ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE COLLABORATORES TOMI VJ : AL. BELDIE, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, I. MORARIU, A. NYÂRÀDY, ACAD. E. I. NYÂRÂDY, A. PAUCA, M. RĂVĂRUŢ, I. ŞERBĂNESCU, I. TODOR, EM. ŢOPA EDITIO ACADEMIAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE 19 5 8 REDACTORE PRINCIPALI: Acad. TRAIAN SĂVULESGU VI ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE COLLABORATORES TOMI VI: AL. BELDIE, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, I. MORARIU, A. NYÂRÀDY, ACAD. E. I. NYÂRÂDY, A. PAUCA, M. RĂVĂRUŢ, I. ŞERBĂNESCU, I. TODOR, EM. ŢOPA EDITIO ACADEMIAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE 19 5 8 REDACTORE PRINCIPALI: Acad. TRAIAN SĂVULESCU VI FLORA REPUBLICII POPULARE ROMINE COLABORATORII VOLUMULUI VI: AL. BELDIE, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, I. MORARIU, A. NYÂRÂDY, Acad. E. I. NYÂRÂDY, A. PAUCĂ, M. RĂVĂRUŢ, I ŞERBĂNESCU, I. TODOR, EM. ŢOPA EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROM î NE 19 5 8 REDACTOR PRINCIPAL: Acad. TRAIAN SĂVULESCU FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE REDACTOR PRINCIPAL Academician TR. SĂVULESGU COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. L NYÂRÂDY (Responsabil); L. ALEXANDRESCU, M. GUŞULEAC (limbă şi nomenclatură) ; AL. BELDIE (redacţia tehnică şi corecturi). PREFAŢĂ în volumul de faţă sînt prezentate 24 familii, cuprinzînd 209 genuri cu 310 specii, dintre care 219 specii spontane şi 91 cultivate. Cea mai însemnată familie dintre cele tratate în acest volum este familia Umbeliferelor, cu numeroase genuri şi specii polimorfe, între care se găsesc numeroase plante alimentare, condimentare şi aromatice, frecvent cultivate. Această familie a necesitat o laborioasă prelucrare şi ilustrare, bazate pe un vast material de herbar şi de literatură. Dintre celelalte familii prezentate, mai importante sînt: Malvaceele. Tiliaceele, Aceraceele şi Vitaceele. In acest volum se descriu o serie de plante de interes industrial, ca: inul, salba rîioasă, scumpia, bumbacul ; de asemenea arbori de importanţă forestieră, ca teii şi arţarii. Se mai tratează numeroase plante medicinale, dintre care menţionăm nalba mare, cruşînul, virnanţul, angelica, precum şi plante ornamentale, ca nalba de grădină, conduraşii, muşcatele, viţa japoneză, oţe-tarul, etc. Dintre plantele de cultură, o deosebită importanţă economică o are viţa de vie, frecvent cultivată la noi pentru producţia de vin şi de struguri de masă. La redactarea însuşirilor plantelor medicinale ne-am bucurat de contribuţia Institutului Medico-Farmaceutic din Tg. Mureş. REDACŢIA Pag. 22 22 26 29 29 29 33 34 37 38 41 42 43 44 44 51 51 52 53 54 57 61 61 61 ENUMERAREA SISTEMATICA A SPECIILOR Ord. COLUMNIFERALES Fam. 56. Malvaceae A. Juss. Genul 282. Hibiscus L. syriacus L. trionum L. esculentus L. Genul — Malope L. malacoides L..................................................... trifida Cav...................................................... Genul 283. Abutilon Adans. theophrasti Medik................................................ Genul 284. Althaea L. officinalis L.................................................... hirsuta L........................................................ taurinensis DC. cannabina L...................................................... narbonensis Pourr................................................ pallida W. et K.................................................. rosea (L.) Cav................................................... Genul 285. Lavatera L. trimestris L..................................................... thuringiaca L.................................................... Genul 286. Malva L. aicea L.......................................................... moschata L....................................................... silvestris L..................................................... erecta Presl .................................................... neglecta Wallr................................................... pusilla Sm....................................................... adulterina Wallr................................................. verticillata L................................................... crispa L......................................................... 8 FLORA R.P.R. Genul — Gossypium L. Pag. — G. hirsutum L.................................................................. 63 — G. herbaceum L................................................................. -63 Genul — Kitaibelia Willd. — K. vitifolia Willd............................................................. 64 Fam. 57. Tiliaceae A. Juss. Genul 287. Tilia L. 1393. T. tomentosa Mnch................................................................ 66 — T. americana L................................................................. 72 T. cordata Mill................................................................ 72 T. platyphyllos Scop. .. ;..................................................... 76 — T. rubra DC.................................................................... 80 — T. euchlora K. Koch............................................................ 81 x T. vulgaris Hayne.............................................................. 81 X T. cordiformis H. Br........................................................... 82 x T. banatica Beldie ............................................................ 82 X T. juraniana Simk.............................................................. 82 X T. haynaldiana Simk............................................................ 83 x T. flavescens A. Br............................................................ 83 X T. neglecta Spach.............................................................. 83 Ord. GRUINALES ^ Fam. 58. Linaceae Dumort. Genul 288. Linum L. L. catharticum L............................................................... 88 L. hologynum Rchb.............................................................. 89 L. tenuifolium L. ............................................................. 89 L. borzeanum Nyâr............................................................. 90 1400. L. flavum L.................................................................... 90 L. austriacum L.............................................................. 93 L. perenne L................................................................... 95 L. extraaxilare Kit............................................................ 95 L. tauricum Willd.............................................................. 96 L. hirsutum L.................................................................. 99 — L. narbonense L................................................................ 100 L. nervosum W. et K............................................................ 100 — L. usitatissimum L. ........................................................... 103 L. uninerve (Roch.) Borb....................................................... 104 Genul 289. Radiola Roth R. linoides Roth............................................................... 105 Fam. 59. Oxalidaceae Lindl. Genul 290. Oxalis L. O. acetosella L.................................................................. 106 1410. O. corniculata L............................................................... 109 O. stricta L.................................................................... 110 — O. deppei Lodd................................................................. 111 Fam. — Tropaeolaceae Lindl. Genul — Ttopaeolum L. — T. majus L..................................................................... 112 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 9 Pag: -- T. minus L....................................................................... 115 — T. peltophorum Benth........................................................... 115 — T. pentaphyllum Lam............................................................ 116 Fam. 60. Oeraniaceae St. Hil. Λ Genul 291. Géranium L. 1412. G. macrorrhizum L.............................................................. 123 G. phaeum L.................................................................... 124 G. pratense L.................................................................. 127 G. caeruleatum Schur........................................................... 128 G. silvaticum L................................................................ 129 G. palustre Torner............................................................. 130 G. collinum Stephan ........................................................... 132 G. sanguineum L................................................................ 134 1420. G. sibiricum L................................................................. 137 G. pyrenaicum Burm. f.......................................................... 138 G. asphodeloides Burm. f................................ ................ 141 G. pusillum Burm. f............................................................ 141 G. bohemicum Torner ........................................................... 142 G. roţundifolium L. ........................................................... 143 G. dissectum Jusi.............................................................. 143 G. columbinum L................................................................ 144 G. molle L..................................................................... 147 G. divaricatum Ehrh........................................................... 147 1430. G. lucidum L................................................................... 148 G. robertianum L................................................................ 151 Genui 292. Erodium L’Herit. — E. ruthenicum M.B.............................................................. 155 E. neilreichii Janka .......................................................... 156 E. ciconium (Jusi.) Ait........................................................ 157 E. cicutarium (L.) L’Herit..................................................... 157 Genul — Pélargonium L’Herit. — P. zonale (L.) Ait............................................................. 159 — P. peltatum (L.) Ait........................................................... 160 — P. radula (Cav.) L’Herit......................................................... 160 — P. grandiflorum Willd.......................................................... 163 Fam. 61. Balsaminaceae Lindl. Genul 293. Impatiens L. I. noli-tangere L............................................................... 164 — I. parviflora DC............................................................... 167 I. balsamina L.................................................................. 168 I. roylei Walp.................................................................. 168 Fam. 62. Zygophyllaceae Lindl. Genul 294. Tribulus L. T. terrestris L................................................................ 172 Genul 295. Zygopkyllum L. Z. fabago L.................................................................... 175 10 FLORA R.P.R. Genul 296. Peganum L. Pa^ 1440. P. harmala L. .............................................................. 176 Genul 297. Nitraria L. N. schoberi L................................................................ 179 Ord. TEREBINTHALES Fam. 63. Rutaceae A. Juss. Genul 298. Ruta L. R. graveolens L........................................................... 181 Genul 299. Haplophyllum A. Juss. H. suaveolens (DG.) G. Don ............................................ 185 H. patavinum (L.) A. Juss................................................ 186 Genul 300. Dictamnus L. D. albus L.................................................................... 186 Genul — Ptelea L. — P. trifoliata L............................................................. 188 ■ Genul — Phellodendron Rupr. — Ph. amurense Rupr........................................................ 191 Genul — Xanthoxylon L. X. . americanum Mill.......................................................... 192 Genul — Citrus L. — G. limon Burm. f............................................................ 193 — G. aurantium L.............................................................. 193 — G. nobilis Lour............................................................. 194 — G. medica L................................................................. 194 — G. paradisii Macfad........................................................ 194 Fam. 64. Simarubaceae L. Rich. Genul 301. Ailanthus Desf. A. altissima (Mill.) Swingle.................................................. 196 Fam. 65. Polygalaceae Lindl. Genul — Chamaebuxus (DG.) Spach — Gh. alpestris Spach.......................................................... 198 Genul 302. Polygala L. P. major Jacq................................................................. 201 P. comosa Schkuhr ............................................................ 203 P. vulgaris L................................................................. 206 1450. P. alpestris Rchb......................................................... 210 P. amara L.................................................................... 210 P. sibirica L................................................................. 212 P. hospita Heuff.............................................................. 213 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 11 Fam. 66. Anacardiaceae Lindl. Genul 303. Cotinus Adans. Pag. 1454. G. coggygria Scop............................................................ 214 Genul — Rhus L. — Rh. typhina Torner ............................................................ 218 Fam. Sapindaceae A. Juss. Genul — Koelreuteria Laxm. — K. paniculata Laxm............................. 219 Genul — Xanthoceras Bge. — X. sorbifolia Bge............................................................ 220 Fam. 67. Aceraceae St. Hil. Genul 304. Acer L. A. platanoides L............................................................... 224 — A. laetum C. A. Mey............................................................ 228 A. campestre L............................................................... 228 A. monspessulanum L.......................................................... 238 A. pseudoplatanus L.......................................................... 239 A. tataricum L. .. . ........................................................ 242 — A. saccharinum L............................................................... 246 — A. negundo L................................................................... 247 Fam. — Hippocastanaceae Torr. et Gr. Genul — Aesculus L. — Ae. hippocastanum L............................................................ 251 — Ae. turbinata Blumé ........................................................... 252 — Ae. pavia L.................................................................... 252 — Ae. octandra Marsh. ........................................................... 255 — Ae. parviflora Walt............................................................ 255 — Ae. glabra Willd............................................................... 256 — Ae. discolor Pursh, ........................................................... 256 X Ae. versicolor Dipp............................................................. 256 X Ae. carnea Hayne ............................................................... 256 X Ae. hemiacantha Ţopa ........................................................... 256 Ord. GELASTRALES Fam. 68. Aquifoliaccae DG. Genul 305. Ilex L. 1460. I. aquifolium L.............................................................. 257 Fam. 69. Celastraceae Lindl. Genul 306. Evonymus L. E. nana M. B................................................................... 261 E. verrucosa Scop.............................................................. 262 E. europaea L.................................................................. 2'63 E. latifolia (L.) Mill....................................................... 264 — E. radicans Sieb............................................................... 267 — E. japonica Thunb.............................................................. 268 12 FLORA R.P.R. Genul — Celastrus L. Pag. — C. scandens L................................................................ 268 — C. orbiculata Thunb.......................................................... 268 Fam. 70. Staphyleaceae DG. Genul 307. Staphylea L. 1465. S. pinnata L................................................................. 269 Ord. RHAMNALES Fam. 71. Rhamnaceae Lindl. . Genul 308. Rhamnus L. Rh. frangula L............................................................. 272 Rh. cathartica L........................................................... 273 Rh. tinctoria W. et K..................................................... 277 X Rh. schurii Kârp.............................................................. 280 Genul 309. Paliurus Mill. P. spina-christi Mill..................................................... 280 Genul 310. Zizyphus Mill. 1470. Z. jujuba Mill. ............................................................. 283 Fam. 72. Yitaceae Lindl. / Genul 311. Vitis L. — V. labrusca L................................................................ 286 — V. coignetiae Pulliat......................................................... 289 — V. candicans Engelm.......................................................... 290 — V. cinerea Engelm............................................................ 290 — V. cordifolia Michx.......................................................... 291 — V. berlandieri Planch........................................................ 292 — V. vulpina L................................................................. 292 — V. rupestris Scheele ........................................................ 295 — V. amurensis Rupr............................................................ 299 V. silvestris Gmel...................................................................... .... 300 — V. vinifera L................................................................ 304 Genul — Muscadinia (PI.) Sm. — M. rotundifolia (Michx.) Small .............................................. 309 Genul — Ampélopsis L. G. Rich. — A. aconitifolia Bge..................................*......................... 310 Genul — Parthenocissus Planch. — P. tricuspidata (S. et Z.) Planch............................................ 313 — P. vitacea (Knorr) Hitch..................................................... 314 — P. quinquefolia (L.) Planch.................................................. 315 — P. henryana Diels et Gilg ................................................... 3.15 Ord. UMBELLIFLORAE Fam. 73. Cornaceae Link Genul 312. Cornus L. G. mas L................................................................................. 317 — G. officinalis S. et Z...............................................:......... 318 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 13 Pag. 1473. C. sanguinea L................................................................... 318 — G. alba L........................................................................ 319 — G. stolonifera Michx............................................................. 319 — G. hungarica Kârp................................................................ 320 Fam. 74. Araliaceae Vent. Genul 313. Hedera L. H. helix L....................................................................... 323 Genul — Fats ia Decne et Planch. — F. japonica (Thunb.) Decne et Planch............................................. 325 Genul — Ar alia L. — A. chinensis L................................................................... 325 Fam. 75. Umbelliferae Juss. Genul 314. Sanicula L. S. europaea L................................................................... 337 Genul 315. Astrantia L. A. major L....................................................................... 338 Genul 316. Eryngium L. E. campestre L............................................................. 341 E. planum L...................................................................... 342 E. maritimum L................................................................... 346 X E. kalotaszegense Papp et Ujv............................................... 347 Genul — Hacquetia Neck. — H. epipactis (Scop.) DG.......................................................... 347 Genul 317. Echinophora L. 1480. E. sibthorpiana Guss............................................................. 348 Genul 318. Chaerophyllum L. Ch. aromaticum L. ................................................................ 352 Gh. cicutaria Vili................................................................ 355 Ch. temulum L..................................................................... 359 Ch. aureum L...................................................................... 360 Gh. bulbosum L.................................................................... 363 — Ch. prescottii DC................................................................. 367 Genul 319. Anthriscus Pers. A. nemorosa (Μ. B.) Spreng....................................................... 368 A. silvestris (L.) Hoffm......................................................... 372 A. nitidus (Wahlbg.) Garcke ..............................................:. >.. 375 A. scandicina (Web.) Mansf....................................................... 376 1490. A. trichosperma Spreng.........................:................................... 379 — A. cerefolium (L.) Hoffm......................................................... 380 Genul 320. Scandix L. S. pecten-veneris L.................................'.............................. 381 S. australis L................................................................... 382 14 FLORA R.P.R. Genul 321. Caucalis L. Pag. 1493. G. latifolia L.................................................................. 385 G. lappula (Web.) Grande .................................................,....... 386 Genul 322. Torilis Adans. T. nodosa (L.) Gaertn........................................................... 390 T. arvensis (Huds.) Link........................................................ 393 T. rubella Mnch...................................................................; 397 T. ucranica Spreng.............................................................. 398 Genul 323. Physocaulis (DG.) Tausch Ph. nodosus (L.) Tausch .......................................................... 399 Genul 324. Daucus L. 1500. D. carota L..................................................................... 400 Genul 325. Orlaya Hoffm. O. grandiflora (L.) Hoffm....................................................... 405 Genul 326. Astrodaucus Drude A. littoralis (M.B.) Drude ..................................................... 406 Genul — Coriandrum L. — G. sativum Ly .................................................................. 410 Genul 327. Bifora Hoffm. B. radians M.B.................................................................. 413 Genul 328. Smyrnium L. S. perfoliatum L................................................................ 414 Genul 329. Conium L. C. maculatum L.................................................................. 417 Genul 330. Pleurospermum Hoffm. P. austriacum (L.) Hoffm........................................................ 419 Genul 331. Prangos Lindl. P. carinata Gris................................................................ 420 Genul 332. Cachrys L. C. alpina M.B................................................................... 423 Genul 333. Danaa AII. D. cornubiensis (Torn.) Burnat ................................................. 424 Genul 334. Bupleurum L. 1510. B. rotundifolium L.............................................................. 428 B. longifolium L................................................................ 431 B. tenuissimum L. .............................................................. 435 B. asperuloides Heldr........................................................... 436 B. veronense Turra ............................................................. 439 B. apiculatum Friv.............................................................. 439 B. praealtum Nathh.............................................................. 440 B. pachnospermum Pané........................................................... 441 B. affine Sadl.................................................................. 442 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 15 Pag. 1519. B. ranunculoides L............................................................... 443 1520. B. diversifolium Roch............................................................ 444 B. falcatum L.................................................................... 447 Genul 335. Apium L. — A. graveolens L.................................................................. 449 — A. nodiflorum (L.) Lag........................................................... 450 — A. repens (Jacq.) Rchb........................................................... 451 Genul — Petroselinum Hill. — P. hortense Hoffm................................................................ 452 Genul 336. Cicuta L. C. virosa L...................................................................... 455 Genul 337. Trin ia Hoffm. T. glauca (L.) Dum.............................................................. 459 T. kitaibelii M.B................................................................ 460 T. henningii Hoffm............................................................... 463 Genul 338. Falcaria Bernh. F. sioides (Wib.) Ascii.......................................................... 464 Genul 339. Carum L. G. carvi L....................................................................... 465 Genul 340. Aegopodium L. Ae. podagraria L.....................................·............................. 466 Genul 341. Pimpinella. L. P. major (L.) Huds............................................................... 473 1530. P. saxifraga L................................................................... 474 P. alpina Host .................................................................. 479 — P. anisum L...................................................................... 479 — P. peregrina L................................................................... 480 P. tragium Vili.................................................................. 481 Genul — Crithmum L. — C. maritimum L................................................................... 482 Genul 342. Sium L. S. erectum Huds.................................................................. 485 S. latifolium L.................................................................. 486 S. lancifolium M.B............................................................... 487 Genul 343. Athamania L. A. hungarica Borb................................................................ 488 Genul 344. Sison L. S. amomum L........................................................................ 491 Genul 345. Seseli L. S. hippomarathrum Jacq........................................................... 495 S. gracile W. et K............................................................... 496 1540. S. devenyense Simk............................................................... 499 S. varium Trev................................................................... 500 S. annuum L...................................................................... 503 S. tortuosum L................................................................... 507 16 FLORA R.P.R. Pag. 1544. S. campestre Bess................................................................... 507 S. peucedanifolium (Spreng.) Bess................................................... 508 S. rigidum W. et K.................................................................. 511 Genul 346. Libanotis L. L. montana Gr...........................................'............................. 512 Genul 347. Oenanthe L. Oe. aquatica (L.) Poir............................................................... 520 Oe. fistulosa L...................................................................... 523 1550. Oe. silaifolia M.B................................................................... 524 Oe. stenoloba Schur ................................................................. 527 Oe. banatica Heuff.................................................................... 528 Genul 348. Aethusa L. Ae. cynapium L........................................................................ 529 Genul — Foeniculum Mill. — F. vulgare Mill. 531 Genul — Anethum L. — A. graveolens L..................................................................... 532 / Genul 349. Silaum Mill. S. peucedanoides (M.B.) Nyâr........................................................ 536 S. silaus (L.) Schinz et Ţhell...................................................... 539 S. alpestre (L.) Thell................................................................ « 540 Genul 350. Cnidium Guss. G. dubium (Schkuhr) Thell........................................................... 541 G. silaifolium (Jacq.) Simk.....................:................................... 542 Genul 351. Selinum L. S. carvifolia L................................................................. 545 Genul 352. Ligusticum L. 1560. L. mutellinoides (Gr.) Vili......................................................... 547 L. mutellina (L.) Gr. %............................................................. 548 Genul 353. Conioselinum Fisch. G. tataricum Fisch. . .............................................................. 552 Genul — Levisticum Hill — L. officinale Koch.................................................................. 553 Genul 354. Angelica L. A. palustris (Bess.) Hoffm.......................................................... 555 A. silvestris L................................................................... *■ 556 A. archangelica L................................................................... 560 X A. mixta Nyâr....................................................................... 563 Genul 355. Ferula L. F. heuffelii Gris...............................,................................... 564 F. sadleriana Ldb................................................................... 567 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 17 Genul 356. Ferulago .Koch pag. 1568. F. silvatica (Bess.) Rchb....................................................... 568 F. galbanifera (Mill.) Koch...................................................... 571 1570. F. meoides (L.) Boiss........................................................... 572 Genul 357. Peucedanum L. P. officinale L. ............................................................... 579 P. longifolium W. et K.......................................................... 580 P. rochelianum Heuff............................................................ 583 P. tauricum M.B. 584 — P. ruthenicum M.B............................................................... 587 P. austriacum (Jacq.) Koch ..................................................... 588 P. palustre (L.) Mnch........................................................... 591 P. latifolium (M.B.) DG......................................................... 592 P. alsaticum L.................................................................. 596 P. oreoselinum (L.) Mnch........................................................ 599 1580. P. cervaria (L.) Cuss........................................................... 600 — P. ostruthium (L.) Koch......................................................... 604 P. chabraei (Jacq.) Rchb........................................................ 604 P. arenarium W. et K............................................................ 606 Genul 358. Opopanax Koch O. bulgaricum Velen............................................................. 610 — O. chironium (L.) Koch ......................................................... 613 Genul 359. Pastinaca L. P. sativa L..................................................................... 614 P. graveolens M.B............................................................... 618 Genul 360. Heracleum L. H. carpaticum Porc............................................................... 622 H. palmatum Baumg............................................................... 625 H. sphondylium L................................................................. 626 x H. rodnense Nyâr. et Todor ..................................................... 633 Genul 361. Tordylium L. T. maximum L. .................................................................. 634 Genul 362. Palimbia Bess. 1590. P. rediviva (Pali.) Thell.......................................................... 637 Genul 363. Laserpitium L. L. latifolium L................................................................. 641 L. archangelica Wulf............................................................ 645 L. prutenicum L................................................................. 646 L. krapfii Gr................................................................... 649 Genul 364. Laser Borkh. 1595. L. trilobum (L.) Borkh.......................................................... 651 2-0. 507 SEMNE CONVENŢIONALE ŞI PRESCURTĂRI III—X Θ Θ ΘΟ 4 % 5 Λ O 2 5 X > < * O la sfîrsitul descrierii, indică lunile în care înfloreşte planta descrisă plantă anuală plantă hibernantă plantă bisanuală plantă perenă (vivace) arbore arbust floare masculă floare femelă floare hermafrodită specie hibridă mai mult, mai mare mai puţin, mai mic mai mult sau mai puţin plantă cultivată buruieni, a căror existenţă este legată de terenurile cultivate sau protejate de om • plante din ţinuturile calde, cultivate la noi în camere ? plante dubioase --- 7 mm pînă la 7 milimetri alt. altitudine Dl. dealul diam. diametru Exs. exsiccata fig· figura Herb. herbar Ic. iconografie, ilustraţie m. monstruozitate O* Mrea mînăstirea Mţii munţii Mt. muntele Obs. observaţiuni PI. planşa Păd. pădurea Pîr. pîrîul Răsp. gen. răspîndirea generală r. raionul Reg. Regiunea Vf. vîrful V. valea N Nord, miazănoapte S Sud, miazăzi E Est, răsărit V Vest, apus FRE Flora Romaniae Exsiccata. Un herbar întocmit la Cluj, de la 1921—1947, în 70 de exemplare şi trimis în schimb la diferite centre universitare din ţară şi din străinătate. S-au editat 2900 numere. FEAH Flora Exsicata austro-hun- garica. Un herbar întocmit cu acelaşi scop ca şi FRE, la Viena, de la 1881—1913, cuprinzînd şi plante din ţara noastră. S-au editat în total 4000 numere. 20 FLORA R.P.R. FHE HN ABZ A. et G. Syn. Bul. Grăd. Bot. Cluj BK Flora Hungariae exsiccata. Un herbar întocmit în centurii, la Budapesta, de la 1912—1932, cuprinzînd si plante din ţara noastră. S-au editat 1000 numere. Herbarium Normale, editat de I. Dorfler la Viena, cuprinde peste 5000 plante, cîteva colectate din Romînia. Allgemeine Botanische Zeit-schrift. Aschersohn et Graebner : Synopsis der Mitteleur. Flora. Buletinul Grădinii Botanice si al Muzeului Botanic de la Univ. din Cluj. Botanikai Kôzlemények, Budapest. / FI. NO Flora von Nieder-Osterreich. MBL Magyar Botanikai Lapok, Budapest. MNL Magyar Nôvénytâni Lapok, Cluj. MT K Mathematikai és Természet- tudommânyi Kozlemé-nyek, Budapest. ÔBZ Osterreichische Botanische Zeitschrift, Wien. Verh. SVN Verhandlungen u. Mitthei- lungen d. Siebenbürgi-sche Vereins für Natur-wissenschaft, Hermann-stadt. Verh. ZBG Verhandlungen u. Mitthei- lungen d. Zoologische-Botanischen Gesellschaft, Wien. Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţin aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinînd la raioane deosebite. Ordinul COLUMNIFERALES Fam. 56. MALVÂGEAE *) A. Juss. Gen. (1789) 271. — Malvae B. Juss. in Hort. Trian. (1759); Adans. in Mém. Acad. Paris (1761) 224. Plante anuale sau perene, ierbacee sau arbuşti (în flora mediteraneană şi tropicală se află şi arbori), în scoarţă şi măduvă cu pungi de mucilagiu. Frunze simple, alterne, lobate sau divizate, cu nervaţiune palmată, însoţite de stipele mici, de obicei caduce. Flori mari, pentamere, radiar simetrice (actinomorfe), dispuse axilar, uneori şi terminal. Caliciu format din 5 sepale (uneori reduse pînă la 2), în mugure valvate, adeseori însoţit de un caliciu extern, cu foliole libere sau unite. Corolă din 5 petale. Stamine numeroase din cauza dedublării, dispuse în 2 cicluri şi cu filamentele într-un tub care acoperă pistilul, la bază unindu-se cu petalele. Antere reniforme, cu 2 saci polinici. Gineceu 3—plurilocular. Stile în număr egal cu carpelele sau dublu, concrescute între ele. Stigmate globuloase. Fruct uscat, capsuliform, adesea desfăcîndu-se la maturitate în fructuleţe mericarpice. Embrion curbat, cu cotiledoane încreţite. Familia cuprinde 42 de genuri cu cca 900 de specii. Determinarea genurilor 1 a Flori galbene, cu caliciu simplu ; caliciul extern lipseşte 283. Abutilon 1 b Flori cu caliciu dublu ......................................................... 2 2 a Stil nedivizat la vîrf sau pentapartit........................................ 3 2 b Stil divizat la vîrf în mai multe ramuri ..................................... 4 3 a Stil cu vîrf clavat şi în 5 muchii............................. Gossypium 3 b Stil cu vîrf ce se desface în 5 părţi.................................... 282. Hibiscus 4 a Caliciu extern format din 3 foliole......................................... 5 4 b Caliciu extern format din 6—9 foliole ...................................... 7 5 a Foliolele caliciului extern concrescute la bază.......................... 285. Lavatera 5 b Foliolele caliciului extern libere la bază..................................... 6 6 a Foliolele caliciului extern mari, mai late decît sepalele caliciului intern Malope *) Prelucrată de I. M o r a r i u. 22 FLORA R.P.R. 6 b Foliolele caliciului extern liniare, mai înguste decît cele ale caliciului intern...................................................... 286. Malva 7 a Cârpele dispuse uniseriat în jurul stilului; fructuleţele mericarpice nu se deschid dorsal........................................ 284. Althaea 7 b Cârpele dispuse în mai multe serii în jurul stilului; fructuleţele mericarpice se deschid dorsal ...................................... Kitaibelia Genul 282. HIBISCUS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 207], ed. V (1754) 310. Plante ierbacee şi arbuşti. Laciniile caliciului extern 3 pînă la numeroase. Sepale interne 5, unite, persistente în fruct. Stamine numeroase, unite într-un tub trunchiat la vîrf sau prevăzut cu 5 dinţi, purtînd în creştet anterele. Ovar 5-locular, cu loculii pluriovulaţi. Capsulă loculicidă. Seminţe reniforme. Determinarea speciilor 1 a Arbuşti ornamentali, cultivaţi prin grădini şi parcuri..........l.H. syriaeus 1 b Plante ierbacee.............................................................. 2 2 a Caliciul intern persistent, formînd o pungă veziculoasă în jurul fructului. Plantă spontană................................................ 2. H. trionum 2 b Caliciul caduci Plantă cultivată .............................3. H. esculentus 1. * H. syriaeus L. Sp. pl. ed. I (1753) 695; FI. U.R.S.S. XV (1949) 152. — Zămoşiţă de Siria. — Torok rozsa. — Syrischer Ibisch. — ΓηβΗοκγο cHpHHCKHii. — Ic.: PI. 1, fig. 3; Prod. FI. mică ed. II (1939) tab. XXIV, fig. 79. Arbust înalt pînă la 3 m, cu scoarţa cenuşie şi lujeri lungi, mai tîrziu glabri. Frunze peţiolate, ovat çuneate, trilobate, cu lobi inciz seraţi. Flori axilare, cîte una. Caliciul extern cu 6—7 lacinii, cel intern cu 5 lacinii. Petale mari, liliachii, cu vine mai întunecate, purpurii sau albăstrui (în cultură florile pot fi de diferite culori şi uneori învoalte). Fruct capsulă, deschizîndu-se longitudinal. Seminţe reniforme, ciliat păroase. — VIII—X. Cultivat prin grădini ca plantă ornamentală, mai frecvent în oraşele din sudul ţării. R ă s p. gen.: Asia Mică, China şi India, prin culturi foarte răspîndit în regiunile tropicale şi subtropicale. 2. H. triônum L. Sp. pl. ed. I (1753) 697; FI. U.R.S.S. l.c. 159. -H. ternatus Cav. Monad. diss. III (1790) 172, tab. 64, fig. 3. — Zămoşiţă. — Varjumâk. — Stunden-Ibisch. — Γh6hckyc τροΗ^ατΒΐπ. — Ic. : Pl. 1, fig. 2. *) După grecescul ibiskos, nume care la Dioscorides se folosea pentru un soi de nalbă spontană. Planşa 1. — 1. Abutilon theophrasti Medik. — 2. Hibiscus trionum L. — 3. H. syriaeus L. PLANŞA 1 MALVACEAE 25 Θ. Plantă înaltă de 10—80 cm, stelat păroasă, cu peri rigizi, patenţi. Tulpini erecte sau prostrate, simple sau ramificate, uneori curbate, adesea de culoare roşie purpurie. Frunze peţiolate ; cele inferioare aproape rotunde, slab lobate, rareori sectate, mai mici decît cele următoare; cele mijlocii şi superioare cu 3—5 segmente oblanceolate, penatfidate, cu lobii mărişori. Stipele liniar filiforme. Flori solitare, axilare, mari, cu diametrul pînă la 4 cm. Caliciul extern format din 12 lacinii îngust liniare, hirsut ciliate, lungi pe jumătate cît sepalele. Caliciul intern persistent, din 5 sepale palid verzui, reticulat nervate, pe muchii tuberculat hirsute, la fructificare veziculos crescute în jurul fructului. Petale oval rotunde, de 1,5—3 cm lungime, obtuze, palid sulfuriu gălbui, la bază închis purpurii, se ofilesc repede. Stamine numeroase, cu filamentele de culoare roşie sanguină, scurt glandulos păroase, unite într-un tub şi cu antere portocalii. Stigmate globuloase, negre purpurii. Fruct capsulă ovoidală, cu 5 loji şi numeroase seminţe, desfăcîndu-se la maturitate în 5 părţi, înconjurat de caliciul intern, membranos veziculos. Seminţe reniforme, veziculos ţepoase, lungi de 2 mm. — VI —IX. Staţiunea. Pe ogoare, prin culturi agricole, pe lîngă drumuri, prin pepiniere, cu deosebire în locuri mai joase de prin cîmpii şi prin văi. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Vişeu de Jos (r. Yişeu). Reg. Cluj: Bistriţa, Năsăud, Zagra (r. Năsăud) ; Chiochiş (r. Beclean) ; Tăuşeni (r. Gherla) ; Canciu (r. Dej) ; Lechincioara (r. Sărmaş) ; Gheţani (r. Luduş) ; Suat, Cluj şi împrejurimi, Gojocna, Boju (r. Cluj) ; Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Reghin; Filitelnic, Bălăuşeri (r. Sîng. de Pădure); Baraolt (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Sighişoara; Hărman (r. Codlea) ; Valea Lungă (r. Mediaş) ; Sibiu, Bradu, Ocna Sibiului, Şura Mare, Noul (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Peştiş (r. Aleşd) ; Mărţihaz (r. Salon ta) ; Şuncuiuş (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Arad şi împrejurimi, Aradul Nou; Pecica, Semlac (r. Pecica) ; Buziaş (r. Lugoj) ; Timişoara. Reg. Craiova: Turnu Severin; Craiova; Strehaia, Broşteni (r. Strehaia) ; Bălceşti (r. Olteţu). Reg. Piteşti : Curtea de Argeş, Albeşti (r. Curtea de Argeş); Govora (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Buzău; Sihlea (r. R. Sărat). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila, Băneasa, Herăstrău; Găldăruşani (r. Snagov) ; Cernica, Pasărea, Brăneşti (r. Brăneşti) ; Gomana (r. Vidra) ; Giurgiu. Reg. Constanţa : Tulcea ; Basarabi (r. Medgidia) ; Constanţa. Reg. Galaţi : Măcin ; Galaţi ; Brăila ; Ruşeţu (r. Fii. Sîrbu) ; Urecheşti (r. Focşani); Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Tupilaţi (r. P. Neamţ); Ocea (r. Tg. Neamţ); Caraclău (r. Tg. Ocna); Zăneşti, Costişa, Podoleni (r. Buhuşi). Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Cîrlig, V. Jijiei (r. Iaşi); Tg. Frumos, Cucuteni (r. Tg. Frumos); Cotnari (r. Hîrlău) ; Buhăeşti (r. Negreşti) ; Bălteni (r. Vaslui) ; Bîrlad ; Şchiopeni (r. Huşi). Reg. Suceava: Rotopăneşti, Leucuşeşti, Ţoleşti (r. Fălticeni); Bălăceana ir. Suceava). V ari abi 1 itatea speciei 1 a Tulpină foarte ramificată, cu ramurile lipite de pămînt f. prostratus Buj. în Bul. Grăd. Bot. Cluj XXII (1942) 89. — Timişoara. 1 b Tulpină mai puţin ramificată, cu ramuri ascendente sau erecte.................. 2 2 a Frunze radicale cordat subrotunde f. cordifélins Mnch. Suppl. (1802) 202. — Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni). 26 FLORA R.P.R. 2 b Toate frunzele partite ..................................................... 3 3 a Frunze pînă la bază tripartite f. ternâtus (Cav.) DC. Prodr. I (1824) 453. — H. ternatus Cav. MonacL diss. III (1790) 172, tab. 64, fig. 3. — Reg. Baia MVişeu de Jos. Reg. Cluj : Cluj. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila. Reg. Ploeşti: Buzău. Reg. Iaşi: Iaşi; Şchiopeni (r. Huşi). 3 b Frunze palmat partite, cele superioare cu lobul median alungit, de 2 ori mai lung decît ceilalţi, lanceolat şi puţin dinţat f. longilobus (Borb.) Borza Consp. (1947) 185. — H. trionum var. longilobus Borb. in MBL II (1903) 303.— Reg. Baia M. : Vişeu de Jos. Reg. Bucureşti: Bucureşti, Cernica (r. Brăneşti). întrebuinţări: Planta conţine cca 0,3% cauciuc, precum şi un ulei gras în proporţie de 18—24%. R ă s p. gen.: Europa de S, Asia, Africa, Australia. Plantă străveche, însoţitoare de culturi agricole, încă din neolitic. 3. -X- H. esculentus L. Sp. pl. ed. I (1753) 696; FI. U.R.S.S. XV (1949) 165. — Bame. — Gombô. — ΓπβΗοκγο οί>6αο6ηι>ιη. — Ic. : PL 2, fig. 3, 3a. Θ. Tulpini înalte pînă la 1 m, dispers setoase, uneori lignificate. Frunze peţiolate, cordate fa bază, cu 5 lobi lat ovali, seraţi pe margini. Caliciu caduc, cel extern format din 4—9 foliole, împreună cu sepalele setiform ciliate. Petale galbene sulfurii, la bază brunii sau violacee. Fruct capsulă alungită, conică, lungă de 6—10 cm, înainte de maturaţie ± cărnoasă, cu 5 loji, în fiecare loje cu numeroase seminţe glabre. — VI—VII. Cultivată ca plantă alimentară pentru fructe, cu deosebire în sud, în Cîmpia Dunării. întrebuinţări. Fructele verzi ale plantei sînt folosite în alimentaţie. Frunzele şi rădăcinile se întrebuinţează în scopuri medicinale. Din seminţe se prepară o băutură asemănătoare cafelei. R ă s p. gen.: Africa. în Egipt s-a cultivat cu 2000 de ani înainte de epoca noastră. Astăzi se mai cultivă în Grecia şi Turcia. Cele mai mari culturi se află în India de E. Genul MAL<3PE*) L. Gen. pl. [ed. 1(1737) 207], ed. V(1754) 309. Plante anuale cu frunze simple, alterne, peţiolate. Caliciu extern cu 3 foliole mari, cordate. Caliciu intern cu 5 foliole. Ovar pluricelular. cu car-pelele dispuse în jurul coloanei în mai multe serii; fiecare carpelă conţine mai multe mericarpe. *) Numele genului era folosit de Plinius pentru o specie de nalbă. Planşa 2. — 1. Malva aicea L. — 2. Lavatera trimestris L. — 3. Hibiscus esculentus L., 3 a. fruct. — 4. Malope trifida Cav. — 5. M. malacoides L., frunză. MALVACEAE 29 Determinarea speciilor 1 a Frunze ovate sau alungit ovate. Foliolele caliciului extern lat cordate, acuminate..................................................1. M. malacoides 1 b Frunze trilobate (cel puţin cel superioare). Foliolele caliciului extern înguste, acuminate............................................ 2. M. trifida 1. * M. malacoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 692; FI. U.R.S.S. XV (1949) 26, tab. 1, fig. 1. - Ic.: PI. 2, fig. 5. Θ. Tulpini înalte de 10—50 cm, simple sau ramificate, hispid păroase, cu peri dispuşi pe tuberculi. Frunze ovate sau alungit ovate, dublu crenate şi dispers păroase pe dos. Caliciu extern format din 3 foliole lat cordate, acuminate, mai late şi mai scurte decît sepalele caliciului intern. Lobii caliciului intern lanceolaţi. Petale rozee cerulee, de 2—3 ori mai lungi decît caliciul. Fructul rugos, glabru. — VI—VII. Cultivată pe alocuri ca plantă ornamentală şi medicinală. R ă s p. gen.: în jurul Mării Mediterane. 2. * M. trifida Cav. Monad. diss. II (1790) 85, tab. 27, fig. 2; FI. U.R.S.S. l.c. 25. - Ic.: PI. 2, fig. 4. Θ. Tulpină înaltă de 20—100 cm. Frunze peţiolate, variabile, cel puţin cele superioare trifidate, lobate, sectate sau incizate, glabre. Flori mari, solitare, lung pedicelate. Caliciu extern cu 3 foliole cordât ovate, acuminate, pe jumătate de lungi cît sepalele. Corolă purpuriu deschis roşie sau roză şi cu dungi închise. — VII—X. Cultivată uneori prin grădini ca plantă ornamentală. R ă s p. gen.: Africa de N. Genul 283. ABUTILON*) Adans. Fam. II (1763) 398. Frunze întregi. Caliciul extern lipseşte. Cârpele numeroase, triloculare, dispuse în jurul stilului. Capsulă 5—10-loculară, în fiecare loje cu 3 seminţe. Genul cuprinde cca 80 de specii răspîndite pe întreg globul, în zona tropicală şi subtropicală. A. theophrasti Medik. Malv. (1787) 28; FI. U.R.S.S. XV (1949) 146. -Sida Abutilon L. Sp. pl. ed. I (1753) 685. — Abutilon Avicennae Gaertn. Fruct. (1791) 251. — A. striata Czetz Erd. Muz. VI (1872) 10. — Pristolnic, Teişor. — Selyemmâlyva. — Samtpappel. — Κηηβτηηκ Teo<|)pacTa. — Exs. : FRE nr. 2554 a, b. - Ic.: Pl. 1, fig. 1. *) Derivat din cuvintele greceşti a = fără, bous = taur şi* tilos = diaree, deoarece planta era folosită împotriva diareii la bovine. 30 FLORA R.P.R. Θ. Plantă înaltă de 20—150 (200) cm, catifelat tomentos păroasă, cu peri stelaţi. Tulpini ramificate sau simple, la bază groase de 0,5—5 cm. Frunze alterne, subrotund cordate, lung peţiolate, acuminate, cu lamina lungă de 5—23 cm şi lată de 3—19 cm, crenat serate, des şi mărunt alipit stelat păroase. Flori galbene portocalii, axilare, de 1 cm în diametru, scurt pedicelate, cu petale scurte, abia depăşind caliciul în lungime. Fruct capsulă pluriloculară, trunchiată, cu creştet coroniform, pînă la 15 mm lungime şi groasă de 20 mm. Cârpele birostrate, cu rostru lung de 3—5 mm, hirsut păroase, la maturitate negre. Seminţe de obicei 3 în fiecare lojă. — VI —IX. Staţiunea. Locuri nisipoase, cultivate, ruderale, i jilave, prin şanţuri şi gropi, pe marginea culturilor din lunci. Hăsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Stalin: Sibiu, Sighişoara. Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Tiur pe Beretău (r. Săcueni). Reg. Timişoara: Arad, Timişoara la Mehala ; Deta (r. Ciacova) ; Orşova. Reg. Craiova : Cerneţi (r. T. Severin) ; Jiana Mare (r. Vînju Mare) ; Craiova; Bălceşti (r. Olteţu). Reg. Piteşti: Stolnici (r. Costeşti). Reg. Bucureşti: Ghergani, Buftea, Arcuda (r. Răcari) ; Bucureşti la Dudeşti-Cioplea; Brăneşti, Fundeni (r. Brăneşti) ; Băneasa (r. Giurgiu) ; Olteniţa, Chirnogi (r. Olteniţa) ; Manasia-Urziceni (r. Urziceni). Reg. Constanţa : Tulcea. Reg. Galaţi: Brăila în Lunca Dunării ; Smîrdanul Nou (r. Măcin) ; Galaţi în Lunca Prutului printre orezării. Reg. Iaşi: Iaşi la Bucium; Bîrlad. / Întrebuinţări. Fibrele din scoarţă se pot extrage prin topire, la fel ca din cînepă sau in. Ele dau un fel de iută, cunoscută sub numele de « Iută de China » sau « Cînepă de China », din care se pot fabrica frînghii, funii, covoare, etc. Plantele culese înainte de maturaţia deplină dau fibre atît de fine încît se pot toarce. în părţile sudice ale ţării, cu deosebire în lungul rîurilor şi pe soluri fin nisipoase, găseşte condiţiuni de creştere foarte bune, încît cultura ei ar da rezultate satisfăcătoare. R ă s p. gen.: Europa centrală şi de S, Asia Mică, China, Tibet, Africa, America, şi Australia. Genul 284. ALTHAËA *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 206], ed. V (1754) 307. -Nalbă. Plantă pîslos păroasă. Frunze de obicei mari, lobate sau sectate. Flori axilare, dispuse în glomerule sau raceme. Caliciu extern din 6—9 foliole. Cârpele dispuse uniserial în jurul stilului. Fructe mature deprimate la partea centrală, adesea înconjurate de o margine pieloasă striată. Fructuleţele meri-carpe nu se deschid dorsal. Genul cuprinde cca 15 specii răspîndite în zona temperată din lumea veche. *) După grecescul althein = a ajuta, a vindeca, deoarece planta avea însuşiri medicinale. Planşa 3. — 1. Althaea officinalis L., la. perii stelaţi de pe frunză, 1b. fruct. — 2. A. pallida W. et Κ., 2a. partea inferioară a tulpinii, 2b. fruct. — 3. A. taurinensis DC., fruct (în realitate este mai pronunţat pubescent decît apare în această figură). MALVACEAE 33 Determinarea speciilor 1 a Flori mari, cu diametrul corolei peste 5 cm. Tubul staminal cu 5 muchii, glabru........................................................................... 2 1 b Flori mici, cu diametrul corolei sub 3 cm. Tubul staminal cilindric. . 3 2 a Plantă înaltă de cca 1,5 m sau mai mică. Caliciul extern aproape de aceeaşi lungime ca cel intern, lung de 1,5—2 cm. Petale liliachii, la bază galbene, obcordate sau obovate, mai lungi decît late, nu se suprapun cu marginile, la vîrf profund emarginate........................ 6. A. pallida 2 b Plantă înaltă de 1—3 m. Caliciul extern mai scurt decît cel intern. Petale roşii purpurii, albe sau galbene deschis (la bază nu sînt galbene), mai late decît lungi, cu marginile suprapuse, la vîrf puţin emarginate. Flori simple sau învoalte............................................. 7. A. roşea 3 a Plante anuale, hirsut păroase, sub 60 cm înălţime. Caliciul în fruct se măreşte evident. Fructuleţe mericarpe radiar zbîrcite pe feţele laterale. 2. A. hirsuta 3 b Plante perene, stelat sau catifelat păroase, mai înalte. Caliciul nu se măreşte evident în fruct. Fructuleţele mericarpe netede pe feţele laterale. 4 4 a Tulpini des catifelat păroase. Frunze uşor lobate sau aproape întregi. Flori scurt pedicelate, axilare, dispuse în racem terminal. Fructe peste tot des păroase............................................. 1. Ă. ofîicinalis 4 b Tulpini stelat păroase. Frunze profund palmat lobate, cu deosebire cele mijlocii. Flori lung pedicelate, cel puţin cele axilare şi solitare cu pediceJi mai lungi de 2 cm. Fructe glabre sau păroase numai la vîrf.................. 5 5 a Fructe păroase numai la vîrf.............................. 3. A. taurinensis 5 b Fructe complect glabre :............................................................ 6 6 a Tulpini virgat ramificate, în partea superioară cu peri stelaţi, cu raze scurte, de obicei numai cît fracţiuni de mm, alipiţi de tulpină. Flori izolate, cu pediceli lungi la subţioara frunzelor, mai rar cîte 2—3 pe un peduricul comun. Corolă de 18—30 mm lungime, de 2—3 ori mai lungă decît caliciul.............................................. 4. A. cannabina 6 b Tulpini nevirgat ramificate, acoperite cu perr' foarte deşi, patenţi, în buchete, cu raze mai lungi, de 1—2 mm. Flori grupate în inflorescenţe terminale şi axilare, mai multe pe un peduncul comun. Corolă mai mică, de 15—20 mm, de 1,5—2 ori mai lungă decît caliciul. 5. A. narbonensis 1. A. officinâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 686; FI. U.R.S.S. XV (1949) 131. — Nalbă mare. — Orvosi ziliz. — Gebrăuchlicher Eibisch. — AjiTeii jieKapcTBeHHbm. — Exs. : FRE nr. 2251, a, b. — Ic.: PI. 3, fig. 1, 1 a, b. 4. Rădăcină groasă, fuziformă, devenind cilindrică şi orizontală, cu umflături neregulate şi ramuri puţine. Tulpină erectă, de 0,5—1,5 (2) m, puţin ramificată sau simplă, dens pîslos păroasă. Frunze scurt peţiolate, mai lungi decît late, cele superioare alungit acute, toate cu 3—5 lobi, puţin lobate pînă la întregi, cele inferioare triunghiular cordiforme, întrucîtva mai profund lobate, pe margini neregulat serat dinţate, cenuşii sau verzi cenuşii, 3 - c. 507 34 FLORA R.P.R. uşor cutate, pe ambele feţe moale catifelat păroase, pe dos cu nervuri proeminente. Bractei liniare, lungi de 1 cm. Flori dispuse în raceme axilare, puţine, cu pedunculi sub 1 cm, împreună cu pedicelii scurt stelat păroşi. Caliciu format din 8—10 foliole concrescute la bază, ovale, pîslos păroase, lungi de cca 1 cm. Petale albe sau alb rozee, triunghiular obcordate, lungi de 10—20 mm, uşor emarginate, pe faţă papiloase (mai ales spre bază), barbulate la bază. Stamine cu filamente pufos păroase, violacee şi cu antere roşii purpurii. Fructe deprimate dorsal, pe margini neted scabre sau verucoase, des pîslos păroase, la maturitate se desfac în numeroase (14—20) mericarpe. Seminţe reniforme, turtite lateral, netede. — VII—IX. Staţiunea. Prin locuri umede, nisipoase, pe lîngă tufişurile din lunci şi zăvoaie, pe lîngă trestiişuri, pe soluri ± sărate sau alcaline, uneori şi prin locuri ruderale. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Petale mari, lungi de 15—20 mm var. typica Beck FI. NO I, 2 (1892) 540. — Reg. Oradea: Guieşd (r. Aleşd). Reg. Constanţa: VasiKi Roaită la Eforie. Reg. Iaşi: Frenciugi (r. Negreşti) ; Iaşi în V. Bahlu- ieţului; între Ocea şi Petricani (r. Tg. Neamţ). 1 b Petale mici, lungi de 10—12 mm var. micrântha (Wiesb.) Beck l.’c. — Althaea micrantha Wiesb. in ÔBZ XXVIII (1878) 71. — Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Iaşi: Vînători (r. Iaşi). f. môllis (Borb.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 185. — A. offic. var. mollis Borb. in OBZ XXVIII (1878) 136. — Frunze moi, pufos tomentoase. — Reg. Cluj : Ocna Dejului (r. Dej). Reg. Rucureşti: Gopaciu (r. Drăgăneşti). Reg. Racău: V. Măleşti la satul Borniş (r. Piatra-N.). Întrebuinţări. Rădăcinile de nalbă mare, cunoscute în farmacie sub numele de « Radix Althaeae », sînt mult folosite ca remediu contra tusei, avînd proprietăţi emoliente, apoi în contra durerilor de stomac şi a catarelor intestinale sub formă de siropuri, ceaiuri, pilule, cataplasme etc. Pentru combaterea tusei se mai folosesc florile şi frunzele, care se culeg în acest scop prin iulie şi august. Rădăcinile, cu deosebire cele uscate, conţin: mucilagiu 35%, amidon 38%, zahăr 10%, asparagină (alteină) 2%, apoi tanin, grăsimi şi substanţe minerale.* Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. ; adventivă în America de N. 2. A. hirsuta L. Sp. pl. ed. I (1753) 687; Fl. U.R.S.S., l.c. 129. -Exs. : FRE nr. 2250. — Ic. : PI. 4, fig. 1,1a. Θ. Rădăcină pivotantă, cu ramuri fibroase. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 10—60 (80) cm, obtuz muchiată, patent hirsut păroasă, Planşa 4. — 1. Althaea hirsuta L., la. caliciu mărit. — 2. A. cannabina L., 2a. stamine monadelfe cu o petală, 2b. caliciu dublu, 2c. o porţiune păroasă a tulpinii inferioare. MALVACEAE 37 uneori roşietică. Frunze inferioare rotund cordiforme sau reniforme, 5-lobate, lacerat crenate, cele superioare şi mijlocii palmat 3—5-sectate, cu segmente cuneate sau lanceolate, inciz dinţate, pe faţă aproape glabre, pe dos hirsut păroase ca şi pe nervuri şi pe margini. Flori solitare, de circa 2,5 cm în diametru, cu pediceli subţiri, mai lungi decît frunza bracteantă. Laciniile caliciului extern 6—8, îngust lanceolate, lung ascuţite, lungi de 15—20 mm, hirsut ciliate. Caliciul intern format din 5 lacinii unite la bază, lanceolat alungit, în fruct se măreşte evident. Petale ovate, lungi de 12—17 mm, rozee sau liliachii, la bază barbulate, la vîrf emarginate. Stamine cu filamente galbene, glabre şi antere galbene. Fructuleţe transversal zbircite pe faţa dorsală şi fin muchiate, lungi de 2,5 mm. — V—VII. Staţiunea. Pe ogoare, pîrloage, pe lîngă ziduri, prin vii, prin tufărişuri rărite şi pe coaste pietroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj, Cordoş, Gojocna, Boju, Juriu de Gîmpie (r. Cluj) ; Chiochiş (r. Beclean) ; Valea Florilor, Turda, Gîmpia Turzii (r. Turda) ; Ţagu (r. Sărmaş) ; Ţigăreni (r. Luduş) ; Aiud, Ciumbrud, Ciuguzel, între Ciugud şi Daia (r. Aiud). Reg. Hune-doara : Alba Iulia, pe Dl. Bilac, Meteş (r. Alba Iulia) ; Gunţa, V. Secaşului, Mercurea, Sebeş pe Dl. Roşu (r. Sebeş); Deva (r. Ilia) ; Dealu Mare (r. Brad). Reg. Stalin: Cenade, Valea Lungă (r. Mediaş); Şura Mare, (r. Sibiu); Merghindeal (r. Agnita). Reg. Oradea: Dl. Şimleu la Oradea. Reg. Constanţa: Babadag, Jurilovca (r. Istria); Niculiţel, Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea) ; Basarabi (r. Medgidia) ; Techirghiol. Reg. Iaşi : Aroneanu (r. Iaşi); dealurile Brătuleni şi Vodă la Hîrlău; Hoiseşti (r. Tg. Frumos). V ari abi 1itatea speciei 1 a Tulpini erecte sau cel mult la bază ascendente f. typica Morariu f. nova in Add. VI, pag. 653. — Comună. 1 b Tulpini culcate la pămînt, uneori lungi pînă la 1 m f. prostrâta Zimmerm. ap. Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 1 (1924) 474. — Reg. Iaşi: Hîrlău pe Dealul lui Vodă. Răsp. gen.: Europa centrală, de V şi de S, Asia de SV. 3. A. taurinénsis DC. Prodr. I (1824) 436; FI. U.R.S.S. l.c. 137. -A. multiflora Rchb. Ic. FI. germ. (1841) 19. — Ic.: PI. 3, fig. 3. 2J-. Tulpini cilindrice, ramificate, des stelat păroase, înalte de 50—150 cm. Frunze peţiolate (cele mijlocii cu peţiol lung de 1,5—4 cm), cu lamina aproape egal de lungă şi de lată (6—12 cm), de obicei pînă la bază 5-sectate, cu lobi inegal serat dinţaţi şi sinuri ascuţite; cele superioare 3—5-sectate; toate pe ambele feţe păroase, pe faţa superioară mai dispers. Flori dispuse atît în inflorescenţe terminale cît şi izolate, axilare ; cele din inflorescenţe cu pediceli scurţi, cele izolate din axile cu pediceli lungi pînă la 8 cm. Caliciul extern de 6—8,5 mm lungime, format din 7—9 foliole lanceolate, la bază unite, mai scurt decît caliciul intern. Caliciul intern lung de 9—10 mm, la bază concrescut ± pînă la jumătatea laciniilor. Corola aproape de 2—2,5 ori mai lungă decît 38 FLORA R.P.R. caliciul, cu petale roze, alungit obovate sau obovate, lungi de 15—24 mm şi late de 12—20 mm, la vîrf uşor emarginate, la bază îngustate într-o unguiculă, pe margini ciliate. Tubul şi filamentele staminelor glabre sau glabrescente. Fruct de 8—10 mm în diam., format din 15—-20 fructuleţe mericarpe, la vîrf sau uneori pînă la mijloc stelat păroase, cu o carenă dorsal mediană, lateral zbîrcite, lungi de 3—3,5 mm şi late de 2,5—3 mm. Seminţe reniforme, lungi de 2,5—3 mm şi late de 2—2,5 mm, brune, glabre, de obicei dorsal cu verucozităţi mărunte, alburii, disperse. — VII —IX. Staţiunea. Prin locuri necultivate, pe marginea drumurilor, pe lînga aşezări omeneşti. Răsp. în ţară: Reg. Ploesti: Slănic (r. Teleajen) ; Posada (r. Gîmpina) ; V. Nişcovului (r. Buzău). Reg. Rucureşti: Slobozia; Naipu (r. Drăgăneşti) ; Chirnogi (r. Călăraşi). Reg. Galaţi: Boteşti, între Focşani şi Odobeşti (r. Focşani). Obs. Foarte probabil că planta este mai răspîndită la noi în părţile sudice ale ţării, dar nu a fost remarcată din cauza asemănării sale cu A. cannabina. Răsp. gen.: Europa de S, regiunea Caucazului. > 4. A. cannâbiflfa L. Sp. pl. ed. I (1753) 686; FI. U.R.S.S. l.c. 141. - Exs. : FRE nr. 443. - Ic. : PI. 4, fig. 2, 2a, b, c. 4. Planta aspru stelat păroasă sau mărunt tomentoasă, înaltă de 1—2 m. Tulpini erecte, cilindrice, ramificate, stelat păroase. Frunze lung peţiolate, cu lamina 5- (7-) palmat partită sau palmat sectată, cele superioare trisectate, cu segmente pe margini acut serat dinţate, pe faţă verzi, pe dos mai palide. Flori axilare, lung pedunculate, cîte 1—2 (rar 3), cu pedun-ciulii mult mai lungi decît frunzele bracteante. Caliciul extern format din 6-8 foliole stelat păroase, oval triunghiulare, la bază unite între ele, evident mai scurte şi mai înguste decît sepalele. Caliciul intern cu 5 sepale stelat tomentoase, acuminate. Petale roşii purpurii, cuneate, la vîrf retuze, cu ungui-cula mai intens colorată. Stamine cu filamente pubescente, purpurii şi antere violacee. Fructe disciforme, cu o adîncitură la partea centrală, glabre ; meri-carpele neregulat transversal zbîrcite, se desfac la maturitate. — VII —IX. Staţiunea. Prin tufărişuri, pe marginea şi în luminişurile pădurilor, prin fîneţe, pe cîmpuri, pe coaste şi prin vii. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj la Fînaţe, Cojocna, Boju, Juriu de Cîmpie (r. Cluj) ; Turda, Cheia Turzii, Luncani (r. Turda) ; Aiud. Reg. Aut. M. : Bita (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Beia (r. Rupea); Prostea Mică (r. Mediaş); Merghin-deal (r. Agnita); Guşteri ţa, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Timişoara: Buzad (r. Lipova) ; Moldova Nouă; Orşova. Reg. Craiova: Vîrciorova spre Porţile de Fier, Simian, Cerneţi (r. T. Severin) ; Jiana Mare (r. Vînju Mare); Craiova; Planşa 5. — 1. Althaea rosea (L.) Cav., la. idem, frunză inferioară, lb. fruct. — 2. A. roşea var. sibthorpii (Boiss.), 2a. idem, stamine monadelfe cu stigmate. PLANŞA 5 MALVACEAE 41 Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Călimăneşti, Mt. Gozia (r. R. Vîlcea) ; Slatina; Bistriţa (r. Horezu). Reg. Ploeşti: Tohani pe Dl. Istriţa (r. Mizil) ; Monteoru pe Dl. Vladimir, V. Nişcovului, Gura Sărăţii (r. Buzău). Reg. Rucureşti: Zimnicea ; Găldăruşani (r. Snagov) ; Bucureşti la Bragadiru ; Căscioarele în Păd. Tufele Grecului (r. Olteniţa) ; Pasărea (r. Brăneşti) ; Budeni, Mihai Bravu, Călugăreni, Gomana (r. Vidra) ; Guţu, Băneasa (r. Giurgiu) ; Cioflecu-Copaciu (r. Drăgăneşti) ; Gotorca, Manasia (r. Urziceni). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria) ; între Isaccea şi Mrea Cocoş, Hagilar (r. Tulcea) ; Basarabi, Poarta Albă, Mihail Kogălniceanu (r. Medgidia); Valea Rea (r. Adamclisi); Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Nifon, Greci (r. Măcin) ; Cişmele (r. Galaţi). Reg. Iaşi: Rediu Aldei, Balciu,. Vînători (r. Iaşi) ; Ciomag, Crăciuneşti (r. Negreşti) ; Scobinţi, Belceşti (r. Hîrlău) ; Leoşti> Şchiopeni (r. Huşi). Reg. Suceam: Iţcani; Frasin (r. Gura Humorului). întrebuinţări. Tulpinile conţin pînă la 12% fibre textile, utilizate în trecut pentru ţesături fine. Astăzi, planta nu se mai cultivă în acest scop. După cercetătorii sovietici fibrele sînt fragile şi nerezistente, în schimb tulpinile pot fi întrebuinţate în industria celulozei. Flori melifere. Răsp. gen.: Europa de S şi SE, Asia Mică, Armenia, Gurdistan. 5. A. narbonénsis Pourr. in Cav. Monad. Diss. I (1790) 94, tab. fig. 2, non Jacq. ; FI. U.Ç^S.S.. l.c. 142. — A. cannabina ssp. narbonensisr (Pourr.) Backer in Journ. of Bot. XXVIII (1890) 141. 2J-. Tulpină erectă, tomentoasă, cu peri patenţi foarte deşi, în partea superioară cu peri stelaţi în buchete, cu raze lungi de 1—2 mm, îndreptate în sus şi întrepătrunse. Frunze peţiolate, cu peţiol mai scurt decît lamina (la frunzele mijlocii de 1—6 cm lungime), pe faţă cu peri alipiţi, pe dos cu peri mătăsoşi, ramificaţi în smocuri şi semialipiţi; frunzele mijlocii aproape rotunde, de 4—6 cm în diam., la bază cordate, 5-lobate mai rar 5-sectate, cu lobii ovali sau rotund ovali; cele superioare 5-partite, cu lacinii oval lanceolate, inegal dur serate, uneori trilobate; cele dinspre vîrful tulpinii cu lobi liniari. Flori în racem terminal compus din cincine pauciflore, precum şi solitare în axilele frunzelor superioare (cu pediceli lungi pînă la 10 cm) sau pe axe florale lungi de 10—15 cm, cu cîte 2—8 flori, cu pediceli relativ scurţi. Caliciul extern lung de 5—8 mm, mai scurt decît caliciul intern, format din 6—9 foliole alungit ovale sau lanceolate, unite aproape pînă la jumătate. Caliciul intern lung de 7—10 mm, divizat pînă la 1/2 sau 2/3 în lobi alungit ovaţi, cu vîrful ascuţit, la maturitate se apleacă asupra fructelor închizîndu-le. Corolă de 1,5—2 ori mai lungă decît caliciul. Petale lungi de (12) 15—20 mm, obovate sau alungit obovate, uşor emarginate la vîrf, la bază ciliate. Tubul şi filamentele staminelor dispers şi scurt verucos papiloase. Fruct de 7—8 mm în diametru, format din 11 — 17 nucule mericarpe glabrer dorsal cu o carenă mediană şi cu zbîrcituri transversale ce trec şi pe faţa laterală. Seminţe închis brune, reniforme, acoperite cu verucozităţi mici de culoare deschisă. — VI —IX. Staţiunea. Poieni, margini de păduri, coaste şi tufărişuri. 42 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Ploeşti: Odăile la Gorgane (r. Buzău). Reg. Constanţa: Valea Rea în Păd. Ion Creangă (r. Adamclisi); Basarabi (r, Medgidia). Reg. Iaşi: Iaşi. Răsp. gen.: Europa. 6. A. pallida W. et K. in Willd. Sp. pl. III (1800) 773. — Aicea pallida W. et K. PI. rar. Hung. I (1802) 46, tab. 47; FI. U.R.S.S. XV (1949) 118. — Aicea biennis Winterl ind. Hort. Bot. Pest (1788), n. nud. — Exs.: FRE nr. 444 a, b. — Ic·: PL 3, fig. 2, 2a, b. 0 0. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, simplă sau puţin ramificată, înaltă de 50—150 cm, aspru pitdos păroasă, cu peri stelaţi şi glomeraţi. Frunze peţiolate, subrotunde sau ovate, la bază cordate sau trunchiate, aspru păroase, uşor 5—7-lobate, pe margini inegal crenate, cele superioare mai mici şi întregi sau trilobate. Stipele membranoase, lanceolate, de obicei divizate. Flori solitare sau cîte 2, rareori cîte 3, de cca 8 cm în diam., pedicelate, dispuse într-un racem lax; pedicelul scurt şi gros, de lungimea caliciului, mai scurt decît peţiolul frunzei bracteante. Caliciu extern cu 6 lacinii ovat acute, pîslos păroase, de lungimea caliciului intern sau puţ» mai scurte decît acesta. Corolă mare, cu petale cuneat obcordate sau cuneat obovate, mai lungi decît late, îndepărtate între ele, neatingîndu-se cu marginile, roze sau liliachii, la bază sulfurii şi barbulate, la vîrf profund emarginate, aproape bilobate. Antere galbene. Fructe mari, la început păroase, mai tîrziu glabre, acoperite de sepale ; nucule mericarpe cu zbîrcituri transversale pe margine şi cu o adîncitură mediană longitudinală. Seminţe alb veruculoase. — VII — IX. Staţiunea. Prin tufărişuri, la margini de păduri, în locuri ierboase, pe coaste şi coline aride, necultivate, în fineţe sterile, mărăcinişuri şi pe lîngă drumuri. Răsp. în ţară: Reg, Cluj: Dej; Chiochiş (r. Beclean) ; Luduş, Cheţani (r. Luduş) ; Sărmăşel (r. Sărmaş) ; Coasta, Tăuşeni (r. Gherla) ; Cluj la Fînaţe şi la Hoia, Mănă-ştur, Someşeni, Apahida, Cojocna (r. Cluj) ; Turda, Dumbrava, Poşaga, Valea Florilor (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Sîndominic, Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sighişoara, Ormeniş, Mihai Viteazu, Cund, Vînători, Daia, Mureni (r. Sighişoara); Pănade, Bahnea (r. Tîrnăveni) ; Tălmaciu, Caşolţ, Săcel, Sibiu, Şura Mare, Noul, Slimnic, Guşteriţa (r. Sibiu) ; Mediaş, Şeica Mare şi Mică, Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara : Cricau, Mesentea, Dl. Bilac (r. Alba) ; Apoldu, V. Secaşului (r. Sebeş) ; Ruşi pe Strei (r. Haţeg) ; Şoimuş, Hărău, Deva (r. Iiia) ; Orăştie, Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie) ; Hunedoara. Reg. Oradea: Sîntandrei, Oradea, Tărian (r. Oradea); Sîntana, Şimand (r. Criş) ; Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Micălaca, Sînleani, Arad (r. Arad); Miniş, Chesinţ (r. Lipova) ; Timişoara la Casa Verde; Deta, Ciacova, Voiteg (r. Ciacova) ; Vărădia (r. Oraviţa) ; Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, T. Severin, Hinova (r. T. Severin); Bisţreţu (r. Vînju Mare); Caracal; Popînzăleşti (r. Balş). Reg. Piteşti: Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Rucureşti: Zimnicea, Bragadiru (r. Zimnicea) ; Ciolpani, Căldăruşani (r. Snagov); Comana, Călugăreni (r. Vidra); Olteniţa; Bucureşti la Filaret ; Letca Veche, Ghimpaţi, Copaciu (r. Drăgăneşti-Vlaşca) ; Pasărea, Brăneşti (r. Brăneşti); Lehliu. Reg. Constanţa: între Hagieni şi Feteşti (r. Feteşti); Cobadin, MALVACEAE 43 Independenţa, Tuzla, Periclie, Mangalia (r. Negru Vodă) ; Babadag (r. Istria) ; Constanţa, Techirghiol; Corbu (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Gara Berheci (r. Tecuci); Galaţi; Focşani; Brăila; Greci (r. Măcin). Reg. Iaşi: Şipote, Larga (r. Vlădeni) ; Iaşi în V. lui David, Bran pe Prut (r. Iaşi) ; Bîrlad ; Cucuteni în V. Şapte Oameni, Băiceni, Erbiceni (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni). Răsp. gen.: Europa centrală, de S şi E, Asia Mică ; adventivă în sudul Europei. 7. * A. rosea (L.) Cav. Monad. diss. II (1790) 91, tab. 29, fig. 3. — Aicea rosea L. Sp. pL ed. I (1753) 687; FI. U.R.S.S. l.c. 126. — Nalbă de grădină. — Mâlyvarozsa. — Pappelrose. — IIlT0K-p03a p030Ban. — Ic.: PI. 5, iig. 1, la, b. 2J-. Tulpini robuste, erecte, înalte de 1—3 m, dispers scabru păroase. Frunze lung peţiolate, cordiform subrotunde, 5 —7-lobate, inciz crenate pe margini, rugoase şi cu peri aspri. Flori mari, de 6 — 10 cm în diametru, adeseori învoalte, axilare, cîte 1—2, rareori pînă la 4, cele inferioare pedicelate, cele superioare subsesile, formînd spicastre lungi. Caliciu extern mai scurt decît cel intern. Petale mai late decît lungi, roşii purpurii, negre purpurii,· uneori albe sau gălbui, se acoperă cu marginile, la bază vilos barbulate. Antere gălbui. Fructe mature deprimate la mijloc, înconjurate de o margine membranoasă; nuculele mericarpe glabre şi nedinţate pe margini. — VI —X. Cultivată prin grădini ca plantă ornamentală în diverse forme, simple sau învoalte şi de culori variate. Uneori sălbăticită, de ex. la Timişoara, Sibiu, Iaşi şi Bîrnova. • V ari abi 1itatea speciei 1 a Frunze obtuz şi puţin adînc lobate sau crenate. Flori divers colorate var. typica Morariu var. n. in Add. VI, pag. 653. Aici aparţine: f. meonântha (Link). — Alih. meonantha Link in Linn. IX (1835) 586. — Reg. Rucureşti: Ghimpaţi (r. Giurgiu). 1 b Frunze profund palmat 5-lobate, cu lobii superiori acuţi. Sepale lungi şi înguste. Nuculele mericarpe dorsal sulcate, pe laturi des păroase -)f var. sibthorpii (Boiss.). — Aicea roşea β. Sibthorpii Boiss. FI. or. I (1872) 832. — Aicea ficifolia Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. II (1813) 43, non L. — Cultivată frecvent, ici colo sălbăticită. întrebuinţări. în afară de rolul decorativ ce-1 are în cultură, florile mai conţin o substanţă colorantă roşie, numită alteină, un monoglucozid, care s-a întrebuinţat în diverse scopuri şi în deosebi la colorarea artificială a vinurilor, lichiorurilor şi siropurilor. Varietăţile cu florile purpuriu negricioase erau preţuite în acest scop. Florile conţin nectar şi sînt cercetate de albine şi bondari. Florile varietăţilor închis violete, amestecate de obicei cu cele învoalte, sînt folosite ca mijloc popular apreciat pentru combaterea tusei. Răsp. gen.: Originea plantei este necunoscută. Probabil a fost adusă de către turci din Orient. Spontană se află în Creta şi în Europa de S, dar se crede că şi aici este numai încetăţenită. După Beck planta nu este decît o formă obţinută în cultură şi apoi vulgarizată, descendentă din A. pallida W. et K 44 FLORA R.P.R. Genul 285. LAYATËRA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 205], ed. V (1754) 308. Plante ierbacee, de obicei pîslos păroase. Flori axilare. Caliciu extern format din 3 foliole unite la bază. Caliciu intern 5-laciniat. Fruct disciformy comprimat, desfăcîndu-se la maturitate în mai multe nucule mericarpe. Genul cuprinde 20 de specii răspîndite mai ales în regiunea medite-raneeană. Determinarea speciilor 1 a Tulpină glabră sau dispers zbîrlit şi aspru păroasă. Petale trunchiate sau slab emarginate, rozee, roşii sau albe. Plante de cultură 1. L. trimestris 1 b Tulpină catifelat tomentoasă. Petale profund emarginate, apărînd astfel bilobate, palid rozee. Plante spontane .............. 2. L. thuringiaca 1. * L. trimestris L. Suppi, ed. I (1753) 692; FI. U.R.S.S. XV (1949) 83. — Stegia lavatera Lam. et DC. FI. fr. IV. 2 (1805) 836. — Ic. : PI. 2, fig. 2. Θ. Plantă aspru păroasă, cu tulpini înalte de 60—12Ô crti, ramificate, glabre sau la parijsa superioară zbîrlit aspru păroase. Frunze inferioare rotund cordate pînă la reniforme, cele superioare triunghiulare sau trilobate, toate pe margini neregulat serat dinţate, pe dos tomentoase. Pedicel floral mai scurt decît frunza bracteantă. Flori solitare, axilare, mari. Petale trunchiate, rozee sau violacee cu nervuri închise, uşor emarginate, lungi de 30—40 mm. - VII-IX. Cpltivată prin grădini ca plantă ornamentală; bună meliferă. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană. 2. 1. thuringiaca L. Sp. pl. ed. I (1753) 691; FI. U.R.S.S. l.c. 76. — Şalvie albă. — Nagyvirâgù pajzssajt. — Thüringer Strauchpappel. — XaTBMa. TiopHHreHCKaH. — Exs. : FRE nr. 442 ; FEÀH nr. 2857. — Ic. : PI. 6, fig. 2, 2a, b, c. 4. Tulpini erecte, înalte pînă la 1 m sau şi mai mult, ramificate, cilindrice, catifelat tomentoase, stelat păroase cu deosebire în partea superioară. Frunze peţiolate, cele inferioare rotund cordat obtuze, 5-unghiulare, cele mijlocii 5-lobate, cu lobi triunghiulari, uneori alungiţi, la vîrf rotunjiţi sau acuţi, pe margini serat dinţaţi. Stipele lungi de 3—4 mm, lanceolate, cu baza lăţită, sesile, acuminate. Flori axilare, cîte una, de 5—8 cm în diam., cu pedi- *) După numele lui J.R. Lavater, medic şi naturalist din Zürich, prieten al lui Tournefort. Planşa 6. — 1. Kitaibelia vitifolia Willd. — 2. Lavatera thuringiaca L., 2a. caliciu dublu văzut din dos, 2b. caliciu dublu cu fructul, 2c. peri stelaţi de pe frunză (măriţi),. planşa 6 MALVACEAE 47 celui mai lung decît peţiolul frunzei bracteante. Caliciu extern format din 3 lacinii subrotunde, acuminate, pîsloase, mai scurte decît sepalele în număr de 5. Corolă mare, cu petale triunghiular obcordate, palid roze, cu nervuri mai închise, la uscare palid liliachii, lungi de 2—4 cm, de 3—4 ori mai lungi decît caliciul intern, la vîrf profund emarginate, la bază păroase. Filamentele etaminelor păroase; antere galbene. Perniţa stigmatului globuloasă, acumi-nată, nu acoperă nuculele mericarpe. Fruct acoperit de caliciul persistent şi puţin crescut; nuculele mericarpe brune negricioase, dorsal uşor crenate şi transversal fin zbîrcit striate, lungi de 3—3,5 mm. Seminţe negre, maté, lungi de 2—3 mm, reniforme, uşor comprimate lateral. — VII —X. Staţiunea. Prin tufărişuri, mărăcinişuri, crînguri, răzoare, pe marginea drumurilor, prin locuri joase, lunci, locuri cu iarbă, pîrloage care se înburuienează, plantaţiuni forestiere, la margini de păduri şi prin vii. Răsp. în ţară: Frecventă în toate regiunile ţării. V ari abi 1 itatea speciei 1 a Lobii frunzelor foarte obtuzi, rotunjiţi, cel mijlociu egal cu cei laterali sau numai cu puţin mai alungit var. obtusiloba Beck FI. Νθ II (1892) 536. — Reg. Craiova: Jidoştiţa (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Gura Sărăţii (r. Buzău). Reg. Racău: Buhuşi. Reg. Iaşi: Iaşi în V. Bahluieţului, între Bîrnova şi Repedea, Sculeni (r. Iaşi). 1 b Lobii frunzelor mai acuţi, cel mijlociu, cel puţin la frunzele superioare, evident mai lung............................................................................... 2 2 a Lobii frunzelor inferioare rotunjiţi, cei ai frunzelor superioare rotunjit acuţi; lobul mijlociu cu puţin mai lung decît ceilalţi var. typica Beck l.c. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. Reg. Stalin: Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie). Reg. Racău: Buhuşi. Reg. Iaşi: Iaşi, Miroslava (r. Iaşi); Cotnari (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Ţoleşti-Huci (r. Fălticeni); Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti). f. glabréscens Beck l.c. — Frunze pe faţă glabre. — Reg. Iaşi: Miroslăveşti (r. Paşcani). 2 b Lobii mijlocii la frunzele superioare, adeseori şi la cele mijlocii, alungiţi şi lung acu-minaţi var. proténsa Beck l.c. — Reg. Cluj: Canciu (r. Dej); Cluj, Baciu (r. Cluj). Reg. Timişoara: Cacova (r. Oraviţa) ; Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Rucureşti: Horia (r. Lehliu). Reg. Racău: Blăgeşti (r. Buhuşi). Reg. Iaşi: Cotnari (r. Hîrlău) ; V. Prutului la Bran (r. Iaşi). întrebuinţări. Tulpinile conţin fibre destul de bune pentru sfori, frînghii şi odgoane, cu rezistenţă la rupere mai mare decît a celor de cînepă. Se mai foloseşte ca plantă ornamentală pentru florile sale mari. Ca plantă de nutreţ are calităţi superioare. Seminţele conţin un ulei gras, de la 11 — 15,8%. Frunzele conţin mici cantităţi de cauciuc. Frunzele, lujerii tineri şi florile conţin vitamina C. Florile sînt melifere. Rădăcinile sînt folosite sub formă de infuzii în medicina populară pentru combaterea afecţiunilor căilor respiratorii. Răsp. gen.: Europa de S, Asia Mică, Armenia, Curdistan, Turchestan, Caşgaria. 48 FLORA R.P.R. Genul 286. MÂL Y A *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 205], ed. V (1754) 308. -Nalbă. Plante anuale sau perene, cu frunze lobate sau sectate şi stipele lanceolate sau ovate. Flori axilare, cîte una sau fasciculate. Caliciu extern format )< f. vitifolia (Host). — T. vitifolia Host Fl. austr. II (1831) 59. — T. bicus-pidata Court, in Nouv. Mém. Acad. roy. Bruxelles (1835) 13. — T. corallina var. subangulata Borb. in OBZ XXXVII (1887) 147. — Cultivată la Cluj în Grădina botanică. 4 b Frunze adînc şi neregulat laciniat sectate -X- f. Iaci niât a (Loud.). — T. europaea var. laciniata Loud. Arb. brit. I (1838) 366. — Cultivată la Cluj, Timişoara, Craiova, Bucureşti. 5 a Frunze mici, de 3—6 cm lungime f. aenobârba (Borb. et H. Braun). — T. aenobarba Borb. et H. Braun in ÔBZ (1888) 325. — Cluj la Hajongard. 5 b Frunze mijlocii sau mari, de 6—10 (15) cm lungime ........................................... 6 6 a Bracteea inflorescenţei sesilă f. spectabilis (Host). — T. spectabilis Host in Endl. Cat. Hort. Vindob. (1842) 364, nr. 6557. — T. corallina Host Fl. austr. II (1831) 59, non Solander. — T. platyph. var. corallina Simk. in MTK XXII, nr. 7 (1888) 333. — Reg. Oradea: Arăneag pe dl. Highiş (r. Ineu) ; cultivată în mai multe locuri în Transilvania. 6 b Bracteea inflorescenţei pedunculată ......................................................... 7 7 a Bracteea inflorescenţei de 2 — 3 cm lăţime. Frunze mari...................................... 8 7 b Bracteea inflorescenţei lată de 1 — 1,5 cm. Frunze mijlocii sau mari f. mutăbilis (Host). — T. mutabilis Host Fl. austr. II (1831) 60. — T. plat. ssp. euplat. var. mutabilis C. K. Schneid. Laubholzk. II (1909) 376. — Reprezintă forma tipică a subspeciei. — Reg. Cluj: Cluj; Băile Sărate Turda. Reg. Oradea: Arăneag pe Dl. Highiş şi Dl. Livorscu (r. Ineu) ; Chişindia pe Dl.J Chiciora, Dezna, Moneasa pe Dl. Pîncoi (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Ora viţa, Socolari, Ciclova (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Magia vit (r. Calafat). Reg. Constanţa: Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi); Cultivată la Cluj, Tg. Mureş, Bucureşti, Iaşi, Sibiu. 8 a Bractei relativ scurte, mult lăţite spre vîrf, foarte lat rotunjite, la partea inferioară uneori brusc şi aproape subcordat atenuate în peduncul f. papiliônis Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 360 et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. şt. Biol. III (1951) 33, sep. 7. — Cluj pe terenul Institutului Agronomic. 8 b Bractei cu formă normală, nelăţite spre vîrf f. platyptera (Court.). — T. platyptera Court, in Nouv. Mém. Acad. roy. Bruxelles IX (1835) 11. — T. plat. β. opaca Wierzb. in Rchb. Exs. (1840) nr. 1947, n. nud. ex Wagn. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 28, 31. — Reg. Timişoara: Socolari (r. Oraviţa) ; cultivată la Cluj, Timişoara şi Bucureşti. ssp. grandifôlia (Ehrh.) Hay. Prodr. fl. bale. I (1927) 556. — T. gran-difolia Ehrh. Beitr. V (1790) 158, s. str. — T. platyph. f. pubescens Koch Dendrol. I (1869) 472. — T. platyph. γ. grandif. Beck Fl. NO II (1892) 534. 1 a Cel puţin frunzele dinspre vîrful lujerului la bază ± oblic trunchiate pînă la rotunjite, la vîrf treptat acuminate. Bracteea inflorescenţei pedunculată, lungă pînă la 10 cm şi lată de 1,5 cm. var. pseudotenuifôlia (Wagn.). — T. grandifolia var. pseudoten. Wagn. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 19, 23. — Sporadică în cultură. TILIACEAE 79 f# krassoénsis (Wagn.). — T. grandif. var krassoensis Wagn. l.c. 19, 24. — Bracteea inflorescenţei foarte scurt pedunculată sau sesilă. Frunzele inferioare la bază adesea ± cordate. — Reg. Timişoara: Bozovici, Anina (r. Oraviţa). 1 b Frunze la bază cordate.................................................................... 2 2 a Frunze pe dos verzi cenuşii, numai pe nervuri evident păroase, în rest răzleţ pubes- cente, cu smocuri de peri în subţioara nervurilor, pe faţă verzi, răzleţ şi scurt păroase, către toamnă ± glabrescente. Lujeri şi peţioli păroşi var. cordifôlia (Bess.). — T. cordifolia Bess. Fl. Galic. Austr. I (1809) 343; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 14. - T. grandif. c. cordif. Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 337. — T. grandif. « Typus » Wagn. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 18, 20. — T. mollis Spach in Ann. sc. nat. II, ser. II (1834) 336, pro max. p., non alior. — Reg. Timişoara: Sasca Montană (r. Oraviţa). Reg. Ploeşti: Runceni (r. Mizil) ; Cultivată la Bucureşti. f. insignis (Wagn.). — T. grandif. var. insignis Wagn. l.c. 18, 22. — Frunze reniforme, mici, majoritatea de 5—7 cm, brusc şi scurt acuminate. — Cultivată la Cluj şi Bucureşti. f. subamoéna (Wagn.). — T. grandif. var. subamoena Wagn. l.c. 20, 24. — Frunze pe margini neregulat dinţate, cu tendinţă de lobulare. — Reg. Timişoara: V. Nerei mai jos de Demian (r. Oraviţa). -)f f. subsphaerocărpa (Wagn.). — T. grandif. var. subsphaerocarpa Wagn. l.c. 20, 25. — Fruct sferic, neted, fără muchii sau foarte slab muchiat. — Cultivată la Cluj. 2 b Frunze pe dos albicioase, peste tot bogat şi moale păroase, cu peri patenţi, în subţioara nervurilor fără barbule, pe faţă palid verzi, evident păroase. Lujeri şi peţioli vilos păroşi var. méllis (Ortm.). — T. mollis Ortm. in Opiz Nomencl. bot. (1831) 22, non Spach. — T. grandif. b. mollis Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 337. — T. grandif. a. typus Simk. l.c. — T. plat. ssp. a. eu-grandifolia C. K. Schneid. Laubholzk. II (1909) 376. — în cultură, indicată din R. P. Ungară; la noi nu s-a găsit. ssp. pseudorubra C. K. Schneid. Laubholzk. II (1912) 378. — T. pseu-dorubra Wagn. in DDG nr. 45 (1933) 34. — T. rubra Auct. plur., non DC. — T. corinthiaca Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 330, non Bosc, fide Wagn. l.c. 37. — T. officinarum ssp. corinthia Hay. Prodr. fl. bale. II (1927) 55. — T. rubra ssp. corinthiaca V. Engl. Monogr. Tilia (1909) 103. — Ic.: Pl. 11, fig. 2. 1 a Frunze la bază oblic trunchiate sau rotunjite. Bracteea inflorescenţei pedunculată. Fruct neted, necostat, ± sferic var. obliqua (Host) C. K. Schneid. Laubholzk. II (1912) 379. — T. obliqua Host in Schmidt Oster. Baumz. IV (1822) tab. 224.— T. plat. h. T. obliqua Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 335. — T. rubra ssp. corinthiaca var. β. obliqua V. Engl. Mon. Tilia (1909) 105. — T. pseudorubra var. obliqua Wagn. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 40. — T. Hostii Ortm. in Opiz Seznam (1852) 98, n. nud. — Reg. Timişoara: Socolari, Ilidia, Oraviţa (r. Oraviţa) ; cultivată în Transilvania. f. hosteana (Borb.). — T. Hosteana Borb. in ÔBZ XXXVII (1887) 297. — T. pseudorubra var. Hosteana Wagn. l.c. 40. — T. pseudoobliqua Simk. l.c. 334. — Bracteea inflorescenţei sesilă. Frunze de 7 —9 cm lungime. — Cultivată în Transilvania. -)f f. obliquata (Borb.). — T. pseudorubra var. obl. Borb. in Sched. ex Wagn. Le. 37. — Frunze de 6—9 cm lungime. Fruct costat. — Cultivată în Transilvania. 80 FLORA R.P.R. .)£ f. hofmanniana (Opiz). — T. Hofmanniana Opiz Seznam»(1852) 97, n. nud. ex Bayer in Verh. ZBG Wien XII (1862) 39. — T. pseudorubra var. Hofm. Wagn. l.c. 39. — Frunze mici, de 5—6 cm lungime. Fruct costat. — Cultivată la Cluj. 1 b Frunze la bază cordate................................................................ 2 2 a Frunze de 7 —9 (12) cm lungime, lat cordiforme sau subrotunde, pe margini ± regulat serate, pe dos verzi sau palid verzi, cu barbule albe evidente. Bracteea inflores- cenţei pedunculată, de 1 — 1,5 cm lăţime. Fruct costat. — Reprezintă tipul subspeciei var. praécox (Host) C. K. Schneid. Laubholzk. II (1912) 379.— T. praecox Host •Fl. austr. II (1831) 60. — T. plat. i. T. praecox Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 335. — T. rubra ssp. corinthiaca var. a. praecox V. Engl. Mon. Tilia (1909) 103. — T. pseudorubra var. praecox Wagh. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 37. — Exs.: FEAH nr. 1689. — Reg. Oradea: Arăneag pe Dl. Highiş, Dl. Livorscu şi Dl. Rîvnu (r. Ineu) ; Chişindia pe Dl. Chiciora, Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Şoimuş, Milova (r. Lipova) ; Băile Herculane pe Mt. Domogled, Cornereva (r. Orşova). f. pyramidâlis (Host). — T. pyramidalis Host l.c. 61. — T. pseudorubra var. pyramid. Wagn. l.c. 35, 37. — T. plat. ssp. pseudorubra var. pyram. C. K. Schneid. l.c. 378. — Bracteea inflorescenţei sesilă. — Reg. Timişoara: între Anina şi Marila (r. Oraviţa) ; Băile Herculane (r. Orşova). f. corylifôlia (Host). — T. corylif. Host. l.c. 59. — T. plat. f. T. corylif. Simk. l.c. 335. — T. rubra ssp. corinthiaca var. a. praecox î. corylif. V. Engl. 1. c. 105. — T. pseudorubra var. corylif. Wagn. 1. c. 39. — Frunze pe margini neregulat serate, adesea ± Jobulate, la baza cordat asimetrice. — Reg. Oradea: Arăneag (r. Ineu). f. latebracteâta (Host). — T. latebracteata Host 1. c. 60. — T. plat. var. a. cordifolia f. latebracteata V. Engl. 1. c. 95. exci. syn. — T. pseudorubra var. latebracteata Wagn. 1. c. 40. — Exs.: FEAH nr. 3651. — Bracteea inflorescenţei pînă la 10 cm lungime şi 3 cm lăţime. — Reg. Timişoara: Spontană în Banat; cultivată la Băile Herculane. 2 b Frunze mari, pe dos gălbui, în subţioara nervurilor cu barbule albe foarte mici. Fruct neted sau foarte slab costat var. flăva (Wolny). — T. flava Wolny in Roch. Pl. rar. Ban. (1828) 2. — Exs.: FEAH nr. 3562. — Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Vf. Şuşcului (loc. class.). Răsp. gen.: Europa, Caucaz. 5. ^ T. rubra DC. in Cat. Hort. Monspel. (1813) 150 et Prodr. I (1824) 513, sensu Steven in Bull. soc. nat. Mosc. IV, 1 (1832) 261. — T. rubra « Typus » Wagn. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 12. — Tei roşu. — Veres hârsfa. Rote Linde. — JInna KaBKa3CKaH. Arbore pînă la 30 m. Lujeri anuali brun roşcaţi sau verzi gălbui, în iarna adesea roşii purpurii. Frunze subrotunde pînă la ovate, la bază cordate, la vîrf acuminate, pe faţă ± păroase pînă la glabrescente, pe dos,cel puţin în subţioara nervurilor, cu smocuri de peri albicioşi sau gălbui, cu nervurile terţiare paralele, ± proeminente. Dinţii de pe marginea frunzei acuţi, brusc terminaţi într-un mucron subţire, evident detaşat de restul dintelui, de aceeaşi lungime sau mai lung decît acesta. Peţioli i păroşi. Inflorescenţa cu 3—5 flori. Fruct de forme variabile, neted sau costat. — VI-VII. Cultivat la Bucureşti, Cluj, Timişoara. Nu s-a găsit în stare spontană. TILIACEAE 81 V ari abi 1 itatea speciei -ÿ- var. subtenuifôlia Wagn. in MBL XXVIII (19 29) 168. — Frunze la bază oblic trunchiate sau rotunjite. — Cultivată la Bucureşti. f. pusilla (Wagn.). — T. rubra var. pusilla Wagn. in Mitt. DDG 13. — Frunze mici, de 3 — 5 cm lungime. — Cultivată la Bucureşti în Parcul Cişmigiu. nr. 45 (1933) ssp. caucâsica (Rupr.) V. Engl. Monogr. Tilia (1909) 107. — T. caucasica Rupr. Fl. Cauc. (1869) 253; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 11. - T. rubra Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 329. — Frunze pe dos verzi, glabre sau slab puberule pe nervuri, în subţioara nervurilor barbula te. Lujeri şi peţioli de asemenea glabri. — Indicată de Simk. (1. c.) din Defileul Dunării la Cazane, pe baza unei probe recoltate de Rochel în 1835, văzută de autor şi aflătoare în Herb. Univ. din Budapesta. V. Engler (Monogr. Tilia (1909) 109) îl recunoaşte tot de acolo pe baza aceleiaşi probe, pe care o identifică cu f. stenocarpa (Borb.) V. Engl., datorită fructului alungit şi acuminat. Acelaşi autor identifică o probă de herbar recoltată de Wierzbicki de pe Mt. Domogled ca T. rubra ssp. caucasica var. β. Hazslinszkyana (Borb.) V. Engl. (= T. Hazslinszkyana Borb. Geogr. Enum. pl. comit. Castrif. (1887) 262, 325), caracterizînd această varietate prin frunze foarte late, la bază oblic trunchiate. Ulterior aceste staţiuni nu au mai fost confirmate, şi nici în lucrarea monografică recentă a lui Wagner nu mai sînt citate. Obs.: T. rubra ssp. caucasica mai este indicat din R. P. Ungară atît în cultură, cît şi în stare spontană, sub cîte va varietăţi (conf. Wagn. 1. c.). Răsp. gen.: Europa de SE (?), Caucaz, Crimeea. 6. T. euchlora K. Koch in Wochenschr. Gărtn. Pflanzenk. IX (1866) 284 et Dendrol. I (1869) 473. — T. multiflora Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 328, non Ldb. — T. rubra var. euchlora Dippel Laubholzk. III (1893) 63. — T. cordata x dasystyla Simk. l.c. 328. — T. cordata X rubra var. dasystyla C. K. Schneid. Laubholzk. II (1912) 374. Arbore pînă la 20 m, cu coroană ovoidal piramidală. Lujeri anuali verzi, glabri (numai lujerii scurţi adesea pubescenţi). Muguri ovoidali, glabri, cu 3 solzi exteriori. Frunze ovat subrotunde, de 5—8 cm lungime, pieloase, la vîrf acuminate, la bază oblic cordate, pe faţă întunecat verzi, glabre, pronunţat lucitoare, pe dos palid verzi, ± glaucescente, cu smocuri evidente de peri brunii la baza laminei şi în subţioara nervurilor secundare, în rest complect glabre. Marginea frunzei regulat serat dinţată. Dinţii acuţi, brusc terminaţi într-un mucron subţire, lung, cca de aceeaşi lungime cu dintele. Peţioli glabri. Flori cîte 3—7 în inflorescenţe pendente, glabre. Bracteea inflorescenţei lanceolată, glabră. Fruct ovoidal, slab 5-costat, brun cenuşiu tomentos, cu pereţi groşi, lemnoşi. — VI—VII. Frecvent cultivat prin parcuri, grădini şi ca arbore de străzi. Răsp. gen.: Armenia (?) Hibrizi X T. vulgaris Hayne Arzneig. III (1813) tab. 47 = cordata X platyphyllos ssp. euplatyphyllos. — T. intermedia DC. Prodr. I (1824) 513. — T. 82 FLORA R.P.R. europaèa L. Sp. pl. ed. I (1753) 514, p.p. — T. subparvifolia Borb. in OBZ XXXVII (1887) 197. — T. subflavescens Borb. l.c. 297. — T. sublanata Simk. Enum. fl. transs. (1886) 155, n. nud. et in MTK XXII, 7 (1888) 343, p.p. Frunze de mărime mijlocie, la bază cordate sau oblic trunchiate, de regulă crenat serate, pe dos ± ruginiu barbulate în subţioara nervurilor, în rest ± pubescente, pe nervuri cu peri simpli. Nervurile terţiare de regulă slab proeminente şi neevident paralele, în parte reticulate. Inflorescenţe pendente, cu 5 — 10 flori. Fruct cu pereţi ± lemnoşi, slab costat. Cu T. cordata se aseamănă prin barbulele ruginii, nervurile terţiare în parte reticulate şi inflorescenţa cu 5 —10 flori. Se deosebeşte însă prin frunzele pe dos, în lungul nervurilor, totdeauna pubescente, cu nervurile terţiare mai proeminente, inflorescenţa pendentă şi fructul cu pereţi solizi, slab costat, caractere de la T. platyphyllos. Sporadic în stare spontană între părinţi. Frecvent în cultură şi foarte variabil. X T. cordiîôrmis H. Br. in OBZ (1895) 32 = cordata x platyphyllos ssp. grandifolia. Se aseamănă cu T. plat. ssp. grandifolia prin lujerii păroşi, frunzele pe faţă ± pubescente, pe dos mai ales pe nervuri bogat păroase şi barbulele slabe, cu peri drepţi. Se deosebeşte însă prin barbulele ± brunii, nervurile terţiare ± reticulate, marginea frunzei crenat serată şi fructele parţial fragile, caractere de^ la T. cordata. Cultivat la Cluj şi Tg. Mureş. X T. banatiea Beldie n. nov. = cordata x platyphyllos ssp. pseudorubra. — T. pallida Wierzb. in Rchb. Ic. Fl. germ. VI (1844) 58, tab. 315, non Salisb. — T. sublanata Simk. Enum. fl. Transs. (1886) 155, n. nud. et in MTK XXII, 7 (1888) 343, p.p. — Exs.: FEAH nr. 2468 sub T. sublanata. Frunze de 5—9 cm lungime, la bază oblic trunchiate, pe dos glabre, cu excepţia barbulelor ruginii din subţioara nervurilor. Fruct sferic sau ovoidal, neted sau foarte slab costat, ± fragil. Cu T. cordata se aseamănă prin barbulele evidente, ruginii, nervurile terţiare în parte ± reticulate şi fructul neted sau foarte slab costat, cu pereţi subţiri, ± fragili. Se deosebeşte însă prin frunzele pe dos palid verzi, neglaucescente, barbulele cu peri drepţi, neîncîlciţi, nervurile terţiare ± proeminente şi inflorescenţele pendente, caractere de la T. platyphyllos. Reg. Timişoara: Oraviţa pe Mt. Tilva Mare (loc. class.), Ilidia, Socolari (r. Oraviţa) ; Băile Herculane (r. Orşova). var. goniocarpa (Borb.). — T. pallida var. goniocarpa Borb. in Baenitz Herb. Eur. nr. 6604 (1892)! — T. goniocarpa Borb. in Sched. ad FEAH nr. 2470. — T. cordata var. assymetra X rubra f. goniocarpa V. Engl. Monogr. Tilia (1909) 148. — Exs.: FEAH nr. 2470 sub T. goniocarpa. — Fruct alungit ovoidal, ± costat, cu un rostru de 1 — 2 mm lungime. — Reg. Timişoara: Slatina Timişului, locul clasic (r. Orşova). X T. jurănyiana Simk. in Erd. Lap. XXV (1886) 570 = cordata x tomentosa. — T. Juranyiana c·.. genuina Simk. in MTK XXII, 2 (1888) 325. — Exs.: FEAH nr. 1684. Frunze de mărime mijlocie, lat ovate, mai groase decît cele de la T. cordata, la bază cordate, pe margini acut sau acuminat serate, pe dos palid verzi, pe nervuri slab şi dispers stelat pubescente, la bază între nervuri evi- TILIACEAE 83 dent barbulate cu peri ruginii, în subţioara nervurilor secundare slab barbu-late sau nebarbulate, în celelalte axile nebarbulate. Sepale mărunt stelat pubescente. Fruct cu pereţi ± fragili, slab lemnoşi, cu coaste subţiri sau necostat. Asemănător cu T. cordata, de care se deosebeşte mai ales prin perii stelaţi disperşi de pe dosul frunzei, lipsa barbulelor din axilele nervurilor secundare şi sepalele stelat puberule. Reg. Oradea: Moneasa pe Dl. Scăriţa (r. Gurahonţ) ; Arăneag pe Dl. Highiş (r. Ineu). -)f f. cudimidiâta (Simk.). — T. Juranyiana β. eudimidiata Simk. in MTK 1. c. 326, tab. I. — Exs.: FEAH nr. 2486. — Ic.: Simk. Aradvm. nov. (1893) tab. II. — Frunze la bază oblic trunchiate, asimetrice. — Cultivat la Arad. var. hegyesensis (Simk.). — T. Hegyesensis Simk. in MNL (1887) 4 et in MTK 1. c. 326, tab. I. —- Mai apropiat de T. tomentosa prin frunzele pe dos cenuşii, ± stelat pubescente pe toată suprafaţa, pe margini acuminat dinţate. La baza laminei între nervuri se află barbule ruginii mici, în rest axilele nebarbulate, sau cu barbule foarte mici. — Reg. Oradea: Arăneag pe Dl. Highiş (r. Ineu), locul clasic. Reg. Iaşi: Poeni, Pîr. Vasluieţ, Iasi pe Dl. Păun (r. Iaşi). f. richteri (Borb.). — T. Richteri Borb. in Bot. Centralbl. X (1889) 161. — Frunze la bază oblic trunchiate. — Reg. Timişoara: Oraviţa la Marila. X T. haynaldiana Simk. in MNL XI (1887) 1 et in MTK XXII, 7 (1888) 319, tab. II = platyphyllos x tomentosa. — Exs.: FEAH nr. 1683. — Ic.: Simk. in MTK.l.c. tab. 2 et in Aradvm. nov. (1893) tab. 1. Lujeri răzleţ pubescenţi, cu peri simpli şi stelaţi. Frunze la bază oblic cordate, pe dos răzleţ şi moale pubescente, cu peri simpli şi stelaţi, în subţioara nervurilor fără barbule. Flori cu parapetale. Inflorescenţă multifloră. Fruct cu pereţi lemnoşi, cu 5 coaste evidente. Influenţa lui T. tomentosa se manifestă prin perii stelaţi de pe lujeri şi frunze, lipsa barbulelor din subţioara nervurilor şi prin florile cu parapetale. De la T. platyphyllos are perii simpli de pe frunze şi lujeri şi fructul cu 5 coaste evidente. Reg. Oradea: Arăneag pe Dl. Highiş, în locul clasic (r. Ineu). * X T. flavescens A. Br. in Doll Rhein. Fl. (1843) 672 = americana X cordata. Se apropie de T. cordata prin frunzele mai mici, cu nervaţiune ± reti-culată, pe dos în subţioara nervurilor cu smocuri de peri mai dezvoltate decît la T. americana şi care se află chiar şi la baza laminei între nervuri. De la T. americana are marginea frunzei acut şi mucronat serată, inflorescenţa multifloră şi pendentă, florile adesea cu parapetale şi fructul mai mare, cu pereţi ± lemnoşi. Hibrid de cultură. Cultivat la Cluj. . f. pseudoflavéscens (Wagn.). — T. pseudoflavescens (americana X cordata var. longibracteata) Wagn. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 43. — Bracteea inflorescenţei foarte mare. — Cultivată la Cluj. -)£ X T. neglécta Spach in Ann. sc. nat. 2, sér. II (1834) 341 = americana x tomentosa; Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 322; Wagn. in Mitt. DDG nr. 45 (1933) 44. — T. americana x subtomentosa Simk. l.c. — T. spectabilis Dippel Laubholzk. III (1893) 73, non Host. — Exs.: FEAH nr. 2487 sub T. vestita A. Br. 84 FLORA R.P.R. Frunze de 10—17 cm lungime, asemănătoare cu cele de la T. americana la formă şi dinţătură, însă pe dos ± răzleţ stelat pubescente, fără barbule în subţioara nervurilor secundare sau cu barbule extrem de mici. Lujeri şi peţioli glabri sau răzleţ stelat pubescenţi. Fruct sferic sau ovoidal, neted sau slab costat. Destul de frecvent cultivat prin parcuri şi grădini la Tg. Mureş, Arad, Timişoara, Bucureşti. var. moltkei (Spăth). — T. americana Moltkei Spath Catal. nr. 57 (1883) 71. — T. Moltkei G. K. Schneid. Laubholzk. II (1909) 381. — Frunze mai mici, de 7 — 10 cm, pe dos ± stelat pubescente pînă la tomentoase, nebarbulate. Fruct 4= 5-lobat. — Cultivat prin parcuri şi grădini. Ordinul GRUINĂLES Fam. 58. LINÂCEAE *) Dumort. Comm. bot. (1822) 61. — Lineae DC. Théor. élém. ed. I (1813) 217. Plante ierbacee, rar subarbuşti, în alte ţări arbuşti sau arbori, uneori liane. Frunze alterne, uneori opuse, sesile sau foarte scurt peţiolate, simple, întregi, fără stipele sau cu stipele reduse la glande. Inflorescenţe în dihazii regulat repetat bifurcate sau în dihazii reduse, neregulat aşezate în raceme (cimobotrii). Flori hermafrodite, ciclice, cu periant dublu, 5-mere, mai rar 4-mere. Androceu 5—10-mer, adesea cu filamentele unite, uneori redus la staminodii. Gineceu 5-, rar 2- sau 3-carpelar, cu 5, rar 2—3 loji, uneori despărţite prin pereţi secundari. Stile 4—5, libere sau unite. Ovule anatrope şi epitrope, descendente, cîte unul sau două în fiecare loje. Pla-centaţie central unghiulară. Fruct capsulă sau drupă ± cărnoasă. Seminţe cu albumen cărnos, la care adesea testa se gelifică. Familia cuprinde 13 genuri, cu cca 150 specii răspîndite în regiunile temperate, subtropicale şi tropicale. Determinarea genurilor 1 a Flori tetramere, foarte mici (cca de 2 mm). Sepale unite la bază, la vîrf 2—3-dinţate....................................... 289. Radiola 1 b Flori pentamere, mai mari. Sepale întregi, libere...... 288. Linum Genul 288. LINUM**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 89], ed. V (1754) 135. - I n. Plante ierbacee, anuale, bisanuale sau perene, rar subarbuşti, cu rădăcini pivotante sau puternic ramificate (la speciile perene), adesea lemnoase. *) Prelucrată de I. Şerbănescu. **) Din cuvîntul grecesc linon, respectiv din latinescul linea = fir, toate referitoare la folosirea fibrelor acestor plante. Planşa 12. — 1. Oxalis deppei Lodd., la. frunză întinsă, lb. floare. — 2. Linum usitatissimum L. — 3. L. narbonense L., 3a. gineceu. — 4. Radiola linoides Roth. -- 5. Linum catharticum L. PLANŞA 12 Μ Sz LINACEAE 87 Tulpini de obicei subţiri, mlădioase, simple, drepte sau ramificate. Frunze întregi, mai lungi decît late, alterne, rar opuse, fără stipele sau cu glande sesile care înlocuiesc stipelele. Inflorescenţe cimoase. Flori radiar simetrice (actinomorfe), pentamere, bisexuate. Sepale 5, întregi, libere, simple sau pe margini cu glande, uneori cu margini membranoase. Petale 5, libere sau unite puţin la bază, repede caduce după înflorire, albastre, azurii, galbene, roşietice sau albe. Stamine 5, adesea ± unite la bază, alternînd cu 5 staminodii ; stamine sterile reduse în formă de dinte. Pe baza lăţită a filamentelor se află 5 glande nectarifere. Gineceu superior din 5 (2—3) cârpele. Stile 5 (2—3), libere sau unite, cu stigmate simple sau măciucate. Fruct capsulă ± sferică, cu 10 despărţituri ± complecte, rezultate din apariţia a 5 pereţi secundari (falşi). în fiecare despărţitură (loje) se dezvoltă cîte o sămînţă. Seminţe netede, lucioase; epiderma lor prin umezire se gelifică. La multe specii de Linum se observă heterostilia (unele flori cu stile lungi şi stamine scurte, altele cu stile scurte şi stamine lungi). Genul cuprinde cca 100 de specii răspîndite pe tot globul, în regiunile temperate şi subtropicale. Determinarea speciilor 1 a Plante anuale, uneori bisanuale sau perene, în care caz au flori mici, albe. Frunze opuse sau alterne ..........................................2 1 b Plante perene sau bisanuale. Frunze alterne ............................3 2 a Frunze opuse. Plante scunde, spontane cu flori mici, albe 1. L. catharticum 2 b Frunze alterne. Plante mari, de cultură, cu flori azurii. 13. L. usitatissimum 3 a Flori roşietice, liliachii sau alburii ...................................... 4 3 b Flori de altă culoare ....................................................... 5 4 a Plante bisanuale. Sepale pe margini neglanduloase. . 2. L. hologynum 4 b Plante perene. Sepale pe margini glanduloase. . . . 3. L. tenuifolium 5 a Flori galbene sau portocalii ................................................ 6 5 b Flori albastre, azurii sau azurii deschise .................................. 9 6 a Plante cu tulpini şi frunze dens scurt păroase. Frunze late de 2—3 mm 4. L. borzeanum 6 b Plante cu tulpini şi frunze glabre sau scabre. Frunze mai late.... 7 7 a Tulpini robuste, rigide, lungi de (20) 30—40 (55) cm. Inflorescenţa cu 25—40 flori............................................. 5. L. îlavum 7 b Tulpini mai puţin robuste, mai scunde. Inflorescenţa cu (5) 10—20 flori......................................................!................. 8 8 a Frunze. înguste, de 2—4 mm ................................... 9. L. tauricum 8 b Frunze late de cca 1 cm................................ 14. L. uninerve 9 a Plante păroase, robuste, Sepale glandulos ciliate .... 10. L. hirsutum 9 b Plante glabre. Sepalele neglandulos ciliate ............................ 10 10 a Stigmate liniare. Flori mari, albastre..................... 11. L. narbonense 10 b Stigmate măciucate. Flori mai mici ................................ 11 88 FLORA R.P.R. 11 a Pedicelii după înflorire şi mai ales în stadiul de fructificare încovoiaţi în jos..................................................... 6. L. austriacum 11 b Pedicelii după înflorire drepţi ............................................12 12 a Plante din zona alpină.....................................8. L. extraaxilare 12 b Plante din cîmpie sau din regiunea de coline ....................... 13 13 a Sepale foarte obtuze, cele interne mai lungi şi mai late decît cele externe....................................................... 7. L. perenne 13 b Sepale ovat lanceolate, ascuţite, egale.......................12. L. nervosum 1. L. cathârticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 281; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 127. — Cathartolinum pratense Rchb. Handb. Nat. Pflz. Syst. ed. I (1837) 307. — Ineaţă. — Békalen. —- Wiesen Lein. — JleH cJia6nTejn>Hi>iH. — Exs. : FRE nr. 2548. - Ic. : Pl. 12, fig. 5. O, rar 4. Rădăcină fuziformă, subţire. Tulpină subţire, înaltă de 7—15 (20—30) cm, glabră, cu frunze plane, opuse, cele inferioare alungit obovate, cele superioare lanceolate, acute, uninervate. Inflorescenţa un dihaziu foarte regulat, repetat bifurcat. Flori cu pediceli subţiri, lungi, înainte de înflorire aplecaţi în jos. Sepale lungi de 2—2,5 (3) mm, acute, tot atît de lungi cît capsula, pe margini tivite cu peri glandulosi. Petale albe, cu baza galbenă, lungi de 4—5 mm, alungit obovate, aproape de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stamine lungi de cca 2 mm, unite la bază. Gineceu cu 5 stile măciucate. Fruct capsulă sferică, de 2—3 mm. Seminţe eliptice, de culoare brună deschisă, lungi de 1 — 1,5 mm. — VI—VIII. Staţiunea. Fîneţe, păşuni, locuri umbroase de pe lîngă păduri, pe albia rîurilor, din regiunea deluroasă pînă în cea subalpină. Răsp. în ţară: Reg. Baia M. : sub Mt. Ţibleş (r. Tg. Lăpuş). Reg. Cluj : Chio-chiş (r. Beclean) ; Bistriţa ; Turda, Şesul Craivii (r. Turda) ; Roşia (r. Gîmpeni) ; Mţii Gilăului, Cluj şi împrejurimi, (r. Cluj) ; Mţii Meseş lîngă Ciumîrna, Orolat la Trăznea (r. Zalău). Reg. Stalin : Mt. Piatra Mare, Predeal, Hărman, Or. Stalin (r. Godlea) ; Şinca Nouă (r. Făgăraş) ; Sibiu, Guşteriţa, Şura Mare, Rîu Sadului, Sadu, Porceşti (r. Sibiu) ; Sighişoara. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului la Gura Apei (r. Haţeg). Reg. Oradea: Stîna de Vale, Mţii Codrului lîngă Ursad (r. Beiuş) ; Oradea ; Dl. Highiş, Dl. Mocra (r. Ineu) ; DL Drocea, Mt. Codru la Sebiş, Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Băile Herculane la Crucea Albă (r. Orşova) ; Şiria (r. Arad). Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. R. Vîlcea) ; Corbeni pe Mt. Ghiţu (r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni, Mt. Furnica, Mt. Piatra Arsă, Comarnic (r. Cîmpina) ; Mt. Penteleu (r. Buzău). Reg. Bacău: Caraclău (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Repedea, Bîrnova (r. Iaşi); Cucova (r. Tg. Frumos); Rediu (r.Vaslui); Hîrlău. Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava): Cîmpulung, Vama, Mt. Rarău (r. Cîmpulung) ; Cîrli-baba (r. Vatra Dornei). V ari abi ] i tatea speciei f. diversifôlium Üchtr. ex Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 340. — Frunzele superioare alterne. — Cluj, ici colo, rara. var. subalpinum Hausskn. in Mitt. Thiir. BV, NF VI (1894) 22. — Plantă bisanuală sau perenă. Tulpina la bază adesea ramificată, cu numeroase frunze îndesuite; vara VINACEAE 89 ürziu se dezvoltă rozete. — Reg. Cluj : Cluj la Fînaţe în forme apropiate. Reg. Aut. M.: Mt. Suhard lîngă Lacul Roşu, « Fehérmezô » sub Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Africa de N. 2. L. holôgynum Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 833. — Exs. : FRE nr. 2550. - Ic. : Pl. 15, fig. 3, 3a. ΘΘ. Tulpini numeroase, ascendente, glabre. Frunze liniare, acuminate, uninervate, glabre. Flori în cincine pauciflore, cu pediceli lungi. Sepale ovat lanceolate, acute, lungi de 7 mm, uninervate, lat membranos marginate, neglanduloase, cu puţin mai lungi decît capsula. Petale deschis violacee sau azurii, obovate, de 2—3 ori mai lungi decît caliciul. Stil nedivizat, numai la vîrf 5 - lobat. Fruct capsulă globuloasă, acută. Pediceli fructiferi erecţi, patenţi. — VIII. Staţiunea. Păşuni montane, coaste înierbate, lunci. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Mt. Domogled lîngă Băile Herculane, Mt. Arjana şi Dl. Plugova lîngă Globurău, Sviniţa (r. Orşova). Răsp. gen.: Peninsula Balcanică. 3. L. tenuiiolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 278; Fl. U.R.S.S. l.c. 125. - Exs. : FRE nr. 431 a, b. - Ic. : Pl. 14, fig. 2, 2a. 2]_. Rădăcină fuziformă, subţire, gălbuie. Tulpini numeroase, înalte de 15—50 (100) cm, glabre sau la bază rareori scurt păroase, unele sterile. Frunze îngust liniare, ascuţite la vîrf, pe margini scurt scabru păroase, uninervate. Inflorescenţă un cincin corimbos, cu flori puţine, rar mai multe de 12. Flori de cca 22 cm în diam., cu pediceli subţiri, scurţi. Sepale lungi de 6—7 mm, lanceolate, subulat ascuţite, pe margini cu glande stipitate, mai lungi decît capsula. Petale liliachii pînă la alburii, obovate, acuminate, lungi de 10— 15 mm. Stamine lungi de 6—7 mm, cu filamentele unite prin baza lăţită sau libere, rareori păroase. Stile lungi de 6 mm, foarte subţiri, cu stigmat mă-ciucat. Fruct capsulă sferică, ascuţită, lungă de 3—4 mm. Seminţe oval alungite, deschis brune, lungi de 2—2,1 mm. — VI—VII. Staţiunea. în locuri uscate, însorite, calcaroase, din regiunea de coline şi de cîmpie. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : V. Şieului (r. Năsăud) ; Ghiochiş (r. Beclean) ; Borşa, Sucutard (r. Gherla) ; Berchieşu (r. Sărmaş) ; Apahida pe Dl. Giuha, Cluj pe DL Sf. Gheorghe, DL Hoia, la Fînaţe pe Gopîrşaie, între Someşeni şi Apahida, Gilău, între Dezmir şi Pata, Boju, Cojocna, Sălicea (r. Gluj) ; Cheile Runcului, Colţii Trăscăului, V. Arieşului, Moldoveneşti, Cheia Turzii, Valea Florilor, V. Botorom, Aiton, Poşaga (r. Turda); între Jebac şi Crişeni, Huedin (r. Huedin) ; Trăznea în V. Şanţului (r. Zalău) ; Unirea, între Giumbrud şi Băgău (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Sîndominic (r. Ciuc). Reg. Stalin: Merghindeal (r. Agnita); Mediaş, Şeica Mare, Ţapu, Cenade, Valea Lungă (r. Mediaş); Sighişoara; Noul, Şura Mare, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac, Benic, Piatra Ceţii (r. Alba) ; Orăştie ; Deva ; Sebeş, V. Secaşului (r. Sebeş) ; Arănieş (r. Hunedoara) ; 90 FLORA R.P.R. Ocolişu Mare (r. Haţeg). Reg. Oradea: Sebiş (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Băile Herculane, Tricule lîngă Dunăre (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova către Bahna pe Mt. Curchia (r. T. Severin). Reg. Ploeşti: Mizil pe DL Tohanilor; dealurile Slănicului (r. Teleajen). Reg. Constanţa : Basarabi, Gorbu (r. Medgidia) ; Babadag, Enisala (r. Istria) ; Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Măcin; Oancea (r. Bujor); Slobozia (r. Lieşti) ; Pechea (r. Galaţi). Reg. Iaşi: Epureni, Leţcani, Mîrzeşti (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de SV. 4. L. borzeânum Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XI (1931) 17. — Exs.: FRE rir. 969. - Ic.: PL 13, fig. 1. 2J. Tulpină înaltă de 12—23 cm, de 1,5 mm grosime, cu lăstari sterili, ramificată numai la partea superioară. Tulpini şi frunze pe ambele feţe dens scurt păroase, cele bazale şi ale rozetelor sterile liniare, cele superioare îngust liniare, lungi de 20—32 mm şi late de 2—3 mm, uninervate. Inflorescenţă compusă din cincine · aşezate în subţioara frunzelor superioare, pauciflore şi cu flori laterale sesile. Sepale lungi de 6—7 mm şi late de 2—2,5 (3) mm, cu baza ovat lanceolată sau lat. lanceolată, terminate într-un vîrf filiform, întrecînd în lungime capsula. Petale obovate, galbene sau palid galbene. Capsulă globulos, unghiulară, ascuţită, lungă de 3,5 mm şi lată de 3 mm — VI. / Staţiunea. Prin locuri uscate, înierbate. Răsp. în ţară. Reg. Constanţa: Basarabi sub platou (r. Medgidia). Răsp. gen.: Endemică în R.P.R. 5. L. îlâvum L. Sp. pl. ed. I (1753) 279; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 136. -Xantholinum flavum Rchb. Handb. Nat. Pflz. Syst. ed. I (1837) 307. — In galben. — Sârga len. — Gelber Lein. — JleH >Kejm>iH. — Ic. : Pl. 10, fig. 3. 2]-. Rizom lemnos, în partea superioară noduros ramificat. Tulpină înaltă de 20—55 cm, rămuroasă, rigidă, îngust aripată la partea superioară, pe muchii adesea păroasă, mai rar glabră. Frunze lungi de 1,5—3 cm şi late de 0,2—1 cm, slab 3 (5)-nervate, cele inferioare îngust obovate, obtuze sau scurt ascuţite pînă la spatulate, cele superioare lanceolate, spre bază îngustate, pe margini ± membranoase, cu sau fără peri. Frunzele la bază deoparte şi de alta cu cîte o glandă stipelară. Inflorescenţa compusă din cincine deseori perechiate, aşezate în subţioara frunzelor superioare, cu 15—40 flori, cît 1/4—1/5 din lungimea tulpinii. Sepale lanceolate sau ovat lanceolate, lungi de 7—9 mm, cu margini slab membranoase şi cu peri glandulosi, depăşesc cu puţin lungimea capsulei. Petale mari, galbene, obovate, lungi de 20—25 mm, îngustate într-o unguiculă scurtă, cu nervuri mai închis galbene, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele. Stamine lungi de 10—12 mm. Gineceu Planşa 13. — 1. Linum borzeânum Nyâr. — 2. L. tauricum Willd. — 3. L. uni-nerve (Roch.) Borb., 3a. fruct. PLANŞA / LINACEAE 93 cu 5 stile măciucate. Fruct capsulă sferică, brună, lungă de 4—5 mm. Seminţe brune, lucioase. — VI—VII. Staţiunea. în stepe, stepe cu mărăcinişuri, luminişuri de păduri din stepă, coaste aride, fineţe ± uscate, pînă în regiunea dealurilor. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1 itatea speciei 1 a Frunze îngust lanceolate, late de 3 — 5 mm, rar mai late var. angustifôlium Jâv. in MBL IX (1910) 153. — Exs.: FRE nr. 973 a, b. — Reg. Cluj : Cluj la Cordoş, păd. Hoia, Dl. « Kânyafo », la Fînaţe, Dl. Gîrbăului, între Cojocna şi Boju, Someşeni (r. Cluj); între Ciumbrud şi Băgău, Ciuguzel (r. Aiud); Chiochiş (r. Beclean) ; Colţii Trăscăului (r. Turda); între Jebuc şi Crişeni (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Voşlobeni (r. Gheorghieni). Reg. Stalin : Or. Stalin pe Tîmpa, Sînpetru pe Dl. Talinenberg. Reg. Timişoara : Ghioroc (r. Lipova) ; Mt. Arjana, Sviniţa (r. Orşova). Reg. Iaşi: Păd. Mîrzeşti lîngă Iaşi; Ţigănaşi pe V. Plopului (r. Vlădeni). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). subf. degenerâtnm Nyâr Kv. fl. (1940—44) 341, cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Biol. III (1951) 32. — Plantă debilă. Inflorescenţă cu 2 — 10 flori. — Cluj pe Dl. Mîrgău. 1 b Frunze mai late ...................................................................... 2 2 a Sepale lanceolate, lung acuminate, depăşind cu mult fructul var. hungăricum (Podp). — L. hungaricum Podp. in Verh. ZBG Wien LII (1902) 636. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. Reg. Stalin: Oraşul Stalin. Reg. Timişoara : Băile Herculane. 2 b Sepale lanceolate, scurt acuminate, nu depăşesc fructul sau abia mai lungi decît acesta ............................................................................... 3 3 a Frunze lung cuneate, cele mijlocii late de ± 1 cm var. typicum Beck Fl. NO II (1892) 566. — Comună. 3 b Frunze scurt cuneate, cele mijlocii late de 12 — 16 mm, 3—5-nervate var. latifôlium Beck 1. c. — Reg. Cluj : Cluj la Tăetura Turcului, între Boju şi Tunelul Cojocnei (r. Cluj) ; Reg. Timişoara : Mt. Arjana în V. Ungurului (r. Orşova). Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani, U.R.S.S. europeană. 6. I. austriacum L. Sp. pl. ed. I (1753) 278; Fl. U.R.S.S. l.c. 123. -L. barbulatum Schur in VSV X (1859) 64 et Enum. pl. Transs. (1866) 127, non Lâng. — Ineaţă. — Hegyi len. — Osterreichischer Lein. — JleH aBdpHHCKHH. — Exs·: FRE nr. 972 a, b, — Ic.: Pl. 15, 1, la. 4-. Rădăcini fuziforme, ± lemnoase. Tulpini numeroase, fertile şi sterile, drepte, înalte de 10—65 cm, foarte frunzoase, simple sau ramificate, glabre. Frunze liniare sau liniar lanceolate, lungi de cca 1 cm şi late de 0,5 — 1 mm, sesile, uninervate, glabre, cele inferioare ± obtuze, cele superioare ascuţite sau acute. Flori în cincine aşezate în subţioara frunzelor superioare. Pediceli lungi, înainte de înflorire drepţi, după înflorire unilateral încovoiaţi în jos. Sepale ovale, lungi de 5—6 mm, îngust scarios marginate, terminate într-un vîrf scurt ascuţit. Petale azurii, cu nervuri mai întunecate, obovate, lungi 94 FLORA R.P.R. de 10—17 mm, foarte scurt unguiculate. Stamine lungi de 7 mm, cu filamente subulate, unite la bază ; între filamente se află cîte un apendice liniar. Gineceu cu 5 stile lungi, terminate cu stigmate capitate. Capsule globulos ovale, galbene brunii, lungi de 4—5 mm. Seminţe ovoidale, mucronate la vîrf, lungi de 2,5—3,6 mm, deschis brune. — VI—VII. Staţiunea. Coline aride, pe lîngă drumuri, fineţe nisipoase, pe stîncării, ruine, etc., de la cîmpie pînă în regiunile muntoase. Rasp. în ţară: Reg. Cluj: Someşeni, Cluj, Cojocna, Boju, Apahida, Floreşti, Cojocna (r. Cluj) ; Turda, V. Botorom, Valea Florilor, Luncani, Pietroasa, Poşaga (r.Turda); Berchieşu (r. Sărmaş); Chiochiş (r. Beclean) ; Aiud. Reg. Aut. M. : Reghin ; Cîmpia Ardealului. Reg. Stalin: Sibiu, Ocna Sibiului, Şura Mare, Sălişte, Tălmaciu, Guşteriţa, Sliînnic (r. Sibiu) ; Agîrbiciu, Mediaş, Şeioa Mică, Cenade, Mănărade, Prostea Mare şi Mică (r. Mediaş) ; Merghindeal, Ighişu Vechi (r. Agnita) ; Sighişoara, Saschiz (r. Sighişoara) ; Rupea. Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe DL Bilac, Miceşti (r. Alba) ; Arănieş ; (r. Hunedoara) ; Deva; Ruşi, între Rîul Alb şi Pui, Sarmisegetuza (r. Haţeg); V. Secaşului (r. Sebeş); Orăştie. Reg. Oradea: Oradea la Băile Victoria; între Buteni şi Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: în Banat (Heuffel). Reg. Piteşti: R. Vîlcea, Călimăneşti, Cozia (r. R. Vîlcea) ; Furnicoşi (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Vulcana (r. Pucioasa); Sinaia, Breaza (r. Cîmpina) ; Mt. Penteleu pe Faţa Silvestrului (r. Cislău). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila; Titu ; Ciocăneşti, Buftea (r. Răcari) ; Brăneşti; Zimnicea, Bragadiru (r. Zimnicea). Reg. Constanţa: Tulcea, Delta Dunărj* (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Focşani, Odobeşti (r. Focşani); Tecuci; Fileşti (r. Galaţi). Reg. Iaşi: Iaşi, Aroneanu, Repedea, Popricani (r. Iaşi); Banu Dumeşti (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Şiret; Romîneşti, Stroeşti, Liteni (r. Suceava); Capu Codrului (r. Gura Humorului). Variabilitatea speciei 1 a Frunze înguste, uninervate, acoperite cu scvame transparente. Tulpină divaricat ramificată, adesea mai înaltă var. squamulôsum (Rud.) Boiss. FL or. I (1867) 864. — L. squamulosum Rud. in Willd. Enum. hort. berol. (1809) 338. — Reg. Cluj: Borşa, Buza (r. Gherla); Berchieşu (r. Sărmaş) ; între Valea Florilor şi Boju (r. Turda) ; Cluj la Fînaţe, în Făget, pe Dl. Mîrgău, Cojocna, Floreşti, Suat (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Cîmpia Ardealului. Reg. Stalin: Sînpetru pe DL Talinenberg (r. Codlea) ; Valea Lungă, Mănărade (r. Mediaş) ; Sibiu, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe DL Bilao, Benic pe Piatra Ceţii (r. Alba). Reg. Constanţa: Cernavodă, Basarabi (r. Medgidia); între Stupina şi Crucea (r. Hîrşova). Reg. Galaţi: Igliţa, Greci, între Greci şi Cerna (r. Măcin). f. pseudaustriacum Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 342 cum descr. hung. et în Add. VI, pag. 654 — Majoritatea pedunculilor drepţi, dar în partea superioară sau -în cea inferioară se mai găsesc şi 1 — 2 pedunculi recurbaţi. — Reg. Cluj : în împrejurimile Clujului. 1 b Frunze mai late, trinervate, fără scvame var. latifôlium Uechtr. et Sint. ap. Kanitz Pl. Rom. (1880) 188, in Add. — L. tri-nervium Freyn in ÔBZ XXVI (1876) 228. — Reg. Cluj : Cluj în Păd. Hoia. Reg. Stalin: CopşaMică (r. Mediaş). Reg. Ploeşti: Cîmpina. Reg. Bucureşti : Păd. Hereasca (r. Snagov). Reg. Constanţa: Hamangia în Păd. Altîntepe (r. Istria); Basarabi la Valul lui Traian (r. Medgidia); Constanţa. Reg. Galaţi: în Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Berchişeşti (r. Gura Humorului). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S. Tauria, Caucaz, Persia. LINACEAE 95 7. L. perénne L. Sp.pl.ed. I (1753) 277; Fl.U.R.S.S. l.c. 116. - Ineaţă.-Evelô len. — Ausdauernder Lein. — JIeH μηογο^τηβιηη. — Ic. : Pl. 15, fig. 4. 4. Rădăcină groasă, lemnoasă, ramificată. Tulpini numeroase, înalte de 30—90 (100) cm, glabre, dens foliate. Frunze liniar lanceolate, 1—3-nervate, late de 0,5—3 mm, glabre. Flori în cincine aşezate în subţioara frunzelor superioare. Pediceli fructiferi drepţi, lungi. Sepale late, obtuze, eliptice sau ovate, 3—5-nervate, cele interne mai lungi şi mai late decît cele externe, în general lungi cît jumătatea fructului. Petale azurii, ± rotunde, lungi de 1,5—2 cm, cu baza cuneată. Filamentele la florile cu stile lungi tot atît de lungi cît şi anterele. Stigmate capitate. Fruct capsulă globulos ovală, lungă de 6—7 mm. Pereţii despărţitori păroşi. Seminţe lungi de 4 mm. — VI—VIII. Staţiunea. Coline aride, fîneţe şi poieni nisipoase, margini de păduri, coaste pietroase, pe soluri de loes şi nisipoase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj pe Dl. Mîrgău şi Dl. « Kup », Făgetul Clujului, spre Feleac şi Gheorghieni, Floreşti (r. Cluj); Turda la Băile Sărate; Hăşmaşu Ciceului (r. Beclean) ; Cămăraşu (r. Sărmaş). Reg. Aut. M.: Odorhei. Reg. Stalin: Sibiu, Hamba, Tălmaciu, Cornăţel (r. Sibiu); Mţii Bîrsei în fîneţe (r. Codlea) ; Bazna (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Zlatna, Alba Iulia pe Dl. Bilac, Piatra Caprii (r. Alba) ; Boiu de Sus (r. Ilia). Reg. Timişoara: în Banat (Heuffel). Reg. Craiova: Bălceşti (r. Olteţu) ; Mrea Cozia, Căli-măneşti, Golotreni, Căciulata (r. R. Vîlcea). Reg. Piteşti: Albeşti, Curtea de Argeş (r. C. de Argeş). Reg. Bucureşti: Slobozia. Reg. Constanţa: Feteşti. Reg. Galaţi: Tulcea, Periprava (r. Tulcea). Reg. Bacău: Verşeşti (r. Tg. Ocna); Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Cristeşti, Cîrlig, Repedea, Bîrnova, Aroneanu, Iaşi (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani, Ipoteşti (r. Botoşani). V ari abi 1 itatea speciei var. pulchérrimum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 128. — Tulpină înaltă pînă la 35 mm. Frunze late de 0,5—1,5 mm, slab trinervate. Flori foarte mari, frumoase. — Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac. var. lasiopétalum Schur l.c. — Tulpină înaltă de 45—60 cm. Frunze mai înguste, revolute pe margini. Flori mai mici. Petale la bază lung barbulate. — Reg. Cluj : Cluj la Fînaţe. Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu). Răsp. gen.: Europa de S şi centrală. 8. L. extraaxillâre Kit. in Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 26, n. nud. et Addit. Fl. hung. ap. Kanitz in Linn. XXXII (1863) 573; FL U.R.S.S. XIV (1949) 115. — L. montanum Auct. transs., non Schleich. — L. alpinum Auct. transs., non L. — In de munte. — Havasi len. — Alpen-Lein. — JleH BHena-3γπΐΗΐ>ΐΗ. — Ic. : Pl. 15, fig. 2, 2a. 4. Rădăcină groasă, ± lemnoasă. Tulpini numeroase, cilindrice, drepte, înalte de 30—50 cm, glabre, în partea superioară ramificate; ramurile inferioare fără flori. Frunze liniar lanceolate, lungi de 2,5 cm, late de 1—4 mm, cele mijlocii trinervate, la vîrf alungit acuminate. Inflorescenţa compusă din cincine ieşite din subţioara frunzelor superioare, cu cîte 1 sau 2 flori. Pediceli 96 FLORA R.P.R. întotdeauna drepţi, patenţi. Sepale interne ovale, cele externe ovat lanceolate, cu 3 dungi transparente. Petale azurii, obovate, fin dinţate spre vîrf. Fruct mare, globulos, lung de 7—8 mm. — VI—VIII. Staţiunea. Păşuni alpine, pe soluri calcaroase. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Gorongiş, Ştiol, Pietrosu Mare. Mţii Giurgeului : Hăghimaşu Mare, Mt. « Ôcsém ». Mţii Bistriţei: Ceahlău. Mţii Ciucaşului: Ciucaşu. Mţii Bucegi: Colţii lui Barbeş, Vînturişu, Furnica, Piatra Arsă, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraiman, Babele, Coştila, Moraru, Bucşoiu, Obîrşia, Doamnele, Guţanu, Grohotişu. Mţii Birsei: Piatra Craiului. Mţii Făgăraşului: Arpaşu, V. Doamnei, Breaza, Vîrtopu, Mţii Avrigului. Mt. Cozia. Răsp. g e n. : R. P. Romînă, Bulgaria. 9. L. tâuricum Willd. Enum. hort. berol. (1809) 339; Fl. U.R.S.S. l.c. 131. L. glandulosum γ. tauricum DC. Prodr. I (1824) 425. — Exs.: FRE nr. 2551. - Ic.: Pl. 13, fig. 2. 2J-. Plante mai scunde decît L. flavum, adesea subfrutescente. Tulpini drepte, cu lăstari sterili la bază. Frunze inferioare îngust alungite, ± ascuţite, lungi de 1—3 cm, late de 2—4 mm, la bază îngustate într-un peţiol lat, cele superioare îngust lanceolate pînă la liniare, ascuţite şi îngustate în peţiol. Inflorescenţă compusă din cincine pauciflore cu cîte 2—5 flori, ocupînd 1/3, rar 1/2—1/4 din lungimea tulpinii. Sepale ± lanceolate, lungi de 6—8 mm, terminate într-un vîrf filiform, pe margini rar glandulos dinţate, cu jumătate mai lungi decît fructul. Petale obovate, deschis galbene, cu vîrful rotunjit sau acut şi baza atenuată în unguiculă, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele. Fruct ascuţit sferic, lung de 4 mm. — V—VIII. Staţiunea. în locuri pietroase şi înierbate, pe coaste. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Adamclisi; Babadag spre Enisala (r. Istria); între Cheia şi Tîrguşor (r. Medgidia). V ari abi 1 itatea speciei 1 a Frunze liniare sau liniar oblanceolate, de 9—10 ori mai lungi decît late var. lincarifolium (Lindm.) Nyâr. comb. nova. — L. flavum var. linearifolium Lindm. FL chers. I (1881) 101. — Reg. Constanţa: DL Alahbair lîngă Băltăgeşti (r. Hîrşova). 1 b Frunze oblanceolate sau alungit oblanceolate, de 4,5 ori mai lungi decît late....... 2 2 a Frunze mijlocii obtuze sau rotunjite, trinervate. Petale lungi de cca 30 mm. Sepale cel mult de 1,5 ori mai lungi decît capsula tipul speciei. — Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria). Reg. Galaţi: Dl. Pricopcea între Greci şi Cerna (r. Măcin). 2 b Frunze mijlocii accentuat scurt acuminate, spre bază adesea 5-nervate. Petale lungi de 13 — 20 mm. Sepala cea mai lungă de 2 ori cît lungimea capsulei sau şi mai lungă. Planşa 14. — 1. Linum hirsutum L., la. caliciu cu fruct. — 2. L. tenuifolium L., 2a. caliciu cu fruct. — 3. L. nervosum W. et. Κ., 3a. caliciu cu fruct. /' LINACEAE 99 var. basarâbicum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 140. — Reg. Iaşi: Y. Mîrzeşti (r. Iaşi). — Ic.: Săvul. et Rayss 1. c. fig. 6 g-i. Răsp. gen.: Balcani de N, U.R.S.S. de S. 10. hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 277; Fl. U.R.S.S. l.c. 141. - In mare. — Borzas len. — Rauhaariger Lein. — JIeH >KecTK0B0Ji0CbiH. — Exs. : FRE nr. 970 a, b. - le. : Pl. 14, fig. 1, ,1a. 2J·. Rădăcină, fuziformă, lemnoasă. Tulpini ierbacee, cilindrice, înalte pînă la 60 cm, dens scurt pubescente. Frunze mari, lungi de 20—28 mm şi late de 6—10 mm, 5-nervate, sesile, alterne, cele inferioare obovate sau alungit obovate, cu peri rari, cele superioare eliptice pînă la eliptic lanceolate sau liniar lanceolate, acute, glandulos ciliate. Flori mari, scurt pedicelate sau subsesile, în cincine regulate, alungite, erecte, multiflore, cu bractei mici, aşezate în subţioara frunzelor superioare. Pediceli drepţi, îndesuit păroşi. Sepale lanceolate, prelung ascuţite, dens alipit moale păroase pe dos şi în jumătatea anterioară a feţei superioare, pe margini glandulos ciliate. Petale obovate, cuneiforme, lungi de 20—28 (30) mm, deschis azurii, cu unguiculă galbenă. Stamine lungi de 10—12 mm, unite la bază; între filamente se află cîte un apendice liniar, subţire. Gineceu lung de 5 mm, în partea inferioară păros. Stigmate liniare. Fruct sferic, terminat într-un vîrf ascuţit. Seminţe lungi de 2,5 cm, alungite, turtite, de culoare brună, lucitoare. — VI—VII. Staţiunea. Stepe, fîneţe uscate, luminişuri de păduri din silvostepă. Răsp. în ţară: Răspîndită în întreaga ţară. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Flori deschis albastre azurii........................................................... 2 1 b Flori albe. Tulpină în partea inferioară glabră. Frunzele superioare, împreună cu tulpina, vîscoase f. albiflôrum (Schur) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 341. — L. hirsutum a. albiflorum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 127. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Iaşi: zăvoiul Mînăstireşti (r. Iaşi). 2 a Plante bogat păroase ................................................................... 3 2 b Plante glabrescente f. subglăbrum (Ldb.). — L. hirsutum γ. subglabrum Ldb. Fl. ross. I (1842) 424. — L. hirs. b. glabrescens Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 27 et Reise (1838) 62, n. nud. — Reg. Timişoara: Banat (Roch.). Reg. Craiova: Călimăneşti (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Crivina (r. Ploeşti). Reg. Galaţi: Urecheşti (r. Focşani). 3 a Frunze 3-nervate. Frunze şi sepale slab glandulos ciliate f. an guşti fôlium (Ldb.) Borza Consp. II (1949) 175. — L. hirs. ol. angustifolium Lbd. Fl. ross. I (1842) 424. — Reg. Cluj: Cojocna, Apahida pe Dl. Ciuha, Someşeni (r. Cluj); Băgău (r. Aiud); Băile Sărate Turda, Colţii Trăscăului)(r. Turda); Aluniş pe Dl. Popii (r. Gherla); Leghea (r. Huedin); Chiochiş (r. Beclean) ; Dej. Reg. Stalin: Copşa Mică (r. Mediaş). Reg. Hunedoara : Lancrăm (r. Sebeş). Reg. Craiova: Păd. Peri-şoru (r. Băileşti). Reg. Bucureşti: Păd. Piteasca-Pasărea (r. Brăneşti). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria); Basarabi (r. Medgidia); Grindul Letea (r. Tulcea). Reg. Galaţi: 7* 100 FLORA R.P.R. între Nifon şi Mrea Cocoş (r. Măcin). Reg. Iaşi: Aroneanu, Mîrzeşti, Brătuleni (r. Iaşi). Reg. Suceava: Bivolari (r. Botoşani). 3 b Frunze 5-nervate. Bractei şi sepale des glandulos ciliate. f. latifôlium (Ldb.) Borza 1. c. — L. hirs. β. latifolium Ldb. 1. c. — Reg. Iaşi: Mîrzeşti (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa centrală, U.R.S.S. centrală şi de S, Asia Mică. 11. ? L. narbonénse L. Sp. pl. ed. I (1753) 278. - Ic. : Pl. 12, fig. 3, 3a. 2J-. Plantă înaltă de 20—70 cm, glabră, ± glaucă. Rizom îngroşat, lemnos, emite numeroase tulpini florifere. Rădăcina lemnoasă, puţin ramificată. Tulpini subţiri, cilindrice, drepte, ramificate numai la partea superioară. Frunze lungi de 2 cm şi late de 1,5—2,5 mm, sesile, dese, foarte ascuţite, pieloase, tari, glabre, pe margini membranos alburii, transparente, cele inferioare mai mici. Flori mari, în cincine pauciflore, cu cîte 1—2 flori în vîrf. Pediceli lungi de 5—7 mm, drepţi. Sepale lat ovat lanceolate, lungi de 10—12 mm, prelung ascuţite, pe dos carenate, 2—5-nervat.e, glabre, pe margini lat alb membranoase. Petale albastre, obovate pînă la spatulate, de 3 ori mai lungi decît sepalele, cu unguicula lungă. Stamine lungi de 14—15 mm, concrescute la bază. Stile foarte lungi, terminate cu stigmate alungite. Capsulă globuloas^, ascuţită, glabră. — VII. Obs. Planta a fost citată de Szabô de la Iaşi şi Erbiceni (r. Tg. Frumos), iar din Ardeal de Baumgarten, Fronius şi Sigelius de la Vinţul de Jos, Sighişoara şi din Cîmpia Ardealului. De atunci n-a mai fost regăsită în localităţile amintite, iar Simonkai a şters-o din flora Transilvaniei. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Iugoslavia, Austria, Africa de N. 12. L. nervosum W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 109, tab. 105; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 92. - Exs.: FRE nr. 430; FEAH nr 2462; HN nr. 4852. - Ic. : Pl. 14, fig. 3, 3a. 4. Rădăcină ramificată, palid brunie. Tulpini numeroase, erecte, simple, înalte de 40—60 cm, numai la vîrf ramificate în inflorescenţe, glabre sau la bază patent scurt păroase. Frunze mari, lungi de 20—28 mm, late de 3—6 (10) mm, sesile, lanceolate sau alungit lanceolate, ascuţite, 3-nervate, glabre sau ciliate. Flori mari, în cincine laxe, spiciforme. Pediceli de două ori mai lungi decît caliciul. Sepale egale, ovat lanceolate, acuminate, lungi de 8—11 mm, 3—5-nervate, spre vîrf scurt glandulos ciliate, de lungimea capsulei sau puţin mai lungi. Petale azurii, cu strii longitudinale mai închise, lungi de 20—30 mm, la vîrf rotunjite, atenuate într-o unguiculă palid brunie. Stamine cu filamente subulate, albe, spre vîrf ± azurii, unite la bază. între Planşa 15. — 1. Linum austriacum L., la. caliciu cu fruct. — 2. L. extraaxilare Kit., 2a. caliciu cu fruct. — 3. L. hologynum Rchb., 3a. caliciu cu fruct şi stigmat. — 4. L. perenne L. — 5. L. usitatissimum L., 5a. caliciu cu fruct. / LINACEAE 10$ filamente se află cîte un apendice filiform. Antere obtuze, azurii. Stigmate scurte. Capsulă globuloasă, scurt mucronată, lungă de 8—10 mm. Seminţe ovate, negre brunii. — VI—VII. Staţiunea. Coline uscate, fîneţe nisipoase, cîmpuri, locuri cultivate tufişuri, locuri înierbate, luminişuri de păduri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj la Fînaţe, V. Feleacului, Boju, între Cojocna şi Tunel, Suatu, Apahida, între Palatca şi Căianu (r. Cluj) ; Turda, Valea Florilor, Tureni, Aiton, Luncani (r. Turda) ; Bistriţa ; Milaş (r. Sărmaş) ; Sucutard, Borşa (r. Gherla) ; Unirea (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Mereşti (r. Odorhei). Reg. Stalin: Sighişoara; Alecuş (r. Tîrnăveni). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac; Deva. Reg. Oradea: Dl. Mocra (r. Ineu). Reg. Timişoara: în Banat (Heuffel). Reg. Craiova: Rogova, Vînjuleţ (r. Vînju Mare); Văluţa (r. Amaradia). Reg. Piteşti: Vultureanca (r. Găeşti) ; Cîmpulung. Reg. Bucureşti: Alexandria; între Comana şi Băneasa. Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). Reg. Bacău: Ceahlău. Reg. Iaşi: Zahorna, Iaşi, Rediu Aldei (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa centrală şi de SE. 13. L. usitatissimum L. Sp. pl. ed. I (1753) 277; Fl. U.R.S.S.l.c. 100. — In. — Hâzi len. — Echter Lein. — JleH ο6μκηοβθηημη. — Ic. : Pl. 15, fig. 5, 5a; Pl. 12, fig. 2. O. Rădăcină fuziformă, neramificată. Tulpini înalte de 30—80 (100) cm, solitare, rareori mai multe, cilindrice, cu frunze dese, ramificate în partea superioară, mai rar de la mijloc. Frunze alterne, mici, lanceolate, acute, lungi de 2—3 cm, late de 2—4 mm, 3-nervate, glabre, adesea îngustate într-un peţiol scurt. Flori în cincine pauciflore. Pediceli lungi. Sepale ovate, acute, ungi de 5—7 mm, scarios marginate şi fin ciliate, ± de lungimea capsulei. Petale azurii sau palid azurii, rar albe, obovate, lungi de 12—15 mm, la vîrf obtuze, uneori slab dinţate, cu unguicula scurtă, cel puţin încă odată mai lungi decît sepalele. Stamine cu filamente filiforme, lungi, unite la bază, între ele cu cîte un mucron. Antere ovoidale. Stile lungi, cu stigmate alungite. Fruct capsulă globuloasă, lungă de 6—8 mm. Seminţe ovoidale, turtite, brune. - VII-VIII. Cultivată pe tot cuprinsul ţării, de la cîmpie pînă la munte, uneori sălbăticită. V ari abi 1 itatea speciei var. yulgăre Boenningh. Prodr. fl. monast. (1824) 94. — Tulpini slab ramificate sau neramificate. Flori mici. Capsula închisă la maturitate. — Frecvent cultivată. f. multicâule Schur in Verh. NV Brünn XV (1876) 154. — Tulpina ramificată în partea superioară. Petale aproape rotunde şi de 2 —3 ori mai lungi decît caliciul. Sămînţă de culoare castanie. — Indicată din Transilvania. var. crépitans Boenningh. 1. c. — Asemănătoare cu var. vulgare, dar cu capsulă dehiscentă la maturitate. — Cultivată mai rar. var. Mmîle Pers. Syn. I (1805) 334. — Plantă scundă şi bogat ramificată. Flori şi fructe mai mari. — Indicată de la Sibiu. Obs. în cultură se găsesc mai ales soiuri de la var. vulgare Boenningh. Pentru obţinerea uleiului prezintă importanţă soiurile deosebite după mărimea seminţelor, maœros- 104 FLORA R.P.R. perma, mesosperma şi microsperma, dintre care primul produce mai mult ulei. în ce priveşte obţinerea fuiorului, în afară de soiurile indigene, la noi s-au mai încercat soiurile străine, obţinîndu-se rezultate bune cu cele olandeze şi letone. întrebuinţări. Inul se cultivă încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, în piramidele egiptene s-au găsit seminţe şi fibre de in. Origina lui nu este cunoscută; unii autori socotesc ca strămoşi al acestuia pe L. angustifolium. Inul este o plantă industrială, medicinală şi meliferă. Din fibrele lui se fac cele mai fine ţesături. Pentru obţinerea fibrelor, inul se pune în snopi la topit, în ape stătătoare sau lin curgătoare, pînă ce ţesuturile celulozice se macerează, apoi se usucă în locuri însorite, în industriile mari sînt instalaţii speciale pentru topirea raţională a inului. După uscare, tulpinile sînt zdrobite rămînînd fibrele brute, care prin curăţire şi prelucrare specială dau fuiorul de in. Din seminţe se scoate 30% ulei, fin, sicativ, folosit în industria vopselelor, a săpunului, în fabricarea cernelei de imprimerii etc. Făina de in se foloseşte în medicină sub formă de cataplasme emoliente. Uleiul de in intră de asemenea în componenţa unor preparate farmaceutice ; agitat cu o cantitate egală de apă de var dă un liniment care se aplică cu succes pe arsurile récente. Inul este atacat de diferiţi dăunători animali şi vegetali: Puricele inului (■Aphthone euphorbiae Schr.). Insecta atacă frunzele inului abia răsărit, care pe timp secetos se usucă. Daunele produse se pot ridica pînă la 40—60 %. Se recomandă semănarea cît mai timpurie pentru ca la apariţia insectelor planta să aibe o înălţime de 5—8 cm. Se mai combate prin mijloace chimice. Dăunătorii vegetali ai inului sînt în primul rînd unele ciuperci, care provoacă bolile : antracnoza inului, rugina inului, fuzarioza inului şi pierirea plantulelor de in. Acestea se combat prin semănarea de seminţe curăţite şi desinfectate, smulgerea şi arderea plantelor atacate, precum Şi prin mijloace chimice. Inul mai este atacat de o plantă parazită fane-rogamă, Cuscuta inului (Cuscuta epilinum Whe.)- care se împleteşte în jurul plantei, distru-gînd-o. Se combate prin folosirea de seminţe absolut curate şi nimicirea prin ardere a focarelor de infecţie. Răsp. gen.: Regiunile mediteraneene. 14. L. uninérve (Roch.) Borb. in MTK XV (1897) 303 et in Engl. Bot. Jahrb. V (1884) 346. — L. flavum var. uninerve Roch. Reise (1838) 62. — Exs.: FRE nr. 2549; FHE nr. 52. — Ic.: Pl. 13, fig. 3, 3a. — In galben de Banat. — Bânâti len. — Schmalblăttriger Lein. 2J-. Tulpinile din anii trecuţi, lemnoase, culcate, emit tulpini noi florifere şi sterile, înalte de 20—35 cm, toate la bază cu cîte o rozetă de'frunze obovate, cuneate, scurt peţiolate, late de cca 1 cm, cu 3 nervuri spălăcite sau numai cu o singură nervură. Tulpina floriferă ierbacee, cu frunze alterne, oblanceolate, uşor atenuate, obtuziuscule sau scurt acute, glabre. Inflorescenţă compusă dintr-o floare terminală şi 2—3 cincine scurte, pauciflore. Sepale din baza lanceolată foarte pronunţat şi fin cuspidate. Petale galbene, obovate, la vîrf rotunjite, lungi de cca 2 cm sau şi mai lungi. Fruct capsulă globuloasă, puţin mai scurtă decît sepalele. — IV—VII. Staţiunea. în locuri stîncoase, ierboase, însorite. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Mereşti pe Mt. «Nagymâl» (r. Odorhei). Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt. Domogled (la Prolaz şi Crucea Albă) şi pe V. Jelereu LINACEAE —OXALIDACEAE 105 Defileul Dunării la Cazane, Orşova, Mehadia, Sviniţa pe Mt. Glavcina (r. Orşova) ; Lugoj. Reg. Craiova: Vîrciorova, Piatra Cloşanilor (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Cîmpulung. Reg. Constanţa: Dobrogea (Prodan Fl. II, pag. 573). Variabilitatea speciei f. croceum Jâv. Magy. fl. (1925) 667. — L. tauricum ssp. croceum Jâv. in MBL IX (1910) 157, tab. 8, fig. 10, 11. — Diferă de specie prin petalele portocalii şi mai acute. — Creşte în staţiuni mai înalte. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Cazane (r. Orşova). Răsp. gen.: Endemică în R.P.R. Genul 289. RADIOLA") Roth. Tent. Fl. germ. I (1788) 71. Caracterizarea genului este identică cu a speciei. R. linoides Roth Tent. Fl. germ. I (1788) 71; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 85. — Linum Radiola L. Sp. pl. ed. I (1753) 281. — Ic/: Pl. 12, fig. 4. Θ. Rădăcină filiformă. Tulpină înaltă de 2—8 (10) cm, cilindrică, subţire, erectă, glabră, foarte rămuroasă. Frunze eliptice pînă la alungit eliptice, întregi, acute, sesile, lungi de (2) 5—7 (8) mm, late de 2—4 mm. Flori foarte mici, late de 1—2 mm, numeroase, într-un dihaziu terminal şi mai multe laterale, simple, reduse, aglomerate. în glomerule bracteile devin alterne. Sepale 4, lungi de 1 — 1,5 mm, obovate, la vîrf adînc 3-dinţate, unite la bază. Petale 4, albe, obovate, de lungimea sepalelor. Stamine 4, lungi de 1 — 1,5 mm, unite la bază, între filamente cu cîte un apendice, care uneori lipseşte. Gineceu din 4 cârpele şi 4 loji, subdivizate incomplect prin cîte un perete fals în 2 despărţituri, fiecare cu cîte un ovul. Stile 4. Fruct capsulă ± sferică, cu 8 seminţe ± ovale, brunii, lucioase, lungi de cca 0,3 mm. - VI-IX. Staţiunea. Locuri nisipoase, umede, mai ales pe soluri silicioase. Răsp. înţară: Reg. Baia M. : la SV de Baia Mare. Reg. Cluj : Bogata (r. Luduş). Reg. Stalin: Rupea spre Ungra; Cîrţişoara (r. Făgăraş). Reg. Oradea: între Dumbrăviţa de Codru (r. Beiuş) şi Sighiştel (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Timişoara: Aluniş (r. Arad). Reg. Iaşi: Ţibana (r. Negreşti). Răsp. gen.: Eurasia, Africa. Fam. 59. OXALIDÂCEAE **) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 140; Oxalideae DC. Prodr. I (1824) 689. Plante la noi ierbacee, de obicei perene, adeseori cu stoloni subterani sau uneori cu rădăcini napiform îngroşate. Frunze lung peţiolate, la noi palmat *) De la latinescul radius (cu diminutiv) = rază, deoarece are tulpini radiar ramificate. **) Prelucrată de A. N y â r â d y. 106 FLORA R.P.R. compuse, cu 3 sau 4 foliole, cu sau fără stipele. Flori radiar simetrice (actino-morfe), de obicei pentamere, hermafrodite, solitare sau adunate în cincine aşezate în umbele. Sepale 5, de obicei libere, persistente. Petale 5, libere sau uneori concrescute la bază, caduce. Stamine de regulă 10, dispuse în 2 cercuri; staminele din cercul intern cu filamente mai lungi decît cele din cercul extern. Bazele filamentelor staminale adeseori concrescute; anterele se deschid spre interior prin crăpături longitudinale. Gineceu superior, 5-car-pelar, cu 5 stile ± libere. Fructul capsulă alungită, 5-muchiată, multispermă, 5-loculară, se deschide prin 5 valve. Seminţe cu pseudoaril, format din stratul extern al tegumentului. Familie reprezentată prin cca 360 specii, grupate în 8 genuri, răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale. în flora noastră se găseşte numai un singur gen· Genul 290. 0X A LIS *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 208], ed. V (1754) 198. —Măcrişul iepurelui. Caracterele genului corespund cu cele ale familiei. Determinarea speciilor 1 a Frunze -cu 3 foliole.............................,.......................... 2 1 b Frunze cu 4 fôliole ........................................... 4. O. dêppei 2 a Petale albe, purpurii, liliachii sau albăstrui. Tulpină scapiformă, unifloră. Plantă numai cu frunze bazale.............................. 1. O. acetosella 2 b Petale galbene. Tulpină frunzoasă, cu mai multe flori....................... 3 3 a Frunze nestipelate. Pedicelii fructelor erecţi................. 3. 0. stricta 3 b Frunze cu stipele mici. Pedicelii fructelor de. obicei reflecşi 2. O. corniculata 1. 0. acetosella L. Sp. pl. ed. I (1753) 433; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 79. — Măcrişul iepurelui. — Madâssôska. — Wald-Sauerklee. — Kncjimţa o6i>iKHOBeHHaH. — Exs.: FRE nr. 2239. — Ic.: Pl. 16, fig. 1. 2J-. Rizom repent, ramificat, format din articule acoperite cu solzi, glabre, roşietice, cu numeroase rădăcini adventive. Tulpină scapiformă, înalta pînă la 15 cm. Frunze lung peţiolate, toate bazale, trifoliate. Foliole obcordate, foarte scurt (articulat) peţiolulate, pe margini întregi, glabre sau mai ales pe dos dispers păroase. Peţiol păros, spre bază lăţit, cărnos* Stipele mici, ovate, ascuţite, la bază concrescute cu peţiolul. Tulpină ± mai lungă decît frunzele, la vîrf cu o floare solitară, spre mijloc sau spre bază cu 2 bracteole opuse, lanceolate. Sepale 5, libere, ± alungit ovale, ^ obtuze sau *) De la cuvintele greceşti oxys = acru şi hals = sărat, numele unei plante cu gust acru la scriitorul Nikandros. P 1 a n ş a 16. 1. Oxalis acetosella L. — 2. O. corniculata L. — 3. O. stricta L. — 4. Géranium columbinum L., 4a. fruct. OXALIDACEAE 109 rotunjite, la exterior şi pe margini păroase, lungi pînă· la 4 mm. Petale 5, libere sau uneori la bază ± concrescute, obovate, lungi pînă la 20—30 mm, de obicei albe, cu nervaţiune violetă, mai rar purpurii, liliachii sau albăstrui. Stamine 10, diciclice, cele interne lungi de cca 8 mm, mai scurte decît cele 5 stile filiforme terminate cu cîte un stigmat lat globulos. Flori cleistogame mai mici, lungi numai de cca 2—3 mm, dispuse pe pediceli mai scurţi. Fructul capsulă ovată sau alungit ovată, 5-muchiată şi 5-loculară, lungă de cca 10 mm, în fiecare loc^I cu cîte 2 seminţe ovate, lungi pînă la 3 mm, la început înconjurate de un pseudoaril alb, cărnos. — IV—V (IX). Staţiunea. în regiunea de munte, din etajul montan inferior pînă în etajul subalpin, prin păduri umbroase de fag, molidişuri, brădete, făgete cu răşinoaşe. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. parvi flora (Lej.). — O. parviflora Lej. Fl. Spa II (1811) 307. — O. Acetosella d. alpina Schur Enum. pl. Transs. (1866)140. — Plantă mai mică în toate părţile sale. Flori albe, mici, de 6—10 mm, cu petale numai de 2 ori mai lungi decît caliciul. Stamine adeseori numai 5, de lungimea caliciului. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Mt. Cişa. Reg. Stalin: Mţii Arpaşului. f. albiflôra (Schur) Nyâr. Kv. fl. (1940—44)339. — O. Acetosella a. albiflora Schur 1. c. — Petale albe, cu nervuri violete sau roşietic violacee. — Foarte comună. f. lilâcina (Rchb.) Soo in BK XXIII(1926)149. — O. Acetosella b. lilacea Schur 1. c. — Petale liliachii. — Reg. Cluj : Cluj. f. purpurea (Schur). — O. Acetosella c. purpurea Schur 1. c. —Petale purpurii sau roşcate. — Sibiu. f. caerulea (Pers.) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 172. — O. Acetosella L. 1. caerulea Pers. Syn. I (1805) 515. — Petale albăstrui. — Rară. — Reg. Ploeşti: Dl. Poiana Rotundă (r. Buzău). întrebuinţări. Pasta pregătită din planta proaspătă, adunată în timpul înfloririi, se întrebuinţa odinioară ca medicament extern pentru răni. Planta uscată servea ca antiscorbutic, emenagog, contra arteriosclerozei, ca băutură răcoritoare şi ca antidot împotriva otrăvirilor cu arsenic şi mercur. Frunzele proaspete conţin acid oxalic şi se folosesc ca surogat de spanac, în salată şi în ciorbă. Conservată cu zahăr dă un condiment pentru iarnă, iar fiartă cu zahăr este folosită în contra constipaţiei. Acidul oxalic extras din plantă se folosea altădată ca dizolvant al albastrului de Berlin la vopsirea lînei şi a mătasei ; de asemenea la curăţirea ţesăturilor de in de petele de cerneală şi de rugină. De cînd s-a descoperit fabricarea sintetică a acidului oxalic, folosirea acestei plante s-a redus mult. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N şi America de N. 2. O· corniculata L. Sp. pl. ed. I (1753) 435; FL U.R.S.S. XIV (1949) 77. - Exs. : FRE nr. 2240. - Ic. : Pl. 16, fig. 2. Θ, Θ sau 4. Plante adeseori cu stoloni supratereştri, lungi pînă la 20—30 cm. Tulpină culcată sau erectă, ramificată de la bază, frunzoasă, la 110 FLORA R.P.R. noduri de regulă radicantă, păroasă. Frunze lung peţiolate, 3-foliolate, cu foliole subsesile, lat obcordate, adînc emarginate sau chiar pînă la mijloc fidate, cu margini întregi, ± păroase. Stipele mici, alungite, de lăţimea peţiolului cu care sînt concrescute. Inflorescenţe lung pedunculate, umbeli-forme, dispuse în subţioara frunzelor, păroase, cu 2—6 flori. Sepale ovatey cu vîrf trunchiat sau ascuţit, lungi de 3—4 mm, la exterior păroase, persistente. Petale obovate, emarginate, lungi pînă la cca 6 mm, aproape de 2 ori mai lungi decît lungimea sepalelor, auriu galbene. Capsulă alungit cilindrică* longitudinal 5-muchiată, multispermă, relativ des păroasă, de obicei cu pediceli reflecşi. Seminţe lat elipsoidale, brune, zbîrcite, lungi de 1 — 1,2 mm.— VI-IX. Staţiunea. Plantă ornamentală cultivată, uneori subspontană, mai ales în oraşe pe lîngă garduri, drumuri pietruite, prin parcuri, grădini. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Arad; Timişoara. Reg. Craiova: Turnu Severin. Reg. Bucureşti: Bucureşti. Reg. Galaţi: Galaţi. Reg. laşi: Iaşi. V ari abi 1 itatea speciei **· atropurpurâa Vanhoutte ap. Planch. in Lemaire Fi. serres XII (1857) tab. 1205. — Tulpină şi frunze întunecat purpurii. — Cultivată ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini. Răsp. gen.: Originară din Europa de S, de unde s-a răspîndit în Europa centrală, precum şi în alte continente, fiind introdusă ca plantă ornamentală. 3. O. stricta L. Sp. pl. ed. I (1753) 435; Fl. U.R.S.S. l.c. 78. - Exs.: FRE nr. 2241. - Ic.: Pl. 16, fig. 3. 4. Rădăcină fuziformă, brună, cu stoloni subterani subţiri, roşcaţi, cărnoşi, spre toamnă slab tuberizaţi şi cu stoloni supratereştri frunzoşi. Tulpină erectă sau procumbentă, înaltă de 15—40 cm, frunzoasă, ramificată, răsfirat păroasă, de obicei neradicantă. Frunze lung peţiolate, trifoliate, cu foliole subsesile, obcordate, întregi pe margini, slab păroase sau glabrescente, pe dos albăstrui verzi. Stipelele lipsesc. Flori pentamere (numai florile terminale uneori hexamere), de obicei cîte 2—6, adunate în cincine umbeliforme dispuse în subţioara frunzelor. Pedicelul florilor relativ scurt, erect şi după înflorire. Sepale ovat lanceolate, ascuţite, persistente, lungi pînă la cca 4 mm. Petale obovate ± emarginate, deschis galbene, lungi de 6—8 mm. Capsule cu pediceli erecţi sau orizontal patenţi, alungit cilindrice, 5-muchiate, lungi pînă la 15—18 mm, păroase, cu peri simpli şi glandulosi, la maturitate glabrescente, multisperme, cu seminţe roşcat brune, zbîrcite, slab comprimate, lungi de 1 — 1,3 mm, cu un arii fals alb. — VI—X. Staţiunea. Buruiană introdusă din America de N şi răspîndită mai ales în arături, grădini de zarzavat, pe lîngă' drumuri, vii, tufişuri. OXALIDACEAE—TROPAEOLACEAE 111 Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Sighet; Garei. Reg. Cluj: Anieş (r. Năsăud) ; Bistriţa; Dej; Cluj; Bonţida, Ţaga, Sucutard (r. Gherla). Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Aut. MTg. Mureş. Reg. Oradea: Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad: Timişoara. Reg. Bucureşti: Bucureşti. Reg. Bacău: pe malul rîului Topliţa între Ocea şi Grumăzeşti (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Niţelea, Bîrnova, Tomeşti în păd. Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani spre Agafton. Va r i a b i 1 i t a t ş a speciei f. dtffûsa (Boenn.) Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1655. — O. stricta β. diffusa Boenn. Prodr. Fl. monast. (1824) 131. — Tulpină ± culcată, cu ramuri alungite, procum-bente. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara: Timişoara. f. ramosissima (Schur) Hegi 1. c. — O. stricta a. ramosissima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 140. — Tulpini numeroase, abundent ramificate de la bază, radicante. Flori mari, intens galbene. — Reg. Cluj : Cojocna, între Someşeni şi Apahida (r. Cluj). Răsp. gen.: Plantă originară din America de N ; introdusă şi cultivată în Anglia (Oxford) în anul 1668, de unde apoi s-a răspîndit în toată Europa pînă în Scandinavia de S, ca buruiană comună mai ales în grădinile de zarzavaturi. 4. * 0. déppei Lodd. Bot. Gab. XV (1828) tab. 1500, non Schlecht. — O. tetraphylla Link et Otto Ic. pl. rar. I (1828—31) 21, tab. 11, non Cav. (1794). - Ic.: Pl. 12, fig. 1, 1 a, b. 2J-. Plantă înaltă pînă la 25—30 cm, cu 1—4 rădăcini fuziforme, napiform îngroşate, lungi de 10—20 cm şi groase pînă la 5 cm, alburiu translucide, spre toamnă în regiunea coletului cu un bulb bine dezvoltat şi cu numeroşi bulbili mici, sesili, ieşiţi la suprafaţa solului. Frunze toate bazale, lung peţiolate, cu 4 foliole obcordate sau obovat emarginate, lungi de obicei pînă la 4—5 cm, pe faţa superioară purpuriu brun pătate spre mijloc, pe dos suriu verzi. Tulpină scapiformă, nefrunzoasă, ± mai lungă decît frunzele, terminată într-o inflorescenţă umbeliformă, cu 8—10 flori mari, cu petale scurt ungui-culate, obovate, roze sau roşii cărămizii. — VI —IX. Staţiunea. Prin grădini, cimitire, cultivată ca plantă ornamentală. Răsp. în ţară: Cluj în cimitirul oraşului şi în grădini. întrebuinţări. Plantă ornamentală, mai ales pentru frunzele 4-foliolate şi florile viu colorate. Poate fi înmulţită vegetativ destul de uşor prin bulbii dezvoltaţi în regiunea coletului. în condiţiunile noastre planta nu suportă hibernarea. Răsp. gen.: Plantă originară din Me^pc, de unde a fost introdusă în Anglia în anul 1827. Fam. TROPAEOLÂCEAE *) Lindl. Veg. Kingd. (1847) 366. — T r o p a e o 1 e a e Juss. in Mém. Mus. Paris III (1817) 447. Plante anuale sau perene. Frunze alterne, întregi, peltate, uneori sectate. Flori hermafrodite, simetrice, lung pedicelate. Periant pentamer. Androceu din 8 stamine libere, dispuse în 2 cicluri; 2 stamine din planul de simetrie *) Prelucrată de I. Grinţescu. 112 FLORA R.P.R. anteroposterior lipsesc. Gineceu liber, din 3 cârpele, în fiecare carpelă cu cîte un ovul anatrop, pendul. Stil cu 3 ramuri stigmatifere. Fruct din 3 nucule sau 3 bacule mericarpice, apocarpoide, fiecare nuculă sau baculă cu cîte o sâmînţă. Embrion cărnos, fără endosperm. Familia cuprinde numai un singur gen. Genul TROPAÉOLUM*) L. # Gen. pl. [ed. I (1737) 114], ed. V (1754) 162. — Călţunaşi, Conduraş i. Tulpină subcărnoasă, prostrată, glabră sau pubescentă. Frunze lung peţiolate; stipele mici sau lipsesc. Flori bilateral simetrice (zigomorfe). Receptaculul floral concav, se prelungeşte la partea posterioară, formînd un pinten nectarifer. Caliciu din 5 sepale pefcaloide. Corolă din 5 petale, cele 3 anterioare lung unguiculate şi fimbriate, cele 2 posterioare striate, de culoare galbenă, portocalie sau roşie, rar albăstruie. Stamine 8, cu anterele ciclului extern mai mari decît cele ale ciclului intern. Fruct din 3 nucule sau 3 bacule apocarpoide, cu pericarp spongios sau cărnos. Nucule sau bacule monosperme. Genul cuprinde cca 50 de specii originare din America. Determinarea speciilor mai des cultivate 1 a Plantă glabră...................................................... 2 1 b Plantă pubescentă, înaltă pînă la 4—5 m, cu flori portocalii sau roşii. Petale maculate................................... 3. T. peltophorum 2 a Plantă agăţătoare, înaltă de 2—4 m, cu flori de 3—6 cm în diam.. 3 2 b Plantă neagăţătoare, înaltă de 30—40 cm, cu flori de 3—4 cm în diam. 2. T. minus 3 a Frunze orbiculare, peltate, întregi sau uşor lobate. Flori mari, galbene, de 5—6 cm în diam., cu pinten lung, drept sau uşor curbat; petalele anterioare lung unguiculate şi fimbriate. Fruct uscat... 1. T. majus 3 b Frunze palmat sectate, cu 5 lobi obtuzi şi mucronaţi. Flori mici, de cca 3 cm în diam., galbene sau aprins roşii, cu pintenul umflat; petalele anterioare reduse sau lipsesc. Fruct cărnos.... 4. T. pentaphyllum 1. * T. mâjus L. Sp. pl. ed. I (1753) 345; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 84. — T. elatum Salisb. Prodr. stirp. hort. Allerton (1796) 275. — Condu-raşi. — Sarkantyùka. — Grosse Kapuzinerkresse. — HacrypiţHH 6ojn>maH. — Ic.: Pl. 18, fig. 1. O. Plantă agăţătoare, glabră, înaltă pînă la 3 m. Frunze orbiculare, verzi albăstrui, peltate, întregi sau uşor lobate. Flori portocalii, de 5—6 cm în diam. ; pedunculii aproape de aceeaşi lungime cu peţiolii foliari. Petalele *) De la latinescul tropaeolum, diminutivul lui tropaeum, adică mici trofee, ca scut şi coif, cu aluzie la forma frunzelor şi a florii. Planşa 17. — 1. Citrus aurantium L., la. fruct în secţiune transversală. — 2; Géranium asphodeloides Burm. f. — 3. Tropaeolum peltophorum B.enth. — 4. Tr. pentaphyllum Lam. — 5. Tr. minus L. PLANŞA 1 8 - c. 507 / TROPAEOLACEAE 116 anterioare lung unguiculate şi fimbriate, cu pintenul drept sau uşor curbat. Fruct de cca 1 cm în diam. format din 3 nucule. — VI — IX. Frecvent cultivată prin grădini. V ari abi 1 itatea speciei var. âltum Voss in Vilmor. Blumengărtn. ed. III (1896) 164, tab. 16, fig. 62. — Plantă înaltă pînă la 3 m, cu numeroase forme horticole. — Cultivată frecvent. var. nâmim Voss in Vilm. 1. c. — Plantă tufoasă, înaltă pînă la 40 cm, neagăţătoare, ramificată începînd de la bază. — Se cultivă în numeroase forme horticole. întrebuinţări. Frunzele tinere sînt consumate pe alocuri ca salată, iar bobocii florali şi fructele încă verzi, conservate în oţet, înlocuiesc caperele. Conduraşii sînt însă mult mai folosiţi ca plante decorative şi indicaţi pentru decorarea balcoanelor şi ferestrelor, dar mai ales pentru acoperirea spalierelor. Toate organele plantei conţin gjucozidul tropeolina, iar anumite celule ale ţesuturilor trofice elaborează enzima miro-zina. Prin zdrobirea plantei, tropeolina, sub acţiunea mirozinei se descompune, punînd în libertate glucoza şi un ulei volatil cu gust înţepător, asemănător uleiului de muştar. Această din urmă substanţă are proprietăţi antiscorbutice. Răsp. gen.: Originară din Peru ; introdusă în Europa în anul 1684. 2. * T. minus L. Sp. pl. ed. I (1753) 345; Fl. U.R.S.S. l.c. 84. - T. pulchellum Salisb. Prodr. l.c. — Călţunaşi. — Kis sarkantyùvirâg. — Kleine Kapuzinerkresse. — Hacrypivin Majiaa. — Ic. : Pl. 17, fig. 5. Θ. Plantă scundă, tufoasă, neagăţătoare, înaltă de 30—40 cm. Frunze mici, peltate, cu limbul orbicular, crenelat. Flori mici, de 3—4 cm în diam., de culoare galbenă, portocalie sau roşie, de diferite nuanţe. Toate petalele maculate; cele 3 petale anterioare fimbriate; pintenul drept sau uşor curbat. — VI —X. Sporadic cultivată prin grădini. V ari abi 1 itatea speciei f. coccineum Voss in Vilmor. 1. c. — Flori închis roşii. întrebuinţări. Atît specia tipică, cît şi hibrizii cu T. majus sînt cultivaţi ca plante de podoabă. Fructele murate în oţet, sînt căutate pentru scopuri culinare. R ă s p. g e n. : Originară din Peru ; introdusă în Europa în anul 1596 3. -)f T. peltôphorum Benth. Pl. Hartweg. (1843) 127. — T. Lobbianum Veitch in Curt. Bot. Mag. LXX (1844) tab. 4097. - Ic.: Pl. 17, fig. 3. Θ. Plantă agăţătoare, înaltă pînă la 5 m, pubescentă. Frunze orbiculare, peltate şi uşor lobate, cu lobi obtuzi şi mucronaţi. Flori mici, de 2—2,5 cm în diam., portocalii sau roşii, cu pinteni pubescenţi. Petalele posterioare obovate şi uşor lobate, cele anterioare mici, lung unguiculate şi fimbriate, toate maculate. — VI—XI. Cultivată sporadic. 116 FLORA R.P.R. în trebui n]ţ ă r i. Specie folosită de horticultori la hibridizarea conduraşilor obişnuiţi.* Hibrizii lui T. peltophorum cu T. majusy pe lîngă avantajul că sînt multiflori, înfloresc de timpuriu şi florile se menţin pînă toamna tîrziu. Răsp. gen.: Originară din părţile muntoase ale Columbiei ; introdusă în Europa în anul 1843. 4. -X- T. pentaphyllum Lam. Encycl. I (1783) 612. — Chymocarpus pentaphyllus D. Don in Trans. Linn. Soc. XVII (1834) 14. — Ic.: Pl. 17, fig. 4. Θ. Plantă glabră, înaltă pînă la 4 m, agăţătoare. Frunze peltate, palmat sectate, cu 5 lobi obtuzi şi mucronaţi ; lobul median ovat lanceolat. Pedunculii florali mai lungi decît peţiolii foliari. Flori mici, de cca 3 cm în diam., galbene sau aprins roşii ; din cele 5 petale ale corolei numai cele posterioare se dezvoltă, petalele anterioare fiind reduse sau lipsesc. Pintenul umflat. Fruct tribacă albastră, comestibilă, purtînd caliciul persistent. — VI —IX. Rar cultivată. Răsp. gen.: America de S. Obs. Prin sere se%nai cultivă T. tuberosum Ruiz et Pav. Fl. peruv. et chili. III '(1802) 762, tab. 314, ^ig. 6. — Plantă perenă, cu tuberculi piriformi, de mărimea oului d& porumbel. — Originară din Peru şi Chili, unde tuberculii fierţi sînt folosiţi în alimentaţie. Fam. 60. GERANIACEAE *) Jaume St. Hil. Expos. fam. II (1805) tab. 80; DC. in Lam. et DC. Fl. fr. IV, 2, ed. III (1805) 838; Z. Pantu Geraniaceele din Romînia in Mem. Sect. Şt. Acad. Rom. ser. III, voi. VIII, Mem. 1 (1931). Plante ierbacee, rar lemnoase, păroase, rar glabrescente, cu tulpini adesea îngroşate la noduri. Frunze opuse, mai rar alterne, palmate, digitate, penate, mai rar întregi, cu 2 stipele la bază. Flori radiar simetrice (actino-morfe), rar cu tendinţă de simetrie bilaterală (zigomorfie), cîte 2, mai rar izolate la baza frunzelor sau a bracteilor. Sepale 5, rar 4, imbricate, rar valvate, uneori cea posterioară pintenată. Petale 5, rar 4, obcordate, spatulate sau liniare, imbricate, rar contorte. Stamine în număr dublu decît al petalelor, rar triplu sau mai mult, toate fertile sau 5 sterile, cu filamentele unite la bază, rar libere ; anterele se deschid pe o linie longitudinală. Gineceu superior din 3—5 (rar 2—3) cârpele alungite într-un rostru lung, unit cu axa; în fiecare loje cîte 2 ovule pendente, suprapuse, cu micropilul în sus şi rafeul în jos, din care mai adesea numai unul singur devine sămînţă. Fruct capsular, dehiscent prin 3—5 (foarte rar 8) valve monosperme; la deschidere, de cele mai multe ori, rostrul carpelelor, datorită unui sistem mecanic special, se *) Prelucrată de I. Şerbănescu. P 1 a n ş a 18. — 1. Tropaeolum majus L. — 2. Citrus medica L., 2a. fruct în secţiune transversală. — 3. Xanthoceras sorbifolia Bge., 3a. floare, 3b. fruct. PLANŞA 18 / GERANIACEAE 119 îndoaie brusc ca un arc sau ca o spirală. Seminţele cu tegument membranos sau subcoriaceu, de obicei fără albumen; embrion încovoiat; cotiledoane răsucite sau îndoite. Familia cuprinde 11 genuri şi cca 630 specii răspîndite în ambele zone temperate. Obs. Multe Geraniaceae conţin taninuri, uleiuri esenţiale şi o substanţă amară, numită geraniină. Determinarea genurilor 1 a Flori radiar simetrice (actinomorfe), nepintenate................. 2 1 b Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), pintenate; pintenul concrescut cu pedicelul, la capăt vizibil ca o proeminenţă a pedicelului sub caliciu, sau chiar mult mai jos (Pl. 24, fig. 5)............... Pélargonium 2 a Frunze palmate. Toate cele 10 stamine fertile. Rostrul valvelor la maturitate se încovoaie ca un arc................... 291. Géranium 2 b Frunze penate sau nedivizate. Ciclul exterior de stamine sterile fără antere. Rostrul valvelor la maturitate se răsuceşte în spirală 292. Erodium Genul 291. GERĂNIUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 204], ed. V (1754) 306. - Ciocul berzei. Plante rar lemnoase, la noi numai ierbacee. Frunze palmat lobate sau partite, cu lobii dinţaţi sau penaţi; rar frunzele sînt întregi, slab dinţate. Flori cîte 2, pedicelate, mai rar izolate, cu peduncul comun. Sepale şi petale 5, libere. Sepaîe de obicei terminate într-o aristă mai scurtă sau mai lungă. Petale obovate sau obcordate, roşii, roze, albastre, violete sau albe. Stamine 10, fertile, cu filamente scurt unite la bază sau libere, cele externe opuse petalelor (androceu obdiplostemon). Gineceu 5-carpelar, 5-locular, 10-ovular. Fruct sincarp, la maturitate desfăcîndu-se în 5 fructuleţe apocarpoide, cu un rostru ± lung, care se încovoaie ca un arc ; suprafaţa valvelor (porţiunea care închide ovulul) glabră sau păroasă, netedă sau rugoasă. Seminţe cîte una în fiecare lojă, netede, punctate, striate sau foveolate; cotiledoanele îndoite sau răsucite, cu marginile adînc crestate. Germinaţia se face de obicei toamna. Genul cuprinde cca 250 specii răspîndite în zona temperată de pe întreg globul. Determinarea speciilor 1 a Plante anuale. Petale sub 1 cm lungime ................................. 2 1 b Plante perene. Petale peste 1 cm lungime............................. 10 2 a Lamina şi unguicula îndepărtat ciliate. Petale lungi de 8—9 mm, cordat ovate......................................... 13. G. hohemicum 2 b Petale numai pe unguiculă ciliate sau glabre, mai mici (numai la G. columbinum de 10 mm lungime)....................................... 3 *) De la grecescul geranos = cocor, din cauza fructului cu rostru lung, care aminteşte ciocul cocorului. 120 FU3RA.R.P.R. 3 a Sepale în timpul înfloririi erecte., conivente. Valve reticulate........... 4 3 b Sepale în timpul înfloririi patente,...................................·... 5 4 a Plante acoperite în întregime cu peri lungi, glandulosi şi avînd un miros puternic, neplăcut ............................ *20. G. rofoçrtianum 4 b Plante glabre sau slab păroase............................. 19. G. lucidum 5 a Valve rugoase .....................................................6 5 b Valve netede............................................................... 7 6 a Valve foarte rugoase. Segmentele frunzelor trifidate. . .. 17. G. molie 6 b Valve numai spre vîrf cu puţine , rugozităţi oblice, ± anastomozate. Frunze profund 5-fidate, cu segmentele aripat fidate 18. G. divaricatum 7 a Pedunculi cu peri scurţi şi patuli, adesea glanduloşi sau foarte scurt glandulos pubescenţi ..................................................... 8 7 b Pedunculi cu peri retrorşi, ± alipiţi, de obicei neglanduloşi. Petale de aceeaşi lungime cu sepalele, de 10 mm lungime.... 16. G. columbinum 8 a Frunze orbicular reniforme, ± pînă la mijloc 5—9-sectate. Sepale scurt aristate, aproape de 1 cm lungime......................................... 9 8 b Frunze palmat 5 —7-sectate, cu segmente adînc sectate în lacinii liniare. Sepale lung aristate, de 1—3 mm lungime. Petale lungi de 4—5 mm / 15. G. dissectum 9 a Seminţe reticulate. Petale lungi de 4—5 mm... 14. G. rotundiîolium 9 b Seminţe netede. Petale lungi de 2 mm....................... 12. G. pusillum 10 a Petale lung unguiculate. Caliciu ± umflat, închis. Valvele transversal rugoase. Rizom gros, oblic, prevăzut cu numeroase scvame brune. Plantă cu miros pătrunzător, acoperită cu numeroşi peri simpli şi glanduloşi .................................................... 1. G. macrorrhizum 10 b Petale mai scurt unguiculate................................................ 11 11 a Valve ± transversal rugoase, păroase. Petale ± reflecte, negricios purpurii .........................................................2. G. phaeum 11 b Valve netede. Flori albastre .............................................. .. 12 12 a Petale întregi sau ± crenate la vîrf....................................... 13 12 b Petale ± emarginate ....................................................... 18 13 a Flori mari, pînă la 3 cm în diametru, cu petale albastre violacee. Plantă înaltă..................................................... 3. G. pratense 13 b Flori cu diametru mai mic, cu petale rozeu violacee sau violaceu albăstrui................................................................. 14 14 a Arista sepalelor lungă de 1 — 1,5 mm....................................... 15 14 b Arista sepalelor lungă de 2—4 mm .......................................... 16 15 a Plante din regiunea de cîmpie. Petale rozeu violacee, retuze. Seminţe foveolate ........................................... 11. G. asphodeloides Planşa 19. — 1. Géranium caeruleatum Schur. — 2. idem, var. caroli-principis (Panţu). — 3. G. macrorrhizum L. — 4. G. palustre Torn. PLANŞA 19 / GERÀNIÀCEAE 123 15 b Plante din regiunea subalpina. Frunze ± pînă la bază dublu sectate, cu lobi înguşti. Pedunculi cu peri retrorşi, neglanduloşi. Petale violaceu albăstrui. Seminţe netede sau fin punctate............ 4. G. coeruleatum 16 a Pedunculi cu peri glandulosi. Petale roşii, lungi de 13—18 mm 5. 6. silvaticum 16 b Pedunculi ± păroşi, fără peri glanduloşi............................... 17 17 a Caliciu păros numai pe nervuri. Pedunculi groşi de 1,5 mm şi lungi de 5—8 cm. Petale roşii.................................. 6. G. palustre 17 b Caliciu păros pe întreaga suprafaţă. Pedunculi cu mult mai subţiri, lungi de 5—20 cm. Petale violete purpurii................ 7. G. collinum 18 a Plante cu rizomi ...................................................... 19 18 b Plante cu rădăcină pivotantă. Petale de 2—3 ori mai lungi de sepalele 10. G. pyrenaicum 19 a Rizom orizontal, ramificat. Petale invers cordate, roşii, lungi de 13— 18 mm, mult mai lungi decît sepalele.................. 8. G. sanguineum 19 b Rizom vertical, ramificat. Petale mai mici, cu vine purpurii, subegal de lungi cu sepalele .......................................... 9. G. sibiricum Secţia I. UNGUIGULATA Boiss. Fl. or. I (1867) 869, 871. Rizom gros, lung, cu numeroase scvame. Petale lung unguiculate, cu unguicula ciliată la bază. Seminţe foarte fin punctate. 1. G. macrorrhizum L. Sp. pl. ed. I (1753) 682; Panţu Geran. Rom. in Mem. Sect. şt. Acad. Rom. tom. VIII (1931) 27; Fl. U.R.S.S. XI (1949) 34. — Priboi. — Kandilla gôlyaorr. — Dickwurzeliger Storchschnabel. — Tepam» KpynHOKOpHeBumHaH. — Exs. : FRE nr. 58 a, b ; FHE nr. 53. — Ic. : Pl. 19, fig. 3. 4. Rizom gros de cca 1 cm, orizontal, lung pînă la 10 cm, acoperit cu scvame brune. Tulpină simplă, înaltă de 20—25 cm, în partea inferioară păroasă, în cea superioară glandulos păroasă, dihotomic ramificată mai sus de mijloc. Frunze ± orbiculare, de 6—10 cm în diam., palmat partite sau fidate, cele bazale cu peţioli lungi de 10—20 cm, cele superioare tulpinale 3—5-fidate, mai mici, cu peţioli din ce în ce mai scurţi; lobii obovaţi pînă la cuneat eliptici, la vîrf cu dinţi mari, scurt mucronaţi. Stipele ovale, ± obtuze. Inflorescenţă dihotomic ramificată, uneori corimbiformă, cu pedicelii de cca 1 cm lungime, la florile în boboc nutanţi, după fecundare drepţi. Sepale lungi de cca 7 mm, trinervate, glandulos păroase, roşii, înainte de înflorire formînd un caliciu globulos, în timpul înfloririi patente. Petale închis roşii, rar albe, rotund obovate sau ± spatulate, cu unguicule lungi cît lamina, puţin reflecte în timpul înfloririi. Filamentele etaminelor după înflorire depăşesc lungimea petalelor, încovoindu-se în jos. Fruct glabru, lung de cca 2 cm, cu valve transversal rugoase. — V—VII. Staţiunea. Prin locuri pietroase, ± umede, umbroase, mai ales pe calcare, din regiunea montană pînă în cea subalpină. 124 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Negreşti (r. Oaş); Satu Mare. Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş şi Gemenea, Nepos, Romuli (r. Năsăud). Reg. Stalin: Zărneşti, Mt. Piatra Graiului în Crăpătură, Mt. Postăvaru, Poiana Mărului, Predeal (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Surduc la Petroşeni; Mţii Retezatului la Gura Zlata şi V. Rîu Mare (r. Haţeg), Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt. Domogled (la Crucea Albă, Izvorul Şuşcului), V. Cernei (r. Orşova). Reg. Craiova: Mrea Tismana, Cloşani spre Poienile de Sus şi ,1a Piciorul Pietrii Cloşanilor, Baia de Aramă, V. Găinii, Mt. Gaura pe Patraulă pînă la Poiana Mare la Mt. Apşoara (r. Baia de Aramă) ; Yîrciorova, Gura Văii, V. Ţeşnei la Gaura Fetei, V. Cernei (Gura Olanului, Arsasca), Suliţa la Gornenţi (r. T. Severin) ; Schitul şi Pasul Lainici (r. Tg. Jiu); Mrèa Polovraci (r. Novaci). Reg. Bacău: Bicazul Ardelean şi Cheile Bicazului (r. P. Neamţ). Y ari abi 1 itatea speciei var. typicum Şerbănescu in Bul. Secţ. şt. Acad. Rom. XXIV (1942) 617, fig. 1 a, b, fig. 4. — întreaga plantă cu peri glanduloşi, scurţi şi mijlocii şi cu peri neglanduloşi, rareori cu peri glanduloşi lungi, rari (1,5—3 mm). Frunze mari, cu lobi laţi, cuneaţi, îngustaţi spre vîrf, care se ating prin margini, cu 8—12 dinţi scurt mucronaţi. — Reg. Hunedoara: Petroşeni. Reg. Timişoara: Staierdorf-Anina (r. Oraviţa); Băile Herculane, Mţii Cernei. Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului în Crăpătură (r. Codlea). Reg. Craiova: Cloşani (r. Baia de Aramă) ; Lainici (r. Tg. Jiu). var. hirsutum Şerbănescu 1. c. 618, fig. Ic, fig. 5. — întreaga plantă acoperită cu numeroşi peri glanduloşj; lobii cuneat romboidali, cu dinţi mai mici şi mai numeroşi decît la varietatea precedentă. — Reg. Stalin: Predeal (r. Codlea). Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova). întrebuinţări. Cultivată prin grădini ca plantă de ornament sau chiar cu plantă meliferă. în R. P. Bulgaria poporul o foloseşte ca afrodiziac. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani, U.R.S.S. Secţia II. BATRACHIUM Koch Syn. ed. I (1835) 137; Batrachia Boiss. Fl. or. I (1867) 819. Rizom oblic, scurt, cu fibre lungi pe faţa inferioară. Petale scurt unguiculate. Filamentele dinţate la bază. 2. G. phaéum L. Sp. pl. ed. I (1753) 681; Panţu Geran. l.c. 31; Fl. U.R.S.S. l.c. 39. — Pălăria cucului. — Fodros gôlyaorr. — Dunkler Storchschnabel. — TepaHB KpacHo6ypan. — Exs. : FRE nr. 1997. — Ic. : Pl. 20, fig. 3, 3 a. 4. Rizom oblic, spre vîrf cu numeroase scvame brune. Tulpină dreaptă, înaltă de 30—40 cm, îndepărtat aspru păroasă, în partea superioară ramificată, împreună cu pedunculii des şi moale păroasă. Frunze bazale mari, de 5—10 cm, lung peţiolate (10—30 cm), 5—7-palmat lobate; lobii lat romboidali, cuneaţi, dinţaţi, cu dinţii eliptic ovali, mucronulaţi. Frunze tulpinale mai mici şi mai scurt peţiolate sau uneori chiar sesile (cele mijlocii). Stipele ovat lance- Planşa 20. — 1. Géranium pratense L., la. stamine şi gineceu. — 2. G. silvaticum L., stamine şi gineceu. — 3. G. phaeum L., 3a. fruct. /M PLANŞA 20 / 9 GERANIACEAE 127 olate, abrupt acuminate, cele inferioare brunii, cele superioare alburii, cu peri lungi, moi, ± rari. Flori mari, numeroase, cîte 2 pe un peduncul lung de 2—4 cm; la fructificaţie un pedicel este drept, iar celălalt recurbat în unghi ± drept. Sepale eliptic alungite, ascuţite, 3-nervate, pe margini şi la bază cu peri lungi, albi. Petale rotund obovate, închis violete pînă la roşietic violete, scurt unguiculate, ± plane, mai tîrziu ± răsfrînte şi cu marginea ondulată. Filamentele staminelor mai lungi decît corola, la bază lung ciliate. Fruct lurig de 25 mm, cu rostrul la bază şi în regiunea mijlocie lung aspru păros, la vîrf scurt păros. Valvele cu 4—6 încreţituri transversale. V-VI. Staţiunea. Păduri rărite cu sol bogat în resturi organice, luminişuri,, margini de păduri, locuri ± umede, de la cîmpie pînă în regiunea subalpină. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. Variabilitatea spec]iei var. maculătum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 135. — Toate frunzele intens negru purpuriu pătate. — Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului. var. nodésum Schur 1. c. — Rizom gros, aproape cărnos. Tulpină scundă, înaltă pînă la 25 cm, cu puţine flori. — Reg. Stalin: Cîrţişoara (r. Făgăraş). Răsp. gen.: Europa. 3. G. pratense L. Sp. pl. ed. I (1753) 681; Panţu Geran. l.c. 35; FL U.R.S.S. l.c. 31. — Ciocul berzei, Greghetin. — Réti gôlyaorr. — Wiesen Storchschnabel. — repam jiyroBan. — Exs. : FRE nr. 1996, a, b, c. — Ic. : Pl. 20, fig. 1, 1 a. 2J-. Rizom ± orizontal, lung de 6—10 cm, gros de 8—10 mm, acoperit cu resturile frunzelor din anul trecut. Tulpini drepte, înalte de 30—80 cm,. rămuroase, în partea inferioară scurt păroase, în cea superioară patent glandulos păroase. Frunze bazale numeroase, de 10 cm în diam., 7-partiteT cu lobi romboidal lanceolaţi pînă la rombic ovali, cu dinţi mari, ± liniar alungiţi pînă la penatfidaţi, ascuţiţi, cu mucroni foarte scurţi. Peţioli lungi de 15—30 cm. Lamina pe faţă scurt alipit păroasă, pe dos de asemenea, numai pe nervuri. Frunze tulpinale scurt peţiolate, cele superioare sesile. Stipele lungi de 10—20 mm, lanceolate, ascuţite, alipit păroase. Flori numeroase,, mari, pînă la 3 cm în diam., dispuse în corimbe; pedunculii biflori, mai lungi decît pedicelii. Sepale alungit ovate, lungi de cca 13 mm, cu 3 nervuri evidente şi ariste lungi de 3—4 mm, glandulos păroase mai ales pe nervuri, mai tîrziu glabrescente. Petale albastre cerulee, rar liliachii sau albe, lat obovate sau ± rotunde, lungi de cca 3 cm, glabre, ciliate numai deasupra unguiculei. Stamine cu baza ovală, abrupt îngustate. Fructe lungi de peste 3 cm, cu valve şi rostru acoperite cu peri glanduloşi patenţi. Seminţe foarte fin punctate. — VI-VII. 128 FLORA R.P.R. Staţiunea. Fîneţe ± umede, livezi, luminişuri de păduri, pe marginea pădurilor, pe lîngă garduri, în regiunea deluroasă şi de munte, uneori ■chiar la cîmpie. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. Răsp. gen.: Eurasia ; introdusă în America de N. 4. G. caeruleatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 136. — G. aconiti-folium Ky. in Verh. ZBG Wien III (1853) 64, non L’Hérit. — G» transsil· vanicum Schott et Ky. ap. Jâv. Magy. Fl. (1925) 662. — le.: Pl. 19, fig. 1; Panţu Geran., l.c. 39. tab. 1. 4. Rizom ± orizontal, acoperit cu scvame ovate, lungi de 5—10 mm. Tulpină subţire, înaltă de 12—30 cm, de la mijloc dihotomic ramificată, în partea inferioară cu peri reverşi, alipiţi, spre vîrf, împreună cu pedunculii, cu peri albi, reverşi, îndesuiţi. Frunze bazale lungi de 2,5—3 cm şi late de cca 4 cm, profund 7-partite ; lobii rombici, profund penatpartit incizi, dinţaţi, cu dinţii alungit liniari, lungi pînă la 8 mm, ascuţiţi, la vîrf purpuriu caloşi. Peţiolii frunzelor inferioare lungi de 6—9 cm, revers alipit păroşi mai ales sub lamină. Frunze/tulpinale scurt peţiolate, cele superioare sesile, cu lobi mai alungiţi şi cu dinţi mai scurţi. Toate frunzele pe faţă scurt alipit păroase, pe dos, pe nervuri şi pe margini, mai lung şi mai des alipit păroase. Stipele alungit lanceolate, subscarioase, brune. Flori cîte 2 pe un peduncul cu peri retrorşi, lipsiţi de glande. Sepale alungit ovate, lungi de 6—7 mm, cu 3 nervuri, scurt purpuriu aristate (arista de 0,75 mm) şi cu margini lat membranoase, ciliate. Petale ceruleu violacee, purpuriu striate, obovate, la vîrf emarginate şi crenulate, la bază abia unguiculate; unguicula barbulată şi mai departe pînă spre mijlocul petalei scurt ciliată. Stamine cu filamente ciliate. Fructul cu valve şi rostru scurt păroase. Seminţe brune, netede, fin punctate. — VI-VII. ' Staţiunea. Păşuni alpine, coaste pietroase, însorite; roci calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Herculian pe Dl. Mitaci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin : Mt. Piatra Craiului, abundentă pe V. Vlăduşca; Mţii Făgăraşului (V. Doamnei, Lacul Avrig). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Jepii Mari, Caraiman, Coştila. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Vf. Rîiosu. Y ari abi 1 i tatea speciei var. caroli-principis (Panţu). — G. Caroli Principis Panţu in Anal. Acad. Rom. XXXIX (1907) 16, tab. 1 A, B, C, et in Mem. Secţ. şt. Acad. Rom. tom. VIII (1931) 19, 49. — Ic.: Pl. 19, fig. 2. — Tulpină mai robustă decît la specia tipică, pînă la bază retrors hirsută. Petale lungi de 13—15 mm, evident unguiculate, slab purpuriu violacee. — Mţii Bucegi: V. Cerbului, V. Jepilor, Portiţa Caraimanului. Mţii Oituzului: Ţiganca. Răsp. g e n. : R. P. Romînă, Bosnia şi Muntenegru. CERANIACEAE 129 5. G. silvaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 681; Panţu Geran. l.c. 43; Fl. U.R.S.S. l.c. 24. — Fratele priboiului. — Erdei gôlyaorr. — Wald-Storchschnabel. — TepaH jiecHan. — Exs. : FRE nr. 1502. — le. : Pl. 20, fig. 2. 4. Rizom vertical sau ± oblic, lung de 6—10 cm şi gros de 8—10 mm, spre vîrf îngroşat, cu stipele brune pe toată lungimea. Tulpini puţine, drepte, sulcate, înalte de 30—70 cm, în partea superioară ramificate, cu frunze distanţate ; partea inferioară a tulpinii cu peri scurţi, retrorşi, cea superioară cu peri glanduloşi, patuli. Frunze bazale reniform orbiculare, palmat 7-partite, cu lobii ± lanceolaţi ovali, cu dinţi ovaţi sau alungit ovaţi, acuţi, foarte scurt mucronaţi, pe faţă cu peri scurţi, alipiţi, pe dos păroase numai pe nervuri. Peţioli lungi de 15—30 cm, acoperiţi cu peri retropatuli sau patuli. Frunze tulpinale inferioare m&i scurt peţiolate, alterne, cele superioare sesile, opuse. Stipele alungit lanceolate, ascuţite, lungi de 1,5—3 mm, brune, lucioase. Flori mari de 2—3 cm, dispuse cîte 2 în dihazii, pe pedunculi lungi de 1,5— 2 cm, împreună cu pedicelii, cu peri glanduloşi. Bractei liniare, acuminate, lungi de 2—5 mm. Sepale alungit ovate, lungi de cca 10 mm, cu aristă de 1—3 mm, pe nervuri dens glandulos păroase sau glabrescente. Petale roşii sau roşietic violacee, lat obovate, lungi de 13—18 mm, deasupra ungui-culei şi pe margini păroase. Filamente lanceolat îngustate, de lungimea caliciului sau puţin mai lungi. Fruct de 25 mm, în întregime acoperit cu peri neglanduloşi. Seminţe fin punctate. — VII—VIII. Staţiunea. Poieni umede, umbroase sau locuri pietroase, în regiunea pădurilor montane şi subalpine. Răsp. în ţară: Răspîndită în întreaga ţară, în regiunea muntoasă. V ari abi 1 itatea speciei 1 a Flori mijlocii sau mici, cu petale cel mult de 2 ori cît lungimea caliciului var. typicum Beck Fl. NO II (1892) 560. — Comună în diverse forme. f. parviîlôrum (Britt.) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 338. — G. silvaticum β. parviflorum Britt. in Verh. ZBG Wien XII (1862) 1117. — Tulpină aproape glabră, Frunze ascuţit dinţate. Petale lungi de 8—10 mm sau puţin mai lungi. Fructe glandulos păroase. — Reg. Cluj : Cluj la Făget. f. eglandulôsum (Cel.) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 173. — G. silvaticum 8. eglandulôsum Cel. Prodr. Fl. Bohm. (1874) 530. — Pedunculi şi pediceli cu peri simpli, ± alipiţi. Sepale pe nervuri cu peri îndreptaţi în sus. Fructe fără glande.— Mţii Făgăraşului: Mt. Paltina, Mţii Cîrţişoarei, Lacul Bîlea, V. Doamnei. Mţii Bîrsei: Piatra Craiului. Mţii Buzăului: Mt. Penteleu. f. perglandulôsum Nyâr. Kv. fl. 1. c. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. III (1951) 32. — Internodiile inferioare, precum şi peţiolii frunzelor bazale cu peri glanduloşi. — Cluj. 1 b Petale de 3 ori cît lungimea caliciului. Tulpină înaltă de 20—30 cm. var. alpestre Schur in Verh. SVN (1859) 131. — Mţii Rodnei: Corongiş, Inău. Mţii Bistriţei: Ceahlău. Mţii Oituzului: Şandru Mare, Palanca pe Pîr. Şanţului. 9 - c. 507 130 FLORA R.P.R. Mţii Ciucaşului: Giucaş, Tesla. Mţii Bucegi: V. Peleşului, V. Babei, V. Jepilor, . Caraiman, Peştera Ialomiţei, Predeal pe Mt. jUrzicaru. Mţii Birsei: Piatra Graiului; Piatra Mare; Postăvaru. Mţii Rucărului: Cîmpulung pe Măţău şi Rucăr pe Ghim-bavu. Mţii Făgăraşului: V. Bîlea, Mţii Cîrţişoarei, Arpaşului şi Brezei, V..Doamnei, Negoiu pe Lespezi, Paltina, Suru, Prislopu. Mţii Sebeşului: Pasul Duşa şi Portiţa la Rîu Sadului. Mţii Parîngului:JPîcleşu şiJGruiu. Mţii Bihorului: Piatra Arsă, Cucurbeta, între Stîna de Vale şi Bohodei. Beg. Galaţi: Tecuci, Nicoreşti (?) (r. Tecuci). Reg. laşi: Iaşi la Bîrnova. Răsp. gen.: Eurasia. 6. G. palustre Torner Cent. II. plant. (1756) 25 in L. Amoen. acad. IV (1760) 323; Panţu Geran. l.c. 53; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 40. - Exs.: FRE nr. 1504. - Ic. : Pl. 19, fig. 4. 2|. Rizom oblic, gros, la partea superioară acoperit cu resturi de stipele. Tulpini puţine, înalte de 25—60 cm, drepte pînă la suberecte, la bază cu ramuri lungi, pseudodihotomice, cu noduri proeminente şi internodii lungi de 5—10 (20) cm, prevăzute cu peri lungi, setiformi, patenţi, retrorşi, fără peri glanduloşi. Frunze bazale numeroase, în rozete. Peţiolii frunzelor bazale şi a celor tulpinale inferioare retrors patent păroşi, lungi de 8—25 cm, spre vîrful tulpinii din ce în ce mai scurţi. Lamină angulat reniform orbiculară, 7-palmat partită; loÎ>ii cuneat obovaţi sau ± rombici, adînci pînă la 3/4— 5/6 a laminei, neregulat grosolan pînă la penatfidat dinţaţi, cu dinţii ± ovaţi, scurt mucronaţi. Toate frunzele alburiu dispers şi lung patent păroase, pe dos cu perii i alipiţi.* Stipele ovat lanceolate, ± ascuţite, lungi de cca 10 mm, brun roşietice, glabre. Inflorescenţă mult mai lungă decît frunzele bracteante. Pedunculi biflori, de 2—3 ori mai lungi decît pedicelii, ± păroşi, fără peri glanduloşi. Pediceli subţiri şi lungi de 2—5 cm, împreună cu pedunculii patent retrors păroşi, după înflorire se încovoaie în jos. Bractei subulate, lungi de 6—10 mm. Sepale ovate, lungi de 5—7 mm şi late de 3,5 mm, cu 5—7 nervuri proeminente, scurt păroase pe nervuri, cu o aristă de 2—3 mm şi cu marginea albă sau roşietică. Petale violete purpurii, rar albe, invers ovate, lungi de cca 1,5 cm, îngustate într-o unguiculă scurtă, în partea superioară lung ciliată. Stamine ± de lungimea sepalelor, cu filamente rozee, puţin îngroşate. Fructul de cca 2,5 cm lungime ; valvele cu peri patenţi, rari; rostrul spre vîrf aproape glabru. Seminţe netede. — VI —IX. Staţiunea. Fîneţe, păduri, tufişuri umede, în lungul izvoarelor şi pîraielor, din regiunea de cîmpie pînă în cea subalpină. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj la Făget şi Hoia ; Ganciu (r. Dej) ; Ilva Mică, Rodna (r. Năsăud) ; Cheia Turzii (r. Turda) ; Bistriţa; Ciucea la Sebeşu Mare (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Topliţa) ; Reghin; Sîncrăieni, Tuşnad (r. Ciuc); Reci (r. Sf. Gheorghe) ; Pasul Tulgheş pe Dl. Highiş (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Or. Stalin în Planşa 21. — 1. Géranium sanguineum L. — 2. G. sibiricum L. — 3. G. collinum Steph. PLANŞA 21 / OERANIACEAE 133 Y. Dracului şi pe Tocila, Timişu de Sus, Predeal (r. Codlea) ; Şeica Mare, Ţapu, Micăsasa, Mediaş, Vorumloc (r. Mediaş) ; Sighişoara; Mţii Făgăraşului; Bradu, Noul, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Teiuş, Benic pe Piatra Ceţii, Mesentea (r. Alba) ; Petroşeni ; Mţii Retezatului în V. Rîuşorului, la Rîu de Mori şi Stîna Valereasca, Suseni (r. Haţeg). Reg. Oradea: Băiţa (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Piteşti: Rucăr pe Dobriaşu, V. Dîmbovicioara, Mt. Sfreanţa, Mt. Plăişor la Nămăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni, Azuga, Doftana, Seciuri (r. Cîmpina); Mrea Suzana (r. Teleajen). Reg. Galaţi: Schitul Tarniţa, Soveja (r. Panciu) ; Schitul Dălhăuţi (r. Focşani); Nereju (r. Vrancea). Reg. Bacău: Broşteni, Ceahlău, Răpciuni, Hangu, Bistricioara (r. Ceahlău) ; Poiana Sărată, Mosoarele, Slănic, Mt. Şandru (r. Tg. Ocna) ; Trifeşti (r. Roman) ; Buha (r. Moineşti) ; Agapia, Văratec, Secu, Mt. Petru Vodă, Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava : Rîşca, Fălticeni la Păd. Huşilor, Mălini (r. Fălticeni) ; Răchitiş (r. Cîmpulung) ; Pîr. Negru, Dersca (r. Şiret) ; Capu Cîmpului (r. Gura Humorului) ; Şarul Dornei lîngă Tinovu Mare (r. Vatra Dornei). Variabilitatea speciei f. tuberosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 137. — Rizom gros, cărnos, cu rădăcină tuberculat îngroşată. Tulpină procumbentă. — Reg. Stalin: în pădure la Sibiu spre Răşinari. L albiflorum Panţu Geran. in Mem. Secţ. şt. Acad. Rom. VIII (1931) 57. — Flori albe. — Reg. Bacău; copios la Mrea Neamţu. f. obtusâtum Németh in Contrib. Bot. Cluj tom. II, fasc. 2 (1931) 1. — Vîrfurile segmentelor frunzelor scurte, obtuze sau subrotunde. — Reg. Cluj : Cluj la Hajongard. Reg. Aut. Μ. : V. Gurghiului, Lăpuşna (r. Reghin). Răsp. gen.: Eurasia. 7. G. collinum Stephan in Willd. Sp. pl. III (1800) 705; Panţu Geran., l.c. 58; Fl. U.R.S.S. l.c. 43, tab. III, fig. 1. - Exs.: FRE nr. 262. - Ic.: Pl. 21, fig. 3. 2J-. Rizom gros, oblic, cu rădăcini groase, cărnoase. Tulpină înaltă de 25—50 cm, arcuit ascendentă, rar procumbentă sau dreaptă. Ramuri divaricate, retrors alipit păroase ca şi peţiolii şi pedicelii. Frunze bazale cordat reniforme, cu peţioli drepţi, culcaţi, lungi pînă la 20 cm, 7-unghiulare, adînc palmat fidate, cu lobi romboidali, penatfidat inciz dinţaţi, rar cei bazali din nou dinţaţi. Frunze tulpinale mai scurt peţiolate, opuse, cele superioare sesile. Stipele liniar subulate, foarte ascuţite, lungi de cca 5 — 10 mm. Flori cîte 2, pe pedunculi comuni foarte subţiri, de lungimea tulpinii sau mai lungi. Pediceli lungi de 2—4 cm, la fructificare recurbaţi, uneori şi cu peri deşi, patent glanduloşi. Sepale ovat lanceolate, 3-nervate, dens alipit moale păroase, cu ariste lungi de 1—3 mm. Petale violet purpurii, lat obovate, abrupt şi scurt unguiculate, la bază ciliate, pe nervuri mai intens colorate, de 1,5—1,75 ori mai lungi decît sepalele. Filamentele staminelor pînă la mijloc ciliate pe margini. Fruct lung pînă la 3 cm, cu valve netede. Seminţe foarte fin liniar punctate. — VI—VII. Staţiunea. Fîneţe umede sau mlăştinoase, uneori slab sărate, tufărişuri din stepe şi locuri umede. 134 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cămăraşu Deşert (r. Sărmaş); Tăureni, Zău de Cîmpie (r. Luduş). Reg. Ploeşti: Siliştea (r. Gricov) ; Sihlea (r. Rîmn. Sărat) ; Mt. Penteleu (r, Gislău). Reg. Bucureşti: V. Gotorca lîngă Ciocîrlia (r. LTrziceni). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria). Variabili tatea speciei f. eglandulôsum (Ldb.). — G. collinum β. eglandulôsum Ldb. Fl. ross. I (1842) 468. — Pediceli şi caliciu numai cu peri alipit retrorşi. — împreună cu specia. f. glandulôsum (Ldb.). — G. collinum ol. glandulosum Ldb. 1. c. — Pedicel şi caliciu pe lîngă peri alipit retrorşi şi cu peri glanduloşi, lungi, patuli. — împreună cu specia. Răsp. gen.: U.R.S.S. şi Asia de B. 8. 6. sanguineum L. Sp. pl. ed. I (1753) 683; Panţu Geran. l.c. 61; FL U.R.S.S. l.c, 10.-Ic.: Pl. 21, fig. 1. 2|. Rizom gros, ramificat, orizontal, uneori mult alungit, la vîrf slab îngroşat, acoperit cu resturile frunzelor din anii trecuţi. Tulpini numeroase, înalte de 15—40 cm, ascendente, sulcate, ramificate de la bază, cu peri denşi, patuli, alburii, în partea inferioară adesea glabrescente. Frunze bazale puţine, cu peţioli lungi de 5 — 10 cm, patul păroşi, ± rotunde, de 3,5 cm în diam., palmat adine 7-fidate, cu segmente palmat 3-multifidate şi lacinii liniare, lungi de 5—15 mm, late de 2—3 mm, ± ascuţite şi foarte slab mucronate, pe faţă şi pe margini ± dens păroase. Frunze tulpinale opuse, cu peţioli din ce în ce mai scurţi, niciodată sesile. Stipele ovate sau alungit ovate, acute, brune, păroase. Pedunculi lungi pînă la 10 cm, uniflori, împreună cu pedicelii acoperiţi cu peri lungi, patuli, neglanduloşi, cu 2 bractei la bază, lanceolat ovate, acute, lung păroase. Sepale alungit ovate, 3-nervate, cu mucroni lungi de 1 — 1,5 mm, pe margini membranacee, cu peri lungi sau glabrescente. Petale cordate, lungi de 13—18 mm, roşii ca sîngele, obovate, emarginate, la bază ciliate. Filamentele staminelor la bază îngust lanceolate, lung ascuţite. Fruct lung de 27—42 mm, cu rostru patul scurt păros şi valve lung păroase. Seminţe foarte fin punctate, pînă la aproape netede. — V—VIII. Staţiunea. Luminişuri şi rărituri de păduri, tufărişuri, coaste, fîneţe ± uscate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Crişeni (r. Luduş) ; Berchieşu (r. Sărmaş) ; Chiochiş (r. Beclean) ; Bistriţa; Năsăud, Nimigea (r. Năsăud) ; Buza (r. Gherla); Mt. Rişeg (r. Huedin) ; Boju, Cojocna, Cluj la Fînaţe şi Făgeţ, Gîrbău (r. Cluj) ; Cheia Turzii, Rimetea, Poşaga de Sus, Scăriţa, Belioara, Şesul Graiului, Valea Florilor (r. Turda). Reg. Aut. M.: Reghin la Ierbuş; Odorhei. Reg. Stalin: Sibiu, Guşteriţa, Roşia (r. Sibiu); Sighişoara; Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara: Vf. Şuşcului (r. Orşova); Baziaş (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Vîrciorova, Dl. Iorgutovei, Turnu Severin, Cerneţi (r. T. Severin) ; Craiova la Hanu Doctorului, pe Dl. Jiului şi spre Priseaca (r. Craiova) ; Robăneşti, Popînzăleşti (r. Balş) ; Mt. Sturu (r. Tg. Jiu). Reg. Planşa 22. — 1. Géranium pyrenaicum Burm. f. — 2. G. bohemicum Torn., 2 a. floare mărită. PLANŞA 22 'Λ,ί Γ» E R A NI ACE A E 187 Piteşti : Piteşti, Stolnici (r. Piteşti) ; Ciocăneşti (r. Vedea) ; Vultureanca (r. Găeşti) ; Curtea de Argeş; Nămăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Mt. Penteleu pe Faţa Silvestrului, Faţa Curselor şi Faţa Milei (r. Cislău). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila; Mrea Pasărea (r. Brăneşti) ; Comana (r. Vidra) ; Periş, Căldăruşani, Greci în Păd. Brînzeasca (r. Snagov) ; Lehliu. Reg. Constanţa: Mrea Cocoş (r. Tulcea); Ceamurlia de Sus (r. Istria); Băltăgeşti pe Dl. Alahbair (r. Hîrşova). Reg. Galaţi: Greci pe Mt. Ţuţuiatu, Nifon (r. Măcin). Reg. Bacău: Sihlea (r. Tg. Neamţ); Verşeşti, Caraclău (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Bîrlad; Aroneanu, Repedea, Bîrnova, Mîrzeşti, Focuri, Roşcani (r. Iaşi). Reg. Suceava: Horod-niceni (r. Fălticeni). V ari abi 1 i tatea speciei f. parviflôrum (Evers) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1678. — G. sang. var. parviflorum Evers in Verh. ZBG Wien XLVI (1896) 213. — Flori numai pe jumătate de mari decît ale speciei tipice. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin la Stejăriş. — Reg. Iaşi: Focuri în V. Prisaca (r. Iaşi). f. biflôrum Nyâr. Kv. fl. (1941 — 1944) 337 c. diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Biol. III (1951) 32. — Pediceli cu 2 flori; florile mai mici, late de 10—12 mm.— Reg. Cluj: pe coamă deasupra Cheilor Turzii (r. Turda). Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Armenia. 9. G. sibiricum L. Sp. pl. ed. I (1753) 683; Panţu Geran. l.c. 65; FL U.R.S.S. l.c. 57. - Ic.: Pl. 21, fig.2. 2J-. Rizom vertical, ramificat, brun, cu una sau mai multe tulpini ascendente sau procumbente, înalte de 30—60 (100) cm, adesea ramificate de la bază, în partea superioară subţiri. Ramuri sulcate, slab păroase, cu peri retrorşi, nealipiţi. Frunze reniform orbiculare, 5-unghiulare, cu sinul bazai larg deschis, 5—7-palmat partite; lobii rombici pînă la ovat lanceolaţi, acuţi, penatfidat inciz dinţaţi, cu dinţi lanceolaţi, foarte scurt mucronaţi. Frunze cu peri alipiţi, pe faţă rari, pe dos mai deşi. Peţioli patent sau retrors patent pubescenţi, de 1,5—2 ori mai lungi decît lamina, cei superiori cu mult mai scurţi. Stipele cu baza alungit lanceolată, lung ascuţite. Flori solitare, pe tulpini şi ramuri. Pediceli lungi de 2—3 cm, patent retrors hispiduli, fără peri glanduloşi, după înflorire recurbaţi, cu vîrful încovoiat în sus, adesea fără flori, prin avortare. Sepale alungit lanceolate, cu 3 nervuri evidente, membranaceu marginate, cu un mucron de 1 mm, pe nervuri cu peri mai lungi, alipiţi, îndepărtate sau încovoiate în jos în timpul înfloririi, în fruct erecte, numai cu vîrfurile orizontal stelat patente. Petale subegale cu sepalele, liliachii sau deschis roşietice, cu dungi întunecate, purpurii, obovate sau rotunjite, de jur împrejur păroase. Filamente cu baza ovat dilatată. Fructul lung de 15—20 mm, cu rostru scurt puberul şi valve lung păroase pe spinare. Seminţe foarte fin granulos longitudinal striate. — VII — VIII. Staţiunea. Tufărişuri, locuri necultivate. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Mţii Tarcăului (r. Ciuc). Reg. Galaţi: Măcin pe Dl. Pricopanu. Răsp. gen.: U.R.S.S., Asia. 338 FLORA R.P.R. Secţia III. BATRACHIOIDES Koch Syn. ed. I (1835) 139. — BatrâchioiâeΐΗ. — Ic. : Pl. 27, fig. 2. Θ — ΘΘ. Plantă înaltă de 5—50 cm, ± hirsută, hirsut canescentă sau glabriusculă, în partea superioară cu peri glanduloşi. Tulpini ± sulcate sau erectiuscule, iămuroase. Toate frunzele asemănătoare, alungite pînă la lanceolate, penate pînă la dublu penate, cele inferioare numeroase. Laciniile obtuze sau ± acute, crenate sau dinţate. Stipele ovat alungite, ovat lanceolate, alungit sau lănceolat triunghiulare, lungi de cca 6 mm şi late de 2,5 mm, glabrescente. Inflorescenţe lungi pînă peste 10 cm, cele superioare 158 FLORA R.P.R. scurte, cu 5 (2) — 10 flori. Bracteile involucrului numeroase, ovat acuminate sau triunghiulare, păroase, lungi de aproape 2 mm şi late de 1 — 1,5 mmr pieloase, unite pînă la mijloc. Pediceli lungi pînă la 15 mm, mai tîrziu refracţi. Sepale ovate sau alungit ovate, lungi pînă la 7 mm şi late de aproape 3 mmr simplu sau glandulos păroase şi terminate într-un mucron lung de 1 mm. Petale obovate sau alungite, cu unguicule scurte, ciliate, liliachii rozee, mai rar albe, cele 2 superioare adesea maculate la bază. Stamine cu filamente ± subulate, la bază barbulate, cu glandule mici.; Rostrul fructului lung de 2—5 cm, cu peri patuli. Valve patent setos păroase, pe dos cu 2 gropiţe glabre. - V-XI. Staţiunea. Cîmpuri, margini de drumuri, islazuri, ruine, nisipuri zburătoare, grădini, ' curţi, locuri ruderale. Răsp. în ţară: Foarte comună în toate regiunile. V a r i a b i 1 itatea speciei 1 a Petale neuniforme, cea superioară la bază cu o pată neagră. var. pimpinellifolium (Cav.) Sm. FL brit. II (1804) 727. — Géranium pimpinelli-folium Cav. Diss. IV (1797) 398, tab. 126, fig. 1. — Reg. Stalin: Roşia (r. Sibiu). Reg. Iaşi: Iaşi, Aroneanu (r. Iaşi). 1 b Petale uniforme, celé superioare fără pete negre ...................................... 2’ 2 a Petale de obicei alburii, palide, foarte rar roşii var. arenârium (Jord.) — E. arenarium Jord. Pugill. (1852) 44. — Reg. Iaşi: V. Bahluieţului între Podu Iloaiei şi Sîrca (r. Tg. Frumos). 2 b Petale de obicei roşii, rar roze var. immaculâtum Koch Syn. ed. I (1836). — E. cicut. var. triviale Trautv. in* Acta Hort. Petrop. IV (1876) 122. — E. cicut. var. typicum Pospich. FL Ôst.-KüstenL H (1898) 35. — Are următoarele forme: f. hirsûtum (Jord.) Brumh. Monogr. Erod. (1905) 53. — E. hirsutum Jord.. as. Bor. Fl. centr. Fr. II (1857) 133. — Plantă foarte bogat păroasă, fără peri glanduloşi. — Reg. Stalin: Sibiu pe arături. f. viscôsum (Kittel) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1122. — E. cicut. var. viscosum Kitt. Taschenb. ed. II (1844) 811. — întreaga plantă, mai ales în partea superioară, glandulos păroasă. — Comună. f. chaeropliyllum (Cav.) Beck Fl. NO II (1892) 563.—Géranium chaerophyllum Cav. Diss. l.c. 319, tab. 95, fig. 1. — Tulpină înaltă de 40—90 cm, cu frunze tulpinale dublu penat fidate, late de 3—5 cm, la vîrf ascuţite. Foliole mari. — Cluj; Sighişoara. f. praécox (Cav.) Gams in Hegi 1. c. — Géranium praecox Cav. 1. c. tab. 126, fig. 2. — Tulpină foarte scurtă, nedezvoltată. Inflorescenţa apare bazală. — Comună. După mărimea florilor se mai pot deosebi: f. brachypetalum (Schur) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 336. — E. cicut. a. brachype-talum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 139. — Petale lungi cît sepalele sau puţin mai scurte. — Reg. Stalin: Sibiu. f. magniflôrum (Schur) Nyâr. Kv. fl. 1. c. — E. cicut. a. magniflorum Schur in Verh. NV Briinn XV (1877) 163. — Petale lungi de 7 — 10 mm, cca de 2 ori cît lungimea caliciului. — Frecventă în jurul Clujului. GERANIACEAE 159 Obs. Cele mai multe forme se mai întîlnesc şi cu flori albe. Astfel se deosebesc: f. hirsutum 1. albiflorum Schur in Verh. NV Briinn 1. c. 164. f. brachypétalum 1. albiflorum Jord. 1. c.— 1. leucanthemum Beck Fl. NO (1892) 563. f. magnillorum 1. albiflorum Borb. Vasvm. fl. (1877) 270. Răsp. gen.: Aproape pe întreg globul. Genul PELARGONIUM*) L’Herit. Geran. (1787) 43, 44, tab. 7. — Muşcată Plante ierbacee, perene, subarbuşti sau arbuşti, cu tulpini şi frunze ± cărnoase, deseori cu peri glanduloşi. Frunze opuse sau alterne, cu limb rotund pînă la ovat sau spatulat, digitat lobat, simplu pînă la dublu penat, cu diviziuni dinţate sau crenate, totdeauna cu stipele. Flori în inflorescenţe umbeliforme, 2 — multiflore, dezvoltate la subţioara frunzelor sau apărînd opuse acestora. Flori ± bilateral simetrice (zigomorfe), pintenate; pintenul concrescut cu pedicelul, capătul lui fiind vizibil ca o proeminenţă a pedice- lului sub caliciu, uneori chiar mult mai jos (Pl. 24, fig. 5). Sepale 5, unite la bază. Petale 5 sau prin selecţionare mai multe, cele 2 superioare deseori mai lungi şi mai late decît celelalte. Glandele lipsesc. Stamine 10, dintre care numai 2—7 fertile, cu filamentele unite la bază. Stigmate glanduloase pe partea inferioară. Loji cu 2 ovule. Valve cu cîte o singură sămînţă. Seminţele fără albumen; embrion cu rădăcinioare între cotiledoane. Genul cuprinde aproape 250 specii, repartizate în 15 secţiuni, aproape toate cantonate în Africa de S. Determinarea speciilor 1 a Lamina divizată cel mult pînă la jumătate............................................ 2 1 b Lamina divizată mai adînc de jumătate ............................................... 3 2 a Frunze glabre, cu lobi întregi. Lamina peltată........... 2. P. peltatum 2 b. Frunze glandulos păroase, cu lobii crenaţi ............................... 1. P. zonale 3 a Lamină pînă la 3/4 sau 4/5 digitat lobată. Petalele superioare lungi de 3,5 cm, alburii, cu cîte o pată roşie violetă, celelalte mai scurte şi mai înguste, albe.................................. 4. P. grandiîlorum 3 b Lamină dublu penat fidată. Petale de aceleaşi dimensiuni şi culoare, lungi de cel mult 2 cm.................................................. 3. P. radula 1. -)f P. zonale (L.) Ait. Hort. Kew. II, ed. I (1789) 429. — Géranium zonale L. Sp. pl. ed. I (1753) 678. — Ic: Pl. 24, fig. 3. 4 — î). Tulpină dreaptă sau culcată, înaltă de 20—40 (100) cm (în spalier pînă la 5 m), slab lemnoasă, groasă de 7—10 mm, cu ramuri la bază cărnoase, cu peri patenţi, distanţaţi, pînă la glabrescente. Frunze alterne, cu peţioli lungi, slab cărnoase, pe ambele feţe de obicei des păroase, mai tîrziu de regulă glabrescente. Limbul cu contur circular, cordiform, de obicei cu 7 lobi rotunzi, crenat dinţaţi, pe faţă aproape totdeauna cu o dungă roşie *) De la grecescul pelargos = barză, deoarece fructul acestei plante, lung rostrat, aminteşte ciocul berzei. 160 FLORA R.P.R. Închisă în formă de potcoavă. Stipele lat obovate, lungi de 1—2 cm şi late de 1 cm, brune, ascuţite, mai tîrziu pieloasë, uâcate, căzătoare. Inflorescenţă cu 9—27 flori, cu pedunculi lungi de 1 — 2 dm, păroşi sau glabrescenţi. Bractei lat ovate, lungi de 1 cm şi late de 7 mm, păroase. Pediceli lungi de 1 — 7 mm, ca şi sepalele, de la scurt patent glandulos păroşi sau lipicioşi, pînă la lung patent păroşi. Sepale ovat lanceolate pînă la lanceolate, lungi de (8) 11 mm şi late pînă la 2—3 mm. Petale lat obovate, spatulate, lungi de 15—20 mm şi late de 4—6 (10) mm, deschis roze pînă la roşii sau albe, fără pată mai închisă. Fruct lung de 3—3,5 cm. Rostru scurt, des păros. Cultivată în ghivece, iar vara în straturi. întrebuinţări. Este una dintre cele mai comune plante de glastră, aproape în toate casele satelor noastre. Peţiolul plantei este folosit în medicina populară ca supozitor pentru combaterea constipaţiei la copiii sugari. Răsp. gen.: Africa de S; introdusă în Europa în anul 1714. 2. -X- P. peltatum (L.) Ait. Hort. Kew. II, ed. I (1789) 427. — Géranium peltatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 678. — Ic.: Pl. 24, .fig. 4. 4 — i). Tulpină/înaltă de 40—100 cm, culcată, ascendentă sau pendulă, ± unghiulară, glabră sau scurt păroasă. Frunze alterne sau opuse, peltate, glabre sau scurt păroase. Peţiol lung de 1—8 cm, inserat la partea inferioară a laminei. Lamină 5—7-lobată, cu margini întregi. Stipele cordat triunghiulare, ascuţite, glabre. Inflorescenţă 5—7-floră. Pedunculi lungi de 10 cm. Bractei ± ovate, lungi.de 3—4 mm, glabre. Sepale lungi aproape de 10 mm şi late de cca 2—3 mm, glabre sau păroase. Petale obovate, lungi de cca 2,5 mm şi late 7 mm, de obicei roşii, cele superioare cu cîte o pată roşie Închisă. « Stamine de obicei 7. Fruct lung aproape de 3 cm. — VI—VIII. Cultivată în ghivece. Răsp. gen. : Africa de S; introdusă în Europa în anul 1701. 3. -)f P. radula (Cav.) L’Hérit. Geran. (1797—98) t. 16. — Géranium Radula Cav. Diss. IV (1787) 262, tab. 101, fig. 1. — Muşcată creaţă. — Erdeslevelü muskâtli. — Bursten Storchschnabel. — Ic.: Pl. 27/ fig. 1. 4 — Ş. Tulpină ± lemnoasă, înaltă pînă la 100 cm, dreaptă, rămu-roasă. Ramuri cu peri lungi, aspri şi peri glanduloşi scurţi, care dau plantei un miros puternic, plăcut. Frunze alterne, cu peţioli lungi de cca 3 cm, cordi-forme, 5-unghiulare, dublu penat sectate. Stipele lat triunghiulare, pînă la lat cordiforme, lungi de cca 6 mm şi late de 3—4^ mm, ascuţite, păroase, căză- Planşa 27. — 1. Pélargonium radula (Cav.) L’Hér. — 2. Erodium cicutârium (L.) L’Hér. — 3, 3a. Bupleurum ranunculoides L., exemplar mare şi mic, 3b. secţiunea transversală a fructului. PLANŞA. W GERANIACEAE- balsaminaceae 163 toare. Inflorescenţă de obicei cu 5 flori. Pediceli lungi pînă la 2—4 cm, ± aspru păroşi. Sepale alungit ovate, cu un mucron de cca 1 mm. Petale ± obovate, de 2 ori mai lungi decît sepalele, cele 2 superioare lungi de 7— 20 mm şi late de 6 mm, rozee, cu o pată închis purpurie, cele inferioare puţin mai mici, fără pată. Fruct lung de 2 cm. — VI—VIII. Cultivată în ghivece, mai ales pentru mirosul ei plăcut. Frunzele se pun adesea în dulceaţă. Răsp. gen.: Africa de SV ; introdusă în Europa în anul 1774. 4. * P· grandiflôrum Willd. Sp. pl. III (1800) 674. — Muşcată mare. 4 — Ï). Tulpini înalte de 20—50 cm, groase de 2—3 cm, la bază slab lemnoase şi brun lucioase, în partea superioară răzleţ păroase şi curînd glabrescente, foarte rămuroase, cu ramuri lungi. Frunze alterne, i glabre. Peţioli lungi de 4—10 cm. Lamină cordiformă, de 5—7 cm în diametru, cu 5—7 lobi adînci pînă la 3/4—4/5, îndepărtaţi, cei mijlocii aproape în unghi drept, cuneaţi, trilobaţi, cu lobuli dinţaţi, cei laterali dinţaţi. Stipele ovate, lungi pînă la 7 mm, glabre, ascuţit ţepoase. Pedunculii inflorescenţei glabri, lungi de 10 mm. Flori numeroase, mari, de 2,5—6 cm în diametru, cu pediceli alungiţi, lungi de 0,5—1,5 cm. Sepale lanceolate, lungi de 1 — 1,5 cm. Petale superioare alburii, lat obovate, lungi pînă la 3,5 cm şi late de 1 — 1,5 cm, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele, la bază cuneate, cele superioare mai mari, cu cîte o pată roşie violetă, cele inferioare albe, mai mici. Gineceu alb păros. Fruct lung de cca 4,5 cm. Rostru cu peri scurţi, alipiţi. — V—IX. Cultivată mai ales prin florării şi sere. Fiind o plantă mai sensibilă şi mai pretenţioasă, se cultivă mai puţin prin casele ţărăneşti. Răsp. gen.: Africa de S; introdusă în Europa în anul 1794. Fam. 61. BALSAMINÂCEAE *) Lindl. Nat. Sysl. ed. II (1836) 138. — Balsamineae A. Rich. Dict. class. II (1823) 173. Plante anuale, ierbacee, adesea suculente şi cu nodurile umflate. Frunze întregi, nestipelate, alterne, opuse sau verticilate. Flori hermafrodite, bilateral simetrice (zigomorfe), solitare sau grupate în raceme. Sepale 3 (prin avortarea celor 2 anterioare), cea posterioară mai mare, petaloidă şi pintenată. Petale 5. Stamine 5, alterne cu petalele, cu filamente scurte şi anterele concrescute acoperind pistilul ca o căciulă. Gineceu superior, 5-locular, cu numeroase ovule apotrope, descendente, cu placentaţie axilară ; stigmat sesil, pentalobat. Fruct capsulă suculentă, deschizîndu-se brusc prin crăpături, cu 5 valve ce se răsucesc înăuntru. *) Prelucrată de M. R ă v ă r u ţ. 11* 164 FLORA R.P;R. Genul· 293. IMPÂTIEN S *) L.· Gen. pl. [ed. I (1737) ‘268], ed. V (1754) 403. -Slăbănog. Plante anuale, ierbacee, cu tulpini cărnoase,. uneori transparente, ± Îngroşate la noduri. Frunze întregi, dinţate, alterne, opuse sau verticilate, cu nectarii extraflorâle în locul stipélelor. Flori hermafrodite, bilateral simetrice (zigomorfe), dispuse la subţioara frunzelor, solitare sau îii raceme, de obicei mari, colorate în galben, roz, liliachiu sau roşu. Sepale 3, dintre care cea posterioară mare, petaloidă şi prevăzută cu pinten, iar cele 2 laterale mici şi ierbacee. Petale 5, cea anterioară mare, aproape rotundă, acoperind ± pe cele laterale şi posterioare, care sînt concrescute 2 cîte 2. Stamine 5, cu filamente scurte, late, concrescute la partea superioară; aiiterele concrescute, acoperind pistilul. Ovar superior, 5-carpelar, 5-locular. Fruct capsulă alungită saii ovala, deschizîndu-se brusc în 5 valve ce se răsucesc în spirală spre interior, împrăştiind seminţele. Seminţe netede sau verucoase, glabre sau păroase, lunguieţe sau rotunjite, fără albumen. Genul çuprinde cca 400 de specii răspîndite în regiunile tropicale din lumea veche. D e t e r m in area s p e c iii or 1 a Frunze alterne, uneori spre vîrful tulpinilor foarte apropiate dar never-ticilate ,...../................................................................. 2 1 b Toate frunzele sau cel puţin cele superioare opuse sau verticilate 4. I. roylei 2 a Axa florală cu 2—5 flori. Frunze ovate sau eliptice......................... 3 2 b Flori solitare sau cîte va la subţioara frunzelor. Axa florală cu 1—2 flori. Frunze lanceolate......................................... 3. I. balsamina 3 a Flori lungi de 2,5—3 cm, pendule. Pinten îndoit. Fructe pendule 1. I. noli-tangere 3 b Flori lungi pînă la 1 cm, erecte. Pinten drept. Fructe erecte 2. I. parviflora 1. I. noli-tângere L. Sp. pl. ed. I (1753) 938; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 626. — /. lutea Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 666. — Slăbănog. — Erdei ne nyùlj hozzâm. — Wald Springkraut. — HeAOTpora 06tiKH0BeHHaH. — Exs. : FRE nr. 2249. - Ic.: Pl. 28, fig. 2. Θ. Rădăcini fasciculate. Tulpini erecte, înalte de 40—120 cm, ± cărnoase şi uneori roşietice, cu nodurile umflate, în partea superioară ramificate şi prevăzute cu frunze, spre bază simple şi fără frunze. Frunze alterne, ovate sau eliptice, spre vîrf ascuţite, lungi de 5 —10 cm şi late de 2—5 cm, pe *) Dela latinescul impatiens = nerăbdător, fructele coapte ale acestei plante deschi-zîndu-se brusc la cea mai mică atingere. Planşa 28. — 1. Impatiens balsamina L., la, floare, lb. fruct, le. floare în-voaltă.— 2. /. noli-tangere L. PLANŞA 28 / BALSAMINACEAE 167 margini obtuz serate, cu dinţişorii terminaţi cu cîte un mic mucron; cele inferioare cu peţioli de 2—4 cm lungime şi limbul spre bază ± cuneat, cele superioare aproape sesile şi cu baza rotunjită. Flori pendule, de 2,5—3 cm lungime, dispuse cîte 2—5 pe un peduncul comun, lung de 2—3 cm şi aşezat la subţioara frunzelor. Sepale 3 (prin avortarea celor 2 anterioare), dintre care 2 latérale lat ovate, scurt ascuţite, lungi aproape de 5 mm şi 1 poste-rioară foarte mare, de 2,5—3 cm lungime, prelungită într-un pinten încovoiat în formă de cîrlig, toate 3 de culoare galbenă. Petale 5, galbene aurii şi cu puncte roşii spre interior, cea anterioară mare, cele laterale şi posterioare concrescute 2 cîte 2, astfel încît floarea pare că are numai 3 petale. Stamine 5, cu filamentele unite la partea superioară şi anterele cordiforme, concrescute. Gineceu superior, din 5 cârpele, 5-locular şi cu placentaţie axilară. Stilul lipsă; stigmatul conic. Fruct capsulă cărnoasă, pendulă, alungit cilindrică, de 15—25 mm lungime, verde sau cafeniu dungată, la maturitate deschi-zîndu-se brusc prin 5 crăpături în 5 valve ce se răsucesc în spirală interioară, împrăştiind seminţele. Seminţe alungite, lungi de 4 mm, glabre şi zbîrcite. — VII-VIII. Staţiunea. Prin locurile umede şi umbroase din păduri, mai ales în regiunea montană. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Răsp. gen.: Eurasia. 2. * I. parviîlôra DC. Prodr. I (1824) 687; Fl. U.R.S.S. l.c. 631, tab. 33, fig. 3. - Ic. : Pl. 29, fig. 2, 2 a. O. Rădăcini fasciculate. Tulpini erecte, glabre, suculente, îngroşate la noduri, înalte de 10—80 cm, în partea inferioară simple şi fără frunze, rar cu cîteva ramuri la bază, în cea superioară ramificate şi foliate. Frunze eliptice sau ovate, lungi de 8—17 cm şi late de 4—8 cm, scurt peţiolate, la vîrf ascuţite, la bază alungit cuneate, cu margini serate ; dinţii prevăzuţi cu glande, mai ales spre baza limbului. Flori cîte 4—12, aşezate ± umbeliform pe pedunculi comuni erecţi, dispuşi la subţioara frunzelor şi egali în lungime cu acestea. Flori mici, lungi pînă la 1 cm, erecte, deschis galbene, cu puncte roşii spre interior. Sepale 3, cele 2 laterale lungi de cca 3 mm şi late de 1 — 1,5 mm, ovate, pe margini întregi, carenate, cu carena spre exterior verzuie; sepala posterioară de 8—10 mm lungime, cu un pinten de 4—5 mm lungime, drept şi uneori umflat la vîrf. Petale 5, cea anterioară opusă sepalei cu pinten, aproape circulară, lungă şi lată de 5 mm, cele posterioare şi laterale concrescute, cîte 2, trilobate, toate palid gălbui, spre interior roşu punctate. Stamine 5, cu filamentele spre vîrf mai late şi concrescute, în partea inferioară curbate. Stigmate 5. Fructul capsulă liniar alungit cilindrică, lungă de 15—20 mm, glabră, erectă sau puţin înclinată. Seminţe alungite, lungi de 4—5 mm, fin încreţite. — VI—VIII. 168 FLORA" R.P.R. Cultivată prin grădini ca plantă ornamentală, uneori subspontană prin Transilvania. Răsp. gen.: Europa, Asia, America de N. 3. -)f I. balsamina L. Sp. pl. ed. I (1753) 938; Fl. U.R.S.S. l.c. 633. — Balsamina hortensis Desp. Dict. sc. nat. III (1816) 485. — Canale, Copăcei. — Kisasszonypapucs. — Garten-Balsamine. — HeaoTpora 6ajiB3aMHHOBaH. — Ic. : Pl. 28, fig. 1, 1 a, b, c. O. Tulpini cărnoase, înalte de 25—60 cm, erecte, simple, rareori puţin ramificate, glabre sau fin pubescente, cu noduri neîngroşate. Frunze alterne, uneori cele inferioare ± opuse, lanceolate, lungi de 8—15 cm şi late de 1,5—2 cm, acuminate, spre bază îngust cuneate şi decurente în lungul peţiolului, cu margini serate. Flori cîte una sau mai multe la subţioara frunzelor, cîte 1—2 pe axe florale scurte, lungi de 2,5—3,5 cm, albe, rozee, purpurii sau violete, concolore, pestriţe sau vărgate, uneori învoalte. Pintenul sepalei petaloide lung de 1 — 1,5 cm, curbat. Fructe capsule ovoidale,. ± cărnoase, păroase. — VII—IX. Cultivată ca plantă ornamentală prin parcuri şi mai ales prin grădinile ţărăneşti. / Răsp; gen.: India de E; cultivată în Eurasia. 4. I. roylei Walp. Repert. I (1842) 475; Fl. U.R.S.S. l.c. 633. - /. Roy-leana Payer Organog. comp. (1857) 84. — I. glandulifera Royle Illustr. (1839) 151, tab. 28, fig. 2, non Arn. (1835). - Ic.: Pl. 29, fig. 1, la. Θ. Plantă glabră, cu tulpini erecte, înalte pînă la 2 m, ramificate de la bază. Frunze lungi de 6—12 cm, late de 2—4 cm, verticilate cîte 3, rar opuse, ovat lanceolate, acute, spre bază rotunjite, peţiolate, cu limbul prelungindu-se în peţiol, pe margini serate, cu dinţii mucronaţi, pe peţiol şi la noduri cu glande de culoare roşie închisă. Inflorescenţe raceme erecte, dispuse la subţioara frunzelor superioare, cu 2—14 flori mari, lungi de 3—3,5 cm, roz liliachii. Pintenul sepalei petaloide conic, lung de 4—5 mm, verzui şi puţin încovoiat. Fruct capsulă obovată, alungită spre bază, cu un mucron ghimpos la vîrf. — VIII —IX. Staţiunea. Cultivată ca plantă ornamentală, rar subspontană. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj în împrejurimi şi în Păd. Mănăşturului ; Năsăud Reg. Aut. Μ. : V. Mureşului, Lunca Bradului (r. Topliţa) ; Tuşnad (r. Ciuc) ; Praid (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: V. Timişului. Reg. Hunedoara: Geoagiu (r. Orăştie). Reg. Ploeşti: Sinaia. Răsp. gen.: Europa centrală, Himalaia, India. Planşa 29. — 1. Impatiens roylei Walp., la. floare. — 2. /. parviflora DC., 2a. floare. PLANŞA 2» /■ ZYGOPHYLLACEAE 171 Fam. 62. ZYGOPHYLLÂCEAE *) Lindi. Nat. Syst. ed. II (1836) 133. Plante perene sau arbuşti, rar anuale sau arbori. Tulpini şi ramuri adesea articulate, cu noduri rfc proeminente. Frunze stipelate, opuse sau alterne, întregi, simplu sau dublu penate. Stipele cîte 2, la baza peţiolului, persistente, rareori caduce, uneori transformate în spini. Flori hermafrodite, radiar simetrice (actinomorfe) sau bilateral simetrice (zigomorfe), uneori cu axa în formă de disc, bracteate. Sepale şi petale 5, rar 4, imbricate, rar valvate. Petale inserate pe receptacul, foarte rar lipsesc. Stamine 10, din care 5 externe, opuse petalelor şi 5 interne, opuse sepalelor, mai rar numai 5 sau 15, în 3 cercuri. Filamente ± filiforme, la bază sau la mijloc cu mici scvame petaloide. Antere ovale, introrse. Gineceu sesil sau stipitat, unit cu discul. Cârpele 4—5, rar 2—12, cu 5, rar cu 1 sau mai multe loji. In fiecare lojă 2 pînă la numeroase ovule, mai rar 1 ; lojile rareori divizate prin pereţi transversali. Ovule epitrope, pendule sau ascendente, uneori cu mi-cropil lung, ascuţit. Fruct capsulă (rareori drupă), cu dehiscenţă septicidă sau la unele desfăcîndu-se în mai multe fructuleţe. Seminţe prin avortare mai puţine sau rareori numai una, cu sau fără albumen. Embrion drept, foarte rareori curbat, cu cotiledoane cărnoase. Familia cuprinde 25 genuri cu cca 160 specii, răspîndite în zona temperată caldă şi mai puţine la tropice. Determinarea genurilor 1 a Arbust ghimpos cu frunze simple. Flori radiar simetrice, mici, albe. Fruct drupă mică, roşie, conică. Plantă de sărături.... 297. Nitraria 1 b Plante ierbacee cu altfel de fructe, de locuri nesărăturoase ...... 2 2 a Plante anuale cu tulpini întinse pe pămînt. Frunze penate, cu multe perechi de foliole mici, ± egale. Fructe cu ţepi puternici, la maturitate se desfac în fructuleţe................................. 294. Tribulus 2 b Plante perene. Frunze cu mai puţine perechi de foliole mari. Fructe capsulare, neţepoase. Tulpini drepte, rămuroase ................... 3 3 a Flori mici, bilateral simetrice. Frunze cu o pereche de foliole. Capsulă ± cilindrică....................................... 295. Zygophyllum 3 b Flori mari, radiar simetrice. Frunze neregulat laciniate. Capsulă sferică 296. Peganum Genul 294. TRÎBULUS**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 128], ed. V (1754) 183 Plante anuale, cu frunze opuse, penate, Sepale şi petale 5, imbricate, caduce. Stamine 10, inserate pe disc Filamente subulate sau filiforme, libere, glabre. Gineceu sesil, din 5 cârpele, 5-locular, cu ovule epitrope. Stil scurt, *) Prelucrată del. Şerbănescu. **) Dela cuvîntul grec tribolos, tris = de 3 ori, şi bolos ^aruncare, fructele plantei fiind prevăzute de obicei cu 3 spini, care în războaiele din trecut erau aruncate pe pămînt pentru a îngreuna înaintarea inamicului. 172 FLORA R.P.R. rar lipseşte. Stigmat mare, piramidal, 5-radiat. Fruct dinJ5 (rar din 3—4) fructuleţe, pe dos adesea tuberculate, spinoase, cu cîte o sămînţă în fiecare sept. Seminţe ovale, acute, ± comprimate, fără albumen. Genul cuprinde cca 12 specii răspîndite pe tot globul. T. terrestris L. Sp, pl. ed. I (1753) 387; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 195. -Colţii babei. — Kirâlydinnye. — Bürzeldorn. — Ηκορι^Βΐ CTejuomHecn. — Exs. : FRE nr. 1509 b. - Ic. : Pl. 30, fig. 1, la, b. O. Plante alipit pubescente sau sericee, cu rădăcini subţiri, fuziforme. Tulpini lungi de 10—60 cm, netede, prostrate, simple sau rămuroase. Frunze opuse sau cele inferioare alterne, scurt peţiolate, 5—8-penate. Foliole eliptice sau alungit ovate, ± obtuze, cu baza oblic subcordată, foarte scurt peţio-lulate. Stipele mici, lanceolat filiforme. Flori izolate, cu pediceli lungi de 2—4 mm, la subţioara frunzelor sau la bifurcarea ramurilor. Sepale 5, patente, ovale sau lanceolate, lungi de 2,5—3 mm, alb membranaceu marginate, cu vîrf cuspidat, caduce. Petale obovat alungite, lungi de 4—5 mm, galbene. Stamine 10, cu puţin mai scurte decît petalele sau pe jumătatea acestora. Gineceu ovat globulos, din 5 cârpele alb păroase pe dos; în fiecare din cele 5 loje cîte 3—5 ov^ile. Stil scurt, gros, cu stigmat piramidal. Fruct ± sferic, păros, carenat şi spinos crestat, în unghiurile celor 5 fructuleţe (nucule apocarpoide) cu cîte 2 ţepi lungi, puternici, divergenţi, pe fiecare latură şi alţi ţepi mai mici sau mameloane. Seminţe deschis brune, ovale, lungi de 2,5—3 mm. -VI-IX. Staţiunea. Cîmpuri, ogoare, margini de drumuri, islazuri, pe soluri ± nisipoase şi pe nisipuri zburătoare. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj. Reg. Hunedoara: Mercurea, Sebeş (r. Sebeş); Alba Iulia; Dobra (r. Ilia). Reg. Timişoara: Timişoara; Liebling(r. Ciacova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Poiana (r. Turnu Severin) ; Maglavit, Calafat, Ciuperceni (r. Calafat) ; Giubega, Bistreţu, Rastu (r. Băileşti) ; Corabia; Caracal. Reg. Ploeşti: Glodeanu Sărat (r. Mizil) ; Meteleu, Pogoanele (r. Pogoanele). Reg. Bucureşti: Cotorca, Ţăndărei, Urziceni, Gîrbavi (r. Urziceni); Bucureşti; Comana (r. Vidra); Slobozia. Reg. Constanţa: Luciu, Feteşti, Hagieni (r. Feteşti) ; Constanţa ; Vasile Roaită ; Isaccea, Mrea Cocoş, Letea (r. Tulcea) ; Basarabi (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Galaţi; Brăila, Lacu Sărat (r. Brăila) ; Cioara-Doiceşti, însurăţei, Mihai Bravu, Roşiori (r. Călmăţui) ; Tecuci, Gara Berheci; Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Tg. Frumos, Banu-Dumeşti (r. Tg. Frumos); Holboca, Ruseni, Mîrzeşti, Leţcani (r. Iaşi) ; Ţigănaşi la Podişu Rediului (r. Vlădeni) ; Belceşti (r. Hîrlău). V ari abi 1 itatea speciei var. orientalis (Kern.) Beck Fl. NO II (1892)575. — T. orientalis A. Kern, in Ber. NV Insbr. III (1872)71. — Fructuleţe numai pe dos cu o creastă longitudinală verde, îngustă, verucos tuberculată. Spini drepţi, subuliformi, glabri, depăşind grosimea fructule- Planşa 30. — 1. Tribulus terrestris L., la. flpare mărită, lb. fruct văzut din faţă şi lateral. — 2. Peganum harmala L., 2a. fruct. PLANŞA 30 V ZYGOPHYLLACEAE 175 ţelor aproape de 2 ori.—Reg. Baia M. : Satu Mare. Reg. Timişoara : între Pecica şi Şemlac. Reg. Constanţa : Basarabi (r. Medgidia) ; între Isaccea şi Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Galaţi : între Măcin şi Greci. Răsp. gen.: Europa de S. Asia de V, Africa de N. Genul 295. ZYGOPHYLLUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 126], ed. V (1754) 182. Plante perene sau arbuşti, rar anuale. Tulpini articulate, adesea dihotomic ramificate. Frunze opuse, cu 1—3 (—multe) perechi de foliole, rar simple, plane, netede, stipelate. Flori bilateral simetrice (zigomorfe), solitareT axilare. Sepale 5, rar 4, imbricate, persistente sau caduce. Petale 5, rar 4, unguiculate, mai lungi decît sepalele sau egale cu acestea, imbricate. Disc cărnos, unghiular, ca un păhăruţ sau concav. Stamine 8—10, inserate la baza discului, adesea mai lungi decît petalele, la bază cu scvame petaloide. Antere ovale sau alungite. Gineceu sesil, ± liniar, pentagonal, 4—5-carpelar, 4—5-locular, în fiecare loje cu cîte 2 sau mai multe ovule anatrope suprapuse, suspendate, cu albumen puţin. Placentaţie centrunghiulară. Fruct capsulă cu 4—5 muchii sau aripi, cu dehiscenţă septicidă sau loculicidă, uneori indehiscent. Seminţe cu albumen redus. Genul conţine aproape 60 de specii. Z. îabâgo L. Sp. pl. ed. I (1753) 385; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 159. -Castravete de mare. — riapHOJiHCTHK ο6βικηοβ«ιηι>ιη. — Exs. : FRE nr. 162. — Ic.: Pl. 31, fig. 1. 4. Tulpini erecte, înalte de 60—100 cm, ramificate, netede, articulate, îngroşate la noduri. Frunze opuse, formate dintr-o pereche de foliole ± cărnoase, alungit obovate sau eliptice, mai lungi decît peţiolii; vîrful peţiolului se continuă între foliole cu un apendice liniar acuminat, scurt. Flori solitare, axilare, mai lungi decît pedicelii şi mai scurte decît frunzele. Sepale 5, alungit obovate. Petale 5, ruginii, alungit obovate, obtuze sau slab emarginate, de lungimea sepalelor. Stamine inegale ± m^i lungi decît petalele. Filamente cu scvame fimbriate, papiloase. Gineceu alungit, atenuat în stilul cu puţin mai scurt decît ovarul. Capsulă alungit cilindrică, acut unghiulară, cu baza îngustată. Seminţe ± alungit ovoidale, turtite, tuberculate. —VI—VII. Staţiunea. Pe coastele aride de pe litoral. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Constanţa. Răsp. gen.: Peninsula Iberică, Marea Caspică, Asia de SV, Dsungaria, Turkes-tan, Africa de N. *) De la grecescul zygos = jug, pereche, şi phyllon = frunză, deoarece frunzele plantei stau opuse cîte 2. 176 FLORA R.P.R. Genul 296. P É G A N U M *) L. . Gen. pl. [ed. I (1737) 157], ed. V (1754) 204. Plante perene, glabre *sau păroase, puternic mirositoare. Frunze alterne, sesile, neregulat multifidate. Stipele mici, setacee. Flori solitare, terminale, Ia vîrful ramurilor. Sepale 4—5, liniare, întregi, la bază cu dinţi mici sau penat fidate. Petale 4-*5, imbriéate, 3Jnervate. Stamine 12—15, mai scurte decît petalele şi unite la bază cu acestea. Filamente subţiri, cu baza mem-tranaceu dilatată, glabre. Gineceu globulos, 3 (4)-carpelar, 3 (4)-locular, pe un ginofor scurt, situat, pe un disc gros, cupuliform. Stil erect, cu vîrf triunghiular măeiucat, mai tîrziu răsucit în spirală. Ovule anatrope, cu placen-taţie centrunghiulară. Fruct capsulă 3 (4)-valvară, loculicidă sau fruct bacci-form indehiscent. Seminţe numeroase, în 3 muchii, cu tegument spongios scrobiculat (cu gropiţe). Albumen cornos pînă la cărnos. Embrion subarcuit. Genul cuprinde cca 4 specii. P. harmâla L. Sp. pl. ed. I (1753) 444; Fl. U.R.S.S. l.c. 148. - Ic.: Pl. 30, fig. 2, 2a. 4. Plantă înaltă de 30—50 (60) cm, verde, glabră, puternic mirositoare. Tulpină erectă sau ± ascendentă, la bază cilindrică, spre vîrf unghiulară, foarte ramificată, cu ramificaţia dihotomică. Frunze alterne, ± cărnoase, patente, neregulat profund laciniate, cu lacinii liniare, acute sau acuminate. Stipele mici, patente, liniar acuminate. Flori mari. Sepale 5, liniare, acute, pe dos carenate, patente. Petale 5, albe· verzui, alungit ciliate, obtuze, cu o dungă lată, verzuie, cu 3—5 nervuri longitudinale subţiri, cu puţin mai scurte decît caliciul. Stamine 15, glabre, lăţite, la bază. Antere introrse, liniar ovate. Gineceu 3 (4)-carpelar, puţin mai lung decît staminele. Capsulă mai scurtă decît caliciul, sferică, scobită la vîrf, cu dehişcenţă loculicidă. Seminţe ± piramidale, cu o faţă convexă şi 2 plane. — VI—VIL. Staţiunea. Prin cimitire musulmane părăsite. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Constanţa ; Basarabi (r. Medgidia) ; între Nicolae Bălcescu şi Babadag (r. Istria) ; între Filimon Sîrbu (r. Tulcea) şi Babadag. Reg. Galaţi: Măcin. întrebuinţări. Mai de mult, seminţele au fost întrebuinţate la vopsirea lînii. Ele conţin alcaloizi care se folosesc în unele ţări în tratamentul bolii lui Parkinson (paralizia agitantă). Răsp. gen.: Peninsula Balcanică, Italia de S, Asia de V, Africa de N. *) De la grecescul pegunein = a încălzi, din cauza gustului şi efectului acestei plante. Planşa 31. — 1. Zygophyllum fabago L. — 2. Nitraria schoberi L., ramură fructiferă, 2a. ramură cu frunze, 2b. ramură înflorită, 2c. fruct după înlăturarea pericarpului cărnos. — 3. Ruta graveolens L., 3a. floare mărită, 3b. fruct mărit. PLANŞA 31 12 — c. 507 / ZYGOPH YLLACEAE- RUTACE A) 179 Genul 297. NIT RĂRI A*) L. Syst. nat. II, ed. X (1759) 1044. Arbuşti foarte ramificaţi, cu ramuri la vîrf adesea spinoase sau cu ţepi la noduri. Frunze alterne sau fasciculate, cărnoase. Flori albe verzui sau gălbui verzui, în dihazii simple, aşezate în raceme. Bractei mici, caduce. Sepale 5, scurte, valvate, persistente. Petale 5, valvate, concave, la vîrf glugate, cu margini îndoite înăuntru. Stamine 15, în 2 cicluri, unul în dreptul petalelor şi altul altern cu acestea, cu filamente glabre şi antere ovoidale. Gineceu alungit piramidal, alipit păros, din 3 cârpele. Stigmate 3, scurte, alipite. Ovule suspendate, cîte unul în fiecare din cele 3 loji. Fruct drupă cu o singură sămînţă. Genul cuprinde 3 specii. N. schoberi L. Syst. nat. II, ed. X (1759) 1044; Fl. U.R.S.S. l.c. 197. -Exs. : FRE nr. 1508 a, b. — Ic. : Pl. 31, fig. 2, 2a, b. c. î). Tulpină înaltă de 0,5—2 m, foarte ramificată; ramurile tinere cu peri alipiţi, alburii, cu numeroşi spini foarte ascuţiţi. Frunze întregi, oblanceolate, atenuate la bază, la vîrf obtuziuscule sau ascuţite, în mănuchiuri, cu stipele membranoase, caduce. Flori foarte scurt pedicelate, dispuse în dihazii simple, aşezate în raceme. Sepale 5, triunghiulare, lungi de 1,5 mm, unite pînă la mijloc. Petale 5, alungit ovate, lungi de 3,5—4 mm, albe verzui, cu marginea de jur împrejur îndoită înăuntru, fiecare adăpostind ca într-o glugă cîte 2 stamine, Stamine 15. Gineceu alungit piramidal. Fruct drupaceu, oval conic, lung de 10—12 mm. Seminţe de forma fructului, cu 6 dinţi, dintre care 3 mai scurţi. în prelungirea spaţiilor dintre dinţi peretele este străbătut de cîte 2 orificii ± circulare. — VII—VIII. Staţiunea. Sărături ^ puternice. Răsp. în ţară: Reg. Ploeşti: Policiori sub vulcanii nămoloşi (r. Beceni) ; Pîclele Mici, Pîclele Mari şi văile dintre acestea (r. Buzău). Răsp. gen.: U.R.S.S. pînă în Siberia şi Mongolia, Asia de SV şi Australia de E. Ordinul TEREBINTHALES Fam. 63. RUTACEAE **) A. L. Juss. Gen. (1789) 296. Plante perene, ierbacee, arbuşti sau arbori, de obicei mirositoare. Frunze alterne, rar opuse, simple sau compuse, nestipelate, cu numeroase pungi secretoare sub formă de puncte transparente. Flori hermafrodite sau uni- *) De la cuvîntul grecesc nitron = sare de leşie, deoarece planta creşte pe locuri sărăturoase şi are gust sărat. **) Prelucrată de M. R ă v ă r u ţ, cu excepţia genurilor Xanthoxylon şi Phello- dendron, prelucrate de M. G u ş u 1 e a c. 12' ,180 ♦ FLORA R.P.R. sexuate prin avortare, de tipul (3) 4—5, diferite ca formă, radiar simetrice (actinomorfe) sau bilateral simetrice (zigomorfe), în raceme, corimbi, cime corimboase sau inflorescenţe umbeliforme. Sepale 4—5, libere sau puţin unite spre bază. Petale egale ca număr cu sepalele, libere sau puţin unite, în boboc imbricate, rar valvate. Stamine 4—10, uneori mai multe, libere, rareori puţin unite la bază, de obicei introrse, cu filamentele la partea superioară ± apropiate între ele, rareori cele opuse petalelor transformate în staminodii sau lipsesc. Receptaculul între stamine sau deasupra acestora, lăţit într-un disc în formă de inel, pernă sau cupă, crestat sau dinţat, rareori prelungindu-se ± într-un scurt ginofor. Gineceu superior, 2—5-locular, din 2—5 cârpele unite sau libere şi numai la partea superioară unite, în fiecare loja cu 1—2 sau mai multe ovule cu placentaţie centrală. Stilul prins la baza carpelelor sau pe partea lor laterală, rareori terminal. Stigmat de obicei capitat, mai rar neîngroşat. Fructul capsulă, drupă sau samară (nucă aripată). Seminţe alungite sau reniforme, cu sau fără albumen, cu embrion drept sau curbat. Familia cuprinde peste 100 de genuri, cu 900 de specii, cele mai multe răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale de pe întreg globul. Determinarea genurilor 1 a Plante ierbacee sau subarbuşti cu frunze simple, Întregi sau 2—3-penat sectate, sau imparipenate ................................................. 2 1 b Arbuşti sau arbori, cu frunze întregi, ternate sau penate.............. 4 2 a Frunze întregi sau 2—3-penat sectate. Petale glugate la vîrf sau simplu obtuze, uniforme, galbene. Filamente drepte. Fruct la vîrf 4—5-lobat 3 2 b Frunze imparipenate. Petale neglugate, inegale, deschis roşii. Filamente încovoiate în sus. Fruct adînc 5-segmentat.............. 300. Dictamnus 3 a Flori 4-mere, numai cele apicale pentamere. Petale cu marginea denti- culată sau fimbriată, brusc atenuate în unguiculă. Filamente glabre. Inflorescenţă corimboasă. Fructe verucoase. Frunze neregulat 2-3-penate....................................................... 298. Ruta 3 b Flori 5-mere. Petale cu margini întregi. Filamente ± barbulate. Inflo- rescenţa ± compactă, umbeliformă, păroasă. Frunze întregi, simple sau cele mijlocii trifoliolate....................... 299. Haplophylluin 4 a Frunze sempervirente, întregi, simple sau ternate, cu un spin la bază. Flori mari, albe, mirositoare, cu peste 20 de stamine. Fruct bacă mare, compusă din 8—12 cârpele.......................................... Citrus 4 b Frunze căzătoare, .ternate sau imparipenate. Stamine mai puţine.. 5 5 a Frunze imparipenate, cu cîte un aculeu pe ambele laturi ale cicatricei frunzelor. Gineceu cu 2—5 cârpele libere. Fruct compus din 2—5 nucule sau folicule apocarpoide ................................. Xanthoxylon 5 b Frunze ternate sau penate, fără aculei ................................ 6 6 a Frunze ternate, alterne. Flori mici, albe verzui, hermafrodite şi mascule pe indivizi diferiţi, formînd dihazii sau cime dispuse în panicule umbe- late. Fructe nuci aripate (samare)...*............................Ptelea 6 b Frunze imparipenate, de obicei opuse; Flori mici, dioice, de tipul 5—8. Fructul drupă cu 5 sîmburi..................................... Phellodendron RUTACEAE 18Γ Genul 298. RUTA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 111], ed. V (1754) 180. Plante perene, ierbacee sau subarbuşti, glandulos punctate şi de obicei mirositoare. Frunze alterne, penat sectate, fără stipele. Flori regulate, hermafrodite, de tipul 4, numai cele apicale 5-mere, în dihazii compuse şi simple, dispuse în raceme corimboase. Sepale 4, uneori spre bază puţin unite. Petale 4, brusc atenuate în unguiculă, galbene. Stamine 8, libere sau puţin concrescute spre bază, cu filamente glabre şi antere alungite, introrse. Receptaculul deasupra inserţiei staminelor lăţit în formă de disc. Gineceu superior, 4-locular, cu 2 sau mai multe ovule în fiecare lojă. Lojele gineceului cu sau fără apendici la partea superioară. Stil 1, cu stigmat capitat sau neîngroşat. Fructe capsule 4-loculare, deschizîndu-se pe partea internă a vîrfurilor lojilor. Seminţe acoperite cu tuberculi bruni. Genul cuprinde cca 50 de specii. R. graveolens L. Sp. pl. ed. I (1753) 383; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 199, tab. 11, fig. 2. — Virnanţ. — Kerti ruta. — Garten Raute. — PyTa AyniHCTan. — Ic.: Pl. 31, fig. 3, 3a, b. 2|_. Plante ierbacee, uneori aproape subarbuşti, glabre, ± glauce, cu numeroase glande punctiforme şi cu miros aromatic pătrunzător. Rădăcini oblice, lemnoase. Tulpini înalte de 20—50 (90) cm, erecte, rigide, spre bază ± lignificate, spre inflorescenţe ramificate. Frunze triunghiular ovate 2—3-penat sectate, cele inferioare şi mijlocii lung peţiolate, cele superioare ± sesile. Foliolele cu marginea puţin revolută, slab crenate; cele laterale invers alungit lanceolate pînă la alungit spatulate, obtuze sau puţin acute, cele terminale obovate sau alungit obovate, la vîrf trunchiate sau ascuţite. Inflorescenţe corimbiforme, cu bractei liniare şi flori de tipul 4, cele terminale uneori de tipul 5. Sepale 4, triunghiular ascuţite, lungi de 2—2,5 mm, la maturitatea fructului caduce. Petale 4, brusc îngustate în unguiculă, galbene verzui, concave, glugate la vîrf, cu margini ± denticulate sau fimbriate, glandulos punctate, de 6—9 mm lungime. Stamine în număr dublu faţă de petale, cu filamente subţiri şi glabre, inserate la baza unui disc în formă de pernă, cu antere introrse. Gineceu 4 (5)-carpelar, cu stil scurt. Fructul verucos, cu 4 (5) loji obtuze, de 5—7 (9) mm în diam. Seminţe negricioase, ± tuberculate. — VI—VIII. Cultivată prin grădini ca plantă ornamentală şi pentru întrebuinţări medicinale populare, mai rar spontană pe coaste aride. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Sighişoara; Mediaş, Biertan (r. Mediaş). Reg. Bucureşti: Bucureşti. Reg. Bacău: Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi. *) Numele latinesc al plantei la Cicero, Ovidius şi Columella. ,18.2 FLORA R.P.R. Variabili tatea speciei 1 a Frunze triunghiulare, verzi surii, cu segmente obovate sau spatulate. Petale lung unguiculate, puţin dinţate. Capsule adînc despicate. Plante cu miros foarte puternic ssp. horténsis (Mill.) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 70. — R. hortensis Mill. Gard. Dict. ed. VIII, nr. 1 (1768) s. str. — împreună cu specia. 1 b Frunze ovale, galbene verzui, cu segmente alungit lanceolate. Petale scurt unguiculate, evident dinţate. Capsule numai puţin despicate. Plante slab mirositoare ssp. diyarieâta (Ten.) Gams 1. c. — R. divaricata Ten. Prodr. Fl. Neap. I (1811 — 15) 222, pl. 24, t. 36. — Reg. Constanţa: între Babadag şi Slava Rusă (r. Istria). întrebuinţări. Plantă aromatică, meliferă şi medicinală. Frunzele şi tulpinile se utilizează în farmacie ( « Herba et folia Rutae ») ca antispasmodic, calmant, excitant, emenagog, vermifug, vulnerar, diuretic, etc. Din « Oleum rutae » se prepară medicamente contra isteriei, bătăilor de inimă, ameţelilor şi frigurilor intermitente. Cu fiertura de frunze se pot combate puricii plantelor. Fiind o plantă toxică, poate cauza inflamaţia pielei, de aceea trebuie recoltată cu precauţiune. Din părţile aeriene s-a izolat pentru prima dată rutina, glicozid flavonic introdus în terapeutică de cîţiva ani. Rutina pură sau asociată cu alte substanţe se foloseşte în tratamentul turburărilor fragilităţii şi permeabilităţii capilarelor, în hipertensiune arterială, etc. Răsp. gen/ Regiunea mediteraneană ; cultivată în întreaga Europă. Genul 299. HAPLOPHYLLUM*) A. Juss. in Mém. mus. Paris XII (1825) 464. Plante hermafrodite, cu frunze alterne, simple, întregi. Flori radiar simetrice (actinomorfe), de tipul 5, cu inflorescenţă ± compactă, umbeli-formă. Caliciu 5-fidat, persistent. Petale 5, unguiculate, plane, întregi. Stamine 10, libere, cu filamente lăţite la bază, barbulate la interior. Antere erecte, la vîrf cu o mică glandă. Stigmat capitat, papilos. Fruct capsulă 5-loculară. Seminţe reniforme, fin foveolate. Genul cuprinde cca 50 de specii. Determinarea speciilor 1 a Toate frunzele întregi. Capsule fără apendici la vîrful lojilor. Loji 4-sperme.................................................. 1. H. suaveolens 1 b Frunzele inferioare întregi, celelalte trilobate. Capsule cu apendici încovoiaţi. Loji 2-sperme.................................... 2. H. patavinum *) De la grecescul aploos = simplu, şi phyllon = frunză, deoarece frunzele acestor plante sînt simple şi întregi. Planşa 32. — 1. Haplophyllum suaveolens (DC.) G. Don, 1 a. fruct mărit. — 2. H. patavinum (L.) A. Juss., 2 a. fruct mărit. — 3. Ptelea trifoliata L., 3 a. grupă de fructe. PLANŞA 32 / RUTAGEAE 185 1. H. suaveolens (DC.) G. Don Gen. Syst. I (1831) 710; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 207. — Ruta suaveolens DC. Prodr. I (1824) 711Hapl. Bieber-steinii Spach in Ann. sc. nat. 3, sér. XI (1849) 178. — H. Buxbaumii Schur Enum. pl. Transs. (1866) 140. — Exs.: FRE nr. 59 a, b. ; FEAH nr. 492; HN nr. 5243. - le. : Pl. 32, fig. 1, la. 4. Plante ierbacee, verzi sau glauce, cu tulpini dens foliate, erecte sau puţin ascendente, înalte de 10—40 cm, împreună cu ramurile inflorescenţei şi pedicelii acoperite cu peri + ondulaţi. Frunzele inferioare scurt peţiolate, celelalte sesile, glabre sau ± păroase, pe margini de obicei scurt ciliate, lanceolate, îngust lanceolate sau eliptic obovate, acute, cu numeroase glande punctiforme. Flori de tipul 5, în inflorescenţe corimbiforme, dense, cu bractei puţin numeroase, în formă de frunzişoare. Sepale persistente, ovat sau triunghiular lanceolate, ± dinţate, acute, glabre sau păroase, pe margini ciliate, lungi de 2—2,5 mm. Petale mult timp persistente, galbene (la uscare cu dungi închise la culoare), lungi de 7—10 mm, ovate sau mai rar lat alungite, obtuze, cu marginea întreagă, glabre sau pe faţa exterioară puţin păroase, glandulos punctate. Stamine 10, cu filamente libere, aproape egale, spre bază lăţite, în 1/3 inferioară păroase pe faţa internă şi ciliate pe margini, de 1,5—2 ori mai scurte decît petalele. Ovar 5-locular, sesil, glabru, acoperit cu tuberculi, fără apendici la vîrful lojilor. Fructul capsulă aproape sesilă, tuberculată, lată de 4—5 mm. — VI—VII. Staţiunea. Pe coaste aride pietroase, în special calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: între Giumbrud şi Băgău, Ocna Mureşului între Asinip şi Turdaş (r. Aiud). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni). Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor între Gaura Fetei şi Apşoara (r. T. Severin). Reg. Bucureşti: Dîlga (r. Slobozia). Reg. Constanţa: Feteşti, Hagieni (r. Feteşti) ; între Rasova şi Cernavodă, Gargalîc (r. Medgidia) ; între Sarichioi (r. Istria) şi Hîrşova; între Hîrşova şi Groapa Ciobanului; Tuzla, Coba-din, Independenţa, Agigea (r. Negru Vodă) ; Petroşani (r. Adamclisi) ; Jurilovca, Caucagia, Păd. Babadag, Ceamurlia de Sus, Săcele (r. Istria) ; Isaccea, între Tulcea şi Malcoci, Niculiţel, Filimon Sîrbu (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Măcin, Greci (r. Măcin); Pechea, Bărboşi, Galaţi, V. Ijdileni, V. Chinejii, între Bereşti şi Ghibărţeni, Tuluceşti (r. Galaţi); V. Prutului între Drăculeşti şi Rogojeni, Dl. Movila Părului lîngă Brăneşti, Dl. Aria lîngă Vlădeşti (r. Bujor). Variabilitatea speciei f. angustifolium (Uechtr. et. Sint.). — Hapl. Biebersteinii var. angustifolium Uechtr. * et Sint, in Kanitz Pl. Rom. (1880) 189. — Frunze foarte îngust lanceolate. — Reg. Constanţa: între Rasova şi Medgidia (r. Medgidia); Tulcea, Capaclia (r. Tulcea). Reg. Galaţi: între Nifon şi Greci, Dl. Pricopanu lîngă Greci (r. Măcin). f. valdehirsiitum Nyâr. in Herb. Cluj, f. nova in Add. VI, pag. 654. — Plantă în toate părţile dens hirsută. — Reg. Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă); Jurilovca (r. Istria). Răsp. gen.: Balcani de E, U.R.S.S. europeană de S, Asia Mică. 186 FLORA R.P.R. 2. H. patavinum (L.) A. Juss. in Mém. Mus. Paris XVI (1829) 464. — Ruta patavina L. Sp. pl. ed. I (1753) 384. — H. linifolium Rchb. Fl. germ, exc. III (1832) 766, non Juss. sec. Nym. Consp. (1878) 142. — Ic.: Pl. 32, fig. 2, 2a. 4. Plantă ierbacee, cu tulpină înaltă de 10—25 cm, dens foliată şi păroasă. Frunze glabre, lungi de 1,5—2 cm şi late de 3—5 mm; cele inferioare întregi, îngustate spre bază, alungit spatulate, cele mijlocii şi supe- rioare trisectate, cu segmente liniare. Flori de tipul 5, cu pediceli subţiri, dispers păroşi, cu puţin mai lungi decît florile, dispuse în corimbi denşi. Sepale libere, lanceolate, dispers păroase, acute. Petale galbene, glabre, alungite, obtuze, cu margini întregi, spre bază îngustate. Stamine puţin mai scurte decît petalele, cu filamentele spre bază dispers barbulate. Gineceu glabru, 5-carpelar, 5-locular, la vîrful lojilor cu cîte un apendice încovoiat spre partea internă; apendicii lungi aproape cît jumătatea lojilor. Fructe capsule disperme, ± tuberculate, Seminţe reniforme, verucoase. — VI. Staţiunea. Locuri aride şi pietroase. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Orşova). Răsp. g e n, : Italia de N, Peninsula Balcanică de NV. Genul 300. DICTĂMNU S *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 124], ed. V (1754) 180. Plante perene, ierbacee, puternic mirositoare. Tulpini viguroase, erecte, în partea superioară (împreună cu pedunculii florali, bracteile şi părţile florale) cu numeroase glande negre. Frunze imparipenat compuse, cele inferioare întregi. Inflorescenţă racem terminal. Flori mari, bilateral simetrice (zigomorfe), hermafrodite. Sepale 5, lanceolate. Petale 5, lanceolate, ± unguiculate, cele 4 superioare erecte, cea inferioară îndreptată în jos. Discul puţin dezvoltat. Stamine 10, aplecate, libere, spre bază fixate de disc, cu antere aproape sferice. Gineceu 5-carpelar, 5-locular, cu un stil spre vîrf încovoiat. Fructul capsulă scurt pedicelată, se desface în 5 fructuleţe mericarpe, cu 2—3 seminţe în fiecare lojă. Seminţe aproape sferice, negre, cu tegument lucios. Gen monotipic. D. âlbus L. Sp. pl. ed. I (1753) 383. — D. Fraxinella Pers. Syn. I (1805) 464. — Frăsinel. — Kôrislevelü ezerjofü. — Weisser Diptam. — Exs.: FRE nr. 1285. - Ic. : Pl. 33, fig. 1, la. Plantă ierbacee, cu tulpini rigide, de obicei simple şi erecte, înalte de 50—120 cm, dispers sau dens păroase, cu peri scurţi sau lungi şi ± creţi, *) De la grecescul dictamnos, nume dat unei plante aromatice de pe muntele Dictos din Creta. RUTACEAE 187 în partea inferioară uneori aproape glabre, în cea superioară cu numeroase :glande negre, punctiforme, în rest cu glande gălbui. Frunze coriacee, glandulos punctate, alterne, cele mijlocii şi superioare imparipenat compuse, cu *(3) 4—7 (8) perechi de foliole ovat lanceolate sau eliptice, ± acute, lungi de 1,5—5 cm şi late de 5—25 mm, revolute, mărunt serate, pe faţă glabre sau pe nervuri dispers şi scurt păroase, pe dos mai ales pe nervuri, dispers pînă la dens şi lung păroase, cu perii ± creţi. Foliola terminală spre bază de obicei rotunjită. Rachisul frunzelor evident sau slab aripat, păros, mai rar aproape glabru. Frunzele inferioare simple, alungit obovate. Inflorescenţa racem, cu numeroase glande negre şi bractei liniar lanceolate, păroase. Flori mari, hermafrodite, ± bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 5, persistente, lungi de 5—7 mm, lanceolate sau alungit lanceolate, păroase şi negru glandulos punctate, cele inferioare puţin mai lungi. Petale 5, roze liliachii, mai rar albe, cu nervuri purpurii, lungi de 1,5—3 cm, alungit lanceolate, spre vîrf acute sau obtuze, spre bază îngustate în unguiculă, dispers negru glandulos punctate, glabre sau pe dos dispers păroase pe nervura mediană, cele 4 superioare erecte, a 5-a inferioară ± îndoită în jos. Stamine 10, libere, puţin aplecate, inserate pe un disc puţin dezvoltat în formă de inel; filamentele spre bază ± păroase, spre vîrf negru glandulos punctate; antere aproape sferice. Gineceu 5-carpelar, 5-locular, ± pedicelat, cu numeroase glande pedicelate, de obicei păros, Ia vîrful lojilor cu corniţe lungi sau puţin evidente. Stil glabru, spre vîrf încovoiat. Fructe pedicelate, desfăcute în 5 fructuleţe mericarpe, terminate cu corniţe de 2—10 mm lungime, mai rar fără corniţe. Seminţe cîte 2—3 în fiecare lojă, lungi de 3—5 mm, aproape sferice, cu tegument negru şi lucios. — V—VII. Staţiunea. Prin tufărişuri, mărăcinişuri, pe lîngă păduri şi prin poieni, mai ales în regiunile de cîmpie şi deluroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe, Cojocna, Boju; Turda; Grindeni, Zău de Cîmpie (r. Luduş); Bistriţa. Reg. Aut. M.: Bălan pe Mt. « ôcsém ». Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa; Şura Mare, Noul, Roşia, Slimnic, Guşteriţa, Vurpăr (r. Sibiu) ; Şeica Mare, Richişu, Vorumloc, Cenade, Valea Lungă, Proştea Mare, Proştea Mică, Mediaş (r. Mediaş) ; Marpod, Merghindeal (r. Agnita) ; Sighişoara, Prod ; Bahnea (r. Tîrnăveni) ; Ioneşti (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe DL Bilac; Băiţa (r. Brad); Orăştie; Sebeş pe Dl. Roşu; Deva în Păd. Bejan, Govăjdia (r. Ilia). Reg. Timişoara: V. Dunărei la Cazane. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Tg. Jiu spre Bumbeşti; Craiova. Reg. Ploeşti: Ploeşti, Buda; Filipeştii de Pădure (r. Cîmpina). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra) ; Căscioarele în Păd. Tufele Grecului (r. Olteniţa) ; Malu în Păd. Guţu (r. Giurgiu) ; Fundulea în Păd. Zoicaru (r. Brăneşti); Lehliu. Reg. Galaţi: Pechea (r. Galaţi); Iveşti, Hanu Conache (r. Lieşti) ; Tecuci. Reg. Constanţa : Stejaru (r. Hîrşova) ; Medgidia, Cernavodă, Basarabi. V a r i a b i 1 itatea speciei 1 a Petale superioare eliptic lanceolate, spre vîrf acute sau ± obtuze, spre bază treptat îngustate într-o unguiculă lungă 188 FLORA R.P.R. var. genùinus Rouy Fl. Fr. IV (1897) 139. — Are următoarele forme: f. macrophyllus (Schur). — D. Fraxinella a. macrophylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 141. — Foliole ovale pînă la eliptice, lungi pînă la 3 cm. — Reg. Stalin: Slimnic (r. Sibiu). f. microphyllus (Schur). — D. Frax. b. microphylla. Schur 1. c. — Foliole foarte mici, obtuze, lungi cel mult pînă la 18 mm. — Reg. Aut. M.: Hăghimaşu Mare şi Vf. « Ocsém ». 1 b Petale superioare ovale, spre vîrf rotunjite şi puţin crestate, spre bază rotunjite şi brusc îngustate într-ό unguiculă scurtă ........................................... 2 2 a Tulpină dispers scurt păroasă, în partea inferioară totdeauna glabră. Frunze cu (4) 5—6 (8) perechi de foliole, de obicei mici, alungit lanceolate, cu vîrful alungit. Gineceu de obicei păros, rareori glabru, cu corniţe scurte şi multe glande stipitate var. caucâsicus (Fisch. et Mey.) Rouy .Fl. Fr. IV (1897) 139. — D. fraxinella var. caucasica Fisch. et Mey. in Ind. Sem. Hort. Petrop. VI (1840) 7. — D. caucasicus Fisch. ex Grossh. Fl. cauc. III (1932) 20 et in Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 231. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimaşu Mic (r. Gheorghieni) ; Odorhei, Văleni, Bădeni (r. Odorhei). 2 b Tulpini pînă la bază dens păroase, cu perii lungi şi creţi. Frunze cu (2) 3 — 4 (5) perechi de foliole mari, de regulă eliptice sau alungit eliptice, spre vîrf de obicei nealungite. Gineceu de obicei glabru, rareori păros, fără corniţe sau cu corniţe foarte scurte şi cu puţine glande stipitate var. gymnostylis (Stev.) Simk. Enum. fl. transs. (1886) 165. — D. gymnostylis Stev. in Bull. Soc. Nat. Mosc. XXIX, 1 (1856) 333 et in Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 231. — Reg. Cluj : Apahida, Găianu (r. Cluj). Reg. Stalin: Or. Stalin. Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Geţii (r. Alba). întrebuinţări. Rizomul şi rădăcina se întrebuinţează în medicină ca diuretic şi vermifug. Scoarţa tulpinii este tonică şi stimulentă. Se cultivă şi ca plantă ornamentală. Planta vie poate provoca inflamaţia pielei. Răsp. gen.: Eurasia. Genul P TÉ LE A *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 29], ed. V (1754) 54. Arbuşti, mai rar arbori, cu miros puternic. Frunze alterne, trifoliate. Flori poligame; cele mascule cu ovar steril, cele femele cu staminodii, în panicule corimbiforme. Sepale, petale şi stamine 4—5. Ovar bilocular, cu 2 ovule în fiecare lojă. Stil 1, cu stigmat capitat. Fruct samară. Genul cuprinde 7 specii răspîndite în America de N. * P. trifoliâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 118; Fl. U.R.S.S. l.c. 233, tab. 13, fig. 2. — Ic· : Pl. 32, fig. 3, 3a. *) De la pteléa, numele grecesc al ulmului, avînd fructe (samare) asemănătoare cu ale ulmului. Planşa 33. — 1. Dictamnus albus L., 1 a. fruct. — 2. Ailanthus altissima (Mill.) Swingle, 2 a. floare mărită, 2 b. grupă de fructe. PLANŞA 33 / RUTACEAE 191 Arbust înalt de 1,5—3 m (în patria de origine adeseori arbore înalt pînă la 8 m), puternic mirositor. Frunze alterne, rar opuse, lung peţiolate,. trifoliate, cu foliole ovate pînă la alungit eliptice, acute, lungi de 7—10 cm şi late de 4—5 cm, cele mijlocii mai mari, spre bază îngustate, spre vîrf ascuţite, cele laterale aproape sesile, întregi sau foarte puţin crenate, pe faţă verzi întunecate, lucitoare, pe dos palid verzi, de obicei glabre, cu puncte transparente. Inflorescenţa în panicule corimbiforme, de 4—8 cm lăţimer cu ramuri ± păroase. Flori poligame de cca 1 cm în diam., mirositoare, cele mascule cu ovar steril, cele femele cu staminodii. Sepale 4—5, ovate sau alungite, păroase sau glabre, lungi de 1—2 mm, spre bază ± unite. Petale albe verzui, alungit eliptice, obtuze sau acute, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, pe faţa exterioară ± păroase. Stamine 4—5, prinse pe un scurt ginofor, cu filamente subţiri, de obicei păroase în 1 /2 inferioară şi cu antere alungite; florile femele au 4—5 staminodii cu filamente scurte şi antere mici, nedezvoltate. Ovar bilocular, superior, ± lăţit, prins pe un ginofor scurt, în fiecare lojă cu 2 ovule epitrope ascendente. Stil scurt, cu stigmat capitat, bilobat. Fruct nucă aripată (samară), obovată sau aproape rotundă, la vîrf emarginată, de 1,5—3 cm lăţime. — VI—VII. * Cultivat prin parcuri şi cimitire. Răsp. gen.: America de N. Genul PHELLODÉNDRON*) Rupr. in Bul. Acad. St. Pétersb. XV (1857) 353. Arbori cu frunze de obicei opuse, imparipenate, cu 3 — 5 perechi de foliole. Flori scurt pedicelate, verzui, unisexuate, dioice, cu 5—8 sepale unite pînă la mijloc, 5—8 petale şi 5—6 stamine. Gineceu globulos, ovoidal, 8-carpelar, pe un ginofor mic, columniform. Fructul drupă cu 5 adîncituri şi 5 sîmburi uniseminali. Genul cuprinde 7 specii răspîndite în Asia orientală. * Ph. amurense Rupr. l.c. ; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 232, tab. 13, fig. 1. Arbore sau arbust pînă la 15 m, cu ritidom gros, suberos şi lujeri glabri, de culoare portocalie brună. Frunze cu peţiol lung de 10 cm, imparipenatey cu 5—11 foliole lanceolate pînă la ovate, lung caudat acuminate, scurt peţio-lulate, lungi de 10—14 cm şi late de 3—4,5 cm, cu puncte transparente, pe faţă verzi lucitoare, pe dos deschis cenuşii, păroase pe nervura principală. Inflorescenţa dezvoltată, lungă de cca 5 cm şi lată de 10 cm. Fructul drupă cărnoasă, ovoidală, cu miros de terebentină. — VI—VII. *) De la grecescul phellos = plantă şi dendron = arbore, ritidomul fiind bogat în plută. 192 FLORA R.P.R. Cultivat în parcuri (Bucureşti, Simeria). Recent introdus în plantaţiuni forestiere experimentale. Răsp. gen.: Amur, Manciuria, Mongolia de N. Genul XANTHOXYLON*) L. corr. R. Br. Fiind. voy. II, App. III (1814) 545. — Zanthoxylum L. Diss. nov. gen. resp. Chen. (1751) nr. 1084; Gen. pl. ed. V (1754) 335. Arbori sau arbuşti cu lemn galben. Frunze penat sectate, alterne, cu aculei la bază. Flori axilare sau terminale, în dihazii simple şi reduse, aşezate în raceme mari, paniculate. Sepale 3—5 sau lipsă. Petale 3—5, imbricate. Flori mascule cu 3 — 5 stamine, cele femele cu 2 — 5 cârpele libere. Fruct compus din 2—5 nucule sau folicule. X. americânum Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. — Zanthoxylum fraxineum Willd. Sp. pl. IV (1805) 757. Arbust sau arbore pînă la cca 6 m. Lujeri tineri pubescenţi, mai tîrziu ^fabri, cu aculei mici la baza frunzelor. Frunze mari, lungi pînă la 20 cm, imparipenate, cu (3) 11 foliole. Foliolele pe faţă închis verzi, pe dos de un verde deschis, subsesile, ovate, rar eliptice, lungi de 4—7 cm şi late de 3—4 cm, ascuţite, crenulate sau întregi. Flori verzui, în glomerule axilare* apar de obicei înaintea frunzelor, cu 4—5 petale şi fără caliciu. Gineceu compus din 4—5 cârpele libere. Fruct compus din 2—5 nucule sau folicule apocarpoide. — V. Cultivat în grădina botanică şi prin parcurile din Bucureşti. Creşte încet şi se înmulţeşte prin drajoni. Răsp. gen.: America de N; introdus în Europa în anul 1740. Genul CITRUS**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 230], ed. V (1754) 341. Arbuşti, mai rar arbori, înalţi de 2 — 15 m. Frunze simple, persistente, glabre şi coriacee, cu peţioli ± lăţiţi şi articulaţi cu limbul. Flori hermafrodite, radiar simetrice (actinomorfe), solitare, în cime sau în raceme pau-ciflore. Caliciu din 4—5 sepale ± concrescute. Petale 4—8, cărnoase, alungit liniare. Stamine 20—60, libere sau concrescute în mai multe mănunchiuri. Ovar 5 — multilocular, în fiecare lojă cu 4—8 ovule aşezate biseriat. Fruct mare, baciform, globulos sau alungit, glabru, cu o coajă groasă, bogată în pungi cu uleiuri aromatice, cu 6—12 loje formate din săculeţe pedicelate pline cu suc. în fiecare lojă se află de obicei 2 seminţe. Genul cuprinde cca 6 specii răspîndite în ţările din regiunile calde. *) De la grecescul xanthos = galben, şi xylon = lemn. **) De la cuvîntul grecesc kitron = lămîie. RUTACEAE 193 Determinarea speciilor 1 a Flori şi fructe solitare sau puţine ................................................. 2 1 b Flori în raceme multiflore. Fructe în ciorchine, turtite, închis galbene 5. C. paradisii 2 a Frunze alungit ovate sau eliptice, cu peţioli ± aripaţi.................. 3 2 b Frunze lanceolate sau alungite, cu peţioli nearipaţi............................... 4 3 a Frunze alungit ovate. Flori purpurii, lungi de 2 cm. Fructe deschis galbene, elipsoidale.................................................... 1. C. limon 3 b Frunze eliptice. Flori albe, lungi de 2—2,5 cm. Fructe portocalii sau roşii, globuloase............................................. 2. C. aurantium 4 a Ramuri nespinoase. Frunze lanceolate. Flori albe, lungi de 1,2—1,5 cm. Fructe închis portocalii, turtite............................... 3. C. nobilis 4 b Ramuri spinoase. Frunze alungite, acute sau rotunjite. Flori albe sau spre exterior roşietice, lungi de 2,5—3 cm. Fructe galbene, lungi, ovate sau globuloase.................................................... 4. C. medica 1. · C. limon Burm. f. Fl. ind. (1768) 173; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 237. — C. medica β. Limon L. Sp. ed. I (1753) 782. — C. Limonum Risso in Ann. Mus. Paris XX (1813) 201. — Lămîi. — Gitromfa. — Limonen. — LţHTpOH J1HM0H. Arbust spinos de 2 — 4 m, cu lujerii tineri roşietic violacei. Frunze pie-loase, alungit ovate sau alungit lanceolate, foarte slab şi neregulat dinţate, cu peţioli nearipaţi. Flori lungi de 2 cm, solitare sau în perechi, cu caliciu slab dinţat şi petale glabre, cu nuanţă purpurie. Stamine de obicei 35, libere sau unite în mai multe fascicule. Stilul slab delimitat de ovar. Fructe elipsoidale, lungi aproape de 10 cm, de culoare deschis galbenă, îngustate spre ambele capete, la vîrf cu un rostru mic, cu coajă verucoasă ce se separă greu de partea cărnoasă cu gust acru. Seminţele uneori avortează, alteori sînt mari şi cu un embrion puţin verzui; pot germina în interiorul fructului. — II —IV. Frecvent cultivat în ghivece. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană. 2. · C. aurantium L. Sp. pl. ed. I (1753) 782; Fl. U.R.S.S. l.c. 238. — C. Aurantium β. sinensis L. l.c. 783. — Portocal. — Narancsfa. — Orange. — Enrapaflua. — Ic. : Pl. 17, fig. 1. Arbust sau arbore de 3—12 m, cu ramuri de obicei spinoase. Frunze eliptice, slab dinţate, acuminate, cu peţioli evident aripaţi. Flori lungi de 2—2,5 cm, foarte mirositoare, solitare sau în corimbi pauciflori, cu caliciu păros şi petale albe. Stamine de obicei 20. Fructe globuloase, portocalii, cu 13 - c. 507 194 FLORA R.P.R. coaja strîns lipită de partea cărnoasă, care este dulce acrişoară şi colorată portocaliu sau roşu. în centrul părţii cărnoase se află un spaţiu gol. — IV-V. Cultivat în apartamente. Răsp. gen.: Europa şi Asia de S. 3. · C. nobilis Lour. Fl. Cochinch. (1790) 466. — C. deliciosa Ten. Sull Aranc. Mand. (1840) 11, tab. 1.; Fl. U.R.S.S. l.c. 238. — Mandarin. — Mandarin. — Mandarine. — HTajiBHHCKHH MaHflapHH. Arbust sau arbore, cu ramuri nespinoase. Frunze lanceolate, pe margini slab ondulat serate, cu peţioli nearipaţi. Flori albe, solitare, mirositoare, lungi de 12—15 mm. Stamine unite sprb bază. Fructe turtite, de culoare închis portocalie, spre bază cu mici şănţuleţe, iar în centru cu o măduvă afinată. Coaja se separă uşor de partea cărnoasă. — IV—VI. Rar cultivat în apartamente. Răsp. gen.: Cochinchina şi China. 4. · C. medica L. Sp. pl. ed. I (1753) 782; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 238. — Chitră. — Citronâd. — Cedrat-Citrone. — IXcjjpou. — Ic. : Pl. 18, fig. 2, 2a. Arbust sau arbore spinos de 3—5 m, cu lujerii tineri de culoare roşie-tică. Frunze alungite, acute sau rotunjite, pe margini denticulate, cu peţioli nearipaţi. Flori lungi de 2,5—3 cm, mirositoare, solitare sau în raceme pau-ciflore, glabre, albe sau spre exterior roşietice. Fructe lungi de 13—16 cm, ovate saii ± globuloase, galbene, cu numeroase proeminenţe, adesea şi cu şanţuri longitudinale, terminate cu un mamelon obtuz/Coaja groasă; pulpa acră amăruie. — înfloreşte aproape în tot timpul anului. Rar cultivat în ghivece. Răsp. gen.: Asia şi Europa de S. 5. · C. paradisii Macfad. Fl. Jamaic. I (1837) 13; Fl. U.R.S.S. l.c. 238. — Grepfrut. — Γρθίίφργτ. Arbust sau arbore. Frunze cu peţioli aripaţi. Flori grupate în raceme multiflore. Fructe in ciorchine, de culoare închis galbenă, turtite, la vîrf cu o excrescenţă în formă de coroniţă. — IV—VI. Rar cultivat. întrebuinţarea citrinelor. Speciile de citrine se cultivă adesea prin sere şi apartamente, mai ales ca plante decorative. Fructele unora din aceste specii (lămîia, portocala, mandarina) prezintă o deosebită importanţă prin conţinutul lor în diferite uleiuri aromatice, zahăr, acid citric, etc., dar mai ales pentru bogatul conţinut în SIMARUBACEAE 195 vitamină G. Unele din aceste fructe avînd gust plăcut, se consumă în stare proaspătă şi sînt întrebuinţate la prepararea limonadelor, în industria conservelor, în cofetărie, etc. Din frunze, lujeri tineri, flori şi coaja fructelor se extrag uleiuri aromatice folosite în industria parfumurilor şi în cofetărie. în medicină fructele sînt mult recomandate pentru prevenirea şi tratarea avitaminozelor şi a altor boli. în fructele de C. medica a fost descoperită vitamina P, denumită şi citrină. Ea este un amestec de glicozide flavonice şi reduce fragilitatea capilarelor, com-plectînd acţiunea antiscorbutică a vitaminei G. Stratul exterior galben portocaliu al pericarpului de la C. aurantium se întrebuinţează la prepararea de tincturi amare prescrise ca tonice stomacale, datorită uleiului eteric şi a substanţelor amare pe care le conţine. în siropuri este un bun corigent al gustului neplăcut al unor medicamente. Datorită acestor calităţi, citrinele sînt importate în cantităţi mari. Deoarece aceste plante, în deosebi lămîiul, sînt foarte mult cultivate în apartamente dăm în cele ce urmează cîteva date mai importante asupra culturii lor. Citrinele sînt foarte pretenţioase faţă de temperatură, umiditate şi sol. Temperatura optimă pentru dezvoltare este de + 5 — 7°, iar cea pentru înflorire de + 14 — 17°. Ele suferă la temperaturi de sub —1° şi pier la —6—8°. Astfel plantele trebuiesc ferite de frig şi vînturi reci, iar în timpul căldurilor, de razele solare prea fierbinţi. Ele mai au nevoie de umiditate atmosferică ridicată; rădăcinile însă nu suportă excesul de apă. De aceea, pe fundul vasului în care sînt cultivate se pune şi un strat de pietriş, care să asigure o uşoară scurgere a apei după udat. Pentru cultură se foloseşte pămînt afînat de grădină, de frunze, turbă şi nisip de rîu, acid, lipsit de var şi înlocuit din timp în timp. Fam. 64. SIMARUBACEAE *) L. C. Rich. AnaJ. fr. (1808) 21. Arbori sau arbuşti cu scoarţa amară. Frunze alterne, mai rar opuse, penate sau simple. Flori mici, radiar simetrice (actinomorfe), hermafrodite sau unisexuate, 3—7-mere, dispuse în panicule sau spice. Caliciu cu 4—5 sepale libere sau concrescute. Corolă cu 4—5 petale, mai rar lipseşte. Stamine de obicei de 2 ori mai multe decît petalele. Gineceu superior, 2—6-carpelar ; cârpele cu una sau mai multe seminţe. Fruct drupaceu, mai rar bacă sau samară. Seminţe fără albumen sau cu albumen în strat subţire. Embrion foarte mare, cu cotiledoane îngustate. Familia cuprinde 30 de genuri cu aproape 200 specii, cele mai multe răspîndite în regiunile tropicale sau subtropicale. Genul 301. AILĂNTHU S **) Desf. in Mém. Acad. sc. Paris 1786 (1789) 265, tab. 8, nomen conserv. — Pongelion Adans. Fam. II (1763) 319. Arbori cu frunze caduce. Muguri aproape sferici, cu 2—4 solzi. Frunze alterne, imparipenate. Foliole 9—41, la bază trunchiate şi cu 2 (4) dinţi ce *) Prelucrată de E m. Ţ o p a. **) După cuvîntul ailanto, numele arborelui la moluci, care înseamnă « arborele cerului ». 13* m FLORA R.P.R. poartă cîte o glanda. Flori poligame, în panicule terminale mari. Sepale 5, mici, concrescute. Petale 5—6. Stamine 10, fixate la baza discului 10-lobat. Cârpele 5—6, ± concrescute sau libere. Fruct compus din 1—6 samare libere, alungite, la mijloc cu cîte o sămînţă turtită. Genul cuprinde cca 15 specii, răspîndite în Asia de SE, Oceania şi Australia. A. altisima (Mill.) Swingle in Journ. Wash. Acad. Sc. VI (1916) 495; Fl. U.R.S.S. XIV (19^49) 242. — Toxicodendron altissimum Mill. Gard. Dict. ed. (1768) nr. 10. — Ailanthus glandulosa Desf. in Mém. Acad. Sc. Paris, 1786 (1789) 265, tab; 8. — Cenuşer. — Bâlvânyfa. — Drüsiger Gotterbaum. — AâJiaHT BBico^amiţHH. — Ic. : Pl. 33, fig. 2, 2 a, b. Arbore de 15—30 m, cu scoarţa cenuşiu deschisă, netedă. Lujeri foarte groşi, în tinereţe scurt pubescenţi. Frunze alterne, imparipenat compuse, mari, lungi de (30) 45—60 (90) cm, cu 11—25 (41) foliole peţiolate, ovat lanceolate, de (4) 6—12 cm lungime, late de 2,5—4 cm, în tinereţe dens şi scurt păroase, mature aproape glabre, pe margini fin ciliate, la bază trunchiate şi cu 2—4 dinţi ce poartă pe dos cîte o glandă. Flori poligame, de 7—8 mm în diam., în panicule terminale, laxe, de 10—20 (30) cm lungime. Sepale foarte mici, concrescute către partea inferioară. Petale verzui gălbui, mici, de 2,5—3,5 mm lungime, acut ovate, pe partea interioară încreţit păroase. Stamine 10, de cca 4 mm lungime, cu filamente păroase către partea inferioară. Ovar 5—6-carpelar, cu stigmate alungite, divergente. Fructul format din 1—6 nucule aripate, libere, alungite, de 3—4 cm lungime, de cca 1 cm lăţime, de un galben de pai sau roşcat brune, la mijloc cu cîte o sămînţă turtită. - V-VI (fructifică VII-VIII). Cultivat şi sălbăticit în întreaga ţară. Creşte pe locuri virane, prin curţi, la marginea satelor, a pădurilor, etc., mai ales în locuri însorite, pe soluri uşoare. V ari abi 1 itatea speciei -)f f. erythrocarpa (Rehd.). — A. glandulosa f. erythrocarpa Rehd. in Bail. Cycl. Am. Hort. I (1899) 38. — Fruct de culoare aprinsă roşie. — Sporadic în cultură. î ntrebuinţări: Indicat pentru plantaţii pe terenuri degradate, consolidarea coastelor şi taluzelor, zone verzi şi plantaţii în regiuni industriale. Rezistent la secetă ger, fum şi gaze. Scoarţa şi frunzele se pot folosi contra viermilor intestinali şi dizenteriei. Liberul conţine un ulei, flobafene şi fitosterină şi în China se foloseşte în scopuri medicinale. Sucul răşinos din scoarţă se întrebuinţează pentru prepararea vopselelor de ulei. Lemnul dă un cărbune de calitate superioară. Florile sînt melifere. Răsp. gen.: Originar din China; introdus în Europa în sec. XVIII, de unde s-a răspîndit apoi în cultură în Asia şi America de N. Obs.: Din familia Meliaceae face parte Cedrela sinensis A. Juss. — Arbore cu lemn colorat. Frunze alterne, de 20—25 cm. lungime, imparipenate, cu foliole eliptic POLYGALACEAE 197 lanceolate, lungi de 13—14 cm, întregi. Flori mici, 5-mere verzui, în panicule mari, lungi pînă la 50 cm. Fruct capsulă lemnoasă. — Cultivat în grădina botanică din Bucureşti. — Originar din China de N. Fam. 65. POLYGALACEAE *) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 84. — Polygaleae A. Juss. in Ann. Mus. Paris XIV (1809) 386. Plante perene, ierbacee, rar subarbuşti. Frunze alterne, simple, nesti-pelate, cu margini întregi. Flori în racem, mai rar aşezate umbeliform la subţioara frunzelor, hermafrodite, bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 5, libere, dintre care 2 laterale mari şi petaloide (aripi), iar celelalte cu mult mai mici. Petale 5, dintre care obişnuit se dezvoltă numai 3 (cea mijlocie inferioară şi cele 2 laterale superioare). Petala mijlocie (anterioară) mare, concavă, de regulă în formă de luntre, spre vîrf pe partea dorsală prevăzută adesea cu un apendice lobai sau fimbriat. Toate 3 petalele sau cel puţin cel 2 superioare ± concrescute cu tubul format de filamentele staminelor, Stamine 8, cu filamentele unite spre bază sau pînă mai sus de mijloc, sub forma unui tub despicat în partea de jos. Antere cu o singură lojă, fiecare deschizîndu-se printr-un por terminal. Gineceu superior, de obicei bicarpelar, cu cîte un ovul descendent şi epitrop în fiecare loje. Fructul capsulă turtită, biloculară. Seminţe cu albumen, păroase, cu o carunculă evidentă şi embrion drept. Familia cuprinde 10 genuri cu cca 800 specii răspîndite aproape pe întreg globul. Determinarea genurilor 1 a Subarbuşti cu frunze coriacee şi persistente. Aripile caliciului caduce înainte de maturitatea fructului. Apendiculul petalei anterioare 3-4-lobat. Filamentele staminelor concrescute numai spre bază. Flori galbene Chamaebuxus 1 b Plante ierbacee, cu frunze caduce. Aripile caliciului persistente. Apendiculul petalei anterioare pectinat fimbriat. Filamentele staminelor concrescute mai mult de jumătate......................... 302. Polygala Genul CHAMAEBUXUS**) (DC.) Spach Hist. nat. vég. Phan. VII (1839) 125; DC. Prodr. I (1824) 331, pro Sect. Polygalae. Subarbust cu frunze coriacee şi persistente. Flori mari, galbene sau roşietice. Aripile caliciului multinervate, caduce. Petale ± unite cu tubul staminelor, cea mijlocie cu un apendice de obicei cu 3—4 lobi. Filamen- *) Prelucrată de M. R ă v ă r u ţ. **) De la grecescul chamai = scund, pitic, şi numele plantei Buxus, adică plante cu frunze asemănătoare celor din genul Buxus, dar cu statura mai scundă. 198 FLORA R.P.R. tele staminelor concrescute numai spre bază. Discul ± dezvoltat, glandulos. Capsule glabre, aripate. Seminţe cu carunculă. Genul cuprinde cca 23 de specii, răspîndite în emisfera de nord. ? Ch. alpéstris Spach Hist. vég. Phan. VII (1839) 127. — Polygala Chamaebuxus L. Sp. pl. ed. I (1753) 704. — Chamaebuxus vulgaris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 90. — Ch. polygaloides Schur Sert. (1853) nr. 390. !). Tulpini ramificate de la bază, ascendente sau prostrate, închis cenuşii, înalte de 5—25 cm, formînd tufe compacte. Frunze persistente, sesile, glabre, coriacee, întregi, eliptice ţrînă la lanceolate, obtuze şi scurt mucronate. Flori axilare, solitare sau cîte 2—4, dispuse terminal, aproape umbeliform. Aripi alungit spatulate pînă la alungit obovate, lungi de 10—12 mm, de culoare deschis galbenă, mai tîrziu roşietice. Petale laterale deschis galbene pînă la albicioase, cea anterioară galbenă pînă la portocalie, rareori roşietice. Stamine 8, cu filamentele conrescute spre bază. Pedunculul erect. Fructe evident aripate, lat obovate pînă la rotund obovate sau obcordate, des glandulos punctate. Seminţe ovoidale, păroase, cu o carunculă inegal lobată. — III-VI. Staţiunea. Prin locuri stîncoase, în etajul subalpin. Răsp. în ţară: Reg. Stalin : Mt. Giucaş şi Mt. Tesla, Or. Stalin. Reg. Hunedoara : Mţii Parîngului. Reg. Timişoara: Şanoviţa (r. Lugoj). Reg. Bacău: V. Slănicului şi V. Lapoşului. Obs. Prezenţa acestei plante în flora ţării noastre este îndoelnică. Simonkai deşi arată că a văzut planta lui Baumgarten, totuşi în Enumeraţie (pag. 115) o consideră dubioasă. Menţionarea ei din Munţii Bucegi s-a dovedit că se datoreşte unei confuzii cu Genista oligosperma. întrebuinţări. Avînd frunze persistente şi flori mari, frumoase, este indicată pentru stîncăriile artificiale din grădini şi parcuri. Răsp. gen.: Europa centrală, de S şi SE. Genul 302. POLYGALA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 214], ed. V (1754) 315. - Amăreală. Plante perene, ierbacee, cu frunze alterne, întregi, nestipelate. Flori bilateral simetrice (zigomorfe), hermafrodite, în racem, cu pedicelii bracteaţi. Sepale 5, inegale; 3 externe sepaloide, mici şi 2 interne petaloide, mari (aripi), ce rămîn persistente în jurul fructului. Petale 3, ± concrescute între ele şi cu filamentele staminelor, cea anterioară ± unguiculată şi în formă de luntre, spre vîrf pe partea dorsală cu un apendice pectinat fimbriat. Stamine 8, cu filamentele concrescute în partea inferioară într-un singur mănunchi, în cea superioară în 2 mănunchiuri, fiecare format din 4 stamine. Antere *) De la grecescul polys = mult, şi gala = lapte, deoarece se credea că unele specii ale acestui gen stimulează producţia de lapte la vaci. POLYGALACEAE 199 cu çîte o singură lojă, deschizîndu-se la vîrf prin cîte un por. Gineceu superior, sesil sau pedicelat, bicai.pelar, în fiecare lojă cu cîte un ovul descendent (epitrop). Stilul drept sau curbat, cu stigmat ± bilobat. Fructul capsulă aripată, turtită pe linia sudurei celor 2 cârpele, de obicei . obcordată, biloculară, loculicidă, în fiecare lojă cu cîte o singură sămînţă. Seminţe ovoidale, rotunde sau scurt spatulate, păroase şi prevăzute cu o carunculă ± lobată. Genul cuprinde cca 425 de specii, majoritatea răspîndite mai ales în America. Determinarea speciilor 1 a Tubul corolei lung de 12—16 mm, mai lung decît aripile. Pedicelul ovarului de 2—4 ori mai lung decît acesta......................... 1. P. major 1 b Tubul corolei cel mult de 9 mm lungime, egal sau mai scurt decît aripile. Pedicelul ovarului cel mult de lungimea acestuia................. 2 2 a Flori în raceme terminale, multiflore. Plante de obicei glabre............ 4 2 b Flori în raceme laterale, pauciflore (3—11 flori), dispuse la subţioara frunzelor. Tulpini pubescente, semifrutescente............................ 3 3 a Flori albastre, în raceme scurte. Filamentele staminelor concrescute pe toată lungimea lor. Frunze inferioare alungit obovate, scurt peţiolate, cele superioare lanceolate................................... 7. P. hospita 3 b Flori verzui, în raceme prelungite, de obicei mai lungi decît vîrful tulpinii. Filamentele staminelor la vîrf libere. Frunze inferioare eliptice, abrupt ascuţite, cele superioare ovat lanceolate sau lanceolate 6. P. sibirica 4 a Frunze bazale de obicei mai mari decît cele tulpinale, în timpul înfloririi dispuse în rozetă. Aripi cu nervuri neanastomozate. Plante cu gust amar.........................................................5. P. amara 4 b Frunzele bazale lipsesc în timpul înfloririi, sau dacă se află, nu formează rozete evidente. Aripi cu nervuri + anastomozate. Plantă fără gust amar .....................................................................5 5 a Frunze superioare mai mari şi mai late decît cele inferioare, îndesuite, rareori egale. Bracteea mediană puţin mai lungă decît pedicelul floral. Aripi cu nervuri foarte slab anastomozate.................... 4. P. alpestris 5 b Frunzele superioare nu sînt mai mari decît cele inferioare. Nervurile aripilor evident anastomozate ; dacă sînt neanostomozate, atunci brac-teile sînt cu mult mai lungi decît pedicelii florali.......................... 6 6 a Bractei mai scurte sau tot atîfc de lungi ca florile în boboc, neformînd coamă la vîrful racemului. Aripi cu nervuri evident anastomozate. Flori de obicei albastre.............................................. 3. P. vulgaris 6 b Bractei mai lungi decît florile în boboc, formînd o coamă la vîrful racemului. Nervurile aripilor mai puţin reticulate. Flori de obicei liliachii roşietice........................................................... 2. P. comosa 200 FLORA R.P.R. 1. P. major Jacq. FL austr. V (1778)*6, tab. 413; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 262. — P. nicaensis Schur Sert. (1853) 284, non alior. — Iarbă lăptoasă. — Nagy pacsirtafû. — Grosse Kreuzblume. — Hctoa 6ojh>uioh. — Exs.: FRE nr. 1510. — Ic. : Pl. 34, fig. 1, 1 a—c. Rădăcină groasă, lemnoasă. Tulpini înalte de 10—50 cm, rigide, spre bază lemnoase, ascendente pînă la erecte, rareori culcate, simple sau puţin ramificate, slab păroase, dens foliate. Frunze întregi, cu margini slab cartilaginoase, glabre sau puţin păroase; cele inferioare obovate pînă la alungit eliptice, ascuţite, cele superioare mai înguste şi mai lungi, liniar lanceolate, ascuţite sau obtuziuscule, cu puţini peri creţi şi cu marginile ± revolute. Inflorescenţe raceme multiflore, la început conice, cu flori dese, mai tîrziu foarte alungite şi cu flori distanţate. Bractei eliptice, ascuţite, aproape în întregime membranoase, ciliate pe margini, mai tîrziu caduce, aproape de 2 ori mai lungi decît pedicelii florali, scurţi şi arcuit patenţi. Flori de 12—16 mm lungime. Sepale externe liniar lanceolate, ascuţite, aproape în întregime membranoase, cu margini ciliate în special spre vîrf, mai tîrziu colorate în roz, cele interne (aripile) eliptice pînă la obovate, lungi de 10— 13 mm (la urmă pînă la 17 mm) şi late de 4—5 mm, de obicei roze, mai tîrziu veştede, oû pete verzi, cu 3 nervuri evidente; nervurile anastomozate în formă de reţea, cea mediană mai groasă, sfîrşind cu un vîrf ţepos, adesea ramificată numai spre vîrf, cele laterale puţin arcuite, ramificate spre exterior. Corola roză sau palid roză, lungă de 12—16 mm, mai lungă decît aripile; petalele laterale mult mai lungi decît cea anterioară, la vîrf obtuz spatulate, cea anterioară unită pînă la apendici cu tubul staminelor păros spre bază. Pedicelul ovarului de 2—4 ori mai lung decît ovarul. Stil alungit filiform. Capsule obcordate, destul de lat aripate, brusc îngustate în pedicel, mai scurte şi mai înguste sau egale în lăţime cu aripile. Seminţe ovoidale, alipit păroase, cu caruncule în formă de scut, 3-lobate ; lobul mijlociu scurt şi alipit de sămînţă, cei laterali lungi adesea cît jumătatea seminţei. — VII-VIIL Staţiunea. Prin fîneţe, tufişuri şi pe coline uscate. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Y ari abi 1 itatea speciei 1 a Aripi lanceolate. Flori mici, cu corolă de aceeaşi lungime sau numai cu puţin mai lunga decît aripile f. dobrudschica Chodat in Mém. Soc. Phys. Genève XXXI, 2 (1893) 436. — Reg. Constanţa: lîngă Babadag spre Caucagia (r. Istria). Planşa 34.— 1. Polygala major Jacq., la. floare cu apendicele corolei, lb. sămînţă aripată, lc. aripă calicinală. — 2. P. cômosa Schkuhr, 2a. aripă calicinală. — 3. idem f. moriana (Britt.) Beck. — 4. idem var. podolica (DC.) A. et G. PLANŞA 34 / POLYGALACEAE 203 1 b Aripi ovate, eliptice sau alungit eliptice. Flori mari, cu corolă mult mai lungă decît aripile ................................................................................· · 2 2 a Flori lungi aproape de 20 mm. Aripi ovate pînă la eliptice, late de 8 mm. Fructe lung pedicelate f. grandiflôra Ghodat l.c. — Reg. Cluj : Cluj. 2 b Flori lungi cel mult de 15—16 mm. Aripi alungit eliptice, late de 4—5 mm................... 3 3 a Bractei mai lungi decît bobocii florali, astfel încît formează coamă la vîrful racemului f. typica Beck Fl. NO II, 1 (1892) 585. — Comună. 3 b Vîrful racemului fără coamă, bracteile nedepăşind bobocii f. neglécta (Kern.) Borb. in H allier-Wohlf. Koch’s Syn. (1890) 259. — P. neglecta Kern, in ÔBZ XVIII (1868) 37. — Reg. Cluj: Cluj; Colţii Trăscăului (r. Turda); Chiochiş (r. Beclean). Reg. Aut. M.: Mereşti (r. Odorhei). După culoarea florilor se mai pot deosebi: f. albiflôra (Schur).— P. major a. albiflora Schur Enum. pl. Transs. (1866) 89, n. nud. — P. major γ. candida Beck Fl. NO 11(1892) 585. — Flori albe. f. purpureo-rosea (Schur). — P. major b. purpureo-rosea Schur 1. c. n. nud. — Flori purpurii roze. f. coccineo-sanguinea (Schur). — P. major c. coccineo-sanguinea Schur l.c., n. nud. — Flori de culoare aprins roşie. Răsp. gen.: Europa centrală şi de SE, Asia Mică, Persia de V. 2. P. comosa Schkuhr Handb. II (1796) 324, tab. 194, fig. 6; Fl. U.R.S.S. l.c. 261. — Amăreală. — Üstôkos pacsirtafû. — Schopf Kreuz-blume. — Hctoæ xoxjiaTBiH. — Ic. : Pl. 34, fig. 2, 2 a. 4. Rădăcini subţiri. Tulpini înalte de 7—30 cm, de obicei numeroase (unele sterile), ascendente pînă la erecte, simple, rareori ramificate, glabre sau scurt dispers păroase. Frunze lungi de 2—3 cm, late de 3—5 mm, întregi, spre bază, pe faţă şi pe margini scurt păroase sau aproape glabre, la maturitate pieloase; cele inferioare îngust spatulat obovate, obtuze, în timpul înfloririi de obicei căzute, cele superioare liniar lanceolate, acute. Inflorescenţe raceme terminale, la început conice, mai tîrziu alungite şi cilindrice, de obicei compacte, cu multe flori. Axa racemului dens păroasă şi costată. Cele 2 bractei laterale alungite, pieloase, lungi de aproape 1,5 mm, egale sau puţin mai lungi decît pedicelul florii, cele mediane liniare, ascuţite, glabre sau dispers păroase, lungi de 2—3 mm, depăşesc în lungime bobocii florali formînd o coamă, mai tîrziu caduce. Florii liliachii roşietice, rar albe sau albastre, lungi de 5—6 mm, cu pediceli de 1 — 1,75 mm lungime, mai tîrziu arcuit curbaţi. Sepale externe lanceolat eliptice, lungi de 2—3 mm. Aripile eliptice pînă la obovate, obtuze sau ascuţit ţepoase prin proeminarea nervurii mediane neramificate, lungi de 5—6 mm, late de 2,5—3,5 mm; cele 2 nervuri laterale ramificate spre exterior şi puţin sau aproape de loc unite în reţea. Corolă aproape de aceeaşi lungime cu aripile. Stamine păroase. Capsulă lungă de cca 5 mm şi lată de 2—2,75 mm, obovată sau obcordată, glabră, spre bază 204 FLORA R.P.R. cuneiform îngustată, pe margini cu o membrană lată de aproape 0,5 mm, de aceeaşi lungime şi lăţime cu aripile, rareori puţin mai lată şi mai scurtă. Seminţe lungi de 2—2,5 mm, alb păroase, cu carunculele păroase şi lobii laterali lungi cît 1/3 din sămînţă. — V—VIII. Staţiunea. Prin fîneţe, pe coaste nisipoase şi aride, tufişuri, poeni. mai ales regiunea de dealuri şi montană. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1 itatea speciei var. stricta Dalia Torre et Sarnth. Fl. Tir. VI. 2 (1889) 762. — P. vulg. ssp. comosa d. stricta Chodat in Mém. Soc. Phys. Genève XXXI (1893) 432. — Aripi mai lungi decît capsulele şi aproape tot atît de late ca şi acestea. Tulpină de obicei mai înaltă. Flori lilachii roşietice. Are următoarele forme: 1 a Aripi lungi de cel mult 6 mm ........................................................... 2 1 b Aripi mai lungi de 6 mm ....................................................................... 4 2 a Bractei caduce f. nova (Chodat) Borza Consp. fl. Rom. (1949) 176. — P. comosa var. nova Chodat in Herb. ex E. Stenger in Verh. NBGB asel XVIII (1906) 507. — Muntenia (Borza). 7 2 b Bractei, în special cele mediane, ± lungi şi persistente............................... 3 3 a Inflorescenţa racem aproape cilindric, spre vîrf evident comată. Flori mici, liliachii. Aripi de obicei lungi de 4—5 mm f. typica (Beck) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 344. — P. comosa a. typica Beck Fl. NO II, 1 (1892) 586. —Reg. Cluj: Cluj; Băile Sărate (r. Turda)."* Reg. Hunedoara: Oarda de Sus (r. Alba). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău pe Boişte şi la Schitu Durău, Răpciuni, Mt. Pietrosu Broştenilor (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Păd. Repedea, Aroneanu, Breazu, Cîrlig, Sperieţi, Grajduri la Curături (r. Iaşi); Belceşti (r. Hîrlău); Tătăruşi (r. Paşcani). Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti). f. leucostâchys Borb. in Hallier-Wohlf. Koch’s Syn. I (1892) 254. — Flori roze sau albe. — Reg. Cluj : Băile Sărate Turda. f. flaviïlôrum Rohlena in Sritzb. Bohm. Ges. Wiss. XXXVIII (1904) 28. — Flori deschis galbene. — Reg. Hunedoara: Păd. Gruşet la NE de Drîmbar şi între Daia şi Ciugud (r. Alba). 3 b Inflorescenţa foarte puţin comată, spre vîrf rotunjită. Bractei puţin mai lungi decît bobocii f. litigiosa (Legr.) Nyâr. Kv. fl. 1. c. — P. comosa var. litigiosa Legr. Station Forez 84, ap. Rouy et Fouc. Fl. Fr. III (1896) 69. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Corund, Firtuşu, Praid (r. Odorhei) ; Dl. « Délhegy » lîngă Ciumani şi Suseni (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru (r. Codlea). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Capra Budei în Cheia Gegiu (r. Argeş); Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Jepii Mari (r. Cîmpina). Reg. Suceava: Mt. Rarău (r. Vatra Dornei). 4 a Aripi obtuze sau obtuziuscule.......................................................... 5 4 b Aripi ascuţite, lanceolate pînă la îngust lanceolate, lungi de cca 8 mm, de 2 ori mai lungi, dar mai înguste decît capsulele lung cuneiform îngustate , POLYGALACEAE 205 f. oxysépala (Borb). — P. comosa var. oxysepala Borb. in ÔBZ XL (1890) 178. — Reg. Timişoara: Mt. Domogled (r. Orşova). Mai este citată din Transilvania, fără a se indica localitatea. 5 a Frunzele bazale ale tulpinilor îndesuite în rozete. Lăstarii sterili foarte scurţi, cu rozete ; frunzele rozetelor ovale, cele tulpinale lat lanceolate, ± obtuze f. rosulâta (G. Bolle) Borza Gonsp. 1. c. — P. comosa var. rosulata C. Bolle in Verh. BY Brand. VII (1865) 18. — Reg. Baia M.: Vişeu de Sus şi de Jos, Valea Morii (r. Vişeu). Reg. Aut. M.: lîngă Dealu (r. Odorhei). Reg. Iaşi: Dl. Repedea (r. Iaşi). 5 b Frunze inferioare obovate pînă la lanceolate, ascuţite, aproape adunate în rozete, cele tulpinale liniar lanceolate. Inflorescenţă evident comată, piramidală. Flori de obicei lungi de 7 —8 mm. Bractei eliptic ovate. Aripi eliptice, lungi cît capsulele, cu nervura mediană puţin unită cu cele laterale f. moriâna (Britt.). — P. Moriana Britting in Flora IX (1826) 729. — P. comosa a. pseudovulgaris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 90. — Ic.: Pl. 34, fig. 3. — Reg. Baia M.: Vişeu de Jos, Valea Morii (r. Vişeu). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa; Mţii Făgăraşului pe Vf. Trăsnită (r. Sibiu). var. podôlica (DG.) Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 1 (1924) 100. — P. Podolica DC. Prodr. I (1824) 325. — P. transsilvanica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 90. — Aripi alungit ascuţite, lungi cît jumătatea capsulelor. Tulpini de obicei rigide, erecte, ± scunde. Flori de obicei albe. Infloresenţa deasă, multifloră. Aripile nedesluşit trinervate, cu nervurile mediane verzi. — Reg. Cluj: Păd. Dezmir, Suceag, între Gîrbău şi Cluj, Ţigle la Suatu, Cluj pe V. Fînaţelor, V. Plecica, Dl. «Paltetô» şi «Csigadomb» (r. Cluj); Cheia Turzii, Băile Sărate Turda (r. Turda) ; Poeni (r. Huedin). Reg. Stalin: Guşteriţa, Tălmaciu, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Iaşi: Larga (r. Iaşi). Are următoarele forme: f. strictiuscula (Wol.) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 344. — P. comosa var. stric-tiuscula Wol. in Herb. ex. A. et G. Syn. VII (1914). 348. — Tulpini foarte subţiri, înalte, depărtat foliate. — Reg. Cluj : între Mihăeşti şi Berindu, Fînaţele Clujului (r. Cluj). f. micrântha (Uechtr.) Hegi l.c. — P. comosa var. micrantha Uechtr. in Jahrb. Schles. Ges. (1884) 249. — P. podolica var. b. lilacina Borb. in Hall.-Wohlf. Koch’s Syn. (1890) 256. — Tulpini scunde, înalte de 15—20 cm. Flori deschis liliachii. Aripi mai înguste decît la specia tipică, la maturitate lungi de 3,5—4 mm, ± egale cu capsulele. — Reg. Cluj : Cluj. Reg. Aut. M. ; Tuşnad Băi (r. Ciuc). f. elongâta (Rochel). — P. vulgaris b. elongata Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 55, tab. 17, fig. 37. — Bracteile mediane numai cu puţin mai lungi decît bobocii. Aripile foarte evident reticulate. — Reg. Timişoara: în Cîmpia Timişoarei. f. angustâta (Schur). — P. angustata Schur l.c. 89. — Tulpini numeroase, suberecte. Frunze inferioare mici, obtuze, cele superioare alungit liniare, acute. Raceme alungite, cu flori albastre, foarte numeroase şi mici. Bractei albastre, de timpuriu caduce, aproape egale cu pedicelii florali. Aripi alungite, lungi aproape cît jumătatea capsulelor şi mai înguste decît acestea. — Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului, Poiana Stalin, Mt. Postăvaru (r. Codlea). f. elâtior (Grec). — P. comosa$. elatior Grec. Consp. fl. Rom. (1898) 91, — Plantă înaltă de 30—35 cm asemănătoare cu P. major la tulpină şi frunze. Raceme mult mai lungi şi flori mai mari decît la specia tipică. — Reg. Stalin : Predeal. Răsp. gen.: Eurasia. 206 FLORA R.P.R. 3. P. vulgaris L. Sp. pl. ed. I (1753) 702; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 259. — P. amblyptera Schur, P. calcar ea Schur non alior. — Şopîrliţă. — Hegyi pacsirtafü. — Gemeine Kreuzblume. — Hctoæ ο6ι>ικηοβ6ηηι>ιη. — Ic. : Pl. 35, fig. 1. 2|. Rădăcini subţiri. Tulpini numeroase, înalte de 7—35 cm, erecte pînă la ascendente sau tîrîtoare, simple sau ramificate, glabre sau puţin păroase, dens foliate. Frunze inferioare eliptice, lanceolat eliptice sau obovat eliptice, cele superioare liniar lanceolate, toate ascuţite, glabre sau dispers păroase şi fără gust amar. Inflorescenţe raceme terminale cu numeroase flori, la început piramidale, mai tîrziu alungite. Bractei ovate, ascuţite, cea mediană egală sau aproape egală cu pedicelul floral, lungi de aproape 2 mm, nedepăşind în lungime bobocii, cele laterale cu mult mai scurte, toate membranoase şi caduce. Flori albastre, mai rar roze sau albe, cu pediceli lungi aproape de 2 mm, mai tîrziu curbaţi în formă de arc. Sepale exterioare liniare, lungi de 2,5—3 mm. Aripi eliptice sau obovat eliptice, lungi de 6—7 mm, late de 3—4 mm, spre bază îngustate, spre vîrf rotunjite sau ascuţite prin proeminenţa nervurii mediane, cu 3 nervuri, cea mediană ramificată şi unită cu cele laterale, acestea din urmă spre exterior ± reticulat ramificate. Corolă egală cu Aripile, cu tubul puţin mai lung decît partea liberă a petalelor. Capsule ovat obcordate, lungi de aproape 5 mm şi late de 3,5 mm, spre bază îngustate într-un pedicel scurt, pe margini îngust aripate. Seminţe alungit ovoidale, lungi de 2,5—3 mm, cenuşii brune, alb păroase. Caruncule păroase, cu 3 lobi lungi aproape cît 1 /3 din sămînţă. — V—VIII. Staţiunea. Prin fîneţe şi tufişuri, de la cîmpie pînă în regiunea muntoasă. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. 2 a Inflorescenţă densă. Aripi lungi de 5—6 mm, mai înguste decît capsula var. pseudoalpéstris Gren. Fl. Jurass. (1865) 98. — P. vulg. γ. alpestris Koch Syn. I (1837) 91. non Rchb. — Reg. Ploeşti: Sinaia, Predeal la Schit, Posada pe Cum-pătu (r. Cîmpina). Reg. Piteşti: Mt. Ghiţu (r. C. de Argeş). Reg. Bacău: Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Iaşi la Schitul Tărîţa. Reg. Suceava: Schitul Rarau (r. Cîmpulung). 2 b Inflorescenţă chiar de la începutul înfloririi foarte alungită. Aripi mai mici, lungi de 4 — 5 mm Planşa 35. — 1. Polygala vulgaris L. — 2. P. alpestris Rchb. — 3. P. amara L., 3 a. aripă calicinală mărită. — 4. idem ssp. amarella Cr., 4 a. fruct cu aripă calicinală. — 5. P. sibirica L·., 5 a. fruct cu aripă' calicinală. — 6. P. hospita Heuff. Variabilitatea speciei 1 a Aripi eliptice pînă la lat obovat eliptice, cu vîrf rotunjit 1 b Aripi lanceolate pînă la lat lanceolate, cu vîrf ascuţit.. 2 3 PLANŞA POLYGALACEAE 209 var. typica Beck Fl. NO II (1892) 586. — Are următoarele forme: f. pubescens (Freib.) Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 102. — P. vulg, sub var, pubescens Freib. in Verh. NV Preuss. Rheinl. Westf. 67 (1911) 415. — Aripi cu margini ciliate. Tulpini şi mai ales frunze ± alb păroase. — Έχβ. : FRE nr. 2877 sub f. rosul. — Reg. Cluj : Cluj în V. Morii. Reg. Bacău: Mt. Hălăuca (r. Tg. Neamţ). f. rosulăta (Fries) Hegi l.c. — P. vulg. rosulata Fries Summa veget. Scand. (1846) 32. — Aripi pe margini neciliate. Tulpini spre bază cu frunze mari şi late, for-mînd adesea rozetă. — Reg. Cluf:. Cluj în V. Morii, V. Becaş; Dl. Chicera lîngă Călata şi Bociu (r. Huedin). Reg. Aut. M.: aproape de izvorul Mureşului (r. Gheorghieni). Reg. Hunedoara : Dl. Bilac, V. Săliştei — Pîclişa (r. Alba). Reg. Bacău: Mt. Hălăuca (r. Tg. Neamţ). f. major (Koch) Hegi 1. c. — P. vulgare a. major Koch in Rôhl. DeutschL Fl. V (1839) 171. — Exs.: FRE nr. 2876. — Aripi cu margini necihate. Tulpini erecte, înalte, spre bază fără frunze sau cu frunze foarte puţine, ce nu formează rozete. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Izvoru Mureşului, între Zetea şi Suseni (r. Gheorghieni) ; Mţii Harghita în Pasul Tolvaioş (r. Odorhei) ; Sîncrăieni la turbăria Luci (r. Ciuc). Reg. Hunedoara: Petroşeni. Reg. Oradea: Mt. Muma aproape de Briheni (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Bacău : Mt. Ceahlău, Dl. Sihlei, Mt. Hălăuca (r. Tg. Neamţ) ; Cheile Bicazului (r. P. Neamţ). Reg. Suceava: Mt. şi Schitul Rarău (r. Cîmpulung); Leorda (r. Botoşani). f. elongăta (Pers.) Graebn. in A. et G. Syn. VII (1914) 355. — P. vulg. β. elongata Pers. Syn. II (1807) 271. — Tulpini foarte alungite şi de obicei neramificate. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Faţa Fetii (r. Haţeg). f. âlbida Chodat in Mém. Soc. Phys. Genève XXXI, 2 (1893) 449. — Exs.: FRE nr. 2875. — Flori şi aripi albe. — Reg. Timişoara: Zerveşti (r. Caransebeş). 3 a Bracteea mediană evident mai lungă decît pedicelul floral var. oxyptera (Dethard.) Hegi l.c. 103. — P. vulg. β. oxyptera Dethard. Consp. PL Megalopol. (1828) '55. — Reg. Stalin: Poplaca (r. Sibiu); Predeal pe Mt. Susai (r. Codlea). 3 b Bracteea mediană cel mult egală cu pedicelul floral, de obicei mai scurtă................ 4 4 a Tulpini permanent moi păroase. Frunze înguste, liniare pînă la liniar lanceolate var. angustifôlia (Lange) Chodat l.c. 433. — P. angustif. Lange Pugili. IV, 2, 317 in Vidensk. Meddel. Not. For. Kjobenh. (1865) 122. — P. vulg. δ. angustifôlia Heuff. Enum. pl. Ban. (1858) 67. — în Banat şi Crişana. Obs. var. retezatensis Pawl. in Bul. Grăd. Muz. Bot. Cluj XIX (1939) 8, este o formă asemănătoare, cu frunze mai late. — Reg. Hunedoara : Mţii Retezatului pe Vf. Piule (r. Haţeg). 4 b Tulpini glabre sau în timpul fructificării devenind glabre............................... 5 5 a Aripi lungi de 4 —5 mm. Inflorescenţă ± paucifloră. Tulpini lungi, neramificate sau ramificate var. dùbia (Bellynck) Hegi l.c. 103. — P. dubia Bellynck FL Namur (1855) 27. — Crişana. 5 b Aripi lungi de 7—9 mm. Racem lax şi palid. var. borbâsii Jâv. Magy. fl. (1925) 677. — Reg. Hunedoara : Mţii Hunedoarei şi ai Banatului pînă la Băile Herculane. întrebuinţări. Planta conţine saponine. Părţile aeriene pot fi întrebuinţate ca expectorant. Se mai folosesc şi sub formă de ceai sau sirop în combaterea astm ei» bronşitei cronice, tusei, gripei, catarului, etc. 14 - c. 507 210 FLORA R.P.R. Obs. Cîteva forme publicate în unele lucrări floristice privitoare la teritoriul ţării, nu pot fi identificate (Heuffel, Schur). Răsp. gen.: Eurasia. 4. P. alpestris Rchb. Iconogr. pl. crit. (1863) 25, tab. XXIII, fig. 45. — Ic·: Pl. 35, fig. 2. 2J-. Rădăcini subţiri. Tulpini puţine, înalte de 7 — 15 cm, subţiri, ascendente sau prostrate. Frunze inferioare mai mici decît cele superioare, rareori egale, cele superioare din ce în ce mai lungi spre vîrful tulpinii, lat lanceolate pînă la eliptic lanceolate, ultimele apropiate, înconjurînd baza inflorescenţei. Inflorescenţe raceme compacte, scurte, mai tîrziu lungi aproape de 3,5 cm şi late de 1,4—1,6 cm, înconjurate pînă la fructificare de frunzele superioare. Bractei scurte, eliptice, caduce în timpul înfloririi, cele superioare puţin mai lungi decît pedicelii florali, încovoiaţi în jos după înflorire. Flori mici, lungi de 4—5 mm, albastre, albe, albăstrui sau albicioase. Sepalele exterioare scurte, eliptice. Aripi ovate pînă la alungit obovate, mai tîrziu lungi de 4,5—6 mm, trinervate; nervura mediană neramificată sau foarte puţin ramificată, nelegată de nervurile laterale puţin ramificate spre exterior şi aproape neanastomozate.7 Tubul corolei scurt şi aproape închis. Capsule pendule, obcordate, îngust aripate, la maturitate mai late şi mai scurte decît aripile. Seminţe eliptice, cu lobii laterali ai carunculei aproape cît 1/3 din lungimea seminţei. — VI—VII. Staţiunea. Prin pajişti, pe stîncării şi bolovănişuri umede, în zona alpină şi subalpină. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei : Pietrosu Mare, Arsicioara, Ştiolu, Gearcanu. Mţii Birsei: Piatra Graiului, Postăvaru. Mţii Bucegi: Peştera Ialomiţei. Mţii Ţarcu-Godeanu: Baicu. Mţii Cernei: Mt. Domogled. Răsp. gen.: Europa, din Pirinei pînă în Balcani. 5. P. amara L. Syst. ed. X (1759) 1054. — Amăreală. — Keserü pacsir-tafü. — Bittere Kreuzblume. — Ic. : Pl. 35, fig. 3, 3 a. 4. Rădăcină fuziformă şi rizom ramificat. Tulpini de 5 — 20 cm înălţime, neramificate sau puţin ramificate, de obicei mai multe, ± formînd pajişti, glabre sau puţin păroase în partea superioară, la bază cu rozete de frunze aproape totdeauna bine dezvoltate. Frunzele rozetei eliptice pînă la obovate, spre bază cuneate, lungi de 1,5—3,5 cm şi late de 6 — 10 mm, la vîrf rotunjite sau puţin ascuţite. Frunze tulpinale inferioare ± obtuziuscule, cu baza îngustată, cele superioare alungit lanceolate, toate glabre şi cu gust amar. Inflorescenţe raceme multiflore, la început compacte, conice sau trunchiate, mai tîrziu alungite, ajungînd pînă la 15 cm. Bracteile mijlocii cu baza ovată, spre vîrf ascuţite, mai lungi sau mai scurte decît pedicelii, cele laterale mai POLYGALACEAE 211 scurte, toate membranoase, caduce, incolore sau colorate. Flori lungi de 2—3,5 (7) mm, albastre, violete, roşietice, albe sau pestriţe. Sepale exterioare lungi aproape cît jumătatea aripilor, de obicei înguste şi ascuţite, cu nervură mediană verde şi adesea cu încă 2 nervuri laterale. Aripi eliptice pînă la alungit ovate, lungi de 2,5—7 mm, late de 1—4 mm, spre bază îngustate, spre vîrf trunchiate sau ascuţite, cu nervurile laterale de obicei nelegate de cea mediană. Corolă de aceeaşi lungime sau puţin mai lungă decît aripile. Capsulă rotundă pînă la obcordată, lungă de 2,5—4 mm şi lată de 1,6—3,5 mm, de aceeaşi lăţime sau mai lată decît aripile, cu margini membranos aripate. Seminţe ovale, lungi de 1,5—2,5 mm, cu caruncule trilobate şi cu peri ţepoşi. —V—VI. Staţiunea. Prin păşuni, în regiunea muntoasă. Răsp. în ţară: Reg. Baia M. : Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare, Putredu, Turnu Roşu, Lelici, Zănoaga din Jos, Codreava, Zimbroslavu Mare, Salhoi (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş (r. Năsăud) ; Colţii Tpăscăului, Mt. Mare, Turda (r. Turda) ; Mt. Vlădeasa (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Topliţa) ; Izvorul Mureşului, Lacu Roşu, Mt. Suhardu Mic (r. Gheorghieni) ; Mt. Hăghimaşu Mic şi Hăghimaşu Negru, Mt. « Ocsém» şi « Tcrko » lîngă Bălan (r. Ciuc). Reg. Stalin: Or. Stalin, Mt. Piatra Craiului, Mţii Bucegi (r. Codlea); Mţii Făgăraşului pe Vf. Trăsnită (r. Făgăraş); Mediaş; Sibiu, V. Dobrii, Mt. Frumoasa, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii, Alba Iulia pe DL Mamut, Dl. Bilac, V. Feneşului, V. Gălzii lîngă Piatra Craivii (r. Alba) ; Orăştie. Reg. Oradea: Mţii Bihorului la Cetăţile Ponorului (r. Beiuş). Reg. Piteşti: Mţii Muscelului (r. Muscel). Rsg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Piatra Arsă (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău ; Mt. Runcu şi Mt. Comarnic la Tulgheş, V. Bicazului pe Piatra Ciuhii, Piatra Luciului, Şugău, Munticelu, Poliţa Bardosului (r. Piatra Neamţ) ; Ghimeş (r. Moineşti). Reg. Suceava: Cîmpulung, Pojorîta pe Muncelu, Lucina, Breaza la gura pîr. Neagra, Mt. Rarău (r. Cîmpulung). V ar labilitatea speciei ssp. euméra Hay. FL Steierm. I (1909) 647. Flori mari, lungi de 5 — 7 mm, albastre pînă la roşcat albastre. Aripi lungi de 5—7 mm şi late de 3 —4 mm, eliptice, de 2 ori mai lungi decît capsula şi de aceeaşi lăţime cu aceasta. Apendiculul corolei multifimbriat var. brachyptera (Chodat) Hegi FL Mitt-Eur. V. 1 (1925) 110. — P. amara subvar. brachyptera Chodat in Mém. Soc. phys. Genève XXXI. 2 nr. 2 (1893) 471. — P. amara subvar. alpestris Borb. in Hall.-Wohlf. Koch’s Syn. 1 (1890) 241. — Toate frunzele tulpinale lanceolat spatulate (la specia tipică cele inferioare sînt obovate şi numai cele superioare liniar lanceolate). Aripile puţin mai lungi decît capsula şi aproape tot atît de late, la maturitate lungi de 4 —5 mm. Flori mai mici decît la ssp. euamara, dar mai mari decît la ssp. amarella. — Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Jepii Mari (r. Cîmjfina). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău pe Pîr. lui Martin. f. stenosépala (Borb.).— P. amara subvar. δ. stenosepala Borb. in Hall.-Wohlf. Koch’s Syn. l.c. — Aripi alungite, în timpul fructificării alungit lanceolate, lungi de 7 mm şi late de 2,5 mm, mai înguste decît capsula, dar de 2 ori mai lungi decît aceasta. — Reg. Baia M. ; Mt. Pietrosu Mare pe Picioru Moşului, Mt. Barjaba (r. Vişeu). 14* 212 FLORA R.P.R. ssp. amarella (Cr.) Chodat in Bull. Soc. Bot. Genève V (1889) 160, 166. — P. amarella Cr. Stirp. austr. II, ed. II (1769) 438. — Ic.: Pl. 35, fig. 4, 4a. Flori mici, lungi de 2—3,5 mm, albastre, albăstrui sau mai adesea albicioase. Aripi alungite pînă la obovate, lungi de 2,5—3,5 mm şi late de 2 mm, mai scurte sau de lungimea capsulei şi cu mult mai înguste decît aceasta. Apendiculul corolei puţin fimbriat. —Reg. Aut. M. : Borsec (r. Topliţa) ; Mţii Harghita la Mădăraş (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului pe Negoi. Reg. Timişoara: spre Dunăre. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Furnica, Peştera Ialomiţei, Urlătoarea, Piatra Arsă, V. Cerbului, Caraiman, Sinaia, Predeal pe Mt. Susai şi spre Schit (r. Cîmpina); Găvane (r. Cislău). Reg. Bacău: Mţii Slănicului pe Şandru şi pe plaiurile Negroponte (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Mt. Rarău (r. Cîmpulung) ; Voroneţ pe şesul Moldovei (r. Gura Humorului). var. austriaca (Cr.) Chodat l.c. 161. — P. austriaca Cr. l.c. 439. — Tulpini subţiri, de obicei cu ramuri debile. Frunzele rozetelor spre bază uşor îngustate. Inflorescenţă la început scurtă şi compactă, mai tîrziu foarte alungită. Aripi lungi de 2,5—3,5 mm şi late de 1,2 —1,5 mm, rareori pînă la 5 mm lungime şi 2 mm lăţime. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei * pe Corongiş (r. Năsăud); Vidra pe Piatra Struţu, Scărişoara (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Or. Stalin, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea) ; Mediaş ; Tălmaciu, Turnu Roşu (r. Sibiu). Reg, Hunedoara : Mţii Parîngului pe Straja (r. Petroşeni). Reg. Ploeşti: Sinaia pe Furnica (r. Cîmpina); Mt. Ciucaş şi Tesla (r. Teleajen). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău sub Piatra Lată. Reg. Suceava: Mt. Rarău la Pietrele Doamnei (r. Cîmpulung). var. ambl^ptera (Koch) Hegi l.c. 111. — P. amara β. amblyptera Koch Syn. ed. I (1835) 92. — Tulpini rigide, înalte de cca 20 cm, puţine şi neramificate, cu rozete puţin evidente. Inflorescenţă alungită şi de obicei paucifloră. — Reg. Baia M.: Borşa la Lelici (r. Vişeu). Reg. Suceava: Mt. Rarău (r. Cîmpulung). var. vulgatissima Chodat in Bull. SB Genève V (1889) 160. — Tulpini mici şi rigide, înalte pînă la 10 cm, numeroase, ramificate, la bază cu rozete evidente. Inflorescenţă compactă, la început piramidală, cîteodată puţin comată. — Această varietate este reprezentată la noi prin: f. uliginosa (Rchb.) Chodat l.c. 162. — P. uliginosa Rchb. Icon. I, 23, tab. XXI (1823) fig. 41. — Tulpină de obicei zveltă. Capsulă spre bază cuneat îngustată. — Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Codlea). întrebuinţări. Lăstarii floriferi (« Herba Polygalae amarae ») se utilizează sub formă de infuzie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului, a astmei, gripei, bronşitei, etc. Au gust amar, conţinînd poligalină, 1 — 2 % saponină şi materii tanante. Răsp. gen.: Europa centrală. 6. P. sibirica L. Sp. pl. ed. I (1753) 702; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 250. — P. Barthiana Fuss in Verh. VSV XIX (1868) 210. — Exs.: FEAH nr. 875. — Ic.: Pl. 35, fig. 5, 5a.; Prod. Fl. II (1939) tab. 55. Ά-. Rădăcină dreaptă, lemnoasă, ramificată. Tulpini numeroase, spre bază lemnoase, ramificate, ascendente pînă laerecte, scurt alipit păroase, înalte de 10—20 cm. Frunze inferioare eliptice, abrupt ascuţite sau chiar trunchiate, celelalte ovat lanceolate sau îngust lanceolate, pînă la 3 cm lungime şi late de 5—10 mm, toate slab şi scurt păroase. Inflorescenţa în raceme laterale, de obicei mai lungi decît vîrful frunzos al tulpinii, lungi POLYGALACEAE ‘213 de 2—7 cm, cu flori rare şi axe subţiri. Pedicelii de 3 — 6 mm lungime, cei inferiori penduli şi păroşi. Bractei mici, lungi de aproape 2 mm şi late de 1 mm, verzui. Sepale externe ovate pînă la ovat lanceolate, ascuţite, cu margini uşor păroase. Aripi lanceolate, lungi de 6—7,5 mm şi late de cca 3 mm, puţin mai lungi decît petala anterioară, spre bază îngustate în forma unui pinten scurt, verzui, cu marginea lat albicioasă şi uneori ± ciliată. Corolă verzuie sau palid violetă, în partea internă scurt şi fin păroasă. Petale laterale de 5—6 mm lungime, liniare, concrescute la mijloc, mai scurte decît cea anterioară, cu vîrful fin şi alungit fimbriat. Capsule rotund obcordate, aproape de 5 mm în diam., slab emarginate, mai înguste decît aripile, cu margini îngust aripate şi scurt fimbriate. Seminţe ovale, păroase, cu caruncule trilobate şi lobi liniari. — V—VIII. Staţiunea. Rară pe coaste aride, pe soluri compacte, nisipoase sau argiloase. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Genade pe Dl. Mare (r. Mediaş). Reg. Iaşi: dealul dintre satele Uricani şi Găureni (r. Iaşi). Planta a dispărut din aceste localităţi citate în literatură. Recent a fost însă regăsită în raionul Iaşi la Valea Lupului, în V. lui David (Răvăruţ). întrebuinţări. Datorită conţinutului apreciabil de saponine care se localizează mai ales în rădăcină, aceasta poate fi întrebuinţată ca expectorant sub formă de infuzie sau decoct. Răsp. gen.: U.R.S.S. şi Asia. 7. P. hôspita Heuff. in Maly Enum. Austr. (1848) 316, n. nud. et in Flora XXXVI (1853) 620. — P. supina Schreb. var. hospita Chodat in Mém. Soc. phys. Genève XXXI, 2, nr. 2 (1893) 483. — Exs.: FRE nr. 60; FEAH nr. 2855. - Ic.: Pl. 35, fig. 6; Prod. Fl. II (1939) 243, fig. 3. 4. Tulpini înalte de 13—30 cm, rigide, spre bază 4: lemnoase, ascendente, fin sulcate, puţin ramificate la partea superioară. Frunze inferioare obovate, scurt peţiolate, cele superioare lanceolate, lungi de 2,5 cm şi late pînă la 1 cm, scurt şi slab păroase. Inflorescenţe raceme laterale, cu puţine flori albastre. Sepale externe liniar lanceolate, cu margini membranoase. Aripi lanceolate pînă la obovat lanceolate, ascuţite, cu nervuri neanasto-mozate sau puţin anastomozate numai la partea superioară. Nervura mediană ramificată spre vîrf, cele laterale ramificate spre exterior. Capsule lungi de 7—8 mm, obovate, spre bază cuneate, îngust aripate, pe margini cu nervuri evidente. Seminţe păroase, cu caruncule trilobate ; lobii liniari, cei laterali lungi aproape cît jumătatea seminţei. — IV—VI. Staţiunea. Locuri stîncoase. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Sviniţa în Defileul Dunării (r. Orşova). Răsp. gen.: Nordul Peninsulei Balcanice. 214 FLORA R.P.R. Fam. 66. ANACARDIÂCEAE *) Lindl. Nat. syst. ed. I (1830) 127. — Terebinthaceae A. L. Juss. Gen, (1789) 368. Arbori sau arbuşti cu suc răşinos sau lăptos, uneori toxic. Frunze simple sau compuse, nestipelate, alterne, rar opuse. Flori hermafrodite sau unise-xuate, radiar simetrice (actinomorfe), rar bilateral simetrice. Caliciu persistent, cu 3 —7 lacinii. Corolă cu petale în număr egal cu laciniile caliciului. Stamine libere, în număr egal cu petalele sau mai multe. Gineceu superior, unilocular, uniovulat, rar 3-locular, format din 3—5 cârpele libere sau unite. Ovule curbate (campilotrope), apotrope, descendente sau ascendente. Stigmat simplu sau trifidat. Axa florală plană, concavă sau convexă, formînd un ginofor sau un disc nectarifer. Fruct uscat, nedehiscent sau drupă cu mezo-carp lemnos. Seminţe cu albumen foarte redus sau fără albumen. Cotiledoane drepte, puţin curbate, coriacee. Embrion cărnos, cu radicelă recurbată, aşezat între marginile cotiledoanelor. Familia cuprinde 60 de genuri, cu 600 specii răspîndite mai ales în zona caldă. Determinarea genurilor 1 a Frunze simple, întregi. Stamine 5........................... 303. Cotinus 1 b Frunze compuse, imparipenate sau trifoliate, cu foliole lanceolate, dur serate. Stamine 10.................................................Rhus Genul 303. C 6 T I N U S **) Adans. Fam. II (1763) 345. Caracterele genului sînt identice cu cele ale speciei. C. coggygria Scop. Fl. carn. I, ed. II (1772) 220; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 526. — Rhus Cotinus L. Sp. pl. ed. I (1753) 267. — Scumpie. — Cserszomorce. —Perückenbaum. —CKyMnHH Korrarpna. —Exs. : FRE nr. 263.— Ic. : Pl. 36, fig. 3, 3a, b. Arbust înalt pînă la 5 m, cu frunze simple, eliptice pînă la obovate, lungi de 3—8 cm, rotunjite la vîrf sau puţin emarginate, glabre, cu margini întregi, zdrobite lasă miros de morcov. Flori poligame, mici (3 mm), cu 5 petale verzui albicioase sau verzui gălbui. Stamine 5. Ovar superior, cu 3 stile scurte. Inflorescenţă paniculă mare, după fructificare creşte mult şi pedunculii florilor sterile devin foarte păroşi, cu peri lungi şi divergenţi, de culoare cenuşie sau purpuriu violetă. Fruct drupă mică, de 3—4 mm în diam., uscată, oblic obovată. — V — VII. *) Prelucrată de Ana P a u c ă. **) Nume de plantă la Plinius şi Theophrastos, care însă probabil nu era identică cu scumpia noastră. Planşa 36. — 1. Rhus coriaria L. — 2. R. hirta (L.) Sudw., 2a. floare mărită. — 3. Cotinus coggygria Scop., 3a. floare, 3 b, fructe. PLANŞA 36 / ANACARDIACEAE 217 Staţiunea. La margini şi în rarişti de păduri, pe coaste înierbate, adesea formează tufărişuri. Răsp. în ţară: Reg. Stalin : Boiţa la Turnu Roşu (r. Sibiu) ; Or. Stalin. Reg. Hunedoara: Roseani pe V. Dobra (r. Ilia) ; Arănieş, Ulmu (r. Hunedoara). Reg. Timişoara: Caraşova (r. Reşiţa) ; Maidan, Ciclova, Oraviţa, Socolari (pe Mt. Ursonia, Pleşiva Mare şi Cornetul înalt), Sasca Romînă în V. Beiului şi V. Nerei, Naidaş (r. Oraviţa) ; Baziaş, Moldova Nouă, Coronini, Sicheviţa, Berzasca pe V. Reca (r. Moldova Nouă) ; Bozovici, Rudăria (r. Bozovici) ; V. Dunării la Cazane pe Mt. Goleţul Mic, Sviniţa, Plavişeviţa, Ogradena pe V. Mraconiei, Băile Herculane (la Prolaz, Mt. Domogled, Vf. Şuşcului), V. Ţeşnei, Orşova, Mehadia pe Mt. Străjuţ (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Vodiţei, Porţile de Fier, V. Oglănicului, Gura Văii, între Schela Cladovei şi Dudaşu, Cerneţi, Hinova în Păd. Stîrmina (r. T. Severin) ; Dl. Poroinei (r. Vînju Mare) ; Cloşani, Tismana în păduri (r. Baia de Aramă); Runcu (r. Tg. Jiu); Belcinu (r. Segarcea). Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Ceptura (r. Cricov) ; Vadu Săpat, Jugureni (în Păd. Runceni, Păd. Tufele din Deal, Băile Boboci, V. Scheilor), Greceanca (r. Mizil) ; Gura Nişcovului în Păd. Mierea-Adîncata, Grăjdana în Păd. Izvoranu şi Produleasa, Leiculeşti în Păd. Barbu-Dos, Jelbeşti (pe V. Păcura Mare, Păd. Sărata-Monteoru, Dl. Ciuhoiu şi Dl. Vladimir), Pietroasa, Tisău, Cernăteşti (r. Buzău) ; Bădila, Ursoaia, Piatra, Bîsca, V. Lupului la Malul Alb (r. Cislău) ; Dediuleşti, Buda, Modreni, Dumitreşti, Putreda (r. R. Sărat). Reg. Bucureşti: Ulmeni, Bogdana, Spătărei, gara Ţigăneşti la Păd. Cornetu, Drăgăneşti (Păd. Corneanca şi Dandara), Pielea (r. Alexandria) ; Nic. Bălcescu în Păd. Dorobanţu (r. T. Măgurele) ; Cervenia în Păd. Lamba (r. Zimnicea) ; Naipu în Păd. Cioflecu, Petru Rareş în Păd. Albele (r. Drăgăneşti-Vlaşca) ; Vlaşin în Păd. Teşila, Dimitrie Cantemir în Păd. Ruica-Buciumeni, Pueni-Deal (r. Giurgiu) ; Hotarele în Păd. Măgura (r. Olteniţa) ; Comana (r. Vidra); Măcelaru în Păd. Baba Ana (r. Brăneşti). Reg. Constanţa: Mrea Cocoş, între Isaccea şi Tulcea la « Podul Ghencei », Malcoci în Păd. Curcuz, Agighiol în Păd. Mandra, Niculiţel (r. Tulcea) ; Ciucurova, Babadag, Slava Rusă, Slava Cercheză, Visterna, Ceamurlia de Sus, Eschibaba la Altîntepe, Paşa Cîşla, Neatîrnarea, Vasile Alexandri, Enisala, 6 Martie, Atmagea (r. Istria) ; Hîrşova, Topolog, Sîmbăta Nouă, Elena Pavel, Casimcea, Dăeni pe Dl. Caratepe (r. Hîrşova) ; Mircea Vodă, Basarabi, Mihail Kogălniceanu în Păd. Seidorman (r. Medgidia) ; între Arsa şi Fîntîna Mare, Mangalia, Hagieni, Căciulaţi pe malul drept al văii Docuzaci, Olteni, Dumbrăveni (r. Negru Vodă) ; Dobromiru, Esechioi, Gîrliţa, Ostrov, Mîrleanu, Vlahii, Aliman, Floriile, Haţeg, Abrud, Valea Rea, Poeniţa, Tufani (r. Adamclisi). Reg. Galaţi: Galaţi, Tuluceşti, Fîntînele, Fileşti (r. Galaţi); Roşcani, Oasele, Cuca (r. Bujor); Balinteşti-Bereşti; Odobeşti, Dealul Lung în Păd. Piscul cu Nisip (r. Focşani); Hanu Conache (r. Lieşti) ; Poiana (r. Tecuci); Luncaviţa, Măcin, Greci, Nifon, Geaferca Rusă, Balabancea. Reg. Bacău: Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Fălciu (r. Murgeni) ; Huşi; Iaşi (Copou, Socola), Aroneanu, Bivolari, Cîrlig, Stînca, Popricani (r. Iaşi); Ţigănaşi, Focuri (r. Vlădeni). Reg. Suceava: între Călăraşi şi Ringhileşti în Păd. Ciornohalu (r. Truşeşti). Variabilitatea speciei var. arenâria Wierzb. in Heuff. Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 84. — Rhus cotinus a. pilosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 143. — Ramurile şi frunzele tinere pubescente. — Reg. Stalin: Pasul Turnu Roşu (r. Sibiu). Reg. Iaşi: Aroneanu, Breazu, Cîrlig, Mîrzeşti, Iaşi la Copou (r. Iaşi). f. atropurpûrea (Dipp.) C. K. Schneid. Laubholzk. II (1907) 146. — C. Coccygea var. atropurpurea Dipp. Laubholzk. II (1892) 382. — Inflorescenţa purpurie închisă. — Reg. Iaşi: Popricani (r. Iaşi). 218 FLORA R.P.R. Întrebuinţări. Cultivat ca arbust ornamental, atît pentru frunzele lui, în toamnă de un frumos colorit, de la galben pînă la purpuriu, cît şi pentru inflorescenţele fructifere decorative, cu aspect de perucă. Planta conţine materii tanante şi se foloseşte la tăbăcitul pieilor. Scoarţa este folosită în medicina populară pentru proprietăţile sale astringente şi uşor antiseptice, iar în farmacie este cunoscută sub numele de « Cortex Coggygriae ». Frunzele sînt folosite în unele regiuni pentru vopsit în galben. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de SV. Genul RHUS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 84], ed. V (1754) 129. Arbuşti sau arbori. Frunze alterne, imparipenat compuse sau trifoliate, Peţioli cu suc lăptos. Flori dioice sau poligame, mici, cu 5 sepale, 5 petale imbricate şi 10 staminé, în panicule axilare sau terminale. Ovar superior, cu 3 stile. Fruct drupă globuloasă sau turtită. Genul cuprinde cca 150 de specii, răspîndite mai ales în America de N, mai puţin în Asia şi Africa de S. -)f R. typhina Torner Cent. pl. II (1756) 14 in L. Amoen. acad. IV (1760) 311. — Datisca hirta L. Sp. pl. ed. I (1753) 1037. — Rhus hirta (L.) Sudw. in Bull. Forr. Bot. Club. XIX (1892) 81, non Harv.; Fl. U.R.S.S. l.c. 530. — Ic. : Pl. Ă3, fig. 2, 2a. — Oţetar. — Ecetfa. — Essigbaum. — CyMax KOpOTKOBOJIOOblH. Arbust sau arbore pînă la 10 m. Frunze imparipenate, pînă la 40 cm lungime, cu 11 — 13 foliole alungit lanceolate, de 5 — 12 cm lungime, acuminate, pe dos glauce, in tinereţe pubescente, toamna de culoare roşie arămie. Flori verzui, în panicule dense, păroase. Fructe roşii, des păroase. Lujeri groşi, des, brun şi catifelat păroşi. — VI—VII. Cultivat ca arbust ornamental prin grădini şi parcuri. Var labilitatea speciei var. laciniâta Cowell in Bail. Cycl. Am. Hort. IV (1902) 153. — Foliolele frunzelor laciniate. — Prin parcuri. întrebuinţări. Se cultivă ca plantă ornamentală, mai ales pentru frunzele sale, în toamnă roşii, şi a inflorescenţelor închis roşii, des catifelate. Fructele sînt foarte acre şi în America se folosesc pentru prepararea unui oţet. Răsp. gen.: America de N. Obs. în Dobrogea bulgară, aproape de frontiera noastră, creşte spontan Rhus coriaria L. Sp. pl. ed. I (1753) 265. — Ic. : Pl. 36, fig. 1. — Arbust înalt pînă la 1 m, păros, cu drupe de 5 —6 mm în diam., puţin turtite, acoperite cu peri glanduloşi şi peri lînoşi, roşii. — Probabil se află şi în partea sudică a Dobrogei noastre. Se mai cultivă uneori ca arbuşti ornamentali: R. glabra L. var. laciniata Carr., cu lujeri complect glabri; R. copallina L., cu frunzele cu rachis aripat; R. toxicodendron L., *) De la cuvîntul coltic rhudd = roşu, din cauza culorii roşii a fructelor celor mai multor specii ale acestui gen. SA FIN J) ACEA E 219 cu frunze trifoliate şi foliole cu margini întregi, cu suc foarte toxic; B. canadensis Marsh., eu frunze trifoliate şi foliole crenat serate. Fam. SAPINDÂCEAE *) A. L. Juss. in Mém. Mus. Paris XVIII (1811) 476. Plante lemnoase cu canale secretoare de răşini şi latex. Frunze alterne, penat compuse. Flori 5- sau 4-mere, bilateral simetrice (zigomorfe), rar radiar simetrice (actinomorfe), adesea unisexuate prin reducere. între petale şi stamine se află un disc secretor de nectar şi uleiuri eterice. Stamine în număr dublu faţă de piesele periantului, rar mai puţine (6—8) sau mai numeroase, libere. Gineceu sincarp, din 2—3 cârpele, cu 1 sau mai multe ovule ascendente, apotrope. Seminţe cu arii mare, bogat în zahăr, fără albumen. Familia cuprinde 140 de genuri cu aproape 1050 de specii tropicale şi subtropicale. Determinarea genurilor 1 a Frunze ± dublu penate, cu foliole adînc lobate, uneori parţial penate. Flori bilateral simetrice, galbene. Capsulă cu pereţi subţiri Koelreuteria 1 b Frunze simplu penate, cu foliole întregi, serate. Flori radiar simetrice, albe. Capsula cu pereţi îngroşaţi ......................................... Xanthoceras Genul K OELREUTÉRIA **) Laxm. in Nov. Comm. Acad. Petrop. XVI (1772) 561, tab. 18 Flori bilateral simetrice (zigomorfe), în panicule. Caliciu 5-partit, cu 2 segmente mai mici. Petale 4, unguiculate, lanceolate, la bază cu cîte o ligulă mică, bifidată. Stamine 8, aplecate în jos. Fruct capsulă ovală, acută, papi-racee, adînc trisulcată, cu lojă monoşpermă. K. panieulâta Laxm. l.c. — Ic.: Pl. 37, fig. 1, la, b. Arbore sau arbust de 3—6 (18) m. Frunze alterne, penat compuse, uneori în parte dublu penat compuse, pînă la 35 cm lungime, cu 7 — 15 foliole. Foliolele ovate pînă la alungit ovate, de 3—8 cm lungime, grosolan şi neregulat crenat serate, către bază adesea adînc lobate, pe faţă glabre, pe dos pubescente pe nervuri sau glabre. Flori poligame, galbene, cu corolă bilateral simetrică, de cca 1 cm lăţime, în panicule lungi, laxe, terminale, erecte. Caliciu adînc şi inegal 5-lobat. Petale 4. Stamine 8. Fruct capsulă ovoidală sau alungit ovoidală, lungă de 4—5 cm, treptat îngustată într-un vîrf ascuţit, cu pereţi membranoşi, cu 3 seminţe rotunde, negre. — VII—VIII. Sporadic cultivat ca arbore ornamental prin parcuri şi grădini. întrebuinţări. Florile sînt melifere ; mai pot fi folosite şi pentru prepararea unor coloranţi. Din seminţe se pot confecţiona coliere. Răsp. gen.: Originară din China; introdusă în Europa în 1750. *) Prelucrată de E m. Ţ o p a. **) După numele profesorului de botanică I. G. Koelreuter din Karlsruhe (1733 — 1806) FLORA R.P.R. Genul XANTHOCÉBAS*) Bge. Enum. pl. chin. bor. (1831) 11 Caracterele genului sînt identice cu cele ale speciei. * X. sorbiîôlia Bge. l.c. — Ic. : Pl. 18, fig. 3, 3a, b. Arbust de 5 (8) m, cu ramuri erecte, glabre. Frunze alterne, imparipenat compuse, de 14—30 cm lungime, cu 9—17 foliole sesile, glabre, îngust eliptice pînă la lanceolate, de 3—5 cm lungime, acut serate. Flori poligame, radiar simetrice, de cca 2 cm în diam., lung pedicelate, în raceme de 15—25 cm lungime. Petale 5, obovate, albe, la bază cu o pată galbenă sau roşie. Fruct capsulă verde, de 4—6 cm în diam., cu 3 valve, cu pereţi îngroşaţi. Seminţe de cca 1 cm, închis brune. — V. Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini. întrebuinţări. Plantă decorativă, datorită florilor sale timpurii, albe şi numeroase. Seminţele sînt comestibile. Răsp. gen.: Originară din China de N ; introdusă în Europa în 1866. ^ Fam. 67. ACERACEAE **) J. St. Hil. Expos. fam. II (1805) 15, tab. 73, p.p. — Acerineae DC. Théor. élém. ed. II (1819) 244. Arbori sau arbuşti cu frunze opuse, peţiolate, nestipelate, întregi, palmat lobate sau penat compuse. Flori radiar simetrice (actinomorfe), poligame sau dioice, de obicei 5-mere, în inflorescenţe compuse din dihazii sau cincine, dispuse în raceme, panicule, corimbe sau fascicule. Discul inelar, întreg sau lobat, uneori redus la dinţi (rar lipseşte), extrastaminal sau intrastaminal. Stamine 4—10, mai adesea 8, hipogine sau perigine, cu filamente libere. Florile mascule de regulă au şi un gineceu rudimentar. Gineceu din 2 cârpele, bilocular, comprimat lateral, in fiecare lojă cu cîte 2 (1) ovule anatrope. Stile 2, libere sau unite la bază. Fructul samară, compus din 2 fructuleţe mericarpe, dezvoltate în formă de nucule aripate, apocarpoide. Seminţe fără albumen. Cotiledoane întregi, plane sau neregulat cutate. Familia cuprinde 2 genuri: Dipteronia, din China, monotipic şi Acer, polimorf. Genul 304. ÂCER*“) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 112], ed. Y (1754) 474. - Arţar, Paltin, Jugastru. *) De la cu\ântele greceşti xânthos = galben, şi kéras = corn; petalele plantei alternînd cu 5 glande ascuţite, galbene. **) Prelucrată de A 1. Beldie. ***) Numele arţarului şi paltinului la romani, derivat din cuvîntul latin acer = tare, lemnul unor arbori din acest gen fiind tare. Planşa 37. — 1. Koelreuteria paniculata Laxm., la. floare mărită, lb. fructe. — 2. Staphylea pinnata L., 2a. fructe. PLANŞA 37 / ACERACEAE 223 Arbori, mai rar arbuşti, cu frunze căzătoare. Muguri cu solzi imbricaţi. Frunze opuse, peţiolate, de obicei palmat lobate, uneori întregi sau impa-ripenat compuse. Flori andromonoice, androdioice sau dioice, 5-mere, rar 4-mere, uneori apetale, în raceme, panicule, corimbe sau fascicule. Caliciu cu sepale libere, rar unite. Discul de regulă inelar, întreg. Fructul disamară, alcătuită din 2 nucule, fiecare cu cîte o aripă laterală ± alungită, membranoasă sau coriacee, reticulat nervată; la maturitate fructul se desface adesea după linia despărţitoare a nuculelor. Genul cuprinde cca 115 specii, răspîndite în Europa, Africa de N, Asia şi America de N. Determinarea speciilor 1 a Frunze imparipenat compuse, cu 3—7 foliole. Flori dioice 8. A. negundo 1 b Frunze simple, palmat lobate sau întregi ............................... 2 2 a Frunze întregi, ovate sau alungit ovate, neregulat dublu serate sau lobulate. Flori în panicule erecte. Fructe cu aripile în unghi ascuţit sau paralele............................................. 6. A. tataricum 2 b Frunze palmat lobate.................................................... 3 3 a Lobii frunzelor cu margini întregi pînă la sinuate sau obtuz lobulate 4 3 b Lobii frunzelor pe margini fie crenat seraţi sau adînc dublu dinţaţi, pînă la laciniaţi, fie cu puţini dinţi sau lobuli ascuţit acuminaţi.. 7 4 a Frunze cu 3 lobi........................................................ 5 4 b Frunze cu 5 — 7 lobi ................................................ 6 5. a Aripile fructului întinse orizontal, în prelungire, sau uşor răsfrînte înapoi spre peduncul..............................................;.. 3. A. campestre 5 b Aripile fructului îndreptate înainte, paralele sau încălecate în foarfece 4. A. monspessulanum 6 a Lobii cu vîrf lung şi ascuţit acuminat. Fruct cu aripi divergente, în unghi obtuz ............................................. 2. A. laetum 6 b Lobii obtuzi pînă la scurt acuminat îngustaţi, cu vîrful totdeauna obtuz. Fruct cu aripile întinse orizontal, în prelungire, sau uşor răsfrînte înapoi spre peduncul............................................ 3. A. campestre 7 a Lobii frunzelor pe margini cu puţini dinţi mari, întregi, ascuţit acuminaţi. Frunze pe dos verzi ..................................... 1. A. platanoides 7 b Lobii frunzelor pe margini crenat seraţi sau adînc dublu dinţaţi pînă la laciniaţi. Frunze pe dos albicioase sau glaucescente.............. 8 8 a Lobii frunzelor adînc dublu dinţaţi pînă la laciniaţi. Frunze pe dos argintiu albicioase sau argintiu cenuşii....................... 7. A. saccharinum 8 b Lobii frunzelor pe margini crenat seraţi. Frunze pe dos glaucescente, verzi albăstrui sau cu nuanţe purpurii.................. 5. A. pseudoplatanus Secţia I. PLATANOIDEA Pax in Engl. Bot. Jarb. VI, 4 (1885) 327. Flori andro-monoice, de regulă în panicule corimbiforme, cele mascule perigine, cu stamine inserate la mijlocul discului. Fruct cu nucule comprimate, cu pereţi pieloşi, slab nervaţi. Frunze 3 — 5-lobate, cu lobi întregi sau sinuat dinţaţi. Peţiol cu suc lăptos. ‘224 FLORA R.P.R. 1. A, platanoides L.' Sp. pl. ed. I (1753) 1055; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 592. —■ A. Dobrudschae Pax in Engl. bot. Jahrb. VII (1886) 238. — A. laetum var. cordifolium Uechtr. et Sint, in Kanitz Pl. Rom. (1880) 188, n. nud. ap. Pax in Engl. Pflzreich. (1902) 49, pro syn. — Paltin de cîmp. — Korai juhar. — Spitz-Ahorn. — KjieH njiaTaHOBHAHbiH. — Exs.: FRE nr. 2880 a, b. - Ic.: Pl. 38, fig. 1, 1 a; Simk. in Nov. Kozl. VII (1908) 174, fig. 12 a. Arbore pînă la 25 m, cu coroană ovoidală sau rotundă. Scoarţa netedă, cenuşie, cu striaţiuni albe în lung; ritidom timpuriu, subţire, brun întunecat sau cenuşiu, crăpat în lung. Lujeri anuali viguroşi, brun roşcaţi, gîabri, lucitori. Muguri ovoidali sau globuloşi, roşii bruni, glabri, lucitori, numai cu solzii foarte fin ciliaţi, obtuzi, cei terminali cu 4 muchii şi cu numeroşi solzi, cei laterali mai mici, alipiţi de lujer, cu 2—3 solzi; cicatricele frunzelor perechi foarte înguste, se unesc cu extremităţile într-un unghi ascuţit. Frunze subţiri, de (8) 10—18 cm în diam., palmat lobate pînă aproape de mijloc, cu 5 (7) lobi despărţiţi prin sinuri rotunjite, la bază larg cordate sau aproape trunchiate, pe ambele feţe-aproape de aceeaşi culoare, verde deschis, pe dos 4: lucitoare şi la început scurt pubescente, apoi glabre, barbulate numai în subţioara nervurilor; lobii cu vîrfuri îngust acuminate şi ascuţite, pe margini cu puţini dinţi mari/ sau lobuli, de asemenea ascuţit acuminaţi. PeţioM de 8—15 cm lungime, cu suc lăptos. Flori andro-monoice, galbene verzui, în inflorescenţe corimbiforme, erecte, multiflore, glabre, la bază înconjurate de solzii mugurilor persistenţi, galbeni, apar cu puţin înainte de înfrunzire. Petale de 5—6 mm lungime, obovate, obtuze, evident nervate. Fructe pendente pe pediceli lungi, cu nuculele turtite, glabre; aripile divergente în unghi obtuz, spre vîrf puţin spatulat lăţite şi trunchiate, cu nervura dorsală încovoiată în afară, împreună cu nuculele de 3,5—5 cm lungime. — IV—V. Staţiunea. Diseminat prin pădurile de amestec de foioase din regiunea de cîmpie şi de dealuri, pe soluri profunde, fertile. Lipseşte din pădurile de silvostepă. Sporadic în etajul montan prin făgete şi făgete cu răşinoase. Adeseori cultivat ca arbore de străzi. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Ruscova (alt. max. 1180 m), Moisei pe V. Rea (r. Vişeu); Mţii Ţibleşului (alt. max. 1050 m). Reg, Cluj: Rodna, Şanţ (r. Năsăud); Mţii Rodnei (alt. max. 1360 m) ; Mţii Bărgăului (alt. max. 1380 m) ; Bistriţa ; Dej, Ganciu (r. Dej); Pruniş, Cluj la Fàgët şi Hajongard; Silvaşu de Cîmpie, Sărmăşel (r. Sărmaş); Lechinţa (r. Luduş) ; Turda, Cheia Turzii (r. Turda) ; Rîmeţi (r. Aiud) ; Vidra, pînă la 1250 m pe Mt. Poeni; Giucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Idicel (r. Reghin); Sovata, pînă la 740 m (r. Sîng. de Pădure) ; Tg. Mureş ; Răstoliţa, Sţînceni (r. Topii ţa) ; Mţii Gălimani între Topliţa şi Deda, pînă la 1130 m ; Mţii Gurghiului (alt. max. 1220 m pe Dl. Crucii) ; Mţii Giurgeului pe Mt. « Ôcsém », Miercurea Ciuc, Mţii Giucului, Tuşnad pe Mt. « Büdos » (r. Ciuc); Mţii Breţcului, Turia (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Valea Planşa 38. — 1. Acer platanoides L., la. inflorescenţă. — 2. A. pseudoplatanus L., ramură floriferă, 2a. ramură fructiferă. PLANŞA 38 15 - c. 507 / ACERACEAE 227 Lungă, Şeica Mare, Biertan, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara; Rupea, Mţii Perşani; Or. Stalin, Mt. Postăvaru; Făgăraş; Sibiu, Guşteriţa, Cisnădie, Mţii Sibiului pînă la 1200 m pe Mt. Măgura (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Mamut, Mţii Trăscăului pe Piatra Geţii şi Piatra Caprei (r. Alba Iulia) ; Teiu (r. Orăştie) ; Deva pe Dl. Cozia, Roseani (r. Ilia) ; Luncani (r. Haţeg); Mţii Retezatului (alt. max. 1200 m), Petroşeni pe Piatra Roşie pînă la 1200 m. Reg. Oradea: Săldăbagiu de Munte (r. Oradea); Băiţa pînă la 1200 m pe Corna (r. Lunca Vaşcăului) ; Mţii Zarandului pe Drocea şi Chiciora, Neagra, Nădălbeşti, Moneasa, Dezna, Zimbru, Dulcele (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara· Nădrag (r. Lugoj); Caransebeş; Băile Herculane, V. Cernei, Mt. Şuşcu pînă la 1080 m, Mt. Domogled (r. Orşova); Mţii Ţarcu-Godeanu (alt. max. 1260 m pe Buza Nedeii şi 1415 m pe Faţa Hidegului) ; Sviniţa (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin) ; Tismana (r. Baia de Aramă) ; Peştişani, Vînăta, Raşoviţa, Stolojeni (r. Tg. Jiu) ; Slaşoma (r. Vînju Mare) ; Seaca de Pădure (r. Pleniţa) ; Terpeziţa, Bucovăţ, V. Leamna (r. Craiova) ; Morunglav (r. Balş). Reg. Piteşti: Călimăneşti, Mţii Lotrului (alt. max. 1200 m pe Mt. Turcinu) ; Mt. Cozia (r. R. Vîlcea); Conţeşti (r. Piteşti); Curtea de Argeş; Guleşti (r. Muscel). Reg. Bucureşti: Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca (r. Domneşti); Gulia în Păd. Cereanca (r. Răcari) ; Ciolpani, Ţigăneşti (r. Snagov); Bucureşti în Păd. Băneasa; Pasărea în Păd. Pustnicu, Cernica în Păd. Tînganu (r. Brăneşti) ; Călugăreni, Crucea de Piatră în Păd. Dadilov, Comana (r. Vidra). Reg. Ploeşti: Filipeştii de Pădure, Cîmpina, Şotrile, Sinaia, Mţii Bucegi pînă la 1200 m pe Furnica şi Jepii Mari (r. Cîmpina) ; Vărbilău (r. Teleajen), V. Teleajenului pe Mt. Babeşu (alt. max. 1300 m) ; Pietroasele pe Dl. Istriţa (r. Mizil) ; V. Nişcovului (r. Buzău) ; Siriu pe V. Caşoca, Broasca, Varlaam pe V. Bîsca Mică (r. Gislău) ; Mt. Penteleu (V. Lespezilor, Piatra Silvestrului) ; Bisoca, Raco-viţeniîn Păd. Teişu (r. Beceni) ; Buda, Jitia, Chiojdeni, Pleşeşti, Dediuleşti, Neculele (r. R. Sărat). Reg. Constanţa: Babadag, Gamena (r. Istria) ; Mrea Cocoş, Niculiţel, Tulcea (r. Tul-cea). Res.\ Galaţi: Cerna, Greci, Luncaviţa (r. Măcin) ; Gura Galiţei (r. Focşani) ; Mţii Vrancei pe V. Putnei (r. Vrancea). Reg. Bacău: Bozieni, Budeşti, Climeşti (r. Roman) ; V. Trotuşului (r. Tg. Ocna) ; Piatra Neamţ, Borniş, Dîrloaia, Mărgineni (r. P.Neamţ) ; Bîrcu-Goşmani (r. Buhuşi) ; Mţii Bistriţei (alt. max. 1220 m pe Tomnatic) ; Mrea Agapia, Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi : Griviţa în Păd. Bursuc (r. Bîrlad) ; Huşi în Păd. Dobrina şi Păd: V. Teiului, Voloseni, Brădiceşti (r. Huşi) ; Ţibana, Borşeşti, Dumeşti (r. Negreşti) ; Iaşi la Copou, Poiana, Vişani, Tomeşti, Mogoşeşti, Bîrnova, Dl. Păun, Repedea, Roşcani, Dobrovăţ, Corop-ceni, Giorteşti în Păd.Crăsniţa (r. Iaşi); Pribeşti, Protopopeşti (r. Vaslui). Reg. Suceava: Broşteni (r. Vatra Dornei); Pătrăuţi (r. Suceava); Fălticeni; Goşula (r. Botoşani); Solea (r. Gura Humorului) ; Cîmpulung Moldovenesc. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei în stare spontană foarte puţin variabilă. în cultură se găsesc numeroase forme, dintre care la noi s-au observat: f. rubrum (Herder). — A. platanoides var. rubrum Herder in Gartenfl. XVI (1867) 163, tab. 545. — Frunze la început verzi sau verzi roşietice, în vară devin roşii întunecate. — în cultură ca arbore ornamental sau de străzi. -)(- f. schwertleri Koch Dendr. I (1869) 530. — Frunze la început de un roşu deschis, mai tîrziu devin verzi întunecate. — în cultură ca arbore ornamental. f. laciniâtum (Lauth) Ait. Hort. Kew. III (1789) 435. — A. laciniatum Lauth De Acere (1781) 23. — Frunze la bază cuneate, adînc lobate, cu marginile răsfrînte în jos; lobii înguşti, lung acuminaţi, foarte lung şi ascuţit dinţaţi, de asemenea răsfrînţi în jos. — Sporadic în cultură prin parcuri şi grădini. -)(- f. palmatiîidum (Tausch). — A. platanoid. var. palmatijidum Tausch in Flora XII (1829) 548. — Ic.: Nov. Kozl. VII (1908) 174, fig. 12 b. — Frunze palmat divizate pînă la bază, cu diviziunile adînc lobate. — Sporadic cultivat prin parcuri. 15· 228 FLORA R.P.R. -)(- f. cucullâtum Lauche Deutsche Bot. Dendr. (1880) 457. — Frunze la bază rotunjit trunchiate, pe margini slab lobate ; lobii foarte scurţi, cu vîrfurile ascuţite şi răsfrînte în jos. — Sporadic cultivat prin parcuri şi grădini. întrebuinţări. Mult folosit în cultură ca arbore ornamental şi mai ales ca arbore de străzi. Lemnul are aceleaşi întrebuinţări ca şi cel de A. pseudoplatanus, este însă de calitate inferioară acestuia. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV. 2. -X- A. laetum C. A. Mey. Enum. pl. cauc. (1831) 206; Fl. U.R.S.S. 1. c. 591. — ? A. cappadocicum Gleditsch fide Rehder Man. trees and shrubs N. A. - Ic.: Pl. 41, fig. 4. Arbore pînă la 20 m. Frunze 5—7-lobate, de 8—14 (19) cm lăţime, la bază de regulă cordate, cu lobi ovat triunghiulari, lung şi ascuţit acuminaţi şi cu margini întregi, pe dos palid verzi şi glabre, numai în axilele nervurilor cu smocuri de peri, pe faţă închis verzi. Peţiol pînă la 10 (20) cm lungime. Flori gălbui, mici, în inflorescenţe corimbiforme, glabre. Fruct cu aripi divergente în unghiu obtuz, împreună cu nuculele de 3 — 5 cm lungime. — V. Cultivat sporadic prin parcuri şi grădini, mai ales în f. horticola Pax în Engl. Pflzreich. (1902) 48 (f. rubrum Schwerin in Gartenfl. (1893) 459). Răsp. gen.: Gaucaz. Obs.: Această specie a fost citată în anul 1881 ca spontană de la noi, din Dobrogea de Nord (Păd. Giucurova) de către Uechtr. et Sint, (in Kanitz Pl. Rom., sub A. laetum var. cordifolium Uechtr. et Sint.), fiind apoi menţionată pe baza acestei indicaţii şi în literatura modernă (Prodan, Borza). Pax, monograful genului Acer (in Engl. Pflzreich. (1902) 49) consideră varietatea lui Uechtr. şi Sint. ca simplă sinonimie la A. platanoides. într-adevăr, A. laetum nu a mai fost semnalat de atunci. S-a recoltat însă din Păd. Ciucurova material de lăstari de la A. platanoides, cu frunze anormale, foarte asemănătoare ca mod de lobare cu cele de la A. laetum. Secţia II. CAMPESTRIA Pax in Engl. Bot. Jahrb. VI, 4 (1885) 327. Flori andro-monoice, în inflorescenţe corimbiforme ; cele normale perigine, cu staminele inserate la marginea internă a discului. Fruct cu nucule convexe, cu pereţi groşi, evident nervaţi. 3. A. campéstre L. Sp. pl. ed. I (1735) 1055; Fl. U.R.S.S. 1. c. 596. — Jugastru. — Mezei juhar. — Feld-Ahorn. — KjieH nojieBOH. — Exs.: FRE nr. 1084 şi 2879. - Ic.: Pl. 39, fig. 2, 2a, b; Pl. 40, fig. 1-12. Arbore pînă la 15 m, cu coroană rotundă, uneori arbust. Scoarţă sube-roasă; ritidom timpuriu, brun cenuşiu sau gălbui, cu pete albicioase, moale, cu numeroase crăpături în lung şi în lat, ± solzos. Lujeri anuali bruni sau bruni gălbui, la început de regulă pubescenţi, apoi glabrescenţi, adeseori (mai ales lăstarii) cu muchii sau aripi de plută. Muguri laterali alungit ovoidali, obtuzi, alipiţi sau puţin depărtaţi de lujer, cu solzi des şi albicios ciliaţi; cel terminal aproape de aceeaşi mărime ca cei laterali; cicatricele ACERACEAE 229 frunzelor perechi se unesc cu extremităţile lor în unghi foarte obtuz. Frunze variabile, cu lamina subţire pînă la pieloasă, de (3) 4—8 (10) cm lungime şi (3,5) 4,5—10 cm lăţime, 3 —5-lobate, de regulă pînă la 1/2—2/3 a laminei, mai rar fidate sau partite, la bază ± cordate, pe dos pubescente (mai ales pe nervuri) şi barbulate în subţioara nervurilor, pînă la glabrescente sau glabre, sau numai pe nervuri scurt păroase, pe margini ciliate. Lobii obtuzi, pînă la acut sau acuminat îngustaţi, însă cu vîrful totdeauna obtuz, pe margini ^ obtuz lobulaţi, sinuaţi sau întregi. Peţioli de 3—6 (10) cm lungime, cu suc lăptos. Flori andro-monoice, în inflorescenţe corimbiforme, la început erecte apoi pendente, cu 10—20 flori la subţioara unor bractei mici, apar odată cu frunzele sau mai tîrziu; pediceli şi sepale pubescente; petale îngust eliptice, verzui. Fructe de regulă pendente, pedicelate, cu nucule uşor convexe, păroase sau glabre ; aripile ± orizontale, în prelungire sau puţin răsfrînte înapoi spre pedicel, spre vîrf uşor lăţite, împreună cu nuculele de (1,5) 2—4,5 (5,5) cm lungime. — V. Staţiunea. Prin păduri de amestec de foioase, tufărişuri, la margini de păduri. Răsp. în ţară: Frecvent în toate regiunile ţării, de la cîmpie, începînd aproape de la limita interioară a silvostepei, pînă în regiunea dealurilor. Sporadic pătrunde pe alocuri pînă în etajul montan, mai ales pe fundul văilor şi pe substrate calcaroase. în Carpaţii Orientali se află adesea în mijlociu pînă la 700 — 800 m alt., punctele de altitudine maximă observată fiind: Ruscova 640 m, Vişeu de Sus pe Dl. Butoiu 860 m, Moisei pe V. Văscoaia 900 m (r. Vişeu) ; Rodna Veche pe Cucureasa 990 m. Apoi pe V. Gurghiului 720 m ; Malnaş, 960 m (r. Sf. Gheorghe) ; Breţcu şi Govasna 920 m, Sînzieni 975 m (r. Tg. Săcuesc). în Carpaţii Meridionali se ridică în mijlociu pînă la 700 m şi maximum la 1400 m pe Piatra Graiului şi 1200 m pe Piatra Roşie lîngă Petroşeni. în Mţii Gernei atinge 860 m alt. pe Dobraia şi 1100 m pe Mt. Şuşcu din Masivul Domo-gled, apoi în Mţii Semenicului, 980 m la Socolari pe Ursoaia (r. Oraviţa), iar în Mţii Almaşului 900 m la Berzasca pe Curmătura (r. Orşova). în Mţii Apuseni limita superioară se situează în medie la 830 m în părţile răsăritene şi la 630 m în cele apusene, punctele de altitudine maximă fiind: în Mţii Bihorului: Valea Drăganului pe Drăgoaia 865 m (r. Huedin) ; deasupra comunei Şighiştel 890 m, pe Pîr. Corlatu de la izvoarele Crişului Negru 770 m, Mt. Gruiu Iadului la NE de Budureasa 1020 m (r. Beiuş) ; Baia de Arieş la Baia Roşie 980 m, Abrud pe Mt. Vulcan 990 m (r. Cîmpeni) ; Piatra Bulzului la N de Brad 960 m. în Mţii Trăscăului: Mt. Bedeleului deasupra comunei Izvoarele 1030 m, Rimetea pe Colţii Trăscăului 1090 m (r. Turda) ; Mt. Piliş la V de Aiud 1040 m (r. Aiud). în Mţii Gilăului: Turda la Păd. Graiului 700 m. A. ssp. eucampéstre Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 606. Frunze membranoase pînă la coriacee, toate cu 5 lobi obtuzi sau acuţi, lobulaţi sau întregi. Variabilitatea speciei 1 a Lobii frunzelor obtuzi sau rotunjiţi 1 b Lobii frunzelor acuţi sau acuminaţi 2 a Fructe cu nucule glabre.................. var. normale 2 3 230 FLORA R.P.R. 2 b Fructe cu nucule păroase..................................................... var. lobatum 3 a Fructe cu nucule glabre................................................... var. austriacum 3 b Fructe cu nucule păroase.................................................. var. oxytomum var. normale (Schwerin). — A. c. ssp. leiocarpum Wallr.var. β. normale Schw. in Gar-tenfl. XLII (1893) 328. — Lobii frunzelor lobulaţi, sinuaţi sau întregi, cu contur general obtuz sau rotunjit, cu vîrful (porţiunea de deasupra lobulilor laterali) scurt triunghiular, mai lat decît lung. Fructe cu nucule glabre. — Are următoarele forme : 1 a Frunze adînc divizate, peste 1/2 laminei, cu sinuri înguste; segmentul median spre bază cuneat îngustat, cu contur romboidal, spre vîrf pronunţat trilobat, cu lobul terminal încă odată scurt trilobulat f. saniculiîôlium (Borb.). — A. camp. var. saniculaef. Borb. in Hirc Fl. Okolice Bakarske in Rada Jug. Akad. LXIX (1894) 36. — Ic.: Pl. 40, fig. 8. — Reg. Constanţa: Babadag. Reg. Galaţi: Lunca viţa (r. Măcin). 1 b Frunze de regulă palmat lobate, cu sinurile largi, deschise, rar pătrunzînd mai adînc de 1/2 laminei; segmentul median la vîrf cu 2 lobuli laterali sau numai slab sinuat pe margini................................................................................ 2 2 a Aripile fructului, cu nucule cu tot, mici, de 15 — 18 mm lungime şi 6—8 mm lăţime. Frunze pe dos pubescente f. microcârpum (Masner) Schwerin 1. c. — A. microcarpon Masner ap. Opiz in Flora VII. 1 (1824) Beii. I, 82. — Sporadic în Dobrogea de N. 2 b Aripile fructului, împreună cu nuculele, mai lungi, de 2,5 cm............................. 3 3 a Lobul median spre vîrf foarte lăţit. Aripile fructului răsfrînte înapoi spre pedicel. Frunze pe dos pubescente f. malyi Pax ap. K. Maly in MBL VII (1908) 219.—Reg. Iaşi: Dl. Repedea (r. Iaşi). 3 b Lobul median spre vîrf cel mult slab lăţit, de regulă cu marginile aproape paralele sau spre bază puţin lăţit. Aripile fructului în prelungire.................................... 4 4 a Cei 3 lobi superiori aproape egali, cu margini întregi sau sinuate ; cel median se ridică cu vîrful numai cu puţin (1 — 1,5 cm) deasupra celorlalţi sau rămîne aproape la acelaşi nivel. Frunze pe dos glabre sau glabrescente. f. hederifôlium (H. Braun). — A. camp. var. hederif. H. Braun ap. Borb. in Term. füz. XIV (1891) 78. — Reg. Cluj : Cluj în Păd. Hoia. Reg. Bucureşti: Ciolpani (r. Snagov). 4 b Lobul median se ridică cu vîrful evident mai sus decît nivelul vîrf urilor lobilor laterali. Cel puţin lobul median evident lobulat ................................................... 5 5 a Frunze pe dos des pubescente . f. lasiophyllum (Wimm. et Grab.). — A. camp. var. lasiophyllum Wimm. et Grab. Fl. Siles. I (1827) 364. — Comun. 5 b Frunze pe dos glabre sau glabrescente, adesea numai în lungul nervurilor principale scurt pubescente f. glabrâtum (Wimm. et Grab.) Schwerin 1. c. — A. camp. var. glabratum Wimm. et Grab. 1. c. — Sporadic în toate regiunile ţării. Planşa 39. — 1. Acer negundo L., 1 a. flori mascule, 1 b. flori femele. — 2. A. campestre L., exempl. fructifer, 2 a. var. austriacum (Tratt.) DC., 2 b. var. subtrilobum (Uechtr. et Sint.). — 3. A. tataricum L., exemplar fructifer. PLANŞA 39 /' ACERACEAE 233 var. lobâtum (Pax). — A. camp. ssp. hebecarpum var. lobatum Pax in Engl. Bot. Jahrb. XI. 1 (1889) 77. — Frunzele ca la var. normale, însă fructele cu nucule păroase. — Are următoarele forme: 1 a Frunze profund divizate, peste 2/3 a laminei, cu sinuri înguste. Lobii pronunţat lobulaţi/ cel median lăţit spre vîrf şi de regulă cu 2 perechi de lobuli................................. 2 1 b Frunze palmat lobate, de regulă pînă la 1/2 laminei, cu sinuri deschise................... 3 2 a Frunze pe dos glabrescente sau numai în lungul nervurilor principale scurt pubescente f. palmatifidum (Tausch). — A. camp. var. palmatifidum Tausch in Flora XII (1829) 847. — Reg.Hunedoara : Roşcani (r. Ilia). Reg. Bacău: Negoeşti (r. P. Neamţ); Bîrcu-Goşmani (r. Buhuşi). 2 b Frunze pe dos peste tot pubescente f. richteri Beldie f. nova in Add. VI, pag. 654. — Cluj în Păd. Hoia. 3 a Aripile fructului falcat încovoiate înapoi spre pedicel f. falcâtum Reinecke in Mitt. thür. bot. Ver. II (1892) 119. — Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). 3 b Aripile fructului întinse orizontal sau încovoiate înainte......................... 4 4 a Aripile fructului încovoiate înainte f. convéirgens Reinecke 1. c. — Reg. Oradea: Mţii Codrului la Huţa (r. Gurahonţ). Reg. Iaşi: Roşcani (r. Iaşi). 4 b Aripile fructului întinse orizontal ...................................................... 5 5 a Nuculele fructului vilos hirsute f. hirtivâlvum (Borb.). — A. camp. var. hirtivalvum Borb. in Term. füz. XIV (1891) 77. — Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova). 5 b Nuculele fructelor velutin pubescente...................................................... 6 6 a Aripile fructului scurte, împreună cu nuculele pînă la 2 cm lungime f. thyrâicum (Săvul. et Rayss). — A. camp. ssp. hebecarpum (DC.) Pax var. lobatum Pax f. thyrâicum Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) 162, tab. 10, fig. 3. — Reg. Ploeşti: Jugureni (r. Buzău). Reg. Constanţa: Ciucurova (r. Istria). 6 b Aripile fructului mai lungi de 2,5 cm ..................................................... 7 7 a Frunze mici, pînă la 4,5 cm lungime, pieloase, pe dos des pubescente f. saxâtile Beldie f. nova in Add. VI, pag. 654. — Reg. Constanţa: Babadag, Camena (r. Istria). 7 b Frunzele normale de 5 — 9 (10) cm lungime ................................................. 8 8 a Frunze slab lobate, cu sinurile puţin adînci şi larg deschise, pe dos pubescente. Cei 3 lobi superiori aproape egali; cel mijlociu se ridică cu vîrful numai cu puţin (1 — 1,5 cm) deasupra nivelului vîrfurilor celor laterali. Lobii de regulă slab lobulaţi sau numai sinuaţi. f. isôtomum Beldie f. nova in Add. VI, pag. 654. — Ic.: Pl. 40 fig. 2. — Reg. Timişoara: Mt. Domogled, Ogradena pe V. Mraconiei (r. Orşova). Reg. Constanţa: Babadag. 8 b Frunze mai adînc lobate, cu lobii evident lobulaţi; cel mijlociu se ridică cu vîrful evident mai sus (2 — 3 cm) decît nivelul vîrfurilor celor laterali......................... 9 9 a Frunze pe dos des pubescente f. molie (Opiz) Schwerin in Gartenfl. XII (1893) 326. — A. molie Opiz in Flora VII. 1 (1824) Beii. I, 83, non Pax. — A. tomentosum var. serotinum Kit. in Linn. XXXII (1863) 552. — Exs.: FRE nr. 2879. — Ic.: Pl. 40, fig. 1. — Cea mai comună formă. 234 FLORA R.P.R. *9 b Frunze pe dos glabre sau glabrescente, numai în lungul nervurilor principale scurt pubescente f. affine (Opiz) Pax in Engl. Pflzreich. Heft 8 (1902) 55. — A. affine Opiz 1. c. — Frecvent. var. austriacum (Tratt.) DC. Prodr. I (1824) 594. — A. austriacum Tratt. Obs. bot. fasc. 1 (1811) 5. — A. camp. var. acutilobum Tausch in Flora XII. 2 (1829) 547, non Pax. — Exs.: FRE nr. 1084. — Ic.: Pl. 40, fig. 9. — Lobii frunzelor acuţi sau acuminaţi, pe margini întregi, sinuaţi sau lobulaţi ; în ultimul caz, lobii au contur general acut, cu vîrful (porţiunea de deasupra lobulilor laterali) alungit triunghiular, mai lung decît lat, sau cel puţin tot atît de lung cît lat. Fructe cu nucule glabre. — Are următoarele forme: 1 a Aripile fructului evident falcat încovoiate înăuntru L bedoi (Borb.). — A. Bedoi Borb. Vasm. fl. (1887) 267. — A. camp. ssp. hebecarpum f. Bedoi (Borb.) Pax in Engl. Bot. Jahrb. XI, 1 (1889) 79. — Ic.: Term. füz. XIV (1891) tab. 4, fig. 3. — Reg. Oradea: Băiţa (r. Lunca Vaşcăului). 1 b Aripile fructului orizontale, în prelungire.................................................. 2 2 a Fructe mari, cu aripile, împreună cu nuculele, lungi de 4,5—5,5 cm f. borzae Beldie f. nova in Add. VI, pag. 654. — Exs.: FRE nr. 1084 sub var. austriaca. — Cluj în Păd. Făget. 2 b Fructe cu aripile pînă la 4,5 cm lungime..................................................... 3 3 a Lobii frunzelor întregi sau foarte slab sinuaţi ............................................. 4 3 b Majoritatea frunzelor cu lobii evident lobulaţi ............................................. 5 4 a Frunze pieloase, pe dos glabre f. trichôpodum (Borb.). — A. austriacum subvar. trichopodum Borb. Békésm. fl. (1881) 94. — Reprezintă tipul varietăţii.—Reg. Baia M.: Bistra (r. Vişeu).Beg. Cluj: Cluj, Apahida, Floreşti pe V. Gîrbăului (r. Cluj). Reg. Oradea: Mţii Codrului la Huţa (r. Gurahonţ) ; Oradea. Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Iloviţa (r. T. Severin). Reg. Bacău: Tg. Neamţ. Beg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). 4 b Frunze pe dos pubescente f. bierbachii Schwerin in Gartenfl. XLVII (1898) 106. — Reg. Cluj : Apahida pe Dl. Ciuha (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Covasna (r. Tg. Săcuesc). Reg. Hunedoara : Deva pe DL Cetăţii. Reg. Oradea: Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Pecica. Reg. Bacău: Dîrloaia (r. P. Neamţ) ; Lunca (r. Tg. Neamţ). 5 a Aripile fructului, cu nucule cu tot, pînă la 2 cm lungime f. românicum (Panţu). — A. camp. ssp. leiocarpumv ar. romanicum Panţu Con trib. fl. Buc. III (1910) 53. — Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra). 5 b Aripile fructului mai lungi de 2,5 cm ....................................................... 6 m. — Exs.: FRE nr. 2247. - Ic. : Pl. 42, fig. 5. Arbust pînă la 2,5 m (în alte ţări uneori arbore pînă la 15 m). Lujeri anuali verzi măslinii, slab muchiaţi, glabri sau foarte fin pubescenţi. Frunze ovate, eliptice sau ovat eliptice pînă la alungit lanceolate, de 3—8 cm lungime şi de 3—4 cm lăţime, acute, pieloase, rigide, glabre, lucitoare, pe faţă întunecat verzi, pe dos de un verde mai deschis, pe margini cu o dungă carti-lagineu îngroşată, evident ondulat şi ghimpos dinţate, cu dinţi triunghiu- *) Prelucrată de Al. Beldie. **) Romanii foloseau acest nume pentru arborele Quercus ilex, ale cărui frunze se aseamănă cu cele ale speciilor de Ilex. 17 - c. 507 258 FLORA R.P.R. lari, terminaţi în cîte un ghimpe de 2—3 mm lungime. Peţioli de 5—10 mm lungime, fin pubescenţi. Flori dioice, albe, mirositoare, aşezate la subţioara frunzelor, în inflorescenţe scurte, cimoase, pe lujerii din anul precedent. Caliciu cu 4 (5) diviziuni rotunjite pînă la acutiuscule, de obicei pubescent. Petale puţin concrescute la bază. Stamine 4 (5). Ovar cu 4 (5) loji. Fructul drupă baciformă, sferică pînă la ovoidală, coralin roşie, de 7—10 mm în diam., cu pediceli de 4—8 mm lungime, la interior cu 4 (5) sîmburi brăzdaţi. - V-VI. Staţiunea. Rară, în rarişti de pădure de fag. Răsp. în ţară: Reg. Oradea: Păd. Zimbru lîngă V. Luştilor şi în punctul « Dosul Laurului », alt. cca 500 m, la cca 8 km nord de comuna Zimbru (r. Gurahonţ). Cultivat uneori sporadic prin grădini. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Africa de N. Fam. 69. CELASTRACEAE *) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 119. — Celastreae Rchb. Consp. (1828) 208. Plante lemnoase, repente, erecte, sau urcătoare. Frunze simple, alterne, opuse sau verticilate, cu stipele mici, caduce. Inflorescenţe dihazii simple sau grupate în umbele dispuse adesea la subţioara frunzelor. Florile, de cele mai multe ori mărunte, cu înveliş floral dublu, radiar simetrice (actinomorfe), tetramere, mai rar pentamere. Disc glandular bine dezvoltat. Stamine 4—5 (rar 10), dispuse în alternanţă cu petalele. Gineceu superior, 4—5-carpelar. Fruct capsulă, drupă sau bacă. Seminţe cu arii. Familia cuprinde 40 de genuri. Determinarea genurilor 1 a Frunze ± opuse.Flori bisexuate. Fruct 4—5-locular.... 306. Evonymus 1 b Frunze alterne. Flori unisexuate. Fruct 3-locular ........ Celastrus Genul 306. EY 0NYMUS**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 29], ed. V (1754) 91. Arbuşti sau arbori repenţi sau erecţi, cu lujeri adesea verzi şi în 4 muchii. Frunze opuse, mai rar alterne sau verticilate, peţiolate, cu stipele mici, caduce. Flori în dihazii axilare. Fructul capsulă cu 4—5 loji, de regulă lobată, *) Prelucrată de Em. Ţ o p a **) Nume la Plinius, derivat din cuvintele greceşti eu (ev) = bun, şi onyma sau onoma = nume, adică plantă cu nume bun, folosit în sens ironic, deoarece toate părţile plantei au un miros neplăcut, iar fructul are efecte dăunătoare. Planşa 44. — 1. Evonymus europaea L., la. ramură fructiferă. — 2. E. nana M. B., 2a. lăstar cu frunze. — 3. E. latifolia (L.) Mill., 3a. flori văzute din faţă, 3b. fruct, 3c. fruct în secţiune transversală. — 4. E. verrucosa Scop., 4a. floare văzută din faţă. 17* CELASTRACEAE 261 uneori aripată. Fiecare loje cu 1—2 seminţe învelite de un arii cărnos, de obicei portocaliu. Genul cuprinde cca 176 specii răspîndite pe întreg globul, în zona temperată şi caldă. Determinarea speciilor 1 a Frunze persistente .......................................................2 1 b Frunze căzătoare......................................................... 4 2 a Frunze alterne, rar opuse sau verticilate, liniare, lungi pînă la 5 cm 1. E. nana 2 b Frunze opuse, obovate, subrotunde, lungi de 2—10 cm ..................... 3 3 a Arbuşti repenţi sau căţărători.............................. 5. E. radicans 3 b Arbuşti erecţi .......................................... 6. E. japonica 4 a Lujeri subţiri, acoperiţi cu numeroase verucozităţi de culoare închis brună...................................................... 2. E. verrucosa 4 b Lujeri netezi, fără verucozităţi......................................... 5 5 a Frunze lungi de 3—8 cm. Muguri mici, obtuzi. Flori de tipul 4. Capsulă cu tuberozităţi obtuze..................................... 3. E. europaea 5 b Frunze lungi de 8—14 cm. Muguri alungiţi şi ascuţiţi. Flori de tipul 5. Capsulă cu tuberozităţi aripate ................................ 4. E. latifolia 1. E. nana M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 160; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 561, tab. 30, fig. 5. — Cneorum tricoccum Güldenst. Reise I (1787) 422, non L. — Voniceriu pitic. — Zwerg-Spindelbaum. — EepecKJieT KapjiH-koblih. — Exs. : FRE nr. 974. — Ic. : Pl. 44, fig. 2, 2a. Arbust de 25—200 cm, cu tulpini repente sau ascendente, unghiulare. Frunze persistente, glabre, alterne, verticilate sau uneori opuse, liniare pînă la alungit liniare, lungi de 8—45 mm şi late de 2—10 mm, obtuze sau acute, cu margini întregi sau spre vîrf rar şi fin dinţate, revolute. Flori de cca 4 mm în diam., brune purpurii, cîte 1—3 pe un peduncul subţire, de 1,5—3 cm lungime. Sepale, petale, stamine şi cârpele cîte 4. Capsulă de culoare roză, cu 4 lobi. Arilul îmbrăţişează sămînţă sa aproape pe jumătate. - V-VI, VIII. Staţiunea. Prin zăvoaie şi lunci de anin, salcie, frasin, păduri de stejar, carpen, molid, pe stînci de serpentin, dolomit şi calcare. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M. : Voşlăbeni « După Luncă », Lăzarea de-a lungul Pîr. Romîn (r. Gheorghieni) ; Tuşnad Băi la « Băile cu Stuh », Miercurea Ciuc sub Şcoala silvică şi pe Pîr. Gibo (r. Ciuc) ; Bicsad în lunca Oltului aproape de gară (r. Sf. Gheorghe) ; Subcetate (r. Topliţa). Reg. Bacău: Gorbu la « Gyergyôhollô » (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Grajduri, Bîrnova, Pîr. Stavnic, Mînzăteşti, Mogoşeşti (r. Iaşi) ; Bălteni (r. Vaslui). Reg. Suceava: Zamostea, Rogojeşti (r. Şiret); Bahna pe dreapta Pîr. Racovăţ (r. Fălticeni); Mt. Dămăcuşa la Moldoviţa-Ferăstrău, gura Pîr. Lefe din Fundu Moldovei (r. Cîmpulung). 262 FLORA R.P.R. Variabilitatea speciei 1 a Plantă de pădure şi de stînci, repentă sau ascendentă, de 25—100 cm înălţime, de regulă înfloreşte numai o singură dată pe an. f. ascéndens Ţopa f. nova in Add. VI, pag. 655. — împreună cu specia. 1 b Plantă de luncă, erectă, de 1 — 2 m înălţime, înfloreşte şi fructifică de 2 ori pe an. f. erécta Ţopa f. nova in Add. VI, pag. 656. — împreună cu specia. întrebuinţări. A fost luat în cultură în anul 1830 ca plantă de ornament. Se recomandă a fi altoit pe E. europaea. Fiind rezistent la frig şi secetă, se poate folosi la fixarea terenurilor mobile şi neproductive. R ă s p. gen.: Asia centrală, de unde se continuă fragmentar în Europa de SE, pînă în R.P. Romînă. 2. Έ. verrucôsa Scop. FI. carn. I, ed. II (1772) 166; FI. U.R.S.S. XIV (1949) 559, tab. 30, fig. 4. — Salbă rîioasă. — Bibircsos kecskerâgô. — Warziger Spindelbaum. — BepecKJieT 6opo,zţa3*iarbiH. — Ic. : PL 44, fig. 4, 4a. Arbust de 1—3 m. Lujeri subţiri, aproape rotunzi, verzui, acoperiţi cu numeroase verucozităţi închis brune. Frunze ovate, ovat lanceolate sau alungit eliptice, de 3—6 cm lungime, acuminate, fin crenat serate, la bază rotunjite sau cuileat îngustate. Peţioli lungi de 2—3 mm. Flori brunii, de cca 6 mm în diam., cîte 1—3, în dihazii reduse, pe un peduncul de 3—4 cm lungime. Sepale, petale, stamine şi cârpele cîte 4. Capsulă de cca 1 cm lungime, cu 4 lobi. Seminţe negre, înconjurate incomplect de un arii portocaliu, se coc în Aug. — Sept. — V—VI. Staţiunea. Prin păduri, crînguri şi tufărişuri. Răsp. înţară: Comună în regiunea de cîmpie şi coline, sporadică în cea de munte. Variabilitatea speciei 1 a Ramuri verzi, neverucoase f. lévis (Schur). — E. verrue, b. lavis Schur Enum. pi. Transs. (1866) 141. — Reg. Stalin: Rară pe colinele de la Guşteriţa (r. Sibiu). 1 b Ramuri cu verucozităţi............................................................ 2 2 a Frunze ovate, ovat lanceolate sau alungit eliptice, lungi de 3 —6 cm var. genùina Syr. in Bull. Soc. Nat. Mosc. Séct. Biol. XL (1931) 48. — Frecventă, f. levifolia (Beck) Săvul. et Rayss Mat. fi. Bas. III (1934) 150. — E. verrue. β. laevifolius Beck FI. Sudbosn. in Ann. Hofmus. Wien II (1887) 105. — Frunze glabre şi netede. — Foarte comună. f. puberula (Beck) Borza Gonsp. II (1949) 181. — E. verr. a. puberulus Beck 1. c. — Frunze scurt păroase şi aspre pe dos pe nervuri, peţioli şi pe ramurile tinere. — Trans., Munt. Dobr. 2 b Frunze lanceolate sau alungit lanceolate ..........:.............................. 3 3 a Frunze lanceolate, cu vîrf ascuţit, de culoare roşie brunie, ca şi partea verucoasă a ramurilor de un an var. transsilvănica (Kârpâti). — E. verr. f. transsilvanica Kârpâti in Borbâsia I (1939) 104. — Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa. CELASTRACEAE 263 3 b Frunze alungit lanceolate, de 2 — 3 cm lungime var. minor Schur 1. c. — Reg. Aut. M. : Sîncrăeni (r. Ciuc). Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu). întrebuinţări. Scoarţa rădăcinilor conţine o însemnată cantitate de guta-percă (9—18%), din care se fabrică tuburi, tipare, izolatoare la firele din cablurile telegrafice submarine, materiale electrotehnice, medicale, precum şi pentru industria chimică (recipiente pentru acidul fluorhidric). Seminţele conţin glicozide cardiotonice. înmulţirea se face prin seminţe, lăstari, drajoni şi marcote. Planta este adeseori atacată de insecta Eriophyes psilonotus Nai., precum şi de ciuperca Xanthochrous ribis (Schum.) Pat. var. evonymi (Kalchbr.) Bourd. et Galz. Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Caucaz. 3. E. europaéa L. Sp. pl. ed. I (1753) 197, p.p.; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 553, tab. 30, fig. 1. - E. vulgaris Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 1. — Salbă moale, Voniceriu. — Csikos kecskerâgô. — Europăischer Spin-delbaum. — EepecKjieT eBponeHCKHH. — Exs.: FRE nr. 1714. — Ic.: Pl. 44, fig. 1, la. Arbust sau arbore pînă la 6 m. Lujeri tineri verzi, mai tîrziu bruni verzui, cu 4 muchii rotunjite; lăstarii cu creştere viguroasă, prevăzuţi cu 4 muchi aripate, formate din suber. Frunze alungit lanceolate sau ovat eliptice, lungi de 3—10 cm, acuminate, la bază îngustate, crenat serate, scabre, pubescente sau glabre, pe dos albăstrui verzi. Peţioli lungi de 5-—10 mm. Flori verzi gălbui, de cca 1 cm în diam., cîte 3—8 în dihazii simple sau reduse, aşezate în subţioara frunzelor, cu pediceli lungi de 1—3,5 cm. Sepale, petale, stamine şi cârpele cîte 4. Staminele inserate la marginea unui disc nectarifer romboidal. Capsulă de 1 — 1,5 cm în diam., de culoare roşie carmin sau roză, cu 4 lobi obtuzi, deschizîndu-se la maturitate prin 4 valve. Seminţe albicioase, înconjurate de un arii portocaliu* — V. Staţiunea. Prin păduri, crînguri şi tufărişuri, în regiunea de cîmpie şi de coline. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1 itatea speciei 1 a Frunze glabre var. typica Maxim, in Bull. Acad. Sc. Pétersb. (1881) 449. — Frecventă în nord-vestul ţării. f. intermédia (Gaud.) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 181. — E. eur. var. intermedia Gaud. Fl. helv. II (1828) 226. — E. eur. var. ovata Dipp. Laubholzk. II (1898) 407. — Frunze lat eliptice, ascuţite, de regulă de 8—9 cm, mai rar 12 — 16 cm lungime. Fructe mari, pînă la 15 mm în diametru. — Foarte comună. f. microphylla Beck in Fedde Rep. 17 (1921) 451. — Frunzele ramurilor florifere eliptice, de 2—3 cm lungime, la bază puţin cuneate, la vîrf rotunjite, cele apicale mai mari, pînă la 4 cm lungime. — Sporadică. 264 FLORA R.P.R. f. angustifôlia (Schultz) Borza Consp. 1. c. — E. eur. ssp. angustifolia Schultz in Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 827.— Frunze îngustate spre bază, ovat lanceolate.— Reg. Cluj : cultivată în parcul de la Borşa (r. Gherla) ; Cluj în Grădina Instit. Agronomic. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Timişoara : Păd. Ciala (r. Arad). 1 b Frunze pubescente sau scabre ....................................................... 2 2 a Frunze cu asperităţi scabre, abundente pe nervurile dorsale var. grandifôlia Form. in Verh. NV Brünn XXXVIII (1899) 229. — E. bulga-rica Velen. FI. bulg. (1891) 116. — Frecventă în sud-estul ţării şi în V. Stavnicului (r. Iaşi). f. pôntica (Săvul. et Rayss). — E. eur. ssp. pontica Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 154. — Tulpină aripat suberoasă. Frunze aproape rotunde, rigide. — Sporadică. f. angustâta Ţopa, Soran et Nyâr. f. nova in Add. VI, pag. 656. — Frunze alungit lanceolate sau eliptic lanceolate, lungi de 6—12 cm şi late de 1 — 4,5 cm. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. 2 b Ramuri şi frunze pe ambele feţe pubescente. Capsule glabre var. subvelûtina Săvul. et Rayss 1. c. 153. — Sporadică în sud-estul ţării. f. pubescens (Stev.) Săvul. et Rayss 1. c. 154. — E. eur. β. pubescens Stev. Verz. taur. (1857) 101. — Frunze pubescente pe dos. — Reg. Craiova: Broşteni, Stre-haia (r. Strehaia). Reg. Rucureşti: Comana (r. Vidra); Bucureşti. Reg. Constanţa: Adamclisi. Reg. Racău: Bacău. întrebuinţări. Lemnul omogen, alb sau gălbui, se lucrează destul de uşor şi este folosit pentru placaje, cuie de cismărie, scobitori. Carbonizat în vase închise, dă un cărbune foarte fin, utilizat la desen şi la fabricarea pulberii. Materia roşie a arilului dă o culoare frumoasă şi trainică. Alifia făcută din fructele pulverizate şi amestecate cu unt e folosită contra păduchilor. Scoarţa, frunzele şi seminţele sînt purgative. în scoarţa rădăcinilor se află 1 — 6% gutapercă. Scoarţa tulpinilor mai conţine materii tanante, răşină, asparagiiiă şi glicozidul evonimina, cu acţiune cardiacă asemănătoare cu a glicozi-dului obţinut din Digitalis. Fructul deasemenea conţine evonimină. Din seminţe se obţine triacetina, cu acţiune hipertensivă. Drogul în cantitate mai mare este toxic. R ă s p. gen.: Europa, Asia de V. 4. E. latifolia (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. - E. eur. β. latifolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 197. — Kalonymus latifolia (Mill.) Prokh. in Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 569, tab. 30, fig. 7. - Salbă moale. - Széles-levelü kecskerâgô. — Breitbrâttriger Spindelbaum. — EepecKJieT mnpoKOJiH-cTHbiü. — Exs. : FRE nr. 2455 a, b, c. — le. : Pl. 44, fig. 3, 3a — c. Arbust pînă la 4 m, cu lujeri cilindrici, puţin turtiţi, verzi măslinii. Muguri alungit fuziformi. Frunze lungi de 8—14 cm şi late pînă la 6 cm, alungit eliptice pînă la obovate, scurt acuminate, fin serate, la bază îngustate, glabre. Flori verzui, de cca 1 cm în diam., cîte 7—15. Sepale, petale stamine şi cârpele cîte 5. Capsulă roşie purpurie, lată de 2—2,5 cm, cu 5 Planşa 45. — 1. Celastrus scandens L., ramură floriferă, la. ramură fructiferă, lb. floare în secţ. longitudinală. — 2. C. orbiculata Thunb., ramură floriferă, 2a. ramură fructiferă, 2b. floare mărită. — 3. Evonymus radicans Sieb. — 4. E. japonica L., 4a. porţiune din inflorescenţă, 4b. floare mărită, 4c. floare în secţiune longitudinală. PLANŞA 45 / CELASTRACEAE 267 lobi aripaţi. Seminţe albe, complect înconjurate de un arii portocaliu. — V-VI. Staţiunea. Prin păduri şi tufărişuri montane, pe soluri calcaroase şi bogate în humus. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Mţii Giurgeului pe Mt. « Ôcsém» (r. Ciuc). Reg. Stalin: Or. Stalin, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); Cisnădie pe Mt. « Gotzenberg » (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva, Mintia (r. Ilia). Reg. Oradea: Pietroasa la Cornu Muntelui (r. Lunca Vaşcăului) ; Mţii Bihorului între Neagra (r. Cîmpeni) şi Cucurbeta; Moneasa, Dezna pe Dl. « Hollo » şi Dl. « Hollocska », Piatra Pătrăuţi (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara : Sasca pe V. Beiuşniţei, Ciclova Montană (r. Oraviţa) ; Y. Cernei (r. Orşova) ; Moldova Nouă. Reg. Piteşti: Călimăneşti, Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Vultureşti pe Dl. Plopilor, Rucăr pe Mt. Ghimbavu (r. Muscel) ; Mţii Bucegi pe V. Urlătoarei, Sinaia, Moreni în V. Făuresei (r. Cîmpina). Reg. Galaţi: Mt. Stogu (r. Vrancea). Reg. Bacău: Hîrleşti pe coasta Savarului (r. Roman). întrebuinţări. Se poate folosi ca plantă de ornament şi pentru extragerea de gutapercă. Lemnul posedă aceleaşi proprietăţi ca şi cel de E. europaea. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Algeria. 5. -)f E. râdicans Sieb. in Miq. Ann. Mus. Lugd. Bat. III (1867) 202. — Ic. : Pl. 45, fig. 3. Arbust repent sau căţărător, multiramificat. Frunze persistente, opuse, obovate, eliptice sau subrotunde, crenat serate, lungi de 2—5 (9,5) cm şi late de 1,2—4 cm. Inflorescenţe cu 7—15 flori albe verzui, tetramere, de 6—7 mm în diametru. Fruct alb verzui sau roşcat. Seminţe albe gălbui, cu arii de culoare portocalie. — VI—VII. Cultivat prin parcuri şi grădini. V ari abi 1 itatea speciei 1 a Arbust mic, repent var. répens Ţopa var. nova in Add. VI, pag. 656. f. viridis (Rgl.). — E. radicans var. viridis Rgl. Fl. ussur. (1862). — Frunze verzi. — Prin parcuri şi grădini. -)£ f. argénteo-marginâta (Rehd.). — E. rădic. var. argenteo-marginata Rehd. in Bail. Cycl. Am. hort. II (1900) 559. — Frunze pe margini tivite cu alb. — Prin parcuri şi grădini. f. réseo-marginâta (Rehd.). — E. rădic. var. roseo-marginata Rehd. 1. c. — Frunze pe margini tivite roşiatic. — Prin parcuri şi grădini. 1 b Arbust înalt de 1,5 m, căţărător var. végéta Rehd. in Sârg. Trees I (1903) 129, tab. 65. -)f f. robusta Ţopa f. nova in Add. VI, pag. 656. — Diferă de var. vegeta tipică prin ramurile sterile înalte pînă la 8 m, prevăzute cu rădăcini adventive. Ramurile fertile lungi de 1,5 m, de obicei fără rădăcini, cu frunze lungi de 2,5—9,5 cm şi late de 2—4 cm, lat eliptice sau aproape rotunde, acute sau ± obtuze, crenat serate, ± groase, verzi şi pestriţe. — VIII (fructifică XI). — Cultivată la Bucureşti în Cişmigiu. Răsp. gen.: Japonia; introdusă în Europa în 1862. 268 FLORA R.P.R. 6. -X- E. japonie a L. f. Suppl. (1781) 154; Thunb. FI. jap. XLII (1784) 100; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 552. — Salbă japoneză. — Japân kecskerâgô. — Japanischer Spindelbaum. — BepecKJier hiïohckhh. — le. : Pl. 45, fig. 4, 4a—c. Arbust de 3 (8) m, erect, cu frunze opuse, persistente, coriacee, obovatey rar subrotunde, pînă la 7 cm lungime. Inflorescenţă 5—multifloră, alb verzuie. Antere galbene. Capsulă roşie carmin. Seminţe albe. — VI—VII. Cultivat prin case şi sere. R ă s p. gen.: Japonia, Coreea, China. Genul CELĂSTRUS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 59], ed. V (1754) 91. Arbuşti căţărători cu frunze alterne, simple şi stipele filiforme sau înţepătoare. Flori terminale sau axilare, unisexuate, mici, albe verzui. Fruct trilocular. Genul cuprinde peste 30 de specii răspîndite în America şi China. Determinarea speciilor 1 a Frunze ovate/ cu peţioli pînă la 2 cm. Flori terminale, Capsule gălbui 1. C. scandens 1 b Frunze subrotunde pînă la obovate sau alungit obovate, cu peţioli lungi pînă la 25 mm. Flori axilare. Capsule portocaliu gălbuiJ 2. C. orbiculata 1. * C. scandens L. Sp. pl. ed. I (1753) 196. — Ic.: PI. 45, fig. 1, la, b. Arbust căţărător pînă la 8 m, cu lujeri rotunjiţi, fără spini. Frunze alterne, ovate, cu baza lat cuneată, de 5—10 cm lungime, serate, glabre; peţiolul lung pînă la 2 cm. Panicule terminale, lungi de 5—10 cm, cu cîte 14—15 flori. Capsulă gălbuie. — VI. Cultivat prin grădini ; plantă decorativă, foarte rezistentă la intemperii.. R ă s p. gen.: America de N. 2. -X- C. orbiculata Thunb. Fl. jap. (1784) 97. — C. articulatus DC. Prodr. II (1825) 7. - Ic.: PI. 45, fig. 2, 2a, b. Arbust căţărător pînă la 12 m, cu lujeri rotunjiţi, fără spini. Frunze alterne, de regulă aproape subrotunde pînă la obovate sau alungit obovate,. de 5—10 cm lungime, cu peţioli lungi pînă la 25 mm. Inflorescenţe cime axilare scurte, cu 1—3 flori poligame-dioice, mici, verzui. Capsulă portocalie gălbuie, de cca 8 mm în diam., dehiscentă în 3 valve, fiecare cu cîte *) De la grecescul kelas = toamnă, şi astron = stea, referitor la fructele ce se coc* toamna tîrzîu. STAPHYLEACEAE 269 1—2 seminţe înconjurate de un arii cărnos, roşu. — VI. Cultivat în grădini botanice şi la Băile Victoria de lîngă Oradea. Răsp. gen.: China, Sahalin, Japonia. Fam. 70. STAPHYLEÂCEAE *) Lindl. Nat. Syst. ed. I (1830) in clavi. — Staphyleaceae DC. Prodr. II (1825) 2, pro trib. Celastr. Arbori sau arbuşti, cu frunze opuse sau alterne, trifoliate sau penat compuse, stipelate. Flori hermafrodite, mai rar poligame, radiar simetrice (actinomorfe) de tipul 5, în inflorescenţe axilare sau terminale. Sepale libere sau numai la bază concrescute, imbricate. Petale libere, imbricate. Stamine inserate la marginea discului, în faţa sepalelor. Discul intrastaminal. Ovar superior, de regulă 3-locular sau imperfect 3-locular (rar 1-locular), din (2) 3 cârpele. Stile 1—3, libere sau ± unite. Ovule anatrope, ± ascendente sau orizontale, cu placentaţie axilară. Fructul capsulă, cu pereţi membranoşi sau cărnoşi, dehiscentă sau indehiscentă. Seminţe cu endosperm şi cu tegument pietros sau crustaceu, cu hil evident, uneori acoperite cu un arii subţire, cărnos. Embrion mare, inclus în endosperm, cu cotiledoane plan convexe. Familia cuprinde 5 genuri, cu cca 25 specii, răspîndite mai ales ΐη regiunile temperate ale emisferei nordice. Genul 307. STAPHYLÉA **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 270], ed. V (1754) 130. Arbuşti sau arbori scunzi, cu frunze caduce. Muguri ovoidali, cu 2—4 solzi exteriori. Frunze opuse, peţiolate, imparipenat compuse, cu 3 —7 foliole serulate. Stipele liniare, caduce. Flori cu pediceli articulaţi, cu cîte 2 bractei, in panicule terminale, erecte sau pendente. Sepale 5, petaloide, caduce, cca de lungimea petalelor. Petale 5, erecte, albe sau roze. Stamine 5, cca de lungimea petalelor. Disc plan, 5-lobat. Stile 2—3, libere sau unite la vîrf, cu stigmat capitat. Ovar din 2—3 cârpele libere la vîrf. Fructul capsulă veziculoasă, membranoasă, de regulă 2—3-lobată, cu 2—3 loji, în fiecare lojă cu 1 sau puţine seminţe, se deschide la vîrf pe laturile interioare ale carpelelor. Seminţe globulos obovoidale, cu tegument tare, lucitor, fără arii. Genul cuprinde 11 specii răspîndite în regiunile temperate din emisfera nordică. S. pinnâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 459; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 579. -Clocotiş. — Hôlyagfa. — Pimpernuss. — Rjiena^Ka nepHcran. — Exs.: FRE nr. 2553. - Ic. : Pl. 37, fig. 2, 2a. Arbust pînă la 5 m. Lujeri anuali viguroşi, glabri, verzi măslinii pînă la bruni sau bruni roşcaţi, lucitori, cu foarte numeroase lenticele albe, alungite. *) Prelucrată de A1. Beldie. **) După grecescul staphylé = ciorchine, referitor la forma inflorescenţei; numele plantei la Plinius. 270 FLORA R.P.R. Lujerii de 2 ani şi ramurile mai bătrîne cu striaţiuni albicioase în lung. Muguri ovo-conici, acuţi, turtiţi lateral, cu 2 margini carenate, cu un singur solz exterior aparent, verzi pînă la roşii bruni. Frunze opuse, lung peţiolate, imparipenat compuse, cu 5—7 foliole. Foliole eliptice pînă la alungit ovate, lungi de 5—12 cm, la vîrf acuminate, pe margini mărunt şi ascuţit serate, pe dos verzi albăstrii, în tinereţe subţiri, spre bază şi pe nervuri scurt păroase, după înflorire ± pieloase, glabre. Flori în panicule lung pedunculate, de 5—12 cm lăţime, cu pediceli lungi, articulaţi. Sepale ovate pînă la alungit lanceolate, de 8—14 cm lungime, albe gălbui, la vîrf puţin roşietice, glabre, caduce. Corola în formă de clopot, cu petale alungit lanceolate pînă la obovate, albe gălbui, la exterior adesea roşietice, numai cu puţin mai lungi decît sepalele. Stile concrescute la vîrf. Fructul capsulă umflată, sferică, piriformă pînă la invers cordiformă, de 2,5—4 cm lungime, de regulă bilobată, cu pereţi membranoşi, reticulat nervaţi, palid verde, mai tîrziu .brună şi rugoasă, la vîrf cu resturile persistente ale stilelor, la interior cu 2—3 loji. Seminţe cîte 1 sau puţine în fiecare lojă, sferice sau ovoidale, de cca 1 cm lungime, deschis brune, glabre, lucitoare. Hilul mare, alb, puţin concav şi cu margini ascuţite. — V—VI. Staţiune^. Sporadică în zona forestieră, din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan inferior, prin păduri, la margini de păduri, în tufărişuri, pe stîncării. Uneori cultivată prin grădini. Răsp. în ţară: jReg. Baia M. : între Cărei şi Urziceni (r. Cărei) ; Băiţa în Mţii Făgetului (r. Cehul Silvaniei). Reg. Cluj: Bistriţa, Teaca (r. Bistriţa); Viţa, Chiochiş, Matei (r. Beclean) ; Canciu, Nireş, Cireşoaia, Sînmărghita (r. Dej) ; Tăuşeni, Sicu, Coasta, Ţop, Sîntejude, Ţaga (r. Gherla) ; Cluj în Păd Făget, Hoia, Mănăştur, V. Morii şi V. Plecica, Sălicea, Gheorghieni, Juriul de Cîmpie, Cojocna, Vaidacămăraş (r. Cluj); Mociu, Zăul de Cîmpie, Comlod, Sărmăşel, Ulieş (r. Sărmaş) ; Buru, Cheia Turzii (r. Turda) ; Aiud, Măgina, Rîmeţi-Olteni, Cisteiu de Mureş (r. Aiud) ; Iernut, Sînger, Grindeni, Figheu, Lechinţa, Deag (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Sabed, Culpiu, Band (r. Tg. Mureş); Odorhei. Reg. Stalin: Jidveiu, Cetatea de Baltă (r. Tîrnăveni) ; Mediaş, Cergău Mare, Richişu, Cenade, Vorumloc, Ţapu, Proştea Mare, Biertan (r. Mediaş) ; Sighişoara, Dumbrăveni, Boiu, Feleag (r. Sighişoara) ; Hosman, Merghindeal (r. Agnita) ; V. Lotrioarei lîngă Pasul Turnu Roşu, Gura Rîului, Tălmaciu, Guşteriţa, Şura Mare (r. Sibiu) ; Oraşul Stalin, Săcele (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Mamut; V. Secaşului (r. Sebeş) ; Orăştie ; Deva pe Dl. Cozia, Roşcani pe V. Dobrei, Boz (r. Ilia) ; V. Sîngeor-giului, Govăşdia (r. Hunedoara); Gînţaga (r. Haţeg). Reg. Oradea: Săldăbagiu de Munte, Cetariu, Ineu, Haieu (r. Oradea) ; Ucuriş (r. Salon ta) ; Şuncuiuş pe V. Prelucii, Dobreşti (r. Beiuş) ; Agriş, Arăneag, Nadăş (r. Ineu); Dezna, Buteni, Chişindia (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Şiria (r. Arad) ; Lipova, Şoimoş, Dorgoş, Cladova, Ghioroc, Cuvin (r. Lipova) ; Nădrag (r. Lugoj) ; Căvăran (r. Caransebeş) ; Socolari, Sasca Romînă pe V. Beiului, Sasca Montană pe V. Şuşara (r. Oraviţa) ; Băile Herculane pe Mt. Domogled şi în V. Cernei, Ogradena pe V. Mraconiei, V. Dunării la Cazane (r. Orşova) ; Berzasca pe V. Sirinei (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Vîrciorova la Porţile de Fier (r. T. Severin) ; Vînju Mare, Jiana Mare (r. Vînju Mare) ; Craiova, Bucovăţ pe V. Leamna, Bratovoeşti (r. Craiova) ; Dîlga în Lunca Jiului, Giurgiţa în lunca Desnăţuiului (r. Segarcea) ; Căciulăteşti, Murta (r. Gura Jiului); Morunglavu (r. Balş). Reg. Piteşti: Conţeşti (r. Piteşti). Reg. Ploeşti: RHAMNACEAE 271 Puchenii Mici în Păd. Surăţei, Poenarii Burchii (r. Ploeşti) ; Pietroasele în Păd. Bădeni-Miluiţi (r. Mizil) ; V. Nişcovului (r. Buzău) ; în regiunea inferioară a dealurilor din raionul R. Sărat. Reg. Bucureşti: Roşiori de Vede în Păd. Lunca Vezii; Buftea, Ciocăneşti în Păd. Popeasca (r. Răcari) ; Bălteni în Păd. Scroviştea, Ciolpani în Păd. Hereasca, Periş (r. Snagov) ; Bucureşti în Păd. Mogoşoaia, Păd. Băneasa. Păd. Pantelimon ; Comana, Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra) ; Mitreni în Păd. Ciornuleasa (r. Olteniţa) ; Pasărea, Vadu Anii în Păd. Tînganu (r. Brăneşti) ; Lehliu ; Slobozia. Reg. Constanţa : Babadag, între Babadag şi Baia, Ciucurova (r. Istria) ; între Rasova (r. Medgidia) şi Talaşman (r. Adamclisi); între Greci şi Hamcearca, Meidanchioi, Nifon (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Cerna (r. Măcin); Scînteia pe Măgura Odobeştilor (r. Panciu). Reg. Bacău: Verşeşti (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Bîrlad, Mrea Adam (r. Bîrlad); Creţeşti în Păd. Dobrina (r. Huşi); Trestiana, Dobrovăţ în Păd. Cobuza, Comarna în Păd. Marmora, Iaşi, Dl. ' Repedea, Niţelea, Aroneanu, Cîrlig, Coada Stîncii, Mîrzeşti, Miroslava, Ciurea, Roşcani (r. Iaşi). Reg. Suceava: Călăraşi în Păd. Ciornohalu (r. Truşeşti). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S. Ordinul RHAMNĂLES Fam. 71. RHAMNÂCEAE *) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 107. — Rhamneae R. Br. Flindl. Voy. II, App. 3 (1814) 554. Arbuşti sau arbori adesea spinoşi, uneori căţărători. Frunze căzătoare sau persistente, simple, opuse sau alterne, cu stipele mici, caduce sau transformate în spini. Flori de obicei mici, hermafrodite sau, prin avortare, imperfect dioice (poligame-dioice), mai rar poligame sau dioice, de tipul 4 sau 5, solitare sau în inflorescenţe cimoase, axilare, fasciculate, mai rar racemiforme. Sepale valvate. Petale mici, adesea evident concave sau glugate. Stamine aşezate în faţa petalelor. Receptacul în formă de cupă. Discul aproape totdeauna evident, intrastaminal. Ovar din 2—5 (de regulă 3) cârpele, liber sau ± concrescut cu receptaculul, 2—4 (5)-locular, prin avortare uneori 1-locular, în fiecare lojă cu cîte un ovul bazai, ascendent şi apotrop. Stil simplu sau divizat. Fruct capsulă pluriloculară sau drupă cu mai mulţi sîmburi. Sămînţă fără endosperm sau cu endosperm slab dezvoltat. Embrion drept, cu cotiledoane mari, plane. Familia cuprinde cca 50 de genuri, cu aproximativ 500 de specii, răspîndite în toate regiunile globului. Determinarea genurilor 1 a La baza fiecărei frunze se găsesc cîte 2 spini, proveniţi din modificarea stipelelor. Frunze cu 3 (5) nervuri pornind de la baza laminei........ 2 1 b Baza frunzelor fără spini (spinii se pot afla numai la vîrful unor lujeri) Frunze cu nervaţiune penată.......................... 308. Rhamnus 2 a Fruct uscat, comprimat, cu o aripă circulară, orizontală 309. Paliurus 2 b Fruct drupă ovoidală sau elipsoidală................. 310. Zizyphus *) Prelucrată de Al. Beldie. 272 FLORA R.P.R. Genul 308. RHĂMNU S *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 58], ed. V (1754) 89. Arbuşti sau arbori scunzi, cu frunze opuse sau alterne, întregi, crenate sau serate, cu nervaţiune penată, stipelate. Flori poligame-dioice (imperfect dioice), hermafrodite, mai rar poligame sau dioice, de tipul 4 sau 5, solitare sau în cime axilare. Ovar 2—4-locular, liber, cufundat în receptacul. Fruct drupă cu (1) 2—4 (5) sîmburi; sîmburii cu pereţi subţiri, pieloşi sau lemnoşi, dehiscenti pe faţa internă sau nedehiscenţi, cu cîte o sămînţă. Genul cuprinde cca 100 specii răspîndite mai ales în zona temperată a emisferei nordice şi cîteva în Africa de S şi Brazilia. Determinarea speciilor 1 a Muguri nuzi, neacoperiţi cu solzi. Stil nedivizat, cu stigmat capitat. Frunze alterne, pe margini întregi şi uşor sinuate, cu nervurile laterale aproape drepte, numai către marginea frunzei brusc arcuite. Vîrful lujerilor nu se termină în spini .............................. 1. R. frangula 1 b Muguri cu solzi. Stil 2—5-divizat. Frunze (cel puţin în parte) opuse sau imperfect opuse, pe margini ± crenate sau serate, cu nervurile laterale evident arcuite de la bază. Vîrful lujerilor adesea terminat în spin .. ;........................................................... 2 2 a Peţiolii frunzelor mature de 1—4 cm lungime. Frunze de regulă lungi de 3—6 cm. Sămînţa pe faţa dorsală cu o crăpătură longitudinală îngustă ......................!......................... 2. R. cathartica 2 b Peţioli pînă la 1 cm lungime. Frunze de regulă de 1,5—4 (5) cm lungime. Sămînţa pe faţa dorsală cu o deschidere longitudinală largă, alungită, cartilagineu îngroşată pe margini ........................... 3. R. tinctoria Secţia I. FRANGULA (Miil.) S.F. Gray Arrang. brit. pl. II (1821) 621. — Fran- gala Mill. Gard. Dict. ed. VII (1759) pro gen. Lujeri nespinoşi. Muguri nuzi. Flori hermafrodite, de tipul 5. Stil nedivizat, cu stigmat 3-capitat. Seminţe fără crăpătură longitudinală. Cotiledoane hipogee. 1. R. frangula L. Sp. pl. ed. I (1753) 193. — Frangula Alnus Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768); FI. U.R.S.S. XIV (1949) 642. - R. rüpestris Baumg., Brandza, non Scop. — Cruşîn, Paţachină. — Kutyabenge. — Faul-baum. — KpymHHa ojiBxoBHÆHaH. — Exs. : FRE nr. 1717 a, b. — Ic: PI. 46, fig. 2, 2 a. Arbust de 1—3 m, mai rar arbore scund pînă la 6 m, nespinos. Lujeri anuali patent divergenţi, bruni sau bruni-cenuşii, cu numeroase lenticele lungi, cenuşii, albicioase sau gălbui, la început pubescenţi. Muguri nuzi, formaţi din frunzişoare brune, păroase, cei laterali foarte mici, alipiţi de lujeri, cel terminal mai mare. Frunze alterne, în tinereţe subţiri, moi, la matu- *) De la cuvîntul celtic ram = tufă, arbust; la Theophrastos şi Dioscorides numele « rhamnos » se referă la diferite specii ale genului Rhamnus. RHAMNACEAE 273 ritate mai rigide, eliptice, lat eliptice pînă la eliptic obovate, de obicei de 4—7 (12) cm lungime şi 2 —5 (6) cm lăţime, acute sau ± acufhinate, mai rar obtuze, la bază îngustate, pe margini întregi şi uşor sinuate, pe faţă închis verzi, lucitoare, pe dos deschis verzi, cel puţin în tinereţe ± pubescente în lungul nervurilor. Nervurile laterale cîte (7) 8—9 perechi, drepte şi aproape paralele, numai către marginea frunzei brusc arcuite în sus. Peţioli de 1—2 cm lungime, la început pubescenţi. Flori hermafrodite, de tipul 5, de 3—4 mm lungime, în formă de pîlnie, albe verzui, la început păroase, aşezate cîte 2—3 în cime axilare, cu pediceli de 8—12 mm lungime. Sepale de cca 3 mm lungime, alungit triunghiulare, acute, aproape de aceeaşi lungime cu tubul caliciului. Petale unguiculate, la vîrf emarginate, concave, puţin mai scurte decît sepalele, fiecare învelind la exterior cîte o stamină. Stamine puţin mai scurte decît petalele, cu antere mari şi filamente scurte. Fruct sferic, la început verde, apoi roşu, la maturitate negru violet sau întunecat purpuriu, de 6—8 mm diametru, cu 2—3 seminţe de cca 5 mm lungime, comprimate. — V-VII. Staţiunea. Frecvent de la cîmpie pînă în regiunea dealurilor, sporadic în etajul montan, de obicei în locuri umede, prin păduri, zăvoaie, tufărişuri, prin lunci, pe malul apelor, în mlaştini. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile din ţară. V ari abi 1 itatea speciei f. latifolia Dipp. Laubholzk. II (1892) 528. — Frunze mari, de 8—10 (12) cm lungime şi 5—6 cm lăţime. — Sporadică. f. oppositifôlia Săvul. et Rayss in Bull. Sect. sc. Acad. roum. tom. VIII, nr. 5—6 (1922—23) 84. — Ramuri şi frunze opuse. — Rară. întrebuinţări. Scoarţa se foloseşte mult în farmacie (« Cortex Frangulae»), constituind una dintre cele mai valoroase materii brute vegetale cu acţiune laxativă, purgativă şi antihelmintică, datorită conţinutului în oximetilantrachinonă. Mai conţine emo-dinglicozidul frangulina, acid crizofanic şi o izoemodină. Fructul conţine anthrachinone şi anthranoloni liberi sau legaţi de glicozide, precum şi flavon-glicozizi, materii tinctoriale galbene, materii amare, zahăr, pectină şi vitamină C. Substanţa tinctorială este folosită în industria textilă. Lemnul produce cel mai bun cărbune pentru prepararea prafului de puşcă. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV. Secţia II. CERVISPINA (Mnch.) DC. Prodr. II (1825) 24. — Cervispina Mnch. Meth. (1794) 686, pro gen. Lujerii, cel puţin în parte, terminaţi în spin. Muguri cu solzi. Flori de regulă poligame-dioice, de tipul 4. Stil 2 —4-divizat. Sămînţă pe faţa dorsală cu o crăpătură sau o deschidere largă longitudinală. Cotiledoane epigee. 2. R. cathârtica L. Sp. pl. ed. I (1753) 193; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 660, tab. 37, fig. 3. _ R. cath. var. subpubescens Simk. in Nov. Kozl. VI (1907) 49. — R. infectoria Schur Enum. pl. Transs. (1866) 142. — Verigariu, 18 - c. 507 274 FLORA R.P.R. Spinul cerbului. — Varjutovis benge. — Kreuzdorn. — >Kecrep cjiaÔHTejib-HLiH. — Exs. : FRE nr. 2454. — Ic.: PI. 46, fig. 4, 4a, b; Kârp. in BK XXXIV (1937) 202, fig. c. Arbust sau arbore scund pînă la 3 (6) m, divaricat ramificat, cu numeroase ramuri laterale scurte, terminate în spin. Lujeri anuali cenuşii sau parţial brun roşcaţi, glabri, lucitori, cu lenticele răzleţe, la vîrf de obicei terminaţi în spin. Lujerii de 2 ani cenuşii sau bruni roşcaţi. Brahiblaste adeseori prezente, terminate cu fascicule de frunze. Muguri ovoidal conici, ascuţiţi, alipiţi de lujer şi uneori cu vîrful ± încovoiat, cu numeroşi solzi bruni, pe margini cu o dungă lată cenuşie şi ciliaţi. Cicatricea frunzei verticală, cu 3 urme fasciculare. Frunze opuse sau imperfect opuse, foarte variabile, subrotunde sau ovate, pînă la eliptice, de (3) 4—8 (9) cm lungime şi 1—3,5 (6) cm lăţime, acute, scurt acuminate sau obtuze, cu 3—4 (5) perechi de nervuri laterale evident arcuite, la bază trunchiate, rotunjite pînă la slab cordate sau îngustate, pe margini crenat serulate, pe faţă verzi întunecate, pe dos deschis veni, glabre sau ± pubescente, în tinereţe subţiri, la maturitate tari, aproape pieloase. Peţioli de 1—4 cm lungime, de cca 1/2—2/3 din lungimea laminei şi de 2—4 ori mai lungi decît stipelele subţiri şi caduce. Flori mici, în cime fasciculate axilaf*e, imperfect dioice, de tipul 4. Sepale triunghiular lance-late pînă la lanceolate, acute, de 2—3 mm lungime, la maturitate reflecte. Petale verzui, adeseori de 2 ori mai lungi decît sepalele, liniar lanceolate. Fruct sferic, de 6—8 mm în diam., la început verde, apoi negru, rar galben. Sămînţă de cca 5 mm lungime, ovoidală, în 3 muchii, pe faţa dorsală cu o crăpătură longitudinală îngustă, numai la capete puţin lărgită şi în acele puncte cu margini cartilagineu îngroşate. — V—VI. Staţiunea. Prin păduri, la margini de păduri, prin tufărişuri, în locuri uscate, pe soluri grele sau pietroase, adeseori împreună cu Prunus spinosa, Crataegus monogyna, etc. Răsp. în ţară: Răspîndită destul de frecvent în toată ţara, începînd din stepă sau silvostepă, pînă în regiunea dealurilor, mai rar în etajul montan inferior. Variabilitatea speciei Specia tipica are frunzele la bază trunchiate, brusc îngustate, rotunjite sau uşor cordate, pe dos glabre sau slab şi dispers pubescente pe nervuri. Peţioli totdeauna ± pubes-cenţi. Lujeri tineri glabri pînă la slab pubescenţi. f. hydriénsis (Hacq.). — R. hydriensis Hacq. PI. alp. carn. (1782) 2, tab. 2. — R. cath. a. transsilvanica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 142.— R. sphenophylla Borb. in Erd. Lap. (1885) 70. — Frunze obovate, pînă la lat lanceolate, la bază îngustate. — Reg. Cluj : Cluj. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Galaţi: Hanu Gonache (r. Lieşti). Planşa 46. — 1. Paliurus spina-christi Mill., la. floare mărită. — 2. Rhamnus frangula L., 2a. floare mărită. — 3. Zizyphus jujuba Mill.— 4. Rhamnus cathartica h.7 ramură fructiferă, 4a. ramură floriferă, 4b. sămînţă şi secţiunea ei transversală. PLANŞA 46 18* / RHAMNACEAE ;277 f. leiophylla Borb. 1. c. — Lujeri, frunze şi peţioli din tinereţe complect glabri, — Reg. Cluj: Nădăşel (r. Cluj). Reg. Stalin: Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea). Reg. Oradea : Oradea. Reg. Timişoara : Sasca Montană (r. Oraviţa) ; Orşova ; Drencoya (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Craiova în Păd. Bucovăţ. Reg. Bucureşti: Fierbinţi în păd. Stroiasca (r. Snagov) ; Brăneşti în Păd. Pustnicu ; Mironeşti în Păd. Mislea-Goşti-nari (r. Vidra) ; Băneasa (r. Giurgiu) ; Ghimpaţi în Păd. Slătioara (r. Drăgăneşti-Vlaşca) Comoara (r. Alexandria). Reg. Constanţa: Cernavodă, Barasabi (r. Medgidia). Reg. Iaşi: Boţeşti în Păd. Ghibarţ (r. Huşi); Aroneanu, Bîrnova. Mîrzeşti (r. Iaşi). f. densepubescens Simk. în Nov. Kozl. VI (1907) 49. — Lujeri anuali des pubeş-cenţi. Frunze pe dos des pubescente. — Reg. Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă). ; f. dahuricaeformis Pop et Hodişan ap. Beldie f. nova in Add. VI, pag. 656. — Frunze ovate sau eliptice, lungi de 6—17 cm, late de 3—7 cm, acute, cu baza de regulă rotunjită, mai rar cuneată, cu margini inegal şi dur serat cremilate, pe faţă glabrescente, numâi pe nervuri cu peri foarte rari, pe dos glabre, la unghiurile nervurilor barbulate, cu 2 — 3 (4) nervuri arcuite. Peţiol lung de 1,6—4 cm, glabru, cu excepţia părţii canaliculate, -r Reg. Hunedoara : pe stînci calcaroase cu expoziţie sudică, la marginea pădurii de la Cheia Ardeu pe Pleşa (r. Orăştie) (leg. I. Pop şi I. Hodişan). Obs. ‘Această formă se aseamănăfcu R. dahurica Pali. (R. cath. var. dakurica Maxim.), care creşte în Siberia, Japonia, China şi Coreea de N, prin forma şi dimensiunile mari ale frunzelor (la R. dahurica lungi de 5—12 cm şi late de 3—7 cm), precum şi prin pubescenţa unghiurilor de la nervurile de pe dosul frunzelor. Se deosebeşte însă prin numărul mai mic al nervurilor (la R. dahurica 4—5). Prin marginea frunzelor inegâl şi dur crenat serată se deosebeşte de ambele specii, la care frunzele sînt ± uniform şi mărunt crenulat serate. întrebuinţări. Fructele, cunoscute în farmacie sub numele de « Fructus Rhamni catharticae», se folosesc în primul rînd ca purgativ sub formă de sirop, principiul activ fiind ramnocatartina (o antrachinonă). în afară de aceasta, carnea fructului mai conţine antrachinonele emodina şi emodinantranolul, precum şi glicozizii ramnoxan-tina, zantoramnina, quercetina, ramnetina, ş.a. Fructele se mai folosesc şi ca diuretic, mai ales contra hidropiziei, obezităţii şi uremiei, ca revulsiv şi ca depurativ în afecţiuni hepatice, reumatism, gută, anemie, cloroză, etc. Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Algeria. 3. R. tinctôria W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 283, tab. 255; FL U.R.S.S. XIV (1949) 665. — R. saxatilis Baumg. et Auct. transs., noii Jacq. — R. saxatilis β. tinctoria Beck F1. NÔ II (1892) 594. — R. tincL a. virgata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 142. — R. baphicoccus Rothm. in Fedde Rep. XLIX (1940) 276. — Verigariu. — Festôbenge. — Fărber-kreuzdorn. — 2Kecrep KpacHJibHBiH. — Exs. : FRE nr. 1718 a, b. ; FEAH nr. 2035. - Ic.: Pl. 47, fig. 2, 2a-c; W. et K. l.c.; Kârp. in B K XXXIV (1937) 202, fig. D. Arbust cu tulpini erecte sau ascendente, mai rar prostrate, înalte pînă la 1,5 (2) m, des divaricat ramificate, de .obicei cu numeroase ramuri laterale scurte, uneori terminate în spin şi cu numeroase brahiblaste terminate cu fascicule de frunze. Lujeri anuali de regulă lungi, zvelţi, adesea terminaţi în spin, bruni, bruni roşcaţi, bruni gălbui sau galbeni bruni, ± pubescenţi 278 FLORA R.P.R. pînă la glabrescenti, cei de 2—3 ani bruni gălbui pînă la galben-cenuşii sau cenuşii gălbui, adesea scvamos exfoliaţi. Muguri mici, ovoidali, bruni, alipiţi de lujer. Frunze opuse sau imperfect opuse, pînă la alterne, pe lujerii scurţi fasciculate, variabile, ovate, lat ovate, ovat eliptice, eliptice, obovat eliptice, alungit eliptice, lanceolate, mai rar subrotunde, cu lamina de 1,5—4 cm lungime şi 1—2 cm lăţime, la vîrf obtuze, rotunjite sau acuti-uscule, la baza îngustate, trunchiate, rotunjite sau slab cordate, cu 2—4 perechi de nervuri laterale arcuite, pe faţă de regulă glabre, uneori ± pubescente, pe dos de obicei numai spre bază, în axilele nervurilor sau şi în lungul nervurii mediane ± pubescente pînă la glabrescente sau glabre, pe margini crenat serulate. Peţioli de 3—8 (10) mm lungime, vilos pubescenţi pînă la glabrescenţi. Flori mici, poligame-dioice, de tipul 4, verzi gălbui, în cime axilare pauciflore, cele mascule cu petale liniare, de lungimea staminelor, cele femele adesea apetale. Fruct sferic, de 5—8 mm în diametru, la început verde, apoi negru, pe un receptacul concav. Seminţe ovoidale, deschis brune, de cca 5 mm lungime, pe faţa dorsală cu o deschizătură longitudinală largă, alungită, cartilagineu îngroşată pe margini. —IV—VI. Staţiunea. Sporadic din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan, în locuri uscate, pietroase, pe stîncării, în luminişuri şi la margini de pădure, tufărişuri, cu deosebire pe substrat de roci calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; între Jebuc şi Crişeni pe Mt. Riseg (r. Huedin); Cîmpia Transilvaniei, frecvent; Cluj, Gheorghieni, Nădăşel, Sînmărtin, între Dezmir şi Pata (r. Cluj) ; Aiud, Ciumbrud (r. Aiud) ; Turda lîngă Lacul Sărat, Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Bălan pe Mt. « Ocsém » (r. Ciuc) ; Tg. Mureş, Săbed, Bozed (r. Tg. Mureş); Gurghiu (r. Reghin); Mereşti în Cheile Vîrghişului (r. Odorhei). Reg. Stalin: Sighişoara; Oraşul Stalin; Sibiu, Guşteriţa, Şura Mare (r. Sibiu); Lupşa (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Caprii şi Piatra Ceţii, Cetea la Picuiata (r. Alba); Orăştie; Simeria pe Dl. Uroiului (r. Hunedoara); Deva pe Dl. Cetăţii şi Păd. Bejan (r. Ilia). Reg. Oradea: Mţii Bihorului pe Piatra Muncelului; Vadu Crişului (r. Aleşd) ; între Buteni şi Chişindia, Dezna, între Hălmagiu şi Ociu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Pîncota (r. Arad) ; Mţii Zarandului între Sebiş şi N. Bălcescu (r. Lipova) ; V. Cernei, Băile Herculane pe Mt. Domogled (r. Orşova) ; Sasca Montană, Sasca Romînă (r. Ora viţa). Reg. Craiova : Mţii Mehedinţilor în V. Ţeşnei la Gaura Fetei (r. T. Severin) ; Boroşteni pe Culmea Ciunca (r. Tg. Jiu); Tîmbureşti în Păd. Glavacioc (r. Gura Jiului). Reg. Ploeşti: Culmea Istriţa, Pietroasa în Păd. Pietroasa-Bădeni şi Păd. Bădeni-Miluiţi, Gura Nişcovului în Păd. Mierea-Adîncata (r. Buzău) ; Jugureni în Păd. Tufele de pe Deal (r. Mizil) ; Jideni, între văile Rîmnicului şi" Cîlnăului, în Păd. Teişu, Păd. Greceanu, Păd Bălţatu, Răduceşti, Băbeni, Dediuleşti, Buda (r. R. Sărat). Reg. Constanţa: în Dobrogea de S aproape de frontieră. Variabilitatea speciei Specia tipică are următoarele caractere: Tulpini erecte sau ascendente, cu numeroşi lujeri lungi, zvelţi. Lujeri anuali foarte scurt şi des pubescenţi. Frunze ovate, alungit ovate, ovat lanceolate sau eliptice, pînă la obovat eliptice, pe dos spre bază în axilele nervurilor şi în lungul acestora pubescente, pe faţă glabre sau răzleţ pubescente. Peţioli pubescenţi pînă la vilos pubescenţi. — Reg. Timişoara: Sasca Montană RHAMNACEAE 279 pe V. Şuşara, Sasca Romînă pe V. Beiului (r. Oraviţa) ; Băile Herculane pe Mt. Domo-gled (r. Orşova). Reg. Craiova: Boroşteni pe Culmea Ciunca (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Rucăr pe Mt. Ghimbavu (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Maxenu (r. Pogoanele); Pietroasa în Păd. Bădeni-Miluiţi, Gura Nişcovului în Păd. Mierea-Adîncata, Monteoru în Păd. Banu (r. Buzău). Reg. Constanţa: în Dobrogea de S, aproape de frontieră. Reg. Iaşi: Focuri în Păd. Pîrcolaci, Mîrzeşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Truşeşti în Păd. Gornet. f. rotundifolia Beldie f. nova in Add. VI, pag. 656. — Frunze lat eliptice, pînă la subrotunde, la vîrf rotunjite. — Reg. Timişoara: Drencova deasupra minei Cozia (r. Moldova Nouă). f. glabréscens Beldie n. novum.—R. baphicoccus f. typicus Nyâr. Kv. fl. (1940—44) 358. — Lujeri foarte mărunt şi mai rărit pubescenţi, pînă la prăfuit pubescenţi, glabres-cenţi sau glabri. Frunze pe dos la bază slab barbulate în axilele nervurilor, pînă la glabre. Peţioli slab şi scurt pubescenţi, pînă la glabri. — Reg. Craiova : Tismana pe Mt. Cioclovina (r. Baia de Aramă). Reg. Ploeşti: V. Drăgaica, Pietroasa în Păd. Pietroasa-Bădeni şi Păd. Bădeni-Miluiţi, Tisău în Păd. Sf. Gheorghe Dos sub Vf. Istriţa (r. Buzău); Jugu-reni în Păd. Runceni (r. Mizil). Reg. Galaţi: Colacu (r. Vrancea). Reg. Constanţa: în Dobrogea de S aproape de frontieră. f. brachyclâdos Beldie f. nova in Add. VI, pag. £56. — Arbust scund, des ramificat, cu tulpini adesea culcate, noduroase, cu numeroşi lujeri scurţi şi ramuri scurte (brahi-blaste). Frunze şi peţioli adesea glabrescente. — Pe stîncării. — Reg. Timişoara: Socolari la Cetatea Beiului (r. Oraviţa). var. subpubéscens (Nyâr.). — R. baphicoccus f. subpubescens Nyâr. Kv. fl. (1940—44) 358, cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Biol. III (1951) 3$, — Lujeri anuali (cel puţin spre bază) bogat pubescenţi pînă la tomentos pubescenţi, Sa peri mai lungi (pînă la 0,4 mm lungime). Frunze pe dos spre bază, pe nervuri şi uneori şi pe faţă pubescente. Peţioli vilos pubescenţi. — Reg. Cluj : între Jebuc şi Crişeni pe Mt. Riseg (r. Huedin) ; Gheorghieni, Nădăşel, Sînmartin, Floreşti pe V. Gîrbăului, Cluj la Făget, V. Funduara, V. Plecica, Becaş, Şanţul Turcului, Păd. Hoia, Dl. « Sub Şipoţele », între « Szentpâltetô » şi «Csigadomb » (r. Cluj) ; Ciumbrud (r. Aiud) ; Turda lîngă Lacul Sărat, Cheia Turzii şi Cheia Copandului (r. Turda). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. Sf. Ana, Gurghiu pe Dl. Cetăţii şi Dl. Viilor (r. Reghin) ; Odorhei. Reg. Stalin : Or. Stalin pe Tîmpa şi pe Varte, Mt. Postăvaru. Rîşnov pe Dl. Cetăţii (r. Codlea). Reg. Hunedoara : Mţii Trăscăului în Cheile Intregalde şi pe Piatra Caprei, Cetea la Picuiata (r. Alba) ; Simeria pe Dl. Uroiului (r. Hunedoara); Deva pe Dl. Cetăţii şi la Păd. Bejan (r. Ilia). Reg. Piteşti: Mt. Cozia. Reg. Bacău: între Oneşti şi Caraclău pe culmea Perchiului (r. Tg. Ocna). f. tiliifôlia Beldie f. nova in Add. VI, pag. 656. —Frunze lat ovate pînă Ia ovat subrotunde, la vîrf ± brusc şi obtuz acuminate, la bază rotunjite, trunchiate sau uşor cordate, de 2,5—4 cm lungime. — Reg. Stalin: Rîşnov pe Dl. Cetăţii (r. Codlea). f. humifusa (Schur). — R. saxatilis a. humifusa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 142. — Arbust scund, foarte rămuros, cu tulpini culcate şi cu numeroşi lujeri scurţi şi brahiblaste noduroase. — Formă de stîncării. — R$g. Aut. M. : Bălan pe Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Mt. Postăvaru (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei (r. Alba). f. valdepûbens (Nyâr.). — R. baphicocus f. valdepubens Nyâr. 1. c. 358. — Frunzele şi pe faţă ± pubescente. — Reg. Cluj : Cluj în Păd. Hoia, Gheorghieni (r. Cluj). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa. Reg. Timişoara: Mt. Domogled la Poiana Ascunsă (r. Orşova). Reg. Piteşti: Mt. Vînturariţa sub Claia Strîmbă (r. R. Vîlcea). întrebuinţări. Din această plantă se poate obţine o substanţă colorantă galbenă. Răsp. gen.: Europa de SE, Balcani. 280 FLORA R.P.R. Obs. S-a mai citat de la noi R. saxatilis Jacq. Enum. stirp. Vind. (1762) 39. — Ic.: PI. 47, fig. 1. — Această specie nu s-a confirmat pînă astăzi, negăsindu-se în nici un herbar din ţară. Confuziile cu R. saxatilis au fost în deosebi prilejuite atît de forma ± glabră a lui R. tinctoria, cît şi de formele ecologice de stîncării ale acestei specii, care au tulpini prostrate. De altfel, Z. Kârpâti in BK XXXIV (1937) 204, pe baza cercetării unui bogat material, ajunge la concluzia că R. tinctoria şi R. saxatilis sînt specii vicariante, cu areale distincte, răspîndirea acesteia din urmă fiind limitată la munţii din Europa centrală şi de S, pe cînd R. tinctoria se află răspîndit în Balcanii centrali şi de E, Transilvania, Carpaţi, pînă în Basarabia. Spre deosebire de o serie de autori, considerăm pe R. tinctoria ca o specie independentă, iar nu ca varietate de la R. saxatilis. Aceasta, mai întîi bazaţi pe caracterul constant al lungimii peţiolilor, cît şi pe criteriul răspîndirii geografice. X R. schurii Kârp. in BK XXXIV (1937) 200 = cathartica x tinctoria. — R. saxatilis γ. intercedens Beck FI. NÔ II (1892) 594?. — Ic.: Kârp. in BK l.c. 202, fig. A. Se deosebeşte de R. tinctoria prin frunzele în parte lung peţiolate, cu peţioli lungi de 10—18 mm, glabri sau slab pubescenţi, lujerii anuali uneori foarte dispers pubescenţi şi lujerii de 2—3 ani cenuşii. De R. cathartica tipic se deosebeşte prin lujerii anuali ± scurt pubescenţi şi frunzele în cea mai mare parte îngustate la bază, cele de pe lujerii scurţi mai mici şi mai scurt peţiolate. Frunzele în parte relativ mari, pînă la 5 cm lungime şi 3 cm lăţime, lanceolate, ovat lanceolate, eliptice sau obovat eliptice, la vîrf obtuze sau rotunjite pînă la obtuz acuminate, pe margini grosolan şi neregulat crenate, pe dos glabre sau barbulate în axilele nervurilor. Exemplarele văzute de la Or. Stalin au seminţele ca la R. tinctoria. Reg· Stalin : Or. Stalin pe Tîmpa, Rîşnov (r. Codlea) ; Sibiu. Genul 309. PALIURUŞ*) Mill. Gard. Dict. ed. VII (1759). Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. P. spina-christi Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768); FI. U.R.S.S. XVI (1949) 636. — Rhamnus Paliurus L. Sp. pl. ed. I (1753) 194. — P. australis Gârtn. Fruct. I (1788) 203. — P. aculeatus Lam. Encycl. II (1793) 347. — Spinul lui Christos, Păliur. — Tôvises paliurusz. — Christusdorn. — XtepncH-AepeBO. — Ic. : Pl. 46, fig. 1, la; Prod. FI. II (1939) 239, fig. 3. Arbust pînă la 3 m, des ramificat. Lujeri anuali geniculaţi, brun roşcaţi sau cenuşiu roşcaţi, fin tomentoşi, pubescenţi sau glabrescenţi, la baza *) De la cuvintele greceşti pallein = a porni, a mişca şi ouron = urină, adică plantă care stimulează urinarea (diuretică). Planşa 47. — 1. Rhamnus saxatilis Jacq. — 2. R. tinctoria W. et Κ., ramură fructiferă, 2a. ramură floriferă, 2b. floare, 2c. sămînţa şi secţ. transversală. — 3. Cornus sanguinea L., ramură floriferă, 3a. ramură fructiferă. — 4. C. mas L., ramură floriferă, 4a. ramură fructiferă. PLANŞA 47 / RHAMNACEAE 283 frunzelor cu cîte 2 spini ; unul drept, oblic erect, celălalt mai scurt şi recurbat înapoi. Muguri cu 2 solzi inegali, păroşi. Frunze alterne, aproape distice, scurt peţiolate, eliptice, ovate pînă la subrotunde, asimetrice, de 2—4 cm lungime, obtuze, la bază rotunjite, trunchiate sau brusc îngustate, pe margini întregi sau foarte mărunt crenat serate, pe faţă închis verzi, lucitoare, pe dos mai palide, cu nervuri arcuite ce pornesc de la baza laminei. Flori hermafrodite, de tipul 5, mici, galbene verzui, în dihazii aşezate în raceme axilare. Caliciu rotat, cu sepale ovat triunghiulare. Petale foarte mici, alternînd cu sepalele, concave, învelesc la exterior cîte o stamină. Ovar 2—3-locular, concrescut aproape complect cu receptaculul. Stil 2—3-divizat. Fruct uscat, subglobulos comprimat, brun gălbui, cu exocarp pielos şi sîmbure lemnos, de jur împrejur aripat, cu o aripă orizontală, circulară, brună sau brună roşcată, ondulată, radiar nervată, de 2—3 cm în diametru. Seminţe cîte una în fiecare lojă, obovate, comprimate. — V—VIII. Staţiunea. Localizat în regiunile de stepă şi silvostepă din Dobrogea, izolat sau în pilcuri, în locuri pietroase, uscate, pe alocuri formînd mără-cinişuri. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Cernavodă, Medgidia, Raşova, gara Mircea Vodă, Basarabi, Peştera (r. Medgidia) ; Enisala, între Enisala şi Jurilovca (r. Istria) ; Tuzla, Agigea, Techirghiol, Mangalia, Hagieni, Fîntîna Mare (r. Negru Vodă) ; Constanţa. Reg. Galaţi: Turcoaia pe Iacob-Deal şi la Gura Armanului, Cerna pe Piatra Roşie, pe şoseaua Măcin-Cerna (r. Măcin). Răsp. gen.: Europa de S, Asia de V. Genul 310. ZIZYPHUS*) Mill. Gard. Dict. ed. VII (1759). Arbuşti adesea prostraţi, mai rar arbori. Lujeri spinoşi, cu cîte 2 spini la baza frunzelor, proveniţi din modificarea stipelelor. Frunze alterne, întregi sau serate, cu 3 (5) nervuri arcuite ce pornesc de la baza laminei. Flori hermafrodite, de tipul 5. Petale adesea reflecte. Ovar ± concrescut lateral cu receptaculul, de obicei 2-locular. Stil 2 (rar 3—4) divizat. Fruct drupă sferică pînă la ovoidală sau elipsoidală, cu mezocarp cărnos şi sîmbure de obicei lemnos, mai rar pielos. Genul cuprinde cca 40 specii răspîndite în regiunile tropicale de pe glob. Z. jujiiba Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 1. — Rhamnus Zizyphus L. Sp. pl. ed. I (1753) 194. — Z. sativa Gărtn. Fruct. I (1788) 202. — Z. vulgaris Lam. Encycl. III (1789) 316, tab. 185, fig. 1. — Ic. : Pl. 46, fig. 3. Arbust pînă la 8 m, divaricat ramificat, cu lujeri spinoşi, geniculaţi, glabri, bruni sau verzui, cu numeroase lenticele mici ; spinii cîte 2 la baza frunzelor, unul drept, celălalt recurbat. Frunze alterne, alungit ovate, ± *) De la cuvîntul arab zizuf. 284 FLORA R.P.R. asimetrice, glabre, de 2—5,5 cm lungime şi 1,5—3 cm lăţime, la vîrf obtuze şi mucronate, pe margini crenat serate, la bază brusc îngustate, scurt peţiolate, cu 3 nervuri ce pornesc de la baza laminei. Flori galbene, cîte 2—5 în cime dese şi foarte scurt pedicelate, axilare. Ovar 2 (rar 3—4)-locular, cu stil de obicei bifurcat. Fructul drupă sferică sau alungit ovoidală, de 1,5—3 cm lungime, roşie, roşie brună sau neagră, comestibilă. — IV—V. Staţiunea. In regiunea de stepă din Dobrogea, în locuri pietroase uscate, rar. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: pe coastele Dunării între Hîrşova şi Dl. Celea Mare şi la punctul « La Tabie » la N de Hîrşova (r. Medgidia). Reg. Galaţi : între Măcin şi Gerna, între Greci şi Cerna (r. Măcin). Răsp. gen.: Europa de SE, Asia de SV. Fam. 72. VITÀCEAE *) Lindl. Nat. Syst. ed. I (1835) 30. Plante lemnoase, agăţătoare, adesea cu cîrcei. Tulpină în general noduroasă. Frunze alterne, simple, palmat "lobate, uneori întregi, stipelate. Inflorescenţa o paniculă monopodial ramificată, cu o axă principală şi ramuri terminate în dihănii reduse sau o cimă veritabilă, compusă dintr-o axă repetat bifurcată, aşezată de regulă opus frunzelor. Flori mici, radiar simetrice (actinomorfe), de tipul 4 sau 5, hermafrodite, poligame sau dioice. Caliciu cu 4—5 dinţi. Corola cu 4—5 petale, libere sau lipite la vîrf, caducă. Stamine 4—5, aşezate în faţa petalelor. Gineceu liber, cu 2 loji, în fiecare lojă cu cîte 2 ovule apotrope, ascendente. Intre androceu şi gineceu se află un disc nectarifer liber sau lipit cu baza ovarului. Stilul scurt ; stigmatul de formă variată, cu 2—4 lobi dezvoltaţi. Fructul bacă cărnoasă, ± suculentă, cu 2—4 seminţe, cu tegument scleros şi endosperm oleaginos; embrion mic, înconjurat de endosperm. Familia cuprinde 12 genuri, cu cca 450 specii, răspîndite în toate regiunile tropicale, subtropicale şi temperate ale globului. Determinarea genurilor 1 a Scoarţa lujerilor adulţi se desprinde în fîşii. Măduva cafenie, întreruptă la noduri. Frunze întregi sau 3—5-lobate. Inflorescenţa o paniculă cu o axa principală ramificată monopodial, cu ramuri terminate în dihazii reduse. Corola se desprinde ca o scufie în momentul înfloririi, cu petalele lipite la vîrf. Cîrcei bifurcaţi. Lujeri fără lenticele.... 311. Vitis 1 b Scoarţa lujerilor adulţi nu se desprinde în fîşii. Măduva albă, neîntre- ruptă la noduri. Frunze în general profund lobate sau partite. Inflorescenţa o cimă corimbiformă, cu axă repetat bifurcată. Corolă stelată, cu petale libere. Cîrcei ramificaţi, rar simpli. Lujeri cu lenticele.2 2 a Lăstari glabri. Nodurile pronunţate. Seminţe elipsoidale sau subsferice 3 2 b Lăstari tomentoşi. Noduri puţin pronunţate. Seminţe ovoidale Muscadinia Prelucrată de I. Grinţescu. VITACEAE 285 3 a Disc nectarifer în formă de cupă. Inflorescenţele dispuse cîte una la fiecare nod. Seminţe subsferice. Frunze palmat partite.. Ampélopsis 3 b Disc nectarifer strîns lipit de gineceu. Inflorescenţele sau cîrceii dispuse în mod intermitent (ca la Vins). Seminţe cordiforme. Frunze în general compuse, 3—5-palmat partite .....................................Parthenocissus Genul 311. YÎTIS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 56], ed V (1754) 95. - V i ţ ă devie. Arbuşti tîrîtori, agăţători. Tulpini şi ramuri (coarde) flexibile. Scoarţa se desprinde sub formă de fîşii. Frunze întregi, palmat lobate sau palmat digitate, rar laciniate. Cîrcei bi- sau trifurcaţi. Inflorescenţa compusă din dihazii reunite într-o paniculă. Flori mici, galbene verzui, hermafrodite, poligame sau dioice. Caliciu rudimentar, cu 5 dinţişori. Corolă cu 5 petale, cu prefloraţia valvată ; în timpul înfloririi corola în formă de scufie se desprinde şi cade. Stamine 5. La baza gineceului se află un disc format din 5 glande nectarifere galbene. Gineceu bicarpelar, bilocular, cu cîte 2 ovule ascendente, apotrope. Stilul scurt, cu stigmat discoidal. Fructul bacă (boabă) cu 2—4 seminţe piriforme. Seminţe pe partea ventrală cu 2 adîncituri longitudinale .şi un rafeu, pe partea dorsală cu halaza de formă circulară sau eliptică; tegument scleros; endosperm oleaginos, înconjoară embrionul. Genul cuprinde cca 32 specii, cele mai multe răspîndite în zona temperată a emisferei nordice. Aceste unităţi sînt variabile, formează numeroşi hibrizi de cultură şi accepţia lor ca « specie » este controversată. Determinarea speciilor 1 a Frunze groase, ± coriacee, pe dos cu un indûment alb cenuşiu, gălbui sau castaniu, niciodată de aceeaşi culoare pe ambele feţe.......................... 2 1 b Frunze subţiri, verzi pe ambele feţe, glabre sau pubescente, sau pe dos cu fulgi de peri păienjenii............................................... 5 ‘2 a Cîrcei continui, adică la fiecare nod cîte unul. Boabele (bacele) cu un gust caracteristic, asemănător cu acel al fragilor sau al coacăzelor negre 1. Y. labrusca 2 b Cîrcei intermitenţi, adică două noduri succesive cu cîrcei, al treilea nod fără cîrcei ................................................................... 3 3 a Lăstari tineri muchiaţi, cu secţiunea transversală colţuroasă. Frunze întregi, rar trilobate, pe dos cu un indûment cenuşiu. Ciorchini cu bace mici, pînă la cel mult 10 mm în diam............................. 4. Y. cinerea 3 b Lăstari tineri cilindrici ..................................................... 4 4 a Frunze cordate, ± trilobate, pe margini cu dinţi scurţi şi laţi, pe dos alb sau cenuşiu tomentoase. Lăstari de culoare argintie .. 3. Y. candicans 4 b Frunze suborbiculare, ± lobate, pe dos acoperite cu un indûment brun roşcat............................................................. 2. V. coignetiae .5 a Boabe albe, roşii sau negre, în general mai mari de 10 mm în diametru. Ciorchinii voluminosi. Flori poligame, pe indivizi monomorfi. Seminţe lung rostrate ..................................................... 11. Y. vinifera *) Denumirea viţei de vie la romani. 286 FLORA R.P.R. 5 b Boabe negre, mai mici de 10 mm în diametru. Ciorchini mici. Flori poligame-dioice, aşezate pe indivizi dimorfi. Seminţe scurt rostrate.. 6 6 a Frunze mici, cordate, întregi, glabre^ lucioase, mai laţe^ decît lungi. Cîrcei rudimentari. Sinul peţiolar al frunzelor foarte deschis sau nul. Plantă cu înfăţişare de tufă rămuroasă .................... 8. V. rupestris 6 b Frunze mici, ± orbiculare sau subcordate, pe dos acoperite cu un indûment pîslos, rar ± glabre. Cîrcei bine dezvoltaţi. Sinul peţiolar în formă de U sau V. Plantă viguroasă şi înaltă ..................... 7 7 a Frunze pe dos tomentoase.................................................... 8 7 b Frunze pe dos pubescente sau ± hipsidule.................................... 9 8 a Frunze groase, aproape întregi, pe faţă închis verzi, glabre şi lucioase, cu fulgi mărunţi de peri dc-a lungul nervurilor principale, pe dos verzi gălbui, cu nervuri proeminente şi tomentoase ............. 6. Y. berlandieri 8 b Frunze subţiri, aproape întregi sau 3—5-lobate, pe faţă glabre, pe dos ± tomentoase............................................... 10. Y. silvestris 9 a Frunze ± orbiculare, întregi sau trilobate, mai late decît lungi, pe dos tomentoase sau numai hispidule de-a lungul nervurilor principale. Boabe mici, de 5—6 mm în diametru .... v................... 9. V. amurensis 9 b Frunze cordate, întregi sau trilobate, glabre, mai lungi decît late sau tot atît de l^ngi cît late, pe dos cu fulgi mărunţi de peri la inserţiunea nervurilor secundare cu cele principale. La formele tomentoase nervurile sînt pubescente. Boabe de 7—9 mm în diametru................................... 10 10 a Frunze tot atît de lungi cît late, uneori uşor trilobate, cu lobii terminaţi în dinţi lungi, ascuţiţi şi ± falcaţi. Sinul peţiolar în formă de liră. Diafragma nodurilor subţire, numai de 1 mm.......................... 7. Y. vulpina 10 b Frunze cordate, întregi sau trilobate, mai lungi decît late, lucioase, la vîrf ascuţite, pe margini cu dinţi triunghiulari, scurţi şi uniformi. Sinul peţiolar în formă de V deschis. Diafragma nodurilor groasă de 4—5 mm ...................................................... 5. Y. cordifolia Obs. V. aestivalis Michx. (Ic.: Pl. 50, fig. 2, 2a) şi V. lincecumii Buckl. (Ic.: Pl. 50, fig. 3), care în trecut au făcut parte din colecţia ampelografică a I.G.A.R. Bucureşti, astăzi nu se mai cultivă în ţara noastră. 1. * Y. labrusca L. Sp. pl. ed. I (1753) 203, p.p. ; Ampelogr. U.R.S.S. I (1946) 82, tab. XVII; Fl. U.R.S.S. XIV (1949) 678, tab. 38, fig. 1. - V. ficifolia Bge. in Mém. Sav. Étr. Pétersb. II (1835) 86. — Labruscă. — Rôka szolo. — Fuchsrebe. — Biraorpafl H3a6ejuia. — Ic.: Pl. 48, fig. 3, 3a *). Liană de dimensiuni mari. Lăstari şi frunze tinere roşcat tomentoase. Cîrcei bi- sau trifurcaţi şi continui, adică la fiecare nod cîte un cîrcei sau *) Steluţa aşezată lîngă cifra figurii arată că figura respectivă a fost desenată după Ampelogr. U.R.S.S. (1946). P 1 a n ş a 48. — 1. Parihenocissus henryana Diels et Gilg, la. porţiune a tulpinii. — 2. Ampélopsis aconitifolia Bge. — 3. Vitis labrusca L., 3a.* două seminţe. PLANŞA 4& \ / VITACEAE 289 o inflorescenţă. Lujeri castanii. Internodiile şi nodurile hirsute. Frunzele adulte mari, groase, coriacee, de 15—25 cm lungime şi 24 cm lăţime, cordi-forme sau subrotunde, cu baza cordată, întregi sau ± trilobate, cu sinu-rile ascuţite şi puţin profunde, cel peţiolar în formă de V, pe faţă închis verzi, glabre, ± lucioase şi uşor băşicate, pe dos îndesuit cenuşiu sau brun tomentoase, pe margini cu dinţi laţi, scurţi şi ascuţiţi. Flori dioice. Ciorchini mici, de formă conică, cel mult cu 20 de boabe. Boabele sferice, aproape de 18 mm în diam., de culoare neagră violacee, rar roşii sau albe, brumate, cu pieliţă groasă, miez cărnos şi ± mucilaginos, cu gust specific, asemănător cu acel al boabelor de coacăze negre (Ribes nigrum) sau cu acel al zmeurei. Seminţe cîte 2—3 în fiecare boabă, cordiforme, de 5—8 mm lungime şi 4—6 mm lăţime, scurt rostrate, cu halază circulară sau ovală şi rafeul aproape nul. - VI; fruct. IX. Cultivată în grădinile botanice din Bucureşti şi Cluj. j) ! I Răsp. gen.: America de N, cu peste 60 de varietăţi. V· labrusca, prin încrucişare cu alte specii, a dat naştere la o serie de hibrizi, dintre care la noi cei mai cunoscuţi sînt: V. labrusca x aestivalis, («Isabella», «Ananas», «Poamă fragă»), V· labrusca x aestivaris x vinifera («Delaware»), F· labrusca x vulpina x vinifera («Othello»), V· vulpina x labrusca («Clinton»). Obs. Odinioară se credea că V. labrusca ar fi rezistentă la filoxeră ; deaceea unii viticultori au încercat să o folosească ca portaltoi, însă rezultatul n-a fost satisfăcător. V. labrusca este cea dintîi viţă de vie americană adusă în Europa. Cu ocazia primului transport al acestei specii s-a introdus, se crede, şi paraziţii săi: oidium şi mana, pe la începutul veacului al XIX, iar mai tîrziu prin 1872, tot cu această specie s-a introdus probabil şi filoxera. V. labrusca, cît şi hibrizii săi sînt în general foarte productivi, strugurii şi vinul obţinut sînt însă de calitate mediocră. 2. -X- Y. coignetiae Pulliat in Rev. hort. (1822) 221; Ampelogr. U.R.S.S. (1946) 126. — V. labrusca Thunb. FI. Jap. (1874) p.p., non L. — Viţă Coignet, Vită de vie japoneză. — Ic.: PI. 50, fig 1, la. Liană de dimensiuni mari. Scoarţa cenuşie, se desprinde în fîşii înguste şi groase. Lăstari tineri ruginiu tomentoşi. Cîrcei subţiri, scurţi şi bifurcaţi, intermitenţi. Frunze mari, uneori pînă la 30 cm în diam., în general întregi, suborbiculare, uneori trilobate, cu lobul median ^ ascuţit, puţin mai lungi decît late, în mijlociu lungi de 20 cm şi late de 17—18 cm, uşor asimetrice, subţiri, plane sau ± convexe, pe faţă închis verzi, pe dos ruginiu tomentoase, cu nervurile puţin pronunţate, pe margini regulat serate, cu dinţii mici, scurţi şi mucronaţi ; sinul peţiolar în formă de V, adînc şi puţin deschis. Inflorescenţa ruginiu pubescentă. Ciorchinele de mărime mijlocie, cilindric sau ± oval, adeseori însoţit de un cîrcei ; pedicelii boabelor lungi ; burletul 19 - C. 507 290 FLORA R.P.R. verucos. Boabe sferice, de cca 10 mm în diametru, puţin îndesuite pe ciorchine, de culoare neagră violacee, cu miez colorat, gust acru şi astringent. Seminţe elipsoidale, de cca 4 mm lungime şi 3 mm lăţime, scurt rostate ; ha-laza eliptică şi puţin aparentă. — V — VI. Cultivată numai prin grădini botanice şi colecţii ampelografice. Obs. A fost introdusă în Franţa de doamna Coignet în anul 1880. Cultura ei însă a dovedit ca este mai puţin rezistentă la filoxeră şi la bolile criptogamice decît soiurile europene de V. vinifera. Răsp. gen.: Japonia, Coreea, Ins. Sahalin. 3. V. candicans Engelm. in A. Grav Plant. Lindh. in Boston Journ. Nat. Hist. VI (1850) 166; Ampelogr. U.R.S.S. I (1946) 85. — Viţă mustang. — Ic.: Pl. 50, fig. 4, 4a. Liană de dimensiuni mari. Scoarţa cenuşie, se desprinde în fîşii înguste şi groase. Lăstari tineri şi primele frunze de culoare albă argintie. Lujeri anuali de culoare castanie, cu internodiile cilindrice, proeminent striate, hirsute şi diafragma groasă de 4 mm. Cîrcei intermitenţi, bi- sau trifurcaţi, de culoare roşcată şi tomentoşi. Frunze groase, suborbiculare, de cca 12 cm lungime şi 11 cm lăţime, întregi, la bază cordate, ± trilobate, cu sinurile rotunjite, cel peţiolar în formă de V, pe margini dinţate, cu dinţii scurţi şi laţi, pe faţă verzi lucioase, cu foarte mici fulgi de peri pe nervurile principale, pe dos alb tomentoase ; limbul frunzei uneori cu o înfăţişare convexă, caracteristică pentru această specie. Ciorchine mic, abia de 5—6 cm lungime, răsfirat şi cu puţine boabe sferice de cca 18 mm în diam., de culoare neagră sau închis roşie, puţin brumate, cu pieliţa groasă, la gust acre şi astringente. Seminţe cordiforme, mari, de 5—6 mm lungime şi 4 mm în diam., scurt rostrate ; halaza şi rafeul puţin distincte. — V ; maturizarea fructelor IX. Cultivată în Colecţia Institutului de Cercetări Agronomice din Bucureşti. Întrebuinţări. Datorită rezistenţei la uscăciune este indicată a fi folosită ca portaltoi în regiunile bîntuite de secetă ; prezintă însă neajunsul că se înmulţeşte greu prin butaşi. Răsp. gen.: America de N (Arcansas, Texas). 4. ·)£ V. cinérea Engelm. in Bushberg Cat. ed. III (1883) 16; Ampelogr.. U.R.S.S. I (1946) 98. - Ic.: Pl. 49, fig..l, la, lb. Liană de dimensiuni mari. Scoarţa cenuşie, se desprinde în fîşii înguste şi subţiri. Lăstari tineri pubescenţi. Lăstari de un an de culoare roşietică, cu internodii prismatice, cu 5 muchii; atît internodiile, cît şi nodurile cu peri hirsuţi; diafragma groasă de 3—4 mm. Cîrcei intermitenţi, bisau trifurcaţi. Frunze mari, întregi, ovat cordate, ± asimetrice, de 14 cm lungime şi 16 cm lăţime (la unele forme, mai mici), uneori trilobate, cu sinurile' VITACEAE 291 puţin profunde, cel peţiolar în formă de V, puţin deschis ; limbul pe margini cu dinţi scurţi şi ascuţiţi, pe dos de culoare cenuşie, pronunţat tomentos, spre toamnă cu toment ruginiu sau numai cu peri lînoşi de-a lungul nervurilor principale. Flori poligame sau dioice. Ciorchine conic, îndesuit şi adeseori prevăzut cu cîte un cîrcei. Boabe mici, sferice, negre şi lucioase, de 5—8 mm in diam., cu pieliţă groasă, miezul verzui şi gustul acrişor, astringent. Sămînţă piriformă, de 4—5 mm lungime şi 2,5—4 mm lăţime, scurt rostrată, cu halază circulară şi rafeu filiform. — VII ; matur, fruct. X. Folosită ca plantă decorativă. Cultivată în Grădina Botanică din Bucureşti. Dintre numeroşii săi hibrizi, mai cunoscuţi sînt: V. cinerea x vulpina, V. cinerea x rupestris şi V. cinerea X cordifolia. Răsp. gen.: America de N. 5. -)f Y. cordifôlia Michx. Fl. bor.-amer. II (1803) 231; Ampelogr. U.R.S.S. l.c. 101. — Viţă americană de vară. — Ic.: Pl. 49, fig. 2, 2a. Tulpină robustă, agăţătoare. Scoarţa de pe ramurile bătrîne se desprinde în fîşii late. Lujeri anuali hirsuţi şi pronunţat striaţi. Diafragma groasă de 2—3 mm. Cîrcei bifurcaţi. Frunzele tinere de culoare roşietică, stau întinse imediat după desmugurire, caracter care permite să o deosebim de V. vulpina. Frunzele adulte cordate (la unele forme trilobate), mai lungi decît late, de 11—16 cm lungime şi 12—14 cm lăţime, cu vîrful ascuţit şi cuspidat şi sinul peţiolar în formă de V deschis ; limbul cu marginile îndoite spre faţa inferioară, dinţate, cu dinţi triunghiulari, uniformi, scurţi şi niciodată ascuţiţi ca la F. vulpina, pe faţă lucios, pe dos deschis verde; nervurile principale pubescente, cu smocuri minuscule de peri la inserţia nervurilor secundare. Flori poligame sau poligame-dioice. Ciorchine lung, ramificat şi răsfirat (lax), însoţit uneori de un cîrcei. Boabe mici, de 7—10 mm în diam., sferice, negre şi lucioase, cu pieliţă groasă, miez verde, cărnos, puţin suculent, cu gustul dulceag şi neplăcut. Sămînţă de 5—6 mm lungime şi 3 mm lăţime, scurt rostrată ; halaza şi rafeul aparente. — VI ; maturit. Exemplare viguroase se găsesc în colecţia ampelografică a Inst. de Cercet. Agronomice din Bucureşti. Obs. în condiţiuni prielnice tulpina poate să ajungă pînă la o grosime de 45 cm în diametru. Suportă geruri pînă la — 28°, precum şi temperaturi ridicate pînă la + 42°. Specia este reprezentată printr-o serie de forme ecologice ce se deosebesc prin culoarea şi indumentul ± pronunţat de pe dosul frunzelor. Rădăcinile acestei specii pătrund adînc In pămînt şi din acest motiv este indicată ca portaltoi în regiunile secetoase. fruct. X. Răsp. gen.: America de N. 9* 292 FLORA R.P.R. 6. * Y. berlandieri Planch. in C. R. Acad. Sc. Paris XCI (1880) 425; Ampelogr. U.R.S.S. I (1946) 103. — Viţă Berlandier. — Ic. : PI. 49, fig. 3, 3a. Liană de talie mijlocie. Rădăcină pivotantă, cărnoasă. Scoarţa cenuşie, se desprinde în fîşii de lăţimi variabile. Lăstari tineri de culoare arămie, pubescenţi. Frunze tinere verzi roşcate, lucioase pe ambele feţe. Lujeri anuali de culoare brună cenuşie. Internodii cu 5 muchii (caracter specific), pronunţat striate, cu flocoane de peri aspri pe toată lungimea lor ; diafragma subţire, de 2 mm. Cîrcei intermitenţi, scurţi, bifurcaţi şi pubescenţi. Frunze tinere verzi roşcate, lucioase pe ambele feţe. Frunze adulte de mărime mijlocie, uneori mici şi tot atît de lungi cît late (8—10 cm în diam.), aproape întregi, în general orbiculare sau subcordiforme, uneori trilobate, cu lobul median triunghiular şi obtuz, ascuţit sau cuspidat şi sinuri puţin adînci, cel peţiolar în formă de V ± deschis, rareori în formă de U ; limbul cu dinţi mici, gros, pe faţă pronunţat băşicat, lucios şi cu smocuri de peri disperşi de-a lungul nervurilor, pe dos verde gălbui, de asemenea lucios. Flori poligame sau dioice ; ' înflorirea tîrzie. Ciorchine cilindric, mare şi îndesuit, cu peduncul adeseori însoţit de un cîrcei purpuriu. Boabe mici, sferice, de 5-6 mm în diam., negre, brumate, ομ pieliţă groasă, miezul puţin suculent şi sucul roşu, cu gust particular, acrişor şi astringent. Seminţe mici, de 4—6 mm lungime şi 3,5 mm lăţime, scurt rostrate ; halaza şi rafeul puţin aparente. —VI—VII; maturit. fruct. IX—X. Cultivată numai în colecţia ampelografică a Inst. de Cercet. Agronomice dîn Bucureşti. Obs. Această specie prezintă o serie de însuşiri importante. Astfel, suportă temperaturi joase între — 22° şi — 28°, rezistă la secetă şi la temperaturi pînă la + 45°. Hibrizii cu V. vulpina, cît şi cei cu V. vinifera sînt rezistenţi la filoxeră s>4aHjuhle-eirâto-gamice ; toţi hibrizii pot fi uşor înmulţiţi prin butaşi şi se folosesc /ca port-altoi, rçu bună afinitate pentru altoaiele de V. vinifera. \ / Răsp. gen.: America de N. "----- 7. ·)£ V. vulpina L. Sp. pl. ed. I (1753) 203; Ampelogr. U.R.S.S. l.c. 111 tab. 21. — V. riparia Michx. FI. bor. amer. II (1803) 231. — Viţă Riparia. — Riparia szôllo. — Riparia Rebe. — BHHorpa^ jihchh. — Ic. : Pl. 49, fig. 4, 4a. Tulpină groasă, agăţătoare. Rădăcină trasantă. Scoarţa ramurilor bătrîne se desprinde în fîşii de diferite lăţimi. Lăstari tineri de culoare verde, mai tîrziu bronzaţi, glabri sau puţin pubescenţi. Frunzele tinere rămîn mult timp îndoite în formă de jghiab. Internodii lungi şi netede, uşor brumate, glabre sau ± pubescente, cu măduvă multă şi lemn puţin; diafragma subţire, de Planşa 49. — 1.* Vitis cinerea Engelm., la, lb.* seminţe mărite. — 2.* V. cordifolia Lam., 2a. seminţe mărite. — 3. V. berlandieri Planch., 3a.* seminţe mărite.— 4.* V. vulpina L., 4a.* seminţe mărite. VITACEAE 295 1,3—1,5 mm grosime. Cîrcei subţiri, bi- sau trifurcaţi, de culoare roşietică. Frunzele adulte simetrice, întregi, uneori uşor trilobate (la unele forme 5-lobate), cordate, lung peţiolate, cu stipelele mari, subţiri, cu limbul de (10) 12—16 cm lungime şi (5) 8 cm lăţime; sinul peţiolar larg deschis şi puţin adînc; lobii marcaţi prin dinţi mai mari, ascuţiţi, cuspidaţi şi falcaţi, restul dinţilor de două mărimi, însă totdeauna ascuţiţi şi falcaţi; limbul pe faţă deschis verde, glabru şi lucios, uşor pubescent de-a lungul nervurilor principale şi uşor băşicat, pe dos de asemenea glabru, însă mai puţin lucios, cu nervuri principale şi secundare proeminente, prevăzute cu peri la inserţia lor. La formele cu frunze tomentoase toate nervurile sînt acoperite cu peri scurţi şi ± rigizi. Flori hermafrodite sau poligame, uneori perfect dioice. Ciorchine mic, simplu sau ± ramificat, puţin îndesuit, de 10—15 cm lungime. Boabe mici, sferice, de 7—9 mm în diametru,„tari la pipăit, de culoare neagră sau închis albastra, intens brumate, cu codiţa scurtă şi verucoasă, pieliţa subţire şi bogată în pigmenţi coloranţi şi miezul puţin suculent. Seminţe mici, de 4—6 mm lungime şi 2,5—3 mm lăţime, foarte scurt rostrate; halaza ovală şi rafeul puţin aparent. —VI; matur, fruct. VIII —IX. Cultivată obişnuit pe aluviuni umede, afînate şi fertile (unele forme cresc mai mult pe Jocuri ridicate sau chiar stîncoase). In general se dezvoltă pe soluri puţin calcaroase sau cu totul lipsite de calcar. Obs. Specia este reprezentată printr-o mulţime de forme, care pot fi împărţite în 2 grupe: unele cu frunze pe dos tomentoase şi altele cu frunze pe dos glabre sau glabriuscule. O varietate a acestei specii, deosebit de importantă pentru viticultură, este aşa nuţnita Riparia-Gloire de Montpellier. — Port tîrîtor. Frunze tinere îndoite în formă de jghiab. Lăstari lungi de 6—8 m, cu internodii lungi de 10—15 cm. Frunze adulte mari, cu dinţi lungi şi ascuţiţi pe faţă netede sau uşor băşicate, pe dos cu smocuri mărunte de peri în subţioara nervurilor. Flori poligame sau dioice. Prin încrucişări pe cale naturală V. vulpina a dat naştere la o serie de hibrizi. Dintre aceşti hibrizi, V. vulpina x rupestris şi V. vulpina X berlandieri sînt acei care au servit într-o largă măsură la reconstruirea viilor europene filoxerate. V. vulpina a fost introdusă în ţară mai întîi în 1888—1889 în pepinierele Statului, înfiinţate pentru cultivarea viţelor americane, spre a servi ca portaltoaie. întrebuinţări. Este cea mai răspîndită viţă americană introdusă în cultură, folosită ca specie curată, ca hibrid sau ca portaltoi. Aceste portaltoaie suportă geruri pînă la —30°, rezistă la secetă şi la temperaturi pînă la + 40°. Deasemeni sînt rezistente ia atacul filoxerei şi la bolile criptogamice ; nu suportă însă mai mult de 10—12% carbonat de calciu în sol. Răsp. gen.: America de N. 8. -)£ Y. rupestris Scheele in Linn. XXXI (1848) 591 ; Ampelogr. U.R.S.S. l.c. 106, tab. 20. — Viţă de munte. — BnHorpaA cKajn»Hi>iii. — Ic.: Pl. 52, fig. 1, 1 a. 2$6 FLORA R.P.R. Tulpină de talie mijlocie, rămuroasă. Rădăcină pivotantă^Lujeri aproape lipsiţi de organe de fixare. Lăstarii tineri glabri sau ± pubescenţi, de culoare verde violetă sau verde arămie. Frunzele tinere străvezii, de culoare roşietică, rămînînd mult timp îndoite în formă de jghiab, pe faţă lucioase, pe dos mai puţin lucioase şi ± pubescente. Lujeri anuali subţiri, uşor angulaţi, lucioşi, ± pronunţat striaţi, de culoare castanie, uneori puţin brumaţi. Internodii scurte, cu măduvă puţină şi lemn mult; noduri proeminente; diafragma de 0,5—1 mm grosime. Cîrcei puţin numeroşi, intermitenţi, bifurcaţi, adeseori rudimentari sau lipsind cu totul. Ramurile bătrîne tîrîtoare, uneori pînă la 10—12 m lungime, atingînd la baza lor pînă la 10 cm în diametru. Frunze adulte cordate sau ± reniforme, în general mai late decît lungi, de 8—14 cm lăţime şi 6—10 cm lungime, rareori uşor trilobate, la maturitate pe ambele feţe giabre, cu peţioli de culoare roşietică, pe faţă închis verzi, lucioase, pe dos deschis verzi, cu reflexe gălbui, glabre sau cu puţini peri aspri, împrăştiaţi. Nervurile de pe faţă gălbui, cele de pe dos roşietice şi cu smoculeţe de peri la subţioara nervurilor. Marginea limbului cu dinţi scurţi şi uniformi, în general orientaţi spre vîrful limbului. Lobii la vîrf cu dinţi lungi, ascuţiţi şi uşor falcaţi; mucronii dinţilor de culoare gălbuie sau roşietică. Sinul peţiolar foarte deschis sau nul. Inflorescenţă roşietică. Flori poligame-dioice, plăcut mirositoare. Ciorchini lung pedun-culaţi, cel mult de 10 cm lungime, cu cîte 20—30 boabe de mărime variatăr puţin îndesuite, de 5—9 mm în diam., subsferice şi scurt pedicelate, de culoare neagră violacee, uşor brumate, cu pieliţă subţire, pulpă roşie şi cu gust caracteristic, dulce şi uşor astringent. Seminţe mici, globuloase şi lucitoare, lungi de 4—5 mm, late de 4 mm, de culoare castanie roşietică; rostrul scurt şi gros; halaza lunguiaţă, cu uşoare strii radiare de jur-împrejur; rafeul puţin distinct. — V—VI, matur, fruct. VIII. A fost introdusă la noi în anii 1888—1889 în pepinierele statului. Variabilitatea speciei Numeroasele varietăţi ale acestei specii se pot împărţi în 2 grupe mari: a) forme avînd mai mult aspect de tufă, cu frunze mici, îndoite în formă de jghiab şi lăstari numeroşi, dar scurţi. b) forme mai puţin tufoase, cu frunzele de mărime mijlocie, uşor îndoite în formă de jghiab, cu lăstari lungi, puţin numeroşi. Din ultima grupă face parte varietatea « Rupestris du Lot », caracterizată prin lăstarii tineri arămii verzi, frunzele adulte de mărime mijlocie, netede pe ambele feţe, întregi sau uşor trilobate, cu dinţii mai ascuţiţi decît la forma tipică şi cu lujerii anuali lungi, castanii, cei mai bătrîni ajungînd pînă la 12 m lungime. Se cunosc următorii hibrizi: V. vulpina X rupestris, V. cordifolia X rupestris, V. can- Planşa 50.— 1.* Vitis coignetiae Pulliat, la.* seminţe mărite. — 2.* V. aestivalis Michx., 2a. * seminţe mărite. — 3. V. lincecumii Buckl. — 4. V. candicans Engelm., frunză adultă, 4a. frunză tînără. PLANŞA 50 / VITACEAE 299 dicans X rupestris, V. aestivalis X rupestrisy V, lincecumii x rupestris. Gel mai valoros hibrid este Mourvèdre x rupestris 1202 Couderc, mult folosit ca port-altoi pe solurile calcaroase şi umede. Obs. V. rupestris s-a dovedit a fi rezistentă la filoxeră şi destul de rezistentă la mană, oidium şi black-rott, dar e tot atît de predispusă la cloroză ca şi V. vulpina. Principalele însuşiri ale acestei specii sînt: rezistenţa la ger pînă la — 28°, la temperaturi pînă la + 40° şi la secetele de lungă durată ; de asemenea la filoxeră şi la bolile cripto-gamice. Vegetează bine pe solurile ce conţin pînă la cel mult 25% carbonat de calciu, prezintă o afinitate destul de bună pentru altoaiele de V. vinifera şi se înmulţeşte uşor prin butaşi. Ca portaltoi se recomandă numai în părţile de S ale ţării. Răsp· gen.: America de N. 9. V. amurénsis Rupr. in Bull. Acad. Pétersb. XV (1857) 524; Ampelogr. U.R.S.S. l.c. 118, tab. 23. — V. Thunbergii Rgl. in Gartenfl. (1864) 34, tab. 424, non Sieb. et Zucc. — Viţă de Amur. — Amuri szôllô. — Amur-Rebe. — BHHorpa^ aMypcxHH. — Ic. : Pl. 52, fig. 2, 2 a. Tulpină de talie mijlocie. Scoarţa de pe lujerii bătrîni se desprinde în fîşii subţiri. Lujeri anuali erecţi sau tîrîtori, cu internodii lungi, cilindrice sau uşor muchiate şi diafragma subţire. Lăstari şi frunze tinere tomentoase. Cîrcei intermitenţi, subţiri, bi- sau trifurcaţi. Frunze adulte mari, suborbi-culare sau cordiforme, în general mai late decît lungi, de 10—20 cm în diam., întregi sau trilobate, de culoare verde mată în timpul verii şi purpurii toamna, cu sinurile puţin profunde, cel peţiolar în formă de U deschis, cele superioare deschise, mai rar închise la ieşire ; limbul gros, pe faţă ± pubescent şi mărunt încreţit, pe dos tomentos, cu peri scurţi şi aspri de-a lungul nervurilor proeminente, pe margini cu dinţi mici, triunghiulari, uniformi, scurţi şi ascuţiţi. Peţiol tomentos, toamna de culoare purpurie. Flori doice. Stamine 5—7. Ciorchine cilindro-conic, aripat, lax, lung de 15—25 cm, scurt pedunculat, cu codiţa boabelor verucoasă. Boabe sferice, negre albăstrui, de 8—12 mm în diam., brumate, cu pieliţă groasă, miezul cărnos, suculent, cu suc incolor şi gust acru sau dulceag şi amărui. Seminţe obovate, de 6—7 cm lungime şi 9 mm grosime, de culoare roz-violacee sau cafeniu roşietică; halaza ovală; rostrul conic, scurt şi uşor bifurcat la vîrf. — V—VI; matur, fruct. — VIII-IX. De curînd introdusă în unele staţiuni experimentale ale Inst. de Cercet. Agronomice din Bucureşti. * întrebuinţări. Această specie a fost adusă în Franţa încă din anul 1878, fiind folosită ca plantă ornamentală. Coloritul roşu purpuriu din toamnă al frunzelor produce un frumos efect decorativ. Dulceaţa şi compotul preparate din aceşti struguri sînt gustoase; vinul este însă acru şi nu se păstrează, conţinînd prea puţin alcool. V. amurensis prezintă însă însuşiri interesante pentru viticultură, fiind rezistentă la ger. 300 FLORA R.P.R. Folosindu-se de această proprietate, V. Miciurin a reuşit să creieze prin încrucişări cu V. labrusca şi V. vinifera o serie de preţioşi hibrizi. Un neajuns al acestei specii este slaba rezistenţă la filoxeră şi la bolile criptogamice. Răsp. gen.: Extremul Orient. 10. V. silvestris Gmel. FI. Bad. I (1806) 543; Ampelogr. U.R.S.S. 1. c. 68, tab. IX —XI. — V. vinifera L. β. silvestris Willd. Enum. Hort. beroL (1809) 267. — V, labrusca auct. transs., non L. — Viţă sălbatică. — Erdei szôllo. — Wald-Rebe. — BHHorpaÆ JiecHOH. — Exs. : FRE nr. 975 a—d. — Ic.: PI. 51, fig. 1, 1 a, b, c. Arbust tîrîtor şi agăţător. Scoarţa se desprinde în fîşii. Lăstari tineri glabri. Lujeri anuali subţiri, cu internodii scurte şi nodurile puţin pronunţate. Cîrcei interitiitenţi. Frunze adulte de 8—10 cm în diam., aproape întregi sau 3—5rlobaxe, cu lobul median scurt, lat şi ± triunghiular; sinurile inter- -lobare puţin pronunţate, cel peţiolar în formă de V sau U deschis, cu fundul obtuz, rar ascuţit ; limbul pe faţă glabru, pe dos ± tomentos, uneori prevăzut cu peri scurţi, groşi şi aspri, amestecaţi cu peri lungi şi lînoşi, mai rar complect glabru, neregulat fiinţat, cu dinţi de obicei scurţi şi ascuţiţi, rar obtuzi. Toamna frunzele se colorează roşu purpuriu. Flori galbene verzui, poligame, -aproape perfect dioice, plăcut mirositoare, aşezate pe indivizi dimorfi. Flori cu 5 stamine ; cele mascule cu filamentele mai lungi decît petalele ; cele femele cu filamente scurte, îndoite în afară şi cu polen steril. Ciorchine de 10—15^ cm lungime, ramificat şi lax. Boabe mici, sferice, de 5—7 mm în diam., de culoare albastră violacee, rar albe, brumate, cu 2—3 seminţe, puţin suculente, cu sucul puţin colorat şi gust acru, astringent. Seminţe mici, piri-forme sau elipsoidale, de 4—6 mm lungime şi 3—4 mm grosime, cu rostrul scurt, halaza ± orbiculară, rafeul vizibil şi fosetele înguste. — VI ; matur, fruct. X-XI. Staţiunea. In aluviunile şi ostroavele Dunării, apoi în pădurile de luncă începînd cu litoralul Mării Negre şi pînă la altitudinea de 300 — 400 m. In stejărete şi făgete, mai ales pe locuri stîncoase sau grohotişuri, înaintează pînă la 600—800 m altitudine. în condiţiuni optime se întîlneşte căţărată pe arbori pînă la 20—30 m înălţime, tulpina ajungînd pînă la 10 cm grosime. Obs. V. silvestris se deosebeşte de V. vinifera atît prin ftorïïe'Sale ± perfect dioice, aşezate pe indivizi dimorfi, cît şi prin dimensiunile mai mia v«te^tut]uror organelor sâle vegetative. Cu t^ate că ariile de răspîndire ale acestor două^specn je suprapun, totuşi, Planşa 51. — 1. Vitis silvestris Gmel., ramură cu ftori femele, la. ramură cu flori mascule, lb. floare masculă mărită, Ic. floare femelă mărită cu stamine degenerate. — 2. V. vinifera L., cu frunza întreagă, 2a. frunză lobată, 2b. boboc în momentul deschiderii, 2c. floare hermafrodită mărită, 2d. seminţe mărite. PLANŞA 51 V /' VITACEAE 303 spre N, aria speciei V.1 silvestris' depăşeşte cu mult pe aceea a speciei V. vinifera. După Kerner, Winkler şi Planchon, V. silvestris ar fi o formă sălbăticită a lui V. vinifera, pe cîtă vreme Engler, Paczoski şi în timpul din urmă E. Pop şi Sosnovski sînt dimpotrivă de părere că V. silvestris este o specie spontană, cu totul independentă de V. vinilera. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Berchez, Stejera (r. Şomcuţa M.) ; Reg. Cluj : Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Gurghiu pe Dl. Viilor (r. Reghin). Reg. Stalin: Vlădeni (r. Codlea); Cîrţişoara (r. Făgăraş); Sibiu la « Jungerwald ». Reg. Hunedoara: V.Bucerzii (r. Alba) ; Sebeş în Păd. Şermag (r. Sebeş) ; Bîrsău, Boholţ, Boiu de Sus, Veţel, Hondol, Roşcani peV. Dobrii, Săcămaş (r. Ilia) ; Rapoltul Mare (r. Hunedoara); Vinerea, Cugir (r. Orăştie). Reg. Oradea: Tinca spre V. Popilelor (r. Salonta) ; V. Crişului Negru, Tărcăiţa (r. Beiuş); Pescari (la Doboşele, Gardul Ţarinii, Pîr. Iriştii, Căsuţa), Musteşti, Răstoci (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Păd. Ciala (r. Arad) ; Chevereşu Mare (r. Timişoara) ; Moldova Nouă, Drencova, Cozia, Coronini (r. Moldova Nouă) ; Socolari pe V. Beiului, Bogodinţi (r. Oraviţa) ; Caransebeş ; V. Cernei, Băile Herculane, între Topleţ şi Orşova, V. Dunărei la Cazane, Ogradena, Sviniţa, Tisoviţa, Orşova (r. Orşova). Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura Văii, Bahna, Schitul Topolniţa, Hinova în Păd. Stîrmina, Ostrovul Corbului, Ostrovul Ţigănuş] (r. T. Severin) ; Cerîngani la Ogaşu Salbelor (r. Strehaia) ; Vînju Mare; Voiteşti, Tetila la Podu Repedea (r. Tg. Jiu); Tismana (Fîntîna Chihaia, Coasta Mînăstirii, Căpriţa), Topeşti pe V. Pîrgavului şi V. Cireşilor, Vînăta pe Dl. Sporeştilor (r. Baia de Aramă) ; Turcenii de Jos la « Dosu Surpatele » (r. Filiaşi) ; Ostrovul Bucovăţ şi Ostrovul Secuiu pe Dunăre. Reg. Piteşti: Vaideeni, Oteşani, Milostea, Horezu, Galicea pe Topolog, Stoiceni, Corbi, Roeşti, Măldăreşti, Romîni (r. Băbeni-Bistriţa) ; Aluniş (r. Vedea) ; Călimăneşti la Căldări, Căciulata, R. Vîlcea la Păd. Cetăţuia (r. R. Vîlcea) ; Muşeteşti pe V. lui Mas, Zigoneni la Poiana Ulmişu (r. C. de Argeş) ; Cotmeana (r. Piteşti) ; Găeşti, Glavacioc, Şelaru, Ulieşti, Pătroaia (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Poşeşti, Livadea (r. Teleajen) ; Glodeni (r. Pucioasa) ; Tătărani, Viişoara, Nucet-Zăvoi (r. Tîrgovişte) ; Jugureni (r. Mizil) ; Luceni (r. Pogoanele); Cîmpina, Pro viţa de Sus, Pro viţa de Jos, Cocorăştii-Misli, Moreni, Stavropoleos (r. Cîmpina) ; Urlaţi (V. Pietrii, Scheau), Vărbila, Udreşti (r. Cricov) ; Valea Călugărească, Mărgineni în Lunca Cricovului (r. Ploeşti) ; Cislău, Vipereşti, Măgura (r. Cislău); Borduşani (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Islaz pe Ostrovul Calnovăţ (r. T. Măgurele) ; Titu în Păd. Nuceteanca (r. Titu) ; Malu, Giurgiu în Ostroavele Dunărei (r. Giurgiu) ; Micşuneşti Moara (r. Snagov) ; Dridu pe Ialomiţa (r. Urziceni) ; Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca (r. Domneşti) ; Mrea Pasărea în Păd. Pasărea (r. Brăneşti) ; Chirnogi în Ostrovul Turtucaia, Chiselet în Lunca Dunării, Greaca, Căscioarele (r. Olteniţa) ; Ostrovul Frumoasa (r. Zimnicea) ; Vărăşti, Ciocăneşti, Rasa, Bogata, Ostrovul Păpurişu, Dichiseni (r. Călăraşi) ; Ograda (r. Slobozia) ; Copuzu (r. Lehliu). Reg. Constanţa: Caraorman, Somova, între Tulcea şi Niculiţel, Niculiţel pe Dl. Cerbului, Letea, Caraorman, Hamcearca, Slava Cercheză la Fîntîna Ţiganului (r. Tulcea) ; Strachina, Şocariciu, Feteşti, Piua Petrii (r. Feteşti) ; Păd. Cîşla, Adamclisi, Vlahii (r. Adamclisi) ; Măraşu (Piscu Ciurea, Piscu Raţa, Detunatu) (r. Hîrşova) ; Dunărea, Rasova, Cernavodă, V. Carasu, Mircea Vodă, V. Dacilor; pe Valul lui Traian (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Vădeni (r. Bereşti) ; Nifon, între Greci şi Cerna (r. Măcin). Reg. Iaşi: Jigălia (r. Murgeni) ; Dl. Repedea, Bîrnova, Todirel, Bucium, Tomeşti, Schitu-Duca, Costuleni, Valea Adîncă (r. Iaşi) ; Păd. Sineşti-Erteş (r. Tg. Frumos) ; Fîstîci în Păd. Buscata (r. Vaslui) ; Răducăneni în lunca Prutului, Gorban, Zberoaia, Stănileşti în Păd. Lunca-Dobreni (r. Huşi). Reg. Bacău: Berzunţi (r. Tg. Ocna) ; Tuleşti, Tisa-Silveşti (r. Bacău) ; Găgeşti în zăvoiul Putnei, Răcoasa pe Momîia (r. Panciu) ; Putredeni, Giurgioaia în Păd. Răzăşeşti (r. Zeletin). 304 FLORA R.P.R. Variabilitatea speciei 1 a Frunze groase, pe dos cenuşiu tomentoase, cu peri aspri pe nervurile principale var. typica I. Grinţ. var. nova in Add. VI, pag. 657. — Exs.: FRE nr. 975 a, b, c, sub V. silvestris Gm. 1 b Frunze subţiri, pe dos glabrescente, cu peri mici pe nervurile principale sau glabre var. glabréscens I. Grinţ. var. nova in Add. VI, pag. 657. . — Exs.: FRE nr. 975 d, sub V. silvestris Gm. întrebuinţări. In unele regiuni ale ţării strugurii acestei specii, culeşi înainte de maturitate, sînt folosiţi la acrirea ciorbelor. Lăsaţi să se coacă, pe la sfîrşitul lui octombrie strugurii pot fi folosiţi la extragerea alcoolului sau la prepararea oţetului. încercările făcute la Staţiunea experimentală viticolă de la Drăgăşani (I.G.A.R.) pentru a obţine vin din strugurii de V. silvestris, recoltaţi în regiune, au dus la rezultate satisfăcătoare. V. silvestris e mult mai rezistentă la ger şi la secetă, decît V. vinifera. Răsp. gen.: Europa centrală, de S, şi SE, Asia de SV, Africa de N. 11. * V. vinifera L. Sp. pl. ed. I (1753) 293; Ampelogr. U.R.S.S. I (1946) 64. — Viţă de vie. — Nemeş szôllo. — Edelrebe. — Bmiorpa# Kyjrry- pHbiH. — Ic.: PI. 51, fig. 2, 2 a (ex Hegi), 2 b, c, 2 d (orig.). Arbust tîrîtor şi agăţător. Scoarţa de pe lujerii bătrîni se desface în fîşii. Lăstari tineii glabri sau ^ tomentoşi. Lujeri anuali glabri sau ± pubescenţi, cu internodii de lungime mijlocie. Cîrcei intermitenţi, bi- sau trifurcaţi. Frunze adulte orbicular cordate sau ± 3—5-lobate, rar laciniate, de 5—20 cm în diametru, cu sinurile ± pronunţate, cel peţiolar în formă de V sau U, uneori în formă de liră cu fundul rotund; limbul pe faţă glabru sau ± pubescent, pe dos cu peri scurţi şi aspri, amestecaţi cu peri lungi, adeseori cu aspect păienjenos tomentos, pe margini neregulat dinţat, cu dinţi de obicei ± ascuţiţi. Toamna frunzele se colorează în galben, galben brun sau roşu. Inflorescenţa compusă din dihazii neregulate, aşezate într-o paniculă ± laxă sau îndesuită, adeseori însoţită de un cîrcei. Flori mici, galbene verzui, hermafrodite sau poligame, rar numai mascule, pe indivizi monomorfi. Caliciu rudimentar, cu 5 dinţişori. Corolă cu 5 petale lipite la vîrf, caducă în momentul înfloririi, la florile femele uneori stelată. Stamine 5, opuse petalelor, de aceeaşi lungime cu acestea, la florile femele scurte şi curbate în afară. Discul nectarifer alcătuit din 5 glande de culoare galbenă portocalie, unite între ele. Stil scurt, cu stigmat capitat, uşor turtit. Ciorchine de formă şi mărime variată, de la cilindric pînă la cilindro-conic sau reniform. ± aripat, cu boabele ± îndesuite sau lax (răsfirat). Boabe în general mari sau de mărime mijlocie, de 10—25 mm în diametru, sferice sau elipsoidale, cu miezul cărnos, suculent şi cu gust plăcut, dulce sau acrişor, albe verzui, galbene aurii; albastre-violete sau negre, în general brumate, datorită unui strat subţire de ceară. Gustul şi aroma strugurilor variază şi sînt caracteristice pentru unele soiuri. Seminţe cîte 2—4, de 5 — 7 mm lungime şi 4 — 5 mm grosime, piriforme sau elipsoidale, lung rostrate; halază în formă de disc, VITACEAE 305 situată pe partea dorsală a seminţei şi rafeu filiform. — V—VI; maturit. fruct. VIII-IX. Cultivată în toate provinciile, susţinută pe araci, sîrmă, bolţi sau urcătoare pe arbori pînă la 20—30 m înălţime. Creşte începînd de la nivelul mării şi pînă în regiunea subcarpatică, mai ales în locuri uscate. Exemplarele bătrîne ajung uneori pînă la 15 cm în diametru. Obs.: Suprafaţa totală a viilor de la noi este evaluată la cca 200.000 hectare, iar printre ţările producătoare de vin, ţara noastră ocupă un loc de frunte. în anii normali şi pînă la altitudini de cca 300 m, strugurii ajung la complecta lor maturitate; la altitudini mai mari, chiar dacă sînt lăsaţi pe ramuri pînă dă bruma, strugurii rămîn acri. Toamna, viţa de vie se îngroapă pentru apărare împotriva îngheţului. Filogenia lui V. vinifera este controversată. Unii autori susţin că ar deriva din V. silvestris, iar alţii că ar fi de origine polifiletică, adică s-ar trage din mai multe specii sălbatice, astăzi dispărute. Frunze fosile de V. vinifera au fost găsite în Toscana şi la Montpellier. Viţa de vie este considerată ca una din cele mai vechi plante cultivate. Seminţele ei s-au găsit în săpăturile staţiunilor preistorice şi explorările aşezărilor lacustre. Apoi, vechi picturi rmurale şi basoreliefuri din templele egiptene şi asiriene reprezintă momente din cultura, culesul viţei de vie şi prepararea vinului. în primul veac al erei noastre Columella cunoştea peste 50 de varietăţi cultivate, iar Plinius putea să deosebească 90 de varietăţi. Cei mai mulţi autori consideră Armenia şi Transcaucazia drept patria de origine a viţei de vie ; în aceste ţări se găsesc şi astăzi în stare spontană butucii cei mai bine dezvoltaţi. înainte de invazia filoxerei (1884) ţara noastră poseda o bogată colecţie de soiuri indigene. în urma ravagiilor cauzate de periculosul parazit, n-au mai rămas din vechile noastre soiuri decît mici suprafeţe cultivate pe locuri nisipoase, în unele regiuni ale ţării. Aceste soiuri au suferit ulterior profunde modificări, fiind altoite pe specii americane, rezistente la atacul filoxerei. Variabilitatea speciei Prin cultură îndelungată s-a ajuns la crearea unui număr considerabil de forme de cultură. Deosebirile dintre cele peste 2000 soiuri şi forme din cadrul speciei colective V. vinifera au devenit atît de mici încît cu greu se pot determina. Clasificarea, grupelor principale de forme europene şi asiatice o vom face după criterii geografice *) 1 a Frunze adulte pe dos alb cenuşiu tomentoase, spre toamnă glabrescente, cu dinţi ascuţiţi. Struguri cu boabe sferice. — Regiunea mediteraneană V. mediterranea Andras. in Jâv. Magy. fl. (1925) 705. 1 b Frunze adulte pe dos deschis verzi, glabrescente sau pubescente, cu dinţi ± obtuzi. Boabe sferice sau elipsoidale....................................................... 2 2 a Frunze adulte 3—5-lobate, mai lungi decît late, deschis verzi. Boabe sferice de culoare albă, galbenă sau roşii violacee, fără aromă specială. — Asia occidentală V. byzantina Andras. l.c. 703. 2 b Frunze adulte 3—5-lobate, tot atît de lungi cît late, uneori mai late decît lungi, de culoare închis verde. Boabe sferice, elipsoidale, la gust acrişoare sau dulci..... 3 *) După Andrasovszky in Jâv. Magy. fl. (1925) 701. 20 — c. 507 306 FLORA R.P.R. \ 3 a Boabe mici sau de mărime mijlocie, rotunde, albe, roşii sau închis albastre, la gust acre-dulci. Ciorchine mic sau de mărime mijlocie, cilindric, îndesuit şi scurt peduncu-lat. — Europa centrală V. alemânnica Andras. l.c. 703. 3 b Boabe mari, elipsoidale sau ovoidale, la gust dulci. Ciorchine mare sau de mărime mijlocie, ramificat, cu boabe răsfirate .........................................!_____ 4 4 a Frunze adulte puţin mai late decît lungi, adînc 5-lobate, cu dinţii limbului ascuţiţi ; marginile lobului median acoperă în parte lobii laterali superiori. Boabe elipsoidale* galbene sau verzi gălbui, cu aromă pronunţată de tămîioasă. — Asia occidentală. — V. deliciôsa Andras. l.c. 4 b Frunze adulte aproape tot atît de lungi cît late, puţin adînc lobate, cu dinţii limbului ± obtuzi; marginile lobului median nu acoperă lobii laterali superiori. Boabe elipsoidale sau ovoidale, uneori puţin îndoite în formă de corn, albe, roşii sau violete, fără aromă de tămîioasă. — Asia occidentală Y. antiquôrum Andras. l.c. Prin încrucişarea celor 5 grupe principale, s-au creat numeroşi hibrizi, dintre care cei mai importanţi sînt următorii: F· byzantina x alemannica, F. byzantina x deliciosay F. byzantina x mediterranea, F. alemannica x deliciosay V. alemannica x mediterranea, F. deliciosa x mediterranea, F. byzantina x alemannica x mediterranea, F. byzantina x antiquorum x mediterranea, F. byzantina x deliciosa x mediterranea. întrebuinţări. Unele soiuri de viţă de vie sînt cultivate pentru struguri de masă, cele mai multe însă sînt cultivate pentru producţia de vin. Ca importanţă economică, viţa de vie ocupă locul al doilea după grîu, iar industria mondială a vinului foloseşte peste 20 milioane de muncitori. Tot ca produs al viţei de vie se mai poate considera şi agurida, adică strugurii necopţi, care sînt folosiţi la acrirea mîncărurilor; pentru uzul culinar mai servesc şi frunzele conservate în saramură. Din strugurii copţi se poate prepara sirop, dulceaţă şi o foarte bună marmeladă. Strugurii uscaţi la soare sau la etuvă ai unor soiuri cu bobul bogat în zahăr, dar lipsit de seminţe («Corinthe », « Sultanine », « Kişmiş », etc.) dau stafidele. Strugurii cunoscuţi în comerţ sub numele de « Malaga » provin de la unele soiuri din Europa meridională, ca: « Muscat d'Alexandrie », etc. Materialul ce rămîne de la teascuri, « tescovina », format din ciorchini, pieliţe şi seminţe, este întrebuinţat atît în alimentaţia animalelor, cît şi ca îngrăşămînt în agricultură. Supus distilaţiei, după ce a fost lăsat să fermenteze, acest rezidiu dă « rachiul de tescovină ». Din ciorchinii fără boabe se extrage tanin. Seminţele conţin 8—12% materii grase. Din acestea, separate din tescovină, uscate, prăjite şi rîşnite, se scoate un ulei comestibil de bună calitate. Decoctui de tescovină colorează mătasea în violet, iar decoctui de lujeri anuali colorează lîna în castaniu. Materialul ce se depune cu timpul în butoaiele cu vin, format în bună parte din tartrat acid de potasiu, serveşte la prepararea acidului tartric, produs care are numeroase întrebuinţări în medicină, în industria textilă, precum şi la fabricarea băuturilor răcoritoare (limonade). Produsul ce se vinde în comerţ sub numele impropriu de « sare de lămîie » nu este decît acid tartric. Planşa 52. — 1. Vitis rupestris Scheele, la. seminţe mărite. — 2.* V. amurensis Rupr., 2a. seminţe mărite. — 3.* Muscadinia rotundifolia (Michx.) Small, 3a.* seminţe văzute din 2 laturi. PLANŞA 52 / VITACEAE 309 în farmacopeiele multor ţări, viţa de vie figurează printre plantele oficinale. în stare proaspătă, strugurii sînt folosiţi în combaterea unor afecţiuni gastro-intestinale, ca dispepsia, precum şi în tratamentul unor boli de piele. în general, strugurii albi sînt diuretici, pe cînd cei negri, mai bogaţi în tanin, au proprietăţi astringente şi tonice. Mustul de struguri constituie o băutură de sezon apreciată şi este recomandat copiilor debili şi convalescenţilor. Vinul, băutură de larg consum, are proprietăţi tonice şi excitante. Ţara noastră este una dintre cele mai însemnate producătoare de vin din Europa, iar vinurile romîneşti selecţionate se bucură de o largă apreciere pentru deosebita lor calitate şi constituie un important obiect de export. Vinurile zise « vîrtoase », bogate în tanin, precum şi vinurile « licoroase », bogate în zahăr şi alcool, sînt folosite la prepararea vinurilor tonice, medicinale. Vinul distilat şi păstrat mai mulţi ani în butoaie de stejar, datorită quercetinei şi quer-cinei din doage se colorează în galben şi capătă o aromă specială. Acest produs, numit coniac, conţine 35—55% alcool. Coniacul autentic se obţine din vinurile de Charente, centrul acestei industrii fiind oraşul Cognac din Franţa de SV. Alcoolul de vin, rectificat prin procedee industriale pînă la 95° tărie are numeroase întrebuinţări în industria parfumurilor, fabricarea oţetului, industria vopselelor şi lacurilor, prepararea rachiurilor şi lichiorurilor, etc. în farmacie, alcoolul serveşte la prepararea tincturilor şi extractelor, iar în medicină are o largă întrebuinţare ca dezinfectant. Viţa de vie mai prezintă o mare importanţă la lucrările de fixarea nisipurilor zburătoare în unele regiuni ale ţării, iar în horticultură se foloseşte la împodobirea faţadelor şi acoperirea bolţilor, chioşcurilor, etc. Principalul neajuns al viţei de vie constă în faptul că nu rezistă atacului filoxerei (Phylloxéra vastatrix). Din această cauză nu se poate menţine în cultură decît altoită pe vite^ americaţie jsau pe hibrizii acestora, rezistenţi la atacul parazitului. Un alt neajuns al soiurilor cultivate este slaba rezistenţă faţă de unele boli criptogamice ca: mana viţei de vie (Plasmopara viticola), făinarea (Oidium tuckeri), antracnoza pătată (Gloeosporium ampelophagum), etc. Pentru combaterea acestora, viţa se stropeşte cu zemuri anti-criptogamice. Printre dăunătorii animali ai viţei de vie, în afară de filoxeră, mai amintim următoarele: molia viţei de vie (Conchylis ambiguella), un fluturaş, care se combate cu soluţie de arseniat de plumb sau cu soluţie de nicotină ; forfecarul (Lethrus apterus), care se combate prin stropiri cu verde de Paris; cărăbuşul marmorat (Polyphylla fullo), care se combate cu sulfură de carbon sau cu paradiclorobenzol ; ţigărarul (Rhynchites betuleti), care face să se răsucească frunzele viţei ca nişte ţigări, în care insecta îşi depune ouăle. Răsp. gen.: Spontană în Eurasia; în cultură pe tot globul. Genul MUSCADÎNIA*) (Planch.) Small FL Southeast U.S. (1903) 757 ; Planch. Vignes amér. (1873) 102, pro sect. Vitis. Scoarţă aderentă. Internodii cu lenticele ; noduri fără diafragmă. Seminţe ovate, scurt rostrate, cu tegument rugulos. Cîrcei neramificaţi. La noi principalul reprezentant al acestui gen este M. rotundifolia. -X- M. rotundifôlia (Michx.) Small FL Southeast U.S. (1903) 757. — Vitis rotundifolia Michx. FL bor.-amer. (1803) 231; Ampelogr. U.R.S.S. I (1946). 115, tab. 22. - Ic. : PL 52, fig.3, 3a. *) Referitor, probabil, la strugurii speciei M. rotundifolia cu gust şi aromă de « Muscat K 310 FLORA R.P.R. Arbust agăţător. Lăstari tomentoşi. Lujeri cenuşii, cu numeroase lenticele. Cîrcei simpli şi intermitenţi. Frunze cordate, întregi, cele tinere tomentoase, mature glabre pe ambele feţe, tot atît de lungi cît late, de cca 10 cm în diam., cu lobul median prevăzut cu 2 dinţi mari, laterali şi sinul peţiolar în formă de V sau U, uniform dinţate, cu dinţii ascuţiţi, pe dos cu smocuri minuscule de peri la inserţia nervurilor. Flori mici, cu discul nectarifer cafeniu. Ciorchine mic, de 5—7 cm lungime, compus din cel mult 10 boabe sferice de 8—10 mm în diam,, închis roşii violete, lucioase, cu miez cărnos, cu gust astringent şi foxat; boabele se coc pe rînd, iar la maturitate se desprind de pe ciorchine şi cad. Seminţe relativ mari, de 9 mm lungime şi 5 mm lăţime, pe partea dorsală cu încreţituri transversale (caracteristice acestei specii), pe partea ventrală ± mamelonate. — VI—VII ; maturit. fructelor X—XI. Cultivată la noi numai în grădini botanice şi colecţii ampelografice. Întrebuinţări. Plantă ornamentală, folosită la acoperirea pergolelor, chioşcurilor, zidurilor, etc. Răsp. gen.: America de N. Genul AMPEL ÔPSIS *) L. C. Rich. in Michx. Fl. bor.-amér. I (1803) 159, p.p., emend. Planch. in A et C. DC. Suite au Prodr. V. 2 (1887) 453. Arbuşti cu stoloni, uneori cu rădăcini tuberizate. Scoarţă aderentă. Internodii cu lenticele; noduri fără diafragmă. Cîrcei bi- sau trifurcaţi. Frunze întregi, palmat sau penat lobate. Inflorescenţa compusă din dihazii aşezate într-o cimă corimbiformă, opusă frunzelor. Flori monoice sau poligame, de tipul 5. Disc nectarifer în formă de cupă. Fructul bacă, cu lenticele punctiforme. Sămînţă subsferică, scurt rostrată. Genul cuprinde cca 14 specii, răspîndite în America şi Asia. -)f A. aconitifôlia Bge. Enum. pl. chin. (1831) 12. — A. dissecta Carr. in Rev. Hort. (1868) 10; Ampelogr. U.R.S.S. l.c. 52. — Viţă de Mongolia. — Ic·: Pl. 48, fig. 2, 2 a. Arbust tîrîtor şi agăţător. Lujeri subţiri, cu scoarţă aderentă şi internodii cu lenticele. Măduvă neîntreruptă la noduri. Cîrcei sau inflorescenţe dispuse în faţa frunzelor la fiecare nod. Cîrceii lungi, subţiri, bi- sau trifurcaţi. Frunze polimorfe, glabre, cele adulte de 7—8 cm în diam., palmat partite (amintind forma frunzelor de la Aconitum), cu lobii ± penat sectaţi şi sinul peţiolar *) De la cuvintele greceşti ampelos = viţă de vie, şi opsis = asemănare. Planşa 53. — 1. Parthenocissus quinquefolia (L.) Planch., la. floare, lb. cîrcei.— 2. P. vitacea (Knerr) Hitch., ramură fructiferă, 2a, ramură tînără cu cîrcei. — 3. P. tri-cuspidata (Sieb. et Zucc.) Planch., 3a. frunze inferioare trifoliolate. VITÀCEAE în formă de V, obtuz dinţate. Caliciu cu 5 dinţi. Corolă stelată. Stamine 5. Ciorchine lax, lung pedunculat, cu cel mult 10 boabe. Boabe sferice, lucioase* de 6—8 mm în diam., însoţite la bază de un disc inelar, galbene, cu pieliţă punctată cu negru. Strugurii se coc pe rînd, începînd din august. Boabele conţin cîte 2—3 seminţe subsferice, de 4—5 mm în diam. — VI—VII ; maturit. fruct. VIII-IX. Cultivată de mulţi ani în grădinile botanice din Bucureşti şi Cluj. Poate fi folosită ca plantă ornamentală. R ă s p. gen.: China de N, Mongolia, Manciuria. Genul P ABTHENOOÎ SSÜS *) Planch. in A. et C. DC. Suite au Prodr. V. 2 (1887) 447. — Ampélopsis L. C. Rich. in Michx. FI. bor.-amér. I (1803) 159, p.p. et Auct. plur. Arbuşti agăţători. Ramuri tinere cu lenticele. Frunze palmat lobate sau palmat partite, peţiolate, cu lobi sau foliole dinţate. Inflorescenţa o cimă dihotomică opusă frunzelor, compusă din dihazii neregulate, repetat bifurcate. Flori hermafrodite, poligame-monoice sau perfect monoice. Caliciu în formă de cupă. Corolă cu 5 petale libere. Disc nectarifer concrescut cu ovarul. Stil scurt, cu stigmat puţin dezvoltat. Fructul bacă cu 1—3 seminţe cordiforme. Genul cuprinde 10 specii răspîndite în zona temperată şi caldă a Asiei şi a Americii de N. Determinarea speciilor 1 a Frunze trilobate, cu lobii cuşpidaţi................... 1. P. tricuspidata 1 b Frunze palmat compuse, cu foliolele ± peţiolate......................... 2 2 a Cîrcei lungi, cu 3—5 ramificaţii, în general fără discuri aderente 2. P. vita cea 2 b Cîrcei scurţi, cu 5—10 ramificaţii terminate cu discuri aderente........3 3 a Lăstari tineri cilindrici. Frunze mari, cu foliole pe dos verzi glauce. Cîrcei cu 9—11 ramificaţii. Plantă cultivată în aer liber .... 3. P. quinquefolia 3 b Lăstari tineri cu 4 muchii. Frunze de mărime mijlocie sau mici, cu foliolele pe dos roşii purpurii. Cîrcei cu 5 ramificaţii. Plantă de seră 4. P. henryana 1. -)f P. tricuspidata (Sieb. et Zucc.) Planch. in A. et C. DC. l.c. 452; FI. U.R.S.S. l.c. 708. — Ampélopsis tricuspidata Sieb. et Zucc. FI. jap. fam. nat. (1843) 88. — Viţă japoneză. — Japân vadszollô. — Japanische Rebe. — ÆeBHqHH-BHHorpaA TpHOCTpeHHbiH. — Ic. : PI. 53, fig. 3, 3 a. Plantă agăţătoare. Frunze polimorfe, cele tinere de 4—5 cm în diametru* cordate, cele adulte de 8—10 cm în diametru, lung peţiolate, cu marginea purpurie, deschis verzi şi lucioase pe faţă, cu nervuri hispidule, pronunţat trilobate; lobii dinţaţi, cu dinţi obtuzi şi mucronaţi. Cîrcei mici, cu 5—7 314 FLORA R.P.R. ramificaţii, terminate cu discuri aderente. Ciorchine mic, ramificat dihotomic. Boabe sferice, negre, brumate, de 7—9 mm în diametru, conţinînd 2—3 seminţe cordiforme de 5 mm lungime şi 5 mm lăţime, de culoare castanie. — VII—VIII; maturit. fructelor X. Cultivată de obicei pe lîngă ziduri, pe care se·fixează cu ajutorul discurilor aderente. Un singur exemplar poate acoperi 100—200 m2. V ari abi 1 itatea speciei var. veîtchii Rehd. Man. (1934) 611. — Frunze mai mari decît la forma tipică, în general de 10—15 cm în diametru, crenat serate; cele tinere mici, cordate, cu marginea purpurie. Tulpina exemplarelor bătrîne ajunge pînă la 10 cm în diametru. var. purpûrea Rehd. 1. c. — Se deosebeşte de varietatea precedentă prin aceea că spre toamnă toate frunzele se colorează în roşu purpuriu. Obs. La unele forme cultivate frunzele de la bază sînt tripartite (Pl. 53, fig. 3a). întrebuinţări. Plantă decorativă, mult folosită pentru acoperirea zidurilor, faţadelor etc. Nu suportă temperaturi sub — 20°. Planta asanează zidurile igrasioase, numeroasele sale frunze reprezentînd o suprafaţă de evaporaţie considerabilă. Răsp. g e n.: China, Japonia. ■/ 2. P. vitâcea (Knerr) Hitch. Key Spring FL Manhatt. (1894) 26. — Ampélopsis quinquefolia var. çitacea Knerr in Bot. Gaz. XVIII(1893) 70. — A. quinquefolia Michx. Fl. bor. amér. I (1803) 159, tab. 162. — A. hederacea Michx. l.c. 160, non DC. — Parthenocissus inserta (A. Kern.) K. Fritsch Excursii. Osterr. ed. III (1922) 321; Fl. U.R.S.S., l.c. 709. - Viţă de Canada. — Kôzonséges vadszollô. — Canadische Rebe. — JţeBHqHH-BHHorpaA caAOBbiH. — Ic. : Pl. 53, fig. 2, 2 a. Arbust agăţător. Frunze mari, palmat compuse, cu 5 foliole. Foliole alungit ovate, pe margini serat dinţate, pe faţă Închis verzi, lucioase, la bază atenuate. Cîrcei lungi, cu 3—5 ramificaţii purpurii, în general fără discuri aderente. Inflorescenţa compusă din dihazii repetat bifurcate. Struguri răsfiraţi, cu boabe sferice de culoare neagră albăstrie, brumate, de 7—9 mm în diam., cu 3—4 seminţe cordiforme de 5 mm lungime şi 4 mm lăţime. — VI—VIII; maturit. fructelor IX—X. Foarte răspîndită ca plantă ornamentală. în unele regiuni, ca de ex. pe V. Dunărei la Cazane şi pe V. Cernei, se găseşte subspontană prin păduri. A fost adusă în Europa în 1620. In ţara noastră o găsim pentru prima dată menţionată în 1876 de Grecescu, în catalogul grădinii botanice din Bucureşti. V ari abi 1 itatea speciei var. macropliylla Rehd. in Mitt. DDG (1905) 135. —■ Ampel. quinquef. var. lati-folia Dipp. Laubholzk. II (1892) 474. — Foliole eliptice sau ovate, de 10—18 cm lungime şi 8—10 cm lăţime, închis verzi pe faţă, cu margini serat dinţate. — Foarte răspîndită în ţară. VITACEAE 315 -)£ var. Iaci ni ata Rehd. 1. c. — Foliole îngust lanceolate, de dimensiuni mai mici decît la varietatea precedentă, verzi gălbui şi mai pronunţat serat dinţate. — Cultivată în grădina botanică din Bucureşti. întrebuinţări. Foarte mult folosită ca plantă decorativă, servind la împodobirea chioşcurilor, balcoanelor, gardurilor, bolţilor, etc. Este rezistentă la ger şi se poate cultiva pînă la altitudinea de 1000 m. R ă s p. gen.: America de N. 3. -)£ P. quinquefolia (L.) Planch. in A. et G. DC. Suite au Prodr. l.c. 448. — Ampélopsis hederacea DC. Prodr. I (1824) 611, non Michx. — Hedera quinquefolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 202. — Viţă de Canada. — Ôtlevelü vad-szollô. — Kanadische Rebe. — ÆeBiraHH-BHHorpaÆ nHTHJiHCToqKOBBiH. —* Ic. : PI. 53, fig. 1, 1 a, b. Arbust agăţător, uneori cu rădăcini aeriene adventive. Frunze mari, palmat compuse, cu 5—7 foliole. Foliole ovate, scurt peţiolate, la bază puţin atenuate sau ± rotunjite, la vîrf cuspidate, cea mediană de 10—14 cm lungime şi 6—8 cm lăţime, crenat serate, pe faţă închis verzi şi lucioase, pe dos deschis verzi şi glauce. Cîrcei cu 5 —10 ramificaţii verzi roşietice, terminate <3U cîte un disc aderent. Inflorescenţa compusă din dihazii repetat bifurcate {cimă dihotomică). Discul nectarifer de culoare gălbuie. Ciorchine cu boabe sferice, negre albăstrui, puţin brumate, de 5—7 mm în diametru, conţinînd cîte 1—3 seminţe cordiforme, de 4 mm lungime şi 3,5 mm lăţime. — VII — VIII; matur, fructelor IX—X. Cultivată pentru acoperirea zidurilor, însă mult mai puţin răspîndită decît P. vit acea. Fructifică rar. V a r i a b i 1itatea speciei var. murérum Rehd. in Mitt DDG (1905) 133. — Lăstari, frunze şi inflorescenţă glabre. Foliole de aproximativ 10 cm lungime şi 5 cm lăţime, peţiolate şi uşor rotunjite la bază. Cîrcei cu 8—10 (11) ramificaţii. — Cultivată sporadic prin oraşe. var. hirsûta Planch. 1. c. 447. — Lăstari, frunze şi inflorescenţă pubescente. — Varietate existentă în colecţia ampelografică a Inst. de Cercet. Agronomice din Bucureşti. R ă s p. gen.: America de N. 4. * P. henryâna Diels et Gilg in Engl. Jahrb. XXXIX (1900) 464. — P. Henryi Graebn. in Gartenfl. (1900) 248; Ampelogr. U.R.S.S. I (1946) 54, tab. 3, fig. 4. — Viţă chinezească. — Ic. : PI. 48, fig. 1, 1 a. Arbust mic, agăţător. Tulpină şi ramuri subţiri. Lăstari tineri în 4 muchii. Cîrcei mici, cu 4—5 ramificaţii terminate cu cîte un disc aderent. Frunze palmat compuse, cu 5 foliole. Foliole peţiolate, ovat lanceolate sau obovate, pe faţă glabre, mat verzi, în general (variegateŢde-a lungul nervurilor, pe dos purpurii, puţin pronunţat dinţate, cu dinţii obtuzi; cea mediană de 8—9 cm lungime şi 3—4 cm lăţime. 316 *FLORA R.P.R. Introdusă la noi numai de cîteva decenii şi cultivată în sere. Grădina botanică din Bucureşti posedă mai multe exemplare, care pînă acum n-au înflorit niciodată. Răsp. gen.: China, Japonia. Ordinul UMBELLIFLORAE Fam. 73. CORN ACE AE *) Link Handb. II (1831) 2. - Corneae DC. Prodr. IV (1830) 271. Arbuşti sau arbori, rar plante ierbacee. Flori hermafrodite sau poligame, rar dioice, tetramere sau pentamere, radiar simetrice (actinomorfe), în capitule, umbele sau cime corimbiforme, însoţite adeseori de un invo-lucru. Caliciu aderent, din 4—5 sepale. Corolă din 4—5 petale libere. Estivaţie valvară sau convolută. Stamine 4—5, în alternanţă cu petalele, dispuse pe marginea unui disc nectarifer, cu antere dorsifixe. Ovar inferior, din 2 cârpele concrescute, în fiecare lojă cu cîte un ovul anatrop, pendul şi cu orientare variată faţă de funicul, de obicei descendent apotrop, cu cîte un singur integument. Stile 2, concrescute, înconjurate la bază de discul nectarifer. Stigmat capitat, trunchiat sau bilobat. Fruct drupă cu endocarp cornos, rar bacă. Endosperm cărnos. Cotiledoane late. Familia cuprinde cca 100 specii, răspîndite în regiunile temperate ale globului. Genul 312. C ÔRNUS **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 29], ed. V (1754) 54. - C o r n. Arbuşti sau arbori. Frunze simple, în general opuse, cu nervurile laterale arcuite. Flori hermafrodite, galbene sau albe. Inflorescenţa o umbelă sau 0 cimă corimbiformă, cu sau fără involucru. Caliciu cu 4 dinţi scurţi. Corolă cu 4 petale libere. Stamine 4. Pistil din 2 cârpele concrescute. Fruct drupă elipsoidală sau subsferică, cu endocarp (sîmbure) bilocular. Genul cuprinde cca 50 de specii răspîndite în regiunile temperate ale globului. D e t e r mi narea speciilor 1 a Fructe roşii, elipsoidale.............................................. 2 1 b Fructe negre, albastre-negre sau albe, ovoidale sau globuloase.... 3 2 a Frunze lungi de 7—8 cm şi late de 3—5 cm. Fructe lungi de 10—12 mm şi late de 5 mm .............................................. 1. C. mas 2 b Frunze lungi de 10—12 cm şi late de 5—6 cm. Fructe lungi de 14 mm şi late de 6 mm ....................................... 2. C. officinalis 3 a Frunze pe dos verzi, uneori păroase. Fructe negre alburii 3. C. sanguinea 3 b Frunze pe dos suriu glauce. Fructe albe sau albăstrui.................. 4 *) Prelucrată de I. Grinţescu. **) De la cuvîntul latin cornus = corn, cu aluzie la tăria ca de corn a lemnului- CORNACEAE 317 4 a Fructe mai lungi decît late, acutiuscule. Frunze acute la vîrf 4. C. alba 4 b Fructe globuloase. Frunze lung acuminate...................... 5. C. stolonifera 1. C. mas L. Sp. pl. ed. I (1753); 117; FL U.R.S.S. XVII (1951) 317 C. mascula Zorn Ic. pl. med. (1779) tab. 129. — Corn. — Husos som. — Cornelkirsche. — Kh3hji my>kckoh. — Exs. : F RE nr. 2259. — le. : Pl. 47, fig. 4, 4 a. Arbust sau arbore înalt de 4—8 m. Lujeri anuali cenuşiu verzi, fin pubescenti. Scoarţa ramurilor de 2—3 ani brună şi mărunt solzoasă. Frunze întregi, peţiolate, ovate sau ovat eliptice, acuminate, la bază rotunjite sau uşor atenuate în peţiol, lungi de 7—8 cm şi late de 3—5 cm, pe faţă viu verzi, alipit şi răzleţ pubescente, pe dos deschis verzi şi mai pronunţat pubescente, cu 3—4 (5) perechi de nervuri laterale, arcuite şi convergente, la subţioara nervurilor cu smocuri de peri albi cenuşii. Flori scurt pedicelate, galbene, dispuse cîte 6—10 în umbelule. Involucru din 4 bractei galbene verzui, ovate, concave şi pubescente pe dos; bracteile nu depăşesc lungimea florilor. Caliciu cu 4 dinţişori scurţi şi obtuzi. Corolă din 4 petale ovat lance-olate, acuminate şi răsfrînte; estivaţie valvară. Stamine 4, mai scurte decît petalele. Discul nectarifer voluminos, înconjoară baza stilului. Stigmat trunchiat. Fruct drupă elipsoidală, roşie, rar gălbuie, lucioasă, lungă de 10—12 mm şi groasă de cca 5 mm, la vîrf cu discul nectarifer şi stilul atrofiate. Fructe acrişoare şi astringente; endocarp (sîmbure) cilindric-elipsoidal, cu 2 seminţe. înfloreşte înainte de înfrunzire. Mugurii florali ai anului următor se dezvoltă în timpul verii. — III; fructif. IX. Staţiunea. Păduri, tufărişuri. Element constitutiv al tufărişurilor de la cîmpie şi din regiunea deluroasă. Creşte mai ales pe soluri calcaroase, uscate şi permeabile, pînă la 7—800 m altitudine. Răsp. în ţară: Frecvent în toate regiunile ţării. Variabilitatea speciei f. typica I. Grinţ., f. nova. — Fruct elipsoidal. — Comună. f. sphaerocarpa (Cretz).— C. mas var. sphaerocarpa Cretz. in Fedde Repert. Beih. XXXVI (1934) 384. — Reg. Craiova: Tismana pe Dl. Pocruia şi culmea Cornet (r. Baia de Aramă). Se mai cunosc următoarele forme cultivate: -)f f. macrocârpa Dipp. Laubholzk. III (1893) 246. — Fructe de 14—15 mm lungime. -)f f. albocârpa C.K. Schneid. Laubholzk. II (1912) 451. — Fructe albe gălbui. -)f f. aurea Schelle in Mitt. DDG (1903) 368. — Frunze galbene. -)f f. argenteo-marginâta Schelle 1. c. — Frunze cu margini albe. -X- f. dulcis Hort. — Fructe dulci — Cultivată în Banat. întrebuinţări. Lemnul tare şi omogen este folosit în strungăria fină, înlocuind lemnul de Buxus. Suveicile din lemn de corn sînt căutate în industria ţesătoriei. Din lăstarii de 2—3 ani se fac codirişti de bice şi bastoane, iar din tulpinile mai groase se obţin cele mai rezistente cozi de topoare şi tîrnăcoape. Scoarţa conţine un principiu amar şi 318 FLORA R.P.R. este bogată în materii tanante. Fructele sînt comestibile. Dulceaţa, pelteaua şi marmelada de coarne sînt gustoase. Toate preparatele obţinute din coarne se bucură de proprietăţi febrifuge şi stiptice. Cu siropul de coarne se tratează dizenteria la copii. în unele regiuni ale ţării (Bihor, Timişoara) cornul e cultivat ca arbore fructifer. împreună cu alţi arbuşti, intră în compoziţia boschetelor de prin parcuri şi grădini. înflorind de timpuriu, este unul dintre vestitorii primăverii. Florile sînt cercetate de albine. Ocrotii prin parcuri, cornul poate ajunge la vîrste înaintate. în grădina botanică din Cluj se află un exemplar bătrîn, al cărui diametru depăşeşte 40 cm. Răsp. gen.: Europa centrală şi de SE, Asia Mică, Armenia. 2. -X- C. officinâlis Sieb. et Zucc. Fl. jap. I (1835) 100, tab. 50. — Macro-carpium officinale Nakai in Bot. Mag. Tokyo XXIII (1909) 38. — Corn japonez. — Japân som. — Japanischer Hartriegel. Arbust de 3—6 m. Frunze ovat alungite, acuminate, lungi de 10—12 cm şi late de 5—6 cm, cu 5—6 (7) perechi de nervuri laterale, pe dos la subţioara nervurilor cu smocuri de peri ruginii. Fruct roşu elipsoidal, lung de 14 mm şi de 6 mm în diametru, lung pedunculat. Specie îndeaproape înrudită cu cornul nostru autohton. întrebuinţări. Arbust ornamental. Toamna, frunzele se colorează în roşu purpuriu. Cu sucul extras din fructe se prepară un sirop cu proprietăţi tonice şi astringente. Răsp. gen.: Japonia. 3. C. sanguinea L. Sp. pl. ed. I (1753) 117. — Thelycrania sanguinea (L.) Fourr. in Ann. Soc. Linn. Lyon, Nouv. sér. XVI (1868) 394; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 336. — Sînger. — Veresgyürü som. — Roter Hartriegel. — CBHAHHa KpoBaBOKpacHan. — Exs· : FRE nr. 2260. — Ic. : Pl. 47, fig. 3, 3 a. Arbust de 3—4 m. Lujeri anuali subţiri, ± puberulenţi şi roşii purpurii pe partea dinspre soare ; scoarţa lor zdrobită lasă miros caracteristic. Frunze întregi, lat eliptice sau ovate, peţiolate şi abrupt acuminate, la bază atenuate în peţiol, lungi de 5—6 cm şi late de 3,5—4 cm, pe faţă închis verzi, dispers· şi alipit pubescente, pe dos deschis verzi, cu peri mai îndesuiţi, cu 3—4 perechi de nervuri laterale arcuite şi convergente, fără smocuri de peri la subţioara lor. Inflorescenţă terminală, fără involucru. Flori albe verzui, în dihazii aşezate în panicule corimbiforme, apar după înfrunzire. Caliciu cu 5 dinţişori scurţi. Petale lanceolate, la vîrf acuminate. Stamine mai scurte decît petalele. Discul nectarifer gălbui. Stil îngroşat la vîrf. Fruct globulos, de 5—8 mm în diam., la început roşietic, la maturitate negru albăstrui, cu puncte albe la vîrf, cu endocarp (sîmbure) globulos. — V—VI; maturit. fruct IX—X. Staţiunea. Păduri, tufărişuri, lunci, zăvoaie. Element constitutiv al tufărişurilor de la cîmpie şi din regiunile deluroase, pînă la 900—1000 m. Răsp. în ţară: Foarte frecvent în toate regiunile şi mai mult răspîndit decît cornul. CORNACEAE 319 Variabilitatea speciei var. latifôlia G.A. Mey. in Ann. sc. nat. 3-ème sér. IV (1845) 69. — Frunze ovat eliptice, la bază rotunjite. — Sporadică împreună cu forma tipică. f. viridissima Dieck Cat. (1866) ex. Dipp. Laubholzk. III (1893) 248. — Lujeri anuali şi fructele mature verzi. — Sporadică. var. suborbiculâta (Kârp.). — C. sang. f. suborbiculata Kârp. in Agrârtud. Egyet. Kozl. Bpest XIII (1949) 118. — Ic.: Kârp. 1. c. pag. 122, fig. C. — Frunze lat ovat rotunde sau subrotunde, pînă la 7,5 cm lungime şi 6,5 cm lăţime, acuminate. — Reg. Cluj : Cluj pe Dl. Racoţi. Reg. Stalin: Sighişoara în Siehenwald. Reg. Hunedoara: Mercurea în Păd. Albă (r. Sebeş). var. austrălis (C.A.Mey.). — C. australis C.A.Mey. 1. c. 65. — Frunze ovate, lungi de 6—8 cm şi late de 3—4 cm, cu 4 perechi de nervuri laterale. — Reg. Craiova: între Breasta şi Leamna de Jos (r. Craiova). -)f var. variegâta West. ex. Dipp. Laubholzk. III (1893) 248.— Frunze împestriţate cu galben. — Cultivată prin grădini şi parcuri. întrebuinţări. Lemnul sîngerului este mai moale decît al cornului. Sîmburii conţin pînă la 30% materii grase (ulei), ce poate fi întrebuinţat la iluminat sau la fabricarea săpunului. Sîngerul, adesea în amestec cu alţi arbuşti, este folosit la alcătuirea boschetelor de prin parcuri şi grădini. Toamna frunzele se colorează în roşu purpuriu. Răsp. gen.: Eurasia. 4. -)f C. âlba L. Mant. I (1767) 40. — C. tatarica Mill. Gard. Diet. ed. VIII (1768) nr. 7. - Thelycrania alba (L.) Pojark. in Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 344. — Sînger tătăresc. — Fehérhâtù som. — Bandweiden Hartriegel. — CBHÆHHa 6ejian. Arbust de 2,5—3 m, cu ramuri erecte. Lujeri anuali lucitori, sanguineu roşii. Frunze ovat eliptice, lungi de 7—9 cm şi late de 6—8 cm, pe dos de un cenuşiu alb, cu peri alipiţi, ± rigizi, cu 5—6 perechi de nervuri laterale. Flori albe, dispuse în cime corimbiforme, lipsite de involucru. Discul nectarifer roşu. Stil neîngroşat la vîrf. Fruct globulos, alb sau albăstrui, de 5 mm în diametru, cu endocarp (sîmbure) umflat la mijloc, uşor turtit şi atenuat la ambele capete. — V—VI. var. sibirica Lodd. in Loud. Arb. brit. (1838) 1812.— C. sibirica Lodd. in Loud. Hort. brit. (1830) 50. — Lujeri de culoarea mărgeanului, mai ales iarna. Frunze lat eliptice, cu baza rotunjită sau uşor atenuată, pe dos glaucescente. — Cultivată prin parcuri şi grădini. Răsp. gen.: Eurasia de N. 5. * C. stolonifera Michx. Fl. bor.-amér. I (1803) 92. — C. alba L. ssp. stolonifera (Michx.) Wangerin in Engl. Pflzreich. Heft 41 (1910) 53. — Thelycrania stolonifera (Michx.) Pojark. in Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 346. — Sînger american. — CBHAHHa oTnpbiCKOBaH. Arbust de 2—2,5 m, cu ramuri divergente, arcuite, stolonifere. Lujeri anuali roşii sanguini, uneori galbeni, mai ales iarna. Frunze ovate sau ovat lanceolate, lungi de 7—14 cm, lung acuminate, la bază brusc atenuate, pe 320 FLORA R.P.R. dos cenuşiu albe. Flori albe. Dinţii caliciului bine dezvoltaţi. Discul nectarifer gălbui. Stil neîngroşat la vîrf. Fruct alb, globulos, de cca 5—6 mm în diametru; endocarp (sîmbure) de 4—5 mm în diam., mai gros decît lung, cu baza rotunjită şi vîrful puţin ascuţit. — V. Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini. var. flavirâmea (Spâth) Wangerin in Engl. Pflzreich. (1910) 55. — C. alba flaviramea Spăth ap. Rehd. Man. (1934) 669, pro syn. — Lujeri galbeni, mai ales iarna. R ă s p. gen.: America de N. C. hungârica Kârp. in Agrar Tud. Egyet. Kozl. Bpest, XIII (1949) 121. — Ic,: Kârp. l.c. pag. 122 fig. E, H. = australis—sanguinea. Ç. Frunze pe dos cu sete inegal bipartite, mai puţin patente, slab curbate sau rar cu sete mixte, bipartite şi simple. De C. australis, care are frunzele pe dos cu sete drepte şi culcate, egal bipartite, se deosebeşte prin setele inegal bipartite şi mai puţin alipite, iar dejC. sanguinea, care are pe dosul frunzelor peri simpli şi crispuli, se deosebeşte prin setele bipartite, mai mult alipite şi mai puţin curbate. Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu. Reg. Timişoara: Arad; Ciclova (r. Oraviţa) ; Drencova (r. Moldova Nouă). Obs. C. austraHs C. A. Mey. este un element balcanic, care împreună cu C. sanguinea a format C. hungârica Kârp. Prin migraţie, acesta a ajuns din Balcani pînă în regiunile noastre Din familia Cornaceae mai face parte genul Aucuba Thunb., cu specia A. japonica Thunb. FI. jap. (1784) 4, 64, tab. XII—XIII. — Arbust cu frunze pieloase, persistente, ovat lanceolate, distanţat dinţate. Flori dioice. Fruct elipsoidal, roşu. — Plantă ornamentală de seră cu numeroase forme, unele cu frunze variegate. — V—VI. Fam. 74. ARALIACEAE *) Vent. Tabi. III (1799) 2; Seemann Revis. Hederaceae (1868). Arbori sau arbuşti, uneori scandenţi, rar plante ierbacee. Frunze alterne, întregi sau ± adînc lobate, uneori compuse. Flori regulate, hermafrodite sau poligame, de tipul 5, cu prefloraţie valvată sau imbricată. Stamine 5, în alternanţă cu petalele, cu antere biloculare, introrse. Ovar în general inferior sau semiinferior, cu 5 loji uniovulate, cu ovulele pendule, epitrope. Stil simplu, înconjurat la baza de un disc nectarifer cărnos, la vîrf terminat cu 5 lobi stigmatiferi. Fructul bacă sau drupă cu 5 seminţe. Endosperm cărnos, omogen sau ruminat. Embrion drept, înconjurat de endosperm. Stipele mici sau lipsesc. Inflorescenţa o umbelă. Familia cuprinde 50 genuri, cu cca 500 specii răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale. *) Prelucrată de I. G r i n ţ e s c u. Planşa 54. — 1. Hedera helix L., exempl. fructifer, 1 a. frunze tulpinale. — H. AraUa chinensis var. mandschurica (Maxim.) Rehd. — 3. Fatsia japonica (Thunb.) Decne. et Planch., 3 a. fructe. PLANŞA 54 / ARALIACEAE 323 Determinarea genurilor 1 a Arbuşti agăţători cu ajutorul unor rădăcini adventive. Frunze simple, ± lobate, persistente. Fructul bacă............................... 313. Hedera 1 b Arbuşti neagăţători. Frunze uneori foarte mari, lung peţiolate, simple, palmatfidate sau palmat compuse. Fructul drupă........................... 2 2 a Frunze persistente, simple, palmat fidate, glabre, lucioase şi persistente. Plante inerme sau spinoase ....................................... Fatsia 2 b Frunze caduce, bipenat compuse, cu foliolele pubescente pe dos. Plante cu ghimpi.................................................................Aralia Genul 313. HÉDERA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 56], ed. V (1754) 94. Arbuşti tîrîtori sau agăţători. Frunze simple, alterne, ± coriacee, persistente, întregi sau ± lobate. Flori galbene verzui, dispuse în umbele simple. Caliciu format din 5 dinţişori scurţi. Corolă din 5 petale. Stamine 5. Fruct baciform, negru sau galben. In Europa genul este reprezentat prin 3 specii. 1. H. hélix L. Sp. pl. ed. I (1753) 202; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 10. - Iederă. — Borostyân. — Efeu. — Iljiiom ο6βικηοβ6ηηι>ιη. — Ic. : Pl. 54, fig. 1,1a. Arbust agăţător sau tîrîtor. Tulpina şi ramurile se fixează pe suporturi cu ajutorul unor rădăcini adventive ce se formează pe internodii. Lăstarii şi frunzele tinere acoperite cu peri stelaţi. Frunze alterne, simple, persistente, peţiolate, riestipelate, glabre, pieloase, lucioase, închis verzi pe faţă, cu nervaţiune palmată; cele de pe ramurile sterile 3—5-lcbate, cele de pe ramurile florifere ovate sau romboidale. Flori mici, regulate, galbene verzui, în general hermafrodite, dispuse în umbele simple; una din umbele este terminală. Caliciu cu 5 dinţişori persistenţi. Corolă din 5 petale cărnoase; prefloraţie valvată. Stamine 5, cu antere biloculare. Ovar semiinferior, globulos, acoperit cu peri stelaţi, cu 5 loji uniovulate. Stile concrescute cu stigmatul mic şi rotunjit. Fruct baciform, globulos, de 8—10 mm în diam., la început castaniu, la maturitate albastru violet, cu 3—5 seminţe reniforme, de 5—6 mm lungime. Endosperm cărnos şi ruminat. Embrion lung, drept şi înconjurat de endosperm. — IX—X; maturitatea fructelor în IV—V ale anului următor. Staţiunea. Prin păduri umbroase, pe stînci şi ziduri umede. Creşte tîrîndu-se la suprafaţa solului sau se urcă pe trunchiuri de arbori sau pe orice alt suport pe care se prinde cu ajutorul rădăcinilor adventive. Se dezvoltă mai ales pe soluri calcaroase, de la cîmpie pînă la 15C0—1800 m altitudine. Fructifică numai după mai mulţi ani de la germinaţie. Răsp. în ţară: Comună ?n toate regiunile ţării. *) De la cuvîntul grecesc hedra = şedere, respectiv după latinescul haedere = a se lipi; planta se lipeşte şi se urcă pe arbori şi pe ziduri. 21* $24 FLORA R.P.R. Variabilitatea speciei var. rulgâris DC. Prodr. IV (1830) 261. — Frunze pronunţat 5-lobate, cu lobi obtuzi. Fructele mature negre. — Este forma spontană cea mai răspîndită în ţară. f. digitâta (Lodd.). G. K. Schneid. Laubholzk. II (1909) 422.— H. Hélix var. digitala Lodd. in Loud. Arb. brit. II (1838) 1000. — Se deosebeşte de var. vulgaris prin frunzele cu 3—5 lobi lungi, înguşti şi ascuţiţi. — împreună cu tipul. f. sagittilôlia K. Koch Dendrol. I (1869) 680. — Frunze mici, cu 3—5 lobi, cel median lung, triiinghiular şi ascuţit, cei laterali mici. — împreună cu tipul. ^ var. hibérnica Petz. et Kirchn. Arb. Musc. (1864) 419. — Iederă irlandeză.— Frunze mari, de 10—14 cm în diam., subţiri, închis verzi. Umbelele mai mari decît la forma tipică. Perii stelaţi de pe ramurile tinere cu 10—14 raze. înfloreşte cu 1 — 2 luni înaintea formei tipice. — Originară din vestul Europei, la noi cultivata în grădinile botanice. -)f f. leucocărpa Seemann Rev. of the Nat. Order Heder. (1868). — Fructe albe. — Formă puţin răspîndită. -)f f. auranthiâca Hort. ex André in Rev. hort. (1884) 84. — Fructe portocalii. ■)f i. âureo-yariegâta H. A. Hesse (1912). — Frunze împestriţate cu galben. f. marmorâta Hort. — Frunze împestriţate cu pete albe. -)f f. marginata Hort. — Frunze cu margini albe. ♦X- f. arborépcens (Lodd.) G. K. Schn. 1. c. 422. — H. Helix var. arborescens Lodd. in Loud. Arb. brit. II (1838) 1000. — Tulpina erectă. Formă cu creştere redusă. Toate aceste fo/me se găsesc cultivate de către amatori şi prin grădinile botanice. întrebuinţări. în antichitate, coroanele făcute din frunze de iederă erau folosite în ritualul cultului lui Dionysos. La greci şi la romani frunzele de iederă simbolizau tinereţea. Multe din monedele antice greceşti sînt împodobite cu frunze de iederă. Scriitorii antici, ca Theophrastos, Dioscorides, citează iedera în operele lor. Gato întrebuinţa paharele din lemn de iederă pentru a şti dacă vinul din comerţ e amestecat cu apă. în caz afirmativ vinul era absorbit de lemnul poros şi apa rămînea în pahar. în vechile farmacopei gumo-răşina de iederă era oficinală. Principiul activ al acestui drog este glicozidul « hederina ». Frunzele verzi de iederă sînt şi astăzi folosite în medicina populară în tratamentul abceselor, iar cu fiertura de frunză se tratează unele boli de piele la copii (Favus), precum şi unele forme de chelie. Frunzele de iederă se mai întrebuinţează sub formă de cataplasme contra umflăturilor iar plămădite în alcool, sînt folosite la prepararea unui liniment (spirt de iederă amestecat cu ulei), bun pentru tratamentul loviturilor, scrîntiturilor, etc. Cu fiertura de frunze, folosită intern, se tratează amigdalita acută, scrofuloza şi reumatismul. Fructele sînt toxice. Lăstarii conţin o substanţă colorantă galbenă-cafenie, pentru care sînt folosiţi în cromatica populară. Iedera este mult cultivată de grădinari pentru borduri, sau în cimitire pentru împodobirea monumentelor funerare. Se mai întrebuinţează pentru acoperirea zidurilor, înlocuind viţa de Canada. Asanează zidurile igrasioase absorbind apa din sol şi eliminînd-o prin stomate sub formă de vapori. în condiţiuni optime, iedera poate ajunge la vîrste înaintate. Sînt citate cazuri cînd planta a atins vîrsta de 500 ani. Cu toate că iedera nu este un parazit, s-a constatat totuşi că trunchiurile năpădite de această liană au o înfăţişare bolnăvicioasă, în multe cazuri arborele suferind, se usucă. Ierbivorele, în special caprele, consumă frunzele de iederă în timpul iernii. Răsp. gen.: Europa. ÀRALIACEAE 325 Genul FÀ T S I A Decne et Planch. in Rev. hort. III, Sér. IV (1854) 105. Arbori sau arbuşti inermi sau cu ghimpi, cu măduvă mult dezvoltată. Flori regulate, albe verzui, dispuse în umbele, formînd o paniculă terminală. Frunze mari, simple, palmat fidate. Gen cu puţine specii, răspîndit în Japonia şi America de N. * F. japonica (Thunb.) Decne et Planch. l.c. ; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 3. — Aralia japonica Thunb. Fl. jap. (1784) 128. — A. Sieboldii Hort. ex K. Koch Dendr. I (1869) 678. — Ic. : Pl. 54, fig. 3, 3 a. Arbust de 1—2 m. Frunze mari, simple, palmat fidate, lung peţiolate, închis verzi şi lucioase pe faţă, pieloase şi persistente. Flori mici, albe verzui, dispuse în umbele, formînd o paniculă terminală. Fruct drupă. Plantă originară din Japonia, cultivată prin sere şi apartamente ca plantă de podoabă. In ţară la noi nu iernează în aer liber. Răsp. gen.: Japonia. Genul ARÂLIA *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 88], ed. V (1754) 134. Arbuşti cu tulpini şi ramuri spinoase. Frunze mari, palmat sau penat compuse. Flori regulate, albe verzui, dispuse în umbele, formînd o paniculă mare, terminală. * A. chinénsis L. Sp. pl. ed. I (1753) 273. - Ic.: Pl. 54, fig. 2 (var.). Arbust de 1,5—2 m, ghimpos. Frunze foarte mari, peţiolate, de 40—80 cm, lungime, bipenat compuse, cu 5—7 perechi de pinule, fiecare pinulă cu 5—12 perechi de foliole ovale, acuminate, mărunt dinţate, de 5—8 cm lungime ; frunzele tinere pe dos tomentoase, cele mature pubescente. Flori mici, alburii, in umbelule grupate într-o paniculă mare, terminală. Fruct drupă bacciformă, de cca 3 mm în diametru. Cultivată în grădinile botanice din Bucureşti şi Cluj. var. mandschûrica (Maxim.) Rehd. in Bailey Cycl. Am. Hort. I (1900) 82. — Aralia mandschurica Maxim. ap. Rupr. in Bul. Acad. Pétersb. XV (1856) 134. — Dimorphanthua mandschuricus Maxim. Prim. Fl. amur. (1859) 133. — Ic.: Pl. 54, fig. 2 (după The Garde-ners Ghr. 1878). — Frunze foarte mari, de 1 — 1,5 m lungime. Peţioli şi pediceli florali tomentoşi. Ramurile mai ghimpoase decît la forma tipică. Fructul drupă neagră. Plantă robustă, de 2—3 m înălţime. — Un frumos exemplar se află în grădina botanică din Bucureşti. Iernează în aer liber. Răsp. gen.: Extremul Orient. *) Numele canadian al plantei. 326 FLORA R.P.R. Fam. 75. UMBELLIFERAE *) Juss. Gen. pl. (1789) 218. Plante içrbacee, anuale, bisanuale sau perene, mai rar lemnoase, cu rădăcini pivotante sau rizomi. Tulpină adesea fistuloasă, fin striată pînă la muchiată* Frunze alterne (uneori cele superioare aparent opuse) rar stipelate (Hydro-cotyle), de obicei 2—4 (6)-penat sectate sau ternat penat sectate, mai rar întregi (Bupleurum), palmate (Sanicula) sau rotunde şi peltate (Hydrocotyle), rar spinoase (Eryngium), cu nervaţiune penată sau palmată, mai rar paralelă, cu vagina (teaca) de obicei bine dezvoltată,± ventricos umflată saij canali-culată ; adeseori frunzele descresc brusc de la bază către vîrful tulpinii, cele superioare reducîndu-se uneori la vagine. Inflorescenţa umbelă compusă, rar simplă sau capituliformă ; uneori umbelele sînt dispuse pe ramuri opuse sau verticilate (Ferula). Umbelele compuse sînt alcătuite dintr-un număr variabil de ramuri, numite radii, fiecare purtînd la vîrf o umbelulă formată din florile mai lung sau mai scurt pedicelate. La baza radiilor umbelei şi ale umbelulei se afla adesea cîte un verticil de frunze bracteiforme (foliole) numit involucru, respectiv inçolucel. Flori pentamere, tetraciclice, hermafrodite sau unisexuate (variind chiar pe aceiaşi plantă), excepţional dioice (Trinia). Caliciu alcătuit din 5 sepale de obicei mici, dentiforme, uneori greu vizibile. Corolă albă, verzuie, ochroleucă, galbenă, roză sau roşie purpurie, rar albăstruie, formată din 5 petale libere, inserate la baza stilopodiului, întregi, emarginate sau bilobate, rar ascuţite, la vîrf adesea cu un lobuşon îndoit spre interior (PI. 121, fig. lb); uneori petalele sînt inegale în cuprinsul umbelulei sau chiar în aceiaşi floare, cele marginale mai mari, radiante, florile devenind astfel zigomorfe (PI. 55, fig. 2). Stamine 5, egale, alterne cu petalele, la început îndoite spre interior, cu antere ce se deschid longitudinal. Ovar inferior, bicarpelar, sincarp, bilocular (rar unilocular la speciile de la noi), în fiecare lojă iniţial cu 2 ovule, apoi prin avortare cu 1 ovul anatrop, pendul, prins la partea superioară; ovarul dilatat la vîrf în formă de perniţă de obicei conică, cu marginea întreagă, ondulată sau lobată, numită stilopodiu (PI. 91, fig. 1 a, 2 a). Stile 2, de obicei măciu-cate, erecte, divergente sau reflecte. Fruct uscat (dicariopsă), turtit dorsi-ventral sau lateral, mai rar sferic, la maturitate se desface de obicei de la bază în 2 semifructe apocarpoide, monosperme (numite şi mericarpe) ; acestea sînt prinse sub vîrful lor de partea mijlocie, sclerificată, a axei florale, numită carpofor şi care este bifidată adesea pînă la bază. Semifructele pe faţa lor ventrală (suprafaţa de contact a semifructelor perechi, numită şi faţă interioară sau comisurală) de regulă ± plane (uneori în mijloc cu o ridicătură sau cu o scobitură longitudinală), pe faţa dorsală (exterioară) convexe şi longitudinal costate, de obicei cu 5 coaste principale, uneori foarte proeminente: 3 dorsale (dintre care cea din mijloc situată în planul median al ' fructului) şi 2 laterale. Coastele dorsale sînt uneori abia vizibile, alteori cu spini (PI. 69, fig. 1 â, 1 b), mai rar aripate. Coastele laterale uneori lăţite şi membranos aripate (PI. 122, fig. 1 a, 1 b, 2 a, 2b). Coastele sînt despărţite de jghiaburi longitudinale, numite valecule, de lăţimi diferite. La unele genuri (PI. 122, fig. 2 a, 2 b) în dreptul valeculelor se formează încă 4 coaste, numite Coaste secundare, uneori aripate, alteori cu spini dispuşi longitudinal (PI. 70, fig. le, 1 f). Semifructele în secţiune transversală semicirculare, ± turtit *) Prelucrata de I. T o d o r cu excepţia genurilor Astrantia, Eryngium şi Sanicula. UMBELLIFERAE 327 ■semieliptice sau rotunjit 5-muchiate. în pericarp se află fascicule conducătoare aşezate sub coaste şi canale secretoare rotunde sau eliptice, aşezate cîte 1—3 sub valecule şi 2—6 (sau mai multe) pe faţa ventrală; uneori canalele secretoare sînt foarte numeroase şi dispuse uniform, circular, în jurul endospermului (Pl. 105, fig. 1 b, 2 c), mai rar lipsesc sau se află sub coastele principale, Sămînţă alipită de pericarp printr-un tegument subţire, rar se desprinde parţial. Endosperm bogat în uleiuri şi grăunciori de aleuronă, uneori cu cristale, în secţiune transversală pe faţa ventrală ± plan (uneori cu o mică ieşitură sau scobitură), canaliculat (Pl. 62, fig. 3 b) sau concav (Pl. 59, fig. 2 d). Umbeliferele sînt reprezentate pe glob prin cca 250 genuri cu aproape 2400 specii, iar la noi în ţară prin 13/ specii. * Obs. Rădăcina, tulpina, frunzele şi fructele Umbeliferelor sînt prevăzute cu canale secretoare de uleiuri, eteruri sau gome, care dau mirosul caracteristic multora din speciile acestei familii. Unele specii, însă, conţin puternice otrăvuri narcotice. Din fructele unui mare număr de Umbelifere se extrag diferite uleiuri eterice, utilizate pentru aromatizarea lichiorurilor, la fabricarea parfumurilor şi în farmacie pentru efectele lor excitante sau calmante. De o deosebită însemnătate sînt o serie de Umbelifere viguroase din Asia de SE, producătoare de cauciuc răşinos. Derivatele acestora sînt folosite în farmacie la prepararea tincturilor, plasturilor, pilulelor, precum şi la combaterea diferitelor boli. în general printre Umbeliferele exotice se găsesc importante plante medicinale ; cele de la noi se folosesc mai mult în medicina populară. Cîteva Umbelifere sînt plante de ameliorare a fînului; există însă şi specii pe care animalele nu le consumă. Deoarece caracterele fructului sînt constante şi caracteristice, se recomandă ca determinările de Umbelifere să se facă pe plantp cu fructe mature. Determinarea genurilor 1 a Toate frunzele nedivizate, cu margini întregi. Flori galbene sau roşie- . tice. Fruct 5-costat................................. 334. Bupleurum 1 b Frunze compuse, fidate, sectate, lobate, sau cel puţin cu margini serate sau crenate.............................................................. 2 2 a Flori în capitule, în umbele simple sau umbele neregulat compuse. . 3 2 b Flori în umbele regulat compuse ........................................... 7 3 a Foliolele involucrului (adeseori şi frunzele) spinoase. Florile rigide formează un capitul compact, sferic sau alungit ; fiecare floare însoţită de o bractee. Petale albe, verzui sau albastre. Fructe acoperite cu solzi membranoşi. Frunze 2—3-penat sectate sau întregi 316. Eryngium 3 b Foliolele involucrului nespinoase. Flori la bază fără bractei..............4 4 a Flori galbene, într-un capitul lax, situat la capătul scapului şi înconjurat de foliole involucrale mari, obovate ...........................: Hacquetia 4 b Flori albe sau roşietice. Umbelă parţial sau neregulat compusă (Pl. 55, fig. 1, Pl. 56, fig. 1) sau bifurcată (Pl. 66, fig. 1, 2)................ 5 5 a Frunze 2—4-penat. sectate, cu lacinii liniare, late de cca 1 mm. Umbelă bifurcată. Fruct filiform alungit, cu rostru lung de mai mulţi cm 320. Scandix 5 b Frunze palmat fidate. Fructe nerostrate ................................... 6 328 FLORA R.P.R. 6 a Foliolele involucrului verzui, filiforme, mult mai mici decît capitulul lung de 4—-7 mm. Fructe mici, globuloase, acoperite cu peri lungi, deşi, la vîrf încîrligaţi (Pl. 55, fig. lb). Tulpină nefoliată sau cu frunze reduse ............................................................ 314. Sanieula 6 b Foliole involucrale obovate, alungite sau oblanceolate, ascuţite, tot atît de lungi sau mai lungi decît umbela, cu flori albe sau roşietice. Fructe lungi de 6—7 mm, în secţiune semicirculare, cu 5 cpaste alcătuite dintr-o serie de utricule (vezicule) (Pl. 56, fig. 2e). Tulpină foliată 315. Astrantia 7 a Ovar şi fruct glabre, cel mult cu peri abia vizibili, foarte mărunţi sau numai între coaste..................'..................................................... 8 7 b Ovar şi fruct ± păroase, ghimpoase sau tuberculate.................................. 55 8 a Semifructe cu 5 coaste principale greu vizibile, între ele cu 4 coaste secundare lat aripate, ± ondulate pe margini, sub aripi cu cîte un canal secretor. Involucru reflect (Pl. 122, fig. lb ; Pl. 123, fig. la, lb) 363. Laserpitium 8 b Coastele secundare, dacă există, mai slabe decît cele principale şi nearipate. Coaste principale 5 sau 3, uneori aripate sau lipsesc .... 9 9 a Fruct ± rotund sau turtit lateral ; semifructe cel mult numai cu puţin mai late decîţ, groase (excepţie Ligusticum, Conioselium şi Selinum, cu fructele relativ mai lăţite)............................................ 10 9 b Fruct comprimat, turtit dorsiventral ; semifructe ± turtite, mult mai late decît groase........................................................... 44 10 a Flori dioice sau monoice, rar poligame...................................... 11 10 b Flori hermafrodite, foarte rar unisexuate ................................. 12 11 a Flori dioice. Tulpină frunzoasă. Laciniile frunzelor lungi de 6—10 (30) mm. Umbele 3—5 (8)-radiate ........................... 337. Trinia 11b Flori monoice, rar poligame. Umbela terminală a ramurilor fertilă, cele laterale sterile. Tulpina nefrunzoasă, numai cu vagine de frunze. Laciniile frunzelor bazale lungi de 2—5 mm. Umbele cu (3) 5—12 (20) radii............... .......................................... 362. Palimbia 12 a Fruct mult mai lat decît lung, în formă de ochelari. Semifructe globu- loase, ± necostate. Petale externe mai mari, radiante. Umbelă 3—6 (8)-radiată. Plantă anuală, neplăcut mirositoare ................. 327. Bifora 12 b Fruct cel mult cu puţin mai lat decît lung, adesea mult mai îngust decît lung ................................................................ 13 13 a Cel puţin foliolele involucelului prezente................................. 14 13 b Involucrul şi involucelul lipsesc ......................................... 38 14 a Flori galbene sau galbene verzui........................................... 15 14 b Flori albe, verzui sau roşii............................................... 19 15 a Fructe mari, ± l&t elipsoidale, lungi de cca 15—20 mm, cu pericarp spongios................................................................... 16 15 b Fructe mult mai mici....................................................... 17 UMBELLIFERÀE 329 16 a Caliciu slab distinct. Petale galbene. Fruct lung de cca 15 mm; semi-fructe cu coaste neproeminente, rotunjite, cu pericarp spongios umflat 332. Cachrys 16 b Caliciu 5-dinţat. Fruct ovoidal, lung de cca 20 mm; semifructe cu 5 coaste carenate ............................................. 331. Prangos 17 a Frunze de mai multe ori ternat compuse, cu lacinii filiforme, adesea setacee, lungi de mai mulţi cm. Involucrul lipseşte. Coastele dorsale ale frtictuluic evidente ........................................ 345. Seseli 17 b Frunze 2- sau multipenat sectate, cu lacinii mai scurte, liniare sau lanceolate, pînă la alungit eliptice ............................. '...... 18 18 a Fruct elipsoidal alungit, cu coaste dorsale evidente, între ele cu sau fără canale secretoare. Petale oval alungite. Radiile umbelei de diferite lungimi.......................................................... 349. Silaum 18 b Fruct ovoidal, cu coaste dorsale neevidente, printre ele cu cîte un canal secretor. Petale rotunjite, cordate. Radiile umbelei ± egal de lungi. Involucrul lipseşte (PI. 80, fig. ld) .................. Petroselinum 19 a Frunze 1—2 ori ternate, cu foliole foarte lungi, în formă de panglică, late de cca 5—15 mm, cu margini paralele, des şi regulat dinţate. Fruct îngust alungit, cu coaste abia vizibile. Involucru şi involucel format din foliole filiforme .................................. 338. Falcaria 19 b Foliolele frunzelor de alte forme ......................................... 20 20 a Frunze ternate, de 2 sau de mai multe ori penate, cele simplu sectate cu segmente foarte înguste ................................................ 21 20 b Frunze simplu penate, cu segmente relativ late, dinţate sau rar fidate. Fruct globulos sau elipsoidal.............................................35 21 a Dinţii caliciului lipsesc sau sînt ± mai scurţi decît stilopodiul, alb mem- branoşi şi cad de timpuriu ; în cel din urmă caz se află şi involucrul.. 22 21 b Dinţii caliciului prezenţi, persistenţi şi pe fruct, de regulă mai lungi decît stilopodiul, obişnuit drepţi, verzui ............................... 36 22 a Coastele fructelor crenat ondulate, pronunţate, tari. Fruct globulos sau cordat ovat, uşor turtit lateral. Involucrul prezent. Flori marginale radiante ...................................................... 329. Conium 22 b Coasteie fructelor ± neondulate, moi şi goale la interior, sau lipsesc .. 23 23 a Fruct orbicular, cordat, uşor turtit lateral, neted, lucios, fără coaste, cel mult fin striat. Petale albe. Involucru şi involucel prezente 333. Danaa 23 b Fruct relativ mai îngust sau ± costat ..................................... 24 24 a Fruct orbicular, elipsoidal sau alungit, de regulă neturtit lateral, spre vîrf şi bază neîngustat uniform; semifructe în secţiune de obicei mai late decît groase, pe faţa ventrală plane (PI. 74, fig. ld)............... 25 24 b Fruct alungit sau îngust, uşor turtit lateral, spre vîrf adesea uşor îngustat; semifructe în secţiune aproape orbiculare, cu endospermul pe partea ventrală cu un jghiab adînc (PI. 61, fig. Ic). Involucrul lipseşte. Foliolele involucelelor adesea membranoase şi fin ciliate .. 34 25 a Endosperm nelipit de pericarpul moale sau gol şi cu creste pronunţate. Involucrul prezent (PI. 66, fig. 3b, PI. 74, fig. ld)...................... 26 25 b Endosperm concrescut cu pericarpul; întreg fructul este tare.... 27 330 FLORA R.P.R. 26 a Segmente lobate sau sectate, subţiri, viu verzi. Foliole involucrale ± sectate. Petale orbiculare sau ovate, cu vîrful drept. Fruct ovoidal, globulos sau elipsoidal, cu coaste uşor ondulate şi cu sinuri înguste; pericarp cu pereţi subţiri .................................... 330. Pleurospermum 26 b Segmente de ultimul ordin cărnoase, verzi surii, ± liniar lanceolate. Fructe alungit elipsoidale, cu pereţii suberoşi şi groşi, 5-costaţi, cu sinuri late. Petale mici, la bază cordate, cu vîrful îndoit spre interior. Plantă de litoral maritim........................................CrUhmum 27 a Dinţii caliciului mici, spre maturitate adesea caduci.................. 28 27 b Dinţii caliciului lipsesc ................................................ 29 28 a Foliolele involucelelor prezente, uneori sectate. Dinţii caliciului plani, moi, albicioşi. Fruct ovoidal, adeseori scurt păros. Tulpină adînc brăzdată. Foliole ± lat sectate* ..............: : : '346. Libanotis 28 b Involucrul lipseşte, rar 1—3-foliat. Dinţii caliciului mărunţi, subulaţi. Fruct o\roidal sau alungit, cu coaste ± ieşite. Tulpină cilindrică şi foarte fin brăzdată. Segmentele frunzelor liniare ................. 345. Seseli 29 a Plante radiante. Fruct globulos ovoidal, în secţiune orbicular, cu coaste groase, proeminente, acut muchiate (Pl. 80, fig. 2a, b). Involucrul lipseşte. Involucelul mai lung decît umbelula, de obicei pendent 348. Âethusa 29 b Petale neradiante, ± uniforme. Involucelul patent sau erect.... 30 30 a Umbele 4—7-radiate, involucrate. Umbelule 4—8-flore. Fruct ovoidal globulos, cu baza aproape cordată (Pl. 88, fig. lb), lateral uşor comprimat, costat. Stile foarte scurte, ± mai scurte decît stilopodiul .. 344. Sison 30 b Umbele mùltiradiate. Fruct mai îngust, eliptic sau alungit, în secţiune orbicular sau uşor comprimat dorsiventral ; semifruct ± mai lat decît gros..................................................................31 31 a Fruct ± turtit. dorsiventral, cu cele 2 coaste principale marginale cu mult mai late decît cele 3 mijlocii ; unele coaste cu marginea aripată (Pl. 87, fig. la, lb). Involucrul obişnuit lipseşte ................. 32 31 b Fruct în secţiune ± rotund, cu coastele ± egale, adesea cu marginea îngust aripată ......................v..................................... 33 32 a Coastele dorsale aripate, lungi numai cît jumătatea celor marginale, între ele cu cîte 2—3 canale secretoare. Tulpină cilindrică, sub umbelă obtuz costată. Frunze 2—3-penat sectate, triunghiulare (Pl. 87, fig. 1) 353. Conioselinum 32 b Coastele dorsale pronunţate, lungi cît 1/3—1/4 celor marginale, între ele numai cu un canal secretor (PI. 90, fig. lb). Tulpină în toată lungimea sa cu creste aproape membranoase. Frunze alungit ovate.. 351. Selinum 33 a Fruct ± alungit, printre coaste cu cîte 3—5 canale secretoare sau fără canale *). Petale necordate la bază....................... 352. Ligusticum 33 b Fruct eliptic sau ± lat eliptic, printre coaste numai cu cîte un canal secretor. Petale ± cordate la bază (Pl. 94, fig. la, b)., 350. Cnidium *) Am cercetat fructele de Ligusticum mutellinoides din Tirol, Tatra şi Făgăraş şi am „ constatat că ele nu au canale secretoare. Acad. E. I. Nyârâdy UMBELLIFERAE 331 34 a Fruct la maturitate necostat, peste tot de culoare neagră, la vîrf sub stilopodiu cu un rostru scurt, brăzdat. Involucrul lipseşte. Marginea vaginei frunzelor păroasă (PI. 64, fig. 1) ................. 319. Anthriscus -34 b Fruct la maturitate cu coaste foarte slabe, uşor convexe, verzi, fără rostru (PI. 61, fig. 2b) ..................................... 318. Chaerophyllum 35 a Umbele aşezate la vîrful ramurilor sau tulpinii, de obicei mai lung pedunculate. Petale adînc emarginate, ± obcordate, cu vîrful aplecat spre interior.................................................... o42. Sium 35 b Umbele sau grupe de umbele aşezate în subţioara frunzelor, adeseori pînă la partea de jos a tulpinii, de obicei sesile sau scurt pedunculate. Petale neemarginate, alungit ovate, plane, acute, ± întinse.. 335. Apium 36 a Fruct globulos sau orbicular cordat. Stile la fructificaţie divergente sau. reflecte, Involucrul lipseşte........................................37 36 b Fruct filiform alungit, scurt alungit sau eliptic ovoidal, cu coaste dorsale ± proeminente. Stile la fructificaţie erecte. Umbelulele alcătuiesc uneori mici capitule (PI. 95, fig. 1 la,) ........... 347. Oenanthe 37 a Fruct globulos, lung de 2—5 mm; semifructe în secţiune semicirculare (PI. 59, fig. 2d), cu cele 5 coaste principale slab ondulate, mai puţin pronunţate decît cele 4 secundare, drepte. Dinţii caliciului de diferite lungimi. Petale marginale radiante. Frunze tulpinale 2—3-penat sectate. Plantă cultivată................................................. Coriandrum 37 b Fruct globulos cordat, lung de 2 mm, uşor turtit lateral, fără coaste . proeminente, cu canale secretoare bine vizibile (PI. 81, fig. 2c, 2d). Plantă de apă. Petale marginale neradiante................ 336. Cicuta 38 a Flori albe, verzi sau roşii................................................ 39 38 b Flori galbene .............................................................. 43 39 a Frunze 2—3-sectate, cu lacinii lanceolate sau liniare, late cel mult de 1—2 mm* Fruct alungit, cu coaste dorsale foarte pronunţate, între ele cu cîte un canal secretor. Dinţii caliciului lipsesc sau neînsemnaţi ..................................................... 339. Carum 39 b Frunze inferioare simplu penate sau de 2 ori ternate, cu foliole mari, de regulă mai late de 1 cm ............................................... 40 40 a Frunze bi- sau triternate. Fruct alungit sau alungit ovat..................41 40 b Frunze, cel puţin în parte, simplu penate, cu foliole deseori adînc sectate. Fruct globulos sau ovoidal, între coastele dorsale de regulă cu mai multe canale secretoare...................................... 42 41 a Intre cele 5 coaste principale relativ groase se află încă 4 coaste secun- dare mai slab dezvoltate (PI. 114, fig. 2, 2 c,d). Foliole obtuze, cu dinţi laţi şi obtuzi ................................................. 364. Laser 41 b Coaste secundare nedezvoltate, cele principale subţiri, evidente, fără canale secretoare între ele. Frunze biternate, cu foliole alungit ovate, acute, mucronat dinţate..................................... 340. Acgopodium 42 a Petale întregi. Coaste dorsale proeminente. Umbele laterale aproape sesile. Tulpină culcată ....................................... 335. Apium 42 b Petale aparent emarginate din cauza îndoirii vîrfurilor în spre interior. Coaste dorsale şterse sau slab proeminente. Umbelele laterale pedunculate ....................................................... 341. Pimpinella &32 FLORA R.P.R. 43 a Frunze inferioare biternate, cele superioare simple, cordate, amplexi-caule. Fruct rotund cordât, comprimat lateral, slab costat 328. Smyrnium 43 b Frunze 3—4 penat sectate, cu lacinii liniare. Fruct îngust alungit, cu coaste evident pronunţate, acute............................... Foeniculum 44 a Canale secretoare bine vizibile, se întind pe dosul semifructelor aproxi- mativ pînă la jumătate sau pînă în treimea inferioară, în partea de jos-puţin lărgite. Fruct ovoidal sau elipsoidal, comprimat dorsiventralr cu coaste ± evidente. Umbelă cu flori marginale radiante. Plantă înaltă, ± păroasă sau aspră, cu frunze mari, lobate sau penat sectate 360. Heracleum 44 b Canalele secretoare se întind în tot lungul feţei dorsale sau cel puţin pînă la 3/4, la exterior adesea invizibile ...............................45 45 a Petale galbene ...........................................................46 45 b Petale albe sau verzui ...................................................54 46 a Fruct umflat, pe partea dorsală bombat, cu cele 3 coaste dorsale tot- deauna proeminente........................................................ 47 46 b Fruct turtit sau lenticular, cu cele 3 coaste dorsale neproeminente, abia vizibile ............................................................ 52 / 47 a Frunze cu segmente de ultimul ordin relativ mari, late de 1 sau mai mulţi cm. Marginile aripate ale semifructelor i îndepărtate...............48 47 b Segmente de ultimul ordin foarte înguste, late cel mult de cîţiva mm 50 48 a Involucru şi involucel prezente........................................... 49 48 b Involucrul şi involucelul lipsesc. Frunze 3-penat sectate, cu segmente ovate. Vagina frunzei ventricoasă. Coastele dorsale ale fructului abia proeminente ................................................... 354. Angelica 49 a Umbelule cu flori poligame, cele marginale radiante, mascule, lung pedicelate, celelalte scurt pedicelate; în mijlocul umbelulei se află o floare hermafrodită, sesilă (Pl. 59, fig. 3c). Segmente de ultimul ordin ovate, mici, de cca 1 cm lungime, acut dinţate, penat fidate sau sectate, scurt păroase .............................. 317. Echinophora. 49 b Toate florile conforme, hermafrodite. Segmente de ultimul ordin mari, lungi pînă la 11 cm, lanceolate sau cuneat obovate, întregi sau cu 1—3 dinţi duri, glabre ............................................... Levisticum 50 a Partea dorsală a semifructelor turtită, ± cu margini relativ groase. Plante perene, cu numeroase umbele laterale .............................. 51 50 b Partea dorsală a semifructelor bombată, cu margini subţiri. Plantă anuală, cu puţine umbele ......................................... Anethum 51 a Involucru şi involucele reflecte. între coastele dorsale se află mai multe canale secretoare, la exterior invizibile (Pl. 105, fig. lb, 2c, 3b). Lamina fruuzelor tulpinale dezvoltată ......................... 356. Ferulago 51 b Involucrul şi involucelele lipsesc. Printre coastele dorsale se află cîte un canal secretor (Pl. 103, fig. Ic ; Pl. 104, fig. Ic). Frunze cu vagine mari, vent ricoase, cele superioare de obicei fără lamină_______________355. Ferula UMBELLIFERAE 333 52 a Printre coastele dorsale egal distanţate se află de regulă cîte 2—3 canale secretoare (PI. 114, fig. Ic). Frunze mari, late, glabre sau pe nervuri cu peri scurţi, aspri...................................... 358. Opopanax 52 b Intre coastele dorsale numai cîte un canal secretor ...................... 53 53 a Canalele secretoare nu se întind pînă la baza fructului. Cele 2 coaste laterale distanţate de cele 3 dorsale. (PI. 115, fig. Ic, 2b). Involucrul şi involucelele lipsesc sau sînt 1—2-foliate. Frunzele aproape totdeauna simplu penat sectate, cu foliole penat-fidate sau numai pe margini dinţate, cel puţin pe dos pubescente........................ 359. Pastinaca 53 b Canale secretoare întinse pînă la baza pericarpului (PI. 106, fig. lb, 2a). Coastele semifructelor ± egal distanţate între ele. Involucelele prezente. Frunze de regulă glabre ........................ 357. Peucedanum 54 a Fruct puţin umflat. Semifructe cu cele 3 coaste dorsale proeminente şi cu marginea aripată, aproape membranoasă. Petale albe, murdar albe sau verzui. Umbela cu foarte multe radii. Vagina mai adesea mare şi ventricoasă ....................................... 354. Angelica 54 b Fruct turtit sau lenticular. Semifructe cu cele 3 coaste dorsale neproe- minente; marginile aripate ale celor 2 semifructe ± alipite. Petale albe...................................................... 357. Peucedanum 55 a Foliolele involucrului, adesea şi cele ale involucelelor, penat sectate sau laciniate. Fruct acoperit cu spini foarte deşi, la vîrf ± îndoiţi, formaţi pe coastele secundare ale semifructelor. Florile marginale ale umbelei ± radiante, albe, cele centrale sterile, uneori cîteva roşii 324. Daucus 55 b Foliole involucrale întregi sau lipsesc; cînd sînt totuşi sectate, atunci fructul e fin pubescent................................................... 56 56 a Semifructe scurte, cu peri setiformi, pubescente sau zgrăbunţoase ; coastele secundare lipsesc, cele principale abia evidente sau lipsesc.. 57 56 b Semifructe cu ghimpi ce se formează pe coastele principale sau secun- dare (mai adesea pe cele principale),..................................... 63 57 a Frunze, cel puţin cele de la bază, simplu sectate,........................ 58 57 b Frunze 2—4-sectate ....................................................... 59 58 a Fruct lat orbicular, turtit dorsiventral, cu marginea de jur-împrejur îngroşată, pe dos setos. Umbela la margine cu petale radiante. Dinţii caliciului prezenţi. Frunze simplu penate (PI. 100, fig. 1, la, b) 361. Tordylium 58 b Fruct în secţiune orbicular, păros, slab costat, Valecule cu mai multe canale secretoare (PI. 84, fig. la, b). Frunze superioare ± dublu sectate................................................... 341. Pimpinella 59 a Marginea caliciului 5-dinţată, cu dinţi subulaţi, albi. Petale la exterior cu peri rigizi. Fruct lung de 3—4 mm, ovoidal-elipsoidal, cu peri setiformi, deşi, rigizi, fără rostru. întreaga plantă acoperită cu peri setiformi alipiţi. Frunze fără miros (PI. 68, fig. la, b, 2a, b) 322. Torilis 59 b Marginea caliciului ± lipseşte, sau membranoasă, sau dinţii cad de timpuriu. Tulpină glabră sau cu peri ± patenţi.................................. 60 334 FLORA R.P.R. 60 a Foliolele involucrului lipsesc. Marginea foliolelor involucelelor ciliată-Semifructe cu peri rigizi, fără coaste, în secţiune aproape circulare 61 60 b Foliolele involucrului prezente, uneori caduce. Dinţii caliciului ± pre- zenţi. Stigmat alungit. Fruct cu peri fini, mărunţi. Umbelă mulţi radiată 62. 61 a Tulpină sub noduri neumflată sau numai foarte puţin umflată. Stigmat adesea alungit. Fruct adesea mai lat, necostat, la vîrf scurt rostrat (Pl. 64, fig. la, b)..................................... 319. Anthriscus. 61 b Tulpină sub noduri puternic umflată. Stigmat aproape sesil. Fruct cu coaste slab proeminente, la vîrf foarte scurt rostrat. Umbelă 2—3-radiată (Pl. 62, fig. 3) ............................ 323. Physocaulis- 62 a Tulpină adînc brăzdată. Fruct ± ovoidal, puternic costat. Frunze 1—3~ sectate, cu segmente lat peiiât fidate (Pl. 93, fig. la, b, c) 346. Libanoti» 62 b Tulpină cilindrică, netedă. Fruçt alungit lanceolat. Frunze 2—5-penat. sectate, cu lacinii filiform lanceolate sau filiforme (PL 87, fig. 2) 343. Athamanta» 63 a Fruct comprimat dorşiventral. Foliolele .involucrului şi ale involucelului cu marginea membranoasă. Petalele radiante ale umbelulelor foarte marir uneori cu mult mai lungi decît ovarul (PL 55, fig. 2a, b) 325. Orlay^. 63 b Fruct comprimat lateral sau aproape. cilindric. Petalele radiante cu puţin mai lungi decît cele neradiante................................... 64 64 a Umbelă 8—16- (sau mai mult) radiată. Involucrul lipseşte. Ghimpii de pe coastele principale ale fructului rigizi şi relativ groşi, în lungime ± egali cu lăţimea fructului (PÎ. 71, fig. la,b)......... 326. Astrodaucus» 64 b Umbelă 2—-4-radiată. Involucrul prezent (uneori poate lipsi). Coastele secundare ale fructelor mai bine dezvoltate decît cele primare şi prevăzute cu ghimpi subţiri, dispuşi 1—3-seriat (PL 67, fig. 1, 2,3) 321. Caucali& Subfam. Saniculoideae Drude in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 8 (1898) 115. Plante perene. Frunze palmat lobate sau palmat partite. Inflorescenţa o cimă umbeliformă, compusă din umbelule sau capitule dispuse în dihazii. Involucelele în general bine dezvoltate. Fruct ovoidal sau alungit, cu ghimpir sete sau solzi. Genul 314. S A N ί C U L A *) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 70], ed. V (1754) 109. Plante perene. Frunze palmat partite sau lobate, rar penat partite sau întregi. Tulpina nefrunzoasă sau cu 1—2 frunze. Inflorescenţa compusă dia umbele capituliforme, dispuse în dihazii. Flori poligame, cele hermafrodite *) De la latinescul sanare — a vindeca, cu aluzie la proprietăţile terapeutice ale-acestor plante. La romani Sanicula era folosită la vindecarea rănilor. **) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u. Planşa 55. — 1. Sanicula europaea L., 1 a. inflorescenţă fructiferă, 1 b. semifruct în secţ. transversală. — 2. Orlaya grandiflora (L.) Hoffm., 2 a. fruct mărit, 2 b. semifruct în secţ. transverssdă. PLANŞA 55 UMBELLIFERAE 337 sesile, cele mascule pedicelate. Stilopodiu în formă de disc. Stile subţiri şi curbate către exterior. Fruct ovoidal, cu numeroşi ghimpi uncinaţi, fără earpofor. Partea ventrală a semifructelor plană. Canale secretoare numeroase. Genul cuprinde cca 40 specii, răspîndite pe toată suprafaţa globului. S. europaéa L. Sp. pl. ed. I (1753) 235; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 62. -Sînişoară. — Gombernyo. — Heilkraut. — rioÆJiecHHK eBponeHCKHit — Exs.: FRE nr. 2253. — Ic. : PI. 55, fig. 1, 1 a, b. 2J-. Rizom vertical, scurt, cu resturi de peţioli. Tulpină înaltă de 30— 40 cm, glabră, fără frunze, rar cu 1—2 frunze. Frunze bazale lung peţiolate, lucioase, cu limbul lung de 6—10 cm şi lat de 4—6 cm, 3—5-palmat partite; lobii neregulat inciz seraţi, cu vîrfuri ± regulat trifidate şi ascuţite; cel median cuneiform, liber pînă aproape de bază, cei laterali reuniţi cîte 2 pînă la 1/4 din lungimea lor. Frunze tulpinale scurt peţiolate sau sesile. Inflorescenţa compusă din umbele capituliforme, dispuse în dihazii (botrio-cime), cu 3—5 radii. Umbelula terminală scurt pedunculată. Involucru format din 4—6 foliole laciniate. Flori poligame, reunite în umbelule globuloase Flori hermafrodite, sesile sau foarte scurt pedicelate. Dinţii caliciului lanceo-laţi, acuminaţi, de cca 1 mm lungime. Petale albe sau roşietice, obcordate, inflexe. Stile filiforme, reflexe şi mai lungi decît sepalele. Fructe ovoidale, de 4—5 mm lungime, prevăzute cu ghimpi moi, subulaţi şi uncinaţi. Canale secretoare numeroase. — V—VII. Staţiunea. Prin păduri umbroase, pe soluri umede şi bogate în humus, mai ales în regiunea montană. Răsp. în ţară: Frecventă în toate regiunile ţării. întrebuinţări. Rizomul, tulpina şi frunzele au un gust aromatic pronunţat Odinioară sînişoara era considerată ca plantă oficinală; este folosită şi astăzij în unele afecţiuni gastro-intestinale ca astringent, tonic, stimulent, în bolile aparatului respirator, precum şi ca hemostatic în ulcerele gastrice şi cele intestinale. Frunzele uscate ale acestei plante mai sînt folosite şi ca succedaneu al ceaiului. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. Genul 315. AS TRÂNTI A *) L.**) Gen. pl. [éd. I (1737) 70], ed. V (1754) 110. Plante ierbacee, perene. Frunze palmat partite sau palmat sectate, cu lobi întregi, bi- sau trifizi, inciz seraţi, lung peţiolate. Inflorescenţă compusă din umbele capituliforme. Involucru format din 2—3 foliole i sectate. Involucele din mai multe foliole dispuse în formă de stea; vîrful foliolelor întreg, bi- sau multidinţat. Flori poligame. Sepale lanceolate sau eliptic lanceolate, cu vîrf ascuţit. Fruct alungit sau oval, la vîrf cu caliciul persistent. Semifructe prevăzute cu 5 coaste principale, formate dintr-o serie de apendici *) De la grecescul aster, astron = stea, şi anti, antios = asemănător, aluzie la involucrul în formă de stea al florilor acestor plante. **) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u. 22 - c. 507 338 FLORA R.P.R. veziculoşi în formă de solzi ; sub fiecare coastă cîte un canal secretor. Cârpo-forul lipseşte. Genul cuprinde circa 9 specii. A. major L. Sp. pl. ed. I (1753) 235; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 69. -Ştevie de munte. — Zâpoca. — Grosser Sterndolde. — AcrpaHijHii KpyimaH. — Exs. : FRE nr. 165, 166. - Ic.: PI. 56, fig. 1-3. 2J-. Rizorq. oblic, cu resturi fibroase de frunze din anii precedenţi. Tulpină erectă, înaltă de 30—100 cm, neramificată sau puţin ramificată. Frunze bazale lung peţiolate, palmat partite, cu 3—7 lobi eliptici sau eliptic lanceolaţi, cu vîrful întreg sau trifidat, ± obtuz sau ascuţit, pe margini dublu inciz seraţi, cu dinţii ascuţiţi; lobul median cuneiform, liber pînă la bază, cei laterali concrescuţi pe 1/3 —1/2 din lungimea lor. Inflorescenţă compusă din umbele capituliforme, dispuse într-o botrio-cimă umbeliformă, cea terminală de 2—5 cm în diametru, cu pedunculul fără bractei; pedunculii dihaziilor cu cîte 2—3 bracteole. Foliolele involucrale numeroase, conforme, egalînd sau depăşind florile, verzui sau roşietice, lanceolate sau alungit lanceolate, cu vîrf ascuţit, întreg sau cu 2—3 dinţi şi cu 3—5 nervuri. Flori poligame, în umbelulei^ laterale predominînd cele mascule; cele hermafrodite scurt pedicelate. Dinţii caliciului lanceolaţi, cu vîrf subulat, lungi de 1,5— 3 mm. Petale obcordate, inflexe, cu vîrf întreg sau bifidat. Fruct alungit, de 3—6 mm lungime. Semifructe de 3—6 ori mai lungi decît late, cu cîte 5 coaste formate din vezicule solziforme. — VI—VIII. Staţiunea. Plantă calcicolă, frecventă prin poienile şi fîneţele montane şi subalpine. Răsp. în ţară: Frecventă în întreaga ţară, în numeroase forme. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Dinţii caliciului lanceolaţi depăşind petalele cu cel puţin 1/3. Foliole involucrale de 20—25 mm lungime, tridentate şi depăşind cu mult florile var. involucrâta Koch Syn. ed. I (1857) 280. — A. pallida Presl FI. cech. (1819) 62, p.p. — A. carinthiaca Hoppe ap. Mert. et Koch in Rohl. Deutsch. FI. II, ed. III (1826) 468. — Ic.: PI. 56, fig. 3, 3 a, b. — Carpaţii Meridionali (Brandza sine loco). Reg. Stalin: Mt. Răchita Mărianul deasupra comunei Şinca Nouă (r. Făgăraş); Guşteriţa (r. Sibiu). 1 b Dinţii caliciului eliptic lanceolaţi, egalînd sau depăşind numai cu puţin petalele. Foliole involucrale de 10—18 mm lungime, în general întregi şi depăşind cu puţin florile.. 2 2 a Frunze mari. Umbela terminală de 2—4 cm în diametru. Majoritatea sau toate foliolele involucrale întregi, depăşind cu puţin florile. Fruct de 4—5 mm lungime. Plantă montană Planşa 56. — 1. Astrantia major var. minor Wimm. et Grab. — 2. A. major L.t 2 a. floare masculă, 2 b. floare femelă, 2 c. foliolele involucrului, 2 d. foliole calicinale, 2 e. semifruct în secţ. transversală. — 3. A. major var. involucrala Koch, 3 a. foliolă invo-lucrală, 3 b. foliole calicinale. UMBELLIFERAE 341 var. major Wimm. et Grab. Fl. siles. I (1827). — A. major var. vulgaris Koch Syn. ed. I (1837) 280. — A. intermedia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 245, npn M.B. — Exs.: FRE 165 a et 166 b.— Ic.: Pl. 56, fig. 2, 2 a—e.— Răspîndită în întreaga ţară. 2 b Frunze mici. Umbelă terminală de 1,5—2cm în diametru. Foliole involucrale întregi, egalînd florile. Fruct de 2 —5 mm lungime. Plantă subalpină var. minor Wimm. et Grab. Fl. Siles. (1827). — A. major var, β montana Stur Beitr. Monogr. Astr. (1860) 16. — A. carniolica Baumg. Enum. Transs. I (1816) 212, non Wulf. — A. major β. alpestris Kotschy Pl. Transs. exs. nr. 297 et in Yerh. ZBG Wien III (1853) 140. — A. gracilis Schur in OBZ VIII (1858) 22, non Bartl. — A. transsilvanica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 245. — Exs.: FRE nr. 165 b, 166 a. — Ic.: Pl. 56, fig. 1 ; Prod. Fl. II (1939) 129, fig. 2, sub alp. — Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, Gorongiş, Inău, Prislopaş. Mţii Rarăului: Rarău. Mţii Bistriţei: Hălăuca, Ceahlău. Mţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsém ». Mţii Ciucaşului: Ciucaş, Tesla. Mţii Bucegi: V. Mălăeşti, Jepii Mari 1900—2000 m, Poiana Coştilei. Mţii Birsei: Piatra Graiului la Crăpătură. Mţii Făgăraşului : Y. Doamnei, Picioru Burcului la Porceşti. Obs. Var. minor, prin portul său zvelt şi prin umbelulele sale mici, face trecere către speciile A. carniolica Wulf. şi A. bavarica F. Schultz din Alpii orientali, cu care au fost adeseori confundate. De altfel are şi numeroase forme de trecere către var. major Wimm. et Grab. întrebuinţări. într-un trecut nu prea îndepărtat A. major figura pe listele plantelor oficinale. Astăzi rizomul, cunoscut sub numele de « Radix Astrantiae », mai este folosit în terapeutica veterinară ca stomahic. Răsp. gen.: Regiunea muntoasă a Europei centrale, Pirinei, Caucaz. Genul 316. ERYNGIUM*) L.**) Gen. pl. [ed. I (1737) 69], ed. V (1754) 108. — Scaiul dracului. Plante anuale, bisanuale sau perene, glabre. Frunze întregi sau ternat bipenatfidate, rigide şi spinoase. Inflorescenţă compusă din umbele capitu-liforme, aşezate în dihazii. Umbelule terminale pedunculate. Flori hermafro-dite sau poligame, grupate în capitule ; fiecare floare cu cîte o bractee. Petale subcordiforme, inflexe. Ovar bilocular, prevăzut cu scvame paleacee. Semifructe în secţiune transversală semicirculare, pe partea ventrală plane, fără coaste aparente. Canale secretoare 5. Carpoforul lipseşte. Genul cuprinde peste 200 specii, dintre care cele mai multe sînt americane. Determinarea speciilor 1 a Capitule verzui. Frunze bazale ternat penatfidate.. 1. E. campestre 1 b Capitule albastre. Frunze bazale întregi sau uşor trifidate.......... 2 2 a Frunze bazale ovat cordiforme, spinos serate. Foliole involucrale liniar lanceolate. Plantă zveltă................................ 2. E. planum 2 b Frunze bazale reniforme, uşor trifidate, spinos dinţate. Foliole involucrale late şi ± ovate. Plantă tufoasă ................. 3. E. maritimum 1. E. campestre L. Sp. pl. ed. I (1753) 233; FL U.R.S.S. l.c. 78» — E. vulgare Lam. Fl. Fr. III, ed. I (1778) 401. — Scaiul dracului, Rostogol. — *) De la grecescul eryngion, nume vechi, dat de Theophrastos. **) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u. ^ 342 FLORA R.P.R. Mezei iringô. — Feld Mannstreu. — CHHerojioBHHK nojieBOH. — Exs.: FRE nr. 2010. — le. : Pl. 57, fig. 3, 3 a, b. Rizom fuziform. Tulpină cimos ramificată, formînd o tufă globuloasă glauca, înaltă de 30—50 cm. Frunze rigide, spinoase, cu nervuri aparente pe ambele feţe ; cele bazale lung peţiolate, subtriunghiulare, tot atît de lungi cît late, de 10—25 cm în diam., ternat bipenatfidate, dinţate; cele tulpinale sesile, auriculate, amplexicaule. Flori în capitule ovoidale de cca 10—12 mm lungime. Involucrul capitulelor format din 5—10 foliole lanceolate, întregi sau cu cîţiva dinţi spaţiaţi, de 3—4 cm lungime şi 5—6 mm lăţime. Bracteile florilor ± trifidate şi de 10—12 mm lungime. Dinţii caliciului lanceolaţi, subulaţi, de cca 2 mm lungime, depăşind petalele. Petale obcordiforme, inflexe, albe verzui şi înguste. Fruct elipsoidal, cu sevame; faţa ventrală a semifructelor plană. — VII—VIII. Staţiunea. Prin locuri pietroase, nisipoase, pe loess, terase de aluviuni, în fîneţe şi păşuni aride, de-a lungul drumurilor. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1 itatea speciei 1 a Foliole involucrale ± moi* foliacee, de 8—10 mm lăţime f. lateinvolucrâtum Michelotti in Bull. Soc. Bot. Ital. (1905). — Reg. Bucureşti: Olteniţa. 1 b Foliole involucrale rigide, de cel mult 6 mm lăţime............................... 2 2 a Foliole involucrale înguste, liniar lanceolate, de 3—4 mm lăţime f. angusteinvolucrâtum Michel, l.c.—Reg. Bucureşti : Gomana (r. Vidra) ; Olteniţa. 2 b Foliole involucrale lanceolate, de 5—6 mm lăţime f. genuinum (Rouy et Cam.) Wolf in’ Engl. Pflzr. Heft 61 (1913) 151. — E. campestre a. genuinum Rouy et Cam. FI. Fr. VIII (1901) 219. — E. campestre f. typicum Michel. 1. c. 234. — Comună în întreaga ţară. întrebuinţări. Rădăcina, cunoscută în galenoterapie sub numele de « Radix Eryngii », a fost altădată mult întrebuinţată ca depurativ, diuretic şi carminativ. Plinius îi atribuie proprietăţi afrodisiace. în ţările scandinave rădăcina este consumată ca legumă, iar în Grecia mugurii tineri sînt folosiţi primăvara în arta culinară. Fînul ce conţine mult E, campestre, este vătămător ierbivorelor din cauza spinilor, care pot provoca răniri bucale. Deaceea se recomandă ca acest spin să fie îndepărtat din fîneţe înainte de cosit. Toamna, •tulpinile sînt rupte de vînt şi purtate la distanţe mari; de aci şi numele de «Rostogol». Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de V. 2. E. plânum L. Sp. pl. ed. I (1753) 233; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 85. -β. amethystinum S. Gmel. et Auct. rom., non L. — Spin vînăt. — Kék iringô. —* Flachblăttrige Mânnertreu. — CHHerojioBHHK iuiockojihcthi>ih. — Exs.: FRE nr. 2009. - Ic.: PI. 57, fig. 1, 1 a, b. Planşa 57. — 1. Eryngium planum L., 1 a. floare mărită cu bractee, 1 b. semi-fruct în secţ. transv. — 2. E. maritimum L., 2 a. frunză bazală, 2 b. semifruct în secj: transv. — 3. E. campestre L., 3 a. frunză tulpinală inferioară, 3 b; floare cu bractee. PLANŞA 57 UMBELLIFERAE 345 4. Rizom fuziform cu resturi de frunze din anul precedent. Tulpină înaltă de 50—60 (100) cm, ramificată în partea superioară, cu 3—5 ramuri albastre, una din ele cu capitulul terminal, celelalte dispuse în dihazii ± reduse. Frunze rigide, cele bazale întregi, lung peţiolate, alungit eliptice sau eliptice, de 15 cm lungime şi 7 cm lăţime, cu baza cordată, pe margini setiform serate, cu 7—9 nervuri; frunze tulpinale inferioare scurt peţiolate, cele superioare sesile, amplexicaule, 3—5-palmat partite, cu lobii dinţaţi. Capitule în număr redus, albastre, ovoidale sau subglobuloase, de cca 15 mm lungime. Foliole involucrale rigide, înguste, lanceolate, cu 2 sau mai mulţi dinţişori subulaţi, de 2—3 cm lungime şi 2—3 mm lăţime, depăşind capitulele. Bracteile florilor de la periferia capitulelor liniare şi tricuspidate, cele de la interior întregi, de 3—6 mm lungime. Sepale lanceolate, acuminate, la vîrf subulate, lungi de 2—2,5 mm, depăşind puţin petalele. Petale albăstrii, alungite, inflexe, de cca 2 mm lungime. Fruct ovoidal, de 5—6 mm lungime, cu dinţii caliciului persistenţi. Semifructe puţin turtite, pe partea dorsală cu scvame spinescente, pe cea ventrală plane. Canale secretoare puţin aparente. -VII-VIII. Staţiunea. Prin fîneţe, păşuni, răzoare, locuri nisipoase, cîmpurir margini de drumuri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Năsăud; Bistriţa, Teaca (r. Bistriţa); Gherla, Buza (r. Gherla); Zău de Cîmpie (r. Luduş); Cojocna, Cluj la Fîneţe, Boju, Apahida (r. Cluj); Turda, Cheile Turzii. Reg. Aut. M.: Band (r. Tg. Mureş) ; Jabeniţa, Reghin, Gurghiu (r. Reghin); Sovata, Praid (r. Sîng. de Pădure); Odorhei; Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg„ Stalin: Tîrnăveni; Sighişoara; Sibiu, Şura Mare, Guşteriţa, Noul, Bradu (r. Sibiu) ; Arpaşu (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Deva, între Zam (r. Ilia) şi Alba Iulia, pe malul Mureşului; Orăştie; Ruşi (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea; Bocsig (r. Ineu); Hălmagiu, Pleşcuţa, Iosăşel (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad în jurul oraşului şi la Micălaca, Mîndruloc,. T. Vladimirescu (r. Arad) ; Miniş, Ghioroc (r. Lipova) ; Pecica, Şemlac (r. Pecica) ; Timişoara ; Buziaş (r. Lugoj). Reg. Craiova: T. Severin ; Tg. Jiu ; Craiova. Reg. Piteşti: Cîmpulung ; Curtea de Argeş (r. C. de Argeş). Reg. Ploeşti: Cîmpina ; Slănic, Văleni de Munte, Mt. Zăganu (r. Teleajen); Pucioasa, Vulcana (r. Pucioasa). Reg. Bucureşti: între rîurile Sabaru şi Argeş,. Comana, Călugăreni (r. Vidra) ; Ghergani, Ciocăneşti (r. Răcari) ; Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca (r. Domneşti). Reg. Constanţa: Isaccea, Tulcea, Mahmudia (r. Tulcea); Babadag (r. Istria). Reg. Galaţi: Silistraru, Lacu Sărat (r. Brăila) ; Făurei (r. Filimon Sîrbu). Reg. Bacău: Oneşti pe V. Tazlăului, Caraclău, Verşeşti (r. Tg. Ocna) ; Adjud, Căiuţi (r. Adjud) ; Oglinzi, Agapia, Petricani, Graşi (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Aroneanu, Voineşti (r. Iaşi) ; Bîrzeşti, Vaslui (r. Vaslui) ; V. Stavnicu la Hadîmbu, Schitu-Rafaila (r. Negreşti) ; Ţigănaşi (r. Vlădeni). Reg. Suceava: Vereşti (r. Suceava) ; Ştefăneşti (r. Truşeşti) ; Broşteni (r. Vatra Dornei); Schitu Rarău (r. Cîmpulung); Agafton (r. Botoşani). V ari abi 1 itatea speciei 1 a Capitule albastre.......................................................... 2 1 b Capitule verzui f. Viridis Prod. Fl. II (1939) 1247, cum diagn. rom. ex. I. Grinţ.,f. nova in Add. VI, pag. 657. — Reg. Cluj: Sîngeorz-Băi (r. Năsăud). 346 FLORA R.P.R. 2 a Capitule mari, cu foliolele involucrale mai lungi decît la forma tipică. Bracteile florilor cu cîte 1 — 2 dinţişori, uşor tricuspidaţi la vîrf. f. armatum (Csatô) Wolff in Engl. Pflzr. Heft 61 (1913) 129. — E. planum var. armatum Csatô in Sched. ex Simk. Enum. fl. Transs. (1886) 249. — Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Stalin; Sibiu prin fîneţe. 2 b Capitule mici, ± sferice, cu foliolele involucrale mai scurte decît la forma tipică. Bracteile depăşesc puţin florile sau sînt egale în lungime cu acestea f. subsrlobôsum (Uechtr.) Schube (1904) fide Thellung in Hegi jjFl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1926) 984. — E. planum var. subglobosum Uechtr. in Fiek. Flora Schles. (1881) 173. — Ici-colo cu tipul. întrebuinţări. Capitulele uscate sînt folosite în ceai contra tusei convulsive la copii. Unii grădinari cultivă pe E. planum ca plantă ornamentală. Inflorescenţele tăiate îşi păstrează multă vreme culoarea lor albastră ametist şi servesc la confecţionarea buchetelor aşa zise permanente. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani, U.R.S.S. europeană, centrală şi de S, Asia. 3. E. maritimum L. Sp. pl. ed. I (1753) 233; FL U.R.S.S. l.c. 87. -Exs. : FRE nr. 459. - Ic. : PL 57, fig. 2, 2 a, b. ΘΘ — 4. Plantă robustă, înaltă de 30—40 cm, albastră verzuie, cu ramurile uneori albe. Tulpină ramificată, formînd o tufă globuloasă. Frunze bazale suborbiculaje, reniforme, uneori trilobate, lung peţiolate, cu limbul de 5—10 cm în diam., pieloase şi rigide, cu 5—9 nervuri palmate, pe margini îngroşate şi dinţate, cu dinţii ± triunghiulari, ascuţiţi, terminîndu-se în cîte un spin rigid. Frunze tulpinale inferioare scurt şi lat peţiolate, palmat sectate, cele superioare sesile şi amplexicaule. Capitulul terminal pedunculat, de 1—2 cm în diametru. Foliole involucrale 4—6, lat cuneate sau subrotund ovate, de 2—4 cm lungime, 3—5-cuspi date sau sublobate, cu lobii triunghiulari, înţepători. Bracteile îngust lanceolate, tricuspidate, de cca 12 mm lungime, depăşind florile. Sepale eliptic lanceolate, de 5—6 mm lungime, cu vîrful subulat şi depăşind cu mult petalele. Petale albăstrui, alungite, inflexe. Fruct alungit, de 13—15 mm lungime, cu caliciul persistent. Semifructe uşor turtite, de 4—5 mm lăţime, cu scvame setiforme, atît pe partea dorsală, cît şi pe cele laterale. Faţa ventrală a semifructelor plană. — VI —IX, Staţiunea. Specie caracteristică pentru nisipurile maritime, adeseori în asociaţie cu Elymus sabulosus, Cakile maritima, Salsola kali, Medicago maritima, etc. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Dunele de la Agigea, Vasile Roaită, Techir-ghiol, Tuzla şi Mangalia, nisipurile de la Midia, Mamaia şi Constanţa, dunele din insula Letea şi cele de la Sulina, dunele de la Caraorman şi Sf. Gheorghe. Obs. în grădinile botanice din Cluj şi Bucureşti se cultivă var. variegatum Bag. in Bull. Soc. bot. Belg. XXII (1883) 69, cu frunze variegate alb cu verde. întrebuinţări. Rădăcina, cunoscută în drogherie sub numele de « Radix Eryngii maritimi », este folosită ca pectoral, precum şi pentru combaterea unor afecţiuni cardiace. în ţările nordice, frunzele tinere sînt consumate ca legumă. Răsp. gen.: Litoralul Mării Baltice, şi al Mării Nordului, litoralul Oceanului Atlantic, al Mării Mediterane, al Mării Negre şi al Mării Caspice. UMBELLIFERAE 347 X E. kalotaszegense Papp et Ujvârosi in Scripta Mus. Trans. III (1944) 48 = campestre x planum. Se deosebeşte de E. planum prin tulpina mai ramificată începînd din jumătatea superioară şi prin frunzele mai spinoase şi mai pronunţat sectate. De E. campestre se deosebeşte prin ramurile dispuse în unghi ascuţit, cu înfăţişare erectă ; se mai deosebeşte şi prin frunzele mai puţin lat sectate şi mai slab spinoase. Capitulele şi pedunculii dihaziilor albastre cianee, A fost găsit pe drumul dintre comuna Păniceni şi V. Lunca (Reg. Cluj, r. Huedin), în preajma celor 2 părinţi. Faptul prezintă o deosebită importanţă, deoarece la umbelifere hibrizii sînt foarte rari. Genul H ACQUETI A *) Necker Elem. I (1790) 182. Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei. ? H. epipâctis (Scop.) DC. Prodr. IV (1830) 85. — Astrantia Epipactis Scop. Fl. carn. I, ed. II (1772) 185, tab. 6. - Ic.: Pl. 58, fig. 2, 2 a b. 2|.. Rizom negricios, orizontal, noduros, cu rădăcini dese, uneori multi-capitat şi cu catafile membranoase, brunii gălbui. Tulpini aeriene 1—2, glabre, scapiforme, înalte de cca (10) 20—25 cm, la bază cu cîteva frunze lung peţiolate. Lamina frunzelor lungă de cca 5—6 cm, 3—5-palmat sectată, circulară sau cordat circulară, de cca 2—5 ori mai scurtă decît peţiolul. Segmentele aproape pînă la bază serate,la vîrf mucronate, mai adesea 3-lobate ; cel mijlociu mai lat decît cele laterale, pînă la mijloc sau şi mai adînc sectat, cu fiecare parte trilobată. Umbelă terminală, formează un capitul compact. Involucru cu 5—6 foliole verzi sau gălbui, mari, lungi de (1) 2—3 cm şi late de cca 1,5 cm, obovate, la bază cuneate, la vîrf obtuze, serat dinţate, sau uneori uşor lobate, mult mai lungi decît florile şi dispuse stelat. Flori numeroase, poligame, cele exterioare mascule, cu pedunculi de cca 2—4 mm, cele interioare hermafrodite, sesile. Sepale lungi de 1 — 1,5 mm, triunghiulare, lung ascuţite. Petale galbene, lungi de 1,5 mm, alungit obovate, unguiculate, emarginate şi prevăzute cu un lobuşor lung şi îndoit spre interior. Stilopodiu turtit inelar. Stile lungi de cca 2 mm, reflecte. Fructe negre, glabre, ovoidale sau invers ovoidale, uşor turtite lateral, cu coaste filiforme la partea superioară şi aproape lipsă la cea inferioară. Semifruct în secţiune transversală aproape circular, cu canale secretoare evidente în dreptul coastelor principale. Endosperm de forma semifructului. Carpofor nedezvoltat. — IV—V. Staţiunea. Păduri de foioase, aninişuri, locuri uşor umede şi umbrite. Răsp. în ţară: Citată de Baumgarten de lîngă Breaza spre Mt. Smida, « Gaura de Lotri » din Mţii Făgăraş şi de Fuss de la Oraşul Stalin. Prezenţa plantei însă este dubioasă pentru flora noastră, deoarece de atunci n-a mai fost regăsită. Răsp. gen.: Alpi, Croaţia, Carpaţii nordici. *) După numele medicului botanist german Balthazar Hacquet (1740—1815), care a cercetat Intre alte regiuni şi munţii Carpaţi. 348 FLORA R.P.R. Subfam. A p i o i d e a e Drude in Engl. et Prantl Pflzfam. III. 8 (1898) 115. Fruct cu endocarp alcătuit dintr-un parenchim moale, uneori nuciform întărit, datorită stratului de sclerenchim subepidermal. Stile în continuarea stilopodiului. Canale secretoare în ovarul tînăr aşezate sub valecule, mai tîrziu dezvoltate în diferite moduri. Tribul I. E chin o p hor e a e Tausch in Flora ‘XVII (1834) 357. Ramurile umbelei poartă una sau cîteva flori hermafrodite, sesile, înconjurate de o cunună de flori mascule. Fructe mai adesea cu o sămînţă. Genul 317. ECHINOPHORA*) L. Gen. pl. [ed. II (1742) 525], ed. V (1754) 111. Plante perene, ramificate de la bază, glabre pînă la dens pubescente. Frunze 2—3 penat sectate. Florile din mijlocul umbelei hermafrodite, sesile, cele marginale mascule, pedicelate, parţial concrescute cu foliolele involu-celului. Petale galbene sau albe, cu marginea ciliată. Ovar la bază uneori îngroşat, concrescut cu florile sterile şi formînd un pseudoreceptacul. Fructe păroase, aproape rotunde, cu coastele principale foarte puţin proeminente. Endosperm pe faţa Centrală adînc brăzdat. Genul cuprinde 10 specii răspîndite în jurul Mării Mediterane, Trans-caucazia şi Asia centrală. E. sibthorpiâna Guss. Suppl. Fl. sic. Prodr. (1832-43) 69; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 90, tab. 5, fig. 2. — E. tenuifolia M.B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 199, non L. — E. tenuif. β. Sibthorpiana Gris. Spicii. Fl. rumel. I (1843) 386. — Ic. : PI. 59, fig. 3, 3 a—e. 2J.. Rădăcină pivotantă, de 4—5 mm grosime. Tulpină înaltă de 20— 50 cm, dreaptă, ramificată aproape de la bază, striată, pubescentă, cu peri moi, mărunţi şi patenţi. Frunze lungi de 25—30 cm şi late de cca 20 cm,, alungit ovate, 2—3-penat sectate, cele inferioare mai lung peţiolate, cu o vagină amplexicaulă. Segmente de ordinul I lanceolate, mult distanţate pe rachisul principal. Segmente de ordinul II alterne; cele dinspre bază ovate sau alungit ovate, cuneate, inegal penat fidate pînă la penat sectate, cu lacinii terminate cu un mic mucron sau regulat dur dinţate ; cele mai de sus adînc incize sau numai 2—3-dinţate. Frunze tulpinale superioare simplu penate, cu segmente lung cuneate şi lobulate sau dur dinţate. Umbelă cu 2—5 radii scurte, pubescente, de 1—1,5 cm lungime. Involucru cu 2—5 foliole lanceolate sau îngust lanceolate şi înţepătoare, mucronate. Umbelule poligame, mici, *) De la grecescul échinos = spin, şi phôros = purtător, deoarece întreaga plantă este prevăzută cu spini. Planşa 58. — 1. Apium nodiflorum (L.) Lag., la. fruct în secţ. transversală. — 2. Hacquetia epipactis (Scop.) DC., 2a. fruct mărit, 2b. fruct în secţ. transversală. PLANŞA 58 UMBELLIFERAE 351 cu involucel din 5 foliole alungit ovate, înţepătoare, reflecte. Dinţii caliciului scurţi, subulaţi. Petale galbene. Ovar şi fruct păroase. Stile drepte, spre vîrf puţin îndepărtate, scurt păroase, de cca 1,5 mm, ± mai lungi decît stilopodiul lăţit. Florile marginale ale umbelulei mascule radiant erecte, lung pedicelate, celelalte scurt pedicelate, cu cîte 5 stamine, cu filamentul şerpuitor la vîrf. In mijlocul umbelei o singură floare hermafrodită, sesilă. în cursul dezvoltării fructului florile mascule se întăresc, iar vîrfurile lor unite deasupra fructului, formează un con (Pl. 59, fig. 3 e). Fructul nematur rotund, numai cu un singur semifruct. Endosperm în formă de potcoavă. Canale secretoare circa 10, distribuite ± uniform. — VIII—X. Staţiunea. Locuri însorite, margini de culturi. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Jurilovca, Babadag, lîngă Slava Rusă şi Cau-gagia, Cogealac, Tariverde, Nuntaşi (r. Istria); Gargalîc spre Săcele (r. Medgidia) ; Tuzla, Independenţa (r. Negru Vodă). Reg. Calaţi: G-ral Dragalina, Horia, Balabancea (r. Măcin). Răsp. gen.: Balcani, Asia Mică, Iran. Tribul II. S candicinae Drude in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 8 (1897) 115. Ţesutul parenchimatos din jurul carpoforului cu cristale. Genul 318. CHAEROPHYLLUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 79], ed. V (1754) 125. Flori hermafrodite şi mascule. Dinţii caliciului aproape disparenţi. Petale inegale, adesea radiante, obcordate, la vîrf adînc bifidate, în scobitură cu un lob îndoit spre interior, cu baza cuneată sau îngustată brusc într-o unguiculă scurtă. Fruct uşor turtit lateral, alungit şi uşor conic sau îngust elipsoidal, spre vîrf îngustat, dar nerostrat. Semifructe în secţiune circulare sau aproape semicirculare, cu 5 coaste principale slab dezvoltate, obtuze şi netede, spre maturitate, prin adîncirea valeculelor, devenind mai evidente. Canale secretoare mari, cîte 1 sub fiecare valeculă şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală semilunar, pe partea dorsală brăzdat, pe cea ventrală cu un jghiab longitudinal. Genul cuprinde cca 40 specii răspîndite în Europa temperată, Asia şi America. Determinarea speciilor 1 a Frunze cu segmente de ultimul ordin mari (mai adesea de 4—7 cm lungime), întregi, pe margini fin şi regulat dublu serate. Fruct lung de 8—13 mm............................................................ 1. Ch. aromaticum 1 b Segmentele de ultimul ordin mult mai mici, penat fidate, penat partite sau lobate ..................................................... 2 2 a Petale glabre. Stile cel mult de 2—3 ori mai lungi decît stilopodiul.. 3 2 b Petale ciliate. Stile de mai multe ori mai lungi decît stilopodiul 2. Ch. cicutaria *) De la grecescul chairo = mă bucur, şi phyllon = frunză, din cauza frunzişului bogat, de un verde plăcut şi bine mirositor al plantei ; nume folosit în antichitate de Columella. 352 FLORA R.P.R. 3 a Foliolele involucelelor ciliate.................................................4 3 b Foliolele involucelelor glabre..................................................5 4 a Stile de lungmea stilopodiului, la maturitatea fructului erecte. Fruct lung de 4—7 mm. Frunze de 2 ori penat sectate, scurt păroase. Foliole de ordinul II ovate sau alungit ovate. Tulpină scurt păroasă, sub noduri îngroşata..................................................... 3. Ch. temulum 4 b Stile de 2—3 ori mai lungi decît stilopodiul, la maturitate îndoite în jos. Fruct lung de 15 mm. Frunze 3—4-penat sectate. Foliole de ordinul II lung ascuţite, spre vîrf dinţate, la bază adînc sectate.... 4. Ch. aureum 5 a Stile cca de lungimea stilopodiului, de 1 mm, la maturitatea fructului ± îndoite în jos. Foliolele involucelului îngust lanceolate sau lanceolate. Tulpină îngroşată sub noduri......................... 5. Ch. bulbosum 5 b Stile puţin mai lungi de 1 mm, aproape erecte. Foliolele involucelului ovate sau ovat lanceolate, cu vîrf scurt, egal de lungi. Tulpină neîngroşată sub noduri......................................................... 6. Ch. preseottii 1. Ch. aromaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 259; Fl. U.R.S.S. l.c. 99.-Antonică. — Fuszeres baraboly. — Gewürzhafter Kălberkropf. — Byxern» apoMaT-hlih. — Exs. : FRE nr. 2019, 2020 a. b., sub var. — Ic. : PI. 60, fig. 1, la—d. 4. Rizom g/os, cilindric, ± orizontal, negricios. Tulpină ramificată, înaltă pînă la 2 m, sub noduri uşor umflată, adesea pătată cu roşu, în partea inferioară (ca şi peţiolii frunzelor inferioare) cu peri setiformi, ± deşi, albi-cioşi, dispuşi pe mici tuberozităţi sau uneori cu peri moi, scurţi, în partea superioară de obicei glabrescentă. Frunze suriu verzui, 2—3-penat sectate, glabre sau pe dos cu peri scurţi, alipiţi, cel puţin de-a lungul nervurilor. Foliolele de ordinul I nu cu mult mai mici decît restul laminei, cele de ultimul ordin obovate sau eliptice, cu baza ± rotunjită sau cuneată, scurt peţiolate, lungi de 3—14 cm (mai adesea de 4—7 cm) cu marginea simplu sau dublu serat dinţată. Frunze inferioare lung peţiolate, cu vagina pe margine membranoasă şi ciliată, cele superioare mai mici. Umbela cu 10—20 radii inegale, glabre. Involucru de obicei lipsă sau constă dintr-o frunzişoară caducă. Foliolele involucelelor numeroase, lanceolate, cu marginea membranoasă, ciliate, rar aproape glabre, subulat acuminate, la maturitate reflecte. Petale obovate, de cca 1 mm, pînă la cca 1/3 îngust emarginate. Fructe lungi, uşor conice, spre baza uneori îngustate, lungi de 8—13 mm şi late pînă 1a. 3 mm, brune gălbui, cu striaţiuni întunecate, ce corespund valeculelor. Pedicelul de lungimea fructului sau cu puţin mai scurt. Stile divaricate, cu Planşa 59. — 1. Bifora radians MB, la. floare mărită, lb. umbelă fructiferă, lc. fruct în secţiune. —- 2. Coriandrum sativum L., 2a. porţiune de frunză bazală, 2b. umbela fructiferă, 2c. fruct mărit, 2d. fruct în secţ. transversală. — 3. Echinophora sibthor-piana Guss., tulpină bazală cu 2 frunze, 3a. ramură floriferă, 3b. două aripi de frunze puţin marite, 3c. florile umbelulei, mărite, 3d. fruct tînăr în secţ. transversală, 3e. umbelulă fructiferă (cu florile mascule atingîndu-se la vîrf). 23 - c. 507 / UMBELLIFERAE 355 stigmate capitate, de 2—3 ori mai lungi decît stilopodiul. Carpofor bifidat la vîrf. - VI—VIII. Staţiunea. Prin tufişuri, buruieni şuri, poieni umede, în lungul pîraielor, în grădini şi pe lîngă garduri, în regiunea de dealuri şi montană. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării, cu excepţia Dobrogei. V ari abi 1 i tatea speciei 1 a Tulpina spre bază (şi peţiolii frunzelor) cu peri setiformi foarte lungi, pînă peste 2 mm, ± deşi, albi, îndreptaţi în jos, în partea superioară glabră var. longipilum Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1003. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe V. Anieşului, sub Vf. Ciflie, Mt. Corongiş, Poiana Rotundă (r. Năsăud) ; Cluj şi împrejurimi, Scăriţa pe V. Poşăgii (r. Turda) ; Mţii Meseş pe Vf. Măgura şi V. Ragului (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Mţii Călimani lîngă Deda (r. Topliţa) ; Sovata (r Sîng. de Pădure). Reg. Oradea: Mţii Codru şi Muma în Poiana Bărăneasca. Reg. Ploeşti: Mţii Buzăului, Mt. Penteleu (r. Buzău). Reg. Suceava: Bosanci. f. cinerâscens Borb. in ÔBZ XLIII (1893) 359. — Foliole pe dos evident ± suriu pubescente. — Reg. Cluj: Cluj la Făget; Zagra (r. Năsăud); Mţii Meseş sub Vf. Măgura (r. Huedin). Reg. Aut.. M.: Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni); Odorhei; Lăpuşna (r. Reghin) ; Borsec (r. Topliţa) ; Tuşnad la Lacul Sf. Ana ir. Ciuc). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Petroşeni. Reg. Oradea: Mţii Codru şi Muma. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului (Mt. Buda, Cheia Gegiu), Curtea de Argeş (r. C. de Argeş). Reg. Suceava: Ipoteşti (r. Suceava). 1 b Tulpina pînă la vîrf pubescentă, cu peri moi, deşi, ± alipiţi, lungi de cca 0,5 mm var. brevÎpilum Murbeck Beitr. Fl. Südbosn. (1891) 17. — Exs.: FRE nr. 2019. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda, Cheia Turzii; Cluj şi împrejurimi; Mţii Rodnei. Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng. de Păd.); Gheorghieni pe Mt. «Vârbükk»; Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin : Piatra Craiului la Crăpătură, Mţii Bucegi în V. Mălâeşti; Sibiu la Dumbrava. Reg. Piteşti: Căciulata în pădure (r. R. Vîlcea). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău; Tuţcanii din Vale (r. Buhuşi). f. tomentéllum Todor f. nova in Add. VI, pag. 657. — Foliole pe dos evident suriu pubescente, i tomentoase. — Reg. Aut. M.: Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni); Mţii Harghita la Băile Homorod, Căpîlniţa (r. Odorhei). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Peleşului şi V. Babei; Cheia pe V. Teleajenului. Reg. Bacău: Bîrjoveni (r. Buhuşi). Răsp. gen.: Europa centrală de E şi Balcani. 2. Ch. cicutâria Vili. Prosp. (1779) 26, non Rchb.; Fl. U.R.S.S. l.c. 100. — Ch. hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 258, p.p. et Auct. mult. — Ch. Vil· larsii Schur et Auct. transs., non Koch. — Ch. elegans Auct., non Gaud. — Asmăţui sălbatic. — Erdes baraboly. — Behaarter Kălberkropf. — ByTeHt ijHKyTOBi>râ. — Exs. : FRE nr. 2018, sub var. — Ic. : Pl. 62, fig. 1, la—c. 4. Rădăcină lungă, articulată, multicapitată, acoperită în parte cu resturile peţiolilor. Tulpină înaltă de 20—120 cm, ascendentă pînă la erectă, groasă, lucitoare, brăzdată, relativ puţin ramificată la partea superioară. Frunze inferioare cu vagină bine dezvoltată, lung peţiolate, ± triunghiulare, 2—3-penat sectate. Segmentele laterale de ordinul I aproape de lungimea celor mijlocii, cele de ultimul ordin mai adesea ovate sau alungite, ± adînc 23* 556 FLORA R.P.R. sectate, cu marginea serat dinţată. Atît tulpina, cît şi frunzele ± setiform păroase, pubescente sau glabre. Umbela cu 10—20 radii glabre. Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole caduce. Involucele cu 5—10 foliole lanceolate, lung ascuţite, inegale, cu marginea ± membranoasă şi ciliată. Petale obovate, emarginate pînă la 1/3, la mijloc cu un lob îndoit spre interior, albe, trecînd adesea în roz sau purpuriu deschis, cu marginea ± des ciliată. Fruct de 5—10 (12) mm lungime, alungit conic sau aproape liniar, spre capete treptat îngustat, lat de 3 mm, cu coaste brunii deschise, aproape de lăţimea vale-culelor mai întunecate. Pedicel de lungimea fructului sau puţin mai scurt. Stilopodiu conic, treptat alungit în stile de mai multe ori mai lungi decît acesta, uşor divaricate, spre vîrf erecte. Carpofor cilindric, puţin îngroşat mai sus de bază, spre cele 2 capete subţiat, bifurcat pînă la cca 1 /3 sau numai la vîrf. întreaga plantă are mirosul merelor Renette. — VI—VIII. Staţiunea. Prin locuri umede şi umbroase, la margini de pîraie, în regiunea montană şi subalpină. Obs. Această specie a fost confundată cu Ch. villarsii Koch (PI. 62, fig. 2), de care se deosebeşte între altele prin aceea că are carpofor bifidat numai la vîrf, pe cînd la Ch. cicutaria este bifidat pînă la mijloc sau şi mai jos. Ch. villarsii este răspîndit în Alpi şi Mţii Croaţiei, dar lipseşte de la noi. Răsp. în ţară: Comună în Carpaţi. V ari abi 1 itatea speciei var. hireûtum (Lam.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1009. — Ch. palustre β. hirsutum Lam. Encycl. I (1783) 683, p.p. — Plantă păroasă. Tulpină îndeosebi spre partea inferioară aspru păroasă. Frunzele cu peri setiformi, îndeosebi pe nervurile de pe dos. — Reg. Baia M.: Mt. Pietrosu, Dl. Albu. Reg. Cluj: Mţii Rodnei (r. Năsăud) ; Sălciua în pădure (r. Turda) ; Bucium pe Mt. Detunata (r. Cîmpeni) ; Mţii Bihorului pe V. Drăganului (r. Huedin). Reg. Aut. M. : Mţii Calimani pe Mt. Scaunu lîngă Deda, între Lunca Bradului şi Salard (r. Topliţa) ; Mţii Harghita deasupra comunei Mădăraş, Turbăria Luci lîngă Sîncrăieni, Băile Pucioasa la Ciceu (r. Ciuc) ; Lacul « Ordogto » lîngă Dealu (r. Odorhei). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului (Suru, V. Doamnei, Glăjăria Porumbacu) ; Mţii Sibiului (Mt. Prejbe, Păltiniş, Cheile Cibinului), Gura Rîului, Mt. Măgura Cisnădiei (r. Sibiu); Şinca Nouă (r. Făgăraş); Mt. Piatra Mare, Mţii Bucegi în V. Mălăeşti (r. Codlea). Reg» Hunedoara : Mţii Retezatului în V. Lăpuşnicului, Gura Apei şi Berhini (r. Haţeg) ; Petroşeni. Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Piatra Arsă, V. Pele-şului, Mt. Cocora, V. Horoabei, Peştera Ialomiţei (r. Cîmpina) ; Mţii Buzăului pe Penteleu (r. Cislău). Reg. Bacău: Mţii Bistriţei pe V. Bistriţei (r. Ceahlău). var. glâbrum (Lam.) Briq. in Schinz et Kell. Fl. Schweiz. (1905) 162. — Ch. palustre oc. glabrum Lam. Encycl. I (1783) 635, p.p. — Exs.: FRE nr. 2018. — Plantă glabră sau aproape glabră. Frunze lucitoare, mai adesea mai puţin sectate ca la var. precedentă, pe dos cu peri disperşi numai pe nervuri sau glabre. — Reg. Cluj : Valea Vinului (r. Năsăud) ; Cluj la Făget şi V. Someşului (r. Cluj) ; Scărişoara (r. Cîmpeni) ; Mţii Meseş pe Planşa 60. — 1. Chaerophyllum aromaticum L., la. umbelă fructiferă lb, c. fructe mărite, ld. semifruct în secţiune transversală. — 2. Ch. temulum L., 2a. fruct mărit» 2b. semifruct în secţiune transversală, 2c. floare. PLANŞA 60 UMBELLIFERAE 359 V. Ursului (r. Zalău). Reg. Aut. Μ. : Praid, Sovata (r. Sîng. de Pădure); Mt. Hăghimaşu Mare, Piatra Singuratică, Tuşnad, Giceu la Băile Pucioasa (r. Giuc). Reg. Stalin: Glăjăria de la Cîrţişoara (r. Făgăraş); Pasul Turnu Roşu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului în V. Zlătuia, Lacul Bucura, Vf. Slăveiu, Lacul Zănoaga, Mt. Paltina. Reg. Oradea: Mt. Muma la Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Mt. Semenic (r. Orşova). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe V. Buda. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Vînturişului, V. Peleşului, V. Cerbului spre Diham. f. rubriîloram (DC.) Borza Consp. FL Rom. II (1949) 196. — Ch. hirsutum 8. rubriflorum DC. Prodr. IV (1830) 227. — Ch. hirsutum f. roseiflorum (DC.) Thell. l.c. 1008. — Flori roze sau roşii purpurii. — împreună cu tipul. Obs. Această formă o găsim atît la var. hirsutum, cît şi la var. glabrum, fiind un caracter sistematic de mică valoare. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Caucaz. 3. Ch· temulum L. Sp. pl. ed. I (1753) 258; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 108. — Exs. : FRE nr. 2678 a, b. — Ic.: PI. 60, fig. 2, 2a—c. Θ — ΘΘ. Rădăcină pivotantă, subţire, albicioasă. Tulpină erectă, . înaltă de 30—100 cm, ramificată mai mult în partea superioară, cilindrică, mai adesea violet sau roşu murdar pătată, în partea inferioară cu sete lungi, albe, dese, îndreptate în jos, spre vîrf cu peri scurţi, alipiţi şi cu peri lungi, moi, patenţi, dînd un aspect ± cenuşiu. Frunze de 2—3 ori penat sectate, spălăcite sau surii, adesea negru bruniu pătate, moi, acoperite cu peri scurţi ; cele inferioare peţiolate, cele superioare sesile, cu vagina alungită, desfăcută, pe margine membranoasă. Segmentele de ord. II (şi cele superioare de ord. I) ovate sau alungit ovate, obtuze, spre bază inciz lobate; lobii spre vîrf treptat micşoraţi, obtuzi, neregulat crenaţi, cu dinţi scurt mucronaţi. Umbele cu 6—12 radii hirsute. Involucru lipsă sau rareori cu 1—2 foliole. Involucele cu 5—8 foliole, lat lanceolate, ascuţite, la bază sau chiar pînă aproape de vîrf concrescute, pe margini ciliate, pe dos cu peri disperşi. Flori poligame, hermafrodite şi mascule. Petale inegale, albe, glabre, aproape pînă la mijloc bifidate, la mijloc cu un lob îndoit spre interior, cele exterioare mai lungi, ajungînd pînă la 1,5 mm lungime. Fruct lung de 4—7 mm, alungit conic şi lat de 1,2—1,5 mm, adesea de culoare violetă, spre maturitate gălbui şi adînc brăzdat. Pedicel uşor îngroşat, lung cît jumătatea fructului sau pînă la dublul acestuia. Stile cca de lungimea stilopodiului conic, la maturitate ± erecte. Carpofor scurt bifurcat la vîrf. — V—VIII. Staţiunea. Păduri, margini de păduri, tufărişuri, pe lîngă garduri, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Mt. Meseş pe Măgura şi Sigeu, Treznea (r. Zalău) ; Cluj şi împrejurimi ; Cheia Turzii, Rimetea pe Colţii Trăscăului, V. Arieşului de la Moldoveneşti pînă la Poşaga, V. Runcului (r. Turda) ; Bistriţa. Reg. Aut. M. ; Gurghiu (r. Reghin) ; Praid (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Blaj, Tiur (r. Tîrnăveni) ; Valea Lungă, Şeica Mică (r. Mediaş); Sighişoara; Or. Stalin pe Tîmpa; Sibiu, Şura Mare, Cisnădie, Noul, Tălmaciu, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Sebeş, Gusu (r. Sebeş) ; Mţii Reteza- 360 FLORA R.P.R. tului, Luncani pe V. Streiului (r. Haţeg); Hărău, Deva (r. Ilia) ; Orăştie. Reg. Oradea: Arăneag (r. Ineu) ; Dezna, Moneasa, Mţii Codru şi Muma (r. Gurahonţ) ; Oradea şi împrejurimi. Reg. Timişoara: Pecica; Săvîrşin, Troiaş, Şoimuş la cetate (r. Lipova) ; Mt. Domogled la Băile Herculane (r. Orşova) ; Maidan pe Mt. Tilva Mare (r. Ora· viţa); Timişoara la Casa Verde. Reg. Craiova: Mt. Piatra Cîoşanilor (r. Baia de Aramă); Tîmbureşti (r. Gura Jiului). Reg. Piteşti: Mrea Bistriţa (r. Horezu); Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Văleni de Munte (r. Teleajen). Reg. Bucureşti: Pasărea, Comana, Vidra (r. Vidra) ; Căldăruşani, Gruiu, Mrea Ţigăneşti, Ciolpani (r. Snagov) ; Brăneşti, Păd. Pustnicu (r. Brăneşti) ; Bucureşti la Mogoşoaia. In Dobrogea frecventă prin tufărişuri. Reg. Galaţi: Panciu. Reg. Bacău: V. Slănicului (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Ungheni, Bîrnova Popricani (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani. V ari abi 1 itatea speciei f. canéscens Baenitz ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. l.c. 997. — Plantă suriu şi mărunt des păroasă. — Reg. Cluj : Cheia Turzii. Reg. Iaşi: Repedea, Coada Stîncii, Mrea Tărîţă (r. Iaşi). întrebuinţări. Este o plantă toxică, mai ales pentru cai, apoi pentru bovine şi mai puţin pentru porcine. Părţile mai toxice sînt frunzele şi florile. Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N; adventivă în America de N şi Noua Zeelandă. 4. Ch. âureum Zi. Sp. pl. ed. II (1762) 370. — Myrrhis odorata Baumg. non Scop. — M. aurea Gzetz, non Spreng. — Exs.: FRE nr. 2677. — Ic.: Pl. 61, fig. 1, la—c. 4. Rizom ramificat, mai tîrziu multicapitat, de culoare neagră brunie. Tulpină înaltă de 30—130 cm, aproape totdeauna roşietică, ramificată, în partea de jos muchiat brăzdată, în partea superioară striată, sub noduri uşor umflată, la bază de obicei cu peri rigizi ± albicioşi, îndreptaţi în jos şi în afară de aceştia, pînă sub vîrf cu peri foarte scurţi, alipiţi sau glabres- centa. Frunze pe faţă deschis verzi, triunghiulare, 3—4-penat sectate, cele bazale lung peţiolate şi adesea des păroase, cele superioare sesile şi de obicei glabre. Segmente de ultimul ordin ovat lanceolate pînă la lanceolate, arcuit îndreptate în sus, lung acuminate, la bază aproape sectate pînă la nervura principală, spre vîrf treptat numai serat dinţate. Umbelă 10—20-radiată, glabră, cu ramuri aproape egale. Involucru lipsă sau rar cu 1—2 foliole caduce. Involucel cu 5—10 foliole lanceolate, lung acuminate, cca de lungimea pedicelilor, cu marginea membranoasă şi ciliată. Petale lat obovate, albe, radiante, bifidate pînă la mijloc sau pînă Ia 2/3, la mijloc cu un lob îndoit spre interior. Fruct galben bruniu, lung de 1,5 cm şi lat de 1,5—2,5 mm, lanceolat sau uşor cuneat, mai lung decît pedunculul. Stile de 2—3 ori mai Planşa 61. — 1. Chaerophyllum aureum L., la. frunză inferioară, lb. fruct mărit, lc. semifruct în secţ. transv. — 2. Ch. bulbosum L., 2a. frunză bazală cu tubercul, 2b. fruct mărit, 2c. semifruct în secţ. transv. — 3. Ch. prescottii DC., o umbelulă şi un involucel, 3a. fruct mărit. PLANŞA 61 UMBELLIFERAE JE______________ 363 lungi decît stilopodiul conic, la maturitate aproape orizontal drvaricate sau reflecte. Carpofor scurt bifurcat la vlrf. — VI—VIII. Staţiunea. în tufărişurile, pădurile şi fîneţele din regiunea montană şi subalpină, îndeosebi pe soluri calcaroase, relativ rară. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Rodna (r. Năsăud) ; Bistriţa ; Cluj la Făget ; Rimetea (r. Turda). Reg. Aut. M.: Mţii Călimani; Mţii Giurgeului pe Mt. « Ôcsém ». Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare, Predeal (r. Codlea) ; Gura Rîului, V. Sadului, (r. Sibiu) ; Biertan (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Mţii Parîngului (r. Petroşeni) ; Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba). Reg. Craiova: Mţii Cernei la Gaura Fetei (r. T. Severin) ; Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu, V. BîscaMare (r. Cislău). Reg. Bacău: Mţii Slănicului (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). V ari abi 1 itatea speciei 1 a Foliolele de ordinul I relativ late şi apropiate, aproape se ating..................... 2 1 b Foliole de ordinul I mai alungite, distanţate între ele cu cel puţin cît jumătatea lăţimii lor. Părozitatea ca la var. genuinum var. tenuiséctum Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1006.. — Reg. Aut. M.: Mereşti în Cheile Vîrghişului (r. Odorhei) ; Piatra Singuratică lîngă Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). 2 a Tulpină spre bază cu peri setiformi, aspri şi aproape pînă la mijloc fin şi des pubescentă Frunze mai ales pe dos ± des păroase var. genùinum (Posp.) Thell. in Hegi l.c. 1005. — Ch. aur. f. genuinum Posp. Fl. Oest. Küstenl. I (1897 — 99). — Reg. Cluj : Vidolm pe V. Arieşului (r. Turda). Reg. Aut. M.: Mţii Giurgeului pe Piatra Singuratică şi Hăghimaşu Mare (r. Ciuc) ; Mereşti în Cheile Vîrghişului (r. Odorhei). Reg. Timişoara: Maidan pe Mt. Tilva Mare (r. Ora viţa). ' · 2 b Tulpină glabră. Frunze numai pe dos în lungul nervurilor şi pe marginea laciniilor ciliat păroase var. maculătum (Willd.) Boiss. Fl. or. II (1872) 906. — Ch. maculatum Willd. Enum. Hort. Berol. Suppl. (1813) 15. — Ch. aureum var. glabriusculum Koch Syn. ed. I (1837) 317. — Reg. Baia M.: Mt. Ţibleşul Mic. Reg. Cluj: Co^ii Trăscăului lîngă Rimetea (r. Turda). Reg. Aut. M. : Bilbor (r. Topliţa) ; Mereşti în Cheile Vîrghişului (r. Odorhei) ; Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare şi Piatra Singuratică (r. Ciuc). Reg. Stalin: Gura Rîului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba). Reg. Timişoara: Maidan pe Mt. Tilva Mare (r. Oraviţa). Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu (r. Cislău). Reg. Bacău: Cheile Bicazului, Mt. Suhardu, Mt. Surduc (r. Piatra Neamţ). f. glabrum (Koch). — Ch. aureum var. γ. glabrum Koch Syn. ed. I (1837) 317. — Ch. aureum f. monogynum (Kit.) Jâv. Magy. Fl. (1925) 764. — Ch. aurcum var. nitidum Wahlbg. ap. Fuss. — Tulpina şi frunzele complect glabre. — Reg. Cluj : Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Mţii Gurghiului pe Dl. Crucii (r. Reghin). Reg. Stalin: Rîu Sadului la Portiţa (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Sasca Montană (r. Oraviţa). Răsp. gen.: Europa, Asia de SV ; adventivă în Anglia. 5. Ch. bulbosum L. Sp. pl. ed. I (1753) 258; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 113. — Baraboi, Guşniţă. — Mogyoros baraboly. — Kerbelriibe. — Gyrem» Kjiy6HeH0CHi>iH. — Exs. : FRE nr. 1462. — Ie.: PI. 61, fig. 2a—c. 364 FLORA R.P.R. ΘΘ — 2J-. Rădăcină tuberizată, napiformă sau rotunjită. Tulpina înaltă de 50—200 cm, în partea de jos adesea violet colorată, erectă, ramificată, fistuloasa, netedă, îngroşată sub noduri, la bază prevăzută cu peri lungi, albi, îndreptaţi în jos. Frunze 2—4-penat sectate, cu vagine lungi, cele inferioare peţiolate, cele superioare sesile, pe dos în lungul nervurilor, ca şi pe peţioli şi pe vagină, lung şi rar păroase. Foliole de ordinul I triunghiular ovate, ascuţite; laciniile de ultimul ordin liniare sau liniar lanceolate, fin acute. Umbela cu (12) 15—20 radii glabre, foarte inegale, lungi de 3—7 cm. Involucrul lipsă sau rar cu una sau puţine foliole. Involucel cu 5—6 foliole,, una dintre ele mai mică, îngust lanceolate sau lanceolate, pe margini îngust membranoase, glabre sau cu peri rari. Petale albe, glabre sau foarte rar pe dos rărit păroase, rotund obovate, bifidate, la bază brusc îngustate. Fruct gălbui, brăzdat, brun întunecat, liniar alungit sau ± ovoidal cilindric, lung de 4—7 mm şi lat de 1,5—2 mm; pedicel subţire, de lungimea fructului sau puţin mai lung. Stile de aceeaşi lungime sau cu puţin mai lungi decît stilopodiul turtit, divaricate, la maturitate ± reflecte. Carpofor foarte puţin bifurcat la vîrf. — VI—VIII. Staţiunea. Frecventă prin tufărişuri, păduri rărite, gropi, margini de şanţuri, pe maîul rîurilor şi pe suprafeţe necultivate, de la cîmpie pînă în etajul montan. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. Vari abilitatea speciei f. tenuissimum (Vel.) Jâv. Magy. fl. (1925) 764. — Ch. bulb. ssp. tenuissimum VeL Fl. bulg. (1891) 217. — Laciniile terminale ale frunzelor superioare filiform alungite. — Reg. Cluj: Cluj la Făget, Boju (r. Cluj) ; Teaca (r. Bistriţa). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Stalin: Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Orşova pe Mt. Alion. Reg. Bucureşti : Ciolpani (r. Snagov). f. morgoense Nyâr. Kv. fl. (1940—44) 391, cum diagn, hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. tom. III (1951) 33. — Tulpină în partea inferioară des setiform păroasă, în cea superioară aproape pînă la umbele dispers setiform păroasă, sub noduri abia umflată. Foliole involucrale ovate sau lung ovate, ascuţite. Stile scurte, abia de 1/4 mm lungime, rigide, erecte. — Reg. Cluj : Fînaţele Clujului pe Dl. Mărgăului. întrebuinţări. Uneori cultivată ca plantă alimentară. Rădăcinile napiform îngroşate, lungi de 1,5—10 cm şi groase de 2,5—6 cm, au un gust dulceag, aromat, apropiat de al castanelor comestibile. In medie conţin 25—30% substanţe extractive neazotate, 2,6—4,6% substanţe azotate şi 1,5% cenuşe. Aceşti tuberi se consumă fierţi sau prăjiţi în unt, iar în stare tînără, cruzi ca salată sau în supe. Răsp. gen.: Europa centrală şi de SE, Caucaz, Armenia. Planşa 62. — 1. Chaerophyllum cicutaria Vili., la. umbelă fructiferă, lb. fruct mărit şi carpofor, lc. semifruct în secţ. transv. — 2. Ch. villarsii Koch, fruct cu semifructe desfăcute. — 3. Physocaulis nodosus (L.) Koch, 3a. fruct mărit, 3b. semifruct în secţ. transv. uMbelliferae 367 6. ? Ch. prescottii DC. Prodr. IV (1830) 225; Fl. U.R.S.S. 1. c. 116. -le. : Pl. 61, fig. 3, 3 a. Θ. Rădăcină îngroşată bulbiform. Tulpină lungă de 50—180 cm, fin brăzdată roşietic, neîngroşată sub noduri, în partea inferioară acoperită cu peri aspri, îndreptaţi în jos, în cea superioară cu peri rari sau glabră. Frunze inferioare lung peţiolate, tripenat sectate, triunghiulare, acoperite cu peri aspri sau moi, cu lamină lungă de 10—25 cm. Segmente de ultimul ordin adînc sectate, cu lacinii lanceolate. Frunze superioare cu vagine lăţite, mai mici şi mai puţin sectate, cu lacinii liniare sau aproape filiforme. Umbela de 3—8 cm în diametru, cu 12—20 radii glabre. Involucru lipsă. Involucele cu 5—10 foliole glabre, ovate sau ovat lanceolate, ascuţite. Petale albe, egale sau cele periferice puţin radiante. Fruct liniar, lung de 6—9 mm şi gros de 1 — 1,5 mm. Stil aproape drept, lung de peste 1 mm. — VI—VIII. Staţiunea. In tufărişuri, la marginea pădurilor, în locuri ruderale, de-a lungul căilor ferate, prin semănături. Răsp. în ţară: Prezenţa plantei în ţara noastră încă n-a fost stabilită ; probabil se găseşte şi la noi, deoarece creşte în U.R.S.S., în apropierea frontierei noastre răsăritene, în Republica Moldovenească. Răsp. gen.: Europa de E pînă în regiunea Munţilor Altai. Genul 319. ANTHRISCUS*) Pers. Syn. I (1805) 320. pr. p. em. Hoffm., non Bernh. — Cerefolium Hali. Enum. stirp. Helv, I (1768) 149. — Chaerefolium Hall. 1. c. 327. — A s m ă ţ u i. Plante anuale, bisanuale sau perene, glabre sau păroase, cu tulpină cilindrică, fin striată pînă la muchiat brăzdată. Frunze 2—3-penat sectate, glabre sau păroase. Involucru mai adesea lipsă. Involucele cu ioliole puţine. Umbele de mărime mijlocie. Flori hermafrodite şi mascule. Caliciu ioarte slab dezvoltat. Petale mici, glabre, albe verzui sau gălbui, cele exterioare uneori radiante, obcordate, adesea emarginate şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe alungit ovoidale pînă la cilindrice, uşor turtite lateral, terminate cu un rostru mult mai scurt decît restul fructului. Stile cel mult de 2 ori mai lungi decît stilopodiul. Carpofor liber, la vîrf sau pînă la mijloc bifidat. Semifruct aproape cilindric, plan pe faţa ventrală, neted, lucitor sau cu mici tuberozităţi uneori continuate cu sete, costat numai spre vîri‘, la maturitate necostat, fără canale secretoare vizibile, la vîrf sub stilopodiu cu un rostru scurt, brăzdat. Pericarp uneori cu straturile exterioare ligni-ficate, cu cordoane mici de sclerenchim în dreptul coastelor principale (de regulă numai cele dorsale dezvoltate), pe faţa ventrală cu 2 cordoane bine dezvoltate. Endosperm aproape rotund, relativ adînc scobit pe faţa ventrală. Genul cuprinde cca 12 specii europene şi asiatice. *) Numele unei Umbelifere la Theophrastos ; cuvînt derivat din grecescul anthos = floare şi rhyskos = tufă, deoarece planta de obicei este tufoasă. 368 FLORA R.P.R. Determinarea speciilor 1 a Umbele 7—9 radiate, aşezate pe tulpina principală sau pe ramificaţii. Rostru cel mult cît 1,5 din lungimea fructului. Tulpina brăzdată. Plantă bisanuală sau perenă ............................................................2 1 b Umbele 2—6-radiate, sesile sau aparent opuse frunzelor. Tulpină fin striată. Plantă anuală......................................................4 2 a Fructe lungi de 7 — 10 mm, cu tuberozităţi dese, prelungite cu peri setiformi (rar ± glabre), netede. Pediceli la baza fructului cu o coroană de peri setiformi, relativ lungi.............................1. A. nemorosa 2 b Fructe lungi de 5—7 mm. Pediceli la baza fructului cu o coroană de peri scurţi sau glabri......................................................3 3 a Frunze 3 (4)-penat sectate, mai lungi decît late. Cele 2 segmente laterale inferioare, de ord. I, cu mult mai scurte decît restul laminei ; segmente de ultimul ordin lanceolate, penat sectate. Pediceli la baza fructului cu o coroană de peri setiformi, scurţi şi inegali . . * 2. A* silvestris 3 b Frunze ternat 3-penat sectate, cca tot atît de lungi cît late. Cele 2 segmente laterale, inferioare, de ord. I, numai cu puţin mai scurte decît restul laminei; segmente de ultimul ordin ovate, cca pînă la mijloc penat fidate. Pediceli la baza fructului fără coroană de peri setiformi 3. A. nitidus / 4 a Fructe ovoidale, lungi de 4—5 mm, cu rostru foarte scurt. Pediceli cu o coroană de peri setiformi. Tulpina şi radiile umbelei glabre sau rar păroase. Stile foarte scurte, aproape lipsesc.....................4. A. scandieina 4 b Fructe liniare, lungi de 7—11 mm, cu rostrul cît 1/3 —1/2 din lungimea fructului. Stile mai lungi decît stilopodiul, erecte. Plante odorante... 5 5 a Fructe scurt setiform păroase.................................5. A. trich o sperma 5 b Fructe complect glabre, bruniu negre, lucitoare . . . 6. A. cerefolium 1. A. nemorôsa (Μ. B.) Spreng. PI. Umb. Prodr. (1813) 27; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 127. — Chaerophyllum nemorosum M. B. FL taur.-cauc. I (1808) 232. — Chaerefolium silvestre (L.) Sch. et Thell. ssp. nemorosum (Bieb.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1025. — Asmăţui de pădure. — Ârnyékos turbolya. — KynbipB #y6paBHBiit — Exs. : F RE nr. 2676. — Ic. : PI. 65, fig. 2, 2a. 2ţ. Rădăcină pivotantă, îngroşată, uneori ramificată mai mult în partea superioară, brăzdată, fistuloasă, spre bază setiform păroasă, mărunt pubescentă sau glabră. Frunze lung peţiolate, cele superioare sesile, cu vagină dezvoltată, păroase pe ambele feţe sau numai pe dos în lungul nervurilor, 3 (4)-penat sectate. Segmentele de ordinul I şi II la frunzele bazale peţiolate, cele de ultimul ordin la bază ± slab cuneate ; lacinii late, obtuze, cu margini convexe, Planşa 63. — 1. Anthriscus trichosperma Spreng., la. fruct mărit, lb. semifruct In secţ. transv. — 2. A. scandicina (Web.) Mansf., 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în sect-transv# PLANŞA 63 24 — c. 507 UMBELLIFERAE 371 terminate cu un mic mucron. Umbele cu 7—15 radii inegale. Involucru lipsă sau rar cu 1—2 foliole. Involucele cu 5—8 foliole reflecte, lat lanceolate, brusc şi lung acuminate, pe margini ciliate, cu mult mai scurte decît pedicelul fructelor. Umbelule cu cca 11 flori fertile. Petale alburii, mici, obo\rate, lungi de 2—3 mm, rotunjite, uşor radiante. Fructe alungit lanceolate, la maturitate verzui sau brunii, lungi de 7—10 mm, uşor turtite lateral, cca de lungimea pedicelului, ± piriforme, cu rostru cît cca 1/5 din lungimea fructului, acoperite des cu tuberozităţi terminate cu sete, mai rar ± glabre, netede. Pedicelul la baza fructului cu o cunună de peri setiformi relativ lungi. Carpofor bifidat la vîrf. Stile cca de lungimea stilopodiului, drepte sau uşor divaricate. — V—VII. Staţiunea. In păduri, locuri umbrite, mai ales pe soluri calcaroase, aproape numai în partea sudică a ţării. Răsp. în ţară: Plantă rară, reprezentată prin varietăţile de mai jos. V ar i a b i 1 i tatea speciei f. scăbra (DC.) TheJl. 1. c. 1025. — A. sicula β. scabra DC. Prodr. IV (1830) 223. — Fructe ± des verucoase, adeseori terminate cu cîte un păr setiform erect. Reprezintă forma tipică. — Reg. Stalin: V. Sadului la poalele Mt. Prejbe, Cisnădioara la poalele Mt. « Gotzenberg » (r. Sibiu); Mţii Făgăraşului pe V. Arpaşului. Reg. Timişoara: Băile Herculane pe V. Cernei, Dubova pe V. Dunărei (r. Orşova). Reg. Craiova: Segarcea în pădure. Reg. Ploeşti: Cîmpina în pădure. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Mogoşoaia; Mrea Pasărea în pădure, Păd. Pustnicu (r. Brăneşti) ; Călugăreni, Comana, Crucea de Piatră (r. Vidra). f. pilosissima (Schur). — A. sylvestris d. pilosissima Schur Enum. pl. Transs, (1866) 272. — Tulpină setiform păroasă. Frunze cu lacinii înguste, pe dos alb păroase pe nervuri. Fruct gălbui, dispers verucos. — Reg. Cluj : Cluj. Reg. Stalin: Guşteriţa, Şura Mare, Hamba (r. Sibiu). f. gymnocârpa (Ces., Pass., et Gib.). — A. sicula β. gymnocarpa Ces., Pass. et Gib. Comp. Fl. ital. (1869 — 70) 588. — A. leiocarpa Simk. in MBL V (1906) 376. — Fructul, exceptînd papilele de pe suprafaţă, neted sau aproape neted. — Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Codlea) ; Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Băile Herculane, V. Dunărei la Cazane (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Mţii Slănicului L(r. Teleajen). Reg. Constanţa: Babadag în pădure şi la « Chiurum-Tarla » (r. Istria). Obs. La această specie Simonkai a descris în MBL 1. c. 2 hibrizi: A. leiocarpa (nemorosa X silvestris) şi A. lancisecta (nemorosa X nitida). După studiile făcute de Jâvorka şi publicate în BK XVI (1917) 2—3, nici una din aceste plante nu este specie hibridă. Astfel, A. leiocarpa nu este decît o formă cu fructe glabre a speciei A. nemorosay iar A. lancisecta, prin laciniile sale mai late, este o formă a speciei A. silvestris, care ± se apropie de A. nitida. In legătură cu nomenclatura acestei specii este de observat că atît după Boissier cît şi după Caruel, A. nemorosa ar fi identică cu A. sicula (Guss.) DC. Prodr. IV (1830) 223, adică cu Chaeroph. siculum Guss. Fl. sic. Prodr. I (1827) 352, pe care aceşti autori le consideră ca avînd fructele glabre, iar forma cu fructe ± verucoase ar fi A. nemor. β. scabra DC. 1. c. 24* 372 FLORA R.P.R. Autorii italieni Cesatti, Passerini şi Gibelli, iar pe urmele lor Fiori, Paoletti şi Béguinot, consideră drept A. sicula formele cu fructe verucoase, cele cu fructe glabre humindu-le A. sicula b. gymnocarpa Ces., Pass. et Gib. Răsp. gen.: Europa de S, Asia. 2. A. silvestris (L.) Hoffm. Umbell. I (1814) 40; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 128. — Chaerophyllum sylvestre L. Sp. pl. ed. I (1753) 258. — A. lănci-secta Simk. in MBL V (1906) 376. — Chaerefolium silvestre Sch. et Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1017. — Haşmaciucă. — Erdei turbolya.— Wiesenkerbel. — KynbipB jiecHoii. — Ic. : PI. 64, fig. 1, la, b. Ά-. Rădăcină pivotantă, puţin îngroşată, ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 30—150 (210) cm, ramificată mai mult în partea superioară, fistu-loasă, puternic costat brăzdată, glabrescentă sau spre bază pubescentă sau hirsută. Frunze triunghiulare, mai lungi decît late, 2—3-penat sectate, glabre sau ± alipit păroase, pe margini alipit ciliate. Cele 2 segmente laterale, inferioare, de ord. I, cu mult mai scurte decît restul laminei. Segmentele laterale de ultimul ordin sectate sau adînc dinţate, împreună cu laciniile lor lanceolate pînă la liniare, acute. Frunzele inferioare peţiolate, cu peţiol canaliculat, cele mijlocii şi superioare sesile, cu vagina pubescentă. Umbele terminale şi laterale 6-—15-radiate, aproape egale, de obicei glabre. Involucru lipsă. Involucel cu 5—8 foliole reflecte, aproape de lungimea pedicelilor florali, eliptice sau lat lanceolate, abrupt cuspidate, cu marginea îngust membranoasă şi ciliată. Flori poligame. Caliciu neînsemnat. Petale albe, uşor verzui sau gălbui, cele externe uşor radiante, obovate, abrupt unguiculate, uneori puţin emarginate şi cu un mic lobuşor îndoit spre interior. Fructe cîte 4—8 în fiecare umbelă, lungi de 5—7 mm şi late de cca 2 mm, alungit lanceolate pînă la liniar lanceolate, verzui bruniu negricioase, lucitoare, treptat îngustate spre vîrf, terminate cu un rostru foarte scurt. Semifructe în secţiune transversală aproape circulare, canaliculate. Carpofor bifidat pînă aproape de treimea superioară. Stile de lungimea stilopodiului sau de 2 ori mai lungi. Pedicel ± de lungimea fructului, îngroşat în partea superioară şi prevăzut cu o cunună de peri setiformi inegali, relativ mici. — V—VII. Staţiunea. Păduri umede, în lungul văilor, prin poieni, livezi, fineţe, pînă în etajul montan. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Variabilitatea speciei var. genùina Gr. et Godr. FL Fr. I (1848) 742. — Segmentele de ultimul ordin şi laciniile lor relativ late şi apropiate; segmente lat lanceolate, penat sectate, cu lacinii eliptic lanceolate, obtuziuscule sau. acute. — Cea mai răspîndită varietate. P 1 a n ş a 64. — 1. Anthriscus silvestris (L.) Hoffm., 1 a. fruct mărit, 1 b. semifruct în secţ. transv. — 2. A. nitidus (Wahlb.) Garcke. PlANŞa 64 UMBELLIFERAE 375 f. glabrescens (Schur). — A. sylv. a. glabrescens Schur Enum. pl. Transs. (1866) 272. — Tulpină şi frunze glabrescente. — Reg. Cluj: Cluj în Păd. Lomb. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Ungheni (r. Tg. Mureş) ; Sovata (r. Sîng. de Pădure) ; între Gurghiu şi Glăjăria (r. Reghin). Reg. Hunedoara : Deva. Reg. Stalin : Rîu Sadului (r. Sibiu). Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova şi Repedea (r. Iaşi). f. hirsiita (Lej.). — Chaerophyllum hirsutum Lej. Fl. Spa I (1811), non L. sec. Thell. in Hegi 1. c. 1020. — A. sylv. c. atroviridis Schur 1. c. — Tulpină şi frunze evident păroase. Frunzele şi segmentele lor mai mici. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei; Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; între Ercea şi Băla (r. Reghin). Reg. Hunedoara: Petroşeni. Reg. Stalin: Guşteriţa, Şura Mare, Hamba (r. Sibiu). Reg. Timişoara: V. Dunărei la Cazane (r. Orşova). Reg. Craiova: Păd. Braniştea Catîrilor lîngă Obîrşia Nouă (r. Corabia). var. stenophylla (Rouy et Cam.). — A. stenophyllus Rouy et Cam, Fl. Fr. VII (1901) 304. — Laciniile segmentelor alungit liniare, cea terminală pe o porţiune lungă cu marginea întreagă. — Reg. Cluj : Ţurda în Lunca Arieşului la Poiana. Reg. Ploeşti: Poiana Ţapului (r. Cîmpina). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa ‘de N ; adventivă în America de N. 3. A· nitidus (Wahlbg.) Garcke FL Deutschl. ed. VII (1865) 180; FL U.R.S.S. l.c. 131. — Chaerophyllum nitidum Wahlbg. FL Carp. (1814) 85. — A. torquata Schur, Heuff., non Duby. — A. alpestris Wimm. et Grab. FL Sil. I (1827) 289. — A. heterosantha Schur Enum. pi. Transs. (1866) 273. — Chaerejolium silvestre ssp. alpestre (Wimm. et Grab.) Thell. in Hegi FL Mitt.-Eur. l.c. 1023. — Asmăţui de munte. — Ârnyékos turbolya. — Alpen Kerbel. —KynbipB jiochhjjhhhch. — Ic. : PL 64, fig. 2. ΘΘ — Ά-. Rădăcină pivotantă, slab napiform îngroşată. Tulpină înaltă de 40—80 (150) cm, ramificată, fistuloasă, ascuţit costată, împreună cu peţiolii frunzelor glabră sau pubescentă. Frunzele inferioare peţiolate, cele superioare sesile, cu vagina pe margini membranoasă şi ciliată, triunghiulare, ternat sectate, aproape tot atît de lungi cît late, glabre sau ± alipit păroase, pe margini cu peri scurţi, rari, alipiţi. Cele 2 segmente laterale, inferioare, de ord. I, numai cu puţin mai scurte decît restul laminei. Segmentele laterale de ultimul ordin ovate pînă la alungit ovate, serat crenate, împreună cu laciniile lor obtuze sau acutiuecule şi terminate cu un mic mucron. Umbele cu (5) 7—15 radii subţiri, lungi de cca 3—4 cm, glabre. Involucru lipsă. Invo-lucele cu cca 5 foliole alungit ovate, la vîrf acuminate, pe margini membranoase şi lung ciliate, mai tîrziu reflecte. Flori cu petale albe, radiante, alungit otovate, uşor emarginate, cu un mic lobuşor îndoit spre interior. Fructe lungi de 5—7 mm şi late de cca 2 mm, lanceolate, cîte 2—3 pînă la 6 într-o umbe-lulă, netede, lucitoare, treptat îngustate într-un rostru lung cît 1/5 din fruct. Stile uşor divaricate, de lungimea stilopodiului sau de 2 ori mai lungi. Pediceli de obicei mai lungi decît fructul, rar egali cu acesta, la partea superioară uşor lăţiţi şi mai adesea fără coroană de sete. Carpofor numai puţin bifurcat'la vîrf. — V—VII. 376 FLORA R.P.R. Staţiunea. Prin păduri şi văi umbroase, în chei şi de-a lungul pîra-ielor de munte. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Borşa pe Mt. Pietrosu (r. Vişeu). Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Corongiş, Rodna (r. Năsăud) ; Cluj la Făget, Agîrbiciu, Căpuşu Mare* (r. Cluj) ; Cheia Turzii, Cheia Turului, Turda (r. Turda) ; Vidra pe V. Arieşului, Abrud pe Mt, Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Praid, Sovata (r. Sîng. de Pădure); Mţii Gurghiului pe Saca şi Dl. Crucii (r. Reghin) ; Ciumani pe « Délhegy », Lacul Roşu (r. Gheorghieni) ; Borsec (r. Topliţa) ; Tuşnad Băi, Mt. « Ocsém », Mt. Harghita Mădărăşenilor,. Jigodin (r. Ciuc); Firtuşu, Mereşti în Cheile Vîrghişului, Corund, Odorhei (r. Odorhei). Reg. Stalin: Predeal, Mt. Postăvaru, Mt. Ciucaş, Oraşul Stalin, Mt. Piatra Craiuluii (r. Codlea) ; Mt. Prejbe şi Muma lîngă Rîu Sadului ; Mţii Făgăraşului (V. Bîlii, Breaza,. Arpaşu). Reg. Hunedoara: Mţii Parîngului, Petroşeni la Cetatea Bolii (r. Petroşeni);; Mţii Retezatului pe V. Zlătuia şi Cioaca Porumbelului (r. Haţeg). Reg. Oradea: Aleşd în Păd. Neagră, Mţii Meseş. Reg. Timişoara: Sasca (r. Oraviţa); Băile Herculane· (r. Orşova). Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor pe Inălăţu Mare, V. Ţeşnei, Porţile de Fier. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului sub Negoiu pe Lespezi. Reg. Ploeşti: V. Dîmbovicioarei; Sinaia, Mţii Bucegi pe V. Cerbului, V. Albă, V. Peleşului (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Comăneşti (r. Moineşti) ; Slănic pe Mt. Şandru (r. Tg. Ocna) ; Cheile Bicazului (r. Piatra Neamţ). Variabilitatea speciei var. velûtipes (Thell.). — Chaerefolium silvestre ssp. alpestre var. velutipes Thell. in» Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1024. — Tulpina spre bază, ca şi peţiolii frunzelor, pe· lîngă perii setiformi ± şi cu peri scurţi, tomentoşi, orientaţi în jos, lungi de cca 1/4—1/6mm.— Reg. Aut. M.: Mţii Harghita între Zetea (r. Odorhei) şi Suseni (r. Gheorghieni). var. apricus (Aschers.). — Chaerophyllum nit. var, apricum Aschers. in Verh. Bot* Ver. Brandenb. VI (1864) 79. — Frunze gălbui verzi, pe faţă aproape opace. Segmentele* de ultimul ordin alungite, acute, ± acut crenat dinţate. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului în V. Zlătuia. Răsp. gen.: Europa centrală şi Balcani. 4. A. scandicina (Web.) Mansf. in Fedde Repert. 13—20, XLVI (1939) 309; Fl. U.R.S.S. l.c. 138. — Caucalis scandicina Web. in Wigg. Prim. FL hols. (1780) 23. — A. vulgaris Pers. Syn. I (1805) 320, non Bernh. — Scandix Anthriscus L. Sp. pl. ed. I (1753) 257. — Chaerefolium Antkriscuş (L.) Sch. et Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. l.c. 1030. — Exs. : FRE nr. 2675. — Ic. : Pl, 63, fig. 2, 2 a, b. Θ. Rădăcină subţire, albă brunie. Tulpină înaltă de 15—100 cm, glabrăr dreaptă, cilindrică, striată, ramificată uneori chiar de la bază, cu ramurile inferioare ascendente. Frunze relativ rigide, 3—4-penat sectate, pe faţă glabre, cel mult foarte rar păroase, pe dos numai în lungul nervurilor (ca şi rachisul şi peţiolul) cu peri relativ lungi, ± deşi, patenţi; vagina frunzelor P 1 a n ş a 65. — 1. Anthriscus trichosperma Spreng. (vezi şi Pl. 63, fig. 1), 1 a. rădăcina, 1 b. ramură· fructiferă, 1 c. fruct mărit. — 2. A. nemorosa (Μ. B.) Spreng., 2 a. fruct mărit. / UMBELLIFERAE 379 alungită aproape pînă la prima pereche de foliole, la cele superioare mai scurtă, cu marginea membranoasă şi lung lînos ciliată. Segmente de ordinul I distanţate, ovat triunghiulare sau ovate ; spre bază adînc sectate, cu lacinii scurte, ± ovate, foarte scurt mucronate. Umbele 2—6-radiate, glabre, cele laterale aparent opuse frunzelor, scurt pedunculate. Involucrul de obicei lipseşte. Involucel cu 2—5 foliole ovat lanceolate sau lanceolate, lung ascuţite, cu marginea membranoasă şi lurrg ciliată, mai scurte decît pedicelii florali. Flori relativ puţine într-o umbelulă, în medie 5. Petale mici, sub 1 mm lungime, albe verzui, ± îngust cuneat obovate, slab emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior; cele marginale uşor radiante. Fructe ovoidale, terminate brusc cu un rostru scurt cît cca 1/4 din fruct, lungi de 4—5 mm şi late de 1,5 mm, brune surii sau negricioase, acoperite cu ghimpi; ghijnpii la bază îngroşaţi, îndreptaţi în sus şi de regulă cu vîrful îndoit în formă de cîrlig; printre ghimpi, suprafaţa fructului se prezintă fin punctată datorită papilelor epidermice. Stile foarte scurte, pe stilopodiu conic. Carpofor bifidat pînă în treimea superioară, continuat cu pedicelul îngroşat la vîrf şi prevăzut cu o coroană de peri albi, de diferite lungimi. — V—VI. Staţiunea. Sporadică în locuri ruderale, la margini de drumuri, în lungul zidurilor, de-a lungul căilor ferate. Răsp. în ţară: Reg. Baia M. : Seini (r. Şomcuta Mare) ; Colonia Vertiş între Satu Mare şi Cărei. Reg. Stalin: Guşteriţa, Şura Mare, Bradu (r. Sibiu). Reg. Oradea: Oradea şi împrejurimi; Adea (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad şi împrejurimi în lungul Mureşului, Aradul Nou la cetăţuie, Mîsca, Pîncota (r. Arad) ; Timişoara ; Dobrogea în locuri necultivate. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. nâna (Goiran). — A. vulgaris f. nana Goiran in Bull. Soc. Bot. Ital. (1901).— Plantă pitică, cu puţine flori, uneori înaltă numai pînă la 15 cm. — Formă ecologică. — Reg. Timişoara: la marginea băltoacelor în jurul Timişoarei. Răsp. gen.: Europa, Regiunea mediteraneană, Caucaz, Siberia. 5. A. triclnsperma Spreng. in Roem. et Sshult. Syst. VI (1820) 525, non Pers. — Ckaerophyllum trichosperma Schult. Fl. austr. ed. II (1814), non Lam. — Scandix trichosperma Schur Enum. pl. Transs. (1866) 273, non Schult. — Chaerefolium Cerefolium ssp. trichospermum (Schult.) Sch. et Thell. in Hegi Fl. Mitt.- Eur. l.c. 1028. — A. longirostris Bertol. Fl. ital. III (1837) 197; Fl. U.R.S.S. l.c. 137. — Asmăţui, Haţmaţuchi. — Ütszéli turbolya. — KynbipB flJiHHHOHOcHKOBbiH . — Exs. : FRE nr. 2677, a, b, c. — Ic.: Pl. 65, fig. 1, 1 a—c. Θ. Rădăcină pi votantă, subţire, albicioasă. Tulpină dreaptă, înaltă de 15—70 cm, ramificată uneori chiar de la bază, foarte fin striată, sub noduri uşor umflată, aproape glabră, uneori la noduri pubescentă. Frunze 380 FLORA R.P.R. triunghiulare, 2—4-penat sectate, moi, verzi deschis, pe faţă glabre, pe dos-în lungul nervurilor cu peri rigizi, setiformi; cele inferioare peţiolate, cele superioare sesile, cu vagine alb membranos marginate, lanat ciliate. Segmente de ordinul I ovate, obtuze, cele inferioare lung peţiolate. Segmente de ultimul ordin ovate sau alungit ovate, spre bază penat partite, spre vîrf lobate, cu laciniile scurte, alungit ovate, ± obtuze, terminate la vîrf cu un mic mucron. Umbele 2—6 radiate, unele pedunculate, altele sesile, cu radiile răsfirate, des şi scurt păroase. Involucru de obicei lipsă. Involucel cu 1—4 foliole dispuse unilateral, alungit lanceolate, cu marginea îngust membranoasă şi ciliata. Petale albe, mici, cel mult de 1 mm lungime, alungit obovate, emarginate (uneori cu lobi inegali), la mijloc cu un lobuşor uşor îndoit spre interior. Umbelule cu flori relativ numeroase (uneori unele sterile), cu pediceli mai scurţi decît fructele. Fructe liniar lanceolate, lungi de 7—11 mm şi late de 1,5 mm, la maturitate bruniu negricioase, lucitoare, fin punctate, acoperite cu peri setiformi îndreptaţi în sus, cu rostru cît 1/3—1/2 din fruct. Stile drepte, mai lungi decît stilopodiul. întreaga plantă cu miros aromatic, dulceag. — IV-VI. Staţiunea. Locuri ruderale, marginea drumurilor, lîngă gardurir tufărişuri, păduri rărite. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Răsp. gen.: Europa centrală, U.RtS.S, europeană, Balcani, Asia de SV. 6. * A. cereîôlium (L.) Hoffm. Umbell. I (1814) 41; FI. U.R.S.S., l.c. 136. — Scandix cerefolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 257. — Chaerefolium cerefolium var. sativum (Lam.) Thell. in Hegi FI. Mitt.- Eur., l.c. 1029. — Chaerophyllum sativum Lam. FI. fr. III (1778) 438.—Asmăţui (Haţmaţuchi) de grădină. — Kerti turbolya. — Garten-Kerbel. Θ. Planta se deosebeşte de precedenta prin fructele sale complect glabre, bruniu negru lucitoare. — V—VI. Staţiunea. Cultivată, rar sălbăticită. Răsp. în ţară: Localităţile indicate în literatură se referă desigur la A. trichosperma sau la exemplare sălbăticite de A. cerefolium, în stadiul de floare, fără fructe. 'întrebuinţări. Asmăţuiul se cultivă pentru frunzele sale aromatice folosite ca salată de primăvară sau condiment. în cultură se preferă f. crispum (Alef.) Thell. cu frunze creţe, care este mai productivă, mai precoce şi mai prezentabilă. Lăstarii floriferi, frunzele (« Herba Gerefolii ») şi fructele Fructus Gerefolii ») se comercializează ca drog. Lăstarii conţin glicozidul apiina, substanţe amare şi un ulei eteric ce conţine metilcavicol. Se folosesc intern ca stimulente stomacale, diuretice, emenagoge, antihemoroidale şi anti-febrile, iar extern contra inflamaţiilor. Fructele conţin cca 13% uleiuri grase şi puţin ulei eteric, utilizate extern împotriva bolilor de piele. Răsp. gen.: U.R.S.S. europeană de S, Asia de V. UMBELLIFERAE 381 Genul 320. SCÂNDIX*)L. Gen. pl. [ed. I (1737) 79], ed. Y (1754), 124, p.p. Plante anuale de talie relativ mică, cu frunze 2—4-penat sectate. Umbele •cu puţine raze. Involucru de obicei lipsă. Involucel cu foliole numeroase, l)identate sau penat fidate. Flori poligame. Dinţii caliciului disparenţi. Petale albe, uneori radiante. Fructe liniar alungite, comprimate, cu un rostru lung, ■de mai multe ori mai lung decît fructul. Semifructe în secţiune transversală rotunjit semicirculare, pe faţa ventrală canaliculate, cu coastele principale late şi obtuze, în pericarp cu cordoane de sclerenchim, întrerupte în dreptul vale-culelor. Canale secretoare cîte 1—3 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Stile ± de lungimea stilopodiului sau cu mult mai lungi. Carpofor întreg sau puţin bifidat. Endosperm 4: semicircular, pe faţa dorsală convex, pe cea ventrală adînc canaliculat. Genul cuprinde cca 15 specii, răspîndite mai ales în regiunea mediteraneană. Determinarea speciilor 1 a Rostrul fructului comprimat din spate........... 1. S. pecten-veneris 1 b Rostrul fructului comprimat lateral..................... 2. S. australis 1. S. pecten-véneris L. Sp. pl. ed. I (1753) 256; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 141. — Acul Doamnei. — Tühegyü berzenke. — Venuskamm. — CnaHAHRC rpe6eHqa*n>iH. — Ic.: PI. 66, fig. 1, 1 a, b. O. Rădăcină pivotantă, subţire, fuziformă. Tulpină simplă sau ramificată de la bază, dreaptă sau ascendentă, înaltă de 15—50 cm, fin striată, ca şi peţiolul frunzelor pubescentă sau aproape glabră. Frunze peţiolate, cu vagina pe margine membranoasă şi ciliată, 2—4-penat sectate, glabre sau dispers păroase. Laciniile de ultimul ordin lanceolate sau i filiforme, late de cca 1 mm, scurt mucronate, pe margini ciliate. Umbele terminale cu 1—3 radii, de obicei glabre. Involucru lipsă. Involucel cu foliole numeroase, eliptice sau lanceolate, mai adesea 2—3-fidate, rar cu marginea întreagă, de regulă mai lungi decît pedicelii florali, pe margini ciliate, de timpuriu reflecte. Umbelule cu cca 10 flori poligame. Petale albe, ± radiante, diferit emarginate, cu un lobuşor uneori alungit, îndoit spre interior. Fructe lungi de 2—8 cm, turtite din spate, cu coastele principale gălbui, mai late decît valeculele bruniu întunecate. Rostru de 3—6 ori mai lung decît partea fertilă a fructului, pe margine biserat hispid, pe dos glabru. Stile erecte, lungi de 1—2,5 mm, de 2—4 (6) ori mai lungi decît stilopodiul. — IV—VI. Staţiunea. Prin semănături, locuri ruderale, margini de drumuri. Răsp. în ţară: Reg. Stalin : Or. Stalin ; Racoş, Rupea (r. Rupea) ; Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Aut. M.: Miercurea Ciuc; Tg. Săcuesc. Reg. Craiova: Valea Bisericii *) De la grecescul skandix = pieptene, referitor la forma şi aşezarea fructelor ca dinţii unui pieptene. Nume de plantă la Aristophanes şi Dioscorides. 382 FLORA R.P.R. (r. T. Severin). Reg. Bacău: Mrea Neamţu (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Hadîmbu, Ţibana (r. Negreşti). Reg. Constanţa: Cetatea (r. Adamclisi); Enisala (r, Istria). Obs. Localităţile citate din Transilvania sînt îndoielnice şi necesită reconfirmare· V ariabil i tatea speciei ssp. macrorrhynelia (C. A. Mey.) Rouy et Camus Fl. Fr. VII (1901) 299. — S macrorrhyncha C. A. Mey. in Ind. Hort. Petrop. (1843) 86. — Tulpină erectă, uneori ramificată. Umbelă 2 —3-radiată. Foliolele involucelelor puţine, mici, lanceolate sau alungite, adesea bisectate. Fruct lung de 4—5 cm. Rostru de 2 — 3 ori mai lung decît partea fertilă a fructului. Stile de 1/2 —3/4 mm lungime, cel mult de 2 ori mai lungi decît stilopodiul. — Reg. Constanţa : Agighiol (r. Tulcea). Răsp. gen.: Europa, Regiunea mediteraneană. 2. S. australis L. Sp. pl. ed. I (1753) 257. - Ic.: Pl. 66, fig. 2, 2 a, b. Θ. Rădăcină fuziformă, pivotantă, foarte rar ramificată. Tulpină relativ scundă, dreaptă sau ascendentă, pubescentă sau glabră, fin striată. Frunze lung peţiolate, 2-3-penat sectate, păroase sau glabrescente ; vagină scurtă, canaliculată, cu marginea membranoasă şi ciliată. Lacinii lanceolate sau aproape liniare, prelungite într-un mic mucron. Umbele terminale şi laterale lung radiante. Invohicru lipsă. Involucel cu foliole numeroase, alungit ovate sau ovate, uneori bidinţate, cu marginea lat membranoasă şi ciliată. Umbelule cu flori numeroase, pedicelate. Petale albe, uşor radiante, cuneat alungit obovate, puţin emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe lungi pînă la 4 cm, turtite lateral, liniar lanceolate, acoperite cu sete îndreptate în sus. Rostru îngust semicilindric, îngustat spre vîrf, de 2—3 ori mai lung decît partea fertilă a fructului, cu partea dorsală convexă şi cea ventrală concavă. Stile de 2—4 ori mai lungi decît stilopodiul, îndepărtate la vîrf, pînă la uşor reflecte. Canale secretoare foarte slab dezvoltate. Carpofor bifidat la vîrf. — IV—VII. Staţiunea. Semănături, locuri ruderale, margini de drumuri. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea); Mangalia (r. Negru Vodă). V ari abi 1 i tatea speciei var. balcănica Vierh. in Verh. ZBG Wien (1919) 253. — Tulpină la bază glabră sau hispidă. Radiile umbelei glabre sau hisipide. Foliolele involucelului lung ciliate. Fruct lung de 3—3,5 cm, cu rostru îndoit sau curbat. — Reg. Constanţa: Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). Răsp. g e n.: în jurul Mării Mediterane. Planşa 66. — 1. Scandix pecten-veneris L., la. partea superioară a fructului, mărită, 1 b. semifruct în secţ. transv. — 2. S. australis L., 2 a. partea superioară a fructului, 2 b. secţ. transv. a fructului. — 3. Crithmum maritimum L., 3 a. fruct mărit, 3 b. semifruct în secţ. transv. PLANŞA 66 UMBELLI FERAE 385 Genul 321. CAUCALIS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 71], ed. V (1754) 112. Frunze 1—3-penat sectate. Umbelă puţin radiată. Involucru cu 5 foliole sau lipsă. Involucel prezent. Caliciu 5-foliolat. Petale marginale radiante. Fructe scurt pedicelate, ovoidale sau uşor elipsoidale, uşor turtite lateral. Semifructe în secţiune semicirculare. Coastele principale acoperite cu ghimpi pe 2—3 rînduri sau numai cu ghimpi foarte scurţi, subţiri; coastele secundare mai bine dezvoltate şi prevăzute cu ghimpi subţiri. Pericarp în secţiune transversală de jur împrejur cu un manşon gros de sclerenchim, alcătuit din mai multe straturi întrerupte în dreptul canalelor secretoare. Fasciculele de sub crestele principale ± circular turtite. Endosperm adînc canaliculat ± pînă la mijlocul semifructului, cu marginile puternic răsucite spre interior. Stigmate foarte scurte, erecte, uşor divaricate, aproape de lungimea stilo-podiului. Genul cuprinde 5 specii răspîndite în Eurasia. Determinarea speciilor 1 a Foliole involucrale 2—5, lat membranoase. Frunze simplu penat sectate.................................................. 1. C. latifolia 1 b Foliole involucrale lipsă sau cel mult 2, mici, neînsemnate, aproape în întregime ierbacee. Frunze 2—3-penat sectate............. 2. C. lappula 1. C. latiîôlia L. Syst. II, ed. XII (1767) 205.— Tordylium latifolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 240. — Turgenia latifolia (L.) Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 59; Fl. U.R.S.S., l.c. 174. - Exs. : FRE nr. 2017.- Ic.: Pl. 67, fig. 3, 3 a, b. Θ. Rădăcină subţire, fuziformă. Tulpină de 15—60 cm înălţime, erectă, uşor geniculată, în treimea superioară ramificată, brăzdată, acoperită cu peri scurţi, subulaţi, ± alipiţi, îndreptaţi în jos şi cu peri setiformi simpli sau ramificaţi, puţin mai deşi în partea superioară. Frunze simplu penat sectate, rar incomplect dublu sectate, suriu verzui, pe ambele feţe cu peri scurţi, alipiţi, aspri (pe faţă uneori glabrescente), pe dos în lungul nervurilor şi rachisului cu peri setiformi aspri, ± patenţi, pe margini ciliate. Segmente de ordinul I sesile, alungit lanceolate sau liniare, lungi de 15—20 mm, cele superioare cu baza decurentă pe nervura principală, pe margini dur dinţate sau penat fidate, pînă la aproape penat sectate. Frunzele inferioare peţiolate, cele superioare aşezate pe vagina alungită, cu o margine lat membranoasă şi foarte scurt păroasă. Umbele lung pedunculate, de 4—5 cm în diametru, 2—5-radiate, cu radii egale şi setiform păroase. Umbelule 3—5-flore. Florile exterioare radiante, hermafrodite şi mascule, cu pediceli scurţi, lungi de 1,5 — 3 mm. Foliolele involucrului 2—5, cele ale involucelelor 5—7, eliptic lance- *) De la grecescul kaukalis, cuvînt format din keo = tîrîtor şi kaulos = tulpină, deoarece multe specii ale acestui gen sînt scunde. 25 — o. 507 386 FLORA R.P.R. olate, obtuze; toate cu marginea lat membranoasă, albă, crispul ciliată, uneori şi cu peri setiformi scurţi şi rari pe nervura mediană. Caliciu cu sepale triunghiular lanceolate, inegale. Petale roz purpurii sau aproape albe, pe dos cu peri mărunţi, aspri, foarte late, uneori obcordate, adînc bilobate, în mijloc cu un lob îndoit spre interior. Florile hermafrodite cu 1—2 petale mult mai mari, radiante. Fruct ovoidal* lung de 6—10 mm şi lat de cca 7 mm, cu ghimpi turtiţi lateral. Coastele principale şi secundare la fel de dezvoltate, acoperite cu 2—3 rînduri de ghimpi; ghimpii ± egali, spre bază treptat îngroşaţi, uneori coloraţi în violet, cu dinţişori scabri, îndreptaţi în jos. Carpofor bifidat pînă la mijloc. Stile scurte, lungi de cca 1 mm; stilopodiu conic. — V—VIII. Staţiunea. Prin semănături, vii, la margini de drumuri, în locuri ruderale. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj, Turda; Borşa (r. Gherla); Unguraş (r. Dej). Reg. Stalin: Guşteriţa (r. Sibiu); Drăuşeni (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Orăştie; Deva; Simeria (r. Hunedoara); Măghierat (r. Sebeş). Reg. Oradea: Petrani (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Arad, Andrei Şaguna, Zimandu Nou, Pîncota (r. Arad). Reg. Craiova: Vîrcio-rova, Turnu Severin (r. T. Severin) ; Zăvalu (r. Gura Jiului). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa. Reg. Ploesti: pepinierele Istriţa (r. Mizil). Reg. Constanţa: Hagieni, Ţăndărei (r. Feteşti); Tulcea, Maleolei (r. Tulcea). Reg. Galaţi: între Măcin şi Greci pe Mt. Sulucu (r. Măcin). Reg. Iasij Cristeşti, Ungheni (r. Iaşi) ; Chişcăreni (r. Vlădeni) ; V. Elanului, Fălciu (r. Murgeni) ; Gara Roşieşti (r. Vaslui). V ar i a b i 1 i tatea speciei f. purpûrea (Willk.) Thell. in Hegi 1. c. 1066. Turgenia latifolia β. purpurea Willk. Enum. pi. hisp. exsicc. (1845) 21 et in Willk. et Lge. Prodr. FI. hisp. III (1880) 17. —Petale roze purpurii sau negre purpurii. Fructe cu ghimpi violeţi sau negri purpurii.— Reg. Oradea: Briheni (r, Lunca Vaşcăului). Răsp. gen.: Europa centrală, Regiunea mediteraneană, Asia de V. 2. C. lappula (Web.) Grande in Bull. Ort. bot. Nap. V (1918) 194; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 172, tab. 13, fig. 1. — Daucus Lappula Web. in Wigg. Prim. FI. holsat. (1780) 23. — C. daucoides L. Syst. ed. XII (1767) 205, non Sp. pi. (1753) 241. — Ruşinătoare. — Kozonséges ôrdôgbocskor. — Môhrenartige Haftdolde. — IIpHiţenHHK jinny^KOBbiâ. — Exs. : FRE nr. 1299 sub C. dauc. — Ic. : PI. 67, fig. 1, 1 a, b. Θ. Rădăcină pivotantă, subţire, fuziformă. Tulpină dreaptă, uşor brăzdată, înaltă de 10—40 cm, ramificată, dispers păroasă pînă la glabres-centa. Frunze 2—3-penat sectate, slab păroase, pe faţă glabre, cele inferioare relativ lung peţiolate, cele superioare cu o vagină scurtă, membranos marginată şi ciliată. Segmente de ordinul I peţiolate, eliptice şi obtuze. Planşa 67. — 1. Caucalis lappula (Web.) Grande, 1 a. fruct, 1 b. semifruct în secţ. transv. 2, C. lappula var/ muricata (Bisch.) Gren. et Godr., 2 a. semifruct însecţ. transv. — 3. C. latifolia L., 3 a. fruct, 3 b. semifruct în secţ. transv. UM BELLI F E R A E 389 Segmente de ultimul ordin îndepărtate între ele, alungite, sectate, eu lacinii scurte, liniare sau îngust Janceolate şi cu marginea mai adesea aproape întreagă. Umbele relativ lung pedunculate, cu 2—3 (5) radii pronunţat muchiate, ca şi pedicelii florali. Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole mici. Umbelule pauciflore, scurt pedunculate, cu flori hermafrodite şi mascule. Involucel cu 3—5 foliole lanceolate, pe margini uşor membranoase şi ciliate. Galiciu cu sepale eliptic lanceolate, lungi pînă la 1;5 mm. Petale glabre, albe sau roşietice, obcordate, obtuze, adînc emarginate, lungi de 2 mm şi late de 2,5 mm, cele marginale radiante. Fruct eliptic lanceolat, lung de 6—12 mm şi lat de cca 5 mm, cu ghimpi. Coastele principale cu ghimpi scurţi şi subţiri, cele# secundare cu cîte un rînd de ghimpi lungi de cca 3 mm, netezi, cu vîrful încîrligat, mai lungi decît lăţimea semifructelor. Stilopodiu prelungit conic. Stile scurte, cu stigmat uşor aplecat în afară. — V—VII. (VIII). Staţiunea. In semănături, pîrloage, podgorii, pe margini de drumuri, în lungul căilor ferate, mai ales pe soluri argiloase, calcaroase. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1itatea speciei f. humilior (K. Koch) Borza Gonsp. FI. Rom. II (1949) 197. — C. dauc. a. humilior K. Koch in Linn. XVI (1842) 363. — Umbelă mai adesea 2-radiată. Ghimpii fructelor alburii verzui. — Reg. Oradeă: Mţii Codrului la Briheni (r. Lunca Yaşcăului). f. elatior (C. Koch) Borza 1. c. — C. dauc. β elatior K. Koch 1. c. — Umbelă 3-radiată. Ghimpii fructelor violeţi. — Reg. Oradea: Briheni (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Iaşi : Bîrnova, Cristeşti, Ciurea (r. Iaşi) ; Păd. Coarnele Caprei (r. Hîrlău) ; Chişcăreni pe DL Zugravi (r. Vlădeni). var. muricâta (Bisch.) Gren. et Godr. FI. Fr. I (1848) 678. — C. muricata Bischoff Delect. sem. Hort. Heidelb. (1839) et in Linn. XIV. (1840) 131. — Ic.: PI. 67, fig. 2, 2 a. -Ghimpii fructelor cu mult mai scurţi decît lăţimea semifructelor, lungi de cel mult 1 mm. Sporadică prin semănături. — Reg. Cluj : Pietroasa (r. Turda). Reg. Stalin: Guşteriţa, Slimnic, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Oradea: Grăniceri, Pădureni, Şimand (r. Criş) ; Turnu, Peregu (r. Pecica) ; Ghioroc, Păuliş (r. Lipova) ; Curtici, Zimand, Livada, Pănatu Nou, Micălaca, Pîncota, Şiria, Covăşinţ (r. Arad). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa.de N. Genul 322. TOBILIS'*) Adans. Fam. II (1763) 99, em. Rchb. f. Ic, FI. germ. XXI (1867)82. - H a ţ-maţuchiul măgarului. Frunze 1—3-penat sectate, cu peri alipiţi. Involucru 1-multifoliat sau lipseşte. Umbele cu 2 sau mai multe radii, lung pedunculate pînă la ± sesile. Flori poligame (hermafrodite şi mascule). Dinţii caliciului triunghiular lance-olaţi, ascuţiţi, asemănători cu ghimpii de pe fructe. Petale relativ mici, albe *) Nume cu etimologie neprecizată, asemănător cu Tordylium, gen la care Linné a încadrat cîteva specii ale genului Torihs. 390 FLORA R.P.R. sau roşietice, cele exterioare uşor radiante, lat obovate, ± adînc emarginate, la exterior spre mijloc cu peri aspri, adpreşi. Fructe ovale sau cilindric alungite, uşor turtite lateral. Semifructe în secţiune semicirculare, bombate, pe faţa ventrală ± scobite. Coastele principale subţiri, puţin ridicate, acoperite cu ghimpi mici; cele 2 laterale îndreptate către faţa ventrală. Valecule prevăzute cu creste secundare ± ridicate, acoperite cu ghimpi sau cu tube-rozitaţi. Uneori, pe acelaşi fruct, un semifruct cu ghimpi lungi, iar celălalt numai cu tuberoziţăţi. Canale secretoare evidente, eliptice, cîte 1 (rar 2—3) sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Stile mai scurte sau mai lungi decît stilo-pbdiul scurt, uneori divaricate, reflecte. Carpofor bifurcat pînă la 1/2. Endo-sperm pe faţa dorsală uşor ondulat striat (prin proeminenţa canalelor secretoare), pe faţa ventrală ± adînc canaliculat, în secţiune semilunar sau în forma de potcoavă. Genul cuprinde circa 15 specii răspîndite în Eurasia şi Africa de N. j ’ Determinarea speciilor 1 a Umbele şi umbelule sesile, aproape globuloase, aparent opuse frunzelor. ■ Fructele de la exteriorul umbelei ghimpoase, cele interne grăunţos scabre, scurt ghimpoase..............................,......... 1, T. nodosa 1 b Umbele lung pedunculate. Toate fructele conforme........................... 2 2 a Involucru 1 /(2)-foliolat sau lipsă. Fructe cu ghimpi aproape drepţi, jxatenţi, .la vîrf glochidiaţi sau numai tuberculate...... 2. T. arvensis 2 b Involucru 3- sau multifoliat. Fructe cu ghimpi arcuiţi în sus, la vîrf : neglochidiaţi. Umbelă multiradiată....................................... 3 3; à Fruct Iting de 2 mm, cu ghimpi de circa 0,5 mm, mult mai scurţi decît grosimea fructului. Frunze dublu penate, cu lacinii liniar lanceolate. Stile cu mult mai lungi decît stilopodiul....'................... 4. T. ucranica 3 b Fruct lung de circa 3—4 mm, cu ghimpi de obicei lungi cît grosimea ‘ fructului. Laciniile frunzelor lanceolate sau ovate. Stile de 2—3 ori mai * lungi decît stilopodiul....................................... 3. T. rubella , 1. ΐ. nodosa (L.) Gaertn. Fruct. I (1788) 82, tab. 20, fig. 6; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 162. — Tordylium nodosum L. Sp. pl. ed. I (1753) 240. — Caucalis nodosa Scop. FI. carn. I, ed. II (1772) 192, non AII. — Ic. : PI. 68, fig. 2, 2a, b. Θ. Rădăcină subţire, fuziformă. Tulpină erectă, simplă sau tufoasă, uneori aproape prostrată, înaltă de 10—35 cm, cilindrică, fin striată, cu sete scurte, aspre, îndreptate în jos. Frunze acoperite cu peri setiformi, aspri, alipiţi, îndreptaţi înainte, 2—3-penat sectate; cele bazale scurt peţiolate, cu vagine scurte, late şi cu marginea membranoasă, cele superioare sesile, mai înguste. Segmente de ultimul ordin alungite, ascuţite, penat fidate, cu lacinii liniare sau liniar lanceolate, late de 1—2 mm, întregi sau slab dinţate, Planşa 68. — 1. Torilis ucranica Spr., 1 a. fruct mărit, 1 b. semifruct în secţ. transv. — 2. T. nodosa (L.) Gaertn., 2 a. fruct exterior al umbelulei, mărit (jumătate ghimpos şi jumătate verucos), 2 b. secţ. transv. a fructului. — S.Apium graveolens L., 3 a. frunză bazală, 3 b. rădăcină din cultură, 3 c. semifruct în secţ. transv. PLANŞA 68 UM BELLIFERAE 393 terminate în mucron. Umbele 2—3-radiate, aşezate lateral, aparent opuse frunzelor, în timpul înfloririi aproape sesile, mai tîrziu scurt pedunculate. Radiile umbelei şi ale umbelulei foarte scurte (florile interioare adesea sesile). Involucru lipsă. Involucel cu foliole subulate, i de lungimea florilor. Flori foarte mici, îndesuite, toate hermafrodite şi fertile. Petale albe, lungi de circa 1/2 mm. Fructe ovoidale, uşor turtite lateral, lungi de 2—3 mm, mai adesea heteromorfe; numai cele exterioare (sau şi la acestea numai semi-fructul exterior) cu ghimpi drepţi, subulaţi, la vîrf cu un mănunchi de ţepi îndreptaţi în jos (fig. 2 a) ; cele interioare (ca şi semifructul din partea internă a fructelor exterioare) cu tuberozităţi scurt cilindrice, obtuze şi scabre. Foarte rar toate fructele dezvoltate normal. Endosperm în secţiune în formă de potcoavă, adînc şi lat canaliculat. St-ile erecte, glabre, mai scurte sau egale cu stilopodiul. — IV—VI. Staţiunea. Tufărişuri, coaste însorite, margini de drumuri, vii* semănături. Răsp. în ţară: Reg. Iaşi: Zahorna (r. Iaşi); Larga (r. Vlădeni). Reg. Constanţa: Tuzla, Mangalia, Costineşti (r. Negru Vodă). Obs.: Prezenţa acestei specii în Transilvania este îndoielnică. Fuss a publicat-o de la Deva, Hunedoara şi Turda, iar Schur de la Orăştie ; Simonkai însă nu o mai consideră în flora Transilvaniei (Enum. 271). Răsp. gen.: Europa de V şi de S, Asia Mică, Iran. 2. T. arvensis (Huds.) Link. Enum. Hort. Berol. I (1821) 265; FL U.R.S.S., l.c. 159.— Caucalis arvensis Huds. FI. angi. ed. I (1762)98.— C. helvetica Jacq. Hort. Vind. III (1776) 12, tab. 16. — T. helvetica GmeL FI. band. I (1805) 617. - Ic.: PI. 69, fig. 2, 2 a, b. O. Rădăcină pivotantă, fuziformă, subţire. întreaga plantă acoperită cu peri aspri, alipiţi şi adesea roşietică. Tulpină dreaptă, înaltă de 30— 100 cm, rar mai înaltă, striată, adesea ramificată de la bază. Frunze inferioare scurt peţiolate, cu vagina semicilindrică şi îngust membranoasă, triunghiular ovate sau triunghiular alungite, 2—3-sectate, cele superioare simplu sectate. Segmente de ordinul I ovat lanceolate pînă la eliptic lanceolate, penat sectate. Umbelă lung pedunculată, 2 —10-radiată, de mărime mijlocie. Involucru lipsă sau 1 (2)-foliolat. Involucel cu foliole numeroase, lanceolat alungite, membranoase, mai lungi decît pedicelii florali, pe dos cu peri aspri, alipiţi. Petale ± radiante, lungi de cca 1,5 mm, lat obovate, adînc emarginate, pe dos spre bază cu ghimpi alipiţi. Fruct ovoidal, lung de 4—5 mm, acoperit total sau parţial cu ghimpi sau numai cu tuberozităţi; ghimpii la vîrf glochi-diaţi. Coastele principale foarte slab dezvoltate, cele secundare cu 2—3 rînduri de ghimpi, arcuiţi în sus sau drepţi, de lungimea diametrului semi-fructului. Endosperm în secţiune în formă de potcoavă, relativ adînc şi 394 FLORA R.P.R: lat canaliculat. Stile păroase la bază, pînă la de 6 ori mai lungi decît stilopodiul. - V-VII (VIII). Staţiunea: Frecventă în locurile mai calde, la marginearu dmurilor, prin pîrloage, semănături, tufărişuri, păduri rărite. Răsp. în ţară. Reg. Cluj: Cheia Turzii, Moldoveneşti (r. Turda); Cluj, Cojocna (r. Cluj) ; Zău de Cîmpie, Cheţani (r. Luduş). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa; Sibiu, Slimnic, Guşteriţa, Tălmaciu (r. Sibiu); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Băiţa (r. Brad); Orăştie. Reg. Oradea: Oradea în împrejurimi; Bocsig, Beliu, Mocrea (r. Ineu). Reg. Timişoara: Arad, Pîncota (r. Arad); Păuliş (r. Lipova) ; Pecica; Băile Herculane la Prolaz (r. Orşova). Reg. Craiova: V. Bahnei (r. T. Severin) ; Craiova, Terpeziţa, Mofleni (r. Craiova) ; Plopşoru (r. Filiaşi) ; Segarcea. Reg. Piteşti : Curtea de Argeş ; Yultureanca (r. Gaeşti). Reg. Ploeşti: Cîmpina, Buşteni (r. Cîmpina) ; Văleni de Munte (r. Teleajen) ; Bîsca Rozilei, Mt. Penteleu (r. Cislău). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Băneasa şi Filaret; Comana (r. Vidra); Cotorca (r. Urziceni) ; Moara Săracă, Ciolpani, Gruiu (r. Snagov). Reg. Constanţa: Delta Dunării la Caraorman (r. Tulcea) ; Constanţa; Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Lacu Sărat (r. Brăila) ; Greci, Cerna, Cîrjelari (r. Măcin). Reg. Racău: Cheile Bicazului (r. P. Neamţ); Adjud. Reg. Iaşi: Niţelea, Bran, Voineşti (r. Iaşi); Vladomira, Focuri (r. Vlădeni) ; Bîrlad. Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti) ; Siminicea (r. Suceava). Variabi litate-a speciei / r 1 a Toate fructele aculeate................................................................. 2 1 b Fructe cu tuberozităţi ± cilindro-conice, obtuze, aspre şi între coastele principale, în valecule, scurt păroase var. aglôchis (Simk.) Jâv. Magy. fl. (1925) 767. — T. aglochis Simk. in ÔBZ XL (1890) 208, sine descr. et in Term. füz. XII (1890) 4, cum descr. — Reg. Oradea: Bocsig, Beliu, Mocrea (r. Ineu). Reg. Timişoara: Arad pe malul Mureşului; Pîncota (r. Arad); Pecica; Păuliş (r. Lipova). 2 a Petale exterioare puţin radiante, lungi pînă la cca 1,5 nim. Stile lungi pînă la 0,75 mm, aproape de 2 — 3 ori mai lungi decît stilopodiul var. divaricata (Mnch.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1056. — T. divaricataMnch. Meth. Suppl. (1802) 34, s. str. —Scatidix infesta L. Syst. ed. XII (1767) 732, s. str. — Reprezintă tipul speciei. — Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru la Borz (r. Beiuş). — Aici se încadrează şi majoritatea datelor de la răspîndirea speciei. f. pseudo-elatior (Schur) Thell. in Hegi 1. c. — T. helvetica a. elatior Schur Enum. pi. Transs. (1866) 272. — Tulpină foarte ramificată, rigidă, înaltă de 60— 90 cm. Fructe mai mari decît la tip, cu ghimpi bruni purpurii. — Reg. Stalin: Guşteriţa (r. Sibiu). f. elâtior (Gaud.). — Caucalis infesta β. elatior Gaud. Fl. helv. (1828) fide Thell. 1. c. — Plantă zveltă şi adesea înaltă de 30—50 (100) cm, puţin ramificată, cu ramuri ± patente sau orientate în sus. — Staţiuni umbrite, margini de tufărişuri. — Reg. Oradea: Răbăgani pe Mţii Codru şi Muma (r. Beiuş). f. glabricaulis Todor f. nova in Add. VI, pag. 657. — Tulpină glabră cca pînă în treimea superioară. — Reg. Rucureşti: Bucureşti la Băneasa. Planşa 69. — 1. Torilis rubella Mnch., 1 a. fruct mărit, 1 b. semifruct în secţ. transv. —■ 2. T. arvensis (Huds.) Link., 2 a. fruct mărit, 2 b. semifruct în secţ. transv. — 3. T. arvensis var. aglochis (Simk.) Jâv., 3 a. fruct mărit. UMBELLIFERAE 397 2 b Petala externă evident radiantă, lungă pînă peste 2 mm. Stile lungi de 1 — 1,5 mm, de 3—6 ori mai lungi decît stilopodiul var. neglécta (Roem. et Schult.) Borb. sec. Jâv. Magy. fl. (1925) 767. — T. neglecta Roem. et Schult. Syst. VI (1820) 484. — Reg. Bucureşti: Ghimpaţi prin semănături. Reg. Stalin: Guşteriţa (r. Sibiu). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de SV, Abisinia şi Africa de S. 3. T. rubella Mnch. Meth. (1794) 103. — Tordylium Anthriscus L. Sp. pl. ed. I (1753) 240. — Torilis anthriscus Gmel. FL bad.-als. I (1805) 613, non Gaertn, nec. Bernh. — Caucalis japonica Houtt. Handleid. VIII (1773) 42, tab. 45, fig. ,1 ?. — T. japonica (Houtt.) DC. Prodr. IV (1830) 219; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 154. - Exs<: FRE nr. 1725. - Ic. : PI. 69, fig. 1, 1 a, b. Θ. Rădăcină pivotantă, fuziformă. Tulpină înaltă de 20—130 cm, dreaptă, ramificată aproape de la bază, fin striată, aspră la pipăit datorită perilor alipiţi. Frunze ovat alungite, 2—3-penat sectate, împreună cu peţiolul razele umbelei şi pedicelii florali, cu peri aspri, alipiţi şi îndreptaţi în sus, pe marginea laciniilor cu peri oblici. Segmente de ultimul ordin alungit ovate, spre bază penat partit sectate, la vîrf dinţate, cu lacinii ovate sau alungit ovate, dinţate, terminate cu o aristă foarte scurtă. Frunze superioare adesea numai trisectate, cu segmentul mijlociu mult alungit. Vaginele frunzelor înguste şi îngust membranoase. Umbelă lung pedunculată, de mărime mijlocie, cu radii relativ lungi. Involucru cu 5 sau mai multe foliole liniar subulate, alipit păroase, alipite de radiile umbelei. Involucel cu foliole subulate, aproape de lungimea umbelulei. Petale mici, albe sau uneori roze, pe dos înspre bază cu peri scurţi şi alipiţi, radiante, lat obovate, adînc emarginate. Fructe suriu brunii sau suriu negricioase, lungi de 3—4 mm şi late de cca 2 mm, ovate, uşor turtite lateral, mai lungi decît pedicelul. Coastele principale foarte puţin proeminente, acoperite cu ghimpi scurţi, pe mai multe rînduri ; valeculele acoperite cu ghimpi subulati, lungi de cca 1 /2 mm. Semifruct în secţiune ± semicircular, pe faţa ventrală plan. Endosperm striat în lung, în secţiune transversală semilunar, relativ adînc şi lat canaliculat. Carpofor bifidat pînă la bază. Stile netede şi glabre, de 2—3 ori mai lungi decît stilopodiul conic, în timpul înfloririi erecte, mai tîrziu reflecte. — VI-VIII. Staţiunea. Tufărişuri, margini şi tăieturi de pădure, garduri, drumuri, locuri cultivate, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. V ar i a b i 1 i tatea speciei f. roseiflôra (Murr.) Borza Gonsp. Fl. Rom. II (1949) 197. — T. Anthriscus lus. roseiflora Murr (1923) ap. Thell. in Hegi 1. c. 1053. — Petale roze, pînă la aproape intens roşii. — Mţii Codru şi Muma la Huţa. Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Asia de N şi E, Africa de N. 398 FLORA R.P.R. 4. T. ucranica Spreng. in Roem. et Schult. Syst. VI (1820) 485; Fl. U.R.S.S. l.c. 156, tab. 11, fig. 3. — Γ. microcarpa Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 43.- Exs.: FEAH nr. 2917.- Ic.: Pl. 68, fig. 1, la,b. Θ. Rădăcină pivotantă, fuziformă. Tulpină erectă. înaltă de 30—120 cm, striată, uneori spre bază roz purpuriu vineţie, acoperită cu sete scurte, alipite, orientate în jos. Frunze alungit ovate, 2—3-penat sectate, alipit păroase. Segmente de ordinul I (mai ales cele inferioare) ± triunghiular ovat alungite şi evident peţiolate, cele de ultimul ordin liniare sau liniar lanceolate, îngustate ^spre ambele capete, de obicei întregi, late de 1—2 mm, terminate în mucron. f\ \fragina frunzei cilindrică, cu marginea uneori puţin membranoasă. Umbele vO^e mărime mijlocie, cu radii inegale, numeroase (10—20), cele mai lungi de circa 2 cm, scurt setiform păroase. Umbelule cu flori relativ numeroase, scurt pedicelate, lungi de cca 3 mm. Involucru cu foliole numeroase, alungit subulate, inegale, lungi de cca 1 cm. Involucele subulate, numeroase, ± de lungimea pedicelilor. Dinţii caliciului subulaţi, uneori distincţi dintre ghimpi. Petale albe, cele externe evident radiante, lungi pînă peste 2 mm, lat obovate, adînc şi îngust emarginate. Stile de cca 5 ori mai lungi decît stilopodiul. Fructe lungi de 2 mm, acoperite uniform cu ghimpi glabri, de cca 0,5 mm lungime, arcuiţi şi îndreptaţi spre vîrf, mai scurţi decît lăţimea semifructului.” Semifructe în secţiune semicirculare, cu cîte 1 canal secretor în valecule. Endosperm semilunar, adînc şi lat canaliculat. Garpofor bifurcat pînă la jumătate. — VI—VII. Staţiunea. Semănături, tufărişuri ruderalizate, locuri însorite, stîncoase. Răsp. în ţară: Reg, Timişoara: Baziaş (Moldova Nouă); Mt. Trescovăţ, între Ogradena şi Cazane, Orşova pe Mt. Alion (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova spre Porţile de Fier (r. Tr. Severin). Reg. Bucureşti: Lehliu. Reg. Constanţa: Isaccea, Mrea Cocoş, Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea) ; Constanţa ; Babadag (Istria) ; Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Tecuci spre Ţigăneşti. Reg. Bacău: Putini (r. Zeletin). Reg. laşi: Păd. Văleni (r, Murgeni) ; Gugeşti în Păd. Bodescu, Boţeşti în Păd. Ghibarţ ' (r. Huşi). Răsp. gen.: Europa de S, Caucaz. Genul 323. PHYSOCAULIS*) (DC.) Tausch in Flora XVII (1834) 342. — Chaerophyllum sect. Physocaulis DC. Mem. fam. Ombellifères (1829) 59. Frunze trifoliat bipenat sectate, acoperite cu peri alipiţi. Umbelă 2-3-radiată. Umbelule cu 5—10 flori inegal pedicelate. Involucru lipsă. Involucel cu foliole numeroase. Caliciu dispai ent. Petale albe, obovate, emarginate, *) De la grecescul physa = băşică şi kaulos = tulpină, deoarece tulpina este umflată sub noduri. UMBELLIFERAE 399 uşor radiante. Fructe lungi de 7—12 mm şi late de 3—4 mm, acoperite cu sete subulate. Coastele principale slab dezvoltate, obtuze, cele secundare lipsă. Carpofor puţin bifurcat la vîrf. Stigmate sesile, aşezate direct pe stilopodiul conic, uşor turtit. Ph. nodosus (L.) Tausch. in Flora XVII (1834) 342; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 93. — Scandix nodosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 257. — Exs. : FlÎE nr. 253. — Ic. : PI. 62, fig. 3, a 3 a, b. Θ . Rădăcină pivotantă, fuziformă, ramificată. Tulpină erectă, ramificată, înaltă de circa 30—60 cm, sub noduri accentuat umflată, fin striată, albastru pruinoasă, acoperită cu peri rigizi, alburii, la bază brunii purpurii, îndreptaţi în jos. Frunze triunghiulare, ternat bipenat sectate, sure verzui, uşor violete, pe ambele feţe cu peri scurţi, rigizi, alipiţi, îndreptaţi înainte, cele inferioare peţiolate, cil vagină relativ scurtă, pe margine des ciliată, cele superioare sesile. Segmente de ordinul I ± lat ovate, peţiolate, sectate ; cele de ordinul II ovate sau alungit ovate, penat fidate sau dinţate, terminate cu un mucron scurt. Umbelă 2—3-radiată, cu radiile acoperite cu peri aspri, îndreptaţi în sus. Umbelule cu 5—10 flori inegal pedicelate, unele aproape sesile. Involucru lipsă. Involucel de obicei cu 5 foliole lanceolate, aspru păroase. Flori hermafrodite. Dinţii caliciului nedistincţi. Petale mici, uşor radiante, albe, cordat ovate, emarginate, cu un lobuşor îndreptat spre interior. Fruct lung de 7—12 mm, îngustat conic spre vîrf, fără rostru,. uşor turtit lateral, lat de 3—4 mm, cu faţa ventrală plană, brăzdată în lung, pe toată suprafaţa cu peri setoşi subulaţi, uşor arcuiţi înainte, aşezaţi pe mici tuberozităţi. Coastele principale nu prea evidente, late şi obtuze, despărţite prin şănţuleţe superficiale de culoare brunie. Semifruct în secţiune transversală aproape semicircular. Pericarp gros, prevăzut cu un manşon gros de sclerenchim. Canalele secretoare relativ bine dezvoltate, eliptice, cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm brăzdat în lung, în formă de potcoavă, pe faţa ventrală adînc şi lat canaliculat. Carpofor filiform, cilindric, la partea superioară scurt bifurcat. Stilopodiu uşor turtit, conic, terminat cu un stigmat sesil. — V—VI. Staţiunea. In pădurile şi tufărişurile din sudul ţării. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: V. Dunărei la Cazane, Peştera Coronini, Băile Herculane, Mt. Domogled la Prolaz (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Turnu Severin pe ruine (r. T. Severin) ; Leamna de Jos, Bucovăţ (r. Craiova) ; Segarcea. Reg. Piteşti: Icoana (r. Potcoava). Reg. Rucureşti: Păd. Pustnicu şi Pasărea (r. Brăneşti). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria); Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Măcin pe Mt. Suluc, Greci pe Dl. Ţuţuiatu (r. Măcin). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană. 400 FLORA R.P.R. Genul 324. DÂUCUS *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 72], ed. V (1754) 113. -Morcov. Caracterele genului sînt cuprinse în cele ale speciei D. carota. Genul cuprinde cca 60 specii, cele mai multe fiind răspîndite în regiunea Mării Mediterane şi în Orient. D. carôta L. Sp. pl. ed. I (1753) 242; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 288. -Morcov. — Murok, Sârgarépa. — Mohre. — ΜορκοΒΐ> AHKan. — Ic. : PI. 70, fig. 1, 1 a-g. 0,0,(4). Rădăcină pivotantă, mică, simplă sau puţin ramificată, lignificată, la soiurile cultivate cărnoase, dulce, roşie portocalie, mai rar gălbuie sau albă. Tulpină înaltă de 50—80 (200) cm, de obicei ramificată, muchiată, dispers sau des aspru păroasă, mai rar glabrescentă sau glabră. Frunze cu peri setiformi sau glabrescente, 2—4-penat sectate, alungit triunghiulare, ovate sau alungit ovate, cele bazale peţiolate, cele superioare sesile ; vagine alungite, pe margini alb membranoase. Segmente de ultimul ordin ovate sau eliptice, ± penat fidate, cu lobii dinţaţi sau laciniaţi ; dinţii sau laciniile la frunzele inferioare obtuziusculi şi scurt mucronaţi, la cele superioare mult îngustate, aproape liniare, treptat şi lung ascuţite, uneori cu vîrf aristiform. Umbele cu radii inegale, pînă la 6 cm lungime, muchiate, fin aspru păroase, rar glabre. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate. în mijlocul umbelei (în locul umbelulei centrale) se află o floare cu simetrie radiară, neagră purpurie. Involucru cu foliole numeroase, aproape de lungimea radiilor (rar numai cît jumătate sau mai lungi), de obicei trifidate sau penat fidate, spre bază cu marginea membranoasă, diferit ciliată, Invo-lucele cu foliole tot atît de numeroase, de obicei mai lungi decît florile, cu marginea membranoasă, ± ciliate, trisectate, mai rar penat fidate, cele interioare întregi. Dinţii caliciului mici, triunghiular ovaţi. Petale albe, gălbui, roze sau purpurii, obcordat ovate, ± emarginate, cele marginale radiante, mai mari, lungi de 1,5—3 (4) mm. Fructe lungi de (2,5) 3—4 mm, elipsoidale sau ovoidale, în secţiune aproape circulare, cu 5 coaste principale şi 4 coaste secundare. Coastele principale prevăzute cu 2 rînduri de peri setiformi, scurţi, divergenţi. Coastele secundare formează muchii ghimpoase, cu ghimpi mai lungi decît grosimea fructului, la bază uşor lăţiţi, la vîrf stelaţi în formă de ancoră. Stilopodiu turtit conic, cu stile evident mai *) De la grecescul dâucos, nume de plantă la Theophrastos şi Dioscorides (daucum la Plinius) pentru păstîrnac, precum şi pentru alte umbelifere, din evul mediu rămînînd numai pentru morcov. Planşa 70. — 1. Daucus carota L., la, 1 b, frunze bazale de la exemplare cultivate, 1 c. rădăcina plantei sălbatice, 1 d. floare mărită, 1 e. semifruct în secţ. transv., 1 f. fruct mărit, 1 g. rădăcina cărnoasă a exempl., cultivat. PLANŞA "70 26 — o. 507 UMBELLIFERAE 403 lungi. Semifructe în secţiune transversală semicircular muchiate, uşor turtite dorsiventral. Stratul mijlociu al pericarpului în partea internă lignificat, în cea externă subţire, nelignificat. Sub coastele principale se află fascicule conducătoare mici. Canale secretoare cîte 1 sub valecule (crestele cu ghimpi), de formă triunghiulară şi 2 eliptice pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală romboidal-semicircular, cu 4 muchii teşite, uşor scobit pe faţa ventrală. — VI —IX. Staţiunea. Foarte frecventă în fîneţe, pe coaste însorite, poieni, semănături. Lăstăreşte bine după prima coasă. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1itatea speciei ssp. carôta (L.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1514. - D. Carota L. Sp. pl. ed. I (1753) 242, s. str. excl. var. — Morcov sălbatic. Ruşinea fetei. — Vadmurok. — Wildemôhre. — Exs. : FRE nr. 2255. — Ic. : Pi/70, fig. 1, 1 a-f. Are următoarele forme: A. După părozitate: f. hispidus (Lej.). — D. Carota var. hispidus Lej. Rev. fl. env. Spa (1824). — Tulpină în toată lungimea ei sau cel puţin spre bază, ca şi frunzele bazale, des suriu şi aspru zbîrlită, cu peri lungi de cel puţin 2 mm. — Reg. Constanţa : Istria (r. Babadag) ; Niculiţel (r. Tulcea) ; Vasile Roaită, Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Măcin. f. versicolorifôrmis Todor f. nova in Add. VI, pag. 657. — Unele petale de la marginea umbelulelor purpurii, restul galbene. — Reg. Constanţa: Medgidia. f. typicus (Posp.). — D. Car. var. typicus Posp. Fl. Ost. Küstenl. (1898) 203. — D. car. var. hispidus Cel. Prodr. Fl. Bohm. (1867) 582, non Lej. (1824) sec. Thell. l.c. — Tulpină cu peri lungi de 1 — 2 mm, patenţi, nu prea deşi, conformi. — Reg. Cluj : Ocna Dejului (r. Dej); Mt. Belioara sub Ponor, Băile Sărate Turda (r. Turda). Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş) ; Mărţihaz (r. Salonta). Reg. Timişoara: în jurul Timişoarei. Reg. Rucureşti: Bucureşti la Băneasa; Urziceni. Reg. Constanţa: Constanţa la Mamaia. Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). f. glabréscens (Post.). — D.. Carota var. glabrescens Post. Fl. Syr. Palest. et Sinai (1896) 372. — D. Carota var. subglabra Prod. (1912) pro syn. ap. Thell. l.c. — Plantă glabrescentă. — Reg. Craiova: Colibaşi (r. T. Severin). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Băneasa. Reg. Constanţa: Letea (r. Tulcea). «Moldova » (Prod.). f. glăber (Lej.) Murr. (1902) fide Thell. l.c. — D. Carota var. glaber Lej. Rev. fl. env. Spa (1824). — D. Carota β. ponticus Grec. PI. indig. (1901) 11. — Plantă complect glabră, cel mult cu peri la baza tecii frunzei. — Reg. Cluj : Cluj pe Dl. Sf. Paul. Reg. Constanţa: Constanţa spre vii, Techirghiol la malul mării (r. Negru Vodă). R. După culoarea petalelor: f. normâlis Thell. l.c. — Petale albe. — Cea mai răspîndită formă. f. purpûreus (Babey) Thell. l.c. 1515. — D. Car. var. purpureus Babey Fl. jurass. (1845). — Petale închis roşii purpurii. — Reg. Cluj : Cluj în cimitir. f. atropurpiireus O. E. Schulz (1919) ap. Thell. l.c. — Petalele radiante întunecat pînă la negre purpurii, cele interioare mai deschis purpurii. — Reg. Cluj : Cluj în cimitir. C. După lungimea involucrului : 26’ 404 FLORA R.P.R. f. comôsus (Grognot) Thell. l.c. 1515. — D. Car. var. comosus Grognot in Garion Cat. pl. Saône et Loire (1859) 156. — D. Car. var. inçolucrata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 271. — Involucru şi involucele mult mai lungi decît umbela. — Reg. Stalin: Răşinari (r. Sibiu). Reg. Oradea: Mt. Muma (r. Gurahonţ). Obs. Se mai citează de la Mihăeşti (r. Muscel) şi de la Iaşi ssp. maximus (Desf.) Thell. Credem însă că această ssp. nu creşte la noi. -)f ssp. sativus (Hoffm.) Hay. Fl. Steierm. (1910) 1199. — D. Car., var. sativa Hoffm. Deutschl. Fl. ed. I (1791) 91. — D. Car. L. β. et γ. Sp. pl. ed. I (1753) 242. - Ic.: Pl. 70, fig. 1, 1 a-g (exci. 1 c). Plantă bisanuală, cultivată. Rădăcină groasă de forme diferite, fuziformă, alungit conică, mai rar trunchiat conică, cilindrică sau turtit rotundă, cărnoasă, fragedă, de obicei galbenă portocalie sau galbenă, mai rar albă, puţin ramificată la partea inferioară. In secţiune transversală se observă o parte centrală (cilindrul central), mai deschisă la culoare (numită inima morcovului) şi o parte exterioară, mai intens colorată, galbenă roşietică sau portocalie. Culoarea roşietică a morcovului se datoreşte cristalelor de carotină. Soiuri frecvent cultivate A. Cu rădăcină conică, ascuţită: 5> întrebuinţări. Morcovul se cultivă pe tot globul pentru rădăcinile sale care se consumă crude, fierte, prăjite sau conservate. Este bogat în carotină şi vitaminele A1? B1? C şi K. A fost luat în cultură cu cel puţin 2000 ani î.e.n., azi fiind cultivat pe o scară largă, în numeroase soiuri ameliorate. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. Genul 325. ORLÂ Y A *) Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 58. Flori parţial unixesuate, mascule. Caliciu cu 5 dinţi minusculi. Petale foarte inegale, cele marginale radiante, de mai multe ori mai lungi decît cele interioare, bifidate aproape pînă la bază. Fruct oval eliptic, turtit dorsi-ventral, cu un perete despărţitor lat. Coaste principale slab dezvoltate, fiecare cu mai multe rînduri de sete, cele laterale deplasate pe faţa ventrală. Coaste secundare puternic dezvoltate, aproape aripate, fiecare cu 1—3 rînduri de aculei puternici, cu vîrful uncinat, cu baza uşor lăţită şi confluentă cu coasta ; coastele marginale foarte aproape de linia de atingere a semi-fructelor. Semifruct în secţiune transversală puternic turtit, sub cele 4 coaste secundare cu cîte un canal secretor, pe faţa ventrală cu 2 canale apropiate şi mai bine dezvoltate. Endosperm în secţiune, ± semilunar, cu uşoare adîncituri în dreptul canalelor secretoare. Carpofor bifurcat. Stile foarte lungi, de 4—5 ori mai lungi decît stilopodiul, cu stigmat uşor măciucat. Genul cuprinde 3 specii răspîndite în regiunea mediteraneană. O· grandiîlôra (L.) Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 58; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 182, tab. 14, fig. 1. - O. adpressa Simk. in MTK XV (1877-78) bbb. — Caucalis grandiflora L. Sp. pl. ed. I (1753) 240.— Exs. : FRE nr. 460.— Ic. : Pl. 55, fig. 2, 2 a, b. Θ—Θ. Rădăcină pivotantă, simplă, subţire. Tulpină glabră, brăzdată, înaltă de 10—80 cm, erectă, simplă sau ramificată aproape de la bază. Frunze cu peri rigizi şi disperşi pe nervuri, pe dos şi pe marginea laciniilor, cele inferioare lung peţiolate, cu 5—8 perechi de foliole, cele superioare sesile. Lacinii de ultimul ordin liniare, acute, late de cca 1 mm. Vagina frunzelor lat alb membranoasă, glabră, cea superioară adesea numai cu o lamina redusă. Umbelă 5 —12-radiată, cu radiile pe partea inferioară papilos aspre. Foliolele involucrului de obicei 5, ascuţite, ciliate, alb membranoase, aproape de lungimea radiilor. Involucele (3) 5 (8)-foliolate, asemănătoare cu cele ale involucrului, mai lungi decît pedicelii florali. Petale albe, lungi de (6) 8—13 (18) mm, foarte inegale ca lungime, cele de la marginea umbelei radiante, pînă la de 10 ori mai lungi decît celelalte, bifidate aproape pînă la bază. Fruct ovoidal, lung de (6) 7—8 mm şi lat de cca 5 mm. Coastele principale slab dezvoltate ; cele 3 dorsale cu mai multe rînduri de peri setiformi, cele 2 late- *) După numele botanistului I. Orlay, medic secretar al Academiei medico-chirurgicale din Moscova. 406 FLORA R.P.R. raie, la linia de atingere a semifructelor, acoperite cu peri setiformi mai rari şi mai scurţi. Coaste secundare cu 2—3 rînduri de aculei lungi de 1,5—2 mm, cu vîrful uncinat la maturitate. Stil lung de cca 2,5—3 mm. Carpofor bifurcat pînă la mijloc. — V—VII. Staţiunea. Fîneţe uscate, mai puţin în semănături, luminişuri de pădure, pe soluri argiloase şi calcaroase, în regiunea de cîmpie şi dealuri, mai ales în sudul ţării. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Turda şi Cluj (citate în literatură, dar astăzi dubioase). Reg. Aut. M. : Petelea (r. Reghin). Reg. Hunedoara : Deva, Hărău (r. Ilia) ; Băiţa (r. Brad) ; Călan, Govăşdia, Hunedoara (r. Hunedoara) ; V. Streiului, Sebeş pe Dl. Roşu (r. Sebeş); Petroşeni; Almaş (r. Orăştie). Reg. Stalin: Sighişoara; Ocna Sibiului, Guşteriţa Slimnic (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă) ; între Plavişeviţa şi Ogradena, Orşova, Băile Herculane la Prolaz (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Gura Văii, Schela Cladovei (r. T. Severin); Craiova; Segarcea; Caracal; Perişoru (r. Băileşti). Reg. Ploeşti: Crivina, Ploeşti, Valea Călugărească (r. Ploeşti) ; Băicoi (r. Cîmpina). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Chitila, Mogoşoaia şi Herăstrău; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Comana (r. Vidra). Reg. Piteşti: Slatina către Olt. Reg. Galaţi: Brăila; Galaţi; Focşani; Mţii Vrancei. Reg. Constanţa: Tulcea, Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Voineşti (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Caucaz. / Genul 326. ASTRODAUCUS*) Drude in Engl. et Prantl Pflzfam. III. 8 (1898) 156. Plantă bisanuală, cu tulpină dreaptă, ramificată. Frunze de mai multe ori penat sectate. Umbele multiradiate. Involucru lipsă sau rar cu 1—3 foliole. Involucele cu 5—18 foliole. Flori hermafrodite. Petale bilobate, cele marginale radiante. Fruct uşor turtit dorsiventral, cu coastele primare slab dezvoltate, acoperite cu ghimpişori. Valecule cu 1—2 rînduri de ghimpi, la vîrf ± stelaţi, glabri sau acoperiţi cu dinţişori mici şi îndreptaţi înapoi, la bază laţi şi uneori concrescuţi. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală, acestea din urmă înconjurate de ţesut mecanic. Endosperm în secţiune transversală în formă de seceră. Carpofor cilindric, pînă aproape de mijloc bifidat. Genul cuprinde 4 specii răspîndite din Europa de SE pînă în Persia. A. littoralis (M.B.) Drude in Engl. et Prantl Pflzfam. III. 8 (1898) 157 ; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 171. — Caucalis littoralis M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 208. —- Daucus Bessarabicus DC. Prodr. IV (1830) 210. — Ic.: PI. 71, fig. 1, 1 a, 1 b. ΘΘ. Rădăcină pivotantă, dreaptă, verticală. Tulpină erectă, înaltă de 30—65 cm, cilindrică, glabră, netedă, ramificată. Frunze 4—5-penat *) De la latinescul astrum = stea, şi daucus = morcov sălbatic. Planşa 71. — 1. Astrodaucus littoralis (Μ. B.) Drude, la. fruct mărit, lb. secţ. transversală a semifructului. PLANŞA 71 / UMBELLIFERAE 409 sectate, lat triunghiulare, spre vîrful tulpinii descrescente, cu vagina lungă, patulă, spre bază lăţită şi amplexicaulă, cu marginea membranoasă; cele inferioare ± lung peţiolate, cele superioare sesile. Segmentele de toate ordinele peţiolate. Lacinii de ultimul ordin liniare sau lat liniare, lungi de 2—8 mm, glabre. Umbele de obicei 8— 10-radiate (la exemplarele viguroase pînă la 19-radiate), cu radii egale, lungi de 4—5 cm. Involucru lipsă sau rar cu 1 — 3 foliole. Involucel i de lungimea florilor, cu 8—10 foliole alungit ovate, alb membranoase, des ciliate pe margini, cu o nervură puternică ce se prelungeşte în formă de aristă. Dinţii caliciului mici, triunghiular lanceolaţi. Petale albe, cele marginale radiante, lat obovat subrotunde, lungi de 2,5 mm, pînă la mijloc lobate, între lobi cu un lobuşor recurbat. Stil puţin mai lung decît stilopodiul. Ovar alb şi lung setiform păros. Fruct lung de 6—7 mm şi lat de 1,5 mm, prevăzut cu şiruri de spini alburiu gălbui, cu baza lată, aşezaţi pe coastele secundare; spinii piramidali, numai cu puţin mai lungi decît lăţimea feţei ventrale, la vîrf glochidiaţi, atît pe laturile lor cît şi între ei cu un şănţuleţ aproape pînă la vîrf. Coastele principale înguste şi scunde, puţin proeminente dintre cele secundare, 3 dorsale şi 2 pe marginile feţei ventrale, fiecare cu cîte o serie de spinişori rari, la vîrf cu peri lungi, divergenţi. Canale secretoare cîte 1 sub coastele secundare. Stil lung de 1,5 mm, divergent, puţin mai lung decît stilopodiul. Endosperm semicircular, scobit pe faţa ventrală. Carpofor bifidat pînă la mijloc. — VI—VII. Staţiunea. Pe nisipurile de pe litoralul Mării Negre. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa : Constanţa ; Techirghiol aproape de Tuzla, Agigea (r. Negru Vodă); Portiţa (r. Tulcea). Răsp. gen.: în jurul Mării Negre, Donul inferior, Çrimeea, pînă în Caucaz. Tribul III. C or i andr eae Koch in Nova Acta Acad. Leop. XII, I (1824) 82. Parenchimul din jurul carpoforului fără grupe de cristale. Semifruct ovat globulos, rar alungit, cu un strat sclerificat-lignificat sub epidermă. Genul CORLÎNDRUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 78], ed. V (1754) 124. Flori poligame (hermafrodite şi mascule). Caliciu evident, din 5 sepale. Petale obcordate, inegale. Fructe sferice, tari, cu semifructe strîns lipite, emis-ferice, cu faţa ventrală plană, în stare proaspătă netede, în stare uscată cu 5 coaste principale puţin evidente, în alternanţă cu 6 coaste secundare filiforme. Endosperm în formă de seceră. Stile alungite, pe stilopodiu conic. Carpofor bifidat aproape pînă la bază. Genul cuprinde 2 specii originare din partea de E a regiunii mediteraneane. *) De la cuvîntul grecesc kôris = ploşniţă, şi anison = ana&on, seminţele avînd oarecare asemănare cu anasonul şi întrucîtva cu miros de ploşniţe. 410 FLORA R.P.R. * C. sativum L. Sp. pl. ed. I (1753) 256; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 185. — Coriandru. — Kerti koriânder. — Garten-Koriander. — Kopuaimp no-ceBHoâ . — Ic. : Pl. 59, fig. 2, 2 a—d. O . Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină dreaptă, înaltă de 20—70 cm, cilindrică, fin brăzdată, ramificată mai adesea la partea superioară, glabră. Frunze verzi deschis, glabre, cele bazale peţiolate, întregi şi numai crenat incize sau trilobate, pînă la incomplect trifoliolate, sau simplu penat sectate, cu foliole rotunjit cuneate, pe margini inciz crenat dinţate; frunzele următoare 1—2-penat sectate, ± ovate, cu foliole puţine, cu baza cuneată, inegal penat lobate, pînă la penat sectate, cu lacinii late, obtuze, mucronate; frunzele de la mijlocul şi de la partea superioară a tulpinii sesile, pe vagine cu marginea membranoasă, 2—3-penat sectate, cu laciniile distanţate, liniare, aproape filiforme, cu nervura ± evidentă, marginea mai adesea întreagă şi vîrful acut, mucronat. Umbele lung pedunculate, de mărime mijlocie, 3-7-radiate, cu radii ± egale, lungi de cca 1,5—2 cm. Involucru lipsă sau neînsemnat unifoliat. Involucel cu 3 foliole, inserate unilateral, înguste, liniar subulate, terminate cu vîrf ascuţit. Umbelule cu flori numeroase. Dinţii caliciului triunghiular lanceolaţi pînă la liniari, inegali. Petale albe sau rozee, obovate, la floriW marginale evident radiante ; petala exterioară mare, lungă de 3—4 mm, simetrică, adînc bifidată, la mijloc cu un lobul îndoit spre interior; cele imediat învecinate nesimetric bifidate; cele interioare ± simetric şi puţin emarginate sau cu vîrful îndoit spre interior. Florile din interiorul umbelulei radiar simetrice (actinomorfe), cu petale mici, puţin emarginate. Fructe globuloase, late de cca 2—5 mm, gălbui sau bruniu negricioase. Stile şi stigmate capitate, de cca 2 mm, divaricate, de 2—3 ori mai lungi decît stilopodiul conic. Carpofor bifurcat, în jumătatea inferioară concrescut cu semifructele. — VI—VII. Cultivată şi sporadic sălbăticită. întrebuinţări. Planta, în afară de fructe, are un miros neplăcut, asemănător cu cel de la Bifora. Se cultivă pentru fructele cu miros plăcut şi pătrunzător, folosite în special la aromatizarea mîncărurilor şi mezelurilor. Fructele conţin 0,6—1% uleiuri eterice, din care o mare parte o formează coriandrolul, d. linalolul, cimolul, geraniolul, etc. Mai conţine şi cca 13% uleiuri grase, 10% amidon, vitamină G, zahăr, materii tanante, pectină, pentosan, furfurol, etc. Din ulei se obţine citralul (cu miros de lămîie), geraniolul (cu miros de trandafir) şi ionul (cu miros de viorele), etc., care se folosesc în industria parfu-murilor, precum şi la fabricarea lichiorurilor. Drogul are proprietăţi carminative, stimulente stomacale, diuretice şi excitante. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană de E. cultivat şi sălbăticit în toate continentele. Planşa 72. — 1, la. Laserpitium prutenicum L., lb. fruct mărit, lc. secţ. trans. a semifructului. — 2. Smyrnium perfoliatum L., 2a. rădăcina, 2b. fruct mărit, 2c. secţ. transv. a semifructului. PLANŞA 72 UM BELLIFERAE 413 Genul 327. B ί F O R A *) Hoffm. Gen. Umbell. ed. II (1816) 191. Flori poligame (hermafrodite şi mascule). Caliciu disparent. Petale albe, alungit obovate, unele radiante. Fructe de 2 ori mai late decît lungi, în formă de ochelari. Semifructe globuloase, netede, îngustîndu-se spre partea ventrală, invers ovate, cu suprafaţă fin tuberculată sau punctată. Coastele principale nu prea evidente, sub forma unor benzi puţin sub nivelul suprafeţei. Stratul mijlociu al pericarpului bine dezvoltat şi sclerificat, sub forma unei benzi întrerupte pe faţa ventrală (în partea superioară) de 2 orificii, de o parte şi de alta a carpoforului. Canalele secretoare la maturitatea fructului dispar. Endosperm relativ redus, în secţiune de forma unei seceri. Carpofor lamelar, bifidat aproape pînă la bază, în partea inferioară concrescut cu faţa ventrală a semifructelor. Genul cuprinde 4 specii. B. radians M.B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 233; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 202, tab. 17, fig. 2. — Coriandrum testiculatum Baumg., non L. — Iarbă puturoasă. — Poloskaszagu pakilincs. — Strahlen-Hohlsame. — EHcfcopa jiy^HcraH. — Exs. : FRE nr. 1304. — le.: Pl. 59, fig. 1, 1 a—c. Θ. Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină dreaptă, ramificată, înaltă de 15—60 cm, sulcată, glabră. Frunze glabre, 2—3-penat sectate (cele de la bază şi simplu penat sectate). Frunzele inferioare peţiolate, ± ovate, cu laciniile de ultimul ordin înghesuite, liniare, ascuţite, late de cca 1 mm ; cele superioare sesile, cu lacinii mai lungi, distanţate, îngust liniare sau filiforme. Vagina frunzelor îngustă, alungită, cu marginea membranoasă. Umbele de mărime mijlocie, 3—6-radiate, cu radii glabre, lungi pînă la 26 mm. Involucru lipsă sau unifoliat. Involucele din 2—3 foliole liniar subulate, mai scurte decît pedicelii florali. Flori hermafrodite şi mascule, cele marginale evident radiante, cu petale albe, lungi de 2—4 mm, adînc bifidate, cu lobi inegali, î n crestătură cu un lob mic, îndoit spre interior. Fructe mult mai late (6 mm) decît lungi (3 mm), la ambele capete adînc lat cordate. Semifructe aproape globuloase, la suprafaţă fin tuberculate sau netede, cu coastele principale puţin evidente, sub forma unor benzi. Stile cu stigmate capitate, cu mult mai lungi decît stilopodiul, la început erecte, apoi alipite de fruct. Carpoforul concrescut între feţele ventrale înguste ale semifructelor. Plantă cu miros neplăcut, penetrant şi persistent. —V—VII. Staţiunea. Prin semănături, la margini de vii. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Mţii Rodnei la poale spre Rodna (r. Năsăud) Bistriţa; Chiochiş (r. Beclean) ; Canciu (r. Dej); Gherla; Cluj şi împrejurimi, Apahida, Floreşti, Gordoş, Valea Florilor, Someşeni, Boj, Găianu (r. Cluj); Cheţani (r. Luduş); Crăeşti, Urmeniş (r. Sărmaş) ; Giumbrud (r. Aiud) ; Turda şi împrejurimi, Sănduleşti, *) De la cuvintele latine bis = de două ori, şi foris = deschidere, uşe, deoarece la comisura fructelor se găsesc 2 găuri. 414 FLORA R.P.R. Copăceni (r. Turda). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Sîngeorgiu de Mureş (r. Tg. Mureş) ; Reghin ; Remetea (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Feldioara, Sînpetru (r. Godlea) ; Mediaş; Sighişoara ; Rupea; Nocrich (r. Agnita); Săcădate, Bradu, Sibiu. Guşteriţa, Daia, Noul, Şura Mare şi Mică (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş); Orăştie; Deva. Reg. Oradea: Mt. Codru şi Muma la Dumbrăviţa (r. Beiuş) ; Şimand, Sîntana (r. Criş). Reg. Timişoara: Şiria, Mîsca (r. Arad); Sînandrei, Timişoara (r. Timişoara). Reg. Craiova: Preajba de Gîmp (r. Caracal). Reg. Ploeşti: Crivina (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti la gara Mogoşoaia. Reg. Constanţa: comună în Dobrogea (Prod.). Reg. Iaşi: între Frăsuleni şi Sorea (r. Iaşi). Obs. Planta apare uneori în masă prin semănături, depreciind recolta. Are un miros respingător, care adesea este purtat de vînt la mari distanţe. Răsp. gen.: în jurul Mării Mediterane şi Asia de SV. Tribul IV. S myr ni e a e Spreng. Anleit. ed. II. 1 (1818) 634, emend. Semifructe cu faţa ventrală foarte îngustă, la exterior rotund ovate. Genul 328. SMYRNIUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 81], ed. V (1754) 127. Rădăcina napiform îngroşată. Frunze 1—2-penat sectate sau întregi. Involucru şi involucel mai adesea lipsă. Fructe la maturitate aproape negre, mai late decît lungi, rotunjite, cordate la bază, turtite lateral, spre faţa ventrală mult îngustate, pe faţa dorsală cu (5) 3 coaste uneori uşor aripate. Stile scurte, la maturitate reflecte, de lungimea stilopodiului. Carpofor bifidat pînă la mijloc. în pericarp sub coaste, se află cîte un fascicul conducător, cu partea lemnoasă bine dezvoltată. Stratul intern al pericarpului subţire, cu numeroase canale secretoare. Endosperm în secţiune transversală de forma unei potcoave, cu capetele îndoite mult spre interior. Genul cuprinde 7 specii, răspîndite în jurul Mării Mediterane. S. perfoliâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 262; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 221, tab. 16, fig. 2. — Salată de pădure. — Sârga ozsalâta. — Gelbdolde. — cMHpHHH npOH3eHHOJiHCTHaH. — Exs. : FRE nr. 2258. — Ic.: Pl. 72, fig. 2, 2 a, b, c. ΘΘ. Rădăcină napiform îngroşată. Tulpină înaltă de 50—150 cm, ramificată în partea superioară, 2—4-muchiat aripată, aproape glabră ca şi restul plantei, păroasă la noduri. Frunze bazale peţiolate, cu vagină membranoasă, 1—2-ternat sectate, cu foliole ovate, adesea cordate, obtuze sau ascuţite, pe margini crenat serate pînă la lobate. Frunze superioare mari, sesile, ovate *) De la grecescul smyrna = smirnă referitor la planta cu miros asemănător cu al smirnei. Planşa 73. — 1. Danaa cornubiensis (Torn.) Burn., la. fruct mărit, lb. secţ. transv. a semifructului. — 2. Conium maculatum L., 2a. fruct mărit, 2b. secţ. ttransv. a semifructului. PLANŞA 73 UMBELLIFERAE 417 sau alungit ovate, uneori triunghiulare, întregi, crenate, rar alungite şi inegal dur dinţate, la bază rotunjite, adînc cordate sau triunghiular amplexicaule, cu lobii înconjurînd tulpina şi uneori suprapunîndu-se (de aici falsa denumire de perfoliatum). Umbele pedunculate sau sesile, 6—10-radiate, glabre. Involucru şi involucel lipsă. Dinţii caliciului disparenţi. Petale galbene verzui, obovate, emarginate, la mijloc cu un lob mic îndoit spre interior. Fructe lungi de cca 3—3,5 mm şi late de 5,5 mm, brun negricioase, lucitoare, neregulat zbîrcite, turtite lateral, cordate la bază. Semifructe ± globulos ovoidale, contrase spre faţa ventrală, pe faţa dorsală cu 3 coaste evidente, înguste, uneori uşor aripate. Stile divaricate, apoi reflecte, puţin mai lungi decît stilopodiul conic, lăţit şi ondulat în partea de jos. Carpofor bifidat pînă sub jumătate. — IV—VI. Staţiunea. Margini de păduri, păduri rărite, coaste cu tufărişuri. Răsp. în ţară: Reg. Raia Μ. : V. « Rév» lîngă Gavnic (r. Lăpuş). Reg. Aut. M.: Ghinari (r. Tg. Mureş). Reg. Oradea: pe dealurile şi pădurile din jurul Oradiei. Uileacu de 'Munte, Lăzăreni, D. Şimleu lîngă Băile Episcopeşti (r. Oradea) ; Peştere pe Mt. « Gsâkâny », Vadu Crişului (r. Aleşd) ; Arăneag (r. Ineu). Reg. Timişoara: Şiria (r. Arad) ; Băile Herculane (r. Orşova); Moldova Nouă. Reg. Craiova: Gura Văii (r. T. Severin). Reg, Galaţi: Greci, Nifon (r. Măcin). V ari abi 1 itatea speciei f. ki tai belii (DC.) Jâv. Magy. fl. (1925) 769. — S. perfoliatum Mill. β. Kitaibelii DG. Prodr. IV (1830) 247. —Frunze superioare alungite şi dur crenate. — Reg. Timişoara: în munţii Banatului (Heuff). Reg. Constanţa: Niculiţel, Mrea Gilic (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Nifon, Greci (r. Măcin). Răsp. gen.: Europa de S, regiunea mediteraneană. Genul 329. C ÔNIUM *) L. Sp. pl. ed. I (1753) 243. Flori hermafrodite sau poligame. Dinţii caliciului disparenţi. Petale egale, obovate, ± emarginate, la mijloc cu un lob mic îndoit spre interior. Fruct globulos ovoidal, uşor turtit lateral. Semifruct în secţiune evident 5-costat. Coastele obtuze şi adesea ondulate, între ele cu valecule bine dezvoltate; sub coaste cîte un fascicul conducător bine dezvoltat. Canalele secretoare la maturitate dispar. Endosperm adînc canaliculat pe faţa ventrală. Genul cuprinde 2 specii răspîndite în Eurasia. C. maculatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 243; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 225.-Cucută. — Foltosbürok. — Flecken-Schierling. — OMer iihthhctbih. — Ic· : PI. 73, fig. 2, 2 a, b. 0 — ΘΘ. Rădăcină pi votantă, mai adesea ramificată. Tulpină erectă, cilindrică, fin striată, fistuloasă, albăstrui pruinoasă, puternic ramificată, înaltă de 0,5—2,5 m, adesea roşietic bruniu pătată. Frunze uneori opuse sau *) De la grecescul konôs = ameţitor, învîrtitor, referitor la efectele toxice ale acestei plante ; numele plantei la Theophrastos şi Dioscorides. 27 - c. 507 418 FLORA R.P.R. verticilate cîte 3, mari, pînă la 50 cm lungime şi 40 cm lăţime, 2—4-penat sectate, triunghiular ovate, cu peţiol cilindric, canaliculat, cele superioare mai mici, mai puţin sectate, sesile pe vagina îngustă şi cu marginea alb membranoasă. Segmente de ultimul ordin ovat alungite, penat fidate pînă la penat sectate, cu lobii şi dinţii ovaţi sau ovat lanceolaţi, acuţi sau obtuziusculi, terminaţi brusc într-un mic ghimpe cartilaginos. Umbele foarte numeroase, de mărime mijlocie. Foliole involucrale numeroase, triunghiular lanceolate, ascuţite, cu marginea membranoasă, uşor dinţată, reflecte. Foliolele involu-celelor 3—6, mai scurte decît pedicelii florali, ovat lanceolate, la bază uşor concrescute, cu marginea îngust membranoasă. Petale radiante, cele exterioare lungi de cca 1,5 mm şi puţin mai late de 1 mm. Fruct ovoidal sau lat ovoidal, glabru, brun verzui suriu sau suriu verzui, lung de 3—4 mm şi cca tot atît de lat. Coastele principale ondulat crestate. Planta întreagă are un miros respingător de şoarici. — VI—VII. Staţiunea. Locuri ruderale, necultivate, ruini, marginea grădinilor, aşezări omeneşti, semănături; comună în întreaga ţară, pînă în regiunea montană. * V ari ab i 1 i tatea speciei var. typicum Bosp. ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1083. — f. aroma-ticum (Fouc. et Rotgès) Thell. l.c. — C. maculatum var. aromaticum Fouc. et Rotgès fide Thell. l.c. — întreaga plantă cu miros plăcut de păstîrnac. — Exs. : FRE nr. 2257. — Reg. Timişoara: pe marginea Canalului Bega. var. virido DC. Prodr. IV (1830) 243. — C. mac. a. immaculatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 275. — Tulpină mai înaltă, peste 2 m, aproape sau complect nemaculată. Segmentele frunzelor adesea mai înguste decît la tip. Foliolele involucelelor mai înguste şi mai lungi. — Reg. Stalin: Hamba, Slimnic, împreună cu tipul (r. Sibiu). întrebuinţări. Întreaga plantă este ± otrăvitoare, mai mult fructele şi mai puţin rădăcina. Socrate a murit prin otrăvire cu această plantă. Frunzele şi tulpina poartă în farmacie denumirea de «Herba Conii», iar fructele «Fructus Conii maculati». Coniina, alcaloidul principal, se găseşte în fructele verzi pînă la cca 1%, iar în cele mature cca 0,43%. Alcaloizii ce se mai găsesc în cucută sînt: conhidrina, pseudoconhidrina, metil-conina şi coniceina, ultima fiind foarte toxică. Planta mai conţine uleiuri, în fructe ajungînd pînă la 15%. Coniina acţionează asupra sistemului nervos cu efecte paralitice şi analgezice, iar în cantităţi mai mari produce paralizia centrilor nervoşi. Se întrebuinţează împotriva astmei şi tusei convulsive. Azi coniina are o mai largă întrebuinţare în medicina veterinară. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N, America şi Noua Zeelanda. Genul 330. PLEUROSPERMUM*) Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) VIII, in praefatio. Umbela mare, multiradiată, cu involucru şi involucel multifoliate. Flori poligame, cu petale egale, lat ovate pînă la obovate, întregi. Fruct alungit ovoidal, uşor turtit lateral. Semifruct cu 5 coaste proeminente, uneori ^ *) De la grecescul pleuro = coastă şi sperma = sămînţă, din cauză că fructele plantei au coaste proeminente. UMBELLIFERAE 419 aripate. Pericarp bine dezvoltat. Canale secretoare cîte 1 (rar 3) sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală. Endosperm pe faţa dorsală uşor unghiular, pe faţa ventrală puţin scobit. Carpofor bifurcat. Genul cuprinde 25 specii răspîndite în Eurasia. P. austriaeum (L.) Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) pag. X ; Fl. U.R.S.S., XVI (1950) 230. — Ligusticum austriaeum L. Sp. pl. ed. I (1753) 250. — Morcoveancă. — Borzamag. — Osterreichischer Rippensamen. — Pe6ponjiojţ-HHK aBCTpHCKHH. — Ic.: Pl. 74, fig. 1, 1 a—d. Θ Θ — 4. Rădăcină groasă, ramificată, gălbui bruniu negricioasă. Tulpină înaltă de 50—200 cm, erectă, în partea superioară ramificată, groasă, fistuloasă, ascuţit muchiată şi striată, pe striuri cu peri rari, scurţi. Frunze lucitoare, pe marginea segmentelor cu peri scurţi; cele bazale foarte marir lung peţiolate, triunghiular ovate, ternat 2—3-penat sectate. Segmentele exterioare de ordinul II evident mai mari şi mai adînc sectate decît cele interioare. Segmente de ultim ordin ovate pînă la alungit ovate, cu baza-cuneată, decurente pe rachisul secundar, spre bază inegal penat lobate, pînă la aproape penat sectate. Frunzele superioare mai mici, mai puţin sectate, sesile, cu vagină scurtă, pe margine membranoasă, aproape semi-amplexicaulă. Umbelă terminală mare, lată pînă la 20 cm, cu 12—20 radii lungi pînă la 15 cm; sub umbelă, în subţioara frunzelor superioare, se află cîteva umbelule lung pedunculate, care ajung la nivelul umbelulelor din umbela terminală. Radiile şi pedicelii florali scurt aspru albicios păroase-Involucru din foliole numeroase, reflecte, foliacee, ± lanceolate, simple sau bi-tri-fidate. Involucele din foliole numeroase, lanceolate, ± de lungimea pedicelilor florali, scurt păroase ca şi foliolele involucrului. Dinţii caliciului scurţi, laţi, triunghiulari. Petale albe, ovat lanceolate, lungi de cca 2,5—3 mmr pe faţa interioară papiloase. Fruct lung de 5 — 10 mm şi lat de cca 6 mmr bruniu deschis, mai scurt decît pedicelul, ovoidal, elipsoidal sau ± orbicular. Semifruct 5-costat, cu coaste uşor aripate şi ± ondulate. Stile filiforme, cu stigmat capitat, cca de 1,5 ori mai lungi decît stilopodiul conic sau uşor boltit. Carpofor filiform, bifidat pînă la bază. — VI—VII. Staţiunea. Margini de pădure, văi montane, chei, cu deosebire^ pe substrat calcaros, în regiunea montană şi subalpină. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Dl. Cornii, Corongiş, Poiana Cornejei şi Mt. Crăciunel (r. Năsăud) ; Prundu Bărgăului pe Mt. Heniu (r. Bistriţa) ; Cluj la Făget; în zăvoiul Arieşului între Turda şi Mihai Viteazu (r. Turda). Reg. Aut. M. \ Mţii Harghita în Cheile Vîrghişului şi pe V. « Nagyâg », Băile Homorod, Căpîlniţa, Lueta, Zetea (r. Odorhei) ; Joseni (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Mt. Tesla (r. Codlea) ; Mţii Făgăraşului (V. Bîlii, Arpaşu, Căprăreasa). Reg. Hunedoara: Mtii Retezatului pe V. Lăpuşnicului. Reg. Oradea: Mţii Bihorului pe Mt. Tărtăroaia, Stîna de Vale (r. Beiuş) ; Arăneag pe Mt. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: Anina (r. Oraviţa). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Podu Giurgiului în Cheia Gegiu şi Orzăneanca. Reg. Ploeşti: V. Dîmbovicioarei; Mţii Bucegi pe V. Peleşului şi V. Albă, Sinaia la Poiana Izvor, Buşteni la Urlătoare (r. Cîmpina). 27* 420 FLORA R.P.R. Y ari abi 1itatea speciei f. pubescens (Borb.) Borza Consp. fl. Rom. II (1947 — 49)198. — P. austr. var. pubescens Borb. in Akad. Kozl. XV (1878) 305. — Frunzele pe dos, pe nervuri, ± păroase. — Reg. Aut. Μ. : Ciumani pe Mt. « Délhegy », Borzont (r. Gheorghieni) ; Pîr. Vînăt lîngă Lueta (r. Odorhei). Reg. Bacău: V. Bicazului. Răsp. gen.: Europa centrală şi de E, Siberia. Genul 331. PBÂNGOS*) Lindl. in Quart. Journ. Sc. XIX (1825) 7. Flori hermafrodite, cu caliciu nedistinct. Petale galbene, obovate. Involucru şi involucel cu foliole numeroase. Fructe mari, alungite, ovoidale, puţin turtite lateral. Semifruct în secţiune transversală aproape circular, cu 5 coaste principale dezvoltate, uneori aripate şi ondulate, cele 2 laterale în prelungirea feţei ventrale. Pericarp foarte dezvoltat, spongios, compartimentat, cu canale secretoare mici şi numeroase. Endosperm cu marginea îndoită spre interior. Genul cuprinde 25 specii răspîndite în Eurasia. P. carinâta Gris. in litt. ad Janka (1872) ex Degen in TTK XXVIII PôtL (1896) 13. — P. ferulacea Auct. hung., non Lindl. — Exs. : FRE nr. 579 a, b ; FEAH nr. 2916. - Ic. : PI. 75, fig. 1 a-d. 2|-. Plantă în întregime glabră, cel mult foarte scurt păroasă. Tulpină înaltă pînă la 180 cm, striată, ramificată, cu ramuri opuse sau aparent subverticilate. Frunze mari, lungi de 50—80 cm, cele bazale lung peţiolate, cele superioare sesile, ovat triunghiulare, trifoliat 4—5-penat sectate, cu lacinii liniare setacee, lungi de 1,2—4,5 cm, uninervate, scurt mucronate. Umbele 8—12-radiate, mari, de cca 15 cm în diam., cu radii şi pçdiceli florali răzleţ şi foarte scurt setiform păroase. Involucrul şi involucelul din foliole liniar lanceolate. Umbelula cu pînă la 15 flori, dintre care puţine fertile. Caliciu disparent. Petale gălbui, eliptic cuneate, alungite, terminate cu un vîrf îndoit spre interior şi uşor răsucit. Fruct lung de 15—25 mm şi lat de 9 mm, uşor turtit dorsiventral. Semifruct cu 5 coaste relativ proeminente, pe faţa ventrală plan. Valecule late, aproape plane. Pericarp bine dezvoltat, spongios, 4-compartimentat. Canale secretoare mici, cîte 4 de fiecare compartiment al pericarp ului, înspre partea dorsală a semifructului- şi altele numeroase pe faţa ventrală a acestuia. Endosperm cu un mic jghiab pe faţa ventrală. *) Nume indian. Planşa 74. — 1. Pleurospermum austriacum (L.) Hoffm., la. frunză inferioară, lb. rădăcină, lc. fruct mărit, ld. secţ. transv. a semifructului. — 2. Falcaria sioides (Wib.) Aschers., 2a. frunză inferioară, 2b. fruct mărit, 2c. secţ. transv. a semifructului. PLANŞA 74 UMBELLIFERÀE 423 Carpofor bifidat pînă la bază. Stile lungi de 2 mm, uşor capitate, cca de lungimea stilopodiului lăţit. — V—VI. Staţiunea. Locuri stîncoase şi ierboase, aride. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: deasupra Dunării pe coastele dealurilor dintre Vîrciorova şi Gura Văii, în dreptul Porţilor de Fier (r. T. Severin) ; locul clasic. i___ Λ r ~ în R.P.R. Genul 332. CĂCHRYS*) L. ijrenui 332. ĂCCHRYS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 75], ed. V (1754) 117. Frunze 3—4-penat sectate, cu lacinii filiforme. Flori hermafrodite. Dinţii caliciului disparenţi. Petale ovate, cu vîrful îndoit spre interior. Fructe lat ovoidale, fin striate, cu coaste principale rotunjite, aproape nedistincte. Pericarp bine dezvoltat, spongios, compartimentat, cu canale secretoare mici, numeroase. Endosperm canaliculat în lung pe faţa ventrală. Genul cuprinde 22 de specii răspîndite în părţile sudice ale Europei şi Asiei. C. alpina M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 217; Fl. U.R.S.S. XVI (150) „ 257. - Ic. : Pl. 75, fig. 2, 2a, b, c. 4. întreaga plantă complect glabră. Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină înaltă de 60—100 cm, fin striată, ramificată mai mult în partea superioară. Frunze bazale mari, pînă la 40—50 cm lungime şi 50—60 cm lăţime, lat triunghiulare, ternat 3—4-penat sectate, cu lacinii de ultimul ordin filiforme, ± arcuite, lungi de 2,5—6 cm, terminate într-un mucron scurt. Frunze tulpinale la fel ca cele bazale, dar mai mici. Umbele mari, multiradiate, cu umbelule rămase uneori nedezvoltate. Involucru şi involucel din 3—5 foliole îngust lanceolate sau liniare, ascuţite. Petale galbene, ovate, cu vîrful ± drept sau îndoit spre interior. Fructe elipsoidale, lungi de 15 mm şi late de 8 mm, uşor turtite dorsiventral. Semifructe cu coaste nedistincte, rotunjite, pe faţa ventrală plane şi cu un jghiab longitudinal. Valecule sub forma unor uşoare depresiuni. Pericarp mult dezvoltat, spongios, cu 4—6 canale secretoare mici. Carpofor bifidat aproape pînă la bază. — VI-VII. Staţiunea. Coaste însorite, pietroase, împădurite. • Răsp. în ţară: Reg. Galaţi: între Măcin şi Greci pe Mt. Suluc. Răsp. gen.: Balcani, Grimeea. Genul 333. DĂNA A **) AII. Fl. pedem. II (1785) 34, tab. 63. — Physospermum Guss. in Mém. Soc. Méd. Paris (1782) 279. *) Numele unei plante din acest gen la grecii antici. **) Vezi nota de la pag. 424. 424 FLORA R.P.R. Flori poligame. Caliciu scurt 5-dinţat. Petale albe, obcordate, emarginate, la mijloc cu un lob îndoit spre interior. Fructe umflate, alungit ovoidale. Semifructe în secţiune transversală ± semicirculare, cu coaste foarte subţiri sau fără coaste. Endosperm în secţiune transversală în formă de potcoavă, scobit adînc pe partea ventrală. Carpofor liber, cu vîrf bifidat. Stile erecte apoi reflecte, cu mult mai lungi decît stilopodiul conic. Genul cuprinde 6 specii răspîndite în regiunea mediteraneană, Caucaz şi Asia centrală. D. cornubiensis (Torn.) Burnat Fl. Alp. mărit. IV (1906) 99. — Ligusticum cornubiense Torn. Cent, plant. II in Linn. Amoen. Acad. IV (1756) 310. — Physospermum aquilegifolium Koch Gen. Umbell. in Nov. Act. Acad. Leop. XII, 1 (1824) 34. — Exs. : FEAH nr. 2915 sub Physosp. - Ic.: PI. 73, fig. 1, la, b. 2J-. Rădăcina relativ groasa, de 5—10 mm în diam., strangulată, răsucită, în regiunea coletului acoperită cu resturi de vagine din anii precedenţi. Tulpină înaltă de 50—120 cm, erectă, subţire, uşor costată şi striată, glabră, ramificată de la mijloc sau în partea superioară, nefoliată, cel mult cu frunze reduse la vagină. Frunze bazale lung peţiolate, lat triunghiulare, lungi de 12 —17 cm ii late de 17 — 20 cm, de 2 ori ternat penat sectate. Segmente cuneat lat ovate, pînă la cuneat lanceolate, 3—5-penat sectate sau partite, cu lacinii numai spre vîrf lobate sau dinţate, cu dinţi terminaţi într-un mucron mic. Umbele cu 10—20 radii glabre, cea terminală de 5—8 cm în diametru, cele laterale mai mici. Involucru 5—7-foliat, cu foliole lanceolate, de obicei reflecte. Involucele cu 5—7 foliole lanceolat-liniare, mai scurte decît pedicelii florali. Petale albe, lungi de 1,5—1,8 mm, lat ovate, emarginate. Fructe de 3—4 mm lungime şi tot atît de late, lat ovate, pe faţa dorsală bombate, uşor turtite lateral, la bază cordate, închis brune sau negre, lucitoare, netede, cu coastele secundare puţin evidente. Stile reflecte, aproape de 3,5 ori mai lungi decît stilopodiul conic. Sămînţa la maturitate nelipită de pericarp. — V—VII. Staţiunea. Păduri, tufărişuri, coaste împădurite şi pietroase. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Plavişeviţa, Orşova pe Mt. Olimp şi « Ruşiava ». Reg. Constanţa: Hagieni lîngă lacul Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova aproape de Slobozia (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa de S. *) După numele lui Petru Martin Dana, medic şi profesor la Torino la sfîrşitul sec. XVIII, care a scris despre flora regiunii sale natale. Planşa 75. — 1. Prangos carinata Gris., la. frunză inferioară, lb. porţiune din tulpina inferioară, lc. fruct, ld; secţ. transv. a semifructului. — 2. Cachrys alpina M.B., 2a. frunză inferioară, 2b. fruct, 2c. secţ. transv. a semifructului. PLANŞA 75 UMBELLIFERAE 427 Tribul V. A m i n e a e Koch in Nov. Acta Acad. Leop. XII, 1 (1824) 114. Semifructe în secţiune transversală semicirculare, cu 5 coaste principale uniforme şi cu endosperm larg. Genul 334. BUPLÉURUM *) L. Sp. pl. ed. I (1753) 236. Plante glabre, cu frunze întregi. Flori hermafrodite, în umbele compuse, cu involucru şi involucele multifoliate (rar involucrul lipsă). Caliciu cu dinţi neînsemnaţi, foarte scurţi. Petale galbene, egale, ± orbiculare, neemarginate, cu vîrf îndoit spre interior. Fruct ± comprimat lateral. Semifruct 5-costat sau aproape neted, cu coastele filiforme sau ± aripate, cele secundare lipsă. Canale secretoare cîte (1) 2—3 (5) sub valecule şi 2—10 pe faţa ventrală. Suprafaţa fructului netedă, uneori granulată sau cu striaţiuni longitudinale verucoase. Endosperm semicircular, pe faţa ventrală plan sau uşor scobit. Genul cuprinde cca 150 de specii răspîndite pe tot globul. Determinarea speciilor 1 a Frunze tulpinale mijlocii şi superioare perfoliate. Involucru lipsă. Foliolele involucelelor rotunjite sau eliptice, mai lungi decît pedicelii florali. Plante anuale............................. 1. B. rotundifolium 1 b Frunze neperfoliate, cel mult adînc cordat amplexicaule. Involucru 1-multifoliat, numai excepţional lipseşte ............................. 2 2 a Frunzele superioare adînc cordat amplexicaule, cele bazale peţiolate 2. B. longiîolium 2 b Frunzele superioare nu sînt amplexicaule, cel mult cu baza rotunjită şi mai înguste, aproape cu nervaţiune paralelă ........................ 3 3 a Plante anuale, rar bisanuale. In timpul înfloririi frunzele bazale şi tulpi- nale de obicei uscate, cele superioare ± liniare....................... 4 3 b Plante perene .......................................................... 10 4 a Fructe des granulate, o,voidal globuloase. Umbelă cu 1—4 radii inegale. Frunze liniare sau liniar lanceolate, 1—3-nervate .... 3. B. tenuissimum 4 b Fructe netede, negranulate.............................................. 5 5 a Petale pe dos papilos scabre, cu marginea denticulat lacerată 4. B. asperuloides 5 b Petale pe dos netede.................................................... 6 6 a Foliolele involucrului şi ale involucelelor terminate în ariste lungi de 1—2 mm, galbene sau verzi gălbui ...................................... 7 6 b Foliolele involucrului şi ale involucelelor terminate cel mult cu un mucron foarte fin. Involucru mult mai scurt decît umbela............... 8 *) Derivat din cuvintele greceşti bus = bou, şi pleura = coastă, plămîn, adică plămînii boului, deoarece frunzele unora din specii seamănă cu coastele boului. 428 FLORA R.P.R. 7 a Fructe lungi de cca 1 mm. Foliolele involucelelor 3-nervate, cu toate nervurile penat ramificate ..................................... 5. B. veronense 7 b Fructe lungi de cca 3 mm, Foliolele involucelelor ± pelucide, 3-nervate, fără nervuri secundare ; rar cea din mijloc, sau foarte rar şi cele 2 laterale ramificate ...................................... 6. B. apieulatum 8 a Foliolele involucelelor mai scurte decît fructul matur sau de lungimea acestuia, cel mult la florile tinere puţin mai lungi. Fructe lungi de 3—5 (6) mm. Umbele de cele mai multe ori cu 2—3 radii. Frunze relativ late (—1,5 cm) ........................,.......... 7. B. praealtum 8 b Foliolele involucelelor totdeauna mai lungi decît fructul. Fruct lung de 1,5—2,5 mm. Frunze late de 2—7 mm...................................... 9 9 a Petale ± roşietice purpurii. Fructe negre brunii, de 2 ori mai lungi decît pedicelii. Umbele 1—4 (6)-radiate. Ramurile purtătoare de umbele virgate, de obicei alipite de tulpină .......................... 9. B. affine 9 b Petale galbene. Fructe suriu păroase, de 2 ori mai lungi decît pedicelul sau de lungimea acestuia. Umbele 4—6 radiate. Tulpină ± patent ramificată în partea superioară.......................... 8. B. pachnospermum 10 a Foliolele involucrale şi ale involucelelor îngust lanceolate sau subulate, ultimele numai cu puţin mai lungi decît florile............................ 11 10 b Foliolele involucrale şi ale involucelelor rotunjite sau alungite, adesea purpurii, ultimele mai lungi decît florile ......... 10. B. ranunculoides 11 a Frunze bazale şi tulpinale inferioare şi mijlocii cu lamină de obicei mai scurtă decît peţiolul, alungit spatulat falcate, ovate, ovat rotunjite, mai rar liniare ; cele superioare sesile, îngustate spre ambele capete. Tulpină ± patent abundent ramificată .... 12. B. falcatum 11 b Frunze bazale cu lamină de obicei mai lungă decît peţiolul, liniar lanceolată sau alungit spatulată, late de 5—10 mm; cele tulpinale mijlocii şi superioare cu baza laminei mai lată, amplexicaulă. Tulpină puţin ramificată .!..... 11. B. diversifolium 1. B. rotundiîôlium L. Sp. pl. ed. I (1753) 236; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 283. — Urechea iepurelui. — Kereklevelü buvâkfü. — Rundblăttriges Hasen-ohr. — BoJiojţyniKa KpyrjiojiHCTHafl. — Ic.: PI. 76. fig. 1, la, b. Θ. Rădăcină pivotantă, albicioasă, subţire, de obicei alungită, puţin ramificată. Tulpina înaltă de 15—75 (100) cm, erectă, cilindrică, fin striată, alburiu lucitoare sau purpuriu nuanţată, repetat bifurcat corimbiform ramificată, mai adesea în partea superioară, rar fără ramuri secundare. Frunze glaucescente, în stare uscată subţiri, coriacee, cele bazale şi tulpinale inferioare ± evident peţiolate sau aproape sesile, la maturitate aproape dispărute, amplexicaule, obovate, alungit lanceolate, obtuze, 7—15-nervate, cu nervurile secundare anastomozate, lungi de cca 7 cm, late de 2—3 cm; cele mijlocii Planşa 76. — 1. Bupleurum rotundifolium L., la. fruct mărit, lb. secţ. transv. a semifructului. — 2. B. tenuissimum L., 2a. fruct mărit, 2b. secţ. transv. a semifructului. — 3. B. longifolium ssp. vapincense (Vili.) Jâv., 3a. secţ. transv. a semifructului. PLANŞA 76 UMBELLIFERAE 431 şi superioare lungi de 8 cm şi late de 5 cm, perfoliate, spre vîrful tulpinii descrescente, eliptice, eliptic ovate, lat ovate sau alungit ovate, cu pînă la 15 nervuri, la vlrf rotunjite şi uşor mucronate; ultimele frunze de la vîrful tulpinii mici, ovate sau aproape rotunde, pînă la 25-nervate. Umbele mici, scurt pedunculate, lungi de 2—4 cm, 5—10 (15)-radiate, cu radii inegale, lungi de 5 — 15 mm. Involucru lipsă. Involucele 5—6 foliate, gălbui verzi, uşor coriacee şi transparente, la bază puţin concrescute, cele exterioare ovate, lat ovate, ovat rotunjite sau obovate, adesea oblice, acuminate sau cuspidate, 5—9-nervate. Umbelule cu 10—12 flori, cu pediceli inegali, mai lungi sau mai scurţi decît florile, la maturitate îngroşaţi şi ± de lungimea fructelor. Petale galbene, lungi de 0,5—0,75 mm şi late de cca 1 mm, aproape semicirculare, cu vîrful îndoit spre interior. Stilopodiu turtit, cu stile foarte scurte, reflecte. Fructe elipsoidal alungite, bruniu negricioase, lungi de 3—3,5 mm, pronunţat turtite lateral, cu coaste filiforme ;valecule la uscare cu 2—3 şanţuri. Semifructe pe partea dorsală semicilindrice, spre vîrf îngustate, cu pericarp subţire. Canalele secretoare la maturitatea fructului complect dispărute. Endosperm evident sulcat. — V—VII. Staţiunea. Prin semănături, vii, pe coaste stepice, în lungul căilor ferate, prin păduri rărite, de preferinţă pe soluri calcaroase şi marnoase. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1itatea speciei f. typicum Wolff Umbell. in Engl. Pflzreich. Heft 43 (1910) 42. — Frunze mijlocii şi superioare rotund eliptice sau ovate, aproape cu jumătate mai lungi decît late, la vîrf rotunjite. — Reg. Cluj: Bistriţa; Gheţani (r. Luduş); Budeşti (r. Sărmaş) ; între Someşeni şi Apahida, Fînaţele Clujului, Boju, Cojocna, Cordoş, Floreşti (r. Cluj). Reg. Aut. M. : Tg. Mureş pe Dl. Sf. Ana ; Odorhei. Reg. Stalin : Dumbrăveni la Chenchiş (r. Tîrnăveni) ; Şura Mare, Slimnic, Ruşciori (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Sebeş, Apoldu de Sus (r. Sebeş) ; Orăştie. Reg. Constanţa: între Agighiol şi V. Mîndrei. Reg. Iaşi: Lungani, Yoineşti, Aroneanu, Ezăreni, Uricani, Y. Ursu (r. Iaşi). f. oblongum Bornm. in Sched. (1893) ap. Wolff. 1. c. — Frunze mijlocii şi superioare lat alungit eliptice pînă la eliptice, de 2 —3 ori mai lungi decît late, la vîrf foarte obtuze. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Ploeşti: Păd. Brazi, Valea Călugărească (r. Ploeşti) ; Jugureni (r. Mizil) ; Sărăţeanca pe Dl. Dobrileşti (r. Buzău). Reg. Rucureşti: Brăneşti; Lehliu. Reg. Constanţa: Filimon Sîrbu (r. Tulcea) ; Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Măcin, Horia (r. Măcin) ; V. Bîrladului lîngă Salcia (r. Tecuci). Răsp. gen.: Europa, Asia de SV. 2. B. longifolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 237. - Ic.: PI. 76, fig. 2, 3 a sub ssp. 4 . Rădăcină pivotantă, uni- sau multicapitată, adesea la bază cu lăstari sterili. Tulpină erectă, uneori ascendentă, înaltă de 40—100 cm, albă verzuie sau albă purpurie, cilindrică, fin striată, fistuloasă, spre bază groasă pînă 432 FLORA R.P.R. la 7 mm, distanţat foliată, ramificată în partea superioară, mai rar în cea inferioară. Frunze subţiri, i pergamentoase, verzi sau verzi gălbui, cele bazale îngustate treptat sau brusc într-un peţiol lăţit, ^ aripat, de 2—4 ori mai lung decît lamina, la bază amplexicaul vaginat, cu lamina lungă pînă la 20 cm şi lată de 6 cm, ovată sau alungit ovată, lanceolată sau invers lanceolată, scurt acuminată, cu 7—11 nervuri ; frunze tulpinale inferioare peţiolate sau aproape sesile, asemănătoare celor inferioare, cele mijlocii şi superioare cu baza adînc cordat amplexicaulă, alungit liniare sau deasupra bazei brusc dilatate, lirate, lanceolat ovate sau lat ovate, pînă la rotunjite, cu vîrful obtuz sau scurt acut. Umbele relativ mari, 5—10-radiate, cu radii fin striate, pînă la 7 cm lungime, cele interioare erecte, mai scurte, cele exterioare mai lungi şi arcuite spre exterior. Involucru şi involucele subţiri, uneori verzi şi netransparente, alteori verzi gălbui sau gălbui şi semitrans-parente. Foliole involucrale 3—4 (6), inegale, obovate, lat lanceolate sau aproape circulare, obtuze sau brusc şi scurt acuminate, 5—11-palmat nervate şi evident anastomozate. Foliolele involucelelor 5—8, aproape circulare pînă la alungit lanceolate, ± ascuţite, obtuze sau rotunjite, la bază sau uneori aproape pînă la mijloc concrescute, 3—7-nervate, anastomozate. Pedicelii de 2—3 ori mai^ungi decît florile şi de aceeaşi lungime sau mai scurţi decît fructele. Petale lungi de 0,7—0,8 mm şi late de 1 — 1,3 mm, aproape rotunde sau invers lat triunghiulare, la vîrf îndoite spre interior. Fructe alungit eliptic liniare, brune sau negricioase, lungi de 4—5,5 mm şi late de cca 2—3 mm. Coaste evidente şi uşor aripate. Semifructe în secţiune transversală uşor turtite pe faţa ventrală, rotunjit 5-muchiate, sub coaste cu fascicule conducătoare bine dezvoltate. Canale secretoare cîte 2—3 sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală. Stile pe stilopodiu lăţit. Carpofor bifidat pînă la bază. — VI-VIII. Staţiunea. Păduri luminoase, margini de păduri, poieni, tufărişuri, stîncării înierbate, din regiunea montană şi subalpină. Răsp. în ţară: Specia tipică nu creşte la noi. V ari abi 1 itatea speciei ssp. Yapincénse (Vili.) Jâv. Magy. fl. (1925) 771. — B. vupincense Vili. Hist. pi. Dauph. II (1787) 573. — B. aureum Auct. rom. et hung., non Fisch. — B. longifolium Auct. transs., non L. — B. coloratum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 254. — Tulpină mai scundă. Frunze relativ mai înguste. Foliolele involucrului şi involucelelor ± violet colorate sau purpurii. — Endemică în Carpaţi. — Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, Pietriceaua, Gorongiş, Omu, Gemenea, Inău. Mţii Rarăului: Rarău, Pietrele Doamnei. Mţii Călimării. Mţii Giurgeului : Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsém ». Mţii Ciucaşului: Ciucaş, Planşa 77. — 1. Bupleurum diversifolium Roch., 1 a. rozetă bazală, 1 b. secţ. transv. a semifructului. — 2. B. asperuloides Heldr., 2 a. secţ. transv. a semifructului. — 3. B. apiculatum Friv., 3 a. secţ. transv. a semifructului. PLANŞA 77 28 - c. 507 / UMBELLIFERAE 43& Tesla. Mţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru. Mţii Bucegi: Bucşoiu, V. Jepilor, V. Urlă- toarei Mici, V. Albă. Mţii Bihorului: Mt. Mare, Piatra Vidolmului. Răsp. gen.: Europa centrală şi de E, Asia de N. 3. B. tenuissimum L. Sp. pl. ed. I (1753) 238; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 344, tab. 23, fig. 2. — B. junceum Baumg. non L. — Trachypleurum tenuissimum Rchb. ex Fuss. — Exs. : FRE nr. 819 a, b et 2560 sub subf. — Ic. : PI. 76, fig. 2, 2a, b. Θ . Plantă glabră, verde albăstruie. Rădăcină pivotantă, subţire, alburie. Tulpină dreaptă sau culcată, înaltă pînă la 75 cm, cilindrică sau muchiată, simplă sau ramificată de la bază. Ramuri ascendente, ± patent arcuite, de diferite lungimi, descrescînd spre vîrf. Frunze înguste, liniare sau liniar lanceolate, cele inferioare uşor peţiolate, cele superioare sesile, obtuziuscule sau acute, 1—3-nervate, cu nervuri aproape paralele, evidente pe faţa inferioară. Umbele mici, inegal 1—4 (5) -radiate, ± lung pedunculate, cele laterale aproape sesile. Involucru cu 3—5 foliole îngust liniare, ascuţite, 3-nervate, mult mai scurte decît ramurile umbelei. Foliolele involucelelor ± îngust liniare sau obovate, lanceolate şi obtuziuscule, pe margini şi pe nervuri mărunt serat denticulate, rar netede, mai lungi decît florile, rar mai scurte. Umbelule 1—5-flore, cu pediceli inegali, mai scurţi decît fructele. Petale galbene verzui, verzi albăstrui sau galbene purpurii, pe dos netede sau uşor papiloase, ± rotunde pînă la alungit ovate, lungi de cca 1,5 mm, cu vîrful îndoit înăuntru, retezat sau emarginat. Fructe lungi pînă la 2,5 mm, turtite lateral, globulos ovoidale, des mărunt tuberculate, ± evident costate, cu coaste uşor ondulate şi valecule mai întunecate. Stile scurte, divaricate, cca de lungimea stilopodiului turtit. Carpofor bifidat pînă la bază. Semi-fructe pe faţa dorsală ± triunghiular convexe, în secţiune transversală aproape circulare sau 5-muchiate. Canale secretoare vizibile sau ± şterse, sub valecule cîte 3—7, pe faţa ventrală 6—8. Endosperm pe faţa ventrală plan sau uşor scobit. — VIII—X. Staţiunea. Fîneţe şi păşuni puţin sărăturoase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Berchieş, Hăşdate (r. Turda). Reg. Oradea: Sîntandrei, între Oradea şi Săldăbagiu, Băile 1 mai, Rontău pe DI. Şimleului, Santău Mare (r. Oradea); Adea, Pilu (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad, Păd. Ciala, Glogovăţ, Horia, între Macea şi Şimand, V. Saca între Turnu şi Curtici (r. Arad) ; Pecica. Reg. Bucureşti : Urziceni, Bărbuleşti, Cotorca (r. Urziceni) ; Grădiştea spre Comana (r. Vidra). Reg. Galaţi: între Măcin şi Greci (r. Măcin). Reg. Iaşi: V. Bahluieţului aproape de Podu Iloaiei (r. Tg. Frumos) ; Aroneanu, Cucuteni, Iacobeni, Dorobanţu pe Pîr. Ciric (r. Iaşi) ; Raiu, Fîntînele pe V. Cioara (r. Vlădeni). V ari abi 1 itatea speciei var. salinum Fries (1828) ex Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1120. — B. tenuiss. var. genuinum Gren. et Godr. FI. Fr. I (1848) 723. — B. tenuiss. var. elatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 251. — Plantă erectă, zveltă, înaltă, de obicei bogat ramificată. Umbela 28* 436 FLORA R.P.R. terminală bine dezvoltată, cele laterale pauciîlore, scurt pedunculate sau aproape sesile. Foliolele involucelului liniar lanceolate, lung ascuţite. Canale secretoare ± şterse. — Reg. Stalin: Ocna Sibiului, Tălmaciu, Sibiu. Reg. Iaşi: V. Bahluieţului aproape de Podu Iloaiei (r. Tg. Frumos) ; Fîntînele pe V. Cioara (r. Vlădeni). f. longibracteătum (H. Wolff) Thell. in Hegi 1. c. — B. tenuiss. var. genuinum Godr. f. longibracteatum H. Wolff in Engl. Pflzreich Heft 43 (1910) 103. — Foliolele involucelelor lungi de 2 ori cît florile, evident mai lungi decît fructele. — Reg. Cluj : Fînaţele Clujului şi V. Caldă, Cojocna, Apahida, Dezrmr (r. Cluj); Băile Sărate Turda; Ocna Dejului, Unguraş pe V. Bonda (r. Dej). Reg. Aut. M.: Cristuru Secuiesc. Reg. Stalin: Tălmaciu, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva; Mercurea (r. Sebeş). Reg. Oradea: între Salontaşi Mărţihaz. Reg. Timişoara: Timişoara la Mehala şi Ronaţ ; Jebel (r. Ciacova). Reg. Constanţa: Techirghiol, Tuzla. Reg. Galaţi: Lacul Sărat lîngă Brăila; Măcin. f. oec. basiramôsum Bujor, in Bul. Grăd. Cluj XXIV (1944) 30. — Plantă erectă, virgată, scurt şi patent arcuit ramificată numai spre bază. — Reg. Bucureşti: Păd. Băneasa lîngă Bucureşti. f. breYibracteâtum (H. Wolff.) Thell. in Hegi 1. c. — B. tenuiss. var. genuinum f. brevibracteatum H. Wolff 1. c. — Foliolele involucelelor cca de lungimea umbelulei, pînă la de 2 ori mai scurte decît umbelula fructiferă. — Reg. Cluj : Lacul Puturos lîngă Apahida (r. Cluj). Reg. Stalin: Tiur (r. Tîrnăveni) ; Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa lîngă pod. f. nânum DC. in Lam. et DC. Fl. fr. IV, ed. III (1805) 350. — Plantă scundă, lungă de 3—10 cm, aproape culcată, cu ramuri scurte, subţiri, dese. Umbele foarte mici. — Reg. Craiova: Jiana Mare (r. Vînju Mare). Răsp. gen.: Europa, Persia, Africa de N. 4. B. asperulofdes Heldr. in Boiss. Diagn. III, sér. II, nr. 6 (1859) 76. — B. Sintenisianum Uechtr. in Kanitz PI. Rom. (1879—81) 207, in Add. — Ic. : PI. 77, fig. 2, 2a. Θ. Plantă verde albăstruie. Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină înaltă pînă la 80 cm, virgată, fin striată, ramificată pseudodihotomic de la bază sau mai adesea numai în partea superioară, cu ramuri subţiri şi scurte. Frunze liniare sau liniar lanceolate, ± alungite, cele inferioare îngustate în peţiol, acute, acuminate sau uşor obtuze, cu marginea scabră, ± 9-nervate, cele superioare 3-nervate, lungi de 10—15 cm şi late de 3—8 mm. Umbele numeroase, mici şi puţine, cele terminale cu pedunculi de 1—3 cm lungime, inegal (1) 2—3-radiate, 4-muchiate, cele laterale aproape sesile, dispuse racemiform, 1—3-radiate. Foliole involucrale 1—3, îngust lanceolate sau liniar subulate, 3-nervate, mai scurte decît radiile umbelei. Foliolele involucelelor asemănătoare cu precedentele, mai mici, 3-nervate, evident carenate, mai lungi decît florile scurt pedicelate, dar mai scurte decît fructele. Petale mici, galbene purpurii, aproape rotunde sau invers trapezoidale, cu vîrful îndoit spre interior, pe dos papilos scabre şi pe margini uşor crestat denticu- . Planşa 78. — 1. Bupleurum pachnospermum Pan5., 1 a. secţ. transv. a semifructului. — 2. B. affine Sadl., 2 a. floare mărită, 2 b. secţ. transv. a semifructului. — 3. B. veronense Turra, 3 a. o umbelulă. PLANŞA 78 UMBELLIFERAE 439 late. Fructe brunii, alungit elipsoidale, lungi de 2,25 mm şi late de 1,5 mm, cu coastele ± evidente, filiforme. Semifructe în secţiune transversală obtuz 5-muchiate. Canale secretoare cîte 3—4 sub valecule şi 4 pe faţa ventrală.— VIII-IX. Staţiunea. Coaste şi tufărişuri însorite, stepice. \ Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). Obs. După Wolff in Engl. Pflzreich. (1910) 99, planta noastră corespunde la var. strictum Fenzl in Tchihatch. As. Min. III, Bot. I (1866) 48. 5. B. veronénse Turra FI. ital. Prodr. (1780) 64. — B. aristatum Bartl. in Bartl. et Wendl. Beitr. (1824—25) 89. — Exs. : FRE nr. 661 sub B. arist. — Ic.: PI. 78, fig. 3, 3a. Θ. Rădăcină pivotantă, subţire, şerpuitoare. Tulpină erectă, flexuoasă, fin striată, înaltă pînă la 75 cm, ± pseudodihotomic ramificată de la bază sau numai de la mijloc. Frunze inferioare ± peţiolate, liniar lanceolate sau îngust liniare, acuminate, cele superioare proporţional mai mici şi mai lung acuminate. Inflorescenţa verde gălbuie sau gălbuie. Umbele ± adunate, 5—8-radiate, cu radii foarte inegale, subţiri, muchiate, lungi pînă la 2 cm. Foliole involucrale 4—5, verzi sau gălbui, lanceolate sau liniar lanceolate, scurte, ± lung aristate, la bază îngustate, cu marginea îngust membranoasă, foarte mărunt dinţată, 3—5-nervate, cel mult de lungimea ramurilor umbelei Foliolele involucelelor lungi de 5—8 mm şi late de 4—6 mm, gălbui, rar galbene verzui, semitransparente, lanceolate sau eliptic ovat lanceolate, la bază îngustate, la vîrf ± acuminate şi terminate într-o arista ± rigidă, de 4—6 ori mai scurtă decît foliola, pe margini îngust membranoase şi fin serulate, mai lungi decît florile, 3 (5)-nervate, cu nervuri penat ramificate, uneori anastomozate. Flori 8—15, cu pediceli egal de lungi. Petale galbene, mici, lungi de cca 1 mm, obovate, pe dos cu o dungă lată, galbenă purpurie, cu vîrful ± îndoit spre interior, îngustat şi emarginat. Fructe de 1,3—2 mm lungime şi late de 0,7—1,3 mm, negricioase, cu coaste filiforme. Semifructe în secţiune transversală rotunde, ± 5-muchiate, pe faţa ventrală plane. Canale secretoare mari. — VII—VIII. Staţiunea. Locuri pietroase sau argiloase. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Saligny (r. Medgidia). Răsp. gen.: Balcani, Transcaucazia. 6. B. apiculâtum Friv. in Flora XVIII (1835) 335. - Ic.: PI. 77, fig. 3, 3 a. — Exs. : FRE nr. 63. Θ. Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină dreaptă, înaltă de 30—60 cm, distanţat şi pseudodihotomic ramificată, cu ultimele ramificaţii subţiri. 440 FLORA R.P.R. Frunze inferioare îngust liniar lanceolate, i evident peţiolate, cele superioare mai mici, foarte înguste, sesile, 3—5-nervate. Umbele de mărime mijlocie, de 2—3 cm în diam., după înflorire adunate, 6—10 (15)-radiate, cu radii filiforme, foarte inegale, ± 4-muchiate, lungi pînă la 3 cm. Foliole involucrale 4—5, verzi gălbui, liniar lanceolate, spre bază îngustate, la vîrf lung aristate, pe margini îngust membranoase şi foarte fin dinţate, de 2—3 ori mai scurte decît lungimea radiilor umbelei. Foliolele involucelelor 5, de 6—8 mm lungime şi late de 2,5—4 mm, evident mai lungi decît florile, lat lanceolate, eliptice sau obovat lanceolate, la bază îngustate, acuminat aristate, în toiul înfloririi albe verzui, aproape transparente, rar distinct galbene, cu marginea fin dinţată, 3-nervate ; nervurile simple, rar cea din mijloc cu nervuri secundare. Umbelule cu 10—12 flori cu pediceli cca de lungimea florilor. Petale galbene sau aurii, mai rar albicioase, lungi de cca 1 mm, alungite, pe dos cu o nervură evidentă şi mai întunecată, ± dreptunghiular retezate, cu vîrful îndoit, la mijloc pronunţat îngustat, la capăt dilatat şi bidentat. Fructe alungite, lungi de cca 3 mm şi late de 1,25 mm, cu coaste foarte slabe, filiforme. Stile reflecte, puţin mai lungi decît stilopodiul turtit, ridicat peste fruct în forma unui guleraş. Semifructe în secţiune transversală ± rotunjit muchiate, cu un ,canal secretor sub valecule. Endosperm puternic scobit pe faţa ventrală. — VII—VIII. Staţiunea. Fîneţe, coaste pietroase însorite, tufărişuri rare. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Topolog (r. Hîrşova) ; Babadag, Jurilovca (r. Istria) ; Cernavodă, Saligny, Medgidia (r. Medgidia) ; Constanţa ; Cobadin, Mangalia (r. Negru Vodă) ; Tulcea. Răsp. gen.: Balcani. 7. B. praeâltum Nathh. Fl. monsp. (1756) 15. — B. junceum L. Sp. pl. ed. II (1762) 343. — Exs. : FRE nr. 2561 sub f. multifl. — Ic.: PI. 79, fig. 1, la, b. Θ. întreaga plantă pronunţat verde, foarte rar albăstrui verde. Rădă-cina pivotantă, subţire. Tulpină erectă*, înaltă pînă la 150 cm, cilindrică, fin striată, fistuloasă, mai adesea ramificată, cu ramuri alungite şi din nou ramificate, subţiri. Frunze graminiforme, pe dos uşor carenate, uşor falcate, îngust pînă la lat liniare, la bază îngustate brusc într-o vagină scurtă, ample-xicaulă, spre vîrf lung acuminate, în partea inferioară pînă la 19-nervată, spre vîrf cu puţine nervuri (3) ; frunze bazale lungi de 10—20 cm şi late de 3 — 12 mm, cele mijlocii adesea mai mari, descrescînd treptat spre vîrf. Umbele cu pedunculi relativ scurţi, cele terminale 3-radiate, cele laterale 2—-3-radiate ; radiile inegale, lungi de 1—6 cm, subţiri, 4-muchiate. Foliole involucrale inegale, 3—5-nervate, uneori concrescute la bază, îngust liniar lanceolate, lung acuminate şi foarte ascuţite, pînă la de 10 ori mai lungi decît radiile umbelei, mai rar aproape tot atît de lungi. Foliolele involuce- UMBELLIFERAK 441 lelor de obicei mai lungi decît florile, mult mai scurte decît lungimea fructului. Pedicelii florali cca de lungimea florilor, de 3—4 ori mai scurţi decît fructul sau cel mult cît jumătatea acestuia. Petale galbene aurii, invers trapezoidale, lungi de cca 3/4 mm şi late de 1 mm, cu vîrful îndoit spre interior, ajungînd pînă la 1/3 sau 1/2 petalei. Fructe lungi de 3 — 5 (6) mm, alungit elipsoidale sau alungit prismatice, uşor turtite lateral, brunii negricioase, la maturitate negre, cu coaste evidente, filiforme. Stile mici, divaricate, egale sau mai scurte decît stilopodiul lăţit. Semifructe în secţiune transversală 5-muchiate, pe faţa ventrală plane. Canalele secretoare lipsesc. Carpofor bifurcat aproape pînă la bază. — VII—IX. Staţiunea. Tufărişuri, păduri rărite, coaste pietroase, pe soluri calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Stana (r. Huedin) ; Beclean ; Turda, Mţii Rodnei. Reg. Timişoara: Cladova, Păuliş, Miniş, Ghioroc (r. Lipova) ; Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei, Porţile de Fier, Turnu Severin pe Dl. Buliga (r. T. Severin). Reg. Bucureşti: Comana spre Gîlnişte (r. Vidra). Reg. Iaşi: Iaşi la Văiluţa. V ari abi 1 itatea speciei var. wettsteinianum H. Wolff Umbell. in Engl. Pflzr. Heft 43 (1910) 81. — B. Gerardii Jacq., non alior. — Tulpină înaltă, puternică, cu frunze mai adesea alungite, lungi de 10—20 cm şi late de 5—12 mm. Umbela cu 3—4 (5) radii mai alungite. Foliolele involucelelor puţin mai lungi decît florile. — Reg. Timişoara: V. Gernei la Băile Herculane, Mt. Domogled, Mt. Ciorici şi sub Coronini (r. Orşova). Reg. Craiova: Porţile de Fier (r. T. Severin). Reg. Constanţa: Babadag; Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). f. multiflorum (Velen.) H. Wolff 1. c. 82. — B. multiflorum Velen. FI. bulg. (1891) 224. — Plantă bogat ramificată. Umbele foarte numeroase, de obicei 4-radiate, cu radii scurte, aproape egal de lungi, puţin mai lungi decît foliolele involucrului. — Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Răsp. gen.: Europa de S şi SE, Asia Mică, Caucaz. 8. B. pachnospérmum Pane. FI. princip. Serb. (1874) 329. — B. Gerardi Auct. p.p., non Jacq. — B. commutatum Auct. s.l., non Boiss. et Bal. — Ic. : PI. 78, fig. 1, la. Θ. întreaga plantă glaucă sau verde. Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină înaltă peste 80 cm, striată, ramificată mai mult în partea inferioară, cu ramuri distanţate şi ± patente, arcuite. Frunze liniare sau liniar lanceolate, ^lung acuminate, amplexicaule, lungi de 10—20 cm şi late de 3—6 mm, cele inferioare 9—11-nervate, cele superioare liniar setacee, trinervate. Umbelă terminală cu 3—6 radii inegale, cele laterale cu mai puţine radii. Foliole involu-crale liniar lanceolate, 5-nervate, puţin carenate, de 2—4 ori mai scurte decît radiile umbelei. Foliolele involucelelor carenate, cu 2 nervuri mai puţin evidente, de 2 ori mai lungi decît florile, iar la fructificare evident mai lungi. Umbe-lule cu 5—10 flori. Petale galbene, aproape rotunde sau invers trapezoidale, 442 FLORA R.P.R. boltite, cu o creastă lată şi cu vîrful îngustat, îndoit spre interior. Fructe lungi de 2—2,5 mm, îngust ovoid elipsoidale, la vîrf retezate, cu coaste evidente, filiforme, alungite, suriu pruinoase ; pediceli cît jumătate sau aproape de lungimea fructului. Stile reflecte, cca de lungimea stilopodiului lăţit. Semifructe în secţiune transversală rotundă, 5-muchiate. Canale secretoare cîte 1, mare, ^ub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm uşor scobit pe faţa ventrală şi în dreptul canalelor secretoare. — VII—IX. Staţiunea. Locuri uscate, stîncoase, mai rar în tufărişuri. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: Vîrciorovà (r. T. Severin). Reg. Iaşi: Gugeşti în Pad. Bodescu-Păscăloaia (r. Huşi). Răsp. gen.: Peninsula Balcanică. 9. B. affine Sadl. Fl. com. pest. I, ed. I (1825) 204; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 338, tab. 22, fig, 3. — B. Gerardi Auct. p.p., non Jacq. — B. brevira-diatum (Rchb.) Wettst. ex Jâv. Magy. fl. (1925) 772. — Exs. : FRE nr. 2562. - Ic. : PI. 78, fig. 2, 2a, b. Θ. Rădăcină pivotantă, subţire, uneori şerpuitoare. Tulpină erectă, înaltă pînă la 85 cm, striată, obişnuit ramificată de la mijloc, mai rar de la bază, cu ramuri scurte, erecte sau lungi şi patente. Frunze ± alipite de ramuri, liniare, la bază amplexicaule, lung acuminate, cele inferioare lungi pînă la 15 cm şi late de 3—5 mm, spre bază ± 9-nervate, spre vîrf 3-nervate, cele de la vîrful tulpinii aproape setacee. Umbelă terminală ± lung peduncu-lată, 3—8-radiată, cu radii foarte inegale; umbele laterale scurt pedunculate, unele aproape sesile, alipite de axă, rar răsfirate. Foliole involucrale 2—5, inegale, mai lungi decît florile, ± de lungimea fructelor, liniar lanceolate. lung acuminate, 3-nervate. Foliolele involucelelor uşor carenate, liniar lanceolate, trinervate, cu marginea îngust membranoasă şi puţin dinţată. Petale ± purpurii, lungi de cca 0,5 mm, pe dos cu nervura mediană mult îngroşată, invers triunghiular rotunjite, boltite, cu Vîrful îngustat, îndoit spre interior. Fructe de lungimea pedicelilor sau de 2 ori mai lungi, brun negricioase, lungi de 2—2,5 mm şi late de 1,5 mm, la vîrf retezate, cu coaste subţiri, filiforme. Stile scurte, pe stilopodiu turtit. Semifructe în secţiune tran-sersală 5-muchiate, cu pericarp ± gros. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm foarte uşor scobit pe faţa ventrală. — VII —IX. Staţiunea. Prin locuri însorite şi uscate, pajişti scunde, tufărişuri, stepe, păşuni şi pe lîngă drumuri. Rasp. în ţară: Reg. Cluj: Ţigăreni (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Stalin: Racoşu de Jos (r. Rupea) ; Bradu, Ocna Sibiului, Tălmaciu (r. Sibiu) ; Făgăraş. Reg. Hunedoara: Bărăbanţ (r. Alba Iulia), Reg* Oradea: Oradea prin vii, Odorhei, Rontău (r. Oradea) ; Sebiş pe stîncăriile Pleşa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Şemlac (r. Pecica) ; Cetatea Şoimuş, Miniş, Dl. Cladovei (r. Lipova). Reg. Craiova: Cîrcea (r. Craiova); Strehaia, Păd. Cerîngani pe Motru (r. Strehaia). Reg. Bucureşti: Periş, Mrea Căldăruşani la marginea Păd. Brînzeasca (r. Snagov). Reg. Iaşi: Uricani (r. Iaşi). UMBELLIFERAE 443 V ari abi 1 itatea speciei f. brachyradiâtum (Wettst.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1117. — B. breviradiatum var. brachyradiatum Wettst. in Bibi. Bot. V, Heft 2 (1892) 52. — Plantă erectă, cu ramuri de obicei drepte, scurte şi slab dezvoltate, laxe sau alipite. Frunzele de la subţioara ramurilor de lungimea ramurilor sau mai lungi. Umbelă terminală 3-5-radiată; cele laterale foarte scurt pedunculate, alipite ramurilor tulpinii, mai adesea pauciflore. Foliolele involucelelor evident mai lungi decît fructele. — Reg. Cluj : Cheia Turului (r. Turda). Reg. Stalin: Pasul Turnu Roşu (r. Sibiu). Reg. Bucureşti: Păd. Băneasa (r. Giurgiu); Buftea (r. Răcari). Reg. Constanţa: Jurilovca (r. Istria). Reg. Galaţi: Păd. Certeşti (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Focuri, Uricani, Bran (r. Iaşi). f. spârsum (Simk.) Thell. 1. c. — B. affine var sparsum Simk. in Term. füz. IX (1885) 31. — Tulpină ramificată în formă de paniculă, cu ramuri şi rămurele mai adesea subţiri, alungite, ± patente. Frunze bracteiforme, cît 1/4—1/2 din lungimea ramurilor sau mai scurte. Umbelă terminală lung pedunculată. — Reg. Cluj : Cheia Turului (r. Turda) ; Mţii Meseş. Reg. Constanţa: Valul lui Traian. Reg. Iaşi: Bran (r. Iaşi) ; Dumeşti (r. Negreşti). f. strictissimum (Schur) Thell. 1. c. — B. affine a. strictissimum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 251. — Ramuri şi rămurele erecte, strîns alipite. — Reg. Hunedoara: Bărăbanţ (r. Alba). f. stribrnyi Wolff in Engl. Pflzr. Heft 43 (1910) 98. — Tulpină foarte ramificată de la bază, cu ramuri patente, alungite, spre vîrf cu ramificaţii puţine şi scurte. Umbelă cu puţine radii. — Reg. Bucureşti: Păd. Băneasa (r. Giurgiu). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia Mică, Caucaz. 10. B. ranunculoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 237. — Ic. : Pl. 27, fig. 3, 3a, b. 2J-. Plantă glabră, verde sau rareori verde albăstruie. Rizom uni- sau multicapitat, cu resturi de frunze din anul precedent. Tulpină solitară, înaltă de 5 — 60 cm. Frunze bazale în rozetă, ± îndesuite, foarte variabile, îngust lanceolate sau aproape liniare, ± peţiolate sau îngustate în formă de peţiol, plane sau cu marginea ± involută sau uşor îndoită, cu nervuri puţine; frunze superioare cu baza lăţită şi i cordat amplexicaulă, ovate sau îngust lanceolate, 15—21-nervate. Umbele 3 —15-radiate. Involucru cu 2—4 (6) foliole asemănătoare frunzelor tulpinale. Involucele cu 5 (rar 7—9) foliole adesea purpurii, verzui gălbui sau gălbui, ca şi involucrul. Petale gălbui sau roşietice, invers triunghiulare sau semicirculare, lungi de 1,25—1,50 mm, cu o prelungire aproape pătrată, îndoită spre interior. Fruct elipsoidal, lung de 2,5—3 mm şi lat de 1,5 mm, brun negricios, cca de lungimea pedice-lului, cu coaste evidente, filiforme sau uşor aripate. Stile reflecte, puţin mai scurte decît stilopodiul conic lăţit. Pericarp în dreptul coastelor cu fascicule conducătoare. Canale secretoare cîte 1 (2) sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm obtuz 5-unghiular, aproape plan pe faţa ventrală. — VII-VIII. Staţiunea. Pe stîncării înierbate din etajul alpin şi subalpin, mai ales pe substrat calcaros. 444 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Piatra Rea. Mţii Bîrsei: Piatra Mare. Mţii Bucegi: Caraiman, Coştila, Jepii Mari. Mţii Făgăraşului: V. Zîrnei. Variabilitatea speciei var. burserianum (Willd.) Briq. Monogr. Bupl. Alp. mărit. (1897) 81. — B. burse-rianum Willd. Enum. Hort. Berol. Suppl. (1813) 14, n. nud.— B. ranunculoides var. orbiculatum Borb. in ÔBZ XLI (1891) 421. — Foliole involucrale ovate, la bază foarte lăţite, la vîrf ± scurt acuminate sau obtuze. — Mţii Bucegi: Caraiman. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. 11. B. diversifolium Roch. PI. Ban. rar. (1828) 68, tab. XXVIII, fig. 57. ex errore sub B. heterophyllo. — B. baldense Baumg., Simk., non Host.— B. caricifolium Baumg., Fuss. non Willd. — B. caricinum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 252. - Exs. : FRE nr. 660; FEAH nr. 621, I —II. - Ic.: PI. 77, fig. 1, la, b; Roch. Pl. Ban. rar. l.c. Ά. Rizom pivotant, oblic, ramificat, pluricapitat, acoperit în partea de sus cu resturile peţiolilor din anii trecuţi. Tulpină glabră, sulcat striată, înaltă pînă la 75 cm, simplă, mai adesea ramificată numai în partea superioara. Frunze cu marginea albă, cartilaginoasă, cele bazale cu lamina de obicei mai lungă decît peţiolul, alungit liniar lanceolate sau alungit spatulate, slab ascuţite sau obtuze, late de 5—10 mm; frunzele mijlocii şi superioare îngust sau lat lanceolate, ± falciforme, cu baza lăţită, amplexicaulă, ± mai lungi decît internodiile, ascuţite sau cuspidate, lungi pînă la 20 cm şi late de (3) 10—30 mm, cu cca 15—25 nervuri paralele proeminente; cele de la vîrful tulpinii asemănătoare, dar mai scurte. Lăstarii tineri cu frunze de obicei puternic alungite, cu peţioli pînă la 30 cm lungime şi 10—15 cm lăţime. Umbele evident peţiolate, 5—25-radiate. Involucru de obicei cu 1—5 foliole inegale, lanceolate, acuminate, mult mai scurte decît radiile umbelei. Involucel cu 4—7 foliole lanceolat subulate, acuminat aristate, 3-5-nervate, mai lungi decît florile, de obicei nedepăşind fructele. Petale galbene, mici, de cca 0,5 mm, aproape rotunde, cu vîrful îngustat în formă de lob îndoit spre interior. Fructe de cca 4 mm lungime, cu coaste evident îngust aripate, albicioase şi cu valecule brunii închise. Canale secretoare cîte 3 sub valecule şi 4—8 pe faţa ventrală. Stile divaricate, puţin mai lungi decît stilopodiul lăţit şi uşor răsfrînt. Carpofor bifidat pînă la bază. — VII—VIII. Staţiunea. Prin păşunile şi pe brînele din etajul alpin şi subalpin. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Crăciunel, Corongiş, Gemenea, Rotunda, Inău. Mţii Bistriţei: Ceahlău pe Panaghia şi Toaca. Mţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. « ôcsém ». Mţii Birsei: Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Caraiman, Planşa 79. — 1. Bupleurum praealtum Nathhorst, 1 a fruct mărit, 1 b. secţ. transv. a semifructului. — 2. B. falcatum L., 2 a. fruct mărit, 2 b. secţ. transv. a semifructului. — 3. B. fale. f. subfalcatum (Schur). PLANŞA 79 UMBELLIFERAE 447 Jepii Mici, Jepii Mari, Y. Jepilor, Colţii lui Barbes, V. Izvorul Dorului, Y. Horoabei, Y. Babei, V. Cerbului sub Yf. Omu. Mţii Făgăraşului: Breaza, V. Zîrnei, Moldovanu, Capra Budei, Rîiosu pe Lespezi, Oticu. Mţii Sibiului: Vf. Şarpelui. Mţii Sebeşului: V. Sebeşului pe stîncării la Tău. Mţii Retezatului: Faţa Fetii, Zănoguţa, între Drăgşanu şi Comandău, Yf. Gropiţa, Mt. Borăscu aproape de Stîna Galbena. Mţii Paringului. Mţii Ţarcu-Godeanu : Mt. Ţarcu aproape de Cascada Bistrei. Mţii Bihorului: Bohodei. Răsp. gen.: Carpaţii din R.P.R. şi Peninsula Balcanică. 12. B. falcâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 237; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 310. - Exs. : FRE nr. 659. - Ic. : Pl. 79, fig. 2, 2a, b. 4 (rar monocarpică). Rizom pivotant, ramificat, multicapitat. Tulpină la bază lignificată, ± îngroşată, înaltă pînă la 1 m (foarte rar pînă la 2 m), flexuoasă, ramificată şi foliată. Frunzele ± coriacee, pe margini cu o tivi-tură îngustă, albă, ca formă şi mărime foarte variabile ; cele bazale şi tulpinale inferioare cu lamina de obicei mai scurtă decît peţiolul, de la lat ovate sau ovat rotunjite pînă la lanceolate sau liniare, ± falcate, îngustate în peţiol ; cele superioare cu baza îngustată, sesile, lanceolate pînă la liniare, descrescînd treptat. Nervaţiunea aproape paralelă sau la frunzele superioare ± palmată. Umbele de obicei bogate, 5—15-radiate. Involucru cu 1—3 foliole inegale, puţin nervate* totdeauna cu mult mai scurte decît radiile umbelei. Involu-cele cu 5 foliole liniar lanceolate, ascuţite, puţin aristate, 3—5-nervate, evident mai lungi decît florile, dar ± de lungimea fructelor. Fructe foarte variabile, lungi de 3—5 mm, în general alungit elipsoidale, cu coaste filiforme sau îngroşat filiforme, rar uşor aripate. Canale secretoare cîte 1—6 sub valecule şi 2—10 pe faţa ventrală. Endosperm aproape rotunjit, 5-muchiat. — VII—X. Staţiunea. Prin tufărişuri, păduri rărite, locuri stîncoase, coaste, din regiunea de cîmpie pînă în zona alpină. Răsp. în ţară: Reg. Baia M. : Cărei în împrejurimi. Reg. Cluj : Dl. Corobei pe coaste (r. Gherla) ; Dealurile Zau şi Bota (r. Luduş) ; Budeşti şi Balda pe fînaţe (r. Sărmaş) ; Cluj la Făget, Măcău (r. Cluj) ; Stana (r. Huedin) ; Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsém » (r. Ciuc) ; Reghin; între Topliţa şi Deda (r. Topliţa). Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului în Crăpătură, Sînpetru (r. Codlea) ; Bradu, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Cacoviţa, Petreşti (r. Sebeş). Reg. Oradea: Oradea în împrejurimi şi pe malul Crişului. Reg. Timişoara: în Banat pe coline montane (Heuffel). Reg. Craiova: Baia de Fier (r. Novaci) ; Mrea Bistriţa, Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Ploeşti: Bîsceni în Mţii Buzăului (r. Cislău) ; Mţii Bucegi pe V. Jepilor (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica şi Dl. Cozla (r. P. Neamţ) ; Mt. Ceahlău. Reg. Iaşi: coline aride lîngă Iaşi. Y ari abi 1 itatea speciei var. genùinum Briq. Monogr. Bupl. Alp. mărit. (1897) 92. — Frunze bazale lanceolate pînă la aproape rotunde, evident peţiolate, ± grupate în rozetă, scurt acuminate, cele superioare lanceolate. Foliole involucrale 2—3, liniare sau liniar lanceolate, inegale. Fructe lungi de 3 — 3,75 mm, cu coastele filiforme, îngrpşate sau uşor aripate. — Reg. Iaşi : Vînători pe Dl. Frasin (r. Iaşi). 448 FLORA R.P.R. f. elongâtum Briq. Monogr. 1. c. — B. falc. c. variifolium Schur Enum. pl. Transs. (1866) 253. — Frunze bazale lanceolate sau alungit lanceolate, adesea falcate, treptat îngustate într-un peţiol lung, cele mijlocii alungit spatulate sau liniar lanceolate, descrescînd spre umbele. — Reg. Cluj : Ganciu, Ocna Dejului (r. Dej) ; Chiochiş(r. Beclean) ; Năsăud; Jucu de Jos, Măguri pe Dl. Mărişel, Cluj (la Fînaţe, Făget şi pe Dl. Lomb) ; Dl. Ciuha lîngă Apahida (r. Cluj) ; Băile Sărate Turda, Luncani (r. Turda) ; Grindeni, Hădăreni (r. Luduş); Ocna-Mureş (r. Aiud) ; Teaca (r. Bistriţa). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Sovata {r. Sîng. de Pădure) ; Mereşti pe Dl. « Nagymâl », Odorhei (r. Odorhei) ; Mureş Izvor (r. Gheorgheni) ; Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). Reg. Stalin : Or. Stalin pe Tîmpa, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea) ; Sibiu, Guşteriţa, Noul, Şura Mare, Ocna Sibiului, Tălmaciu, Bradu (r. Sibiu) ; Biertan (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Craiova: Vîrciorova, T. Severin (r. T. Severin); Polovraci (r. Novaci). Reg. Piteşti: Rucăr (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Brînele Coştilei, V. Albă şi V. Coştilei, Buşteni, Sinaia, Cîmpina (r. Cîmpina) ; Mizil pe Dl. Tohanilor (r. Mizil). Reg. Bacău : Cheile Barnarului, Mt. Ceahlău (r. Ceahlău) ; Piatra Neamţ pe Dl. Cozla, Roznov, Bisericani (r. P. Neamţ) ; Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna). Reg. Suceava: Broşteni pe V. Neagra (r. V. Dornei) ; Găureni (r. Suceava) ; Mt. Eva lîngă Pojorîta (r. Cîmpulung) ; Antoceni, Fălticeni în Păd. Huşilor, Satu Nou (r. Fălticeni). f. pusillum (Schur). — B. falc. a. pusillum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 253. — Plantă mică, înaltă de 5—10 cm. Frunze foarte scurte. Umbele puţine, cu radii scurte. — Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa; Mţii Făgăraşului. f. petiolâre (Lapeyr.) H. Wolff 1. c. 130. — B. petiolare Lapeyr. Hist. abr. pl. Pyr. (1813) 141. — Bş falc. d. dilatatum Schur Enum. 1. c. — Frunze bazale lat obovate pînă la ovat rotunjite, cu lamina de cca 4x5 cm, cele tulpinale lat lanceolate sau spatulate, .scurt peţiolate. — Reg. Cluj: Luna de Jos, Fundătura (r. Gherla); Hăşmaşu Ciceului (r. Beclean) ; Cluj la Fînaţe şi Cetăţuia; Mţii Meseş; Aiud pe coline. Reg. Aut. M.: Odorhei. Reg. Stalin : Noul, Guşteriţa, Şura Mare (r. Sibiu) ; Dl. Bolnoc lîngă Săcele, Cheile Rîşnoavei, Mt. Postăvaru (r. Codlea). Reg. Ploeşti: V. Dîmbovicioarei; Mţii Bucegi (V. Jepilor, Caraiman) ; Sinaia la Poiana Stînei (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mţii Slănicului (r. Teleajen). var. cernuum (Ten.) Arcang. Comp. fl. ital. II (1894) 590. — B. cernuum Ten. Cat. hort. Neap. App. I (1815) 38. — B. exaltatum Schur in Verh. SYN X (1859) 169, non M. B. — B. subfalcatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 253, p.p. — B. falc. b. linia-riaefolium Schur 1. c. — Frunze bazale alungite, îngust lanceolate sau îngust spatulate, mai rar aproape liniare, 5—7-nervate, cele superioare înguste, adesea falcate. Umbele 4 —10-radiate. Foliolele involucelelor liniar lanceolate, ascuţite. Fructe de cca 4 mm lungime, cu coaste puţin aripate. Canale secretoare cîte 2 — 4 sub valecule şi 4—6 pe faţa ventrală. — Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Sf. Gheorghe şi la Făget, Cojocna, Corpadea (r. Cluj); Cheţani (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Pasul Ghimeş, Mt. « Ocsém » (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi: Caraiman, Galbinările Coştilei, Y. Ciubotea, Jepii Mici (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. f. subfalcatum (Schur). — B. subfalcatum Schur Enum. 1. c. p.p. — B. transsil· vanicum Schur Enum. 1. c·. — Exs.: FHE nr. 765. — Ic.2 Pl. 79, fig. 3. — Frunze bazale ± în rozete, ± liniare sau liniar lanceolate. Plantă scundă. — Reg. Aut. M.: Mţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Piatra Singuratică, Mt. Vit, Mt. «Ocsém » (r. Ciuc); Lacul Roşu (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului pe Negoiu. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi (Caraiman, Y. Babei), Sinaia sub Poiana Stînei (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mt. Suhardu, Mt. Surduc, Cheile Bicazului (r. P. Neamţ) ; Mt. Ceahlău pe Ocolişu Mare şi spre Panaghia (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Mt. Eva (r. Cîmpulung); Broşteni (r. Vatra Dornei). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia. UMBELLIFERAE 449 Genul 335. APIUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 83], ed. V (1754) 128. Frunze 1—2-penat sectate. Umbele terminale sau opuse frunzelor. Caliciu cu dinţişori foarte mici. Flori hermafrodite, cu petale mici, ovate, emarginate şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Fruct uşor turtit lateral. Semifructe evident costate, obtuz 5-muchiate, cu muchii uniforme. Canale secretoare mari, cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endocarp pe faţa ventrală plană. Genul cuprinde cca 20 specii, răspîndite pe tot globul. Determinarea speciilor 1 a Involucrul şi involucelele lipsesc. Frunze 1—2-penat sectate 1. A. graveolens 1 b Involucru mai adesea 1—6-foliat. Plante de mlaştini. Frunze simplu penat sectate .......................................................2 2 a Umbele lung pedunculate. Tulpină prostrată, înrădăcinată la fiecare nod. Fruct lung de cel mult 1 mm.....................·....3. A. repens 2 b Umbele laterale sesile sau scurt pedunculate. Tulpină dreaptă sau ascendentă. Fruct lung de 1,5 mm.......................... 2. A. nodiîlorum 1. A. graveolens L. Sp. pl. ed. I (1753) 264; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 371. — Ţelină. — Kerti celler. — Echter Sellerie. — Cejn>ÆepeH naxymiH. — Pl. 68, fig. 3, 3a—c. ΘΘ. întreaga plantă glabră. Rădăcină pivotantă, ramificată, în anul al doilea lignificată (la varietatea cultivată mult îngroşată şi cărnoasă). Tulpină înaltă de 30—100 cm, multicostată şi striată, ± fistuloasă, foarte ramificată. Frunze lucitoare, verzi întunecate; frunzele bazale timpurii dublu ternate, cele mai tîrzii (ca şi cele tulpinale inferioare) penat sectate. Segmentele de ordinul I ale frunzelor inferioare aproape rotunjite sau romboidale, 3-lobate pînă la sectate, la bază aproape trunchiate, cu lacinii de ultimul ordin late, ± romboidale, inciz dinţate, obtuze şi scurt mucronate. Segmentele frunzelor tulpinale cuneate, ± adînc fidate, cu lacinii acute, la vîrf mucronate ; segmentele frunzelor superioare 3-lobate sau 3-sectate sau lanceolate şi întregi. Umbele foarte numeroase, mici, unele terminale, altele aparent opuse frunzelor, scurt pedunculate sau sesile, fără involucru şi involucel. Petale albe, rar uşor gălbui sau verzui, lungi de cca 0,5 mm, obovate, uşor emarginate, la mijloc cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe mici, cu puţin mai late decît lungi, aproape orbiculare, turtite lateral, la ambele capete uşor cordate. Semifructe aproape semicirculare, cu 5 coaste obtuz muchiate, egal dezvoltate, cele marginale situate în planul feţei ventrale. Canale secretoare cîte *) Numele unei umbelifere la Horatius, Plinius, Theophrastos şi Dioscorides, derivat din cuvîntul âpion == cap, deoarece triumfătorii antici erau încoronaţi cu această plantă. 29 - c. 507 460 FLORA R.P.R. 1 In dreptul valeculelor şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm aproape plan pe faţa ventrală, pe cea dorsală boltit. Carpofor filiform, întreg, uşor crestat la vîrf. Stile mici, ± reflecte, de cca 1—5 ori mai lungi decît stilopodiul turtit. ~ VII-VIII. în stare spontană este răspîndită în locurile sărăturoase, aproape de litoralul Mării Negre. Frecvent cultivată şi adesea sălbăticită din culturi. Variabilitat'ea speciei vai\ silvéstre Presl ap. Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1143. — ^4. grav. var. palustre Ehrh. ex Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) sec. Thell. 1. c. — Rădăcină pivotantă, subţire, tare, pronunţat amăruie. Peţiol relativ scurt, subţire, nesuculent. — Constituie forma sălbatică. — Reg. Constanţa: Mangalia, Agigea, Tuzla, Vasile Roaită (r. Negru Vodă); Constanţa la Mamaia; Medgidia; Sulina, Sf. Gheorghe în Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Fălticeni la Lacul Ciolsacilor. var. rapâceum (Mill.) DC. Prodr. IV (1830) 101.— A. rap. Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 6.— Rădăcină groasă, bulbiformă, ± sferică, pînă la cca 20 cm în diametru, în interior uneori goală, spre bază cu rădăcini numeroase, cărnoase. Rizoderma brunie sau gălbuie, albă sau uneori vărgată cu roşu. — Varietate cultivată pentru rădăcina şi frunzele sale. -X* var. dùlce (Mill.) Pers. Syn. I (1805) sec. Thell. 1. c. 1144.-^4. dulce Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4. — Rădăcină subţire, pivotantă, necomestibilă. Peţiolii frunzelor alungiţi, cÂrnoşi, comestibili. Cultivată pentru frunzele, respectiv peţiolii comestibili. întrebuinţări. Ţelina este folosită încă din antichitate. Se cultivă în special pentru rădăcinile întrebuinţate ca legumă şi condiment. Conţine în stare proaspătă: 84% apă, 0,25—0,35% grăsimi, 0,77% zahăr, 7,7 — 11% substanţe extractive neazotate, 1—1,48% substanţe azotate, 1,3—1,4% fibre şi 0,84—1,46% cennşe. Răsp. gen.: Europa pe litorale, Asia de V, Africa, America. 2 ? A· nodiîlôrum (L.) Lag. in Amen. nat. I, 2 (1821) 101. — Sium nodiflorum L. Sp. pl. ed. I (1753) 251. — Helosciadium nodiflorum Koch in Nova Acta Acad. Leopold. XII, 1 (1824) 126. Ά. Plantă tîrîtoare, cu tulpină înaltă de (10) 15—50 cm, cel puţin la baza culcată, la noduri radicantă, ascendentă, cilindrică, striată, fistuloasă, mai adesea ramificată. Frunze simplu penat sectate, cu foliole mai adesea opuse, ± orbiculare, ovate sau ovat lanceolate, lungi de 2—4 cm, cu baza oblică, fin sau grosolan crenate sau dinţate. Umbele aparent opuse frunzelor, sesile sau~scurt pedunculate, fără involucru. Involucele cu 5—6 foliole triunghiular lanceolate, 3-nervate, cu marginea alb membranoasă. Petale albe sau albe verzui, ovate sau ovat lanceolate, lungi de cca 0,3—0,5 mm. Fructe brunii, turtite lateral, lat elipsoidale sau ± globuloase, lungi de 1—2 mm, evident costate; în stadiu tînăr coastele principale ± veziculos umflate. Valecule brunii întunecate, lucitoare, adesea uşor bombate. Stile reflecte, mai lungi decît stilopodiul uşor conic. — VI—VII. Staţiunea. în gropi, şanţuri umede, terenuri mlăştinoase. UMBELLIFERAE 451 Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: Hunedoara. Reg. Timişoaralocuri mlăştinoase între Lugoj şi Satu Mic (Heuff.), Reg. Constanţa: în Delta Dunării pe ţărmul mării (?). Obs. Prezenţa acestei specii la noi necesită confirmare. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de V, Africa de N şi de S. 3. ? A. répens (Jacq.) Rchb. f. Ic. FL germ. XXI (1867) 10, tab. 14. Sium repens Jacq. FL Austr. III (1875) 260. — Helosciadium repens Koch l.c. — Sium repens Baumg. Enum. stirp. Transs. (1816) 248. Plantă mică, cu tulpină prostrată, înrădăcinată la noduri. Frunze simplu penat sectate, mai adesea cu 9—11 foliole mici, cele mai mari lungi de 6—12 mm, ovate sau adesea aproape rotunjit ovate, dur şi neregulat dinţate, adesea ± bilobate. Umbele de obicei (3) 4—7-radiate, lung pedunculate, numai cu puţin mai scurte decît frunzele. Involucru cu 3—6 foliole, cu marginea alb membranoasă. Petale albe sau albe verzui, ovate, uşor ascuţite, pînă la 0,5 mm lungime. Fructe mici, mai adesea de cca 1 mm lungime, mai late decît lungi, turtite lateral, cu coaste evidente şi valecule ridicate, formînd coaste secundare. Stile reflecte, mai lungi decît stilopodiul turtit. - VI-VIII. Staţiunea. Locuri apătoase, mîloase. Răsp. în ţară: Miercurea Ciuc; Lueta, Teleac (r. Odorhei). După Baumgarten^ care o indică din aceste localităţi, planta n-a mai fost regăsită şi astfel este îndoielnică pentru ţara noastră. Răsp. gen.: Europa centrală. Genul PETROSELINUM*) Hill. Brit. Herb. (1756) 424; Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 78, tab. 1, fig. 1. Plantă hibernantă, bisanuală sau perenă. Frunze 1—3-penat sectate. Involucru lipsă sau cu foliole puţine. Involucele cu foliole numeroase. Caliciu neînsemnat. Petale albe verzui sau verzi gălbui, la bază îngustate, spre vîrf cordat emarginate. Stile foarte scurte sau alungite. Fructe mici, ovale, uşor turtite lateral, cu baza rotunjită sau cordată, spre faţa ventrală îngustate. Semifructe în secţiune transversală semicirculare, 5-muchiate, cu 5 coaste filiforme, cele laterale formînd marginea semifructului. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm boltit şi uşor striat pe faţa dorsală, pe faţa ventrală aproape plan, uşor scobit. Carpofor aproape bifurcat pînă la bază. Genul cuprinde 4 specii răspîndite în Europa centrală şi regiunea mediteraneană. *) De la grecescul Petroselinon, numele pătrunjelului la Dioscorides, derivat din cuvintele petros = stîncă şi selinon, numele vechi al ţelinei (Apium graveolens), după locul uscat sau stîncos unde creştea. 452 FLORA R.P.R. P· hortense Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 163, tab. 1. A, fig. 7. — P. sativum Hoffm. l.c. 177, in indice. — P. crüpum Mansf. in Fedde Rep. XLVI (1939) 307. — Apium Petroselinum L. Sp. pl. ed. I (1753) 264. — A. crispum Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2, p.p.; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 374. — Pătrunjel. — Petrezselyem. — Garten-Petersilie. — IleTpyiiiKa KyÆpHBaa. —Ic.: Pl. 80, fig. 1, la—d. ΘΘ. Plantă complect glabră, cu miros caracteristic. Rădăcină pivo-tantă, subţire sau îngroşată. Tulpină înaltă de 30—120 cm, cilindrică, uşor muchiată şi striată, uneori fistuloasă, mai adesea bogat ramificată, cu ramuri aproape erecte, terminate în umbele. Frunze pe faţă lucitoare, cele inferioare lung peţiolate, ternat 2 — 3-penat sectate, ± triunghiulare. Segmente de ultimul ordin obovat cuneate, penat sectate sau trilobate (uneori fin laciniate), cu laciniile sau lobii de obicei ovat lanceolate, scurt acuminate şi albicios cartilaginos mucronate. Frunze superioare sesile, cu vagine membranoase, cu laciniile de ultimul ordin liniar lanceolate sau liniare şi cu marginea întreagă. Umbele lung pedunculate, de mărime mijlocie, cu 7—20 radii egale. Involucru lipsă sau cu 1—3 foliole alungit lanceolate, subulate. Foliolele involucelelor 6—8, ± inegale, circa de 2,5 mm lungime, liniar subulate, cu'marginea uşor membranoasă. Umbelule cu flori ± numeroase, mici, parţial bisexuate şi mascule. Petale albe, verzui sau galbene, uneori roşietice, lungi de 2—3 mm, emarginate, la mijloc cu un lobuşor îndoit pînă aproape de bază. Fruct uşor turtit lateral, lat ovat, la bază cordat, lung de 2,5—3 mm şi lat pînă la 2 mm, cu coastele principale subţiri, alburii, cea mijlocie mai evidentă. Stile reflecte, puţin mai lungi decît stilopodiul conic. Carpofor bifurcat pînă la bază. — VI—VII. Cultivată, uneori sălbăticită. Varia bilitatea speciei var. tuberosum (Bernh.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1158. — Apium tuberosum Bernh. in Rchb. Fl. Germ. exc. III (1832) 273. — P. sativum β. tuberosum ap. Schübl. et Martens Fl. Würtemb. (1834) 191. — Rădăcină îngroşată simplă sau ramificată, albă gălbuie, cenuşie sau cafenie deschisă. Scoarţă şi cilindru central albe, nesuculente, uneori spongioase. Frunze mari, late. — Cultivată pentru rădăcină şi frunze. var. fol.osuin (Alef.) Thell. in Hegi 1. c. 1157. — P. sativum var. foliosum Alef. Landwirtsch. Fl. (1866) 152. — Rădăcină mică, subţire, tare, necomestibilă. Frunze de mărime mijlocie şi în diferite feluri sectate. — Se cultivă în mai multe forme. f. vulgare (Noisette) Thell. 1. c. — Apium Petroselinum var. vulgare Noisette (1821) ap. Alef. 1. c. — Frunze de mărime mijlocie, necrispate. — Cea mai obişnuită formă cultivată. Planşa 80. — 1. Petroselinum hortense Hoffm., 1 a. frunze bazale, 1 b. umbelă fructiferă, 1 c. fruct mărit, 1 d. secţ. transv. a semifructului. — 2. Aethusa cynapium L., 2 a. fruct mărit, 2 b. secţ. transv. à semifructului. — 3. Ae. cynap. var. agrestis Wallr. PLANŞA 80 te UMBELLIFERAE 455 f. tenuisectum Thell. 1. c. — Frunze fin divizate, cu laciniile liniare, fin acuminate, foarte dese. — Cultivată sporadic. f. crispum (Mill.) Fiori et Paol. in Fiori FI. anal. ital. II. 2 (1900—1902) 160. — Apium crispum Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2,s. str. — Apium Petroselium β. L. Sp. pl. ed. I (1753) 264. — Plantă foarte viguroasă. Segmentele frunzelor late, pe margini fin sectate şi crispate. — Recomandată în cultură pentru productivitate şi aspect decorativ. întrebuinţări. Pătrunjelul este cunoscut încă din antichitate, fiind folosit odinioară ca plantă medicinală. Azi este una dintre cele mai comune plante condimentare. Rădăcina şi frunzele sale aromate, bogate în vitamine, se folosesc obişnuit în arta culinară la aromatizarea şi garnisirea mîncărurilor. Rădăcina, frunzele şi fructele se mai folosesc sub formă de ceai, pudră şi siropuri pentru combaterea icterului, a frigurilor, apoi ca emenagog, excitant, aperitiv, rezolutiv şi stimulent. Planta conţine uleiuri eterice, un glicozid (apigenina) şi materii tinctoriale (apiina). Apiolul obţinut din uleiul eteric este un abortiv foarte periculos. După cercetările mai recente, frunzele mai au şi acţiune hipotensivă. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană ; cultivată şi sălbăticită în restul Europei şi în celelalte continente. Genul 336. CICUTA *) L. Gen pl. [ed. I (1737) 77], ed. V (1754) 123. Frunze mari, 2—3-penat sectate. Umbele multiradiate. Involucru lipsă sau cu foliole puţine. Involucele cu foliole numeroase. Flori poligame (hermafrodite şi mascule). Caliciul evident 5-dinţat. Petale mic^obovate.Fructeirotun-jite, uşor turtite lateral, orbicular cordate. Semifruct în secţiune cu 5 coaste obtuze, cele laterale formînd marginea semifructului. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Carpofor liber, bifurcat pînă la bază. Genul cuprinde circa 20 specii, majoritatea răspîndite în America de N. C. virôsa L. Sp. pl. ed. I (1753) 255; FI. U.R.S.S., l.c. 376. — Cucută de apă.— Gyilkos csomorika.— Giftiger Wasserschierling.—Bex h^obhtbih.— Exs,: FRE nr. 981. — Ic.: Pl. 81, fig. 2, 2a—d. 4. Plantă glabră, uneori pruinoasă, Baza tulpinii în formă de rizom, mult îngroşată, scurt cilindrică sau ovoidală, cu rădăcini adventive la noduri, dispuse verticilat, cu măduva interioară de regulă compartimentată prin pereţi transversali (fig. 2 b). Tulpină groasă, erectă' sau ascendentă, înaltă pînă la 2 m, fistuloasă, fin striată, în partea superioară ramificată, cu ramurile aparent opuse.* Frunze verzi, cele inferioare foarte mari, lung peţiolate, 2—3-penat sectate. Peţioli (şi ramificaţiile rachisului) fistuloşi cilindrici. Segmente de ordinul I cîte 5—10 perechi, peţiolate, mult distanţate între ele. Segmente şi lacinii de ultimul ordin liniare pînă la alungit lanceolate, sesile sau scurt peţiolate, cu baza unilateral decurentă, pe dos evident nervate, pe margine pronunţat şi adînc serate, cu dinţi cartilaginos mucronaţi. Frunze superioare asemănătoare celor inferioare, scurt peţiolate sau aproape sesile, mai puţin sectate, cu vagine uşor ventricoase. Umbele semiglobuloase, *) Vechi nume de plantă la romani, folosit de Horatius, Plinius şi Vergilius. 456 FLORA R.P.R. ± lung pedunculate, cele terminale mari, cu 15—25 radii. Involucru lipsă sau numai cu 1—2 frunzişoare liniare. Involucele cu foliole numeroase, liniar subulate, ± inegale, reflecte. Umbelule globuloase, cu flori mici şi numeroase (30—40). Caliciu evident, format din 5 dinţişori. Petale albe, lungi de circa 1 mm, lat obovate, îngustate spre bază, la vîrf lat cordat emarginate şi cu un lobuşor îngust, canaliculat şi îndoit aproape pînă la mijlocul petalei. Fructe mici, lungi de cca 2 mm şi late de 1,5 mm lat ovate, turtite lateral, la bază puţin cordate, la vîrf cu dinţii caliciului persistenţi, cu coaste obtuze, brune gălbui şi valecule brune negricioase. Semifructe în secţiune transversală obtuz 5-muchiate. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm aproape cilindric, conţinînd uleiuri grase, aleuronă şi cristale de oxalat de calciu în formă de rozetă. Stile lungi, la maturitate reflecte, cu stigmate capitate. — VII —IX. Staţiunea. Pe marginea apelor lin curgătoare, a mlaştinilor şi a lacurilor. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Bistriţa; Turda; între Ţaga şi Sărmaş. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Ungheni (r. Tg. Mureş); Reghin; între Deda şi Răstoliţa, între Topliţa şi gara Gălăuţaş pe Mureş (r. Topliţa) ; Giceu, Sînsimion, Sîncrăieni, Turbăria Mohoş lîngă Lacul Sf. Ajia, Tuşnad (r. Ciuc) ; Joseni (r. Gheorghieni) ; Căpîlniţa (r. Odorhei) ; Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Bazna, Valea Lungă, Axente Sever, Copşa Mică, Mediaş (r. Mediaş) ; Blaj (r. Tîrnăveni) ; Sighişoara ; Sibiu, Avrig (r. Sibiu). Reg Hunedoara : Alba Iulia pe Mureş. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Lacul Mogoşoaia. Reg. Constanţa: Tulcea în Balta Somovei, Delta Dunării, Letea, Gîrla Magheru (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Lacul Brateş (r. Galaţi). Reg. Bacău: Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: în lungul Bahluiului, V. Jijiei la Vlădeni şi la Şoldana (r. Vlădeni). Reg. Suceava: Fălticeni la Lacul Ciolsacilor ; Cîndreni, Coşna, Dorna (r. Vatra Dornei). Variabilitatea speciei f. angustiîolia (Kit.) Schube (1904) ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1165. — C. angustifolia Kit. in Schult Oestr. Fl. I, ed. II (1814) 515. — C. vir. var. tenuisecta Schur Enum. pl. Transs. (1866) 246. — C. tenuifolia Frohl. ap. Schrank in Denschr. Akad. Münch. VII (1818) 56, tab. 4, fig. 1. — Foliole late de 1 — 3 mm. — Reg. Aut. M.: Turbăria Mohoş la Băile Tuşnad (r. Ciuc) ; Cătălină (r. Tg. Săcuiesc). Răsp. gen.: Eurasia. Genul 337. TRÎNIA*) Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 92). Plante monocarpice, dioice sau rar poligame dioice. Frunze 2—3-penat sectate, cu lacinii liniare. Dinţii caliciului reduşi. Petale uşor emarginate *) Nume dedicat botanistului K. B. Trinius (1778 — 1844), care a trăit în Rusia, autor a numeroase lucrări în legătură cu Gramineele. Planşa 81. — 1. Carum carvi L., 1 a. fruct, 1 b. semifruct în secţ. transversală. — 2. Cicuta virosa L., 2 a. frunză bazală, 2 b. rizom în secţiune longitudinală, 2 c. fruct mărit, 2 d. semifruct în secţ. transversală. UMBELLIFERAE 459 €u vîrful îndoit spre interior. Fructe lat ovate, turtite lateral, cu 5 coaste principale proeminente; coastele secundare foarte mici sau lipsesc. Canale secretoare mari, cîte unul sub coastele principale. Valecule fără canale secretoare. Endosperm în secţiune transversală uşor 5-muchiat. Genul cuprinde 12 specii răspîndite în Eurasia. Determinarea speciilor 1 a Involucele cu (3) 5 foliole. Fructe lungi de 2—3 mm, ovoidale sau lat elipsoidale, glabre .................................. 2. T. kitaibelii 1 b Involucele lipsă sau rar cu 1—3 foliole foarte mici şi caduce. Plante mai scunde.......................................................... 2 2 a Frunze 2—3-penat sectate, cu laciniile de ultimul ordin scurte, lungi cel mult de 2,5—3 cm. Fructe lungi de 2—3 (4,5) mm .... 1. T. glauca 2 b Frunze 1 (2)-penat sectate, cu lacinii mult alungite, lungi pînă la 7 cm. Fructe lungi de 3—4 mm ............................... 3. T· hennmgii 1. T. glâuca (L.) Dum. Fiorul, belg. (1827) 78. — Pimpinella glauca L. Sp. pl. ed. I (1753) 264. - P. dioica L. Syst. Ed. XIII (1774) 241. -T. Henningii Mert. et Koch in Rohl. Deutschl. FI. II, ed. III (1826) 446, non Hoffm. (1814). — Exs. : FRE nr. 462. — Ic. : Pl. 82, fig. 2, 2a—c. ΘΘ — 4. Plantă monocarpică, complect glabră, verde albăstruie. Rădăcină fuziformă, napiformă pînă la alungit cilindrică. Tulpină înaltă pînă la 50 cm, muchiată, şerpuitoare, la bază cu resturi de fibre fasciculare ale frunzelor uscate, foarte ramificată de la bază, cu ramuri adesea dispuse în verticile. Frunze 2—3-penat sectate, cele bazale cu peţiolul lăţit în formă de vagină, ovat lanceolate, cu 2—5 perechi de segmente penat sectate. Segmentele de ordinul I şi II lung peţiolate, cu laciniile de ultimul ordin îngust liniare sau (la exemplarele femele) alungite, obtuz şi scurt mucronate, late de 1,5 mm şi lungi de 3 cm. Frunze tulpinale asemănătoare, dar scurt peţiolate, mai puţin sectate, descrescînd repede, cele superioare mici, cu vagine uşor ventricoase. Umbele foarte numeroase, cele ale exemplarelor femele 4—8-radiate, cu radii pînă la 5 cm lungime; umbelule cu 4—8 flori, cu pediceli filiformi, inegali, cei mai lungi pînă la 15 mm lungime; petale pe dos cu o dungă roşietică; stilopodiu conic. Umbelele exemplarelor mascule 4—5 radiate, cu radii mai subţiri; umbelule foarte mici, cu flori numeroase, cu pediceli mult mai lungi decît florile; petale lungi de circa 1/3 mm, albe gălbui, la vîrf uneori emarginate, pe dos în mijloc cu o dungă îngustă, verzuie ; stilopodiu brun, turtit. Fructe la maturitate bruniu negricioase, lucitoare, ovat eliptice pînă la alungite, lungi de 2,5—4,5 mm, pînă la 5 ori mai scurte decît pedicelul. Coaste principale obtuze, proeminente. Semifructe în secţiune transversală 5-muchiat rotunjite. — IV—VI. Staţiunea. Prin fîneţe însorite, păduri rărite, pe coaste, începînd din regiunea de cîmpie pînă în cea subalpină, mai ales pe calcare. 460 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Mţii Meseş ; Fînaţele Clujului, între Floreşti şi Suceag (r. Cluj) ; Stana (r. Huedin). Reg. Stalin : Mt. Piatra Craiului la Vlăduşca şi în Crăpătură, Mt. Piatra Mare, Mt. Postăvaru, Cheile Rîşnoavei (r. Codlea) ; Dl. Tipeiului şi Ormenişului lîngă Racoşu de Jos (r. Rupea) ; Mţii Făgăraşului pe Vf. Trăznita (r. Sibiu). Reg. Timişoara: în Banat pe coline (Heuff.). Reg. Piteşti: Mt. Piatra Nămăeştilor (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Caraiman. Reg. Constanţa: Coroana (r. Negru Vodă). Reg. Bacău: Cheile Bicazului pe Mt. Suhardu Mic (r. P. Neamţ). Variabilitatea speciei var. carniolica (Kern.) Borza Consp. Fl. Rom. II (1949) 199. — T. carniolica Kern. Mscr. ex Janchen in ÔBZ LVIII (1908) 297. — Rădăcină alungit pivotantă sau alungit cilindrică. Tulpină ramificată de la bază, cu ramurile de jos ± de lungimea tulpinii. Laciniile frunzelor mai scurte şi mai evident nervate. Involucele mai adesea 1 — 3-foliate. Pedicelii fructelor mai scurţi, dar mai lungi decît fructele. — Plantă din regiuni subalpine şi alpine. — Mţii Bucegi: Caraiman, Coştila şi Gaura; Mţii Retezatului. f. macrocârpa Todor f. nova in Add, VI, pag. 658. — Fruct lat elipsoidal, lung de cca 4,5 mm. — Mţii Bucegi: V. Priponului. Răsp. gen.: Europa de V şi SE, Asia Mică. 2. T. kitaibelii Μ. B. Fl. taur.-cauc, III (1819) 246; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 357, tab. 24, fig. 1. — Pimpinella dioica Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 235. — Rumia leiogona Janka in ÔBZ VI (1856) 362, non C. A. Mey. (1831). - T. pumila Kern. OBZ XX (1870) 105. - Exs. : FRE nr. 461 a, b; FEAH nr. 1351.-Ic.: Pl. 82, fig. 1, la-c.; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 72 sub Pimp. glauca. ΘΘ — 2J-. Rădăcină scurtă şi îngroşată bulbiform sau napiform, în regiunea coletului fimbriată, cu resturile de fascicule ale frunzelor vechi. Tulpină înaltă pînă la 50 cm, împreună cu ramurile adesea violaceu purpurie, ramificată de obicei mai sus de jumătatea inferioară, cu ramurile uneori aproape erecte. Frunze bazale cu lamina de lungimea peţiolului sau mai scurtă, trecînd treptat într-o vagină multinervată, lat membranoasă ; lamina îngust lanceolată, mai rar lanceolat alungită, lungă de cca 10 cm, dublu penat sectată, cu 6—9 perechi de segmente bipenate, peţiolate şi distanţate. Lacinii de ultimul ordin puţine, foarte înguste, lungi de 10—15 mm, obtuze sau acute, scurt mucronate, pe dos pronunţat 1-nervate. Frunzele tulpinale asemănătoare cu cele bazale, dar mai înguste şi mai scurt peţiolate, descres-cente spre vîrful tulpinii, unde se reduc la cîteva lacinii. Umbele foarte numeroase, la plantele mascule mici, fără involucru, 4—7-radiate, cu radii filiforme, lungi de cca 1 cm ; umbelule foarte mici, cu involucele mai adesea din Planşa 82. — 1. Trinia kitaibelii M.B., exemplar mascul, la. exemplar femei, lb. fruct mărit, lc. semifruct în secţ. transversală. — 2. T. glauca (L.) Dum., exemplar femei, 2a. exempl. mascul, 2b. fruct mărit, 2c. fruct în secţ. transversală. PLANŞA 82 UMBELLIFERAE 463 (3) 5-foliole subulate şi cu flori evident mai mici decît pedicelii; petale lungi de 1/3—1/2 mm. Umbelele plantelor femele mai mari, cu radii lungi pînă la 5 cm, mai rigide şi mai îngroşate, muchiate, ± inegale ; umbelule cu flori puţine ; involucele cu 5 foliole subulate, mai scurte decît pedicelii florali inegali; petale lungi de cca 1/2—3/4 mm. Fruct ovoidal sau elipsoidal, lung de cca 2—3 mm, mult mai scurt decît pedicelul, fin costat. Semifructe în secţiune transversală uşor 5-muchiate, cu faţa ventrală lăţită; coastele înguste; valeculele destul de late. Canale secretoare sub valecule cîte 1, marey pe faţa ventrală 2. — V—VI. Staţiunea. In fîneţe, pe coaste şi coline însorite. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Răsp. gen.: Europa de SE, Caucaz, Siberia. 3. T. henningii Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 94. — T. vulgaris DC. a. Henningii DC. Prodr. IV (1830) 103. — T. multicaulis (Poir.) Schischk. in FI. U.R.S.S. l.c. 352, p.p. — Pimpinella multicaulis Poir. in Lam. Encycl. Suppi. I (1810) 684, p.p. ΘΘ — Ά-. Plantă relativ scundă. Exemplarele mascule mai adesea îngust paniculat ramificate sau, ca şi cele femele, piramidal ramificate sau foarte abundent ramificate. Frunze bazale numeroase, cu peţiol ± lung> împreună cu rachisul adînc canaliculat, mai adesea simplu penat sectate, cu 3—5 perechi de foliole mult distanţate, cele inferioare lung peţiolate; toate foliolele foarte înguste, aproape filiforme, late de cca 0,5 mm, mai adesea foarte alungite, ajungînd pînă la 7 cm; frunzele tulpinale şi cele superioare asemănătoare celor inferioare, reducîndu-se treptat. Vagina frunzelor alungită, membranoasă, la cele superioare uşor ventricos umflată. Umbele foarte numeroase, la plantele mascule ± verticilate, 5—10-radiate ; umbelule cu 8—15 flori cu mult mai scurte decît pedicelii; petale lungi de 3/4—1 mm, albe gălbui, pe dos cu o dungă galbenă. Umbelele plantelor femele lung pedunculate, 4—8 radiate, cu radii filiforme, aproape egale, pînă la 3 cm ; umbelule cu cca 3—10 flori mult mai scurte decît pedicelii; petale lungi de cca 0,5 mm, eliptic ovate, pe dos cu o dungă verde gălbuie. Stile de lungimea ovarului, mai scurte decît fructul. Fructe ovoidal alungite, lungi de 3—4 mm, cu coaste evidente, groase. — V—VI. Staţiunea. Locuri ierboase, stepice. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: pe coastele de la Lazu (r. Negru Vodă); Basarabi (r. Medgidia); Jurilovca (r. Istria). Reg. Iaşi: Aroneanu, Cîrlig, Mîrzeşti, Vlădi-ceni, Munteni (r. Iaşi) ; Focuri (r. Vlădeni) ; Bîrlad la Păd. Crîngu. Răsp. gen.: U.R.S.S. europeană de S. 464 FLORA R.P.R. Genul 338. FALCĂRIA*) Bernh. Syst. Erf. Pfl. (1800) 176. — Prionitis Adans. Fam. II (1763) 499. Frunze 1—2-trifoliat penat sectate, cu foliole în formă de panglică, uniform serate. Umbele numeroase. Involucru şi involucele bine dezvoltate, foliole numeroase, subulate. Flori bisexuate şi mascule. Dinţii caliciului evidenţi. Petale albe, obovate, emarginate. Stilopodiu boltit conic, cu stile capitate. Fructe alungite, obtuz costate. Semifruct în secţiune cu cordoane de sclerenchim bine dezvoltate, cu cîte un canal secretor sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Carpofor spintecat pînă la bază. Genul cuprinde 3 specii răspîndite în Europa centrală şi regiunea mediteraneană. F. sioides (Wib.) Aschers. Fl. Prov. Brand. I (1864) 241; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 383. — Drepanophyllum sioides Wib. Primit. FL Werth. (1799) 196. — F. vulgaris Bernh. Syst. Erf. Pfl. (1800) 176. — F. Rivini Host Fl. austr. I (1827) 381. — Sium Falcaria L. Sp. pl. ed. I (1753) 252. — Dornic. — Sarlôfü. — Gemeine Sichelmohre. — Pe3an nopyqeHHHKOB*mHî>m. — Ic. : Pl. 74, fig. 2, 2a—c. OO (2J-). Plantă glabră, cel mult cu tulpina la bază mărunt pubescentă. Rădăcină pivotantă{ relativ groasă şi lungă, albă brunie. Tulpină dreaptă, înaltă de 30—90 cm, nefistuloasă, cilindrică, striată, mai adesea foarte ramificată chiar de la bază. Frunze rigide, subsesile, cu nervaţiune anasto-mozată caracteristică, cele bazale întregi, ovat lanceolate sau trisectate, următoarele ternat sectate, cu segmentul mijlociu 3-fidat (acesta uneori cu lacinia mijlocie încă odată trilobată). Segmente de ultimul ordin lat sau îngust liniare, lungi de 5—20 cm şi late de 5—15 mm, decurente pe rachis, adesea îndoite în formă de seceră, cu marginea îngust cartilaginoasă, uniform şi ascuţit serată. Frunze superioare mai mici, cu vagine bine dezvoltate, amplexicaule, cilindrice şi cu segmente mai înguste. Umbele numeroase, cu 10—15 radii lungi de cca 2 cm. Involucru şi involucel cu 4—8 foliole inegale, liniar subulate, fin ascuţite. Flori mici, cîte 8—10 într-o umbelulă. Dinţii caliciului* subulaţi. Petale albe, lungi de cca 2/3 mm, aproape egale, lat obovate, emarginate, cu un lobuşor îngust, îndoit spre interior. Stilo- podiu boltit conic, pe margine uşor lăţit şi vălurat. Stile capitate, la început mai scurte, la maturitate mai lungi şi reflecte. Fructe alungit elipsoidale, uşor turtite lateral, lungi de 3 — 5 mm şi late de 1,5 mm, gălbui brunii, brăzdate în lung şi cu coaste rotunjite. Semifructe în secţiune transversală obtuz 5-muchiate, cu 5 coaste principale uniforme şi obtuze, dintre care 2 la marginea feţei ventrale. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi pe faţa ventrală de obicei 2. Endosperm aproape semicircular, uşor 5-muchiat. Carpofor filiform, despicat pînă la bază. — VII —IX. *) De la latinescul falx = seceră, după foliolele mai adesea de forma unei seceri. UMBELLIFERAE 465 Staţiunea. La marginea drumurilor, şanţurilor, în lungul căilor ferate, prin tufărişuri, păduri rărite, vii, semănături, etc* Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Siberia. Genul 339. CĂ RUM") L. Gen. pl. [ed. I (1737) 82], ed. V (1754) 127. Flori poligame, în umbele compuse. Caliciu neînsemnat, cu petale obcor-date, bifidate la vîrf şi îndoite. Fruct alungit ovat sau ovat globulos, turtit lateral şi îngustat la capete. Semifructe 5-muchiate, cu coastele principale proeminente. Canale secretoare sub valecule 1—3, pe faţa ventrală 2 sau 4. Endosperm 5-muchiat, pe faţa ventrală aproape plan. Carpofor bifidat aproape pînă la bază. Genul cuprinde 20 de specii răspîndite în Eurasia. C. cârvi L. Sp. pl. ed. I (1753) 263; FI. U.R.S.S. l.c. 386. - Chimen. -Koménymag. — Weissen-Kümmel. — Τμηη ο6μκηοβ€ηηι>ιη. — Exs.: FRE nr. 2558 b. — Ic.: Pl. 81, fig. 1, la, b. ΘΘ — 4. Plantă glabră, cu rădăcină pivotantă relativ groasă, uneori ramificată. Tulpină înaltă pînă peste 1 m, distanţat foliată, muchiată, fistu-loasă, ramificată mai mult în partea superioară, mai rar de la bază. Frunze 2—3-penat sectate, cele inferioare lung peţiolate, alungite, cu 6—12 perechi de segmente de ord. I, sesile. Segmentele de ord. II neregulat penat sectate, cu lacinii aproape liniare, acute, lungi pînă la 1 cm, la vîrf cu un mic mucron. Perechile de segmente de ord. II de la baza segmentelor opuse de ord. I, aşezate în cruce. Frunze superioare sesile, sectate, cu lacinii distanţate, alungite, filiforme şi mucronate. Umbele de mărime mijlocie, cu cca 8—16 (rar 3 — 5) radii foarte inegale. Umbelule cu flori numeroase, cu pediceli foarte inegali. Involucru şi involucele lipsă, mai rar cu 1—3 foliole filiforme caduce. Caliciu redus la dinţişori mici. Petale inegale, radiante, mici, albe, roze sau roşii, obovate, de cca 1,5 mm lungime, emarginate şi cu un lobuşor ascuţit, îndoit spre interior. Fructe de (3) 4—5 (6) mm lungime, alungit elipsoidale, îngustate spre capete, uşor turtite lateral, cu coaste principale evidente şi valecule mai late, brune gălbui. Stile cu stigmate capitate, reflecte, mai lungi decît stilopodiul conic. Semifructe la maturitate slab curbate, în secţiune transversală 5-muchiate. Endosperm puţin convex în dreptul carpoforului. Canale secretoare cîte 1, mare, sub valecule şi două pe faţa ventrală. Carpofor bifurcat pînă sub treimea inferioară. — V—VII. *) De la grecescul kâros, sau kâreon; după Dioscorides numele unei umbelifere ale cărei fructe au avut întrebuinţare medicinală. 30 - c. 507 FLORA R.P.R. Staţiune a. Frecventă prin fineţe şi la margini de păduri, din regiunea de cîmpie pînă în cea subalpină ; adesea cultivată. Hasp. în ţară: Comună în întreaga ţară V a r i a b i 1 itatea speciei f. intermedium (Rouy et Camus) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1184. — C. Carvi β. intermedium Rouy et Camus FI. Fr. VII (1901) 357. — Foliole involucrale liniar subulate, reclinate. — Ici-colo, împreună cu tipul. f. alpinum (Schur) Thell. in Hegi l.c. — C. Carvi a. alpina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 249. — Tulpină înaltă de 25 — 30 cm. Flori purpurii. — Mţii Făgăraşului. întrebuinţări: Fructele constituie un condiment aromatic, mult folosit pentru supe, pîine, brînzeturi, băuturi alcoolice, etc. Uleiul obţinut din fructe are acţiune carminativă. Infuzia din fructe se foloseşte în medicina casnică, în primul rînd la colicile sugacilor. Fiind consumat cu plăcere de către animale, chimenul ridică valoarea furajeră a nutreţului verde sau uscat. Fructele conţin în medie 13—15% apă, 19—20% substanţe azotate, 3—12% zahăr, 4 — 5% amidon, 15—18% substanţe extractive neazotate, 17—22% fibre, 3,2 — 7% uleiuri eterice, 16,5% grăsimi, 5—6% cenuşe, 1,5% ceară, taninuri, răşină de malat de potasiu, etc. Uleiul esenţial («Oleum Carvi») e utilizat şi în industria parfumurilor. Răsp. gen.: Eurasia. / Obs.: Bunium hulbocastanum L. Sp. pl. ed. I (1753) 243, a fost menţionată de Brandza şi apoi de Grecescu sub Carum Bulbocastanum Koch de la T. Severin, Cerneţi, Bucureşti, Vaslui şi Iaşi, apoi de Schur sub Bulbocastanum Linnaei Schur de la Deva şi Mintia, precum şi de Fuss de la Turda. Specia nu a mai fost regăsită spontană sau în cultură şi nu figurează nici în herbarele din ţară. Genul 340. AEGOPODIUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 83], ed. V (1754) 128. — Podagraria Hill. Brit. Herb. (1756) 405. Frunze 1—2-ternat sectate, cu foliole oblic ovat lanceolate. Caliciu neînsemnat. Involucru şi involucele lipsă. Petale albe, uşor radiante. Fructe alungite, uşor turtite lateral, cu coaste evidente, filiforme şi îngustate la vîrf, sub stilopodiu uşor lăţite. Pericarp subţire, fără canale secretoare; endocarp dintr-un strat de celule mari în formă de inel. Carpofor bifurcat. Genul cuprinde 2 specii răspîndite în Eurasia. Ae. podagraria L. Sp. pl. ed. I (1753) 265; FI. U.R.S.S. l.c. 452. — Piciorul caprei. — Podagrafti. — Geissfuss. — Chlitb oÔHKHOBemiaH. — Exs. : FRE nr. 2557. - Ic.: Pl. 83, fig. 1, la, b. *) De la grecescul aigos = capră şi podion = picioruş, referitor la forma foliolelor laterale ale frunzelor, care uneori seamănă cu copita caprei. Planşa 83. — 1. Aegopodium podagraria L., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transversală. — 2. Sium erectum Huds., 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în secţ. transversală. PLANŞA 83 UMBELLIFERAE 469 2|.. Plantă aparent glabră, acoperită însă, cel puţin în partea superioară, cu peri mărunţi, ± patenţi. Rizom scurt şi îngroşat, cu rădăcini subţiri şi stoloni lungi, orizontali, la diferite adîncimi. Tulpină înaltă pînă peste 1 m, erectă, fistuloasă, evident muchiată, de obicei ramificată. Frunze bazale uneori întregi sau simplu ternate, lung peţiolate, lat triunghiulare; cele tulpinale inferioare şi mijlocii de regulă dublu ternat sectate, peţiolate; cele superioare simplu ternat sectate, sesile pe vagine uşor ventricoase ; cele dinspre vîrful tulpinii uneori simple. Peţiol trunchiat, cu feţe aproape plane, nefistulos. Foliole de ord. I peţiolate, cele laterale adesea numai bifidate. Foliole de ord. II mari, în mijlociu de cca 6 cm lungime şi cca 3,5 cm lăţime, ovate pînă la alungit ovate, acuminate, pe margini oblic şi inegal simplu sau dublu dinţate; cele laterale cu baza foarte asimetrică, adesea semicor-dată, cea terminală mai lung peţiolată, cu baza cuneată sau cordată, adesea trilobată. Foliolele pe faţă deschis verzi, pe dos uşor alburii, pe margini şi pe dos, cel puţin în lungul nervurilor, cu peri setiformi. Involucru şi involucele lipsă, rar prezente. Umbele destul de mari, cu cca 15 radii i egale, muchiate şi scurt păroase. Flori parţial bisexuate şi mascule. Petale albe, uşor radiante, mai rar ± roşietice, lungi de cca 1 mm, obovate, evident arcuit nervate, la vîrf bilobat emarginate (lobii uneori inegali) şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Stilopodiu boltit conic, treptat îngustat în stile. Stile la început scurte şi erecte, spre maturitatea fructului mult alungite pînă peste dublul stilopodiului, uşor desfăcute spre vîrf. Fructe ovoidale sau alungit ovoidale, lungi de cca 3 mm şi late de 2 mm, cu coastele filiforme, evidente, gălbui, uşor şerpuitoare. Semifructe în secţiune transversală rotunde, puţin lăţite pe faţa ventrală, cu valecule late, uşor boltite. Pericarp subţire, cu fascicule conducătoare în dreptul coastelor. Endocarp dintr-un strat de celule mari, formînd un inel. Endosperm rotund, pe faţa ventrală uşor boltit sau scobit. Carpofor bifurcat la vîrf. — V—VII. Staţiunea. Livezi, fîneţe, grădini, locuri umbrite, tufărişuri, păduri umede. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1 i tatea speciei f. simplicicăule Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1214. — Tulpină simplă, neramificată. — în Carpaţi. f. pubéscens (Wimm. et Grab.) Thell. 1. c. — Ae. Pod. var. β. pubescens Wimm. et Grab. Fl. Siles. I (1827) 282. — întreaga tulpină, ramurile, radiile umbelelor şi dosul frunzelor mai pufos păroase decît la specia tipică care e aproape glabră. — Reg. Cluj : Someşul Rece între uzina electrică şi Răcătău (r. Cluj). Reg. Timişoara: Păd. Ciala lîngă Arad. Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea, DI. Mare, Dancaş (r. Iaşi). f. cordâtum (Celak.) Thell. 1. c. 1215. — Ae. Pod. var. cordatum Celak. Prodr. Fl. Bohm. (1874) 565. — Foliole cordate la bază. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei; Cluj,spon- 470: FLORA R.P;R.' lână în Grădina Botanică. Reg. Aut, M.: Sovata (r. Sîng. de Pădurş). Reg. Ploeşti: Mţii Buzăului pe Penteleu (Ciuta Mică şi Faţa Silvestrului). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi), Răsp. gen.: Eurasia; adventi vă în America de N. Genul 341» P I M PI NÉ L L A *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 82], ed. V (1754)128.— Tragoselinum Mill. Gard. Dict. IV (1754). — Tragium Spreng. Pl. Umbell. Prodr. (1813) 26. Flori poligame, în, umbele compuse. Involucru şi involucele lipsă. Flori parţial hermafrodite şi masçule. Caliciu cu margini nedinţate. Petale albe sau rozee, pîna la purpurii. Stilopodiu conic sau pulvinar. Fructe glabre sau păroase, ovoidale sau globuloase, la vîrf îngustate, turtite lateral. Semifructe neseparabile sau puţin separabile, în secţiune transversală rotunjit 5-muchiate, aproape reniforme, cu coaste principale egale, filiforme, puţin proeminente. Canale secretoare sub valecule 2—8, (uneori 1), alcătuind uneori un inel în jurul endospermului. Carpofor liber pînă la mijloc sau bifurcat pînă aproape la bază. Genul cuprinde cca 90 de specii, majoritatea răspîndite în regiunea mediteraneană. Determinarea speciilor 1 a Ovar şi fruct glabru, neted. Plante perene.................................. 2 1 b Ovar şi fruct păroase. Plante anuale, bisanuale sau perene............... 4 2 a Tulpină sulcată, cu muchii ascuţite, pînă la 1 m înălţime. Foliolele frunzelor bazale ovate sau lanceolate. Stile la înflorire mai lungi decît ovarul ...................................................... 1. P. major 2 b Tulpină cilindrică, striată, cel mult slab muchiată.......................... 3 3 a Tulpina şi frunzele mai adesea puberule. Foliolele frunzelor inferioare ovat rotunde sau scurt alungite, cu marginea crenată sau serată, mai rar penat sectată ...........................................2. P. saxifraga 3 b întreaga plantă aproape totdeauna glabră, cu frunze lucitoare, cele bazale cu foliole mici, mai adesea pînă la mijloc palmat sectate. Plante din regiunea subalpină şi alpină ................................ 3. P. alpina 4 a Planta anuală, cultivată. Frunze inferioare întregi, ovate, cele mijlocii penate....................................................... 4. P. anisum 4 b Plante bisanuale sau perene. Frunze bazale penat sectate..................... 5 5 a Plantă bisanuală, la colet fără resturi de frunze.............5. P· peregrina 5 b Plantă perenă, tufoasă, cu rădăcină multicapitată ; colet evident îngroşat, cu numeroase resturi peţiolare ale frunzelor din anii trecuţi 6. P. tragium *) Nume de plantă folosit mai întîi în sec. VII cu un înţeles nesigur. Planşa 84. — 1. Pimpinella saxifraga L., la. fruct mărit, lb. semifruct'în secţ. transversală. — 2. P. major (L.) Huds., 2a. porţiuni de tulpină, 2b. fruct mărit, 2c. semifruct în secţ. transversală. UMBELLIFERAE 47a 1. P. mâjor (L.) Huds. FI. angi. ed. I (1762) 110; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 431. — P. saxifraga var. γ. major L. Sp. pl. ed. I (1753) 264. — P. magna L. Mant. II (1771) 219. — Petrinjei de cîmp. — Nagy folditomjén. — Grosse Bibernelle. — Be^peHeiţ Sojiliuoh. — Exs. : FRE nr. 2016 et FHE nr. 385, sub var. — le. : Pl. 84, fig. 2, a, b, c. 4. Plantă glabră, rar pubescentă sau scurt păroasă. Rădăcină pivo-tantă, îngroşată, multicapitată, cu miros neplăcut. Tulpină erectă, înaltă pînă la 100 cm, fistuloasă, muchiată, adînc brăzdată, distanţat foliată, ramificată în partea superioară, mai rar de la bază. Frunze simplu penat seçtate, cele bazale peţiolate, cu 3—7 perechi de foliole apropiate sau distanţate. Foliole ovate pînă la alungit ovate, lungi pînă la 7 (10) cm, acute sau acuminate, cu baza retezată, oblic uşor cordată sau cuneată, pe margini inegal adînc serate sau sublobate, cu dinţii oblic triunghiular ovaţi, terminaţi într-un mucron îndreptat înainte; foliola terminală de obicei trilobată sau trisectată. Frunze mijlocii şi superioare treptat mai mici, sesile, pe vagine uşor umflate şi membranoase, cu foliole mai mici, mai distanţate şi mai adînc sectate ; cele dinspre vîrful tulpinii foarte mici, slab sectate sau reduse. Umbele lung pedunculate, înainte de înflorire nutante, mai adesea cu 9—15 radii scurte, ± egale, lungi de cca 3—4 cm. Involucru şi involucele de obicei lipsesc, rar involucelul cu foliole puţine şi caduce. Umbelule cu flori numeroase, cu pediceli foarte inegali, cei mai lungi pînă la 12 mm. Petale albe pînă la intens purpurii, foarte scurt şi des hirsut păroase, inegale, cele exterioare pînă la 1,5 mm, obovate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe brune gălbui, ovoidale, lungi de 2,5—3,5 mm şi late de 1,5—2 mm, la bază uşor cordate, slab turtite lateral, cu coastele principale evidente, filiforme. Stile lungi de 1,5—2 mm, cu stilopodiu boltit şi teşit. Semifruct în secţiune transversală obtuz 5-muchiat, lat eliptic. Canale secretoare de obicei cîte 3 sub valecule şi 4 pe faţa ventrală. Endosperm lat eliptic, obtuz 5-muchiat, plan pe faţa ventrală. Carpofor subţire, bifidat pînă la bază. — VI —IX. Staţiunea. Fîneţe, tufărişuri, păduri, margini de păduri, stîncării, etc. Răsp. în ţară : Reg. Baia M. : Mt. Ţibleş pe Gorgane. Reg. Cluj : Rodna, Ilva (Γ. Năsăud) ; Bistriţa; Canciu (r. Dej); Cluj; Mt. Mare. Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. « Ôcsém » şi Terko, Sîndominic, Mt. Puciosu lîngă Tuşnad (r. Ciuc) ; Izvora Mureşului, Mt. Vid (r. Gheorgheni) ; Borsec (r. Topliţa) ; Homorod Băi (r. Odorhei) ; Aita Medie (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Predeal (r. Godlea) ; Sighişoara, Mediaş; Blaj (r. Tîrnăveni) ; Şura Mare, Bradu, Noul, Guşteriţa, Cisnădioara, Porceşti (r. Sibiu). Reg. Oradea: Hălmagiu, Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor pe V. Ţeşnei şi Giolanu Mare (r. T. Severin). Reg. Ploeşti: Mţii Buzăului pe V. Zăganului (r. Teleajen) ; Buşteni, Sinaia(r. Gîmpina). Reg.Galaţi: Hanu Gonache (r. Lieşti). Reg. Bacău: Mţii Slănicului (r. Tg. Ocna) ; Gîmpeni (r. Bacău) ; Mrea Neamţu în Păd. Pocrovu (r. Tg. Neamţ); Cheile Bicazului (r. Piatra Neamţ). Reg. Suceava: Mt. Rarău. 474 FLORA R.P.R. V a r i a bri 1 i t a t e a speciei 1 a Toate frunzele (sau cele mai multe) simplu penat sectate, cu foliole ± crenate sau ± adînc inciz serate, pînă la oblic lobate . ». ................................. 2 1 b Frunze ± penat palmat sectate. Foliole în majoritate penat fidate, pînă la palmat penat sectate, cu lacinii lanceolate sau alungite, de 2 — 6 ori mai lungi decît late, ascuţite, adesea dinţate var. orientalis (Gouan) Fiori et Béguin in Fiori et Paol. FI. anal. ital. II (1900) 163. — P. orientalis Gouan Obs. bot. (1773) 21, tab. 15. — P. magna c. dissecta Schur Enum. pl. Transs. (1866) 250. — Reg. Stalin : Sibiu, Oraşul Stalin. Reg Timişoara: în Banat pe fîneţe şi coline (Heuff.). 2 a Flori albe pînă la palid rozee c var. vulgaris (Gaud.) ThelL 1. c. 1200» — P. magna ssp. vulgaris Gaud. FI. helv. II (1828) 441. — P. magna var. vulgaris Moritzi Pfl. Schw. (1832) 149. — P. magna var. typica Beck FI. NO II. 1 (1892) 625. — Reg. Cluj : Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni) ; Mt. Belioara şi Şesul Craiului, Sălişte (r. Turda) ; Cluj pe V. Morii şi la Făget (r. Cluj); Caneiu (r. Dej). Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng. de Pădure) ; Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Cacova spre Sălişte, Cisnădia, Cisnădioara, Şura Mare, Noul, Bradu, Tălmaciu, Porceşti (r. Sibiu). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). f. rugosa (Kunze) Thell. 1. c. — P. rugosa Hort. ex Kunze in Flora XXIX (1846) 654. — Foliole mari, obtuz dinţate pînă la obtuz lobate. — Reg. Cluj : Cheile Someşului Cald lîngă Lăpuşeşti (r. Huedin). 2 b Petale intens purpurii var. rubra (Hoppe et Schleich.) Fiori et Paol. 1. c. — P. rubra Hoppe et Schleich. exsicc. in sched. ex Thell. 1. c. — P. orientalis Baumg. Enum. stirp. Transs. (1816) 234, non Gouan (1773). — P. major var. rosea (Koch) Hay. FI. Steierm. I (1910) 1159. — P. magna β. rosea Koch Syn. ed. I (1837) 287. — Exs.: FRE nr. 2016; FHE nr. 385 sub var. roşea. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Preluci şi Poiana Rotundă, Rodna, Năsaud (r. Năsăud) ; Cluj în V. Morii şi la Făget, Mărişel la Răcătău (r. Cluj) ; Colţii Trăscăului, Belioara pe Mt. Scăriţa (r. Turda) ; Mt. Mare, între Abrud şi Cîmpeni, Vidra, Bucium pe Detunata, Mt. Găina, V. Ordăncuşii (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M,: Mţii Giurgeului pe Mt. « Likas » şi Mt. « Ocsém », Tuşnad pe Mt. Puciosu, Frumoasa pe Dl. « Meleghavas » şi « Szephâvas » (r. Ciuc) ; Borsec (r. Topliţa) ; Lacul Roşu, Izvorul Mureşului, Tulgheş (r. Gheorgheni) ; Căpîlniţa, Băile Homorod (r. Odorhei). Reg. Stalin: Mţii Perşani; Oraşul Stalin, Predeal, Mt. Tesla (r. Codlea) ; Porumbacu de Sus, Guşteriţa (Sibiu). Reg. Oradea: împrejurimile Oradiei; Mţii Bihorului: Cornu Muntelui, Tărtaroaia; Scărişoara (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). Reg. Ploesti: V. Zăganului, Mţii Slănicului (r. Teleajen) ; Mţii Bucegi, Sinaia (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mt, Suhardu şi Cheile Bicazului (r. P. Neamţ). Reg. Suceava: Ipoteşti în Păd. Rădea (r. Suceava). Răsp. gen.: Europa, Caucaz; adventivă în America de N. 2. P. saxifraga L. Sp. pl ed. I (1753) 263, excl. var β., emend. Hud-son FI. angi. ed. I (1762) 110; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 427. - Petrin-jei de cîmp. — Kozônséges folditomjén. — Steinbrechartige Bibernelle. — Be^ţpeHetţ KaMHeJiOMKOBMH. — Exs.: FRE nr. 1724. — Ic.: Pl. 84, fig. 1, 1 a, b. 2J-. Rădăcină pivotantă, ramificată, neplăcut mirositoare, uneori la colet cu rămăşiţe de fibre vechi. Tulpină înalţă de 15—60 cm, compactă, cilindrică, striată, de regulă ramificată numai în partea superioară, cu frunze UMBELLIFERAE 475 bine dezvoltate spre bază. Frunze bazale ± în rozetă, împreună cu cele tulpinale inferioare lung peţiolate, simplu penat sectate, mai adesea cu 3—5 perechi de foliole distanţate, sesile. Foliole ovate, obtuze sau acute, crenate sau dinţate, uneori adînc lobate, cu baza rotunjită sau cuneată. Frunze tulpinale mijlocii vaginate, cu foliole mai înguste, mai alungit cuneate, adînc dinţat sectate pînă la 2—3-penat sectate; frunzele superioare simplu penat sectate sau trisectate, cu segmente lanceolate sau liniare; cele brac-teante reduse numai la vagină. Umbele relativ mici, glabre. Involucru şi involucele lipsă, rar 1—3-foliate. Petale albe sau gălbui albe, foarte rar roze, la exterior păroase, cea mai mare pînă la 1 mm lungime, la vîrf emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe scurt ovoidale, lungi de 2—2,5 mm şi late de 1,5—2 mm, la bază aproape cordate, cu coaste principale nu prea evidente. Semifructe în secţiune transversală (ca şi endospermul) pe faţa dorsală semicircular rotunjite. Stile mai scurte decît stilopodiul (cca de 1 mm). Canale secretoare adesea cîte 3 sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală. Carpofor subţire, bifurcat aproape pînă la bază. — VII — IX. Staţiunea. Fîneţe umede, păşuni, tufărişuri, coaste stîncoase, din regiunea de cîmpie pînă în cea subalpină; comună. Răsp. în ţară: Răspîndită în întreaga ţară. V ar i a b i 1 i tatea speciei 1 a Tulpină simplă sau cu ramuri scurte şi puţine, scundă, pînă la 20 (30) cm, glabră, puberulă sau pubescentă. Foliolele frunzelor bazale mici, rotunjite, cu marginea uniform crenat dinţată var. minor Thuill. Fl. env. Paris (1799) 154, n. nud. ex Spreng. Pl. Umbell. Prodr. (1818) 115. — P. saxifr. A. minor a. poteriifolia Wallr. Schedul. erit. I (1822) 123. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Gorongiş şi Ineu (r. Năsăud) ; Ghiochiş (r. Beclean) ; Cluj pe malul Someşului. Reg. A ut. M. : Mt. Hăghimaşu Mare ; Mt. Délhegy lîngă Suseni (r. Gheor-ghieni). Reg. Stalin : Oraşul Stalin, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Craiova; Robăneşti (r. Balş) ; Tg. Jiu. Reg. Piteşti: 'Stolnici (r. Costeşti). \Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi (Jepii Mici, Strunga, Piatra Arsă), Azuga (r. Cîmpina). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila; Crucea de Piatră, Comana, Călugăreni (r. Vidra); Ciocăneşti (r. Răcari). Reg. Bacău: Piatra Neamţ, Bacău. 1 b Tulpină mai înaltă de 30—60 (100) cm, mai ramificată, cu ramuri mai lungi, glabră, puberulă sau pubescentă, pînă la des vilos păroasă. Foliole mai mari, inegal dinţate, db lobate pînă la sectate .............................................................. 2 2 a Plante glabre, puberule sau pubescente.................................................. 3 2 b întreaga plantă des sur vilos păroasă var. ni gr a (Mill.) DC. Fl. fr. IV. 1, ed. III (1805) 281. - P. nigra Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe V. Rebrii (r. Năsăud); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Căpîlniţa (r. Odorhei). Reg. Galaţi: Mţii Măcinului prin fîneţe (Brandza). 3 a Foliole inegal dinţate pînă la ± lobate var. ovâta Spreng. 1. c. 116. — P. saxifr. B. major (Thuill.) Mert. et Koch in Rôhl. Deutschl. Fl. II, ed. III (1826) 435. — Reg. Cluj : Cluj la Făget, Fînaţe şi 476 FLORA R.P.R. V. Caldă. Reg. Stalin: Predeal (r. Codlea). Banat în păşuni uscate, pe coline (Heuff.). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Horezu, Bistriţa (r. Horezu); Mt. Cozia (r. R. Vîlcea) ; V. Cacovei la Topoloveni. Reg. Bucureşti : Pîslari (r. Vidra) ; Ciolpani, Ţigăneşti (r. Snagov). f. glâbra (Mert. et Koch) Nyâr. Kv. fl. (1940—44) 396. — P. saxifr. var. minor glabra et var. major glabra Mert. et Koch 1. c. 436. — Plantă glabră sau abia vizibil puberulă. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe V. Anieşului (r. Năsăud) ; Cluj la Hoia şi pe malul Someşului. Reg. Aut. M.: Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); Şura Mare, Bradu, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Piteşti: V. Lotrioarei (r. R. Vîlcea). f. pubéscens (Mert. et Koch) Nyâr. 1. c. — P. saxifr. var. minor pubescens et var. major pubescens Mert. et Koch 1. c. 436. — P. nigra Auct. transs. non Mill. — P. saxifr. var. neglecta Auct. — Cel puţin baza tulpinii şi peţiolul frunzelor pubescente. — Reg. Baia Mare: Mt. Ţibleş. Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş, Rodna (r. Năsăud); Bistriţa; Canciu (r. Dej); Cluj în Păd. Mănăştur şi pe malul Someşului, Floreşti, Someşeni, Mt. Mărişelu (r. Cluj) ; Mţii Meseş pe Dl. Orolat lîngă Trăznea (r. Zalău) ; Băile Sărate Turda, Belioara pe Mt. Scăriţa (r. Turda). Reg. Aiit. M.: Odorhei; Tg. Mureş ; Reghin ; Coşeni, Reci (r. Sf. Gheorghe) ; Sovata (r. Sîng. de Pădure) ; Tuşnad şi Mt. Puciosu (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sighişoara; Rupea; Oraşul Stalin; Făgăraş, Mţii Făgăraşului (r. Făgăraş) ; Sibiu, Tălmaciu, Cisnădioara, Rîu Sadului, Noul (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Sebeşului pe Mt. Cetate (r. Sebeş). Reg. Oradea: împrejurimile Oradiei ; viile Mădăraş, Mărţihaz (r. Salonta) ; Mţii Codrului la Huţa (r. Gurahonţ). Reg/Timişoara: împrejurimile Aradului. Reg. Craiova: Baia de Aramă; Pasul Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: V. Lotrioarei (r. R. Vîlcea); Lereşti (r. Muscel). Reg. Bucureşti: Păd. Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Ploeşti: Slănic, Mţii Buzăului, Mt. Penteleu pe Vf. Curselor. Reg. Galaţi: Măcin, Greci. Reg. Iaşi: Brătuleni pe Dl. Holmu (r. Iaşi). Reg. Suceava: Ipoteşti (r. Suceava). subf. rubriflôra (Schur) Nyâr. 1. c. — P. nigra var. rubriflora Schur in Verh. SVN X (1859) 196. — P. saxifr. var. 8. rubriflora Simk. Enum. fl. transs. (1886) 253. — De f. pubescens se deosebeşte prin florile roşii. — Reg. Cluj : Detunata (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tuşnad pe Mt. Puciosu (r. Ciuc). 3 b Foliole penat fidate pînă la penat sectate var. dissécta (Retz.) Spreng. 1. c. — P. dissecta Retz. Obs. bot. III (1783) 30, tab. 2; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 428, pro sp. — Reg. Cluj: Bistriţa, Năsăud; Canciu (r. Dej); Mt. Mărişel la Răcătău (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Tălmaciu, Sibiu (r. Sibiu); Făgăraş. Reg. Bucureşti: Bucureşti în Păd. Mogoşoaia. întrebuinţări. Rădăcina plantei ( « Radix Pimpinellae ») se utilizează în medicina populară la combaterea răguşelii, a bolilor de gît şi gură, ca diuretic şi ca expectorant; conţine substanţa amară, pimpinelina, apoi materii tinctoriale şi saponină slab hemolitică. Fructul conţine 1,2 — 6% ulei volatil, iar endospermul seminţei 30% ulei gras, 16—18% albumină şi zahăr. O mare parte din uleiul volatil este anetholul cu efect expectorant, stimulent stomacal, şi stimulent al secreţiunilor biliare. Răsp. gen.: Eurasia. Planşa 85. — 1. Pimpinella tragium Vili., 1 a. fruct tînăr mărit, 1 b. semifruct în secţ. transversală. — 2. P. anisum L., 2 a. fruct mărit. — 3. P. alpina Host, 3 a. fruct tînăr mărit. — 4. P. peregrina L., 4 a. fruct mărit, 4 b. umbelă atacată de Lasioptira carophylla F. Low. PLANŞA 85 UMBELLilFERAE 3. P. alpina Host. Fl. austr. I (1827) 399. P. saxifr. γ. alpestris Spreng. Pl. Umbell. Prodr. (1818) 118.P. saxifr. ssp. alpestris Simk. EniimC fl. Transs. (1886) 253. — P. alpestris Beck. Fl. NO (1892) 626. — P. heterophylla Baumg. Mant. (1846) 29. — P. lucida Schur Enum. pl. Transs. (1866) 250. - Ic.: Pl. 85, fig. 3, 3a. 2J-. Plantă în întregime glabră, lucitoare, foarte rar pe tulpina şi peţiol alipit puberulă. Rădăcină pivotantă, lignificată, multicapitată şi cu resturi fibroase ale frunzelor vechi. Tulpină înaltă de (6) 10—35 cm, cilindrică, uşor muchiat striată, ramificată în partea superioară. Frunze bazale simplu penat sectate ; foliole mici, ± rotunde sau alungit lanceolate, cu baza rotunjită sau ± dreaptă, mai adesea pînă la bază palmat sau penat sectate, cu lacinii ascuţit acuminate, adesea ± încovoiate în afară. Frunze tulpinale fin divizate, cu lacinii înguste, uşor falcate ; cele superioare, sesile, trifoliate, cu lacinii liniare sau complect reduse la vagine. Umbele proporţional mai mici decît la P. saxifraga, cu 5—7 radii. Petale gălbui aurii sau roze, foarte mărunt papiloase în partea inferioară, ± glabre sau cu peri setiformi pe dos. Fructe lungi de circa 2 mm, netede, asemănătoare cu cele de la P. saxifraga. — VII-VIIL Staţiunea: Locuri stîncoase şi înierbate din etajul subalpin şi alpin. Răsp. în ţară: Mţii Giurgeului: Piatra Singuratică. Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Făgăraşului : Podrăgelu, Arpaşu Mare, Cascada Bîlea, V. şi Piscul Zîrna, Avrigel, Vîrtopel, Ucea Mare, V. Capra, Negoiu şi Lespezi. Mţii Ţ arcu-Godeanu. Răsp. gen.: Europa (munţi). 4. * P. anisum L. Sp. pl. ed. I (1753) 264. — Anisum vulgare Gaertn. Fruct. I (1788) 102; Fl. U.R.S.S., l.c. 445. — Anason. — Keleti ânizs. — Anis. — Ahhc ο6μκηοβοηηι>ιη. — Ic· : Pl. 85, fig. 2, 2a. Θ. Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină erectă, înaltă pînă la 75 cm, cilindrică, striată, ramificată în partea superioară. Frunze bazale ± lung* peţiolate, nedivizate, ovate, cu baza rotunjită sau cordată, acute, pe margini inciz dinţate. Frunze tulpinale inferioare de asemenea întregi, rotunde şi ± 3-lobate sau 3 (5)-sectate, cu foliole ovate sau obovate, obtuze, cu baza cuneată şi margini inciz dinţate; foliole laterale ± neregulat bisectate, cea terminală trilobată sau trisectată. Frunzele superioare scurt peţiolate sau sesile, cu vagine scurte, 2—3-penat sectate, cu foliole liniar lanceolate; cele din spre vîrful tulpinii simplu tripenat sectate, trilobate sau întregi. Umbele de mărime mijlocie, cu circa 7—15 radii lungi pînă la 4 cm, dispers scurt păroase. Involucru lipsă sau.unifoliat. Involucel mai adesea cununa sau puţine foliole filiforme. Umbelule cu cca 10 flori cu pediceli evident mai lungi decît florile. Petale albe, lungi de cca 1,5 mm, pe margini ciliate, pe dos scurt setaceu păroase, la vîrf cu un lobuşor lung, îndoit spre interior. Fructe 480 FLORA R.P.R. ovoidale, îngustate spre vîrf, suriu pubescent hirsute, lungi de 3—5 mm şi late de 2—2,5 mm, uşor turtite dorsiventral, cu 5 (uneori mai multe) coaste principale- Stile lungi de circa 2 mm, divergente. Semifructele greu separabile. Canale secretoare cîte 4—8 sub valecule şi de obicei 2 pe faţa ventrală. Endo-sperm pe faţa ventrală evident scobit şi la mijloc cu o creastă. Carpofor aproape bifidat pînă la bază. — VI—VIII. Cultivată, uneori sălbăticită. Întrebuinţări : Anisonul se cultivă pentru fructele sale folosite la aromati-zarea lichiorurilor, rachiurilor, bomboanelor şi a produselor de patiserie. Fructele conţin în medie 12—13% apă, 18% substanţe proteice brute, 9,59—10,4% grăsimi, 4,27% zahăr, 5—20% substanţe amidonoase, 24,1% substanţe extractive neazotate, 17,31% celuloză brută, 1,5—6% uleiuri eterice şi 5 — 7% cenuşă. Uleiul volatil obţinut din fructe are întrebuinţări farmaceutice mai ales la prepararea infuziei expectorante şi a apei carmi-native. Se mai foloseşte ca aperitiv, ca stimulent pentru lactaţie şi condiment. Drogul mai are şi proprietăţi afrodiziace, diuretice, digestive, emenagoge, vermifuge şi anti-spasmodice. R a s p. gen.: Originară din orient. 5. ? P. peregrina L. Sp. pl. ed. I (1753) 264. - Ic.: Pl. 85, fig. 4, 4a b. / ΘΘ. Rădăcină pivotanta; colet fără restul frunzelor din anii trecuţi. Tulpină solitară, dreaptă, înaltă pînă la 1 m, în partea inferioară hirsută sau mărunt păroasă, în cea superioară glabră, cilindrică, striată şi ramificată. Frunze pubescente mai tîrziu glabrescente sau glabre, cele inferioare lung peţiolate, simplu penat sectate, cu foliole întregi, ovate sau cordat ovate, obtuze cu margini crenate sau inciz lobate, lungi de 1—2 cm; frunzele superioare 2—3-penat sectate, cu foliole liniar lanceolate. Umbele lungpedun-culate, cu radii numeroase, inegale, lungi de 2—3 cm, hispidule. Involucru şi involucele lipsă. Umbelule cu flori numeroase, de lungimea pedicelilor. Petale albe, lungi de cca 1,5 mm, pe dos scurt hirsut păroase, lat ovate, adînc ştirbite, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe i ovoidal globu-loase, lungi de 2 mm, hirsut păroase. Stilopodiu alungit, conic, trecînd treptat în stile capitate, la vîrf uşor îndepărtate. Semifructe în secţiune transversala cu coaste obtuze, sub valecule cu cîte un canal secretor mare şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm evident obtuz 5-muchiat, pe faţa ven- trala cu o uşoară proeminenţă spre carpoforul bifurcat pînă aproape la mijloc. - VI-VIII. Staţiunea. La marginea drumurilor, în tufărişuri rărite, vii, pîrloage. Răsp. în ţara: Este indicată de Schur dintre Sibiu şi Şelimbăr, staţiune contestată de Simonkai. Existenţa plantei este însă verosimilă în Dobrogea, deoarece a fost găsită în R. P. Bulgaria, nu departe de frontiera noastră. Răsp. gen.: Europa de S, Caucaz, Asia Mică, Africa de NE. UMBKLLIFERAK 481 6. P. trâgium Vill. Prosp. Hist. pl. Dauph. (1779) 24. — le. : Pl. 85, fig. 1, la, b. Ά. Rădăcină puternică, multicapitată ; colet evident îngroşat, cu abundente resturi de peţioli ai frunzelor din anii trecuţi. Tulpină scundă sau pînă la 50 cm înălţime, adesea cu lăstari sterili, virgată, erectă, compactă, de obicei de la mijloc aproape furcat ramificată. Frunzele bazale dispuse în rozete, peţiolate, 1—2-penat sectate, cu foliole oblic ovate sau ovate, inciz serate, inciz crenate sau inegal sectate; dinţii (sau laciniile) înguşti sau puţin mai laţi, obtuzi sau acuminaţi. Frunze tulpinale mijlocii mai scurt peţiolate sau sesile, cu foliole lanceolate sau ± liniare, lung acuminate şi ascuţite ; frunze superioare simplu penat sectate sau reduse la vagine. Umbele relativ mici, pedunculate, cu 5 — 10 radii subţiri, scurt pubescente, rar glabre. Involucele lipsă sau cu foliole puţine, lanceolat subulate, 4: de lungimea pedicelilor florali. Umbelule cu 10—20 flori cu pediceli inegali, mai lungi decît fructele. Petale mici, albe, uşor gălbui, invers ovate, pe dos hirsute, adînc emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior pînă aproape în treimea inferioară. Fructe ovoidale, lungi de cca 3 mm, late de 1,5 mm, scurt şi alb suriu tomentoase, uşor îngustate spre faţa ventrală. Semifructe cu coastele principale puţin evidente în secţiune transversală. Canale secretoare sub valecule cîte 3 (4) şi 6 pe faţa ventrală, de mărimi diferite. Stilopodiu conic turtit. Stile lungi, reflecte, lungi de circa 2 mm, cu stigmate capitate. Carpofor i bifidat pînă la bază. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri stîncoase, stepice, de preferinţă calcaroase sau gipsoase. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Babadag, Săcele, Caucagia, Capul Dolojman lîngă Jurilovca, Nicolae Bălcescu pe Dl. Sepelgin (r. Istria) ; Băltăgeşti pe Dl. Alah-Bair (r. Hîrşova) ; Negreşti, Mangalia (r. Negru Vodă) ; Gargalîc (r. Medgidia) ; Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). Yariabilitatea speciei f. bipinnatisécta Gris. ex Pant. in Verh. VNH Presb. N. F. II (1874) 78. — Foliolele frunzelor inferioare de 2 ori penat sectate. — Reg. Constanţa: Capul Dolojman lîngă Jurilovca (r.. Istria) ; Filimon Sîrbu pe DL Consul (r. Tulcea). Răsp. gen.: Europa de S şi E, Caucaz, Asia de NV, Africa de N. Genul CRÎTHMUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 74], ed. V (1754) 116. Frunze cărnoase, penat sectate. Dinţii caliciului scurţi. Petale mici, obcordate. Fructe lungi de 6 mm, prismatice, în secţiune transversală 5-muchiate, uşor aripate, cu aripile laterale mai pronunţate. Stilopodiu conic. *) De la grecescul krithmos, kréthmos, numirea veche a plantei, probabil de la krithé = orz, respectiv krithaminôs — în formă de orz, datorită asemănării fructelor. 31 - e. 507 482 FLORA R P R. Stile foarte scurte, mai scurte decît stilopodiul. Mezocarp gros, spongios, cu numeroase canale secretoare strîns lipite de endocarp. Semifruct şi endo-sperm pe faţa ventrală plane. Genul cuprinde o singură specie răspîndită în regiunea mediteraneană. ? C. maritimum L. Sp. pl. ed. I (1753) 246; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 468. — Ic. : Pl. 66, fig. 3, 3 a, b. 4·. Rizom alungit, lignificat, gros, noduros, multicapitat ramificat. Tulpină dreaptă sau ascendentă, înaltă de 20—25 cm, fistuloasă, striată, slab ramificată în partea superioară. Frunze surii, cărnoase, trifoliat dublu penat sectate, cele bazale cu peţiol vaginiform, următoarele 'tulpinale de asemenea vaginat peţiolate, cu vagine ± cilindrice, membranacee, la partea de sus cu 2 urechiuşe mici; frunze superioare trifoliate, sesile pe vagine. Foliole lungi de 2,5—5 cm şi late pînă la 6 mm, ± uniforme, liniar lanceolate, cu marginea întreagă, cu baza îngustată şi vîrful ascuţit, scurt mucronat. Umbele de mărime mijlocie, 10—20-radiate. Involucru şi involucele cu foliole numeroase, lanceolate sau ovat lanceolate, cu marginea membranoasă. Petale lungi de cca 1 mm, gălbui sau albe verzui, ± rotunde, uşor trapezoidale, la mijloc cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe lungi de 6 mm, ovoidal lanceolate sau lat elipsoidale, turtite dorsiventral. Semifructe cu 5 coaste proeminente, uşor aripate. Pericarp bine dezvoltat, cu fascicule conducătoare sub coaste; mezocarp gros, spongios, plin cu aer (datorită căruia fructul pluteşte pe apă). Canale secretoare numeroase, alcătuind un inel în endocarp şi înconjurînd endospermul. Endosperm în secţiune transversală lat eliptic. — VII-VIII. Staţiunea. Stînei, pietrişuri şi nisipuri pe litoralul mării. Răsp. în ţară: Specia vegetează în R.P. Bulgaria, pe malul Mării Negre, la Capul Caliacra; probabil se va găsi şi la noi. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană, Insulele Britanice. Genul 342. SIUM *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 76], ed. V (1754) 120. Frunze penat sectate. Umbele de mărime mijlocie sau mari. Foliolele involucrale şi ale involucelelor numeroase. Dinţii caliciului mici sau evidenţi. Flori hermafrodite, cu petale albe, rar. gălbui sau verzui, papiloase. Fructe *) De la cuvîntul grecesc sion, numele unei umbelifere aromatice de apă; după alţii derivă din cuvîntul celtic sio = apă, deoarece mai multe specii ale acestui gen cresc în jocuri mlăştinoase. Planşa 86. — 1. Sium lancifolium Μ. B., la. fruct mărit, 1 b. semifruct în secţ. transversală. — 2. S. latifolium L., 2a. fruct mărit, 2 b. semifruct în secţ. transversală, 2 c. secţ. transv. a tulpinii. PLANŞA 86 UMBELLIFERAE 485 ovoidale, ovat globuloase sau elipsoidale, slab turtite lateral. Coaste ± bine formate, de grosimea vaileculelor sau mai înguste decît acestea. Stile scurte, pe stilopodii conice. Percarp mai adesea bine dezvoltat, uneori cu ţesut aerifer, spongios. Canale secretoare cîte 1—3 sub valecule şi 2—6 pe faţa ventrală, uneori mai numeroase, împrăştiate neregulat. Carpofor mai adesea concrescut cu semifructele, mai rar liber. Determinarea speciilor 1 a Tulpină cilindrică, fin striată. Frunze cu foliole inegal, dur şi pronunţat dinţate sau incize. Umbele, cel puţin cele superioare, opuse frunzelor. Foliolele involucrale şi ale involucelelor aproape complect verzi. Fruct lung de 1,5—2 mm/................................................. 1. S. erectum 1 b Tulpină obişnuit muchiată şi striată. Foliole ± uniform mărunt dinţate. Foliolele involucrale şi ale involucelelor cu marginea evident albicios membranoasă. Fructe lungi de 3 — 4 mm...................................... 2 2 a Dinţii caliciului evidenţi, foliacei, subulaţi. Coastele fructelor groase, umflate, aproape de lăţimea valeculelor...................... 2. S. latifolium 2 b Dinţii caliciului aproape lipsesc. Coastele fructelor subţiri, cu mult mai înguste decît valeculele....................................... 3. S. lancifolium 1. S. erectum Huds. Fl. angi. ed. I (1762) 103. — S. angustifolium L. Sp. pl. ed. II (1763) 1672. — Berula angustifolia Mert. et Koch in Rohl. Deutschl. Fl. II, ed. III (1826) 433. — B. erecta (Huds.) Coville in Contrib. U. S. Nat. Herb. IV (1893) 115; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 466. - Cosiţei. -Szabdaltlevelü békakorsô. — Breitblăttriger Merk. — Eepyjia npHMan. — Exs. : FRE nr. 1303 a, b. — Ic. : Pl. 83, fig. 2, 2 a, b. 4. Plantă glabră, cu miros de ţelină. Rizom la noduri cu rădăcini fasci-culate, cu stoloni ± subţiri, cilindrici. Tulpină ascendentă sau dreaptă, înaltă pînă la 100 cm, fin striată şi cilindrică, fistuloasă, foarte ramificată şi foliată. Frunze simplu imparipenat sectate, cu foliole distanţate, cele bazale lungi pînă la 30 cm, cu peţioli fistuloşi. Foliole sesile, cea terminală de obicei trilobată, cele laterale de obicei opuse, ovat alungite, lungi pînă la 4 (7) cm, cu marginea uşor inciză (la bază adesea cu un lob ± adînc sectat) sau dublu inegal dur dinţat serată, cu dinţii obtuzi, terminaţi brusc într-un mucron îndreptat în sus. Frunze tulpinale superioare sesile, cu vagine uşor desfăcute şi cu marginea membranoasă, cu foliole mai puţine, lanceolate pînă la alungite, ascuţite sau acuminate, pe margini inegal şi ± inciz sectat dinţate, cu dinţii uşor aristiformi. Umbele, cel puţin cele superioare, opuse frunzelor, pedunculate, de mărime mijlocie, cu 10 — 20 radii lungi de cca 2 cm. Foliolele involucrale şi ale involucelelor numeroase, evidente, mai adesea lanceolate, verzi, cu margine albă, membranoasă, foarte îngustă^ adesea incize pînă la penat sectate. Umbelule cu cca 10—20 flori. Dinţii caliciului mici, subulaţi. Petale albe, lungi de cca 1 mm, lat invers cordate, la vîrf 486 FLORA R.P.R. cu un lobuşor îndoit spre interior. Stile cu stigmate capitate, în timpul înfloririi scurte şi- drepte, la fructele mature reflecte şi mai lungi decît stilopodiul conic. Fructe lungi de 1,5—2 mm, privite din faţă scurt ovoidale, cu coaste principale subţiri şi slab conturate, brunii verzui. Semifructe în secţiune transversală obtuz 5-muchiate. Pericarp relativ îngroşat, format dintr-un ţesut spongios, în dreptul coastelor cu fascicule conducătoare slabe şi lîngă ele cu cîte un mic canal secretor secundar (greu vizibil). Valecule slab convexe sau aproape plane. Canale secretoare numeroase, alcătuind un inel în jurul endospermului. Carpofor concrescut cu semifructele. — VI—VIII. Staţiunea. Pe marginea pîraielor, canalelor, locurilor mlăştinoase, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Y ari abi 1 itatea speciei f. macrophyllum Todor f. nova in Add. VI, pag. 658. — Plantă robustă, cu foliolele frunzelor inferioare lat ovate, lungi pînă la 7 cm şi late de 5 cm, spre bază cu început de trtfoliaţie. Marginile foliolelor dur şi inegal dinţate. Involucru şi involucele mari. — Reg. Timişoara: Timişoara la Casa Verde pe Pîr. Behelei. Răsp. gen.: Eurasia, America de N, Australia. 2. S. latiîôlium L. Sp. pl. ed. I (1753) 251. — S. lancifolium Schrank Bey. FI. I (1749) 556, non M.B. (1808). — Bolonică. — Széleslevelü béka-korso. ■— Grosser Merk. — Ic, : Pl. 86, fig. 2, 2 a—c. Rizom cu rădăcini fasciculate, fără stoloni dar cu muguri. Tulpină dreaptă, erecta, înalta pînă la 150 cm, muchiat brăzdată, fistuloasă, groasă, în partea superioară de obicei ramificată. Frunze penat sectate, cele inferioare peţiolate, fistuloase, celelalte sesile, cu vagine membranoase pe margini. Foliole opuse, la frunzele submerse incize, pînă la 2—3-penat sectate, cu ultimele lacinii liniare, la cele aeriene inferioare ovat alungite, cu baza oblic scurt cuneată sau uneori oblic rotunjită, mai rar cordate, uniform şi fin serat dinţate. Frunze superioare cu foliole mai puţine, mai înguste, de obicei lanceolate, îngustate treptat spre vîrf şi mai des serat dinţate. Umbele de mărime mijlocie, terminale, cu pînă la 30 radii. Involucru şi involucele cu foliole lungi de cca 2—6 mm, lanceolate sau liniar lanceolate, reflecte şi de regulă întregi, cu marginea evident membranoasă. Dinţii caliciului evidenţi, foliari, subulaţi, lungi de 1,5 mm, caduci. Petale lat rotunjit invers ovate, la vîrf cu un lob îndoit spre interior. Stile cu stigmate capitate, scurte, lungi de cca 1 mm, pe stilopodiu turtit şi cu marginea ondulată. Fructe lat elip-soidale, lungi de 3—4 mm şi late de 2,5—3 mm, uşor turtite lateral şi îngustate, cu coastele principale evidente şi rotunjite, groase, umflate, gălbui brunii ; valecule ± de aceeaşi lăţime, brunii. Semifructe în secţiune transversală evident 5-costate, cu pericarpul spongios, în dreptul coastelor principale cu U Μ ί > li L LIF E R A E 487 fascicule conducătoare. Canale secretoare cîte 2—3 sub valecule şi mai multe pe faţa ventrală. Endosperm evident 5-muchiat, conţinînd uleiuri grase, aleuronă şi rozete de oxalat de caliciu. Carpofor concrescut cu semifructele, greu de separat. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri mocirloase, pe marginea apelor. Răsp. în ţară : Reg. Baia M. : Cărei. Reg. Cluj : Cluj şi împrejurimi, Cojocna; Dej ; Turda la Oprişani, Luncani pe Arieş (r. Turda) ; lunca Mureşului (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Reghin. Reg. Stalin: Copşa Mică, Mediaş, Axente Sever, Valea Lungă (r. Mediaş) ; Blaj (r. Tîrnăveni) ; Sighişoara ; Predeal (r. Codlea) ; Ocna Sibiului, Şura Mare, Slimnic, Gura Rîului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Mercurea în Păd. Alba (r. Sebeş) ; Crişeni ί îngă Strei (r. Hunedoara); Deva spre Mureş. Reg. Oradea: de la Oradea pînă la Bratca (r. Aleşd) ; Mădăraş (r. Salonta) ; Derna pe V. Beretăului (r. Marghita). Reg. Timişoara: lîngă Arad şi Glogovăt (r. Arad) ; Tudor Vladimirescu (r. Pecica) ; Bazoş în parcul dendro-ogic (r. Timişoara) ; Orşova. Reg. Bucureşti: lunca Dunării (r. Giurgiu) ; Olteniţa la marginea zăvoaielor aproape de Gura Argeşului. Reg. Constanţa: Sulina pe plaur, Tulcea, Letea, Canalul între Merhei şi Matiţa (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Delta Dunării la Brăila; Tecuci în Lunca Ţigăneştilor. Reg. Iaşi: Dancaş, Cristeşti, V. Bahluiului, Ezăreni şi Beldiman (r. Iaşi); Vlădeni; V. Buhalniţa lîngă Cepleniţa (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Stînca-Ştefă-neşti (r. Truşeşti). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, America de N. 3. S. lanciîôlium M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 230, non Schrank (1789). - 5. sisaroideum DC. Prodr. IV (1830) 124; Fl. U.R.S.S. XVI (1930) 463, tab. 31, fig. 2. — Ic. : Pl. 86, fig. 1, 1 a, b. Ά-. Plantă în întregime glabră, cu rizom scurt şi rădăcinile uneori îngroşate, de cca 2 mm. Tulpină erectă, înaltă peste 1 m, cilindrică, striată, fistu-loasă, ramificată în partea superioară. Frunze penat sectate, cu 3—7 perechi de foliole, cele bazale ± lung peţiolate. Foliole ovat lanceolate sau lanceolate, acuminate, acute, mărunt serate, cu dinţi lung ascuţiţi, la bază oblic cuneate, cea terminală cu baza uşor cordat rotunjită, la frunzele superioare mai puţine, îngust lanceolate, lung acuminate. Umbela de mărime mijlocie, cu cca 10—30 radii. Foliole involucrale 5—7, reflecte, lanceolate, cu marginea membranoasă, cele ale involucelului subulate şi înguste, alb membranoase, uneori pînă la de 2 ori mai lungi decît florile. Umbelule cu 10—25 flori. Dinţii caliciului foarte scurţi, triunghiulari. Petale albe, lat invers ovate, lungi de cca 1 mm, ştirbite, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe lungi de 3—4 mm şi late de 2—2,5 mm, ovat alungite sau eliptice, brune, cu coaste principale evidente, filiforme, mult mai înguste decît valeculele aproape plane. Stile lungi de 0,5 mm, drepte, apoi reflecte, aproape cît dublul stilopodiului conic. Semifructe în secţiune transversală obtuz 5-muchiate, cu pericarp subţire, obtuz 5-muchiat. Canale secretoare de regulă 3 sub valecule şi 4 pe faţa ventrală. Carpofor subţire, bifurcat aproape pînă la bază. — VI—VIII. Staţiunea. Fîneţe umede, locuri mocirloase, marginea apelor. 488 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară : Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe; Ocna Dejului; Turda pe marginea pîrîului Pordeiu. Reg. Hunedoara : Deva?. Reg. Timişoara: lîngă Arad la Tudor Vladimi-rescu şi Păd. Ciala. Reg. Ploeşii: V. Nişeovului (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti pe Colentina în heleşteul Fundeni-Mărcuţa şi la Chitila; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Păd. Crucea de Piatră, Comana, Călugăreni (r. Vidra). Reg. Constanţa: Satu Nou (r. Istria); Periprava (r. Tulcea). Reg. Bacău: Ghigoeşti la « Bahna Mare » (r. Piatra Neamţ). Reg. Iaşi: Niţelea, Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa de S şi centrală, Asia de SV, Siberia. Genul 343. ATHAMÂNTA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 74], ed. V (1754) 115, p.p. min. Frunze 3—5-penat sectate, cu foliole liniare. Galiciu 5-dinţat. Petale obcordate, egale, cu vîrful îndoit spre interior. Fructe alungit ovate, spre vîrf atenuate, dens pubescente. Canale secretoare evidente, cîte 1 sau 2—3 sub valecule şi 2—6 pe faţa ventrală. Fruct cu coaste principale puţin dezvoltate. Endosperm în secţiune transversală 5-muchiat, vălurat din cauza canalelor secretoare, pe faţa ventrală plan. Carpofor subţire, despicat aproape pînă la bază. Genul cuprinde 9 specii răspîndite în munţii Europei de S şi SE, Persia. / A· hungârica Borb. in TTK (1877) 436 et MTK XV (1878) 286. - A. Matthioli Heuff. non Wulf. — A. rupestris Auct. — Brie. — Szemgyokér. — Augenwurz. — Exs. : FRE nr. 663; FHE nr. 64. —Ic. : Pl. 87, fig. 2, 2 a, b, c. 4. Rizom gros, cilindric, bruniu, la colet cu numeroase resturi de vagine ale frunzelor din anii trecuţi. Tulpină ascendentă, apoi erectă, mărunt şi des suriu pubescentă, bogat ramificată aproape de la bază, înaltă pînă la cca 50 cm, cilindrică, inegal fin striată, abundent foliată. Frunze triunghiulare, 3 — 4 (5)-penat sectate, cu foliole distanţate, îngust liniare sau filiforme, întregi pe margini, lungi pînă la 25 mm şi late de cca 0,8 mm, terminate cu un mucron, glabre sau rar scurt pubescente ; frunze bazale peţiolate, vaginate, cele tulpinale sesile, cu vagine membranoase, cele superioare mai mici şi mai puţin sectate. Umbele terminale, la vîrful tulpinii şi al ramurilor, multiradiate, cu radii egale, lungi de 3—6 cm, scurt şi des pubescente. Involucru lipsă sau din cîteva foliole liniar lanceolate. Umbelule bogate în flori. Foliolele involucelelor numeroase, mai scurte decît lungimea pedi-celilor fructiferi, lanceolate, lat membranoase, pubescente şi cu margini ciliate. *) După nuşaele muntelui Athamas din Tesalia (Grecia). Planşa 87. — 1. Coniosclinum tataricum Fisch., la. fruct mărit, lb. secţ. transversală a seinifructului. — 2. Athamania hungarica Borb., 2a. frunză bazală, 2b. fruct nematur mărit, 2c. secţ. transversală a semifructului. PLANŞA 87 UMBELLIFERAE 491 Dinţii caliciului mici, neînsemnaţi. Petale pe dos pubescente, pe margini glabre, de cca 1 — 1,5 mm lungime, unguiculate, invers ovate, la vîrf cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe lungi de cca 6 mm şi late de 2 mm, alungit elipsoidale, îngustate spre vîrf, brune, acoperite cu peri setiformi mărunţi şi deşi, cu coaste obtuze, slab pronunţate. Stile de cca jumătate din lungimea fructului matur, aşezate în unghi ascuţit pe stilopodiul conic. Semifruct în secţiune transversală semicilindric, 5-muchiat, cu un canal secretor mare sub valecule (rar la stînga şi dreapta acestuia cu încă un canal foarte mic, abia vizibil) şi 2 canale mari pe faţa ventrală. — V—VII. Staţiunea. Stîncării calcaroase, abrupte. Răsp. în ţară : Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Mt. Stănulete. Reg. Timişoara: V. Gernei, Vf. Şuşcului şi Cheia Prolaz lîngă Băile Herculane. Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor: Piatra Cloşanilor (r. Baia*de Aramă); Mt. Camena la Grebănatu Mare, V. Ţeşnei la Gaura Fetei (r. T. Severin) ; V. Jiului între Lainici şi fostul post vamal Păiuş (r. Tg. Jiu), Reg. Piteşti: Mrea Bistriţa pe stîncării (r. Horezu). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi ,pe Zănoaga. Răsp. gen.: Endemică în Carpaţii sudici. Obs. Mai în deaproape înrudită este A. haynaldi Borb. et Üchtr. in OBZ (1876 425, cu aria de răspîndire în Alpii de SE şi Balcanii de V. Genul 344. S I S 0 N *) L. [Coroll. gen. (1737) 5], Gen. pl. ed. V (1754) 120, p.p. minim. Frunze 1—2-penat sectate. Umbele relativ mici, cu 4—7 radii. Caliciu foarte redus· Petale aproape rotunde. Fructe lat ovoidal globuloase. Semifruct în secţiune transversală 5-muchiat, sub valecule cu cîte un canal secretor claviform, pornind de la vîrf pînă la mijlocul semifructului (Pl. 88, fig. 1 b), pe faţa ventrală cu 2 canale. Garpofor bifurcat pînă la bază. Genul cuprinde 2 specii răspîndite în Europa de S şi Asia Mică. S. amomum L. Sp. pl. ed. I (1753) 252; FI. U.R.S.S. XVI (1950) 375. -Exs. : FEAH nr. 3281. — Ic. : Pl. 88, fig. 1, 1 a—c. ΘΘ. Plantă glabră, cu rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină erectă, înaltă de 30—100 cm, zveltă, fin striată, bogat bifurcat ramificată. Frunze inferioare lung peţiolate, simplu sectate, cu 3—4 perechi de foliole distanţate, aproape sesile, alungit ovate, lungi pînă la 5 cm şi late pînă la ί,8 cm, neregulat inciz dinţate şi (mai ales spre bază) lobate. Frunze tulpinale mijlocii mai puternic divizate, ternat bipenat sectate; foliolele de ordinul I spre bază penat sectate, cele de ordinul II sesile, eliptic lanceolate sau lanceolate, de regulă simplu serat dinţate, cu dinţii terminaţi cu un mucron. Frunze superioare triunghiulare, mici, ternat bipenat sectate. Umbele numeroase, relativ *) De la cuvîntul grecesc sinon, sau sison, nume întrebuinţat de Dioscorides pentru o plantă aromatică şi medicinală, originară din Siria. m FLORA R.P.R. mici, pedunculate, dispuse terminal sau lateral pe ramuri, cu 4—6 radii inegale, Involucru şi involucele cu 2—4 foliole mici, îngust lanceolate, liniare sau subulate. Umbelule cu 2—4 (10) flori inegal pedicelate. Flori mici, cu caliciu foarte redus. Petale lungi de cca 0,75 mm, albe, aproape rotunde, cordate şi lat ştirbite, la vîrf cu un lobuşor lat, îndoit spre interior. Fructe negre brunii, ovoidal tubuloase, lungi de cca 3 mm şi late de 2,5 mm, cu baza aproape cordată, uşor turtite lateral, îngustate spre faţa ventrală, cu 5 coaste proeminente, rotunjite. Stile foarte mici, ± mai scurte deoît stilopodiul conic-Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală, mari, late, pătrunzînd la vîrf pînă la jumătatea fructului, unde se lărgesc la capăt. Carpofor subţire, bifurcat pînă la bază. — VII—VIII. Staţiunea. Tufărişuri, în locuri stîncoase şi ierboase. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: V. Gernei la Băile Herculane (r. Orşova).. Răsp. gen.: Europa de S şi de V, Asia Mică, Caucaz, Algeria. Genul 345. S t S E LI *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 80, p. p.], ed. V (1754) 126, p.p. / Flori poligame, în umbele compuse. Caliciu scurt 5-dinţat, persistent pe fruct. Involucru lipsă sau cu puţine foliole. Involucel cu foliole numeroase. Petale lat ovate, obcordate, albe, roşietice sau galbene. Fructe ovoidale sau invers ovoidale, ± cilindrice. Semifructe în secţiune transversală semior-biculare sau 5-muchiate, cu muchii mult proeminente. Canale secretoare 1—3 sub valecule. Endosperm pe partea ventrală plan. Genul cuprinde, după concepţia lui Drude, cca 55 specii, iar după Fl. U.R.S.S. cca 80 de specii, cele mai multe răspîndite în Europa. Determinarea speciilor 1 a Foliolele involucelelor aproape în întregime concrescute. Umbele cu 10—20 radii. Umbelule compacte, cu flori aproape sesile. 1. S. hippomarathrum 1 b Foliolele involucelelor libere sau concrescute cel mult pînă la mijloc.. 2 2 a Foliolele involucelelor libere .......................................... 3 2 b Foliolele involucelelor evident concrescute, dar cel mult pînă la jumătate din lungimea lor......................................................... 8 3 a Radiile umbelei glabre................................................... 4 3 b Radiile umbelei des mărunt pubescente, de jur împrejur sau numai pe partea interioară ....................................................... 6 *) Numele grecesc la Hippocrates şi Dioscorides al unor umbelifere, cuvîntul fiind probabil împrumutat dintr-o limbă orientală. Planşa 88. — 1. Sison amomum L., la. partea inferioară a tulpinii, cu rădăcini şi cu frunze inferioare, lb. fruct mărit, lc. secţiunea transv. a semifructului. W-ANŞA 88 UMBELLIFERAE 495 4 a Foliolele frunzelor setacee, muchiate, pînă la 0,5 mm grosime, lungi de 2—10 cm. Flori galbene. Foliolele involucelelor setacee 2. S. gracile 4 b Foliolele frunzelor mai late şi mai scurte. Foliolele involucelelor late. Flori albe sau albe gălbui.................................................. 5 5 a Peţiolii frunzelor inferioare cu secţiune transversală circulară sau elip- tică, pe faţa lor superioară fără jghiab. Umbele cu (5) 10—11 radii. Foliolele involucelelor subulate. Fructe făinos scabre în stadiu tînăr. Plantă albăstrui verzuie ................................. 3. S. devenyense 5 b Peţiolii frunzelor inferioare pe faţa lor superioară plani sau canaliculaţi. Umbele cu (8) 10—25 (30) radii. Foliole involucrale lanceolate. Fructe glabre. Plantă verde ............................................... 4. S. varium 6 a Umbele cu (8) 15—30 (40) radii inegale. Tulpină mai adesea simplă, ramificată în partea superioară, cu umbele puţine............. 5. S. annuum 6 b Umbele numeroase, cu 3—11 (15) radii. Tulpină bogat ramificată mai adesea de la bază.............'............................................. 7 7 a Umbele cu 3—6 (10) radii. Plantă înaltă pînă la 50 cm 6. S. tortuosum 7 b Umbele cu 7—11 (15) radii. Plantă înaltă de 50—100 (200) cm 7. S. campestre 8 a Umbele cu 5—7 (9) radii foarte inegale, lungi de 1—3 cm. 8. S. peucedaniîolium 8 b Umbele cu 10—25 (30) radii ± egale, pînă la 4,5 cm lungime 9. S. rigidum 1. S. hippomarâthrum Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 52 (prius) ; L. Sp. pl. ed. II *(1762) 374 (serius); Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 513. - Hippo-marathrum pelvtforme Fl. Wett I (1799) 413, ap. Baumg., Fuss. — Ic.: Pl. 89, fig. 3, 3a, b, c. 4. Rizom pivotant, ramificat, multicapitat, la colet cu resturi fibroase de frunze din anii precedenţi. Tulpină glabră, erectă sau ascendentă, înaltă de 15—60 (90) cm, cilindrică, fin striată, de obicei ramificată numai în partea superioară şi mai adesea lipsită de frunze în această parte. Frunze glabre, (2) 3 (4)-penat sectate, cele bazale lung peţiolate, alungit ovate, cu lacinii de ultimul ordin lungi de 3—20 mm, îngust liniare, acute şi mucronate, pe dos cu nervura mediană evidentă. Frunze tulpinale mai reduse şi mai puţin sectate, sesile ; vaginele alungite, cu marginea membranoasă şi prevăzute cu 2 urechiuşe. Frunze superioare complect reduse la vagine. Umbele mici, cu 10—12 (20) radii muchiate şi pe partea interioară mărunt pubescente. Involucru mai adesea lipsă. Umbelule compacte, cu flori aproape sesile. Foliolele involucelelor concrescute aproape în toată lungimea lor, la partea de sus cu marginea membranoasă şi dinţată, la exterior mărunt făinos păroase. Flori mici, cu pediceli scurţi, îngroşaţi şi păroşi. Dinţii, caliciului scurţi. Petale mici, egale, lungi de cca 1 mm, albe sau roşietice, lat ovate, ştirbite şi terminate cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe lungi de cca 49G FLORA R.P.R. «3—4 mm, alungit elipsoidale, cu coaste pronunţate, în stare tînără mărunt păroase, la maturitate aproape glabre. Stile puţin mai lungi decît stilopodiul turtit. Semifructe în secţiune transversală aproape semicirculare, cu coastele principale evident triunghiular ascuţite. Canale secretoare sub valecule cîte 1, pe faţa ventrală 2. Endosperm ± turtit, transversal eliptic, sinuat în dreptul canalelor secretoare şi plan pe faţa ventrală. — VII—VIII. Staţiunea. Coaste pietroase însorite, locuri nisipoase şi pietroase ; rara. Răsp. în ţară : Reg. Cluj : Cluj, Boju (r. Cluj) (date nesigure) ; Turda, V. Arie-şului (r. Turda). Reg. Stalin : Sighişoara ; Oraşul Stalin, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. laşi: lîngă Iaşi spre Holboca. Obs.: Prezenţa acestei epecii în ţara noastră trebuie reconfirmată. Material de herbar lipseşte, datele de răspîndire de mai sus provenind din literatură. Rasp. gen.: Europa centrală, U.R.S.S. europeeană. 2. S. gracile W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 122, tab. 117. - Exs.: FRE nr. 167; FEAH nr. 118; HN nr. 5458. - Ic.: PL 90, fig. 2 2a, b. ; W. et K. l.c. ; Pax Grundz. II (1908) 251, fig. 27 B ; Hay. Pflzd. (1916) 452. 2J-. Plantă glabră, verde. Rizom bruniu, ramificat, multicapitat, în regiunea coletului cu resturi fibroase ale frunzelor din anii precedenţi. Tulpini mai adesea numeroase, flexuoase, simple sau bifurcat ramificate, înalte pînă la 90 cm, cilindrice, fin striate, netede. Frunze mari, lungi pînă la 30 cm, distanţate, ternat 4—5-penat sectate, spre vîrful tulpinii mai puţin divizate, cele bazale şi tulpinale inferioare peţiolate, cu vagine scurte, semicilindrice, cu marginea membranoasă. Foliole setacee, mai înguste de 0,5 mm şi lungi de 2—10 cm. Umbele de mărime mijlocie sau mari, cu 5 — 16 radii foarte inegale, răsfirate, glabre, lungi pînă la 7 cm. Involucru lipsă sau rar cu 1—2 foliole liniar subulate. Umbelule cu flori numeroase. Foliolele involucelului numeroase, subulate, aproape de lungimea pedicelilor sau evident mai scurte. Caliciu cu 5 dinţi mici, triunghiulari. Petale galbene, lungi de cca 1 mm, lat ovate, pe dos cu o uşoară emergenţă galbenă-portocalie, ştirbite şi terminate cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe glabre, lungi de 2—3 mm, elipsoidale sau ovoidale, turtite lateral, cu 5 coaste principale evidente şi cu valecule brune roşietice mai late. Stile reflecte, aproape de 2 ori mai lungi decît stilopodiul conic. Semifructe în secţiune transversală aproape semicilindrice. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm adîncit în dreptul canalelor şi plan pe faţa ventrală. Carpofor bifurcat pînă la bază. - VII-IX. Staţiunea. Coaste însorite, ierboase, stîncării ealcaroase. Planşa 89. — 1. Seseli annuum L., la. secţiunea transv. a semifructului, lb. fruct mărit. — 2. S. rigidum W. et K. —- 3. S. hippomarathrum Jacq., 3a. secţiunea transv. a semifructului, 3b. fruct mărit, 3c. umbelulă fructiferă mărită, văzută de dedesubt. PLANŞA 89 32 — c. 507 IJMBELLÏFERAT·; 49$ Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Sucutard (r. Gherla); Zău de Cîmpie (r. Luduş); Stana în împrejurimi (r. Huedin) ; Dl. Ursu şi Omlos între Căpuşu Mic şi Macău, Cluj la Fînaţe şi Hoia, Boju, Cojocna (r. Cluj) ; Turda şi împrejurimi, Cheia Turzii, Cheia Runcu lui, dealurile de la Buru, Poşaga (la « Feredeu », Mt. Scăriţa şi Piatra Vulturese), Moldoveneşti, Colţii Trăscăului (r. Turda); Cheile Aiudului, Poiana Aiudului (r. Aiud). Reg. Aut: M.: Bălan pe Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc). Reg. Hunedoara : Intregalde, Galda de Jos, Mţii Trăscăului (Piatra Ceţii, Piatra Craivii,. Piatra Caprei), Tăuţi, Bucerdea Yinoasă, Alba lulia (r. Alba); Sebeş; Orăştie. Reg. Timişoara: Cheia Prolaz şi Mt. Domogled la Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor pe V. Cernei şi V. Ţeşnei la Gaura Fetei. Reg. Piteşti: Y. Oltului la Masa lui Traian, Călimăneşti, Mţii Căpăţînei la Golotreni, Mt. Cozia (r. R. Yîlcea). Reg. Galaţi: Măcin, Greci pe Mt. Pricopanu (r. Măcin). Răsp. gen.: R.P. Romînă, Iugoslavia. 3. S. devenyénse Simk. in MBL (1907) 140—142. — S. osseum Cr. Stirp. austr. III, ed. I (1767) 92, p.p. — S. Beckii Seefried in Mitt. N. V. Steierm. XLIV (1908) 203, pro hybr. — S. glaucum Jacq. FI. austr. II (1774)27, tab. 144, non. L. — Exs·: FRE nr. 1538. — Ic.: 91, fig. 1, la, b, c. 2J-. Plantă glabră, albăstrui surie. Rizom pivotant, ramificat, bruniu, în regiunea coletului cu un smoc de resturi fibroase de frunze. Tulpină solitară, erectă, înaltă pînă la 120 cn, cilindrică, fin striată, alburie, distanţat foliată şi aparent bifurcat ramificată în partea superioară. Frunze 2—4-penat sectate, dispuse mai mult la baza tulpinii, cele bazale mari, triunghiulare, distanţat sectate, cu peţioli ± cilindrici. Foliolele de ultim ordin liniar lanceolate pînă la liniare, uşor îngustate spre bază, late de 0,5—2 mm, rar mai late şi lungi de cca 10—20 (30) mm, ± ascuţite, scurt mucronate, cu marginea întreagă, puţin revolută, cu nervura mediană pe dos evidentă. Frunze tulpinale inferioare sesile, cu vagine cilindrice sau semicilindrice, cu marginea îngust membranoasă, cele superioare descrescînd treptat, mai simplu sectate, reduse la vagine şi cu lamine uneori nesectate. Umbele de mărime mijlocie, cu 5 — 15 radii (rar mai multe), aproape egale, lungi de 2—3 mm, complect glabre. Involucru lipsă sau cu o foliolă. Involucele cu 5—7 foliole subulate, foarte îngust alb membranoase, mai scurte decît pedicelii fructiferi. Dinţii caliciului mici, subulaţi. Petale foarte mici, lungi de cca 0,5 mm, lat ovat rotunjite, pe dos cu o dungă gălbuie, uşor ştirbite şi prevăzute cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe ovoidal elipsoidale, aproape rotunde, lungi de de 2,5—3,5 mm şi late de 2 mm, evident costate, cu valecule brunii şi mai late, făinos scabre în stadiu tînăr şi aproape glabre la maturitate. Stilele la maturitate reflecte, mai lungi decît stilopodiul conic. Semifructe în secţiune transversală turtit circulare, 5-muchiate, cu cîte un canal secretor sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală semicilindric turtit sau aproape semieliptic, sulcat în dreptul canalelor secretoare şi aproape plan pe faţa ventrală. — VII — IX. Staţiunea. Locuri pietroase, înierbate, mai ales calcaroase. 32* 500 FLORA R.P.R, Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Hida (r. Jibou); Cluj (la Hoia, malul Someşului, V. Hăitaşului), Floreşti, Someşul Cald (r. Cluj); Stana (r. Huedin); Cheia Turzii, Buru (r. Turda). Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Hunedoara: Bucerdea Vinoasă, Alba Iuliâ pe Dl. Mamut, Cetatea Zebernic lîngă Vinţul de Jos (r. Alba) ; Băiţa (r. Brad) ; Hărău, Govaşdia (r. Ilia) ; Simeria pe Dl. Uroiu (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Iosăşel, Hălmagiu, Dezna, Pleşcuţa (r. Gurahonţ) ; Săldăbagiu, Băile 1 Mai (r. Oradea) ; Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.. sub glauca). Reg. Constanţa: Movila Hîrtop lîngă Mahmudia (r. Tulcea); Basarabi (r. Medgidia). Reg. Galaţi: colinele de la Măcin. Variabilitatea speciei f. heterophyllum (Janka) Jâv. Magy. fl. (1925) 779. — S. heterophyllum Janka in Linn. XXX (1859) 572. — S. osseum ssp. heterophyllum Simk. Enum. fl. Transs. (1886) 258. — Laciniile frunzelor de ultimul ordin late de 2 — 3 mm. — Reg. Cluj : Cheia Turzii, Poşaga pe Mt. Scăriţa (r. Turda). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei. Răsp. gen.: Europa centrală şi de SE, Jugoslavia. 4. S. varium Trev. in Index Sem. Hort. Vratisl. (1818) 6; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 491. *— S. montanum var. banaticum Heuff. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 158. - Exs.: FRE nr. 1537. - Ic.: Pl. 91, fig. 2, 2 a-c. ΘΘ (4). întreaga plantă glabră şi verde. Rizom pivotant, brun negricios, ramificat, la partea superioară acoperit cu resturi fibroase. Tulpină înaltă de 30—90 (120) cm, spre vîrf aproape fără frunze, erectă, cilindrică, fin striată, lax ramificată aproape de la bază. Frunze 2—4-penat sectate, cu contur triunghiular, cele bazale cu peţiol pe faţa superioară plan sau canaliculat; frunze tulpinale mijlocii şi superioare sesile, cu vagine alungite, îngust alb membranoase şi cu urechiuşe mici, mai puţin sectate, cele de la vîrful tulpinii simple, liniare, reduse. Foliole de ultim ordin liniare, lungi de cca 5—15 mm şi late de 0,5—1 mm, la vîrf mucronate, pe margini şi pe dos pe nervura mediană de obicei aspre. Umbele mărişoare, numeroase, cu (8) 10—25 (30) radii inegale, cele mai lungi de cca 4,5 cm, glabre. Involucru lipsă sau 1-foliat. Involucele cu foliole numeroase, lanceolate, cu marginea membranoasă, cca de lungimea pedicelului fructelor. Flori mici. Dinţii caliciului mici, subulaţi. Petale albe, lungi de cca 0,5 mm, cu o dungă galbenă pe dos. Fruct glabru şi neted, alungit sau alungit elipsoidal, de cca 2,5—3,5 (5) mm lungime, cu coaste evidente, alburii şi valecule mai întunecat verzui. Stile reflecte, peste stilopodiul conic. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm aproape eliptic în secţiune transversală. — V1I-VIII. Staţiunea. Pe coaste însorite, uscate şi dune nisipoase. Planşa 90. — 1. Selinum carçifolia L., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transversală, lc. secţ. transversală a tulpinii. — 2. S. gracile W. et Κ., 2a. fruct mărit, 2b. secţiunea transv. a semifructului. PLANŞA 90 U M BELLIFERAE 503 Răsp. în ţară : Reg. Cluj : Cluj (Fînaţe, Hoia şi Făget), Someşeni, Apahida pe DL Ciuha, Gojocna, Boju, Aiton, Căian, Suatu (r. Cluj); Berchieşu (r. Sărmaş) ; Zău de Cîmpie spre Dl. Bota şi Fînaţele Moineşti (r. Luduş) ; Turda (la Băile Sărate, V. Sărată şi Pîr. Aluniş), Valea Florilor, V. Botorom, Cheia Turzii, Luncani, Colţii Trăscăului (r. Turda) ; Aiud, Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Aut. M. : Odorhei; Gurghiu Cetate (r. Reghin) ; Sîndominic, Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc). Reg. Stalin: Valea Lungă, Mediaş, Mănărade, Prostea Mică (r. Mediaş); Tiur (r. Tîrnăveni) ; Sighişoara; Or. Stalin, Sînpetru pe DL Lempeş (r. Codlea) ; Şura Mare, Ocna Sibiului, Noul, Pasul Turnu Roşu, Tălmaciu, Hamba, Ruşi, Guşteriţa, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei, Alba Iulia pe DL Bilac (r. Alba) ; V. Secaşului, Sebeş (r. Sebeş) ; Hărău (r. Ilia) ; Valea Sîngeor-giului, Hunedoara. Reg. Oradea: împrejurimile Oradiei, Dl. Şimlăului (r. Oradea); între Otomani şi Sălacea (r. Săcueni). Reg. Timişoara: Turnu (r. Pecica) ; Siria, Pîncota (r. Arad) ; Păuliş (r. Lipova) ; în Banat (Heuff.). Reg. Constanţa: Enisala, Babadag (r. Istria) ; Malcoci, Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Iaşi la Copou, Coada Stîncii, Ţigă-naşi pe V. Plopu (r. Iaşi). Variabilitatea speciei f. transsilvânicum (Schur) Nyâr. Kv. fl. (1940—44) 398.— S. varium a.. trans· silvanicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 257.-6'. varium var. typicum K. Maly in MBL (1908) 224. — Foliole late de 0,5 — 1 mm, pe margini aspre. Radiile umbelei lungi de 1,5—4 cm. — Reprezintă tipul speciei. — Răspîndită în localităţie indicate la specie. var. dobrogénse (Prod.).— S. varium ssp. dobrogense Prod. Consp. fl. Dobr. III (1939) II et Fl. ed. II (1939) 679, pro sp.— Plantă mai scundă. Tulpina uneori chiar de la bază divaricat ramificată. Foliole filiforme sau setacee, late de 0,5—1 mm. Radiile umbelei 8 — 10 (12), lungi de 1,5 — 2 cm. — Reg. Constanţa: Mihai Bravu pe DL Kel-Tepe, Jurilovca La Capul Dolojman (r. Istria) ; Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Greci pe Mt. Ţuţuiatu (r. Măcin). var. vario-devenyénse (Nyâr.) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 201. — S. vario-deveny-ense Nyâr. Enum. pl. vase. Cheia Turzii (1939) 179. — Umbele cu cca 15 radii variabile. Peţiolii frunzelor bazale plani sau canaliculaţi. Ovar şi fructe făinos scabre. — Reg. Cluj : Cheia Turzii. Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Crai vii (r. Alba). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Caucaz, Africa de N. 5. S. ânnuum L. Sp. pl. ed. I (1753) 260; Fl. U.R.S.S. X VI (1950) 490. - S. coloratum Ehrh. Beitr. V (1790) 179. — S. carvifolium Janka in Linn. XXX (1859) 573, non Vili. — Cosicel. — Egynyâri gurgolya. — Kurzlebiger Bergfenohel. — >Ka6pHija o/jhojicthhh· — Exs. : FRE nr. 1536. — Ic. : Pl. 89, fig. 1, la, b. Θ, ΘΘ sau 4, dar monocarpică. Rizom pivotant, puţin ramificat^ în partea superioară cu resturi fibroase de frunze. Tulpină solitară, erectă, înaltă de la cîţiva cm pînă la aproape 1 m, de obicei colorată violet, cilindrică, uşor muchiat striată, simplă sau puţin ramificată în partea superioară, uniform foliată şi mai adesea fin, mărunt, patent şi suriu păroasă. Frunze distanţat 2—3 penat sectate, surii sau verzui, mărunt patent păroase, rar glabres-cente; cele bazale şi tulpinale inferioare peţiolate, alungit ovate, cu vagine alungite, membranoase şi terminate cu mici urechiuşe ; cele mijlocii şi supe- 504 FLORA R.P.R. rioare sesile, vaginate, cele de la virf simplu penat sectate. Foliole de ultimul ordin liniare pînă la liniar lanceolate, lungi de cca 1 cm şi late de 0,5—2 mm, uşor obtuze, terminate cu un mucron scurt, pe dos cu nervura mediană evidentă. Umbele de mărime mijlocie, cea terminală mai mare, cu (8) 15—30 (40) radii inegale, lungi pîna la 4 cm, muchiate, îndeosebi pe partea interioară scurt şi des păroase. Involucru lipsă. Involucele cu foliole numeroase, lanceolate, lat membranoase, fin ciliate, ± de lungimea florilor sau de 2 ori mai lungi. Dinţii caliciului minusculi. Petale albe, rar roşietice, lungi de cca 3/4 mm, lat ovate, la ambele capete ştirbite, la vîrf cu un lobuşor îndoit. Fructe ovoidale, uşor turtite dorsiventral, la început ± mărunt păroase, apoij glabre? lungi de 1,5—2,5 mm şi late de 1—1,5 mm. Stile reflecte peste stilopodiul lat conic, mai adesea roşietic purpuriu. Semifruct în secţiune transversală cu 5 coaste principale înguste (mai înguste decît valeculele), acute, uneori (mai ales cele laterale) aproape aripate. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrala. Endosperm în secţiune transversală semicircular, uşor adîncit în lungul canalelor secretoare şi aproape plan pe faţa ventrală. — VII-IX. S t a ţ i u n/e a. Frecventă prin pajişti însorite, uneori sărăturoase. la margini de păduri, pe dune, etc. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Variabilitatea speciei 1 a întreaga planta foarte scabră, înaltă de cca 70 cm. Frunze mai late, cu laciniile de ultimul ordin alungite. Foliolele involucelelor cu mult mai lungi decît florile var. scabérrimum (Prod.). — S. annuum ssp. scaberrimum Prod. in Bul. Fac. Agron. Cluj (1937) 24. — Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria). Reg. Iaşi: Ibăneşti pe DL Velemele (r. Bîrlad). 1 b întreaga plant acel mult puţin aspră..................................................................... 2 2 a Frunze bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate, plane. Laciniile frunzelor lungi, distanţate şi îngust liniare var. tenuifôlium Fritze (1873) fide Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. V.*2 (1926) 1243. — Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). 2 b Frunze bazale şi tulpinale inferioare mai scurt peţiolate. Foliolele involucelelor lanceolate, de 2 ori mai lungi decît florile var. bracteôsum Săvul. et Rayss Mat.· fl. Bas. III (1934) 213. — ^. coloratum a. laxiflorum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 257. — S. color. β. ferulaceum DC. ap. Brandza Prodr. fl. Rom. — Reg. Cluj : Zalău în împrejurimi; Chiochiş (r. Beclean). Reg. Aut. M.: Săbed (r. Tg. Mureş). Reg. Stalin: Bran (r. Codlea). Reg. Ploeşti: Poiana Ţapului (r. Cîmpina). Reg. Iaşi: DL Mare spre Mădîrjac (r. Tg. Frumos). Planşa 91. — 1. Seseli devenyense Simk., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţiune transversală, lc. secţ. transv. a peţiolului. — 2. S. varium Trev., 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în secţ. transversala, 2c. secţiunea transv. a peţiolului. PLANŞA 91 UMBELLIFERAE 507 f. mâjus (Wallr.) Thell. 1. c. 1242.— S. coloratum var. major Wallr. Schedul. crit. I (1822) 125. — Tulpină de 20—90 cm, în partea superioară ramificată. — împreună cu tipul. f. pygmaéum (Aschers.) Thell. 1. c. — S. annuum var. pygmaeum Aschers. Fl. Prov. Brand. I (1864) 248. — Plantă scundă, pînă la cca 20 cm. — Locuri sără-turoase sau coaste uscate; la noi încă nesemnalâtă. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Siberia. 6. S. tortuôsum L. Sp. pl. ed. I (1753) 260. — Exs.: FRE nr. 1301. — Ic.: Pl. 92, fig. 2, 2a, b. ΘΘ — 4. întreaga plantă suriu verzuie. Rizom gros, pivotant, ramificat, la colet cu resturi fibroase de frunze. Tulpină dreaptă, flexuoasă, cilindrică, fin striată, înaltă de 20—50 cm, ramificată de la bază. Frunze 3—4-penat sectate, groase, glabre, rigide, triunghiulare, scurt peţiolate, cu vagine alungite; lacinii de ultimul ordin lungi de 5 — 15 mm şi late de 1—2 mm, liniar lanceolate, scurt mucronate. Frunze tulpinale sesile, descrescînd spre vîrf, cele superioare reduse, simplu sectate. Umbele foarte numeroase, cu 3 — 6 (10) radii inegale, lungi pînă la 2,5 cm, muchiate, aspru pubescente pe partea interioară. Involucru lipsă sau cu 1—3 foliole. Involucele cu foliole numeroase, lat ovate, acuminate, cu marginea lat membranoasă. Petale albe gălbui, pe dos pubescente. Fructe elipsoidale sau ovoidal cilindrice, lungi de 2—4 mm, evident costate, aspru şi des pubescente, mai scurte decît pedicelii. Stile reflecte pe stilopodiu turtit. Semifructe în secţiune transversală semicilindrice, 5-costate, cu cîte un canal secretor sub valecule şi 2 canale pe faţa ventrală. Endosperm semicilindric, ondulat în dreptul canalelor secretoare şi plan pe faţa ventrală. — VII—VIII. Staţiunea. Păşuni, fineţe, poieni. Răsp. în ţară: Reg. Bucureşti: Lehliu. Reg. Constanţa: Constanţa ; Adamclisi ; Mangalia, Agigea (r. Negru Vodă) ; Medgidia, Basarabi (r. Medgidia) ; între Hîrşova şi Ostrov; Babadag (r. Istria). Răsp. gen.: Europa de S şi SE. 7. S. campestre Bess. Enum. pl. Volhyn. (1822) 44; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 499. — S. tortuosum β. campestre Schmalh. Fl. Srednii I (1895) 399. — S. gigas Janka sec. Prod. Gonsp. fl. Dobr. III (1939) 11. Ά. Rizom pivotant, gros pînă la 1,5 cm, ramificat. Tulpină înaltă de 50—100 (200) cm, glabră, uşor muchiată, lucitoare, deschis verde sau violetă, de obicei bogat ramificată de la bază, cu ramuri lungi, orizontale sau ascendente. Frunze 3—4-penat sectate, glauce, cele bazale cu peţioli scurţi, uşor lăţiţi în vagine relativ lungi; lamina triunghiulară, de cca 15—25 cm, cu foliolele primare inferioare de lungimea restului limbului ; foliole de ultimul ordin liniar lanceolate, de 0,5 —2,5 mm lăţime, pe faţă sulcate, pe dos cari- 608 FLORA R.P.R nate, la vîrf mucronate. Frunze tulpinale superioare sesile, descrescînd treptat, cele de la vîrf reduse aproape la vagine. Umbele foarte numeroase, cu 7—15 radii inegale, lungi pînă la 4 cm, muchiate şi aspru puberule pe partea interioară. Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole îndreptate în sus, lanceolate, ascuţite. Involucele cu 9—12 foliole lanceolat liniare, aspru pubescente, cu marginea îngust membranoasă, cca de lungimea florilor. Petale albe sau albe gălbui, pe dos pubescente. Fructe ovoidale, ± alungite, lungi de cca 3 mm şi late de 1—2 mm, cu coaste evidente. Semifructe în secţiune transversală ca la S. tortuosum. — VII—VIII. Staţiunea. Păşuni şi fîneţe în părţile de SE ale ţării. Rasp. în ţară: Reg. Constanţa: Constanţa; Techirghiol, Agigea, Tuzla, Yasile Roaită (r. Negru Vodă) ; Peninsula Kaleh, Portiţa (r. Istria) ; Delta Dunărei pe Hăşmacu Mare (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Cîrjelari, Măcin, Greci, Cerna (r. Măcin). Reg. Iaşi: Cucuteni, Popricani, Valea Lungă (r. Iaşi). Răsp. gen.: Peninsula Balcanică, Asia Mică, U.R.S.S. de S. 8. S. peucedanifôlium (Spreng.) Bess. Enum. pl. Volhyn. (1822) 44; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 502.—Bubon peucedanifolius Spreng. Syst. 1 (1819) 900. — B. rigidus γ. peucedanifôlium Spreng. in Roem. et Schult. Syst. VI (1820) 497. —/S. rigidum β. peucedanifôlium Bess. in Flora (1832) II, Beibl. 27. — Ic.: Pl. 92, fig. 1, la, b, c. 2J-. Rizom gros de cca 1 cm, pivotant, ramificat, la colet cu resturi fibroase de frunze. Tulpină mai adesea solitară, înaltă de 40—70 cm, ramificată uneori aproape de la bază, brumată, uşor muchiat striată, uneori cu strii violete, scurt pubescentă pînă la glabră. Frunze glaucescente, ternat 1 —3-penat sectate, cele bazale relativ mici, aparent digitat şi răsfirat sectate, foarte scurt peţiolate; vagine cilindrice, coriacee, nervate, lungi de 2—5 cm şi late de 0,5—2 mm; lacinii de ultimul ordin liniare, ascuţite treptat spre vîrf, scurt mucronate, lungi de 0,5—1,5 cm şi late de cca 1 mm. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare, însă mult mai mari (pînă la 17 cm lungime), distanţat ternat 1—-2-sectate ; segmente de ultimul ordin decurente la bază, 1—5-nervate, lungi de 1,5—6 cm şi late de 0,5—3,5 mm, liniare şi setaceu acuminate. Frunzele tulpinale superioare sesile, descresc treptat spre vîrf, reducîndu-se la cîteva lacinii scurte şi rigide. Umbele pedunculate, de 1—3 cm în diametru, cu 5—7 (9) radii inegale, lungi pînă la 1,2 cm, muchiate şi de jur împrejur scurt pubescente. Involucru cu 1—2 (3) foliole inegale, subulate. Umbelule cu flori numeroase. Involucele cu 9—12 foliole lanceolate sau liniar lanceolate, unite la baza intr-un disc, scabre, des mărunt pubescente, aproape de lungimea fructelor sau mai scurte. Dinţii caliciului evidenţi, triunghiular Planşa 92. — 1. Seseli peucedanifôlium (Spreng.) Bess., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transversală, lc. umbelulă cu foliolele involucelului concrescute. — 2. S. tortuosum L., 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în secţiune transversală. UMBELLIFERAE 511 laiiceolaţi. Petale albe, ovate, mici, lungi de 3/4 mm, emarginate şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe ovoidal elipsoidale, alburii verzui, lungi de 2,5—3 mm, scurt şi des scabru păroase, cu 5 coaste principale puţin evidente, alburii. Semifruct in secţiune transversală semicilindric, cu· cîte un canal secretor mare sub valecule (uneori cîte unul mai mic şi sub coastele principale) şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm semicilindric, adînc brăzdat în dreptul canalelor secretoare şi aproape plan pe faţa ventrală. — VII —IX. Staţiunea. Coline şi stînci calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Sarica (r. Tulcea); între Topalu şi Hîrşova, Dl. Alah Bair lîngă Băltăgeşti (r. Hîrşova) ; Jurilovca la Capul Dolojman (r. Istria); Basa-rabi şi spre Cernavodă (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Dl. Suluc lîngă Măcin, Greci (r. Măcin). Răsp. gen.: Europa de SE. 9. S. rigidum W. et K. PL rar. Hung. II (1805) 156, tab. 146. — S. leucospermum Schur Enum: pl. Transs. (1866) 256, non W. et K. (1802). — Hippomarathrum rigidum Fuss FL Transs. exc. (1866) 262. — Buruiana vîntului. — Torékeny gurgolya. — Steifer Bergfenchel. — Exs. : FRE nr. 2254. - Ic.: Pl. 89, fig. 2; W. et K. l.c. ; Pax Pflzverbr. II (1908) 251, fig. 27 A; Prod. Fl. II (1939) 548, fig. 3. 4. întreaga plantă surie sau suriu verzuie. Rizom pivotant, gros, bruniu gălbui, lignificat, uneori ramificat* în regiunea coletului cu resturi fibroase de frunze din anii precedenţi. Tulpină dreaptă sau ascendentă^ uneori purpurie, înaltă de la cîţiva cm pînă peste 50 cm, ramificată corim-biform de obicei aproape de là bază, cilindrică, uneori muchiat striată, sur puberulă. Frunze rigide, lungi pînă la 30 cm şi late de 25 cm, ± romboidale sau triunghiulare, glabre, 2—3 (4)-penat sectate, cele bazale mai mici decît cele imediat superioare, scurt peţiolate, lăţite şi continuate cu vagine striate, alburii şi cu marginea membranoasă; lacinii liniare, lat decurente la bază, late de 1—5 (7) mm şi lungi de 5—10 cm, uneori uşor falcate, plane, cu marginea întreagă, îngustîndu-se treptat într-un mucron scurt. Frunze tulpinale bine dezvoltate, spre vîrf treptat descrescente şi mai puţin divizate. Umbele mari, cu 10—25 (30) radii aproape egale, cele mai lungi pînă la 4,5 cm, muchiate, fin şi des patent pubescente. Involucru lipsă sau cu 2—3 foliole. Umbelule cu flori numeroase. Involucele cu foliole numeroase, lanceolate, tomentoase, la bază unite într-un disc, puţin mai scurte decît florile. Galiciu cu 5 dinţi mici. Petale albe sau purpurii, mici, lat ovate, pe dos scurt păroase, emarginate, cu un lobuşor îndoit înspre interior. Fructe alungit ovoidale, aproape cilindrice, lungi de 4—5 mm, des suriu tomentoase, cu coastele principale evidente. Stile reflecte, mai lungi decît stilopodiul conic. Semifructe în secţiune transversală cu 5 coaste principale triunghiulare. Canale secretoare cîte 1 (2) sub valecule şi 2 (4) pe faţa ventrală. Endosperm eliptic. — VII — IX. Staţiunea. Pe stîncării calcaroase, prin chei. 512 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară : Reg. Cluj: Cheile Runcului, Poşaga de Sus la Scăriţa şi Colţii Feredeului, Colţii Trăscăului, Cheile Belioarei (r. Turda) ; Poiana Aiudului, stîncăriile de la Vălişoara (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Mt. « Ocsém » (r. Ciuc). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii, Cheia Gălzii, Piatra Caprii (r. Alba). Reg. Timişoara: Mţii Semenicului între Ciclova şi Oraviţa, Sasca Montană (r. Oraviţa) ; Coronini, Moldova Nouă la Cleanţu Baronului; Mţii Almaşului, V. Dunărei la Cazane, Băile Herculane la Prolaz şi pe Mt. Şuşcu (r. Orşova). Reg. Craiova: Yîrciorova, Mţii Mehedinţilor pe V. Ţeşnei, Mt. Inălăţu Mare, Apşoara (r. T. Severin) ; Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă) ; Pasul Lainici (r. Tg. Jiu); Mţii Căpăţînei la Polovraci (r. Novaci). Reg. Piteşti: Mt. Foar-feca la Golotreni, Mt. Nărăuţu şi Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). V ari abi 1 i tatea speciei f. purpurascens (Janka) Hay. Prodr. fl. bale. I (1927) 1003. — S. purpurascens Janka in ÜBZ XXII (1872) 177. — Tulpină simplă, cu 2 — 3 umbele. Corolă purpurie. — Reg. Cluj; Colţii Trăscăului, Lunca pe V. Arieşului (r. Turda). f. acaule Stojan. in Godisch. Sof. Univ. XXXV I, 110. — Tulpina aproape lipsă. — Împreună cu forma precedentă la Colţii Trăscăului (r. Turda). Răsp. gen.: Balcani, R.P. Romînă. Genul 346. LIBANÔTIS*) L. Cat. pl. Gott. (1757) 226. Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei. Genul cuprinde cca 13 specii răspîndite în Eurasia. i L. montâna Gr. Stirp. austr. III, ed. I (1767) 117. —Athamanta Libanotis L. Sp. pl. ed. I (1753) 244. — L. vulgaris DC. Prodr. IV (1830) 150. — Seseli Libanotis Koch in Nov. Act. Leop. XII, I (1824) 111. — L. Hosteana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 258. — Seseli pubiearpum Simk. in MBL III (1904) 84. — Smeoaie. — Tômjénillat. — Hirschheil-Bergfenchel. — Exs.: FRE nr. 2015. - Ic.: Pl. 93, fig. 1-3; Pl. 94, fig. 3. ΘΘ — Ά- (monocarpică). Rizom pivotant, ramificat, în regiunea coletului cu resturi fibroase de frunze din anii precedenţi. Tulpină de obicei rebustă, înaltă pînă la 120 cm (mai rar numai de cîţiva cm), ramificată de la bază, erectă, rigidă, adînc muchiat brăzdată, foarte mărunt puberulă pînă la glabră. Frunze mai adesea păroase sau glabrescente, ovate sau alungite, de obicei (1) 2—3-penat sectate, pe dos surii pînă la albe, cele inferioare peţiolate, cu peţioli ± canaliculaţi. Perechile de segmente de ordinul II *) Din grecescul libanotis, numele unei umbelifere care avea rădăcina cu miros de tămîie. Planşa 93. — 1. Libanotis montana Cr. var. humilis (Schur). — 2. idem, exemplar mic, la. fruct, lb. secţiunea transv. a semifructului, lc. secţ, transv. a tulpinii. — 3. L. montana var. sibirica (L.) Patze, Mey. et Elk., frunză bazală, 3a. fruct mărit, 3b. isecţ. transv. a semifructului. PLANŞA 93 \ UMBELLIFERAE 515 de la baza segmentelor opuse de ordinul I, aşezate aproape în cruce. Segmente de ultimul ordin în general ovate sau lanc,eolate, cu baza cuneată, penat sectate, cu lacinii terminate în mucroni. Frunze superioare descrescente, sesile pe vagine alungite şi membranoase, prevăzute cu mici urechiuşe. Umbele mijlocii sau mari, convexe, cu (15) 20—40 radii muchiate, în partea interioară scurt şi des pubescente. Foliole involucrale numeroase, pubescente, reflecte, liniar subulate sau lanceolat subulate, cu marginea membranoasă si ciliată. Involucele cu foliole deasemeni numeroase, păroase, liniar subulate, cu vîrful lung ascuţit, adesea mai lungi decît florile. Dinţii caliciului subulaţi, mai adesea păroşi, caduci la maturitatea fructelor. Petale rotunjit ovate, albe sau roşietice purpurii, lungi de cca 1 mm, glabre sau pe dos păroase. Ovar şi fruct păros, glabrescent sau glabru. Fructe mature cu stile reflecte şi mult mai lungi decît stilopodiul conic turtic. Fructe ± ovoidale sau elipsoidale, lungi de 3—4 mm şi late de 1,5—2,5 mm, turtite dorsiventral, scurt păroase. Semifructe în secţiune transversală turtit cilindrice, cu coastele principale dorsale rotunjite. Canale secretoare cîte 1—2 sub valecule şi 2—6 pe faţa ventrală. Endosperm ± eliptic, ondulat în dreptul canalelor secretoare şi rotunjit sau aproape plan pe faţa ventrală. — VII —IX. Staţiunea. Pe coaste înierbate sau stîncoase, la margini de păduri, din regiunea de dealuri pînă în cea alpină. Răsp. în ţară : Reg. Cluj : Mţii Rodnei; Canciu (r. Dej) ; Cluj în zăvoiul Someşului, Gilău pe V. Lonca (r. Cluj) ; Stana (r. Huedin) ; Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Vidolm, Ocolişu Mare, Poşaga de Sus, Colţii Trăscăului (r. Turda) ; Aiud ; Vidra, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Defileul Mureşului între Deda şi Răstoliţa (r. Topliţa) ; Gurghiu (r. Reghin) ; Tg. Mureş ; Băile Homorod, Căpîlniţa, Mereşti (r. Odorhei) ; Băile Tuşnad, Miercurea Ciuc, Mţii Giurgeului pe Mt. « Ücsém», Hăghimaşu Mare şi Mt. Vid (r. Ciuc) ; Tulgheş la Pietrele Roşii (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Sighişoara, Boiu (r. Sighişoara) ; Tiur (r. Tîrnăveni) ; Micăsasa (r. Mediaş) ; Augustin, Racoşu de Jos (r. Rupea) ; Mt. Piatra Craiului (r. Codlea) ; Bradu, Tălmaciu, Pasul Turnu Roşti, Rîu Sadului pe Dl. Caprei (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii şi Piatra Caprei (r. Alba) ; Mţii Retezatului în V. Rîu Mare şi V. Lăpuşnicu Mare (r. Haţeg). Reg. Oradea: Vadu Crişului, Mţii Bihorului pe Piatra Boghii şi Muncelu (r. Aleşd) ; Mţii Meseş (r. Zalău) ; Mţii Codrului în Fîneţele Brătcoaia, Chişindia (r. Gurahonţ) ; Scărişoara (r. Lunca Vaş-căului). Reg. Timişoara: V. Troiaşului (r. Lipova). Reg. Craiova: V. Jiului la Păiuş şi Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Mt. Cozia, Mţii Vîlcanului şi Mţii Căpăţînei (r. R. Vîlcea) ; V. Dîmbovicioarei (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Mţii Buzăului pe V. Bîscei către Gura Milei (r. Cislău). Reg. Bacău: Caraclău pe Babaghicea şi pe Straja (r. Tg. Ocna) ; Mt. Ceahlău; Mt. Suhard, Cheile Bicazului, Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica. Reg. Iaşi: Schitu-Stavnic (r. Iaşi). Reg. Suceava: pe toată V. Bistriţei, V. Neagra, V. Barnarului şi V. Bărnărelului, Cîrlibaba, Lucina (r. V. Dornei) ; Mt. Rarău (r. Cîmpulung). V a r i a b i 1 itatea speciei 1 a Fruct setos pubescent ...................................................... 2 1 b Fructul în aparenţă glabru (la lupă apare foarte fin papilos pubescent) var. leiocărpa Heuff. in Verh. ZBG VIII (1858) 115.— L. Rivini Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 256, non Scop. — L. athamanthoides Auct. transs., non DC. — 510 FLORA R.P.R. Reg. Aut. M.: Mereşti (r. Odorhei). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba). Reg. Timişoara: Maidan pe Mt. Tilva Mare (r. Oraviţa); Băile Herculane spre Crucea Alba (r. Orşova). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). 2 a Frunze de 2 —3 ori penat sectate ..................................................................... 3 2 b Frunze simplu penat sectate, cu segmente de ordinul I numai ± fidate sau lobate var. sibirica (L.) Patze, Mey. et Eik. Fl. Prov. Preuss. (1850). — Athamantha sibirica L. Sp. pl. ed. I (1753) 244. — L. intermedia Rupr. Diatrib. Petrop. (1845) 53. — X/. mont. ssp. sibirica Dost. Kvètena ÔSR (1950) 1044. — Ic.: Pl. 93, fig. 3, 3a, b. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Strunioru şi Pietrosu (r. Năsăud) ; Mţii Gilăului pe V. Lonca (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Defileul Mureşului între Deda şi Răstoliţa (r. Topliţa). Reg. Stalin : Or. Stalin pe Tîmpa ; V. Oltului între Racoşu de Sus şi Augustin (r. Rupea). Reg. Hunedoara : Mţii Retezatului la Gura Zlata (r. Haţeg). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Bacău: Mt. Suhard în Cheile Bicazului. f. albicans Todor f. nova in Add. VI, pag. 658. — Frunze foarte glauoe, alburii, uneori la fel şi tulpina. — Reg. Hunedoara : Pasul Surduc, aproape de Petro-şeni. Reg. Timişoara: Mt. Domogled lîngă Băile Herculane (r. Orşova). 3 a Plantă, scundă, înaltă de 5 — 30 cm, ± păroasă, adeseori ramificată de la bază ........... 4 3 b Planta înalta peste 30 cm, glabră sau dispers păroasă var. major (Hagenb.). — Athamanta Libanotis β. major Hagenb. Tent. FL basil. (1821). — Seseli libanotis, ssp. eu-Libanotis Thell. var. genuinum Gren. et Godr. f. majus (Hagenb') Ducomm. ap. Thell. FL Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1246. — Ic.: PL 94, fig. 3. 3a. — Reg. Cluj : Cluj în zăvoiul Someşului, Răcătău pe V. Someşului Rece şi la Someşu Cald (r. Cluj) ; între Poieni şi Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Mereşti (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe Tîmpa. Reg. Hunedoara : Mţii Retezatului pe V. Rîu Mare (r. Haţeg). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). 4 a Tulpina şi dosul frunzelor adeseori dens, lung şi patent păroase. Flori albe var. pubéscens (Retz.) Duby (1828) ap Thell. in Hegi 1. c. 1247. — Athamanta pubescens Retz. Obs. III (1785) 28.— L. montana a. minor Schur 1. c. 258. — L. montana β. pubescens Panţu et Procop. in Bul. Herb. Buc. (1901) 107. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Negrileasa şi V. Anieşului Mic (r. Năsăud). Reg. Stalin: Mt. Tesla (r. Codlea). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Negoiu şi Paltina. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Caraiman, V. Cerbului spre Omu, V. Ialomiţei în Cheile Urşilor, V. Horoabei (r. Cîmpina) ; Mt. Penteleu pe Viforîta (r. Cislău). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: V. Barnarului (r. V. Dornei). 4 b Tulpina des şi mărunt păroasă. Frunze aproape glabre. Flori adeseori roşii-purpurii var. humilis (Schur). — L. humilis Schur in ÛBZ VIII (1858) 21, n. nud. et in VSV X (1859) 169 descr. — L. montana β. minor Koch Fl. Germ. (1837) 296, p.p. —, L. Hosteana et L. athamanthoides Schur, non alior. — Ic.: Pl. 93, fig. 1, la—c, fig. 2. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Mihăiasa, Mt. Nosi 1450 m, deasupra V. Anieşului Mic. Reg. Aut. M.: Mţii Giurgeului: Piatra Singuratică, Hăghimaşu Mare şi Vf. « Ocsém » (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului pe Vf. Ciucaş, Tesla şi Zăganu ; Mţii Bucegi în V. Mălăeşti; Mt. Piatra Mare, Mt. Piatra Craiului, Mţii Făgăraşului pe Vf. Urlea, Trăsnită, Arpaşu, Căprăreasa, Podrăgel, Vf. Negoiu, Vînătoarea lui Buteanu. Reg. Planşa 94. — 1. Cnidium dubium (Schkuhr) Thell., la. fruct mărit, lb. secţiunea transv. a semifructului. — 2. C. silaifolium (Jacq.) Simk., 2a. fruct mărit, 2b. secţ. transv. a semifructului. — 3. Libanotis montana Cr. var. major (Hagenb.), 3a. secţ. transv. a tulpinii. PLANŞA 94 U Μ β E L LIF E R Λ E 519 Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Rîiosu şi Capra Budei (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Coştila, Vf. Omu, Jepii Mari, Grohotişu, Obîrşia Ialomiţei, V. Cerbului, Doamnele (r. Cîmpina). Răsp. gen.: Asia de SV, Europa, Maroc. Genul 547. O ENĂNTHE *) L. Gen. pl. ed. I (1737) 77, ed. V (1754) 122. — Phellandrium L. Sp. pl. ed. I (1753) 255, p.p. Plante cu tulpină fistuloasă. Involucru lipsă sau cu foliole puţine. Involucele numeroase. Caliciu cu dinţi evidenţi. Flori hermafrodite, cele marginale adesea mascule şi radiante. Petale albe, adînc emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe elipsoidale sau cilindrice, în secţiune transversală aproape orbiculare, cu coaste principale de obicei bine dezvoltate, uneori şi cu coaste secundare. Pericarp de obicei cu ţesut parenchimatic spongios, bine dezvoltat, în partea internă de regulă cu un manşon gros de sclerenchim de jur împrejur, mai dezvoltat în dreptul crestelor principale, uneori şi deasupra canalelor secretoare. Canale secretoare mari, circulare, cîte 1 sub valecule sau sub coastele secundare şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm de obicei bombat dorsal, sinuat în dreptul canalelor şi plan sau concav pe faţa ventrală. Carpofor concrescut cu semifructele. Plante glabre, din locuri mocirloase. Genul cuprinde cca 30 specii răspîndite aproape pe tot globul. Determinarea specii'lor 1 a Rădăcini fasciculate, filiforme, neîngroşate. Tulpină fin striată. Flori hermafrodite, fertile, cele exterioare slab radiante. Stile la maturitate reflecte. Stilopodiu conic. Sclerenchimul pericarpului subţiat în dreptul valeculelor (format dintr-un singur strat de celule), deasupra canalelor secretoare de regulă întrerupt............................... 1. Οθ· aquatica 1 b Rădăcini cel puţin parţial ± tuberiform sau napiform îngroşate. Flori poligame ; cele marginale lung pedicelate, mascule, cu petale evident radiante, cele din mijlocul umbelei hermafrodite, aproape sesile. Stile aproape erecte sau puţin divergente. Stilopodiu alungit conic. Sclerenchimul pericarpului formează un manşon continuu, gros, acoperind la exterior canalele secretoare............................................ 2 2 a Limbul frunzelor tulpinale ± mai scurt decît peţiolul fistulos. Tulpina la bază cu stoloni. Umbele de obicei cu 2—5 radii. Umbelule fructifere globuloase şi foarte compacte ........................... 2. Oe. fistulosa 2 b Limbul frunzelor tulpinale ± mai lung decît peţiolul. Umbele cu 3—20 radii. Umbelule + semiglobuloase sau mai laxe. Baza tulpinii fără stoloni................................................................. 3 3 a Fructe scurt cilindrice, lungi de 2—3 (4) mm, la maturitate la bază cu o îngroşare inelară. Caliciu mai lung decît stilopodiul. Pediceli fructiferi mai adesea de grosimea fructelor. Frunze 2—3-penat sectate 3. Oe· silaifolia *) De la cuvîntul grecesc oinanthe, de la oinos = vin şi anthos = floare; la Teo-phrastos numele unei umbelifere cu florile avînd miros asemănător vinului. 520 FLORA R.P.R. 3 b Fructe elipsoidal ovoidale, lungi de 3—4 mm, la bază fără îngroşare inelară. Pediceli fructiferi mult mai subţiri decît fructul.................... 4 4 a Segmentele de ultimul ordin ale frunzelor liniare sau liniar lanceolate, lungi pînă la 1,5 cm......................................... 5. Oe. banatica 4 b Segmentele de ultimul ordin foarte alungite, îngust filiforme, lungi de 2—8 cm ..................................................... 4. Oe. stenoloba 1. Oe. aquâtica (L.) Poir. in Lam. EncycL IV (1797) 530; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 537. — Phellandrium aquaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 255. — Oe. Phellandrium Lam. Fl. fr. III, ed. I (1778) 432. — Mărăraş. — Vizi borgyôkér. — Wasserfenehel. — Omc>khhk boahhoh. — Exs. : FRE nr. 1723. — Ic.: Pl. 95, fig. 1, la, b. Θ, ΟΘ (4). Rizom cilindric, fistulos, cu rădăcini lungi, filiforme, dispuse în verticile. Tulpină dreaptă, ramificată, uneori chiar de la bază, înaltă de 30—150 (200) cm, la bază groasă pînă la 8 cm, cilindrică, striată, fistuloasă. Frunze 2—4 (5) penat sectate, cu rachis uşor canaliculat, i arcuit, toate peţiolate, cu vagine scurte şi lat membranoase, terminate spre peţiol cu 2 urechiuşe; cele submerse cu segmentele divizate în numeroase lacinii alungite, îngust liniare pînă la filiforme. Frunzele aeriene cu segmente de ultimul ordin mici, lungi de (1) 3—6 mm, peţiolate, distanţate, ovate, penat sectate ; laciniile alungite pînă la lanceolate, acute sau i obtuze, terminate cu un scurt mucron, întregi sau 2—3-fidate, divergente. Umbele numeroase, de mărime mijlocie, cu 6—15 radii ± inegale, dintre care cele mai lungi de cca 3,5 cm, muchiate îndeosebi spre bază, pe partea interioară foarte mărunt şi răzleţ aspru păroase. Involucru lipsă sau cu puţine foliole. Involucele cu foliole numeroase, subulate, cu marginea îngust membranoasă, mai scurte decît pedicelii fructiferi. Flori poligame, cu dinţii caliciului subulaţi, puţin patenţi, lungi de 0,5—1 mm, parţial caduci. Petale radiante, cele exterioare de la marginea umbelulelor lungi de cca 1,5 mm, obovate, adînc emarginate şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Stile filiforme, de cca 1 mm, pe stilopodiu puţin ridicat, uşor turtit, conic, ± reflecte la maturitate. Fructe alungit ovoidale, lungi de cca 3,5 mm, galbene brunii, cu coaste gălbui rotunjite şi cu valecule înguste, mai întunecate, mai lungi decît pedicelii subţiri. Semifructe în secţiune transversală uşor turtite dorsiventral, cu coastele principale puţin evidente, rotunjite, pline cu ţesut aerifer spongios. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Sclerenchim sub coaste gros, sub valecule subţire, format dintr-un singur strat. Endosperm în secţiune transversală turtit semicilindric, ondulat în dreptul canalelor secretoare şi cu o proeminenţă a ţesutului sclerenchimatic pe faţa ventrală. — VI—VIII. Planşa 95. — 1. Oenanthe aquatica (L.) Poir., la. fruct, lb. semifruct în secţ. transversală. — 2. Oe. fistulosa L., 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în secţ. transversalii — 3. Oe. silaifolia M.B., 3a. fruct mărit, 3b. semifruct în secţ. transversală. rMTîKT.LIFERAE 5*23 Staţiunea. Frecventă în locuri apătoase, pe marginea bălţilor, lacurilor, canalelor, apelor lin curgătoare, pînă la o anumită adîncime (cca 1 m), din regiunea de şes pînă în cea montană. Răsp. în ţară : Comună în întreaga ţară. întrebuinţări. Fructele, cunoscute ca drog sub denumirea de « Fructus (semina) Phellandrii» conţin 1 — 2,5% uleiuri eterice (îndeosebi felandren d-b), 20% uleiuri grase, 2 — 3% ceară şi 4% răşină. Se folosesc împotriva astmei, ca diuretic, dar mai ales în medicina veterinară. Plantă toxică. Răsp. gen.: Europa, Asià de V, adventivă în America de N. 2. Oe· ïistuésa L. Sp. pl. ed. I (1753) 254; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 531. — Oe fist. a. Tabernaemontani Schur Enum. pl. Transs. (1866) 254. — Ic. : Pl. 95, fig. 2, 2 a, b. 2J-. Rizom vertical, cu rădăcini verticilate la noduri şi uneori cu stoloni. Rădăcini filiforme sau îngroşate parţial. Tulpină înaltă de 30—70 (100) cm, erectă, striată, cilindrică, fistuloasă, uneori ramificată în partea superioară, cu ramuri erecte. Frunze cu peţioli fistuloşi, mai lungi decît lamina ; cele bazale şi tulpinale inferioare 2 (3)-penat sectate, cu lacinii relativ apropiate şi scurte, obtuze şi scurt mucronate (la frunzele submerse îngust liniare sau aproape filiforme) ; cele tulpinale mijlocii dublu (sau simplu) penat sectate, cu lacinii de ultimul ordin distanţate, fistuloase, aproape cilindrice, alungite pînă la liniare. Umbele pînă la cca 3,5 cm în diametru, cu 2—5 radii. Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole. Involucele cu foliole numeroase, lanceolate, cu marginea îngust membranoasă, mai scurte decît pedicelii florilor marginale. Caliciu format din dinţi subulaţi, dilataţi la bază, mai adesea peste 1 mm lungime. Petale albe sau roze, cele de la florile marginale (mascule) radiante, lungi pînă la 4 mm, alungit obcordate, lung unguiculate, la vîrf adînc emarginate şi cu un lobuşor ascuţit, îndoit spre interior. Stile rigide, mai lungi decît fructul. Umbelule fructifere foarte dese, aproape sferice. Fructe scurt pedicelate, lungi de 3—4 mm, obovoidale, gălbui brunii, aproape rotunde sau uşor turtite lateral. Semifructe în secţiune transversală turtite dorsi-ventral, cu cele 3 coaste principale obtuze, rotunjite. Pericarp spongios, cu ţesut aerifer, în partea internă cu un manşon gros de sclerenchim, de grosime variabilă. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm ondulat în dreptul canalelor secretoare, aproape plan pe faţa ventrală. — V-VII. Staţiunea. Locuri apătoase, mocirloase, în lungul apelor lin curgătoare. Răsp. în ţară : Reg. Cluj: Cluj (?). Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara ; Mediaş, Valea Lungă, Proştea Mare (r. Mediaş) ; Blaj (r. Tîrnăveni) ; Sibiu. Reg. Hunedoara: Bărăbanţ (r. Alba); Sarmisegetuza (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Săcălaz, Sînmihaiu Romîn (r. Timişoara); Beregsău (r. Jimbolia). Reg. Craiova: V. Topolniţei între 524 FLORA R.P.R. Cireşu şi Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Curtea de Argeş, Corbeni (r. Curtea de Argeş) ; Vultureanca în lunca Neajlovului (r. Găeşti). Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Africa de N. 3. Oe. silaiîôlia M.B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 232; FL U.R.S.S., XVI (1950) 532. — Oe. peucedanifolia Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 240 non Pollich (1776). - Ic. : Pl. 95, fig. 3, 3 a, b. 4. Plantă glabră, verzui surie sau verzui albăstruie. Rizom scurt, cu rădăcini fasciculate, parţial filiforme şi napiform îngroşate, îngustate treptat spre vîrf. Tulpină erectă, ramificată, înaltă de 30—80 (100) cm, fistuloasă, muchiat brăzdată. P'runze scurt peţiolate; cele bazale şi tulpinale inferioare 2—3-penat sectate, cu lacinii de ultimul ordin liniare sau liniar lanceolate, lungi de 10—40 mm şi late de 1—4 mm; cele superioare simplu sectate, cu lacinii ± filiforme şi mai alungite. Vagine scurte, cu marginea membranoasă. Umbele de mărime mijlocie, cu (3) 4—8 (10) radii muchiate, îngroşate la maturitatea fructelor. Involucru lipsă sau unifoliat. Umbelule la maturitatea fructelor ± globuloase şi îndesate. Involucele cu foliolele numeroase, lanceolate, îngùst membranoase. Dinţii caliciului triunghiulari, ascuţiţi, mai lungi decît stilopodiul. Petale albe sau roşietice, obcordate, radiante, cele de la exteriorul umbelulei lungi de 2 — 3,5 (4) mm, prevăzute cu un lobuşor lung ascuţit şi îndoit spre interior. Fructe brunii gălbui, lungi de 2 — 3 (4) mm, muchiat scurt cilindrice, cu pediceli scurţi, calos îngroşaţi, de aceeaşi grosime cu fructul. Stile puţin divergente, pe stilopodiu conic,, puţin mai scurte decît fructul. Semifruct în secţiune transversală circular, uşor turtit dorsal, cu coaste principale evidente, rotunjite, pline cu ţesut aerifer şi valecule cu mult mai înguste. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală, înconjurate la exterior cu un manşon continuu de sclerenchim. Endosperm în secţiune transversală ± semicircular, scobit în dreptul canalelor secretoare şi lat concav spre mijlocul feţei ventrale. — V—VII. Staţiunea. Fîneţe umede, apătoase. R ă s p. î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Cărei în împrejurimi. Reg. Cluj : Bistriţa. Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin). Reg. Stalin: Rupea; Răşinari, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Oraştie; Deva, Zam (r. Ilia). Reg. Oradea: Şimand, Chişineu-Criş, Adea (r. Criş) ; Cermei, Ineu, Apateu, Tîrnova (r. Ineu) ; Aleşd, Birtin, Vadu Crişului (r. Aleşd) ; Băile Victoria, Highişelu de Sus (r. Oradea) ; Beiuş, Răbăgani (r. Beiuş) ; Moneasa, Iosăşel (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Măderat, Pănatu Nou, Şiria, Pîncota, Mîsca, Păd. Ciala (r. Arad) ; Timişoara la Mehala. Reg. Craiova : Craiova. Reg. Bucureşti : Alexandria ; Bucureşti la Mogoşoaia şi Chitila ; Comana (r. Vidra) ; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Periş (r. Snagov) ; Ghimpaţi (r. Dragăneşti-Vlaşca). Reg. Ploeşti: Tîrgovişte. Reg. Iaşi: Bîrlad; Buhăeşti Planşa 96. — 1. Oenanthe banatica Heuff., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transversală, lc. porţiune de tulpină în secţ. transversală. — 2. Oe. stenoloba Schur, 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în secţ. transversală. UMBELLIFERAE 527 (r. Negreşti) ; Buhăeni, Vlădeni, Şipote (r. Ylădeni) ; Cucuteni (r. Tg. Frumos) ; Meletin, V. Bahluiului între Belceşti (r. Hîrlău) şi Iaşi; Brătuleni, Uricani, Cristeşti, Mînzăteşti, Ungheni, V. lui David (r. Iaşi). V ari abi 1itatea speciei var. media (Gris.) Beck FI. NO II (1892) 641. — Oe. media Gris. Spicil. FI. rumel. (1843) 352. — Laciniile frunzelor tulpinale alungit liniare, lungi de cca 27 — 40 mm şi late de 0,5—1 mm. Petale exterioare puternic radiante. — Reg. Cluj : Mţii Meseş pe V. Poicului (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Orăştie; Alba Iulia; Zam (r. Ilia). Reg. Stalin: Sibiu, Răşinari (r. Sibiu). Reg. Oradea: lîngă Oradea şi la Oşorhei în lungul căii ferate (r. Oradea). Reg. Timişoara: Giarmata Vii (r. Timişoara); Lugoj; Orşova pe Mt. Alion (r. Orşova). Reg. Craiova: Dumbrăviţa, Dl. Gemetului şi Lunca Topolniţei, Halînga, Balta (r. T. Severin) ; Craiova, între Leamna de Jos şi Bucovăţ (r. Craiova). Reg. Piteşti: Ioneşti, Cacova, Vultureanca (r. Găeşti) ; Lereşti pe V. Rîu Tîrgului (r. Muscel). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Chitila; Călugăreni, Comana, Păd. Crucea de Piatră (r. Vidra); Ciocăneşti (r. Răcari) ; Periş (r. Snagov) ; Malu Spart, Ciorogîrla (r. Domneşti) ; Păd. Pasărea şi Pust-nicu, între Cozieni şi Pantelimon (r. Brăneşti). Reg. Racău: Verşeşti (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Hărpăşeşti (r. Iaşi). f. grandisecta (Simon) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 202. — Oe. Riebersteinii f. oec. grandisecta Simon Rev. Bot. Syst. I (1903) 69 — 70. — Oe. silaifolia ssp. media var. β. grandisecta Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 1012. — Laciniile frunzelor superioare aproape lanceolate, lungi de 20—40 cm şi late de 2,5—4 mm. Petale marginale mai puţin radiante. — Reg. Rucureşti: Bucureşti la Băneasa. var. heterophylla (Borb.). — Oe. media var. heterophylla Borb. in Akad. Κδζΐ. XV (1878) 278. — Oe. media f. heterophylla Grec. Consp. fl. Rom. (1898) 245. — Frunze inferioare bipenat sectate, la vîrf 2 —3-fidate, cu segmente lungi de 5—6 mm, cuneat obovate, cele superioare simplu sectate, cu segmente liniare. — Reg. Craiova: V. Jiului lîngă Tîmbu-reşti (r. Gura Jiului). R ă s p. gen.: Europa de S, Asia de SV, Africa de N. 4. Oe. stenôloba Schur Enum. pl. Transs. (1866) 255. — Oe. media var. longifolia Borb. in Akad. Kozl. XV (1878) 278. — Exs. : FEAH nr. 1345. — Ic. : PI. 96, fig. 2, 2 a, b. 4. Plantă glabră. Rădăcini adventive verticilate, fibroase, cele inferioare (uneori toate) napiform îngroşate. Tulpina înaltă de 50—90 cm, erectă, slab ramificată, cilindrică, fistuloasă, slab muchiat brăzdată. Frunze bazale bipenat sectate, cele tulpinale superioare simplu sectate, cu lacinii distanţate, îngust liniare sau filiforme, uninervate, lungi de 2—8 cm. Umbele mijlocii pînă la mari, de 3—11 cm în diam., cu 7—15 radii inegale, muchiate, lungi pînă la 5,5 cm. Involucru lipsă sau cu 1 —2 foliole mici. Flori numeroase, hermafrodite, cele exterioare mascule, mai lung pedicelate. Involucele cu foliole numeroase, lanceolat subulate, cu marginea îngust membranoasă, puţin unite la bază, mai scurte decît fructele. Dinţii caliciului la florile sterile inegali, foliacei, la cele fertile scurt triunghiular subulaţi. Petale albe sau albe gălbui, evident radiante la florile marginale, cele mai lungi de cca 2,5 mm lungime, alungit obovate, enţarginate şi cu un lob ascuţit, îndoit spre interior. 528 FLORA R.P.R. Stile la virf puţin încîrligate, aproape cît fructul de lungi, în continuarea stilopodiului conic. Fructe elipsoidal-cilindrice, lungi de 3 mm şi late de 1,5 mm, la bază uneori puţin îngroşate, scurt pedicelate. Semifructe în secţiune transversală semicilindrice, cu 5 coaste principale rotunjite şi 4 coaste secundare. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală ; pericarp cu un manşon de sclerenchim mai dezvoltat în dreptul coastelor principale şi valeculelor. — VI—VII. Staţiunea. în fîneţe umede şi păduri. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Sighişoara; Mediaş, Valea Lungă, Proştea Mare (r. Mediaş); Sibiu, Gisnădia (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Bărăbanţ pe Dl. Bilac (r. Alba); Sarmisegetuza, Covragiu, între Nucşoara şi Sălaşu de Sus (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Săcălaz, Sînmihaiu Romîn (r. Timişoara) ; Beregsău (r. Jimbolia) ; Bău ţar (r. Caransebeş) ; Petroşeni pe V. Jiului. Reg. Craiova : V. Topolniţei între Cireşu şi Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Curtea de Argeş, Corbeni (r. C. de Argeş) ; Vultureanca în Lunca Neajlovului (r. Găeşti). Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi). Răsp. gen.: Balcani de E, R.P. Romînă. 5. Oe. banâtica Heuff. in Flora XXXVII (1854) 291; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 535. — Ic. : Pl. 96, fig. 1, 1 a-c. / 2J-. Plantă glabră, verde surie sau verde gălbuie. Rizom scurt, la noduri cu rădăcini subţiri, verticilate. Tulpină înaltă de 50—90 cm, cilindrică, fistu-loasă, ascuţit şi adînc muchiată, ramificată. Frunze 2—-4-penat sectate, descrescînd spre vîrful tulpinii, cele bazale uşor alungit triunghiulare, peţiolate, cu o vagină alungită, membranoasă, cele tulpinale ± bipenat sectate, sesile. Lacinii uneori bilobate, liniare sau liniar lanceolate, lungi de cca 10—15 mm şi late de 1—2 (3) mm, cu marginea puţin răsucită, scurt mucronate. Umbele de mărime mijlocie, semiglobuloase, de cca 5—6 cm în diam., cu 4—15 (24) radii inegale, cele mai lungi de cca 3 cm, muchiate, subţiri. Involucru lipsă sau cu foliole puţine, mici. Flori mici, hermafrodite, cele marginale mascule. Dinţii caliciului evidenţi. Petale radiante, cele exterioare, îndeosebi la florile marginale, mai lungi, de cca 3 mm, alungit obovate, adînc emarginate, cu un lobuşor ascuţit, îndoit spre interior. Fructe elipsoidale pînă la îngust elip-soidale, gălbui brunii, lungi de 3—4 mm şi late de 1,5—2 mm, uşor turtite lateral, scurt pedicelate, cu coaste principale evidente, rotunjite, groase, mai late decît valeculele ; coastele secundare vizibile cel puţin în stare tînară. Stilele în continuarea stilopodiului conic, cca de lungimea jumătăţii fructului, ± drepte. Semifructe în secţiune transversală ± semicilindrice, cu coastele principale ocupate de un ţesut aerifer spongios, în mezocarp cu un manşon continuu de sclerenchim lăţit în dreptul coastelor şi valeculelor. Endosperm adînc sinuat în dreptul canalelor secretoare şi concav pe faţa ventrală. — V—VI. Staţiunea. Pajişti umede, fîneţe, margini de păduri, malul apelor. UMBELLIFERAE 529 Răsp. înţară: Reg. Baia M. : Cărei ; Vişeu de Jos şi de Mijloc; Suciu de Sus (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Bistriţa; Mţii Bihorului pe V. Drăganului (r. Huedin); Bonţida (r. Gherla) ; Cluj la Făget, V. Morii şi pe malul Someşului, Baciu, V. Someşului Rece laRăcătău (r. Cluj) ; Vilcele, Aiton, Rediu, lacurile Turzii spre Oprişani, V. Rătăcită sub Mt. Băişoara, (r. Turda) ; Vidra, Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Αψ. M.: Tg. Mureş; Jabeniţa, Beica (r. Reghin) ; Sovata, Sînsimion, Praid (r. Sîng. de Pădure) ; Corund, Firtuşu, Zetea (r. Odorhei) ; Izvoru Mureşului* Ciumani pe Dl. « Délhegy », V. Borzont spre Joseni, V. Mureşului lîngă Lăzarea (r. Gheorghieni) ; Miercurea Ciuc în lungul Oltului, Jigodin, Sîncrăieni, Ciceu, Tuşnad, Căpîlniţa (r. Ciuc). Reg. Stalin: Homorod (r. Rupea); Or. Stalin; Sighişoara; Sibiu, Răşinari (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Zam, Deva, Hărău, Vărmaga (r. Deva); Orăş-tie, V. Nucşoarei spre Mţii Retezatului (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea în împrejurimi, Băile 1 Mai, pe rîul Peţe şi în V. Crişului (r. Oradea) ; Aleşd în Păd. Neagră, Bratca pe Crişul Repede (r. Aleşd) ; Beiuş pe Crişul Negru ; Mţii Meseş lîngă Treznea şi V. Poicului (r. Zalău) ; Mţii Codrului la Briheni, Crişul Văratecului, Poiana Ponoare (r. Lunca Vaşcău-lui'j ; Groşeni pe V. Chitului, Ineu spre Mocrea, V. Arăneag pe malul Sebişului şi Teuzului (r. Ineu) ; Nădălbeşti, Neagra, Gurahonţ, Iosăşel, V. Rîndunicii spre Chişindia, Dezna, Pleşcuţa, Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Bîrzava, Săvîrşin (r. Lipova); Lugoj; Cerna (r. Deta). Reg. Craiova: Tg. Jiu; între Leamna şi Bucovăţ (r. Craiova); Piscu pe malul Dunării (r. Calafat); Tîmbureşti (r. Gura Jiului). Reg. Piteşti: R. Vîlcea; Piteşti la Trivale; între Slătioara şi Milostea (r. Slatina). Reg. Bucureşti: Bucureşti în Păd. Mogo-şoaia; Ciocăneşti în Păd. Popeasca (r. Răcari). Reg. Galaţi: Vădeni în Lunca Şiretului (r. Brăila). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S. Genul 348. AETHUSA*)L. Gen. pl. [ed. I. (1737) 78], ed. V (1754) 123. Caracterele genului sînt identice cu cele ale speciei. Ae. cynâpium L. Sp. pl. ed. I (1753) 256; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 539. — Pătrunjelul cîinelui. — Mérges âdâz. — Gemeine Hundspetersilie. — ΚοκορΜίιι oÔBiKHOBeHHbm. — Exs. : FRE nr. 2673 a, b. — Ic. : PL 80, fig. 2, 2a, b, 3. Θ — Θ. Plantă glabră. Rădăcină subţire, pivotantă, alburie. Tulpină înaltă pînă la 150 (200) cm, erectă^uşor muchiată, striată, fistuloasă, ramificată de la bază sau numai în partea superioară. Frunze 2—4-penat sectate, triunghiulare, verzi întunecate, pe partea inferioară mai deschise şi lucitoare ; vagine semicilindrice, cu marginea membranoasă şi cu mici urechiuşe. Foliole laterale de ordinul I lung peţiolate, ovate sau ovat alungite. Foliole de ultimul ordin ovate sau ovat alungite, penat partite, ascuţite sau acuminate, cu baza cuneată, la frunzele superioare liniare, slab dinţate. Umbele de mărime mijlocie, lung pedunculate, cu cca 10—20 radii inegale, muchiate, pe partea interioară mărunt pubescente. Involucru lipsă, rar cu 1—2 foliole. Involucele de obicei cu 3 foliole dispuse în spre partea exterioară a umbelei, liniare sau filiforme, lung ascuţite, uneori cu marginea îngust membranoasă, deseori *) De la cuvîntul grecesc aithiisa = lucitor, datorită faptului că frunzele plantei lucesc. 34 -0. 507 530 FLORA R.P.R. mai lungi decît umbelula, pendente. Flori numeroase, mici. Caliciu aproape lipsă. Petale inegale, cele marginale radiante, lungi de cca 1,5 mm, albe, lat obovate, spre bază îngustate, adînc ştirbite, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe globulos ovoidale, în secţiune circulare, puternic costate, la maturitate gălbui, cu striaţiuni roşietice. Stile capitate, mici, lungi de cca 0,5 mm, pe stilopodiu turtit, scobit. Semifructe în secţiune transversală aproape semicilindrice, cu coaste principale bine dezvoltate, pline cu ţesut aerifer şi cu valecule înguste şi adîncite; coastele lateral uşor lăţite, mărind faţa ventrală. Canale secretoare (uşor vizibile de la exterior), superficiale, cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală ; în afară de acestea cîte un canal secundar mai mic în fiecare creastă. Endosperm aproape circular şi plan pe faţa ventrală, conţinînd uleiuri grase, aleuronă şi rozete de oxalat de calciu. Garpofor subţire, filiform, bifurcat pînă la bază. — VI—VII. Staţiunea. în semănături, grădini, pîrloage, tufărişuri, păduri, locuri umede. Răsp. în ţara: Reg. Raia M.: Sighet; între Doba şi Rochiş (r. Satu Mare). Reg. Cluj: Năsăud; Cluj; Turda; Bistriţa; Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Şura Mare, Sibiu, Bradu (r. Sibiu) ; Bazna (r. Mediaş) ; Sighişoara. Reg. Hunedoara: Oraştie. Reg. Oradea: Oradea în împrejurimi; Bocsig, Arăneag. (r. Ineu) ; Donceni, Buhani, Moneasa, 'Sebiş, Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad; Pecica, Bodrogu Vechi (r. Pecica). Reg. Craiova: Tg. Jiu, Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti : Mrea Bistriţa (r. Horezu); Cîineni, Rîu Vadului (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: malurile Ialomiţei la Crivina (r. Ploeşti). Reg. Constanţa: frecvent. Reg. Râcău: Mrea Neamţu (r. Tg. Neamţ). V ari abi 1itatea speciei 1 a Foüolele involucelului mai lungi decît umbelula var. doméstica Wallr, Schedul. erit. I (1822) 119. — Ae. cyn. a. typica Beck Fl. NO II (1892) 643. — Reg. Cluj: Ocna Dejului (r. Dej); Cluj în împrejurimi; Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Sovata pe V. Pietrii Viespilor (r. Sîng. de Păd.); Belin, «SolyomkÔ» lîngă Corund (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Sibiu, Turnişor (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului în V. Zlătuia. Reg. Oradea: Mt. Codrului la Coleşti spre Briheni (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Ploeşti: V. Nişcovului pe Pîr. Mirioara (r. Mizil). 1 b Foliolele involucelului de lungimea umbelulei, rar mai scurte .................... 2 2 a Plantă scundă, înaltă de 5 — 20 cm. jRadiile exterioare ale umbeluleij de lungimea fructului sau mai scurte var. agréstis Wallr. 1. c.— Ae. segetalis Boenningh. Prodr. Fl. monast. (1824) 85.—Ic.: PI. 80, fig. 3. — Reg. Cluj : Cluj ; Rimitea (r. Turda). Reg. Aut. M. : Tg. Mureş. Reg. Oradea: Oradea şi împrejurimi; Bocsig (r. Ineu). Reg. Timişoara: Arad la Mică-laca, Pănatu Nou (r. Arad). 2 b Plantă înaltă. Radiile exterioare ale umbelulelor de 2—3 ori mai lungi decît fructele var. cynapîoides (M.B.) Ficinus et Hevnh. Fl. Dresd. ed. III (1838) fide Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V, 2 (1926) 1274. — Ae. cynapîoides M.B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 227. — Reg. Cluj: Sîngeorz Băi, împrejurimile Năsăudului (r. Năsăud); Cluj la Hajongard; Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Stalin: Or. Stalin; Sibiu, Ruşi (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Aninoasa lîngă Vulcan (r. Petroşeni). Reg. Tuni- UMBELLIFERAE 531 şoara: Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Comarnic (r. Cîmpina). Reg. Bucureşti: Păd. Pasărea (r. Brăneşti). întrebuinţări. Planta şi fructul conţin pe lîngă alte substanţe, şi un alcaloid toxic asemănător coniinei, în proporţie de 0,00023%. în stare tînără frunzele sale se pot confunda uşor cu cele ale pătrunjelului cultivat, pe care-1 însoţeşte uneori ca buruiană şi astfel poate provoca intoxicaţii.^ Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Africa de N. Genul FOENICULUM*) Mill. Gard. Dict. ed. IV (1754). Frunze 3—4-penat sectate, cu foliole filiforme. Umbele în general bogat radiate. Involucru şi involucele lipsă. Petale galbene, lat ovate, terminate cu un vîrf lat, îndoit spre interior. Fructe alungit ovoidale, cu cîte 5 coaste proeminente, cele laterale uşor marginate. Canale secretoare cîte 1 sub valecule, rar mai multe şi 2 pe faţa ventrală aproape plană. Carpofor liber # şi bifurcat aproape pînă la bază. Genul cuprinde 2 specii răspîndite în jurul Mării Mediterane. * F. vulgare Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1758) nr. 1; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 542. — Anethum Foeniculum L. Sp. pl. ed. I (1753) 263. — F. capillaceum Gilib. Fl. lithuan. ed. II (1782) 40. — F. officinale AII. FL pedem. II (1785) 25. — Molură. — Édes komény. — Gemeiner Fenchel. — OeHxejiB ο6βικηοβ€ηηι>ιη. — Ic. : Pl. 97, fig. 2, 2a, b, c. ΘΟ sau 4. Rădăcină pivotantă, cu tulpină erectă, mai adesea înaltă de 1—2 m, foarte ramificată de la bază, cilindrică, fin striată, fistuloasă sau numai cu un lumen îngust. Frunze alungit triunghiulare pînă la ovat triunghiulare, mai adesea 3—4-penat sectate, cele de la bază peţiolate, restul cu vagine aproape sesile. Segmente de ultimul ordin foarte înguste, puţin rigide, îngust liniar filiforme sau liniar subulate, pe faţa superioară canaliculate, terminate la vîrf într-un mucron alungit. Frunze superioare cu segmente mai puţine. Vagina bine dezvoltată, adesea lungă de 3—6 cm, amplexicaulă, alungită, spre vîrf puţin lăţită şi contrasă în formă de glugă, cu marginea îngust membranoasă. Umbele mari, adesea foarte inegal radiate. Involucru şi involucele lipsă. Umbelule mai adesea cu flori hermafrodite, numeroase. Petale mici, galbene aurii, îndoite spre interior, lat ovate, lungi de 3/4—1 mm şi late de 1 — 1 1/4 mm, puţin adînc şi lat emarginate, continuate cu un lobuşor lat, la vîrf îndoit spre interior. Stile la înflorire foarte scurte. Fructe ovoidal cilindrice, lungi de 4—10,5 mm şi late de 2—3 mm, îngustate spre ambele capete, brunii gălbui, adesea cu valecule mai întunecate, în secţiune transversală 6-muchiate, cu coaste principale evidente, despărţite de valecule, ± de *) De la cuvîntul latinesc foeniculum, nume la Plinius, diminutivul cuvîntului latin foenum = fîn, din cauza aspectului de fîn pe care îi iau frunzele prin veştejire şi uscare. 34* FLORA R.P.R. aceeaşi lăţime. Canale secretoare cîte 1 mare sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Carpofor subţire, bifurcat aproape pînă la bază. Stilopodiu obtuz conic. Stile foarte scurte, la fructele mature reflecte, ajungînd aproape la marginea stilopodiului. Endosperm obtuz 5-muchiat, adîncit în dreptul canalelor secretoare, aproape plan pe partea ventrală, conţinînd uleiuri grase, aleuronă şi cristale mici de oxalat de calciu. — VII—IX. Cultivată şi uneori sălbăticită. V ari abi 1itatea speciei f. pateri (Prod.) Borza Consp. II (1949) 202. — F. officinale ssp. Pateri Prod. Fl. ed. I, vol. II (1923) 124, c. diagn. rom. et c. diagn. lat. in Add. VI, pag. 658. — Diferă de specia tipică prin frunzele mai mici, cu laciniile mai scurte şi mai late. Umbela mai scurtă. — Cultivată pe cîmpul de plante medicinale al Jnstit. Agronomic Cluj. Întrebuinţări. Datorită tulpinilor sale fragede şi dulci se cultivă şi se consumă ca salată. Din fructe se extrage «Oleum Foeniculi », cu acţiune carminativă, diuretică, emenagoga, febrifugă, sudorifică, laxativă şi stomahică. Fructele se folosesc drept condiment la prepararea mezelurilor şi cîrnaţilor, apoi pentru aromatizarea unor preparate farmaceutice, a lichiorurilor şi la fabricarea parfumurilor. Decoctui se foloseşte la combaterea tusei, a crampelor stomacale, a gazelor intestinale şi stomacale şi ca stimulent al lactaţiei la femei. în medipina veterinară planta verde, sub formă de decoct, se utilizează la combaterea indigestiilor (colici) şi a meteorizaţiei. R ă s p. gen.: Regiunea mediteraneană, Asia de SV ; cultivată aproape pe tot globul. Genul ANÉTHUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 82], ed. V (1754) 127, p.p. Frunze 3—4-penat sectate, cu lacinii liniar filiforme. Semifructe bine dezvoltate, bombate dorsal, cu coastele principale de forma unor aripioare subţiri. Carpofor liber, filiform, bifurcat. Plante asemănătoare la port cu Foeni-culum vulgare. Genul cuprinde 2 specii răspîndite în regiunea mediteraneană. * A. graveolens L. Sp. pl. ed. I (1753) 263; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 209. — Mărar. — Kapor. — Gemeiner Dill. — Υκροπ naxy^Hii. — Ic. : PI. 97, fig. 1, la, b, c. Θ. întreaga plantă glabră, verde întunecată, albastră pruinoasă, cu miros caracteristic. Rădăcină pivotantă, subţire, albicioasă. Tulpină erectă, la exemplarele cultivate ajungînd peste 130 cm, cilindrică, fin striată, cu dungi înguste, albe, alternînd cu dungi verzi, fistuloasă, foliată, ramificată *) De la cuvîntul grecesc anéthon, nume de plantă la Aristophanes. Planşa 97. — 1. Anethum graveolens L., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transv., Ic. secţ. transv. a tulpinii. — 2. Foeniculum çulgareWM., 2a. umbelulă fructiferă, 2b. fruct mărit, 2c. semifruct în secţ. transv. 1 LA.NŞA 97 ITMBELLIFERAE 535 în partea superioară şi cu ramuri mici în partea inferioară. Frunze relativ mici, cele bine dezvoltate, 3—4-penat sectate, ovate, cele inferioare peţiolate şi fistuloase, cele superioare sesile, cu vagine canaliculate, bine dezvoltate, îmbrăţişînd tulpina, cu marginea lat membranoasă. Laciniile segmentelor liniar filiforme, pînă la aproape subulate, alungite şi terminate cu un scurt mucron. Umbelele (la formele din cultură) pînă la 16 cm în diam., cu 30—50 ramificaţii ± egale, glabre şi netede (la formele sălbatice mai mici şi cu radii mai puţine). Involucru şi involucele lipsă. Flori mici, hermafrodite, cu pedi-celi glabri şi netezi, de obicei mult mai lungi decît florile şi cel puţin de 2 ori mai lungi decît fructele. Caliciu lipsă sau neînsemnat. Petale galbene, uşor emarginate, la vîrf cu un lobuşor îndoit spre interior. Stilopodiu turtit, uşor boltit, cu marginea ondulată, cu stile foarte scurte, în timpul înfloririi erecte, la maturitate reflecte, dar mai scurte decît stilopodiul devenit mai conic. Fructe turtite dorsiventral, alungite, ovoidale sau lat elipsoidale, rar aproape rotunde, lungi de 2,5—5 mm şi late de 1,5—3,5 mm, galbene brunii pînă la roşii brunii; coaste principale evidente, alburii, cele laterale mult lăţite, alcătuind o bandă marginală în planul feţei ventrale ; valeculele întunecate. Fructele se desfac uşor de pe carpoforul bifidat pînă la bază. Semifructe în secţiune transversală tricostate, în pericarp în dreptul coastelor principale cu fascicule conducătoare. Canale secretoare cîte 1 în dreptul valeculelor şi 2 (rar 3) pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală semieliptic, uşor 5-muchiat, distanţat ondulat, pe faţa ventrală aproape plan, uşor scobit, conţinînd uleiuri grase, aleuronă şi cristale de oxalat* de calciu. - VII-VIII. * Plantă de cultură, uneori sălbăticită. Întrebuinţări. Mărarul se cultivă pentru frunzele, tulpinile şi fructele sale aromatice, folosite drept condiment în arta culinară şi la prepararea murăturilor. Fructele conţin 15—18% uleiuri grase, 14,5—15,6% substanţe proteice şi 2,8—4% uleiuri eterice. Tulpina conţine miristicină. în medicina populară se foloseşte ca tonic şi împotriva insomniei. In unele ţări fructele sînt întrebuinţate în scopuri terapeutice (carminativ, aromatizant. etc.). Răsp. gen.: Originară din Asia de SE ; buruiană de cîmpuri în regiunile medite-raneane; cultivată aproape pe tot globul. Genul 349. SILAUM*) Mill. Gard. Dict. ed. VII (1759). — Silaus Bernh. Syst. Verzeichn. Erfurt (1800) 116. Caliciu aproape lipsă sau cu dinţi foarte mici. Petale galbene, late, terminate cu un lob lat sau ascuţit, îndoit spre interior. Fructe ovoidale, ± cilindrice, în secţiune transversală aproape circulare, cu coaste evidente, nearipate. Canale secretoare la fructul matur lipsă sau cîte 1—2 sub valecule şi 2—4 *) Nume de plantă la Plinius, cu semnificaţie nesigură. 536 FLORA R.P.R. pe tata ventrală. Endosperm 5-muchiat şi plan pe faţa ventrală. Carpofor liber, bifurcat. Plante cu frunze 3 — 4 (5)-penat sectate, cu lacinii terminale lat lanceolate pînă la liniare. Genul cuprinde cca 5 specii răspîndite în Europa şi Asia de V. Determinarea speciilor 1 a Involucru cu foliole numeroase, îngust liniare. Lamina frunzei alungită şi aproape de aceeaşi lăţime la bază ca şi spre vîrf. Lacinii late de cel mult 1 mm şi lungi de 10 mm. Fructe sub valecule cu 1—2 canale secretoare .............................................. 1. S. peucedanoides 1 b Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole. Lamina frunzei triunghiular ovată. Fructe mature fără canale secretoare.................................... 2 2 a Lacinii alungit lanceolate sau liniar lanceolate. Fruct alungit elipsoidal, lung de 4—4,5 mm ........................................... 2. S. silaus 2 b Lacinii mult mai înguste, aproape filiforme. Fruct alungit ovoidal, lung de 5 mm sau şi mai lung..................................... 3. S. alpestre 1. S. peucedanoides (Μ. B.) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 399. — Bunium peu-cedanoides M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 211. — Peucedanum arenarium Baumg. Enum. stirp. transs. I (1816) 217, non W. et K. (1802). — Silaum Rochelii Heuff. in Roch. Reise (1838) 78. — Silaus virescens Gris. Spicii, fl. rumel. I (1843) 362 et Auct. transs., non alior. — Silaus carvifolius Schur in Verh. SVN X (1859) 64, 78, 99, non C. A. Mey. 1831. — Silaus peucedanoides (M/ B.) Kern. in ÜBZ X (1870) 139. — Foeniculum Rochelii Jka. in OBZ XXIX (1879) 311. — Silaus Rochelii (Heuff.) Simk. Enum. fl. transs. (1886) 261. — Seseli virescens Beck in Ann. Hofm. Wien X (1895) 205. — Seseli peucedanoides (M. B.) Κ.-Pol. in Bull. Soc. Nat. Mosc. n. s. XXIX (1915) 183 et in Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 495. — Gasparrinia peucedanoides (Bieb.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1298. - Exs.:,FRE Nr. 1300. -le. : Pl. 98, fig. 2, 2a, b. Ά. Rizom oblic, aproape orizontal, brun negricios, la partea superioară cu resturi fibroase, uneori cu lăstari frunzoşi. Tulpină pînă la 1 m, pronunţat muchiată, ramificată din treimea superioară, cu ramuri erecte, ± uniform foliata. Frunze 2—3-penat sectate, lanceolate, aproape de aceeaşi lăţime la bază ca şi spre vîrf ; cele inferioare lung peţiolate, de obicei disparente la maturitatea fructelor, cele superioare mai scurt peţiolate. Lacinii liniare, late de 0,5 — 1 mm, evident uninervate, acute şi mucronate, cu margini uşor recurbate. Frunze superioare 1—2-penate. Umbela terminală de mărime* mijlocie, cele laterale mai mici, cu 5 — 15 (20) radii foarte inegale, cele mai Planşa 98. — 1. Silaum silaus (L.) Sch. et Thell., la. fruct mărit, lb. secţ. transv. a semifruetului. —■ 2. S. peucedanoides (M.B.) Nyâr., 2a. fruct mărit, 2b. secţ. transv. a fructului. — 3. S. alpestre (L.) Thell. PLANŞA 98 UMBELLIFERAE 539 lungi de cca 6 cm, muchiate. Involucru eu foliole liniare, mucronate şi numeroase. Involucel cu foliole numeroase, liniare, de lungimea pedicelilor florali, cu marginea îngust alb membranoasă. Dinţii caliciului aproape lipsă. Petale galbene, lungi de cca 1 mm, obovate, emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe ovoidale pînă la elipsoidale, glabre, lungi de 5 mm şi late de 2,5 mm. Coastele dorsale şi laterale evidente, dar nearipate. Stilopodiu conic, turtit. Stile reflecte. Semifructe în secţiune transversală 5-muchiate, cu valeculele late. Canale secretoare cîte 1—2 sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală. — VI—VII. Staţiunea. Fîneţe şi locuri stîncoase, însorite, în regiunea de cîmpie şi montană inferioară. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Olpret pe Dl. Popii, Dl. Banca lîngă Ocna Dejului (r. Dej) ; Tîrguşor, Sucutard (r. Gherla) ; Milaş, Sărmaş; Căianu (r. Beclean) ; Cluj (Fînaţe, Dl. Hoia), Apahida pe Dl. Giuha, Gorpadea, Gojocna, Boju, Baciu (r. Cluj) ; Vîlcele la V. Morii, Valea Florilor, Cheia Turzii, Luncani, Colţii Trăscăului (r. Turda) ; Băgău (r. Aiud). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa, Sînpetru (r. Codlea); Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Dl. Bilac lîngă Bărăbanţ, între Daia şi Ciumbrud (r. Alba) ; Deva. Reg. Oradea: Vadu Grişului (r. Aleşd) ; Apateu, Ineu spre Mocrea (r. Ineu); Dl. Pilişche lîngă Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Maidan pe Dl. Tilva Mare (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă) ; V. Ţeşnei la Gaura Fetei pe Apşoara (r. T. Severin) ; Polovraci deasupra peşterii (r. Novaci). Reg. Galaţi: Nifon (r. Măcin). Răsp. gen.: Europa centrală, Peninsula Balcanică, Asia Mică, Gaucaz, Franţa. 2. 8· silaus (L.) Schinz et Thell. in Viertelj. Nat. Ges. Zürich LX (1915) 359. — Peucedanum Silaus L. Sp. pl. ed. I (1753) 246. — Silaus flavescens Bernh. Syst. Verz, Erfurt (1800) 157. — Silaus pratensis (Crantz) Bess. in Schult. Syst. V (1820) XXXVI; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 540. - Seseli pratense Cr. Stirp. austr. III (1767) 96. — Ic. : Pl. 98, fig. 1, la, b. 4. Plantă în întregime glabră. Rizom gros, cilindric, suriu negricios, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpina erectă, înaltă pînă la 1 m, ramificată mai mult în partea superioară. Frunze 3—4-penat sectate, cele bazale şi tulpinale inferioare mari, lung peţiolate, cu lamină ovat triunghiulară. Segmentele de ordinul I şi II peţiolate, cu lacinii lanceolate sau îngust lanceolate, late de 2—3 (4) mm, lungi de 10—20 (25) mm, acute, terminate cu un mucron, cu marginea ± aspru denticulată, pe dos cu nervuri evidente. Frunze superioare mici, reduse, cu teci alungite, de obicei simplu penat sectate. Umbele cu 5—15 radii inegale, muchiate, uneori ± aspru scurt păroase, cele mai lungi de 40 mm. Umbelule cu flori numeroase. Involucru lipsă sau cu 1—3 foliole liniare. Involucele cu foliole numeroase, mai scurte decît pedicelii florali. Dinţii caliciului mici, disparenţi. Petale gălbui, ovate, emarginate, lung ascuţite sub forma unui lob îndoit spre interior. Fructe brune, alungit elipsoidale, lungi de cca 3—4 mm şi late de 2—2,5 mm, de obicei mai scurte decît pedicelii, cu cele 3 coaste dorsale evidente şi cele laterale uşor aripate. 540 FLORA R.P.R. Stilopodiu turtit conic, cu marginea ondulată. Stile capitate, îndoit reflecte, mai lungi decît stilopodiul. Pericarp fără canale secretoare, sub coaste cu fascicule conducătoare însoţite de ţesut mecanic. — VI — IX. Staţiunea. Fîneţe uscate sau umede, tufărişuri, lunci. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Merghindeal (r. Agnita); Sighişoara. Reg. Timişoara: Banat în fîneţe (Heuff.). Reg. laşi: Dumeşti, Hărpăşeşti, Cucuteni (r. Tg. Frumos) ; Păd. Goarnele Caprei (r. Hîrlau) ; Păd. Icuşeni, Mîrzeşti, Giorogari (r. Iaşi). Obs. Indicaţiile din Transilvania, după Simonkai, sînt dubioase şi necesită confirmare. Rasp. gen.: Europa centrală şi de S. 3. S. alpestre (L.) Thell. in Hegi. Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1295. -Peucedanum alpestre L. Sp. pl. ed. I (1753) 246, emend. Spreng. Sp. Umbell. (1818) 56. — Peucedanum Silaus M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 215, non Lam. — Silaus alpestris Bess. in Schult. Syst. VI (1820) XXXVI, n. nud. et Enum. Pl. Volh. (1822) 43. — Silaus Besseri DC. Prodr. IV (1830) 161 ; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 546. - I©. : Pl. 98, fig. 3. 4. Specie foarte asemănătoare cu precedenta. Tulpină glabră, înaltă pînă la 120 cm, ramificată în partea superioară. Frunze triunghiulare, 3-4-penat sectate, cu lacinii de ultimul ordin liniare, lungi de 1—3 cm şi late de 0,5—1 mm. Umbele cu 10—20 (25) radii. Involucru lipsă. Involucele cu foliole numeroase, lanceolate, evident alb marginate, mai scurte decît pedicelii florali. Petale deschis galbene. Fructe alungit ovoidale, lungi de 5 mm şi late de 2,5 mm, cu coaste dorsale proeminente. — VII—VIII. Staţiunea. Fîneţe nisipoase, sărăturoase, livezi, păduri umede. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Poiana Stalin (r. Godlea) ; Mt. Frumoasa lîngă Răşinari (r. Sibiu), indicată de Schur, dubioasă după Simonkai. Reg. Galaţi: lîngă gara Ghidigeni (r. Tecuci). Reg. Iaşi: între Cucuteni şi Podu Iloaiei, între Sineşti şi Bocniţa (r. Tg. Frumos) ; Icuşeni, Giurea (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa centrală, U.R.S.S., Asia centrală. Genul 350. CNIDIUM*) Cuss. in Mém. Soc. Med. Paris (1782) 280. Frunze 2-multipenat sectate. Umbele multiradiate. Involucru de obice lipsă. Involucele cu foliole numeroase. Flori hermafrodite sau amestecate cu flori mascule. Caliciu aproape lipsă. Petale emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe alungit ovoidale, subcilindrice, uşor turtite dorsiventral, cu coaste pronunţat proeminente, cele laterale puţin mai late decît cele dorsale. Canale secretoare cîte 1 sub valecule. Stilopodiu conic, *) De la cuvîntul grecesc knide = arzător, datorită faptului că gustul plantei este usturător. UMBELLll’ERAE 541 continuat cu stile lungi şi reflecte. Endosperm în secţiune transversală aproape 5-muchiat, plan pe faţa ventrală. Carpofor bifurcat, mai adesea liber. Genul cuprinde 20 specii răspîndite în Eurasia. Determinarea speciilor 1 a Tecile frunzelor mijlocii şi superioare strîns alipite de tulpină. Segmentele de ordinul I ale frunzelor tulpinale sesile. Fructe lungi de 2—2,5 mm, netede ................................................. 1. C. dubium 1 b Tecile frunzelor mai laxe, ± îndepărtate de tulpină. Segmentele de ordinul I peţiolate. Fructe lungi de 3 — 4 mm, papiloase 2. C. silaiîolium 1. C. dubium (Schkuhr) Teii. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1305; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 552. — Seseli dubium Schkuhr Handb. I, ed. I (1791) 217. — C. venosum Koch Gen. Umb. (1824) 109. — Seseli venosum Hoffm. Deutschl. Fl. ed. II, vol. I (1800) 144. — Selinum turfosum Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 223. — Ic.: Pl. 94, fig. 1, la, b. Θ, 4. Plantă aproape în întregime glabră, înaltă de 30—100 cm. Rădăcină pivotantă, uneori cu stoloni, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină erectă, în partea inferioară cilindrică, în cea de sus muchiată, obişnuit simplă sau în partea de sus cu 1—4 ramuri, distanţat foliată. Frunze alungite, 2—3 penat sectate, cele inferioare scurt peţiolate, următoarele sesile, eu teci adesea purpurii, lat membranoase, alipite de tulpină, alungite şi uşor umflate ; frunzele superioare reduse. Laciniile segmentelor liniare pînă la liniar lanceolate, late de cca 1—2 mm, cu marginile uşor răsucite, cu 2 nervuri marginale şi una mediană, la vîrf ascuţite sau obtuziuscule, terminate cu un mucron. Umbela terminală de mărime mijlocie, cu 20—30 radii ^ egal de lungi, muchiate, pe partea interioară mărunt păroase sau aproape glabre. Involucru lipsă sau cu foliole puţine (rar cu mai’ multe), îngust lanceolate, glabre, aproape cît 1/2 lungimii radiilor umbelei. Foliolele involucelelor numeroase, cu marginea ± pronunţat membranoasă, liniar lanceolate, cca de lungimea pedicelilor florali. Petale albe, lat eliptice, lungi de cca 0,75—1 mm, emarginate şi prevăzute cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe lat ovoidale sau aproape rotunjite, netede, lungi de 2—2,5 mm şi late de cca 2 mm. Stilopodiu uşor turtit, conic, continuat cu 2 stile capitate, lungi de cca 1,5 mm, uşor arcuite. Semifructe în secţiune transversală aproape semicirculare, cu 5 coaste evidente, alungit triunghiulare, cu valecule de asemenea bine dezvoltate. Canale secretoare mărişoare, cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală (uneori încă un canal mic în dreptul fiecărei coaste). Endosperm în secţiune transversală obtuz 5-muchiat, uşor striat în dreptul canalelor secretoare şi plan pe faţa ventrală. — VII —IX. Staţiunea. Rară în fîneţe, tufărişuri şi poieni umede. 542 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. AuU M. : Tg. Mureş în Păd. Cocoş ; Remetea, V. Borzon-tului lîngă Joseni, Voşlobeni (r. Gheorgheni ); Căpîlniţa (r. Odorhei) ; Tuşnadj pe Mt. Puciosu (r. Ciuc) ; Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Şura Mică (r. Mediaş); între Bradu şi Veştem (r. Sibiu). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Gherman (com. Măgurele). Răsp. gen.: Europa centrală, U.R.S.S. europeană, Siberia. 2. C. silaifolium (Jacq.) Simk. Enum. fl. transs. (1886) 259. — Laserpi-tium silaifolium Jacq. Fl. austr. V in App. (1778) 52, tab. 44. — C. apioides Spreng. Umb. Prodr. (1813) 40. ~ Ligusticum apioides Lam. Encycl. III (1789) 577. - Exs. : FRE nr. 2012. - Ic. : Pl. 94, fig. 2, 2ab. 4. întreaga plantă glabră. Rizom pivotant, brun negricios, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină erectă, înaltă de 50—120 cm, cilindrică, striată, în partea superioară ramificată, uneori spre baza violet purpurie. Frunze mari, triunghiulare, lungi de cca 50 cm şi late pînă la 28 cm, 3—4-penat sectate, cele bazale lung peţiolate, cu teci alungite, cele superioare mai mici şi mai puţin sectate, sesile, cu tecile îngust membranoase pe margini şi puţin îndepărtate de tulpina. Segmente de ordinul I şi II peţiolate, ovate. Lacinii liniar lanceolate, pîna la aproape alungit obovate, cu marginile îndoite şi cu vîrf mucrpnat. Umbele mărişoare, cu 20—40 radii muchiate, relativ lungi şi egale, pe partea internă mărunt păros papiloase. Involucru lipsă sau cu foliole 4: subulate, puţine. Umbelule cu flori numeroase. Foliolele involucelelor îngust lanceolate, cca de lungimea pedicelilor florali. Petale albe, eliptice, lungi de 1,5 mm şi late de 1 mm, emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe mai scurte decît pedicelii, ovoidale pînă la elipsoidale, lungi de 3—4 mm şi late de 2,5 mm, papiloase, cu 5 coaste evidente. Stilopodiu obtuz alungit conic, cu 2 stile capitate, reflecte, lungi de cca 1,5 mm. Semifructe în secţiune transversală uşor turtite, cu coaste triunghiulare, între ele cu valecule late. Canale secretoare cîte 1, evident, sub. valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală obtuz 5-muchiat, uşor sinuat în dreptul canalelor secretoare, aproape plan pe faţa ventrală, cu o proeminenţă spre carpofor. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri înierbate, stîncoase, tufărişuri, în regiunea montană, mai ales pe substrat calcaros. Răsp. în tara: Reg. Cluj : Ciucea (r. Huedin) ; Colţii Trăscăului, Cheia Turzii^ Moldoveneşti, Buru, V. Arieşului pe la Poşaga de Sus, Mt. Scăriţa (r. Turda) ; Cheile Aiudului (r. Aiud); Mţii Gilăului pe V. Someşului Rece, Căianu (r. Cluj). Reg. Aut. M: Mţii Harghita pe Mt. Rica, Mţii Giurgeului pe Mt. « Ocsém » (r. Ciuc) ; Tg. Mureş în Păd. Cocoş. Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa şi Dl. Stejărişului, V. Timişului, Rîşnov, Mt. Piatra Craiului, Mt. Tesla (r. Codlea) ; V. Sadului pe Dl. Caprei (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Planşa 99. — 1. Ligusticum mutellina (L.) Cr., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transv. — 2. idem, exemplar mic. — 3. L. mutellinoides (Cr.) Vili., 3a. fruct mărit, 3b. semifruct în secţ. transv. PLANŞA 99 P ÜMBELLIFERAK 545 Mţii Retezatului pe V. Rîu Mare la Gura Zlata (r. Haţeg) ; Săcărîmb (r. Ilia) ; Tăuţi pe V. Ampoiului, Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei şi Piatra Ceţii, Galda de Jos (r. Alba). Reg. Oradea: Mţii Bihorului pe Piatra Muncelului şi Piatra Galbenă (r. Beiuş). Reg. Craiova: V. Jiului la Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Mt. Ghiţu la Cetatea lui Vlad Ţepeş (r. C. de Argeş) ; Mţii Căpăţînii la Golotreni, Mt. Cozia (r. Vîlcea) ; Mrea Bistriţa (r. Horezu). Reg. Ploeşti : Mt. Penteleu (r.Cislău) ; Comarnic, Posada, Sinaia, Buşteni, Azuga, Mţii Bucegi (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău; Mţii Oituzului la Slănic (r. Tg. Ocna. Variabilitatea speciei var. genuinum Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1309. — Segmentele de ultimul ordin destul de îndepărtate, cu lacinii înguste, de cca 3 — 5 ori mai lungi decît late, ± evident îngustate într-un mucron. — Localităţile indicate la specie se referă la această varietate. f. maximum (Schur) Thell. l.c. — C. apioides var. maximum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 261, pro svn. C. Monnieri Schur l.c., non Cuss. — Tulpină robustă, înaltă pînă la 100 cm, muchiat brăzdată, rigid şi bogat ramificată, cu ramuri patente şi din nou ramificată. — Reg. Stalin: Or. Stalin pe Dl. Stejărişului. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe brînele Caraimanului. var. orientale (Boiss.) Hali. Consp. Fl. gr. (1901) 648.— C. orientale Boiss, in Ann. Sc. nat. I, sér. III (1844) 299. — Selinum orientale Benth. et Hook Gen. I (1862 — 67) 914. —Segmentele de ultimul ordin mai late şi mai apropiate, mai puţin adînc sectate, cu lacinii incomplect separate, de 2 ori mai lungi decît late, alungit spatulate pînă la obovate. aproape obtuze, brusc mucronate. — Reg. Aut. M.: Mţii Harghita la Mereşti (r. Odorhei). Reg. Stalin: V. Timişului, Mt. Piatra Craiului la Crăpătură şi pe Vlăduşca, Bran, Mt. Tesla (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe V. Lăpuşnicului deasupra Gurei Zlata. Reg. Craiova: Mţii Vîlcanului pe V. Jiului spre Lainici (r. Tg. Jiu). Răsp. gen.: R. P. Romînă, Europa de S, Asia Mică, Siria şi Armenia. Genul 351. SELÎNUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 73], ed. V (1754) 115, p. p. Frunze de mai multe ori penat sectate. Flori poligame, în umbele compuse. Caliciu disparent. Petale obcordate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fruct alungit ovoidal, subcilindric, Semifructe în secţiune transversală semiorbi-culare, slab turtite dorsiventral, cu coaste proeminente, slab aripate, cele laterale mult mai alungite decît cele dorsale. Stilopodiu turtit, cu stile lungi şi reflecte. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2—6 pe faţa ventrală aproape plană. Genul cuprinde 16 specii răspîndite în părţile nordice ale globului. S. carviîolia L. Sp. pl. ed. II (1762) 350; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 560, tab. 34, fig. 14. — Seseli Carvifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 260, p.p. — Selinum palustre Cr. Stirp. austr. ed. I, III (1767) 39, non L. — Ingerea. — Derezle. — Silge. — rnpqa TMHHOjracTHaH — Ic.: Pl. 90, fig. 1, la, b, c. *) Derivat din cuvîntul grecesc selinon, denumirea unei umbelifere în antichitate, ale cărei frunze lucitoare se foloseau pentru confecţionat cununi. 5 — c. 507 546 FLORA R.P.R. 4. Plantă aproape în întregime glabră. Rizom scurt, cu numeroase râmi-micaţii. Tulpină erectă, de 30—100 cm, cu muchiile accentuat membranos şi străveziu aripate. Frunze 2—4-penat sectate, lungi de 15—35 cm, alungit ovat triunghiulare, cele bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate. Segmente de ultimul ordin penat fidate sau penat sectate, cu lacinii liniar oblan-ceolate sau alungit eliptice, lungi pînă la 2,5 cm şi late de 4 mm, pe margini aspre şi terminate cu un mucron alungit. Frunzele superioare descrescente şi mai puţin sectate. Umbele de mărime mijlocie, cu 15—30 radii muchiate, pe partea interioară aspru pubescente. Involucru lipsă sau cu 1—3 foliole scurte. Involucele cu foliole numeroase, cca de lungimea pedicelilor florali, alungit liniare, cu marginea îngust membranoasă şi ciliat dinţată. Flori numeroase, hermafrodite şi mascule. Petale albe, rar rozee, mici, lat eliptice, lungi de cca 1,5 mm, emarginate şi prevăzute cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe cu pediceli de 2 ori mai lungi decît fructul, elipsoidale, lungi de 2,5—4 mm, galbene brunii, la bază uşor cordate, turtite dorsiventral, la maturitate 10-costate. Stile reflecte, lungi pînă la 2 mm, capitate, pe stilopodiu conic, turtit. Semifructe mature prinse numai la mijloc, în secţiune transversală turtit 5-muchiate, cu coastele principale aripate ; cele 3 dorsale cît 1/3—1/4 din lungimea celor laterale. Valecule înguste şi adînci. Canale secretoare, evidente, cîte 1 sub valecule (rar 2—3 mai mici sub cele laterale), pe faţa ventrală (2) 4—6. Carpofor liber, filiform şi bifurcat pînă la bază. Endosperm în secţiune transversală obtuz slab 5-muchiat, pe partea dorsală striat prin pătrunderea canalelor secretoare, pe cea ventrală uşor scobit. — VII-VIII (IX). Staţiunea. Sporadică prin fîneţe umede, păduri de luncă rărite, tufărişuri. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Sighet lîngă Malul Roşu. Reg. Cluj: Mţii Rodnei; Canciu (r. Dej); Cluj la Făget şi în V. Morii; Turda la Oprişani; Abrud pe Mt. Vulcan, Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M. : Rîul Borzont lîngă Joseni, Remetea (r. Gheor-ghieni) ; Ciceu pe marginea Oltului, Tuşnad (r. Ciuc); Corund, Căpîlniţa (r. Odorhei); Sovata (r. Sîng. de Pădure) ; Covasna (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş) ; Homorod (r. Rupea) ; Sînpetru (r. Codlea) ; Perşani (r. Făgăraş) ; Sibiu la Dumbrava, Bradu, Turnişor, Şura Mare, Tălmaciu, Cisnădioara, Poplaca, Noul (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Zam, Săcărîmb (r. Ilia); între Sarmisegetuza şi Covragiu (r. Haţeg); Orăştie. Reg. Oradea: Oradea în împrejurimi; Adea (r. Criş) ; Pleşcuţa, Aciuţa, Mţii Codrului în Poiana Brătcoaia, Sebiş, Dezna pe Dl. «Hollo», Chişindia pe DL Chiciora, Hălmagiu (r. Gurahonţ) ; Groşeni (r. Ineu). Reg. Timişoara: V. Păulişului şi V. Cladovei (r. Lipova). Reg. Craiova: Mrea Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Curtea de Argeş pe V. Hotei; Mrea Bistriţa (r. Horezu); Mt. Cozia (r. R. Vîlcea); Rucăr pe Mt. Ghimbavu (r. Muscel). Reg. Bacău: Slănic (r. Tg. Ocna); Bălăneşti pe V. Bahna Mare (r. Tg. Neamţ). Răsp. gen.: Europa, Siberia. UMBELLIFERAE 547 Genul 352. LIGUSTICUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 76], ed. V (1754) 119, p.p. min. Frunze de mai multe ori penat sectate. Flori hermafrodite, în umbele compuse. Caliciu disparent. Petale obovat rotunjite, uşor obcordate, răsucite spre interior. Fruct alungit, ovoidal cilindric. Semifructe în secţiune transversală semiorbiculare, cu 5 coaste acut unghiulare sau aripate. Canale secretoare numeroase sau cel puţin 3, sub valecule şi pe faţa ventrală. Endosperm obtuz 5-muchiat, pe faţa ventrală ^ plan sau uşor concav. Genul cuprinde cca 40—50 specii răspîndite în emisfera de N, Chile şi Noua Zeelandă. Determinarea speciilor 1 a Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole. Foliolele involucelelor întregi 2. L. mutellina 1 b Involucru şi involucele cu foliole numeroase (5 — 10), adesea spre vîrf 2—5-sectate. Plante în general mai scunde ...... 1. L. mutellinoides 1. L. mutellinoides (Cr.) Vili. Prosp. (1779) 25. — Laserpitium mutellinoides Cr. CI. Umb. (1767) 67. — Laserpitium simplex L. Mant. I (1767) 56. — Ligusticum simplex AII. Fl. pedem. II (1785) 15. — Gaya simplex Gaud. Fl. helv. II (1828) 389. — Pachypleurum simplex Rchb. Fl. vase. gen. (1838) 144. — Mărarul ursului. — Havasi torpeernyo. — Zwerg Mutterwurz. — Exs. : FRE nr. 979 a, b. sub L. simpl. — Ic. : Pl. 99, fig. 3, 3a, b. 4. Rizom pivotant, gros, multicapitat, inelat, la colet cu resturi fibroase de frunze din anul precedent. Tulpină de 3 — 10 (20) cm, terminată într-o umbelă, striată, nefoliată sau cu 1—2 frunze, glabră uneori păroasă sub umbelă. Frunze bazale 2—3-penat sectate, aşezate rozular, lungi de 2—10 cm şi late de 2—3 cm, peţiolate, cu limb ovat sau ovat triunghiular, cu vagine ± alungite, lat membranoase. Lacinii de ultimul ordin liniare sau liniar lanceolate, lungi de 2—8 mm, acute sau acuminate. Umbela terminală mică, de 2—4 cm în diam., cu (6) 10—20 radii rigide, lungi de cca 1 cm, muchiate, pe partea interioară fin pubescente. Involucru aproape de lungimea umbelei, eu 5 — 10 foliole liniar lanceolate, spre vîrf 2—5-sectate şi pe margine papilos păroase. Involucele asemănătoare involucrului, de lungimea umbelei sau mai lungi. Umbelule cu flori numeroase, cu pediceli muchiaţi. Dinţii caliciului mici, uneori mai evidenţi. Petale rozee pînă la purpurii, uşor radiante, cele 3 exterioare lungi de cca 1 mm, obovate, emarginate şi prevăzute cu un lobuşor îndoit spre interior, celelalte două interioare mai mici şi mai puţin emarginate. Stilopodiu turtit, obtuz, de cca 2 ori mai lat decît lung, cu 2 stile filiforme, lungi de 1 — 2 mm, reflecte la maturitate. Fructe lungi de 3 — 4 *) De la grecescul libystikon, la Dioscorides şi alţii numele unei umbelifere insuficient precizate, originară din Liguria; latineşte ligusticus, ligurian. 548 FLORA R.P.R. (5) mm, late de 2—3 mm, lat elipsoidale, verzui, uneori roşietice, în secţiune transversală rotunde, aparent 8-costate. Semifructe în secţiune transversală semicilindrice. Coaste principale puternic dezvoltate, în formă de aripi, aproape la fel de mari. Valecule late şi plane, dedesubt fără canale secretoare. Endosperm în secţiune obtuz 5-muchiat, pe faţa ventrală aproape plan sau puţin bombat. — VII—VIII. Staţiunea. Rara pe stîncăriile înierbate din regiunea alpină. Rasp. în ţară: Mţii Ouaş-Gutin. Mţii Ţibleşului: Ţibleş, Arsu, Hudina. Mţii Ciucaşului: Mt. Piroşca. Mţii Bucegi: Caraiman, Coştila, Omu, Babele, V. Obîrşiei, V. Albă, Bucşoiu, Doamnele. Mţii Birsei: Piatra Craiului. Mţii Iezer-Păpuşa: Păpuşa. Mţii Făgăraşului : Capra Budei, Negoiu. Mţii Paringului: Culmea Mîndrei. Mţii Sibiului: Vf. Frumoasa. V ari abi 1 itatea speciei f. nanum (Schur) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1325. — Gaya simplex a. nana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 259. — Tulpină înaltă pînă la circa 10 cm. Laciniile frunzelor sesile. Petale mai adesea rozee. — Mţii Bucegi: Coştila, Scara, V. Sugărilor, Vf. Doamnelor, Bucşoiu. f. elatum (Schur) Thell. l.c.— Gaya simplex b. elata Schur l.c. — Tulpină de 20 cm sau. şi mai înaltă*1 Laciniile frunzelor mai înguste spre bază. Flori adesea albe. — Mţii Bucegi. f. albomarginatum (Schrenk). —- Neogaya simplex β. albomarginata Schrenk (1842) sec. Thell. in Hegi l.c. — Gaya simplex c. multicaulis Schur l.c. — Rizom ± multicapitat. Vaginele lat alb marginate. — Mt. Piatra Craiului. Răsp. gen.: Alpi, Carpaţi. 2. I. mutellina (L.) Cr. CI. Umbel. (1767) 82; Fl. U.R.S.S. XVI (1950) 573. — Phellandrium Mutellina L. Sp. pl. ed. I (1753) 255. — Meum Mutellina Gaertn. Fruct. I (1788) 106. — Athamanta cretensis Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 219, non L. — Brie, Brioală. — Havasi medvegyokér.— Alpen-Bărwurz. — JlnrycranyM MyrejuiHHOBbiâ. — Exs. : FRE nr. 980. — Ic. : PL 99, fig. 1, 1 a, b, fig. 2. 2J. Plantă aproape în întregime glabră. Rizom pivotant, cilindric, negru brun, multicapitat, în regiunea coletului cu resturi fibroase de frunze. Tulpină de (5) 10—40 (50) cm, erectă, fin striată, în partea superioară neramificată sau cu 1—2 ramuri; ramurile la subţioară cu 1—2 frunze sau fără frunze. Frunze bazale triunghiular ovate, lung peţiolate, la bază cu vagine membranoase, uşor umflate, 2—3-penat sectate, cu segmente de ordinul I şi II ovate sau alungit ovate şi lacinii îngust liniare sau liniar lanceolate, late de 0,5 —1,5 mm, ascuţite sau lung mucronate. Frunze tulpinale mai simplu Planşa 100. — 1. Tordylium maximum L., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transv. — 2. Levisticum officinale Koch., 2a. frunză inferioară, 2b. fruct mărit, 2c. semifruct în secţ. transv. PLANŞA 100 UMBELLIFERAE 551 sectate, sesile, cu teci membranoase uşor alungite. Umbele 1—3, cea terminală evident mai mare, cu 7 — 10 (15) radii inegale, lungi de 1—2 (3) cm, pe partea interioară papilos păroase. Involucru lipsă, rar cu 1—2 foliole. Involucele cu 3 sau mai multe foliole lanceolate, ascuţite, cu marginea membranoasă, cca de lungimea pedicelilor. Umbelule cu flori numeroase şi mici. Galiciu abia vizibil. Petale roze sau purpurii, mai rar albe, uşor radiante, lungi de 1 —1,5 m, eliptice sau obovate, cu vîrful numai puţin îndoit înăuntru. Fructe evident costate, elipsoidale sau ovoidal elipsoidale, uşor turtite lateral, glabre şi netede, lungi de 4—6 (7) mm şi late de cca 2 mm. Stile lungi de cca 1 mm, la maturitatea fructului cît dublul stilopodiului conic alungit. Semifructe în secţiune transversală uşor turtite, cu coastele principale uşor triunghiulare şi valecule mai late. Canale secretoare de obicei 3 (4—5) sub valecule şi 6 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală turtit, rotunjit 5-muchiat, uşor ondulat în dreptul canalelor secretoare. — VI—VIII. Staţiunea. Frecventă în pajiştile alpine de la cca 1500 m în sus. Răsp. în ţară: Mţii Maramureşului: Farcău. Mţii Ţibleşului: Yf. Arsu. Mţii Rodnei: Pietrosu deasupra Prelucilor şi la Izvoru Cailor, Inău, Lacul Lala, Corongiş, Cişa. Mţii Călimării: Drăganu. Mţii Ristriţei: Ceahlău. Mţii Ciucaşului: Ciucaşu. Mţii Rirsei: Piatra Mare; Piatra Craiului. Mţii Rucegi: Vf. cu Dor, Furnica, Piatra Arsă, Jepii Mari, Babele, Caraiman, Coştila, Yf. Omu. Mţii Făgăraşului : Colţii Brezei, Moşuleasa, Piscu Somnului, Vîrtopu, Arpaşu, V. Doamnei, Y. Bîlea, Lespezi, Paltina, Negoiu, Strunga Dracului, Ciortea, Avrigel, Budislavu, Suru, Galbena, Rîiosu, Capra Budei, Oticu. Mţii Sibiului : Negovanu Mare, Iezeru Cibinului. Mţii Parîngului: Miru Mare. Mţii Retezatului. Mţii Ţarcu-Godeanu : Scăriţa. Mţii Rihorului: Bohodei. Yariabilitatea speciei ssp. genùinum (Rouy et Camus) Beauverd in Bull. Herb. Boiss. III, sér. II (1903) 157/8. — L. mutell. a. genuinum Rouy et Camus Fl. Fr. VII (1911) 286. — Lobii segmentului terminal al frunzelor bazale 3 —5-sectaţi. Lacinii de ultimul ordin scurte, spre bază neîngustate, cea terminală în jumătatea superioară, pe ambele laturi, cu cîte un dinte. — în localităţile enumerate la specie. f. minus (Schur) Thell. in Hegi l.c. 1320. — Meum Mutell. a. minus simplex Schur l.c. 259. — Tulpină mai adesea scundă, rar pînă la 30 cm. Frunze bazale ± divergent întinse; cele mai lungi cu peţioli de cca 3 — 5 cm. — Mţii Rucegi: Vf. Omu. Mţii Făgăraşului: Orzăneanca, Capra Budei. Mţii Retezatului: sub Tăul Negru. f. elâtius (Rouy et Camus) Beauverd l.c. — M. Mutell· β. elatius Rouy et Cam. 1. c. 287. — M. Mutell. b. majus subramosa Schur l.c. — Tulpină de obicei robustă, înaltă de 30—50 cm. Frunze bazale ± erecte; cele mai lungi cu peţioli peste 6 cm lungime (de obicei de 10—20 cm şi uneori pînă la 30 cm). — Formă de umbră. — Mţii Rodnei; Mţii Rucegi; Mţii Făgăraşului în V. Bîlea. var. stoloniferum Todor var. nova in Add. VI, pag. 658. — Plantă scundă, înaltă de cca 15 cm, cu un stolon lung, pornit de sub colet. — Mţii Rucegi: V. Jepilor. ssp. adonidifolium (J. Gay) Beauverd l.c. — Meum adonidifolium J. Gay in Bull. Soc. Bot. Fr. VII (1860) 575, s. str. — Lobii segmentelor terminale ale frunzelor bazale nesectaţi sau sub mijloc trisectaţi. Lacinii de ultimul ordin mai adesea alungite, spre bază 552 FLORA R.P.R. îngustate, întregi sau mai rar sub mijloc, pe ambele laturi, cu cîte un dinte. Tulpină robustă, înaltă de 20—35 cm. Peţiolul celor mai mari frunze mai lung de 6 cm. Mţii Ţibleşului: Arsu. Mţii Rodnei: Corongiş. Mţii Buzăului: Penteleu. Mţii Făgăraşului: Lacul Bîlea, V. Doamnei, \"iştea Mare, Arpaşu. Mţii Retezatului: Lacul Zănoaga, Lacul Bucura, Lacul Pişaturile, V. Lăpuşnicului, Borascu, Vf. Retezat. Mţii Mehedinţilor: Mt. Oslea. Mţii Bihorului: Mt. Mare. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani. Tribul VI. P eucedân eae Rchb. Consp. (1828) 142. Coastele marginale ale semifructului cu mult mai late decît cele dorsale (de obicei slab dezvoltate) formînd aripi marginale. Semifruct în secţiune îngust. Genul 353. C O N I O S E h I N U M *) Fisch. in ms. ex Hoffm. Gen. Umb. ed. I (1814) 180. Plante glabre, cu frunze 2—3-penat sectate. Umbelule cu flori numeroase. Caliciu neînsemnat. Petale verzui sau ± albe, ± Lat ovate, diferit ştirbite şi cu vîrful îndoit spre interior. Fructe eliptice, cu coastele laterale cu mult mai late decît cele dorsale, între ele cu cîte 2—3 canale secretoare. Stile la început scurte, alungindu-se ulterior la fructele mature. Carpofor bifurcat pînă la bază. Genul cuprinde 12 specii raspîndite în Europa, Asia de N şi America de N. C. tatâricum Fisch. ex Hoffm. Gen. Umb. ed. II (1816) 185. — C. Fischeri Wimm. et Grab. Fl. Siles. I (1827) 266. — ? Ligusticum vaginatum Spreng. Pugill. (1815) 57. — Conioselinum vaginatum Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V, 2 (1926) 1329; FL U.R.S.S. XVII (1951) 2. - Schinduc. - Dérderezle. -Schierlingssilge. — Exs. : FRE nr. 983. — Ic. : Pl. 87, fig., 1, la, b. 4- Rizom pivotant, lignificat. Tulpină glabră, înaltă de 50—150 cm, ramificată, cilindrică, sub umbelă obtuz costată, brumată, uneori împreună cu vaginele frunzelor rozeu purpurie. Frunze 2—3-penat sectate, cele bazale şi tulpinale inferioare mari, peţiolate, triunghiulare, lungi pînă la 30 cm. Segmentele inferioare de ordinul I ± lung peţiolate, cele inferioare de ordinul II asemănătoare cu cele de ord. I, dar scurt peţiolulate, alungit ovate, penat fidate pînă la penat sectate, spre vîrf simplu sectate. Lacinii de ultimul ordin alungit lanceolate sau lanceolate, foarte mărunt distanţat dinţate, la vîrf mucronate. Frunze tulpinale superioare asemănătoare, însă proporţional mai mici. Vagine alungite, patule, cu marginea membranoasă, îmbrăţişînd puţin tulpina. Umbele de cca 7 cm în diam., cu 10—20 sau mai multe radii aproape egale, pe partea interioară aspre din cauza papilelor ascuţite. Involucru lipsă sau cu foliole puţine, filiforme, mai scurte decît radiile umbelei. Umbelule cu *) Nume compus din denumirile genurilor Conium şi Selinum, deoarece frunzele sînt asemănătoare cu cele de la primul gen, iar fructele cu cele de la al doilea gen. UMBELLIFERAE 553 flori numeroase. Involucel cu foliole numeroase, subulat filiforme, scurt aspru papiloase, mai lungi decît pedicelii florali, unele mai lungi decît umbelulele. Caliciu nedinţat. Petale verzui sau albe verzui, uşor radiante, cuneate, ± lat obovate, ± emarginate, cu vîrful îndoit spre interior, cele exterioare mai lungi, de cca 1,75 lungime şi late de 2 mm. Fructe lungi de 4—5 mm şi late de cca 2,5 mm, glabre, lucitoare, uşor turtite dorsiventral, cu 8 aripi. Stilopodiu turtit conic, cu stile de cca 1,5 mm lungime, la maturitate reflecte. Semifruct în secţiune transversală cu 5 coaste aripate, cele laterale de cca 2 ori mai late decît cele dorsale. Valecule late, striate. Canale secretoare cîte 2—3 sub valecule şi 4—6 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală turtit, pe faţa ventrală plan sau uşor scobit. — VII—VIII. Staţiunea. Rară pe stîncării, în regiunea montană şi subalpină. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: la «Strunga Dracului» pe Valea Vinului, Corongiş, Gişa. Mţii Giurgeului: Cheile Bicazului. Mţii Rîrsei: Piatra Craiului în V. Prăpastiei, Crăpătură şi V. Dîmbovicioarei. Mţii Rucegi: Caraiman, Izvorul Peleşului V. Urlătoarei, V. Jepilor. Mţii Făgăraşului : Y. Doamnei. Răsp. gen.: Alpii răsări toni, Mţii Sudeţi, Carpali, U.R.S.S. europeană. Genul LEVISTICUM*) Hill Britt. Herb. (1756) 410; Koch Gen. Umb. (1824) 101. Plante de talie înaltă. Frunze ternat 1—3-penat sectate, cu segmente de ultimul ordin cuneate.' Caliciu neînsemnat. Petale gălbui, eliptice. Fructe turtite dorsiventral Semifructe cu 3 coaste dorsale acute, proeminente şi 2 coaste marginale aripate, de 2 ori mai late decît cele dorsale. Genul cuprinde 3 specii cu răspîndire orientală. L. officinale Koch Gen. Umb. (1824) 101, fig. 41; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 41. — Ligusticum Levisticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 250. — Leuştean. — Lestyân. — Liebstockel. — JIk>6hctok anTe^HbiH — Ic. : Pl. 100, fig. 2, 2 a—c. 4. Plantă glabră, lucitoare, robustă, cu miros puternic, caracteristic. Rizom gros, bruniu, ramificat, în regiunea coletului cu resturi de frunze din anii precedenţi. Tulpină erectă, fistuloasă, cilindrică, fin striată, pînă la 2,5 m, la bază groasă pînă la 4 cm, ramificată mai mult în partea superioară, cu ramuri verticilate, cîte 2—3. Frunze întunecat verzi, uşor cărnoase, lucitoare îndeosebi pe faţa inferioară, triunghiulare pînă la rombice, ternat 1—3-penat sectate; cele inferioare mari, pînă la cca 70 cm lungime şi de cca 65 cm lăţime, cu peţioli lungi, fistuloşi, cele superioare descrescente şi mai puţin divizate, pînă la simplu sectate sau chiar întregi, sesile, cu vagine membra- *) Nume de plantă la Vegetius, probabil de la latinescul levare = a uşura, a alina, referitor la însuşirile vindecătoare ale plantei; de fapt reprezintă traducerea în latină a cuvîntului grecesc libystikon, nume de plantă la Dioscorides = liguriană, după regiunea Liguria, deci cu aceeaşi semnificaţie ca şi Ligusticum. 554 FLORA R.P.R. noase. Segmente de ultimul ordin mari, în deosebi la frunzele inferioare rombic obovate, pînă la 11 cm lungime şi 7 cm lăţime, cu baza cuneată, pe margini întregi, la vîrf inegal sectat dinţate sau trilobate, cu dinţi terminaţi în mucron. Umbele compacte, cu 10—20 radii groase, muchiate, pe partea interioară aspru papiloase. Foliolele involucrului şi involucelului numeroase, cele din urmă la bază concrescute, îngust lanceolate, reflecte, cu marginea alb membranoasă şi distanţat dinţate. Flori hermafrodite, relativ mici. Dinţii caliciului nedistincţi. Petale deschis galbene, lungi de cca 1 mm, îngustate spre capete, eliptice, îndoite spre interior. Fructe lat eliptice, turtite dorsiventral, lungi de 5—7 mm şi late de 2—4 mm, alburii. Semifructe la maturitate desprinse de pe carpofor, în secţiune transversală turtit semieliptice, cu coastele dorsale uşor aripate, apropiate şi cele laterale divergente, cu aripi de cca 2 ori mai late. Pericarp tare, puţin spongios, cu canale conducătoare în dreptul coastelor. Canale secretoare cîte 1, bine dezvoltat, sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală puternic turtit. Carpofor setiform, bifurcat pînă la bază. — VI—VIII. Cultivată frecvent în gospodăriile ţărăneşti şi în grădini de zarzavat ; uneori sălbăticită. întrebuinţări. Frunzele sînt folosite pentru aromatizarea ciorbelor. Rădăcinile cu miros puternic se mai utilizează în medicina populară ca diuretic şi expectorant. Planta conţine ulei eteric, răşina, zahăr, umbeliferon, acid angelic şi acid malic. Răsp. gen.: Spontan în forma tipică nu se cunoaşte; o formă foarte apropiată creşte în Persia, Cultivată în Europa şi America de N. Genul 354. ANGELICA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 76], ed. V (1754) 119. Plante robuste, cu frunze 2—-3-penat sectate. Umbele mari, cu radii numeroase. Involucru cu foliole puţine sau lipsă. Involucele cu foliole numeroase. Fructe turtite dorsiventral. Coaste dorsale ± evident dezvoltate, cele laterale diferit aripate. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală, sau numeroase, dispuse inelar în jurul endospermului. Genul cuprinde cca 50 specii, majoritatea răspîndite în emisfera nordică. Determinarea speciilor 1 a Coastele dorsale ale fructelor abia vizibile. Caliciu 5-dinţat, cu dinţi triunghiular ovaţi. Tulpină evident costată. Vagina frunzelor foarte puţin umflată. Segmentele laterale de ord. I ale frunzelor patente sau răsfrînte 1. A. palustris 1 b Coastele dorsale ale fructelor evidente. Caliciu foarte slab dezvoltat sau aproape lipsă. Tulpină netedă sau des şi foarte fin striată. Vagina frun- *) De la cuvîntul latin angelus sau cuvîntul grecesc angelos = înger, crezîndu-se că această plantă medicinală ar fi fost indicată oamenilor de un înger. UMBELLIFERAE 555 zelor ventricoasă, evident umflată. Segmentele de ord I ale frunzelor erect patule .................................................................. 2 2 a Endosperm concrescut cu pericarpul. Coastele laterale ale semifructelor de lăţimea corpului fructului sau mai late. Umbele de obicei emisferice. Tulpina sub umbelă scurt vilos păroasă. Nervurile de pe faţa frunzei fin şi mărunt scabre ........................................... 2. A. silvestris 2 b Endosperm pînă la urmă desprins de pericarp. Coastele laterale ale semifructelor cel mult de lăţimea jumătăţii corpului fructului. Umbele ± sferice. Tulpina sub umbelă i glabră. Nervurile frunzei complect glabre. 3. A. arcliangelica 1. A. paliistris (Bess.) Hoffm. Gen. Umbel. (1814) 162. — Imperatoria palustris Bess. Prim. Fl. Galic. (1809) 214. — Ostericum palustre Bess. Enum· pi. Volhyn. (1822) 94; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 10. — O. pratense Hoffm. Gen. Umbell. ed. II (1816) 164. - Ic.: Pl. 101, fig. 3, 3a-c. OO — 2| (monocarpică). Rizom gros, cilindric, ramificat, brun, uşor inelat. Tulpină înaltă de 50—125 cm, erectă, fistuloasă, puternic costată, cu coastele uşor aripate, ramificată in partea superioară. Frunze 2—3 (4)-penat sectate, cele bazale şi tulpinale inferioare mari, lung peţiolate, cu segmentele laterale de ord. I patente sau răsfrînte. Segmente de ultimul ordin peţiolate, distanţate, patente sau reflecte, triunghiular ovate, acuminate, de obicei cu baza cordată, rotunjite sau uşor cuneate, uneori cele laterale uşor oblice, dur serat dinţate, cu marginea îngust cartilaginoasă, în lungul nervurilor de pe dos şi pe peţiol cu emergenţe setiforme, aspre. Vagina frunzelor alungită, amplexicaulă, foarte puţin umflată, cu marginea membranoasă. Peţiolul în secţiune transversală triunghiular aripat. Frunze tulpinale mijlocii uneori trifoliate, cele superioare mici, cu lamina trisectată sau reduşă numai la vagină. Umbele cu 15—30 radii inegale, cele mai lungi de cca 3,5 cm, îngust muchiat aripate, glabre sau pe partea interioară scurt păroase. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate ; pediceli asemănători cu radiile umbelei. Involucru lipsă sau cu 1—3 foliole lanceolate, cu marginea membranoasă. Involucele cu foliole numeroase, membranoase şi mărunt dinţate. Dinţii caliciului mici, triunghiular ovaţi. Petale albe sau alburii, lungi de 1,5 mm şi late de 1 mm, lung unguiculate, ovate sau rotunjite, emarginate şi continuate cu un vîrf lung, îndoit spre interior. Fructe lung pedicelate, mici, lungi de cca 4,5 mm şi late de 3 mm, elipsoidale. Stilopodiu conic turtit; stile lungi de 1'5 mm, îndoit reflecte. Semifructe în secţiune transversală uşor turtite, cu 3 coaste dorsale slab proeminente, rotunjite şi 2 laterale subţiri, aripate, cu aripi late cît cca 1/2 din lăţimea fructului. Pericarp foarte subţire, sub coaste cu fascicule conducătoare. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm strîns alipit de pericarp, semicircular, pe faţa ventrală plan sau uşor scobit. — VI—VIII. Staţiunea. Fîneţe umede, turboase, mai ales în tufărişuri, rară. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: între Miercurea Ciuc şi Topliţa. Reg. Stalin : prin locuri umede între comuna Arpaşu şi poalele munţilor Făgăraşului. Reg. Bacău: Bălăneşti pe V. Bahna Mare, Dragoinireşti, Negoeşti (r. P. Neamţ). Răsp. gen.: Europa centrală şi de V, Siberia de V. 2. A. silvestris L. Sp. pl. ed. I (1753) 251 ; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 13. — Imperatoria sylvestris Lam. FL fr. III, ed. I (1778) 417, sensu DC in Lam. et DC. Fl. fr. IV, ed. III (1805) 286. - Ic.: PL 101, fig. 1, 1 a, b, e. ΘΘ — 4 (de obicei monocarpică). Rizom gros, pivotant, cu gust amărui. Tulpină robustă de 50—150 cm (uneori pînă peste 2 m), groasa, erectă, cilindrică, muchiată, fistuloasă, glabră, pubescentă numai sub umbelă, ramificată uneori chiar de la bază. Frunze 2—3-penat sectate, întunecat verzi, triunghiulare, cele bazale lungi peste 60 cm, peţiolate, eu peţioli canaliculaţi şi fistulosi. Vagina frunzelor foarte mare, glabră. Foliole de ultimul ordin scurt peţiolate, lungi de 2,5 — 9 cm şi laie de cca 1 cm, ovate, diptice, pînă la eliptic lanceolate, la bază rotunjite, uneori oblice sau cordate, mai rar cuneate şi decurente, la vîrf acute pînă la scurt acuminate, pe margini fin sau dur serat dinţate, cu dinţii cartilaginosi, pe dos şi mai ales pe faţă în lungul nervurilor scurt aspru pubescente, în rest glabre. Foliolele laterale ale segmentelor de ordinul I uneori'bilobate. La baza peţiolilor segmentelor de ordinul I uneori se dezvoltă foliole sesile, mici. Frunze tulpinale superioare mai mici şi mai puţin sectate. Umbele de obicei mari, emisferice, cu 20—30 (40) radii inegale, muchiate, scurt păroase şi cu pedunculi scurt vilos păroşi. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate. Involucru lipsă sau cu 1—3 foliole caduce. Involucel cu foliole numeroase, liniar lanceolate, aproape de lungimea florilor, pe margini păroase. Dinţii caliciului ± lipsă. Petale lungi de 1 — 1,5 mm şi late de 0,75—1 mm, albe roşietice sau roz purpurii, lanceolate sau eliptice, la vîrf ascuţite, neemarginate. Filamentele staminelor de obicei de 2 ori mai lungi decît petalele. Fructe lungi de 4—5 (8) mm şi late de 3—4 (6) mm, puternic turtite, lat elipsoidale, rotunjite la capete, uneori emarginate. Stilo-podiu conic turtit, cu stile capitate, îndoit reflecte. Semifructe în secţiune transversală turtite, cu 3 coaste dorsale puţin proeminente şi 2 coaste laterale subţiri şi lat aripate ; valecule înguste, brune, cele laterale distanţate. Canale secretoare cîte 1, evident, sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală plană. Endosperm semicircular, ondulat în dreptul canelelor secretoare, plan sau uşor scobit pe faţa ventrală, concrescut cu pericarp ui. — VI —IX. Staţiunea. Păduri, fineţe, lunci umede, în lungul rîurilor şi pîra-ielor de munte, din regiunea de cîmpie pînă în cea subalpină. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Planşa 101. — 1. Angelica silvestris L., la. frunză inferioară, lb. fruct mărit, lc. semifruct în secţ. transversală. — 2. idem, var. elatior Wahlbg., partea superioară a frunzei. — 3. A. palustris (Bess.) Hoffm., 3a. frunză bazală, 3b. fruct mărit, 3c. semifruct în secţ. transversala. UMBELLIFERAE 559 Yariabilitatea speciei var, vulgâris Fisch. in Ind. Sem. Hort. Petrop. IX (1842) 59. — A. sylvestris β. typica Beck FL NO II. 1 (1892) 645. — Foliole de ultimul ordin ovate sau alungit ovate, nedecurente sau numai foarte scurt decurente. Fructe lungi de cca 4 — 5,5 mm şi late de 3 — 4 mm. — Reg. Raia M.: Mt. Ţibleş. Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean) ; Răcătău (r. Cluj) ; Cheia Turzii, Băile Sărate Turda, Luncani (r. Turda) ; Lunca Mureşului (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş în Păd. Cocoş; Sovata (r. Sîng. de Pădure) ; Sîncrăieni (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sibiu în împrejurimi. Reg. Oradea: Yîrfurile (r. Gurahonţ). Reg. Ploeşti: Rîfov la Moara Domnească (r. Ploeşti) ; Y. Teleajenului (r. Teleajen). Reg. Iaşi: Ungheni-Prut (r. Iaşi). Obs. Atît această varietate, cît şi cea următoare, sînt foarte variabile în ce priveşte forma, marginea şi dispunerea foliolelor precum şi fructele. f. deltoidéa (Rohl.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1335. — A. silvestris var. deltoidea Rohl. Beitr. Fl. Bohm. in Allg. bot. Zeitschr. YIII (1902) 90.— Foliole de ultimul ordin rombice sau rombic ovate, numai cu puţin mai lungi decît late, incize.— Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Siculeni (r. Ciuc). f. grossedentâta (Rouy et Camus) Thell. in Hegi 1. c. — A. silv. var. γ. grosse-dentata Rouy et Camus Fl. Fr. VII (1901) 402. — Dinţii foliolelor de ultimul ordin laţi. ovaţi, ascuţiţi, distanţaţi, puţin numeroşi. — Reg. Piteşti: V. Argeşului între Cumpăna şi Căpăţîneni (r. C. de Argeş). f. rôseo-purpurea Thell. in Hegi 1. c. — Petale roz liliachii sau roz purpurii. — Reg. Ploeşti: Cheia în fîneţele Zăganului (r. Teleajen). Reg. Rucureşti: Periş (r. Snagov). f. stenoptera (Boiss.) Thell. in Hegi 1. c. — A. sylv. var. β. stenoptera Boiss. Fl. or. II (1872) 978. — Aripile laterale ale semifructelor mai înguste sau cel mult de lăţimea maximă a endospermului. — Reg. Timişoara: Borlova sub Mt. Mic (r. Caransebeş). f. stipularis (Schur) Thell. 1. c. — A. silv. var. stipularis Schur in Verh. SVN II (1851) 176. — A. silv. var. appendiculata Heuff. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 116. — A. macrophylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 262, teste Simk. Enum. fl. Transs. (1886) 262. —Pe rachisul principal, la baza segmentelor de ord. I (uneori şi la cele de ord. II), se află foliole perechi, mici, sesile. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe malul Mureşului; Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Sibiu în împrejurimi. Reg. Timişoara: Timişoara la Casa Verde. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului în Cheia Gegiu (r. C. de Argeş). var. elatior Wahlbg. Fl. Carp. (1814) 84. — A. montana Brot. Fl. lusit. I (1804) 426. — A. alpina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 262. — Foliolele de ultimul ordin înguste ; cele superioare (de la vîrful frunzei şi al fiecărui segment de ord. I), decurente şi concrescute în perechi, adesea dur dinţate. Plantă mai robustă, cu fructe lungi de 6 — 8 mm şi late de 5—6 mm. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş, Rodna (r. Năsăud); Ocna Dejului (r. Dej); Cluj pe malul Someşului; Turda lîngă Mihai Viteazu. Reg. Aut. M.: Căpîlniţa, turbăriile de pe Pîr. Tolvaioş, Corund (r. Odorhei) ; Siculeni (r. Ciuc) ; Tulgheş la Pietrele Roşii (r. Gheorghieni) ; Sovata (r. Sîng. de Pădure) ; Vîlcele (r. Sf. Gheorghe) ; Comandău (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Ilomorod (r. Rupea); Predeal (r. Codlea) ; Mţii Făgăraşulu i (V. Zîrneij Breaza, Tărîţa, Arpaşu), Cîrţişoara. Reg. Hunedoara : Mţii Retezatului pe V. Rîu Mare, V. Nucşoara, V. Stînişoarei, Lacul Zănoaga şi Tăul Negru (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mţii Codrului în Poiana Brătcoaia (r. Beiuş). Reg. Craiova: Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Mrea Horezu ; Olăneşti, Călimăneşti, Mt. Cozia, Cîineni (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi (V. Jepilor, V. Ialomiţei), Buşteni, Sinaia la Poiana Izvor (r. Cîmpina) ; Reg. Racău: Mţii Slănicului. Reg. Suceava: Vicovu de Jos (r. Rădăuţi); Mt. Rarău (r. Cîmpulung). 560 FLORA R.P.R. f. macrodonta Todor et L. Alex. n. nov. — A. silv. var. grossedentata Cout. FL Portug. ed. II (1939) 541, non Rouy et Camus. — Foliole de ultimul ordin uşor lobat incize. — Reg. Aut. M.: Siculeni spre Olt (r. Ciuc). f. gracillima (Schur) Thell. in Hegi 1. c. — A. alpina a. gracillima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 262. — Tulpină puţin ramificată sau simplă, înaltă de cca 30 cm. Frunze bipenat sectate. — în locuri mai uscate în Mţii Arpaşului (Schur). f. purpûrea Todor f. nova in Add. VI, pag. 658. — Petale roz purpurii. — Mţii Bucegi: Mt. Caraiman pe V. Seacă. Răsp. gen.: Eurasia. 3. A. archangelica L. Sp. pl. ed. I (1753) 250. — Angelica officinalis Mnch. Meth. (1794) 81. — A. pachyptera Simk. in MTK XV (1878) 552, non Lallem. — A. Archangelica var. alpina Wahlbg. Fl. Carp. (1814) 83. — Archangelica officinalis Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 162, in nota; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 28. — Archang. sativa Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 13, p.p. — Archang. alpina Simk. Enum. fl. transs. (1886) 263. — Angelică. — Orvosi ângyélika. — Engelwzurz. — J^hthjib airre^HbiH. — Exs. : F RE nr. 1302 p.p. — Ic. : Pl. 102, fig. 1, 1 a, b. Q o — 2J. (monocarpică). Rizom gros, napiform, la exemplarele mature multicapitat, în interior cu suc alb gălbui. Tulpină robustă, înaltă de 50— 150 cm (300 cm), erectă, ramificată, la bază foarte groasă, cilindrică, fin striată, glabră. Frunze glabre, de 3 ori penat sectate, foarte mari, cele inferioare pînă la 90 cm lungime; frunze bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate, triunghiulare, cele tulpinale superioare mult mai mici şi simplu sectate. Foliolele de ultimul ordin lungi de 5—8 cm, sesile, ovate sau alungit ovate, cu marginea îngust cartilaginoasă, inegal dublu serate sau incize, cu dinţii terminaţi în mucroni scurţi; foliole terminale de obicei trilobate sau diferit sectate, decurènte pe peţiol. Vagina frunzelor mare, ventricos umflată, mai evidentă la frunzele tulpinale. Umbele mari, ± globuloase, lung pedunculate, de 8—15 cm în diam. (uneori mai mult), cu 20—40 radii muchiate şi papilos vilos păroase, cel puţin pe partea interioară. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate. Involucru de obicei lipsă. Involucel cu foliole numeroase, liniar lanceolate, ascuţite, pe margini scurt păroase sau glabre, cel mult de lungimea pedicelilor florali. Dinţii caliciului minusculi sau total reduşi. Petale lungi de 1 — 1,5 mm şi late de 1 mm, albe verzui, lat eliptice, scurt unguiculate, slab emarginate. Filamentele staminelor evident mai lungi decît petalele. Fructe elipsoidale, uşor umflate, rotunjite la ambele capete, lungi de 5—8 (10) mm şi late de 3,5—5 (6) mm, cu coastele dorsale evidente şi cele laterale aripate. Stilopodiu conic turtit. Stile reflecte, de lungimea stilopodiului sau de 2 ori mai lungi. Semifructe în secţiune transversală ± Planşa 102. — 1. Angelica archangelica L., 1 a. fruct mărit, 1 b. semifruct în secţ. transv. PLA^Ş^ 102 UMBELLIFERAE 563 emisferice sau turtite. Pericarp spongios, la maturitate despicat în 2 straturi; cel interior mai subţire, conţine canalele secretoare şi este concrescut cu endospermul, cel exterior formează peretele fructului; mai tîrziu endospermul se separă şi de stratul interior, rămînînd liber în acest înveliş dublu. Coastele dorsale evidente, rotunjite, despărţite prin valecule înguste, cele laterale aripate, late cel mult cît jumătatea fructului. Fascicule conducătoare cîte 1 sub coaste. Canale secretoare numeroase, mici, aşezate în stratul inferior al pericarpului, în jurul endospermului. — VII—VIII. Staţiunea. în lungul pîraielor, în turbării, la margini de păduri umede, în etajul montan şi subalpin ; cultivată ca plantă medicinală. Răsp. în ţară: Reg. Raia M.: Borşa pe Mt. Pietrosu Mare (r. Vişău). Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş (r. Năsăud); Bistriţa; Someşu Rece lîngă Uzina electrică (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Mţii Harghita; Mţii Gurghiului la Glăjărie (r. Reghin); Praid (r. Sîng. de Pădure); Homorod (r. Odorhei). Reg. Stalin: Rupea; Sighişoara; Mt. Postă-varu, Poiana Mărului (r. Godlea) ; Mţii Făgăraşului (Arpaşu, Avrigel, V. Zîrnei) ; Mţii Bucegi; Sibiu. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe V. Lăpuşnicu Mare, V. Bucura şi la Tăul Negru (r. Haţeg); Vulcan pe V. Aninoasa (r. Petroşeni). Reg. Oradea: Mţii Codrului la Poiana Brătcoaia (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.); Mt. Mic pe V. Borlova. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi la Peştera Ialomiţei, Buşteni, Poiana Ţapului, între Sinaia şi Posada (r. Cîmpina). Reg. Galaţi: Mţii Vrancei pe V. Zăbala. Reg. Iaşi: Păd. Dobrovăţ (r. Iaşi). Variabilitatea specie i j f. grandifôlia Todor f. nova in Add. VI. pag. 659. — Foliole de ultimul ordin mari, lungi pînă la 15 cm şi late de 6 cm, inegal dur dinţate, parţial incize.— Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe V. Pietrele, 1800 m. întrebuinţări. Veche şi renumită plantă medicinală. Părţile plantei şi uleiul extras sînt cunoscute sub denumirea de « Radix, Herba, Semen et Oleum Angelicae », şi au proprietăţi tonice gastrice. Rădăcina recoltată toamna conţine amidon, zahăr (pînă la 23, 75%), fitosterină, hidrocarotină, acid angelicinic pînă la 6,3%, răşină 6%, acid malic, acid valerianic, tanin, pectină, ceară şi 0,25—1% uleiuri eterice. Fructele conţin 1 — 1,2% ulei eteric. în rădăcină şi frunze se află vitamina B . în unele ţări nordice lăstarii tineri sînt folosiţi ca legumă, iar în Franţa planta serveşte la prepararea unor lichioruri. Răsp. gen.: Europa centrală şi Siberia. X A. mixta Nyâr. ap. Todor in manuscr. sp. hybr. nova in Add. VI, pag. 659 = archangelica x silvestris. — Exs. : FRE nr. 1302, p.p. Formă intermediară între cei 2 părinţi. Plantă destul de înaltă, cu tulpini şi ramuri groase, umbelă mare, deasă, ± globuloasă şi cu vagina frunzelor mai evident umflată, caractere care amintesc pe A. archangelica. Pedunculul de sub umbelă aspru păros şi nervurile de pe faţa frunzei de asemenea fin aspru păros, caractere de la A. silvestris. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului la Gura Apei, 990 m şi în jurul Lacului Tăul Negru, 1900 m. Obs. Acest hibrid creşte şi în Mţii Tatra înaltă lîngă Lacul Poprad. 36* 564 FLORA R.P.R. Genul 355. FERULA *) L. Gen. pl. [ed. I (1737), 75], ed. V (1754) 117, p. p. max. - A e r e 1. Flori poligame, cele din umbelele principale hermafrodite, fructifere, cele din umbelele laterale mascule. Dinţii caliciului slab dezvoltaţi. Petale galbene sau verzui. Fructe mari, ovoidale sau elipsoidale, puternic turtite dorsiventral, cu 3 coaste dorsale filiforme, slab dezvoltate. Coaste laterale aripate, îngroşate, cu ţesut colenchimatic, dedesubt cu fascicule conducătoare. Canale secretoare cîte 1 sau mai multe sub valecule, dispuse în afara stratului inferior sclerificat al pericarpului. Plante de obicei înalte, bogat ramificate, cu frunze mari, de mai multe ori penat sectate. Genul cuprinde peste 150 de specii, răspîndite mai ales în Asia. Determinarea speciilor 1 a Laciniile frunzelor lungi de 1—3 cm şi late de 1—3 mm, pe margini şi în lungul nervurii mediane cu peri scurţi, scabri. Fructe lungi de 7— 10 mm ........................................................................... 2. F. sadleriana 1 b Laciniile frunzelor lungi de 2—7 (9 mm), glabre, cel mult în tinereţe puţin pubescente. Fructe lungi de 8—12 mm.................1. F. heuîîelii 1. F. heuîîelii Gris. in Maly Enum. pl. phan. imp. Austr. (1848) 229, n. nud. et Iter hung. in Wiegm. Arch. (1855) 318. — Exs.: FRE nr. 464; FEAH Nr. 2920. - Ic.: Pl. 103, fig. 1, 1 a-d. Rizom napiform îngroşat. Tulpină robustă, înaltă pînă la 150 cm, cilindrică, fin striată, netedă, abundent ramificată în partea superioară, cu ramuri opuse, uneori verticilate, tulpina sau ramurile continuîndu-se uneori din mijlocul umbelei. Frunze 3—4 (5)-penat sectate, glauce, glabre, numai la început pubescente, cele bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate, mari, lungi de 50—70 cm, lat ovate, aproape triunghiulare. Segmentele de ord. I şi II lung peţiolate, triunghiular ovate. Laciniile de ultimul ordin liniar lanceolate, lungi de 2—7 (9) mm şi late de 1 — 1,5 mm, glabre, uninervate, obtuze, terminate cu un mucron foarte scurt. Frunze superioare reduse la vagine scurte. Umbele numeroase, de cca 10 cm în diam., cu 4—7 radii egale, lungi de 2,5—4 cm. Vîrful tulpinii şi al ramurilor terminat în umbele. Involucru şi involucel lipsă. Umbelule cu 10—15 flori. Dinţii caliciului nedezvoltaţi. Petale galbene, lungi de cca 1 mm, ovate, emarginate, cu un lobuşor îngust, îndoit spre interior. Fructe lungi de 8—12 mm, cca de lungimea pedicelului, lat elipsoidale, brune, foarte turtite. Stilopodiu conic. Stile capitate, reflecte, lungi de 2 mm, cît dublul stilopodiului. Semifructe *) De la latinescul ferula = nuia, băţ; ferire = a bate. Tulpina unor specii de Ferula servea în antichitate ca nuia pentru corecţia elevilor. Planşa 103. — 1. Ferula heuffelii Gris., 1 a. frunză inferioară, 1 b. ramură fructiferă, 1 c. semifruct în secţ. transversală, 1 d. rizom. UMBELLIFERAE 567 cu marginea ^ ondulată, în secţiune transversală semieliptice, puternic turtite, cu coastele dorsale triunghiulare, puţin evidente şi cele laterale uşor aripate şi îngroşate. Pericarp subţire. Canale secretoare cîte 1, eliptic, sub valecule şi 4 pe faţa ventrală, cele laterale mai mari. Endosperm uşor concav pe faţa ventrală. Carpofor bifurcat puţin mai mult de jumătate. —■ V—VI. Staţiunea. Coaste stîncoase, calcaroase, între tufărişuri. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: în lungul Dunării la Gura Văii, Porţile de Fier, Vîrciorova (r. T. Severin). Reg .Timişoara: V. Dunărei la Cazane, între Ogradena şi Plavi-şeviţa, Băile Herculane (r. Orşova) ; între Sviniţa şi Drencova (r. Moldova Nouă ) Răsp. gen.: Peninsula Balcanică. Obs. în vecinătatea estică a ţării noastre, în U.R.S.S., pe locuri sărate creşte F. tatarica Fisch. in Spreng. Pugili. I (1813) 27. — Plantă perenă. Frunze 2 —4-penat sectate, cu vagine neventricoase sau numai cele bazale puţin umflate. Lacinii foarte lungi, îngust liniare, lung ascuţite şi mucronate. Umbele cu 3 — 5 ramuri. Fructe elipsoidale, lungi de 8—9 mm. 2. F. sadleriana Ldb. Fl. ross. II (1844) 300, in nota. — Peucedanum sibiricum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 60, tab. 60. — Ferulago Sadieri Gris. et Schenk Iter hung. in Wiegm. Arch. (1853) 318. — Exs. : FRE nr. 982 ; FEAH nr. 1325. - Ic. : Pl. 104, fig. 1, 1 a-c; W. et K. 1. c. ; Prod. Fl. II (1939) 561, fig. 2. 2|. Rizom gros, bruniu, inelat, cu resturi fibroase în regiunea coletului. Tulpină înaltă pînă la 1,5 (2) m, cilindrică, striată, netedă, glabră, uneori purpurie, ramificată mai mult în partea superioară; ramurile spre vîrful tulpinii dispuse opus, rar în verticil, în aparenţă glabre. Frunze 3 (4)-penat sectate, lung peţiolate, cele bazale în rozete, lungi pînă la 72 cm şi late pînă la 34 cm, cele tulpinale mari, lat triunghiulare. Segmentele de ord. I şi II peţiolate. Lacinii de ultimul ordin lungi de 1—3 cm şi late de 1 — 3 mm, liniare sau îngust eliptic liniare, treptat ascuţite şi terminate cu un mucron bruniu, pe margini şi în lungul nervurii mediane cu peri mici, rari, aspri. Vaginele frunzelor bazale şi tulpinale mari, ventricos alungite, amplexicaule, uneori uşor purpurii, evident paralel nervate. Frunze tulpinale mai mici, fără peţiol sau cu peţiol foarte scurt, cele de sub ramificaţii cu lamina foarte mică sau redusă complect, cu vagine mari. Umbele paniculate, de cca 9 cm în diam., cu 7 — 12 radii aproape egale, lungi de cca 2—3 cm. Involucru lipsă. Involucel lipsă sau numai în stadiul înfloririi la unele umbelule cu cîteva frunzişoare foarte mici, subulate, abia vizibile. Umbelule cu cca 7 — 13 flori. Dinţii caliciului nedezvoltaţi. Petale galbene, obovate, lungi de 1—3 mm, îngust emarginate şi cu un lobuşor triunghiular, îndoit spre interior. Fructe ovoidale sau elipsoidale, lungi de 7—10 mm şi late de 4—5 mm, puternic turtite, cu pediceli cca de aceeaşi lungime. Stilopodiu conic, turtit, cu marginea crenată. Stile lungi de 1,5 mm, reflecte, mai lungi decît stilopodiul. Semifructe 568 FLORA R.P.R. în secţiune transversală foarte turtit semieliptice, cu coastele dorsale minuscule şi cele marginale aripate şi îngroşate. Canale secretoare cîte 1, eliptic, sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală turtit semieliptic, evident ondulat în dreptul canalelor secretoare. Carpofor bifurcat pînă la baza. — VI—VII. Staţiunea. In jghiaburi ierboase, stîncoase, însorite, calcaroase. Rasp. în ţară: Reg. Cluj: Cheia Turzii la ieşirea dinspre Turda pe partea dreaptă, în jghiaburi, în stîncăria lui Borza, Urcuşul cu Ferula, Urcuşul Domol şi în Firida lui Roşea. Reg. Hunedoara: Cheia Boiţei, după Prod. Fl. ed. II (1939) 684 (r. Haţeg). Răsp. gen.: R. P. Romînă şi R. P. Ungară. Genul 356. FERULAGO*) Koch in Nova Act. Acad. Leop. XII, 1 (1824) 97. Frunze penat sectate. Involucru şi involucele cu foliole numeroase. Dinţii caliciului slab dezvoltaţi. Petale galbene. Fructe elipsoidale, aproape turtit sferice sau obovoidale, puternic turtite dorsiventral. Coaste dorsale diferit reliefate, uneori uşor aripate, cele laterale de diferite lăţimi, aripate, uşor umflate. Stilopodiu conic, foarte turtit, cu stile scurte. Valecule îngust sinuate. Pericarp parenchimatos, spongios. Canale secretoare numeroase (30—60), dispuse inelar în jurul endospermului. Carpofor adînc bifurcat. Genul cuprinde cca 50 specii, răspîndite în jurul Mării Mediterane, Iran şi Turchestan. Determinarea speciilor 1 a Frunze liniare, cu laciniile setacee sau capilare, late de cca 0,2 mm. Fructe lungi de 7—9 mm, lat elipsoidale; coastele dorsale evidente şi ondulate, cele laterale lat aripate şi ondulate ............... 3. F. meoides 1 b Frunze, lanceolat liniare sau triunghiulare, cu laciniile liniare, late de cca 0,5 mm ............................................................. 2 2 a Frunze lat ovat triunghiulare, mai late în partea inferioară. Fructe lungi de 12—20 mm, obovoidale, cu coaste dorsale puţin evidente 2. F. galbanifera 2 b Frunze lanceolate sau îngust lanceolate, mai late la mijloc. Fructe de 6—10 (12) mm, elipsoidale, cu coaste dorsale mai evidente 1. F. silvatica 1. F. silvatica (Bess.) Rchb. Pl. erit. IV (1826) 371; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 154, tab. 16, fig. 1. — Ferula syhatica Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 44. — Ferula nodiflora Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 218. — Ferulago *) Compus din cuvintele ferula şi ago = asemănător, deoarece speciile acestui gen sînt asemănătoare cu acelea ale genului Ferula. Planşa 104. — 1. Ferula sadlerlana Ldb., 1 a. frunză tulpinală inferioară, 1 b. umbelă fructiferă, 1 c. semifruct în secţ. transversală. PLANŞA 104 UMBELLIFERAE 571 galbanifera Auct. transs., non Koch. — Ferulago athamantifolia Schur in VSV IV (1853) 95. — Exs.: FRE nr. 463 a, b. ; FEAH nr. 2585. — Ic.: Pl. 105, fig. 3, 3 a, b. 4. Plantă glabră. Rizom gros, alburiu bruniu, inelat, cu resturi fibroase la partea superioară. Tulpină erectă, înaltă pînă la 125 cm, muchiat striată, foliată, ramificată în partea superioară. Frunze 2—3 (4)-penat sectate, lanceolate sau îngust lanceolate, lungi pînă la 50 cm şi late de 3,5—4,5 cm, mai late la mijloc. Laciniile liniare, lungi de 3 —7 mm şi late de 0,5 mm, uniner-vate, cu marginea fin recurbată, terminate cu un mucron. Frunzele superioare cu mult mai mici sau reduse la o vagină lat lanceolată. Umbela terminală mare, depăşită ca înălţime de cele laterale mai mici, purtate de ramuri aşezate altern sau verticilat, la bază cu frunze bracteiforme lat ovate, pînă la lanceolate. Umbele cu 6—16 radii aproape egale, cele mai lungi de cca 6 cm. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate. Involucru şi involucele cu cca 5 foliole reflecte, ovat lanceolate sau lanceolate. Dinţii caliciului foarte mici, triunghiular ovaţi. Petale galbene, lat ovate, lungi de cca 0,8 mm, cu vîrf rotunjit şi îndoit spre interior. Fructe lungi de 6 — 10 (12) mm şi late de 3 — 5 mm, elipsoidale pînă la îngust ovoidale, la capăt uşor emarginate, cu coastele dorsale puţin reliefate, filiforme, cele laterale aripate şi îngroşate. Semifructe în secţiune transversală turtit emisferice, cu coastele dorsale lat triunghiulare, slab reliefate şi cele laterale aripate şi îngroşate, ± cît jumătatea restului fructului. Canale secretoare numeroase, dispuse inelar în jurul endospermului. Endosperm turtit, uşor scobit pe faţa ventrală. — VI—VIII. Staţiunea. Prin fîneţe, tufărişuri, păduri de foioase rărite. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1 itatea speciei var. commutâta Roch. PL Ban. rar. (1828) 63, tab. XXIV, fig. 50. — F. silvatica b. macrocarpa Borb. in Akad. Kôzl. XII (1876) 183 et in ÔBZ XXX (1880) 287. — Fructe relativ mai mari (—12 mm), de obicei îngust ovoidale, cu marginea mai groasă. Plantă mai robustă. — Reg. Timişoara: Băile Herculane, Topleţ, Mehadia, Plavişeviţa (r. Orşova) ; Coronini (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Vîrciorova către Porţile de Fier (r. T. Severin). Răsp. gen.: Europa de S, Galiţia, Ucraina. 2. F. galbanifera (Mill.) Koch Syn. ed. I (1837) 302. — Ferula galbanifera Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768). — Ferula Ferulago L. Sp. pl. ed. I (1753) 247. — Ferulago nodiflora Scop. Fl. carn. ed. II (1772) et Jacq. Fl. Austr. V (1778) 28 App. t. 5, non L. — Ferula campestris Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 44. — Ferulago nodosa Koch in Nova Acta Akad. Leop. XII, 1 Gen. Umb. (1824) 97. — Ferulago campestris Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 252. — Ic.: Pl. 105, fig. 1, 1 a, b. FLORA R.P.R. 4. Rizom lung, gros, cilindric, brun negricios, suculent, la partea superioară cu resturi fibroase. Tulpină înaltă pînă la 2 m, erectă, striată, bogat foliată în partea inferioară, ramificată în cea superioară. Frunze 2—3 (4)-penat sectate, lat triunghiular ovate, cele bazale lung peţiolate, lungi de 30—60 cm, cele superioare reduse la vagine lanceolate, cu marginea membranoasă. Laciniile îngust liniare, lungi de cca 7—13 (17) mm şi late de 0,5 mm, ascuţite, terminate cu un mucron, cu marginea uneori scurt aspru păroasă. Umbela terminală depăşită de umbelele laterale, dispuse pe ramuri opuse sau verticilate, la bază cu frunze bracteiforme, lan-ceolat liniare. Umbelă cu 10—15 radii uşor inegale, cele mai lungi de 3—4 cm. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate. Involucru şi involucele cu cca 6 foliole lanceolate, foliacee, ascuţite, reflecte, uneori cele ale involucelului patente. Flori hermafrodite, cele laterale uneori unisexuate. Dinţii caliciului mici. Petale galbene, lat ovate, lungi de cca 1 mm, răsucite spre vîrf. Fructe mari, lungi de 10—20 mm, eliptice sau obovoidale, bruniu roşii, puternic turtite. Semifructe în secţiune transversală cu coaste dorsale puţin reliefate, lat triunghiulare şi coaste laterale aripate, late aproape cît jumătatea fructului. Endosperm plan sau scobit pe faţa ventrală. — VII—VIII. Staţiunea. Coaste stîncoase, fineţe însorite. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: Drincea (r. Cujmir) ; Simniceni (r. Balş) ; Craiova ; Segareea; Mrea Tismana. Reg. Piteşti: Mrea Bistriţa (r. Horezu); Ioneşti, Vultureanca (r. Găeşti) ; Mrea Cozia (r. R. Vîlcea). Reg. Rucureşti: Comana (r. Vidra); Păd. Pasărea (r. Braneşti) ; Căldaruşani la Păd. Brînzeasca (r. Snagov). Reg. Ploeşti: Ploeşti prin viile din împrejurimi; Băicoi (r. Cîmpina). Reg. Racău: Caraclău (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: PI. Caşerii la V de Iaşi, Mîrzeşti (r. Iaşi). Variabilitatea speciei var. brachyloba (Boiss.) Thell. in Hegi Fl. Mit-Eur. V, 2 (1926) 1359. — Ferula galbanifera β. brachyloba Boiss. Fl. or. II (1872) 997. — Ferulago taurica Schischk. in Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 152. — Lacinii foarte scurte, uşor îngroşate. — Reg. Iaşi: la N de Vînători (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa de S şi SE, U.R.S.S. de S. 3. F. mcoides (L.) Boiss. Fl. or. II (1872) 1004. — Ferula meoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 247. — Lophoscîadium meoides Calestani ap. Martelli in Webbia I (1905) 238. - Ic. : Pl. 105, fig. 2, 2 a, b, c. 2|. Rizom bruniu, inelat, cu resturi fibroase la partea superioară. Tulpină muchiat striată, foliată în partea inferioară şi ramificată verticilat Planşa 105. — 1. Ferulago galbariifera (Mill.) Koch, frunză tulpinală inferioară, 1 a. fruct, 1 b. semifruct în secţ. transv. — 2. F. meoides (L.) Boiss., partea inferioară a tulpinii cu frunză bazală, 2 a. o umbelulă, 2 b. fruct, 2 c. semifruct în secţ. transversală. — 3. F. silvatica (Bess.) Rchb., 3 a. fruct, 3 b. semifruct în secţ. transv. PLANŞA ΐυο UMBELLIFERAE 575 în cea superioară. Frunze liniare, 2—3-penat sectate, cele bazale lungi de 25—35 cm şi late de 1—2 cm, cele tulpinale reduse şi la bază cu stipele lanceolate, uneori dinţate la vîrf sau cu un limb mic penat sectat; frunze superioare reduse la mărimea foliolelor stipelare. Laciniile de ultimul ordin foarte dese, setacee sau capilare, lungi de 2—5 mm. Umbele de mărime mijlocie, cea terminală mai mare, depăşită de cele laterale lung pedunculate. Involucru cu foliole numeroase, ovate sau ovat lanceolate, lungi de 7—10 mm. Involucel cu foliole lanceolate, lungi de 3—5 mm, de lungimea pedicelilor florali. Dinţii caliciului mici, ovaţi. Petale galbene, lat ovate, lungi de cca 1 mm, răsucite spre interior şi prevăzute la vîrf cu un lob scurt şi retezat. Fructe lungi de 7—9 mm şi late de 6—8 mm, lat elipsoidale, cu coaste aripate şi ondulate. Semifructe în secţiune transversală turtit emisferice ; coaste dorsale alungit triunghiulare, uşor aripate, cele laterale lat aripate, aproape cît 2/3 din lăţimea fructului. — VI—VII. Staţiunea. Fîneţe şi coaste însorite, poieni, în sud estul ţării. Răsp. în ţară: Reg· Constanţa: între Arsa şi Mangalia (r. Negru Vodă);. Niculiţel, Teliţa (r. Tulcea); Camena, Babadag spre Enisala (r. Istria). Reg. Galaţi: Cerna spre Nifon (r. Măcin). Răsp. gen.: Europa de S şi SE. Gen. pl. [ed. I (1737) 74], ed. V (1754) 116. — Oreoselinum Adans. Fam. II (1763) 100. — Cervaria Gaertn. Fruct. I (1788) 90, tab. 22. — Thysselinum Hoffm. Gen. Umbel. (1814) 154, non Adans., nec Mnch. — Palimbia DC. Prodr. IV (1830) 176, p.p. — Pteroselinum Rchb. Fl. germ. exc. (1830—32) 453. — Xantholoselinum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 264. — Macro-selinum Schur l.c. 266. Frunze de mai multe ori penat sectate sau repetat trifoliate. Dinţii caliciului mici, dar evidenţi. Petale ovat rotunde sau obovate, de obicei emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Stilopodiu conic, cu marginea ondulată. Stile mici, de obicei reflecte. Fructe turtite dorsiventral, lat elipsoidale sau aproape rotunde, netede sau fin tuberculate. Semifructe cu coaste dorsale apropiate, de obicei evidente şi coaste laterale aripate, alcătuind o margine de diferite lăţimi. în pericarp, sub coaste, cîte un fascicul conducător. Canale secretoare cîte 1—3 sub valecule şi 2—6 pe faţa ventrală. Ţesutul intern al pericarpului uneori sclerificat. Carpofor liber, bifurcat pînă la bază. Genul cuprinde cca 120 specii răspîndite în Eurasia şi Africa. Genul 357. PEU CÉDA NUM*) L. Determinarea speciilor 1 a Involucru cu foliole numeroase ............ 1 b Involucru lipsă sau cu 1—4 foliole, uneori caduce 2 7 *) De la grecescul peukédanon, nume de plantă la Dioscorides, sau peukédanos la Tlieophrastos, probabil pentru P. officinale. 576 FLORA R.P.R. 2 a Fructe cu coaste laterale aripate, de lăţimea corpului fructului sau puţin mai late. Frunze 3—4-ternat penat sectate. Involucru reflect 6. P. austriacum 2 b Coastele laterale aripate cel mult cît jumătatea corpului fructului . . 3 3 a Foliole involucrale patente sau ^ erecte. Umbele cu radii numeroase. Ramificaţiile superioare ale tulpinii mai adesea opuse. Fructe lungi de 3—5 mm, oval rotunde. Petale palid galbene .... 9 P. alsaticum 3 b Foliole involucrale reflecte. Petale albe, rar roşietice ....................4 4 a Tulpina fistuloasă, la bază muchiată. Frunze 2—4 (6)-penat sectate, cu lacinii liniare sau liniar lanceolate, late de 0,5—3 mm. Canalele secretoare de pe faţa ventrală nevizibile cu ochiul liber.. 7. P. palustre 4 b Tulpină nefistuloasă, cilindrică, fin brăzdată. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală, vizibile cu ochiul liber. Frunze simplu sau 2—3-penat sectate................................................. 5 5 a Frunze simplu penat sectate (cîteva bazale trifoliate), cu foliole întregi, mai late de 1,5 cm ....................................... 8. P. latifolium 5 b Frunze 2—6-penat sectate, diferit incize, cu lacinii mai înguste de 1 cm ........................................................................ 6 6 a Rachisul frunzelor la noduri refract, între noduri adesea arcuit. Frunze verzi, cu segmente de ultimul ordin i penat partite sau trifoliat incize. Fructe aproape sferice, lungi de 5—8 mm, emarginate la ambele capete 10. P. oreoselinum 6 b Rachisul frunzelor drept. Frunze pe dos suriu verzui, cu segmente de ultimul ordin spre bază ± lobate sau diferit incize, asimetrice, pe margini spinos dinţate. Frunze lungi de 4—6 mm .. 11. P. cervaria 7 a Frunze bazale simplu ternate sau biternate, cele tulpinale de obicei simplu ternate, cu foliole mari, late de 4—7 cm. Fructe lungi de 4—5 mm, lat aripate. Petale albe sau roşietice ................... 12. P. ostruthium 7 b Frunze penate sau de mai multe ori trifoliat sectate, cu lacinii înguste de cîţiva mm ................................................................ 8 8 a Frunze alungite, penat sectate; foliole sesile, 1—2-penat sectate, cu lacinii lungi, liniar lanceolate. Involucru de obicei lipsă. Petale albe, uneori roşietice. Fructe lungi de 3—4 mm..................13. P. chabraei 8 b Frunze cu lamină triunghiulară, 2—6-ternat sectate. Segmente de ultimul ordin liniare, lanceolate sau eliptice. Petale galbene ..............9 9 a Segmente de ultimul ordin cuneate, de obicei dilatate spre vîrf, obtuze, cu marginea ondulată. Umbele cu 7 — 11 (12) radii foarte inegale. Fructe lungi de 6—9 mm, cu pediceli puţin mai scurţi. Coaste dorsale foarte puţin dezvoltate, tari şi de obicei mărunt tuberculate 14. P. arenarium Planşa 106. — 1. Peucedanum officinale L., frunză bazală şi baza plantei, 1 a. porţiunea superioară a tulpinii, 1 b. fruct mărit, 1 c. semifruct în secţ. transversală. — 2. P. longifolium W. et Κ., frunză bazală, 2 a. fruct mărit, 2 b. semifruct în secţ. transversală. PLANŞA 106 37 — c. 507 UMBELLIFERAE 579 9 b Segmente liniare, liniar lanceolate, filiforme sau alungit eliptice, cu marginea neondulată, de obicei cu vîrf lung ascuţit. Radiile umbelei adesea mai multe de 11. Coaste dorsale evidente .............................. 10 10 a Pedicelii fructelor de 3—4 ori mai lungi decît fructele. Frunze 4—6 (7)-ternat sectate. Foliole lungi de 5—10 (14) cm şi late de (0,5) 1—3 mm sau şi mai late................................................... 1. P. officinale 10 b Pediceli ± de lungimea fructelor........................................... 11 11 a Segmente cu 3 nervuri principale, între ele cu nervuri secundare evi- dente, paralele. Frunze inferioare de 3 ori ternat sectate. Fructe ovoidale pînă la elipsoidale, lungi de 4—5 mm........................3. P. roehelianum 11 b Segmente trinervate, cu o nervură mediană şi două marginale; nervuri secundare lipsă sau spălăcite. Frunze 3—6-ternat sectate................... 12 12 a Segmente late de 0,5 (1,5) mm, filiforme. Fructe lungi de 7—9 mm 2. P. longifolium 12 b Segmente late de 1—3 mm, liniare. Fructe lungi de 4—5 sau 6—7,5 mm 13 13 a Frunze 4—6-ternate, cu segmente lungi de 1—4,5 cm şi late de 1—2 mm. Fructe lungi de 4—5 (6) mm. Plantă de talie mai mică (40—80 cm) 4. P· tauricum 13 b Frunze de 3 ori ternat sectate, cu segmente lungi de 2—7 cm. Fructe lungi de 6—7,5 mm.............................................. 5. P. ruthcnicum Secţia I. EUPEUCEDANUM Duby Syn. fl. Gali. (1828) 221. Valecule cu cîte un canal secretor. Coaste dorsale slab dezvoltate, cele laterale late -cel mult cît jumătatea lăţimii fructului. Involucru lipsă sau cu 1 — 3 foliole caduce. Laciniile frunzelor lungi şi foarte înguste. 1. P. officinâle L. Sp. pl. ed. I (1753) 245. — Selinum Peucedanum Web. in Wigg. Prim. Fl. hols. (1780) 25.-Exs.: FRE nr. 1309. - Ic. : Pl. 106, fig. 1, la — c. 4. Plantă glabră, netedă. Rizom pivotant, multicapitat, puternic mirositor, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină înaltă de 60—200 cm, erectă, în partea superioară ramificată, cilindrică, fin striată, frunzoasă, cu frunze descrescente. Frunze bazale 4—6-ternat sectate, lung peţiolate, cu vagina alungită şi limbul lat de 20—50 cm. Segmente de ultimul ordin liniar lanceolate, lungi de 5—10 cm şi late de 1—3 mm, la vîrf lung ascuţite, cartilagineu mucronate, cu marginea întreagă, pe dos cu 3 nervuri proeminente, una mediană şi 2 marginale. Frunze superioare mici, cu vagină lanceolată şi limb 1—3-ternat sau lipsă. Umbele mari, cu 10—40 radii ± egale, netede. Umbelule cu flori numeroase, cu pediceli foarte lungi. Involucru! lipsă. Involucele cu foliole numeroase, filiforme, subulate, mai scurte decît pedicelii florali. Dinţii caliciului evidenţi, alungit triunghiulari. Petale gălbui deschis, lungi de cca 1 mm, lat obovate, aproape orbiculare, lat emarginate şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Pediceli florali înainte de înflorire lungi de cel mult 5 mm, spre fructificare de 12—40 mm, iar la fructe de 2 ori sau de 37’ 680 FLORA R.P.R. 3—4 (6) ori mai lungi decît acestea. Fructe galbene brunii, lungi de 5 — 10 (11) mm şi late de 3,5—5,5 mm, elipsoidale sau obovoidale, turtite, uşor emarginate la ambele capete. Coaste dorsale slab dezvoltate, cu cîte un fascicul conducător, cele laterale lăţite, subţiri, în formă de aripă, late cît 1/2—1/3 din restul lăţimii fructului. Valecule plane şi uşor concave. Canale secretoare cîte 1, evident, sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm emisferic turtit, puţin concav pe faţa ventrală. Stilopodiu turtit conic, cu stile lungi de cca 1 mm, de obicei reflecte, filiforme. — VII—VIII. Staţiunea. Sporadică prin fîneţe uscate, coaste însorite, tufărişuri, poieni, la margini de pădure, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: în jurul oraşului Cărei. Reg. Cluj: Someşeni, Apahida, Cara, Cojocna, Mihăeşti, Suatu, între Sînmihai şi Berindu (r. Cluj); Grindeni, Moineşti, Zău de Cîmpie (r. Luduş); Turda pe deal spre Arieş. Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara, Boiu Mare (r. Sighişoara) ; Merghindeal (r. Agnita) ; Sadu (r. Sibiu). Reg. Oradea: Podgorii între Oradea şi Săldăbagiu, San tău Mare (r. Oradea); Adea pe Pîr. Teuz (r. Criş) ; Arăneag, Agriş, Tîrnova, Mocrea (r. Ineu). Reg. Timişoara: Păd. Ciala lîngă Arad, Cruceni (r. Arad) ; Turnu (r. Pecica) ; Gelu, Sînnicolau Mare (r. Sînni-colau Mare); Păd. Casa Verde lîngă Timişoara; Ciclova Romînă (r. Ora viţa). Reg. Piteşti: Cîmpulung pe V. Rîu Tîrgului. Var labilitatea speciei var. germănicum Ehrh. Beitr. VII (1792) 44, n. nud. ex Hoffm. Gen. Umb. ed. I (1814) fide Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Éur. V. 2 (1926) 1374. —. Segmente relativ mai scurte, lat sau îngust liniare, late de cca 1,5—3 mm şi lungi de cel mult 4,5 cm. — Reg. Oradea: Mţii Codrului la NE de Dezna (r. Gurahonţ). var. itàlicum (Mill.) Ehrh. 1. c. — P. italicum MilI. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. — Segmente late de 0,5—1 mm, rar mai late, aproape filiforme, foarte alungite, lungi de cel puţin 5 cm. Involucru evident şi persistent. — Reg. Oradea: Rădvan (r. Salonta). Reg. Timişoara: Zlaturile Turcilor lîngă Jebel (r. Ciacova). Răsp. gen.: Europa. 2. P. longifôlium W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 279, tab. 251. -Ic. : Pl. 106, fig. 2, 2a, b. ; W. et K. l.c. 2|. Plantă glabră, netedă, asemănătoare cu P. officinale. Rizom pivotant, gros, negricios, bruniu, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină erectă, fin striată, frunzoasă, ramificată în partea superioară. Frunze inferioare peţiolate, cu vagina lanceolată. 4—6 (7)-ternat sectate, mari, triunghiulare, lungi de cca 40 cm, descrescînd spre vîrf, sub umbele reduse uneori numai la vagina cilindrică alungită, cu marginea membranoasă. Segmente îngust Planşa 107. — 1. Peucedanum arenarium W. et Κ., frunză bazală şi baza plantei, 1 a. partea superioară a tulpinii, 1 b. fruct mărit, 1 c. semifruct în secţ. transv. — 2. P, rochdianum Heuff., 2 a. fruct mărit (de la Sadu), 2 b. fruct mărit (de la Lugoj), 2 c. secţiunea semifructului de la 2 b<. UMBELLIFERAE 583 filiforme, lungi de 3—7 cm şi late de 0,5—1 (1,5) mm, trinervate, lung ascuţite şi mucronate. Umbele mari, cu 18—27 radii uşor inegale. Flori numeroase. Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole liniare. Foliolele involucelelor numeroase, liniar subulate, evident mai scurte decît pedicelii fructelor. Dinţii caliciului mici, îngust triunghiulari. Petale galbene, de cca 1 mm lungime, oval rotunde, puţin emarginate, cu un lobuşor dilatat la vîrf. Fructe turtit elipsoidale sau ovoidale, lungi de 7—9 mm şi late de 4—4,5 mm, cu pediceli mai lungi sau mai scurţi. Coastele dorsale uşor bombate, despărţite prin valecule late, cele laterale aripate, late cît 1/4—1/3 din lăţimea fructului propriu zis; sub coaste cîte un fascicul conducător. Canale secretoare cîte 1, evident, sub valecule şi 2 pe faţa ventrală plană. Endosperm în secţiune transversală semicilindric turtit, conţinînd ulei, aleuronă şi cristale de oxalat de calciu, dispuse în rozetă. Stile de cca 1 mm, reflecte, de lungimea stilopodiului conic. Carpofor setiform. — VII—VIII. Staţiunea. Stîncării şi terenuri calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Vidolm (r. Turda). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Timişoara: Băile Herculane la Crucea Albă, Groapa lui Şerban şi Prolaz, Mehadia (r. Orşova); Sasca Montană, Mt. Simion lîngă Ciclova Romînă O. Oraviţa); Moldova Nouă. Reg. Craiova: Cheia Topolniţei, între Vîrciorova şi Gura Văii (r. T. Severin); Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Constanţa: stîncile Oglinda la Mrea Cocoş (r. Tulcea); între Babadag şi Caucagia (r. Istria); între Beilic şi Talaşman (r. Adamclisi). V ari abi 1 i tatea speciei f. officinalifôrmis Todor f. nova in Add. VI, pag. 659. — Frunze 4-ternat sectate, cu segmente late de cca 1,5 mm şi pînă la 5 cm lungime. Fructe ± de lungimea pedice-lilor. — Reg. Timişoara: Ciclova Romînă (r. Oraviţa). Răsp. g e n. : R. P. Romînă, Balcanii de N. 3. P. rocheliânum Heuff. in OBZ VIII (1858) 27 et in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 116, sep. pag. 81. — P. ruthenicum Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 62, tab. 13, fig. 49 et Auct. transs. p. p., non M.B. — Exs. : FEAH nr. 2582; FHE nr. 66. — Ic.: Pl. 107, fig. 2, 2a — c et Roch. l.c. Rizom pivotant, brun negricios, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină erectă, foliată, înaltă de 1 — 1,5 m, fin striată şi de obicei ramificată în jumătatea superioară. Frunze (2) 3-ternat sectate, laxe, cu segmente puţine, cele bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate, lungi pînă la 40 cm şi late de 22 cm, cele superioare reduse uneori la vagina alungită, cilindrică. Segmente de ord. I şi II peţiolate. Segmente de ultimul ordin lungi de 3—7 (12) cm şi late de 1,5—2,5 mm, rigide, lanceolat liniare, la mijloc mai late, atenuate într-un vîrf fin, cu 3 nervuri principale evidente, între acestea cu nervuri secundare paralele, mai subţiri. Nervurile şi marginea laciniilor foarte fin aspre. Umbele cu 10—25 radii inegale, lungi de cca 3—5 mm, striate, muchiate, pe partea interioară aspre. Involucru cu o foliolă liniară. m FLORA R.P.R. Involucele eu 5—7 foliole liniare, terminate cu un vîrf subţire şi lung. Flori numeroase. Dinţii ôaliciului scurţi, îngust triunghiulari. Petale galbene, lungi de cca 1,3 mm, lat eliptice, lat emarginate, cu un lobuşor îndoit spre interior. Fruct lat elipsoidal, lung de 4—5 mm. Coastele dorsale puţin evidente şi rotunjite, cele laterale îngust aripate; sub coaste cîte un fascicul conducător. Valecule plane. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi două pe faţa ventrală, puţin concavă. Endosperm în secţiune transversală turtit, ondulat pe faţa dorsală, uşor scobit pe faţa ventrală. Stilopodiu conic, turtit. Stile mai scurte de 1 mm, divergente. — VII—VIII. Staţiunea. Rară în fîneţe şi tufărişuri. Rasp. în tară : Reg. Stalin : Veş tem, Sadu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: între Nucşoara şi Mălăeşti (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Caransebeş spre Turnu Rueni, Făget spre Cliciova; Lugoj. Reg. Craiova: Tismana (r. Baia de Aramă). Răsp. gen.: Endemică în R. P. Romînă. 4. P. tauricum M.B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 205; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 174. — P. campestre Jka. in Linn. XXX (1859/60) 570. — P. ruthe-nicum Kovâts exsicc. ap. Jka. in Linn. l.c. non M.B. — P. Rochelianum Âuct. transs. non Heuff. — P. Morisonii Schur Enum. pl. Transs. (1866) 264. — Exs. : FRE nr. 2013. - Ic. : Pl. 108, fig. 1, 1 a, b. 4. Rizom pivotant, gros de cca 1.cm, negricios bruniu, la colet cu resturi fibroase. Tulpină erectă, înaltă de 40—80 (100) cm, striată, neînsemnat jnuchiata, foliată, cu frunze descrescente, cele superioare reduse la vagina cilindrică, uneori roşie purpurie. Frunze (4) 5—6 (7)-ternat sectate, cu lamina lat triunghiulară, cele bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate, lungi pînă la 30 cm. Segmente de ultimul ordin liniare, lungi de 1—4,5 cm şi late de 1—2 mm, cu 3 nervuri evidente, atenuate într-un vîrf ascuţit şi scurt mucroixat. Frunze tulpinale mijlocii mai mici, mai puţin sectate, sesile sau cu peţioli scurţi. Umbele de 3—10 cm în diametru, cu 7—28 radii inegale. Umbelule cu flori numeroase. Involucru cu 1—3 foliole liniar subulate. Involucele cu 5—6 (9) foliole filiforme. Dinţii caliciului foarte mici. Petale palid galbene, lat ovate, late de 1,3 —1,5 mm, puţin emarginate şi cu un lobuşor retezat, dilatat şi îndoit spre interior. Fructe lat eliptice, turtite, lungi de 4—5 (6) mm şi late de 2,5-—3 (4) mm, cca de lungimea pedicelilor. Coastele dorsale puţin evidente, filiforme, între ele cu valecule plane, cele laterale aripate, late cît 1/3 din restul fructului; sub coaste cîte un fascicul conducător. Stilopodiul conic. Stile capitate, mai scurte de 1 mm, reflecte. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm semieliptic, Planşa 108. — 1. Peucedanum tauricum M. B., 1 a. fruct mărit, 1 b. secţ. transv. a frunzei. — 2. P. ostruthium (L.) Koch, 2 a. fruct mărit, 2 b., 2 c. semifructe diferite în secţ. transv. PLANŞA 108 UMBELLIFERAE 587 ondulat în dreptul canalelor secretoare, cu ulei şi cristale de oxalat de calciu în rozete. - VI-VIII. Staţiunea: Coaste înierbate, însorite. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Hoia şi la Fînaţe, Cojocna, Suatu, Boju (r. Cluj) ; Cheia Turzii pe Povîrnişul lui Pop, Drumul Botaniştilor, Culmea Labirintului şi Săcădîmb, Dl. Gorganu Mare (r. Turda) ; Cămăraş, Mociu pe DL Ionului, Ţăgşoru (r. Sărmaş) ; Tîrguşor (r. Gherla); Zău de Cîmpie (r. Luduş). Reg. Stalin: Şeica Mare, Micăsasa, Mediaş (r. Mediaş). Reg. Constanţa: Di. Sarica lîngă Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Oalaţi: Greci spre Nifon (r. Măcin). Reg. Iaşi: Larga (r. Vlădeni). V ari abi 1 itatea speciei f. anémalum Nyâr. in Com. Mon. Nat. Rom. Memoriu I (1939) 183 et 263 — 272. — Frunze bazale 3 (4)-ternat sectate. Segmente lungi pînă la 12 cm. — Reg. Cluj: Tîrguşor •(r. Gherla) ; Cămăraş, Mociu, Balda (r. Sărmaş). Răsp. g e n. : R. P. Romînă, Crimeea. 5 ? P. ruthenicum M.B. Fl· taur.-cauc. I (1808) 215; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 173. - P. Besserianum DC. Prodr. IV (1830) 177. - P. officinale Ldb. Fl. ross. II (1844—46) 308, non L. 2J-. Rizom destul de gros. Tulpină înaltă de 50—80 cm, fin brăzdată, în partea superioară puţin ramificată. Frunze bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate, 3 (4)-ternat sectate, cu lamina lat triunghiulară, lungă de S—15 cm şi lată de 10—20 cm. Segmente de ultimul ordin liniare, lungi de 2—9 cm şi late de 1—3 mm, coriacee, treptat îngustate spre vîrf. Frunze tulpinale mijlocii mai mici şi mai puţin sectate, cele superioare aproape fără limb, reduse la vagine alungite. Umbelă terminală de 4—8 cm în diam., "cu 14—21 radii inegale, glabre, cele laterale mai mici. Involucru lipsă sau •cu 1—5 foliole de timpuriu caduce. Involucele cu 5—7 foliole liniar subulate, mai scurte decît pedicelii. Umbelule cu flori numeroase, de 5—9 mm în diam. Dinţii caliciului scurţi, subulaţi. Petale galbene, lungi de 1,5 mm. Fructe elipsoidale, lungi de 6—7,5 mm şi late de 3—4 mm, cca de lungimea pedi-oelilor. Coaste dorsale puţin proeminente, cele laterale mai late. — VII—VIII. Staţiunea. Fîneţe uscate, coaste însorite, locuri nisipoase, stîncării calcaroase. Răsp. în ţară : Indicată din Dobrogea şi din Moldova de Brandza. Obs. P. tauricum şi P. ruthenicum în formele lor tipice sînt specii bine distincte pe baza descrierii lui M. B. (1. c.) şi E. I. Nyârâdy (1. c.). P. tauricum are frunze 4-7-ternat sectate şi segmente scurte, iar P. ruthenicum are frunze 3-ternat sectate şi segmente lungi, prin care se aseamănă întrucîtva cu P. officinale. între aceste specii există şi forme 4e trecere, pentru stabilirea cărora mai sînt necesare studii asupra unui material bogat «de herbar. Răsp. gen.: U.R.S.S. europeană de S, Caucaz şi probabil în Balcani. 588 FLORA R.P.R. Secţia II. SELINOIDES DC. Prodr. IV (1830) 180. Valecule cu 1, rar 2, canale secretoare. Coastele laterale aripate, plane, aproape* transparente, ± de lăţimea .fructului. Involucru multifoliat. Segmentele de ultimul ordin ale frunzelor, ovate. 6. P. austriacum (Jacq.) Koch Gen. Umb. in Nov. Act. Akad. Leop. XII, 1 (1824) 94, — Selinum austriacum Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 49, 220. — Pteroselinum austriacum Auct. transs. —-Ic. :P1. 110, fig. 1, la, b. 2J-. Rizom scurt, uşor oblic, mai adesea multicapitat, la colet cu resturi fibroase. Tulpină erectă, înaltă pînă la (60) 120 cm, glabră, simplă sau slab ramificată în partea superioară, evident costată..Frunze inferioare triunghiular ovate, ternat 3-penat sectate, cele bazale lungi pînă la 35 cm, lung peţiolate. Perechea inferioară de segmente de ord. I lung peţiolată. Foliole de ord. III lat ovate, la bază alungit cuneate, 1—2-penat incize, cu laciniile ovat lanceolate, ± decurente, de cca 2 ori mai lungi decît late, cu marginea uşor revolută, adesea scurt şi aspru păroasă. Frunze tulpinale mai puţin sectate, cu vagina mai lungă. Umbele mari, cu 15—20 (30) radii inegale, pe partea interioară foarte scurt păroase. Involucru şi involucele cu foliole numeroase, reflecte, lanceolate sau liniar subulate, ciliate. Dinţii caliciului evidenţi, ovat lanceo-laţi. Petale albe, rar roze, lungi de cca 1,5 mm, lat obovate, contrase într-o unguiculă evidentă, lat emarginate şi prevăzute cu un lobuşor ascuţit, îndoit spre interior. Fructe aproape netede, foarte turtite, mai lat sau mai îngust elipsoidale sau obovoidale, lungi de 6—9 (10) mm şi late de 5—7 mm, uşor cordate la ambele capete, murdar galbene, la mijloc brunii din cauza canalelor secretoare'transparente. Coastele dorsale filiforme, alburii, cele laterale lat aripate, cu aripa foarte subţire, pînă aproape de lăţimea corpului. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală turtit emisferic, uşor concav pe faţa ventrală, cu şanţuri longitudinale în dreptul canalelor secretoare dorsale. Stile scurte, puţin mai lungi decît lăţimea stilopodiului. — VII—VIII. Staţiunea. Coaste, stîncării, tufărişuri, pe substrat calcaros, în regiunea montană. Var labilitatea speciei var. genuinum Cel. Prodr. Fl. Bohm. (1875) 577. — Lacinii de ultimul ordin apropiate, ovate pînă la ovat lanceolate, late de 2 —3 mm, de-abia cu puţin mai lungi decît dublul lăţimii, obtuze sau obtuziuscule, brusc ascuţite. Fructe mai adesea late. — Reg. Stalin: lîngă Viştea de Sus (r. Făgăraş); Or. Stalin pe Tîmpa. Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Mţii Căpăţînei lîngă Golotreni (r. R. Vîlcea). var. montanum (Schleich.) Borb. ex Jâv. Magv. fl. (1925) 789.— Selinum montanum Schleich. ex Willd. Enum. Hort. Berol. (1809) 306. — Pteroselinum intermedium et Pu Planşa 109. — 1. Peucedanum chabraei (Jacq.) Rchb., la. semifruct în secţ. transv. — 2. P. alsaticum L., o parte din frunza bazală, 2 a. porţiune de tulpină, 2 b. semifruct în secţ. transv. PLANŞA 109 UMBELLIFERAE 591 transsilvanicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 265. — Peuced. palustre ssp. Nyâradyânum Buia et Todor in An. Fac. Agron. Cluj XII (1948) 121, sep. pag. 23. — Ic.: Pl. 110, fig. 2. — Lacinii de ultimul ordin îndepărtate între ele, lanceolate pînă la liniar lanceolate, late de cca (1) 1,5 mm şi (cele mai lungi) de 3 — 4 ori mai lungi decît late, acute sau treptat acuminate. — Reg. Cluj : Cheia Turzii (?), Colţii Trăscăului, Belioara, Poşaga pe Mt. Scăriţa, între Poşaga şi Buru (r. Turda); Vidra (r. Clmpeni). Reg. Aut. M.: Lueta, Căpîlniţa (r. Odorhei) ; Mţii Harghita (r. Ciuc). Reg. Stalin : Mt. Piatra Craiului la Vlăduşca, Or. Stalin (r. Codlea); Rupea; Sighişoara. Reg. Hunedoara: Cheile Mada (r. Orăştie) ; Băiţa (r. Brad). Reg. Oradea: Mţii Bihorului la Piatra Boghii şi Piatra Muncelului (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Ciclova Romînă (r. Oraviţa). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului în Cheia Gegiu şi pe V. Buda (r. C. de Argeş). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Peleşului, Furnica, Cheile Zănoagei, Peştera Ialomiţei, V. Vînturişului, V. Albă, V. Jepilor, Caraiman (r. Cîmpina). f. purpureum Todor et Beldie f. nova in Add. VI, pag. 659. — Petale purpurii sau roze. — Mţii Bucegi pe V. Seacă a Jepilor. Răsp. gen: Europa centrală şi de S. Secţia III. THYSSELINUM (Mnch.) Rchb. Handb. Gewăchsk. (1827) 448. - Thys-selinum Mnch. Meth. (1794) 84, pro gen. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2—4 pe faţa ventrală, cele laterale apropiate de marginea fructului. Coastele laterale mai înguste decît jumătatea fructului. Laciniile frunzelor liniare. 7. P. palustre (L.) Mnch. Meth. (1794) 82; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 201. — Selinum palustre L. Sp. pl. ed. I (1753) 244. — Thysselinum palustre Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 154, 179. — Peuced. sylvestre DC. Prodr. IV (1830) 179. - Exs.: FRE nr. 1307. - Ic.: Pl. 111, fig. 1, 1 a, b. ΘΘ. Rizom pivotant, bruniu, la colet fără resturi fibroase. Tulpină înaltă de 50—150 cm, adesea purpurie, glabră, erectă, evident sulcată îndeosebi spre bază, fistuloasă, simplă sau ramificată în partea superioară. Frunze 2—4 (6)-penat sectate, cele bazale triunghiulare, mari, foarte lung peţiolate. Peţioli adînc canaliculaţi, pe partea inferioară uneori scurt păroşi. Segmentele peţiolate, cu laciniile liniare sau liniar lanceolate, late de 0,5—3 mm, pe dos nervate, pe margini uşor răsucite, glabre sau scurt păroase şi terminate într-un mucron scurt. Frunze tulpinale mai mici şi mai puţin sectate, cele superioare sesile, cu vagine bine dezvoltate, la capătul superior cu 2 urechiuşe membranoase. Umbele mari, pînă la 14 cm în diam. (cele laterale mai mici), cu 15—30 radii uşor inegale, pe partea interioară cu peri scurţi. Umbelule cu flori numeroase, mici, lung pedicelate. Involucru şi involucele cu foliole reflecte, numeroase, lanceolate, terminate cu un vîrf lung şi ascuţit. Caliciu cu 5 dinţi scurţi şi obtuzi. Petale albe, mai rar roze, lungi de cca 1 mm, alungit invers ovate, la bază cuneate, la vîrf emarginate şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe lenticulare, galbene brunii sau brune, lungi de 4—5 (6) mm şi late de 3—4 mm. Semifructele în secţiune transversală turtit emisferice, cu cele 3 coaste dorsale evidente şi rotunjite, despărţite prin valecule 592 FLORA R.P.R. Înguste, mai întunecate la culoare. Coaste laterale aripate, late cît cca 1/3 din lăţimea fructului. Pericarp gros, în cea mai mare parte spongios. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 (4) pe faţa ventrală, eliptice. Endosperm în secţiune transversală emisferic, curbat spre interior. Stilopodiu conic turtit. Stile reflecte, cu stigmate capitate. — VII—VIII. Staţiunea. In fîneţe şi tufărişuri umede, locuri mlăştinoase, turbării, la marginea lacurilor. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Dragomireşti (r. Vişeu). Reg. Cluj: Nimigea de Jos (r. Năsăud); Sărmaş; Zău de Cîmpie (r. Luduş); în Jurul Clujului; Cîmpia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Praid (r. Sîng. de Pădure); Recea, Joseni, Remetea (r. Gheor-ghieni) ; Sînsimion, Sîncrăieni, Tuşnad pe Mt. Puciosu, Turbăriile Mohoş (r. Ciuc) ; Comandău pe Pîr. Ruginiu, Mţii Oituzului pe Pîr. Braţul încet (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Sînpetru (r. Codlea); Sighişoara; Arpaşu (r. Făgăraş); Avrig (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Banat (Heuff.). Reg. Bacău: Bălăneşti pe V. Bahna Mare (r. P. Neamţ). Reg. Iaşi: Ţuţora, Bosia, Bereşti (r. laşi). Reg. Suceava: Sadova (r. Cîmpulung) ; Suceava. Variabilitatea speciei f. anguetifôlium (Rchb.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1396. — Thys-selinum angustifolium et sylvestre Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 453. — Lacinii liniare, mult mai lungi decît laţe, mai adesea distanţate. — Reg. Cluj : Nimigea de Jos (r. Năsăud). Reg. Aut. M. : Turbăria Mohoş (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sighişoara; Răşinari (r. Sibiu). Secţia IV. MACROSELINUM (Schur) Schischk. in Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 191. — Macroselinum Schur in VSV IV (1853) 30, pro gen. Fruct elipsoidal sau ovoidal, cu 3 coaste dorsale subţiri şi coaste laterale aripate, cu aripi late cît cca 1/5 din lăţimea corpului fructului. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Frunze simplu sau dublu penate, cu foliole întregi. Involucele cu foliole numeroase. 8. P. latiîôlium (M.B.) DC. Prodr. IV (1830) 181; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 192 sub P. macrophyllo. — Selinum latifolium M.B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 213. — Macroselinum latifolium Schur Enum· pl. Transs. (1866) 266. - Exs.: FRE nr. 1306 a; FHE nr. 768. - Ic.: Pl. 112, fig. 2, 2a - c. 2J-. Rizom gros, negricios, peste 30 cm lungime, cu resturi fibroase în regiunea coletului. Tulpină glabră, fin striată, înaltă de 40—100 cm, ramificată şi foliată. Frunze bazale inferioare trifoliate, celelalte simplu penat sectate, peţiolate, cu vagine ovate, pe margini membranoase. Foliole eliptice sau ovate, lungi de 3—6 cm şi late de 1—2 cm, ± cărnoase, mărunt şi egal dinţate, pe ambele feţe, împreună cu nervurile, glabre şi netede. Frynzele superioare evident mai mici, sesile, uneori trifoliate. Umbele mijlocii, cu 10—21 radii inegale, glabre sau pe partea interioară aspru păroase. Flori Planşa 110. — 1. Peucedanum austriacum (Jacq.) Koch, la. fruct mărit, 1 b. semifruct în secţ. transv.—2. idem, var. montanum (Schleich.) Borb., porţiune de frunză.— 3. P. oreoselinum (L.) Mnch., 3 a. fruct mărit, 3 b. semifruct în secţ. transv. PLANŞA110 3β — «.'507 UMBELLIFERAE 596 numeroase. Involucru cu 4—6 foliole lanceolate sau liniar lanceolate, adeseori reflecte, uneori inegale, cu marginea membranoasă. Involucele cu 5—7 foliole liniare, mai scurte decît pedicelii florali. Dinţii caliciului mici, alungit triunghiulari. Petale albe, rar roşietice, lungi de cca 1,3 mm, lat ovate, scurt ungui-culate, emarginate şi cu un lobuşor retezat, îndoit spre interior. Fructe ovoidale, turtite, lungi de 5—7 mm şi late de 2,5—4 mm, cu coaste dorsale filiforme, rotunjite, valecule late şi coaste laterale aripate, late cît circa 1/5 din lăţimea corpului fructului. Pediceli de lungimea fructului sau puţin mai scurţi. Canale secretoare evidente, brunii, cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Semifructe în secţiune transversală turtit eliptice, sub coaste cu fascicule conducătoare. Endosperm turtit semieliptic. Stilopodiu scurt, conic. Stile de 2—3 ori mai lungi decît stilopodiul, curbate în afară şi în jos. — VII-VIII. Staţiunea. Fîneţe şi poieni umede, semisărate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Dej ; între Gherla şi Sic; Zău de Cîmpie (r. Luduş) ; Someşeni, Dezmir/Apahida, Sînmiclăuş (r. Cluj); Valea Florilor (r. Turda). Reg. Stalin: Ţapu (r. Mediaş). Reg. Piteşti: Mareea (r. Băbeni-Bistriţa). Reg. Ploeşti: Maxenu, Buzău Ia Păd. Frasinu. Reg. Bucureşti: Comana pe Cîlnişte şi pe lunca dinspre Grădişte, între Sinteşti şi Creţeşti (r. Vidra) ; Ghergani, Ciocăneşti (r. Răcari) ; Ghimpaţi la Păd. Slătioare (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa: în Deltă la Caraorman (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Folteşti (r. Bujor). Reg. Iaşi: Bălteni (r. Vaslui); Zahorna, Aroneanu, Cristeşti, Ungheni, Leţcani, Mîrzeşti, Vînători, Dorobanţu, Voineşti, Lungani, Valea lui David, V. Bahluiului (r. Iaşi) ; Larga, Alexandru cel Bun, Iacobeni, Soloneţ (r. Vlădeni) ; Cucuteni, V. Bahluiului (r. Tg. Frumos) ; Buhalniţa (r. Hîrlău) ; Buhăeşti (r. Negreşti). Obs. Materialul cercetat în diferite herbare (Academia R.P.R., I.C.F., Instit. Agronomic Bucureşti, Univ. Iaşi, Univ. Cluj şi cele particulare, I. Prodan, E. I. Nyârâdy), prezintă în întregime frunze simplu penat sectate sau trifoliate, aşa cum sînt descrise mai sus. în Flora U.R.S.S. (Voi. XVII (1951) 191, 192), frunzele acestei specii sînt descrise simplu sau dublu penate, iar în Flora de I. Prodan (ed. II (1939) 686), cele bazale dublu penat sectate şi numai cele tulpinale simplu penat sectate. După Schischkin (Fl. U.R.S.S. 1. c.), P. latifolium (Μ. B.) DC. ar reprezenta două specii şi anume: o specie din Caucaz, pentru care menţine numele de P. latifolium (M.B.) DC. şi o specie din U.R.S.S. de S, răspîndită de aci spre V pînă la noi şi pe care o numeşte P. macrophyllum Schischk. Potrivit descrierilor date de acest autor, P. latifolium are frunze subţiri, pe faţă la nervuri aspre şi pe margini cu dinţi grosolani şi inegali, pe cînd P. macropyllum are — dimpotrivă — frunze rigide, ± coriacee, pe faţă la nervuri glabre şi pe margini cu dinţi mărunţi şi uniformi. în realitate, Marschall-Bieberstein (1. c. 214), în diagnoza originală, dă pentru tipul lui P. latifolium următoarele caractere: «Foliola rigida, reticulato-venosa, sicut tota planta glaberrima, serraturis minutis argutis ». Aceste caractere precum şi celelalte din descrierea originală corespund în totul plantelor de la noi. într-adevăr, frunzele plantelor noastre sînt rifride şi ± coriacee (nu subţiri), netede şi complect glabre (nu cu nervuri aspre) şi cu dinţi mărunţi şi uniformi (nu grosolani şi inegali). Astfel, plantele noastre trebuie să poarte numele legitim de P. latifolium (M.B.) DC., corespunzînd diagnozei originale, iar nu cel arbitrar de P. macrophyllum Schischk. Planta din Caucaz, cu frunze subţiri şi dur dinţate ar trebui aşadar să primească alt nume. Schischkin a menţinut totuşi numele de P. latifolium [pentru planta din 596 FLORA R.P.R. Caucaz, bazat numai pe faptul că M.B. indică regiunea Gaucazului ca prim loc de recoltare a speciei. Acad. E. I. Nyârâdy Răsp. gen.: U.R.S.S. de S, R. P. Romînă, Balcanii de E. Secţia V. OREOSELINUM (Adans.) Rchb. Handb. 1. c. 449. — Oreoselinum Adans. Fam. II (1763) 100, pro gen., non Hoffm. Valecule cu cîte un canal secretor. Coastele laterale late cel mult cît jumătatea corpului fructului. Involucru multifoliat. Laciniile frunzelor scurte şi late. 9. P. alsâticum L. Sp. pl. ed. II (1762) 354. — Xantholoselinum alsa-ticum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 264. — Mărarul porcului. — Buglyos kocsord. — Haarstrang. — Exs. : FRE nr. 2563 a, b. — Ic.: Pl. 109, fig. 2, 2a, b. 4. Rizom pivotant, brun negricios, ramificat, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină înaltă pînă la 180 cm, în partea inferioară cilindrică şi striată, în cea superioară muchiată, verde sau purpuriu violetă, ramificată uneori chiar de la bază. Frunze bazale şi inferioare ovat triunghiulare, lung peţiolate, cu peţiol canaliculat, 2—3 (4)-penat sectate. Segmente de ultimul ordin, lat ovate, penat fidate pînă la penat partite, cu baza cuneată, pe dos deschise la culoare, evident nervate şi mai ales pe nervuri scurt aspru păroase. Laciniile segmentelor alungit ovate'pînă la lanceolate, late de 1,5—6 mm, cu marginea uşor recurbată, scurt aspru păroase, cu vîrf obtuz sau rotunjit, terminat cu un scurt mucron. Frunze tulpinale mijlocii şi superioare sesile, cu vagina alungită, 1—2~penat sectate, cu lacinii mai înguste, cele supreme de obicei reduse la vagină. Umbele mai adesea numeroase, relativ mici, cele superioare adesea verticilate, cu (5) 10—20 radii lungi de 1,5—2 (3) cm, glabre, mai rar pe partea interioară şi spre vîrf aspre. Involucru şi involucele cu 4—8 foliole lanceolate sau lanceolat subulate, îndreptate în sus sau patente. Sepale miei, lanceolate. Petale lungi de cca 0,75 mm, palid galbene, alungit eliptice, emarginate şi terminate cu un lobuşor îngustat, îndoit spre interior. Fructe netede, elipsoidale, puternic turtite dorsiventral, lungi de 3—5 mm şi late de 2—3,5 mm, cca de lungimea pedicelilor uşor îngroşaţi. Coastele dorsale filiforme, rotunjite, cele marginale aripate, late cît aproape 1/2 din lăţimea corpului fructului. Semifructe în secţiune transversală turtit semicirculare. Canale secretoare evidente, cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală turtit semicircular, slab striat în dreptul canalelor secretoare, aproape plan sau uşor concav pe faţa ventrală. — VII-IX. Staţiunea. Păduri rărite, tufărişuri, margini de pădure, pajişti, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Planşa 111. — 1. Peucedanum palustre (L.) Mnch., 1 a. fruct mărit, 1 b semifruct în secţ. transv. PLANŞA 111 UMBELLIFERAE 599 Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj (?), Cojocna (?) (r. Cluj); Cheia Turzii (?) (r. Turda); Aiud. Reg. Stalin: Sighişoara; Rupea; Sibiu, Cristian (r. Sibiu). Reg. Hune-doara: Alba Iulia; Orăştie; Hunedoara, Deva, Zam (r. Ilia); Ruşi, Şerel (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea; între Sebiş şi Dezna, Buteni, Chişindia (r. Gurahonţ); lîngă Germai în lungul Pîr. Teuz, între Tîmova şi Chier pe malurile pir. Ţiger (r. Ineu). Rîg. Timişoara: Micălaca, Glogovăţ, Tudor Vladimirescu (r. Arad) ; podgoriile Cuvin şi Ghioroc pînă la V. Cladova (r. Lipova). Reg. Craiova: Tismana (r. Baia de Aram*). Reg. Piteşti: Mrea Bistriţa (r. Horezu); Mrea Cozia (r. R. Vîlcea). Rsg. Bucureşti: Ciocăneşti (r. Răcari) ; Ciolanu în Păd. Teşila (r. Drăgăneşti-Vlaşca) ; Păd. Cildaruşani, Ţigăneşti, între Tîncăbeşti şi Ciolpani, Moara Săracă (r. Snagov) ; Urziceni spre Speteni, Borăneşti, Cotorca (r. Urzi-ceni) ; Păd. Pasărea şi Cernica (r. Brăneşti) ; Crucea de Piatră şi Călugăreni, Comana, Prundu (r. Vidra); Bucureşti la Chitila. Reg. Constanţa: frecventă în Dobrogea (Brandza) ; Cernavodă. Reg. Bacău: Verşeşti, Caraclău (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Icuşeni, Voineşti, Lungani (r. Iaşi). Reg. Suceava: Fălticeni; Bosanci (r. Suceava). V ar i a b i 1 i tatea speciei f. genùinum Erdn. ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1381. — Laciniile segmentelor late de 3—4 mm. — Reg. Timişoara: Timişoara la Casa Verde; Gătaia. Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura Văii (r. T. Severin). Reg. Bucureşti: Păd. Riioasa (r. Răcari); Păd. Tunari (r. Snagov). Reg* Ploeşti: între Jugurerii şi Marginea Pădurii* Pietroasele, Greceanca (r. Mizil); Sărăţeanca (r. Buzău). Reg. Constanţa: Cernavodă. Reg. Iaşi: Dealu Mare, Vînători pe Dl. Frasin, Voineşti (r. Iaşi) ; Dumaşti (r. Tg. Fruin >s). f. angustifôlium Erdn. 1. c. — Laciniile segmentelor late de 0,5—2,5 mm. — Reg. Oradea: ma ^inea Păd. Rădvan (r. Salonta). Reg. Timişoara: Arad la Păd. Ciala; Turnu (r. Pecica). Reg. Bucureşti : între Comana şi Vlad Ţepeş (r. Vidra) ; Tunari (r. Snagov). Reg. Ploeşti: Buzău. Reg. Iaşi: Ţuţora (r. Iaşi). f. latifolium Erdn. 1. c. — Laciniile segmentelor late de 5—6 mm. — Reg. Iaşi: Focuri pe V. Prisaca (r. Vlădeni); Durneşti (r. Tg. Frumos). Răsp. gen.: Europa. 10. P. oreoselinum (L.) Mnch. Meth. (1794) 82; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 188. — Athamanta Oreoselinum L. Sp. pl. ed. I (1753) 244. — Selinum Oreoselinum Cr. CI. Umb. (1767) 61. — Oreoselinum legitimam M.B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 210. — Chimionul porcului. — Citrom kocsord. — Bjrg-Haarstrand. — ΓοριπΗΗκ ropHtm. — Exs. : FRE nr. 2014. — Ic. : Pl. 110, fig. 3, 3a, b. 2|. Rizom pivotant, cilindric, gros, negricios, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină înaltă de 30—100 cm, erectă, nefistuloasă, cilindrică, fin striată, glabră, uşor ramificată în partea superioară. Frunze 2—3-penat sectate, uşor coriacee, lat triunghiulare, lucitoare pe fata superioară, evident nervate, cele bazale lungi de 15—30 (40) cm şi late de 15—25 cm. S3gH3ntele de ultim ordin lungi de 1—2 cm, ovate sau lat ovate, penat sectate sau partite, cu laciniile ovat cuneate sau romboidale, de diferite lăţimi, glabre, numai pe nervuri scurt şi rar aspru păroase, terminate într-un mucron scurt. Richisul frunzelor la noduri refract, între noduri adesea arcuit. Frunze tulpinale superioare slab dezvoltate, sesile, cu vagine mari, cu marginea membranoasă. eoo FI OF A R.P.R. Umbele principale mari, cu 11—25 (30) radii inegale, lungi de cca 4—8 cm, scurt păroase pe partea inferioară. Involucru şi involucele cu foliole numeroase, reflecte, liniare, puţin membranoase. Umbelule cu flori numeroase, cu pedi-celi de diferite lungimi. Dinţii caliciului evidenţi, ovat triunghiulari. Corolă albă sau roşietică, lungă de cca 1 mm, ± obtuz 4-muchiată, la vîrf emarginată şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe aproape de lungimea pedicelului, aproape orbiculare sau lat elipsoidale, la ambele capete emarginate, lungi de 5—8 mm şi aproape tot atît de late, gălbui brunii, lat aripate, cu aripile cît cca 1 /2 din lăţimea corpului fructului. Semifructe în secţiune transversală turtit semicilindrice, cu coaste dorsale puţin proeminente, despărţite prin valecule late. Canale secretoare cîte 1, mare, sub valecule şi 2 pe faţa ventrală; în afară de acestea se mai găsesc uneori şi canale secretoare secundare, mici, în lungul fasciculelor conducătoare de sub coaste. Endosperm în secţiune transversală mult turtit, aproape plan pe faţa ventrală. Stilopodiu conic, turtit. Stile de circa 1 mm, capitate, reflecte. — VII~VIII. Staţiunea. In fîneţe, tufărişuri, la margini de păduri, pe coaste însorite. Răsp. în ţ^a r ă : în întreaga ţară, în regiunea de dealuri şi montană. Y ari abi 1 i tatea speciei f. angustisectum Goiran fide Thell. in Hegi 1. c. 1388. — Laciniile segmentelor mai înguste, alungit ovate. Plantă adesea mai mică. — Reg. Cluj : Sîngeorz-Băi (r. Năsăud); Poşaga în Cheile Belioarei (r. Turda). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia] de Aramă). Răsp. gen.: Europa. 11. P. cervaria (L.) Cuss. ex Lapeyr. Hist. pl. Pyr. (1813) 149 ; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 189. — Selinum Cervaria L. Sp. pl. ed. I (1753) 1194. — Athamania Cervaria L. Syst. ed. X (1759) 956. — Cervaria Rivini Gaertn. Fruct. I (1788) 90. - Exs.: FRE nr. 1305. - Ic: Pl. 112, fig. 1, la, b. 2J-. Rizom pivotant, gros, cilindric, negricios, uşor inelat, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină glabră, înaltă de 70—100 (150) cm, erectă, cilindrică, fin striată, simplă sau ramificată în partea superioară. Frunze 2—3 penat sectate, glabre, coriacee, discolore, pe faţă intens verzi, pe dos evident mai palide, ovate pînă la alungit triunghiulare, cele tulpinale inferioare lung peţiolate, lungi pînă la 50 cm şi late pînă la 30 cm. Segmente de ord. I peţiolate, de mărimi diferite. Segmente de ultimul ordin mai adesea sesile, ovate sau alungit ovate, obtuze sau scurt acuminate, la bază adesea Planşa 112. — 1. Peucedanum cervaria (L.) Cuss., 1 a. fruct mărit, 1 b. semifruct în secţ. transv. — 2. P. latifolium (M.B.) DC., 2 a. frunze bazale, 2 b. fruct mărit, 2 c. semifruct în secţ. transv. UMBELLIFERAE 603 cordate, cele inferioare pe una sau ambele laturi lobate, în rest nedivizate, pe margini aristat dinţate. Frunzele superioare slab dezvoltate, sesile, cu vagine alungite şi cilindrice, membranoase. Umbele mari, cu 20^-30 radii; radiile (ca şi pedicelii florilor) pe partea interioară slab aspru păroase. Umbelule cu flori numeroase, cu pediceli de diferite lungimi. Involucru şi involucele cu foliole numeroase, liniar lanceolate, lung ascuţite, reflecte, cele ale involucelelor aproape de lungimea pedicelilor florali. Dinţii caliciului mici, evidenţi, ovaţi. Petale albe, lungi de cca 1 mm, eliptice sau uşor obovate, emarginate şi cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe elipsoidale sau aproape rotunde, lungi de 4—6 mm şi late de 3—4,5 mm, de culoare galbenă brunie. Semifructe în secţiune transversală turtit semicirculare. Cele 3 coaste dorsale foarte slabe, turtite şi despărţite prin valecule slab conturate, uneori late sau chiar bombate. Coastele laterale aripate, cu aripa cît 1/3—1/4 din lăţimea corpului fructului; sub coaste cîte un fascicul conducător. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 (4) pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală turtit semicircular. Stilopodiu turtit conic. Stile de 1 — 1,5 mm lungime, capitate. - VII-VIII. Staţiunea. Fîneţe, coaste, tufărişuri însorite, luminişuri de pădure, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană, pînă la cca 1000 m altitudine. Răsp. în ţară: In toate regiunile ţării. Yari abi 1 itatea speciei var. microphyllum (Posp.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1391. — P. Cerv. f. microphyllum Posp. Fl. Osterr. Kîistenl. (1898). — Frunze inferioare mai puternic sectate, cu segmentele de ultim ordin foarte numeroase, relativ mici, lungi de 1 — 2 (3) cm, mai puţin coriacee. — Reg. Cluj : Cluj la Făget. Reg. Hunedoara : Mţii Trăscăului pe Piatra Geţii (r. Alba). Reg. Piteşti: V. Dîmbovicioarei (r. Muscel); Sărăţeanca (r. Buzău). Reg, Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni). f. cuspidatum (Goss. et Germ.) Thell. l.c. — P. Cervaria subvar. cuspidata Goss. et Germ. Fl. env. Paris ed. I (1845) fide Thell. in Hegi 1. c. — Segmente adînc dinţate, cu dinţii puternic spinos mucronaţi. — Reg. Cluj : Cluj la Hoia. Reg. Ploeşti: Păd. Rîioasa, Păd. Bufteanca (r. Răcari). Reg. Bacău: Grumăzeşti (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Goroeşti pe Dl. Horaţiu (r. Bîrlad). var. latifôlium (Viv.) DG. Prodr. IV (1830) 180. — Athamanta latifolia Viv. Fl. ital. fragm. I (1808) 18, tab. 22. — Cervaria nigra Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 231. — C. Rivini Gaertn. a. latifolia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 266. — Frunze slab sectate, cu segmente de ultimul ordin mai puţine, evident mai mari, lungi de 3 — 5 (10) cm şi aproape tot atît de late, coriacee, lucitoare pe faţa superioară. Fruct lung de 2 mm şi lat de 4 mm. — Reg. Aut. M. : Gurghiu pe Dl. Viilor, Mociarul de Sus (r. Reghin). Reg. Stalin: Sibiu la Guşteriţa în vii. Reg. Bucureşti: Schitu în Păd. Albele (r. Drăgâneşti-Vlaşca). Reg. Suceava: Păd. Liveni (r. Săveni). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Caucaz, Siberia. Secţia VI. IMPERATORIA (L.) Koch Umb. (1824) 95. - Imperatoria L. Syst. ed. I (1735), pro gen. 604 FLORA R.P.R. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală, apropiate de margineai fructului. Coaste laterale aripate, plane, aproape transparente, late cît corpul fructului. Involucru lipsă. Laciniilc frunzelor late. 12. ? P. ostrûthium (L.) Koch Gen. Umbell. (1824) 95; FI. U.R.S.S. XVII (1951) 193. —■ Imperatoria Ostruthium L. Sp. pl. ed. II (1762) 371. — Ic. : PI. 108, fig. 2, 2a - c. 4. Rizom gros, brun, ramificat, inelat, cu rădăcini subţiri. Tulpină erectă, înaltă de 30—100 cm, cilindrică, striată, fistuloasă, uneori ramificată în partea superioară. Frunze glabre, uneori pe dos la nervuri scurt păroase,, cele inferioare lung peţiolate, uneori aproape dublu ternate, cu segmente de ord. I peţiolulate şi adînc trifidate sau sectate, lungi de 5—10 cm şi late ude 4—7 cm, inegal dublu dinţate, cu dinţii mucronaţi sau scurt aristaţL [Vagina frunzelor inferioare scurtă, uşor umflată, la frunzele superioare umflată şi^membranoasă. Umbele mari, cu radii foarte numeroase, pînă la 50, subţiri,, inegale, scurt pubescente pe partea inferioară. Umbelule cu flori numeroase,, lung pedicelate. Involucru cu o singură foliolă sau lipsă. Involucele cu foliole puţine, liniare. Caliciu nedezvoltat. Petale albe sau roşietice, mici, lungi de 1 — 1,5 mm şi late de 1,75—1 mm, lat obovate, emarginate, cu un lobuşor ascuţit, îndoit spre interior. Fructe lungi de 4—5 mm, aproape rotundey puternic turtite, lat aripate, emarginate la ambele capete. Cele 3 coaste dorsale evidente, în secţiune transversală triunghiulare, separate prin valecule late, aproape plane. Semifructe în secţiune transversală turtit semieliptice, cu fascicule conducătoare sub coaste. Canale secretoare cîte 1, mare, sub valecule şi 2 pe faţa ventrală. Endosperm în secţiune transversală turtit semieliptic, ± plan sau concav pe faţa ventrală. Stilopodiu turtit conic. Stile filiforme,, capitate, reflecte. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri umede, tufărişuri, în lungul pîraielor de munte. Răsp. în ţară: A fost citată de Baumg., Heuffel, Sigelius, Fuss şi Porcius. Aceste date sînt însă contestate de Simonkai, care le trece la Laserpitium archangelica (Enum. fl. transs. (1886) 269). Răsp. gen.: Europa, cu excepţia părţilor estice şi sud-estice. Secţia VII. PALIMBIOIDEA Boiss. Fl. or. II (1872) 1014. Valecule cu 1 — 3 canale secretoare. Coaste laterale late cel mult cît jumătatea corpului fructului. Involucru şi involucele lipsă sau cu foliole foarte puţine, caduce. 13. P. chabraei (Jacq.) Rchb. in Moessl. Handb. I, ed. II (1827) 448. — Selinum Chabraei Jacq. Fl. austr. II (1774) 46, tab. 72. — S. carvifolium Chabraei Cr. Inst. II (1766) 126 et Stirp. austr. III (1767) 22, tab. 3, fig. 2, non L. sub Seseli Carvifolio (1753), nec sub ejusdem Selino Carvifolio (1762). — Peucedanum carvifolium Vili. Prosp. pl. Dauph. (1779) 25 et Hist. pl. UMBELLIFERAE 605 Dauph. II (1787) 630. — Palimbia Chabraei DC. Prodr. IV (1830) 176, — Ic.: Pl. 109, fig. 1, la. 2J.. Rizom pivotant, brun negricios, inelat strangulat, în regiunea coletului cu resturi fibroase. Tulpină înaltă pînă la 100 cm, glabră, erectă, puţin -arcuită, fin striată, în partea superioară de obicei ramificată. Frunze glabre, ± lucitoare pe. ambele feţe, alungit ovate sau lat lanceolate, penat sectate, ■cele bazale şi tulpinale inferioare peţiolate, cu segmente de ord. I sesile, ■de 1—2 ori diferit sectat incize, cu contur obovat, la bază cuneate. Lacinii liniare sau lat liniare, uşor mucronate, pe dos reticulat nervate şi cu marginea uşor răsfrîntă. Frunze tulpinale mijlocii mai late şi de obicei simplu penat sectate, cu segmente de ord. I mai mari, mai lungi şi mai înguste. Frun; superioare mai mici, puţin dezvoltate, însă cu vagine viguroase./ Umbelă principală de mărime mijlocie, cela laterale mai mici, cu 6—18 radii foarte inegale, pe partea interioară scurt aspru păroase. Involucru de obicei lipsă. Involucele cu una sau puţine foliole subulate. Caliciu rudimentar. Petale albe, puţin roşietice, lungi de cca 1 mm, obovate, terminate cu un lobuşor indoit spre interior. Flori 10—15. Fructe galbene, uşor portocalii, netede, lungi de 3—4 mm, rotunjit elipsoidale, turtite lateral, cu pediceli ± de aceeaşi lungime. Coastele dorsale mai deschise la culoare, filiforme, cele laterale •străveziu aripate, late cît cca 1/3—2/5 din lăţimea corpului fructului. Stilo-podiu conic. Stile capitate, de lungimea stilopodiului, reflecte. Semifructe €u pericarp subţire, sub coaste cu fascicule conducătoare. Canale secretoare -cite 2—3 sub valecule şi 2—6 pe faţa ventrală Endosperm în secţiune transversală semieliptic, plan, uneori uşor curbat spre interior, ondulat în dreptul canalelor secretoare. — VII—VIII. Staţiunea. Fîneţe, tufărişuri uscate, margini de păduri. Răsp. în ţară: Reg. Baia M. : Satu Mare în fîneţele oraşului. Reg. Cluj : Năsăud, Cluj (la Făget, Hoia, V. Popii), Sălicea (r. Cluj) ; Cheia Turzii, Vîlcele la V. Morii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Eremitu (r. Tg. Mureş); Gurghiu (r. Reghin); Odorhei, Corund, Firtuşu (r. Odorhei) ; Sîndominic, Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc) ; Zagon, Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa; Bradu, Noul, Cristian, Sibiu, Cisnădie, Cisnădioara, Guşteriţa, Şura Mare, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Alba Iulia. Reg. Timişoara: între Săvîrşin şi Troiaş, V. Cladovei, la marginea dealurilor între Şiria şi Păuliş (r. Lipova) ; Nădălbeşti, Neagra, Moneasa, Dezna, Dl. Pilişche lîngă Sebiş, Dl. Chiciora lîngă Chişindia, Lazuri pe malul Crişului Alb pînă la Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Oradea: Oradea; V. Arăneag (r. Ineu). Reg. Piteşti: R. Vîlcea, Govora la Măgura Mătuşa Floarea, Băile Olăneşti (r. R. Vîlcea) ; Albeşti, Curtea de Argeş (r. C. de Argeş) ; Drăgăneşti. Reg. Ploeşti: Bîsca Rozilei (r. Cislău). Reg. Bucureşti: Ciocăneşti (r. Răcari); Mrea Căldăruşani, Moara Săraca în Păd. Brînzeasca (r. Snagov) ; Cotorca la Păd. Arionoaia (r. Urziceni) ; Bucureşti la Mărcuţa, Chitila, Mogoşoaia. Reg. Galaţi: Făurei (r. Filimon Sîrbu). Reg. Bacău: Caraclău pe Babaghicea şi la Păd. Veveriţa (r. Tg. Ocna) ; Bălăneşti (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Vlădiceni (r. Iaşi); Hîrlău. Reg. Suceava: Botoşani, Mrea Agafton (r. Botoşani); Ipoteşti (r. Suceava). €06 FLORA R.P.R. V ar i a b i 1 i tatea speciei var. aestîvale (Holandre) Rouy et Camus Fl. Fr. VII (1901) 386. — Selinum Chabraei β. aestivale Holandre Fl. Moselle ed. I (1829) 146. — P. carvif β. genuinum Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 690. — Frunzele superioare puţin deosebite de cele inferioare, cu segmente adesea sectate, scurte şi apropiate. — Reg. Cluj : Cluj la Hoia şi Făget, între Mera şi Baciu (r. Cluj); Cheia Turzii, Băile Sărate Turda (r. Turda). Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin); Corund (r. Odorhei) ; Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Sibiu la Dumbrava; Mănărade (r. Mediaş). Reg. Ploeşti: Crivina (r. Ploeşti). Reg. Rucurestir Păd. Pustnicu (r. Brăneşti). Reg. Racău: Fîntînele (r. Bacău); Mrea Neamţu, Drago-mireşti (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Miroslăveşti (r. Paşcani). Reg. Suceava: Ioneasa pe DL Foroeşti (r. Fălticeni) ; Bosanci (r. Suceava). var. autumnale (Holandre) Rouy et Camus 1. c. — Selinum Chabraei β. autumnale Holandre 1. c, — Palimbia Chabraei a. heterophylla Schur Enum. pl. Transs. (1866} 265. — Frunze superioare evident deosebite de cele inferioare, cu segmente liniare sau liniar lanceolate, alungite, distanţate, de obicei nesectate şi cu marginea întreagă. — Reg.. Cluj: Nimigea de Jos (r. Năsăud) ; Teaca (r. Bistriţa); Crăeşti (r. Sărmaş) ; Dej pe Dl. Florilor; Buza (r. Gherla); între Sălicea şi Ciurila (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Zagon pe DL Mete (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Hunedoara: Spini (r. Orăştie). Reg. Bucureşti: Petru Rareş în Păd. Manafu (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Iaşi: Gîlteşti (r. Bîrlad). var. podolica (Bess.). — Oreoselinum podolicum Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 12. — P. podolicum (Bess.)/Eichw. ap. Schischk. in Flora U.R.S.S. XVII (1951) 195. — Palimbia Chabraei β. Podolica DC. Prodr. IV (1830) 176. — Tulpină sulcat muchiată, cu frunze-mai late şi vagine alungite, laxe. — Reg. Galaţi: Făurei (r. Filimon Sîrbu) ; Focşani. Reg. Iaşi: Vlădiceni (r. Iaşi). Rasp. gen.: Europa centrală şi de S, Caucaz. Secţia VIII. TAENIOPETALUM (Vis.) Rchb. f. Deutschl. FL XXI p. 8Q.-Taenio-petalum Viv. FL Daim, III (1849) 49, pro gen. Canale secretoare cîte 1 sub valecule, nevizibile la exterior şi 4 pe faţa ventrală. Pericarp gros, spongios. Coaste marginale groase, mai înguste decît jumătatea lăţimii* corpului fructului. Involucru lipsă sau cu foliole puţine. Laciniile frunzelor liniare. 14. P. arenarium W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 18, tab. 20. —* Exs.: FRE nr. 1308. - Ic.: Pl. 107, fig. 1, 1 a-c; W. et K. 1. c. 2|_. Tulpină înaltă de 90—150 (200) cm, erectă, cilindrică, fin striată,, ramificată în partea superioară, cu ramurile depăşind în înălţime umbela terminală. Frunze 3—4-ternat sectate, cele bazale mari, lungi pînă la 45 cm şi late pînă la 30 cm, arcuite în sus, peţiolato, cu segmentele de ord. I şi ΙΓ de asemenea peţiolate. Segmente de ultimul ordin lungi de 0,5—3 cm şi late de 1—3 (4) mm, liniar cuneate, cu marginea puţin recurbată, de obicei dilatate spre vîrf, obtuze, terminate în mucroni scurţi, adesea ± decurente pe axa segmentului. Frunze superioare reduse la lamine foarte mici sau Planşa 113. — 1. Opopanax bulgaricum Vel., 1 a. frunze bazale, 1 b. fruct nematur, mărit, 1 c. semifruct în secţ. transversală. UMBELLIFERAE 609 lipsă, cu vagine cilindrice alungite, amplexicaule, cu marginea membranoasă. Umbela terminală mare, pînă la 11 cm în diametru, cu 7—12 (14) radii lungi, foarte inegale, fin striate. Umbelule cu flori numeroase. Involucru cu 1 —2 foliole lanceolate, lung acuminate. Involucele cu foliole numeroase, liniar lanceolate, mai scurte decît pedicelii florali. Dinţii caliciului mici, triunghiulari. Petale galbene, cu marginea mai deschisă, de circa 1 mm lungime, aproape circulare, scurt unguiculate, emarginate, cu un lobuşor îndoit înspre interior. Fructe lungi de 6—9 mm şi late de 4—6 mm, elipsoidale, turtite, alburiu surii, mai lungi decît pedicelii puţin dilataţi spre vîrf. Coastele dorsale abia vizibile, cele laterale aripate, late cît cca 1/3 din lăţimea corpului fructului. Semifructe în secţiune transversală semieliptice, sub coaste cu cîte un fascicul conducător. Canale secretoare cîte 1—2 sub valeculele plane şi 4 pe faţa ventrală; între valecule, canale secretoare secundare, mici. Endo-sperm în secţiune transversală semieliptic, uşor scobit pe faţa ventrală. Stilopodiu turtit conic, papilos. Stile sub 1 mm lungime, capitate, divergente. - VII-VIII. Staţiunea. Fineţe şi locuri nisipoase din sudul şi sud-estul ţării. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Sînpetru pe Dl. Talinenberg, Hărman pe Dl. Cetăţii (r. Godlea). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff). Reg. Craiova: Hinova pe Dl. Stîrminei (r. T. Severin) ; Dl. Rogova (r. Vînju Mare). Reg. Constanţa: în Deltă între Caraorman şi Litcov (r. Tulcea) ; Portiţa (r. Istria). Reg. Galaţi: Hanu Gonache (r. Lieşti) ; Slobozia-Oancea (r. Bujor). Reg. Iaşi: Băcani pe Dl. Gîrbova (r. Bîrlad); Gugeşti în Păd. Bodescu-Păscăloaia (r. Huşi). V ari abi 1itatea speciei f. angustiséctum (Prod.). — P. aren. var. angustisecta Prod. ap. Răv. in Anal. Acad. R.P.R. secţ. Biol. II (1949) 260, Sep. 14. — Segmente de ultimul ordin lungi, late de 0,5 mm. — Reg. Craiova: Calafat pe malul Dunării. Reg. Galaţi: Hanu Conache (r. Lieşti). f. latiséctum Todor f. nova in Add. VI, pag. 659. — Segmente de ultimul ordin late de cca 4 mm. — Reg. Constanţa: între Istria şi Caucagia pe coaste aride (r. Istria). Răsp. gen.: R. P. Ungară, R. P. Romînă, Balcanii de N. Genul 358. OPOPĂNAX Koch Gen. Umb. in Nov. Act. Leop. XII, 1 (1824) 96. Plante cu frunze mari, incomplect sau complect bipenat sectate, cu segmente cu baza ± decurentă. Flori bisexuate sau poligame. Dinţii caliciului puţin vizibili. Petale galbene. Fructe puternic turtite. Coastele dorsale fili- *) După grecescul opopânax = produsul de răşini şi ulei eteric al unei umbelifere, cuvînt derivat din opôs = suc, şi pânax sau pânakes, numele unei plante medicinale folosite împotriva tuturor bolilor. 39 — c. 507 610 FLORA R.P.R. forme, foarte puţin reliefate, cele laterale uşor emarginate, cu margini îngroşate. Canale secretoare cîte 2—3 sub valecule şi 6—12 pe faţa ventrală. Endosperm pe faţă plan. Genul cuprinde 5 specii raspîndite în regiunea mediteraneană* Determinarea speciilor 1 a Frunze bazale perfect bipenate; foliole de ultimul ordin ovate, la bază oblic cordate, nedecurente, cele terminale libere.....2. O. chironium 1 b Frunze bazale penat sectate; segmente foarte mari, la bază cuneate decurente pe rachis, cele terminale confluente........1. O.bulgaricum 1. 0. bulgâricum Velen. in ÔBZ LII (1902) 51. — O. Chironium Velen. bulg. Supl. I (1898) 123, non Koch (1824). - Ic.: PI. 113, fig. 1, la-c. 2|.. Rizom gros şi lung, bogat în ţesut secretor, fără resturi fibroase. Tulpină înaltă peste 2 m, erectă, cilindrică, fin striată, ramificată în partea superioară, cu ramuri opuse sau, înspre vîrful tulpinii, verticilate. Frunze mari, rigide, cele bazale lungi de 60 cm, incomplect bipenat sectate, pe faţă glabre, pe nervurjle de pe dos şi pe peţioli dispers şi aspru scurt păroase, cu peri stelaţi. Segmente mari, rotunjite, uşor lobate, cu marginea crenat serată, cuneate şi decurente pe nervura mediană, pe dos evident nervate; lobul terminal mare, adînc trilobat, lat decurent uneori pînă la prima pereche de segmente. Frunze tulpinale reduse uneori la vagine. Umbele numeroase, mici, cu 7—12 radii aproape egale. Involucru cu 1—4 foliole liniar lanceolate. Involucel cu foliole puţine (pînă la 5), scurte, liniare. Umbelule cu cca 12 flori. Petale galbene. Fructe lungi de cca 7 mm şi late de 4,5 mm, lat elipsoidale, puţin rotunjite sau emarginate la ambele capete, foarte turtite. Coastele dorsale filiforme, alburii, foarte puţin reliefate, cele laterale uşor aripate, gălbui, îngroşate. Stilopodiu conic, la bază cu o cută ondulată. Stile capitate, reflecte, cca de lungimea stilopodiului. Semifructe în secţiune transversală îngust eliptice, turtite. Canale secretoare cîte 1 (3) sub valecule şi 6—10 pe faţa ventrală. — VI—VII. Staţiunea. Coaste însorite, locuri stîncose. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Mangalia aproape de băile sulfuroasa (r. Negru Vodă). Răsp. g e n. : R. P. Bulgaria. Planşa 114. — 1. Opopanax chironium (L.) Koch, 1 a. frunză, 1 b. fruct mărit* 1 c. semifruct în secţ. transversală. — 2. Laser trilobum (L.) Borkh., umbelă, 2 a. frunză tulpinală, 2 b. fruct mărit, 2 c. secţiunea transversală a ovarului, 2 d. semifruct în secţ. transv. PLANŞA 114 UMBELLIFERAE 613 2. ? 0. chirôniunr(L.) Koch in Nova Act. Akad. Leop. XII, 1 (1824) 96. — LaserpitiumChironium L. Sp. pl. ed. I (1753) 249.—Ic. : Pl. 114, fig. 1, la—c. 2J.. Rizom gros şi lung pînă la 60 cm. Tulpină înaltă pînă la 2,5 m, erectă, cilindrică, striată, uneori setiform păroasă, mai tîrziu glabră, ramificată în partea superioară. Frunze mari, bipenat sectate, rigide, acoperite cu peri ramificaţi, stelaţi, rigizi (în deosebi pe rachis şi pe peţiolul foliolelor) ; cele bazale şi tulpinale inferioare mari, lung peţiolate, triunghiulare, lungi pînă la 1 m şi late de 60 cm ; cele tulpinale ± mijlocii, simplu penate ; cele superioare nesectate sau reduse la vagină. Segmente de ord. I scurt peţiolate, cu foliolele ovate, lungi pînă la 8 cm şi late de cca 4—5 cm, la bază asimetrice, cordate, la vîrf rotunjite, pe margini crenate sau serate cu dinţii uşor ascuţiţi, adesea pe dos, la nervuri şi uneori şi în rest, aspru stelat păroase. Umbele de mărime mijlocie, cu 8—14 radii lungi de 2,5—3 cm. Involucru cu 1—4 foliole mici, ovat lanceolate, uneori caduce. Involucel cu foliole mai numeroase, lanceo-late, mult mai scurte decît pedicelii florali. Umbelule cu cca 10 flori. Dinţii caliciului mici, triunghiulari, abia vizibili. Petale galbene, lungi de cca 1 mm, cu nervura mediană bombată şi uşor portocalie. Fructe lungi de 7—9 mm şi late de ± 5 mm, elipsoidale, alungit elipsoidale sau obovoidale. Coastele dorsale filiforme, puţin reliefate, despărţite prin valecule late, plane, brunii portocalii; coastele laterale uşor lăţite şi îngroşate sub forma unei dungi gălbui. Stilopodiu bombat, uşor turtit. Stile capitate, cca de lungimea stilo-podiului, reflecte. Canale secretoare cîte (2) 3 sub valecule şi 10—12 pe faţa ventrală. — VI—VII. Staţiunea. Terenuri pietroase, tufărişuri. Specia este cunoscută cu certitudine din R. P. Bulgaria şi este posibil să se găsească şi la noi, în Dobrogea de S. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană. Obs. Această specie, necunoscută pînă astăzi din flora ţării noastre, a fost totuşi menţionată de Borza în Gonsp. fl. Rom. (1949) 204. Grecescu (Gonsp. (1898) 256) citează pe Laserpitium chironium Scop. non L. ca sinonim pentru Laserpitium arckangelica, planta respectivă fiind totuşi un Laserpitium şi neavînd nici o legătură cu genul Opopanax. Apoi Jâvorka (Magy. Fl. (1925) 787) menţionează pe Opopanax chironium din localităţile « Toplice » şi « Severin », omonime cu localităţi de la noi, însă care se află în Croaţia. în fine, în herbarul Inst. Geologic din Bucureşti se află 2 frunze bazale recoltate de Al. Borza dintre Sinteşti şi Creţeşti (Reg. Bucureşti, r. Vidra) şi determinate ca Opopanax chironium. în realitate acestea s-au dovedit a fi frunze bazale tinere de la Peucedanum latifolium (M.B.) DC., cunoscută şi din alte staţiuni din jurul Bucureştilor. ( Acad. E. I. Nyârâdy 614 FLORA R.P.R. Genul 359. P A S TINĂ C A *) L. • Gen. pl. [ed. I (1737) 81], ed. V (1754) 126. - Păstirnac. Plante bisanuale sau perene, cu frunze simplu penat sectate, mai rar dublu penat sectate. Petale galbene, rar roşii, conforme. Fructe turtite dorsi-ventral, lenticulare, cu marginea aripată. Coaste principale dorsale filiforme, cele laterale ± lăţite. Valecule late. Semifructe în secţiune transversală semi-eliptic turtite. Canale secretoare cîte 1 sub valecule şi 2 pe faţa ventrală concavă sau uşor reliefată. Carpofor liber, bifurcat pînă la bază. Genul cuprinde cca 15 specii, răspîndite în Europa şi Asia. Determinarea speciilor 1 a Umbelă terminală relativ mică, cu 5—10 (15) radii inegale. Fruct îngust aripat, cu aripi de aceeaşi culoare ca restul fructului. Tulpină verzuie ca şi radiile umbelei, ± bogat ramificată ................... 1. P. sativa 1 b Umbelă terminală mare, cu (12) 20—30 radii lungi, egale, Fruct lat aripat, cu aripi late de cca 1 mm, alburii, mai deschise la culoare decît restul fructului. Tulpină solitară, mai adesea puţin ramificată (1—4) în partea superioară, de obicei alburiu verzuie, ca şi radiile umbelei 2. P. graveolens 1. P. sativa L. Sp. pl. ed. I (1753) 262;’FI. U.R.S.S. XVII (1951) 217. -Păstîrnac. — Peszternâk. — Gemeiner Pastinak. — IlacTepHaK noceBHOH. — Ic.: PI. 115, fig. 1, 2. ΘΘ. Rădăcină pivotantă, subţire sau groasă, lignificată sau cărnoasă, cu miros caracteristic, alburie sau uşor gălbuie, inelată, cu gust dulceag. Tulpină înaltă de 100 (150) cm, ± groasă, fistuloasă, puternic muchiată, mai rar numai striată şi cilindrică, scurt păroasă sau glabră, de obicei ramificată de la mijloc, cu ramuri opuse sau verticilate. Frunze simplu penat sectate, cu 2—7 perechi de foliole, pe faţă glabre sau ± păroase, pe dos ± scurt păroase. Peţiol şi rachis de asemenea ± păroşi pînă la aproape glabri. Foliole ± sesile, ovate sau lanceolate, obtuze sau acute, la bază adesea cu 1—2 lobi, mai rar penat sectate, pe margini ± inegal crenat dinţate, cu dinţii terminaţi într-un mucron scurt ; foliola terminală trilobată. Frunze bazale peţiolate, dilatate la bază într-o vagină scurtă, cele mijlocii sesile pe vagine înguste, cele superioare aproape reduse la vagine. Umbela terminală cu 5—15 (20) radii inegale, adesea depăşită xle umbelele laterale mai mici ; radiile scurt păroase sau glabre. Umbelule cu *) De la latinescul pastinum = sapă, referitor la lucrările pe care le necesită cultivarea plantei, sau de la pastus = furaj, nutreţ, datorită rădăcinilor sale comestibile. La Columella şi Plinius era numele morcovului şi numai din evul mediu se foloseşte ca nume al păstîrnacului. Planşa 115. — 1. Pastinaca sativa L. var. pratensis Pers., la. secţiunea transv. a tulpinii, lb. fruct mărit, lc. semifruct în secţiune transv. — 2. idem, var. opaca (Bernh.) Cel., 2a. secţiunea transv. a tulpinii, 2b. semifruct în secţiune transv. PLANŞA 115 UMBELLIFERAE 617 flori şi fructe lung pedunculate. Involucru şi involucele lipsă, sau cu 1—2 foliole caduce. Petale lat ovate, galbene, lungi de cca 0,5 mm şi late de 1 mmr la vîrf cu un lob lat, îndoit spre interior. Fructe brune gălbui, lat elipsoidale, lungi de 4—6 (7) mm şi late de 3—4 (5,5) mm, îngust aripate. Coastele dorsale filiforme, în secţiune transversală triunghiulare, cele marginale formează o aripă îngustă (0,5 mm), puţin îngroşată şi de aceeaşi culoare cu restul fructului. Stile capitate, ± reflecte, cca de lungimea stilopodiului. — VII—VIII. Staţiunea. Fîneţe, păşuni, semănături, margini de drumuri, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană inferioară. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1itatea speciei 1 a Tulpină cilindrică sau uşor costată. întreaga plantă mată, cu peri scurţi şi deşi. Foliolele pe faţă adesea ± verzui. Umbele cu 3—6 radii var. opăca (Bernh.) Cel. Prodr. FI. Bohm. (1875) 883. — P. opaca Bernh. in Hornem. Hort. hafn. 11(1815) 961. — P. sativa β. elatior Roch. PI. rar. Ban. (1828) 64r tab. 24, fig. 51. — P. sativa β. silvestris Grec., non Mill. — P. teretiuscula Auct., non Boiss. — P. sativa var. urens Auct. — P. sativa var. prat. f. Jordani Thell. l.c. 1409. — Ic.: Pl. 115, fig. 2 a, b. — Reg. Cluj: Bistriţa. Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Predeal (r. Codlea) ; Sighişoara; Bradu, Şura Mare, Noul, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie; Mţii Retezatului pe V. Rîu Mare (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea în împrejurimi. Reg. Timişoara: Mehadia pe DL Bichineţ, Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Tg. Jiu. Reg. Piteşti: R. Vîlcea,. Govora, Călimăneşti, Côzia (r. Vîlcea); Curtea de Argeş, Albeşti (r. C. de Argeş). Reg. Ploeşti: între Azuga şi Buşteni, Cîmpina, Brebu (r. Cîmpina) ; Vineţişu (r. Cislău). Reg. Rucureşti : Bucureşti ; Ciocăneşti, Titu, Ghergani (r. Răcari) ; Urziceni. Reg. Galaţi: Mţii Vrancei pe Nereju, şi V. Zăbala (r. Yrancea). Reg. Racâu: Mt. Ceahlău. Reg. Iaşi: Iaşi la Copou, Mîrzeşti, Ciurea (r. Iaşi); Ţigănaşi (r. Ylădeni). Reg. Suceava: Botoşani, Curteşti (r. Botoşani). 1 b Tulpină pronunţat colţuroasă. Plantă mai verde şi mai lucioasă, aparent ± glabră 2 2 a Rădăcină pivotantă, subţire, lignificată. Foliolele pe dos dispers păroase, uneori surii var. pratensis Pers. Syn. I (1805). — P. sativa ol. genuina Cel. Prodr. FI. Bohm. (1875) 883. — P. silvestris Baumg., Simk. non Mill. — Peuced. Pastinaca ct. typicum Beck FL NO (1892) 650. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Ocna Dejului (r. Dej); Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj la Fînaţe; Turda la Băile Sărate; Zău de Cîmpie (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Sovata (r. Sîng. de Pădure); Borsec (r. Topliţa) ; Tuşnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Predeal (r. Codlea); Blaj (r. Tîrnăveni). Reg. Oradea: Borz în lungul căii ferate (r. Beiuş) ; Salonta; Oradea la Băile 1 Mai (r. Oradea). Reg. Timişoara: Timişoara în Păd. Casa Verde. Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: R. Vîlcea; Văcărea (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Azuga, Poiana Ţapului (r. Cîmpina) ; Cheia în fîneţele Zăganului (r. Teleajen). Reg. Galaţi: Nifon în Păd. Balabancea (r. Măcin). Reg. Iaşi: Huşi; Folteşti (r. Bîrlad) ; Fălciu (r. Murgeni). f. freynii Thell. in Hegi l.c. — Foliole trilobate, cu lobul mijlociu mult alungit, lat liniar, des serat dinţat. — Reg. Cluj : Canciu (r. Dej). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş în lungul căii ferate şi pe Dl. Cocoş ; Borsec (r. Topliţa). 2 b Rădăcină pivotantă lungă, groasă, cărnoasă, cu gust dulceag şi miros caracteristic. Frunze complect glabre, lucitoare. L^mbele mari, cu peste 20 de radii 618 FLORA R.P.R. var. hortensis Ehrh. ap. Roem. et Schult. Syst. veg. VI (1820) 584. — P. sativa β. edulis DC. Prodr. IV (1830) 189. — Cultivată în următoarele soiuri: f. rotùnda (Gillet et Magne) Thell. J.c. 1411. — P. sativa var. rotunda Gillet et Magne Nouv. Fl. fr. (1863). — Păstîrnac rotund. — Rădăcină scurtă, napiformă sau aproape sferică, lungă de cca 10 cm şi groasă de 10—15 cm. — Soi timpuriu. f. lônga (Alef.) Thell. l.c. — P. satwa var. longa Alef. Landw. Fl. (1866). — Rădăcină pivotantă, conică, lungă, îngroşată spre colet, întrebuinţări. Păstîrnacul se cultivă pentru rădăcinile şi frunzele sale folosite «drept condiment, zarzavat pentru supe şi nutreţ. Rădăcina conţine 80% apă, 12,8% substanţe extractive fără azot, 1,3% substanţe proteice, 0,5% grăsimi şi 5,4% alte substanţe. Păstîrnacul mai conţine în cantitate mare şi vitamină B. Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Siberia ; cultivată şi sălbăticită în America, Australia şi Noua Zeelandă. 2. P. graveolens M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 237, III, 247. — Malabaila graveolens Hoffm. Gen. Umbell. ed. I (1814) 126; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 265. — Heracleum graveolens Spreng. Umbell. Prodr. (1813) 12. — Ie. : PL 116, fig. 1, 2, 3.. ΘΘ (4?)· Plantă suriu scurt păroasă sau aparent glabrescentă. Rădăcină privotanta, alburie pînă la negricoasă, groasă. Tulpină muchiată, de obicei ramificată numai în partea superioară, cu 1—4 ramuri. Frunze simplu sau dublu penat sectate, cu 2—4 perechi de foliole, pe vagină, rachis şi pe ambele feţe păroase; faţa superioară mai puţin păroasă, uneori glabrescentă şi mai verde, cea inferioară dens păroasă, surie. Foliole ± sesile, lungi de 2, 5—8 cm şi late de 2—5 cm, cele ale frunzelor bazale şi tulpinale inferioare lat ovate pînă la lanceolate, la bază cuneate sau uşor rotunjite, acute, crenat serate, uneori inegal incize ; foliola terminală întreagă sau diferit inciză. Frunze tulpinale mai mici, sesile, cele superioare reduse la o vagină scurtă şi cu foliole mici. Umbela terminală mare, pînă la 12 cm în diam., cu (12) 20—30 radii ± egale. Umbelule cu flori numeroase, cu pediceli mai lungi decît florile şi fructele. Fructe gălbui brunii, lungi de 4—7 (9) mm şi late de 3—5 (8) mm, foarte turtite dorsiventral, lat elipsoidale, obovoidale sau aproape circulare, cu o margine alburie de cca 1 mm, neîngroşată. Coaste dorsale filiforme, cele laterale lăţite, cît cca jumătate din corpul fructului. Canalele secretoare ale valeculelor străbat aproape întreaga lungime a fructului, cele de pe faţa ventrală pînă în treimea inferioară a acestuia. Stilopodiu conic, la bază cu o margine în formă de guleraş, aproape de lungimea stilopodiului. Stile reflecte. - VII-VIII. Staţiunea. Fineţe însorite, margini de păduri şi de drumuri, în partea estica şi sud-estică a ţării. Pla^nşa 116. — 1. Pastinaca graveolens M.B. f. obovata Nyâr. et Todor (din Dobrogea), la. fruct mărit, lb. semifruct în secţiune transv. — 2. P. graveolens M.B. f. typica Nyâr. et Todor (Dl. Pricopan), 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în secţiune transv.— 3. idem, frunză bazală (Iaşi), 3a. fruct mărit, 3b. semifruct în secţiune transv. PLANŞA 116 UMBELLIFERAE 621 Răsp. în ţară: Reg. Rucureşti: Băneasa (r. Giurgiu); Slobozia la Păd* Moş Toma. Reg. Constanţa: Isaccea, Niculiţel (r. Tulcea) ; Negru Vodă. Reg. Iaşi: Mîrzeştii, Ruseni, Aroneanu (r. Iaşi) ; Scobinţi pe Dl. lui Vodă (r. Hîrlău). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. dobrogénsis Todor et Dinulescu f. nova in Add. VI, pag. 659. — Frunze bipenat sectate. Plantă robustă, scurt lînos păroasă. Fructe obovoidale. — Reg. Constanţa : între Babadag şi Enisala (r. Istria). f. typica Nyâr. et Todor f. nova in Add. VI, pag. 659. — Marginea alburie a fructului de cca 1 mm, uniformă de jur împrejur. — Ic.: PI. 116, fig. 2, 2a, b, 3, 3a, b. — Reg. Rucureşti: Păd. Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa: Ţăndărei la Gotul lui Epure (r. Feteşti). Reg. Galaţi: Dl. Pricopan între Greci şi Măcin. Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Valea lui David (r. Iaşi). f. obovâta Nyâr. et Todor f. nova in Add. VI, pag. 660. — Marginea alburie a fructului pînă la cca 1 mm, mai lată în partea superioară. — Ic.: PI. 116, fig. 1, la, b. — Reg. Galaţi: pe coline lîngă Măcin spre Jijia. Reg. Constanţa: Dl. Alah Bair lîngă Băltă-geşti (r. Hîrşova). Răsp. gen.: Europa de SE, Balcani. Genul 360. HEBÂCLEUM*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 81], ed. V (1754) 117. — Sphondylium Mill. Gard. Dict. ed. IV (1754). - Brînca ursului, Crucea pămîntului. Plante bisanuale sau perene, cu frunze întregi, lobate sau penat sectate. Flori în umbela terminală hermafrodite, fertile, cele din umbelele laterale în majoritate mascule. Dinţii caliciului aproape şterşi. Petale conforme sau radiante, albe, gălbui sau roşii, obovate, diferit emarginate şi prevăzute cu un lob. Fructe puternic turtite dorsiventral, ovoidale pînă la aproape sferice, pe margini cu o dungă uşor reliefată. Coastele dorsale apropiate, filiforme, ± evidente, cele laterale uşor aripate. Canale secretoare evidente, sub valecule cîte 1, pe faţa ventrală 2—4; cele ale valeculelor (cel puţin în parte) întinse din vîrful fructului pînă în treimea inferioară a acestuia, cele de pe faţa ventrală mai scurte ; toate canalele lărgite la capătul inferior. Endosperm turtit, plan sau uşor scobit pe faţa ventrală. Genul cuprinde cca 70 de specii răspîndite pe tot globul, în emisfera nordică. Determinarea speciilor 1 a Plantă scundă, de obicei înaltă de 10—40 (50) cm. Frunze late cel mult de 11 cm, întregi pînă la palmat lobate sau partite. Umbele cu 5—15 radii, lungi cel mult de 3 cm. Petale albe sau roz violacee 1. H. carpaticum 1 b Tulpină de obicei robustă, înaltă. Frunze bazale evident mai late de 11'cm. Umbelă cu 10—40 radii lungi pînă la 13 cm. Petale de obicei albe, verzui sau gălbui....................................................2 *) Nume de plantă la Plinius, cu sens neprecizat, dedus de la Heros, Heracles, Hercules, care ar fi descoperit efectul medicinal al plantei. **) Prelucrat de I. Todor, Acad. E. I. Nyârâdy şi M. Guşuleac. 622 FLORA R.P.R. 2 a Vagina frunzelor evident ventricoasă, la exterior, mai ales în lungul nervurilor, lînos păroasă. Frunze mari, cordat rotunde, palmat 3-5- lobate...................................................... 2. H. palmatum 2 b Vagina frunzelor puţin umflată, la exterior aspru păroasă sau glabră. Frunze de obicei penat sectate sau compuse (rar incomplect penate sau numai lobate), cu 3—5 (7) foliole inegale, diferit lobate pînă la sectate. Tulpina şi dosul frunzelor aspru păroase,mai rar pubescente. Petale conforme sau radiante.........................................3. H. sphondylium 1. H. carpâticum Porc. Enum. in MNL II (1878) 25 et Fl. Năsăud (1881) 144; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 234. - H. simplicifolium Herb. Fl. Bucov. (1859) 302, pro min. p. — H. alpinum Baumg. et Auct. * transs., non L. - Ic·: Pl. 118, fig. 2-4. 4. întreaga plantă păroasă, scundă. Rizom pivotant, gros, uneori multicapitat, cilindric, de 1—2 cm în diam., bruniu negricios. Tulpină înaltă de 20—30 (50) cm (foarte rar mai înaltă), relativ subţire, muchiată, simplă sau cu 1—2 ramuri, dispers acoperită cu peri moi, sub umbele uşor lînos păroasă. Frunze lung peţiolate, rotunde sau lat ovate, cu baza adînc cordată şi rotunjită, late de 5—8 (11) cm, serat dinţate sau scurt şi ascuţit lobate, pînă la 3—5 paliiiat lobate sau partite, pe dos palid verzi, pe ambele feţe păroase, uneori pe faţă ± glabrescente. Umbele de cca 5—7 cm în diam., cu 5—15 (17) radii aproape egale, lungi de 2—4 cm, uşor muchiate, pe partea interioară scurt aspru păroase. Umbelule cu flori numeroase (15—20), cu pediceli muchiaţi, evident mai lungi decît florile şi fructele. Involucru şi involucele lipsă sau cu 1—2 foliole mici, cu marginea membranoasă. Flori marginale radiante. Dinţii caliciului foarte mici. Petale albe pînă la roz violacee, inegale, cele dinspre marginea umbelei mai mari, lungi de 4 mm şi late de 3 mm, adînc emarginate .şi cu un mic lobuşor. Fructe lungi de 6—7 mm şi late de 5 mm, glabre, galbene brunii, lat obovoidale, aproape rotunde, puternic turtite dorsiventral. Stilopodiu conic, uşor turtit, ondulat pe margine. Stile lungi de cca 1,5 mm, uşor îndoite pînă la reflecte. Coaste dorsale liniare, puţin evidente, cele marginale mai late. — VII—VIII. Staţiunea. In pajişti subalpine şi alpine. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei : Pietrosu Mare, Puzdrea Borşenească şi Vişinească, Mţii Bîrsei: Pasul Timiş (?). V ari abi1itatea speciei f. porcii Pax Grundz. Pfl. Karp. II (1908) 70. — Ic.: Pl. 118, fig. 3. — Frunze întregi, serat dinţate, cele bazale aproape rotunde. — Mţii Rodnei: Vf. Lala, Vf. Roşu, Pietrosu Mare (Pax). Mţii Maramureşului : Pop Ivan. Planşa 117. — 1. Heracleum palmatum Baumg., la. idem, jumătate din jfrunza bazală, lb. fruct mărit, lc. semifruct în secţiune transv. UMBELLIFERAE 625 f. tÿpicum Nyâr. et Todor f. nova in Add. VI, pag. 660. — le.: Pl. 118, fig. 4. — Frunze scurt şi acut lobate. — Mţii Rodnei : Gorongiş, Gişa, Ineu, Pietrosu Mare. f. alpinum (Baumg.) Borza Gonsp. fi. Rom. II (1949) 204. — H. alpinum Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 215, s. str., non L. — Frunze aproape pînă la mijloc sectate. — Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, Ştiol. Mţii Rarăului: Rarău (Pax). f. palmatlfidum Jâv. in MBL IX (1910) 162. — Ic.: PI. 118, fig. 2. — Frunze peste jumătate sau aproape pînă la bază 3 —5-sectate, cu lobii adeseori din nou lobaţi. — Mţii Rodnei: Corongiş, coama dintre Mt. Cişa şi V. Putreda (Jâv.), Vf. Negreasa, Mt. Dosu Grajdului, Mt. Pietrosu Mare. Răsp. gen.: Garpaţii orientali. 2. H. palmâtum Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 215; FI. U.R.S.S. XVII (1951) 234. — H. simplicifolium Herb. PI. Bucov. (1859) 302, pro max. p. — H. transsilvanicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 267. — Talpa ursului. — Tenyeres medvetalp. — Handblătterige Bărenklau. — EopnjeBHK Α^ΗεΒΗΑΗΒΐΗ. — Exs. : FRE nr. 2021. — Ic.: Pl. 117, fig. 1, la, b, c. 2|. Plantă robustă. Rizom gros, bruniu negricios. Tulpină înaltă pînă la 2 m, puternic muchiată, foliată, erectă, colţuroasă, fistuloasă, scurt dispers păroasă, ramificată. Frunze bazale mari, lungi pînă la 50 cm şi late de 30 cm, ± adînc cordate, întregi sau palmat fidate pînă la palmat partite, cu segmente inciz şi ascuţit lobate, cu lobii ± triunghiular lanceolaţi, pe margini crenat serate şi mărunt ciliate, cu dinţi terminaţi cu un mucron scurt, pe dos verzi surii, cu peri scurţi, mai abundenţi în lungul nervurilor, pe faţă glabre, mai rar în lungul nervurilor pubescente. Frunze tulpinale sesile, aproape rotunde, cu vagină mare, ventricoasă, lînos păroasă în deosebi în lungul nervurilor, cele superioare evident mai mici, 3 (5)-lobate. Umbele foarte mari, pînă la 28 cm în diam., cu 15—30 (44) radii inegale, lungi pînă la 13 cm, muchiate, scurt şi ± des pubescente. Umbelule cu flori foarte numeroase (pînă la 40), lung pedicelate. Involucru lipsă sau cu foliole puţine, subulat lanceolate. Involucele cu foliole numeroase. Dinţii caliciului mici, neînsemnaţi. Petale alburii gălbui, nervate, radiante, cele mai lungi de 4 mm, alungit obovate, emarginate şi cu un lob ascuţit, îndoit spre interior. Fructe lung pedicelate, obovoidal obcordate sau elipsoidale, foarte turtite dorsi-ventral, galbene sau uşor brunii, lungi de 7—9 mm şi late de 5—6,5 mm, pubescente, glabrescente sau glabre. Canale secretoare pe faţa dorsală inegale, întinse pînă în treimea inferioară a fructului, pe faţa ventrală cîte 2. Stile lungi de cca 2 mm, uşor divaricate. — VI—VII. Staţiunea. Văi stîncoase, lîngă pîraie, prin buruienişuri, păduri de răşinoase, în regiunea subalpină. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, Puzdrea Borşenească şi Viş-nească, V. Someşului, V. Bistriţei Aurii, Inău. Mţii Suhardului : V. Bistriţei Aurii la Gîrlibaba Mţii Ciucaşului: V. Cheiţei sub Babarunca, Mt. Roşu. Mţii Rîrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Graiului. Mţii Rucegi: V. Vînturişului, V. Urlătoarei, V. Babei, V. Albă, Garaiman, 40 - c. 507 626 FLORA R.P.R. Bucşoiu, Y. Mălăeşti, Y. Ialomiţei la Schitul Peştera. Mţii Făgăraşului : Breaza, V. Zîrnei, Arpaşu, Negoiu, V. Şerbotei, V. Bîlea, Vînătoarea lui Buteanu, Suru, Cumpăna pe V. Argeşului, Y. Buda. Mţii Sibiului: Dl. Caprei, Frumoasa. Mţii Paringului: Mîndra. Mţii Retezatului: Lacul Zănoaga, Lacul Gemenea, Tăul Negru, Y. Stînişoarei, V. Buta, Borăscu la Stîna Galbena. Răsp. gen.: Endemică în Carpaţii de SE. 3. H. sphondylium L. Sp. pl. ed. I (1753) 249; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 236. — H. austriacum Auct. transs., non L. — Brînca ursului, Crucea pămîn-tului. — Termetes medvetalp. — Wiesen Băhrenklau. — EopmeBHK o6bik-HOBeHHbiH. — Ic.: Pl. 118, 119, 120, fig. 2. ΘΘ — 2J.. Rizom gros, gălbui, fuziform, ramificat şi inelat. Tulpină Înaltă de (30) 50—150 (200) cm, erectă, fistuloasă, puternic muchiată, ramificată, de obicei acoperită cu peri setiformi ± patenţi. Frunze foarte variate: fie toate nedivizate şi numai lobate sau cele bazale întregi şi cele tulpinale penat sectate; fie toate frunzele penat sectate cu 3—5 (7) segmente asimetrice, lobate în diferite moduri, cu lobi laţi sau înguşti, inegal şi grosolan crenat seraţi, cu dinţi scurt mucronaţi. Lamina frunzelor pe faţă lung şi moale sau scurt şi aspru păroasă, uneori glabră, pe dos, mai ales pe nervurile principale (ca şi pe rachis), setoasă, în rest de obicei mai fin şi mai moale păroasă, uneori glabră. Frunze inferioare adesea foarte mari, peţiolate, cele superioare sesile, cu vagine ventricoase. Peţioli şi rachis lateral comprimaţi, pe partea superioară adînc canaliculaţi ; rachisul la noduri cu o coroană de peri setiformi foarte evidenţi. Umbele de obicei mari, pînă la 25 cm în diam., cu (10) 15—30 (40) radii inegale, pe partea interioară scurt pubescente pînă la setos păroase. Umbelule cu flori numeroase, foarte lung şi diferit pedicelate. Involucru lipsa sau cu 1—6 foliole scurte, lanceolate, subulate. Involucele cu foliole numeroase, lanceolate pînă la liniar subulate. Caliciu cu dinţi scurţi şi laţi. Petale la exterior adesea uşor păroase, aproape conforme sau evident inegale, radiante, albe, verzui, gălbui, roze, purpurii sau albăstrui, invers cordate, uneori adînc emarginate pînă la bilobate, între lobi cu un lobuşor îndoit spre interior. Ovar glabru sau scurt păros. Fructe de (5) 6—10 (11) mm lungime, elipsoidale, obovoidale sau aproape rotunde, foarte turtite, la vîrf totdeauna emarginate. Coaste filiforme, cele laterale uşor aripate, formînd o margine uşor conturată împrejurul fructului. — VI —IX. Staţiunea. Frecventă, incepînd din regiunea de cîmpie pînă în cea montană, în fineţe, tufărişuri, păduri rărite, pe stîncării înierbate, etc. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară, în numeroase forme. Planşa 118. — 1. Heracleum sphondylium L. ssp. eusphondylium Briq. var. branca-ursina > stenophyllum. — 2. H. carpaticum Porc. f. palmatifidum Jâv., 2a. fruct mărit, 2b. semifruct în secţ. transv. — 3. H. carpaticum f. porcii Pax. — 4. H. carpaticum t typicum Nyâr. et Todor. 2b '·** UMBELLIFERAE 629 V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Frunze trisectate, cu o pereche de segmente laterale şi eu un segment terminal, mai rar nedivizate şi numai adîne ineize sau lobate............................ ssp. montanum 1 b Frunze 5 —7-sectate, cu cel puţin 2 perechi de segmente laterale şi cu un segment terminal ; rareori perechea superioară de segmente laterale ± confluentă cu segmentul terminal ........................................................................... 2 2 a Toate florile radiar simetrice (actinomorfe), neradiante; petale lungi abia de 2 mm, puţin emarginate, galbene verzui....................................... ssp. sibiricum 2 b Florile marginale radiante, cu simetrie bilaterală (zigomorfe) ; petalele cele mai mari lungi de 3—10 mm, adînc bipartite, de obicei albe, roşietice sau albăstrui, foarte rar galbene verzui ................................................... ssp. eusphondylium ssp. eusphondylium Briq. in Schinz et Kell. FI. Schw. (1905) 168. — H. Sphond. var. australe Hartm. Handb. Skand. FI. ed. III (1838) 66. — H. sibiricum ssp. australe Hartm. l.c. ed. V (1849) 77. — H. sphond. ssp. australe Neuman Sweriges FI. (1901) 240. var. branca-ursina (Gr.) Tliell. in ÔBZ LXXIII (1924) 204. — H. protheiforme Gr. a. Branca-ursina Cr. Stirp. austr. III (1767) 11. — H. sphond. ssp. eusphond. var. latifolium Briq. in Schinz et Kell. FJ. Schw. (1905) 168. — H. sphond. var. typicum Paoletti in Fiori et Paol. FI. anal. ital. II (1900) 183. — Ic.: Pl. 120, fig. 2 ; Pl. 118, fig. 1 (exemplar de tranziţie). — Lobii segmentelor scurţi şi laţi, mai adesea tot atît de lungi cît laţi, obtuzi sau scurt şi lat acuţi. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Mt. Grăciunel (vergens ad var. stenophyllo) ; Prundu Bărgăului (vergens ad var. stenoph.) (r. Bistriţa) ; Buza (r. Gherla) ; Cămăraşu (r. Sărmaş) ; Cluj la Valea Morii (r. Cluj) (verg. ad var. stenoph.) ; Turda la Băile Sărate, Cheia Turzii (r. Turda) ; Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Aut. M. : Gurghiu (r. Reghin) ; Tg. Mureş ; Bălan pe Mt. Ocsem (vergens ad var. stenoph.) (r. Ciuc) ; Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg. Hunedoara: Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie) ; Mt. Vulcan pe V. Aninoasei (r. Petroşeni). Reg. Oradea: Mţii Codrului la Huţa pe V. Bălătesei. Reg. Timişoara: Timişoara în Păd. Casa Verde; Bazoş (r. Timişoara); Lipova; V. Cernei (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Albă, V. Jepilor, V. Rîşnoavei, Brînele Caraimanului (r. Cîmpina). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Păd. Mogoşoaia şi Tunari. Reg. Racău: Grumăzeşti (r. Tg. Neamţ); Mt. Ceahlău la Schitul Durău. Reg. Suceava: Ţoleşti, Drăceni (r. Fălticeni). f. rarecanéscens Nyâr. ap. Todor in manuscr., n. *nov. — H. sphond. var. subcanescens Borb. ap. Barth in VSV XLII (1892) 32, n. nud. et pro f. ap. Jâv. Magy. fl. (1925) 792, non H. sphond. θ. subcanescens DC. (1830). — Frunze pe dos sur pubescente. — Reg. Cluj : Cluj în V. Morii. f. rubriflôrum (Schrot.) Thell. in Hegi 1. c. 1438. — H. Sphond. var. rubri-florum Schrot. (1898) pro syn., ap. Thell. l.c. — Petale roze pînă la purpurii. — Mţii Bucegi: Caraiman la Poiana Tîrlelor. f. setulosissimum Todor et Ciocîrlan f. nova in Add. VI, pag. 660. — Tulpină şi frunze foarte puternic setiform păroase. — Reg. Bacău: în fîneţele Grumăzeşti (r. Tg. Neamţ). var. stenophyllum (Gaud.) Rouy Fl. Fr. VII (1901) 380. — H. angustifolium Schleich. β. stenophyllum Gaud. Fl. helv. I (1828) 318. — Ic.: Pl. 119, fig. 2: Pl. 118, fig. 1 (exempl. de tranziţie). — Lobii segmentelor mai înguşti, ovat sau triunghiular lanceo-laţi, de cca 2 — 3 ori mai lungi decît laţi, îngustat ascuţiţi, mai adesea dispuşi penat. — Reg. Baia M,: Mţii Maramureşului pe V. Şoimului. .Reg. Cluj: Canciu (r. Dej); Cheia Turzii, Buru (r. Turda); Chiochiş (r. Beclean). Reg. Aut. M. : Mţii Călimani pe Dl. Albu în V. 630 FLORA R.P.R. Lomeş (r. Toplifa); T g. Mureş pe Dl. Sf. Ana; Mţii Giurgeului pe Piatra Singuratică, Mt. « Ôcsém » şi Hâghimaşu Mare, Tuşnad (r. Giuc) ; Govasna (r. Tg. Săcuesc) ; Lueta la « Szentkeresztbânya » (r. Odorhei). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului pe V. Viştea Mare (r. Făgăraş). Reg% Bucureşti: Herăşti (r. Olteniţa). var. disséctum Le Gal Fl. Morbihan (1852) 249, emend. Rouy et Cam. Fl. Fr. VII (1901) 380. —■ H. protheiforme ε. angustifolium Cr. Stirp. austr. III (1767) pro syn. ap. Thell. in Hegi l.c. 1440. — Ic.: Pl. 119, fig. 1, la. — Lobii segmentelor de mai multe ori mai lungi decît laţi, aproape liniari, în formă de panglică, spre vîrf treptat ascuţiţi. — Reg. Aut. M. : Mt. Hăghimaşu Mare, 1500 m (r. Giuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Graiului în V. Crăpăturii. ssp. sibiricum (L.) A. et G. Fl. Nord-Ostd. Flachl. (1898—1899) 530. — H. sibiricum L. Sp. pl. ed. I (1753) 249. — H. flavescens Bess. Prim. Fl. Galic. (1809) 210, non Willd. (1798). Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Ganciu (r. Dej). Reg. Aut. M.: Reghin; Odorhei; Pasul Oituz (r. Tg. Săcuesc). Reg. Oradea: Mţii Codrului pe V. Izbucului şi la Huţa. Reg. Craiova: Baia de Aramă, Padeşu, Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Govora, R. Vîlcea, Călimăneşti, Gozia (r. R. Vîlcea) ; Curtea de Argeş ; Ioneşti, Vultureanca (r. Găeşti) ; Mihăeşti pe V. Bradului (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Crivina la Păd. Tinoasa, Ploeşti. Reg. Bucureşti: Malu Spart (r. Domneşti) ; între Ciocăneşti şi Titu (r. Răcari) ; Călugăreni, Crucea de Piatră, Comana (r. Vidra) ; Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca) ; Brăneşti ; Căldăru-şani la marginea pădurii Brînzeasca, Mrea Snagov (r. Snagov). Reg. Constanţa: Delta Dunării, Letea (r. Tulcea). Reg. Bacău: Caraclău, Pasul Oituz (r. Tg. Ocna) ; Mt. Ceahlău. Reg. Iaşi: Vaslui; Niţelea, Iaşi, Zahorna, Aroneanu (r. Iaşi); Bîrlad. Reg. Suceava: Botoşani, Curteşti (r. Botoşani) ; Fălticeni. var. eusibfricum Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1434. — Ovar complect glabru. — Are următoarele 2 forme: f. latifolium (DC.) Wohlf. in Hali. Wohlf. Koch’s Syn. (1893) 1118. - H. flavescens Bess. a. latifolium DC. Prodr. IV (1830) 191. — Lobii segmentelor scurţi şi laţi, obtuziusculi sau acuţi. — Reg. Piteşti: R. Vîlcea, Căciulata (r. R. Vîlcea); Mihăieşti pe V. Bradului (r. Muscel). Reg. Bucureşti: în grădina botanică Gotroceni, spontan. Reg. Iaşi: Niţelea (r. Iaşi). f. angustisectum Gremii Fl. Schw. (1896) ap. Thell. in Hegi l.c. 1434. — H. angustifolium Jacq. FL austr. II (1774) tab. 173, non ejusd. Enum. (1762) 177, nec L. Mant. (1767). — H. flavescens Bess. β. angustifolium DC. l.c. — Lobii segmentelor înguşti, alungiţi pînă la triunghiular lanceolaţi, de 2 —3 (4) ori mai lungfdecît laţi, ascuţiţi.— Reg. Stalin: Sighişoara. Reg. Aut. M. : Căpîlniţa la « Vargyarpatak » (r. Odorhei). Reg. Bucureşti: Păd. Rîioasa (r. Răcari). Reg. Constanţa: Ciucurova (r. Istria). Reg. Bacău: între Dragomireşti şi Negoeşti (r. P. Neamţ). Reg. Iaşi: Ungheni, Vişan, Dl. Repedea, Niţelea, Bîrnova spre Slobozia, Iaşi la Copou (r. Iaşi). var. chaetocârpum N. Neum. et Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1435. — Ovar cu sete puţin rigide, ascuţite, alipite, orientate în sus, disperse pînă la moderat dese. — Reg. Ploeşti: [Mt. Penteleu pe Ciuta Mică şi Faţa Curselor. f. humile (Pax) Thell. 1. c. —' H. flavescens var. humile Pax Grundz. Karp. II (1908) 69, in nota. — Plantă scundă» înaltă de cca 50 cm, cu frunze mici, cele bazale Planşa 119. — 1. Heracleum sphondylium L. ssp. eusphondylium Briq. var. dissectum Le Gali., la. fruct mărit. — 2. H. sphondylium L. ssp. eusphondylium Briq. yar. stenophyllum (Gaud.) Rouy. PLANŞA 119 UMBELLIFERAE 633 în parte nesectate, adînc trilobate. Petale roze purpurii. Fructe mai mici. — Reg. Suceava: Mt. Rarău şi Vf. Verdele (Pax). ssp. montânum (Schleich.) Briq. in Schinz et Kell. Fl. Schw. ed. II (1905) 372. — H. montanum Schleich. Cat. ed. IV (1821) 19, n. nud. ex ♦Gaud. Fl. helv. II (1828) 319. — ? H. setosum Lap. Hist. abr. Pyr. (1813) 153. sec. Hali. Wohlf. Koch’s Syn. (1893) 1168. var. eumontânum Briq. in Schinz u. Kell. Fl. Schw. (1905) 372. — H. sphondy-liurn b. montanum Schleich. s. str. — H. protheiforme β. Panaces Gr. (1767). — H. Sphond, ssp. mont. a. subvar. Panaces Thell. in Hegi 1. c. 1442. — Lobii segmentelor scurţi şi laţi, cel mult cu puţin mai lungi decit laţi, obtuzi sau scurt acuminaţi. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei (Vf. Muncelului 1000 m, Crăciunel, 1400 m), Valea Vinului (r. Năsăud). Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimaşu Mare, 1500 m. Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului pe V. Viştea Mare, 800 m. var. élegans (Gr.) Murr in Sonderschr. d. Vorarlb. Mus. II (1923). — H. protheiforme γ. elegans Gr. Stirp. austr. ed. I, III (1767) 11, tab. II. — Gel puţin unele frunze tulpinale cu segmentul terminal peţiolat. Lobii segmentelor de 2 —3 (4) ori mai lungi decît laţi, alungit sau lanceolat triunghiulari, puţin inegali, ascuţiţi. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei. Reg. Aut. M.: frecventă (Soo) Reg. Stalin: Mt. Postăvaru (r. Godlea) ; Mţii Făgăraşului (r. Făgăraş). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Albă, Sinaia pe V. Peleşului (r. Cîmpina). Reg. Suceava: Mt. Rarău, Lucina (r. Cîmpulung) ; Cîrlibaba (r. Vatra Dornei). var. palmâtum (Cr.) Thell. in ÔBZ LXXXII (1924) 210. — H. proteiforme δ. palmatum Gr. Stirp. austr. III (1767) 10, tab. II. — Ic.: Hegi Fl. Mitt.-Bur. 1. c. fig. 2547. a. b. — Frunze nedivizate, numai ± adînc lobate pînă la 3-fidate sau 3-partite pînă aproape de nervura mediană. — Mţii Rucegi: pe brînele şi jghiaburile Carai-manului. Obs. Este necesară clarificarea situaţiei acestei plante faţă de H. carpaticum Porc. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. Hibrizi H. rodnénse Nyâr. et Todor Sp. hybr. nova in Add. VI, pag. 660 = carpaticum x sphondylium. — Ic. : Pl. 120, fig. 1, la. Plantă de statură mijlocie. Frunze bazale ± rotunde, întregi, ± palmat 3—5-lobate (fig. 1 a), cele tulpinale inferioare ± penat 3—5-lobate, cele mijlocii sau superioare trisectate. De la H. carpaticum are forma generală rotundă. a frunzelor, precum şi diviziunea mai slabă a limbului. Se deosebeşte totuşi de acesta prin frunzele i adînc divizate şi adesea cu lobii ± distanţaţi, caractere de la H. sphondylium. Mţii Rodnei: în păşunea subalpină de pe Mt. Crăciunel (1400 -1600). Obs. In :/ arcurile şi grădinile botanice din Europa se găsesc numeroase specii de Heracleum, cultivate ca plante ornamentale robuste. Dintre acestea, în grădinile botanice din Cluj şi Bucureşti se cultivă H. mantegazzianum Som. et Lev. in Nuovo Giorn. bot. ital. II, 2 (1895) 79, caracterizată prin toate organele sale foarte mari: Tulpină înaltă pînă la 3,5 m şi groasă pînă la 10 cm. Limbul frunzelor lung pînă la 1 m. Umbela lată de 50 cm. Tulpina şi peţiolul păroase ; perii se rup uşor de pe emergenţele conice şi produc iritarea pielei. — Originară din Caucaz. 634 FLORA R.P.R. Genul 361. TORDYLIUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 71], ed. V (1754) 111. Caliciu (la specia noastră) cu 5 dinţi mari. Flori hermafrodite şi mascule, cele de la marginea exterioară a umbelelor radiante. Involucru şi involucele im ιπηροκοληοτηβιη. — Exs. : FRE nr. 978. — Ic.: Pl. 123, fig. 1, la, b. 2J.. Rizom gros, inelat, bruniu negricios, aproape vertical, la partea superioară cu resturi fibroase dese. Tulpină înaltă pînă la 200 cm, ramificată, cilindrică, striată, glabră. Frunze inferioare peţiolate, foarte mari, triunghiulare, ternat penat-sectate. Foliole de ultimul ordin lungi de (1) 3—10 (20) cm şi late de 2—6 (10) cm, mai adesea lat ovate sau ovat alungite, cordate sau rotunjite, cu vîrf obtuz sau rotunjit, pe margini dur serat dinţate, cu dinţi mucronaţi, pe faţă lucitoare, pe dos mai palide, glabre sau împreună cu peţiolul aspru păroase; uneori foliolele terminale ale segmentelor de ordinul I decurente. Frunze tulpinale superioare mai puţin divizate, sesile, pe vagine alungit veziculoase, cu foliole mai înguste, serat dinţate în treimea superioară sau întregi, cele dinspre vîrful tulpinii mici şi trifoliate. Umbele mari, cu 20—50 (80) radii inegale, pe partea inferioară cu dinţişori aspri. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate. Involucru cu foliole numeroase, îngust liniare pînă la liniar lanceolate, glăbre, ± reflecte. Involucele cu foliole puţine, liniar filiforme. Dinţii caliciului subulaţi. Petale albe sau purpurii, uşor 41 — 0. 507 642 FLORA R.P.R. inegale, cele mai mari lungi de 2—2,5 mm şi late de 1,5—2 mm, obovate, cu baza 4; cuneată, la vîrf lat emarginate şi cu un lobuşor ascuţit, îndoit spre interior. Fructe lungi de 5—10 mm şi late de 3-7 mm, lat elipsoidale, galbene brunii, cu aripile uneori purpurii. Coastele principale dorsale ± plane sau uşor reliefate, aspre, cele secundare subţiri, lat aripate, cele laterale cu aripi cca de lăţimea corpului fructului; aripile de obicei ondulate. Stile ± reflecte, de cca 2—3 ori mai lungi decît stilopodiul conic. Endosperm plan sau uşor scobit pe faţa ventrală. — VI—VIII. Staţiunea. Fineţe, poieni, stîncarii înierbate, în regiunea montană şi subalpina. Răsp. în ţară: Frecventă în întreaga ţară. Variabilitatea speciei După înfăţişare şi segmentarea frunzelor: var. normâle (Thell.). — L. latif. subvar. a. normale Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 1479. — Are următoarele forme: f. m aer op h y Ilum Bolzon (1916) ap. Thell. in Hegi l.c.—Foliole mai lungi de 4 cm.— Reg. Oradea: Mţii Codrului la Briheni, Poiana Ponoraş, Poiana Brătcoaia (r. Gura-honţ). Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu pe Vf. Curselor şi Silvestru (r. Cislău). f. micropliyllum Bolzon l.c. —Foliole lungi de cca 3,5 cm, şi late de'cca 2,5 cm.— Reg. Aut. M. : Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). Reg. Suceava: V. Barnarului (r. V. Dornei). f. tenuiséctum (Lange) Thell. in Hegi l.c. — L. latif. var. tenuisectum Lange Fl. hisp. (1864) fide Thell. 1. c. — L. Pseudo-Siler Schur Sert. (1853) nr. 1234. — Folio-lele frunzelor superioare alungite pînă la îngust lanceolate, cu marginea întreagă sau la vîrf distanţat serat dinţată. — Reg. Stalin: Şelimbăr (r. Sibiu). var. libanotis (Lam.).— L. Libanotis Lam. Encycl. III (1789) 423. — L. gracile Schur Enum. pl. Transs. (1866) 269. — Plantă înaltă de cel mult 45 cm. Foliole lungi cel mult de 4.5 cm, triunghiulare. — Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului pe Buteanu. O b s. Această varietate poate fi uşor confundată cu L. krapfii var. alpinum (W* et K.) Rchb. f. După părozitatea frunzelor: var. prlâbrum (Cr.) Soy.-Will. Observ. (1828) 154. — L. glabrum Cr. Stirp. austr. III, ed. I (1767) 54. — L. peucedanoides Baumg. et Auct. transs. — L. latif. var. b. glabrius-culum voi gh brum Schur 1. c. — L. latif. var. typicum Beck Fl. NO (1892) 659. — Foliole pe margini papilos aspre, pe dos glabre sau pe nervurile principale foarte dispers păroase. — Reg. Cluj: Rodna în Poiana Cornii (r. Năsăud) ; Cluj la Făget şi la Fînaţe, între Cojocna şi Apahida (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Toplita). Reg. Stalin: lîngă Oraşul Stalin; Tăhnaciu (r. Sibiu). Reg. Timişoara: lîngă Oraviţa. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Coştilei. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău; Grumăzeşti (r. Tg. Neamţ). var. asperum (Cr.) Soy.-Will. 1. c.—L. asperum Cr. 1. c. 50. tab. 1, fig. 2.—Exs.: FRE nr. 978. — Peţiol, rachis şi dosul foliolelor cu peri aspri, deşi, aşezaţi pe mici ridienturi. — Reg. Baia NL : Mţii Gutinului la Cavnic (r. Lapuş). Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Corongiş, Crăciunel, V. Vinului (r. Năsăud) ; Canciu (r. Dej) ; Cluj (la Copîrşaie, Făget, Fînate, Păd. Planşa 122. — 1. Laserpitium archangelica Wulf., 1a. fruct mărit, lb. semifruct în secţiune transversală. —2. L. krapfii Cr. var. alpinum \W. et K.) Rchb. f., 2a. fruct mărit* 2b. semifruct în secţiune transv. 41* UMBELLIFERAE 645 Hoia), Cojocna, între Tunelul Gojocnei şi Valea Florilor, Feleac în V. Morii (r. Cluj) ; Cheia Turzii, Păd. Mischiului, V. Vidolmului (r. Turda). Reg. Stalin: Mt. Tesla. Reg. Aut. M.: Tulgheş la Pietrele Roşii, Izvoru Mureşului, Mt. Suhardu în Cheile Bicazului (r. Gheor-ghieni) ; Sovata, Bazed în pădure (r. Sîngeorgiu de Pădure) ; Tuşnad, Vîlcele (r. Ciuc). Reg. Timişoara: Băile Herculane la Crucea Albă, Defileul Dunării (r. Orşova). Reg. Piteşti: Cheia Rucărului (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Horoabei şi la Peştera Ialo-miţei (r. Pucioasa) ; Sinaia pe V. Zgarburii (r. Cîmpina) ; Mţii Buzăului, V. Teleajenului. Reg. Racău: Mt. Ceahlău; Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). Răsp. gen.: Europa. 2. L. archangélica Wulf. in Jacq. Collect. I (1786) 214. — L. Chironium Scop., non L. — Imperatoria Ostruthium Baumg. et Auct. transs. non L. - Exs.: FRE nr. 977. - Ic.: Pl. 122, fig. 1, 1 a, b. 2|. Rizom gros, ramificat, gălbui bruniu, la partea superioară cu resturi fibroase. Tulpină robustă, erectă, înaltă de 60—300 cm, ramificată, fistuloasă, muchiată şi striată, adesea roşu pătată, ± lînos păroasă. Frunze bazale peţiolate, foarte mari, triunghiulare, de 3 (4) ori ternat penat sectate. Segmente de ultimul ordin ± ovate, lungi de 2—5 cm şi late de 1—3 cm, uneori 2—3-lobate sau incize, ascuţite sau acute, cu baza rotunjită, pe dos ± păroase, pe margini simplu sau aproape dublu serate, cu dinţi cartilaginos mucronaţi. Frunze tulpinale superioare mai puţin divizate, sesile pe vagine ventricoase şi foarte păroase, adesea pătate cu roşu. Umbele mari, cu 20—40 radii ± egal de lungi, pe partea interioară scurt aspru papiloase şi dispers lînoase. Umbelule cu flori numeroase, lung pedicelate. Involucru foliaceu, reflect, cu foliole numeroase, lanceolat liniare, vilos păroase, la vîrf adesea dinţate pînă la uşor incize. Involucele cu foliole numeroase, reflecte, îngust liniar lanceolate, pe margini membranoase şi vilos ciliate. Dinţii caliciului scurţi, triunghiular subulaţi. Petale conforme, lungi de cca 1 mm şi late de 2 mm,lat ovate, unguiculate, emarginate, cu vîrful îndoit spre interior. Fructe ± lat elipsoidale, uşor unghiulare, lungi de 8—10 mm şi late de 5—8 mm. Stilopodiu conic. Stile lungi de 2 mm, îndoite şi reflecte. Semifructe în secţiune transversală emisferice şi uşor turtite. Coastele principale filiforme, slab proeminente, dedesubt cu fascicule evidente. Coastele secundare laterale lat aripate, de lăţimea corpului fructului sau şi mai late (fig. 1 b), cele dorsale cu aripi i mai înguste, dedesubt cu cîte un canal secretor evident. Endosperm de forma semifructului, ondulat în dreptul canalelor secretoare şi uşor concav pe faţa ventrală. — VII —IX. Staţiunea. Stîncării înierbate, margini de păduri, în regiunea montană şi subalpină. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Lopadna şi Rotunda. Mţii Făgăraşului: Smida şi Piscul Zîrnei. Mţii Sibiului: Iezerul Cibinului. Mţii Retezatului: Drăgşanu. Mţii Mehedinţilor: Domogled, Piatra Cloşanilor, Mt. Baiu, 950 m deasupra com. Costeşti (r. Baia de Aramă). Răsp. gen.: Mţii Sudeţi, Carpaţi, Croaţia, Bosnia. 646 FLORA R.P.R. 3. L. prutenicum L. Sp. pl. ed. I (1753) 248; Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 287. — L. selinoides Cr. Stirp. III (1767) 182. — L. hirsutum Salz. Reise (1860) 323, non Lam. -Ic.: Pl. 72, fig. 1, 1 a-c. ΘΘ (2|, monocarpică). Rizom scurt, ramificat, bruniu, fără resturi fibroase la colet. Tulpină erectă, cilindrică, brăzdată, ramificată în partea superioară, în partea inferioară aspru setos păroasă cu peri de obicei lungi, patenţi sau reflecţi, în cea superioară scurt aspru păroasă sau glabră, uneori în întregime glabră. Frunze inferioare lung peţiolate, triunghiular ovate, 2—3-penat sectate. Segmente de ultimul ordin lungi de 1—2,5 cm şi late de 2—9 mm, lanceolate, îngust lanceolate sau eliptice, obtuze sau acute, pe faţă glabre, pe margini uşor răsucite şi mărunt ciliate, pe dos (ca şi peţiolul şi rachisul) aspru păroase, mai rar aproape glabre. Frunze superioare sesile pe vagine înguste, mai mici şi mai puţin divizate. Umbele mari sau mijlocii, cu 10—20 (30) radii inegale, cele mai lungi de 5—6 cm, pe partea interioară aspru scurt păroase. Umbelule cu flori numeroase, lung peţiolate. Involucru şi involucele evidente, cu foliole numeroase, de timpuriu reflecte, lanceolate, lat membranoase şi fin ciliate. Dinţii caliciului mici, triunghiular ovaţi. Petale albe sau gălbui, triunghiular obovate, late de 1,5—2 mm, la bază scurt ungui-culate, la vîrf lat emarginate şi terminate cu un lobuşor îndoit spre interior. Fructe galbene brunii, lungi de (3,5) 4—5 mm şi late de 3—3,5 mm. Coaste principale foarte puţin reliefate, slab păroase. Coaste secundare aripate, subţiri, cele laterale mai lung aripate (fig. 1 c). Stilopodiu turtit conic, prevăzut cu 2 stile scurte, de lungimea stilopodiului. Endosperm plan pe faţa ventrală. - VII-VIII. Staţiunea. Fîneţe umede, tufărişuri, păduri rărite, în regiunea de dealuri şi cea montană. Râsp. în ţară: Reg. Baia M.: Vişeu de Jos la Podinoace (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna şi împrejurimi, Năsăud (r. Năsăud); Ganciu (r. Dej); Cluj la Făget şi V. Morii; Aiton, Vîlcele, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Topliţa) ; Lăzarea lîngă Mureş, Joseni, Remetea, Izvoarele Mureşului, Tulgheş la Pietrele Roşii (r. Gheor-ghieni) ; între Vlăhiţa şi Pasul Tolvaioş din Mţii Harghita, Băile Homorod (r. Odorhei); Tuşnad pe Mt. Puciosu (r. Ciuc) ; Turda (r. Tg. Săcuesc) ; Zagon pe Mt. Mete (r. Sf. Gheor-ghe) ; Eremitu (r. Tg. Mureş). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Codlea; Sighişoara; Mţii Perşani (r. Făgăraş); Cenade, Valea Lungă (r. Mediaş); Bradu, Şura Mare, Guşteriţa, Cisnădia, Pasul Turnu Roşu, Sadu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva ; Zlatna (r. Alba) ; Baia de Criş (r. Brad): Gînţaga, între Covragiu şi Subcetate, V. Rîu Mare (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mţii Codrului în fîneţele Brătcoaia, Nădălbeşti, Moneasa, Hălmăgel (r. Gurahonţ) ; Arăneag pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). Reg. Ploeşti: Bîsca Rozilei (r. Cislău) ; Slănic (r. Teleajen). Reg. Bacău: Mrea Caşin, Tg. Ocna (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău pe Secu-Buhalniţei şi Chica Baiului (r. Ceahlău) ; Mţii Neamţului la Schitu Sihla (r. Tg. Neamţ). Planşa 123. — 1. Laserpitium latijolium L., la. fruct mărit, lb. semifruct în secţ. transv. PLANŞA· UMBELLIFERAE 649 Variabilitatea speciei var. hirtum Wallr. Schedul. erit. I (1822) 118.— L. prut. α. typicum Beck. Fl. NÔ (1892) 658. — Tulpina cel puţin în partea inferioară păroasă. — Reg. Cluj : Cluj la Făget, Ciurila (r. Cluj) ; Aiton, Vîlcele, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M. : Mţii Harghita între Vlăhiţa şi Pasul Tolvaioş, Băile Homorod (r. Odorhei) ; Joseni între « Nyires » şi Borzontul Mare, Pîr. « Csorgo » lîngă Lăzarea (r. Gheorghieni) ; Păd. Bozed (r. Tg. Mureş). var. glabratum Roch. ex Spreng. in R. et Sch. Syst. veg. VI (1820) 623; Roch. PL Banat. rar. (1828) 66, tab. 27, fig. 54. — L. prut. var. glabrum Wallr. 1. c. 116. — Tulpina şi frunzele glabre. — Reg. Cluj: Năsăud, Ilva Mare (r. Năsăud). Reg. Aut. M.: Tuşnad pe Mt. Puciosu (r. Ciuc) ; Homorod în pădure (r. Odorhei). Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare (r. Codlea. Reg. Hunedoara: Mţii Parîngului, Mţii Retezatului în V. Rîu de Mori (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea în pădurile estice; Mţii Bihorului pe Bohodei (r. Beiuş). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi. var. typicum Posp. Fl. Oest. Küstenl. II (1898) 201, non Beck Fl. NO (1892) 658. — Laciniile de ultimul ordin lanceolate, abia mai late de 3 mm, de (3) 4—6 ori mai lungi decît late. — Reg. Cluj : Cluj spre Feleac. var. latisectum (Thell.). — L. Prut. subvar. b. latisectum Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. Y. 2 (1926) 1498. — Laciniile de ultimul ordin eliptice, late de (4) 5—9 mm şi de 2—2 1/2 (3) ori mai lungi decît late. — Rar împreună cu tipul. Răsp. gen.: Spania, Europa centrală şi de SE. 4. L. krapfii Cr. Stirp. austr. III, ed. I (1767) 63—65 em. Thell. in « Le monde des plantes » (1925) 2. — L. marginatum W. et K. rar. Hung. II (1805) 210, tab. 192. — Ic.: Pl. 122, fig. 2, 2a, b, pro var. 2J-. Rizom cilindric, relativ subţire, brun, inelat, la colet cu resturi fibroase dese. Tulpină înaltă de 10—120 cm, erectă, glabră, pruinoasă, cilindrică, fin striată, ± ramificată în partea superioară sau simplă. Frunze (1) 2—3-ternat penat sectate, triunghiulare, cele inferioare peţiolate şi uneori mai lungi de 30 cm. Segmente de ultimul ordin late, ovate, lungi de 2—8 cm şi late de 1—4 cm, spre bază de obicei 2—3-lobate sau diferit incize, acute sau obtuze, la bază oblice, rotunjite sau cordate, pe margini serate, cu dinţii terminaţi în mucroni scurţi, pe faţă glabre pe dos suriu sau albăstrui verzi, evident nervate, glabre sau pe nervuri dispers şi rigid păroase. Frunze tulpinale mijlocii şi superioare sesile, cu vagine alungite şi ± cilindrice, mai puţin divizate, cu segmente ovat lanceolate sau lanceolate. Umbele de mărime mijlocie, la exemplarele mari cu 9—27 (35) radii, la cele mici cu 3—16 (23) radii subţiri, inegale, glabre sau pe partea interioară scurt aspru păroase; umbelele laterale de obicei mai mici, dar cu mai multe radii. Involucru lipsă sau cu (2) 6—8 foliole glabre, liniare, cu marginea membranoasă. Involucele cu foliole mai numeroase, i filiforme, de obicei mai scurte decît pedicelii florali. Flori şi fructe lung pedicelate. Dinţii caliciului lanceolat subulaţi. Petale lungi de cca 1,5 mm, albe verzui, albe sau roze pînă la roşii, obovate,. emarginate şi cu un lob îngust, atenuat ascuţit, îndoit spre interior. Fructe eliptice, uşor unghiulare, galbene brunii sau purpurii, lungi de 5—7 (8) mm* 650 FLORA R.P.R. Coaste principale plane sau slab proeminente. Coaste secundare aripate, cele laterale late cît lăţimea corpului fructului sau puţin mai late. Stilopodiu conic alungit, continuat cu 2 stile scurte şi reflecte. Endosperm pe faţa ventrală ± plan. — VI—VII. Staţiunea. Pajişti, stîncării, înierbate, margini de păduri, în etajul montan şi subalpin. Răsp. în ţară: Frecventă în următoarele varietăţi: Varia bilitatea speciei var. alpinum (W. et K.) Rchb. f. Ic. Fl. germ. XXI (1867) 73, tab. 145. — L. alpinum W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 281, tab. 253. — Laserpitium trilobum Gr. ap. Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 64, tab. 27, fig. 53 et Auct. transs. — Siler alpinum Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 228. — L. Krapjii ssp. marginatum subvar. alpinum Thell. in Hegi 1. c. 1484. — Ic.: Pl. 122, fig. 2. 2a, 2b; W. et K. 1. c. ; Pax Grundz. II (1908) 208, fig. 21, B,C,D ; Hay. Pflzd. (1916) 360; Prodan Flora II (1939) 95, fig. 3. — Plantă scundă, înaltă de 10—40 (50) cm. Flori albe sau purpurii. Fructe lungi de 5—7 mm, de lungimea pedi-celilor. — Mţii Ouaş-Gutin; Mţii Ţibleşului; Mţii Maramureşului : Pop Ivan. Mţii Rodnei: Pietrosu Mare la Turnu Roşu, Vf. Lopadna şi Inău. Mţii Bărgăului: Vf. Heniu. Mţii Călimani: Vf. Voevodeasa şi Pietrosu. Mţii Gurghiului : Sasca. Mţii Harghita: lîngă Zetea (r. Odorhei). Mţii Ciucului: Mt. Puciosu. Mţii Bîrsei: Postăvaru. Piatra Graiului. Mţii Bucegi: Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici. Mţii Făgăraşului : Trăznita, V. Bîlea, Arpaşu, V. Zîrnei, Paltina, Suru, Picioru Burcului, Oticu. Mţii Parîngului; Mţii Retezatului: V. Lăpuşnicu Mare, Faţa Retezatului, Slăveiu, Tăul Negru, Lacul Zănoaga, Şesele, V. Pietrile. Mţii Bihorului: Creasta Gucurbeta-Rotunda, Piatra Grăitoare deasupra Văii Someşului Cald, Bohodei, Vlădeasa pe Piatra Arsă şi de aici pe toţi ^munţii pînă Ia *Vf. Găina. var. marginatum (W. et Κ.). — X. marginatum W. et Κ. 1. c. II (1805) 210, tab. 192.— L. Krapfii Cr. 1. c. s. str. — Laser trilobum Baumg. 1. c. et Auct. transs., non Borkh. — L. Krapfii ssp. marginatum Thell. in Hegi 1. c. — L. alpinum f. retyezatense Kârp. in BK XXXVII (1940) 27. — Plantă mai viguroasă, înaltă de 50—80 (120) cm, cu frunze şi segmente mai mari, mai dur dinţate. Flori de obicei albe ; pediceli ± mai lungi decît fructele. — Mţii Ţibleşului: Ţibleş. Mţii Rodnei: Lopadna, Bătrîna, Obîrşia Rebrii. Mţii Călimani: Vf. Pietrosu. Mţii Harghita; Mţii Bucegi: V. Ialomiţei în Cheile Urşilor, V. Vîntufişului, Jepii Mari. Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Graiului la Plaiul Foii. Mţii Făgăraşului: Colţii Brezei, Vf. Vîrtopu, Arpaşu, Vînătoarea lui Buteanu, Suru, V. Orzăneanca, Vişteâ Mare, Capra Budei, Podu Giurgiului, Cheia Gegiu, Rîiosu, V. Bîlea. Mţii Parîngului; Mţii Retezatului: V. Pietrile, Lacul Zănoaga, Gura Zlata, Tăul Negru, Stînişoara, Poarta Bucurii, Paltina, Şesele, Baleia. Mţii Bihorului: Izvoarele Someşului Cald (Cheile Rădesei), Piatra Grăitoare, Creasta Gucurbeta-Rotunda, Stîna de Vale, Vf. Muntişoru, Bohodei, Măgura şi V. Daicului. In literatură se dau ca subordonate la var. (resp. ssp.) marginatum următoarele forme citate şi de la noi, care însă pe baza descrierilor le putem subordona şi la var. alpinum (vezi Obs. de mai jos): f. scabrosum Rchb. f. 1. c. tab. 146. — Segmente pe dos aspru păroase, f. aruncus Rchb. f. l.c. tab. 150. — L. ambiguum Schur. Sert. (1853) nr. 1236, 1237. — Segmente alungit ovate sau ovat lanceolate. f. bosniacum (K. Maly). — X. marg. var. Bosniacum K. Maly in Verh. ZBG Wien LIV (1904) 235. — Segmentele frunzelor inferioare alungite, ascuţite, dur serate. UMBELLIFERAE 651 Obs. Cercul de afinitate, foarte critic, al speciei L. krapfii a fost interpretat în literatură în mod diferit şi nu este definitiv clarificat nici pînă astăzi. Exemplarele de L. krapfii recoltate din 28 staţiuni diferite din Carpaţi şi Apuseni au fost mai întîi cercetate comparativ în ce priveşte statura lor. Aceasta variază foarte mult, între 10—85 cm, din Retezat fiind menţionate chiar exemplare de 100 cm înălţime (vezi Borbasia I (1939) 132; BK X (1911) 129; BK XXXVII (1940) 27; Scripta Bot. I (1942) 48). în afară de aceasta, forma frunzelor, mărimea şi indumentul lor, precum şi numărul radiilor umbelei pot varia în toate combinaţiile la exemplarele cu înălţimi diferite. Astfel, segmentele frunzelor inferioare pot fi sesile sau ± peţiolulate, mari sau mici (după statura tulpinii), pe dos glabre sau pe nervuri ± păroase, obtuze sau acute, ovat rotunde pînă la ovat lanceolate, cu dinţi mărunţi sau mai mari. Apoi numărul radiilor umbelei la exemplarele înalte este de 9—27 (35), iar la cele scunde de 8—16 (23). Umbela principală deşi mai mare, are însă mult mai puţine radii decît umbelele laterale (cifrele aşezate mai sus în paranteză se referă la umbelele laterale). Florile la toate formele sînt de obicei albe, însă la plantele mai scunde întîlnim şi flori roşii sau roze. Lungimea fructelor în general variază între 5 — 7 (8) mm. Pedicelii fructelor exemplarelor scunde sînt ± de aceeaşi lungime cu fructul, însă la exemplarele înalte au lungimi diferite, putînd fi ± de lungimea fructelor sau de 2 ori mai lungi decît acestea. (5:11 mm). Aşadar, nu se poate găsi nici un caracter morfologic constant pe baza căruia să se deosebească cel puţin două forme sigure. Pentru clasificarea formelor nu ne putem baza decît pe înălţimea tulpinii, iar în cazul exemplarelor scunde pe raportul de lungime dintre fructe şi pediceli. De menţionat însă că şi înălţimea plantei variază în aceeaşi staţiune. Astfel, de exemplu, din Mţii Bihorului, pe coama Vf. Curcubeta-Rotunda s-au recoltat exemplare de 80 cm şi de 10 cm înălţime situate aproape unele de altele, iar pe Mt. Ţibleş s-au găsit alături exemplare de 72 cm şi de 16 cm înălţime. Acad. E. I. Nyârâdy Răsp. gen.: (specia s. lato): Alpi, Mţii Iugoslaviei, Albania, Bulgaria, R.P. Romînă. Genul 364. LASER*) Borkh. Fl. Catzenel. (1795) 246 — Laserpitium L. Sp pl. ed. I (1753) 248, p. p. — Siler Cr. Stirp. austr. ed I (1767) 60, p p. Fructe alungit elipsoidale, turtite dorsiventral. Carpofor la maturitate desfăcut pînă la bază. Semifructe cu cîte 9 coaste: 5 principale şi 4 secundare. Canale secretoare cîte 1, mare, în dreptul coastelor secundare (pe care le umple aproape în întregime) şi 2—4 pe faţa ventrală. Endosperm reniform, ondulat în dreptul canalelor secretoare. Frunze de 2—3 ori ternat sectate, cu segmente late. Petale albe sau roşietice. Genul cuprinde 3 specii răspîndite în Eurasia. L. trilobum (L.) Borkh. Fl. Catzenel. l.c. non Baumg. (1816); Fl. U.R.S.S. XVII (1951) 167. — Laserpitium trilobum L. Sp. pl. l.c. — Siler trilobum Cr. Stirp. austr. ed. I, III (1767) 62. — Exs. : FRE nr. 984. — Ic.: Pl. 114, fig. 2, 2 a-d. *) De la latinescul laser, denumire antică pentru o plantă cu suc numită Silphium {Ferula silphium). 652 FLORA R.P.R. 2J-. Plantă în întregime glabră. Rizom gros de circa 1 cm, cilindric,, inelat, negricios, la colet cu resturi fibroase lungi. Tulpină erectă de 60— 120 cm, cilindrică, fin striată, pruinoasă şi ramificată. Frunze de 2—3 ori ternat sectate, pe dos pruinoase şi evident nervate, cele bazale lung peţiolate,. mari, pînă la 48 cm lungime. Segmente de ordinul I lung peţiolate, cele de ultimul ordin scurt peţiolate pînă la sesile, aproape rotunde, obtuze, de 4—11 cm lungime, inegal crenate, cu dinţi rotunjiţi; segmentul terminal la bază de obicei cordat, trilobat, uneori încă odată slab lobat; segmentele laterale întregi sau adesea lobate. Frunzele tulpinale superioare aproape sesile, descrescente. Yagina bine dezvoltată, semicilindrică, uşor umflată. Umbele mari, în deosebi cea terminală pînă la 25 cm în diametru, cu 15—20* radii inegale, arcuite în sus. Involucru lipsă sau cu 1—2 foliole. Involucele de asemenea lipsă sau cu foliole puţine, caduce. Umbelule cu flori numeroase, cu pediceli lungi şi subţiri. Galiciu cu dinţi evidenţi, ovat triunghiulari. Petale albe, lungi de cca 1,5 mm, cu vîrf ascuţit şi de obicei cu un lobuşor îndoit spre interior. Stile subţiri, reflecte, mai lungi decît stilopodiul conic. Fructe alungit elipsoidale, lungi de 6—8 (12) mm şi late de 3 mm. Semifructe în secţiune transversală semieliptice, cu 5 coaste principale şi 4 laterale mai puţin proeminente, în dreptul coastelor principale cu fascicule conducătoare. Canale secretoare cîte 1, foarte mare, triunghiular, sub coastele secundare şi 2—4, eliptice, pe faţa ventrală. Endosperm reniform, cu cristale de oxalat de calciu. — V—VII. Staţiunea. Tufărişuri, margini de păduri, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană inferioară. Răsp. în ţară : Reg. Aut. M. : Reghin, Sînpaul (r. Odorhei). Reg. Stalin : Valea Lungă (r. Mediaş) ; Sighişoara ; Mţii Făgăraşului. Reg. Oradea : Arăneag pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: V. Cladova (r. Lipova) ; Timişoara în Păd. Casa Verde; Băile Herculane pe Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Ploeşti : Greceanca (r. Mizil) ; Mrea Ciolanu (r. Cislău) ; Plaiul Sărăţii lîngă Sărăţeanca (r. Buzău). Reg. Constanţa: Filimon Sîrbu pe Dl. Consul, Mrea Cocoş, Niculiţel (r. Tulcea) -r Păd. Babadag (r. Istria). Reg. Galaţi: Greci, Cerna, Nifon. Reg. Iaşi: Coada Stîncii, Şoro-gări, Popricani (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa, Asia de SV. ADDENDA DIAGNOSES PLANTARUM NOVARUM IN ΤΟΜΟ V FLORAE R.P.R. COMMEMORA TR UM ALTHAEA L. A. hirsuta L. f. typica Morariu, f. nova. Caulibus erectis vel e basi adscendentibus. Communis. A. rosea (L.) Cav. var. typica Morariu, var. nova. Lobi foliorum pauce profundi ; folia crenata, nec lobata. Crescit in forma meonantha (Link) ad Ghimpaţi e regione Bucureşti, (r. Drăgăneşti-Vlaşca). MALTA L. M. pusilla Sm. f. glabrescens Morariu, f. nova. Caulibus et foliis glabris vel glabrescentibus. Fructibus ± glabris. Ad dorsum petioli, versus apicem cauli et ad margines petalorum et stipularum pilibus raris et vulgo simplicibus obtectis. In locis fertilibus et humidiusculis, nonnunquam forma magis autumnalis. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Oradea: Oradea ad balnea 1 Mai. Reg. Bucureşti: Ciulniţa (r. Slobozia). f. pubescens Morariu, f. nova. Tota planta pilibus simplicibus et fasciculatis obtecta. Inter verrucosi-tates fructuum pilibus simplicibus, fasciculatis vel striatis. Potius forma aesti-valis vel locorum magis aridis. Reg. Stalin: Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Iaşi: Cucuteni (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Cîmpulung Moldovenesc, in lapidosis ad terrasamentum viae ferreae. TILIA L. T. tomentosa Mnch. f. lobulata Beldie, f. nova. Marginibus foliorum paucis dentibus magnis, fere lobulatis. Reg. Timişoara: ad montem Domogled supra Thermas Herculis. LINUM L. L. austriacum L. f. pseudaustriacum Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 342, cum diagn. hung., f. nova. Maxima pars pedunculorum erecta, sed seu in parte inferiore, seu superiore cum 1—2 pedunculis recurvatis. Reg. Cluj: circa oppidum Cluj. HAPLOPHYLLUM A. Juss. H. suaveolens (DC.) G. Don f. valdehirsutum Nyâr. in herb. ap. Răvăruţ in Fl. R.P.R. VI, f. nova. Tota planta dense hirsuta. Reg. Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă); Jurilovca (r. Istria). ACER L. A. campestre L. var. lobatum (Pax) Beldie f. richteri Beldie, f. nova. Folia subtus ubique pubescentia. Reg. Cluj: Cluj in silva Hoia. f. saxatile Beldie, f. nova. Folia parva, usque ad 4,5 cm longa, coriacea, subtus dense pubescentia. Reg. Constanţa: Babadag, Camena (r. Istria). f. isotomum Beldie, f. nova. — Ic. : Pl. 40, fig. 2. Folia paulo lobata, sinibus vix profundis et large apertis, subtus pubescentia. Tres lobi superiores fere aequilongi, medius parce apices loborum lateralium superans. Lobi vulgo pauce lobulati vel solum sinuati. Reg. Timişoara: in montibus Domogled (r. Orşova). var. austriacum (Tratt.) DC. f. borzae Beldie, f. nova. — Ex3. :*FRE nr. 1084 sub var. austriaca. Folia magna, alae — una cum nuculis — 4,5—5,5 cm longae. Hab. in silva Făget prope oppidum Cluj. f. pseudoaustriacum Beldie, f. nova· Foliis subtus glabris vel glabrescentibus. Re g. Craiova: Peşteana-Jiu (r. Tg. Jiu). Reg. Bucureşti: Bucureşti in silva Andronache. ADDENDA 655 f. dobrogense Beldie, f. nov. — Ic. : Pl. 40, fig. 10. Folia subtus dense pubescentia. Fructus nuculis glabris. Reg. Galaţi: Luncaviţa (r. Măcin). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria). var. oxytomum Borb. f. nyârâdyanum Beldie, f. nova. — le. : Pl. 40, fig. 3. Folia parva, usque ad 5 cm longa. Alae fructuum — una cum nuculis — usque ad 2,5 cm longae. Reg. Cluj : Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Constanţa: in Dobrogea meridionali. f. euoxytomum Beldie, f. nova. Foliis subtus pubescentibus. Lobi integri; lobi basali magni. Fructus nuculis hirsutis. Reg. Cluj: Cluj, Căpuşu Mic, Macău (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Deva in monte Cetate. Reg. Oradea: in montibus Codru (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Berzasca (r. Moldova Nouă) ; Sviniţa, Orşova (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova ad Portas Ferreas et in valle Bahna (r. T. Severin); Radovanu (r. Segarcea); Reşca (r. Caracal). f. transsilvanicum Beldie, f. nova. Foliis subtus glabris vel glabrescentibus. Lobi basali magni. Reg. Stalin: Sibiu in loco Dumbrava dicto. Reg. Craiova: Polovraci (r. Novaci). f. gracile Beldie, f. nova. — Ic. : Pl. 40, fig. 5. Folia parva, usque ad 5 cm longa, inter lobos cum sinibus angustis. Alae fructum — una cum nuculis — breves, usque ad 2,5 cm longae. Reg. Craiova: Reşca (r. Caracal). f. dissectum Beldie, f. nova. Folia usque ad 2/3—3/4 partem laminae profunde incisa, sinibus angustis, lobus medius ad apicem dilatatus, subtus glaber. Reg. Cluj: Cluj in silva Hoia. f. elegans Beldie, f. nova. Foliis subtus glabris vel glabrescentibus; lobis superioribus lobulatis· Reg. Ploeşti: Jugureni (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Ciolpani (r. Snagov). f. pseudoxytomum Beldie, f. nova. — Ic. : Pl. 40, fig. 6. Folia subtus pubescentia, lobi superioribus lobulatis. Reg. Timişoara: in valle Cerna (r. Orşova). Reg. Craiova: Reşca (r. Caracal). Reg. Galaţi: Luncaviţa (r. Măcin). EVONYMUS L. E. nana M. B. f. adseendens Ţopa, f. nova. Repens vel adseendens, 25—100 cm alta,; vulgo quotannis semel florens Hab. in silvis et locis saxosis, una cum specie. <556 FLORA R.P.R. f. erecta Ţopa, f. nova. Erecta, 1—2 m alta, quotannis bis florens et fructificans. Hab. in vallibus, una cum specie. E. europaea L. f. angustata Ţopa, Soran et Nyâr., f. nova. Folia elongato vel elliptico lanceolata, 6—12 cm longa et 1—4,5 cm lata. Hab. in pratis « Fînaţe » dictis prope oppidum Cluj et in reg. Piteşti ad montem Piatra. E. radicans Sieb. var. repens Ţopa, var. nova. Arbuscula parva, repens. Culta in forma viridis (Rgl.) Ţopa in hortis et arbustibus. var. vegeta Rehd. f. robusta Ţopa, f. nova. A var. vegeta typica per ramos steriles usque ad 8 m altos, radicibus adventivis praeditis differt. Foliis viridibus et variegato versicoloribus; rami fertiles 1,5 m longi, vulgo radicibus destitutis. Foliis 2,5—9,5 cm longis et 2—4 cm latis, lato ellipticis vel fere orbiculatis, acutis vel ± obtusis, crenato-serratis, crassiusculis. Floret VIII, fructificat XI. Culta in horto publico bucureştiensi « Cişmigiu » dicto. RHAMNUS L. R. cathartica L. f. dahuricaeîormis I. Pop et Hodişan ap. Beldie, f. nova. Foliis ovatis vel ellipticis, acutis, saepe basi rotundata, raro cuneata, margine inaequaliter et grosse serrato crenulata, supra glabrescentibus, solum nervi vix pubescentes, subtus glabris, ad angulos nervorum barbulatis, 6—17 cm longis et 3—7 cm latis. Petiolus 1,6—4 cm longus, glaber, praeter partem canaliculatam petioli. Reg. Hunedoara: in rupestribus calcareis meridionalibus, ad marginem silvae angustiae Ardeu, loco Plesa dicto (r. Orăştie). R. tinctoria W. et K. f. rotujidifolia Beldie, f. nova. Foliis lato ellipticis, usque subrotundis, ad apicem rotundatis. Reg. Timişoara: Drencova supra fodinas Cozla (r. Moldova Nouă). f. brachyclados Beldie, f. nova. Arbuscula pumila, dense ramosa. Caulibus saepe procumbentibus, nodosis. Turionibus multis, brevibus et ramis brevibus (brachyblastis). Foliis et petiolis saepe glabrescentibus. In locis saxosis e Regione Timişoara : Socolari ad Cetatea Beiului (r. Oraviţa). f. tiliifolia Beldie, f. nova. Foliis lato ovatis, usque ovato subrotundis, ad apicem ± abrupte et obtuso acuminatis, basi rotundatis, truncatis vel paulo cordatis, 2,5 —4 cm longis. Reg. Stalin: Rişnov in monte Cetate (r. Codlea). ADDENDA 657 YITIS L. Y. silvestris Gmel. var. typica I. Grinţ., var. nova.— Exs. : FRE nr. 975 a, b, c. sub silvestre. Folia subtus cinereo tomentosa, ad nervos principales pilibus scabris. Foliis crassis. Reg. Timişoara: Cazane ad Danubium. Reg. Cluj: Cheia Turzii prope oppidum Turda. var. glabrescens I. Grinţ. var. nova. — Exs. : FRE nr. 975 d. Folia subtus glabrescentia vel glabra, ad nervos principales pilibus parvis. Foliis tenuibus. Hab. in oppido Timişoara penes rivum Bega. ERYNGIUM L. E. planum L. f. viridis Prod. Fl. II (1939) 1247 cum diagn. rom. ex I. Grinţ., f. nova. Capitulis viridibus. Reg. Cluj: Sîngeorz-Băi (r. Năsăud). CHAEROPHYLLUM L. Ch. aromaticum L. f. tomentellum Todor, f. nova. Foliis subtus cano-pubescentibus, i tomentosis. Reg. Aut. M. : Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni) ; montibus Harghita ad balneas Homorod, Căpîlniţa (r. Odorhei). Reg. Ploeşti: montibus Bucegi in valle Peleş et valle Baba; Cheia ad vallem Teleajen. Reg. Bacău: inter pagos Bîrjoveni et Lipoveni. TORIL IS Adans. T. arvensis (Huds.) Link f. glabricaulis Todor, f. nova. Caulis usque ad tertiam partem superius glaber. Reg. Bucureşti: Bucureşti ad Băneasa, in fruticetis. DAU CUS L. D. carota f. versicoloriîormis Todor, f. nova. Margo umbellarum cum nonnulis petalis purpureis, ceteris flavis. Reg. Constanţa: Medgidia. 42 - c. 507 TRINI A Hoffm. T. glauca (L.) Dum. f. macroearpa Todor f. nova. Fructus lato ellipticus, cca 4,5 mm longus. Reg. Ploeşti: montibus Bucegi in valle Priponu. SIUM L. S. erectum Huds. f. macrophyllum Todor, f. nova. Planta robusta, foliolis foliorum inferiorum lato ovatis, usque ad 7 cm longis et 5 cm latis, basin versus primum trifoliatis. Margine foliorum grosse et inaequaliter dentato. Foliolis involucri et involucelli magnis. Reg. Timişoara: Timişoara in valle Behelei ad locum Casa Verde dictum. LIBANOTIS L. L. montana Cr. f. albicans Todor, f. nova. Folia saturate glauca, ± candida, nonnunquam etiam caules. Reg. Hunedoara: ad angustias Surduc, in saxosis propre Petroşeni. Reg. Timişoara: Mte Domogled prope Thermas Herculis (r. Orşova). FOENICULUM Mill. F. vulgare Mill. f. pateri (Prod.) Borza Consp. II (1949) 202, f. nova. — F. officinale ssp. Pateri Prod. Fl. ed. I, vol. II (1923) 124, cum diagn. rom. A planta typica foliis minoribus, cum circumferentia reducta, laciniis brevioribus et latioribus et per umbella breviora differt.^ Culta in statione experimentali plantarum officinarum Instituti Agronomici Cluj. LIGUSTICUM L. L. mutellina (L.) Cr. var. stolonifcrum Todor, var. nova. Planta parva, cca 15 cm alta, stolonibus longis, e collo ortis. Reg. Ploeşti·. in montibus Bucegi ad vallem Jepi. ANGELICA L. A. silvestris L. var. elatior Wahlbg. f. purpurea Todor, f. nova. Petala roseo-purpurea. Reg. Ploeşti: Mtibus Bucegi in valle Seaca montium Caraiman (r. Cîmpina). ADDENDA 659 A. archangeliea L. f. grandifolia Todor, f. nova. Folia terminalia magna, usque ad 15 cm longa et 6 cm lata, inaequaliter rosse dentata, partim incisa. Reg. Hunedoara : in montibus Retezat ad vallem Pietrile, alt. 1800 m.s.m. X A. mixta Nyâr. ap. Todor in manuscr., species hybrida nova = archangelica x silvestris. — Exs. : FRE nr. 1302 p.p. Forma intermedia inter parentes. Planta sat alta, sed caulibus et ramis crassis, umbellis magnis, densis, i globosis; vagina foliorum manifeste tumidiora, characteres quae A. silvestrem admonentes. Reg. Hunedoara: Mtibus Retezat ad Gura Apei, alt. 990 m.s.m., et circa lacum Tăul Negru, alt. 1900 m. Nota. Haec planta hybrida etiam in montibus Tatrae Magnae propre lacum « Poppersee » crescit. PEUCEDANUM L. P. longifolium W. et K. f. officinaliformis Todor, f. nova. Foliola 4-ternata. Foliola terminalia cca 1,5 mm lata, longissima, vero 5 cm longa. Fructus pedicellis ± aequilongi. Reg. Timişoara: Ciclova Romînă, ad saxa calcarea (r. Ora viţa). P. austriacum (Jacq.) Koch var. montanum (Schleich.) Borb. f. purpureum Todor et Beldie, f. nova. Petala purpurea vel rosea. Reg. Ploeşti: in vallibus Seaca Jepilor montium Bucegi. P. arenarium W. et K. f. latisectum Todor, f. nova. Foliola cca 4 mm lata. Reg. Constanţa: inter pagos Istria et Caucagia, in collibus aridis (r. Istria). PASTINACA L. P. graveolens M. B. f. dobrogensis Todor et Dinulescu, f. nova. Foliis bipinnato-sectatis. Planta robusta, breviter lanuginoso-pilosa. Fructibus obovoidalibus. Reg. Constanţa: inter pagos Babadag et Enisala (r. Istria). f. typica Nyâr. et Todor, f. nova. — Ic. : Pl. 116, fig. 2, 2a, b, 3, 3a, b. Margo albicans fructus cca 1 mm lata, circumcirca uniformis. Reg. Bucureşti: in silvas Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa: Ţăndărei in loco dicto Cotu lui Epure (r. Feteşti). Reg. Galaţi: in monte Pricopanu inter pagos Greci et Măcin. Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Valea lui David (r. Iaşi). 42* im FLORA R.P.R. f. obovata Nyâr. et Todor, f. nova. — Ic,: Pl. 116, fig. 1, la, b. Margo albicans fructus usque ad 1 mm lata, in parte superiore latior. Reg. Galaţi: in collibus propre pagosMăcin ad Jijilam. — Reg. Constanţa: in monte Alah-Bair prope pagum Băltăgeşti (r. Hîrşova). HERACLEUM L. H. carpaticum Porc. f. typicum Nyâr. et Todor, f. nova.— Ic. : Pl. 118, fig. 4. Foliis brevibus et acute lobatis. Montibus rodnensibus ad cacumina Cişa, Corongiş, Ineu, Pietrosu Mare. H. sphondylium L. ssp. eusphondylium Briq. var. branca-ursina (Cr.) Thell. f. setulosissimum Todor et Ciocîrlan, f. nova. Caulibus et foliis valide setulosis. Reg. Bacău: in pratis ad Grumăzeşti (r. Tg. Neamţ). X H. rodnense Nyâr. et Todor, species hybrida nova = carpaticum X sphondylium. —Ic.: Pl. 120, fig. 1, la. Planta habitu mediocre. Folia basalia ± rotundata, integra, ± digitata 3—5-lobata (fig. 1 a). Folia caulinaria inferiora rotundata, ± 3-5-pinnato lobata, folia media et superiora trisectata. A Heracleo carpatico Porc. rotunditatem foliorum et limbi sectationem debiliorem habet. Heracleo sphondylio similis, sectatione ± profundo et saepe lobis ± distantibus. Reg. Cluj : montibus rodnensibus in pascuis subalpinis montium Crăciunel, 1400—1600 m.s.m. INDEX ALFABETIC al ordinelor, familiilor, genurilor şi speciilor, cu sinonimiile lor Pag. Abutilon Adans ........................ 29 » Avicennae Gaertn................ 29 » striata Gzetz................... 29 j> theophrasti Medik............... 29 Acer L................................. 220 » affine Opiz .................... 234 » austriacum Tratt................ 234 » Bedoi Borb....................... 234 » campestre L..................... 228 » cappadocicum Gleditsch .... 228 » commutatum Jka.................. 239 » dasycarpum Ehrh.................246 » Dobrudschae Pax................. 224 » haplolobum Borb................. 238 » heterotomum Borb................ 238 » hungaricum Borb................. 238 » laciniatum Lauth................237 » laetum C. A. Mey................228 » marsicum Guss................... 238 » microcarpon Masner.............. 230 » molie Opiz...................... 233 » monspessulanum L................ 238 » negundo L.......................247 » platanoides L................... 224 » pseudoplatanus L................ 239 » quinquelobum Gilib.............. 241 » saccharinum L...................246 » tataricum L..................... 242 » villosum Presl.................. 242 Wieri laciniatum Hort......... 247 Aceraceae J. St. Hil................ 220 Aegopodium L........................... 466 » podagraria L.................... 466 Aesculus L............................. 248 Pag. Aesculus carnea Hayne.................... 256 » discolor Pursh .................. 256 » flava Ait..........................255 » glabra Willd....................... 256 » x hemiacantha Ţopa .... 266 » hippocastanum L..................251 » lutea Wangh...................... 255 » macrostachya Michx...............255 » octandra Marsh...................255 » parviflora Walt.................. 255 » pavia L..........................2É62 » rubicunda Auct..................../?56 » turbinata Blume.................. 252 » X versicolor Dipp................256 Aethusâ L................................ 529 » cynapioides M.B..................530 » cynapium L.................. 529 » segetalis Boenningh.............. 530 Ailanthus Desf........................... 195 » altissima (Mill.) Swingle .... 196 » glandulosa Desf.................. 196 Aicea biennis Winterl.................... 43 » ficifolia Sibth. et Sm........... 42 » pallida W. et K.................. 43 » rosea L.......................... 42 Althaea L................................ 30 » cannabina L...................... 38 » hirsuta L........................ 34 » meonantha Link .................. 42 » micrantha Wiesb.................. 34 » multiflora Rchb.................. 37 » narbonensis Pourr................ 41 » officinalis L.................... 33 » pallida W. et K.................. 43 662 PLORA R.P.R. Pag. Althaea rosea (L.) Cav...................... 42 * taurinensis DG......................... 37 Ampélopsis L. C. Rich................310, 313 * aconitifolia Bge.................310 » dissecta Carr.........................310 » hederacea Michx.................314 » hederacea DG....................315 » quinquefolia Michx..............., 314 » tricuspidata Sieb. et Zucc... 313 Anacardiaceae Lindi......................214 Anethum L................................ 532 * Foeniculum L....................531 * graveolens L..................... 532 Angelica L. ............................. 554 » alpina Schur..................... 559 » archangelica L..................560 » macrophylla Schur................ 559 » X mixta Nyâr..................563 » montana Brot..................559 * officinalis Mnch................560 » pachyptera Simk. non Lall... 560 » palustris (Bess.) Hoffm.........555 » silvestris L.....................556 Anisum vulgare Gaertn....................479 Anthriscus Pers..........................367 » alpestris Wimm. et Grab. .. 375 » cerefolium (L.) Hoffm...........380 p heterosantha Schur............... 375 » lancisecta Simk..................372 » leiocarpa Simk...................371 » longirostris Bertol..............379 » nemorosa (M. B.) Spreng... 368 » nitidus (Wahlbg.) Garcke... 375 » scandicina (Web.) Mansf.......... 376 » silvestris (L.) Hoffm............372 » stenophyllus Rouy et Cam... 375 » torquata Schur .................. 375 » trichosperma Spreng.............. 379 » vulgaris Pers.................... 376 Apium L................................449 » crispum Mill.....................452 » dulce Mill.......................450 » graveolens L..................... 449 » nodiflorum (L.) Lag..............450 » Peiroselinum L................... 452 % rapaceum Mill.................... 450 » repens (Jacq.) Rchb..............451 » tuberosum Bernh..................452 Pag. Aquifoliaceae DC.......................... 257 Aralia L................................ 325 » chinensis L......................325 » japonica Thunb................... 325 » mandschurica Maxim.................325 » Sieboldii Hort.....................325 Araliaceae Vent..........................320 Archangelica alpina Simk................. 560 » officinalis Hoffm................560 » sativa Bess...................... 560 Astrantia L..............................337 » carinthiaca Hoppe ............... 338 » carniolica Baumg................. 341 »' epipactis Scop...................347 » gracilis Schur .................. 341 » intermedia Schur................. 341 » major L.......................... 338 » pallida Presl .................. ··· 338 » transsilvanica Schur ............ 341 Astrodaucus Drude........................ 406 » littoralis (M.B.) Drude.......... 406 Athamanta L..............................488 » Cervaria L......................... 600 » cretensis Baumg., non L..... 548 » hungarica Borb................... 488 » latifolia Viv.................... 603 » Libanotis L...................... 512 » Matthioli Ileuff.................488 » Oreoselinum L................. 599 » pubescens Retz...................516 » rupestris Auct...................488 » sibirica L....................... 516 Aucuba Thunb............................. 320 » japonica Thunb...................320 Balsamina hortensis Desp................. 168 Balsaminaceae Lindi...................... 163 Berula angustifolia M. et Koch .... 485 » erecta (Huds.) Coville........... 485 Bifora Hoffm............................413 » radians M. B.....................413 Bubon peucedanifolius Spr..............508 Bulbocastanum Linnaei Schur..............466 Bunium peucedanoides M.B.................536 Bupleurum L..............................427 » affine Sadl......................442 » apiculatum Friv.................. 439 » aristatum Bertl.................. 439 » asperuloides Heldr. ............. 436 INDEX ALFABETIC 663 Pag. Bupleurum aureum Auct., non Fisch 432 * baldense Auct., non Host .. 444 » breviradiatum (Rchb.) Wettst. 442 * Burserianum Willd................444 * caricifolium Auct. non Willd. 444 * caricinum Schur.................. 444 * cernuum Ten......................448 * coloratum Schur.................. 432 * commutatum Auct. non Boiss. et Bal....................... 441 » diversifolium Roch...............444 * exaltatum Schur.................. 448 » falcatum L.......................447 % Gerardii Jacq....................441 » junceum L........................ 440 » junceum Baumg....................435 » longijolium Auct. non L.......... 432 % longifolium L....................431 * multiflorum Velen................441 » pachnospermum Panfc.............. 441 » petiolare Lapeyr.................448 » praealtum Nathh.................. 440 » ranunculoides L...............443 » rotundifolium L...............428 » Sintenisianum Uechtr.......... 436 » subfalcatum Schur ............... 448 » tenuissimum L....................435 » transsilvanicum Schur............448 * vapincense Vili.................. 432 » veronense Turra.................. 439 Cachrys L................................423 * alpina M. B...................... 423 Carum L................................465 * Bulbocastanum Koch...............466 * carvi L..........................465 Cathartolinum pratense Rchb............ 88 Caucalis L............................... 385 » arvensis Huds....................393 % daucoides L......................386 » grandiflora L....................405 » helvetica Jacq...................393 » japonica Houtt...................397 » lappula (Web.) Grande _______386 » latifolia L.................... 385 * lit toralis Μ. Β.................406 » maxima Baumg................634 * muricata Bischoff................ 389 » nodosa Scop......................390 Pag. Caucalis scandicina Web.................... 376 Gedrela sinensis A. Juss. ............... 196 Gelastraceae Lindi....................... 258 Celastrales.............................. 267 Gelastrus L..............................268 » articulatus DG...................268 » orbiculâta Thunb.................268 » scandens L....................... 268 Cerefolium Hali.......................... 364 Cervaria Gaertn..........................575 » nigra Baumg...................... 603 » Rivini Gaertn....................600 Chaerefolium Hali........................367 » silvestre Sch. et Thell.......... 372 Chaerophyllum L..........................351 » Anthriscus (L.) Sch. et Th... 376 » aromaticum L.....................352 » aureum L.........................360 » bulbosum L.......................363 » cicutaria Vili...................355 » elegans Auct.....................355 » hirsutum L....................... 355 » hirsutum Lej..................... 375 » maculatum Willd.................. 363 » nemorosum M. B...................368 » nitidum Wahlbg................... 375 » prescottii DG.................... 367 » sylvestre L...................... 372 » temulum L........................359 » trichosperma Schult..............379 » Villarsii Auct. transs........... 355 Ghamaebuxus (DG.) Spach ................. 197 j> alpestris Spach.................. 198 » polygaloides Schur............... 198 » vulgaris Schur .................. 198 Chymocarpus pentaphyllus Don.............116 Cicuta L................................ 455 » angustifolia Kit.................456 » tenuifolia Frohl.................456 » virosa L.........................455 Citrus L................................. 192 » aurantium L...................... 193 » deliciosa Ten.................... 194 » limon Burm. f....................193 d Limonum Risso ................... 193 » medica L......................... 194 » nobilis Lour..................... 194 » paradisii Macfad................. 194 664 FLORA R.P.R. Pag. Cneorum tricoccum Güldnst............... 261 Cnidium Cuss............................ 540 » apioides Spreng................ 642 » dubium (Schkuhr) Thell. ... 541 » orientale Boiss................. 545 » silaifolium (Jacq.) Simk..... 542 » çenosum Koch ..................... 541 Columniferales ......................... 21 Cqnioselinum Fisch......................552 » Fischeri Wimm. et Grab. .. 552 » tataricum Fisch.............552 » vaginatum Thell.............552 Conium L. .............................. 417 » maculatum L...............417 Coriandrum L............................409 » sativum L......................... 410 » testiculatum Baumg.............418 Cornaceae Link ......................... 316 Cornus L................................ 316 » alba h............................ 319 » australis G. A. Mey.............319 » hungarica Karp..............320 » mas L............................. 317 » mascula Zorn.................... 317 » officinalis S. et Z............. 318 » sanguinea L..................... 318 » sibirica Lodd................... 319 » stolonifera Michx............... 319 » tatarica Mill................... 319 Cotinus Adans........................... 214 ». coggygria Scop.................. 214 Crithmum L.............................. 481 » maritimum L.....................481 Danaa AU. ............................ 423 » cornubiensis (Torn.) Burn... 424 Datisca hirta L......................... 218 Daucus L................................ 400 » Bessarabicus DC................. 406 » caro ta L....................... 400 » Lappula Web..................... 386 Dictamnus L............................. 186 » albus L......................... 186 » fraxinella Pers................. 186 » gymnostylis Stev................ 188 Dimorphanthus mandschuricus Maxim. 325 Drepanophyllum sioides Wib........464 Echinophora L........................... 348 Pag. Echinophora sibthorpiana Guss............ 348 » tenuifolia M. B.................. 348 Erodium L’Hérit.......................... 152 » arenarium Jord................... 158 » ciconium (Jusl.) Ait. 157 » cicutarium (L.) L’Hérit. ... 157 » hirsutum Jord.................. 158 » Hoefftianum C. A. Mey. ... 156 » neilreichii Jka................ 156 » ruthenicum M.B................. 155 » serotinum Stev................155 Esculus L................................ 248 Eryngium L............................... 341 » amethystinum Gmel. et Auct. 342 » campestre L.................... 341 » x kalotaszegense Papp et Ujv. 347 » maritimum L...................346 » planum L....................... 342 » vulgare Lam.................... 341 Evonymus L............................... 258 » bulgar ica VeJen................. 264 » europaea L..................... 263 » japonica L. f. ................ 268 » latifolia (L.) Mill............ 264 » nana M. B..................... 261 » radicans Sieb.................. 267 » verrucosa Scop................... 262 » vulgaris Mill.................... 263 Falcaria Bernh........................... 464 » Rivini Host ..................... 464 » sioides (Wib.) Ascheres .... 464 » vulgaris Bernh...................464 Fatsia Dne. et Planch................... 325 » japonica (Thunb.) Dne. et Planch........................ 325 Ferula L................................ 564 » campestris Bess.................. 571 » Ferulago L....................... 571 » galbanifera Mill................. 571 » heuffelii Gris................... 564 » meoides L........................ 572 » nodiflora Baumg..................568 » sadleriana Ldb...................567 » sylvatica Bess...................568 » tatarica Fisch................... 567 Ferulago Koch............................ 568 » athamantifolia Schur............. 571 INDEX ALFABETIC 665 Pag. Ferulago campestris Grec................ 571 » galbanifera (Mill.) Koch.... 571 » galbanifera Auct. transs. non Koch ........................ 571 » meoides (L.) Boiss..............572 » nodiflora Scop. non L...........571 » nodosa Koch..................... 571 » Sadleri Gris, et Sch............567 » silvatica (Bess.) Rchb.......... 568 » taurica Schischk................572 Foeniculum Mill.........................531 » capillaceum Gïiïb...............531 » officinale Ali..................531 » Rochelii Jka.................... 536 » vulgare Mill.................... 531 Frangula alnus Mill..................... 272 Gasparrinia peucedanoides (Bieb.). . 536 Gaya simplex Gaud ...................... 547 Geraniaceae Jaume St. Hil............... 116 Géranium L.............................. 119 » aconitifolium Ky.............·..... 128 » asphodeloides Burm. f...........141 » Baumgartenianum Schur ... 143 » bohemicum Torn..................142 » caeruleatum Schur .............. 128 » Car oli-Principis Panţu ........ 128 » chaerophyllum Cav...............158 » Ciconium Jusi................... 157 » collinum Stephan ............... 132 » columbinum L.................... 144 » dissectum. Jusi................. 143 » divaricatum Ehrh................ 147 » lucidum L....................... 148 » macrorrhizum L.................. 123 » malvaefolium Baumg.............. 143 » molle L. .. „................... 147 » palustre Torner ................ 130 » peltatum L...................... 160 » phaeum' L....................... 124 » pimpinellifolium Cav............ 158 » praecox Cav.....................158 » pratense L......................127 » purpureum Vili.................. 151 » pusillum Burm. f................ 141 » pyrenaicum Burm. f.............. 138 » Radula Cav...................... 160 » robertianum L..................... 151 » rotundifolium L................. 143 Pag. Géranium sanguineum L.................... 134 » sibiricum L..................... 137 » silvaticum L.................... 129 » transsilvanicum Sch., Ky... . 128 » umbrosum W. et K................ 141 » zonale L........................ 159 Gossypium L............................ 62 » herbaceum L..................... 63 » hirsutum 'L..................... 63 Gruinales.............................. 84 Haplophyllum A. Juss................... 182 » Biebersteinii Spach .... 185 » Buxbaumii Schur ................ 185 » linifolium Rchb.................186 » patavinum (L.) A. Juss. .. . 186 » suaveolens (DG.) G. Don. . . 185 Haquetia Necker........................ 347 » epipactis (Scop.) DG............347 Hedera L............................... 323 » helix L. .. :................... 323 » quinquefolia L.................. 315 Helosciadium nodiflorum Koch........... 450 » repens Koch..................... 451 Heracleum L............................ 621 » alpinum Auct., non L... 622 » angustifolium Jacq.............. 630 » austriacum Auct. non L. ... 626 » carpaticum Pore................. 622 » flavescens Bess., non Willd... 630 » graveolens Spreng............... 618 » montanum Schleich...............633 » mantegazzianum Som. et Lev. 633 » palmatum Baumg..................625 » x rodnense Nyâr. et Todor 633 » setosum Lap..................... 633 » sibiricum L..................... 630 » simplicifolium Herb.............622 » sphondylium L................... 626 » Tordylium Spreng................634 » transsilvanicum Schur........... 625 Hibiscus L............................. 22 » esculentus L.................... 26 » syriacus L...................... 22 » ternatus Cav.................... 22 » trionum L....................... 22 Hippocastanaceae Torr. et A. Gray. 248 Hippocastanum vulgare Gaertn........... 251 Hippomarathrum rigidum Fuss............ 511 666 FLORA R.P.R. Pag. Ilex L....................................257 » aquifolium L.....................257 Impatiens L. ............................. 164 » balsamina L......................168 » glandulifera Royle............... 168 » lutea Lam........................ 164 » noli-tangere L................... 164 » parviflora DG.................... 167 » roylei Walp...................... 168 Imperatoria L............................. 603 » Ostruthium L.....................604 » ostruthium Auct. tr..............645 » palustris Bess...................555 » syfoestris Lam...................556 Kalonymus latifolia (Mill.) Prokh... 264 Kitaibelia Willd.......................... 64 » vitifolia Willd.................. 64 Koelreuteria Laxm......................... 219 » paniculata Laxm..................219 Laser Borkh...............................651 » ambiguum Schur .................. 650 » trilobum (L.) Borkh..............651 t> trilobum Baumg...................650 Laserpitium L............................. 638 » alpinum W. et K.................. 650 * archangelica Wulf................645 » asperum Gr.......................642 » Chironium L...................... 613 » Chironium Scop...................645 » glabrum Gr....................... 642 » gracile Schur.................... 641 » hirsutum Salz....................646 » krapfii Cr....................... 649 » latifolium L..................... 641 » marginatum W. et K...............649 » mutellinoides Cr................. 547 * peucedanoides Auct. tr...........642 » prutcnicum L.....................646 » Pseudo-Siler Schur............... 641 » selinoides Cr.................... 646 » silaifolium Jacq.................542 » simple# L........................547 » trilobum L....................... 651 » çerticillatum Schur ....... 641 Lavatera L................................ 44 » thuringiaca L.................... 44 » trimestris L..................... 44 Levisticum Hiil .......................... 553 Pag. Levisticum officinale Koch .............553 Libanotis L.............................512 » athamanthoides Auct., non DC. 515 » athamanthoides Schur ........... 516 % hosteana Schur .................516 j> humilis Schur .................. 516 * intermedia Rupr................. 516 » montana Cr......................512 * Rivini Baumg....................515 » vulgaris DC..................... 512 Ligusticum L............................547 » apioides Lam....................542 » austriacum L....................419 » cornubiense Torn................424 » Levisticum L.................... 553 n mutellina (L.) Cr............... 548 » mutellinoides (Cr.) Vili........547 » simplex All.....................547 f» vaginatum Spreng................552 Linaceae Dumort......................... 84 Lindnera alba Fuss ..................... 66 Linum L, ............................. 84 » austriacum L.................... 93 » barbulatum Schur................ 93 » borzeanum Nyâr.................. 90 » catharticum L................... 88 » extraaxillare Kit............... 95 » flavum L........................ 90 * hirsutum L...................... 99 » hologynum Rchb.................. 89 » hungaricum Podp................... 93 » montanum Auct., non Schl... 95 » narbonense L....................100 » nervosum W. et K................100 » perenne L....................... 95 » Radiola L....................... 105 » squamulosum Rud................. 94 » tauricum Willd. /............... 96 » tenuifolium L................... 89 » trinervium Freyn................ 94 » univerve (Roch.) Borb...........104 usitatissimum L................ 103 Lophosciadium meoides Gal...............672 Macrocarpium officinale Nakai........... 318 Macroselinum Schur...................... 575 » latifolium Schur................ 592 Malabaila graveolens Hoffm.............. 618 Malope L................................ 26 INDEX ALFABETIC 667 Pag. Malope malacoides L....................... 29 » trifida Cav. ..................... 29 Malva L................................... 48 » aicea L........................... 51 ' » x adulterina Wallr................ 61 » borealis Wallm.................... 57 » crispa L.......................... 61 * erecta Presl...................... 63 d laciniata Desr.................... 52 * moschata L........................ 51 * neglecta Wallr.................... 54 » plebeja Stev...................... 53 » pseudoborealis Schur ............. 57 » pusilla Sm........................ 57 » rotundifolia L......................64, 57 » silvestris L...................... 52 » verticillata L.................... 61 » vulgaris Fr....................... 54 Malvaceae A. Juss......................... 21 Meum adonidifolium J. Gray.........651 » Mutcllina Gărtn.....................548 Muscadinia (Planch.) Small................309 » rotundifolia (Michx.) Small . 309 Myrrhis aurea Czetz....................... 360 » odorata Baumg.....................360 Neogaya simplex Meisn.....................547 Nitraria L................................ 179 » schoberi L......................... 179 Oenanthe L................................619 » aquatica (L.) Poir..................620 » banatica Heuff..................... 528 » fistulosa L.......................623 » media Gris........................627 * peucedanifolia Baumg..............524 » Phellandrium Lam..................520 » silaifolia M. B...................524 » stenoloba Schur................... 527 Opopanax Koch ............................ 609 » bulgaricum Velen..................610 » chironium (L.) Koch ..............613 » Chironium Velen. non Koch 610 Oreoselinum Adans., non Hoffm........575 » legitimum M. B....................599 * podolicum Bess.................... 606 Orlaya Hoffm. ........................... 405 » adpressa Simk.....................405 Pag. Orlaya grandiflora (L.) Hoffm............406 Ostericum palustre Bess.................. 555 » pratense Hoffm.................... 555 Oxalidaceae Lindl........................ 105 Oxalis L.................................106 » acetosella L...................... 106 » corniculata L..................... 109 * deppei Lodd....................... 111 » parviflora Lej....................109 » stricta L......................... 110 » tetraphylla Link et Otto ... 111 Pachypleurum simplex Rchb................547 Palimbia Bess............................637 » Chabraei DG.......................605 » rediviva (Pali.) Thell............637 » salsa Bess........................ 637 Paliurus Mill............................ 280 » aculeatus Lam.....................280 » australis Gărtn................... 280 » spina-cliristi Mill............... 280 Parthenocissus Planch.................... 313 » henryana Diels et Gilg............315 j> Htnryi Graebn.....................315 » inserta (A. Kern.) K. Fritsch 314 » quinquefolia (L.) Planch. ... 315 » tricuspidata (S. et Z.) Planch. 313 » vitacea (Knerr) Hitch.............314 Pastinaca L.............................. 614 » graveolens M. J3..................618 » opaca Bernh.......................617 » sativa L.......................... 614 » silvestris Auct., non Mill........ 617 » ieretiuscula Auct., non Boiss. 617 » Tordylium Galest.................. 634 Pavia alba Poir.......................... 255 » rubra Poir. ...................... 252 Peganum L................................ 176 » harmala L......................... 176 Pélargonium L.’Hérit.....................159 » grandiflorum Willd................163 » peltatum (L.) Ait. ............... 160 » radula (Cav.) L’Hérit.............'160 » zonale (L.) Ait................... 159 Petroselinum Hill. .. ;.................. 451 * crispum Mansf.....................452 » hortense Hoffm.................... 452 668 PLORA R.P.R. Pag. Petroselinum sativum Hoffm.......... 452 Peucedanum L............................. 575 » alpestre L....................... 540 » alsaticum L......................596 » arenarium Baumg. ................ 536 » arenarium W. et K................ 606 » austriacum (Jacq.) Koch__________588 » Besserianum DG...................587 » campestre Jka ................... 584 » carvifolium Vili. ............... 604 » cervaria (L.) Guss...............600 » chabraei (Jacq.) Rchb............604 » italicum Mill. .................. 580 » latifolium (M. B.) DC.............. 592 » longifolium W. et K..............580 » Morisonii Schur.................. 584 » officinale L.....................579 » officinale Ldb................... 587 » oreoselinum (L.) Mnch............599 » ostruthium (L.) Koch ...... 604 » palustre (L.) Mnch............... 591 » podolicum (Beés.) Eichw. .. 606 » redivivum Pali................... 637 » rochelianum Heuff................ 583 » Rochelianum Auct., non Heuff. 584 » ruthenicum Roch., non Μ. B. 583 » ruthenicum Kovâts ............... 584 » ruthenicum M. B.................. 587 » sibiricum W. et K................ 567 » Silaus L......................... 539 » Silaus Μ. B., non Lam............ 540 » sylvestre DC..................... 591 » tauricum M. B.................... 584 Phéllandrium L........................... 519 » aquaticum L...................... 520 » Mutellina L......................548 Phellodendron Rupr....................... 181 » amurense Rupr.................... 181 Physocaulis (DG.) Tausch................. 398 » nodosus (L.) Tausch.............. 399 Physospermum Cuss........................ 423 » aquilegifolium Koch ............. 424 Pimpinella L............................. 470 » alpestris Beck................... 479 » alpestris Simk................... 479 » alpina Host ..................... 479 » anisum L. ....................... 479 » dioica Baumg..................... 460 Pag. Pimpinella dioica L.......................459 » dissecta Retz ................... 476 » glauca L......................... 459 » heterophylla Baumg...............479 » lucida Schur..................... 479 » magna L.......................... 473 » major (L.) Huds.................. 473 » multicaulis Poir.................463 » nigra Auct., non Mill.......... 476 » nigra Mill....................... 475 » orientalis Baumg................. 474 » orientalis Gouan................. 474 )> peregrina L..................... 480 » rubra Hoppe et Schl..............474 » rugosa Hort...................... 474 » saxifraga L...................... 474 » tragium Vili..................... 481 Pleurospermum Hoffm....................... 418 » austriacum (L.) Hoffm............419 Podagraria Hili .......................... 466 Polygala L................................ 198 » alpestris Rchb................... 210 » amara L.......................... 210 » amarella Cr...................... 212 » amblyptera Schur................. 206 » angustata Schur ................. 205 » angustifolia Lange .............. 209 » austriaca Cr..................... 212 » Rarthiana Fuss .................. 212 » calcarea Schur .................. 206 » Chamaebuxus L.................... 198 » comosa Schkuhr ............ 203 » dubia Bellynck................... 209 » hospita Heuff.................... 213 » major Jacq....................... 201 » Moriana Britt............... 205 ■ » neglecta Kern.................... 203 » nicaensis Schur ................. 199 » Podolica DC......................205 » sibirica L....................... 212 » transsilvanica Schur ............ 205 » uliginosa Rchb................... 212 » vulgaris L....................... 206 Polygalaceae Lindi........................ 197 Pongelion Adans........................... 195 Prangos Lindi............................. 420 ♦ carinata Gris....................420 ‘» ferulacea Auct. hung.............420 INDEX ALFABETIC 669 Pag. Prionitis Adans.......................... 464 Ptelea L................................. 188 » trifoliata L....................... 188 Pteroselinum Rchb........................ 575 » austriacum Auct. tr...............588 » intermedium Schur ................ 588 » transsilvanicum Schur............. 589 Radiola Roth............................. 105 >> linoides Roth..................... 105 Rhamnaceae Lindl......................... 271 Rhamnales ............................... 271 Rhamnus L................................ 272 » baphicoccus Rothm................. 277 » cathartica L...................... 273 » frangula L........................ 272 » hydriensis Hacq...................274 » infectoria Schur.................. 273 » Paliurus L........................ 280 » rupestris Baumg................... 272 » saxatilis Jacq....................280 » saxatilis Auct. transs............277 » x schurii Kârp.................... 270 » sphenophylla Borb.................274 » tinctoria W. et K.................277 » Zizyphus L........................ 283 Rhus L................................... 218 » canadensis Marsh..................219 » copallina L....................... 218 » coriaria L........................ 218 » cotinus L......................... 214 » hirta (L.) Sudw...................218 » toxicodendron L................... 218 » typhina Torner ................... 218 Rumia leiogona Jka. . .................. 460 Ruta L................................... 181 » divaricata Ten.................... 182 » graveolens L...................... 181 » hortensis Mill.................... 182 » patavina L. ...................... 186 » suaveolens DG..................... 185 Rutaceae A. L. Juss...................... 179 Sanicula L............................... 334 » europaea L........................337 Sapindaceae A. L. Juss...................219 .Scandix L............................... 381 » Anthriscus L...................... 376 » australis L....................... 382 Pag. Scandix cerefolium L.................... 380 » infesta L....................... 394 » macrorryncha (C. A. Mey.) Rouy et Gamus................ 382 » nodosus L....................... 399 » ‘ pecten-veneris L................ 381 » trichosperma Schur ..... 379 Selinum L............................... 545 » austriacum Jacq. ............... 588 » carvifolia L..................... 545 » Carvifolium Chabraei Cr.... 604 » Cervaria L...................... 600 » Chabraei Jacq................... 604 » latifolium M. B................. 592 » montanum Schleich...............588 » Oreoselinum Cr..................499 » orientale Benth. et Hoock.. 545 » palustre Cr., non L.............545 » palustre L...................... 591 » Peucedanum Web.................. 579 » turfosum Baumg..................541 Seseli L................................ 492 » annuum L........................ 503 » Beckii Seefried................. 499 » campestre Bess..................507 » Carvifolia L.................... 545 » carvifolium Jka................. 503 » coloratum Ehrh.................. 503 » devenyense Simk................. 499 » dobrogense Prod................. 503 » dubium Schkuhr ................. 541 » gig as Jka...................... 507 » glaucum Jacq.................... 499 » gracile W. et K.................496 » heterophyllum Jka................ 500 » hippomarathrum Jacq.............495 » leucospermum Schur ..... 511 » Libanotis Koch.................. 512 » osseum Cr....................... 499 » peucedanifolium (Spreng.) Bess......................... 508 » peucedanoides (Μ. B.) K. Pol. 536 » pratense Cr..................... 539 » pubicarpum Simk................. 512 » purpurascens Jka................512 » Răvăruţensis Prod. et Ţopa. . 637 » rigidum W. et K................. 511 » tortuosum L..................... 507 » vario-devenyense Nyâr...........503 670 FLORA R.P.R. Pag. Sesel varium Trev....................... 500 » venosum Hoffm......................541 d virescens Beck .................... 536 Sida Abutilon L.......................... 29 Silaum Mill................................ 535 » alpestre (L.) Thell.............. 540 » peucedanoides (Μ. B.) Nyâr. 636 » Rochelii Heuff...................636 » silaus (L.) Sch. et Thell..... 639 Silaus Bernh............................ 535 » alpestris Bess................... 640 » Besseri DG....................... 540 » carvifolius Schur, non Mey. 636 » flavescens Bernh................. 539 » peucedanoides (M. B.) Kern. 536 » pratensis (Cr.) Bess.............539 » Rochelii (Heuff.) Simk...........536 » virescens Gris...................636 'Siler Cr................................ 661 » alpinum Baumg....................650 » trilobum Gr. .................... 651 Simarubaceae L. C. Rich.................. 196 Sison L.................................. 491 * amomum L......................... 491 » salsum L. f...................... 637 Sium L................................... 482 » angustifolium L..................485 » erectum Huds.....................485 » falcaria L. ..................... 464 » lancifolium M. B.................487 » lancifolium Schrank ............. 486 » latifolium L..................... 486 » nodiflorum L..................... 450 » repens Baumg....................... 451 » repens Jacq........................451 » sisaroideum DG................... 487 Smyrnium L............................... 414 » perfoiiatum L.................... 414 Sphondylium Mill......................... 621 Staphylea L..............................269 » pinnata L........................ 269 Staphyleaceae DG.........................269 Taeniopetalum Viv........................ 606 Terebinlhaceae A. L. Juss.............214 Terebin thaïes .......................... 179 Thelycrania alba (L.) Pojark............. 319 » sanguinea (L.) Fourr...............318 Pag. Thelycrania stolonifera (Michx.) Pojark. 319* Thysselinum Hoffm......................... 575 Thysselinum Mnch.......................... 591 * angustifolium Rchb................ 592' » palustre Hoffm....................591 » sylvestre Rchb.................... 692: Tilia L................................... 65- % aenobarba Borb. et H. Br... 78 » alba K. Koch...................... 70" » alba Ait.......................... 66 f> americana L....................... 72 » americana pendula Hort............ 70* * argentea Desf..................... 6fr » x banatica Beldie................. 82 » betulaefolia Bayer ............... 76 » caucasica Rupr.................... V81 » corallina Host.................... 78 » cordata Mill...................... 72 % cordifolia Bess.................... Ί9* » x cordiformis H. Br............... 82 » corinthiaca Simk.................. 7& » corylifolia Host ................. 80’ » eriocarpa Hofm.................... 75 » euchlora K. Koch.................. 81 j> europaea L........................72, 82 » flava Wolny ...................... 80* » X flavescens A. Br................ 83 » glabra Vent....................... 72 * goniocarpa Borb................... 82 » grandifolia Ehrh.................76, 78· » X haynaldiana Simk ............... 83 » Hazslinszkyana Borb............... 81 » Hegyesensis Simk.................. 83 » Hofmanniana Opiz ................. 80 » Hosteana Borb..................... 7£ » Hostii Ortm....................... 79 » intermedia DG..................... 81 » x juranyiana Simk................. 82 » latebracteata Host................ 80 » microphylia Vent.................. 75· » mollis Ortm....................... 79* » mollis Spach.................. 79 > Moltkei C. K. Schneid............. 84 » multiflora Simk................... 81 » mutabilis Host.................... 78 » X neglecta Spach.................. 83 » obliqua Host...................... 7& » officinarum Gr...................... 76 * pallida Wierzb.................... δ-2 INDEX ALFABETIC 671 Pag. Tilia parvifolia Enrh...................... 72 » petiolaris J. D. Hook............. 70 » petiolaris DG..................... 66 » platyptera Court.................. 78 » platyphyllos Scop................. 76 » praecox II ost ................... 80 » X pseudoflavescens Wagn.... 83 fr pseudoobliqua Simk................ 79 » pseudorubra Wagn.................. 79 » pyramidalis Host.................. 80 fr Richteri Borb..................... 83 » rubra Auct........................ 79 fr rubra DC.......................... 80 fr spectabilis Host ................. 78 fr spectabilis Dippel................ 83 » subflavescens Borb................ 82 fr sublanata Simk.................... 82 fr subparvifolia Borb................ 82 » tenuifolia Host................... 77 fr tomentosa Mnch...................... 66 fr Tucekii Opiz...................... 77 fr ulmifolia Scop.....................72, 76 » vestita A. Br..................... 83 fr vitifolia Wierzb.................. 76 » vitifolia Host ................... 78 » X vulgaris Hayne ................. 81 Tiliaceae A. Juss.......................... 64 Tordylium L................................ 634 fr Anthriscus L...................... 397 fr latifolium L......................385 fr maximum L......................... 634 » nodosum L......................... 390 Torilis Adans............................. 389 » aglochis Simk.....................394 fr Anthriscus Gmel...................397 fr arvensis (Huds.) Link.............393 fr divaricata Mnch...................394 fr helvetica Gmel....................393 » japonica (Houtt.) DC..............397 fr microcarpa Bess...................398 fr neglecta Roem. et Schult.......... 397 » nodosa (L.) Gaertn................390 % rubella Mnch...................... 397 fr ucranica Spreng................... 398 Toxicodendron altissimum Mill...... 196 Trachypleurum tenuissimum Rchb... 435 Tragium Spreng.............................470 Tragoselinum Mill.......................... 470 Pag. Tribulus L............................... 171 » orientalis A. Kern...............172 fr terrestris L..................... 172 Trinia Hoffm............................ 456 j> carniolica Kern.................. 460 » glauca (L.) Dum.................. 459 fr henningii Hoffm.................. 463 j> Henningii Mert. et K.............459 fr kitaibelii M. B..................460 fr multicaulis (Poir.) Schischk. 463 fr pumila Kern...................... 460 Tropaeolaceae Lindl...................... 111 Tropaeolum L............................... 112 » elatum Salisb.................... 112 & Lobbianum Veitch................... 115 » majus L.......................... 112 p minus L.......................... 115 » peltophorum Benth................ 115 » pentaphyllum Lam.................116 » pulchellum Salisb................ 115 » tuberosum Ruiz et Pav............ 116 Turgenia latifolia (L.) Hoffm............385 Umbelliferae Juss........................ 326 Umbelliflorae ........................... 316 Vitaceae Lindl...........................284 Vi tis L................................. 285 » aestivalis Michx.................286 fr alemannica Andras................ 306 fr amurensis Rupr...................299 fr antiquorum Andras................ 306 fr berlandieri Planch...............292 fr byzantina Andras................. 305 fr candicans Engelm.................290 » cinerea Engelm................... 290 fr coignetiae Pulliat............... 289 » cordifolia Michx................. 291 fr deliciosa Andras................. 306 fr ficifolia Bge.................... 286 fr labrusca L....................... 286 » labrusca Thunb...................289 fr lincecumii Buckl................. 289 fr mediterranea Andras..............305 fr riparia Michx.................... 292 » rotundifolia Michx...............309 fr rupestris Scheele................ 295 » silvestris Gmel.................. 300 672 FLORA R.P.R. » Thunbergii Rgl. ................ 299 » vinifera L...................... 304 » vulpina L....................... 292 Xanthoceras Bge......................... 220 » sorbifolia Bge.................. 220 Xantholinurn flavum Rchb................ 90 Xanthoselinum Schur .................... 675 » alsaticum Schur ................ 596 Xanthoxylon L........................... 192 Xanthoxylon americanum Mill........... Zanthoxylum fraxineum Willd........... Zygophyllaceae Lindl.................. Zygophyllum L. ....................... » fabago L........................ Zizyphus Mill......................... » jujuba Mill. ................... » sativa Gartn.................... » vulgaris Lam.................... CONŢINUTUL ŞI COLABORATORII VOLUMULUI VI Prefaţă.............................................................................Redacţia Fam. Malvaceae ..................................................................... I. Morariu Fam. Tiliaceae, Aceraceae, Aquifoliaceae, Staphyleaceae, Rhamnaceae.... AL Beldie Fam. Linaceae, Geraniaceae, Zygophyllaceae ..................................... I. Şerbănescu Fam. Oxalidaceae ............................................................. A. Nyârâdy Fam. Tropaeolaceae, Vitaceae. Cornaceae, Araliaceae........................ I. Grinţescu Fam. Balsaminaceae, Rutaceae, Polvgalaceae ................................ M. Răvăruţ Fam. Simarubaceae, Sapindaceae, Hippocastanaceae, Gelastraceae.................. Em. Ţopa Fam. Anacardiaceae ................................................................. A. Paucă Fam. Umbelliferae .................................................................... I. Todor Addenda diagnoses plantarum novarum in tomo VI Florae R.P.R. commemoratarum.................................................................... C. Vâczy îndrumarea lucrărilor de ilustraţie..............................·..... Acad. E. I. Nyârâdy Executarea desenelor: Planşele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 43, 45, 57, 60, 61, 62, 67, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 87, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 115, 116......... Elena Lazânyi Planşele: 10, 13, 14, 15, 28, 29, 44, 46, 47, 53, 54, 55, 56, 63, 64, 66, 68, 69, 70, 71, 81, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 121................... Acaţiu Macskâsi Planşele: 17, 40, 48, 49, 50, 51, 52, 59, 65, 80, 82, 83, 84, 85, 86,88, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 111, 112, 113, 114, 117, 118, 119; 120, 122 ................................................................ Irina Pâlffy Planşele: 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37................................... Aurelia Dôzsa Planşele: 38, 39, 41, 42 ................................................... Lucia Văleanu Planşele: 72, 123 .................................................... Rudolf Diviatzky Planşa: 12 ........................................................... Ecaterina Szapita ADĂUGIRI ŞI ÎNDREPTĂRI LA VOL. III FLORA R.P.R. La pag. 307, la finele genului Arabis se va adăuga: Genul 365. AUBRIÉTIA *) Adans. Fam. II (1763) 420. Plante lax cespitoase. Sepale erecte, cele laterale saciform dilatate la bază. Glande laterale cîte 2, mari, cele din afară adesea unite două cîte două, cele mijlocii lipsesc. Stamine adesea aripate. Silicvă sau siliculă liniară sau elipsoidală, cu valve fără nervuri sau uninervate. Seminţe plane, nearipate ; embrion pleuroriz. Genul cuprinde, cca 12 specii răspîndite în regiunea mediteraneană. 1596. A. croâtica Sch., N. et Ky. Anal. bot. (1854) 47. — Ic.: fig. 1 de mai jos. Ά. Tulpină culcată, repentă, filiformă, bogat ramificată, cu ramuri alungite, stelat păroase, terminate în rozete. Frunzele de sub rozete mai mici, se usucă de timpuriu, cele ale rozetelor sau ale tulpinilor florifere obovat eliptice, oblanceolat eliptice sau romboidale, cuneate, atenuate la bază, obtuze, cu 1 sau 2 dinţi pe fiecare margine, dispers stelat păroase pe ambele feţe. Inflorescenţă paucil'lpră, puţin ieşită din rozetă, cu 1—3 flori violete, lungi de 12 — 15 mm. Siliculă lungă de 5 — 10 mm, stelat păroasă, cu stil lung cît jumătatea siliculei, în tinereţe de lungimea acesteia. — VII —VIII. Staţiunea. Pe pietrişuri şi grohotişuri calcaroase în regiunea alpină. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara : Mţii Parîngului în partea de E a Coastei lui Rusu, sub pereţi de calcar, alt. 2000 — 2300 m. Obs.: Este un gen şi o specie nouă, atît pentru R. P. Romînă cît şi pentru întregul lanţ al Carpaţilor. Planta a fost descoperită de T. Pocs şi T. Simon la 3 august 1956, apoi publicată în Acta Bot. Acad. St. Hung. III (1957) 31 — 36. Răsp. gen.: Balcanii de V şi Alpii de SE. *) După numele lui Claude Aubriet (născ. la Châlons-sur-Marne, decedat în 1743 la Paris), pictor de flori şi animale, însoţitor al lui Tournefort în Levant. 676 FLORA R.P.R. LA VOL. V FLORA R.P.R. La pag. 260 (Determinarea speciilor de Astragalus), la poziţia 32 a, după prima frază se va adăuga: Perii internodiilor culcaţi, numai cîţiva cu capătul reclinat, iar la poziţia 32 b, după prima frază se va adăuga: Toţi perii internodiilor alipiţi. Fig. 1.—Aubrietia croatica Sch., N. et Ky. La pag. 294, rîndul 11, la var. vulgaris, după Iç.: Pl. 50, fig. 1, la, se va adăuga: Inflorescenţa capitul ovat sau cilindric ovat, prelungit după Înflorire, cu 10-—20 flori. Tulpină mai viguroasă. La pag. 294, între rîndurile 17 şi 18 se va adăuga: 2 a Flori mari, lungi de 24—26 mm; vexil lung de 16—18 mm. \ Dot la cules 22.04.1958. Bun de tipar 09.08.1958. Tiraj 3200. Hîrtie velină 80 g. m.*. Format 16/70x 100. Coli editoriale 45,6. Coli de tipar 42lja A 06051 11958. Indicele-de clasificare pentru biblioteci mari: 581.9 (498) (021) = 59. Indicele de clasificare pentru biblioteci mici: 581.9 (R). Tiparul executat sub com. nr. 507 la Intrep. Poligr. nr. 4... Calea Şerban Vodă nr. 133—135. Bucureşti — R. P. R.