tîrziu laxe, cu pediceli lungi de 1—3 mm. Sepale lungi de (6) 8 (9) mm, alungit lanceolate, nedilatate la bază. Petala de 10—16 mm lungime, foarte lung unguiculate, cu lamină alungit obovată, galbenă deschisă. Silicvă erectă sau puțin patulă, cu pedicel subțire, lung-de 3—4 mm, în dreptul semințelor puțin noduroasă, cu valvele puțin boltite. Stilul lung de 1—2 mm, cu stigmat cel mult de aceeași grosime, neînsemnat bilobat. Sămînță lungă de 1,5 mm. — IV—VI. Stațiunea. Pe cline stîncoase, prin locuri uscate de pe lingă drumuri. Răsp. în țară: A fost indicată la noi din următoarele localități: Reg. Stalin: Orașul Stalin, Mt. Postăvarii (r. Stalin); Sibiu, Gușterița, Tălmaciu (r. Sibiu). — Reg. Pitești: Cîmpulung. Reg. Rucurești: Comana (r. Vidra). Reg. Iași: Iași. Obs. Mai recent n-a mai fost regăsită, așa că prezența ei la noi pare a fi îndoielnică. Această plantă este foarte periculoasă pentru gîște. Conține o substanță otrăvitoare, Erysimopicrina (C20H24O3). Răsp. gen.: Europa centrală și de S. Planșa 24. — 1. Erysimum crepidifolium Rchb., la. părți florale, 1b. porțiune mărită a frunzei. — 2. Hesperis tristis L., 2a. racem fructifer, 2b. stigmate, 2c. porțiune mărită a frunzei. PLANȘA 24 CRUCI FER AE 159 3. E. diffusum Ehrh. Beitr. VII (1782) 157. — E. canescens Roth Cata-lecta bot. I (1796) 76; N. Busch în Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 118. - Exs.: FRE nr. 2766. - Ic.: Pl. 25, fig. 2, 2a-c. QO sau Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 30—120 cm, simplă sau ramificată, numai la început cu rozetă de frunze dese la bază. Frunzele rozetei liniar lanceolate, pe nesimțite îngustate în pețiol lung, cu margini întregi sau foarte rar și mărunt denticulate, acoperite cu peri deși, bifurcați, paraleli. Frunze tulpinale egal distribuite, liniar lanceolate, cu margini întregi, spre bază foarte ușor îngustate, cu vîrf ascuțit, în subțioară adeseori cu lăstari sterili, peste tot acoperite cu peri bifurcați, paraleli. Flori în racem dens, alungit după înflorire. Pediceli erecți, lungi de 4—6 mm. Sepale lungi de 6,5 —7,5 mm (în regiunea montană pînă la 9 mm), nedilatate saci-form la bază, două opuse, puțin mai lungi, glugate la vîrf. Petale lungi de 10—14,5 mm, cu lamină lat obovată, de 23/4—4 mm lățime și 4—5 mm lungime, foarte lung și subțire unguiculată (7—9 mm lungime), de culoare deschis galbenă (sulfurie). Silicvă patent erectă sau erectă, cu pedicel lung de (3) 4—7 (9) mm, lungă de 4—8 cm, groasă de 0,5 — 1 mm, patrunghiu-lară, cu muchii verzi, pe fețe foarte fin suriu păroasă. Stil puțin mai lung decît grosimea silicvei, cu stigmat șubbilobat, puțin mai lat decît stilul. Sămînță lungă de 1 — 1,5 mm. — V—VIL • Stațiunea. în locuri uscate, însorite si pietroase sau ierboase, pe ]îngă drumuri, pe cîmpuri. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Foeni (r. Cărei). Reg. Cluj: Mții Rodnei: Vf. Corongiș; Cojocna (r. Cluj); Gherla. Reg. Stalin: Orașul Stalin, Mt. Piatra Craiului (r. Stalin); Arpașul de Jos (r. Făgăraș); Bazna, Valea Lungă (r. Mediaș); Gușterița, Tălmaciu, Ocna Sibiului, Vurpăr, Cacova Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Ruinele de la Vințul de Jos (r. Alba); Valea Sîngeorgiului (r. Hunedoara); Orăștie; Sebeș. Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Insula Ada Kaleh; Caracal. Reg. Ploești: Băicoi (r. Cîmpina); Lunca Teleajenului pe la Scăeni (r. Ploești); Brănești (r. Pucioasa); Buzău, V. Nișcovului (r. Buzău); Beceni, Gîrla Sărății (r. Beceni); Speteni (r. Urziceni). Reg. București: în jurul Bucureștilor (Ciurel, Herăstrău, Băneasa, Chitila); Crucea de Piatră, Călugăreni. Comana (r. Vidra); Pasărea, Mrea Cernica (r. Brănești); Mrea Țigănești (r, Snagov). Reg. Constanța: Fetești; Constanța; Tuzla, Agigea, Mangalia (r. Negru Vodă); Babadag, Istria, Enisala (r. Istria); Cheia (r. Medgidia). Reg. Galați: Delta Dunării în Păd. Letea, Isaccea, Mrea Cocoș, Tulcea, Agighiol (r. Tulcea); Mt. Pricopan, între Măcin și Greci (r. Măcin); Galați, Bărboși (r. Galați). Reg. Bîrlad: între Cosmești și Tecuci, între Hanu Conachi și Păd. Drăgănești (r. Tecuci); Bîrlad; Vaslui. Reg. Iași: Iași (Copou), Mîrzești, Mînzătești, Șorogari, Dl. Repedea, Vînători, Munteni, Cîrlig, Aroneanu, Bîr-nova, Socola, Ciurea, Focuri (r. Iași); Erbiceni, Popești (r. Tg. Frumos); Buhalnița, Ceplenița (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Stînca-Ștefănești (r. Trușești). Variabilitatea speciei f. typicum (Beck). — E. canescens a. typicum Beck Fl. NO II (1892) 482. — Frunze liniare cu margini întregi, adeseori + convolute. — Comună. 160 FLORA R.P.R. f. lancifolium (Beck). — E. canescens p. lancifolium Beck l.c. — Frunze îngust lanceolate, distanțat denticulate, de obicei plane, cele mijlocii late de 4—8 mm. — Reg. Iași: Bîrnova (r. Iași). f. grandiflărum Nyâr. in Bul. Șt. Secț. Biol. Acad. R.P.R., tom. VII, nr. 2 (1955) 239, pro var. — Flori lungi de 16—17 mm. — Reg. Galați: în locuri stîncoase între Greci și Cerna (Herb. CL). întrebuințări. E. dijfusum a fost introdusă în U.R.S.S. pentru scopuri medicinale. Se folosesc părțile aeriene, preparatele lor galenice și glicozizii izolați care au acțiune cardiatică asemănătoare strofantinei; reprezintă un medicament valoros, lipsit de acțiuni secundare, înlocuind strofantina. După date recente, semințele conțin o mare cantitate de principii active. Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Armenia. 4. E. banaticum Jâv. Magy. FI. ed. I (1925) 439. — ? E. crepidifolium var. angustifolium Gris, in Gris, et Schenk in Wiegm. Arch. (1852) 308. — E. crepidifolium^ E. comatum, E. rhaeticum, E. silvestre Auct. mult. hung. et rom. - Exs.: FRE nr. 2765; FHE nr. 177. - Ic.: Pl. 25, fig. 1, la, b. OO. Tulpină erectă, înaltă pînă la 60 cm, solitară, rareori mai multe la un loc, simplă sau în partea superioară ramificată. Frunze bazale oblan-ceolate, foarte lung atenuate în pețiol, depărtat denticulate, dispar în timpul înfloririi. Vaginele frunzelor bazale neînsemnate, nepersistente. Frunze tulpinale egal distribuite pînă la inflorescență, ± rare, moi, laț lanceolate, ± verzi, de 3—7 mm lățime, puțin aripat atenuate în pețiol, cu margini întregi sau mărunt denticulate, în subțioară uneori cu lăstari sterili, acoperite cu peri bifurcați, paraleli. Pedicel lung de 3 —7 mm. Flori mari. Sepale lungi de 6,5—10 mm, nedilatate saciform la bază. Petale lungi de (15) 16—17 mm, cu lamină obovată sau lat eliptică, lungă de (5) 6 — 7 mm și lată de 3 — 4 mm, de culoare galbenă deschisă. Silicve inferioare de cca 9 cm lungime, cele superioare mai scurte, patrunghiulare, foarte fin păroase, surii, cu stil lung de 1—2 mm și stigmat capitat, foarte ușor bilobat. — V—VI. Stațiunea. Pe povîrnișuri ierboase și pietroase. Răsp. în țară: Reg. Timișoara: în locuri stîncoase pe lîngă Dunăre; Svinița la Colonia Sirina (Borb.), Cazane pe calcar, Suha Padina la Băile Herculane (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova și Gura Văii (r. Tr. Severin). Reg. Pitești: în făgete pe Mt. Cozia sub Mrea Stînișoara, la 800 m, pe substrat de gnais, Mt. Cozia în Poiana Urzica la 1200 m, Izvorul Armăsarilor, Stîna Rotundă la cca 1000 m, apoi pe Mt. Foarfecă lîngă gara Lotru, la 800 m altitudine (r. Loviștea). Obs. După iconografia lui Reichenbach (Nr. 4393) se aseamănă mult cuTL silvestre (Cr.) Scop.ț = E. chairanthus Pers.). Nu este de mirare, dacă botaniștii vechi au confun- Planșa 25. — 1. Erysimum banaticum Jâv., la. porțiune din frunză, cu peri bifurcați, 1b. părți florale. — 2. E. diffusum Ehrh., 2a. exemplar fructifer, 2b. părți florale, 2c. păr bifurcat mărit. PLAASA 25 11 ~ c. 640 CRUC1FERAE 163 dat-o. E. banaticum descris mai sus, seamănă mult și cu E. dijfusum, de care o putem distinge prin florile mai mari. E. diffusum are florile cel mult de 14,5 mm lungime. V ariabi1itatea speciei var. latifolium Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 640 — Frunze tulpinale pînă la 11 mm. Raceme florifere lungi, formînd corimb. — Reg. Pitești: Mt. Cozia pe coamă, între Curmătura Urzicii și Șeaua Gîtan, alt. 1200 m. Răsp. gen.: R.P. Romînă, probabil și în Iugoslavia. 5. E. saxosum Nyâr. in Bul. Șt. Secț. Biol. Acad. R.P.R., tom. VII, nr. 2 (1955) 238, Pl. 6, fig. 2.— E. banaticum, E. comatum, E. helveticum et E. silvestre Auct. mult. hung. et rom. — Exs.: FHE nr. 177. — Ic.: Pl. 26, fig. 2, 2a—c. 2J.. Tulpina la bază arcuit ascendentă, înaltă de 15—30 cm, simplă sau în partea de sus ramificată, mai rar tufoasă, des frunzoasă. Frunze bazale numeroase, persistente și în timpul înfloririi, uneori chiar și la exemplarele fructifere. Baza tulpinii groasă, subnoduroasă datorită vaginelor persistente ale frunzelor din anii trecuți care acoperă abundent și rizomul. Frunze bazale îngust lanceolate sau liniare, spre vîrf se lățesc treptat, late de 1—3 mm, ușor îngustate în pețiol foarte subțire, i argintii datorită perilor bifurcați foarte denși, la sfîrșitul sezonului de vegetație cad de pe vaginele persistente. Frunze tulpinale dese, late de 2—3,5 mm, ± rigide, întregi, la vîrf adeseori arcuite sau uncinate, în subțioară uneori cu lăstari sterili. Flori mari, formează un racem lat pînă la 5 cm. Pediceli lungi de (3) 4—7 mm. Caliciu lung de 8—10 mm, cu două sepale dilatate saciform la bază. Petale de 17—22 mm lungime, galbene sulfurii, cu lamină obovată, lungă de (7) 8—9 mm și lată de 4—6 mm. Silicvă erectă, dreaptă, uneori patulă, zgrăbunțoasă, arcuită sau curbată, lungă de 7—10 cm și lată de 1 mm, 4-unghiulară, cu fețe plane sau ± bombate deasupra semințelor.—V—VI. Stațiunea. In crăpăturile și pe polițele stîncilor calcaroase sau pe gnais. Răsp. în țară : Reg. Hunedoara: Mții Retezatului pe Scocu Scorota (1400 m) și Piatra Iorgovanului (1950 m). Reg. Timișoara: pe stîncariile din jurul Băilor Herculane (Mt. Domogled, Giorici, «Schwitzhohle»), Cazane (60 m) (r. Almaș); Ciclova, «Alte Roii » între Oravița și Ciclova (r. Gravita); Moldova Nouă pe Cleanțu Baronului (500 m). Reg. Craiova: stînci șistoase la Vîrciorova. (50 m), Porțile de Fier, între Gura Văii și Vîrciorova, Valea Țeșnei pe Inălățu Mare (r. Turnu Severin); Mții Cernei pe Mt. Oslea 1700 m, calc. Reg. Pitești: pe stînci de gnais pe Mt. Cozia deasupra Mrei Stînișoara (1250 m). Obs. Această plantă este foarte asemănătoare cu cea din fig. 4395 a lui Reichen-bach, adică cu E. helveticum, dar exemplarele de E. helveticum din herbare nu arată că tulpina inferioară ar fi atît de solzoasă ca în desen. în schimb, exemplarele de E. silvestre din herbare, în realitate se aseamănă mai mult cu planta noastră, decît cu desenul nr. 4393 al lui Reichenbach. Aceste împrejurări de asemenea au îngreunat mult identifi 11* 164 PLOII A lî.l’.lî. carea sigură a acestei plante, precum și a precedentei. Considerăm aceste două plante ca specii aparte. Nu suntem însă pe deplin convinși în privința relațiilor care există între planta noastră pe de o parte și E. helveticum și E. silvestre, pe de altă parte. Răsp. gen. : Endemică în R.P. Romînă. 6. E. cheiranthoidos L. Sp. pl. ed. I (1753) 661; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 108. - Ic.: Pl. 26, fig. 1, la-b. O—©, foarte rar OO. Tulpină înaltă de 15 — 60 m, simplă sau ramificată uneori de la bază, cu peri tri- sau bifurcați. Frunzele bazale lipsesc în timpul înfloririi. Frunze tulpinale verzi, alungit lanceolate, lungi pînă la 9 cm și late pînă la 2 cm, acute, atenuate într-un pețiol scurt, întregi, sau foarte neînsemnat denticulate, răsfirate, cu peri rari și mici, trifurcați, mai ales pe dos adeseori amestecate cu bifurcați. Frunze superioare mai mici și mai evident denticulate. Flori mici, în racem ± dens, care se prelungește mult după înflorire, cu pedicel lung de 6 — 8 mm, de 2—3 ori mai lung decît caliciul. Sepale de 2 — 2,9 mm lungime, păroase și membranoase la vîrf. Petale de 4,2—5 mm lungime, din care jumătate reprezintă lamina obovată, lată de cel mult 2 mm, îngustată destul de repede în unguiculă. Silicvă relativ groasă și scurtă, dreaptă, lungă de cca 20 mm și lată de 1 — 1,5 mm, patent erectă, uneori pînă la suborizontal patentă, subțiată abrupt într-un stil lung de 1 mm. Valvele în partea inferioară fin păroase, cu nervura mediană evidentă. Stigmat numai cu puțin mai lat decît stilul, ușor bilobat. Sămînță brun roșcat deschisă, lungă de 1 — 1,2 mm. — VI—VIL Stațiune a. în locuri ruderale, marginea comunelor, lîngă drumuri și pe cîmpuri. Răsp. în țar ă: Reg. Cluj: Bistrița; Cluj; Turda; Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cim-peni). Reg. Aut. M.: Borsec, Toplița, Gledin (r. Toplița); Reghin; Odorhei, Merești (r. Odorhei); regiunea Ciucului; Tg. Săcuesc, Ojdula. Covasna (r. Tg. Săcuesc); Baraolt (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Pasul Timiș (r. Stalin); Racoșul de Jos (r. Rupea); Șeica Mare (r. Mediaș); Sibiu. Reg. Arad: Adea (r. Criș). Reg. Timișoara: pe insulele Dunării (Heuff.). Reg. Birlad: Hanu Conache (r. Liești). Reg. Suceava: Solea (r. Gura Humorului); lacobeni (r. Vatra Dornei). î n t r e b u i n ț ă r i. Conține glicozizi cardiatici. R ăs p. gen.: Europa, Asia de N, Africa de N, America de N. 7. ? E. âureum M.B. FI. taur.-cauc. II (1808) 117, III (1819) 440: N. Busch in Flora U.R.S.S. VIII (1939) 98. - Ic.: Pl. 28, fig. 1, la (după Grossh. FI. Kavk. IV (1950) tab. XXVII, fig. 6). OO. Tulpină groasă, înaltă de 40—120 cm, verde, de obicei ramificată, peste tot acoperită cu peri 3 —4-furcați. Frunze oblong lanceolate, Planșa 26. — 1. Erysimum cheiranthoides L., la. părți florale, 1b. peri trifurcați de pe frunză. — 2, E. saxosum Nyâr., 2a. racem fructifer, 2b. părți florale, 2c. peri bifurcați (în cumpănă). PLANȘA 26 CRUC1FERAE 167 serat dințate, acute, patente. Sepale lungi de 4—6 mm, rar pînă la 7 mm. Petale lungi de 9—12 mm, galbene-aurii, cu lamina obovată. Pedicelii silicvelor lungi de 6—15 mm, patenti, mai subțiri decît silicvele. Silicve orizontale sau erecte, de obicei drepte, lungi de 20—40 mm, cu 4 muchii sau cilindrice, cu suprafață ± neregulată, ușor noduroase din cauza semințelor. Stil subțire, lung de 1,5—2 mm. Stigmat măciucat, ușor bilobat. Sămînță brună, lungă de 1,5 mm și lată de 0,7—0,9 mm. — V—VI. Stațiunea. în păduri, pe lîngă izvoare, margini de pădure, prin tufișuri, pînă la 1800 m. Răsp. în țară: Reg. Bacău: Tg. Ocna pe DI. Măgura; Piatra Neamț la Păd. Balaurului; Broșteni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Reg. Iași: Iași. Reg. Suceava: Dorohoi. Obs. Această plantă este dubioasă pentru flora noastră. Grecescu a publicat-o din mai multe localități. Exemplarele colectate de el s-au nimicit însă în ultimul război mondial. Planta nu se găsește nici într-un alt herbar din țară și nici n-a mai fost regăsită de nimeni de pe locurile indicate. Determinările lui Grescescu au fost bazate pe desenul din opera lui Delessert, precum și pe exemplarele determinate ca E. aureum de Blocki colectate din Galiția și n-au fost comparate cu exemplarele din Caucaz. Cercetările viitoare vor dovedi dacă această specie trebuie să fie omisă definitiv sau nu, din flora noastră. Răsp. gen.: Caucaz. 8. E. hieraciiîolium Jusl. in L. Fl. suec. ed. II (1755) 234; Amoen. acad. IV (1759) 279. - E. strictum G. M. Sch. Fl. Wetter. II (1801) 451. - Ie.: Pl. 23, fig. 2, 2a, b. OO, rar 4- Rădăcină pivotantă, lemnoasă, Tulpina erectă, zveltă, strictă, înaltă de 40—100 cm, rar mai mică sau mai înaltă, colțuroasă, simplă sau în partea superioară ramificată, cu ramuri zvelte, erecte, egal foliată pînă la inflorescență, glabrescentă sau acoperită cu peri bifurcați, paraleli. Frunze bazale în timpul înfloririi uscate sau distruse. Frunze tulpinale inferioare și mijlocii oblanceolate, ușor atenuate în pețiol sau cuneat îngustate și sesile, pe margini întregi sau denticulate, obtuziuscule sau scurt acute, de un verde mat, acoperite cu peri 3—4-furcați, foarte subțiri, pe dos amestecați și cu peri bifurcați. Flori în racem dens. Sepale de 4—5 cm, rar pînă la 6 mm lungime, erecte, păroase, ușor saciform dilatate la bază. Petale de 8,5 — 12 mm lungime și 2—3 mm lățime, cu lamină obovată sau cuneată, foarte lung unguiculate, de culoare galbenă-deschisă. Silicve lungi de 4—5 cm, rar pînă la 6 cm, cu pediceli lungi de 4—10 mm, drepte sau puțin arcuite, erecte, aproape alipite de axa florală, groase de 1 — 1,5 mm, cu stil lung de 1 — 1,5 mm și stigmat numai cu puțin mai lat decît stilul, 4-unghiular cilindrice, fin păroase, cu valvele păroase și pe dinăuntru. Sămînță de 1,5 — 2 mm lungime. — VI—VIL Stațiunea. Prin locuri uscate la marginea pădurilor, lîngă drumuri rîuri, pe locuri pietroase, blocuri de stînci. Destul de rară. 168 FLORA. R.P.IL Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Paulești (r. Satu Mare). Reg. Cluj: Hida (r. Huedin). Reg. Aut. M: între Borsec și Corbu (r. Topliț.a). Reg. Stalin: Sibiu spre Rășinari, Bungard, Veștem, Tălmaciu, Cisnădie (r. Sibiu). Reg. Constanța: Jurilovca (r. Istria). Reg. Galați: Letea (r. Tulcea). Reg. Bacău: Broșteni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Reg. Iași: Bîrnova, V. Repedea, Cîrlig, Dl. Bursucăria, Dl. Frasin, Vînători pe Dl. Budăi împuțit (r. Iași). V a fiabilitatea speciei f. sinuato-dentâtum Schur Phylogr. in Verh. NV Briinn XV, 2 (1877) 87. — Diferă de forma tipică prin frunzele mai pronunțat sinuat dințate. — Reg. Stalin: Sibiu la « Sche-weschbach». ssp. exaltatum (Andrz.) Borza Consp. FI. Rom. I (1947) 124. — E. exaltatum Andrz. in Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 71, 83. — E. hieraciif. f. robustum Schur l.c. 86. 4- Tulpină înaltă pînă la 120 cm, ramificată de la mijloc. Frunze foarte lungi, de peste 10 cm și foarte late, distanțat dințate. Silicvă exact tetra-gonă, albicios pubescentă. Stil mai lung decît lățimea silicvei. Reg. Stalin: Tălmaciu lîngă Olt (r. Sibiu). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turnu Severin). Reg. București: București; Brănești, Pasărea; Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Fetești Reg. Galați: Măcin. Reg. Iași: Iași; Vaslui. Reg. Suceava: Botoșani; Dorohoi. Răsp. gen.: Europa centrală și de E. 9. E. pannonicum Gr. Stirp. austr. ed. I (1762) 30; N. Busch in Flora U.R.S.S. VIII (1939) 99. — Cheiranthus erysimoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 661. — Erys. erysimoides Fritsch in Mitt. NV Wien V (1907) 92, non O. Ktze. — E. odoratum Ehrh. Beitr. VII (1792) 157. — E. lanceolatum Rchb. Ic. FI. germ. II (1837—38) 18, tab. 68, fig. 4393 b, non R. Br., nec alior.— E. carniolicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 57, non alior., E. Fussi-anum et elatum Schur l.c. (1866) 58. — E. Pseudo-odoratum Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn (1877) 84. - Exs.: FRE nr. 251. - Ic.: Pl. 23, fig. R la—c+a—g. O — OO. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 20—70 (95) cm, simplă sau ramificată, acoperită cu peri bifurcați. Frunze bazale în rozetă, oblanceolate sau îngust lanceolate, lung atenuate în pețiol, de obicei adînc runcinate, acoperite cu peri trifurcați, pe timpul înfloririi se usucă și pier. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare cu cele ale rozetei, cele mijlocii oblanceolate sau îngust eliptice, scurt pețiolate sau sesile, denti-culate sau dințate, rar aproape întregi sau runcinate, cele supreme liniar lanceolate. Flori în racem lung, lat de (2,5) 3—4 (4,5) cm, cu pediceli patenți sau suberecți, lungi de 3—5 mm. Sepale de cca 8 (9) mm lungime, lanceolate, 2 opuse, dilatate saciform la bază, la vîrf membranoase și glugate. Petale foarte variabile ca dimensiuni după stațiuni: 14x4,8 mm în regiunile uscate, calde, 18x5 — 18x7,9 mm, uneori și mai mari (25x9,5) în regiu CRUCIFERAE 169 nile păduroase și mai înalte; limb lat obovat, atenuat brusc în unguiculă lungă cît 2/3 din petală, de culoarea gălbenușului de ou, devenind mai deschisă cu cît mediul devine mai răcoros. Stamine lungi, cu antere exserte. Racem fructifer alungit. Silicve lungi de 2—6 (7,5) cm, de obicei de cca 4,5 — 5 cm lungime, pronunțat 4-muchiate, cu muchii aproape glabre, verzi, pe fețe argintii, datorită perilor 2—3-furcați, foarte mici, deși și paraleli (Pl. 23, fig. la). Stil de cca 1—2 mm lungime, cu stigmat capitat, ușor bilobat, mai lat decît stilul. Sămînță brună deschisă, de 1,5 — 2 mm lungime. — V—VIL Stațiunea. Frecventă prin pajiști, pe pante ierboase și pietroase, prin tufișuri, stîncării, în regiunea de cîmpie și montană. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Satu Mare. Reg. Cluj: Rodna; Chiochiș (r. Be-clean); Treznea pe Dl. Orolat (r. Zalău); Dăbîca pe Dl. Mare, Sic, Sucutard (r. Gherla); Păd. Sărmașului Mare (r. Sărmaș); Dl. Riseg între Jebucu și Crișeni (r. Huedin); Gojocna, Cluj, Someșeni, Florești (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Luncani, Săndulești, V. Florilor, Tunelul Gojocnei, Runc, Colții Trăscăului, Poșaga pe Piatra Vulturese și Mt. Scărița (r. Turda); Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni); Poiana Aiudului, Ciumbrud, Ciuguzel (r. Aiud). Reg. Aut. M. .- între Ercea și Băla, Fărăgău, Toldal, Milaș (r. Reghin). Reg. Stalin: Orașul Stalin pe Tîmpa, Dl. Talinenberg la Hărman, Mt. Postăvaru (r. Stalin); Racoșul de Jos (r. Rupea); Bazna țr. Mediaș). Reg. Hunedoara: V. Ampoiței, Cheia Cibului, Zlatna (r. Alba); Deva, Șoimuș (r. Deva). Reg. Oradea: Valea Crișului în cheia Piatra Mun-celului, Dl. « Bogiko » în Mții Bihorului (r. Aleșd). Reg. Arad: Arad, Covășinț, Șiria pe Cetate, Galșa (r. Arad); Cuvin (r. Lipova). Reg. Timișoara: Maidan pe V. Scofaina (r. Oravița); Mehadia pe Mt. Arjana, Mt. Domogled, Mt. Șușcu (r. Almaș): Baziaș (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Ada-Kaleh, V. Țeșnei, Piatra Cloșanilor (r. Turnu Severin); Păd. Bucovăț (r. Craiova); Cheia Polovraci (r. Novaci). Reg. Pitești: Mt. Cozia (r. Lovi-ștea); Cîmpulung, Nămăești, Piatra Nămăeștilor (r. Cîmpulung). Reg. Constanța: Babadag. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Iași: Tîrgu Frumos către Cotnari; Bîrnova, Șorogari, .Munteni, Cîrlig, Mîrzești, Țigănași, Fundul Prisăcanilor (r. Iași). Reg. Suceava: Țolești (r. Fălticeni). Variabili tatea speciei f. denticulatum (Koch) Jâv. in MBL XI (1912) 23. — E. odoratum a denticulatum Koch Syn. ed. II (1843 — 45) 55. — Frunze foarte mărunt denticulate, cîteodată aproape întregi. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului. Reg. Timișoara: Cazane, Băile Herculane (r» Almaș). Reg. Iași: Păd. Cîrlig, Dl. Budăi împuțit lîngă Vînători, Dl. Frasin lîngă Aroneanu (r. Iași). Reg. Suceava: Leucușești (r. Fălticeni). f. dentatum (Koch) Jâv. l.c. — E. odor. p. dentatum Koch l.c. — E. odor. p. sinuatum Neilr. FI. NO (1859) 728. — Frunze tulpinale sinuat dințate, cele inferioare aripat fidate. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului. Reg. Hunedoara: Petroșani. Reg. Timișoara: Baziaș (r. Moldova Nouă); Bozovici (r. Almaș); Anina (r. Oravița); Garașova (r. Reșița). f. runcinatum Nyăr. in Bul. Șt. Secț. Biol. Acad. R.P.R., tom. VII, nr. 2 (1955) 239, pro var. — Frunze tulpinale inferioare penat sectate, cu aripi lungi, perpendiculare pe rachis, întregi sau unidentate. De E. carniolicum se deosebește prin aripile mai lungi și mai rare. — Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Plecica și Dl. « Kesely ». Reg. Timișoara: Maidan (r. Oravița). Reg. Pitești: Mt. Cozia (r. Loviștea). f. brevisiliquosum (Schur) Jâv. l.c. — E. carniolicum b. brevisiliquosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 57. — E. pann. y. microcarpum Beck FL NO II (1892). — Petale lungi de 10—12 mm. Silicvă de 12 — 20 mm lungime și 1,3 mm lățime. Pedicel lung de 3 — 4 mm. — Orașul Stalin. 170 FLORA R.P.R. f. humile Jâv. in MBL XI (1912) 23. — Plantă mică, de obicei neramificată. Flori puțin mai mari. — Reg. Timișoara- abundent pe vîrful Mt. Domogled (r. Almaș). f. magnum Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 640. — Frunze verzi, late de 2—3 cm. Floarea mai deschisă. — Reg. Timișoara: Dl. Tilva Mare deasupra comunei Maidan (r. Gravita); Cazane (r. Almaș). Reg. Oradea: Vadul Crișului (r. Aleșd). f. umbrosum Jâv. l.c. — Silicvă lungă de 7 — 8 cm, verde. — în locuri umbroase, mai rar. var. speciosum Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 640. — Inflorescență mare, lată de 4 — 4,5 cm. Flori cu sepale lungi de 8—9 mm și petale de 17 — 20 mm, de culoare ± galbenă deschis. — Caracteristică pentru locurile mai înalte și mai răcoroase. Se aseamănă la port cu E. transsilvanicum. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (600 m) și pe Vf. Labirint (750 m). Mt. Scărița la Peșteră, Colții Trăscăului (1000 m), Poșaga pe Mt. Vulturese, Runc la Poșovaliște, Belioara (exemplar ramificat, 1300 m) (r. Turda). Reg. Aut. M.: Voșlo-beni (800 m), Gheorghieni, Vf. Pongraț lîngă Gheorghieni (r. Gheorghieni); Racul (r. Ciuc). Reg. Stalin: Timișul de Sus (800 m), Mt. Piatra Mare, Orașul Stalin la Stîncile lui Solomon (r. Stalin). Reg. Hunedoara: Piatra Măceștilor la poalele Mt. Retezat (900 m), Peștera deasupra comunei Paroș, 700 m (r. Hațeg). Reg. Oradea: Băița sub Stînca Mare pe Dl. Muncel, Pietroasa pe Piatra Boghii (r. Beiuș). Reg. Timișoara: Mehadia pe Mt. Arjana, 1300 m. Reg. Pitești: Mt. Cozia, Stînișoara (r. Loviștea). Reg. Bacău: Tulgheș la Pietrele Roșii. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani de N, părțile europene ale U.R.S.S. 10. E. Wittmannii Zaw. Enum. pl. Galic, et Bucov. (1835) 81 et 194; Aschers. et Engl. in OBZ XV (1865) 277; Grec. Gonsp. Fl. Rom. (1898) 61. — E. odoratum Baumg. En. stirp. Transs. II (1816) 262 p.p., non Ehrh. — E. Baumgartenianum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 56. — Micsandre sălbatice. — Keletikârpâti repcseny. — Exs. : FRE nr. 2767 sub var. Czetzianum; FEAH nr. 3264 sub E. Wahlenb. - Ic.: Pl. 27, fig. 2, 2a. O O. Rădăcină pivotantă, groasă, cu ramuri secundare subțiri. Tulpină erectă, înaltă de 30—45 cm, zveltă, groasă, colțuroasă, verde, acoperită cu peri paraleli bifurcați, dens foliată, ramificată adeseori chiar de la mijloc. La începutul înfloririi rozeta bazaiă încă prezentă, dens foliată, cu frunze îngust sau liniar oblanceolate, atenuate în pețiol lung, adînc sinuat dințate sau subruncinate, verzi, cu puțini peri trifurcați risipiți, cad pe rînd pînă la sfîrșitul înfloririi. Frunze tulpinale, alungit lanceolate sau lanceolate, mai late la mijloc, îngustîndu-se spre ambele capete; cele inferioare dese, în semirozetă, cele mijlocii ± dese, lungi de 4—7 cm și late de 7—15 mm, acute la vîrf, cuneiforme și sesile, distanțat sinuat dințate, uneori cu dinți alungiți, verzi, acoperite cu peri trifurcați foarte mici, pe dos în amestec și cu puțini peri bifurcați. Frunzele superioare și cele ale ramurilor asemă- P lan șa 27. — 1, la, lb. Erysimum transs ilvanicum Schur, de diferite mărimi, Ic. idem, exemplar fructifer, Id. silicvă și secțiunea ei mărită, le. porțiune de frunză cu peri ramificați, If. părți florale. — 2. E. Wittmannii Zaw., 2a. părți florale. PLANȘA 27 (: r i'(: i fe n â e 173 nătoare, însă liniar lanceolate sau liniare. Tulpina și ramurile terminate intr-un racem florifer scurt și foarte dens, cel principal lat de 4—5,5 cm, cele de pe ramuri late de 2—3,5 cm, se prelungesc mult pînă la fructificație. Flori odorante, de culoare galbenă deschisă ca sulful sau ca lămîia. Pedicel floral lung de 4—6 cm, cu mult mai scurt decît caliciul. Sepale liniar lanceolate, lungi de 9—10,5 mm, albe-gălbui, submembranoase, foarte fin păroase, la vîrf murdar verzi și pe margini străveziu membranoase, două opuse, dilatate saciform la bază și ceva mai lungi decît cele nedilatate, la vîrf glugate. Petale mari, i de două ori cît caliciul, lungi de 18—24 mm, cu lamină sub-rotundă sau lat obovată, lungă de 7 — 9 mm și lată de 5 — 9 mm (6x7 — 9x9 mm). Florile întrec puțin bobocii. Stamine mai lungi decît caliciul, lungi cît unguicula petalelor, tecile ieșind puțin în gîtul florii. Glande necta-rifere 4, libere. Ovar mai lung decît staminele. Silicve erecte sau arcuite, lungi de 8—10 cm, patrunghiulare, pe muchii verzi, pe fețe suriu verzi, cu peri alipiți, foarte mărunți. Stigmat mai lat decît silicva, ușor bilobat, cu stil foarte scurt, pînă la 1 mm. — VI—VII *). Stațiunea. Pe sol calcaros, sub stînci calcare, pe polițele cu humus ale stîncăriilor, la marginea pădurilor, în regiunea montană și subalpină. Răsp. în ța r ă: Reg. Baia. Mare: Borșa la Lelici(960 m). Beg. Cluj: Mții Rodnei pe Mihăiasa (1700 m) și Gorongișul Mic (1600 m). Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimașul Mare, Mt. « Ocsem ». Reg. Stalin: Mții Făgărașului pe Trăsnită (1500 m). Reg. Suceava : Mții Maramureșului: Piatra Țibăului, 960 m (FEAH nr. 3264). V. Țibăului din V. Bistrița Aurie; Mt. Suhardul; Mții Rarăului (Pietrele Doamnei, Todirescu. Slătioara). V a r i a b i1i t a t e a speciei f. îasciciilare Zapal. in Rozprawy t. 13 B (1913) 43. — Plantă ramificată la bază. FLORA R.P.R. 4. H. silvestris Cr. Stirp. austr. I (1762) 34; ed. II (1769)32; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 245. - H. inodora L. Sp. pl. ed. II (1763) 927. -H. matronalis p. runcinata Neilr. FI. NO (1859) 721. — Exs.: FRE nr. 2533. — Ic. Pl. 30, fig. 1. QO — 4. Tulpină erectă, înaltă de 40—80 (100) cm, cilindrică, des glan-dulos păroasă, egal foliată, ramificată în partea superioară. Frunzele bazale lipsesc la înflorire. Frunze tulpinale ovat lanceolate sau lanceolate, cele superioare îngust lanceolate, toate sesile, semiamplexicaule, la bază cordate sau trunchiate, la bază cu dinți lungi, ascuțiți, adînc incizi și apropiați,. uneori retrorși spre vîrf, cu dinți treptat descrescenți, cu vîrful ascuțit și + întreg, pe ambele fețe păroase și ± glanduloase. Frunzele supreme ale ramurilor asemănătoare, însă cu mult mai înguste pînă la liniar lanceolate. Inflorescența la exemplarele slabe puțin ramificată, la cele viguroase bogat, ramificată, cu ramuri lungi, terminate în raceme glandulos păroase. Flori în racem ± des, prelungindu-se foarte mult după înflorire. Pedicel florifer subțire, lung de 15 — 20 mm, păros ca și axa inflorescenței. Sepale lungi de 6—8 mm, îngust lanceolate, cu margini alb membranoase, nu prea des vi-loase, cele externe saciform dilatate la bază. Petale lungi de'18—20 mm, la forma tipică de culoare violetă, la unele forme albe, cu lamină alungit obovată sau eliptică, atenuată în unguic-ulă mai lungă decît caliciul. Silicvă ± cilindrică, subțire, glabră, lungă de 6—10 cm, gîtuită între semințe, cu pedicel lung de 2,5—3 cm. Sămînță lungă de 2 mm. — V-VII. Stațiunea. Prin tufișuri, poieni, margini de păduri, în regiunea de cîmpie și montană Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Sighet. Reg. Clăi: Rodna; Chiochiș (r. Beclean): Mții Meseș la Ortelec, Treznea (r. Zalău); Lacu, Gherla, Sic, Bonțida (r. Gherla); Dej; Gorpadea, Boju, Gojocna, Dezmir, în jurul Clujului, Berchieșu (r. Cluj); Aiud; Turda. Cheile Turzii (r. Turda); Lupșa, Gîmpeni, V. Ordencușii (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Ideciul de Jos (r. Reghin); Bălan pe Mt. Ocsem (r. Ciuc). Reg. Stalin: Orașul Stalin; Mții Arpașului; Tălmaciu, Bungard, Daia, Gușterița, Slimnic, Orlat (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Feneș lîngă Zlatna, Mihalț, Alba lulia (r. Alba); Mercurea (r. Sebeș); Deva, Zam, Roșcani (r. Ilia); Boița (r. Hațeg); Petroșeni. Reg. Oradea: Valcăul de Jos (r. Șimleu); Oradea, Episcopia Bihorului, Sînmartin, Rontău, Tămășeu (r. Oradea); Cadea (r. Săcu-eni); Ciucea*, Valea Drăganului * (r. Aleșd ). Reg. Arad: Pecica la Păd. Ciala, Mîsca„ Galșa, Pîncota, Pănatul Nou (r. Arad); Mocra (r. Ineu). Reg. Timișoara-, Cetățuia de la Timișoara; Oravița; Plavișevița, Băile Herculane (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei, Hinova pe Dl. Stîrminei (r. Turnu Severin); Breasla, V. Bisericii la Craiova (r. Craiova). Reg. București: București; Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Păd. Babadag. Reg. Galați: Niculițel, Cocoș, Nifon, Balabancea, Isaccea (r. Tulcea). Reg. Birlad: Dăl-hăuți (r. Focșani). Reg. Iași: Neteda, Glodoasa, Bran (r. Iași). Reg. Suceava.: Mții Bărgăului; Obs.: Cele însemnate cu * ,sînt dubioase; probabil se referă la H. sibirica. Planșa 31. — 1. Hesperis oblongijolia Schur, la. părți florale. — 2. H. monili-jennis Schur, 2a. racem fructifer. — 3. H. nivea Baumg., frunză. PI AM ȘA 31 CRUCIFERAE 193 Variabi1itatea speciei f. albiilor a Schur Sertum (1853) 7 et in Verh. SVN (1853) 66. — Flori albe. — în « Transilvania». f. Schurh Nyâr. nom. nov. — II. silv. c. suaveolens Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn (1877) 81, non Andrz. — Frunze mijlocii rotunjite la bază și L;- pețiolate. Pedicel ± de lungimea caliciului. Flori foarte odorante.— Reg. Stalin: Sibiu la « Lazareth-wiese». f. trichogyna (Borb.). — A. silv. var. trichogyna Borb. in MBL I (1902) 377. — Plantă moale păroasă. Frunze tulpinale accentuat sau aproape aristat dințate. Inflorescență dens glandulos viloasă. Silicva tînără glandulos păroasă, mai tîrziu ± glabră, subțire. — Reg. Timișoara: Păd. «Vadâszerdo» la Timișoara. var. runcinata (W. et K.) Borb. in MBL I (1902) 377. — H. runcinaiaW. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 220, tab. 200. — Tulpină și frunze cu peri glanduloși, lipicioși, foarte deși, amestecați și cu peri simpli. Silicve inferioare recurbate, toruloase (gîtuite între semințe). — Reg. Cluj: Aiud. Reg. Timișoara: Băile Herculane. var. suaveolens (Andrz.). — Deilosma suaveolens Andrz. in DC. Syst. II (1821) 449. — H. silv. var. Velenovsky Fritsch in Verh. ZBG Wien (1895) 375. — H. Velenovskyi Fritsch l.c. (1896) 5 et (1899) 469. — II. Steveniana Vel. Fl. bulg. (1891) 31 et Suppl. (1898) 19, non DC.; Grec. Supl. Consp. (1909) 16, non DC. — Tulpină și frunze cu peri simpli și glanduloși. Inflorescență glabră sau slab pubescentă. Pedicel de 2 ori mai lung decît caliciul, ± barbulat la vîrf. Silicvă glabră, toruloasă (îngustată între semințe). — Reg. București: Comana la marginea pădurii în V. Gurbanului (r. Vidra). Reg. Constanța: Babadag, Ciucurova (r. Istria). Reg. Galați: între Nifon (r. Tulcea) și Greci (r. Măcin). Reg. Iași: Ciurea (r. Iași). Obs. Această plantă a fost confundată cu H. Steveniana DC. Syst. II (1821) 452 et Prodr. I (1824) 189. H. Steveniana DC. se deosebește însă prin: întreaga plantă neglan-duloasă, frunze inferioare runcinat sectate, ± glabre, cele superioare pe ambele fețe cu peri ramificați, iar tulpina și silicva rigid păroase. Răsp. gen.: Europa centrală. Peninsula Balcanică, U.R.S.S. de S, Asia de SV. 5. H. cladotricha Borb. in MBL I (1902) 269: III (1903) 16. 4. Tulpină păroasă și recurbat setoasă. Frunze lanceolate sau ovat lanceolate, cele mijlocii și superioare la bază mai late, scurt pețiolate, lung acuminate, cele supreme cu mult mai înguste, pe margini toate dur glandulos serate, rar întregi (în Bucegi), pe ambele fețe cu peri rigizi, bifurcați, amestecați cu mai puțini peri simpli. Inflorescență cu peri stelați scurți, ici-colo glabră sub pediceli, la baza lor cu cîte o glandă. Pediceli comprimați, pe partea internă cu peri stelați pe cea externă glabri. Flori mari, purpurii violacee. Caliciu violaceu, în partea de jos glabru, la vîrf barbat. Silicvă subțire, lungă, glabră. — VLVIL Stațiunea. La marginea pădurilor. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj, la Păd. Lomb. Reg. Aut. M.: Borsec (r. Toplița). Reg. Timișoara: Ruschița (r. Caransebeș); Mehadica, Băile Herculane, Ogradena, Mt. Goleț, Plavișevița, Cazane (r. Almaș). — Reg. Ploești: Mții Bucegi pe Mt. Morarii în V. Rîpa Zăpezii (1800 m). Răsp. gen.: R. P. Romînă, Iugoslavia, Aușh'ia. 13 — c. 640 194 FLORA R.P.R. 6. H. sibirica L. Sp.pl. ed. I (1753)663; N. Busch”in Flf U.R.S.S. VIII (1939) 246. — H. inodora Auct. mult., non L. — II. silvestris Cr. Stirp. austr. I (1762) 34, p.p. — H. matranalist. sibirica L. Syst. XIII (1774) 501.—Ie.: Pl. 55, fig. 2 OO — 4. Rădăcină fusiformă, ramificată, ± lemnoasă. Tulpină erectă, cilindrică, înaltă de 50—80 cm, retrors păroasă sau setoasă și cu peri mărunți și ramificați, de regulă ramificată. Frunzele bazale la înflorire lipsesc. Frunzele tulpinale inferioare îngust eliptice și lung pețiolate, glabrescente sau scurt păroase, cu margini întregi sau abia denticulate, cele mijlocii și superioare lanceolate sau alungit lanceolate, rar mai late, cu lățimea maximă sub mijloc, cu pețioli scurți sau la cele mijlocii mai lungi, ± brusc îngustate, cu baza cune-ată sau rotundă, la vîrf ± lung acute, pe margini denticulate, rar cu dinți mai pronunțați, pe ambele fețe scurt și aspru păroase, rar și cu cîte un păr bifurcat. Inflorescența racem, cu axa și pedunculul stelat păroase sau cu peri bifurcați. Pediceli patenți, de lungimea caliciului, sau cel mult dublu de lungi, pe partea exterioară glabri. Caliciu lung de 5—6 (7) mm, cu sepale alb membranoase, adeseori violet nuanțate, lung viloase și barbate, cele exterioare saciform dilatate la bază. Petale de obicei purpurii violete, de 15—20 mm lungime, cu lamina lat obovată, întreagă, rotunjită, foarte brusc îngustată într-o unguiculă lungă și îngustă, ieșită din caliciu pînă la o distanță de 3 —5 mm. Pediceli fructiferi orizontal patenți, neprelungiți. Silicvă lungă, încovoiată, adeseori recurbată, groasă pînă la U/ginm, netedă, lucitoare, pronunțat nervată și toruloasă (ca mărgelele). — VI-VII. Stațiunea. în păduri, locuri stîncoase, umbrite sau puțin umede, din etajul montan. Adeseori cultivată. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj în Păd. Lomb. Reg. Hunedoara: Mții Retezatului între Gura Apei și Berhini (r. Hațeg); Petroșani la Cetatea Bolii. Reg. Timișoara : Oravița, Dl. Tilva Mare deasupra comunei Maidan (r. Oravița); Dl. Goleț, Plavișevița, Ogradena. Cazane (r. Almaș). Reg. Pitești: Mt. Foarfecă (800 m) deasupra gării Lotru (r. Loviștea). Obs. Planta indicată de Simk. din Transilvania sub H. inodora aparține în parte aici. Variabilitatea speciei var. brevicuspis Borb. in MBL I (1902) 268 et II (1903) 14. — H. matr. var. ooali-jolia Schur Sertum (1853) 7. — Frunze scurte, ovate sau ovat lanceolate, scurt ascuțite, cu peri simpli, rigizi, uneori între ei cu puțini peri furcați. — Reg. Hunedoara: prin tufișuri între Petroșeni și Cetatea Bolii. Reg. Cluj: Ciucea la marginea pădurii (r. Huedin). f. integerrima (Borb.). — H. sibir. var. integerrima Borb. in MBL II (1903) 14.— Frunze ovat lanceolate, întregi. — în «Transilvania» și « Banat» (Borza Consp. FI. Rom. I (1947) 123). var. glabrescens Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV.2 (1877) 81. — Frunze aproape glabre, cu peri rari, pe margini ciliate. — Tulpina și inflorescența moi păroase. — CRVC.1FERAE 195 Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Hunedoara: valea de lîngă Zam (r. Ilia). Reg. Ploești: Mții Bucegi la Schitul Peștera (r. Sinaia). var. candida (Kit.). — H. candida Kit. in Schulzer-Kanitz et Knapp Pflz. Slavonien in Verh. ZBG Wien XVI (1866) 143. — H. inodora Pax Grundz. I (1898) 137. pro max. p. — Ic.: Pl. 55, fig. 2. — Flori albe. — Reg. Cluj: Mții Rodnei: Crăciunel. Corongiș7 Mihăiasa; Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Valea Seacă (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru (r. Stalin). Reg. Timișoara: Mt. Poiana Rusca la Rușchița (r. Caransebeș). Obs. Se deosebește de H. nivea prin frunzele mai înguste, cele superioare scurt pețiolate, ovarul și fructul glabre. f. calvâta (Borb.). — H. candida subvar. calvata Borb. in MBL II (1903) 15. — Tulpină și frunze glabre. — Reg. Ploești: Sinaia. Obs. Această formă se deosebește de H. monilijormis și prin florile mai mici. f. hortensis (DC.). — H. matronalis a. hortensis DC. Prodr. I (1824) 189. — Tulpină mare, groasă. Flori odorante, cu petale emarginate și mucronate. Frunze ovat lanceolate, niciodată cordate. — Reg. Pitești: în grădini la Curtea de Argeș. Răsp. gen.: Europa centrală. 7. H. matronalis L. Sp. pl. ed. I (1753) 663; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 244. — PI. inodora Auct., non L. — Nopticoasă. — Hblgy estike. — Gemeine Nachtviole. — Benepinuța noui-ian 0naJiKa. — Ic.: Pl. 30, fig. 2. 00-4. Rădăcină pivotantă ramificată. Tulpină înaltă de 50—80 (100) cm, erectă, simplă sau ramificată, cilindrică, setos păroas'ă, rar pubescentă, în partea superioară și cu peri scurți, ramificați. Frunze tulpinale inferioare lat eliptice, ± lung pețiolate, cele mijlocii lat ovate, pînă la ovat lanceolate, treptat descrescente în sus, ± brusc îngustate în pețiol, la bază rotunjite, pe margini denticulate sau dințate, spre bază adeseori cu dinți mai mari, la vîrf acute, pe ambele fețe setos păroase cu peri simpli. Inflorescență racem simplu sau ramificat, cu flori laxe, cu axă stelat păroasă. Pediceli cu o dungă glabră la exterior, la înflorire lungi de 5 — 10 mm, mai tîrziu se prelungesc. Sepale lungi de 7—9 mm, pe margini alb membranoase, adeseori violet nuanțate, ± glabre, la vîrf barbulate, cele externe saciform dilatate la bază. Petale de 18—25 mm lungime, violet purpurii sau albe, cu lamină obovat cuneată, la vîrf retezată sau emarginată, uneori cu un dinte ascuțit sau obtuz, îngustată într-o unguiculă lungă, ieșită din caliciu. Silicvă glabră, ± erectă, cilindrică, ± articulată, cu pedicel orizontal patent. Sămînță lungă de 3 mm. — VI—-VIL Stațiunea. Pe malul rîurilor, în tufișuri, rar spontană, mai adesea se cultivă în grădini, de unde se sălbăticește, găsindu-se pe lîngă garduri, locuri ruderale sau marginea pădurilor. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Rodna în grădini; între Poeni și Ciucea (r. Huedin). Reg. Stalin: Rîul Brescioarei (1800 m) din Mții Făgărașului. 13* 196 FLORA R.P.R. V a r i a bi 1 i t a t e a speciei ★ var. alba (Mill). — H. alba Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. — Flori albe. — Cultivată în grădini. întrebuințări. Semințele conțin pînă la 50% ulei. Frunzele și semințele au proprietăți diuretice și diaforetice. Plantă meliferă. Pentru florile plăcut mirositoare — mai ales seara — se cultivă ca plantă ornamentală. Răsp. gen.: Europa centrală și de E, Asia de V și centrală. 8. II. obtusa Mnch. Metil. SuppL (1802) 86. — H. alpina Schur in Verh. SVN IV (1853) 66. — H. Kladnii Schur l.c. — II. glabra Schur l.c. — II. matr. c. glabriuscula Schur Sert. (1853) 7, nr. 218, n. nud. — II. inodora e. brevifolia et g. albiflora Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn, XV. 2 (1877) 81. — H. pendula Ten. in Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 686, non DC. 4. Rădăcină fusiformă, lemnoasă, cu colet multicapitat. Tulpină erectă, înaltă de 45 — 65 cm, ± ramificată, glabră. Frunze tulpinale puțin cărnoase, ovat lanceolate, glabre, rotunjite la bază, scurt pețiolate, cele superioare sesile, toate inegal ± dur serat dințate și lung acuminate. Flori în racem, purpurii, mari, cu caliciul și pedicelii glabri. Silicvele tinere erect patente, glabre. - VI—VII. Stațiunea. In locuri stîncoase, calcaroase, în tufișuri, la marginea pădurilor din regiunea montană: se cultivă și în grădini. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului, Mții Arpașului și ai Cîrțișoarei. Reg. Oradea: Oradea la Păd. « Fațanoș ». Reg. Timișoara: Oravița la Marila. Reg. Pitești: Mții Făgărașului pe Negoiu. Reg. Ploești: Mții Bucegi pe Caraiman și V. Jepilor. V amabilitatea speciei var. oltenica Nyâr., var. nova in Add. III, pag. 641. — Tulpină înaltă, ramificată cu ramuri subțiri, virgate. întreaga plantă, glabră. Frunze inferioare lanceolate, mari, pînă la 16 cm lungime, și late pînă la 5 cm, distanțat mărunt denticulate sau cu dinți mijlocii, lung acuminate. Frunze superioare îngust lanceolate, cu bază lată, uneori aproape hastate, ascuțit denticulate, lung și fin acuminate. Flori violete, relativ mici. Sepale lungi de 6 mm, alb membranos marginate, glabre, nebarbulate, rar ici-colo cu 1 — 2 cili. Petale lungi de 14 mm, cu lamina obovată, treptat îngustată în unguiculă. — VI—VIL — Reg. Craiova: în locuri- abrupte cu tufișuri deasupra Dunării, aproape de Vîrciorova (alt. 50—100 m), pe soluri șistoase (r. Severin). Răsp. gen.: R. P. Romînă, Balcani. 9. II. moniliformis Schur in OBZ VIII (1858) 22; Verh. SVN X (1859) 166 ; Enum. pl. Transs. (1866) 52. - Exs.: FRE nr. 1486. - Ic.: Pl. 31, fig. 2, 2a. 4. Rădăcină ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 55—90 (100) cm, cilindrică, glabră, rar la bază ± păroasă, simplă sau puțin ramificată, dreaptă sau ± flexuoasă, des frunzoasă, cu frunzele pînă la inflorescență foarte lent CRUCIFERAE 197 descrescente. Frunzele bazale dispar de timpuriu, cele inferioare, medii și superioare lanceolate, îngust lanceolate sau îngust eliptice, cele inferioare și medii atenuate în pețiol lung de 2—10 mm, cele superioare cu baza îngustată, subsesile, toate acute sau acuminate, denticulate, uneori aproape întregi, cele mai mari lungi de (6)8—22 cm și late de 2—5,5 cm, pe ambele fețe glabre, netede, numai pe margini + scurt ciliate. Racem florifer scurt, lat de 4—8 cm, mai tîrziu se prelungește, cu axă scurt păroasă. Pedicel lung de 15—25 mm, glabru, numai pe partea internă (spre axă) cu o dungă păroasă. Caliciu de 7—8 mm lungime, cu sepale aproape glabre, spre vîrf lung bar-bulate, alb membranoase, cele exterioare saciform dilatate la bază. Petale albe, mari, lungi de 16—18 (20) mm, lat obovate, destul de brusc îngustate în unguiculă, ieșite cu 1—3 mm din caliciu. Silicvă tînără adeseori flexu-oasă, cea matură dreaptă sau arcuită, cu pedicel erect sau patent, lungă de 4,5—11 cm, foarte toruloasă (ca mărgelele), lată de 1,5—2,5 mm, glabră, pronunțat nervată, cu un rostru scurt, terminat în 2 stigmate erecte, paralele. Sămînță brună, lungă de 3 mm. — VI—VIL Stațiunea. Prin locuri stîncoase și ierboase, prin văi înguste și prin cheile munților calcaroși, în etajul subalpin. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Mții Rodnei: Crăciunel (1300 m), Poarta de pe Coron-gisu Mic (1500 m). Reg. Aut. M.: Mții Giurgeului: Mt. Hăghimașu Mare (1600 m), Mt. «Ocsem» (1500 m). Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului în Crăpătură; Mții Făgărașului: Vf. Buteanu (1800 m). Reg. Timișoara: Mehadica (r. Almaș); Oravița pe V. Marila. Reg. Ploești: Mții Bucegi în V. Horoabei. Răsp. gen.: Endemică în R. P. R. Genul MALC0L3IIA*) R. Br. In Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 121. corr. Spreng. Anleit. II.2 (1818) 716. Plante anuale, cu peri ramificați, fură peri glanduloși. Sepale erecte, cele laterale puțin saciform dilatate la bază. Speciile de la noi cu petale violet deschise. Glande nectarifere 4, cîte două la ambele stamine scurte. Silicvă cilindrică, numai puțin dehiscentă, cu valve trinervate. Stigmat acutiuscul, lung aproape cit lățimea silicvei. Semințe biseriate. Celule cu mirozină în leptom. ? M. africana (L.) R. Br. l.c.; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 276, tab. XVI, fig. 4. — Hesperis africana L. Sp. pl. ed. I (1753) 663. — Ic.: W. et K. Pl. rar. Hung. HI (1812) tab. 266 sub Hesperide. O — OO. Tulpină înaltă de 20—40 cm, simplă sau ramificată, cu peri ramificați. Frunze lanceolate, întregi sau puțin dințate, atenuate în pețiol, *) Numit după botanistul englez William Malcolm (1778 — 1805). 198 FLORA R.P.R. obtuze, cele superioare sesile, cu baza cuneată, toate ramificat păroase. Sepale erecte, neînsemnat saciform dilatate la bază. Petale violete, retezate sau emarginate. Pedicel foarte scurt, de 1—3 mm lungime. Silicvă liniară, des păroasă. Stigmat conic, în formă de sul. Semințe biseriate. — V. Stațiunea. Pe lîngă drumuri și umpluturi de pămînt. Răsp. în țară: La noi dubioasă. Crește în șesul Tisei, în R. P. Ungară; probabil trece și peste frontiera noastră. Răsp. gen.: Europa de SE, Asia de V, Africa de N. Obs. Schur citează în Phytogr. in Verh. NV Briinn (1877) 74, specia Malcolmia Chia DC. Syst. II (1824) 440, de lîngă Sibiu, fugită din grădini, care vegetează pe umpluturile de pămînt. Această specie se deosebește de M. africana prin sepalele accentuat saciform dilatate la bază. Subtribul 2. M at t h i o l i n a e Janch. l.c. 18. Siliculă lungă, dehiscentă, rar cu lomentă. Embrion pleuroriz. Caliciu închis. Flori galbene, roșii, violete sau albe. Genul CHEIRÂNTHUS *) L. Gen. pl. |ed. I (1737) 195, nr. 537], ed. V (1754) 297, nr. 730, em. -M i c ș u n e 1 e. Plante perene sau frutescente, cu peri 2 — multi-radiați, alipiți. Celule cu mirozină fără clorofilă, prezente în leptomul vaselor conducătoare. Caliciu erect, cu sepale saciform dilatate la bază. Petale albe, violete, purpurii, la noi galbene-aurii sau brunii. Glande nectarifere 2 (4) înconjoară staminele scurte în formă de semilună deschisă în afară (Pl. 14, fig. 12), rareori se mai află încă 4 mici, rotunde, la baza staminelor lungi. Silicvă lat sau îngust liniară, 4-unghiulară, la specia noastră dorsiventral turtită; valvele cu nervură mediană. Semințe aproape biseriate, sau uniseriate, turtite, aripate. • Ch. Cheîri L. Sp. pl. ed. I (1753) 661, em., ed. II (1763) 924. - Mic-șunele ruginite. — Sârga viola. — Goldack. — Ic.: Pl. 29, fig. 1. OO — 4. Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină înaltă de 20—60 cm, la bază lignificată, erectă sau ascendentă, ramificată, abundent frun-zoasă, în locul frunzelor căzute noduroasă, acoperită cu peri paraleli, bifurcați. Lăstarii tineri cu frunze în rozete, alungit lanceolate, lent atenuate într-un pețiol scurt, acute, cu marginea întreagă sau fin denticulată, abundent și alipit bifurcat păroase. Frunze superioare asemănătoare, treptat descrescente, sesile, cu baza cuneat atenuată. Flori în racem dens, cu pediceli erecți, lungi de 5 — 10 mm. Sepale de 9 — 11 mm lungime, îngust lanceolate, *) Compus din numele arab al plantei: « Kairi» sau « Kheyri» și din cuvîntul grecesc « ânthos » = floare. CRLCIFERAE 199 cu marginea membranoasă, alipit păroasă, scurt saciform dilatate la bază. Petale lungi de 20—25 mm, cu lamină rotundă sau obovată, brusc îngustată în uhguiculă, retezată sau emarginată, de culoare galbenă-aurie, adeseori brun nuanțată. Stamine lungi de 9—11 mm. Racem fructifer prelungit. Silicvă lungă de 3—6 cm și lată de 2—3 mm, 4-unghiulară, puțin comprimată, erectă, des păroasă; valvele cu nervură mediană. Stil de 1—2 mm lungime, cu stigmat bilobat, cu lobi divergenți. Semințe uniseriate, ± de 3 mm lungime, brunii deschise, aripate. Embrion pleuroriz. — V—VIL Stațiunea și răsp. în țară: La noi este o plantă apreciată și mult cultivată în ghivece sau în grădinile de flori. Se găsesc forme scunde sau înalte, toate dezvoltîndu-se luxuriant, cu flori mari, în culori variate: galbene deschise, aurii, portocalii, brunii și chiar pînă la gălbui brunii negricioase, atît simple, cît și învoalte. întrebuințări. în afară de valoarea ei decorativă, planta se mai folosește în multe locuri și în scop medicinal, conținînd glicozidele cardiatice cheirolina și cheiranthina care se găsesc în cantități mai apreciabile în semințe. Florile și semințele mai conțin mult tanin, mirozină, un ulei eteric și alte substanțe chimice. Răsp. gen.: Europa de S, Africa de N, Asia de SV. Genul MATTHÎOLA*) R. Br. In Ait. Hort. Kew., ed. II (1812) 119, corr. Spreng. Arbeit. II, 2 (1818) 744. — Micsandre. 0 — 4. Frunze nedivizate sau aripat divizate, cu margini întregi sau dințate. Plante în întregime ± suriu pubescente, datorită perilor ramificați și glanduloși. Celule cu mirozină în leptomul vaselor libero-lemnoase. Stamine simple, spre bază adeseori lățite. Glande nectarifere 4, în formă de semicerc, așezate pe laturile exterioare ale staminelor scurte, cu cîte o prelungire înspre staminele lungi. Glandele staminelor lungi lipsesc. Flori de diferite culori: violete, roșii, albe sau gălbui-brunii. Silicvă cilindrică, suriu pubescentă, dehiscentă, cu valve median nervate. Stigmat bilobat; lobii strînși unul lîngă altul, pe partea externă gheboși. Semințe turtite, uniseriate, cu sau fără aripă. Embrion pleuroriz. Genul cuprinde cca 50 specii, majoritatea băștinașe în regiunea Medi-teranei de S. • M. incâna (L.) R. Br. în Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 119;Czer-niak. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 298. — Cheiranthus incanus L. Sp. pl. ed. I (1753) 662. — Ch. annuus L. l.c. — Matlhiola annua Sweet Hort. suburb. Lond. (1818) 147. — Micsandre. — Kerti viola. — Winter Levkoje. — JleBKon ce-țon. — Ic.: Pl. 32, fig. 3. *) După numele lui Pierandrea Mattioli, medic și botanist italian, cunoscut în știință sub numele latinizat Matthiolus (1500 — 1577). 200 FLORA R.P.R. 0 — 4. Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină înaltă de 20—80 cm, simplă sau ramificată, lignificată la bază, ± suriu pubescentă. Lăstarii tineri cu rozetă de frunze mari, lanceolate, pețiolate, la vîrf obtuze sau rotunjite, întregi, acoperite cu peri deși, ramificați, glanduloși, de culoare cenușie sau aproape verde. Frunze tulpinale scurt pețiolate sau atenuate în pețiol aripat, rar sesile. Inflorescență racem lat, cu peduncul lung de 7—20 mm. Sepale de 13—15 mm lungime, alungit lanceolate, suriu pubescente, cu margini membranoase, cele externe saciform dilatate la bază, strîns lipite unele de altele, formînd împreună cu unguiculele un tub, în care se adună nectar. Petale de 23—28 mm lungime, cu lamină lată, subrotundă sau obovată, lungă de 7 — 10 mm, brusc îngustată în unguiculă îngustă, de culori diferite: roz, purpurie, violetă sau albă. Stamine mari, lungi de 11 — 12 mm, lățite spre bază. Staminele și filamentele adeseori transformate în petale. în acest caz, receptaculul se prelungește avînd un mugure la vîrf, de unde se desprind peste 50 de petale. Racem fructifer prelungit, cu silicve lungi de 4,5—15 cm, late de 3—3,5 mm, cilindrice, puțin turtite, suriu lanuginoase; valvele cu o nervură longitudinală. Stil lung pînă la 1,5 mm, cu stigmat adînc bilobat; lobii strînși paralel unul lîngă altul. Sămînță turtită, lungă de 3 mm, aripată. V-IX. Stațiunea și r ă s p . în țară. Foarte răspîndită la noi ca plantă ornamentală. Originară din jurul Mării Mediterane, unde crește în crăpăturile stîncilor, ajungînd pînă la 1 m înălțime, și trăind ca semiarbust pînă la 5 ani. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei Soiurile foarte numeroase de cultură se pot grupa în 3 categorii: 1. Micsandre de vară: f. ânnua Hort. — Plantă anuală. Există indivizi cu statura înaltă sau scundă și cu flori de toate culorile, în afară de cea galbenă. 2. Micsandre de toamnă: f. autumnâlis Hort. — Bisanuală. înflorește toamna și la începutul iernii. Silicvele se maturează în anul următor. Flori mai mari. 3. Micsandre de iarnă: f. hiberna Hort. — Plantă bisanuală sau semiarbust, cu bază lemnoasă. înflorește iarna și primăvara, pînă în vară. întrebuințări. Plantă ornamentală foarte prețuită, mai ales în formele cu flori învoalte, cultivată încă din antichitate. După datele experimentale, din semințele încolțite rapid, în majoritatea cazurilor se dezvoltă plante cu flori învoalte, iar printr-o încolțire îndelungată, se obțin exemplare cu flori simple. • R ă s p. gen.: Regiunea mediteraneeană. Planșa 32. — 1. Berteroa incana (L.) DC., la. părți florale, 1b. racem fructifer, Ic. siliculă cu semințe. — 2. Clypeola lonthlaspi L., 2a. siliculă mărită. — 3. Maithiola incana (L.) R. Br. PLANȘA 32 CRUCIFERAE 203 Genul 151. C H O R I S P O R A *) R. Br. in DC. Syst. II (1821) 435; Prodr. I (1824) 186. Plante anuale sau perene, cu peri simpli sau ramificați și peri glanduloși, erecți. Sepale erecte, alipite, Petale diferit colorate, lung unguiculate. Stamine libere. Glande nectarifere 4, așezate cîte una pe laturile staminelor scurte. Celule cu mirozină în mezofil. Silicvă liniară, ascuțită la vîrf într-un rostru lung și gol, cu stigmat bilobat, cu lobi decurenți pe fruct. Silicva gîtuită între semințe, indehiscentă, transversal septată, rupîndu-se apoi în bucăți, cu •cîte 2 semințe, rar cu o sămînță. Semințe biseriate, turtite, aripate. Embrion pleuroriz. Genul cuprinde cca 10 specii, răspîndite din regiunea mediteraneeană de V., pînă în Asia centrală. Ch. teneUa (Pali.) DC. Syst. II (1821) 435; Prodr. I (1824) 186; I. Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 316. — Raphanus tenellus Pali. Reise III (1776) Anh. 105. - Exs. FRE nr. 634 a, c. - Ic.: Pl. 81, fig. 2, 2a. 0 — 0. Rădăcină pivotantă. Tulpină înaltă de 10—30 cm sau și mai înaltă, cu peri lungi, puțini, risipiți și cu glande scurte, măciucate, mai adesea simplă sau ramificată. Frunze bazale oblanceolate, obtuze sau rotunjite, foarte lent atenuate în pețiol, întregi sau denticulate, uneori cu dinți mai mari, subțiri, glabre, glabrescente sau cu puțini peri risipiți. Frunze tulpinale. asemănătoare, încet descrescente. Flori în racem scurt la vîrful tulpinii, la fructificație alungit și mult rărit. Pediceli florali scurți, de 2—3 mm lungime, cei fructiferi puțin prelungiți și îngroșați, obconici, cu glande măciucate. Sepale lungi de 4—6 mm, membranos marginate, aproape glabre, adeseori roșietic nuanțate, saciform dilatate la bază. Petale de 10 — 12 mm lungime, purpurii, cu lamina îngust obovat cuneată, îngustată în unguiculă lungă. Silicvă groasă lungă de 4—5 cm, cilindrică, de obicei arcuită în sus, cu pedicel ± egal de gros, gîtuită între semințe și transversal septată, cu un rostru lung de 16 — 18 mm, ascuțit, indehiscentă, la maturitate rupîndu-se în bucăți. Semințe turtite, aripate. — IV—V. Stațiunea. Pe cîmpuri nisipoase, însorite, la margini de păduri, prin vii, prin semănături și ogoare. Răsp. în țară: Reg. București: București: Pantelimon, Moara lui Ciurel; Brîncoveanu (r. Răcari); Brănești, Mrea Cernica (r. Brănești); Fetești; Lehliu; Slobozia. Reg. Ploești: Buzău, Ulmeni. Reg. Constanța: Basarabi (r. Medgidia); Constanța. Reg. Calați: Măcin, Turcoaia, Greci (r. Măcin); Tulcea, Agighiol, Mrea Cocoș (r. Tulcea); Hanu Conache (r. Liești). Reg. Bîrlad: Focșani, Odobești. Reg. Iași: Iași (Mrea Cetă-țuia, Copou, V. Nicolina), Ciurea, Cucuteni, Aroneanu, Mîrzești, Stînca (r. Iași); Tg. Frumos, Spinoasa; Belcești (r. Hîrlău); Roman; Vaslui în Păd. Paiu. *) După grecescul « choris » = despărțit, și «spora » = sămînță, pentru că prezența semințelor este evident arătată prin îngustarea (gîtuirea) silicvei între semințe. 204 FLORA R.P.R. Varia b iii tatea speciei f. caespitâscens Săvul. et Rayss Mat. FI. Bas. II in Supl. BuL Agric. III (1926) 212. — Frunze bazale persistente și după înflorire. — Adeseori împreună cu forma tipică. R, ă s p. gen.: Din R. P. Romînă pînă în China de N. Subtribul 3, E u cl i di i n a e Janch 1. c. 18. Fructul o nucă rostrată. Caliciu deschis. Flori albe. Embrion pleuroriz. Genul 152. E U C L I D I U M *) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 74. Caracterizarea genului identică cu cea a speciei. E. synacum (L.) R. Br. 1. c.; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 323, tab. XIII nr. 10. — Anastatica syriaca L. Sp. pl. ed. II (1763) 895. — Soria stjriaca Desv. Journ. bot. III (1813) 168, tab. 25, fig. 3. — Exs.: FRE nr. 1252. - Ic. Pl. 33, fig. 2, 2a. O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 10—35 cm, ± rotundă, foarte bogat ramificată dela bază, acoperită abundent cu peri simpli și bifurcați. Frunze inferioare (la exemplarele normal dezvoltate) alungit ovate sau alungit obovate, atenuate în pețiol, denticulate, pe ambele fețe ± păroase. Frunze superioare alungit lanceolate sau eliptice, acute sau obtuze, atenuate în pețiol. Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescență mică, cu flori foarte mărunte, cu pediceli de 0,8—1 mm lungime. Sepale ovate, alb marginate, lungi de 0.8 mm. Petale albe, lanceolate, rotunjite la vîrf, lungi de 1 — 1,2 mm, îngustate în unguiculă. Stamine simple, lățite spre bază, cel mult de 1 mm lungime. Glande nectarifere 4, cîte una pe laturile staminelor scurte. Racem. fructifer foarte prelungit, de înfățișarea unui spic rar. Pedicelii abia mai lungi de 1 mm, îngroșați spre siliculă. Siliculă lungă de 3—4 mm, oblic ovată, cu 2 loje alăturate, rigid păroasă, indehiscentă, cu 1—2 semințe în fiecare lojă. Stil de cca 2 mm lungime, subulat, cu un rostru curbat. Semințe lat eliptice, lungi de 1,2 mm, aripate pe o parte. Embrion pleuroriz. — V. Stațiunea. Prin pășuni, pe lîngă drumuri, prin locuri sărate, însorite. *) Din cuvintele grecești «eu» = bun, adevărat și «kleio » = închid, închis, după orma fructului mic, închis (indehiscent). Planșa 33. — 1. Cakile maritima Scop., la. părți florale.— 2. Euclidium syriacum (L.j R. Br., 2a. părți florale. — 3. Eruca satina Mill., 3a. părți florale, 3b. două silicve (una cu semințe vizibile), 3c. sămînță în secțiune. PLANȘA 33 CU UCIFE «AE 207 Răsp.în țara : Reg. Cluj: Bonțida, Luna de Jos (r. Gherla): Zăul de Cîmpie (r. Sărmaș); Cluj pe finețe, Someșeni, Dezmir, Cojocna (r. Cluj); Valea Florilor, Luncani, Turda, Rimetea, Săndulești (r. Turda); Ghimitelnic (r. Luduș). Reg. Stalin : Blaj, Mănărade (r. Tîrnăveni); Proștea Mare (r. Mediaș). Reg. Hunedoara: Orăștie. Reg. Timișoara: pe lingă drumuri și marginea semănăturilor (Heuff.); Băile Călacea (r. Timișoara). Reg. Craiova: Romînești, Leamna de Sus (r. Craiova). Reg. Pitești: lonești, Vultureanca (r. Găești). Reg. București: București; Periș (r. Snagov); Tărtășești (r. Răcari). Reg. Galați: Brăila; Tulcea. Reg. Birlad: Păd. Dorasca (r. Tecuci). Reg. Constanța: Constanța; Vasile Roaită. Reg. Iași: Iași, Repedea, Cîrlig, Bîrnova, Aroneanu, Zahorna, Șorogari, V. Bahluiului, Popricani, Vlădeni (r. Iași); V. Elanului, Epure'ni (r. Huși); Tg. Frumos, Podul Iloaiei, Sinești (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Dorohoi. Răsp. g e n. : Balcani, Europa de E, Asia de SV. Tribul III. Arabideae DC. Syst. II (1821) 146; Janch. 1. c. 18. Fructul silicvă alungită, nerostrată, bivalvată, dehiscentă, adeseori turtită, rar cilindrică. Embrion pleuroriz, rar cu cotiledoane transversal pli-sate. Glande nectarifere libere, rareori formînd inele sau prezente numai cele laterale. Peri simpli sau ramificați. Subtribul 1. Cardamineae Janch. 1. c. 19. Peri simpli sau lipsesc. Flori galbene, albe, rar roșietice sau violete. Genul 153. B ARB AR A EA *) Beckm. Lexic, bot. (1801) 33; R. Br. in Ait. Hort. Kev. IV, ed. II (1812) 109, sub Barbarea. — C r u s ă ț e a. Plante bisanuale sau perene, glabre sau cu peri simpli, Celule cu mirozină fără clorofilă, în leptomul vaselor conducătoare. Frunze bazale in rozetă. Frunze tulpinale sesile, cu auricule late. Sepale externe scurt saciform dilatate la bază, cele interne ± evident glugate. Flori galbene. Glandele nectarifere înconjoară staminele scurte în semicerc, deschis spre exterior. Stamine lungi în partea exterioară cu cîte o glandă lungă în formă de bastonaș. Stil cu stigmat mic, turtit, puțin bilobat. Silicvă rotunjit 4-unghiulară, dehiscentă; valvele cu o nervură mediană pronunțată și o rețea fină de nervuri laterale. Semințe uniseriate, cu proeminențe dese, așezate în serii. Embrion pleuroriz. Genul cuprinde 12 specii, răspîndite în Eurasia și America. Determinarea speciilor 1 a Frunze bazale dezvoltate, mari, adînc cordat triunghiulare, late pînă la 6 cm și lungi de 7,5 cm, lung pețiolate, cu pețiol lung de 17 — 19 cm, fără aripi, sau rar cu 1 pereche de aripi, asemănătoare cu frunzele dela Viola ambigua. Frunze tulpinale mari, cele supreme penat sectate, *) După numele Sf. Barbara, patroana artileriștilor, care trăia în Asia Mică (Nico-media) în jurul anului 350 e.n. Această plantă a fost considerată odinioară ca făcătoare de minuni. '208 FLORA R.P.R. cu lacinii liniar lanceolate. Silicvă lungă de 15 — 19 mm și lată de 1, 8 mm ......................................................1. B. lepuznica 1 b Frunze bazale mai mici, lirat fidate, cu segment terminal mai mare și lacinii laterale mai mici. Frunze tulpinale lirat sectate, partite sau numai lobat dințate. Silicvă mai lungă și mai îngustă ........................... . .2 2 a Lamina terminală a frunzelor bazale mare, lat eliptică, necordată. Petale lungi de 4 — 5 mm, cu puțin mai lungi decît caliciul. Silicve alipite de axă....................................................... 2. B. stricta 2 b Lamina terminală a frunzelor bazale mai mică. 4- rotundă, cordată. Petale lungi de 5 — 7 mm, aproape de două ori mai lungi decît caliciul. Silicve erect patente............................................3. B. vulgaris 1. B, lepuznica Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIV (1934) 97. — Ic.: Pl. 35, fig. 1, la; Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj 1. c. OO sau 4. Rădăcină groasă, noduroasă. Tulpină erectă, destul de groasă, netedă, puțin brăzdată, înaltă pînă la 65 cm, în partea inferioară glabrescentă, mai sus rar păroasă, ramificată, cu frunze distanțate. Frunze bazale rotund ovate, cordate, ondulat denticulate, lung pețiolate, mari, cordat triunghiulare, ondulat serate, pubescente, lungi de 7,5 cm și late pînă la 6 cm, lung pețiolate ( — 19 cm), cu pețiol nearipat, rar la unele frunze cu o aripioară. Frunze tulpinale mari, descrescente, lat ovate, cele supreme adînc aripat sectate, cu lacinii liniar lanceolate, pe margini întregi. Florile necunoscute. Racem fructifer des, cu pediceli erect patenți (45°.), lungi de 6—8mm, subțiri. Silicve drepte, lungi de 15 — 19 mm, late de 1,8 mm, glabre, gălbui, cu nervura mediană pronunțată și cu o rețea de nervuri secundare mai slabă, cu suprafață convexă deasupra semințelor și stil conic, lung de 3 mm. Semințe lat eliptice, lungi de 1,7 mm, foarte mărunt zgrăbunțoase. — VIL Răsp. în țară: Reg. Hunedoara: M-ții Retezatului, în rîpa rîului Lăpușnicul Mare, la alt de 1700 m. Răsp. gen.: Plantă endemică în R. P. Romînă. 2. B. stricta Andrz. in Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 72; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 131. - Crușățea. - Merev borbâlafu. - Steife Win-terkresse. — CypenKa npmKaTam — Ie.: Pl. 35, fig. 2, 2a. O O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 50—75 (100) cm, glabră, ramificată, ± cilindrică, fin brăzdată. Frunze bazale pețiolate, lirat fidate, cu segmentul terminal mare, ovat sau lat eliptic, necordat, crenat și cu 1—3 perechi de lacinii mici, ovate. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare Planșa 34. — 1. Lepidium virginicum L., la. părți florale, lb. silicvă, Ic. frunze bazale înaintea înfloririi. — 2. L. Draba L. 2a. părți florale, 2b. racem fructifer. — 3. Bar* baraca yidgaris R. Br., 3a. părți florale, 3b. racem fructifer, 3c. silicvă deschisă. PLANȘA 34 î 4 ~ c. G40 CRUCI FER AE 211 cu cele mijlocii, nedivizate, sesile, alungit obovate, sinuat lobate, la vîrf dințate, la bază cu auricule alipite de tulpină; cele supreme ovat cuneate, spre vîrf dințate, la bază cu o auriculă mică. Inflorescență racem des. Sepale lungi de 2,5—3 mm, erecte, cu margini membranoase, saciform dilatate la bază. Petale lungi de 4—5 mm, rotunjite sau retezate, cuneiform atenuate, galbene deschise. Stamine lungi de 3—5 mm; cele 2 scurte înconjurate de cîte o nec-tarie trilobată; încă 2 nectarii cilindrice stau așezate pe linia mediană, deoparte și de alta a perechilor de stamine lungi. Racem fructifer foarte prelungit. Silicvă lungă de 2—3 cm și lată de 1 — 1,5 mm, turtit patrunghiulară, cu pedicel lung de 3—5 mm, alipit de axă. Stil de 0,5—1 mm lungime. Semințe de 1,5 mm lungime, fin zgrăbunțoase. Plantă cu gust iute. — IV-VI. Stațiunea. Prin livezi umede, în tufișuri, șanțuri, lîngă drumuri, destul de rară. R ăsp. în țară: Reg. Baia Mare: Borșa (r. Vișeu). Reg. Cluj: Năsăud, Rodna; Beclean. Răsp. gen.: Europa, Asia de N. 3. O B. vulgâris R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 109; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 132. — Erysimum Barbarea L. Sp. pl. ed. I (1753) 660. - B. Kayseri Schur in Verh. SVN IV (1853) 57. - B. praecox Schur Enum. pl. Transs. (1866) 41, non Rchb. — Bărbușoară, Crușă-țea. — Kozdnseges borbâlafu. — Gemeine Winterkresse. — CypenKa oSbikho-BeHnan. — Exs.: H. Norm. FI. Tr. nr. 480. — Ic.: Pl 34, fig. 3, 3a-c. O O, rar 4. Rădăcină groasă, ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 30— 70 (90) cm, glabră, muchiată, ramificată. Frunze bazale și tulpinale pețiolate, lirate, cu 3—4 perechi (rar 0—2 perechi) de aripi alungit ovate sau lanceolate, dințate și cu segmentul terminal rotund ovat, cordat, dur dințat sau puțin lobulat.Frunze tulpinale superioare sesile, auriculate, ovate, cuneat acuminate, dințate, lobate sau aripat fidate, groscioare, glabre. Raceme la început dense, mai tîrziu prelungite. Pedicel erect, lung de 3—4 mm. Sepale erecte, de 2,5— 3,5 mm lungime, rar mai lungi, lat membranoase, cele externe puțin saciform dilatate la bază, cele interne cornute. Petale lungi de 5—7 mm, de două ori mai lungi decît caliciul, îngust ovate, cuneiform atenuate, slab emarginate, de culoare galbenă. Stamine lungi de 5—6 mm. Racem fructifer lung, cu silicve lungi de 15—30 mm, late de 1—2 mm, rotunjit 4-unghiulare, patent erecte, cu pedicel destul de gros și lung de 4—5 mm și stil lung de cca 2,5 mm. Semințe de 1,3 —1,5 mm lungime, ovate, cu suprafața fin reticulată. — IV-VL Stațiunea. Prin arături, fînețe, pe lîngă rîuri, umpluturi, în regiunea de cîmpie și montană. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Vișeul de Sus, la V. Morii (r. Vișeu); Cărei. Reg. Cluj: Rodna; Chiochiș (r. Beclean), Cluj la Hajongard și Fînațe (r. Cluj); Băile Sărate 14* 212 FLORA R.P.R. Turda, Cheia Turzii, Rimetea, Colții Trăscăului, Poșaga pe Mt. Belioara și Mt. Scărița (r. Turda); Poiana Aiudului (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîngeorgiul de Păd.); Păd. Cocoș lîngă Tg. Mureș; Dl. «Delhegy» deasupra comunei Ciumani, între Ținea și Voșlobeni (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Predeal (r. Stalin); Sibiu, în văile Mt. Negovanu din Mții Sibiului. Reg. Oradea: Oradea; Salonta; Stîna de Vale (r. Beiuș). Reg. Arad: comună la Arad și împrejurimi. R.eg. Timișoara: prin arături și locuri umede (ITeuff.), Timișoara; Silagiu în Păd. Cazane (r. Lugoj). R.eg. Craiova: Lunca Jiului între Craiova și Bucovăț (r. Craiova); Vîrciorova pe V. Bahnei, Cerneți (r. Turnu Severin). Reg. Pitești: Cîmpulung. — Reg. Ploești: Sinaia, Bușteni (r. Sinaia). Reg. Galați: Păd. Țiganca lîngă Nifon (r. Tulcea). Reg. Iași: Dobrovăț, Codăești (r. Codăești); Dl. Repedea, Bîrnova, Dl. Mare (r. Iași); Hîrlău. Reg. Suceava: Botoșani; Mt. Rarău. Variabili ta tea speciei var. păteiis Neilr. Fl. NO (1859) 730. — B. vulgaris a. typica Beck Fl. NO II (1892) 462. — Silicvă dreaptă, patent erectă, lată de cca 2 mm, lungă de 13 — 20 mm. — Cea mai comună în localitățile de mai sus. f. Bartlriana Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV (1877) 75. — Frunze bazale lirate, aripile mai mari alternează și cu mici; toate circulare. Segmentul terminal mare, cordat reniform, dur dințat. — Reg. Aut. M.: Mții Harghita la Vlahi ța (r. Odorhei). f. simplex Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 642 — Frunze bazale lung pețiolate, orbicular cordate, late de 1 — 2 cm, cu pețiol nearipat. — Reg. Cluj: Mt. Vulcan lingă Abrud (r. Cîmpeni). f. pseudopraecox Schur l.c. — f. Csatoi Schur l.c. — Frunze bazale lirate, cu (1) 2 perechi de aripi mici, eliptice, întregi. Segment terminal mare, orbicular, cu contur colțuros dințat. — Reg. Cluj: Cluj la Făget; Canciu (r. Dej); Băile Sărate Turda; Aiud pe arături. f. subcoriâcea Zapal. in Rozprawy l.c. 160. — Frunze mai mari, -k pieloase; segmentul terminal lung de 4,5— 6,5 cm., cele laterale mai scurte. — Reg. Suceava: Suceava. var. arcuâta (Opiz) Fries Nov. Fl. suec. ed. II (1828) 205. — Erysimum arcuatum Opiz in J. et K. Presl Fl. cech. (1819) 138. — Silicve curbat erecte, late de 1 — 1,5 mm, lungi de 20 — 30 mm. — Reg. Baia Mare: Vișeul de Jos, Borșa (r. Vișeu). Reg. Ctuj: Gherla. Reg. Aut. M.: Sf. Gheorghe. Reg. Stalin: Orașul Stalin, Predeal (r. Stalin); Sibiu, Noul (r. Sibiu). Reg. Timișoara: Plugova, Plavișevița (r. Almaș). Reg. Galați: Mrea Cocoș (r. Tulcea). întrebuințări. Frunzele tinere ale speciilor genului Barbaraea se pot întrebuința în loc de salată. Au însușiri antiscorbutice. Semințele conțin mult ulei gras. Planta •este o bună meliferă. Cu florile sale în U.R.S.S. se vopsește mătasea în galben. Pe cîm-purile noastre este destul de frecventă, ca buruiană vătămătoare, putînd cauza pagube în trifoiști sau în lucerniere. în U.R.S.S. uneori (mai ales var. arcuata} se înmulțește mult prin semănături, fiind combătută prin măsuri agrotehnice potrivite, cosire sau stropire cu soluție de sulfat de fier și alte erbicide. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. Introdusă în Africa, Australia și Noua Zeelandă. Planșa 35. — 1. Barbaraea lepuznica Nyâr., la. silicvă deschisă. — 2. B. stricta Andrz., 2a. părți florale. PLANȘA 35 CRUCIFERAE 215 Genul 154. BORIPPA*) Scop. FI. carn. ed. I (1760) 520. — Gălbenea. Plante anuale sau perene, glabre sau cu peri simpli.Tulpina la bază adeseori repentă, ascendentă sau erectă, goală sau cu măduvă, simplă sau ramificată. Frunze simple sau penat fidate, partite sau sectate și serate. Celule cu mirozină, fără clorofilă, prezente în fascicolele liberiene. Sepale nedilatate saciform la bază. Petale galbene, ± de două ori mai lungi decît caliciul. Glande nectarifere unite în formă de inel, întrerupt de mici intervale (Pl. 14 fig. 24,25); cele 2 mari, deschise spre exterior, înconjoară staminele scurte, cele 2 mai mici, așezate la partea externă a stan^inelor lungi. Fructul siliculă globuloasă, ovată sau eiipsoidală, sau silicvă scurtă, toate bivalve, dehiscente, fără nervuri sau slab nervate. Stil bine vizibil, cu stigmat mai lat. Semințe numeroase, biseriate, cu suprafața fin rugoasă sau foveolat reticulată. Embrion pleuroriz. Determinarea speciilor 1 a Frunze mijlocii și superioare penat sectate, cu segmente îngust liniare late cel mult de 2 mm, cu margini întregi și ± paralele sau lățite puțin spre vîrf .........................................................2 1 b Frunze mijlocii și superioare foarte diferite ca formă, nedivizate, lobate, adînc fidate, pot fi chiar sectate pînă la nervura mediană, în acest caz, segmentele sînt ici-colo dințate, sau lobul terminal cu mult mai lat decît segmentele laterale .................................3 2 a Segmente foarte înguste, liniare, abia n^ai late de 1 mm, cu margini întregi, uniform de late. Frunze bazale lirate, cu segmentul terminal mare. Racem scurt. Siliculă eiipsoidală, umflată, cel mult de 5 mm lungime (fără stil) și de 1—2 mm lățime, la ambele capete obtuză. Stil scurt, destul de gros...........................1. R. pyrenaica 2 b Segmente mai late de 1 mm, spre vîrf lățite; segmentul terminal al frunzelor bazale puțin mai mare decît cele laterale. Racem prelungit. Silicvă alungită, cilindrică, lungă de 4—5 mm, rareori pînă la 8 mm, cu ambele capete subacute, lungă cît pedunculul sau cît jumătatea acestuia. Stil scurt, destul de gros ..................2. R. Kerneri 3 a Petale mici, lungi de 1—2,5 mm, numai cu puțin mai lungi decît caliciul sau egale cu acesta ..........................................4 3 b Petale lungi de 3—4 mm, cu mult mai lungi decît caliciul......6 4 a Silicve bulbucate, de 2—3 ori mai lungi decît late, lungi de 5—6 mm și late de 2—2,5 mm, aproape egal de lungi cu pedicelii. Flori galbene deschise .................................... 3. R. islandica 4 b Silicve nebulbucate, comprimate, de mai multe ori mai lungi decît late, sau cilindrice liniare. Flori galbene-aurii................. 5 5 a Frunze bazale și tulpinale inferioare (deobicei uscate în timpul înfloririi), cel mult cu 2—3 perechi de segmente întregi pe margini; cele *) Acest nume, scris cu dublu «p », se găsește pentru prima oară la Cordus, în Bota-nologicon (1534) 44, 45. 216 FLORA R.P.R. superioare lirate sau simplu aripate. Silicvă alungit liniară sau aproape cilindrică, comprimată, lungă de 6—8 mm, lată de 1 — 1,5 mm. Raceme scurte, foarte dense .................................. 4. R. prolifera 5 b Frunze inferioare aripate sau lirate, cu 3 — 5 perechi de segmente dur și adînc serate, asemănătoare cu cele de la R. silvestris. Siliculă scurtă sau alungit cilindrică, de 3 — 4 mm lungime și 1 mm lățime 17. x R. danubialis 6 a Siliculă exact sferică, de 3—6 ori mai scurtă decit pedicelul. Toate frunzele nedivizate, serate. Tulpină compactă, necomprimabilă 5. R. austriaca 6 b Silicule diferite, lungi sau scurte; dacă sînt scurte, între ele se află și silicule aproape sferice, alungit sferice sau elipsoidale. Tulpină de obicei groasă, fistuloasă, ușor comprimabilă.............................. 7 7 a Siliculă adeseori aproape sferică, de obicei însă alungită, de 1,5 ori mai lungă decît lată (rar mai lungă), aproape egal de lungă cu stilul ................................................................. 8 7 b Siliculă mai lungă sau ± alungit sferică, în care caz tulpina este fistuloasă, comprimabilă .............................................. 10 8 a Frunze obovate sau oblanceolate, cuneate, atenuate în pețiol simplu sau aripat, neregulat divizate, aripat sectate sau lobate, cu lobii acut serați; cele superioare alungit cuneate, pe ambele fețe aspre............. 9 8 b Frunze inferioare alungit ovate sau lirate, spatulat contrase sau alungit lanceolate, aripate, acut dințate; cele supreme liniar lanceolate, cele ale ramurilor aproape lirate ........................... 16. x R. hungarica 9 a Siliculă aproape sferică-, cel mult de 2 ori mai lungă decît lată. Frunze auriculate .......................................... 11. X R. neogradensis 9 b Siliculă în general elipsoidală, de 2 — 3 ori mai lungă decît lată. Frunze neauriculate sau puțin auriculate.................~. . 8. x R. armoracioides 10 a Siliculă elipsoidală, bulbucată, de 2—3 ori mai lungă decît lată, puțin mai lungă decît stilul sau pînă la de 2 ori mai lungă decît acesta, cu pedicel de 3—6 ori mai lung decît siliculă............................... 11 10 b Siliculă și mai lungă, asemănătoare cu o silicvă................... 13 11 a Tulpină groasă, fistuloasă, ușor comprimabilă. Frunze mijlocii și superioare nedivizate, dințate, cele inferioare variabile, lirate, pectinat aripate, rar întregi. Silicvă bulbucată, cu pedicel perpendicular patent sau aplecat puțin în jos. Frecventă în ape stătătoare. 6. R. amphibia 11b Tulpină numai puțin, sau deloc fistuloasă, mai subțire. Frunze mijlocii și superioare ± incize................................................... 12 12 a Frunze mari, lat ovate, cele inferioare lirate, cu 3—4 aripi, îndesuite, lanceolate, cele de la frunzele superioare liniare, ± confluente. Segmentul terminal al frunzelor mijlocii alungit, cuneiform. Racem scurt, cu pediceli aproape orizontali patenți............... 15. X R. Haynaldiana Planșa 36. — 1.Nasturtium ojficmale R. Br., la. părți florale, 1b. secțiunea transversală a seminței (după Hegi). — 2. Rorippa amphibia (L.) Bess., 2a. părți florale, 2b. racem fructifer, 2c. frunze bazale. PLANȘA 36» CRUCI FER AE 219 12 b Frunze mai mici, asemănătoare celor de la R. austriaca, cele mijlocii îngust alungite, auriculate, aripat sectate, rar ± nedivizate. Segmentele laterale, precum și cel terminal ovat cuneiforme. Silicvă elipsoidală. cu pedicel de 3 ori mai lung.... 8. x R. armoracioides 13 a Silicve de 2 ori mai scurte decît pedicelul, liniar elipsoidale, cilindrice sau comprimate, puțin bulbucate. Stilul lung cit lățimea silicvei sau puțin mai scurt, uneori aproape lipsește (între silicve pot fi și cîteva mai lungi, ± egale cu pedicelul, însă în general mai scurte decît silicvele de la R. silvestris)............................................... 14 13 b Silicve ± egale cu pedicelii sau mai lungi, sau la R. laeta uneori mai scurte, liniar cilindrice sau comprimate. Stil mai gros, foarte scurt, mai scurt decît lățimea silicvei, sau egal cu aceasta...................... 16 14 a Tulpină fără stoloni, ± fistuloasă. Frunze mai mici, adînc aripat sectate, cu segmentul terminal mai mare, ovat lanceolat. Pedicel patent. Stil scurt, aproape lipsește.................. 10. x R. barbaraeoides 14 b Tulpină ± repentă la bază, compactă, tare. Frunze aripat sectate. lirate .................................................................... 15 15 a Frunze penate, cu segmente liniare sau lanceolate, ± dințate, cel terminal nu e mai mare decît cele laterale. Raceme dense, cu pediceli i erecți. Plantă delicată.............................. 13. x R. stenophylla 15 b Frunze lirat penate, cu segmente late, ovat lanceolate, cel terminal mai mare decît cele laterale. Racem lung, rărit, cu pediceli orizontali patenți sau răsfrînți ..................................... 14. x R. prostrata 16 a Flori de aceiași mărime ca la R. austriaca. Racem fructifer alungit, dens. Segmentele frunzelor cuneate. Stil subțire...18. x R. permixta 16 b Flori mai mărișoare. Racem fructifer alungit, lax. Toate frunzele penat sectate; segmentele nu sînt cuneate. Stil foarte scurt, mai gros, la hibrid puțin mai lung................................................... 17 17 a Segmentele frunzelor superioare înguste, cu marginea întreagă, foarte rar cu 1—2 dinți; cele dela frunzele inferioare puțin dințate, de obicei rotunjite sau obtuze la vîrf, în general mai înguste. Silicve mai groase, egale cu pedicelii sau mai scurte............................... 9. x R. laeta 17 b Segmentele frunzelor ± adînc dințate, cele ale frunzelor inferioare ovat lanceolate. Silicve mai subțiri, egale cu pedicelii, sau mai lungi 7. R. silvestris Secția I. XEROBIA (Boiss.). — Nasturtium R. Br. Sect. II. Brachylobos DC. —§ 2 Xerobia Boiss. Fl. or. I (1867) 181. Plante mai scunde, de locuri mai uscate, adeseori tufoase. Frunze superioare și medii adînc fidate, cu segmente înguste și întregi. • 1. R. pyrenâica (L.) Rchb. Ic. Fl. germ. II (1837—38) 15, tab. 54, fig. 4366; Spach Hist. nat. veg. Phan. VI (1838) 506. — Sisymbrium pyrenaicum L. Syst. ed. X (1759) 1132. — Lepidium stylosum Pers. Syn. II (1807) 187. — Nast. pyrenaicum R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 110. — Brachy-lobus pyrenaicus Schur Enum. pi. Transs. (1§66) 39. — R. stylosa Auct. — 220 FLORA R.P.R. Gălbenea. — Szâlas kânyafu. — Exs.: FRE nr. 1958 a, b, c. — Ic. î PL 39, fig. 2, 2a, b, Pl. 37, fig. 8; Roch. Pl. Ban. rar. tab. XIII, fig. 28 sub Nost. pyr. 4. Rădăcină pivotantă subțire, cu multe rădăcini secundare capilare. Tulpină erectă, glabră, înaltă de 12—40 cm, subțire, de 0,5—1,2 mm în diam., ușor flexuoasă, solitară sau tufoasă, ramificată în partea superioară, rar începînd de la mijloc. Frunze bazale în rozetă, lung pețiolate, lirat penate, (rar întregi, obovate), cu 3—5 perechi de aripi mici, obovat cuneate și cu segment terminal mare, subrotund ovat, neînsemnat ondulat dințat, glabre sau glabrescente, după înflorire pier. Frunze tulpinale egal distribuite pînă la inflorescență, semiamplexicaule, la bază auriculate, penat sectate, cu 4—5 perechi de aripi distanțate, îngust liniare, late de cca 1 mm sau mai înguste, întregi, glabre. Raceme dispuse adeseori în corimbe dese, cele fructifere prelungite, Ia exemplare mai mici ± scurte, la cele viguroase adesea foarte lungi. Flori mici, galbene-aurii, cu sepale pînă la 3 mm și petale pînă la 4 mm lungime alungit obovate, cuneiform atenuate. Siliculă eiipsoidală, umflată, lungă de 2—5 mm și de obicei lată de 1—2 mm, glabră, la ambele capete obtuză, cu stil scurt, pînă la 1 /3 parte a siliculei și stigmat puțin mai lat. Pedicel de cca 1,5—2 ori (rar de 3 ori) mai lung decît siliculă. Semințe globuloase,. lungi de 0,8—1 mm, brune-roșii, foarte fin zgrăbunțoase, așezate pe două rinduri. — V—VI. Stațiunea. Prin locuri ierboase, + uscate, livezi, pășuni, în regiunea de cîmpie și cea montană. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Vișeul de Sus, Dragomirești (r. Vișeu); V. Bradului sub Mt. Țibleș (r. Baia M.). Reg. Cluj: Rodna; Năsăud, Valea Vinului (r. Năsăud); Bistrița; Treznea pe Dl. Olorat, Zalău, Ciumîrna (r. Zalău); Ocna Dej, Olpret, Canciu (r. Dej); Nicula (r. Gherla); Milaș (r. Sărmaș); Mt. Meseș, Săcueu sub Mt. Vlădeasa,. Planșa 37. — 1. Rorippa amphibia (L.) Bess., 3 silicule și o secț. transv. de-siliculă. — 2. R. armoracioides (Tsch.) Fuss, 2 silicule și o secț. transv. — 3. R. austriaca (Cr.) Bess., 2 silicule, o secț. longit. și una transv. — 4. R. islandica (Oed.) Borb., 3 silicule, una deschisă cu semințe, iar una în secț. transv. — 5. R. laeta Nyâr. et Prod.„ siliculă. — 6. R. Kerneri Menyh., 2 silicule. — 7. R. prostrata (Berg.) Sch. et Th., siliculă. — 8. R. pyrenaica (L.) Rchb., 4 silicule. — 9. R. barbaraeoides (Tsch.) Cel., 2 silicule. — 10. Secț. transv. a frunzei de la o specie din genul Arabis, cu 4 celule cu miro-zină în mezofil. — 11. Secț. transv. a unor vase liberiene de la frunza unei specii de Arabis, avind celule cu mirozină. — 12. Secț. paralelă cu fața frunzei la o specie de Arabis, cu celule cu mirozină alipite de vasele liberiene (fig. 10, 11, 12, după Schweidler). — 13. R. stenophylla Borb. f. semipyrenaica Borb. —- 14. R. stenophylla Borb. f. pseudosil-vestris Borb. — 15. Cakile maritima L., fruct în secțiune. — 16. Crambe maritima L.,_ fruct în secțiune. — 17. Rorippa armoracioides var. semisilvestris Borb., frunză inferioară. — 18. R. silvestris, f. rivularis (Rchb.) Nyâr., frunză. — 19. R. prostrata (Berg.) Schinz et Thell., cîte o frunză tulpinală inferioară și superioară. — 20. Eruca saliva-Gars., petală. — 21. Diplotaxis tenuifolia (Jusl.) DC., frunză tulpinală inferioară. PLANȘA 37 CRUC1FERAE 223 Plaiu Bihorului, Valea Drăganului, Ciucea (r. Huedin); Cluj, Luna de Sus, între Mihăești și Berindu, Someșul Rece, Cojocna, Boju (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Poșaga (r. Turda); malul Arieșului la Sălciua, Abrud, Piatra Struțu (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: V. Gurghiului, Fărăgău, Lăpușna, Beica de Jos (r. Reghin); între Deda și Toplița (Defileul Mureșului), Dl. Scaunul (r. Toplița); Ceuașul de Cîmpie (r. Tg. Mureș); Sovata (r. Sîngeorgiul de Pădure); Firtușeni, Cristurul Săcuesc, Petreni, Păuleni, Vîrghiș (r. Odorhei); Mădăraș. Racul, Tușnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Băile Homorod, Rupea (r. Rupea); Mt. Postăvaru (r. Stalin); Merghindeal, Cincul (r. Agnita); Sighișoara; Arpașul de Jos (r. Făgăraș); Șeica Mare, Valea Lungă (r. Mediaș); Mănărade (r. Tîrnăveni); Sibiu, Roșia, Șura Mare, Tălmaciu, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia pe Dl. Bilac, Bărăbanț, Oiejdea, Tăuți pe piatra Sînmihai (r. Alba); Săcărîmb (r. Ilia); Secășel, Mercurea (r. Sebeș); Bretea Romînă, Băești, Rîul Alb, Ohaba de sub Piatră, Ciopea, V. Jiețului sub Mt. Parîng (r. Hațeg); Grădiștea de Munte (r. Orăștie). Reg. Oradea: Arsura, Aleșd, Peștiș, V. Crișului, Lorău, Bratca, Ponoară, (r. Aleșd); Stîna de Vale (r. Beiuș). Reg. Arad: Sebiș, Dezna, Chișindia, losășel, Baltele, Vîrfurile, Ociu, Hălmăgel (r. Gura-honț). Reg. Timișoara: pe cîmpuri și livezi, comună (Heuff.), între Ogradena și Dubova, Svinița, Dl. Treșcovăț, Globurău spre Mt. Arjana (r. Almaș). Reg. Craiova: între Popo-veni și Lascăr Catargiu (r. Craiova); Vîrciorova, Cerneți pe Dl. lorgutovei, Cireșu (r. Turnu Severin); Breșnița (r. Strehaia); Baia de Aramă, Tismana (r. Baia de Aramă); Tg. Jiu. Reg. Pitești: Călimănești, Mt. Cozia (r. Loviștea); Rîmnicu Vîlcea; Pitești; Cîmpulung. Reg. Ploești: între Predeal și Sinaia. Reg. Rucurești: malurile Dunării pe la Zimnicea și Bragadiru (r. Zimnicea). Reg. Suceava: Mesteacăn (r. Dorohoi); V. Putnei (960 m) lîngă Vatra Dornei. Var labilitatea speciei var. micro carp a Borb. in Ert. Term. Tud. Kdr. IX, nr. XV (1879) 58. — Flori și fructe de 2 — 3 ori mai mici. — Reg. Timișoara: Plavișevița la Cazane (r. Almaș). Răsp. gen.: Europa de S, R.P. Romînă. 2. R. Kerneri Menyh. Kalocsavidek nov. (1877) 39; Menyh. et Borb. in MTK XV (1877-78) 20. — Nast. silvestre Kerneri Grec. Gonsp. Fl. Rom. (1898) 51. — R. silvestris ssp. Kerneri Soo in Magy. ndvenyvilâg II (1951) 620. — R. brachycarpa Hay., non C. A. Mey. sub Nast. brachycarpo. — Exs.: FRE nr. 1960. - Ic.: Pl. 39, fig. 1, la, b, Pl. 37, fig. 6. 4. Tulpină erectă, înaltă de 25—50 (55) cm, solitară, mai rar tufoasă, glabră, ± cilindrică, în partea superioară ramificată, rareori și mai jos. Frunzele rozetelor sterile aripat sectate, glabre, în timpul înfloririi uscate, cu 4—5 perechi de segmente ovate sau obovate, atenuate în pețiol scurt, cu 1 — 2 sau mai mulți dinți duri; segmente terminale puțin mai mari, rareori evident mai mari. Frunze tulpinale încet descrescente în sus, simplu penat sectate. Segmentele frunzelor inferioare cuneat oblanceolate, întregi, rar cu 1 — 2 dinți pe o latură, obtuze sau rotunjite, cel terminal uneori mai mare, ± lobat dințat. Frunze mijlocii și superioare cu segmente liniar lanceolate sau liniare, întregi, spre vîrf ± dilatate, cuneiform atenuate, lungi de 8—15 mm și late de 1—2J3) mm. Infloresecență racem simplu, pe toate ramurile, 224 FLORA R.P.R. prelungit după înflorire. Sepale gălbui-verzi deschise, lungi de 2—3 mm, ovat lanceolate. Petale lungi de 4—5 mm, cuneat oblanceolate, rotunjite .spre vîrf, galbene-aurii. Silicvă lanceolat eliptică, i cilindrică, dreaptă sau puțin curbată, oblic erectă, de obicei lungă de 4 —5 mm (fără stil), rareori pînă la 8 mm și de cca 1 mm lățime, cu ambele capete subacute. Stilul mai gros decît silicvă, lung de 3/4—1 mm. Pedicel fructifer lung de 6 — 9 mm, + orizontal, rar puțin erect. Semințe uniseriate, foarte mărunte, de cca 1/2 mm lungime, deschis bruniu roșcate. —V—VII. Stațiunea. Prin livezi și lunci umede, ± sărate. Răsp. în ț ară: Reg. Baia Mare: Vișeul de Jos (r. Vișeu); Cărei, Ghilvaci, Foeni (r. Cărei); Arded, Vetiș (r. Satu M.). Reg. Cluj: Someșeni (r. Cluj). Reg. Stalin: Predeal (r. Stalin). Reg. Oradea: revărsarea Crișului spre V. de Oradea; Mărțihaz, Salonta (r. Salon ta). Reg. Craiova: Lunca Craiovei, Lascăr Catargiu, Popoveni în pășuni lingă Lacul Popii, Păd. Bucovăț, Radovanu (r. Graiova); Păd. Zăvalu (r. Gura Jiului). Reg. Ploesti: Cîmpina; Slănic (r. Văleni de Munte). R.eg. București: București (Ghitila); Buftea, Con-țești, Ciocănești, Titu (r. Răcari); Comana (r. Vidra). Reg. Bîrlad: Odobești (r. Focșani). Reg. Bacău: Bacău; P. Neamț. Reg. Iași: Bucium, Bîrnova, Aroneanu, Păd. Bordea, V. Ilenei la Cucuteni, Cristești, Iași, Vlădeni, Roșcani, Șoldana, V. Bahluiului (r. Iași); Belcești (r. Hîrlău); Podul Iloaiei (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Leorda (r. Botoșani); Stînca-Ștefănești (r. Trușești). V a r i a b i1i t a t e a speciei var. tenella (Prod.). — R. prolifera var. tenella Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935) 133, tab. XLIII. — Ic. : l.c. 134. — Plantă asemănătoare în toate privințele, în special după frunze, mai mult cu R. Kerneri, decît cu R. prolifera. De R. Kerneri șe deosebește: prin racemele fructifere mai scurte și mai dese, silicve lungi de 4 — 5,5 mm și late de cca 1 mm, de aceiași lungime cu pedicelii. între exemplarele văzute se găsește unul și cu racem alungit. — A fost recoltat în « Dobrogea », aproape de graniță. f. anipliâta Nyâr. et I. Pop f. nova in Add. III, pag. 642. — Una sau două perechi din segmentele frunzelor tulpinale mijlocii concrescute cu cele terminale. — împreună cu tipul. — Reg. Oradea: la marginea canalului ce taie drumul Salonta— Mărțihaz, aproape de comuna Mărțihaz. Răsp. gen.: R.P. Romînă, Ungară și Bulgaria. Secția II. HELIOBIA (Boiss.). — Nasturtium R. Br. Sect. II. Brachylobos DC.—§ 1. Heliobia Boiss. FI. or. I (1867) 179. Plante cu statură mai mare, de locuri apătoase, mocirloase. Frunze lobate; aripate sau întregi. 3. R. islândica (Oed.) Borb. Balat. fl. (1900) 392; Schinz et Thell. in Viertelj. Ges. Zurich LIII (1908) 538. — Sisymbrium amphibium a. palustre L. Sp. pl. ed. I (1753) 657; Leyss. Fl. hal. ed. I (1761) 126, nr. 603. -S. islandicum Oeder Fl, dan. III (1768) tab. 409. — S. palustre Pollich Hist. pl. Palat. II (1777) 230, nr. 625; Leyss. FL hal. ed. II (1783) 166, nr. 679. -Rorippa palustris (Leyss.) Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 27; J. Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 137. — Nasturtium palustre (Leyss.) DC. Prodr. I CRUCIFERAE 225 (1824) 137. — Brachylobus palustris Schur Enum, pl. Transs. (1866) 39. — Rapiță sălbatică. — Mocsâri kânyafu. — Gemeine Sumpfkresse. — TKepymHMK Sojiotheiîi. — Ic.: PL 41, fig. 1, la, b și Pl. 37, fig. 4. 0—00. Rădăcină pivotantă, subțire sau puternică, mult ramificată. Tulpină erectă, de 10—60 cm sau și mai înaltă, de obicei ramificată la partea superioară sau de la mijloc, evident fistuloasă, mai ales la exemplarele viguroase, groasă pînă la 10 mm, de regulă glabră sau neînsemnat păroasă. Frunze tulpinale inferioare oblanceolate, adînc lirat penat partite, ± pețiolate. auriculate la bază, cu rachisul aripat; segmentele ± lat confluente, ovate sau lanceolate, inegal acut dințate sau (la exemplarele cu frunze mai obtuze) subrotundat dințate, cel terminal cu mult mai mare, lat ovat, pînă la alungit ovat, dur și des, adesea inciz dințat. Frunze mijlocii și superioare glabre sau foarte slab păroase, subsesile sau sesile, auriculate, adînc penat sectate. adeseori mai puțin lirate, uneori cu rachisul foarte lat aripat, cu segmente ovat lanceolate, dur dințate; segmentul terminal alungit ovat, inciz fidat. Flori în raceme ± dense, cu ramuri erect patente sau la fructificație -|- orizontal patente. Caliciu de 1-2 mm lungime. Petale galbene deschis, cca de aceeași lungime ca sepalele sau mai scurte. Siliculă scurt cilindrică sau alungit eiipsoidală, umflată, lungă de 5 —6 mm, de obicei lată de 2 — 2,5 mm, dreaptă sau abia curbată, cu pedicel de regulă orizontal, egal de lung sau puțin mai scurt; stil foarte scurt, sub L/ mm. Semințe mici, globuloase, foarte mărunt verucoase. — VI— VIII. Stațiunea. Prin locuri umede, rovine, locuri temporar inundate, șesuri sărăturoase. Răsp. în țară : Reg. Baia Mare: V. Prinosului Mare. Reg. Cluj: între Rodna și Năsăud; Bistrița: Gherla» Bonțida (r. Gherla); între Apahida și Sînicoară, Fînațele Clujului, lacurile de la Sălicea (r. Cluj); Turda. Reg. Aut. M.: Săbed (r. Tg. Mureș); Reghin; Lăzarea, Ciumani pe Dl. « Delhegy » (r. Gheorghieni); Ciceu, Racu, între Sîndo-minic și Bălan (r. Ciuc); Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin.: Predeal, Orașul Stalin. Hărman (r. Stalin); Sighișoara; Făgăraș; Porumbacu, Sibiu. Reg. Hunedoara: Brad; Petroșeni. Reg. Oradea: Oradea; V. Crișului Repede între Bratca și Bălnaca (r. Aleșd). Reg. Arad: Arad, Glogovăț, Mîndruloc (r. Arad); Săvîrșin (r. Lipova); între Grăniceri și Pilu la Lacul Sărat (r. Criș). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.). Reg. Ploești: Sinaia: Crivina (r. Ploești). Reg. București: București la Lacul Herăstrău; Periș (r. Snagov) Reg. Constanta: Cernavoda (r. Medgidia). Reg. Btrlad: Cosmești-Deal (r. Tecuci). Reg. Bacău: Fîrțigi, Buhalnița (r. Ceahlău). Reg. Iași: Iași pe V. Nicolinei. Reg. Suceava: Ipotești (r. Suceava); Poiana Stampei (r. Vatra Dornei). V a r i a b iii t a t e a s p e c i e i var. montana Brugg. ap. Thell. in Hegi FI. Mitt. - Fur. IV.l (1919) 317. — Tulpină înaltă de cca 10 — 20 cm, ramificată. Frunzele ± egal aripat sectate, cu segment terminal nu prea mare. — Reg. Ploești: Sinaia pe malul Prahovei. R ă s p. g e n.: în toate continentele. 15 — c. 226 FLORA R.P.R. 4. B. prolifera (Heuff.) Neilr. Aufz. Ung. u. Slav. Gefăss. (1866) 263. — Nasturtium proliferum Heuff. in Flora XLV (1853) 624; in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 51. - Ic.: Pl. 38, fig. 2, 2a, b; Prod. Consp. I (1935) 132, PL XLII. OO. Tulpină înaltă de 45—60 (70) cm, erectă, ramificată numai în partea superioară, formînd un corimb dens, rareori cu ramuri pînă la mijlocul tulpinii. Frunze bazale lirat penate, asemănătoare celor de Ia Cardamine amara, cu 2—3 perechi de foliole subrotunde și aproape întregi, cele tulpinale inferioare lirat penat partite, la bază îngust auriculate, cu 3—4 perechi de segmente; în timpul înfloririi, împreună cu cele bazale se usucă. Frunze mijlocii și superioare penat partite, cu rachisul foarte îngust, de obicei nedințat și segmente romboidal ovate sau invers romboidal ovate, alungit sau ovat lanceolate, adînc serate, aproape orizontale, îngustate într-un pețiol scurt; segmentul terminal întotdeauna mai mare, cuneat la bază. Frunzele supreme cu segmente liniar lanceolate. Raceme numeroase, scurte, foarte dense, ramificate. Flori asemănătoare cu cele de la R. palustris, însă mai dese, cu petalele puțin mai lungi decît sepalele, înguste, aurii. Pediceli orizontal patenți sau i erecți, filiformi. Silicve alungit liniare, comprimate sau aproape cilindrice, patent erecte, lungi de 6—8 mm și late de 1 — 1,5 mm, aproape cît jumătatea pedicelilor. Stil de 0,5 mm lungime. Semințe mici, roșcate, rotund ovate. — VI —IX. Stațiunea. Pajiști umede, șanțuri, gropi, malul rîurilor. Răsp. în țară: Reg. Hunedoara: Deva; Bretea Romînă (r. Hațeg). Rego Timișoara: în lunci umede lîngă Dunăre (Heuff.); Mt. Hînca Camenei (r. Almaș). Reg. Galați: Dunavățul, îvancea, Delta Dunării, Insula Dranova (r. Tulcea). Reg. Iași: Vaslui pe V. Bîrladului. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. hrevicârpa (Vând.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 390. — Nast. proliferum brevicarpum Vând. Reliq. Form. (19.09) 22. — Silicve de 2 — 3 ori mai lungi decît late, alungit ovate. Raceme fructifere des corimboase. — împreună cu forma tipică. Răsp. g e n. : R. P. Romînă, Balcani. 5. R. austriaca (Cr.) Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 103; Vassilcz. in FL U.R.S.S. VIII (1939) 139. — Nast. austriacum Cr. Stirp. austr. I (1762) 15, tab. 2, fig. 1, 2. — Brachylobus austriacus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 41. —Gălbenea. — Osztrâk kânyafu. — Osterreichische Wasserkresse. — JKepymimK aBCTpiincKiin. — Exs.: FRE nr. 2653 a, b. — Ic.: Pl. 39, fig. 3r 3a, Pl. 37, fig. 3. Planșa 38. — 1. Rorippa armoracioides (Tsch.) Fuss, la, părți florale, lb. racem fructifer. — 2. R. prolifera (Heuff.) Neilr., 2a. părți florale, 2b. racem fructifer. PLANȘA 38 CRUCI FER A E 4. Rizom lemnos, noduros oblic sau vertical, scurt ramificat. Tulpină erectă, înaltă de 40—80 (100) cm, muchiată, consistentă, cu măduvă, necom-primabilă sau în partea superioară fistuloasă, frunzoasă pînă la inflorescență, ramificată de la mijloc sau adeseori numai în partea superioară, de obicei glabră, rar scurt păroasă. Frunze submerse — dacă sînt prezente — pectinat divizate, cele aeriene in general lanceolate, nedivizate, pe margini regulat si + adînc acut serate, glabre sau pe dos neînsemnat pubescente, lent descres-cente spre inflorescență, cele inferioare lungi de 9—10 cm, atenuate, la bază lățite prin 2 auricule proeminente. Frunze mijlocii și superioare mai mici, atenuate, sesile, cu 2 auricule semiamplexicaule. Inflorescență racem simplu, la înflorire îndesuit, la fructificație prelungit. Flori mici, cu sepale de 2—3 mm lungime, lat eliptice. Petale lungi de 3—3,5 (4) mm, alungit cuneat obovate. Pedicel fructifer de obicei de 8—10 mm lungime, rar mai lung, de 3—6 ori mai lung decît siliculă, i orizontal patent, foarte subțire. Siliculă sferică, de 1,5—3 mm în diametru, cu stil aproape tot atît de lung. Semințe 6 — 12 în fiecare loje, de cca 1 mm lungime, bruniu deschise, fin verucoase. — VI —VIII. Stațiunea. Locuri apătoase, gropi, șanțuri cu apă, livezi umede de lîngă rîuri, uneori pe lîngă drumuri mai uscate. Răsp. în ț ară : Reg. Baia Mare: Petrova la gară (r. Vișeu); Satu Mare, Vetiș (r. Satu Mare) ; Dobra (r. Cehu Silv.) Reg. Cluj: Țaga, Gherla; Treznea pe Dl. Orolat (r. Zalău); Apahida, Dezmir, Someșeni, Fînațele Clujului (r. Cluj); Aiton, Cheia Turzii, Băile Sărate Turcia (r. Turda); Aiud, Ciumbrud (r. Aiud); Chețani (r. Luduș). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Reghin; între Deda și Toplița (r. Toplița); Lăzarea, Cheile Bica-zului, Lacul Ghilcoș (r. Gheorghieni); Corund, Odorhei (r. Odorhei); Sîncrăieni, Tușnad (r. Ciuc); Tg. Săcuesc, Covasna (r. Tg. Săcuesc). Reg. Staân: Orașul Stalin, Hărman (r. Stalin); Valea Lungă, Prostea Mică (r. Mediaș); Sibiu. Reg. Hunedoara: între Oieșdea și Galda de Jos, Bărăbanț, Alba lulia (r. Alba); de-a lungul Mureșului între Aiud și Zam; Hunedoara; Orăștie; Bretea Romînă (r. Hațeg); V. Secașului (r. Sebeș). Reg. Oradea: Salonta spre comuna Mădăraș. Reg. Arad: Arad. Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.); Timișoara, între semănături la Pișchia (r. Timișoara). Reg. Craiova: Coțofeni (r. Filiași); între Popoveni și Balta Verde (r. Craiova); Zăvalu (r. Gura Jiului); Filaret (r. Segarcea). Reg. Pitești: Govora (r. Rîmn. Vîlcea); Curtea de Argeș; Cîmpulung, Reg. Ploești: Sinaia; Cîmpina; Buzău; Slănic (r. Teleajen); Istrița (r. Mizil). Reg. București: Turnu Măgurele; Titu, Ghergani, Ciocănești (r. Răcari); București (Băneasa, Măgurele) ; Satu Nou, Ciorogîrla (r. Mihăilești); Mrea Căldărușani (r. Snagov) ; Comana (r. Vidra). Reg. Galați: Tulcea, Delta Dunării. Reg. Btrlad: Adjud. Reg. Iași: Iași (Socola), Bucium, Sculerii, Chișarăi, Cilibiu, Dl. Repedea, Ungheni, Mînzătești, Bîrnova, Golești, Popricani, Prisăcani, Ciurea, Cornești, Cucuteni, Vlădeni, Andrieșeni (r. Iași); Belcești (r. Hîrlău); Podul Iloaiei, Tg. Frumos (r. Tg. Frumos). V aria b i1i t a te a s pec i e i var. microcarpa (Kitt.) Borb. in Ertek. term. tud. kbr. IX, nr. XV (1879) 57. Nast. austr. var. microcarpum Kitt. Taschenb. FI. Deutschl. II (1837) 847. — Flori galbene deschise cu petale mai mici. Stil egal cu siliculă sau puțin mai lung. - Reg. Baia M.: 230' KLOKA JLP.Il Garei. R.eg. Cluj: pe malul Someșului, Finalele Clujului (r. Cluj); pe . malul Mureșului la.Aiud. Reg.. Craioaa: Lunca Craiovei și a Jiului. Reg. Constanta: Platonești (r. Fetești). r var. pachycârpa (Kitt,) Borb. in MTK XV (1878) 197. — Nast. austr. var. pachy-carpum Kitt. 1. c. -- R. austr. f. brevistylon Zapal. in Rozprawy 1. c. 166. — Stil mai scurt decît siliculă’ — ‘Heg. Tiniisoara.: Orșova. Reg. Craiova: Craiova. •• var. angustiiolia (Schur). --• Brachylobus austr. a. angustifolius Schur Enum. pl. Transs; (1866) 41. - Frunze alungit lanceolate sau liniare, dințate. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Arad; Pusta.G)ielip.lingă Arad, Turnu- (r. Arad). f. subîntegra Zapal..Lc..— Frunze subțiri, asperule, spălăcit dințate sau întregi.— Suceava. ’f!. minuscula Xyăr. f. nova in Add. III, pag. 642. — Tulpină subțire. Frunze mărunte, -k dințate;dungi de 2 —4 cm și late de 3 - 8 mm. Stil de lungimea siliculei, sau mai lung; — 'Reg. Galați: Lacul Sărat lingă Brăila. Răsp. gen.: Europa centrală și de SE, Asia de SV. ; 6. R. amphibia' (L.) Boss. Enum. pl. Vclhyn. (1822) 27; J. Vassilcz. in FU U.R.S.S. VIII (1939) 138. — Sisymbriuin amphibitim. L. Sp. pl. ed. I (1'753) 657 TxcL ; v~ar. y. — Brachylobus amphibius Schur Enum. pl. Transs. (1866) 40 et B. riparius Schur Lc. — Brachiolobus amphibius AII. fiî: pedem. I (1785) 278. — Gălbenea. — Csdvesszâru kânyafu. — Wasser-kresse. ~/KepyînnuK BeMHOBO^Hbrft — Exs.: FRE nr. 1959 sub f. varie hirsuta. — Ic.: Pi. 36, fig. 2, 2a—c.. Pl. 37, fig. 1. 4. Tulpină submersă cu rădăcini subțiri, dese, orizontale, în locuri mai uscate cu rădăcini mai' groase. Tulpină aeriană erectă, înaltă de 40—80 cm, uhcori. pînă la 1 m, d.e obicei glabră, groasă piuă la 1 cm, cilindrică, fistu-loasă^ușar.co^nprimabilă. la exemplarele crescute pe sol mai uscat mai sub-Lire, . de asemenea: fistuloasă, însă mai greu comprimabilă, rărit frunzoasă pînă lă inflorescență; adeseori ramificată de la mijloc. Frunze foarte varia-bile, în general țănceolăte, pînă la liniar lanceolate. cele submerse pectinat penat sedate, segmente lungi, capilare (1/3 —1/8 mm), cele aeriene inferioare .pectinat penate, ele obicei cu rachisul + lat și cu lacinii lungi, late de 1—% mm,..ode următoare fac tranziție către frunzele întregi, ± adînc Mate sau ..W^ si superioare nedivizate, accentuat dințate, cii dinți aplecațiînainte.^ Frunzele mijlocii atenuate spre ambele capete, scurt ascuțite, îngustate în pețiol sau sesile. Uneori frunzele inferioare alungit ovate,- nedivizate, cordate sau eliptice, cu margini întregi sau ondulate, lung pețiolate, sau Ihatc, cu pețiolul cu aripi mici sau mari, confluente. Inflorescența racem des; pe ramuri zvelte (ramurile adeseori din nou ramificate), ia fructificație alungit. Pediceli florali de 5 — 7 mm lungime, mai tîrziu ajung la 10 —11 mm. devenind orizontali sau -iz reflecți. Sepale lat eliptice, lungi P 1 a n ș a 39. ] Rorippa 'Kerncri Menyh., la. părți florale, 4b. racem fructifer. — 2. R. pyrenaica. (L.) ' RcIlK 2a.. părți florale. 2b. exemplar fructifer. - - 3. R. austriaca (Gr.) Bess., 3a. părți; florale.. ; PLANȘA 39 CRUC1FERAE 233 pînă la 3,5 mm. Petale de cca 5 mm lungime, alungit obovate, cuneat atenuate. Siliculă bulbucată, scurt elipsoidală, cu stil foarte scurt, lungă de 3—3,5 mm, rar pînă la 4 mm și lată de 1,7 —2,5 mm, de 2—3 ori mai scurtă decît pedicelul. Sămînță de 1 mm lungime, foarte fin verucoasă. —-V-VII. Stațiune a. In ape stătătoare sau lin curgătoare, în mlaștini, stufărișuri, lunci umede, rar pe malurile lor mai uscate. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Cărei; Satu Mare. Reg, Cluj: Bistrița; Dej; Sîntioana de Mureș (r. Luduș); Cluj, Chinteni (r. Cluj); Aiud. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Reghin. Reg. Stalin: Orașul Stalin; Blaj, Mănărade (r. Tîrnăveni); Sighișoara, Șaeș (r. Sighișoara); Valea Lungă, Copșa Mică, Șeica Mică, Proștea Mică, Mediaș, Țapu, Bazna, Frîua (r. Mediaș); Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Oradea: între Salonta și Mărțihaz. Reg. Arad: Arad; între Mișca și Adea (r. Criș); Dezna (r. Gurahonț). Reg. Timișoara: Timișoara. Reg. Craiova: Balta Craioviței (r. Craiova). Reg. Ploești: Cîmpina. Reg. București: București în apele Colentinei, Pantelimon; Cernica (r. Brănești); Comana (r. Vidra); Alexandria. Reg. Galați: Galați, comună în Delta Dunării: Gîrla Magearu, Letea, Canalul Matița, Dolhenea (r. Tulcea). Reg. Iași: Cristești, Larga, Vlădeni, Munteni, Ciurea (r. Iași). V a r i a b i1i t a t e a s peciei 1 a Frunze întregi, la bază auriculate f. auriculâta (DC.) Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 122. — Nast. ampli, y auricula,tum DC. Prodr. I (1824) 139. — Roripa amph. p. var. auriculata Rchb. Ic. Fl. germ. II (1837 — 38) 15, tab. 52, fig. 4363 dextr. — R. riparia Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV. 2 (1877) 71. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Timișoara: (Heuff.). Reg. București: București: lacurile de la Herăstrău și Floreasca. Reg. Galați: Gîrla Porcului la Sulina, Balta Somovei, Tulcea (r. Tulcea). 1 b Baza frunzelor neauriculată....................................................... 2 2 a Frunze inferioare pectinat aripate, cu segmente liniare sau capilare f. heterophyllum (Baumg.). — Sisymbr. amphib. y. heterophyllum Baumg. l.c. 252. — Nast. amphib. p. variijolium DC. l.c. 139. — R. amphib. v. variif. Rchb. l.c. fig. 4363 sin. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului, Feiurdeni (r. Cluj); Țaga (r. Gherla). Reg. Oradea: între Salonta și Mărțihaz. Reg. Timișoara (Heuff.). Reg. Craiova: Balta Craioviței (r. Craiova). Reg. Galați: între Mrea Cocoș și Nifon, Delta Dunării (r. Tulcea). R.eg. Iași: Ciurea, Hlincea (r. Iași). Obs.: Se găsesc exemplare cu frunze adînc penat fidate pînă la inflorescență (Popoveni, spre Lascăr Catargiu, r. Craiova). Adeseori toate frunzele penat lobate, fac trecere între cele întregi și cele pectinate (f. pinalijidum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 251 sub Sisymbrio}. 2 b Frunze inferioare întregi sau lirat aripate...................................... 3 3 a Frunze inferioare nedivizate, spre bază cuneate f. aquâtica (L.) Fritsch in Verh. ZBG XLIX (1899) 465. — Sisymbr. ampli. 6, aquaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 657. — Nast. amph. y. indivisum DC. Prodr. l.c. — Reg. Baia M.: Cărei. Reg. Cluj: Țaga ,Gherla; Chiochiș (r. Beclean); Dej; Chinteni (r. Cluj); Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș. Reg. Timișoara (Heuff.); Orșova. Reg. Galali: Balta Somovei la Tulcea. 3 b Frunze inferioare lirat penate; între ele se află și frunze eliptice, lung pețiolate. .. 4 234 FLORA R.P.R. 4 a Frunze 4- glabre f. lyratopinnatiîida Borb. in MTK XV (1878) 194. -- Reg. Galați: Tulcea. 4 b Frunzele inferioare, cu pețiolii lungi și de obicei și tulpina, des setos păroase f. varie-hirsuta Nyâr în Bul. Grad. Bot. Cluj XX (1940) 40. - - Reg. Galați: Lacul Brăilei (Exs. : FRE nr. 1959). R ă s p. g e n.: Eurasia. 7. R. silvesfris (L.) Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 27; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 136. — Sisymbrium sylvestre L. Sp. pl. ed. I (1753) 657. — Brachylobus sylvestris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 39. — Exs.: FRE nr. 1961. - Ic.: Pl. 41, fig. 2, 2a-c, Pl. 37, fig. 18. 4. Rădăcină lungă, ± lignificată, cu o tulpină sau multicaulă. Tulpină cilindrică, ascendentă, erectă sau procumbentă, arcuită, de 20 — 60 cm. glabră, adeseori foarte mult ramificată de la bază, fistuloasă sau compactă. Frunze penat sectate, foarte variabile. Frunze inferioare de obicei mari? lungi de 8—10 cm, glabre, sectate pînă la nervura mediană sau pînă la rachisul aripat, cu segmente îngust lanceolate, lat lanceolate, pînă la alungit ovate, ascuțit sau obtuz dințate, uneori confluente, cel terminal numai cu puțin mai mare. Frunze superioare asemănătoare, .treptat descrescente, cu aripi mai înguste. Inflorescență formată din racem e la început dense, după înflorire prelungite și + rărite. Pedicel floral subțire, lung de 5 — 8 mm. Sepale patente, lungi pînă la 2,5 (2,7) mm. Petale galbene-aurii, lungi de 4 —43/d mm, alungit obovate, atenuate în unguiculă cuneiformă. Silicve mature liniare, cu pediceli de (5) 10—12 mm lungime, aproape divaricate, rare sau mai dese, arcuit erecte, lungi de 10—15 mm, abia mai late de 1 mm, puțin comprimate, cu stil foarte scurt, mai scurt decît lățimea silicvei. Stigmat ușor bilobat, puțin mai lat decît stilul. Sămînță lungă de 0,5 mm. roșietic brunie deschisă, foarte fin reticulat foveolată. — VI —VIII. S t a t i u n e a. Prin locuri umede, șanțuri, livezi, locuri ruderale. malul rîurilor, poieni, comună de la cîmpie pînă în regiunea de munte. V a r i a b i 1 i t a t e a s p e c i e i f. dentăta (Koch) Borb. in MTK XV (1878) 189. — Nast. sylv. var. d.entatum Koch Syn. ed. II (1843 — 45) 38. — Segmentele frunzelor inferioare A adînc dințate. - Reg. Cluj: Chiochiș (r. Beclean); Canciu, Gusdrioara (r. Dej); Rodna; Cluj, Apahida (r. Cluj); Băile Sărate Turda (r. Turda); între Aiud și Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș: Praid, Sovata (r. Sîngeorg. de Păd.); Izvorul Mureșului (r. Gheorghieni); Mt. Harghita deasupra comunei Jigodin (r. Ciuc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Oradea: între Beius și Pîncota (r. Beiuș); Salonta. Reg. Craiova: Păd. Ciumurgia lîngă Piscu (r. Calafat). Reg. Suceava: Țolești (r. Fălticeni). f. rivularis (Rchb.). — R. rivularis Rchb. Ic. FI. germ. II (1837 — 38) 15. tab. 53, fig. 4365. — Nast. rivulare Rchb. Pl. crit. VI (1828) ic. 711. — R. silv. f. montana Zapal. in Rozprawy l.c. 173. — Segmentele frunzelor inferioare penatifide. Silicve mai lungi •decît pedicelii. — Reg. Cluj: Cluj. Apahida (r. Cluj); Bonțida (r. Gherla); Buru (r. Turda). CRUCI FERAE 235 Reg. Aut. M.: Pachia (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Sibiu. Reg. •Oradea: Salonta. Reg. Timișoara: pe prundișul rîurilor (Heuff.). Reg. Craiova: Baia de Aramă. Reg. Racău: Buda (r. Buhuși). Reg. Suceava: lacobeni (r. Vatra Dornei); Țolești (r. Fălticeni). f. tenuitolia (Tsch.) Beck in Glasnik XXIII (1916) 89. — Nast. silv. a. tenuifolium Tsch. in Flora XXIII (1840) 714. — Segmentele frunzelor superioare îngust liniare, întregi. — Reg. Cluj: Rodna, Valea Vinului, V. Cioble sub Mt. Țibleș lingă Suplai (r. Năsăud); Zalău; Cluj, Someșeni (r. Cluj); Aiud, Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Hunedoara: între Petroșani si DL Cetatea Bolii. Reg. Oradea: între Remeți și V. Iadului (r. Aleșd). Reg. Craiova: Frăsinetu (r. Caracal). f. densiflora Borb. in MTK XV (1878) 189. — Silicve îndesuite ca la R. prolifera, turtite, mai lungi decît pedicelii. — Reg. Baia M.: Vetiș (r. Satu M.); între Peteritea și Răzoare (r. Lăpuș). Reg. Cluj: Finalele Clujului (r. Cluj); Roșia Montană (r. Cîmpeni); lleanda Mare (r. Dej). R.eg. Aut. AL: Tg. Mureș; Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Oradea: Băile 1 Mai, Seleuș (r. Oradea). f. Panțui (Borza). — R. silv. var. Pani ui Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 122. — R. Morisoni Beck Fl. NO II (1892) 465 et Auct. mult., non Tsch. — Nast. silv. f. subastylon Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn (1877) 72. — Frunze de obicei auriculate. Silicule scurte, lungi de 4 —6 mm, ± cît jumătatea pedicelilor. — Reg. Aut. Al.: Mții Harghita la Căpîlnița (r. Odorhei). — Reg. București: Ciorogirla, la marginea Păd. Cotroceanca (r. Mihăilești). f. pseudopalustris (Schur). — Nast. silv. var. pseudopalustre Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV, 2 (1877) 73. — R. silv. f. macropetala Zapal. Rozprawy l.c. 174. — Lobii frunzelor mari, adeseori rotunjiți. Silicve scurte, orizontale, cu stil alungit. .. Reg. Cluj: Apahida. Reg. Stalin: în lunci la Sibiu. Reg. Timișoara: Băile Herculane. Reg. Suceava: "Vatra Dornei. f. subrepens (Schur). - - Nast. silv. var. subrepens Schur l.c. 72. -- Tulpină decum-bentă, cu stoloni scurți. . Reg. Stalin: Sibiu pe V. Cibinului. Reg. Calați: Măcin. f. acutissima Nyâr. f. nova in Add. III. pag. 642. — Segmentele frunzelor mijlocii și superioare foarte fin acute sau acuminate. Silicve scurte, cît jumătatea pedicelilor. --Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Lomb; Parcul orașului Dej; între Poieni și Ciucea (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Petroșani. f. siiiculosa Neilr. FI. NO (1859) 745. -- Silicve scurte, drepte, rigide, -t groase, lungi de 4—7 (8) mm. Reg. Craiova: între Livezi și rîul Jiu, foarte tipică și comună (r. Craiova). Reg. Arad: Turnu (r. Arad). Reg. Timișoara: Sadova Nouă (r. Caransebeș). Reg. Cluj: Cluj. Reg. lași: Durnești (r. Iași). f. Aschersoniana (Janka). ......... Nast. Aschersonianum Jka, in OBZ XX (1870) 316, n. nud. ex Simk. in MTK X.VI (1881) 91, 94. - Frunze lirate. - - Reg. Timișoara: în lungul Dunării. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N; introdusă în America de N și de S. Hibrizi 8. x R. armoracioides (Tsch.) Fuss Fl. Transs. exc. (1866) 47 austriaca x siloeslris. — Nast. armoracioides Tsch. in Flora XXIII (1840) 707. — Brachylobus armoracioides Schur Enum. pl. Transs. (1866) 40. — Exs.: FEAH nr. 2070. -Ic.: Pl. 38, fig. t la, b, Pl. 37, fig. 2. 4. Plantă variabilă, asemănîndu-se cînd cu unul, cînd cu celălalt dintre părinți. Tulpină erectă, de 40 — 85 cm, cilindrică, compactă, foarte mărunt 236 FLORA R.P.R. pubescentă, ramificată de la mijloc, sau cu puțin mai sus; ramuri la început scurte, după înflorire de obicei se prelungesc foarte mult. Frunzele inferioare pețiolate și auriculate, uneori adînc fidate, asemănătoare cu cele de la R. silvestris, adeseori cu rachisul + lat aripat, cu segmente ovat lanceolate, ± dur dințate; alteori rombice sau obovate, atenuate în pețiol, pe margini inegal inciz dințate, sau dublu dințate. Frunze mijlocii ± adine sectate, uneori lirat sectate, spre bază cu 1—2 perechi de segmente lanceolate, adînc sectate, spre vîrf, ± adînc și dur dințate. Frunze superioare asemănătoare dar mai mici, cu segmente acute, lanceolate sau liniare, netede sau puțin scabre. Uneori toate frunzele inferioare și mijlocii întregi, nedivizate, asemănătoare cu cele de la R. austriaca, rombice sau obovate, atenuate în pețiol auriculat, pe margini ± adînc lobate sau dur dințate, cu lobii din nou dințați. Pediceli subțiri, erecți sau aproape orizontal patenti. Silicve uneori amestecate, scurte cu lungi, de obicei de (1,5) 2 — 2,5 ori mai scurte decît pedicelul, cilindrice, globuloase sau alungit elipsoidale, ± bulbucate, lungi de (2) 3—5 mm, de 2—3 ori mai lungi decît late, cu stil aproape de 1 mm lungime și stigmat lat disciform, ușor bilobat. — VI— VIL Reg. Baia M.: Cărei. Reg. Cluj: Cucerdea (r. Luduș); Aiud. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș ; Ideciul de Jos (r. Reghin). Reg. Stalin: Homorod (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Deva; Hărău, Șoimuș (r. Ilia). Reg. Oradea: Seleuș (r. Oradea); Sînrnartin (r. Beiuș) Reg. Arad: pe malul Mureșului la Arad; Sebiș (r. Gurahont). R.eg. Timișoara: Orșova. Reg. Ploești: Dl. Mare la Valea Călugărească (r. Ploești). Reg. București-,: București; Ciorogîrla (r. Mihăilești). Reg. Galați: Măcin în ostroavele Dunării; Brăila. Reg. Iași: între Bîrnova și Dl. Repedea (r. Iași). Vâri abilitatea hibridului 1 a Frunze inferioare și mijlocii ± întregi, rombice sau obovate, foarte rar aproape rotunde, dur dințate, de regulă spre bază inciz dințate, mărunt auriculate, cele superioare mai adînc fidate, cu dinții îndreptați înainte var. integrifolium (Tsch.). — Nost. terr. a. integrifolium Tsch. in Flora XXIII (1840) 711. — Roripa austriaco-silvestris Neilr. FI. NO (1859) 345. — Brachylobus hybridus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 40. — Roripa Turczaninowi Simk. in MNL II (1878) 147; Enum. FI. Transs. (1886) 73. — R. Neilreichii Beck FI. NO II (1892) 465. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului; Borșa (r. Gherla); Treznea pe Dl. Orolat (r. Zalău). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș spre DL «Somosteto»; Băile Ideciul de Jos (r. Reghin). Reg. Stalin: Șelimbăr (r. Sibiu). 1 b Frunze -l adînc lirat sau penat sectate....................................... 2 2 a Toate frunzele adînc, aproape pînă la mijloc, penat sectate: segmente -Ș distanțate, decurente de-a lungul rachisului, dințate sau cele de la frunzele superioare întregi,, cu lobul terminal nu cu mult mai mare. Frunzele amintesc pe cele de la R. silvestris var. semisilveslrîs Borb. in Ertek. term. tud. kor. IX (XV) 1879) 48. — Reg. Baia M.: Dobra (r. Cehul Silv.). Reg. Cuj: Chiochiș (r. Beclean); Apahida, Some-șeni (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș spre Dl. «Somosteto». Reg. Suceava: laco-beni. (r. Vatra Dornei). 2 b Cel puțin frunzele inferioare lirat sectate.................................... 3 3 a Frunze cu auricule mici sau neauriculate, sectate, cu segmente 4- patente, acute și dințate, numai cele inferioare lirate. cu segmente rotunjite var. terrestris (Tsch.). — Nast. terrestre Tsch. in Flora XXIII (18-40) 708. — R. armoracioides var. Dacica Borb. l.c. 53. — R. terrestris Fuss FI .Transs. exc. (1866; CRUCIFEHAE 237 47. — Reg. Cluj: Finalele Clujului și șesul Nădășelului («Nâdastere ») (r. Cluj); parcul orașului Dej. Reg. Ploești: Cîmpina. 3 b Frunze cu auricule mari, obovate, atenuate; cele inferioare și mijlocii lirat penate, cu segment terminal mare, cele superioare adînc segmentate, cu segmente ± patente, întregi, nedințate var. pinnatifida (Tsch.) Borb. 1. c. 46. — Nast. terr. p. pinnatijidum Tsch. in Flora 1. c. 711. — R. armorac. f. ambigua Borb. 1. c. 54. — 77. terrestris var. eupinnatifida Borb. l.c. 48. — Brachylobus barbaraeoid.es Schur Sert. (1853) nr. 173. — Br. anceps Schur Enum. pl. Transs. (1866) 40. — Reg. Cluj: Fîriațele Clujului; Aiud. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș. Reg. Stalin: Cristian (r. Stalin); Valea Lungă (r. Mediaș); Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Oieșdea, Galda de Sus (r. Alba); între Deva și Zam, Hărău (r Hia); Hunedoara. Reg. Arad: pe malul Mureșului la Arad; Bocsig (r. Ineu); Sebiș pe arături umede (r. Gurahonț). 9. X R. laeta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova in Add. III. pag. 642 Kerneri X siReslris. — Ic.: Pl. 37, fig. 5. 2|. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă pînă la 45 cm, netedă, glabră, cilindrică, adeseori tufos ramificată de la bază, cu ramuri lungi. Toate frunzele glabre, netede, ± lung pețiolate, adînc aripat sectate; cele inferioare lungi de 5—8 cm, late de 10 — 17 mm, cu segmente lanceolate sau alungit lanceolate, întregi sau cu 1—2 dinți obtuzi, cu rachisul îngust sau lat de 2—4 mm, aripat; cele mijlocii și superioare asemănătoare, ± scurt pețiolate, neauriculate, cu segmente mai înguste, liniar lanceolate sau liniare, cu margini întregi (foarte rar cu 1—2 dinți), acute, în număr de 2—4, cu rachisul abia • aripat; uneori perechile superioare confluente. Ramuri terminate în raceme de flori, la început dense, la fructificație foarte alungite. Flori destul de mari, galbene-aurii. Sepale lungi de cca 2,5 mm, lat eliptice, galbene-verzui. Petale lungi pînă la 4 mm, obovat cuneate. Silicve variabile; uneori asemănătoare cu cele de la R. Kerneri, lungi de 3 — 4 mm, pe pediceli lungi de 6—7 mm; alteori asemănătoare cu cele de la R. silvestris. lungi de 7—13 mm, drepte sau arcuite, pe pediceli lungi de 7 mm. Obs. Acest hibrid a fost întîia oară studiat pe un bogat material din șesul Tisei (Com. Bezdan din Jugoslavia). La noi a fost observat în următoarele localități: Reg. Cluj: Chiochiș (r. Beclean). Reg. Oradea: Mărțihaz. Gara Radvan (r. Oradea). Reg. Craiova: Craiova în parcul orașului, Islazul Popoveni, Lascăr Catargiu, mocirlele dintre Craiova și Crețești, Breasta (r. Craiova); Coțofeni (r. Filiași). 10. X R. barbaraeoides (Tsch.) Cel. Prodr. Fl. Bohm. III (1875) 458 islandica x siRestris. — Nast. barbaraeoides Tsch. in Flora XXIII (1840) 713. - Ic.: Pl. 40, fig. 1, la, Pl. 37, fig. 9. Plante variabile, neramificate sau ramificate de la bază. Tulpină de obicei subțire, erectă, fără stoloni, + fistuloasă, comprimabilă sau abia comprimabilă și în acest caz muchiată. Frunze variabile, la bază de obicei auriculate, adînc penat sectate, cu segmente dințate, cel terminal mai mare, ovat lanceolat, dințat sau lobat. Silicve lungi de 7—8 mm, late de 1 — 2 mm, slab arcuite, pe o parte mai bombate decît pe cealaltă, cu stil foarte scurt sau aproape lipsă, amintind pe cele de la R. islandica, de obicei mai scurte decît pedicelul patent. Planta se aseamănă adeseori cu R. armoracioides. 238 FLORA R.P.R de care se deosebește in special prin silicvele mai lungi, caracter de la FL. sihestris. Stațiunea. Prin livezi umede, pe malul rîurilor, nu prea frecventă.. Răsp. î n ț ară: Reg. Baia M.: pe cîmpuri și grădini; Cărei. Reg. Cluj: Cluj pe rîui Nadășel, la Fînațe, la Ferma Inst. de Agricultură. Kăcătăn (r. Cluj); Aiud; Dej lingă Someș; Mogoșeni între Beclean și Nimigea de Sus (r. Năsăud). Reg. Craiova: Craiova în. parcul orașului. Reg. lași: Repedea (r. Iași). Reg. Suceava: Cîmpulung. V a r i a b i 1 i t a t e a h i b r i d u 1 u i 1 a Silicvă groasă de 12 mm, cca de lungimea pedicelului var. typica Xyâr., var. nova in Add. III, pag 643. 1 b Silicvă mai subțire, groasă de cca 1 mm............................................. 2: 2 a Frunze nedivizate, numai puțin incize. Silicvă liniară, de cca 8 mm lungime, cu puțin mai scurtă decît pedicelul. Stil alungit, de 1.5 mm lungime. var. capillipes Borb. in Ert. term. tud. kdr. IX, XV (1879) 28, 31. - - Reg. Cluj r Aiud pe malul Mureșului. Reg. Hunedoara: Deva. 2 b Frunzele inferioare lirate, cu segmente inciz dințate, distanțate, cele superipare aripat sedate, unele cu segment terminal mare. Silicve liniar elipsoidalc, lungi aproape cît jumătatea pedicelului, adeseori amestecate, scurte cu lungi var. Keielienbaehii Knaf in Opiz Sezn. (1852) 68. n. nud. pro Sp. ex Simk. in Akad. Kozl. XVI (1879) 89, 91. — R. uliginosa Simk. in MNL II (1878) 147; Enum. Fl. Transs. (1886) 72. — Reg. Baia M.: Cărei. Beg. Cluj: Finalele Clujului și rîul Nadășel, malul Someșului (r. Cluj); între Ciucea și Poeni (r. Huedin); Cheia Turzii (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M.: Căpilnița (r. Odorhei). Reg. Stalin: Predeal (r. Stalin); Valea Lungă (r. Mediaș). Reg. Oradea: la marginea păd. de la Seleuș și Chirișid (r. Oradea). Reg. Arad: Pănliș prin vii la « Tdvisegyhâza» (r. Lipova). Reg. Craiova: Lunca Craiovei. Reg. Iași: Dorobanții, Dl. Repedea țr. lași). f. ustylis (Rchb.). — Nast. astylon Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 684; Ic. Fl. germ. II (1837-38) 15, tab. LV, fig. 4369. — Frunze lirate, cu segmente -4 egale, ovat lanceolate și lobul terminal mare, rotund ovat toate egal și dur dințate. Silicvă cilindrică. Stilul aproape lipsește. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului, Apahida (r. Cluj; Borșa, Răscruci și Bonțida (r. Gherla). f. pubescens (Borb.). •— R. astylis Rchb. var. pubescens Borb. in MTK XV (1878) 190; Ertek. term. tud. kor. IX XV (1879) 27, 45. — Frunze pubescente, ± auriculate. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda); Aiud în zăvoiul -Mureșului. I. p’eiodonta (Borb.). -- R. Reichenbuchii var. pleiodonta Borb. Ertek. l.c, 27, 43. — Frunze asemănătoare cu cele de la R. silvestris, însă cu segmentele des inciz serate; lobul terminal rombic, des și pectinat inciz, cu segmente îndreptate înainte. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului. f. umbrosa (Borb.). — R. Reichenbachii var. umbrosa Borb. Ertek. l.c. 27, 43. Frunzet' inferioare lirate,’cu segmentele apropiate, late, cu margini ± întregi. Silicve scurte. Flori mai mici. Are înfățișarea exemplarelor scunde de R..'silves~ tris. — Reg. Timișoara: Hînca Camena deasupra Băilor Herculane (r. Almaș):. f. idiginosa (Simk.). — Nast. armorac. var. uliginosum Simk. in MTK XVI (1881) 84, 94. Frunze divizate în lacinii îngust liniare. Prin aceasta se aseamănă Planșa 40. — 1.x Rorippa barbaraeoides (Tsch.) Cel., Ia. părți florale. — 2. x R. prostrata (Berg.) Sch. et Th., 2a. părți florale. — 3. x R. hungarica Borb. var. dacica (Grec.), 3a. părți florale. - 4.xB. Turczaninowi Czern., 4a. părți florale. PLANȘA 60 CRUCIFEHAE 241 cu R. Kerncri, de care ușor se poate deosebi prin stilete foarte scurte, lungi abia cît lățimea fructului. — Reg. Oradea: pe ogoare și lingă păduri la Seleuș (r. Oradea). Obs. 1. Mai este publicată f. arenâria (Knaf.). — Nast. Reichenbachii var. arenaria Knaf in Opiz Sezn. (1852) 68, n. nud. ex Simk. in Akad. Kbzl. XVI (1879) 94 — dar fără descriere — din localitățile următoare'.Reg. Cluj: Aiud. Reg. Oradea: Oradea în partea de V. la «Osigât». Reg. Timișoara: Armeniș (r. Caransebeș). Obs. 2. Amintim încă 2 forme rare, controversate, care după Borbâs (Le.) aparțin la R. barbaraeoides (Tsch.) Cel., iar după Simonkai (En. FI. Transs. (1886) 72) aparțin la R. armoracioides (Tsch.) Fuss: f. niîicrostylis (Tsch.). — Nast. barb. 3. macrostylum Tsch. in Flora XXIII (1840) 713. — R. barb. var. eusiliquosa Borb. 1. c. 28, 45. -- Frunze inferioare lirat penate, cele superioare inciz sau adînc penat fidate, cu segmente îndreptate înainte, cele supreme cuneate, adînc dințate. Stilul lung. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului; Gherla; Aiud. f. auritula (Borb.). — R. Reichenbachii var. auritula Borb. Ertek. 1. c. 43. — Frunze mijlocii și superioare cu auricule mari, amplexicaule. Racem scurt, dens. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului. 11. x 11. neogradensis Borb. in MTK XV (1878) 198 = austriaca x islandica. — Ic.: PI. 42, fig. 1, 2. 4. Tulpină erectă, la bază lemnoasă, înaltă de 30—55 (60) cm, netedă sau muchiată, la planta clasică îngust cilindrică, în partea inferioară pubes-centă, ramificată la vîrf sau începînd de la mijloc. Frunze accentuat auriculate, atenuate în pețiol aripat de dimensiuni foarte variate, lungi de 4—16 cm și late de 1,5—5 cm. Frunze inferioare și mijlocii penat fidate sau partite, cu, rachisul lat aripat. Segmentele distanțate; cele inferioare orizontal patente, cele mijlocii îndreptate înainte, ovat lanceolate sau oblanceolate, dințate, cele superioare confluente într-un segment terminal mare, dur sau lobat dințat, cu dinți acuți. Frunze superioare mai mici, obovat lanceolate, adînc inciz dințate sau lobat fidate, cu dinți inegali, adeseori în partea inferioară cu o pereche de dinți mai mari, patenți. Inflorescență deasă, mai tîrziu alungită, cu flori de mărimea celor de la R. austriaca. Silicula tînără globulos elipsoi-dală, cel mult de 2 ori mai lungă decît lată, de aceeași lungime cu stilul sau puțin mai lungă decît acesta. Exemplarele găsite în R.P.R. diferă puțin de exemplarele clasice prin: tulpina compactă (nu fistuloasă), silicula puțin alungită, și nu exact globu-loasă, mai lungă sau egală cu stilul și nu mai scurtă decît la planta clasică. V a r i a b i 1 i t a t e a h i b r i d u 1 u i var. balșensis Nyâr. et Prod., var. nova în Add. III, pag. 643. — Ic. : PI. 42, fig. 2, 2a, b. — Plantă zveltă, ramificată numai la vîrf. Frunze inferioare lungi de cca 4—9 cm, 4 scabre pe dos, în jumătatea inferioară regulat penat partite, în partea superioară lat ovate, dur dințate. — Reg. Craiova: lingă Balș. var. dejensis Nyâr. et Prod. var. nova in Add. III. pag. 643. — Ic. : PI. 42, fig. b la, b. — Plantă mare, luxuriantă, ramificată de la mijloc, cu frunze mari, lungi pînă la 16 cm și late pînă la 5 cm, atenuate în pețiol lat aripat, cu auriculă lată de 5—7 mm, ia partea inferioară adînc penat partite, cu segmente late, dințate, patente și ascuțite, spre vîrf lat ovate, inegal dur dințate, pe ambele fețe netede, glabre sau pe dos abia scabre. — Reg. Cluj: în parcul orașului Dej, la marginea lacului. 16 — c. 640 242 FLORA R.P.R. Obs. Părinții acestui hibrid n-au fost stabiliți cu certitudine de către autor. Astfel, în MTK XV (1878) 198, Borbâs dă ca părinți pe 7?. amphibia și B. austriaca, iar în lîrt. t. t. kor. IX/XV (1879) 22 indică sub semn de întrebare formula austriaca, x islandica. Această din urmă indicație o considerăm justă. 12. x R. complicata Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova in Add. pag. 643. = neogradensis n&t. dejensis X silvestris. Prin frunzele sale mari și portul exuberant, la prima vedere seamănă cu R. neogradensis var. dejensis. Apar însă și însușiri de la R. silvestris prin divizarea accentuată a frunzelor superioare și în deosebi, prin silicvele lungi, liniare, ± egale cu pedicelii. Beg. Cluj: Dej, lîngă Someș si în parcul orașului; Mogoșeni, între Nimigeă și Be-clean (r. Beclean). 13. x R. stenophylla Borb. in Ertek. term. tud. kor. IX/XV (1879) 21, 58= silvestris X pvrenaica.— Ic.: Pl. 37, fig. 13, 14; Prod. Consp. I (1935) 136, Pl. XLIV. 4. Rădăcină ± lemnoasă, uneori repentă și emițînd tulpini în lungul ei. Tulpină solitară sau multiplă, ascendentă sau erectă, de 20—40 cm,± flexuoasă, de obicei ramificată, glabră, sau în părțile inferioare scurt și rigid păroasă. Frunze penat sectate, asemănătoare cînd cu cele dela R. pyrenaica, cînd cu cele dela R. silvestris; cele inferioare cu segmente ovat lanceolate, ± dințate, și lobul terminal de obicei mai mare, uneori lirate; cele mijlocii și superioare cu segmente lanceolate sau liniare, cu segmentul terminal de aceeași mărime, cu margini întregi sau dințate. Frunzele supreme cu segmente liniare, întregi. Inflorescența de regulă scurtă, densă, cu pediceli ± erecți, cu flori asemănătoare cu cele dela R. silvestris. Silicve comprimate, lungi de 5—8 (10) mm și late de 1,2 mm, de obicei amestecate, de diferite lungimi, fără stil, pe pediceli erect patenti sau aproape patenti, lungi de 6—8 mm. Foarte rar silicvele sînt mai scurte (3—4 mm) și cu stil de 1 mm lungime. Beg. Cluj: Chețani (r. Luduș); Canciu (r. Dej); Săcuieu sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin). Beg. Aut. M.: Tg. Mureș în mai multe locuri: la marginea Păd. Mureșeni, la marginea podișului spre Sîngeorgiul de Mureș (r. Tg. Mureș); Mții Burghiului pe Dl. Crucii (r. Reghin); Dl. Sf. Ana (r. Ciuc). Variabilitatea hibridului f. typica Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 643. — Tulpină ramificată în partea superioară. Frunze intermediare ca formă între cele ale părinților. — Prin locurile indicate mai sus. f. pseudosdvestris Borb. 1. c. 20. — Ic. : Pl. 37, fig. 14. — Tulpina ramificată ± de la bază. Segmente mai late, pronunțat dințate. — Beg. Cluj: Chețani (r. Luduș). f. semipyremuca Borb. 1. c. — Ic. : Pl. 37, fig. 13. — Segmente liniare, întregi. — Prin locurile indicate mai’ sus. Planșa 41. — 1. Borippa islandica (Oed.) Borb., la. părți florale, lb. 'racem fructifer. — 2. B. silvestris (L.) Bess., exemplar înflorit, 2a. exemplar înainte de înflorire, 2b. părți florale, 2c. racem fructifer. PLANȘA 41 CB C CI EI>JAAH var. veshulosa (Prod.). R. prolifera var. wșiculoșa Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935) 133, pl. XLIV. - Siliculele corespund ,< u cele de Ia R. pyrenaica, frunzele însă ca la R. siloestris, cu segmente mai late și dințate. — Indicată din « Dobrogea de’ Sud’>> 14. x R. prostrata (Berg.) Schinz el Thell. in Vierteljahrschr. nat. Ges. Ziirich 58 (1913) 63 = amphibia X islaMca. — Myagrum prostrâta geret Phyton. III (1786) 149, cum ic. — Sisy/nbrium anceps Whlbg. PI. Ups. (1820) 223 pr. p. — Roripa anceps Borb. in Ert. t. t. kor. IX /XV (1879) 32-36. - Ic.: PI. 40, fig. 2, 2a, Pl. 37, fig. 7. 19; Săv. ct Rav^ Mat. FI. Bas. II (1926) 194, tab. XL 4. Rădăcină pivotantă. Tulpină solitară sau multiplă, ascendentă .sau erectă, de 30.-70 cm, uneori mai înaltă, compactă sau fistuloașă. Frunze foarte variabile; cele inferioare lung pețiolate, lirate, cu 1—2 perechi de segmente întregi sau dințate și cu segmentul terminal mare, inegal obtuz dințat, uneori nedivizate; cele mijlocii și superioare±scurt pețiolate, lirat sectate, cu segmente ovat lanceolate și dințate; cele supreme lanceolate, neregulat adine și acut dințate, toate glabre, netede, la bază neauriculate sau + auriculate. = Racem fructifer adeseori alungit, rărit, cu silicve lungi de 5—6 mm (fără stil), late de 1,5 mm, ± bulbucate sau comprimate, puțin arcuite. Stil de 1—2 mm lungime. Pedicel orizontal sau răsfrînt, lung de 8—10 mm. -- V—VIII. — Prin locuri temporar inundate, pe. malul riurilor. Plantă rară. Stațiunile de la noi nu sint stabilite cu certitudine. — Reg. Craiooa: Craiova; Robănești (r. Balș). Reg. Rucurești: Comana (r. Vidra); Giurgiu’ Reg. lași: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iași). Obs. R. repens Borb. in Ertek. t. t. kdr. IX /XV (1879) 25, 26, 29, 41-amphibia x silvestris, asemănătoare cu R. prostrata (Berg.), este amintită în general d# Pirpd.; in Flora ed. II (1939) 395 astfel: «Banat și părțile vestice ale țării, sporadică Prezența acestei plante pînă acum n-a putut fi confirmată pe teritoriul R.P.R. După ■ BosL'băs, R. repens e o plantă foarte polimorfă, care diferă de R. prostrata prin silicvele mai lungi și mai subțiri și prin pediceiii foarte rar răsfrînți. Silicve îngust alungite sau liniare, lungi de 8—11 mm, puțin arcuite, aproape egale sau ± cu jumătate mai scurte decît pedicelul. Frunze aripate, adeseori lirat fidate sau sectate. Aci aparține: var. subglobosa (Borb.). — R. subglobosa Borb. in MTK (1878) 193. — Tulpină erectă, în partea inferioară setuloasă, cilindrică, fistuloasă, spre vîrf colțuroasă, compactă,șglabră. Fruct asemănător cu cel de la R. amphibia, de 2 — 3 mm lungime și 1,5—2 jnm lățime, aproape sferic, elipsoidal sau piriform, umflat. Reg. Cluj: pe malul Someșului aproape de podul de la Luna de Sus (Borb.) r-: Planta trebue regăsită și verificată. 15. x R. HaynakHana Borb. in Ertek. t. t, kdr. IX /XV (1879) 49 -amphibia X prolifera. - Naslurliiim anceps Heuft Enum. pl. Ban. in Verb. ZBG Wien VIII (1858) 50, Sep. pag. 15. ■ 4- Tulpină ramificată dela bază, cu ramuri alungite, cilindrice, compacte, spre bază mărunt pubescentă, spre vîrf glabră. Frunze inferioare ovale, obo-vate sau oblongi, accentuat auriculate, lirat, penat fidate, cu lobul terminat mare. Frunze mijlocii penat fidate, cu 3-4 perechi de segmente oblong lanceo-iate. Segmentele dens si dur serate; cele inferioare aproape orizontal patente cele superioare confluente cu lobul terminal lanceolat, alungit cuneiform. 246 FLORA R.P.R. Frunzele superioare cu segmente confluente, înguste, aproape întregi, cu dinți mici, cele supreme liniar lanceolate, dințate. Toate frunzele glabre și netede. Inflorescența racem scurt, compus, corimbiform, cu flori la vîrful ramurilor, dense, subumbeliforme, pe pediceli aproape orizontal patenți, de 3—4 ori mai lungi decît siliculele tinere. Sepale reflecte, flavescente, mai scurte decît petalele — Vl-VII. Reg. Timișoara: în locuri umede lingă Lugoj (leg. Ileuff.g • O b s. Prodan (Fl. I (1939) 397) menționează de la noi și pe R. erythrocaulis Borb. in Ert. t. t. kor. IX /XV (1879) 29, 62 amphibia x islandica, care pînă în prezent nu a fost confirmată. Se aseamănă cu R. islandica, de care se poate deosebi prin următoarele : Frunze inferioare pectinat penat fidate, cele superioare liniar oblongi, cu margini. întregi, Silicule elipsoidale, de 2 — 3 ori mai scurte decît pedicelii. 16. x IL hungâriea Borb. in Tanâregyl. Kozl. (1877) 23; MTK XV (1878) 197 - amphibia x austriaca. — Ic.: Pl. 40, fig. 3, 3a. Plantă asemănătoare la port cu R. austriaca, cu frunze late și, cu excepția inflorescenței, în întregime scurt patent pubescentă, rareori glabră. Tulpină erectă, ramificată aproape dela bază, fistuloasă, striată, la vîrf dichotomic ramificată, corimboasă, cu ramuri mai lungi decît axa principală, repetat ramificate, divaricate. Frunze inferioare alungit ovate sau lirate, atenuate într-un pețiol de 2—3 ori mai scurt decît lamina sau egală cu aceasta; pînă la înflorire se usucă și cad. Frunze mijlocii alungit lanceolate, des dințate, la vîrf obtuze, spre bază cu marginea întreagă pe o distanță mai mare, auriculate, uneori neauriculate. Frunzele ramurilor aproape lirate, scabre sau netede, cele supreme liniare, cu margini întregi sau serate. Inflorescența corimb compus din raceme 4- scurte și dese. Petale lungi de 3,5 — 4 mm. Pediceli fructiferi de 4 mm lungime divaricați, aplecați. Siliculă globuloasă sau puțin alungită, de lungimea stilului sau chiar puțin mai lungă. — VI—VII. ĂXg. Galați: Tulcea, Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Iași: Cristești (r. Iași). V a r i a b i 1 i t a tea hibridului l a Tulpină cel pulin de la mijloc in sus fistuloasă, comprimabilă, cu frunze auricu-iate .................................................................... 2 1 b 'Tulpină compactă sau abia fistuloasă, glabră, cu frunze neauriculate var. dacica (Grec.). — Nast. dacicum Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 52. h*. ? FL. 40; fig. 3. 3a. — Reg. București: București la gara Ghitila. 2 a Tulpină în pari ea inferioară muchiată. Plantă mărunt și rigid păroasă. Frunze inferioare lirate, adeseori mari. Silicule eliptice var. npârn (Simk.). — Nast. pseudoriparia Simk. in MTK XIV (1879) 90 sau MTK X.VIL (1881), 85. - Reg. Arad.: în șanțurile cetății Arad. 2 b Plantă ± glabră, cu tulpină cilindrică. Frunze inferioare submerse, serate și pec-tinal fidate. Silicule aproape sferice var. Boribâsii (Menyb.). — Roripa Borbăsii Menyh. in OBZ XXIX (1879) 173. -- Reg. Craiova: lingă Goțofeni (r. Filiași). p 1 a n ș a 42. -- 1. x Rorippa neogradensis Borb. var. dejensis Nyăr. et Prod., la. păru florale, II). fruct tinăr, mărit. — 2. x R. neogradensis Borb. var. balșensls Nyăr. et Prod., 2a. cărți florale, 2b. fruct tînăr mării. PLANȘA 42 CKUCIFERAE 249' 17. x R. danubiălis Borb. in MTK XV (1878) 188 = prolifera X silvestris. Frunze inferioare penat sectate, cu lamina de 2 — 8 ori mai lungă decît pețiolul, cu 3 — 5 perechi de segmente. Segmentele ovate sau lanceolate, dur și adînc , serate (asemănătoare cu cele de la R. silvestris var. incisa Koch), la bază auriculate, cel terminal numai cu puțin mai mare decît cele laterale® Rachisul lat. Raceme dense, cu flori mici. Silicvă scurtă sau alungit cilindrică, de 3—4 mm lungime și 1 mm lățime. în partea sa inferioară, planta se aseamănă cu R. prolifera de care se deosebește prin rachisul frunzelor mai lat și segmentul terminal mai mic, mai alungit și inciz dințat. Beg. Timișoara: în lunci umede la Plavișevița și Domașnea (r. Almaș). Reg. Craiova: Craiova în Grădina Botanică. 18. x R. pennixta Borb. in Ertek. t. t. kor. IX/XV (1879) 28, 30 = barbaraeoides X silvestris. Seamănă cu R. silvestris, însă are tulpina foarte ramificată. Frunzele inferioare lirat penate, cu segment terminal nu atît de mare ca la R. barbaraeoides ; cele următoare asemănătoare cu cele dela R. silvestris, cu segmente alungit lanceolate. Frunzele superioare penat sectate, cu segmente înguste, late de 1—2 mm, drepte sau arcuite, distanțate, adeseori alterne, cu margini întregi, cele din perechea superioară cuneat atenuate, pețiolate. Toate frunzele — exceptând cele supreme — amplexicaule, cu auricule mici. Inflorescența corimb des, cu raceme fructifere alungite, dar dense. Silicve mai lungi decît pedicelii sau egale cu aceștia, asemănătoare cu cele dela R. silvestris, cu stil lung de 1 mm, liniare, comprimate, cu valve convexe si stil lung de 1 mm. — VI—VIL Reg. Cluj: pe malul Mureșului lîngă Aiud. 19. X R. Filârszkyana (Prod.) Jâv. Magy. Fl. (1925) 420 austriaca X Kerneri. — Nasturtium Filarszkyanum Prod. (Nast. Kerneri Menyh. X Nast. austriacuin Cr.) in MBL XVII (1918) 97. Se aseamănă cu R. Kerneri prin frunzele penat fidate, cu lacinii paralele (mai ales la frunzele superioare) și prin siliculele alungite. Cu R. austriaca se aseamănă prin portul său mai viguros, ramurile fructifere mai lungi, laciniile mai late și siliculele mai scurte. Planta tipică, descrisă din regiunea dintre Dunăre și Tisa, are frunzele inferioare și mijlocii alungit obovate sau oblanceolate. La noi n-a fost găsită încă. f . ghelinensis Prod. ex Nyâr. f. nova in Add. III, pag. . . . - Frunze inferioare și mijlocii mai mici, îngust lanceolate sau liniar lanceolate. Derivă din R. austriaca var. angustijolia x R. Kerneri. — între părinți la Pusta Ghelin lîngă Arad. 20 .? _ R. kullodensis Prod. in MBL XII (1913) 125- — amphibia X Kerneri. - Ic.: Prod. Fl. IL ed. II (1939) tab. L. La prima vedere se prezintă ca un exemplar foarte mare de R. Kerneri, cu tulpină groasă, fistuloasă. Dela R. Kerneri are ramificația mai pronunțată, frunzele penat sectate, cu segmente alungit lanceolate, obtuze și întregi pe 250 FLORA R.P.R. margini, apoi racemele alungite, cu pedunculii arcuiți în sus, precum și silic-vele ascuțite la capete. De la R. amphibia are statura înaltă, tulpina groasă, cilindrică și fistuloasă, apoi mărimea florilor și lungimea pedicelilor. Silic-vele puțin mai scurte și mai groase decît cele de la R. Kerneri, de 1,5 (2) ori mai lungi decît pedicelul. Obs. Exemplarele clasice au fost găsite la comuna Kulldd din sudul șesului dintre Tisa și Dunăre. Se poate afla și pe teritoriul R.P.R. (Prod. Fl. (1939) 397), dar prezența ■ei pînă acum n-a fost confirmată. 21 .? x R. Turczaninowi Czern. ap. Turcz. in Bull. Soc. nat. Mosc. XXVII (1854) 373 = austriaca x prolifera. — Nast. Turczaninowi Czern. Gonsp. pl. Charc. (1859) 4. — Ic.: Pl. 40, fig. 4. Frunze îngust auriculate, toate lirat penate, cele superioare alungite sau lanceolate, cuneate spre bază; segmente patente, lanceolate, distanțate, distanțat dințate, spre bază cuneate. Racem scurt și dens cu flori mari ca la R. austriaca. Siliculă elipsoidală, puțin mai lungă decît stilul, cu pedicel de 4—5 ori mai lung, patul sau orizontal patent. Caracteristică este forma cuneată a frunzei și a segmentelor. Obs. Citată de Prodan (Fl. II (1939) 397) din R.P.R. Ulterior nu a mai fost •confirmată. Genul 155. A R M 0 R Ă C I A *) Gărtn., Mey. et Scherb. Fl. Wett. II (1800) 426. -Hrean. Plante perene, cu rădăcini groase, verticale. Tulpină ramificată. Frunze bazale foarte mari, lungi de mai mulți decimetri; cele tulpinale nedivizate, cele inferioare pectinat partite. Flori albe. Glandele nectarifere formează un inel închis; cele exterioare ± patrunghiulare, de obicei deschise spre interior, înconjoară cele 2 stamine scurte, cele mediane mai înguste, legate cu cele laterale printr-o prelungire îngustă. Siliculă elipsoidală, cu mai multe semințe. Valve fără nervuri. Gen înrudit îndeaproape cu Rorippa, și Cochlcaria. De primul se deosebește mai ales prin celulele cu mirozină din mezofil, iar de Cochlearia, prin natura glandelor nectarifere (Pl. 14, fig. 13), prin formarea septului siliculei și prin forma fructului. Are 2 specii. Determinarea] s p ejc i i 1 o r 1 a Siliculă lungă de cca 5 mm. Frunze bazale îngust alungite; cele tulpinale inferioare adeseori pectinat fidate, cele superioare crenate sau dințate ..................................................1. A. rusticana 1 b Siliculă lungă de 10—15 mm. Frunze bazale alungit ovate, întregi sau foarte rar fidate, cele superioare de regulă întregi .....2. A. macrocarpa *) Nume de plantă la Columella și Plinius. Planșa 43. — 1. Cochlearia pyrenaica DC. var. Borzaeana Com. et Nyăr., la. frunze bazale^ 1b. părți florale. — 2. Armoracia rusticana (Lam.) G. M. Sch., frunze bazale, 2a. tulpină înflorită. — 3. A. macrocarpa (W. et K.) Baumg., racem' fructifer. PLANȘA 43 CIIUCIFERA.E 953 1. -X-A rusticana (Lam.) G. M. Sch. Fl. Wett, II (1800) 426; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 142. — Cochlearia rusticana Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 471. — Cochlearia Armoracia L. Sp. pl. ed. I (1753) 674. — A. Iapa-thifolia Gilib. Fl. lith. II (1781) 359. — Hrean. — Orrfacsaro torrna. — Merre-tich. — Xpeii ^epeBeHCKHH. — Ic.: Pl. 43, fig. 2, 2a. 4. Rădăcina groasă, verticală, de obicei ± cărnoasă, albă. Tulpina erectă, de 40—100 (125) cm, fistuloasă, în partea superioară ramificată. întreaga plantă glabră. Frunze bazale foarte mari, lungi de 20—100 cm, alungit ovate, cordate, inegal dantelate, lung pețiolate. Frunze tulpinale inferioare scurt pețiolate, lobate sau pectinat fidate, cu lacinii liniar lanceolate, întregi sau digitate. Frunze superioare cuneate, sesile, lanceolate, obtuze, inegal dințate, cele supreme liniare, ± dințate. Inflorescența racem + lax, cu pedunculi de 5—7 mm lungime. Petale albe, de 5—7 mm lungime, lat obovate, atenuate într-o unguiculă scurtă. Pediceli fructiferi lungi de 10—20 mm. Siliculă glo-buloasă sau obovată, lungă de (4) 5 (6) mm cu stil lung de 0,5 mm, cu valve convexe, fără nervură longitudinală. Stigmat capitat, slab bilobat. Lojele de obicei cu cîte 4 semințe, uneori sterile. Embrion pleuroriz. — V—VII. Stațiune a. Se cultivă mult, dar crește și spontan și devine comună lingă garduri și în locuri umede. . Răsp. în țară: Reg. Baia M.: pe cîmpuri și grădini; Borșa (r. Vișeu); Satu Mare; Cărei la locul zis « Csalânos ». Reg. Cluj: Bistrița; Năsăud; Canciu, Dej (r. Dej); So-meșeni (r. Cluj); Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Odorhei; Cetățuia (r. Ciuc). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni); Mediaș, Valea Lungă, Agîrbiciu (r. Mediaș); Homorod (r. Rupea); Sighișoara, Boiu (r. Sighișoara); Merghindeal (r. Agnita); Bradu, Șura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăștie; Ruși în V. Streiului (r. Hațeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Ineu la Crișul Alb. R.eg. Timișoara: frecvent (Heuff.). Reg. Pitești: în locuri, virane la Curtea de Argeș. Reg. Galați: Delta Dunării comună. Reg. Bacău: Schitul Tărîța (r. Moinești); Frumoasa (r. Buhuși). Reg. Iași: Iași, Bucium, Copou, Tomești, Larga, Miroslava, Voinești (r. Iași). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. pinnatîfida Opiz ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 507. — A. rustica a. lieterophylla Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV, 2 (1877) 94. — Frunze inferioare pectinat sectate. — Reg. Stalin: lingă rîurile Olt și Cibin la Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu). f. homophylla (Schur). — Armoracia rustica b. homophylla Schur 1. c. — Toate frunzele nedivizate. — împreună cu forma precedentă. întrebuințări. Plantă mult cultivată pentru rădăcina sa folosită drept condiment. Sucul extras din plantă este un bun medicament antiscorbutic. Folosită în mod abuziv, poate cauza sîngerarea rinichilor. Rasă, în stare proaspătă are un gust și miros foarte arzător, datorit uleiului de muștar. Hreanul se înmulțește ușor prin rădăcina sa, ?n mod vegetativ, iar fructele rămîn adeseori sterile. Răsp. gen. : Europa de SV și Asia de V. Introdusă în toate continentele. 254 FLORA R.P.R. 2. A. macrocârpa (W. et K.) Baumg. En. stirp. Transs. 11 (1816) 240.— Cochlearia macrocarpa W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 201, tab. 184. — Ic.: Pl. 43, fig. 3; W. et K. l.c., tab. 184. Se aseamănă mult cu A. rusticana, de care se deosebește prin următoarele: Frunzele inferioare inegal și ± inciz dințate (nu pectinat sectate), cele supreme liniar lanceolate, cu margini de obicei întregi. Flori mai mari, lungi de 7—8 mm. Siliculă piriformă sau sferică, lungă de 10—15 mm, cu loje multisperme (cca 10 semințe). Rădăcina cu gust mai puțin arzător. — VI—VIL Stațiunea. Prin livezi umede, dar mai rar ca precedenta. Uneori se cultivă. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Homorod, Rupea (r. Rupea); Vulcan, Boiu (r. Sighișoara); Sibiu, Tălmaciu, Daia (r. Sibiu). Reg. Oradea: Oradea (cultivat). Reg. Timișoara: Berzasca, Palanca (r. Moldova Nouă). Reg. Bacău: Mrea Tărîța (r. Moinești). O b s. Prezența plantei la noi necesită verificare. Genul 156. N A S T U R T I U M *) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 110. — Năsturel. A se vedea la specie caracterizarea genului. N. officinale R. Br. l.c.; J. Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 143. -Sisymbrium Nasturtium — aquaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 657. — S. Nasturtium Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 250. — Năsturel. — Vizi-torma.—Brunnenkresse.—Exs.: FRE nr. 2656.—Ic.: Pl. 36, fig. 1, la, b. Plantă înaltă de 25—90 cm, complet glabră. Rizom orizontal tîrîtor, cu multe rădăcini fibroase secundare. Tulpină ascendentă, ± groasă, moale, ușor comprimabilă, frunzoasă, ramificată. Nodurile tulpinii emit adeseori rădăcini fibroase adventive. Frunze penat compuse, cele inferioare lung pețiolate, cu 3 — 5 foliole, cele superioare mai scurt pețiolate, de obicei auriculate, cu 5 — 9 foliole. Foliolele ovate, lat ovate sau eliptice, foarte subțiri, pe margini ± ondulat crenate, cele terminale adeseori rotunde si cordate. Racem florifer cu flori dese, albe. Sepale lungi de 2 mm, cele externe puțin saciform dilatate la bază. Petale obovate, atenuate în unguiculă lungă. Glandei nectari-fere 4, cîte 2 la baza fiecărei stamine scurte. Racem fructifer rar, cu pediceli lungi de 10—15 mm, patenți sau erect patenti. Silicve lungi de 15—20 (25) mm, 4: falcate, cu stil scurt, conic. Sămînță ovat globuloasă, de 1 mm lungime, dur reticulată. — V—VII. Stațiunea. Pe lîngă izvoare și pîraie limpezi. *) După cuvîntul latin «Nasturcium», cu care Columella și Phnius au denumit planta Lcpidium salivam. CRUCIFERAE 255* Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Vișeul de Jos, de la Moisei în jos (r. Vișeu).. Reg. Stalin: Mt. Postăvarii, Prejmer (r. Stalin); Sighișoara. Reg. Timișoara: în rîuri (Heuff.). Reg. Craiova: Turnu Severin în grădina publică; Craiova la Fîntîna Obedeanu și în Parcul orașului, Craiovița, Malu Mare, Leamna, Bucovăț (r. Craiova); Murta (r. Gura Jiului). Reg. București: Fundeni lîngă București, pe malul Colentinei. Reg. Galați: Delta Dunării. Reg. Constanța: Satu Nou aproape de Babadag. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Vatra Dornei. întrebuințări. Lăstarii tineri se folosesc primăvara ca salată. Au un gust amar, aromatic și puțin arzător, deoarece conțin ulei de muștar. în unele locuri se cultivă. Din semințe se poate prepara muștar. Ca plantă medicinală și condimentară a fost cunoscută încă din antichitate. Răsp. gen. : Plantă aproape cosmopolită. Genul 157. CARDÂMINE*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 541], ed. V (1754) 295, nr. 727, em. Gr. Class. Grucif. (1769) 126. — S t u p i t u 1 cucului, Rîjnică. Plante anuale, bisanuale sau perene, ierboase sau semiarbuști, cu tulpină simplă sau ramificată, glabră sau cu peri simpli. Frunzele bazale formează adeseori rozetă, cele tulpinale alterne, simple sau penat sectate. Celule cu mirozină fără clorofilă, în fasciculele liberiene. Inflorescență racem simplu. Galiciu cu sepale membranos marginale. Petale mai lungi decît sepalele, unguiculate, albe, roșietice sau violete, foarte rar lipsesc. Stamine 6, simple, rar cele 2 scurte lipsesc. Glande nectarifere 4; cele laterale mai mari, înconjoară staminele scurte în formă de inel deschis spre interior, cele mediane mai mici, așezate cîte una la exteriorul perechilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 17). Ovar sesil, cu 4—40 ovule, cu stigmat ușor bilobat. Fruct silicvă liniară, dehiscentă. Valve plane, fără nervuri sau cu rețea de nervuri abia vizibilă. Semințe multe, uniseriate, nearipate, rar aripate. Tegumentul umezit al semințelor cîtorva specii devine mucilaginos. Embrion pleuroriz, excepțional notoriz. Genul cuprinde cca 100 specii răspîndite pe întreg globul. Determinarea speciilor 1 a Flori mari, cu petale lungi de (4) 5 — 15 mm............................. 2 1 b Flori mici, cu petale lungi de 1,5—5 mm, uneori lipsesc.................. 6 2 a Frunze mijlocii și inferioare auriculate (la exemplarele scunde, alpine, îndesuite, uneori se observă greu).......................................... 3 2 b Frunze neauriculate .................................................... 4 3 a Toate frunzele penat sectate................................. 9. C. graeca 3 b Cel puțin frunzele bazale nedivizate; cele tulpinale penate sau întregi.. Plante scunde de munți........................................ 7. C. resedifolia *) După grecescul « kârdamon », nume folosit prima dată de Dioscorides pentru o-specie de Cruciferă orientală. FLORA R.P.IL 4 a Plante scunde, adeseori cu tulpină flexuoasă, ramificată de la bază. Silicvă matură de obicei unilateral și ± orizontal patentă. Plantă glaucă........................................................ 8. C. glauca 4 b Plante mai înalte, verzi, cu silicve mature erecte.................... 5 .5 a Frunze tulpinale relativ puține și slabe, cu foliole îngust lanceolate sau liniare, cu mult mai înguste decît cele ale rozetelor. Flori albe sau de cele mai multe ori violete, cu antere galbene. Silicvă cu rostru foarte scurt. Plantă cu sau fără stoloni............................. 6. C. pratensis 5 b Tulpină foarte frunzoasă. Foliole lat lanceolate sau eliptice, mult mai late decît cele ale frunzelor bazale. Flori întotdeauna albe, cu antere violet închise. Silicvă cu rostru mult mai lung decît lățimea silicvei. Plante stolonifere............................................. 3. C. amara 6 a Frunze tulpinale auriculate............................ 1. C. impatiens 6 b Frunze neauriculate .................................................. 7 7 a Foliolele terminale ale frunzelor inferioare rotunde sau reniforme, mai late decît cele laterale. Rozeta de frunze bazale prezentă. Petale lungi de 2,5—3 mm.......................................................... 8 7 b Foliolele terminale ale celor mai de jos frunze tulpinale alungit cuneiforme. Rozeta de frunze bazale de obicei lipsește. Petale de 2,5 mm lungime..................................................... 5. C. parviflora 8 a Petale lungi de 2,5—3 mm, uneori lipsesc. Stamine de obicei 4. Pedi-celi florali lungi de 1,5 — 2 mm, mai tîrziu de 5—8 mm. Tulpină rar frunzoasă. Silicve alipite de axa inflorescenței. Plante de locuri ruderale 4. C. hirsuta 8 b Petale de 3 mm lungime. Stamine 6. Pediceli florali de 3 —4 mm lungime. Tulpină bogat frunzoasă. Silicve patente. Plante de pădure 2. C. îlexuosa Secția I. EUCARDÂMINE O. E. Schulz in’ Engl. Bot. Jahrb. XXXII (1903/ 327, 418. Anuale sau perene. Ovar 8 —40-ovulat. Placentă subțire, cu perete fals, nefoveolat. Punicul filiform sau neînsemnat aripat. Cotiledoane plane, de obicei nepețiolate. 1. C. impâtiens L. Sp. pl. ed. I (1753) 655; N. Busch in FI .U.R.S.S. VIII (1939) 158. — Rîjnică. — Virâgrugo kakuktorma. — Spring-Schaum-kraut. — CepgeniiHK iiegOTpora. — Exs.: FRE nr. 2764. — Ic.: Pl. 45, fig. 1, la, b. O — OO. Tulpină erectă, înaltă de 25 — 65 cm, glabră, muchiată și brăzdată, fistuloasă, ușor comprimabilă, simplă, ramificată în partea superioară, la exemplarele viguroase chiar de la bază. Rozeta de frunze bazale dispare înainte de înflorire, sau persistentă prin cîteva frunze. Tulpină abundent frunzoasă. Frunze pețiolate, penat compuse, auriculate la bază, cu Planșa 44. — 1. Cardamine amara L., la. părți florale, 2b. racem fructifer, Ic. lăstar de vară cu frunze trifoliate. — 2. C. amara. L. ssp. Opizii (Presl) Cel., 2a. părți florale, 2b. racem fructifer. 17 —c. 640 CRUCIFERAE 259 auricule liniare, falcate. Foliolele frunzelor inferioare și mijlocii ± distanțate, rotunde sau lat ovate, pețiolate, 3—5 - lobate sau sectate, cu lacinii lat rotunjite sau obtuze. Foliolele frunzelor superioare cu lobi alungiți, lanceo-lați, acuți. Foliolele frunzelor supreme adeseori întregi, lanceolate sau liniare, toate glabre sau pe margine și pe auricule ușor pubescente. Flori în racem foarte dens, prelungindu-se îndată după înflorire. Flori mici, albe. Sepale de 1,5 mm lungime. Petale de 2 mm lungime. Stamine de lungimea petalelor. Silicve drepte, erecte sau ± patente, lungi de 20—30 mm, late de 1 — 1,2 mm, turtite, netede, deasupra semințelor neînsemnat bombate, atenuate într-un rostru mai lung decît lățimea silicvei. Sămînță patrunghiulară, lungă de 1,1 mm și lată de 3/4 mm, roșietic brună. — V—VIII. Stațiunea. Frecventă prin păduri umbroase, locuri umede, în zăvoaie, tuferișuri din regiunea montană și de cîmpie. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Borșa pe Pietrosu Mare și V. Cizla, Vișeul de Sus pe Gurguiata (r. Vișeu). Beg. Cluj: Mții Rodnei sub Vf. Ciflie, Fruntea Petrii lingă Romuli, Rodna (r. Năsăud); Teaca (r. Bistrița); Gherla, Nicula (r. Gherla); Unguraș, Olpret pe DL Bisericii (r. Dej); Cluj la Făget, Someșul Cald (r. Cluj); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Sovata (r. Sîngeorg. de Păd.); Lunca Bradului (r. Toplița); Mții Giurgeului pe Piatra Singuratică, Tușnad la Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). Reg. Stalin: V. Timișului, Predeal pe V. Rîșnoavei (r. Stalin); Bazna (r. Mediaș). Reg. Hunedoara: Deva, Vulcaz în Mții Poiana Ruscă (r. Hunedoara); Mții Retezatului: Serei, V. Rîul Mare, Gura Zlata. Reg. Oradea: Vadu Crișului (r. Aleșd). Reg. Arad: Șoimoș, V. Cladovei. (r. Lipova); Arad; Agriș (r. Ineu); Dezna, Rășchirata, Sebiș, Moneasa pe Vf. Corbeasa, Mt. Găina (r. Gurahonț). Reg. Timișoara: Banat (Heuff.); Mehadia, Băile Herculane, V. Dunării la Cazane (r. Almaș). Reg. Craiova: Cerneți pe Dl. lorgutovei (r. Tr. Severin); Craiova. Reg. Pitești: Cîmpulung, Bughea, Dîmbovicioara (r. Muscel); Conțești (r. Pitești); Cheile Argeșului, Mții Făgărașului pe Capra Budei sub Cheia Gegiu (r. Curtea de Argeș). Reg. Ploești: Cîmpina; Bușteni pe V. Jepilor (r. Sinaia); Văleni de M. Reg. București: Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca (r. Mihăilești); Comana (r. Vidra). Reg. Galați: Letea, Niculițel, Nifon (r. Tulcea); Cerna (r. Măcin). Reg. Birlad: Dl. Mare (r. Bîrlad). Reg. Bacău: Cheile Bicazului, Mt. Ceahlău; Mrea Agapia (r-Tg. Neamț); Băile Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna). Reg. Iași: Păd. Bîrnova, Voinești, Coada Stîncei, Dl. Repedea, Bran, Mogoșești (r. Iași); Hîrlău. Reg. Suceava: Pătrăuți (r. Suceava); Mt. Rarău. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. acutifolia Knaf in Flora XXIX (1846) 294. — Foliolele frunzelor tulpinale late de 5 — 8 mm, cu lobii mai ascuțiți. — Reprezintă forma tipică a speciei. — Comună. f. humilis Peterm. Fl. Lips. (1838) 480. — Tulpină simplă sau abia ramificată de cca 10 cm. Frunzele de 1,5—3,5 cm lungime, cu foliole mici. — Prin locuri însorite. var. obtnsifolia Knaf 1. c. — Foliolele frunzelor tulpinale mai late, de 10—20 mm lățime și 15-28 mm lungime, cu lobi foarte lăți. — Frecventă prin păduri. Răsp. gen.: Europa, Asia. 2. C. îlexuosa With. Bot. arrang. III, ed. III (1796) 578; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 159. — C. silvatica Link in Hoffm. Phyt. Blătt. 17* 260 flora r-.r.B. I (1803) 50. — C. Drymeja Schur Enum. pl. Transs. (1866) 47. — C. umbrosa Schur l.c., non DC. — Rîjnică. — Erdei kakuktorma. — Wald-Schaum-kraut. — Cep^enHUK hsbiijihctbih. — Exs.: FRE nr. 1481. — Ic.: Pl. 46, fig. 2, 2a, b. O — OO, rar 4. Rădăcină subțire. Tulpină erectă, înaltă de (7) 10—30 (50) cm, flexuoasă, solitară, în partea superioară puțin ramificată (la formele de umbră de la bază ramificată și bogat foliată), glabră sau i setos păroasă, cu rozetă de frunze bazale. Frunze bazale pețiolate, penat compuse, cu 5—9 foliole pețiolulate, obovate sau subrotunde, cea terminală mai mare, pe margini neregulat sinuat și obtuz dințate sau întregi, glabre sau foarte dispers păroase. Frunze tulpinale mai scurt pețiolate, cu 5—11 foliole mai înguste, alungit ovate, lanceolate pînă la liniare, întregi sau neregulat dințate, cu dinți puțini, glabre sau cu sete foarte răzlețe. Racem pauciflor, la început dens, apoi prelungit. Sepale lanceolate, de cca 2 mm lungime, alb membranoase pe margini. Petale alungit obovate, pînă la 3,5 mm lungime, cu unguiculă scurtă. Stamine 6. Pedicel fructifer patul sau patent, de 5—8 mm lungime. Silicve patente sau ± erecte, turtite, netede, deasupra semințelor ușor bombate, lungi de 16—20 mm, late de cca 1 mm, atenuate într-un stil scurt cu stigmat puțin mai lat. Sămînță brun gălbuie, patrunghiulară, de 1 mm lungime și 0,6—0,8 mm lățime. — V—VI. Stațiunea. în păduri și văi umede, umbroase, relativ frecventă mai ales în etajul montan. Răsp. în țară: Beg. Baia Mare; Borșa pe Pietrosu Mare și la Birți, Repedea pe Obnus, Moisei pe V. Dragoșului, Vișeul de Jos (r. Vișeu); Lăpuș. Beg. Cluj: Rodna, Valea Vinului, Mții Rodnei pe V. Rebri (r. Năsăud); Bistrița; Treznea pe Dl. « Hegyes », Ponița în Mții Meseș (r. Zalău); Ciucea (r. Huedin); Poșaga pe V. Poșaga, Mții Bihorului sub Vf. Cucurbeta (r. Turda). Beg. Aut. M.: Sovata (r. Sîngeorgiul de Pădure); Corund pe V. « Solyomko », Mții Harghita (r. Odorhei); Pasul Oituz (r. Tg. Săcuesc). Beg. Stalin: Zizin pe V. Zizinului, Orașul Stalin; Mții Făgărașului: Arpașu, V. Viștea Mare, Suru; Sebeșu de Sus la Poiana Neamțului, Rîu Sadului, Sadu pe Mt. Prejbe, Gisnădie, Orlat (r. Sibiu). Beg. Hunedoara: Alba lulia; Orăștie; Fizești la Ponorici, Mții Retezatului pe Gioca (r. Hațeg); Roșcani (r. Ilia). Beg. Oradea: Aleșd; Stîna de Vale, Pietroasa pe V. Galbena (r. Beiuș); Sînmartin la Băile 1 Mai (r. Oradea). Beg. Arad: Arăneag, Nadăș (r. Ineu); Conop (r. Lipova); Nădălbești în Mții Codrului, Rășchirata sub Mt. Găina (r. Gurahonț). Beg. Timișoara: între Fîrdia și Hăuzești în Mții Poiana Ruscă (r. Făget); Băile Herculane, Defileul Dunării la Cazane (r. Almaș). Beg. Pitești: Olănești (r. Rîmn. Vîlcea); Arefu (r. Curtea de Argeș); Pitești în zăvoiul Argeșului. Beg. Ploești: Sinaia, Bușteni (r. Sinaia). Beg. Bacău: Mt. Ceahlău, Borca pe V. Barna-rului (r. Ceahlău). Beg. Iași: Bîrnova (r. Iași). Beg. Suceava: Schitul Rarău (r. Vatra Dornei). R ă s p. g e n. : Europa, Asia Mică și de V, America de N. Planșa 45. — 1. Cardamine impatiens L., la. părți florale, lb. racem fructifer. — 2.' C. pratensis L., 2a. părți florale, 2b. siliculă în deschidere. — 3. C. pratensis L. var. rioularis (Schur) Jâv. — 4. C. pratensis L. ssp. Hayneana (Welw.) O. E. Schulz PLANȘA 45 CRUCIFERAE 263 3. C. amara L. Sp. pl. ed. I (1753) 656; N. Busch in FL U.R.S.S. VIII (1939) 163. — Stupitul cucului. — Keseru kakuktorma. — Bitteres Schaum-kraut. — Cep^enHHK ropbKnii. — Exs.: FRE nr. 1706 a, b, c, nr. 2763 sub var. umbr. — Ic.: Pl. 44, fig. 1, la, b, 2, 2a, b. 4. Rizom orizontal, gros, cu multe rădăcini secundare, fibroase, emite stoloni orizontali groși. Tulpină erectă, de 10—60 cm, puțin șerpuitoare, subțire sau groasă, pînă la 8 mm în diam., simplă sau la partea superioară ramificată, puțin muchiată, cu măduvă sau în partea inferioară fistuloasă, abundent frunzoasă, fără rozetă bazală sau cu 1—3 frunze bazale în timpul înfloririi. Frunze penat compuse, cele inferioare adeseori veștejite pînă la înflorire, cu 5—9 foliole lanceolate sau eliptice. Frunzele de vară ale lăstarilor cu 5 sau adeseori cu 3 foliole rotunde (Pl. 44, fig. Ic). Frunze tulpinale mijlocii de obicei cu (5) 7 — 13 foliole (rar mai multe) eliptice sau lanceolate, sesile sau îngustate brusc în pețiol foarte scurt, cu margini întregi, sau cu puțini dinți scurți, obtuzi, uneori ondulat sau sublobat dințate, cu foliolă terminală de obicei mai mare. Frunze supreme asemănătoare, cu mai puține foliole. Toate frunzele glabre, numai pe margini slab pubescente, sau la unele forme, cu pețiolul păros. Inflorescență racem scurt, dens, cu cel mult 20 flori, la fructificație puțin prelungit, devenind ovat. Sepale ovat eliptice, lungi de 3,5—4 mm, alb membranoase, cele exterioare saciform dilatate la bază. Petale albe, de 6—9 mm lungime, eliptice, cu unguiculă scurtă. Stamine lungi de cca 5—6 mm, cu antere negre-violete. Peduncul fructifer lung de 12—15 mm, patent. Silicvă lungă de 25—35 mm și lată de 1,2 — 1,5 mm, turtită, netedă, deasupra semințelor puțin bombată, atenuată într-un rostru mai lung decît lățimea silicvei. Sămînță lungă pînă la 1,5 mm, brun deschisă. — (IV) V—VII. Stațiunea. Păduri umede, șanțuri, în jurul izvoarelor, prin locuri mocirloase, pe malul rîurilor, destul de frecventă de la cîmpie pînă în etajul subalpin. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Repedea pe Pietriceaua și V. Veverița, Vișeul de Jos (r. Vișeu); Cheile Lăpușului (r. Lăpuș). Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Sovata pe Mt. Saca (r. Sîngeorgiul de Pădure); Odorhei, Vlăhița, Căpîl-nița, Dealu în sfagnete (r. Odorhei); între Lăpușna și Sirod (r. Reghin); Borsec (r. Toplița); Mădăraș în Mții Harghita, între Bălan și Sîndominic, Tușnad (r. Ciuc); Voșlobeni, Lacul Roșu, Mt. Suhardu (r. Gheorghieni); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Băile Homorod (r. Rupea); Blaj, Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Copșa Mică, Țapu, Proștea Mică, Mediaș, Frîua (r. Mediaș); Sibiu, Mții Sibiului (Prejbe, V. Brescioarei), Rășinari» Cisnădioara, Cristian (r. Sibiu); Sighișoara; Orașul Stalin, Prejmer, Hărman, Timișul de Sus, Mt. Postăvarii, Predeal, Mții Bucegi (r. Stalin); Mții Făgărașului la Lacul Bîlea. Reg. Hunedoara: Orăștie; Zam (r. Ilia); Petrila (r. Petroșeni); Fizești la Ponorici, Mții Retezatului: Uric, Paltina, Galbena (r. Hațeg). Reg. Oradea: între Aleșd și Pădurea Neagră (r. Aleșd); Stîna de Vale (r. Beiuș). Reg. Arad: Moneasa (r. Gurahonț). Reg. Timișoara: Mții Semenicului în turbării; Gladna pe V. Fîrdiei în Mții Poiana Ruscă (r. Făget). Reg. Pitești: Rîmnicu Vîlcea; Pitești, Conțești; Cîmpulung; Mții Făgăra 264 FLORA R.P.R. șului pe Capra Budei la Groapa Mieilor. Reg. Ploești: Sinaia; Cîmpina. Reg. Rucurești: București la Chitila; Ciocănești (r. Răcari). Reg. Galați: Niculițel (r. Tulcea). Reg. Racău: Buhuși; Mrea Neamțu, Ocea, Pipirig (r. Tg. Neamț); Tîmpești, Dragomirești (r. Piatra Neamț). Reg. Iași: Iași, Nițelea, Bîrnova, Dl. Repedea. Reg. Suceava: Dornești (r. Rădăuți); Mitocaș (r. Suceava); Sadova (r. Cîmpulung); Mt. Rarău; Capu Cîmpului (r. Gura Humorului). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei ssp. euamâra Nyâr. ssp. nova in Add. III, pag. 643. Tulpină muchiată, cu măduvă și lăstari ± subțiri. Frunze tulpinale de obicei cu 2—4 perechi de foliole, adeseori obtuz dințate, mai rar întregi. Flori lungi de 8—9 mm. var. typica Beck FI. NO II (1892) 253.— Tulpină și frunze glabre sau aproape glabre. f. microphylla (Schur). — C. amara var. microphylla Schur Phytogr. in Verii. NV Briinn, XV. 2 (1877) 78. — Tulpină procumbentă, cu nodurile inferioare stolonifere. Frunze mici, cu foliola terminală lat 3-dințată. — Reg. Stalin: Sibiu. var. hirta Wimm. et Grab. FI. Siles. II, 1 (1829) 265. — C. amara var. umbraticola Schur 1. c. — Partea inferioară a plantei ± păroasă. — Reg. Stalin: Mt. Prejbe lingă Sadu (r. Sibiu). Reg. Rucurești: Ciocănești în Păd. Popeasca (r. Răcari). var. stricta O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. XXXII, 4 (1903) 502. — Tulpină erectă, dreaptă, rigidă. Frunze tulpinale superioare mai mici decît cele inferioare. Foliole alungite ± întregi. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii. var. macrophylla Wender. FI. hassiaca (1846) 224. — Frunze mari, cele bazale lung de 12 cm, cu foliolă terminală lată de 22—25 mm. Frunze tulpinale mai mari decît cele inferioare, lungi pînă la 12,5 cm, cu foliolă terminală lungă de 30—70 mm și lată de 18—48 mm. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Stalin: V. Sadului, Mt. Gbtzenberg (r. Sibiu). Reg. Oradea: rîurile dintre Aleșd și Păd. Neagră (r. Aleșd). ssp. Opizii (Presl) Gel. in Flora LV (1872) 434. — C. Opizii J. et C. Presl FI. cech. (1819) 136.—Ic.: Pl. 44, fig. 2. Tulpină și lăstari groși, ± cilindrici; partea inferioară a tulpinii fistu-loasă. Frunze tulpinale cu 5 — 7 perechi de foliole eliptice, adeseori întregi, mai rar cu puțini dinți. Flori mai mici, lungi de 6—7 mm. var. umbrosa W. et Gr. FI. Sil. II, 1 (1829) 265. — C. Rielzii Schur Enum. pl. Transs. {1866) 50. — Tulpină și frunze păroase. Reprezintă ssp. tipică. — Reg. Raia Mare: Repedea pe Petriceaua, Borșa la Fața Meselor, Mții Rodnei (Puzdrea, Paltin) (r. Vișeu). — Reg. Cluj: Valea Vinului, Mții Rodnei: Obîrșia Rebri, între Bătrîna și Bucuiescu (r. Năsăud); Mții Bihorului (Piatra Arsă în Vlădeasa). Reg. Aut. M.: Mții Călimani pe Pietrosu; Mții Harghita la Băile Harghita (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mții Făgărașului (Arpașu, Breaza); Mții Sibiului (V. Sadului, Duduruc). Reg. Hunedoara: Mții Parîngului spre V. Jiețului, Mții Retezatului: Vf. Peleaga, Gropița sub Tomeasa (1800 m). Reg. Timișoara: Mții Țarcu-Godeanu la Groapa Bistra. Reg. Ploești: Mții Bucegi: V. lalo-miței sub Doamnele, între Schitul Peștera și Cheile Tătarului. var. crassifolia (Opiz.). — C. crassifolia Opiz Naturalient. (1826) 412. — Tulpină glabră. — Reg. Raia M.: Baia M.; Pietrosu Mare (r. Vișeu). Reg. Aut. M.: Mții Călimani Planșa 46. — 1. Cardamine hirsuta L., la. părți florale. — 2. C. flexuosa With.,. exemplar de umbră, 2a. idem, exemplar din loc însorit, 2b. părți florale. — 3. C. parvin flora L., 3a. părți florale. PLANȘA 46 CRUCI FERÂE 2G7 pe rîul Jebrac (r. Toplița). Reg. Hunedoara: Mții Retezatului: V. Peleaga la izvor, Lacul Bucura (1700 m), Zănoguța, Radeș, Lăpușnicu Mare sub Vf. Bucura (r. Hațeg). f. nana Zapal. in Rozprawy ser. III, t. 12 (1912) 9. — Exemplare mature numai pînă la 15 cm înălțime. — Reg. Raia M.: Mt. Pietrosu Mare (r. Vișeu). var. sub-Opizii Nyăr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIV (1934) 97. — Rizom și tulpină groase. Frunze bazale cu 4 — 5 perechi de foliole, cele tulpinale superioare cu 2 — 3 perechi de foliole, adeseori lanceolate și dințate. — Reg. Hunedoara: Mții Retezatului: V. Rîului Mare (600 — 900 m), Stîna Galbenă în Mt. Borăscu (1700 — 1900 m). întrebuințări. în U.R.S.S. și în Germania, frunzele se folosesc primăvara ca salată, ca și cele de la Nasturtium officinale. Odinioară se întrebuința și ca plantă medicinală. R ă s p. gen. : Europa, Asia Mică, Mții Altai. 4. C. hirsuta L. Sp. pl. ed. L (1753) 655; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 159. - Exs.: FRE nr. 1707; FHE nr. 182. - Ic.: Pl. 46, fig. 1, la. O, mai rar OO sau 4. Rădăcină subțire. Tulpină solitară sau tufos ramificată, ascendent erectă, de 7—30 (40) cm, de regulă glabră, la bază cu rozetă de frunze penat compuse, cu 3—7 foliole rotunde sau reniforme, mici, cele terminale mult mai mari, toate scurt pețiolulate, dispers păroase sau glabre. Frunze tulpinale puține, 1—4, rare, scurt pețiolate, penate, cu 5—9 foliole, cuneiforme, oblanceolate sau îngust lanceolate, lățite treptat spre vîrf, întregi, rar cu 1—2 dinți, cele terminale mai mari, de obicei glabre. Inflorescență la început densă, apoi prelungită. Sepale de cca 1,5 mm lungime, cu margine albă membranoasă, glabre sau păroase. Petale alungit obovate, ± cuneiforme la bază, de 2,5—3 mm lungime, de 2 ori mai lungi decît sepalele, uneori lipsesc. Stamine de obicei 4. Pedicel fructifer de 7 — 10 mm lungime, puțin îngroșat spre vîrf, patul sub unghiu mic. Silicvă de 15 — 20 mm lungime, rar și mai lungă, lată de 1 mm, deasupra semințelor bombată, ± paralelă cu axa inflorescenței sau chiar alipită de axă, atenuată într-un stil scurt și gros, cu stigmat de aceeași grosime. Sămînță lungă de 1 mm, patrunghiulară, gălbuie-brunie. — V—VI. Stațiunea. Prin locuri umbroase, pe stînci, marginea pădurilor, livezi, cîmpuri și locuri arate umede. Răsp. în țară: Reg. Raia M.: Vișeul de Jos (r. Vișeu); Satulung la Satu Mare. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Canciu (r. Dej); Mții Meseș pe Vf. Terbete (r. Huedin); Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M. : Borsec (r. Toplița), Lacul Roșu în V. Surduc (r. Gheorghieni); Mt. Hăghimașu Mare (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sighișoara; Dl. Tipeiului la Racoșul de Jos (r. Rupea); V. Zizinului, Mt. Postăvaru (r. Stalin); Sinea Nouă, Mții Făgărașului la Cascada Bîlea (r. Făgăraș); Sibiu, Cisnădie, Sadu (r. Sibiu). Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuș); Peștiș, Aleșd, Vadul Crișului (r. Aleșd). Reg. Timișoara: prin livezi umede, păduri (Heuff.); Băile Herculane, Orșova pe DL Alion, Plavișevița, Glavcina deasupra comunei Svinița (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîr-ciorova la Porțile de Fier (r. Turnu Severin). Reg. Pitești: Mții Făgărașului (Negoiu, Po-deanu, Paltina); Cîmpulung; Conțești (r. Pitești). Reg. Ploești: Sinaia, Bușteni. Reg. Racău: Băile Slănic pe albia Slănicului (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Vatra Dornei, Cîrlibaba, Ciocănești (r. Vatra Dornei). 268 FLORA R.P.R. Variabilitatea speciei var. umbrosa (Andrz.) Turcz. in Bull. Soc. Nat. Mosc. XXVII, 2 (1854) 294. — C. umbrosa Andrz. in DC. Syst. II (1821) 260. — C. jagetina Schur Enum. pl. Transs., (1866) 47, n. nud. — Are înfățișare laxă cu frunze mai late și mai subțiri. — Reg. Hunedoara: Zam (r. Ilia). Reg. Oradea: prin văi între Aleșd și Păd. Neagră. Reg. Arad: Chișindia, Dezna, Moneasa (r. Gurahonț); Radna (r. Lipova). Răsp. gen.: In regiunile muntoase ale emisferei nordice. 5. C. parviîlora L. Syst. ed. X (1759) 1131. — Ic.: Pl. 46, fig. 3, 3a. O. Tulpină subțire, glabră, înaltă de 10 — 35 cm, ± flexuoasă, solitară, sau ramificată uneori chiar de la bază, fără rozetă de frunze bazale. Frunze inferioare pețiolate, penate, cu 5 — 11 foliole ovat lanceolate, cuneiforme, de obicei întregi, cea terminală puțin mai mare. Frunze superioare asemănătoare, cu foliole mai înguste, pînă la liniare, acute. Inflorescență mică,, paucifloră, la început densă, apoi prelungită. Sepale lungi pînă la 1,3 mm. Petale lungi de cca 2,5 mm. Stamine 6. Pedicel fructifer de 7—8 mm lungime, patent. Silicvă glabră, de 15 — 20 mm lungime și lată de 3/4 mm, oblic erectă,, atenuată într-un stil foarte scurt. Sămînță lungă de cca 0,8 mm. — V—VIL Stațiunea. în locuri cu mîl și nisip, pe marginea rîurilor și a lacurilor. Răsp. în țară: Reg. Aut. M.: Borsec (r. Toplița). Reg. Stalin: Orlat (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Dobra, Roșcani (r. Ilia). Reg. Oradea: Mărțihaz lîngă Păd.. Radovanu pe marginea canalului (r. Salonta). Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N, America de N. 6. C. pratensis L. Sp. pl. ed. I (1753) 656; X. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 166. — Stupitul cucului. — Reti kakuktorma. — Wiesen-Schaumkraut. — Cep^euimK jiyroBoii. — Exs. : FRE nr. 2762, nr. 1705. — Ic.: Pl. 45, fig. 2, 2a, b, 3, 4. 4. Rizom scurt, gros, uneori cu stoloni orizontali, cu numeroase rădăcini secundare fibroase. Tulpină erectă, înaltă de 10—50 (60) cm, de obicei simplă, glabră, rareori ramificată, cu rozetă de frunze bazale. Frunzele rozet'ei. lung pețiolate, penate, cu 3 — 11 foliole rotunde sau rotund ovate, distanțate, întregi sau neînsemnat dințate, rar mai pronunțat dințate sau colțuroase ; cea terminală cu mult mai mare, cordată sau reniformă, foarte rar subtrilobată. Frunze tulpinale rare, 2 —5 la număr, pectinat penate, cu 4—10 perechi de foliole îngust lanceolate sau liniare, patent erecte, rar orizontale, întregi, cea terminală puțin mai mare și uneori dințată. Frunzele de obicei glabre sau (mai ales cele ale rozetei) pubescente sau păroase. Inflorescență racem dens, mai tîrziu moderat prelungit. Sepale ovat lanceolate.. lungi de cca 3 — 4 mm, alb membranoase, la vîrf adeseori colorate mai închis. . CRL'CIFERAE 269 .Petale alungit obovate, lungi de 5 — 10 mm, late de 3—6 mm, violet deschise sau închise, mai rar albe. Stamine cu antere galbene. Silicve dese, adunate, erecte, numai puțin patule, lungi de 15—30 mm (rar mai lungi), late de 1 — 1,5 mm, turtite, netede, deasupra semințelor puțin bombate, atenuate în stil scurt și gros, cu stigmat puțin mai lat. Sămînță de 1,3 mm lungime, gălbui brună. — IV—VII. Stațiunea. Prin livezi umede, pe marginea rîurilor, în șanțuri, turbării, păduri umede, locuri mocirloase din regiunea de cîmpie pînă în văile alpine. Răsp. în t ar ă : Reg. Baia M.: Vișeul de Sus pe Mt. Noviciorul, la poalele Pietrosului Mare (r. Vișeu); Mt. Vlășchinescu în podișul ouășan-maramureșan; Satulung (r. Baia Mare). Reg. Cluj: Mt. Ineu, Rodna (r. Năsăud); Bistrița; Mții Meseș în multe locuri (r. Zalău); Canciu (r. Dej); Gherla, Sîntioana (r. Gherla); Huedin, Ciucea, V. Drăganu-lui Aghireș (r. Huedin); Fînațele Clujului (r. Cluj); Băile Sărate Turda (r. Turda); V. Cernic la Abrud, Mt. Mare (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș, Corunca (r. Tg. Mureș); Iernuțel, Reghin, Gurghiu, între Lăpușna și Șirod (r. Reghin); Răstolița, Pîr. Voivodeasa din Mții Călimani, Toplița (r. Toplița); Mădăraș în Mții Harghita, Bălan, Tomești, Racul, Sîncrăieni, Toplița-Ciuc, Pasul Tolvaioș (r. Ciuc); Izvorul Mureșului, Suseni, Voșlobeni, Ciumani pe Dl. « Delhegy » (r. Gheorghieni); Odorhei, Cădișeni, Firtușu, Dealul (r. Odorhei). Reg. Stalin: Orașul Stalin pe Tîmpa, Pasul Buzăului, Mt. Postăvaru (r. Stalin); Mediaș, Proștea Mică și Mare (r. Mediaș); Sighișoara; Mții Făgărașului la Lacul Bîlea (r. Făgăraș); Sibiu, Noul, Gușterița, Bradu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia; Orăștie; Fizești la Ponorici, Ruși (r. Hațeg); Zam (r. Hia). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Mt. Muma (r. Gurahonț). Reg. Timișoara: Ghiroda (r. Timișoara). Reg. Craiova: Craiova; Mt. Parîngul la Găuri (r. Tg. Jiu). Reg. Ploești: Sinaia. Reg. București: Căscioarele (r. Crevedia); Lunca Dîmboviței; Călugăreni, Comana (r. Vidra); Ciocănești (r. Răcari); Mrea Cernica la Anini (r. Brănești); Alexandria pe la podul Nanov. Reg. Bacău: Piatrti Neamț; Mt. Nămira (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău sub Fîntîna Măcărăscu (r. Ceahlău). Reg. Iași: Bălteni (r. Vaslui). Reg. Suceava: Mt. Rarău (r. Vatra Dornei). V a r i a b i1i t a t e a speciei ssp. eupratensis Nyâr. ssp. nova in Add. III, pag. 644. Flori mari cu petale obovate, de 8—15 mm lungime. 1 a Flori alburii violete, sau violet deschise. Tulpină subțire, de obicei simplă. Foliolele frunzelor de obicei cu margini întregi var. grandiîlora Neilr. FI. NO (1859) 718. — C. prat. ct. typica Beck FI. NO II (1892) 454. — La noi destul de rară. — Reg. Baia Mare: Satulung (r. BaiaM.). Reg. Arad: Șoimoș, Conop, Bîrzava (r. Lipova); Mocrea, Ineu, Tămand (r. Ineu); Sebiș, Nădălbești, Moneasa, Rășchirata, Aciuța (r. Gurahonț). Reg. Hunedoara: Zam (r. Hia). 1 b Flori de obicei albe. Tulpină groasă, ± fistuloasă și foliole late, întregi, sau tulpină subțire și foliole evident dințate ................................... 2 2 a Tulpină groasă, la bază radicantă. Frunze de obicei cu puține foliole, late, adeseori mari și întregi var. palustris W. et Gr. FI. Siles. II, 1 (1829) 266. — C. fossicola Godet Suppb 270 FLORA R.P.R. Fl. du Jura (1869) 13. — C. pratensis f. fossicola Thell. in Hegi Fl. Mitt. - Eur.. IV, 1 (1919) 347. — C. paludosa Knaf in Flora (1846) 293. — Reg. Arad: Pecica, în Păd. Ciala și Păd. Remeteag (r. Arad). Reg. Ploești: în mlaștini lîngă calea ferată, la gara Prahova (r. Ploești). 2 b Tulpină mai subțire. Foliole evident dințate, uneori ± 3—5 sublobate var. dentâta (Schult.) Neilr. Fl. NO II (1859) 718. — C. dentata Schult. Obs.. Bot. (1809) 126. — Reg. Stalin: Cisnădie, Sibiu (r. Sibiu). — Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.). Reg. București: Malu Spart (r. Grevedia); Mrea Cernica la Anini (r. Brănești). ssp. Hayneana (Welw.) O. E. Schulz in Engl. Bot, Jahrb. XXXII, 4 (1903) 531. — C. Hayneana Welw. in Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 676. Flori cu petale alungit obovate, lungi de 5 — 7 (8) mm. l a Flori deschis violete sau albe, cu nuanțe violacee. Foliolele frunzelor tulpinale adesea orizontale sau uneori aproape răsfrînte. Plantă adeseori ramificată var. eu-Hayneana Nyăr. var. nova in Add. III, pag. 644. — C. Matthioli Mor., ap. Comolli Fl. Comense II (1835) 157. — C. pratensis var. Matthioli Mor. ap. Asch.. et Kanitz Gat. Corn. Bosn. (1877) 75, n. nud. — Ic.: Pl. 45, fig. 4. — Cele mai multe localități enumerate la C. pratensis, aparțin aici, apoi: Reg. Baia M.: Moisei (r. Vișeu); Cărei. Reg. Cluj: Beclean, Chiochiș (r. Beclean); Canciu (r. Dej); Bistrița; Cluj la V. Morii, Fînațe și Făget; Gălata, în mlaștinile de la Călățele (r. Huedin); Băile Sărate Turda, Mt. Mare, Colțești (r. Turda). Reg. Aut. M.: Toplița-Giuc, (r. Ciuc); Lacul Racului la Porumbenii Mari, Dealul (r. Odorhei); Tg. Săcuiesc, Pucioasa, Pachia (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Mții Bucegi (r. Stalin); Dumbrăveni (r. Sighișoara); Cisnădia, Sibiu, Șelimbăr, Rășinari, Mt. Frumoasa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Jiețului (r. Petroșeni). Reg. Arad: Arăneag, Tîrnova (r. Ineu). Reg. Timișoara: prin livezi. Reg. Ploești: Predeal în V. Rîșnoavei, Sinaia prin V. Cășăriei și pe la Izvor (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. f. fâllax Gây. in MBL XV (1916) 17. — Petale foarte înguste, lungi de 5 — 6 mm și late de 2 — 2,5 mm. — Reg. Stalin: Sibiu. Domin mai deosebește în Sched. ad. FL Cechosl. exs. Nr. 256 și 257 următoarele forme: f. simplex Dom. l.c.. 256. — Tulpină solitară, neramificată, mai delicată^ cu puține flori. f. subcorymbosa Dom. Le. 257. — Tulpină groasă, înaltă, multifoliată, ramificată, cu flori albe, puțin mai mari. 1 b Flori purpuriu violete sau violete. Frunze bazale cu foliole mărunte, ± cărnoase. Plante subalpine, în stare floriferă de statură mică, mai tîrziu se prelungesc var. rivulâris (Schur) Jâv. Magy. FL (1925) 425. — C. rivulâris Schur in Verh. SVN III (1852) 84, Sert. (1853) 7 nr. 208 et 61, Enum. pl. Transs. (1866) 49. — C. prat. var. alpicola Andrae in Bot. Zeit. XI (1853) 414. — C. prat. y. subalpina HeufL Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 52 sep. pag. 17. — Mții Rodnei: Ineu, Negreasa, Bucuiescu, Puzdrea, Corongiș. Culmea Stinișoarei: Mrea Neamțu. Planșa 47. — 1. Cardamine graeca L., exemplar fructifer, la. idem, exemplar florifer, 1b. var. eriocarpa (DC.) Fritsch. — 2. C. resedifolia L., 2a. var. gelida (Schott) Rouy et Fouc., 2b. părți florale. — 3. C. glauca Spr., 3a. părți florale. — 4. Schivereckia. podolica Andrz., exemplar florifer, 4a. exemplar fructifer, 4b. părți florale. PLANȘA 4 CIH'CIFEB AE 273 Mții Buzăului: Pasul Buzău. Mții Bucegi: V. Peleșului, V. lalomiței la Bolboci și barbariile Lăptici, Doamnele, Bătrîna. Mții Blrsei: Piatra Craiului. Mții Făgă-rașului: Suru, Negoiu, Clăbucelu, Jipu, Capra Budei la Iezerul Capra, Arpașu, Breaza, Lacul Bîlea. Mții Țareu-Godeanu: sub Mt. Țarcu. Miii Bihorului: Stîna de Vale, Cornu Muntelui, Piatra Arsă, Vereșoaia, Mt. Bedetanilor, Cucurbeta.- O b s.: Din părțile maramureșene și din Mții Bihorului a fost publicată și var. crassi-jolia (Pourr.) O. E. Schulz cf. Jâv. Magy. FI. (1925) 425 și Bul. Grad. Bot. Cluj XXV (19i6) 79. — O. E. Schulz consideră în monografia sa (l.c. 533) planta de mai sus ca ssp. cras^ijolia p. rivularis (Schur). Var. crassifolia este foarte apropiată de var. rivularis și se deosebește — probabil —- de aceasta numai prin florile de culoare mai deschisă. întrebuințări. Frunzele au proprietăți antiscorbutice și se folosesc, uneori drept condiment. Plantă meliferă. Pi ă s p. gen.: Eurasia, America de X. Secția 11. CARDAMINELLA Prantl in Engl. et Prantl Pflzfam. III. 2, ed. 1 (1891) J8L p. p. Rizom cespitos sau repent. Ovar cu 12—25 (32) ovule. Placentă lată. Septum nefo-vcoial. Funicul neînsemnat aripat. Cotiledoane plane, sesile. Tulpină scundă, adeseori lipsește. Frunze mărunte. Glandulă nectariferă mediană neînsemnată sau lipsește. 7. C. resediîolia L. Sp. pi. ed. I (1753) 656. — Havasi kakuktorma. — Resedenblattrig.es Schaumkraut. — Exs.: FRE nr. 957 ssp. — le.: PI. 47, fțg. 2, 2a, b. 4. Plantă înaltă de 2—10 (15) cm, dens cespitoasă, cu multe tulpini erecte, simple sau i ramificate, verzi închise. Frunze bazale lung pețiolate, întregi, lat ovate sau rotunde, uneori trifide. Frunze tulpinale adine penat sedate, cu 5 — 7 foliole patente, îngust lanceolate sau liniare, spre bază cuneiform îngustate, unele auriculate, spre vîrf lățite, foarte îngust decurente pe rachis, cu segment terminal mai mare; uneori frunzele tulpinale sînt întregi sau ± penat lobate, cu segmente ± scurte și late. Inflorescență scurtă, densă, în racem umbeliform. Sepale alungit ovate, de 2 mm lungime. Petale albe, alungit obovate, de cca 4 mm lungime, spre bază cuneiforme, la vîrf rotunjite, retezate sau emarginate. Stamine de 2 mm lungime. Silicve erecte, lungi de 15—21 mm, late de 1,2 —1,5 mm, la vîrf cu stil foarte scurt, formează o grupă deasă, ovată. Sâmînță subrotundă, lungă de cca 1 mm. — V—VIII. Stațiunea. în etajul alpin și subalpin, pe stînci, grohotișuri, pietrișuri și prin locuri abrupte. V a r i a b i l i t a t e a s p e c i e i var. typica Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 644. — Toate frunzele tulpinale pînă la rachis penat sectate, numai frunzele bazale întregi. — La noi rară. In Carpații Meridionali: Mții Făgărașului: Ucea Mare. Lacul Bîlea, Vf. Moșului, Vf. Piscului, sub Vf. Vîrtopu. Mții Paringului, Mții Retezatului: Fața Retezatului,] Vf. Slăveiul, Tăul Negru, Zănoguța, Vf. Bucura. 18 —G. 640 274 FLORA R.P.R. var. gelhla (Schott) Rouy et Fouc. FI. Fr. I (1893) 241. — C. gelida Schott in OBW V (1855) 145. — C. resedifolia var. dacica Ileuff. Enum. pl. Banat, in Verii. ZBG Wien VIII (1858) 52, Sep. 17. — Toate frunzele întregi, cel mult i penat lobate. Mții Rodnei: Pietrosu Mare, Ineu. Mții Bucegi: Vf. Omul. Mții Birsei: Mt. Piatra Mare.. Mții Făgărașului: Capra Budei, Arpașu, Breaza, Ucea Mare, Obîrșia Bilei, Lacul Bîlea. Obîrșia Doamnei, Negoiu, Budislavu, Ciortea, Bîrcaciu, Suru. Mții Sibiului: Frumoasa sub Iezerul Cibinului. Mții Parlngului: Parîngu spre Găuri, Vf. Mîndra. Mții Retezatului:: Vf. Custura, Stîna Borăscu. Răsp. gen.: Europa centrală, de N și SV. Secția III. PTERONfîURUM (DC.) Nym. Consp. (1872) 37. — Bteroneurum DC.. Syst. II (1821) 269, pro gen. Plante anuale, foarte rar perene. Ovar 4 —16-ovulat. Placentă 4- groasă, uneori aripată. Septum i foveolat. Funicul -t dilatat. Cotiledoane plane, nepețiolate. Plante ~ glauce. Silicvă relativ mare. 8. C. glâuca Spreng. in DC. Syst. II (1821) 266. — Ic.: Pl. 47, fig. 3, 3a. O, OO, rar 4. Plantă înaltă de 8—15 (25) cm, glabră, evident glaucă,. ± cespitoasă, cu tulpina adeseori flexuoasă,' ramificată de la bază. Frunze inferioare lung pețiolate, întregi sau trifidate; cele mijlocii neauriculate, penat sectate, cu 1 — 3 (4) foliole alungit obovate, scurt atenuate în pețiol; cele superioare adeseori trilobate, cele supreme asemănătoare, cu segmente mar înguste, întregi. Sepale lanceolate, de cca 3,5 mm lungime. Petale albe, obovate,. la vîrf emarginate, spre bază atenuate în unguiculă, late de 3—4 mm și lungi de 6—8 mm. Silicve unilateral aplecat patente, cu pediceli de cca 9 mm lungime, lungi de 16—25 mm, late de 1,5 —1,7 mm, atenuate într-un. stil lung de 1,2 — 2 mm. — VI—VIL Stațiunea. Pe pietrișuri de granit în etajul alpin. R ă s p. î n ța r ă: Mții Parîngului pe Mîndra (coastele de NE la 2300 — 2400 m al t.; O b s. Planta seamănă mult ca aspect cu C. resedijolia de care se poate ușor deosebi prin culoarea glaucă, frunzele neauriculate, petalele emarginate și silicvele unilateral patente. Răsp. gen.: Balcani, Italia de S. 9. C. graeca L. Sp. pl. ed. I (1753) 655; N. Busch in FI. U.R.S.S.VUI (1939) 169. — Pteroneurum graecmi DC. Syst. II (1821) 270. — Cardamine longirostris Janka in MTK XII (1876) 164. — C. Rocheliana c. heterocarpa Borb. in MTK. (1877/78) 169. - Exs. : FRE nr. 958, 959; FHE nr. 181: FEAH nr. 2896, 2897; HN nr. 8318. - Ic.: Pl. 47, fig. 1, la, 1b; Hay. Pflzd. (1916) 446; Prod.. FI. II, ed. II (1939) 547, fig. 2. O. Rădăcină lungă, subțire. Tulpină simplă sau ramificată, înaltei de 8—30 cm, glabră sau păroasă. Frunze subțiri, penate, cu 7 — 13 foliole pețiolate. lat ovale, 3 —7-lobate sau fidate, cu lobi rotunjiți; frunzele supreme asemănă CRUCI FE R AE 275 toare, rareori cu foliole lanceolate, acute, întregi. Inflorescență racem pauci-flor, cu 3—8 (10) flori. Petale de (4) 5 — 6 mm lungime, albe. Silicve de obicei lungi de 4—5 cm și late de 3 — 4 mm, turtite, glabre sau păroase, ușor atenuate într-un rostru lung de 4—8 mm, cu pedicel gros, lung de 6 — 15 mm. Sămînță turtită, roșcat brunie, de 4 mm lungime și 2 mm lățime. — III —IV. Stațiunea. Pe stînci, la margini de pădure, tuferișuri, locuri ierboase. Răsp. în țară: Reg. Timișoara: Drencova, Svinița pe Mt. Treșcovăț, Plavișe-vița pe Mt. Ciucuru Mare, Ogradena, pe malul Dunărei la ruinele Tricule și la Cazane, Orșova pe DL Alion (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Vodiței, V. Cerovățului, V. Bahnei, Porțile de Fier, Rușiava, între Gura Văii și Vîrciorova (r. Turnu Severin). Var labilitatea speciei var. eriocărpa (DC.) Fritsch in Verh. ZBG Wien XLIV (1895) 325. — Pteroneurum gr. var. eriocarpum DC. Syst. II (1821) 270. — Pt. Rochelianum Rchb. Deutschl. Fl. I (1837) 69. — Ic. : Pl. 4.7, fig. 1b. — Silicvă păroasă. — Pretutindeni împreună cu tipul. Obs. Din Transilvania a fost publicată din cîteva locuri și Cardamine trifoliaia L. Sp. pl. ed. I (1753) 654. Această plantă nu este spontană la noi și a fost confundată cu C. amara L., datorită frunzelor de vară, trifoliate, ale acestei specii (Pl. 44, fig. Ic.). R ă s p. g e n.: Europa de S, Asia de V. Genul 158. DEN T ARIA *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 540], ed. V (1754) 295, nr. 726. — Cardamine Sect. I. Dentaria (L.) O. E. Schulz l.c. 326. — Colțișor. Plante perene, cu rizom cărnos, orizontal, ± lung, acoperit în parte sau total cu scvame cărnoase, cu apendice rudimentar la vîrf. Tulpină neramificată, cu frunze alterne sau verticilate. Frunze bazale lung pețiolate, penat sau palmat compuse, la înflorire adesea lipsesc. Frunze tulpinale deasemenea penat sau palmat compuse, scurt pețiolate, cu margini dințate. Inflorescență racem umbeliform, cu puține flori. Sepale alungit ovate, două laterale ± dilatate la bază, verzi sau gălbui, albe sau roșietic nuanțate. Petale mari (10—25 mm), obovate sau oblanceolate, albe, gălbui sau violete. Stamine simple. Glandele nectarifere mediane, uneori lipsesc, la speciile de la noi cîte una la exteriorul staminelor lungi și cîte una, deschise spre interior, înconjoară staminele scurte (Pl. 14, fig. 15, 18). Silicvă liniar lanceolată, lată, turtită, ușor atenuată într-un stil lung cu stigmat globulos. Valvele plane, fără nervuri, la deschidere se încolăcesc spiralat. Semințe uniseriate, la umezeală devin mucilaginoase. Embrion de obicei pleuroriz, cu cotile-doanele cu margini recurbate spre interior, mai rar plane (la D. bulbifera). Reprezentat prin cca 16 specii răspîndite în Europa, Asia si America de N., *) Nume dat de Matthiolus (1571), după cuvîntul latin dens = din(e, din cauza rizomului cu scvame dentiforme al unor specii. 18* 276 FLORA R.P.R. 1) e t e r nî i narea speciilor 1 a La subțioara frunzelor se găsește cîte un bulbii purpuriu închis 1. D. bulbiîera 1 I) Subțioara frunzelor fără bulbili..................................... 2 2 a Frunze Iernate ....................................................... 3 2 b Frunze penat sedate...................................2. 1). quinquefolia 3 a Flori violet purpurii. Stamine lungi cit jumătatea petalelor. Rizom lung, subțire, din loc în loc îngroșat. între foliole și între dinții foliolelor se află cîte un muguraș foarte mic, glanduliform. . . . 4. D. glandulosa 3 b Flori ochroleuce. Stamine de lungimea petalelor. Rizom gros, cărnos. Mugurașul glanduliform lipsește........................ 3. D. enneaphyllos 1. 1). bulbiîera L. Sp. pl. ed. I (1753) 653; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 147, pL 7, fig. 2. — Cardamine bulbijera Cr. Classif. Cruc. (1769) 127. — Colțișor. — Hagymăs fogasir. — Zwiebel-Zahnwurz. — 3y6miKa KJiySiienoc-mm. - Exs.: FRE nr. 636. - Ic.: Pl. 48, fig. 2, 2a, b. '4-. Rizom lung, alb, orizontal, cilindric, din loc în loc cu cîte un solz gros triunghiular, patent, din subțioară emite rădăcini fibroase. Tulpină ascendentă sau erectă, înaltă de 35 — 65 cm, cilindrică, neramificată, glabră, verde deschisă sau alburiu verde, in partea inferioară nefoliată. Frunze bazale lung pețiolate (la exemplarele florifere lipsesc), imparipenate, cu 7 foliole oblanceolate, dur dințate. Frunze tulpinale alterne, cele inferioare cu 7 foliole lanceolate, dur obtuz dințate, cele următoare treptat descrescente, 5 sau 3-foliolate, pînă la îngust lanceolate, toate pețiolate, cele supreme simple, liniar lanceolate, toate glabre sau mai ales la margine foarte slab pubescente, în subțioară cu cîte un bulbii ovat globulos, negru violaceu. Inflorescență racem scurt, cu 5 — 12 flori lung și erect pedicelate. Sepale lanceolate, de cca 5 mm lungime, cu margine albă membranoasă, cele interioare saciform dilatate la bază. Petale mari, lungi de 10—15 mm, obovate, atenuate în unguiculă îngustă, deschis violete sau violet alburii. Stamine simple, lungi de 7—8 mm. Florile adeseori sterile. Racem fructifer ± alungit. Pediceli fructiferi de 10 — 17 mm lungime. Silicve lungi de 2,5—3 —4,5 cm, late de 2—2,5 mm, lucioase, puțin turtite, spre ambele capete ușor atenuate, cu stil lung de 2—3 mm și stigmat globulos, mai lat decît stilul. Sămînță mare, lungă de cca 4 — 5 mm. — IV—V. S t a ț i u n e a. în păduri umbroase, dumbrăvi, mai ales în făgete. R ă s p. în ța r ă: Reg. Baia Mare: Vișeul de Sus, Dragomirești, Poieni (r. Vișeu); Cărei în pădurile din jurul orașului. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Bistrița, Teaca; Trez- Planșa 48. — 1. Dentaria enneaphyllos L., la. părți florale, 1b. siliculă deschisă •cu semințe. — 2. D. bulbijera L., 2a. părți florale, 2b. siliculă deschisă cu semințe. — 3. D. glandulosa W. et K., 3a. siliculă deschisă cu semințe. PLANȘA 48 CRUCIFERAE 279 nea, Zalău; Canciu, Olpret pe Dl. Ciuha și DI. Băbîlna (r. Dej); Nicula, Țaga, Puini Iclod (r. Gherla); Călata pe Dl. Horaița, Ciucea pe DL Pleșu (r. Huedin); Cluj la Făget si Păd. Hoia; Vîlcele, Săliștea (r. Turda); Aiud; Roșia, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîm-peni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș în Păd. Cocoș; Cheile Bicazului, Ciumani pe Dl. « Delhegy » (r. Gheorghieni); Mții Gurghiului pe V. Lăpușna (r. Reghin); Odorhei, Cristuru Săcuesc, Vîrșag, Firtușu, Dealu la Lacul Dracului (r. Odorhei); Sovata (r. Sîngeorgiul de Pădure), Borsec (r. Toplița); Tușnad-Băi, Mții Harghita pe Dl. Mitaci (r. Ciuc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Micăsasă, Țapu, Ighiș, Proștea Mare, Proștea Mică, Mediaș; Sighișoara, Noul săsesc; Zizin pe V. Zizinului, Mt-Postăvaru (r. Stalin); Belin (r. Rupea); Satu Mare, Gușterița, Cisnădioara pe Mt. « Gotzen-berg», Sadu pe Mt. Prejbe, Avrig pe Mt. Bîrcaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia, Mții Trăscăului pe Piatra Ceții; Săcărîmb, Zam, Deva (r. Ilia); Orăștie; Fizești la Pono-rici, Grădiștea, Mții Retezatului la Stîna din Rîu (r. Hațeg). Reg. Oradea: Oradea, Sîn-martin la Băile 1 Mai: Ponița în Mții Meseș (r. Zalău); Stîna de Vale (r. Beiuș). Reg. Arad: Bîrzava, Șoimoș, Cladova pe V. Cladovei, Mții Zarandului pe Drocea (r. Lipova); Mădrigești, Chișindia, Moneasa, Mții Codrului pe Culmea Pleșului (r. Gurahonț). Reg. Timișoara: Mții Semenicului; Băile Herculane (r. Almaș); Maidan pe Mt. Tilva Mare (r. Oravița). Reg. Craiova: Mt. Sturu (r. Tg. Jiu). Reg. Pitești: Conțești (r. Pitești); Cîm-pulung. Reg. Ploești: Cîmpina; V. Nișcovului (r. Buzău). Reg. București: Ciocănești (r. Răcari); București la Băneasa; Comana, Călugăreni (r. Vidra); Pasărea (r. Brănești); Căldărușani, Mrea Țigănești în Păd. Ciolpani (r. Snagov). Reg. Galați: Cerna, Greci (r. Măcin); Nifon, Niculițel, Mrea Cocoș (r. Tulcea). Reg. Birlad: Bîrlad. Reg. Iași: Slobozia (r. Vaslui); Voinești, Dl. Mare, Cîrlig, Coada Stîncei, Păd. Bîrnova, Păd. Repedea în V. Vaslueți (r. Iași); Hîrlău; Păd. Dobrovăț și Codăești (r. Codăești). Reg. Suceava: Todi-rești, Lipoveni, Mitocaș (r. Suceava); Broscăuți (r. Darabani). V a r i a b i1i t a t e a speciei var. ptarmicifolia DC. Syst. II (1821) 279. — Frunze superioare evident dințate. — Reg. București: Ciorogîrla (r. Mihăilești); Călugăreni (r. Vidra). — împreună cu tipul, ■insă rar. f. pilosa Waisb. in OBZ LI (1901) 130. — Tulpină în partea inferioară scurt și des păroasă. Frunze pe dos ± pubescente. Indicată din « Transilvania orientală ». î n t r e b u i n ț ă r i. Rizomul plantei posedă proprietăți astringente. R ă s p. g e n.: Europa, Asia de SV. 2. D. quinqueîdlia M. B. FI. taur.-cauc. II (1808) 109, III (1819) 436; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 148. - Exs.: FRE nr. 635. - Ic.: PI. 49, fig. 1. 4. Rizom orizontal, solzos. Tulpină ascendentă, înaltă de 30 — 40 cm, adeseori la bază cu bulbili alungit ovați. Frunze bazale lung pețiolate, penate, cu 5—7 foliole oblanceolate, ± evident dublu dur serate, la vîrf aproape lobate; foliolele superioare decurente. Frunze tulpinale de obicei 3, verticilate sau alterne, 5 —7-penate, cu foliole lanceolate, evident dințate, glabre, cele superioare decurente. Inflorescență racem cu 5 — 12 flori lung pedicelate. Sepale de cca 6 mm lungime, verzi-roșietice, două cu baza saciform dilatată. Petale purpurii-violete, lungi de 15—20 mm, cu lamină alungit obovată, ELORA B.l’.K. atenuate în unguiculă lungă. Silicvă de 35 — 50 mm lungime și de 2.5 mm lățime, erectă. — IV—V. Rasp. în tară: Rog. Iași: in Păd. Dobrina lingă Unși. R ă s p. gen.: Europa, Asia de SV. 3. D. enneaphyllos L. Sp. pl. ed. I (1753) 653. — Bokolb fogasir. — Weisse Zahnwurz. — le.: Pl. 48, fig. 1, la, b. 2ț.. Rizom orizontal, gros, cărnos, alb-gălbui. Tulpină erectă, înaltă de 15—30 (40) cm, simplă, glabră, cilindrică, pînă la înflorire ± cărnoasă, frun-zoasă numai sub inflorescență. Frunze bazale rare, lung pețiolate, trifoliate, adine dințate. Frunze tulpinale de obicei 3, așezate sub inflorescență, sub-verticilate sau + alterne, pețiolate, compuse din cite 3 foliole mari, sesile, alungit ovate sau lanceolate, rar ovate, pronunțat și imperfect dublu serate. Foliola mijlocie simetrică, cele laterale la bază asimetrice. Inflorescență cu. 5 — 10 flori mari, erecte, lung pedicelate. Sepale gălbui, lanceolate, lungi de 8—10 mm. Petale ochroleuce, lungi de 15—20 mm, alungit obovate, atenuate în unguiculă destul de lungă. Stamine și pistil aproape de lungimea petalelor:, stilele se prelungesc în decursul înfloririi, ieșind în afară. Silicvă mare, erectă, lung pedicelată, lungă de 45 — 55 mm și lată de 3,5 mm, atenuată intr-un rostru și stil lung de 8 — 15 mm, cu stigmat mai lat decît stilul. Valve piane, netede, cu nervuri longitudinale puțin evidente. Sămînță subrotundă. lungă de 3 — 4 mm, pe o latură bombată, pe alta plană. — III — IV. Stațiunea. Rară, prin păduri de foioase, dumbrăvi, tufișuri. R ă s p. în țară: iReg. Timișoara: în Banat, în păduri montane (Ileutf.). Reg. Pitești: Alții Căpățînei: Alt. Buila între Gurguiata și Stogușor (r. Rîmn. Vîlcea). întrebuințări. Odinioară rizomul a fost întrebuințat în scopuri medicinale (Radix Dentariae). R ă s p. gen.: Europa centrală, Peninsula Balcanică, Alții Apenini. 4. I). glandulosa W. et K. în Wibd. Sp. pl. III. 1 (1801) 478; PL rar. Hung. III (1812) 302, tab. 272; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) HS. tab. VII, fig. 1. — ■ Cardantine glandtdosa Schmalh. FL Ross. med. et austr. I (1895) 50. — O. ^landidigera Scbw. in Fedde Rep. XLVI (1939) 188. —- Colțișor. -• Ikrâs fogasir. — Drusen Zahnwurz. — Rvrmuua. menemiCTaH. — Exs.: FRE nr. 637 a, b; FEAH nr. 1697, 1. — Ic.: PL 48, fig. 3, 3a; W. et K. Le. tab. 272; Hay. Pflzd. (1916) 336; FI. L.R.S.S. l.c. tab. VII, fig. 1. Planșa 49. - I. Dentaria. ([uPiqaeiuiia AL 9. 2. Camelina microcarpa Am’rz.. 2a. silicidă și secțiunea ei transv. — C. satRa (L.) Cr., 3a. silicidă și secțiunea ei Ir h;sv. 4. C. Alyssam (Alill.) ThelL, 4m silicuiă. și seHiimea ci transv. 5. C. ramoli-c \VL, partea inferioară a tulpinii. Pl.AXȘ\ 49 CRUCJFERAE 283 4. Rizom alb, lung, orizontal, subțire, ramificat, din loc în loc îngroșat, cu solzi dentiformi. Tulpină erectă, ± cărnoasă, cilindrică, glabră, neramificată, lungă de 15—35 cm, foliată numai sub inflorescență. Frunzele bazale apar separat, fără tulpină, lung pețiolate, 3 sau rar 5-foliolate, cu foliole ovate sau eliptice, glabre, dur dințate. Frunze tulpinale 3, așezate în verticil, ± pețiolate, trifoliolate, cu foliole sesile, alungit ovate sau lanceolate, cele laterale asimetrice, cu baza exterioară convexă, și cea interioară concavă, acute sau lung acuminate, dur sau inciz dințate, cu dinți terminați cu o aristă moale, glabre, pe margini neînsemnat puberule, atît în unghiul folio-lelor, cit și în acel al dinților cu cîte un muguraș foarte mic, glanduliform-Infloresecență cu 1 —10 flori mari, erecte, pedicelate. Sepale ovat lanceolate, lungi de 7 mm, membranoase, alburiu violete, cele interioare saciform dilatate la bază. Petale de 15 — 20 (22) mm lungime, intens purpuriu violete, alungit obovate, atenuate în unguiculă. Stamine lungi numai cît jumătatea petalelor. Silicve erecte, lung pedicelate, lungi de 4—7 cm, late de 3 mm, netede, puțin turtite, atenuate spre ambele capete, cu un stil lung de 5 — 10 mm. Sămînță elipsoidală, lungă de 2,5 mm, brun întunecată, strălucitoare.— IV-VI. Stațiunea. în păduri umbroase, pe soluri bogate în humus din etajul montan pînă în cel subalpin. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Poienile de sub Munte, Bistra, Dragomirești> Vișeul de Sus (r. Vișeu). Reg. Cluj: Mții Rodnei (Corongiș), V. Țibleșului; Rodna. Măieru r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: V. Gurghiului, între Lăpușna și Sirod, Mții Gurghiului (Făncelu), Aluniș, Reghin (r. Reghin) Defileul Mureșului între Deda și Toplița, V. Jebrac din Mții Călimani, Bilbor, Borsec (r. Toplița); Sovata pe Dl. Becheci (r. Sîngeorg. de Păd.); Izvorul Mureșului, Ciumani, pe Dl. «Delhegy», Lacul Roșu, Pasul Bicaz (r. Gheorghieni); Brăduț, Rîul Domocoș și « Teralja »lîngă Zagon (r. Sf. Gheorghe); Odorhei, Vîrșag (r. Odorhei); Mții Giurgeului: Mt. Hăghimașu Mare și Negru, Piatra Singuratică; Bălan, Băile Harghita, Băile Tușnad, Lacul Sf. Ana (r. Ciuc); Comandau (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Valea Lungă, Micăsasă, Proștea Mare și Mică, Mediaș, Țapu, Ighișu coșul de Jos (r. Rupea); Orlat (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Băița, Deva (r. Ilia); Sebeș. Reg. Oradea: Mții Bihorului: V. Iadului, Piatra Boghii, Piatra Galbenă. Reg. Timișoara ; Baziaș (r. Moldova Nouă); Băile Herculane, Orșova (r. Almaș). Reg. Craiova\Niv&QTQ\& la Gura Slătinicului și pe V. Bahnei, Mții Mehedinților la V. Țeșnei, Cerneți pe Dl. Poro-inei, Hinova pe Dl. Stîrminei (r. Tr. Severin); Craiova la Păd. Bucovăț; Baia de Aramă; Cheia Polovraci (r. Novaci). Reg. Pitești: V. Oltului la Mrea Cozia (r. Loviștea). Reg. Plo-ești: Sinaia pe V. Peleșului, Bușteni la Urlătoare și pe V. Jepilor. Reg. Constanța: Ciucu-rova (r. Istria). Reg. Galați: Greci pe Dl. Țuțuiatu, Cerna (r. Măcin); Filimon Sîrbu pe Dl. Consul, între Mrea Cocoș și Nifon (r. Tulcea). Reg. Iași: Băiceni (r. Tg. Frumos); Coada Stîncii, Dl. Repedea, Miroslava, Bîrnova (r. Iași). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). Variabili tatea speciei f. eriocărpa (Schur) Jâv. Magy. FI. (1925) 432. — A. eriocarpa Schur Enum. pl. Transs. (186G) 46. — Silicve pubescente. — Reg. Stalin : Orașul Stalin la stîncile lui Solo-mon și Poiana Stalin. Reg. Timișoara: în păduri la Băile Herculane (r. Almaș). R ă s p. gen.: Europa centrală, regiunea mediteraneeană. Planșa 51. — 1. Arabis Turrita. L., la. părți florale, 1b. racem fructifer. — 2. A. auriculata Lam., 2a. silicvă. — 3. A. hirsuta (L.) Scop., 3a. silicvă. ÎS VSNV'Id CBUCIFEBAE 299 Secția III. EUÂRABIS C. A. Mey. in Ldb. FI. alt. III (1831) 19. — Stoloni foliați. Frunze tulpinale amplexicaule. Sepale saciform dilatate la bază. Petate albe. Nectariile staminelor scurte prelungite lateral. Silicve potente, cu nervură mediană evanescentă spre vîrf. Sămînță îngust aripată. 3. A. alpina L. Sp. pl. ed. I (1753)664; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII <1939) 194. — A. Alp. a. diffusa Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 268. — A. Lerchenfeldiana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 42. — Gîscariță. — Havasi ikravirâg. — Alpen-Gânsekresse. — Peayxa aJibnnncKaH. — Ic.: Pl. 52. fig. 2, 2a-c. 4. Rădăcină inițială subțire, pivotantă; mai tîrziu stolonii emit rădăcini filiforme. Stolonii tineri verzi, frunzoși, uneori foarte lungi (10—20 cm), cenușii, ramificați, cu ramurile terminate în rozetă de frunze, formînd o pajiște laxă. Tulpină ascendentă, mai rar erectă, de 5 — 45 cm, simplă, la exemplarele mai viguroase ramificată uneori de la bază, acoperită cu peri simpli și stelați, pînă la inflorescență ± des și descrescent foliată. Frunzele rozetei oblong obovate, atenuate în pețiol scurt, acoperite cu peri stelați, mai rar amestecați și cu peri simpli, dur și acut dințate. Frunze tulpinale ovate sau ovat lanceolate, sesile, cu bază cordată, amplexicaulă, sinuat acut dințate. Inflorescență la început racem dens, mai tîrziu prelungită. Pedicel floral de 3—8 mm lungime, glabru sau păros. Sepale de 3 mm lungime, alb membranoase pe margini, glabre sau rareori cu peri stelați, cele exterioare accentuat saciform dilatate la bază. Petale alungit obovate, ușor îngustate în unguiculă, lungi de 7—9 (10) mm (în Mții Tatra de 10—13 mm), late de 2,5—3,5 mm, albe. Stamine mari, de 5—6 mm lungime. Racem fructifer alungit, la exemplarele pitice rămînînd scurt, cu pediceli fructiferi la noi de 5 — 10 mm (în M-ții Tatra de 10 — 18 mm), erecți sau patenți, rareori orizontali. Silicve de 25 — 45 (54) mm, excepțional pînă la 60 mm lungime, late de 1,3—2 mm, turtite, erecte sau patule, multilaterale; valvele netede, bombate deasupra semințelor, cu nervuri abia vizibile. Sămînță rotundă sau lat eliptică, turtită, lungă de 1 — 1,5 mm, netedă, brună, de jur împrejur îngust aripată. III—VIII. Stațiunea. Pe stînci umede, în rămășițele organice și anorganice (detritus) dintre stînci, pe sfărîmături mărunte, pe lîngă izvoare, marginea riurilor, din etajul montan pînă în cel alpin. Răsp. în țară: Mții Maramureșului: V. Novețu. Mții Rodnei: Pietrosu Mare, Cormaia, Obîrșia Rebri, V. Repedea, Vf. Galați, Corongiș, Cișa. Mții Țibleșului: Mt. Arsu. Mții Rarăului : pe Piatra Zimbrului și Pietrele Doamnei. Mții Bistriței: Ceahlău la Fîntîna Rece, Cheile Bicazului, Surduc. Mții Călimani: Mt. Zuzurgău. Mții Giurgeului: Hăg'himașu Mare, Mt. « Ocsem », Piatra Singuratică, « Terko », « Vigyazdko », Mt. Vita. Mții Ciucașului: Ciucașu. Mții Rirsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului. Mții Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Obîrșia, Doamnele, Vf. Omu, V. Cerbului, V. lalomiței la Bolboci. Mții Rucărului: V. Dîmbovicioarei. Mții Iezer-Păpușa: Păpușa. Mții Făgă- 300 l’LORA R.P.R. rasului: Izvorul Giurgiului, Moldoveanu, Rîiosu, Capra Budei, Arpașu, Paltina, Breaza, Lacul Bîlea, Negoiu, Suru. Mții Sibiului. Mții Parlngului: Miru Mare. Mții Retezatului: Custura. Mții Țarcu-Godeanu: Groapa Bistrei. Mții Gilăului: Mt. Scărița la Poșaga (r. Turda). Mții Trăscăului: Mt. Bedeleului. Mții Bihorului: Piatra Arsă în Vlădeasa, Obîrșia Arieșului Mic și Mare, Cetățile Ponorului. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. obtusifolia (Schur). — A. obtusifolia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 42. — Frunze rotunjite la vîrf sau foarte obtuze. — pe stînci în Mt. Piatra Craiului. Obs.: După Jâvorka, Magy. fl. (1925) 1285, această formă ar fi identică cu A. pieni-nica Wol. Intr-adevăr, planta din Pienini corespunde prin părțile sale vegetative cu a noastră, însă florile, ca și cele de la A. alpina crescute în Mt. Tatra înaltă sînt aproape de 2 ori mai mari. f. laxa (Schur). — M. alpina c. laxa Schur 1. c. 42. — Plantă foarte laxă', cu sto-loni și roze te lax ramificate. — Mții Făgărașului: V. Arpașului și V. Cîrțișoarei. f. nana (Baumg.). — zi. alpina p. nana Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 268. — Tulpină scundă, de 3 — 5 cm, cu 2 frunze tulpinale; racem cu flori puține. — Mții Rodnei: Bătrîna, Bucuiescu și Obîrșia Rebri, Mții Făgărașului: «Comandău de la Schmidt ». Mții Bucegi: piscurile Caraimanului, Vf. Bucșoiu. Mții Birsei: Piatra Craiului. f. umbrosa (Grec.). — A. alp. p. umbrosa Grec. Consp. FL Rom. (1898) 54. — înaltă, uneori stufoasă cu frunze mai dilatate, subțiri și plane. — Mt. Ceahlău, în părțile inferioare umbroase. f. glabrescens (Borb.). — A. alp. var. glabrescens Borb. in MTK XV (1878) 147. — A. alp. a. brevipes Zapal. Rozprawy 1. c. 26. — Frunze tulpinale, pedicel și calicia glabre, numai marginea frunzelor cu peri ramificați. — Mții Bucegi: V. Mălaești, Vf. Bucșoiu (2200 m). — Mții Făgărașului: Lacul Bîlea. — Mții Rarăului: Rarău la Pietrele Doamnei. f. elongăta Zapal. 1. c.— Silicvă lungă pînă la 54 mm. — Mții Rodnei: Pietrosu Mare (1800 — 1860 m). var. crispata (Willd.) Vis. Fl. dalm. III (1852) 126. — zi. crispata. Willd. Enum. Hort. berol. (1809) 684. — zi. alp. ssp. crispata Wettst. Beitr. FL Alb. Bibi. Bot. (1892) 18. — Frunze la început suriu păroase, mai mari, mai acut dințate, cu dinți divaricați (orientați spre exterior). Petale mai brusc îngustate. Pedicelii și axa subțiri, glabre sau glabrescente. — Reg. Oradea: pe pereții calcaroși și pe blocurile de stînci năpădite de mușchi lîngă Remeți în V. Iadului (r. Aleșd). Reg. Timișoara: Rîul Miniș lingă drumul Anina—Bozovici (r. Oravița și r. Almaș); Mt. Țarcu pe Groapa Bistrei (r. Caransebeș). Reg. Ploești: Mții Bucegi la Urlătoare, V. Peleșului, Obîrșia Văii Ialomița, 1920 m (r. Sinaia). întrebuințări. Plantă de primăvară, cultivată în grădini, mai ales în forma invoaltă: f. flore pleno Hort. Răsp. gen.: Europa, Siberia, Himalaia, Alasca, Labrador. Secția IV. TURRITELLA C. A. Mey. 1. c. 18, 23. — Stolonii lipsesc. Frunze tulpinale sesile, amplexicaule. Sepale nedilatate la bază. Petale albe, erecte. Silicve erecte. Semințe aripate, spălăcite, punctate. Planșa 52. — 1. Arabis hirsuta ssp. glabra (L.) Thell. — 2. A. alpina L., 2a. părți florale, 2b. racem fructifer, 2c. silicvă cu semințe. — 3. A. procurrens W. et K., 3a. părți florale, 3b. racem fructifer. — 4. H. Jacquinii Beck PLANȘA 52 CRUCIFERAE 303 4. A. hirsuta (L.) Scop. FI. carn. ed. II, II (1772) 30. — Turritis hirsutei L. Sp. pl. ed. I (1753) 666; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 183. — Gîscariță. — Borzas ikravirâg. — Behaarte Gănsekresse. — Peayxa uiep-niaBan. — Exs.: FRE nr. 2221, a, b. — Ic.: Pl. 51, fig. 3, 3a. 0 0 — 4. Rădăcină pivotantă, adeseori foarte ramificată. Tulpini rigid erecte, solitare sau adeseori mai multe la un loc, de 15 — 70 cm, simple sau cele mai viguroase moderat ramificate, des frunzoase, cu peri simpli sau ramificați, rareori glabrescente. Frunzele rozetei alungit obovate, ușor îngustate în pețiol, cu vîrf rotunjit, pe margini întregi sau neregulat dințate, cu peri ramificați, rar glabrescente. Frunze tulpinale dese, descrescente, lanceolate, de obicei întregi sau dințate, sesile, cu bază ± auriculată, obtuze sau rotunjite. Inflorescență racem dens, mai tîrziu prelungit, cu pediceli scurți. Sepale lungi de 2,5—3 mm, alb membranoase, glabre sau păroase, cele 2 exterioare saciform dilatate la bază. Petale îngust cuneate, de 4,5 — 5 mm lungime, albe. Stamine de cca 4 mm lungime. Racem fructifer foarte alungit. Pediceli fructiferi lungi de 3—8 mm, alipiți de axă. Silicve lungi de 15 — 20 mm, late de cca 1,2 mm, erecte, toate strîns culcate pe axă, îngustate brusc într-un stil foarte scurt, cu stigmat turtit. Valve turtite, bombate deasupra semințelor, cu nervură mediană bine vizibilă. Semințe rotunde, de cca 1,2—1,5 mm în diam., aripate de jur-împrejur, sau numai pe o parte, netede, brune. — V—VIL Stațiunea. în lunci, fînețe uscate, însorite, locuri stîncoase, margini de pădure, lîngă drumuri, din regiunea de cîmpie pînă în etajul subalpim. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Vișeul de Sus și de Jos, Moisei, Dragomirești (r. Vișeu). Reg. Cluj: Mt. Crăciunel, între Rodna și Năsaud, V. Strîmbă lîngă Romuli (r. Năsăud); V. Drăganului (r. Huedin); xMt. Orolat din Mții Meseș (r. Zalău); Bistrița; Canciu (r. Dej); Bonțida, Sic, Țop (r. Gherla); Jucul de Jos, Apahida, Cluj la Fînațe și Făget (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, V. Sănduleștilor, Dealurile Trăscăului și ale Poșăgii (r. Turda); Vidra, Abrud pe V. Cernic (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș, Cocoși, Săbed, Băla (r. Tg. Mureș); Lăpușna (r. Reghin); Odorhei; Borsec (r. Toplița); Mții Giurgeului; Suhardu Mic, Mt. Hăghimașu Mare, Mt. «Ocsem», Mt. «Vigyâzoko», Mt. « Vârbukk»; Sîncrăieni, Turbăria Luci, Tușnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Proștea Mică și Mare, Mediaș (r. Mediaș); Sighișoara; Rupea; Orașul Stalin, Săcele, Hărman, Pasul Timiș, Predeal, Mt. Postăvarii (r. Stalin); Cisnădioara, Gușterița, Șura Mare, Ocna Sibiului, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia; Hunedoara; Mintia (r. Ilia). Reg. Timișoara: Băile Herculane (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turnu Severin). Reg. Pitești: Mt. Ghițu, Curtea de Argeș; Cîmpulung. Reg. Ploești: Sinaia, Mții Bucegi în V. Jepilor. Reg. București: București la Mogoșoaia; Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Ciucurova, Babadag, Enisala (r. Istria). Reg. Galați: Niculițel, Nifon, Mrea Cocoș, Cara-orman, Păd. Letea (r. Tulcea). Reg. Bacău: Cheile Bicazului pe Mt. Surduc, Mt. Ceahlău, Mrea Durău, Tulgheș la Comarnic, Mt. Pietrosu Bistriței deasupra Broștenilor (r. Ceahlău). Reg. Iași: Iași pe V. Nicolinei, Bîrnova, Mogoșești, Cîrlig, Aroneanu, Rediu Aldei, Nițelea, Dl. Repedea. Reg. Suceava: Mt. Rarău; V. Bistriței Aurii (r. Vatra Dornei). 304 ELORA R.P.R V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Tulpină glabră. Frunzele tulpinale glabre sau numai pe margine păroase. Auricule patente ssp. glăbra (L.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV, 1 (1919) 604. — A. hirsuta y. glaberrima Whlbg. FI. suec. I (1831) 415. — A. nemorensis Wolf in Hoffm. Deutschl. FI. II, ed. II (1795) 57. — A. sudetica Tsch. in Bot. Zeitg. XIX, 2 (1836) 407. —Ic. : PI. 52, fig. 1. — Reg. Baia M.: Băile Borșa, Corhele Pietrosului, Vișeul de Sus, Repedea, Gura Văii Cereruți (r. Vișeu). Reg. Timișoara: Mții Țarcu-Godeanu: Mt. Baicu (Heuff.). Reg. Pitești: Mții Făgărașului: Vf. Rîiosu, Mt. Lespezi. 1 b Tulpină și frunze păroase........................................................ 2 2 a Frunze tulpinale mic?, alungit lanceolate, auriculate, denticulale sau aproape încregi Silicvă robustă, lată de cca 2 mm ssp. Ilornungiana (Schur) Simk. Enum. FI. Transs. (1886) 76. — Arabis Hor-nungiana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 43. — Turritis alpina Baumg. Enum. stirp. Transs. (1816) 266. — Arabis ciliata Schur l.c. — /l. hirsuta c. como sa Borb. in MTK XV (1878) 151. - Ic. : Tuzs. in M. T. Ert. XXXIV (1916) 427, fig. 5.-Mții Rarăului: Rarău. Mții Giurgeului: Mt. «Ocsem ». Mții Birsei: Piatra Craiului. Miii Bucegi. Mții Sibiului (Baumg.). Mții Retezatului (?) (Mții Hunedoarei după Baumg.). Mții Mehedinților: V. Găinei la Baia de Aramă, Hînca Camenei, V. Țeșnei la Gaura Fetei. Mții Trăscăului: Piatra Caprei. Mții Gilăului: Mt. Scărița la Posaga. Mții Bihorului: Piatra Struțu la Vidra, Piatra Bochii, Piatra Muncelu. 2 b Frunze tulpinale mai mari. Silicvă mai îngustă, cel mult de 1,5 mm lățime ....... 3 3 a Tulpini adeseori mai multe, ramificate. Frunze cordate, cu auricule alipite de tulpină. Silicve abia de 1 mm lățime, aproape fără nervuri, îndesuite ssp. planisiliqua (Pers.) Thell. l.c. 404. — Turritis hirsuta planisiliqua Pers. Syn. II (1807) 205. — Turritis nemorensis Wolf in Hoffm. Deutschl. FI. II, ed. II, (1795) 57. — Crișana (Borza Consp. (1947) 121. Obs. A. nemorensis Wolf, după Hegi 111. FI. l.c., este considerată sinonim cu ssp. glabra, iar după Hayek (Prodr. 406) ca sinonim cu ssp. planisiliqua. 3 b Tulpină mai adeseori solitară. Frunze tulpinale cordate, slab sagitate sau aproape retezate; auriculele dacă sînt, nu se alipesc de tulpină. Silicve late de 1 — 1,5 mm. Nervură mediană bine vizibilă. ssp. euhirsuta Hay. Prodr. FI. bale. I (1924) 405. Formele ssp. e u h i r s u t a 1 a Frunze tulpinale distanțate, cu bază slab cordată; auricule slab dezvoltate sau aproape retezate .................................................................... 2 1 b Frunze tulpinale numeroase, apropiate, cu bază cordată sau sagitată; auricule evidente, rotunjite sau acute........................................................... 3 2 a Frunze tulpinale ovat lanceolate, cele inferioare late de cca 9 mm, obtuze, mai ales cele superioare ± amplexicaule. Tulpină îndesuit simplu păroasă f. cordâta (Neilr.) Tuzs. in MTE XXXIV (1916) 423. — A. hirsuta a. cordata Neilr. FI. NO (1859) 711. — Ic. : Tuzs. l.c. 422, fig. 1. — Reg. Stalin: Orașul Stalin; Gușterița, Șura Mare (r. Sibiu). Reg. Timișoara: Berzasca (r. Moldova Nouă). 2 b Frunze tulpinale alungit lanceolate, cele inferioare late de cca 4 — 5 mm, lung acute, cu baza ± retezată f. hungărica Tuzs. l.c. 428 et 426, fig. 3. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud). — Reg. Arad: Mții Codrului la Brătcoaia (r. Gurahonț). CRUCIFERAE 305 3 a Tulpină în mare parte cu peri ramificați.......................................... 4 3 b Tulpină cu peri simpli............................................................. 5 4 a Frunze tulpinale cu margini întregi, cele bazale spatulate, aproape întregi sau în parte cu dințișori obtuzi. Frunze mai acute. Inflorescență mai scurtă f. austriaca Tuzs. l.c. 423. — Reg. Cluj: Vidra (r. Cîmpeni). 4 b Frunze tulpinale pronunțat dințate, mai late. Inflorescență mai lungă f. sagittata (Bertol.) Tuzs. l.c. 429 et 426, fig. 4. — Turritis sagittata Bertol. Pl. genuenses (1804) 185. — A. sagittata DC. Fl. fr. V (1815) 592 *). — A. ciliata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 43. — RegA Aut. M.: Mt. Hăghimașu Mare (r. Ciuc.). Reg. Stalin: Bazna, Prostea Mică (r. Mediaș); Orașul Stalin, Mții Bucegi (r. Stalin); Cisnădioara, Sibiu spre Rășinari (r. Sibiu). R.eg. Oradea: Bulz, Ponoară (r. Aleșd). Reg. Arad: Arad, Pecica, Șemlac, Siria (r. Arad); Mții Codrului la Brătcoaia, Moneasa (r. Gurahonț). Reg. Timișoara: Băile Herculane (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei (r. Turnu Severin). Reg. Ploești: Sinaia. Reg. Galați: Nifon (r. Tulcea). 5 a Frunze tulpinale ± des acoperite cu peri simpli și ramificați. Tulpină abundent păroasă, cu peri simpli f. etrusca Tuzs. 1. c. 424 et 427, fig. 6. — Reg. Cluj: Rimetea (r. Turda). Reg. Hunedoara: Mintia (r. Ilia). Reg. Timișoara: Băile Herculane (r. Almaș). 5 b Frunze tulpinale subțiri, i lucioase, cu puțini peri. Tulpină cu puțini peri simpli f. glastifâlia (Rchb.) Tuzs. in MTE XXXIV (1916) 425. — A. hirsuta y. glas-tifolia Rchb. in Sturm Deutschl. Fl. I (1827) 12, tab. 43. — Reg. Timișoara: Băile Herculane. Răsp. gen.: Europa, Asia de N, Japonia, Africa de N, America de N. Secția V. LOMASPORA DC. Syst. II (1821) 214, 234. — Frunze tulpinale sesile sau scurt auriculate. Sepale nedilatate sau cele interioare scurt saciform dilatate la bază. Petale albe, cu lamină patentă. Semințe lat aripate. 5. A. Jacquinii Beck Fl. Hernst. (1884) KL Ausg. 195. — A. bellidifolia Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 120, non Cr. — A. serpyllifolia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 43. — Ic.: Pl. 52, fig. 4. 4^ . Rădăcină subțire. Rizomi multipli, oblici sau orizontali, mai groși decît tulpina, ramificați, acoperiți cu rămășițele frunzelor căzute, terminați în rozetă de frunze, emit; și stoloni mai subțiri, repenți, radicanți. Tulpină solitară sau multiplă, de 8—30 (40) cm, arcuit ascendentă, neramificată, glabră. Frunzele rozetei alungit ovate, atenuate lent în pețiol, rotunjite la vîrf, cu marginea întreagă sau neregulat denticulată, glabre, rar neînsemnat păroase la bază. Frunze tulpinale numeroase, alungit ovate, eliptice sau lanceolate, glabre, obtuze, cu baza îngustată, sesile. Inflorescență racem dens, cu pedunculi lungi de 3—8 mm. Sepale erecte, nedilatate sau cele interioare scurt saciform dilatate la bază, îngust membranaceu marginate, de 3,5—4 mm lungime. Petale albe, alungit obovate, pînă la cuneiforme, *) A se vedea și recenzia lui Degen în MBL XVI (1917) 143. 20 - c. 640 306 FLORA R.P.R. lungi de 6—7 mm. Silicve erecte, alipite de axă, lungi de 2,5—3,5 cm și late de 1,8—2 mm, îngustate brusc într-un stil foarte scurt. Valve turtite, lucitoare, cu nervură mediană vizibilă și cu nervuri secundare mai subțiri, bombate deasupra semințelor. Sămînță rotundă, brun închisă, lungă de 1,5 — 2 mm, de jur împrejur îngust aripată. — VI—VII. Stațiune a. Stînci umede, locuri umede, acoperite cu mușchi, în etajul subalpin. Rară. Răsp. în țară: Mții Bucovinei spre Rodna (Knapp). Mt. Rarău la Pietrele Doamnei. Mții Bucegi la Peștera lalomiței (Schur) «Banat, în pășuni umede » (Heuff.). fRăsp. gen. : Carpați, Alpi, Pirinei. Secția VI. CHAMAEÂRABLS Paoletti in Fiori et Paol. FI. anal. d’Italia. (1898) 428. Plante scunde, ± cespitoase. Frunze tulpinale cu bază rotunjită, sesile. Sepale interioare dilatate sau nedilatate saciform la bază. Flori albe. Semințe nearipate. Peri simpli, bifurcați sau stelați. Frunze uneori ciliate. 6 ? A. corymbifl6ra Vest in Steierm. Zeitschr. III (1821) 161. 0 0 — 4. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 8—20 cm, simplă sau ramificată, cu peri simpli sau bifurcați. Frunzele rozetei obovate, atenuate în pețiol scurt, întregi sau rareori neregulat denticulate, cu peri simpli sau bifurcați. Frunze tulpinale sesile, îngust ovat eliptice, pbtuze, la bază rotunjite, întregi sau neînsemnat denticulate, cu peri simpli1 și ramificați. Inflorescență racem dens. Sepale erecte, alungit ovate, de 2—2,5 mm lungime, glabre, nedilatate sau neînsemnat saciform dilatate la bază. Petale albe, de 4—5 mm lungime, îngust obovate, destul de brusc atenuate în unguiculă, la vîrf retezate sau emarginate, rar rotunjite. Pedicel fructifer lung de 3 —5 mm, erect. Silicve lungi de 16—30 mm și late de 0,8—1,2 mm, la vîrf brusc îngustate în stil foarte scurt. Valve turtite, deasupa semințelor bombate, cu nervura mediană vizibilă. Sămînță de 0,8—1 mm lungime, nearipată. — V-VII. Stațiunea. In pășuni uscate și pe pietrișuri înierbate, din regiunea de munte. Răsp. în țară: La noi dubioasă. A fost indicată sub: var. hirta (Koch) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 405. — A. ciliata p. hirsuta Koch Syn. ed. II (1843) 35. — Frunze tulpinale cu peri bifurcați. — Mții Codrului: Briheni, pe stîncile din Vf. Caprei, pe calcar (A. Paucă: Acad. Rom. XV. Mem. 1 (1940) 26). Cele 2 exemplare colectate nimicindu-se în timpul războiului mondial (1944), identitatea plantei n-a putut fi verificată. Obs. La 21 Iunie 1953, pentru a regăsi planta, Acad. E. I. Nyârâdy a cercetat Vf. Caprei (r. Gurahonț) și a găsit acolo numai pe A. hirsuta (L.) Scop, și A. auriculata Lam., această din urmă foarte abundentă. A. corymbiflora n-a fost regăsită și probabil că citarea de mai sus se datorește confundării ei cu A. auriculata. Răsp. gen.: Alpi, Pirinei, Carpați, Balcani. CRUCIFERAE 307 7. A. procurrens W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 154, tab. 144. — A. reda Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 269. — Exs.: FRE nr. 2222; FHE nr. 185, FEAH nr. 2532. - Ic.: Pl. 52, fig. 3, 3a; W. et K. l.c. 4. Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 12—24 cm, subțiri, debile?, simple, foarte rar ramificate, aproape glabre sau acoperite cu peri bifurcați, la bază cu numeroși stoloni subțiri, albicioși, repenți, terminați în rozetă de frunze. Frunzele rozetelor alungit obovate, îngustate în pețiol, la vîrf cu un mucron mic, cu margini întregi și cu peri bifurcați, culcați, ± alb marginate, pe față glabre, verzi, pe dos adesea bruniu-violete și — mai ales pe nervura mediană — păroase. Frunze tulpinale 2—8, ovate sau lanceolat eliptice, cu bază îngustată, sesile, neauriculate, ± glabre sau pe dos rar păroase. Inflorescență racem, cu pediceli florali patuli, lungi de 5 — 10 mm. Sepale alungit ovate, lungi de cca 3,5 mm, lat membranoase, glabre, puțin saciform lățite. Petale de 6—7 mm lungime, albe, lat cuneate, rotunjite sau retezate. Racem fructifer puțin alungit, cu silicve patule, rar patente, lungi de 2,5—3,5 cm și late de 0,8—1 mm, turtite, atenuate într-un stil scurt, cu stigmat abia mai lat. Valve cu nervura mediană vizibilă și bombate deasupra semințelor. Sămînță netedă, brună, lungă de 0,8—1 mm, nearipată. — IV—V. Stațiunea. Pe stînci înierbate, la baza stîncilor, la margini de pădure în regiunea de munte din părțile sudice ale țării. Răsp. în țară: Reg. Aut. M.: Mții Giurgeului pe Mt. «Ocsem» și Mții Harghita (r. Ciuc), dubioasă în ambele locuri. Reg. Stalin: Pasul Turnu Roșu, Mții Făgărașului pe Suru și Prislopu; Rășinari, Tălmaciu, Boița (r. Sibiu). Reg. Timișoara: Luncani (r. Făget); Băile Herculane, Mt. Domogled pe V. Jerălăului și la Prolaz (r. Almaș). Reg. Cra-iova: Mții Mehedinților: V. Țeșnei la Gaura Fetei, Piatra Cloșanilor; Tismana la Peștera Pahomie (r. Baia de Aramă); Cheile Polovraci (r. Novaci). Reg. Pitești: V. Oltului de la Cozia în sus pe Ciocane și Cîrlige, Mt. Cozia lîngă Mrea Stînișoara (r. Loviștea). Răsp. gen.: Europa de SE. Obs. Speciile de Arabis, enumerate mai jos și publicate de autorii vechi, nu cresc la noi. Apartenența acestora, fără studierea exemplarelor originale, nu se poate stabili. A. muralis Schur 1. c. 43, non Bertol. — Stînci calcare din Mții Arpașului. A. stricta Schur 1. c., non Huds. — Bucegi. A. petraea Schur. 1. c. 44, non Lam.— Pe stînci calcare din regiunea montană și alpină. A. pumila Heuff. (Enum. 52), non Jacq. — «Banat» (Heuff.) și Reg. Suceava spre Rodna (Knapp Pfl. Gal.). A. Gerardi Schur 1. c. 43, non Bess. — Sibiu spre Rășinari. X A. calcigena Zapal. in Rozprawy l.c. 48 alpina X hirsuta ssp. glabra. Prin tulpina mai gracilă, stoloniferă, păroasă, cu frunze destul de late, prin sepalele laterale saciform dilatate la bază, precum și prin silicve, se aseamănă cu A. alpina. Prin frunzele tulpinale auriculate, distanțat denti-culate, florile mai mici și sepalele mai înguste, seamănă cu A. hirsuta ssp. glabra. Reg. Cluj: Mții Rodnei: Corongiș pe stînci 1900 m (Zapal.). 20* 308 FLORA R.P.R. Tribul IV. A1 y s s e a e (Hay.) Janch. l.c. 19. — Alysseae subtrib. Alyssinae Hay. FI. Steierm. I (1908) 56. Fruct de regulă o siliculă nerostrată, comprimată dinspre valve, rar o silicvă scurtă, foarte turtită, o nuculă turtită sau o siliculă ± cilindrică. Embrion aproape întotdeauna pleuroriz. De regulă prezente numai glandele nectarifere laterale, rar și cele mediane (Pl. 14, fig. 27). Peri de cele mai multe ori ramificați. Subtribul 1. L un ar ii n a e Janch. l.c. 19. -- Siliculă latiseptă, foarte turtită; celulele epidermice ale septumului cu numeroși pereți paraleli. Uneori fructul o nuculă aripată, fără septum. Peri simpli sau lipsesc. Genul 162. LUNARIA*)L. Gen. pl. [ed. I (1737) 194, nr. 534], ed. V (1754) 294, nr. 725. — Pa n a zburătorului, Lopățea. Plante ierboase anuale, bisanuale sau perene, cu peri simpli, cu frunze mari, adine cordate și dințate. Celule cu mirozină și cu clorofilă, așezate în mezofil. Flori mari, violete. Sepale interioare înguste, simple, cele exterioare mai late, adînc saciform dilatate la bază, lat membranoase, la vîrf adeseori glugate. Petale mari, cu limb orizontal, de culoare violetă-închisă. Glande nectarifere 2 la baza staminelor laterale, în formă de inel cu lobi și prelungiri sau rotunde și așezate în partea interioară a staminelor. (Pl. 14, fig. 27). Ovarul 4—6-ovulat, cu ginofor. Stil cu stigmat capituliform, bilobat, cu lobi erecți sau reclinați. Siliculă mare, de 2—7 cm, eliptică sau ovată, uneori rotundă, foarte turtită, subțiindu-se într-o codiță (carpofor) lungă și subțire. Septumul (peretele fals) alb, lucitor. Semințe mari, biseriate, reniforme, comprimate. Embrion pleuroriz. Determinarea speciilor 1 a Ginoforul (pedunculul ovarului), în floare sau în timpul căderii înve-* lișului floral cu mult mai scurt decît stilul ovarului. Stilul siliculei adulte de 4—6 (8) mm lungime. Frunze supreme sesile sau foarte scurt pețiolate, lat cordate. Flori intens violete sau roșii-violete. .1. L. annua 1 b Ginoforul în floare și chiar la fructificație cu mult mai lung decît stilul. Stilul siliculei mature foarte scurt, de (1) 2—3 mm lungime. Frunze supreme atenuate în pețiol. Flori violet deschise.......2. L. rediviva Obs. Comparația ginoforului cu stilul, nu s-a mai întrebuințat în literatură. După experiența noastră formează însă un criteriu constant, un mod sigur pentru determinarea acestor specii. 1. L. annua L. Sp. pl. ed. I (1753) 653. — L. biennis Moench Meth. (1794) 264. — Pana zburătorului. — Kerti holdviola. — Judas Silberling. — Ic.: Pl. 53, fig. 1, la—d. *) De la cuvîntul latin «luna», deoarece forma semințelor sugerează pe aceea a lunii. CRUCIFERAE 309 O — OO, sau trianuală. Exemplarele anuale cu rădăcină hibernantă simplă, pivotantă, cele bisanuale sau trianuale cu rizom nu prea gros, cilindric, neted, brun-cenușiu, ± orizontal sau oblic, lung de 5 — 10 cm, drept sau șerpuitor, ± lignificat, cu cicatricile frunzelor din anul trecut. Din capătul inferior al rizomului pornesc rădăcini, care uneori pot fi îngroșate în formă de tubercul sferic sau cilindric. Din capătul superior al rizomului, dintre rămășițele uscate ale frunzelor vechi, pornește tulpina aeriană și frunzele bazale. Tulpină erectă, înaltă de 25 — 60 (100) cm, simplă sau ramificată, + rigid păroasă. Frunze triunghiular ovate, lat și uneori adînc cordate, scurt acuminate, în partea de jos mai dur, spre vîrf mai mărunt obtuz dințate, adeseori cu un mucron foarte scurt, pe ambele fețe scurt și rigid păroase, cu peri culcați. Frunze inferioare lung pețiolate, cele mijlocii și superioare scurt pețiolate, cele supreme sesile, inciz serate la bază. Inflorescență racem umbeliform, mai tîrziu foarte mult prelungit. Flori mari, cu pediceli erecți. Sepale lanceolate, lungi de 7 — 9 mm, membranos marginate, la vîrf violet nuanțate, păroase; cele exterioare pronunțat saciform dilatate la bază, sub vîrf glugate, cele interioare, simple. Petale mari, de 19—20 mm lungime și 9—10 mm lățime, de culoare viu-rosie sau violetă, mai rar albe, cu limb obovat și unguiculă lungă de 5 —6 mm. Stamine simple, de 8—9 mm lungime. Ovar lanceolat, cu ginofor scurt, de 0,5 mm și stil lung de 3 mm. Raportul dintre ginofor și stil se inversează foarte accentuat la fruct. Siliculă mare, foarte turtită, lată pînă la 26 mm și lungă de 25—40 mm, ± alungit eliptică, rareori aproape rotundă, rotunjită la ambele capete sau cu vîrfuri obtuze, cu valve subțiri, membranoase, netede, fără nervuri. Peretele fals (septumul) alb argintiu, lucios. Carpofor (dezvoltat din ginofor) lung pînă la 18 mm. Stil de 4—8 mm, cu stigmat bilobat. Sămînță rotundă sau reniformă, lată de 7 — 10 mm, de jur împrejur aripată. — IV—VI. Stațiunea. Cultivată mult prin grădini, de unde se sălbăticește. Crește spontan în părțile sudice ale țării prin tuferișuri, la marginea pădurilor, pe coaste stîncoase. V ariabilitatea speciei -X- var. eu-ânnua (Hay.). — L. annua I. eu-annua Hay. Prodr. Fi. bale. I (1927) 424. — Plantă anuală sau hibernant anuală, cu rădăcini îngroșate. Siliculă ± rotundă sau aproape eliptică, cu capetele rotunjite. — Cultivată. f. articulata (Schur). — L. biennis a. orbiculata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 64. — Siliculă rotundă. — Reg. Stalin: Gușterița prin vii (r. Sibiu). f. Esclifaelleri Wiesb. in OBZ XXX (1880) 32. — Siliculă aproape eliptică. — Cultivată prin grădini. var. elliptica (Schur) Țopa 1. c. — L. biennis b. elliptica Schur 1. c. — L. pachyrrhiza Borb. in OBZ XLI (1891) 422; Term. fiiz. XVIII (1895) 93. — L. annua ssp. pachyrrhiza Hay. Prodr. FI. bale. I (1927) 424. — Plantă bisanuală sau trianuală, cu rădăcină tuber-culiform îngroșată. Silicule eliptice, adeseori de 2 ori mai lungi decît late, cu capetele ± unghiulare sau rotunjite. — Reg. Timișoara: Băile Herculane, Mt. Domogled la Prolaz, 310 FLORA R.P.R. V. Dunării la Cazane. Plavișevița, Dubova, Mehadia pe Mt. Străjuț (r. Almaș); Moldova Nouă; Șasea pe V. Beiul Sec (r. Gravita). Reg. Craiova: Vîrciorova la Porțile de Fer, Ilovița, Hinova pe Dl. Stîrmina (r. Tr. Severin). Reg. Galați: Mrea Cocoș, Niculițel (r. Tulcea). Reg. Iași: Bîrnova spre Slobozia, Mogoșești, Dl. Mare (r. Iași); Huși la Păd. Dobrina (FRE nr. 1348 b). Obs. După literatură (Borb. 1895, Jâv. 1925, Hay. 192", Prod. 1939, etc.) var. eu-annua (Hay.) are rădăcini neîngroșate, iar var. elliptica (Schur) Țopa, rădăcini tuber-culiform îngroșate. Cercetările mai recente, făcute de E. Țopa (Rev. Șt. «V. Adamachi» XXXV (1948) 192), ne arată că rădăcinile tuturor formelor speciei L. annua L. au fire tuberculiform îngroșate. f. typica (Beck). — L. ann. pachyrrhiza f. elliptica Beck in Glasnik XXXVIII (1917) 118. — Siliculă scurt eliptică, cu capetele rotunjite. f. dalmătica Beck l.c. — Siliculă alungit eliptică, aproape de 2 ori mai lungă decît lată, cu capetele rotunjit acuminate. — Amîndouă formele cresc prin locurile enumerate. întrebuințări. Datorită florilor foarte frumoase, precum și pentru fructele sale,.este mult cultivată prin grădini. După căderea valvelor, fructele servesc la confecționarea buchetelor uscate. Răsp. gen.: Europa de SE, Balcani. Adventivă în Europa de X și America de N. 2. L. rediviva L. Sp. pl. ed. I (1753) 653; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 335.— Lopățea. — Erdei holdviola.— Wildes Silberblatt.— JlyHHiiK ojuMBaiomnii. — Exs.: FRE nr. 2866. — Ic.: Pl. 54, fig. 1, la—c. 4. Rizom gros, adeseori în zig-zag, cu cicatricele tulpinilor din anii trecuți orizontale sau oblice. Tulpină erectă, înaltă de 30—140 cm, cilindrică sau puțin muchiată, scurt patent păroasă, ± ramificată în partea superioară. Frunze mari, subțiri, lung pețiolate, adînc cordate, acuminate, dur și puțin inegal mucronat dințate, verzi, pe ambele fețe scurt aspru păroase. Frunze inferioare aproape opuse, lung pețiolate, cele superioare alterne, mai mici, cu pețioli mai scurți, păroși și canaliculați. Inflorescență racem lax, cu flori erecte, cu pediceli lungi de 10—15 mm. Sepale erecte, lanceolate, păroase, lungi de 5—6 mm; cele externe cu baza accentuat saciformă, membranos marginate, glugate la vîrf, cele interne mai înguste, lățite spre vîrf și cu un apendice sub vîrf. Petale mari, violete deschis, rar curat violete sau albe, lungi de 15—18 mm, cu limb orizontal, obovat. Stamine simple, pe partea interioară cu o dungă membranoasă spre glandele nectarifere; cele laterale lățite la bază. Ovar lanceolat, cu ginofor cu mult mai lung decît stilul. Siliculă alungit eliptică, îngustată spre ambele capete și acută, de obicei lungă de 40—60 mm, și lată de 15—30 (35) mm, cu valve glabre, reticulat Planșa 53.— 1. Lunaria annua L., exemplar fructifer, la. exemplar florifer, 1b.părți florale, Ic. silicvă deschisă, cu semințe, Id. f. dalmatica Beck. racem fructifer. PLANȘA 53 CRUCI FEB AE nervate și carpofor îndoit în jos, lung de 25—30 mm. Stil de (1) 2—3 mm lungime, cu stigmat bilobat, nu mai lat decît stilul. Sămînță reniformă, aripată, lată de 7 — 10 mm. — V—VII. Stațiunea. Prin păduri, văi înguste, chei, coaste stîncoase și tufe-rișuri umbroase, pe soluri bogate în humus, în etajul montan și subalpin. R ă s p. în țară: Reg. Baia Mare: Rona de Sus și de .Jos (r. Sighet); Certeze (r. Ouaș); Vișeul de Sus la Gura Văii Boului, Repedea pe Pietriceaua (r. Vișeu); Cheile Căpușului, între Peteritea și Răzoare (r. Lăpuș); Reg. Cluj: Mții Rodnei (V. Vinului); Mții Țibleșului (Arsu); Mții Meseș în mai multe locuri (r. Zalău); Canciu (r. Dej); V. Drăga-nului (r. Huedin); Someșul Rece (r. Cluj); Cheia Turzii, Colții Trăscăului (r. Turda). Reg. Aut. M.: Făncelu (r. Reghin); Merești (r. Odorhei); Mții Giurgeului (Hăghimașu Mare, « Ocsem »); Tușnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mții Bîrsei (Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului la Crăpătură), Mții Bucegi, Orașul Stalin; Mții Făgărașului; Cisnădia, Cisnădioara pe ML Gotzenberg (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mții Trăscăului pe Piatra Ceții (r. Alba); Mții Retezatului (V. Rîul Mare, V. Lăpușnicului), Fizești la Ponorici (r. Hațeg). Reg.Oradea: Vadu Crișului, Aleșd, Pădurea Neagră, Remeți (r. Aleșd); Uileacu de Beiuș, Borz, Stîna de Vale (r. Beiuș); Mții Bihorului (Piatra Galbenă, V. Izbucului). Reg. Arad: Mții Zarandului (Highiș, Drocea); Arăneag (r. Ineu); Moneasa, Dezna Veche, Rășchirata, Chișindia, Hăl-magiu (r. Gurahonț); V. Șoimușului (r. Lipova). Reg. Timișoara: Mții Poiana Ruscă (Padeșu); Băile Herculane, Mt. Domogled (V. Jelărău, Suha Padina, Șușcu, Prolaz)r Maidan pe Mt. Tilva Mare (r. Oravița); Moldova Nouă. Reg. Craiova: Polovraci în Cheile Oltețului (r. Novaci). Reg. Ploești: Sinaia pe V. Peleșului și pe Mt. Furnica. Reg. Bacău: Ghimeș-Făget (r. Moinești); Mții Oituzului pe Șandru Mare (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău pe V. Izvorul Alb, Cheile Bicazului, Pasul Tulgheș. Reg. Suceava: Mții Bistriței (Cheile Barnarului). V ariabi1itatea speciei var. typica Borb. in Term. fuz. XVIII (1895) 95. — Siliculă alungit lanceolat eliptică, mai mult de 3 ori mai lungă decît lată, cu marginile aproape paralele. Carpofor lung de 15 — 25 mm. — Reg. Aut. M.: Făncel în V. Gurghiului (r. Reghin). Reg. BaiaM.: lîngă rîul Tisa. —.Reg. Timișoara: Mt. Domogled pe V. Prolaz și Vf. Șușcului (r. Almaș). var. intermedia Roch. Bot. Reise (1838) 63. — Siliculă eliptică, de cca 1,5 ori mai lungă decît lată, acută sau ± obtuză la capete. — Reg. BaiaM.: între Peteritea și Răzoare (r. Lăpuș). Reg. Cluj: Cheia Runcului (r. Turda). Reg. Timișoara: Moldova Nouă; Mehadia. var. macropoda Borb. l.c. — Siliculă eliptică sau alungit eliptică, de cca 2 ori sau și mai lungă decît lată, lungă de 40—55 mm și lată de 20—25 mm, cu vîrf acut, sau obtuz. Carpofor lung de 30 — 35 mm. — Frecventă. Găsită în localitățile de mai sus. var. oppositifolia Borb. l.c. 96. — Frunze superioare opuse. — Reg. Cluj: Canciu (r. Dej). Reg. Oradea: Vadul Crișului (r. Aleșd). — Reg. Timișoara: Dl. Tilva Mare lîngă Maidan (r. Oravița). Reg. Suceava: Pătrăuți (r. Suceava). — Reg. Bacău: Cheile Bicazului. întrebuințări. Datorită frunzișului bogat și siliculelor sale mari, decorative, în unele locuri este introdusă în cultură. Semințele sale sub numele de « Semina Violae graecae», au fost folosite în farmacie. R ă s p. gen.: Europa, Siberia de V. Adventivă în America de N. 314 FLORA R.P.R. Genul 163. PELTĂRIA Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 117, 260. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. P. alliăcea Jacq. l.c. — Exs.: FRE nr. 638. — Ic.: Pl. 19, fig. 2, 2a, b.; Prod. Consp. Fl. Dobr. I (1935) 121, pl. XXXV. 4. Rizom multicapitat, ramificat, emite stoloni. Tulpină înaltă de 30—60 cm, erectă, abundent frunzoasă, cilindrică, glabră, simplă sau ramificată la partea superioară. Frunzele bazale lipsesc în timpul înfloririi, cele tulpinale alungit ovate sau lanceolate, obtuze sau acute, sesile, cu baza adînc sagitat cordată, amplexicaule, glabre, întregi sau neînsemnat denticulate, glauce, strivite au miros de ceapă. Celule cu mirozină, în mezofilul frunzei. Inflorescența o paniculă sau un corimb de raceme. Sepale eliptice, de cca 2 cm lungime, lat membranoase, alburii, simple. Petale albe de cca 4 mm lungime, cu limb obovat, atenuat într-o unguiculă lungă de 1,5 mm. Pe ambele laturi ale staminelor scurte se află cîte o glandă nectariferă semilunară, cele cu aceeași poziție de la ambele stamine, unite în perechi printr-un conectiv îngust (Pl. 14, fig. 33). Siliculă indehiscentă, uniloculară, monospermă, aproape rotundă, aripată, nutantă, la vîrf rotunjită și cu un stil foarte scurt în formă de mucron, spre bază de obicei cuneiform îngustată, rar rotunjită, lungă de 8,5 — 10 cm, lată de 6—9 mm, la maturitate pronunțat reticulat nervată și cu o nervură marginală. Pedicel foarte subțire de aceeași lungime ca siliculă. Sămînță rotundă, turtită, așezată aproape la mijloc, lungă de 2 — 2,5 mm, netedă, brună deschisă. Embrion pleuroriz. — V—VIL Stațiunea. Pe coaste cu tuferișuri, margini de pădure, prin văi stîncoase, pe lîngă rîuri. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Stalin). Reg. Hunedoara: V. Rîului Mare din Mții Retezatului (r. Hațeg); Mții Parîngului, Petroșeni. Reg. Timișoara: V. Cernei deasupra Băilor Herculane, Orșova pe Mt. Alion, Mt. Domogled (r. Almaș). Reg. Craiova: Mții Mehedinților (V. Țeșnei la Gaura Fetei), Vîrciorova pe V. Bahnei, Ilovița (r. Tr. Severin); Polovraci în Cheile Oltețului (r. Novaci). Reg. Pitești: Dîmbo-vicioara (r. Muscel). Reg. Galați: Balabancea, între Hamcearca (r. Tulcea și Cerna (r. Măcin). R ă s p. gen.: Alpii de S, Balcani. Subtribul 2. Al y s s i n a e Hay. Fl. Steierm. I (1908) 506. Fruct siliculă elipsoidală, rareori sferică sau turtită; celulele epidermice ale septumului cu numeroși pereți paraleli. Rareori fructul o nucușoară turtită, fără septum. Peri ramificați. Planșa 54. — 1. Lunaria redioiva L., exemplar florifer, la. părți florale, 1b. racem fructifer, Ic. frunză inferioară. PLANȘA 54 CRUCIFERAE 317 Genul 164. ALYSSOIDES*) Adans. Fam. II (1763) 419. — Vesicaria Lam. Encycl. I (1783) 559. Plante perene. Rozete cu frunze întregi, acoperite cu peri ramificați, ; stelați. Frunze tulpinale ± glabre, îngustate spre bază, cu puține celule cu mirozină în mezofil. Tulpină simplă. Inflorescență racem. Sepale erecte, cele exterioare saciforme. Petale galbene, lung unguiculate. Stamine simple, lățite spre bază. Glande nectarifere 4, triunghiulare, cîte una pe ambele laturi apoi din regiunea Galați. Deoarece pînă astăzi n-a mai fost regăsită, o considerăm dubioasă pentru țara noastră. *) Dela cuvîntul latin clypeolus = scut mic, cu referire la forma siliculei. Mai recent a fost descoperita în sudul Dobrogei (Capul Caliacra din R. P. Bulgaria) Clypeola miciGcarpa Moris. în 2 varietăți, foarte aproape înrudită cu C. lonthlaspi. Probabil și planta din Moldova aparține acestei specii din urină. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. Subtribul 3. 1) r â b i n a e Hay. in Beih. Bot. Centrbl. XXVII (1911) 251. Fructul o siliculă + turtită. Septumul cu celule epidermice lipsite de pereți paraleli. Peri ramificați sau simpli. Genul 157. S C H 1 V E II E C K 1 A *) Andrz. in DC. Syst, 11 (1821) 300; DC. Prodr. I (1824) 160. - Schiverekta Rchb. Handb. (1837) 259. — Schie^ereckia Nym. Consp. (1879) 54. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. Sch. podolica (Bess.) Andrz. 1. c. (1821) 300; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 371. — Alyssum podolicum Bess. Cat. bort. Crem. (1816) 8. — Moenchia podolica Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 26. — Sch. romanica Proc.-Procop. PI. vase. St, Ștefănești (1901). — Exs.: FRE nr. 960. — Ic.: Pl. 47, fig. 4, 4a, b; Săv/et Rayss Mat, FI. Bas. II (1926) tab. XIII; Prod. FI. ed. II (1939) 245, fig. 2. 4. Plantă cu stoloni orizontali ramificați, cu ramurile terminate in rozele sterile, cespitoase. Din unele rozete ies tulpini fertile, înalte de 8 — 20 cm, simple .sau cu 1 — 2 ramuri, rărit foliate, acoperite cu peri stelați. Frunzele rozetei oblanceolate, subspatulate, ușor îngustate, obtuziuscule, întregi sau cu cîțiva dințișori, suriu-verzi datorită perilor stelați mărunți. Frunze, tulpinale distanțate, alungit ovate sau lanceolate, sesile, pronunțat acuminat dințate, rar i întregi, cu celule cu mirozină în mezofil. Flori mari, albe, în racem dens, alungit după înflorire. Sepale ovate sau alungit ovate. stelat păroase, longitudinal nervate, alb membranos marginale, lungi de 2 — 2,5 mm, cele interne puțin dilatate saciform la bază. Petale alungit obovate, lungi de cca 5 mm, la vîrf retezate, atenuate brusc în unguiculă scurtă. Staminele mari cu apendice concrescut, terminat într-un dințișor. Staminele scurte simple, fără apendici, la bază însă, de ambele laturi cu cîte o glandă nec-tariferă semilunară. Pedicel fructifer patul-erect, lung de 7 — 13 mm, stelat păros. Siliculă ovală sau elipsoidală, ușor comprimată, lungă de 4,5 — 5 mm, de culoare cenușie, acoperită foarte dens cu peri stelați. Stil lung de cca 1 mm, cu stigmat mai lat decît stilul și bilobat. Semințe biseriate, cile 4—8 într-o lojă, ovate, turtite, brun roșietice, nearipate; integumentul la umezire nu devine mucilaginos. Embrion pleuroriz. — III — V. S t a ț i u n e a. Pe stînci calcaroase. *) După numele profesorului S. B. Schivereck, botanist, care dela 1782 a profesat la hvow. FLORA R.P.R. Răsp. în țară: Reg. Suceava: pe coastele dela Stînca-Ștefănești (r. Trușești). Singurul loc citat în literatură și confirmat din R.P.R. Răsp. gen.: R. P. Romînă. U.R.S.S. de Mijloc pînă în Mții Urali. Genul 168. I) R Ă B A *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 194 ,nr. 5351, ed. V (1754) 291, nr. 717. — F 1 ă-m î n z i c ă. Plante anuale, bisanuale sau perene, cele perene cu numeroși lăstari terminați în rozete, formînd pernițe ± dense. Tulpină solitară sau ramificată, glabră sau stelat păroasă, frunzoasă sau fără frunze. Frunze bazale întregi sau dințate, glabre sau păroase, cele tulpinale sesile. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, cele interne mai late, cele externe foarte neînsemnat saciform dilatate la bază, membranos marginate. Petale (la speciile noastre) albe sau galbene, atenuate în unguiculă, rotunjite, emarginate sau adînc bifi-date. Stamine 6, simple, fără apendice, rareori cele mari lățite spre bază. Staminele scurte cu cîte 2 glande nectarifere la bază, adeseori unite și deschise spre interior, cele lungi numai foarte rar cu glande. Ovar sesil, cu 4 — multe ovule. Siliculă ovată, eliptică, lanceolată, rar pînă la liniară, dorsiventral comprimată, glabră sau păroasă; valve plane sau convexe, în partea inferioară cu nervură mediană bine vizibila. Loje cu semințe biseriate, ovat eliptice, comprimate, netede. Embrion pleuroriz (PL 62, fig. 5b). Genul cuprinde' aproape 400 specii, răspîndite în munții zonelor temperate și circumpolare. Determinarea speciilor 1 a Petale adînc bifidate, albe. Silicule glabre. Plantă mică, anuală 13. D. verna 1 b Petale întregi, cel mult slab emarginate........................... 2 2 a Plante anuale — bisanuale, cu tulpini zvelte, alungite, foliate (Secț. Drabella).............................................................. 3 2 b Plante perene, scunde, de stînci, cu rozete de frunze abundente. ... 4 3 a Flori albe. Stamine 4. Frunze cu bază cordat auriculată. Siliculă ± mai lungă decît pedicelul................................ 11. 1). muralis 3 b Flori galbene. Stamine 6. Frunze sesile, cu bază îngustată. Siliculă cu mult mai scurtă decît pedicelul....................... 12. D. nemorosa 4 a Flori galbene. Tulpină nefrunzoasă. Rozete foarte dese, compuse din frunze lanceolate sau liniare, rigide, lung ciliate pe margini, în rest glabre (Secț. Aizopsis)................................................. 5 4 b Flori albe. Tulpină ± foliată. Frunze bazale mai late, mai moi, stelat păroase, sau moi ciliate (Secț. Leucodraba)............................. 7 5 a Tulpină cu 2 — 6 flori, înaltă de 1 — 5 cm. Frunze liniare, late de cca 0,5—0,7 mm. Siliculă des pubescentă, alungit ovată, acută, lungă ) Derivă din grecescul drabe = arzător, pișcător. CBUCIF ERAE 859 de (4,3) 5 — 6 (6,5) mm, puțin bombată. Pedicelii inferiori mai lungi decît siliculă, cei superiori mai scurți sau egali cu aceasta 3. I). Haynaldi 5 b Tulpină de obicei cu mai multe flori, mai înaltă. Frunze mai late. Siliculă aspru scurt setoasă sau glabră..................................... 6 6 a Petale lungi de 6—8 mm. Siliculă lanceolată, glabră sau abia păroasă, ascuțită. Stil de regulă cel puțin atît de lung cit lățimea siliculei. Pedicel mai scurt decît siliculă................................ 1. D. aizoides 6 b Petale lungi de 4—6 mm. Siliculă eliptică, de jur împrejur scurt și rigid păroasă, ascuțită sau obtuziusculă, de cca 5 — 10 mm lungime (foarte rar mai lungă) și lată de 2—3 mm. Stil mai scurt decît lățimea siliculei.............................................2. D. lasiocarpa 7 a Stil lung de 1 — 2 mm, de mai multe ori mai lung decît lat. Tulpină nefoliată sau cu 1—2 frunze liniare, împreună cu pedunculii stelat păroasă .................................................................... 8 7 b Stil cel mult încă odată atît de lung cît lat, cu stigmat capitat sau slab bilobat. Tulpină cu 1 — 4 frunze mai late, de obicei ± dințate. . 9 8 a Stigmat ± capitat. Stil de 0,2 — 2 mm lungime.... 4. 1). stellata 8 b Stigmat adînc bilobat. Stil de 1 — 1,2 mm lungime. . 5. D. Simonkaiana 9 a Frunze adînc și acut dințate, lat ovate sau eliptice. Petale lungi de 3,5 — 4 mm. Silicule eliptice, pubescente sau rar glabre. . 7. D. Kotschyi 9 b Frunze cu margini întregi sau slab și puțin dințate................... 10 10 a Pediceli stelat păroși. Tulpină cel puțin în partea inferioară pubes-centă și păroasă ..................................................10. D. dubia 10 15 Pediceli glabri. Tulpină glabră sau rărit scurt păroasă............. 11 11 a Siliculă foarte zveltă sau îngust lanceolată, lungă de 6 — 8 mm, lată de 1 — 2 (2,5) mm, cu stil foarte scurt. Tulpină păroasă cel mult la bază. Frunze păroase pe ambele fețe......................... 6. I). carinthiaca 11 b Siliculă obtuziusculă sau obtuză, ± lat eliptică sau alungit eliptică. Tulpină complet glabră. Frunze pe ambele fețe glabre, numai pe margini păroase ........................................................... 12 12 a Frunze bazale acute, cele tulpinale de obicei puțin dințate, pe margini stelat păroase, ciliate numai spre bază, pe ambele fețe glabre. Stil de 0,5 — 0,75 mm lungime, cu stigmat mai mic decît grosimea stilului..........................................................8. D. Dorneri 12 b Frunze bazale obtuze, cele tulpinale întregi, glabre, numai pe margini simplu ciliate. Stil foarte scurt sau lipsește. Stigmat sferic 9. D. fladnitzensis Secția I. AIZOPSIS DC. Syst, II (1821) 332. Tulpină nefoliată, scapiformă. Frunze înguste, rigide. Silicule A ovate, cu valve acute sau acutiuscule. 1. D. aizoides L. Mant. I (1767) 91. — Ic.: Pl. 62, fig. 5, 5a, b. 4. Plantă înaltă de 3 — 10 cm, dens cespitoasă. Rădăcina relativ groasă; coletul ramificat în ramuri scurte, ± groase, terminate în rozete dense, glo- FLORA R.P.R. buloase. Tulpină floriferă nefoliată, simplă, ncramificată, glabră. Frunzele rozetelor liniare, cu margini paralele, late de 0,75 — 1,75 mm, rar mai late, glabre, lucioase, pe margini rigid ciliate. Racem oval, cu 2—12 flori galbene, mărișoare. Sepale de cca 4 mm lungime, ovate, glabre, rotunjite, nedilatate saciform la bază, alb marginale. Petale cuneat oblanceolate, lungi de 6—8 mm, rotunjite, galbene. Stăm ine simple, de lungimea petalelor. Ovar îngust eliptic, mai scurt decit stilul. Racem fructifer scurt. Pedicel glabrm erect patul, de regulă mai scurt decit siliculă. Siliculă eliptică sau alungit eliptică, lanccolată, glabră, la ambele capete acută, lungă de 5 — 10 mm, cu știi mai lung decit lățimea siliculei (5 — 5 mm), cu stigmat la fel de lat, hemisferic; valvele plane, netede, glabre sau puțin păroase. Loje cu 6—12 semințe biseriate, ovate, lungi de 1,5 mm, brunii. — IV —V. S t a ț i u n e a. Pe stinci calcaroase, sfărîmături mărunte, pășuni pietroase din etajul montan piuă in cel subalpin. V a r i a b i 1 i l a I e a s p e c i e i var. niannurosiensis Zapal. in Rozprawy Akad. Krakow Ser. Ut, Lom. 12 B (1912) 230. •- Plantă mică, înalta de 5 7 cm. Siliculă glabră, eliptică, lungă de 6,5—8,5 mm și lată de 2.5 —3,2 mm, cu slil lung de 1,3-2 mm. ... Mlii Maramureșului: Pietrița din Alt. Farcău. Mlii Rodnei: Piatra Rea. var. caipâthica Deg. ap. 1 luljăk in MBL VII (1908) 242. - - D. euspidata. Schur Sertum (1853) 8, nori M. B. el D. aizoides b. euspidata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 66.— Siliculă ovat lanceolată, foarte acuminată, adeseori puțin păroasă, lungă, de 8 — 12 mm, cu stil de 6 mm lungime. Mlii Maramureșului : Pietriceaua (Repedea, r. Vișeu). Mlii Rodnei: Pietrosu Mare. Mlii Rirsei: Piatra (traiului (Ky. in Pflzr. 35). M.[ii Hucei'i : Guțanu (Schur). O b’s. Exemplarei'* colectate de Coman (Herb. Cluj) din Alții Rodnei (Aria Zimbrului la Borșa, r. Vișeu), au slile în general mai lungi decît lățimea siliculei, așa că o putem considera cu specia tipică. R ă s p. gen.: Europa centrală, și de S. 2. 1). lasiocărpa Roch. PL hung. exs. (1810) et Pl. ban. (1828) 1, 4. — D. aizoon Whlbg. FI. Carp. (1814) 93. — D. aizoides var. a. aizoon Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 230. — Sziklai daravirâg. — Bchaartes Felsem bliimchen. — Exs. : FRE nr. 255 a, b. — Ic.: PL 62, fig. 4, 4a, b. 4. Plantă înaltă de 4 — 25 (30) cm. cespitoasă. Rădăcina subțire sau groscioară; coletul se ramifică în ramuri scurte, terminate în rozete dense, glo-buloase. Tulpina floriferă neramificată, nefoliată. Frunzele bazale la roze-tele mici alungit ovate sau lanceolate, la rozetele mari adeseori de 2 feluri: Planșa 62. ......... I. Draba nemorosa. L., iu. părți florale. ■ 2. D. niaruhs L. — 3. D. oerna E., Pa. idem, exemplar mic, 3b. părți florale*. 3c. siliculă cu semințe. 4. D. lasio-carpa. Rocii., 4a. exemplar fructifer, 4b. frunză. 5. L). aizoides L., 5a. exemplar fructifer, 5b. sămînță secționată. PLANȘA 62 cele externe liniar lanceolate, cu margini convexe, late de 2,5—3 mm, cele interne liniare cu margini paralele, late de 1 — 1,5 mm, toate glabre, lucioase, numai pe margini destul de îndesuit și lung ciliate. Racem florifer dens, capituliform, cu 3 — 26 flori, după înflorire se prelungește mult, complet glabru. Sepale ovat lanceolate, lungi de cca 3.5 mm, cu margini membranoase. Petale galbene, lungi de 4 — 6 mm, oblanceolat cuneate, rotunjite. Stamine simple, mai scurte decît petalele. Racem florifer alungit, rar scurt, cu pediceli mai lungi (rar mai scurti) decît siliculele. patul erecți, adeseori arcuiți în sus. Siliculă lungă de (5) 6 — 10 mm (excepțional — 12 mm), lată de 2 — 3 mm, îngust eliptică, ascuțită la ambele capete, cel puțin pe margini scurt și rigid păroasă, cu stil mai scurt decît lățimea siliculei, lung pînă la 1 mm. Semințe 6 — 10 într-o lojă, ovate. lungi de 0,9 —1,3 mm. — IV —V. Stațiunea Pe stînci calcaroase. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cheia Turzii, Colții Trăscăului (r. Turda); Reg. Aut. M.: Mții Giurgeului: Hăghimașu ±Mare, Hăghimașu Negru, Mt. « Ocsem », Mt. « Terko », Suhardu deasupra Lacului Roșu. Reg. Stalin : Mt. Piatra Mare, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Craiului, Mții Bucegi (r. Stalin); Mții Făgărașului; Mții Sibiului pe Piatra Albă. Reg. Hunedoara: Deva, Mintia (r. Ilia); Ohaba, Mții Retezatului pe Piatra Iorgovanului și Scocu Scorota (r. Hațeg); Mții Parîngului. Reg. Timișoara : Carașova (r. Reșița); Oravița, Maidan pe Dl. Scofaina, Ciclova Montană; Cazane, Mehadia pe Mt. Arjana, Mt. Domogled (r. Almaș). Reg. Craiova: Vîrciorova la Porțile de Fier, V. Bahnei, Ilovița, Bahna, V. Țesnei la Gaura Fetei în Mții Cernei (r. Tr. Severin). Reg. Pitești : Mții Făgărașului (Negoiu); Mții Rucărului pe Mt. Giuvala. Reg. Ploești : Mții Bucegi la Strunga și pe Bătrîna. Reg. Bacău : Cheile Bicazului. V a r i a b i 1 i t a t e a. s p e c i e i ssp. Rocheliana (Stur). — D. lasioc. '' . Rocheliana Stur în OBZ XI (1861) 183. Racem alungit. Pedicel mai lung decît siliculă. Siliculă + eliptică, de 7 mm lungime și 3 mm lățime, acută sau obtuziusculă, des scurt setoasă (cel puțin pe margini), cu stil de ± 1 mm lungime. — Comună. f. robusta O. E. Schulz in Engl. Pflzr. IV, 105, Heft 89 (1927) 47.— Plantă fructiferă înaltă de 30 cm. Frunze lungi de 3 cm și late de 3,5 mm. Racem cu pînă la 50 flori. Pediceli lungi de 8 — 16 mm. Silicule lungi de 7 — 9,5 mm. late de 3 — 4 mm, cu stil de 2 mm lungime. -... Reg. Timișoara ; pe stîncile dela Cazane (r. Almaș). var. glabrâta Schott ap. Stur in OBZ l.c. — D. aizoides var. c. afjinis Schur Sertum (1853) 8, non Host. — D. leiocarpa Schur ap. Stur in OBZ l.c. — D. lasioc. var. .decalvans Simk. Enum. Fl. Transs. (1886.) 93. excl. syn. Schur. — Silicule glabre. — Reg. Stalin: Mții Bucegi, Piatra Craiului (1850 m). ssp. elongâta (Host) Jăv. Magy. Fl. (1925) 430. — D. elongata Host FL austr. II (1831) 237. — D. aizoides Roch. Pl. Ban. rar. (1828) et Bot. Reise <(1830) 50. — D. aizoides L. b. elongata Schur Sert. (1853) 8. Tulpină și racem alungit. Pediceli inferiori mai lungi decît siliculă. Siliculă îngust lanceolată, lungă de 7 — 10 mm, lată de 2 — 3 mm, glabră, numai pe margini rigid scurt setoasă, cu stil lung de 1—2 mm. R<^. Cluj: Cheia Tur/iL Colții Trâscauhii (i000 ni). Reg. Am. M. : Mții Giurgeului: Alt. «OcsMn» și « Terko ». Reg. Stalin: Mt. Postăvarii, Mții Rumegi în V. Iloroabei spre Strunga. Mții Făgărașului pe Vf. Moldoveana. Reg. Hunedoara : Mții Retezatului pe A T Fiule (2000 m). Reg. Timișoara. : Rîul Miniș pe șoseaua Anina-Bozovici (r. Gravita); Mehadia pe Ml. Arjana, Băile Ilerculane, Mt. Domogled pe Vf. Șușcului și V. Prolaz. Mții Cernei la 11 încă Camenei. Defileul Dunării la Cazane (r. Almaș). f. dolicfiocârpa O. E. Schulz l.c. 'G.........Plantă foarte viguroasă. Siliculă lungă de 12 mm și Iată de 2 mm. Rrg. Timișoara : Băile Ilerculane (r. Mehadia). var. Hegcmi O. E. Schulz Le. - Siliculă complet glabră. Reg. Stalin: Mt. Pialra Craiului (2200 m). ssp. compacta (Schott, Nym. et Ky.) Jâv. Magy. FI. 1. c. — 1). compactei Sch., N. et Ky. Analect. bot. 1 (1854) 50. — D. ciliaris Baumg. Enum. stirp. Transs. II (.1816) 230, non Host. — D. Baiimgartemi Schur Enum. pl. Transs. (1866) 65, excL syn. Stur. — D. comp. . Schotlii Stur 1. c. 185. -- Ic.: Pl. 63, fig. 6, 6a; Stur in OBZ 1. c. tab. I, fig. a. — Ic. : Prod. FI. II, ed. 11 (1939), fig. 2. Racem fructifer scurt. Pediceli + mai scurți decît siliculă. Silicule -h lat eliptice, rotunjite la ambele capete, lungi de 5 — 6 mm, late de 2,5—3 mm, foarte scurt setoase, cu stil scurt de 0,25 — 0,75 mm. Frunze filiforme, late de 2 — 2.5 mm. Mâi Birjei : Pialra Mare. Postăvarii, Pialra Craiului. Mâi Raeegi: Furnica, Vf. cu Dor, Caraiman, Obîrșia. Vf. Omu, Vf. Bucșoiu, V. MMăești, \ . Țigănești, A7. Horoabei. var. pseudoaizoides Slur in OBZ XI (1861) 185. - le.: Pl. 63, fig. 5, 5a; Stur in OBZ 1. c. tab. I, fig. b. - Siliculă glabră — Mâi Bucegi: Omul, Strunga (2000 ml, AC Mălăeșli (1900 m). Răsp. gen. : Endemică în Carpați (și în Dalmația). 3. 1). Haynaldi Stur in OBZ XI (1861) 186. — Ic. : Pl. 63. fig. 4, 4a; Prod. FI. II, ed. II (1939) 532, fig. 2; Stur in OBZ l.c., tab. II, 3 figuri si detalii. 4. Plantă înaltă de 1—5 cm, cespitoasă, formează pernițe dense. Rădăcină lemnoasă. Ramurile sterile lungi de 1 — 2 cm. terminate in rozete sferice, pînă la 13 mm în diametru. Frunzele rozetelor lungi de 2,2 — 10 mm și late de 0,5 — 0.75 mm, foarte rar peste 1,5 mm, de obicei pe margini și la vîrf cu ciîi rigizi, adeseori caduci. Tulpină, scapiformă, erectă sau ascendentă, fără frunze, glabră, în stare fructiferă de 25 — 40 (50) mm lungime, cu racem la \ irf sau începind dela mijloc. Flori mari, de obicei. 2—6, rar mai multe, foarte* apropiate. Sepale ovate, concave, de cca 3,25 mm lungime, alb marginale, glabre. căzătoare după. înflorire. Petale obovat cuneate, puțin emarginate, lungi de 4 — 4,5 mm sau puțin mai lungi, galbene, mai tîrziu devin albe. Stamine simple, lungi cît sepalele. Pediceli fructiferi lungi de 4,5—8,5 mm, rar pînă la 11 mm, erect i patenti. Siliculă alungit o vată, rar eliptică, la bază rotunjită, spre vîrf atenuată, acută, lungă de (4,3) 5 — 6 (6,5) mm, lata de 3,25 mm ; valve accentuat convexe, fără nervuri", dens acoperite cu peri rigizi. Stil lung de 1,4—1,8 mm. Semințe mici, cîte 3—8 într-o lojă. —VI—VII. Stațiune a. Pe stînci în etajul alpin. R ăsp. î n ț a r a: în Carpații Meridionali, cu formele de mai jos. V a r i a b i 1 i t a t e a s p c c i ei f. orbâta (Stur.). - 1). Hayn. a. orbala Stur l.c. — D. Hayn. s. stenophijlla Grec. Consp. (1898) 70. — Aproape toate frunzele numai mucronate, iară cili pe margini. Tulpină, silicule și stile mai mici. — Mâi Bistriței: Ceahlău pe Panaghia. Mul Birsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. Mții Bucegi: Vf. Bucșoiu, Podul Spintecăturilor, Plaiu Țapului, Grohotișu, Strunga. f. ciliăta (Stur). . D. Hayn. f3. ciliate: Stur l.c., Frunze, mai ales cele exterioare, ciliate. Tulpină mai lungă. Silicule și stile mai mari. - Mții Birsei: Piatra Mare, Piatra Craiului pe stînci deasupra Poienii Baciului. Răsp. gen.: Endemism în Carpații sudici. X I). lastrungica O. E. Schulz in Engl. Pflzr. IV. 105, Heft 89 (1927) 51 = lasiocarpa ssp. compacta X Haynaldi Frunze scurte, late, pectinat ciliate ca la D. compacta. Tulpină zveltă, racem lax, cu 1 — 6 flori ca la D. Haynaldi. Flori mici, asemănătoare eu cele clela D. compacta. Marginea siliculei scurt păroasă. Mții Bucegi: deasupra punctului Vama Strunga (2000 m. alt.). Secția II. LEUCODRÂBA DC. Syst. nat. II (1821) 342. Plante bisanuale sau perene. Tulpină foliată, cu 1-- 3 frunze. Flori albe. Glandele nectarifere ale staminelor lungi lipsesc. Siliculă. cu stil evident. 4. ? D. stellâta Jacq. Enum. stirp. vind. (1762) 113, 256, tab. IV, fig. 3.— I). austriaca Cr. Stirp. austr. I, ed. I (1762) 10, tab. I, fig. 4. — Ic.: PL 63, fig. 8, 8a. 4. Colet bogat ramificat, cu ramuri terminate în rozete, împreună cu rămășițele frunzelor din anii trecuți formează o perniță laxă. Tulpină simplă, erectă, de 3 — 14 cm, în partea inferioară stelat păroasă. Frunzele rozetelor îngust obovate, atenuate în pețiol scurt, întregi sau dințate la vîrf, des stelat păroase, ici-colo la bază și cu peri simpli. Frunzele tulpinii florifere 2 (3), rar lipsesc, lat ovale, acutiuscule, cu bază îngustată, sesile, lax stelat păroase, întregi sau dințate. Racem dens, cu 3 — 12 flori glabre, rar cu peri stelați răzleți. Sepale lat ovate, subrotunde, lungi de 2 mm. Petale albe, lungi de 4 —5 mm, rar mai lungi, lat obovate, rotunjite sau puțin emarginate, brusc atenuate în unguiculă scurtă. Pedicel fructifer lung de 5 — 10 mm. Siliculă lungă de 6 — 10 mm și lată de 2,5 — 4 mm, eliptică pînă la lanceolată, glabră. Stil de 0,2 — 2 mm lungime, cu stigmat ± capitat. Semințe 10—18, lungi de 1,3 —1,5 mm, netede. — VI —VII. Stațiune a. In crăpăturile stîncilor calcaroase. 366 FLORA R.r.R. Răsp. în țara: Hegi în FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 382 o indică din «Bucovina». Citarea lui Baumg. (Enum. II (1816) 231) după Simk. (Enum. (1866) 93) se referă la D. carinthiaca Hoppe și la D. Dorneri Heuff. Datele din « Bucovina » au fost contestate de Knapp (FI. Galiz. și Buc. (1872) 312). Astfel, existența acestei plante în flora R.P.R. este dubioasă. R ă s p. g e n.: Alpii de E. 5. D. Simonkaiana Jâv. in BK IX (.1910) 281, tab. III. A. — Ic.: PL 63, fig. 2, 2a-d.; Jâv. l.c. tab. IIP fig. A et nr. 1-11; Prod. FI. II, ed. II (1939) 545, fig. 1. 4. Plantă dens cespitoasă, înaltă de 2 — 7 cm. Tulpini sterile des ramificate, cu ramuri terminate in rozete de frunze, sub rozete cu resturile frunzelor uscate. Frunzele rozetelor alungit lanceolate, la mijloc ± mai late, lungi de 3—12 mm și late de 1—2 mm, întregi, îngustate ușor în pețiol, la vîrf obtu-ziuscule, acute sau acuminate, ± verzi, opace, pe toată suprafața cu peri disperși și 2 —4-ramificați, la margine distanțat și lung ciliate, cu cili lungi cît jumătatea laminei. Tulpina floriferă nudă sau 1—2-foliată, cu frunze liniar lanceolate, sesile. Tulpină și pediceli cu peri simpli și ramificați. Inflorescență cu 3 — 16 flori. Sepale lat eliptice, foarte mărunt păroase, lungi de 1 mm. Petale albe, lat obcordate, atenuate în unguiculă scurtă (2—2,5 mm). Stamine de 1 —1,5 mm lungime, cu jumătatea inferioară a filamentului lățită. Siliculă lat eliptică, convexă, la bază + rotunjită, la vîrf acută sau obtuziusculă, lungă de 5 — 6 mm, lată de 2—3 mm, acoperită lax cu peri mici, simpli și ramificați. Stil lung de 1 — 1,2 mm, filiform. Stigmat bilobat, uneori cu lobii din nou bilobați. Semințe 6—10 într-o singură lojă, brun roșietice, elipsoidale, netede.— VI. Stațiunea. Pe stînci de granit. Răsp. în țară: Mlii Parlngului: pe Dl. Badea (1700—1750 m), împreună cu Potentilla Hayn a Id i a na. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. retyezatensis Jâv. in BK XVII (1918) 55. — Frunze de obicei cu cîte un dinte. Tulpină mai dens stelat păroasă. Siliculă ± îngust eliptică, cu stil lung și stigmat întreg, nebilobat. — Mlii, Retezatului: în crăpăturile stîncilor din V. Rîușorului. Planșa 63. — 1. Draba Kotschyi Stur var. jlexuosa Stur, exemplar florifer, la. idem, exemplar fructifer, 1b. var. robusta Stur, exemplar fructifer. — 2. D. Simonkaiana Jâv., 2a. frunză bazală mărită, 2b. siliculă mărită, 2c. stil cu stigmate, 2d. părți florale.— 3. D. Dorneri Heuff., 3a. siliculă cu semințe, 3b. frunză bazală mărită. — 4. D. Haynaldi Stur, 4a. frunză bazală mărită. — 5. D. lasiocarpa ssp. compacta (Sch., N. et Ky.) Jacq. var. pseudoaizoides Stur, 5a. fruct mărit. — 6. D. lasiocarpa ssp. compacta (Sch., N. et Ky.) Jacq., 6a. siliculă mărită. — 7. D. carinthiaca Hoppe, exemplar florifer, 7a. idem, exemplar fructifer, 7b. părți florale. — 8. D. stellata Jacq., exemplar florifer, 8a. două exempl. fructifere. — 9. D. jladnitzensis Wulf., exemplar fructifer. — 10. D. verna var» praecox (Stev.j. PLANȘA 63 CRUCIF EI’. AE 369 Obs. O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1927) 253 a subordonat greșit aceasta formă la D. Dorn,cri (a se vedea rectificarea lui Jăvorka in MBL XXIX (1930) ivi). Rasp. gen.: Endemism al Miilor Parîng si Retezat. 6. J). carintluaca Hoppe in Flora VI (1823) 437. — D. Johannis Host FI. austr. II (1831) 240; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 65. — D. stellata Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 231, p.p.; Schur l.c. 65 et Herbich FI. Bucov. (1859) 358, cf. Simk. Enum. FI. Transs. (1886) 93. — D. carinth. ssp. orientigena Zapal. Rozprawy Akad. Krakow Ser. III, tom. 12 B (1912) 233. - Ic.: Pl. 63, fig. 7, 7a, b. 4. Plantă înaltă de 2 — 14 cm, lax cespitoasă, cu rădăcină pivotantă. Tulpinile de sub rozetele vii — în raport cu vîrsta lor — repetat ramificate în etaje (mai ales cele din crăpăturile stîncilor) și acoperite cu resturile frunzelor rozetelor vechi. Frunzele rozetelor alungit eliptice, acute, ușor îngustate spre bază, cu margini întregi, acoperite cu peri ramificați. Tulpini florifere glabre, simple, foarte rar ramificate, numai la bază ± păroase. Frunze tulpinale 1 — 2, lanceolate sau alungit ovate, cu margini întregi sau denticulate, cu peri ramificați, uneori ± glabrescente, sau glabre. Flori 4 — 15, albe, în racem lax, mai tîrziu mult prelungit. Sepale lat eliptice, de 1,3 mm lungime. Petale lungi de 2,5 mm, alungit obovate, retezate, atenuate ușor în unguiculă. Stamine simple. Pedicel fructifer glabru, ± egal cu silicula. Siliculă lanceolată sau liniar lanceolată, rar eliptică, atenuată spre ambele capete, acută, cu margini subparalele, lungă de 6—8 (9) mm și lată de 1 — 2 (2,3) mm, glabră, foarte rar păroasă. Stil foarte mic, abia de 0,25 mm, cu stigmat slab bilobat. Semințe biseriate, pînă la 8 într-o lojă, eliptice, deschis brune, lungi de cea 0,75 mm. — VII—VIII. Stațiunea. în crăpăturile stîncilor din etajul alpin. Vâri a b i li l a I e a s p e c i e i var. genuinii Sl.ur l.c. 192. — Silicule glabre.— Mlii MaramureșuluiParcau, Groapa Juri?, V. Vaser. Mții Rodnei: Pietrosu Mare, Muscheta, Puzdrele, Fața Meselor, Gărgălău, VI'. Omului, Galați, Mihăiasa, Rabla, Ineu, Corongiș, Crădunel, Saca. Mtii Suhardului: Suhardu. Mții Rarăului: Rarău. Mlii. Călimării. Mții Bistriței: Ceahlău. Mlii Birsei: Piatra Mare, Postăvarii, Piatra Craiului. Mlii, Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Vf. Omu, V. Cerbului, Doamnele, V. lalomiței. Mlii Rucărului: Dîmbovicioara. Mlii Făgărașului: Buda, Xegoiu pe Lespezi, Mții Cîrlișoarei, Vf. Buteanu, Lacul Bîlea. Mlii Sibiului: Iezerul Cibinului, Frumoasa. Mlii Paringului: Mt. Badea. Mlii Mehedinților: Scărișoara. Mlii Țarcu-Godeanu: ML Țarcu în V. Groapa Bistrei. i. ranuficans Zapal. l.c. 233. — 'tulpina înaltă pînă la 15 cm, i ramificată. — Mt. Suhardu (r. Vatra Dornei). L suchardensis Zapal l.c. 235. — Plantă înaltă de 2 — 3,5 cm, compact cespitoasă. Silicula lungă numai de 4 — 4,5 mm. — Ml. Suhardu (r. Vatra Dornei). — c. 6 4 0 370 FLOJLX B.r.B f. bardovensis ZapaL l.c. — Silicule foarte înguste, lungi de 6 — 7 mm și late de 1 — 1,2 mm, aproape orizontale. Plantă cu multe tulpini. — Mții Maramureșului: ML Băița. Mlii Rodnei: Corongiș. var. Porcinsii Stur l.c. — Siliculă pe margini cu peri subțiri si scurți, lax stelat-păroasă. — Mții B.odnei: Corongis. var. glabrata Koch Syn. I, ed. III (1857) 55. — Frunze glabrescente sau glabre, numai pe margini păroase. — Mlii Rodnei: Corongis. Mții Birsei: Piatra Craiului. Mții Bucegi: V. Mălăești, V. Țigănești. Mții Făgărașului: Mții Arpașului. Mții Sibiului; Mții Paringului; Mții Țarcu-Godeanu: Mt. Țarcu în V. Groapa Bistrei. Răsp. gen.: Carpații din R.P.R., Alpi, Pirinei. 7. O. Kotschyi Stur in OBZ IX (1859) 33, cum tab.; XI (1861) 189. -D. androsacea et D. hirta Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 232. — Ic.: Pl. 63, fig. 1, la, b.; Prod. FI. II, ed. II (1939) 534, fig. 1. 4. Plantă înaltă de 2,5—13 cm, cu rădăcină pivotantă, subțire, în tinerețe cu o singură rozetă de frunze, după mai mulți ani mult ramificată la bază, cu ramuri terminate în rozete și acoperite cu resturile frunzelor vechi. Frunzele rozetelor alungit obovate, acute, ușor îngustate în pețiol, pronunțat și acut dințate, pe margini cu peri simpli și bi- sau trifurcați, pe fețe glabre sau cu peri ramificați, rari. Tulpină și pedunculi păroși. Frunze tulpinale ovate, sesile, acute, de obicei adine și acut dințate, păroase ca și frunzele rozetei. Flori în racem scurt și dens, la fructificare puțin alungit. Sepale lat eliptice, cu margini alb membranoase, aproape glabre. Petale albe, lanceolat cuneate ușor emarginate, lungi de 3,5 — 4 mm. Stamine simple, de lungimea sepale-lor. Pedicel mai scurt decît fructul. Siliculă alungit eliptică, lungă de (5) 6 — 7 mm, lată de 1,75 —2 mm, la ambele capete ± deopotrivă obtuziuscule sau acutiuscule, cu stil scurt, tot atît de lung cit lat; valve netede, glabre, foarte rar slab păroase. Semințe cîte 8 într-o lojă, brunii, lungi de aproape 1 mm. - V-VII. Sta ț i u n e a. Pe stînci în etajul alpin. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. flexuosa Stur l.c. 35 et l.c. 189. — Tulpină mai înaltă și mai păroasă. Frunzele inciz dințate. Pedicelii inferiori mai lungi decît siliculă. Reprezintă forma tipica a speciei. — Mții Țibleșului: Țibleșu. Mții Rodnei: Corongiș. Mții Bistriței: Ceahlău pe Toaca. Mții Ciucașului: Piroșca. Mții Birsei: Piatra Craiului. Mții Bucegi: Piatra Arsă, Jepii Mari, Caraiman, Babele, Vf. Omu, Podul Spinteâăturilor, V. Doamnelor, V. Mălăești, V. Țigănești, Strunga. Mții Făgărașului: Rîiosu, Capra Budei, «Comandau la Schmidt», Arpașu, Ucea Mare, Buteanu, Lacul Bîlea. var. robusta Stur l.c. — Frunze dur dințate. Pedicel mai scurt decît siliculă. — Mții Țibleșului: Țibleșu. Mții Rodnei: Corongiș. Mții Birsei: Piatra Mare, Piatra Craiului deasupra Poienii Baciului. Mții Bucegi: Vf. Bucșoiu. Mții Făgărașului: Ucea Mare, Arpașu, Căprăreasa, Lacul Bîlea, Rîiosu, Capra Budei. f. deminâta Schur Enum. pl. Transs. (1866) 65, n. nud. ex. O. E. Schulz l.c. 252. — Plantă înaltă numai de 1 — 2 cm. — Mții Bucegi: în locuri însorite. CKIU J Fi-JIAH 377 f. dasyeârpa O. E. Schulz l.c. 252. — Siliculă acoperită cu peri simpli, bi- și trifurcați. — Mții Bucegi: \TL Omul (2500 m). Răsp. gen.: Endemism al Carpaților din R.P.R. (Se găsește și în Alpii de E)- 8. D. Doritori Heuff. iu OBZ VIII (1858) 25 et in Verb. ZBG Wien VIII (1858) 59. — D. siellata Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 231, non Jacq. — D. stylosa Simk. ap. Jâv. in BK IX (1910) 284, non Dulac, nec Turcz. — Ie. : Pl. 63, fig. 3, 3a, b.; Stur in OBZ XI (1861) tab. III; Prod. FI. II, ed. II (1939) 545, fig. 2. 4. Plantă înaltă de 3—8 cm (în stadiu fructifer uneori pînă la 15 cm), cespitoasă, la bază aproape lemnoasă, cu ramuri terminate în rozete de frunze. Tulpina floriferă glabră, 1— 2-foliată sau nefoliată, foarte rar cu 1—2 rămurele fără frunze. Frunzele rozetelor alungit lanceolate, atenuate spre bază, acute? întregi sau spre vîrf cu 1 — 2 dințișori, glabre pe ambele fețe, cu margini ciliate, spre vîrf numai cu peri bifurcați. Frunze tulpinale simplu ciliate, în rest glabre, lungi de 6,5—8,5 mm, late de 2,25 mm. Racem floral subcorimbos, cu 4—10 flori, mai tîrziu devine lax. Flori mici, albe. Sepale eliptice, concave, glabre, lungi de cca 3 mm. Pedicel glabru ± egal cu siliculă, ± orizontal. Siliculă eliptică, rotunjită la ambele capete, lungă de 4,5—6,7 mm, lată de 2—3 mm, cu valve comprimate, glabre. Stil de cca 2 ori mai lung decît lat, de 0,5—0,75 mm lungime. Semințe cîte 5—8 într-o lojă. — VI —VIL Stațiunea. în crăpăturile stîncilor din etajul alpin. Răsp. în ța r ă: Mții Retezatului: pe coama care se întinde sub Y1‘. Retezat sp re Valereasca, Piciorul Colțului (1900 m). Obs. Var. retyezalensis, pe care O. E. Schulz o atribuie acestei specii, aparține la D. Simonkaiana. Răsp. gen.: Endemism al Mților Retezatului. 9. D. fladnitzensis Wulf. in Jacq. Miscell. austr. (1778) 147, tab. 17, fig. 1; A. Tolm. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 403.-Ic.: Pl. 63, fig. 9; Prod. FI. II, ed. II (1939) 533, fig. 3. 4. Rădăcină relativ puternică. Tulpină de 1 — 5 (8) cm, la bază foarte ramificată, cu multe rozete foliare mici, îndesuite, formînd pernițe dense. Frunzele rozetelor mici, obovat lanceolate, atenuate în pețiol, scurt acute la vîrf, ciliate pe margini, cu peri simpli, pe față de obicei glabre. Frunze tulpinale 1—2, sesile, uneori inserate foarte jos, aproape de rozetă, ovate, pe margini întregi și simplu ciliate, în rest glabre. Tulpină și pediceli glabri. Inflorescență mică, subumbeliformă, cu 2 — 7 flori. Sepale glabre, lungi de 1,6 mm, alb membranoase. Petale albe, cuneate, la vîrf retezate sau ușor emarginate, lungi de 2—3,2 mm. Stamine simple. Pediceli fructiferi rigizi, patenți, lungi de 2 —4 mm. Siliculă eliptică sau alungit eliptică, lungă de 4—5 mm, lată de 1,5—2 24* 372 FLOliA IM’.R. mm, glabră, comprimată. Stil foarte scurt sau lipsește. Stigmat sferic, sesil. Sămînță ovată, netedă, de 1 mm lungime, gălbuie brună. — VI —VII. Stat i u n e a. în crăpături de stînci, în etajul alpin. R ă s p. în ț ară.: Mlii Rodnei: Vf. Ineu. Mlii Ruce^i: Vf. Coșlila, (kiraiman, Vf. Bucșciu. Răsp. gen.: Pirinei, Alpi, Carpații clin R.P.R., Allai, Himalaia, regiunile polare. 10. ? 1). dubia Suter FI. helv. II (1802) 46. — D. frigida Sauter in Flora VIII (1825) 72. - Ic.: Pl. 28, fig. 6. 4. Plantă înaltă de 3 — 14 cm, cespitoasă. Tulpina la bază des și scurt ramificată, cu ramurile terminate în rozete de frunze, formînd penii le i dense. Tulpina floriferă cu 1—3 frunze sau nefoliată, rărit stelat păroasă, mai mult la partea inferioară. Frunzele rozetelor îngust obovate, întregi, dispers stelat păroase. Frunze tulpinale sesile, ovat lanceolate, dințate sau întregi. Inflorescență racem + scurt și bogat. Sepale alungit ovate, lungi de 2 — 2,5 mm, spre vîrf adeseori păroase. Petale albe, lungi de 3 — 4 mm, îngust obovate, destul de brusc atenuate în unguiculă, rotunjite sau slab emarginate. Pedicel fructifer patul erect, lung de 2,5 — 14 mm, glabru sau rar stelat păros. Siliculă eliptică, lungă de 6 — 10 (13) mm, lată de 2 — 3 mm, glabră, rar păroasă la margine. Stil lung de 0,3 —0,4 mm, cu stigmat ușor bilobat. Sămînță lungă de 1 mm, ovată, deschis brună. — V—VII. Stațiune a. Pe stîncării alpine. Răsp. î n ț a r ă: Plantă dubioasă pentru flora R.P.R., indicată de Jăvorka (Magy. FL (1925) 431) de pe Mt. Țarcu. Răsp. gen.: Spania, Alpi, 'Patra. Secția III. DRABFLLA DC. Syst. II (1821) 351. Plante anuale, rar bisanuale: Tulpină foliată cu 3 -10 frunze. Glandele nectarifere ale staminelor lungi lipsesc. Flori galbene sau albe. Stigmat V sesil. 11. I). murâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 642; A. Tolm. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 451.-Exs: FRE nr. 961. - Ic.: Pl. 62, fig. 2. O — OO. Rădăcină pivotantă foarte subțire. Tulpină erectă, înaltă de 7 — 30 cm, simplă, rar ramificată, distanțat foliată, stelat păroasă, la bază cu o rozetă de frunze alungit obovate, atenuate în pețiol scurt, acutiuscule, întregi, cu peri ramificați i denși. Frunze tulpinale ovate sau lat ovate, sesile, cu bază lată, cordat-auriculată,acute, serat dințate, cu peri simpli sau ramificați. Inflorescență racem scurt, umbeliform, prelungindu-se mult după înflorire. Sepale de 1,2 —1,5 mm lungime, alb membranoase, păroase. Petale albe, alungit obovate, ușor atenuate în unguiculă, rotunjite la vîrf. lungi de 1,5—2 mm. Stamine de obicei numai 4. Pedicel fructifer lung de CIH'CIF ERAE 4—10 mm, glabru, orizontal patent, puțin mai lung decît siliculă. Silicule alungit eliptice, lungi de 4 — 7 mm, late de 1,5 — 2 mm, glabre, în racem lung, lax. Stilul aproape lipsește. Sămînță lungă de 0,8 —0,9 mm, ovată, brună deschisă. — V—VI. Stațiunea. Pe coline ierboase, stînci umbrite, destul de rară. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Bistrița. Reg. Aut. M.: defileul Mureșului între Deda și Toplița (r. Toplița). Reg. Stalin: Sighișoara; Rupea; ML Piatra Mare (r. Stalin). Reg. Timișoara: Păd. Vînatuhn la Timișoara; Mehadia pe Dl. Străjuț, Plavi-șevița pe Mt. Ciucuru, Svinița, Cazane, Orșova pe Dl. Alion (r. Almaș). Reg. Craiova: Argetoaia (r. Filiași). Reg. Ploești: Sinaia pe stînci la Sf. Ana.-- Reg. Galați: Mrea Cocoș (r. Tulceai. Reg. Iași: Coada Stîncii, între Breaza și Ruseni (r. lași). Băsp. gen.: Ruropa, Asia de V, Africa de NV, Canada. 12. I). nemorosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 643; A Tolm. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 451, tab. XXVI, fig. 5. — D. nemoralis Ehrh. Beitr. VII (1792) 152. — Flămînzică. — Li geti daravirâg. — Hain-Hungerblumchen. — KpynKa nepejiecKOBaa. — Ic,: PL 62, fig. 1, la; FI. U.R.S.S. l.c. tab. XXVI, fig. 5. O. Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 10—30 (40) cm, simplă sau ramificată, foliată și păroasă pînă la inflorescență. Frunze inferioare adunate în rozetă, obovate, îngustate în pețiol scurt, obtuze, denti-culate sau întregi, acoperite dens cu peri ramificați, ici-colo cu peri simpli. Frunze tulpinale cu baza îngustată sau rotunjită, sesile, late sau îngust ovate, denticulate, rar întregi. Inflorescența racem umbeliform dens, prelungit după.înflorire. Sepale lat eliptice, lungi de 1,2 mm, alb membranos margi-nate, simplu păroase. Petale cuneate, emarginate, lungi de 2—4 mm, galbene deschis. Stamine 6, mai scurte decît petalele. Racem fructifer foarte lung, uneori începînd aproape dela bază. Pediceli fructiferi lungi de8-20mm,aproape orizontali sau puțin erecți, mult mai lungi decît siliculă. Siliculă alungit eliptică, cu laturi ± paralele, foarte rar alungit sau îngust obovată, lungă de 5 — 7 mm, lată de 1,6—2 mm, mult mai scurtă decît pedicelul, glabră sau scurt alipit păroasă. Stilul aproape lipsește. Semințe ovate, lungi de 0,6—0,7 mm, numeroase într-o lojă ( — 16), brune, netede. — IV—VI. Stațiunea. Locuri ierboase, pe cîmpuri, ogoare, lîngă drumuri, la marginea pădurilor; comună. Răsp. î ii țară: Reg. Baia M.: Focni (r. Cărei); Borșa (r. Vișeu). Reg. Cluj: Valea Drăganului, Ciucea (r. Aleșd). Anieș (r. Năsăud); Bistrița; Gherla, Suculard (r. Gherla); Unguraș (r. Dej); Mții Meses pe Măgura dela Bria (r. Șinileu); Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Băile Sărate Turda, Cheia Turzii (r. Turda); Oroiu (r. Luduș). Reg. A ut. M.: Tg. Mureș, Corunca (r. Tg. Mureș); Gurghiu, Jabeuița {v. Reghin); Suseni, Lacul Roșu (r. Gheorghieni); Bălan, Racul, Șumuleu, Tomești, Mții Giurgeului: ML «Ocsem », Mt. Vârbukk, Ilăghimașu Mare, Mt. « Terko » (r. Cine); Cătălină (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Mediaș, Prostea Alică, Valea Lungă (r. Mediaș); Sighișoara; 374 l’LOBA B.P.K Racoșul de Jos pe Dl Tipciului (r. Rupea); Orașul Stalin, Bod, Hărman, Mt. Piatra Mare (r. Stalin); Sibiu, Cisnădioara, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia, Șard. (r. Alba); Geoagiu Băi (r. Orăștie). Reg. Timișoara. Reg. Pitești: Mt. Gazia (r. Loviștea). Reg. Ploești: Gîmpina; Mții Bucegi pe Piatra Arsă. R.eg. București: București. Reg. Iași: Mîrzești, Aroneanu (r. Iași). Reg. Suceava: Rojorîta, V. Putnei (r. Gîmpuhmg); Dorn ești (v Rădăuți). V a r i a b i 1 i t a t e a s p e c i e i Planta tipică are silicula scurt alipit păroasă. var. per mixta Schur Enum. pl. Transs. (1866) 66. — Silicule numai pe margini scurt păroase. — Reg. Stalin: Sibiu. var. leiocarpa LindL in Linn. XIII (1839) 33. — D. pseudomuralis Schur ap. Stur in OBZ XI (1861) 194. — D. nemor. a. glabra Schur Enum. l.c. (exd. syn. Ehrh.).— Silicule glabre. — Reg. Cluj: Sîngeorz-Băi (r. Năsăud). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Toplița); Bălan (r. Ciuc); Reci (r. Sf. Gheorghe); Tg. Săcuesc. Reg. Stalin'. Mt. Postăvaru, Hărman, Orașul Stalin (r. Stalin); Sibiu. Reg. Ploești: Bușteni (r. Sinaia); Podu Turcului prin lunca Zeletinului (r. Zeletin). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău la Poiana Coacăzului (r. Ceahlău); Borniș, Dragomirești (r. Piatra Neamț). R ă s p. gen.: Europa, Asia de N, America de N. Secția IV. EROPHILA Rchb. Consp. (1828) 183. Plante mici, anuale sau hibernante, cu rozete. Tulpină fără frunze. Flori mici. Petale albe, obovate, pînă la mijloc sau mai adînc bifidate. Staminele scurte pe ambele laturi cu cîte o glandă nectariferă. Loje cu numeroase semințe. 13. D. verna L. Sp. pl. ed. I (1753) 642. — Erophila verna A. Mey. Preuss. Pflzgatt. (1839) 179; A. Tolm. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 456. -E. vulgaris DC. Syst. II (1821) 356. —- Flămînzică. — Tavaszi daravirâg. — Fruhlings Hungerblumchen. — BecnHHKa BeceimaH. — Exs.: FRE nr. 962 a, b. ssp. majusc. — Ic»: Pl. 62, fig. 3, 3a, b; Pl. 63, fig. 10 ssp. praecox. O. Rădăcină subțire, abundent ramificată. Tulpini de 2—15 (25) cm, solitare sau numeroase, ramificate numai la bază, erecte sau arcuit ascendente, fără frunze, ± păroase. Frunze bazale în rozetă, ovate, obovate, lanceolate, atenuate în pețiol lat, acute, întregi sau ± dințate, glabre, glabrescente sau ± păroase, cu peri stelați și simpli. Inflorescența racem scurt și des, prelungit foarte mult după înflorire. Sepale lat ovate, alb marginate, lungi de 1,5 — 2 mm. Petale albe, de 2 —4 mm lungime, adînc bifidate. Stamine simple. Pedicel fructifer foarte variabil, lung de 6 — 20 mm, uneori cu înfățișare de ramură lungă pînă la 4,5 cm, erect patent. Silicule variabile, de obicei eliptice, cele extreme rotunde sau lanceolate, lungi de 4—10 mm, de obicei de cca 7 mm și late de 1,5 — 2 mm, glabre. Stilul aproape lipsește. Semințe numeroase, brune, de 0,7 mm lungime. — III—V. S t a ț iun e a. Comună prin arături, locuri ierboase, nisipoase, ruderale sau stîncoase; de obicei apare în exemplare foarte numeroase. CRUCIFERAE 375 V a r i a b i 1 i t a t e a speciei O b s. D. verna este o specie foarte variabilă. A. Jordan s-a ocupat în moc| experimental cu această plantă, stabilind la început (1852) 5 «specii», iar după 12 ani, 53 «specii ». în 1873 a afirmat că a putut constata pe cale experimentală cca 200 «specii» (specii elementare, jordaniene). Botaniștii de mai tîrziu au neglijat «speciile» lui Jordan, care se puteau deosebi foarte greu. Totuși alții (De Bary, Rosen), pe baza experiențelor făcute, au afirmat că acestea ar fi stabile. După Wibiral însă (OBZ LXI (1911) 313) speciile lui Jordan nu pot fi identificate nici dacă avem la dispoziție un material bogat, bineînțeles în afară de cîteva forme mai marcante, pe care le tratăm și noi. 1 a Siliculă liniară, aproape de 5 ori mai lungă decît lată var. americana (Pers.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. l.c. 351. — D. verna p. americana Pers. Syn. II. (1807) 199. — Reg. Oradea: Oradea. 1 b Siliculă rotundă, eliptică sau lanceolată, cel mult de 2 — 3 ori mai lungă decît lată.. 2 2 a Siliculă abia mai lungă decît lată. Stigmatul nu întrece vîrful staminelor lungi.. 3 2 b Siliculă cel puțin încă odată atît de lungă cit lată. Stigmatul depășește sta-minele lungi ...................................................................... 4 3 a Siliculă aproape rotundă, la ambele capete rotunjită. Frunze rar dințate var. spathulâta (Lâng). — D. spathulata Lâng in Sturm Deutschl. FI. Heft 65 (1798 — 1855). — în regiunea Aradului, mai ales în locuri alcaline. 3 b Siliculă lat ovată, la vîrf scurt acuminată. Frunze adeseori dințate var. praecox (Stev.). — D. praecox Stev. in Mem. Soc. Nat. Mosc. III (1812) 269. — Ic.: PL 63, fig. 10. — Reg. Baia M.: Cărei. Reg. Cluj: Mții Rodnei: Mt. Saca, pe coama Mt. Corongiș (r. Năsăud). Reg. Stalin: Orașul Stalin. Reg. Craiova: . Vîrciorova (r. Turnu Severin); Craiova prin lunci și pe coaste spre Breasta. Reg. Constanța: Mangalia (r. Negru Vodă); Atmagea (r. Istria). Reg. Galați: Greci (r. Măcin). 4 a Siliculă mai lată deasupra mijlocului ................................................. 5 4 b Siliculă mai lată la mijloc........................................................... 6 5 a Siliculă mai lată numai cu puțin deasupra mijlocului, spre ambele capete slab acută, alungit obovată, lungă de 8 — 10 mm, lată de 3 — 4 mm var. majuscula (Jord.) Hausskn. in Verh. BV Prov. Brand. XIII (1871) 108. — Erophila majuscula Jord. Pugill. (1852) 11. — Reg. Baia M.: Moisei la Obreja (r. Vișeu). Reg. Cluj: Cluj la Becaș și pe Dl Arinii, Cojocna, Boju, Suatu (r. Cluj); Alton (r. Turda). Reg. Timișoara: Băile Herculane (r. Almaș). 5 b Siliculă mai lată sub vîrf și rotunjită, în partea inferioară treptat atenuată, lungă, de 5,5 — 6 mm var. obconien (De Bary) O. E. Schulz l.c. — Erophila obconica De Bary ap. Rosen in Bot. Zeit. XLVII (1889) 601.— In « Transilvania »(Borza Consp. (1947) 119). 6 a Siliculă asimetrică, cu o latură mai bombată, cel puțin de 3 ori mai lungă decît lată, lungă de 6 — 8 mm și lată de 2 — 3 mm var. ster, o carp a (Jord.). — Erophila slenocarpa Jord. Pugill. (1852) 11. — R.eg. Baia M.: Foeni la Cărei. — Reg. Cluj: Cluj la Făget; Călata pe Mt. Chicera (r. Huedin). 6 b Siliculă simetrică, cel mult încă odată lungă decît lată................................. 7 7 a Siliculă îngust lanceolată, dela mijloc spre ambele capete lent și uniform îngustată, eliptică, lungă de 6 — 8 mm și lată de 2 — 3 mm 3^6 FLOBA R.P.B. var. ghibrescens (Jord.). - Erophila glabrescens Jord. Pugill. (1852) 10. — Reg. Cluj: Canciu (r. Dej.). Reg. Timișoara: Băile Jlerculane (r. Almaș). Reg. Calați: Snlina (r. Tulcea). . Reg. lași: Mîrzești, Valea Lungă (r. lași). 7 b Siliculă lat eliptică, brusc atenuată la ambele capete, aproape rotunjită, lungă de 8 — 10 mm, lată de 4-5 mm var. Krockeri (Andrz.) A. el G. FI. Xordostl. Flaclil. (1898) 354. — Erophila Krockeri Andrz. ap. Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 82, 103. - Reg. Cluj: Gherla, Mcula, Borsa (r. Gherla); Beclean ; Cluj la Făget, la Finale și pe malul Someșului, Boju ; Băile Sărate Turda; Cimpeni. Reg. Aut. M.: Dealu pe platoul Mt. Harghita (r. Odorhei); Tg. Mureș. Reg. Stalin : Orașul Stalin. Reg. Timișoara: Liebling (r. Dota) ; Băile Ilerculane (r. Almaș). Răsp. gen.: Eurasia, America de \. Genul 169. P E T R O ( Â L L I S *) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 93. Plante de stînci, dens cespitoase, cu frunze mici, digitat 3 —5-fidate. Celule cu mirozină în mezofil. Peri simpli. Sepale patente, nedilatate saciform la bază. Petale roșietice sau violete. Stamine simple. Glande nectarifere cîte una, mică, triunghiulară, pe ambele laturi ale staminelor scurte. Glandele sta-minelor lungi lipsă. Ovar sesil, cu stil scurt. Siliculă turtit eliptică. Valve cu nervura mediană bine vizibilă. Semințe turtite, nearipate, cîte 2 într-o lojă. Embrion pleuroriz. P. pyrouâica (L.) R. Br. Le. — Drob a pyrenaica L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 642. - Ic.: Pl. 68, fig. 5, 5a-c. 4. Plantă în pernițe bombate, compacte. Rădăcina groasă, pătrunde în crăpăturile stîncilor. Tulpinile la bază foarte dens și repetat ramificate; ramurile terminate în fiecare an în rozete etajate. Rozetele vii împreună eu tulpina, de cca 1—2 cm înălțime. Frunzele rozetelor cuneate, lungi de 4 — 6 mm, digitat 3 (5)-fidate, cu lacinii lanceolate, obtuze, dela mijloc în jos ciliate, în stare uscată cu nervuri foarte evidente. Tulpină floriferă foarte scurtă, pubescentă, abia se ridică peste nivelul rozetelor, cu puține (2 — 4) flori foarte scurt pedicelate. Sepale lat obovate, lungi de cca 2,5 mm, roșiatic nuanțate, membranos marginate. Petale alungit obovat cuneate, de 4 — 5 mm lungime, roșietice sau violete deschis. Stamine simple. Ovar eliptic, cu stigmat sesil. Siliculă obovată sau eliptică, glabră, turtită, lungă de 5 — 6 mm și lată de 3 — 4 *) Din grecesul petra --- piatră, kâllos frumușele, podoabă, planta intr-adevăr constituind o podoabă a stîncăriilor. Planșa 64. i. Kcrnera sa:ratilis (L.)Rchb., exemplar florifer, la. idem, exemplar fructifer, 1b. părți florale, Ic. siliculă cu semințe. . 2. Cale piua irregularia (Asso) ThelL, 2a. părți florale, 2b. siliculă, 2c. sămînță în secțiune cu cotiledoane plisate (după Regi). 3. Reslia paniculala (L). Desv., 3a. părți florale, 3b. siliculă, 3c. sămînță în secțiune ciijbri< n not oriz) (după IIegi). PLANȘA 64- mm, cu nervură mediană evidentă. Sămînță lat eliptică, lungă de 0,5 — 2 mm, de obicei numai una matură într-o lojă. — VI—VII. Stațiunea. Pe stînci calcaroase, abrupte, din etajul alpin și sub-alpin. Răsp. în țară: Mții Buceg'i (indicată de Baumgarten); Mții Făgărașului pe Căprăreasa (indicată de Schur). Mai recent n-a fost regăsită. Răsp. gen.: Pirinei, Alpi, Carpați. Tribul 5. Lepidi eae (Hay.) Janch. in OBZ XCI (1942) 19. — Lepi-dieae Subtr. Lepidinae Hay. FI. Steierm. I (1908) 529. Fructul, de cele mai multe ori, o siliculă angustiseptă, comprimată dinspre marginea laterală, cu pereți falși înguști, mai rar o siliculă necomprimată sau o nuculă, sau compus din 2 loje suprapuse, cu cîte o sămînță, despicîn-du-se la maturitate; foarte rar o silicvă scurtă, cu pereți înguști. Fructul întotdeauna fără rostru. Valve adeseori muchiate sau aripate. Embrion notoriz. (Pl. 64, fig 3c, Pl. 72, fig. 1b), pleuroriz (Pl. 62, fig. 5b), sau ortoploc cu cotiledoane transversal îndoite (Pl. 64, fig. 2c).Glande nectarifere adeseori numai laterale și despicate în două (Pl. 14, fig. 36, 41), rar se găsesc și glande mediane (Pl. 14, fig. 39, 40). Peri mai adesea simpli, rar ramificați. Subtribul 1. C o chl e ar ii n a e O. E. Schulz in Engl. Pflzfam. 17 b. (1936) 459; Janch. l.c. 19. Fructul siliculă puțin comprimată sau necomprimată, rareori silicvă scurtă. Peri simpli sau lipsesc. Embrion pleuroriz sau notoriz. Genul 170. C O C H L E Ă RIA *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 192, nr. 528], ed. V (1754) 292, nr. 720. -Lingure a Plante ierboase, perene, glabre. Frunze întregi, groase, cărnoase, adeseori amplexicaule. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale patente, concave, nedilatate saciform la bază. Petale albe-ochroleuce, întregi. Stamine simple. Glande nectarifere triunghiulare, cîte una pe ambele laturi ale staminelor scurte. Siliculă sferică, elipsoidală sau o vată, cu valve convexe, cu pereți subțiri, cu nervură mediană evidentă pînă la vîrful siliculei. Loja cu 2 — 4 ovule pendule. Stil scurt. Sămînță ovată sau elipsoidală, foarte puțin comprimată, papiloasă, fără aripă. Embrion pleuroriz. Din cele 25 specii ale genului la noi crește numai una. C. pyrenâica DC. Syst. II (1821) 365. — C. officinalis Heuff., Schur, non L. — Lingurea. — Kalânlevelu fti. — Echtes Loffelkraut. — Ic.: Pl. 43, fig. 1, la, b. 4. Rădăcină groasă. Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 15—30 (50) cm, simple sau ramificate, + brăzdate. Frunze bazale lung pețiolate, *) După latinescul cochlear = lingură, referitor la forma frunzelor bazale dela Cochlearia officinalis. 38() FLOBA B.I’.B. cu limb rotund sau oval, cordat sau reniform, de obicei întreg, mai rar sinuat dințat, neted, cărnos. Frunze tulpinale inferioare ovate sau obovate, uneori sinuat lobat dințate, îngustate în pețiol ± lung, cele superioare alungit obovate, sesile, cu auricule ± amplexicaule, întregi sau sinuat lobat dințate. Ramuri terminate în racem florifer dens, prelungit mult după înflorire. Sepale lanceolate, lungi de 3 — 3,5 mm. Petale eliptice, albe sau ochroleuc nuanțate, lungi de cca 5 mm, late de 2,3 mm, cu unguiculă scurtă. Stamine simple. Pedicel fructifer patul, lung de 7 — 9 mm. Siliculă elipsoidală sau aproape sferică, lungă de 6 — 6,5 mm, cu stil scurt, de 0,5 mm și stigmat hemisferic, puțin turtit, mult mai lat decît stilul; valve convexe, cu nervură mediană proeminentă. Semințe cîte 2 — 4 într-o lojă, subrotunde, puțin comprimate, lungi de 1—3 mm. — VI—VII. Stațiunea. Locuri ierboase sau stîncoase, umede. Planta descrisă mai sus reprezintă var. eu-pyrenaica Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV, 1 (1919) 138, care probabil crește în reg. Timișoara, în locurile pietroase din munți (Roch. ap. Heuff. Enum. Ban. (1858) 61). Această dată necesită verificare. Schur o indică de lîngă Sibiu, ca plantă sălbăticită din grădini. Mai sigură este: var. Borzaeana Corn, et Nyăr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XXVI (1946) 78 et FRE nr. 2760. — Diferă de var. eupyrenaica prin statura mare, înaltă de 40—60 (70) cm, tulpina principală groasă pînă la 8 mm și frunzele mai mari. — Beg. BaiaM.: în ape lin curgătoare, pe calcar, în rîul dintre dealurile Prislop și Măgurice spre Salhoi, la alt. de 1285 m, aproape de Borșa (r. Vișeu). O b s. Este de remarcat că această specie poate suporta temperaturi foarte scăzute. C. officinalis L., foarte înrudită cu planta noastră, servește ca medicament antiscorbutic, din care cauză a fost mult cultivată. Marinarii o prețuiesc mult. Frunzele au un gust arzător, asemănător cu al muștarului. Planta a fost întrebuințată ca medicament contra multor boli. în țările nordice se folosește ca zarzavat și salată. Conține un ulei eteric și servește la prepararea unei fineturi. R ă s p. g e n. : Emisfera nordică. Genul 171. K E R N E R A *) Medik. Pflzgatt. (1792) 71. Caracterele genului sint cuprinse în descrierea speciei. K. saxâtilis (L.) Rchb. in Mbssl. Handb. II, ed. II (1828) 1142. — Mya-grum saxatile L. Syst. ed. X (1759) 1125. — Cochlearia saxalilis Lam. FI. fr. II (1778) 47L Encycl. II (1786) 165. — Exs.: FRE nr. 784. — Ic.: PI. 64, fig. 1, la —c. 4. Rădăcină viguroasă. Tulpini solitare sau mai multe, înalte de 10 — 30 (40) cm, flexuoase, puțin colțuroase și brăzdate, subțiri, rar simple, *) Nume dedicat botanistului 1. S. Kerner (1755 -1830) din Wui'ttemberg (iar nu după numele botanistului austriac. A. Kernvr (1831 - 1898). cimi n:B ae 3Si de obicei ramificate, în partea inferioară păroase, spre vîrf glabre. Frunzele bazale în rozete, în general petiolate, spatulate, cu limb ovat, eliptic, aproape subrotund, obtuz sau acut, întreg sau dințat, lobat-dințat pînă la penat lobat, acoperit cu peri alipiți. Frunze tulpinale oblanceolate, cuneiforme, în spre vîrf încet descrescente, cele mijlocii și superioare întregi, îngust lanceolate, cu bază îngustă, sesile, rareori auriculate și semiamplexicaule, de obicei glabre. Celule cu mirozină abundente în mezofil, adeseori și în vasele liberiene. Inflorescența ramificată formează o paniculă foarte laxă, rar numai racern simplu. Sepale alungit ovate sau lat eliptice, lungi de 1,75 — 2,25 mm, glabre, gălbui verzi, membranoase pe margini. Petale albe, lat eliptice sau obovat cuneate, lungi de cca 4 mm, late de 1,5 — 2 mm, rotunjite, cu unguiculă scurtă. Staminele mediane (cele lungi) - geniculat curbate (PI. 64, fig. 1 b le arată drepte). Staminele cele scurte pe ambele laturi cu cîte o glandă nectariferă mică, triunghiulară. Pedicel fructifer patul, subțire, lung de 7 — 12 (15) mm. Siliculă sferică, elipsoidală sau lat obovată, puțin comprimată, de obicei lungă de 2—3 mm, cu stil s^urt de cca 0,3 mm și stigmat disciform, mai lat decit stilul; valve convexe, ± rigide, + evident reticulat nervate. Semințe cîte 4 — 5 (6) într-o lojă, biseriate, mici, sub 1 mm lungime, turtite, netede, slab aripate pe o mică porțiune a marginii. Embrion de obicei pleuroriz. — VI—VII. Stațiunea. Pe stînci calcaroase, în crăpături ele stinci, din etajul montan pînă în cel alpin. R ă s p. în țară: Reg. Cluj: Mții Țibleșului (Arsu); Alții Rodnei: Vf. Stiol, Galați (r. Xăsăud); Pcșaga pe Mt, Scărița și Piatra A'ulturese (r. Turda) ; Rîmeți în Cheile Rîrnețului (r. Aiud); Vidra pe Piatra Struțu, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Mții Călimani; Mții Giurgeului (Mt. «Ocsem»). Reg. Stalin: Mții Ciucașului (Tesla); Mții Bîrsei: Piatra Mare, Postăvarii, Piatra Craiului; Mții Bucegi; Alții Făgărașului: Arpașu, Buteanu, V. Doamnei, Vf. Cocorici, Surii. Reg. Hunedoara: Mții Retezatului pe Piatra Iorgovanului și Stănulete. Reg. Oradea: Mții Bihorului la Cetățile Ponorului (r. Beiuș). Reg. Pitești: Alții Făgărașului: Xegoiu pe Lespezi, Capra Buda; Mt. Ghițu; Dîmbovicioara (r. Aluscel). Reg. Ploești: Mții Bucegi: Jepii Mari, V. Babei, Caraiman. \. Jepilor, Coștila, Peștera lalomiței. Reg. Bacău: Cheile Bicazului. V a r i a b i l i t a t e a s p e c i e i f. integrata Rouy et Fouc. FI. fr. II (1895) 204. Frunze bazale spatulate, obtu- ziuscule, întregi sau spre vîrf abia dințate.-- Reg. Cluj.: Poșaga pe Piatra Vulturesc, Colțul Fereștilor și Mt. Scărița (r. Turda). Reg. Stalin: Mții Ciucașului. Reg. Timișoara: Băile Herculane (r. Almaș). Reg. Ploești: Alții Bucegi pe Piatra Arsă deasupra Sinaiei și pe Alt, Cocora. f. sinuata Rouy et Fouc. l.c, — Frunze bazale eliptice, lanceolate, acute, dințate, pînă la aripat lobate. — Reg. Cluj: .Rîmeți la «Piatra din Cheile Rîrnețului» (FRE nr. 784) (r. Aiud). Reg. Stulin: Rîșnov*Ia stîncile « Etwich » (r. Stalin): Mții Făgărașului pe Alt. Trăsnită. f. subauriculata (Fiori) Thell. in llegi FI. AiitL-Eur. IV 1. (1919) IV. — Coch-learia saxatilis f. subauriculata Fiori Xuovo Giorn. bol. 11, XIII (1906) 310. - Frunzele tulpinale amplexicaule, la bază cu un colțișor în formă de dinte. — Reg. Aut. M.: Mțh Giurgeului: Mt. «Ocsem». Mt. Hăghimașu Mare. R ă s p. gen.: Mții Pirinei, Mții Europei centrale și de S. Subtribul 2. C a p s cili n a e Hay. FI. Steierm. I (1908) 523. Fructul siliculă obcordată sau turtită, nearipată, cel mult muchiată, multispermă, rar o nuculă globuloasă. Peri ramificați. Genul 172. CAMEL1NA*) Cr. Stirp. austr. ed. I (1762) 17. — Lubiț. Plante anuale sau bisanuale, cu tulpini erecte. Frunze sesile, sagitate, amplexicaule. Celule cu mirozină în țesutul liberian (Pl. 37, fig. 11, 12). Sepale erecte, nedilatatc saciform la bază. Petale galbene deschis. Stamine simple, cele scurte pe ambele laturi cu cîte o glandă nectariferă. Stil lung. Siliculă obovată sau piriformă, îngust marginală; valve foarte convexe,, cu nervură mediană evidentă. Semințe biseriate, numeroase, trimuchiate. Embrion notoriz. Determinarea speciilor 1 a Petale lungi de 5 — 7 mm, alburii. Frunze și tulpină în partea inferioară viloase, cu peri simpli, lungi și deși................... 1. C. rumelica 1 b Petale lungi de 3 — 4 (6) mm, ochroleuce. Plantă cu peri simpli sau ramificați, răzleți, neviloși sau chiar glabrescentă................. 2 2 a Siliculă matură lungă de 7 — 10 mm (fără stil), cu secțiunea transversală aproape circulară, ca o bășică, cu pereți moi care se turtesc ușor. Stil lung de 1,5 — 2 mm. Sămînță lungă de 2 — 2,5 mm. Frunze glabre sau glabrescente......................................... 2. C. Alyssum 2 b Siliculă matură mai mică, în formă de pară turtită, cu pereți tari.. Sămînță lungă de 0,7—1,5 mm.......................................... 3 3 a Tulpină în partea inferioară stelat păroasă, fără peri simpli. Frunza glabre, întregi sau ± denticulate. Siliculă lungă de 7—9 mmr cu stil de 1,5 — 2 mm lungime...................................... 3. C. sativa 3 b Tulpină și frunze cu peri simpli și stelați, ± abundent păroase. Siliculă lungă de 5 — 6 mm, cu nervură mediană abia vizibilă. Stil lung de 2—2,5 mm........................................... 4. C. microcarpa 1. C. rumelica Vel. in Sitz. bohm. Ges. (1887) 448, et FI. bulg. (1891) 43. — C. albijlora Kotschy in Boiss. FI. or. I (1867) 312; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 598.- C. syk. 3. albiflora Boiss. FI. or. I (1867) 312.-C. albijlora (Boiss.) Jâv. Magy. FI. (1925) 428. - Ic.: Pl. 49, fig. 5., O . Rădăcină verticală. Tulpină erectă, înaltă de 30—60 cm (la Mangalia și de 15 cm), foliată, la bază cu rozetă de frunze, simplă sau cu puține ramuri *) Din cuvintele grecești chamai = întins pe pămînt, și linon = in, adică planta care crește prin culturile de in. ciujciferaf: 383' lungi. Frunze bazale pețiolate, ovat eliptice, cele tulpinale inferioare la bază trunchiate, sesile, cele mijlocii și superioare cu baza sagitată, amplexicaule, acute, întregi sau dințate. Tulpina inferioară și frunzele foarte viloase, cu peri simpli, lungi și deși. Perii ramificați prea puțini sau lipsesc. Inflorescență densă, după înflorire devine un racem foarte lung și lax. Sepale lanceo-late, glabre, verzi, lungi de 3 mm. Petale îngust oblanceolate, cuneate, lungi de 5 — 7 mm. Stamine simple. Pedicel fructifer erect patent, lung de 10—12 mm. Siliculă piriformă, spre bază ± lung atenuată, ± lat marginată, de cca 6—7 mm lungime, cu pereții moi. Stil lung pînă la 2 mm. Semințe bise-riate, ovate slab comprimate. — VI. Stațiunea. în locuri uscate, însorite. R ă s p. în ț ară: Reg. Craiova: Coțofenii din Față (r. Filiași); Segarcea; Devesel (r. Vînju Mare); albia uscată a Jiului între Comoșteni, Grindeni și Lișteava (r. Gura Jiului). — Reg. Constanța: Mangalia (r. Negru Vodă). R ă s p. gen.: Europa de SE. 2. €. Alyssum (Mill.) Thell. Verz. Săm. Ztirich (1906) 10. — Myagrum Alyssum Mill. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. — C. dentata Pers. Syn. I (1805) 191. — C. foeticla Fr. Mant. III (1843) 70. — C. linicola Sch. et Spenn. in Spenn. FI. Friburg III (1829) 958; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 601. — C. macrocarpa Wierzb. in Rchb. Ic. FI. germ. II (1837 — 38) 10, tab. 24, fig. 4294 b. - Exs.: FRE nr. 2532. - Ic.: PI. 49, fig. 4, 4a. O sare- O. Rădăcină pivotantă, lemnoasă. Tulpină erectă, înaltă de 30—60 cm, solitară, simplă sau ramificată, în partea inferioară pubescentă^ mai sus glabră, netedă. Frunzele bazale în timpul înfloririi lipsesc. Frunze tulpinale ± îngust lanceolate, lungi, sesile, ascuțite, la bază sagitate, amplexicaule, întregi sau dințate, uneori cele inferioare lobat incize, glabre sau pubes-cente la margine. Inflorescență racem. corimbiform, după înflorire mult alungit și lax. Pedicelii florilor inferioare foarte mult prelungiți. Sepale lungi de 4 mm, verzi, eliptice, cu cîțiva peri simpli pe dos. Petale îngust lanceolate, cuneate, lungi de 6 mm. Stamine simple, cele lungi de 4 mm. Pedicel fructifer lung de 15 — 25 mm, drept sau flexuos, erect patent sau i orizontal patent, uneori ± refract. Siliculă umflată, piriformă sau aproape sferică, la vîrf puțin retezată sau emarginată, împreună cu stilul lungă de 9—12 mm; stilul de cca 2 mm. Valve pronunțat boltite, moi, ușor comprimabile, mai tîrziu se întăresc. Sămînță lungă de 2 — 2,5 mm. — VI—VII. Stațiunea. în semănăturile de in, din regiunea de cîmpie și de dealuri, rareori trece și pe locurile ruderale învecinate. R ă s p. în țară: Reg. Cluj: Valea Vinului, între Rodna și Năsăud (r. _\ăsăud); Zăul de Cîmpie (r. Sărmaș); Cluj; Luna de Jos (r. Gherla); Ciucea pe V. Surducului (r. Huedin); Vidra, Neagra, Scărișoara (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: între Gara Galași și. Toplița (r. Toplița); Voșlobeni, Izvorul Mureșului (r. Gheorghieni); Sîncrăieni (r. Ciuc) ; 384 ILOBA li. Căpîlnița (r. Odorhei) ; Tg. Săcuesc. Reg. StaUn: Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Oradea: Vadu Crișului (r. Aleșd) ; Cristior, Bai ța, Vașcău (r. Beiuș) Reg. Timișoara: prin semănături (lleufr.). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turnu Severin). Reg. București: București la Pantelimon. Reg. Constanța: Babadag, Ciucurova, Enisala (r. Istria). Reg. Galați,: Lelea, între Lelea și Rosetti, Agighiol (r. Tulcea). Reg. Iași: Iași, Vlădeni, Larga, Perieni (r. Iași). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava); Șiret, Pornești. Calafindești (r. Rădăuți); Comănești (r. Gura Humorului). V a r i a b i 1 i t a l e a s p e c i e i f. integriîolia (Fr.) K. Maly in Allg. Bot. Zeii. (1909) .133. - C. joetida var. integrijoUa, Fr. Novil. Mant. III (1832-A2) 70. — Frunze cu margini întregi, cel mult distanțat den-liculate. — Reprezintă tipul speciei. — Comună. — Reg. A ut. M.: în tre Gara Galași și Toplița (r. Toplița); Izvorul ?vlureșului (r. Gheorghieni). Reg. Suceava-. Pojorîta (r. Cîmpulung). f. dentâta (Fr.) K. Maly l.c. — C. joetida var. dentata Fr. l.c. - Frunze dințate. — împreună cu precedenta. f. pLnnatiHda (Pers.) K. Maly l.c. -- C. dentata. var. pinnatijida. Pers. Syn. I (1817) 191. — Frunze penat lobate. — împreună cu celelalte forme, însă mai rară. R ă s p. gen.: Eurasia. 3. C. saliva (L.) Gr. Stirp. austr. 1 (1762) 17, p.p. — Myagrum satwum L. Sp. pl. ed. I (1753) 641, p.p. — C. saliva glabrata DC. Syst. II (1821) 516.— C. glabrata Fritsch Excursionsfl. (1897) 247; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 600. — C. macrocarpa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 67, nori Wierzb. — Lubiț. — Repce gomborka. — Gebauter Leindotter. — PwrKUK npoBoii. — Ic.: Pl. 49, fig. 3, 3a. Q —O. Tulpină înaltă de 30 — 100 cm, erectă, solitară, simplă sau ramificată, în partea inferioară cu peri scurți, furcați și simpli, sau glabră. Frunze tulpinale triunghiular lanceolate, acute, la bază sagitat semiamplexi-caule, adeseori întregi sau distanțat denticulate, cu peri disperși, ramificați și simpli, uneori glabrescente sau glabre. Inflorescență densă, după înflorire se prelungește foarte mult. Sepale alungit ovate, puțin păroase, lungi de 2,5 mm. Petale albe gălbui, îngust oblanceolate, subliratiforme, lungi de 4 mm. Stamine simple, de 2,5 mm lungime, ajungînd aproape pînă la stigmat. Pedicel fructifer erect patent. Siliculă (cu stil cu tot) lungă de 7 — 9 mm, rotunjită, piriformă, în secțiune transversală aproape circulară; valve pronunțat convexe, tari; stilul de 1,5 — 2 mm. Sămînță brună deschisă, lungă de 1 — 1,5 mm. — V—VII. Stațiunea. Adeseori cultivată; sălbăticită în locuri ruderale. R ă s p. în țară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Bistrița; Valea Drăganului, Ciucea (r. Huedin); Cluj; Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Reghin; Odorhei; VîLcie (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mediaș; Orașul Stalin; Sibiu, Șura Mare și Mică, Gușterii a. Sadu (r. Sibiu); Sighișoara, Noul Săsesc. Reg. Hunedoara: Alba lulia; Orășlie; V. Secașului (r. Sebeș):Deva; Ohaba Streiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea : Oradea. Reg. 'Timișoarei: prin livezi și semănături (Heuff.). Reg. Galați: Măcin, Greci pe V. Radului; Nifon, Be.ștepe, Lelea, Agighiol (r. Tulcea). CRUCIFERAE 385 întrebuințări. Această plantă se cultivă încă din timpuri foarte vechi. Semințele ei s-au găsit în cantități mari în vetrele preistorice. Conținutul ei de ulei este de 27 — 31%. Uleiul proaspăt se apropie în calitate de untdelemnul alimentar. Se mai întrebuințează la luminat și la prepararea săpunurilor și constituie o hrană excelentă pentru păsări. Din tulpină se fac mături. Simonkai relatează (Aradm. FI. pag. 30) că planta a fost mult cultivată în regiunea Aradului la Tămand și Glogovăț.Cînd se întîrzie cu semănatul rapiței, în locul ei se seamnă Camelina, deoarece pentru aceasta nu e tîrziu nici în luna Septembrie. După experiențele sovietice, Lubițul crește bine și pe soluri sărate, unde cerealelor nu le priește. La noi pînă acum nu s-a ocupat nimeni cu ameliorarea acestei plante. în U.R.S.S. însă, mai ales la Voronej, pe calea selecționării a fost ameliorată atît de mult, încît conținutul în ulei a fost ridicat pînă la 40,5%. R ăs p. gen.: Eurasia. 4. C. microcârpa Andrz. in DC. Syst. II (1821) 517; Prodr. I (1824) 201, s.s.; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 599. - C. silvestris Wallr. Schedul. crit. I (1822) 347. — C. campestris Schur Phytogr. in Mitt. NV Briinn (1877) 92. - Ic.: PI. 49, fig. 2, 2a. O. Rădăcină verticală, lemnoasă; rădăcini secundare orizontale. Tulpină erectă, înaltă de 25 — 70 cm, verde, solitară, simplă sau ramificată, cu ramuri lungi, des foliată, acoperită îndesuit pînă la ramuri cu peri simpli lungi și peri ramificați mai scurți. Ramuri glabre, rar pubescente. Frunze lanceolate sau îngust lanceolate, cele inferioare obtuziuscule, la bază atenuate, celelalte acute, întregi sau distanțat denticulate, sagitate la bază, semiamplexicaule, sesile, aspru păroase. Inflorescența la vîrful ramurilor, deasă, umbeliformă, după înflorire se prelungește foarte mult, așa încît lungimea racemului fructifer poate să depășească jumătate din aceea a plantei. Sepale verzi, alungit ovate, ± păroase, de 2,5 mm lungime. Petale palid galbene, oblanceolate, lungi de 4 mm, sublirate. Stamine simple, de 2,5 mm lungime, lungi cît pistilul. Pedicel fructifer drept sau arcuit, lung de 12—16 mm. Siliculă obovată sau piriformă, bombată pe ambele fețe, în general comprimată, cu o margine plană, îngustă, la vîrf rotunjită, spre bază atenuată, lungă de 5—6 mm (fără stil) și lată de 4 mm; valve bombate, tari, cu nervură mediană longitudinală puțin proeminentă. Stil de 2—2,5 mm lungime. Loje cu 8—13 semințe brune, ovate, de cca 1 mm lungime. — V—VII. Stațiunea. Prin fînețe, locuri ierboase, pîrloage, semănături. Răsp. în țară: Reg. Cluj: între Rodna și Năsăud (r. Năsăud); Chiochiș (r. Beclean); Cluj, Boju (r. Cluj); Aiton, Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Moldovenești (r. Turda), Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni); Aiud. Reg. Aut. M.: Atid (r. Sîngeorgiu de Păd.); Reci (r. Sf. Gheorghe), Odorhei, Vîrghiș. Reg. Stalin: Hărman pe Dl. « Tali-nenberg» (r. Stalin); Sibiu, Ocna Sibiului (r. Sibiu); Mediaș. Reg. Hunedoara: Micești, Șard (r. Alba); Deva. Reg. Oradea: între Mărțihaz și Salonta (r. Salonta). Reg. Arad: Păuliș (r. Lipova); Chișineu, Pădureni (r. Criș); Glogovăț (r. Arad). R.eg. Timișoara: Timișoara; Baziaș (r. Moldova Nouă); Liebling (r. Deta); Svinița, Orșova (r. Almaș). Reg, Craiova: Vîrciorova la Porțile de Fier (r. Tr. Severin); lunca Jiului la Coțofenii din Față (r. Filiași) și Murta (r. Gura Jiului). Reg. Ploești: Ploești. Reg. Rucurești: București (Chitila 25 — c. 640 386 FLORA R.P.R. Băneasa, Cotroceni); Ciocănești, Buftea (r. Răcari); Periș, Vînători (r. Snagov); Cioro-gîrla (r. Mihăilești); Mrea Cernica (r. Brănești); Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Fetești; Constanța; Mangalia (r. Negru Vodă); Cheia, Cernavodă (r. Medgidia). Reg. Galați: Brăila; Măcin; Letea, Sf. Gheorghe (r. Tulcea). Reg. Blrlad: Cosmești-Deal Păd. Dorasca, Păd. Barcea (r. Tecuci). Reg. Iași: Mînzătești, Iași, Copou, Voinești, Horlești, Păuleni, Popricani, Mîrzești, Aroneanu, Țigănași pe V. Plopu, Brătuleni, Munteni, Miroslava, Bîrnova (r. Iași); Belcești pe Dl. Ciomag (r. Hîrlău); Tg. Frumos. Reg. Suceava: Suceava. Botoșani la Păd. Barcea. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. pilosa DC. Prodr. I (1824) 201. — Siliculă mai mare, lungă de 6 — 7 mm. Frecventă. — Reg. Cluj: Cluj, Someșeni, Gîrbău (r. Cluj). R ă s p. gen.: Eurasia. Genul 173. NESLIA*) Desv. Journ. bot. III (1814) 162. — Vogelia Medik. Pflzgatt. (1792) 32, tab. 1, fig. 6, non J. F. Gmel. (1791), nec Lam. (1792). — D r o b. Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei. N. paniculâta (L.) Desv. l.c.; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 602, tab. XX, fig. 2. — Myagrum paniculatum L. Sp. pl. ed. I (1753)894.— Vogelia paniculata Hornem. Hort. Hafn. II (1819) 594. — Drob. — Bugâs sbmdrje. — Tinkensame. — Hecjinn MeTejibuaTan. — Exs.: FRE nr. 2219. — Ic.: Pl. 64, fig. 3, 3a—c. O. Rădăcină pivotantă, lemnoasă, verticală. Tulpină erectă, înaltă de 25—80 cm, solitară, simplă sau ramificată de la mijloc în sus, în partea inferioară stelat păroasă, mai sus din ce în ce mai glabrescentă, pînă la inflorescență dens foliată. Frunze alungit lanceolate, cele inferioare atenuate într-o bază destul de lată și caduce de timpuriu, cele mijlocii și superioare sesile, adînc sagitate, mai lat sau mai îngust lanceolate, obtuziuscule sau acute, cu margini întregi sau obtuz denticulate, toate stelat păroase. Celule cu mirozină legate de vasele liberiene. (Pl. 37, fig. 11, 12). Inflorescența un racem dens, corimbiform, după înflorire alungit foarte mult. Sepale erecte, alungit ovate, lungi de 1 — 1,5 mm, alb membranoase, nedilatate saciform la bază. Petale galbene, alungit cuneate, lungi de cca 2 mm, atenuate într-o unguiculă pronunțată. Stamine simple, lungi de 1 — 1,5 mm. Glande necta-rifere 4, cîte una pe ambele laturi ale staminelor scurte și cu cîte o prelungire spre staminele lungi (Pl. 14, fig. 37). Pedicel fructifer erect patent, lung de 7 — 12 mm. Siliculă sferică foarte puțin comprimată, indehiscentă, cu diam. de cca 2 mm, în stare matură ușor caducă. Valve tari, alveolat reticulate. *) După numele lui I. A. N. Nesle, întemeietorul grădinii botanice dela Poitiers (1844). CJUJCIFERAE Stil lung de 1 mm. Stigmat lat cit stilul. Ovule inițiale 4, din care se dezvoltă 1—2 semințe. Septumul lipit de valvă sau liber, formînd 2 loje. Sămînță ovată, gălbuie-brună, lungă de 1,3 mm. Embrion notoriz. (PI. 64, fig. 3c).— V-VI. Stațiunea. Prin semănături și locuri ruderale, ogoare. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Chiochiș (r. Beclean); Sucutard (r. Gherla); Cluj, Apahida, Corpadea, Boju pe Dl. Cioltu (r. Cluj); Rediu, Aiton, Turda, Săndulești, Dealurile dela Lunca lingă Poșaga (r. Turda); între Mt. Gorgan și Stupini (r. Bistrița); Iernut, Cuci, Chețani (r. Luduș); Vidra, Scărișoara, Neagra (r. Cîmpeni). Reg. Aut, M.: Tg. Mureș, Săbed, Cîmpenița (r. Tg. Mureș); Odorhei, Păuleni, Căpîlnița (r. Odorhei); Bălan, Sîndominic, Sîncrăieni, Șumuleu, Miercurea Ciuc (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Proștea Mică (r. Mediaș); Sighișoara; Hărman (r. Stalin); Noul, Gușterița (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Secașului (r. Sebeș), Alba lulia pe Dl. Bilac, Cetea, Tăuți, Șard, Micești (r. Alba); Orăștie, Șibot (r. Orăștie); V. Sîngeorzului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Traniș în Mt. Vlădeasa (r. Aleșd). Reg. Arad: Vîrfurile, Aciua (r. Gurahonț); Călugăreni (r. Arad). Reg. Timișoara: Timișoara. Reg. Craiova: Simian, Hinova (r. Turnu Severin). Reg. București: București la Băneasa și Pantelimon; Căldărușani (r. Snagov). Reg. Constanța: Basarabi (r. Medgidia); Constanța. Reg. Bacău: Mrea Neamț (r. Tg. Neamț). Reg. Iași: Horlești (r. Iași); Cotnari (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Țolești (r. Fălticeni). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N. 'Genul 174. C A P S ELL A *) Medik. Pflzgatt. I (1792) 85. — Traista ciobanului. Plante anuale sau bisanuale, cu tulpini ierboase simple sau ramificate. Frunze inferioare polimorfe, întregi, penat lobate, fidate sau sectate, cele tulpinale întregi, sagitate. Peri simpli sau ramificați. Celule cu mirozină în leptom. Inflorescența racem. Sepale erecte, nedilatate saciform la bază. Petale albe. Stamine simple, cu 4 glande nectarifere, cîte 2 la baza stami-nelor scurte, cu prelungiri liniare în direcția staminelor lungi (PI. 14, fig. 36). Siliculă dehiscentă, angustiseptă comprimată lateral, obcordat triunghiulară, la vîrf retezată sau emarginată, cu stil foarte scurt; valve în formă de luntre, reticulat nervate. Loje multisperme. Embrion pleuroriz. C. Bursa-pâstoris (L.) Medik. 1. c.; J. Vasilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 604. — Thlaspi Bursa-pastoris L. Sp. pl. ed. I (1753) 647. — Bursa pastor is Wigg. Prim. FI. holsat. (1780) 47. — Traista ciobanului. — Pâsz tortâska. — Gemeines Hirtentăschel. — IlacTymbH CyMKa oSbiKHOBeHnaH. O — OO. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 6—60 (100) cm, de obicei solitară, simplă sau ramificată, ± glabră sau, mai ales la partea inferioară, cu peri ramificați. Frunzele bazale în rozetă, oblanceolate, treptat *) Derivat din cuvin tul latin capsula = cu tiuță, capsulă mică', referi tor la forma fructului. ___________________ PLOUA R.P.R. Îngustate în pețiol, foarte variabile ca formă, întregi, dințate, sinuat lobate, runcinat fidate sau Sectate, cu lacinii întregi sau dințate, acute. Frunze tulpinale întregi, sau dințate, rar ± lobate sau cele inferioare penat divizate, sesile, sagitate, cu auricule destul de mari, amplexicaule. Frunze supreme îngust lanceolate sau liniare, nedințate, toate acoperite ± dens cu peri simpli sau ramificați. Inflorescența racem mult prelungit după înflorire. Sepale lat ovate sau lanceolate, lungi de 1—2 mm, alb marginate, erect patente. Petale obovate, albe, lungi de 2,5—3 mm, rotunjite, rar puțin emarginate. Peduncul fructifer lung de 7 — 17 mm, orizontal patent sau puțin erect. Siliculă triunghiular obcordată, numai excepțional ascuțită sau rotunjită (var. drabiformis Murr și var. cameliniformis Murr, în Tirol), lungă de 6—9 mm, lată de 4—6 mm, la vîrf retezată sau emarginată, cu margini drepte sau puțin convexe, glabră. Stil foarte scurt, abia de 0,25 mm lungime, egal de lat cu stigmatul. Semințe numeroase, deschis brunii, lungi de 0,8—1 mm. - IV-VII (-XI). Stațiunea. Prin livezi, cîmpuri, locuri cultivate sau ruderale, părăsite, pe lîngă drumuri, în grădini. R ă s p. în țară: Foarte comună pretutindeni, cu numeroase varietăți, pînă în etajul subalpin. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1. După înfățișare: var. nana Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 246. — var. parvijlora Beck FI. NO II (1892) 492. — Tulpină filiformă, înaltă de 2 — 5 cm. Frunze bazale ovat lanceolate,' întregi, dințate. — In desișuri sau locuri ruderale. var. veroniciformis Murr ex Hegi 111. FI. Mitt-Eur. IV. 1 (1919) 365. — Plantă scundă, neramificată, înflorind pînă jos, la bază. Flori și fructe cu bracteole liniare, rigid păroase. Pediceli erecți. — Reg. Ploești: Nenciulești în V. Nișcovului (r. Buzău). 2. După felul frunzelor bazale: var. integrifolia DC. Syst. II 1822) 384. — Thlaspi Schrankii Gmel. Syst. veg. (1796) 974. — C. bursa-p. var. s implici] oliaRwes. Syn. II (1807) 189. — Frunze bazale nedivizate, întregi, uneori ± dințate sau sublobate. — Reg. Baia M.: Cărei, în grădini. Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Săcuesc. — Reg. Stalin: Timișul de Jos, Orașul Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Mții Retezatului pe Judele. Reg. Timișoara: Timișoara. Reg. București: București la Păd. Băneasa. Reg. Iași: Iași la Copou. var. typica Beck FI. NO II (1892) 492. — Frunze bazale penat lobate, fidate sau sec-tate. — Se pot distinge mai multe forme: f. simiăta (Schlechtd.). — C. bursa-p. var. sinuata Schlechtd. FI. Berol. I (1823) 345. — Frunze bazale sinuat lobate. — Frecventă. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Băile Sărate Turda. Reg. Hunedoara: Petroșeni. Reg. Timișoara: Băile Herculanefr. Almaș). Reg. Iași: Dl. Repedea, Aroneanu (r. Iași). f. pinnatifida (Schlechtend.). — C. bursa-p. var. pinnatijida Schlechtd. l.c. — Frunze bazale în majoritate runcinat penat fidate sau sectate. — Frecventă. — Reg. Cluj: Cluj la Dîmbul Rotund și Cariera Mănășturului. Reg. Timișoara: Pecenișca, Băile Herculane (r. Almaș). — Reg. Iași: V. Bahluiului, Șorogari (r. Iași). CRUCIFERAE 38 var. coronopifolia DC. Syst. I (1821) 384. — Frunze bazale penat sectate, cu lacinii fin acuminate, la vîrf fidat dințate. — Reg. Stalin: Orașul Stalin. Reg. Hunedoara: Petroșeni. — Reg. Timișoara: Dl. Glavcina lingă Svinița (r. Almaș) Reg. Ploești: Nenciulești (r. Buzău). 3. După flori: var. decândra Dbll FI. Bad. III (1862) 1310. — C. apetala Opiz in Flora V (1822) 269. — Petalele lipsesc sau sînt transformate în stamine. Stamine 10. — Reg. Stalin: Sibiu, Ocna Sibiului. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timișoara: Timișoara aproape de Casa Verde. Comună în Dobrogea (Prod.). Reg. Iași: Iași la Copou. 4. După fructe: 1 a Siliculă neemarginată, cu vîrf acut sau rotunjit, diferind complet de fructul obișnuit. Aici aparțin cîteva forme care încă nu s-au găsit în țara noastră, ca de ex.: var. drabiformis Murr in OBZ (1899) 168 și var. cameliniformis Murr l.c., ambele descrise din Tirol, cu silicule turtite. — C. Heegeri Solms in Bot. Zeit. (1900) 167, cu silicule neturtite, ci ovoidale, asemănîndu-se cu cele dela Camelina, descrisă din Landau (Pfalz). 1 b Siliculă emarginată la vîrf ...................................................... 2 2 a Silicule aproape pe jumătate de mici față de formele normale var. mi oro cârpa Grec. Supl. (1909) 20. — Reg. Craiova: Burila Mare (r. Vînju mare). 2 b Silicule de mărime obișnuită, lungi de 6 — 9 mm.................................... 3 3 a Marginile convergente ale siliculei drepte sau puțin convexe.Siliculă treptat îngustată spre bază .................................................................... 4 3 b Marginile siliculei ± concave sau cu o linie obtuz ruptă. Siliculă mai brusc îngustată, la partea inferioară mai îngustă.................................................. 6 4 a Siliculă slab emarginată, mai mult retezată var. ruderalis (Jord.). — C. ruderalis Jord. Diagn. (1864) 340. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni). 4 b Siliculă evident emarginată ....................................................... 5 5 a Siliculă obcordată, aproape tot atît de lungă cît lată var. triangula Beck FI. NO II (1892) 492. — Thlaspi polymorphum Gilib. FI. litli. IV (1781) 56. — C. Bursa-p. f. laticarpa Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 253, c. diagn. hung. et in Bul. șt. Acad. R.P.R. Secț. Șt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 31. — Frunze nelirate; lobul terminal nu e mai mare. — Plantă comună. var. exotica (Pers.). — Thlaspi exotica Pers. Syn. II (1807). — Frunze livrate, cu lob terminal evident mai mare. — Reg. Cluj.: Mții Rodnei la Buf în V. Anieșului (r. Năsăud); Băile Sărate Turda. 5 b Siliculă evident mai lungă decît lată var. major Hagenb. Fl. Basil. II (1834) 149. — C. Bursa-p. var. genuina Crep. Notes fasc. I (1859) 11. — Siliculă lungă pînă la 1 cm, cu stilul ajungînd pînă la 1/3 a emarginației anterioare. — Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Tr. Severin). Reg. Iași: Breazu, Dl. Repedea (r. Iași). var. stenocarpa Crep. l.c. — Siliculă îngust cuneiformă, de 2 ori mai lungă decît lată. Stil aproape egal cu emarginația. — Citată din Cîmpia Transilvaniei. 6 a Plantă înaltă. Racem foarte lung. Silicule mici, adeseori sterile. Stil mai lung decît emarginația siliculei. Petale roșietice var. gracilis (Gren.). — Bursa gracilis Gren. Fl. Massil. (1857) 17. — Reg. Timișoara: Ogradena (r. Almaș). 390 FLORA R.P.R. 6 b Plantă de munte, cu tulpina scapiformă, fără frunze. Siliculă concavă la margini, puțin emarginată, cu lobi rotunjiți var. alpina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 72. — Bursa alpestris Miegev. in Bull. Soc. Bot. France III (1863) 10. — Mt. Piatra Craiului; Mții Făgărașului; Mții Retezatului pe Judele. întrebuințări. Foloase: în toiul înfloririi se colectează ca plantă medicinală. Sub formă de ceai, sirop, pulverizat pus în vin, combate durerile de stomac, pierderile de sînge. Se folosește în ginecologie, conținînd un alcoloid, un glicosid, saponină și altele. Semințele conțin 20 — 25% ulei, care în U.R.S.S. se întrebuințează în industrie. Pagube: buruiană dăunătoare. Un exemplar poate produce pînă la 50.000 semințe, putîndu-se astfel înmulți extraordinar de mult. Rozetele sale împiedică dezvoltarea semănăturilor și adăpostește insecte vătămătoare. Pentru extirparea ei agrotehnica perfecționată dă bune rezultate. Răsp. gen.: Pe tot globul pămîntesc. Genul 175. HUTCHINSIA*) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 82. — N o c i 1 ă. Plante anuale, bisanuale sau perene, scunde. Frunze penat sectate. Celule cu mirozină în țesutul liberian. Sepale patente, nedilatate saciform la bază. Petale albe sau roșietice. Stamine simple. Glande nectarifere pe ambele laturi ale staminelor scurte. Silicule angustisepte, comprimate lateral, ovate, eliptice, acute sau rotunjite; valve în formă de luntre, comprimate, ± muchiate. Stilul lipsă sau foarte scurt. Loje cu 2 semințe pendule. Embrion notoriz sau pleuroriz. Determinarea speciilor 1 a Plantă perenă, alpină, dens cespitoasă, cu frunze cărnoase....... 1. H. brevicaulis 1 b Plante anuale, necespitoase, cu frunze subțiri................. 2 2 a Siliculă cu 2—4 semințe.............................2. H. petraea 2 b Siliculă cu mai multe semințe .................. 3. H. procumbens Secția I. HUTCHINSIA (R. Br. pro p. pro gen.) Hegi 111. FI. Mitt. - Eur. IV. 1 (1919) 357. Plante perene, alpine. Tulpini fără frunze. Loje cu 1 — 3 semințe. 1. H. brevicaulis Hoppe in Sturm deutsch. FI. (1834) fasc. 65. — Noccaea brevicaulis Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 663. — H. alpina Auct. mult, non R. Br. conf. Pl. 12, fig. 1, 2. — H. caultfera Schur Enum. pl. Transs. (1866) 71. — Nocilă. — Havasi szintdr. — Gemse Kresse. — Exs.: FRE nr. 1015 a, b. - Ic.: Pl. 12, fig. 2, 2a. 4. Rădăcină destul de puternică, cu colet ramificat; ramurile terminate cu rozete de frunze, care se dezvoltă din tulpini florifere de 2—5 cm, nefo- ) După numele botaniste! irlandeze Hutchins. CRUCIFERAE 391 liate, fin pubescente. mai ales în partea superioară. Frunzele rozetelor pețio-late, penat compuse ± cărnoase, glabre; cele de la bază adeseori trifidate, cele următoare sectate, cu 1—4 perechi de lacinii eliptice sau ovate, uneori aproape rotunde, mici, lungi de 2—3 mm, obtuziuscule sau rotunjite, distante. Inflorescența racem dens, capituliform, puțin prelungit după înflorire. Sepale eliptice, lungi de cca 1,5 mm, spre vîrf alb membranoase. Petale albe, obovate, alungit obovate, sau oblanceolate, lungi de 2—4 mm, late de 1 — 1,8 mm, atenuate ușor sau ± brusc în unguiculă. Glande nectarifere cîte una pe ambele laturi ale staminelor scurte. Pediceli fructiferi erect patenți, lungi de 2—6 mm, fin pubescenți. Siliculă lat lanceolată, comprimată dinspre margini, lungă de 3—4 mm, lată de 1,5 — 2 mm, cu stil foarte scurt, aproape lipsește; valve în formă de luntre, turtite, muchiate, cu nervură mediană. Semințe cîte 2 sau 1, ovate, turtite, brune deschise, lungi de 1 mm. — V-VIII. Stațiunea. în crăpăturile stîncilor, pe grohotișuri mărunte în etajul alpin. Variabili tatea speciei Planta tipică are petale de 4 mm lungime, oblanceolate sau îngust obovate, îngustate foarte ușor în unguiculă. — Crește în Alpi. La noi se găsește: var. transsilvânica Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 644. Petale obovate, alungit obovate, rar mai înguste, i îngustate brusc în unguiculă, lungi de 2 — 3,2 mm, late de 1 — 1,8 mm. — Mții Țibleșului: Arsu, Țibleș. Mții Rodnei: Ineu, Gărgălău. Mții Birsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului. Mții Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Omu, Obîrșia*, V. Cerbului, V. Mălăești *, Bătrîna*, Schitul Peștera. Mții Iezer-Păpușa: Păpușa. Mții Făgărașului: Rîiosu, Capra Budei. Iezerul Giurgiului, Vf. Buteanu, Ucea xMare, Lacul Urlea, Arpașu. Creasta Tărîța, V. Bîlei *, V. Doamnei, Negoiu, Ciortea, Suru. Mții Retezatului: Vf. Piule. Obs. 1. Localitățile prevăzute cu steluță arată că acele exemplare au fost analizate de noi. Celelalte localități sînt luate din literatură. , Obs. 2. Autorii au publicat din Carpații Meridionali atît pe H. alpina (Torn.) R. Br., cît și pe H. brevicaulis Hoppe. Prima dată Jâvorka a contestat prezența plantei H. alpina în Transilvania (Magy. FI. (1925) 427). K. Rechinger s-a ocupat cu compararea acestor două plante și le-a desenat în OBZ XLI (1891) 322, tab II. în Carpații noștri, noi n-am putut găsi exemplare corespunzătoare cu H. alpina. Această specie (comună în Tatra și în Alpi) are petale lungi de 4 — 5 mm, pe cînd H. brevicaulis din Carpații noștri are petale de 2 — 3,2 mm lungime. Aceste diferențe în ce privește dimensiunea petalelor, apar mai evidente la inflorescența întreagă. Plantei dela noi nu corespunde nici cu H. brevicaulis tipică descrisă din Alpi, după cum se poate vedea din descrierile de mai sus. Astfel am deosebit-o sub numele de var. transsilvanica. R ă s p. gen.: Alpi, Balcanii de V. Secția II. HORNUNGIA (Rchb.) Prantl in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III, ed. I (1891) 189. — Hornungia Rchb. Deutschl. FI. I (1837) 33, tab. 4190, pro gen. Plante anuale, cu tulpină foliată, cu peri stelați foarte mici. Siliculă cu 4 semințe. 392 FLORA R.P.R. 2. H. petraea (L.) R. Br. in Alt. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 82; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 548. — Lepidiuin petraeum L. Sp. pl. ed. I (1753) 644. — Hornungia petraea Rchb. Deutschl. FI. I (1837) 33. — Draba petraea Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 235. — Ic.: Pl. 12, fig. 3. O. Rădăcină filiformă sau puțin mai groasă. Tulpină înaltă de 2—10, (15) cm, simplă sau ramificată adeseori de la bază, subțire, filiformă, foliată, foarte mărunt pubescentă sau glabrescentă. Frunzele bazale în rozetă, pețio-late, penat sectate, cu lacinii obovat cuneate, la vîrf acuminate, cele tulpi-nale sesile, foarte mici, penat sectate, cu lacinii liniar lanceolate. Inflorescența racem dens, prelungit după înflorire. Sepale erecte, ovate, foarte mici. Petale albe, mici, de cca 1 mm lungime, alungit obovate. Stamine simple, întrec puțin petalele. Peduncul fructifer ± orizontal, lung de 2—6 mm. Siliculă eliptică, largă de 3 mm, comprimată lateral, la capete obtuză sau rotunjită, fără stil; valve în formă de luntriță, cu nervură mediană pronunțată. Semințe 2—4, mici, de 0,7 mm lungime. — IV—V. Stațiunea. Prin locuri ierboase, stîncoase, însorite. R ăs p . în țar ă : Plantă rară. Datele existente trebuiesc confirmate. — Reg. Baia M. : Mt. Gutin. Reg. Cluj: Cluj; regiunea Năsăudului (Alexi in Herb. Cluj). Reg. Hunedoara: Cetatea Deva. Reg. Timișoara: în Banat (Roch. ap. Heuff.). Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Africa de N. Secția III. HYMENOLOBUS (Nutt.) Hegi l.c. 357. — Hymenolobus Nutt. in Torr. et Gray FI. N.-Am. I (1838) 117. Siliculă cu multe semințe, rotunjită sau 4= retezată, de obicei glabră. 3. II. procumbens (L.) Desv. Journ. bot. III (1814) 168. — Lepidiuin procumbens L. Sp. pl. ed. I (1753) 643.— Capsella procumbens Fr. Nov. Suec. Mant. I (1832—42) 14. — Hymenolobus procumbens Nutt. ex Torr. et Gray. FI. N.-Am. I (1838) 117. — Hornungia procumbens Hay. Prodr. FI. bale. I (1927) 480. - Ic.: Pl. 28, fig. 5. O. Rădăcină subțire. Tulpină simplă sau repetat ramificată de la bază, înaltă de 5—15 (20) cm, ascendentă sau erectă, glabră sau dispers pubescentă. Frunzele inferioare pețiolate, întregi sau penat lobate, cu lacinii lanceolate, întregi, cu lobul terminal mai mare. Frunze superioare îngust lanceolate, puțin dințate sau întregi. Inflorescență racem dens, cu flori foarte mici, mult prelungit după înflorire. Sepale de 0,75 — 1 mm lungime. Petale albe, cuneate, puțin mai lungi decît sepalele. Stamine 4 sau 6, simple. Pedicel fructifer orizontal. Siliculă eliptică sau îngust obovată, rar suborbiculară, lungă de 2,5—3,5 mm, obtuză sau neînsemnat emarginată, cu valve fin ner-vate. Stigmat sesil. Sămînță lungă de 0,6 mm; la umezeală tegumentul devine mucilaginos. — IV—V. CRUCIFERAE 393 Stațiune a. Pe nisipurile de pe malul Mării Negre sau în finețe și locuri st-încoase, sărate. Răsp. în țară: Reg. Constanta: Mamaia spre Gorbu; Viiculae Bălcescu pe Dl. Sepelgin, Istria in Peninsula Kaleii (r. Istria). Reg. Galați: abundentă în Delta Dunării, Sf. Gheorghe, Sulina, Agighiol (r. Tulcea). R ă s p. gen.: Pe toate continentele. Subtribul 3. T li l a s p i d i n a e Hay. Fl. Steierm. I (1908) 537. Fructul siliculă multispermă, turtită, de obicei aripată sau pronunțat muchiată, rar o nuculă comprimată. Perii simpli sau lipsesc. Genul TE BSD ALIA*) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 83 Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. ? T. nudicâulis (L.) R. Br. 1. c. 83; N. Busch in Fl.'U.R.S.S. VIII (1939) 593. — Iberis nudicâulis L. Sp. pl. ed. I (1753) 650. — Ic.: Pl. 69, fig. 1, la, b. O Rădăcină pivotantă, subțire. Tulpini solitare sau mai multe, înalte de 5—20 cm, simple, foarte rar ± ramificate, erecte sau arcuit erecte, glabre, nefoliate, rar cu 1—2 frunze mici. Frunzele în rozete bazale, lungi de 1 — 5 cm, pețiolate, glabre sau slab păroase, spatulate, lirat sectate, cu lacinii obtuze, adeseori decurente perachis, cea terminală lată. Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescența racem dens, scurt, alungit după înflorire. Pedicel disciform lățit sub floare. Sepale lat triunghiulare, ovate, alb marginate, de cca 1 mm lungime. Petale inegale, două lanceolat eliptice, lungi de 2 mm, celelalte 2 eliptice, lungi de 1 mm. Stamine 6, la bază cu cîte o membrană ovată (Pl. 69, fig. la). Stil foarte scurt. Silicule comprimate dinspre margini, lat eliptice sau lat obovate, lungi de 3—4 mm, ușor emarginate, îngust aripate, pe o parte puțin concave, pe cealaltă accentuat convexe. Loje cu cîte 2 semințe pendule. Pedicel fructifer ± orizontal patent, de lungimea siliculei. Sămînță rotund ovată, turtită, lungă de 1 — 1,2 mm, nearipată. Embrion pleuroriz. — IV—V. Stațiunea. Prin arături, locuri ierboase, pășuni. Răsp. în țară: Baumgarten a publicat-o din Făgăraș și dela Miercurea Ciuc Planta n-a mai fost regăsită, astfel că prezența ei în țară rămîne dubioasă. Răsp. gen.: Aproape în întreaga Europă. *) După numele lui Robert Teesdale, botanist englez. 394 FLORA R.P.R. Genul 176. THLASPI*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 193, nr. 530], ed. V (1754) 292, nr. 719. - Pun-g u 1 i ț ă. Plante anuale, cu frunze de obicei cordate, sagitate, rar rotunjite la bază. Celule cu mirozină în mezofil (Pl. 37, fig. 10). Sepale nedilatate saciform la bază. Petale albe, rar puțin colorate, egale, ± unguiculate. Stamine libere, simple, fără apendice. Glandele nectarifere în număr de 4 semilunare, stau fie cîte 2 pe ambele laturi ale celor 2 stamine scurte, trimițînd cîte o prelungire spre staminele lungi (Pl. 14, fig. 41), fie cîte una la baza staminelor lungi (Pl. 14, fig. 42). Fructul siliculă angustiseptă, comprimată dinspre margini, cu 2 loje, dehiscentă, cu pereți subțiri, i adine emarginată, mai rar trunchiată, cu stil evident; valve în formă de luntre turtită, cu aripă (carenă) ± lată. Semințe cîte una sau mai multe în fiecare lojă, elipsoidale, puțin turtite, nearipate, cu suprafața foveolată, fin punctată sau netedă. Embrion pleuroriz. Gen polimorf, cu cca 60 specii răspîndite în Europa, Asia si America de S. Determinarea speciilor 1 a Plante anuale sau bisanuale. Frunzele bazale dispar după înflorire. Stilul siliculei mature mult mai scurt decît emarginatura............. 2 1 b Plante perene. Frunzele bazale prezente și la maturitate. Stil egal cu emarginatura siliculei sau mai lung .................................. 4 2 a Frunze ovate, cu lățimea maximă în treimea inferioară. Siliculă lungă de cca 5 mm. Sămînță netedă........................... 1. Th. perfoliatum 2 b Frunze alungit obovate sau lanceolate, cu lățimea maximă deasupra mijlocului sau la mijloc. Siliculă lungă de 7 — 17 mm. Semințe foveo-late sau încrețite ................................................... 3 3 a Siliculă lungă de 6 — 7 mm, cu margine îngustă. Pedicel de obicei cu mult mai lung decît siliculă. Sămînță foveolată. Frunze mijlocii cu lățimea cea mai mare deasupra mijlocului. Plantă cu miros de usturoi 2. Th. alliaceum 3 b Siliculă lungă de 12—15 (17) mm, cu marginea lată. Pedicel mai scurt sau cel mult de lungimea siliculei. Semințe concentric încrețite. Frunze mijlocii de obicei la mijloc mai late.................... 3. Th, arvense 4 a Stilul nu depășește știrbitura siliculei. Pedicel mai scurt decît siliculă matură. Racem fructifer relativ scurt. Frunze bazale eliptice, treptat îngustate în pețiol........................................4. Th. dacicum 4 b Stil mai lung decît știrbitura siliculei. Pedicel de obicei mai lung decît siliculă. Racem fructifer mult alungit. Frunze bazale ovate sau rotunde, brusc îngustate în pețiol, uneori aproape cordate.... 5. Th. Kovâtsii 1. Th. perfoliatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 646; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 585, tab. XXXIII, fig. 6. — Th. montanum et Th. praecox Auct. *) Thlaspi sau Thlaspis era o plantă din care grecii preparau un fel de muștar. CRUCIFERAE 39:> Transs., non L., nec Wulf. — Punguliță. — Gallerozo tarsolyka. — Sten-gelumfassendes Tăschelkraut. — HpyTKa nojieBan. — Exs.: FRE nr. 2428 a, b. — Ic.: Pl. 65, fig. 2, 2a—d.; FL U.R.S.S. 1. c., tab. XXXIII, fig. 6. O, rar O. Rădăcină pivotantă. Tulpină înaltă de 6—15 cm, solitară sau adeseori de la colet foarte ramificată, planta devenind astfel tufoasă, cu mai multe tulpini erecte, simple, rar ramificate. Frunze bazale ± înde-suite, obovate, atenuate în pețiol, întregi sau denticulate, dispar după înflorire. Frunze tulpinale sesile, ovate, adînc cordate sau sagitate, întregi sau cu margini denticulate, acute sau obtuziuscule. Flori mici, în racem dens, alungit mult după înflorire. Sepale eliptice, de cca 1 mm lungime. Petale albe, lungi de cca 2 mm (în Pl. 65, fig. 2b, petală nenormală, pipernicită), alungit spatulate. Stamine simple, mai scurte decît sepalele. Glande necta-rifere foarte mici. Pedicel fructifer orizontal patent, numai cu puțin mai lung decît siliculă. Siliculă obcordată, lungă de 4—6 mm, spre bază ± îngustată, la vîrf destul de adînc emarginată, pe o latură convexă, pe cealaltă ± plană, pe margini aripată; aripa puțin îndoită în sus, cu lobii obtuzi sau rotunjiți, puțin divergenți. Stigmatul aproape sesil. Septumul semieliptic, corespunzător cu forma siliculei. Semințe cîte 4 în fiecare loje, subrotunde, lungi de cca 1 mm, gălbui-brunii, netede. — III—VI. Stațiunea. Locuri cultivate, grădini, lîngă drumuri, vii, pe cîm-puri, comună în întreaga țară. * Variabilitatea speciei f. amplificâtum Schur Phytogr. in Mitt. NV Briinn XV (1877) 94. — Th. p. f. multicaule Zimm. et Thell. in Hegi FL Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 122. — Tulpini numeroase, i scunde, de aceeași înălțime. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Reg. Stalin: Guște-rița (r. Sibiu). Reg. Hunedoara'. Oarda de Sus (r. Alba). Reg. Iași: Munteni, Aroneanu, Cîrlig (r. Iași). f. caespitescens Murr in Allg. bot. Zeitschr. XI (1905) 147.— Rozeta de frunze bazale persistentă pînă la maturitatea fructelor. Tulpină lungă de 10 — 15 cm, i decumbentă. — Reg. Cluj: Cluj la V. Popii. Reg. Iași: Aroneanu (r. Iași). f. dentâtuni Borb. in MTK XV (1878) 202. — Frunze accentuat dințate. — Reg. Arad: Ineu, în tăieturi de pădure. f. simplicîssimum DC. Syst. II (1821) 379. — Th. p. a. minimum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 68. — Tulpină scundă, solitară, simplă, cu inflorescență paucifloră. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. — Reg. Iași: Aroneanu (r. Iași). Obs. In U.R.S.S. este considerată ca o buruiană dăunătoare a semănăturilor. Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N; introdusă în America de N. 2. Th. alliâceum L. Sp. pl. ed. I (1753) 646. — Ic.: Pl. 65, fig. 3, 3a—d O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 20—60 cm, simplă sau ramificată, fin striată, glabră, numai spre bază adeseori păroasă, fără rozetă de frunze la bază. Frunze lanceolate sau oblongi, verzi glauce, 396 FLORA R.P.R. cele inferioare pețiolate, cele mijlocii și superioare sesile, adeseori cu lățimea cea mai mare în partea superioară, sagitate la bază, obtuziuscule, distanțat denticulate, cele superioare întregi, ± acute, toate glabre, cu miros de ceapă. Inflorescența racem foarte mult prelungit după înflorire. Sepale eliptice, lungi de 1,5 mm. Petale albe, de 2,5—3 mm lungime. Stamine simple, de lungimea sepalelor. Stil foarte scurt, aproape lipsă. Pedicel fructifer orizontal patent, mai lung decît siliculă. Siliculă obovată, lungă de 6—7 mm, puțin comprimată, pe latura inferioară foarte convexă, pe cea superioară mai slab convexă, la vîrf puțin emarginată, cu margini îngust aripate și puțin încovoiate în sus; valve în formă de luntriță, transversal nervate, cu aripa îngustată spre bază. Sămînță ovoidă, puțin turtită, lungă de 1,5 —1,8 mm, bruniu închisă, cu suprafața foveolată. Plantă cu miros de usturoi. — V-VI. Stațiunea. Locuri cultivate, pîrloage, porumbiști vechi. Rară. Răsp. în țar ă: Reg. Cluj: Năsăud; Canciu (r. Dej); Huedin. Reg. Hunedoara: Orăștie; Deva. Reg. Oradea: Oradea; Beiuș în vii foarte comună. Reg. Arad: Pîncota în vii și pe fînețele Sodom (r. Arad); Chișineu-Criș; Ineu, Bocsig, Tîrnova, Drăuți (r. Ineu); Bîrzava, Săvîrșin pe V. Mureșului (r. Lipova). Reg. Timișoara: Lugoj. Reg. Craiova: Simian, Hinova (r. Tr. Severin). R ă ș p. gen.: Europa de S. 3. Th. arvense L. Sp. pl. ed. I (1753) 646; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 581, tab. XXXIII, fig. 4. — Punguliță. — Mezei tarsolyka. — Acker Tăschelkraut. — HpyTKa nojieBan. — Exs.: FRE nr. 2429. — Ic.: Pl. 65, fig. 1, la—c. 0 — 0. Rădăcină pivotantă. întreaga plantă glabră, gălbui-verde. Tulpină erectă, înaltă de 15—40 (60) cm, foliată, fără rozetă bazală, solitară, simplă sau ramificată de la bază, uneori foarte extinsă, sau ramificată numai în partea superioară. Frunze inferioare ± pețiolate, cele mijlocii și superioare sesile, sagitate, amplexicaule, alungit ovate sau lanceolate, spre bază puțin îngustate, obtuze sau rotunjite, ± adînc dințate, uneori sinuat dințate. Inflorescență racem dens, prelungit foarte mult după înflorire. Sepale eliptice, îngust alb marginate, lungi de 1,5—2 mm. Petale albe, obovat cuneate, lungi de 3—4 mm. Stamine mici simple. Pedicel fructifer de lungimea fructului sau puțin mai scurt. Siliculă mare, lungă de 12—15 (17) mm, lat eliptică sau aproape orbiculară, comprimată, lat aripată, la vîrf rotunjită, adînc emarginată, cu marginile adînciturii apropiate și paralele; în adîncitură stig- P lan șa 65. — 1. Thlaspi arvense L., la. părți florale, 1b. siliculă, Ic. secțiunea transv. a siliculei. — 2. Th. perfoliatum L., 2a. idem, exemplar mic, 2b. părți florale, 2c. siliculă, 2d. secțiunea transv. a siliculei. — 3. Th. alliaceum L., 3a. părți florale, 3b. siliculă, 3c. secț. transv. a siliculei, 3d. sămînță. PLANȘA 65 CRUCIFERAE 399 matul aproape sesil. Aripa slab radiar nervată, la vîrf pînă la 4 mm lățime. Semințe de obicei cîte 5 — 6 într-o lojă, ovate, lungi de 1,5 — 2 mm, negre-brunii, concentric striate. Plantă cu miros de usturoi. — IV—VI. Stațiunea. în locuri cultivate, ogoare, pîrloage, pe lîngă drumuri; foarte comună în întreaga țară. Variabilitatea speciei f. nânum Peterm. Fl. Lips. (1838) 473. — Plantă înaltă de 5 — 12 cm, subțire, simplă. Frunze mici, înguste, întregi. — Ici-colo, pe soluri sărace. întrebuințări. Planta zdrobită are miros de usturoi, deoarece conține rhoda-nalil și alilsulfid. Semințele cu gust iute conțin sinigrină, care sub acțiunea mirozinei se transformă în ulei de muștar; mai conțin și 20—33% ulei bun pentru iluminat. în trecut a fost întrebuințată ca depurativ și ca diuretic. Planta verde îndepărtează ploșnițele și alte insecte. Prin înmulțirea sa în mare măsură, devine dăunătoare pentru semănături. Semințele care se produc în număr foarte mare, ajungînd în cereale, dau pîinii miros de usturoi. Tot așa și cu laptele vacilor hrănite cu această plantă. Deaceea planta trebue cosită înainte de înflorire, iar desmiriștitul executat imediat după secerat. Răsp. gen.: Eurasia. 4. Th. dacicum Heuff. in OBZ VIII (1858) 26; Verh. ZBG Wien, VIII (1859) 61. — Th. alpestre Baumg., Schur, Fuss^ non L. — Th. dacicum p. rodnense Porc. Enum. pl. Nasz. (1878) 7, append. ad MNL II (1878). — Th. dacicum [3. transsilvanicum Porc. Fl. Năsăud. (1881) 169. — Th. rotundifo-lium Auct. transs., non Gaud; Th. trojagense et f. abbreviatum Zapal. in Rozprawy t. 13 B (1913) 316, 317, saltem pro p. — Ic.: Pl. 66, fig. 2, 2a—c; Prod. Fl. ed. II, 2 (1939) 540, fig. 1. 4. Rizom vertical sau oblic, cu rădăcini fibroase, cu una sau mai multe tulpini erecte, de 5—25 (35) cm, simple, glabre, la bază cu rozetă de frunze. Frunzele rozetei eliptice sau obovate, treptat îngustate în pețiol, rotunjite la vîrf, întregi (uneori după uscare ondulate), puțin pieloase. Frunze tulpinale egal distribuite pînă la inflorescență, eliptice sau lat eliptice, excepțional ovat subrotunde (după Heuffel), sesile, sagitate, amplexicaule, cu auricule ± rotunjite, întregi, cu vîrf obtuziuscul. Inflorescență relativ scurtă, ± umbeliformă, ± ascunsă între frunzele supreme. Racem fructifer scurt, puțin prelungit după înflorire, lung de cca 1—2 cm, rar pînă la 4—5 cm, de obicei dens. Pedicel fructifer orizontal, rigid, lung de 2—4 mm, mai scurt decît siliculă. Siliculă matură lungă de 7—8 (9) mm (la exemplarele pipernicite 5 — 6 mm), alungit cuneat obovată, aripată, la vîrf știrbită, pe o latură plană, pe cealaltă convexă. Aripa marginală la bază îngustă, spre vîrf se lățește treptat, terminîndu-se deoparte și de alta a știrbiturii în 2 lobi puțin divergenți, cu vîrful rotunjit, lăți de 1,5 mm. Stilul siliculei mature + de lungimea emar-ginației sau mai scurt. Semințe de obicei 4 într-o lojă, elipsoidale, lungi de 1,5 mm, brunii. — VI—VII. 400 FLORA R.P.R. Stațiunea. Pe coaste stîncoase și ierboase în etajul subalpin și alpin. Răsp. în țară: Mții Maramureșului: Toroiaga .la Stîna lui Vartic (1475 — 1880 m) Mt. Miraju (1550 m). Mții Rodnei: Corhele Pietrosului (1750 m), Turnu Roșu sub Pie-trosu Mare (1850 m), V. Bucuiescu sub Piatra Albă (1750 m), între Cormaia și Obîrșia Rebri (2020 m), Corongiș, Mihăiasa, Galați, Gărgălău, Crăciunel, Picioru Tîlharului, Bătrîna, între Prislopu Pietrii Albe și Păltiniș. Mții Călimării: Pietrosu. Mții Ciucașului: Ciucaș, Piroșca, Tesla. Mții Blrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului. Mții Bucegi: Caraiman, Coștila, Schitul Peștera, Mții Făgărașului; Capra Budei, Rîiosu, Picioru Burcului deasupra com. Porcești. Mt. Cozia. Mții Partngului: Mîndra, Straja (1400 m). Mții Retezatului: Lacul Zlătuia, Lacul Zănoaga, Judele, Zănoguța, Lacul Bucura, V. Pietrile, Vf. Bucura (2260 m), Vf. Peleaga (2020 m), Pîrgu, Borăscu, Stîna Galbena (1700 — 1900 m). Mții Țarcu-Godeanu: Baicu, Godeanu, Scărișoara. Obs. Diagnoza speciei Th. dacicum, dată de Heuffel (l.c.) necesită îndreptări. Heuffel scria: «Rădice multicipite », «foliis caulinis ovato subrotundatis» și «siliculis inferioribus pedunculo brevioribus ». Aceste însușiri se găsesc numai în cazuri excepționale și nu la majoritatea exemplarelor, iar ultima frază citată trebue înțeleasă tocmai invers. Variabilitatea speciei var. korongiânum Czetz in Sched. et ap. Jka. in OBZ VI (1856) 363 n. nud. — Th. Korongiense Czetz ap. Jka. in Linn. XXX (1859) 558. — înfățișarea, frunzele și inflorescența ca la Th. dacicum, de care se deosebește net prin siliculele mai asemănătoare cu cele dela Th. Kovâtsii, deoarece stilul este mult mai lung decît știrbitura, care de obicei este aproape retezată și cu lobii aripilor puțin pronunțați. Pedicelii fructiferi inferiori egali cu siliculă, sau mai lungi. — Mții Rodnei: Mt. Corongiș (1900 m). Mții Bucegi: Vîrful cu Dor (2006 m), V. Cerbului (1800 m). Mții Retezatului: Zănoguța. ssp. banaticum (Uechtr.) Jâv. Magy. FI. (1925) 406. — Th. banaticum Uechtr. in OBZ XXV (1875) 186. — Th. alpestre Heuff., non L. — Exs.: FRE nr. 2430. - Ic.: Pl. 66, fig. 3, 3a, b. Plantă în general viguroasă, înaltă de 15—31 cm, Racem fructifer scurt, lung de 2,5—10 cm. Peduncul fructifer orizontal, rigid, lung de 4—5 mm. Siliculă alungit cuneat obcordată, lungă de (9) 10—12 mm. Lobii emarginației divergenți, cu vîrf rotunjit și puțin aplecat spre interior. Stilul siliculei mature ajunge numai pînă la 1/3—1/2 a emarginației. Mții Blrsei: Mt. Piatra Craiului (Borb.); Miii Cernei: Mt. Domogled, V. Cernei la Poiana Balta Cerbului. Răsp. gen.: Carpații din R.P.R. 5. Th. Kovâtsii Heuff. in Flora XXXVI (1853) 624. - Th. alpestre Porc., non L. — Th. alpinum Baumg., Schur, non L. — Th. cochleariforme Schur, Fuss, Jka., non DC. — Th. Jankae Borb., non Kern. — Th. longira- P lan șa 66. — 1. Thlaspi Kovâtsii Heuff., la. racem fructifer, ib. părți florale, Ic. siliculă — 2. Th. dacicum Heuff., 2a. idem, exemplar mic, 2b. părți florale, 2c. siliculă. — 3. Th. dacicum ssp. banaticum (Uechtr.) Jâv., 3a. idem, exemplar mic, 3b. siliculă. PLANȘA 66 26- c. 640 CRVCIFER AE -103 cemosum Schur in OBZ VIII (1858) 22; Enum. pl. Transs. (1866) 69. — Th, montanum Fuss, Schur, non L. — Th. praecox Schur, Fuss, non Wulf. — Th. trojagense Zapal. in Bull. Acad. Crac. B (1913) 444. — Buruiana viermelui. — Kovâcsfele tarsolya.--Exs.: FRE nr. 153; FEAH nr. 2524. — Ie.: Pl. 66, fig. 1, la-c; Romer Pflz. Burzenlănd. (1898) T. 8; Hay. Pflzd. (1916) 362; Prod. FI. II, ed. II (1939) 115, fig. 2. 4. Rădăcină pivotantă. Tulpină subterană adesea evidentă, în partea inferioară trece în rădăcină, iar în cea superioară de obicei abundent ramificată, dă naștere unor stoloni scurți, repenți, terminați în rozete de frunze, sau unor rozete sesile și la tulpini florifere. Astfel planta adeseori este foarte tufoasă, rar cu tulpină solitară. Tulpină erectă, înaltă de 8—25 (60) cm, uneori ascendent erectă, adeseori flexuoasă, glabră sau foliată, simplă, rareori cu 1—2 ramuri zvelte. Frunze bazale lung pețiolate, cu limb lat ovat, eliptic sau rotund, uneori mai lat decît lung, întreg, rar slab ondulat dințat, la vîrf rotunjit, îngustat foarte brusc în pețiol, cu baza adeseori cordată. Frunze tulpinale alungit ovate sau lanceolate, sesile, adînc sagitate, amplexicaule, cu auricule pronunțate, rotunde, pe margini întregi, la vîrf obtuze sau rotunjite. Inflorescența la început un racem dens, umbeliform, curînd însă se prelungește. Sepale alungit ovate, lungi de 2—2,5 mm, albe sau verzi-gălbui. Petale albe, obovate, treptat îngustate în unguiculă cuneată, lungi de 3,5—4,5 (5) mm. Stamine simple, lungi de 2—3 mm. Racem fructifer lung, cu silicule așezate rar. Pedi-celi orizontal patenti, lungi de 6 — 10 mm, de obicei mai lungi decît siliculele, rar subegali cu acestea. Siliculă matură lungă de 5 — 7 mm, alungit obovat cuneată, ± slab emarginată, uneori subtruncată, îngust aripată, cu lobii terminali divergenți; stilul mult ieșit deasupra emarginației. Semințe de obicei cîte 3—4 într-o lojă, ovoidale, brune deschis, lungi de cca 2 mm. — IV—V. Stațiunea. în fînețe și pășuni uscate, pe coaste stîncoase, ierboase din etajul montan și subalpin. Răsp. în țară : Reg. Baia M. : Cheia Lăpușului (r. Lăpuș). Reg. Cluj : Mții Rodnei: Corongiș, Mt. Craja la Rodna, Pălarca (r. Năsăud); Bărăi, Feiurdeni, Apahida, Căianu, Boju, Fînațele Clujului, Cluj la Hajongard, Nădășel, Dl. Straja Mare (r. Cluj); Aiton, Valea Florilor, Turda, Cheile Turzii, Colții Trăscăului (r. Turda). Reg. Aut. M. : Șumuleu, Mții Giurgeului: Mt. Hăghimașu Mare, Mt. « Ocsem », Piatra Singuratică (r. Ciuc). Reg. Stalin : Mții Ciucașului: Ciucaș, Piroșca, Tesla; Mții Bîrsei: V. Gîrcinului, Piatra Mare, Postăvarii, Piatra Craiului; Hărman, Predeal, Orașul Stalin; Mții Bucegi (r. Stalin); Mții Făgărașului pe Suru. (r. Făgăraș). Reg. Hunedoara: Govășdia (r. Hunedoara). Reg. Pitești : Mt. Ghițu, Dîmbovicioara (r. Muscel). Reg. Ploești : Mții Bucegi. Reg. Bacău : Mt. Ceahlău pe Gardul Stănilelor. Variabilitatea speciei var. afîfue (Schott et Ky.). — Th. afjine Schott et Ky. in Kotschy exs. (1850) n. nud. ex Boiss. FI. or. I (1867) 327. — Tulpină subțire, lungă. Siliculă triunghiular obcordată, spre bază alungită, la vîrf scurt emarginată. Stil lung cît jumătatea siliculei. 26* 404 FLORA R.P.R. Loje cu cîte 7 — 8 semințe. — în pajiști alpine și subalpine. — Reg. Cluj'. Mții Rodnei: pe Gorongiș. Reg. Aut. M.: Mt. «Ocsem», Hăghimașu Mare. Reg. Stalin: Mt. Piatra Graiului; Mții Făgărașului pe Mt. Suru. Reg. Hunedoara-, stînci calcare la Govășdia (r. Hunedoara). Reg. Ploești-, Mții Bucegi: Garaiman și Jepii Mari. Reg. Racău-. Gura Stănilelor din Mt. Ceahlău. Răsp. gen.: R. P. Romînă, Balcani. Genul 177. AETHIONEMA*) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 80. Plante anuale sau perene, ramificate de la bază și complet glabre. Frunze ovate pînă la îngust lanceolate, întregi, cele inferioare adeseori îndesuite. Celule cu mirozină fără clorofilă, în leptom. Sepale ± erecte, două dintre ele dilatate saciform la bază. Petale albe sau roșietice, unguiculate. Stamine mari cu apendici în partea interioară: cele 2 scurte simple, pe ambele laturi, la bază, cu cîte o glandă mică nectariferă (Pl. 14, fig. 38). Fruct siliculă comprimată, lat. aripată, obcordată, netedă, la unele specii de două feluri (hetero-carpie); unele silicule mai mari, cu 2 loje, dehiscente, cu 2—4 semințe într-o lojă, altele asemănătoare, dar cu mult mai mici, indehiscente, fără perete fals, cu o singură sămînță. Sămînță la cele dehiscente cu suprafața neregulată, umezită devine mucilaginoasă, la cele indehiscente netedă, umezită nu devine mucilaginoasă. Embrion notoriz la cele dehiscente, iar la cele indehiscente pleuroriz. Genul cuprinde cca 35 specii anuale pînă la perene și subfrutescente La noi crește o singură specie. Ae. saxâtile (L.) R. Br. 1. c. — Thlaspi saxatile L. Sp. pl. ed. I (1753) 646, Exs.: FRE nr. 541. - Ic.: Pl. 12, fig. 4, 4a. 4. Rădăcină pivotantă. în primul an planta are 1—2 tulpini, înalte de 5—20 (30) cm, în anii următori se ramifică mult din baza lemnoasă. Ramuri ascendente, simple sau ramificate, foliate. Frunze inferioare ± îndesuite, ± alungit obovate, uneori lanceolate sau eliptice, îngustate în pețiol. Frunze mijlocii și superioare îngust lanceolate sau aproape liniare, îngustate în pețiol scurt, la vîrf acutiuscule, întregi, groase, ± cărnoase și glauce. Flori în racem dens, după înflorire mult prelungit, mici, albe sau roșietice. Sepale alungit ovate, membranos marginate, lungi de 1,75 mm. Petale obovat cuneate, lungi de cca 3 mm. Stamine scurte simple, cele lungi pe latura internă cu apendice membranos, în partea superioară cu un din-țișor. Fructe de 2 feluri (heterocarpie): 1) siliculă lat eliptică, pînă la orbiculară, lungă de 6—8 mm și lată de 4—6 mm, dehiscentă prin 2 valve, cu pedicel arcuit curbat, mai scurt decît siliculă, pe latura inferioară convexă, pe cealaltă concavă, lat aripată, cu nervuri radi- *) Derivat din cuvîntul grecesc aethes = neobișnuit, și nema = fir, ață, din cauza filamentelor sale aripate sau dințate, ceea ce la plante nu este în general obișnuit. CRUCI FER AE 405- are, la vîrf adine emarginată. Stil scurt, cel mult cît jumătatea emarginației^ Semințe 2—4 în fiecare lojă, ovat eliptice, lungi pînă la 1,5 mm, pe suprafațăț cu neregularități. Stratul neregulat la umezire se îmbibă cu multă apă, um" flîndu-se și învelind sămînță cu un strat străveziu, gelatinos. Embrion notoriză 2) silicule asemănătoare, dar cu mult mai mici, indehiscent, cu pediceli drepți și erecți, lat aripate, fără perete fals, se desprind în întregime de pe pedicel. Ovule 2—4, din care se dezvoltă numai unul, cu suprafață netedă, nedevenind mucilaginoasă la umezeală. Embrion pleuroriz (Pl. 36, fig. 1b). - IV-VI. Stațiunea. Pe stînci calcaroase, abrupte. Răsp. în ț a r ă : Reg. Cluj: Mții Țibleșului (Mt. Țibleș și Arsu). Reg. Timișoara : pe stînci deasupra Băilor Herculane, Cheia Prolazului la Pecenișca (r. Almaș). Reg. Craiova : Mții Mehedinților: V. Țeșnei la Gaura Fetei. Var labilitatea speciei var. typicum Beck FI. NO II (1892) 496. — Toate siliculele deopotrivă de mari, dehiscente. La noi nu s-a aflat. var. heterocârpum Beck in Verh. ZBG Wien XL (1892) 17 Sitzb. — Siliculeinferioare mari, dehiscente, cele superioare mici, indehiscente. Răspîndită în localitățile mai sus enumerate. var. banaticum (Jka.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 113. — Ae. bana-ticum Jka. in Linn. XXX (1859) 558. — Toate siliculele mici, indehiscente, monosperme. După Janka, la Băile Herculane. Răsp. gen. : Alpi, R. P. Ungară, R. P. Romînă, Balcani. O b s. Mai recent, cu problema heterocarpiei s-a ocupat în mod experimental MalL șeva R. S. (Bot. Jurnal (1953) nr. 3). între altele, a făcut experiențe cu unele specii heterocarpice de Crucifere (Aethionema carneum), constatînd că în anumite condiții de mediu, ele pot avea fructe uniforme. Astfel în condiții de umiditate’excesivă au produs numai un singur fel de fructe, iar în condiții de secetă au fructificat în felul celălalt. Din fructele ambelor experiențe s-au obținut urmași monocarpici. A mai stabilit apoi, că semințele fructelor deosebite ale speciilor heterocarpice conțin cantități diferite de materii nutritive, astfel ele au proprietăți fiziologice deosebite, care apoi influențează activitatea vitală a semințelor în timpul germinării. Autoarea relevă apoi, că hetero-carpia constituie un consum mai rațional al materiilor nutritive, ca rezultat al selecției naturale. în sfîrșit, ajunge la concluzia că heterocarpia trebue considerată ca o adaptare biologică în urma acțiunii factorilor externi asupra plantei. Răsp. gen. : în munții Europei centrale și de S; Algeria. Subtribul 4. Iberidinae Hay. 1. c. 291. Fructul silicvă turtită, aripată, de obicei cu 2 semințe, sau siliculă dehis-centă. Peri simpli sau lipsesc, rar ramificați. Genul 178. IBERIS *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 192, nr. 529], ed. V (1754) 292, nr. 72E L i m b a m ă r i i. *) Iberis, nume de plantă la Nicandros și la Dioscorides. 406 FLORA R.P.R. Plante anuale, bisanuale, sau perene, glabre sau cu peri simpli, cu tulpină frunzoasă. Sepale erecte, nedilatate saciform la bază. Petale albe, roșii sau violete, inegale, mai ales cele marginale foarte radiante. Stamine simple (fără apendicul), cele scurte cu cîte o glandă nectariferă pe ambele laturi (Pl. 14, fig. 34). Pedicel fructifer ± comprimat, pe o latură pubescent. Fruct siliculă ovată sau orbiculară, angustiseptă, comprimată dinspre margini, lat aripată, emarginată, biloculară, dehiscentă, cu cîte un ovul pendul. Sămînță turtită, la umezeală mucilaginoasă. Celule cu mirozină atît în mezofil cît și în leptomul frunzelor. Embrion pleuroriz. Cuprinde cca 30 specii, dintre care multe se cultivă și la noi prin grădini. 1 a Determina i* ea speciilor Plantă perenă, subfrutescentă, cel puțin la bază lemnoasă. Frunze + 1 b groase, cu margini întregi 2 Plantă anuală, bisanuală, trianuală, ierbacee 4 2 a Plantă scundă, de 5 — 10 cm, cu frunze înguste, ± liniare, late abia de 2 b 1,5 mm, groase, aproape cilindrice. Siliculă puțin mai lungă decît lată, spre vîrf lat aripată, adînc emarginată. Stil lung de 1 — 1,5 mm, ± egal sau puțin mai lung decît emarginația 1. I. saxatilis Plantă înaltă pînă la 50 cm, cu frunze mai late, ± spatulate, întotdeauna plane 3 3 a Ramuri florifere lemnoase, fragile. Frunze lat spatulat cuneate, mai late de 5 mm, îngustate în pețiol. Inflorescență lată, cu flori mari, albe; racem scurt, cel fructifer nu se prelungește. Siliculă mai lată decît 3 b lungă, nearipată, neemarginată sau puțin emarginată. Stil lung de 1 mm. Sămînță aripată 6. I. semperflorens Ramuri florifere ierbacee, mlădioase. Frunze îngust spatulate sau liniar lanceolate, abia pînă la 5 mm lățime, întotdeauna întregi. Racem fructifer bogat în fructe, lax, prelungit. Siliculă puțin mai lungă decît lată, la vîrf lat aripată. Stil lung de 1,5 — 2 mm, depășește emarginația. Flori albe 7. I. sempervirens 4 a 4 b Frunze întregi sau numai la vîrf cu 1 — 2 dinți 5 Frunze — cu excepția celor supreme — serate, dantelate, sau aripat fidate 6 5 a Tulpina la bază adeseori lemnoasă și foarte ramificată, de obicei scundă. Frunze inferioare spatulate, cele superioare liniar spatulate, obtuziuscule, toate întregi, glabre. Racem fructifer dens, scurt, ovat. Flori albe sau rozee, foarte radiante. Stil de 2 ori mai lung decît emarginația siliculei 2. I. taurica Planșa 67. — 1. Iberis amara L., la. părți florale, 1b. siliculă și secț. sa transversală. — 2. I. pinnata Jusl., 2a. părți florale, 2b. siliculă și secț. transv. — 3. I. saxa-tilis Torn., 3a. exemplar fructifer, 3b. părți florale, 3c. siliculă și secț. transv. — 4. I. um-bellata L., 4a. părți florale, 4b. siliculă și secț. transv. — 5. I. taurica DC., 5a. părți florale. 5b. siliculă și secț. transv. PLANȘA 67 CRUCIFERAE 409 5 b Tulpină ierbacee, simplă, sau în partea superioară (rar și mai jos) ramificată. Frunze tulpinale lanceolate sau liniar lanceolate, acuminate. Flori rozee sau roșii. Racem fructifer foarte dens, umbeliform. Pediceli puțin îngroșați spre bază. Lobii siliculei erecți; emarginație adîncă. Stil lung de 2—3,5 mm, ± de lungimea lobilor... 4. I? umbellata 6 a Racem fructifer prelungit foarte mult, lax. Fruct orbicular, îngustat spre vîrf, cu lobii erecți. Frunze dințate, rar aproape întregi sau puțin lobate. Flori albe ................................................3. I. amara 6 b Racem fructifer foarte scurt, umbeliform. Petale foarte radiante. Plante scurt pubescente. Frunze de obicei penat fidate sau sectate, cu rachis filiform și 1 — 3 perechi de lacinii liniare. Siliculă spre vîrf abia îngustată, cu lobi divergenți, obtuzi, cu stil egal sau puțin mai lung decît emarginația. Flori albe...................................5. I. pinnata 1. I. saxâtilis Torn. Cent. pl. II (1756) 23, in L. Amoen. acad. IV (1759) 321; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 551. — I. sax. ssp. vermiculata Prod. Consp. I (1935) 120. - Exs.: FRE nr. 1951. - Ic.: Pl. 67, fig. 3, 3a-c. 2|.- Plantă subfrutescentă, cespitoasă, înaltă de (2)5 — 10 cm. Rădăcină groasă, lemnoasă. Tulpina la bază mult ramificată, cu ramuri scurte și mai lungi, acestea din urmă ± repente; toate ramurile terminate în rozete sau lăstari des frunzoși. Frunzele rozetelor liniare sau liniar lanceolate, obtuziuscule sau acutiuscule, adeseori mucronate, groase, cărnoase, semicilindrice, spre bază puțin îngustate, lungi de 1—2 cm, late de 1 — 1,5 mm, glabre sau scurt ciliate. Tulpină floriferă pubescentă, cu frunze asemănătoare celor bazale. Inflorescență racem scurt, prelungit puțin după înflorire, cu flori albe sau și roșietice. Sepale puțin roșietice, alb marginate, lungi de cca 4 mm. Petale de 2 feluri; cele exterioare cu mult mai mari decît cele interioare, lungi de 6—8 mm ,cele interioare lungi de cca 5 mm. Racem fructifer scurt. Pediceli orizontali sau puțin erecți, lungi de 4—7 mm, scurt pubescenți. Silicule ovat patrunghiulare, puțin îngustate spre ambele capete, lungi de 5—8 mm și late de 4,5—6 mm, de la mijloc în sus aripate; aripa se lățește brusc în sus, la vîrf adînc emarginată, cu lobi puțin divergenți, obtuzi sau acutiusculi, erecți. Stil de 1 — 1,5 mm lungime, cca de lungimea știrbiturii (sau puțin mai lung). Sămînță ovată, lungă de 3—3,5 mm și lată de 2 mm. — IV—V. Stațiunea. Pe stînci calcaroase, în crăpăturile stîncilor. Răsp. în țară: Reg. Constanta: Băltăgești pe DL Alali-Bair (r. Hîrșova). Reg. Galați: Macin pe Mt. Pricopan și Dl. Bujorului, Greci pe Dl. Țuțuiatu, între Tur-coaia și Gerna pe DL Chervent (r. Măcin). Obs. Independența formei I. sax. ssp. vermiculata (M. B.), citată mai sus în sinonimie, precum și prezența ei în Dobrogea, nu este încă lămurită. Față de adnotația publicată pe eticheta Florei Rom. exs. Nr. 1951, unde se spune că această varietate este deosebită pe nedrept, trebuie să amintim că și în DC. Prodr. I (1824) 181 se caracterizează această varietate la fel cu Hayek și Prodan. Noi n-am văzut exemplare din Dobrogea cu frunze hotărît obtuze. Răsp. gen. : Europa de S și SE (Crimeia). 410 FLORA R.P.R. 2. ? I. tâurica DC. Syst II (1821) 402. - Ic.: Pl. 67, fig. 5, 5a, b OO — OOO. Rădăcină pivotantă. Tulpină decumbentă, la bază lemnoasă, groasă pînă la 8 mm, bogat ramificată, emite ramuri florifere ± decum-bente, apoi ascendente, înalte de 10—25 cm, cilindrice, frunzoase, aspru pubes-cente, simple sau ramificate, ierbacee, fără rozete la bază. Frunzele inferioare sau cele ale lăstarilor tineri spatulate, atenuate lent în pețiol, cu limb obovat sau lanceolat, întreg și rotunjit. Frunze tulpinale oblanceolate sau slab spatulate, obtuziuscule, treptat îngustate în bază îngustă, lungi pînă la 3,5 cm, late de 3—4 mm, întregi, glabre, scurt și rar ciliate pe margini. Inflorescență racem scurt și dens, prelungit puțin pînă la fructificație. Sepale lat obovate, nuanțate în roz, străvezii, membranoase, lungi de 3 mm. Petale mari, foarte radiante, albe sau rozee, lungi de 7—8 mm, cele mici de cca 5 mm, cu limb eliptic, lung de 5 mm, brusc atenuat în unguiculă. Stamine simple. Racem fructifer scurt, ovat. Pediceli patent erecți, cei inferiori puțin mai lungi decît siliculă, cei superiori ± egali. Siliculă turtită, pe latura superioară subplană, pe cealaltă bombată, lungă de 7—8 mm, lat eliptică, de la mijloc în sus aripată, adînc emarginată, cu lobi erecți, obtuzi. Stil de două ori mai lung decît știrbitura, cu stigmat disciform mai lat. Semințe cîte una în fiecare lojă, semieliptice, brune negricioase, lungi de cca 4 mm. — V. Stațiunea și răsp. în țară. Prin locuri pietroase. Indicată din « Dobro-gea », fără precizarea localității. Răsp. gen. : Balcani, U.R.S.S. de S europeană. 3. I. amara L. Sp. pl. ed. I (1753) 649. - Ic.: Pl. 67, fig. 1, la, b. O. Rădăcină ramificată. Tulpină erectă, înaltă de (12) 20—30 (40) cm, solitară, simplă sau ramificată, uneori foarte extins sau corimbos ramificată, cilindrică, ierbacee, glabră, în partea superioară împreună cu ramurile rar și aspru pubescentă. Frunzele bazale lipsesc în timpul înfloririi. Frunze tulpinale oblan-ceolat spatulate, cuneat îngustate pînă la bază, dur și obtuz dințate sau chiar sinuat lobat dințate, cele superioare numai spre vîrf dințate, toate glabre, ± distante, pe margini înspre bază slab și scurt ciliate. Inflorescență racem dens, mult prelungit pînă la maturitate, cu flori albe, foarte radiante, cu un miros plăcut. Sepale ovate, lungi de 2—2,5 mm, alb marginate. Petale albe, cele lungi de 5—7 mm, cele scurte de 3—3,5 mm, lat eliptice, îngustate brusc în unguiculă. Racem fructifer alungit pînă la 6 cm, cu pediceli orizontali, puțin mai lungi decît siliculă. Siliculă aproape circulară, turtită, cu ambele laturi ± egale, lungă și lată de 6—7 mm, începînd de la bază aripată, adînc emarginată, cu lobi erecți, acuți sau acuminați, distanțați. Stil puțin mai lung, rar mai scurt decît știrbitura. Semințe cîte una în fiecare lojă, semieliptice, brune negricioase, lungi de 3 mm. Plantele însămînțate toamna înfloresc în V—VI, iar cele însămînțate primăvara, înfloresc în VII —VIII. CRUCIFERAE 4H Stațiunea. Plantă muît cultivată în grădinile cu flori, în mai multe forme horticole. Răsp. gen. : Europa, Algeria. Introdusă în Crimeea și Transcaucazia, Japonia, Noua Zelandă, America de S. 4. -X- I. umbellâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 649. — Limba Mării. — Kretai tatârvirâg. — Doldiger-Bauernsenf. — Ic.: Pl. 67, fig. 4, 4a, b. O, OO. Rădăcină pivotantă. Tulpină ierbacee, erectă, la exemplarele viguroase groasă, puternică, înaltă de 15—50 (70) cm, solitară, simplă sau ramificată mai ales la partea superioară, glabră ca și întreaga plantă. Frunze lanceolate sau liniar lanceolate, late de 5—6 mm, îngustate în pețiol scurt, acute sau acuminate, întregi, spre vîrf cu unu sau mai mulți dinți, pe una sau pe amîndouă laturile (are și forme cu frunze foarte înguste, de 0,5 —1—2 mm). Inflorescență foarte densă, capituliformă, roșie-violetă (în grădini cu diferite variațiuni de culori), cu florile laterale foarte radiante. Sepale ovate, ± membranoase, nuanțate în roșu. Petalele mari ale florilor laterale de cca 8 — 10 (13) mm lungime, lat obovate, îngustate brusc în unguiculă lungă de 2 mm. Racem fructifer scurt, dens, umbeliform, cu pediceli erecți, puțin îngroșați spre bază. Silicule îngrămădite la același nivel, acoperindu-se una pe alta, lat eliptice, de obicei de 6—9 mm lungime și 5—9 mm lățime (dimensiunile pot varia după vigoarea plantei), în partea inferioară îngust aripate, spre vîrf foarte lat aripate, cu 2 lobi erecți, triunghiulari, acuți sau fin acuminați. Stil de 2—3,5 mm lungime, mai scurt sau puțin mai lung decît lobii. Sămînță asimetric ovată, brună, lungă de 2,5 mm.— V—VI, VII—VIII, ca la I. amara. Stațiunea. Mult cultivată în grădinile de flori, în culori și înfățișări variate. Uneori sălbăticită, de ex. la Cluj, Someșeni. Semințele sale, cu gust iute, în trecut erau oficinale. R ă s p. g e n. : Europa de S și Insula Creta. 5. I. pinnâta Jusl. Cent. I (1755) 18 in L. Amoen. Acad. IV (1759) 278. - Ic.: Pl. 67, fig. 2, 2a-b. O , OO . Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, solitară, înaltă de 10 — 25 cm, la exemplarele plăpînde simplă, la cele mai viguroase ramificată la bază sau în partea superioară, acoperită împreună cu ramurile cu peri scurți, groși, în formă de puncte. Frunzele bazale dispar pînă la înflorire. Frunze tulpinale penat fidate sau sectate, cu rachisul filiform, lungi de 1,5—4 cm, cu 1—3 perechi de lacinii liniare, obtuze, late de 0,5 — 1 mm. Inflorescență racem scurt, dens, umbeliform, cu flori foarte radiante. Sepale obovate, de 2 mm lungime, cu margini membranoase. Petale albe, eliptice, îngustate brusc în unguiculă lungă de 6—7 mm. Racem fructifer foarte scurt, umbeliform sau capituliform. Pedunculii puțin îngroșați spre bază, unilateral aspru 412 FLORA R.P.R. pubescenți, cei inferiori mai lungi și erecți, cei superiori scurți, astfel că siliculele se îngrămădesc și se acoperă la același nivel. Siliculă ± patrunghiular circulară, de 5 —6 mm lungime și tot atît de lată, la bază lat rotunjită, spre vîrf puțin îngustată, aripată de la mijloc în sus, cucei 2 lobi divergenți, obtuzi, cu vîrfurile aplecate în afară. Stil egal sau puțin mai lung decît știrbitura. Sămînță brun negricioasă, semieliptică, lungă de cca 3 mm. — V—VI, VII—VIII, variind după data însămînțării (Vezi, la L amara). Stațiunea. Se cultivă ici-colo prin grădini (Grec.), întrebuințări. Se folosește ca salată și ca antiscorbutic. Răsp. gen.: Europa de S, Asia Mică. 6. • I. semperflorens L. Sp. pl. ed. I (1753) 648. 4. Plantă subfrutescentă, înaltă pînă la 50 cm, cu tulpină lignificată, groasă de 3 mm, ± netedă și cu cicatricele frunzelor vechi, ramificată în partea superioară, cu ramuri ierbacee florifere, lungi de 5 — 18 cm, glabre. Frunze persistente, oblanceolate, subspatulate, groase, pieloase, treptat îngustate în pețiol, întregi, la vîrf rotunjite sau rareori obtuze; cele inferioare late pînă la 13 — 15 mm și lungi de 5—6 cm, cele superioare late de 4—5 mm. Racem dens, scurt, lat peste 4 cm, cu flori mari, radiante. Sepale lat eliptice, lungi de 4 mm, la partea superioară membranoase. Petale albe, cele mari lungi de cca 10 mm, lat obovate, abrupt îngustate în unguiculă lungă de 2—2,5 mm, cele mici aproximativ cît 1 /2 din cele mari. Stamine mai scurte decît petalele cele mici. Racem fructifer neprelungit sau puțin prelungit, cu pedun-culi erect patenți, unilateral aspru puberuli. Siliculă foarte turtită, cu mult mai lată decît lungă, lată de 9—10 mm, lungă de 5 mm, nearipată, la vîrf în linie dreaptă, sau abia emarginată, cu stil lung de 1 mm. Semințe cîte una în fiecare lojă, orbiculare, lungi de 4—5 mm, de jurîmprejur aripate. înflorește în tot timpul anului în ghivece, mai ales dela X—V. Stațiunea. Se cultivă în ghivece, înflorind și iarna. Grecescu o amintește de la Curtea de Argeș. Răsp. gen.: Sicilia, Persia. 7. 4 I. sempervirens L. Sp. pl. ed. I (1753) 648, — Ic.: Pl. 28, fig. 7,. Plantă subfrutescentă, ramificată în etaje în fiecare an, cu ramuri lemnoase. Ramuri ± lungi, procumbente sau erecte, lignificate, emit tulpini ierbacee, florifere, lungi de 10 — 15 cm, mlădioase, cilindrice, glabre, verzi, neramificate. Frunze tulpinale îngust lanceolate, (rareori eliptice sau lanceolate), cel mult de 5 mm lățime, la bază puțin îngustate, la vîrf obtuziuscule, glabre,. pe margini întregi. Inflorescență racem scurt, dens, cu flori foarte radiante. Sepale ovate, lungi de cca 3 mm, puțin membranoase pe margini. Petale- CRUCIFERAE 413 albe, lungi de cca 9 mm, alungit obovate, brusc îngustate în unguiculă. Racem fructifer bogat, lax prelungit. Pediceli fructiferi unilateral pubescenți, orizontal patenti, uneori ± recurbați sau patent erecți, cca de lungimea siliculei. Siliculă subrotund patrunghiulară, puțin mai lungă decît lată, lungă de 7,5 mm și lată de 6 mm, în partea inferioară îngust aripată, în cea superioară lățită, la vîrf adînc emarginată, cu lobi obtuzi, divergenți. Stil de 1,5—2 mm lungime, depășește știrbitura siliculei. Sămînță ovată, lungă de 3—3,5 mm brunie, nearipată. — IV—V—VI. înflorește adeseori încă odată toamna. Stațiunea. Se cultivă ici-colo în grădini. întrebuințări. Cele mai multe specii de Iberis enumerate mai sus, nu sînt plante spontane din flora țării noastre. Sînt totuși foarte răspîndite ca plante cultivate și unele foarte potrivite și pentru comercializare ca flori tăiate. I. sempervirens, ca plantă verde și iarna, e potrivită pentru bordura straturilor de flori sau pentru stîn-cării. I. semperjlorens înflorește și iarna, în casă. Unele specii se pot modela prin tundere iar cele anuale, cu florile lor bogate și viu colorate, constituie o podoabă în grădini. Răsp. gen.: Europa de S. Genul 179. BISCUTELLA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 193, nr. 531], ed. V (1754) 294, nr. 724. - O ch e-1 a r i ț ă. PJante anuale sau perene. Tulpina cu peri simpli, uneori nefoliată. Inflorescență racem simplu sau corimbos. Sepale patule sau erecte, la unele specii adînc și lung dilatate saciform la bază. Petale uniforme, galbene. Stamine simple. Glande nectarifere la fiecare specie altfel dezvoltate (Pl. 14, fig. 35). Stil lung. Siliculă foarte comprimată, în partea de sus și de jos emarginată, asemănîndu-se cu o pereche de ochelari, la maturitate se despică în două mericarpe închise, cu cîte o singură sămînță. Sămînță comprimată, pe funicul lung. Embrion pleuroriz. Celule cu mirozină în leptom. Dintre cele 6 specii, la noi se găsește numai specia de mai jos. B. levigata L. Mant. II (1771) 255. — Ochelariță. — Kbzdnseges korong-pâr. — Glattes Brillenschotte. — Exs.: FRE nr. 1483, 1484. — Ic : Pl. 68, fig. 3, 3a—c, 4, 4a. Colet multicapitat, ± lignificat. Tulpini solitare sau mai multe, înalte de 15—30 (45) cm, erecte, ramificate, puțin foliate, păroase, rar glabre, la bază cu rozete de frunze și sub acestea cu rămășițele frunzelor uscate. Frunze bazale spatulate sau cuneat lanceolate, lung pețiolate, setos păroase, rar glabre, întregi sau dințate, uneori lobat dințate. Frunze tulpinale îngust lanceolate *) Denumire compusă din 2 cuvinte latine: bis = de două ori și scutella = scut mic sau blid mic, din cauza formei fructelor. 414 FLORA R.P.R. sau liniare, mici, întregi, obtuziuscule, de obicei cu baza puțin lățită, sesilă. Flori galbene-aurii în racem lax, corimbos ramificat. Sepale gălbui-verzui, lungi de 2,5—3 mm, patule, nedilatate saciform la bază. Petale alungit obovate, cuneate, la bază brusc îngustate în unguiculă scurtă, pe ambele laturi cu cîte un dințișor lung de 5 — 6 mm. Stamine simple. Peduncul fructifer patent, cu puțin mai lung sau egal cu fructul. Siliculă foarte comprimată, netedă sau ± aspră, lungă de peste 1 cm, compusă din două jumătăți orbicu-lare, emarginată la ambele capete, de jur împrejur îngust aripată, cu stil lung ieșit din știrbitură. Sămînță turtită, lungă de 2,2,5 mm, cade împreună cu valva închisă. — V—VI (VII). Stațiunea. Coaste stîncoase și ierboase, grohotișuri, pășuni, pe soluri calcaroase, în etajul montan și subalpin. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Mții Rodnei (Corongișu Mare și Mic); Cheia Turzii, Mții Trăscăului (Colții Trăscăului), Mții Gilăului: Piatra Vulturese și Mt. Scărița deasupra Com. Poșaga (r. Turda). Reg. Aut. M. : Mții Giurgeului: Hăghimașu Mare, Hăghimașu Negru, Mt. «Ocsem». Reg. Sta,lin: Hărman pe Dl. « Talinenberg» (r. Stalin); Mții Ciucașului; Mții Bîrsei: Postăvarii, Piatra Craiului; Mții Bucegi în V. Mălăești; Mții Făgărașului: Arpașu, Suru, Straja, Plaiu Tătarului. Reg. Timișoara: Băile Herculane (r. Almaș). Reg. Craiova: Mții Mehedinților: V. Cernei, V. Țeșnei, Piatra Cloșanilor; Pasul Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Pitești: Gara Lotru pe Mt. Foarfecă (r. Loviștea); Mții Făgărașului (sub Negoiu); Dîmbovicioara (r. Muscel). Reg. Ploești: Mții Bucegi: Bușteni la Urlă-toare, V. Jepilor, Vf. Omu. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău, Cheile Bicazului, Mt. Măgura din V. Bistricioarei. V a r i a b i1i t a t e a speciei 1 a Siliculă lungă de 4 — 7 mm și încă odată pe atît de lată......................... 2 1 b Siliculă mai lungă de 10 mm var. macrocârpa Koch Syn. ed. II (1843 — 45) 71, ed. III (1857) 62. — B. alpestris W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 253, tab. 228. — Ic.: Pl. 68, fig. 4. — Reg. Cluj: Mții Rodnei pe Corongiș. Reg. Aut. M.: xMt. «Ocsem», Hăghimașu Mare. Reg. Stalin: Mții Ciucașului; Mții Bucegi; Mt. Piatra Craiului. Reg. Timișoara: Mt. Domogled. — Reg. Bacău: Mt. Suhardu din Cheile Bicazului. 2 a Suprafața valvelor aspră din cauza proeminențelor mărunte var. saxătilis Schleich. in Lam. et DC. FI. fr. IV, ed. III (1806) 690 et DC. Syn. (1806) 377. — B. laevig. f. scabra Koch Syn. ed. II (1842 — 45) 71, ed. III (1857) 62. — B. laevig. var. trachycarpa Borb. in OBZ XLIII (1893) 360. — Reg. Cluj: Mții Rodnei pe Corongiș; Mții Țibleșului pe Arsu și Țibleșu. Reg. Hunedoara: Mții Parîngului. Reg. Timișoara: Băile Herculane (r; Almaș) 2 b Suprafața valvelor glabră, netedă............................................... 3 3 a Frunze ± aspru păroase, cenușiu-verzi, mate Planșa 68. — 1. Coronopus procumbens Gilib., la. părți florale, 1b. siliculă.— 2. C. didymus (L.) Sm., 2a. siliculă. — 3. Biscutella levigata L. var. vulgaris Gaud. f. dentata Gren. et Godr., 3a. ramură fructiferă, 3b. părți florale, 3c. siliculă. — 4. B. levigata var. alpestris (W. et K.), 4a. siliculă. — 5. Petrocallis pyrenaica (L.) R. Br., 5a. părți florale, 5b. siliculă, 5c. frunză mărită. PLANȘA 68 CRUCIFERAE 417 var. vidgâris Gaud. Fl. Helv. IV (1829) 233. — B. laevig. c. mollis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 70. — Are 3 forme: f. integrata Gr. et Godr. Fl. fr. (1848) 136. — Frunze bazale ± întregi. — Exs.: FRE nr. 1484 p.p. — Reg. Cluj: Mții Rodnei pe Corongiș și Mihăiasa. Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimașu Mare. Reg. Stalin: Mții Ciucașului; Mții Bucegi: Bătrîna, Piatra Arsă, V. lalomiței, Obîrșia, Caraiman, Doamnele, V. Cerbului, Vf. cu Dor; Mt. Piatra Craiun x Reg. Timișoara: Mt. Domogled. Reg. Craiova: Mt. Oslea deasupra Tismanei. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău: Piatra Detunata, Toaca. Reg. Iași: Bîrnova (r. Iași). f. dentâta Gr. et Godr. 1. . — Ic. : Pl. 68, fig. 2. — Limbul frunzelor bazale dințat sau serat. — Forma cea mai comună. — Reg. Cluj: Cheile Turzii, Colții Trăscăului, Belioara pe Mt. Scărița (r. Turda); Baia de Arieș (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Mt. «Ocsem» (FRE nr. 1483). Reg. Stalin: Mții Ciucașului; Mții Bucegi (Mt. Grohotiș între Guțan și Strunga). Reg. Ploești'. Mții Bucegi pe Vf. cu Dor. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău pe Detunata. Reg. Iași: Bîrnova. f. ambfgi a (DC.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 99. — B. ambigua DC. Syst. II (1821) 415; Wallr. Schedul. crit. I (1822) 338. — Frunze dințate în tot lungul lor. — Reg. Ploești: Mții Bucegi pe V. lalomiței. Reg. Bacău: Bicaz pe Piatra Corbinei (r. Ceahlău). 3 b Frunze glabre sau numai pe margini ciliate. Plantă înaltă pînă la 30 cm var. glâbra (Clairv.) Gaud. Fl. Helv. IV (1829) 235. — B. glabra Clairv. Man. herbor. (1811) 216. — B. lucida DC. Ann. Mus. Par. XVIII (1812) 300, t. VII. — B. laeo. var. glabrescens Schur Enum. pl. Transs. (1866) 70. — Reg. Cluj: Mții Rodnei pe Vf. Ineu. O mai indică și Grecescu (Consp. 74), dar fără localitate. f. Bucegii (Simk). — B. Bucsecsii Simk. in BK. VI (1907) 19 et (5). — Tulpină glabră, frunze glabre și pe margini; plantă mică, înaltă de 10—20 cm. — Reg. Stalin: Mții Bucegi în V. Mălăești. Obs. 1. Zapalowicz mai amintește de var. marmarosiensis Zapal. in Rozprawy t. 13 B (1913) 332), cu petale lungi numai de 4—4,8 mm și sepale mai late, apoi de f. multiceps Zapal. 1. c. cu bază ramificată, cu 5—15 tulpini. Amîndouă de pe Mt. Corongiș din Mții Rodnei. Obs. 2. Nomenclatura speciei B. levigata, precum și a cercului ei de afinitate, este complicată. Aceeași plantă a fost descrisă de diferiți autori sub diferite denumiri și comentate în sens diferit. Simonkai în monografia sa (BK VI (1907) 19 și (5)) declară că B. levigata și B. didyma, descrise de Linne ca anuale, ar fi problematice și trebuie puse ca sinonime la B. lucida. Autorul mai arată că B. lucida DC. este o plantă apuseană, care nu crește la noi. Are frunze bazale glabre, numai pe margini rar ciliate și tulpina fără frunze, înaltă de ± 30 m. Această specie la noi este reprezentată, după Simk., prin B. Bucegii (Simk.), care e scundă de 10—20 cm, cu tulpină foliată și frunzele complet glabre și lucitoare. Jâvorka însă (Magy. Fl. (1925) 403) subordonează pe B. Bucegii ca sinonimă la B. alpestris Thellung (in Hegi Fl. Mitt.-Eur.) și prelucrează altfel diferitele forme ale acestor specii. O orînduire definitivă în haosul formelor se poate face numai pe baza unui studiu monografic, care ar cuprinde speciile de pe întregul continent. Răsp. gen.: Europa centrală și de S, din Portugalia pînă în R.P.R. Subtribul 5. Lepidiinae Hay. Fl. Steierm. I (1908) 529. Fructul siliculă turtită, dehiscentă, sau o nuculă. Embrion (față de cele 3 subtriburi precedente) cu cotiledoane transversal plicate. Glande nectarifere mediane prezente. Perii simpli sau lipsesc, rar ramificați. 27 - c. 640 418 FLORA R.P.R. Genul 180. LEPIDIUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 192, nr. 527], ed. V (1754) 291, nr. 718. — H r e n i ț ă, Urda v a c i i. Plante bisanuale, sau perene, în alte ținuturi și subfrutescente, glabre sau cu peri simpli. Tulpină solitară sau multiplă, adeseori ramificată, foliată. Frunze diferite, dela liniare pînă la lat eliptice, întregi, dințate sau penat sectate, pețiolate sau sesile, cordate. Celule cu mirozină în mezofil (la L. Draba și în leptom). Inflorescență racem simplu, sau mai multe raceme dispuse în corimb. Sepale alungit ovate, concave, nedilatate saciform la bază. Petale de obicei albe, spatulate, uneori lipsesc, sau mai mici decît sepalele. Stamine 6, sau numai 2—4. Glande nectarifere mici, sau mari, bilobate, cîte una alternînd cu staminele (Pl. 14, fig. 39, 40). Ovar cu 2 ovule, cu stil de obicei foarte scurt. Silicule mici, dehiscente (exceptînd la L. Draba), comprimate, rotunde, eliptice, romboidale sau cordate, netede; loje cu cîte o sămînță pendulă. Septum îngust, lanceolat sau eliptic. Sămînță ovată, rar puțin aripată; tegumentul la umezeală devine mucilaginos. Embrion i notoriz. Genul cuprinde vreo 125 specii răspîndite pe întreg globul. Determinarea speciilor 1 a Frunze tulpinale superioare ovate sau lanceolate, cu baza cordată, sagitată ............................................................ 2 1 b Frunze tulpinale superioare liniare sau lanceolate, cu baza cuneiform îngustată ........................................................... 5 2 a Frunze tulpinale inferioare și mijlocii de 2—3 ori penat sectate, cu lacinii liniare; cele superioare lat ovate, întregi, adînc cordate, amplexicaule. Flori ochroleuce ...............................4. L. perfoliatum 2 b Toate frunzele tulpinale nedivizate, sagitate, cel mult frunzele bazale, care dispar repede, ± lirate......................................... 3 3 a Siliculă indehiscentă, invers cordată, mai lată la bază, spre vîrf ascuțită, cu stil lung de 1 mm, în partea inferioară ± umflată, cu mult mai scurtă decît pedicelul. Inflorescența corimb compus, ± dens. Petale albe, ± mai lungi de 4 mm...................................1. L. Draba 3 b Siliculă dehiscentă, ovată sau obovată, cu stil scurt, pînă la 0,5 mm lungime, ± turtită sau concavă. Inflorescență mai laxă, cu ramuri lungi, mai distanțate, rareori și racem simplu. Petale cel mult de 3,5 mm lungime....................................................... 4 4 a Plantă perenă, cu rădăcină foarte groasă. Tulpina la bază acoperită cu fibre brune ale frunzelor vechi. Frunze bazale eliptice, cu margini întregi, lung și îngust pețiolate, cu 3 —4 nervuri principale ieșite din pețiol. Plantă glabră; numai inflorescența scabră din cauza perilor *) Nume derivat din grecescul lepidion = solzișor, din cauza desimii și a micimii fructelor acestei plante, care aduc întrucîtva cu niște solzi. Unele specii s-au întrebuințat drept medicament pentru bolile de piele, după analogia imaginată dintre aceste fructe și solzii pielei. CIUVIFERAE 419 mici, măciucați. Siliculă acută, nearipată, mai scurtă decît pcdi-celul ............................................ 5. L. cartilagineiun 4 b Plantă anuală sau bisanuală, cu rădăcină simplă, pivotantă. Frunze bazale cu o singură nervură principală, adeseori sinuat lobate sau lirate. întreaga plantă des catifelat păroasă. Siliculă spre vîrf lat aripată, lungă cît pedicelul ......................................... 2. L. campestre 5 a Frunze tulpinale inferioare și mijlocii lat eliptice sau ovat lanceolate, nedivizate, dens și ± mărunt serate. Bobocii florali formează globule albe din cauza sepalelor alb membranoase.......................6. L. latitolium 5 b Frunze liniare, liniar lanceolate sau penat sectate.................. 6 6 a Plante perene. Toate frunzele tulpinale îngust liniare sau liniar lanceolate, întregi, foarte ușor îngustate. Plantă înaltă cu ramuri subțiri ± rigide, virgate.........Frunzele bazale de obicei dințate,.lipsesc la înflorire 7. L. graminifolium 6 b Frunze tulpinale accentuat serate sau penat sectate.................... 7 7 a Siliculă lungă de 5 — 6 mm, în partea superioară lat aripată; pedicel mai scurt decît siliculă, erect sau culcat pe axă. întreaga plantă glabră, netedă. Frunze penat sectate, cu lacinii înguste.. 3. L. sativum 7 b Siliculă lungă de 2 — 3,5 mm, nearipată sau neînsemnat aripată, cu pediceli patenti, mai lungi decît siliculă. întreaga plantă ± aspră datorită perilor foarte mărunți, ca niște puncte............................................ 8 8 a Frunzele bazale la planta tînără simplu penat sectate, cu lacinii ovate, adînc serate și lobul terminal mai mare (Pl. 34, fig. Ic), la înflorire dispar. Frunze tulpinale mijlocii îngust alungit lanceolate sau liniar lanceolate, treptat îngustate în pețiol, accentuat inciz serate, cele superioare ± întregi. Petale albe, obovate, cu unguiculă lată. Siliculă rotundă, comprimată, lungă de 3—3,5 mm și lată de 3 mm.........................................................9. L. vriginicum 8 b Frunzele bazale odată și de 2 ori penat sectate, cu lacinii liniare. Frunze tulpinale simplu penate, cu lacinii înguste, întregi; cele superioare nedivizate sau cu 1 — 2 perechi de lacinii liniare nedințate. Siliculă lungă de 2 — 2,5 mm, puțin mai lungă decît lată. Petalele lipsesc .......................................................... 8. L. ruderale Secția I. CARDARIA (Desv.) DC. Syst. II (1821) 534. — Lepia Desv. in Journ. Bot. IH (1814) 166. Siliculă indehiscentă, nearipată, bulbucată. Stil lung. Pedicel evident mai lung decît stilul. 1. L. Draba L. Sp. pl. ed. I (1753) 645; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 504, tab. XXVIII, fig. 3. — Draba ruderalis Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 232. — Cardaria Draba Desv. Journ. bot. III (1814) 163.— Urda vacii, Hreniță.— Utszeli zsâzsa.— Graue Kresse. — KjionoBHiiK KpynKOBnflHbin. — Exs.: Pl. 34, fig. 2, 2a, b. 24. Rădăcină groasă, lemnoasă, verticală, uneori oblică, mai rar repentă. Tulpini solitare sau numeroase, înalte de 20—40 (50) cm, erecte, cilindrice, i 27* 420 FLORA R.P.R. scurt păroase, des foliate, spre vîrf repetat ramificate, formînd un. corimb dens. Frunze cenușii-verzi datorită perilor scurți și deși; cele bazale ± pețio-late, de obicei sinuat lobate sau lirate, în timpul înfloririi dispar, cele mijlocii și superioare ± eliptice sau ovat lanceolate, sesile, cu bază sagitat cordată, amplexicaule, distanțat dințate sau denticulate, cu dinți îndreptați în afară. Inflorescență corimb compus, dens, cu flori plăcut mirositoare. Sepale alungit ovate, lungi de + 2 mm. Petale albe, de cca 4 mm lungime, cu limb lat obovat, îngustate în unguiculă. Stamine 6, simple. Racem fructifer puțin alungit, lax, erect arcuit. Pedicel filiform, patent, glabru, cel puțin de 2 ori mai lung decît fructul matur (fără stil). Silicule obcordate, la partea inferioară mai late, bulbucate, spre vîrf ascuțite, lungi de 3,5—4,5 mm, cu un stil lung de 1 mm. Valve nearipate sau cel mult muchiate, cele mature i reticulate, indehiscente. Sămînță ovată, puțin comprimată, brunie. Embrion notoriz. — V—VI. Stațiunea. Pe cîmpuri, lîngă drumuri, prin curți, locuri ruderale sau prin semănături, de obicei în pilcuri dese. Răsp. în țară: Comună în întreaga țară, ca buruiană dăunătoare. Variabilitatea speciei var. macrodântum Borb. in Bekesm. Fl. (1881) 39. — Frunze glabre, foarte accentuat dințate. — Reg. Bacău: Broșteni (r. Ceahlău). 1 ntrebuințări; Semințele sale cu gust înțepător au fost întrebuințate ca și piperul, iar planta servea drept medicament. Crescînd foarte abundent, înnăbușește semănăturile tinere, usucă pămîntul prin sistemul rădăcinilor sale puternice și răpește umezeala necesară rădăcinilor cerealelor. Obs. După cercetările făcute asupra plantei de la noi, cele 2 capete exterioare ale glandelor (Pl. 14 , fig. 40) sînt libere. După desenul lui Schulz (Naturi. Pflzfam. (1936) 416) aceste capete sînt concrescute cu cele de la glandele vecine. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Europa centrală și de E, Siberia de V. Introdusă în multe locuri pe glob. Secția II. LEPIA (Desv.) DC. Syst. II (1821) 528. — Lepia Desv. Journ. bot. III (1814) 166, pro gen. Siliculă spre vîrf accentuat aripată; aripa lată, concrescută cu stilul, care o întrece puțin. Pedicel orizontal, egal cu fructul. 2 . L. campestre (L.) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 88; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 506. — Thlaspi campestre L. Sp. pl. ed. I (1753) 646. — Hreniță. — Mezei zsăzsa. — Feld Kresse. — KuionoBiinK nojieBoii. — Exs.: FRE nr. 1948. — Ic.: Pl. 69, fig. 3, a, b. O-OO. Rădăcină simplă, pivotantă. Tulpini înalte de 20—40 (50) cm, solitare, rar mai multe, drepte, erecte, dens foliate, dens și scurt patent păroase, de obicei ramificate, cu ramuri zvelte, terminate în CRUC1FERAE 421 raceme, formînd o inflorescență foarte lax ramificată. Frunze bazale întregi sau lirat lobat-fidate, cu o singură nervură principală, în timpul înfloririi încep să se usuce. Frunze tulpinale inferioare îngustate în pețiol scurt, cele mijlocii și superioare lungi de 1—3 cm, lanceolate sau ovat lanceolate, sesile, cu baza sagitat cordată, amplexicaulă, sinuat denticulate, mai rar întregi, toate mărunt și moale păroase. Inflorescența racem simplu, la început dens, după înflorire foarte mult alungit. Sepale ovate, lungi de 1,5—2 mm. Petale de 3 mm lungime, cu limb obovat, și unguiculă lungă. Stamine simple. Peduncul fructifer orizontal patent, păros sau glabru, de lungimea siliculelor. Siliculă lungă de 5—6 mm, erectă, pe. partea inferioară convexă, pe cea superioară concavă, lat ovată, spre bază ± bulbucată, spre vîrf comprimată și lat aripată; valvele dela mijloc în sus accentuat aripate, pe suprafață cu numeroase proeminențe mici. Stilul în partea inferioară concrescut cu aripa, pe care o întrece puțin. Sămînță ovoidală, abia comprimată, mărunt verucos papiloasă, brună. Embrion notoriz. — V—VI. Stațiunea. Pe cîmpuri, ogoare, locuri ierboase în regiunea de cîmpie și de munte. Răsp. în ț a r ă : Foarte comună în întreaga țară. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. typicum Posp. FI. osterr. Kiistenl. I (1897) 520. — L. câmp. a. calcicclum, rigidum, etc., pseudohirtum Schur Phytogr. in xMitt. NV Brunn XV (1877) 97. — Rădăcină groasă. Tulpină* păroasă, la vîrf ± corimbiform ramificată. Frunze păroase, ± cenușii, ± accentuat sinuat dințate. — Comună. f. pluricâule Thell. in Mitt. Bot. Mus. Univ. Zurich XXVIII (1906) 94. — Două sau mai multe tulpini apar din aceeași rozetă. — Reg. Cluj: între Gîrbău și Cluj, între Pata și Gheorghieni (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Mureșeni, Budiu Mic (r. Tg. Mureș). Reg. Iași: Șorogari (r. Iași). f. polycârpum Ch. Guffr. ap. Thell. in Hegi 111. FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 80. — Tulpină cu ramuri florifere începînd de la bază. — Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turna Severin). f. simplex Pauquy FI. Dept. Somm. (1831) 43. — Rădăcina subțire, cu capul neîngroșat. Tulpină zveltă, simplă, cel mult cu 1 — 2 ramuri. — Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin); Păd. Cocoș-la Tg. Mureș; Sovata la Lacul Roșu (r. Sîngeorgiul de Pădure). f. integrif61him Beck FI. NO II (1892) 493.— Frunze tulpinale cu margini întregi.— R.eg. Bacău: Dl. Cozla lingă P. Neamț. f. glabrâtnm (Lej. et Court.) Thell. in Hegi 1. c. — L. câmp. var. glabratum Lej. et Court. Compend. FI. belg. II (1831) 313. — L. câmp. b. umbrosum Schur 1. c. — Plantă glabră, verde. — Reg. Stalin: Sibiu. întrebuințări. Semințele sale erau odinioară oficinale. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Asia Mică. Adventivă și în alte părți de pe glob. Secția III. CARDAMON DC. Syst. II (1821) 533. Siliculă spre vîrf lat aripată, emarginată. Stil cu puțin mai scurt sau mai lung decît știrbitura, la bază concrescut puțin cu lobii aripei. Cotiledoane trifidate. Pedicel erect, mai scurt decît fructul. Frunze aripat compuse. 422 FLORĂ R.P.R. 3. satîvum L. Sp. pl. ed. I (1753) 644: N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 508.— Creson. — Kerti zsâzsa.— Garten Kresse. — KjionoBiniK noceBHoâ. — Ic.: Pl. 71, fig. 2, 2a, b. O Rădăcină pivotantă, subțire. Tulpină solitară, erectă, înaltă de 20 — 40 cm, cilindrică, glabră, simplă sau spre vîrf ramificată, ± pruinoasă. Frunze bazale de obicei lirat penate, cu lacinii dințate sau mai adînc fidate. Frunze tulpinale inferioare de 1 — 2 ori penat sectate, cu lacinii acuminat dințate. Frunze mijlocii și superioare ± penat sectate, trifoliate sau numai dințate, cele supreme liniare, simple, cu margini întregi. Inflorescență racem lax. Sepale îngust eliptice, lungi de cca 1,5 mm, uneori cu puțini peri pe dos. Petale lungi de 2 — 2,5 (3) mm, albe, uneori roșietice, cu limb obovat, atenuat în unguiculă lungă de 1,5 mm. Racem fructifer alungit, glabru. Pedun-cul fructifer erect sau puțin patul, mai scurt decît fructul. Siliculă turtită, lat ovat eliptică, lungă de 5—6 mm și lată de 3—4 mm, aripată începînd din treimea inferioară; aripa se lățește treptat pînă la vîrf, unde este emarginată. Lobii aripei obtuzi, erecți, în partea inferioară concrescuți cu stilul, care nu depășește emarginația. Valve netede, glabre. Sămînță ovoidală, abia turtită, netedă, brună-roșietică. Embrion notoriz, cu cotiledoane împărțite în cîte 3 lacinii. — V—VII. Stațiunea. Cultivată prin grădini. Răsp. în țară: Adeseori sălbăticită (subspontană): Năsăud; Cluj; Orașul Stalin; Sibiu; București; Șasea Montană, r. Oravița (Heuff.). După Heuffel, în Reg. Timișoara se mai cultiva: var. crispam (L.) DC. Syst. II (1821) 534. — L. sativum £. L. Sp. pl. ed. I (1753) 644. — Frunze pe margini crispate. întrebuințări. Planta tînără se întrebuințează ca salată și are un gust înțepător. Sămînță se întrebuințează pentru prepararea muștarului, în scop medicinal sau alimentar. Semințele conțin 58% ulei. Altă dată era plantă medicinală. Cultura ei este foarte veche; semințele sale au fost găsite și în piramidele din Egipt. Astăzi se cultivă, pe întreg globul pămîntesc. Răsp. gen.: Spontană în Africa de NE și Asia de SV. Secția IV. NASTURTIOIDES (Medik.) Thell. 1. c. — N asiurtioides Medik. Pflzen-gatt. I (1792) 81. Cotiledoane nefidate. Pedicel de lungimea fructului sau mai lung, patent. Petale rudimentare sau lipsesc. Peri adeseori măciucați. 4. L. perfoliâhim L. Sp. pl. ed. I (1753) 643; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 512.— N asturtium perfolialum Bess. Enum. pl. Volh. (1821) 26.— Ic. : Pl. 69, fig. 2, 2 a, b. Planșa 69. — 1. Teesclalia nudicâulis (L.) R. Br., la. părți florale (cu 2 feluri de petale), 1b. siliculă. — 2. Lepidium perfolialum L., 2a. părți florale, 2b. siliculă.— 3. L. campestre (L.) R. Br., 3a. părți florale, 3b. siliculă. — 4. L. ruderale L., 4a. părți florale, 4b. siliculă. PLANȘA 69 CRUCIFERAE 425 O — QO. Rădăcină pivotantă. Tulpina înaltă de 15 — 40 (70) cm, solitară, erectă, cilindrică, slab păroasă sau complet glabră, des foliată, la exemplarele pipernicite simplă, uneori foarte extins ramificată. Frunzele bazale liniar lanceolate, lung pețiolate, de 2—3 ori penat sectate, cu lacinii și rachis liniare, slab păroase; cele tulpinale inferioare (cam pînă pe la mijlocul tulpinii), de asemeni simplu sau dublu penat sectate sau penat fidate, toate moi, dispar curînd după înflorire. Frunze tulpinale superioare întregi, lat ovate, cu margini întregi, sesile, la bază adînc cordate, amplexi-caule, glabre, puțin pieloase, persistente și după maturitatea fructelor, accentuat reticulat nervate. Flori mici în racem dens, după înflorire prelungit. Sepale de cca 1 mm lungime, lat eliptice. Petale galbene deschis, lungi de 1,5 mm, spatulate, îngustate în unguiculă lungă. Stamine 6, simple. Racem fructifer prelungit, adeseori glabru. Pedicel fructifer patent, sub cca 60°, de lungimea siliculelor, sau cei inferiori ceva mai lungi. Siliculă lat ovată sau subrotundă, romboidal eliptică, lungă de 3,5 — 4 mm și lată de cca 3 mm, foarte îngust aripată, la vîrf foarte puțin emarginată, cu stil scurt, depășind puțin știrbitura. Sămînță ovoidală, turtită, netedă, foarte slab aripată, brună. Embrion notoriz. — V — VII. Stațiune a. Cîmpuri aride, pe lîngă drumuri, livezi semisărate, locuri pustii. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Satu Mare. Reg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj); Cătina (r. Sărmaș); Turda. Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Oradea: Oradea; Gara Vadu Grisului (r. Aleșd.) Reg. Arad: Arad, Pecica, Șemlac, Bătania (r. Arad); Grăniceri, Chișineu, Adea, Nădab, Șimand (r. Criș); Ineu. Reg. Timișoara: Timișoara; Liebling (r. Deta). Reg. București: București (Băneasa); Tărtășești, Ciocănești (r. Răcari); Lehliu; Slobozia. Reg. Constanța: Stupina, Crucea (r. Hîrșova); Basarabi, Tîrgșor (r. Medgidia); Vasile Roaită, Cobadin (r. Negru Vodă). Reg. Galați: Tulcea, Agighiol, M. Cogîlniceanu, Delta Dunării în Păd. Letea (r. Tulcea); Brăila, V. Șiretului (r. Galați). Reg. Iași: Podu Iloaiei (r. Tg. Frumos); Iași, Mînzătești, Copou, Beldiman, Miroslava, Ungheni-Prut, Cucuteni, Gîrlig, Aroneanu, Coada Stîncii, Focuri, Fîntînele, Vlădeni, Șipote (r. Iași), Reg. Suceava: Botoșani. Variabilitatea speciei f. simplex L. Richt. in OBZ (1872) 167. — Plantă scundă, înaltă pînă la 15 cm, = neramificată. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Reg. Iași: Mîrzești (r. Iași). f. elâtum O. Ktze. in Act. Hort. Petrop. X (1887) 167. — Mai înaltă, în partea superioară ramificată. — Forma cea mai comună. f. ramosissima O. Ktze. 1. c. — Plantă foarte ramificată aproape de la bază. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Răsp. g e n.: Europa centrală și de E, Balcani, partea europeană de S a U.R.S.S., Asia de V. Adventivă în diferite locuri pe glob. 5. L. cartilagineum (I. May). Thell. in Viertelj. zurich. naturf. Ges. LI (1906) 173 et Mon. Lepid. in Mitt. bot. Mus. Univ. Zurich XXVIII (1906) 152. — Thlaspi cartilagineum I. May. in Abh. Bbhm. Ges. (1786) 426 FLORA R.P.R. 235, tab. 7, fig. 1. — Lepidium crassifolium W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 4, tab. 4; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 514, tab. XXIX, fig. 2.- Exs.: FRE nr. 1950. - Ic.: Pl. 70, fig. 2, 2a, b, Pl. 71, fig. 3, 3a, b.; W. et K. l.c.; FI. U.R.S.S. l.c.; Prod. FI. II, ed. II (1939) fig. 2. 4. Rădăcină groasă, tare, cu rămășițele frunzelor vechi. Tulpini solitare sau mai multe, înalte de 12 — 20 cm, arcuit ascendente, apoi erecte, foliate, ramificate, glabre, în partea superioară pe ramuri și mai ales pe pediceli cu peri groși, cilindrici, la vîrf rotunjiți, așezați uniseriat, adică numai pe o parte a ramurilor, între ei și peri mai scurți, măciucați. Frunze ± groase, pieloase, ± glauce, glabre. Frunze bazale lung pețiolate, cu pețiol subțire, canali-culat. Lamină eliptică sau ovată, lungă de 2,5 — 4 cm și lată de 1,5 — 2 (3) cm, brusc îngustată; cele tulpinale sesile, lanceolate, cu baza sagitată, amplexicaule. Sepale eliptice sau ovate, alb marginate, lungi de cca 2 mm. Petale albe, de 3—3,5 mm lungime, cu limb obovat, atenuat în unguiculă sau cuneiform. Stamine 6, simple. Raceme fructifere relativ scurte, dense, formează un corimb compus. Pedicel fructifer patent, mai lung decît fructul. Siliculă ovată sau ± rombică, lungă de 3 — 4 mm, comprimată, nearipată, puțin ascuțită, cu stil scurt; valve muchiate, cu nervuri reticulate. Sămînță ovoi-dală, turtită, fin verucoasă, nearipată. Embrion notoriz. V—VI. Stațiunea. Prin sărăturile stepelor. Răsp. în țară: Reg. Constanța: Mamaia, sub Năvodari (r. Medgidia). Reg. Galați: la NE de Piscu, V. Gerului la N de Vameș (r. Galați). Reg. Bîrlad: V. Elanului lîngă Giur-cani (r. Murgeni). Reg. Iași: Iași, V. Prisăcii, la SE de Focuri, Cucuteni (r. Iași). Răsp. gen.: Europa de SE, Asia Mică, Asia de SV pînă în Altai. 6. L. latifolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 644; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 515. — Hrenoasă. — Borsos zsăzsa. — Breitblăttrige Kresse. — KjionoBimK mnpoKOJiHCTHbiâ. — Ic.: Pl. 70, fig. 1, la, b; Prod. FI. II, ed. II (1939) 278, fig. 1. 4. Rădăcină groasă, tare, mult ramificată, cu gust arzător ca hreanul. Colet cu puține rămășițe de frunze vechi. Tulpină solitară, erectă, dreaptă, înaltă de 50—100 cm, glabră, frunzoasă, ramificată, cu ramuri patente, purtînd numeroase rămurele scurte (1 — 2 cm), fiecare terminate cu o inflorescență. Frunze groase, pieloase, glabre; cele bazale foarte lung pețiolate, cu limb alungit ovat, lat de 3 —5 cm și lung pînă la 10 cm, dantelat serat. Frunze tulpinale inferioare lat eliptice sau ovat lanceolate, mai scurt pețiolate; cele mijlocii și superioare lungi de 5 — 10 cm și late de 1 — 2 cm, ovate sau ovat lanceolate, acute sau acuminate, dințate sau întregi, cu frunze Planșa 70. — 1. Lepidium latifolium L., la părți florale,1b. siliculă — 2. L. cârti-lagineum (I. May.) Thell. 2a. părți florale, 2b. siliculă, 2c. siliculă cu o valvă căzută. PLANȘA 70 CRUCI FER AE 429 bracteante, înguste, foarte ascuțite. Inflorescență compusă din raceme corim-biforme sau ± globuloase, formînd o paniculă piramidală mare, laxă. Bobocii florali globuloși, albi, cu sepale lat alb membranoase, lungi de 1 — 1,5 mm, pe dos puțin pubescente. Petale albe, lungi de 2 — 2,5 mm, cu limb rotund, îngustat în unguiculă. Stamine 6, simple. Fructe grupate în racem scurt, umbeli-form, cu pediceli foarte subțiri, subcapilari, mai lungi decît fructele. Siliculă puțin comprimată, lat eliptică sau aproape orbiculară, lungă de cca 3 mm și lată de 2,3 mm, cu vîriul rotunjit; stilul aproape lipsește, stigmatul semi-globulos. Valve machiate, nearipate, glabre, uneori la început slab pubescente. Sămînță elipsoidală, puțin turtită, netedă, nearipată. Embrion notoriz. — vi-vii. Stațiunea. Locuri umede, băltoase, puțin sărate. Răsp. în țară: Reg. Craiova: Craiova. Reg. Ploești: Buzău. Reg. Constanța: Mangalia (r. Negru Vodă); Jurilovca, Babadag (r. Istria). Reg. Galați: Brăila, Galați, Va-sile Alexandri, Malcoci (r. Galați); Letea, C. A. Rosetti, Periprava, Delta Dunărei pejBrațul Sf. Gheorghe (r. Tulcea). Reg. Iași: Iași pe malul Țicăului și al Bahluiului, Ungheni-Prut, Cristești, Stînceni, Nicolinâ, Gropnița, Uricani, Larga, Vlădeni, Aroneanu, Cucuteni, Focuri, Fîntînele (r. Iași); Cotnari (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Suceava. Obs. Datele lui Baumgarten pentru Roșia (Reg. Cluj, r. Gîmpeni) și ale lui Schur pentru Ocna Sibiului, sînt greșite. întrebuințări. Foarte rar se cultivă ca plantă culinară, deoarece proaspete au gust înțepător ca piperul, iar rădăcina are gustul hreanului. în trecut a fost medicinală, întrebuințîndu-se contra hidropiziei, erupțiunilor pielei și ca antiscorbutic. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. 7. L. graminifolium L. Syst. nat. II, ed. X (1759) 1127; Sp. pl. ed. II (1763) 900; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 524. - Ic.: Pl. 71, fig. 1, la, b. 4. Rădăcină groasă, adînc pivotantă. Colet ramificat, cu rămășițele vechi de frunze. Tulpini erecte, înalte de 35—70 cm, foarte mărunt aspru pubescente, uneori aproape glabre, foliate, ramificate de la mijloc sau și de mai jos, cu ramuri drepte, rigide, virgate, în partea inferioară mărunt foliate. Frunze bazale lung pețiolate, cu limb lanceolat spatulat, dantelat, uneori spre bază penat fidat, cu lobi lăți, obtuzi, uscate înainte de înflorire. Frunze tulpinale liniar lanceolate sau liniare, lungi de 3 — 6 cm și late pînă la 5 mm, de obicei cu margini întregi, la subțioara lor adeseori cu lăstari sterili, cu frunze liniare. Inflorescența un racem nu prea lung, la vîrful ramurilor. Flori mici. Sepale alungit ovate, lungi de 1 — 1,5 mm, îngust alb marginate. Petale albe, lungi de 1,5—2 mm, obovate, atenuate în unguiculă scurtă. Stamine 6, simple. Racem fructifer moderat alungit, cu axa glabră, rar pubescentă. Pedicel fructifer erect, de lungimea siliculei sau mai lung. Siliculă ovată, lungă de 430 FLORA R.P.R. 2, 5 — 3, 5 mm, puțin comprimată, rotunjită la bază, spre vîrf ± ascuțită, cu stil foarte scurt; valve muchiate, nearipate, glabre. Sămînță ovoidală, comprimată, brună-galbenă. Embrion notoriz. — VI—VIL Stațiunea. Prin arături sau lanuri, rară. R ă s p. în țară: Reg. Hunedoara: Deva pe marginea mocirlei de lingă calea ferată. Reg. Craiova: Craiova; Calafat. Reg. Constanța: Mangalia (r. Negru Vodă). O b s. în Europa de S este o plantă medicinală populară, ca și L. latifolium. Răsp. gen.: Europa de S si Asia de SV. 8. L. ruderâle L. Sp. pl. ed. I (1753) 645; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 511. — Păducherniță. — Btidos zsâzsa. — Schutt Kresse. — Kjio-iiobhmk MycopHbiii. — Exs.: FRE nr. 1947 a, b. — Ic.: Pl. 69, fig. 4, 4a, b. 0^00. Rădăcină pivotantă subțire. întreaga plantă la frecare dă un miros neplăcut. Tulpină solitară, erectă, înaltă de 15 — 25 cm, ramificată, cu ramuri erecte sau patente, terminate în inflorescență, ± aspru pubescente din cauza perilor foarte mărunți, rigizi. Frunze bazale pețiolate, lungi de 5 — 7 cm, dublu penat sectate, cu aripi primare alungit ovate, distanțate și cu lacinii secundare ovate, întregi sau dințate; uneori aripile primare liniare și puțin fidate. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare cu cele bazale, uneori numai puțin sectate, de obicei dispar pînă la înflorire împreună cu cele bazale. Frunze mijlocii simplu penate, cu lacinii lungi, liniare, cele superioare nedivizate, liniare, întregi, obtuziuscule, late de 1—2 mm; în subțioara frunzelor mijlocii se găsesc rozete sterile, dintre care unele se dezvolta în ramuri. Flori mici, verzui. Sepale îngust lanceolate, de 1 mm lungime. Petalele lipsesc. Stamine de obicei numai 2, din cele lungi. Racem fructifer alungit, ± rărit, fin aspru pubescent. Pedicel subțire, patent, mai lung decît fructul. Siliculă de 2 — 2,5 mm lungime și de 1,5—2 mm lățime, lat ovată, moderat comprimată, scurt atenuată la bază, la vîrf puțin emarginată, cu stigmat aproape sesil; valve muchiate, la vîrf neînsemnat aripate, netede. Sămînță ovoidală, turtită, netedă, gălbuie-brunie. Embrion notoriz. — V—VIL Stațiunea. Plantă ruderală, pe lîngă garduri, locuri bătătorite, pe lîngă drumuri și străzi, pîrloage, pășuni alcaline. Răsp. în țară: Foarte comună în întreaga țară. Producînd semințe din abundență, se răspîndește în mare măsură. f. pygmaea Todor in Bul. Grăd. Bot. Cluj XXVIII (1948) 23, Sep. 67. — Plantă mică, înaltă de 3 — 4 cm. — In locuri sărate. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. întrebuințări. Erbivorele se feresc de ea, însă dacă au consumat-o, mirosul neplăcut al plantei se resimte la carnea, laptele sau la brînza preparată din acest lapte. Uscată și pulverizată se întrebuințează ca insecticid. Răsp. g e n.: Europa, Asia de V. Adventivă în diferite locuri pe glob. CRUCIFERAE 43 J 9. 1. virginicum L. Sp. pl. ed. I (1753) 645; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 512. - Ic.: Pl. 34, fig. 1, la, b, c. 0 — 00. Rădăcină pivotantă. Tulpină solitară, erectă, înaltă de 30—55 cm, slab aspru pubescentă, datorită perilor foarte mici și deși, de obicei bogat ramificată, cu ramuri și rămurele terminate în inflorescență. Frunze bazale (în timpul înfloririi se usucă) lung pețiolate, penat sectate, uneori lirate, cu lacinii ovate sau semiovate, inciz dințate, acoperite cu peri mai lungi, alipiți, puțin vizibili. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare, cu mai puține lacinii; cele terminale obovate și confluente cu cele laterale superioare. Frunze tulpinale mijlocii lungi de 3 —5 cm și late de cca 5 mm, ± alungit lanceolate, mai rar lanceolate, ușor îngustate în pețiol, accentuat inciz dințate, cu dinți aplecați puțin înafară, pe margine și pe dos, dealungul nervurii principale, cu peri scurți, recurbați. Frunze superioare liniar lanceolate, treptat îngustate în pețiol, acuminate, mărunt și alipit păroase sau glabrescente, întregi sau cu puțini dinți. Inflorescență deasă, după înflorire alungită. Sepale eliptice, lungi de 1 mm. Petale albe, lungi de 1,5 mm, obovate, cu unguiculă lată. Stamine 6, simple, cu antere mari. Racem fructifer alungit și dens. Pediceli erect patenți subununghiu de cca 60°, puțin mai lungi decît fructul. Siliculă ± circulară, lungă de 3 —3,5 mm și lată de 3 mm, puțin emarginată, cu stigmat sesil; valve muchiate, foarte îngust aripate de la mijloc spre vîrf. Sămînță ovoidală, comprimată, netedă, în partea inferioară slab aripată, gălbuie-brunie‘. Embrion pleuroriz. — VI—VII. Stațiunea. Plantă adventivă, răspîndită mai ales pe lîngă gări, garduri și în locuri ruderale. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin). Reg. Oradea: Vadu Crișului la gară (r. Aleșd). Reg. Pitești: Gara Lotru (r. Loviștea). Răsp. gen.: America de N. Genul 181. CORH OPU S ‘) I. G. Zinn Catal. Hort. Gotting. (1757) 325.—Talpa s t î n c i i. Plante anuale sau bisanuale, cu frunze penat sectate. Celule cu mirozină în leptom. Inflorescență opusă frunzelor. Sepale 4. Petale 4, albe sau ochro-leuce, rar lipsesc. Stamine simple, 6, rar 2. Glande nectarifere cilindrice sau semilunare, cîte una pe ambele laturi ale staminelor scurte și cîte una conică, între staminele lungi. Silicule reniforme sau din două părți gemene, angustisepte, cu pereți groși, reticulat verucoase, indehiscente, sau lojele cad împreună cu sămînță. Fiecare lojă cu o sămînță ovat eliptică. Embrion notoriz, cu cotiledoane încrețite și apoi aplecate, cu radiculă lungă, arcuită. Sămînță la umezeală devine mucilaginoasă. *) După grecescul korone = cioară și pus = picior. Coronopus nume de plante la Theophrastos și Dioscorides, probabil din’ cauza frunzelor fidate. 432 FLORA R.P.R. Determinarea speciilor 1 a Pedicel mai scurt decît floarea sau fructul. Petale albe, mai lungi decît sepalele. Siliculă neemarginată, apiculată, cu stil evident. Fruct dințat pe margini, cu nervuri proeminente................. 1. 0. procumbens 1 b Pedicel egal sau mai lung decît floarea sau fructul. Petale ochroleuce, mai mici decît sepalele, uneori lipsesc. Siliculă adînc emarginată, fără stil, cu marginea nedințată și mai slab nervată.........2. €. didymus. 1. C. procumbens Gilib. Fl. lith. II (1782) 52; N. Busch in FL U.R.S.S VIII (1939) 538. — C. squamatus (Forsk.) Aschers. Fl. Prov. Brand. I (1864) 62. — Lepidium squamatum Forsk. Fl. aeg.-arab. (1775) 117. — Senebiera Coronopus Poir. Encycl. VII (1806) 76. — Talpa stîncii. — Kuszo varjulâb. — Niederliegender Krăhenfuss. — Boponsn jiana npocTepram -- Exs.: FRE nr. 1957. - Ic.: Pl. 68, fig. 1, la, b. O-OO. Rădăcină lungă, pivotantă, puternică. Tulpini procumbente sau ascendente, lungi de 5 — 40 cm, comprimate, foarte ramificate, cele procumbente radicante la noduri, bogat foliate, glabre. Frunze lung pețiolate, cu limb obovat, simplu sau dublu penat sectate; segmentul terminal simplu, cele laterale primare lobate sau fidate, cu lacinii ovate sau lanceolate, obtu-ziuscule sau rotunjite. Flori mici, adunate în raccme dense, opuse frunzelor, așezate de la baza tulpinilor pînă la vîrf. Sepale lungi de 1,5 mm, alb mar-ginate. Petale albe, spatulate, de 2 mm lungime (Pl. 68, fig. la, petală degenerată). Siliculă reniformă, lată pînă la 4 mm și înaltă de 2,5—3 mm, cu pedicel lung de 1—2 mm, la partea inferioară emarginată, la cea superioară neemarginată, apiculată, cu stil evident, pe suprafață reticulat foveolat verucoasă datorită nervurilor proeminente, pe margini accentuat dințată, indehiscentă. Sămînță de 2—2,5 mm lungime, gălbuie-brună. — V — VIII. Stațiunea. Prin locuri ierboase, nisipoase sau pietroase, umede, pe lîngă drumuri, prin șanțuri și în jurul fîntînilor de țară. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Năsăud; Sucutard (r. Gherla); Cojocna, Apahida (r. Cluj); Valea Florilor, Tureni (r. Turda). Reg. Aut. M.: Săbed în jurul gării (r. Tg. Mureș). Reg. Stalin: Sighișoara; Sibiu. Reg. Oradea: Băile 1 Mai lîngă Oradea. Reg. Arad: Arad; Pădureni, Nădab, Chișineu-Criș, Grăniceri (r. Criș). Reg. Timișoara: Timișoara la Mehala; Svinița (r. Almaș). Reg. Craiova: Craiova suburb. Lascăr Catargiu. Reg. Ploești: Cîmpina. Reg. Rucurești: București (Herăstrău); Malul Spart la podul Argeșului (r. Crevedia); Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Fetești; Istria; Mamaia spre Corbu (r. Medgidia). Reg. Iași: Breazu, Copou, Sculeni, între Slobozia și Voinești (r. Iași). Reg. Suceava: Fălticeni pe trotuare. întrebuințări. Plantă cu miros pronunțat și cu gust amar. în trecut a fost întrebuințată sub numele de « Herba Coronopi» ca medicament antiscorbutic și diuretic. Planșa 71. — 1. Lepidium graminifolium L., la părți florale, 1b. siliculă. — 2. L. sativum L., 2a. părți florale, 2b. siliculă. — 3. L. cartilagineum (I. May.) Theli., 3a. părți florale, 3b. siliculă. PLANȘA 71 28- c. 640 CRL'CIFERAE 435 Din cenușa sa, se făcea un medicament contra pietrelor din vezica urinară. în unele locuri frunzele se folosesc drept salată, iar rădăcinile se consumă fierte. Răsp. gen.: Originar din Europa și din reg. mediteraneeană. Adventivă în multe locuri pe glob. 2. C. didymus (L.) Sm. FI. brit. II (1804) 691. — Lepidium didymum L. Mant. I (1767) 92. - N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 538. - Senebiera pinnatifida DC. Mem. Soc. hist. nat. (1799) 144, tab. 9. — 5. didyma Pers. Syn. II J1807) 185. — Talpa stîncii. — Zweiknotiger Krăhenfuss. — EopcHbH Jiana ^BonnaTaH.— Ic.: Pl. 68, fig. 2, 2 a. O — OO. Tulpină procumbentă sau ascendentă, înaltă de 10 — 30 cm, ramificată, glabră sau păroasă. Frunze bazale lung pețiolate, simplu penat sectate, cu 4—7 perechi de aripi ovate sau obovate, ± adînc lobat dințate. Frunze superioare mai mici, cu lacinii mai puțin dințate, glabre sau păroase. Flori mici, adunate în racem așezat opus frunzelor. Sepale de cca 0,5 mm lungime. Petale mai mici, gălbui, uneori lipsesc. Stamine de obicei 2, rar 4 sau 6. Racem fructifer lung de 2—3 cm. Pedicel fructifer egal de lung sau aproape de 2 ori mai lung decît fructul. Siliculă reniformă, la vîrf și la bază adînc emarginată, fără stil, compusă din 2 părți gemene, cu suprafața bombată, reticulat rugoasă, pe margini fără dinți, lată de 2 — 3 mm, dehiscentă. Sămînță gălbuie deschisă, de 1 — 2 mm lungime. Plantă cu miros neplăcut.— VI - VIII. Stațiunea. Prin locuri ruderale, în jurul gărilor și a porturilor. Plantă adventivă, adusă cu mărfuri din America. Răsp. în țară: Reg. Constanța: Constanța pe calea ferată. Reg. Galați: Sulina (r. Tulcea). Răsp. gen.: America de S. Tribul 6. Brassiceae Hay. in Beih. Bot. CentrbL XXVII (1911) 254; Janch. in OBZ XCI (1942) 20. Fruct întotdeauna rostrat, la limita dintre rostru și restul fructului (partea valvară) cu o articulație care în unele cazuri se desface la maturitate. Partea valvară a fructului poate fi polispermă sau cu puține semințe, uneori monospermă sau fără sămînță, sau degenerată. Partea rostrală, de asemenea poate avea 1 — 2 sau mai multe semințe, sau fără sămînță. Fructul poate fi: silicvă dehiscentă, cînd partea valvară este polispermă; siliculă rostrată indehiscentă, cînd partea valvară și rostrul sînt monosperme sau fără semințe; silicvă articulată indehiscentă (lomentă), cînd partea valvară are numai 1 — 2 semințe sau e fără semințe iar partea rostrală are de asemenea 1 — 2 semințe, în cazul cînd partea valvară are puține semințe sau e lipsită de semințe, și cea rostrală are mai multe semințe, partea valvară poate degenera iar cea rostrală la maturitate se rupe în fragmente monosperme; fructul este în acest caz o lomentă rostrată. Embrion ortoploc, cu cotiledoanele îndoite longitudinal, rar notoriz sau pleuroriz. 28* 436 FLORA R.P.R. Subtribul 1. Morincandiinae Hay. FI. Steierm. I (1908) 547. Silicvă cilindrică sau colțuroasă, cu rostru scurt, fără semințe. Embrion notoriz. Sămînță nearipată sau slab aripată. Glande mediane foarte mici sau lipsesc, cele laterale la interiorul staminelor mici (Pl. 14, fig. 43). Genul MORI 0 Ă N D I A *) DC. Syst. nat. II (1821) 626; Prodr. I (1824) 221. Sepale erecte, cele 2 laterale saciforme. Petale lung unguiculate, violacee. Glande nectarifere așezate la partea internă a staminelor scurte, la cele mediane lipsesc. Silicvă dehiscentă, fără rostru. Valve convexe, pronunțat nervate. Semințe 1 —2-seriate, turtite. Embrion pleuroriz. M. arvensis (L.) DC. 1. c. — Brassica arvensis L. Mant. (1767) 95. — Ic.: Pl. 104, fig. 1, 1 a. QO-OOO (4). întreaga plantă glabră, glaucă. Tulpina rotundă, înaltă de (20) 40—80 (120) cm, adeseori ramificată de la bază, cu ramuri lungi. Frunze alungit ovate, 4 cărnoase, sesile, amplexicaule, cu auricule late, rotunde; cele supreme de obicei cu margini întregi, cele mijlocii și inferioare ondulate sau sinuat obtuz dințate, cele mai de jos îngustate spre bază-Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescența racem lax, cu flori mari. Pediceli patuli, lungi de 3 — 7 mm, mai tîrziu foarte distanțați. Caliciu închis, cu sepale îngust lanceolate, lungi de 9 — 11 mm, membranoase pe margini, cele 2 laterale pronunțat saciform dilatate la bază. Petale purpuriu-violete, lungi de (20) 24—26 mm, cu limb obovat, fin nervat, îngustate brusc în unguiculă îngustă și puțin mai lungă. Stamine libere, aproape de lungimea unguiculei. Ovar sesil, cu stil de 2,5—3 mm lungime, cu stigmat bilobat. Glandele nectarifere mediane lipsesc, cele laterale semilunare. Silicule erect patule, lungi de 4 — 5 (7) cm, cu pediceli lungi de (5) 7—8 mm, patrunghiulare, puțin turtite dinspre laturi, cu valve pronunțat uninervate, scurt rostrate. Stigmat neînsemnat bilobat, cu lobi carpidiali ± decurenți, indehiscenți, cu numeroase semințe biseriate, elipsoidale, comprimate, netede, lungi pînă la 1 mm, la ambele capete scurt aripate. Cotiledoane longitudinal îndoite (embrion orto-ploc). - V - VIII (IX). Stațiunea. Pe lîngă drumuri, pe cîmpuri, la noi adventivă și foarte rară. Răsp. în țară: Subspontană în Grădina Botanică și în Grădina Spitalului Pan-telimon din București. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. *) Numit după Moîse Etienne Moricand, botanist din Geneva (1780 — 1854), autorul Florei din Veneta (1820). CRUCIFERAE 437 Genul 182. CONRINGIA*) Adans. Fam. II (1763) 418. Plante anuale sau hibernante, complect glabre, ± glauce, cu tulpini erecte, simple sau puțin ramificate. Frunze ovate sau orbiculare, cu margini întregi, puțin cărnoase, cele mijlocii și superioare adînc amplexicaule. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, cele laterale saciform dilatate la bază. Petale — la noi — gălbui deschise sau verzui. Stamine libere. Glande necta-rifere la speciile de la noi semilunare, așezate la baza internă a staminelor scurte (Pl. 14, fig. 43). Glandele mediane lipsesc. Fructul o siliculă dehiscentă, i 4- sau 8-unghiulară, cu 2 valve, cu 1—3 nervuri longitudinale pronunțate. Stil scurt, cu stigmat nelobat, puțin mai lat decît stilul. Semințe uniseriate, nearipate, netede, umezite cu apă căldicică, suprafața lor devine granuloasă. Embrion notoriz. Genul cuprinde 6 specii, cu centrul de răspîndire în Mediterana de E. Determinarea speciilor 1 a Petale verzui-alburii, lungi de 10—13 mm. Silicve patente, cu 4 muchii și valve cu cîte o singură nervură.................. 1. C. orientalis 1 b Petale galbene sulfurii, lungi de 6—8 (9) mm. Silicve alipite de axă, 8-muchiate și valve cu cîte 3 nervuri............... 2. C. austriaca 1. C. orientalis (L.) Andrz. ap. DC. Syst. II (1821) 508; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 496. — Brassica orientalis L. Sp. pl. ed. I (1753) 666.— Erysimum austriacum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 263.— E. planisiliquum Jka. in Linn. XXX (1859—60) 556.— Exs.: FRE nr. 420.— Ic.: Pl. 72, fig. 3, 3a, b. 0 — 0 Rădăcină pivotantă. întreaga plantă glabră, glaucă. Tulpină erectă, înaltă de 20—50 (70) cm, solitară, simplă, numai rar puțin ramificată. Frunze bazale alungit obovate, îngustate în bază simplă, ± lată, mai rar scurt pețiolate. Frunze tulpinale eliptice sau obovate, cu baza adînc cordată, amplexicaulă, îngust cartilaginos marginale. Inflorescență racem compus din flori mari, nu prea îndesuite, prelungit mult după înflorire. Sepale lanceolate, lungi de 5—6 mm, cele exterioare puțin saciform dilatate la bază. Petale gălbui sau verzui-albe, lungi de 10—13 mm, cu limb alungit obovat, atenuat cuneiform în unguiculă lungă de 3 mm. Racem fructifer foarte alungit, cu silicve distanțate, patente sub unghiu ascuțit. Pedicel fructifer lung de 10—16 mm, patent. Silicvă mare, lungă de (6) 8—12 cm, lată de 2—2,5 mm, patrunghiulară, dreaptă sau arcuită, oblic erectă, la vîrf treptat îngustată *) După numele lui H. Conring, profesor și medic (1606 — 1681). Planta a fost descrisă prima dată sub numele Couringia, corectat pe urmă în Conringia de Link în Enum. pl. Hort. Berol. II (1822) 172. De alții a fost menționată în mod greșit ca Gorinkia. 438 FLORA R.P.R. în stil lung de 1,5 — 2 mm, cu stigmat egal de lat; valve cu cîte o singură nervură longitudinală proeminentă. Sămînță alungit ovată, netedă sau foarte fin verucoasă, lungă de 2 — 2,5 mm, brună. — V — VI. Stațiunea. Prin arături, semănături, pe locuri virane, ogoare, tufe-rișuri, margini de păduri, la cîmpie și dealuri. Nu crește pe nisipuri. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj, Suceag, Cojocna (r. Cluj); Sucutard, Puini (r. Gherla); Valea Florilor (r. Turda). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș, Săbed, Curnpănița (r. Tg. Mureș), Orășeni, Păuleni, Petreni, Căpîlnița, Vlăhița, Odorhei, Băile Homorod (r. Odorhei) Reg. Stalin: Cața, Homorod, Drăușeni, Rupea (r. Rupea); Sibiu, Slimnic, Șura Mare, Bungard (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia pe Dl. Bilac, Șard țr. Alba); Orăștie; V. Secașului, Mercurea (r. Sebeș); Bretea Romînă (r. Hațeg). Reg. Oradea: Băile 1 Mai lîngă Oradea. Reg. Arad: Arad, Șofronea, Turnu, Andrei Șaguna, Micălaca, Pecica, Bățania, Șemlac (r. Arad). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.). Reg. Constanta: Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galați: Măcin, Greci (r. Măcin). Reg. Iași: Aroneanu, Spinoasa, Mîrzești, Bîrnova, Copou. întrebuințări. După Fl. U.R.S.S., planta tînără se mănîncă în Caucaz cu sare, oțet, ceapă și ulei. Semințele conțin un ulei gras. Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N. 2. C. austriaca (Jacq.) Sweet Hort. brit. ed. 1 (1827)25; N. Busch in FL U.R.S.S. VIII (1939) 496. — Brassica austriaca Jacq. Fl. austr. III (1775) 45, tab. 283. - Exs.: FRE nr. 1248. - Ic.: Pl. 72, fig. 2, 2a, b. 0,0. Se aseamănă foarte mult cu C. orientalis, de care se deosebește prin : Flori puțin mai mici, cu petale lungi de 6—9 mm, de culoare galbenă sulfurie. Pedicel fructifer lung de 5 —7 mm, erect. Silicve erecte, ± alipite de axă, 8-unghiulare; valve cu cîte 3 nervuri longitudinale pronunțate, cea din mijloc mai groasă. Sămînță lungă de 2,8—3 mm, brună. — VI —VII. Stațiunea. Pe stînci, creste pietroase, tuferișuri, locuri ruderale, foarte rară. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cheile Turzii pe Povîrnișul lui Pop (r. Turda). Reg. Ciaiova: Vîrciorova către Gura Slătinicului și la Porțile de Fier (r. Tr. Severin). Răsp. gen.: în țările dunărene, Asia Mică, Caucaz. Subtribul 2. Brassicinae Hay. Fl. Steierm. I (1908) 548. — Șina-peae subtrib. Brassicinae Prantl Nat. Pflzfam. ed. I. (1891) 175, pro p. Silicvă cu rostru cilindric sau turtit, fără semințe sau adeseori cu semințe. Glande mediane (ca și la subtriburile următoare) întotdeauna bine dezvoltate. Cotiledoane longitudinal îndoite. Planșa 72. — 1. Brassica oleracea L., la. porțiune din racemul fructifer, 1b. embrion cu cotiledoane tăiate, — 2. Conringia, austriaca (Jacq.) Sweet, 2a. părți florale, 2b. silicvă în secțiune. — 3. C. orientalis (L.) Andrz., 3a. părți florale, 3b. silicvă în secțiune. PLANȘA 72 CRUC1FERAE 441 Genul 183. DIPLOTAXIS*) DC. Syst. nat. II (1821) 628. — Puturoasă. Plante anuale sau perene, adeseori la bază lemnoase, glabre sau cu peri simpli, cu rozetă de frunze la bază. Frunze de obicei penat lobate sau fidate, cu celule de mirozină în mezofil. Inflorescență racem simplu, lax, alungit mult după înflorire. Sepale erecte sau patente, uneori saciform dilatate la bază. Petale galbene, rareori albe sau roșii, unguiculate. Stamine simple, la partea interioară a bazei celor scurte cu cîte o glandă nectariferă reniformă, iar la partea exterioară a bazei celor lungi cu cîte o glandă lingulată sau cordată (Pl. 14, fig. 44, 45). Silicvă liniară sau liniar lanceolată, uneori cu carpofor scurt, dorsiventral comprimată, terminîndu-se într-un rostru cilindric, de obicei fără semințe. Valve plane, cu nervuri longitudinale. Semințe numeroase, biseriate, nearipate. Embrion ortoploc, cuprinzînd radicula în jghiabul cotiledoanelor îndoite longitudinal. Genul cuprinde cca 15 specii, răspîndite mai ales în regiunea mediterane-eană. Determinarea speciilor 1 a Petale albe. Silicvă de 2—3 ori mai lungă decît pedicelul. Dinții frun- zelor alb cartilaginoși............................................1. D. erucoides 1 b Petale galbene. Dinții frunzelor nu sînt cartilaginoși........................2 2 a Plante perene, cu bază lemnoasă. Frunze întotdeauna adînc sectate, cu lacinii alungite, ± înguste, distanțate, cea terminală de lățimea celor laterale (PL 37, fig 21), rar cu frunze nedivizate și liniar lanceolate. Sepalele din bobocii florali evident cornute. Silicule la bază, deasupra nodului de inserție a petalelor și a staminelor, cu un carpofor scurt (1 — 1,5 mm) ........................................ 2. D. tenuifolia 2 b Plante anuale sau hibernante. Frunze ± adînc lirat fidate sau numai lobate, întotdeauna cu lobul terminal mai mare și mai lat decît cei laterali; lobii nu sînt accentuat dințați; frunzele uneori nedivizate și alungit spatulate. Sepalele din boboci nu sînt cornute. Silicule sesile.. 3 3 a Lobii frunzelor obtuzi sau rotunjiți. Pedicel mai scurt decît floarea proaspăt deschisă. Petale lungi de 3—4 mm și de cca 1 mm lățime, de lungimea staminelor. Stil de cca 1 (1,5) mm lungime, ± de lățimea stigmatului...................................................3. D. viminea 3 b Lobii frunzelor mai acuți. Pedicel ± egal de lung cu floarea proaspăt deschisă. Petale lungi de 6—8 mm și late de 3—4 mm, întrec staminele. Stil lung de 2 mm, la vîrf mai îngust decît stigmatul bilobat 4. D. muralis 1. D. erucoides (L.) DC. Syst. II (1821) 631. — Sinapis erucoides Torn. Cent. pl. II (1756) in L. Amoen. acad. IV (1759) 322. - Ic.: Pl. 73, fig. 4, 4a; Prod. Consp. I (1935) 119, fig. 2. *) Din grecescul diplos = dublu, și taxis = rînd, serie, din cauză că semințele sînt biseriat aranjate. 4^2 FLORA R.P.R. 0-0. Rădăcină subțire, pivotantă. Tulpină înaltă de 20—60 cm, la început cu rozetă de frunze bazale, la bază ramificată și acoperită cu sete retrorse. Frunze bazale lirat penate, cu 1—4 (6) perechi de lacinii ovate, neregulat dințate și cu lob terminal mai mare, ovat rotund ;cele tulpinale asemănătoare, descrescente, îngustate în pețiol scurt sau sesile, pînă la bază penat obate, pe ambele fețe alipit păroase, cu dinții alb cartilaginoși. Inflorescență ± densă, mai tîrziu prelungită, alipit păroasă. Pedicel florifer lung cît caliciul. Sepale oblice, îngust eliptice, lungi de 4—5 mm, îngust membra-naceu marginate, cele laterale puțin saciform dilatate la bază. Petale albe, lungi de 7 — 11 mm, late de 3 — 5 mm, lat eliptice, îngustate în unguiculă scurtă. Pediceli fructiferi ± groși, lungi de 7 — 13 mm, cei inferiori adeseori bracteați, patenti. Silicvă erect patentă, cu un carpofor foarte scurt (— 1 mm), lungă de 25—40 mm, lată de 2 mm; valve plane, cu suprafața bombată în dreptul celor 2 rînduri de semințe. Rpstru lung de 2 — 4 mm, lanceolat, de obicei fără sămînță, rar cu o singură sămînță. Sămînță de 1 mm lungime și de 0,7 mm lățime, — V — IX. Stațiunea. Adventivă sau sălbăticită pe lîngă porturi. Răsp. în țară: Reg. Galați: Sulina (r. Tulcea). R ă s p. g e n.: în regiunea mediteraneeană, din Portugalia pînă în Mesopotamia. 2. D. tenuifolia (Jusl.) DC. Syst. II (1821) 632, excl. Sisymbr. laevig.; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 457. — Sisymbrium tenuifolium Jusl. Cent. pl. I (1755) 18, in L. Amoen. acad. IV (1759) 279. -D. variabilis Roch. Pl. Ban. rar. (1828) Index II. Spec.,pro p.— Puturoasă.— Nemetfu. — Aestiger Doppelsame.— /jBypnTțKa TOHKOJiiiCTHan. — Ic.: Pl. 37, fig. 21, Pl. 73, fig 3, 3a. 4. Rădăcină pivotantă groasă, ± lemnoasă. Tulpini numeroase, de 30— 60 cm înălțime, arcuit ascendente, foliate, ramificate cu ramuri viguroase, fără rozetă de frunze bazale, în partea inferioară patent și rărit setoase, mai sus ± glabrescente. Frunze groscioare, glabre, ± glauce, lung pețiolate, adînc penat sectate, cu segmente lungi, lanceolate pînă la liniar lanceolate, distanțate, lobat dințate, mai rar subîntregi; lobul terminal ± egal de lat și de lung cu cei laterali; rachisul ± mai lat decît laciniile, sau și mai îngust. Mai rar frunzele sînt nedivizate și liniar lanceolate. Inflorescență ± densă, după înflorire prelungită. Sepale îngust sau lat eliptice, lungi de cca 5 mm, membranaceu marginate, glabre sau fin păroase, cele 2 externe accentuat patente, la vîrf cornute, cele laterale erecte. Petale Planșa 73. — 1. Diplotaxis viminea (L.) DC., la. părți florale. — 2. D. muralis (L.) DC., 2a. părți florale. — 3. D. tenui/olia (Jusl.) DC., 3a. părți florale. — 4. D. erucoides (L.) DC., 4a. părți florale. PLANȘA 73 cruciferae 445 galbene, lat eliptice, lungi de 9 —12 mm și late de cca 6 mm, îngustate în unguiculă scurtă. Pediceli fructiferi inferiori de lungimea silicvei, cei superiori numai pînă la 1 /3 de lungi, erect patuli. Siliculă liniar lanceolată, lungă de 25—35 mm și lată de 2 mm, la bază cu un carpofor lung de 1 — 1,5 mm, la vîrf îngustată într-un stil conic, cu stigmat mai lat și bilobat. Rostru scurt, fără sămînță. Sămînță gălbuie-brună, eliptică, lungă de 1,2 mm și lată de 3/4 mm. - V - IX* Stațiunea. Locuri pietroase, pîrloage, lîngă drumuri, umpluturi, pe ruini de ziduri. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Turda lîngă Arieș. Reg. Stalin: Sighișoara; Sibiu. Reg. Craiova: Turnu Severin, Vîrciorova (r. Turnu Severin). Reg. București: București (Chitila); Comana (r. Vidra). Reg. Ploești: Buzău; Beceni. Reg. Constanța: Fetești; Tuzla, Vasile Roaită pe țărmul mării (r. Negru Vodă); Basarabi, Cernavodă (r. Medgidia). Reg. Galați: Horia, Balabancea (r. Tulcea). Reg. Iași: Iași, Dl. Repedea (r. Iași). Variabilitatea speciei f. angustifâlia Wirtg. FI. Preusz. Rheinl. I (1870) 167. — Rachis lat de 3 — 5 mm, lacinii înguste. — Reg. Constanța: Vasile Roaită (r. Negru Vodă). f. integrifolia (Koch). — D. tenuif. var. integrijolia Koch Syn. ed. I (1835) 57. — D. ramosissima Spreng. Nene Entd. III (1822) 52. — Toate frunzele nedivizate, liniar lanceolate, sinuat dințate sau întregi. — Miroslava (r. Iași); Bucureștii Răsp. gen.: Europa centrală și de S, Asia de SV, Maroc. 3. D. viminea (L.) DC. Syst. II (1821) 635; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 457. — Sisymbrium — L. Sp. pl. ed. I (1753) 658. Ic.: Pl. 73, fig. 1, la. O. Rădăcină pivotantă, subțire. întreaga plantă mică, mai delicată, înaltă de 10—25 (30) cm, aproape glabră. Tulpina nefoliată, sau numai la bază cu 1 — 2 frunze. Frunzele aproape toate bazale, oblanceolate, adînc penat fidate, cu lob terminal mare, ± rotund obovat, sinuat dințat; cei laterali triunghiular ovați sau rotunjiți, cu margini aproape întregi. Inflorescență cu puține flori, prelungită după înflorire. Pedicel floral mai scurt decît floarea. Sepale eliptice, lungi de peste 2 mm, membranos marginate. Petale ochroleuce, după înflorire brune, obovat cuneate, lungi de 3 — 4 mm și late de 1 (1,5) mm. Stamine simple, de lungimea petalelor. Pediceli fructiferi erect patuli, cei inferiori adeseori de lungimea silicvei, cei superiori scurți. Silicvă lungă pînă la 2 cm, ascuțită la ambele capete, fără carpofor; valve plane, rostru scurt, fără sămînță. Stigmat de lățimea stilului. Sămînță lungă de 1 mm, ovată, turtită, galbenă-brunie. — VI—VIII. Stațiunea. Prin arături, locuri ruderale, pîrloage, pe ziduri, lîngă drumuri; rară. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cojocna, Mociu (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Iași: Cîrlig, Mîrzești (r. Iași). 446 FLORA R.P.R. Obs. A mai fost publicată din Orașul Stalin, Făgăraș și Sibiu, confundată fiind cu D. muralis. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Algeria. 4. D. muralis (L.) DC. Syst. II (1821) 634; J. Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 458. — Sisymbrmm murale L. Sp. pl. ed. I (1753) 658, p. p. — D. viminea Schur Enum. pl. Transs. (1866) 60 et Phytogr. in Mitt. NV Brunn, XV (1877) 89, non DC. — D. pseudoriminea Schur 1. c. — Puturoasă. — Kozbnseges kânyazsâzsa. — Mauer-Doppelsame. — ^BypnaKa CTeunaH. — Ic.: Pl. 73, fig. 2, 2a. O — OO. Rădăcină pivotantă, rar lignificată și atunci perenă. Tulpini numeroase, înalte de 20—50 (55) cm, neramificate sau ramificate numai în partea inferioară din axila unei frunze, în partea superioară adeseori nefoliate, acoperite cu sete retrorse, rărite. Frunze bazale în rozetă, glabre sau pe margini ± păroase, alungit oblanceolate, atenuate în pețiol lung, penat fidate sau sectate, rar numai lobat dințate; lacinii laterale ovate, triunghiulare, uneori mai alungite, obtuz dințate, rar întregi, cea terminală mai mare, obovată, uneori trilobată; rachis uneori destul de îngust. Frunze tulpinale asemănătoare. Inflorescență laxă, foarte alungită după înflorire, uneori pe jumătate din lungimea tulpinii. Pedicel florifer ± egal de lung cu floarea proaspăt deschisă. Sepale îngust lanceolate, de cca 4 mm lungime, îngust membranos marginate, la vîrf adeseori cu cîțiva peri răzleți. Petale galbene deschis, lat obovate,. îngustate în unguiculă scurtă, lungi de cca 7 mm (în general de 6—8 mm), late de cca 3—4 mm, după înflorire de obicei brune. Stamine simple, mai scurte decît petalele. Pediceli fructiferi patuli, mai scurți decît silicvă. Silicvă liniar lanceolat subulată, spre ambele capete atenuată, sesilă (fără carpofor). Rostru scurt, fără sămînță. Stil cilindric, de 2 mm lungime, cu stigmat mai lat și bilobat. Sămînță de 1,1 mm lungime, elipsoidală, puțin turtită. — V—IX., Stațiunea. Prin locuri cultivate, arături, ogoare, locuri ruderale, pe lîngă drumuri și rîuri. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Rîul Iza (r. Sighet); Vișeul de Sus. Reg. Cluj : Nicula (r. Gherla); Cojocna, Cluj, Boju (r. Cluj); Aghireșu (r. Huedin); Valea Florilor,. Cheile Turzii, V. Sărată, Moldovenești, Vidolm, Rimetea (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș; Tg. Săcuesc. Reg. Stalin: Tiur (r. Tîrnăveni); Orașul Stalin, Predeal, Hărman. (r. Stalin); Valea Lungă, Micăsasa, Proștea Mare, Copșa Mică (r. Mediaș); Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia, Tăuți, Cetea, Benic (r. Alba); Sebeș; Deva, Șoimuș, Mintia (r. Ilia); Orăștie. Reg. Arad: Pecica, Șemlac (r. Arad); Agriș (r. Ineu). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Ploești: Cîmpina; V. Slănicului spre Beceni. Reg. București: Ciocănești (r. Răcari); București: Chitila, Mogoșoaia. Reg.. Constanța: Constanța. Reg. Galați: Brăila, Galați; Mrea Cocoș, Sulina (r. Tulcea). Reg.. Bacău: la poalele Mt. Ceahlău; Cetatea Neamțului (r. Tg. Neamț). Reg. Iași: Iași, Copou,. Dl. Repedea, Mînzătești, Aroneanu, Vînători, Cucuteni, Dl. Stînca, Miroslava, Durnești, Cîrlig, Șorogari, V. Adîncata, Rediu-Tătar (r. Iași); Scobinți (r. Hîrlău). Reg.. Suceava:: CRUCIFERAE 447 Stînca-Ștefănești (r. Trușești), imașul de la Văratic (r. Fălticeni); Suceava; Rădăuți* Gura Humorului; Cîmpulung Moldovenesc. V ariabi1itatea speciei f. vulgâris Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1909) 213. — Frunze puțin adînc penat lobate, cu lacinii late, apropiate, dințate sau întregi. — Cea mai comună formă. f. caulescens Kitt. Taschenb. FI. Deutschl. ed. II (1844) 907. — Tulpină fără rozetă de frunze, înaltă, mult ramificată pînă la inflorescență, foliată. — Reg. Cluj: terenul inundabil de la Florești spre Gura Baciului, Fînațele Clujului, Someșeni (r. Cluj); Aiud (Baenitz, HN nr. 7747 sub D. tenuif.); spre Buru (r. Turda). Reg. Stalin: Proștea Mare (r. Mediaș). f. pseudoviminea (Schur). — D. pseudoviminea Schur Phytogr. in Mitt. NV Briinn XV (1877) 89. — Flori mici. Petale lungi de 4 — 5 mm, abia întrec sepalele, în rest ca tipul. — Reg. Aut. M.: Tg. Săcuesc. Reg. Galați: Tulcea. var. pinnatifida Noulet FI. bass. sous-pyren. (1837) 46. — D. muralis f. intermedia Hagenb. Tent. FI. Basil. Suppl. (1843) 133. — D. intermedia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 60. — D. mur. c. Barthiana Schur Phytogr. 1. c. — Plantă cu rozetă de frunze bazale. Prin laciniile mai^lungi ale frunzelor ne reamintește pe D. tenuifolia, însă lobul terminal este mai mare. Carpofor foarte scurt, pînă la 1 /2 mm. — Reg. Aut. M.: Dl. Sf. Ana la Tg. Mureș. — Reg.-Stalin: Valea Lungă (r. Mediaș); Orașul Stalin; Sibiu. R.eg. Galați: I. G. Duca și Mahmudia (r. Tulcea). f. pollinensis N. Terracc. ap. Fiori et Paol. FI. anal. ital. I. 2 (1898) 449. — Frunze lung spatulate, întregi, numai sinuat dințate. — Ici-colo împreună cu f. vulgâris (de ex. la Fînațele Clujului). var. subperennis Nyar. et Todor var. nova in Add. III, pag. 645. —Baza repetat ramificată, cel puțin timp de 4 ani. Ramuri scurte, cu rămășițele frunzelor vechi. Flori galbene sau -roșii închise. Exemplarul văzut are frunze mici, lungi de 1 — 2 cm, spatulate, sinuat lobate. — Reg. Birlad: pe nisipurile Șiretului lîngă Cosmești-Deal (r. Tecuci). Răsp. gen.: Europa centrală, de SV și de S, Africa de N. Introdusă și în alte locuri de pe glob. Genul 184. B R Â S S I C A *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 197, nr. 542], ed. V (1754) 299, nr. 734. 0,00 sau 4. Tulpini simple sau ramificate, la bază uneori lignificate, foliate, ± glauce, glabre sau cu peri simpli. Frunze inferioare lirat sau run-cinat penat fidate sau sectate, uneori întregi și cu margini dințate spre bază sau amplexicaule, cele inferioare adeseori în rozetă. Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescență mult ramificată, formînd o paniculă. Flori de obicei mari. Sepale erecte sau patente, cele exterioare puțin glugate, cele interioare puțin saciform dilatate la bază.Petale galbene, (rar albicioase), ungui-culate. Stamine libere, simple. Glande nectarifere 4; cîte una semilunară la partea interioară a bazei staminelor scurte și cîte una la partea exterioară a bazei perechilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 46, 47, 50). Pistil subulat cilindric, cu stigmat globulos sau puțin bilobat. Silicvă cilindrică, biconvexă sau dorsiventral comprimată, rostrată, dehiscentă, ± patentă, rar erectă; *) Numele verzei la Cicero și la alți autori romani. 448 FLORA R.P.R. valve convexe, accentuat uninervate, cu rețea de nervuri secundare. Rostrul-uneori mare, fără semințe sau cu 1—2 semințe. Semințe mari, sferice, pendule, nearipate, uniseriate. Cotiledoane adînc emarginate, canaliculat îndoite, cu radicula cuprinsă în îndoitură. Genul cuprinde cca 34 specii, cu centrul genetic în regiunea meditera-neeană. Determinarea speciilor 1 a Frunze tulpinale superioare pețiolate. Petale lungi cel mult pînă la 10 mm. Silicvă lungă de 1—3 cm.......................................... 2 1 b Frunze tulpinale superioare cordat amplexicaule sau cu baza ± lată, sesile. Petale lungi de 6—25 mm. Silicve lungi de 4—11 cm............... 4 2 a Silicvă la bază evident îngust și lung pedicelată. Sepale erecte în timpul înfloririi. Frunze alungit cuneate, lung pețiolate, oblanceolate, cele inferioare și mijlocii sinuat lobate sau penat fidate (la ssp. armora-cioides nedivizate, cu margini sinuat dințate sau întregi). Plante bis-anuale sau perene ......................................... 1. B. elongata 2 b Silicvă scurt pedicelată. Sepale patente. Frunze inferioare lirate, cu lobul terminal foarte mare și cei laterali uneori prea puțini. Plante anuale ................................................................. 3 3 a Pedicel de obicei mai scurt decît sepalele, sau + egal cu acestea. Silicve lungi de 13 — 20 mm, alipite de axă, cu rostru subțire, cilindric, lung de cca 1,5—3 mm, numai puțin lățit spre bază. Plantă înaltă, foarte extins ramificată, cu frunze mari...................... 2. B. nigra 3 b Pedicel mai lung decît sepalele. Silicve lungi de 2,5—4 (5) cm, groase, patente, cu rostru conic, lung de 5 — 10 mm, se îngustează subulat spre vîrf .................................................... 3. B. juneea 4 a Florile deschise stau ± mai sus decît bobocii florali; partea înflorită a racemului scurtă și deasă. Petale lungi de 6—10 mm, viu galbene. Frunze inferioare viu verzi, cele superioare glauce . 6. B. Rapa {campestris) 4 b Flori deschise mai scurte, stau mai jos decît bobocii florali; partea înflorită a racemului mai lungă, cu flori mai rare. Petale lungi de 12—25 mm. Toate frunzele glauce ........................................ 5 5 a Tulpina din primul an scurtă, butucoasă, conică sau globuloasă, în parte lignificată, cu cicatrice mari și evidente ale frunzelor căzute. Frunze groase, cărnoase, glabre. Frunzele tulpinilor florifere sesile, cu bază ± îngustată. Caliciu închis. Sepale și stamine erecte. Petale de cca 20 mm lungime (12—25), alburii sau galbene sulfurii. Marginea silicvei ondulată .......................................... 4. B. oleracea 5 b Tulpină subțire, nelemnoasă și fără cicatrice evidente. Frunze mai subțiri, cele mijlocii și superioare cu baza cordată, amplexicaule, cele Planșa 74. — 1. Brassica Rapa L. f. campestris (L.) Bogeah., la. părți florale, 1b. silicvă. — 2. B. Napus L., 2a. părți florale de la B. oleracea, 2b. silicvă de la B. Napus. 29—c.640 CRUCIFERAE 451 bazale ± păroase. Galiciu deschis în timpul înfloririi. Sepale și stamine mici, ± patente. Petale lungi de 12—16 mm, viu-galbene. . 5. B. Napus 1. B. elongâta Ehrh. Beitr. VII (1792) 159; E. Sinskaja in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 464. — Eruca elongata Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 264. — Erucastrum elongatum Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 694. — Muștar alb sălbatic. — Nyulânk kâposzta. — Langrispiger Kohl. — Kanycra xpeHOBHftHan. — Exs.: FRE nr. 415; FEAH nr. 3261 sub Erucaslr. elong. — Ic.: Pl. 76, fig. 1, la, b; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 28. O O— 4. Rădăcină viguroasă, lemnoasă. Tulpini cîte una sau uneori mai multe, înalte pînă la 1 m, abundent ramificate, cu ramuri lungi, virgate, glabre sau cu peri răzleți. Frunze bazale (în timpul înfloririi lipsesc) asemănătoare cu cele tulpinale inferioare, setos păroase, pețiolate, lungi pînă la 15 — 20 cm, penat lobate sau fidate, uneori numai serate. Frunze superioare descrescente, ± glauce, glabre, lanceolate sau liniar lanceolate, acute sau obtuze, îngustate în pețiol, distanțat dințate, pînă la întregi. Inflorescența racem semiglobulos la vîrful ramurilor, prelungit foarte mult după înflorire. Peduncul florifer mai lung decît caliciul, glabru. Sepale îngust eliptice, lungi de 3 — 5 mm, cu marginea membranacee, aproape erecte, cele laterale cornute, nedilatate saciform la bază. Petale galbene deschis, lungi de 7,5—9 mm, obovate, atenuate în unguiculă mai lungă decît limbul. Peduncul fructifer lung de 5 — 12 mm, patent erect. Silicvă erectă, în unghi obtuz cu pedicelul, cu carpofor evident, lung de 1—3 mm (Pl. 76, fig. la), liniar lanceolată, lungă de 1—2,5 cm și lată de 1,5—2 mm. Valve cu nervura mediană accentuată, deasupra semințelor foarte bombate, în partea superioară rotunjite, cu un rostru conic îngust fără sămînță, cu vîrf mai îngust, sau de lățimea stigmatului. Semințe cîte 6—8 în fiecare lojă, glo-buloase, uniseriate, cu diam. de cca 1,2 mm, prin umezire devin puțin muci-laginoase. — VI—VII. Stațiunea. Pe coaste, umpluturi, pe malul uscat al rîurilor, în regiunea de cîmpie. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Sucutard, rîul Sărat (r. Gherla); Cluj, pe Dl. « Kup-hegy », Suat, Gojocna, Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Borzești, Luncani pe « Fiiggo », Pîr. Aluniș la Băile Sărate Turda, Cîmpia Turzii, Turda, Mihai Viteazu (r. Turda); Ocna Mureșului pe Dl. Banta, Ciumbrud, Ciuguzel (r. Aiud); Valea Largă (r. Sărmaș), Țigăreni, Hădăreni (r. Luduș). Reg. Aut. M. : între Fărăgău și Poarta (r. Reghin); Chendu Mare (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Mediaș, Frîua, Agîrbiciu, Șeica Mică și Mare, Proștea Mică și Mare, Țapu, Cenade, Valea Lungă, Micăsasa, (r. Mediaș) ; Bahnea, Blaj, Tiur (r. Tîrnăveni); Gund, Prod, Sighișoara, Gogan, (r. Sighișoara); Merghindeal, Alțina (r. Agnita); Șura Mare, Gușterița, (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăștie; Zam (r. Ilia). Reg. Timișoara: pe dealurile de-alungul Dunării (Heuff.). Reg. Craiova: Grai ova. Reg. Constanța: pe malul Dunării la Cernavodă, Basarabi (r. Medgidia); Constanța; Mangalia, Cobadin (r. Negru Vodă); Independența (r. Băneasa). Reg. Galați: Galați, Bărboși (r. Galați); 29* 452 FLOBA B.I’.B. Macin; Isaccea, Niculițel (r. Tulcea). Reg. Birlad: Berbeci (r. Tecuci). Reg. Iași: Iași, Stînca, Coada Stîncii, Mînzătești, Sucușeni, Chiperești, (r. Iași). V a r i a b i 1 i t a tea s p ec i e i var. gigante» Nyâr. Kv. II. IV (1942) 264, c. diagn. hung. et in Bul. șt. Acad. R.P.R. Secț. Șt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 31, pro forma. — Tulpina înaltă, foarte extins ramificată. Frunze tulpinale mari, adînc penat sectate, cu lacinii lungi de 4 — 6 cm și late de 2 — 3,5 cm. — Reg. Cluj: prin rupturile dealului « Kuphegy» de lîngă Cluj; Iclod (r. Gherla). var. macro carp a Thell. in Regi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 235, fig. 780 a—c. — Silicvă lungă de 3 — 3,5 cm, cu pedicel de 2,5 cm lungime. Ovar cu 20 — 24 ovule. — Reg. Galați: în stepe lîngă Malcoci (r. Tulcea). ssp. armoracioides (Czern.) A. et G. FI. NO DeutschI. Flachl. (1898) 360. — Brassica armoracioides Czern. ap. Turcz. in Bull. Soc. Nat. Mosc. XXVII, 2 (1854) 311. - Ic.: Pl. 76, fig. 2, 2a, b. Tulpină groasă, extins ramificată, cu ramuri fructifere scurte, formînd coroană sferică. Frunze glauce, glabre, cuneat îngustate în pețiol scurt, cu margini ± dur dințate sau aproape întregi, cele superioare întregi. Stil mai gros, scurt cilindric. Reg. Cluj: în timpurile din urmă se răspîndește în multe locuri, astfel la Fînațele Clujului, Dl. «Pokolkoz », «Csillâghegy », în semănături de Sparcetă, Dl. « Kuphegy » de lîngă Cluj, între Boju și Tunelul Cojocnei pe marginea liniei ferate. Reg. Constanța: lîngă gara Tîrgușor, Cernavodă (r. Medgidia); Mangalia în jurul lacului, Coroana (r. Negru Vodă). Reg. Galați: pe cîmpuri lîngă Jurilovca (r. Tulcea). Reg. Iași: Breaza, Focuri, Munteni (r. Iași). Reg. Bacău: Ruseni (r. Ceahlău); Prisaca (r. Moinești). Obs. în unele regiuni se cultivă ca plantă oleiferă. în Uniunea Sovietică din semințele sale se extrage un ulei semisicativ, bun pentru alimentație, iluminat și vopselărie. Semințele conțin cca 34% ulei. Răsp. gen.: Europa centrală și de S, U.R.S.S. de S și Asia de SA’ (răspîndirea speciei); U.R.S.S. de S și Asia de SV, pînă în R. P. Romînă (răspîndirea subspeciei). 2. B. mgra (L.) Koch in Rohl. DeutschI. FI. IV, ed. III (1833) 713; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 466. — Sinapis nigra L. sp. pl. ed. I (1753) 668. — Muștar negru. — Fekete muștar. — Schwarzer Senf. — Pop-qnu,a uepnaH. — Exs.: FRE nr. 2655. — Ic.: Pl. 77, fig. l,la-d. O. Rădăcină pivotantă. Tulpină înaltă de 1 — 2 m, cilindrică, groasă și adeseori setos păroasă, în partea superioară glabră și extins ramificată, cu ramuri lungi, virgate. Toate frunzele lung pețiolate, cele inferioare și mijlocii de obicei foarte mari, pînă la 20 cm lungime, variabile; cele inferioare lirat penat compuse, cele mijlocii și superioare lirat penat fidate sau Planșa 75. — 1. Brassica oleracea L. var. acephala DC. — 2. idem, var. gongylodes L.— 3. idem, var. gemmifera (DC.) Thell.— 4. idem, var. sabauda L.— 5. idem, var. capitala. L. — 6. idem, var. Boîrytis L. — 7. B. Rapa f. depressa (DC.) O. E. Schulz, 7a. idem, cu rădăcini mai turtite. PLANȘA 75 CRUCIFERAE 455 lobate, cele supreme ± întregi, foarte înguste glabre; aripile (una sau mai multe perechi) mici și segmentul terminal mare, lat ovat, de obicei lobat, de un verde închis, dințate; dinții cu vîrf cartilaginos. Inflorescență racem dens la vîrful ramurilor, mai tîrziu mult alungit. Pedicel florifer mai scurt, sau cel mult egal cu caliciul. Boboci florali obovați, glabri. Sepale lungi de 3,5—4,5 mm, lanceolate, răsucindu-se longitudinal devin și mai înguste. Petale galbene, de 8 mm lungime, obovate, treptat îngustate în unguiculă de lungimea limbului. Pistil subulat, cu stil filiform. Pedicel fructifer scurt, de 3 — 4 mm lungime, erect, alipit de axă. Silicvă erectă, de asemenea alipită de axă, lungă de 13 — 15 (20) mm și lată de 1,5 — 2 mm, îngustată brusc la ambele capete, comprimată, patrunghiulară, cu stil subțire, cilindric, de 1,5—3 mm lungime, lățindu-se puțin spre bază; valve cu nervura mediană accentuată, bombate, de culoare brună, cu verucozități foarte fine, egale. — VI-VII. Stațiunea. Pe marginea arăturilor, prin semănături, zăvoaie sau în locuri ruderale. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Sighet, Satu Mare. Reg. Cluj: Rodna, Bistrița, Gherla; Dej, Canciu (r. Dej); Cluj; Turda, Tritenii de Jos (r. Turda); Aiud; Ocna Mureșului (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tîrgu Mureș; Mercurea-Ciuc; Sovata (r. Sîng. de Păd.); Petelea (r. Reghin). Reg. Stalin : Feldioara (r. Stalin); Sibiu, Gușterița (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: între Deva și Alba lulia; Oieșdea (r. Alba); Zdrapți (r. Brad); Zam (r. Ilia); Boita (r. Hațeg); Gălan, Batiz (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Trăian, Sînmărtin (r. Oradea); Sîmbăta (r. Beiuș). Reg. Arad: Ineu, Bocsig (r. Ineu); Gurahonț, losășel (r. Gurahonț). Reg. Timișoara: Prigor. Orșova, Plugova (r. Almaș). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Pitești: Călimănești (r. Loviștea); Rîmnicu Vîlcea. Reg. Ploești: Cîmpina; Ploești; Buzău. Reg. București: Titu (r. Răcarij; Mrea Snagov în dreptul cătunului Fundu (r. Snagov); București. Reg. Constanța.: pe cîmpuri și stepe (Prod.). Reg. Galați: Brăila, Galați. Reg. Bacău: Frumoasa (r. Buhuși). Reg. Iași: Valea Lungă (r. Iași). Reg. Suceava: Suceava; Botoșani. Variabilitatea speciei f. turgida (Pers.) Alef. ex Hegi Fi. Mitt.-Eur. IV, 1 (1919) 237. — B. turgida Pers. Syn. II (1807) 207. — Fruct scurt, umflat, pronunțat nervat, cu rostru conic. — Reg. Bacău: Păstrăveni (r. Tîrgu Neamț). Reg. Iași: Muncel, Văleni (r. Roman). Reg. Suceava: Rădășeni (r. Fălticeni). întrebuințări. Muștarul negru se cultivă la noi din timpurile cele mai vechi. Planta tînără se poate consuma ca salată, sau ca legumă, înlocuind spanacul. în anii secetoși, muștarul negru care crește repede, înlocuește alte plante furajere. Semințele măcinate « Farina seminum Sinapis » se folosesc în medicina veterinară pentru unele boli interne ale animalelor, iar extern, în medicina umană, ca revulsiv sub formă de hîrtie de muștar («charta sinapisata») sau cataplasme de muștar. Din făina semințelor, amestecată cu apă, se extrage uleiul de muștar. Glucozidul sinigrină, care se găsește în cantități apreciabile în semințe, sub acțiunea enzimei mirozină, se dedublea'ză în esență de muștar. Muștarul are un gust și un miros foarte înțepător, producînd lăcrimarea ochilor. Pus pe piele, produce bășici. Disolvat în alcool, se folosește în fricțiuni contra reumatismului și a altor boli. Făina fină de muștar se întrebuințează și în scopuri alimentare. Fiartă cu must și cu vin, servește la prepararea muștarului casnic. 456 FLORA R.P.R. Răsp. g e n..- Europa centrală, de S, SV și SE, Asia de V. Adventivă în multe locuri pe glob. 3. B. juncea (L.) Czern. et Coss.; Czern. Consp. pl. Chark. (1859) 8; Coss. App. Fl. Juv. in Bull. Soc. bot. Fr. VI (1859) 609; E. Sinsk. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 465. — Sinapis juncea L. Sp. pl. ed. I (1753) 668 excl. syn. Herm. — Ic.: Pl. 77, fig. 2. O. Rădăcină subțire, pivotantă. Tulpină solitară, înaltă pînă la 1 m, la bază ± păroasă, mai sus glabră, frunzoasă, în partea superioară mai slab ramificată, cu ramuri erecte, împreună cu frunzele glaucă. Frunze inferioare și mijlocii pețiolate, pe dos păroase, lirat penat fidate, cu 1 — 2 perechi de lacinii mici, alungite și cu lobul terminal foarte mare, ovat sau obovat. Frunze neregulat inciz dințate; dinții cu vîrf cartilaginos. Frunze superioare mai mici, toate alungit obovate sau cuneat lanceolate, cele supreme liniare, toate pețiolate. Inflorescența racem dens, umbeliform, prelungit mult după înflorire. Boboci florali obovați, glabri. Sepale lungi de 4—5 mm, alungit eliptice, deseori răsucite devenind filiforme, patule, nedilatate saciform la bază. Petale ± de 2 ori mai lungi decît sepalele, galbene deschis, destul de brusc îngustate în unguiculă. Pedicel fructifer de 8—10 mm lungime, patent sub 45°. Silicvă ± îngroșată, lungă de 2,5 — 4 (5) cm și la maturitate lată de 2,5 — 4 mm, patentă, patrunghiulară, puțin comprimată, brusc îngustată intr-un rostru lung de 5 — 10 mm, subțiată treptat pînă la stigmatul lățit și sferic; valve convexe, cu o serie de boltituri deasupra semințelor și cu o nervură puternică longitudinală. La silicvă matură se observă și o rețea de nervuri spălăcite. Semințe globuloase, cu diam. de 1,5 mm, uniseriate, cîte 8—12 într-o lojă, pe suprafață cu verucozități egale, dese, foarte fine.— V-VIII. Stațiunea. Prin arături, locuri ruderale, pe lîngă drumuri. Răsp. în țară.: Plantă adventivă și încă puțin răspîndită. — Reg. Galați: între Isaccea și Mrea Cocoș (r. Tulcea); la poalele Mt. Pricopan între Măcin și Greci, între Măcin și Cerna (r. Măcin). întrebuințări. Semințele, pe lingă ulei de muștar, mai conțin cca 47% ulei gras care se întrebuințează în industria alimentară. In U.R.S.S. — după suprafața culturilor — este una din primele plante oleaginoase. Răsp. gen.: Africa de NE, Asia de E. Adventivă în diferite locuri pe glob. 4. % B. olerâcea L. Sp. pl. ed. I (1753) 667, excl. var. k.; E. Sinsk. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 460. — Varză, Curechi. — Kâposzta. — Gemu-sekohl. — KanycTa oropo^Han. — Ic.: Pl. 72, fig. 1, la—b, PL 74, fig. 2a. Planșa 76. — 1. Brassica elongata Ehrh., la. siliculă în deschidere, 1b, părți florale. — 2. idem, ssp. armoracioides (Czern.). A. et G., 2a. racem fructifer, 2b. părți florale. PLANȘA 7& CRUCIFERAE 459 OO, mai rar O sau 4. Rădăcină ramificată, lemnoasă, niciodată cărnoasă. Tulpina în primul an groasă, butucoasă, în partea inferioară lemnoasă, cu cicatricele frunzelor căzute, glabră, glaucă. Exemplarele cu căpă-țînă au coceanul exterior obconic, lemnos și coceanul interior conic, cărnos. Frunze inferioare pețiolate, de obicei lirate, cu limbul terminal foarte mare și cu aripi mici, cărnoase, cu nervura mediană groasă, proeminentă. Frunzele superioare ale tulpinii florifere’ alungit obovat cuneate sau alungit liniare, dințate sau aproape întregi, spre bază îngustate sau rotunjite sau puțin cordat amplexicaule. Toate frunzele glauce. Inflorescența un racem lung, lax, cu flori deschise, așezate sub bobocii florali. Pedicel floral de lungimea florii. Sepale erecte, îngust eliptice, între 6 — 12 mm lungime, nedilatate saciform la bază. Petale alburii, galbene sau sulfurii, variază în lungime între 12 — 25 .mm, de 2 ori mai lungi decît sepalele, îngust sau mai lat obovate, destul de brusc îngustate în unguiculă. Stamine simple, diferă puțin în lungime. Glande nectarifere mediane erecte (Pl. 14, fig. 46). Pedicel fructifer patent erect. Silicvă lungă de 7 — 11 (13) cm și lată de 3 — 5 mm, cilindrică, puțin comprimată. Valve convexe, deasupra semințelor ± cu nervură mediană proeminentă și cu nervuri secundare slabe, în interior, la vîrf, cu un apendice scurt și lat care reprezintă capătul devenit liber al stratului interior al valvei și care intră în cavitatea rostrului. Rostru subulat, lung de 10—15 mm, puțin comprimat, treptat subțiat de la bază pînă la stigmatul semiglobulos, fără semințe sau cu 1—2 semințe. Semințe uniseriate, cîte 8—16 într-o lojă, aproape sferice, cu diam. de 2—4 mm, brune sau cafeniu negre, foarte fin striate*). Embrion notoriz, cu cotiledoane late (Pl. 72, fig. 1b). - V-VII. Stațiunea. Plantă alimentară importantă. Se cultivă mult sub diferite varietăți și forme pe întreg globul pămîntesc. în stare spontană se găsește pe malurile maritime stîncoase din Franța și Anglia, precum și pe litoralul Mării Mediterane. Forma spontană se numește B. oleracea var. silvestris L. Sp. pl. ed. II (1763) 932. Este o formă perenă, înaltă de peste 2 m, cu frunze distanțate. Toate celelalte varietăți sînt forme de cultură. Variabilitatea speciei din cultură 1 a Sistem caulinar foarte îndesuit ramificat, cu ramuri și pediceli scurți, cărnoși. Flori pipernicite, toate îndesuite la vîrful tulpinii, formînd o masă ± confluentă, albă, gălbuie, rar puțin violetă, înconjurată de frunze tulpinale mari (Pl. 75, fig. 6) var. BotrytisL. Sp.pl. ed. I (1753) 667. — Conopidă. — Kârfiol. — BlumenkohL — IțseTHaH nanycTa. — Plantă culinară valoroasă, cu vitamină B și C, de regulă bisanuală. S-a reușit să fie transformată în plantă anuală astfel încît fiind semănată în decembrie sau ianuarie și dîndu-i-se condițiuni optime, produce semințe în septembrie. în afară de Conopida propriu zisă, rar se mai găsește în cultură *) Germinația semințelor este de 85—94^, păstrîndu-și această facultate timp de 4 ani. într-un gram sînt 260—300 semințe. 460 FLORA R.P.R. și Conopida cimoasă [f. cymosa Duch. in Lam. Encycl. I (1783) 745], avînd numeroase ramificațiuni cu căpățîni mici, formate din muguri florali nedesvoltați. Conopida * are și cîteva soiuri de cultură. Este destul de rezistentă la frig. La început are nevoie de lumină, însk după formarea căpățînii trebuie ferită de prea multă lumină. Este pretențioasă în ce privește umiditatea, care însă exagerată, îi oprește creșterea. La noi se cultivă foarte mult. 1 b Inflorescența și ramurile normale, lungi, laxe ..................................... 2 2 a Tulpină globuloasă în primul an, cu miezul cărnos, pe din afară cu frunze și cu cicatrice (Pl. 75, fig. 2) var. gongylodes L. l.c. — B. oleracea var. caulorapa DC. Prodr. I (1824) 214. — Gulie, Caralambă. — Karalâbe. — Kohlrabi. — RojitpaGunjui pe^nan KanycTa. — Plantă culinară, cultivată. Variază la culoare, formă, mărime și timpul necesar pentru a ajunge la dezvoltare deplină. Astfel, sînt soiuri verzi, violete, cu formă sferică, turtite, alungite, dela mărimea unui ou de găină pînă la 5 kg. Sînt gulii de vară și de iarnă. Soiurile alungite se lignifică ușor. 2 b Tulpină cilindrică sau conică, neglobuloasă ....................................... 3 3 a Tulpină alungită, subcilindrică, cu o rozetă de frunze la vîrful ei. în subțioara frunzelor sau deasupra cicatricelor se dezvoltă muguri mari sub formă de căpățîni mici, globuloase (Pl. 75, fig. 3). var. gem ni if era (D C.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 247. — B. oier. c. bullata 3. gemmifera DC. Syst. II (1821) 584. — Varză de Bruxelles. — Bim-bos kel. — Sprossenkohl. — KoHei.uKO.BaH miri OpioccenbcnaH Kanycra. — Este o legumă mult apreciată, fiind mai ușor digerată decît Varza albă și fiind bogată în. vitamina C. Rezistă bine la temperaturi scăzute, suportă geruri de —10°, cere multă umiditate și sol fertil. Este cu atît mai valoroasă cu cît căpățînile sale mici sînt mai compacte, mai numeroase și cu cît tulpina e mai lungă. Un exemplar înalt dă 500 gr. de căpățîni, pe cînd unul scund dă numai 200—300 gr. 3 b în subțioara frunzelor nu se găsesc căpățîni mici.................................. 4 4 a Tulpină înaltă, cilindrică. Frunze distanțate, nu se învelesc (Pl. 75, fig. 1) var. acephala DC. Syst. II (1821) 583 (excl. var. a). — Varză furajeră. — Takar-măny kâposzta. — JlucTOBan Kanycra. — Legumă de iarnă, nepretențioasă, crescînd și în locuri umbroase. Se cultivă pentru nutreț. Un soi remarcabil este f. laciniala L. Sp. pl. ed. II (1763).s932, cu frunze penate, foarte ondulate și încrețite. 4 b Tulpină scurtă și butucoasă. Frunzele se învelesc strîns, formînd căpățînă...........5 5 a Frunze netede, foarte strîns învelite, formînd o căpățînă compactă (Pl. 75, fig. 5) var. capitâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 667. — Varză de iarnă. — Fejes kâposzta. — Kopfkohl. — RoHamian Kanycra. — Legumă de mare importanță alimentară, mult răspîndită. Are numeroase forme de cultură, care se deosebesc atît prin perioada de vegetație cît și prin forma și culoarea căpățînii. a} soiurile timpurii, cu perioadă de 70 — 120 'zile de vegetație, cu căpățînă mică și puțin compactă, cu o greutate de 1 — 2 kg (rar 3), cum este de exemplu, «Varza Colhoznița», b) soiurile semitimpurii, se dezvoltă în 120 — 140 zile, cu căpățînă mai mare, mai îndesată și cu producție mai mare, de exemplu, «Varza de Ploești», «Varza bielorusă », etc. c) soiurile tîrzii, care se dezvoltă în timp mai îndelungat, de 150—170 zile. Au căpățînă mare, de 4 — 12 kg, de ex. «Varza de Buzău», sau «Varza tîrzie de-Moscova», foarte bune pentru murat, etc. CRUCIFERAE 461 După culoare se mai poate aminti: Varza roșie [f. rubra (L.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 247.— B. ol. var. rubra L. Sp. pl. ed. I (1753) 667].— Se consumă gătită sau crudă, ca salată. Nu se întrebuințează pentru murat. Are cîteva soiuri de cultură. 5 b Frunze încrețite, între nervuri cu ridicături convexe, veziculoase, pe margini crispate. Căpățîna moale, laxă (Pl. 75, fig. 4). var. sabauda L. l.c. — B. oier. var. bullata DC. Syst. II (1821) 584, excl. f. 8. — Varză creață. — Kelkăposzta. — Blasenkohl. — CaBoncuan KanycTa. — Legumă de vară mult prețuită. Are mai multe forme: cu căpățînă sferică, alungită, cu frunze sectate și foarte crispate, precum și soiuri de vară și de toamnă. Este cu atît mai valoroasă cu cît frunzele sînt mai lipsite de clorofilă. întrebuințări și observații. Varza a fost cultivată din timpurile cele mai vechi; ea era prețuită foarte mult la Greci și la Romani. Originea străveche a verzei pare a fi pe litoralele vestice ale Europei. După alții, patria ei ar fi numai malurile stîncoase ale Mediteranei. Soiurile cultivate astăzi provin probabil din mai multe forme apropiat înrudite, din părțile mediteraneene. Teophrastos (sec. IV—III î.e.n.) cunoștea numai 3, iar Plinius (sec. I. e.n.) 6 forme de varză. Tournefort (sec. XVII e.n.) descrie 20 de forme. Dela Tournefort și pînă astăzi numărul soiurilor de cultură a crescut considerabil, ajungînd la peste 100. Pentru originea europeană a soiurilor de varză pledează și împrejurarea că în diferite limbi europene găsim multe expresii pentru diferitele soiuri, în schimb astfel de cuvinte sînt rare în limbile asiatice. Soiurile de varză dau recolte satisfăcătoare numai pe pămînt bine lucrat și bogat în azot. Dintre toate, Conopida în special, pretinde o cultură mai îngrijită și un sol mai îngrășat. Varza constituie un aliment important, nelipsit în gospodării. Căpățînile se păstrează în pivniță, pentru a fi consumate și iarna în stare proaspătă. Varza se consumă în stare crudă, ca salată, fiartă sau murată. Conține 90,2% apă, 5,0% hidrați de carbon, 1,8% substanțe azotoase, 0,2% grăsimi, 1,6% celuloză și 1,2% săruri minerale. în cenușa ei se află 8% sulf; după salată conține cel mai mult fier. Căpățînile destinate pentru înmulțirea prin semințe se păstrează peste iarnă în locuri ferite de ger (pivniți), în nisip uscat și se replantează primăvara în sol bine pregătit. Din sămînță se poate obține ulei. Varza are foarte mulți dușmani atît între insecte, cît și între plantele criptogamice parazitare. Dintre insectele vătămătoare amintim: Păduchele cenușiu al verzei (Aphis Brassicae}, suge seva și produce stagnarea creșterii. Puricele de pămînt [Haltica oleracea), roade și găurește frunzele; plantele tinere pot fi complet distruse. Coropișnița, retează rădăcinile și coletul plantei. Ploșnița verde [Eurydema oleracea) atacă planta pînă în toamnă. Gărgărița verde (Centhorrhynchus pleurostygma] și alte specii de Gărgăriță, aduc mari pagube prin atacarea rădăcinilor. Omizile fluturilor de varză ( Pieris Brassicae, Noctua Brassicae), rod complet frunzele. Omida fluturelui Buha verzii (Mamestra Brassicae) sapă galerii în căpățîna verzei și o murdărește prin excrementele sale. Varza atacată nu se poate conserva peste iarnă. Musca verzei [Chortophila Brassicae] atacă rădăcinile. Planta se veștejește și apoi se usucă. Pagubele se pot ridica pînă la 80 —909 . Combaterea acestor insecte dăunătoare constituie una din grijile cultivatorului. în general, măsurile de combatere se referă la modul de prelucrare a pămîntului. la curățirea și arderea rămășițelor de plante uscate care pot fi infectate sau pot adăposti insecte și în cele din urmă, la tratarea plantelor sau a solului cu diferite substanțe chimice. 462 FLORA R.P.R. Dintre numeroasele boli ale verzei, cauzate de paraziții criptogamici și bacterii amintim următoarele: Putregaiul plantulelor, pe urma căruia tulpina de sub cotiledoane se brunifică, se îne-grește și apoi putrezește. Putregaiul rădăcinilor, care produce putrezirea rădăcinii principale din apropierea coletului, datorită bacteriilor din grupa Pseudomonas. Boala atacă și căpățînile în timpul conservării lor în pivniță; la cele neputrezite, dar infectate, dacă sînt plantate din nou pe cîmp, boala continuă să ajungă la semințe. Hernia verzei (Plasmodiophora Brassicae). Rădăcina principală și cele secundare prezintă umflături mari și mici. Planta piere iar ciuperca infectează solul. Mana cruciferelor: pe fața frunzelor apare un puf alb-cenușiu, apoi frunzele se usucă și planta atacată piere. Nervațiunea neagră: nervurile frunzei se. colorează în brun, pînă la negru. Planta poate fi atacată în toate fazele sale de dezvoltare și pagubele pot fi mari. Cu combaterea bolilor criptogamice se ocupă numeroase studii de specialitate, din care trebuesc însușite măsurile necesare pentru preîntîmpinarea și combaterea acestor boli, în general trebue să știm că la primele simptome ale bolilor criptogamice, plantele atacate trebuesc zmulse din pămînt și nimicite prin foc. Plantulele trebuiesc rărite, bine aerisite și luminate. Terenul trebue dezinfectat prin anumite substanțe și lăsat necultivat timp de cîțiva ani. Din jurul culturilor de varză trebue plivite toate Cruciferele spontane care pot fi gazde pentru adăpostirea și transmiterea bolilor. Răsp. gen.: Literalele Europei de V și de S; cultivatei în toate continentele. 5. -7^ B. Napus L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, excl. syn. plur., em. Metzger in Syst. Beschr. Kult. Kohlarten (1833) 39. — B. campestris DC. et Auct. nonnull., non L. — Napi curecești. — Repcekâposzta. — Repskohl. — EpioKBa, pane. — Ic.: Pl. 74, fig. 1, la. O — OO. Rădăcină subțire, pivotantă sau îngroșată și frunzoasă, subțire, nelemnoasă și fără cicatrice evidente. Frunze cenușii sau glauce; cele inferioare pețiolate, lirat penat partite, cu lobul terminal mare, la început păroase, cele mijlocii și superioare nedivizate, ovat lanceolate sau lanceolate, sesile, dințate sau întregi, cu bază cordată, amplexicaulă. Inflorescența racem alungit, cu florile deschise situate mai jos decît bobocii florali; pedi-celii puțin mai lungi decît florile. Sepale patule, îngust eliptice, nedilatate saciform la bază, lungi de 6—8 mm. Petale galbene, de 12—16 mm lungime, lat obovate, îngustate destul de brusc în unguiculă lungă de 4—5 mm. Sta-mine simple. Glande nectarifere ca la B. oleracea. Pediceli fructiferi patenti. Silicvă patent erectă, lungă de 4,5 — 11 cm și lată de 3,5 — 4 mm, puțin turtită. Rostru comprimat, conic, lung cit parte a silicvei, se subțiază pînă la lățimea stigmatului. Semințe uniseriate, globuloase, cu diam. de 1,5—2 mm, negre-glauce sau roșii întunecate, aproape netede. — IV—VIII. Planșa 77. — 1. Brassica nigra (L.) Koch, inflorescență, la. porțiune inferioară a tulpinii, 1b. părți florale, Ic. silicvă, Id. secțiunea transversală a seminței (după Hegi). — 2. B. juncea (L.) Czern. et Coss. PLANȘA 77 CRUCIFERAE 465 Stațiunea. Se cultivă la noi în următoarele varietăți, dintre care unele apar subspontan la marginea locurilor cultivate și pe lîngă drumuri. Variabilitatea speciei var. arvensis (Lam.) Thell. in Hegi FL Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 254. — B. oier. var. arvensis Lam. Encycl. I (1783) 742. — B. campestris A. oleifera DC. Syst. II (1821) 589. — B. praecox W. et K. ap. Schult. Obs. bot. (1809) 131. — Colza. — Plantă anuală sau bisanuală, cu rădăcină tare, subțire, necărnoasă. — Importantă plantă oleiferă. Se cultivă mult ca plantă oleaginoasă, de unde adeseori se sălbăticește. — Reg. Cluj: în semănături la Salva, Rodna (r. Năsăud). var. Napobrâssica (L.) Rchb. in Mossl. Handb. Gew. II, ed. III (1833) 1220. — B. oier. k. napobrassica L. Sp. pl. ed. I (1753) 667. — Broajbe. — Rădăcină îngroșată, cărnoasă, ovată sau globuloasă. — Un aliment foarte gustos de iarnă. Varietățile cu rădăcini mari constituie un bun nutreț pentru vite. Obs. Cultivarea Napilor curecești (Colzei) este străveche. în ce privește situația ei sistematică, stă între Brassica oleracea și B. Rapa, de care cu greu se poate deosebi. Din această cauză diferiți autori așează formele de B. Napus cînd la B. oleracea, cînd la B. Rapa, iar unii au considerat-o drept un hibrid între aceste specii. De aici provin multe confuzii în literatură. în trecut, B. Napus a fost cultivată mai mult decît astăzi. Uleiul de iluminat în evul mediu era extras din această plantă. Semințele conțin cca 42% ulei. Astăzi este semănată mai mult toamna, și este recoltată în iunie. Uleiul extras este gros, galben sau cu nuanță brună. Din el se fabrică săpun, margarină, etc.; se folosește și la ungerea mașinilor, iar turtele rezultate constituie un bun nutreț pentru animale. Se întrebuințează și ca furaj verde, dezvoltîndu-se repede. Răsp. gen.: Eurasia. Patria originară necunoscută. 6. -X- B. Râpa L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, em. Metzger Syst. Beschr. kult. Kohlart. (1833) 51. — B. campestris L. l.c., pr. p. — B. Napus L. p. p., non Metzg., nec. Thell. — B. campestris L. et B. Bapa L. ap. E. Sinskaja in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 462, 463. — Rapiță. — Kerekrepa, Vadkâposz-takoro. — Rubenkohl. — KanycTa noJieBan, Pena, Ic.: Pl. 14, fig. 50, Pl. 74, fig. 1, la, b. O — OO. Rădăcină subțire, pivotantă sau îngroșată în formă de nap, cărnoasă. Tulpină înaltă de 50 — 100 (150) cm, i ramificată, împreună cu frunzele superioare suriu glaucă. Frunze bazale și tulpinale inferioare pețiolate, lirat penat sectate, cu lobul terminal mare și cu aripi mici, întregi sau dințate, ± setos păroase sau glabre. Frunze submijlocii sesile, ± lirate, dințate sau întregi, cele mijlocii și superioare sesile, nedivizate, întregi, glauce, glabre, adînc cordate și amplexicaule. Inflorescența racem umbeliform, după înflorire se prelungește mult; flori deschise, la aceeași înălțime sau mai sus decît bobocii florali. Pedicel florifer de obicei mai lung decît floarea, care e mai mică decît la specia precedentă. Sepale patente, îngust ovate, nedilatate saciform la bază, lungi de 4—5 mm. Petale de 6,5 — 10 mm lungime, viu galbene, alungit obovate, îngustate în unguiculă cuneată. Pedicel fructifer 30 — c. 640 466 FLORA R.P.R. erect patul. Silicvă lungă de 4—6,5 mm, lată de cca 3 mm, comprimată; valve convexe, cu o rețea de nervuri vizibile. Rostru lung cît cca 1/2—1/4 valvei, comprimat conic, ușor îngustat în stil mai subțire decît stigmatul. Semințe uniseriate, sferice, cu diam. de 1,5 — 2 mm, la cele sălbatice negre sau cenușii-negre, la cele cultivate brunii-roșietice, cu suprafață ± vizibil reticulată. - IV-VIII. Stațiunea. Se cultivă pretutindeni ca plantă importantă oleiferă sau pentru nutreț. Se sălbăticește adeseori prin locuri ierboase, pe lîngă drumuri, umpluturi, locuri ruderale, etc., iar uneori devine buruiană. Variabilitatea speciei var. silvestris (Lam.) Briggs. FL Plymouth (1880) 20. — B. asperifolia a. silvestris Lam. Encycl. I (1783) 746. — B. Rapa C. oleiferă DC. Syst. II (1821) 591, p. p. et B. Napus A. oleiferă DC. l.c., p.p. — Rădăcină subțire, necărnoasă. Are următoarele forme: f. campestris (L.) Bogenh. Taschb. Fl. Jena (1850). — B. campestris L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, s. str. — Răpită sălbatică. — Rădăcină subțire, anuală. Plantă subțire, puțin ramificată, chiar și pe soluri fertile cel mult pînă la 40 cm înălțime. Inflorescență paucifloră. Semințe mici, accentuat reticulat foveolate. — Este considerată ca tipul sălbatic și spontan al speciei. Pe cîmpuri, lîngă drumuri, adeseori buruiană. f. biennis (Metzg.) Alef. Landw. FL (1866) 246. — B. Rapa oleiferă biennis Metzg. Syst. Beschr. kult. Kohlart. (1830) 50. — Rădăcină subțire, însă hibernantă. Plantă mai viguroasă decît forma precedentă, bine ramificată, înaltă pînă la 1 m, înflorește în al doilea an. Se cultivă pentru semințele sale. var. Râpa (L.) Thell. in Hegi FL Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 261. — B. Rapa L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, s. str. et B. Napus p. L. l.c. — Ic. : PL 74, fig. 1. — O O- Rădăcina îngroșată, cărnoasă, fusiformă, globuloasă sau turtită, de diferite culori. — Se cultivă mult ca legumă și pentru nutreț. f. depresa (DC.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1919) 51. — B. Rapa A. depressa DC. Syst. II (1821) 590. — Ic. : PL 75, fig. 7, 7a. — Rădăcini moi, cărnoase, albe, sferice sau turtite. Cultivată la Cetățuia (r. Ciuc). întrebuințări. Se cultivă încă din timpuri străvechi. Patria de origină este necunoscută. Rădăcina sa cărnoasă constituie un bun furaj pentru animale. Frunzele unor soiuri sînt folosite ca salată sau în loc de spanac. Soiurile cultivate pentru semințele lor, dau ulei de prima calitate. Obs. Asupra ultimelor 3 specii, literatura este confuză începînd cu Linne, fiecare monografie tratînd în mod diferit variabilitatea acestora. In prelucrarea de față s-a adoptat sistemul și concepția lui Thellung. B. Rapa și B. Napus sînt plante foarte asemănătoare; chiar și formele lor se desfășoară în mod paralel și în același sens. Deosebirea principală constă în aceea, că B. Napus are întotdeauna bobocii florali alungiți, elipsoidali, care nu sînt depășiți de florile deschise, cu petale mai lungi de 11 mm, pe cînd B. Rapa are bobocii florali mai scurți, ovați, depășiți de florile deschise, cu petale mici, pînă la 10 mm. O altă deosebire constă în depozitarea de cristale de hesperidină la florile de B. Rapa păstrate în alcool, pe cîtă vreme la B. Napus nu se depun asemenea cristale. încercările de hibridizare între B. oleracea și B. Rapa au rămas fără rezultat. Astfel B. Napus și B. Rapa le considerăm ca specii de sine stătătoare. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. CRUCIFERAE 467 Genul 185. SINAPIS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 197, nr. 543], ed. V (1754) 299, nr. 735. -Muștar. Plante anuale, ierboase, ramificate, cu frunze penat lobate sau fidate,. cu peri simpli. Celule cu mirozină în mezofiL Sepale nedilatate saciform la bază. Petale galbene. Glande nectarifere 4, cîte una reniformă sau patrun-ghiulară la partea interioară a bazei staminelor scurte și cîte una lingulat triunghiulară înaintea perechilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 51). Silicvă + cilindrică, dehiscentă, terminată într-un rostru lung, foarte comprimat, de forma unei săbii, sau la unele specii mai puțin comprimat, terminat într-un stigmat ușor bilobat. Valve convexe, cu 3—5 nervuri longitudinale accentuate, uneori toruloase (constrînse între semințe), păroase sau glabre. Sămînță globuloasă, uniseriată. Cotiledoane adînc emarginate, îndoite longitudinal, cu radicula așezată în îndoitură. Genul cuprinde cca 10 specii răspîndite îndeosebi în regiunea medite-raneeană. Determinarea speciilor 1 a Frunze mijlocii și superioare întregi sau numai neregulat lobate, dur dințate, cele inferioare lirat sectate. Rostru conic, abia comprimat, lung pînă la 1/3 parte a silicvei........................1. S. arvensis 1 b Frunze sectate pînă la rachis, cu 2—4 perechi de segmente. Rostru foarte comprimat, în formă de sabie, lung aproape cît valva, sau și mai lung .................................................... 2 2 a Segmente ovate sau rotunde, cel terminal cu mult mai mare decît cele laterale. Silicvă alb hirsută, lată de 3—5 mm. Tulpină păroasă 2. S, alba 2 b Segmente lanceolate, ± acute, cel terminal puțin mai mare decît cele laterale. Silicvă glabră, lată de 4—7 mm. Tulpină glabră, păroasă numai la bază .................................... 3. S. dissecta 1. O S. arvensis L. Sp. pl. ed. I (1753) 668. E. Sinskaja in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 467.— S. campestris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 59, non Bess.— Rapiță, Muștar de cîmp.— Vadrepce, Mezei muștar.— Acker Senf.— Po^HMița nojieBan. — Exs.: ERE nr. 2761, forma. — Ic. : Pl. 78, fig. 1. O. Rădăcină pivotantă, adeseori cu numeroase ramuri secundare. Tulpină înaltă de 30—80 cm, erectă, frunzoasă, cilindrică, puțin striată, de obicei ramificată (uneori chiar foarte mult ramificată), setos păroasă, în sus glabres-centă. Frunze de un verde deschis, ± des păroase; cele inferioare lung pețiolate, alungit obovate, lungi de 15—20 cm și late de 5 — 6 cm, rar întregi, de obicei lirat penat lobate sau fidate, cu segment terminal foarte mare, neregulat sinuate sau dințate, cele superioare mai mici, scurt pețiolate sau sesile, *j Sinapis, numele latin al muștarului la Columella și Plinius, derivat din grecescul «sinapi» sau «sinapy», numele plantei după Nicandros și Theophrastos. 30* 468 FLORA R.P.R. eliptice, ovate, nedivizate sau la exemplarele mai viguroase lobat incize, neregulat dințate, cu vîrfuri cartilaginoase. Frunzele bracteante ale ramurilor, mici, lanceolate, cele supreme liniare. Florile de la capătul ramurilor formează un racem globulos sau umbeliform, prelungit foarte mult pînă la maturitatea fructelor. Pedicel florifer mai scurt decît floarea, glabru sau păros împreună cu axa. Boboci florali elipsoidali sau aproape obovați, la vîrf cornuți. Sepale glabre, lungi de 5 — 6 mm, inegal de late, de 1—3 mm, se răsucesc repede, patente sau mai mult erecte, nedilatate saciform la bază, la vîrf glugate. Petale galbene sulfurii, de 2 ori mai lungi decît sepalele, lungi de 9 — 12 mm, cu limb obovat, patent, îngustate brusc în unguiculă lungă de 4 — 5 mm, erectă. Pedicel fructifer + erect, lung de 4 — 6 mm, îngroșat spre vîrf. Silicve patule sau erecte, drepte sau arcuite, lungi de 3 — 4,5 mm și în stare matură late de 2,5—3 mm, aproape cilindrice, rar netede, adeseori toruloase (gîtuite), de obicei ± obtuz colțuroase din cauza nervurilor accentuate. Valve lat rotunjite la ambele capete, cu 3 (5) nervuri longitudinale, la maturitate toruloase și subțiri sau mai groase și ± lemnoase, netede, cilindrice, în acest din urmă caz se deschid tîrziu. Rostru lung, aproape cît 1 /3 parte a valvei, conic, puțin comprimat, longitudinal nervat, treptat îngustat spre vîrf, mai îngust decît stigmatul. Rostrul uneori cu o singură sămînță, iar lojele cu 6 — 12 semințe uniseriate. Sămînță globuloasă, de 1 — 1,3 mm în diametru, roșie închisă sau neagră-brunie, la umezeală devine muci-laginoasă. — V—IX. Stațiunea și răsp. în țară. Prin semănături, locuri cultivate, pîr-loage, pe lîngă drumuri, pretutindeni foarte comună (este o buruiană ce trebue combătută). Variabilitatea speciei var. genuina Godr. FI. Lorr. I (1843) 46 ex. Thell. in Hegi FI. Mitt. - Eur. IV. 1 (1919) 265.— 19. arvensis a. typica Beck FI. NO II (1892) 486. — Ic.: Pl. 78, fig. la (siliculă). — Peduncul îngroșat mult în sus. Silicvă groasă, cu pereți tari, lungă de cca 2,5 — 3 cm și lată de 2,5 —3,5 mm, puțin toruloasă, obtuz colțuroasă, cu nervuri neînsemnate. Rostru ± scurt, conic. Răspîndită în mai multe forme. f. leiocârpa Gaud. FI. Helv. (1836) 570. — arv. a. typ. f. leiocarpa Beck l.c. — 5. arv. a. vulgar is Grec. Consp. FI. Rom. (1898) 78. — Silicvă glabră. — Reg. Cluj: Apahida (r. Cluj). Reg. Aut. M.: între Tg. Mureș și Voiniceni. Reg. Constanța: Vasile Roaită, Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). f. media Acloque FI. Fr. (1.894) 82. — Silicvă cu puțini peri risipiți. Comună între formele precedente și între cele următoare. f. orientalis (Jusl.) Godr. FI. Lorr. I (1843) 46, ap. Thell. 1. c. 265.— 19. orientalis Jusl. Cent. pl. I (1755) 19, in L. Amoen. acad. IV (1759) 280. — Silicvă cu peri patenți Planșa 78. — 1. Sinapis arvensis L., la. silicvă de la f. typica, 1b. silicvă de la f. Schkuhriana (Rchb.) Hagenb. — 2. *9. dissecta Lag., 2a. părți florale, 2b. silicvă. — 3. S. alba L., 3a. silicvă. PLANȘA 78 CRUCIFERAE 471 sau retrorși, ± deși. — Comună. — Reg. Cluj: frecventă în Cîmpia Transilvaniei. Reg. Aut. M.: Fărăgău (r. Reghin); Sovata (r. Sîngeorg. de Păd.); Odorhei. Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin); Bazna (r. Mediaș). Reg. Oradea \ Oradea; Aleșd. Reg. Arad: comună în întreaga regiune. Reg. Timișoara: Timișoara. Reg. Constanța: Constanța. Reg. Galați: în Deltă lîngă Tulcea. Reg. Iași: Aroneanu, Bîrnova (r. Iași). f. incisa G. Don. ap. Sweet Hort. Brit. ed. III (1839) 42. — S. arv. b. desertorum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 59. — Plantă viguroasă, foarte ramificată. Frunze inferioare foarte mari, pînă la 30 cm lungime, neregulat incize. — Reg. Cluj: Prin locuri grase în Hajongard la Cluj. Reg. Stalin: Sibiu. f. intcgrifolia Stokes Bot. Mat. Medic. III (1812) 477. — Toate frunzele simple, nedivizate. — Comună pe soluri sărace. var. Sehkuhriana (Rchb.) Hagenb. Tent. FI. Basil. SuppL (1843) 138. — A. Schkuh-riana Rchb. Ic. FI. germ. I (1837 — 38) 103, tab, 87, fig. 4425 b. — Ic.: Pl. 78, fig. 1b. — Silicvă subțire, îngustă, de 1,5 — 2 mm diam., pronunțat toruloasă (gîtuită între semințe b uneori ca mărgelele, adeseori falcată, datorită nervurilor longitudinale foarte evidente apare 8-unghiulară. Rostru lung și subțire. Flori mici. Are forme cu silicve glabre (f. 1. levis Beck l.c. 486) și cu silicve hirsute (f. 2. hirsuta Beck Le.). — Reg. Cluj: foarte comun în forma 1 și 2. Aici aparține și exemplarul din FRE nr. 2761. — Chiochiș (r. Beclean) ; Florești, f. 2. (r. Cluj); Băile Sărate Turda; Luduș f. 1 și 2. Reg. Aut. M.: Tg. Mureș f. 1. și 2; Gheorghieni f. 1; Vîlcele f. 1 și 2 (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Orașul Stalin f. 2. Reg. Arad: Ghioroc (r. Lipova). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.), Timișoara. — Reg. Constanța: Medgidia f. 2. Reg. Iași: între Zugravi și Fîntînele, Șipote (r. Iași). Reg. Suceava: Bosanci, f. 2 (r. Suceava). întrebuințări. Muștarul de cîmp este o buruiană caracteristică semănăturilor de primăvară. Exemplarele încolțite toamna pier peste iarnă. Primăvara crește mai repede decît planta cultivată, pe care o înăbușe. Este o plantă dăunătoare semănăturilor, deoarece se. înmulțește foarte abundent. Un singur exemplar poate produce 25.000 de semințe, oare ajungînd în pămînt, își păstrează capacitatea de încolțire timp de mai multe decenii. Dacă în cursul lucrărilor solului sămînță veche ajunge la suprafață, încolțește. Stîrpirea acestei buruieni reușește numai pe calea plivirilor repetate, prin aplicarea asolamentelor, prin folosirea substanțelor chimice potrivite și prin curățirea semințelor cerealelor. Stîrpirea muștarului de cîmp se impune și ?pentru motivul că adăpostește diferite ciuperci și insecte vătămătoare. De altfel planta tînără este bună pentru scopuri culinare, pregătită ca spanacul. Sămînță se folosește pentru extragerea uleiului. Se mai folosește și ca adaus la prepararea muștarului. Bună plantă meliferă. Răsp. gen.: Eurasia. Adventivă în diferite locuri pe glob. 2. * S. alba L. Sp. pl. ed. I (1753) 668; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 468. — Muștar alb. — Feher muștar. — Weisser Senf. — Fopmuța 6eJian. — Ic.: Pl. 78, fig. 3, 3a. O. Rădăcină subțire, pivotantă. Plantă peste tot păroasă. Tulpină înaltă de 30—60 cm, erectă, ramificată, cilindrică, puțin striată, cu peri de obicei retrorși. Frunze tulpinale pețiolate, lungi de 5 — 15 cm, lat ovate, lirat penat sectate, cu 2—3 perechi de aripi rotunjite, ovate sau alungit ovate, obtuz dințate; lobul terminal cu mult mai mare, de regulă cu aripi superioare ± lai confluente. Racem florifer dens, mai tîrziu mult pre 472 FLORA R.P.R. lungit. Pediceli florali păroși, lungi de 5 — 7 mm. Boboci florali elipsoidali. Sepale patente la înflorire, lungi de 4—5 mm, răsucindu-se repede, devin subțiri. Petale galbene, lungi de 7 —9 mm, cu limb obovat, atenuat în ungm iculă aproape tot atît de lungă. Pedicel fructifer lung de cca 10 — 13 mm, orizontal sau uneori răsfrînt. Silicvă lungă de 2,5—4 cm, lată de 3 — 5 mm, alb hirsută. Rostru foarte comprimat, în formă de sabie, de lungimea silicvei sau de 2—3 ori mai lung, decurent puțin pe silicvă, uneori falcat, spre vîrf treptat îngustat, terminîndu-se cu un stigmat evident bilobat și cu o sămînță la bază. Valve des și rigid păroase, toruloase (gîtuite), longitudinal trinervate, la partea interioară a vîrfului cu o prelungire scurtă, rotundă, dezlipită de valvă (este capătul stratului interior al valvei), care intră în golul rostrului. Semințe cîte 2—3 în lojă, globuloase, cu diam. de 1,7—2,5 mm, galbene sau cenușii, foarte fin punctate. — VI—VIL Stațiunea. Plantă mult cultivată și subspontană. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Satu Mare; prin grădini în raionul Vișeu. Reg. Cluj: Cluj; Aiud. Reg. Aut. M.: între Tg. Mureș și Sîngeorgiul de Mureș, Dumbrăvioara (r. Tg. Mureș). Reg. Stalin: Sibiu, Gușterița (r. Sibiu); Mediaș; Sighișoara. Reg. Timișoara: Orșova. Reg. Craiova : Craiova. Reg. București: București (Chitila, Dudești). Reg. Constanta: Baia țr. Istria); Constanța. Reg. Galați: în Deltă lîngă Tulcea; Galați. Reg. Iași: Miroslava (r. Iași). Reg. Suceava: Dorna Cîndrenilor (r. Vatra Dornei); Suceava. Variabilitatea speciei var. melanosperma Alef. Landw. Fl. (1866) 250. — Semințe închis sau deschis bruniu violete. Se găsește ici-colo. întrebuințări. Se cultivă pentru semințele sale care conțin ulei în proporție de 30—37%. Uleiul galben-auriu este bun pentru alimentație, iluminat, ungerea mașinilor și pentru fabricarea săpunului. Mai conțin dextrină și un glicozid « sinalbin » care se colorează în roșu în contact cu alcaloizii. Din semințele măcinate se mai prepară în unele regiuni plasturele de muștar sau un muștar comestibil, slab, dar care își păstrează gustul mai mult timp decît acela preparat din Brassica nigra. Semințele de muștar se folosesc în scopuri medicinale, adesea împreună cu cele de muștar negru, pentru iritarea (hiperemi-zarea) pielei. Frunzele tinere pot fi consumate ca și spanacul. Datorită creșterii sale rapide, se folosește și ca furaj verde, cosit înainte sau în timpul înfloririi. In medicina populară se întrebuințează în contra durerilor de cap, a reumatismului și a bolilor de articulații. Răsp. gen.; Reg. mediteraneeană, Asia de V. 3. S. dissecta Lag. Gen. et Sp. pl. (1816) 20; E. Sinsk. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 468, pro syn. S. albae. — S. alba var. glabrata Simk. in MTK XVI (1881) 95. - Ic.: Pl. 78, fig. 2, 2a, b.; Prod. Consp. Fl. Dobr. I (1935) 123, pl. XXXVI. O. Tulpină înaltă de 30—60 cm, păroasă la bază. Frunze pețiolate, glabre sau ± păroase, penat sectate, cu 3—4 perechi de lacinii laterale alungit ovate sau lanceolate, dur dințate sau lobat dințate, ± acute; lobul terminal CRUCIFERAE 473 puțin mai mare. Frunzele superioare scurt pețiolate, cu mai puține lacinii sau chiar simple. Pedicel floral și inflorescență glabre. Sepale lanceolate.. lungi de 4—4,5 mm. Petale galbene, lungi de 6—9 mm, obovat cuneate, Ovar glabru, cu stil filiform, lung de 2—3 mm. Pedicel florifer patul, lung de 10—14 mm. Silicvă erectă, lungă de 18—30 mm (inel, rostrul), umflată, lată de 4 — 7 mm, glabră sau mai rar păroasă. Rostru zvelt, lung de 12 — 20 mm, în formă de sabie, adeseori cu o singură sămînță. Valve cu 3 nervuri. Sămînță globuloasă, de cca 2,2 mm în diam., suriu brună. — V—VII. Stațiunea. Plantă adventită, frecventă mai ales în semănăturile de in; uneori și cultivată. Thellung citează cultivarea ei și din Romînia (Hegi FI. Mitt.-Eur.’ IV.l (1919) 206). Răsp. în țară: Reg. Oradea: Oradea. Reg. Constanța: Rașova, Mamaia, Corbul de Jos (r. Medgidia). Reg. Iași: Aroneanu, Mînzătești, Bîrnova (r. Iași). Reg. Suceava: Leorda (r. Botoșani); Țolești (r. Fălticeni). Variabilitatea speciei var. suborbiculâta N. Busch in FI. cauc. crit. III. 4 (1908) 258. — Silicvă mică, cu valve scurte, aproape rotundă; rostru lung de 7-10 mm. — Reg. Constanța: Rașova (r Medgidia). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană, U.R.S.S. europeană de S. Genul 186. E R U C A *) Adans. Fam. II (1763) 418. Plante anuale sau bisanuale, glabre sau păroase, cu tulpină frunzoasă, ramificată. Frunze lirate sau penat sectate, cu celule de mirozină în mezofil. Flori mari, cu pediceli scurți. Sepale erecte, puțin saciform dilatate spre bază. Petale albe sau gălbui, rar purpurii, cu nervuri negre-purpurii, lung unguiculate. Glandele nectarifere cîte una trilobată la partea interioară a staminelor scurte și cîte una linguiformă la partea exterioară a staminelor lungi (Pl. 14, fig. 52). Stigmat cu 2 lobi erecți. Pedicel fructifer scurt, erect. Silicvă alipită de axa inflorescenței, lată, dehiscentă, cu o nervură mediană și cu rostru comprimat, lat, triunghiular alungit, fără sămînță. Semințe biseriate, rotunde, turtite, nearipate. Embrion i notoriz, cu cotiledoane îndoite longitudinal și radicula așezată în jghiabul îndoiturii (Pl. 33, fig. 3). E. sativa Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 1. — Bras sica ErucaL. Sp. pl. ed. I (1753) 667; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 469. - Eruca vesicaria (L.) Cav. em. Thell. ssp. sativa (Mill.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV.l (1919) 201. - Ic.: Pl. 14, fig. 52, Pl. 33, fig. 3, 3a-c, Pl. 37, fig. 20. O. Rădăcină subțire, pivotantă. Tulpină cilindrică, înaltă de 20—60 cm, uneori și mai înaltă, ramificată, cu ramuri erecte, frunzoasă, glabră *) Numele plantei la Columella și Plinius. 474 FLORĂ R.P.R. sau păroasă. Frunze tulpinale inferioare pețiolate, lirat penat sectate, rareori dublu penat sectate sau fidate, cu lobul terminal ovat, puțin mai mare decît cei inferiori, cu care uneori este ± confluent. Lacinii laterale ovat lanceolate, obtuze sau rotunjite, cu margini întregi sau dințate, uneori chiar adînc lobate, spre bază treptat descrescente; rachisul ± aripat. Frunze tulpinale superioare descrescente, scurt pețiolate, penat partite, cu lobul terminal mai mare și lacinii laterale întregi sau dințate, uneori scurte, în formă de lob sau dinte, pe dos de-alungul nervurii principale păroase sau glabre. Inflorescența racem ± lung, lax, cu flori mari. Pedicel florifer patent lung de 2 — 4 mm. Sepale erecte, închise, de 8—10 mm lungime, la vîrf puțin glugate, îngust alb marginate, puțin saciform dilatate la bază. Petale mari, lungi de 20—30 mm, la început gălbui, apoi albe, accentuat purpuriu-negru nervate. Limb lat obovat, la vîrf retezat sau rotunjit, atenuat brusc în unguiculă mai lungă decît limbul, unguiculă ieșind puțin din caliciu. Antere mai lungi decît caliciul. Ovar cilindric, cu stil lung și turtit. Pedicel fructifer gros, erect, lung de 3 —4 mm. Silicvă erectă, cilindrică, puțin turtită, alipită de axă, lungă de 2—3 cm, lată de 4—5,5 mm, cu stil mai lung, turtit, triunghiular, lung de 6—8 mm, cu stigmat abia mai lat. Valve netede, cu nervuri mediane, la capătul de sus rotunjite. Semințe biseriate. rotunde, brune, lungi de 1,5 — 2 mm, netede. — (V) VI—VIL Stațiunea. Pe cîmpuri, pe lîngă drumuri, mai ales în părțile sudice ale țării, probabil rămasă din culturile vechi. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj pe malul Someșului în locuri ruderale și pe Dl. Cetățuia*. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Hunedoara: pe marginea unor semănături lîngă Dl. Bilac dela Alba lulia; Dobra, Deva (r. Ilia). Reg. Craiova: Mofleni (r. Craiova). Reg. București: pe marginea străzilor, locuri cultivate sau necultivate, Pantelimon, gara Mogoșoaia, pe Cheiul Dîmboviței spre podul Elefterie. Reg. Constanța: Constanța; Mamaia (r. Medgidia). Rog. Galați: între Măcin și Greci* (r. Macin); I. G. Duca*, între Letea și C. A. Rosetti (r. Tulcea). Reg. Birlad: la S de Tecuci, Păd. Torcești (r. Tecuci); Bîrlad. Reg. Iași: Copou, Ciurea, Dl. Repedea, Cristești, între Iași și Tg. Frumos, Aroneanu. Breazu, Vlădeni (r. Iași) și de aci pînă la Zlătunoaia din Reg. Suceava r. Trușești; între Grajduri și Scînteia (r. Negrești); pe malul Șiretului la Pașcani. V a r i a b i1i t a t e a speciei var. exotica (Floriul) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1919) 184. — Sinapis exotica. Hortul ap. DC. Syst. II (1821) 368. — întreaga plantă glabră. — Borza Consp. (1947) 111 o indică din «Muntenia». Exemplarele studiate de noi și notate mai sus cu steluță, aparțin acestei varietăți. var. cappadocica Post FI. Syn. Palest. (1883 — 1896) 79. — Indicată de la Timișoara. După A. et G. Syn. V. 4 (1936) 113, este sinonimul plantei normale, păroase. întrebuințări. Plantă cultivată din timpuri străvechi, mai ales în regiunea mediteraneeană, ca oleiferă, pentru prepararea muștarului, apoi ca salată și legumă, deși planta are un gust iute și amar. în secolul trecut a fost cultivată și în Europa centrală, de unde s-a sălbăticit. în Transilvania a fost cultivată la Dobra, Deva, Sibiu, însă din părțile ciscarpatine nu avem date asupra culturii ei, iar Brandza și CRUCIFERAE 475 Grecescu nici nu amintesc de prezența acestei plante în țară. Semințele se folosesc și în medicină. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. Genul 187. ERUCÂSTRUM*) (DC.) C. Presl Fl. sic. I (1826) 92. — Brassica sect. Erucastrum DC. Syst. II (1821) 582. — Diplotaxis Sect. Erucastrum. Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 81.— Hirschjeldia Sect. Erucastrum Hay. in Beih. Bot. Centralbl. XXVII, 1. Abt. (1911) 260. Plante anuale pînă la perene, ramificate, frunzoase, cu peri simpli. Flori inferioare adesea bracteate. Sepale nedilatate saciform la bază. Petale galbene, rar albe. Stamine simple, la partea inferioară a bazei celor scurte cu cîte o glandă nectariferă trilobată, iar înaintea perechilor celor lungi cu cîte o glandă mare. Pistil sesil, cu stigmat capitat, nelobat sau foarte puțin bilobat. Silicvă liniară, patentă, bombată deasupra semințelor, cu rostru scurt, conic, fără sămînță, rar cu 1 — 2 semințe; valve 1-nervate. Semințe uniseriate, ovate, comprimate, nearipate. Embrion notoriz, cu cotiledoane îndoite longitudinal, cu radicula în jghiabul îndoiturii. Determinarea speciilor 1 a Flori nebracteate.* Sepale la înflorire orizontal patente. Petale galbene sulfurii, lungi de 8—12 mm. Staminele lungi patente. Ovar cu 14—38 ovule. Silicvă lungă de 1—3 cm, cu un ginofor scurt; rostru lung de 4 —3 mm, uneori cu o sămînță................. 1. E. nasturtiifolium 1 b Cel puțin florile inferioare bracteate. Sepale erecte. Petale albe-gălbui sau verzui, lungi de 6—8 mm. Staminele lungi alipite de ovar. Ovar cu 40—44 ovule. Silicvă lungă de 24—44 mm, fără carpofor; rostru lung de 2—4 mm, fără sămînță....................... 2. E. gallicum 1. E. nasturtiifolium (Poir.) O. E. Schulz în Engl. Bot. Jahrb. LIV. Beibl. (1916) 56. — Sinapis nasturtiifolia Poir. in Lam. Encycl. IV (1796) 346. — Brassica erucastrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 667, p. p. — Erysimum erucastrum Scop. Fl. carn. ed. II (1772) 828. — Sisymbrium obtusangulum Hali. ap. Schleich. Cat. pl. Helv. (1803) 48. — Eruca erucastrum Baumg. Enum. stirp, Transs. II (1816) 265. — Erucastrum obtusangulum Schleich. ap. Rchb. Fl. [germ. exc. III (1832) 693. — Diplotaxis Erucastrum Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 81. — Hirschfeldia erucastrum Fritsch ap. Janch. in Mitt. NV Wien V (1907) 92 et Excursionsfl. ed.' II (1909) 265. - Ic.: Pl. 79, fig. 1, la, b. OO — 4. Rădăcină pivotantă, lungă, ramificată, împreună cu axa bazală ± lemnoasă. Tulpină înaltă de 40—60 (80) cm, muchiat brăzdată, *) Derivat din numele genului Eruca și cuvîntul astrum = asemănare, fiind asemănătoare cu Eruca. 476 FLORA R.P.R. în partea inferioară retrors dens păroasă, frunzoasă, ramificată de sub mijloc.. Frunze aspru păroase mai ales pe rachis; cele bazale în rozetă, pețiolate^ penat sectate, ± lirate, lungi de 10—20 cm și late de 4—6 cm, cu 5 — 7 perechi de lacinii ovate sau alungite, dur și obtuz dințate sau lobate, cu vîrful rotunjit, decurente pe rachis și concrescute cu laciniile vecine; lobul terminal puțin deosebit. La prima vedere, aceste frunze ne reamintesc frunzele de Pedicularis Sceptrum Carolinum sau de Senecio Jacobaea, (după Thellung). Frunze tulpinale ± asemănătoare, mult mai mici; perechile de lacinii se răresc în jos; ultima pereche de la baza frunzei ca o urechiușe amplexi-caulă. Flori nebracteate. Inflorescența un racem ± dens, globulos, după înflorire se prelungește, cu axa glabră, rar cu puțini peri răzleți. Pedicel floral de lungimea caliciului, nebracteat (uneori, cu excepția celui de jos). Sepale alungit eliptice, lungi de (4) 5 (6) mm, adeseori se înfășoară, verzi-gălbui, aproape orizontal patente. Petale galbene, lungi de 8—12 mm, late de 3 — 4 mm, cu limb obovat, brusc îngustat în unguiculă de aceeași lungime. Stamine patente față de ovar, cu antere de 2 mm lungime; după polinizare anterele se răsucesc. Racem fructifer lung. Pediceli lungi cît jumătatea silicveloj, ± orizontal patenți. Silicvă lungă de 1—3 cm, lată de 1 — 1,5 cm, erectă, dreaptă sau curbată, cu ginofor scurt și rostru de cca 1 — 3 mm lungime, uneori cu o singură sămînță. Valve cu o nervură longitudinală, deasupra semințelor bombate, la capătul superior intern cu o mică prelungire, întinsă în cavitatea rostrului. Stigmat mai lat decît stilul, puțin bilobat. Semințe unise-riate (uneori la mijlocul lojei nehotărît biseriate), alungit ovate, de 1,2 mm lungime, brune-roșietice. — V—VIL Stațiunea. Coline însorite, pe lîngă drumuri, căi ferate, foarte rară. Răsp. în țară: Reg. Cluj: foarte abundent la Aghireș, pe calea ferată (r.. Huedin). Reg. Stalin: Sibiu (Schur). Reg. Hunedoara: Sebeș (Schur); aceste două din urmă contestate de Simonkai. Răsp. gen.: Europa centrală și de SV. 2. E. gâllicum (Willd.) O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. LIV. BeibL (1916) 56. — Sisymbrium gâllicum Willd. Enum. Hort. Berol. II (1809) 678. — Erucastrum Pollichii Schimp. et Spenn. in Spenn. FI. Friburg. III (1829) 946. — Hirschfeldia Pollichii Fritsch ap. Janch. in Mitt. NV Wien (1907) 92. — Eruca Erucastrum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 265. — Muștar alb sălbatic. — Francia nyurgaszâl. — Franzbzische Hun-drauke. — Ic.: Pl. 79, fig. 2, 2a. O — O O . Tulpină înaltă de (15) 30 — 60 cm, în partea inferioară păroasă, în cea superioară glabră, frunzoasă, abundent ramificată. Frunze bazale și Planșa 79. — 1. Erucastrum nasturtiifolium (Poir.) O. E. Schulz, la. părți florale. 1b. două silicve (una deschisă). — 2. E. gâllicum (Willd.) O. E. Schulz, 2a. părți florale. PLANȘA 79 CRUCIFERAE 479; tulpinale inferioare lung pețiolate, adînc penat sectate, la exemplarele slabe mici și numai sinuat lobate sau aproape întregi. Laciniile frunzelor lanceolate, mai înguste decît la specia precedentă, sinuat lobate, distanțate, des-crescente în jos; urechiușa amplexicaulă de la bază lipsește. Rachis aripat în jumătatea superioară, cu lacinii confluente, în partea inferioară nearipat. Inflorescența un racem ± globulos, ulterior mult alungit. Flori, respectiv fructe, inferioare și mijlocii bracteate, cu bractei lanceolate, penat lobate. Sepale verzi, erecte, lungi de 4 — 5 mm. Petale albe-gălbui sau verzui, lungi de 6—8 mm, late de cca 2 (3) mm, cu limb ovat lanceolat, îngustat în ungui-culă scurtă. Stamine alipite de ovar. Pedicel fructifer scurt, de cca 1 /4 din lungimea silicvei, erect patent. Silicvă lungă de 24—44 mm, lată de 1,5 mm sau și mai lată, erect patentă, fără carpofor. Valve cu o nervură mediană longitudinală, deasupra semințelor accentuat bombate. Rostru lung de 2—4 mm, cilindric, fără sămînță. Sămînță alungit ovată, lungă de 1,2 mm, brună-roșietică. — VI—VIL Stațiunea. Pe malurile rîurilor, pe prundișuri. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Aiud. Reg. Stalin: la Olt în comuna Racovița (i\ Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Galați: Galați. R ă s p. gen.: Europa centrală și de V. Subtribul 3. C akil i n a e DC. Syst. II (1821) 427, em. O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1923) 7. Silicvă sau siliculă cu 2 articule. Partea valvară dehiscentă sau indehis-centă. Partea rostrală întotdeauna cu semințe. Cotiledoane plisate lateral sau răsucite spiralat, iar nu îndoite longitudinal. Embrion notoriz sau pleu-roriz. Genul 188. C Ă KILE *) Adans. Fam. II (1763) 423; Gaertn. Fruct. II (1791) 287, tab. 141, fig. 12; DC. Syst. II (1821) 428. Plante anuale, glabre, ramificate, cu frunze cărnoase, simple pînă la dublu penate. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, saciform dilatate la bază. Petale violete sau albe, unguiculate. Pe latura internă a stami-nelor scurte se află cîte 2 glande semilunare, iar înaintea staminelor lungi, cîte o glandă (Pl. 14, fig. 53). Stigmat lat, sesil. Fruct o silicvă scurtă, cu pereți groși, spongioși, articulată din 2 părți inegale; partea inferioară (valvară) mai scurtă, hastată, cu o sămînță, cea superioară (rostrală) la baza de legătură cu cea inferioară bombată, comprimată, patrunghiulară, lanceolată sau în formă de stilet, cu o sămînță; la maturitate se desface ușor. Sămînță mare, puțin comprimată. Embrion pleuroriz. C. maritima Scop. Fl. carn. II, ed. II (1772) 35. — Bunias Cakile L. Sp. pl. ed. I (1753) 670, p. p. — C. marii y. laciniata Hallier in Schlecht.-HalL *) Nume arab cu înțeles necunoscut, provenit din cuvîntul Kakeleh. 480 FLORA R.P.R. FI. DeutschI. XIV (188) 44; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 473. -Ic.: Pl. 14, fig. 53, Pl. 33, fig. 1, la, Pl. 37, fig. 15; Prod. FI. II, ed. II (1939) 276, fig. 1. O. Rădăcină lungă, pivotantă. Tulpină înaltă de 15 — 40 cm, cilindrică, glabră, decumbentă sau ascendentă, de obicei ramificată. Frunze verzi, groase, cărnoase, pețiolate, simple sau pînă la de 2 ori penat compuse, lungi de 3 — 6 (10) cm, cu lacinii semicilindrice. Inflorescența racem simplu, cu flori umbeliform îndesuite la vîrf, după înflorire se prelungește. Pediceli floriferi nebracteați, scurți. Flori mari. Sepale alungit eliptice, obtuze, de cca 4—5 mm lungime, cele laterale saciform dilatate la bază. Petale violete sau rozee, rar albe, lungi de 8—12 mm și late de 4—5 mm, lat obovate, îngustate brusc în unguiculă îngustă (Pl. 33, fig. la). Pistil cilindric, de obicei cu 2 ovule, rar cu mai multe. Stigmat slab bilobat, de lățimea stilului. Pediceli fructiferi îngroșați, lungi de 3 — 4 mm, erecți sau aproape orizontal patenti. Fruct o silicvă articulată, cu pereți groși, spongioși, lungă de 10—22 (25) mm și lată de 4—6 mm. Articulul inferior persistent, conic, cilindric, monos-perm, cu vîrf hastat, lățit; articulul superior lanceolat subulat sau conic, comprimat patrunghiular, monosperm, de 1,5—3 ori mai lung decît cel inferior. în locul articulației se vede o linie în zig-zag, avînd 2 colțuri cu poziție mai înaltă și 2 mai joase; acestea din urmă, uneori terminate în apendici corniculați lungi de 0,5 —2,5 mm (Pl. 33, fig. 1). Stigmat mai îngust decît vîrful rostrului. Sămînță mare, lungă de 3 — 4 mm și lată de 1,5 — 2 mm, îngust ovată comprimată, netedă, gălbuie-brună, la umezeală nu devine mucilaginoasă. — VI —IX. Stațiunea. Pe nisipuri maritime. Răsp. în țară: Reg. Constanța: Techirghiol (sub /. laciniata), Lacul Tuzla, Agigea, Vasile Roaită, Mangalia (r. Negru Vodă); Mamaia (r. Medgidia). Reg. Galați Sulina, Jurilovca (r. Tulcea). Var labilitatea speciei C. maritima variază foarte mult în arealul său de răspîndire, după înfățișarea plantei, forma frunzelor, felul inflorescenței și al fructului. La noi este reprezentată prin: ssp. euxina (Pobed.). — C. euxina Pobed. ex Grossh. Ocred. rast. Kavk. (1949) 386 et in Not. syst. herb. Inst. Bot. Komarov Leningr. XV (1953) 71—74, fig. 3. — C. edentula Jord. Diagn. (1864) 344, non Hooker. Articulul inferior al fructului fără apendice corniculat la locul articulației și numai rareori cu proeminențe rudimentare la colțurile inferioare (la celelalte forme din regiunile străine cu apendice lung de 1—3 mm). Frunze simplu penat sectate, cu lacinii întregi sau ± dințate (Pl. 37, fig. 15). Răspîndită pe litoralul Mării Negre din R. P. Romînă, prin Odesa, Crimeea pînă la Baturn. CRUCIFERAE 481 întrebuințări. Plantă cu gust înțepător și sărat. Frunzele se întrebuințează contra scrofulozei și diareei. Flori odorante, melifere. Sepalele erecte. închise, formează un tub, care se umple cu nectar. Semințele conțin un ulei gras. Răsp. gen.: pe malul mărilor în Europa, Asia de SV și Africa de ' N. Adventivă în America de N și Australia. Subtribul 4. R a p h an i n a e Hay. FI. Steierm. I (1908) 555. Silicvă cu 2 articule: partea valvară de obicei indehiscentă, cu puține semințe sau numai cu o singură sămînță, sau fără semințe, uneori degenerează complet; partea (articulul) rostrală unispermă sau cu puține semințe; fructul uneori o lomentă (silicvă articulată) cu rostrul articulat prin pereții transversali și cu partea valvară conținînd 1 sau puține semințe sau fără semințe, uneori complet degenerată. Cotiledoane întotdeauna îndoite longitudinal. Genul 189. RAPISTRUM*) Grantz Class. Cruc. (1769) 105. — G i u r 1 a n. Plante anuale sau perene, ramificate, frunzoase, simplu păroase. Frunze Urat penat sectate, rar nedivizate. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale patule, nedilatate saciform la bază. Petale galbene, rar albe, unguiculate. Stamine simple, libere. La partea interioară a bazei staminelor scurte se află cîte o glandă nectariferă alungită, reniformă sau poligonală, iar la partea exterioară a bazei perechilor de stamine lungi cîte o glandă mică, ligulată. Ovar sesil, cu stil și stigmat puțin bilobat. Racem fructifer lung, rigid, virgat. Fruct silicvă articulată din 2 articule suprapuse, indehiscente. Articulul inferior (partea valvară) mai îngust, cu o singură sămînță, rar cu 2 suprapuse, de forme variate (după cum conține 1 sau 2 semințe, sau rămîne steril). Articulul superior (partea rostrală) ovat sau globulos, longitudinal brăzdat, terminîndu-se în stil ± lung, de obicei monosperm, rar bisperm, cu pereți despărțitori. Sămînță ovată sau elipsoidală, la umezeală nu devine muci-laginoasă. Cotiledoane îndoite longitudinal, îmbrățișînd radicula. Genul cuprinde 8 specii, dintre care la noi se găsesc două. Determinarea speciilor 1 a Partea rostrală a silicvei atenuată în stil scurt, conic (Pl. 80, fig. 2b). Silicvă glabră, lungă de 7—8 (10) mm. Petale lungi’de 5 —6 mm. Frunze tulpinale întotdeauna penat sectate, cu lob terminal abia mai mare decît laciniile laterale, puțin descrescente...........1. R. perenne 1 b Partea rostrală a silicvei păroasă, la vîrf brusc îngustată într-un stil lung cît corpul articulului (Pl. 80, fig. la). Petale lungi de 6—10 mm. Frunze tulpinale lirate, cu lob terminal mare și lacinii mici, descrescente, la exemplarele mai puțin viguroase nedivizate, alungit obovate, îngustate în pețiol, uneori cu fragmente de lacinii pe pețiol 2. R. rugosum *) Nume de plantă la Columella, compus din rapa = napi și astrum = înfățișare, formă, deoarece planta se aseamănă cu unele specii de Brassica. 31. - c. 640 482 FLORA R.P.R. 1. R. perenne (L.) AII. Fl. pedem. I (1785) 258; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 472. — Myagrum perenne L. Sp. pl. ed. I (1753) 893. — Bunias Erucago Landoz Kvâr. kdrny. nov. (1844) 4, non L. — Rapistrum Erucago Landoz in Erd. Muz. Evk. II (1861 — 63) 27. — Cakile perennis Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 225. — Rapistrum costatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 74. — Ciurlan alb. — Evelo rekenyd. — Gemeiner Raps-dotter. — PenimK MnorojieTiiim. — Exs.: FRE nr. 963. — Ic.: Pl. 80, fig. 2, 2a, b. OO — 4. Rădăcină groasă, pivotantă. Tulpină erectă, la exemplarele viguroase peste 1 cm grosime, aspru setos păroasă, cilindrică, foarte mult și dens ramificată, formînd o coroană cu înfățișare sferică, cu ramuri glabre, la maturitatea fructelor virgate. Frunze ± rigide, cele inferioare pețiolate, aspru păroase, lungi de 10 — 16 cm și late de 3 — 6 (10) cm, penat sectate, cu lacinii lanceolate, inegal colțuros serate; segmentul terminal de aceeași mărime sau puțin mai mare. Frunze mijlocii scurt pețiolate său sesile, glabre sau pe dos dispers păroase, asemănătoare cu cele inferioare, cele superioare alungit lanceolate, nedivizate, slab lobate sau dințate. Inflorescență la vîrful ramurilor, racem lax, globulos, prelungit mult după înflorire. Pedicel floral glabru, mai lung decît caliciul. Sepale de cca 3 mm lungime, lanceolate, erect patule, îngust alb marginate, nedilatate saciform la bază. Petale viu galbene, lungi de 5 — 6 mm, late de 2 mm, alungit obovate, ușor îngustate în unguiculă. Pedicel fructifer de lungimea articulului inferior al fructului sau puțin mai lung. Silicvă întreagă lungă de 7—8 (10) mm, culcată pe axă, glabră. Partea valvară a silicvei alungit cilindrică sau elipsoidală, netedă, de obicei cu o singură sămînță; partea rostrală ovată sau globuloasă (Pl. 80, fig. 2b), longitudinal brăzdată, îngustată brusc într-un stil scurt, conic, cu stigmatul lat cît stilul, monospermă, la maturitate se deslipește ușor de pe partea persistentă a silicvei (aceasta din urmă se împrăștie cu ocazia rostogolirii plantei, mînată de vînt). Sămînță, în partea valvară a silicvei, îngust elipsoidală, în partea rostrală mai mult ovată, lungă de cca 2 mm? brurl gălbui roșietică, netedă. — VI—VIII. Stațiunea. Pe cîmpuri, coaste ierboase însorite, pe marginea arăturilor, lîngă drumuri și pîrloage, pe lîngă semănături și porumbiști. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj (Dl. Lomb, Hoia), terasele Someșului între Cluj și Gilău, Cojocna, Boju, Căianu, Suat (r. Cluj); Valea Florilor. Ceanul Mare, Ber-chieș, Mihai Viteazu, Turda (r. Turda); Aiud; Săr masei, Cămărașu (r. Sărmaș). Reg. Aut. M.: Izvorul Mureșului la Ținea (r. Gheorghieni) Reg. Stalin: Blaj, Dîrlos, Tiur (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Micăsasă, Proștea Mică (r. Mediaș); Gușterița, Șura Mare, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Micești, Alba lulia pe Dl. Bilac, Partoș (r. Alba); Mintia (r. Ilia); V. Secașului (r. Sebeș), Streisîngeorgiu (r. Hunedoara). Reg. Arad: Planșa 80. — 1. Rapistrum rugosum (L.) AII., la. fruct mărit, 1b. sămînță în secț. transversală. — 2. R. perenne (L.) AII., 2a. părți florale, 2 b. fruct mărit. CRUCIFERAE 485 Peregul Mic (r. Arad). Reg. Timișoara: Berzasca (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Vîrcio-rova (r. Turnu Severin). Reg. București: București la Băneasa; Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Techirghiol, Mangalia, Agigea (r. Negru Vodă); între Babadag și Enisala (r. Istria). Reg. Galați'. Brăila; între Macin și Greci, Macin pe DL Pricopan. Reg. Iași: Aroneanu, Mîrzești, Vînători, Copou, Capul Rediului, Valea Lungă, Movileni, Larga, Cîrlig, Șorogari, Sculeni, Munteni, Focuri (r. Iași); Spinoasa (r. Tg. Frumos); Coarnele Caprei, Belcești (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Stînca-Ștefănești (r. Trușești). Răsp. gen.: în partea estică a Europei centrale, Balcanii de E, U.R.S.S. europeană de S. 2. R. rugosum (L.) AII. FI. pedem. I (1785) 257. N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 472. — Myagrum rugosum L. Sp. pl. ed. I (1753) 640. — Cakile rugosum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 226. — Ic.: Pl. 80, fig. 1, la, b. O — OO. Rădăcină subțire. Tulpină solitară, înaltă de 25—60 cnV erectă, puțin colțuroasă, în partea inferioară păroasă, mai sus glabrescentă, simplă sau repetat ramificată. Frunze subțiri, rărit păroase, cele superioare glabre. Frunze bazale și tulpinale inferioare pețiolate, lungi de 5 — 15 cm, lirat penat fidate sau lobate, cu lacinii scurte, descrescente, serate și cu segmentul terminal mai mare. Adeseori frunzele sînt neînsemnat segmentate, avînd numai cîteva lacinii rudimentare sau pe pețiol cu fragmente de lacinii; uneori sînt nedivizate, alungit obovate sau eliptice, îngustate în pețiol și pronunțat sinuat dințate (Pl. 80, fig. 1). Frunze mijlocii și superioare scurt pețiolate, lanceolate, puțin lobate sau întregi. Inflorescența compusă din raceme subglobuloase, prelungite mult pînă la maturitate. Pedicel mai scurt decît caliciul, rar egal cu acesta, glabru sau păros. Sepale erecte, îngust eliptice, lungi pînă la 3,5 mm. Petale lungi de 6 — 10 mm, late de 3 mm, galbene sulfurii, albindu-se ușor. Fruct lung de cca 8—10 mm, păros, rar glabru, alipit de axă. Partea valvară a silicvei îngust elipsoidală, de obicei cu o sămînță, uneori, cînd rămîne sterilă, este subțire, cilindrică, în formă de pedicel. Partea rostrală (articulul superior) ovată pînă la globuloasă, păroasă, longitudinal brăzdată cu dungi cu neregularități, la vîrf brusc îngustată într-un stil filiform de aceeași lungime cu articulul, la interior cu o sămînță. Stigmat bilobat, mai lat decît stilul. Sămînță lungă de cca 1,8 mm, în partea valvară puțin mai mică, gălbuie-brună, netedă, nu se gelifică la umezire. — V—VIII. Stațiunea. Pe cîmpuri, locuri virane, pe lîngă drumuri și umpluturi^ rară, de multe ori introdusă întîmplător. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cojocna, Cluj (r. Cluj); Turda. Reg. Stalin: Sighișoara, Daneș, Criș (r. Sighișoara); Marpod, Nocrich (r. Agnita). Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.). Reg. Pitești: Călimănești (r. Brezoi). Din «Dobrogea» indicată de Prodan. 486 CLOR A R.P.R. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. vendsum DC. Syst. II (1821) 432. — R. glabrum Host FI. austr. II (1831) 220. — R. rug. f. glabratum Borza Consp. FI. Rom. I (1947) 112. — Fructul glabru. — Reg. Suceava: Stînca-Ștefănești (r. Trușești). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. Introdusă în Europa centrală și de N America de N și S, Africa de S, Australia. Genul 190. CRÂMBE*) L. Gen. pl. [ed. I ((1737) 199, nr. 548], ed. V (1754) 301, nr. 739. - Varză d e mar e. Plante anuale, bisanuale sau perene, cu rădăcină puternică, uneori cărnoasă, de grosimea brațului. Tulpină rigid ramificată, cu frunze mari, întregi sau dublu penate. Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescență compusă din numeroase raceme ± globuloase. Flori albe, mai mari de 5 mm. Staminele cele lungi adesea cu dințișori, Glande nectarifere cîte una între perechile de stamine lungi și cîte una semilunară la baza interioară a staminelor scurte (Pl. 14, fig. 49). Fruct articulat, compus din 2 părți neegale; partea inferioară mică, de 1—2 mm, în continuarea pedicelului, cu sămînță degenerată, cea superioară mare, globuloasă, cu o singură sămînță, la maturitate tare, cu rețea de nervuri. Peretele despărțitor poate fi observat numai în stare nematură. Stil foarte scurt. Sămînță mare, elipsoidală. Embrion ortoploc. Cotiledoane îndoite, îmbrățișînd radicula. Genul cuprinde cca 19 specii, dintre care la noi cresc două. Determinarea speciilor 1 a Frunze inferioare ovate, lobate pînă la fidate, glabre, glauce. Sepale lungi de 4 — 5 mm.. Petale de 8 mm lungime. Plante de nisipuri maritime .................................................... 1. C. maritima 1 b Frunze inferioare de 2—3 ori penat sectate, păroase, verzi. Sepale lungi de 3—3,5 mm. Petale de 5—6 mm lungime. Plante de stepă 2. C. tataria 1. C. maritima L. Sp. pl. ed. I (1753) 671.— E. Czerniak. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 478. — Varză de mare. — Tengerparti tâtorjăn. — Gemeiner/ Meerkohl. — Karpan npnMopcKiin. — Exs.: FRE nr. 416. — Ic.: Pl. 37, fig. 16, Pl. 81, fig. 1, la—e. 4. Rădăcină lungă, groasă, ramificată, emițînd și stoloni subterani. Tulpină erectă, cilindrică, netedă, foarte ramificată. Frunze bazale lung pețiolate, cu limb mare, glabre, glauce, ovate, împreună cu pețiolul lungi de 30 — 40 cm, inegal fidate sau partite, uneori lirate, cu 1 — 2 aripi separate, lobate și inegal dințate, uneori cordate, Frunze tulpinale mijlocii mai înguste, dințate sau trilobate, cele supreme bracteiforme, lanceolate, îngustate spre bază *) După cuvîntul grecesc crâmbe = varză. cuvcife rae 487 întregi sau dințate. Inflorescență extinsă, bogată, ± scvaros ramificată, compusă din numeroase raceme umbeliforme, care se prelungesc mult la maturitatea fructului. Sepale erecte, lat alungite, de cca 4—5 mm lungime, alb marginate, nedilatate saciform la bază. Petale albe, lat eliptice sau obovate, lungi de cca 8 mm, patente, la vîrf retezate sau emarginate, îngustate brusc într-o unguiculă scurtă. Staminele cele scurte simple, cele lungi în treimea lor superioară cu dinți de 1 mm lungime (Pl. 81, fig. la). Racem fructifer lung, cu pediceli patenți, drepți, lungi de cca 10—15 mm, purtînd cîte o siliculă articulată, lungă de cca (6) 8—10 mm. Partea inferioară a fructului scurtă, neînsemnată (1 mm), ca o prelungire a pedunculului, cu o sămînță degenerată; partea superioară (rostrală) globuloasă, lungă de 7—8 mm, cu perete gros, spongios (Pl. 37, fig. 16), la mijloc cu o singură sămînță, pe suprafață cu o rețea de nervuri ± vizibile, la maturitate caducă, indehis-centă. Stilul lipsește. Stigmatul lat, rotund. Sămînță cenușiu brună, lungă de 4 — 5 mm și lată de 3,5 mm. Cotiledoane longitudinal îndoite, îmbrățișînd radicula. — V—VII. Stațiunea. Pe. nisipuri maritime. Răsp. în țară: Reg. Constanța: Constanța, Techirghiol, Vasile Roaită (r. Negru Vodă); Mamaia (r. Medgidia); Jurilovca, Babadag (r. Istria). Reg. Galați: Beibugeac (r. Tulcea). Variabilitatea speciei var. pontica (Stev.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. IV, 105 (1919) 229 - 231. — Crambe pontica Stev. ex Rupr. Fl. cauc. (1869) 293, n. nud. — Sepale mai scurte, de cca 4 mm lungime (la tip de 5 mm). Partea rostrală ± globuloasă, perfect globuloasă sau globulos comprimată, lungă numai de 6 — 7,5 mm și lată de 5,5 — 8,5 mm. — Citată de O. E. Schulz din reg. Constanța: pe istmul «Cosa-Cuciuc» între Lacul Sinoe și Marea Neagră (r. Istria). Obs. După cercetările noastre, partea rostrală a fructului variază în lungime chiar pe aceeași plantă, între 7 — 9 mm sau între 6 — 8 mm, iar în sudul Dobrogei (Șabla) cresc exemplare cu partea rostrală lungă de 10 — 11 mm. Suprafața fructului poate fi netedă, cu umflături mici, puțin proeminente sau cu încrețituri ± pronunțate. întrebuințări. Semințele conțin cca 47% ulei gras. După Fl. U.R.S.S. în Caucaz se consumă ca legumă. Răsp. gen.: pe litoralurile Mării Negre și ale Oceanului Atlantic. 2. C. tatâria Sebeok Diss. med.-bot. de Tataria hung. (1779) 7, etiam in Jacq. Mise, austr. II (1781) et Ic. pl. rar. I (1781), tab. 13, 129; E. Czer-niak. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 478. — C. lat. a. hungărica DC. Syst. II (1821) 653 et Prodr. I (1824) 225. — Tîrtan, Hodolean. — Buglyos tâtorjân. — Tataren Meerkohl. — KapraH TaTapcKiiit — Exs.: FR.E nr. 154 a, b,; FEAH nr. 2057. - Ic.: Pl. 82, fig. 1, la-d,; Prod. Fl. II, ed. II (1939) tab. LX, sub ssp. aspera. 488 FLORA R.P.R. 4. Rădăcină foarte lungă, pînă la 120 cm, groasă ca brațul, neagră-brună, la interior albă, cărnoasă, dulce, cu colet multicapitat (Pl. 82, fig. Id). Tulpina înaltă de 60—90 (100) cm, colțuroasă, groasă pînă la 5 cm, păroasă, scvaros și rigid ramificată, formînd o coroană extinsă, globuloasă. Frunze bazale foarte mari, lung pețiolate, rombice, de 2—3 ori penat sectate, păroase sau glabrescente, cu lacinii mari, lanceolate sau ovate. Frunze tulpinale scurt pețiolate, penat lobate, cele superioare bracteante, simple, liniar lanceolate. Inflorescență foarte mare, compusă din numeroase raceme dense, umbe-liforme care se prelungesc după înflorire. Pediceli floriferi de 6—10 mm lungime. Sepale ovat lanceolate, rotunjite la vîrf, alb marginate, lungi de cca 3—3,5 mm. Petale albe, alungit ovate, brusc îngustate în unguiculă scurtă, lungi .de 5 — 6 mm și late de 3 mm. Stamine lungi de 2,5—3 mm, deasupra mijlocului cu un dinte. Glande nectarifere 4, două de formă semi-lunară înconjoară staminele scurte, celelalte două așezate la baza perechilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 49). Fruct siliculă articulată, lungă de cca 5—7 mm. Partea valvară sterilă, de cca 1 mm lungime (se vede bine în Pl. 82, fig. la, pistilul dintre glande); partea superioară (rostrală) globuloasă, lungă de cca 4—5 mm, 4-muchiată, reticulat nervată, cu pereți subțiri, tari și lemnoși. Sămînță globuloasă, cu diam. de 3,5 mm. Cotiledoane longitudinal plisate, îmbrățișînd radicula. — IV—VI. Stațiunea. Pe coline ierboase, însorite. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj, Fînațele Clujului (r. Cluj); Chiochiș (r. Beclean); Chețani (r. Luduș); Zăul de Cîmpie (r. Sărmaș). Reg. Stalin: Drăușeni (r. Rupea); Șura Mare, Gușterița (r. Sibiu). Reg. Timișoara: în Banat. (Heuff.). Reg. Iași: Iași, Breazu,. Mîrzești, Cîrlig, Larga pe Dl. lui Dumnezeu, Epureni, Rădeni, Păuleni, Șorogari, Vînători, Vlădeni, Rediu-Tătar, Horlești (r. Iași); Belcești (r. Hîrlău); Spinoasa (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Leorda (r. Botoșani); Bosanci, Dl. Frumoasa (r. Suceava). V a r i a b i 1 i t a tea speciei var. âspera (M. B.) Boiss. FI. or. I (1867) 406. — C. aspera M. B. FI. taur. cauc. II (1808) 90. — Plantă matură pînă la peduncul inclusiv, dens și rigid păroasă. — R.eg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj); Sucutard (r. Gherla); Luduș, Tăureni (r. Luduș); Turda, Valea Florilor, Urca, Ceanul Mare, Cheia, coastele deasupra comunei Luncani (« Gerendi Fiiggo »); Călărași (r. Turda); Unirea (r. Aiud). Reg. Stalin: Tiur, Blaj (r. Tîrnăveni); Proștea Mare și Mică, Șeica Mare (r. Mediaș); Merghindeal (r. Agnita); Drăușeni (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Orăștie; Dl. Bilac lîngă Alba lulia. var. pinnatifida (R. Br.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. Heft 70 (1919) 235. — C. pinna-tifida R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 72. — Frunze inferioare numai simplu penat fidate, cu lobi ovați, dur sinuat dințați. — Reg. Cluj: Boju (r. Cluj); Turda. — Reg. Suceava: Suceava, fînețele din Căldărușa la Zaharești, Bosanci, DL Strîmba (r. Suceava). var. Biebersteinii (Jka.) O. E. Schulz. — C. Biebersteinii Jka. in Term. fuz. VIII (1884) 36.— Siliculă mică; partea inferioară împreună cu pedicelul lungă de 0,5 — 1 mm,. Planșa 81.— Crambe maritima L., ramură floriferă, la. părți florale, 1b. racem fructifer, Ic. siliculă matură, Id. frunză inferioară, le. sămînță în secț. transversală. — 2. Chorispora tenella (Pali.) DC., 2 a. părți florale. PLANȘA 81 CRUCIFERAE 491 partea superioară lungă de 3 — 4 mm. Sămînță lungă de 2,2 mm. — Reg. Cluj: Sucutard (r. Gherla). Reg. Stalin: Sibiu. var. crassifolia (Răv.). — C. t. ssp. crassif. Răv. Fl. și veg. Iași (1940) 57, cum icon.— Bractei obconice, întregi, groase, cărnoase. Înflorește cu o lună mai tîrziu decît tipul. — Reg. Iași: Mîrzești (r. Iași); Spinoasa, Sîrca (r. Tg. Frumos). var. turdensis (Prod.) Nyâr., comb. nova in Add. III, pag. 645.— C. turdensis Prod. Fl. det. pl. Rom. II, ed. II (1939) 392 cum descr. rom. — Plantă mică, îhaltă de 10 — 15 cm, ramificată de la bază, cu ramuri subțiri și comprimate, foarte dispers păroase. Frunze întregi, ligulate sau penat fidate, glabre. Flori mari. — Reg. Cluj: Turda, Cheia Turzii pe coline. Întrebuințări. Rădăcina foarte groasă, cărnoasă și dulce, se consumă ca salată, iar împreună cu frunzele sale, ca legumă. Conține amidon și zahăr. Plantă meliferă. Răsp. gen.: Europa centrală, U.R.S.S. europeană de S, Siberia de V. Genul 191. CALEPINA*) Adans. Fam. II (1763) 423. Caracterizarea acestui gen monotip e cuprinsă în descrierea speciei. C. irregulâris (Asso) Thell. in Schinz et KelL Fl. Schweiz ed. II (1905) I, 218, II, 87, 356; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 491. - Myagrum irregulare Asso Syn. Stirp. Arag. (1779) 82. — Crambe Corvini AII. Fl. pedem. I (1785) 256. — Bunias cochlearioides Willd. Sp. pl. III (1800) 412 et W. et. K. Pl. rar. Hung. II (1805) 111, tab. 107. — Calepina Corvini Desv. Journ. Bot. III (1814) 158. - Exs.: FRE nr. 2116 b. - Ic.: Pl. 64, fig. 2, 2a-c; W. et K. l.c. tab. 107. O — OO. Rădăcină lungă, pivotantă. Plantă glabră, cu tulpină înaltă de 20—50 (70) cm, solitară, erectă sau ramificată de la bază și atunci ± ascendentă, adeseori și mai sus ramificată, frunzoasă. Frunze gălbui-verzi, cu celule de mirozină în mezofil. Frunze bazale dispuse în rozetă, lungi de 4 — 10 cm, pețiolate, cu limb obovat, lung pețiolat, unele întregi sau sinuate, altele lirat penat lobate. Frunze tulpinale mijlocii și superioare lungi de 2—4 cm, de obicei obtuze, întregi sau distanțat sinuat dințate, spre bază puțin îngustate, sesile și amplexicaule, cu bază sagitată și cu auricule patente. Flori mici, cel mult de 3 mm, nebracteate, albe, în inflorescență la început sferică, mai tîrziu mult prelungită. Pedicel floral lung de 3 — 5 mm. Sepale erect patule, alungit eliptice, gălbui-verzi, alb marginate, lungi de 1 — 1,5 mm, nedilatate saciform la bază. Petale albe, lanceolat cuneate, cele 2 interioare mai mari, lungi de 2,8 mm, cele exterioare lungi de 2 mm. Stamine simple; la partea interioară a bazei celor scurte se află cîte o glandă nectariferă lobată, *) Calepina (Chalepina), format din numele orașului Haleb (Chalep, Aleppo). După unii este un cuvînt fără înțeles cunoscut. 492 FLORA R.P.R. iar la partea exterioară a bazei perechilor celor lungi cîte o glandă alungită. Ovar sesil, cu ovul pendul. Stil neînsemnat, cu stigmat mic, sesil. Pedicel florifer arcuit erect, lung de 2—3 ori c-ît fructul. Fruct ovoidal sau lat elipsoidal, indehiscent, lung de 3—4 mm, lat de 2—2,5 mm, la vîrf îngustat brusc într-un rostru conic și scurt, cu peretele tare, cu o singură lojă monospermă, cu suprafața reticulată, zbîrcită, cu 2 dungi longitudinale opuse, accentuate. Sămînță globuloasă, lungă de 1,5 mm. Embrion notoriz, cu cotiledoane îndoite longitudinal, pe la mijloc din nou îndoite transversal spre interior și închizînd radicula (Pl. 64, fig. 2c). — IV—VI. Stațiunea. în locuri ierboase însorite, pe lîngă drumuri, căi ferate. Plantă migratoare, în unele locuri apare și apoi dispare. R ă s p. î n ț ară: Reg. Cluj: Aiud. Reg. Stalin: Sighișoara. Reg. Hunedoara: Alba lulia; Orăștie. Reg. Arad: Pecica, Șemlac (r. Arad); Păuliș (r. Lipova).. Reg. Timișoara: Timișoara. Reg. Craiova: Craiova în Parcul orașului și suburbia Dămănești; Studina (r. Caracal); Calafat; către V. Bahnei (r. Turnu Severin). Reg. București: Grădiștea spre-Comana pe marginea drumului (r. Vidra). Reg. Constanța: Basarabi (r. Medgidia). Reg.. Galați: Tulcea. Răsp. gen.: Europa centrală și de S, Asia de SV, Algeria. Genul 192. RĂPHANUS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 5391, ed. V (1754) 300, nr. 736. -Ridiche. Plante anuale, mai rar bisanuale sau trianuale. Rădăcină pivotantă., adeseori îngroșată. Tulpină ramificată, frunzoasă, cu peri simpli sau glabres-centă. Frunze inferioare lirate, cele superioare simple. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, puțin saciform dilatate la bază. Petale lung ungui-culate, albe, roșii, violete sau albăstrui, cu nervațiune mai întunecată. Stamine libere, simple. La partea interioară a bazei staminelor scurte se află cîte o glandă mare, lobată sau semilunară, iar înaintea perechilor de stamine lungi cîte o glandă mică, uneori pipernicită (Pl. 14, fig. 55). Stilul aproape lipsește; stigmat semiglobulos, puțin bilobat. Fruct format din 2 părți (arti-cule). Partea inferioară (valvară) foarte scurtă, fără sămînță, adeseori degenerată. Partea superioară (rostrală) mare, cilindrică sau conică, indehiscentă, în interior cu mai multe semințe, la vîrf rostrată. Acest articul superior poate fi pielos sau lemnos, cu aspect de șirag de mărgele, care la urmă se rupe în buc.ăți, sau poate avea o consistență spongioasă, nearticulată. Semințe pendule, globuloase, puțin comprimate. Embrion notoriz, cu cotiledoane longitudinal îndoite, avînd radicula în îndoitură. Genul cuprinde cca 10 specii, cele mai multe originare din regiunea medi-teraneeană. *) De la rhâphanos sau rhaphanis, numele ridichii în grecește. Planșa 82. — 1. Crambe tataria Sebebk, ramură floriferă, la. părți florale, 1b. siliculă mărită, ic. o parte din frunza bazală, Id. partea superioară a rădăcinii. PLANȘA 82 CRUCIFERAE 495 Obs. « Silicvele » genului Raphanus nu sînt omoloage cu cele ale celorlalte Crucifere; ele corespund numai în ce privește rostrurile lor. Din acest punct de vedere, este instructivă următoarea comparație: Silicvele propriu zise cu valve, nu iau parte la formarea așa numitei «silicve » de la Raphanus, deoarece acestea se atrofiază. De la silicvele normale ale Brassicinelor (de ex. Diplotaxis, Erucastrum) pînă la acest stadiu al fructelor de Raphanus, întîlnim o serie de forme de silicve, care se deosebesc în mod progresiv. Această gradație este foarte convingătoare, dacă luăm în considerare fructele Brassiceelor mediteraneene, care nu cresc la noi. Treceri gradate pot fi observate și la speciile noastre. Așa de ex. Diplotaxis, Erucastrum, Brassica, au silicvele cu mult mai lungi și mai voluminoase decît rostrul lor, care totuși conține 1 — 2 semințe. La Sinapis, Eruca, partea rostrală s-a dezvoltat foarte mult față de partea valvară. La Cakile, partea rostrală a întrecut puțin partea valvară, avînd amîndouă cîte o singură sămînță. La Rapistrum, partea valvară a rămas evident pipernicită față de cea rostrală, clar uneori conține totuși cîte o sămînță. La Crambe, dezvoltarea rostrului și atrofierea părții valvare înaintează atît de mult, încît partea valvară nu mai dă naștere la sămînță. în sfîrșit, la Raphanus, partea valvară (inferioară), în multe cazuri este complet redusă. Determinarea speciilor 1 a Silicvă lată de 3 — 5 mm, cu pereții duri și fragili. . 1. R. Raphanistrum 1 b Silicvă lată de 5 — 15 mm, rar pînă la 25 mm, cu pereții spongioși și nefragili............................................................. 2 2 a Silicvă lată de 5 — 8 mm, gîtuită între semințe, terminată într-un cioc lung. Ovar cu 3—8 ovule. Petale lungi de 14 mm.............. 2. R. Landra 2 b Silicvă lată de 8—25 mm, de obicei de 10 mm, treptat îngustată. Ciocul fructului conic. Ovar cu 10—21 ovule. Petale lungi de 16 — 22 mm 3. R. sativus 1. O R* Raphanistrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; E. Sinsk. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 494. — Raphanistrum segetum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 280. — Raphanus Landra Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75, non Moretti. — Ridiche sălbatică. — Repcsenyretek.— Acker Rettich. — Pe^bua noJieBaa. — Ic.: Pl. 83, fig. 2, 2a —c. O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 30—60 (80) cm, cilindrică sau obtuz muchiată, rărit păroasă, ramificată adeseori începînd de la bază, frunzoasă. Frunze inferioare și mijlocii pețiolate, dispers setos păroase, obovat lanceolate, lirat penat fidate, cu 2—4 perechi de lacinii ovate, descrescente în jos; segment terminal cu mult mai mare, rotund, ondulat sau lobat dințat, de obicei confluent cu lacinia vecină. Frunze superioare nedivizate, lanceolate, dințate, cu dinți cartilaginoși. Inflorescența racem corimbiform, cu flori mari; florile inferioare întrec bobocii florali, avînd pedicelul lung de 17 — 30 mm. Sepale glabre, la vîrf barbulate, îngust eliptice sau lanceolate, lungi de 8—10 mm, late de 1,5 mm, erecte, se închid; cele laterale dilatate saciform la bază. Petale lungi de 16—21 mm, de obicei de 18 mm, albe, roșii, violete, rar gălbui, cu nervațiunea întunecată; limb 496 FLORA R.P.R. obovat, atenuat brusc într-o unguiculă puțin mai lungă decît caliciul. Racem fructifer alungit, cu fructe rare, cu pediceli patenti, lungi de 15—30 mm. Silicvă subțire, indehiscentă, în formă de șirag de mărgele, gîtuită între semințe, lungă de 3—6 mm, lată de 3 — 5 mm, cu 8 dungi paralele longitudinale accentuate (rar mai puțin accentuate), cu cioc lung de 10—15 mm și stigmat bilobat, la maturitate foarte fragilă, se rupe în bucăți conținînd cîte o sămînță elipsoidală lungă de 3 mm și lată de 2 mm, roșietic brună, foarte fin verucoasă. Această silicvă corespunde părții rostrale a silicvelor Cruciferelor. Partea valvară mică, pipernicită, abia de 1 mm lungime, e vizibilă după căderea fructului matur, la vîrful pedicelului. Cotiledoane late, emarginate, îndoite longitudinal, cu radicula în jghiabul îndoiturii. — V-IX. Stațiunea. Prin arături, printre plantele cultivate, pe pîrloage, miriști, foarte comună, constituie o buruiană ce trebuie să fie combătută ca și Sinapis arvensis. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. ochroleucus (Stockes) Peterm. FI. lips. (1838) 498. — R. articulatus Stockes y. ochroleucus Stockes Bot. Mat. Medic. III (1812) 483. — Raphanistrum segetum b.c. ver-sicolor Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75. — Petale ochroleuce sau albe, violet nervate. — Frecventă. — Reg. Aut. M.: Lăzarea (r. Ciuc). var. luteus L. in Amoen. acad. VI (1764) 449 in textu. — R. seg. a. concolor Schur 1. c. — Petale galbene, cu nervuri galbene sau brunii.— Schur o indică din Transilvania. Reg. Baia M.: Vișeul de Sus. var. purpu râs cens Dumort. FI. belg. (1827) 122. — R. seg. var. d. versicolor Schur 1. c. — Flori violete deschise sau roșietice, cu nervuri violete. — Schur o citează din Transilvania. întrebuințări. Buruiană dăunătoare plantelor de cultură. De obicei apare în masă și produce foarte multe semințe, care își păstrează capacitatea de încolțire pînă la 6 ani. Stîrpirea acestei buruieni este deci anevoioasă. Cîmpul năpădit de ridichea sălbatică se cosește în timpul înfloririi, spre a împiedica coacerea fructului. Prin prășirea repetată și prin asolamente potrivite, se combate cu succes. Frunzele tinere se pot folosi ca legume. Sămînță conține 25% ulei gras, bun pentru iluminat. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, de unde s-a răspîndit în toate continentele. 2. R. Lândra Moretti FI. insubr. ined. ap. DC. Syst. II (1821) 668. — Ic.: Pl. 83, fig. 3. O — OO. Rădăcină subțire. Tulpină înaltă de 30—60 cm, glabră, spre partea inferioară distanțat setoasă. Frunze inferioare penat sectate, cu 4—6 perechi de lacinii distanțate, descrescente în jos, neregulate, uneori unele Planșa 83. — 1. Raphanus sativus L., la. părți florale, 1b. racem fructifer. — 2. R. Raphanistrum L., 2a. părți florale, 2b. siliculă, 2c. sămînță în secț. transversală. — 3. R. Landra Moretti, ramură fructiferă. PLANȘA 83 32 - c. 640 CRUCIFERAE 499 foarte mici. Flori relativ mici. Sepale lungi de 6—7 mm, rar setoase. Petale lungi de cca 14 mm, albe sau ochroleuce, violet sau galben nervate, cu limb obovat, de lungimea unguiculei. Ovar cu 3—4 ovule. Silicvă lungă de 2,5—5,5 cm, lată de 5—8 mm, cu puține (1—3) articule, cu cioc lung de 1,5—3—5 cm, cel puțin de 2 ori mai lung decît articulul superior. Răsp. în țară: A fost găsită într-un singur loc, la Constanța (Petrescu). Răsp. gen.: Plantă de origină mediteraneeană, de unde a radiat prin Peninsula Balcanică spre N, ajungînd ca plantă adventivă și la noi. 3. -X- R. sativus L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; E. Sinsk. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 493.— Ridiche. — Kerti retek.— Retich. — Pe^bRa nocesnan. — Ic.: Pl. 14, fig. 55; Pl. 83, fig. 1, la-b. O, O, OO. Rădăcină pivotantă, subțire sau îngroșată, cărnoasă. Tulpină înaltă de 20—100 cm, erectă, cilindrică, netedă, bogat ramificată, ± fistuloasă, glabră sau setos păroasă. Frunze inferioare pețiolate, mari, lungi de 20—30 cm, lirat penat sectate, cu segmentul terminal mare, rotund sau eliptic, neregulat ondulat, crenat, cordat sau confluent cu laciniile învecinate. Lacinii ovate, ondulat dințate, descrescente spre baza frunzei, viu verzi, des sau mai rar setos păroase. Frunze mijlocii asemănătoare, scurt pețiolate, cu mai puține lacinii laterale, cele superioare lanceolate, i întregi, toate verzi închise. Inflorescența racem lax, cu flori mirositoare, mari, cele inferioare cu pedicelul alungit, ajung sau întrec zona bobocilor florali; mai tîrziu axa inflorescenței se prelungește mult. Sepale îngust lanceolate, lungi de 7—10 mm, glabre sau păroase. Petale albe sau violete, cu nervațiune mai închis colorată, lungi de 16—22 mm, cu limb obovat, cuneat îngustat într-o unguiculă lungă cît caliciul. Stamine simple, lungi de 9—11 mm. Glande nectarifere 4, cîte una lobată sau semilunară la partea interioară a bazei staminelor scurte și cîte una, mai puțin dezvoltată, înaintea bazei perechilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 55). Ovar sesil, subulat, cu 10—21 ovule. Fructul matur lung de 3—9 cm și lat de 8—25 mm, de obicei de 10 mm, cilindric, puțin lat și brăzdat în sens longitudinal, îngustîndu-se treptat într-un cioc conic, la maturitate nu se rupe în bucăți; suprafața pieloasă, interiorul spongios și lacunos, cu mai multe semințe biseriate. Acest fruct mare reprezintă partea rostrală a silicvei de tipul Cruciferelor. Partea valvară este pipernicită, sterilă, rar cu o sămînță; cavitatea ei se poate observa la baza « silicvei» dacă facem o secțiune longitudinală în fruct. Sămînță alungit globuloasă, brună, lungă de 3 (4) mm, cu suprafața foarte fin verucoasă. — V—IX. Stațiunea. Se cultivă foarte mult în numeroase forme, de unde se sălbăticește. 32* 500 FLORA R.P.R. Variabilitatea speciei l .a, Rădăcină bisanuală, mare, de 5 — 20 cm în diam., cu carnea tare, compactă, cu gust înțepător var. niger (Mill.) Pers. Syn. II (1807) 208. — R. niger Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4. — Ridiche de iarnă. — Teii retek. — Grosser Rettich............. 2 1 b Anuală. Rădăcina mică, de 1 — 3 cm în diam., cu carne moale, zemoasă, cu gust neînțepător var. radicula Pers. Syn. II (1807) 208. — Ridiche de lună.— Honapos retek.— Radieschen ................................................................... 5 2 a Rădăcină globuloasă ........................................................ 3 2 b Rădăcină alungită .......................................................... 4 3 a Rădăcină mare, neagră, puțin alungită f. subglobosus Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 657. 3 b Rădăcină gălbui verde, rotundă, groasă de 3 — 5 cm f. choris Alef. Landvv. FI. (1866). 3 c Rădăcină albă sau gălbuie, globulos turtită sau alungit globuloasă • f. albuș DC. Prodr. I (1824) 228. — Albă-rotundă. — Kisnyâri. 3 d Rădăcină violet rozee, globulos alungită f. autumnâlis Alef. 1. c. 4 a Rădăcină neagră f. vulgâris DC. Syst. II (182J) 665. — Neagră-lungă. 4 b Rădăcină albă f. angustătus Alef. 1. c. — Ridichi de bere. — Sorretek. 4 c Rădăcină brună f. brunneus Alef. 1. c. 4,d Rădăcină cenușie sau cenușie-gălbuie f. grisens DC. Prodr. 1. c.— De vară. 5 â Rădăcină ± globuloasă. f. rotundus DC. Prodr. 1. c. — R,oză rotundă. Variază în ce privește culoarea cărnii și coajei rădăcinii care pot fi albe, roze sau roșii. Aceste variațiuni au fost descrise de diverși autori ca subforme. 5 b Rădăcină alungită. f. oblongus DC. Prodr. 1. c. — Roză lungă. Deasemeni și la această formă se cunosc «subforme» cir rădăcina albă,®roșie sau cenușie. Mai putem deosebi următoarele varietăți care n-au niciodată rădăcină îngroșată: var. silvestris Koch Syn. ed. II (1845) 1019. — Plantă sălbăticită, provenită din diferite forme ale celor cultivate. Are statură mai mică, fruct mai mic, cu semințe mai puține de 10. — Ici-colo devine vulgară. var. oleifer (DC.) Metzg. ex Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 280.— R. radicula v. oleifera DC. Syst. II (1821) 664 et Prodr. I (1824) 228. — Plantă viguroasă, cu fructe mari, cu 10 — 18 semințe bogate în ulei. Originară din China. Din funinginea uleiului acestei plante mult cultivate, chinezii prepară tușul. Cultivarea acestei plante s-a încercat și în Europa, dar cu rezultate nesatisfăcătoare. Obs. Cultivarea ridichii este foarte veche. După Herodot, la construirea piramidei « Chufu» (2700 ani î.e.n.) pentru alimentarea muncitorilor s-a folosit ridichea în cantități mari. Mai tîrziu a ajuns la Romani, apoi ia Germani, unde s-au produs ridichi de dimen RESEDACEAE 501 siuni mari, « copulate ». Acestea se produceau așezînd sămînță în miezul unei ridichi dezvoltate, unde încolțea, apoi crescînd, continuau să se dezvolte împreună. Originea ridichii cultivate, precum și locul ei în sistematică, nu sînt încă definitiv stabilite. Unii autori afirmă că a fost transformată prin cultură din Raphanus Raphanistrum, sprijinind afirmația aceasta cu anumite experiențe de cultură și că R. sativus s-ar putea transforma în R. Raphanistrum. Alții contestă aceste experiențe, susținînd că R. sativus trebuie considerată ca o specie de sine stătătoare. întrebuințări. Ridichea este bogată în vitamine. Se consumă în stare crudă. Din frunze se pot găti și mîncări. în vechime era plantă oficinală din cauza proprietăților sale antiscorbutice și diuretice. Seva extrasă se folosește ca insectifugă. Gustul înțepător al ridichei e datorit sulfurii de alil. Răsp. gen.: Patria originară necunoscută. Se cultivă pe tot globul pămîntesc. Fam. 37. RESEDACEAE DC. *) Theor. elem. ed. I (1813) 214. O, Gj sau 4. Plante ierboase rar lemnoase la bază. Frunze alterne, mai lungi decît late, întregi sau divizate, cu stipele foarte mici, ca niște din-țișori. Inflorescența racem sau spic, terminală sau la subțioara frunzelor. Flori bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 2—8, cu estivație valvară, libere, uneori unite la bază. Petale în număr egal cu sepalele, cu care alternează, de forme diferite chiar în aceeași floare, cele mai multe divizate în 3—8 lacinii. Stamine 3—40, inserate pe un disc unilateral, caracteristic familiei, provenit prin lățirea axei florale. Antere introrse. Gineceu superior, din 2—6 cârpele, unite între ele pînă aproape de vîrf sau libere, delimitînd o singură loje. Stigmate sesile. Axa florii la unele specii prelungită într-un ginofor. Ovule numeroase, campilotrope. Placentație parietală, sau central bazală. Fruct capsulă, aproape totdeauna deschisă la vîrf, uneori foliculă sau bacă. Semințe reniforme sau ovale, de obicei fără endosperm, cu embrionul îndoit în formă de arc. Familia cuprinde 6 genuri: Caylusea, Astrocarpus, Reseda, Oligomeris, Ochradenus, Randonia. La noi în țară crește numai genul Reseda. Unele Resedacee sînt de interes horticol, altele medicinal, iar altele industrial. De remarcat că în tulpinile tuturor Resedaceelor se găsește mirozină, o diastază care se întîlnește la toate speciile din fam. Cruciferae. Genul 193. RESEDA**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 158, nr. 447 et in Add. pag. 383, em.], ed. V (1754) 207, nr. 535. — Rozetă, Rechie. 0,0, 4. Plante ierboase, rar lemnoase la bază, cu frunze întregi sau divizate. Flori cu simetrie zigomorfă prin prezența discului unilateral și a inegalității petalelor. Sepale 4—8. Petale 4—8, cu o parte bazală, ligula, din care se desprinde lamina, de cele mai multe ori divizată. Stamine nume- *) Prelucrată de I. Șerbănescu. **) De la cuvîntul latin sedo, -are. Resedo = a calma, a liniști din nou. 50b FLORA R.P.R. ! i - Variabilitatea speciei l.a, Rădăcina bisanuală, mare, de 5 — 20 cm în diam., cu carnea tare, compactă, cu gust înțepător var. niger (Mill.) Pers. Syn. II (1807) 208. — R. niger Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4. — Ridiche de iarnă. — Teii retek. — Grosser Rettich............. 2 1 b Anuală. Rădăcina mică, de 1 — 3 cm în diam., cu carne moale, zemoasă, cu gust neînțepător var. radicala Pers. Syn. II (1807) 208. — Ridiche de lună.— Honapos retek.— Radieschen ........................................................................ 5 2 a Rădăcină globuloasă ....................................................... <3 2 b Rădăcină alungită .......................................................... 4 3 a Rădăcină mare, neagră, puțin alungită f. subglobosus Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 657. 3 b Rădăcină gălbui verde, rotundă, groasă de 3 — 5 cm f. choris Alef. Landw. FI. (1866). 3 c Rădăcină albă sau gălbuie, globulos turtită sau alungit globuloasă • f. albuș DC. Prodr. I (1824) 228. — Albă-rotundă. — Kisnyâri. 3 d Rădăcină violet rozee, globulos alungită f. autumnâlis Alef. 1. c. 4 a Rădăcină neagră f. vulgâris DC. Syst. II (1821) 665. — Neagră-lungă. 4 b Rădăcină albă f. angustâtus Alef. 1. c. — Ridichi de bere. — Sbrretek. 4 c Rădăcină brună f. brunneus Alef. 1. c. 4,d Rădăcină cenușie sau cenușie-gălbuie f. griseus DC. Prodr. 1. c.— De vară. 5 ă Rădăcină ± globuloasă. f. rotundus DC. Prodr. 1. c. — Roză rotundă. Variază în ce privește culoarea cărnii și coajei rădăcinii care pot fi albe, roze sau roșii. Aceste variațiuni au fost descrise de diverși autori ca subforme. 5 b Rădăcină alungită. f. oblongus DC. Prodr. 1. c. — Roză lungă. Deasemeni și la această formă se cunosc «subforme» cur rădăcina albă,®roșie sau cenușie. Mai putem deosebi următoarele varietăți care n-au niciodată rădăcină îngroșată: var. silvestris Koch Syn. ed. II (1845) 1019. — Plantă sălbăticită, provenită din diferite forme ale celor cultivate. Are statură mai mică, fruct mai mic, cu semințe mai puține de 10. — Ici-colo devine vulgară. var. oleifer (DC.) Metzg. ex Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 280.— R. radicula oleifera DC. Syst. II (1821) 664 et Prodr. I (1824) 228. — Plantă viguroasă, cu fructe mari, cu 10 — 18 semințe bogate în ulei. Originară din China. Din funinginea uleiului acestei plante mult cultivate, chinezii prepară tușul. Cultivarea acestei plante s-a încercat și în Europa, dar cu rezultate nesatisfăcătoare. Obs. Cultivarea ridichii este foarte veche. După Herodot, la construirea piramidei « Chufu» (2700 ani î.e.n.) pentru alimentarea muncitorilor s-a folosit ridichea în cantități mari. Mai tîrziu a ajuns la Romani, apoi la Germani, unde s-au produs ridichi de dimen RESEDACEAE 501 siuni mari, « copulate ». Acestea se produceau așezînd sămînță în miezul unei ridichi dezvoltate, unde încolțea, apoi crescînd, continuau să se dezvolte împreună. Originea ridichii cultivate, precum și locul ei în sistematică, nu sînt încă definitiv stabilite. Unii autori afirmă că a fost transformată prin cultură din Raphanus Raphanistrum, sprijinind afirmația aceasta cu anumite experiențe de cultură și că R. sativus s-ar putea transforma în R. Raphanistrum. Alții contestă aceste experiențe, susținînd că R. sativus trebuie considerată ca o specie de sine stătătoare. întrebuințări. Ridichea este bogată în vitamine. Se consumă în stare crudă. Din frunze se pot găti și mîncări. în vechime erei plantă oficinală din cauza proprietăților sale antiscorbutice și diuretice. Seva, extrasă se folosește ca insectifugă. Gustul înțepător al ridichei e datorit sulf urii de alil. Răsp. gen.: Patria originară necunoscută. Se cultivă pe tot globul pămîntcsc. Fam. 37. RESEDACEAE DC. *) Theor. elem. ed. I (1813) 214. O, G; sau 4. Plante ierboase rar lemnoase la bază. Frunze alterne, mai lungi decît late, întregi sau divizate, cu stipele foarte mici, ca niște din-țișori. Inflorescența racem sau spic, terminală sau la subțioara frunzelor. Flori bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 2—8, cu estivație valvară, libere, uneori unite la bază. Petale în număr egal cu sepalele, cu care alternează, de forme diferite chiar în aceeași floare, cele mai multe divizate în 3—8 lacinii. Stamine 3—40, inserate pe un disc unilateral, caracteristic familiei, provenit prin lățirea axei florale. Antere introrse. Gineceu superior, din 2—6 cârpele, unite între ele pînă aproape de vîrf sau libere, delimitînd o singură loje. Stigmate sesile. Axa florii la unele specii prelungită într-un ginofor. Ovule numeroase, campilotrope. Placentație parietală, sau central bazală. Fruct capsulă, aproape totdeauna deschisă la vîrf, uneori foliculă sau bacă. Semințe reniforme sau ovale, de obicei fără endosperm, cu embrionul îndoit în formă de arc. Familia cuprinde 6 genuri: Caylusea, Astrocarpus, Reseda, Oligomeris, Ochradenus, Randonia. La noi în țară crește numai genul Reseda. Unele Resedacee sînt de interes horticol, altele medicinal, iar altele industrial. De remarcat că în tulpinile tuturor Resedaceelor se găsește mirozina, o diastază care se întîlnește la toate speciile din fam. Cruciferae. Genul 193. RESEDA**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 158, nr. 447 et in Add. pag. 383, em.], ed. V (1754) 207, nr. 535. — Rozetă, Rechie. O, O, 4. Plante ierboase, rar lemnoase la bază, cu frunze întregi sau divizate. Flori cu simetrie zigomorfă prin prezența discului unilateral și a inegalității petalelor. Sepale 4—8. Petale 4—8, cu o parte bazală, ligula, din care se desprinde lamina, de cele mai multe ori divizată. Stamine nume *) Prelucrată de I. Șerbănescu. **) De la cuvîntul latin sedo, -are. Resedo = a calma, a liniști din nou. FLORA. R.P.R. roase. Gineceu din 2 — 5 cârpele. Fruct capsulă. Semintemici, ovoidaie, netede ;sau rugoase. Genul cuprinde cea 50 specii, răspindite în Europa, America de N, .Africa. Determinarea speciilor i a Flori tetramere, în raceme spiciforme alungite. Cârpele 3, cu margini îndoite în interior. Petale spălăcit galbene. Frunzele toate întregi, îngust lanceolate............................................. 1. R. Luteola 1 b Flori pentamere sau hexamere în raceme paniculate. Cârpele 4, sau cînd sînt 3, se ating cu marginile purtătoare de ovule, fără a se îndoi. Petale diferit colorate. Frunze de regulă sectate, foarte rar toate întregi ................................................................... 2 2 a Flori pentamere. Cârpele 4. Toate frunzele penat sectate.. 6. R. alba 2 b Flori hexamere, de culori diferite ................................... 3 3 a Petale superioare cu limbul trifid, galben. Frunze toate penat sectate 2. R. Iuțea 3 b Petale superioare cu limbul digitat sau penat multilaciniat, de culori variate (albă, alb-verzuie, albicioasă, roșietică sau brun-roșie).......... 4 4 a Petale superioare digitat multilaciniate. Numai frunzele inferioare întregi, cele superioare tripartite........................................ 5 4 b Petale superioare penat laciniate, albe. Sepale după fructificare mărite. Numai frunzele mijlocii 3-sectate. Capsulă obovat-oblongă, netedă sau papiloasă, nutantă ..................................... 4. R. Phyteuma 5 a Flori albe, brune sau roșietice, mirositoare. Capsulă obovat campa-nulată, cu dinți foarte scurți. Plantă de cultură.... 3. R. odorata 5 b Flori albicioase, nemirositoare. Capsulă ovat campanulată, cu dinți subpatenți, ascuțiți ......................................... 5. R. inodora Secția I. LUTEOLA DC. in Duby Bot. Gali. I (1828) 67. Sepale și petale 4. Stamine pînă la 30. Cârpele 3, unite numai în parte. 1. R. Luteola L. Sp. pl. ed. I (1753) 448; E. Czerniak. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 608. — Gaude. — Festd rezeda. — Fărber Resede. — Peseta rKejiTeHbKan. — Ic.: Pl. 85, fig. 2, 2a—b. 0. Rădăcină fusiformă, lungă, galbenă. Tulpină dreaptă, înaltă de 50—130 cm, simplă sau slab ramificată. Frunze lanceolate, liniare, întregi sau cu doi dinți mici la bază, glabre, sesile sau cele inferioare scurt pețiolate, plane sau + ondulate. Inflorescența un racem spiciform îngust, dens, foarte alungit. Pediceli florali scurți. Sepale 4, oval oblongi, persistente, mai scurte decît petalele. Petale 4, galbene deschise. Lamina petalei superioare cu 3 lobi întregi sau cu pînă la 8 diviziuni inegale; celelalte puțin lobate sau simple. Stamine 20—30, glabre. Cârpele 3, concrescute numai în parte. RESEDACEAE Capsulă aproape sferică, lungă de cca 4 mm, cu 6 coaste și 3 dinți mari, ascu-țiți. Semințe reniforme, brune, lucioase. — VI—VIII (IX). Stațiunea. Stepe, coaste ± aride. Comună în regiunea deluroasă și de cîmpie. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj); Valea Florilor, între Agîrbiciu și Boian, Turda, Cheile Turzii (r. Turda); Ormeniș (r. Aiud); Dej; Năsăud; Monarhi (r. Bistrița). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni); Proștea Mică (r. Mediaș); Sighișoara; Șura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia, Zlatna (r. Alba); Orăștie; Sebeș; Grind, Săcărîmb (r. Ilia). Reg. Oradea: Borșa pe Burchița (r. Oradea); Vadu Crișului (r. Aleșd). Reg. Timișoara: Svinița (r. Almaș). Reg. Craiova: Turnu Severin, Vîrciorova, Marga, Schela Cladovei. Reg. Pitești: Călimănești (r. Loviștea), Ciofrîngeni, Curtea de Argeș, Corbeni (r. Curtea de Argeș). Reg. Ploești: Cărpiniștea pe Dl. Balaurului (r. Beceni). Reg. Constanța: Constanța; Mangalia (r. Negru Vodă); Babadag. Reg. Galați: Cerna (r. Măcin), Brăila; Galați; Tulcea. Reg. Iași: Aroneanu (r. Iași). întrebuințări. Odinioară era întrebuințată foarte mult ca plantă tinctorială, pentru care era cultivată pe scară întinsă. Conține în țesuturile tuturor organelor o substanță colorantă, luteolina, care colorează firele în galben frumos și durabil. Din ea se scoate și un lac galben. De asemenea se mai întrebuința și în medicină împotriva viermilor intestinali. Meliferă. Răsp. gen.: Europa de V, centrală și de S, Asia de SV, Africa de N, America de N, Chili. Secția II. RESEDÂSTRUM DC. in Duby Bot. Gali. I (1828) 66. Sepale și petale 6 — 8. Stamine 13 — 40. Cârpele 3. 2. R. Iuțea L. Sp. pl. ed. I (1753) 449; E. Czerniak. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 610. — Rechie. — Vaderezeda. — Gelbe Resede. — Peseta /KejrraH. — Exs.: FRE nr. 2431. — Ic.: Pl. 84, fig. 4, 4 a-d. O, rar 4. Plantă glabră sau papilos scabră, cu tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 30—60 (70) cm, ramificată dela bază, uneori simplă. Frunze alterne, cele dela bază trifide, rar întregi, cele mijlocii dublu ternate sau 2-3-penat fidate, cele superioare trifide, cu segmentele lanceolate, pînă la liniare, cu margini ± ondulate. Inflorescența un racem terminal, la început scurt și dens, mai tîrziu alungit. Pedicelii tot atît de lungi cît florile. Sepale 6, ± liniare, inegale. Petale 6, verzui galbene, mai lungi decît sepalele, caduce, cele superioare trilobate, cu lobul mijlociu liniar, pe jumătatea celorlalți mult mai lăți. Stamine de obicei 20, cu filamente filiforme, prevăzute cu peri scurți ca și anterele. Capsulă ovat oblongă, erectă, la vîrf trunchiată, cu 3 dinți scurti. Semințe ovale, netede, lucioase, brune închis. — VI-IX. Stațiunea. Cîmpuri, coaste aride, pe margini de drumuri, semănături; comună din regiunea de cîmpie pînă în regiunea dealurilor. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Săcel (r. Vișeu). Reg. Cluj: Cluj la Fînațe, Cojocna, Apahida (r. Cluj); Huedin, Stîna (r. Huedin); Stîna (r. Zalău); Turda, Triteni 504 FLORA R.P.R. (r. Turda); Rachiș, Ciuguzel (r. Aiud); Năsăud, Rodna (r. Năsăud). Reg. Aut. M.: Miercurea-Ciuc; Reghin. Reg. Stalin: Sighișoara. Reg. Hunedoara: Răcătău, Orăștie (r. Orăștie); Apoldul de Sus, Sebeș, V. Secașului (r. Sebeș); Reg. Oradea: Salonta spre Rădvani. Reg. Craiova: Tg. Jiu; Poiana Mare (r. Balș). Reg. Pitești: R. Vîlcea, Govora (r. R. Vîlcea); Curtea de Argeș; lonești, Vultureanca (r. Găești). Reg. Ploești: Sinaia; Cîmpina; Dîlma pe Vf. Dîlma, Beceni, Cîmpulungeanca (r. Beceni); Istrița țr. Mizil); Cernătești (r. Buzău); Pogoanele în Păd. Meteleu; Urziceni; Dumitrești (r. R. Sărat). Reg. București: București (Chitila, Băneasa); Periș (r. Snagov); Ciocănești (r. Răcari); Comana (r. Vidra); Giurgiu; Slobozia. Reg. Constanta: Vasile Roaită, Agigea, Negru Vodă, Mangalia (r. Negru Vodă); Țăndărei, Gura lalomiței, Hagieni, Fetești (r. Fetești); între Stupina și Crucea (r. Hîrșova); Basarabi, Cernavodă (r. Medgidia). Reg. Galați: Movila Miresei, Brăila; Galați; Rușețu (r. Fii. Sîrbu); între Măcin și Greci (r. Macin); între I. G. Duca și Mahmudia (r. Tulcea). Reg. Birlad: Jigălia (r. Murgeni); Focșani. Reg. Iași: Bîrnova, Aroneanu, Mînzătești, Țigănași, Perieni, Roșcani, Gropnița, Fîntînele, Uricani, Ezăreni, Ciurea, Moinești (r. Iași); Vaslui; Luncani (r. Pașcani); Hărpășești, Albești, Spinoasa (r. Tg. Frumos); Coarnele Caprei, Belcești (r. Hîrlău). Reg. Bacău: Onești (r. Tg. Ocna). Reg. Suceava: Botoșani; Suceava. Var labilitatea speciei f. gracilis (Ten.). — R. gracilis Ten. Viagg. in Basilic. (1827) 122. — R. Iuțea var. ramosissima Grec. Consp. (1898) 90. — R. Iuțea var. gracilis Gr. et Godr. FI. Fr. I (1848) 188.— Tulpina foarte ramificată, cu baza sublemnoasă. Ramuri foarte subțiri. Frunze toate 3-fidate, cu lacinii liniare foarte înguste, cele mijlocii rar bifide sau trifide, glabre. Capsulă alungit ovată, nepapiloasă, cu dinți ascuțiți. — Reg. Cluj: Cluj la Tăietura Turcului. Reg. Ploești: Urziceni; Meteleu, Cotorca (r. Pogoanele). Reg. Constanța: Constanța; Agigea, Techirghiol, Negru Vodă; Basarabi, (r. Medgidia). Reg. Galați: între Măcin și Greci, la poalele Mt. Pricopan (r. Măcin). Reg. Birlad: Cosmești (r. Tecuci). f. stricta (Muell.). — R. Iuțea var. stricta Muell. in DC. Arg. Monogr. Resed. (1868) 570. — Tulpina dreaptă, alungită, simplă sau puțin ramificată. Frunze sectate, cu segmente i înguste, ascuțite și papiloase pe margini. Raceme lungi, înguste. Capsule papiloase. cu dinți A lungi, subacuminați. — Reg. Ploești: Urziceni, Gîrbovi (r. Urziceni); Meteleu (r. Pogoanele). Reg. Galați: între Măcin și Greci (r. Măcin); Movila Miresei, Brăila. f. papillosa Borb. Budap. fl. (1879) 255. — Partea inferioară frunzoasă a plantei, cu sete (papile) albe, scurte. Tulpini, pedunculi și muchiile fructului papiloase. — Reg. Cluj: Florești, Someșeni (r. Cluj). Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin). Reg. Hunedoara: Hațeg. Reg. Craiova: Peșteana-Jiu (r. Tg. Jiu). Reg. Ploești: Bălănești pe Goteș (r. Cislău). Reg. București: Pasărea la halta Cozieni (r. Brănești). Reg. Iași: Popricani, Vînă-tori pe Dl. Frasinu (r. Iași). f. nâtaus (Boiss.). — R. Iuțea var. nutans Boiss. Fl. or. I (1867) 192. — Capsulă subnutantă sau pendulă. în Dobrogea, rară (Kanitz in PL Rom. (1879 — 1881) 180). O b s. Kanitz 1. c. mai citează și pe R. Iuțea f. brachycarpa Uechtr. et Sint. n. nud. din stepele stîncoase de la Cerna (r. Măcin), dar fără nici o descriere. întrebuințări. în trecut era întrebuințată în medicină ca diuretică, sudori-fică și vulnerară. Meliferă. R ă s p. gen.: Europa centrală și de S, Africa de N. Planșa 84. — 1. Reseda odorata L., la. petală superioară, 1b. fruct.— 2. R. Phy-teuma L., 2a. fruct.— 3. R. inodora Rchb., 3a. petală superioară, 3b. fruct. — 4. R. Iuțea L.„ 4a. floare mărită, 4b. racem fructifer, 4c. fruct, 4d. petală. PLANȘA 84 RESEDACEAE 507 3. -X-R. odorâtaL. Sp. pl. ed. II (1762) 646; E. Czeriniak. in. FI. U.R.S.S. VIII (1939) 610. — Rozetă. — Szagos rezeda. — Wohlriechende Wau. — Peseta «yuiiiCTan. — Ic.: Pl. 84, fig. 1, la, b. O (în cultură devine perenă). Tulpini fragede, ramificate dela bază, scabriuscule, înalte de 30—60 cm. Frunze întregi, spatulate sau cuneat lanceolate, rareori cele superioare ternat incize. Inflorescența un racem dens, scurt, ± piramidal. Flori foarte plăcut mirositoare. Pedicelii de 2 ori mai lungi decît caliciul. Sepale 6, liniar spatulate, obtuze, tot atît de lungi cît corola, mai tîrziu reflecte, după înflorire nu se lungesc. Petale 6, galbene, verzui, sau galbene-verzui, în cultură brune, albicioase, sau brun-roșii, cele superioare cu cei 2 lobi laterali de obicei 6—8 partiți. Stamine cu filamente nedilatate în partea superioară și cu antere ± roșii-ruginii. Capsulă obovat-campa-nulată, lungă de 1 — 1,5 cm, papilos aspră, cu pedicel lung, mai tîrziu nutantă. Semințe reniforme, mate, pînă la 1,8 mm lungime, transversal rugoase. — VI-IX. întrebuințări. Cultivată prin grădini și glastre pentru florile sale foarte mirositoare. Meliferă. Răsp. gen.: Egipt, Libia. în Europa pentru prima oară s-a cultivat în Grădina Botanică din Paris, prin anul 1787, de unde prin celelalte grădini botanice s-a răspîndit în culturi în toată Europa. 4/ R. Phyteuma L. Sp. pl. ed. I (1753) 449. - Ic Pl. 84, fig. 2, 2a. 0 — 0. Tulpină înaltă de 10—40 (50) cm, glabră sau papilos scabră, erectă sau ascendentă, ramificată. Frunze inferioare întregi, cuneat lanceolate, spatulate, la vîrf rotunjite, celelalte trisectate, cu lacinii subspatulate. Inflorescența racem scurt, dens, mai tîrziu alungit, lax. Pediceli de lungimea caliciului, după fructificație alungindu-se pînă la 10 mm. Sepale 6, spatulate, după fructificație alungindu-se mult. Petale 6, albe sau albe verzui, cele superioare cu numeroase lacinii ± penate. Stamine cu filamente dilatate spre vîrf și antere de un galben palid. Capsulă ovat oblongă, îngustată spre bază, la vîrf puțin contrasă, cu 3 dinți scurți, ascuțiți, netedă sau papiloasă, mai tîrziu pendulă. Semințe mari, de 2—2,5 mm cenușii sau roșietice, rugoase. — VI-IX. Stațiunea. Locuri înierbate, pietrișuri, margini de drumuri. Răsp. în țară: Reg. Timișoara: Defileul Dunării. — Reg. Pitești: Horezu. Reg. Galați: Beștepe (r. Tulcea). întrebuințări. Plantă meliferă. în trecut era folosită în medicină ca plantă sudorifică și depurativă. Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SV, JYfrica de N. 508 FLORA R.P.R. 5. R. inodora Rchb. Icon. II (1837—1849) 22. — E. Czerniak. in FL. U.R.S.S. VIII (1939) 609. — R. mediterranea Bess. ex Boiss. Fl. or. I (1867)' 428. - Ic.: Pl. 84, fig. 3, 3a, b. O. Tulpină înaltă de 40—60 cm, ramificată. Frunze inferioare întregi,. ± spatulate, cele superioare tripartite, glabre. Inflorescența un racem la început scurt, apoi alungit. Pedicelii mai lungi decît caliciul. Sepale 6, liniare,, alungite după fructificare. Petale 6, albicioase, cele superioare 3-sectate; lobii laterali cu 4 — 6 lacinii liniare. Stamine glabre. Capsulă ovat campanulată, cu muchii scabriuscule, la vîrf cu 3 dinți subpatenți, ascuțiți. Semințe mari, rugoase. — VI—VII. Stațiunea. Cîmpuri, margini de drumuri, coaste. Răsp. în țară: Reg. Timișoara: Defileul Dunării. Reg. Ploești: Izvorul Dulce pe Dl. Balaurului (r. Beceni); Rîmnicu Sărat. Reg. Constanța: Hagieni (r. Fetești);Constanța; Basarabi (r. Medgidia); Mangalia (r. Negru Vodă); Topalu (r. Hîrșova); Jurilovca (r. Istria). Reg. Galați: cîmpiile de la Brăila și Galați; Drogu (r. Fii. Sîrbu); Măcin, Greci, Cerna (r. Măcin); Tulcea, Mrea Cocoș (r. Tulcea); Satu Nou (r. Galați). Reg. Iași: V Jijiei (r. lași). Răsp. gen. : Europa de S și de SE. Secția III. LEUCORESEDA DC. in Duby Bot. Gali. I (1828) 66. Sepale și petale 5 — 6. Stamine 9 — 13. Cârpele 4, concrescute la vîrf. 6. B. alba L. Sp. pl. ed. I (1753) 449. — R. suffruticiilosa L. Sp. pl. ed. II (1762) 645. 0 — 4. Tulpină înaltă de 20—70 (90) cm, rar papiloasă, glaucă, lemnoasă la bază, erectă, simplă sau ramificată în partea superioară. Frunze penat sectate, cu numeroase lacinii lanceolat liniare, decurente. Inflorescența racem dens, mai tîrziu lax. Flori fără miros special, cu pediceli mult mai scurți decît fructele. Sepale 5. Petale 5, de 2 ori mai lungi decît sepalele, albe, 3-lobate, cu lacinii lanceolate. Stamine glabre, mai scurte decît petalele. Capsule + cilindrice în 4 muchii, la vîrf cu 4 dinți ascuțiți. Semințe negre sau gălbui, rugoase. — VI—VIII. Stațiunea. Locuri ruderale, pietroase. A fost introdusă prin grădini ca plantă ornamentală, de unde a devenit subspontană. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Năsăud. Reg. Stalin: Gușterița (r. Sibiu). Reg. Constanța: Constanța. R ăs p. g e n. : Europa de S, Asia de SV, Africa de N. Planșa 85. — 1. Reseda alba E., la. floare mărită, 1b. fruct mărit. — 2. R. luteola L., 2a. floare mărită, 2b. fruct deschis, mărit. PLANȘA 85 CISTACEAE 511 Ordinul PARIETALES Fam. 38. CISTACEAE *) (DC.) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 91. — Cistineae DC. Theor. elem. (1819) 244; cf. Grosser Cistaceae in Engl. Pflzr. Heft 14 (1903) 1. Plante perene sau anuale, semiarbuști sau ierboase, cu tulpini ± erecte sau procumbente. Frunze întregi, uneori cu margini revolute, opuse, mai rar alterne, cu sau fără stipele. Florile în raceme simple terminale, cime simple sau paniculate, uneori solitare. Flori radiare (actinomorfe), hermafrodite, de tipul 5, cu periant dublu. Caliciu persistent din 5 sepale, cele 2 externe mai mici sau lipsesc. Corolă din 5 petale, galbene sau rozee. Stamine numeroase, cu filamentele libere, de cele mai multe ori toate fertile, mai rar cele externe sterile. Ovar superior, compus din 3 cârpele, unilocular, sau incomplet 3 —10-locular, cu 3 placente parietale. Ovule numeroase. Stigmat 1. Fructul o capsulă multispermă, sau cu 12 sau 6 (mai rar 3) semințe, de obicei 3-valvară, pieloasă sau lemnoasă. Semințe subrotunde sau poliedrice. Endosperm făinos. Embrion curbat sau răsucit în formă de spirală. Determin ar ea genurilor 1 a Frunze opuse, rar liniare. Toate staminele fertile. Stigmat capitat 194. Helianthemum 1 b Frunze alterne, îngust liniare (cca 1 mm lățime), ascuțite la vîrf. Staminele externe sterile. Stigmat trilobat ...........195. Fumana Genul 194. H E L I Ă N T H E M U M **) Adans. Fam. II (1763) 443 — Mălăoaie, Iarba osului. Plante perene sau anuale, semiarbuști sau ierboase. Frunze întregi, ± late, rar liniare, opuse sau cele superioare alterne, cu sau fără stipele. Inflorescența cincin racemiform, terminal. Pedicelii florali adeseori recurbați după înflorire. Caliciu persistent din 5 sepale; cele 2 externe de 2—3 ori mai scurte decît cele interne, acestea din urmă cu 3—5 nervuri ± costate. Petale 5, galbene deschise sau portocalii. Stamine numeroase, toate fertile. Ovar din 3 cârpele, unilocular sau incomplet trilocular, cu 3 placente parietale. Stil lung în formă de filament, adesea geniculat la bază. Stigmat mare, capitat sau trilobat. Fructul o capsulă uniloculară sau incomplet triloculară,. deschizîndu-se loculicid prin 3 valve. Embrion curbat. Determinarea speciilor 1 a Frunze stipelate .........................................2 1 b Frunze nestipelate .......................................4 2 a Plante ierboase, anuale. Stil scurt și drept. Pediceli florali arcuiți în sus (ascendenți) ...............................1. H. salicifolium *) Prelucrată de M. R ă v ă r u ț. **) De la cuvintele grecești helios = soare, și ânthemos = floare. 512 FLORA R.P.R. 2 b Plante frutescente, perene. Stil lung, la bază ± geniculat. Pediceli fructiferi arcuiți în jos (reflecți)....................................3 3 a Fața inferioară a frunzelor (foarte rar și cea superioară) suriu stelat tomentoasă............................................2. H. nummularium 3 b Frunze verzi, nu sînt tomentoase, cel mult pe fața inferioară acoperite cu fascicule disperse de peri stelați......................3. H. hirsutum 4 a Frunze pe fața inferioară, sau pe ambele fețe cenușiu sau alb tomentoase .......................................................4. H. canum 4 b Frunze verzi pe ambele fețe, netomentoase...........................5 5 a Frunze eliptice sau lanceolat obovate, la vîrf ± obtuze, aproape de 3—4 ori mai lungi decît late. Inflorescența cu 2—6 flori destul de mari. Muguri florali ovali.......................................5. II. alpestre 5 b Frunze liniar lanceolate, ascuțite, aproape de 8 ori mai lungi decît late. Inflorescență cu 3 — 10 flori, de mărime mijlocie. Muguri florali rotunjiți................................................6. H. rupiîragum Secția I. BRACHYPETALUM Dunal in DC. Prodr. I (1824) 271; Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 83. — Aphananthemum Spach in Ann. sc. nat. 2 ser. VI (1836) 360 Plante anuale, cu flori mari în inflorescențe racemoase simple, rar așezate în perechi; pediceli uniflori. Sepale 5, cele externe mici, cele interne acuminate, cu 3 nervuri proeminente. Petale galbene, uneori la bază mai întunecate, mici și înguste, uneori mai scurte decît sepalele externe. Stamine 10 — 20. Stil scurt și drept. Capsulă în 3 muchii glabră sau aproape glabră, mai rar păroasă; pedicelii fructiferi arcuit patenti. 1. H. saliciî61ium (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 21; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 338. — Cistus salicifolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 527. — H. niloticiiinvar. lasiocarpum Brandza, non Pers, nec Boiss. — Mălă-oaie. — Fiizlevelii tetemtoldo. — Weidenblătteriges Sonnenroschen. — CommeLțBeT HBOJiiicTHbiiL. — Ic.: Pl. 86, fig. 8. O. Tulpini simple sau deseori chiar dela bază des ramificate, înalte de 5—25 cm, arcuit ascendente, mai rar erecte sau procumbente, de culoare verde deschis sau cenușiu sure, vilos tomentoase. Frunze stipelate, lungi de 1—2 cm, late de 0,2—0,7 cm, opuse, obovate sau obovat lanceolate, mai rar aproape rotunjite, la bază îngustate într-un pețiol lung de 2—6 mm, la vîrf obtuze, pe ambele fețe stelat tomentoase, cu nervuri evidente și cu marginile puțin revolute. Stipele lanceolate sau liniar lanceolate, ± ascuțite, stelat tomentoase, pe jumătate mai scurte decît frunzele. Inflorescență cincin alungit, lax, pe 2 rînduri, spre vîrf puțin nutant, cu 6 — 13 flori așezate în fata unor bractei lanceolate sau liniar lanceolate, totdeauna mai scurte decît pedicelii florali. Pedicelii florilor, ca și ai fructelor, patenți și curbați în sus (arcuiți) și aproximativ de lungimea caliciului. Sepalele externe liniar lanceolate, pe jumătatea celor interne de formă ovată sau ovat lanceolată, ascuțite și cu 3 nervuri proeminente. Petale cuneate, invers ovate, mai CISTACEA E 51^ lungi sau mai scurte decît sepalele, palid gălbui, la bază mai întunecate și caduce de timpuriu. Stamine 10 — 20, lungi aproximativ cît jumătatea sepa-lelor interne. Ovar cu 3 muchii, ovat sferic, puțin păros pe muchii înspre vîrf. Stil scurt, drept, în formă de coloană. Stigmat puțin mai înalt decît staminele. Capsulă polispermă, subsferică, în 3 muchii, glabră. Semințe brun palide, poliedrice, aproape de 1 mm lungime, cu verucozități mărunte, albe. - IV-V. Stațiune a. Locuri însorite, uscate, pietroase, pante muntoase, stepe. Răsp. în țară : Rcg. Constanta: Medgidia, Basarabi, Palazu Mic (r. Medgidia); Mangalia (r. X'egru Vodă). R ă s p . gen. : Regiunea mediteraneeană, Europa de V, Crimeea, Caucaz, Asia de SV, Egipt, Tunis și Maroc. Secția II. EUIIELIÂNTHEMUM Dunal in DC. Prodr. I (1824) 276, p.p. em. Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 103. Plante perene, cu inflorescențe racemoase, simple, cu hractei. Petale mai lungi decît sepalele interne, mai rar egale cu acestea, galbene, albe sau roze. Stamine numeroase, dispuse în cîteva rînduri. Stil filiform, geniculat la bază. Capsulă ovată sau sferica, închisă în calicia sau mai lungă decît acesta. 2. H, mimmulârium (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 12, p. p; Juzep. in FL U.R.S.S. XV (1949) 334.— Cistus nummularius L. Sp. pl. ed. I (1753) 527, — IL vulgare Gărtn. Fruct. I (1788) 371, tab. 76. — H. vulgare ssp. nummulariiim Tehll. in Bull. Herb. Boiss. 2 ser. VIII (1908) 791. — Iarba osului. — Kbzbnseges tetemtoldo. — Gemeines Sonnenroschen. — CojmpeRBeT MOTieTaniiCTi^ —Ic.: Pl. 86, fig. 4. Semiarbust înalt de 10—40 cm, puternic ramificat, cu tulpini ascendente, mai rar prostrate, lignificate la partea inferioară, de culoare cafenie sau cenușiu cafenie, împărțite în articula de cicatricele transversale ale inserției frunzelor, ± păienjeniu păroase, în partea superioară verzi-cenușii, tomentoase. Frunze opuse, stipelatc, lungi de 4 — 25 (40) mm, late de 3—8 (15) mm, oblongi ovale, mai rar liniar lanceolate sau ovat rotunjite, pe fața superioară verzi, 4- acoperite cu peri rari și alipiți, rareori + tomentoase sau glabre, pe fața inferioară alb stelat tomentoase, cu o nervură mediană proeminentă și cu margini revolute sau plane; pețiol lung de 2 — 5 mm. Stipele late de 1 —1,5 (2) mm, liniar lanceolate, pe ambele fețe glabre, pe margini cu peri lungi, albi, oblic îndreptați spre vîrf. Inflorescență cmcin cu 2 — 15 flori; pediceii florali dens tomentoși, de lungimea caliciului sau mai lungi; la fructificație de obicei reflecți. Sepale fin tomentoase pe partea externă ; cele externe liniar sau liniar lanceolate, de 2—3 ori mai scurte decît cele interne, cele interne lungi de 5 — 10 mm, ovale, verzui sau galbene-verzui, cu 4 nervuri longitudinale proeminente, 4_- acoperite cu fascicule de peri lungi de 1 — 1,5 mm, între nervuri fin tomentoase, rar puțin păroase, pînă la aproape glabre. Petale lungi, de 7 — 15 mm, 33 — c. GîO 514 FLORA R.P.R. galbene-aurii sau gălbui-albicioase, lat ovate, la bază cu o pată mai întunecată galbenă citrină sau portocalie. Stamine numeroase. Ovar oval sferic, acoperit cu fascicule dese de peri, care-i dau un aspect zbîrlit tomentos. Stilul de 2 ori mai lung decît ovarul, la bază geniculat, ascendent, în partea inferioară filiform, spre vîrf îngroșat, Stigmatul ceva mai înalt decît staminele. Capsulă cu 3 muchii, lungă de 5 — 7 mm, de culoare galbenă închisă, rotunjit ovală, scurt păroasă. Semințe lungi de 1,5 — 2 mm, brune, poliedric rotunde sau ovale, cu tegumentul mărunt pronunțat verucos. — V—VIII. Stațiunea. Locuri pietroase, nisipoase, tufișuri rare, din stepă și pînă în regiunile muntoase. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj la Păd. Hoia, Cojocna, Boju (r. Cluj); între Ciumbrud și Băgau (r. Aiud); Rodna (r. Năsăud); Bistrița; Breaza, Canciu (r. Dej); Gherla la Someș pe coasta Dl. Coroboi (r. Gherla); Turda, Cheia Turzii, Runc (r. Turda); V. Drăganului sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Odorhei; Brețcu (r. Tg. Săcuiesc); Miercurea-Ciuc, Bălan, pe Mt. «Ocsem », Mihăileni (r. Ciuc); Lăzarea (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Predeal, Mții Ciucașului: Piatra Laptelui, Tesla, Mt. Piroșca; Mții Bîrsei: Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare, Mt. Piatra Craiului; V. Timișului, Mții Bucegi (r. Stalin); Mții Făgărașului pe Mt. Suru; Avrig, Șura Mare, Roșia, Turnu Roșu, Tălmaciu, Tălmăcel (r. Sibiu); Cenade, Mediaș, Șeica Mare, Proștea Mare, Valea Lungă (r. Mediaș); Blaj, Tiur (r. Tîrnăveni); Sighișoara; Săscior pe Mt, Cetate (r. Făgăraș). Reg. Hunedoara: Șoimuș, Hărău, Deva, Mintia (r. Ilia); Alba Iulia> Dl. Bilac lîngă Alba lulia, Bărăbanț (r. Alba); V. Secașului lîngă Sebeș, V. Sebeșului către Căpîlna (r. Sebeș); Ohaba de sub Piatră, Rîu Bărbat, Ocolișu Mare, V. Bălților deasupra corn. Ciopea, Mții Retezatului (r. Hațeg); Hunedoara. Reg. Craiova: (jqnoyz (r. Rîmn. Vîlcea); Golotreni, Brezoi ,Voineasa (r. Loviștea). Reg. Pitești: Nămăești pe Stînca Mînăstirii, Cîmpulung (r. Muscel); Vultureanca (r. Găești); Curtea de Argeș, Valea Brazilor (r. Curtea de Argeș). Reg. Ploești: Sturzeni (r. Tîrgoviște); Vulcana, V. lalomiței între Pucioasa și Moroeni (r. Pucioasa); Sinaia, Bușteni, Mții Bucegi pe Piatra Arsă (r. Sinaia); Cîmpina; Mții Ciucașului: Mt. Zăganu în V. Tîmpei, Mt. Roșu (r. Teleajen); Gura Milei pe V. Bîscei, Broasca (r. Cislău), Mții Buzăului. Reg. București: București la Chitila; Buftea (r. Răcari). Reg. Galați: Delta Dunării în Păd. Caraorman Și Letea (r. Tulcea). Reg. Bacău: Ghimeș-Făget (r. Moinești); Mrea Văratec. (r. Tg. Neamț); Mt.Ceahlău, Broșteni, Călugăreni (r. Ceahlău); Verșești, Caraclău, Băile Slănic r. (Tg. Ocna). Reg. Iași: Voinești, Schitu-Stavnic (r. Iași). Variabilitatea speciei 1 a Flori potrivit de mari, de 1,5 —2,3 cm în diam. Plante de altitudini mici și de regiuni deluroase. Inflorescență adesea multifloră......... var. nummulărium 1 b Flori mari de 2,3—3,2 cm în diam. Plante de munți înalți. Inflorescență paucifloră var. tomentosum var. nummulărium (L.) Schinz et Thell. Fl. Schw. ed. III, II (1914). — Cistus nummularius L. Sp. pl. ed. I (1753) 527. — H. vulgare a Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 86 et II. serpyllifolium Baumg. 1. c. — H. tomentosum Dunal in DC. Prodr. I (1824) 279.— H. heterophyllum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 77. — H. Chamaecistus Mill. ssp. 2. nummulărium (Mill.) Gross. var. a. tomentosum (Scop.) Gross. Cistac. in Engl. Pflzr. Heft 14 (1903) 84. — Semiarbust prostrat sau ascendent, înalt de 10—35 cm. Frunze liniar lanceolate, pînă la oval alungite, lungi de 6 — 30 mm și late de 2—5 CISTACEAE 515 mm, pe fața inferioară tomentoase, pe cea superioară dispers păroase sau ± fin tomentoase, foarte rar glabre. Boboci oval alungiți, ascuțiți. Sepale interne lungi de 5—8 mm, fin tomentoase, rar glabre, cu sau fără peri lungi pe nervuri, sau numai aici cu fascicule de peri scurți. Petale rotunjite, invers ovate, lungi de 8—12 mm, galbene-aurii, rar portocalii sau gălbui albicioase. — Mții Bucegi; Mții Făgărașului pe Suru, Pasul Turnu Roșu (Baumg.); Cluj. f. discolor (Rcb.) Janchen Cistac. Osterr.-Ung. (1909) 43. — H. vulgare Gars. f. discolor Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 714. — H. variabile a. discolor Spach in Ann. Sc. nat. 2 ser. VI (1836) 362. — H. vulgare a. genuinum p. discolor Willk. Ic. et descr. pl. eur. austro-occid. II (1856) 113. — Frunze tomentoase numai pe fața inferioară, pe cea superioară dispers păroase sau glabre. — Reg. Ploești: Mții Ciucașului pe Vf. Brato-cea (r. Cislău). Reg. Suceava: Cîmpulung Moldovenesc, Pojorîta. var. tomentosum (Scop.) Schinz et Thell. FI. Schw. II, ed. III (1914). — Cistus tomen-tosus Scop. Ann. hist. nat. (1769) 53, n. nud.; FI. carn. I, ed. II (1772) 376, tab. 24. — H. vulgare p. Baumg. En. 1. c. — H. tomentosum Spreng. Syst. veget. II (1866) 952. — H. macranthum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 76. — Semiarbust ascendent pînă la erect, înalt de 12 — 40 cm. Tulpini i dens și lung păroase, în partea superioară verzi-cenușii. Frunze alungit ovate sau lat lanceolate, lungi de 10 — 30 (40) mm și late de 4—10 (15) mm, de 2 — 4 ori mai lungi decît late, cu margini plane sau ușor revolute, pe fața superioară verzi, acoperite cu peri disperși, alipiți, îndreptați spre vîrf, uneori slab tomentoase, pe fața inferioară dens stelat tomentoase. Sepale interne lungi de 7 — 10 mm, acoperite pe nervuri cu fascicule de peri lungi de 2 mm, între nervuri lax și scurt tomentoase 'sau i dispers păroase, uneori glabre. Petale lungi de 10 — 15 mm, galbene, la bază portocalii. Capsule acoperite cu fascicule de peri scurți. Semințe cafenii, ovoide, uneori colțuroase, mărunt punctat verucoase. •Obs. Seamănă cu var. nummularium, de care se deosebește prin mărimea remarcabilă a florilor și prin statura mai viguroasă. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Mții Bucegi: V. Mălăești, Grohotișu; Mt. Postăvaru, Orașul Stalin (r. Stalin); Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mții Retezatului pe Fața Fetii deasupra Gura Apei (r. Hațeg); Păd. Grușeț la NE de Drîmbar (r. Alba). Reg. Craiova: Mții Mehedinților, Mt. Oslea deasupra Tismanei, Piatra Cloșanilor (r. Baia de Aramă); Golotreni (r. Loviștea). Reg. Ploești: Mt. Penteleu: Fața Silvestrului, Vf. Penteleu, Lilieci, Ciuta, Gura Milei (r. Cislău); Mții Bucegi: Furnica, Piatra Arsă, Caraiman, Schitul și Cheia lalomiței, V. Horoabei, Doamnele, Vîrful cu Dor, Jepii Mici, Jepii Mari (r. Sinaia). f. Scopolii (Willk.) Janch. Cistac. 1. c. 50. — H. vulgare b. grandijlorum Ș. discolor 1. Scopolii Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 115. — FI. Scopolii Rouy et Fouc. FI. Fr. II (1895) 298. — H. Chamaecistus ssp. nummularium var. p. Scopolii Grosser Cist. in Engl. Pflzr. (1903) 85. — Frunzele tomentoase numai pe fața inferioară, iar pe cea superioară dispers păroase. — Reg. Ploești: Mții Bucegi, în Cheile lalomiței. R ă s p. g e n. : Europa, Asia de SV. 3. II. hirsutum (Thuill.) Merat. Nouv. fl. env. Paris ed. I >(1812) 204; Juzep. in Fl. U.R.S.S. XV (1949) 333. — Cistus hirsutus Thuill. Fl. env. Paris (1799) 266. — C. ovatus Viv. Annal. Bot. I, 2 (1804) 174. — H. ovatum (Viv.) Dun. in DC. Prodr. I (1824) 280.— H. obscurum Pers. Syn. II (1807) 79 (excl. var. (3.). — H. hirtum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 86. — H. rupicolum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 77. — H. Chamaecistus ssp. 1. barbatum (Lam.) Gross. var. hirsutum (Thuill.) Gross. in Engl. Pflzr.. 33* ELORA R.P.R. (1903) 82. — Iarba osului. — Szăros tetemtoldb. — Gemeines Sonnen-rbscben. — CoJiHițeițBeT incTHnwcTOBon'ocHCTbiH. — Exs, : FRE nr. 1524.— Ic.: Pl. 86, fig. 1, 2, 3. 4. Semiarbust înalt de 10—40 cm, cu tulpini erecte sau ascendente, aco-perite cu o pîslă deasă de peri tomentoși, uneori glanduloși. Frunze stipelate, biliar lanceolate pînă la lat ovate, lungi de 8 — 30 mm și late de 1,5 — 10 (14) mm, cu pețioli de 2 — 4 mm lungime, cu margini, plane, rareori ușor revolute, verzi pe ambele fețe, cea superioară acoperită cu peri disperși, îndreptați înainte, cea inferioară cu peri stelați disperși, rar numai pe margini și pe nervura mediană păroase, sau în întregime glabre. Stipele lanceolate, pe ambele fețe dispers păroase sau glabre, pe margini cu perișori lungi, albi, drepți sau ușor îndoiți. Inflorescența cincin + alungit, cu 4 — 15 flori; uneori florile solitare; bobocii lunguieți ovali, ascuțiți. Pediceli florali reflecți. Sepale externe lung păroase, cele interne lungi de 5 — 10 mm, scurt tomentoase sau acoperite, în special pe nervuri, cu fascicule de peri lungi, între nervuri dispers păroase sau aproape glabre; nervurile sepalelor interne adeseori roșie-tme. mai rar sepalele peste tot roșiatice, mai cu seamă în boboc. Petale bmgi de 8 — 18 mm, galbene-aurii, rar portocalii sau galbene albicioase, spre bază cu o pată mai închisă, cuneiforme și ușor emarginate. Stamine numeroase. Ovar ovoid rotund, acoperit cu fascicule dese de peri, ce-i dau un aspect zbîrlit tomentos. Stil geniculat, ascendent, la bază filiform, spre vîrf îngroșat. Stigmat puțin mai înalt decît staminele. Capsulă ovoid sferică, cu 3 muchii, de un galben murdar, lungă de 5—6 mm .acoperită cu fascicule dese de perișori scurți. Semințe poliedrice, rotunde, cafenii închis, de 1—2 mm lungime, pe suprafață punctiform verucoase. — V—VII. Stațiunea. Dealuri pietroase, nisipoase și calcaroase, prin tuferișuri, finețe uscate și pe coaste. R as p. î n ț ară : Reg. Raia Mare: Pelrova la Lazuri, Vișeul de Sus la Săcătura și pe Arșița, .Mții Rodnei pe Corongiș; Poteri tea (r. Lupus); DL Craiu aproape de ()lpret, Canciu (r. Dej); Alt. Mcseș lîngă Ciumîrna (r. Zalău); Chiochiș, Bnzn (r. Boolean); Cluj în Păd. Hoia (r. Cluj); Cheia Turzii, Rimelea (r. Turda); Ponor (r. Aiud); Dăbîca n. (Mieria); Scărișoara, Vidra pe Piatra Struții, Abrud pe Alt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Rut. M.: Borsec, Topii Ia pe Dl. Văii (r. Toplița); Smdominic (r. Ciuc); V. Mureșului între Ținea și Voșlobeni, Izvorul Mu roșului (r. Gheorghieni); Mții Baraoilului lingă Mcrești, Zetea (r. Odorhei). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Alții Ciucașului, Mții Bucegi ir. Stalin); Alții .Făgărașului: Trăsnită, Suru, Buteanu; Sibiu, Gușteri ța, Cisnădioam pe DL Gdtzenberg, Tălmaciu (r. Sibiu); Băile Buzna (r. Mediaș); Dumbrăveni (r. Sighișoara). Reg. Hunedoara: Cetea (r. Alba). Reg. Timișoara: Buziaș (r. Lugoj). Reg. Pitești: Ru car la Paj era și V. Muierii (r. Muscel); Curtea de Argeș. Reg. Ploești: Alții Bucegi Planșa 86. — 1. Helianlhemum hirsulum (Thuill.) Mur. -- 2. idem, var. grandi-ilorum (Scop.) Sch. et Th. -- 3. idem, f. anguelijolium XViilk. — 4. H. nuniniularium (L.) A1i.lL — 5. H. alpestre (Jaucp) DC. f. glabratum Dun. — 6, idem, f. hirtum (Kuch) Pacher. — 7. H. rupifragum Kern. — 8. 11. salicifollum (L.) AlilL — 9. H. canum (L.) Baumg. PLANȘA 86 CISTACEAE 51.9 pe Piatra Arsă. Reg. Bacău: Broșteni, Hangu, Mt. Ceahlău la Fîntîna Rece (r. Ceahlău); Mrea Bisericani, între Mt. Pietricica și Piatra Neamț (r. Piatra Neamț); Mrea Neamț (r. Tg. Neamț); Băile Slănic, V. Trotușului la Dofteana (r. Tg. Ocna). Reg. Suceava: Cîmpulung, Pojorîta, Mt. Rarău, Schitul Rarău (r. Cîmpulung). Variabilitatea speciei 1 a Flori de 1,5 — 2 cm în diam. Sepale interne între nervuri tomentoase, pufoase sau cu peri scurți, fasciculați. Inflorescență multifloră. Plante de regiuni deluroase var. hirsutum 1 b Flori mari, pînă la 3,5 cm în diam. Sepale între nervuri glabre sau glabrescente, foarte rar păroase, pe nervuri cu fascicule de peri lungi, care rareori pot lipsi. Inflorescență paucifloră. Plante de munți înalți................. var. grandiflorum var. hirsutum (Thuill.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 494. — Cistus hirsutus Thuill. Fl. env. Paris (1799) 266. — Frunze liniar lanceolate pînă la lat ovate, lungi de 8—30 mm și late de 1,5 — 10 mm, pe fața superioară cu peri disperși, îndreptați înainte, pe cea inferioară cu peri stelați disperși, sau numai pe margini și pe nervura mediană păroase, pînă la aproape glabre. Inflorescență multifloră. Sepale interne de 5 — 8 mm lungime, între nervuri tomentoase sau des puberule, pe nervuri cu sau fără fascicule de peri, lungi de 1 — 1,5 mm. Petale de 8 — 12 mm lungime. Flori de 1,5 — 2 cm în diam. — Reg. Hunedoara: Brad. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Mt. Stîni-șoara; Mt. Rarău. 1 a Frunze ovate pînă la ovat alungite, cele inferioare și mijlocii obtuz rotunjite f. typicum Beck Fl. NO II (1892) 526. — H. obscurum Pers. Syn. II (1807) 79. — H. Chamaecistus f. ovatum (Vis.) Gross. Cistac. 1. c. (1903) 82. — H. hirsutum (Thuill.) Merat f. obscurum Pers., Janch. Cistac. Osterr.-Ungarns (1909) 55. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda); Mt. Chicera între Călata și Bociu (r. Huedin); Cluj. Reg. Aut. M.: Mții Baraoltului lîngă Merești (r. Odorhei). R. Stalin: Mt. Talinenberg lîngă Sînpetru (r. Stalin) Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. 1 b Frunze liniar sau eliptic lanceolate ............................................. 2 2 a Frunze liniar lanceolate, de cca 2 mm lățime f. angustifolium Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 113. — Ic. : PL 86, fig. 3. — Reg. Cluj: Cluj, V. Pustie lîngă Florești (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Vf. Stînei la V de Alba lulia. 2 b Frunze liniar lanceolate sau eliptic lanceolate, lungi de 1,5 —4,5 cm și late de 4 — 9 mm f. lanceolâtum Willk. 1. c. — Reg. Cluj: între Gîrbău și Cluj, Fînațele Clujului, Mihăiești, Berindu, V. Plecica lîngă Cluj (r. Cluj); Huedin. Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng. de Păd.), V. Șicasău lîngă Zetea (r. Odorhei). Reg. Hunedoara: între Vf. Osoiu și Brad (r. Brad). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău, Schitul Durău (r. Ceahlău); Piatra Neamț; Mrea Văratec (r. Tg. Neamț); Băile Slănic pe Mt. Pufu, între Poiana Uzu și Dărmănești (r. Tg. Ocna). Reg. Iași: Tătăruși (r. Iași). Reg. Suceava: Culmile Stînișoarei pe Hălăuca (r. Fălticeni); Mt. Rarău la Pietrele Doamnei (r. Cîmpulung). var. grandiflorum (Scop.) Schinz et Thell. Fl. Schw. II, ed. III (1914) 249. — Cistus grandijlorus Scop. Fl. carn. I, ed. II (1772) 377, tab. 25. — H. ovatum (Viv.) Dun. var. grandijlorum (Scop.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 495. — H. grandiflorum Lam. et DC. Fl. fr. IV (1805) 821. — Ic. : Pl. 86, fig. 2.— Frunze oblongi sau lat lanceolate, pînă la lat ovale, lungi de 15 — 32 (40) mm și late de 6 — 14 mm, de 2 — 4 ori mai lungi decît late, pe 520 FLORA R.P.R. ambele fețe sau cel puțin pe cea superioară dispers păroase. Inflorescență cimoasă. cu 3—8 flori și pedicelii lung tomentoși. Sepale interne lungi de 7 — 10 mm, între nervuri glabre, rareori dispers și scurt tomentoase, pe nervuri cu peri fasciculați, lungi de cca 2 mm. Petale de 10 — 18 mm lungime. Flori pînă la 3,5 cm în diam. — Reg. Baia Mare Alții Maramureșului: Farcău, Cearcanu; Mții Rodnei: Corhele Pietrosului, Turnu Roșu sub Vf. Pietrosu. Reg. Cluj: Mții Rodnei pe Corongiș. Reg. Aut. M.: Mții Giurgeului: Suliardu Mare, Surduc, Ghilcoș, lăcaș, Mt. Vid, Hăghimașu Marc, Llăghimașu Negru, Piatra Singuratică, Mt. « Ocsem », Mt. «Terko », Mt. Cîmpu Alb; Sîndominic, Bălan (r. Cim )-Reg. Stalin: Predeal (r. Stalin); Tălmaciu, Porcești (r. Sibiu), Mții Făgărașului pe Vf. Suru. Reg. Pitești: Mții Făgărașului: Rîiosu aproape de Lespezi, Capra Budei intre Groapa Mieilor și Cheia Gegiu; A4 * * 7. Dîmboviței. Reg. Ploești: Bușteni. Reg. Bacău: Tulgheș la Pietrele Roșii, Mții Giurgeului în reg. Cheilor Bicazului (Piatra Panțirului, Piatra Bîrnadului, Polițele Bardosului), Mții Bistriței pe Ceahlău (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Pojorîta (r. Cîmpulung). R ă s p. gen. : TCuropa centrală. Peninsula Balcanică, Crimeea. Caucaz. Transcau-cazia, Daghestan. regiunea Xiprului. Secția II. PSIM ’ DOCI STl/S Dun. in DC. Prodr. I (i 824) 275, p.p. Seci. Chaniae-cistus Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 139. Flori A mici. în cincine simple, duble sau triple, rareori schițare. Petalele puțin mai lungi decit sepalele interne, galbene. Stamine numeroase. Toate frunzele fără slipele, rar cele superioare slipehue. 4. H. canum (L.) Baumg. Enum. stirp. Transs. 11 (1810) 85; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 345. - Cistus camis L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 525. -C. marijoliiis L. Sp. pl. ed. II (1762) 741, p. p. — Rhodax canus Fuss FL Transs. exc. (1866) 79. — H. marif. (L.) Mill. var. canum. (Jacq.) Gross. Cistac. (1903) 117. - Exs.: FRE nr. 1288 a, b. - Ic.: Pl. 86, fig. 9. 4- Semiarbust înalt de 10 — 20 (30) cm, de la bază ± ramificat, cu rădă- cini adinei și puternice. Ramuri florifere mai lungi decît cele sterile, ascendente sau erecte, puțin tomentoase sau spre vîrf des tomentoase, cu sau fără peri patenti, de obicei fără peri glanduloși. Tulpini în partea inferioară scurt articulate de la cicatricele frunzelor, cu scoarță neregulată ce uneori se exfoliază. Frunze liniar lanceolate pînă la oval lanceolate sau obovate, lungi de 6 — 30 mm, late de 2 — 6 mm, îngustate într-un pețiol de 2 — 8 mm, spre vîrf + ascuțite, pe față verzui pînă la cenușiu alb tomentoase, cu peri lungi, alipiți și îndreptați spre vîrf, pe dos sure sau alb tomentoase, pe margini lung alipit păroase. Flori solitare sau cîtc 2 — 15 în inflorescență, cu pediceli de 6—15 mm lungime. Boboci sferici, obtuzi sau scurt ascuțiți. Sepale externe liniare, obtuze sau slab ascuțite, de 12 sau 3 4 a celor interne; acestea din urmă oblongi, verzui-galbene, de 4 — 6 mm lungime, cu 4 nervuri evidente, împreună cu cele externe foarte slab sau deloc tomentoase, de obicei acoperite cu peri lungi, alipiți sau patenti. Petale rotunjit obovate pînă la cuneiforme, de un galben închis, de 3 — 8 mm lungime, de cca 2 CISTACEAE 521 ori mai lungi decît sepalele interne. Ovar aproape sferic, ± tomentos, cu peri fasciculați. Pediceli fructiferi erecti sau orizontal patenti, rareori reflecți. Stil la bază geniculat (în formă de S), spre vîrf îngroșat, de lungimea ovarului. Stigmatul întrece staminele. Capsulă lungă de 3 — 4 mm, alungit ovoidă, ușor trigonă, dv păroasă, cel puțin spre vîrf. Semințe rotunjite sau ovoid poligonale, brun-roșcate, netede sau ușor punctate. — V —VI. Stațiunea. Locuri pietroase, în special calcaroase, în regiunile deluroase și muntoase. Răsp. în țară : Reg. Cluj: Cluj pe Al t. « Csigadomb » si la Hoia (r. Cluj); Colții Trăscăului, între Aiud și Rimetea (r. Turda). Reg. Aut. M.: Sf. Gheorghe; Odorhei pe Dl. Budvăr, Corund (r. Odorhei); Mții Giurgcului pe Alt. Suhardu (r. Ciuc). Reg. Stalin: Pasul rrimiș. Orașul Stalin pe Tîmpa; Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Hunedoara pe Dl. Căpruia, Streisîngeorgiu, Govăsdia (r. Hunedoara). Reg. Timișoara: Șanovița (r. Lugoj). Reg. Craiova: Alții Alehedinților pe Piatra Cloșanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Pitești: pe Alt. Ghitu (r. Curtea de Argeș). Reg. Ploești: Mții Bucegi: Mizil pe Stima Tohanilor. V a r i a b i 1 i t a t e a s p e c i e i f. vineale (Willd.) Syme'in Syme et Sowerby Bngl. Bot. II, ed. III (1864) 9. Cistus vinealis Willd. Sp. pl. II, 2 (1800) 1 195. — Rhoda.v vinealis Fuss Fl. Tr. exc. (1866) 79. •— Plantă lax cespitoasă. Ramuri florifere înalte de 6--20 cm, neglanduloase, cu 3 — 10 flori. Frunze obovat oblongi, eliptic, lanceolate sau liniar lanceolate, lungi de 6 — 30 mm, late de 2 — 6 mm, acute, rar obtuziuscule, niciodată obtuze, cele inferioare nu formează rozete și nici nu sînt mai mari. Petale de 4- 6 mm lungime. Pediceli florali erecți sau patenti . Reg. Baia M.: Mții Rodnei pe Pietrosu. Reg. Stalin: Alții Ciucașului pe Vf. Tiroșca și Piatra Laptelui, Alții Bîrsei: Piatra Mare, Postăvarii; Mții Făgărașului: A'f. Suru, Azf. Piscu Lai ții, Strunga Dracului sub \egoiu; AI Iii Sibiului: Vf. Pleșu, Vf Fol tea; Tulmaciu (r. Sibiu). Reg. Ploești: Alții Bucegi. f. virescens (Ten.) Janch. in Abh. ZBGWien, IV, II. 1 (1907) 18, pro subf. — H. ita-licum A. vireseens Ten. FL XapoL IA' (1830) 75 și 316. — Frunze tomentoase numai pe fața inferioară, pe cea superioară verzi. -- Reg. Cluj: Cheile Turzii (r. Turda). — Reg. Hunedoara: VL St inii la Ar. de Alba lulia. Răsp. gen. : Luropa, Asia Mică, Armenia. 5. H. alpestre (Jacq.) DC. Fl. fr. V (1815) 622, excl. var. [5. et ; Juzep. in Fl. U.R.S.S. XV (1949) 343. — Cistus aJpeslris Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 93 et 248. — C. oelandicus Jacq. austr. IV (1776) 52, tab. 399, non L. — II. vineaie Baumg. Enum. stirp, Transs. II (1816) 84. — II. hirtum Baumg. l.c., non alior.— II. glabellum Schur Enum. pl. Transs. (.1866) 75. — Rhodax oelandicus Fuss Fl. Transs. exc. (1866) 78. — Mălaoaie. — Havasi tetemtoldb. — Alpen Sonnenroschen. — Co.iniqenBeT npiianTmnHCKnu. — Ie.: PL 86, fig. 5, 6, 7. d-. Semiarbust des cespitos, înalt de 3—12 cm, cu rozele sterile de frunza', și tulpini mărunte, cu ramuri florifere arcuit ascendente, puțin tomentoase. 522 FLORA R.P.R. în partea superioară deseori glanduloase. Frunze nestipelate, de 6—18 mm lungime și 2—6 mm lățime, eliptice, lanceolate sau obovat lanceolate, la vîrf obtuz rotunjite, îngustate în pețioli foarte scurți (pînă la 7 mm lungime), cu margini plane sau puțin revolute, verzi pe ambele fețe, acoperite cu peri lungi, alipiți, disperși sau aproape glabre. Inflorescență simplă, cu .2—6 flori, foarte rar cu ramuri bazale cu mai multe flori, fără glande sau puțin glanduloasă. Mugurii .florali ovali. Sepale verzi-cenușii, dispers tome-toase sau netomentoase, de obicei acoperite și cu peri lungi patenti sau alipiți, cele externe aproape liniare sau oblongi, lungi de 4 — 6 mm, pe jumătatea celor interne rotunjit obtuze. Petale de 7 — 10 mm lungime, lat obovate, galbene-aurii, cu o pată mai închisă la bază, aproape de 2 ori mai lungi decît sepalele. Ovar acoperit cu peri fasciculați. Pediceli fructiferi erecți, patenti sau reflecți. Stil geniculat la bază, spre vîrf îngroșat. Stigmat mai lung decît staminele. Capsulă lungă de 4—6 mm, acoperită cu fascicule disperse de peri scurți. Semințe brune, colțuroase și punctiform verucoase. — VI-VIII. Stațiunea. Pășuni pietroase, în etajul alpin și subalpin. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Mții Maramureșului pe Cearcanu. Mții Rodnei: Izvoru Cailor. Reg. Cluj: Mții Rodnei: Corongiș la Portiță, Putreda, Vf. Geme-nea; Rodna (r. Năsăud); Cluj la Păd. Hoia. Reg. Aut. M.: Mții Giurgeului: Mt. «Ocsem ». Reg. Stalin: Mții Ciucașului: Tesla, Piroșca, Piatra Laptelui. Mții Bîrsei: Postăvaru, Piatra Mare, Piatra'Craiului; Mții Bucegi, Orașul Stalin pe Tîmpa; Mții Făgărașului: Prislop, Arpașu, Căprăreasa, Vîrtopu, Podrăgelu, V. Doamnei, Strunga Dracului, Negoiu, Jghiabu Văros, Suru; Mții Sibiului: Foltea, Pleșu. Reg. Hunedoara: Mții Retezatului. Reg. Ploești: Mții Bucegi: Caraiman, Babele,’ Coștila, Obîrșia, V. Cerbului, Omu, Doamnele, Schitul Peștera, V. Horoabei; Mții Ciucașului: Zăganu deasupra văii Pîrîul Alb. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Mt. Stînișoara, Mt. Rarău la Pietrele Doamnei, Cîmpulung Moldovenesc, Pojorîta pe Mt. Muncelu. V a r i a b i1i t a t e a speciei 1 a Frunze pe ambele fete ± bogat alipit păroase f. hfrtum (Koch) Pacher in Pacher et Jabornegg. Fl. Karnt. III (1887) 153. — H. oelandicum p. hirtum Koch Syn. Fl. Germ, et Helv. ed. I (1837) 80.— H. alpestre n&v. obtusatum et petiolatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 76.— Ic. : Pl. 86, fig. 6.— Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului. Reg. Timișoara: Băile Herculane pe Mt. Domo-gled. Reg. Pitești: Mții Făgărașului: Capra Budei între Groapa Mieilor și Cheia Gegiu, Portița și Piciorul Caprei. Reg. Ploești: Mții Bucegi: Peștera lalomiței, Strunga, Obîrșia, Coștila, Caraiman. Reg. Bacău: Mții Bistriței, Călugăreai (r. Ceahlău). 1 b Frunze numai pe margini și pe nervura mediană dispers ciliate sau complet glabre f. glabrâtum Dun. in DC. Prodr. I (1824) 75. — H. glabellum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75. — Ic.: Pl. 86, fig. 5. — Reg. Cluj: Mții Rodnei pe Corongiș. Reg. Stalin: Orașul Stalin, Mții Bucegi. Reg. Ploești: Mții Bucegi pe Babele. R ă s p. gen. : Europa centrală și de S. CISTACEAE 523 6. H. rupiîrăgum Kern. in OBZ XVIII (1868) 18; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 340. — H. marijolium Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 85, non Dun. — H. alpestre (Jacq.) Dun. f. 3. rupijragum (Kern.) Gross. Cistac. (1903) 121. — H. rupifr. Kern. f. orientale (Gross.) Janch. in Abh. ZBG Wien IV, 1 (1907) 52 et Cistac. Ost.-Ung. (1909) 85. - Mălăoaie. -Sziklai tetemtoldo. — Felsen Sonnenroschen. — CojiHneițBeT CKajiojiOMHbiâ. — Exs.: FEAH nr. 880. - Ic.: Pl. 86, fig. 7. 4. Semiarbust înalt de 5 — 20 cm, formînd tufă deasă, mai rar laxă, de obicei cu rozele sterile de frunze. Ramurile florifere de la bază arcuit ascendente, cafenii închis, cu o nuanță violetă sau roșietică, în partea superioară fin tomentoase, uneori .4- glanduloase, despărțite în partea inferioară în articule scurte prin cicatricele transversale ale frunzelor; lăstarii sterili scurți, de 2—4 cm, terminîndu-se în cîte o fasciculă. Frunze opuse, ± liniar lanceolate, lungi de 10—30 mm și late de 1,5—5 mm, verzi pe ambele fețe, acoperite în special pe nervuri cu peri lungi, albi, alipiți, ± disperși sau fasciculați (uneori spre vîrf apropiați în formă de pensule), acute, cu margini puțin revolute sau aproape plane, spre bază îngustate într-un pețiol lung de 2—8 mm, uneori ușor roșcat, lățit la bază și cuprinzînd tulpina, sau aproape sesile. Inflorescență simplă, rărită, cu 3 — 10 flori, mai rar de la bază puțin ramificată sau cu flori mai numeroase, ± glanduloasă; pediceli de (2) 6—13 mm lungime, îndreptați oblic în sus, drepți sau puțin îndoiți; bractei de 2—3 (4) mm lungime, liniare, tomentoase pe ambele fețe. Muguri florali rotunjiți. Sepale ± tomentoase, acoperite cu peri lungi, patenti sau erecți, uneori glanduloși; cele externe concrescute la bază cu cele interne și de 2 ori mai scurte decît acestea, cele interne eliptice, de 4—5 mm lungime, verzui-galbene, cu nervuri mai închise, uneori neclare. Petale lungi de 3—8 mm, galbene sau galbene-portocalii, obovat cuneate, la bază cu o pată mai închisă. Ovar acoperit cu fascicule dese de peri. Pediceli fructiferi erecți sau orizontal patenți, sau încovoiați în formă de S, rar reflecți. Stil geniculat spre bază și îngroșat spre vîrf; stigmatul mai lung decît etaminele. Capsulă erectă, de un galben închis, ovată, lungă de 4—5 mm, ± acoperită cu peri fasciculați. Semințe lungi de 1,5—2 mm, ovale, brune, netede sau mărunt verucos punctate. — V—VII. Stațiunea. Pășuni în locuri pietroase în etajul alpin și subalpin. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Mții Rodnei pe Corongiș. Reg. Aut, M.: Mții Giurgeului: Mt. Ghilcoș, Suhardu Mare, Suhardu Mic, Mt. Vid, Mt. «Ocsem», Hă. ghimașu Mare, Mt. « Terko », Piatra Singuratică, Cîmpu Alb între Hăghimașu Mare și Negru. Reg. Cluj: Mții Trăscăului; Mții Gilăului: Mt. Scărița lîngă Poșaga, Cheile Turzii; Mții Bihorului: Piatra Struțu deasupra Com. Vidra. Reg. Stalin: Mții Ciucașului: Ciucaș, Piroșca, Tesla; Orașul Stalin pe Tîmpa, Mții Bîrsei: Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului; Mții Făgărașului: Suru, Prislopu, Arpașu, Negoiu. Reg. Hunedoara: Mții Retezatului. Reg. Ploești: Mții Bucegi: Caraiman, Obîrșia lalomiței. Reg. Bacău: Mții Bistriței pe Ceahlău. Reg. Suceava: Mții Stînișoarei; Mt. Rarău la Pietrele Doamnei. 524 FI.OKA Variabili l a L e a s p e c i e i f. skerjeense Simk. Enum. FI. transs. (1866) 106; Term. ftiz. X (1886) 180, pr. sp.™ Axa inflorescenței neglanduloasă sau foarte puțin glanduloasă. Frunze pe ambele fețe sericeu canescente, cu peri, albi, fasciculați (nu verzi și lungi), disperși sau aproape glabre ca la H. rupijragum tipic. — Reg. Cluj: Alții Gilaului: Ml. Scărița lingă Poșaga (r. Turda). R ă s p. gen. : Europa centrală și de S., ('.R.S.S. de SV, Asia Mică. Genul 195. FUMANA *) (Dun.) Spacli in Ann. se. nat. 2 ser. VI (1836) 359. — H (dianllienium Seci. Fumana Dun. in DC. Prodr. I (1824) 274. Semiarbusti ramificați, procumbenli. cu ramuri alungite, cele mai tinere sure. Frunze alterne, uneori opuse, foarte înguste, puțin ciliate, ascuțite la vîrf, cu margini revolute și uninervate. Flori hermafrodite, solitare sau puține (1—4), la vîrful ramurilor. Sepale 5, cele 2 externe mai mici decît cele 3 interne, acestea din urmă cu 4—5 nervuri. Petale 5, galbene-aurii. Stamine numeroase (20 — 40), cele externe sterile, cu filamente moniliforme. Ovar 3-carpelar, subtrilocular, cu placentație parietală, 2 —4-ovulat. Stil subțire, drept sau la bază ușor geniculat-arcuit, de 3 ori mai lung decît ovarul; stigmat capitat subtrilobat. Capsulă -r incomplet triloculară, trivalvară, cu 3 — 12 (de obicei 12) semințe. Embrion răsucit în spirală, cu cotiledoane liniare. F. procumbens (Dun.) Gr. et Godr. FI. Fr. 1 (1848) 173; Juzep. in FL U.R.S.S. XV (1949) 349. — IdeliaiTthenium procumbens Dun. in DC. Prodr. I (1824) 240. — Cislus Fumana L. Sp. pl. ed. I (1753) 595. — IJelianlhemum Fumana MilL Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 6. — le.: Pl. 87, fig. 2. 4. Semiarbust înalt de 6 — 15 (20) cm, puternic ramificat, tufos. Ramuri procumbente sau ascendente, scurt păroase, subțiri, de 1 — 2 mm în di am., la bază lignificatc. Tulpini, frunze, pediceli florali și calieiu adesea A cu peri alipiți, relativ scurți și rigizi. Frunze sesile, alterne, fără stipele, foarte înguste, liniare, aciculare, aproape în 3 muchii, rigide, la vîrf±ascuțite, adesea pe margini ciliate sau scabre și revolute, de 0,4—1,5 cm lungime și 0,5 — 2 mm lățime. Fiori solitare, rar formînd inflorescențe foliate compuse din 3 — 4 flori. Pediceli dz de lungimea caliciului, aproape egali cu frunzele cele mai apropiate, rar mai lungi decît acestea, arcuit reflecți, neglanduloși. Sepale externe cca de jumătatea celor interne, verzi, liniar lanceolate, ascuțiti' și *) De la latinescul fumus ~ fum, deoarece unele specii sînl foarte fin tomentoase. putîndu-se asemăna cu fumul care acoperă fin obiectele. Planșa 87. -- 1. Myricaria germanica. (L.) Desv. — 2. Fumana procumbens-(Dun.) Greu, et Godr. 3. Viola mirabili* L., exemplar tînăr, 3a. exemplar matur. — 4. F. alpina L. TAMARICACEAE 527 cu margini ciliate; cele interne lat ovate, ascuțite, glabre sau alipit puberule, roșcate, cu 4 —5 nervuri proeminente, de culoare mai deschisă și ± zimțate.. Petale de 8—10 mm lungime, galbene, cu baza maculată. Ovar tricarpelar,. oval rotund, numai în partea superioară dispers scurt păros, în rest glabru. Capsulă galbenă închisă, lucioasă, aproape sferică, cu 3 muchii, glabră sau spre vîrf cu puțini peri disperși, cu 3 — 12 semințe (de obicei 12). Semințe mari, ovale în 3 muchii, de cca 2 mm lungime, negre castanii, lucioase și netede. - V-VIII. Stațiunea. Coaste și coline calcaroase și nisipoase, deschise și arider dune fixate. Răsp. în țara : Reg. Cluj: Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Mții Trăscăului (r. Turda). Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Timișoara: Stepa Timișoarei. Reg. Craiova: Schela Cladovei spre Dudașu lîngă Turnu Severin. Reg. Ploești: pe Stînca Tohanilor la Mizil. Reg. Galați: Delta Dunării în Păd. Caraorman și Letea (r. Tulcea). Pvăsp. gen. : Europa centrală și de S, Asia Mică, regiunea Caucaz, Fam. 39. TAMARICACEAE *) Lindl. Nat. Syst. Bot. ed. II (1836) 126. — Tamariscineae Desv. in Ann. Sc. nat. 1. ser. IV (1825) 344. Arbuști sau semiarbuști, rareori arbori. Frunze alterne, întregi, mici, i scvanjiforme, uneori mai mari, punctat glanduloase, de obicei sesile, rareori pețiolate, fără stipele. Perii lipsesc sau sînt slab reprezentați, unicelulari. Muguri mici, liberi, neîngropați, acoperiți cu 2—3 solzi glabri. Inflorescențe în raceme spiciforme, reduse uneori la o singură floare. Flori hermafrodite, rareori dioice, actinomorfe, dialipetale, tetra-pentamere, rareori polimere, situate la subțioara bracteilor, fără bracteole. Caliciu persistent, cu 4—5 sepale libere, rareori ± concrescute la bază. Petalele în general libere, rareori concrescute, caduce. Stamine 4—10 (12 — 14), în număr egal sau dublu decît al pieselor florale, rareori numeroase, așezate în 1 sau 2 cicluri fixate pe un disc hipogin, cu filamente de obicei libere sau ± concrescute într-un tub sau în fascicule. Antere biloculare, extrorse, rareori introrse. Conectivul prelungit adesea într-un mucron. Polen cu 3 brazde germinative, simplu sau grupat în tetrade. Gineceu superior, format din (2) 3 (5) cârpele concrescute. Ovar de obicei ovoid piramidal, trigon, unilocular sau mai tîrziu septat prin creșterea secundară a țesuturilor placentare. Ovule 2 pînă la numeroase, parietale sau bazai parietale, ascendente, cu 2 integumente, aproape fără funicul. Stile (1) 3 (5), libere, rareori ± concrescute, adesea foarte scurte, respectiv slab diferențiate de partea ovarială. Stigmate terminale capitale sau clavat spatulate. Capsulă piramidal prismatică, cu 3—5 laturi, dehiscentă pînă la bază prin 3 — 5 valve. Semințe numeroase, cu sau fără endosperm, acoperite cu peri unicelulari lung acuminați sau purtînd la vîrf un rostru ± acoperit cu același fel de peri. Embrion drept, oblong. Cotiledoane plane sau plan convexe, oblongi. *) Prelucrată de C. Z a h a r i a d i. 328 FU)BA R.P.10 Această familie cuprinde cea 130 specii. Majoritatea speciilor se găsesc în Asia centrală și în Regiunea mediteraneeană orientală, restul în Africa de N, în Europa, India și Japonia. D e t ermina re a ge n u r i 1 o r 1 a Stamine 4 — 5 — 6 (rareori 8 — 14), de lungime egală (la speciile noastre), cu filamente libere, înguste, nearipate, cel mult ușor lățite la bază, fixate pe un disc hipogin (PI. 88, fig. 15). Antere extrorse. Stile 3—4, scurte. Stigmate spatulate, plane .sau concave. Sămînță cu un rostru apical acoperit în întregime cu peri .......................... 196. Tamarix 1 b Stamine 10, alternativ inegale, cu filamente în jumătatea lor inferioară concrescute (la speciile noastre) într-un tub care înconjoară gineceul. Antere introrse, cel puțin în faza tînără. Stil scurt, la început distinct, mai tîrziu trecind lent în ovar. Stigmat capitat, trilobat. Sămînță cu un rostru apical purtind peri numeroși numai pe partea lui superioară ............................... 197. Myricaria Genul 196. T AMARIX *) L. Gen. pl. |'ed. I (1737) 84, nr. 240j, ed. V (1754) 131, nr. 337, emend. Desw in Arin. Sc. Nat. 1 ser. IV (1825) 308. — C ă t i n ă roșie. Arbuști sau arborași cu ramuri virgate, adesea nutante. Frunze alterne, întregi, punctat glanduloase, mici sau în formă de solzi. Inflorescențe în raceme spiciforme așezate fie pe ramurile foliate din anul curent, fie pe axele scurte ce iau naștere lateral pe ramurile din anii precedenți. Flori hermafrodite, rareori dioice, 4—5—6-mere, de culoare roșie, violacee, roze sau albe. Galiciu persistent, adine fidat. Corolă cu 4—5 petale (rareori mai numeroase), drepte, întinse sau conivente, adesea asimetrice, marcescente sau caduce. Androceu cu 4 — 5 (rareori 6 — 14) stamine. Filamente libere, înguste sau 4 dilatate la bază, fixate pe un disc așezat între baza ovarului și stamine, adesea concrescut cu baza staminelor, numit « disc hipogin » (Pl. 88, fig. 1b), de formă variată. A utere extrorse, obtuze sau acuminate. Gineceu trișau tetramer. Ovar conic sau alungit eliptic, atenuat spre partea superioară. Placentație bazai parietală. Ovule numeroase, anatrope. Stile 3—4, scurte. Stigmate spatulate, plane sau ușor concave, așezate oblic pe extremitatea stilului. Capsulă piramidal unghiulară, uniloculară, cu 3 — 5 valve dehiscente pînă la bază. Semințe numeroase, mici, comprimate, fără endosperm, prevăzute cu un rostru apical, îngustat treptat spre vîrf, cu peri unicelulari pe toată lungimea lui. Genul cuprinde cca 100 specii răspîndite în Iran, în jurul Mării Caspice, în regiunea mediteraneeană orientală, în Africa de N și mai puține în Europa, mult mai reduse la număr în Indii, Japonia și Africa de S. D e t e r m i n are a. s p e c i i 1 o r 1 a Flori tetramere. Inflorescențele apar înainte sau împreună cu frunzele și iau naștere pe ramurile din anii precedenți. Filamentele stami- *) Dela Tamaris, vale și rin pe coasta veslică a Peninsulei Iberice, azi Tambre (provincia Coruna), sau (iela Tamaro, rîu lingă Xeapole. După unii, cuvinlul are origină ebraică (Tamaruk). TAMAKICAEEAE 529 neior + dilatate la bază și fixate pe lobii discului hipogin (Secț. Epi-discus) .................................................. i. T. tetrandra 1 b Flori pentamere. Inflorescențele apar după frunze și iau naștere pe ramurile ierbacee din anul curent............................................. 2 2 a Corolă caducă după înflorire. Filamentele staminelor ± dilatate la bază, fixate pe discul hipogin (Secț. Epilophus). 2. T. gallica 2 b Corolă persistentă chiar și pe timpul fructificației. Filamentele staminelor nedilatate la bază, fixate între lobii discului hipogin (Secț. Meso-discus) ..................................................... 3. T. ramosissima 1. -X- T. tetrândra Pali, in Ncue Nord. Beitr. VII (1796) 430; Gorschkova Notul. Syst. ex Herb. Acad. Sc. U.R.S.S. VII, 4 (1938) 79 et in FI. U.R.S.S. XV (1949) 298. — Cătină roșie. — Kerti tamariska. — Viermănnige Tamariske. — rpeSemuviK ueTMpexTbimiHKOBLui. — Ic.: Pl. 88, fig. 3, 3a. Arbust înalt de 2 — 3 (4) m, foarte rămuros. Scoarța lujerilor din anul trecut de culoare brună închisă sau brună roșietică. Frunze acuminate, ovat lanceolate, lungi de 1,5—2 mm, late de 0,5 mm, cu marginile cartilaginoase. înflorire timpurie, înainte sau împreună cu frunzele. Inflorescență raceme spiciforme numeroase, lungi de 20—45 (70) mm și cu. diametru de 5—6 (7) mm, așezate perpendicular sau în poziție ușor nutantă pe ramuri lignificate de 1 — 2—3 ani, solitare, nefasciculate. Aceste ramuri sînt adesea însoțite de 1 — 2, rareori 3 lujeri vegetativi încă neramificați în timpul înfloririi, lungi -de 5 — 10 mm. Bractei liniar triunghiulare sau lanceolate, acuminate, mai lungi decît pedicelii. Pediceli lungi de 0,3 — 0,5 (1) mm, mai scurți sau egalînd caliciul. Flori tetramere, larg deschise în timpul înfloririi, îndesuite, acoperind ± axa florală, de un roz violaceu intens, rar albe; în stare vie cu miros de miere, uscate cu miros de rășină. Caliciu lung de 1,3 —1,4 (2) mm. Sepale cu margini alb membranoase, alungit obovate, inegale; 2 opuse mai late, carenat apiculate, celelalte 2 mai mici și mai înguste, obtuze sau subobtuze, fără carenă. Petale alungit eliptice, cu margini + paralele, obtuze, lungi de 2,0—2,2 (2,5) mm și late de 0,9 —1,1 mm, extinse în timpul înfloririi ; extremitatea superioară îndoită în afară în unghiu drept, uneori ușor răsfiîntă. Disc hipogin, conic dilatat, cu 4 lobi pe care sînt fixate filamentele. Stamine de 2 ori mai lungi decît petalele, rar de aceeași lungime, cu filamente ușor șerpuitoare, liniar filiforme, lățite la bază în punctul de inserție pe discul hipogin. Ovar și stil de 1,0 —1,8 mm lungime. Stile 3, mai scurte decît ovarul. Stigmate 3, dilatate. Capsulă de 5,5 — 6 mm lungime. — V. R ă s p. în țară: Plantată în parcuri. R ă s p. gen.: Europa de S, Asia de SV. 2. -X- T. gâllica L. Sp. pl. ed. I (1753) 270, p. p. emend. Webb in Hook. Journ. Bot. III (1865) 422; Webb in Ann. Sc. Nat. ser. 2, V, 16 (1841) 264.- — c. 640 530 FLORA R.P.R. Cătină roșie. — Francia tamariska. — Franzosische Birtze. — Ic.: Pl. 88, fig. 2, 2a—c. Arbust rămuros, înalt de 1—4 (10) m. Scoarța lujerilor din anul trecut netedă, roșie cenușie; cea a celor de 2 ani acoperită cu lenticele. Frunze mici, lungi de 1—2 mm, glabre, oval lanceolate, acute, glaucescente, glandulos punctate. Flori în raceme spiciforme subțiri, late de 3—4—5 mm, așezate pe lujerii verzi, nelignificați, din anul curent. Bractei ovate sau îngust triunghiular lanceolate, acuminate, lungi de 1,5 mm, ajungînd aproape pînă la extremitatea caliciului. Flori pentamere, mici, globuloase în bobocul floral, de obicei rozee. Caliciu lung de 1,5 mm. Sepale mici, obovat lanceolate. Petale mici, lungi de (1, 6) 2,5—3 mm și late de 1 — 1,2 mm, oval lanceolate, obtuz rotunjite, caduce. Stamine de 2 —3 mm lungime, cu filamente ± dilatate la bază, fixate pe discul hipogin; antere neapiculate sau scurt api-culate. Ovar lung de 1,0—1,2 mm și lat de 0,6 mm. Stil și stigmate de 0,5—0,6 mm lungime; stigmatele lat spatulate. Stațiunea și r ă s p. în țară. Rareori cultivată ca plantă ornamentală (adesea confundată de horticultori cu T. ramosissima). R ă s p. gen.: pe coastele Mediteranei și a Oceanului Atlantic. 3. T. ramosissima Ldb. FI. alt. I (1829) 424; Gorschk. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 311. - T. pentandra Pali. FI. ross. I, II (1788) 72, non tab. 79. -T. Pallasii Auct. ross. et rom., non Desv. (1824), sensu DC. Prodr. III (1828) 26. — T. paniculata Stev. in DC. Prodr. III (1828) 26, n. nud. — T. gallica Auct. rom. plur., T. pentandra Hort., T. odessana Hort., T. hispida aestivalis Hort. — Cătină roșie. — FpedeHinnK MHoroBeTBHCTtm. — Exs. ; FRE nr. 5777 578 sub T. Pallasii. — Ic.: Pl. 88, fig. 1 la b. Arbust rămuros, de 1—3 (4) m înălțime. Scoarța lujerilor din anul trecut 4- cenușiu roșcată, ± fisurată, cu lenticele numeroase, alungite. Frunze ovoide sau deltoid cordate, lungi de 2—5 mm, late de 1—2 mm, ascuțite, aproape amplexicaule, glaucescente, erodat rugoase pe margini. înflorire tîrzie, după înfrunzire. Inflorescență formată din raceme spiciforme numeroase, laxe, lungi de (15) 25—45 (50) mm și late de 3—5 (8) mm, pedunculate, așezate lateral și uneori terminal pe lujerii verzi, nelignificați, din anul curent. Pedunculii racemelor scurți, de 0,2—1,0 mm lungime. Bractei ovoid oblongi, ovat dilatate la bază sau lanceolate, uneori liniar subulate, lungi de 1 — 1,5 (2,5) mm, mai lungi sau egale cu pedicelii florilor, egalînd sau uneori depășind extremitatea caliciului (caracter variabil chiar pe aceeași ramură), mai scurte decît florile. Pediceli lungi de 0,5—0,7 mm, mai scurți sau egali cu caliciul. Flori pentamere, strînse la vîrf în timpul înfloririi, laxe, lăsînd axa racemului bine vizibilă, de un roz deschis sau albe, slab mirositoare. Caliciu lung de 0,7 —1,0 mm, cu sepale inegale, obtuze sau subobtuze, cu margini mem- TAMARICACEAE 531 hranoase, fin erodate. Corolă lungă de 1,8—2,0 mm. Petale conivente, obo-vate, ușor asimetrice, lungi de 1,2—2,5 mm și late de 0,7—1,3 mm, obtuze, concave, cu unguicula foarte îngustă și scurtă, persistente chiar și în timpul fructificației. Disc hipogin, plan, format din 5 lobi trunchiați sau bilobați, roz închiși, deosebindu-se de culoarea palidă a corolei și a anterelor. Stamine lungi de 2,5—4 mm, depășind corola, cu filamente adesea ușor șerpuitoare, înguste, liniar filiforme, nedilatate la bază, fixate între lobii discului hipogin. Antere înainte de dehiscență mai late decît lungi sau de același diametru, neapiculate sau ușor apiculate, depășind corola, aproape de aceeași culoare roz deschisă ca și petalele. Ovar lung de 1 mm și lat de 0,5 mm, de formă piramidal prismatică, fixat printr-un singur punct central pe discul hipogin. Stile și stigmate de 0,5 mm lungime, lat spatulate, mult mai scurte decît anterele. Capsulă triunghiulară în secțiune, piramidal prismatică, lungă de 3—4 mm și lată de 0,7 — 1 mm, de 3—4 ori mai lungă decît corola. Semințe mici de 0,25 mm lungime, cu apendice aristiform, acoperit în întregime cu peri lungi. — VI—VIII. Stațiunea. Prin aluviunile nisipoase ale rîurilor, zăvoaie, adesea cu tendința spre sărătură. Tinerele plante provenite din germinația semințelor cresc adesea în masă, formînd pîlcuri pe malurile ușor înclinate ale Dunării și ale Șiretului, care apar treptat prin scăderea apelor. în același biotop se găsesc în amestec formațiuni similare de Salix *). . Răsp. în țară: Reg. Craiova: Grindul Orbului (r. Calafat). Reg. Pitești: pe matca Rîului Tîrgului (r. Muscel); Deleni pe V. Oltului (r. Slatina). Reg. Ploești: V. Rîmnicului (r. Buzău); V. Sărății (r. Mizil); V. Călmățuiului (r. Pogoanele); V. Bîsca Mică (r. Cislău). Reg. București: Fierbinți, Țigănești (r. Snagov); pe V. lalomiței (r. Urziceni și Slobozia), V. Dunării și Brațul Borcea (r. Călărași), Reg. Constanța: Mamaia, Techirghiol (r. Negru Vodă); V. lalomiței, Țăndărei (r. Fetești). Reg. Galați: Carasuhat, Somova (r. Tulcea); Greci spre Iglița (r. Macin); Măicănești pe V. Buzăului (r. Liești); Bărboși, Galați (r. Galați) și în raioanele Brăila și Bujor pe V. Șiretului; pe aluviunile Buzăului și Călmățuiului (r. Filimon Sîrbu). Reg. Bîrlad: Furceni pe V. Prutului (r. Tecuci); V. Putnei (r. Adjud); V. Milcovului, Odobești (r. Focșani). Reg. Bacău: în raionul Tg. Neamț. Reg. Iași: V. Jijiei (r. Iași). Variabilitatea speciei f. albiflâra (G. Grinț.).— T. Pallasii var. albijlora Gli. Grinț. in Bul. Grad. Bot. Cluj V (1925) 95. — T. ramosissima Ldb. var. albijlora Gorschkova Not. Syst. Herb. Ac. Sc. U.R.S.S. VII, 4 (1938) 80-93 et in FI. U.R.S.S. XV (1949) 311. -Flori albe. f. aestivâlis (Hort.) Zahariadi comb. nova. — Sporadic în arealul speciei tipice; cultivată în parcuri. înflorește mai tîrziu, către sfîrșitul Junii iulie, începutul lui august, cînd majoritatea arbuștilor decorativi sînt trecuți. *) în unele țări (U.R.S.S.) poate deveni o buruiană ce invadează culturile irigate și mai ales canalele de irigație. 34* FLORA R.P.R. .var. odeșsâna (Stev.) Schmalh. FI. szed. lujn. Ross. I (1845) 69.— 7\ odessana Stev. ex Bge. Tent. Gen. Tamar. sp. (1852) 48. — Raceme mai lungi decît la specia tipică (6 — 8 cm în loc de 3 — 5 cm). Bractei liniar subulate, lungi de 1,5 —2,8 mm (la specia 'tipică ovate, oblongi sau lanceolate, lungi de 1,0 —1,5 (2,0) mm). — Cultivată adeseori în parcuri’.- : :: :!:R!ă s-p/g e n.: Ruropa de SE, Asia de SV, Mongolia si China. întrebuințări. Speciile genului Tamarix se cultivă ca plante decorative pentru pbrtul lor elegant (mai ales în timpul înfloririi). Florile sînt melifere. Datorită reducerii suprafețeii foliare, precum și activității glandelor epidermice, aceste specii sînt rezistente ja secetă și la un anumit grad de salinitate. De aceea ele pot fi folosite în condițiunile speciale de stepă, de sărături și chiar de litoral, ca elemente constitutive alo perdelelor de protecție și pentru fixarea nisipurilor; adesea plantată în perdelele de protecție ale căilor ferate. Speciile acestui gen conțin în abundență substanțe tanoide. Frunzele și ramurile'mai conțin eter metil-quercetinic și acid galic. Florile conțin și esculină. Datorită conținutului ridicat în substanțe tanante (8 — 18%), scoarța și rădăcinile sînt întrebuințate pentru argăsirea pieilor. Cu ramurile verzi se vopsesc pieile în diferite nuanțe, dela negru ]a. roșu vișiniu. Medicina populară întrebuințează scoarța rădăcinilor ca diuretic, sudorific, aperitiv și astringent. Coaja ramurilor este întrebuințată ca astringent și hemostatic; fiartă în oțet ea este insecticidă. Frunzele și ramurile sînt preconizaic contra boalelor splinei și contra reumatismului, iar florile contra icterului. Lemnul este sudorific, foarte greu •și' în stare verde se scufundă în apă (densitatea depășește 1,0); se întrebuințează pentru diferite obiecte mărunte și ca lemn de foc, arzînd bine și în stare verde. în afară de speciile descrise mai sus, se mai întîlnește prin parcuri, grădini și pepiniere: 7’. juniperina Bge. Tent. gen. Tam. (1852). — T. chinensis S. et Z. FI. jap. I. tab. 71 (1835) et Mort. p. p. non Lour. — T. caspica Hort. Gali, ex Dippel, Handb. Laub-holzk. 1TI (1893) 9. — Caracteristică prin înflorirea ei timpurie și prin florile pentamere; prin aceste caractere diferă de T. tetrandra. Genul 197. M IKICÂ R IA*) Desv. in Ann. Sc. Nat. IV (1825) 349. — Găti n ă mic ă. Arbuști sau semiarbuști, cu ramuri virgate și port asemănător cu acela al speciilor genului Tatnarix. Frunze alterne, punctat glanduloase, de obicei mici, uneori ating 15 mm, întregi. Inflorescențe în raceme spiciforme terminale, simple sau ramificate, iau naștere pe ramurile principale sau pe cele laterale. Flori hermafrodite, pentamere, de culoare albă-roz, bracteate; bracteolele lipsesc. Caliciu divizat pînă la bază în 5 sepale. Corolă cu 5 petale oblongi sau obovate, asimetrice. Stamine în număr dublu cit acela al pieselor florale și alternativ inegale. Filamente în partea inferioară membranos aripate, concrescute pînă la cca jumătatea lor inferioară sau numai la bază într-un tub care înconjoară gineceul. Antere introrse, devenind cu vîrsta aparent extrorse. Gineceu superior, trimer. Placentatie bazai parietală. Ovule nume- *) Dela grecesul myrike, numele speciilor de Tamarix- în antichitate. Planșa 88. — 1. Tamarix ramosissima Ldb., la. inflorescență mărită, 1b. staminele și pistilul floarei cu discul hipogin. — 2. T. gallica L., 2a. inflorescență mărită, 2b race in fructifer, 2c sămînță, — 3. T. tetrandra Pali., 3a. floare mărită. TAMARICACEAE 585 roase, anatrope, aproape fără funicul. Stil scurt, la început distinct, mai tîrziu trecînd lent în ovar. Stigmat capitat, trilobat. Capsulă alungit piramidală, uniloculară, cu 3 valve dehiscente pînă la bază. Semințe mici, numeroase, fără endosperm, prevăzute cu un rostru apical, cu peri numeroși în partea superioară. Genul cuprinde cca 10 specii, răspîndite în Asia centrală și Asia Mică, pînă în China spre E și pînă în Europa spre V (Scanclinavia și Franța). M. germanica (L.) Desv. l.c. 349; Gorschk. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 323. — Tamarix germanica L. Sp. pl. ed. I (1753) 271. — Cătină mică. — Cser-mely ciprus. — Deutsche Porstbirtze. — MnpnKapim repMaHCKan. — Exs. : FRE nr. 815 a, b. - Ic.: Pl. 87, fig. 1. Semiarbust înalt de 0,5—2,5 m, rămuros, cu ramuri virgate. Scoarța ramurilor din anul trecut ± brunie-roșietică cel puțin pe o latură, uneori gălbuie, cu o pată de culoare deschisă deasupra punctului de inserție a ramurilor. Frunze glaucescente, de 2—4 (5) mm lungime și de 0,5—1,0 mm lățime, liniare sau liniar lanceolate, obtuze, glandulos punctate; fața superioară plană, cea exterioară bombată, fără carenă. Inflorescența un racem spici-form, terminal, simplu sau ramificat, la început lung de 4—6 cm, ajungînd la maturitate de 15—16 cm. Bractei mai lungi decît pedicelii, cele inferioare alungite, lungi de 7,5 mm și late de 2,5 mm, ovate și lat membranoase la bază, îngustate într-un vîrf verde, subulat. Pediceli lungi de 2—4 mm, cu 4 nervuri proeminente. Flori pentamere, rareori tetramere, de culoare roză, mai rar albe. Sepale persistente, de 3—4 (5) mm lungime, liniar lanceolate, verzi, cu marginile îngust membranoase, cu extremități drepte sau îndoite spre interior, subobtuz apiculate, aproape de aceeași lungime cu petalele. Petale lungi de 4—4,5 (5) mm, late de 1,8 mm, alungit lanceolate, erodat denticu-late la vîrf, cu o nervură mediană care nu atinge vîrful petalei. Stamine 10, cu filamente concrescute pe o lungime de 2 mm într-un tub perigin; partea liberă a filamentelor alternativ mai lungă și mai scurtă. Antere subrotunde, roșii sau purpurii. Ovar piramidal cu 3 muchii, atenuat la vîrf. Capsulă alungit piramidală, prismatic triedră, ascuțită, lungă de 12—13 mm și lată de 4 mm, depășind mult caliciul. Semințe liniar alungite, de 1 mm lungime și de 0,3 mm lățime, foarte ușoare (0,065 mg), la vîrf cu o aristă de 2—2,5 mm lungime; partea inferioară a aristei lipsită de peri, lungă de 0,6—1 mm, partea superioară acoperită cu peri lungi de 4—5 mm. — VI—VIII. Stațiunea. Pe prundișurile rîurilor de munte, unde formează asociații caracteristice (Myricarieta), ce reprezintă pionierii vegetației acestor aluviuni temporar inundate. R ă s p. în țară: Reg. Baia M,.: Vișeul de Sus. Reg. Cluj: V. Anieșului (r. Năsăud); Mții Călimani pe V. Pîrîului Lung lingă Colibița (r. Bistrița); pe malurile Someșului (r. Cluj); Poșaga de Jos, Mihai Viteazu, Poiana (r. Turda); Lunca Mureșului (r. Aiud). Reg. Aut. M,: Izvorul Mureșului (r. Gheorghieni); Sîndominic (r. Ciuc). Reg. Stalin: 536 FLORA R.P.R. (r. Tîrnăveni); Șelimbăr, Tălmaciu (r. Sibiu); Predea], V. Tîrlungului spre Satulung, Zărnești (r. Stalin); Mții Arpașului și ai Cîrțișoarei (r. Făgăraș). Reg. Hunedoara: Bretea Romînă, Bretea Streiului, Băești (r. Hațeg); Geoagiu pe V. Geoagiului (r. Orăștie); Sebeș. Reg. Timișoara: Mehadia (r. Almaș). Reg. 'Pitești: lunca Argeșului la Albești și Corbeni (r. Curtea de Argeș); pe matca Rîului Tîrgului la Cîmpulung (r. Muscel); pe malul Oltului și pe matca pîrîului Olănești, Rîmnicu Vîlcea (r. R.-Vîlcea), în zăvoiul Oltului pe la Slatina (r. Slatina). Reg. Ploești: pe prundișurile Prahovei, Poiana Țapului,. Azuga, Mt. Retevoiu (r. Sinaia); V. Teleajenului, Cheia (r. Teleajen), în albia Prahovei (r. Ploești), pe malurile Teleajenului, Cîmpina pe V. Doftanei (r. Cîmpina), pe matca lalomiței între Pucioasa și Moroeni, V. Brăteiului din V. lalomiței (r. Pucioasa); Bîsca Mică, Siriu, Secuiu (r. Cislău). Reg. Bacău: pe malurile Trotușului, Moldovei și Bistriței, la poalele Ceahlăului (r. Ceahlău), în raionul Momești; Dofteana, V. Uzului pe matca Trotușului, la Băile Slănic pe malurile Slănicului (r. Tg. Ocna); pe malurile Bistriței și ale Grințieșului (r. Piatra Neamț); la Mrea Neamțu pe pîrîul Nemțișor (r. Tg. Neamț); pe malurile Bistriței (r. Bacău). RegfSueeava: în lunca Moldovei la Șasea și Mălini (r. Fălticeni); Cacica (r. Gura Humorului); Pojorîta pe malul Moldovei (r. Cîmpulung), pe V. B amarului și la Borca (r. Vatra Dornei); în raionul Rădăuți. Intrebu i n ț ă r i: în general sînt aceleași ca și la Tamarin. Din scoarță se poate prepara o vopsea neagră. Datorită conținutului în tanin se întrebuințează la argăsirea pieilor. în vechime a fost considerată ca plantă medicinală; frunzele, scoarța proaspătă, semințele și rădăcinile au fost întrebuințate intern în boalele ficatului, splinei, rinichilor și bășicii, precum și pentru micșorarea fluxului menstrual. Extern planta a fost recomandată pentru vindecarea leucoreii, rănilor si durerilor de dinii. Cercetările mai noi au arătat, prezența vitaminei C în cantitate de 85 mgr la 100 gr. R ă s p. gen.: Europa, Asia Alica. Caucaz, Afganistan. Fam. 40. FRANKENIAGEAE * **)) A. St. HilI. in Bull. Soc. philom. (1815) 22 et Mem. pl. plac, centr. (1816) 39, p.p.? DC. Theor. eleni. (1819) 244, p.p., Bartl. Ord. (1830) 290. Plante ierbacee sau semiiemnoase, anuale sau perene, cu frunze mici,, obovate, liniare sau de obicei aciculare, la bază sau pe întreaga față inferioară păroase. Stipele membranoase. Flori radiare, adesea hermafrodite, dispuse în mai multe verticile. Caliciu tubulos, persistent, cu sepale concrescute, la vîrf cu 4—5 (7) lobi egali. Corolă formată din 4—5 (7) petale libere, unguicu-late, membranos marginate. Stamine 4—6 sau numeroase, dispuse în 2—3 cicluri; uneori unite la bază. Antere introrse, cu grăunciori de polen sferici sau tetraedrici. Gineceu 2 — 4-carpelar, cu ovar superior, unilocular, multio-vular. Stil 1. Stigmate 3 — 4, filiforme. Fructul capsulă loculicidă. Semințe scabre, coriace, cu endosperm făinos. Genul 198. F R A N K E N I A * *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 129 nr. 362i, ed. V (1754) 154. nr. 401. Caracterele genului la fel cu cele ale familiei. *) Prelucrată de A 1. B u i a. **) După numele lui Johann Frankenius. profesor de medicină dela Upsala (-1- 1661). FUANKENITACEAIC 337 D e t e r m i n a r e a speciilor 1 a Plantă anuală, cu tulpină ierbacee. Frunze obovate, pe dos pulverulent subtomentoase ...........................................1. F. pulverulenta 1 b Plantă perenă, cu tulpina frutescentă și ramuri patul hispid păroase. Frunze liniare, ia bază subciliate............................2. F. hispida 1. F. pulverulenta L. Sp. pl. ed. I (1753) 332; Gorschk. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 273. - Ie. : Pl. 89, fig. 2, 2a. O. Tulpină ierbacee, lungă de 10—20 (30) cm, simplă sau întins ramificată, culcată la pămînt, pubescentă. Frunze obovate, plane, pe față glabre, pe dos pulverulent subtomentoase, lungi de 2 — 7 mm și late de 1 — 2,5 mm, la vîrf obtuze, retuze sau emarginate, spre bază îngustate într-un pețiol scurt de 1 — 1,5 mm, ± ciliat. Flori mici, dispuse cîte una, rar mai multe, la subțioara frunzelor sau la vîrful ramurilor. Caliciu cu sepale concrescute, cilindric, glabru, lung de 2,5 —3,5 mm, lat de 1 — 1,5 mm, evident 5-nervat, la vîrf cu 5 dințișori subulați, lungi de 0,5 — 1 mm. Petale rozee, alungit lanceolate sau oblong obovate, pe margini fin dințate, lungi de 3,5 — 4 (5) mm și late de 0,7 —1 mm, unguiculate aproape dela mijloc. Stamine 6. Gineceu 3-rar 2—4-carpelar, cu ovar superior unilocular, uniovular, un stil și 3 — 4 stigmate îiliforme. Fructul capsulă alungit ovată cu 3 deschizături, lungă de 2 mm și lată de 1 mm. Semințe alungit elipsoidale, spre bază ascuțite, lungi de 0,5 —0,7 mm și late de 0,3 mm, palid brune, subscabre. — VII —VIII. Sta ț i u n e a. în nisipurile sărăturoase maritime și pe marginea lacurilor sărate marine. Pe solonceaguri și solonețuri. Rară. Răsp. î n I ară: Reg. Constanta: Cetatea Istria (Kaleh), pe litoralul Mării Negre la Capul Midia, in jurul Lacului Sinoe (r. Istria). — Reg. Galați: Delta Dunării. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, R. P. Romînă, U.R.S.S. de S, Siberia de V, Asia de SV. 2. F. hispida DC. Prodr. I (1824) 349. - F. hirsuta L. Sp. pl. ed. I (1753) 474, var. hispida Boiss. FI. or. I (1867) 780. — Exs.: FRE nr. 163 b. - Ie. : Pl. 89, fig. 1, la. 4. Subarbust. Rizom lemnos. Tulpină frutescentă, lungă de 20—40 cm, începînd dela bază puternic ramificată, ± suberectă, hispid păroasă. Frunze verticilate, liniare, aciculare, lungi de 3—8 mm și late de 0,5 — 4 mm, cu margini revolute, patente, la vîrf ușor ascuțite, cu baza îngustată într-un pețiol de 0,5 — 1 mm, pe fața inferioară cu peri albi scurți, ± deși, la bază slab ciliate. Flori dispuse în verticile axilare și terminale. Caliciu cilindric, patul hispid păros, de 4,5 — 5 mm lungime și de 1,2 —1,8 mm lățime, cu 4—5 nervuri proeminente. Petale 5, rozee, purpurii, obovate, fin dințate, lungi de 6 — 7 mm. late de 2,5 — 4 mm, spre bază îngustate într-o unguiculă lungă de 3—3,5 mm. 538 FLORA R.P.R. Stamine 6. Gineceu 3-carpelar, cu un ovar superior unilocular, multiovular, 1 stil și 3 stigmate filiforme. Fructul capsulă ovată sau alungit ovată, lungă ■de 2,5—3 mm și lată de 4,5 mm, cu 3 deschizături. Semințe foarte mici, de 0,3 —0,5 mm, cărămizii deschise. — VI—VIII. Stațiunea. Pe solonceaguri și solonețuri umede, în nisipurile sără-turbase maritime, în locurile sărate din jurul lacurilor marine. Răsp. în țară: Reg. Constanța: în jurul Lacului Sinoe, Cetatea Istria(Kaleh), între Lacul Duingi și Lacul Sinoe, mlaștinile sărate dela Sinoe, pe litoralul Mării Negre pe Insula Lupilor spre Portița (r. Istria). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, U.R.S.S. de S, Asia de SV. Fam. 41. ELATINAGEAE *) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 88 Plante ierboase, anuale, rar perene, gracile, amfibii. Tulpini simple sau ramificate, repente sau ascendente, cilindrice, glabre sau ± pubescente. Frunze cu limb întreg sau dințat, opuse, rar verticilate, glabre sau pubescente, cu stipele mici, membranoase. Flori actinomorfe, bisexuate, hipogine, mici, axilare, sesile sau pedicelate, uneori cu bractei, solitare sau reunite în glo-merule sau ± umbeliforme. Galiciu 2—5-partit, sau sepale 5(3), libere. Corolă cu 2—5 petale libere, albe sau roze, alternînd cu segmentele caliciului. Stamine libere, în număr egal sau dublu cu al petalelor. Gineceu cu ovar sferic sau ovoid,- 2—5 (6)-locular, cu 2—5 (6) stile, cu stigmate scurte, capitate. Fructul capsulă polispermă, 2—5 (6)-loculară, deschizîndu-se prin 2—5 (6) valve. Semințe numeroase, foarte mici, drepte sau curbate, netede sau zbîrcite, lungi de 0,5 mm, fără endosperm. Cotiledoane scurte. Familia cuprinde 2 genuri, cu cca 35 specii răspîndite pe întreg globul pămîntesc. Genul 199. ELATINE**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 118, nr. 335], ed. V (1754) 172, nr. 451. - Alsi-nastrum Vaill. ex Schur Enum. pl. Transs. (1866) 126. *) Prelucrată de E. Ț o p a. **) După grecesul elatine =~din lemn de brad (elate = brad), folosit pînă în sec. XVIII pentru genul Kickxia. în înțelesul de astăzi a fost folosit mai întîi de botanistul Joseph Pitton de Tournefort (1656—1708). Planșa 89. — 1. Frankenia hispida DC., la. floare mărită. — 2. F. pulverulenta L., 2a. floare mărită. — 3. Elatine Alsinastrum L., 3a. un verticil floral, 3b. sămînță mărită. — 4. E. hexandra DC., exempl. din mocirlă, 4a. idem, de pe uscat, 4b. floare mărită, 4c. sămînță, mărită. — 5. E. hungarica Moesz, 5a. floare mărită, 5b. sămînță mărită. — 6. E. gyrosperma Diiben, 6a. floare mărită, 6b. sămînță mărită. — 7. E ambigua Wigth, 7a. floare mărită, 7b. sămînță mărită. — 8. E. triandra Schkuhr, 8a. floare mărită. PLANȘA 89 ELATINACEAE 541 Plante anuale mici, cu rădăcini la noduri. Frunze ovale, alungit eliptice sau liniare, cu marginea întreagă sau slab dințată. Flori mici, actinomorfe. Genul cuprindea 25 specii răspîndite în regiunile temperate și cele tropi-ale ale ambelor emisfere, dintre care la noi se găsesc 6 specii. Determinarea speciilor 1 a Frunze verticilate, nepețiolate. Tulpină groasă, erectă sau ascendentă, ramificată numai la bază. Stamine în număr dublu decît acel al petalelor (Secț. Poiamopithys) ................. 1. E. Alsinăstrum 1 b Frunze opuse, pețiolate. Tulpină culcată, spre vîrf ascendentă, ramificată ....................................................2 2 a Stamine 3, așezate într-un ciclu (haplostemone) (Secț. Crypta) ....3 2 b Stamine 6 — 8, așezate în două cicluri (diplostemone) (Sect. Elati-nella) ......................................................................4 3 a Flori aproape sesile, cu caliciu 2 (3)-fidat. Semințe puțin curbate 6. E. triandra 3 b Flori cu pediceli de 1,5 —2,5 mm lungime. Semințe drepte sau abia curbate ................................................... 5. E. ambigua 4 a Flori trimere, cu pediceli florali mai lungi decît pețiolii foliari. Semințe ± drepte ................................................2. E. hexandra 4 b Flori tetramere. Stamine 8. Semințe curbate în formă de potcoavă sau de seceră ..............................................................5 5 a Flori sesile sau subsesile, cu pediceli cel mult de 0,3 mm lungime. Sepale mai scurte decît capsula și 4- egale cu petalele. Petioli foliari mai lungi decît lamina................................................3. E. gyrosperma 5 b Flori cu pediceli de 0,5—3 (4 — 6) mm lungime. Sepale de 2 ori mai lungi decît petalele și capsula................................4. E. hungarica Secția I. POTAMOPITHYS Seub. in Nova Acta Ac. Leop. Nat. Cor. XXI (1845) 56. Frunze verticilate. Tulpină erectă sau ascendentă. Stamine 8. 1. E. Alsinăstrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 368; Gorschk. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 262. — E. verticillatum Lam. FI. fr. III (1778) 11. — Alsinăstrum gaUijolia Vaill. - Ic.: Pl. 89, fig. 3, 3a, b. Tulpină lungă de 2 — 100 cm, nefoliată, erectă sau ascendentă, la bază adesea ramificată și cu rădăcini la noduri. Frunze sesile, întregi; cele inferioare (submerse) cîte 8—16 în verticile, liniare, uninervate, de 3 — 5 cm lungime și 0,5 — 1 (2) mm lățime, cele superioare (aeriene), cîte 3 — 5 (8) în verticile, ovat lanceolate, cu 3 — 7 nervuri, de 0,4—1,3 (1,5) cm lungime și 1,5 — 5 (8) mm lățime; stipele lanceolate, gracile, membranoase, de 1 — 2,5 mm lungime. Flori sesile, verticilate, așezate în subțioara aproape a tuturor frunzelor. Caliciul cu 4 sepale, reunite la bază, triunghiulare, lungi de 1—2 mm, late de 0,5 mm, uninervate. Petale 4, albe verzui, eliptice, ovate sau oblongi, lungi de 1,5— 2,5 (3) mm și late de 0,6 — 2 mm, obtuze, aproape egale cu caliciul 542 FLORA R.P.R. sau puțin mai lungi. Stamine 8, mai scurte decît petalele. Pistil cu ovar rotund, 4-locular, cu stile filiforme și stigmate capitate. Capsulă sferică, de 3—5 (6) mm în diam., 4-loculară. Semințe numeroase, obovat alungite,, puțin curbate, lungi de 0,6—1 mm, roșcate. — VI —IX. Stațiunea. Sporadică în lacuri, bălți, iazuri, mlaștini, fînețe inundabile. Obs. Această specie prezintă modul cel mai complex de adaptare la mediul înconjurător. După cum verile sînt secetoase, umede sau ploioase, planta dintr-o stațiune poate trece dela viața terestră la cea semiumedă, acvatică sau invers, modificîndu-și atît inter-nodiile, frunzele, cît și pedicelii florali; specializare pe care o întîlnim și la alte plante acvatice. Această acomodare dă posibilitate florilor să se ridice și la nivelul apei. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Războieni-Cetate (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Sîncrăieni. la rîul « Nagyospatak» (r. Ciuc); Reci la «Retyi Nyir», Sîntionlunca (r. Sf. Gheorghe); Teleac (r. Odorhei). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Frîua (r. Mediaș); Rășinari, Șura Mică, Gura Rîului, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Balomir spre-Rîul Strein (r. Hațeg). Reg. Arad: Arad. Reg. Timișoara: Liebling, Jebel (r. Deta); Săcălaz (r. Timișoara). Reg. București: Malu Spart în Păd. Căscioreanca (r. Grevedia); Oltenița; Heleșteul Golentinei la Buftea, Ciocănești (r. Răcari); Periș spre Buftea, Ciolpani, (r. Snagov); Comana (r. Vidra); Mrea Cernica (r. Brănești). V a r i a b i1i t a t c a speciei 1 a Florile inferioare cu pediceli de 1 — 5 mm lungime, cele superioare sesile var. semipedunculăta Soran et Țopa. var. nova in Add. III, pag. 645 — Reg.. Timișoara: Liebling la « Tofaia» (r. Deta). 1 b Toate florile sesile var. sessiliflora Soran et Țopa, var. nova in Add. III, pag. ... — Foarte-comună. f. terrestris Seubert in Nov. Acta Leop. XXI (1845) 57, tab. V, fig. 2. — Tulpini aproape erecte, scurte, de 2—10 (15) cm lungime; frunze liniar lanceolate, mai lungi decît internodiile. — Frecventă la marginea apelor, împreună cu varietatea tipică. f. a qu atica Seub. l.c. — E. Als. f. fluitans Seub. l.c. — Tulpina simplă sau ramificată, lungă de (5) 10—30 (40) cm. Frunze submerse liniare, liniar lanceolate, uninervate, subulate, cele aeriene lanceolate, ovoid lanceolate, mai lungi decît internodiile. Flori fsubmerse. — în ape curgătoare. — Reg. Oradea: orezăriile dela Mărțihaz lîngă Păd. Rădvan (r. Oradea). f. submersa Gliick in Wasser u. Sumpfg. III (1911) 374. — Tulpina simplă, cu frunze liniare, submerse. Plantă asemănătoare cu f. fluitans a lui Hippuris-vulgaris. — în ape adînci, împreună cu varietatea tipică. R ă s p. gen.: Eurasia. Secția II. ELATINELLA Seub. l.c. 46. Frunze opuse. Stamine în număr dublu decît acel al petalelor. 2. E. hexandra DC. Ic. pl. Gali. rar. I (1808) 14, tab. 43 fig.l; Gorschk.. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 264. - E. Hydropiper p. L. Sp. pl. ed. I (1753Ț 367. — Ic.: Pl. 89, fig. 4, 4a-c. ELATINACEAE 543 O. Plantă gracilă foarte ramificată, lungă de 2—20 cm. Ramuri principale repente, cele secundare ascendente, la noduri cu rădăcini. Frunze opuse, obovat alungite, obtuze, îngustate în pețiol, lungi de 5 — 10 mm și late de 2—3,5 mm. Stipele de regulă triunghiulare, străvezii. Flori pedicelate, alterne, rar opuse, trimere. Pedicelii în general mai lungi decît pețiolii frunzelor. Caliciu cu 3 sepale unite la bază, lat triunghiular ovate, ± ascuțite,, de 0,5 — 1 mm lungime și 0,3—0,5 mm lățime. Petale 3, roze, ovat oblongi, de 0,7 —1,5 mm lungime și 0,3—0,6 mm lățime. Stamine 6. Ovar cu 3 stile lungi de 0,5 mm (la formele submerse de 9 mm). Capsulă sferică, comprimată, de 1,5 mm în diam., 3-loculară. Semințe numeroase, aproape drepte, lungi de 0,5 mm, galbene sau brune, 6-unghiulare, zbîrcite transversal. - VI—VIL Stațiunea. Sporadică prin locuri mlăștinoase. Răsp. în țară: Reg.Stalin: Breaza, Sîmbăta de Jos (r. Făgăraș); Sibiu. Reg. Arad: Ineu pe V. Crișul Alb. Reg. Timișoara: Lugoj. Răsp. gen.: Europa centrală, Scandinavia, Ucraina. 3. E. gyrosperma Diib. in Meinsh. FI Ingr. (1878) 66 — E. Hydropiper L. Sp. pl. ed. I (1753) 369, p. p.; Gorschk. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 265. -E. Hydropiper Oeder FI. Dan. I, fasc. III (1764) 7, p.p. — E. Oederi Moesz in MBL VII (1908) 20. - Ic.: Pl. 89, fig. 6, 6ab. O. Plantă gracilă, ramificată, repentă, de (0,7) 2—4 (15) cm lungime. Frunze opuse, alungit obovate sau spatulate, pețiolate, lungi de 1,5—20 mm și late de 0,5 —2,5 (4) mm, cu pețioli pînă la de 3 ori mai lungi decît lamina. Stipele mici, abia vizibile, membranoase, triunghiulare, dințate, lungi de 0,3 —0,5 mm. Flori aproape sesile, cu pediceli lungi de 0,3 mm. Sepale 4, reunite la bază, lat lanceolate, ovate, adeseori dințate pe o margine,, aproape egale cu fructele și mai scurte decît capsula. Petale 4, eliptice, ovate sau obovate, lungi de 1 mm și late de 0,5 mm, puțin mai lungi decît caliciul. Stamine 8, mai scurte decît petalele. Capsulă turtită, sferică, 4-lccu-lară, de 1,5—2 mm în diametru. Semințe în formă de potcoavă, cu brațe neegale, roșcate, zbîrcite transversal, lungi de 0,3 mm. — VI —IX. Stațiunea. în ape stătătoare, locuri inundabile. Răsp. >n țară: Reg. Aut. M.: Turia la Pucioasa (r. Tg. Săcuesc). Răsp. gen.: Europa, Siberia de V, Asia Mică, America de N. 4. E. hungârica Moesz in MBL VI (1908) 24; Gorschk. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 266. — E. campylosperma Borb. Termtud. KbzL XIII (1881) 315. — Ic.: Pl. 89, fig. 5, 5a, b. O. Plantă mică, ramificată, tîrîtoare, lungă de 3—6 cm. Frunze oblongi sau lanceolate, lungi de 4—6 (9) mm și late de 1 — 1,7 mm, obtuze, cu pețioli '544 FLOIîA U.l'.FC de 1 — 2 mm lungime, cele superioare uneori aproape sesile. Stipele lanceolate sau ± triunghiulare, dințate, ascuțite, lungi de 1 — 1,5 mm. Flori tetramere, solitare, alterne, cu pediceli lungi de 1,5 — 2 mm. Sepale 4, oblongi, inegale, lungi de 1,5—2 mm și late de 0,5 — 1 mm, obtuze, aproape de 2 ori mai lungi decît petalele. Petale 4, eliptice sau rotunde, lungi de 0,8—1 mm și late de 0,5 —0,7 (3) mm. Stamine 8, mai scurte decît petalele. Capsulă sferică, turtită, 4-valvă și 4-loculară, de 1,3 mm în diam. Semințe numeroase, roșcate, în formă de potcoavă sau seceră, lungi de 0,5 mm. — VI — VIII. S t a ț i u n e a. In rîuri, iazuri, lacuri și mlaștini. Răsp. în țară: .Reg. Arad.: V. Crișului Alb lingă Ineu; Varșand (r. Criș). Reg. Timișoara: Ronat (r. Timișoara). Răsp. gen.: Europa centrală, Ucraina, piuă în Siberia de V. Secția III. CRYPTA Seub. I. c. 41. Frunze opuse. Numărul staminelor egal cu acel al petalelor. 5. E. ambigua Wigth in Hook. Bot. Mise. II (1831) 103; Gorschk. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 270. - Ic.: Pl. 89, fig. 7, 7 a, b/ Q. Plantă tirîtoare, foarte ramificată. Tulpină de 1,5 — 3 (6) cm lungime, cu rădăcini la noduri. Frunze opuse, obovate sau ± lanceolate, lungi de 2 —4 (5) mm și late de 0,7 mm, obtuze, întregi, cu pețioli de 1 mm lungime, sau aproape sesile. Stipele mici, de 1 mm lungime, membranoase, lanceolate, ascuțite, cu margini dințate. Flori solitare, alterne. Pedicelii florali ± îngroșată, de 1,5 —2,5 mm lungime, la fructificație curbați în jos. Caliciu 3-divizat, cu segmente obovate sau lat eliptice, lungi de 0,5 mm și late de 0,3 mm. Petale, 3, eliptice sau ovate, lungi de 1 — 1,5 mm și late de 0,5 mm, roze de 2 — 3 ori mai lungi decît caliciul. Stamine mai scurte decît petalele. Ovar obovat, trilocular, cu 3 stile. Capsulă de 1,3 —1,5 mm în diam., 3-loculară. Semințe numeroase, foarte mici, Jobovat alungite, lungi de 0,5 mm, aproape drepte sau puțin curbate, zbîrcite transversal. — VII —VIII. Stațiunea. Prin lacuri, iazuri. Răsp. în țară: Reg. Aut. i\l.: Reci la «Retyi-Nyir» (r. SI. O lieorghe). Reg. Oradea: Oradea. R ă s p. g e n.: Europei centrală, U.R.S.S. (Ucraina și Siberia de V), Coreea. Asia de S. 6. E. triândra Schkuhr Bot. Handb. I (1791) 345; Gorschk in FI. U.R.S.S. XV (1949) 270. — Alsinastrum triandrum Rupr. FI. Ingr. (1860) 197. — Ic.: Pl. 89, fig. 8, 8a. Q. Plantă scundă, înaltă de 2—8 (10—15) cm. Tulpină ramificată, culcată, spre vîrf și cu ramuri ascendente, cu internodii scurte, de culoare roșie, cu rădăcini la noduri. Frunze opuse, alungit ovate sau liniare, lungi de 5 — 14 mm și late de 1 — 2 mm, obtuze, întregi, de culoare verde închisă, scurt pețio- BROSERACEAE 545 late. Stipele mici, de 0,7 — 1 mm lungime, lanceolate, ovate sau triunghiulare, membranoase, ascuțite, dințate, sesile, caduce. Flori ± sesile, opuse sau alterne, foarte mici. Caliciu 3-(2)-divizat, ± persistent, cu segmente triunghiular ovate, lungi de 0,5 (0,7) mm și late de 0,3 mm, cel de al treilea segment atrofiat, lung de 0,3 mm. Petale 3, ovate sau ± rotunde, albe sau roze, de 0,7 (1) mm lungime și 0,5 mm lățime. Stamine 3 (ciclul intern lipsește), mai scurte decît petalele. Ovar sferic, lung de 0,7 mm și lat de 0,9 mm, tri-locular, cu 3 stile persistente. Capsulă comprimată, de 1 — 1,5 mm în diam., 3-loculară. Semințe puțin curbate, roșcate-brunii sau brunii, zbîrcite, de 0,5—0,7 mm lungime. — VI—VIII. Stațiunea. Prin mocirle argiloase și nisipoase. R ă s p. în țară: Reg. Oradea: orezăriile de lingă pescăria și pădurea Rădvan (r. Oradea). Reg. Timișoara: Timișoara la Elisabetin. R ă s p. gen.: Eurasia. America de N și centrală. Fam. 42. DROSERACEAE *) DC. Theor. elem. ed. I (1813) 214. Plante perene, de turbării sau acvatice, adaptate pentru prinderea și digerarea insectelor. Unele sînt lipsite de rădăcini (Aldrovanda), altele pierd de timpuriu rădăcina principală, rămînînd numai cu cele secundare. Frunze alterne^ rar verticilate, prevăzute cu peri sau lobi sensibili. în prefoliație cele două jumătăți ale limbului sînt răsucite spre fața superioară. Flori actino-morfe, hermafrodite, pentamere, rar tetramere. Caliciu gamo- sau dialisepal. Corolă dialipetală. Androceu isostemon. Pistil 1. Stile 3 — 5, rar 1, simple sau multipartite. Ovar superior, unilocular, cu 5, rar cu 3 cârpele (Droserd). Placentație parietală. Fructul capsulă 3 —5-valvată. Semințe mărunte, de cele mai multe ori foarte numeroase. Familia cuprinde 4 genuri, dintre care Drosera numără peste 80 specii, iar Aldrovanda, Dionaea și Drosophylliun sînt monotipice. Dionaea muscipula, originară din Carolina (America de N) și Drosophyllum lusitanicum^ răspîndit în Maroc, Spania și Portugalia, sînt cultivate în grădini botanice. Determinarea genurilor 1 a Frunze așezate în verticile la nodurile tulpinii. Pseudopețiolul cuneat, la vîrf terminat cu cîte 4—6 peri subulați și cu cîte o lamină bivalvă. Flori solitare. Capsule 5-valve. Plantă de apă fără rădăcini 200. Aldrovanda 1 b Frunze așezate în rozete radicale, acoperite cu peri glanduloși lung pedicelați, roșietici, cleioși. Inflorescențe cimoase. Capsule 3 —5-valve. Plante de mlaștină, mai ales de turbării cu Sphagnum, cu rădăcini adventive............................................... 201. Drosera *) Prelucrată de E. Ț o p a. 35 — c. 640 '4 6 FL0BA IM’.B. Genul 200. ALDROVĂNDA*) L. 'Diss. nov. pl. gen. resp. Chenon in L. Amoen. acad. III (1751) nr. 1101], Gen. pl. ed. V (1754) 136, nr. 350. Plantă perenă fără rădăcini, cu tulpină filamentoasă, natant submersă. Frunze cîte 6 — 9 în verticil, cu pseudopețioli lăți, turtiți, cuneiformi, terminați la partea superioară cu 4 — 6, rar 1—3 sete, de 6—8 mm lungime. Lamina formată din două părți semicirculare, pe margine cu dinți scurți. Pediceli florali axilari, uniflori, mai lungi decît frunzele. Sepale 5, alungit ovate. Petale 5. albe sau albe-verzui, ovate. Stamine 5, cu filamente subulate. Ovar superior, unilocular, cu 5 stile filiforme, terminate prin stigmate în formă de ciucure. Capsulă pendulă, globuloasă, înconjurată de caliciul persistent, se deschide prin 5 valve. Semințe de regulă 10, rar 1—8, negre, netede, lucioase. A. vesieulosa L. Sp .pl. ed. I (1753) 281; Juzep. in FI. U.R.S.S. IX (1939) 1. — Otrățel. — Aldrovânda. — Wasserfalle. — Exs. : FRE nr. 542 a, b. — le.: Pl. 90, fig. 1, la, b. 4. Plantă acvatică, fără rădăcini, plutind aproape de suprafața apei și făcînd impresia unui ament mai mare de salcie. Tulpină cu numeroase articulații, simplă sau uneori puțin ramificată, verde sau brunie, de 10 cm, rar pînă la 30 cm lungime. Frunze mai adesea 8 în verticil, străvezii, lacunos umflate, cuneate, spre bază îngustate în formă de pețiol, care la vîrf se termină prin 4—6 (rar 1—3) segmente laciniiforme, subulate, de 6—8 mm lungime, în parenchimul acestor pseudopețioli, ca și în tulpină , se află spații mari cu aer, care înlesnesc menținerea plantelor deasupra apei. Fiecare pseudo-pețiol este acoperit cu 700—900 glande mici, cu 2 brațe. Lamina reniform orbiculată, în partea centrală ventricos îngroșată, pe linia mediană articulat îndoită, de 5 — 7 mm lungime și lată de 8—10 mm. Lamina frunzei se închide, îndoindu-se dealungul nervurii mediane, formînd 2 valve, între care sînt prinse animalcule de apă. Flori axilare, solitare, la vîrful unui pedicel robust, mai lung decît frunzele. Caliciu cu 5 sepale persistente, ovale sau alungit ovale, spre partea superioară uneori ciliate, lungi de 3—4 mm și de cca 2,5 mm lățime. Stamine 5, cu filamente subulate. Ovar globulos, cu 5 stile filiforme, terminate prin stigmate peniciliform ramificate. Capsulă globuloasă, uniloculară, cu 5 valve, de regulă cu 10 semințe lungi de 1,5 mm și late de 1 mm. — VII—VIII. Stațiunea. în ape stagnante, la marginea lacurilor, printre stuf (Phragmites), papură (Typha) pipirig (Scirpus lacustris), roșățea (Butomus), iarbă neagră (Scrophularia diata), etc., cu un substrat de turbă, în care hibernaculele se pot păstra mai bine peste iarnă decît în nisip. în astfel de locuri ferite de intemperii, o aflăm adesea întovărășită de Riccia fluitans, *) După numele profesorului de botanică din Bologna, Ulisse Aldrovandi (1522 — 1605). IHUJSERACEAE 547 Ricciocarpus natans, Spirodela polyrrhiza, UIricularia ^ulgaris^ U. Bremii^ ș. a., mai rar cu Wolffia arrhiza, Caldesia parnassifolia. etc. Răsp. în țară: Sporadică. Foarte frecventă în Delta Dunării. Moesz G.(1907) a descoperit-o într-o baltă de la Reci (Retyi-Nyir) din reg. Autonomă Maghiară (r. Sf. Gheorghe), de unde a dispărut din cauza secării bălților. După Borbăs (Magy. Orv. Term. vizsg. (1890 - 1891) 480) aceeași soartă a avut-o între Oradea și Arad, de unde a dispărut în urma extinderii rețelelor de comunicație. în regiunea Craiova s-a găsit în părțile de la Cernelele (r. Craiova), iar Țopa o citează din Balta la <• Ciungi» de lîngă Gogoși (r. Vînju Mare), FRE nr. 542 b. Panțu (1902 — 1931) a descoperit-o în regiunea București 'în Balta Bălteni și în Lacul Gruiu (r. Snagov). De lîngă Mrea Țigănești (r. Snagov) a dispărut nu de mult. în 1951 Țopa a descoperit-o la cătunul Fundu și Coada Cățelul (comuna Turbați) și în V. Stubeului (comuna Izvorani), toate în jurul Lacului Snagov (Reg. București, r. Snagov). Sin tenis (1873) a semnalat-o în bălțile dunărene la Caraorman (r. Tulcea). Gre-cescu (1909) o citează de la Malcoci (r. Tulcea). Teodorescu (1911) o colectează din Merhei de lîngă Lelea (r. Tulcea), iar Prodan o menționează din Balta Somovei (r. Tulcea). în FRE nr. 542 s-a publicat din Gîrla Porcului de lîngă Sulina (r. Tulcea). R ă s p. gen.: Eurasia, Africa, Australia. O b s. 1. în răspîndirea acestei specii joacă un rol important apa și păsările. Cu ajutorul acestor ageriți, atît semințele cît și turionii lungi de 4 — 7 mm și lăți de 2,5 -- 6 mm, pot fi transportați dintr-un loc în altul. Datorită înmagazinării amidonului de către frunzulițele turionului, acesta din urmă în timp de iarnă se cufundă în apă, unde rămîne pînă în primăvară. în aprilie, prin consumarea amidonului, turionul încolțește și se ridică din nou deasupra apei, unde începe o nouă perioadă de vegetație. La noduri, dealungul tulpinii, se dezvoltă frunzele verticilate cu rol de capcană, pentru prinderea micilor animale de apă (Cyclops, Daphnia, Cypris, etc.). Frunza are aparența unei vezicule, cele două jumătățj-valve ale limbului formînd un unghiu de 60°. Nervura mediană constituie axa de mișcare. Marginile valvelor sînt răsfrînte către interior și sînt prevăzute cu creste dințate, unele mai mari și altele mai mici. Pe fața superioară deosebim 4 zone: prima, marginală, dințată, fără glande, a doua, către interior, cu glande, a treia, din nou fără glande, apoi a patra, apropiată de nervura mediană, atît cu glande digestive ce secretă enzime pro-teolitice, cît și cu peri sensilivi. In apă, la temperatura de 24 — 30°, valvele sînt deschise. Întîmplător, dacă animalcule de apă vin în atingere cu perii sensitivi sus amintiți, valvele se închid. Cu cît este mai mare numărul perilor atinși, cu atît închiderea se face mai repede. Prin închiderea valvelor, spațiul dintre ele se micșorează, animalculele capturate vin în atingere cu glandele digestive, care emit enzime proteolitice pentru digerarea organismelor Urmează apoi absorbția substanțelor lichefiate. Aldrovanda are frunze mai slabe decît Dionaea\ ele se închid cu mult mai încet și digeră numai o singură dată. O b s. 2. Printre anomalii, după Moesz, se cunosc indivizi fără pseudopețioli și fără sete, apoi exemplare ale căror frunze dintre 2 verticile pot fi alterne, precum și indivizi cu flori gemene. Tot Moesz a descoperit în jurul Orașului Stalin și var. Durieui Gasp. ap. Moesz in Anii. Mus. Nat. ii ung. V (1882) 524. Genul 201. DUO SERA *) L. Gen. pl. ied. 1 (1737) 89, nr. 253j, ed. V (1754) 136, nr. 351. — Rouă cerului. *) După grecesul drosos = rouă, deoarece glandulele plantei secretă un lichid ca rouă, cu care digeră insectele. 35* 548 FLORA R.P.R. Plante perene cu rădăcini fibroase și rizom vertical, fusiform, care se reîno-ește de la an la an, odată cu creșterea plantei. Frunze așezate în rozete bazale. Fiecare frunză alcătuită dintr-un pețiol lung și un limb rotund, obovat sau liniar cuneat, acoperit pe fața superioară cu o mulțime de glande roșie-tice, cleioase, lung pedicelate. Aceste glande (care au fost numite de Darwin tentacule) sînt sensitive și secretă sucuri cu ajutorul cărora planta prinde, omoară și digeră insectele, Inflorescență cimoasă alcătuită din flori radiare, cu caliciu profund 5-fidat. Corolă cu 5 petale alungit cuneate, albe. Andro-ceu cu 5 antere extrorse; polen în tetrade. Ovar superior, de regulă cu 3, rar 4—5 cârpele pluriovulate. Capsulă deschizîndu-se prin 3 — 5 valve,învelită în caliciul persistent. Semințe numeroase, fusiforme, cu tegument subțire. Genul cuprinde 86 specii, dintre care 10 specii se găsesc în emisfera de N, 14 în America de S, 15 în Africa de S, iar restul de 47 specii sînt răspîn-dite în Austialia. La noi cresc spontan: D. rotundifolia, D. anglica, D. intermedia și D. obovata. O b s. Dat fiind că speciile de Drosera trăiesc pe turbă bogată în azot, dar care nu poate fi absorbit, ele completează substanțele proteice digerînd insecte, ca Odonate, Collembole, Diptere și altele. în stare de repaus, glandele ce se află pe suprafața limbului stau întinse. Orice excitație a glandei, mecanică sau chimică, se transmite la limb și deci la celelalte tentacule, care încep să se aplece toate în spre centru, acoperind insecta ce s-a așezat acolo. Tentaculele sînt prelungiri formate din epiderma și țesuturile subepidermice ale limbului. Prin mijlocul pedicelului trec o serie de traheide care la vîrf se ramifică, alcătuind un fel de pachet, înconjurat de un strat de celule turtite, care la rîndul lor sînt împrejmuite de celule glandulare, marcate la mijloc prin cîte o vacuolă. Cînd se produce excitația, vacuola din aceste celule se fragmentează și se colorează. S-a dovedit că numai regiunea superioară, de cap, a tentaculelor este sensitivă. Dacă această regiune de cap se taie, atunci nu se mai produce excitația. Căldura moderată, electricitatea, ca și orice substanță organică azotată, acționează puternic și determină mișcări ale tentaculelor. Un fragment de fir de păr, în greutate de < 0,000832 mg, poate determina curbarea tentaculelor. Substanțele neazotate nu provoacă totuși nici o mișcare. După ce insecta este moartă, aceste glande, din producătoare de mucus cleios, devin producătoare de enzime proteolitice (droserină), care analoage cu pepsina sucului gastric al animalelor carnivore, înlesnesc digestia. Produsele de digestie în stare lichidă sînt apoi absorbite de glandulele mici, scurt pedicelate sau sesile, ce se află pe suprafața mediană a limbului. [După resturile de schelete chitinoase nedigerate ce rămîn pe frunzele de Drosera, se poate evalua numărul de insecte, în medie 15 — 20, ce cad pradă pe o frunză în timpul unei perioade de vegetație. S-a dovedit că speciile de Drosera pot fi cultivate și fără hrană animală, dacă au suficient azot, fosfor și potasiu, însă devin mult mai pipernicite. S’a găsit că Drosera crește în greutate de 2 ori mai mult, iar florile de 3 ori și fructele de 5 ori, atunci cînd își completează hrana cu insecte. Determinarea speciilor 1 a Capsulă cu șănțulețe longitudinale. Semințe de 0,5 mm lungime. Tulpini la bază de cele mai multe ori arcuite, ascendente; Frunze late de 2 — 5 mm .................................................3. D. intermedia Planșa 90. — 1. Aldrovanda oesiculosa L., la. un verticil de frunze, 1b. floare mărită, văzută din față. — 2, 2a. Drosera intermedia Hayne. — 3. D. rotundijolia L. — 4. D. obovata M. et K., 4a. frunză mărită. — 5. D. anglica Huds. 90 DROSEHACEAE 1 b Capsula fără șănțulețe, + netedă. Tulpină erectă.......................2 2 a Frunze întinse orizontal, cu lamina rotunjită (orbiculară). Semințe de 1 — 5 mm lungime ..................................1. D. rotundifolia 2 b Frunze obișnuit verticilate, cu lamină liniar cuneată sau obovată. . . .3 3 a Lamina frunzelor liniar cuneată. Capsulă bine dezvoltată. Semințe de 1 mm lungime ...................................................2. D. anglica 3 b Lamina frunzelor obovată. Capsulă obișnuit slab dezvoltată. Polen și semințe de regulă atrofiate..................................4. D. obovata 1. D. rotundifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 283; Juzep. in FI. U.R.S.S. IX (1939) 2. — Rorella rotundijolia AII. FI. pedem. II (1785) 88. — Rouă cerului. — Hasmatfu.— Rundblăttriger Sonnentau.— Exs.: FRE nr. 545 a. nr. 546 a, b, c. — Ic.: Pl. 90, fig. 3. 4. Frunze în rozete la baza tulpinii, cu limb rotund, de 0.4—1 cm lungime și 0,45 — 1,8 cm lățime. Peri glandulari capitați, acoperă partea superioară a limbului, cei marginali de 4—5 mm lungime, cei mediani lungi de 0,5 — 1 mm. Pețioli glabri, de 1 — 7 cm lungime. Tulpini florifere erecte, puține (1—3), înalte de 10—25 (30) cm (la f. breviscapa Rgl. de 4—6 cm) întrec de 2—4 ori frunzele. Inflorescența cimă scorpioidă multifloră. Caliciu tubulos campanulat, lung de 3,5 — 4 mm. Corolă albă, alungit obovată, lungă de 4—6 mm. Capsulă oblongă, netedă, de 5—6,5 mm lungime și de 2 — 2,5 mm lățime. Semințe fusiforme, netede, de un galben deschis, lungi piuă la 5 mm.«-VI—VIII. Stațiunea. Prin turbării, în care domină Sphagnum. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Mții Ouaș-Gutin: Vf. Brazilor la SV de Remeț (r. Sighet) și tinovul Vlășchinescu la E de Firiza (r. Șomcuța Mare); Hoteni în tinoavele « La Baltă» (r. Sighet); Mții Țibleșului la lezeru Mare la NE de Vf. Pietrii, Dragomirești la Dumbravă, Poienile de sub Munte la Tăul Băiții (r. Vișeu). Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Călățele, între Călățele și Belcești, Văleni, Ciucea pe V. Poicului, Valea Drăganului (r. Huedin); Mții Gilăului: Mt. Mare, Padiș, Piatra Grăitoare și Vf. Cîrligați la Izvoarele Someșului Cald; Someșu Cald pe Dl. Beleș (r. Cluj); A'. Vadului lingă Belioara (r. Turda;; Neagra și de aci pînă la Mt. Cucurbeta din Mții Bihorului (r. Cimpeni); Băgau (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Borsec la « Har mas Liget» (r. Toplița); V. Sălardului din Mții Gurghiului (r. Reghin); Izvorul Mureșului la « Marosnyir» (r. Gheorghieni); Tușnad pe Mt. « Budos » și Lacul Sf. Ana, Mții Harghita în Pasul Toivaioș. Sîncrăieni și la turbăria Luci (r. Ciuc): Covasna (r. Tg. Săcuesc); Ozun, Reci în mestecănișul de la « Retyi-Nyir » (r. Sf. Gheorghe); Vlăhița, Băile Homorod pe « Lassu Âg patak», Corund (r. Odorhei). Reg. Stalin: Cirta. Arpaș la Gloduri și La Găuri (r. Făgăraș); Șaeș în tinov (a dispărut în ultimii 10 ani) (r. Sighișoara). Reg. Hunedoara: Petroșeni la Cîndetu. Reg. Oradea: Remeți (r. Aleșd); Stîna de Vale (r. Beiuș), Reg. Craiova: Crasna din Vale la E de Fîntîna din Mieria și între Izvoare, Gurani pe V. Crasnei (r. Novaci). Reg. Ploesti: Mt. Penteleu la Lacul Manta. Lacul Roșu și Șapte Izvoare, V. Bîsca Mare (r. Cislău); Bisoca (r. Beceni). Reg. Bacău: Poiana Sărată (r. Tg. Ocna). Reg. Suceava: Crucea în Tinovul Mic din Gura Bărnărehdui (a dispărut), Vatra Dornei, Dorna Cîndrenilor, Șarul Dornei, Coșna, Poiana Stampe} (r. Vatra Dornei); între Pojorîta și Fundul Moldovei (r. Cîmpulung). FLORA R.R.R. întrebuințări. Părțile aeriene ale plantei sînt de mult întrebuințate în medicina populară. Glandele frunzelor produc enzime proteolitice al căror principiu activ nu este încă cunoscut. Herb a Droserae se consideră ca un leac specific în contra tusei convulsive, superior altor plante medicinale. în U.R.S.S., țărăncile opăresc oalele de lut punînd în apa fierbinte frunze de Drosera, deoarece fermenții din frunză dizolvă substanțele proteice chiar în porii vasului. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. 2. D. ânglica Huds. FI. Angl. I, ed. II (1778) 35. — D. longifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 282, p. p.; Juzep. in FI. U.R.S.S. IX (1939) 5. - Rorella longifolia Gilib. FI. lithuan. V (1798) 141. - Exs.: FRE nr. 543 a, b. - Ic.: Pl. 90, fig. 5. 4. Frunze dispuse în rozete la baza tulpinii, cu limb liniar alungit sau liniar cuneat, de 1,5 — 4 cm lungime și 0,2 —0,5 cm lățime, acoperit pe fața superioară cu peri glanduloși, lungi pînă la 7 mm. Pețiol glabru, de 2 —9 cm lungime. Tulpini scapiforme 1 — 3, erecte, de 2 ori mai lungi decît frunzele. Flori puțin mai mari decît la specia precedentă. Caliciu de 5 — 6 mm lungime. Corolă cu petale spatulate, de 5 —7 mm lungime, albe. Androceu de cca 5 mm lungime. Capsulă ovată, netedă, depășind lungimea caliciului. Semințe închise la culoare, fusiforme, de cca 1 mm lungime. — VII—VIII. Stațiunea. Sporadică prin turbării, împreună cu Sphagnum. R ă s p. în țar ă: Reg. Aut. M.: Băile Tușnad pe Alt. « Budos »; Misentea, Sîncrăieni (r. Ciuc). Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin). Răsp. gen.: Eurasia, America de N. 3. D. intermedia Hayne Bot. Bilderbuch (1798) 18; Flora U.R.S.S. IX (1939) 6. - D. longifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 282, p.p. - Ic.: Pl. 90, fig. 2, 2 a. 4. Frunze în rozete la baza tulpinii (scapului), îndreptate în sus, culamină cuneat obovată, lungă de (5) 7 — 12 mm și lată de 2 — 4 (4,5) mm. Pețiolii de 1,3 — 3 cm lungime: tulpini de regulă 1—3, la bază arcuite, ascendente, de 5—8 cm lungime, adesea cu puțin mai lungi decît frunzele. Sepale lungi de 3 — 4 mm, unite la bază. Petale 5 (rar 6), obovate, albe, pînă la 5 mm lungime. Stamine 5 (rar 6), de 3—4 mm lungime. Capsulă piriformă, cu 3 — 4 șanțuri longitudinale. Semințe de 0,5 mm, ovate, cu tegument alipit, subverucos și negru. — VII—VIII. Stațiunea. Sporadică prin turbării. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Alții Gilăului; Alt. Atare, Tăul Căpățînii, Tăul Sărat Calul de Piatră, Izvoarele V. Șoimului. Răsp. gen.: Europa, India Occidentală, America de N. VIOLACEAE 553 4. D. obovâta Mert. et Koch in Rohl. Deutschl. FI. II (1826) 502. — D. rotundi-folia x D. anglica Lasch in Bot. Zeit. XV (1857) 514. — Exs.: FRE nr. 544; FHE nr. 748. - Ie.: Pl. 90, fig. 4, 4a. 4. Frunze îndreptate de cele mai multe ori în sus, obovate, sau în formă de lopată, cu lamina lungă de 1,2 — 2 cm și lată de 0,4—0,9 cm. Petioli treptat îngustați, de 4—5 cm lungime. Scap de 10 — 15 (20) cm lungime, glabru, de 2—3 ori mai lung decît frunzele. Cima cu 1—8 flori. Stigmate bilobate. Capsulă adesea redusă, mai scurtă decît caliciul. Semințe obovate, lungi de cca 1 mm. — VI—VIL Stațiunea. Sporadică prin turbării, împreună cu ambii părinți. R ă s p. î n țară: Reg. Aut. M.: Turbăria Mohoș aproape de Băile Tușnad (r. Ciuc) Răsp. gen.: Europa. Fam. 43. VIOLACEAE *) DC. in Lam. et. DC. FI. fr. IV, ed. III (1805) 801. Plante ierboase, la noi înalte de 5 — 30 cm, în alte țări semiarbuști, arbuști și arbori, cu frunze alterne, întregi, glabre sau pubescente, stipelate. Pedunculi cu 2 bracteole. Flori solitare, bilateral simetrice (zigomorfe), mai rar cu simetrie radiară (actinomorfe), hermafrodite, sau mai rar (cele exotice) unisexuate. Sepale 5, persistente. Petale 5, libere, neegale, cea inferioară de regulă mai mare, prelungită în formă de pinten drept, umflat sau subțire, adesea ridicat în sus. Stamine 5, formează în jurul ovarului un cilindru închis; filamentele scurte sau lipsă (Pl. 91, fig. 2); antere cu conective apendiculate la partea superioară (Pl. 91, fig. 2 c). Ovarul cu un stil și un stigmat, complet acoperit de stamine, sesil, unilocular, format din 3 cârpele (rar 2 — 5). Ovule răsturnate (anatrope) cu placentație parietală. Fruct capsulă loculicidă, se desface în lungul suturilor prin 3 valve elastice (Pl. 92, fig 2 c, Pl. 93, fig. 3 a). Semințe prevăzute cu un apendice cu conținut uleios (elaiosom). Embrion drept (Pl. 91, fig. 3, 4, 25, 26). Obs. în familia Violaceelor se observă două feluri de flori: flori chasmogame, adică flori obișnuite, cu corolă evident deschisă și flori cleistogame, lipsite de corolă, cu toate piesele florale închise în caliciu în timpul fecundației și care de obicei stau la baza plantei, pe suprafața solului sau sînt ascunse în pămînt. La florile cleistogame, grăuntele de polen, fără să cadă din tecile anterei, dă naștere la un tub polinic care pătrunde prin stigmat la ovule produeîndu-se astfel o autofecundare. Formarea hibrizilor pe această cale nu este posibilă. Genul 202. VIOLA**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 267, nr. 679], ed. V (1754) 402, nr. 898. -Viorea, Tămîioară, Toporaș, Pansea. *) Prelucrată de G. Grințescu, M. G u ș u 1 e a c, și Acad. E. I. N y ă r â d y. **) Din cuvîntul latinesc Viola, derivat din diminutivul grecesc «Vion», nume de floare des întîlnit în mitologia greacă. FLORA R.P.R. Flori pedunculate, așezate la subțioara frunzelor, cu 2 bracteole la bază. Sepale ± egale, la bază cu apendici pronunțați, îndreptați în jos. Petale inegale, cea inferioară de regulă mai mare și prevăzută la bază cu un pinten gol, celelalte unguiculate. Stamine cu filamente foarte scurte, late, libere. Antere libere sau puțin unite, cu conectivul la vîrf cu apendicul triunghiular; cele două inferioare cu cîte o nectarină care se întinde în pinten (PI. 91, fig. 1 și 2 d). Ovar format din 3 cârpele cu numeroase ovule. Stil alungit, la partea inferioară de cele mai multe ori subțiat și uneori îndoit, la partea superioară + îngroșat (mai rar subțiat), glabru. Stigmat fie în formă de rostru + îndoit în jos, fie oblic disciform sau prevăzut cu un guler incomplet și scurt rostrat, fie capitat turtit bilobat sau globulos urceolat, cu deschizătura în partea anterioară (PI. 91, fig. 5 — 23). Fructul capsulă, se desface în 3 valve. Semințe rotund ovale, cu endosperm bogat și funicul transformat în carunculă (strofiolă) bogată în materii oleaginoase și dezvoltată mai ales la grupa « Uncinatae », constituind un mijloc de răspîndire cu ajutorul furnicilor (elaiosom). Genul cuprinde aproximativ 500 specii, răspîndite pe tot globul pămîntesc. D e t e r m i n a r e a s p e c i i 1 o r 1 a Stigmat în formă de rostru curbat, + ascuțit {Uncinatae) sau foarte scurt {Rostratae} (PI. 91, fig. 5, 6, 7, etc.)......................2 1 b Stigmat fie oblic gulerat sau oblic disciform, cu un rostru scurt, fie turtit și bilobat sau globulos urceolat, cu deschizătura în partea anterioară (PL 91, fig. 15, 18, 19 — 23).................................20 2 a Tulpină glabră sau peste tot păroasă, cu peri neregulați.............3 2 b Tulpină lipsă, sau în caz că se dezvoltă, uniserial păroasă.........19 3 a Plante ± tufoase, fără tulpină normală...............................4 3 b Plantă cu tulpină foliată, cu sau fără rozetă de frunze bazale......10 4 a Plante cu stoloni .....................................................5 4 b Plantă fără stoloni (V. collina produce adeseori dinrizom și din rădăcini ramuri asemănătoare unor stoloni) .........................................8 5 a Stoloni de obicei scurți și groși, albicioși sau verzi, întotdeauna pro-strați ....................................................................6 5 b Stoloni. subțiri, i alungiți, + ascendenți, neînrădăcinați, adeseori floriferi .......................................................4. V. alba 6 a Stipele lat ovate, de 6 — 7 mm lungime, scurt fimbriate, brun glanduloase, necilitate sau abia ciliate la vîrf (PI. 92, fig. 2 a). Frunze orbicuiar cordate. Flori cu petale de un violet închis. Petale drepte................. 7 6 b Stipele lanceolate, de 1,5 —3 cm lungime, ciliate, lung fimbriate, cu fimbriile mijlocii cel puțin egale cu jumătatea lățimii stipelei (PI. 92, fig. 3 b). Frunze cordat ovate, mai rar orbicuiar cordate. Petale fie în întregime întunecat violete și la uscare albastre deschis sau albe, fie în 1 /3 —1 /2 inferioară albe și în partea superioară întunecat violete sau albastre ................................................3. V. suavis 7 a Frunze rotunjite, reniform cordate sau lat ovate, ± egal de lungi și late, de 1—3 cm diam. Stipele ovat triunghiulare, la bază late de 5—6 mm, lungi de 6 — 7 mm, cele superioare mai lungi, puțin lanceolate, VIOLACEAE glabre, scurt timbrate, cu fimbrii. brun glanduloase. Flori violete. Stigmat cu rostru uncinat, aproape egal cu diametrul stilului. Plantă comună, odorantă........................................1. V. odorata 7 b Frunze de aceeași formă, de un verde deschis, translucide, subțiri, fragile, cele mature foarte alungite (pînă la 27 cm), cu limbul de 5—8 cm lățime. Stipele palide, membranoase, ovat ascuțite, scurt glandulos ciliate. Flori ± odorante. Rostrul stigmatului orizontal sau suberect, mai scurt decît diametrul stilului. Plantă rară din Dobrogea 2. V. ignobilis 8 a Frunze de primăvară și vară, împreună cu pețiolii, cu peri deși, albi hirsutiformi, moi, mătăsoși mai ales pe dos. Stipele lung fimbrate, pe margini și pe fimbrii ciliate...................................7. V. collina 8 b Frunze ± pubescente, sau glabre, trunchiate sau adine cordate, unele decurente în pețiol. Stipele cu fimbrii mai scurte și slab ciliate ... .9 9 a Frunze de primăvară la bază profund cordate, mai lungi decît late 5. V. hirta 9 b Frunze de primăvară la baze cuneate, trunchiate sau foarte ușor cordate, cu sinul larg deschis, decurente în pețiol, triunghiular ovate s$u triunghiular oblongi...........................................6. V. ambigua 10 a Tulpini cu rozete de frunze bazale...................................11 10 b Tulpini fără rozete de frunze bazale.................................14 11 a Plantă înaltă de 5 — 16 cm, glabră. Frunze orbicuiat cordate, egal de lungi și late, la vîrf subacute sau obtuziuscule, cele inferioare pînă la 10 mm diametru, cele superioare pînă la 15 —16 mm diametru. Stipele lat ovate, fimbriate sau dințate. Flori violet cerulee..l7. V, rupestris 11 b * Plantă înaltă pînă la 15 cm sau și mai înaltă, gracilă, cu frunze ovat cordate, ascuțite, mai lungi decît late......................................12 12 a Plantă gracilă, cu frunze inferioare subreniforme, obtuze ; cele superioare scurt subacuminate. Stipele liniar lanceolate, lung cuspidate, + pectinat fimbriate, cu fimbrii lungi, întotdeauna mai scurte decît pețiolul 14. V. silvestris 12 b Plantă ± robustă, cu frunze larg cordate, aproape egal de lungi și late, la vîrf ± mucronate.................................................. 13 13 a Plantă cu puține tulpini, fără resturi uscate. Frunze ± orbiculare. pînă la 4 cm diametru, dispers scurt păroase sau glabrescente. Stipelele inferioare pînă la jumătatea lungimii lor concrescute cu pețiolul; cele superioare libere și dințate. Flori mari, peste 25 mm. .15. V. Riviniana 13 b Plantă cespitoasă cu numeroase resturi uscate. Frunze orbiculare, scurt mucronate, de 5—6 cm diametru, cele văratice groase, pe dos cu nervuri sau cu o zonă de culoare purpurie, pe dos dispers părcase sau glabre. Flori mici, fără miros. Petalele pe margini pătate cu liliachiu sau albe, pe dos slab cerulee.................................16. V. Sieheana 14 a Plantă complet glabră, cu puține tulpini, înalte de 4—20 cm. Limbul frunzelor ovat lanceolat, atenuat în pețiol aripat...............10. V. pumila 14 b Plantă pubescentă sau parțial glabră. Frunze ovat lanceolate, cu bază trunchiat cordată sau cuneată...............................................15 556 15 15 16 16 17 17 18 18 19 19 20 20 21 21 22 a Stipele mari, evident foliacee, egale sau aproape egale cu pețiolii superiori. Plante înalte de 14—50 cm, ± pubescente ..8. V. elatior b Stipele mici, nefoliacee................................................16 a Stipele inferioare cafenii, înguste, aproape întregi, de 5 —7 mm lungime; cele mijlocii verzi, lanceolate, serate sau întregi, mai scurte decît jumătatea pețiolului, cele superioare mai scurte și mai înguste, de lungimea pețiolilor, acuminate .....................................9. V. stagnina b Stipele puțin vizibile, lungi cît jumătatea pețiolului, i dințate..........17 a Stipele lungi de 2,5 — 5 mm, cele superioare de 8—10 mm. Frunze mici, cordate la bază, oblong ovate, obtuze, glabre, rar subpubescente la bază............................................................11. V. canina b Stipele mai mari, uneori lungi pînă la jumătatea pețiolului sau mai lungi ...................................................................... 18 a Stipele bazale lungi de 6—10 mm, late de 1 — 3 mm, cele superioare lungi de 15 — 25 mm și late de 3 — 5 mm, lanceolate, rărit dințate. Frunze subcordate, ovat lanceolate, ± acuminate, unele la bază puțin asimetrice, cu vîrful îndreptat într-o parte.................12. V. montana b Stipele inferioare penat fidat lacerate, foliacee, mai lungi decît jumă- tatea pețiolului. Frunze oblong ovate, la bază subcuneate, întotdeauna subcordate ...................................................13. V. Jordanii a Tulpini la început lipsă sau foarte scurte, dezvoltîndu-se ulterior în timpul înfloririi; la maturitate de cca 40 cm, uniseriat păroase 18. V. mirabilis b Tulpini întotdeauna lipsă. Rizom alungit, subțire, cu stoloni subterani, subțiri, repenți, lung articulați, la capetele lor cu puține frunze în rozetă, glabre, din mijlocul cărora se ridică pedunculii cu flori. Stipele lungi de 5 — 10 mm, întregi sau puțin denticulate, concrescute pe jumătate cu pețiolul. Stigmat fără papile, cu rostru scurt și orificiu mare 19. V. uliginosa a Stigmat turtit bilobat, fără rostru sau urceolat, claviform sau globulos, de ambele părți cu 2 smocuri de peri între care se află orificiul. Stil ± drept (Pl. 91, fig. 19-23)..............................................21 b Stigmat cu rostru scurt, oblic disciform sau înconjurat parțial de un guler (Pl. 91, fig. 15-17)............................................’......22 a Stigmat turtit, invers cuneat și bilobat, cu orificiul între lobi (Pl. 91, fig. 18). Frunze bazale reniforme, ușor crenat dințate. Tulpină de obicei cu 2 flori. Flori mici, galbene. Sepale ciliat dințate; pinten întotdeauna galben ......................................................23. V. biflora b Stigmat urceolat clavat, pînă la globulos, cu orificiu anterior (Pl. 91. fig. 19-23) .................................................................24 a Stigmat larg disciform, cu rostru îngust cilindric (Pl. 91, fig. 17). Plante fără stoloni. Frunze cenușii-verzi, dințate, triunghiular sag-tate, larg cordate. Bracteole întregi, de 5—8 mm lungime, așezate mii jos de mijloc. Flori violacee sau pestrițe, lungi de 10—25 mm. Pinten mai lung decît apendicele caliciului.........................22. V. Jooi VIOLACEAE 22 23 23 24 24 25 25 26 26 27 27 28 28 29 29 30 30 31 31 b Stigmat cu rostru scurt și larg, oblic, cu guler parțial la bază (PI. 91, fig. 15).........................................’..............23 a Frunze bazale glabre, rotund reniforme sau ovate, cordate, la vîrf obtuze, mai rar scurt acuminate. Stipele libere, albicioase, membranoase. Bracteole așezate puțin mai jos sau mai sus de mijlocul pedun-culului. Flori roșii liliachii, cu pintenul aproape egal cu apendicele sepalelor................................................20. V. palustris b Frunze bazale relativ mari, lat ovate, orbiculare, cordate sau reniforme, pe dos Jk pubescente, cu vîrf obtuz sau mai rar rotunjit. Bracteole așezate mai sus de mijlocul pedunculului. Flori violet deschise, cu pintenul de 2—3 ori mai lung decît apendicele sepalelor. . . .21. V. epipsila a Tulpină scurtă, decumbentă sau lipsă. Flori mari, de un albastru închis ..............................................................25 b Tulpini alungite, ascendente, erecte. Stipele dințate sau penat partite 27 a Plantă fără tulpini, cu frunze și pedunculibazali. Frunze ovale sau sub-rotunde, cu lamina sub 1 cm lungime. Stipele mici, întregi, concrescute cu pețiolul .............................................24. V. alpina b Tulpina există, însă foarte scurtă. Stipele libere, dințate sau penat partite .............................................................26 a Stipele evident dințate. Plantă cultivată....................26. V. altaica b Stipele penat partite. Petale închis violete, rar gălbui sau albe. Plantă cultivată....................................................25. V. calcarata a Stipele triunghiular ovate, de jur împrejur dințate. Pinten peste 1 cm lungime. Plantă cultivată...................................27. V. cornuta b Stipele lungi, late, foliacee, cu 1—3 dinți lăți, ascuțiți, sau evident penat partite............................................................28 a Plante perene, cu lăstari sterili subterani sau aerieni, rizom subțire, orizontal și tulpină ascendentă. Lacinia terminală a stipelelor de obicei întreagă și egală sau cu puțin mai mare decît laciniile laterale. Plante din regiunea montană-subalpină, cu flori mari............................29 b Plante anuale sau perene, fără lăstari sterili. Lacinia terminală a stipelelor ± dințată, de obicei mai mare și mai lată decît cele laterale. Plante din regiunea de cîrnpie și cea montană...................................30 a Frunze mijlocii eliptice sau lanceolate, cele superioare liniar lanceolate, fin ascuțite. Stipele fin sectate ........................29. V. declinata b Frunze mijlocii ± rotunde, cele superioare alungit ovate, adeseori cordate sau lat lanceolate. Stipele mult mai fidate ....28. V. dacica a Flori foarte mari (4—5 cm). Plantă cultivată în diferite culori sau pestriță .................................V. Wittrockiana (liortensis Auct.) b Flori lungi de 1,5—3 cm ...............................................31 a Flori mijlocii sau mari, de 2—3 cm în diam., cu petale mult mai lungi decît sepalele..............................................................32 b Flori mici, pînă la 1,5 cm în diam., cu petale de lungimea sepalelor sau mai scurte............................................................35 558 FI.ORA R.P.R. 32 a Cel puțin cele 2 petale superioare, sau adesea toate petalele, de la începutul înfloririi, violete...................................................33 32 b Toate petalele galbene de la începutul înfloririi, mai tîrziu uneori cu slabe nuanțe violacee *) ...................................................34 33 a Plante anuale sau hibernante ............................30. V. tricolor 33 b Plante perene ...........................................31. V. Bielziana 34 a Plante anuale sau hibernante, zvelte, cu internodii alungite. Frunze mijlocii și inferioare lat cordate ovate.........................32. V. luteola 34 b Plante bisanuale sau perene, multiflore. Frunze mijlocii eliptice sau ovat oblongi, ± cuneate la bază ...............................33. V. saxatilis 35 a Plante înalte de (10) 15—30 cm, glabre sau glabrescente. Petale cu pinteni lungi de 7 — 15 mm.....................................34. V. arvensis 35 b Plante scunde, înalte de 2 — 10 cm, rar mai înalte, des suriu pubes-cente.......................................................................36 36 a Floare lungă de 4—7 mm, alb gălbuie, numai cu pintenul violet. Frunze mijlocii orbiculare sau lat ovate, cele superioare oblongi sau liniar lanceolate .................................................35. V. Kitaibeliana 36 b Floare lungă pînă la 16 mm, cu petalele superioare violete. Toate frunzele tulpinale lanceolate sau liniar lanceolate. Plante de nisipuri 37. V. hymettia Subgenul NOMIMIEM (Ging.) Kupff. in OBZ (1903) 328; in Kusn., Busch et Fom. FI. Cauc. crit. III, 9 (1909) 167.— Sect. Nomimium Ging. Mem. fam. Viol. (1823) 1. Stil treptat îngroșat înspre vîrf. Stigmat foarte variat, cu rostru simplu sau ± cîrligaty oblic gulerat sau așezat pe un disc oblic. Secția I. UNGINATAE Kupff. in OBZ l.c. Stigmat uncinat, cu rostru în unghiu drept sau îndoit în jos, de aceeași lungime cit diametrul stilului sau de 2 ori mai lung. 1. V. odorata L. Sp. pl. ed. I (1753) 934; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 363. — V. Wiedemanni Boiss. FI. or. I (1867) 457. — V. sarmentosa M. B. FI. taur.-cauc. III (1819) 172. — Tămîioară, Viorea. — Illatos ibolya — Wohlriechendes Veilchen. — Ouajiua ^ymncTan. — Exs.: FRE nr. 446 a,, b. - Ic.: Pl. 91, fig. 1, 2, 5, Pl. 92, fig. 2, 2 a. 4. Plantă înaltă de 2,5 — 15 cm, cu rizom gros, articulat, cu rozetă de frunze bogată și cu stoloni aerieni scurți sau lungi, groși, repenți, cu *) Colorația violetă de mai tîrziu constituie un caracter latent al celor mai multe Viole cu flori galbene. Astfel, din indivizi cu flori curat galbene, s-au obținut prin cultură și selecționare timp de mai mulți ani, Viole cu flori curat violete. Culoarea violetă latentă, poate apare în proporții și în răstimpuri diferite. Atît timp cît nuanța violacee apare neînsemnată față de fondul principal, galben al florii, aceasta poate fi considerată numai ca un fenomen întîmplător, care din diferite cauze apare în mod capricios. Fenomenul este in legătură și cu îmbătrînirea florilor după polenizare. Așa se explică că același individ poate avea florile la început (deschise) galbene iar după polenizare, cu nuanțe violacee. Pentru corecta determinare a Violelor din Secția Eutricolores, trebuie avut în vedere și acest fenomen. VIOLACEAE 559' rădăcini adventive la noduri. Frunze verzi închise, rotunde, reniform cordate sau lat ovate, mari, de 1,5—3 cm. lungime și aproape tot atît de late, ± lucioase, glabre sau aproape glabre; cele de vară glabrescente, cu limb de 4 — 6 cm lungime și ± tot atît de lat, cu baza adînc cordată. Stipele triunghiulare, late de 5 — 6 mm, lungi de 6 — 7 mm, cele interne lanceolate, glabre, fimbriate, cu fimbrii scurte, dese, brun glanduloase. Flori mirositoare. Pediceli glabri sau ușor alipit pubescenți. Bracteole așezate la jumătatea pedun-culului sau mai sus. Sepale ovate, obtuze la vîrf. Petale ovate, de un violet închis, mai rar albe, sulfurii, albastre, roșcate, pestrițe, lungi de 1—2,5 cm, ± emarginate sau întregi; cele laterale lanceolate, cea inferioară cu un pinten obtuz, lung de 2—4 mm, puțin mai lung decît apendicele sepalelor, drept sau îndoit în sus, de culoare violetă. Stil turtit lateral, cu stigmat îndoit în formă de cîrlig, cu rostrul aproape egal cu diametrul stilului (Pl. 91, fig. 5). Capsulă sferică, triedrică sau hexagonală, cu muchiile puțin pronunțate, verde sau purpurie. — III —IV. Stațiunea. Prin zăvoaie, tuferișuri, lunci, pe marginea pădurilor de foioase, prin poieni, de-alungul cursurilor de ape, mai cu seamă în regiunea deluroasă și de cîmpie. Răsp. în țară: Comună în întreaga țară. Variabilitatea speciei var. genuina Boiss. FI. or. I (I (1867) 458; Grec. Pl. ind. Rom. (1901) 4. — F. adorata a. typica Beck FI. NO II (1892) 515. — Stipele scurte, de 5 —6 mm lungime, lat ovate sau lat triunghiulare, la mijloc late de 3 — 5 mm, glabre, scurt fimbrate, glanduloase cu glandule brune; fimbriile mai scurte decît lățimea stipelelor. Flori violete.— Reg. Cluj: Cluj în Grădina Botanică (FRE nr. 446 b). Reg. Timișoara: Băile Herculane, Mt. Domo-gled (r. Almaș). Reg. Craiova: Bucovăț pe rîpa Jiului (r. Craiova). Reg. Ploești: Pucheni la Păd. Balota (r. Ploești); Borănești sub coasta lalomiței (r. Urziceni). Reg. Rucurești: Titu în pădure (r. Răcari); Pasărea în Păd. Pustnicu (r. Brănești). Reg. Galați: Mrea Cocoș (r. Tulcea). Reg. Rtrlad: Negulești (r. Adjud); Focșani la Păd. Crîngu, Cotești. Reg. Iași: lași la Galata și Copou ; Huși în Păd. Dobrina. Reg. Suceava .-Păd. Tîrnauca (r. Botoșani) var. ciliata G. Grinț. var. nova in Add. III, pag. 645. — Exs.; FRE nr. 446 a. — Partea superioară a stipelelor, împreună cu fimbriile rărit păroase. — Reg. Cluj: Cluj la Făget, Fînațe și la Hajongard. Reg. Craiova: Bucovăț, Lunca Craiovei, Palilula în Păd. Solomon, Podari în V. Hoțului (r. Craiova); Gura Motrului în Păd. Argintești (r. Filiași) Reg. Pitești: Piatra Olt în Păd. Milcov (r. Slatina). Reg. Ploești: Tîrgoviște la Mrea Dealu, Văcărești în Păd. Văcărească (r. Tîrgoviște); Brazi (r. Ploești); Sinaia pe V. Cășăriei; Armășești (r. Urziceni). Reg. Rucurești: Periș (r. Snagov); Brănești. Reg. Constanța: Gura Dobrogei în tuferișuri (r. Medgidia). Reg. Racău: Piatra Neamț pe Mt. Pietricica; Tg. Neamț la Cetatea Neamțului. Reg. Iași: Huși în Păd. Dobrina; Iași la Copou, Bucium. var. sarmentosa M.B. FI. taur.-cauc. I (1808) 172, III (1819) 166. — Rizom scurt, cu 5—10 stoloni lungi de 20—50 cm, subțiri, tîrîtori, adesea înrădăcinați, la maturitate foarte flexuoși, ca și pețiolii frunzelor, cya internodii lungi de 3 —7 cm. Frunzele stolonilor reniform cordate, cu vîrful obtuz, sinul bazai larg deschis și pețiolii scurți. Frunzele de pe rizomul principal inegale, cu limbul cel mai mare de 8 cm lungime și 7 cm lățime, orbicular. Stipele ca la specia tipică. — Reg. Craiova: Gura Văii (r. Tr. Severin). Reg. .560 FLORA R.P.R. Ploesti: Armășești (r. Urziceni); Seciu-Boldești pe Dl. Gîlmeia (r. Ploești). Reg. București: Pasărea în Păd. Pustnica (r. Brănești). Reg. Constanța: Esechioi în Păd. Cîsîca (r. Adamclisi). f. Shnonkaiana Gây. in MBL XV (1916) 49. — Frunze pe față glabre (la tip pubescente), în rest ca la tip. — Reg. Cluj: Cluj; Aiud.. După culoarea și forma petalelor, pot fi deosebite următoarele forme: 1 a Petale late de 5 —6 mm......................................................... 2 1 b Petale înguste, de 2 — 3 mm., jumătate albastre azurii și jumătate albe f. caerulea G. Grinț. f. nova in Add. III, pag. 646. — Reg. Pitești: în zăvoiul Oltului spre Halta Calinderu și satul Milcov (r. Slatina). — Reg. București: București în Păd. Otopeni. 2 a Petale liliachii f. lilâcina (Rossm.) Wiesb. in Baenitz Herb. Europ. (1890) 6394. — V. iilacina'R^w.. ap. Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 705, nr. 4498; cf. Baenitz Herb. Europ. — Reg. Pitești: Piatra Olt în Zăvoiul Oltului (r. Slatina) 2 b Petale de altă culoare........................................................ 3 3 a Petale pestrițe, alb cu violet f. variegâta (DC.). — V. odorata o ar legata DC. Prodr. I (1824) 297. — Exs. : FRE nr. 447. — Reg. Cluj: Cluj în Grădina Botanică și pe Dl. Hajongard. 3 b Petale albe sau galbene ...................................................... 4 4 a Petale albe. Pedunculi ușor păroși. Sepale obtuze f. dumetorum (Jord.). — V. dumetorum Jord. Pug. pl. nov. (1849) 16. — V. odorata var. dumetorum Rouy et Fouc. FI. Fr. III (1896) 25. — V. odorata var. alba Auct. pl., non Bess. — V. odorata f. albijlora Neuman Sveriges FI. (1901) 268. — Reg. Craiova: Gura Văii pe Pîr. Vodița (r. Tr. Severin). 4 b Petale galbene la bază. Pedunculi păroși. Stipele la vîrf ± ciliate. Bractei ovate și ciliate. Capsulă îndesuit păroasă f. su’furea (Cariot) Rouy et Fouc. l.c. (1896) 26. — V. sulfurea Cariot Et. fleurs. ed. II (1860) 63. — Reg. București: Păd. Bolintin (r. Crevedia). întrebuințări: întreaga plantă conține alcaloidul violina analoagă emetinei din rădăcina de ipecahuana și mai mulți glicozizi cu conținut de ester metilic al acidului salicilic. Rădăcinile conțin cantități însemnate de saponine. Datoritei acțiunii acestor saponine, rădăcinile se folosesc în prezent în scopuri medicinale ca expectorant. în medicina Planșa 91. — 1. V. odorata L., secț. long. a florii. — 2. idem, poziția staminelor: a. stigmat, b. apendice lameliform pe antere, c. antere, d. apendici nectariferi la 2 antere- — 3. V. hirta L., sămînța și caruncula.— 4. V. collina Bess., sămința și caruncula. — 5. V. odorata L., pistil. — 6. V. suavis var. cyanea (Cel.), pistil. — 7. V. hirta L., pistil (prelungirea punctată după datele lui Kupffer).— 8. V. silvestris Lam., pistil (2 exemplare).— 9. V. Riviniana Rchb., pistil din profil și din față.— 10. V. rupesiris Schm., pistil.— 11. P. elatior Fr., pistil. — 12. V. canina L., pistil din profil și din față. — 13. V. uliginosa Bess., pistil din profil și din față.— 14. V. mirabilis L., pistil.— 15. V. palustris L., pistil.— V. epipsila Ldb., pistil.— 17. V. Jooi Jka., pistil.— 18. V. bijlora L., pistil din față și din profil.— 19. V. alpina Jacq., pistil. — 20. V. tricolor L. pistil. — 21. V. arvensis Murr., pistil din profil și din față. — V. declinata W. et K., pistil. — 23. V. saxatilis Schm., pistil., — 24. V. uliginosa Bess. înfățișarea plantei Borifere, 24a. idem, secțiunea pețiolului. — 25. V. tricolor L., sămînță cu carunculă. — 26. V. ambigua W. et K., sămînță cu carunculă. Figurile 5 — 23 sînt mărite de 10 ori și toate originale. PLANTA 91 36 - c. 640 VIOLACEA E 5G3 populară sînt folosite florile pentru proprietățile lor pectorale, sudorifice și ușor laxative. Plantă decorativă. Prin selecțiune și cultură sistematică, din specia sălbatică horticultorii au ajuns să producă varietăți cu flori mari, ± lung pedunculate, de diferite nuanțe între violet și albastru, plăcut mirositoare. Mai de mult, țara noastră importa violete din Italia și Franța. Astăzi acest comerț a încetat, deoarece și grădinarii noștri le pot cultiva. Cultura lor reușește numai sub geam. Cele mai căutate varietăți din comerț sînt: Violete de patru sezoane, care înfloresc aproape tot anul, Violete de Parma, cu flori lung pedunculate, de un albastru deschis și foarte odorante și Violete « de France », cu cele mai mari flori dintre v a pietățile cui ti va te. R ă s p. gen.: Europa, Asia Mică, Siria, Caucaz. 2. V. ignobilis Rupr. FI. Cauc. (1869) 148; Kupffer in FI. cauc. crit. (1909) 185; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 364. 4. Plantă asemănătoare cu V. odorata, înaltă de 3 —7 cm, după înflorire de 15 — 27 cm. Rizom gros, cu internodii scurte. Stoloni aerieni lungi de ± 22 cm, cu rădăcini la noduri și rozete de frunze. Frunze la început mici, de 1—7 cm, deschis verzi, translucide, subțiri, fragile, toate ± uniforme, cele dezvoltate lungi pînă la 27 cm, late de 5—8 cm, rotunde sau rar ovate, foarte obtuze, cu sinul bazai adînc sau larg deschis, pe margini fin crenate sau crenat dințate, glabre sau spre bază, pe pețioli și pe nervuri fin pubescente. Stipele membranoase, palide, ovat ascuțite, cuspidate, pe margini i ciliate, ± lung fimbriate și ± glanduloase. Flori 1, rar 2, lungi de 2 cm, deschis violete, odorante, cu peduncul glabru sau slab pubescent, cu peri reverși. Bractei 2, așezate la mijloc sau mai jos. Sepale glabre, ovate sau alungit ovate, obtuze. Petale cu margini întregi sau fin crenate, cele laterale barbulate. Pinten lung de 2 — 3 mm, drept, obtuz. Ovar pubescent. Stil turtit lateral, cu rostru orizontal sau suberect, îndoit în formă de cîrlig, mai scurt decît diametrul stilului. Capsulă de 5 — 7 mm în diametru. Flori cleistogame, adesea ± numeroase. — III —IV. Stațiunea. Pe stînci și prin crăpăturile stîncilor. Răsp. în țară: Reg. Constanța: Basarabi, în fundul văii, Gura Dobrogei (r. Medgidia). Reg. Galați: Măcin pe Mt. Pricopan la Piatra îmbulzită; Beștepe (r. Tulcea). Răsp. gen.: R. P. Rornînă, Caucaz, Persia. 3. V. suâvis M. B. FI. taur.-cauc. III (1819) 164; W. Beckr. Viol. eur. (1910) 8 et Viol. Schw. in Neue Denkschr. Schw. Nat. Ges. XLV, 1 (1910) 9; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 365. — V. odorata p. Steveni Bess. Cat. hort. Cremen. (1811) Suppl. II, p. 17; M. B. l.c. (1819) 164. — V. odorata p. suavis Boiss. FI. or. I (1867) 458. — V. sepincola Kupff. in Kusn., Busch et Fom. FI. cauc. crit. III (1909) 186, non Jord.; W. Becker in Beih. Bot. Centralbl. XXXVI, 2 (1918) 19, s.l. — Toporași. — (DnajiKa npimTHan. — k.: Pl. 91, fig. 6, Pl. 92, fig. 1, la, 3, 3a, b. 564 FLORA R.I’.R. 4. Rizom îngroșat, cu stoloni scurți, ± îngroșați, orizontali, subterani. Frunze de vară în general mai îngust sau mai lat cordat ovate, obtuziuscule, acuminate, cu lățimea cea mai mare în treimea inferioară, cu peri scurți și alipit sericei, mai rar glabre, foarte lung pețiolate. Stipele lungi de 1,5—3 cm, ± îngust lanceolate, palid verzui, aproape glabre, ± lung fimbriate; fimbriile mijlocii lungi cît 1 /2 din lățimea stipelei. Bractei de obicei înserate în partea inferioară a pedunculului, mai rar lățite. Petale fie în întregime violete și la uscare albastre deschis sau albe, fie în 1/3 —1/2 inferioară albe și în partea superioară întunecat violete sau albastre. Pinten scurt și gros. Capsulă mare, globuloasă, alipit pubescentă sau glabră. Flori mirositoare. — III —IV. Stațiunea. Prin păduri, tuferișuri, locuri umbrite, prin luncile nurilor, de la cîmpie pînă în etajul montan. Obs. W. Becker, monografistul Violelor, consideră pe V. suavis ca o «specie colectivă » care cuprinde mai multe « microspecii» (subspecii). Situația sistematică a acestor subspecii înrudite nu este pe deplin clarificată, după cum nu este stabilită precis nici aria lor geografică. Din această nesiguranță a rezultat că însuși W. Becker și-a modificat opinia în repetate rînduri (cf. OBZ (1941) 63 — 66). După acest autor (Beih. Bot. Centralbl. (1918) 19), V. cyanea descrisă în opera sa Viol. eur. (1910) 15, corespunde numai în mică parte cu V. cyanea în sensul lui Celacovsky și în mai mare măsură cu V. pontica creată de el mai tîrziu (Beih. l.c.) iar pe de altă parte, această V. pontica se aseamănă foarte mult cu V. sepincola Jord. din Europa occidentală. Așadar, după W. Becker, F. suavis, pontica, sepincola, austriaca și WolfHana sînt microspecii (subspecii) subordonate la F. suavis s.l., iar F. cyanea este considerată ca specie aparte, pe cînd după Hand.-Mazz. (OBZ l.c.), F. cyanea ar aparține deasemeni la această grupă, așa cum o tratăm și noi. Deoarece aceste unități se deosebesc prin caractere de valoare sistematică relativ mică și de constanță îndoelnică, noi le considerăm numai ca varietăți în cadrul speciei F. suavis. Variabilitatea speciei 1 a Stigmat cu rostru uncinat., îndoit în jos (Pl. 91, fig. 6)............................... 2 1 b Stigmat cu rostru orizontal sau puțin ridicat (Pl. 91, fig. 7).......................... 3 2 a Pețiolii frunzelor de vară relativ scurți, Frunze slab pubescente. Petale violacee, numai la bază albe........................................................ var. austriaca 2 b Pețiolii frunzelor de vară foarte lungi. Frunze aproape glabre, cărnoase. Petale + cerulee, în jumătatea de jos curat albe. Stipele lanceolate, lungi de 2 —3 cm. Capsulă glabrescentă.............................................................. var. cyanea 3 a Bracteole așezate sub mijlocul pedunculului. Peduncul pubescent. Stipele mari, lungi de 2—4 cm. Capsulă ± glabrescentă...................................... var. suavis 3 b Bracteole așezate deasupra mijlocului pedunculului. Peduncul cu peri deși, reverși. Stipele mici, lungi de 1 — 2,5 cm și late de 3—4 mm. Capsulă alipit sau patent păroasă ................................................................ var. Jagellonica Planșa 92. — 1. Viola suavis M. B., var. cyanea (Cel.). — la. idem, exemplar mic, 1b. stipelă. — 2. F. odorata L., 2a. stipelă. — 3. F. suavis M. B. var. suavis (M. B.), 3a. idem, 2 frunze de vară, 3b. stipelă. PLANȘA 92 VIOLACEAE 567 var. austriaca (A. et J. Kern.). — F. austriaca A. et J. Kern. in Ber. Nat.-med» Ver. Innsbr. III (1872) LXXI, non A. Kern. in Sched. FEAH I (1881) 13. nr. 67; W. Becker Viol. eur. (1910) 13; Viol. Schw. in Nene Denkschr. Schweiz. Natf. Ges. XLV, Abh. 1 (1910) 9. — U. suavis Andrae in Bot. Zeit. XI (1853) 416, sec. Simk. Enum. (1886) 109; Wiesb. in Verh. ZBG Wien (1873) 544. — Frunze de vară ovate sau alungit ovate, subacuminate, la bază deschis cordate, slab pubescente, cu pețioli relativ scurți. Stipele lanceolate, glabre sau spre vîrf rărit ciliate, lung fimbriate; fimbriile mijlocii lungi de 1 — 1,5 mm, brun glanduloase, egale cu jumătatea lățimii stipelei. Bractei înserate sub mijlocul pedunculului. Petale deschis violete, în treimea inferioară albe. Stil cu rostru uncinat. Capsulă slab pubescentă sau glabră. Flori mirositoare. — Reg. Stalin: Sibiu, Gușterița (r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaș). Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Craiova: Cerneți, Hinova pe Dl. Stîrmina (r. Tr. Severin); Bucovăț, malul Jiului spre Leamna, malul Jiului spre Ișalnița (r. Craiova); Strehaia. var. cyânea (Cel.). — V. cyanea Cel. in OBZ (1872) 349; W. Becker Viol. Schw. l.c. (1910). — V. austriaca A. Kern. in Sched. FEAH I (1881) 13, nr. 67, non. A. et J. Kern. l.c. (1872) ; Beck FI. NO II, 1 (1892) 526. — V. sepincola ssp. cyanea (W. Becker) Gams in Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 648. - Ic. : Pl. 91, fig. 6, Pl. 92, fig. 1, la, b. -Frunze lat cordat ovate, cu sinul bazai puțin adînc și deschis, la vîrf obtuziuscule, rar subacuminate, aproape glabre, cu pețioli foarte lungi și lamină groasă. Stipele i lanceolate, ± alungit acuminate, de 2 — 3 cm lungime, glabrescente, ± fimbriate, cu fimbrii glanduloase, ± ciliate. Bractei relativ mai scurte decît la specia precedentă, înserate sub mijlocul pedunculului. Petale albastre, deschis violete pînă la întunecat violete, în jumătatea ■inferioară albicioase. Stigmat cu rostru uncinat. Capsulă glabrescentă. Flori mirositoare. — Reg. Baia M.: Vișeu pe V. Morii, Borșa pe V. Șerban și V. Muierii, Petrova la Ohloha (r. Vișeu). Reg. Cluj: Cluj la Hajongard, Păd. Hoia, Fînațe, Tăietura Turcului, Becaș; Cheia Turzii, Băile Sărate Turda (r. Turda). Reg. Aut. M.: Covasna (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Dăișoara (r. Rupea). Reg. Ploești: Breaza de Sus (r. Cîmpina); Valea Călugărească, Scăeni, Boldești pe Dl. Gîlmeia și V. Bisericii, Seciu pe V. Atîrnați sub Dl. Gîlmeia (r. Ploești); Vitioara de Sus în zăvoiul Teleajenului (r. Teleajen). Reg. Pitești: Vărzaru (r. Pitești). f. perfimbriata (Borb.). — V. cyanea var. perfimbriata Borb. in OBZ XXXIX (1889) 415. — Stipele lung fimbriate, cu fimbriile lungi cit lățimea stipelei. — Cluj pe Dl. Hajongard. var. șuavis (M. B.). — V. suavis M. B. FI. Taur.-cauc. III (1819) 164, s. str.; Juz. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 365. — V. odorata major M. B. l.c. I (1808) 171. — F. sepincola Kupff. in Kusn., Busch et Fom. FI. cauc. crit. III. 9 (1909) 186, s. str., non Jord. — V. pontica W. Becker Viol, asiat. et austral, in Beih. Bot. Centralbl. XXXVI, 2 (1918) 18. — Ic. : Pl. 92, fig. 3, 3a, b; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) 178, Pl. XXXV a. — Plantă cu stoloni ± scurți, subțiri, orizontali, adesea subterani. Frunze lung pețiolate, lat ovate sau orbicular ovate, pe margini crenulate, la bază adînc cordate, cu sinul relativ îngust; cele de vară mai adînc cordate, rotunjite, subacuminate, pubescente. Stipele alungit lanceolate, lungi de cca 2 — 3 cm (la mijloc late de cca 3 mm), lung glandulos fimbriate, cu fimbrii mijlocii lungi cît jumătatea lățimii stipelelor, împreună cu acestea ciliate, mai ales în partea superioară. Flori mirositoare, cu petale în partea de sus cerulee, în jumătatea de jos albe, cu bracteole lungi de 1 cm, așezate sub mijlocul pedunculului. Peduncul pubescent. Stigmat cu rostru orizontal sau puțin ridicat în sus (nu uncinat ca la V. odorata, V. suavis- var. austriaca și var. cyanea}. Capsulă mare, globu-loasă, slab pubescentă sau glabrescentă. — Reg. Craiova: Reșca, Amărăști la Păd. Prapor (r. Caracal). Reg. Ploești: Brazi, Romînești, Pucheni (r. Ploești); Buzău la Păd. Dumbrava ; Armășești, Urziceni (Moara Veche), Sinteșf.i, Borănești, Speteni, Coșereni (r. Urziceni) 568 FLORA R.P.R. Reg. București: Comana (r. Vidra); Periș, Țigănești spre Mînăstire (r. Snagov); Cri vina (r. Crevedia); Clinceni (r. Mihăilești); București: Pantelimon, Otopeni, Păd. Bănoasa, Chitila, Mogoșoaia; Brănești, Păd. Pustnicu la Mrea Pasărea (r. Brănești); Slobozia în Păd. Moș Toma și Slobozeanca, coasta lalomiței (r. Slobozia); Frumușica (r. Lehliu). Reg. Constanta: Piua Petrei (r. Fetești); Gura Dobrogei, Cheia, Basarabi (r. Medgidia); Esechioi, stînci la Lacul Gîrlița, Almalău (r. Adamclisi). Reg. Galați: Măcin pe Dl. Pricopan; Letea, Mrea Cocoș (r. Tulcea). Reg. Iași: Iași la Copou. Reg. Suceava: Stînca-Ștefă-nești spre Prut (r. Trușești). var. Jagellordca (Zap.). — V. suavis ssp. Jagellonica Zap. Consp. FI. Galic, in Rozpr. Akad. Umj. tom. 14 B (1914) 219. — V. roxolanica Blocki în OBZ XXXVIII (1888) 15. — V. roxolanica. Zap. l.c. 225, pro hybr. odorata, X Jagellonica. — V. mira Zap. l.c. 233, pro hybr. Jagell. x silvestris. — Plantă matură robustă, cu stoloni subterani și aerieni numeroși, în parte ascendenți. Frunze de vară mari, cenușii-verzi, lat ovate, la bază adînc cordate, cu pețioli lungi pînă la 30 cm, cu peri reverși. Stipele ± îngust lanceolate, lungi de 1 — 2,5 cm și în partea inferioară late de 3—4 mm, glandulos fimbriate și ciliate, cu fimbrii lungi de 0,7 —1,5 (1,8) mm, ciliate. Pedunculi acoperi ți cu peri deși, reverși. Bracteole inserate deasupra mijlocului pedunculului. Petale albe sau întunecat violete, la uscare devin de un albastru deschis. Stigmat cu rostru orizontal, îndreptat înainte. Capsulă globuloasă, ± alipit sau patent păroasă. — Reg. Suceava: Rediu, Petrești, Albești, Stînca-Ștefănești spre Prut (r. Trușești). Răsp. gen.: Europa, Balcani, Asia de SV. 4. V. alba Bess. Prim. FI. Galic. I (1809) 171; Juzep. in FI. U.R.S.S XV (1949) 366, tab. XVIII, fig. 3. — P. scotophylla Jord. Obs. pl. crit. VII (1849) 9. — V, virescens Jord. in Bor. FI. Centr. Fr. II, ed. III (1857) 77.— V. Armena Boiss. et Huet Diagn. III, Ser. II, 5 (1856) 48. — V. alba ssp. armena (Boiss. et Huet) W. Becker in Allg. bot. Zeitschr. 76 (1905) 28. — Viorele albe. — Feher ibolya. — Weisses Veilchen. — Onajina Sejian. — Exs.:. FRE nr. 1525. - Ic.: Pl. 93, fig. 3, 3a, Pl. 94, fig. 1, la, 2, 2a, 3, 4, 4a. 2Ț. Rizom gros, cu stoloni subțiri, i alungiți, ascendenți, neînrădăcinați, adeseori floriferi, uneori în locuri uscate lipsesc (/. subcollina Gremli, Pl. 94, fig. 2). Frunze lungi de 1 — 7 cm, late de 1—5,5 cm, ± lat ovate, cu margini plane, slab crenate, la bază ± adînc cordate, cu sinul ± îngust, mai rar deschis, pubescente, cu peri lungi, rigizi, albicioși, mai rar glabre. Pețiolii deasemeni cu peri rigizi, reverși. Frunzele stolonilor adesea mai scurte,, aproape triunghiulare, cu baza largă. Stipele liniar lanceolate, ciliate, distanțat și lung fimbriate. Bracteolele înserate mai sus de mijlocul pedunculului. Flori mirositoare, de 1—2 cm lungime. Sepale oblongi sau ovate, obtuze, ciliate, cu apendiculi scurți. Petale obovate, albe, violete sau pestrițe, cele laterale puțin barbulate, cea inferioară cu pinten lung, turtit lateral, obtuz, cu vîrful puțin îndoit în sus, violet sau verzui. Ovar pubescent. Stil cu rostru îndoit în jos. Capsulă de 2—3 mm în diam., sferică, acoperită cu peri seti-formi. - III —IV. Planșa 93. — 1. Viola Jordanii Hanry. — 2. V. hymettia Boiss. et Heldr., 2a. sepală, 2b. frunză tulpinală cu 2 stipele. — 3. V. alba Bess., 3a. stipelă. PLANȘA 93 VIOLACEA E 571 Stațiunea. Prin păduri, printre arbuști, în regiunea colinelor și cea montană, pînă la alt. de cea 700 m. Obs. Fără frunze mature și mai ales fără cele iernatice, precum și fără stoloni, determinarea speciei este grea. Stolonii lipsesc aproape regulat la exemplarele de pe locuri uscate (f. subcollina Gremli), sau la hibrizii cu specii neflagelate; în majoritatea cazurilor însă sînt trecuți cu vederea. Mai bătătoare la ochi este culoarea florilor, care variază între alb și violet, de obicei în același loc, aceste variațiuni fiind considerate ca forme. După cercetările noastre, culoarea florilor stă în strînsă legătură cu culoarea frunzelor, care la rîndul ei este legată de conținutul în antocian. în primele stadii ale dezvoltării plantei din semințe, putem stabili și culoarea florilor ce vor apare mai tîrziu; indivizii cu frunze deschis verzi vor produce flori albe, pe cînd cei cu frunze închis verzi, flori colorate în roz> roșu sau violet. R ă s p. în țară: Reg. Cluj: Valea Largă (r. Sărmaș); Turda, Cheile Turzii, Reg. Aut. M.: Cristuru Săcuiesc (r. Odorhei). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Rîșnov; Cisnădia, Cisnădioara, Sadu, Șura Mare, Gușterița, Sibiu; Proștea Mică, Biertan, Mediaș. Reg. Hunedoara: Deva; Zam (r. Ilia); Alba lulia. Reg. Timișoara: Timișoara; Tisovița, Băile Herculane pe Mt. Domogled țr. Almaș). Reg. Craiova: Gura Văii în V. Vodiței, Turnu Severin, Cerneți pe DL lorgutovei (r. Tr. Severin); Carpen, Plenița; Gura Motrului în Păd. Argintești (r. Filiași); Lunca Craiovei, Bucovăț pe Coasta Jiului, Leamna, Podari în Păd. Hoțului, Palilula în Păd. Solomon, Șopotu (r. Craiova); Reșca, Praporu (r. Caracal). Reg. Pitești: Piatra Olt la Păd. Milcov (r. Slatina); Govora, Rîmnicu Vîlcea; Valea Rea (r. Curtea de Argeș); Pitești în Păd. Trivalea; Cîndești (r. Muscel); Mrea Stînișoara sub Mt. Cozia (r. Loviștea); Petrești (r. Găești). Reg. Ploești: Tîrgoviște, Teiș, Văcărești, Mrea Dealu, Wiforîta, Ochiuri, Răsvad (r. Tîrgoviște); Lăculețe (r. Pucioasa); Breaza, Cîmpina, Bănești, Moreni (r. Cîmpina); Mărgineanca, Brazi, Plopeni, Seciu-Boldești pe Dl, Gîlmeia, Bărcănești, Tinosu, Valea Călugărească (r. Ploești); Nenciulești, Dobrilești țr. Buzău); Urziceni, Broșteni (r. Urziceni). Reg. București: Crivina, Bolintinu, Malu Spart în Păd. Căscioarele (r. Crevedia); Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca (r. Mihăilești); București: Cotroceni, Roșu, Pantelimon, Păd. Andronache, Băneasa, Mogoșoaia, Otopeni, Chitila; Bîcu, Buftea, Ciocănești (r. Răcari); Căldărușani, Țigănești, Ciolpani (r. Snagov); Brănești, Cernica, Pasărea (r. Brănești); Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Slava-Cercheză (r. Istria); Gîrlița, Esechioi, Băneasa (r. Adamclisi). Reg. Galați: Luncavița (r. Măcin). Reg. Birlad: Tecuci; Bîrlad, Mrea Adam. Reg. Bacău: Piatra Neamț pe Dl. Cozia și pe Cernegura; Mt. Ceahlău pe Ocolașu Mare; Petricani în Păd. Țiglău, Grași (r. Tg. Neamț). Reg. Iași: Huși în Păd. Dobrina; Iași (Copou, Galata), Bucium, Vișan, Nițelea, Bîrnova, Mîrzești, Schitu Stavnic, DL Repedea (r. Iași). Reg. Suceava: Botoșani, Mînăstirea Doamnei, Mrea Agafton (r. Botoșani). Variabili t a t ea speciei f. albiflora (Wiesb.) Hegi FL Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 657. — V. alba, var. albijlora Wiesb. in Deutsch. Bot. Mon. (1855) 45. — Flori albe. Este tipul speciei. f. violacea (Wiesb/) Hegi 1. c. — F. alba var. violacea Wiesb. 1. c. — V. alba var. Besseri Beck FL NO II. 1 (1892) 513. — Flori violacee. f. variegăta (W. Beckr.) Hegi 1. c. — F. alba vw.variegata W. Becker VioL eur. (1910) 21. — Flori pestrițe. f. rubra (Bicknell) Hegi. 1. c. — F. alba var. rubra Bicknell in W. Becker Le. 21. — Flori roșii. 572 FLORA R.P.R. f. roșea (Freyn) Hegi 1. c. — V. alba var. roșea W. Becker. 1. c. — V. scotophylla Jord. var. roșea Freyn in Verh. ZBG Wien XVII (1867) 262. — Flori roze. f. caerulea G. Grinț. f. nova in Add. ÎIL pag. 646. — Flori ceruleu albastre. ssp. Dehnhardtii (Ten.) W. Beckr. Veilch. bayer. FI. (1902) 11. — V. Dehnhardtii Ten. in Ind. sem. hort. Neap. (1830) 12; Syll. (1841) 117; V. odorata p. Dehnhardtii Boiss. FI. or. I (1867) 458. — V. Cretica Boiss. et Heldr. in Boiss. Diagn. II, Ser. 1, VIII (1849) 51. - La: Pl. 94, fig. 1, la. Frunze de vară lat ovate, ovat orbiculare sau rotunde, la vîrf obtuze sau rotunde, mai rar spre vîrf cu margini subconcave și acutiuscule, la bază cu sinul profund, ± îngust cordat, alb hispide sau glabrescente, foarte rar glabre. Frunze de primăvară lat ovate sau reniforme, lungi de 4—6 cm și late de 4—5,5 cm, mai rar de 2—4 cm în diam. Stipele brune sau verzi, punctate, pe margini hispide, distanțat fimbriate, cu fimbrii brun glanduloase, ciliate și glabre, cele mijlocii mai lungi decît jumătate din lățimea stipelei. Bracteole inserate la mijlocul pedunculilor. Sepale oblongi, obtuze. Petale mari, ± emarginate, cele laterale puțin barbulate, violete, variegate sau albe. Capsule globuloase, acoperite cu peri scurți. — III —IV. Reg. Timișoara: Băile Herculane pe Vf. Șușcului (r. Almaș). Reg. Craiova: Leamna, Bucovăț, Palilula pe V. Solomon, Podari pe V. Hoțului (r. Craiova). Reg. Galați: Măcin pe Dl. Pricopanului și sub Mt. Suluc. Răsp/ gen. a subspeciei: Europa de S. Răsp. gen. a speciei: Europa centrală și de S, Caucaz, Asia de SV, Algeria. 5. V. hirta L. Sp. pl. ed. I (1753) 934; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 369, tab. 18, fig. 4. — Viorea nemirositoare. — Borzas ibolya. — Rauhhaa-riges Veilchen. — Onajina KopoTKOBOJiocncTaH. — Exs.: FRE nr. 449. — Ic.: Pl. 91, fig. 3, 7, Pl. 95, fig. 1, la-c. 2ț. Plantă fără stoloni. Rizom gros, vertical sau ascendent, uneori ramificat. Frunze de primăvară de obicei ovate sau triunghiulare, cordate sau puțin trunchiate, de regulă nu mai lungi decît late, cu vîrful în unghiu ascuțit. Pețiolii ± pubescenți sau glabri. Frunzele de vară oblong ovate, mari, cu lamina de 4—10 cm lungime și 2,5 —5,5 cm lățime, la bază profund și ± deschis cordate, crenat dințate, scurt pubescente, cu pețioli lungi de 5 — 20 cm, scurt pubescenți. Stipele ovat lanceolate, lungi de 2—4 mm, pe margini întregi sau fimbriate, cu fimbrii rare care nu depășesc jumătate din lățimea stipelei. Pedunculi florali mai lungi decît frunzele de primăvară, cu bracteole așezate la mijloc. Flori violete sau palid violete, lungi de 15—20 mm, fără miros. Sepale alungit ovate, obtuze. Petale recurbate spre interior, emarginate ; pinten roșcat, ascuțit, cu vîrful puțin îndoit în sus. Stil turtit lateral, Planșa 94. — 1. Viola alba Bess., ssp. Dehnhardtii (Ten.) Beckr., la. o parte din stipelă (mult mărită). — 2. V. alba Bess. f. subcollina Gremli, 2a. stipelă. — 3. V. alba Bess. — 4. V. alba Bess., 4a. două stipele. PLANȘA 94 Violaceae cu vîrful îndoit în formă de cîrlig. Capsule sferice, de regulă pubescente. Semințe cu carunculă (elaiosom) mare. — III —V. S t a ț i u n e a. La marginea pădurilor, în crînguri. zăvoaie, finețe, pîr-loage. R ă s p. î n ț ară: Comună în toată țara. V a r i a b i 1 i t a t e a s p e c i e i f. vulgâris DC. Prodr I. (1824) 295. — V. hirta var. pubescenlifolia W. Becker Viol, cur. (1910) 34. — Reprezintă tipul speciei. Frunze dezvoltate hirsute, cu pețioli patent hirsuți și lamina alungit ovată. Flori mai mici de 2 cm. — Comună. f. glahrifolia (W. Beckr.). — F. hirta var. glabrijolia W. Beckr. 1. c. — Frunze dezvoltate glabre, cu pețioli glabri sau rar păroși. — Cluj la Haiongard. f. subciliâta (Borb.). — V. hirta, var. subciliata Borb. Vâsm. FI. (1887) 253. — Diferă de tip prin bracteile mai lung acuminate și ciliate, petale mai înguste și mai lungi. — Cheile Turzii. f. producta Nyâr. in Borbăsia III (1941) 92. — Lamina cu marginile concave și — lung acuminato. — Reg. Cluj: Tăuți (r. Cluj). f. grandiflora Pacher FI. carinth. III (1887) 152. — Floare foarte mare, lungă de 20—25 mm. — Reg. Cluj: Cluj la Lacul Sălicea, Fînațele Clujului în tuferișuri la Copîrșaie (r. Cluj). f. fraterna (Rchb.). — V. hirta var. jraterna Rchb. Pl. crit. I (1823) 39. — Plantă mică, cu frunze mici, glabrescentă. Florile se ridică deasupra frunzelor. Formă timpurie de primăvară, din pajiști. — Reg. Cluj: Cluj la Făget, Tăuți, Dl. Ciuha (r. Cluj). f. alba Ging. in DC. Prodr. I (1824) 295. — F. hirta a. nivea Schur Enum. ph Transs. (1866) 79. — Flori albe. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV și pînă în Altai. 6. V. ambigua W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 208; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 370. — V. campestris M. B. FI. taur.-cauc. I (1808) 171. — Exs.: FRE nr. 450 a, b. - Ic.: Pl. 91, fig. 26, Pl. 95, fig. 2, 2a-c; W. et K., l.c., pl. 190; Săv. et Rayss. Mat. FI. Bas. III (1934) tab. 34b. 4. Plantă fără stoloni, înaltă de 3—15(20) cm. Rizom destul de gros, de obicei vertical sau oblic, cu internodii scurte, îndesuite, cu o rozetă de frunze, sau ramificat la capătul superior, cu 2 — 4 rozete de frunze, formînd o tufă mică, rotundă. Primele frunze de primăvară mici, lat ovat cordate, glabre sau glabrescente, cele următoare alungit ovate sau triunghiulare, ± cărnoase, spre vîrf alungite și obtuze, cu margini ușor convexe sau plane, mărunt crenat dințate, scurt hirsute, la bază deschis cordate sau trunchiate, de regulă cu sinul bazai puțin arcuit și scurt atenuat în pețiol. Pețioli retrors și ± scurt păroși. Frunzele văratice de 2 ori mai lungi decît late, cu marginea slab concavă sau dreaptă, spre vîrf contrase, obtuze sau subacuminate, spre bază mai late, slab pubescente, rar glabre. Stipele îngust lanceolate sau liniar subulate, glabre sau rar pubescente, distanțat fimbriate. Flori 1 sau mai multe, egale sau ± mai lungi decît frunzele. Peduncul floral cu 2 bractei 576 FLORA R.P.R. fixate aproape de mijloc, adeseori chiar mai sus. Flori lungi de 15—20 mm. Sepale alungit eliptice, de obicei glabre. Petale închis violete, cele superioare alungit obovate, ușor îngustate în unguiculă. Pinten ± violet, puțin îndoit în sus, mai lung decît apendicele sepalelor. Stil turtit lateral; stigmat cu rostru în formă de cîrlig. Ovar și capsulă sferice, des pubescente. Semințe cu apendice cărnos (carunculă) lung. (Pl. 91, fig. 26). — III —IV. Stațiunea. Prin locuri însorite, uscate, poieni, fînețe, stînci, pe sol sărac în calcar. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Bistrița. V. Șieului (r. Năsăud); Apahida pe Dl. Ciuha, Cluj (Fînațe, Păd. Hoia, la Copîrșae), Cojocna (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Săcel (r. Turda); Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Sînpetru, (r. Stalin); Mănărade (r. Tîrnăveni); Sebeșul de Jos, Gușterița, Șura Mare, Daia, Tălmaciu, Slimnic (r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaș); Dăișoara (r. Rupea); Sighișoara. Reg. Hunedoara: Boz, Sebeș (r. Sebeș). Reg, Timișoara: în Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Argintești (r. Filiași), Plenița în Păd. Verbiceni; Corabia. Reg. Pitești: Piatra Olt în Păd. Milcov (r. Slatina); Pitești la Trivale. Reg. Ploești: Cîmpina, Ciocîrlia în Păd. Arion și la Movila Țiganului. Dudeasca-Armășești, Coșereni, Sintești, Borănești, Bărcănești pe coasta lalo-miței (r. Urziceni). Reg. Rucurești: Păd. Darvași-Crevenciuc (r. Alexandria); Gruiu (r. Oltenița). Reg. Constanta: Ciucurova (r. Istria); Gura Dobrogei, Basarabi (r. Medgidia); Casimcea (r. Hîrșova); Ostrov, Coada Lacului Gîrlița (r. Adamclisi). Reg. Galați: Greci la Coasta îmbulzită (r. Măcin); Bărboși pe malul Prutului (r. Galați); Tulcea la Cîșla, Beștepe (r. Tulcea). Reg. B'irlad: Vîrteșcoiu pe Dl. Șuțu (r. Focșani). Reg. Iași: Iași (Copou, Galata), V. Largă, Cristești, Schitul Stavnic, Miroslava, Stînca pe Dl. Vulturi, Uricani, Valea Lupului (r. Iași); Dealu (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Mînăstirea Doamnei (r. Botoșani). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. gymnoeârpa (Jka.) Beck FI. NO II. 1 (1892) 512; Becker Viol. eur. (1910) 42. — V. gymnocarpa Janka in OB Wochenbl. VII (1857) 199, n. seminud., in Linn. XXX (1859) 559. — Capsule glabre. — Reg. Cluj: Cluj la Fînațe; Lacu (r. Gherla). Reg. Stalin: Dăișoara (r. Rupea); Șura Mare, Sibiu, Cisnădioara, Cisnădie, Boița (r. Sibiu); Orașul Stalin. Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeș). f. âspera Nyâr. in Borbâsia III (1941) 92. — Frunze cenușii pe ambele fețe din cauza perilor denși și scurți. — Cluj în Păd. Hoia. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV. 7. V. collina Bess. Catal. Hort. Cremen. (1816) 151; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 373, tab. 18, fig. 5. - Ic.: Pl. 91, fig. 4, Pl. 95, fig. 3, 3a, b. 4. Plantă fără stoloni. Rizom gros, vertical, cu nodurile frunzelor din anii trecuți îndesuite, adesea cu ramuri scurte terminate în rozete de frunze. Frunze de primăvară lat ovate pînă la orbiculare, acute sau scurt acuminate, la Planșa 95. — 1. Viola hirta L., exemplar de primăvară, timpuriu, la. idem, exemplar de primăvară, 1b. idem, frunze și fruct, Ic. stipele. — 2. V. ambigua W. et K., exempl. /lorifer, 2a, 2b. idem, exemplare cu frunze dezvoltate și cu fructe. 2c. stipelă. — 3. V. collina Bess., exempl. florifer, 3a. exempl. cu frunze dezvoltate și cu frunze, 3b. stipelă. PLANȘA 95 37 — c. 640 VIOLACEAE 579 bază ± adînc cordate, cu peri deși, albi, moi, mai ales pe fața inferioară; cele văratice de regulă orbiculare, la bază adînc și îngust cordate. Toate frunzele inciz crenate pînă la subrepand crenate, pe față moale și mătăsos păroase, cu pețioli albi hirsuți sau pubescenți. Stipele îngust lanceolate, lung acuminate, palid verzui, ± lung fimbriate, cu fimbrii lungi cît jumătatea stipelei sau mai lungi, pe margini și fimbrii des ciliate. Flori mici, mirositoare. Pedunculi dispers hirsuți, cu bracteole lungi, așezate deasupra mijlocului. Sepale lanceolate, late, ciliate, cu apendicele mai lat trunchiat. Petale violet închise (la plantele noastre), îngust obovate, rotunjite la vîrf, cele laterale barbate. Pinten scurt, recurbat în sus. Stigmat cu rostru subțire, orizontal. Capsule globuloase, hirsute. — III —IV. Stațiunea. în locuri deschise, uscate, mai rar prin tufișuri, pe sol calcaros. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj: la Fîntîna lui Bilașcu, Dl. Hajongard, Fînațele Clujului; Turda, Cheile Turzii, Tureni (r. Turda); Valea Mare, Rodna (r. Năsăud); Bistrița. Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîngeorgiul de Pădure). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Sînpetru (r. Stalin) ^Sibiu, Cisnădioara, Sadu, Tălmaciu, Sebeș, Gușterița, Daia, Șura Mare, Noul, Slimnic (r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaș), Reg. Hunedoara: Govășdia (r. Hunedoara). Reg. Craiova: Vîrciorova la Porțile de Fier, Cerneți (r. Turnu Severin), Șimnicu prin vii (r. Craiova); Reșca (r. Caracal). Reg. Ploești: Cîmpina; Strejnicu, Crivina, Seciu pe Dl. Gîlmeia, Ploești; Mții Bucegi în V. Jepilor (r. Sinaia); Gîrbovi în Păd. Groasa (r. Urziceni); Dobrilești (r. Buzău). Reg. Rucurești: București (Chitila); Săbăreni în păd. Rîioasa; Ciocănești (r. Răcari); Afumați la Pîrlitură (r. Brănești); Lehliu (r. Lehliu). Reg. Bîrlad: Răstoaca pe Dl. Roșia (r. Focșani). Reg. Bacău: Răpciuni (r. Ceahlău); Reg. Iași: Schitul Tărîța, Dl. Repedea (r. Iași). V aria b i1i t a tea speciei f. stolonifera Murr in W. Beckr. Veilchfl. Tirol (1902) 9. — Rizom ramificat în 1 — 2 turioni scurți, fără lăstari. — Reg. Ploești: Seciu-Boldești pe Dl. Gîlmeia în V. Ludului (r. Ploești); Dobrilești (r. Buzău). O b s. V. collina este puțin variabilă. în flora noastră, planta cu frunze tinere seamănă mai mult cu F. hirta, dar se deosebește prin părozitatea mai abundentă a frunzelor, cu peri mai moi, patenti, albi și lucitori. Mult mai caracteristice sînt stipelele cu peri deși, drepți, pe față, margini și fimbrii. Răsp. gen.: Europa, U.R.S.S. pînă în Manciuria, Coreea. Sect. II. ROSTRATAE Kupff. in Kusn., Busch et Fom. FI. cauc. crit. III, 9 (1909) 167, 193. — Gruppe Rostratae Kupff. in OBZ LIII (1903) 328. — AxillifloraeSK. Becker Viol. eur. (1910) 44. Stigmat mai scurt decît jumătatea diametrului stilului, slab aplecat și îngustat într-un orificiu terminal (Pl. 91, fig. 8 — 14). 8. V. elâtior Fries Novit. FI. Suec. ed. II (1828) 277; Morariu in Anal. Acad. Rom. Ser. III, t. 21 (1946) 252; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 389; W. Becker Viol. eur. (1910) 63; Viol, asiat. (1917) 391. — V. persicijolia 37* 580 FLORA R.P.R. Schkuhr Bot. Handb. VII (1803) 857, non Roth (1789). — V. montana Borb. in Koch-Hall.-Wohlf. Syn. ed. III (1890) 213, non L. - Exs.: FRE nr. 451. - Ic.: Pl. 91, fig. 11, Pl. 96, fig. 1. 4. Plantă înaltă de 14—50 cm, cu tulpini drepte, în întregime acoperită cu peri foarte scurți. Frunze lanceolate sau ovat lanceolate, cu baza trunchiată sau puțin cordată, mai rar slab cuneată, cu pețiol îngust aripat. Stipele foarte mari, de 2—3 cm lungime, foliacee, lanceolate sau ovat lanceolate, de cele mai multe ori în partea inferioară inciz dințate, în cea superioară cu marginea întreagă; cele mijlocii de lungimea pețiolului, cele superioare mai lungi decît acesta. Florile ating sau depășesc adesea lungimea frunzelor. Pedunculi cu bracteole așezate mult mai sus de mijloc. Sepale lanceolate, ascuțite. Petale obovate, albastre deschis și cu striațiuni albastre închis, la bază albe, cele laterale pronunțat barbulate, cu pinten verzui, cu puțin mai lung decît apendicele sepalelor. Capsula pronunțat muchiată, cu vîrf ascuțit, glabră. — V—VI. Stațiunea. In lunci uscate, păduri, la margini de păduri^tuferișuri, în regiunea de cîmpie și de dealuri. V a fiabilitatea specie i f. pubescens Morariu in An. Acad. Rom. Ser. III. Tom. 21 (1946) 252. — întreaga plantă des și scurt păroasă. — Reg. Cluj: Cheia Turzii lingă moară (r. Turda). Reg București: Ghimpați, Petru Rareș în Păd. Albele (r. Mihăilești); Vlașin în Păd. Teșila (r. Giurgiu); Brănești. f. glabrescens Morariu 1. c. — Tulpina și frunzele glabre sau cu peri disperși în lungul nervurilor de pe dosul frunzei. — Reg. Oradea: între Tărian și Borș (r. Oradea). R.eg. Ploești: Crivina în Păd. Clinceanca (r. Ploești); Nucet în Păd. Iuda Mare (r. Tîrgoviștei. Reg. București: Săbăreni în Păd. Rîioasa (r. Răcaric R. ă s p. g e n.: Eurasia. 9. V. stagnina Kit. in Schult. Ost. Fi. ed. II (1814) 426; W. Beckr. Veilch. bayer. FI. (1902) 28; Viol. eur. (1910) 61. — F. persicifolia*) Roth Tent. FI. germ. II (1789) 270; W. Beckr. Viol, asiat. et austral, in Beih. Bot. Centralbl. XXXIV.2 (1917) 393; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 390. -F. lactea Rchb. Ic. pl. crit. I (1823) tab. 208; FI. germ. exc. III (1832) 707 p. p., non Sm.; Ic. FI. germ. III (1840) 5, tab. XVI, fig. 4507. — F. stricta Hornem. FI. dan. (1827), tab. 1812, non Hort. Hafn. II (1815) 958, nec Gmel. - Exs.: FRE nr. 1527. - Ic.: Pl. 97, fig. 2. *) Numele F. persicițolia, deși mai vechi, h fost utilizat de alți autori (Fries, Kunth etc.) și pentru alte specii înrudite (F. elatior Fr.), astfel că adoptăm denumirea cu un singur sens a lui Kitaibel. Planșa 96. — 1. Viola elatior Fr. — 2. F. montana L.. exemplar mare, 2a. idem exempl. mic. — 3. V. canina L., exempl. mare, 3a. idem, exempl. mic. PLANȘA 96 VIOLACEAE 583 4. Rizom orizontal, emite din loc în loc tulpini florifere, înalte de 10—25 (40) cm. Frunze inferioare oblong lanceolate, cu baza slab cordată, trunchiată sau îngustată în pețiol uneori neregulat aripat, mai lung decît lamina; cele mijlocii cu lamina de 2—3 cm, mai lungă decît pețiolul; cele superioare mai înguste, la vîrf obtuze. Toate frunzele de un verde deschis, inciz serate, glabrescente. Stipelele inferioare cafenii, înguste, aproape întregi, lungi de 5—7 mm; cele mijlocii verzi, lanceolate, serate sau întregi, lungi de 8 mm, mai scurte decît jumătatea pețiolului; cele superioare mai scurte și mai înguste, acuminate, de lungimea pețiolului. Flori mici, de un albastru palid, uneori aproape albe, cu contur circular. Pinten verzui, puțin mai lung decît apendicele sepalelor. Sepale ovat subulate, lungi de 5 mm și late de 1—2 mm, pe margini albe. Bracteole subțiri, la nivelul curburii pedunculului. Capsula ovoidă, ascuțită, cu coaste obtuze, glabră. — V—VI. Stațiunea. în locuri umede, prin mlaștini. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Bistrița; Dej, Canciu (r. Dej); Cluj la Finețe și la Făget, Cojocna, Boju (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Mții Gurghiului pe Măgura Mare (r. Reghin). Reg. Stalin: Turnișor, Ocna Sibiului, Șura Mare și Mică, Sibiu, Gușterița, Cisnădioara pe Dl. Gbtzenberg, Tălmaciu, Sebeșul de Sus (r. Sibiu); Nocrich (r. Agnita); Boiu, Sighișoara; Rupea; Orașul Stalin. Reg. Hunedoara: Hunedoara; Deva. Reg. Oradea: Mții Bihorului (r. Beiuș). Reg. Timișoara: Mehadia (r. Almaș). Reg. Craiova: Crihala (r. T. Severin); Breșnița-Motru (r. Strehaia). Reg. Ploești: Mrea Cheia (r. Teleajen); Ploești. Reg. Rucurești. Mrea Țigănești (r. Snagov); Mrea Pasărea (r. Brănești). Reg, Iași: Iași la Nicolina; Hadîmbu (r. Negrești). Reg. Suceava: Botoșani în Păd. Boisa. $ Variabilitatea speciei f. vulgâris F. Schultz ex Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 623. — Stipele lungi de ± 1 cm. — Forma cea mai frecventă. f. macrostipulâta (Schur). — V, macrostipulata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 84. — Plantă mai mare, cu stipele mai lungi. — Reg. Cluj: Cluj la Fînațe. Răsp. gen.: Europa de V și NV, U.R.S.S. 10. V. pumila Chaix in Vili. Hist. pl. Dauph. I (1786) 339, II (1787) 666; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 392. — V. pratensis Mert. et Kochin Rbhl. Deutschl. FI. II, ed. III (1826) 267; Rchb. Ic. FI. germ. III (1840) 5, tab. XVII, fig. 4507 b. — V. lacteâ Fr. Nov. FI. Suec. ed. II (1828) 276, non Sm. — Ic.: Pl. 97, fig. 3; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934), tab. XXXV, fig. b. 4. Plantă înaltă de 4—20 cm, în timpul fructificației pînă la 30 cm, complet glabră. Rizom scurt, cu rădăcini foarte ramificate. Tulpini singuratice, drepte, cu internodii inferioare scurte, acoperite cu stipele brune. Stipele mijlocii și superioare mai lungi decît pețiolii, sau aproape egale, lanceolate sau oblong lanceolate, cu marginea întreagă sau prevăzute la bază cu dinți subulați destul de lungi. Frunze subcoriacee, de culoare verde închis, lungi 584 FLORA R.P.R. de 5—6 cm, late de 1,5—2 cm, ovat lanceolate, spre bază îngustate și decu-rente într’un pețiol pronunțat aripat, cu margini distanțat mărunt dințate, la vîrf de obicei întregi, glabre, numai pe margini uneori cu peri foarte scurți, setacei, ± rari. Pedunculi florali de lungimea frunzelor sau mai lungi, prevă-zuți cu 2 bractei. Flori nemirositoare, lungi de 12—18 mm, albicioase sau ± violet palide, cu strii de culoare mai închisă. Sepale curbat lanceolate, cu apendice de 1—2 mm. Petale îngust obovate, cu pinten aproape conic, obtuz, lung de 2—4 mm, verzui, mai lung decît apendicele sepalelor. Stil îndoit în formă de rostru, prevăzut la vîrf cu papile. Capsulă ovat alungită, poliedrică, glabră. — V—VI. Stațiunea. Prin lunci, păduri, margini de păduri. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Bistrița; Rodna (r. Năsăud); Cheile Turzii (r. Turda); Cluj la Cariera Mănășturului și în pădure. Reg. Aut. M.: Gheorghieni. Reg. Stalin: Mer-ghindeal (r. Agnita), Mănărade (r. Tîrnăveni); Sighișoara; Sibiu; Orașul Stalin. Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Pitești: Petrești (r. Găești). Reg. Ploești: Zăvoiul lalomiței la Urziceni, Movilita (r. Urziceni); Mănești (r. Ploești). Reg. Rucurești: București la Păd. Andronache; Mrea Țigănești, Periș spre Snagov (r. Snagov); Brănești; Buftea (r. Răcari); Crevenicu (r. Vida). Reg. Iași: Aroneanu, Stînca (r. Iași). — Reg. Suceava: Bosanci, Suceava, Zaharești (r. Suceava). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. alba Nyâr în Borbâsia III (1941) 97 — Flori albe. — Reg. Cluj: Cluj la Fînațe în Valea Primă. var. îallacina Uechtr. in OBZ (1871) 307. — Frunze mai late, la bază retezate sau puțin cordate. — Reg. Cluj: Cluj în V. Plecica și la Fînațe. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani de N, U.R.S.S., pînă în Siberia de V* 11. V. canina L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p. p., emend. Rchb. Pl. crit. I (1823) 60, non Ging. in DC. Prodr. I (1824) 298; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 398, tab. XVIII, fig. 6. — V. canina ssp. typicaytf. Becker in Beih. Bot. Centralbl. XXXIV, 2 (1917) 386. - V. ericetorum Schrad. ex Link Enum. Hort. berol. 1(1821) 240; Borb. in Koch-Hall.-Wohlf. Syn. ed. III (1892) 24. — V. canina p. ericetorum Rchb. l.c. — V. pumila p. ericetorum Ging. in DC. l.c. 299. — Viorele sălbatice. — Sovâny ibolya. — Hunds-Veil-chen. — OnajiKa co6anbH. — Exs.: FRE nr. 1526 a, b. — Ic.: Pl. 91, fig. 12, Pl. 96, fig. 3, 3a. 4. Rizom scurt. Tulpini adesea singuratice, rar 2—3, înalte de 5 — 15 (30) cm, ascendente, mai rar drepte, în timpul fructificării puțin mai înalte. Internodii inferioare scurte, cele mijlocii ± alungite. Frunze cu lamină lungă de 1—4 cm, lată de 0,7—2,8 cm, ovate sau alungit ovate, cu baza cordată, cu margini i convexe sau rareori ușor concave, obtuze sau cu vîrf retezat, crenate, glabre sau spre bază ușor pubescente. Pețioli nearipați, de lungimea imbului sau mai lungi. Stipele lungi de 2,5—5 mm, cele superioare de 8—10 VIOLACEAE 585’ mm, de obicei mai scurte decît jumătatea pețiolului, subulate sau liniare,, cu margini întregi sau cu puțini dinți de diferite lungimi. Pedunculi florali la subțioara frunzelor, la vîrf cu cîte 2 bracteole. Flori lungi de 1—2 cm,, nemirositoare. Petale obovate, albastre, numai la bază albe, cele inferioare mai scurte decît cele laterale, barbulate. Pinten cilindric, obtuz, albicios sau ± gălbui, de 1,5—3,5 mm, mai lung decît apendicele sepalelor. Sepale falcate, cu apendiculi lungi de-2 mm. Stigmat cu papile la vîrf (Pl. 91, fig. 12). Capsulă alungit ovată, glabră. — V—VI. Stațiunea. Prin locuri deschise, pășuni, tuferișuri, margini de păduri,, mai ales]pe soluri nisipoase, uscate. Răsp. în țară: Reg. Baia M.: Vișeul de Sus la Gurguiata (r. Vișeu). Reg. Cluj: Năsăud; Cluj la Făget și la Fînațe, Feleac (r. Cluj); Ciucea țr. Huedin); Canciu (r. Dej);. Vîlcele, Poșaga (r. Turda); Neagra, Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Valea Strîmbă (r.Gheorghieni); Frumoasa (r. Ciuc); Praid (r. Sîng. de Păd.); Reghin. Reg. Stalin: Valea Lungă, Mediaș, Proștea Mare și Mică (r. Mediaș); Sighișoara, Măgheruș (r. Sighișoara) Mții Arpașului (r. Făgăraș); Zărnești, Mt. Piatra Craiului în V. Prăpăstiilor, Orașul Stalin pe Tîmpa și la Poiana, Mt. Piatra Mare, Ghimbav, Hărman, Predeal (r. Stalin); Sibiu. Reg. Hunedoara: Hărău, Zam, Săcărîmbu (r. Ilia); Subcetate, Ohaba, Rîu Bărbat (r. Hațeg); Hunedoara (r. Hunedoara); V. Secașului, Mercurea (r. Sebeș); Orăștie. Reg* Oradea: Remeți (r. Alșed). Reg. Arad: Mții Codrului (r. Gurahonț). Reg. Craiova: Lunca. Craiovei; Roșiile (r. Oltețu). Reg. Pitești; Mții lezer-Păpușa pe Mt. Mușuroaiele (r. Muscel);. Pitești la Păd. Trivalea, Conțești (r. Pitești); Valea Mare (r. Găești). Reg. Ploești: Seciu în V. Toma (r. Ploești); Cîmpina. Reg. București: Comana, Ghimpați (r. Vidra); Buftea? Ciocănești, Tărtășești (r. Răcari); București: Mogoșoaia, Băneasa, Roșu. Reg. Constanța: Băntfhsa (r. Adamclisi). Reg. Galați: Gulianca (r. Măicanești); Tulcea. Reg. Bîrlad: Panciu. Reg. Bacău: Petricani (r. Tg. Neamț); Sărata pe Dl. Balaurului țr. Piatra Neamț); Mrea Durău (r. Ceahlău). Reg. Iași: Bîrnova, Cerbuleasa, Busnea (r. Iași); Păd. Puiu (r. Vaslui). Variabilitatea speciei f. typica (W. Becker). — V. canina ssp. typica Becker Viol, asiat. et austral., in Beih. bot. CentralbL XXXIV (1917) 386. — Tulpină ascendentă sau dreaptă, înaltă de 15 — 30 cm. Frunze alungit ovate, obtuze sau subacuminate, la bază cordate, glabre,. rar spre bază slab pubescente, lungi de 2 — 3,5 cm și late de 1,5 —2,5 cm. Pețiol aproape de lungimea laminei sau de 2 ori mai lung. Petale obovate, albicioase sau albastre, cu pinten mai lung decît apendicele sepalelor. — Reg. Aut. M.: Frumoasa (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mții Făgărașului spre Lacul Bîlea (r. Făgăraș). Reg. Pitești: Petrești (r. Găești).. Reg. Ploești: Seciu pe Dl. Gîlmeia (r. Ploești); Schiulești (r. Teleajen); Sinaia, Bușteni.. f. ericetorum (Schrad.). — V. ericetorum Schrad. in Hayne Arzneigew. III (1813) tab. 3. — V. canina [L ericetorum Rchb. Pl. crit. I (1823) 60. — Plantă scundă, culcată pe pămînt, lungă de 5 — 13 cm (matură și mai lungă), cu flori ± numeroase. Frunze relativ mici, ovate, coriacee, cu pețiol mai lung decît limbul. Pedunculi lungi de 5 — 6 cm, depășind uneori cu mult frunzele. — Reg. Cluj: Vidra pe Mt. Găina (r. Cîmpeni); Someșul Rece (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Toplița). Reg. Stalin: pe dealuri la Făgăraș (r. Făgăraș); Avrig, Turnișor, Sadu pe Mt. Pleșu, Rășinari (r. Sibiu); Orașul Stalin pe Tîmpar. Predeal (r. Stalin). Reg. Pitești: Mrea Turnu, V. Lotrului (r. Loviștea). Reg. Ploești: Tîrgoviște pe malul lalomiței; Plopeni (r. Ploești); Mrea Cheia (r. Teleajen). Reg Bacău: Schitul Durău (r. Ceahlău); Piatra Neamț pe Mt. Pietricica. 586 FLORA R.P.R. f. albiflora Gh. Grinț. f. nova in Add. III, pag. 646. — Petale albe. — Reg, Ploești: Schiulești (r. Teleajen). var. lUcorum Rchb. 1. c. — Plantă mai înaltă, cu frunzele superioare mai acute. — Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget. Răsp. gen.: Eurasia, Japonia, America de N. Obs. Formele mai mari se apropie la port de V. montana și de V. montana ssp. Schultzii și au fost descrise sub diferite nume ca: V. Rupii AII., V. pumila var. cordijolia. V. oenensis Borb. ș.a. 12. V. montana L. FI. Suec/ (1755) 305; W. Beckr. Viol. Europ. (1910) 57; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 396. — V. canina y. montana Fries Nov. FI. Suec. ed. II (1828) 273. — V. canina ssp. montana W. Beckr. Viol asiat. et austral, in Beih. Bot. Centralbl. XXXIV, 2 (1917) 386; Gams in Hegi FI. Mitt.-Eur. V (1925) 621. - Exs.: FRE nr. 1529. - Ic.: Pl. 96, fig. 2, 2a. 4. Rizom scurt, uneori orizontal. Tulpini solitare sau mai multe, drepte, glabre sau dispers pubescente, cele florifere înalte de 15—35 cm, la fructifi-cație alungite (pînă la 40 — 45 cm) și aplecate spre pămînt, cu întrenoduri lungi, subțiri, arcuite sau în zig-zag. Stipele inferioare cafenii, membranoase, dințate, lungi de 6—10 mm, late de 1—3 mm; cele mijlocii verzi, lanceolate, lungi de 15—25 mm, late de 3,5 mm, adesea variabile ca dimensiuni și formă, cele superioare verzi, dințate, uneori lungi, alteori mai scurte decît pețiolii ± aripați. Frunze ovate sau lat ovate, cu vîrf obtuz, puțin îndreptat într-o parte, la bază cordate pînă la trunchiate, puțin asimetrice, cu peri disperși pe toată suprafața; cele inferioare mici, cu pețioli de 3—4 cm, dispar de timpuriu, cele mijlocii de regulă mari, lungi de 2,5 — 5 cm și late de 1,5 — 2 cm, cele superioare uneori mai mici. Pedunculi florali în partea superioară cu 2 bracteole. Flori palid albastre, albastru violete sau albicioase, nemirositoare, lungi de 1,5 —2,5 cm, cu petale late, obovate, cea inferioară mai scurtă decît cele laterale, puțin barbulate; pinten cilindric, obtuz, galben albicios sau verde, subțire, lung de 2—4 mm, depășind mult apendicele sepalelor. Sepale ovate, subulate, late, cu apendicele de 2 mm. Stigmat cu papile. Capsulă alungit ovată, obtuză, ușor poliedrică, glabră, lungă de 7 — 10 mm, lată de 3—4 mm. — IV—V. Stațiunea. Prin păduri, în locuri umede, pe coastele pîraielor, în regiunea dealurilor și etajul montan. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Borșa la Fața Meselor, Vișeul de Sus, Drago-mirești (r. Vișeu). Reg. Cluj: Mții Țibleșului, Rodna (r. Năsăud); Ciucea, Gălățele (r. Huedin); Cluj la Făget; Cheile Turzii (r. Turda); Rîmeți (r. Aiud). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Sînpetru, Codlea (r. Stalin); Perșani (r. Făgăraș); Rășinari, Sadu, Tălmaciu, Mții Sibiului, Turnișor, Noul, Sibiu, Rupea; Sighișoara. Reg. Hunedoara: Sebeș; Dobra Planșa 97. — 1. Viola rupestris Schm. var. arenaria (DC.) Beck, la. stipelă mărită, 1b. stipelă de la V. rupestris Schm. — 2. V. stagnina Kit. — 3. V. pumila Chaix. — 4. V. saxatilis Schm. — 5. idem, var. pseudo-Bielziana Nyâr. PLANȘA 97 VIOLACEAE 589 4- Ilia). Reg. Timișoara: Mții Semenicului. Reg. Pitești: Băile Govora (r. Rîmn. Vîlcea) ; V. Lotrului, Mrea Turnu, Mrea Stînișoara pe Mt. Cozia (r. Loviștea); Petrești în lunca Neajlovului (r. Găești); Pitești la Păd. Trivalea. Reg. Ploești: Cîndești-Vale, Teiș la Păd. Prisaca, Văcărești în Păd. Văcărească, Ochiuri (r. Tîrgoviște); Mislea în Păd. Mărgineanca (r. Cîmpina); Hîrșa (r. Ploești); Slănic (r. Teleajen). Reg. Rucurești: București la Păd. Băneasa; Clinceni (r. Mihăilești); Săftica (r. Snagov); Dîrza, Ciocănești, Săbăreni în Păd. Rîioasa, Buftea (r. Răcari). Reg. Bacău: Piatra Neamț pe Mt. Cozia și Mt. Pietricica; Petricani, Grași, Țibucani (r. Tg. Neamț) . V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. stenotoma Borb. Balat. FI. (1900) 396. — Frunze mai înguste, atenuate în pețiol, necordate. — Reg. Stalin: Șura Mică (r. Sibiu). ssp. Schultzii (Bill.) KirschI. ex Hegi FI. MiU.-Eur. V. 1 (1925) 621. — V. Schultzii Bill. in FI. XXIII (1840) 121. — V. canina ssp. montana var. Schultzii W. Beckr. Viol asiat. in Beih. Bot. Centralb. XXXIV, 2 (1917) .387. Rizom lemnos, simplu sau tufos ramificat, uneori stolonifer, cu 10—20 sau mai multe tulpini, arcuit ascendente, la bază cu numeroase frunze persistente. Tulpini glabre, înalte de 13 — 15 cm. Frunze ovate, la bază cordate sau trunchiate, cele mai dezvoltate lungi de 3,5—4 cm și late de 1,8—2 cm, puțin pieloase, glabre, brune-cafenii, peste tot brun roșcat punctate. Stipele brune, alungit lanceolate, lungi de 8—12 mm și late de 15—20 mm, îndesuite, denticulate, unite la bază cîte 2, dințate și lung fimbriate; cele inferioare mult mai scurte decît jumătatea lungimii pețiolilor, cele superioare egale cu pețiolii. Toți pedunculii florali ajung aproape la același nivel și întrec cu mult frunzele, sub curbură cu 2 bracteole subulate. Flori la început de un albastru ceruleu, apoi albe albăstrii. Petalele laterale barbulate, cea pintenată mai scurtă, ± emarginată, cele superioare întregi. Pinten după înflorire alb-gălbui, bifid, rar recurbat în sus, de obicei drept, de 2—3 ori mai lung decît apendicele sepa-lelor. Sepale ascuțite, drepte sau puțin arcuite, cu marginile alb dungate. Capsulă obtuză, glabră. — IV—V. — Prin locuri umede și umbrite, mai mult prin mlaștini secate. Reg. Ploești: Văcărești în Păd. Văcărească pe V. Plopului, Teiș în Păd. Dimitropol și în zăvoiul lalomiței (r. Tîrgoviște). R ă s p. g e n.: Europa. 13. V. Jordanii Hanry Cat. pl. Var (1853) 159; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 392; W. Beckr. Viol asiat. (1917) 379 . — V. danubialis Borb. in MNL (1889 - 1890) 79. - V. Vandasii Vel. FI. bulg. suppl. (1891) 641. -V. provincialis Burnat FI. Alp. mărit. VI (1906) 265; W. Beckr. Viol. eur. (1910) 60. - Ic.: Pl. 93, fig. 1; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) tab 34 c. 4. Rizom gros, oblic ramificat. Tulpini glabre sau aproape glabre, înalte de 20—40 cm, uniform și abundent foliate. Stipele mari, cele mijlocii aproape de aceeași lungime cu pețiolii, dințate în partea inferioară; cele superioare mai lungi decît pețiolii, foliacee, lanceolate sau ovat lanceolate, ± întregi, 590 FLORA R.P.R. ± glabrescente, cele inferioare pectinat fimbriate. Frunze ± întregi, aproape glabre, lung pețiolate, lat ovate sau alungit ovate, acuminate, cordate, cre-nate, slab pubescente sau glabre. Flori mari, cu corola lungă de 2,5 cm și lată de 16 mm. Petale obovate, spălăcit violete, cu nervuri de un albastru închis, cele laterale barbulate; pinten verde gălbui, adînc bifid, lung de 5 mm, depășește lungimea apendicelui sepalelor inferioare. — III—V. Stațiunea. Locuri umbrite dealungul cursurilor de apă și prin păduri,, pe soluri bogate în humus. Răsp. în țară: Reg. Craiova: Păd. Crihala lingă Breșnita (r. Turnu Severin): Popînzălești, Simniceni (r. Balș); Cîrcea pe calea ferată, pe coasta Jiului la Podari și Palilula, pe rîpa Bucovățului, pe coasta și lunca Jiului la Bucovăț, Lunca Craiovei la Mofleni (r. Craiova); Gura Motrului (r. Filiași); Sălcuța (r. Plenița); în lunca Oltului (r. Caracal). Reg. București: Bălăci (r. Roșiori de Vede); București în Păd. Andronache (r. București); Păd. Dascălu-Creața, Păd. Căldărușani (r. Snagov); Păd. Pasărea (r. Brănești). Reg. Constanța: Băneasa, Coada lacului Gîrlița (r. Adamclisi); Ovidiu, Gura Dobrogei (r. Medgidia); Casimcea (r. Hîrșova); Păd. Babadag, Păd Ciucurova (r. Istria). R.eg. Galați: Niculițel, Păd. Taița (r. Tulcea). Reg. Birlad: Podu-Turcului (r. Zeletin). Reg. Iași: Ciurea (r. Iași). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. albiflora G. Grinț. f. nova in Add. III, pag. 646. — Flori albe.— Reg. Craiova: Păd. Bucovăț (r. Craiova). var. pseudoelatior (W. Beckr.). — V. Jordani f. pseudoelatior W. Beckr. Viol, asiat. jn Beih. Bot. Centralbl. XXXIV, 2 (1917) 379. — V. provincialis f. pseudoelatior W. Beckr. Viol. eur. (1910) 61. — Plante viguroase, la înflorire înalte de 20—30 cm, la maturitate și mai înalte, scurt pubescente, la baza tulpinilor cu resturi de frunze uscate. Plantă mai pubescentă, cu frunze mai înguste, asemănătoare la formă cu cele dela V. elatior; în rest nu se deosebește de V. Jordanii. — Reg. Rîrlad: Focșani în Păd. Crîngu Mieilor. Reg. București: Comana (r. Vidra); Păd. Dascălu-Creața (r. Snagov). var. iassiensis (Răvăruț). — V. lassiensis Răvăruț in Ann. Sc. Nat. lassy XXII, 1 (1941) 238, pl. V. — Plantă robustă, înaltă pînă la 75 cm, dispers păroasă, cu tulpină în zig-zag, slab ramificată. Frunze lat ovat cordate, scurt pețiolate. Pedunculi foarte scurta lungi de 0,5 —1,5 cm, întrecînd puțin lungimea pețiolului. Stipele întregi sau numai cu puțini dinți la bază. — Reg. Iași: Șorogari (r. Iași). Răsp. gen.: Franța, R. P. Ungară și Romînă, Balcani de N, Asia Mică. 14. V. silvestris Lam. FI. fr. II, ed. I (1778) .680, p. p., emend. Rchb» Pl. crit. cent. I (1823) 80; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 378.- V. canina L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p.p. sensu Ging., non L. FI. Suec. ed. II (1755) 305. — V. sibatica Fries ex Hartm. f. in Bot. Notis. (1841) 81. — Colțunii Popii. — Erdei ibolya. — Wald-Veilchen. — QiiaJiKa Jiecnan — Exs.t FRE nr. 2789 sub V. inter med. p. p. — Ic.: Pl. 91, fig. 8, Pl. 98, fig. 3, 3a, b. 4. Rizom scurt, cu scvame, dintre care iau naștere cîteva tulpini și o rozetă de frunze cu pețioli lungi, uneori hibernante. Tulpini ascendente sau drepte,, VIOLACEAE 591 înalte de 8—15 cin, la fructificare pînă la 25 cm, rar și mai înalte, cu internodi-ile mijlocii mai lungi decît celelalte. Frunze lat ovate pînă la rotund cordi-forme, cu lamină lungă de 2—7 cm și lată de 1,5—2 cm, verzi închis, uneori pe dos liliachii, scurt păroase, aspru pubescente sau glabre, cu margini crenate, în 1 /4—1/2 superioară plane sau ușor convexe; cele inferioare aproape reniforme, obtuze, de regulă cu sinul bazai îngust, cele tulpinale superioare scurt acuminate sau acute, cu pețioli relativi scurți. Stipele superioare concrescute 2 cîte 2, brune, solziforme, celelalte libere, brune, lungi de 5 — 10 mm și late de 1—2 mm, liniar lanceolate, pe margini des și lung pectinat fimbriate, sau uneori aproape întregi, mai scurte decît pețiolul. Pedunculii toți cauli-nari, prevăzuți cu cîte 2 bracteole așezate mai sus de mijloc. Flori lungi de 15—22 mm, de culoare purpuriu violetă, la bază colorate mai închis, cu dungi liliachii. Sepale 5, îngust lanceolate, cu apendicele slab dezvoltat, cele superioare aproape fără apendicul, cel mult de 1 mm lungime. Petale alungit ovate, înguste, cele laterale mai scurte decît cea inferioară, barbulate, cu pinten lung de 5 — 7 mm, tubulos, drept sau arcuit în jos. Stil cu papile la vîrf și cu rostru orizontal (Pl. 91, fig. 8). Capsulă alungit ovată, ascuțită, poliedrică, glabră* IV—VI. Stațiunea. Prin păduri, cu deosebire în regiunea colinelor și etajul montan. Răsp. în tară: Comună în toată țara. • Variabili tatea speciei var. pseudoiivida Schur Enum. pl. Transs. (1866) 83. — Frunze reniforme. — Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget. — Reg. Stalin: Orașul Stalin pe Tîmpa. var. traussilvânica W. Beckr. Viol. eur. (1910) 52. — Frunze la bază cordate, glabres-cente. Stipele foarte lung fimbriate. — Reg. Cluj: Cluj în Păd. Hoia, Făgetul Clujului, Feleac, Sălicea (r. Cluj). — Reg. Stalin: Orașul Stalin. Obs. Se apropie (după W. Beckr. 1. c.) de F. Sieheana. Răsp. gen.: Europa, Asia temperată, pînă în Japonia. 15. V. Riviniâna Rchb. Pl. crit. I (1823) 81; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 381. - Ic.: Pl. 91, fig. 9, Pl. 98, fig. 2. 21. Rizom scurt, gros, ramificat, cu rozete de frunze bazale puțin numeroase. Tulpini înalte de 6—25 cm (la maturitate pînă la 45 cm), ascendente sau erecte. Frunze bazale lat cordiforme sau reniforme, cu sinul bazai adînc, la vîrf obtuze sau acutiuscule, cu margini crenate, plane sau convexe. Frunze tulpinale cu limbul pînă la 4 cm. în diametru, de regulă puțin mai lungi decît late, dispers și scurt pubescente, uneori glabrescente, destul de groase, verzi sau verzi deschis. Stipele superioare liniar lanceolate, pe margini des și lung pectinat fimbriate, dințate sau aproape întregi, cele mijlocii nedințate, lungi de 5 — 15 mm. și late de 1—3 mm. Peduncul floral cu 2 bracteole așezate mai sus •592 FLORA R.P.R. de mijloc. Flori mari, lungi de 25—30 mm, cerulee sau violet deschise, la interior albe, nemirositoare, cu petale relativ late, cele laterale mai scurte decît petala cu pinten, barbulate, cea inferioară cu un pinten cilindric, drept sau puțin îndoit în sus, lung de 3—5 mm, gros sau ± subțire, obtuz sau emar-ginat la vîrf, gălbui albicios. Sepale lat lanceolate, alungite, cu apendice evident, la cele superioare lung de 1 mm, la cele inferioare de 2—3 mm lungime. Stigmat glabru sau la vîrf cu papile, îndreptat în sus. Capsulă alungit ovală, ± ascuțită, glabră. — V—VI. Stațiunea. Prin păduri în locuri umede, poieni și pe lîngă cursul apelor din regiunea dealurilor și etajul montan. Obs.' V. Riviniana se deosebește adeseori greu de F. silvestris. Astfel, plantele din stațiuni mai umbroase se apropie uneori mult de F. silvestris. Aceste forme sînt de obicei interpretate ca hibridul V. Riviniana x silvestris (F. intermedia Rchb.); au însă polenul ertil. în Europa de SE și Asia Mică F. Riviniana este înlocuită cu F. Sieheana. în Balcani, însă, V. Sieheana se apropie de F. silvestris, plantele respective fiind descrise de W. Becker ca F. silvestris var. transsilvanica. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Vișeu. Reg. Cluj: Rodna, Năsăud (r. Năsăud); Colții Trăscăului (r. Turda). Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin). Reg. Stalin: Mt. Postăvarii, Orașul Stalin la Poiana Stalin și la cariera de Piatră, Predeal; Mănărade, Blaj (r. Tîrnăveni); Mediaș, Valea Lungă, Prostea Mică și Mare (r. Mediaș); Gușterița, Sadu pe Mt. Prejbe, Sibiu, Șura Mare, Noul, Cacova Sibiului (r. Sibiu) Reg. Hunedoara: Petroșani. Reg-Timișoara: în Banat (Heuff.); Anina (r. Oravița); Reșița. Reg. Craiova: Lunca Craiovei (r. Craiova). Reg. Pitești: Mrea Horezu țr. Horezu); Mții lezer-Păpușa pe Mt. Mușuroaiele (r. Muscel); Corbu Nou, Teslui (r. Slatina). Reg. Ploești: Strejnicu (r. Ploești); Posada, Bușteni pe V. Jepilor (r. Sinaia); Lăculețe (r. Pucioasa). Reg. București: Vidra, Comana, Călugăreni, Crucea de Piatră, Mihai Bravu (r. Vidra). Reg. Blrlad: Focșani la ■Cring; Dobrinești (r. Tecuci). Reg. Bacău: Tg. Ocna; Dărmănești la Coroboaia (r. Moinești); Piatra Neamț pe Pietricica, Bahna. Var labilitatea speciei f. albiflora W. Beckr. Viol. eur. (1910) 55. — Flori albe. — Reg. Birlad: Focșani la Păd. Crîngu, Cotești la Păd. Iliești (r. Focșani). var. nemorosa Neum., Wahlst. et Murb. Viol. Suec. exs. (1886) 12; W. Beckr. 1. c. — Exs. : FRE nr. 1528. — Sepale cu apendiculi scurți. Petale mai înguste, violacee ca și pintenul. — Reg. Cluj: Cluj la Cariera de piatră din Mănăștur. Răsp. gen.: Europa, U.R.S.S., Asia Mică. 16. V. Sieheana W. Beckr. in Bull. Herb. Boiss. 2 ser. t. II (1902) 751; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 383. — V. neglecta M. B. FI. taur.-cauc. I (1808) 172, non Schm. — V. Riviniana Rchb. Ic. pl. crit. (1823) 81, p. p. — V. P 1 a n ș a 98. — 1. Viola Sieheana W. Beckr., exempl. de primăvară, la. idem, exempl. de vară. — 2. V. Riviniana Rchb. — 3. V. silvestris Lam., 3a. fruct închis și deschis, 3b. stipele. PLANȘA 98 38 - c. 640 VIOLACEAE 595 Riviniana var. diversa Greg. Brit. Viol. (1912) 49, c. tab. — Ic. : Pl. 98. fig. 1, la. 4. Plantă mică, cespitoasă, cu numeroase resturi uscate, la înflorire de 6—8 cm. Rizom ramificat, multicapitat, cu tulpini aeriene ascendente sau aproape erecte, cu internodii mijlocii lungi, la bază cu o rozetă de cîteva frunze lung pețiolate. Stipele concrescute pînă la jumătate, lat lanceolate, des fimbriate, rărit dințate, ± glanduloase, brune închis, cele bazale lungi de 7 — 11 mm. Frunze bazale ± reniforme, crenate, cu sinul bazai ± larg deschis, la vîrf adesea obtuze sau rotunjite, de 5—6 cm în diametru, ± glabre, deschis verzi, cu nervuri roșietice, pe margini cu perișori roșeați. Frunze tulpinale rotunde sau lat ovate. Pedunculi floriferi cu 2 bracteole subulate, așezate deasupra mijlocului. Flori mici, lungi de 15 mm. Petale pe față ± albe, pe dos ± cerulei (sau la exemplarele crescute la umbră) ± dungate cu liliachiu; cea pintenată la vîrf i știrbită sau dințată, la mijloc cu 8 strii albastre închis. Pinten de 3—5 mm, curbat în sus, galben verzui sau alb verzui. Sepale lanceolate, alb marginate. Ovar glabru. — III—V. Stațiunea: în regiunile păduroase, pe coaste rîpoase și prin tuferișuri. Răsp. în țară: Reg. Ploești: Breaza, Brebu pe V. Doftanei (r. Cîmpina); între Ochiuri și Răzvadu (r. Tîrgoviște); Ceptura pe Dl. Orzoaia (r. Cricov). Reg. Racău: Dăr-mănești la Rîpa Bărbulești (r. Moinești); Cuejdiu pe Mt. Pietricica (r. Tg. Neamț). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană și atlantică, Europa centrală și de S, U.R.S.S. europeană. 17. V. rupesfris Schmidt in Neue Abhandl. bohm. Ges. 1 (1791) 60; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 388. — F. livida Kit. in Roem. et Schult. Syst, (1819) 363. - Ic.: Pl. 97, fig. 1, la, 1b. 4. Rizom scurt, cu rozetă de frunze bazale și 1 — 5 tulpini lungi pînă la 16 cm, erecte sau procumbente, Frunze pubescente pînă la glabre, lat ovate pînă la rotunde, cordate, crenate; cele bazale mici, pînă la 10 mm diametru, la vîrf obtuze sau rotunjite, cele tulpinale de 15—16 mm diametru, la vîrf ușor mucronate. Frunzele mature cu limbul mare, pînă la 3,2 cm lungime și 2,7 cm lățime. Stipele lat ovate, egale cu 1/4 —1/5 din lungimea pețiolului, dințate sau fimbriate, cu dinții adesea foarte atenuați, lungi de 7—8 mm. Flori relativ mici. Sepale lat ovat lanceolate, ± obtuziuscule, cu apendice scurt. Petale obovat alungite, albastru-violete; pinten de aceeași culoare, sau puțin mai albicios, pînă la alb, de 2—3 ori mai lung decît apendicele sepalelor, ușor ridicat în sus, 4- obtuz. Stigmat drept, scurt rostrat, cu papile la îndoitură. Capsule elipsoidale mici, ± ascuțite, glabre. — V—VI. Stațiunea. Locuri argiloase, pe grohotișuri de calcar, pe malurile pîraielor, în păduri, din etajul montan pînă în cel alpin. 38* 596 FLORA R.P.R. Răsp. în țară: Reg. Stalin: Predeal (r. Stalin). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Vodiței (r. Tr. Severin); Bistrețu (r. Băilești). Reg. Pitești: Cotenești la Cetatea lui Negru Vodă (r. Muscel). Reg. Ploești: Bărcănești (r. Ploești); Mții Ciucașului pe Mt. Zăganu la Stînca Vînătorului (r. Teleajen). Reg. Racău: Dofteana la Poiana lui Cuțui (r. Tg. Ocna); Schitul Durau pe Mt. Bocu (r. Ceahlău); Piatra Neamț pe Mt. Pietricica. Var labilitatea speciei var. arenaria (DC.) Beck FI. NO II, 1 (1892) 519. — V. arenaria DC. in Lam. et DC. FI. fr. IV. 2, ed. III (1805) 806, s. str. — Ic. : Pl. 97, fig. 1, la; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) tab. XXXIV a. — Plantă peste tot fin păroasă sau pubescentă, cu 2 — 3 tulpini simple. Flori relativ mari. Pinten de 3 ori mai lung decît apendicele sepalelor Ovar și capsule pubescent tomentoase, ascuțite, lungi de 6 mm. — V—VI. — Prin poieni în etajul montan și subalpin, pe grohotișuri, pe lingă stînci și dărîmături de stînci. — Reg. Stalin: Tălmaciu, Sadu (r. Sibiu); Orașul Stalin. Reg. Ploești: Sinaia pe V. Cășăriei; Mții Bucegi între Schitul Peștera și V. Colței pe V. lalomiței (r. Pucioasa). Răsp. gen.: Eurasia, pînă în Camciatca; Canada. 18. V. mirâbilis L. Sp. pl. ed. I (1753) 936; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 375. - Exs.: FRE nr. 2786. - Ic.: Pl. 91, fig. 14, Pl. 87, fig. 3, 3a. 4. Rizom multicapitat, la extremitatea superioară cu resturi de stipele brun roșcate, la început emite o rozetă de frunze bazale și flori, mai tîrziu tulpini foliate, erecte, de 6—40 cm, de regulă uniseriat pubescente, uneori glabre. Frunze bazale relativ mari, la maturitate cu lamina de 5 — 10 cm lungime și cel puțin tot atît de lată, verzi deschis, subțiri, de obicei rotund reniforme, cu vîrf obtuz sau scurt acuminat, la bază cordate, pe margini rotunjit crenate, pe ambele fețe dispers pubescente sau glabre, lung pețiolate, cu pețioli de obicei uniseriat păroși, cu peri drepți sau reflecți; cele tinere răsucite în formă de cornet. Frunze tulpinale cîte 1—3, de aceeași formă ca cele bazale sau reniforme, obtuze sau scurt acuminate. Stipele feruginee, cu margini întregi, cele inferioare lat ovate, persistente multă vreme, cele superioare ovat oblongi sau lanceolate, ascuțite, glabre sau pubescente, pe margini ciliate. Flori odorante, cu petale întregi, obovate; cele bazale numeroase, deschise (chasmogame), de cca 2 cm, deschis liliachii pînă la palid roșietice, de obicei sterile, lungpedun-culate (5 — 12 cm); cele de pe tulpină fertile, de regulă cleistogame, mai rar cu corolă dezvoltată albastră-violetă. Sepale lanceolate sau ovat lanceolate, de obicei obtuze, mai lungi sau mai scurte decît capsula. Pinten gros, mai lung decît apendicele sepalelor. Capsulă ovat conică, acuminată, glabră. — IV—V, Stațiunea. Prin păduri, mai ales în făgete. Răsp. în țară: Din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan, comună în întreaga țară. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. pratensis Nyâr. in Borbâsia III (1941) 95. — Frunze mici. — în finețe umede — Reg. Cluj: Cluj la Fînațe. Răsp. gen.: Eurasia, Japonia. VIOLACEAE 597 19. V. uliginâsa Bess. Prim. FI. Galic. (1809) 169; Schrad. Neues Journ. IV (1810) 80; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 401, tab. 18, fig. 7.-Ic.: Pl. 91, fig. 13, 24, 24a. 4. Rizom lung, subțire, tîrîtor, ± ramificat, emite stoloni subpămînteni, subțiri, tîrîtori, lung articulați, rozete bazale cu puține frunze și pedunculi florali. Frunze rotund cordate sau reniforme pînă la ovate sau triunghiular ovate, crenat serate sau dințate, la bază cordate sau emarginate, cu lamina lungă de 2—6 cm și lată de 1,5—4 cm, glabre sau slab pubescente. Pețioli de 2 — 15 cm lungime, mai lungi decît lamina, în partea superioară îngust aripați. Stipele ovate sau lanceolate, lungi de 5—10 mm, pe margini întregi sau fin dințate, concrescute pe jumătate cu pețiolul. Pedunculi florali de 5—12 cm, cu 2 bracteole ce cad de timpuriu, așezate mai sus de mijloc. Flori mari, lungi de 2—3 cm, violete închis, nemirositoare, cu petale destul de înguste, ce nu se ating și pinten conic obtuz, puțin îndoit în sus, lung de 3—5 mm, violet închis. Sepale lanceolate sau lat lanceolate, ± obtuze, lungi de 4—8 mm. Stigmat lipsit de papile cu rostru puțin evident sau lipsă, cu orificiu relativ larg. Capsulă alungit ovată, obtuză, glabră. — IV—V. Stațiunea. Prin turbării, zăvoaie, margini de păduri umede, pe malul pîraielor de munte, pe soluri acide. Răsp. în țară: Beg. Baia Mare: «în Marmația» (cf. Prodan). O b s. Această specie a fost indicatei în FI. Rom. în munții din « Moldova superioară )> de Guebh. și de Czihâk în August Kanitz Pl. Rom. (1881) 16, dar de atunci și pînă azi nu s-a regăsit. Schur o citează de la Cîrțișoara (r. Făgăraș), iar Simonkai contestă prezența ei în Transilvania. Răsp. gen.: Europa. Secț. III. PLAGIOSTIGMA Godr. FI. Lorr. ed. II (1857) 86, p. p.; Juz. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 402. Stigmat cu rostru conic-oblic, erect, cu un guler îngust în partea de sus a bazei rostrului. Plante acaule, cu pedunculi bazali și flori fără miros (Pl. 91, fig. 15, 16). 20. V. pahistris L. Sp. pl. ed. I (1753) 934; Juzep. l.c. 403. — Ic.: Pl. 91, fig. 15, Pl. 99, fig. 3. 4. Plantă înaltă de 3 — 15 cm. Rizom subțire, repent, articulat, sevamos, emite stoloni aerieni, subțiri, articulați, lungi de 3 — 10 cm, cu internodii lungi. Frunze bazale în rozetă, cîte 2—5, rotund reniforme, la bază cordate, la vîrf rotunjite sau obtuze, rar scurt acuminate, pe margini slab crenaț dințate, cu lamina lungă de 1 — 5 cm, lată de 1,5—6 cm, pe ambele fețe glabre, galben-verzui, lucitoare. Pețioli îngust aripați, de 1 — 14 cm. Stipele alungit ovate sau ovat lanceolate, libere, membranoase, albicioase, ascuțite. Pedunculi florali lungi de 4—10 cm, cu bracteole așezate aproape de mijloc. Flori lungi 598 FLORA R.P.R. de 0,7—1,5 cm, roșii-liliachii, palide sau albicioase, nemirositoare. Sepale ovat obtuze, cu apendice scurt. Petale obovate, cea inferioară cu strii violete. Pinten spălăcit liliachiu, lung de 2 mm, de 1,5 ori mai lung decît apendicele sepalelor. Stigmat cu rostru scurt, înconjurat la bază parțial cu un guler^ cu orificiu larg. Capsulă o vată, în secțiune ± poliedrică, glabră. — IV—V. S t a ț i u n e a. Lunci și poieni umede, turbării, pe malul rîurilor și p îraielor. Răsp. în țară: Reg. Galați: pe plaur plutitor în Delta Dunării, abundentă (r. Tulcea). O b s. Această plantă a fost citată pentru prima dată din «Moldova» după Czihâk și Szabo în Brandza Prodr. FI. Rom. (1879 — 1883) 147. apoi de Czihăk in Kanitz Pl. fi. Rom. (1881) 16. Grecescu (Consp. FI. Rom), o citează de la Cîmpina, iar Simonkai o indică de la Rupea după Baumg., de la Lacul Bîlea după Schur și de la Mediaș după Salzer. în toate aceste localități nu s-a confirmat. Răsp. gen.: Europa, Asia pînă în Camciatca: America de A. 21. V. epipsila Ldb. in Ind. sem. Hort. Dorpat. (1820) 5; Juzep. in FI, U.R.S.S. XV (1949) 404. — V. scandica Fries Summa Veg. Scana. (1846) 35. — V. palustris Nyâr. in FRE nr. 445, non L. — Exs.: FRE nr. 445 sub V. palustris (rectif. in Bul. Cluj XII (1932) 102 in F. epips.). — Ic.: Pl. 91, fig. 16, Pl. 99, fig. 4; Emlekk. Szekely Muz. (1829) 574, fig. 6. 4. Rizom repent, oblic sau orizontal, subțire, articulat, acoperit cu resturi brune de stipele vechi, emite stoloni aerieni, cu internodii alungite. Frunze bazale de obicei 2, lat ovate, rotunde sau aproape reniforme, late de 0,8 — 5,5 cm (la fructificare pînă la 10 cm), cu baza adînc cordată, la vîrf obtuze, mai rar rotunjite, pe margini crenate, pe fața glabre, pe dos 3- pubescente, mai ales în lungul nervurilor. Pețioli îngust aripați, lungi de 1—6 cm, la fructificare pînă la 10 cm. Stipele lat lanceolate, libere, membranoase, lungi de 1 cm. Flori de 1,5 cm (mai mari decît la F. palustris), violete deschis, cu pedunculi groși ce nu depășesc frunzele, cu 2 bracteole așezate mai sus de mijloc. Sepale ovat lanceolate, cu apendice scurt, obtuz. Petale alungit ovate, cele laterale fără cili sau foarte slab ciliate, cea inferioară cu nervuri violete; pinten destul de gros, obtuz, ușor îndoit în sus, de 2—3 ori mai lung decît apendicele sepalelor. Stigmat în formă de cui turtit, gulerat, cu un rostru scurt, îndreptat oblic în sus. Capsulă lungă de 1 cm, alungit ovată sau elipsoi-dală, glabră. — V—VI. Stațiunea. Prin tinoave și mlaștini, în poieni și păduri umede, mai ales în regiunea nordică, pe soluri acide. Planșa 99. — 1. Viola bijiora L., exemplar dezvoltat, la. idem, exempl. mic, 1b. fruct, Ic. ovar cu stil și stigmat. — 2, 2a, 2b. V. Jodi Jka. în diferite stadii de dezvoltare, 2c. fruct deschis. — 3, 3a. V. palustris L. două exemplare. — 4. V. epipsila Ldb. PLANȘA 99 VIOLACEAE 601 Răsp. în țară: Reg. Aut. M.: în tuferișurile mocirloase ale rîului « Kovespatak » la Joseni (r. Gheorghieni); în turbăria Luci, 1079 m, deasupra comunei Sîncrăieni (r. Ciuc). Răsp. gen.: Europa Siberia de V, America de N. Secția IV. VIOLIDIUM (C. Koch). — Violidium C. Kocli in Linnaea XV (1841) 251. p. subgen; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 408. — Adnatae W. Becker in Engl. et Prantî Pflzfam. XXI, ed. II (1925) 368. Plante acaule, fără stoloni, cu frunze și flori bazale. Stipele concrescute cu pețiolul pînă la mijloc sau mai sus. Stigmat cu rostru îngust cilindro-conic, îndreptat în jos și fixat pe un disc lat, oblic (pl. 91, fig. 17). 22. V. Jo6i Janka in Ost. Bot. Wochbl. VII (1857) 158; in Linnaea XXX (1859) 588; Juzep. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 419. — V. sciaphila Schur in Verh. SVN V (1854) 81, non Koch. — V. ambigua Salzer in Verh. SVN VII (1856) 53, non W. et K. — V. prionantha Jka. in OBZ VIII (1858) 200, non Bge. — V. transsilvanica Schur in OBZ X (1860) 184. — V. macroceras Bge. s.l. ssp. Jodi Kupff. in FI. cauc. crit. III (1909) 221. — Tămîioară. — Joo ibolyâja. — Exs. : FRE nr. 454 a, b; FEAH nr. 572. — Ic.: Pl. 91, fig. 17, Pl. 99, fig. 2, a, b, c. 4. Plantă înaltă de 10—27 cm, cu rizom scurt, gros, simplu sau ramificat, fără stoloni. Frunze tinere mici, reniform cordate sau triunghiular cordate, obtuze, mucronat dințate, glabre, verzi cenușii; cele mature mari, groase, ovat triunghiulare, la bază cordate, cu sinul de regulă larg deschis, dublu serate, cu dinți mari și mici. Pețioli lungi pînă la 15 cm. Stipele liniar lanceolate,. ascuțite, concrescute pînă la jumătate cu pețiolul. Flori roze, sau roșietic-violacee, purpuriu-violet maculate, mirositoare, de 1—2,5 cm lungime. Bracteole întregi, de 5—8 mm lungime, așezate mai jos de mijlocul pedunculului. Sepale alungit ovate, obtuze, cu apendicul scurt. Petale subrotund ovate, la vîrf i crenate, cele laterale la bază glandulos barbulate, cea inferioară trunchiată și ± crenată. Pinten ± drept, obtuz, mai lung decît apendicub’i sepalelor. Ovar ovat globulos, glabru. Stigmat larg disciform, cu rostru îngust cilindric. Capsulă elipsoidală, lungă de 8 mm și lată de 4 mm. Semințe cu apendice cărnos (elaiosom) mare. — IV—V. Stațiunea. în etajul montan și subalpin, pe stînci și grohotișuri cal-caroase. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Cluj la cariera Mănăștur și pe Dl. Gîrbău (r. Cluj); Cheile Turzii, Colțești, Rimetea, Poșaga pe Mt. Scărița (r. Turda); Poiana Aiudului, Văli-șoara (r. Aiud); Gîrda (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Toplița); Frumoasa (r. Ciuc)-Reg. Stalin: Orașul Stalin (pe Tîmpa, Pîr. Dracului, stîncile lui Solomon, DL Stejărișului, drumul spre Poiana Stalin), Codlea pe Măgura Codlei, Mt. Postăvaru, Zărnești în V. Pră-păstiilor, Mt. Piatra Craiului; Racoșul de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Mții Trăscăului pe Piatra Ceții (r. Alba); Orăștie; Hunedoara; Hațeg. Reg. Timișoara: Băile Herculane (r. Almaș). Reg. Bacău: Tulgheș, Mt. Măgura din V. Bistricioarei, Bicaz pe Piatra Corbului, Bicazul Ardelean, Cheile Bicazului (r. Ceahlău); Piatra Neamț ■602 FLORA R.P.R. pe DL Cozia; Mții Oituzului pe V. Uzului (r. Tg. Ocna). Reg. Suceava: Mții Bistriței pe V. Barnarului (r. Vatra Dornei); Pojorîta pe Mt. Adam și Eva (r. Cîmpulung). Obs. V. Jooi aparține ciclului de forme V. macroceras Ldb. s. 1., foarte înrudite între ele și foarte variat interpretate de diferiți autori. W. Becker (Jahrb. Bot. Beib. XII (1917) 183) înglobează în V. macroceras Ldb. și specii din Extremul Orient, ca V. Patrinii și V. prionantha. Kupffer 1. c. restrînge numărul formelor la 3 subspecii: A) ssp. eumacroceras, cu flori violacee, din Altai, B) ssp. purpurea, cu flori purpurii, din Caucaz și C) ssp. Jooi, din Transilvania, deci 3 subspecii deosebite mai mult din punct de vedere geografic, decît morfologic. Răsp. gen.: Endemică în R.P.R. Subgenul 2. BISUIIDIUM Ging. Mem. Viol. (1823) 1. Plante perene, caulescente, cu frunze bazale, cu stipele mici, libere. Flori mici, galbene, cu 4 petale îndreptate în sus și una îndreptată în jos: cele laterale nebarbulate. Stigmat bilobat, fără rostru, cu orificiu pe partea ventrală, între cei 2 lobi (Pl. 91, fig. 18). 23. V. biflora L. Sp. pl. ed. I (1753) 936; Klok. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 442. — Viorele galbene. — Sârga ibolya. — Zweibltitiges Veilchen. — (DnajiKa ftByxițBeTKOBan. — E?vS.: FRE nr. 453. — Ie.: Pl. 91, fig. 18, Pl. 99, fig. 1, la, b, c. 4. Tulpină înaltă de 2 — 20 cm, solitară, subțire, adesea ascendentă, cu 2—3 noduri, glabră. Frunze bazale 2—3, rar 4, cu pețioli lungi și subțiri, larg reniforme sau orbiculare, de regulă glabre sau slab pubescente pe dos in lungul nervurilor. Frunze tulpinale lat ovate sau reniforme, cu baza cordată, rotunjite la vîrf, cele superioare scurt acuminate; toate pe margini crenat dințate, cu o glandă puțin vizibilă în vîrful dinților. Stipele mici, de 4—6 mm lungime, ovat lanceolate, ascuțite sau obtuze, cu marginea întreagă. Flori 1—2, rar 3, de culoare galbenă palidă sau galbenă ca lămîia, cu pedunculi lungi de 1—6 cm. Sepale liniar lanceolate sau lanceolate, destul de ascuțite, cu apendice puțin dezvoltat, glabre sau pe margini scurt ciliate sau ciliat dințate. Petale alungit ovate, lungi de 0,5 — 1 cm, cu dungi brune, cele laterale nebarbulate, cea inferioară cu pinten foarte scurt, obtuz. Stigmat turtit bilobat, fără rostru, cu orificiu la partea ventrală, între lobi. Capsulă lungă de 4—7 mm, alungit ovoidă, glabră. — VI—VIII. Stațiunea. în etajul subalpin și alpin, prin păduri, pe stînci umede, marginea pîraielor, pe substrat calcaros. Răsp. în țară: Reg. Baia Mare: Vișeul de Sus, Borșa pe Pîr. Cizla și Mt. Păltiniș, Mții Maramureșului pe Mt. Cearcanu, Mții Rodnei pe Puzdrele și Pietrosu Mare (r. Vișeu). R.eg. Cluj: Mții Rodnei: Corongiș, Ineu; Mții Țibleșului: Arsu, Țibleșu; Neagra, Scărișoara (r. Cîmpeni); Mții Gilăului pe Mt. Mare (r. Turda). Reg. Aut. M.: Mții Gurghiului: Mții Giurgeului (Hăghimașu Mare); Mții Harghita. Reg. Stalin: Mții Ciucașului; Orașul Stalin pe Tîmpa, Mții Bîrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului; Mții Făgărașului: Vf. Moșului, Urlea, Arpașu Mic, Creasta Tărîța, Bîlea, Laița, Strunga Dracului, Negoiu, Giortea, Budislavu, Suru; Mții Sibiului pe Mt. Prejbe și la Păltiniș. Reg. Hunedoara: VIOLACEAE 603 Petroșeni, Mții Parîngului: Mîndra, Cîrja, Slăveiu, Gruiu, Mija Mare; Mții Retezatului: Lacul Bucura, Custura Retezatului, V. Lăpușnicu Mare, Păpușa. Reg. Oradea: Stîna de Vale, Băița (r. Beiuș); Mții Bihorului la Cetățile Ponorului. Reg. Craiova: Mții Mehedinților pe Coama Mohorului. Reg. Pitești: Mții Lotrului pe Mt. Băgau; Mții Făgărașului: Suru, Prislopu, V. Caprei, Podeanu sub Negoiu, Galbena. Reg. Ploești: Mții Bucegi: V. Peleșului, Brînele Furnicii, Piatra Arsă, V. Urlătorilor, Caraiman, V. Albă, Coștila, Obîrșia, V. Cerbului, Peștera lalomiței; Mții Ciucașului pe Mt. Zăganu (Pir. Stînei). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău (Duruitoarea, Piatra Lată, Stănilele); Mții Oituzului pe Șandru Mare. Reg. Suceava: Dorna Cîndrenilor în mlaștini pe Pîr. Secu, V. Prinosu Mic din V. Bistrița Aurie (r. Vatra Dornei); Mt. Rarău. Răsp. gen.: Eurasia; Japonia, America de N. Subgen. 3. MELĂNSUM (Ging.) Kupff. in Kusn. Busch et Fom. FI. cauc. crit. III, '9 (1909) 221; Klok. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 452. — Melanium Ging. Mem. fam. Viol. (1823), pro Sect.; Kupff. in OBZ LIII (1903) 329. Flori cu 4 petale îndreptate în sus și una îndreptată în jos, toate divers colorate. Stigmat capitat globulos, urceolat, cu orificiul în partea ventrală, fără rostru, cu fascicul de peri în formă de buză. (Pl. 91, fig. 19 — 23). Secția I. CRENATIFOLIA (Borb.) W. Beckr. Viol. eur. (1910) 77. — Crenaliioliae Borb. in Koch-Hallier Syn. I (1892) 214. Frunze crenate. 24. V. alpina Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 159 et Obs. (1762) 291, nr. 87. — Micșunea de munte. — Havasi ibolya. — Alpen-Veilchen. — Exs.: FRE’nr. 452?- Ie.: Pl. 91, -fig. 19, PL 87, fig. 4; Hay. Pflzd. I (1916)438; Prod. FI. II, ed.- II (1939)'95, fig. 2. 4. Plantă scundă, fără tulpină, cu rizom cilindric, scurt, des acoperit de resturile stipelelor. Frunzele toate bazale, cu limb de 1 — 1,5 (2) cm lungime, rotund ovate, la bază dz cordate, evident crenate, cu pețioli lungi de 1—2 cm. Stipele lanceolate, de cca 5 mm lungime, cu margini întregi, concrescute pînă la mijloc cu pețiolul. Flori mari, de 1,5—3 cm, albastre închis. Pedunculi lungi de 2—5 (10) cm, cu bracteole membranoase sau colorate, alterne, așezate deasupra mijlocului. Sepale oblongi, puțin dințate, ascuțite, cu apendice aproape pătrat, în partea superioară crenat dințat. Petale superioare obovate, cea inferioară lat obcordată, emarginată^cu un pinten obtuz, de 3—4 mm lungime. Stigmat urceolat clavat sau sferic, cu orificiu anterior. Capsulă glabră, puțin mai lungă decît sepalele. Semințe netede, lungi de 1,2—1,5 mm. — V-VIII. Stațiunea: în etajul subalpin și alpin, pe stînci și în pajiști pietroase, pe substrat calcaros. Răsp. în țară: Mții Țibleșului: Țibleșu, Arsu. Mții Rodnei: Pietrosu Mare, Ineu. Mții Rarăului: Rarău la Pietrele Doamnei. Mții Bistriței: Ceahlău: Lespezi, Ocolașu Mare, Brînele de sub Ocolaș, Toaca, Stănilele. Mții Giurgeului: Hăghimașu Mare, Mt. «Ocsem», Mt. Vid, Piatra Singuratică. Mții Ciucașului: Ciucașu, Zăganu. Mții Birsei: 604 FLORA R.P.R. Piatra Mare, Postăvarii, Piatra Craiului. Mții Bucegi: Vf. cu Dor, Furnica, Jepii Mici, Caraiman, Creasta Babelor, Coștila, Colții Obîrșiei, V. Cerbului, Vf. Omu, V. lalomiței în Cheile Urșilor. Mții Făgărașului: Paltina, Lespezi, Prislop, Lacul Bîlea, Ciortea, Suru. Mții Sibiului: fundul Văii Sadului. Răsp. gen.: Carpați, Alpii de E. 25. *V. calcarâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 935. 4. Rizom subțire, ramificat, cu stoloni scurți, subterani. Tulpina foarte scurtă, numai de 5 — 10 mm, rar mai lungă. Frunze ovate pînă la lanceolate cu lamina lungă de 2 — 4 cm și lată de 3—8 mm, obtuziuscule, crenate. Stipele libere, mai adeseori penat partite, pe partea internă cu o lacinie, pe cea externă cu 1—3 lacinii liniare și cu lacinia terminală întreagă. Flori cîte 1 sau 2, lungi de 3—4 cm, cu petale violete închis, rar galbene sau albe, lat ovate. Liniile nectariene laterale formează un unghiu obtuz cu cele mediane ale petalei inferioare. Pinten lung de 8—15 mm. Stigmat cubic capitat, rotunjit. — VII -VIII. Stațiunea. Cultivată prin grădini; a fost întrebuințată ca și V. cornuta, pentru obținerea soiurilor cu flori mari și bogate. Răsp. gen.: Originară în Alpi, în Jura de S și Italia. 26.-X-V. altâica Ker-Gawl. in Edwards Regist. (1815) 54; Klok. in FL U.R.S.S. XV (1949) 476. 4. Rizom subțire, multicapitat. Tulpină cu internodii scurte. Frunze ovat oblongi, crenate, cu pețiol mai lung decît lamina. Stipele libere, mici? cu cîte 1—2 dinți pe fiecare latură. Flori lung pedunculate (3 — 14 cm), mari, lungi de 2,8—4,5 cm, albastru-violete. Petale lat obovate, cea inferioară obcordată, toate crenate. Pinten lung de 3 — 6 mm. Sitgmat oblong capitat. - V-VIII. Stațiunea. Se cultivă prin grădini, împreună cu V. cornuta și V. calcarata; întrebuințată în horticultură pentru obținerea de soiuri noi. Răsp. gen.: Originară din Al tai (Siberia occid.) și Tianșan (Asia centr.). 27. 4- V. cornuta L. Sp. pl. ed. II (1763) 1325; W. Beckr. Viol. eur. (1910) 86. 4. Rizom cu tulpini înalte de 20—40 cm, ascendente sau erecte. Frunze pețiolate, ovate, cu bază slab cordiform trunchiată. Stipele triunghiular ovate de jur-împrejur inciz dințate, de lungimea pețiolului. Flori lungi de 3 — 4 cm și late de 2—3 cm, odorante. Petale violete sau liliachii, rar albe, îngust cuneate; liniile nectariene ale petalelor laterale formează un unghiu ascuțit cu liniile petalei inferioare. Pinten îngust, mai lung de 1 cm. Stigmat alungit capitat, dens păros. — VI—VIII. VIOLACEAE 605 Stațiunea. în cultură prin grădini; întrebuințată mai ales la încrucișări pentru obținerea soiurilor bogate în flori. Răsp. gen.: Originară din Mții Pirinei și Alpii carnici. 28. V. dacica Borb. in MNL (1890) 79; W. Beckr. Viol. eur. (1910) 88. -V. prolixa W. Beckr. in Beih. Bot. Centralbl. XVIII, 2 (1905) 383. — F. declinata ssp. bulgarica Forman. in Verh. NV Brtînn (1898) 87. — Unghia pasării. — Erdelyi ârvâcska. — Exs.: FRE nr. 2788 a, b. — Ic.: Pl. 100, fig. 3; Jâv. Fl/Hung. (1934) fig. 2420. 4-. Rizom cu stoloni tîrîtori, subțiri, albicioși și scvamoși. Tulpini glabre sau glabrescente, înalte de 15—35 cm. Frunze mijlocii ovate sau ± rotunde, late pînă la 1 cm, cele superioare alungit ovate, adeseori cordate sau lat lanceolate, cu margini crenate. Stipele ovat lanceolate, rărit ciliate, pînă la mijloc sau în treimea inferioară penat partite, rar inciz lobate, cu segmente destul de late, cel terminal puțin mai mare decît celelalte. Flori mari, lungi de peste 25 mm. Sepale lanceolat ascuțite, puțin mai lungi decît capsula, cu apendice vizibil. Petale violete deschis, lat obovate, cea inferioară trunchiată, cele mijlocii orizontale, barbulate. Pinten aproape egal cu apendicele sepalelor sau cu jumătate mai lung. Capsule glabre, egale sau puțin mai scurte decît sepalele. — vii-viii. Stațiunea. Prin pășuni și finețe montane, pînă în etajul subalpin. R*ă s p. î n țară: Reg. Baia Mare: Vișeul de Sus la Novicior, Repedea pe Mt. Pietriceaua la Rija (r. Vișeu). Reg. Cluj: Mții Rodnei; Valea Drăganului sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin); Ghețarul Scărișoara, Mt. Găina (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare (r. Stalin); Mții Sibiului. Reg. Hunedoara: Mții Retezatului: Lacul Bucura, Lacul Gemenea. Custura, Păpușa, Borăscu. Reg. Timișoara: Mții Țarcu-Godeanu: Mt. Mic, Mt. Baicu la Izvorul Rece. Reg. Craiova: Mții Mehedinților pe Mt. Oslea. Reg. Pitești: Mții Făgărașului pe Mt. Rîiosu; Dîmbovicioara (r. Muscel); Mții Lotrului la Păscoaia și Zaroștea Mare. Reg. Ploești: Mții Bucegi pe V. Gaura. Reg. Bacău-, sub Mt. Ceahlău în Poiana Durău Răsp. gen.: R. P. Romînă, Balcani de N. 29. V. declinata W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) "248, tab. 223; W. Beckr. Viol. eur. (1910) 90; Klok. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 457. - Unghia pasării. — Alhavasi ârvâcska. — Hăngendes Veilchen. — (Dnajina ckjio- HenHan. — Exs.: FRE nr. 164 a, b. — Ic.: Pl. 91, fig. 22; Pl. 100. fig. 1; W. et K. l.c. tab. 223; Pax Grundz. I (1898) 152, fig. 4c; Hay. Pflzd. I (1916) 360; Prod. FI. ed. II (1939) 95, fig. 2. 4. Rizom subțire, cu stoloni aerieni. Tulpini ascendente, înalte de 15—30 cm, glabre ca și întreaga, plantă, numai în partea inferioară papiloase. Frunze lungi de 12—30 mm, late de 3—7 mm, pe margini dințat crenate, cu 3—4 dinți de fiecare parte; cele inferioare rotund ovate, lung pețiolate, cele mijlocii oblongi sau lanceolate, scurt pețiolate, cele superioare oblong lan- 606 FLORA R.P.R. ceolate, aproape sesile, cu stipele lungi de 7—12 mm, fin palmat sectate^ în 4—8 (10) lobi liniari, cel terminal nefiind mai mare decît cei laterali.. Flori 1—4, cu pedunculi lungi de 15—40 mm. Sepale liniar lanceolate, lungi de 8—14 mm, cu un apendicul lung de 2,5—4 mm. Corolă lungă de 20—35-mm, de culoare albastră liliachie; pinten lung de 3—6 mm. Capsulă ovată, lungă de 7-8 mm. -VII-VIII. Stațiunea. Din etajul subalpin, pînă în cel alpin, caracteristică pentru pășuni cu Nardus stricta, în jnepenișuri, rariști de pădure, locuri însorite, pe-stînci, grohotișuri, între 900—2000 m alt., rar mai sus. Răsp. în țară: Comună în toți Carpatii din R.P.R. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. Knechtelii Grec. Consp. Fi. Rorn. (1898) 88. — V. declinata a. gracilis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 86, nom. confus. — Plantă scundă, subțire, înaltă de 8 — 12 cm, cu 1 — 2 flori mari, azurii, cu unguiculă galbenă, cu vinișoare purpurii ce devin galbene* pe lamina azurie a petalei. — Mții Bucegi: Peștera lalomiței, împreună cu tipul. Mții Birsei: Piatra Craiului. var. major (Roch.) Grec. 1. c. — V. mulabilis b. intermedia et e. major Roch. Enum.. pl. Banat. (1828) 6, n. nud. — F. declinata, var. montana Schur 1. c. 86. — Plantă mare, stufoasă, cu frunze și flori numeroase și mari. — Mții Bucegi. Mții Sibiului: Mt. Prejbe, Mt. Frumoasa. Se mai citează din munții din Reg. Suceava. O b s. V. declinata este o specie cu legături filogenetice cu alte specii din ciclul V. Iuțea-și tricolor. Ea se aseamănă foarte mult cu V. Dubyana Burnat din Tirolul de S și se deosebește de ea aproape numai prin prezența stolonilor aerieni. Răsp. gen.: Endemica pentru Carpatii păduroși, orientali și meridionali. Secția II. EUTRICOLORES (Klok.). - Eutricolores Klok. in FI. U.R.S.S. XV (1949). 461, pro serie. Plante anuale, bisanuale sau perene, de statură mijocie. Petale mai mari decît sepalele, pestrițe, albe, violete, albastre sau galbene. Tulpini și frunze — păroase. 30. V. tricolor L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p.p.; Klok. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 462.—Trei frați pătați. — Hâromszinu ârvâcska. — Stiefmutterchen. — OnajiKa TpexițBeTHan. — Exs.: FRE Nr. 1530. — Ic.: Pl. 91, fig. 20, 25;. PL 100, fig. 4, 4a, b. Plantă anuală sau hibernantă, înaltă de 8—46 cm, de culoare verde închisă î n întregime uniform pubescentă, cu peri scurți și drepți, îndreptați în jos. Tulpină arcuită dela bază sau ascendentă, simplă sau ramificată. Frunze lungi de 1—3 (5) cm, late de 5—20 mm, pe margini cu 3—6 dinți obtuzi de fiecare-parte. Frunzele inferioare lat ovate, ovat triunghiulare sau alungit ovate, puțin Planșa 100. — 1. Viola declinata W. et K. — 2. V. Bielziana Schur. — 3. V. dacica Borb. — 4. V. tricolor L., 4a. frunză superioară cu stipele, 4b. frunză inferioară cu stipele.— 5. V. arvensis Murr. var. bicolor R. et Schult. PLANȘA lOfr VIOLACEAE 609 concave, la bază puțin rotunjite, mai rar cuneate, cu pețioli mai lungi decît lamina; cele mijlocii alungit ovate sau ovat lanceolate, la bază cuneate, cu pețioli scurți; cele superioare alungit lanceolate, obtuz acuminate, spre bază treptat îngutate, cu pețiol foarte scurt, pe margini obtuz serate. Stipele lungi de 3—30 mm, penat partite, rar lirate, cu 3 lobi laterali interiori, 3—6 lobi laterali exteriori și lobul terminal mare, + foliaceu. Pedunculi florali lungi de 3 — 12 cm, în partea inferioară scurt pubescenți, mai sus glabri, cu 2 bracteole membranoase alterne, așezate sub flori sau puțin mai jos. Sepale liniare sau alungit lanceolate, lungi de 1,3 — 5 mm, pe margini lung ciliate, cu apendiculi aproape ovali sau rombici, colțuroși, lungi de 1,5—4 mm, lăți de 1,5—2,5 mm, neregulat dințați. Flori lungi de 15—20 mm. Petala inferioară împreună cu pintenul lungă de 12 — 18 mm și lată de 7 — 15 mm; pintenul lung de 3—6 mm, slab arcuit în sus. Petale superioare obovate, de regulă violet închise, mai rar violet deschise, galbene sau albe. Petalele laterale ovale, albe, ochroleuce, galbene sau violete albăstrui, la bază acoperă cu marginile petalele superioare. Petala inferioară triunghiulară, cu marginile rotunjite, Ia bază întotdeauna galbenă, cu 5 —7 dungi de culoare închisă, pe margini adesea palid violetă, cu pinten albastru sau albastru violet. Capsulă alungit ovată, lungă de 7—10 mm. Sămînță cu carunculă (claiosom) redusă. (PI. 91, fig. 25). - V-VIII. Stațiunea. în lunci umede, la marginea pădurilor, prin finețe montane, pe coaste și stîncării în etajul montan și subalpin. R ă s p. în tară: Reg. Baia M.: Borșa, Vișeul de Sus, Vișeul de Jos la Zăvoiu Mare (r. Vișeu). Reg. Cluj: Mții Rodnei pe Ineu și Corongiș (r. Năsăud); Căpușa Mare (r. Cluj); Gîmpia Turzii (r. Turda); Uioara de Sus (r. Ai ud); Vidra, Scărișoara, Neagra (r. Cîmpeni); Canciu (r. Dej); Valea Drăganului (r. Huedin). Rcg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin), Remetea, Ditrău, Izvoru Mureșului (r. Gheroghicni); Tușnad (r. Ciuc); Bicsad (r. Sf. Gheorghe); Brețcu (r. Tg. Săcuesc); Odorhei. Rcg. Stalin: Sighișoara; Prostea Mică, Mediaș (r. Mediaș); Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Craiului, Bran, Săcele, Orașul Stalin; Alții Sibiului, Ocna Sibiului, Noul (r. Sibiu) ; Alții Făgărașului (r. Făgăraș). Reg. Hunedoara: Bretea Romînă, Hațeg (r. Hațeg); Orăștie; Strei-Săcel (r. Hunedoara). Reg. Timișoara: Mții Semenicului. Reg. Ploesli: Alții Bucegi. Reg. București: București la Chitila. Reg. Constanța: Babadag (r. Istria); Aledgidia; Alangalia (r. Negru Vodă); Bănoasa (r. Adamclisi). Reg. Galați: prin finețe în raionul Tulcea. Reg. Bacău: Buhuși; Comă-nești (r. Moinești); Tg. Ocna. Reg. Iași: Pașcani prin finețe. Reg. Suceava: Vama (r. Câmpulung) ; Arbore (r. Rădăuți). întrebuințări. Planta întreagă (Herba Violae tricoloris) se întrebuințează în medicină ca diuretic și în boli de piele. Micșorează presiunea sanguină. Preparatele galenice se folosesc în U.R.S.S. în contra tusei și ca expectorant. Planta conține, pe lîngă alcaloidul violina, rutină și alți glicozizi, precum și saponine. Răsp. gen.: Eurasia; ca buruiană, aproape cosmopolită. 31. V. Bielziana Schur Enum. ph Transs. (1866) 86. — V. sicula Schur l.c. — V. polychroma Kern. in Sched. ad FEAH nr. 575 (1882) et in Sched. 39 — c. 640 6.10 FLORA R.P.R. II (1882) 89. — V. pseudolutea Gây. non Schur. — V. alpestris Auct., non DC. — Ic.: PI. 100, fig. 2; Nyâr. in Scripta Bot. II (1943) 33, fig. 1 et pag. 36, fig. 2; Nyâr. Kv. fi. V (1943) 378, PI. 48, fig. 1. 4. Rizom multicapitat. Tulpină lungă pînă la 40 — 60 cm, rar 70 cm, ascendentă, ramificată. Frunze inferioare mici, ovat cordate sau cordate, cele mijlocii ovate, la bază trunchiate, cele superioare alungit lanceolate, 4 hirsut păroase, gros crenate. Stipele penate, cu laciniile laterale liniare și laci-nia mijlocie mare, ovat lanceolată, atenuată în pețiol lung, asemănătoare frunzelor. Flori mari de 2,6 cm, tricolore, lung pedunculate. Petale late, sub-rotunde, cele 2 superioare violete, cele 2 laterale alb barbulate, albastre, cu cîte 3 striațiuni.Petala inferioară (cu pinten) la vîrf rotunjită, neemarginată, de 2 ori mai lungă decît sepalele, cu 5 striațiuni, în fund galbenă, trecînd în albastru sau ± alb violet, sau în jumătatea inferioară complet deschis violetă; pe dos înjumătățea superioară alb spălăcit-violetă sau deschis violetă. Sepale inegal lanceolate, ± ciliate sau glabre, drepte sau falcate, 5-nervate; apendicele subrotund, de 4 ori mai mic decît sepalele. — V —VII. Stațiunea. In regiunea submontană, prin finele, pășuni și pe marginea tuferișurilor. Răsp. în țară: Reg. Cluj: Campia Turzii (r. Turda); Valea Drăganului (r. Huedin); Albac (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Remetea, sub poalele Dl. Ditrău, Izvorul Mureșului (r. Gheorghieni); DL Frumos lingă comuna Frumoasa (r. Giuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului la poale, V. Rîșnoavei la Pir. Rece, finețe pe lingă calea ferată spre Predeal (r. Stalin). Reg. Hunedoara: Mții Parîngului, V. Surduc, Petroșeni, Petrila (r. Petro-șeni). Reg. Pitești: Lerești (r. Muscel); Mt. Cozia la Mrea Stinișoara (r. Loviștea); V. Argeșului la Cumpăna (r. Curtea de Argeș). Reg. Ploești: V. Teleajenului sub Mt. Zăganu. Slănic la Cetate, Drajna, Schiulești pe Dl. Vulpii, Mții Ciucașului pe Mt. Zăganu la Pir, Alb (r. Teleajen); Breaza (r. Cîmpina): Teiș, Ochiuri, Hăsvadu (r. Tîrgoviște); Pietro-șita la Pătrana și Dl. Țîța (r. Pucioasa). Reg. Galați: Luncavița (r. Macin). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău (la Coacăz și Casa Cneazului, Piatra Lată), Mt. Grințieșu (r. Ceahlău); Mrea Agapia, Petricani (r. Tg. Neamț); Moinești pe Măgura, V. Asăului, Palanca (r. Moinești); V. Uzului și V. Slănicului (r. Tg. Ocna). Reg. Iași: Sperieți (r. Negrești); Tătăruși (r. Iași). Reg. Suceava: Culmea Stînișoarei pe Mt. Hălăuca, Văleni pe V. Suha Mare (r. Fălticeni); Botoșani, Leorda, Mrea Agafton ; Mt. Rarău; Dorna Cîndrenilor pe Mt. Oușor (Pir. Haidu)f Roșu, Poiana Stampei (r. Vatra Dornei). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei Specia tipică are tulpina înaltă pînă la 25 cm, cu frunze late; cele inferioare lat cordate, late de 12—16 mm, cele mijlocii ovate, cele superioare lanceolate, rar toate ovate. — Reg. Cluj: Fînațele Clujului (forme apropiate). Reg. Aul. M.: Turia (r. Tg. Săcuesc). var. perrobusta Borb. in Koch-HalL-Wolhf. Syn. ed. III (1892) 221. — V. pseudolutea Gây., non Schur. — Ic. : Nyâr. in Scripta Bot. II (1943) 33, fig. 2 et Kv. fl. Lc. 378, fig. 2. — Frunze inegal de late. Tulpina înaltă de 40 — 50 cm, cu internodii lungi. Frunze inferioare ovate sau eliptice, mai înguste de 10 mm, cele mijlocii și superioare ngust lanceolate sau liniar lanceolate. Stipele fin sectate.— Reg. Cluj: Cluj pe malul Someșului; Rodna (r. Năsăud); Cheile Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: N. Gurghiului între VHH.ACEAE ‘’H Lăpușna și Sirod (r. Reghin); între Borsec și Corbu (r. Toplița), Izvorul Mureșului (r Gheorghieni); Mții Harghita între Nurile Mădărașu Mare și Mic (r. Ciuc). f. minor Nyâr. in Bul. șt. Acad. R.P.R. Secț. șt. biol. tom. III (1951) 33. -Tulpină înaltă de 10—20 cm, mai mult tufoasă. — Reg. Stalin.: Mt. Piatra Craiului în Cheile Văii Rîului. f. speciosa Nyâr. in Bul. șt. Acad. R.P.R. l.c. — Floare foarte mare, lungă de 3 — 4 cm. — Reg. Aut. M.: Mții Gurghiului pe Dl. Crucii (r. Reghin). Răsp. gen.: Carpați. 32. V. hiteola (Schur) Gây. in MBL XVI (1917) 124, 126. - V. tricolor f. hiteola Schur Enum. pl.Transs. (1866) 85. -- Ic.: PL 401, fig. 1. O, O O, rar 4. Tulpină cu internodii lungi. Frunze inferioare rotunjit ovate, cele mijlocii alungit ovate pînă la oblongi, cu bază trunchiat cordată, cele superioare îngust lanceolate, toate crenate pe margini. Stipelele frunzelor mijlocii cu lacinii laterale liniare și lacinia terminală eliptic lanceolată, crenată; stipelele frunzelor superioare toate liniare, cea terminală cu margini ± întregi. Flori mari, lungi de 3 cm, la început galbene. — VI—VIL Stațiunea. Prin fînețe și pășuni, mai ales' în etajul montan și subalpin. R ă s p. în țară: Reg. Raia M.: Borsa, Vișeul de Sus (r. Vișeu). Reg. Clu j: Valea Dpăgânului sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Dl. Frumos lîngă Frumoasa (r. Ciuc). Reg. Timișoara: pe Mt. Alion (r. Almaș). Reg. Craiova: Schela Cladovei (r. T. Severin). Reg. Pitești: Mrea Turnu (r. Loviștea). Reg. Bacău: Moinești pe Măgura, D armenești pe Măguricea (r. Moinești). Reg. Iași: Larga (r. Iași); Dagîta (r. Negrești). V ariabilitatea speciei f. mutabilis Nyâr. in Bul. șt. Acad. R.P.R, l.c. 33. — Unele flori cu nuanțe violete pe petalele superioare. — Reg. Timișoara: Orșova pe Alt. Alion (r. Almaș). Răsp. gen.: Europa centrală. 33. V. saxâtilis Schm. FI. Roem. III (1793) 257.— V. tricolo?' ssp. subalpina Gaud. FI. Helv. II (1828) 210. — V. tricolor var. alpestris DC. Prodr. I (1824) 303. — V. pseudolutea* Schur Enum. pl. Transs.(1866) 87. — V. Iuțea Landoz, Schur, Fuss, non Huds. — F. sudetica Schur, Fuss, Czetz, non Willd. — V. Zoysii Baumg., Fuss., non Wulf. — Trei frați. — Sziklai ibolya. — Felsen- Veilchen. — Ic.: Pl. 91, fig. 23, Pl. 97, fig. 4, Pl. 101, fig. 2. O. 4. Tulpină înaltă de 10—40 cm. Frunze bazale și inferioare mici, lung pețiolate, rotunde sau lat ovate, lungi de 0,5—1,5 cm, cele mijlocii alungite, qliptice, scurt pețiolate, cele superioare lanceolate, la bază ± îngust cuneate, sesile. Stipelele frunzelor mijlocii lungi de 1,5 cm, penat partite/7cu lacinii liniare, ascuțite; cea terminală foarte mare. Stipelele superioare mari, lungi de 3 cm. Pedunculii de 5—15 cm lungime, cu bractei așezate aproape de vîrf. Flori mari de 25—30 mm lungime, galbene sulfurii; petalele mijlocii cu strii de culoare închisă, barbulate. Pinten delicat, drept sau puțin curbat 39* 6i2 . I’LORA U.P.R. în sus, lung de 3—5 mm. Sepale lanceolate, ascuțite, întotdeauna mai scurte decît petalele; apendice de cca 4 ori mai scurt decît sepalele. Capsulă ovată, glabră. - V—VIII. S t a ț i u n e a. în pășuni și locuri stîncoase, în regiunea dealurilor, etajul montan și subalpin. R, ă s p. în țară: Reg. Baia M.: Baia Borșa, Dragomirești pe V. Furului, Vișeul de Sus la Gura Novețului (r. Vișeu). Reg. Cluj: Mții Țibleșului, Mții Rodnei; Cluj la Fînațe; Cheia Turzii (r. Turda); Vidra, Scărișoara, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni); Valea Drăganului sub Vlădeasa, Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Praid (r. Sîng. de Păd.); Gurghiu (r. Reghin); Dl. Frumos la Frumoasa, Mt. Hăghimașu Mare (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare, Mții Bucegi, Mt. Piatra Craiului, Orașul Stalin, Predeal, Mt. Postăvaru (r. Stalin); Sibiu, Sadu. Reg. Hunedoara: Cîmpul lui Neag (r. Petroșeni); Băița, Zam (r. Ilia); Almașu Mic de Munte (r. Orăștie). Reg. Craiova: V. Bistriței (r. Tg. Jiu); Craiova. Reg. Pitești: Conțești (r. Pitești); Călimănești, Malaia (r. Loviștea); Olănești, Runcu (r. R. Vîlcea); Cetățeni, Cîmpulung (r. Muscel); V. Argeșului la Cumpăna și Cheile Argeșului (r. C. de Argeș). Reg. Ploești: Sturzeni (r. Tîrgoviște); Vulcana-Băi. (r. Pucioasa); Mții Bucegi: Schitul Peștera, Vîrful cu Dor, Cheile Tătarului, V. Horoabei, Zănoaga; Cîmpina; Văleni de Munte. Reg. Bacău: Bicaz, Mt. Ceahlău la Toaca; Tg. Neamț, Crăcăoani, Țibucani (r. Tg. Neamț); Băile Slănic (r. Tg. Ocna). Reg. Iași: Larga (r. Iași). Reg. Suceava: Stînceni(r. Botoșani); Mt. Rarău la Pietrele Doamnei. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei Tipul speciei are frunze înguste. f. turbulenta Nyâr. Kv. fl. IV (ID^B) 376 c. diagn. hung. et in Bul. șt. .Acad. R.P.R. Secț. șt. biol. III, 1 (1951) 33. — Unele flori cu nuanțe violete, neregulate. — Mții Rodnei pe Corongiș. var. pseado-Bielziann Nyâr. 1. c. — V. Bielziana Gây. non Schur. — Ic.: PI. 97-fig. 5. — Frunze late. — Frecventă. — Cluj; Cheile Turzii. f. tricoloriflâra Nyâr. Kv. fl. 377 et in Bul. șt. 1. c. — Unele flori cu nuanțe violete neregulate sau cu petale în parte galbene, în parte violacee. — Mții Rodnei pe Corongiș; Cheile Turzii; Mții Harghita. « var. chrysospleniîfolia A. Richt. ap. Nyâr. I. 1. c. c. — Ic.: PI. 101, fig. 2. —Frunze inferioare rotunde sau reniforme, mai late decît lungi, prin dințătură și formă reamin-tindu-ne cele de la Chrysospknium. — Reg. Cluj: Cîmpeni lingă Peștera Lucia. R ă s p. g e n.: Europa centrală și de S. 34. V. arvânsis Murr. Prodr. stirp. Gbtting. (1770) 73; Klok. inFl. U.R.S.S. XV (1949) 468; W. Beckr. in Mitt. thuring. bot. Ver. (.1904) 26. — V. tricolor var. arvensis DC. Prodr. I (1824) 303. — V. bicolor Baumg. Enum. stirp.-Transs. I (1816) 185.— V. segetalis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 85. — Trei frați pătați. — Mezei ârvâcska. — Acker Veilchen. — QriaJiKa nojieBaa. — Exs.: FPtE nr. 1531 a, b, pro var. — Ic.: Pl. 91, fig. 21, PJ. 101, fig. 3. Planșa 101. — 1. Viola luteola (Schur) Gây. — 2. V. saxalilis Schm. var. chrysos-pleniifolia A. Richt. — 3. V. arvensis Murr., 3a. idem, var. gracilescens (Jord.) Rouy et Fouc. — 4. V. Kitaibcliana R. et Schult., 4a. idem, exempl. mic, 4b. idem, var. stepposa (W. Beckr.) Săv. et Rayss. -- 5. L. YViltrockiana Gams. PLANȘA 101 VlOl'.ACEAE 615 O, O O. Tulpini ascendente, mai rar erecte, înalte de 5 —50 cm, simple sau ramificate la bază, glabre sau foarte scurt pubescente. Frunze și stipele foarte variabile, crenate sau eronat serate, cu 2—3 (7) dinți de fiecare parte, scurt pubescente mai ales pe margini și pe fața interioară în lungul nervurilor. Frunze inferioare scurt ovate sau rotund eliptice, cu baza puțin emarginată sau rotunjită, cu peliol de lungimea laminei; cele mijlocii alungit ovate sau eliptice, cu bază cuneată, decurente într-un pețiol scurt, cele superioare alungit lanceolate, cu pețiol foarte scurt. Stipele lungi de 2—40 mm, penat partite, cu lacinia terminală foliacee, eliptică pînă la îngust lanceolată, ± crenată sau cu margini întregi ca și frunzele; laciniile laterale liniare, îngust lanceolate, din care 3 interne și 6 externe. Pedunculi numeroși lungi de 25 — 110 mm, cu 2 bracteole lanceolate, glabre, așezate către vîrf, în curbura pedunculului. Flori mici, pînă la 1,5 cm lungime. Sepale oblong lanceolate, lungi de 4—12 mm, cu apendici lungi de 1 — 4 mm, neregulat dințați. Corolă mai scurtă decît caliciul sau aproape egală, lungă de 6—14 mm, galbenă deschisă, cu petale superioare mai palide. Petala inferioară de 4,5 — 10 mm; pinten lung de 1—4 mm, nu depășește apendicele caliciului. Capsulă lungă de 6—10 mm, cu semințe alungit ovate, lungi de 1,5 —1.8 mm. - IV-IX (X). Sta ț i u n e a. Pe ogoare, islazuri, marginea drumurilor, locuri cultivate, pe malurile rîurilor, foarte comună. Se urcă pînă la limita culturii cerealelor. Răsp. în țară: Comună în toate regiunile țării. V a r i ab i 1 i 1 a t e a speciei 1 a Frunze mijlocii si superioare lanceolate, ascuțite. Stipele lanceolate. ascuțite, pe margini cu 1 — 2 dinți var. Grecescul Gușul. var. nova in Add. III. pag 646. — Reg. Craiova: Vîrciorova, pe coaste și prin tuferișuri (Deg. in Herb. G. Grinț. sub F. banadea], 1 b Frunze mijlocii și superioare lanceolate, la vîrf obtuze. Stipele neregulat laciniate» cu lacinia terminală mult mai mare decît cele laterale................................ 2 2 a Cele 2 petale superioare violete chiar de la începutul înfloririi, cele laterale palid galbene, cel mult pe margini cu nuanțe violacee. Corola egală sau mai mică decît caliciul. Frunze inferioare cordate, cele superioare alungit ovate sau lanceolate, Plante anuale sau bisau uale var. bicolor R. et Schult. Syst. V (1819) 382. — F. batiadca*) Kit. ap. R. et Schult. 1. c. — Ic.:PJ. 100, fig. 5. — Reg. Timișoara: în Banat (Heuff.); Svinița pe Dl. Treșcovăl (r. Almaș). — Reg. Cluj: Cheile Turzii (r. Turda). *) F. banadea a fost în mod diferit interpretată, mai ales pentru faptul că Reichen-bach (Ic. fig. 4517) o desenează cu flori mari, albastre, astfel cum nu se întîlnește în natură, pe cînd la planta originală a lui Kitaibel, culoarea florilor nu se mai poate aprecia, petalele fiind decolorate. A trebuit așadar, să recurgem la descrierea lui Roemer et Schultess din lucrarea citată. 616 FLORA R.P.R. f. rotundifolia (Nyâr.). — 1”. arvensis var. banatica, (Kit.) Nyâr. f. eu-banaiica Nyâr. subf. rotundifolia Nyâr. Kv. fl. IV (1943) 378, c. diagn. hung. et in Bul. șt. Acad. R.P.R. Secț. șt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 33. — Frunzele inferioare lat cordate sau rotunde. — Cluj la Făget. f. puiciiella (Gây). — V. pulchella Gây. in MBL XVI (1917) 125. — Plantă anuală mai debilă, cu tulpină simplă, cu internodii alungite. — Reg. Cluj: Cluj la Fînațe și la Becaș; Buru (r. Turda). 2 b Toate petalele de la început palid sau alburiu galbene (mai Lîrziu pot apare nuanțe violete slabe și neregulate)............................................................. 3 3 a Ramuri inferioare procumbente. Peduncul patent, egal sau puțin mai lung cu bractea sa. Caliciu mai lung decît petalele var. pătens (Wittr.).— F. arvensis ssp. patens WH tr. Viol. Stud. in Acta H. Berg. II, 1 (1897) 85, tab. V, fig. 63 — 70, tab. VI, fig. 71. — Reg. Cluj: Mții Trăscăului pe Colții Trăscăului (FRE nr. 1531, p. p.). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș în Păd. Cocoș și Păd. «Nagyerdo », Corn nea. Reg. Stalin: Sibiu prin arături. Reg. Craiova: Craiova prin semănături, Cîrligi în finele (r. Craiova). Reg. Ploești: prin vii la Ceptura pe Dl. Orzoaia (r. Cricov); Păd. Prisaca (r. Tîrgoviște). Reg. Bacău: Slănic (r. Tg.Ocna); Dragomirești (FRE nr. 1531 b) țr. Piatra Neamț). Reg. Iași: Copou, Breaza (r. Iași). 3 b Ramuri inferioare oblice sau lipsesc. Peduncul de obicei cu mult mai lung decît stipelele ............................................................................... 4 4 a Dinții frunzelor obtuzi. Segmentul terminal al stipelei. marc, foliaceu............................ . 5 4 b Dinții frunzelor mai acuți. Stipelă uneori aproape întreagă, atenuată spre ambele capete ................................................................................... 6 5 a Plantă de un verde închis. Frunze inferioare rotunde sau ovate, obtuze. Peduncul după înflorire patul, cu bracteole în apropierea florii var. rurâlis Jord. in Bor. FI. Centr. Fr. II, ed. III (1857) 81. — Reg. Cluj: Cheile Turzii, Colții Trăscăului (FRE nr. 1531) (r. Turda); Cluj, Someșul Cald (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Tg. Mureș la Corunca și pe Dl. Arălari; Sovata (r. Sîng. de Păd.). Reg. Pitești: Mrea Turnu sub Mt. Cozia (r. Loviși ea). Reg. Suceava: Stînca-Ștefănești (r. Trușești). 5 b Plantă de un verde viu. Cel puțin frunzele superioare mai înguste. Peduncul mult alungit, de 2 — 3 ori mai lung decît frunza, cu bracteole la 1,5 — 2 cm de la floare var. gracilescens (Jord.) Rouy et Fouc. FI. Fr. III (1896) 46. — V. gracilescens Jord. Obs. II (1846) 20, tab. 2, fig. B. — Ic.: Pl. 101, fig. 3a. — Reg. Cluj: Cluj la Hajongard, Mănăștur, Fînațele Clujului și la Florești. Reg. Oradea: Mții Bihorului Reg. Aut. M.: Tg. Mureș pe Dl. Urieșul, Corunca. Reg. Ploești: Seciu pe Dl. Gîlmeia prin vii (r. Ploești). 6 a Plantă difuz ramificată. Pedunculi patenti după înflorire. Frunze lanceolate sau liniar lanceolate. Segmentul terminal al stipelei neasemănător cu frunzele, liniar ianceolat, cu marginea aproape întreagă. Corola palid galbenă, uneori cu nuanțe violete, abia mai lungă sau mai scurtă decît caliciul var. segetâlis (Jord.) Rouy et Fouc. 1. c. 45. — V. segetâlis Jord. 1. c. 12, tab. L fig. B. — Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Cristuru Săcuiesc (r. Odorhei); Tg. Mureș pe Dl. Sf. Ana. Reg. Oradea: Mții Meseșului. Reg. Craiova: Bucovăț pe coasta Jiului (r. Craiova); Simniceni (r. Balș); Segarcea; Amărăsti (r. Caracal); pe lîngă drumuri în raionul Filiași. Reg. Ploești: Boldești (r. Ploești); Slănic (r. Teleajen); Mizil. Reg. București: Bălăsoeni (r. Crevedia); Brănești; Vida pe rîul Glavacioc. Reg. Constanta: Lacul Gîrlița (r. Adamclisi). VIOLACEAE G17 6 b Ramurile și pedunculii după înflorire erect patente iar nu difuze. Frunze lanceolate. Segmentul mijlociu al stipelelor ± foliaceu, A lat, dințat. Corolă egală, sau puțin mai lungă decît caliciul, adesea cu nuanțe violacei var. agrestis (Jord.) Rouy et Fouc. 1. c. 46. — V. agreslis Jord. 1. c. 15. — Reg. Cluj: Cluj (la Mănăștur, V. Becașului și malul Someșului), între Mihuești si Berindu (r. Cluj); Valea Florilor (r. Turda). Reg. Oradea: Mții Meseș la Terbetea. Reg. Timișoara: V. Cernei, Mehadia (r. Almaș). Reg. Craiova: V. Topolniței sub Păunești (r. T. Severin). Reg. Galați: V. Pîrîului spre Greci (r. Măcin). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). întrebuințări. Părțile aeriene se folosesc tot sub numele de « Herba Violae tricolorîs», cu aceleași indicațiuni. R ă s p. g e n.: Europa centrală și de N, U.R.S.S. pînă în Siberia; ca buruiana, aproape cosmopolită. 35. V. Kitaibeliâna Roem. et Schult. Sysl. Veg. V (1819) 383; Klok. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 469; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III in Acad. Rom. Stud. Cercet. XXIV (1934) 181. - V. tricolor p. hirta DC. Prodr. I (1824) 304. — V. tricolor ssp. minima Gaud. FI. Helv. II (1828). — Ic.: PI. 101, fig. 4, 4a. O. Plante scunde, de 2 — 10 cm înălțime (în locuri umbroase mai înalte), cu tulpini drepte, uneori ascendente sau aproape procumbente, simple sau ramificate la bază, de culoare cenușie, cu perișori scurți, îndoiți în jos. Frunze lungi-de 5—30 mm, late de 1 — 10 mm, pe margini destul de gros dințat crenate, cu 2—4 dinți de fiecare parte, împreună cu stipelele scurt păroase; cele tinere lat spatulate, mici, cu pețiol mai lung decît lamina. Frunze- tul-pinale mijlocii circulare sau lat ovate, cu pețiol aproape de aceeași lungime cu lamina sau mai lung; cele superioare oblong lanceolate sau liniar lanceolate, se dezvoltă la sfîrșitul înfloririi. Stipele palmat partite, cu lacinia terminală foliacee, crenat dințată, lungă de 10—25 mm, în totul asemănătoare cu frunzele corespunzătoare; laciniile laterale liniar înguste, pînă la alungit .ovate, de forma și mărimea laciniei terminale, cele interne cîte 3 — 5. Flori 1—14, mici, cu peduncul lung de 22 — 75 mm, la bază scurt pubescent, mai sus glabru. Sepale liniare sau alungit lanceolate, lungi de 5,5—8 mm, cu apendice lung de 1,5—2 mm, pe margini fin dințate. Corolă lungă de 4—7 mm, mai scurtă decît caliciul, de culoare albă gălbuie, uneori cu petalele superioare albastre. Petala inferioară împreună cu pintenul lungă de 6—7 mm; pinten lung de 1 — 2 mm, obtuz, violet. Capsulă sferic ovată, lungă de 4—7 mm, cu semințe lungi de 1—3 mm. — IV—VII. Sta ț iu n e a. Pe coaste pietroase sau nisipoase, stepice. R ă s p. în țară: Reg. Stalin: Orașul Stalin; Dăișoara (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Craiova: Bucovăț prin locuri nisipoase la Jiu (r. Graiova). Reg. București: Comana (r. Vidra). Reg. Constanța: Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galați: Lacul Sărat (r. Brăila). Reg. lași: Bîrnova spre Grajduri (r. Iași). 618 FLORA R.P.R. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. stepposa (W. Beckr.) Săv. et Rayss Mat. ri. Jt>as. 111, m Acad. Rom. Stud. Cercet. XXIV (1934) 180. — V. Kilaib. ssp. stepposa W. Beckr. Viol. exs. nr. 154 (1905).— Exs.s FRE nr. 1532. — Ic.: Pl. 101, fig. 4b. — Plantă de nisip, neramificată, cu rădăcini lung pivotante, des și mărunt cenușiu păroase. Tulpină simplă, lungă de 10 — 40 cm, mai rar ramificată, cu pedunculi florali începînd de la bază. Frunze inferioare ovâte, îngustate în pețiol, cele mijlocii mai mari, obovate, cele superioare liniar lanceolate, lungi de 25 mm, late de 2,5 mm. Stipele penat partite, liniar subulate. Pinten violet, arcuit în sus. — Reg. Craiova: Bucovăț pe rîpa Jiului, Cîrcea, Palilula, la păd. Solomon, Obe-deanu pe nisipuri (r. Craiova); Bistretu (r. Băilești). Reg. București: Slobozia pe nisipurile lalomiței. Reg. Constanța: pe stînci lîngă Lacul Gîrlița (r. Adamclisi); Vasile Boaită pe nisipuri (r. Negru Vodă). Reg. Galați: Beștepe (r. Tulcea). var. pygmaea Lindm. in Prodr. Fl. Tschemigow. (1872) 18. — F. parvuta Ten. Syllogc (1831) 118, non Tineo. — Plantă înaltă de 6 — 10 cm, în toate părțile mai mică. Tulpină subțire, ciliată, la bază cu o mică rozetă de frunze persistente, rar cu frunze distanțate. Reg. Craiova: pe coasta Jiului la Bucovăț (r. Craiova). — Reg. București: pe albia veche a^Ialomiței și în Păd. Doiceasca (r. Slobozia). R ăs p. gen.: Europa de S, Caucaz, Asia Mică. 36. V. hymettia Boiss. et Heldr. Diagn. pl. or. III, Ser. II, 1 (1855) 57. — V. tricolor p. Hymettia Boiss. Fl. or. I (1867) 466. — V. Kitaibeliana v&t. iypica, f. hymettia W. Becker Viol. eur. (1910) 94. — Ic.: Pl. 93, fig. 2, 2a, b. O. Tulpini în rozetă, culcate pe nisip, mai rar simple și erecte, cea centrală viguroasă, celelalte radiar flexuoase, lungi de 3 —6 cm, cenușiu argintii. Frunze bazale scurt pețiolate, cu 5—6 dințișori, lungi de 1,5 cm, cele mijlocii și superioare liniar lanceolate, lungi de 2 cm. Stipele sectate pînă la bază, cu diviziuni laterale întregi; lacinia terminală eliptică, ușor crenulată. Pedunculi în secțiune rombici; bracteole așezate aproape la curbura pedun-culilor, ± violete, triunghiulare. Sepale lungi de 5 mm, în stare proaspătă punctate cu violet, ciliate pe margini, cu apendice evident. Corolă, plană, lungă de 16 mm și lată de 10 mm, mai mare decît la V. Kitaibeliana și V. arvensis, cu petalele superioare violet albastre, cele laterale și cea inferioară galbene; pinten curbat în sus, violet, mai lung decît apendicele (2,5 mm). Petala inferioară lungă de 16,5 mm, (fără pinten), emarginată, cu 7 sirii intens violete. Fructe tinere sferice, verzi, pătate cu violet închis, la maturitate alungite, + ascuțite, glabre. — IV—V. Stațiunea. Pe nisipuri sburătoare sau fixate cu plantații de salcîm. Răsp. în țară: Reg. Craiova: Obedeanu pe nisipuri (r. Craiova); Păd. Vrancea Patule, Jiana Veche, Ostrovu Mare (r. Vînju Mare); Păd. Steriu Vină lori. (r. Plenița). Răsp. gem: R. P. Romînă, Balcani. Hibrizi X V. multicaulis Jord. Pugil. (1852) 15 = alba x odorata. — V. pluri caulis Borb. in Koch-Hall.-Wohlf. Svn. ed. 111 (1892) 179 et Balat. Fl. (1900) 395. VIOLACEAE 619 Frunze ovate sau rotunde, neacuminate, cu baza cordată, pubescente. Stipele lanceolate, foarte păroase, cu fimbrii ciliate, cele mijlocii mai scurte decît lățimea stipelei. Corola ca formă și mărime asemănătoare cu cea de la. V. alba. Plante asemănătoare cînd cu V. alba, cîml cu V. odorata. Influenta celei dinții se recunoaște de obicei prin prezenta frunzelor iernatice, ovate pînă la alungit ovate. De la V. odorata are frunzele rotunde, cu baza cor-dată. — III — IV. Reg. Craiova: Bucovăț pe coasta Jiului, Podari pe V. Hoțului, Palilula pe V. Solomon (r. Craiova); Gura Motrului (r. Filiași). Reg. București: București în Păd. Băneasa; Bră-nești la Păd. Pustnicu; Comana (r. Vidra). Reg. Ploești: Pucheni (r. Ploești); Coșereni (r. Urziceni); Mții Ciucașului pe Mt. Zăganu la Poiana Stînei țr. Teleajen). Reg. Iași: Huși la Păd. Dobrina. f. basilensis (W. Becher). — V. basilensis W. Becher Viol. Schweiz in Denkschr. Schw. Nat. Ges. XLV, 1 (1910) 10.— Formă asemănătoare mai .mult cu V. odorata. Stoloni puțini, ascendenți ca la F. alba, mai tîrziu așternuți și înrădăcinați. Frunze bazale iernatice, mari, după formă, culoare și părozitate aproape ca acelea de la V. alba. Frunze tinere asemănătoare celor de la V. odorata, mici, cu bază deschis cordată. Stipele inferioare scurte, ovat lanceolate, cele superioare puțin mai lungi, toate fimbriate, cu fimbriile de la vîrf și de pe nervura mediană ciliate (F. alba}. Flori violacee ca la F. odorata. — III —IV. — între părinți. — Reg. Craiova: Leămna (r. Craiova). f. vorarlbergensis (W. Becher). — F. vorarlb. W. Becher Viol. Schw. 1. c. — De la V. odorata are: rizom cu stoloni ascendenți, mai tîrziu tîrîtori, frunze bazale cordat ovate cu sinusul bazai profund și îngust, stipele lat lanceolate, scurte, glandulos fimbriate, în partea superioară ± ciliate. De la F. alba are: frunze inferioare cordate, cu sinul deschis, subacuminate, însă aproape glabre (ca la F. odorata}, stipele superioare alungit lanceolate, scurt fimbriate, pe margini și pe nervura mediană 1- ciliate, flori liliachii. La port și forma frunzelor, a stipelelor și a corolei evident mai apropiată de F. odorata. — Intre părinți.— P^eg. Stalin: Orașul Stalin pe Tîmpa; Păd. Cisnădia (r. Sibiu). Reg. Craiova: Basarabi pe malul Dunării (r. Calafat); Păd. Segarcea. Reg. Pitești: Mrea Turnu (r. Loviștea). Reg. Ploești: Păd. Brazi (r. Ploești). Reg. București: București la Cotroceni pe malul Dîmboviței; Afumați (r. Brănești). Reg. Constanta: Adamclisi, Esechioi (r. Adamclisi). Reg. Calați: Luncavița (r. Macin). Reg. Iași: lași (Galata, Copou pe V. Lupului), Dl. Repedea (r. Iași , X V. adulterina (Godr.) Gr. et Godr. FI. Fr. I (1848) 176, sub V. hirto-alba = alba X hirta. — V. adulterina Godr. These hybr. (1844) 18. Rizom multicapitat, emite flori, fascicule de frunze și stoloni lungi de 10—20 cm, culcați sau ascendenți. Stolonii deasemeni, la capete cu flori și fascicule de frunze. Frunze iernatice asemănătoare ca formă și părozitate cu cele de la V. alba, celelalte asemănătoare celor de la F. alba și V. hirta. Stipele lanceolate, alungite, numai în partea superioară fimbriate și ciliate. Bractei așezate la jumătatea pedunculului floral. Flori de un albastru liliachiu, ca formă apropiate de acelea de la V. alba; petale emarginate, cu pinten ca la V. hirta. Se aseamănă cu V. alba prin stolonii bine dezvoltați și prin lățimea frunzelor și părozitatea acestora. — III —IV. Reg. Ploești: Seciu-Boldești în Păd. Toma (r. Ploești). Reg. București: București: Păd. Pantelimon, Păd. Băneasa, Păd. Chitila; Săbăreni în Păd. Rîioasa; Mrea Țigănești (r. Snagov); Afumați în Păd. Pîrlitura (r. Brănești). f. badensis (Wiesb.). — V. badensis Wiesb. in OBZ XXIV (1874) 225. — De la V. hirta are: rizomul ± ramificat, stolonii foarte scurți sau lipsă, frunze mature ovate, brusc ascuțite) 620 FLORA R.P.R. cu pețioli ± pubescenți cu peri re verși. Stipelele, ca și frunzele, puțin mai late decît la F. hirta și mai înguste decît la V. alba. De la V. alba, căreia îi seamănă în stadiul de primăvară, are: stoloni A înrădăcinați, frunze mature pubescente, cu peri albi argintii, cele tomnatice 1 — 2, adesea iernatice, sinul bazai ± deschis și stipele înguste, lungi, la vîrf și pe nervura mediană ciliate. — Reg. Craiova: Șopotu (r. Craiova); Caraula (r. Plenița); Segarcea. Reg. Ploești: Mrea Dealu (r. Tîrgoviște); Broșteni în Păd. Zapa (r. Urziceni). Reg. Rucurești: București la Păd. Băneasa. Reg. Bacau: Piatra Neamț pe Mt. Pietricica spre Pîr. Cuejdiu; Bălțătești (r. Tg. Neamț). X V. Wiesbamii Sabr. in OBZ XXXIV (1884) 133 - alba X collina. -V. iragrans (alba X collina) Wiesb. in Hal. et Braun Nachtr. (1882) 166. non Sieber (1823). De la V. alba are: frunzele bazale iernatice, stolonii ascendenți și brac-teolele înserate mai sus de mijlocul pedunculului. De la V. collina are:indu-mentul albicios, frunzele cu baza cordată și pintenul petalelor scurt. Stipele lung fimbriate si păroase, mai înguste decît la V. alba si mai late decît la V. collina. - 111-IV. Reg. Ploești: Seciu-Boldesti pe DI. Gîlmeia și Păd. Toma (r. Ploești). X V. bihariensis Simk. in .Akad. KbzL XVI (1879) 96 = suavis var. cyanea X hirta. Rizom simplu sau cu stoloni scurți. Frunze ovat rotunde, aproape glabre. Seamănă mai mult cu V. suavis var. cyanea. Reg. Oradea: Săldăbagiu, Dl. « Somlo », Rontău, Tărian (r. Oradea). Reg. Arad: Sebiș pe Dl. «Piliske » (r. Gurahonț). f. Kerneri (Wiesb.). — V. Kerneri Wiesb. in OBZ XXX (1880) 189, et pro austriaca X hirta, 1. c. (1871) 152. — Plantă cu stoloni. Frunze inferioare adînc cordate, cu limb mare, relativ scurte, uniform păroase, ovale sau i obtuze. Are caractere intermediare, deopotrivă de la ambii părinți.— în împrejurimile Clujului, între părinți, destul de frecventă. f. monostorensis (Nyâr.). — F. monostorensis (cyanea x < hirta) Nyâr in Borbâsia III (1941) 94 et Kv. fl. V (1943) 372, fig. 47. — Seamănă mult cu V. hirta, de care se deosebește prin rizomul ramificat, orizontal, subrepent. Frunze lung pețiolate, cu lamina puțin cordată, de 2 ori mai lungă decît lată. — Cluj la marginea orașului, la Mănăștur, Hajongard, Păd. Hoia și Păd. Făget, destul de frecventă între părinți. X V. permixta Jord. Obs. Fragm. VII (1849) 6 = hirta x odorata. — V. hybrida Schur Enum. pl. Transs. (1866) 79. La port seamănă mai mult cu V. hirta. Formează tufe dense. Stoloni scurți, rar puțin alungiți, frunzoși, ascendenți. Frunze mai lungi decît florile, cu lamină cordat rotundă, abia mai lungă decît lată, ± păroase. Frunzele inferioare seamănă mai mult cu cele de la V. odorata., cele superioare mai mult cu cele dela V. hirta. Flori nemirositoare. Reg. Ploești.: Păd. Brazi (r. Ploești). Reg. Rucurești: București la Păd. Pantelimon și la Cotroceni pe malul Dîmboviței. Reg. Iași: Uricani (r. Iași). f. oenipontăna (Murr). — F. oenipontana Murr in Deutsch. bot. Mon. (1886) 151.— Plante solitare sau în tufe laxe, fără stoloni sau mai rar cu stoloni subțiri, scurti. Frunze mai mici, nu mai lungi decît florile, seamănă mai mult cu cele de la F. odorata’. sînt însă VIOLACEAE 621 mai acute și pubescente. Flori mirositoare. — Cluj la Făget, la Fîntina lui Bilașcu și pe dealurile din împrejurimi. f. pseudosepincola (W. Becker). — V. pseudosep. W. Becker Viol. exs. (1902) 56 et Viol, eur: (1910) 110, 111. — V. sepincola Beck Fl. NO II, 1 (1892) 516. — Plante neces-pitoase, ca și V. odorata, cu stolo ni lungi, ramificați, + groși, lignescenți, radicanți. Frunzele asemănătoare cu cele de la V. odorata, însă mai pubescente și subacuminate, nu depășesc florile. Flori nemirositoare. — Reg. Ploești: Halta Teiș în luncă (r. Tîrgoviște). Reg. București: București în Păd. Pantelimon. Reg. Iași: Iași la Copou pe V. Lupului; Huși în Păd. Dobrina. X V. Sardagnac W. Becker Viol. eur. (1910) 102 suavis var. austriaca X odorata. Stoloni adesea alungiți, subțiri, ca la V. odorata. Frunze inferioare rotunde, ± rotund reniforme, cele superioare lat ovate, la vîrf obtuz ascuțite, cu pețiol de 1,5 ori mai lung decît limbul (ca la V. suavis var. austriaca). Stipele mai scurte și mai late decît la V. suavis var. austriaca, însă mai înguste și mai lung fimbriate decît la V. odorata. Plantă de cele mai multe ori sterilă Reg. Craiova: Podari pe V. Hoțului, lunca Craiovei, Bucovăț pe coasta Jiului, Păd. Sălcuța (r. Craiova). Reg. Pitești: Piatra Olt la Halta Calinderu spre satul Milcov (r. Slatina) X V. revoluta Heuff. in Rchb. Fl. Germ. exc. III (1832) 705 = ambigua X hirta. — V. hirtaeformis (ambigua X hirta) Wiesb. in OBZ XXX (1880) 190. - Exs.: FRE nr. 456 a-c. . Rizom puternic desfăcut în turioni. Frunze adînc cordate la bază, unele cu sinul bazai îngust, -L păros, ca la F. hirta, altele cu sinul larg deschis, cu margini drepte, sau cu baza trunchiat cordată pînă la îngustată în pețio-lul puțin dilatat, ca la F. ambigua. Flori violete, unele mirositoare, altele fără miros. — IV. Reg. Cluj: Cluj la Păd. Lomb și Fînațe, Apahida pe Dl. Ciuha (r. Cluj). Reg. Craiova: Șopotu (r. Craiova); Vcrbicioara (r. Plenița); Argintești, Gura Motrului (r. Filiași). Reg. Pitești: Milcov pe malul Oltului (r. Slatina). Reg. Ploești: Păd. Arion la Ciocîrlia (r. Urzi-ceni). Reg. București: Crevenicu la Păd. Darvași (r. Vida). Reg. Calați: Greci la Piatra îmbulzită (r. Macin). Reg. Constau!a: Gura Dobrogei (r. Medgidia). Reg. Iași: Iași la Copou pe V. Lupului, Miroslava, Uricani (r. Iași). f. Peterin (Nyâr.). — F. Pcterjii Nyâr. = F. hirta x Iovi in Sched. FRE nr. 455 in Bul. Inf. Grad. Bot. Cluj IV (1924) 66. — V. ambigua X. hirta f. Peterjii Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XII (1932) 102. — Exs.: FRE nr. 455. — Pețiolul frunzelor foarte lung și gros, de 3 — 4 ori mai lung decît lamina glabră și lucitoare. — Cluj la cariera Mănășturului. f. ambiguilor mis Nyâr. in Borbâsia III (1941) 92. — Seamănă la port mai mult cu F. ambigua', părozitatea pețiolilor, prezintă însă caracter mijlociu, între părinți. — Cluj la Fînațe, destul de frecventă. X V. vindobonensis Wiesb. in OBZ XXX (1880) 191. — F. suavis ssp. cyanea X odorata W. Becker Viol. eur. (1910) 102 F. suavis var. cyanea X odorata. Frunze tinere cu margini convexe, ± -pentagonale, cordat ovate ; cele mature cu limb lat ovat, de 8 cm lungime și 6 cm lățime, și pețiol de 2 ori mai lung 622 i'loiia i\.ri!. decît limbul. Stipele îngust lanceolate (ca la V. suavis var. cyanea), însă cu fimbrii scurte si lungi, glabrescente sau slab ciliate. De la V. odorata are unele frunze tinere mai scurt pețiolate, cu limbul rotund, de 3—5 cm în diam., ± pubescent si cu stipele late. — IV —V. Reg. Cluj: Făget spre Sălicea (r. Cluj), /leg. Ploești: Ceptura pe lîngă vii, Dl. Orzoaia și V. Urlei la Urlați (r. Cricov). X V. baloiensis G. Grinț. alba < suavis var. suavis. — K alba x suavis W. Becher Viol. cur. (1910) 106, pro p. Rizom cu lăstari aerieni floriferi, lungi. Frunze iernatice groase, triunghiulare ( F. alba), cele tinere mai late decît lungi, rotunjite la vîrf, slab ascuțite (F. suavis). Unele stipele lat triunghiulare, ciliate pe dos și margini, glandulos fimbriate (F. alba}, altele foarte îngust lanceolate, lungi, lung fimbriat glanduloase si ciliate pe margini si pe fimbrii. Flori pătate, alb cu violet. — III —IV. ' Reg. Ploești: Bărcănești, Puclieni la Păd. Balota, Romînești, Brazi (r. Ploești); Lunca Buzăului (r. Buzău); Cosereni în zăvoiu (r. Urziceni). Reg. București: București la Păd. Băneasa, Otopeni; Săbăreni în Păd. Rîioasa (r. Răcari); Brănești. Reg. Constanța: Almalău, Gîrlița la Canara, Esechioi (r. Adamclisi). Reg. Iași: Iași (Galata, Copou pe V. Bădărău), Stînca. X V. kalksburgensis Wiesb. in OBZ XXIV (1874) 225, XXVII (1877) 153 alba x suavis var. austriaca. — F. alba, x austriaca Wiesb. in Verh. ZBG Wien (1875) 820. — F. alba x cyanea W. Becker Viol. eur. (1910) 106, non alior. Seamănă mai mult cu F. alba. Frunze lung pețiolate, amestecate, de forme diferite, corespunzătoare ambilor părinți; cele de primăvară mici, la vîrf obtuz ascuțite, cele mature mari. Unele stipele înguste, alungite, pe nervura mediană puternic ciliate (F. alba}, altele mai mari, cu fimbrii lungi, glabre sau amestecate cu ciliate. Flori palid albastre, mirositoare (F. suavis var. austriaca). — IV—V. — între părinți, împreună cu F. alba X odorata. Reg. Craiova: Păd. Bucovăț, Podari în V. Hoțului, Palilula în Păd. Solomon, Leamna în zăvoiu (r. Craiova): Gura Metrului (r. Filiași); Păd. Amărăști la Romula și Reșca (r. Caracal); Vîrciorova pe Pîr. Vodița (r. T. Severin). f. Ronnigeri (W. Becker). — V. RonnigeriW. Becker Viol. eur. (1910) 107. — Seamănă mai mult cu V. suavis var. austriaca. Unii stoloni scurți, alții alungiți. Frunze mari, lung pețiolate (pînă la 20 cm), cu limbul puțin mai lung decît lat, acut, cu margini convexe sau convex pentagonale. Stipele pe margini glabre, cu fimbrii lungi, cele dinspre vîrful stipelei ± ciliate. Unele frunze mature iernează, avînd stipele cu nervura mediană ciliată (7. alba}.—Reg. Ploești: Seciu-Boldești pe Dl. Gîlmeia (r. Ploești); Breaza (r. Cîmpina). X V. interjecții Borb. in Koch-Hall.-Wohlf. Syn. I, ed. III (1892) 190 collina x hirta Borb. Balat. FI. (1890) 395. — F. subcollina Borb. in Koch-Hall.-Wohlf. l.c. Prin forma și consistența frunzelor se aseamănă cu F. hirta, iar prin stipelele lung acuminato, păroase și lung fimbriate, cu F. collina. Se întîl-nesc și exemplare cu frunze ca la F. collina și stipele ca la F. hirta (acestea au fost descrise ca V. subciliata Borb.). Flori nemirositoare. VIOLACEAE 623 Reg. Cluj: Cluj pe coama Țechintăuhii, între Mihăeșli și Berindu (r. Cluj). — Reg. Timișoara; Oravița. X V. Dioszegiana Borb. in MNL (1889) 79; Koch-HalL-Wohlf. Syn. I, ed. III (1892) 166, 191 ambigua x collina. Prin stipelele păroase pe dos și ciliate pe margini, prin forma unora din frunze adînc cordate, precum și prin părozitatea moale a frunzelor de primăvară, se aseamănă cu V. collina. Unele frunze sînt însă alungit acute, cu nervațiune caracteristică și cu pețiolul lățit spre lamină, ca la V. ambigua. Cluj pe coama Țechin tăului și la Fînațe în V. Primă. X V. merkensteinăusis Wiesb. in Hal. et Braun Nachtr. (1882) 166 = collina x odorata. Stoloni viguroși, cu internodii lungi. Frunze adînc cordate, lat ovate, subacuminate, pe dos abundent păroase, lung pețiolate. Stipele neregulat și scurt glandulos fimbriate. Pinten albicios, scurt. Flori albastre-violete deschis, mirositoare. Cluj pe DL Hajongard. X V. neoburgensis Erdm. in AUg. bot. Zeit. XIV (1908) 72 suavis var. cyanea. x hirta x odorata. De la V. suavis var. cyanea are: Stoloni groși, ± lungi, bracteole așezate la partea inferioară a pedunculului, stipele evident fimbriate și forma cîtorva din frunze. De la V. hirta are: ramificația slabă a capului rizomului la unele exemplare și cîteva frunze) de mai tîrziu mai înguste, cu vîrful mai îngust și mai alungit și cu pețiolii abundent păroși. De la V. odorata are unele frunze rotund cordate. Cluj la V. Popii, pe DL Rotund în plantația de salcîm și în Grădina Botanică. X V. Skofitziana Wiesb. in OBZ XXXVI (1886) 190 = elatior x pumila. — V. subpubescens (V. montana x pumila) Borb. in OBZ XL (1890) 26. Tulpini înalte de 1—2 cm, glabrescente. Frunze lanceolate, înguste, la bază cuneiforme și decurente în pețiol, cu stipele bazale înguste, mai scurte decît pețiolul, abia pînă la jumătatea lui (U. pumila}. La acelaș exemplar se găsesc și frunze + ovat cordate, cu stipele îngust lanceolate, mai lungi decît pețiolul. Peduncul subțire, alungit. Flori mari, violete deschis. — IV. — împreună cu părinții. X V. intermedia Rchb. Pl. crit. VII (1823) 3 = Riviniana. x silvestris. — V. pinguicula Borb. in Koch-HalL-Wohlf. Syn. I, ed. III (1892) 206. Plante foarte variate; unele exemplare cu înfățișare de V. Riviniana. prin frunzele mai lungi, obtuze, + mucronate și stipelele pe margini rărit dințat fimbriate; altele asemănătoare cu V. silvestris, cu frunze cordate, ± acuminate, mai lungi decît late și stipele ± pectinat fimbriate, cele superioare rărit și mai lung fimbriate. Flori puțin mai mari decît la V. Riviniana. Reg. Ploești: Seciu-Boldești pe V. Ludului sub Atîrnați (r. Ploești). X V. Weinharti W. Beckr. in Allg. bot. Zeit. (1899) 75 = V. montana X Riviniana. 624 FLORA R.P.R. Tulpini drepte, numeroase, înalte pînă la 50 cm. Frunzele inferioare ca la V. Riviniana, mai late decît lungi, obtuze, ușor mucronate, cele superioare larg ovate sau îngust ovate, ascuțite. — V. Reg. Iași: Huși la Păd. Dobrina. X V. mixta A. Kern. in OBZ XVIII (1868) 21, non Herb. = montana x silvestris. — K. longicornis (canina (silvestris) x Einseleana) Borb. I.c. (1892) 210. De la V. montana are: lipsa frunzelor bazale, tulpină alungită, limbul frunzei alungit și florile mari, cerulei. De la V. silvestris are: marginile anterioare ale frunzelor arcuite, pețiolul nearipat și stipelele mici, înguste și des fimbriate. — între părinți. — IV—V. Reg. Craiova: Gura Văii (r. T. Severin) ; Gura Lotrului (r. Loviștea). Reg. Ploești: Răsvad pe coaste rîpoase (r. Tîrgoviște). x V. borussica (Borb.) W. Becker Veilch. bayer. Fl. (1902) 23 = canina-X silvestris. — V. neșlecta var. borussica Borb. in Koch-Hall.-Wohlf. Syn. I, ed. III (1892/206. Dela V. silvestris are: prezența frunzelor bazale, ovate, ± acute, cu baza cordată și stipele dens brun fimbriate. De la V. canina are unele frunze cu baza trunchiată sau ușor cordată, cu sinul bazai larg deschis. Flori albastre albicioase. — V. Reg. Ploești: Mislea în Păd. Mislea-Mărgineanca, Seciu-Boldești pe Dl. Gîlmeia la Păd. Toma (r. Ploești). X V. negleda Schm. Fl. Boem. III (1794) 55 = canina x Riviniana. — V. intersita Beck Fl. NO II.1 (1892) 521. Frunze inferioare ovat cordate, cele superioare mai alungite, cu jumătate mai lungi decît late, ± acute. Stipele spre vîrf fimbriate, .spre bază rar și scurt fimbriate sau întregi. Reg. Cluj: Cluj la Făget. X V. Duffortii Fouiilade ap. Rouy in Revue Bot. II (1904) 156 = alba X silvestris. — V. digenea Rouv et Fouc. p. Diiffortii Rouy et Fouc. Fl. Fr. IX (1905) 460. Frunze subobtuze, cele ale stolonilor subacuminate. Petale relativ mici, violete. Reg. Arad: Siria (r. Arad). X V. Paxiana Deg. et Zsâk in MBL XII (1913) 21, tab. 1 = alpina X declinata. Se deosebește de V. alpina prin: tulpini și stoloni desvoltate, stipele și bractei lung fimbriate, sepale mai lungi, mai înguste și mai ascuțite, cu apen-dici mai lungi. De V. declinata se deosebește prin: statura mai scundă, tulpină mai puțin ramificată, stipele mai puțin divizate, frunze mai lung pețio-late, cu lamină mai scurtă, mai lată, mai puțin adînc serată și neatenuată în pețiol; floarea cu mult mai mare, sepale mai late, acute și nu acuminate, VIOLACEAE 625 petale mai late, sobrotunde, cu mult mai lungi decît sepalele, cea inferioară emarginată. Reg. Stalin: Mții Făgărașului, pe clinele ierboase și pietroase deasupra Lacului Bîlea. X V. Kotschyana W. Beckr. in Beih. bot. Centralbl. XVIII. Abt. II (1905) 391 sub V. prolixa X tricolor = Bielziana X dacica. Prezintă caractere mijlocii între cele ale părinților. De la V, dacica are: Tulpina, frunzele și stipelele mai puțin păroase, stipelele superioare mai evident palmat sectate, cu segmentele mai mari spre vîrf, sepalele mai înguste și mai alungite și petalele deasemeni mai alungite și îngustate spre bază. De la V. Bielziana are: stipelele cu segmentul terminal mare și serat, cele inferioare mai mult penat sectate și flori mai mici, cu colorit mai mult galben. Mții Retezatului. Obs.: Borbâs a publicat din Carpații nordici pe V. carpatica Borb. in Koch-Hall.-Wohlf. Syn. I, ed. III (1892) 222 și în OBZ XLI (1891) 422 = declinata X tricolor. Acest hibrid n-a fost încă menționat de la noi, dar după cum observă W. Becker (Viol. eur. (1910 144), este probabil că se va găsi, părinții respectivi fiind specii comune. X V. Wittrockiana Gams in Hegi FI. Mitt.-Eur. V, 1 (1925) 616 = altaica X Iuțea x tricolor. — V. hortensis Auct., non V. tricolor var. hortensis Hort. — V. tricolor maxima Hort. — V. grandiflora Hort., non L., nec Vili., nec Host. — V. tricolor c. macrantha Schur Enum. pl. Transs. (1866) 85. — Pansea. — Kertiârvâcska. — Garten-Stiefmutterchen. — AmoTimbirjTaeKn. — Ic.: Pl. 101, fig. 5. O — OO. Tulpină simplă sau ramificată de la bază, înaltă de 10—25 (35) cm, adesea cu internodii scurte. Frunze lat ovate, ± cordate, uneori brusc atenuate, la vîrf rotunjite, cu pețiol egal sau mai scurt decît limbul, repand crenate, de obicei glabre, cele superioare ovale sau lanceolate. Stipele mari, penat fidate, cu segmente întregi. Flori una sau mai multe, ± rotunde, lung pedunculate, foarte mari, cu diam. de 4—6 cm, galbene, violet închise, sau vărgate în moduri deosebit de variate. — Cultivată pretutindeni ca plantă ornamentală de grădină. Obs. Această specie, ca și alteie menționate mai jos, sînt rezultatul unei seri întregi de încrucișări și selecționări, începute în Anglia în 1810. La început s-a încrucișat V. tricolor cu V. altaica adusă din Rusia. Au urmat apoi alte încrucișări executate de horticultorii din Olanda, Belgia și Franța, obținîndu-se plante cu diferite flori unicolore, de ța alb pînă la negru purpuriu, apoi cu flori vărgate și cu flori mari pînă la 10 cm în diametru. Speciile folosite la aceste încrucișări cu V. tricolor (plantă anuală) sînt: V. Iuțea Huds., V. cornuta L., și V. calcarata L., toate perene. Principalii hibrizi întîlniți în cultură sînt: V. Iuțea X tricolor, cu flori mari în care predomină culoarea galbenă, V. tricolor* Iuțea, cu flori bi- tri- sau multicolore, cu pinteni scurți. în afară de această serie cu flori mari, în care V. Iuțea Huds. intră sub var. grandiflora, mai există o serie provenită din încrucișarea speciei V. Iuțea cu V. calcarata, sau V. coronata, care dau încrucișări cu flori mai mici și unicolore, cu pinten lung și ușor mirositoare. Aceste încrucișări au ajuns la un număr foarte mare, cu forme din cele mai curioase. 40 — c. 640 626 FLORA R.P.R. Fam. PASSIFLORAGEAE *) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 67; Harms in Engl. et Prantl Pflzfam. IllJi (1893) 69, ibid. ed. II, XXI (1925) 470. Arbori sau arbuști, adeseori plante acățătoare cu cîrcei sau volubilii. Frunze alterne, pețiolate, cu sau fără stipele, întregi sau lobate, uneori palmat partite. Flori hermafrodite sau unisexuate, monoice sau dioice, în general pentamere, actinomorfe, solitare sau grupate în cime. La baza mugurilor florali se găsesc 2—3 bractei cordiforme. Caliciul și corola fixate pe marginea unui receptacul în formă de cupă. Caliciu dialisepal din 3—5 sepale. Corolă din 3 — 5 petale libere, prevăzută în general cu o coroniță simplă sau multiplă, alcătuită din numeroși apendici filiformi, la bază cu un disc necta-rifer. Stamine 5, formînd la bază un tub care înconjoară ginoforul. In general gineceul ridicat pe o prelungire a axei florale (ginofor), la un nivel superior față de inserția învelișurilor florale, dispoziție caracteristică pentru cele mai multe Passifloracee. Ovar superior, unilocular, format din 3 cârpele, cu placentație parietală. Ovule numeroase, anatrope. Stil trifid. Fruct o bacă ovoidă, + cărnoasă. Semințe numeroase, în general arilate; endosperm puțin dezvoltat: embrion voluminos. Passifloraceele se înrudesc deaproape cu Cucurbitaceele și cu Begonia-ceele, de care se deosebesc prin ovarul lor întotdeauna superior. Familia cuprinde cca 390 specii repartizate în 18 genuri. Plante răspîn-dite în toate regiunile tropicale ale globului. Cele mai multe sînt americane sau africane, o parte sînt asiatice, iar cîteva sînt răspîndite prin insulele Oceanului Pacific. Genul PASSIFL0KA0) L. Gen. pl. ed. V (1754) 410. nr. 910; DC. Prodr. III (1828) 322; Harms in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 6 (1893) 86; ibid. ed. II, XXI (1925) 495. — Ceasornic. Arbuști acățători. Tulpina cu cîrcei. Frunze alterne, întregi sau 3—5 palmat lobate, uneori palmat fidate. Flori hermafrodite, mari, solitare sau reunite în cime axilare de cîte 2—3 flori, însoțite de bractei cordiforme. Sepale 4—5, oblong lanceolate, în general petaloide. Petale 4—5, de aceeași formă și mărime ca sepalele. Coroniță simplă sau dublă. Stamine 4—5, cu antere oscilante. Ginofor ± dezvoltat. Fruct o bacă sferică sau ovoidă, cărnoasă. Semințe arilate în întregime, cu tegument seminal punctat; endosperm cărnos, puțin dezvoltat; cotiledoanele embrionului foliacee. Genul cuprinde cca 300 specii răspîndite în America tropicală, Asia, Africa orientală și insulele Oceanului Pacific. *) Prelucrată de I. Gri nț eseu. **) De la latinescul passio suferință, și flos floare, aluzie la o veche interpretare mistică atribuită organelor florale. Planșa 102. — Passiilora caeridea L. — 2. Dicentra speetabilis (L.) Lem. — 3... 3a. Begonia rex Putzeys, două frunze cu colorație diferită. PLANȘA 102 PASSIFLORaCEAE 629 P. caerulea L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 957. — Ceasornic. — Golgotavirâg. — Passionsblume. — Ic.: Pl. 102, fig. 1; Curtis's Bot. Mag. I (1793) 28. Plantă lemnoasă, cățărătoare cu cîrcei, se urcă pînă la 5 — 6 m. Frunze glabre, palmat sectate, cu lobii oblongi, acuminați; stipele falciforme. Flori albastre sau roze. Sepale 5, albe verzui. Petale 5, de aceeași formă și dimensiuni ca sepalele. Coronița petalelor din 2 verticile, cel extern alcătuit din numeroși apendici filiformi (radii), la bază purpurii, la mijloc albi și la vîrf albaștri. Ginofor bine dezvoltat. Stamine 5. Ovar unilocular. Stile 3, de culoare roșietică. Fruct o bacă ovoidă, cărnoasă, galbenă la maturitate. — VI-X. Plantă originară din Brazilia și Peru, introdusă și răspîndită în Europa la începutul sec. al XVIII-lea. Variabili t a t e a speciei Printre varietățile acestei specii se remarcă «o formă» cu flori albe, plăcut mirositoare, cunoscută în horticultură sub numele de Passijlora Constance Eliot (in The Garden I (1887) 595). întrebuințări. Cultivată ca plantă de ornament, e folosită la acoperirea gardurilor, zidurilor, chioșcurilor, precum și la decorarea ferestrelor. în seră fructifică. Planta conține alcaloidul passiflorina, cu proprietăți terapeutice. Fructele conțin glucoza și o serie de acizi organici. -X- P. incarnata L. Sp. pl. ed. I (1753) 759. Specie asemănătoare cu P. caerulea L., de care se deosebește prin frunzele sale trilobate, prin florile sale albe și mirositoare cu coroniță purpurie și prin fructul său voluminos, de mărimea unui măr, la maturitate de culoare portocalie. Specie aclimatizată de mai multi ani în Grădina Botanică din București, dar nu fructifică. Obs. Multe alte specii ale genului Passijlora sînt folosite în terapeutică, sau sînt cultivate numai ca plante de podoabă; unele, cum sînt de exemplu P. edulis Sims și P„ quadrangularis L., produc fructe comestibile de mărimea prunelor sau a lămîilor, foarte apreciate de populația ținuturilor calde. Părțile aeriene se întrebuințează în terapeutică datorită proprietăților sedative și analgetice. Micșorează presiunea sanguină. Fam. BEGONIACEAE *) R. Br. in Tuckey Congo (1818) 464, n. nud. ex DC. Theor. elem. (1819) 247; Klotsch in Abhandl. Akad. Wiss. Berlin (1855); A. DC. Mem. sur fam. Begoniacees in Ann. Sc. nat. 4 ser. XI (1859) 93. Plante ierboase, perene, subfrutescente sau frutescente, în general suculente, rareori sarmentoase. Frunze alterne, distice, adeseori asimetrice, sti-pelate, întregi, uneori palmat lobate sau palmat fidate. Flori unisexuate *) Prelucrată de I. G r i n ț esc u. 630 FLORA R.P.R. monoice. Periant petaloid. Stamirw numeroase. Ovar superior din 3 cârpele, adeseori triaripat. Ovule numeroase, cu placentația axilară. Stile 3. dz concrescute, cu stigmate răsucite. Fruct capsulă. Semințe numeroase, mici, fără endosperm. Begoniaceele sînt plante tropicale sau subtropicale, răspîndite mai ales in America, Asia și mai puțin prin insulele Oceanului Pacific. Prin florile lor unisexuate monoice* și prin ovarul lor inferior, Begoniaceele se înrudesc de-aproape cu Cucurbitaceele, de care se deosebesc mai ales prin andro-eeul lor. Genul BE G O MA *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 360 nr. 901, in App.j, ed. V (1754) 475 nr. 1024; Irmscher in Engl. et Prantl Pflzfam. XXI ed. II (1925) 572. — Begonie. -Begonia. — Schiefblatt Periantul florilor mascule din 2 verticile; cel extern din 2 (rar 3) diviziuni, cel intern deasemenea din 2, rar din 3 diviziuni. în general diviziunile interne mai mici decît cele externe. Periantul florilor femele din 2 — 5 diviziuni, în general inegale. Stamine numeroase, cu filamente ± concrescute. Ovar inferior, trilocular, cu 3 muchii sau 3 aripi. Stile 3, ± concrescute, la vîrf bifide și răsucite în spirală. Ovule numeroase, cu placentație axilară. Fruct o capsulă trigonă sau triaripată cu dehiscența loculicidă sau septicidă. Semințe numeroase, mici (0,4 mm lungime și 0,2 mm grosime), cu tegument reticulat; endosperm aproape nul. Embrion cărnos, cu cotiledoane plan convexe. Plante perene cu rizom sau cu tubere. Frunze asimetrice. Inflorescența un dichaziu terminal sau axilar, în general lung pedunculat. Genul Begonia cuprinde peste 400 specii, răspîndite în toate regiunile calde ale globului. D e t e r rn i n a r e a c î t o r v a s p e c i i c u 11 i v a l e 1 a Plante de statură variabilă, cu rizom. Frunze persistente, virescente, pronunțat asimetrice. Flori de 1,5—3 cm în diam..............................2 1 b Plantă de statură mică, cu tuber, cu vegetația întreruptă în timpul iernii. Frunze aproape simetrice. Flori de 5—6 cm în diam.....................3 2 a Fața superioară a frunzelor cu pete albe sau prevăzută cu o bandă lată argintie, de jur împrejurul limbului.... ....................................4 2 b Fața superioară a limbului fără pete. .................................5 3 a Frunze orbiculare sau reniforme, + lobate, de 5—10 cm în diam. Inflorescență un dichaziu din 3 flori mari, de cca 5 cm în diam. Flori roze. Capsulă pubescentă ........................* ...................5. B. rosiîlora *) Dedicat lui Michel Begon (1638 - 1710). fost guvernator francez la St. Domingo (Antile), protector al științelor naturii. Planșa 103. 1. Begonia maculata. Raddț la. floare masculă, 1b. floare femelă, ic. secț. transv. a ovarului. — 2. B. semperflorens Link et Otto. -- 3. B. rosijlora Ilook. fii. PLANȘA 103 BEGONIACEAE 633 3 b Frunze cordiforme, lobate. Inflorescență un dichaziu din 2 flori mari, de 6—7 cm în diam. Flori de un roșu-cinabru. Capsulă glabră 6. B. Veitchii 4 a Tulpina principală foarte scurtă sau nulă. Frunze mari sau foarte mari, cu o bandă lată, argintie de jur împrejurul limbului.................4. B. rex 4 b Tulpina principală înaltă. Frunze de mărime mijlocie, oblong ovate, cu numeroase pete circulare albe...............................2. B. maculata 5 a Frunze subcordiforme, pe dos de un roșu purpuriu, la subțioară cu bulbili ..................................................3. B. Evansiana 5 b Frunze ovate, cărnoase, glabre, de aceeași culoare verde sau arămie pe ambele fețe, fără bulbili la subțioară .............1. B. semperîlorens 1. • B. semperflorens Link et Otto Ic. pl. rar. (1828) tab. IX. — B, Hookeri Sweet sec. Index Kew. — Begonie. — Mindignyilo begonia. — Immerbliihende Begonie. — Ic.: Pl. 103, fig. 2. 4. Plantă subfrutescentă, înaltă de 30—50 cm, cărnoasă, de culoare verde sau verde arămie. Frunze oblic ovate sau subcordiforme, ușor dințate, lucioase; cele inferioare cu pețioli roșietici și limb de 8—9 cm lungime și 6—7 cm lățime, cu marginile ciliate; cele superioare sesile și ușor convolute la bază în formă de «cornet. Stipele ovat alungite, membranoase, ciliate. Flori de 1,5—2 cm în diam., roze, dispuse în dichazii de cîte 3—10 flori. Periantul florilor mascule cu 4 diviziuni, cel al florilor femele cu 5 diviziuni. Capsulă cafenie, la maturitate cu 3 aripi, dintre care una mai dezvoltată și obtuză. înflorește aproape continuu. Specie originară din Brazilia, introdusă în Europa prin anul 1828. în climatul țării noastre este cultivată mai mult ca plantă anuală; în sere și în apartamente se comportă ca plantă perenă. Variabilitatea speciei var. atropurpurea Hori, in Rev. Hort. (1891) 84. — Plantă de culoare arămie, cu flori de un roșu viu. — Cultivată ca plantă de ornament. Cunoscută mai mult sub numele de B. Vernon Hort. var. nana Hort. in Rev. Hort. (1881) 330. — Plantă pitică, stufoasă, înaltă pînă la 20 cm. Frunze mici, verzi sau arămii, de 4—5 cm în diam., neregulat dințate, ciliate. Flori mici, roze, roșii sau albe, de 2 — 2,5 cm în diam. O b s. Planta cunoscută în comerțul de flori sub numele de « B. gracilis» nu este decît o formă a acestei varietăți. A nu se confunda cu B, gracilis Humb. et Bonpl. in Curt. Bot. Mag. nr. 2966, care este o plantă înaltă, cu frunze și flori mai mari. întrebuințări. Atît specia tipică, cît și varietățile enumerate sînt folosite în arta horticolă pentru borduri, straturi, ronduri și mozaicuri. -634 FLORA R.P.R. 2. • B. maculata Raddi in Mem. Mod. XVIII (1820) 406. - B. argyro-stigma Fisch. ex Link et Otto, Ic. pl. select. (1820) 23, tab. X. — Begonie pestriță., —■ Foltos begonia. - Flecken-Begonie. — Ic.: Pl. 103, fig. L 4. Plantă frutescentă, înaltă de 90—150 cm. glabră. Frunze oblic oval lan-eeolate, lungi de 15—18 cm și late de 4—6 cm, cordate, pe față de un verde deschis, cu pete mici circulare, pe dos de culoare roșie purpurie. Flori de culoarea mărgeanului, formînd o paniculă laxă, compusă din cime. Periantul florilor mascule cu 4 diviziuni, cel al florilor femele cu 5 diviziuni. Stile 3, bifide, cu stigmate răsucite în formă de șurub. Capsula cu 3 aripi egale. Specie originară din Brazilia, introdusă în Europa în 1821. Numeroasele varietăți se deosebesc prin dimensiunile petalelor și după coloritul florilor. O b s. Plantele cultivate prin sere și apartamente sub numele de B. lucerna punctata Hort. sînt hibrizi proveniți din încrucișarea speciei B. maculata sau B. eorallina Hort eu alte specii de Begonia. 3. e B. Evansiana Andrews Bot. Repos. (1808) "tab. 627. — B. discolor (R. Br.) Aiton Hort. Kew. ed. II (1810) 184.— B. bulbijera Hort. in Vilmoru Fl. p], terre ed. III (1896) 155. 4. Plantă frutescentă, înaltă de 50—60 cm, glabră, flexuoasă, de culoare roșietică. Frunze mari, subcordiforme, asimetrice, neregulat dințate, cu dinți mici și ascuțiți, pe față hispidule, pe dos roșii purpurii, la subțioară cu bulbili. Flori roze, de 3,5—4,5 cm în diam., dispuse în cime laxe. Androceul pronunțat monadelf. Capsulă triaripată de cca 2 cm în lungime, cu una din aripi puțin mai dezvoltată, — VII—X. Specie originară din Extremul Orient, China, Japonia, Java. Plantă decorativă de seră sau apartament, se înmulțește prin bulbili. 4. • B. rex Putzeys FL d. serres et jard. XII (1858) 141. — Ic.: PL 102, fig. 3, 3a. 4. Plantă ierboasă. Tulpina foarte scurtă sau lipsește. Rizom oblic. Frunze mari, lungi de 20—30 cm și late de 15—20 cm, ovat cordiforme, asimetrice, cu nervație palmată și pețiol scvamos, roșietic, pe față verzi-măslinii, cu o zonă lată argintie de jur împrejurul limbului. Flori mici, de un roz palid, dispuse în dichazii de cîte 4—5 flori. Capsulă triaripată, cu una din aripi mai dezvoltată. Cultivată în sere temperate sau de apartament, cu numeroase forme ce se deosebesc prin dimensiunile și coloritul frunzelor. Se înmulțește ușor pe Planșa 104. — 1. Moricandia. arvensis (L.) DC., la. părți florale. — 2. Macleaya fardata (Willd.) R. Br., 2a. var. microcarpa Maxim. — 3. Eschscholtzia calif ornica Cham. PLANȘA 104 BEGONIACEAE 637 cale vegetativă, chiar dintr-un fragment de frunză. Plantă originară din Indiile orientale, introdusă în Europa în 1858. 5. • B. rosiflâra Hook. fii. in Curtis’s Bot. Mag. tab. 5680. — B. peru-viana A. DC. in Ann. sc. nat. 4-e ser. XI (1859) 133. — Ic.: Pl. 103, fig. 3. 4. Plantă înaltă de 20—25 cm. Tulpină subterană tuberizată, cea aeriană scurtă. Frunze orbiculare sau ± reniforme, de 5—10 cm în diam., aproape simetrice, cu marginea limbului roșietică. Pețioli, bractei și pedunculi, precum și pedicelii florali pubescenți și roșietici. Inflorescența un dichaziu din 3—5 flori mari, de cca 5 cm în diam., cu flori roze. Capsulă pubescentă, cu aripile neegale. Plantă originară din Peru, introdusă în Europa prin 1867. Specia tipică se află numai în colecțiile grădinilor botanice din București și Cluj. Hibrizii acestei specii sînt cultivați pe suprafețe întinse în unele întreprinderi horticole din țară (Codlea, r. Stalin). 6. e B. Vcitchii Hook. fii. in Gard. Cbron. (1867) 734. 4. Plantă înaltă de 20—30 cm. Tulpină subterană tuberizată, cea aeriană foarte scurtă și pubescentă. Frunze cărnoase, cordiforme, aproape simetrice, lobate, pe margini crenulate și ciliate. Pedicelii -florali roșii. Inflorescența un dichaziu din 2 flori pedicelate, cu pedunculii lungi de 25—30 cm. Flori mari, de 6—7 cm în diam. Periantul florilor mascule cu 4—8 diviziuni, de culoare roșie cinabru; periantul florilor femele cu 5 diviziuni. Capsula glabră, triaripată, cu una din aripi mai dezvoltată. Plantă originară din Peru, introdusă în Europa în același timp cu specia precedentă. Hibrizi X B. gigantea Hort. = semperflorens x Lynchiana, Se caracterizează prin portul său înalt de 30—50 cm și prin frunzele sale cu marginile roșii și ciliate. Flori de 4—5 cm în diam. x B. Abol Carriere Hort. = rex x Evansiana in Rev. Hort. (1874) 13. Are dela B, rex aspectul argintiu al frunzelor, iar dela B, Evansiana portul înalt. Prin încrucișări între B. Veitchii, B. boliviensis și B. rosițlora s-au obținut o serie de hibrizi, care se deosebesc prin coloritul variat al florilor, care poate fi: alb, roz, roșu, galben, portocaliu de toate nuanțele. Toți acești hibrizi sînt remarcabili prin florile lor mari. 638 FLORA R.P.R. Obs. Hibrizii Begoniilor cu tubere, cunoscuți în horticultura sub denumirea de B. tuber-hybrida Hort. sînt mult folosiți la alcătuirea rondurilor și straturilor din grădinile-și parcurile publice. Toamna, după căderea primelor brume, tuberele lor trebuie dezgropate și păstrate peste iarnă în nisip, întrebuințări. Organele vegetative aeriene ale Begoniilor conțin acid oxalic.. Frunzele se bucură de proprietăți antiscorbutice, diuretice si laxative. în unele părți ale globului, frunzele Begoniilor sînt alimentare, ADDENDA DIAGNOSES PLANTA RUM NOV A RUM IN TOMO III FLORAE R.P.R COM MEMORA TA R UM PAPAVER L. X P. hungaricum Borb. var. dubiifolium A. Nyâr. var. nova - P. du bium X P. Rhoeas. —- Habitu et praecipue foliis P. dubio simile. Capsulis £ rotundatis, ovatis vel obovatis. Pedicellis adpresse vel patulo pilosis. Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaș). var. rhoeadifolîum A. Nyâr. var. nova = P. dubium x < P. Rhoeas. — P. obtongatum Auct. rom .et hung., non Boiss. — P. Rhoeas var. oblongatum Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 243. - Ic.: tab. 9, fig. 3. Habitu et praecipue foliis P. Rhoeadi simile. Capsulis ± elongatis vel obconicis, pedicellis± patulo vel patente hirsutis. Cluj. C 0 R Y D A. L I S Vent. C. cava ssp. Marschalliana (Pali.) Hay. f. leucantha A. Nyâr. f. nova. Floribus albis vel albo roseis. Reg.Ploești: Sinaia ad pedem montis Furnica. Reg. București: Băneasa (r. București). Reg. Bîrlad: Monast. Adam (r. Bîrlad). Reg. Iași: Nițelea (r. Iași). SISYMBRIUM L. S. Sophia L. f. depauperatum Porc, in Sched, ex Nyâr. f. nova. - A, Sophia. f. pumilum Porc, in Sched. Caulibus valde simplicibus. (6) 10—20 cm. altis. eramosis. 3-.5-floris, foliis 10—15 mm longis. Reg. Suceava: Cîrlibaba (r. Vatra Dornei). *640 FLORA R.P.R. S. polymorphum (Murr.) Roth var. integram Nyâr. var. nova. Foliis omnibus integris, auguste lanceolatis, vel lineari lanceolatis. Reg. Suceava: Stînca-Ștefănești (r. Trușești). ERISIMUM L. E. repandum Hbjer f. eramosum Nyâr. f. nova Planta elata, caule simplici, eramoso. Reg. Iași: V. Bahluiului, Mîrzești, Șorogari, in silvis Paedag. «V. Lupu » dictae ad septentriones oppidi Iași. E. banaticum Gris. var. latiîolium Nyâr. var. nova. Foliis caulinis usque ad 11 mm latis, racemis floriferis longis, corymbum formantibus. Reg. Pitești: in jugo montis Cozia inter (Curmătura Urzicii) et «Șeaua Gîtan» alt. 1200 m.s.m. (r. Loviștea). E. pannonicum Cr. f. magnum Nyâr. f. nova. Folia viridia, 2—3 cm lata. Floribus patentioribus. Reg. Timișoara: Mte Tilva Mare supra pagum Maidan (r. Gravita Cazane (r. Mehadia). Reg. Oradea: Vadu Crișului (r. Aleșd). var. speciosum Nyâr. var. nova. Inflorescentia magna, racemus 4—4,5 cm latus. Sepalis 8—9 mm longis, petalis 14—20 mm longis, ± dilute luteis. Propria locorum altiorum et umbro-sorum. Habitu E. transsilvanico simile. Reg. Cluj: Cheia Turzii (600m) et Vf. Labirint (750 m), Scărița ad speluncam Colții Trăscăului (1000 m), Mte Vulturesc ad Poșaga, Poșovaliște ad pagum Runc, Belioara, exemplaria ramificată (1300 m) (r. Turda). Reg. Aut M.: Piatra Roșie ad Tulgheș, Voșlobeni (800 m), Gheorghieni, Vf. Pongracz prope Gheorghieni (r. Gheorghieni); Racul (r. Ciuc). Reg. Stalin: Timișul de Sus (800m), Piatra Mare, Stînca Solomon ad opp. Stalin (r. Stalin). Reg. Hunedoara: Piatra Măceștilor sub Mte Retezat (900 m), ad speluncam supra pagum Paroș (700 m) (r. Hațeg). Reg. Oradea: sub Stînca Mare ad Mte Muncel propre pagum Băița, Pietrosu, Piatra Boghii (r. Beiuș). Reg. Timișoara: Mte Arjana (1300 m) (r. Mehadia). Reg. Pitești: Mte Cozia, Stînișoara (r. Loviștea). E. transsilvanicum Schur f. rarifolium Nyâr. f. nova. Elatum, eramosum ,caule flexuoso, foliis mollibus distantibusve. Reg. Cluj: Mte Corongiș. Reg. Stalin: Orașul Stalin (FRE nr. 252b, p.p.) Timișul de Sus (850 m) (r. Stalin). f. luxurians Nyâr. f. nova. Caulibus crassis, foliis ± 1 cm latis. In solo fertili et in silvis post incendia. ADDENDA 641 Reg. Baia M.: V. Țibăului, Lelici (FRE nr. 2767). Reg. Stalin: Orașul Stalin (FRE nr. 253b, p.p.). X E. turdonse Nyâr. sp. hybr. nova - hieraciifolium x pannonicum* Habitu gracili et rigidiore, foliis elongato lanceolatis, margine integerrimis et pilis trifurcatis minimis obtectis, ad E. hieraciifolium vergens. Racemo 3 mm lato, floribus magnis, forma siliquarum et stigmate capitato E. panno-nico simile. A parentibus differt: E. hieraciifolium Diam. racemi 1.2 — 2 cm Calyx 4,5—5 mm longus Petalum 8,5—10 mm longum, et 2—3 mm latum Stigma stylo latius Ob pilos siliquae laxos, dis-persos, epidermis .siliquae ubique apparet. E. turdense 3 cm 6 mm longus 12,5 mm longum 3,9 mm latum Stigma stylo circa ter latius Siliquae pili densi, paralelii, apicibus ± patentibus. E. pannonicum 3 — 4,5 cm 7 — 9 mm longus 14—17 mm longum 4,5—6 mm latum Stigma capitatum Siliquae pili densi, paralelii, valvas perfecte obtegentes. Reg. Cluj: praeter viam ad marginem superiorem silvae balnearum Băile Sărate Turda. S ¥ R E NI A Andrz. S. cana (Pili, et Mitterp.) f. brevisiliqua Nyâr. f. nova. Siliquis ovato lanceolatis, 10—12 mm longis, 3—4 mm latis. Reg. Constanța: Satu Nou (r. Medgidia). HE SPERI S L. H. silvestris Cr. f. Schurii Nyâr. nom. novum. — EI. suaveolens Schur Phytogr. in VNV Brimn (1877) 81, non Andrz. Folia media basi rotundata et ± petiolata. Pedicelli calycibus + aequilongi. Floribus intense odorantis. Reg. Stalin: in hortis ad opp. Sibiu. H. obtusa Mnch. var. oltenica Nyâr. var. nova. Planta elata, ramosa, ramis tenuibus, virgatis. Tota planta glabra. Folia mferiora lanceolata, magna, usque ad 16 cm longa et ad 5 cm lata, minute et remote denticulata, vel dentibus mediocribus longa acuminatis. Folia superiora auguste lanceolata, basi lata, nonnunquam fere hastata, acute denticulata. longa et subtiliter acuminata. Floribus violaceis, proportionaliter parvis Sepala 6 mm longa, membranaceo marginata, glabra, ebarbata, sparse hic~ illic 2—3 ciliis praedita. Petala circa 14 mm longa, lamina obovata, sensim in unguiculam aequilongam attenuata. — VI—VIL 44 — c. 640 642 FLORA R.P.R. Reg. Craiova: in locis abruptis, fruticetisve, supra fluv. Danubium prope pagum Vîrciorova, solo schistaceo, alt. 50—100 m. s.m. (r. Turnu Severin) BABBARAEA R. Br. B. vulgaris R. Br. var. patens Neilr. f. simplex Nyâr. f. nova Folia basalia longe petiolata, orbiculato cordata, 1—2 cm lata, petiohs exalatis. Reg. Cluj: Mte Vulcan propre oppidum Abrud (r. Cîmpeni). R 0 R I P P A Scop. R. Kerneri Menyh. f. ampliata Nyâr. et I. Pop, f. nova. 1—2 pares segmenta foliorum medium cum segmento terminali connata, itaque foliorum apice obovato, 2—4-dentato. Una cum typo. Reg. Oradea: ad marginem canalis, versus viam Salonta-Mărțihaz, prope pagum Mărțihaz. R. austriaca (Cr.) Bess. 1. minuscula Nyâr. f. nova. Caulibus tenuibus. Foliis minutis, 4- remotis, 2—4 cm longis et 3—S mm atis. Stylus silicula aequilongus vel paulo longior. Reg. Galați: Lacul Sărat propre Brăila. R. silvestris (L.) Bess. f. acutissima Nyâr. f. nova. Segmentis foliorum mediorum et superiorum acutissimis vel acuminatis. Siliquae breves, semis pedicellorum. Reg. Cluj: Dl. Lomb ad oppidum Cluj; circa oppidum Dej: inter pagos Poieni et Ciucea (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Petroșeni. X R. laeta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova -- Kerneri x silvestris. Perennis, rădice perpendiculari. Caulis erectus, usque ad 45 cm altus, levis, glaber, cylindricus, saepe e basi dumoso ramificatus, cum ramis longis. Folia omnia profunde alato sectata, inferiores 5—8 cm longa, 10—17 mm lata, segmentis lanceolatis vel elongato lanceolatis, integris vel 1—2 dentibus obtusis, rachide alato, 2—4 mm lato. Folia glabra, levia, ± elongato petiolata, media et superiora similia, sed segmentibus angustioribus, linearibus vel lineari lanceolatis, marginibus integris,acutis, 2—4 paribus, pares superiores paribus terminalibus interdum confluentes, rachide vix alata, 4-brevi petiolata, exauriculata. Inflorescentia initio densa, postea multo elon-gata. Floribus sat magnis, aureo flavis. Sepalis circa 2,5 mm longis, lato ellipticis, luteo viridibus. Petalis ad 4 mm longis, ovato cuneatis. Siliquae variae, nonnullae multo similis illis R. Kerneri) alterae illis R. silvestris^ primae (una cum stylo) 3—4 mm longis (stylis 0,6 mm, pedicellis 6—7 mm ADDENDA 643 longis), secundo 7—13 mm longis, rectis vel arcuatis (pedunculis circa 7 mm longis). Reg. Cluj: Chiochiș (r. Beclean). Reg. Oradea: Mărțihaz, Gara Rădvan (r. Oradea). Reg. Craiova: Craiova, Islazul Popoveni, Lascăr Catargiu, in paludibus inter Craiova et Crețești, Coțofeni, Breasta (r. Craiova). R. barbaraeoides (Tsch.) Cel. var. typica Nyâr. var. nova. Silicula 1 — 2 mm crassa, cum pedicello aequilonga. Una cum specie* hybrida. R. neogradensis Borb. var. balsensis Nyâr. et Prod. var. nova. — Ic.: tab. 42, fig. 2a, b. Planta elata, solurn ad apicem ramosa. Foliis inferioribus circa 4—9 cm longis, dorso ± scabris, in dimidio inferiore regulariter pinnatipartitis, in parte superiore lato obovatis, grosse dentatis. Reg. Craiova: prope Balș. var. dejensis Nyâr. et Prod. var. nova. — Ic .: tab. 42, fig. 1, la, b. Planta magna, luxuriosa, a medio ramosa, foliis magnis, ad 16 mm longis et ad 5 cm latis, in petiolo lato alato attenuatis, cum auricula 5—7 mm lata. Pars inferior foliorum profunde pinnatipartita, segmentis latis, dentatis. acutis, patentibus, pars superior late ovata, inaequaliter grosse dentata supra et subtus levis, glabra vel dorso paulo scabra. Reg. Cluj: circa oppidum Dej et ad marginem stagni. X R. complicata Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova neogradensis var. dejensis x silvestris. Foliis magnis et habitu valido primo visu ad R. neogradensem var. dejensern vergens, sed tamen segmentis foliorum superiorum profunde sectatis et praecipue siliquis longis, linearibusve et cum pedicellis aequilongas, ad R. silvestre™ vergens. Reg. Cluj: circa oppidum Dej et ad ripam fluvii Someș; Mogoșeni int er pagos Nimigea et Beclean (r. Beclean). X R. stenophylla Borb. f. typica Nyâr. f. nova. Caulis superne ramosus. Forma foliorum intermedia inter folia parentium. Una cum parentibus. CARI) A MINE L. C. amara L. ssp. euamara Nyâr. ssp. nov. Caulis angulatus, medullosis, turionibus ± tenuibus. Folia caulina vuigo foliolis 2—4 paribus, saepe obtuse dentatis, raro integris. Floribus majoribus 8—9 mm longis. Complures subunitates veteres comprehendit, vide textum. rom ani cum. 41* ^44 FLORA R.P.R. C. pratensis L. ssp. eupratensis Nyâr. ssp. nova. Floribus magnis, petalis elongato obovatis, 8—15 mm longis. Complures subunitatea veteres comprehendit, vide textum romanicum. ssp. Hayneana var. eu-Hayneana Nyâr. var. nova. — C. Matthioli Mor. ap, Comolli Fl. Comense II (1835) 157. — C. pratensis var. Matthioli Mor. ap. Aschers. et Kanitz Gat. Corn. Bosn. (1877) 75, n. nud. — Ic.: tab. 45, fig. 4. Floribus dilute lilacinis vel albis. Foliola foliorum caulinum saepe horizon-talia vel nonnunquam immo reversa. Planta interdum ramosa. Reg. Baia M.: Moisei (r. Vișeu); Cărei. Reg. Cluj: Beclean, Chiochiș (r. Beclean); Canciu (r. Dej); Bistrița; Cluj ad V. Morii, Fînațe, Făget (r. Cluj); Mte Horaiț supra pagum Călata, in paludibus ad pagum Călățele (r. Huedin); Băile Sărate Turda, Mte Mare, Colțești (r. Turda). Reg. Aut. M.: Toplița-Ciuc (r. Ciuc); Lacul Racului ad pag. Porumbenii Mari, Dealul (r. Odor-hei); Tirgu Săcuesc, Pucioasa, Pachia (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Orașul Stalin, Predeal în V. Rîșnoavei, Mte Bucegi (r. Stalin); Dumbrăveni (r. Sighișoara); Cisnădie, Sibiu, Șelimbăr, Rășinari, Mte Frumoasa (r. Sibiu). Reg. Hunedo&ra: V. Jiețului (r. Petroșeni). Reg. Arad: Arăneag, Tîrnova (r. Ineu). Reg. Timișoara: in pomariis. Reg. Ploești. Sinaia in V. Cășăriei et ad Izvor (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. C. resedifolia L. var. iypica Nyâr. var. nova. Omnibus foliis caulinis usque ad rachidem pinnatisectatis, solum foliis basalibus integris. Planta rara. In Carpatibus meridionalibus, montibus Făgăraș: Ucea Mare, Lacul Bîlea, Vf. Moșului, Vf. Piscului, sub cacumine Vîrtopul; Mte Parîng: Mtes Retezat: Fața Retezatului, Vf. Slăveiu, Tăul Negru. Zănoguța, Vf. Bucura. C A R I) A M I N O P S I S (C.A. Mey.) Hay. C. Halleri f. roșea Nyâr. f. nova, Planta ad 38 cm alta, ramosa. Ad. f. pratensern similis, sed floribus roseo nolaceis. Reg. Cluj: V. Drăganului (r. Huedin). HUTCHINSIA R. Br. IL brevicaulis Hoppe var. transsilvanica Nyâr. var. nova. Petalis obovatis, vel elongato obovatis, rariter angustioribus, ± abrupte un unguicula attenuatis, 2—3,2 mm longis, 1—1,8 mm latis. Reg. Cluj: Mtes Rodnei: Ineu, Ghergheleu; Arsu, Țibleșu. Reg. Stalin: Piatra Mare, Postăvaru, Mtes Bucegi: Bătrîna, V. Mălăești; Piatra Craiului. Mtes Făgăraș: Ucea Mare, Lacul Urlea. Ciortea, Obîrșia Doamnei et Bîlii, ADDENDA ' 64a Mtes Arpașului, Tărîța. Reg. Hunedoara: Vf. Piule. Reg. Pitești: Mte Sura, Negoiu, Capra Budei, lezeru Giurgiului, sub cacumine Buteanu, Vf. Rîiosu. Păpușa. Reg. Ploești: Mtes Bucegi: Schitul lalomiței, Obîrșia, V Cerbului, Jepii Mari, Caraiman, Omu. DIPLOTAXIS DG D. muralis (L.) DC. var. subperennis Nyâr. et Todor var. nova. Caulibus basi iteratim ramosis saltem quadriennis, ramis brevibus cum reliquis foliorum vetustorum. Floribus luteis et obscure rubris. Exemplaria nostra foliis parvulis, spathulatis, sinuato lobatis, 1 — 2 cm longis. Reg. Bîrlad: in sabulosis fluvii Șiret prope Cosmești-Deal, alt. 60 m. s.m„ (r. Tecuci). CRAMBE L. C. tataria Sebeok var. turdensis (Prod.) Nyâr. comb. nova. — C, turdensis Prod. FI. II, ed. II (1939) 392, cum descr. rom. Planta parva, 10—15 cm. alta, e basi ramosa, ramis gracilibus compressis, sparsissime hirsutis. Folia integra, ligulata vel pinnatifida, glabra. Floribus magnis. Reg. Cluj: Turda, Cheile Turzii, in collibus. ELAȚINE L. E. Alsinastrum L. var. semipedunculata Soran etȚopa, var. nova. Pedicelii florum inferiorum 1—5 mm longi, superiorum sessiles. Reg. Timișoara: Liebling in loco dicto Tofaia (r. Deta). var. sessiliflora Soran et Țopa, var. nova. Pedicellis florum sessilibus. Ubique frequens. VIOLA L. V. odorata L. var. ciliata G. Grinț. var. nova. — Exs.: FRE nr. 746 a. Apicibus stipularum una cum fimbriis rariter pilosis. Reg. Cluj: Cluj in Făget, Fînațe, Hajongard. Reg. Craiova: Podișul Lupului ad Bucovăț, Platoul Bucovăț ad ripam fluminis Jiu, Lunca Craiovei, in siL vis Solomon ad Palilula, Podari in V. Hoțului (r. Craiova); in silvis Argintești ad Gura Mbtrului (r. Filiași). Reg. Pitești: Piatra Olt in silvis ad Milcov (r. Slatina). Reg. Ploești: in Monast. Dealu, Văcărești ad silvam Văcărească (r. Tîrgoviște); Brazi (r. Ploești); Sinaia ad V. Cășăriei; in silva Armășești (r. Urziceni). Reg. București: in silvis Periș (r. Snagov); in silva Brănești, GIG FLORA R.P.R Reg. Constanța: in turfosis ad Gura Dobrogei (r. Medgidia). Reg. Bacău: Mte Pietricica ad Polițe (r. Piatra Neamț); Cetatea Neamțului (r. Tg. Neamț). Reg. Iași: Huși in silvis Dobrina; Iași (Copou, Bucium). f. caerulea G. Grinț. f. nova. Petalis 2—3 mm latis, dimidia parte caeruleis, dimidia albis. Reg. Pitești: in nemoribus flum. Olt versus Halta Calinderu et pagum Milcov (r. Slatina). Reg. București: in silvis Otopeni ad Băneasa (r. București). V. alba Bess. f. caerulea G. Grinț. f. nova. Floribus caeruleis. Reg. Craiova: Turnu Severin ad V. Vodița. V. canina L. f. albiflora G. Grinț. f. nova. Petalis albis. Reg. Ploești: Schiulești (r. Teleajen), V. Jordani Hanry f. albiflora G. Grinț,, f. nova. Floribus albis. Reg. Craiova: in silvis Bucovăț (r. (îraiova). V. arvensis L. var. Grecescui Gușul. var. nova. Caulis ad 50 cm altus, procumbens, ad apicem adscendens, ad nodos + Hexuoso geniculatus. Folia superiora fere lineari lanceolata, acuminata, sub-•integra. Stipulae foliorum. mediorum late lanceolatae, fere longitudine foliorum, ad marginem exteriorem 1—3-dentatae, latae, acutae, lacinia terminali non distincta. Exemplaria sicca petalis sublilacino ochroleucis, sepala superan-tibus, calcare tenui, cca 4 mm longo. — IV—VIL Reg. Craiova: Vîrciorova in collibus et fruticetis, leg. Degen 1905 in herb* G. Grinț. sub « V. banatica >>. INDEX ALFABETIC al claselor, ordinelor, familiilor, genurilor și speciilor, cu sinonimiile lor Pag. Fag. Aethionema R. Br.................. 404 » banaticum Jka.......... 405 » saxatile (L.) R. Br....... 404 Aldrovanda L...................... 546 » vesiculosa L. .............. 546 Alliaria Scop.................... 133 » officinalis Andrz. ......... 133 Alsinastrum Vaill................. 538 * » gdliijolia Vaill............ 541 » triandrum Rupr.............. 544 Alyssoides Adans. ................ 317 » graecum (Reut.) Jâv....... 317 Alyssum L. ....................... 318 » alpestre Wolff ...... .... . 336 » Alyssoides (L.) L........... 344 » angustifolium Deg. ...... 340 » Arduini Fritsch ............ 327 » arenarium Auct.............. 335 » argenteum Auct. . .......... 352 » Borzaeanum Nyâr...........352 » calycinum L.os.............. 344 » conglobatum Fii. et Jâv.. 347 » desertorum Stapf........ 347 )> erigens Auct. ............ 335 » eximium Nyâr. .............. 351 » gemonense W. et K......... 324 » Gmelini Jord. et Fourr... 335 » graccum Simk................ 317 » hirsutum M. B. ............. 331 » incanum L.................. 355 » linifolium Steph. ........ 323 ?> microcarpum Vis............. 327 » minimum Willd. ........ 347 Alyssum minutum Schlecht.............331 >> montanum L. ............... 332 » montanum Baumg.........336 » murale W. et K............. 352 » obtusifolium Auct......352 > orientale Auct........ 327, 328 » petraeum Ard........... 324 » Pichleri VeL........... 354 » podolicum Bess........... 357 > pulvinare Vel. ............ 340 » repens Baumg........... 335 » repens Baumg........... 336 Rochelii Schur........ 336 » rostratum Stev. ......... 329 » rostratum, Schur .......... 336 » ruderale Jord.......... 347 >» saxatile L. ............ 327 » Stribrnyi Vel................ 343 » tortuosum W. et K. .... 348 » transsiloanicum Schur .... 336 ?> utriculatum W. et K.... 317 » vernale Borb........... 335 » Wierzbickii Heuff......328 » Wulfenianum Schur.. 335, 336 Anastatica syriaca L............? .. . 204 Arabidopsis Heynk........o o........ 134 » Thaliana (L.) Heynk............... 137 Arabis L.......................... 294 » alpina L. ................... 299 » arenosa Scop.................. 287 » auriculata Lam. .............. 294 » bellidijolia Jacq............. 305 » Besseri Zap.................. 286 648 FLORA R.P.R. Ar abis brassicaeformis Wallr. ...... 295 » x calcigena Zap......................307 » ciliata Schur............ 304, 305 » corymbiflora Vest............. 306 » Crantziana Bau mg. ........ 285 » crispata WilJd................ 300 eriocarpa Schur ..................... 296 » iloribunda Schur ............. 292 » Gerardi Schur ............... 307 » glabra Bernh................. 293 » glareosa Schur .............. 292 » Halleri L.................... 285 » hirsuta (L.) Scop............. 303 » hispida Myg....................285 $ Hornungiana Schur ............ 304 » Jacquini Beck ................ 305 Lerchenfe'dlana Schur .... 299 » multijuga Borb.................291 » muralis Schur ................ 307 » neglecta Schult............... 292 » nemorensis Wolf .............. 304 $ obtusifolia Schur ............ 300 ovirensis Wulf....................... 287 » palula Wallr................. 295 » perfoliata Lam.................293 » petraea Schur ................ 307 » petrogena. Kern............... 291 » procurrens W. et K......... 307 » pumila Heuff.................. 307 » reda Bau mg.................. 307 » sagittata DC.................. 305 » segetalis Schur .............. 291 » serpyllifolia Schur............. 305 » stolonijera Auct. ......... . 287 » stricta Baumg. ............... 287 & stricta. Schur............... 307 sudetica Tsch..........................304 » Thaliana L. .................. 137 transsilvanica Schur . ............... 292 » Turrita L.................... 295 Argemone pyrenaica L................. 64 Aristolochia L. ..................... 25 » angulizans Michx............ 28 & Clematitis L............... 25 & durior Hill ............... 27 » hirsuta Miihlbg........... 28 $ injesla Salisb. ........... 25 & longa Auct................. 25 » Iuțea Desf................. 26 % macrophylla Lam............ 27 * pallida Willd.............. 26 Aristolochia rotunda Auct........... 26 » Sipho L’Herit.............. 27 » tomenlosa Sims .......... 28 Aristolochiaceae Lindl.............. 21 Armoracia Gărtri., Mey. et Scherb. .. 250 » lapathifolia Gilib. ...... 253 » macro carp a (W. et K.) Baumg. ................ 254 » rusticana (Lam.) G. M. Sch. 253 Asarum L. ........................... 21 » europaeum L............. 22 » ojficinale Mnch. ........ 22 Aurinia media Schur ................ 327 » petraea Schur .............. 324 Barbaraea Beckm..................... 297 » Kayseri Schur .......... 211 » lepuznica Nyâr. ........ 208 » praecox Schur ............. 211 » stricta Andrz........... 208 » vulgaris R. Br.......... 211 Begonia L........................... 630 » Abel Carriere Hort....... 637 » argyrostigma Fisch........634 » bulbijera Hort.......... 634 » discolor (R. Br.) Ait....... 634 » Evansiana. Andrews ..... 634 » x gigantea Hort......... 637 » Hookeri Sweet .......... 633 » maculata Raddi ............ 634 » peruviana A. DC. ...... 637 » rex Putzeys ................ 634 » rosiflora Hook. fii.......637 * semperflorens Lk.et Otto 633 » Veitchii Hook.fii.......... o 637 Begoniaceae R. Br................. 629 Berberidaceae Torr. et Gray ....... 28 Berberis L.................... 28 » Aquijolium Pursh ....... 33 » Thunbergii DC............... 32 » vulgaris L.................. 31 Berteroa DC. ......... -.......... 355 » incana (L.) DC...............355 » viridis Tsch................ 356 Biscutella L....................... 413 » alpestris W. et K. ...... 414 » ambigua DC................ 417 » Bucsecsii Simk...............417 » glabra, Clairv............ 417 » levigata L................. 413 » lucida DC. ................. 417 INDEX ALFABETIC 649 Bocconia. cordata Willd............... 63 Brachylobus amphibius Auct. ........ 230 $ anceps Schur....................... 237 armoracioides Schur ...... 235 fr' austriacus Schur ........ 226 fr bcirbaraeoides Schur... 237 v hybridus Schur ............ 236 » palustris Schur ........... 225 fr pyrenaicus Schur............. 219 5? riparius Schur......... 230 fr sylvestris Schur.......... 234 Brassica L. ........................ 447 & armoracioides Czern....452 fr arvensis L.............436 fr austriaca Jacq.........438 fr campestris Auct. 462, 465, 466 $ elongata Ehrh................ 451 fr Eruca L. .................. 473 b erucastrum L............... 475 juncea (L.) Czern. et Coss. 456 » Napus L................ 462 * nigra (L.) Koch ........... 452 fr oleracea L........... 456 fr orientalis L. ............ 437 & polymorpha Murr........130 praecox W. et K. .................... 465 fr Rapa L. ................... 465 * subhastata Willd. . ... 128 & turgida Pers........... 455 Bunias L............................. 146 » Cakile L....................479 fr cochlearioides Willd...... 491 * Erucago L.................. 150 % » Landoz ........ 482 fr orientalis L............... 146 Bursa alpestris Miegev... . ......... 390 » gracilis Gren. ..................... 389 $ pasloris Wigg. .................... 387 Cabomba Aubl. .................. 37 fr caroliniana A. Gray ...... 38 Cakile Adans............ 479 » edentula Jord. .............. 480 fr maritima Scop. .................. 479 fr perennis Baumg.......... 482 fr rugosum Baumg................... 485 Calepina Adans..................... 491 fr Corvini Desv. ........... 491 % irregularis (Asso) Thell. .. 491 Camelina Cr..................... 382 fr albiflora Auct. .......... 582 Camelina Alyssum (MilL) Thell..... 383 » campestris Schur ........ 385 » dentata Pers.................... . 383 » joetida Fr............... 383 » glabrata Fritsch ........ 384 » linicola Sch. et Sp. .... 383 » macrocarpa Auct. .... 383, 384 » microcarpa Andrz. ...... 385 » rumelica Vel. ............ 382 » sativa (L.) Cr. .......... 384 » silvestris Wallr. ........ 385 Capsella Medik...................... 387 » apetala Opiz............ 389 » Bursa-pastoris (L.) Medik. 387 » procumbens Fr...............392 » ruderalis Jord.......... 389 Cardamine L......................... 255 » amara L................... 263 » Bielzii Schur .......... 264 » bulbifera Cr........... 276 » crassifolia Opiz ......... 264 » dentata Schult.......... 270 » Drymeja Schur ........ 260 » fagetina Schur.......... 268 » flexuosa With.......... 259 » fossicola Godet........... 269 » gelida Schott .......... 274 » glanduligera Schw. ...... 280 » gla.ndulosa Schmalh....... 280 » glauca Spreng............. 274. » graeca L.................. 274 » Hayneana Welw. ........ 270 » hirsuta L................. 267 » impatiens L............ 256 » longirostris Jka........... 274 » Matthioli Mor............ 270 » Opizii J. et C. Presl...... 264 fr paludosa Knaf........... 270 » parviflora L............ 268 » pratensis L. ............ 268 » resedifolia L. .......... 273 » rivularis Schur............ 270 fr Rocheliana c. heterocarpa Borb................... 274 fr silvatica Link .......... 259 » stolonifera Scop........... 285 » umbrosa Auct..........260, 268 Cardaminopsis (C. A. Mey.) Hay..... 284 » arenosa (L.) Hay. ........ 287 » Halleri (L. )Hay. ...... 285 » hispida (Myg.) Hay. .... 285 FLORA R.P.R. Cardaminopsis neglecta (Schult.) Hay. 292 Cardaria Draba Desv.............. 419 Castalia alba Wood.................. 43 Ceratophyllaceae Gray .............. 49 Ceratophyllum L..................... 49 » demersum L................ 53 » granulosum Schur ......... 50 » Haynaldianum Borb......... 50 » platyacanthum Cham........ >54 » submersum L............... 5Q Cheiranthus L...................... 198 » annuus L................. 199 » canus Pili, et Mitterp. .. 182 » Cheiri L..................198 » cuspidatus M. B.......... 182 » erysimoides L............ 168 » incanus L.................199 » junceus W. et K.......... 130 Chelidonium L....................... 62 » corniculatum L............ 60 » glaucum L................. 61 » majus L................. 62 Chorispora R. Br..................... 203 » tenella (Pali.) DC........ 203 Chryseis Lin dl..................... 61 » calif ornica Torr. et Gray. . 62 Cistaceae (DC.) Lindl.............. 511 Cistus alpestris Jacq................ 521 » canus L...................520 » Fumana L................. 524 » grandiflorus Scop.........519 » hirsutus Thuill..............515, 519 » marifolius L..............520 » nummularius L.............513 » oelandicus Jacq...........521 » ovatus Viv................515 » salicifolius L............512 » tomentosus Scop.......... 515 » oinealis Willd........... 521 Clypeola L........................... 356 » Alyssoides L............. 344 » lonthlaspi L............. 356 Cochiearia L......................... 379 » Armoracia L...............253 » macrocarpa W. et K........ 254 > officinalis Heuff....... 379 » pyrenaica DC............. 379 » rusticana Lam............ 253 » saxatilis Lam............ 380 Conringia Adans.................... 437 » austriaca (Jacq.) Sweet . 438 Conringia orientalis (L.) Andrz... 437 Coronopus I. G. Zinn ............... 431 » didymus (L.) Sm........... 435 » procumbens Gilib.......... 432 » squamatus (Forsck.) Asch. 432 Corydalis Vent....................... 84 » albiflora Kit.............. 91 » bicalcara Vel.............. 86 » bulbosa Pers............... 90 » capnoides (L.) Pers....... 92 » cava (L.) Schw. et Koerte 90 » densiflora Presl .......... 89 » depauperata Schur ......... 89 » digitata Pers.............. 86 » x dobrogensis Prod......95 » jabacea Pers............... 89 » Gebleri Ldb............... 92 » Halieri Willd.............. 86 » intermedia (L.) Merat .... 89 » Marschalliana Pers........ 91 » Pseudo-pumila Schur .... 89 » pumila (Host) Rchb........ 90 » pumila Schur .............. 86 » slivenensis Vel............ 89 » solida (L.) Sw. /.......... 86 Crambe L............................ 486 » aspera M. B.............. 488 » Biebersteinii Jka..........488 » Corvini AII................491 » maritima L................ 486 » pinnatifida R. Br.........488 » pontica Stev...............487 » tataria Sebeok............ 487 » turdensis Prod. .......... 491 Cruciferae B. Juss...................102 Deilosma suaoeolens Andrz............ 193 Dentaria L..................... 275 » bulbifera L............. 276 » enneaphyllos L..........280 » glandulosa W. et K......280 » x Paxiana O. E. Schulz . 284 » quinquefolia M. B.......279 Descurainia Sophia Webb et Berth. 118 Dicentra Bernh....................... 84 » spectabilis (L.) Lem.... 84 Diclytra Borkh..................... 84 Diplotaxis DC....................... 441 » Erucastrum Gr. et Godr... 475 » erucoides (L.) DC.......441 » intermedia Schur ...... 447 INDEX ALFABETIC 651 Diplotaxis muralis (L.) DC.......... 446 » pseudoviminea Schur 446, 447 » ramosissima Spreng........445 » tenuifolia (Jusl.) DC..... 442 » variabilis Roch............442 » viminea (L.) DC...........445 Discurea Sophia Schur ............ 118 Draba L............................. 358 » aizoides L................ 359 » aizooîi Wahlbg............ 360 » androsacea Baumg.......... 370 » austriaca Cr.............. 365 » Baumgartenii Schur........ 364 » carinthiaca Hoppe ........ 369 » ciliaris Baumg.............364 » compacta Sch., N. et Ky. 364 » cuspidata Schur .......... 360 » Dorneri Heuff............. 371 o dubia Suter .............. 372 » elongata Host ............ 363 » fladnitzensis Wulf........ 371 » frigida Sauter ........... 372 » Haynaldi Stur ............ 364 » hirta Baumg............... 370 » Johannis Host............. 369 » Kotschyi Stur ............ 370 . » lasiocarpa Roch.......... 360 » x lastrungica O. E. Schulz 365 » leiocarpa Schur .......... 363 » muralis L................. 372 » nemoralis Ehrh.............373 » nemorosa L................ 373 » petraea Baumg............. 392 » praecox Stev...............375 » pseudomuralis Schur .... 374 » pyrenaica L............... 376 » ruderalis Baumg............. 419 » Simonkaiana Jâv« ......... 366 » spathulata Lâng .......... 375 » stellata Jacq............. 365 )> » Baumg.......... 369, 371 > > stylosa Simk... 371 » verna L................... 374 Drosera L......................... 547 » anglica Huds.............. 552 » intermedia Hayne ......... 552 » longifolia L.............. 552 » obovata Mert. et Koch . 553 » rotundifolia L............ 551 Droseraceae DC...................... 545 Elatinaceae Lindl. ............... 538 Elatine L.......................... 538 » Alsinastrum L................541 » ambigua Wigth .............. 544 » campylosperma Borb.......543 » gyrosperma Diib............. 543 » hexandra DC................. 542 » hungarica Moesz ............ 543 » Hydropiper Auct... 542, 543 » Oederi Moesz ............... 543 » triandra Schkuhr ........... 544 » verticillatum Lam. ...... 541 Erophila glabrescens Jord.......... 376 » Krockeri Andrz..........376 » majuscula Jord..........375 » obconica De Bary........ 375 » stenocarpa Jord.........375 » verna A. Mey............ 374 » vulgaris DC............. 374 Eruca Adans.........................473 » elongata Baumg..........451 » erucastrum Baumg... 475, 476 » sativa Mill.............473 » vesicaria ssp. sativa, (Mill.) Thell..............473 Erucastrum (DC.) Presl .......... 475 » elongatum Rchb.......... 451 » gallicum (Willd.) O. E. Sch. 476 » nasturtiifolium (Poir.) O. E. Schulz ............ 475 » obtusangulum Schleich... 475 » Pollichii Sch. et Sp.. ..... 476 Erysimum L......................... 151 » Alliaria L. ................ 133 » alpinum Baumg........... 295 » angustifolium Ehrh. .... 182 » arcuatum Opiz .......... 212 » aureum M.B............. 164 » austriacum Baumg........ 437 » banaticum Jâv........160, 163 » Barbar ea, L................ 211 » Baumgartenianum Auct................170, 173 > > canescens Roth......159 » carniolicum Schur .......... 168 » cheiranthoides L.............164 » comatum Auct.........160, 163 » crepidifolium Rchb.......156 » cuspidatum DC................182 » Czelzianum Auct...... 173, 177 » diffusum Ehrh............ 159 652 FLORA R.P.R. Erysimum elatum Schur ........... 168 » erucastrum Scop........... 475 o erysimoides Fritsch ....... 168 » exaltatum Andrz........... 168 ? Fussianum Schur ...... 168 helveticum Auct...................... 163 > hieraciifolium Jusl. ...... 167 » lanceolatum Rchb............ 168 s x mixtefurcatum Nyâr.. 181 odoratum Auct. 168, 170, 173 * ojficinale L.......... 119 * pannonicum Cr............... 168 » planisiliquum Jka........... 437 * Pseudo-odoratum Schur .. 168 x repandum Hojer ...... 155 * rhaeticum Auct. ........ 160 * saxosum Nyâr. ............. 163 5> silvestre Auct.............. 160, 163 strictum G. M. Sch. .... 167 transsilvanicum Schur .. 173 * x turdense Nyâr. ...... 178 » Wahlenbergii Simk. ...... 173 Wittmannii Zaw.................170, 173 Eschscholtzia Cham................. 61 » californica Cham................... 62 Euclidium R. Br.................... 204 » syriacum (L.) R. Br..... 204 Farsetia incana R. Br................. 355 Frankenia L. ......................... 536 » hirsuta var. hispida Boiss. 537 » hispida DC. ............. 537 » pulverulenta L. ......... 537 Frankeniaceae A. St. Hilk ............ 536 Fumana (Dun.) Spach .................. 524 ® procumbens (Dun.) Gr. et Godr. ................. 524 Fumaria L. .......................... 95 $ Anatolica Boiss. ........ 102 $ bulbosa a. cava L......90 $ » p. intermedia L. 89 $ » y. solida L. .... 86 * capnoides L. ............ 92 $ cava Mîll.................... 90 » densijlora DC............... 99 & jab acea Retz................ 89 D Halieri Willd................ „ 86 » x Jankae Hausskn.........102 a Kralikii Jord................102 » intermedia Ehrh.............. 89 $ Marschalliana Pali. ...... 91 Fumaria micrantha Lag.............. 99 » mucronulata Schur .... 99 » offic-inalis L............ 96 * parviflora Lam............. 100 » prehensilis Kit............ 99 » pumila, Host.............. 90 » rostellata Knaf ........ 99 » Schleicheri Soyer-WilL. ... 101 » solida Ehrh................ 86 » spectabilis L............ 84 * Thuretii Boiss.............. 101 tra.nssilva,nica Schur ..... 99 * Vaillantii Loisel........... 10G % Wirtgeni Schur ........ 101 Glaucium Adans.................... 59 » corniculatum (L.) Curt... 60 * flavum Cr................ 61 » leiocarpum Boiss........... 61 » luteum Scop.............. 61 phoeniceum Cr..................... 60 * tricolor Bernh......... 61 Hacquartia macrophylla Dumort. .. 27 Helianthemum Adans. .......... 511 » alpestre (Jacq.) DC. .... 521 canum (L.) Baumg................... 520 >> Chamaecistus ssp. barbatum var. hirsutum (Thuill.) Gross........... 515 * Fumana Mill.................... 524 » glabellum Schur .... 521, 522 » grandiflorum Lam. et DC. 519 » hirsutum (Thuill.) Mer... 515 » hirtum Baumg. .... 515 ,521 $ italicum A. virescens Ten. 521 » macranthum Schur ...... 515 » marifolium Baumg. ...... 523 v nummularium (L.) MilL. . 513 » obscurum Pers.......515, 519 » ovatum (Viv.) Dun. ...... 515 * procumbens Dun. ........ 524 a rupicolum Schur ........ 515 »> rupifragum Kern........... 523 >» salicifolium (L.) MilL.... 512 » Scopolii Rouy et Fouc... 515 » tomentosum Spreng.......515 » vineale Baumg. ........... 521 » vulgare Gărtn........... 513 Hesperis L....................... 183 $ africana L............... 197 INDEX ALFABETIC 653 Mesperis alba Mill................... 196 » albiflora Schur ........... 189 » alpina Schur .............. 196 » candida Kit. . ............. 195 » carpatica Zap............. 189 » cladotricha Borb............193 » glabra Schur................. 196 » inodora Auct..... 190,194.195 » Kladnii Schur .......... 196 » leucantha Schur ............ 189 » matronalis L................. 195 » moniliformis Schur ...... 196 » nivea Baumg............... 189 » oblongifolia Schur ............... 186 » obtusa Mnch............. 196 » pendula Ten................ 196 » r un cinat a W. et K........193 sibirica L................ 194 9 silvestris Gr. ........ 190, 194 » Steveniana Vel. ........ 193 » tristis L....................185 » Velenovskyi Fritsch ...... 193 Hirschjeldia, erucastrum Fritsch .... 475 » Pollichii Fritsch .......... 476 Hornungia petraea, Rchb. . ........ 392 » procumbens Hay. ........ 392 Hutchinsia R. Br.................. 390 » alpina Auct............. 390 » brevicaulis Hoppe .......... 390 » . caulifera Schur .......... 390 » petraea (L.) R. Br. .... 392 » procumbens (L.) Desv. .. 392 Hymenolobus procumbens Nutt..... 392 Hypecoum L.......................... 56 » procumbens 1................. 56 Iberis L............................ 405 » amara L.................... 410 1> nudicaulis L............... 393 » pinnata Jusl. ............. 411 » saxatilis Torn.............. 409 » semperflorens L..............412 » sempervirens L. ........ 412 » taurica DC.............. 410 » umbellata L................ 411 Isatis L.......................... 141 )> banatica Link ............. 145 » praecox Kit................ 145 & tinctoria L............... 141 Kernera Medik...................... 380 Kernera saxatilis (L.) Rchb. ...... 380 Kladnia Schur .................. 183 » tristis Schur ................. 185 Leontice L. ....................... 33 » odessana Fisch. ............. 33 Lepidium L........................... 418 » campestre (L.) R. Br. .. 420 » cartilagineum (I. May.) Thell................\ . 425 » crassifolium W. et K. .. 426 » didymum L................. 435 » Draba L................... 419 » graminifolium L. ............ 429 » latifolium L. ............... 426 » perfoliatum L............. 422 » pelraeum L. ................. 392 » procumbens L................. 392 » ruderale L. ................ 430 » sativum L.................... 422 » squamatum Forsk...........432 » stylosum Pers............ 219 » virginicum L. ............... 431 Leptocarpea Loeselii DC. .......... 120 Lunaria L. ...................... 308 » annua L................. . 308 » biennis Mnch. ............... 308 » pachyrrhiza, Borb. ...... 309 » rediviva L. ................ 310 Macleya Rchb. ...................... 63 Macleaya R. Br................. 63 » corelata (Willd.) R. Br..... 63 Mahonia Nutt.................... 32 » Aquifolium (Pursh) Nutt. 32 Malcolmia R. Br.................... 197 » africana (L.) R. Br....... 197 Matthiola R. Br................... 199 » annua Sweet.................. 199 » incana (L.) R. Br......... 199 Meniocus linijolius DC............ 323 Moenchia podolica Bess............ 357 Moricandia DC..................... 436 » arvensis (L.) DC............. 436 Myagrum L......... 138 Alyssum Mill. ........... 383 » irregulare Asso........... 491 » paniculatum L................ 386 • ’ perenne L.......... 482 » perfoliatum L............. 138 » prostratum Bergerct .... 245 654 FLORA R.P.R. Myagrum rugosum L................ 485 » sativum L...............384 » saxatile L.............. 380 Myricaria Desv. ................. 532 » germanica (L.) Desv.....535 Nasturtium R. Br................... 254 » anceps Heuff.............. 245 » armoracioides Tsch.........235 » Aschersonianum Jka.........235 » astylon Rchb...............238 » austriacum Gr..............226 » barbaraeoides Tsch......... 237 » dacicum Grec.............. 246 » Eilarszkyanum Prod.........249 » officinale R. Br.......... 254 » palustre DC................224 » perfolialum Bess.......... 422 » proliferam Heuff...........226 >> pseudoriparia Simk......... 246 pyrenaieum R. Br.......... 219 » rioatare Rchb............. 234 » silvestre v. Kerneri Grec... 223 » terreslre Tsch............ 236 Nelumbium Juss...................... 37 » speciosam Willd............ 37 Nelumbo Adans....................... 37 » nuci fera Gaertn........... 37 Neslia Desv........................ 386 » paniculata (L.) Desv....... 386 Noccaea brevicaulis Rchb........... 390 Norta j aricea Schur .............. 130 » striclissimâ Schur ....... 129 Nuphar Sin.......................... 38 » luteum ÎL.) Sm............ 38 •»> minus Dum. ............. 39 sericeum Lang........................ 39 » tenella Rchb.............. 39 Nymphaea L.......................... 40 » alba L............................ 43 • » candida J. Presl..........47 » Lotus L. .................. 40 » butea. L................... 38 Nymphaeaceae DC..................... 34 Odontarrhena alpestris Schur ....... 352 » torta osa. Schur ......... 352 Papaveraceae B. Juss............. 54 Papaver L........................ 64 :•> agrivagum Jord................ 76 Papaver Argemone L.................. 68 » arvense Borkh............... 69 » collinum Bogenh............. 78 » eruciatum Jord.............. 76 » Dodonaei Timb............A 75 » dubiu m L.................. 77 a erraticum .lord............ 77 » glabratum Coss. et Germ. 69 » hungaricum Borb.......... 79 » hybridum L.................. 69 / intermediu m Auct....64. 75 » laeviga,tum M. B. ...... 78 » officinale Auct............. 80 a orientale 1................. 79 » pyrenaieum (L.) A. Kern. 67 » Rhoeas L.................... 70 » rumelicum Vel............... 74 » somniferum L................ 80 * strigosum Schur ............ 73 » trifidum O. Ktze............ 74 Parietales..............'.......... 511 Passifloraceae Lindl.............. 626 Passiflora L. . ................... 626 » caerulea L..................:.... 629 » incarnata L................ 629 Peltaria Jacq...................... 314 » alliacea Jacq.............. 314 Petrocallis R. Br................. 376 » pyrenaica (L.) R. Br.’ .. 376 Psilonema calycinum Schur ......... 344 Pteroneurum graecum DC............. . . 274 » Rochelianum Rchb................ 275 Ranales ........................... 21 Raphanistrum segetum Baumg. .... 495 Raphanus L........................ 492 » Landra Moretti........... 496 » » Schur ............ 4.95 » niger Mill............... 500 •> Raphanistrum L............495 >:> sativus L.................499 » tenellus Pali............ 203 Rapistrum Cr.......................481 » costat am Schur.......... 482 » Erucago Landoz ........ 482 » glabruni Host ......... 486 » perenne (L.) All....... 482 rugosum (L.) .All........ 485 Resedaceae DC..................... 501 Reseda L.......................... 501 » alba L......................... 508 INDEX ALFABETIC 655 Reseda gracilis Ten.................. 504 » inodora Rchb................... 508 » Iuțea L........................ 503 » Luteola L..................... 502 » mediterranea Bess...............508 » odorata L.......................507 » Phyteuma L......................507 » suffruticulosa L................508 Rhodax canus Fuss ................... 520 » oelandicus Fuss ............... 521 » vinealis Fuss ................. 521 Rhoeadales ........................... 54 Rorella longifolia Gilib..............552 » rotundifolia All.........551 Rorippa Scop......................... 215 » amphibia (L.) Bess....... 230 * anceps Borb..............245 » x armoracioides (Tsch.) Fuss ............................... 235 » austriaca (Cr.) Bess.....226 » austriaco-silvestris Neilr. . . 236 » x barbaraeoides (Tsch.) Cel................................ 237 » Borbasii Menyh........... 246 » b^achycarpa Hay..........223 • » x complicata Nyâr. et Prod............................... 242 » x danubialis Borb........ 249 » x Fii ars zky an a (Prod.) Jâv................................ 249 » x Haynaldiana Borb. . . 245 » x hungarica Borb.........246 » islandica Borb...........224 » Kerneri Menyh............223 » x kullodensis Prod.......249 » x laeta Nyâr. et Prod... 237 » Morisoni Beck......... 235 » Neilreichii Beck .............. 236 » x. neogradensis Borb. .. 241 » palustris (Leyss.) Bess... 224 » x permixta Borb..........249 » prolifera (Heuff.) Neilr... 226 » x pros trata (Berg.) Sch. et Th............................... 245 » pyrenaica (L.) Rchb......219 » riparia Schur ................. 233 » rivularis Rchb...........234 » silvestris (L.) Bess» ...... 234 » x stenophylla Borb.......242 » subglobosa Borb....... 245 » terrestris Fuss ............... 236 x Rorippa Turczaninowi Czern........ 250 » » Simk. «... 236 » uliginosa Simk........... 238 Schievereckia Nym................. 357 Schivereckia Andrz................. 357 Schivereckia podolica (Bess.) Andrz. 357 » romanica Proc.-Procop. .. 357 Schiverekia Rchb.................. 357 Senebiera Coronopus Poir. ........ 432 » didyma Pers.....................435 » pinnatifida DC. ........ 435 Sinapis L......................... 467 » alba L....................... 471 » arvensis L................467 » campestris Schur.......... 467 » dissecta Lag................ 472 » erucoides L.............. 441 » exotica Hort..............474 » juncea L.................. 456 » nas turtii] olia Poir. ...... 475 » nigra L...................... 452 » orientalis L.............. 468 » pyrenaica L............... 123 » Schkuhriana Rchb. ...... 471 Siphisia glabra Rafin. ............ 27 » tomentosa Raf. .......... 28 Sisymbrium L....................... 117 » Alliaria Scop............... .. 133 » altissimum L................ 128 » amphibium L........... . 230 » anceps Whlbg.............. 245 » arenosum L................... 287 » austriacum Jacq. ...... 123 » Columnae Jacq............... 124 » gallicum Willd............... 476 » Irio L......................124 » islandicum Oed............... 224 » junceum M. B.............. 130 » Loeselii Jusl............. 120 » macroloma Pomel ... 127 » murale L..................... 446 > > Nasturtium Baumg.254 » obtusangulum Hali.........475 » officinale (L.) Scop......119 » orientale Torn....... .... 124 » palustre Poli.............224 » pannonicum Jacq. ...... 128 » polymorphum (Murr.) Roth 130 » Pseudo-Columnae Schur .. 127 » Pseudo-Loeselii Schur .. 123- 656 FLORA R.P.R. Sisymbrium pyrenaicum L.........219 » Sinapistrum Gr. ........ 128 » Sophia L............ 118 » strictissimum L.....129 » syloestre L. ............. 234 » lenuifolium Jusl. ........ 442 » vimineum L..........445 Soria syriaca Desv............... 204 Stenophragma Cel....................134 » Thalianum Cel......... 137 Syrenia Andrz...................... 181 » angustifolia Rchb............. 182 » cana (Pili, et Mitterp.) Neilr................ 182 » cuspidata (M. B.) Rchb... 182 Tamaricaceae Lindi..................527 Tamariscineae Desv................. 527 Tamarix L.......................... 528 » caspica Hort...............532 » chinensis S. et Z..........532 » gallica L................ 529 » » Auct................. 530 » germanica L............... 535 » hispida aestioalis Hort. . . 530 » juniperina Bge.............532 » odessana Hort............. 530 » Pallasii Auct. . ......... 530 » paniculata Stev............530 » pentandra Auct.............530 $ ramosissima Ldb..............530 » tetrandra Pali............ 529 Teesdalia R. Br.................... 393 » nudicaulis (L.) R. Br........ 393 Thlaspi L.......................... 394 ) } affine Auct...... 403 » alliaceum L............... 395 » alpestre Auct....... 399, 400 » ■ alpinum Auct............ 400 » arvense L..................396 » banaticum Uechtr.............400 > > Bursa-pastoris L........ . 387 > campestre L................420 » cartilagineum I. May.........425 > > cochleariforme Auct.400 » dacicum Heuff............. 399 » exotica Pers.............. 389 » Jankae Borb................400 » Korongiense Gzetz ........*400 » Kovâtsii Heuff.............400 » longiracemosum Schur . . 400 Thlaspi montanum Auct........... 394, 403 » perfoliatum L........... 394 » polymorphum Gilib. ...... 389 praecox Auct.......... 394, 403 » rotundifolium Auct. ...... 399 » saxatile L........... 404 » Schrankii Gmel. .......... 388 » trojagense Auct. .... 399, 403 Tnrritis L.......................... 292 » alpina Baumg. .......... 304 » glabra L................... 293 » hirsuta L.................. 303 » nemorensis Wolf ......... 304 » sagittata Bertol........... 305 Velarum officinale Schur ............ 119 Vesicaria Lam. . ................... 317 » graeca Reut. ............ 317 Victoria Lindi........................ 47 » cruziana d’Orbigny ...... 48 » regia Lindi. .............. 48 Viola L............................. 553 » adulterina Godr. ...... 619 » agrestis Jord.........617 » alba Bess.................. 568 » alpestris Auct. ........... 610 » alpina Jacq............. 603 » altaica Ker-Gawl. ...... 604 » ambigua W. et K. ...... 575 » » "Salzer ....... 601 » arenaria. DC............... 596 » arvensis Murr. ............ 612 » austriaca Kern............... 567 » badensis Wiesb............. 619 » x balotensis G. Grinț. .. 622 » banatica Kit................615 » basilensis W. Beckr. .... 619 » bicolor Baumg. ............ 612 » Bielziana Schur ........ 609 » » Gay. ........ 612 » biflora L.................. 602 » x bihariensis Simk. .... 620 » x borussica (Borb.) W. Beckr.................... 624 » calcarata L................ 604 » campestris M. B.............. 575 » canina L.............. 584, 590 » collina Bess............... 576 » cornuta L...................604 » Cretica Boiss. et Heldr. .. 572 » cyanea Auct............... 567 dacica Borb.......................... 605 danubialis Borb...................... 589 declinata W. et K...... 605 Dehnhardtii Ten.......................a72 digenea Rouy et Fouc. . . 624 X Dioszegiana Borb........ 623 x Duffortii Fouill......... 624 dumetorum Jord. ........... 560 elatior Fries ............ 579 epipsila Ldb..........................598 ericetoruin Schrad....................584 gracilescens Jord.................... 616 grandiflora Hort..................... 625 gymnocarpa, Jka....................... . 576 hirta L.............................. 572 hirtaeforniis Wiesb....... 621. hortensis Auct............. 625 hymettia Boiss. et Heldr. 618 lassiensis Ravarul ........ 590 ignobilis Rupr............ 563 x interjecta Borb......... 622 x intermedia Rchb..........623 inlcrsila Beck ............ 624 Jooi Jka.................. 601 Jordani Hanry ............ 589 x kalksburgensis Wiesb... 622 Kerneri Wiesb...............620 Kitaibeliana Roem. et Schult.................. 617 x Kotschyana W. Beckr. 625 lactea Auct........... 580, 583 UUtcina Rossm. . ......... 560 livida Kit .......................... 595 longicornis Borb. 624 lulea Landoz......................... 611 luteola (Schur) Gây........611. macroceras Bge. ssp. Jooi Kupff................... 601 macroslipulata. Schur .... 583 x. merkensteinensis Wiesb. 623 mira Zap................... 568 mirabilis L............... 596 x mixta Kern.............. 624 X monoslorensis 5 vâr. . . 620 montana L................. 586 » Borb.................. 580 x multicaulis Jord........618 neglecta M. B..............592 x neglecta Schm...........624 x neoburgensis Erdm. . . 623 odorata L.................. 558 Viola oenipontana Murr ................ 620 » palustris L...................... 597 » parvula Ten...................... 618 » x. Paxiana Deg. ut Zsâk. . . 624 » x permixta Jord.............620 » persicifolia Auct......... 579, 580 » Pelerjii Nyâr............... 621 » pinguicula Borb.................. 623 » pluricaulis Borb................. 618 » polychroma Kern.................. 609 >> pontica W. Beckr................. 567 » pratensis Alert. et Koch .... 583 » prionantlia Jka.................. 601 >> prolixa W. Beckr............ 605 » provincialis Burnat .......... 589 » pseudolutea. Auct......... 610, 611 » pseudosepincola W. Beckr. . . 621 » pulchella Gay............... 616 » pumila Chaix................ 583 » x revoluta Heuff.............. 621 » Riviniana Rchb............ 591, 592 » Ronnigeri W. Beckr............... 622 » roxolanica Auct...................568 » rupestris Schm....................595 » x Sardagnae W. Beckr........ 621 >> sarmenlosa. Al. B................ 558 » saxatilis Schm................... 611 » scandica Fries 598 v Schultzii Bill....................589 » sciaphila Schur ................. 601 >> x Skofitziana Wiesb......... 623 » scolophylla Jord................. 568 segelalis Auct..........................612, 616 >> sepiucola Auct............... 563, 567 >> sic ala Schur ................ 609 >> Sieheana W. Beckr............. 592 » silvatica Fries............... 590 >> silvestris Lam.................. 590 » stagnina Kit.................... 580 >> stric la Auct................... 580 » suavis Al. B................... 563, 567 >> subcollina Borb................. 622 » subpubescens Borb............... 623 » sudetica Schur.................. 611 » sulfurea Cariot................. 560 > Irans silvani ca Schur ......... 601 » tricolor L...................... 606 » uliginosa Bess.................. 597 » Vandasii Vel.................... 589 » x vindobonensis Wiesb............ 621. » vireseens Jord.................. 568 658 FLORA R.I’.K. Viola,, vorarlbergensis W. Beckr. 619 » x. Weinharti W. Beckr. 623 » Wiedemanni Boiss.......... 558 » x. Wiesbaiirii Sabr... 620 » x Wittrockiana Gams ........ 625 Viola, Voysii Anei........................... 61 1 Violaceae DC. J rogelia Medik....................... 386 >> paniculata Horneni................. 386 COAȚIM TI L Șl COLABORATORII VOLLAHLCl III Prefă la ............................................................Redacția Fam. Aristolockiaceae............................................. A. Nyărâdy Fam. Berberidaceae...................................................VI. Beldie Fam. Aymphaeaceae, Ceratophyllaceae................................... E.Țopa Fam. Papaveraceae ...................................................V. Nyârâdy Fam. Gruciferae ....>■:.....................•....................E. I. Xyârady Fam. Resedaceae I. Șerbănescu Fam Cistaceae........................................................M. Răvărul Fam. Tamaricaccae C. Zahariadi Fam. Frankeniaceae ..................................................Al. Buia Fam. Elatmaceae. Droseraceac......................................... E. Topa Fam. Violaceae.....................G. Grințescu, M. Gușuleae, E. 1. Nyărâdy Fam. Begoniaceae, Passifloraceae.................................I. Grințescu Addenda diagnoses plantarum novarum in lomo III Florae R.P.R. eomniemoratarum............................... M. Gușuleae, C. Vâczy Executarea desenelor: Planșele: 1, 6, 11, 12, 21, 32. 48, 49, 51 54, 65, 66, 75. 78, 80, 83-85, 92 ............................................A. .Macskâsy Planșele: 2, 4, 5, 7, 13, 15- 18, 28, 30, 31, 37, 42, 44-47, 56-63, 67, 68, 72- 74, 76, 77. 81, 82, 87, 88, 91. 93-98, 101 -104 ............................................. E. Lazânyi Planșele: 3, 8..10, 19, 20, 24, 25 — 27, 29, 34......-36, 38, 39 — 41, 69-......................................... 71, 89, 90 .V. Dozsa Planșa: 14 ..........................................................L Pâlffy Planșele: 22, 33, 43, 50, 64, 79, 86 ................................VI. Vâczy Planșele: 23, 99, 100 ............................................ : VI. Kirâly A I) Ă L G I R I Șl î N D R E P T Ă R I AA VOL. II AL FLOREI R. P, R. La speciile indicate mai jos, la « Răsp. în țară », se vor adăuga o serie de. localități, după cum urmează: țcrastimn anomaliim (pag. 42): Reg. lași: L ngheni, V. Bahluiului, Valea Lupului, Cristești, Cucuteni, Vlădeni, Tomești, lazul Beldiman (r. lași); Podii Iloaiei (r. Tg. Frumos). A renana rigida (pag. 96): Reg. Galați: DL Aria la X de Vlădești (r. Bujorii). Spergnlaria salina .(pag. 108): Reg. Birlad: Jigălia pe V. Elanului (r. Murgeai). Reg. Bacău-: Tg. Ocna, Băile Slănic, Garaclău pe DL Slatina (r. Tg. Ocna).; Oglinzi (r. Tg. Neamț). Reg. Iași: Gristești, Mîrzești, Aroneanu, Dorobanții, Cîrlig, Vînători, Roșiori, lacobeni (r. Iași). Reg. Suceava: Răuseni (r. Suceava). >Spergularia marginata (pag. 109): Reg. Iași: Cristești, Aroneanu, Dorobanții, Mîrzești, Focuri, Fîntînele, Lețcani pe V. Bahluiului (r. lași). Tunica prolifera (pag. 212): Reg. Galați: Galați, Bărboși; Hanu Conache (r. Lieșli). Rog. Iași: Ruseni, Ezăreni (r. Iași). Lyclinis Coronari a (pag. 129): Reg. Hunedoara: Sebeș la Păd. Groapa. Reg. Birlad: Birlad la Păd. Crîngu; Tecuci. Puțeni; Pechea (r. Galați). Reg. Iași: Uricani, Coada Știricii, DL Repedea (r. Iași). Reg. Galați: Pechea (r. Galați). Diantlms pseudarmeria (pag. 224): Reg. Galați: Hanu Conache (r. Liești). IHanthus giganteiformis (pag. 242): Reg. Galați: între șoseaua Diecheni-Călmățui și Hanu Conachi (r. Lieșli). Dianthus capitatus (pag. 258): între Ivești (Reg. Galați, r. Liești) și Turcești (Reg. Bîrlad, r. Tecuci). Reg. Iași-: Popricani, Ezăreni. Focuri, Belcești, Vînători, Spinoasa, Mădîrjac (r. Iași). I). spieulifolius (pag. 264)-: Reg. Bacău: ML Ceahlău. B. guttatus (pag. 273): Reg. Galați: Galați; Blăjerii de Sus (r. Liești). Reg. Birlad: Tecuci; Bîrlad la Păd. Crîngu. Reg. Suceava: Dorohoi. B. pallens (pag. 279): Reg. Galați: Hanu Conache (r. Liești). JL leptopetalus (pag. 279): Reg. Galați: între Măstăcani și Oancea (r. Bujorii). E phorbia Peplis (pag. 305): Reg. Galați: Hanu Conache. E. villosa (pag*. 309): Reg. Bacău: Piatra Neamț pe DL Balaurului. Reg. Iași: Horlești, Ungheni, Bîrnova, Ciurea, lași. E. valdevillosocarpa (pag. 313): Reg. Iași: Belcești pe DL Ciomag (r. Hîrlău); IHincca, Bîrnova, DL Repedea (r. Iași). J’LOKA mc.i; E. pah.stris (pag. 313): ,/kg. Bîrlad: Bîrlad. /tcg. lași: Cin rea. Cristești, Beldiman, Costuleni (r. Iași). E. polychroina (pag. 31.A): /îcg. Bîrlad: Adjud. Reg. lași: Voinești, Stavnic. Beg. Suceava: Rediu în Păd. Hidra (r. Trușești); Păd. Brăteni (r. Botoșani). E. angulata (pag. 317): Beg> Bacău: Pipirig, Mrea Neamțu, Vînători-NcamL țr. Tg. Neamț). E. carniolica (pag. 321): Reg. Bacău: Băile Slănic. E. lucida (pag. 333): Reg. Bîrlad: Bîrlad. .Reg. lași: Iași la Nicolina, Citirea, Peldiman, Cucii Icni, Băltoni, Bîrnova, Lngheni, Costuleni, Cristești. Reg. Suceava: Siminicea (r. Suceava). E. Segu ieri ana (pag. 342): Reg. Bacău: Tg. Neamț, Grumăzești, Vînători-Neam I. Lunca, Condreni, Blebea, Timișești. Reg. Bîrlad: Bîrlad, Zorleni, Banca. Reg. Iași: Iași, Bîrnova, Aroneanu, Cristești; Ruginoasa (r. Pașcani). Reg. Suceava: Mălini (r. Fălticeni). E. stepposa (pag. 36 6): Reg. Bîrlad: Adjud; Bîrlad, Banca, Zorleni; V. Hlamdtij (r. Murgeni). Reg. Bacău: Tg. Neamț, Condreni, Vînători-Neamț, Grumăzești (r. Tg. Neamț). Reg. Iași: Cristești, Ruginoasa (r. Pașcani) ; Tomești, Goruni, Cristești, Beldiman. Costuleni, Aroneanu, Coada Stîncii. Mînzătești (r. Iași); Bohotin (r. Codăești). E. agraria (pag. 351): Reg. Bîrlad: Bîrlad; Șuie tea (r. Murgeni). Reg. Bacău.: Izvoare (r. Piatra Neamț). Reg. Iași.: Iași, Nițelea, Cârlig, Aroneanu, Mînzătești, Valea l rsului, Țigănești, Stînca-Ștefănești, Chișcăreni. Herrneziu, Breaza (r. lași); Scheia (r. Negrești). var. puberul» : Reg. lași.: Stînca (r. lași). var. arenaria : Reg. lași: Iași la Socola, Cuculcni pe V. Balduiului, Vlădiceni (r. Iași). var. lalifolia : Reg. lași: Mîrzești (r. Iași). var. euboea : Reg. Iași: (Bîrnova (r. lași). La pag. 179, rindul 22 (la var. I 1 orTn.Lizakii GușuL): In loc de nonien novus, se va citi nomen noviun. La pag. 343, la Variabilitalea speciei Euphorbia ^eguieria/ia, se va adăuga: L glareosiforinis Todor in An. Pac. Agron. Cluj. XI (1967) 187. Formă intermediară în tre E. Seguieriaua și E. glareosa. în ce privește mărimea brac teilor, ciatiilor și lățimea frunzelor (6 - 7 mm). Reg. Bîrlad: Tecuci, pe albia majoră a Șiretului spre abrupt. Im pag. 492, la explicația Planșei 81 : în loc de 3. .1. Sinioiikaianuin Schur, se va citi 3. A. Hosteanum Schur. I 1 14 o V 1 f I I I a I t f FLORA I IUK A iImiiii mai hiii! iiiiiiiH 1 ig il! «dă • M ~î!iL !H •!!! !!S i 'if! iii jdi ii •. •1 ii' • IJ t • • • * I U N I N I III mm. hm m | Ml ------■ • : ---------- & . . — - ir :x~=;w I 9H0KSQB - - - .svt — ---« — Aw.-.'.C-- sașamm &®?ss •3.=^=^=™=:= •sswh*»**—i _ ____•“ «-«iUniîr ■ .------------- =•:_= ^V/~fîhT:' FLORA wciiiUCAE rwnuHi* »manii ae w* ns ■» III FLORA REPUBLICII POPULARE ROMHK IU glt HIUMt! I t t t I IU SltMinnttllt! fim» H • ftuiusc :tiu hai i inimi n I. . J . U * H H i itlil’ii i iiîiiiiu iiiii hiî i linilii îi J » MfSHHIHHt » I I mitlttlItHIWI • »» fl IUI l t IX I IIIH i HHIH I IHHHI» !Ș|! 1! ș I IM- !®l !!|!Șl! Șl h* । I tj’ J • i • '’P’I 1 ! !|!!i'l ! i li!! » tllilll HM» « HI < I» HI»» I mu luuiiimftmuumHfHiiiitHiHfU l - I , niut U! tlilHkilhih! -?Eî H! «iJfeîlL: r.î in» «ni feiî^ dl SWî’i WI M Pil ’Hr! î! iHhlht» t Hlul l IUi i li h U'fM ■ Hi! !' in* hîlUhiilîn!< i HV il «OM. ». h ' HtfhMî bliillHh n’ li» ■ WHH! £ im * u-» |i n , i P .îi i I «Ilii W *3» «h m o wo zr.w-wcTr: —— — __ W ---- • 2T.Xil VAYi^.V - - ~ gNHHISSSS £033 îm «MM îpW'J f IP H A ii ii! ’llii ®lîlil!|l«^ . < $ , <> • V * $ * t O ® *♦’ $ 1 f # « K 8 .,4'« 9.v <; ;• f x .y. £ , • .ivVW.'iu^U 4^;;.^ »^i $ ■ ^• KW «îwi^ș *WMW^-7~—— i X» -4= ■8SSSE?^ Ini I --- -• ' . J: - ■ y - .V“ ■ wr - &JU xrr-- - ^Eî®.WK3MC «a «r iwm r • * -—- •— - - ■ ’iîlȘ» jh im r ii! MM d i : 5 i.hîfHin '!! 4 M: iii;; iWH?' . «Mi «4 . 1 % »! IEI ip pH Pîj1 p! îp • fi 'k / I f. SWhîhM 1'!! il Uh! iii! ii® 1> iii !I! ii h!i iiO;! .HMlil!!»; !»!!! ii! ii®!! ț' kh w' i! Î! !! Bl ini» Ir Mul h H rjHit HHii ■»!! ! HI! «di S’! o’ D teilllii1!' "!•' 'i® !i|iH ii!®!!'ii HMitU hH5' » •’ ! ; WHiii 4 'iMiiHi' jrH'd felii! W. MM 5 j. MM .sex .fjrj nr; - — - - =-^r.=.es -^Ti=— .n: WWW , ; 1 _ - ? I J i. * «« ■ ;. * * w J» ’■ £S?u‘££‘~“ V-"- ^Sr--^Î=S ==Ti 2fH7 1 uliii i ««! * 3i«3?jii«sKsa? = •= 1 I .^.ăr^-3- * i. îi H!i h'w ’i ij h ■ i i Hi fel?' iiM F ws !» « • ÎS niJH II Silii Hbi’ldihr 1 l*î a™ n » »• «»■< I»w— ii ii» i 8. •Hi W HL W i SW! î’J! 1 P&kw» KM ««?< J UHi »i O M iiJjiîjHijt! i ?h;;! î~! iH*illl i 'f d i! r» ii Pilii»? fcllMl-K, ilh» WWffiSS iii W i HBI; ii. S&W .-. h-TTi^ iVC r-rr ^s .ayu?—...... ==Ș“xH5WxTO □?J~==£==—S3 ••rem«»»sss«4TC S?î>z-K<îr,njs -“ I! iWiK .ii WS .-X-Sisrzar.a-'"----------------------------------------------- ii» 'I1 . ■ li i! ;h!li i'lhth; » < iiitliiS iiih i..............Hi.... t IftflHtinvHHHUtwHtHvHni I hi H............... » iiiiiixiiiiiniuutuiiiiciucxiiUKiiu cuinii mtaailllimx lSlUIIHIaaaat>„Mrftvt'at"ltlM mmm umiiti»*» im hmhmbmuhuicuk t I III •““ttttmilttlIIIX J . I a h! J jMhiiiM । ii n..........h - h i h ni i... i.........ih rHl ill..I li- ! mih ••• ii iiihiiiiliiiiiîfe j j I........l i l i! ill I- li .....11..........ni • hi......|' । * ,f 4 , ; । • i f ■Aliilitiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiinii ii iimmiiu ; -MII.......I.....I! . 7. umili immmiihittmiumi 11111111111111 îllHHîItlil îs