ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE COLLABORATORES TOMI V: ). GRINŢESCU, M. GUŞULEAC. I. MORARIU, A. NYÄRÄDY, Acad. E. I. NYÄRÄDY, I. TODOR, EM. ŢOPA EDITIO ACADEMIAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE 19 5 7 REDACTORE PRINCIPALI: Acad. TRAIAN SÄVULESCU ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE REDACTOR PRINCIPAL: Acad. TRAIAN SÄVULESCU V COLABORATORII VOLUMULUI V: I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, I. MORARIU, A. NYArADY, Acad. E. 1. NYÄRÄDY, I. TO D OR, EM. ŢOPA ■' · EDITURA ACADEMIEI ‘ REPUBLICII POPULARE ROMÎNE 1957 FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE REDACTOR PRINCIPAL Academician TR. SĂVULESCU COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. I. NYÄRÄDY (Responsabil); L. ALEXANDRESCU, M. GUŞULEAC (limbă şi nomenclatură) ; AL. BELDIE (redacţia tehnică şi corecturi). PREFAŢĂ în volumul de faţă prezentăm 8 familii, cuprinzînd 41 genuri cu specii spontane şi 28 genuri cu specii de cultură, însumînd un total de 240 specii spontane şi 67 specii cultivate. In afară de acestea, se mai tratează şi 39 hibrizi. Cea mai însemnată familie tratată aici este familia Leguminoaselor, care prezintă o deosebită importanţă agricolă şi horticolă. Acestei familii îi aparţin numeroase genuri polimorfe ca: Cytisus, Medicago, Trifolium, Astragalus, Vicia, Lathyrus. Ne-am dat silinţa să deosebim cît mai clar speciile acestor genuri şi de a prelucra variabilitatea lor în lumina noilor lucrări monografice şi floristice. La genurile ce cuprind specii de cultură de mare însemnătate practică, ca Phaseolus, Pisum, Arachis, Glycine, s-au dat şi soiurile mai cunoscute ce sînt cultivate la noi. Dintre celelalte familii tratate în acest volum, familia Onagraceae este mai însemnată datorită numeroaselor specii de Epilobium, adesea foarte polimorfe. In privinţa datelor referitoare la plantele medicinale, am avut concursul preţios al Institutului Medico-Farmaceutie diri Tg. Mureş. Deasemeni, la redactarea observaţiilor asupra folosirii arborilor şi arbuştilor forestieri, ne-am bucurat de colaborarea Laboratorului de Dendrologie din Institutul de Cercetări Silvice din Bucureşti. Incepînd cu acest volum, toate denumirile ştiinţifice ale speciilor, fără excepţie, se scriu cu iniţiale mici,potrivit recomandărilor Congresului internaţional de Botanică dela Paris, din 1954. REDACŢIA ■ j 14: 4 ENUMERAREA SISTEMATICĂ A SPECIILOR Ord. LEGUMINALES Fam. 50. Leguminosae Juss. Genul — Mimosa L. 5?£· — M. pudica L.............................................................. 21 Genul — Acacia Willd. — A. dealbata Link ........................................................ 21 — A. rostellifera Benth.................................................... 21 Genul — Cereis L. — G. siliquastrum L...................................................;....... 22 Genul 240. Gleditschia Lam. 1137. G. triacanthos L......................................................... 25 Genul — Gymnocladus Lam. — G. dioica (L.) Koch ..................................................... ‘26 Genul 241. Sophora L. — S. japonica L............................................................ 41 S. prodanii Anders.......................................................... 42 Genul — Cladrastis Raf. — C. lutea (Michx.) K. Koch................................................ 45 Genul — Lupinus L. — L. perennis L............................................................ 46 — L. polyphyllus Lindl..................................................... 46 — L. angustifolius L....................................................... 49 — L. albus L............................................................... 49 — L. luteus L.............................................................. 49 — L. varius L.............................................................. 50 — L. hirsutus L............................................................ 50 Genul — Spartium L. — S. junceum L............................................................. 53 g ______________FLORA R.P.R, Genul 242. Genista L. Pag. — G. trifoliata Jka.................................................................. ' 57 1139. G. germanica L................................................................... 57 1140. G. pilosa L...................................................................... 58 G. albida Willd.................................................................. 61 G. oligosperma (Andrae) Simk....................................................... 61 G. tinctoria L................................................................... 62 G. ovata W. et K................................................................. 66 G. spathulata Spach .....................................................*......... 69 G. triangularis Kit.............................................................. 70 G. sagittalis L.................................................................. 71 Genul 243. Cytisanthus Lang. C. radiatus (L.) O. F. Lang ..................................................... 72 Genul 244. Laburnum Medik. L. anagyroides Medik............................................................. 73 — L. alpinum (Mill.) Gris.......................................................... 74 Genul — Calycotome Link. — C. infesta (Presl) Guss. ........................................................ 77 Genul 245. Sarothamnus Wimm. 1150. S. scoparius (L.) Wimm. 77 Genul 246. Cytisus L. C. procumbens (W. et K.) Spreng.................................................. 80 C. nigricans L................................................................... 83 C. hirsutus L.................................................................... 85 G. leucotrichus Schur ........................................................... 86 C. elongatus W. et K........................................................ 89 C. ciliatus Wahlb................................................................ 89 C. falcatus W. et K.............................................................. 90 C. alpestris Schur............................................................... 91 C. leiocarpus Kern............................................................... 91 1160. C. ratisbonensis Schaff.......................................................... 92 C. aggregatus Schur.............................................................. 95 C. albus Hacq.................................................................... 96 C. rochelii Wierzb............................................................... 99 C. austriacus L.................................................................. 99 C. heuffelii Wierzb......................................................‘......... 101 — C. sessilifolius L............................................................... 102 — C. purpureus Koch ............................................................... 102 X G. cetius Beck .................................................................. 102 X C. ambiguus Schur ............................................................... 102 X C. pseudorochelii Simk........................................................... 102 X C. millenii Borb................................................................. 103 X C. vandasii J. Wagn.............................................................. 103 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 9 Genul 247. Ononis L. Pa£- 1166. O. hircina Jacq............................................................... 104 O. repens L................................................................... 107 O. pseudohircina Schur ....................................................... 108 O. spinosa L.................................................................. 109 1170. O. columnae All............................................................... 110 Genul 248. Trigonella L. T. procumbens (Bess.) Rchb.................................................... 112 T. coerulea (L.) Ser.......................................................... 115 T. gladiata Stev.............................................................. 116 — T. foenum-graecum L........................................................... 116 T. monspeliaca L.............................................................. 117 Genul 249. Medicago L. M. lupulina L................................................................. 122 M. falcata L.................................................................. 125 M. sativa L................................................................... 127 X M. varia Martyn .............................................................. 128 M. prostrata Jacq............................................................. 131 1180. M. marina L.............................*.......................................... 131 M. orbicularis (L.) AII....................................................... 132 M. rigidula (L.) Desr......................................................... 133 M. arabica (L. AII............................................................ 134 M. hispida Gaertn............................................................. 134 M. minima (L.) Grufb.......................................................... 135 Genul 250. Melilotus (L.) Adans. ( M. dentatus (W. et K.) Pers................................................... 137 M. altissimus Thuill.......................................................... 138 M. officinalis (L.) Medik..................................................... 140 M. albuş Medik................................................................ 143 — M. tauricus (M. B.) Ser....................................................... 144 1190. M. arenarius Grec............................................................. 144 X M. haussknechtii O. E. Schulz ................................................ 145 X M. schoenheitianus Hausskn.................................................... 145 Genul 251. Trifolium L. T. dubium Sibth............................................................... 151 T. micranthum Viv............................................................. 152 T. campestre Schreb........................................................... 155 T. strepens Cr................................................................ 156 T. patens Schreb.....................................*.......................... 159 T. spadiceum L................................................................ 160 T. badium Schreb.............................................................. 163 T. michelianum Savi .......................................................... 164 T. parviflorum Ehrh........................................................... 164 1200. T. angulatum W. et K. ........................................................ 167 T. hybridum L................................................................. 167 T. repens L................................................................... 171 Pag. 175 176 179 179 180 183 383 184 185# 186 189 190 192 196 196 199 203 204 207 209 210 211 212 212 216 217 218 219 219 220 220 220 220 223 226 229 230 231 232 236 237 237 FLORA R.P.R. pallescens Schreb................................. ambiguum M. B..................................... montanum L........................................ suffocatum L...................................... ornithopodioides Sm............................... vesiculosum Savi.................................. lupinaster L...................................... alpinum L......................................... strictum Jusl..................................... resupinatum L..................................... fragiferum L...................................... striatum L........................................ arvense L......................................... scabrum L......................................... incarnatum L...................................... pratense L........................................ pallidum W. et K.................................. diffusum Ehrh..................................... medium L.......................................... rubens L.......................................... alpestre L........................................ angustifolium .................................... purpureum Lois.................................... ochroleucum Huds.................................. pannonicum Jacq................................... maritimum Huds.................................... echinatum M. B.................................... subterraneum L.................................... retyezaticum Nyar................................. cassium Boiss..................................... bertrandi Rouy ................................... permixtum Neumann ................................ medium x montanum Jka............................. Genul 252. Antkyllis L. vulneraria L...................................... Genul 253. Dorycnium Vill. herbaceum Yill.................................... germanicum (Gremli) Rouy ......................... Genul 254. Lotus L. angustissimus L................................... uliginosus Schkuhr ............................... tenuis Kit........................................ corniculatus L.................................... Genul 255. Tetragonolobus Scop. siliquosus (L.) Roth.............................. purpureus Mnch.................................... ENUMERAREA SISTEMATICĂ 11 Genul 256. Psoralea L. Pag. 1237. P. bituminosa L................................................................ 238 Genul — Amorpha L. — A. fruticosa L................................................................. 241 Genul 257. Galega L. G. officinalis L............................................................... 242 Genul — Wistaria Nutt. — W. sinensis (Sims) DG.......................................................... 245 Genul 258. Robinia L. R. pseudacacia L............................................................... 246 — R. neomexicana A, Gray ........................................................ 249 — R. viscosa Yent................................................................ 250 — R. hispida L................................................................... 260 Genul 259. Colutea L. 1240. G. arborescens L............................................................... 251 — C. melanocalyx Boiss........................................................... 261 — G. orientalis Mil]............................................................. 252 Genul — Halimodendron Fisch. — H. halodendron (Pali.) Yoss ................................................... 252 Genul — Caragana Lam. — G. arborescens Lam............................................................. 253 — G. frutex (L.) K. Koch ........................................................ 253 Genul 260. Astragalus L. A. hamosus L................................................................... 260 A. contortuplicatus L.......................................................... 261 A. depressus Torn.............................................................. 261 A. sulcatus L.....................................'.............................. 262 A. australis (L.) Lam.......................................................... 265 A. oroboides Hornem............................................................ 266 A. alpinus L................................................................... 266 A. frigidus (L.) Bge .......................................................... 269 A. penduliflorus Lam........................................................... 270 — A. galegiformis L.............................................................. 270 1250. A. glycyphyllus L.............................................................. 273 A. dasyanthus Pali............................................................. 274 A. pubiflorus DG............................................................... 277 A. exscapus L.................................................................. 278 A. cicer L..................................................................... 281 A. pseudopurpureus Guşul....................................................... 282 A. ponţi eus Pall.............................................................. 285 — A. falcatus Lam................................................................ 286 A. asper Wulf.................................................................. 286 Pag» 289 290 29a 295 295 296 299 299 300 303 304 304 308 308 311 313 313 314 317 318 319 320 320 323 324 327 328 328 331 331 332 333 333 334 337 FLORA R.P.R. austriacus Jacq................................ römeri Simk.................................... onobrychis L................................... pseudohirsutus Nyâr................·........... dolichophyllus Pall............................ monspessulanus L............................... spruneri Boiss................................. virgatus Pall.................................. cornutus Pall.................................. corniculatus M. B.............................. subulatus Pall................................. vesicarius L................................... glaucus M. B................................... peterfii Jâv................................... albicaulis DG.................................. Genul 261. Oxytropis DC. montana (L.) DG................................ carpatica Uechtr............................... pilosa (L.) DG................................. campestris (L.) DG............................. sericea (Lam.) Simk............................ Genul 262. Glycyrrhiza L. echinata L..................................... glabra L....................................... glandulifera W. et K........................... Genul 263. Ornithopus L. sativus Brot, perpusilus L. Genul 264. Coronilla L. emerus L....................................... scorpioides (L.) Koch.......................... cretica L...................................... coronata L..................................... vaginalis Lam.................................. varia L........................................ elegans Panö................................... Genul 265. Hippocrepis L. comosa L....................................... Génul 266. Hedysarum L. hedysaroides (L.) Sch. et Th................... grandiflorum Pall.............................. ENUMERAREA SISTEMATICĂ 13 Genul 267. Onobrychis Adans. Pag. 1290. O. gracilis Bess.................................................................. 341 O. alba (W. et K.) Desv........................................................ 341 O. arenaria (W. et K.) DC....................................................... 342 O. viciifolia Scop................................................................ 342 O. transsilvanica Simk............................................................ 345 Geţiul — Lespedeza L. Rich. — L. bicolor Turcz.................................................................. 346 Genul — Arachis L. — A. hypogaea L..................................................................... 347 Genul — Cicer L. — C. arietinum L.................................................................... 348 Genul 268. Vicia L. V. ervilia (L.) Willd............................................................. 354 V. hirsuta (L.) S. F. Gray........................................................ 357 V. monanthos (L.) Desf........................................................ 358 V. tetrasperma (L.) Mnch....................................*....................... 361 V. gracilis Lois.................................................................. 361 1300. V. picta Fisch, et Mey............................................................ 362 V. villosa Roth...........;......................................................... 362 V. dasycarpa Ten.................................................................. 366 V. silvatica L.................................................................... 369 V. sparsiflora Ten................................................................ 370 Y. dumetorum L.................................................................... 370 V. pisiformis L................................................................... 373 Y. cracca L....................................................................... 374 V. tenuifolia Roth .......................................................... 377 V. dalmatica Kern................................................................. 378 1310. V. cassubica L.................................................................... 381 V. sepium L....................................................................... 382 V. truncat.ula Fisch........................................................?....... 385 V. pannonica Cr................................................................... 385 V. striata M. B................................................................... 386 V. lutea L........................................................................ 389 — V. hybrida L...................................................................... 389 V. grandiflora Scop............................................................... 390 V. narbonensis L.................................................................. 391 V. serratifolia Jacq.............................................................. 392 V. lathyroides L.................................................................. 392 1320. V. peregrina L.................................................................... 396 V. sativa L....................................................................... 396 V. angustifolia L................................................................. 399 — V. faba L......................................................................... 401 Genul — Lens Adans. — L. culinaris Medik................................................................ 402 14 FLORA R.P.R. Genul 269. Lathyrus L. Pag» 1323. L. pallescens (M. B.) K. Koch ................................................. 408 L. pannonicus (Kram.) Garcke ..................................................... 408 L. versicolor (Gmel.) Beck ....................................................... 411 — L. montanus Bernh................................................................. 412 L. transsilvanicus (Spr.) Rchb. f................................................. 412 L. aureus (Stev.) Brandza ........................................................ 413 L. levigatus (W. et K.) Fritsch .................................................. 414 L. vernus (L.) Bernh.............................................................. 414 1330. L. venetus (Mill.) Wohlf.......................................................... 418 L. niger (L.) Bernh............................................................... 421 L. pratensis L.................................................................... 422 L. hallersteinii Baumg............................................................ 425 L. paluster L..................................................................... 426 L. sphaericus Retz................................................................ 429 L. setifolius L................................................................... 429 L. tuberosus L.................................................................... 430 L. silvester L.................................................................... 433 L. latifolius L................................................................... 434 — L. sativus L...................................................................... 435 1340. L. cicera L. ...;................................................................. 430 L. hirsutus L..................................................................... 437 L. aphaca L....................................................................... 438 L. nissolia L..................................................................... 441 — L. odoratus L..................................................................... 442 — L. tingitanus L................................................................... 445 — L. grandiflorus Sibth. et Sm................................................... 445 Genul 270. Pisum L. — P. sativum L...................................................................... 446 P. arvense L................................................................... 4^9 P. elatius Stev................................................................... 449 Genul — Glycine L. — G. liispida (Mnch.) Maxim........................................................:... 450 Genul — Pueraria DC. — P. hirsuta (Thunb.) G. K. Schneid. 451 Genul — Phaseolus L. — Ph. vulgaris L..................................................................... 452 — Ph. coccineus L.................................................................... 455 Genul — Vigna Savi — V. sinensis (Torn.) Endl.......................................................... 456 Genul — Dolichos L. — D. lablab L....................................................................... 456 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 15 Ord. MYRTALES Fam. 51. Lythraceae Lindl. Genul 271. Peplis L. Pag. 1346. P. portula L................................................................. 458 Genul 272. Lythrum L. — L. tribracteatum Salzm....................................................... 461 L. hyssopifolia L............................................................ 462 L. virgatum L................................................................ 463 L. salicaria L............................................................... 464 X L. scabrum Simk.......................................^....................... 466 Fam. — Myrtaceae Pers. Genul — Myrtus L. — M. communis L...................................!............................ 469 Genul — Eucalyptus L’Hérit. — E. viminalis Labili.......................................................... 469 Fam. — Punicaceae Horan. Genui — Punica L. — P. granatum L................................................................ 470 Fam. 52. Onagraceae Lindl. Genui 273. Ludwigia L. 1350. L. palustris (L.) Elliot..................................................... 475 Genui 274. Epilobium L. E. hirsutum L................................................................ 477 E. parviflorum (Schreb.) With................................................ 481 E. lanceolatum Seb. et Mauri ............................................... 482 E. montanum L................................................................ 485 E. collinum Gmel............................................................. 486 E. roseum (Schreb.) Pers.................................................. 488 E. adnatum Gris. ............................................................ 491 E. lamyi (Rapin) F. Schultz ................................................ 492 E. palustre L................................................................ 492 1360. E. alpestre (Jacq.) Crock.................................................... 497 E. obscurum (Schreb.) Roth .................................................. 497 E. nutans Schmidt .................................................... 498 E. alsinifolium Vili. .................................................... 499 E. alpinum L................................................................. 500 X E. subhirsutum Genn.......................................................... 503 X E. limosum Schur............................................................. 503 X E. confine Hausskn........................................................... 504 X E. boissieri Hausskn......................................................... 504 X E. haynaldianum Hausskn...................................................... 504 X E. gemmiferum Bor............................................................ 504 X E. schmidtianum Rostk........................................................ 505 X E. finitimum Hausskn......................................................... 505 X E. brachiatum Cei............................................................ 505 X E. purpureum Fries .......................................................... 506 16 FLORA R.P.R. Pag, X E. sandorii Borb................................................................ 606 X E. weissenburgense F. Schultz .................................................. 506 X E. percollinum Simk............................................................. 506 X E. pseudotrigonum Borb.......................................................... 507 X E. hu teri Borb................................................................. 50 V X E. facchinii Hausm.............................................................. 507 X E. decipiens F. Schultz ........................................................ 508 X E. montaniforme Knaf ........................................................... 508 > E. mutabile Boiss. et Reut...................................................... 508 X E. dacicum Borb................................................................. 509 X E. rivulare Wahlb............................................................... 509 X E. persicinum Rchb.............................................................. 509 Genul 275. Chamaenerion Adans. 1365. Ch. angustifolium (L.) Scop...................................................... 510 Ch. palustre Schreb.............................................................. 513 Genul 276. Oenoihera L. O. biennis L.................................................................... 515 O. muricata L................................................................... 616 Genul 277. Circaea L. C. lutetiana L............................................................... 520 1370. G. alpina L...........................#............................................... 623 C. intermedia Ehrh. ............................................................ 624 Genul — Fuchsia L. — F. magellanica Lam.............................................................. 626 — F. fulgens Moçino et Sesse...................................................... 626 — F. boliviana Carr............................................................... 627 X F. hybrida Yoss................................................................. 627 Genul — Clarkia Pursh — C. pulchella Pursh ............................................................. 527 — C. elegans Dougl................................................................ 528 Genul 278. Gaura L. G. biennis L.................................................................... 628 Fam. 53. Trapaceae Dumort. Genul 279. Trapa L. T. natans L..................................................................... 629 Fam. 54. Haloragaceae Genul 280. Myriophyllum L. M. verticillatum L.............................................................. 634 M. spicatum L................................................................... 536 Fam. 55. Hippuridaceae Schindl. Genul 281. Hippuris L. 1376. H. vulgaris L................................................................... 637 SEMNE CONVENŢIONALE ŞI PRESCURTĂRI III-X la sfîrşitul descrierii, indică Mrea mînăstirea lunile în care înfloreşte Mţii munţii planta descrisă Mt. muntele o plantă anuală Obs. observaţiuni Θ plantă hibernantă PI. planşa ΘΘ plantă bisanuală Păd. pădurea 4 plantă perenă (vivace) Pîr. pîrîul % arbore Răsp. gen. răspîndirea generală 5 arbust r. raionul c? floare masculă Reg. Regiunea ? * floare femelă Vf. vîrful 2 floare hermafrodită V. valea X specie hibridă N Nord, miazănoapte > mai mult, mai mare S Sud, miazăzi < mai puţin, mai mic E Est, răsărit mai mult sau mai puţin V Vest, apus * plantă cultivată tab. tabula O buruieni, a căror existenţă FRE Flora Romaniae Exsiccata. este legată de terenurile Un herbar întocmit la cultivate sau protejate Cluj, de la 1921 --- 1947, în de om 70 de exemplare şi trimis • plante din ţinuturile calde, în schimb la diferite cen¬ cultivate la noi în camere. tre universitare din ţară ? plante dubioase şi din străinătate. S-au --- 7 mm pînă la 7 milimetri editat 2900 numere. alt. altitudine FEAH Flora Exsicata austro-hun- DL dealul garica. Un herbar întoc¬ diam. diametru mit cu acelaşi scop ca şi Exs. exsiccata FRE, la Viena, de la fig· figura 1881 --- 1913, cuprinzînd şi Herb. herbar plante din ţara noastră. Ic. iconografie, ilustraţie S-au editat în total 4000 m. monstruozitate numere. IS FLORA R.P.R. FHE HN ABZ A. et G. Syn. Bul. Gräd. Bot. Cluj BK Flora Hungariae exsiccata. Un herbar întocmit în centurii, la Budapesta, de la 1912—1932, cuprinzînd şi plante din ţara noastră. S-au editat 1000 numere. Herbarium Normale, editat de I. Dörfler la Yiena, cuprinde peste 5000 plante, cîteva colectate din Romînia. Allgemeine Botanische Zeitschrift Aschersohn et Graebner : Synopsis der Mitteleur. Flora. Buletinul Grădinii Botanice şi al Muzeului Botanic de la. Univ. din Cluj Botanikai Kôzlemények, * Budapest Fl. NÖ Flora von Nieder-Österreich. MBL Magyar Botanikai Lapok, Budapest. MNL Magyar Nôvénytâni Lapok, Cluj. MTK Mathematikai és Természet- * tudommânyi Kôzlemények, Budapest. ÖBZ Österreichische Botanische Zeitschrift, Wien. Verh. SVN Verhandlungen u. Mitthei* lungen d. Siebenbürgi-sche Vereins für Naturwissenschaft, Hermannstadt. Verh. ZBG. Verhandlungen u. Mitthei- lungen d. Zoologische-' Botanischen Gesellschaft, Wien. Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţin aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinînd la raioane deosebite. Ordinul LEGUMINALES Fam. 50. LEGUMINOSAE *) Juss. Gen. (1789) 345. Plante ierbacei, anuale, bisanuale sau perene, subarbuşti, arbuşti sau arbori, cu tulpină de obicei erectă, rareori căţărătoare. Rădăcini cu nodo-zităţi (cu excepţia unor specii din subfam. Caesalpinioideae) datorită simbiozei cu bacterii care asimilează azotul atmosferic. Frunze alterne, sesile sau peţi-olate, de obicei simplu sau dublu penat compuse, rareori simple, uneori cu cîrcei sau reduse la filodii (peţiol lăţit în formă de limbă). Stipele foliaceei, persistente sau caduce, uneori transformate în spini sau lipsesc. Inflorescenţă racemoasă, axilară sau terminală, simplă sau compusă, de obicei cu bractei şi bracteole, rar paucifloră sau cu flori solitare. Flori hermafrodite, rar uni-sexuate sau poligame, cu simetrie radiară (actinomorfe) la Mimosoideae, de obicei bilateral simetrice (zigomorfe) la Caesalpinioideae şi Papilionatae. înveliş floral dublu. Galiciu (4) 5-mer, i concrescut. Corolă de obicei penta-meră, rareori cu 1 petală sau complect redusă, liberă sau ± concrescută. Stamine 4, 5, 10 sau numeroase, libere sau cu filamentele parţial concrescute (diadelfe) sau în întregime concrescute (monadelfe). Gineceu superior din 1 carpelă (rar din mai multe, apocarpic, la Mimosoideele tropicale), cu ovar unilocular sau ± perfect bilocular, 1—2- sau multiovulat, cu ovule dispuse pe două şiruri de-a lungul liniei de sutură. Fruct păstaie dehiscentă de-a lungul liniei de sutură şi de-a lungul nervurii, în 2 valve, rareori indéhiscent sau se desface în articule. Sămînţa cu sau fără carunculă (elaiosom), uneori cu arii ^ dezvoltat. Endospermul lipseşte sau slab dezvoltat. Embrion cu 2 cotiledoane, adeseori gros, cărnos. Familia Leguminoaselor cuprinde peste 500 genuri cu cca 12.700 specii răspîndite aproape pe toată suprafaţa globului. Ca fosile, Leguminoasele sînt cunoscute din mijlocul perioadei cretacicului. Obs. Această familie se împarte în 3 subfamilii şi anume: Mimosoideae, Caesalpinoideae şi Papilionatae, considerate de unii sistematicieni drept familii (Mimosaceae, Caesalpinaceae, Papilionaceae). Alţi autori deosebesc numai 2 familii (Mimosaceae şi Papilionaceae) considerînd Cesalpinoideele *) Prelucrată de A. Nyârâdy (32 genuri), E m. Ţ o p a (9 genuri), I. Grin-ţes cu (5 genuri), M. Guşuleac (3 genuri) şi I. Mor ar iu (3 genuri). 2* 20 FLORA R. P. R. ca o subfamilie a familiei Papilionaceae. Noi ne însuşim prima concepţie, tratînd sumar subfamilia Mimosoideelor, reprezentată la noi prin puţine specii, originare din regiunile tropicale şi subtropicale, cultivate în sere. Determinarea subfamiliilor 1 a Flori cu simetrie radiară (actinomorfe) de obicei mici, formînd capitule dese sau inflorescenţe racemoase. Filamentele staminelor lungi, de obicei colorate. Petale valvate în mugure. Plante tropicale sau subtropicale Mimosoideae (pag 20). 1 b Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), de obicei mai mari. Filamentele staminelor mai scurte. Petale imbricate în mugure................... 2 2 a Petala superioară, în mugure, este interioară, fiind acoperită de către petalele vecine. Stamine libere..............Caesalpinioideae (pag. 22) 2 b Petala superioară (vexilul), în mugure, este exterioară, învăluind pe celelalte. Flori de obicei papilionate. Filamentele staminelor concrescute într-un tub ; cel mult un filament rămîne liber.... Papilionatae (pag. 29) Subfam. Mimosoideae*) Taubert in Engl. et Prantl. Pflzfam. III. 3 (1894) 99. Plante lemnoase, rar ierbacei, de obicei cu frunze bipenat compuse sau reduse la filodii. Flori cu simetrie radiară (actinomorfe), bisexuate, de obicei mici, aşezate în inflorescenţe capituliforme, spiciforme sau racemoase, cu sau fără frunze involucrale mici, caduce. Sepale 4—5, libere sau ± concrescute. Petale 4—5, libere sau parţial concrescute. Stamine 4, 5, 10 sau numeroase, cu filamente lungi, colorate, libere sau la bază ± concrescute. Antere mici, longitudinal dehiscente. Ovar 1, superior. Fruct uscat, dehiscent sau fragmentat în articule, sau indehiscent, de forme variate. Are peste 1500 specii răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale. La noi se cultivă în sere cîteva specii din genurile tratate mai jos. Determinarea genurilor. 1 a Stamine 4—5—10, cu antere fără glande...........................Mimosa 1 b Stamine totdeauna mai multe decît 10, libere, sau cele interne reunite într-un inel scurt..................................................Acacia Genul MIMOSA**) L. Gen. pl. [ed. I. (1737) 155], ed V. (1754). O — ţj. Tulpini cu sau fără ghimpi şi spini. Frunze bipenate. Flori tetra-mere sau pentamere, rar tri- pînă la hexamere. Inflorescenţe în capitule glo-buloase sau spice cilindrice. Corolă radiară, campanulată sau în formă de pîlnie. Stamine de 2 ori mai multe decît petalele. Păstaie liniară, turtită lateral, gîtuită între seminţe. Genul cuprinde cca 300 de specii în America, Africa şi Asia tropicală. *) Prelucrată de A. Nyârâdyşi M. Guşuleac. **) Dela cuvîntul mimos = actor, vrăjitor, din cauza sensibilităţii multor specii. ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE COLLABORATORES TOMI V: ). GRINŢESCU, M. GUŞULEAC. I. MORARIU, A. NYÄRÄDY, Acad. E. I. NYÄRÄDY, I. TODOR, EM. ŢOPA EDITIO ACADEMIAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE 19 5 7 REDACTORE PRINCIPALI: Acad. TRAIAN SÄVULESCU ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE REDACTOR PRINCIPAL: Acad. TRAIAN SÄVULESCU V COLABORATORII VOLUMULUI V: I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, I. MORARIU, A. NYÄRÄDY, Acad. E. 1. NYÄRÄDY, I. TO D OR, EM. ŢOPA ■' · EDITURA ACADEMIEI ‘ REPUBLICII POPULARE ROMÎNE 1957 FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE REDACTOR PRINCIPAL Academician TR. SĂVULESCU COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. I. NYÄRÄDY (Responsabil); L. ALEXANDRESCU, M. GUŞULEAC (limbă şi nomenclatură) ; AL. BELDIE (redacţia tehnică şi corecturi). PREFAŢĂ în volumul de faţă prezentăm 8 familii, cuprinzînd 41 genuri cu specii spontane şi 28 genuri cu specii de cultură, însumînd un total de 240 specii spontane şi 67 specii cultivate. In afară de acestea, se mai tratează şi 39 hibrizi. Cea mai însemnată familie tratată aici este familia Leguminoaselor, care prezintă o deosebită importanţă agricolă şi horticolă. Acestei familii îi aparţin numeroase genuri polimorfe ca: Cytisus, Medicago, Trifolium, Astragalus, Vicia, Lathyrus. Ne-am dat silinţa să deosebim cît mai clar speciile acestor genuri şi de a prelucra variabilitatea lor în lumina noilor lucrări monografice şi floristice. La genurile ce cuprind specii de cultură de mare însemnătate practică, ca Phaseolus, Pisum, Arachis, Glycine, s-au dat şi soiurile mai cunoscute ce sînt cultivate la noi. Dintre celelalte familii tratate în acest volum, familia Onagraceae este mai însemnată datorită numeroaselor specii de Epilobium, adesea foarte polimorfe. In privinţa datelor referitoare la plantele medicinale, am avut concursul preţios al Institutului Medico-Farmaceutie diri Tg. Mureş. Deasemeni, la redactarea observaţiilor asupra folosirii arborilor şi arbuştilor forestieri, ne-am bucurat de colaborarea Laboratorului de Dendrologie din Institutul de Cercetări Silvice din Bucureşti. Incepînd cu acest volum, toate denumirile ştiinţifice ale speciilor, fără excepţie, se scriu cu iniţiale mici,potrivit recomandărilor Congresului internaţional de Botanică dela Paris, din 1954. REDACŢIA ■ j 14: 4 ENUMERAREA SISTEMATICĂ A SPECIILOR Ord. LEGUMINALES Fam. 50. Leguminosae Juss. Genul — Mimosa L. 5?£· — M. pudica L.............................................................. 21 Genul — Acacia Willd. — A. dealbata Link ........................................................ 21 — A. rostellifera Benth.................................................... 21 Genul — Cereis L. — G. siliquastrum L...................................................;....... 22 Genul 240. Gleditschia Lam. 1137. G. triacanthos L......................................................... 25 Genul — Gymnocladus Lam. — G. dioica (L.) Koch ..................................................... ‘26 Genul 241. Sophora L. — S. japonica L............................................................ 41 S. prodanii Anders.......................................................... 42 Genul — Cladrastis Raf. — C. lutea (Michx.) K. Koch................................................ 45 Genul — Lupinus L. — L. perennis L............................................................ 46 — L. polyphyllus Lindl..................................................... 46 — L. angustifolius L....................................................... 49 — L. albus L............................................................... 49 — L. luteus L.............................................................. 49 — L. varius L.............................................................. 50 — L. hirsutus L............................................................ 50 Genul — Spartium L. — S. junceum L............................................................. 53 g ______________FLORA R.P.R, Genul 242. Genista L. Pag. — G. trifoliata Jka.................................................................. ' 57 1139. G. germanica L................................................................... 57 1140. G. pilosa L...................................................................... 58 G. albida Willd.................................................................. 61 G. oligosperma (Andrae) Simk....................................................... 61 G. tinctoria L................................................................... 62 G. ovata W. et K................................................................. 66 G. spathulata Spach .....................................................*......... 69 G. triangularis Kit.............................................................. 70 G. sagittalis L.................................................................. 71 Genul 243. Cytisanthus Lang. C. radiatus (L.) O. F. Lang ..................................................... 72 Genul 244. Laburnum Medik. L. anagyroides Medik............................................................. 73 — L. alpinum (Mill.) Gris.......................................................... 74 Genul — Calycotome Link. — C. infesta (Presl) Guss. ........................................................ 77 Genul 245. Saroihamnus Wimm. 1150. S. scoparius (L.) Wimm. 77 Genul 246. Cytisus L. C. procumbens (W. et K.) Spreng.................................................. 80 C. nigricans L................................................................... 83 C. hirsutus L.................................................................... 85 G. leucotrichus Schur ........................................................... 86 C. elongatus W. et K........................................................ 89 C. ciliatus Wahlb................................................................ 89 C. falcatus W. et K.............................................................. 90 C. alpestris Schur............................................................... 91 C. leiocarpus Kern............................................................... 91 1160. C. ratisbonensis Schaff.......................................................... 92 C. aggregatus Schur.............................................................. 95 C. albus Hacq.................................................................... 96 C. rochelii Wierzb............................................................... 99 C. austriacus L.................................................................. 99 C. heuffelii Wierzb......................................................‘......... 101 — C. sessilifolius L............................................................... 102 — C. purpureus Koch ............................................................... 102 X G. cetius Beck .................................................................. 102 X C. ambiguus Schur ............................................................... 102 X C. pseudorochelii Simk........................................................... 102 X C. millenii Borb................................................................. 103 X C. vandasii J. Wagn.............................................................. 103 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 9 Genul 247. Ononis L. Pa£- 1166. O. hircina Jacq............................................................... 104 O. repens L................................................................... 107 O. pseudohircina Schur ....................................................... 108 O. spinosa L.................................................................. 109 1170. O. columnae All............................................................... 110 Genul 248. Trigonella L. T. procumbens (Bess.) Rchb.................................................... 112 T. coerulea (L.) Ser.......................................................... 115 T. gladiata Stev.............................................................. 116 — T. foenum-graecum L........................................................... 116 T. monspeliaca L.............................................................. 117 Genul 249. Medicago L. M. lupulina L................................................................. 122 M. falcata L.................................................................. 125 M. sativa L................................................................... 127 X M. varia Martyn .............................................................. 128 M. prostrata Jacq............................................................. 131 1180. M. marina L.............................*.......................................... 131 M. orbicularis (L.) AII....................................................... 132 M. rigidula (L.) Desr......................................................... 133 M. arabica (L. AII............................................................ 134 M. hispida Gaertn............................................................. 134 M. minima (L.) Grufb.......................................................... 135 Genul 250. Melilotus (L.) Adans. ( M. dentatus (W. et K.) Pers................................................... 137 M. altissimus Thuill.......................................................... 138 M. officinalis (L.) Medik..................................................... 140 M. albuş Medik................................................................ 143 — M. tauricus (M. B.) Ser....................................................... 144 1190. M. arenarius Grec............................................................. 144 X M. haussknechtii O. E. Schulz ................................................ 145 X M. schoenheitianus Hausskn.................................................... 145 Genul 251. Trifolium L. T. dubium Sibth............................................................... 151 T. micranthum Viv............................................................. 152 T. campestre Schreb........................................................... 155 T. strepens Cr................................................................ 156 T. patens Schreb.....................................*.......................... 159 T. spadiceum L................................................................ 160 T. badium Schreb.............................................................. 163 T. michelianum Savi .......................................................... 164 T. parviflorum Ehrh........................................................... 164 1200. T. angulatum W. et K. ........................................................ 167 T. hybridum L................................................................. 167 T. repens L................................................................... 171 Pag. 175 176 179 179 180 183 383 184 185, 186 189 190 192 196 196 199 203 204 207 209 210 211 212 212 216 217 218 219 219 220 220 220 220 223 226 229 230 231 232 235 237 237 FLORA R.P.R. pallescens Schreb................................. ambiguum M. B..................................... montanum L........................................ suffocatum L...................................... ornithopodioides Sm............................... vesiculosum Savi.................................. lupinaster L...................................... alpinum L......................................... strictum Jusl..................................... resupinatum L..................................... fragiferum L...................................... striatum L........................................ arvense L......................................... scabrum L......................................... incarnatum L...................................... pratense L........................................ pallidum W. et K.................................. diffusum Ehrh..................................... medium L.......................................... rubens L.......................................... alpestre L........................................ angustifolium .................................... purpureum Lois.................................... ochroleucum Huds.................................. pannonicum Jacq................................... maritimum Huds.................................... echinatum M. B.................................... subterraneum L.................................... retyezaticum Nyar................................. cassium Boiss..................................... bertrandi Rouy ................................... permixtum Neumann ................................ medium x montanum Jka............................. Genul 252. Antkyllis L. vulneraria L...................................... Genul 253. Dorycnium Vill. herbaceum Yill.................................... germanicum (Gremli) Rouy ......................... Genul 254. Lotus L. angustissimus L................................... uliginosus Schkuhr ............................... tenuis Kit........................................ corniculatus L.................................... Genul 255. Tetragonolobus Scop. siliquosus (L.) Roth.............................. purpureus Mnch.................................... ENUMERAREA SISTEMATICĂ 11 Genul 256. Psoralea L. Pag. 1237. P. bituminosa L................................................................ 238 Genul — Amorpha L. — A. fruticosa L................................................................. 241 Genul 257. Galega L. G. officinalis L............................................................... 242 Genul — Wistaria Nutt. — W. sinensis (Sims) DG.......................................................... 245 Genul 258. Robinia L. R. pseudacacia L............................................................... 246 — R. neomexicana A, Gray ........................................................ 249 — R. viscosa Yent................................................................ 250 — R. hispida L................................................................... 260 Genul 259. Colutea L. 1240. G. arborescens L............................................................... 251 — C. melanocalyx Boiss........................................................... 261 — G. orientalis Mil]............................................................. 252 Genul — Halimodendron Fisch. — H. halodendron (Pali.) Yoss ................................................... 252 Genul — Caragana Lam. — G. arborescens Lam............................................................. 253 — G. frutex (L.) K. Koch ........................................................ 253 Genul 260. Astragalus L. A. hamosus L................................................................... 260 A. contortuplicatus L.......................................................... 261 A. depressus Torn.............................................................. 261 A. sulcatus L.....................................'.............................. 262 A. australis (L.) Lam.......................................................... 265 A. oroboides Hornem............................................................ 266 A. alpinus L................................................................... 266 A. frigidus (L.) Bge .......................................................... 269 A. penduliflorus Lam................................................-............ 270 — A. galegiformis L.............................................................. 270 1250. A. glycyphyllus L.............................................................. 273 A. dasyanthus Pali............................................................. 274 A. pubiflorus DG............................................................... 277 A. exscapus L.................................................................. 278 A. cicer L..................................................................... 281 A. pseudopurpureus Guşul....................................................... 282 A. ponţi eus Pall.............................................................. 285 — A. falcatus Lam................................................................ 286 A. asper Wulf.................................................................. 286 Pag» 289 290 29a 295 295 296 299 299 300 303 304 304 308 308 311 318 313 314 317 318 319 320 320 323 324 327 328 328 331 331 332 333 333 334 337 FLORA R.P.R. austriacus Jacq................................ römeri Simk.................................... onobrychis L................................... pseudohirsutus Nyâr............................ dolichophyllus Pall............................ monspessulanus L............................... spruneri Boiss................................. virgatus Pall.................................. cornutus Pall.................................. corniculatus M. B.............................. subulatus Pall................................. vesicarius L................................... glaucus M. B................................... peterfii Jâv................................... albicaulis DG.................................. Genul 261. Oxytropis DC. montana (L.) DG................................ carpatica Uechtr............................... pilosa (L.) DG................................. campestris (L.) DG............................. sericea (Lam.) Simk............................ Genul 262. Glycyrrhiza L. echinata L..................................... glabra L....................................... glandulifera W. et K........................... Genul 263. Ornithopus L. sativus Brot, perpusilus L. Genul 264. Coronilla L. emerus L....................................... scorpioides (L.) Koch.......................... cretica L...................................... coronata L..................................... vaginalis Lam.................................. varia L........................................ elegans Panö................................... Genul 265. Hippocrepis L. comosa L....................................... Génul 266. Hedysarum L. hedysaroides (L.) Sch. et Th................... grandiflorum Pall.............................. ENUMERAREA SISTEMATICĂ 13 Genul 267. Onobrychis Adans. Pag. 1290. O. gracilis Bess.................................................................. 341 O. alba (W. et K.) Desv........................................................ 341 O. arenaria (W. et K.) DG....................................................... 342 O. viciifolia Scop................................................................ 342 O. transsilvanica Simk............................................................ 345 Geţiul — Lespedeza L. Rich. — L. bicolor Turcz.................................................................. 346 Genul — Arachis L. — A. hypogaea L..................................................................... 347 Genul — Cicer L. — C. arietinum L.................................................................... 348 Genul 268. Vicia L. V. ervilia (L.) Willd............................................................. 354 V. hirsuta (L.) S. F. Gray........................................................ 357 V. monanthos (L.) Desf........................................................ 358 V. tetrasperma (L.) Mnch....................................*....................... 361 V. gracilis Lois.................................................................. 361 1300. V. picta Fisch, et Mey............................................................ 362 V. villosa Roth...........;......................................................... 362 V. dasycarpa Ten.................................................................. 366 V. silvatica L.................................................................... 369 V. sparsiflora Ten................................................................ 370 Y. dumetorum L.................................................................... 370 V. pisiformis L................................................................... 373 Y. cracca L....................................................................... 374 V. tenuifolia Roth .......................................................... 377 V. dalmatica Kern................................................................. 378 1310. V. cassubica L.................................................................... 381 V. sepium L....................................................................... 382 V. truncat.ula Fisch........................................................?....... 385 V. pannonica Cr................................................................... 385 V. striata M. B................................................................... 386 V. lutea L........................................................................ 389 — V. hybrida L...................................................................... 389 V. grandiflora Scop............................................................... 390 V. narbonensis L.................................................................. 391 Y. serratifolia Jacq.............................................................. 392 V. lathyroides L.................................................................. 392 1320. V. peregrina L.................................................................... 396 V. sativa L....................................................................... 396 V. angustifolia L................................................................. 399 — V. faba L......................................................................... 401 Genul — Lens Adans. — L. culinaris Medik................................................................ 402 14 FLORA R.P.R. Genul 269. Lathyrus L. Pag» 1323. L. pallescens (M. B.) K. Koch ................................................. 408 L. pannonicus (Kram.) Garcke ..................................................... 408 L. versicolor (Gmel.) Beck ....................................................... 411 — L. montanus Bernh................................................................. 412 L. transsilvanicus (Spr.) Rchb. f................................................. 412 L. aureus (Stev.) Brandza ........................................................ 413 L. levigatus (W. et K.) Fritsch .................................................. 414 L. vernus (L.) Bernh.............................................................. 414 1330. L. venetus (Mill.) Wohlf.......................................................... 418 L. niger (L.) Bernh............................................................... 421 L. pratensis L.................................................................... 422 L. hallersteinii Baumg............................................................ 425 L. paluster L..................................................................... 426 L. sphaericus Retz................................................................ 429 L. setifolius L................................................................... 429 L. tuberosus L.................................................................... 430 L. silvester L.................................................................... 433 L. latifolius L................................................................... 434 — L. sativus L...................................................................... 435 1340. L. cicera L. ...;................................................................. 436 L. hirsutus L..................................................................... 437 L. aphaca L....................................................................... 438 L. nissolia L..................................................................... 441 — L. odoratus L..................................................................... 442 — L. tingitanus L................................................................... 445 — L. grandiflorus Sibth. et Sm................................................... 445 Genul 270. Pisum L. — P. sativum L...................................................................... 446 P. arvense L................................................................... 4^9 P. elatius Stev................................................................... 449 Genul — Glycine L. — G. liispida (Mnch.) Maxim........................................................:... 450 Genul — Pueraria DC. — P. hirsuta (Thunb.) G. K. Schneid. 451 Genul — Phaseolus L. — Ph. vulgaris L..................................................................... 452 — Ph. coccineus L.................................................................... 455 Genul — Vigna Savi — V. sinensis (Torn.) Endl.......................................................... 456 Genul — Dolichos L. — D. lablab L....................................................................... 456 ENUMERAREA SISTEMATICĂ 15 Ord. MYRTALES Fam. 51. Lythraceae Lindl. Genul 271. Peplis L. Pag. 1346. P. portula L................................................................. 458 Genul 272. Lythrum L. — L. tribracteatum Salzm....................................................... 461 L. hyssopifolia L............................................................ 462 L. virgatum L................................................................ 463 L. salicaria L............................................................... 464 X L. scabrum Simk.......................................^....................... 466 Fam. — Myrtaceae Pers. Genul — Myrtus L. — M. communis L...................................!............................ 469 Genul — Eucalyptus L’Hérit. — E. viminalis Labili.......................................................... 469 Fam. — Punicaceae Horan. Genui — Punica L. — P. granatum L................................................................ 470 Fam. 52. Onagraceae Lindl. Genui 273. Ludwigia L. 1350. L. palustris (L.) Elliot..................................................... 475 Genui 274. Epilobium L. E. hirsutum L................................................................ 477 E. parviflorum (Schreb.) With................................................ 481 E. lanceolatum Seb. et Mauri ............................................... 482 E. montanum L................................................................ 485 E. collinum Gmel............................................................. 486 E. roseum (Schreb.) Pers.................................................. 488 E. adnatum Gris. ............................................................ 491 E. lamyi (Rapin) F. Schultz ................................................ 492 E. palustre L................................................................ 492 1360. E. alpestre (Jacq.) Crock.................................................... 497 E. obscurum (Schreb.) Roth .................................................. 497 E. nutans Schmidt .................................................... 498 E. alsinifolium Vili. .................................................... 499 E. alpinum L................................................................. 500 X E. subhirsutum Genn.......................................................... 503 X E. limosum Schur............................................................. 503 X E. confine Hausskn........................................................... 504 X E. boissieri Hausskn......................................................... 504 X E. haynaldianum Hausskn...................................................... 504 X E. gemmiferum Bor............................................................ 504 X E. schmidtianum Rostk........................................................ 505 X E. finitimum Hausskn......................................................... 505 X E. brachiatum Cei............................................................ 505 X E. purpureum Fries .......................................................... 506 16 FLORA R.P.R. Pag, X E. sandorii Borb................................................................ 606 X E. weissenburgense F. Schultz .................................................. 506 X E. percollinum Simk............................................................. 506 X E. pseudotrigonum Borb.......................................................... 507 X E. hu teri Borb................................................................. 60 V X E. facchinii Hausm.............................................................. 607 X E. decipiens F. Schultz ........................................................ 608 X E. montaniforme Knaf ........................................................... 508 > E. mutabile Boiss. et Reut...................................................... 508 X E. dacicum Borb................................................................. 509 X E. rivulare Wahlb............................................................... 509 X E. persicinum Rchb.............................................................. 509 Genul 275. Chamaenerion Adans. 1365. Ch. angustifolium (L.) Scop...................................................... 510 Ch. palustre Schreb.............................................................. 513 Genul 276. Oenoihera L. O. biennis L.................................................................... 616 O. muricata L................................................................... 616 Genul 277. Circaea L. C. lutetiana L............................................................... 620 1370. G. alpina L...........................#............................................... 623 C. intermedia Ehrh. ............................................................ 624 Genul — Fuchsia L. — F. magellanica Lam.............................................................. 626 — F. fulgens Moçino et Sesse...................................................... 626 — F. boliviana Carr............................................................... 627 X F. hybrida Voss................................................................. 627 Genul — Clarkia Pursh — C. pulchella Pursh ............................................................. 527 — C. elegans Dougl................................................................ 528 Genul 278. Gaura L. G. biennis L.................................................................... 628 Fam. 53. Trapaceae Dumort. Genul 279. Trapa L. T. natans L..................................................................... 629 Fam. 54. Haloragaceae Genul 280. Myriophyllum L. M. verticillatum L.............................................................. 634 M. spicatum L................................................................... 536 Fam. 55. Hippuridaceae Schindl. Genul 281. Hippuris L. 1376. H. vulgaris L................................................................... 637 SEMNE CONVENŢIONALE ŞI PRESCURTĂRI III-X la sfîrşitul descrierii, indică Mrea mînăstirea lunile în care înfloreşte Mţii munţii planta descrisă Mt. muntele o plantă anuală Obs. observaţiuni Θ plantă hibernantă PI. planşa ΘΘ plantă bisanuală Păd. pădurea 4 plantă perenă (vivace) Pîr. pîrîul % arbore Răsp. gen. răspîndirea generală 5 arbust r. raionul c? floare masculă Reg. Regiunea ? * floare femelă Vf. vîrful 2 floare hermafrodită V. valea X specie hibridă N Nord, miazănoapte > mai mult, mai mare S Sud, miazăzi < mai puţin, mai mic E Est, răsărit mai mult sau mai puţin V Vest, apus * plantă cultivată tab. tabula O buruieni, a căror existenţă FRE Flora Romaniae Exsiccata. este legată de terenurile Un herbar întocmit la cultivate sau protejate Cluj, de la 1921 --- 1947, în de om 70 de exemplare şi trimis • plante din ţinuturile calde, în schimb la diferite cen¬ cultivate la noi în camere. tre universitare din ţară ? plante dubioase şi din străinătate. S-au --- 7 mm pînă la 7 milimetri editat 2900 numere. alt. altitudine FEAH Flora Exsicata austro-hun- DL dealul garica. Un herbar întoc¬ diam. diametru mit cu acelaşi scop ca şi Exs. exsiccata FRE, la Viena, de la fig· figura 1881 --- 1913, cuprinzînd şi Herb. herbar plante din ţara noastră. Ic. iconografie, ilustraţie S-au editat în total 4000 m. monstruozitate numere. IS FLORA R.P.R. FHE HN ABZ A. et G. Syn. Bul. Gräd. Bot. Cluj BK Flora Hungariae exsiccata. Un herbar întocmit în centurii, la Budapesta, de la 1912—1932, cuprinzînd şi plante din ţara noastră. S-au editat 1000 numere. Herbarium Normale, editat de I. Dörfler la Yiena, cuprinde peste 5000 plante, cîteva colectate din Romînia. Allgemeine Botanische Zeitschrift Aschersohn et Graebner : Synopsis der Mitteleur. Flora. Buletinul Grădinii Botanice şi al Muzeului Botanic de la. Univ. din Cluj Botanikai Kôzlemények, * Budapest Fl. NÖ Flora von Nieder-Österreich. MBL Magyar Botanikai Lapok, Budapest. MNL Magyar Nôvénytâni Lapok, Cluj. MTK Mathematikai és Természet- * tudommânyi Kôzlemények, Budapest. ÖBZ Österreichische Botanische Zeitschrift, Wien. Verh. SVN Verhandlungen u. Mitthei- lungen d. Siebenbürgi-sche Vereins für Naturwissenschaft, Hermannstadt. Verh. ZBG. Verhandlungen u. Mitthei- lungen d. Zoologische-' Botanischen Gesellschaft, Wien. Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţin aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinînd la raioane deosebite. Ordinul LEGUMINALES Fam. 50. LEGUMINOSAE *) Juss. Gen. (1789) 345. Plante ierbacei, anuale, bisanuale sau perene, subarbuşti, arbuşti sau arbori, cu tulpină de obicei erectă, rareori căţărătoare. Rădăcini cu nodo-zităţi (cu excepţia unor specii din subfam. Caesalpinioideae) datorită simbiozei cu bacterii care asimilează azotul atmosferic. Frunze alterne, sesile sau peţi-olate, de obicei simplu sau dublu penat compuse, rareori simple, uneori cu cîrcei sau reduse la filodii (peţiol lăţit în formă de limbă). Stipele foliaceei, persistente sau caduce, uneori transformate în spini sau lipsesc. Inflorescenţă racemoasă, axilară sau terminală, simplă sau compusă, de obicei cu bractei şi bracteole, rar paucifloră sau cu flori solitare. Flori hermafrodite, rar uni-sexuate sau poligame, cu simetrie radiară (actinomorfe) la Mimosoideae, de obicei bilateral simetrice (zigomorfe) la Caesalpinioideae şi Papilionatae. înveliş floral dublu. Galiciu (4) 5-mer, i concrescut. Corolă de obicei penta-meră, rareori cu 1 petală sau complect redusă, liberă sau ± concrescută. Stamine 4, 5, 10 sau numeroase, libere sau cu filamentele parţial concrescute (diadelfe) sau în întregime concrescute (monadelfe). Gineceu superior din 1 carpelă (rar din mai multe, apocarpic, la Mimosoideele tropicale), cu ovar unilocular sau ± perfect bilocular, 1-2- sau multiovulat, cu ovule dispuse pe două şiruri de-a lungul liniei de sutură. Fruct păstaie dehiscentă de-a lungul liniei de sutură şi de-a lungul nervurii, în 2 valve, rareori indéhiscent sau se desface în articule. Sămînţa cu sau fără carunculă (elaiosom), uneori cu arii ^ dezvoltat. Endospermul lipseşte sau slab dezvoltat. Embrion cu 2 cotiledoane, adeseori gros, cărnos. Familia Leguminoaselor cuprinde peste 500 genuri cu cca 12.700 specii răspîndite aproape pe toată suprafaţa globului. Ca fosile, Leguminoasele sînt cunoscute din mijlocul perioadei cretacicului. Obs. Această familie se împarte în 3 subfamilii şi anume: Mimosoideae, Caesalpinoideae şi Papilionatae, considerate de unii sistematicieni drept familii (Mimosaceae, Caesalpinaceae, Papilionaceae). Alţi autori deosebesc numai 2 familii (Mimosaceae şi Papilionaceae) considerînd Cesalpinoideele *) Prelucrată de A. Nyârâdy (32 genuri), E m. Ţ o p a (9 genuri), I. Grin-ţes cu (5 genuri), M. Guşuleac (3 genuri) şi I. Mor ar iu (3 genuri). 2* 20 FLORA R. P. R. ca o subfamilie a familiei Papilionaceae. Noi ne însuşim prima concepţie, tratînd sumar subfamilia Mimosoideelor, reprezentată la noi prin puţine specii, originare din regiunile tropicale şi subtropicale, cultivate în sere. Determinarea subfamiliilor 1 a Flori cu simetrie radiară (actinomorfe) de obicei mici, formînd capitule dese sau inflorescenţe racemoase. Filamentele staminelor lungi, de obicei colorate. Petale valvate în mugure. Plante tropicale sau subtropicale Mimosoideae (pag 20). 1 b Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), de obicei mai mari. Filamentele staminelor mai scurte. Petale imbricate în mugure................... 2 2 a Petala superioară, în mugure, este interioară, fiind acoperită de către petalele vecine. Stamine libere..............Caesalpinioideae (pag. 22) 2 b Petala superioară (vexilul), în mugure, este exterioară, învăluind pe celelalte. Flori de obicei papilionate. Filamentele staminelor concrescute într-un tub ; cel mult un filament rămîne liber.... Papilionatae (pag. 29) Subfam. Mimosoideae*) Taubert in Engl. et Prantl. Pflzfam. III. 3 (1894) 99. Plante lemnoase, rar ierbacei, de obicei cu frunze bipenat compuse sau reduse la filodii. Flori cu simetrie radiară (actinomorfe), bisexuate, de obicei mici, aşezate în inflorescenţe capituliforme, spiciforme sau racemoase, cu sau fără frunze involucrale mici, caduce. Sepale 4—5, libere sau ± concrescute. Petale 4—5, libere sau parţial concrescute. Stamine 4, 5, 10 sau numeroase, cu filamente lungi, colorate, libere sau la bază ± concrescute. Antere mici, longitudinal dehiscente. Ovar 1, superior. Fruct uscat, dehiscent sau fragmentat în articule, sau indehiscent, de forme variate. Are peste 1500 specii răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale. La noi se cultivă în sere cîteva specii din genurile tratate mai jos. Determinarea genurilor. 1 a Stamine 4—5—10, cu antere fără glande...........................Mimosa 1 b Stamine totdeauna mai multe decît 10, libere, sau cele interne reunite într-un inel scurt..................................................Acacia Genul MIMOSA**) L. Gen. pl. [ed. I. (1737) 155], ed V. (1754). O — ţj. Tulpini cu sau fără ghimpi şi spini. Frunze bipenate. Flori tetra-mere sau pentamere, rar tri- pînă la hexamere. Inflorescenţe în capitule glo-buloase sau spice cilindrice. Corolă radiară, campanulată sau în formă de pîlnie. Stamine de 2 ori mai multe decît petalele. Păstaie liniară, turtită lateral, gîtuită între seminţe. Genul cuprinde cca 300 de specii în America, Africa şi Asia tropicală. *) Prelucrată de A. Nyârâdyşi M. Guşuleac. **) Dela cuvîntul mimos = actor, vrăjitor, din cauza sensibilităţii multor specii. LE f,U Ml NOS AI' 21 • M. pudica L. Sp. pl. ed. I (1753) 518. — Ic.: Pl. 1, fig. 4. — Sensitivă. — Ërzôke. — Keusche Sinnpflanze. La noi plantă anuală sau subarbust, înaltă de 30—50 (100) cm, ghimpoasă, cu frunze biparipenat compuse, lung peţiolate, stipelate, cu foliole mici, alungit liniare. Flori roz violete, cu 4 sepale ± concrescute la bază, 4 petale mici şi 4 staminé cu filamente lungi. Inflorescenţă capituliformă, pedunculată. Fruct setos păros, turtit, fragmentat în articule. Frunzele sînt sensibile la excitatii. — VII—X. . » * Cultivată în sere. Originară din Brazilia. Obs. M. pudica a devenit o plantă ruderală în toate regiunile tropicale ale globului, unde este căutată ca plantă furajeră. în Europa este mult cultivată în sere. în grădina botanică din Bucureşti a fost scoasă în anul 1940 din seră, plantată în aer liber pe un sol uşor, turbos şi udată abundent. în anii următori a început să fructifice din ce în ce mai abundent, iar din seminţe, în ultimii 6 ani, au ieşit plante viguroase, cu fructificaţie abundentă (M. Guşuleac). Genul ACACIA*) Tourn. Inst. 605, L. FI. Zeyl. (1737) 217. Arbuşti sau arbori, rar plante ierbacei. Frunze bipenate, cu foliole numeroase sau reduse la un peţiol dilatat (filodiu). Stipele lipsă sau mici, sau transformate în spini. Flori mici, galbene, bisexuate sau poligame. Inflorescenţă globuloasă sau formează spice cilindrice, dispuse în raceme sau panicule. Caliciu campanulat, lobat denticulat. Petale libere sau concrescute. Stamine numeroase, uneori la bază scurt concrescute. Păstaie ovoidală sau liniară, dreaptă sau răsucită, dehiscentă sau desfăcîndu-se în articule. Genul are cca 500 specii răspîndite mai ales în Australia şi Africa. Cîteva din acestea se cultivă pe scară întinsă în regiunea mediteraneeană şi circulă în comerţul horticol sub numele fals de «Mimose ». • A. dealbata Link Enum. hort. Berol.II (1821) 445. — Ic.: PI. 1, fig.2,2a. % —jj. Frunze bipenat compuse, cu foliole numeroase, egale, înghesuite, foarte mici, albăstrui verzi. Flori galbene, cu stamine numeroase, adunate în capitule, formează raceme reunite în panicule. Fruct puţin gîtuit între seminţe. — I —III. Originară din Australia. Se cultivă ca plantă decorativă pe litoralul medi-teraneean şi în regiunea Batum de pe coasta răsăriteană a Mării Negre. La noi se cultivă în sere. • A. rostellifera Benth. in Hook. Lond. Journ. of Bot. I (1842) 356,— Ic.: Pl. 1, fig. 3. ţ>—Filodii liniar lanceolate, lungi pînă la 20 cm, cu o nervură mediană *) Akakia la Dioscorides numele unui arbore spinos din Egipt, probabil A. tortilis. 22 FLORA R.P.R. pronunţată. Flori mici, tetramere, galbene, adunate în inflorescenţe globu-loase, scurt pedunculate, formînd raceme laxe, axilare. Plantă originară din Australia. La noi se cultivă uneori în sere şi se vinde in florării. Are importanţă ca plantă ornamentală, care înfloreşte iarna. Subfam. Caesalpinioideae*) Taubert in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III.3 (1894) 125. Plante lemnoase, rar ierbacei, cu frunze penat compuse, rar simple. Stipe-lele de obicei lipsesc. Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), uneori cu trecere spre simetria radiară, hermafrodite, mai rar poligame. Sepale 5, libere sau cele 2 superioare concrescute. Petale 5 sau lipsesc. Stamine 10 sau numeroase, uneori lipsesc, cu filamente libere sau concrescute. Dispoziţia petalelor în mugurele floral cochleară, de tip ascendent, adică petala superioară devine interioară, fiind acoperită de petalele vecine prin marginile lor. Inflorescenţă racem terminal sau axilar, rareori spic. Fruct păstaie dehiscentă sau inde-hiscentă, adeseori turtită şi foarte lungă. Cuprinde cca 100 genuri, cu peste 1200 specii, răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale. La noi sînt cunoscute din cultură numai 3 genuri. Determinarea genurilor 1 a Frunze reniforme, nedivizate. Flori rozee, aşezate lateral pe ramuri Cercis 1 b Frunze nereniforme, compuse........................................2 2 a Foliole ovate sau lat ovate, acuminate, mari............Gymnocladus 2 b Foliole lanceolat eliptice, rotunjite sau obtuze, mici....Gleditschia Genul CERCIS**) L. Sp. pi. ed. I (1753) 374, Gen. pl. ed. V (1754) 176. Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei * C. siliquastrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 374; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 16, tab. 1, fig. 2. — Siliquastrum orbiculatum Mnch. Meth. (1794) 54. — Arborele ]ui Iuda. — Judasfa. — Judasbaum. — Lţepuwc eBponeftcKHÜ. — Ic.: Pl. 2, fig. 2, 2a. Arbore sau arbust de 6—10 m înălţime, cu lujeri glabri, brun roşcaţi. Frunze alterne, simple, lung peţiolate, cu lamină palmat nervată, subrotund *) Prelucrată de A. N y â r â d y. **) Nume la Aristoteles şi Theophrastos, de la cuvîntul grecesc kerkis = plop piramidal. Planşa 1. — 1. Trifolium maritimum Huds., 1 a. inflorescenţă, 1 b. caliciu matur, 1 c. sămînţă învelită în membrană, 1 d. sămînţă fără membrană. — 2. Acacia dealbata Link., 2 a. fructe. — 3. A. rosteïlifera Benth. — 4. Mimosa pudica L. PLANŞA I LE G TJ MINO S AE 25 reniformă, la bază adînc cordată, de obicei lungă de cca 6—9 cm şi lată pînă la 8—12 cm, cu margini întregi, la vîrf rotunjită sau ± emarginată, glabră. Stipele mici, ovate, caduce. Flori bilateral simetrice (zigomorfe), hermafrodite, roze-purpurii, rar albe, lungi de cca 2 cm, cu pedunculi roşietici, cca de aceeaşi lungime, adunate cîte (3) 6—8 în fascicule scurte, apar înaintea frunzelor pe ramurile mai bătrîne (cauliflorie). Caliciu concrescut (gamosepal), campanulat, cu 5 dinţi laţi şi scurţi. Petale 5, de un roz viu, inegale, libere, asemănătoare ca formă cu petalele Papilionatelor. Staminé 10, libere. Păstaie dehiscentă, turtită, alungită, lat liniară, subţire, polispermă, luiîgă de cca 10—15 cm şi lată de cca 2,5 cm, la vîrf ascuţită, la sutura ventrală îngust aripată. Seminţe ovate sau eliptice, f turtite, brune, tari. — IV—V. Cultivat ca plantă ornamentală prin parcuri şi grădini. R ă s p. gen.: Balcani, regiunile mediteraneene, Crimeea, Asia Mică. Genul 240. GLEDITSCHIA *) L. Gen. pl. ed. II (1742) 480, nr. 908, ed. V (1754) 476, nr. 1025 (Gleditsia) corr. Scop. Introd. (1777) 295. » Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei. * G. triacânthos L. Sp. pl. ed. I (1753) 1056; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 22. — G. spinosa Marsh. Arbust. Amer. (1785) 94. — G. macrantha Willd. Beri. Baumz. ed. II (1812) 164. — Glădiţă, Plătică. — Krisztustövis. — Christusdorn. — rjie^nniia oßnimoBeHHafl. — Ic.: Pl. 3, fig. 1, la—c. Arbore înalt pînă la 20 (45) m, cu coroana rară. Ramurile şi lujerii (adesea şi trunchiul) cu spini lungi pînă peste 10 cm, simpli sau ramificaţi, bruni roşcaţi, lucitori, mai rar fără spini. Frunze alterne, pe lujerii lungi simplu penate, pe cei scurţi dublu paripenate, lungi pînă la 20—30 cm, fără stipele, cele simplu penate cu 10—24 foliole lanceolat eliptice, lungi de 2—3,5 cm, crenate pe margini, cele biparipenate cu (4) 8—14 aripi; fiecare aripă cu cîte 10—16 perechi de foliole lungi de 8—20 mm. înveliş floral verzui, neînsemnat, 3—5-mer. Flori lungi de 5—7 mm, poligame, mirositoare, melifere, subsesile, adunate în raceme axilare, înguste. Stamine 6—10, libere. Fruct păstaie roşcat brună, adeseori lungă de peste 40 cm şi lată de cca 3—4 cm, slab falcată şi longitudinal răsucită. Seminţe obovate, slab turtite, brune, cu tegument tare, înconjurate de un mucilagiu dulceag. — VI—VII. Cultivat la cîmpie şi dealuri, mai ales în regiunile de stepă, în plantaţii forestiere, garduri vii şi ca arbore de străzi, parcuri şi grădini. Uneori subspontan. *) După numele lui J. Gottlieb Gleditsch (1714 — 1786), profesor de botanică şi director al Grădinii Botanice din Berlin. 26 FLORA R.P.R. Variabilitatea speciei var. inérmis DG. Prodr. II (1825) 479. — Trunchi, ramuri şi lujeri fără spini. var. férox (Desf.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 184. — G. ferox Desf. Hist. arb. II (1809) 247. — G. horrida Auct. transs. — Trunchi, ramuri şi lujeri cu spini numeroşi, bine dezvoltaţi, ramificaţi. După forma coroanei se mai deosebesc: f. péndula Hort. — Ramuri pendule. f. pyramidalis Hort. — Coroana piramidală. întrebuinţări. Plantă ornamentală. Datorită rezistenţei sale la secetă, se foloseşte în perdelele de protecţie pentru regiunile de stepă şi antestepă, precum şi la crearea de zone verzi, pilcuri, perdele de protecţie a ogoarelor, etc. Frecvent se cultivă înjgarduri vii, suportînd bine tunsul. Lemn preţios, dur, greu, cu caractere tehnice asemănătoare lemnului de salcîm. Florile sînt melifere. Fructul se poate folosi ca nutreţ. Caracteristic pentru această specie este faptul că nu i se dezvoltă pe rădăcini nodo-zităţi provocate de bacterii. R ă s p. gen.: Originară din America boreală. Se cultivă în părţile sudice ale Europei, Crimeea, Gaucaz. Genul GYMNOCLADUS *) Lam. Encycl. I (1783) 733, tab. 823. Flori poligame, aşezate în racem. Caliciu tubulos, 5-dentat, cu dinţi lance-olaţi. Petale 4—5, aproape egale. Stamine 10, libere. Fruct alungit, slab arcuit. Endospermul cărnos. •X- G. dloica (L.) K. Koch Dendr. I (1869) 5. — Guilandina dioica L. Sp. pl. ed. I (1753) 381. — Gymnocladus canadensis Lam. Encycl. I (1783) 773. — Ic.: Pl. 4, fig. 2, 2 a-b. Arbore fără spini, înalt pînă peste 30 m, cu ramuri groase, viguroase şi ritidom solzos, brun cenuşiu. Frunze alterne, dublu paripenate, lungi'pînă la 1 m şi late pînă la 60 cm, cu peţiol lung de 10—15 cm, cu 3—7 perechi de aripi, cu cîte 6—14 perechi de foliole scurt peţiolulate, ovate sau ovat elipticQ, întregi ,cu vîrf acuminat şi bază de obicei rotunjită, lungi pînă peste 5 cm şi late de cca 3 cm, scurt păroase. Aripile inferioare ale frunzei adeseori reduse la foliole simple, mai mari. Stipelele lipsesc. Flori poligame, albe verzui, pubescente, scurt pedicelate, adunate în racem îngust şi lung de cca 8—10 cm. Caliciu lung pînă la 15 mm, concrescut (gamosepal), cu 5 dinţi *) De la cuvintele greceşti gymnos = nud, şi clados = ramură, referitor la ramurile frunzoase numai spre vîrf. Planşa 2. — 1. Dolichos lablab L., flori, 1 a. fructe. — 2. Cereis siliquastrum L., ramură cu flori, 2 a. ramură cu fructe şi frunze. — 3. Tetragonolobus purpureus Mnch., 3 a. fructe mature. PLANŞA 2 β LEGUMINOSAE 29 înguşti, ± egali. Petale libere (4) 5, i egale. Stamine 10, libere, mai scurte decît petalele. Fruct lung de cca 10—15 (25) cm şi lat de cca 4—5 cm, roşu-brun, gros, dehiscent. Seminţe rotunde, mari, ± globuloase, castaniu-brune, cu diam. de cca 1,5—2 cm, aşezate în miezul cărnos al pericarpului. — V—VI. Cultivat sporadic ca arbore ornamental, prin parcuri, grădini, cimitire, de ex. la Bucureşti, Cluj, etc. întrebuinţări. Plantă ornamentală. Drajonează bine şi germinează uşor. Ritidomul conţine saponine. Seminţele sînt întrebuinţate ca surogat de cafea. R ă s p . g e n. : Originară din America de Nord. Cultivată frecvent în Europa. Subfam. Papilionatae*) Aschers. Fl. Prov. Brand. III (1859) 28. Plante ierbacei, anuale sau perene, subarbuşti, arbuşti, mai rar arbori, cu rădăcinile cu numeroase nodozităţi (Pl. 72, fig. 2 şi 73, fig. 2). Frunze de obicei compuse, trifoliate, palmate sau penate, rar simple. Frunzele penate adeseori terminate în cîrcei simpli sau ramificaţi. Stipele de obicei bine dezvoltate, uneori îndeplinesc rolul frunzelor transformate în cîrcei. Inflorescenţă racemoasă, capituliformă sau mai rar cu flori solitare. Flori de tip papilionat (asemănătoare cu un fluture — papilio ), bilateral simetrice (zigomorfe), pentamere. Caliciu din 5 sepale concrescute sau mai rar ± libere. Corolă din 5 petale inegale, libere sau în parte ± concrescute. Petala superioară numită vexil (stindard) de obicei mai mare, acoperă în mugure cele 2 petale laterale egale, numite aripi (alae). Acestea din urmă acoperă alte 2 petale interioare, egale între ele şi concrescute pe una din margini, formînd carena. Culoarea petalelor poate fi roză, roşie, albastră, violetă, galbenă, gălbuie sau albă. Stamine 10, în general toate concrescute (monadelfe) sau 9 concrescute şi 1 liberă (diadelfe), rar toate libere (Sophoreae), adăpostite de obicei în carena corolei. Ovar unicarpelar, superior, de obicei unilocular şi 1-multiovulat. Stil ± lung, adeseori geniculat curbat, cu stigmat bine dezvoltat. De obicei pistilul se află în interiorul tubului format din filamentele concrescute ale staminelor. Fruct păstaie (legumă) de forme şi mărimi foarte variate, de obicei polispermă şi dehiscentă prin 2 valve. Uneori fructul este o păstaie indehiscentă (lomentă), polispermă, cu gîtuiri (strangulaţiuni) transversale între seminţe, care la maturitate se rupe în bucăţi (de ex. Coronilla) ; alteori o păstaie monospermă indehiscentă, adesea ghimpoasă şi cu ornamentaţii reticulate (de ex. la Onobrychis). Seminţe de forme, mărimi şi culori foarte variate. Hilul şi micropilul seminţei, precum şi anexele, ca arilul şi caruncula (strofiolă, elaiosom) la unele specii pot avea formă şi dimensiune caracteristică. Seminţe de regulă fără albumen, cu cotiledoane cărnoase, ce conţin substanţe hrănitoare amilacee şi aleurone uleioase. Subfamilia Papilionatae cuprinde cca 10.000 de specii. Multe din ele sînt plante folositoare, alimentare şi furajere de primul rang. Seminţele lor conţin pe lîngă amidon şi multe proteine. *) Prelucrată de A. Ny ârâdy 80 FLORA R.P.R. Leguminoasele sînt importante pentru agricultură prin faptul că fixează azotul atmosferic prin bacteriile din nodozităţile rădăcinilor. Prin cultivarea lor se poate îmbogăţi foarte mult solul cu azot (cca 121 — 139 kg N pe ha.). După V. R. Viliams, în sistemul agricol avansat, pe lîngă ierburile perene mai au o deosebită importanţă şi Papilionatele, datorită îmbogăţirii solului cu azot şi calciu. Acesta din urmă este adus în straturile superioare ale solului de la adîncimi mai mari prin sistemul radicular al acestor plante, care pătrunde adînc în pămînt. Din punct de vedere filogenetic, Leguminoasele — după unii autori — sînt şi astăzi în plină dezvoltare, majoritatea speciilor aflîndu-se în continuă evoluţie, dar cuprinzînd în acelaşi timp şi forme arhaice (de ex. tribul Sophoreae). Unele genuri se caracterizează printr-un mare polimorfism şi o mare capacitate de adaptare la cele mai diferite condiţii de existenţă (de ex. genul Astragalus). Din punct de vedere biochimic A. V. Blagoveşcenschi (1950) constată, pe baza cercetărilor proprii, că Papilionatele conţin substanţe care sînt oarecum predecesoare ale alea« loizilor, ca trigonelina (Pisum sativum, Vicia sativa, etc.) şi fizostigmina (tribul Phase-oleae). S-a mai dovedit prezenţa unor glicozizi care arată că la aceste plante există un tip de metabolism special. Dintre acestea amintim: lotozina (la Lotus arabicus), fazeo-lunatina (Phaseolus lunatus, Trifolium repens, etc.), coronilina, vistarina şi altele, dintre care unele sînt otrăvitoare. Alcaloizi s-au găsit la tribul Sophoreae, Podalireae şi Genisteae> dintre care cel mai răspîndit este citizina, care se găseşte la mai multe genuri de Papi-lionate. Citizina se află — după cercetările lui A. V. Blagoveşcenschi — în mod obişnuit împreună cu alcaloizii grupului piridinic la Sarothamnus scoparius. Prezenţa simultană a derivaţilor chinolinici, adică citizina şi piridinina în aceeaşi plantă, n-a mai fost observată nicăeri în lumea vegetală. Determinarea genurilor*) 1 a Plante lemnoase, (arbori, arbuşti, subarbuşti, aceştia din urmă uneori volubili)....................................................................... 3 1 b Plante ierbacei (rareori ^subarbuşti)...........................................23 2 a Frunze simple, uneori caduce.....................................................3 2 b Frunze trifoliolate sau penat compuse............................................6 3 a Frunze lung peţiolate, cu lamina subrotund reniformă. Flori roze- purpurii, apar înaintea frunzelor pe ramurile mai bătrîne (Pl. 2, fig. 2, 2 a) ................................................................... Cercis 3 b Frunze sesile, subsesile sau scurt peţiolate, cu lamina mai mică şi de altă formă ........................................................................4 4 a Arbuşti înalţi pînă la 3 m, cu ramuri erecte, dese, lungi, verzi, fără frunze sau cu foarte puţine frunze. Flori galbene, mari (2—2,5 cm), mirositoare, adunate în racem lax, pauciflor, terminal. Caliciu cu 5 dinţi mici, după înflorire adînc bifidat. Păstaie liniară, lungă de 4—10 cm (Pl. 8, fig. 3, Pl. 11, fig. 1).....................................Spartium *) Sînt cuprinse aci şi genurile din subfam. Caesalpinioideae. Planşa 3. — 1. Gleditschia triacanthos L. cu flori şi frunze simplu penate, 1 a. frunză dublu penată, 1 b. ghimpi, 1 c. păstaie. — 2. Laburnum anagyroides Medik. cu flori şi frunze, 2 a. fructe. — 3. L. alpinum (Mill.) Gris., cu flori şi frunze, 3 a. fructe. PLANŞA, δ LEGUMINOSAE 33 4 b Arbuşti mici pînă la 1 m sau subarbuşti, cu ramuri mai scurte, des frunzoase, sau puţin frunzoase şi cu tulpina aripată. Flori şi fructe mai mici. Caliciu de obicei bilabiat..............................................5 5 a Frunze mai multe la un nod, fasciculate, iar pe lujerii lungi solitare. Sămînţă carunculată pe hil................... 246. Cytisus (C. procumbens) 5 b Toate frunzele solitare. Tulpină nearipată sau cu 2 aripi ± late, longi- tudinale. Sămînţă fără carunculă pe hil...........................242. Genista 6 a Frunze trifoliolate, uneori cele superioare simple............................7 6 b Frunze simplu sau dublu penat compuse.........................................13 7 a Arbuşti sau subarbuşti volubili. Foliole mari, bi- sau trilobate, cea terminală lung cuspidată, pe ambele feţe alipit păroase... .Pueraria 7 b Arbuşti nevolubili. Foliole mai mici, nelobate, fără vîrf lung cuspidat. .8 8 a Stil 1—2 ori spiralat recurbat. Frunzele dinspre vîrful lujerilor simple, K sesile. Lujeri verzi, ergrii, cu muchii ± evidente. Flori mari, galbene, în subţioara frunzelor. Fruct alungit, pe margine des vilos şi patent păros ......................................................245. Sarothamnus 8 b Stil nerecurbat. Toate frunzele trifoliolate. Lujeri rotunzi sau ± slab muchiaţi .....................................................................9 9 a Foliolă mijlocie evident mai lung peţiolulată decît cele laterale. Flori rozee sau purpurii, grupate în raceme, formînd o paniculă terminală, mare. Fruct monosperm, ovat, ± comprimat (Pl. 6, fig. 3). .Lespedeza 9 b Toate foliolele egal peţiolulate, sesile sau subsesile........................10 10 a Ramuri şi frunze opuse sau în aparenţă verticilate. Foliole îngust liniare, lungi de 1—2,5 cm, late de cca 1 mm. Flori galbene, dispuse în capitule terminale, pauciflore ..............................................243. Cytisanthus 10 b Ramuri şi frunze alterne. Foliole de obicei mai late..........................11 Îl a Ramuri ghimpoase la vîrf. Frunze caduce de timpuriu. Flori galbene, solitare sau grupate cîte 2—3 (4). Bracteole trifidate. Caliciu trunchiat (Pl. 4, fig. 1, 1 a)......................................................Calycotome 11 b Ramuri neghimpoase la vîrf. Frunze persistente în perioada vegetaţiei. Caliciu scurt bilabiat .......................................................12 12 a Foliole lungi de 3—8 cm. Flori în racem lax sau dens, ± pendent, lung. Sămînţă fără carunculă pe hil............................244. Laburnum 12 b Foliole mai mici, lungi pînă la 3 cm. Flori în racem erect, terminal, în capitul sau grupate cîte 2—3 în fascicule. Sămînţă cu carunculă 246. Cytisus 13 a Frunze simplu sau de 2 ori paripenat compuse. Peţiol comun uneori terminat într-un vîrf de obicei scurt setos sau spinos. Stipele adeseori ± ţepoase la vîrf.......................................................14 13 b Frunze simplu imparipenat compuse. Peţiolul comun cu o foliolă termi- nală .........................................................................17 14 a Frunze simplu paripenat compuse, cu rachisul adeseori spinos sau setos......................................................................... 15 14 b Frunze, cel puţin în parte, de 2 ori paripenat compuse .......................16 3 - c. 244 34 FLORA R.P.R. 15 a Flori palid violete. Frunze cu 1—2 (3) perechi de foliole, aşezate distanţat pe peţiolul comun (Pl. 39, fig. 5)..........................Halimodcndron 15 b Flori galbene. Frunze cu mai multe perechi de foliole sau cu 2 perechi, în care caz frunza apare ± palmat compusă, foliolele fiind foarte apropiate (Pl. 39, fig. 1—4)............................................ Caragana 16 a Toate frunzele de 2 ori paripenat compuse. Frunze mari, de 50—100 cm lungime şi late de cca 60 cm. Foliole lungi de peste 5 cm. Flori cu înveliş floral bine dezvoltat, verzui albe, în raceme lungi pînă la 10 cm, cu 10 stamine libere. Arbori fără spini (Pl. 4, fig. 2, 2 a—b) Gymnocladus 16 b Frunze în parte simplu, în parte de 2 ori paripenat compuse, cu foliole mai mici. Flori verzui, în raceme mai scurte, cu 6—10 stamine libere. Arbori de obicei cu spini mari, simpli sau ramificaţi (Pl. 3, fig. 1, 1 a—b) 240. Gleditschia 17 a Tulpină căţărătoare. Flori mari, albăstrui, mirositoare în raceme lungi, pendente. Frunze lungi pînă la 30 cm, cu 7—11 foliole ovat eliptice, acuminate, lungi pînă la 8 cm (Pl. 41, fig. 1)................Wistaria 17 b Tulpină erectă............................................................. 18 18 a Foliola terminală sesilă sau subsesilă, cuneată la bază. Inflorescenţă capituliformă. Fruct liniar cilindric, gîtuit între seminţe (Pl. 58, fig. 5, 5 a)................................,........................ 264. Coronilla 18 b Foliola terminală evident lung peţiolată. Inflorescenţă de obicei racem saupaniculă................................................................19 19 a Corolă numai din 1 petală (vexil) violetă, cu mult mai scurtă decît staminele. Inflorescenţă racem dens, erect. Foliole pe dos răzleţ, fin, glandulos punctate (Pl. 40, fig. 1).................................Amorpha 19 b Corolă din 5 petale, mai lungi decît staminele. Foliole neglandulos punctate pe dos............................................................20 20 a Toate cele 10 stamine cu filamentele libere sau puţin concrescute numai la bază....................................................................21 20 b 9 stamine cu filamentele concrescute; una liberă...........................22 21 a Frunze cu foliole lungi de 6—15 cm. Inflorescenţă racem lung, lax, pendul, dezvoltat în subţioara frunzelor. Flori albe cu vexil reflect. Fruct ± liniar, comprimat (Pl. 6, fig. 1)...........................Cladrastis 21b Frunze cu foliole mai mici. Inflorescenţă paniculă erectă, laxă, lungă pînă la 35 cm. Flori albe, cu vexil patent. Frfcct ± cilindric, gîtuit între seminţe (Pl. 5, fig. 1, la)..................................... 241. Sophora 22 a Fruct veziculos umflat. Flori galbene, grupate cîte 2—4 în raceme pauciflore, scurte (Pl. 40, fig. 2, 2 a)........................259. Colutea 22 b Fruct ± liniar, comprimat, neumflat. Flori albe sau rozee, grupate în raceme multiflore, mai lungi (Pl. 41, fig. 2—4).................... 258. ßobinia Planşa 4. — 1. Calycotome infesta Guss., inflorescenţă, 1 a. porţiune de ramură cu fructe şi spini. — 2. Gymnocladus dioica (L.) K. Koch, frunză, 2 a. porţiune de ramură timpurie, 2 b. inflorescenţă. LEGUMINOSAE 37 23 a Toate frunzele simple sau lipsesc, fiind transformate în cîrcei, la baza lor cu cîte 2 stipele mari, lat ovate, cu baza auriculat sagitată... .24 23 b Frunze trifoliolate, digitat compuse sau penat compuse, mai rar şi simple........................................................................26 24 a Frunzele lipsesc, fiind înlocuite prin cîrcei, la bază cu cîte 2 stipele mari, mai lungi sau aproape de lungimea internodiului. Flori galbeney solitare (PI. 81, fig. 1)............................................269. Lathyrus 24 b Frunze simple, fără cîrcei.....................................................25 25 a Plante anuale. Frunze (resp. filodii) liniare sau liniar lanceolate, lungi de 4—13 cm şi late de 2—8 mm, foarte uşor ascuţite, mucronate. Flori roşii, solitare, lung pedunculate (PI. 81, fig. 2, 2 a)....269. Lathyrus 25 b Plante perene sau subarbuşti. Frunze variate, relativ scurte, nemu- cronate. Flori galbene, sesile sau scurt pedicelate, de obicei formează inflorescenţă racemiferă.......................................... 242. Genista 26 a Frunze trifoliolate, uneori cele inferioare simple, fără cîrcei (la Lotus şi Tetragonolobus 5-foliolate) ...............................................27 26 b Frunze digitat (palmat) sau penat compuse, în ultimul caz adeseori terminate în cîrcei simplu sau ramificat......................................42 27 a Foliole, cel puţin spre vîrf, cu margini evident sau fin serat dinţate. .28 27 b Foliole cu margini întregi.....................................................33 28 a Foliola terminală evident mai lung peţiolulată decît cele laterale... .29 28 b Foliola terminală sesilă sau subsesilă, ca şi cele laterale. Inflorescenţă capitul sau spic ± scurt, des, multiflor. Păstaie matură mică, de obicei rămîne închisă în corola veştejită şi persistentă în caliciu. .251. Triîolium 29 a Unele frunze simple, cu 1 foliolă. Flori de obicei mari, cu stamine mona- delfe. Antere biforme. Carenă subţiată în rostru. Stipele de obicei mari şi ± concrescute cu peţiolul (PI. 17, fig. 1—4)...................247. Ononis 29 b Toate frunzele trifoliolate. Flori de obicei mai mici, cu stamine diadelfe. Antere uniforme. Carenă obtuză, fără rostru. Stipele de obicei mai mici.....................................................................30 30 a Inflorescenţă racem lung, lax, cu flori mici, pendule (PI. 22, fig. 1—6) 250. Melilotus 30 b Florile în racem scurt şi des, capitul, umbelă, sau cîte 1—2 în sub- ţioara frunzelor .............................................................31 31 a Păstaie de obicei evident mai lungă decît caliciul, dreaptă, falcată sau răsucită în spirală. Petale libere pînă la bază...........................32 31 b Păstaie matură ± tot atît de lungă sau mai scurtă decît caliciul şi ± închisă în corola veştejită şi persistentă. Cele 4 petale inferioare la bază concrescute cu tubul filamentelor staminale. Inflorescenţă capitul, cu flori galbene...........................................251. Trifolium 32 a Flori cîte 1—2 în subţioara frunzelor sau dispuse în capitule. Păstaie dreaptă sau slab curbată, adeseori lung rostiată (PI. 18, fig. 1—5) 248. Trigonella 38 FLORA R.P.R. 32 b Flori în raceme pauciflore scurte sau în capitule dese. Păstaie falcat curbată sau răsucită în spirală, adeseori ghimpoasă (PI. 19,20,21) 249. Medicago 33 a Stipele ca mărime, adesea şi ca formă, ± asemănătoare foliolelor; cînd sînt mai mici atunci păstaia este longitudinal aripată.................34 33 b Stipelele lipsă sau cu mult mai mici şi de altă formă decît foliolele. .35 34 a Păstaie lungă de 4—6 cm, longitudinal patrumuchiată ; muchiile îngust aripate, Flori mari, galbene, cîte 1—2 (PI. 2, fig. 3, 3 a, PI. 38, fig.4) 255. Tetragonolobus 34 b Păstaie comprimată sau ± cilindrică, nearipată. Flori mici (PI. 38, fig. 1-3)..........................................................254. Lotus 35 a Foliole stipelulate (la baza foliolelor cîte 2 stipele mici). Frunze de obicei mari. Plante cultivate, adeseori volubile...................................36 35 b Foliole fără stipelule.......................................................39 36 a Plantă în toate părţile (mai ales păstaia) zbîrlit păroasă. Flori mici, violete sau alb violete, în raceme axilare, scurte, pauciflore. Tulpină erectă, ± ramificată de la bază. (PI. 74, fig. 1, 1 a).................Glycine 36 b Plantă în toate părţile aspru păroasă sau glabrescentă. Flori mai mari, cu vexil mai lat, în raceme. Tulpină erectă sau volubilă....................37 37 a Hilul seminţei cu mult mai lung decît jumătatea seminţei, cu caruncnlă înălţată. Păstaie lată, pe margini mai bombată, spre bază ± îngustată. Flori mari, violete, grupate în racem lax (PI. 2, fig. 1)..............Dolichos 37 b Hilul seminţei cel mult cît 1/4 din lungimea seminţei sau şi mai scurt; caruncula neînsemnată sau slab dezvoltată. Păstaie cilindrică sau slab turtită, adeseori foarte lungă, îngustă, ± curbată..........................38 38 a Carena ± dreaptă. Seminţe de obicei mai mici de 1 cm. Hil cuneiform adîncit sau înălţat, de obicei negru marginat. Fruct liniar, cilindric, lung uneori pînă la 60 cm şi lat de cca 1,5 cm, ± curbat. Flori galbene, mai rar roşii purpurii.................................................Yigna 38 b Carena spiralat recurbată. Seminţe foarte diferite ca formă, mărime şi culoare. Hil ovat, nepronunţat. Fruct mai scurt (PI. 83, fig. 3—4) Phaseolus 39 a Foliola terminală evident mai lung peţiolulată decît cele laterale. Caliciu ± de lungimea corolei, cu dinţi lanceolaţi, fin subulaţi, de obicei mai lungi decît tubul caliciului. Inflorescenţă cşipituliformă, cu flori violete sau albăstrui albe. Plantă peste tot neplăcut mirositoare (PI. 39, fig. 1) 256. Psoralea 39 b Toate foliolele sesile sau subsesile, cu peţioli egal de lungi (dacă foliola terminală este mai lung peţiolulată, florile sînt galbene, în capitule). Caliciu mai scurt decît corola, cu dinţi de obicei mai scurţi...............40 40 a Foliola terminală cu mult mai mare decît cele laterale, lat ovală sau lat obovată. Frunze inferioare simple, caduce. Flori galbene. Fructe liniar cilindrice, gîtuite între seminţe, ± curbate, cîte 2—5 pe un peduncul lung, comun. Plantă anuală (PI. 58, fig. 3)... .264. Coronilla 40 b Toate foliolele ± egal de mari. Fruct drept, mai scurt, fără gîtuituri între seminţe..................................................................... 41 LEGUMINOSAE 39 41 a Stamine diadelfe. Păstaie matură de obicei mai scurtă decît caliciul şi ± închisă în corola veştejită, persistentă. Inflorescenţă capitul 251. Trifolium 41 b Stamine monadelfe. Păstaie matură de obicei cu mult mai lungă decît caliciul. Corolă caducă. Florile în racem terminal, capitul sau aşezate cîte 2—3 în subţioara frunzelor.................................. 246. Cytisus 42 a Frunze digitat compuse, cu 5 sau mai multe foliole...........................43 42 b Frunze paripenat sau imparipenat compuse, adeseori terminate în cîrcei simpli sau ramificaţi................................................45 43 a Frunze tulpinale lung peţiolate, 5—15-foliolate. Flori în raceme lungi sau ± alungite, rar scurte. Păstaie de mai multe ori mai lungă decît caliciul (PI. 7, fig. 1—4)........................................... Lupinus 43 b Frunze tulpinale sesile sau scurt peţiolate, 5 (8)-foliolate. Păstaia cel mult de 2 ori mai lungă decît caliciul................\.................44 44 a Foliole ± fin dinţate pe margini. Frunze scurt peţiolate, cu stipele concrescute cu peţiolul. Flori mari, lungi pînă la 2 cm, roşietice sau albe, grupate în umbele capituliforme. Rădăcini tuberizate (PI. 30, fig. 1, 1 a—b)....................................................251. Trifolium 44 b Foliole întregi pe margini. Frunze sesile. Stipelele lipsesc. Flori mici, albe, în capitule ± dese, lung pèdunculate....................253. Dorycnium 45 a Frunze imparipenate ; peţiolul comun al foliolelor terminat într-o foliolă, fără cîrcei........................................................46 45 b Frunze paripenate, cu 2 sau mai multe perechi de foliole; peţiolul comun al foliolelor adeseori (cel puţin la frunzele superioare) terminat în cîrcei sau în setă ± lungă ............................................57 46 a Foliole serate sau acuminat serate pe margini. Flori solitare, lung pedun- culate, purpurii, albe sau albastre. Păstaie umflată, alungit ovată, cu peduncul reflect (PI. 61, fig. 3)..........................................Cicer 46 b Foliole cu margini întregi...................................................47 47 a Foliola terminală, cel puţin la frunzele inferioare ale tulpinii, cu mult mai lungă şi mai lată decît cele laterale. Frunze bazale uneori i simple, Inflorescenţă capitul, la bază cu bractei digitat partite (PI. 36, fig. 1—3)..................................................... 252. Anthyllis 47 b Foliola terminală ± de aceeaşi formă ca şi cele laterale. Bracteile de sub inflorescenţă lipsesc sau sînt de altă formă............................48 48 a Florile în racem ± lung, subcapituliform, spiciform, în spic lung, sau aşe- zate cîte 1—3 în subţioara frunzelor ....................................... 51 48 b’ Inflorescenţă umbelă capituliformă sau capitul.............................. 49 49 a Vîrful pedunculului de sub inflorescenţă cu o bractee imparipenată, bine dezvoltată, persistentă şi în timpul fructificaţiei. Flori mici, rozee sau alburii. Fruct ± lung, cilindric, gîtuit între seminţe (PI. 57, fig. 1,2)..........................................................263. Ornithopus 49 b Inflorescenţă la bază fără bractee imparipenată.............................. 50 50 a Fruct turtit, cu margini ondulate, cu articule curbate. Frunze ± lung peţiolate. Flori galbene (PI. 59, fig. 1, 1 a)............ 265. Hippocrepis 40 FLORA R.P.R. 50 b Fruct patrunghiular sau cilindric, cu margini neondulate, ± gîtuit între seminţe, cu articule ± alungite, drepte. Frunze sesile, subsesile sau scurt peţiolate. Flori albe rozee, rar galbene (PI. 57, 58). .264.Coronilla 51 a Fruct comprimat, articulat sau 4: cilindric şi evident gîtuit între se- minţe.....................................................................52 51 b Fruct nearticulat, ± ovat sau liniar, adeseori spinos sau umflat, fără gîtuiri evidente între seminţe............................................ 53 52 a Stipele ± bine dezvoltate, concrescute, spre vîrf acuminate. Flori roşii purpurii sau albe gălbui, dispuse în racem lax, lung bracteolate, cu sta- * mine diadelfe (PI. 59, fig. 2, 2a, 3)....................... 266. Hedysarum 52 b Stipelele lipsesc sau neînsemnate, libere, subulate, caduce. Flori gălbui, dispuse în raceme dense, fără bracteole sau cu bracteole neînsemnate, cu 10 stamine libere (PI. 5, fig. 2).......................... 241. Sophora 53 a Fruct mult mai lung decît caliciul. Carena fructului fără ghimpi, numai laturile uneori ghimpoase................................................. 54 53 b Fruct numai cu puţin mai lung decît caliciul, oblic ovat sau semi- circular, ghimpos carenat, pe laturi reticulat foveolat. Flori cu petale roze, rar albe, cu nervura viu colorată (PI. 60, 61)... . 267. Onobrychis 54 a Stamine monadelfe. Flori cu pediceli scurţi, ± pendule, albe, numai vexilul i albastru. Bracteole liniare, persistente şi în timpul fructi-ficatiei. Fruct ± cilindric, liniar, drept, slab gîtuit între seminţe (PI. 36, fig. 3, 3a)................................................. 257. Galega 54 b Stamine diadelfe...........................................................55 55 a Foliole şi caliciu pe dos glandulos fin punctate. Fruct de obicei com- primat, pe laturi des ghimpos setos, glandulos sau glabru; în ultimul caz cu suturi groase şi liniar alungite (PI. 56, fig. 1—3). .262. Glycyrrhiza 55 b Foliole neglandulos punctate pe dos. Fruct globulos, umflat sau ± lung, cilindric, liniar, drept sau curbat, fără ghimpi, adeseori păros. .56 56 a Carena mucronata la vîrf (PI. 53, fig. 3b, PI. 55, fig. 1 e). .261. Oxytropis 56 b Carena obtuză sau rotunjită, fără mucron la vîrf (PI. 46, fig. 1 b ; PI. 49, fig. 1 c, 2c; PI. 50, fig. 1 a, etc.) ........................ 260. Astragalus 57 a Fruct subteran, indehiscent, elipsoidal, ± cilindric, umflat, cu suprafaţă alveolat reticulată. Flori galbene, cîte 1—6, ± lung pedicelate. Frunze cu 2 perechi de foliole ± obovate, obtuze. Plantă anuală, cultivată (PI. 6, fig. 2)......................’...............................Arachis 57 b Fruct păstaie dehiscentă, ± turtită, cu suprafaţă netedă................... 58 58 a Stipele cu mult mai mari decît foliolele frunzei, la bază ± dinţat serate. Frunze cu 2—3 perechi de foliole, terminate în cîrcei ramificat (PI. 83, fig. 1, 2)...................................................... 270. Pisum 58 b Stipele mult mai mici decît foliolele frunzei ; dacă sînt de aceiaşi mărime, atunci frunza nu se termină în cîrcei..................................... 59 59 a Tubul staminelor retezat drept (PI. 23, fig. 2). Frunze adeseori cu puţine (2—6, rar pînă la 10) foliole lungi, aideseori fără cîrcei.... 269. Lathyrus 59 b Tubul staminelor retezat oblic (PI. 23, fig. 1). Frunze adeseori cu multe (peste 10) foliole mai scurte, adeseori cu cîrcei................................ 60 LEGUMINOSAE 41 60 a Caliciu 5-partit aproape pînă la bază, cu tub slab dezvoltat. Flori mici, cîte 1—2 pe pedunculi lungi. Păstaie rombică, 1—2 spermă. Sămînţa comprimată (PI. 74, fig. 2, 2 a, b)............................ Lens 60 b Caliciu 5-dinţat sau numai lobat, cu tub mai bine dezvoltat. Flori de obicei mai mari. Păstaie cu 2 sau mai multe seminţe ± globuloase (PI. 70, fig. 1, 3 a; PI. 65, fig. 2, 3)...................!... 268. Yicia Tribul I. Sophôreae Spreng. Anleit. II. ed. II, (1818) 741, p. p. La noi plante cu frunze penate. Flori bisexuate, cu sau fără bracteole mici. Petale neunguiculate sau scurt unguiculate. Stamine cu filamente libere. Ovar multiovulat, scurt pedunculat. Genul 241. S <5 P H O R A *) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 125], ed. V (1754) 175. Plante ierbacei(jperen^sau arbori, cu frunze imparipenate şi foliole stipelate. Flori în raceöie'sau panicule. Caliciu scurt, 5-dinţat. Vexil orbicular obovat. Stamine libere. Ovar stipitat. Stil curbat, cu stigmat terminal scurt. Fruct cărnos, indehiscent, ± transversal strangulat între seminţe, polisperm. Determinarea speciilor 1 a Arbori înalţi pînă la 20 (30) m. Flori în panicule terminale, erecte, rare. Carenă nemucronată. Frunze cu foliole ovate sau ovat lanceolate, lungi de 25—50 mm............................................ 1. S. japonica 1 b Plante ierbacei, perene, înalte de 50—75 cm. Flori în racem lung, dens. Carenă mucronată. Frunze cu foliole eliptice sau alungit ovate, lungi de 20—32 mm................................................... 2. S. prolanii * S. japonica L. Mant. I (1767) 68; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 24. - Soforă. - Japân akâc. — Schnurbaum. — Co<|)opa HnoHcnan. — Ic.: Pl. 5, fig. 1, 1 a. Arbore înalt de 20 (30) m, cu coroană rotundă şi ramuri divergente. Scoarţa netedă, închis verde, mai tîrziu cenuşiu gălbuie, la arborii bătrîni formează ritidom i adînc longitudinal brăzdat, asemănător ritidomului de la Robinia. Lujeri verzi, glabri, la jupuire cu miros neplăcut. Muguri mici, nuzi, aşezaţi în mijlocul cicatricei, ± acoperiţi de baza peţiolului frunzei, păroşi, violet purpurii. Cicatricele frunzelor în formă de potcoavă, cu 3 urme de fascicule libero-lemnoase. Perniţa umflată, proeminentă. Frunze alterne, lungi de 15—25 cm, imparipenat compuse, cu 7—11 foliole ovate sau ovat lanceolate, lungi de 25—50 mm, ascuţite, la bază rotunjite, peţiolulate, pe faţă întunecat verzi şi ± lucitoare, pe dos glauce şi alipit pubescente. Flori albe sau albe verzui, lungi de 1 — 1,5 cm, mirositoare, în panicule ± piramidale, terminale, rare, erecte, lungi de 15—35 cm, cu carenă nemucronată. Fruct stipitat, *) Sofera, numele arab al unei plante cu flori galbene. **) Prelucrat de A. N y à r â d y. 42 FLORA K.P.R. cărnos, verde, de obicei glabru, polisperm, indehiscent, ± strangulat între seminţe, lung de 5—10 cm. Seminţe ovale, negre. — VII—VIII. Frecvent cultivat prin parcuri, grădini, pe străzile oraşelor şi uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Variabilitatea speciei f. péndula Hort. ex. Loud. Arb. brit. II (1838) 564, pro var. — Lujerii şi adesea şi ramurile pendule. f. yariegâta Hort. ex. Loud. 1. c. 563, pro var. — Foliole albe gălbui, pestriţe. întrebuinţări. Plantă considerată ca otrăvitoare, conţinînd alcaloidul citizina. Arbore rezistent la secetă, neexigent faţă de sol şi repede crescător. în tinereţe este sensibil la geruri. Indicat pentru cultură în regiunile de silvostepă. Lemnul se foloseşte pentru mobile, unelte, parchete, etc. în unele ţări (de ex. în China) bobocii şi frunzele sînt folosite pentru vopsirea în galben. în Europa a fost introdus ca arbore ornamental în 1747, răspîndindu-se apoi foarte mult în cultură. Florile sînt melifere. La noi, arborele este parazitat de ciupercile: Nectria cinnabarina (Fr.) Tode, Dothiorella Berengeriana Sacc., Botryodiplodia Sophorae-japonicae Săvul. et Sandu-Ville, Tubercularia confluens Pers. Răsp. gen.: China, Coreea, Japonia. 2. S. prodanii Anders, in Journ. Arn. Arb. XVI (1935) 76, cum ic.; FI. U.R.S.S. XI (1945) 26. — Goebelia alopecuroides Auct. rom., non Bge. — S. Jaubertii Borza in Bul. Inf. Cluj III (1923) 26, non Spach. — Exs.: FRE nr. 258 sub Goebelia, nr. 258 b sub Sophora. — Ic.: Pl. 5, fig. 2; Prod. Consp. fl. Dobr. II (1936) tab. I; Fl. II (1939) tab. L XXXI. 2|.. Plantă ierbacee, cu tulpină groasă, uneori i lignificată la bază, înaltă de 50—75 cm, erectă, sulcată, viloasă, ramificată de la bază, cu ramuri frun-zoase. Frunze imparipenate, cu 10—12 perechi de foliole eliptice sau alungit ovate, subsesile, lungi de 20—32 mm şi late de 8—10 (12) mm, glabre sau glabrescente. Stipele foarte mici, subulate. Flori în racem spiciform, multiflor, lung de 12—26 cm, subsesile, cu pediceli de 1,5 mm lungime. Caliciu alipit sericeu păros, lung de 8 mm. Corolă palid galbenă, cu vexil zvelt, la bază ± sericeu păros ; aripile la partea superioară cu ţesătura dintre nervuri laxă; carena lată, la vîrf terminată într-un mucron. Stamine libere. Păstaie scurt pedi-celată (3—4 mm), sericeu viloasă, lungă de 6,5 cm şi lată de 2—3 mm, monili-formă, indehiscentă. Seminţe ovale, măsliniu brune, glabre. — VII—VIII. Staţiunea. Prin poieni şi la marginea pădurilor. Obs. Această specie a fost descoperită şi publicată de I. Prodan ca S. alopecuroides L. (MBL XI (1912) 320). Mai tîrziu, Anderson o descrie sub numele de S. Prodanii ca. o specie nouă pentru ştiinţă şi ca endemică pentru R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Babadag în pădure, la poiana « Chiurum Tarla », foarte abundentă (r. Istria). Planşa 5. — 1. Sophora japonica L., 1 a. fructe. — 2. S. prodanii Anders. LEGUMINOSAE 45 întrebuinţări. La Babadag seminţele sînt considerate ca foarte otrăvitoare. Planta se poate folosi în scopuri ornamentale. Răsp. gen.: Crimeea, Caucaz. Genul CLADRÄSTIS*) Raf. **) Neogenyt. I (1825) Nat. Pfl. III, 3, 197. Arbori cu frunze imparipenate. Inflorescenţă paniculă sau racem. Flori albe, cu petale ± egal de lungi, cele ale carenei libere. Stamine libere. Fruct ou pericarp subţire, turtit, polisperm, indehiscent, mai tîrziu dehiscent. -)f C. liitea (Michx.) K. Koch Dendr. I (1869) 6. — Virgilia lutea Michx. Hist. arb. Am. sept. III (1813) 266. — Ic.: PI. 6, fig. 1. Arbore înalt de 15 (20) m, cu scoarţă netedă, închis cenuşie, coroană deasă şi lemnul galben. Lujeri bruni, glabri. Frunze alterne, penat compuse, cu (5) 7—9 (11) foliole. Peţiolii frunzelor acoperă mugurii. Foliole eliptice sau ovate, lungi de 6—15 cm, scurt acuminate, întregi, glabre, deschis verzi, scurt peţiolate, adeseori cea terminală mai mare decît cele laterale. Flori albe, lungi de 2, 5—3 cm, mirositoare, în panicule pendule, lungi de 25—40 cm. Păstaie ± liniară, îngustă, turtită, tîrziu dehiscentă, lungă de 7—8 cm, cu valve subţiri. — (V) VI. Cultivat ici-colo prin parcuri, mai rar în grădini. întrebuinţări. în America de N lemnul este folosit pentru vopsire în galben. Arbore ornamental, foarte bun melifer. La noi nu înfloreşte în fiecare an. Răsp. gen.: America de N ; introdus în Europa centrală în anul 1802. Tribul II. Genisteae Bronn Diss. Legum. (1822) 132. Arbuşti, subarbuşti sau plante ierbacei, cu* frunze simple sau digitat compuse şi foliole cu margini întregi. Genul LUPINUS1) L. 2) Gen. pl. [ed. I (1937) 221, nr. 586], ed. V (1754) 322, nr. 774. -Lupin, C a f e 1 u ţ e. Plante ierbacei cu frunze digitat compuse. Flori grupate în raceme terminale şi laterale, erecte. Caliciu profund bilabiat, Labiul superior tridinţat sau bifidat, cel inferior 3-dinţat. Vexil ± orbicular; aripi concrescute* carenă rostrată. Stamine monadelfe. Păstaie dehiscentă, turtită, polispermă. Genul cuprinde cca 200 de specii, în majoritate americane. *) De la cuvîntul grecesc clados = lujer sau creangă şi rastos = uşor. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. *) Numele plantei la romani. 2) Prelucrat de E m. Ţ o p a. 46 FLORA R.P.R. Determinarea speciilor 1 a Plante perene. Frunze lung peţiolate. Flori mari. Bractei scurte, caduce. Seminţe mici ..................................................................... 2 1 b Plante anuale. Seminţe mari................................................... 3 2 a Plantă înaltă de 40—70 cm. Frunze cu 7—9 foliole. Raceme mijlocii, cu flori albastre; vexil adesea violet ; carenă ciliată............1. L. perennis 2 b Plantă înaltă de 100—150 cm. Frunze cu 13—15 foliole lanceolate, numai pe dos pronunţat păroase. Raceme lungi, cu 50—80 flori albastre. Carenă glabră .............................................. 2. L. polyphyllus 3 a Flori alterne. Seminţe netede ................................................ 4 3 b Flori ± verticilate. Seminţe ± aspre.......................................... 5 4 a Foliole alungite liniare. Flori îndesuite, albastre, cu miros de viorele 3. L. angustifolius 4 b Foliole alungit obovate. Flori albe, cu petale la vîrf albăstrui 4. L. albu& 5 a Flori galbene, cu miros de rezedă............................... 5. L. luteus 5 b Flori albastre sau albe, pînă la roz şi roşii. Seminţe aspre............... 6· 6 a Plantă înaltă pînă la 20 cm, cu peri scurţi, alipiţi. Foliole 5—9, alungit lanceolate, pe dos păroase. Flori palid albastre sau violete. Păstaie cu 4—5 seminţe pestriţe şi aspre...................................,.6. t. variua 6 b Plantă erectă, de obicei multiramificată, de cca 10—40 cm înălţime, cu peri brunii roşcaţi, lungi, erecţi, aspri. Frunze 5—7-foliolate, cu foliole obovate, ascuţite, late de cca 1 cm, pe ambele feţe păroase. Flori albastre, glabre, cu unguiculă albă. Păstaie dens păroasă, cu 3—4 seminţe foarte mari, aproape reniforme, aspre................. .....................7. L. hirsutus. 1. -)f L. perénnis L. Sp. pl. ed. I (1753) 721. 2|·. Tulpină de regulă înaltă de 40—70 cm, cu peri fini şi moi. Foliole 7—9, alungit obovate, obtuzate, cu mucroni moi şi ascuţiţi, glabre pe faţă şi dispers păroase pe dos. Stipele setiforme, caduce. Racem alungit, lax*. Bractei scurte, caduce. Flori albastre, adesea cu vexilul violet şi carenă. ciliată. Păstaie 5-spermă.— V — IX. Cultivată ca plantă furaj er.ă şi ornamentală, uneori sălbăticită. Răsp. gen.: America de N. 2. * L. polyphyllus Lindl. Bot. Reg. (1829) 1096; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 50. - Ic.: Pl. 7, fig. 4. 4. Tulpină înaltă de 1—1,5 m, de obicei vărgată. Frunze cu 13—15 foliole,, rar 9—11 (f. grandifolius Lindl. l.c. (1831) 1377), lanceolate, numai pe dos. pronunţat păroase. Racem cu 50—80 flori. Corola albastră pînă la purpurie ; Planşa 6. — 1. Cladrastis lulea (Michx.) K. Koch. — 2. Arachis hypogaea L. — 3. Lespedeza bicolor Turcz, PLANŞA 6 * LEGUMINOSAE 49 yexil la mijloc alburiu; carena glabră. Păstaie dens păroasă, lungă de 6—7 cm şi lată de 2,5—3,5 cm, cu 4—12 seminţe mici, de 3,3—4,8 mm lungime, 2,6—3,2 mm lăţime. — VI — IX. Mult cultivată în Europa centrală pentru îngrăşămînt verde, furaj şi ca plantă ornamentală. Răsp. gen.: America de N. 3. * L. angustilolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 721; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 49. - Ic.: PL 7, fig. 3, 3a. Θ. Tulpină înaltă de 20—100 cm, slab ramificată, acoperită cu peri alipiţi. Foliole 5—9, alungit liniare, lungi de 2—4 cm şi late de 2—5 mm, obtuzate, pe dos păroase. Stipele liniare, ascuţite, mici, de 7 mm lungime. Racem cu flori mici, îndesuite, alterne, scurt pedicelate. Corolă albastră, rar albă sau roşcată, cu miros de viorele. Bractei mici, caduce. Păstaie lungă de 5—7 cm şi lată de 1 — 1,25 cm, brună gălbuie, lax păroasă, cu 5—6 seminţe ovate, de 6,8—8 mm lungime şi 5,4—6,8 mm lăţime, netedă, de regulă sure, cu pete albe şi neregulat marmorate, cu dungi galbene brunii.— V — VII. Cultivată ca hrană pentru vînat nobil. Din seminţe se poate prepara un surogat de cafea. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. 4. * L. âlbus L. Sp. pl. ed. I (1753) 721; FI. U.R.S.S. XI (1945) 50. -Ic.: Pl. 7^ fig. 1, la, b. Θ. ^Tulpină erectă^ înaltă de 40—60 cm, ± ramificată, cu peri alipiţi, argintiu vitoşir Frunte cu 5—7 (11) foliole scurt peţiolate, alungit obovate, lungi de 3—4 cm şi late de 1 cm, pe faţă glabre, pe dos cu peri moi. Racem lax, cu flori alterne, mijlocii, scurt pedicelate. Bractei caduce. Corolă glabră, cu petale albe, la vîrf albăstrui. Păstaie rostrată, hispidă, galbenă, de 6—11 cm lungime şi 1,5 cm lăţime, turtită, 5—6-spermă. Seminţe netede, albe gălbui, de cca 10 mm în diametru.— IV — VII. Adesea cultivată. Seminţele se folosesc ca surogat de cafea. In acelaşi timp este apreciată şi ca plantă ornamentală, furajeră şi ca îngrăşămînt verde. Răsp. gen.: Sicilia ; naturalizată în regiunea mediteraneeană. 5. * L. liiteus L. Sp. pl. ed. I (1753) 722; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 49. -Ic.: PL 7, fig. 2, 2a—d. Θ. Rădăcină lungă pînă la lm. Tulpină înaltă de 80—120 cm, dens păroasă. Foliole 9 (8—12), obovate, obtuze, cele superioare alungit lanceolate, acute, pe ambele feţe cu peri. Flori galbene, cu miros de rezedă, verti-cilate ; verticilele dispuse în raceme. Legumă galbenă brunie, păroasă, lungă 60 FLORA R.P.R.. de 5—6 cm şi lată de 9—12 mm, cu 4—7 seminţe de culoare albă gălbuie, marmorate în negru sau brun.— VI — IX. Mult cultivată ca îngrăşămînt verde şi ca plantă furajeră, textilă şimeliferă. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. 6. * L. vârius L. Sp. pl. ed. I (1753) 721. Θ. Tulpină pînă la 20 cm, slab ramificată, acoperită cu peri argintii, deşi, scurţi şi alipiţi. Frunze cu 5—9 foliole liniare sau alungit lanceolate, pe dos cu peri argintii. ' Racem cu flori mari, albastre sau violete, pătate cu alb, aşezate altern sau în semiverticile. Bractei caduce. Păstaie viloasă, lată de cca 1 cm, cu 4—5 seminţe sferice, reniforme, pestriţe, aspre.— VI — VII. Mult cultivată prin grădini ca plantă de ornament, furaj şi pentru obţinerea unui surogat de cafea. Răsp. gen.: Peninsula Iberică şi Insulele Baleare. 7. * L. hirsütus L. Sp. pl. ed. I (1753) 721. Θ. Tulpină ersclă, mult ramificată, de cca 10—40 cm înălţime, cu peri bruni roşcaţi, lungi, £recţi şi aspri. Foliole 5—7, scurt peţiolate, obovate, ascuţite, lungi de cca 3 cm şi late de cca l.cm, pe ambele feţe hirsut păroase. Raceme scurte, cu flori verticilate numai în partea de sus. Caliciu hirsut. Corolă albastră, cu unguiculă albă, glabră. Păstaie lungă de 3—4 (,8) cm şi lată de 1,5—2 cm, foarte păroasă, cu 3—4 seminţe mari şi aspre.— V — VI. Se cultivă ca îngrăşămînt verde, mai puţin pentru furaj şi seminţe. Ici colo sălbăticită. Suferă de pe urma lui Uromyces lupinicolus Bubâk, ai cărei uredospori şi teleutospori se dezvoltă pe frunze. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. întrebuinţarea speciilor de Lupinus. Gîteva din speciile acestui gen au intrat în cultură încă din antichitate, ca plante decorative, datorită florilor lor mări, frumoase şi plăcut mirositoare. Altele constituie un excelent îngrăşămînt verde pentru solurile uşoare, unde dau rezultate mai bune decît bălegarul. Planta, tecile şi seminţele, oferă un furaj hrănitor, bogat în proteine, dar care dat peste măsură poate provoca animalelor o intoxicare acută (lupinoză) sau cronică (lupinism), datorită unor alcaloizi de natura lupino-toxinelor. Toxina e mai puternică toamna decît primăvara. Lupinul are proprietatea de a îndepărta şoarecii de pe terenul de cultură. Cultivat împreună cu porumbul, stimulează creşterea acestuia. Seminţele constituie un excelent surogat de cafea, din ele putîndu-se extrage şi surogate de carne, margarină, brîriză, ulei, alcool, săpun, etc. Fibrele speciilor de Lupinus se folosesc, ca şi cele de iută, pentru ţesături. Planşa 7. — 1. Lupinus albus L., 1 a. păstaie, 1 b. sămînţă. — 2. L. luteus L., 2 a. păstaie, 2 b. sămînţă. — 3. L. angustifolius L., 3 à. păstaie, 3 b. sămînţă. — 4. L. polyphyllus Lindl. \ PLANŞA 7 * LEGUMINOSAE Genul SPÄRTIUM*) L.**) Gen. pl. [ed. I (1737) 218, nr. 577], ed. V (1754) 317, nr. 765 Arbuşti cu frunze simple, cu flori dispuse în raceme erecte, terminale. Caliciu bilabiat; labiul superior 2-dinţat, cel inferior nedivizat, numai în timpul fructificaţiei adînc fidat. Vexil obovat; aripi mai scurte decît carena acuminată şi curbată. Stamine monadelfe ; tubul staminal la bază concrescut cu unguicula aripilor şi a carenei. Antere păroase. Ovar sesil, multiovulat, cu stil liniar, spre vîrf slab curbat, cu stigmat alungit. Fruct păstaie liniară, polispermă, dehiscentă. * S. jünceum L. Sp. pl. ed. I (1753) 708; FI. U.R.S.S. XI (1945) 54.-Spartianthus junceus Link Enum. hört, berol. II (1822) 223. — Bucsău.— Kôzônséges jeneszter. — Spanischer Ginster. — Μθτθλβηηκ npyTBeBHjjHtiö.— Ic.: Pl. 8, fig. 3, 3a; PL 11, fig. 1. Arbust înalt pînă la 2 (3) m, cu ramuri erecte, cilindrice, longitudinal brăzdate, verzi, glabre, fără frunze sau cu puţine frunze. Frunze simple, îngust sau mai lat lanceolate, glabre sau dispers păroase, de timpuriu caduce, albăstrui verzi, lungi de 1—2,5 cm. Flori mirositoare, scurt pedicelate, adunate în racem terminal, erect, pauciflor. Caliciu membranos. Petale lungi de 20— 25 mm, deschis galbene. Păstăi polisperme, liniare, lungi de 4—8 (10) cm şi late de 5—7 mm, cele tinere sericeu viloase, cele mature de obicei glabres-cente şi negre-brune. Seminţe ± ovate sau eliptice, roşcat galbene, lucitoare. - VI - IX. Cultivată ici-colo prin parcuri, de unde uneori se sălbăticeşte (de ex. Năsăud, Sibiu, Tălmaciu). întrebuinţări. în unele locuri (Spania, Franţa de S, Grecia) fibrele liberiene sînt folosite pentru confecţionarea plaselor, covoarelor, frînghiilor, etc. La noi se cultivă ca plantă ornamentală şi ca nutreţ pentru iepuri. Planta conţine alcaloidul sparteina. Răsp. gen.: Europa mediteraneeană, Asia Mică, Caucaz, Crimeea; este introdusă şi în America. Genul 242. GENÎSTA1) L.2) Gen. pl. [ed. I (1737) 219, nr. 580], ed. V (1754) 318, nr. 766. - D r o bi ţ ă, Grozamă. Arbuşti sau semiarbuşti, glabri sau păroşi, cu tulpini aripate sau nearipate, cu sau fără spini. Frunze simple, alterne, uneori trifoliate, fără stipele (sau dacă se află, sînt foarte mici). - Flori grupate în raceme terminale sau capi-tuliforme. Caliciu cu labiul inferior format din 3 dinţi, iar cel superior din *) De la cuvîntul grecesc spârtion (spârtos) = tufă, arbust. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. *) Nume latin de plantă la Vergilius. 2) Prelucrat de I. M o r a r i u. 54 FLORA R.P.R. 2 dinţi. Corolă galbenă, cu vexil oval, aripi alungite şi carenă dreaptă pînă la curbată, de fiecare parte cu o proeminenţă. Unguicula aripilor şi a carenei mai adesea concrescută cu tubul staminelor. Gineceu sesil, cu puţine ovule, cu stilul îndreptat în sus şi stigmat globulos sau alungit şi decurent. Păstaie liniară pînă la ovală, de obicei dehiscentă, cu 2 valve, în interior cu 2—8 seminţe. Genul cuprinde cca 86 specii răspîndite din Europa de V pînă în Asia de V şi Africa de N. Unele specii, care în trecut aparţineau acestui gen, astăzi sînt subordonate genului Cytisus, iar altele sînt considerate ca un gen independent (Cyti-sanlhus). Determinarea speciilor 1 a Tulpini şi ramuri cu 2 aripi laterale late, împreună late de 4—7 mm, în aparenţă foliacei ........................................ 10. G. sagittalis 1 b Tulpini şi ramuri nearipate, cel mult muchiate sau striate, cu 3 sau mai multe muchii, mai înguste de 1—2 mm...................................... 2 2 a Frunze în cea mai mare parte trifoliolate.......................1. G. triîoliata 2 b Frunze simple ............................................................... 3 3 a Plante cu ramuri spinoase.....................................2. G. germanica 3 b Plante fără spini ........................................................... 4 4 a Vexil pe partea dorsală şi carenă alipit mătăsos păroase .................... 5 4 b Vexil şi carenă glabre; cel mult vîrful carenei uneori păros................. 6 5 a Ramuri şi frunze pe faţa inferioară alipit mătăsos păroase. Flori mai mari de 1 cm.....................................................3. G. pilosa 5 b Ramuri şi frunze pe ambele feţe păroase, cu peri patenţi. Flori mai mici de 1 cm ...................................................4. G. albida 6 a Tulpini .cilindrice, cu mai multe coaste înguste. Plante de obicei păroase sau abundent păroase. Nervurile laterale ale frunzelor pronunţate. Inflorescenţe lungi sau se alungesc în cursul înfloririi, lungi de (3) 4—10 (15) cm ..................................................................... 7 6 b Tulpini aripate, cu 3—6—9 aripi înguste sau cu muchii pronunţate. Plante.de obicei complect glabre ; cel mult marginea frunzelor mărunt ciliată şi evident cartilaginoasă. Nervurile laterale nu sînt pronunţate. Inflorescenţe scurte, lungi de 1—2 (4) cm.................................... 8 7 a Păstaie glabră. Tulpină şi ramuri ± alipit pufos păroase. Frunze eliptice sau lanceolate ; numai nervurile laterale de ordinul întîi sînt pronunţate ......................................................... 6. G. tinctoria 7 b Păstaie des zbîrlit lanat păroasă. Tulpină des pufos păroasă. Frunze eliptice, lat ovate, pînă la lanceolat eliptice................., 7. G. ovata 8 a Tulpină şi ramuri triunghiulare, cu muchii înguste pînă la 1 mm lăţime (uneori între aceste muchii se mai află cîte o muchie mică şi fină). Frunzele Planşa 8. — 1. Lathyrus sphaericus Retz., 1 a. păstaie. — 2. L. setifolius L., 2 a. păstaie. — 3. Spartium junceum L., 3 a. păstaie. PLANŞA 8 LE GUM INO SAE 57 lăstarilor sterili şi a celor floriferi uniforme, alungite sau îngust lanceolate, acute sau acuminate, pe margini adesea scarios denticulate 9. G· triangularis 8 b Tulpină şi ramuri cilindrice, cu 6—9 brazde pronunţate şi inegale.. 9 9 a Tulpină şi pedunculi florali complect glabri. Frunzele ramurilor florifere de 1 cm lungime, ale celor sterile aproape de 2 ori mai lungi, fără peri pe margini (dacă aceştia se află, sînt rari şi mici). Flori de cca 1 cm lungime. Plantă din regiuni de dealuri joase............... 8. G. spathulata 9 b Tulpina cel puţin în inflorescenţă cu peri lungi, ± alipiţi, îndreptaţi spre vîrf. Frunzele ramurilor florifere şi sterile uniforme, cele mai mari de cca 2 cm, totdeauna lung ciliate pe margini. Corolă lungă de cca 1,5 cm. Plantă din regiunile muntoase înalte............................5. G. oligosperma 1. ?. G. triîoliâta Jka. in ÖBZ XXIII (1873) 243. — G. trifoliata var. romanica Prod. in Bul. Grăd. Bot. Cluj, V (1925) 39. — G. romanica Prod. Fl. II (1939) 506. - Ic.: Pl. 9, fig. 3; Prod. Consp. Fl. Dobr. II (1936) Pl. II şi Fl. II.(1939) t. LXXIII. Subarbust înalt pînă la 50 cm, cu ramurile virgat alungite şi alipite, des mătăsos păroase. Frunze trifoliolate, cu foliole îngust liniare, late de 1—4 mm, des mătăsos păroase, cu margini întregi. Flori axilare, dispuse într-un racem foarte alungit, lax, subţire, multiflor. Caliciu patent sau mătăsos păros. Corolă galbenă; vexil pe dinafară mătăsos păros. Păstaie eliptic ovată, scurt rostrată, des păroasă, de 2—3 ori mai lungă decît caliciul, cu 1—2 seminţe.—VI. Staţiunea. In locuri ierboase, calcaroase şi abrupte. Răsp. în ţară: Prezenţa plantei in ţara noastră esté nesigură. Probabil creşte în părţile sudice ale regiunii Constanţa, în apropierea graniţei, fiind cunoscută în Sudul Dobrogei din R. P. Bulgaria. Răsp. gen.: R. P. Bulgaria, Macedonia. 2. G. germânica L. Sp. pl. ed. I (1753) 710; FI. U.R.S.S. XI (1945) 57, tab. IV, fig. 5. — Cytisus germanicus Vis. FL Daim. III (1852) 268. — Exs.: FRE nr. 425. - Ic.: Pl. 9, fig. 1, la. Subarbust înalt'de 10—60 cm. Tulpini erecte sau ascendente, ramificate. Ramuri tinere striate, verzi, moale păroase spre partea superioară. în axilele frunzelor se află spini verzi, striaţi, proveniţi din transformarea ramurilor scurte, cei superiori ramificaţi, cei inferiori de obicei simpli. Frunze aproape sesile, eliptice sau eliptic lanceolate, lungi de 1—1,5 cm şi late pînă la 5 mm, acute, cu nervuri laterale neînsemnate, pe margini aspru păroase. Inflorescenţe în raceme lungi pînă la 5 cm ; pediceli florali scurţi, cu bractei înguste, subu-late, aspru păroşi. Caliciu aspru păros, bilabiat, cu labiul inferior 3-dinţat, iar cel superior profund divizat. Corolă lungă de 8—10 mm, galbenă aurie, la uscare verde ; vexil ovat, acut, cu unguiculă scurtă, mai scurt decît carena 58 FLORA R.P.R. moale păroasă. Fruct alungit romboidal, adesea mai lung de 1 cm, de obicei cu 2—5 seminţe ovate, uşor turtite, lucitoare, brune. — V — VI. Staţiunea. Locuri uscate, prin păduri, coaste şi coline ierboase, însorite, uneori pe nisipuri uscate; evită solurile calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Dej, Canciu (r. Dej) ; Cluj la Făget, Feleac (r. Cluj) ; Turda ; Băbiu (r. Huedin) ; Zalău. Reg. Hunedoara: pe dealurile Mamut şi Bilac lîngă Alba Iulia. Reg. Stalin: Sighişoara; Sibiu, Şelimbăr, Cisnădioara (r. Sibiu). Variabilitatea speciei f. typica Fiori et Paol. ap. Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV, 3 (1924) 1211. — Plantă înaltă de 30—60 cm, cu numeroşi spini. — Comună. f. inérmis Koch ap. Mert. et Koch in Röhl. Deutschi. Fl. V (1839) 86. — Plantă fără spini. — Mai rară. — Reg. Stalin: Poplaca (r. Sibiu). f. heteracäntha (Schloss, et Vuk.) Neilr. ap. Gams 1. c. — G. heteracantha Schloss, ét Vuk. Syll. Fl. Croat. (Î857) 125. — Ramuri scurte, virgate. Spini în parte ramificaţi, în parte simpli. — Rară. Răsp. gen.: Europa. 3. G. pilôsa L. Sp. pl. ed. I (1753) 710; FI. U.R.S.S. XI (1945) 68. -Cytisus pilosus Vis. FI. daim. III (1852) 269. — Exs.: FRE nr. 1966. — Ic.: Pl. 9, fig. 5, 5a. Subarbust ramificat, înalt de 5—30 cm, cu ramuri noduroase, tîrîtoare sau ascendente, cel puţin în tinereţe scurt mătăsos păroase. Frunze foarte scurt peţiolate, lanceolate sau obovate, rotunjite sau foarte scurt acuminate, destul de tari, în tinereţe sericeu păroase, mai tîrziu, cel puţin pe faţa superioară glabrescente şi verzi deschis, lungi de 5—12 mm, late de 1,5—3,5 mm, pe ramurile lungi distanţate, pe cele scurte îndesuite. Flori foarte scurt pedicelate, dispuse cîte 1—3 pe cîte o ramură foarte scurtă, axilare, formînd raceme alungite. Pediceli florali foarte scurţi, sericeu păroşi. Caliciu divizat pînă la jumătate, sericeu păros. Corolă galbenă aurie, caducă; vexil ovat rotund, lung de 10—12 mm, împreună cu carena pe dinafară sericeu păroase. Păstaie alungită, lanceolată, lungă de 1—3 cm şi lată de 3—4 mm, turtită, brună, cenuşiu argintiu păroasă, cu 3“8 seminţe lenticulare, verzui, lungi de 1,5-2,5 mm. - V - VII (X). Staţiunea. La margini de păduri, prin tufişuri, pe coaste însorite, locuri pietroase, pe soluri sărace, în regiunea deluroasă. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Crăciunel (r. Tîrnăveni) ; Merghindeal (r. Agnita); Rupea; Şinca Nouă (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Oradea: Arăneag (r. Planşa 9. —■ 1. Genista germanica L., 1 a. fructe. — 2. G. triangularis Kit., 2 a. porţiune din tulpină. — 3. G. trifoliata Jka. — 4. G. sagittalis L. — 5. G. pilosa L., 5 a. (între fig. 4 şi 6 b) dosul frunzei şi tulpina cu peri culcaţi. — 6. G. spathulata Spach, 6 a. porţiune din tulpină, 6 b. păstaie. PLANŞA 9 * LEGUMINOSAE 61 Ineu). Reg. Timişoara: Şiria, Mlsca, Măderat (r. Arad) ; Băile Herculane, în Valea Cernei (r. Orşova). Reg. Craiova: Turnu Severin pe Dl. Breşniţa. Răsp. gen.: Europa centrală, de S şi de V. 4. G. âlbida Willd. Sp. pl. III (1800) 942; FI. U.R.S.S. XI (1945) 57. -Ic.: Pl. 11, fig. 4. Subarbust înalt de 8—20 cm, foarte ramificat, cu ramuri tîrîtoare, scurte şi subţiri, brăzdate, vilos patent păroase. Frunze alungit eliptice sau lanceolate, lungi de 9 mm şi late de 2 mm, mai adeseori îngustate la ambele capete, pe ambele feţe viloase, patent păroase. Flori mai mici de 1 cm, solitare, grupate în raceme scurte. Pediceli florali de lungimea caliciului sau mai scurţi, uneori sesili, cu bracteole obtuziuscule. Caliciu vilos păros. Corolă galbenă; vexil şi carenă mătăsos viloase. Păstaie scurt pedicelată, dens pînă la vilos tomentoasă sau alipit păroasă. — VI. Staţiunea. în locuri sterile cu pietriş mărunt, în stepe. Răsp. în ţară: Reg. Galaţi: Greci (r. Măcin). Reg. Constanţa: Babadag, Caugagia, între Caugagia şi Camena (r. Istria). Răsp. gen.: Dobrogea şi Crimeea. 5. G. oligospérma (Andrae) Simk. Enum. fl. transs. (1886) 169. — G. tinc-toria var. oligosperma Andrae in Bot. Zeitg. XI (1853) 440. — G. rupestris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 145. — G. Sigeriana Fuss Fl. Transs, exc. (1866) 149 ?. - Ic.: Pl. 10, fig. 2, 2a. Subarbust înalt pînă la 20 cm, cu tulpini tîrîtoare sau flexuoase, lungi de 10—30 cm, bogat ramificate de la bază, cu ramuri erecte, ascendente sau arcuite, cu 4—8 muchii, glabre sau în partea superioară şi în inflorescenţă alipit păroase, cu peri lungi, aplecaţi, îndreptaţi spre vîrf. Frunze opuse sau imperfect opuse, pînă la alterne, alungit eliptice, ascuţite la ambele capete, sesile, întregi, lungi de 1—2,5 cm şi late de 3—7 (8) mm, glabre, numai pe margini cu peri lungi, mătăsoşi, alipiţi, îndreptaţi spre vîrf. Nervuri laterale neevidente. Stipele persistente, ascuţite. Flori axilare, solitare, de lungimea bracteilor, grupate spre vîrful ramurilor într-un racem scurt de 1—2 (3) cm, ± lax, cu pediceli scurţi de 2—3 mm, adesea păroşi, la bază cu frunze brac-teante puţin mai mici decît cele tulpinale. Caliciu mai adesea păros, cel puţin pe marginea dinţilor, în rest glabru. Corolă glabră, galbenă sulfurie, lungă de cca 1,5 cm; vexil cu striaţiuni. Păstaie lungă de 2—2,5 cm, lată de 2 mm, uşor falcată, cu 5—8 (10) seminţe, glabră sau uneori spre bază cu peri lungi, alipiţi, lung acuminată. — VI — VII. Staţiunea. în locuri ierboase, în etajul alpin şi subalpin. Răsp. în ţară: Mţii Ciucaşului. Mţii Baiului: Predeal pe Mtele Urzicam. Mţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru, Predeal pe V. Rîşnoavei. Mţii Bucegi: Vf. cu Dor, Furnica, 62 FLORA R.P R. Jepii Mari, .Jepii Mici, Caraiman, Coştila, Doamnele, Colţii Iţii Barbeş, Piatra Arsă. Mţii Făgăraşului: Trăsnită, Zîrna, Colţii Brezei, Arpaşu, Suru, Ciortea, Negoiu, Lespezi, Paltina, Piatra Rea lîngă Porceşti. Mţii Cozia-Ghiţu: Cozia, Ghiţu. Mţii Parîngului: Gruia. Mţii ..Retezatului: Borăscu lîngă Stîna Galbenă, Căldarea Zănoguţa. Mţii Ţarcu-Godeanu: Tomeasa. V a r ia b i 1itatea speciei f. alpfcola (Schur). — G. alpicola Schur Enum. pi. Transs. (1866) 145. — Fructe glabre-Flori mari, intens galbene. Dinţii caliciului egali, mai lungi decît tubul. — Reprezintă forma tipică. — Mţii Făgăraşului: Colţii Brezei. f. ghişae Pawl. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIX (1939) 6. — Fructe des păroase. Plantă înaltă pînă la 40 cm, puternic păroasă, cu ramurile florifere de 15—20 cm lungime. — Mţii Retezatului: V. Păpuşii spre Vf. Peleaga (1700—1850 m). Obs. Această formă este probabil hibridul dintre G. oligosperma şi G. ovàta. Răsp. gen.: Endemică în Carpaţii din R. P. Romînă. 6. G. tinctoria L. Sp. pl. ed. I (1753) 710; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 65. -Drobiţă. — Festö rekettye. — Färb er-Ginster. — ÆpoK KpacHJiHtiö. — Exs.: FRE nr. 1710. - le.: Pl. 10, fig. 3, 3a. Subarbust înalt de (10) 30—60 (100) cm, cu rădăcină pivotantă şi tulpini erecte, ± abundent ramificate sau neramificate. Ramuri virgate, uneori în formă de mătură, brăzdate sau muchiate, păroase sau cel puţin spre vîrf alipit păroase, cele mai multe terminate cu inflorescenţe alungite. Frunze aproape sesile, lanceolate pînă la eliptice, lungi de 1—4 cm şi late de 4—15 mm, cu puţine nervuri laterale, dar proeminente, pe faţa superioară verzi închis şi glabre, pe cea inferioară mai deschise şi adesea ciliate, ca şi pe margine, la bază cu 2 stipele subulate. Flori însoţite de o frunzişoară bracteantă, lanceo-lată, grupate într-o inflorescenţă racem sau paniculă, lungă de (3) 4—10 (15) cm. Pediceli florali scurţi, ± de lungimea caliciului, uneori cu 2 brac-teole asemănătoare stipelelor. Caliciu persistent, glabru, cu peri cel mult pe nervuri, cu dinţi uşor inegali, puţin alungiţi. Corolă galbenă aurie, lungă de 10—15 mm, glabră; vexil ovat; carenă obtuză, numai în treimea inferioară divizată. Ovar şi stil glabre. Păstaie liniară, lungă de (1) 2—4 cm şi lată de 3—5 mm, de obicei dreaptă, cu margine uneori curbată, glabră, rar păroasă. Seminţe rotunde, eliptic lenticulare, lungi de 2,5 mm, cîte 6—10.—VI — VII (IX). Staţiunea. Prin fineţe, pe coaste însorite, abrupte, la margini de păduri, prin poieni, tăieturi de păduri. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara, de la cîmpie pînă în regiunea montană. Planşa 10. — 1. Genista tinctoria ssp. elata (Mnch.) A. et G., 1 a. păstaie, 1 b. idem f. pubescens (Lang.) A. et G., 1 c. G. tinctoria var. hungarica (Kern.) A. et G. — 2. G. oligosperma (Andrae) Simk., 2 a. păstaie. — 3. G. tinctoria L., 3 a. păstaie, 3 b. var. campestris ( Jka) Morariu — 4. G. ouata W. et Κ., 4 a. păstaie. PLANŞA. 10 * LEGUMINOSAE 65 Y a r i a b i 1 i t a t e a speciei ssp. eutinctoria Morariu ssp. nova in Add. V, pag. 539. Tulpini scunde, înalte de 10—30 (35) cm, neramificate sau foarte puţin ramificate. Frunze lanceolate pînă la eliptice. înfloreşte spre sfîrşitul pri-măverei. 1 a Plantă scundă, cu tulpini foarte subţiri, înaltă de 10—15 cm. Frunze lungi pînă la 10 mm var. colllna Schur En. pl. Transs. (1866) 145.— Reg. Stalin: Boiţa lîngă Tălmaciu spre Sadu, printre Calluna (r. Sibiu). 1 b Plante înalte de 15—30 cm, cu frunze mai lungi de 10 mm...............................2 2 a Păstaie scurtă, cel mult de 11 mm lungime. Unele tulpini lungi de 25—35 cm, puţin ramificate var. campéstris (Jka.). — G. campestris Jka. in Linn. XXX (1859—60) 562. — Ic.: Pl. 10, fig. 3 b. — Reg. Cluj: Năsăud, Maieru (r. Năsăud) ; Buza, Sic (r. Gherla) ; Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj la Fînaţe, la Făget, la Mănăştur şi Someşeni, Chintău, Popeşti (r. Cluj) ; Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin) ; Reci la « Rétyi-Nyir » (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel). 2 b Păstaie lungă de 15—35 mm. Tulpini mai scunde, neramificate var. vulgaris Spach in Ann. sc. nat. III, Ser. III (1845) 137. f. genùina (Pokorny). — G. tind. ol. genuina Pokorny Holzfl. (1864) 394. — Exs.: FRE nr. 1710 sub var. vulg. — Ic.: Pl. 10, fig. 3, 3 a. — Frunze lungi pînă la 3 cm şi late de 3 —5 mm, aproape fără luciu, verzi deschis. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Reg. Stalin: Rîşnov, Noua (r. Codlea). Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru pe Vf. Merişoru şi Culmea Pleşului. f. latifolia (Schur) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 157. — G. tinct. var. latifolia Schur 1. c. — Frunze eliptice, late de 10—21 (30) mm. — Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru pe Yf. Merişoru şi Culmea Pleşului. Reg. Craiova: Cerneţi pe dealurile Dumbrăviţei (r. T. Severin) ; Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Păd. Cot-meana (r. Piteşti) ; Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe dealurile Voevodinei. f. incubâcea (Schur) Borza 1. c. — G. incubacea Schur 1. c. — Ramuri alungite, moi, puţin ascendente. Flori mai lungi decît frunzele bracteante. Fruct brusc acuminat. Seminţe late de 1 mm. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe Dl. Stejăriş şi pe Tîmpa. 2 c Păstaie alburiu sericeu păroasă var. banâtica Simk. in Term. füz. III (1879) 166. — Reg. Timişoara: Armeniş pe Dl. Lazura (r. Caransebeş). ssp. elata (Mnch.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 261. — Genistoides elata Mnch. Meth. (1794) 133. — G. virgata Willd. Berl. Baumz. (1811) 159, non Lam. — G. elatior Koch Syn. ed. II (1843) 441. — Exs.: FRE nr. 2870 a, b. Tulpini de 30—100 cm sau şi mai înalte, de obicei paniculat ramificate. Frunze mai late, eliptice, adesea, împreună cu tulpinile, pubescente. înfloreşte de la începutul verii. 1 a Păstaie scurt pubescentă mai ales în stare tînără var. hungârica (Kern.). — G. hungarica Kern, in ÖBZ (1863) 140. — Reg. Timisoara: Regiunea defileului Dunării. 1 b Păstaie complect glabră .............................................................. 2 5 - c. 244 66 FLORA R.P.R. 2 a Tulpina şi frunzele ± des păroase var. pubéscens (Lang) Heuff. Enum. pl. Ban. (1858) 85. — G. pubescens Lang Syll. ratisb. I (1824) 181. — Reg. Cluj: Cluj la Făget şi Hoia. Reg. Timişoara: în Banat ( Heuff el). Reg. Piteşti: Furnicoşi lîngă Mihăieşti (r. Muscel); Mţii Vîlcei. Reg. Iaşi: Iaşi pe Dl. Frasin, Repedea, Bîrnova, Mîrzeşti (r. Iaşi); Holmu (r. Negreşti); Ciomag (r.Vaslui); Hîrlău, Belceşti (r. Hîrlău). 2 b Tulpina glabră. Frunzele numai pe margini şi pe nervuri pubescente var. typica (Posp.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 261. — G. elatior α. typica Posp. FL Oesterr. Küstenl. II (1898) 345. — Exs.: FRE nr. 2870 a, b, sub var. elata. — Foarte comună pe cîmpuri, în locuri ierboase, păşuni, pe marginea pădurilor şi în tuferişuri, în întreaga ţară. f. subnitens Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 308 et in Bul. Şt. Acad. R.P.R. III (1951) 6. — Frunze lat eliptice, lungi de 40—60 mm şi late de 15—20 mm. — In jurul Clujului. întrebuinţări: Florile şi frunzele acestei plante conţin o substanţă colorantă galbenă cu care odinioară se colora lîna şi inul. Deasemeni, mai conţin şi o substanţă amară stimulatoare ale secreţiilor, datorită cărora planta era în trecut folosită ca plantă medicinală. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV. 7. G. ovâta W. et K. Pl. rar. Hung. I (1801) 86. — G. tind. var. ovata (W. et K.) F. Schultz Arch. Fl. (1856) 219. - Exs·: FRE nr. 2871. - Ic.: Pl. 10, fig. 4, 4a; W. et K. l.c. tab. 84. Subarbust înalt de 20—30 (40) cm, ramificat. Tulpină şi ramuri brăzdate, foarte păroase mai ales spre vîrf, cu peri lungi, aspri, albi sau murdar albi. Frunze scurt peţiolate, lat ovate pînă la lanceolat eliptice, la vîrf de obicei acute, uneori obtuze, mucronate, cu nervaţie puternic proeminentă, pe faţa inferioară, mai ales pe nervuri şi pe margini, lung şi abundent păroase, cu peri tari, pe cea superioară glabră sau pe nervuri dispers păroase, lungi de 1,5—4 cm şi late de 6—16 mm. Stipele persistente, păroase. Flori grupate la vîrful unor ramuri simple, alungite, în raceme lungi de 3—6 cm, cu frunze bracteante descrescînd brusc spre vîrf. Perii axei comune lungi cît grosimea acesteia sau mai lungi. Caliciu hirsut păros. Corolă galbenă, glabră. Ovar păros. Păstaie lungă de 2—4 cm, des zbîrlit păroasă. Seminţe netede, negre brunii, lenticular patrunghiulare, de 2,5 mm în diam. — VI — VII. Staţiunea. Prin tufişuri, pe lîngă păduri şi pe coaste abrupte, însorite, rupturi, pe soluri profunde. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Treznea (r. Zalău) ; Chiochiş (r. Beclean) ; Luna de Sus, Gîrbău (r. Cluj) ; Huedin, Stîna, Ciucea, Aghireşu (r. Huedin) ; Poşaga pe Mt. Beli-oara, Mt. Mare, Rimetea pe Colţii Trăscăului (r. Turda) ; Ciumbrud, Aiud; Albac (r. Cîm-peni). Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Cisnădioara pe Mt. « Götzenberg», Sibiu, Gura Planşa 11. — 1. Spartium junceum L. — 2. Sarothamnus scoparius (L.) Wimm., 2 a. păstaie. — 3. Cytisanthus radiatus (L.) Lang. — 4. Genista albida Willd. PLANŞA 11 * LEGUMINOSAE 69 Rîului, Poplaca, Răşinari, Sadu, Pasu Turnu Roşu pe Prihodişte, Tălmaciu, Tălmăcel, Bradu, Porumbacu de Jos şi Sus (r. Sibiu) ; Gîrţişoara, Arpaş, Breaza (r. Făgăraş) ; Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Roşcani, Deva, Săcărîmb, Vărmaga, Hărău, Şoimuş, Mintia (r. Ilia) ; Orăştie, Cioara (r. Orăştie) ; Hunedoara; Mercurea (r. Sebeş); Galda de Sus, V. Cricăului, Piatra Ceţii, Alba Iulia (r. Alba); Mţii Retezatului: V. Lăpuşnicu Mare la gura văii Bucura, 1590 m (r. Haţeg). Reg. Oradea: Băile Victoria, Băile 1 mai şi Seleuş, Oradia, Betfia, Haieu, Cordău, Săldăbagiu de Munte (r. Oradea) ; Săcuieni, Sîniob (r. Săcueni) ; Ceheiu (r. Şimleu Silv.) ; Aleşd, Vadu Crişului, Tinca (r. Aleşd) ; Copăceni, Holod, Beiuş, Borz, Şoimi, Stîna de Vale pînă la Bucureasa, Şuncuiuş (r. Beiuş) ; Nădălbeşti, Neagra, Moneasa, Dezna, Secaş, poalele Dl. Drocea (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Şiria (r. Arad) ; Troiaş (r. Lipova) ; Bocşa (r. Reşiţa) ; Oraviţa, Maidan (r. Oraviţa) ; Orşova, Băile Herculane, Mehadia pe Dl. Străjuţ, V. Dunărei la ruinele Tricule, între Cruşovăţ şi Globurău (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Porţile de Fier, Cerneţi pe Dealurile Iorgutovei, Turnu Severin pe la Crihala şi Dumbrăviţa (r. T. Severin) ; Baia de Aramă. V ari abi 1itatea speciei 1 a Tulpini florifere mai mult simple. Inflorescenţa racem simplu, slab păroasă. Frunzele deasemeni slab păroase, spre bază glabrescente var. transsilvânica Lerch. Icones, fig. 46 ex Schur in Verh. SV IV (1853) 95. — Comună. f. mâyeri (Jka.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 157. — G. Mayeri Jka. in ÖBZ IX (1859) 41 et XIII (1863) 256. - Exs.: FRE nr. 572; FEAH nr. 1233. -Păstăile numai la început păroase, mai tîrziu glabrescente. — Reg. Cluj: Gîrbău (r. Cluj) ; Huedin, Aghireşu, Stîna, Ciucea (r. Huedin) ; Treznea (r. Zalău) ; Aiud. — Reg. Hunedoara: Deva, Hărău, Vărmaga, Săcărîmbu (r. Ilia) ; Alba Iulia. — Reg. Oradea: Aleşd, Tinca, Vadu Crişului ,(r. Aleşd) ; Beiuş, Holod, Copăceni (r. Beiuş) ; Săcueni ; Ceheiu (r. Şimleul Silv.) ; Oradea la Băile Victoria şi Seleuş, Betfia, Haieu, Cordău, Săldăbagiu de Munte (r. Oradea). 1 b Tulpini florifere în partea superioară ramificate. Inflorescenţa o paniculă des păroasă ; perii axei florifere patenţi, mai lungi decît grosimea ei var. nervâta (Kit.) Fuss Fl. Transs. exc. (1866) 151. — G. nervata Kit. in litt. (1815) ad DC. Prodr. II (1825) 151. — Reg. Craiova: Poiana Cerneţului, Dealurile Iorgutovei, Turnu Severin la Crihala (r. T. Severin). Răsp. gen.: Europa centrală şi de SE, Balcani, U.R.S.S. 8. G. spathulâta Spach Rev. gen. Gen. in Ann. sc. nat. III, Ser, III (1845) 128. — G. Lydia Boiss. p.p., vide Obs. in Sched. ad FRE nr. 574. — G. triangularis Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 320, non Kit. — G. transsil· vanica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 144. — Exs.: FRE nr. 574. — Ic·: Pl. 9, fig. 6, 6a, b. Subarbust înalt de 10—45 cm. Tulpini subţiri, ± virgate, cu 6—9 muchii proeminente şi inegale, glabre, erecte şi neramificate sau ascendente pînă la culcate şi atunci cu numeroase ramuri scurte, simple, florifere. Frunze lanceolate sau liniar lanceolate, lungi de 0,5—2 (3) cm, pe ramurile florifere eliptice, oblanceolate sau spatulate şi obtuze, de cca 1 cm lungime, pe ramurile sterile liniar lanceolate sau liniare şi lungi de 1,5—3 cm, la vîrf ascuţite, pe margini 70 FLORA R.P.R. cu dungă cartilaginee albicioasă şi cu cili rari (uneori aceştia pornesc din denticuli fini). Stipele mici, subuniforme, aproape ţepoase. Raceme simple, scurte, cel mult pînă la 5 cm lungime, laxe. Caliciu glabru, cel mult la vîrful şi pe marginea sepalelor cu peri moi, creţi. Corolă galbenă, lungă de cca 1 cm. Păstăi drepte sau arcuite, lanceolate, lungi de 1,5—3 cm, cu mai multe seminţe. — V — VIII. Staţiunea. Pe coaste pietroase, însorite, pe substrat calcaros, uneori pe roci eruptive. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cheia Turzii, Buru, Viişoara, Luncani (r. Turda); Ciumbrud, Unirea (r. Aiud). Reg. Stalin: Biia, Blaj (r. Tîrnăveni) ; Cisnădioara, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Dobra, Deva (r. Ilia); Hunedoara; Haţeg; Apoldu de Jos (r. Sebeş). Răsp. gen.: Transilvania, Peninsula Balcanică, Asia de SV. 9. G. triangulâris Kit. in Willd. Sp. pl. III (1800) 938. — G. januensis Viv. Elench. pl. hort. Dinegro (1802) 19. — G. triquetra W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 165. - Exs.: FRE nr. 1967. - Ic,: Pl. 9, fig. 2, 2a; W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 165, tab. 153, sub G. triquetra; Roch. Pl. Ban. rar. (1828) tab. 15, fig. 32 sub b. ciliata. Subarbust lung pînă la 1 m, bogat ramificat, cu ramuri tîrîtoare sau uneori ascendente, verzi, glabre, virgate, puternic 3-muchiate şi cu o aripioară îngustă, albă. Frunze sesile, lanceolate sau liniare, acute, lungi de 1—3 cm şi late de 3—4 mm, glabre, verzi deschis, cu o margine cartilaginee foarte îngustă, uneori fin denticulată, prelungite într-un vîrf ascuţit sau mucron. Stipele persistente, uşor spinescente. Flori lungi de 8 mm, grupate cîte 2—7 în raceme terminale scurte, pe ramuri scurte, pornind din jumătatea superioară a tulpinii. Pedunculi scurţi, de 3—5 mm, adesea cu 2 bracteole mici, subulate. Caliciu glabru, de lungimea pedicelilor, cu dinţi ± egali în lungime. Corolă galbenă ca mierea, glabră; vexil ovat. Păstaie liniară, lungă de 1,5— 2,5 cm şi lată de 4—5 mm, rostrată, cu 3—7 seminţe lat reniforme, galbene brunii.- V - VIII. Staţiunea. Locuri pietroase însorite, pe stînci şi pe grohotişuri, pe lîngă tufişuri, de obicei pe calcare. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Mt. Domogled (1000—1110 m). Reg. Oradea: Mţii Bihorului. Y ari abi 1 i tatea speciei var. bihariénsis (Kern.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 255. — G. bihariensis Kern, in ÖBZ XVIII (1868) 344. — Ramuri repente, lungi de 1,5—3,5 dm şi ascendente abia pînă la 1 dm. Frunze alungit lanceolate, late de 2 — 4 mm şi de 5—7 ori mai lungi decît late, acuminate într-un vîrf ţepos, fin, totdeauna complect glabre, cu o margine cartilaginee îngustă, întreagă, cele ale ramurilor flôrifere mai mici. Stipele mici, subuliforme. Flori cel puţin de lungimea frunzei bracteante, mai lungi decît la tip, grupate în raceme LEGUMINOSAE 71 laxe. Caliciu complect glabru, cu lacinii triunghiulare, erecte. Vexil lung pînă la 1,5 cm, puţin mai lung decît carena. Fruct glabru, lung de 1,5—2 cm şi lat de 4—5 mm. — în Mţii Bihorului pe Piatra Muncelului şi Mt. Tărtăroaia lîngă Pietroasa (r. Lunca Vaşcăului). Obs. Existenţa acestei varietăţi a fost contestată de Simonkai (Enum. pag. 169), iar Jâvorka (Magy. fl. pag. 605) o consideră ca sinonimă a speciei G. triangularis. Răsp. gen.: Alpii de SE, Italia centrală, Peninsula Balcanică de V şi în R. P. Romînă. 10. G. sagittâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 710. — Genistella sagittalis (L.) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1925) 1196. — Saltzwedelia sagittalis G.M.S. Fl. Wett., apud Schur et Fuss. — Grozamă. — Szârnyas rekettye.— Pfeil-Gingster. — Exs.: FRE nr. 426; FHE nr. 859. — Ic.: Pl. 9, fig. 4. Subarbust înalt pînă la 25 cm, cu tulpini tîrîtoare, radicante. Ramuri ascendente, simple sau ramificate uneori la bază, cu 3—6 internodii pe care se află 2 aripi laterale, tari, glabre, lucitoare, verzi, întrerupte la noduri. Frunze cîte una la noduri, alterne, fără stipele, sesile, de obicei de 1—2 cm lungime şi late de 5 (6) mm, egale în lăţime cu tulpina aripată, acute sau obtuze, ± moi, în tinereţe moale şi des scurt păroase, mai tîrziu glabrescente. Flori lungi de cca 12 mm, deschis galbene aurii, grupate cîte 3—16 în inflorescenţe globuloase pînă la racemoase, la vîrful ramurilor, cu bractei subuli-forme. Pedicelii florali mai lungi decît tubul caliciului, mai sus de mijloc cu 2 bracteole subuliforme. Caliciu bilabiat, moale păros. Petale egale în lungime, persistente, cu aripi liniare, alungit obtuze; vexil glabru, uneori uşor ciliat. Păstaie turtită, lungă de 1,5—2 cm şi lată de 5 mm, gheboasă, rotunjit acu-minată, scurt alipit păroasă, bivalvă, cu 2—6 seminţe ovale, brune gălbui, lucitoare. — V — VII (uneori a doua oară toamna). Staţiunea. Pe coline şi coaste uscate, mai ales pe soluri sărace' în calcar, prin poieni şi pe lîngă păduri, în regiunea de cîmpie şi montană. Răsp. în. ţară: Reg. Cluj: Mţii Meseş sub Măgura Perjei (r. Zalău); Cetatea Cisculeni (r. Dej) ; comună în împrejurimile Clujului, Feleac, Floreşti, Someşeni, Cojocna, Boju (r. Cluj) ; Valea Florilor, Turda, Cheia Turzii, Colţii Trăscăului, Muntele Mare (r. Turda) ; Abrud, Albac-Bărăşti (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Sovata, Praid (r. Sîngeorgiu de Pădure); Corund, Firtuşu (r. Odorhei). Reg. Stalin: Poiana Stalin, Mt. Postăvaru, Predeal (r. Codlea) ; Şercaia (r. Făgăraş) ; Sibiu, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia ; Brad ; Săcărîmb, Deva pe Dl. Decebal (r. Ilia) ; între Laz şi Căpîlna (r. Sebeş) ; Peştera Bolii lîngă Petroşeni. Reg. Oradea: Oradea la Băile Victoria şi Betfia (r. Oradea) ; Moneasa, Hălmagiu, Susani, Nădălbeşti (r. Gurahonţ) ; Nadăş, Arăneag, Agriş, Mocrea, (r. Ineu) ; Huţa (r. Marghita). Reg. Timişoara: Şoimoş la Lipova şi Radna (r. Lipova) ; Mţii Semenicului (r. Orşova) ; Anina (r. Reşiţa). Reg. Craiova: Vîrciorova pe Marco-piciu, Cerneţi, Simian la Moara Călugărească (r. Turnu Severin). Reg. Piteşti: Horezu, Fometeşti (r. Horezu); Racoviţa, Piteşti la Trivale (r. Piteşti). Reg. Iaşi: Iaşi la Şapte Oameni, Ruseni (r. Iaşi); Fălticeni pe Dl. Huşilor. 72 FLORA R.P.R. Variabilitatea speciei f. latifdlia (Rouy). — G. sagittalis oc. latifolia Rouy FI. Fr. IV (1894) 238. — Frunze ovate sau lat eliptice, evident mai late decît tulpina aripată. f. angust.if<5Ua (Rouy). — G. sagittalis ß. angustifolia Rouy 1. c. — Frunze evident mai înguste decît tulpina aripată, ± îngust lanceolate. Aceste două forme se găsesc împreună cu specia, în localităţile amintite mai sus. Rasp. gen.: Europa centrală şi de sud. In Moldova se află la limita estică a arealului său. Genul 243. CYTISĂNTHUS*) O. F. Lang**) in Flora XXVI (1843) 739. — Asterocytisus Koch ap. Mert. et Koch in Röhl. Deutschi. Fl. V (1839) 111 Arbuşti des ramificaţi, cu ramuri opuse, scurte, verzi, i glabre. Frunze opuse, trifoliolate, caduce, cu foliole îngust liniare. Flori în capitule terminale, auriu galbene. Staminé monadelfe. Fruct păstaie scurt romboidală, dehiscentă, 1—2-spermă. Seminţe fără carunculă. C. radiâtus (L.) O. F. Lang in Fl. XXVI (1843) 770. — Spartium radiatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 708. — Genista radiata Scop. Fl. carn. II, ed. II (1772) 51· — Cytisus radiatus Koch Syn. ed. I (1835) 157. — Exs.: FRE nr. 430. Ic.: Pl. 11, fig. 3. Subarbust înalt de 20—40 (100) cm, bogat ramificat. Ramuri opuse sau verticilate, radiar îndreptate, la început verzi, alipit păroase, formmd tufe în formă de măturiţe. Frunze opuse, compuse din 3 foliole digitate, scurt peţiolate, cu peţiolul turtit. Foliole mici, de 1—2,5 cm lungime, liniare, verzi albăstrui, pe dos alipit păroase; foliolele frunzelor perechi aşezate radiar în jurul tulpinii. Inflorescenţe formate din 2—7 flori galbene, dese, aproape glomerate, cu bractei ovale. Vexil rotund pînă la ovat, dispers păros, la vîrf profund emarginat, puţin mai lung decît carena; aripi scurte; carena des mătăsos păroasă. Fruct rombic ovat, turtit, brun, alipit alb pîslos păros, cu 1—2 seminţe. — V — VI. Staţiunea. Pe coaste uscate, însorite, stînci şi grohotişuri calcaroase, din regiunea montană. Răsp. în ţară: Mţii Parlngului. Mţii Cernei: în jurul Mehadiei, Băile Herculane pe Mt. Domogled, Y. Cernei la Gaura Fetei. Răsp. gen.: Alpii sudici, Peninsula Balcanică. *) De la grecescul kytisos = planta Cytisus, şi anthos = floare,'din cauza asemănării sale cu floarea de Cytisus. **) Prelucrat de I. Morari u. LE GTJ MINO S AE 7a Genul 244. LABURNUM*) Medik. **) Vorles. II (1787) 362, n. nud., Phil. bot. I (1789) 204, descr. Arbori sau arbuşti cu frunze trifoliate. Flori în raceme simple, pendule. Caliciu campanulat, bilabiat. Corolă galbenă aurie. Stamine monadelfe. Stil închis în carenă, erectiuscul. Păstăi nearticulate. Umbeliculul seminţelor fără carunculă. Determinarea speciilor 1 a Arbust cu ramuri ± alipit păroase. Raceme laxe, de 10—25 cm lungime. Petale de 1,5—2 cm lungime. Păstaie alipit sericeu pubescentă, la partea superioară nearipată...............................1. L. anagyroides 1 b Arbust cu ramuri glabre sau răzleţ patent pubescente. Raceme dese, de 15—35 cm lungime. Petale de 1,5 cm lungime. Păstaie glabră, lungă de 4 — 5 cm, la partea superioară aripată ; aripa lată de 1 — 2 mm 2. L. alpinum 1. L. anagyroides Medik. Vorles. II (1787) 363; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 69. — L. vulgare Gris. Spicil. Fl. rumel. (1843) 7. — L. praecox Fuss FL Transs. exc. (1866) 151. — Cytisus Laburnum L. Sp. pl. ed. I (1753) 739. — Salcîm galben. — Aranyesö. — Goldregen. — Boöobhhk aHarnp bhahlih. — Exs.: FRE nr. 2658. — Ic.: Pl. 3, fig. 2, 2a. Arbust sau arbore pînă la 7 m, cu lujeri viguroşi, verzi cenuşii, alipit pubescenţi. Frunze alterne, trifoliate, lung peţiolate, fără stipele. Foliole eliptice pînă la alungit eliptice sau eliptic obovate, aproape sesile, lungi de 3—8 cm, de regulă obtuze şi scurt mucronate, pe dos verzi-cenuşii, în tinereţe sericeu pubescente. Racem lax, pendul, lung de 10—25 cm. Pediceli subţiri, de obicei mai scurţi decît florile. Flori mirositoare, galbene aurii, lungi de cca 2 cm. Caliciu campanulat, cu buze neegale. Vexil brun roşcat şi cu stria-ţiuni negre; carenă terminată cu un cioc ascuţit. Păstaie de cca 5—6 cm lungime, alipit pubescentă, cu 3—7 seminţe. — V — VI. Staţiunea. Mult cultivat prin parcuri şi grădini iar recent descoperit şi în stare spontană în pădurile montane. Răsp. în ţară: în stare spontană: Reg. Craiova: Brezniţa în Poiana cu Drog, Baloteşti la Cracul Ilovăţ şi P. Ştilbiţa, Schitul Topolniţape Pîr. Clecevăţ şi P. Topolniţa, Jidoştiţa pe Pîr. Jidoştiţa, la Gărbunării, Poiana Ogorului Poiana Praisului, Ogaşu Ilie şi Rîpa Roşie, Gura Văii la Ogaşu Slătinicului Mare, Vîrciorova pe V. Vodiţa, Goinovăţ, Ciocanu şi Drumul Hoţesc (r. Turnu Severin). întrebuinţări. Toate părţile plantei conţin alcaloidul citizina. Laptele caprelor care au consumat această plantă devine toxic pentru copii. Citizina se poate izola din *) Nume dat de Plinius, pentru a arăta că zona externă a lemnului (alburn) are culoarea albă (album) **) Prelucrat de E m. Ţ o p a. 74 FLORA R.P.R. seminţe şi are acţiune stimulantă asupra centrului respirator şi vasomotor, înlocuind lobelina. Se înmulţeşte uşor prin seminţe, butaşi şi drajoni şi este indicat pentru parcuri, zone verzi, perdele forestiere. Scoarţa poate fi folosită pentru împletituri. Lemnul brun verzui sau brun negricios este căutat pentru articole de lux. Florile sînt melifere. Răsp. gen.: Europa de SY, Balcanii de N. . 2. ?. L. alpinum (MilL) Gris. Spicil. Fl. rumel. I (1843) 7. — Cytisus alpinus Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768). — Ic.: Pl. 3, fig, 3, 3a; W. et K. Pl. rar. hung. III (1812) tab. 260. Arbust înalt pînă la 5 m. întreaga plantă glabră sau cu peri rari, patenţi. Foliole glabre, pe margini şi pe dos la nervura mediană cu peri patenţi, lungi, moi, adesea mai late spre bază. Inflorescenţă racem des, multiflor, lung pînă la 35 cm, pendul sau ascendent. Florile lungi de cca 15 mm, închis galbene, de obicei cu pediceli patent păroşi. Labiile caliciului ± egale. Leguma glabră, la marginea superioară cu o aripioară lată de 1—2 mm. Seminţe 1—6, turtite, slab lucitoare. — V — VI. Staţiunea. în locuri stîncoase şi păduroase din regiunea montană şi subalpină. Cultivat ici-colo, prin parcuri, cimitire şi grădini. Răsp. în ţară: Planta a fost publicată de Baumg. (sub Cytisus Laburnum) din pădurile subalpine ale Mţilor Parîngului, iar de Schur din Mţii Făgăraşului. Wettstein o citează din Banat (ÖBZ, 1891, pag. 171), dar după Jâvorka (BK, 1916, pag. 10) această menţiune se bazează pe o eroare. Planta n-a mai fost regăsită ulterior şi astfel prezenţa -ei la noi în stare spontană trebuie considerată dubioasă. Răsp. gen.: Franţa, Elveţia, Italia de mijloc. Genul CALYC0TOME*) Link**) in Schrad. Neues Journ. II, 2 (1808) 50. — (Calicotome) corr. Spreng. Anleit. II, 2 (1818) 746. Arbuşti ghimpoşi, cu frunze trifoliolate. Flori galbene, solitare sau grupate cîte 2—3 (4) în fascicule. Caliciu conic tubulos, trunchiat, de regulă în timpul înfloririi crapă şi se desprinde. Vexil ovat; aripi recurbate; carenă curbată, obtuză. Stamine monadelfe. Stil curbat, cu stigmat de obicei capituliform. Păstaie liniară, îngroşată de-a lungul suturii ventrale şi îngust aripată. *) De la cuvintele greceşti kâlyx = caliciu, şi témnein = a tăia, referitor la aspectul retezat al dinţilor caliciului. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. Planşa 12. — 1. Cytisus procumbens (W. et K.) Spr., ramură cu flori, 1 a. ramură •cu fructe, 1 b. lăstar. — 2. C. nigricans L. — 3. C. nigricans var. sericeus Roch. — 4. C. falcatus W. et Κ., ramură cu flori, 4 a. ramură cu fructe. — 5. C. hirsutus L., ramură floriferă, 5 a. păstaie. PLANŞA 12 * LE frUMINOS AE 77 -X- C. infesta (Presl) Guss. FL Sic. Syn. II (1844) 427.— Spartium infesta Presl Del. Prag. (1822) 33. — Cytisus spinosus Koch Syn. ed. II (1843) 169. — Ic.: Pl. 4, fig. 1, la. Arbust scund, pînă la 10—15 cm, ramificat, cu ramuri patente şi terminate în spin, argintiu păroase. Frunze de timpuriu căzătoare, peţiolate, trifo-liolate, nestipelate. Foliole cuneat obovate, pe dos alipit sericeu păroase, la uscare negre sau suriu verzi. Flori galbene, cîte 2—4 în fascicule axilare, cu bracteole trifidate. Caliciu alipit păros, tubulos conic, trunchiat, uneori colorat, adeseori în timpul înfloririi sau la fructificaţie crapă şi se desprinde. Vexil ovat, glabrescent, ± de lungimea carenei; aripi alungit obovate, recurbate; carenă încovoiată. Stamine monadelfe. Stil curbat, cu stigmat capituliform. Ovar sesil, multiovulat. Fruct lung de 3—4 cm, lat de cca 6 mm, alungit liniar, scurt sericeu păros, lateral comprimat, cu 2 aripi înguste, în lungul suturii ventrale ± îngroşat şi trimuchiat. Seminţe lentiforme, gălbui, lucitoare, cîte 3—5. — V — VI. Staţiunea. în tuferişuri sau cultivată ca plantă ornamentală. Răsp. în ţară: Reg. Bucureşti: Olteniţa (Prod. Fl. 1939, pag. 509). întrebuinţări. întrebuinţat ici-colo ca arbust ornamental. Răsp. gen.: în regiunea mediteraneeană. , Genul 245. SAROTHÄMNUS*) Wimm. **) Fl. Schles. ed. I (1832) 278 Arbuşti cu frunze trifoliolate, cele superioare simple. Flori solitare, axilare. Caliciu scurt campanulat, bilabiat, cu labii dinţate. Vexil cordat ovat; aripi oblanceolate ; carenă dreaptă sau mai des ± curbată. Fruct păstaie dehiscentă, polispermă. 8. scopârius (L.) Wimm, in litt. ap. Koch Syn. ed. I (1835) 152 ; Fl. U,R.S.S. XI (1945) 93, tab. V, fig. 2. — Spartium scoparium L. Sp. pl. ed. I (1753) 709. — Cytisus scoparius Link Enum. hört, berol. II (1822) 241. — Saro-thamnus vulgaris Wimm. l.c. — Drob, Mături. — Kôzônséges seprozanôt.— Besenfriem. — JKapHOBeiţ MeTejiB^aTtiö — Exs.: FRE nr. 2235. — Ic.: Pl. 11, fig. 2, 2a. Arbust erect, la noi înalt pînă la 1,5 (2) m. Rădăcina principală pivotantă, puternică, cu rădăcini laterale prevăzute cu nodozităţi digitat lobate. Tulpină des ramificată, cu ramuri subţiri, drepte, 5-muchiate, verzi. Frunze alterne, de timpuriu caduce, scurt peţiolate, trifoliate. Foliole obovate sau obovat lanceolate, lungi de 8—20 mm, ± acute, cele superioare de obicei simple, *) De la grecescul sâros = mătură, şi thâmnos = tufă, arbust. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. 78 FLORA R.P.R. sesile, în tinereţe sericeu păroase, mai tîrziu glabre sau pe dos glabrescente. Flori pedicelate, galbene aurii, foarte rar albe, lungi pînă la 2 (3) cm, aşezate cîte 1—2 în subţioara frunzelor. Caliciul bilabiat, cu labii ovate; cel superior cu 2 dinţi, cel inferior cu 3 dinţi scurţi. Staminé monadelfe; 4 dintre ele de 2 ori mai lungi decît celelalte. Ovar scurt pedicelat, alb păros, cu stil glabrur lung, spiralat curbat, spre vîrf lăţit. Păstaie turtită, lungă de 3,5—5 cm, la vîrf scurt acuminată, spre pedicel ± îngustată, dehiscentă, la maturitate neagră, glabrescentă, pe margini de jur împrejur vilos păroasă. Seminţe numeroase, rotunde, brun roşcat negre, lucitoare, cu carunculă. — V — VI. Staţiunea. Plantat prin parcuri şi pe coastele dealurilor. Subspontan mai ales în Banat. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Ardud (r. Satu Mare). Reg. Hunedoara: între Galda de Sus şi Intregalde (r. Alba). Reg. Cluj: Grasna (r. Zalău). Reg. Oradea: Şimleu Silvaniei; între Oradea şi Oşorhei pe lîngă calea ferată; Moneasa, Neagra în V. Neagră (r. Gurahonţ) ; Arăneag la Găsoaia (r. Ineu). Reg. Timişoara: Săvîrşin pe Dl. « Cukorhegy »y Troiaş (r. Lipova) ; între Soceni şi Reşiţa, Bocşa Romînă aproape de gară pe marginea şoselei (r. Reşiţa) ; Slatina-Nera pe malul apei, foarte abundent lîngă Sasca Montană ocupînd coaste întregi (r. Oraviţa) ; Orşova. Reg. Bucureşti: Mihăeşti în parcul ocolului silvic (r. Muscel). Reg. Galaţi: Păd. Neamţeanca, la Tecuri spre Cosmeşti (r. Tecuci). Intrebu in ţări. Cultivat în multe locuri. îmbogăţeşte foarte mult solul cu azot şi este bun fixator de sol, creind şi bune condiţii pentru împăduriri. Constituie un bun furaj de iarnă pentru iepuri, căprioare, oi şi capre. Din această specie a fost izolat alcaloidul sparteina, întrebuinţat pentru tratamentul unor boli de inimă, precum şi în obstetrică. Planta mai conţine şi alcaloidul citizina. · Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Siberia de V ; introdusă şi în alte regiuni. Genul 246. CYTISUS*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 219, nr. 582], ed/V (1754) 328, nr. 785. -Drob. Arbuşti sau subarbuşti, cu frunze trifoliolate, rar simple. Stipele mici sau lipsesc. Inflorescenţă racemoasă. Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe). Bractei florale puţin dezvoltate sau lipsesc. Caliciu campanulat sau în formă de tub, în general bilabiat, cu buza superioară bidentată şi cea inferioară tridentată. Petale libere, de culoare galbenă' sau albă, rar roşietică ; vexil ovat sau suborbicular, emarginat, maculat sau nemaculat; aripi alungite, lung unguiculate, cu marginea superioară mărunt încreţită; carenă dreaptă sau curbată, cu vîrful ascuţit sau obtuz. Stamine 10, monadelfe. Ovar sesil, cu mai multe ovule. Stil lung, subulat, ± curbat în sus. Stigmat în formă de gămălie de ac, în general dilatat şi oblic. Păstaie alungit liniară, comprimată şi uşor îngroşată pe linia de sutură, cu dehiscenţă bivalvă, cu 2 sau mai multe seminţe. Seminţe carunculate ; carunculă în formă de colac în jurul funiculului, acoperind micropilul. *) De la cuvîntul grecesc kytisos, nume vechi folosit la greci (Hippocrates) şi la romani (Plinius) la denumirea unor leguminoase mediteraneene. **) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u. LEGUMINOSAE 7& Genul cuprinde cca 40 specii, dintre care unele sînt răspîndite în jurul Mării Mediterane, altele se găsesc în Europa centrală, pînă în Asia orientală. O b s. Pe lîngă o serie de alţi alcaloizi, speciile genului Cytisus mai conţin şi citizina. Cea mai mare cantitate de citizină se găseşte în seminţe. Citizina este toxică. Determinarea speciilor 1 a Frunze simple, ovat lanceolate. Tulpină culcată. ... 1. C. procumbens 1 b Frunze trifoliolate ......................................................... 2 2 a Flori în raceme lungi, multiflore. Caliciu scurt campanulat, lung de 3—5 mm, mai scurt decît pedicelul floral. Frunzele se înegresc prin uscare .. ................................................. 2. C. nigricans 2 b Flori dispuse în capitule terminale sau aşezate cîte 2—3, pe ramurile scurte de 2 ani. Caliciu tubulos, lung de cca 10 mm, mai lung decît pedicelul floral......................................................... 3 3 a Flori în capitule, la vîrful lujerilor de 2 ani.............................. 4 3 b Flori cîte 2—3, aşezate lateral, pe lujerii de 2 ani.........................8 4 a Lăstarii şi peţiolii frunzelor cu peri patenţi. Foliole obovate sau elip- tice, de obicei cu vîrful obtuz.............................................. 5 4 b Lăstarii şi peţiolii cu peri alipiţi sau ± ridicaţi. Foliole obovat lanceo- late, la vîrf acute .........................................................] 6 5 a Foliolele frunzelor superioare obovate. Flori de un galben viu 11. C. aggregatus 5 b Foliolele frunzelor superioare alungit oblanceolat-eliptice, la vîrf ± acute. Flori de un galben palid................................13. C. rochelii 6 a Flori albe ....................................................... 12. C. albuş 6 b Flori de un galben viu sau aurii............................................. 7 7 a Plantă verde, cu peri strîns alipiţi. Foliole alungit lanceolate, pînă la liniare, lungi de 15—20 mm, late de 4—5 mm, pe faţa superioară ± dens alipit păroase. Păstaie alipit păroasă, cu peri scurţi.. 15. C. heufîelii 7 b Plantă cenuşiu argintie, cu peri mai puţin alipiţi sau numai puţin ridi- caţi. Foliole obovat cuneate, lungi de 20—25 mm, late de 5 mm, pe faţa inferioară dens alipit păroase. Păstaie mătăsos păroasă, cu peri lungi 14. C. austriacus 8 a Tulpini şi lujeri cu peri patenţi............................................ 9 8 b Tulpini şi lujeri cu peri alipiţi sau puţin ridicaţi, dar nu patenţi.. 12 9 a Păstăi în întregime păroase.................................................. 10 9 b Păstăi glabre sau numai pe margini ciliate................................... 11 10 a Lujeri anuali cu peri hirsuţi, patenţi, disperşi sau nu prea deşi. Foliole mature pe faţa superioară glabre sau glabrescente, pe cea inferioară cu peri patenţi ............................................... 3. C. hirsutus 10 b Lujeri anuali cu peri hirsuţi, patenţi, îndesuiţi, încît printre ei nu se vede epiderma. Foliole mature pe faţa superioară dispers păroase, pe cea inferioară mătăsos patent păroase............................ 4. C. leucotrichus 80 FLORA R.P.R. 11 a Subarbust cu tulpină culcată şi ramuri la vîrf ascendente. Foliole mici, lungi de 10 mm, late de 6 mm. Păstăi drepte......................... 8. C. alpestris 11 b Arbust cu tulpină erectă. Foliole mari, lungi de 20—25 mm, late de 10—12 mm. Păstăi în formă de seceră.......................... 7. C. falcatus 12 a Tulpini, ramuri şi peţioli cu peri lungi şi ridicaţi. Foliole glabrescente pe faţa superioară. Dinţii buzei inferioare a caliciului mici sau lipsesc 5. C. elongatus 12 b Tulpini şi peţioli cu peri lungi şi alipiţi. Foliole glabre pe faţa superioară. Dinţii buzei inferioare a caliciului distincţi............................ 13 13 a Păstaie scurt şi alipit mătăsos păroasă. Foliole cuneat obovate sau liniar obovat lanceolate, lungi de 10—15 mm, late de 4—6 mm 10. C. ratisbonensis 13 b Păstaie glabră sau numai pe margini ciliată. Foliole mai lungi de 15 mm .................................................................... 14 14 a Foliole mari, lungi de 20—30 mm, late de IO-t-15 mm, cu margini ciliate. Lujeri cu peri moi, patenţi şi nu prea deşi. Vexil nemaculat 6. C. ciliatus 14 b Foliole de cel mult 20 mm lungime şi 10 mm lăţime, cu margini neci-liate. Lujeri glabrescenţi sau cu peri lungi, mătăsoşi, şi alipiţi. Vexil maculat.......................................................... 9. C. leiocarpus Secţia I. ÇOROTHAMNUS (Koch) Nym. Consp. (1878) 157. — Genista Sect. Coro-thamnus Koch ap. M. et Koch in Röhl. Deutschi. Fl. V, ed. III (1839) 92. Ramuri subvirgate. Frunze uni- sau trifoliolate. Flori pedicelate. Caliciu scurt campanulat, bilabiat; buza superioară bidentată, cu dinţi scurţi. Vexil ovat. Carenă puţin curbată şi obtuză. 1. C. prociimbens (W. et K.) Spreng. Syst. III (1826) 224.—Genista procumbens W. et K. in Willd. Sp. pl. III (1803) 940.—Cytisus Kitaibelii Vis. Fl. daim. III (185) 269, p. p. - Exs.: FRE nr. 1968. - Ic.: PL 12, fig. 1, la, b; W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) tab. 180, sub Genista. Subarbust înalt de 20—40 cm. Ramuri florifere culcate, spre vîrf ascendente. Lujeri sulcaţi, cu 8—10 creste ± proeminente, în secţiune în formă de «T », spre vîrf cu peri lungi, alipiţi. Frunze simple, pe lujerii lungi de 15—20 mm lungime şi 4 mm lăţime, acutiuscule, ovat lanceolate, pe faţă glabre, pe dos alipit păroase, pe lujerii scurţi mai mici, reunite în fascicule de cîte 3—6. Flori galbene, lungi de cca 15 mm, aşezate cîte 1—3 în mijlocul fasciculelor de frunze. Caliciu scurt campanulat, bilabiat, păros, cu peri scurţi şi alipiţi; buza superioară cu dinţi ovat lanceolaţi, cea inferioară tri-dentată. Vexil ovat, glabru, ridicat şi mai lung decît carena. Stil uşor curbat, Planşa 13. — 1. Cytisus hirsutus L. var. hirsutissimus (C. Koch) Boiss., ramură floriferă, 1 a. ramură fructiferă. — 2. C. leucotrichus Schur, ramuri florifere, 2 a. ramură fructiferă. — 3. C. alpestris Schur, ramură floriferă, 3 a. ramură fructiferă. PLANŞA 13 LEGUMINOSAE 83 cu stigmat oblic, ± globulos. Păstaie îndesuit păroasă, lungă de 30—32 mm, lată de 5 mm, cu peri alipiţi. — IV — VI. Staţiunea. Prin locuri stîncoase şi ierboase, pînă la 500—600 m alt. Obs. C. procumbens, prin structura anatomică a lujerilor, cu cele 8—10 creste în fosmă de « T », se deosebeşte de toate celelalte specii din ţară ale genului. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa, Sînpetru pe Dl. Lempeş (r. Codlea) ; Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea) ; Crăciunelu de Jos (r. Tîrnăveni), V ari abi 1itatea speciei f. microphyllus (Schur) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 307. — Genista procumbens a, microphylla Schur En. pl. Transs. (1866) 143. — Plantă prostrată. Foliole mici, fasciculate, toate de aceeaşi mărime, neciliate pe margini. — Prin locuri stîncoase. — Reg. Stalin: Or, Stalin pe Dl. Stejărişului. f. macrophyllus (Schur) A. et G. I.e. — G. procumbens b. macrophylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 143. — Plantă ± erectă. Foliole mari, fasciculate, de mărime neegală, ciliate pe margini. — Prin locuri stîncoase. — Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcanii de V. Secüa II. LEMBOTROPIS (Gris.) Benth. et Hook. Gen. I (1867) 484. — Lembotropis Gris. Spicii. Fl. rumel. I (1843) 10, pro gen. Frunze trifoliate. Inflorescenţa racem terminal, lung, fără bractei. Caliciu bilabiat, cu buza superioară bidentată şi cea inferioară tridentată. Carenă rostrată. Seminţe aproape fără carunculă. 2. C. nigricans L. Sp. pl. ed. I (1753) 739. — Lembotropis nigricans Gris. Spicil. Fl. rumel. I (1843) 10; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 71, tab. 5, fig. 1. -Lemnu-bobului, Bobiţel. — Feketélô zanôt. — Schwärzlicher Geissklee. — OcTpoKHjibHMu;? qepHeiomaH — Exs.: FRE nr. 656. — Ic.: Pl. 12, fig. 2. Arbust înalt de (20) 30—100 (150) cm. Tulpină ascendentă sau erectă, atingînd uneori 2 cm în diam., ramificată de la bază, cu scoarţa castanie închisă şi ramuri subţiri, erecte sau puţin aplecate, verzi, fin sulcate, cu peri albi argintii, alipiţi, uneori ondulaţi. Frunze trifoliolate, lung peţiolate. Foliole obovate sau alungit eliptice, lungi de (6) 10—20 mm, late de (2) 5—10 mm, pe faţă glabre şi de un verde închis, pe dos şi pe peţioli cu peri scurţi, argintii şi alipiţi. Inflorescenţă racem terminal, lung de 10—30 cm, cu flori numeroase, ± distanţate, galbene aurii, cu pediceli lungi de 4—B mm, alipit păroşi. Caliciu scurt, (mai scurt decît pedicelii) campanulat, de 3—5 mm lungime, păros, la bază cu o bractee îngustă, de aceeaşi lungime. Petale glabre, lungi de cca 10 mm ; vexil suborbicular, scurt unguiculat şi ridicat ; aripi semiovate ; carenă curbată, la vîrf ± rostrată. Stamine 10, cele 5 ale ciclului extern mai lungi şi cu antere mai mari. Ovar glabru. Păstaie alungită, liniară, lungă de 25—30 (32) mm, lată de 5 (7) mm, complect acoperită cu peri argintii scurţi şi alipiţi. Seminţe 5—6, de culoare castanie închisă.— VI — VIIL 6* 84 FLORA R.P.R. Staţiunea. Locuri uscate, coaste însorite, stîncării, tuferişuri, pînă la 1000 m alt. Răsp. în ţară: în toate regiunile deluroase din ţară. Variabi1itatea speciei var. genùinus (Briq.) Posp. Fl. Oesterr. Küstenl. II (1898) 348. — Genista nigricans a. genuina Briq. Ét. Cytis. (1894) 122.— Plantă pînă la 1 m, păroasă, cu peri alipiţi, uneori de culoare ruginie. Foliole alungit obovate sau lanceolate, lungi de 15—20 mm, late de 5—8 mm, pe faţă glabre, pe dos alipit păroase. Inflorescenţa racem lung, multiflor, cu flori de mărime mijlocie. — Cluj. f. typicus (Beck) A. et G. I.e. pag. 311. — C. nigr. a. typica Beck Fl. NÖ (1892) 831. — Racemul la bază cu flori dezvoltate, spre vîrf cu flori în stare de boboc din ce în ce mai mici. Reg. Piteşti: Mihăeşti în Păd. Văcarea şi Păd. Rădeşti (r. Muscel), Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra). Reg. Ploeşti: Pietroasa (r.. Buzău) ; Tisău, Popeşti, Siriu (r. Cislău) ; Păd. Peleticu lîngă Dealu Lung (r. Rîmnicu Sărat) ; Mţii Vrancei. Reg. Bacău: Măgura Ocnei lîngă Tg. Ocna. Reg. Iaşi: Hadîmbu, Ţibana (r. Negreşti). f. comtisus (Beck) A. et G I.e. — C. nigr. ß. comosa Beck. I.e. — Lujeri cu peri alb argintii. Racem terminat cu o parte frunzoasă fără flori. Păstaie lungă de 30—32 mm, lată de 7 mm. — Reg. Hunedoara: Deva la cetate. Reg. Ploeşti: Sărăţeanca (r. Buzău). Reg. Constanţa: Mangalia. Reg. Suceava: Huşi (r. Fălticeni) ; Cîmpulung Moldovenesc ; împrejurimile Sucevei, var. sericeus Roch. Pl. Banat. rar. (1828) 2, n. nud. ex Simk. Enum. fl. transs. (1886) 171. — C. atratus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 147. — Exs·: FRE nr. 424; FHE nr. 438; FEAH nr. 3608. — Ic.: Pl. 12, fig. 3. — Arbust de 20—30 cm, cu ramuri erecte. Lujeri păroşi, cu peri scurţi, argintii şi alipiţi. Foliole alungit liniare, mici, lungi de 6— 8 mm şi late de 2—3 mm, pe faţă glabre, pe dos cu peri albi disperşi şi alipiţi. Inflorescenţă laxă, cu flori pe jumătate mai mici decît la forma tipică. Păstaie îndesuit alipit păroasă, lungă de 15—20 mm şi lată de 3—5 mm. — Reg. Stalin: în împrejurimile Or. Stalin; Cenade (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Dl. Bilac lîngă Alba Iulia; între Ciopea şi Ohaba (r. Haţeg) ; Petroşeni. Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Dl. Ciorici şi la Şapte Izvoare, Sviniţa pe Dl. Trescovăţ (r. Orşova). Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura Văii, Păuneşti în V. Topolniţei (r. T. Severin) ; Lainici (r. Tg. Jiu) ; Mt. Cozia, Mrea Turnu, Golotreni, Olăneşti (r. R. Vîlcea) ; Curtea de Argeş. Reg. Ploeşti: Dl. Tohanilor aproape de Mizil ; Dobrileşti (r. Buzău). var. austrâlis Freyn in Term. füz. III (1879) 275 (5). — Exs.: FRE nr. 656. — Ramurile şi axa inflorescenţei păroase. Peri lungi, albi şi patenţi. Foliole obovate sau eliptice^ lungi de 10—12 mm, late de 4 —6 mm. Racem cu puţine flori. — Reg. Cluj: Cluj pe cetăţuie, Fînaţele Clujului, Păd. Mănăştur şi Făgetul Clujului. întrebuinţări. Unele forme sînt cultivate. Este folosită de grădinari pentru boschete prin parcuri şi pentru decorarea stîncăriilor. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani, U.R.S.S. de SV. Secţia III. TUBOCYTISUS DC. Mém. Légum. VI (1825) 214 et Prodr. II (1825) 155. Frunze trifoliate. Caliciu tubulos, bilabiat, cu buza superioară bidentată şi cea inferioară tridentată. Flori laterale pe ramurile scurte din anii precedenţi sau terminale pe lujerii din anul curent. Vexil ridicat. Carenă curbată, subfalciformă. Stil ± curbat. Stigmat oblic. Păstaie alungită, turtită, polispermă. Seminţe carunculate. LEGUMÏN08AE 85 3. C. hirsûtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 739. — Drob de munte. — Borzas zanôt. — Rauhhaariger Geissklee. — Ic.: Pl. 12, fig. 5, 5a. Arbust înalt de 30—60 (100) cm. Ramuri erecte sau ascendente. Lujerii de un an cu peri hirsuţi, patenţi, albi sau cenuşii, nu prea deşi. Lujerii de doi ani dispers păroşi sau glabri. Frunze peţiolate; peţioli hirsuţi, cu peri patenţi. Foliole mature obovate sau eliptice, de mărime variată, pe faţa superioară glabre sau glabrescente, pe cea inferioară păroase, cu peri albi, patenţi. Inflorescenţă lungă şi foliată. Flori dispuse lateral cîte 1—3, pe ramurile scurte din anul precedent, însoţite de o rozetă de frunze, cu pedicelii mai scurţi decît caliciul şi fără bractei. Ramurile florifere niciodată cu flori terminale. Flori galbene ca lămîia, la uscare brune, se dezvoltă primăvara, cu puţin înaintea frunzelor. Caliciu cu peri hirsuţi, patenţi, de 2 ori mai lung decît pedicelii, cu dinţi ± ascuţiţi. Vexil maculat, mai lung decît carena, cu partea dorsală glabră şi macula brun roşcată ; aripi şi carenă glabre. Păstaie dreaptă sau uşor curbată, lungă de 25—35 mm, lată de 6—8 mm, în întregime sau numai pe margini păroasă, cu peri lungi, lînoşi şi patenţi. Seminţe 5—8, carunculate, de culoare galbenă închisă. — IV — V. Staţiunea. Locuri deschise, poieni, rarişti de pădure, tuferişuri, locuri stîncoase însorite. Obs. C. hirsutus este uneori confundat cu C. aggregatus Schur. Se deosebeşte însă uşor de acesta prin florile dispuse lateral. Apoi la C. hirsutus lujerii şi păstăile sînt mai pronunţat păroase decît la C. aggregatus. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Bistriţa; Copăceni (r. Turda). Reg. Aut. M.: Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Or. Stalin; Şura Mare, Guşteriţa, Cisnădie (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac, Bărăbanţ (r. Alba) ; Sebeş ; Orăştie ; Mţii Retezatului în V. Rîuşoru (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Băile Herculane la Crucea Albă şi către Grota Şerban. Reg. Craiova: Vîrciorova, Mţii Cernei în V. Ţeşnei, Hinova pe Dl. Stîrmina (r. T. Severin) ; Călimăneşti, Mt. Foarfeca, Govora (r. R. Vîlcea) ; Piteşti la Trivale; Păd. Cotmeana; Curtea de Argeş; Nămăeşti, Cîmpulung, Rădeşti, Yalea Bradului (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Mizil; Urziceni. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa şi Herăstrău ; Slobozia la Păd. Moş Toma. Reg. Galaţi: Greci, Nifon (r. Măcin) ; Mrea Mera (r. Focşani); Vidra (r. Vrancea). Reg. Bacău: Mrea Caşin (r. Tg. Ocna); Tarcău, Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica. Reg. Iaşi: Iaşi. Reg. Suceava: Mţii Bistriţei pe V. Barna-rului (r. Vatra Dornei) ; Şiret (r. Rădăuţi). V ari abi1itatea speciei var. polytrichus (M. B.) Briq. Études Cytis. (1894) 171. — C. polytrichus M. B. FI. taur.-cauc. III (1819) 477 ; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 85 pro sp. — Subarbust cu ramuri prostrate. Lujerii cu peri moi, lungi şi îndesuiţi, la uscare ruginii. Foliole ovate sau eliptice, mai mari decît la forma tipică, păroase pe ambele feţe. Flori puţine. Caliciu hirsut. Vexil maculat. Păstaie cu peri moi, disperşi. — Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare, Or. Stalin pe Tîmpa, Mt. Piatra Craiului. var. hirsutissimus (K. Koch) Boiss. Fl. or. II (1872) 51. — C. hirsutissimus K. Koch in Linn. XIX (1847) 62; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 83. - Tc.: Pl. 13, fig. 1, 1 a; Prod. Consp. 86 FLORA R.P.R. fl. Dobr. II (1936) pl. 3, pro sp. — Ramuri ascendente, îndesuit păroase. Lujeri şi peţioli da asemenea cu peri deşi, hirsuţi, de culoare ± ruginie. Foliole subeliptice, cu peri culcaţi pe ambele feţe, mai deşi pe cea inferioară. Flori galbene, numeroase, adesea reuni te’cîte 2. Caliciu hirsut, îndesuit păros. Vexil maculat, pe faţa dorsală păros. Păstaie cu peri mâtă-soşi, îndesuiţi. — Reg. Galaţi: nisipurile de la Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Constanţa: Mangalia; Tulcea. Răsp. gen.: Alpi de E şi S, Europa de S, Asia Mică. 4. C. leucotrichus Schur in ÖBZ X (1860) 179. — C. hirsutus L. Sp. pl. ed. I (1753) 539 p. p. — C. supinus Baumg. .Enum. stirp. Transs. II (1816) 349. - C. prostratus Schur SVN X (1859) 158. - Exs.: FRE nr. 55 a, b. -Ic.: Pl. 13, fig. 2, 2a. Arbust înalt de 30—60 (100) cm. Tulpină culcată, cu ramuri erecte sau ascendente. Lujerii anuali cu peri hirsuţi, scurţi, patenţi şi îndesuiţi, cei de 2 ani de asemenea cu peri hirsuţi, patenţi şi îndesuiţi, printre ei neputîn-du-se vedea scoarţa de culoare brună. Foliole obovate sau eliptice, lungi de 15—20 mm, late de 8—9 mm, pe faţă dispers păroase, pe dos mătăsos păroase, cu peri patenţi. Inflorescenţă racemoasă, foliată, lungă de 20—40 cm. Flori lungi de 20—22 mm, reunite cîte 5—6 pe lujeri scurţi, cu pediceli de 2 mm. Caliciu cu peri hirsuţi şi patenţi ; dinţii buzei superioare ai caliciului triunghiulari, la vîrf rotunjiţi, cei ai buzei inferioare distincţi. Vexil obovat, glabru şi brun roşcat maculat. Păstaie dreaptă sau uşor falcată, lungă de 25—30 mm. ată de 6—7 mm, acoperită cu peri lînoşi şi patenţi; valve plane. înfloreşte odată cu înfrunzirea. — V — VI. Staţiunea. Coaste însorite, pînă la 1000—1500 m altitudine. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Bistriţa; Dej; Mţii Meseşului, Olpret (r. Dej); Dl. « Bükkszél » lîngă Huedin; între Gîrbău şi Cluj, Feneşel, Floreşti, în jurul Clujului foarte comun, Apahida, Cojocna, Feleac (r. Cluj) ; Turda, Viişoara, Poşaga de Sus, Cheia Turzii, Cheia Turului, Buru, Colţii Trăscăului (r. Turda) ; Baia de Arieş (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: împrejurimile oraşului Tg. Mureş, comun; V. Gurghiului, Lunca (r. Reghin); Borsec (r. Toplita) ; Cristuru Săcuesc ; Lacul Sf. Ana şi Băile Tuşnad (r. Ciuc) ; Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Dîrste, Satulung, Sînpetru pe Dl. Lempeş, Zizin, V. Timişului, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea) ; Mediaş, Valea Lungă (r. Mediaş); Racoşu de Jos (r. Rupea); Sibiu, Guşteriţa, Cisnădioara pe Mt. « Götzenberg », Şura Mare, Tălmaciu, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Benic, Mt. Piatra Ceţii, Tibru spre Mt. Piatra Caprei, V. Cricăului, Bărăbanţ pe Dl. Bilac (r. Alba) ; Sebeş; Orăştie. Reg. Timişoara: Mt. Domogled (r. Orşova); Maidan pe Dl. Scofaina (r. Oraviţa). Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura Văii, Hinova pe Dl. Stîrminei (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. R. Vîlcea) ; Mihăeşti, Furnicoşi, Hîrtieşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Dl. Istriţa spre Greceanca (r. Mizil) ; Tisău în Păd. Popeşti, Grăj-danaîn Păd. Barbu-Dos (r. Buzău) ; Păd. Peleticu-Mt. Tinosu (r. R. Sărat). Reg. Bucureşti: Planşa 14. — 1. Cytisus elongatus W. et Κ., ramură fructiferă, 1 a. ramură floriferă. — 2. C. ratisbonensis Schaeff., ramură floriferă, 2 a. ramură fructiferă. PLANŞA 14 f % LEGUMINOSAE 89> Frumuşica (r. Lehliu). Reg. Constanţa: Cernavodă. Reg. Galaţi: Mţii Vrancei; Dealu Lung-(r. Focşani). Reg. Suceava: Broşteni pe V. Neagra (r. Vatra Dornei) ; Breaza (r. Cîmpu-lung). V ariabi1itatea speciei var. semielongâtus (Nyâr.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 155. — C. leucotrichus Schur ssp. semielongâtus Nyâr. Enum. pl. vase. Cheia Turzii (1939) 159. — Ramuri culcate, păroase, cu peri hirsuţi, patenţi sau subpatenţi. — Reg. Cluj: Cluj la Făget şi V. Morii, Apahida pe Dl. Ciuha; Cheia Turzii, Colţii Trăscăului (r. Turda). Obs. Prin indumentul său păros, această varietate se apropie de C. elongatus W. et K. din Banat, cu care este adesea confundată. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Caucaz, Siberia. 5. C. elongatus W. et K. PL rar. Hung. II (1805) 200, tab. 183. — C. serotinus Kit. in Linn. XXXII (1863) 609, p. p. — Exs.: FEAH nr. 811; FHE nr. 444.-Ic.: PL 14, fig. 1, la; W. et K. l.c. tab. 183. Arbust înalt de 1 —1,5 m. Ramuri subţiri, erecte sau arcuite. Lujerii cu peri lungi, ridicaţi, dar nu patenţi. Ramuri de 2 ani'aproape glabre şi lucioase. Frunze cu peţioli mai lungi decît foliolele. Foliole alungit ovate, lungi de 20—25 mm, late de 8—12 mm, pe faţă glabrescente, pe dos cu peri alipiţi, uneori păroase numai pe nervuri, pe margini ciliate. Inflorescenţă lungă de 30—50 cm, foliată pînă la vîrf. Flori lungi de 25 mm, galbene sulfuriir cîte 3—6 pe lujeri scurţi. Caliciu lung tubulos, îndesuit păros, cu peri patenţir amestecaţi cu peri alipiţi. Vexil glabru, maculat, spatuliform şi emarginat. Păstaie lungă de 20—25 mm, lată de 5—6 mm, mătăsos păroasă, cu perii lungi, dreaptă sau uşor falcată, cu valve convexe. Seminţele galbene aurii. — V-VI. Staţiunea. Locuri stîncoase, margini de păduri, tuferişuri. Specie calcicolă. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Satu Mare; Sighet. Reg. Cluj: Bistriţa; Cluj pe dealurile din stînga Someşului şi la Făget, Apahida ; Cheia Turzii. Reg. Aut. M. : Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare şi Mt. « Ôcsém ». Reg. Stalin: Sibiu, Gura Rîului, Ruşi, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Haţeg; Petroşeni; Roşcani, Mintia (r. Ilia); Brad; Mercurea (r. Sebeş). Reg. Timişoara: Băile Herculane, Orşova pe Dl. Alion, Jupalnic, V. Dunărei la Cazane, Sviniţa (r. Orşova); Oraviţa, Maidan în V. Scofaina (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Vîrciorova, Porţile de Fier în Păd. Oglănic, Hinova pe Dl. Stîrmina (r. T. Severin). Obs. C, elongatus se aseamănă mult cu C. leucotrichus Schur, de care se deosebeşte prin tulpina mai înaltă şi erectă, prin lăstari şi peţioli cu peri lungi, erecţi sau alipiţi, prin florile sale mai mari şi păstăile mai mici, cu valvele convexe. Se mai deosebeşte şi prin arealul său limitat la Carpaţii meridionali, Banat şi nordul Peninsulei Balcanice. Răsp. gen.: Carpaţii de Sud, Banat, nordul Peninsulei Balcanice. 6. C. ciliâtus Wahlb. FL Carp. princ. (1814) 219. — C. hirsutus ssp. ciliatus var. ciliatus Briq. Études Cytis. (1894) 169. — C. scepusiensis Kit. in Linn. 90 FLORA R.P.R. XXXII (1863) 609. — C. falcatus Simk. Enum. fl. transs. (1886) 174, non W. et K. ţ>. Ramuri erecte sau ascendente. Lujeri cu peri moi, patenţi şi nu prea deşi. Foliole obovate sau eliptice, lungi de 20—30 mm, late de 10—15 mm, pe faţa glabre sau cu peri lungi şi disperşi, pe dos cu peri lungi şi ± îndesuiţi, pe margini ciliate. Inflorescenţă lungă de 20—25 cm. Caliciu hirsut, cu peri patenţi şi îndesuiţi. Vexil nemaculat. Păstăi negre, glabre, ciliate pe margini sau numai pe linia de sutură, lungi de 25 mm, late de 4 mm — V — VI. Staţiunea. Stîncării însorite. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: împrejurimile Or. Stalin. Reg. Hunedoara: Piatra Caprei la NV de Alba Iulia. Reg. Timişoara: Băile Herculane la Prolaz, la Crucea Albă, între Crucea Albă şi Grota Şerban, V. Jelereu (r. Orşova). Reg. Constanţa: indicat de Prodan din Dobrogea fără localitate (Fl. 1939, pag. 511). Obs. C. ciliatus Wahlb. nu diferă de C. falcatus W. et K. decît prin părozitatea mai lungă şi prin păstăile drepte, aproape pe jumătate mai scurte. în afară de aceste deosebiri cel$ 2 specii sînt greu de separat, ceea ce explică de ce unii autori consideră pe C. ciliatus drept sinonim cu C. falcatus, mai ales că ariile de răspîndire ale acestor specii se suprapun. Contopirea ambelor unităţi într-o singură specie, care nu poate fi decît C. falcatus W. et K. (1812) ca mai veche, comportă noi cercetări pe teren. Deocamdată, noi le considerăm ca specii separate. C. ciliatus se mai aseamănă şi cu C. hirsutus var. polytrichus M. B. ; la aceasta din urmă însă, păstăile mature sînt complect păroase, pe cînd,la C. ciliatus păstăile sînt ciliate numai pe margini sau numai pe linia de sutură. Răsp. gen.: Bosnia, Croaţia, R. P. Ungară, Transilvania, Banat. 7. C. îalcâtus W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 264, tab. 238. - C. leucotrichus X ciliatus A. et G. Syn/VI. 2 (1907) 321. — Exs,: FRE nr. 1972. — Ic.: Pl. 12, fig. 4, 4a; W. et K. Pl. rar. Hung. l.c. Arbust înalt de 30—40 cm. Tulpina erectă, cu peri hirsuţi şi patenţi. Lujeri de doi ani glabri. Foliole obovate, pe faţă glabre, pe dos dispers păroase, pe margini ciliate, lungi de 20—25 mm, late de 10—12 mm. Flori laterale mari, solitare sau reunite cîte 2—3, lungi de 35 mm. Caliciu hirsut, cu peri scurţi, patenţi. Vexil nemaculat. Păstăi în formă de seceră, negre, lungi de 30—40 mm, late de 6—7 mm, ciliate pe linia dé sutură, rar în întregime ± răzleţ păroase. — V — VI. Staţiunea. Coaste stîncoase, cu deosebire pe soluri calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Or. Stalin. Reg. Hunedoara: Spini (r. Orăştie); Mţii Retezatului pe V. Rîul Mare (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt. Domogled şi Yf. Şuşcului (r. Orşova). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Mt. Yînturariţa la Claia Strîmbă (r. R. Vîlcea). Obs. La exemplarele din Reg. Hunedoara foliolele sînt pe ambele feţe dispers păroase. Răsp. g e n. : R. P. Romînă. Croaţia, Balcanii de V. LEGUMINOSAE 91 8. C. alpestris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 148. — C. Haynaldi Simk. Enum. fl. transs. (1866) 173. — C. hirsutus var. alpestris Beck in Ann. Hofmus. Wien II (1887) 119. - Exs.: FRE nr. 259 a, b. - Ic.: Pl. 13, fig. 3, 3a. Subarbust înalt de 10—25 cm, cu tulpină culcată, lignificată numai la bază şi ramuri ascendente. Lujeri păroşi, cu peri patenţi şi disperşi. Foliole mici, subeliptice, lungi de cca 10 mm, late de 6 mm, pe faţă glabre, pe dos răzleţ păroase, cu peri lungi, pe margini ciliate. Flori galbene, cîte 2—3. Caliciu hirsut, cu peri patenţi. Vexil maculat. Păstăi puţin păroase sau păroase numai pe linia de sutură, lungi de 25 mm şi late de 5 mm. — IV — VI. Staţiunea. Sporadică în etajul montan şi subalpin, pe stîncării calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Mţii Giurgeului: Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. « Térkô », Mt. « Ôcsém », Mt. Suhardu Mic (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare, Mt. Postăvarii, Mt. Piatra Craiului la Curmătură (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Subcetate, Covragiu, Mţii Retezatului în Y. Rîu Mare (r. Haţeg). Reg. Timişoara: B.ucova pe Y. Bistra (r. Caransebeş). Reg. Piteşti: Mt. Cozia la Izvorul Armăsarului şi la Stîna Rotundă (r. R. Yîlcea). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Pojorîta pe Mt. Eva (r. Cîmpulung). Y a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. pcrhirsûtus (Simk.). — C. Haynaldi var. perhirsutus Simk. Enum. fl. transs. (1886) 174. — Diferă de forma tipică prin păstăile în întregime păroase. — Reg. Stalin: ' Mţii Făgăraşului. Reg. Timişoara: Bucova pe Y. Bistra (r. Caransebeş). * · Răsp. gen.: R. P. Romînă, Jugoslavia. 9. C. leiocarpus Kern, in ÖBZ XIII (1863) 90. — C. elongatus Baumg. Enum. stirp. II (1816) 348, p.p., non W. et K. — Exs. : FEAH nr. 814; FRE nr. 56. - Ic. : Pl. 15, fig. 1, la; Prod. Fl. II, 2 (1939) 558, fig. 1. Subarbust de 15—30 cm. Ramuri culcate, spre vîrf ascendente, glabre. Lujeri glabriusculi sau cu peri lungi, mătăsoşi, alipiţi. Frunze lung peţiolate; peţioli cu peri alipiţi. Foliole ovale pînă la obovate sau alungit obovate, lungi de 18—20 mm, late de 10 mm, la vîrf obtuze sau foarte scurt acuminate, pe faţă glabre, pe dos răzleţ păroase, cu peri patenţi, la maturitate glabre, pe margini neciliate. Inflorescenţă lungă de 20 cm. Flori mari, de un galben închis, cu pediceli mai scurţi decît caliciul, solitare sau cîte 3, dispuse lateral pe lujeri scurţi. Caliciu cu dinţi ascuţiţi, glabru sau numai cu puţini peri alipiţi şi disperşi. Vexil lung de 25 mm, cu maculă mare, brun roşcată. Păstaie neagră, complect glabră sau numai pe margini păroasă, dreaptă sau uşor încovoiată în formă de seceră, lungă de 30—35 mm, lată de 6—8 mm. V-VI. Staţiunea. Prin locuri stîncoase în subzona fagului, mai ales pe soluri calcaroase, între 400—1200 m altitudine. 92 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Giucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Mt. Hăghimaşu Mare (r. Giuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Graiului (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Deva pe DL Decebal (loc. class.) şi la Cetate (r. Ilia) ; Mintia, Hărău (r. Huneodara) ; Haţeg, Subcetate, Covragiu, Ohaba de sub Piatră (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mţii Bihorului pe Mt. Bătrîna,. Cheile Crişului; Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Ghioroc, V. Gladovei (r. Lipova) ; Băile Herculane (r. Orşova). Variabilitatea speciei var. leiocârpus (Kern.). — C. leiocarpus Kern. I.e. s. str. — C. hirsutus ssp. liocarpus var. typicus A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 322. — Lujeri cu peri alipiţi. Foliole lungi de 25— 40 cm şi late de 10—20 mm. Vexil maculat. Păstaie complect glabră. — IV—V. — Reg Cluj: Ciucea (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Băiţa, Roşcani, Zam, Vărmaga (r. Ilia) ; Mintia, Hărău, Petreni, între Hunedoara şi Govăşdia (r. Hunedoara); Subcetate, Covragiu, Ohaba de sub Piatră (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mt. Tărtăroaia lîngă Pietroasa, Mt. Bătrîna,. între Pietroasa şi Băiţa, Piatra Muncelului (r. Lunca Vaşcăului) ; Vadu Crişului (r. Aleşd) ; Dezna la Răşchirata, Moneasa, dealurile de la Sebiş (r. Gurahonţ) ; Mocrea pe Dl. Racoţi (r. Ineu). Reg. Timişoara: Şiria (r. Arad); Săvîrşin (r. Lipova); Rusca Montană (r. Caransebeş). var. subleiocârpus Simk. Enum. fl. transs. (1886) 174. — C. subleiocarpus Simk. in Term. füz. IX (1885) 44. — Lujeri cu peri foarte alipiţi. Foliole alungit ovate, pe faţă glabre, pe dos cu peri alipiţi. Caliciu cu peri alipiţi, disperşi. Vexil maculat. Păstaie păroasă pe muchia ventrală, rar şi pe cea dorsală. — Reg. Hunedoara: Deva pe Dl. Decebalv Roşcani (r. Ilia). Reg. Oradea: Mocrea pe Dl. Racoţi (r. Ineu). Reg. Timişoara: V. Cladovei (r. Lipova); Băile Herculane pe Vf. Şuşcului (r. Orşova). Răsp. gen.: R. P. Romînă, R. P. F. Jugoslavia#în Bosnia. 10. C. ratisbonénsis Schaff. Bot. exped. I (1760) 78. — C. supinus var. ß. L. Sp. pl. ed. I (1753) 740. - Exs. : FRE nr. 1971. - Ic. : Pl. 14, fig. 2, 2a. Arbust înalt de 10—30 (50) cm, cu ramuri prostrate, către vîrf ascendente. Lujeri la început cu peri lungi şi alipiţi, ulterior glabrescenţi. Frunze peţiolate; peţiolii cu peri alipiţi. Foliole cuneat obovate sau liniar obovat lanceolate, lungi de 10—15 mm, late de 4—6 mm, pe faţă glabre şi de culoare verde închis, pe dos cu peri cenuşii, mătăsoşi şi alipiţi. Inflorescenţă lungă. Flori galbene, de cca 20 mm lungime, dispuse unilateral, solitare sau reunite cîte 2—3, pe lujeri scurţi din anii precedenţi. Caliciu tubulos, lung de 10-—15 mm, cu dinţii ascuţiţi, îndesuit păros, cu peri argintii; buza inferioară dis· tinct tridentată. Corolă de culoarea lămîiei, cu petale glabre. Vexil cu maculă brună roşcată. Păstaie scurt şi alipit mătăsos păroasă, lungă de 25—30 mmr lată de cca 5 mm. Seminţe uşor comprimate, de culoare castanie palidă. — IV-V. Planşa 15. — 1. Cytisus leiocarpus Kern., ramură fructiferă, 1 a. ramură floriferă. — 2. C. austriacus L. — 3. C. austriacus var. jankae Vel. — 4. C. heuffelii Wierzb. PLANŞA 15 * LEGUMINOSAE Staţiunea. Tufişuri şi margini de păduri, mai ales pe soluri calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Satu Mare. Reg. Aut. M.: Cristuru Săcuesc. Reg. Stalin: Cenade (r. Mediaş). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: între Lugoj şi Herendeşti (r. Lugoj). Reg. Galaţi: Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Suceava: Păltinoasa spre Bucovăţ (r. Gura Humorului). V a r ia b i 1itatea speciei var. vulgaris (Wimm. et Grab.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 324. — C. supinus var. vulgaris Wimm, et Grab. Fl. Siles. 11,2 (1829) 50. — Foliole obovate sau obovat lanceolate. Vexil pronunţat maculat, cu hiacula de culoare închisă. Păstaie mătăsos păroasă, cu peri alipiţi. — Adesea împreună cu forma tipică. var. biflôrus (L’Hér.). — C. biflorus L’Hér. Stirp. nov. fase. VI (1785) 183, sec. Kern. Schedae FEAH III (1884) 8, nr. 813. - C. collinus Schur in Verh. NV Brünn XV, 2 (1877) 169. — Exs.: FRE nr. 1971 ; HN nr. 238. — Ic.: W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) tab. 166 sub C. bifl. — Arbust de 60—80 cm, cu ramuri erecte sau curbate. Lujeri cu peri mătăsoşi. Foliole mai mici ca la forma tipică, lungi de 5 —6 mm, pe faţă glabre, pe dos cu peri scurţi şi alipiţi. Inflorescenţă lungă de 30—40 cm. Flori de un galben palid, solitare sau reunite cîte 2 pe lujeri scurţi. Vexil maculat, cu maculă puţin distinctă. Păstaie îndesuit argintiu păroasă. — Reg. Stalin: Mediaş. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Galaţi: nisipurile de la Hanu Conache şi Păd. Fundeni (r. Lieşti). Reg. Suceava: Breaza (r. Cîmpulung). Răsp. gen.: Europa centrală, U.R.S.S. de S, Siberia. 11. C. aggregâtus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 149; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 92. — C. supinus L. ssp. aggregatus Soô Prodr. fl. terr. Şicul. (1940) 70. — C. supinus ssp. capitatus A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 334, non Scop. — C. supinus Kern. Abhäng. Pflzg. (1869) 11, non L. — Ic. : Pl. 16, fig. 3. Arbust de 60—120 cm, cu creştere viguroasă, foarte ramificat, cu ramuri subţiri, erecte, subvirgate, acoperite cu peri hirsuţi, rigizi. Foliole alungit obovate, pînă la aproape eliptice, pe ambele feţe îndesuit păroase, cu peri patenţi, gălbui, rar pe faţă puţin glabrescente. Flori galbene, cîte 2—4 în capitule, la vîrful lujerilor din ultimul an. Caliciu cu peri hirsuţi, patenţi. Vexil cu maculă brună roşcată, glabru sau pe dos puţin păros. Păstăi lanuginoase, cu peri ± patenţi. — V—VIII. Staţiunea. în regiunea montană şi de cîmpie, pe marginea pădurilor şi a tuferişurilor. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Canciu (r. Dej); Bistriţa; Cluj, Cojocna, Boju (r.. Cluj); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara; Cîrţişoara (r. Făgăraş); Cisnădioara pe Mt. «Götzenberg», Sibiu, Noul, Hamba, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Hunedoara; Dobra, Deva (r. Ilia). Reg. Oradea: Oradea pe Dl. « Somlô »; Şimleu Silvaniei. Reg. Timişoara: Moldova Nouă. Reg. Bacău: Podu Turcului (r. Zeletin). Reg. Iaşi: Aroneanu (r. Iaşi). V ariabi1itatea speciei var. bucovinénsis (Simk.). — C. bucovinensis Simk. Cyt. Hung. in MTK XXII (1888) 361, 369. — Ramuri hirsut îndesuit păroase. Foliole alungit lanceolate, pe faţă glabre, pe '96 FLORA R.P.R. -dos mătăsos sericeu păroase. Flori mari, lungi de 29—30 mm. în «Moldova de-a lungul Şiretului» (indicat de Simonkai din herbarul Herbich). Răsp. gen.: Balcani, R. P. Romînă, U.R.S.S. de S. 12. C. âlbus Hacq. Reise I (1790) 49; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 90, tab. 6, fig. 3. — C. leucanthus W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 141, tab. 132. — Genista alba Lam. Encycl. meth. II (1786) 623. — Exs, : FRE nr. 1274 a, b, ; FEAH nr. 805, I, II şi 2820 sub C. leucantho. — Ic. : Pl. 16, fig. 1 ; W. et K. Pl. rar. Hung. l.c. Arbust erect, înalt de 30—50 cm. Tulpină ramificată, cu ramuri· ascendente, pubescente, cu peri strîns alipiţi sau ± ridicaţi ; indumentul ± ruginiu. Frunze peţiolate. Foliole alungit obovate sau eliptice, de 20—25 mm lungime, de 6—8 mm lăţime, la vîrf obtuze, pe faţă verzi, cu peri disperşi, pe dos îndesuit păroase, cu peri alipiţi, pe margini ciliate. Flori albe, rar gălbui, cîte 2—6 în capitule terminale, umbelate (în timpul verii apar şi flori pe ramurile laterale). Caliciu hirsut, cu peri alipiţi amestecaţi cu peri patuli. Vexil obcordiform, maculat, pe faţa dorsală pubescent; aripile şi carena ciliate. Păstăi drepte, lungi de 25—30 mm, late de 5—6 mm, acoperite cu peri ruginii, hirsuţi şi alipiţi. — VI—VIII. Staţiunea. Coaste stîncoase, tuferişuri, rărituri şi margini de păduri, -din regiunea de cîmpie şi submontană. Răsp. în ţară: Răspîndit în toate regiunile ţării, exceptînd Dobrogea. V ari abi 1itatea speciei 1 a Tulpini pînă la 25 — 30 cm, cu ramuri culcate. Foliole de 10—15 mm lungime. Flori albe var. microphyllus (Boiss.). — C. leucanthus var. microphyllus Boiss. Diagn. III, ser. II, 2 (1856) 5. — Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Hoia, Cojocna (r. Cluj) ; Turda. Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Timişoara: Pîncota (r. Arad). Reg. Craiova: Păd. Drăneţ (r. Caracal). Ί b Tulpini de 30—50 cm, cu ramuri ascendente. Foliole de 20—30 mm lungime. Flori palid galbene var. pâllidus (Schrad.). — C. leucanthus W. et K. var. ß. pallidus Schrad. in litt, ad DC. Prodr. II (1825) 155. — C. banaticus Gris, et Sch. Iter hung. in Wiegm. Arch. XVIII (1852) 292. — Exs.: FRE nr. 1970. — Ramuri ascendente, cu peri scurţi şi ridicaţi. Foliole alungit cuneate sau obovat lanceolate, la vîrf acute, lungi de 20—30 mm, late de 5 — 6 mm, cu aspect verde cenuşiu, pe faţă cu peri disperşi, pe dos mătăsos păroase, cu peri lungi şi ridicaţi. Flori de un galben palid, reunite în capitule terminale. Caliciu hirsut, cu peri ^ cărămizii. Vexil nemaculat, cu faţa dorsală pubescentă. Păstăi lungi de 35—40 mm, late de 7 mm, acoperite cu peri lungi, mătăsoşi şi încîlciţi. — Reg. Cluj: Bistriţa; Hăşmaşu Ciceului (r. Beclean) ; Cluj la Făget; Turda. Reg. Stalin: Or. Stalin, Sînpetru pe Dl. Lempeş, Zizin, Codlea (r. Codlea) ; Sighişoara ; Mediaş, Şeica Mare (r. Mediaş) ; Sibiu, Guşteriţa, Şura Planşa 16. — 1. Cytisus albus Hacq. — 2. C. rochelii Wierzb., — 3. C. aggregatus Schur. PLANŞA 16 . LEGUMINOSAE 99 Mare, Ocna Sibiului, Mîndra, Slimnic, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Streiului, Ocolişu Mare (r. Haţeg) ; V. Sebeşului la Căpîlna, Săscior, Apoldu de Jos, V.] Secaşului (r. Sebeş). Reg. Oradea: Oradea la Băile Victoria; Beiuş, Petrani (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Arad la Păd. Ciala ; Lugoj ; Lovrin (r. Sînicolau Mare) ; Ilidia (r. Oraviţa) ; Baziaş (r. Moldova Nouă) ; Băile Herculane, Orşova (r. Orşova). Reg. Craiova: Craiova în Păd. Bucovăţ; Simniceni, Robăneşti (r. Balş) ; Bălceşti (r. Novaci). Reg. Bucureşti: Comana pe Coasta lui Tudorache şi pe marginea pădurii spre gara Mihai Bravu, Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra) ; Gruiu pe marginea şoselei între Bucureşti şi Olteniţa (r. Olteniţa) ; Mrea Cernica, Mrea Pasărea (r. Brăneşti) ; Mrea Căldăruşani, Moara Săracă, Păd. Brînzeasca (r. Snagov). Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe Mt. Cozla şi Pietricica. Răsp. gen.: Europa centrală, Balcani, U.R.S.S. de S. 13. C. rochelii Wierzb. in Gris. Iter hung. (1852) 293; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 91. — C. leucanthus W. et K. var. obscurus Roch. Pl. rar. Ban. (1828) 50, tab. 13, fig. 29. — C. capitatus Heuff. Enum. pl. Ban. (1858) 80, non L. — Ic. : Pl. 16, fig. 2; Roch. Pl. Ban. rar. (1828) tab. 13, fig. 29 sub C. leuc. b. obscuro. Arbust înalt de 50—80 (100) cm, cu aspect verde gălbui, cu tulpină erectă. Lăstarii şi ramurile acoperite cu peri patuli, lungi, ± roşcaţi, destul de deşi. Foliole lanceolate sau liniar lanceolate, lungi de 2—2,5 cm, late de 6—8 mm, aspre, la vîrf acute, la bază ± cuneate, pe ambele feţe alipit păroase, pe faţa superioară mai lax pubescente. Inflorescenţă umbelat capitată, terminală, precum şi pe lujerii laterali. Capitule terminale formate din cîte 12—18 flori mari, de un galben palid. Caliciu tubulos, lung de 10—12 mm, acoperit cu peri lungi şi patuli. Vexil lung de 18—20 mm, pe partea dorsală cu peri lungi şi patuli; aripi de 15—17 mm'lungime; carena mai scurtă decît aripile, pe creastă scurt şi încreţit pubescentă. Păstaie în formă de seceră, vilos păroasă. — VI—VII. Staţiunea. Coline nisipoase. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Guşteriţa, Slimnic, Şura Mare, Tălmaciu, Ruşi, între Ocna Sibiului şi Mîndra (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Apoldu' de Sus (r. Sebeş). Reg. Timişoara: Ilidia (r. Oraviţa); Baziaş, Moldova Nouă; Orşova, Băile Herculane; Lugoj. Reg. Suceava: « în Suceava » (Hormuz.). Răsp. gen.: R. P. Romînă, R. P. F. Iugoslavia şi U.R.S.S. 14. C. austriacus L. Sp. pl. ed. II (1763) 1042 p.p.; Fl. U.R.S.S. XI(1945) 86, tab. 6, fig. 1. — C. supinus var. γ. L. Sp. pl. ed. I (1753) 740. — Ic. : Pl. 15, fig. 2. Arbust înalt de 30—50 (70) cm, cu tulpină erectă şi ramuri subţiri, păroase, cu peri scurţi, ± alipiţi, argintii, formînd un indûment ± catifelat. Frunze lung peţiolate. Foliole obovat cuneate, lungi de 20—25 mm, late de 5 mm, la vîrf ascuţite sau obtuze, pe ambele feţe sau numai pe dos dens alipit 7* 100 FLORA R.P.R. . păroase. Inflorescenţă capituliformă, terminală, cu flori numeroase, de un galben viu, cîte 5—10 la vîrful lujerilor din anul precedent. Caliciu cu peri hirsuţi, ± alipiţi şi îndesuiţi, Vexil nemaculat, pe faţa dorsală pubescent; carena şi aripile de asemenea pubescente. Păstaie lungă de 18—20 mm, lată de 5 mm, păroasă, cu peri lungi, mătăsoşi şi alipiţi, nu prea deşi. — VII-VIII. Staţiunea. Coaste stîncoase însorite, tuferişuri, lăstărişuri şi stepe nisipoase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Bistriţa; Feleac (r. Cluj); Turda. Reg. Stalin: Or. Stalin; Sighişoara; Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu, Guşteriţa, Bradu (r. Sibiu). Reg. Oradea: Chişindia (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: între Baziaş şi Berzasca (r. Moldova Nouă) ; Orşova. Reg. Ploeşti: Cîmpina, Moreni ; Pietroasele (r. Mizil) ; Brăeşti (r. Cislău) ; Dobrileşti (r. Buzău); Gara Scroviştea pe lîngă calea ferată (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Buftea (r. Răcari) ; Bucureşti la Păd. Băneasa ; Păd. Cernica, Păd. Tămădău (r. Brăneşti) ; Lehliu; Olteniţa; între Greaca (r. Olteniţa) şi Prundu (r. Vidra); Comana (r. Vidra). Reg. Calaţi: Barcea (r. Tecuci); Hanu Conache pe nisipuri şi în Păd. Fundeni (r. Lieşti). Reg. Bacău: Ploscuţeni (r. Adjud). Reg. Iaşi: Bîrlad la Păd. Crîngu, Dealu Mare (r. Bîrlad) ; Voineşti, Aroneanu, Dl. Frasin, Vînători (r. Iaşi) ; Hărpăşeşti, Banu, Dumeşti (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). V ari abi 1itatea speciei 1 a Flori de un galben auriu. Vexil nemaculat var. argénteus Neilr. Fl. Wien (1846) 640. — C. austriacus ß. aureus Neilr. Diagn. (1867) 34. — Ramuri subţiri, albicios păroase. Foliole alungite, pe ambele feţe cenuşiu mătăsos păroase, cu peri alipiţi. Flori de un galben auriu. Caliciu pubescent, cu peri + alipiţi. Vexil nemaculat, pe faţa dorsală îndesuit mătăsos păros. Păstaie acoperită cu peri mătăsoşi. — Reg. Timişoara: Oraviţa. Reg. Craiova: Gogoşu pe dunele dinspre Jiana Mare (r. Vînju Mare). Reg. Bucureşti: Comana pe V. Balota şi spre Gurbanu (r. Vidra); Cernica (r. Brăneşti); Cotorca, Păd. Arionoaia (r. Urziceni). Reg. Constanţa: Adamclisi. Reg. Suceava: Botoşani. 1 b Flori de culoarea lămîii sau de un galben palid. Vexil mai tîrziu de obicei maculat................................................................................ 2 2 a Foliole alungit obovate sau alungit eliptice, pe dos cu peri mătăsoşi, pe faţă glabre. Flori de culoarea lămîii var. viréscens Kov. Fl. exsicc. Vindob. nr. 126 et ap. Neilr. Fl. Wien (1846) 640. — Ramuri erecte, spre bază cu peri + patenţi, spre vîrf cu peri alipiţi, cenuşii. Foliole alungit obovate sau alungit eliptice, la vîrf acuminate, pe dos cu peri mătăsoşi, alipiţi. Caliciu puţin păros. Vexil maculat, cu peri patenţi pe dos. Păstaie dens mătăsos patent viloasă. — Reg. Stalin: Ocna Sibiului, Mîndra (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Ruşi (r. Haţeg). 2 b Foliole alungit eliptice, alungit lanceolate sau liniare, păroase pe ambele feţe. Flori palid galbene. Păstaie alipit mătăsos păroasă ......................................... 3 3 a Foliole mici, ± alungit eliptice, lungi de 10—12 mm şi late de 2,5 mm. Vexil pe dos puţin şi nu prea des păros var. jankae Velen, in Abh. Böhm. Ges. Wiss. Prag (1890) 31 et FL bulg. I (1891 — 98) 129. - Ic.: Pl. 15, fig. 3; Prod. Consp. fl. Dobr. II (1936) pl. IV. - Arbust LEGUMINOSAE 101 de 10—15 cm, cu ramuri, erecte, subţiri. Lujeri alipit mătăsos păroşi. Foliole pe ambele feţe alipit argintiu păroase. Flori palid galbene, cîte 2—5, rar solitare, la vîrful lujerilor din ultimul an. Caliciu cu peri mătăsoşi, alipiţi. Vexil maculat, pe dos păros; aripi şi carenă pubescente. — Reg. Constanţa: Mangalia. 3 b Foliole mari, alungit lanceolate, mai lungi de 20 mm şi mai late de 5 mm. Vexil pe dos foarte păros var. noëanus Rchb. Ic. XXII (1869) 13. — C. Noëanus Rchb. in Noë Pl. rumeL exsicc. nr. 251. — C. arenarius Simk. in MTK XV (1878) 509. — Exs.: FHE nr. 439. — Ramuri erecte, alipit păroase. Foliole alungit lanceolate, pe ambele feţe cu peri alipiţi, mătăsoşi, cu aspect verde cenuşiu. Flori palid galbene. Caliciu cu peri alipiţi, amestecaţi cu peri patenţi. — Reg. Timişoara: Sviniţa pe Mt. Trescovăţ. între 400—700 m alt. (r. Orşova). Răsp. gen.: R. P. Romînă, Peninsula Balcanică, U.R.S.S. de S. 15. C. heuîîelii Wierzb. ap. Gris. et Schenk Iter. hung. in Wiegm. Arch. XVIII (1852) 293. — C. austriacus var. Heuffelii Rchb. Ic. XXII (1869) 13. - Exs. : FEAH nr. 807. - Ic. : Pl. 15, fig. 4. £. Ramuri erecte, acoperite cu peri scurţi, încreţiţi şi alipiţi. Foliole alungit lanceolate, pînă la liniare, lungi de 15—20 mm, late de 4—5 mm, pe faţă verzi, glabre sau cu peri disperşi, pe dos dens sau subdens alipit păroase. Flori galbene aurii, cîte 2—5 în capitule la vîrful lujerilor din ultimul an. Caliciu rar şi scurt alipit păros ; dinţii buzei superioare triunghiulari, cei ai buzei inferioare lungi şi subulaţi. Vexil mătăsos păros pe dos. Păstaie dreaptă, dens alipit sericeu păroasă, lungă de 25—28 mm, lată de 4—5 mm, cu peri scurţi. Primăvara nu formează flori laterale. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri nisipoase, tuferişuri, margini de păduri. Obs. Specie mult asemănătoare cu C. austriacus var. argenteus Neilr., de care se deosebeşte prin foliolele sale înguste, cuneat lanceolate, dispers păroase pe faţa superioară şi subdens alipit păroase pe cea inferioară. Se mai deosebeşte prin florile sale mai mici şi prin păstăile dens alipit cenuşiu păroase. Cît priveşte vexilul, Briquet îl descrie cu pată cafenie, iar Kerner fără pată. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Vîlcele, Mt. « Kisliget » aproape de Belin (r. Sf. Gheorghe). Reg. Timişoara: Ilidia (r. Oraviţa) ; Tisoviţa, Băile Herculane, Mt. Domogled, Sviniţa (r. Orşova) ; Drencova (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Iaşi: Vînători, Banu, Dumeşti, Voineşti, Mînzăteşti, Păd. Aroneanu (r. Iaşi) ; Păd. Hîrlău (r. Hîrlău) ; Dulceşti (r. Roman). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava) ; Fălticeni. V ar i a b i 1 i tatea speciei var. românicus Prod. in Sched. ad FRE nr. 260 et Bul. Inf. Grăd. Bot. Cluj III (1923) 26. — Exs.: FRE nr. 260. — Tulpină, foliole şi caliciu cu peri lungi şi culcaţi. Foliole lanceolate sau alungit lanceolate. Caliciu puţin umflat şi des alipit păros. Flori mai mari decît la forma tipică. Vexil pe faţa dorsală dens alipit păros. Păstaie dens cenuşiu mătăsos păroasă. — Reg. Craiova: nisipurile de la Celaru (r. Caracal.). Răsp. gen.: R. P. Ungară de S, R. P. Romînă de S. 102 FLORA R.P.R. * C. sessiliîôlius L. Sp. pl. ed. I (1753) 739. ţ>. Flori galbene aurii, dispuse în raceme scurte, terminale. Frunze trifo-liolate, foarte scurt peţiolate. Specie cultivată în Grădina Botanică din Bucureşti începînd din anul 1871. * C. purpiireus Scop. Fl. carn. II, ed. II (1772) 69.] Uşor de identificat după florile purpurii şi frunzele trifoliale, lung peţiolate. Această specie prezintă interes şi prin faptul că altoit pe salcîm galben (Laburnum anagyroides) formează un hibrid vegetativ, Laburnocytisus adami (Poit.). Hibrizi X C. cétius Beck Fl. NÖ (1892) 833 = hirsutus x ratisbonensis. — C· leucotrichus x ratisbonensis in A. et G. Syn. VI, 2 (1907) 326. Arbust înalt de 60—70 cm, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri cenuşii, hirsuţi şi îndesuiţi, ca la C. leucotrichus. Foliole lanceolate, rar eliptice, cu peri alipiţi, la bază cuneate, la vîrf acute. Flori în capitule umbelate la vîrful ramurilor. Caliciu tubulos campanulat, lung de 12—14 mm, îndesuit păros, cu peri argintii, ± alipiţi; buza superioară bilobată, cea inferioară triunghiulară la vîrf distinct tridentată, ca la C. ratisbonensis. Flori galbene, scurt pedicelate. Vexil obcordat sau aproape orbicular, lung de 20—22 mm, pe faţa dorsală îndesuit păros. Păstăi liniare, la vîrf acuminate, alipit mătăsos păroase, lungi de 20—30 mm, late de 5—6 mm. Seminţe ovate, ± turtite, lucioase, de culoare brună deschisă, lungă de cca 3 mm. Sporadic, împreună cu speciile părinţi. X C. ambiguus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 147 = austriacus x aggregatus, — C. austriacus x capitatus A. et G. Syn. VI, 2 (1907) 337. ţ>. Ramuri cu peri hirsuţi, patenţi, amestecaţi cu peri alipiţi. Foliole alungit eliptice, scurt acuminate, ca la C. supinus. Flori galbene aurii, în capitule terminale. Caliciu cu peri patenţi, i îndesuiţi. Vexil nemaculat, ca la C. austriacus. Reg. Stalin: între Ocna Sibiului şi Mîndra, Ruşi (r. Sibiu). X C. pseudorochelii Simk. Term. Közl. Pôtfüz. XL (1897) 232 =austriacus x supinus var. aggregatus. — C. Rochelii Kern, in ÖBZ XVIII (1868) 348, non Wierzb. ţ>. Foliole alungit lanceolate, pe dos cu peri ± alipiţi. Caliciu cu peri moi, patenţi. Vexil nemaculat şi pubescent, ca la C. austriacus. Păstăi mătăsos îndesuit păroase, cu peri alipiţi. Flori galbene, în capitule umbelat agregate la vîrful ramurilor, ca la C. aggregatus Schur. în Banat (Simk.) şi Transilvania (Borza). LEGUMINOSAE 103 Obs. x C. millennii Borb. in Term. Tud. Közl. XL (1897) 433 (= austriacus X ratisbonensis) şi X C.vadasii J. Wagn. in MBL XIV (1915) 78 (= austriacus var. noëanus x ratisbonensis) sînt hibrizi indicaţi fără localitate din Transilvania şi din Banat. îi considerăm dubioşi pentru ţara noastră. Tribul III. Trifolieae Bronn Diss. Legum. (1822) 132. Plante ierbacei, anuale sau perene, rar subarbuşti sau arbuşti. Frunze de obicei trifoliolate, rar cu mai multe foliole sau penate. Flori solitare sau în raceme sau capitule. Caliciu uniform 5-dinţat sau partit, sau ± bilabiat. Fruct păstaie uniloculară. Genul 247. O N 6 NI S *) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 218, nr. 579] ed. V (1754) 321, nr. 772. - O s u iepurelui. Plante perene, frutescente sau subarbuşti ± spinoşi. Frunze tulpinale în general trifoliolate, cele de pe ramurile florifere unifoliate. Foliole serat denticulate. Stipele mari, foliacei, denticulate, concrescute cu peţiolul. Inflorescenţa racemoasă, cu flori rozee, purpurii, galbene sau pestriţe, rar albe, aşezate cîte 1—2 la subţioara frunzelor. Caliciu persistent, campanulat, uneori uşor bilabiat, cu 5 diviziuni profunde, aproape egale. Vexil orbicular, scurt unguiculat, flabelat striat; carena rostrată. Androceu monadelf din 10 stamine; anterele ciclului extern mari şi bazifixe, cele ale ciclului intern mici şi dorsifixe. Stil lung, subţire şi cotit la mijloc în unghi drept. Stigmat capitat. Păstaie alungit ovată, oligospermă, inclusă sau în parte ieşită afară din caliciu, cu dehiscenţă bivalvă. Seminţe necarunculate, subsferice sau reniforme, netede sau ± tuberculate. Genul cuprinde cca 70 de specii, dintre care cele mai multe aparţin regiunii mediteraneene. Determinarea speciilor 1 a Flori galbene. Plantă erectă, de statură mică. Toate frunzele trifoliate ....................................................... 5. O· columnae 1 b Flori rozee, purpurii sau albe. Plantă robustă, ascendentă sau procum- bentă. Frunze tulpinale trifoliate; cele de pe ramurile florifere unifoliate ................................................................ 2 2 a Tulpină procumbentă. Plantă stoloniferă.................... 2. O· repens 2 b Tulpină erectă sau ascendentă. Plantă fără stoloni..................... 3 3 a Plantă nespinoasă sau cu spini moi, pronunţat glanduloasă. Flori cîte 2 la subţioara bracteilor, formînd raceme îndesuite la vîrful ramurilor. Tulpini şi ramuri pubescente de jur împrejur................1. O. hircina 3 b Plantă spinoasă, cu spini rigizi, mai puţin glanduloasă decît specia precedentă. Majoritatea florilor solitare, la subţioara bracteilor, formînd *) Denumirea dată de Dioscorides, de la cuvîntul grecesc ônos = măgar, şi oninemi = a fi util, cu aluzie la aceste animale cărora le place să mănînce asemenea ierburi. **) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u. 104 FLORA R.P.R. raceme laxe. Tulpini şi ramuri cu peri scurţi, dispuşi în serii, în mod alternativ, pe o singură lăture a internodiilor...............;.............. 4 4 a Plantă puţin spinoasă, cu spini simpli. Ramurile florifere fără spini. Flori de 12—15 mm lungime. Păstaie de aceeaşi lungime cu caliciul 3. 0. pseudohircina 4 b Plantă foarte spinoasă, cu spini adeseori dubli. Atît rămurelele florifere, cît şi cele sterile cu spini rigizi. Flori de 20 mm lungime. Păstaie mai lungă decît caliciul ............................................... 4. 0. spinosa Secţ. I. BUGRANA DG. Prodr. II (1825) 162. Frunze simple sau trifoliate. Flori sesile sau scurt pedicelate, purpurii, roze sau albe. 1. 0. hircina Jacq. Hort. Vindob. I (1770) 40, tab. 93. — O. arvensis L. Syst. Nat. II, ed. X (1759) 1159, p.p.; FL U.R.S.S. XI (1945) 96, tab. VII, fig. 3. — 0. spinosa L. var. ß. Sp. pl. ed. I (1753) 716, p.p. —O. umbrosa Schur Phytogr. Mitt. (1877) 169. — Osu iepurelui. — Szagos iglice. — Bocks-Hauhechel. — CTajiBHHK naineHHHH. — Ic. : PL 17, fig. 2, 2 a. Plantă frutescentă, înaltă de 50—70 (100) cm, fără stoloni. Tulpină erectă sau ascendentă, ramificată, de culoare brunie, pronunţat glanduloasă, cu peri patenţi de lungimea diametrului tulpinii. Ramurile scurte fără spini sau cu spini moi. Frunzele de pe tulpină şi ramuri trifoliolate, cele de pe rămurele unifoliolate. Foliole ovate sau alungit eliptice, pubescente, pe margini serat dinţate, pe ambele feţe glanduloase, lungi de 1,5—3 cm, late de 0,5—1,5 cm (rar la f. macrophylla I. Grinţ. mai mari). Stipele mari, semi-ovate, amplexicaule, serat dinţate, glanduloase şi concrescute cu peţiolul. Flori rozee sau purpurii, rar albe, scurt pedicelate, lungi de 15—20 mm, în general cîte 2 la subţioara bracteilor, cu miros caracteristic, neplăcut, în raceme îndesuite, foliate, aşezate la vîrful tulpinii şi al ramurilor. Caliciu glandulos păros, cu laciniile liniar lanceolate, de 2,5 ori mai lungi decît tubul. Vexil ± orbicular, de 15 — 18 mm lungime, flabelat striat, cu strii purpurii, pe partea dorsală glandulos şi mai lung decît carena; aripi albe sau rozee, mai scurte decît carena; carenă acuminată şi rostrată.Păstaie ovală sau ovată, glandulos pubescentă, la maturitate mai scurtă decît caliciul, de 7 mm lungime şi 5—6 mm în diam., cu 2—3 seminţe aproape sferice, de culoare brună. Tegument seminal pronunţat tuberculat. — VI—VII. Staţiunea. Prin fîneţe şi păşuni, lunci, depresiuni inundabile, adesea în pilcuri, din regiunea colinelor pînă cea montană. Obs. O. hircina în forma tipică, are frunze mari şi numeroase cu peri lungi şi deşi, aşezaţi de jur-împrejurul tulpinii. Crescută la uscăciune, frunzele devin mai mici, părozi-tatea tulpinii se răreşte, iar uneori apar şi spinişori. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara. Planşa 17. — 1. Ononis spinosa L., la. caliciu, lb. fruct. — 2. O. hircina Jacq., a. caliciu — 3. O. pseudohircina Schur, 3 a. floare. — 4. O. columnae All. % LEGUMINOSAE 107 Y a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. inérmis (Ldb.). — O. hircina var. inermis Ldb. Fl. ross. I (1842) 513. — Plantă fără spini. Laciniile caliciului mai scurte decît vexilul. Reprezintă specia tipică. f. spinéscens (Ldb.). — O. hircina var. ß. spinescens Ldb. l.c. — O. procurrens Wimm, et Grab. Fl. Siles. II, 2 (1829) 27, non Wallr. — Ramurile scurte terminate în cîte un spin ± rigid. Laciniile caliciului aproape de aceeaşi lungime cu vexilul. — Reg. Cluj: Cluj în V. Plecica şi la Fînaţe, Floreşti, Someşeni (r. Cluj) ; Turda la Băile Sărate, Cheia Turzii, Valea Florilor (r. Turda) ; Baia de Arieş (r. Cîmpeni) ; Aiud. Reg. Aut. M.: Reghin, Gurghiu (r. Reghin) ; Lăzarea (r. Gheorghieni). Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş) ; Ruşi (r. Haţeg) ; Baia de Criş (r. Brad). Reg. Oradea: Băile 1 mai (r. Oradea) ; Aleşd pe Dîmbu Turcului. Reg. Timişoara: Ciclova, Oraviţa (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Coţofenii din Faţă (r. Filiaşi). Reg. Piteşti: Horezu; Curtea de Argeş; Valea Mare, Văcarea, Valea Popii (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Pucioasa; Cîmpina; Slănic (r. Teleajen) ; Cri vina (r. Ploeşti) ; Buzău. Reg. Constanţa: Mrea Cocoş, Tulcea, Letea, Delta Dunărei în Păd. Caraorman (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Măcin spre Igliţa, Nifon; Focşani, Boteşti (r. Focşani). Reg. Iaşi: Vultureşti în V. Bîrladului (r. Negreşti) ; Vaslui. Reg. Suceava: Botoşani. Obs. O. hircina f. spinescens este confundată uneori cînd cu O. spinosa L., cînd cu O. pseudohircina Schur. Aceste 2 specii sînt însă mai puţin păroase, iar perii sînt dispuşi pe tulpini şi ramuri în şiruri longitudinale. f. albiflora (Schur.). — O. hircina a. ălbiflora alpina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 150. — Flori albe. — Reg. Aut. M.: pe terasele rîului Gurghiu (r. Reghin). Reg. Stalin: Mţii Arpaşului (Schur). f. macrophylla I. Grinţ. f. nova in Add. V, pag. 539. — Foliolele frunzelor tulpinale lungi de 4—4,5 cm, late de 2—2,5 cm. — Mţii Bucegi: Colţii lui Barbeş. Mţii Ciucaşului: Zăganu la Cheie. întrebuinţări. Din cauza mirosului neplăcut şi a rigidităţii ramurilor este considerată ca plantă furajeră de calitate mediocră. In unele sate din Maramureş lujerii tineri, muraţi în apă sărată, sînt consumaţi de populaţie. Rădăcina de O. hircina are gust. dulceag şi proprietăţi diuretice, fiind în acelaşi timp şi un bun sudorific. Este folosită mai mult în terapeutica veterinară. Substanţa activă din rădăcina acestei specii este glucozidul ononina. Florile fierte cu piatră acră, colorează lîna în galben, iar fierte cu calaican, o colorează în verde. R ă s p. gen.: Eurasia. 2. O. répens L. Sp. pl. ed. I (1753) 717; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 99, tab. 7, fig. 4. — O. spinosa Auct. mult., non L. ţ>. Plantă frutescentă. Tulpină procumbentă, stoloniferă, lungă de 30— 60 cm, radicantă, spre vîrf ascendentă, de jur împrejur glandulos pubes-centă, cu peri lungi, patenţi. Ramuri cu spini puţini şi nu prea rigizi. Frunzele mai mult unifoliolate. Foliole obovate sau eliptice, pe ambele feţe i glandulos păroase, pe margini mărunt dinţate, amplexicaule. Flori rozee, puţine, solitare, scurt pedicelate, lungi de 15 — 16 mm. Caliciu glandulos, cu lacinii lanceolate. Vexil ovat sau suborbicular, lung de 15 mm, striat; aripi albicioase, atingînd 2/3 din lungimea vexilului. Păstaie ovată, glan. 108 FLORA R.P.R. duios pubescentă, mai scurtă decît caliciul, lungă de 6 mm, în general cu o singură sămînţă tuberculată. — VI—VII. Staţiunea. Prin păşuni şi fineţe uscate, locuri nisipoase, pe marginea drumurilor. Obs. Specie adesea confundată cu O. hircina f. spinescens ; diferă însă de aceasta prin portul său tîrîtor şi prin florile mai mici şi solitare. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş), citată de Schur. Brandza o citează ca foarte răspîndită în Dobrogea. V ar i a b i 1 i tatea speciei var. procùrrens (Wallr.). — O. procurrens Wallr. Sched. erit. I (1822) 381. — O. procurr. var. spinosissima Lange sec. Prod. Consp. fl. Dobr. II (1936) 12. — Plantă spinoasă.. — In locuri nisipoase. — Foarte comună în toată Dobrogea (Brandza, Prodan). var. mitis (G. C. Gmel.) Spenn. Fl. Frib. III (1829) 686. — O. mitis G. C. Gmel. Fl. bad. II (1806) 162, non Mill. — O. repens a. inermis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 150. — Rămurele fără spini sau cu spini moi. Din această cauză, varietatea este adesea confundată cu O. hircina f. inermis. — Reg. Hunedoara: Mercurea, împreună cu tipul (Schur) (r. Sebeş). Răsp. gen.: Europa. 3. O. pseudohircina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 150. — O. semihircina Simk. Akad. Közl. XVII (1879) 101. — O. spinosaeformis Simk. in ÖBZ XXVII (1887) 158. — O. antiquorum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 149, non L. — Exs. : FEAH nr. 2827 ; HN nr. 4511 sub O. semihirc. — Ic. : Pl. 17, fig. 3, 3 a. ţ>. Plantă frutescentă, înaltă de 30—60 cm, cu tulpină erectă sau ascendentă, ramificată, puţin spinoasă, cu spini simpli, mai puţin păroasă în comparaţie cu O. hircina Jacq. Ramuri brunii, lungi şi subţiri, divaricate şi spinescente. Perii ramurilor scurţi şi uniseriaţi, dispuşi în şiruri, alternativ pe o parte sau pe alta a internodiilor. Frunzele de pe tulpini trifoliolate, cele de pe ramurile florifere în general unifoliolate. Foliole eliptice sau obovat cuneate, pe margini denticulate, lungi de 12—15 mm şi late de 3—5 mm. Raceme din puţine flori, ± îndesuite. Flori rozee, lungi de 12—15 mm, aşezate cîte 1—2 la subţioara frunzelor. Caliciu dispers glandulos pubescent, cu laciniile lanceolate, de lungimea vexilului. Păstaie ovată, puberulentă şi glanduloasă, de aceeaşi lungime cu caliciul, cu 1—2 seminţe fin tubercu-late. - VI—VII. Staţiune a. Păşuni şi fineţe uscate, mărăcinişuri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Apahida la « Büdösto » (r. Cluj); Turda, Cheia (r. Turda) ; Luduş, Bogata (r. Luduş). Reg. Stalin: Cenade, Proştea Mică, Valea Lungă (r. Mediaş); Tiur (r. Tîrnăveni). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Draşov, V. Secaşului între Mercurea şi Sebeş (loc. class.) (r. Sebeş) ; Călan. (r. Hunedoara) ; Almaşu Mic, Hărău, Deva (r. Ilia) ; Nucşoara pe V. Nucşoarei 650 m (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea; Mărţihaz ULEGMINOSAE 109 {r. Salonta) ; Sebiş, între Cuied şi Camna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad, Şiria; Liebling (r. Ciacova) ; Timişoara; Orşova. Reg. Craiova: Jiana Mare, Balta Verde (r. Vînju Mare); Păuneşti în V. Topolniţei (r. Turnu Severin). Reg. Piteşti: Slatina; Gacova, Vultu-reanca (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Tinosu (r. Ploeşti); Urziceni; Grăjdana (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila şi lunca Dîmboviţei la Moara lui Ciurel; Buftea, Gher-gani, Titu (r. Răcari) ; Comana, Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra) ; Mrea Pasărea în jurul Lacului Pasărea, Vadu Anei (r. Brăneşti) ; Ciorogîrla (r. Domneşti) ; Ştefăneşti, Mrea Căldăruşani (r, Snagov); Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca) ; Giurgiu, Malu, Slobozia, Băneasa (r. Giurgiu); Olteniţa, Budeşti (r. Olteniţa). Reg. Constanţa: Medgidia, Cernavodă (r. Medgidia); Techirghiol, Agigea (r. Negru Vodă); Pîrlita, Carasuhatu de Sus (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Brăila, Galaţi. Obs. O. pseudohircina este uneori confundată cu O- hircina f. spinescens. Diferă însă de aceasta prin perii uniseriaţi de pe ramuri, prin foliolele mai mici ale frunzelor, prin florile deasemeni mai mici, precum şi prin spinii mai numeroşi, mai lungi şi mai rigizi. Mai este confundată cu O. spinosa, de care se deosebeşte piin florile mai mici, aşezate dte 1 — 2 la subţioara frunzelor, formînd raceme spiciforme, ± îndesuite. V ari abi 1itatea speciei Specie polimorfă, cu forme de trecere atît spre O. hircina Jacq., cît mai ales spre O. spinosa L. Printre acestea unele sînt desigur forme hibridogene. După Jâvorka (Magy. fi. (1925) 622) şi alţii, O. pseudohircina Schur ar fi un hibrid între speciile menţionate. Răsp. gen.: nordul Peninsulei Balcanice, R. P. Romînă. 4. O. spinosa L. Syst. nat. II, ed. X (1759) 1159; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 99, tab. VII, fig. 1. — Osu iepurelui. — Tövises iglice. — Dornige Hauhechel. — CTajii>HHK KOJiK)*raH. — Ic. : Pl. 17, fig. 1, 1 a—b. 2J-. Plantă frutescentă, înaltă de 30—60 (70) cm, foarte spinoasă (rar fără spini), ramificată, fără stoloni, la partea inferioară lemnoasă. Ramuri la început culcate, apoi ascendente sau erecte, fără rădăcini adventive, alternativ uniseriat păroase pe internodii, rareori pubescente pe două laturi, dispers glanduloase. Rămurele spinoase, cu spini rigizi, adeseori în afară de spinul terminal prevăzute cu 2—3 spini laterali. Frunze inferioare trifo-liolate, cele superioare unifoliolate. Foliole eliptice sau alungit eliptice, pe ambele feţe dispers glanduloase, lungi de 5—10 (15) mm, late de 3—5 (10) mm. Stipele alungit ovate, amplexicaule. Inflorescenţă laxă. Flori de un roz viu sau roz palid, rar albe, lungi de 18—20 mm, în general solitare la subţioara bracteilor. Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul. Caliciu slab pubescent şi glandulos, cu laciniile lanceolate, de 2 ori mai lungi decît tubul. Vexil suborbicular, flabelat striat, pe faţa dorsală slab glandulos, puţin mai lung decît carena; aripi alburii, pe jumătate mai scurte decît vexilul. Păstaie ovată, pubescentă şi glanduloasă, lungă de 7 mm, la maturitate mai lungă decît caliciul, cu 1—2 seminţe subsferice, pronunţat tuberculate. — VI-VII. Staţiunea. Fineţe şi păşuni aride, stepe, locuri nisipoase, mărăci-nişuri, de-a lungul cursurilor de ape. 110 FLORA. R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: pe nisipurile litoralului de la Mamaia şi Mangalia. Cit priveşte staţiunile indicate în literatură, ca: Bîrlad pe malul Bîrladului, Suceava şi staţiunile din jurul Iaşilor, le considerăm dubioase, deoarece planta n-a mai fost regăsită acolo. Aceeaşi rezervă o facem şi pentru staţiunea « Făgăraş » din Transilvania şi « Banat » (indicată fără localitate de Heuffel). Vari abilitat ea speciei var. typica A. et. G. Syn. VI. 2 (1907) 352. — O. spinosa ß. L. Sp. pl. ed. II (1763) 1006, p. p. — Ramuri, frunze, stipele şi bractei glanduloase. Frunze mici. Toate rămurelele-florifere cu spini rigizi. Caliciu pubescent şi glandulos. Păstaie pubescentă, slab glanduloasă, la maturitate complect lipsită de glande. — Reg. Hunedoara: Merctfrea (r. Sebeş). var. foétens (All.). — O. foetens All. FI. pedem. I (1785) 317, tab. 41. — Tulpină erectă sau ascendentă, uneori radicantă. Ramuri neregulat uniseriat glandulos pubescente. Rămurele fără spini, rar spinescente. Foliole eliptice, lungi de cca 2 cm, late de 8 mm, slab glanduloase. Raceme laxe, aşezate la vîrful tulpinilor şi ramurilor. Flori solitare, lungi de 15—20 mm. Păstăi pubescente, glanduloase. — Prin fineţe umede în regiunea montană. — Reg. Oradea: Băiţa (r. Lunca Vaşcăului). întrebuinţări. O. spinosa este o veche plantă medicinală ce mai figurează încă şi astăzi prin unele farmacopei europene/Rădăcina ei (« Radix Ononidis ») recoltată toamna, are proprietăţi diuretice, sudorifice şi depurative. Aceste însuşiri sînt datorite ononului, ononinei şi onocerinei, trei alcaloizi care stimulează secreţiunea glandelor. Astăzi rădăcina de O. spinosa, ca şi aceea a celorlalte specii ale genului Ononis, este mai mult folosită în terapeutica veterinară. în terapeutica umană se întrebuinţează în tratamentul icterului, al artritismului şi al reumatismului cronic. Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Asia Mică. Secţia. II. BUGRANOIDES DC. Prodr. II (1825) 164. Frunze simple sau trifoliate. Flori subsesile, galbene. 5. O. columnae All. Syn. meth. hort. taur. (1774) 77 et FI. pedem. I (1785) 318, tab. 20, fig. 3. - O. pusilla L. Syst. ed. X (1759) 1159; FL U.R.S.S. XI (1945) 95, tab. VII, fig. 2. - Exs. : FRE nr. 261. - Ic. : PL 17, fig. 4. Ά-. Plantă subfrutescentă, înaltă de 10—30 cm. Tulpină erectă, ramificată de la bază, pubescentă şi glanduloasă. Frunze trifoliolate, peţiolate* Foliole obovate sau eliptice, lungi de 12—15 mm, late de 3—4 mm, cu marginile denticulate, cea mediană peţiolulată. Stipele pubescente şi glanduloase, lanceolate şi subulate, în parte lipite de peţiol. Inflorescenţă spiciformă> foliată. Flori mici, galbene, solitare, scurt pedicelate, în general cleistogame. Caliciu vilos, lung de 8—10 mm, cu laciniile lanceolate, de 2—3 ori mai lungi decît tubul. Corolă de un galben auriu, mai scurt decît caliciul. Vexil orbi-cular; aripi alungite, la vîrf obtuze. Păstaie neagră sau cenuşie, ovată, ± pubescentă, de aceeaşi lungime cu caliciul, lungă de 5—9 mm, lată de 4 mm, cu 3—5 seminţe aproape sferice sau reniforme, uşor tuberculate. — VI—VIL leguminosae 111 Staţiunea. Margini de păduri, poieni însorite, în regiunea dealurilor. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: în pădurile de la Babadag. Brandza o citează din Dobrogea « în muntele Balve aproape de Konkodii » (?). Din Transilvania a fost citată din reg. Cluj de pe Colţii Trăscăului (r. Turda), apoi din reg. Hunedoara de pe Mt. Cozia de lîngă Deva, iar Heuffel o citează fără localitate din sudul Banatului. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. orientalis Sirj. in Beih. Bot. Centralbl. XLIX (1932) 545, tab. VII, fig. 24, 29.— Laciniile caliciului lungi de 10—12 mm. — Reg. Constanţa: în pădurile de la Babadag (FRE nr. 261). Răsp. gen.: Europa de S, Caucaz, Asia Mică, Siria, nordul Africii. Genul 248. TRIGONÉLLA*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 351, nr. 880], ed. V (1754) 338, nr. 804. - Grammo-carpus Schur in Verh. SVN IV (1853) 18. — M o 1 o t r u. Plante ierbacei, anuale, rar perene, cu miros aromatic pronunţat şi persistent. Stipele ± lipite de peţiol. Frunze trifoliolate. Inflorescenţă racemoasă, de formă variată. Flori mici, solitare sau grupate cîte 2 la subţioara unei bractei, de culoare palid galbenă, alburie sau de un albastru azuriu. Bractei mici; bracteolele lipsesc. Caliciu tubulos, cu 5 dinţi de aceeaşi lungime. Vexil alungit obovat; aripi alungit ovate, lung unguiculate, mai lungi decît carena. Stamine diadelfe. Ovar sesil sau scurt pedicelat, cu ovule numeroase. Stil subţire, cu stigmat capitat. Păstăi liniare sau ovate, alungit cilindrice sau ± comprimate, drepte sau falciforme, indehiscente, rar dehiscente, niciodată răsucite în spirală. Seminţe numeroase, globuloase sau reniforme, necarunculate. Genul cuprinde cca 70 de specii răspîndite mai mult în partea răsăriteană a regiunii mediteraneene. Determinarea speciilor 1 a Flori albastre azurii. Raceme lung pedunculate..................... 2 1 b Flori galbene sau alburii. Raceme scurt pedunculate sau sesile.....3 2 a Raceme *florifere globuloase sau ovate, lungi de cca 15 mm, cele fruc- tifere globuloase. Flori îndesuite. Păstăi scurte, ovate. Foliole alungit ovate. Plantă erectă ................................... 2. T. coerulea 2 b Raceme florifere alungite, lungi de 3—5 cm, cele fructifere spiciforme. Flori puţin îndesuite. Păstăi alungite. Foliole superioare alungit lanceolate. Plantă suberectă, cu ramurile de jos procumbente. 1. T. procumbens 3 a Păstăi falciforme, mici sau foarte mici, glabrescente, scurt rostrate, reunite cîte 5—6 la acelaşi nod, lungi de 10—25 mm, late de 1,5—2 mm. Plantă scundă ................................. 5. T. monspeliaca *) De la cuvîntul latinesc trigônum = triunghi, nume dat de Linné, deoarece floarea de la T. foenum-graecum se aseamănă cu un triunghi. **) Prelucrat de I. Grinţescu. 112 FLORA R.P.R. 3 b Păstăi drepte sau uşor arcuite, mari, glabre sau glabrescente, lung ros- trate, reunite cîte 1—2 la acelaşi nod, lungi de 3—10 cm. Plantă robustă .............................................................. 4 4 a Plantă de 8—10 cm, cu tulpina principală erectă şi ramurile de la bază procumbente, lungi de 10—25 cm. Păstăile împreună cu rostrul lor lungi de 3—7 cm, cu 4—6 seminţe. Plantă pubescentă pînă la maturitate ..........................................:...... 3. T. gladiata 4 b Plantă înaltă de 30—50 cm, cu tulpină erectă şi ramuri erecte. Păstăile împreună cu rostrul lor lungi de 8—10 cm, cu 10—15 seminţe. Plantă pubescentă numai în stare tînără ..................... 4. T. îoenum-graecum Secţia I. GRAMMOCARPUS Ser. in DC. Prodr. II (1825) 181, pro sect. — Capitatae Boiss. FI. or. II (1872) 65. Flori albastre azurii, în capitule sau raceme spiciforme, lung pedunculate. Păstăi ovate sau alungit ovate, ± comprimate, scurt rostrate, cu nervaţie longitudinală. Seminţe ovoidale sau reniforme, tuberculate. 1. T. procûmbens (Bess.) Rchb. Pl. erit. IV (1826) 35, tab. 344, fig. 325; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 117. — Melilotus procumbens Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 30. — Trig. Besseriana Ser. in DC. Prodr. II (1825) 181. — Melilotus coerulea ß. laxijlora Roch. Pl. rar. Banat. (1828) 51, tab. XIV, fig. 31. — Grammoçarpus procumbens Schur Sert. (1853) nr. 704 et Enum. pl. Transs. (1866) 52. — Molotru. — Kékes lepkeszeg. — Liegender Hornklee. — Exs. : FRE nr. 1494 a; HN nr. 4035, sub Meliloto. — Ic. : Pl. 18, fig. 3, 3 a; Roch. I.e. Θ. Plantă ierbacee, înaltă de 30—40 (80) cm. Tulpină ascendentă sau suberectă, dispers păroasă sau glabră, ramificată de la bază, cu ramurile de jos procumbente. Stipele ovat lanceolate, subdenticulate. Frunze trifo-liolate, lung peţiolate. Foliolele frunzelor inferioare eliptice, lungi de 4—5 cm, late de 2—2,5 cm, cele ale frunzelor superioare alungit lanceolate, pe margini denticulate, lungi de 3—4 cm, late de 10—12 mm, pe faţă glabre, pe dos ± păroase, cele mediane peţiolate, cele laterale subsesile. Raceme multiflore, din 20—30 flori, după înflorire alungite pînă la 5 cm. Flori mici, de un albastru deschis, scurt pedicelate, prevăzute cu cîte o mică bractee. Caliciu tubulos, membranoş, cu 5 dinţi triunghiulari, aproape egali. Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul. Vexil obovat, emarginat, mai lung decît aripile. Păstaie glabră, alungită, puţin umflată, cu nervaţie longitudinală şi rostru pronunţat, fără rostru lungă de 4 mm, lată de 2 mm, de 2 ori mai lungă decît caliciul. Seminţe mici, ovaţe. — VI—VII. Planşa 18. — 1. Trigonella monspeliaca L. — 2. T. gladiata Stev. — 3. T. procumbens (Bess.) Rchb., 3a. fruct. — 4. T. coerulea (L.) Ser., 4a. capitul fructifer, 4b. sămînţă. — 5. T. foenum-graecum L., 5a. floare, 5b. sămînţă. PLANŞA 1« 8 - e. 244 Leguminosae 115 Staţiunea. Prin fineţe şi păşuni umede, locuri inundabile, sărate, margini de drumuri, locuri cultivate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cojocna (r. Cluj); Turda, Copăceni, Sănduleşti (r. Turda); Şoimuş, Unirea, Aiud, Decea (r. Aiud). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni) ; Sibiu, Slimnic, Ruşi (r. Sibiu); Şeica Ilare (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac, Teiuş, Mesentea (r. Alba) ; Sebeş, Cut, Cunţa, Mercurea (r. Sebeş) ; Orăştie. Reg. Timişoara: Oraviţa; Baziaş (r. Moldova Nouă). V. Dunărei la Cazane (r. Orşova). Reg. Piteşti: Stolnici (r. Costeşti). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Păd. Spătaru (r. Buzău); Cotorca, Răduleşti (r. Urziceni). Reg. Bucureşti: Turnu Măgurele în Lunca Dunării; Bucureşti-Filaret; Comana, Călugăreni (r. Vidra). Reg. Constanţa: Tulcea, Delta Dunării în Păd. Letea; Cernavodă,-Constanţa prin vii, Mamaia; Mangalia. Reg. Galaţi: Lacu Sărat (r. Brăila) ; Galaţi. Reg. Iaşi: Fălciu (r. Murgeni) ; Băceşti (r. Negreşti) ; între Cucuteni (r. Iaşi) şi Podu Iloaiei (r. Tg. Frumos) ; Chipereşti, Mîrzeşti, Aroneanu, Bîrnova, Repedea, Capu Dealului (r. Iaşi). Răsp. gen.: Balcani de N, R. P. Romînă, U.R.S.S. de S, Asia Mică. 2. T. coerûlea (L.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 181; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 116, tab. IX, fig. 1. — Trifolium Melilotus caerulea L. Sp. pl. ed. I (1753) 764. — Melilotus coeruleus Desr. in Lam. Encycl. IV (1794) 62. — Grammocarpus coeruleus Schur in Verh. SVN IV (1853) 18 et Enum. pl. Transs. (1866) 152. — Molotru albastru, Sulcină albastră. — Kék lepkeszeg. — Schabziegerklee. — IlaMKHTHHK rojiyôoii. — Ic. : Pl. 18, fig. 4, 4 a—b. Θ. Plantă ierbacee, robustă, glabră sau în partea superioară dispers păroasă, înaltă de 30—60 (100) cm, fistuloasă. Tulpină erectă, neramificată ^ sau numai în partea superioară ramificată. Stipele cu baza lată, pe margini denticulate, la vîrf subulate. Frunze trifoliolate. Foliole alungit ovate sau eliptice, pe margini serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos dispers păroase, lungi de 3—4 (5) cm, late de 1—2 cm, cea mediană peţiolată, cele laterale scurt peţiolate. Racem globulos, subsferic sau ovat, de cca 15 mm în diam., axilar, lung pedunculat, cu pediceli mai lungi decît frunzele. Flori albastre azurii, rar albe, îndesuite. Caliciu tubulos, pubescent, lung de 3 mm, cu 5 dinţi subu-laţi. Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul ; vexil alungit obovat, emarginat, mai lung decît aripile. Păstaie ovată, mai umflată decît la specia precedentă, pubescentă şi rostrată, împreună cu rostrul lungă de 5 mm, lată de cca 2 mm, cu nervuri longitudinale aparente, cu 1—2 seminţe, obovate sau reni-forme, lungi de cca 2 mm, fin tuberculate. — VI—VIL Staţiunea. Prin semănături, mirişti, pîrloage, locuri virane, marginea drumurilor, uneori subspontană. Răsp. în ţară: Reg, Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj) ; Turda. Reg. Hunedoara: TeiuşV Alba Iulia (r. Alba). Reg. Oradea: cultivată prin grădini. Reg. Timişoara: Arad în jurul cetăţii lîngă Mureş, cultivată. Reg. Craiova: Chişchilău lîngă Zăvalu (r. Gura Jiului). Reg. Bucureşti: Comana pe malul Cîlniştei la podul C.F.R. (r. Vidra). Reg. Constanţa: Constanţa pe dunele de pe litoral şi prin grădini. Reg. Galaţi: Moldova inferioară (Czihâk). Reg. 8’ 116 FLORA R.P.R. Bacău: Bacău prin fineţe, subspontană. Reg. Iasi: Spinoasa (r. Tg. Frumos) ; Iaşi în împrejurimi. întrebuinţări. In trecut a fost mult folosită în galenoterapie. în unele ţări din Europa centrală (Elveţia) frunzele acestei plante sînt folosite ca ingredient la prepararea unei brînze speciale. în Tirol praful de frunze es|£ întrebuinţat pentru a da aromă şi gust plăcut unei specialităţi de pîine. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană de E, cultivată sau adventivă în Europa centrală şi de vest. Secţia II. FOÉNUM-GRAÉGUM (Mnch.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 182. — Foenum graecum Mnch. Meth. (1794), 142, pro gen. — Gladiatae Boiss. FI. or. II (1872) 65, pro subsect. Flori axilare, sesile, gălbui sau de un violet palid, solitare sau reunite cîte 2 la subţioara frunzelor. Păstăi alungite sau liniare, lung rostrate, cu nervaţie reticulată, longitudinală. Seminţe ovate sau paralelipipedice, netede sau tuberculate. 3. T. gladiata Stev. in Fisch. Gat. Hort. Gorenk. (1808) 112; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 119. — Trig. foenum Graecum L. ssp. gladiata A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 383. - Ic. : Pl. 18, fig. 2. Θ. Plantă icrbacee. Lujeri pubescenţi, cu peri ruginii. Tulpina principală erectă, de obicei mai scurtă decît ramurile, înaltă de 8—10 cm, ramificată de la bază, cu ramuri culcate, pubescente, lungi de 10—25 cm. Stipele alungite, ± acuminate. Frunze trifoliolate, peţiolate. Foliole obovate, cuneate spre bază, la vîrf obtuze sau trunchiate şi denticulate, lungi de 10—15 mm, late de 5—8 mm. Flori solitare, de un galben palid, lungi de 10—12 mm, rar reunite cîte 2 la subţioara frunzelor. Caliciu pubescent, cu 5 dinţi lanceo-laţi, aproape liniari, de lungimea tubului caliciului. Păstaie ± falcată, lungă de 3—7 cm, lată de 5—7 mm, pubescentă, la maturitate aproape glabră, lung rostrată, pronunţat reticulat nervată, cu 4—6 seminţe subsferice, ± comprimate, de culoare galbenă aurie, lungi de cca 4 mm, late de 2 mm, cu tegument tuberculat. — IV—VI. Staţiunea. Locuri pietroase, uneori prin semănături, mai ales pe soluri calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Zebil aproape de Lacul Sinoe (r. Istria); pe terasele calcaroase de la Basarabi (r. Medgidia). Răsp. gen.: Europa de S, Caucaz, Asia Mică, Africa de N. 4. * T. îoenum-graecum L. Sp. pl. ed. I (1753) 777; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 119. — Schinduf, Sfîndoc. — Görög széna. — Griechischer Hornklee. — üa?KKTH K ceHHOö. — le. : Pl. 18, fig. 5, 5 a—b. Θ. Plantă ierbacee, la început pubescentă, la maturitate aproape glabră, în stare uscată cu miros pronunţat de sulfină. Tulpină erectă, înaltă de 30— 50 (70) cm, cilindrică, fistuloasă, neramificată sau ramificată numai la partea LEGUMINOSAE 117 superioară, cu ramuri erecte. Frunze trifoliolate, peţiolate. Foliole obovate sau alungit obovate, la bază ± cuneate, pe margini slab şi distanţat denticulate, pe faţă glabre, pe dos slab păroase, cele mediane lungi de 2—3 cm, late de 10—15 mm, peţiolate, cele laterale aproape sesile. Stipele lanceolate, dispers păroase. Flori palid galbene sau slab liliachii, scurt pedicelate, lungi de 12—18 mm, solitare sau reunite cîte 2 la subţioara frunzelor. Caliciu membranos, păros, cu 5 dinţi lanceolaţi şi ciliaţi, de lungimea tubului. Vexil alungit ovat, emarginat, la * bază cu strii violete, de 2 ori mai lungi decît caliciul; aripi alungit eliptice, obtuze, mai scurte decît vexilul; carenă foarte scurtă, atingînd abia o treime din lungimea aripilor. Ovar multiovulat. Păstăi alungit liniare, drepte sau ± falcate, lung rostrate, longitudinal reticulat nervate, slab pubescente sau glabre, lungi de 8—10 (12) cm, late de 5—10 mm, cu 10—15 seminţe ± comprimate, de 4—5 mm lungime şi 4 mm lăţime, oblic paralelipipedice, gălbui sau brune, fin tuberculate. Seminţe cu miros caracteristic de cumarină. — VI—VII. Staţiunea. Sporadic prin semănături, pe alocuri cultivată pentru scopuri culinare. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cojocna prin semănături, subspontan. Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca), cultivat prin grădini sub numele de schinduf. Indicată ca subspontană şi din Moldova (Guebhardt). întrebuinţări. Schinduful este o plantă medicinală cunoscută din antichitate. Cu făina obţinută din seminţe se preparau cataplasme pentru tratamentul inflamaţiilor, contuziunilor,‘abceselor şi ulcerelor cu secreţiuni purulente. Astăzi are întrebuinţări mai mult în terapeutica veterinară. în Orientul apropiat şi la noi în Dobrogea, lujerii tineri sînt folosiţi în arta culinară. Seminţele crude, măcinate, servesc drept condiment în unele mîncări orientale, iar prăjite sînt folosite ca surogat de cafea. Seminţele conţin un mare procent de substanţe mucilinoase: manogalactan, amidon, colesterină, lecitină,. proteină, acid tanic, materii grase, ulei volatil şi un alcaloid, trigo-nelina. în unele ţări europene schinduful este cultivat ca plantă furajeră, folosită în special pentru hrana cailor. Seminţele sînt de asemenea folosite în crescătoriile de animale. în industrie, seminţele sînt întrebuinţate la apretarea ţesăturilor de lînă sau de bumbac. Datorită mirosului pătrunzător şi persistent, atît planta uscată, cît şi seminţele, sînt folosite pentru a îndepărta moliile. Răsp. gen.: regiunea mediteraneeană, Asia de S. Secţia III. BUCERAS (All.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 182. - Buceras All. FL pedem. I (1785) 315, pro gen. — Bucerates Boiss. FL or. II (1872) 65, pro subsect. Flori galbene, în raceme umbelate, sesile sau ± pedunculate. Păstăi cilindrice sau comprimate, cu nervaţie reticulată, oblică, cu sutura ventrală îngroşată. Seminţe alungite, tuberculate. 5. T. monspeliaca L. Sp. pl. ed. I (1753) 777; FI. U.R.S.S. XI (1945) 116. — Molotru pitic. — Francia lepkeszeg.—Zwerg Bochshorn. — IlaîKMTHHK MOnnejiBeBCKA ö. —Ic. : Pl. 18, fig. 1 ; W. et K. Pl. rar. hung. II (1805) t. 142. 118 FLORA. R.P.R. Θ. Plantă ierbacee, adesea de talie scundă, ramificată. Tulpină principală suberectă, înaltă de 5 — 10 (20) cm, scurt păroasă. Ramurile de la bază lungi de 10—20 cm, complect culcate la pămînt. Stipele amplexicaule semi-sagitate, cele ale frunzelor inferioare denticulate. Frunze de un verde cenuşiu, trifoliolate, peţiolate. Foliole obovate sau cuneiforme, spre vîrf obtuze sau trunchiate, serat dinţate, pe ambele feţe păroase, lungi de 5—8 mm, late de 3—5 mm, cele mediane peţiolulate, cele laterale sesile. Flori mici, de un galben palid, lungi de cca 3 mm, scurt pedicelate, cîte 5—12, în mici raceme umbelate, sesile, axilare. Caliciu tubulos, pubescent, cu laciniile liniare, subegale, subulate şi mai lungi decît tubul. Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul. Vexil obovat sau obcordat, emarginat, mai lung decît aripile; carenă obtuză. Păstăi falciforme, mici sau foarte mici, cilindrice sau uşor comprimate, glabrescente sau puţin păroase, scurt rostrate şi oblic reticulat nervate, lungi de 10—25 mm, late de 1,5—2 mm, reunite cîte 5—6 la acelaşi nod, cu 5—6 seminţe mici, alungite, brun roşcate, lungi de 1,5 mm, late de 0„5 mm, uşor tuberculate. — IV—V. Staţiunea. Locuri aride, pîrloage, stepe, adesea pe loess sau locuri nisipoase. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: Craiova la Fîntîna lui Obedeanu. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Pantelimon lîngă cariera de nisip. Reg. Constanţa: în stepe pretutindeni (Brandza), Tuzla, Independenţa (r. Negru Vodă). Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SV. Genul 249. MEDICÂG 0 *) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 225, nr. 594], ed. V (1754) 339, nr. 805. — Lucernă. Plante anuale sau perene, subarbuşti sau arbuşti Frunze alterne, trifoliolate, prevăzute cu stipele concrescute cu baza peţiolului. Flori grupate în raceme scurte, capituliforme sau umbeliforme, pedunculate, dispuse axilar. Caliciu scurt campanulat, cu 5 dinţi aproape egali. Corolă mică sau de mărime mijlocie, cu petale libere, caduce după înflorire. Vexil de obicei obovat sau alungit, la bază contras, drept sau uşor curbat în afară. Aripi unguiculate şi auriculate, mai lungi decît carena. Stamine diadelfe. JDvar sesil sau scurt pedicelat, cu stil subţire şi stigmat terminal, oblic. Păstăi indehiscente, ieşind afară din caliciu, răsucite în spirală, adesea cu ţepi, uneori cu laturile plane, rareori numai curbate sau drepte. Embrion cu coti-ledoane îngustate treptat în peţiol sau sesile. Genul cuprinde cca 50 de specii răspîndite în cea mai mare parte în regiunea mediteraneană. *) De la cuvîntul grecesc mediké, numele lucernei în antichitate la Plinius şi la Dioscorides, fiind introdusă din Media. **) Prelucrat de I. Morariu. Planşa 19. — 1. Medicago sativa L.,*la. racem fructifer, lb. o păstaie încolăcită. — 2. M. falcata L., 2a. fructe. — 3. idem, var. filiformis Nyâr. — 4. idem, var. romanica (Prod.) Hay. PLANŞA 19 % LEGUMINOSAE 121 Determinarea speciilor 1 a Păstaie dreaptă, curbată sau spiralată, dar totdeauna fără ţepi.... 2 1 b Păstaie răsucită în spirală, cu ţepi........................................ 7 2 a Păstaie mică, lungă de 2—3 mm, reniformă sau scurt semilunară, cu o singură sămînţă. Flori mici, de 2—4 mm lungime, galbene, grupate în racem scurt................................................. 1. M. lupulina 2 b Păstaie mai mare, semilunară sau spiralată, cu 1 sau mai multe seminţe. Flori mai mari, galbene sau albastre............................... 3 3 a Plante perene. Flori lungi dela 6 mm pînă peste 1 cm. Păstăi de obicei numai puţin răsucite. Seminţele niciodată nu sînt negre..................... 4 3 b Plante anuale. Flori de obicei mai mici, galbene. Păstaie răsucită, cu 4—6 spire (învîrtituri), în formă de disc neted, cu nervuri radiare slabe ................................................... 7. M· orbicularis 4 a Pedicel floral şi după înflorire erect. Corolă galbenă, albastră sau verzuie .................................................................... 5 4 b Pedicel floral după înflorire aplecat în afară. Corolă totdeauna gal- benă ......................................................... 5. M. prostrata 5 a Corolă galbenă. Păstaie dreaptă sau curbată în formă de seceră 2. M. falcata 5 b Corolă albastră-violetă sau pestriţă. Păstaie cu 3/4—4 spire........ 6 6 a Corolă albastră-violacee. Păstaie cu (2) 3 (4) spire, lungă de 4—5 mm şi lată de 3—4 mm. Plantă adeseori cultivată şi nu rareori sălbăticită ......................................................... 3. M. sativa 6 b Corolă pătată cu verde şi albastru sau verde şi bruniu sau gălbui, în general de culoare foarte variată. Păstaie cu 1—2........spire. Rareori cultivată sau adesea sălbăticită 4. x M· varia 7 a Spirele păstăii mai subţiri, mai puţin strînse între ele şi totdeauna înco- voiate de la dreapta spre stînga. Ţepi de obicei lungi şi subţiri. Păstaie tomentos păroasă . ......................................................... 9 7 b Spire groase şi strînse, răsucite spre stînga sau spre dreapta. Ţepi mai scurţi şi mai groşi. Păstaia nu e tomentoasă, ci păroasă, glabră sau glanduloasă ............................................................ 8 8 a Plantă des, gălbui sau cenuşiu tomentoasă. Păstaie cu 3—4 spire. Creşte pe dunele litoralului maritim......................6. M. marina 8 b Plantă alipit păroasă, dar nu tomentoasă. Păstaie cu 4—7 spire 8. M. rigidula 9 a Plante glabre sau slab păroase. Păstaie de obicei mai lată de 5 mm, adesea verucoasă sau cu nervuri reticulate. Seminţe separate prin pereţi despărţitori ..................................................... 10 9 b Plante mătăsos păroase. Păstăi de obicei sub 5 mm lăţime, cu 3—7 spire. Seminţ0 neseparate prin pereţi despărţitori. Stipele întregi sau slab denticulate .................................................. 11. M. minima 10 a Tulpină şi frunze cel puţin în tinereţe cu peri articulaţi, aspri. Foliole de obicei cu cîte o pată centrală, brună. Stipele divizate pînă aproape de mijloc. Păstaie cilindrică, cu 4—7 spire, cu nervaţiune reticulată 9. M. arabica 122 FLORA R.P.R. 10 b Tulpină şi frunze glabre sau hirsut păroase, cu peri simpli. Foliole nepătate. Stipele divizate pînă dincolo de mijloc. Păstăi în formă de disc, cu 1,5—4 spire, de obicei fără nervaţiune reticulată sau slab reticu-lată...............................................................10. M. hispida Secţia I. LUPULARIA Ser. in DG. Prodr. II (1825) 172. Fruct reniform, cu o singură sămînţă, cu spirale convexe. Stilul în timpul înfloririi de lungimea carpelei. Seminţe netede, galbene sau brune. Radiculă paralelă cu cotiledoa-nele, mai lungă decît jumătatea lungimii seminţei. 1. M. lupulina L. Sp. pl. ed. I (1753) 779; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 134. -Trifoi mărunt. — Komlos lucerna. — Hopfenklee. — Jlioiţepua XMejieBHflHan. — Ic. : Pl. 20, fig. 2, 2 a. Θ, ΘΘ sau 4. Rădăcină pivotantă de 1—3 (5) dm lungime. Tulpina de obicei foarte ramificată, ascendentă sau culcată (în pajişti dese, erectă), lungă de 10—60 (75) cm, uşor muchiată, alipit păroasă sau în partea inferioară îndepărtat păroasă. Frunze de dimensiuni variabile, cu peţiol lung de 3—8 cm. Foliole obovate pînă la lat eliptice, cea terminală mai lungă decît cele laterale, cu marginile întregi sau dinţate spre vîrf, pe ambele feţe sau numai pe cea inferioară alipit păroase. Stipele lat ovate, pînă la semiovate, acute, cu margini întregi sau ± dinţate, de obicei de lungimea foliolelor. Inflorescenţă lung pedunculată, axilară, cu 10—50 flori, lată de 4—5 mm, la început globuloasă, mai tîrziu alungită. Flori mici, de 2—3 (4,5) mm lungime, galbene aurii, foarte scurt pedicelate, cu pedicelul cît lungimea tubului caliciului. Caliciu lung pe jumătate cît vexilul, păros, cu dinţi triunghiular lanceo-laţi, care după înflorire nu cresc. Corolă galbenă deschis, pînă la închis, după înflorire cade fără să se brunifice. Ovar păros în partea inferioară, cu stil gros, în timpul înfloririi de lungimea* ovarului şi stigmat globulos. Păstaie de 2—3 mm lungime, reniformă, convexă, glabră sau păroasă, fără ţepi, pînă la urmă neagră, cu 3—5 nervuri longitudinale, uşor ramificate. Seminţe cîte una, alungit ovate, lungi de 1,5—2 mm, turtite, netede, galbene ca ceara sau verzui. — V—IX. Staţiunea. Prin fîneţe şi păşuni, prin locuri uscate şi cu iarbă, în lunci, pe coline şi dealuri, mai ales pe soluri bogate. Răsp. în ţară: Comună în toate provinciile, începînd din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Variabil itatea speciei 1 a Păstăi cu peri glanduloşi, erecţi. Plantă de obicei anuala, rareori perenă var. willäenowiana Koch Syn. ed. I (1835) 161. — M. lupulina var. glandulosa Koch in Rohlings Deutschl. Fl. V, 1 (1839). 324. — M. Willdenowii Boenningh. Prodr. Planşa 20. — 1. Medicago prostrata Jacq., la. păstaie. — 2. M. lupulina L., 2a. racem fructifer. — 3. M. marina L., 3a. păstaie. — 4. M. orbiculare (L.) All., 4a, 4b. păstăi. PLAŞNA 20 LEGUMINOSAE 125 fl. monast. (1824) 226. — Reg. Baia M.: V. Lăpuşului între Peteritea şi Maşca (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean) ; Canciu (r. Dej); Cluj, Someşeni, Cojocna (r. Cluj)·; Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Mereşti, Odorhei; Lacul Sf. Ana (r. Ciuc) ; Sovata (r. Sîngeorgiu de Pădure), Reg. Stalin: Oraşul Stalin ; Ocna Sibiului. Reg. Oradea: Mţii Codrului pe Mt. Grajduri (r. Lunca Vaşcăului). Reg, Timişoara: Timişoara la Mehala. Reg. Ploeşti : Pucheni în V. Ialomiţei şi V. Doicei (r. Pucioasa) ; Mţii Bucegi în V. Cerbului, Sinaia (r, Cîmpina). Comună în Dobrogea. 1 b Păstăi glabre sau cu peri simpli, alipiţi, neglanduloşi. Plantă de obicei anuală, rareori perenă var. vulgaris Koch I.e. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe; Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Ciceu (r. Ciuc). Reg. Timişoara: Arad. f. typica R. Kell. ap. Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1256. — Tulpini erecte. Plantă în toate părţile mai mare. — în locuri umede şi în semănături pure, comună. f. parviflöra I. Mor. et L. Alex., n. no vum. — M. lupulina var. vulg. Koch f. genuina R. Kell. l.c. — Tulpini întinse lateral. Frunze şi flori mici. — în locuri deschise şi uscate, comună. f. prostrata (R. Kell.) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 311. — M. lupul wdx. prostrata R. Kell. l.c. — Tulpină culcată la pămînt. Frunze mai mici. — Cluj, Timişoara. f. erécta (R. Kell.) Nyâr. l.c. — M. lupul. var. erecta R. Kell. l.c. — Tulpină erectă. Plantă mai înaltă. — Cluj. f. eriocârpa (Rouy) Nyâr, l.c. — M. lupulina subvar. eriocarpa Rouy FI. Fr. V (1899) 9. — Frunzele ± moale păroase. Planta întreagă adesea mai abundent păroasă. — Cluj. f. stipularis (Wallr.) Urban in Verh. BV Brand. XV (1873) 52. — M. stipularis Wallr. Beitr. Fl. hercyn. (1840) 260. — Stipele lat ovate. — Timişoara; în Dobrogea; Iaşi la Munteni. f. integristipula (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 159. — M. lupulina subvar. integristipula Rouy l.c. — Stipele întregi. — Reg. Aut. MMereşti (r Odorhei). 1 c Plante perene var. pérennans Halâcsy Consp. Fl. graec. I (1901) 369. — M. lupulina var. Cupaniana Boiss. Fl. or. II (1872) 105. — M. Cupaniana Guss. Syn. Fl. Sic. II (1844) 362. — Bucureşti la Pantelimon. întrebuinţări. Plantă valoroasă de nutreţ, dar prezintă desavantajul că ar& statura mică, este culcată şi mai adesea este anuală. Cultura ei se recomandă să se facă în amestec cu alte leguminoase protectoare, mai înalte, între care creşte erectă. La noi în ţară este foarte rar cultivată. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N ; introdusă şi în America de N. Secţia II. FALCAGO Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 304. Fruct drept, în formă de seceră, sau răsucit spre stînga, cu pînă la 4 spire, cu 1 pînă la numeroase seminţe. Stil mai scurt decît ovarul. Seminţe netede, galbene, roşcate sau brune roşcate, niciodată negre. 2. M. îalcâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 779; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 140 tab. X, fig. 1, 4. — Culbeceasă, Lucernă galbenă. — Sarlôs lucerna. — 126 FLORA R.P.R. Sichelklee.—Jlioiţepua cepnoBHAHan.— Exs. : FRE nr. 1271 sub f. filiforme.— Ic.: Pl. 19, fig. 2, 2 a. 4. Rădăcină pivotantă. Tulpini erecte, culcate, sau ascendente, înalte de 30—60 (80) cm. Foliolele frunzelor obovat cuneate sau liniare, de (4) 10— 20 (30) mm lungime şi 1,5—3 (10) mm lăţime, fin păroase, mai adesea numai la vîrf dinţate, uneori aristat dinţate. Inflorescenţa racem scurt, capitu-liform. Flori galbene aurii sau galbene deschis, rareori albicioase, lungi de 8—11 mm. Caliciu glabru. Păstaie dreaptă sau curbată în formă de seceră, lungă de 5—10 (15) mm şi lată de 3—4 mm, acoperită cu peri simpli, alipiţi sau glabră, la maturitate negricioasă. Seminţe 2—8, de formă foarte varia» bilă, ovate sau prin comprimare laterală muchiate şi cuneate, de obicei de 2,3—2,5 mm lungime, de 1—1,5 mm lăţime şi de 0,7—1 mm grosime. — V-X. Staţiunea. Locuri ierboase, uscate, coaste sterile, prin tuferişuri, pe malul apelor, marginea şanţurilor şi a drumurilor, prin locuri ruderale. Răsp. în ţară: Comună pretutindeni, din regiunile de cîmpie pînă în etajul subalpin. V ari abi 1 i tatea speciei 1 a Păstaie glandulos păroasă, puternic curbată var. viscôsa Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 504. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Craiova: între Gura Văii şi Vîrciorova (r. Turnu Severin). Dobrogea (Prod.). 1 b Păstaie glabră sau simplu păroasă .................................................... 2 2 a Frunze liniare, late de 1 — 2 mm, întregi, la vîrf trunchiate şi mucronate var. tiJiformis Nyâr. în Bul. Grăd. Bot. Cluj XV (1935) 37. - Exs.: FRE nr. 1271. — Ic.: :P1. 19, fig. 3. — Reg. Constanţa: Agigea (r. Negru Vodă); Delta Dunării la Letea (r. Tulcea). 2 b Frunze mai late, la vîrf denticulate..................................................^ 3 3 a Fruct alipit păros sau glabru var. typica Posp. Fl. Österr. Küstenl. II (1898) 357. — Frecventă în toată ţara, cu următoarele forme: f. genuina (Ducom.) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 312. — M. fale. subvar. genuina Ducom. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1259. — Tulpina erectă sau ascen- dentă. Inflorescenţă bogată. — Reg. Cluj: Cluj la Dîmbu Rotund şi la Calvaria, între Valea Florilor şi Boju (r. Cluj). Reg. Constanţa: Constanţa la Mamaia. Reg. Iaşi: Y. Stavnicului, Cîrlig, Cristeşti, Ungheni-Prut (r. Iaşi) ; Păuşeşti în Păd. Bărboşi (r. Tg. Frumos). f. major (Koch.) — M. fale. var. γ. major Koch Syn. ed. I (1835) 160. — M. procumbens Bess. Prim. Fl. Galic. II (1809) 127. — Plantă robustă, erectă sau culcată. Foliole şi stipele mai mari decît la tip. Inflorescenţă bogată. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Guşteriţa, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Timişoara la Mehala. Reg. Constanţa: Dobrogea (Prod.). f. diffusa (Schur). Nyàr. l.c. — M. fale. b. diffusa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 151. — Tulpini subţiri, procumbente şi difuze, cu ramuri scurte, erecte. Flori mici, racemos capitate. Păstaie glabră. — Reg. Cluj: Cliïj, Someşeni, Apahida, LEGUMINOSAE 127 Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Mereşti (r. Odorhei). Reg. Stalin: Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Pantelimon. Reg. Constanţa: Dobrogea (Prod.). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). f. microphylJa Cus. et Ansb. Herb. Fl. Fr. (1873) t. 1011. — M. sativa γ. gracilis Urb. in Verh. BV Brand. XV (1873) 56. — Foliole mici, de 3—5 mm lungime. Inflorescenţe cu 1 — 5 flori, deschis galbene pînă la aproape albe. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului şi V. Popii la Cluj. 3 b Fructele şi întreaga plantă dens vilos păroase var. românica (Prod.) Hay. Prodr. Fl. Bale. I (1927) 835. — M. romanica Prod. Fl. Rom. I (1923) 617; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 145. - Ic.: Pl. 19, fig. 4. - Reg. Galaţi: între Ghecet şi Măcin (r. Măcin). Reg. Constanţa: Niculiţel (r. Tulcea). întrebuinţări. Bună plantă furajeră, crescînd şi pe soluri slabe şi pietroase. Se cultivă rar şi se foloseşte mai mult ca furaj verde. Răsp. gen.: Eurasia. 3. M. sativa L. Sp. pl. ed. I (1753) 778; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 148, tab. X, fig. 14. — Lucernă. — Lucerna. — Luzern. — JIioiţepHa noceBHan. —Ic.: Pl. 19, fig. 1, 1 a—b. 2J-. Rădăcină pivotantă, lungă de 1— 2 m, cu tulpini numeroase şi stoloni scurţi. Tulpină erectă, ascendentă sau întinsă, uşor muchiată, glabră sau dispers păroasă, lungă de 30—90 cm. Frunze foarte variabile ca formă şi dimensiuni, dispers păroase. Foliole obovat cuneate sau lanceolat cuneate, cu margini întregi sau la partea anterioară mucronat dinţate, rotunjite pînă la retezate. Stipele ovat lanceolate, lung acuminate, ± dinţate, de lungimea peţiolului frunzei, la frunzele inferioare lungi pînă la 3 cm. Inflorescenţe mai adesea cu (5) 8—25 (40) flori, formînd raceme axilare, alungite sau capi-tuliforme. Flori lungi de 6—11 mm, cu pediceli de lungimea tubului caliciului sau a întregului caliciu. Tubul caliciului scurt păros sau glabrii, cu dinţi subuliformi. Corolă albastră violacee; vexil ovat, încovoiat în afară, mai lung decît aripile şi carena. Stilul în floare mai scurt decît ovarul, în formă de sabie, încovoiat în afară, cu stigmat bilobat. Păstaie totdeauna glabră, răsucită, cu (2) 3 (4) spire, dinspre faţa ventrală cu numeroase nervuri oblice şi ramificate reticulat, lungă de 4—5 mm, lată de 3—4 mm. Seminţe drepte sau uşor curbate, netede, de 1,5—2,5* mm lungime, galbene. — (IV) V-X. Staţiunea. Frecvent cultivată ca plantă furajeră ; adesea sălbă- ticită. Răsp. în ţară: Frecvent sălbăticită, de ex.: Reg. Cluj: Bistriţa; Cluj; Turda, Luncani. Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Or. Stalin, [Predeal; Sighişoara; Sibiu, Bradu. Reg. Hunedoara: Orăştie; Alba Iulia la Partoş. Reg. Piteşti: Slatina. Reg. Ploeşti: Azuga, Buşteni, Sinaia, Brebu (r. Cîmpina). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila ; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Slobozia; Giurgiu. Reg. Galaţi: Focşani. Reg. Iaşi: Iaşi pe V. Nico-lina, Chipereşti, Aroneanu. Reg. Suceava: Botoşani, Curteşti (r. Botoşani). 128 FLORA R.P.R. Obs. Schur indică de la Or. Stalin şi Deva pe M. sativa a. pallidiflora Schur Enum. pl. Transs. (1866) 151, cu flori mai mici şi palid liliachii. î ntrebuinţări. Plantă foarte mult cultivată. Dă un nutreţ de primul rang şi anual se poate cosi de 3—5 ori. Ca nutreţ se foloseşte în stare verde sau uscată, sub formă de fîn. Planta este bună meliferă şi îmbogăţeşte solul în azot. Răsp. gen.: Originară din Asia de SV, în multe alte ţări introdusă şi sălbăticită. 4. X M. vâria Martyn Fl. rust. III (1792) 87 = falcata x sativa. — M. media Pers. Syn. II (1807) 336. — M. Cibiniensis Lerchenf. Icon. fig. 56, sec. Schur in Verh. SVN IV (1853) 95. — M. subfalcata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 151. - Exs. : FRE nr. 1270. Se aseamănă la port şi dimensiuni cu ilf. falcata şi M. sativa, avînd caractere intermediare sau mai apropiate cînd de una, cînd de cealaltă specie. Se deosebeşte de părinţi prin florile la început galbene spălăcite, pe margini cu violet sau liliachiu, mai tîrziu verzi sau verzui violacee. Culoarea florilor în general foarte variabilă, de la galbenă sulfurie, verde negricioasă, roşie violacee, roşie brună, pînă la albă; variază adeseori la acelaşi individ, în aceleaşi inflorescenţe sau chiar la aceeaşi floare în decursul înfloririi. Inflorescenţa racem capituliform pînă la ovoidal. Păstaie răsucită, de obicei cu 1—2 spire, cu seminţe numeroase, germinabile. — VI—VIII. Staţiunea. împreună cu părinţii. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: V. Someşului Mare (r. Năsăud) ; în jurul Clujului, Someşeni, Gheorghieni (r. Cluj) ; Turda la Băile Sărate. Reg. Stalin: Boiu (r. Sighişoara) ; Racoşu de Jos (r. Rupea); Or. Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac. Reg. Timişoara: Arad ; Păuliş (r. Lipova) ; Timişoara la Viile Gearmata. Reg. Piteşti: Călimăneşti, Olăneşti (r. R. Vîlcea) ; Stolnici (r. Costeşti). Reg. Bucureşti: Ciocăneşti (r. Răcari); Chitila, Bucureşti. Reg. Ploeşti: Cîmpina, Sinaia; Beceni ; V. Nişcovtlui (r. Buzău). Reg. Constanţa: Dobrogea (Prod.). Reg. Bacău: Băhnăşeni (r. Moineşti). Reg. Iaşi: Iaşi la Repedea. Reg. Suceava: Rădăşeni (r. Fălticeni). V ari abi 1itatea speciei f. pseudofalcâta (Rouy) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 312. — M. varia γ. pseudofalcata Rouy Fl. Fr. Y (1899) 15. — Păstăi groase, glabrescente, numai cu o singură spiră. Flori verzi. — Fînaţele Clujului. f. lilâcea (Hy) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1264. — x M. lilacea Hy ap. Morot in Journ. Bot. IX (1895) 431. — Flori de la început violete, fără galben. Port de M. falcata. — Ici-colo. f. pâllida (Alef.) Gams in Hegi l.c. — M. varia î. ochroleuca Opiz ap. Gams l.c. — Flori galbene deschis. Port de M. falcata, dar cu flori puţin mai mari. Păstaie cu 1 —13/4 spire, la mijloc deschisă. — Cluj la Becaş. Planşa 21.— 1. Medicago minima (L.) Grufb., exemplar florifer, la. exemplar fructifer, lb. fruct mărit. — 2. M. hispida Gaertn., 2a. păstaie mărită. — 3. M. orbicu-laris var. marginata (Willd.) Benth., 3a. păstaie mărită. — 4. M. rigidula (L.) Desr., 4a. păstaie mărită. — 5. M. arabica (L.) AII., 5a. păstaie mărită. PLANŞA 21 % LEGUMINOSAE 131 5. M. prostrâta Jacq. Hort. Vindob. I (1770) 39, tab. 89. — le. : Pl. 20, fig. 1, 1 a. 4. Rizom ramificat. Tulpini numeroase, lungi de 10—40 cm, subţiri, muchiate, subvirgate, culcate sau curbat ascendente, de obicei puţin ramificate, glabre sau păroase, la bază lignificate. Frunze scurt peţiolate, de 0,3—0,8 cm lungime, cu stipele scurte, de cca 2/3 cît peţiolul, ovat lanceolate, acute, cele inferioare dinţate. Foliole lungi de 4—8 mm şi de 1—3 mm lăţime, cuneat lanceolate, la partea anterioară dinţate, pe faţă glabre, pe dos alipit pufos păroase. Flori cîte 5—20, grupate în raceme scurte, umbeli-forme, cu bracteole filiforme şi pediceli scurţi, de 2—4 mm lungime, ± egal de lungi cu caliciul, după înflorire reflecţi. Laciniile caliciului de obicei mai lungi decît tubul. Corolă lungă de 5—7 mm, galbenă citrină. Păstaie netedă, lată de 3—4 mm, cu 2—4 spire fin nervate, nervurile pornind din partea ventrală. — IV—VIII. Staţiunea. Prin fîneţe şi livezi uscate, margini de drumuri, pajişti, pe coaste abrupte, prin tuferişuri. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: Deva, Mintia (r. Ilia). Reg. Timişoara: pe coaste muntoase la Dunăre (Heuff.). Răsp. gen.: Europa centrală, Italia, Balcanii de N. 6. M. marina L. Sp. pl. ed. I (1753) 779; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 160 tab. XI, fig. 4. — Exs. : FRE nr. 429 a, b. — Ic. : Pl. 20, fig. 3, 3 a; Prod. Fl. II. 2 (1939) 922, fig. 3. 4. Rizomi lungi, tîrîtori. Tulpină lungă de 20—40 cm, culcată sau uneori ascendentă, ramificată, alb sau gălbui pîslos păroasă. Frunze scurt peţiolate, cu foliole cuneate, obovate pînă la spatulate, la vîrf retezate sau obtuze, spinescent serat dinţate, evident nervate, des gălbui sau cenuşiu pîslos păroase, de 1—1,6 cm lungime şi de cca 7 mm lăţime. Stipele oval lanceolate, acuminate, mai adesea cu marginea întreagă. Inflorescenţă cu 6—16 flori, deasă, scurt ovată, cu un peduncul scurt şi gros, care se alungeşte la înflorire, devenind mai lung decît frunza bracteantă. Pedicelul floral de lungimea bracteolelor, aproape cît tubul corolei de lung. Flori lungi de 6,5—8 (10) mm, galbene aurii deschis. Păstaie răsucită, cu 3—4 spire strînse, cu muchia convexă sau turtită, pe partea ventrală cu 5—8 nervuri, care în jumătatea externă se anastomozează şi merg dorsal paralël; diametrul spirelor mijlocii de 5—6 mm. Radicula lungă cît jumătatea seminţei. — V. Staţiunea. Pe nisipurile litoralului maritim. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: pe nisipurile din Delta Dunării; Mamaia, Agigea, Eforie, Tuzla, Mangalia. Răsp. gen.: în regiunea Mării Mediterane, Crimeea, Transcaucazia, Siria. 9* 132 FLORA R.P.R. Secţia III. SPIROCÂRPOS Ser in DC. Prodr. 11(1825)174. Păstaie răsucită în formă de melc. fără spaţiu la mijloc, cu mai multe spire, de obice cu 4—5 seminţe galbene roşcate sau brune, niciodată negre. Radiculă aproape de lungimea cotiledoanelor, oblică, aproape verticală spre funicul. 7. M. orbiculâris (L.) All. Fl. pedem. I (1785) 314; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 161, tab. X, fig. 7. — M: polymorpha L. a. orbiculâris L. Sp. pl. ed. I (1753) 779. — Vîrteju pămîntului. — Korongos lucerna. — Kreisfriichtiger Schneckenklee. — JIioiţepHa OKpyrJian. — Ic. : PL 20, fig. 4,%4 a—b. Θ. Tulpini culcate sau ascendente, lungi pînă la 50 cm, uşor striate, glabre sau păroase. Frunze ± peţiolate, cu foliole cuneat obcordate pînă la obovate, spre vîrf dinţate, emarginate, lungi de 7—15 mm şi late de 5 — 10 mm. Stipele ovale, pectinat dinţate pînă aproape la bază. Inflorescenţa de obicei cu 1—5 flori, cu pedunculi terminaţi într-o aristă, în timpul înfloririi mai scurţi decît frunza bracteantă. Pedicel floral lung de cca 2 mm, mai lung decît caliciul, de mai multe ori mai lung decît bracteola. Corolă lungă de cca 3 mm, galbenă aurie. Păstaie la început în formă de tirbuşon, la maturitate în forma unui disc lenticular turtit, pergamentos mem-branos, lat de 12—18 mm, neted, fără ţepi, găurit în centru, cu 4—6 spire, dinspre partea ventrală cu 12—18 nervuri, îndreptate dorsal. Seminţe veru-coase, aproape tetraedrice, late de 2—2,5 mm, brun roşcate, în păstaia tînără separate prin pereţi despărţitori. — V—VI. Staţiunea. In asociaţii neîncheiate, prin locuri uscate, aride, însorite, prin vii, uneori pe taluzul căilor ferate şi pe ziduri. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: In cîmpia Banatului şi în munţii din V. Dunării (Heuff.) ; Orşova pe Mt. Oümp. Reg. Craiova: Yîrciorova pe coaste pietroase (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Cîmpulung pe malurile Rîului Tîrgului (r. Muscel). Reg. Bucureşti: Comana pe coaste, pe malul Cîlniştei pe doalul din faţa gării (r. Vidra). Reg. Constanţa: Constanţa; Babadag; Rasova (r. Medgidia). Variabilitatea speciei f. microcârpa (Rouy). — M. orbiculâris AII. γ. microcarpa Rouy Fl. Fr. V (1899) 18.— Fructe mai mici, numai de 0 9—1,3 cm lungime.—Reg. Constanţa: Techirghiol. f. macrocârpa (Rouy). — M. orbiculâris a. macrocarpa Rouy l.c. — Fructe mari, de 1,7 —1,8 cm lungime, — Rară. f. glandulosa (Urban). — M. orbiculâris var. glandulosa Urban in Verh. BV Brand. XV (1873) 60. - Rară. Obs. Planta figurată în planşa 21 fig. 3, 3 a este M. orbiculâris var. marginata (Willd.) Benth. Cat. Pyr. (1826) 100. — M. marginata Willd. Enum. Hort. Berol. II (1813) 802. — Se deosebeşte de tip prin aceea că învîrtiturile păstăii sînt aproape egale ; la tip, acestea începînd de la mijlocul păstăii, se micşorează spre ambele capete. La noi pînă acum n-a fost observată. Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SV. LEGUMINOSAE 133 8. M. rigidula (L.) Desr. in Lam. Encycl. III (1789) 634; FI. U.R.S.S. XI (1945) 164, tab. XI, fig. 12. — M. polymorpha L. k. rigidula L. Sp. pl. ed. I (1753) 780, emend. ed. II (1763) 1098. — M. Gerardi Kit. in Willd. Sp. pl. III (1800) 1415. — M. villosula Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 382. - le· : Pl. 21, fig. 4, 4 a. Θ, rar Θ. Tulpină culcată, lungă pînă la 40 cm, gracilă, uneori parţial ascendentă, ramificată, cu ramuri lungi, alipit pînă la îndepărtat păroase. Foliolele frunzelor bazale cuneat ovate, pînă Ia obovate, cele mai mari lungi de cca 1 cm şi late pînă la 7 mm, pe ambele feţe alipit păroase, cu nervuri fine, îngroşate spre margini, spre vîrî mărunt dinţate. Stipele lanceolat ovate, cele superioare lanceolate şi întregi. Inflorescenţă cu 1—3 (6) flori, cu peduncul subţire, mai lung decît frunza bracteantă, terminat într-o aristă scurtă. Pedicel floral lung de 1,5—2 mm, de lungimea bracteolei sau mai lung, mai scurt decît tubul caliciului. Caliciu campanulat, păros pînă la vîrf. Corolă lungă de 6—7 mm, galbenă aurie. Păstaie adesea mică, cu un peduncul lung de 1—2 cm, de obicei răsucită spre stînga, de formă ovală pînă la globuloasă, lată de 5—9 (10) mm, alipit pîslos păroasă, cu 4—7 spire; spirele cu 8—14 nervuri radiare, puternic curbate, care pînă la urmă se pierd. Nervurile laterale la început foarte pronunţate pe suprafaţa fructului, mai tîrziu acoperite de ţesuturi, marginile apărînd convexe. Ţepii fructului cilindric subulaţi, cu baza mai îngroşată, adesea la vîrf încovoiaţi. Seminţe reni-forme, brune închis. — V—VI. Staţiunea. Păşuni însorite, margini de drumuri, locuri cultivate, prin vii şi pe ziduri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Someşeni, Cluj la Fînaţe (r. Cluj) ; Turda. Reg. Aut. M.: Gurghiu pe Dl. Cetăţii (r. Reghin). Reg. Stalin: Sighişoara; Rupea. Reg. Hunedoara: Deva pe Dl. Cetăţii; Sebeş, Hărău pe Dl. Pîncota (r. Ilia). Reg. Oradea: Agriş (r. Ineu). Reg. Timişoara: Arâd ; Păuliş (r. Lipova). Reg. Craiova: între Gura Văii şi Yîrciorova (r. T. Severin) ; Romanaţu (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Cîmpulung pe malul Rîului Tîrgului (r. Muscel). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Colentina, lîngă Lacul Băneasa; Greaca (r. Olteniţa) ; comună pe malul rîului Cîlniştea (r. Vidra). Reg. Constanţa: Constanţa la Tataia, Medgidia; Mangalia, Techirghiol. Reg. Iaşi: Iaşi la Larga, Epureni, Tăuteşti, Popeşti, Valea Adîncă (r. Iaşi). V ari abi 1itatea speciei var. minor (Ser.). — M. Gerardi (W. et Κ.) ß. minor Ser. in DC. Prodr. II (1825) 179. — Fructe mici, de 5 —6 mm lungime, păroase. Inflorescenţă cu 1 — 2 flori. Fruct cilindric ovat pînă la aproape cilindric, cu 5—6 spire şi cu ţepi scurţi, conici, drepţi şi slab curbaţi, glandulos păroşi. — Reg. Craiova: Romanaţu (r. Tg. Jiu). Reg. Bucureşti: Greaca (r. Olteniţa). Dobrogea. var. germana ?(Jord.) Rouy Fl. Fr. V (1899) 26. — M. germana Jord. in F. Schultz Arh. Fl. Fr. et All. (1842—54) 316. — Fructe mai mari, de 7 —9 mm lungime, plan turtite, pînă la urmă evident neţvate şi printre nervurile . laterale brăzdate, uşor glandulos păroase, cu ţepi ± groşi. — Rară. Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SV, Africa de N. 134 FLORA R.P.R. 9. M. arâbica (L.) All. Fl. pedem. I (1785) 315; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 166, tab. XI, fig. 15. — il/, polymorpha η. arabica L. Sp. pl. ed. II (1763) 1098. — M. oxalioides Schur Phytogr. (1877) 174. — Ic. : Pl. 21, fig. 5, 5 a. Θ. Tulpină lungă pînă la 50 (60) cm, culcată pînă la ascendentă, ramificată de la bază, cu ramuri subţiri, adînc brăzdată, pînă la subaripată pe muchii, numai în tinereţe păroasă. Frunze lung peţiolate. Foliole obcordate pînă la obovate, cele mai lungi pînă peste 2 cm lungime şi late de 1,5 cm, pe faţă glabre, de obicei cu o pată rotundă, brună, pe dos alipit păroase, pe margini dinţate. Stipele ovat lanceolate, pînă la mijloc pectinat sectate. Inflorescenţe cu 1—5 flori, cu axă lungă de 1,5—2,5 cm, terminîndu-se cu un vîrf aristat, mai scurt decît frunza bracteantă. Pedicel floral mai scurt decît tubul caliciului, Caliciu cu dinţii de 2 ori mai lungi decît tubul, lance-olat acuminaţi. Corolă de 4—5 mm lungime, galbenă; vexil mai lung decît carena; carena mai lungă decît aripa. Păstaie răsucită spre stînga, după înflorire ieşind dintre dinţii caliciului, globuloasă pînă la cilindrică, la maturitate lată de 5—6 mm (fără ţepi), glabră. Spire 4—6 (7), cu ţepi dispuşi pe 2 şiruri, la mijloc deschise. Sămînţă reniformă, turtită, de 2,4—3 mm lungime, mată. Radiculă cît 3/5 din lungimea seminţei, proeminînd într-o ridicătură roşie în hil. — IV—VI. Staţiunea. Locuri ruderale, margini de drumuri, ogoare. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: Cerătu (r. Segarcea) ; Craiova în lunca Jiului. Răsp. gen.: Europa de V şi S, Asia de SV. 10. M. hispida Gaertn. Fruct. II (1791) 349, emend. Urb. in Ind. sem. Hort. Berol. App. 3 (1872). — M. denticulata Willd. Sp. pl. III (1800) 1414; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 168, tab. XI, fig. 14. - Ic. : Pl. 21, fig. 2, 2 a. O. Tulpină erectă sau ascendentă, muchiată, ramificată de la bază, luiigă pînă la 30 cm. Foliole obovate pînă la obcordate, la bază cuneate, spre vîrf dinţate, pe faţă glabre şi nepătate, pe dos slab alipit păroase. Stipele oval lanceolate, sectate pînă la 14—2 5. Inflorescenţă cu 1—8 flori, de obicei mai scurtă decît frunza bracteantă, cu axa fără aristă terminală şi 'fără peri articulaţi. Flori de 2,5—3 mm lungime. Diviziunile caliciului de lungimea tubului sau puţin mai lungi. Corolă galbenă ; vexil mai lüng decît aripa; aripa mai lungă decît carena. Păstaie disciformă, pînă la aproape cilindrică, glabră, la capete turtită, pînă la urmă brună închis, lată de 4—6 (10) mm, cu 1,5—4 spire, ascuţit muchiate şi cu striaţiuni între partea dorsală şi nervurile laterale evidente. Ţepii curbaţi, pînă la încîrligaţi. Nervurile radiare abia evidente, ± reticulat unite. Seminţe reniforme, plate, pînă la cuneat alungite, lungi de 2,5—4 mm. — V—VII. LEGUMINOSAE 135 Staţiunea. Locuri ruderale, margini de drumuri, uneori prin trifoi şi lucernă. Răsp. în ţară: Reg. Timisoara: Orşova pe Dl. Olimp. Reg. Craiova: Craiova. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. 11. M. minima (L.) Grufb. in L. Amoen. IV (1759) 105; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 174, tab. XI, fig. 16. — M. polymorpha var. λ. minima L. Sp. pl. ed. I (1753) 780. - Ic. : Pl. 21, fig. 1 a,b. Θ. Plantă des mătăsos păroasă, uneori şi glanduloasă. Tulpină subţire, erectă, ascendentă sau culcată, cu muchii obtuze, lungă de 5—40 (50) cm. Frunze scurt peţiolate, de obicei sub 1 cm lungime. Foliole mici, obovate pînă la subrotunde, lungi de 3—9 mm şi aproape pe jumătate de late, de obicei numai spre vîrf fin dinţate, cele ale frunzelor superioare ± cuneate. Stipele ovate, acuminate, cu margini întregi sau la bază dinţate. Inflorescenţă cu 1—8 flori, cu axa scurtă de 1—2 cm, terminată într-un vîrf aristat. Pedicel floral mai scurt decît tubul corolei. Caliciu des păros, cu laciniile lanceolat acuminate, mai lungi decît tubul. Corolă lungă de 3—4 mm, de culoare intens galbenă ; vexil uşor curbat în sus, mai scurt decît aripa, care este egală cu carena. Păstaie aproape globuloasă, lată de 2—4 mm, cu 3—7 spire prevăzute cu ţepi lungi de 2—3 mm, drepţi pînă la puternic încovoiaţi şi acoperită cu peri scurţi. Nervurile radiare subţiri, neramificate, mai puţin numeroase decît ţepii. Seminţe în formă de segment de sferă, lungi de 1,5—2,5 mm şi late de 0,8—1,2 mm. — IV—VII. Staţiunea. Prin locuri însorite, pe coaste, în stepe, prin păşuni şi nisipuri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: V. Şieului (r. Bistriţa); Canciu (r. Dej); Someşeni, Apahida, Gilău (r; Cluj) ; Turda la Băile Sărate, Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin) ; Turia (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa; Rupea; Mediaş, Proştea Mică, Valea Lungă (r. Mediaş) ; Făgăraş ; Sibiu, Şura Mare, Ocna Sibiului, Cisnădia, Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac spre Bărăbanţ, Vurpăr (r. Alba) ; Deva, Hărău (r. Ilia) ; Băiţa (r. Brad) ; Hunedoara, Petreni (r. Hunedoara) ; Băeşti, Ohaba de sub Piatră, Ciopea (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea pe Dl. Şimleu; Borz, Dumbrăviţa (r. Beiuş) ; Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Arad; Sviniţa, Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Gura Văii, Baloteşti, Topolniţa (r. T. Severin); Craiova; Piscu Vechi, Desa, Nebuna, Maglavit (r. Calafat); Măceşu de Jos, Cîrna (r. Gura Jiului) ; Bistreţu (r. Băileşti). Reg. Piteşti: Mrea Turnu (r. Rm. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Crevedia (r. Răcari) ; Comana (r. Vidra) ; Bucureşti la Chitila, Pantelimon, Băneasa; Mărculeşti (r. Slobozia). Reg. Ploeşti: Poenarii Burchii lîngă Podu Văleni (r. Ploeşti). Reg. Constanţa: Cernavodă; Topalu (r. Hîrşova) ; Enisala, Babadag, (r. Istria); Malcoci, Letea, Tulcea, în Delta Dunării, Caraorman (r. Tulcea). Reg. Galaţi: între Măcin şi Greci; Dorăşti, Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Iaşi la Valea Adîncă, Aroneanu, Bîrnova, Şorogari, V. Mîrzeşti, Păun, Pietrăria, Ungheni-Prut, Sculeni, Ciurea, Beldiman, Miroslava, Hlincea, Repedea (r. Iaşi) ; Erbiceni, Tg. Frumos. Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r., Truşeşti). 136 FLORA R.P.R. V ariabi1itatea speciei 1 a Plante dispers păroase, neglanduloase var. pubescens Webb Hist. Canar. III, 2 (1836—50) 65. — Are următoarele forme : f. bracliyodon (Rchb.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 439. — M. minima ß. brachyodon Rchb. Fl. germ. exc. II (1832) 502. — Ţepii fructului mai scurţi decît raza lui. — Rară. f. récta (Willd.) A. et G. I.e. 438. — M. recta Willd. Sp. pl. (1800) 1415. Ţepii fructului de lungimea unei spire sau mai lungi. — Rară. f. vulgaris Urban in Verh. BV Brand. XV (1873) 78. — Ţepi mai scurţi decît diametrul unei spire, dar de obicei mai lungi decît raza fructului. — Reg. Iaşi: Aroneanu (r. Iaşi). f. el on gâta (Roch.) A. et G. l.c. 438. — M. minima Desr. b. elongata Roch. Pl. Banat. rar. (1828) tab. XV, fig. 32. — Tulpină alungită pînă la 50 cm. Frunze mari. — Exs.: FEAH nr. 2013. — Reg. Timişoara: Arad. Reg. Craiova: Schela Cla-dovei, Gura Văii, Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Iaşi: Valea Adîncă (r. Iaşi). .1 b Plante des pîslos păroase sau glanduloase ....................................................... 2 2 a Plante des pîslos păroase, cu peri simpli pe tulpini şi pe frunze, mai adesea cu luciu mătăsos var. mollissima (Roth) Koch Syn. ed. I (1835) 164. — M. mollissima Roth Cat. bot. III (1806) 74. — Reg. Stalin: Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Constanţa: în nisipurile din Deltă (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Aroneanu, Spinoasa, Bîrnova, Ciurea, Hlincea, Repedea, Mîrzeşti (r. Iaşi)* 2 b Plante glandulos păroase, cu peri glanduloşi, lipicioşi, pe tulpini, frunze şi pe fructe var. viscida Koch l.c. — Reg. Cluj: Apahida; Cheia Turzii. Reg. Hunedoara: Băiţa (r. Brad) ; Deva pe Dl. Cozia ; Băeşti, Ohaba de sub Piatră, Ciopea (r. Haţeg). Reg. Constanţa: Le tea (r. Tulcea). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N. întrebuinţări. Speciile genului Medicago, conţin în părţile aeriene o cantitate apreciabilă de carotinoide, din care se poate obţine industrial vitamina A. Conţine şi cantităţi apreciabile de vitamină K, care joacă rol în coagularea sîngelui. Genul 250. MELILÔTUS*) (L.) Adans. **) Fam. II (1763) 322. — Trifolium Melilotus L. Sp. pl. ed. I (1753) 765. — S u 1 f i n ă. Plante anuale, bisanuale sau perene. Stipele întregi sau dinţate, ± concrescute cu peţiolul. Frunze trifoliate, peţiolate, cu foliole eliptice pînă la obovate sau liniare. Raceme axilare, spiciforme, lung pedunculate, cu bractei mici, subulate. Flori mici, pedicelate. Caliciu campanulat, persistent, cu 5 dinţi triunghiulari. Corolă galbenă, gălbuie sau albă; vexil obovat, aplecat pe aripi. Stamine 10 (9 + 1). Ovar unilocular, cu 2—8 ovule campilqtrope. Stil subulat, cu stigmat oblic. Păstăi ovate sau subsferice, ± comprimate, rostrate sau mucronate, nedehiscente, mai lungi decît caliciul persistent; *) De la meii = miere, şi Lotos, numö vechi, dat de autorii greci la diferite plante, printre care şi unor leguminoase (Lotus). **) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u. LEGUMINOSAE 13? pericarp coriaceu ± reticulat încreţit, cu 1—4 seminţe, cu funicul lateral şi tegumentul neted sau ± tuberculat. Genul cuprinde cca 22 specii răspîndite în Europa, Asia Mică şi Africa de N* Determinarea speciilor 1 a Stipele cu baza lată, inciz dinţate, cu 2—4 dinţi subulaţi. Foliole cu 12—18 perechi de nervuri laterale, pe margini dinţate, cu dinţii aristaţi 1. M. dentatus 1 b Stipele cu baza îngustă, nedinţate, subulate. Foliole cu 8—12 perechi de nervuri laterale, pe margini serat dinţate, cu dinţii acuminaţi, nea-ristaţi............................................................... 2 2 a Păstăi alipit pubescente, lungi de 4—6 mm. Ovarul tînăr scurt pedicelat, păros, cu peri albi şi cu 2—3 ovule..........................2. M. altissimus 2 b Păstăi glabre sau pubescente, lungi de 2,5—4 mm. Ovarul tînăr sesil, glabru sau glabrescent, cu mai mult de 4 ovule............................ 3 3 a Flori galbene............................................................. 4 3 b Flori albe ............................................................... 5 4 a Raceme simple, multiflore, cu flori îndesuite; pedunculii racemelor relativ groşi. Foliole slab şi neregulat serat denticulate. Ovar cu 5—8 ovule........................................................3. M. oîîicinalis 4 b Raceme în bună parte multiple, la subţioara frunzelor, laxe şi pauciflore ; pedunculii racemelor filiformi. Foliole regulat serat dinţate. Ovar cu 4—5 ovule.................................................. 6. M. arenarius 5 a Păstăi ovate, glabre, reticulat încreţite. Foliolele frunzelor inferioare invers ovate, la bază cuneate, de jur împrejur neregulat dinţate. . 4.M.albus 5 b Păstăi subsferice, pubescente, transversal încreţit ruguloase. Foliolele frunzelor inferioare suborbiculare, la bază cuneate şi numai la vîrf denticulate ....................................................... 5. M. tauricus Sect. I. COELORYTIS Ser. in DC. Prodr. II (1825) 186, corr. Koch Syn. ed. II (1843) 182. Plante anuale, bisanuale sau perene. Flori pendule. Păstăi ovate sau subsferice, ruguloase sau transversal reticulat încreţite. Seminţe netede sau ± tuberculate. 1. M. dentâtus (W. et K.) Pers. Syn. II (1807) 348; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 178, tab. XII, fig. 9. — Trifolium dentatum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 41, tab. 42. - le.: Pl. 22, fig. 3, 3 a; W et K. l.c. ΘΘ, Ά-. Tulpină robustă, erectă sau ascendentă, înaltă de 20—50 (100) cm, ramificată de la bază, pe la mijloc uşor prismatică, în partea superioară slab pubescentă. Stipele cu baza lată, inciz dinţată, cu 2—4 dinţi subulaţi, inegali. Foliolele alungit lanceolate, lungi de 2,5—3,5 cm, late de 6—10 mm, la vîrf obtuze, pe margini mărunt şi aristat dinţate, pe dos glabrescente, cu 12—18 perechi de nervuri laterale, la vîrf bifurcate. Raceme laxe, lungi de 5 — 10 cm, spiciforme, lung pedunculate, cu 30—50 flori mici, lungi de 3—3,5 138 FLORA R.P.R. mm, palid galbene, aproape fără miros. Caliciu cu 5 dinţi triunghiular lanceolaţi, slab pubescent. Vexil emarginat, puţin mai lung decît aripile; aripi puţin mai lungi decît carena. Ovar glabru, cu 2 ovule. Păstaie ovată, la vîrf acutiusculă, glabră, lungă de 5—5,5 mm (la var. 3,5 mm), lată de 2,5 mm, cu 2, rar cu o singură sămînţă, la maturitate negricioasă, cu 4—7 încreţituri anastomozate, cu aspect rugulos. Seminţe ovate, aproape netede, lungi de 1,5 mm, de culoare galbenă verzuie. Radicula embrionului aproape de lungimea cotiledoanelor. — VI —IX. Staţiunea. Locuri umede, argiloase, nisipoase, ± sărate, în vecinătatea salinelor şi pe litoralul Mării Negre. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj; Turda. Reg. Or. Rupea; Sighişoara. Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara: Semlac şi de-a lungul Mureşului pînă la frontieră (r. Arad şi Pecica). Reg. Piteşti: Cîmpulung pe malurile Rîului Tîrgului (r. Muscel). Reg. Constanţa: în regiunea dunăreană, în locuri sărate şi pe coastele dealurilor. Reg. Galaţi: Balta Igliţa (r. Măcin). V ar i a b i 1 i tatea speciei f. argTitus O. E. Schulz in Bot. Jahrb. XXIX (1901) 689. — Dinţii foliolelor lungi de 0,4—0,6 mm. Păstăi monosperme, de 3,5 mm lungime, de culoare brună cenuşie. — Reg. Constanţa: Istria lîngă Lacul Sinoe. întrebuinţări. în unele regiuni este cultivată ca plantă furajeră, mai ales în locurile inundabile, ± sărate. Bună meliferă. Răsp. gen.: Europa centrală şi de E, Asia de V. . 2. M. altissimus Thuill. Fl. env. Paris ed. II (1799) 378; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 184, tab. XII, fig. 2. — Trifolium Melilotus officinalis γ. L. Sp. pl. ed. II (1763) 1078. — T. maerorrhizum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802). 24, tab. 26. - Ic.: Pl. 22, fig. 4, 4 a, b. ΘΘ, 4. Plantă robustă, cu rădăcină groasă, pivotantă şi ramificată. Tulpină erectă sau ascendentă, glabră sau glabrescentă, înaltă de 0,5—1,5 (2) m, ramificată, cu ramuri virgate. Stipele cu baza îngustă, nedinţate sau uneori cu 1—2 dinţişori. Foliolele frunzelor inferioare obovate sau alungit liniare, la bază subcuneate, la vîrf obtuze, pe dos puberulente, lungi de 3—4 cm (la var. de 1,5 cm), late de 6—8 mm, cu margini serat dinţate, (dinţii acuminaţi, dar nearistaţi), cu 8—12 perechi de nervuri laterale. Foliolele frunzelor superioare alungit obovate, alungit lanceolate sau liniare, lungi de 2—2,5 cm (la var. pînă la 4 cm), late de 5—7 (la var. 10) mm. Raceme lungi de 5—10 cm, de 2—3 ori mai lungi decît frunzele, cu 20—60 flori, spre vîrf ± îndesuite, către bază dinţate. Flori galbene sau galbene aurii, mirositoare, lungi de 6—8 (9) mm. Caliciu cu peri rari şi scurţi, cu 5 dinţi triunghiular lanceolaţi, de lungimea tubului. Vexil obovat, la bază cuneat, la vîrf subemar-ginat, puţin mai lung decît aripile, cu strii brune ; aripi şi carenă de aceeaşi LEGUMINOSAE 139 lungime. Ovarul tînăr scurt pedicelat şi alb păros, cu 2—3 ovule. Păstăi oblic ovate, pînă la globuloase, la vîrf acuminate, lungi de 4—6 mm, late de 2, 5—3 mm, alipit pubescente sau (la var. palustre) uneori glabre, cu peri scurţi şi rari. Păstăi scurt rostrate, la maturitate negricioase, cu 3—5 încreţituri ± transversale, slab şi neregulat anastomozate, cu 1—2 seminţe lungi de 1,8—2,2 mm, uşor tuberculate, galbene roşcate. — VI—IX. Staţiunea. Fineţe şi păşuni umede, mlaştini Jb sărate, aluviuni, de-a lungul cursurilor de apă. Obs. M. altissimus diferă de M. officinalis prin foliolele mai lungi şi mai înguste, prin florile cu vexil, aripi şi carenă aproape de aceeaşi lungime, prin ovarul cu numai 2—3 ovule şi prin păstăile pubescente, în general numai cu o singură sămînţă. R ă s p. î n ţară; Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe şi în jurul lacului de la Deuşu (r. Cluj). Reg. Oradea: Oradea la Băile 1 mai de-a lungul rîului Peţea. Reg. Craiova: V. Motrului, Broşteni (r. Strehaia). V ari abi 1itatea speciei 1 a Foliolele frunzelor inferioare obovate, lungi de 4 cm şi late de 10 mm, cele ale frunzelor superioare alungit obovate şi ± pronunţat dinţate. Raceme cu flori îndesuite. Flori lungi de 7 — 8 mm var. macrophyllus (Bluff et Fingerh.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 446. — M. officinalis α. macrophyllus Bluff et Fingerh. Comp. Fl. Germ. ed. II (1838) 174, p.p. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. 1 b Foliolele frunzelor inferioare eliptice sau alungit liniare, lungi de 3 cm şi late de 6 mm, cele ale frunzelor superioare liniare şi ± slab denticulate. Raceme laxe, cu flori de 5—6 mm lungime ............................................................. 2 2 a Rădăcină de 2—2,5 cm grosime. Tulpini uneori roşietice sau violete. Stipele la bază cu 1 — 2 dinţişori. Foliolele lungi de 1,5—2 cm, cele ale frunzelor superioare liniare, pe margini ± pronunţat serat dinţate. Păstăi păroase, cu peri scurţi şi alipiţi var. maerorrhizus (W. et Κ.). — Trifolium macrorrhizum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 24, tab. 26. — Reg. Cluj: Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Băile Homorod, Sînpaul (r. Odorhei). Reg. Stalin: Sînpetru (r. Codlea) ; Ocna Sibiului. Reg. Oradea: Oradea la Seleuş şi Băile 1 mai pe malul rîului Peţea ; Beiuş, Lazuri. Reg. Galaţi: pe malurile Dunării (Guebh.). Reg. Suceava: Bucovina (Borza). 2 b Rădăcină de cel mult 2 cm grosime. Tulpină totdeauna verde. Stipele întregi, fără dinţi la bază. Foliole lungi de 2—2,5 cm, cele ale frunzelor superioare liniare, întregi sau slab şi distanţat denticulate. Păstăi cu peri scurţi şi rari, sau glabre. var. paliister (W. et. K.) Rouy Fl. Fr. V (1899) 54. — Trifolium palustre W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812), tab. 266. — M. macrorrh. a. salina palustris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 153. — Reg. Cluj: Gherla; Cojocna; Turda. f. pseudopalûster (Menyh.). — M. pal. var. pseudopaluster Menyh. in ÖBZ XXVII (1877) 263 et Borb. Balat. fl. (1900) 424. — M. pal. var. typicus Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 313. — Foliole slab şi distanţat dinţate sau întregi. — Reg. Timişoara: Chesinţ, Zăbreni (r. Lipova). f. perîrondosus (Borb.). — M. paluster var. perfrondosus Borb. Békésvm. fl. (1881) 102. — Frunze mai late, evident serat dinţate. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului în Valea Primă şi la « Tôkôz » lîngă Cluj, Someşeni (r. Cluj) ; Dej. Reg. Oradea: Oradea la Băile Victoria. 140 FLORA R.P.R. întrebuinţări. în unele ţări este cultivată ca plantă furajeră sau ca plantă medicinală, avînd aceleaşi însuşiri terapeutice ca $i M. officinalis. Datorită mirosului său pătrunzător, este folosită contra moliilor şi ploşniţelor. Florile prin distilaţie dau un parfum cu miros asemănător fînului de curînd cosit, datorit cumarinei. Răsp. gen.: Europa. 3. M. oîficinâlis (L.) Medik. Vorles. II (1787) 382; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 180, tab. XII, fig. 1. — Trifolium Melilotus officinalis a. L. Sp. pl. ed. I (1753) 765. — M. Petitpierreanus Auct. transs. non Willd. — Sulfină. — Orvosi somkôrô. — Gelber Steinklee. — /Johhhk jieKapcTBeHRtiH. — Ic.: PL 22, fig. 1, la, b: Θ — ΘΘ. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 50—100 (200) cm, ramificată, cu ramuri prismatice, în partea superioară slab pubescentă. Stipele înguste, întregi, subulate, lungi de 6—7 mm. Foliolele frunzelor inferioare obovate, la bază cuneate, la vîrf obtuze, pe margini slab* şi neregulat serat dinţate, lungi de 2,5—3 cm, late de 15—18 mm, cu 8—12 nervuri laterale. Foliolele frunzelor superioare alungit lanceolate, la vîrf obtuze sau trunchiate, pe margini serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos slab pubescente. Raceme simple, laxe, lungi de 5—10 cm, din 30—70 flori, în timpul înfloririi de 3—5 ori mai lungi decît frunzele de la bază. Flori galbene, mirositoare, nutante, lungi de 6 mm. Caliciu glabru, cu 5 dinţi triunghiulari, Vexil uşor emarginat ; aripi aproape de lungimea vexilului, dar mai lungi decît carena. Ovar pubescent, scurt pedicelat, cu 5—8 ovule, rar mai multe. Păstăi glabrescente, obovate, la vîrf ± obtuze, uşor comprimate, lungi de 3,5—4 mm, late de 2—2,5 mm, scurt mucronate, cu 5—8 încreţituri transversale, reticulat anastomozate. Păstăi brune negricioase, cu o singură sămînţă. Seminţe ovoidale, de cca 2 mm lungime, galbene verzui. Radicula embrionului ajunge pînă la 1/3 din lungimea cotiledoanelor. — VI —IX. Staţiunea. Prin fîneţe, semănături, vii, pe marginea drumurilor, pînă în etajul subalpin. Răsp. în ţară: Foarte comună în întreaga ţară. V ariabi1itatea speciei var. typicus Pospich. Fl. Oesterr. Küstenl. (1898) 365. — Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 40—100 cm, ramificată, cu ramuri lungi. Foliole slab dinţate. Raceme de 2 ori mai lungi decît pedunculii, împreună cu pedunculii de 3—4 ori mai lungi decît frunzele. — Comună în toate regiunile ţării. Planşa 22. — 1. Melilotus officinalis (L.) Desr., exemplar florifer, la. racem fructifer, lb. păstaie mărită. — 2. M. albus (L.) Desr., exempl. florifer, 2a. racem fructifer. — 3. M. dentatus (W. et K.) Pers., 3a, stipelă mărită. — 4. M. altissimus Thuill., exemplar florifer, 4a. racem fructifer, 4b. păstaie mărită. —5. M. tauricus (M. B.) Ser., 5a. păstaie mărită. — 6. M. arenarius Grec. PLANŞA 22 LEGUMINOSAE 143 f. mâximus (Legr.). — M. maximus Legr. Station botan. For. 101, sec. Rouy Fl. Fr. V (1899) 59. — Tulpină înaltă de 1,5—2 m. Foliole pronunţat dinţate. Flori şi păstăi mai mari ca la forma tipică. — Sporadică împreună cu forma tipică. f. micrânthus (Schulz). — M. officin. III. micranthus O. E. Schulz in Bot. Jahrb. XXIX (1901) 702. — Tulpină înaltă de cel mult 1 m. Foliole ± slab dinţate. Flori de 4 mm lungime. Ovar cu 5—8 ovule. Păstăi mai mici decît la forma tipică. — Reg. Cluj: Cluj pe Cetăţuie şi pe Dl. « Râkoczi ». — Reg. Hunedoara: Sebeş. Obs. M. officinalis are o serie de forme teratologice, ca: fasciaţii, pelorii, flori la care staminele s-au transformat în organe petaloide (la var. pleniflorus Borb. Balat. fl. (1900) -423) sau ovar transformat într-un organ în formă de corn. Este de amintit hipertrofia ovarului produsă prin înţepătura insectei Sibinia aureola Ries. întrebuinţări. Sulfina este o veche plantă medicinală, folosită încă din antichitate. Cu ceaiul de floare de sulfină se spală ochii bolnavi; luat intern are proprietăţi calmante. Cu fiertură de sulfină se tratau odinioară rănile purulente. Sulfina mai serveşte ca materie primă la extragerea cumarinei, substanţă întrebuinţată în parfumerie. în mod obişnuit se foloseşte şi la aromatizarea tutunului. Este o bună plantă meliferă. Răsp. gen.: Eurasia. 4. M. âlbus Medik. Vorles. II (1787) 382; Fl. U.R.S.S, XI (1945) 181 tab. XII, fig. 8. — Trifolium Melilotus officinalis ß. L. Sp. pl. ed. II (1763) 1078. — Melilotus vulgaris Willd. Enum. Hort. Berol. II (1809) 790.— Sulfină albă. — Fehér somkôrô. — Weisser Steinklee. — ^ohhhk öejinö. — Exs.: FRE nr. 1495. - Ic.: Pl. 22, fig. 2, 2 a. OG. Tulpină erectă sau ascendentă, ramificată, înaltă de 30—150 cm, uneori roşietică, glabră sau numai în partea superioară puberulentă, la maturitate lignificată, ajungînd uneori pînă la 2 cm grosime. Foliolele frunzelor inferioare obovate, la bază cuneate, la vîrf obtuze, slab şi neregulat dinţate, lungi de 2,5 cm, late de (4) 8—12 (14) mm. Foliolele frunzelor superioare mai înguste şi alungit lanceolate, la vîrf obtuze, pe margini s'ab dinţate, pe faţă glabre, pe dos slab şi dispers păroase, cu 8—12 perechi de nervuri laterale. Stipele înguste, întregi sau slab dinţate la bază, spre vîrf subulat setacee, lungi de cca 10 mm. Racem spiciform, lax, lung de 4—6 (10) cm, în timpul înfloririi de 3—6 ori mai lung decît frunza de la bază, format din 40—80 (rar pînă la 100) flori albe, lungi de 4 mm, pedicelate. Caliciu campanulat, glabru sau glabrescent, cu 5 dinţi triunghiulari, acuminaţi. Vexil uşor emarginat, mai lung decît aripile, acestea aproape de aceeaşi lungime cu carena. Ovar sesil, glabru, cu 3—4 ovule, rar mai multe. Păstăi glabre, ovate, la vîrf obtuze, lungi de 2,5—3,5 mm, l^te de 2,5 mm, groase de 1,5 mm, rostrate şi reticulat încreţite, de culoare negricioasă, cu 1—2 seminţe gălbui, ovale, lungi de cca 2 mm, ± tuberculate. — VI —IX. Staţiunea. De-a lungul cursurilor de apă, prin pîrloage, pe coaste şi locuri pietroase, nisipoase, dune maritime, pe marginea drumurilor, adesea în asociaţie cu M. officinalis sau cu M. altissimus. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara, în regiunea montană şi de cîmpie. 144 FLORA R.P.R. V a r ia b i 1itatea speciei f. tenéllus (Wallr.) O. E. Schulz in Bot. Jahrb. XXIX (1901) 697. — M. tenellus Wallr. in Linn. XIV (1840) 617. — Foliole sub 4 mm lăţime. Flori mici, cu vexil, aripi şi carenă de aceeaşi lungime. — Reg. Piteşti: Mt. Mateiaş (r. Muscel). f. micrânthus (Grec.). — M. alba ß. micrantha Grec. Consp. fl. Rom. Supl. (1909) 45. — Plantă cu port rigid. Flori şi păstăi pe jumătate mai mici decît ale formei tipice. — Reg. Ploeşti: Costieni (r. R. Sărat) loc. class. — Reg. Galaţi: Păd. Letea în Delta Dunării. întrebuinţări. Sulfina albă este cultivată pe alocuri ca plantă furajeră, care se coseşte înainte de înflorire, cînd planta este mai puţin băţoasă, uneori putînd fi cosită şi a doua oară. Este plantă meliferă, conţinînd însă mai puţină cumarină decît M. officinalis. Răsp. gen.: Eurasia, pe alocuri adventivă. 5. ? M. tâuricus (M.B.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 188; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 188, tab. XII, fig. 3. — Trifolium Melilotus tâuricus M.B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 506. — Ic.: Pl. 22, fig. 5, 5 a. O O. Tulpină erectă sau ascendentă, glaucă, ± ramificată, înaltă de 30—80 cm, slab pubescentă. Foliolele frunzelor inferioare suborbiculare, la bază cuneate şi numai la vîrf denticulate, cele ale frunzelor superioare alungite, cu vîrf obtuz sau trunchiat, la vîrf neregulat denticulate, cu 8—12 perechi de nervuri laterale, pe faţă glabrescente, pe dos alipit păroase. Stipele liniare, subulate, întregi. Raceme lungi de 5—10 cm, laxe sau foarte laxe, în timpul înfloririi de 3—4 ori mai lungi decît frunzele, cu 40—60 flori albe, lungi *de cca 6 mm. Caliciu păros, cu dinţii lanceolat liniari, la vîrf acuminaţi. Vexil obovat cuneat, la vîrf emarginat ; aripi şi carenă de lungimea vexilului. Ovar pubescent, scurt pedicelat, cu 2 ovule. Păstaia tînără pubescentă, cu 3—5 încreţituri transversale, la maturitate subsferică şi pubescentă, încreţit ruguloasă, lungă de 5—7 mm şi lată de cca 3 mm, în general cu o singură sămînţă alungit ovată, brun roşcată. — V—VI. Staţiunea. Locuri aride, coaste abrupte. Răsp. în ţară: Plantă dubioasă, citată din Dobrogea fără localitate (Borza Consp. fl. Rom. (1947) 158). Răsp. gen.: Endemism din jurul Mării Negre. 6. M. arenârius Grec. Consp. fl. Rom. Supl. (1909) 198, tab. II. — Ic.: Pl. 22, fig. 6; Grec. l.c. Θ O. Rădăcină pivotantă de 40—50 cm lungime. Tulpină erectă, înaltă de 1—1,5 m, în partea inferioară glabră şi uşor muchiată, în cea superioară ramificată, cu ramuri pubescente. Stipele înguste, întregi, setiforme. Frunze distanţate, cu foliole alungit obovate, lungi de cca 15 mm, late de 5—8 mm, pe margini serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos slab pubescente. Raceme pauciflore, foarte laxe, inegale, grupate cîte 3—5 în fascicule, unul din raceme mai dezvoltat, compus din 8—10 flori distanţate, celelalte scurt pedunculate, cu pedunculi filiformi. Flori albe gălbui, mirositoare, lungi de 5—6 mm. Caliciu LEGUMINOSAE 145 dispers pubescent, cu 5 dinţi triunghiulari subegali. Vexilul, aripile şi carena ± egale între ele. Ovar cu 4—5 ovule. Păstăi alungit ovate, la vîrf acuminate, reticulat ruguloase, de 6—7 mm lungime, 3 mm lăţime, de 3—4 ori mai lungi decît caliciul, cu o singură sămînţă. Seminţe ovale, netede, lucioase, la bază pronunţat sulcate. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri nisipoase, dune, pe litoralul Mării Negre în asociaţie cu Artemisia arenaria, Silene pontica, Astragalus virgatus, etc. Obs. Μ. arenarius se aseamănă foarte mult cu M. volgicus Poir. Encycl. Suppl. III (1813)^648 (= Trifolium Melilotus ruthenica M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 506), de care însă se deosebeşte prin aceea că la aceasta din urmă racemele sînt multiflore (30—50 flori), iar florile şi păstăile sînt mult mai mici. M. volgicus nu creşte la noi. Răsp. în ţară: Pe litoralul Mării Negre între Tuzla şi Techirghiol. Răsp. gen.: Endemism în R. P. Romînă. Obs. Schur a mai publicat de la Sebeş şi Zam (Reg. Hunedoara) pe M. indicus AII. Fl. pedem. I (1785) 308 sub M. parviflora Desf. Această plantă însă nu creşto la no Ea a fost desigur confundată cu M. officinalis f. micranthus (Schulz) A. et G., care creşte la Sebeş. Hibrizi X M. haussknechtii O. E. Schulz in Engl. Bot. Jafyrb. XXIX (1901) 708·= altissimus X officinalis. Θ Θ. Foliolele frunzelor superioare alungit lanceolate, pe margini serat dinţate. Raceme cu 40—60 flori galbene, lungi de 6,5—7 mm. Aripi şi carenă de lungimea vexilului. Ovar pedicelat, cu 4—5 ovule. Păstăi negricioase, cu încreţituri transversale. Prin portul său se aseamănă cu M. altissimus, iar prin forma, dimensiunile şi părozitatea păstăii se aseamănă cu M. officinalis. Reg. Cluj: Fînaţele Glujuiui. X M. schoenheitianus Hausskn. in Mitt. Thür. Bot. Ver. VIII (1890) 37 = albus x officinalis. O Θ. Foliolele frunzelor superioare alungit lanceolate, la vîrf obtuze, pe margini slab serat dinţate, ca la M. officinalis. Racem cu cca 20 flori palid galbene, lungi de 5 mm. Vexil şi aripi puţin mai lungi decît carena. Ovar cu 3—4 ovule, ca la M. albuş. Păstăi monosperme, brune-cenuşii, reticulat încreţite. Reg. Timişoara: Cacova prin locuri umede (r. Oraviţa). Genul 251. T RIF 6 LIU M *) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 229 nr. 603], ed. V (1754) 337, nr. 802. -Trifoi. Plante ierbacei, anuale pînă la perene. Tulpină erectă, procumbentă, ascendentă sau prostrată, uneori repentă şi radicantă, adeseori ramificată. *) Din cuvintele latineşti très=trei, şi folium = frunză, adică plantă cu frunze trifoliolate. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. ' 10 - c. 244 146 FLORA R.P.R. Frunze de obicei alterne, trifoliolate (uneori cu 5—8 foliole), peţiolate/sau subsesile. Foliole ± dinţate, sau întregi, de obicei toate subsesile sau uneori cea mijlocie ± peţiolulată. Stipele de céle mai multe ori concrescute cu peţi-olul. Flori grupate în raceme spiciforme, capitule multiflore sau umbele dese sau laxe, pauciflore, de obicei axilare. Inflorescenţă lung pedunculată sau sesilă, cu frunză bracteantă trifoliată. Flori sesile, subsesile sau lung pedicelate, cu bracteole ± bine dezvoltate sau fără bracteole. Caliciu glabru sau ^ păros, tubulos sau campanulat, uneori bilabiat, de obicei cu 5 dinţi ± lungi, adeseori inegal de lungi. Tubul caliciului cu 5—20 (sau mai multe) nervuri, uneori umflat peste tot sau numai la partea superioară. Gîtul caliciului uneori cu proeminenţă ± inelară, în care caz se strîmtează sau chiar ± se închide în timpul fructificaţiei. Corolă galbenă, ochroleucă, albă, -roză, roşietică sau roşietic violetă, după înflorire persistentă; vexil ovat sau alungit; aripi înguste, de regulă ± concrescute cu carena şi tubul staminelor. Stamine 10, dintre care 9 concrescute şi 1 liberă (diadelfe), sau mai rar şi a 10-a pînă la mijloc concrescută cu tubul staminal. Ovar sesil sau ± pedicelat, cu 2—8 ovule. Fruct păstaie scurtă, obovată sau liniară, indehiscentă sau mai rar dehiscentă, 1—3 (8)-spermă, inclusă în caliciu şi în corola persistentă. Seminţe rotunde, cordate sau lentiforme. Genul cuprinde cca 300 de specii răspîndite în zona temperată şi subtropicală a emisferei nordice. Determinarea speciilor 1 a Cel puţin frunzele tulpinale mijlocii şi superioare 4—5 (8) -foliolate, scurt peţiolate, concrescute cu stipelele. Foliolele îngust lanceolate, denticulate. Inflorescenţe pauciflore (—8), cu flori purpurii sau (la noi) albe, lungi peste 1 cm. Plante cu tuberculi fusiformi (Pl. 30, fig. 1) 19. T. lupinaster 1 b De regulă toate frunzele trifoliolate.................................... 2 2 a Inflorescenţe, cel puţin cele superioare, pauciflore, de obicei cu 1—5 (7) flori albe sau roşietice, dezvoltate la partea superioară a tulpinii, foarte rar îngrămădite la baza tulpinii................................. 3 2 b Inflorescenţe multiflore, capituliforme, totdeauna pe tulpini erecte sau prostrate. Cînd inflorescenţele sînt pauciflore, atunci florile sînt intens galbene...................................................... 5 3 a Inflorescenţe de 2 feluri: cele superioare cu 1—5 flori fertile, albe sau rozee, cele inferioare globuloase, cu numeroase flori sterile, fără corolă (Pl. 35, fig. 3 b).................................. 40. T. subterraneum 3 b Toate inflorescenţele egale, formate din 1—5 flori fertile, albe sau roze. .4 4 a Flori cu petale mai scurte decît caliciul. Capitule ovate, pauciflore, sesile, pe tulpini foarte scurte, cu internodii puţine şi foarte scurte, îngrămădite spre baza tulpinii. Frunze mai lung peţiolate decît lungimea tulpinii. Fruct cu 2 seminţe (Pl. 27, fig. 4)........... 16. T. suffocatum 4 b Flori cu petale mai lungi decît caliciul. Inflorescenţă scurt pedunculată, aşezată la subţioara frunzelor tulpinale. Tulpină cu internodii mai lungi. Frunze lung peţiolate, dar ± mai scurte decît tulpina. Fruct adesea cu 8—10 seminţe. (Pl. 29, fig. 1)............... 17. T. ornithopodioides LEGUMINOSAE 147 5 a Flori albe, albe gălbui (ochroleuce), roze sau roşii ......................... 6 5 b Flori galbene, după înflorire adesea devin brune.............................. 34 6 a Gîtul caliciului la interior glabru, fără inel proeminent păros. Inflo- rescenţă cu flori pedicelate sau subsesile, bracteolate, uneori cu bracteole foarte mici, scvamiforme, membranoase. Păstaie de obicei cu 2—6 (8) seminţe.................................................................. 7 6 b Gîtul caliciului la interior, sub baza dinţilor, prevăzut cu un inel proe- minent, de obicei păros (Pl. 23, fig. 13, 14, 15, etc.). Inflorescenţă cu flori de obicei sesile, fără bracteole. Fruct de regulă cu o sămînţă.... 19 7 a Tulpină scapiformă, scurtă, fără frunze tulpinale, terminată în inflo- rescenţă laxă, cu flori purpurii, lungi de 18—20 mm. Frunze bazale cu foliole îngust lanceolate, glabre, lungi de 1—4 (7) cm.. 20. T. alpinum 7 b Tulpină frunzoasă, lungă, repentă sau erectă, adesea ramificată, de obicei cu mai multe inflorescenţe............................................ 8 8 a Partea superioară a caliciului, după înflorire veziculos umflată, membra- noasă, reticulată, cu 2 dinţi bine dezvoltaţi, aristiformi, distanţaţi de cei 3 dinţi inferiori mai mici. Caliciu de lungimea corolei veştejite sau puţin m§i scurt. Bracteole digitate, ± adînc incize, de lungimea caliciului sau mai scurte.................................................... 9 8 b Caliciul nu se umflă după înflorire, sau este globulos şi uniform umflat. Dinţii caliciului ± egali, egal distanţaţi. Corolă mult mai lungă decît lungimea caliciului. Bracteole întregi, lungi sau foarte reduse, uneori concrescute într-un inel membranos........................................... 10 9 a Plante perene, cu tulpini repente, radicante sau prostrate. Toate frun- zele lung peţiolate, cu foliole obovate sau eliptice, cu bază ± cuneată, pe margini întregi sau cu nervurile laminei ± ieşite. Bracteolele externe de lungimea caliciului, aproape pînă la bază digitat sectate. Flori palid rozee sau de culoarea cărnii. Inflorescenţă lung pedunculată, mai lungă decît frunza (Pl. 32, fig. 1).............................. 23. T. îragiferum 9 b Plante anuale sau hibernante, cu tulpini erecte, rar ± prostrate, de obicei ramificate. Frunze superioare scurt peţiolate pînă la subsesile, concrescute parţial sau ± în întregime cu stipelele. Foliole obovate sau alungit obovate, ± rombice sau eliptice, acute sau obtuze, rar rotunjite, pronunţat şi aristat dinţate. Bracteole neînsemnate, de obicei numai dinţate. Flori rozee sau roşii. Pedunculul inflorescenţei numai cu puţin mai lung decît frunza (Pl. 30, fig. 2, 2 a, b).... 22. T. resupinatum 10 a Bracteolele externe de la baza capitulului concrescute într-un inel mic, membranos, îngust. Stipele membranoase, late, concrescute, vaginante, adesea dinţate. Frunze superioare tulpinale cu peţiol de obicei cu mult mai scurt decît foliolele sau de lungimea acestora. Foliole îngust lance-olat eliptice, dinţate, la vîrf cu dinţi glandulosi. Flori roşietice (Pl. 31, fig. 1)......................................................... 21. T. strictum 10 b Bracteolele de la baza capitulului libere, neconcrescute, ± lungi sau uneori mici, neînsemnate..................................................... 11 11 a Flori evident pedicelate sau cel puţin florile superioare după înflorire cu pediceli aproape tot atît de lungi, sau mult mai lungi decît tubul caliciului............................................................... 12 io* 148 FLORA R.P.R. 11 b Flori scurt pedicelate, cu pediceli de obicei cu mult mai scurţi decît tubul caliciului, florile părînd sesile sau subsesile...................... 16 12 a Tulpină erectă, uneori ascendentă şi înaltă, cu inflorescenţa şi frunzele tulpinale departe de sol................................................... 13 12 b Tulpină repentă, radicantă, procumbentă sau dacă este ascendentă, planta este scundă. Frunzele şi pedunculii inflorescenţei nu departe de sol..................................................................... 15 13 a Plante perene. Corolă arcuită în sus. Foliole mari, late pînă la 2 cm (Pl. 28, fig. 1)............................................ 11. T. hybridum 13 b Plante anuale. Corolă ± dreaptă, nearcuită. Frunze mai mici. Foliole de obicei late pînă la 1 cm................................................ 14 14 a Flori lungi de 8—10 mm, rozee. Caliciu cu tubul de 3—4 ori mai scurt decît dinţii. Inflorescenţă globuloasă, lată de 2—3 cm. Pedicelii florilor superioare de 5—6 (10) ori mai lungi decît tubul caliciului. Păstaie ± păroasă (Pl. 28, fig. 3)......... 8. T. micheiianum 14 b ‘Flori lungi de 6—7 (8) mm, roşietice. Tubul caliciului de 2—3 ori mai scurt decît dinţii. Inflorescenţă lată de 10—15 mm. Pedicelii florilor superioare numai de 2—3 ori mai lungi decît tubul caliciului. Păstaie glabră (Pl. 29, fig. 4).................................... 10. T. angulatum 15 a Tulpină procumbentă, de regulă radicantă, repentă. Corolă de obicei cel mult de 2,5 ori mai lungă decît caliciul. Flori albe sau ± roşietice, mai tîrziu brune (Pl. 27, fig. 3).............................. 12. T. repens 15 b Tulpina ± erectă, dar scurtă, sau puţin culcată, însă neradicantă. Corolă i de 3—4 ori mai lungă decît caliciul. Flori albe sau ochroleuce, mai tîrziu închis brune (Pl. 28, fig. 2)...................13. T. pallescens 16 a Plante anuale. Flori cu corolă ± mai scurtă decît caliciul. Dinţii cali- ciului mai tîrziu foarte reflexi. Capitule relativ mici, multiflore, dese, subsesile sau cu pedunculi de obicei mai scurţi decît frunza bracteantă (Pl. 29, fig. 2).......................................... 9. T. parviflorum 16 b Plante perene. Flori cu corolă mai lungă decît caliciul. Capitule mai mari....................................................................... 17 17 a Tulpină şi frunze sericeu alipit păroase. Capitule subterminale, de regulă cu pedunculi lungi. Flori de regulă lungi de 6—8 mm, albe sau galben nuanţate, grupate în inflorescenţe dese, ± sferice sau rar ovate (Pl. 26, fig. 1)................................·..........15. T. montanum 17 b Tulpină şi frunze glabre sau glabrescente. Inflorescenţe şi flori mai mari........................................................................ 18 18 a Frunzele bracteante (din subţioara cărora se dezvoltă inflorescenţa) de regulă mai lung peţiolate decît lungimea stipelelor lor. Flori albe sau roşietice, cu bracteole subţiri, de regulă mai scurte decît caliciul. Vexil aproape cu 1/2 mai lung decît aripa, aceasta cu lamina mai lungă decît unguicula. Caliciu umflat, cu peri rari sau ± glabru (PL 26, fig. 2)....................................................14. T. ambiguum 18 b Frunzele bracteante cu peţioli de regulă mai scurţi decît lungimea stipelelor. Flori albicioase, mai tîrziu roşietice, cu bracteole bine vizibile, alb membranoase, lanceolate, de lungimea caliciului sau puţin LEGUMINOSAE 149 mai lungi. Vexil numai cu puţin mai lung decît aripa, aceasta cu lamina mai scurtă decît unguicula. Caliciu glabru, după înflorire de regulă uniform veziculos umflat (Pl. 29, fig. 5) ................ 18. T. vesiculosum 19 a Inflorescenţe mici, cele bine dezvoltate cel puţin de cca 10 (14) mm lăţime, globuloase sau cilindrice, lungi cel mult de 2 ori cît lăţimea lor................................................................................. 20 19 b-Inflorescenţe mari, cele bine dezvoltate (mai ales cele de pe tulpinile principale) late de cel puţin 2 cm, globuloase sau cilindrice şi de 2—4 ori miai lungi decît late..................................................... 25 20 a Corolă mai scurtă decît caliciul, roză sau albă. Tubul caliciului mult mai scurt decît dinţii, foarte abundent alb păros. Capitule ovate sau cilindrice, late pînă la 8—10 mm (Pl. 32, fig. 2).... 25. T. arvense 20 b Corolă de lungimea caliciului sau mai lungă. Tubul caliciului glabrescent, ± de lungimea dinţilor. Dinţii uneori ± păroşi................................ 21 21 a Capitul ± sesil, la partea bazală ± acoperit de stipelele frunzelor brac- teante, trifoliolate..........................................................22 21 b Capitul ± lung pedunculat, numai la baza pedunculului cu frunze bracteante, trifoliolate, stipelate .......................................... 24 22 a Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul. Flori albe sau albe rozee (Pl. 35, fig. 1)....................................................29. T. pallidum 22 b Corolă ± mai scurtă sau puţin mai lungă decît caliciul. 23 23 a Caliciu matur lung de 5—7 mm, bombat, cu dinţi drepţi, mai scurţi decît tubul. Nervurile foliolelor arcuite şi îngroşate spre marginile foliolelor (Pl. 31, fig. 2)......................................... 26. T. scabrum 23 b Caliciu matur lung de 5 mm, cu dinţii inferiori mai lungi sau de lungimea tubului, cei superiori mai scurţi, curbaţi în afară. Nervurile foliolelor drepte, neîngroşate (Pl. 29, fig. 3)........................... 24. T. striatum 24 a Dinţii caliciului uninervaţi, îngroşaţi şi întăriţi la fructificaţie, lanceolat subulaţi, inegali, cel inferior ± mai lung decît tubul. Gîtul tubului închis de un inel continuu, glabru în timpul fructificaţiei. Aripi de lăţimea carenei şi chiar mai lungi decît aceasta. (Pl. 35, fig. 2) 39. T. echinatum 24 b Dinţii caliciului de regulă trinervaţi, lanceolat triunghiulari, verzi, mai scurţi decît tubul alb, numai cel inferior ± tot atît de lung, glabru. Gîtul caliciului închis prin 2 umflături liniare, glabre. Aripi mai înguste şi mai scurte decît carena (Pl. 1, fig. 1)'............... 38. T. maritimum 25 a Inflorescenţe cilindro-conice sau alungit ovate, de obicei cele bine dezvoltate mai lungi decît late............................................... 26 25 b Inflorescenţe globuloase, lat ovate sau ovate, mai late decît lungi sau numai cu puţin mai lungi decît late........................................... 31 26 a Foliole (cel puţin cele tulpinale superioare şi mijlocii) obovat cuneate sau obcordate, cu margini dinţate. Stipele membranoase, ovate, vagi-niform concrescute, alburii, cu partea liberă mai verzuie, cu vîrf ± ascuţit şi dinţat (Pl. 34, fig. 1)........................ 27. T. incarnatum 150 FLORA R.P.R. 26 b Foliole liniare, îngust lanceolate, lanceolate sau eliptice. Stipele cu vîrf ascuţit..................................................................27 27 a Foliole evident dinţate, alungit lanceolate sau alungit eliptice, cu vîrf ascuţit sau rotunjit. Stipele mari, foliacee (Pl. 33, fig. 3)... .32. T. rubens 27 b Foliole 'cu margini întregi sau abia vizibil dinţate........................... 28 28 a Flori de regulă deschis roze, purpurii sau roşii: Foliolele frunzelor supe- rioare îngust liniare sau îngust liniar lanceolate. Plante anuale.. 29 28 b Flori de regulă ochroleuce (albe gălbui)....................................... 30 29 a Corolă ± de lungimea caliciului sau numai cu puţin mai lungă, deschis roză sau roşietică. Dinţii caliciului egal de lungi sau cel inferior ± mai lung. Toate frunzele cu foliole îngust liniare, lungi de 3—5 (8) cm şi late pînă la 4 mm. Plantă ± alipit păroasă (Pl. 32, fig. 4) 34. T. angustifolium 29 b Corolă mult mai lungă (cca de 2 ori) decît caliciul, purpurie. Dinţii caliciului inegal de lungi, cel inferior cca de 2 ori mai lung decît cel superior. Foliolele frunzelor inferioare mai late. Plantă vilos păroasă (Pl. 33, fig. 2)............................................. 35. T. purpureum 30 a Flori lungi de 20—25 mm. Capitule mari, lungi de 4—7 cm, de regulă mai lung pedunculate. Frunze superioare şi mijlocii cu foliole alungit lanceolat eliptice, lungi pînă la cca 7 cm (Pl. 34, fig. 2) 37. T. pannonicum 30 b Flori lungi pînă la 15 mm. Capitule mai mici, lungi de 1,5—3 (4) cm, rareori cele de pe ramurile laterale mai mici şi globuloase, sesile sau subsesile, înconjurate de frunze bracteante. Foliole alungit eliptice sau lanceolate, lungi de 1,5—3 (5) cm (Pl. 34, fig. 3). .36. T. ochroleucum 31 a Corolă mai scurtă sau abia mai lungă decît caliciul. Caliciu cu dinţi ± inegal de lungi şi îndesuit lung ciliaţi. Tulpină erectă, ramificată, împreună cu frunzele des patent păroasă. Plante anuale (Pl. 31, fig. 3) 30. T. diffusum 31 b Corolă mai lungă decît caliciul. Caliciu inegal dinţat, de obicei cu dintele inferior mult mai lung decît ceilalţi, dar şi acesta mai scurt decît corola. Plante perene.................................................................32 32 a Stipele (mai ales la frunzele superioare şi mijlocii) ovate, cu vîrful brusc setaceu acuminat (Pl. 24, fig. 2)...................... 28. T. pratense 32 b Stipele (mai ales la frunzele superioare şi mijlocii) îngust sau mai lat lanceolate, cu vîrf alungit ascuţit........................................... 33 33 a Stipele, foliole şi tulpină păroase. Capitule sesile, cu bractei trifoliolate (Pl. 33, fig. 1)............................................... 33. T. alpestre 33 b Stipele şi foliole glabre sau pubescente. Capitule la început ± sesile, mai tîrziu pedunculate (Pl. 24, fig. 1)........................ 31. T. medium 34 a Capitul lax, cu 2—15 flori. Vexil neted, uşor nervat şi lung...................35 34 b Capitul des, multiflor. Vexil lat, plan, sulcat nervet de-a lungul.. 36 35 a Stipele mici, ovate, cu baza lată, rotunjită. Pedunculul inflorescenţei drept. Capitul cu 3—15 flori. Pedicel floral mai scurt decît tubul caliciului (Pl. 25, fig. 2)........................................ 1. T. dubium LE GUMINÖSAE 151 35 b Stipelele la bază nu sînt late, nici rotunjite. Pedunculul inflorescenţei filiform, arcuit. Capitul cu 2—6 flori. Pedicelii florilor foarte subţiri, mai lungi decît tubul caliciului (Pl. 25, fig. 1).. 2. T. micranthum 36 a Inflorescenţe în aparenţă terminale, cîte 1 sau 2—3 pe tulpină. Vexil regulat convex; aripi întinse drept înainte. Corolă la început galbenă, după înflorire închis brunie sau brunie neagră............................ 37 36 b Inflorescenţa şi cu capitule laterale, adesea mai multe pe aceeaşi tul- pină. Florile brune la uscare............................................. 38 37 a Inflorescenţa cilindrică, după înflorire neagră brună. Pediceli mult mai scurţi decît tubul caliciului. Păstaie de 4 ori mai lungă decît stilul. Plantă anuală (Pl. 27, fig. 2) ............................ 6. T. spadiceum 37 b Inflorescenţă globuloasă, după înflorire castaniu brună. Pediceli puţin mai scurţi decît tubul caliciului. Păstaie de 2 ori mai lungă decît stilul Plantă bisanuală sau perenă (Pl. 27, fig. 1)...................... 7. T. badium 38 a Stil i de .4 ori mai scurt decît păstaia (Pl. 25, fig. 5 b). Peţiolul foliolei mijlocii mult mai lung decît al celor laterale. Stipele ovate 3. T. campestre 38 b Stil . aproape de lungimea păstăii. Peţiolul foliolei mijlocii de obicei egal sau numai cu puţin mai lung decît al celor laterale.................. 39 39 a Capitul dens. Stipele alungit lanceolate, egal de late pînă la bază. Foliole alungit invers cuneate, uneori puţin rombice. Pedunculul inflorescenţei drept, rigid (Pl. 25, fig. 4) ........................ 4. T. strepens 39 b Capitul lax. Stipele ovate, cu bază mai lată, cordată. Pedunculul inflo-- rescenţei arcuit erect. Foliole îngust cuneat oblanceolate (Pl. 25, fig. 3) 5. T. patens Subgenul TRIFOLIASTBUM Ser. in DC. Prodr. II (1825) 198. Gîtul caliciului deschis. Secţia I. CHRONOSÉMIUM Ser. in DC. Prodr. II (1825) 104. Caliciu 5-nervat. Flori galbene, rar roşii. 1. T. dubium Sibth. Fl. Oxon. (1794) 231; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 224. -T. filiforme L. Fl. suec. ed. II (1755) 261, non Sp. pl. ed. I. — T. minus Relhan in Sm. Fl. Brit. (1800) 1403. — T. micranthum Schur in Verh. SVN III (1852) 93, non Viv. — T. filiforme b. micranthum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 159. - Exs.: FRE nr. 2442. - Ic.: Pl. 25, fig. 2. Θ. Tulpină procumbentă sau ascendentă, înaltă de 10—40 cm, ± ramificată de la bază, de obicei la partea superioară rărit păroasă. Foliole lungi de 5—10 mm, cuneat obovate,trunchiate sau emarginate, spre vîrf cu margini abia vizibil dinţate. Foliola mijlocie cu puţin mai lung peţiolată decît cele laterale. Stipele mici, ovate, cu bază lăţită şi rotunjită, cu vîrf ascuţit, păroase şi de 2—4 ori mai scurte decît peţiolul. Inflorescenţă laxă, capituliformă, cu (1) 3—15 (24) flori, lungă pînă la 4 cm, cu peduncul păros, drept şi adesea mult mai lung decît frunza bracteantă. Flori cu pediceli lungi de 1 mm, mai 152 FLORA R.P.R. scurţi decît tubul caliciului, după înflorire nutante. Caliciu glabru, lung de aproape 2 mm, cu tubul 5-nervat ; cei 3 dinţi inferiori cu mult mai lungi decît tubul, cei superiori numai cu puţin mai lungi decît acesta. Corolă lungă de 3—4 mm, deschis galbenă, mai tîrziu brună galbenă; vexil de cca 2 ori mai lung decît fructul matur. Păstaie monospermă, scurt pedicelată, cu stil foarte scurt şi persistent. — VI—VII. Staţiunea. Fineţe şi locuri înierbate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Mt. Beneş lîngă Rodna, între Rodna şi Năsăud (r. Năsăud) ; Bistriţa, Domneşti, Chintelnic (r. Bistriţa) ; Apahida, Cluj la V. Morii, între Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu (r. Huedin) pe V. Lonca; Turda; Vidra de Sus, Roşia Montană, Abrud pe Mt. Vulcan, Neagra şi Scărişoara în Mţii Bihorului (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Gurghiu (r. Reghin) ; Sovata (r. Sîng. de Păd.) ; Vîrghiş (r. Odorhei) ; Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare, Mt. « Ôcsém » şi « Vigyazokö », Bălan (r. Ciuc) ; Covasna (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Bazna (r. Mediaş); Cîrţişoara, V. Arpaşului (r. Făgăraş) ; Gura Rîului, Ocna Sibiului, Şura Mare, Sibiu, Guşteriţa, Noul. Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva (r. Ilia) ; Hunedoara; Ohaba de sub Piatră, Covragiu (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea ; Stîna de Vale (r. Beiuş) ; Călugări pe V. Lespezi (r. Lunca Vaşcăului) ; Groşeni, V. Bîrzeştilor (r. Ineu) ; Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg. Timişoarar Timişoara. Reg. Piteşti: Valea Popii (r. Muscel). Reg. Constanţa: Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Cepleniţa la Păd. Buhalniţa (r. Hîrlău). Răsp. gen.: Europa şi regiunea mediteraneeană. « 2. T. micrânthum Viv. Fl. libycae spec. (1824) 45, tab. 19, fig. 3; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 225. - T. filiforme L. Sp. pl. ed. I (1753) 773, p.p., non Fl. suec. ed. II. — Exs.: FRE nr. 2443. — Ic.: PL 25, fig. 1; Prod. Fl. II (1939) 284, fig. 1 a—c sub T. filiforme. Θ. Tulpină subţire, procumbentă sau erectă, înaltă de 5—30 cm, de regulă glabră, ramificată la partea superioară. Stipele ovat lanceolate, spre bază nedilatate, ascuţite, la mijloc mai late, mai lungi decît peţiolul frunzei. Foliole obovat cuneate, lungi de 4—8 mm, spre vîrf slab dinţate, obtuze, toate de obicei egal peţiolulate. Pedunculii inflorescenţei filiformi, lungi de Planşa 23. — Tipuri de stamine din fam. Leguminosae şi partea ftiternă a caliciilor speciilor din grupa Lagopus al genului Trijolium. Caliciile spintecate şi întinse. — 1. Tubul staminal tăiat oblic la Vicia pannonica Cr. Stamine diadelfe. — 2. Tubul staminal tăiat perpendicular la Lathyrus hallersteinii Baumg. Stamine diadelfe. 3. Stămine monadelfe la Lupinus luteus L. — 4. Filamente lăţite, monadelfe, la Anthyllis calcicola Schur. —■ 5. Trijolium purpureum Lois. a. caliciu, b. secţiunea longitudinală a caliciului, c. gîtul caliciului văzut din faţă. — 6. T. angustifolium L., a. caliciu, b. gîtul caliciului văzut din faţă. — 1. T. echinatum M. B., a. caliciu, b. gîtul caliciului văzut din faţă, c. secţ. transv. a caliciului la baza dinţilor. — 8. T. ochroleucum Huds. — 9. T. alpestre L.—10. T. incarnatum L. —11. Γ. medium L.— 12. T. striatum L., a. caliciu, b. c. secţ. longitudinale.—13. T. rubens L.—14. T. maritimum Huds., a. caliciu, b. gîtul caliciului văzut din faţă. — 15. T* molinierii Balb. — 16. T. diffusum Ehrh________17. T. arvense L., a caliciu, b. o parte din inelul păros, mult mărit. — 18. T. pratense L. — 19. T. pannonicum L. PLANŞA 23 LEGUMINOSAE 155 1—3 cm, de lungimea frunzei bracteante sau mai lungi, arcuiţi, păroşi. Capitul lax, cu 2—6 (12) flori. Pedicelii florilor lungi de 1—2 mm, foarte subţiri, mai lungi decît tubul caliciului. Caliciu glabru, cu dinţi ± 'egal de lungi, cei inferiori cu puţin mai lungi decît tubul. Corolă lungă de 2—3 mm, sulfuriu galbenă, mai tîrziu galbenă-brună. Fruct scurt pedicelat, monosperm, cu stil scurt. — V—VII. Staţiunea. Prin locuri umede, sărate, nisipoase. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. Beşe. Reg. Timişoara: Timişoara în Păd. Mehala. Reg. Constanţa: Delta Dunării şi litoralul maritim. Reg. Iaşi: V. Jijiei şi a Prutului, Chipereşti (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Caucaz, Africa de N, Insulele Canare. 3. T. campestre Schreb. in Sturm Deutschi. Fl. I, Heft XVI (1804) tab. 29; Fl. U.R.S.S* XI (1945) 223. - T. agrarium L. Sp. pl. ed. I (1753) 772, p.p. — T. procumbens L. Fl. suec. ed. II (1755) 261, non Sp. pl. ed. I. — T. patens Schur et Auct. transs., non Schreb. — Trifoiaş. — Mezei here. — Acker Klee. — KjieBep ncjicBOH. — Exs.: FRE nr. 1990 a, b. — le.: Pl. 25, fig. 5. Θ Θ. Plantă înaltă de 5—30 (50) cm, de obicei ramificată, cu ramuri erecte sau procumbente, uneori ascendente. Frunze scurt peţiolate, cu foliole obovate, obtuze sau emarginate, ± adînc dinţate. Foliola mijlocie mai lung peţio-lulată decît cele laterale. Stipele spre bază lăţite şi rotunjite, ovate sau ovat lanceolate, de regulă mai scurte decît peţiolul frunzei. Pedunculul inflorescenţei erect. Capitule globuloase sau ovate, late de 7—10 mm, lungi de 9—12 mm, dese, multiflore, de regulă cu 20—30 flori. Flori scurt pedicelate, lungi de 2—5 mm, după înflorire reflecte. Dinţii inferiori ai caliciului mai lungi decît cei superiori şi mai lungi decît tubul. Corolă deschis sau viu galbenă, mai tîrziu galbenă-brună ; vexil în formă de lingură, pe dos turtit, numai la vîrf încovoiat, adînc 12—16-brăzdat ; aripi concrescute cu carena. Stil ± de 4 ori mai scurt decît fructul. Seminţe ovate. — V—X. Staţiunea. în locuri ierboase, de la cîmpie pînă la munte. Răsp. în ţară: Răspîndită în toată ţara. V ari abi 1itatea speciei f. genuinum (Rouy). — T. campestre a. genuinum Rouy Fl. Fr. V (1899) 73. — T. procumbens a. majus Koch Syn. ed. I (1835) 175. —Tulpină ± erectă, puternică, ramificată. Pedunculul inflorescenţei tot atît de lung sau cu puţin mai lung decît frunza bracteantă. Capitule mari, lungi de cca 10 — 13 mm, cu flori mari. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara:^ Timişoara. Reg. Iaşi: Bîrnova, Cristeşti, Ungheni (r. Iaşi); Scobinţi, Păd. Hîrlău (r. Hîrlău) f. praténse (Posp.). — T. agrarium var. pratense Posp. Fl. Oest. Küstenl. II (1898) 370. — Capitul mare, de 1 cm lungime şi lăţime, sau şi mai mare, cu peduncul de 2—3 ori mai lung decît frunza bracteantă. — Reg. Cluj: Cluj. f. pseudoprocumbens (Gmel.). — T. pseudoprocumbens Gmel. F.. Bad. III (1808) 240. — T. procumbens ß. minus Koch Syn. ed. I (1835) 175. — Tulpină procumbentă 156 FLORA R.P.R. sau ± erectă, ramificată. Pedunculul inflorescenţei mai lung decît frunza bracteantă. Capitul relativ mic, de obicei sub 10 mm, adesea îngust. Flori mai mici. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe, Someşeni, Apahida, Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. MTg. Mureş; Odorhei, Vîrghiş (r. Odorhei) ; Dalnic (r. Tg. Săcuesc). Reg. Oradea: Oradea; Coleşti în Mţii Codrului (r. Lunca Vaşcăului) ; Arad la Păd. Ciala; Adea (r. Criş) ; Bocsig (r. Ineu) ; Dezna, Sebiş, Iosăşel, Lazurile (r. Gurahonţ). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Rîmnicu \7ilcea la Păd. Gurănoaiei, Călimăneşti ; Yăcarea, Mihăeşti, Valea Popii (r. Muscel). Reg. Bucureşti: Periş în lunca Ialomiţei pe la Pîrlita (r. Snagov). Reg. Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă); Cocoşu (r. Medgidia); Isaccea (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Ş3rogari (r. Iaşi). f. nânum (Ser.). — T. procumbens δ. nanum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 205.— Plantă scundă, înaltă de 2 — 5 cm, cu tulpină erectă, simplă sau slab ramificată* Pedunculul inflorescenţei mai lung decît frunza bracteantă. — Ici-colo împreună cu celelalte forme. Obs. Prezintă numeroase variaţii individuale. Astfel, tulpina poate fi simplă, ramificată de la bază sau numai în partea superioară. Apoi, capitulele pot fi late de cca 1 cm sau mai mult şi uneori mult mai înguste de 1 cm. în fine pedunculii inflorescenţelor pot fi mai scurţi decît frunza bracteantă sau pînă la de 3 ori mai lungi decît aceasta. Din combinarea caracterelor de mai sus se pot identifica 36 forme, dintre care 31 au şi fost găsite în jurul oraşului Cluj (cf. E. I. Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 314). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa. 4. T. strepens Cr. Stirp. austr. V, ed. II (1769) 411; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 222. — T. agrarium L. Sp. pl. ed. I (1753) 772, p.p. — 7*. agr. ß. lon-r gipes Borb. ap. Grec. Consp. (1898) 174. — Γ. aureum Poll. Hist. pl. Palat. II (1777) 344. - Ic.: Pl. 25, fig. 4, 4 a. O—Θ (4). Tulpină înaltă de (10) 20—40 (100) cm, erectă sau ascendentă, simplă sau ramificată de la bază, alipit păroasă sau ± glabrescentă, des frunzoasă. Frunze cu peţioli lungi de 1 — 1,5 cm, glabre sau ± patent păroase. Foliole sesile, alungit cuneat obovate sau i rombice, lungi pînă la 1,5 cm, spre vîrf dinţate. Stipele alungit lanceolate, ascuţite, de obicei glabre, de lungimea peţiolului sau puţin mai lungi, cu nervaţiune pronunţată. Inflorescenţa capitul globulos sau ± alungit, lung pînă la 2 cm şi lat de cca 1 cm, cu 25—40 flori, des, cu peduncul de obicei mai lung decît frunza bracteantă, ± păros, lung pînă la 3—5 cm, erect, drept, rigid. Flori scurt pedicelate, după înflorire ± nutante, lungi de 5—6 (7) mm. Caliciu glabru sau glabrescent, lung de 2,5—3 mm, inegal dinţat, cu dinţii inferiori mai lungi decît tubul caliciului, cei superiori cu 5 nervuri proeminente. Corolă galbenă, după înflorire pieloasă, brună. Vexil în formă de lingură, cu mult mai lung decît aripile şi carena, cu lamina pe dos muchiată, la vîrf emarginată, cu margini ± dinţate, cu nervaţiune proeminentă. Fruct monosperm, indehiscent, pedicelat, cu stil persistent, mai lung decît fructul. Sămînţă globuloasă. — VII—VIII. Planşa 24. — 1. Trifolium medium L., la. caliciu întins, 1 b. var. sarosiense (Hazsl.), caliciu întins. — 2. T. pratense L. — 3. T. pratense f. frigidum (Schur). PLANŞA 24 LEGUMINOSAE 159 Staţiunea. In fineţe, poieni. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Mţii Rodnei: Pietrosu Mare pe vers. N. Reg. Cluj: Cluj, Viştea, Corpadea, Cluj la Făget (r. Cluj) ; Bistriţa, Teaca (r. Bistriţa) ; Rodna, Sîngeorz Băi pe V. Borcutului şi V. Cormaia, Mt. Beneş, Valea Vinului (r. Năsăud); Canciu (r. Dej) ; între Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu (r. Huedin) pe V. Lonca, Călăţele (r. Huedin) ; Cheia Turzii, Rimetea (r. Turda) ; Scărişoara, Bucium pe Detunata, Abrud pe Dl. Corneşti (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş în Păd. Cocoş (r. Tg. Mureş) ; Bezid (r. Sîng. de Păd.) ; Odorhei ; Reghin ; Borsec (r. Topliţa) ; Izvoru Mureşului, Lăzarea (r. Gheorghieni) ; V. Mădăraşu Mare şi Mădăraşu Mic, Tuşnad pe Dl. Ciomad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Cisnădioara pe Mt. «Götzenberg», Gura Rîului, Rîu Sadului, Şura Mare, Guşteriţa, Noul, Bradu, Sibiu, Caşolţ (r. Sibiu) ; Predeal, Hărman (r. Codlea) ; Viştea de Sus, V. Arpaşului (r. Făgăraş) ; Sighişoara. Reg. Hunedoara: Mţii Sebeşului ; Orăştie ; Benic pe Piatra Ceţii (r. Alba) ; Mţii Retezatului în V. Rîu Mare, Subcetate, Covragiu (r. Haţeg); V. Streiului (r. Hunedoara); Zam (r. Ilia). Reg. Oradea: V. Iadului (r. Aleşd) ; Stîna de Vale (r. Beiuş) ; Mţii Codrului pe Culmea Merişoarei, Călugări în Poiana Ponoarei, Briheni la Peştera Şopotesei (r. Lunca Vaşcăului) ; Oradea ; Groşeni, Arăneag pe Dl. Highiş (r. Ineu) ; Dezna pe V. Zugăului, Răşchirata în Mţii Codrului, Neagra (r. Gurahonţ) ; Radna (r. Lipova). Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Craiova: V. Jiului la Lainici, Mţii Parîngului pe Prislopu (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Olăneşti, Călimăneşti, Mt. Foarfeca (r. R. Vîlcea) ; Curtea de Argeş, Corbeni, Mt. Ghiţu, Cheile Argeşului la Cetatea lui Vlad Ţepeş, Cumpăna pe V. Budei şi pe Mt. Paltina (r. Curtea de Argeş) ; Cîmpulung, Mrea Nămăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Nişcov, Leiculeşti (r. Buzău); Mt. Penteleu (r. Cislău) ; Sturzeni (r. Tîrgovişte) ; Buşteni, Sinaia; Slănic (r. Teleajen) ; Beceni. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Babadag, Ciucu-rova (r. Istria). Reg. Galaţi: V. Bîrladului (r. Tecuci) ; între Hanu Conache şi Păd. Fundeni (r. Lieşti). Reg. Bacău: Slănic (r. Tg. Ocna) ; Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica. Reg. Iaşi: Niţelea, Bîrnova, Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Coşna, Broşteni (r. Vatra Dornei). Răsp. gen.! Europa, Asia. 5. T. pâtens Schreb. in Sturm Deutschi. Fl. I, Heft XVI (1804) tab* 32. — Exs.: FEAH nr. 2818; FRE nr. 554. - Ic.: Pl. 25, fig. 3, 3 a; Prod. Fl. II (1939) 123, fig. 1. Θ. Tulpină subţire, înaltă de 30—50 cm, erectă sau ascendentă, de obicei ramificată, mai rar simplă, dispers păroasă. Frunze trifoliolate, cu peţioli lungi de 5—20 mm. Foliole îngust eliptice, cuneate la bază, lungi de 5—15 mm, fin serate în jumătatea superioară, cele mijlocii numai la frunzele superioare şi mijlocii cu puţin mai lung peţiolulate decît cele laterale. Stipele ovate, ascuţite, auriculate sau ± cordate spre bază, cu margini întregi sau dinţate, de regulă mai scurte decît peţiolul. Pedunculul inflorescenţei subţire, arcuit patent păros, lung de 3—4 cm. Capitul lax, multiflor, la început hemisferic, mai tîrziu sferic, lat de 9—12 mm. Flori galbene, mici, de 3—5 mm, aproape sesile, după înflorire puţin reflecte, brune. Dinţii caliciului foarte inegali, cel inferior de 2 ori mai lung decît tubul caliciului, cei superiori mult mai scurţi. Corolă viu galbenă, după înflorire brună ; vexil în formă dc lingură. Stil ± de lungimea păstăii. Seminţe alungite, galbene brunii. — VI—VIII. 160 FLORA r.p.r. Staţiunea. Prin fineţe puţin umede. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud). Reg. Stalin: Tîrnăveni; Or. Stalin la Poiana; Sibiu. Reg. Oradea: Cadea spre Săcueni (r. Săcueni) ; între Sînnicolau şi Seleuş pe Pîr. Peţea (r. Oradea). Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Olimp, Svinifa pe Mt. Trescovăţ, între Eşelniţa şi Ogradena (r. Orşova). Reg. Craiova: între Marga şi Yîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Slătioara (r. Slatina). Y ariabi 1 i tatea speciei f. pygmaeum (Ser.). — T. parisiense DG. ß. pigmaeum Ser. in DC. Prodr. 11 (1825) 206. — Tulpină scundă, pînă la 20 cm. Capitul pauciflor, mic. Plantă ramificată. — Reg. Timişoara: Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. Limita de N a arealului trece prin R. P. Ungară şi R. P. Romînă. 6. T. spadiceum L. Fl. suec. ed. II (1755) 261 ; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 220. -T, montanum L. Sp. pl. ed. I (1753) 772, nr. 37, non 770, nr. 29. — Exs.: FRE nr. 553. - Ic.: Pl. 27, fig. 2. Θ. Tulpină erectă, simplă sau mai ales de la bază ramificată, înaltă de (10) 15—40 cm, glabră, numai pe internodiile superioare alipit păroasă. Frunze inferioare mai lung (4 cm) peţiolate, cele superioare cu peţioli mai scurţi. Foliole i sesile, cele ale frunzelor inferioare mai mici, cuneat obovate, obcordate, cele ale frunzelor mijlocii şi superioare alungit lanceolate, lungi pînă la 1—2 cm, cu vîrf rotunjit sau emarginat, pe margini către vîrf scurt dinţate. Stipele alungit lanceolate, ascuţite. Capitule 1—2, rar mai multe, ovate sau mai tîrziu i alungite, cilindrice, lungi pînă la 2 cm şi late de 10— 12 mm, multiflore, dese, lung pedunculate, cu pedunculi lungi de 3—5 cm, rigid erecţi, păroşi, cel superior în aparenţă terminal. Pedicelii florali mai scurţi decît tubul caliciului. Caliciu lung de 2—3 mm, cu dinţi inegali, cei inferiori ± păroşi, de 3—4 ori mai lungi decît cei superiori, glabri. Corolă auriu galbenă, după înflorire brună, apoi neagră-brună, lucitor pieloasă; vexil cu lumină ovată, pronunţat emarginată. Fruct ovoidal, de obicei monosperm, de 3—4 ori mai lung decît stilul persistent. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri ierboase, fineţe umede. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Borşa în V. Bistriţei Aurii (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Apuseni pe Mt. Mare, V. Rătăcită (r. Cîmpeni) ; Mt. Băişoarei (r. Turda). Reg. Aut. M.: Mt. Harghita între rîurile Mădăraşu Mic şi Mare, Tuşnad, turbăria Luci în Harghita (r. Ciuc) ; Borsec, Bilbor (r. Topliţa) ; Joseni pe Pîr. Borzontul Mic şi Mare, Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni) ; Caşinu Nou (r. Tg. Săcuesc). Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgă-neşti-Vlaşca). Reg. Suceava: Coşna (r. Vatra Dornei). Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Caucaz, Siberia. Planşa 25. — 1. Trijolium micranthum Viv. — 2. T. dubium Sibth. — 3. T. patens Schreb., 3 a. floare mărită. — 4. T. strepens Cr., 4 a. fruct mărit. — 5. T. campestre Schreb., 5 a. idem, f. pseudoprocumbens (Gmel.). — 5 b. fruct mărit. PLANŞA 26 11 - c. 244 LEGUMINOSAE 163 7. T. bâdium Schreb. in Sturm Deutschi. Fl. I, Heft XVI (1804) tab. 28. — Exs. : FRE nr. 1989.—Ic. : Pl. 27, fig. 1, 1 a; Prod. Fl. II (1939)123, fig. 2. Θ —· 4. Tulpini numeroase, erecte, ascendente sau procumbente, de regulă lungi de 10—20 (35) cm, ± ramificate, alipit şi scurt păroase, mai tîrziu glabrescente. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare mai scurt peţiolate, glabre, gălbui verzi, ± opuse. Foliole subsesile, de obicei eliptice sau ± deltoidale, lungi pînă la 1—2 cm, cu vîrfuri rotunjite sau emarginate, uneori subacute, spre vîrf fin serate, numai rareori pe dos ± păroase. Stipele de obicei glabre, ovat lanceolate, ascuţite, lungi pînă la 1—1,5 cm, lung concrescute cu peţiolul. Pedunculii inflorescenţei ± păroşi, scurţi sau lungi pînă la 4—5 cm, cei superiori în aparenţă terminali. Capitul des, multiflor, după înflorire globulos ovat, lat pînă la 1,5 cm şi lung pînă la 2 cm. Pedicel floral mai scurt sau ^ tot atît de lung cît tubul caliciului, după înflorire reflect. Caliciu cu dinţii inferiori de cca 2 ori mai lungi decît tubul, cei superiori mai scurţi, triunghiulari. Corolă galbenă aurie, după înflorire castaniu brună, pielos membranoasă; vexil în formă de lingură, adînc emarginât, mult mai lung decît aripile şi carena ; aripi înguste ; carenă lungă numai cît 1/2 din lungimea vexilului. Fruct monosperm, de cca 2 ori mai lung decît stilul persistent. Seminţe ovate, comprimate, galben şi verde pătate. - VII—VIII. Staţiunea. Locuri ierboase şi pietroase, umede, în etajul subalpin şi alpin. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, Aria Zimbrului, Repedea, Puzdrele, Mt. Cailor, Piatra Rea, Corongiş, Cişa, Mihăiasa, Ghergheleu. Mţii Bucegi: Schitul Peştera, V. Obîrşiei. Mţii Făgăraşului: Vf. Buteanu, Arpaşu, Lacul Doamnele, Jghiabu Văros, Negoiu, Suru. V ariabi1itatea speciei var. pseudobâdium (Velen.) A. et G. Syn VI. 2 (1907) 486. — T. pseudobadium Velen, in Abh. Böhm. Ges. Wiss. II (1889) 33. — Dinţii inferiori ai caliciului de 3—4 ori mai lungi decît tubul, cei superiori liniari, tot atît de lungi sau cu puţin mai lungi decît acesta. Corola de 3 ori mai lungă decît caliciul. Plante mai mari (25—35 cm), cu frunze inferioare mai lung peţiolate (—8 cm). Stipelele frunzelor superioare liniar lanceolate. Capitule 1 — 3, lung pedunculate; cu pedunculi alipit alb păroşi. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului în V. Lăpuşnicu Mare. Răsp. gen.: Alpi, Apenini, Pirinei, Carpaţi, Asia Mică. Secţia II. AMÖRIA (Presl) Lojac. in Nouv. Giorn. bot. Ital. XV (1883) 228. — Amoria Presl Symb. bot. I (1830) 43, pro gen. Flori de obicei numeroase (peste 5), în umbele sau capitule, după înflorire pendule. Caliciu de obicei cu 10—20 nervuri, rar numai cu 5 nervuri. Fruct de obicei sesil, cu 2—8 seminţe. 11 164 FLORA R.P.R. 8. T. michelianum Savi Obs. Trifoi. (1810) 93. — T. hybridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 766, p.p. - Exs. : FRE nr. 968. - le. : Pl. 28, fig. 3. Θ. Planta glabră, cu tulpină erectă, înaltă de 20—60 cm, ramificată, ■± sulcată. Frunze lung peţiolate, cu foliole ovate sau cuneat obovate, emarginate, ± trunchiate sau rotunjite, spre vîrf dinţate, late de obicei pînă la 1 cm. Stipele ovate sau lat ovate, ± acuminate, lung concrescute cu peţiolul. Capitul multiflor, lax globulos, lat pînă la 2—3 cm, cu peduncul drept, tot atît de lung sau mai lung decît frunza bracteantă. Flori lungi de 8—10 mm, lung pedicelate, cele superioare cu pediceli de 5—6 (10) ori mai lungi decît tubul caliciului, după înflorire reflecte, cu bracteole mici, neînsemnate. Dinţii caliciului liniar filiformi, ± egali, de 3—4 ori mai lungi decît tubul ovat campanulat, lung numai de 1 — 1,5 mm. Corolă ± dreaptă, nerecurbată în sus, rozee; \rexil alungit, obtuz, ± de 2 ori mai lung decît caliciul dinţat; aripi şi unguicule alungit liniare. Stil drept, persistent pe fruct, curbat ca un cîrlig. Păstaie obovată sau ± rotundă, pedicelată, ± păroasă, cu 2 seminţe lentiforme, lucitoare. — VI—VII. Staţiunea. Fineţe, livezi umede, pe malul apelor. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: V. Jiului aproape de Tîmbureşti *(r. Gura Jiului). îl ă s p. gen.: Regiunea mediteraneeană. 9. T. parvillôrum Ehrh. Beitr. VII (1792) 167; Fl. U.R.S.Ş, XI (1945) 214.— T; strictum L. Sp. pl. ed. I (1753) 770, p.p. — T. parvifL b. pedun-culatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157. — Ic.: Pl. 29, fig. 2; W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) tab. 252; Prod. Fl. II (1939) 283. Θ. Tulpini ramificate de la bază, numeroase, lungi de 5—35 cm, procumbente'sau ascendente. Peţiolii de 1—3 ori mai lungi decît foliolele. Foliole subsesile, cuneat eliptice sau cele inferioare ± obovate, lungi de 0,5—1,5 cm, de regulă de 2—3 ori mai lungi decît late, aproape de la bază inegal dinţate, cu vîrf obtuz sau ascuţit. Stipele pieloase, lat ovate, subulat acuminate. Capitul globuloş, lung de 7 — 10 (15) mm, ± des, multiflor, cu peduncul lung pînă la 1—3 cm, de obicei mai scurt decît frunzele bracteante trifo-liate. Pediceli de 2—3 ari mai scurţi decît tubul caliciului, după înflorire de obicei neaplecaţi. Caliciu inegal păros, lung de 4—6 mm, cu 10 nervuri şi cu dinţi inegali, lanceolat subulaţi, cei superiori mai lungi decît tubul caliciului şi ± tot atît de lungi sau mai lungi decît corola, după înflorire recurbaţi sau patenţi. Corolă rozee sau alb roză, cca tot atît de lungă sau puţin mai scurtă decît caliciul; vexil ovat, ascuţit sau rotunjit. Stil scurt, în formă de cîrlig. Păstaie sesilă, obovată, de regulă cu 2 seminţe ovate. - V-VIII. Planşa 26. — ί. Trifolium montanum L. — 2. T. ambiguum M. B. la începutul înfloririi, 2 a. idem, exemplar adult. PLANŞA 26 LEGUMINOSAE 167 Staţiunea. Fineţe şi locuri uscate, însorite, pe soluri ± sărate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj în V. Caldă, Someşeni (r. Cluj); Băile Sărate Turda. Reg. Stalin: Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Oradea: Oradea; Şimand, Grăniceri, Socodor, Pădureni, Chişineu-Criş (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad la Păd. Ciala, Şofronea (r. Arad); Timişoara; Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Buzău la Păd. Spătaru. Reg. Constanţa: Tariverde (r. Istria). Reg. Galaţi: între Hanu Conache şi Păd. Fundeni (r. Lieşti). Reg. Iaşi: V. Vulpoi lîngă Păd. Dumbrava Roşie, Mîrzeşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Todireni pe V. Sărată (r. Truşeşti). V a r ia b i 1itatea speciei var. pygmaéum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157. — Tulpină înaltă de 25—50 mm, numai spre vîrf ramificată. Capitule mici, cu puţine flori. — Ocna Sibiului. Răsp. gen.: Europa de S şi de E. 10. T· angulâtum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 26, tab. 27 ; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 214. - Ic. : Pl. 29, fig. 4; Prod. Fl. II (1939) 281, fig. 2. Θ. Tulpină înaltă de 10—40 cm, ascendentă sau erectă, de obicei flexu-oasă, glabrăf ramificată de la bază. Stipele ± ovate, lung acuminate, cu nervaţie abia vizibilă. Peţiolul frunzelor superioare mai scurt sau ± egal cu foliolele, la frunzele inferioare de 2—3 ori mai lung. Foliole lungi de 8—18 mm, cuneat obovate sau oblanceolate, cu margini i de la bază dinţate. Capitule globuloase, laxe, late pînă la 1,5 cm, cu pedunculi lungi de 1—3 cm. Pediceli florali de aceiaşi lungime cu tubul caliciului sau la florile superioare de 2—3 ori mai lungi, după înflorire pendule. Flori lungi de 6—7 (8) mm. Caliciu îngust campanulat, pînă la 5 mm lungime, cu dinţi liniar subulaţi, inegali, de 2—3 ori mai lungi decît tubul. Corolă dreaptă, necurbată în sus, roşie sau alb roşietică, lungă pînă la 8 mm ; vexil lanceolat, cu nervaţiune proeminentă ; aripi şi carenă cu unguicule lungi. Păstaie alungit liniară, glabră, 3—4-spermă, între seminţe ± gîtuită, cu rostru ± curbat. — V—VII. Staţiunea. Prin sărături. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Someşeni, Apahida, Cojocna (r. Cluj) ; Ocna Dejului (r. Dej) ; Mociu (r. Sărmaş) ; Turda. Reg. Oradea: Cadea (r. Săcueni) ; Şimand, Chişineu-Criş (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad, Macea (r. Arad) ; Timişoara în Păd. Vînătorilor. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Pantelimon; Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). întrebuinţări. Cultivată în unele locuri ca plantă furajeră, pe soluri sără-turoase. Răsp. gen.: Europa centrală şi de E, Balcani. 11. T. hÿbridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 766, s. str.; Fl. U.R.S.S. X (1945) 212. - Exs. : FRE nr. 1995. - Ic. : Pl. 28, fig. 1. 4. Tulpină înaltă de 30—60 (90) cm, glabră sau în partea superioară păroasă, simplă sau ramificată, ± erectă sau ascendentă, ± flexuoasă, FLORA R.P.R. uneori fisţuloasă. Frunze bazai e lungi pînă la 20 cm, cele tulpinale mai scurte, glabre sau glabrescente. Foliole subsesile, obovate, lat eliptice sau mai rar rombice, la vîrf rotunjite, retuze sau emarginate, lungi pînă la 1—3 cm şi late pînă la 1—2 cm, ascuţit şi mărunt dinţate, glabre sau pe dos de-a lungul nervurilor -t păroase, de regulă fără pete sagitiforme. Stipele palide, ± pieloase, lat ovate sau ovat lanceolate, lung aristat acuminate, ± conc-crescute cu peţiolul. Capitule lung pedunculate (5 — 7 cm), mai lungi decît frunzele bracteante, multiflore, globuloase, late dé 1,5—2,5 cm, cu 20—30 flori pedicelate. Pediceli păroşi, cei de la florile superioare cel puţin de 2 pri mai lungi decît tubul caliciului, după înflorire penduli. Bracteole mai scurte decît pedicelii florilor. Flori lungi de 5—8 mm. Caliciu cu dinţi inegali* de 1,5—2 ori mai lungi decît tubul. Corolă albă sau alb roză, pînă la roşie-tică, curbată în sus, după înflorire brună, de 2—3 ori mai lungă decît caliciul vexil evident mai lung decît aripile şi carena. Fruct mult mai lung ţlecît caliciul, eliptic,, glabru, 2—4-sperm. Seminţe ovoidale sau ± tetrae-drice, galbene verzui sau întunecat măsliniu-verzi. — VI —IX. Staţiunea. Prin locuri ierboase, livezi, lunci, grădini, fîneţe ± umede, de-a lungul apelor. „ Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Mţii Rodnei (Pietrosu Mare, Runcu Pietrosului), Mt. Ţibleş (r. Yişeu). Reg. Cluj: Beclean, între Chiochiş şi Apateu, Lechinţa (r. Beclean) ; Mt. Crăciunel (r. Năsăud) ; Beşineu, Bistriţa, Prundu Bărgăului, Chintelnic (r. Bistriţa) ; Olpret (r. Dej) ; Apahida, Feleac, Someşeni, împrejurimile Clujului, Cluj la Făget şi la Fînaţe (r. Cluj) ; Cheia Turzii, Litenii de Sus (r. Turda) ; Y. Lonca între Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Odorhei; Reghin; defileul Mureşului între Topliţa şi Deda, Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Bazna (r. Mediaş) ; Sighişoara ;'Şura Mare, Sibiu, Guşteriţa, Noul, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş) ; Oradea; Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Săvîrşin (r. Lipova) ; Y. Luncani (r. Făget) ; Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Craiova; Robăneşti (r. Balş). Reg. Piteşti: Golotreni pe malul Lotrului (r. R. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Mogoşoaia şi Chitila; Comana (r. Vidra). Reg. Ploeşti: Ploeşti pe Dl. Mare; Mt. Penteleu (r. Cislău) ; Beceni. Reg. Galaţi: Tecuci; Ţigăneşti (r. Tecuci). Reg. Constanţa: Delta Dunării. Reg. Bacău: Verşeşti (r. Tg. Ocna) ; Tg. Neamţ, Dragomireşti (r. P. Neamţ). Reg. Iaşi: Iaşi, Cristeşti, Bîrnova, Repedea, Mîrzeşti, Iaşi la Copou (r. Iaşi). Reg. Suceava: Coşna (r. Vatra Dornei) ; Botoşani. Variabilitatea speciei var. fistulösum (Gilib.) Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV, 3 (1924) 1299. — T. fistulosum Gilib. Fl. Lithuan. IV (1781) 86. - Tulpină erectă, fisţuloasă, moale. Frunze cu foliole lungi de 15—30 mm şi late de 1 — 2 cm, ± rombice, dinţate, cu cca 20 nervuri paralele pe fiecare parte a nervurii mediane. Capitule lungi de 1,5—2 cm. Vexil lung de 7 — 8 mm, Planşa 27. — 1. Trifolium badium Schreb., 1 a. floare mărită, 1 b. floare mărită de T. strepens Cr., 1 c. floare mărită de T. retezaticum Nyâr. — 2. T. spadiceum L. — 3. T. repens L., 3 a. idem, var. obcordatum Nyâr., frunză, 3 b. idem, var. ochranthum Maly. — 4. 'T. suffocatum L. PLANŞA 27 LEGUMINOSAE 171 de 2—3 ori mai lung decît caliciul. — In staţiuni mai umede. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Ungheni (r. Tg. Mureş) ; Sovata (r. Sîng. de Pădure) ; Miercurea Ciuc. Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Bacău: Adjud; Dragomireşti (r. Piatra Neamţ). Reg. Iaşi: Valea Adîncă (r. Iaşi). f. andmalum Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 317, cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. şt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 32. — Pediceli de 5—8 ori mai lungi decît tubul caliciului. Capitulul umbeliform, lax. Flori foarte mici, de 4—5 mm lungime. — Reg. Cluj: Cluj spre Feleac. var. élegans (Savi) Boiss. Fl. or. II (1872) 146. — T. elegans Savi Fl. pis. II (1798) 161. — Tulpină procumbent ascendentă, lungă de 30—50 cm, nefistuloasă, rigidă, în partea superioară ± păroasă. Foliole obovate, de ‘obicei mai scurte de 2 cm, trunchiate sau emarginate, ascuţit dinţate, de obicei cu cca 40 nervuri paralele pe fiecare parte a nervurii mediane. Pedunculul inflorescenţei de regulă numai cu puţin mai lung decît frunza bracteantă. Capitul lung de aproape 1 cm. Vexil de 5—6 mm lungime. Prin fîneţe şi păşuni mai uscate, pe lîngă drumuri. — Reg. Oradea: Oradea spre vii şi la Băile Victoria; Mt. Muma şi Codru (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad pe malul Mureşului ; Orşova pe Dl. Alion, Defileul Dunării (r. Orşova); Sadova Nouă pe Mt. Pleş (r. Caransebeş). Reg. Craiova: Turnu Severin ; Craiova ; Caracal. Reg. Bucureşti: Bucureşti ; Alexandria ; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Tulcea, Nifon, Delta Dunării (r. Tulcea) ; Constanţa. Reg. Galaţi: Măcin; Puţeni (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Cristeşti, Ungheni, Mîrzeşti (r. Iaşi). întrebuinţări. Nutreţ valoros, se cultivă în amestec cu alte plante. Consumat in stare verde produce meteorizaţie, deaceea se foloseşte sub formă de fîn uscat, mai ales pentru vaci. Caii nu-1 consumă decît cu greu şi numai în lipsa altor alimente. Consumarea în cantităţi mai mari produce « Boala de trifoi », mai ales la cai. Răsp. gen.: Europa de V şi de N, Africa de N. Introdus prin cultură în America şi Asia de E. 12. T. repens L. Sp. pl. ed. I (1753) 767; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 211. -Trifoi alb. — Kuszô lohere. — Kriechender-Klee. — Kjießep nojiay^mii. — Exs. FRE nr. 1982. -Ic.: Pl. 27, fig. 3. 4*. Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină repentă şi radicantă, de Tegulă lung ramificată, glabră. Frunze cu peţiol erect, adeseori foarte lung (— 30 cm), glabru sau glabrescent. Foliole subsesile, de obicei lat cuneat obovate sau lat eliptice, cu vîrf obtuz, retuz sau obcordat, lungi pînă la 3 (6) cm, cu nervaţiune furcată, evident sau neînsemnat dinţate, la mijloc •adeseori sagitiform alb sau întunecat pătate. Stipele membranoase, lat ovate şi aristat acuminate, albe-galbene, cu nervuri verzi şi liliachii, concrescute la bază. Pedunculul inflorescenţei de lungimea peţiolului sau. adesea cu mult mai lung ( — 60 cm), erect, uneori la partea superioară păros. Capitul ± globulos, pînă la 2—3 cm în diam., multiflor, i lax- Bracteile florilor lanceolate, membranoase, mici. Pediceli florali externi foarte scurţi sau ^aproape de lungimea tubului caliciului, cei superiori interni de 2 (4) ori mai lungi decît tubul caliciului, după înflorire reflecţi. Flori 20—40 (80), mirositoare, lungi de 5 -12 mm. Caliciu campanulat, slab bilabiat, lung de •cca 3—5 mm, alb verzui. Tubul caliciului cu 10 nervuri verzi, între dinţi 172T FLORA R.P.R. de obicei liliachiu pătat, cu dinţii lanceolaţi, cei superiori mai lungi decît ceilalţi. Corolă albă, slab gălbui rozee, mai rar verde albă, după înflorire deschis brună; vexil eliptic, liber, lung de 5 — 12 mm. Aripi lungi cît cca 1/2 din lungimea vexil ului, cu unguicula concrescută cu carena şi cu tubul staminal. Ovar 5—6-ovulat, cu stil persistent şi pe frucţ. Fruct liniar,, comprimat, 3—4-sperm, gîtuit între seminţe. Seminţe ovate sau rotund reniforme, galbene sau deschis brune. — V—X. Staţiunea. în fîneţe şi păşuni ^ umede, pe marginea drumurilor, locuri puţin sărate, din regiunea de cîmpie pînă în etajul alpin. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara şi cultivată ca plantă furajeră. Variabilitatea speciei i a Flori deschis gălbui sau albe gălbui ................................................. 2 1 b Flori albe sau palid rozee .....................* :.................................... 4 2 a Foliole lat obovate sau rotunde," pe margini neînsemnat sau foarte slab dinţate. Inflorescenţă lată de cca 3 cm. Flori cu pediceli mai scurţi decît caliciul var. ochrânthum Maly in A. et G. -Syn. VI, 2 (1907) 500. —Exs*: FRE nr. 1983,. pio ssp. — Ic.: Pl. 27, fig. 3 b. — Mţii Bucegi: Vf. Omu, V. Cerbului. Mţii Făgăraşului: Mt. Breaza. 2 b Foliole pronunţat obcordate, evident dinţate ..........................:..............3 3 a Peţiolii frunzelor foarte scurţi, ± de lungimea limbului foliar. Foliole foarte mici,. cu diametru de 3,5 — 4 mm. Corolă de 4 ori mai lungi decît caliciul. var. transsilvânicum (Schur). — T. transsilvanicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157 et T. glareosum Schur 1. c., non Schleich. — Mţii Făgăraşului: Vf. Buteanu, Bîlea. Mţii Bucegi. Mţii Birsei: Piatra Craiului. 3 b Peţiolii frunzelor cu mult mai lungi decît limbul foliar. Foliole mai mari, cu ^dia- metru de 6—18 mm. Corolă de cca 2 ori mai lungă decît caliciul var. obeordâtum Nyâr. in Acta Bot. Szeged, tom. I (1942) 37, tab. 1, fig. 11. — T\ glareosum Grec. Supl. (1909) 47, non Schleich. — Mţii Făgăraşului: Lacul Bîlea, Vf. Negoiu, Lespezi. Mţii Bucegi: Coştila, Caraiman, Peştera Ialomiţei, Omu. Mţii Rodnei: Corongiş. 4 a Flori pronunţat roze. Foliole mici, de obicei obcordate, cu peţiolul de lungimea pedunculului inflorescenţei. Plante scunde, cu tulpini mai scurte, din etajul subalpin şi alpin var. orphanîdeum Boiss. Fl. or. II (1872) 145. — T. Orphanideum Boiss. Diagn. III, ser. II 2, (1856) 17. T. caespitosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 158,. non Reyn. — Mţii Făgăraşului: Capra Budei, Vf. Rîiosu. Mt. Cozia. Mţii Rodnei: Faţa Meselor. 4 b Flori de regulă albe, rar palid rozee, cu tulpini repente, radicante, lungi. Pedunculul inflorescenţei dë regulă mai lung decît peţiolul. Plante de obicei bine dezvoltate,, cu foliole mai mari var. typicum A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 498. — Are următoarele forme: Planşa 28. — 1. Trifolium hybridûm L, — 2 T. pallescehs Schreb. var. glareo-sur#, (Schleich.) — 3. T. michelianum Savi. PLANŞA. 28 VL LE GUMINOS A V. 175 f. genùinum A. et G. Syn. 1. c. — Flori albe sau palid rozee, lungi de 5—8 mm, cu pediceli florali egali sau numai cu puţin mai lungi decît tubul caliciului. Frunze cu peţioli de cca 6 cm şi cu foliole de 1 — 2 cm lungime. Pedunculul inflorescenţei de obicei de 1 — 1,5 ori mai lung decît peţiolul. — Foarte răspîndită în toată ţara. f. grandiflörum (Peterm.). — T. repens var. grandiflorum Peterm. Analyt. Pflzschlüss (1846) 90. — Capitule foarte mari, peste 2 cm în diam., cu flori mai lungi de 10 mm, în rest asemănătoare cu f. genuinum A. et G. — Mţii Rodnei: Vf. Beneş şi Vf. Cişa (r. Năsăud). Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîngeorg. de Pădure). Mţii Făgăraşului: Vf. Slăveiu. f. microphyllum (Lagr.-Foss.). — T. repens var. microphyllum Lagr.-Foss. Fl. Tarn, et Gar. (1847) 95. — T. repens a. prostratum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157. — Foliole foarte mici, subrotund ovate. Capitule mici, laxiflore. Flori nuanţate cu roz. Tulpină prostrată. — Locuri nisipoase. — Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu). f. graclllimum (Schur). — T. nigricans Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157, non Viv. — T. repens var. gracillimum Schur 1. c. — Tulpini ± ascendente. Capitule mici. Păstaie crenulată pe marginea inferioară. — Reg. Stalin: Sibiu. -)f f. gigantéum (Lagr.-Foss.). — T. repens ß. giganteum Lagr.-Foss. I. c. — Tulpina ± fisţuloasă. Pedunculul inflorescenţei lung de 20—30 (60) cm, totdeauna mai lung decît peţiolul frunzelor. Foliole foarte mari, lungi de 3—6 cm. Flori lungi de 1 cm. — Cultivată. -)(- f. hollândicum Erith. ex Jâv.-Soô Magy. nôvényvilâg kézik. (1951) 331. — Pedunculul inflorescenţei lung de 5—7 cm, lung cît peţiolul frunzei. — Cultivată. Obs. Se mai cunosc formele horticole: monstr. tetraphyllum Hort, şi monstr. penta-phyllum Hort, cu frunze 4—5-foliolate. întrebuinţări. Plantă de mare valoare furajeră, indicată pentru păşuni, deoarece rezistă bine la păşunat şi poate fi călcată de animale fără ca să sufere. Are o mare putere de regenerare. în amestecurile artificiale, atît pentru păşuni cît şi pentru fîneţe, intră în proporţie de 10—20%. Singură se cultivă mai ales pentru seminţe. A fost introdusă în cultură pe la sfîrşitul secolului XVI-lea în Olanda, de unde s-a răspîndit şi în alte ţări. Răsp. gen.: Europa, Asia de V şi de N. 13. T. pallescens Schreb. in Sturm DeutshL Fl. Heft XV (1804), tab. 7. 2J.. Rădăcini puternice. Tulpină ± scurtă, arcuită, mlădioasă, procumbentă sau ± erectă, lungă de 5—20 cm, neradicantă. Frunze inferioare cu peţioli de 4—8 cm, cele superioare mai scurt peţiolate. Foliole obovate pînă la eliptice, de 6 — 18 mm lungime, obtuze, emarginate sau trunchiate, cu margini fin dinţate, glabre sau pe dos la nervuri ± păroase. Stipele mici, ± alb pieloase, ovat lanceolate, de regulă acuminate, ± concrescute cu peţiolul. Pedunculul inflorescenţei lung de 2 — 9 cm. Capitul asemănător cu cel de la T. repens, dar cu puţin mai mic, de 12—14 mm în diam., multiflor, globulos. Flori de obicei de (6) 7 —9 mm lungime, cu pediceli lungi de 2—3 mm, mai lungi decît bracteolele şi tubul calciului, după înflorire reflecţi. Caliciu cu 10 nervuri, cu dinţi lanceolaţi, acuminaţi, inegali, ήβ obicei 176 FLORA R.P.R. mai lungi deoît tubul. Corolă ochroleucă saù albă, uneori roz nuanţată, după înflorire închis brună şi uscat pieloasă, de 3—4 ori mai lungă decît caliciul; vexil lat eliptic pînă la obovat, arcuit, curbat în sus; aripi obtuze, concrescute cu carena. Fruct scurt pedicelat, de regulă 1—3-sperm. Seminţe lenti-forme sau ± reniforme. — VII—VIII. Staţiunea. în pajişti şi pe stînci, în etajul subalpin şi alpin. Răsp. în ţară: Reprezentată numai prin var. glareosum (Schleich). Variabilitatea speciei var. glareosum (Schleich.). — T. glareosum Schleich. Cat. (1821) 35. — T. pallescens Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157, non Schreb. — T. glaciale Porc. in MNL IX (1885) 126. - Exs.: FRE nr. 1984, pro sp. - Ic.: Pl. 28, fig. 2; Prod. Fl. II (1939) 123, fig. 4. — Tulpini mai scurte şi i erecte, netîrîtoare, nici radicante. Flori mai mici, lungi de 6 (7) mm, albe sau.i alb roze. Foliole mai mici. — Mţii Rodnei: Vf. Ineu, Bătrîna. Mţii Bistriţei: Ceahlău. Mţii Făgăraşului: Capra Budei la Picioru Caprei, Portiţa, Colţii Brezii, Arpaşu. Mţii Birsei: Postăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: V. Ialomiţei, Vf. Omu, V. Cerbului, Babele. Mţii Retezatului: Custura deasupra Văii Lăpuşnicu Mare, sub Vf. Peleaga şi Păpuşa. Mţii Ţarcu-Godeanu. Mţii Bihorului: Vf. Cucurbeta. Răsp. gen.: Pirinei, Alpi, Carpaţi, Balcani. 14.? T. ambiguum M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 208; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 207.-Ic.: Pl. 26, fig. 2, 2 a. 2J.. Plantă înaltă de 10—40 cm, glabră sau glabrescentă, ascendentă ^ ± ramificată. Frunze peţiolate, în mare parte bazale, cu foliole lanceolat eliptice, sagitiform pătate, pe margini ascuţit dinţate, lungi de 1—5 (7) cm şi late de 8—35 mm. Frunza bracteantă cu peţiol mai lung decît stipela. Capitule solitare sau cîte 2—3, terminale, globuloase sau alungit ovate, lungi de 2,5—4 cm şi late de 2—3 cm, multiflore, ± laxe, cu pedunculi lungi, glabri sau glabrescenţi, costaţi. Flori lungi de 10—12 (16) mm, cu pediceli de 3 ori mai scurţi decît tubul caliciului. Bracteole subţiri, cu puţin mai lungi decît tubul caliciului. Caliciu lung de aproape 5 mm, cu dinţi ± egali sau mai lungi decît tubul, pubescenţi la bază şi la vîrf, în rest glabri. Corolă de 2 (3) ori mai lungă decît caliciul, albicioasă sau slab roşietică, după înflorire brunie. Petale uneori negru pătate la bază, coloraţie provocată de mice-liile unei ciuperci parazite (Cladosporium herbarium (Pers.) Link.) ; vexil aproape cu 1j2 ori mai lung decît aripa, cu lamina mai lungă decît unguicula. Păstaie 1—2-spermă. — VI — VIII. Staţiunea. Fineţe ± umede, poieni, uneori şi pe sărături slabe. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Fărăgău (r. Reghin). Planşa 29. — 1. Trifolium ornithopodioides Sm. — 2. T. parviflorum Ehrh. — 3. T. striatum L. —4. T. angulatum W. et K. — 5. vesiculosum Savi. PLANŞA 29 12 - c. 244 LEGUMINOSAE 179 Răsp. gen.: Asia Mică, Crimeea, Caucaz, în jurul Mării Negre. Obs. Existenţa speciei la noi este îndoelnică deoarece staţiunea de la Fărăgău, menţionată de Janka (Linn. XXX, 563), n-a mai fost confirmată. 15. T. montănum L. Sp. pl. ed. I (1753) 770, nr. 29, non 772, nr. 37, quod T. spadiceum; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 206. — Exs. : FRE nr. 1993. — Ic. : Pl. 26, fig. 1. Rădăcină pivotantă, ± lignificată, multicapitată şi de regulă cu 2—3 rozete. Tulpină erectă sau ± procumbentă, lungă de 15—70 cm, de obicei simplă, sericeu alipit păroasă. Frunze tulpinale inferioare relativ lung peţiolate, cele superioare mai scurt peţiolate, alipit sericeu păroase, puţine (2—4). Foliole îngust eliptice sau lanceolate, lungi de 1,5—6 cm şi late de 1—2,5 cm, subsesile sau cu peţiol foarte scurt, cu vîrf acut sau obtuzat, la’ bază rotunjite, pe dos mai des păroase, spre maturitate glabre sau glabrescente, pe margini îndesuit ascuţit setaceu serate. Stipele subulat acuminate, nervate, întregi. Capitule subterminale, de regulă cîte 2, lung pedunculate, dese, multiflore, ± sferice, rar ovate, lungi de 1,5—2 cm. Flori albe (la uscare gălbui), subsesile, lungi de 6—8 (10) mm, cu bracteole membranoase, mici, lanceolate, de regulă ± mai lungi decît pedicelii. Pediceli de 2—3 ori mai scurţi decît caliciul, după înflorire reflecţi. Caliciu lung de 3—4 mm, păros, cu tub neumflat şi cu dinţi erecţi, inegali. Vexil ovat lanceolat, lung de 7—10 mm, lateral comprimat, spre mijloc reflect, la bază concrescut cu celelalte părţi ale corolei. Aripi şi carenă lanceolate, cu unguicule concrescute la bază ; aripi lungi de 5—7 mm ; carena puţin mai scurtă. Ovar lanceolat, glabru, cu 2—3 ovule. Fruct 2-sperm. Seminţe ovate, verzui, lungi de cca 1,2 mm. - V-VIII. Staţiunea. Prin fîneţe, livezi, rărituri de păduri, crînguri însorite. Răsp. în ţară: Specie comună în toată ţara, component important al pajiştilor din regiunea de cîmpie, pînă în etajul montan superior. Lipseşte în Dobrogea. V ari abi 1itatea speciei f. platyphyllum Beck Fl. NÖ (1892) 847. — Foliole ovate, abia de 2 ori mai lungi decît late, la ambele capete obtuzate. — Reg. Cluj: Năsăud, Rodna pe Mt. Păltiniş şi Priporul de Pietre Albe (r. Năsăud). Reg. Piteşti: Vlădeni (r. Muscel). f. robiistum (Schur) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 316. — T. montanum a. robustum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157. — Plantă robustă, înaltă. Capitule 2—3, foarte mari, cu flori mai mari. — Re%. Cluj: Cluj la Fînaţe. Reg. Stalin: Slimnic pe Gorganu (r. Sibiu). Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru la Briheni (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Piteşti: Rădeşti, Valea Popii (r. Muscel). f. glabréseens Beck 1. c. — Foliole şi pe dos glabrescente. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Siberia, Persia. 16. T. suffocâtum L. Mant. II (1771) 276; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 216. -Ic. : Pl. 27, fig. 4. 12* 180 FLORA R.P.R. Θ. Tulpini numeroase, înalte de 2—8 cm, glabre sau glabrescente, ± ramificate. Peţiolul frunzelor lung, drept, adesea mai lung decît tulpina. Foliole subsesile, obcordate sau cuneat obovate, emarginate, glabre, pe margini spre vîrf dinţate. Capitule ovate, sesile, lungi de 5—8 mm, pauciflore, cîte 3—8 pe fiecare tulpină, aşezate adeseori foarte apropiate şi îngrămădite spre baza tulpinii, i înconjurate şi ± acoperite de stipelele ovat acuminate ale frunzelor bracteante. Flori foarte mici, pînă la 3—4 (5) mm lungime, cu bracteole lanceolate, mai scurte decît pedicelii florali. Caliciu cu dinţi triunghiular lanceolat subulaţi, după înflorire recurbaţi, ± mai scurţi decît tubul. Corolă mai scurtă decît caliciul, deschis rozee sau albă; vexil obovat, scurt unguiculat, slab concrescut cu tubul staminal, cu puţin mai lung decît aripile. Fruct alungit ovoidal, mai lung decît tubul caliciului, membranos, subsesil, 2-sperm. Seminţe lentiforme sau i reniforme. — IV-VI. Staţiunea. Păşuni, marginea drumurilor, coaste ierboase, însorite. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: în Banat (Neilr.). Reg. Constanţa: Delta Dunării la Letea. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. 17. T. ornithopodioides Sm. Fl. brit. I (1800) 682. — T. perpusillum Simk. in F. Schultz Herb. Norm. Nr. 2626, n. nud. et in ÖBZ XL (1890) 333. - Exs. : FRE nr. 2441; FEAH nr. 2411. - Ic. : Pl. 29, fig. 1; Prod. Fl. II (1939) 281, fig. 1. Θ. Tulpini numeroase, scunde, procumbente, uneori lungi pînă la 4—8 (20) cm, glabre, des frunzoase. Frunze lung peţiolate, cu foliole mici, cuneat obovate, trunchiate, emarginate sau obtuze, fin dinţate. Stipele lanceolate, acuminate. Inflorescenţe pedunculate, cu pedunculi mult mai scurţi decît frunzele bracteante. Capitul umbeliform, cu (1) 2—5 flori scurt pedicelate. Caliciu cu dinţi ± egali, numai cu puţin mai lungi decît tubul. Corolă lungă de 6—7 mm, mai lungă decît caliciul, albă; vexil mai lung decît aripile obtu-zate; carena acută, mai scurtă decît aripile. Fruct drept sau ± uşor curbat, lung de 6—7 mm şi lat pînă la 2 mm, mai lung decît caliciul, ± păros, polis-perm (8—10). Seminţe mici, lucitoare. — V—VI. Staţiunea. în locuri sărate, umede, pe coaste slab înierbate, pe lîngă drumuri. Răsp. în ţară: Reg. Oradea: Chişineu-Criş, Şimand, Nădab, Pădureni, Sîn-martin, Grăniceri, Mîsca, Adea (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad în Păd. Ciala; Timişoara |n Păd. Mehala. Răsp. gen.: Europa de V şi de S, Africa de N. Planşa 30. — 1. Trifolium lupinaster L. var. albiflorum Ser., 1 a. idem, o floare, 1 b. idem, caliciu fructifer. — 2. T. resupinatum L., exemplar florifer, 2 a. idem, exempl. fructifer, 2 b. idem, caliciu fructifer. planşa; so LEGUMINOSAE i8a Secţia III. MÎSTYLUS Presl Symb. bot. I (1832) 49. Plante anuale, glabre, eu capitule pseudoterminale. Bracteole mari, multinervate. Caliciu după înflorire uniform umflat, cu 20 nervuri, membranos uscat. Vexil liber, ca şi întreaga corolă, încă în timpul înfloririi membranos uscat. Păstaie mai lungă decît caliciul, lung rostrată. 18. T. vesiculosum Savi Fl. pis. II (1798) 165; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 217. — T. recurvum W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 179, tab. 165. — Ic. : Pl. 29, fig. 5; W. et K. l.c. Θ. Tulpină înaltă de 15—40 (70) cm, glabră, costată, uneori roşietic nuanţată, simplă sau ± ramificată, erectă sau ascendentă. Frunze inferioare relativ lung peţiolate, alterne, cele superioare aproape opuse, cu peţioli mai scurţi. Foliole subsesile, la frunzele inferioare lat obovate, la cele superioare lanceolate, lungi de 1,5—4 cm şi late de 5—15 mm, ascuţit serate, cu vîrf ascuţit, setos mucronat, pe faţă adeseori cu o pată deschisă ± sagiti-formă, pe dos pronunţat nervate. Stipele lanceolate, alb membranoase, concrescute cu peţiolul, cu partea liberă lung setaceu acuminată. Capitul mare, alungit ovat, multiflor, lung de 3—5 cm şi lat de 2,5—3,5 cm, cu peduncul mai lung decît frunza bracteantă trifoliolată şi scurt peţiolată. Flori lungi de 15—18 mm, sesile sau ± subsesile, cu bracteole alb membranoase, lanceolate, ascuţite, egale sau mai lungi decît tubul caliciului. Caliciu glabru, la maturitate uniform umflat, globulos conic, cu 20—30 (de obicei 24) nervuri dinţate, transversal cutate, cu aspect reticulat. Dinţii caliciului ± egali, aproape de lungimea tubului, la maturitate ± recurbaţi, patenţi. Corolă la început albicioasă, mai tîrziu roşietică, de 1,5 ori mai lungă decît caliciul ; vexil liber, lanceolat, cu vîrf trunchiat, cu unguiculă de cca 2 ori mai scurtă decît lamina; aripi şi carenă ascuţite, mai scurte şi mai înguste decît vexilul. Fruct membranos, cu 2—3 seminţe aproape globuloase, mici. — VI—VII. Staţiunea. în fineţe şi locuri ierboase, pe coaste însorite, la marginea pădurilor. Răsp. în ţară: în Banat (Heuff.). Răsp. gen.: Spania, Baleare, Italia, Balcani, U.R.S.S. de S. Secţia IV. LUPINĂSTER (Adans.) Link Enum. II (1822) 260. — Lupinaster Adans. Fam. II (1763) 323, pro gen. Bractei concrescute, formînd un înveliş foarte scurt la baza capitulului. Corolă membranos uscată, cu vexil liber. 19. T. lupinâster L. Sp. pl. ed. I (1753) 766; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 20u, tab. 13, fig. 1. — Ic. : Pl. 30, fig. 1, pro. var; Prod. Fl. II (1939) 527, fig. 2. 2J.. Plantă înaltă pînă la 15—40 (50) cm, cu tulpină erectă sau ascendentă, ± muchiată, neramificată sau slab ramificată, glabră sau la partea 184 FLORA R.P.R. superioară păroasă. Rizom noduros, cu tuberculi alungiţi, fusiformi, uneori articulaţi, groşi. Frunze scurt peţiolate, 4—5 (8)-foliolate. Foliole de obicei îngust lanceolate, late de 2,5—7 (10) mm şi lungi de 2—5 cm, cu vîrf acut sau obtuzat, glabre sau pe dos de-a lungul nervurei principale ± păroase, inegal, des şi ascuţit dinţate, pe dos cu nervaţie proeminentă. Adeseori frunzele inferioare sînt reduse la stipele vaginiforme, membranoase, ± rotunjite la vîrf. Stipele superioare mai mari, concrescute cu peţiolul, cu partea terminală liberă, ± lanceolată, cu vîrf ascuţit sau acuminat. Capitule pauciflore, adeseori umbeliforme, laxe, lung pedunculate, cîte unul în subţioara frunzelor. Flori lungi pînă la 2 cm, cu pediceli scurţi sau mai lungi. Bracteole externe concrescute, formînd un înveliş foarte scurt, membranos, la baza capitulului. Caliciu cu tub scurt, cilindric campanulat, 10-nervat şi cu dinţi 3-muchiaţi, lanceolaţi sau liniari, acuminaţi, cu margini păroase şi ± de lungimea tubului; dintele inferior cu puţin mai lung decît ceilalţi. Corolă purpurie, mai rar albă sau alb galbenă, pînă la cca de 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil ± romboidal. Fruct pedunculat, de obicei cu mult mai lung decît caliciul, cu 4—6 seminţe. — VI—VII. Staţiunea. Pajişti subalpine. Răsp. în ţară: în Carpaţii orientali şi Mţii Călimani. V ar i a b i 1 i tatea speciei Tipul, cu flori roşii, nu creşte la noi, ci numai în Carpaţii de N şi în partea europeană a U.R.S.S. var. albiîlorum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 204.— T. romanicum Brandza in Anal. Acad. Rom. Ser. II, XXV (1902 — 1903) 153, tab. 1. — T. lupinaster f. angustifolium Litw. in Sch. H.F.R. V (1905) 42. — 2\ lupinaster ssp. angustifolium Bobr. Fl. U.R.S.S. XI (1945) 201, tab. 13 a. — Ic.: Pl. 30, fig. 1, 1 a, b; Brandza 1. c. — Flori albe sau gălbui albe. — Reg. Aut. M.: Mţii Călimani lîngă Izvorul « La Faţa Gardului ». Reg. Bacău: Mt. Nămira lîngă Băile Slănic în păşunile subalpine printre tufele de Vaccinium, 1500 m alt. Obs. Există o formă europeană, cu frunzele înguste şi o formă răspîndită mai ales în Asia orientală, cu frunzele mai late, ambele forme putînd avea flori roşii sau albe. Forma cu frunzele late a fost descrisă în Fl. U.R.S.S. XI (1945) 202 sub numele de T. pacificum Bobr. Fără îndoială că aparţin aici f. latifolium Litw. şi — după Vierhapper — var. purpurascens Ldb. Forma asiatică este destul de bine separată de cea europeană, cu toate că în regiunea munţilor Urali se găsesc şi forme de tranziţie (MBL (1909) 36.) Exemplarele din Europa centrală au de obicei florile roşii. Dar cunoaştem şi exemplare cu flori albe din U.R.S.S. de V. Apoi în Carpaţi cresc numai plante cu flori albe, care în afară de culoare nu mai prezintă alte caractere de deosebire faţă de tip. Justa nomenclatură a acestor plante este var. albiflorum Ser., care este numele cel mai vechi. Răsp. gen.: Eurasia. 20. ? T. alpinum L. Sp. pl. ed. I (1753) 767. 4. Rădăcină pivotantă, lungă, puternică, groasă pînă la 1 cm, cu colet ramificat şi acoperit cu resturile brune ale vaginelor şi stipelelor frunzelor. Tul- LEGUMINOSAE 185 pini foarte scurte, numeroase, scapiforme, învelite cu stipelele frunzelor grupate în rozetă deasă. Plantă glabră. Frunze 3-foliolate, cu peţioli lungi pînă la 7 (12) cm. Foliole îngust lanceolate sau liniare, rar eliptice, lungi de 1—4 (7) cm, acute, dinţate. Stipele foarte lungi, pieloase, setos acuminate, lungi de 4 (9) cm, concrescute cu peţiolul. Inflorescenţe de 5—15 cm lungime* cu pedunculi scapiformi, se ridică adeseori deasupra frunzelor bazale. Capitul umbeliform, cu 3 — 12 flori pedicelate, aşezate uneori în 2 verticile suprapuse, fiecare verticil cu inel membranos format din concreşterea bracteolelor. Pedicelii florilor lungi de 2—2,5 mm, ± de 2 ori mai lungi decît bracteolele. Flori lungi de (15) 18—20 mm, mirositoare, la început oblic erecte, după înflorire pendule. Caliciu cu tub campanulat, aproape de 3 mm lungime şi cu dinţi liniari, ascuţiţi, inegali, cei inferiori mai lungi (10 mm). Corolă roz-roşie sau deschis purpurie, rareori alb-galbenă, după înflorire deschis brună ; vexil alungit oval, ± acut, aproape de 2 ori mai lung decît caliciul, mult mai lung decît aripile şi carena. Fruct pedicelat, obovat, subţiat în stil lungr persistent, reticulat nervat, 1—2-sperm, cu seminţe ovate. — VI — VIIL Staţiunea. Locuri ierboase şi stîncoase din etajul alpin şi subalpin. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Mt. Ştiol şi Vf. Galaţi (Baumg.). Mţii Bucegi (Schur). Obs. Planta n-a mai fost regăsită în staţiunile citate. Răsp. gen.: Alpi, Pirinei, Apenini, Crimeea, Caucaz. Secţia V. INVOLUCRÂRIA Hook. Fl. Bor. Amer. I (1840) 132. Inflorescenţă la bază cu inel ochreiform prin concreşterea bracteilor externe serate sau sectate. Vexil ± concrescut cu celelalte petale. Caliciu 5 —10-nervat. Foliole şi stipele ascuţite, cartilaginos dinţate. 21. T. strictum Jusl. Cent. pl. I (1755) 24 in Linn. Amoen. acad. IV (1759) 285. — T. laevigatum Poir. Voy. Barb. II (1789) 219. — Exs. : FRE nr* 562; FEAH nr. 2816. - Ic. : Pl. 31, fig. 1 ; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 37. 2|·. Plantă glabră, cu tulpini erecte sau ascendente, înalte de 10—40 cmt neramificate sau ramificate. Frunze inferioare mai lung peţiolate, cu foliole ± lat obovate, cele mijlocii şi superioare mai scurt peţiolate, cu foliole mai alungite, lanceolate sau Jmiar lanceolate. Foliole pe dos cu nervaţie proeminentă, pe margini mucronat serate, la vîrf cu dinţi de obicei glandulosi. Stipele mari, la exterior alburii, ovate, concrescute la bază, cu dinţi cartilaginos mucronaţi. Capitule dese, subgloboase, de obicei late de cca 1 cm. Bracteolele externe de la baza capitulului concrescute într-un inel mic, membranos, îngust. Caliciu lung de cca 4 mm, cu dinţi i trimu-chiaţi, drepţi, ascuţiţi la vîrf şi divergenţi la fructificaţie. Dintre dinţi, cel inferior cu puţin mai lung. Corolă roză, roşietică, mai lungă decît caliciul. 186 FLORA R.P.R. Fruct ± globulos, sesil, la maturitate de obicei tot atît de lung sau cu puţin mai lung decît caliciul. Seminţe mici, brune, lentiforme. — V—VI. Staţiunea. Locuri ierboase, păşuni umede, uşor sărate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj) ; Turda, Ceanu Mare (r. Turda). Reg. Oradea: Cadea (r. Săcuieni) ; Grăniceri, Chişineu, Pădureni, Socodor (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad, Şofronea, între Arad şi Curtici (r. Arad) ; între Ieşelniţa şi Ogradena, Mt. Stara-Sviniţa deasupra ruinelor Tricule la Dunăre, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ, Orşova pe Dl. Olimp (r. Orşova). Reg. Craiova: Yîrciorova pe V. Yodiţa (r. T. Severin). Reg. Iaşi: V. Surzilor lîngă Dancaş, V. Prutului şi a Jijiei {r. Iaşi). Y ari abi 1itatea speciei f. minus (Rouy). — T. laevigatum ß. minus Rouy Fl. Fr. V (1899) 90. — Tulpină înaltă numai de 4—10 cm, puţin ramificată sau simplă. Capitule mai mici. — Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Olimp. Răsp. gen.: Europa, Africa de N. Secţia VI. GALEĂRIA (Presl) Gib. et Belli in Mem. Accad. sc. Torino Ser. 2, XLI (1891) 49. — Galearia Presl Symb. bot. I (1832) 49, pro gen. Plante anuale sau perene, cu capitule globuloase, ± lung pedunculate. Caliciu neregulat bilabiat, cu labiul superior după înflorire veziculos umflat, cu nervaţie reticulată 22. T. resupinâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 771, s. 1.; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 230. - Exs. : FRE nr. 2444; FEAH nr. 1222. - Ic. : Pl. 30, fig. 2. Θ, Θ. Tulpină înaltă de 10—30 (50) cm, culcată sau ascendentă, ± ramificată, de obicei fisţuloasă, glabră. Frunze inferioare îndesuite, lung peţiolate, cele superioare scurt peţiolate pînă la sesile. Foliole obovate, alungit obovate, rombice sau eliptice, acute sau obtuze, lungi pînă la 20 mm, rar mai lungi, late de±10 mm, cele ale frunzelor superioare alungite, toate cuneate la bază, acute sau obtuze, rar rotunjite, cu pînă la 20 perechi de nervuri laterale ramificate, cu margini fin serate. Stipele alungit lanceolate, alburiu membranoase, la partea inferioară concrescute cu peţiolul. Inflorescenţe numeroase, semiglobuloase, de cca 1 cm lăţime, la fructificare globuloase, de cca 2 cm lăţime, axilare, cele inferioare de obicei cu pedunculi mai lungi decît frunza bracteantă, cu 6—15 flori aproape sesile. Flori de 4—6 mm lungime, cu bracteole foarte mici, greu vizibile, cele inferioare cu bracteole membranoase, fimbriate. Caliciu campanulat, la interior glabru, la exterior în partea superioară păros, cu cei 3 dinţi inferiori triunghiular lanceolaţi, cca de lungimea tubului şi cei superiori mai lungi, subulaţi, fin ascuţiţi. Partea superioară a caliciului se măreşte foarte mult la fructificaţie, devenind veziculos umflată, foarte reticulată, cu dinţi divergenţi, punginţi; partea infe- Planşa 31. — 1. Trifolium strictum Jusl. — 2. T. scabrum L. — 3. T. diffusum Ehrh., 3 a. idem, caliciu mărit. PLANŞA 31 LEGUMINOSAE 189 rioară nu se măreşte. Corolă roză sau roşie; vexil cuneat lanceolat, bilobat (răsucindu-se stă în poziţie opusă stării normale), de 2—3 ori mai lung decît caliciul florifer şi aproape de 2 ori mai lung decît aripile. Fruct globulos ovat, puţin comprimat, membranos, cu 1—2 seminţe. — IV—VI. Staţiunea. Locuri joase, umede, nisipoase, lunci, pe lîngă drumuri, în părţile sudice ale ţării. Răsp. in ţară: Reg. Hunedoara: Sarmisegetuza (r. Haţeg); Deva (r. Ilia). Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă) ; Orşova, Dubova, Eşelniţa (r. Orşova). Reg. Craiova: Craiova; Simian, Hinova (r. T. Severin); Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Mt. Cozia, Mţii Capăţinei (r. R. Vîlcea). Reg. Rucureşti: Naipu (r. Drăgăneşti-Vlaşca) ; Gomana în lunca Cîlniştei (r. Vidra). Reg. Iaşi: Erbiceni (r. Tg. Frumos). V ari abi 1itatea speciei *1 a Flori lungi de 4 mm. Inflorescenţă fructiferă de 20 mm lăţime sau şi mai lată... .2 1 b Flori lungi de 2 —3 mm. Inflorescenţă fructiferă de 8—9 mm lăţime var. clusii (Gr. et Godr.) Rouy Fl. Fr. V (1899) 93. — T. Clusii Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 414. — T. resupinatum ß. minus Boiss. FI. or. II (1872) 137. — Reg. Rucureşti: Naipu (r. Drăgăneşti-Vlaşca). 2 a Tulpina mlădioasă, foarte puţin fistuloasă. Pedunculii superiori cca de lungimea frunzei bracteante. Flori de 4 — 6 mm lungime. Inflorescenţă fructiferă de cca 15 mm lăţime var. typicum A. et G. Syn. VI, 2 (1920) 522. — Reprezentată prin: f. gracile (Rouy). — T. resup. γ. gracile Rouy 1. c. — Tulpină lungă de 5 — 20 (25) cm. Peduncul foarte subţire. — Reg. Rucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti- Vlaşca). f. genuinum (Rouy). — T. resup. ol. genuinum Rouy 1. c. pag. 92. — Tulpină lungă de 20 — 30 cm. Peduncul puţin mai gros. — Comună. f. robustum (Rouy). — T. resup. β. robustum Rouy 1. c. pag. 92. — Tulpină lungă de 40—50 cm, puternică. — Reg. Timişoara: Dubova (r. Orşova). 2 b Tulpină groasă, evident fistuloasă, cu frunze şi stipele mai mari, cele din urmă+ concrescute. Peduncul gros, de 2 ori mai lung decît frunza bracteantă. Flori de 7 — 8 mm lungime. Inflorescenţă fructiferă peste 20 mm în diam. var. suaveolens (Willd. ) A. et G. Syn. VI, 2 (1908) 522. — T. resup, subvar. suaveolens Gib. et Belli in Mem. Accad. sc. Torino Ser. 2 XLI (1891) 10. — T. resup. β. majus Boiss. FI. or. II (1872) 137. — Reg. Timişoara: Orşova. Răsp. gen.: în jurul Mării Mediterane. 23. T. fragiferum L. Sp. pl. ed. I (1753) 772; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 226. — Galearia fragifera Presl Symb. Bot. I (1832) 30. — Exs. : FRE nr. 1992. - Ic. : Pl. 32, fig. 1. 4. Tulpină lungă de 20—40 cm, culcată, rar erectă, glabră sau pubes-centă, la noduri radicantă, puţin ramificată, cu stoloni culcaţi, ramificaţi. runze lung peţiolate, cu foliole obovate pînă la eliptice, cu baza ± cuneată, nepătate, lungi de 5—20 (25) mm şi late de 5 — 15 mm, la vîrf rotunjite sau puţin emarginate, întregi, sau cu nervurile ieşite, cu 20 perechi de nervuri 190 FLORA R.P.R. laterale ramificate, glabre sau pe dos pubescente. Stipele mari, membranoase, ovat lanceolate, lung acuminate. Inflorescenţă ovat globuloasă, deasă, lată de cca 10 mm, cu pedunculi glabriusculi, lungi de 10—20 cm, mult mai lungi decît frunzele. Flori lungi de 5—7 mm, foarte scurt pedicelate, cu bracteole lanceolate, întregi sau adînc digitat sectate, cele inferioare ± unite, formează un înveliş cca de lungimea caliciului. Partea superioară a tubului caliciului creşte foarte mult după înflorire, devenind veziculoasă şi reticu-lată, în formă de coif, de culoare deschis brună, pubescentă sau glabrescentă* Flori palid rozee sau roşii, de 2 ori cît lungimea caliciului, în stare uscată brune; vexil eliptic, retezat sau emarginat, mai lung decît aripile. Fruct puţin comprimat, membranos, cu 1—2 seminţe, închis în caliciul umflat (amintind fructul fragilor). Sămînţă reniformă, netedă, galbenă, brun pătată. - VI-IX. Staţiunea. Locuri nisipoase, malul rîurilor, păşuni cu iarbă scundă,, adesea pe sol mocirlos sau sărat, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Răsp. în ţară: Comuna în întreaga ţară. V ari abi 1itatea speciei var. majus Rouy Fl. Fr. V (1899) 91. — Plantă înaltă, cu internodii lungi de* 3—4 cm. Inflorescenţă şi foliole cu mult mai mari decît la tip. — Cluj în V. Morii. Răsp. gen.: Europa, Asia de SV, Africa de N. Subgenul LAGÖPUS (Bernh.) Lojac. in Nouv. Giorn. Bot. Ital. XV (1883)· 228. — Lagopus Bernh. Syst. Verz. Pflz. Erf. (1800) 228, pro gen. Gîtul caliciului închis sau îngustat de un inel proeminent, uneori păros, sau cu ua inel păros, neproeminent/ Secţia VII. PROSBAT0STOMA Gib. et Belli in Mem. Äccad. sc. Torino, ser. 2, XXXI (1888) 19. Gîtul caliciului îngustat de un inel proeminent, rămînînd totuşi deschis. Caliciu 10-nervat. Fruct globulos. 24. T. striâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 770; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 245. — Exs. : FRE nr. 558. - Ic. : Pl. 29, fig. 3; Pl. 23, fig. 12, 12 a-c; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 25. Θ, Θ. Tulpină înaltă pînă la cca 30 (50) cm, ascendentă sau erectă* adeseori ramificată, împreună cu frunzele ± patent şi des păroasă. Frunze* tulpinale inferioare lung (— 5 cm) peţiolate, cu foliole obovat cuneate sau alungit obcordat cuneate, cele superioare scurt peţiolate sau subsesile, ca foliole obcordate sau deltoidale, emarginate la vîrf. Foliole de obicei lungi de 10—15 (20) mm, adesea numai la partea superioară dinţate pe margini, pe ambele feţe păroase. Stipele lat ovate, alb membranoase, cu nervaţie verde sau roşietică, brusc acuminate într-un vîrf subulat. Capitule de obicei LECtUMINOSAE 191 lungi de 1 cm, globuloase sau ovate, axilare, sesile, cele 2 superioare apropiate, în aparenţă terminale, în timpul înfloririi ± acoperite de stipelele ovate ale bracteilor, după înflorire subsesile şi alungite. Flori lungi de cca 6 mm, sesile, fără bracteole. Caliciu lung de 5 mm, 10-nervat, la exterior păros, în interior glabru, după înflorire ± umflat, cu gît deschis, dar strîmtat de un inel glabru. Dinţii caliciului lanceolat subulaţi, drepţi, numai după înflorire i reflecţi, cei inferiori mai lungi decît tubul sau de lungimea acestuia, cei superiori mai scurţi, rar de lungimea tubului. Corolă puţin mai lungă sau ± tot atît de lungă, rareori mai scurtă decît caliciul, rozee, după înflorire persistentă sau mai tîrziu caducă ; vexil liber, alungit, cu vîrf emarginat ; aripi lung unguiculate. Fruct obovat, ± comprimat, cu rostru lateral. Seminţe ovate, lucitoare, roşietice. — V—VIII. Staţiunea. Locuri ierboase, însorite, uscate, sărate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Domneşti (r. Bistriţa) ; Cluj la V. Caldă, Someşeni, Apahida (r. Cluj) ; Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Turia (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Ocna Sibiului, Cristian, Turnişor (r. Sibiu) ; Bazna (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Bărăbanţ, Oieşdea (r. Alba) ; Zam, Hărău (r. Ilia) ; Teliuc, Hunedoara. Reg. Oradea: Sebiş. în V. Crişului Alb, Buteni, Dezna, Mt. Muma şi Codru (r. Gurahonţ) ; Mocrea, Agriş, Arăneag (r. Ineu) ; Tileagd (r. Aleşd) ; Cadea (r. Săcueni) ; Cordău, Tărian, Oradea (r. Oradea); Şimand, Nădab, Socodor, Grăniceri, Pilu, Pădureni, Chişineu-Criş (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad la Păd. Ciala, Horia, Curtici, Şofronea (r. Arad); Săvîrşin, Şoimoş» Lipova, Păuliş, V. Cladovei (r. Lipova) ; Dognecea (r. Reşiţa) ; Luncani (r. Făget) ; Timi şoara; Orşova, Băile Herculane. Reg. Craiova: Tălpăşeşti (r. Tg. Jiu). Reg. Rucureşti: Bucureşti; Comana în V. Gurbanului (r. Vidra). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria). Reg. Iaşi: Iaşi, V. Surzilor lingă Dancaş, Bîrnova (r. Iaşi). Variabilitatea speciei 1 a Dinţii caliciului mai scurţi decît corola..........................................2 1 b Dinţii caliciului mai lungi sau tot atît de lungi cît corola var. kitaibeliânum (Ser.) Heuff. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 53. — T. Kitai-belianum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 194. — T. striatum β. macrodontum Boiss. FI. or. II (1872) 130. — Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). Reg. Rucureşti: Bucureşti. f. nânum (Rouy). — T. str. γ. nanum Rouy Fl. Fr. V (1899) 101. — Plantă scundă, înaltă de 2—8 cm, foarte păroasă, cu capitule pauciflore. — Reg. Oradea: Urviş sub Vf. Toaca în Mţii Codrului (r. Beiuş). Reg. Iaşi: Mînzăteşti, Ungheni (r. Iaşi). 2 a Tulpină înaltă de 20—50 cm, cu ramuri laterale lungi. Foliole lungi pînă la 20 mm. Capitule ± cilindric alungite. Dinţii caliciului numai cu puţin mai scurţi decît corola. var. incânum (Presl) A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 528. — T. incanum Presl Delie. Prag. I (1822) 48, — T. striatum β. elatum Lojac. Tent. Monogr. Trif. Sic. (1878) 124. — Reg. Timişoara: Globurău pe Mt. Plugova, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova). Reg. Craiova: Tălpăşeşti (r. Tg. Jiu) ; Cerneţi (r. T. Severin). Reg. Iaşi: Coada Stîncei (r. Iaşi). 2 b Tulpină înaltă pînă la 20 (30) cm, simplă sau cu ramuri laterale scurte. Foliole mai mici, lungi pînă la 10 (15) mm. Capitule globuloase. Corolă evident mai lungă decît caliciul. 192 FLORA R.P.R. var. genùinum Heuff. 1. c. — Varietatea cea mai răspîndită. Se afla la noi în următoarele forme: f. strictum (Drej.) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 161. — T. striatum strictum Drej. in Lange Handb. Danske Fl. ed. IV (1888) 832. — Tulpină erectă sau ascendentă. — Reg. Cluj: Apahida (r. Cluj). Reg. Timişoara: Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova). f. prostrâtum (Lange). — T. striatum var. prostratum Lange in Bot. Tidsskr. III (1869) 124. — Tulpină prostrată, culcată. — Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa, Crimeea, Caucaz, Africa de NV. 25. T. arvense L. Sp. pl. ed. I (1753) 769; Fl. U.R.S.S.XI (1945) 257. — Papanaşi. — Herehura lohere. — Hasenklee. — Kjieeep nameHHUH. —Exs. : FRE nr. 1985, a, c. - Ic.: Pl. 32, fig. 2, Pl. 23, fig. 17, 17 a,b O, Θ. Tulpină înaltă de 5—30 (60) cm, erectă, simplă sau adesea ramificată de la bază, de obicei des scurt păroasă, mai rar glabră sau gla-brescentă. Frunzele toate tulpinale, cele inferioare de timpuriu caduce, cu peţiol lung cca de lungimea foliolelor, cele superioare cu peţiol mai scurt şi concrescut cu stipelele. Stipele ovate sau lanceolate, ascuţite, pieloase, zt roşietic nuanţate. Foliole alungit cuneat liniare sau lanceolate, lungi pînă la 20 mm şi late de 2—5 (6) mm, spre vîrf cu margini ± întregi sau slab dinţate, de obicei pe ambele feţe des păroase, cu nervaţie abia vizibilă. Inflorescenţe numeroase, axilare, cele superioare în aparenţă terminale, ± lung pedunculate, la început ovate, apoi ± cilindrice, dese, multiflore, lungi de 1—3 cm şi late de 8—10 (12) mm, fără frunze bracteante. Flori sesile, fără bracteole, lungi de 5—6 mm. Caliciu cu tubul ovat campanulat, 10-nervat, des adpres sau ± patul şi alburiu păros, cu gîtul deschis şi cu inel puţin păros (Pl. 23, fig. 17 b), cu dinţi drepţi, subulaţi şi de 2—3 ori mai lungi decît tubul, cu peri lungi, deşi, patenţi (datorită acestor peri inflorescenţa are înfăţişarea unui ament tînăr de Salix), numai foarte rar slab păroşi sau glabrescenţi. Corolă cu mult mai scurtă decît caliciul, adesea acoperită de perii dinţilor, cu petale concrescute, la început alburii, mai tîrziu rozee, persistente; vexil îngust, ± obtuzat, mai lung decît celelalte petale. Fruct lat ovat, pielos, închis în caliciu, 1—2-sperm, rareori se deschide. Seminţe globulos ovate, galbene verzui. — V—VII (X). Staţiunea. Locuri uscate, însorite, livezi, fîneţe, pe lîngă drumuri, în mirişti. Plantă calcifugă. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Planşa 32. — 1. Trifolium fragiferum L. — 2. T. arvense L. — 3. T. arvense var. gracile (Thuill.) DC. — 4. T. angustifolium L.} 4 a. spic fructifer, 4 b. caliciu fructifer mărit, 4 c. sămînţă mărită. PLANŞA 32 13 - c. 244 LEGUMINOSAE 195 Y ari abi 1 itatea speciei 1 a Tulpină şi frunze glabre sau glabrescente. Capitule mici, globuloase sau ovate, cu flori glabre. Dinţii caliciului roşietici, glabri sau cu puţini peri. Toată planta gracilă, ± ramificată, mică, în întregime roşietic nuanţată sau numai cu dinţii caliciului roşietici. Caliciu lung de 4 mm var. grâcile (Thuill.) DC. in Lam. et DC. Fl. fr. IV. 2 ed. III (1805) 530. — T. gracile Thuill. FI. env. Par. I, ed. II (1799) 383. — Are următoarele forme: f. glâbrum (Vis.). — T. arvense glabrumY is. FI. Daim. III (1852) 292. — Exs.: FEAH nr. 1218 sub T. gracile. — Toată planta, împreună cu dinţii şi tubul caliciului, glabră. — Reg. Hunedoara: V. Streiului între Ohaba de sub Piatră şi Covragiu, Subcetate, Ciopea, Băeşti, V. Lăpuşnicu Mare (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Orşova). f. rubéllum (Jord.). — T. rubellum Jord. Pugill. (1852) 57. — T. arvense var. γ. rubellum Beck FL NÖ (1892) 848. — Exs.: FEAH nr. 1219, pro sp. — Plantă glabrescentă. Caliciul rărit păros. întreaga plantă de obicei roşietic nuanţată. — Reg. Hunedoara: Covragiu, Subcetate, Ohaba de sub Piatră, Ciopea, Băeşti (r. Haţeg). 1 b Tulpină şi frunze, dar mai ales tubul şi dinţii caliciului abundent păroase. Capitul de obicei ovat, cilindric, alungit, rar globulos. Caliciu lung de 5—6 mm var. typicum Beck Fl. NÖ (1892) 848. — Foarte frecventă în următoarele forme: f. brittingeri (Weitenw.) Posp. Fl. Österr.-Küstenl. II (1898) 379. — T. Brittingeri Weitenw. in Opiz Natural. Tausch. IX (1825) 142. — T. arvense var. strictum Mert. et Koch in Röhl. Deutschi. Fl. V (1839) 270. — Exs.: FRE nr. 1986. — Capitule cel puţin în parte globuloase. Tulpină erectă, de obicei neramificată sau cu ramuri erecte. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş, Năsăud (r. Năsăud) ; Turda la Băile Sărate. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Hunedoara: V. Streiului, Ohaba de sub Piatră, Covragiu (r. Haţeg). Reg. Oradea: Aleşd. Reg. Constanţa: Jurilovca (r. Istria). Reg. Galaţi: Mt. Consul (r. Măcin). Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Bîrnova, Repedea, Mînzăteşti (r. Iaşi). f. alopecuroides (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 161. — T. agrestinum var. λ. alopecuroides Rouy Fl. Fr. V (1899 ) 106. — Capitule toate, sau numai unele, alungite pînă la 3 cm. — în Transilvania orientală (Borza). f. robùstum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 86. — Plantă înaltă de 50 cm, ramificată, cu ramuri arcuit ascendente. Foliole alungit eliptice, lungi de 2 cm şi late pînă la 4 mm. Dinţii caliciului de 3 ori mai lungi decît tubul, des păroşi. — în Crişana (Borza Consp.). f. agrestinum (Jord.) Săvul. et Rayss 1. c. — T. agrestinum Jord. in Bor. Fl. Centr. Fr. II, ed. III (1857) 153. — Dinţii caliciului cca de 2—3 ori mai lungi decît corola. — Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Galaţi: V. Bîrladului la Păd. Drăgă-neşti, Păd. Torceşti (r. Tecuci) ; Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Aroneanu (r. Iaşi). f. brachyodon (Cel.). — T. arvense β. brachyodon Cel. Prodr. Fl. Böhm. (1881) 907. — Caliciu lung de 4—5 mm, cu dinţi numai de 1,5 ori mai lungi decît tubul şi numai cît 1/2 din lungimea corolei. — Reg. Oradea: Oradea pînă la Vad, foarte frecvent. Reg. Timişoara: foarte frecventă în raionul Arad. f. latifolium (Panţu) Borza 1. c. — T. arvense var. β. latifolium Panţu FI. Bucur, in Anal. Acad. Rom. Mem. Secţ. şt. ser. II tom. XXXII (1910) 13. — Foliole lat lanceolate sau oblanceolate. — în Muntenia. Răsp. gen;: Europa, Asia Mică, Iran, Asia de N şi V, Africa de N ; introdusă şi în America de N. 196 flora r.p.r. 26. T. scâbrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 770; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 244. -Ic. : Pl. 31, fig. 2. O. Tulpini lungi de (3) 8—30 cm, ± prostrate, ± ramificate, alipit păroase. Frunze trifoliolate, mici, cele inferioare cu peţiol mai lung decît foliolele, cuneat sau spatulat ovate, cele superioare mai scurt peţiolate sau subsesile, cu foliole mai alungite. Foliole mici, rigide, fin şi pronunţat dinţate, pe margini cu nervuri laterale evidente, arcuite şi îngroşate. Stipele membranoase, cu partea liberă triunghiulară, ± spatulate. Capitule sesile, ± ovate, relativ pauciflore, lungi de cca 10 mm, situate axilar sau în aparenţă terminal, solitare în subţioara frunzelor bracteante. Flori sesile, cu caliciu pielos, lung de 5—7 mm, cu tub ± cilindric, scurt păros, după înflorire cu 10 nervuri proeminente, cu gîtul ± închis printr-o proeminenţă inelară. Dinţii caliciului ± inegali, lanceolaţi, ascuţiţi, scurt ciliaţi, drepţi, mai scurţi decît tubul, după înflorire curbaţi în afară, ghimpoşi. Corolă mai scurtă decît caliciul, albă. Fruct ovoidal, pielos. Seminţe ovate, roşcate. — V-VI. Staţiunea. Locuri deschise, coaste însorite. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: Vîrciorova, între Gura Văii şi Schela Cladovei (r. T. Severin). Răsp. gen.: Europa atlantică, Balcani, regiunea mediteraneeană, Asia Mică, Crimeea, Caucaz, Iran. 27. T. incarnâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 769; FI. U.R.S.S. XI (1945) 243. - Exs. : FRE nr. 1991. - Ic. : Pl. 34, fig. 1; Pl. 23, fig. 10. Θ# Rădăcină pivotantă, relativ scurtă (— 30 cm). Tulpină înaltă de 8—60 cm, erectă sau ascendentă, neramificată sau ramificată de la bază, ± patent păroasă. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare mai scurt peţiolate. Foliole cuneat lat obovate, orbiculare sau obcordate, uneori trunchiate, ± dinţate, lungi de 1—2 cm, pe ambele laturi păroase, viu verzi. Stipele mari, membranoase, lung vaginiform concrescute, alburiu verzi, cu vîrf ascuţit, verzui sau roşietic, ± dinţat. Inflorescenţă terminală, lung pedunculată, fără frunze bracteante, la început alungit ovată, slab nutantă, mai tîrziu cilindrică, erectă, pînă la 2 cm lăţime şi lungă pînă la 5 cm, deasă şi multifloră. Flori sesile, fără bracteole, lungi de 8—12 mm. Caliciu 10-nervat, des lanuginos păros. Tubul caliciului alungit campanulat, la interior glabru; gîtul cu îngrosare inelară sau cu 2 umflături liniar alungite, glabre (Pl. 23, fig. 10). Dinţii caliciului ± egali, cca de lungimea tubului sau de 2 ori mai lungi, liniari, acuţi, rigizi, la început erecţi, la maturitate aşezaţi stelat. Corolă viu roşie sau albă-galbenă, mai lungă decît caliciul; vexil Planşa 33. — 1. Trifolium alpestre L. — 2. T. purpureum Lois. — 3. T. rubens L. PLANŞA 33 LEGUMINOSAE 199 éliptic, ascuţit, mult mai lung decît carena şi aripile. Fructe ovoidale, membranoase, la partea superioară cartilaginoase şi continuate într-un rostru de lungimea fructului, cu o singură sămînţă ovată, galbenă-brună sau brun roşcată, lucitoare, lungă de 2,5—3 mm. — V—VIII. Staţiunea. Cultivată şi sălbătăcită ; unele forme spontane în părţile sudice ale ţării, în locuri ierboase, pe lîngă drumuri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Năsăud; Huedin, Aghireşu, Stana (r. Huedin); Cluj la Gura Baciului. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Craiova: Hinova, Vîrciorova în V. Bahnei (r. T. Severin). Y ari a b i 1 itatea speciei var. sativum Ducomm. Taschenb. (1869) 169. — T. incarnatum β. elatius Gib. et Belli in Mem. Accad. sc. Torino ser. II, XXIX (1889) 54. — Flori roşii stacojii. Dinţii caliciului de obicei de lungimea tubului sau cu puţin mai lungi, des păroşi. — Cultivată şi sălbăticită. var. molinerii (Balb.) DC. Fl. fr. V (1815) 556. — T. Molinerii Balb. Cat. hort. Acad. Taur. App. I (1813) 17, n. nud.; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 242. — Exs.: FRE nr. 560 pro sp. — Ic.: Pl. 23, fig. 15. — Flori galbene, albe sau rozee. Caliciu cu tubul de obicei suriu-alb păros şi cu dinţii pînă la de 2 ori mai lungi decît tubul. — Spontan mai ales în părţile de SV ale ţării. — Reg. Timişoara: Arad ; Băile Herculane, Topleţ, Orşova pe Dl. Alion, între Eşelniţa şi Ogradena, Defileul Dunării, între Plugova şi Globurău, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova). Reg. Craiova: Craiova; T. Severin, Cerneţi, Vîrciorova; Baia de Aramă, Celeiu (r. Baia de Aramă). Reg Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). f. rôseum (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 162. — T. incarnatum subvar. roseum Rouy Fl. Fr. V (1899) 112. — Flori deschis rozee. — Timişoara. întrebuinţări. Plantă bună de nutreţ. Se consumă de obicei în stare verde. Fînul este de calitate mijlocie, fiind consumat de regulă numai de cai. T. incarnatum var. sativum dă de regulă o singură recoltă pe an. în cultură se cunosc numeroase soiuri, unele mai timpurii, altele mai tîrzii. La noi puţin răspîndită în cultură. Răsp. gen.: Europa atlantică şi de S, Caucaz, Algeria ; introdusă şi în alte părţi din Europa. Secţia VIII. TRICH0STOMA Bobr. in Fl. U.R.S.S. XI (1945) 245. Gîtul caliciului închis cu un inel de peri deşi, neproeminent sau slab proeminent. 28. T. pratense L. Sp. pl. ed. I (1753) 768; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 248. -T, purpureum Gilib. Fl. lithuan. IV,(1781) 86, non Lois. — Trifoi roşu. — Réti lohere. — Wiesen-Klee. — Rneßep Jiyroßoö. — Exs. : FRE nr. 1988. — Ic. : Pl. 24, fig. 2; Pl. 23, fig. 18. Ά■ (rar Θ Θ). Rădăcini pivotante, ramificate, multic ap itate. Tulpini înalte pînă la 30—70 (100) cm, cîte 2—5, rar mai multe, simple sau ramificate, glabrescente sau i păroase. Frunze bazale de obicei numeroase, lung peţiolate, formînd adesea rozete, cele superioare mai scurt peţiolate. Foliole subsesile, lungi pînă la 15—30 (50) mm, întregi, rar ± dinţate, ovate, obovate sau eliptice, mai ales pe dos şi pe margini ± păroase, foarte rar glabre, 200 FLORA R.P.R. cu nervaţie slab pronunţată, adeseori pe faţă, la mijloc, cu o pată mai deschisă. Stipele alungit pînă la lat ovate, concrescute cu peţiolul, cu partea liberă acuminat subulată sau triunghiular subulată, numai la vîrf ciliate sau pe toată suprafaţa ± păroase, membranoase, palide, cu nervaţie de regulă bine vizibilă, verzuie sau roşcată. Capitule solitare sau cîte 2, terminale, globuloase sau ovate, multiflore, dese sau mai laxe, late pînă la 20—30 mm, de obicei sesile, înconjurate şi acoperite la partea lor inferioară de stipelele frunzelor bracteante trifoliolate. Flori de regulă sesile, fără bracteole, lungi de 13—18 mm. Caliciu tubulos campanulat, 10-nervat, alburiu sau roşietic, glabru sau ± păros, cu dinţi ciliaţi, drepţi, dintre care cel inferior cu mult mai lung decît ceilalţi şi decît tubul caliciului. Gîtul caliciului închis de peri deşi, înseraţi pe o proeminenţă neînsemnată, inelară (Pl. 23, fig. 18). Corolă cu petale deschis purpurii sau roşii-roze, rar albe sau albe-galbene, concrescute cu unguicule!e lor şi tubul staminal, formînd un tub lung de 8—10 mm; vexil adesea mai lung decît aripile şi carena; aripile cu ungui-cula auriculată. Partea liberă a filamentelor ± lăţită sub antere. Ovar sesil, cu 1—2 ovule. Fruct ovat, monosperm, cu pericarp subţire, în partea superioară lucitor, membranos, neted, în cea inferioară zbîrcit. Seminţe ovate, alungit ovate, slab comprimate, netede, galbene sau brune, ± violet nuanţate. — V—IX (X). Staţiunea. în locuri ierboase, păşuni, fîneţe, rarişti de păduri, de la cîmpie pînă în etajul alpin. Adeseori cultivată ca plantă furajeră. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Variabili ta tea speciei ssp. eupraténse A. et G. Syn. VI, 2 (1908) 548, Capitule late pînă la 20—25 mm, globuloase sau ovate, dese, multiflore. Flori palid sau mai întunecat purpurii, rar albe sau gălbui albe. Caliciu de obicei cu tub glabru sau glabrescent, uneori cu dinţi ± ciliaţi. Vexil de obicei de 3—4 ori mai lung decît dintele inferior al caliciului. Plante cu tulpini ± erecte, înalte pînă la 30—60 (100) cm, ramificate. Frunze ca formă şi mărime foarte variate. 1 a Tulpină scvaros ramificată, împreună cu peţiolul frunzelor ± patent păroasă. Foliole mari, lungi de 3—4 cm, cele superioare lanceolate sau alungit ovat eliptice, ± acute. Stipele mai înguste. Caliciu cu tubul patul păros şi cu dinţi ciliaţi. Aripi de lungimea vexilului var. americânum Harz in Bot. Centralbl. XLV (1891) 106. — T. expansum W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) tab. 237; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 250.- T. diffusum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 372, non Ehrh. — Ic.: W. et K. 1. c. ; Prod, Fl. II (1939) 123, fig. 3, pro sp. — Spontană în părţile sudice ale ţării şi cultivată. — V—VIII. — Reg. Cluj: Cluj, Cojocna; Canciu (r. Dej). Reg. Stalin: Sighişoara ; Sibiu ; Predeal. Reg. Timişoara: Arad ; Timişoara. Reg. Craiova: Craiova ; Bălceşti (r. Olteţu). Reg. Piteşti: Govora, Călimăneşti (r. R. Vîlcea) ; Cîmpulung (r. Muscel); Conţeşti (r. Piteşti). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Crivina (r. Ploeşti) ; Beceni; LEGUMINOS \E 201 Rîmnicu Sărat spre Crîngu. Reg. Bucureşti: Alexandria ; Pasărea (r. Brăneşti) ; Comana (r. Vidra). Reg. Galaţi: Cerna (r. Măcin). Reg. Iaşi: Bîrlad în Păd. Crîngu. Obs. Această varietate, spontană în Europa de SE, se cultivă azi pe scara, întinsă ca plantă furajeră, sub numele de Trifoi american. Cultura ei în Europa s-a răspîndit mai ales de la sfîrşitul secolului trecut, din seminţe selecţionate şi cultivate în America de N. Soiurile cultivate ale acestei varietăţi au adesea stipele ± păroase. 1 b Tulpină neramificată sau cu ramuri mai puţin divergente, împreună cu peţiolul frunzelor glabră, ± alipit păroasă sau rareori patul păroasă. Foliole de altă formă,, de regulă cu vîrf rotunjit. Stipele alungit ovate. Caliciu de obicei cu tub glabru sau glabrescent şi dinţi ± ciliaţi. Aripi mai scurte decît vexilul........................2: 2 a Tulpină relativ mai groasă, fistuloasă, de obicei glabră sau glabrescentă. Frunza cu foliole mari, lungi pînă la 4—5 cm, glabre sau glabrescente, de regulă pe faţă,, la mijloc, cu o pată sagitiformă mai deschisă. Capitule mari, pînă la 25 mm. Plante înalte de 40—60 (100) cm. — Cultivată şi sălbăticită var. sativum Afzelius in Trans. Linn. Soc. Lond. I (1791) 243. — T. sativum. Crome in Boenningh. Prodr. Fl. monast. (1824) 222; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 252. — Se cultivă mai ales în Transilvania şi nordul Moldovei, de unde a devenit subspontană. Obs. La această varietate se cunosc numeroase soiuri de cultură rezultate prin selecţionarea unor forme locale. Pe lîngă soiurile indigene, la noi mai sînt răspîndite· şi soiuri provenite din diferite ţări, de ex. trifoi de Holstein, de Suedia, de Stiria de Alsacia, etc. în lipsa unui material de herbar corespunzător este foarte greu de· a indica formele la care se pot grupa diferitele soiuri cultivate la noi, pe baza caracterelor lor morfologice. Pe baza duratei de viaţă, se pot deosebi totuşi următoarele- 2 forme: f. praécox Witte in Lanbr. Handl. (1918) 337. — T. prat. f. hispanicum Gaud. Fl. helv. IV (1829) 582. — Plantă bisanuală sau trisanuală, mai puţin înaltă, slab cespitoasă. Tulpină relativ subţire, cu 5—6 internodii. înfloreşte uneori chiar şi în primul an. Se poate cosi cu 2—3 săptămîni mai devreme. Dă 2 (3) coase pe an. f. serötinum Witte 1. c. — T. pratense var. foliosum Brand in Bul. Agr. Bur. Pl. Ind. U. S. Dep. (1906) 41. — Trăeşte 3—4 sau mai mulţi ani. Tulpini numeroase, cespitoase, mai înalte, mai groase, cu mai multe frunze,'cu 7 — 9 inter* nodii. înfloreşte numai în al doilea an. Se poate cosi cu 2—3 săptămîni mai tîrziu şi dă numai o singură coasă pe an. 2 b Tulpină relativ subţire, compactă sau abia fistuloasă, de obicei mai ales la partea superioară ± alipit păroasă, uneori glabrescentă sau (f. pilosum Gris.) patent păroasă. Frunze cu foliole mai mici, lungi pînă la 20—25 mm, rotund ovate pînă la alungit eliptice. Capitule mai mici. Plante mai scunde var. spontaneum Willk. Führer ed. I (1863) 535. — Răspîndită în toată ţara. f. genuinum (Rouy). — T. prat. a. genuinum Rouy Fl. Fr. V (1899) 119. — Tulpină înaltă pînă la 30—40 cm. Foliole relativ mari, lungi de 20—25 mm, lat ovate sau ovat alungite, cu baza adeseori cuneată, uneori alungit eliptice. Capitule de mărime mijlocie. Plante alipit păroase sau glabre. — Frecventă. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii, V. Popii şi Măgura Mică. Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. laş ir Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi). f. microphyllum (Lej. et Court.). — T. prat. var. microphyllum Lej. et Court. Comp. fl. Belg. III (1836) 53. — T. prat. 8. parvifolium Wierzb. ap. Heuff. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 88. — Tulpină compactă, înaltă de 10—30 cm, mai ales. în partea superioară des păroasă. Foliole asemănătoare ca formă cu cele de la f. 202 FLORA R.P.R. genuinum, însă cca pe 1/2 de· lungi. Stipele ciliate. Capitule şi flori mai mici. — Reg. Aut. M.: Mţii Giurgeului pe Mt. « Ôcsém ». Reg. Timisoara: In Banat (Heuff.). f. ramosissimum (Heuff.) Nyar. Kv. fl. (1941 — 44) 319. — T.prat. γ. ramosissima Heuff. 1. c. — Se deosebeşte de f. genuinum prin tulpina foarte ramificată, cu ramuri lungi. Capitule solitare, ovate. — Reg. Cluj: Cluj la Becaş. Reg. Aut. M.: Sovata (r. Stng. de Păd.) ; Inlăceni (r. Cristuru Secuesc). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). f. pilôsum Gris. Spicil. fl. rumel. I (1843) 62. — T. prat. ε. pilosum Heuff. 1. c. — Tulpină patent păroasă. Stipele ciliate. — în Banat (Heuff.) f. heterophyllum (Lej.). — T. heterophyllum Lej. Fl. Sp. (1824) 158. — Plante mai scunde. Frunze inferioare cu foliole obcordate, mai mici decît cele ale frunzelor superioare. — Reg. Piteşti: Mt. Cozia, Olăneşti (r. R. Vîlcea), f. transsilvânicum (Schur). — T. transsilvanicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 154, non 157. — T. frigidum Schur 1. c. 154, non Gaud. — le.: Pl. 24, fig. 3. — Tulpină scundă (— 15 cm), ascendentă, roşietic nuanţată. Foliole mici, lungi de 8—12 mm, cele inferioare lat obcordate, emarginate sau trunchiate, cele superioare eliptice. Capitule mici, sesile, laxe. Flori purpurii sau roze. — în etajul alpin. — Mţii Birsei: Piatra Craiului. Mţii Făgăraşului: Arpaşu, Yîrtopu. Obs. Această formă este probabil identică cu f. heterophyllum (Lej.), publicată de Grecescu din staţiuni mai joase. După A. et G. (Syn. VI. 2 (1908) 552) f. heterophyllum creşte mai mult în locuri mocirloase. f. albiflörum Plusk. in Verh. ZBG Wien III (1853) 9. — Capitule relativ scurte şi late, cu flori gălbui. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Mţii Harghita pe « Tolvajoşteto ». Reg. Timişoara: Timişoara. f. biceps (E. Pop). — T. prat. monstr. biceps E. Pop in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIII (1933) 103. — Pedunculul inflorescenţei cu 2 capitule gemene, pe aceeaşi axă. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. f. kleistôgamum Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 319 c. diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Sect. Biol. tom. III, 1 (1951) 32. — Flori scurt pedicelate. Corola prin încreţirea tubului se scurtează foarte mult, devenind mai scurtă decît dinţii caliciului. Stil lung, cu stigmat între antere. — Reg. Cluj: Cluj spre Feleac ; Călăţele (r. Huedin). f. ,curvistylum Nyâr. Kv. fl. 1. c. — Capitule mici, cu flori ± lung pedicelate. Corola cu tub neîncreţit, mai scurtă sau ± de lungimea caliciului. Dinţii caliciului păroşi, alungiţi, subţiri, ± curbaţi, spre bază adesea lăţiţi. Ovar pedicelat, cu stil mai lung decît staminele şi curbat. Capitule mici, pînă la 4 cm, pedunculate, cu pedunculi adeseori ramificaţi şi terminaţi în capitul. — Reg. Cluj: Cluj spre Feleac şi sub Păd. Făget. ssp. frigidum (Gaud). Simk. Enum fl. transs. (1886) 179. — T. pratense 4. frigidum Gaud. Fl. Helv. IV (1829) 582. — T. prat. ssp. B. T. nivale A. et G. Syn. VI, 2 (1908) 557. Capitule globuloase, mari, laxe, late de cca 3 cm sau uneori şi mai late, solitare sau cîte 2, sesile, multiflore, la bază cu frunze bracteante, de obicei mai scurte decît capitulul. Flori de regulă albe, gălbui albe, uneori roşcat nuanţate sau roze-purpurii. Caliciu vilos, adesea roşietic nuanţat. Vexil de 2 ori mai lung decît dintele inferior al caliciului. Tulpină mai scundă (5—30 cm), de regulă cel puţin în partea superioară ± patent sau alipit păroasă, arcuit ascendentă, frunzoasă. Frunze cu foliole mari, lungi pînă la 25 mm, ovate sau ovat cuneate, cuneat eliptice, cu margini întregi sau slab dinţate, păroase. Stipelele superioare păroase pe toată faţa externă. LEGUMINOSAE 203 var. nivale Koch Syn. ed. I (1835) 168 et ed. III (1857) 145. — T. prat. b. stramineum Schur et c. heterophyllum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 154. — T. carpaticum Porc. Fl. Năsăud (1881) 205, non Janka (1877). — Flori albe sau gălbui, rareori roşcat nuanţate. Capitule adeseori 2. Plante scunde, cu tulpini mai groase, ± păroase sau glabre. — Relativ rară, în etajul alpin şi subalpin. — Mţii Rodnei: Corongiş. Mţii Făgăraşului: Mţii Arpaşului. var. îrigidiîtfrme A. Nyâr. var. nova in Add. V, pag. 539. — T. pratense var. frigidum et T. pratense var. nivale Auct. rom. et hung., non Koch. — Flori roze sau purpurii. Capitule solitare, rar cîte 2, mari, laxe. Caliciu de regulă lung vilos păros. Tulpină mai subţire, roşcat nuanţată, alipit păroasă. Stipele numai la frunzele bracteante păroase sau glabres-cente. Frunze inferioare şi bazale cu foliole adeseori mai mici, lat ovate, emarginate, cele superioare uneori lanceolate, mucronate, de regulă pe ambele feţe alipit păroase, slab dinţate sau întregi. — Mţii Rodnei: Vf. Bătrîna, Bucuiescu, V. Rebra, Repedea, Piatra Albă, Faţa Meselor, Corongişu Mic şi Mare, Cişa. Mţii Giurgeului: Mt. « Ôcsém ». Mţii Baiului: Gagu, Cumpătu. Mţii Rucegi: V. Albă pe Coştila, V. Jepilor, Caraiman; Predeal în V. Rîşnoavei pe Mt. Urzicaru; Mţii Bîrsei: Postăvaru. Mţii Făgăraşului: Negoiu, Lespezi Clăbucetu, Păpuşa, Capra Budei, Trăznita. — Mţii Retezatului: V. Lăpuşnicu Mare. f. aberrans Nyâr. in Acta Bot. Szeged. I (1942) 38. — Stipele glabre. Flori deschis purpurii. Dinţii superiori ai caliciului mai lungi decît tubul, cel inferior de cca 3—4 ori mai lung. Caliciu mai puţin păros. — Mţii Bucegi: V. Cerbului, V. Ialomiţei sub Mt. Obîrşia şi Doamnele. Mţii Făgăraşului: Lacul Bîlea. Mţii Retezatului: Paltina. f. banâticum (Heuff.). — Γ. praU β. banaticum Heuff. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 88. — Capitule solitare, globuloase. Caliciu cît 1/3 din lungimea corolei, cu 4 dinţi superiori mai scurţi decît tubul, cel inferior cca de 2 ori mai lung. Corolă purpurie. Vexil emarginat. Stipele glabre. — în munţii Banatului (Heuff.). Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N ; introdusă şi în America. 29. T. pâllidum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 35, tab. 36. — Ic. : Pl. 35, fig. 1 ; W. et K. I.e. ; Roch. Pl. Ban. (1828) tab. 14, fig. 30, sub T. procero. Θ — Θ. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă pînă la 50—60 cm, alipit sau, în partea superioară, ± patul păroasă, uneori glabrescentă, ramificată, cu ramuri de obicei lungi. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare mai scurt peţiolate. Foliole obovate, lat ovate sau eliptice, pînă la aproape rombice, cu baza adeseori cuneată, la vîrf rotunjite sau ± emarginate, uneori ± trunchiate, pe margini slab dinţate şi scurt păroase, pe ambele feţe rărit păroase sau ± glabre, lungi de cca 1,2 cm şi late de cca 0,5—1,5 cm. Stipele alungit ovate sau cele superioare mai lat ovate, membranoase, alburii, cu nervaţie mai întunecat colorată, evidentă, cu vîrf brusc setaceu acuminat sau aristat, glabre sau, mai ales cele de la frunzele bracteante* păroase. Capitule rotund ovate sau globuloase, late de cca 10—14 mm, solitare, terminale, sesile şi înconjurate de stipelele vechi ale frunzelor bracteante. Caliciu cu tub 10-nervat, patul păros, cu dinţi erecţi, ± egali şi de 1,5 ori mai lungi decît tubul. Perii dinţilor lungi, fixaţi pe tuberculi. Corolă albă sau albă rozee, de obicei de 2—3 ori mai lungă decît dinţii caliciului. Fruct alungit ovoidal. Seminţe ovate, deschis brune. — V—VII. 204 FLORA R.P.R. Staţiunea. Pajişti, uneori şi în locuri ± sărate. Răsp. în ţară: Reg. Oradea: Sîniob (r. Săcueni) ; Şicula (r. Ineu). Reg. Hunedoara: Mintia, Dobra, Roşcani, Gurasada (r, Ilia) ; Ohaba şi Ciopea în V. Bălţilor, Silvaşu (r. Haţeg) ; Hunedoara. Reg. Timişoara: Arad în Păd. Ciala; Băile Herculane, Defileul Dunării,, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova) ; Maidan pe Tilva Mare (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin) ; Craiova. Reg. Piteşti: R. Vîlcea pe V.„Oltului, foarte abundent. Reg. Bucureşti: Bucureşti; Comana (r. Vidra). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Europa centrală, Asia Mică. 30. T. diffusum Ehrh. Beitr. VII (1792) 165; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 253. - Ic, : Pl. 31, fig. 3; Pl. 23, fig. 16; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 50. Θ. Tulpină înaltă pînă Ia 15 —30 (60) cm, de regulă erectă, rigidă, ramificată, cu ramuri lungi, de obicei divergente, patent păroase, uneori glabrescente. Frunze inferioare mai lung, cele superioare mai scurt peţiolate. Foliole subsesile, obovat lanceolate, pînă la ovat eliptice sau alungit eliptice, lungi pînă la cca 15—25 mm, păroase, cu margini întregi sau ± mărunt dinţate, cu vîrf emarginat, retezat şi mucronat, adeseori pe faţă, la mijlocr cu o pată mai deschisă. Stipele membranoase, alburii, cu nervaţie uneori mai viu colorată, alungit lanceolate sau cele superioare ovate, concrescute cu peţiolul, în partea liberă cuspidate. Capitule terminale, solitare, ovat sferice, late de 20—25 mm şi lungi pînă la cca 30 mm, după înflorire ± se alungesc, devenind Jb conice, de obicei sesile sau subsesile şi înconjurate la bază cu stipelele frunzelor bracteante. Flori sesile sau subsesile. Caliciu lung de 7—10 (12) mm, tubulos campanulat, cu tubul 10-nervat, păros. Dinţii ± inegali, subulat filiformi, erecţi, la bază de obicei ± triner-vaţi, lung ciliaţi, pînă la de 2—3 ori mai lungi decît tubul. (Pl. 23, fig. 16). Corolă ± de lungimea dintelui celui mai lung al caliciului sau puţin mai lungă, cu petale rozee purpurii, rar albe, concrescute în tub lung. Fruct la bază membranos, cu vîrf cartilaginos, ovat, cu 1—2 seminţe rotunde. — VI-VII. Staţiunea. Locuri ierboase, coaste însorite. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Timişoara; Orşova pe Dl. Alion. Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei, T. Severin pe Dl. Buliga (r. T. Severin) ; V. Jiului, Mrea Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Bucureşti: Bucureşti Ia Băneasa; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Mrea Cocoş, Nifon, Niculiţel (r. Tulcea) ; Tariverde (r. Istria) ; Mangalia. Reg. Galaţi: Greci, Dl. Consul, Măcin (r. Măcin); V. Bîrladului la Păd. Drăgăneşti, Păd. Dorasca, Păd. Torceşti, Lunca Ţigăneştilor (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Şendreni (r. Iaşi); Soloneţ (r. Vlădeni). Planşa 34. — 1. Trifolium incarnatum L. — 2. T. pannonicum Jacq. — 3. T. ochroleucum Huds, planşa LEGUMINOSAE 207 V ari abi 1 itatea speciei f. typicum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 81. — Tulpină erectă, înaltă pînă la 60 cm, ± rigidă şi ramificată, patent păroasă. Caliciu lung păros, cu dinţi subulaţi, filiformi, lung viloşi, de 2 ori mai lungi decît tubul. Capitule subgloboase sau ovoidale, de cca 2 cm în diametru, de regulă înconjurate de frunze bracteante. — Reg. Iaşi: Niţelea, Repedea (r. Iaşi); Păd. Hîrlău la Scobinţi (r. Hîrlău). Reg. Constanţa: Nifon (r. Tulcea) ; Vasile Roaită. Reg. Craiova: Stoeneşti (r. Caracal). f. glabréscens Răv. în Lucr. Ses. gen. şt. Acad. R.P.R. (1950) 1785, cum diagn. rom. ex A. Nyâr. et in Add. V, pag. 540. — Tulpină în partea inferioară glabră, în cea superioară ± alipit păroasă. Stipele complect glabre. Capitule mai mici. Dinţii caliciului mai slab ciliaţi şi ± de lungimea tubului. Corolă foarte scurtă, de abia iese din tubul caliciului. — Reg. Galaţi: V. Gerului la Puţeni (r. Tecuci). Răsp. gen.: Europa centrală de S, şi SE, Asia Mică, Caucaz. Obs. Specia T. hirtum All. Auctuar. (1789) 20, citată de Janka din Banat de pe Mt. Trescovăţ (Neilr. Aufz. (1870) 103) şi de A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 564, o considerăm dubioasă la noi. Este foarte asemănătoare cu specia precedentă, de care se deosebeşte prin foliolele obovate, mai păroase, cu nervaţie mai proeminentă şi tubul caliciului 20-nervat, foarte des păros. Probabil a fost confundată cu T. diffusum Ehrh. 31. T. médium L. Fauna Suec. ed. II (1761) 558, n. nud. ex Huds. Fl. angl. ed. I (1762) 284; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 246. - T. flexuosum Jacq. Fl. austr. IV (1776) 45. — T. transsilvanicum Porc. Fl. Năsăud. (1881) 205. — Ic. : Pl. 24, fig. 1; Pl. 23, fig. 11. 4. Rădăcină pivotantă, lungă, multicapitată şi cu numeroşi stoloni subterani, repenţi. Tulpină flexuoasă, înaltă pînă la 20—50 cm, ascendentă, simplă sau slab ramificată, alipit pubescentă sau glabră, adeseori roşcat nuanţată, uneori ± fistuloasă. Foliole eliptice pînă la alungit eliptice, obtuze sau acutiuscule, neemarginate, lungi de obicei de 15—50 mm şi late de 8—20 mm, cu margini aproape întregi sau fin dinţate, cu nervaţie laterală arcuit multifurcată, pe faţă mai întunecat verzi, pe dos deschis verzi, ± alipit păroase sau glabre. Stipele concrescute cu peţiolul, ± pieloase, palide, înguste, cu partea liberă ascuţită, lanceolată, ± păroase, cu nervaţie verzuie sau roşcată. Capitule ± globuloase sau ± ovoidale, lungi de 2—3 cm, solitare la vîrful ramurilor, la început sesile sau subsesile şi înconjurate de frunze bracteante, mai tîrziu lung pedunculate. Flori sesile, de obicei fără brac-teole, lungi pînă la 15 mm. Caliciu lung de 10—12 mm, cu tub de obicei 10-nervat, glabru sau glabrescent, uneori (var. sarosiense Hazsl.) 12—20-nervat şi des păros, alb verzui, cu gîtul ± închis de o proeminenţă inelară păroasă (Pl. 23, fig. 11). Dinţii erecţi, verzi, ciliaţi, inegali, mai scurţi sau mai lungi decît tubul. Corolă carmin roşie, rareori albă, după înflorire brună, persistentă, de cca 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil cu lamină îngust ovată, ± rotunjită ; aripi ± mai scurte. Păstaie rotund ovoidală, dehiscentă. Seminţe 3-muchiate, deschis brune. — VI—VIII (IX). •208 FLORA R.P.R. Staţiunea. Prin păduri, la marginea pădurilor, în tuferişuri, pînă :în etajul subalpin. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Yariabilitatea speciei 1 a Caliciu 20-nervat sau cu mai puţine (—12) nervuri, cu dinţi mult mai lungi decît tubul, de obicei relativ des păros. Flori mai întunecat roşii. Plantă robustă, cu foliole mari şi capitule globuloase, lungi pînă la aproape 3 cm, subsesile sau mai tîrziu lung pedunculate var. sarosiense (Hazsl.). — T. Sarosiense Hazsl. Ejsz. Magyarh. vir. (1864) 76. — Exs.: FRE nr. 2446. — Reg. Baia M.: Mţii Rodnei în V. Rebra. Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget, în V. Popii, în Păd. Feleac, la «Aszupatak » ; Nicula lîngă Gherla ; Aiud. Reg. Aut. M.: Odorhei ; Tuşnad pe DL Ciomad (r. Ciuc) ; Sovata (r. Sîng. de Pădure) Tg. Mureş pe Mt. Sf. Ana. Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîmpa. Reg. Hunedoara: Săcărîmb, Deva pe Dl. Decebal, Yărmaga, între Hărău şi Deva, Roşcani (r. Ilia). Reg. Oradea: Mţii Bihorului; Holod, Beiuş; Mt. Çodru pe fîneţele de la Brătcoaia şi Mt. Merişor, Yf. Măgura, Briheni la Peştera Şopoteasa (r. Lunca Vaşcăului) ; Mţii Muma şi Codru, Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Orşova pe DL Alion, Băile Herculane; Baziaş (r. Moldova Nouă); Reşiţa. Reg. Craiova: Vîrciorova, Păuneşti spre Topolniţa, T. Severin (r. T. Severin). Reg. Ploeşti: Valea Călugărească (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Mogoşoaia. Reg. Bacău: Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna) ; V. Iapa, Păd. Hlăpeşti la Dragomireşti (r. Piatra Neamţ) ; Ţolici în V. Slatinei (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Păd. Tutova (r. Bîrlad), f. bracteolâtum A. Nyâr. f. nova in Add. V, pag. 540. — Flori subsesile, la bază cu bracteole mici (—2,5 mm), uneori dinţate. Capitule turtite, ± mai late decît lungi, chiar şi cele tinere cu pedunculi mai lungi decît stipelele frunzelor bracteante. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureş în Păd. Cocoş. f. eciliâtum A. Nyâr. f. nova in Add. V, pag. 540. — Tubul şi dinţii caii* ciului glabri sau glabrescenţi. Tubul uneori cu mai puţine (12) nervuri. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureş în Păd. « Nagyerdö » şi pe Dl. Beşe. 1 b Caliciu cu tub 10-nervat ............................................................ 2 2 a Dinţii superiori ai caliciului cu mult mai lungi decît tubul, cel inferior la fel de lung sau cu puţin mai scurt decît vexilul. Tubul şi dinţii caliciului păroşi sau ± glabrescenţi var. banâticum Heuff. Enum. pl. Banat, in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 89. — T. medium e. humile Schur Enum. pl. Transs. (1866) 155. — Reg. Cluj: Cluj în V. Popii şi Păd. Făget. Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. « Somostetö ». 2 b Dinţii superiori ai caliciului de lungimea tubului sau mai scurţi, cel inferior de obicei mai lung. Foliole de regulă lungi de 2 —4 cm, ± păroase. Plante cu tulpini înalte pînă la 20—40 cm sau şi mai înalte, slab ramificate, glabrescente. Tubul caliciului de obicei glabru var. typicum A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 567. — Are următoarele forme: f. angustifôlium A. et G. L c. — Foliole alungite, înguste, cca pe jumătate de lungi ca la var. typicum. — Reg. Timişoara: Timişoara. f. basarâbicum (Săvul. et Rayss) Borza Consp. (1947) 162. — T. med. β. basarabicum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 90. — Plantă robustă, cu foliole eliptice, lungi pînă la 6 cm. Capitule mari, lungi pînă la 4 cm şi late de 3 cm.— Reg. Iaşi: Creţeşti (r. Huşi). LE GUMINOSAE 209 f. ramosissimum (Heuff.) Nyâr. 1. c. pag. 320. — T. medium var. β. ramosissima Heuff. 1. c. — T. medium b. dicephalum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 155. — Tulpină dihotomic ramificată, în partea inferioară glabră, mai sus scurt alipit pubescentă, flexuoasă. Foliole alungit lanceolate sau alungit eliptice, acutiu-scule, mucronate. Capitule adeseori cîte 2, scurt pedunculate. — Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget; Poeni, Ciucea (r. Huedin). Reg. Stalin: Guşteriţa, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). . f. miniatum Nyâr. et Ujv. Kv. fl. (1941 — 44) 660, cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. biol. tom. III (1951) 52.—Plantă înaltă de 10—15 cm, cu tulpină foarte flexuoasă, adesea cu ramuri procumbente. Frunze numeroase, mici, scurt peţiolate, cu foliole lanceolat eliptice, lungi de 10—20 mm şi late de 7 — 8 mm, cu stipele înguste, lanceolate. Inflorescenţă cu puţin mai mică decît la tip. Flori de culoare roşie deschisă. — în locuri însorite. — Reg. Cluj: Cluj la Gura Baciului; între Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu în V. Lonca (r. Huedin). f. rubrocâlyx A. Nyâr.. f. nova in Add. V, pag. 540. — Dinţii şi tubul caliciului roşii, glabrescenţi. Plante mai scunde ( — 20 cm). — Reg .Aut. M.: Mţii Harghita între Vlăhiţa şi Pasul Tolvaioş (r. Odorhei). f. fflâbridens A. Nyâr. f. nova in Add. V, pag. 540. — Dinţii caliciului împreună cu tubul, glabri. Plante mai înalte. — Reg. Cluj: Colţii Trăscăului la Rimetea (r. Turda).. f. eriocalycinum (Hausskn.) Nyâr. 1. c. — T. medium ß. eriocalycinum Hausskn. in Mitth. BY. Thür. V (1887) 22. — Tubul şi dinţii caliciului păroşi. — Reg. Cluj: Cluj în V. Popii; Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Tuşnad pe Dl. Ciomad, deasupra Lacului Sf. Ana (r. Ciuc) ; Praid (r. Sîng. de Pădure) ; Pasul Tulgheş (r. Topliţa). Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Iaşi: Păun (r. Iaşi). Răsp. gen.: Eurasia. 32. T. riibens L. Sp. pl. ed. I (1753) 768; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 247. -Exs. : FRE nr. 557. - Ic.-. Pl. 33, fig. 3; Pl. 23, fig. 13. 2J-. Rădăcină lungă, puternică, cu rizom adeseori ramificat, lung repent. Tulpini puţine, rigid erecte, de obicei simple, înalte de 20—80 cm, glabre, adeseori roşietic nuanţate, abundent frunzoase. Frunze cu peţioli numai cu puţin mai lungi sau mai scurţi decît foliolele. Foliole alungit lanceolate sau alungit eliptice, lungi de 4—8 cm, late de 8—15 mm, glabre, cu margini des, ascuţit şi ± inegal dinţate, cu vîrf ± ascuţit la frunzele superioare şi rotunjit la cele inferioare. Stipele mari, foliacee, de obicei mai lungi decît peţiolul cu care concresc, cu partea liberă ovat lanceolată, ± serată, glabră, verde sau ± roşietic nuanţată. Capitule 1—2, la vîrful tulpinii, alungit ovate sau cilindro-conice, lungi de 3—8 (10) cm şi late de aproape 2—3 cm, scurt pedunculate, dese, multiflore, la bază ± înconjurate cu frunze bracteante. Flori sesile, lungi pînă la cca 15 mm. Caliciu cu tub 15—20-nervat, de regulă glabru, cilindric, cu gît îngustat, păros (Pl. 23, fig. 13) şi dinţi i rar ciliaţi, filiformi, cei superiori mai scurţi, cel inferior mult mai lung decît tubul şi decît ceilalţi. Corolă purpurie, rar albă, cu tub lung de peste 10 mm şi cu vexil numai cu puţin mai lung decît caliciul şi aripile. Păstaie globu-loasă, dehiscentă. Seminţe ovate. — VI—VIII. 14. - c. 244 210 FLORA R.P.R. Staţiunea. Rarişti de păduri, poieni, tufişuri, fineţe ± uscate, pînă in etajul montan superior. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cheia Turzii, Rimetea pe Colţii Trăscăului (r. Turda) ; Apahida, Floreşti, Cojocna, Boju, Chinteni, Cluj în Păd. Făget, Fînaţele Clujului, Păd. Hoia (r. Cluj); Gîrbova (r. Aiud) ; Canciu (r. Dej); Băiţa, Morău, Gherla pe Dl Coroboi, Bonţida, Iclod, Sic, Ţaga, Sucutard (r. Gherla) ; Silvaşu de Cîmpie (r. Sărmaş). Reg. Aut. M.: Reghin; Tg. Mureş. Reg. Timişoara: Păuliş (r. Lipova); Covăşinţ (r. Arad). Reg. Oradea: Oradea ; Săldăbagiu (r. Beiuş) ; Groşi în Mt. Codru (r. Gurahonţ) ; Minişu de Sus, Mocrea (r. Ineu). Reg. Piteşti: Mţii Muscelului de la Dîmbovicioara spre Rucăr (r. Muscel). Reg. Bucureşti: între Manasia şi Urziceni. Reg. Iaşi: Prisăcani, Oprişeni (r. Iaşi). V ari abi1itatea speciei f. genuinum Posp. Fl. Oesterr. Küstenl. II (1898) 382. — Numai dinţii caliciului păroşi, în rest întreaga plantă glabră. — Frecventă. — Reg. Cluj: Boju, Cojocna, în jurul Clujului la Fînaţe şi în V. Popii (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl Beşe. Reg. Timişoara: Timişoara. întrebuinţări. Plantă bună de nutreţ. La noi nu se foloseşte, dar în alte ţări se cultivă mai ales pe locurile uscate. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, partea europeană a U.R.S.S., America. 33. T. alpestre L. Sp. pl. ed. II (1763) 1082; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 247. - Exs. : FRE nr. 1994 a, b. - Ic. : Pl. 33, fig. 1 ; Pl. 23, fig. 9. 2J-. Rădăcină pivotantă, multicapitată, cu stoloni subterani lungi, adesea ramificaţi. Tulpină erectă sau ascendentă, de obicei simplă, lungă de 15—50 cm, relativ rigidă, ± des alipit păroasă. Frunze mai mult tulpinale, relativ scurt peţiolate. Foliole îngust eliptice sau liniar lanceolate, lungi de cca 2—6 cm şi late de 5—15 mm, ascuţite sau ± rotunjite, cu margini fin şi mărunt dinţate sau ± întregi, cu nervaţie în deosebi spre margini proeminentă şi mai îngroşată, mai ales pe dos ± păroase. Stipele mari, palide, ± păroase, cu nervaţie evidentă, ± colorată, ± concrescute cu peţiolul, cu partea liberă ^ liniar lanceolată, ascuţită, ± ciliată, cele superioare mai late. Capitule solitare sau cîte 2, sesile în subţioara frunzelor superioare bracteante sau uneori ± pedunculate, globuloase sau ovoidale, multiflore, dese, lungi pînă Ia cca 3 cm, rareori mai lungi. Flori sesile, lungi de cca 15 mm. Caliciu cu tub 20-nervat, scurt campanulat, des «păros sau ± glabrescent, alburiu verde sau ± roşcat, cu gît aproape închis de o proeminenţă inelară păroasă (Pl. 23, fig. 9). Dinţii caliciului filiformi, erecţi, lung ciliaţi, cei superiori mai scurţi, cel inferior mai lung, uneori chiar aproape de lungimea vexilului. Corolă întunecat purpurie, concrescută într-un tub lung de 10—14 mm. Păstaie rotund ovată, dehiscentă, cu o singură sămînţă ovată, roşie brună.—VI—VIII. Staţiunea. Prin pajişti, poieni, coaste ierboase, în toată ţara, pînă în etajul alpin. Răsp. în ţară: In toate regiunile ţării. LEGUMINOSAE 211 Variabi1itatea speciei i a Tulpină şi frunze glabrescente sau i alipit păroase, verzi. Foliole îngust eliptice pînă la liniar lanceolate. Capitule de obicei 2, rar numai 1. var. eualpéstre (A. et G.) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 320. — T. alp. a eualpestre A. et G. Syn. YI. 2 (1908) 576. — T. alp. ß. distachyum Ser. in DC. II (1825) 194.— Frecventă în toată ţara. f. monostâchyum A. et G. 1. c. pag. 5.77. — Capitule solitare. — împreună cu varietatea precedentă. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. Beşe; Şilea Nirajului pe Dl. « Bekecs » (r. Sîngeorgiu de Pădure). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Capra Budei. Reg. Galaţi: Păd. Torceşti (r. Tecuci) ; Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Hîrlău în pădure. f. ellipticum (Form.). — T. alp. var. ellipticum Form, in Yerh. NV Brünn XXXIV (1896) 362. — Foliole lanceolate, pe ambele feţe păroase, obtuze sau slab emarginate. Stipele păroase. — Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru în poiana Ponoare, Călugări (r. Lunca Vaşcăului). f. cylindricum Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 320, c. diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. biol. tom. III (1951) 32. — Capitul cilindric, lung de cca 4 cm.— Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget. f. bieolor (Rchb.). — T. alp. var. bicolor Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 495. — Flori deschis rozee sau albe, cu carena deschis purpurie şi vîrful vexilului uneori întunecat purpuriu. — Reg. Aut. M.: Lăzarea (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Slimnic la « Zackelsberg », Şura Mare (r. Sibiu). 1 b Tulpină, peţiol, adesèori şi frunze patent sau patul păroase, mai suriu verzi var. lanigerum Ser. 1. c. — Reg. Aut. M.: Gheorghieni pe Dl. « Pongrâc »; Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru. Reg. Bucureşti: Ghimpaţi în Păd. Ghimpaţi şi Slătioare (r. Drăgăneşti-Vlaşca). f. breviföHum (Boiss.).— T. alp. β. brevifolium Boiss. Fl. or. II (1872) 114.— Tulpină mai scurtă. Foliolele frunzelor bazale alungit eliptice, lungi de 15—20 mm. — Reg. Craiova: T. Severin; Breşniţa (r. Strehaia). Reg. Ploeşti: Valea Călugărească pe Dl. Mare (r. Ploeşti). Reg. Galaţi: Vidra (r. Vrancea). Răsp. gen.: Europa, Caucaz. Secţia IX. STEN0STOMA Gib. et Belli in Mem. Accad. sc. Torino Ser. II, XXXIX (1889) 99. Gîtul caliciului închis de 2 proeminenţe liniare sau de o îngroşare inelară, păroasă sau ± glabră. 34. T. angustiîolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 769; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 240. - Ic. : Pl. 32, fig. 4; Pl. 23, fig, 6. Θ. Tulpină erectă sau ascendentă, lungă de 10—40 cm, de obicei simplă sau ramificată, ± alipit păroasă. Foliole îngust liniare sau îngust liniar lanceolate, lungi de 3—5 (8) cm şi late pînă la 4 cm, deschis verzi, cele ale frunzelor inferioare ± obtuzate sau obtuze, cele ale frunzelor superioare lung acuminate, pe ambele feţe alipit păroase, cu margini întregi sau subîntregi, ± alipit păroase. Stipele în partea concrescută cu peţiolul membranoase, liniar lanceolate, cu partea liberă setiform îngustată, ciliată. Capitule solitare, pedunculate, alungit cilindrice, lungi pînă la 8—10 cm şi late de 15— 212 FLORA R.P.R. 25 mm, spre vîrf subţiate, dese. Flori lungi de 12—14 mm, deschis rozee sau roz roşietice. Caliciu 10-nervat, tubulos campanulat, lung de cca 5—6 mm, des, rigid şi lung păros, cu peri fixaţi pe tuberculi, la gît închis de o îngroşare inelară (Pl. 23, fig. 6 a, b). Dinţii caliciului lung triunghiular subu-laţi, ciliaţi, erecţi, ± egali, sau cel inferior mai lung, după înflorire stelat divergenţi. Corolă aproape tot atît de lungă cît caliciul, sau mai lungă. Petalele pînă la cca 1/3 concrescute; vexil cu vîrf i emarginat, tridinţat. Fruct ovoidal, membranos, cu vîrf cartilaginos şi acuminat, cu o sămînţă rotundă, brună. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri uscate, ierboase. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: în regiunea Aradului (Neilr.). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria); Tuzla (i. Negru Vodă). V ariabiiitatea speciei f. hirsûtior Borza in Bul. Soc. Şt. Cluj II (1925) 59. — Plantă mai scundă, lung şi îndesuit alb păroasă. — Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria) R ă s p. g e n. : Europa de S, Asia Mică, Caucaz, Iran, Africa de N. 35. T. purpureum Lois. Fl. gali. II, ed. II (1828) 125, tab. 14, non Gilib. — T. Loiseleuri Rouy Fl. Fr. V (1899) 111. — Ic. : Pl. 33, fig. 2, Pl. 23, fig. 5, a, b, c; Pröd. Fl. II (1939) tab. 59, fig. 2, sub f. dobrogense. Θ. Plantă asemănătoare cu T. angustifolium, de care se deosebeşte prin următoarele caractere: Tulpină de regulă ramificată, împreună cu frunzele vilos păroasă. Foliolele frunzelor inferioare mai late. Capitule mai scurte, ± alungit ovate. Flori inferioare adesea mai puţin păroase, înflorind mai de vreme decît cele superioare., mai păroase. Caliciu foarte păros, cu dinţi inegali, cel inferior de 2—3 ori mai lung decît tubul şi cca încă odată mai lung decît cel superior. Gîtul caliciului închis de 2 proeminenţe păroase (PL 23, fig. 5 a, b, c). Corolă cel mult de cca 2 ori mai lungă decît caliciul, purpurie. Fruct obtuzat la vîrf, cu sămînţă ovată, deschis brună. — VI—VII. Staţiunea. Marginea ogoarelor, fîneţe uscate. Răsp. în ţară: Reg. Oradea: între V. Bălătesei şi V. Izbucului din Mţii Codrului. Reg. Constanţa: Constanţa; Valul lui Traian, Cernavodă (r. Medgidia); Independenţa, Tuzla, Cobadin, Mangalia (r. Negru Vodă). Răsp. gen.: Europa de S, Asia Mică, Siria, Palestina, Mesopotania. 36. T. ochroleueum Huds. Fl. angl. ed. I (1762) 282; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 237. - Exs. : FRE nr. 2445. - Ic. : Pl. 34, fig. 3; Pl. 23, fig. 8. 2J-. Rizom repent, subţire, ± ramificat. Tulpină ascendentă, înaltă de 20—50 cm, simplă sau ramificată, relativ subţire, în partea inferioară patul Planşa 35. — 1. Trifolium pallidum W. et Κ. — 2. T. echinatum Μ. B. — 3. T. subterraneum L., exempl. mare, 3 a. idem, exempl. mic, 3 b. idem, fruct mărit. PLANŞA 35 LEGUMINOSAE 215 păroasă, în cea superioară de obicei alipit păroasă. Peţioli păroşi, la frunzele inferioare mai lungi. Foliole alungit eliptice pînă la lanceolate, lungi de cca 1,5—3 (5) cm şi late pînă la 5 (8) mm, obtuze sau ± emarginate, aproape întregi, pe ambele feţe păroase. Stipele relativ mici, lanceolate, cele inferioare lung concrescute cu peţiolul, membranoase, palid brune şi cu nervaţie verzuie, des păroase, cu partea liberă verde, liniar lanceolat acumi-nată. Capitule de obicei solitare, ovate sau scurt cilindrice, lungi de cca 15—30 (40) mm, ± sesile sau scurt pedunculate, înconjurate la bază cu frunze bracteante. Flori lungi pînă la 15 mm, sesile, fără bracteole la bază, curbate în sus. Caliciu ± campanulat, cu tub 10-nervat, păros şi cu gît închis de 2 proeminenţe păroase (Pl. 23, fig. 8). Dinţii caliciului lanceolaţi, mai ales la bază trinervali, păroşi, verzi, după înflorire rigizi, cel inferior cca de 2 ori mai lung decît cel superior, acesta cu cca 1 2 mai scurt decît tubul. Corolă mult mai lungă decît caliciul, ochroleucă, după înflorire brun roşcată, caducă ; vexil de 2 ori mai lung decît aripile. Păstaie ovoidală, cu vîrf cartilaginos, dehiscent. Seminţe mici, ovate, brune sau verzui brune.—VI—VII. Staţiunea. Fineţe, margini de păduri, tuferişuri, locuri ierboase. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Silvaş (r. Tăşnad) ; Ardud (r. Satu Mare) ; Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna pe Mt. Beneş, Ilva Mică pe Mt. Cornii (r. Năsăud) ; Cluj şi împrejurimi, Cojocna, Corpadea, Boju, Floreşti, Păd. Feiurdeni, Deuşu (r. Cluj); Cheia Turzii, Valea Florilor, Runc, Poşaga de Jos şi de Sus, Scărişoara, Turda la Băile Sărate (r. Turda) ; Morău, Bonţida, Iclod, Sic, Ţaga, Sucutard (r. Gherla) ; Poeni, Stana (r. Huedin); Mt. Neagra în Mţii Bihorului (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş ; Reghin ; Odorhei ; Sovata (r. Sîng. de Păd.) ; Arcuş, Zagon (r. Sf. Gheorghe) ; Gheorghieni; Covasna (r. Tg. Săcuesc) ; Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mt. Postă-varu (r. Codlea) ; Tiur, Mănărade (r. Tîrnăveni) ; Cenade, Proştea Mică, Proştea Mare, V^a Lungă, Şeica Mare (r. Mediaş) ; Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea); Satu Lung, Or. Stalin ; Cisnădioara pe Mt. « Götzenberg », Sadu, Şura Mare, Sibiu, Guşteriţa, Bradu (r. Sibiu); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii, Mesentea, Alba Iulia pe Dl. Bilac, V. Galdei la V de Piatra Craivii (r. Alba) ; Teliuc, Hunedoara ;. Deva pe Dl. Cozia, Zam (r. Ilia) ; Bretea Streiului (r. Haţeg) ; V. Secaşului (r. Sebeş). Reg. Oradea: Călugări (r. Lunca Vaşcăului); Dumbrăviţa (r. Beiuş) ; Oradea; Diosîg (r. Secueni) ; Şiria (r. Arad) ; Ineu pe Dl. Mocrea; Sebiş, Nădălbeşti, Dezna, Moneasa (r. Gura-honţ). Reg. Timişoara: Băile Herculane, Eşelniţa, Ogradena ţr. Orşova). Reg. Craiova: Marga, Cheile Topolniţei (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Călimăneşti (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Sinaia, Cîmpina ; Slănic ; Mţii Buzăului pe Penteleu. Reg. Rucureşti: Bucurşşti ; Turnu Măgurele ; Comana (r. Vidra) ; Titu, Ciocăneşti (r. Răcari) ; Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa: Mrea Cocoş, Isaccea, Tulcea (r. Tulcea) ; Ciucurova (r. Istria). Reg. Galaţi: Măcin, Greci, Cerna (r. Măcin). Reg. Bacău: Recea, Poeni (r. Bacău) ; Dumbrava Roşie (r. P. Neamţ). Reg. Iaşi: Bîrlad; Aroneanu, Dl. Repedea, Coada Stîncii (r. Iaşi); Păd. Hîrlău. Reg. Suceava: Coşna (r. Vatra Dornei). Variabilitatea speciei f. pseudocleistögamum Nyâr. in Scripta Bot. Mus. Transs. I (1942) 78, fig. 1, 2. —Corolă mai scurtă decît caliciul sau cca de aceiaşi lungime.— Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Sf. Gheorghe. Răsp. gen.: Europa. 216 FLORA R.P.R. 37. T. pannonicum Jacq. Obs. bot. (1764) 21, tab. 42; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 233. - Exs. : FRE nr. 555 a, b. - le. : Pl. 34, fig. 2; PL 23, fig. 19· 2J-. Rădăcină groasă, pivotantă, lungă şi ramificată, multicapitată, cu rizom scurt. Tulpină erectă, înaltă de 20—60 (100) cm, simplă sau mai rar ± ramificată, împreună cu peţiolul cu peri patuli sati ± alipiţi. Frunze bazale lung peţiolate, cu foliole relativ mici, obovate sau eliptice, cu vîrf obtuz sau ± emarginat. Frunze tulpinale scurt peţiolate, cu foliole alungit eliptice pînă la îngust sau liniar lanceolate, de obicei lungi pînă la 7 (9) cm şi late pînă la 1—2 cm, cu vîrf rotunjit sau acut, pe ambele feţe păroase, ± întregi sau spre vîrf slab dinţate. Stipele- concrescute cu peţiolul, palide, cu nervuri viu colorate, cu partea liberă mai verde, liniară, lungi pînă la 3 cm. Capitule compacte, multiflore, ovoidale, solitare, terminale, relativ lung pedunculate, ovate sau cilindrice, lungi de cca 4—7 (10) cm şi late de cca 3 cm. Flori sesile, lungi pînă la cca 25 mm. Caliciu cu tub alb, campa-nulat, 10-nervat, ± des păros, cu peri fixaţi pe tuberculi; gîtul îngustat, cu 2 proeminenţe păroase (Pl. 23, fig. 19). Dinţii caliciului liniar subulaţi, ciliaţi, 3-nervaţi, verzi, cei superiori ± âe lungimea tubului, cel inferior de 2—3 ori mai lung, în timpul fructificaţiei patent divergenţi. Corolă gălbui albă, mai lungă decît dintele cel lung al caliciului, după înflorire brună, caducă ; vexil îngust, ascuţit, mult mai lung decît aripile. Fruct cu vîrf cartilaginos, monosperm. Sămînţă alungit rotundă, deschis galbenă, lucitoare.—VI—VIII. Staţiunea. Prin fineţe, pînă în etajul subalpin. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Valea Vinului, Rodna pe Mt. Beneş, Mt. Ţibleş în V. Fiadului, Mt. Grăciunel (r. Năsăud); Bistriţa; Ganciu (r. Dej); împrejurimile Clujului,. Cojocna , Boju, Baciu, Feiurdeni, Floreşti (r. Cluj) ; Stana, Valea Drăganului (r. HueÄ) ; Gherla, Bonţida, Iclod, Sic, Ţaga, Sucutard (r. Gherla) ; Mţii Meseşului în V. PorOTui (r. Zalău) ; Sălciua pe malul Arieşului, Colţii Trăscăului (r. Turda) ; Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: V. Mureşului între Topliţa şi Deda, Tulgheş pe Dl. « Hegyes » (r. Topliţa) ; Gurghiu (r. Reghin) ; Izvoru-Mureşului, Lăzarea, Cheile Bicazului (r. Gheorghieni) ; Odorhei, Băile Homorod, Vîrghiş, Vîrşag (r. Odorhei) ; Praid (r. Sîng. de Păd.) ; Bălan pe Mt. «Ôcsém» (r. Ciuc) ; Covasna (r. Tg. Săcuesc) ; Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Or. Stalin pe Tîmpa, Predeal (r. Codlea) ; Sighişoara ; Mediaş, Proştea Mică, Proştea Mare, Valea Lungă, Cenade, Şeica Mare (r. Mediaş) ; Tiur, Mănărade, Tîrnăveni (r. Tîrnăveni) ; Mţii Făgăraşului (r. Făgăraş) ; Orlat, Răşinari, Şura Mare, Guşteri ţa, Noul, Veştem, Tălmaciu, Porceşti, Sibiu, Cisnădioara, Cisnădia, Sadu, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mercurea, V. Secaşului (r. Sebeş) ; Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii şi Piatra Caprei (r. Alba) ; Hunedoara; Covragiu, Mţii Retezatului pe V. Lăpuşnicu Mare (r. Haţeg) ; Orăştie, Cugir (r. Orăştie); V. Streiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Sînmartin (r. Oradea) ; Mţii Codrului. Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Govora (r. R. Vîlcea) ; Corbeni, Curtea de Argeş; Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Ploeşti; Băicoi, Sinaia, Buşteni; Slănic; Mt. Penteleu la Seciu şi Faţa Silvestrului (r. Cislău). Reg. Rucureşti: Brăneşti. Reg. Constanţa: Constanţa ; Mrea Cocoş, Tulcea. Reg. Galaţi: V. Bîrladului la Păd. Torceşti (r. Tecuci) ; Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg. Racău: Mt. Ceahlău; Ghimeş-Făget (r. Moineşti) ; Recea, Poeni (r. Bacău). Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Broşteni, Coşna (r. Vatra Dornei) ; Fălticeni, Sasca, Cornu Luncii (r. Fălticeni). LEGUMINOSAE 217 Variabilitatea speciei 1 a Plante scunde, inalte de 15 — 35 cm. Foliole ovate sau ovat lanceolate. Capitule subglobuloase ..................................................................'...........2 1 b Plante mai înalte, pînă la 50—60 (100) cm. Foliole de%bicei liniar lanceolate pînă la alungit eliptice ................................................................... 3 2 a Foliolele frunzelor superioare cu vîrf acut f. acutifölium (Schur). — T. pann. b. acutifolium Schur Enum. pl. Transs. (1866) 155. — T. pann. f. carpaticum Karp. in BK XXXII (1935) 237. — Mţii Rodnei: Crăciunelu 1400 m. Reg. Aut. M.: Mt. « Bekecs » lîngă Silea Nirajului (r. Sîng. de Păd.). Mţii Făgăraşului; Mţii Paringului; Mţii Retezatului. 2 b Toate foliolele cu vîrf retuz f. michaelis-borsii Kârp. in BK XXXVII (1940) 26. — Reg. Hunedoara: Intre-galde, 900 m (r. Alba) 3 a Foliole liniare sau liniar lanceolate, lungi de 7 —9 cm şi late de 10—14 mm. Capitule lungi de cca 6 cm ........................................................................................ 4 3 b Foliole eliptice sau alungit eliptice, de obicei mai scurte ( — 5 cm). Capitule foarte mari, lungi de 8—10 cm f. latifolium (Schur). — T. pann. a. latifolium Schur 1. c. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Bacău: Piatra Neamţ, Pîngăraţi (r. P. Neamţ) ; Mrea Neamţu (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Mt. Rarău (r. Vatra Dornei). 4 a Plante în toate părţile cu peri lungi, aurii, patenţi sau ± alipiţi f. âureum (Săvul. et Rayss) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 162. — T. pann. 8. aureum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 82. — Reg. Bacău: Păd. Bordea (r. Piatra Neamţ). 4 b Plante glabrescente sau mai scurt alipit sau ± patul păroase ; numai pedunculul inflorescenţei şi caliciul cu peri lungi, alburii sau deschis brun roşcaţi f. angustifölium (Schur). — T. pann. e. angustif. Schur 1. c. — Reg. Cluj: Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Lăzarea (r. Gheorghieni) ; Mţii Călimanipe Mt. Albu; Sovata (r. Sîng. de Păd.); Mţii Harghita pe Mt. Tolvaioş (r. Ciuc). Reg. Stalin: Guşteriţa, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Cruşovăţ pe Dl. Rîpa înaltă (r. Orşova). Răsp. gen.: Europa. 38. T. maritimum Huds. Fl. angl. ed. I (1762) 284; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 238, tab. 16, fig. 2. - Ic. : Pl. 1, fig. 1, 1 a-d; Pl. 23, fig. 14 a, b. Θ. Tulpină erectă sau procumbentă, înaltă de 10—40 (50) cm, simplă sau bifurcată, cu ramuri lungi, glabrescente sau scurt păroase, longitudinal striate. Foliole lungi de 10—25 mm şi late pînă la cca 8 mm, cele inferioare ± obovate, obtuze sau emarginate, cele mijlocii şi superioare cuneat alungit eliptice sau lanceolate, cu margini întregi sau neînsemnat dinţate, adesea ± mucronate, pe ambele feţe păroase, cu nervaţie abia vizibilă. Stipele ± ciliate, înguste, cu partea inferioară nervată, concrescută cu peţiolul şi de obicei mai scurtă decît partea liberă, liniar lanceolat acuminată, verde. Capitule solitare, la vîrful ramurilor, subsesile sau pedunculate, cu pedunculi de regulă cel mult de lungimea foliolelor frunzelor bracteante. Capitule globulos ovoidale, lungi de cca 12—14 mm. Caliciu tubulos campa- 218 FLORA R.P.R. nulat, cu tub glabru, alburiu, 10-nervat, în partea superioară cartilaginos întărit. Dinţii caliciului verzi, lanceolat triunghiulari, cu peri îngroşaţi la bază, trinervaţi, de obicei cel inferior ± tot atît de lung, la maturitate rigizi, ± stelaţi; gîtul tubului·strîmtat şi închis de 2 proeminenţe glabre (Pl. 23, fig. 14 a, b). Corolă albă sau roză, mai lungă decît caliciul ; aripi mai înguste şi mai scurte decît carena. Păstaie obovată, membranoasă, la vîrf cartila-ginoasă, dehiscentă, cu 1 sămînţă globuloasă, brună. — V—-VI. Staţiunea. Locuri ierboase, păşuni şi fîneţe din lunca Jiului. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: în lunca Jiului între Livezi şi Podari şi între Romîneşti şi Popoveni (r. Craiova). Răsp. gen.: Anglia, Balcani, Crimeea, Caucaz, Asia Mică, Siria şi Africa de N. 39. T. echinâtum M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 216; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 240. — T. supinum Savi Obs. Trif. (1810) 46. — Ic. : Pl. 35, fig. 2; Pl. 23, fig. 7, 7 a, b, c. Θ. Tulpină înaltă de 20—60 cm, erectă sau adesea procumbentă, de obicei aproape de la bază ramificată, cu* ramuri lungi, răzleţ şi alipit păroasă, cu peri fixaţi pe tuberculi. Foliole subsesile, mici, lungi de 10—15 (25) mm, obovate sau alungit obovat cuneate, obtuzate sau ± acute, adeseori mucronate, pe ambele feţe, dar mai ales pe dos, alungit setoase, întregi sau slab dinţate. Stipele înguste, cu partea liberă lung acuminată, verde, cu margini păroase. Capitule solitare, rar 2, de obicei lung pedunculate, numai cele foarte tinere uneori subsesile, conice sau ovate, lungi de 10—15 (20) mm. Flori sesile, lungi de 10—12 mm. Caliciu cu tubul în timpul înfloririi scurt, după înflorire mai lung, 10-nervat, alburiu, glabru sau, mai ales în partea superioară, ± păros, cu gîtul la fructificaţie strîmtat sau ± închis de o proeminenţă inelară (Pl. 23, fig. 7 a, b, c). Dinţii caliciului de obicei uniner-vaţi, verzi, lanceolat subulaţi, inegali, cel inferior ± mai lung decît tubul şi de cca 2 ori mai lung decît cel superior, la fructificaţie îngroşaţi şi întăriţi, devin punginţi şi stelat patenţi (Pl. 23, fig. 7 b, c). Corolă viu roză, cel puţin de 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil mai lung decît aripile. Fructe membranoase, la vîrf cartilaginoase, cu o singură sămînţă obovoidală, netedă, gălbuie. — VI—VII. Staţiunea. Locuri nisipoase, ierboase, uscate, pe lîngă drumuri, rarişti de păduri. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara : Oraviţa. Reg. Craiova : Craiova spre Segarcea. Reg. Bucureşti: Giurgiu, Slobozia, Pichetu Măgura la Malu (r. Giurgiu). Reg. Constanţa: Constanţa; Rasova, Cernavodă (r. Medgidia); Tuzla, Mangalia (r. Negru Vodă). V ari abi 1itatea speciei var. reclinatum (W. et K.) A. et G. Syn. VI, 2 (1908) 591. — T. reclinatum W. et Κ. Ρ1. rar. Hung. III (1812) 299, tab. 269. — Tulpină mai lax procumbentă sau arcuit erectă, ramificată, ± patent păroasă. Capitule ± lung pedunculate, ± globuloase. Flori roze. — LEGUMINOSAE 219 Reg. Timisoara : Baziaş (r. Moldova Nouă) ; Oraviţa ; Defileul Dunării. Reg. Bucureşti : Giurgiu; Comana (r.. Vidra). Reg. Constanţa : Vasile Roaită (r. Negru Vodă). f. procérum (Roch.) Jâv. Magy. fl. (1925) 624. — T. procerum Roch. PL Ban. rar. (1828) 50, tab. 14. — Exs. : FEAH nr. 1220. — Tulpină erectă, simplă sau slab ramificată, cu ramuri mai scurte. Caliciu mai des păros, cu dinţi ± mai lungi. — Reg. Timişoara : Moldova Veche (r. Moldova Nouă). Răsp. gen.: Europa de S şi SE, Asia Mică, Caucaz. Secţia X. CALYCOM0RPHUM (Presl) Gib. et Belli in Mem, Accad. sc. Torino XLIII, ser. II (1893) 169. — Calycomorphum Presl Symb. bot. I (1830) 50, pro gen. Flori exterioare fertile, cu corolă, după înflorire recurbate. Flori interioare sterile, fără corolă, se dezvoltă mai tîrziu, acoperind florile exterioare cu smocul format din dinţii caliciului, de regulă bogat păroşi. 40. T. subterrâneum L. Sp. pl. ed. I (1753) 767.; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 261. — Exs. : FRE nr. 561 b. — Ic. : Pl. 35, fig. 3, 3 a, b. Θ. Plantă ± păroasă, cu tulpină procumbentă, lungă de 5—20 (40) cm, repentă, ramificată, des şi patent păroasă. Frunze de obicei lung peţiolate, cu foliole lat obcordate, spre vîrf pe margini inegal şi fin dinţate. Stipele semiovate, ascuţite. Capitule cu flori fertile şi sterile, de obicei cu pedun-culi axilari, lungi, păroşi, în timpul fructificaţiei devin globuloase. Inflorescenţă la început numai cii 2—5 (7) flori fertile, cu pediceli scurţi, fără bracteole ; florile sterile, numeroase, lipsite de corolă, se dezvoltă mai tîrziu, spre interiorul capitulului, acoperind pe cele fertile. Flori fertile lungi de 10—12 mm, cu caliciu tubulos, îngust, lungi de aproape 5 mm, cu nervaţie de regulă neproeminentă, cu tubul glabru şi dinţi liniari, ciliaţi, spre vîrf recurbaţi. Corolă de cca 2 ori mai lungă decît caliciul, albă sau deschis roză ; vexil concrescut cu celelalte petale, cu lamina obovată, cu puţin mai lung decît aripile. După înflorire, florile fertile devin reflecte şi ating pedunculul inflorescenţei. Flori sterile numeroase, formate numai din caliciu lung dinţat, păros, fără corolă, după înflorire devenind reflecte, acoperă florile fertile exterioare, formînd împreună un capitul globulos, de 1 — 1,5 cm în diam. Inflorescenţa fructiferă de obicei aplecată spre sol, apoi pătrunde în pămînt unde are loc maturaţia fructelor. Fruct pielos, monosperm, de cca 2 ori mai lung decît caliciul. — IV—VI. Staţiunea. Locuri ierboase, arături. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara : Ciacova. Moldova superioară (Brandza). Răsp. gen.: Anglia, Europa de S, Caucaz, Persia, Siria, Africa de N, Insulele Canare; introdusă în Australia şi Noua Zeelandă. Hibrizi X T. retyezâticum Nyâr. in Acta Bot. Szeged. I (1942) 37, fig. 6 = badium x strepens. — Ic. : Pl. 27, fig. 1 c. 220 FLORA R.P.R. Prezintă caractere intermediare între părinţi. Inflorescenţă lată de 15 mm, laxă, cu flori mai puţine decît la părinţi, lungi de 6 mm. Mţii Retezatului: V. Rîu Mare, 600—900 m. X T. câssium Boiss. Diagn. Ser. 1, IX (1849) 25 = ockroleucum x pan-nonicum Gib. et Belli in Mem. Accad. sc. Torino Ser. 2, XXXIX (1889) 109, 119, tab. 9, fig. 2. Asemănătoare cu T. pannonicum prin portul robust şi prin foliolele frunzelor mijlocii şi superioare ascuţite. Cu T. ochroleucum se aseamănă prin capitulele mici, lungi pînă la 3,5 cm, foliolele pe ambele feţe ± sericeu păroase şi dinţii caliciului lanceolat subulaţi, cei 4 superiori mai scurţi decît tubul. Cîmpia Transilvaniei (Borza Consp.). X T. bertrandi Rouy. Fl. Fr. V (1899) 126 = medium x rubens. Se deosebeşte de T. medium prin tulpina mai viguroasă, stipelele mai mari şi mai mult concrescute, prin foliolele mai accentuat denticulate şi prin capitulele alungite, pedunculate. Se deosebeşte de T. rubens prin caliciul 10-nervat, prin foliolele mai scurte şi portul mai scund. Fructul steril. > Transilvania (Prod. Fl. II (1939) 529). X T. permixtum Neumann in Bot. Notiz. (1894) 104 =■ medium x pratense. Frunze bazale peţiolate, ca la#7\ pratense. Stipele ca la T. medium. Florile ca la T. pratense, însă cu marginile vexilului ± îndoite. Transilvania (Prod. I.e.). X T. medium x montanum Jka. in ÖBZ XII (1862) 284. înfăţişarea ca la T. medium. Forma şi mărimea caliciului şi a florilor ca la T. montanum. Reg. Cluj : Cluj, în fostele podgorii de pe Dl. Hoia. Tribul IV. Loteae Benth. in Benth. et Hook. Gen. pl. I (1865) 442. Plante ierbacei, rar subarbuşti sau arbuşti, cu frunze trifoliolate, digitate, rar penate, cu foliole nedinţate. Flori diadelfe, rar monadelfe. Genul 252. ANTHYLLIS *) L. **) Gen. pl. ed. V (1754) 321. - Vătămătoare. Plante ierbacei, cu frunze de obicei imparipenate, cu foliolă terminală mai mare decît cele laterale. Flori în inflorescenţă capituliformă, deasă, la bază cu frunze involucrale digitat partite. Caliciu tubulos, scurt 5-dinţat. *) Numele unei plante la Dioscorides. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. Planşa 36. — 1. Anthyllis vulneraria L. ssp. alpestris (Kit.) A. et G., 1 a. flori şi vexile (a. din Mţii Tatra, b, c, d din Mţii Rodnei). — 2. A. vulneraria L. ssp. poly-phylla (Kitf) Nym. — 3 .A. vulneraria ssp. kerneri (Sag.) Dom., 3 a, floare şi vexil. LEGUMÏNOSAE 22a Petale lung unguiculate; vexil la bază de obicei auriculat; aripi şi carenă concrescute cu tubul staminelor ; carenă curbată, obtuză sau acută. Stamine toate concrescute (monadelfe), numai a 10-a este pînă la jumătate liberă; filamente spre vîrf lăţite (Pl. 23, fig. 4). Fruct păstaie închisă în caliciu, i umflată, indehiscentă sau mai tîrziu dehiscentă. A. vulnerâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 719, s.l. — Vătămătoare. — Nyùl-szapuka. —■ Wundklee. — fltaBeHHHK Jlmmen. — Ic. : Pl. 36, fig. 1—3. O — Rădăcină pivotantă, puternică. Tulpină înaltă de 5—60 cm, simplă sau ramificată, de obicei erectă, cilindrică, alipit păroasă sau spre bază adeseori patent alb păroasă, rar glabrescentă. Frunze imparipenate, cu 1—7 foliole, cea terminală de obicei mai mare decît cele laterale. Foliole laterale uneori puţine sau, mai ales la frunzele bazale, adeseori lipsesc complect. Stipele mici sau lipsă. Inflorescenţe mari, solitare sau cîte 2—3 mai mici, cu bractei digitat partite, sesile, bine dezvoltate, aşezate la baza capitulelor. Caliciu tubulos, de obicei umflat, alb sau alb gălbui, uneori roşietic păros, cu dinţi inegali, mici, dintre care cei superiori ovaţi, cei inferiori subulaţi. Corolă galbenă, albă gălbuie sau ± roşcat galbenă. Fruct cu peduncul lung pînă la 3 mm, oblic ovat, turtit, ascuţit muchiat, reticulat, brun, înconjurat de caliciul persistent, indehiscent sau mai tîrziu dehiscent. Seminţe ovate, netede, lucitoare, împestriţate cu galben şi verde. — V—X. Staţiunea. Păşuni şi fîneţe, locuri ierboase, stînci calcaroase, de la cîmpie pînă în etajul alpin. Răsp. în ţară: Răspîndită în toată ţara în următoarele subunităţi: Variabili tatea speciei 1 a Baza tulpinii şi peţiolul frunzelor inferioare, patent zbîrlit şi lung păroase. Tulpină foliată pînă la vîrf, cu 3—6 frunze egal distanţate ssp. polyphylla (Kit.) Nym. Consp. Fl. eur. (1879) 164. — A. polyphylla Kit. in Herb. Bess. ap. Ser. in DC. Prodr. II (1825) 170, pro syn. A. Vulner. ξ. polyphylla Ser. l.c. ; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 275, tab. 17, fig. 3. - Exs. : FRE nr. 2872, pro sp. — Ic. : Pl. 36, fig. 2. — Reg. Baia M. : Satu Mare ; Sighet. Reg. Cluj : Cluj în V. Morii, Feleac, Apahida, Gîrbău, Căpuşu Mic (r. Cluj); Olpret (r. Dej) ; Lacu, Gherla pe Dl. Coroboi (r. Gherla) ; Bedeciu, Stîna, Poeni (r. Huedin) ; Sălciua, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni) ; M-ţii Meseşului în V. Ragului şi pe Dl. VJaşi-nului (r. Zalău); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M. : Zetea, Brădeşti (r. Odor-hei); Breţcu (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Homorod (r. Rupea); Or. Stalin, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea) ; Sibiu. Reg. Hunedoara : Deva. Reg. Oradea : Săldăbagiu (r. Beiuş) ; Răşchirata în Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara : Galşa, Mîsca, Măderat (r. Arad) ; Păuliş (r. Lipova) ; Timişoara. Reg. Constanţa : Băltăgeşti pe Dl. Alah-Bair (r. Hîrşova) ; Dl. Kel-Tepe între Babadag şi N. Bălcescu (r. Istria). Reg. Racău : Ghimeş (r. Moineşti) ; Şerbeşti pe Dl. Holmu Mare (r. Bacău). Reg. Iaşi : Iaşi la Bîrnova şi Capu Dealului (r. Iaşi). f. typica Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 321, cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. biol. III (1951) 32. — Tulpină înaltă de 20—40 cm, cel mult la partea 224 FLORA R.P.R. superioară slab ramificată. Flori galbene. — Reg. Cluj : Cluj, Apahida (r. Cluj). Reg. Aut. M. : Tg. Mureş. f. minor Nyâr. l.c. — Tulpina cel mult de 20 cm lungime. — Reg. Cluj : Cluj în V. Primă. f, ramosa Nyâr. 1. c. — Tulpină ramificată dela bază, cu ramuri lungi, dezvoltate din subţioara fiecărei frunze tulpinale. — Reg. Cluj : Cluj la Becaş. f. sanguinea (Schur) Jâv. Magy. fl. (1925) 628. — A. Vulneraria var. c. sanguinea Schur Sertum (1853) 17, nr. 657, n. nud. et pro syn. A. Vuln. b. rubri-folia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 150, non DC. — A. Vuln. c. bicolor Schur l.c. — Vexilul sau toate petalele sanguinee. Tulpină la partea inferioară fără frunze. — Reg. Cluj : în jurul Clujului în V. Primă, la Becaş, Păd. Hoia şi Fîneţele Clujului. Reg. Stalin : Or. Stalin ; Sibiu. f. leiotricha (Borb.) Jâv. Magy. fl. l.c. — A. polyphylla var. leiotricha Borb. in Pallas Lexikon XIII (1896) 318. — Tulpină spre bază ± culcat păroasă. — Reg. Cluj : Cluj la Becaş, în Păd. Hoia şi la Fînaţe. Reg. Aut. M. : Mereşti, Bră-deşti (r. Odorhei). f. schiwereekii (Ser.) Sag. in Allg. Bot. Zeitschr. XIV (1908) 126. — A. Vuln. k. Schiwereckii Ser. in DC. Prodr. II (1825) 170. — Tulpină şi frunze glabrescente. — Banat, Transilvania (Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1360). 1 b Baza tulpinii şi peţiolul frunzelor inferioare alipit scurt păroase sau glabres- cente ..................................................................................■. 2 2 a Tulpină scundă, relativ subţire, numai la partea inferioară cu 1 — 3 frunze tulpinale. Frunze bazale numeroase, viu verzi, glabrescente, cu cîteva foliole laterale mici sau fără acestea şi cu foliolă terminală bine dezvoltată. Capitule mari, cîte 1 — 2. Flori cu caliciu lung de 12—14 (17) mm. Corolă galbenă, adeseori roşietic colorată; Lamina vexilului lungă de 9 mm, de lungimea unguiculei sau mai lungă. Plantă bisanuală sau perenă, subalpină şi alpină ssp. alpéstris (Kit.) A. et G. Syn. VI.2 (1908) 626. — A. Vuln. var. alpestris Kit. in Schult. Oesterr. Fl. ed. II (1814) 317. — A. alpestris Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 515, p.p. sec. FL U.R.S.S. l.c. 279. - Mţii Rodnei : Vf. Omu, Rotunda, Mihăiasa, Vf. Ineu. Mţii Rarăului : Rarău pe Piatra Zimbrului. Mţii Bistriţei : Ceahlău la Panaghia. Mţii Giurgeului : Ghilcoş, Surduc, Suhardu Mic, Licaş, Cupaş, Mt. « Ôcsém », Mt. « Terkö », Hăghimaşu Mare. Mţii Ciucasului : Ciucaşu. Mţii Bîrsei : Postăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi : Piatra Arsă, V. Horoabei. Mţii Făgăraşului : V. Doamnei, Rîiosu. f. picta Beck Fl. NÖ II (1892) 853. — Caliciu la vîrf roşietic. Corolă galbenă, la vîrf roşietic nuanţată, adesea şi cu striaţiuni longitudinal roşietice. — Mţii Rodnei : Mihăiasa. f. typica Beck l.c. — Flori galbene sau auriu galbene, fără nuanţe roşietice.— Frecventă. f. calcieola (Schur). — A. Vuln. e. calcicola Schur Enum. pl. Transs. (1866) 150. — A. Vuln. a. supina Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 325. — Plantă scundă, glabrescentă, cu capitule mai mici, pauciflore. — Mţii Rodnei : Corongiş. Mţii Rarăului : Rarău pe Piatra Zimbrului. Mţii Bistriţei : Ceahlău. Mţii Bîrsei : Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Bucegi. 2 b Caliciu lung de 9—11 (12) mm, zbîrlit sau ± patent păros, uneori alburiu gălbui, rar purpuriu spre vîrf. Lamina vexilului lungă de 7 mm, mai scurtă decît ungui-cula. Tulpină puternică, scurt alipit păroasă, cu 2—4 (6) frunze tulpinale ± egal distanţate. Frunze pe ambele feţe păroase, aproape toate cu foliole laterale. Capi- LEGUMINOSAE 225 tule 2—3, mari, late de 2—3 cm, cu frunze involucrale mari. Corolă deschis galbenă, adesea cu carenă purpurie ssp. kerneri (Sag.) Domin. Pl. Cech. En. (1935) 140. — A. Vuln. 3. var. Kerneri Sag. in Deutsch, bot. Monatschr. VIII (1890) 136. — A. Vuln. oc. Vulneraria Wohlf. in Hal.-Wohlf. Koch’s Syn. I (1891) 528. — A. vuln. î. typica Beck Fl. NÖ II (1892) 853, non A. et G. — A. vuln. var. euvulneraria Lindb. fil. ap. Fl. U.R.S.S. XI (1945) 265. — A. Vuln. Auct. rom. et hung. — Exs. ; FRE nr. 2873. — Ic.s Pl. 36, fig. 3, 3a. — Reg. Cluj : Bistriţa, Domneşti (r. Bistriţa) ; Cluj, Cojocna, Boju, Feleac (r. Cluj) ; Turda, Luncani, Cheia Turzii, Colţii Trăscăului, Săcel, Poşaga de Jos şi de Sus (r. Turda) ; Vidra, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni) ; Aiud; Zău de Cîmpie (r. Sărmaş). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Corunca (r. Tg. Mureş); Reghin; Borsec, între Deda şi Topliţa (r. Topliţa) ; Odorhei, Vîrşag (r. Odorhei) ; Praid (r. Sîng. de Pădure) ; Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni) ; Sînmartin, Sînsimion (r. Ciuc). Reg. Stalin: Cenade, Proştea Mică, Valea Lungă, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara; Mănărade (r. Tîrnăveni) ; Şimon, Săcele pe Dl. Bolnoc, Predeal, Mt. Tesla (r. Codlea). Reg. Hunedoara : Vinţu de Jos, Galda de Sus, Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii, Tăuţ, Alba Iulia pe Dl. Bilac, Cetea (r. Alba) ; Deva (r. Ilia) ; Govăşdia (r. Hunedoara) ; Subcetate, Fizeşti la Ponorici, V. Streiului (r. Haţeg) ; Orăştie. Reg. Oradea : Moneasa (r. Gurahonţ) ; Dumbrăviţa (r. Beiuş) ; Călugări (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Timişoara : Băile Herculane pe Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Ploeşti : Stürzen! (r. Tîrgovişte) ; Slănic (r. Teleajen) ; Cîmpina, Brebu, Băicoi, Sinaia, Buşteni (r. Cîmpina). Reg. Rucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Bacău: Tg. Ocna; Bălţăţeşti, Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ); Piatra Neamţ, Pîngăraţi. Reg. Iaşi: Hadîmbu (r. Negreşti). Reg. Suceava : Broşteni (r. Vatra Dornei). var. pseudoTulneraria Sag. in Allg. bot. Zeitschr. XIV (1908) 129. — Plantă robustă. Caliciu lung de 10—11 mm, spre vîrf adeseori purpuriu. Corolă aurie sau roşietică, cu carenă de obicei roşie la vîrf. — Reg. Aut. M. : Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare. întrebuinţări. Uneori cultivată ca plantă furajeră, mai ales pe soluri nisipoase. De obicei este folosită uscată. Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Caucaz, Africa de N. Genul 253. DOKYCNIUM*) Vili. **) Hist. Dauph. III (1789) 416. - S u 1 i ţ i c ă. Plante perene sau subarbuşti. Frunze aproape digitate, sesile, 5—7-folio-late, fără stipele. Flori mici sau mijlocii, în umbele sau capitule lung pedunculate, la bază cu bracteole mici, sevamiforme. Caliciu campanulat, 5-dinţat, rar slab bilabiat. Corolă albă sau deschis rozee, caducă ; vexilul cu unguicula dilatată în partea superioară, avînd formă lirată; aripi lung unguiculate, la vîrf de obicei concrescute, rar libere, pe latura interioară plicate; carenă dreaptă, rar puţin curbată, cu vîrful închis colorat. Stamine diadelfe. Toate filamentele sau cele 5 mai lungi brusc lăţite spre antere. (Pl. 23, fig. 4, ca la Anthyllis). Ovar sesil, cu stigmat capitat. Fruct ovoidal sau elipsoidal, unilocular, cu una sau mai multe seminţe. *) De la cuvîntul grecesc doryknion, numele unei plante maritime cu flori albe şi cu frunze asemănătoare celor de măslin (Olea europaea). **) Prelucrat de A. N y â r â d y. J - c. 244 226 FLORA R.P.R. Genul cuprinde 12 specii răspîndite în Europa de S şi mai ales în regiunea mediteraneeană. Determinarea speciilor 1 a Pedicel lung cel puţin cît tubul caliciului (Pl. 37, fig. 1 a). Foliole cuneat oblanceolate, eliptice, dispers păroase. Capitul cu (12) 15—25 flori lungi de 4—5 mm..................................................1. D. herbaceum 1 b Pedicel mai scurt decît tubul caliciului sau cel mult de lungimea acestuia (Pl. 37, fig. 2 a). Foliole mai înguste, sericeu tomentoase. Capitul cu 6—14 flori lungi de 4,5—7 mm...........................2. D. germaniçum 1. D. herbâceum Vili. Hist. pl. Dauph. III (1789) 417. — D. pentaphyl-lum Scop. Fl. carn. II, ed. II (1772) 82, p.p. — D. suffruticosum Baumg. et Auct. transs., non Vili. — D. plantagineum Czetz Erd. Muz. VI (1872) 14. - Exs. : FRE nr. 1275. - Ic. : Pl. 37, fig. 1,1a. 2J-. Tulpini de 30—60 cm, tuf os ramificate, ascendente sau erecte, lemnoase numai la bază. Ramuri tulpinale erecte, rar păroase, cu internodii de 3—5 ori mai lungi decît frunzele. Frunze sesile, cu foliole alungit cuneat oblanceolate, rar eliptice, cele mijlocii lungi de 7—18 mm şi late de 4—6 mm, de obicei obtuze, patent dispers păroase, mai tîrziu glabrescente. Inflorescenţă cu 15—25 flori. Pedicel lung cel puţin cît tubul caliciului sau mai lung. Caliciul răzleţ şi scurt păros, cu dinţi cît 1/3—1/2 din lungimea tubului. Vexil de 2 ori mai lung decît caliciul, de 4—5 mm lungime. Păstaie lungă de 3—4 mm, cu o sămînţă rotund ovată, puţin comprimată. — VI-VIII. Staţiunea. Prin livezi, poieni, tuferişuri însorite şi uscate, rupturi de coaste, mai ales pe soluri calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Raia M.: Foieni (r. Cărei). Reg. Cluj: Ilva Mare (r. Năsăud) ; Stana (r. Huedin) ; Cluj şi împrejurimi, Apahida, Cojocna, Boju, Suatu, Someşu Rece (r. Cluj) ; Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M. : Sovata (r. Sîng. de Păd.) ; Tg. Mureş. Reg. Stalin : Sibiu. Reg. Hunedoara : Hunedoara ; Oarda de Sus, Oarda ; de Jos, Hăpria (r. Alba) ; Cunţa, Daia Romînă (r. Sebeş). Reg. Oradea : V. Iaduluijr. Aleşd) ; Mţii Codrului (r. Gurahonţ) ; Dumbrăviţa (r. Beiuş) ; Oradea. Reg. Timişoara : Săvîrşin (r. Lipova) ; Timişoara. Reg. Craiova: Turnu Severin, Gura Văii (r. Turnu Severin). Reg. Piteşti: Văcarea, Mihăeşti, Rucăr, Dîmbovicioara (r. Muscel) ; Stolnici (r. Costeşti). Reg. Ploeşti : Mt. Penteleu pe Vf. Curselor (r. Cislău) ; V. Nişcovului (r. Buzău); Sinaia, Cîmpina ; jPloeşti,. Crivina. Reg. Bucureşti : Buftea (r. Răcari). Reg. Constanţa : Constanţa către vii. Reg. Galaţi : V. Bîrladului la Păd. Torceşti (r. Tecuci) ; Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg. Bacău :! Mt. Ceahlău; Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ) ; Caraclău, Verşeşti (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi : Balciu, Mînzăteşti, Bîrnova, Dl. Repedea, Cîrlig, Vînători, Brătuleni pe Dl. Holmu (r. Iaşi) ; Hîrlău. Planşa 37. — 1. Dorycnium herbaceum Vili., la. floare mărită. — 2. Z). germa-nicum (Gremli) Rouy, 2a. floare mărită. — 3. Galega officinalis L., 3a. racem fructifer. PLANŞA 37 LEGUMINOSAE 229 V ariabi1itatea speciei După forma vexilului: 1 a Vexil lat, emarginat trunchiat, deasupra unguiculei lirat f. diffûsum (Jka.). — D. diffusum Jka. in ÖBZ XIII (1863) 316. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei (Pore.). — Reg. Oradea: Săcueni la « Kügy » (loc. dass.). 1 b Vexil mai îngust, acut sau obtuz, netrunchiat........................................ 2 2 a Vexil lirat, la mijloc sinuat constrîns f. intermédium (Ldb.) Rikli in Engl. Bot. Jahrb. XXXI (1902) 358. — D. intermedium Ldb. Ind. sem. hört. Dorp. (1820) 14; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 283. — Reg. Cluj: Aiud. Reg. Timişoara: Ora viţa; Sviniţa (r. Orşova). 2 b Vexil neconstrîns sau foarte puţin constrîns, egal atenuat în unguiculă f. typicum (Beck). — D. herbaceum α. typicum Beck Fl. NÖ II (1892) 85 4. — Frecventă. După părozitatea frunzelor: 1 a Foliole îngust lanceolat cuneate, acuminate, cu peri patenţi f. lanceolâtum Beck Fl. NÖ II (1892) 854. — D. pentaphyllum oe. patentipilosum Ldb. Fl. ross. I (1842) 559. — Reg. Piteşti : Govora pe Măgura Mătuşa Floarea (r. Rm. Vîlcea). Reg. Bucureşti : Brăneşti spre Păd. Pustnicu. Reg. Galaţi : Măcin, Greci. 1 b Foliole cuneat obovat lanceolate, cu peri alipiţi. f. appréssum Beck l.c. — JQ. pentaphyllum β. adpressepilosum Ldb. l.c. — Reg. Piteşti : Curtea de Argeş. Reg. Ploeşti : Slănic (r. Teleajen). Reg. Bucureşti : Brăneşti. Obs. Beck (l.c.) consideră drept formă tipică pe aceea cu vexil nelirat, iar ca f. intermedium pe aceea cu vexil sinuat constrîns, lirat. A. et G. (Syn. VI.2 (1908) 661) consideră că atît f. intermedium cît şi f. typicum au vexilul nelirat. Răsp. gen.: Europa, Transcaucazia. 2. D. germânicum (Gremli) Rouy Fl. Fr. V (1899) 140, in adnot. — D. Jordani var. germânicum Gremli Excursii. Schw. ed. VI (1889) 496. — Z). suffruticôsum Auct., non Vili. — D. decumbens Auct., non Jord. — D. suffruticosum β. sericeum Kov. Exs. nr. 128 (1844) ex Neilr. Fl. Wien (1846) 654. — Z). sericeum (Kov.) Borb. Balat, fl. (1900) 424, non Sweet. — Ic. : Pl. 37, fig. 2, 2 a. Tulpini de 15—45 cm, tufos ramificate, la partea inferioară lemnoase, decumbent ascendente, alipit păroase. Frunze puţin mai scurte decît inter-nodiul, cu foliole îngust obovate pînă la lanceolate, lungi de 5—15 mm, late de 2—4 mm, sericeu tomentoase, cu peri alipiţi, mai tîrziu ± glabrescente. Inflorescenţă de obicei 6—14-floră. Pediceli lungi cît tubul caliciului sau mai scurţi. Caliciu sericeu păros, cu peri lungi, alipiţi. Vexil lung de 4.5—7 mm; carenă puţin mai scurtă decît aripile. Păstaie ovată, lungă de 3.5—4,5 mm şi lată de 2—3,5 mm, aproape de 2 ori mai lungă decît caliciul, lucioasă, brunie neagră. Sămînţă ± lungă de 2 mm, închis brună, negru pătată. - VII—VIII. Staţiunea. Pe coaste calcaroase, calde, uscate. 230 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Olpret (r. Dej); Gherla pe Dl. Corobei, Morău (r. Gherla). Reg. Timişoara : Mt. Domogled (r. Orşova) ; Anina (r. Reşiţa). Răsp. gen.: Alpii de E, Bavaria, Moravia, R.P. Ungară, R.P. Romînă, Balcani. Genul 254. L <5 TU S *) L. **) Gen. pL [ed. I (1737) 277, nr. 600] ed. V (1754) 338 nr. 803. - G h i z d e i. Plante ierbacei, mai rar subarbuşti. Frunze scurt peţiolate, penat compuse, cu 4—5 foliole întregi, dintre care cele 2 inferioare sînt asemănătoare unor stipele. Stipele mici, setiforme sau lipsesc. Flori galbene sau portocalii, cîte 1—2 sau mai multe, grupate în umbelă lung pedunculată sau în capitule axilare. Caliciu cartipanulat, 5-dinţat sau fidat, sau aproape bilabiat. Petale libere, caduce; vexil mare, obovat sau orbicular, aplecat înapoi;, aripi mari, aproape cît vexilul; carenă arcuită, lung rostrată. Staminé diadelfe, 5 mai lungi decît celelalte, cu filament lăţit spre vîrf. Stil glabru, spre vîrf egal atenuat. Ovar sesil. Păstaie liniară, mai lungă decît caliciul, netedă, nearipată, uniloculară, uneori cu pereţi transversali inter-seminali, cu multe seminţe; la deschidere, valvele se răsucesc, aruncînd seminţele. Seminţe globuloase, ovate sau în formă de linte. Genul cuprinde cca 100 de specii, majoritatea răspindite în regiunea mediteraneeană, altele. în Europa, Asia, Africa şi Australia. Determinarea speciilor 1 a Peduncul cu 1, rar cu 2 flori, cca de 2 ori mai lung decît frunza brac-teantă. Flori lungi de 7—10 mm. Păstaie comprimată, lată de 1—2 mm. Plantă anuală ............................,.............. 1. L. angustissimus 1 b Peduncul cu mai multe flori, de mai multe ori mai lung declt frunza bracteantă. Flori lungi cel puţin de 10 mm. Păstaie ± cilindrică, lată de 2—3 mm. Plante perene ................................................... 2 2 a Peduncul cu 6—12 flori. Carenă puţin arcuită. Dinţii caliciului înain- tea înfloririi divergent arcuiţi. Tulpină fistuloasă... . 2. L. uliginosus 2 b Peduncul cu 1—6 flori, foarte rar şi cu mai multe. Carenă arcuită brusc, ± în unghi drept. Dinţii caliciului înaintea înfloririi adunaţi. Tulpină de obicei plină ............................................................ 3 3 a Foliole liniare sau oblanceolate, cuneate, acute sau acuminate. Tulpină ± fistuloasă. Plantă glabră.................................. 3. L. tenuiş 3 b Foliole obovat cuneate, rar mai înguste, cele laterale oblic ovate. Tulpină plină, foarte rar ± fistuloasă. Plantă ± păroasă.. 4. L. corniculatus , -:':k 1. L. angustissimus L. Sp. pl. ed. I (1753) 774; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 296, tab. 19, fig. 5. - L. gracilis W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 254. -Exs. : FRE nr. 2659; FEAH nr. 3605. - Ic. : Pl. 37, fig. 3; W. et K.l.c., tab. 229. *) Cu numele de Lotos, au fost denumite în antichitate diferite plante folositoare, de ex. un soi de trifoi, curmalul, Zizyphus Lotus, etc. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. LEGUMINOSAE 231 Θ —■ Θ Θ. Planta înaltă de 5—35 cm, cu tulpini subţiri, cîte una sau mai multe, ascendente, rar erecte. Frunze sesile. Foliole eliptice sau lanceo-late, la frunzele inferioare ovate sau ovat lanceolate, la cele superioare mai înguste, împreună cu tulpina lung păroase, spre maturitate ± glabres-cente. Flori cîte 1—2 (foarte rar 3), cu pedunculi filiformi, lungi de 7—10 mm, de (1) 2 (3) ori mai lungi decît frunza bracteantă, la bază de obicei cu cîte o bracteolă trifoliată. Caliciu obconic, de 4—5 mm lungime, lung ciliat, fidat pînă la mijloc, cu lacinii liniare. Vexil puţin mai lung decît aripile; carenă mai lungă decît aripile, brusc curbată în sus în formă de rostru. Păstaie dreaptă, puţin comprimată, lungă de 20—25 mm, lată de 1—2 mm, închis brună, cu multe seminţe globuloase sau ovate. — VII—VIII. Staţiunea. Locuri ierboase, pe lîngă drumuri, mai ales pe soluri de sărătură. Răsp. în ţară: Reg. Oradea: Cadea (r. Săcueni) ; Germei, Apateu (r. Ineu). Reg. Timisoara : Arad la Păd. Ciala ; Timişoara în Păd. Vînătorilor. Reg, Constanţa : Tulcea; Constanţa; Babadag, Tariverde pe Dl. Haiduc (r. Istria). Variabilii a tea speciei var. braehypôdus Candargy Veg. Lesb. (1899) 54. — Plantă înaltă de 3—8 cm. Pedi-celi scurţi. — Exs. : FRE nr. 1272. — Reg. Timisoara : în pajişti pe Dl. Olimp deasupra Orşovei. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. 2. L. uliginosus Schkuhr Handb. II (1804) 412, tab. 211; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 291. — Ghizdei mare. — Mocsari kerep.. — Sumpf-Hornklee.—JIhæ- BeHeiţ Τ0ΠΗΗ00. 2J-. Rizomi scvamoşi, orizontali. Tulpină ascendentă sau erectă, înaltă de 30—90 cm, fistuloasă, uşor comprimabilă, ramificată, glabră sau păroasă. Frunze 5-foliolate, moi, pe dos glauce, * cu foliole eliptice sau obovate, cele 2 inferioare lat oblic ovate, depărtate de celelalte, cu aspect de stipele, pe margini toate ciliate. Stipele în formă de sete sau pipernicite. Inflorescenţă cu (4) 6—12 (15) flori. Caliciu cilindric, lung păros, cu dinţi ± egali cu tubul, ciliaţi, liniar subulaţi, înainte de înflorire curbaţi şi patenţi sau întinşi aproape stelat. Flori galbene, în boboc roşietice ; vexil ovat ; aripi obovate, lungi agroape cît carena arcuită şi erectă, lent atenuată într-un rostru lung. Păstaie cilindrică, dreaptă, lungă de 2—3 cm, lată de cca 2 mm, de culoare brună ; valvele la maturitate se răsucesc. Sămînţă aproape globu-loasă, pînă la 1 mm grosime. — VI—VIII. Staţiunea. Prin livezi umede, şanţuri, pe lîngă şosele, prin tufe-rişuri, păduri umede, în regiunile sudice ale ţării. Răsp. în ţară: Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila şi Mogoşoaia; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Comana (r. Vidra). 232 FLORA R.P.R. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. 3. I. ténuis Kit. in Willd. Enum. hort. berol. (1809) 797; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 292. — L. corniculata ß. tenuifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 776. — L. campestris Schur in Verh. NV Brünn XV (1876) 181. — L. gracilis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 160. — Exs. : FRE nr. 57 a, b; FHE nr. 352. — Ic. : Pl. 38, fig. 2. 4. Planta de 20—40 cm, rar mai înaltă, tufos ramificată, cu tulpini subţiri, arcuite, procumbente, ascendente sau erecte, de obicei foarte ramificate, glabre. Foliole liniar lanceolate, liniare sau oblanceolat cuneate, ascuţite. Inflorescenţă lung pedunculată, cu 1—6 flori. Dinţii caliciului triunghiulari, brusc atenuaţi într-un vîrf subulat, de lungimea tubului sau mai scurt. Flori galbene, lungi de 9—11 mm; vexil rotund ovat; aripi alungite, rotunjite la vîrf, nu acoperă în total carena; carenă brusc arcuită în sus, formînd un rostru. Păstaie dreaptă, netedă, lungă de 15—25 mm. Sămînţă brună, globuloasă, lungă de 1—5 mm. — V—VIII. Staţiunea. Prin livezi sărate, umede. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Năsăud ; Beclean ; Ocna Dejului (r. Dej) ; Cluj, Some-şeni, Dezmir, Boju, Cojocna (r. Cluj) ; Valea Florilor, Băile Sărate Turda (r. Turda) ; Cătina, Zău de Cîmpie (r. Sărmaş) ; Sînpaul (r. Luduş) ; Ocna Mureşului (r. Aiud) ; Ortelec (r. Zalău). Reg. Aut. M. : Jabeniţa, V. Gurghiului (r. Reghin) ; Sovata (r. Sîng. de Păd.) ; Corund, Odorhei. Reg. Stalin : Bazna (r. Mediaş) ; Tiur, Blaj în Păd. Cărbunari (r. Tîrnăveni) ; Crasna (r. Codlea) ; Ocna Sibiului ; Sibiu, Ruşi. Reg. Hunedoara : Cunţa (r. Sebeş). Reg. Oradea: Săcueni, Cadea (r. Săcueni). Reg. Timişoara: Arad, Curtici; Timişoara. Reg. Craiova: Hinova (r. Turnu Severin). Reg. Ploeşti: Beceni; Nişcov la V. Sărată (r. Buzău). Reg. Rucureşti: Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Babadag, Tari-verde, Mihai Viteazu pe sărături (r. Istria). Reg. Galaţi : Piscu (r. Galaţi) ; Greci (r. Măcin) ; Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Cucuteni, Iacobeni, Alexandru cel Bun, Bîrnova, Ciurea, Bran, Repedea (r. Iaşi); Cotnari (r. Hîrlău); Raiu (r. Murgeni). Reg. Suceava: Corpaci (r. Şiret), Seliştea (r. Darabani); Mălini (r. Fălticeni); Pomîrla (r. Doro-hoi) ; Stînceşti (r. Botoşani). V ariab i 1 i tatea speciei var. longicâulis Martr.-Don. Fl. Tarn. (1864) 168. — Tulpină lungă de 40—80 cm, foarte ramificată, procumbentă, cu ramuri subţiri, lungi. — Reg. Piteşti : Mihăeşti (r. Muscel). var. pedunculatus (Cav.) A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 684. — L·. pedunculatus Cav. Ic. II (1793) 164. — Tulpină lungă de 40—80 cm, procumbentă, cu vîrf ascendent. Foliole alungit lanceolate sau lanceolate, atenuate la ambele capete, cele inferioare cu baza retezată. Peduncul foarte lung, cu 2—5 flori. Dinţii caliciului de lungimea tubului. — Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Planşa 38. — 1. Lotus corniculatus L., la. ramură fructiferă. — 2. L. tenuis Kit. — 3. L. angustissimus L. — 4. Tetragonolobus, siliquosus (L.) Roth, 4a. păstaie şi secţiune transversală. PLANŞA 38 LEGUMINOSAE 235 Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. 4. L. corniculâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 775; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 291, tab. 19, fig. 2. — Ghizdei mărunt. — Szarvas terep. — Gemeine Schotenklee. — Jln^BeHeu; poraTHü. — Exs. : FRE nr. 1948 a, b. — Ic. : Pl. 38, fig. 1, 1 a. 2J-. Rizom vertical, ramificat. Tulpini de 15—55 cm, decumbente sau ascendente (unele erecte), simple sau ramificate, de obicei nefistuloase, glabre sau păroase, des foliate, cu ramuri cilindrice. Frunze cu 5 foliole; cele 3 mijlocii apropiate, cele inferioare depărtate. Stipele reduse la sete sau la papile. Foliole scurt peţiolulate, aproape sesile, obovat cuneate pînă la lanceolate, la vîrf acute, obtuze sau rotunjite, glabre sau ± păroase, verzi glauce, cele inferioare oblic obovate. Inflorescenţă lung pedunculată, cu peduncul de mai multe ori mai lung decît frunza bracteantă, cu 3—6, rar mai multe flori, cu o bracteolă mică, trifoliolată. Flori scurt pedicelate, lungi de 10—17 mm. Caliciu 5-dinţat, cu dinţi de lungimea tubului, triunghiular lanceolaţi, glabri sau ciliaţi. Flori galbene, rar portocalii sau roşii, la uscare uşor verzi; vexil rotund sau lat ovat; aripi lat ovate, cu marginea inferioară semicirculară; carenă mai scurtă decît vexilul, aproape perpendicular arcuită în sus, formînd un rostru. Păstaie cilindrică, lungă de 2—3 cm şi lată de 2,5—4 mm, dreaptă, la maturitate brună gălbuie sau brună roşietică; valvele se răsucesc la deschidere. Seminţe multe, ovat globuloase, lungi de 1—1,5 mm, brun roşietice, despărţite prin pereţi parenchimatici. — V—IX. Staţiunea. Prin locuri ierboase uscate sau umede, tufişuri, din regiunea inferioară pînă în etajul subalpin. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. Y ari abi 1itatea speciei 1 a Tulpină glabră, cel mult slab păroasă............................................ 2 1 b Tulpină des păroasă. var. hirsûtus Koch Syn, ed. I (1835) 178. — Reg. Baia M. : Ardud (r. Satu Mare) ; Carei, Ghilvaci, Berveni (r. Carei). Reg. Cluj : Rodna, Mt. Corongiş, Năsăud (r. Năsăud) ; Bistriţa ; Cluj ; Turda. Reg. Stalin : Mt. Piatra Craiului ; Mţii Făgăraşului ; Sibiu. Reg. Hunedoara : Alba Iulia. Reg. Oradea : Mţii Codrului la Dumbrăviţa (r. Beiuş). Reg. Piteşti : Vultureanca, Ioneşti (r. Găeşti). Reg. Bucureşti : Bucureşti la Băneasa; Comana spre V. Gurbanului (r. Vidra). f. pilosissimus (Schur) Rouy Fl. Fr. V (1899) 147. — L. pilosissimus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 160, non Poir. — L. valdepilosus Schur l.c. — Reg. Cluj : Turda (Fuss pro &. villoso) ; Mţii Făgăraşului. 2 a Frunze glabre sau cu puţini peri................................................ 3 2 b Frunze ± des păroase sau cel puţin lung ciliate var. ciliâtus Koch l.c. 177. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Corongiş; Bistriţa; Boju (r. Cluj). Reg. Aut. M. : Tg. Mureş pe Dl. Sîntana. Reg. Stalin : Sibiu. 3 a Tulpină culcată, ascendentă, cu internodii scurte. Plantă scundă, cu flori mari 236 FLORA R.P.R. var. alpéstris Lamotte Prodr. fl. centr. (1877 — 81) 208. — L. corn. var. alpinus Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 349, non Schleich. — Mţii Ţibleşului : Ţibleşu. Mţii Rodnei : Pietrosu Mare pe Yf. Turnu Roşu, Corongiş, Saca, Inău. Mţii Rarăului : Rarău. Mţii Bistriţei : Ceahlău, Mţii Giurgeului : Mt. « Ôcsém ». Mţii Oituzului : Şandru Mare. Mţii Ciucaşului : Ciucaş. Mţii Baiului : Clăbucetu Taurului la Predeal. Mţii Bucegi : Coştila în Y. Albă. Mţii Făgăraşului : V. Doamnei,Picioru Burcului, Suru, Paltina. 3 b Tulpină ascendentă, înaltă, cu internodii ± lungi..........................4 4 a Foliole foarte mari var. silYâticus Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 349. — L. corn. a. latifolius Schur Enum. pl. Transs. (1866) 159. — în păduri, locuri umbroase. — Reg. Stalin : Sibiu, Cisnădie. 4 b. Foliole mijlocii sau mici................................................... 5 5 a Tulpină înaltă, foarte ramificată, fistuloasă; pedunculii de asemeni fistuloşi var. major (Scop.). — L. major Scop. Fl. carn. II (1772) 86. — Reg. Aut. M. : Tg. Mureş în Păd. Cocoş. Reg. Craiova : Marga în Cheile Topolniţei (r. T. Severin). 5 b Tulpină plină, nefistuloasă, mai puţin ramificată var. Yulçàris Koch l.c. — L. corn. var. genuinus Posp. Fl. Oest.-Küst. II (1898) 390. — L. corn. var. arvensis Ser. in DC. Prodr. II (1825) 215, p.p. — Exs· : FRE nr. 1498 a, b. — Reg. Cluj : Cluj. Reg. Aut. M. : Tg. Mureş ; Sovata (r. Sîng. de Păd.) ; Lăzarea pe Dl. «Piricske» (r. Gheorghieni); Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg. Oradea : Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Timişoara : Timişoara. f. rubrîfldrus Lamotte l.c. — Toate petalele de culoare portocalie sau roşie. — Rară în locuri arse de soare f. yarlegătus A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 678. — Vexil şi aripi roşii; carenă galbenă. — Reg. Timişoara : Timişoara. întrebuinţări. Speciile de Lotus în general, dar mai ales L. corniculatus, dau un furaj valoros, de aceea în multe locuri se cultivă. Seminţele se amestecă cu cele de graminee pentru crearea de fîneţe sau păşuni. Ghizdeiul creşte bine pe diferite soluri şi este şi o foarte bună plantă meliferă. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N şi E. Genul 255. TETRA60N0LÖBUS*) Scop.“) Fl. carn. II, ed. II (1772) 87, nom. conserv. — Lotus L. p.p. Plante ierbacei, cu stipele pipernicite, setiforme. Frunze penat 5-îolio-late, scurt peţiolate, cu foliolele inferioare mai mici, în formă de stipele. Flori 1—2, mari, cu pedunculi axilari. Stil îngroşat la vîrf. Ovar sesil. Păstaie liniară, dreaptă, cu 4 muchii ± aripate, între seminţe cu pereţi transversali parenchimatici, deschizîndu-se ca la Lotus, dar cu seminţe mai multe. *) Nume derivat din cuvîntul grecesc tetragonos, referitor la păstaia patrun-ghiulară. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. Determinarea speciilor 1 a Flori galbene 1 b Flori roşii .. 1. T. sili quosus 2. T. purpureus LEGUMINOSAE 237 1. T. siliquosus (L.) Roth. Fl. Germ. (1788) 323; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 297. — Lotus siliquosus L. Syst. ed. X (1759) 1178. — Ghizdei mare. — Bârsony kerep.—Vierkantiger Schotenklee.—TeTpar0H0Ji06yc CTpyqKOBHft.— Exs. : FRE nr. 2874. — Ic. : Pl. 38, fig. 4, 4 a. 2J-. Plantă de 10—30 cm, răzleţ alipit păroasă, cu stoloni subterani subţiri. Tulpină decumbentă şi ascendentă, Frunze scurt peţiolate, 5-foliolate. Foliole alungit obovate, cuneate, acute sau obtuze; cele inferioare depărtate, mai mici, în formă de stipele, oblic ovate, puţin mai lungi decît peţiolul comun al celor 3 superioare, cele superioare lungi pînă la 3 cm, late de 1,5 cm. Peduncul gros, uniflor, cu mult mai lung decît frunza bracteantă. Caliciu cilindric, cu dinţi triunghiular lanceolaţi, cei 2 superiori mai laţi şi mai scurţi decît tubul. Flori lungi de 2,5—3 cm, galbene sulfurii, cu bracteolă trifoliolată ; vexil rotund, mai lung decît aripile şi carena ; aripi obovate, acoperă carena. Stil îngroşat spre vîrf. Păstaie dreaptă, lungă de 4—5 cm, lată de cca 3 mm, patrunghiulară, pe muchii cu aripi longitudinale, late de cca 1 mm, de obicei glabră sau slab pubescentă, tîrziu dehiscentă, cu seminţe numeroase, globuloase, late de cca 2 mm. - V-VII (VIII) Staţiunea. Prin locuri ierboase, coaste lutoase, abrupte, adeseori şi în sărături. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Bistriţa; Olpret (r. Dej); Gherla; Cluj, Cojocna, Someşeni, Boju, Apahida, Măcău (r. Cluj) ; Valea Florilor, Turda, CQpăceni, Luncani, Hăşdate (r. Turda) ; Cheţani, Cuci, Iernut (r. Luduş); Berchieşu (r. Sărmaş). Reg. Aut. M. : Fărăgău (r. Reghin) ; Corund (r. Odorhei). Reg. Stalin : Bazna, Mediaş, Proştea Mică, Valea Lungă (r. Mediaş) ; Saschiz, Mureni, Sedriaş (r. Sighişoara) ; Hărman (r. Codlea) ; Şura Mare, Ocna Sibiului, Apoldu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Sebeş; Orăştie. Reg. Oradea: Oradea, Oşorheiu (r. Oradea); Tileagd, Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Timişoara : în Banat (Heuff.). Reg. Constanta : Letea, Periprava, Caraorman (r. Tulcea). Reg. Bacău: Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Asia Mică, Africa de N. 2. * T. purpüreus Mönch Meth. (1794) 264; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 298.-Lotus Tetragonolobus L. Sp. pl. ed. I (1753) 773. — Dungăţea.— Bibor kerep.— Roter Schotenklee. — TeTparoHCJioöyc nypnypHLiH. — Ic. : Pl. 2, fig. 3, 3 a. Θ. Plantă de 10—30 cm, în întregime scurt pubescentă. Tulpină decumbentă, ascendentă sau erectă. Frunze foarte scurt peţiolate, cu foliole lat obovate sau rombice, cu nervuri laterale vizibile. Foliole inferioare foarte mici, de forma stipelelor, lungi aproape cît peţiolul foliolelor superioare. Inflorescenţă cu 1—2 flori, cu peduncul db de lifngimea frunzei bracteante. Flori roşii purpurii, lungi de 2—2,5 cm, la bază cu o bracteolă mare, trifoliolată ; vexil rotund ; aripi ovate, acoperă carena. Dinţii caliciului lanceolaţi, mai lungi decît tubul. Păstaie glabră, la maturitate negricioasă, lungă de 238 FLORA R.P.R. 3—7 cm, patrunghiulară, cu 4 aripi longitudinale ondulate, late aproape cît păstaia. Sămînţă mare, ovată, brună roşietică. — III—V. Sporadic cultivată. întrebuinţări. Păstăile tinere sau seminţele crude se consumă ca mazărea. Seminţele mature prăjite se folosesc ca surogat de cafea. Dă un furaj bun şi îmbogăţeşte solul în azot. Răsp. gen.: Europa de S, Transcaucazia, Africa de N. Tribul V. Gal égeae Bronn Diss. Legum. (1822) 134. Plante ierbacei viguroase sau arbuşti, mai rar arbori. Frunze penate, mai rar trifoliolate. Toate filamentele filiforme. Ovar de obicei fără disc în jurul bazei. Genul 256. PSOßilEA *) L. **) Gen. pl. [ed. II (1742) 358, nr. 716], ed. V (1754) 336, nr. 802, sub Psoralia. Plante perene, ierbacei sau lemnoase, cu frunze digitat compuse sau aripate, la noi trifoliolate, lung peţiolate, cu foliola terminală mai lung peţio-lulată. Flori în raceme sau capitule. Caliciu campanulat, cu 5 dinţi ± egali sau cei inferiori mai lungi, cei 2 superiori adesea concrescuţi. Vexil orbicular ; carena obtuză la vîrf, mai scurtă decît aripile. Stamine monadelfe sau diadelfe. Păstaie indehiscentă. Genul cuprinde peste 100 de specii, cele mai multe răspîndite în Africa. P* bituminosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 763. — Exs. : FRE nr. 570. — Ic. : Pl. 39, fig. 1. 4. Plantă înaltă peste 1 m, cu tulpină ramificată, alipit şi glandulos păroasă, neplăcut şi pătrunzător mirositoare. Frunze lung peţiolate, trifoliolate, cu foliolă terminală mai lung peţiolată. Foliolele frunzelor inferioare suborbiculare, cele superioare lanceolate, obtuze sau acute. Stipele libere, liniare sau lanceolate, cu vîrf ascuţit. Inflorescenţa capitul globulos, cu 10— 30 flori, înconjurate la bază cu 2 frunze involucrale scurte, ± de lungimea caliciului şi cu vîrf tridinţat. Caliciu lung de cca 1,5 cm, cu tubul campanulat ovat, scabru păros şi dinţii lanceolat fin subulaţi, alipit păroşi, ± de lungimea tubului. Petale albăstrui violete, rareori alburii, mai lungi decît caliciul. Vexil cu lamină ovală sau alungit ovală, de lungimea unguiculei; aripi alungite, mai scurte decît vexilul. Stamine în mugurele floral mona- *) După grecescul psoraléos = rîios, planta fiind prevăzută cu multe glande mărunte. **) Prelucrat de A. N y â i â d y. Planşa 39. — 1. Psoralea bituminosa L. — 2. Caragana frutex (L.) K. Koch. — 3. C. frutex var. mollis (M. B.) C. K. Schneid. — 4. C. arborescens Lam. — 5. Halimodendron halodendron (Pall.) Voss. PLANŞA 39 LEGUMINOSAE 241 delfe, numai în timpul înfloririi diadelfe. Păstaie indehiscentă, ovată, pie-loasă, cu rostru slab curbat, ± păros sau glabru. Seminţe reniforme. — V-VI. Staţiunea In locuri uscate, ierboase ; numai în Dobrogea. V ariabi1itatea speciei 1 a Frunze involucrale mai scurte decît tubul caliciului. Inflorescenţă 10—11-floră. Plante alipit păroase, mai puţin ramificate var. genùina Rouy Fl. Fr. V (1899) 131. — Reg. Constanţa : Ostrov la Studina Voda (r. Adamclisi). 1 b Frunze involucrale mai lungi decît tubul caliciului. Inflorescenţă multifloră (— 30). Plante mai pronunţat păroase, cu tulpini robuste şi mai ramificate var. plumtfsa Rchb. Ic. Fl. germ. XXII (1870) 91. — în părţile sudice ale Dobrogei. Răsp. gen.: Europa de S, Asia de V, Africa de N, Insulele Canare. Genul AM ÔBPHA*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 229, nr. 604], ed. V (1754) 319, nr. 768. Plante lemnoase, cu frunze imparipenate. Inflorescenţă racem dens, erect. Caliciu tubulos campanulat, 5-dinţat. Corola formată numai din vexil bine dezvoltat, violet, cu mult mai scurt decît staminele monadelfe pe care le înconjoară. Păstaie indehiscentă, scurtă, slab falcată. Genul cuprinde cca 10 specii răspîndite în America de N. * A. fruticösa L. Sp. pl. ed. I (1753) 713; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 302. -Salcîmmic, Amorfă.—Kinincs.—Falscher Indigo.—AMop<|>a KycTapmiKOBah.~ Ic.: Pl. 40, fig. 1. 2J-. Tulpini de 1—3 m (rar pînă la 6 m), cu ramuri zvelte. Frunze mari, imparipenate, cu 11—21 foliole, pe dos dispers, şi fin glandulos punctate, scurt peţiolulate, ovat eliptice sau ± lanceolate, lungi pînă la 4 cm şi late de 1,8 cm, verzi, pe dos cenuşiu verzi, glabre sau fin pubescente, la bază cu stipele caduce. Flori în racSne dense, erecte, lungi de 10—15 cm. Caliciu tubulos campanulat, păros, 5-dinţat, cu cei 2 dinţi superiori obtuzi şi cei inferiori acumi-naţi, inegali. Vexil rotund obcordat, scurt unguiculat, purpuriu violet sau întunecat violet, lung de 6—7 mm, acoperă filamentele; aripile şi carena lipsesc. Stamine monadelfe, mai lungi decît vexilul, cu filamente lilachiu roşietice şi antere galbene-aurii. Stil glabru sau păros. Fruct lung de 8—9 mm, slab curbat, glandulos verucos, indehiscent sau tîrziu dehiscent, cu 1 (2) seminţe alungite, lungi de cca 3 mm. — V—VII. Cultivată ca plantă ornamentală, în garduri vii şi perdele de protecţie. Uneori sălbăticită prin zăvoaie. *) Din grecescul a privativ = fără, şi morphé = formă, pentru forma cu totul aparte a florii. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. 16 —c. 224 242 FLORA R.P.R. f. crispa Kirchn. in Petz, et Kirchn. Arb. Muse. (1864) 37. — Frunze ± ondulate f. péndula (Carr.) Dipp. Laubholzk. III (1893) 691. — A. pendula Garr. in Rev. Hort* (1871) 378. — Ramuri pendule. întrebuinţări. Fructele conţin cca 3% uleiuri eterice. Lăstarii tineri dau un colorant asemănător indigoului. Răsp. gen.: America de N. Genul 257. GÀLÉ GA *) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 220], ed. V (1754) 320. — Ciumărea. Plante ierbacei, cu frunze imparipenat compuse. Flori grupate în raceme laxe. Caliciu campanulat, 5-dinţat, cu dinţi aproape egali. Vexil alungit ovat; aripi uşor concrescute cu carena. Stamine monadelfe. Păstaie liniară, dehis-centă. G. officinalis L. Sp. pl. ed. Γ (1753) 714; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 303r tab. 20. — Ciumărea, Scrîntitoare. — Kecskeruta. — Geissraute. — Tajiera JieKapcTBeHHaH. — Ic.: Pl. 37, fig. 3, 3a. 2J-. Tulpină de obicei fistuloasă, erectă, glabră, înaltă pînă la 100 cm* Frunze imparipenat compuse, scurt peţiolate, cu 11—17 foliole lanceolate sau liniar lanceolate, la vîrf obtuze şi de obicei mucronate, lungi de 1,5—4 cm şi late de 4—15 mm. Stipele mari, acuminate, semisagitate, libere. Flori dispuse în raceme laxe, lung pedunculate, mai lungi decît frunza bracteantă. Flori numeroase, puţin nutante, lungi de 10—12 mm, palid liliachii sau albe* cu pediceli aproape de lungimea caliciului. Bracteole persistente, liniar subu-late, foarte fin ascuţite, mult mai lungi decît pedunculul floral. Caliciu campanulat, 5-dinţat, cu dinţi liniari, aproape egali. Vexil alungit obovat, lung cît carena obtuză; aripi mai scurte, slab alipite de carenă. Stamine monadelfe* Păstăi glabre, dehiscente, lungi de 2—3 cm, între seminţe slab gîtuite, roşii brune. Seminţe alungite, comprimate, brune. — VII—VIII. Staţiunea. Prin livezi, şanţuri, pe malul apelor, îîf trestiişuri, păşuni umede şi dumbrăvi. Răsp. în ţară: Frecventă în întreaga ţară. V ari abi 1itatea speciei f. albifldra Boiss. FI. or. II (1872) 191. — Flori complect albe. — Reg. Oradea : Pocola. Răbăgani în Mţii Codrului (r. Beiuş). Reg. Iaşi: Mîrzeşti (r. Iaşi). *) După unii derivat din cuvîntul grecesc gala = lapte, şi âgein = a produce, specia G. officinalis fiind întrebuinţată odinioară pentru sporirea laptelui la femeile ce alăptează. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. Planşa 40. — 1. Amorpha fruticosa L. — 2. Colutea arborescens L., 2a, fruct. Planşa. LEGUMINOSAE 245 întrebuinţări. Plantă medicinală veche, puţin studiată. Se menţionează că ar scădea conţinutul în zahăr al sîngelui şi că ar putea fi folosită în diabet. Odinioară s-a folosit şi ca diuretic, diaforetic şi pentru stimularea producerii laptelui la femeile care alăptează. Se foloseşte şi ca vermicid, uneori şi ca furaj. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de SV. Genul WI STĂRI A*) Nutt. **) Gen. Amer. II (1818) 115 sub Wisteria, corr. Spreng, nom. conserv. Plantă lemnoasă, căţărătoare. Frunze imparipenate, cu stipele caduce. Flori grupate în racejne terminale şi laterale. Caliciu tubulos sau campanulat, cu 5 dinţi; dinţii superiori de obicei concrescuţi, cei inferiori mai lungi. Vexil deasupra unguiculei, cu 2 căluşuri sau pete străvezii; aripi alungit curbate, cu baza auriculată ; carenă obtuză, curbată. Stamine diadelfe. Păstaie dehis-centă, verucoasă. * W. sinensis (Sims) DC. Prodr. II (1825) 390; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 305. — Glycine sinensis Sims Bot. Mag. (1819) tab. 2083. — Ic.: Pl. 41, fig. 1. Tulpini căţărătoare, înalte pină la 20 m. Lujeri şi frunze la început sericeu păroase, mai tîrziu glabrescente. Frunze lungi pînă la 30 cm, cu 7—11 foliole ovat lanceolate pînă la eliptice, de obicei lungi de 6—8 cm, lung acuminate, cu stipele setiforme, caduce. Flori albastre, mirositoare, lungi de cca 25 mm, în raceme pendente, lungi de 20—30 cm. Ovar pedicelat, pubescent. Păstaie păroasă, coriacee, dehiscentă, fără pereţi transversali, cu 1—3 seminţe.— V-VL Plantă ornamentală, adeseori cultivată în parcuri şi grădini. ' întrebuinţări. Scoarţa conţine glucozidul wistarina. Răsp. gen.: China, Japonia. Genul 258. ROBÎNIA1) L.2) Gen. pl. [ed. I (1737) 220], ed. V (1754) 322. - Salcîm. Arbori. Frunze imparipenate, cu foliole întregi, scurt peţiolulate şi cu stipele căzătoare sau transformate în ghimpi. Inflorescenţa racem, cu brac-teole caduce de timpuriu. Caliciu campanulat, cu dinţi scurţi şi laţi. Flori albe sau roze, cu vexil mare, aplecat puţin înapoi. Aripi libere ; carenă îndoită în sus. Stamine diadelfe. Stil alungit, spre vîrf rigid păros. Păstaie turtită, dehiscentă, fără pereţi transversali, cu multe seminţe. Genul cuprinde cca 10 specii băştinaşe în America de N şi Mexic. *) După numele lui Kaspar Wistar (1761 — 1818), profesor de anatomie la Fila-delfia. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. *) După numele lui Jean Robin (1550—1629), grădinar vestit din Paris, care în anul 1601 a adus salcîmul din America de N la Paris, de unde s-a răspîndit în toată Europa. ,/ 2) Prelucrat de A. N y â r â d y. 246 FLORA R.P.R. Determinarea speciilor 1 a Inflorescenţă fără sete glanduloase. Flori albe sau deschis rozee. Lujeri glabri. Stipele transformate în spini ........................ 1. R. pseudacacia 1 b~ Inflorescenţă glandulos setoasă sau lujerii glandulos vîscoşi, păroşi sau setoşi. Flori roşii sau roze................................................ 2 2 a Lujeri tineri păroşi, fără sete şi nevîscoşi. Stipele transformate în spini 2. R. neomexicana 2 b Lujeri tineri glandulos vîscoşi sau acoperiţi cu sete, fără ghimpi___________3 3 a Lujeri tineri foarte vîscoşi, fără sete. Dinţii caliciului mai scurţi decît tubul ......................................................... 3. R. viscosa 3 b Lujeri tineri acoperiţi cu sete roşii, dese, caduce, lăsînd ca cicatrice puncte roşii. Dinţii caliciului de obicei mai lungi decît tubul »... 4. R. hispida 1. R. pseudacâcia L. Sp. pl. ed. I (1753) 722; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 306. — Salcîm. — Fehér akâc. — Gemeine Robinie. — Poßnima jioîkho-anauMH. — Ic.: PL 41, fig. 3. Arbore pînă la 25 (30) m, cu coroană mare, luminoasă, rară. Ritidom gros, adînc brăzdat în lung. Muguri ascunşi în cicatricea frunzei. Lujeri la început verzi, scurt alipit pubescenţi, apoi repede glabri, netezi. Frunze de 20—30 cm lungime, glabre, la bază cu vagină umflată şi cu cîte 2 ghimpi proveniţi din modificarea stipelelor, rigizi, brun roşietici. Foliole cîte 9—21, scurt peţiolulate, ovale, eliptice sau eliptic ovate, lungi de 2—6 cm şi late de 1—3 cm, pe faţă închis verzi, pe dos suriu verzi. Inflorescenţă racem lung de 10—25 cm, la început erect, la înflorire pendent, cu axă slab pubescentă, neglanduloasă. Flori albe sau deschis rozee, lungi de 15—20 mm, foarte mirositoare, cu pediceli lungi de 3—5 mm. Caliciu campanulat, puţin pubescent, cu 5 dinţi scurţi şi obtuzi. Vexil rotund, ± slab emarginat; aripi auriculate; carenă obtuză. Stil curbat în sus, sub stigmat cu peri rigizi. Păstaie scurt pedicelată, lungă de 5—10 cm şi lată de 1—2 cm, turtită, brună roşietică, cu 4—10 seminţe. Sămînţă reniformă, lungă de 6—8 mm, lată de 3—4 mm, de obicei brună, netedă, foarte tare. — V—VI. Comun în cultură în toată ţara, de la cîmpie pînă în regiunea dealurilor. Adeseori sălbăticit. V ar i a b i 1 i tatea speciei 1 a Coroană globuloasă, cu ramuri dese........................................... 2 1 b Coroana în mod natural (netunsă) nu creşte globuloasă....................... 3 2 a Coroană nu prea deasă, cu ramuri mai zvelte -%· var. bessoniâna Nichols.-Mott. Dict. Hort. IV (1896—97) 515. 2 b Coroană foarte deasă, cu ramuri scurte var. umbraculifera DC. Prodr. II (1825) 261. Planşa 41. — 1. Wistaria sinensis (Sims) DC. — 2. Robinia hispida L.— 3. R. pseudacacia L. — 4. R. viscosa Vent. PLANŞA 41 LEGUMINOSAE 249 3 a Coroană columnară, cu ramuri erecte. -)f var. pyramidâlis Pépin in Rev. hort. sér. II, IV (1845) 240. 3 b Coroana nu este columnară........................................................... 4 4 a Coroana lată şi turtită, cu ramuri şerpuitoare în diferite direcţii -)f var. tortuôsa DC. Cat. Hort. Monsp. (1813) 136. 4 b Coroană neregulată, cu ramuri ± drepte, lungi....................................... 5 5 a Ramuri fără ghimpi var. Inérmis DC. l.c. 5 b Ramuri ghimpoase -)f var. vulgaris A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 715. f. monophylla (Kirchn.). — R. pseudacacia var. monophyla Kirch. in Petz, et Kirchn. Arb. Musc. (1864) 377. — Friinze cu o singură foliolă sau cu 3—7 foliole. •)f f. decaisneâna Carr. in Rev. hort. (1863) 151. — Flori deschis rozee, în rest ca la var. vulgaris. -)(- f. péndula Dieck Catal. sec. C. K. Schneid. Laubholzk. (1907) 83. — Ramurile pendente. Unităţile de mai sus sînt cultivate prin parcuri şi pe străzile oraşelor. întrebuin ţări. Salcîmul este folosit pe o scară întinsă în plantaţii forestiere, ca specie repede crescătoare şi relativ puţin pretenţioasă faţă de sol. De asemeni, în plantaţii pe terenuri degradate, pentru fixarea coastelor şi taluzurilor şi fixarea dunelor. Apoi, ca specie principală în perdelele forestiere din regiunile de stepă şi silvo-stepă, pentru protecţia ogoarelor şi în perdelele parazăpezi din lungul şoselelor şi căilor ferate. Se mai foloseşte mult pentru plantaţii în lungul drumurilor, ca arbore ornamental, ca arbore de străzi, de curţi ţărăneşti şi ca arbore melifer. Salcîmul se înmulţeşte repede atît prin seminţe cît şi prin drajoni. Se dezvoltă bine în special pe soluri uşoare, nisipoase şi reavene, unde adesea atinge dimensiuni mari. De menţionat arboretul de salcîm din Păd. Piscu-Tunari (punctul Ciurumela), în lunca Dunărei, lîngă com. Piscu-Vechi (r. Calafat) socotit ca cel mai frumos din Europa. Scoaiţa se întrebuinţează la tăbăcit. Rădăcinile şi seminţele conţin toxalbumină. Lemnul este tare, rezistent, elastic, se lustruieşte frumos şi este folosit mai ales pentru cozi de unelte, piese de căruţărie şi ca un bun combustibil. Rezistă foarte bine în pămînt fiind astfel foarte căutat pentru pari de gard, araci de vie, ţăruşi, etc. Florile sînt melifere. Nectarul conţine 55% zahăr şi mierea produsă este galbenă aurie şi de calitate superioară. Florile pot fi folosite pentru vopsirea în galben a mătasei, bumbacului şi hîrtiei. In unele locuri, din flori se prepară o băutură plăcută şi aromată. Seminţele dau un ulei gras, folosit numai pentru scopuri industriale. Din păstăi, în America se prepară un sirop cu efect narcotic. Răsp. gen.: America de N; adventiv în celelalte continente. 2. * R. neomexicâna A. Gray in Mem. Amer. Acad. Art. n. s. V (1855) 315. Arbore sau arbust pînă la 10 m, cu scoarţă deschis brună. Lujeri spinoşi, în tinereţe glandulos pubescenţi. Frunze mai mici decît la R. pseudacacia, cu 15—21 foliole lungi de cca 3 cm şi late pînă la 15 mm, pe dos ± pubescente. Flori rozee, în raceme scurte. Dinţii caliciului ± egali cu tubul. Păstaie lungă de 9 cm, lată de 1 cm, des păroasă. — VI—VII. Cultivat sporadic ca arbore ornamental. Răsp. gen.: America de N; Mexic. 250 FLORA R.P.R. 3. -)f R. yiscôsa Vent. Descr. Cels. (1800) 6, tab. 4; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 309. — le.: Pl. 41, fig. 4. — Salcîm roşu. Arbore pînă la 12 m, cu coroană rotundă. Scoarţă netedă, închis brună. Lujeri nespinoşi, glandulos vîscoşi. Frunze cu peţiol întunecat glandulos, cu 13—21 foliole lungi pînă la 4 cm şi late pînă la 2 cm, pe dos suriu verzi şi slab păroase sau glabre. Racem compus din 10—15 flori violet rozee, de 2 cm lungime, nemirositoare. Caliciu slab păros, cu dinţi scurţi. Vexil mare, rotund. Fruct lung pînă la 8 cm şi lat de 12 mm, glandulos setos. — V—VI; VIII-IX. Cultivat în grădini şi parcuri. Răsp. gen.: America de N. 4. * R. hispida L. Mant. I (1767) 101; Fl. U.R.S.S. 1. c. 306. - Salcîm roşu. — Piros akâc. — Rosenrote Robinie. — Poöhhhh meTHHHCTOBoaocaH.— Ic.: Pl. 41, fig. 2. , Arbore sau arbust de 1—3 m, ramificat de la bază. Lujeri nespinoşi, acoperiţi cu sete roşii, glanduloase, lăsînd după cădere pete roşii, mai tîrziu brun roşii şi foarte fragili. Frunze cu 7—11 foliole lungi pînă la 5,5 cm şi late de 3,5 cm, obovate sau alungit ovate, pe faţă verzi şi glabre, pe dos suriu păroase, mai tîrziu glabrescente. Dinţii* caliciului de obicei mai lungi decît tubul. Flori rozee sau palid purpurii, lungi de 2,5 cm, nemirositoare, cîte 3—9, în racem pendent. Păstaie lungă de 5 cm, puţin mai lată de 1 cm, setos păroasă. — V—VI. Cultivat ca plantă ornamentală. De obicei se altoieşte pe R. pseudacacia. Răsp. gen.: America de N. Genul 259. C0LÙTEA*) L. **) Gen. pl. ed. V (1754) 323. — Băşicoasă. Arbuşti cu frunze imparipenate şi stipele mici. Flori mari, în raceme axilare. Caliciu campanulat, cu 5 dinţi egali sau cel superior mai scurt. Vexil suborbicular, deasupra unguiculei plisat sau cu 2 căluşuri. Carenă obtuză, curbată, lung unguiculată. Fruct ventricos umflat, cu pereţi mem-branoşi, nedehiscent sau dehiscent numai la vîrf. Genul cuprinde cca 10 specii răspîndite în Europa de S şi Asia pînă în Himalaia. Determinarea speciilor 1 a Foliole mai lungi de 15 mm. Flori galbene portocalii, fără nuanţe brune. Fruct lung de 5—8 cm, rămîne închis pînă în primăvara anului următor 2 *) După cuvîntul grecesc kolutéa, sau koloitéa, nume la Theophrastos pentru un arbust care se usca fiind tuns (koluein). **) Prelucrat de A. N y â r â d y. LEGUMINOSAE 251 1 b Foliole de 10—15 mm. Flori portocalii sau brun-roşii. Fruct lung de 4 cm, deschis la vîrf spre spate ................................. 3. C. orientalis 2 a Flori lungi de cel puţin 2 cm. Caliciu slab alb păros. Aripi tot atît de lungi sau mai scurte decît carena. Fruct lung de 6—8 cm .. 1. C. arborescens 2 b Flori lungi de cel mult 2 cm. Caliciu des negricios păros. Aripi lungi cel puţin cît carena. Fruct lung de cca 5 cm...................2. C. melanocalyx 1. C. arborescens L. Sp. pl. ed. I (1753) 723; Fl. U.R.S.S. 1. c. 318. -Băşicoasă. — Pukkantô dudafürt. — Blasenstrauch. — Πγ3ΗριΐΗκ ^ρβΒΟΒΗ^-tihë .— Exs.: FRE nr. 1276. — le.: Pl. 40, fig. 2, 2a. Arbust de 2—3 m. Lujeri erecţi, cilindrici, la început cu peri alipiţi. Frunze imparipenate, 7—11-foliolate. Foliole scurt peţiolulate, obovate sau lat eliptice, lungi de 1—3 cm şi late de 0,75—1,5 cm, la vîrf emarginate, cu nervuri laterale bine vizibile, glabre, numai pe margini sau pe dos cu peri alipiţi. Stipele mici, ovate, păroase, de timpuriu caduce. Pedunculi în axila frunzelor, erecţi, cu cîte 2—8 flori nutante şi cu bracteole lanceolate, membranoase. Flori deschis galbene, lungi de cca 2 cm, cu pediceli lungi de 15 mm, sub caliciu cu o bracteolă sevamiformă. Caliciu campanulat, bilabiat, acoperit cu peri albi, scurţi. Dinţii obtuzi, cu mult mai scurţi decît tubul, -cei 2 superiori mai scurţi decît ceilalţi. Vexil erect, rotund, lung cît aripile şi carena. Stil curbat, la vîrf cîrligat şi lăţit, pe latura internă cu peri rigizi, cu stigmat îngroşat. Păstaie nutantă, indehiscentă, lungă de 6—8 cm, lată de 3 cm, acuminată, ventricos umflată, cu pereţi membranoşi, străvezii, slab nervaţi, cu seminţe numeroase, persistentă pînă în anul următor. Seminţe reniforme, lungi de 3—4 mm, lateral turtite, negricioase. — V — VIII. Pe coline însorite, pietroase, prin tufişuri, prin vii. Adesea cultivat în grădini şi sălbăticit. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Năsăud prin grădini ; Aiud. Reg. Aut. M. : Tg. Mureş. Reg. Stalin : Or. Stalin ; Sibiu. Reg. Craiova : între Vîrciorova şi Gura Văii. Reg. Ploeşti : Nişcov la Pîr. Sărat (r. Buzău). Reg. Rucureşti : Bucureşti. Reg. Constanţa : Babadag. Reg. Galaţi : Greci pe Mt. Ieşitul Sufletului ; Brăila, Lacu Sărat în parc. Reg. Bacău : Piatra Neamţ. Reg. Iaşi : Iaşi prin grădini ca plantă ornamentală, pe Dl. Yişan. V ariab i 1 i tatea speciei f. monophylla Jâv. Magy. fl. (1925) 632. — Frunze numai cu o singură foliolă terminală. — Foarte rară. întrebuinţări: Frunzele au acţiune purgativă. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de SV. 2. ? C. melanocâlyx Boiss. et Heldr. Diagn. II, Ser. I, nr. 9 (1849) 35. Arbust foarte asemănător cu C. arborescens. Lujeri mai păroşi. Foliole pe dos păroase. Flori puţin mai mici. Caliciu dens negricios păros, cu dinţi 262 FLORA R.P.R. mai lungi şi mai laţi. Aripi cel puţin de lungimea carenei, puţin răsucite pe margini. Ovar păros. Fruct abia p^ste 5 cm lungime.—V—VII. Staţiunea. Locuri pietroase, tuferişuri însorite. Răsp. în ţară: Indicat din sudul Dobrogei. Răsp. gen.: Asia Mică. 3. * C. orientâlis Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 3; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 317, tab. 22, fig. 3. Arbust pînă la 2 m. Lujeri la început ± păroşi, apoi glabri, gălbui bruni. Frunze lungi de 5—12 cm, de obicei cu 7—9 (rar 11—13) foliole obovat cuneate, lungi de 10—15 mm şi late de 9—13 mm, emarginate, ± glauce, glabre, cu nervuri laterale nevizibile. Inflorescenţă cu 2—3 (5) flori portocalii sau brune roşcate. Caliciu campanulat, rărit păros, cu dinţi scurţi. Vexil lung de 15 mm, la bază cu o pată deschis galbenă; aripi mai scurte decît carena. Ovar glabru. Păstaie cel mult de 4 cm lungime, la vîrf deschisă, violet nuanţată. Seminţe reniform rotunde. — V—VII. Cultivat ca arbust ornamental. Răsp. gen.: Transcaucazia, Turchestan. Genul HÀLIMODÉNDBON*) Fisch.**) in DC. Mém. Légum. (1825) 283. Caracterele genului sînt cuprinse în cele ale speciei. H. halodéndron (Pall.) Voss in Vilmor. III. Blumeng. ed. III (1896) 215; FI. U.R.S.S. XI (1*945) 323, tab. 20 fig. 2. — Robinia halodendron Pali. Reise II (1770) Anh. 741 ; L. fil. Suppi. (1781) 330. -Ic.: Pl. 39, fig. 5. Arbust pînă la 2 m. Lujeri anuali alipit sericeu păroşi, în al doilea an glabri. Muguri alb lînoşi. Frunze paripenate, cu 1—2, rar 3 perechi de foliole alungit obovate sau oblanceolate, lungi de 15—35 mm, la vîrf rotunjite şi mucronate, spre bază îngustate, mărunt şi des sericeu pubescente, cu rachis adeseori terminat în spinişor. Stipele cu baza lată, subulate, punginte. Inflorescenţă cu 2—3 flori aproape umbelat aşezate, cu bractei mici sau grupate fasciculat pe nodurile tulpinii. Flori lungi de 15—18 mm, deschis violete sau violete. Caliciu cu dinţi scurţi, cei 2 superiori ± uniţi. Vexil aproape rotund, cu laturile conduplicate; aripi alungit curbate; carenă obtuză, curbată. Stamine diadelfe. Ovar pedicelat. Fruct elipsoidal sau obovat, lung de 15—25 mm, cu pereţi pieloşi, la vîrf brusc şi scurt rostrat, gălbui brun. Seminţe lucioase, reniform comprimate, suriu brune, cu pete întunecate. — VI—VII. *) Nume format din cuvintele greceşti hâlimos = sărat, şi déndron = arbore, adică arbore de sărături. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. LEGUMINOSAE 263 Staţiunea. Cultivat prin grădini. Răsp. în ţară: Semnalat din regiunea Arad şi din Moldova. Răsp. gen.: Transcaucazia, Turchestan, pînă în Altai. întrebuinţări: Indicat pentru plantaţii pe sărături. Genul CARAGĂNA*) Lam.**) Encycl. I (1783) 615. — Caragană. Arbuşti sau arbori. Frunze paripenate, cu rachis terminat cu o setă, adesea chiar cu spinişor. Stipele subulite, uneori cu un spin. Flori solitare sau în umbelă. Caliciu tubulos, 5-dinţat, cu cei 2 dinţi superiori mai mici. Vexil lung unguiculat, ovat sau suborbicular, cu margini reflecte. Carenă obtuză, aproape dreaptă. Stamine diadelfe. Păstaie cilindrică, adesea umflată. Determinarea speciilor 1 a Frunze cu 6 sau mai multe foliole.....................1. C. arborescens 1 b Frunze cu 4 foliole foarte apropiate, aparent digitate, îngust lanceolate 2. C. frutex 1. * C. arborescens Lam. Encycl. 1. c. ; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 362. — Robinia Caragana L. Sp. pl. ed. I (1753) 722. — Caragană. —Borsôfa. — Erbsenstrauch. — KaparaHa flpeBCBH^Han. — Ic.: Pl. 39, fig. 4. Arbust de 5—7 m. Ramuri erecte, la început ± păroase, mai tîrziu glabrescente. Frunze la început păroase pe-ambele feţe, apoi numai pe dos slab păroase, cu rachis nespinescent. Foliole 6—12 perechi, rar mai multe, eliptice, cu vîrf mucronat. Stipele rar spiniforme. Inflorescenţă cu 1—2 sau 3 flori umbelate. Flori lungi de 18—22 mm, galbene aurii. Caliciu tubulos, cu dinţi scurţi. Păstaie liniar cilindrică, lungă de cca 5 cm şi lată de 2—3 mm. Sămînţă brună. — V-VI.‘ Frecvent cultivat ca arbust ornamental şi în perdelele de protecţie, pe alocuri sălbăticit. Răsp. gen.: Siberia orientală, Manciuria. 2. C. frutex (L.) K. Koch Dendr. I (1869) 48; Fl. U.R.S.S. 1. c. 333. -C. frutescens DC. Prodr. II (1825) 268. — Ic.: Pl. 39, fig. 2. Arbust pînă la 3 m. Frunze cu 2 perechi de foliole aparent digitate, fiind aşezate apropiat, cu rachis terminat în spinişor. Foliole ± obovate sau cuneat alungite, spinulos mucronate, glabrescente, dispers păroase sau pe ambele feţe des cenuşiu pufos păroase, lungi pînă la 3,5 cm şi late pînă la 1,5 cm. Stipele adeseori punginte. Flori galbene, cîte 1—3 (4), în fascicule umbeliforme, *) Numele chirghiz al plantei Caragana frutex K. Koch. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. 254 FLORA R.P.R. lungi pînă la 2,5 cm, cu pedicel lung de 2 ori cît caliciul, la mijloc articulat. Fructe cilindrice, lungi pînă la 3,5. cm, late de 3—4 mm.— V—VI. Staţiunea. Prin stepe. Răsp. în ţară: Spontan numai în Moldova, lîngă satul Valea Lungă şi aproape de Iaşi la Iazu Chiriţei, către Şapte Oameni (r. Iaşi). Obs. Planta a mai fost amintită de Enculescu din Dobrogea în faţa staţiei Mircea Vodă şi la SE de Cochirleni (r. Medgidia). Ulterior, Prodan (Gonsp. (1935—36 ) 217) n-o mai menţionează din Dobrogea, dar citează pe C. arborescens în locurile indicate de Enculescu. V ariabi1itatea speciei var. typica C. K. Schneid. Laubholzk. (1907) 102. — Plantă ± glabră. var. möllis (M. B.) G. K. Schneid, l.c. — C. mollis M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 477. — Ie· : Pl. 39, fig. 3. — Plantă ± cenuşiu pufos păroasă. Răsp. gen.: U.R.S.S. de S, Turchestan, Siberia, pînă în Asia de S. Genul 260. ASTBÂGAIUS*) L. **). Gen. pl. [ed. I (1737) 215], ed. V (1754) 335, nr. 799. - Piatră linte. Plante ierbacei sau subfrutescente, uneori arbuşti mici. Frunze impari-penate sau numai în aparenţă paripenate. Foliole cu margini întregi, fără nervuri laterale evidente. Stipele libere sau concrescute cu peţiolul. Inflorescenţe racemoase, aşezate în subţioara frunzelor, în formă de spice sau capitule, la unele specii ieşind direct din gîtul rădăcinii. Flori violacei, purpurii, galbene sau alburii, cu sau fără bracteole. Caliciu tubulos campanulat sau obconic, la unele specii umflat, cu dinţi scurţi. Petale de obicei cu unguiculă lungă, libere, mai rar concrescute cu tubul staminal şi persistente. Vexil şi aripi de obicei înguste. Carenă de lungimea aripilor sau mai scurtă, obtuză sau ascuţită, foarte rar acuminată pe partea dorsală (A. pseudopurpureus). Stamina superioară (dinaintea vexilului) aproape totdeauna liberă. Gineceu unicarpelar, sesil sau stipitat, cu multe ovule. Fructe de mărime şî formă foarte variată, uniloculare sau i divizate printr-un perete ieşit din sutura dorsală şi cu deschidere deseori biloculară. Seminţe reniforme. Are circa 1500 de specii, răspîndite pe tot globul, în afară de Australia. Cele mai multe Gresc în regiunile secetoase ale lumii vechi. în U.R.S.S. se găsesc 850 de specii. Determinarea speciilor 1 a Peri simpli, fixaţi la bază (la speciile noastre). Caliciu tubulos campanulat, umflat la bază sau obtuz (except. A. epiglottis) .............. 2 *) Nume de plantă leguminoasă la Dioscorides, probabil din cauza seminţelor muchiate. * *) Prelucrat de M. G u ş u 1 e a c. Planşa 42. — 1. Astragalus hamosus L. — 2. A. contortuplicatus L. — 3. A. depres sus Torn. LEGUMINOSAE 257 1 b Peri bipartiţi, fixaţi la mijlocul lor, în formă de ac magnetic, de multe ori la prima vedere asemănători celor simpli ............................... 18 2 a Plante ierbacei, anuale, cu flori mici .....................................3 2 b Plante perene, sublemnoase ................................................. 4 3 a Stipele unite într-un solz opus frunzei Flori de cca 8—9 mm lungime. Păstaie îndoită (curbată).....................................1. A. hamosus 3 b Stipele libere, neopuse frunzei. Racem pedunculat, cu flori galbene* lungi de cca 5—6 mm. Păstaie arcuită, formînd aproape un cerc întreg ............................................. 2. A. contortuplicatus 4 a Petale după înüorire căzătoare (except. A. exscapus). Galiciu după înflo- rire neschimbat ........................κ................................... 5 4 b Petale după înflorire persistente, cele interioare ± aderente la tubul staminal. Galiciu după înflorire de obicei mărit sau veziculos umflat. Inflorescenţe globuloase, subsesile........................... 17. A. ponticus 5 a Flori pedicelate, dispuse în raceme rărite, puţine sau solitare, axilare sau aproape bazale ("Secţia Phaca)..............................................6 5 b Flori aproape sesile, reunite în capitule sau spice îndesuite. Fruct scurt, bilocular, aproape totdeauna mai lung decît caliciul. Petale purpurii albastre sau albe, foarte rar deschis galbene (Secţia Hypoglottis).. 17 6 a Stipele de obicei ± concrescute, uneori numai la bază (ca la A. depressas cu tulpină foarte scurtă ). Caliciu scurt pînă la foarte scurt, de obicei tubulos. Petale albăstrui violacee sau albe........................... 7 6 b Stipele de obicei libere, cel mult concrescute cu peţiolul. Petale galbene sau gălbui ............................................. . .11 7 a Cârpele sesile. Fruct brăzdat pe spate......................................8 7 b Cârpele evident stipitate. Fruct puţin adîncit pe spate.....................9 8 a Tulpini foarte scurte. Fruct carenat pe partea ventrală, alungit liniar, bilocular, cu multe seminţe. Flori alburii, cu carenă ± albăstrie 3. A. depressus 8 b Tulpini alungite. Fruct necarenat pe partea ventrală, mic, alungit liniar, trimuchiat, bilocular sau semibilocular...............4. A· sulcatus 9 a Aripi adînc bilobate pînă la bifidate, albe gălbui. Carenă la vîrf închis violacee, mai scurtă decît vexilul. Fruct stipitat, alungit elipsoidal, şblic rostrat, patent sau puţin nutant. Foliole sub 5 mm lăţime 5. A. australis 9 b Aripi întregi, nedivizate, cel mult trunchiate .................... 10 10 a Vexil de cca 2 ori mai lung decît carena. Petale deschis albastre, omogen colorate. Fruct foarte scurt stipitat, pendul, ovoidal pînă la subrotund, umflat. Foliole oval eliptice, mai late de 5 mm 6. A. oroboides 10 b Vexil de lungimea carenei, ambele spălăcit violacee, cu cîte două pete închis violaceu albastre la extremităţile lor; aripi albe. Fructe lung stipitate,'''penlule, lanceolate sau alungit lanceolate, rostrate 7. A. alpinns 17 - c. 244 258 FLORA R.P.R. 11 a Stipele lung concrescute cu peţiolii. Tulpini de obicei foarte scurte. Flori galbene, rareori purpurii. Fruct stipitat sau sesil, mai lung decît * caliciul ...................................................................... 12 11 b Stipele cu totul libere, rareori scurt concrescute cu peţiolul. Tulpini lungi............................. ...................’............ 13 12 a Dinţii caliciului liniari, subegal de lungi cu tubul lax vilos sau glabru. Vexil glabru..................................................14. A. exscapus 12 b Dinţii caliciului liniar subulaţi, mai lungi decît tubul dens vilos. Vexil păros............................. ......13. A. pubiflorus 13 a Cârpele sesile sau foarte scurt stipitate. Flori verzui galbene, în raceme scurte şi dese. Fructe perfect biloculare, liniare, curbate, glabre 11. A. glycyphyllus 13 b Cârpele evident stipitate..........'........................................ 14 14 a Plantă peste tot cu peri lungi, gălbui brunii. Flori galbene, cel puţin cu vexilul păros la exterior. Fructe ovale, umflate, semibiloculare sau biloculare...................................... ..........12. A. dasyanthus 14 b Plantă peste tot cu peri scurţi sau glabră. Flori în raceme rărite şi alungite sau capituliforme. Corolă peste tot glabră ... ....... 15 15 a Fructe perfect uniloculare, cu valve membranoase, turtite sau umflate, pendule. Flori gălbui, în inflorescenţe capituliforme...................... 16 15 b Fructe bi- sau semibiloculare, membranoase, plan comprimate, pendule, obovat alungite, uncinat rostrate. Flori verzui galbene, pendule, în raceme foarte alungite .................................10. A. galegiformis 16 a Frunze cu (3) 4—5 perechi de foliole, ovate sau lat eliptice. Stipele mari, ovate. Flori albe gălbui. Fruct alungit pînă la semioval, pendul, comprimat sau slab umflat. Caliciu tubulos, destul de mare 8. A. frigidus 16 b Frunze cu 9—12 (15) perechi de foliole eliptice sau liniar lanceolate. Stipele lanceolate acuminate. Flori galbene. Fruct semioval, mult umflat, la ambele capete scurt acut .................... .. 9. A. penduliflorus 17 a Caliciu tubulos, cu dinţi inegali. Petale deschis galbene. Tulpină pro- cumbentă ..................................................... 15. A. cicer 17 b Caliciu tubulos, cu dinţi egali. Petale violaceu cerulee sau albastre, cel mult la bază gălbui albe. Tulpini mici, ascendente 16. A. pseudopurpureus 18 a Caliciu tubulos sau campanulat, rămîne neschimbat după înflorire.. 19 18 b Caliciu pe timpul înfloririi sau imediat după aceasta, umflat sau lărgit (Secţia Calycocystis) .................................................* .. 31 19 a Caliciu campanulat sau foarte scurt tubulos campanulat. Stipele libere între ele, însă concrescute scurt cu peţiolul. Fruct de 3 ori mai lung decît caliciul, alungit liniar, comprimat pe partea dorsală, adînc brăzdat, oblic rostrat ....................................................... 20 19 b Caliciu alungit tubulos, îngust. Fruct liniar, neumflat. Pediceli cu brac- teole. Inflorescenţa un spic dens sau un racem. Petale deseori la început galbene, mai tîrziu purpurii ........................................ 25 20 a Flori galbene sau gălbui albicioase ........................................ 21 20 b Flori purpurii..............................................................22 ’S LE GUMIN0SAE 259 21 a Flori pendule, în raceme alungite. Fruct pendul, curbat, lung de 2 cm 18. A. falcatus 21 b Flori erecte, în spice alungite, îngrămădite la vîrful tulpinii. Fructe liniar alungite, subtrimuchiate, rigid alipite de axă .... 19. A. asper 22 a Flori mici, în raceme rărite, cu aripile la vîrf adînc lobate. Tulpini erecte. Fruct scurt, drept, de obicei brăzdat pe partea dorsală. Eoliole mici, emarginate, îngust liniare sau cele inferioare alungit eliptice 20. A. austriacus 22 b Flori mari, în capitule îndesuite, alungite sau cilindrice, pedunculate, axilare. Tulpini alungite. Flori albastre sau violacee. Fruct alungit ovat, spre vîrf i conic................................................... 23 23 a Tulpini şi frunze evident verzi. Tulpina la vîrf moale. Foliole de obicei cîte 5 perechi, ovale, de 2—4 ori mai lungi decît late, lungi de 25—60 mm şi late de 12—15 (20) mm. Caliciu scurt, umflat. Fructe cu rostru foarte scurt ............................................... 21. A. römeri 23 b Tulpini şi frunze sure sau suriu verzi. Tulpina la vîrf rigidă. Foliole de obicei cîte (6) 10—16 perechi, cel puţin cele mijlocii şi superioare lanceolate, de mai multe ori mai lungi decît late. Fruct cu rostru lung cît lăţimea capsulei...................................................... 24 24 a Dinţii caliciului pînă la bază liniar filiformi. Foliole cîte 10—16 perechi, pe margini hirsut păroase .......................... 23. A. pseudohirsutus 24 b Dinţii caliciului lanceolaţi, mai laţi la bază............22. A. onobrychis 25 a Tulpini foarte scurte. Frunze glabrescente................................ 26 25 b Tulpini lungi, lignificate pînă sus. Stipele neconcrescute cu peţiolul 28 26 a Inflorescenţe raceme alungite sau spice. Dinţii caliciului mai lungi decît tubul. Flori ochroleuce. Fruct unilocular.............24. A. dolichophyllus 26 b Dinţii caliciului mai scurţi decît tubul. Flori intens violacee şi purpurii, sau flavescent violacee şi atunci pedunculul inflorescenţei subegal cu frunza purtătoare ........................................................ 27 27 a Plante verzi, mai rar suriu verzi. Caliciul şi dinţii caliciului cît jumătatea lungimii corolei......................................25. A. monşpessulanus 27 b Plante cu indûment dens, sur pînă la alb mătăsos. Dinţii caliciului cel mult cît o pătrime din lungimea tubului .................. 26. A. spruneri 28 a Diametrul tulpinii şi al pedunculului inflorescenţei, precum şi lăţimea foliolelor de 0,5—1 (1,5) mm. Plante gracile, surii sau surii verzi, sublemnoase. Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul .................... 29 28 b Diametrul tulpinii şi lăţimea foliolelor mai mari de 0,5 — 1 (1,5) mm 30 29 a Flori violacee, cîte 2—4 în raceme subumbelate. Pedunculul inflores- cenţei mai lung decît frunza purtătoare. Caliciu lung de 5—6 mm şi lat de 2—2,5 mm, dens negru zbîrlit păros. Foliole de obicei glabre, cîte 5—7 perechi, lungi de 9—10 mm ................... 29. A. corniculatus 29 b Flori spălăcit galbene, cîte 3—5 în raceme laxe, ± alungite. Caliciu lung de 5—9 mm, acoperit cu peri albi, amestecaţi cu negri, scurt alipiţi. Foliole cîte 3—6 perechi, pe ambele feţe alipit păroase, lungi de 4,5— 13 mm şi late de 1 mm .......................................... 30. A. subulatus 17* FLORA R.P.R. 30 a Frunze cu 5—7 perechi de foliole. Tulpină sură. Pedunculi mai verzi, de lungimea frunzelor sau puţin mai lungi. Flori violacee, în racem dens, Fruct alungit ovat conic, lung de 14—17 mm şi lat de 3—3,5 mm, alipit păros şv hirsut ..................................... 28. A. cornutus 30 b Frunze cu 6—11 perechi de foliole, îngust lanceolate sau liniare. Flori violacee sau albe, în racem alungit, lax, multiflor. Foliole lungi de (10) '13—18 (25) mm, liniar alungite, rar alungit eliptice .. 27. A. virgatus 31 a Corola întreagă (sau numai vexilul) violacee, albastru sau purpuriu violacee ............................ ................................. 31. A. vesicarius 31 b Corola toată alburiu galbenă.......... .................... 32 32 a Tulpini anuale scurte, cu internodii puţine şi scurte, din care cauză tot frunzişul este pseudorozular şi des, planta formînd o tufă scundă. Caliciu după înflorire ventricos (umflat), uneori ± globulos, lung de 9—12 mm; tubul lung de 7—7,5 mm şi gros de ± 5 mm 32. A. glaucus 32 b Tulpini anuale alungite, zvelte, cu internodii lungi de 1—5 cm. Frunze ± unijorm repartizate pe tulpină, nu sînt pseudorozulare. Caliciu cilindric, slab ventricos, lung de 12 — 14 mm; tubul lung de 8—9 mm şi gros de 3—4 mm .............................................. ...... 33 33 a Internodiile tulpinii frunzoase lungi de 1—3 cm, cu peri strîns alipiţi şi deşi, dînd tulpinii o culoare evident albă. Foliole lanceolat eliptice lungi de 10—13 mm, late de 2,5—4 mm, rar mai lungi 34. A. albicaulis 33 b Internodiile tulpinii frunzoase lungi de 2—5 cm, cu peri lax alipiţi. Perii pot fi bine distinşi şi dau tulpinii o culoare surie sau verzui surie. Foliole liniare sau liniar lanceolate, lungi de 19—27 mm, late de 2 — 3 mm, rar unele frunze cu foliole mai scurte ....................... 33. A. peterîii Secţia I. TRIMENIAÉUS Bge. Gen. Astrag. I in Mém. Acad. Imp. Sc. St. Pétersb. Ser. 7, XI, nr. 16, 2 (1868) 6. Plante mici, anuale, mai rar bisanuale. Flori de obicei mici, galbene sau albicioase. Peri simpli, fixaţi la bază (la speciile noastre). 1. A hamosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 758; FI. U.R.S.S. XII (1946) 781, -Ic.: Pl. 42, fig. 1. O. Tulpină procumbentă, ascendentă sau erectă, de obicei înaltă de 20—30 cm, suriu verzuie, alipit pubescentă. Frunze cu 8—12 perechi de foliole alungit obovate,de diferite mărimi, trunchiate sau pronunţat emarginate pe faţă glabrescente, pe dos persistent păroase, suriu verzui. Stipele concrescute, vaginiforme, opuse frunzelor, la partea de sus libere, ovat acuminate. Racem scurt, cu 3—12 flori, formînd la început un capitul aproape sferic, apoi, alungindu-se în timpul iructificaţiei, devine rărit. Pedunculul inflorescenţei mai scurt decît frunza bracteantă. Bracteile membranacee, lanceolate, mai lungi decît pedicelii. Flori albicioase, lungi de (7,5) 8—9 (10) mm. Caliciu sctirt, cu tub scurt cilindric şi cu dinţi liniar subulaţi, aproape egali cu tubul. Vexil spinos ascuţit, mult mai lung decît aripile obtuze, liniare, la bază auri-culate. Fruct sesil, păros, mai tîrziu glabrescent, lung de 1,5—2 cm şi lat de LEGUMI NO SAE 261 3 mm, arcuit curbat, pe dos brăzdat, cu un rostru erect şi drept. Seminţe turtite, paralelipipedic pînă la cubic reniforme, netede, de culoare brună. — IV—VII. Staţiunea. Pe coaste, pe marginea drumurilor, islazuri. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Tariverde pe Dl. Haidin, între Babadag şi Caugagia, Cetatea Istria (r. Istria) ; Constanţa. Răsp. gen.: Europa de SV şi S, Asia de V, Africa de N, Insulele Canare. 2. A. contortuplicâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 78; FI. U.R.S.S. 1. c. 281 tab. 20, fig. 3. — Ic.: Pl. 42, fig. 2; Hay. Pflzd. (1916) 499; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 12. Θ. Tulpină în partea inferioară de obicei procumbentă, ascendentă sau erectă, înaltă de 10—40 cm, slab ramificată, împreună cu frunzele patent moale păroasă. Frunze cu 7—10 perechi de foliole, de obicei alterne, obovate sau alungit obovate, obtuze sau oblic emarginate, lungi de 8—20 mm. Stipele mari, ovate, libere. Peduncul de 2—2,5 cm lungime, mult mai scurt decît frunzele. Inflorescenţa la început capitată sau ± alungit piramidală, lungă de 1,5—2 cm, mai tîrziu scurt spiciformă, pînă la 4 cm lungime. Flori galbene, lungi de (4,5) 5—6 (6,5) mm. Caliciţi campanulat, cu dinţi subulaţi, puţin mai lungi decît tubul caliciului şi subegali cu tubul corolei. Vexil obovat, emarginat, cu unguiculă scurtă; aripi unguiculate, la bază puţin hastat muchiate, mai scurte şi mai înguste decît carena. Cârpele păroase. Fruct aproape circular curbat, cu un diam. de curbură de 7—9 mm, brăzdat pe partea ventrală şi peste tot acoperit cu peri îndesuiţi, crispuli. Seminţe multe, rotunjit reniforme, foarte fin adîncit punctate, brune. — VI—VIII. Staţiunea. Locuri nisipoase, inundate, în partea de sud a ţării, în lungul Dunărei. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: pe nisipurile Dunării în apropierea frontierei (r. Moldova Nouă). Reg. Constanţa: pe grindul de la Mila 35 (r. Tulcea). Răsp. gen.: U.R.S.S. centrală şi meridională, Siberia, Belucistan, India de V, Egipt. Secţia II. PHACA Bge. Gen. Astrag. I, 2 (1868) II. 20 (1869). Plante ierbacei, perene, deseori acaule, mai rar arbuşti spinoşi. Flori pedicelate, de regulă ± galbene, rar purpurii, în raceme rărite sau aproape solitare. Peri simpli. Cârpele dorsal brăzdate. 3. A. depréssus Torn. Cent. pl. II (1756) 22, in L. Amoen. Acad. IV. (1759) 327. - Ic.: Pl. 42, fig. 3; Prod. Fl. II, ed. II (1939) 546, fig. 2. Ά-. Rădăcină puternică, ramificată. Rizom scurt, lemnos, multicapitat, acoperit cu frunze solzoase, cu tulpini de cel mult 10 cm lungime. Frunze lungi 262 FLORA R.P.R. de 10—20 cm, cu peţiol lung, alburiu păros, cu 9—11 (12) perechi de foliole scurt peţiolulate, lungi de 5—10 mm şi late de 3—7 mm, alungit obovate pînă la obcordate, trunchiate sau ± emarginate, pe faţă glabre, spălăcit verzi, pe dos cu peri albi, simpli, alipiţi. Stipele libere, ovate, ascuţite, membranoase, ciliate, ± de mărimea foliolelor. Inflorescenţă cu peduncul lung de 1,5—3 cm, bazilar, mai rar lateral, ieşind din tulpini scurte. Flori cîte 6—14, de cca 1 cm lungime, nutante, cu bractei lungi şi bracteole mici. Caliciu lat campanulat, membranaceu, cu peri răriţi, alipiţi. Dinţii caliciului lanceo-laţi, ± cit jumătatea lungimii tubului. Corolă albicioasă; carena obtuză, albăstruie ; vexil ovat pînă la eliptic, de regulă de 2 ori mai lung decît caliciul, cu mult mai lung decît aripile şi carena. Păstaie patent nutantă, lungă de 15— 18 mm, groasă de 3—4 mm, aproape cilindrică, puţin carenată de-a lungul suturii ventrale, la ambele capete îngustată, cu stigmat persistent, glabrescent, mai tîrziu galben-brună, aproape netedă, biloculară. Seminţe numeroase, reniforme, lungi de 2 mm, netede, brune. — V—VII. Staţiunea. Locuri stîncoase, calcaroase, însorite, în etajul montan şi subalpin. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt. Şuşcu, Mehadia pe Mt. Arjana (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe vers. de S al muntelui Zănoaga (r. Pucioasa). Răsp. gen.: Europa de S, Asia Mică, Mesopotamia. 4. A. sulcâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 756; FI. U.R.S.S. XII (1946) 451. -A. Jacquini Jka. in MNL X (1886) 147. — Ic.: Pl. 43, fig. 3. 2|·. Rădăcină lungă, puţin ramificată. Rizom multicapitat. Tulpini subţiri, erecte sau cele laterale de la bază ascendente sau decumbent ascendente, înalte de 30—60 (80) cm, de obicei des foliate. Internodii de obicei mai scurte decît frunzele sesile. Foliole cîte 5—7 (12) perechi, scurt peţiolate, liniare pînă la îngust liniar lanceolate, lungi de 1—2 cm şi late de 0,5— 3 mm, rotunjite sau trunchiate, verzi, glabre sau dispers moale păroase. Stipele mici, ± triunghiular lanceolate, scurt concrescute cu peţiolul. Raceme cu 6—18 (20) flori, cu pediceli mai lungi decît frunzele. Flori lungi de 8 mm, late de 1—-1,5 mm. Caliciu verde, cu tub campanulat şi cu dinţi puţin mai scurţi, subulaţi, acoperiţi cu peri de culoare deschisă pînă la neagră şi în parte bifurcaţi. Petale scurt unguiculate, de culoare liliachie pînă la albastră deschisă ; vexil cu mult mai lung decît aripile şi carena ; aripi obtuze ; carenă ± ovată, adînc emarginată. Păstăi erecte, lungi de 1—1,7 cm şi late de 3 mm, alungit liniare, acuminate, puţin umflate, netede, glabre sau dispers păroase, de culoare măslinie, cu perete despărţitor cît jumătatea diametrului Planşa 43. — 1. Astragalus penduliflorus Lam., la. păstaie. — 2. A. exscapus L. var. transsilvanicus (Barth.) A. et G., 2a. racem fructifer, — 3. A. sulcatus Pali. LE GUMINOSAE 266 fructului. Seminţe mici, oblic reniforme, aproape negre, netede, glabre, lucitoare, cîte 3—6 în fiecare semiloja. — V—VII. Staţiunea. Fîneţe uscate sau umede. Obs. Se deosebeşte de A. austriacus mai ales prin dinţii subulaţi ai caliciului. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: între Zam şi Dobra (r. Ilia). Reg. Stalin: V. Timişului sub Predeal (r. Codlea). Răsp. gen.: Europa centrală, U.R.S.S. de S, Siberia, Altai. 5. A· australis (L.) Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 637; FI. U.R.S.S. 1. c, 66, tab. 5, fig. 3. — Phaca australis L. Mant. I (1767) 103. — Piatră linte. — Doli boka. — Südlicher Tragant. — AcTparaji iojkhbîî. — Ic.: Pl. 44, fig. 1, 1 a, b. 2J-. Rădăcină puternică, cu rizom de obicei scurt. Tulpină ascendentă, înaltă de 10—20 (30) cm, simplă sau puţin ramificată, cu internodii scurte, împreună cu frunzele la început alipit sur păroase, mai tîrziu ± glabrescente. Frunze lungi de 2—9 cm, scurt peţiolate, cu foliole lungi de 6—16 mm şi late de 2—5 mm. Foliole cîte 4—8 perechi, îngust eliptice pînă la lanceolate, ascuţite, nepronunţat nervate, deschis verzi, late de 3—5 mm. Stipele ovat eliptice, scurt concrescute între ele şi cu peţiolul. Raceme cu 8—16 flori, cu peduncul de 4—10 cm lungime, depăşind frunza bracteantă. Flori lungi de 10—15 mm, patente pînă la nutante, cu pediceli de 1—2 mm lungime, mai scurţi decît bracteile membranoase, acoperiţi ca şi caliciul cu peri deşi, bruni pînă la negricioşi. Caliciu tubulos campanulat, cu deschizătură oblică, cu dinţi triunghiulari, acuminaţi, cei inferiori mai lungi decît cei superiori însă mai scurţi decît tubul. Corolă gălbui albă ; vîrful carenei închis violaceu, cîteodată şi vexilul violet la exterior, cu lamina îndoită în sus, obcordată, mult mai lungă decît aripile şi carena ; aripile adînc bilobate, pînă la bifidate, mai lungi decît carena şi mult mai scurte decît vexilul. Ovar stipitat, glabru. Păstaie alungit elipsoidală, oblic rostrată, lungă de 15—25 (30) mm şi lată de (5) 7—9 mm, patentă sau puţin nutantă, cu pedicel aproape de 2 ori mai lung decît tubul caliciului, umflată, membranacee, netedă, matură deschis brună, slab nervată, uniloculară şi numai pe partea dorsală puţin adîncită, cu un perete despărţitor foarte îngust. Seminţe globulos reniforme, cîte 2—10, marmorate, cu funicul lung. — VI—VIII. Staţiunea. în etajul alpin, prin pajişti în locuri pietroase şi pe stîn-cării. Răsp. în ţară: Mţii Maramureşului: Ciarcanu. Mţii Rodnei: Pietrosu Mare. Mţii Făgăraşului; Arpaşu, V. Doamnei. Mţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Baicu. V a r ia b i 1itatea speciei var. typicus A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 757. — Dinţii caliciului mai scurţi decît tubul. Carpofor lung de 5—7 mm. întreaga plantă răzleţ păroasă. — In localităţile de mai sus* 266 FLORA R.P.R. var. bucséceii (Jâv.). — A. austr. proies bucsecsi Jâv. in BK XV (1916) 12. — A. Bucegii Prod. Fl. ed. II (1939) 538. — Dinţii caliciului aproape de aceiaşi lungime cu tubul. întreaga plantă acoperită cu peri deşi. — Mţii Bistriţei: Ceahlău (Nyâr. pro var. canescente). Mţii Bucegi: Coştila pe Brîna Mare şi în V. Mălinului, Vf .Omu, f. simonkaiânus Guşul. n. nov. — A. austr. var. Phaca glabra Simk. Enum. FI. Transs. (1866) 187, non Clarion. — Plantă aproape de tot glabră. — Mţii Bucegi. R ă s p. gen.: Pirinei, Alpi, Carpaţi, Apenini, Muntenegru, Siberia. 6. A. oroboides Hornem. FI. Dan. (1810) 8, tab. 1396; Fl. U.R.S.S. 1.' c. 48, tab. 3, fig. 2. — Phaca oroboides DC. Prodr. II (1825) 274. — Ic.: PI. 44, fig. 3. Rizom scurt, puţin ramificat. Tulpină ascendentă sau erectă, înaltă de 20—40 cm, mai viguroasă şi mai muchiatădecît la-4. alpinus şi A. australis, împreună cu frunzele numai la început păroasă. Frunze ca la A. australis, lungi de 5—8 cm, cu 5—8 perechi de foliole ovat eliptice, lungi de 1—2,5 cm şi late de 5—10 mm, obtuze, numai la început scurt alb păroase, mai tîrziu complect glabre, evident nervate, deschis verzi. Stipele ovate, reunite în peţiol. Inflorescenţa împreună cu pedunculul de 4—20 cm lungime, negricios păroasă. Flori cu pediceli lungi de 1—2 mm şi cu bractei membranacee puţin mai lungi. Caliciu cu gîtul distinct oblic trunchiat, cu dinţi obtuzi, toţi mai scurţi decît tubul. Corolă omogen deschis albastră; vexil slab emarginat, de cca 2 ori mai lung decît carena, puţin mai lung decît aripile, cu margini Întregi. Păstăi pendule, ovoidale, umflate, foarte scurt stipitate, aproape perfect uniloculare. — VII—VIII. Obs. Se deosebeşte de A. australis prin foliolele mai late, corola deschis albastru violetă, aripi întregi şi carpofor mai scurt decît tubul caliciului. Ambele specii se deosebesc de A. alpinus prin mai puţine perechi de foliole, care sînt evident nervate şi mai tîrziu complect glabre, ca şi prin vexilul -evident mai lung decît carena. Staţiunea. Pe stînci de calcar în zona alpină. Răsp. în ţară: Citată de Grecescu din Mţii Bucegi (Babele, Caraiman). Nu s-a mai găsit ulterior în acest masiv şi nici în alte locuri în ţară. Răsp. gen.: Scandinavia, Carpaţi, Alpi, Siberia de S. 7. A. alpinus L. Sp. pl. ed. I (1753) 760; FI U.R.S.S. 1. c. 43, tab. 3, fig. 1. — Phaca astragalina DC. Astrag. (1802) 64; Baumg. II (1816) 355. — Oxytropis lapponica Schur, non alior. — Ic.: Pl. 44, fig. 2, 2 a. 2}-. Rizom scurt, de obicei slab ramificat. Tulpină subţire, înaltă de 15—30 cm, procumbentă sau ascendentă, cu puţine internodii, de obicei numai la Planşa 44. — 1. Astragalus australis (L.) Lam., la. floare, lb. păstaie. — 2. A. alpinus L., 2a., păstaie. — 3. A. oroboides Hornem. — 4. A. frigidus (L.). Bge., 4a. păstaie. PLANŞA 44 LEGUMINOSAE 269 început cu frunze rărit alipit păroase. Frunze lungi de 4—8 (12) cm, cu 7 — 12 perechi de foliole eliptice, lungi de 1,2 (2) cm şi late de 5 (7) mm, obtuziuscule, fără nervuri laterale distincte. Stipele ovale, membranacee, scurt concrescute. Flori lungi de 1 — 1,2 cm, patente, nutante, odorante, dispuse cîte 5 — 15 în Taöem deseori umbeliform, cu peduncul lung de 5—15 cm, mai lung decît frunzele. Pediceli mai scurţi decît bracteea membranacee. Caliciu cu gîtul •oblic, ± transversal trunchiat, cu peri de culoare bruniu negricioasă la partea superioară. Dinţii lanceolaţi, aproape egal de lungi sau puţin mai lungi decît tubul. Corolă alburiu spălăcit violacee, cu 2 pete închis violacee-albastre la extremitatea vexilului şi a carenei, ambele aproape egale ca lungime. Păstăi lanceolate sau alungit lanceolate, pendule, umflate, subegale cu florile, lungi de 12—15 mm şi late de 4 mm, acoperite cu peri bruni, mai tîrziu glabrescente, xmiloculare, cu un perete despărţitor foarte îngust şi incomplect. Carpofor de lungimea caliciului. Seminţe numeroase, aproape sferice. — VI—VIII. Staţiunea. în zona alpină, pe stîncării. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Corongişu Mic (Poarta). Mţii Bistriţei: Ceahlău. Mţii Bîrsei: Piatra Mare. Mţii Bucegi: Babele, Caraiman pe Brîna Mare, Coştila pe Brîna de Sus şi în V. Urzicii, Obîrşia, Doamnele. Răsp. gen.: Europa, Siberia, Caucaz. 8. A. frigidus (L.) Bge. Gen. Astrag. I (1868) 24; FI U.R.S.S. 1. c. 33. -Phaca frigida L. Syst. ed. X (1759) 1173. — Ic.: Pl. 44, fig. 4, 4 a. 4. Rădăcină lungă peste 1 m. Rizom subţire, çu scvame. Tulpini erecte sau ascendente, lungi de 10—35 cm, simple sau slab ramificate. Frunze lungi de 5—15 cm, pe ambele feţe aproape compléct glabre, pe faţă spălăcit verzi, pe dos albăstrui. Foliole (3) 4—5 perechi, ovate sau lat eliptice, lungi de 1,5—3,5 cm şi late de 7—15 mm, obtuze, evident nervate. Stipele mari, foliiforme, ovate, amplexicaule, cele inferioare aproape circulare. Inflorescenţă scurtă, cu 5—20 flori, cu peduncul de 5—10 cm lungime, puţin mai lung decît frunza bracteantă. Caliciu scurt tubulos, la bază aproape gkibru sau negru păros, cu gîtul puţin oblic şi cu dinţi foarte scurţi. Petale deschis verzi sau albe gălbui, fără antocian, cca de 2 ori mai lungi decît caliciul; vexil emarginat, numai cu puţin mai lung decît aripile auriculate şi carena obtuză. Păstăi stipitate, alungite pînă la semiovale, comprimate, nutante, lungi de 25 mm şi late de peste 5 mm, cu carpofor stipitaţ, depăşind caliciul, puţin umflate, spre vîrf atenuate, la început acoperite cu peri scurţi* de culoare negricioasă, mai tîrziu glabre şi de culoare verde măslinie, perfect unilo-ciilare, multisperme. Seminţe oval reniforme, comprimate, cu radiculă proeminentă. — VII—VIII. Staţiunea. Sporadică în zona alpină, pe coaste stîncoase şi înier-bate, abrupte. 270 FLORA R.P.R. Răsp. în ţară: Mţii Bîrsei: Piatra Mare. Mţii Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Coştila pe Brîna Mare, V. Gălbinelelor şi V. Mălinului, V. Cerbului, Obîrşia. Răsp. gen.: Alpi, Carpaţi, Europa de N, Asia de N. 9. A. penduliîlorus Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 636. — Phaca alpina Xu Syst. ed. X (1759) 1173, non L. Sp. pl. - Exs.: FRE nr. 2237. - Ic.: PL 43, fig. 1, la. 4. Rădăcină lungă, viguroasă. Rizom lemnos, ramificat şi multicapitat. Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 15—50 cm, fistuloase, cu internodii foarte scurte, bogat foliate. Frunze lungi de 5—7 cm, pe ambele feţe verzi, cu (4) 9—12 (15) perechi de foliole eliptice sau liniar lanceolate, lungi de 5—20 mm şi late pînă la 6 mm, la ambele capete ± rotunjite, rareori slab acuminate, cu nervuri laterale abia vizibile. Stipele libere, lanceolat acuminate, patente. Inflorescenţe scurte, cu 6—14 (15) flori, cu pedunculi patenţi, de 4-—7 cm lungime, puţin mai lungi decît frunzele bracteante. Flori lungi de 1 cm. Caliciu campanulat, acoperit cu peri negri, cu gîtul oblic tăiat şi cu sinuri largi între dinţii scurţi. Pediceli de 2—4 mm lungime. Petale galbene, cu unguiculă lungă; vexil cu vîrf rotunjit, de aceeaşi lungime cu aripile şi carena obtuză. Păstăi semiovate, mult umflate, nutante, lungi de 2—3 cm şi late de 1 cm, foarte umflate şi pielos transparente, scurt rostrate, la maturitate glabre, palid măslinii, uniloculare, de obicei cu 4 seminţe mici, reni-forme, netede şi de culoare brună. — VII—VIII. Staţiunea. în zona alpină, pe coaste ierboase şi stîncoase, rară. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Izvoru Cailor deasupra com. Borşa 1760 m, Corongişu Mic la Poartă 1750 m. Mţii Bucegi: Caraiman pe brînele sudice. Obs. Existenţa acestei plante nordice în Carpaţi a fost multă vreme controversată. Datele din Mţii Tatra au fost infirmate de Sag. et Schn., iar cele ale lui Baumg. din Rodna au fost şterse de Simk., deoarece planta nu se găseşte în herbarul lui Baumg., iar Porcius a căutat-o în Mţii Rodnei fără rezultat timp de mai multe decenii. Totuşi, E. I. Nyârâdy a găsit-o de mai multe ori pe stîncăriile de la Poarta de pe Mt. Corongişu Mic (MBL X (1911) 324 şi Bul. Grăd. Bot. Cluj XIII (1933) 73—75) şi nu de mult a găsit-o şi A. Coman (FRE nr. 2237). Este de remarcat că planta a apărut şi în Mţii Bucegi, fiind recoltată în 1954 de A. Nyârâdy. înrudită îndeaproape cu A. penduliflorus este A. propinquus Schischk. FI. U.R.S.S. l.c. 38, care creşte în Asia. Răsp. gen.: Suedia de N, Pirinei, Alpi, Carpaţii din R.P.R. 10. ? A. galegiformis L. Sp. pl. ed. I (1753) 756; FI. U.R.S.S. 1. c. 25, tab. 36, fig. 2. - Ic.: Pl. 45, fig. 2, 2 a-d. Planşa 45. — 1. Astragalus glycyphyllus L., la. caliciu, lb. vexil, aripă şi carenă, lc. racem fructifer, ld. păstaie în secţiune, văzută din partea ventrală. — 2. A. galegiformis L., 2a. caliciu, 2b. racem fructifer, 2c. păstaie în secţiune,văzută din partea ventrală, 2d. sămînţă. PLANŞA 45 LEGUMINOSAE 273 2J-. Rădăcină lungă, puţin ramificată. Tulpină erectă, groasă, înaltă de 40—100 cm, rar ascendentă. Foliole de obicei cîte (8) 12—15 perechi, eliptice pînă la alungit liniare, obtuziuscule, de obicei pungint acuminate, descrescente spre vîrful tulpinii, la început pe faţă slab păroase, mai tîrziu ± glabrescente, ciliate, pe dos ± sur păroase. Stipele mici, lanceolate. Inflorescenţe raceme foarte alungite, îngrămădite înspre vîrful tulpinii, cu pedunculi de 4—6 cm lungime, mai lungi decît frunzele bracteante. Flori cîte 12—20, de culoare galbenă verzuie, i pendule, cele superioare de obicei orizontal patente, cu bractei persistente şi cu 2 bracteole. Caliciu scurt campanulat, cu dinţi triunghiular lanceolaţi şi inegali, slab şi fin păroşi. Vexil oval, emarginat, mai lung decît aripile ; aripi mai lungi decît carena lung unguiculată. Păstaie pendulă, biloculară sau semibiloculară, membranoasă, plan comprimată, alungit obovată, uncinat rostrată, spre bază îngustată într-un pedicel cu cca 1/3 mai scurt decît păstaia, la vîrf ascuţită, pe partea dorsală adînc brăzdată, pe cea ventrală aproape plană. Seminţe reniforme, întunecate. — VI-VII. Staţiunea. Prin păşuni, pe coline montane, la margini de păduri. Obs. Prin portul său rigid, înalt, se aseamănă mult cu A. asper sau şi mai mult ομ Galega officinalis. Răsp. în ţară. Plantă dubioasă la noi. A fost indicată din locurile de mai jos dar n-a mai fost regăsită. — Reg. Cluj: Roşia Montană, Abriid pe Mt. Vulcan (r. Gîmpeni). Reg. Hunedoara: în fîneţele de la Hunedoara. Reg. Iaşi: către Ţibana şi Poiana (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa de SE, Asia de SV. 11. A· glycyphÿllus L. Sp. pl. ed. I (1753) 758; FI. U.R.S.S. 1. c. 91, tab. 9, fig. 1. — Unghia găii. — Édeslevelü bôka. — Süsser Tragant. — AcTparaji cjiaAKOJiHCTHHH. — Exs.: FRE nr. 2544 a, b. — Ic.: Pl. 45, fig. 1, 1 a—d. 2|. Axă bazală la partea de sus ramificată, cu rădăcină adînc pivotantă. Tulpină întinsă pe pămînt, flexuoasă, muchiată, acoperită cu peri alipiţi, rari sau aproape glabră. Foliole cîte 4—7 perechi, mari, ovale pînă la lat eliptice, lungi de 2—3,5 (5) cm şi late de 1—2 (3) cm, rotunjite sau scurt aristat ascuţite, pe faţă glabre, pe dos ± păroase şi puţin glauce, cu 5—7 perechi de nervuri. Stipele, cu excepţia celor inferioare, libere, lungi de 1,5— 2 cm, lanceolate, ascuţite. Flori galbene verzui, lungi pînă la 14 mm, scurt pedicelate, erecte, patente, în raceme ovat alungite; acestea împreună cu pedunculul lor mai scurte decît frunza bracteantă. Bractei membranoase, ciliate, mai lungi decît pedicelii. Caliciu lat campanulat, de obicei complect glabru, oblic trunchiat, cu dinţi liniari, subulaţi, despărţiţi prin sinuri largi, cu aproape */3 mai scurţi decît tubul. Petale verzui galbene, mai rar deschis galbene, la urmă brunii, lung unguiculate. Vexil oval, întins drept înainte, puţin mai lung decît aripile înguste şi carena obtuză. Păstăi liniare, încovoiate 18 - c. 244 274 FLORA R.P.R. în sus, pînă la uşor spiralate, umflate, la ambele capete îngustate, rostrate, glabre, mature de culoare ocru-brună, lungi de 3—4 cm şi late de 4—5 mm, pe dos adînc brăzdate, în interior aproape perfect biloculare. Seminţe cel puţin cîte 10 în fiecare lojă, reniforme, netede, roşii brunii. — V*—VI (IX). Staţiunea. Prin păduri,tuferişuri,mai ales pe versanţi însoriţi, de la cîmpie pînă în etajul montan superior. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V a r i a b i 1itatea speciei var. genùinus Guşul. var. nova in Add. V, pag. 540, — Pedunculii, pedicelii şi caliciul cu peri rari, albi. f. rotundifolius (Presl) Cel. Prodr. fl. Böhm. (1874) 675. — A. rotundifolius Presl FI. Ceh. (1819) 151. — Frunze mai late decît la tip, rotund ovale sau rotunde. — Reg. Oradea: Salon ta. f. longidentâtus (Beck) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 761. — A. longidentatus Beck in Rchb. Ic. XXII (1900) 101. — Reg. Timisoara: Săcălaz (r. Timişoara). var. bosniacus (Beck) A. et G. Syn. I.e. — A. glycyphyllus f. A. bosniacus Beck in Ann. Naturh. Hofmus. Wien XI (1896) 75. — Pedunculi şi pediceli acoperiţi cu peri negri, alipiţi. Păstăi cu peri albi, alipiţi. Caliciu glabru, foarte rar cu cîţiva peri negri. — Reg. Timişoara: Mt. Alion lîngă Orşova, între Ogradina şi Cazane, Mt. Domogled (r. Orşova) ; Silaghiu (r. Lugoj). Obs. Exemplarele de la Cluj-Făget (FRE nr. 2544 a) se apropie prin părozitatea lor de var. bosniacus. , * I Răsp. gen.: Eurasia. 12. A. dasyânthus Pali. Iter III (1776) 749; FI. U.R.S.S. 1. c. 114. -A. eriocephalus W. et. K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 46, non Willd. — A. panrionicas Schult Öst. Fl. II, ed. II (1814) 335. — Exs.: FRE nr. 157. —* Ic.: Pl. 46, fig. 1, 1 a—c; W. et K. 1. c. ; Hay. Pflzd. (1916) 525; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 15. 2J-. Axă bazală scurtă şi groasă, viguroasă, la partea superioară scurt ramificată. Tulpini lungi de 20—45 cm, erecte sau ascendente, acoperite cu peri lungi, simpli, gălbui bruni. Frunze lungi pînă la 35 cm, lung peţiolate* cu rachisul lung păros şi cu cca 12—20 perechi de foliole descrescente spre vîrf. Foliole ovale, pînă la eliptic lanceolate, lungi de 3 cm, la vîrf aristate, pe margini şi pe nervuri ciliate. Stipele triunghiular lanceolate, membranoase. Inflorescenţă globuloasă sau capitat sferică. Pedunculi lungi, des păroşi, ± de lungimea frunzelor bracteante. Bractei îngust lanceolate, ± de lungimea tubului caliciului. Caliciu cu dinţi îngust triunghiulari, lanceolaţi, de lungimea tubului. Flori galbene, păroase cel puţin pe vexil ; vexil mai lung decît aripile Planşa 46. — 1. Astragalus dasyanthus Pali., la, caliciu, lb. vexil, aripă carenâ, lc. păstaie în secţiune, cu caliciu. — 2. A. pubiflorus DC. 18* LE GUMINOS AE 277 şi carena, uşor atenuat spre unguiculă ; aripi şi carenă cu unguicule lungi şi foarte înguste. Păstaie ieşind din caliciu, ovală, uşor îngustată spre vîrf, lung şi dens bruniu, păroasă, lungă de cca 20 mm şi lată de 8 mm, umflată, semibiloculară sau biloculară. Seminţe oblic reniforme. — V—VI. Staţiunea. Pe coaste înierbate, la margini de păduri, în fîneţe, pe loes calcaros sau nisipos. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. Sf. Ana. Reg. Cluj: Suatu, Gojocna la fermă (r. Cluj) ; Sucutard (r. Gherla) ; Gistelec, Mociu, Năoiu, Zău de Gîmpie (r. Sărmaş); între Gluj şi Turda, Luncani, Turda, Geanu Mare (r. Turda). Reg. Stalin: Şura Mare, Slimnic, Guşteriţa (r Sibiu) ; Mediaş, Ţapu, Micăsasa, Proştea Mare şi Mică (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Alba Iulia la Fîntîna Fetei, Vinţu de Jos (r. Alba) ; Orăştie. Reg. Craiova: Vrata (r. Gujmir). Reg. Constanţa: Tulcea. Reg. Galaţi: Măcin. Reg. Iaşi: Bîrlad şi pe Dl. Ţuguiatu; Dl. Vodă lîngă Scobinţi (r. Hîrlău). V ariabi 1 i tatea speciei f. brevicĂulis Guşul. f. nova in Add. V, pag. 540. — Tulpini lungi pînă la 15 cm. Foliole lungi de cca 2 cm. — Reg. Cluj: Gojocna (r. Gluj) ; Sucutard (r. Gherla). Reg. Stalin: Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Iaşi: Bîrlad pe Dl. Mare. f. robiistus Guşul. f. nova in Add. V, pag. 540. — Plante mult mai înalte, de cel puţin 30 cm. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Răsp. gen.: Balcani de N, U.R.S.S. de S. 13. A. pubiflorus DC. Astrag. (1802) 153, 173, emend. Prod. Consp. fi. Dobr. II (1936) 218; FI. U.R.S.S. 1. c. 117. - Ic.: Pl. 46, fig. 2; Prod. 1. c. tab. 7, fig. 2; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 16. 2J-. Rădăcină pivotantă, lungă. Tulpină foarte scurtă, lemnoasă şi ramificată. Frunze în fascicul îndesuit, acoperite cu peri lungi, patenţi şi deşi. Foliole cîte 9—13 perechi, alungit ovate pînă la eliptice, lungi de 20—30 mm şi late de 7—8 mm, vilos păroase pe ambele feţe. Stipele ovat lanceolate, păroase, concrescute cu peţiolul. Racem aproape sesil (cu excepţia f. scaposus), rărit lung vilos. Flori cîte 5—10, mici, scurt pedicelate, subţiri, cu bractei de lungimea caliciului, membranoase, liniare, pe margini vilos ciliate. Caliciu cu tub lung de 5—5,5 mm şi lat de 3 mm, cu dinţi liniar subulaţi, lungi de 7 mm, pe margine viloşi. Petale sulfurii; vexil cu partea ieşită din caliciu lungă de 15 mm şi lată de 5—6 mm, la vîrf adînc şi ascuţit emarginat, pe partea dorsală mijlocie dens păros pubescent, pe margini glabru (cu excepţia f. dobrogensis) ; aripi cu partea ieşită din caliciu lungă de 11 mm; carenă lungă numai cît jumătate din aceea a vexilului. Fruct trimuchiat, ovat, în secţiune transversală triunghiular, vilos, lung de 14 mm şi lat de 7 mm, pe partea dorsală lat sulcat, pe cea ventrală carenat, cu rostru de 1,5—2 mm lungime. Seminţe brunii gălbui, turtite, late de 2—2,5 mm, ± reniforme. - VI-VII. Staţiunea. In locuri pietroase, calcaroase, fîneţe uscate. 278 FLORA R.P.R. Obs. Se deosebeşte de A. exscapus var. transsilvanicus^fm vexilul acut emarginat şi dens păros. Răsp. în ţară: Tipul nu creşte la noi, ci numai formele de mai jos. Varia-bilitatea speciei f. dobrogénsis Prod. Consp. fl. Dobr. II (1936) 7, 18 (sep. ex Bul. Acad. Agron. Cluj VI, (1936). — A. odessanianus Prod. Fl. II (1939) 535 în Notă. — Ie.: Prod. Consp. II (1936) tab. 7, fig. la. — Vexilul numai pe partea dorsală mijlocie pubescent păros. Frunze mai gălbui. — Reg. Constanţa: Dl. Alah-Bair lîngă Băltăgeşti (r. Hîrşova) ; Tariverde pe Dl. Haidin, între Babadag şi Constanţa (r. Istria). f. scapôsus Guşul. f. nova în Add. V, pag. 540. — Racem cu un peduncul de cca 5 cm lungime. —■Reg. Constanţa: Tariverde (r. Istria). Răsp. gen.: R. P. Romînă şi Bulgaria, U.R.S.S. de S. 14. A. exscâpus L. Mant. II (1771) 275; FI. U.R.S.S. 1. c. 213. — Exs.: FRE nr. 1278 pro ssp. transsilv. ; FEAH Nr. 2813 et HN nr. 3855 sub A. transsih. — Ic.: Pl. 43, fig. 2,2 a; Hay. Pflzd. (1916) 489; Prod. Fl. II (1939) 318, fig. 6. 2],. Rădăcină pivotantă, pînă peste 1 m lungime. Axa bazală foarte scurtă, lemnoasă, ramificată. Tulpină foarte scurtă, cu articule nedezvoltate, lungă de 1 — 3 cm, numai excepţional mai lungă, cu frunze şi inflorescenţe bazale. Frunze lung peţiolate, lungi de 15—35 cm, cu 12—24 perechi de foliole. Foliole alungit eliptiee, lungi de 5—25 mm şi late cel puţin cît jumătatea lungimei, spre vîrf rotunjite şi mucronate, pe ambele feţe dens sericeu păroase. Inflorescenţe aproape sesile, rar pînă la 5 cm lungime, cu 3—9 flori (deseori mai multe), îngrămădite în capitule umbeliforme, de 25—40 mm lungime. Bractei mai lungi decît pedicelii, lungi de 10 mm. Caliciu campanulat tubulos^ membranos, ± păros (la noi complect glabru, vezi var. transsilvanicus), cu dinţi subulaţi, aproape de lungimea tubului. Petale glabre, deschis galbene, persistente şi după înflorire în stare zbîrcită ; vexil mult mai lung decît aripile şi carena, îngust eliptic, lat emarginat şi pe dos glabru (deosebire faţă de A. pubiflorus) ; aripi aproape liniar lirate, la bază lung hastate şi lung ungui-culate; carenă îngustă, obtuză.* Păstaie ovată, scurt rostrată, slab viloasă, cu partea dorsală lată, lungă de 14—20 mm şi lată de 7—8 mm, cu rostru scurt ascuţit, de 5 mm lungime. Seminţe ovat reniforme, brune, lungi de 2—5 mm, late de cca 1 mm. — V—VI. ’ Staţiunea. Pe coaste înierbate şi însorite. Răsp. în ţară: Cunoscută numai sub var. transsilvanicus. Planşa 47. — 1. Astragalus cicer L., la. racem fructifer, lb. păstaie în secţiune. — %. A. ponticus Pali. PLANŞA 47 LE OU MINOSAE 281 Y ariabi1itatea speciei var. transsilvanicus (Barth) A. et G. Syn. VI. 2 (1906) 768. — A. transsilvanicus Barth ap. Schur in Verh. NV Brünn XII, 2 (1877) 184. — Ic.: Pl. 43, fig. 2, 2a. — Caliciu complect glabru sau numai cu foarte puţini peri. — Reg. Cluj: Viişoara (r. Turda) ; Cătina» Ţăgşoru (r. Sărmaş). Reg. Hunedoara: Vinţu de Jos (r. Alba). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S ; varietatea endemică în R.P.R. Secţia III. HYPOGL0TTIS (Bge.) Taubert in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III. 3 (1892) 287, 291; Bge. Gen. Astrag. I, 2 (1868), II (1869) 76, pro subgen. Flori aproape sesile, în capitule dense sau în spice. Plante perene, cu peri simpli, mai rar subbifurcaţi. Petale albastre» violacee-purpurii sau albe, rar deschis gălbui (A. cicer)t căzătoare după înflorire. Păstaie scurtă, biloculară, de obicei mai lungă decît caliciul. 15. A. cicer L. Sp. pl. ed. I (1753) 757; FI. U.R.S.S. 1. c. 249. - Coşaci. -Holyagos boka. — Kicher Tragant. — AcTparaji ΗγτοΒΗϋ. — Exs. : FRE nr. 2545 a, b. — Ic.: Pl. 47, fig. 1, la, b. ; Săvul. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) tab. 13. 4. Rădăcină pivotantă, adîncă. Axă bazală scurtă, lemnoasă, ramificată. Tulpini ramificate, culcate, ascendente sau ± erecte, lungi de 20—80 cm, îndoite în zig-zag, glabrescente. Frunze lungi de 15—25 cm, subţiri, de obicei pe ambele feţe cu peri moi. Foliole (5) 8—12 (18) perechi, lungi de 15—35 mm şi late de 10—15 mm, eliptice sau alungit eliptice, obtuze, rotunjite sau emarginate. Stipele mici, liniar lanceolate, libere, numai cele superioare ± concrescute şi opuse frunzelor. Inflorescenţă ovoidală, densă, multifloră, cu peduncul subegal de lung cu frunza bracteantă, de cca 9 mm lungime. Bractei lanceolate, ciliate, mult mai lungi decît pedicelii foarte scurţi. Caliciu tubulos, cu dinţi neegali, mai ales în partea anterioară cu peri negri ; tubul la maturitate puţin umflat. Petale deschis galbene, lung unguiculate; vexil cu lamină ovată, la vîrf emarginată, mult mai lungă decît aripile obtuze şi decît carena. Păstăi foarte scurt stipitate, aproape sesile, rotunjite sau ovate, umflate, lungi de cca 10—15 mm şi late de 8—9 mm, dens acoperite cu peri negri şi albi, la vîrf obtuze şi lung acuminate, pe ambele suturi brăzdate. Seminţe reniforme, galbene, lucitoare. — VI—VII. Staţiunea. în locuri înierbate, fîneţe uscate sau umede, livezi, rărituri şi margini de păduri, pe haturi, pe lîngă drumuri. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. V a r i a b i 1 i t a t e a speciei f. vulgâris (Ducomm.). — A. cicer var. vulgaris Ducomm. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924). 1424. — Foliole de mărime mijlocie. Păstaie de la început negru păroasă. — Cea mai frecventă formă. 282 FLORA R.P.R. f. dleffcnbâchii (Ducomm.). — A. Cicer var. Dieffenbachii Ducomm. in Hegi I.e. — Foliole mai mici, mai obtuze. Păstaie mică, la maturitate alb viloasă. — Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Timişoara: Liebling (r. Giacova). f. pseudocicer (Opiz) Beek in Rchb. Ic. XXII (1900) 102, tab. 2210, fig. I, II. — A. Pseudo-Cicer Opiz in Flora IV (1821) 758. — Păstăi tinere dedesubt sure, deasupra negru păroase, la maturitate peste tot negru hirsut păroase. — Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi). f. angustifdlius Cel. Prodr. Fl. Böhm. (1874) 675. — Foliole îngust lanceolate, mai lung cuspidate, subulat ascuţite. Inflorescenţa mai scurtă decît frunza bracteantă. — Banat. f. heldaviensis Lerchenf. ap. Fuss FI. Transs, exc. (1866) 171, pro var. ß A. cic. — A. Cicer a. speciosus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 163. — Tulpină lungă de 60—90 cm, suberectă. Foliole alungit eliptice. Flori mari, în spice lungi de 75 mm, întrecînd cu mult frunza bracteantă. — Reg. Stalin: Cisnădie (r. Sibiu). întrebuinţări. Plantă de nutreţ, cultivată în unele ţări occidentale Frunzele au gust dulceag, ca şi acele de A. glycyphyllus. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Caucaz, Asia de N. 16. A. pseudopurpûreus Guşul. in Bul. Fac. Şt. Cernăuţi VI (1932) 291. — Exs. : FRE nr. 1277. — Ic. : Pl. 48, fig. 1, 1 a—e; Guşul. I.e. tab. 1. 2J-. Tulpini numeroase, erecte sau ascendente, ramificate, pînă la vîrf ierbacei, lungi de 10—40 cm, în partea de jos cu peri albi, disperşi, alipiţi, simpli sau subbifurcaţi. Frunze scurt peţiolate, lungi de cca 8 cm, cu 7 — 12 perechi de foliole ovale sau alungit obovate, la vîrf rotunjite, lungi de 4—10 mm şi late de 2—4 mm, descrescente spre vîrful frunzei, pe faţă glabres-cente, pe dos şi pe margini cu peri alipiţi. Stipele triunghiular lanceolat acuminate, cele inferioare pînă la mijloc concrescute; partea concrescută a celor medii şi superioare de 1,5—2 ori mai lungă decît lată. Flori 10—20, sesile sau subpedicelate, în capitule mici, îndesuite, obconice, mult mai lungi decît frunza bracteantă. Bractei îngust liniare, mai lungi decît pedicelii, cu peri negri, erect patenţi. Caliciu lung de 8 mm, tubulos, acoperit cu peri rari, negri, alipiţi, neschimbat la maturitate, cu dinţi înguşti, egali, cu 1/2—1/4 mai scurţi decît tubul. Corolă violaceu cerulee, spre bază mai spălăcită, căzătoare; vexil de 17—18 mm lungime, obovat, emarginat; aripi lungi de 11—12 mm, lanceolat eliptice, obtuze, neemarginate ; carenă lungă de 9—11 mm, obovată, puţin mai scurtă decît aripile, la vîrf cu un mucron mic, subventral (nu subdorsal ca la Oxytropis). Păstăi lungi de 9—12 mm şi late de 3 mm, stipitate, liniare sau alungit ovate, dur transversal striate, pe partea dorsală profund brăzdate, semibiloculare, cu 6—7 seminţe reni-forme, mărunt obscur maculate, — V—VII. Staţiunea. Pe stînci de calcar. Planşa 48. — 1. Astragalus pseudopurpureus Guşul., la. peri măriţi, lb. floare mărită, lc. vexil, aripă şi carenă, ld. fruct mărit, le. fruct în secţiune (desen inversat). — 2. A. doliehophyllus Pali., 2a. caliciu, 2b. vexil, aripă şi carenă. — 3. A. asper Wulf.4 3a. peri măriţi, 3b. porţiune din racemul fructifer. LEGUMINOSAE 285 Răsp. în ţară: Reg. Bacău: Cheile Bicazului pe Dl. Glodului şi Dl. Panta, 900 m. Obs. Diferă de toate speciile de Astragalus prin mucronul apical ventral al carenei ; în afară de aceasta, se deosebeşte de A. danicus prin aripile neemarginate, iar de A. purpureus prin culoarea violaceu cerulee. Se aseamănă mai mult cu A. purpureus ssp. Gremlii din Mţii Judicari din Tirol. Răsp. gen.: Endemică pentru Garpaţii orientali. Secţia IV. GALYCOPHYSA Bge. Astrag. geront. I (1868) 256, II, 95. ' Plante de obicei cu tulpini scurte, cu peri simpli, nebifurcaţi. Galiciu după înflorire de obicei mărit şi umflat, veziculos. Corola persistentă. Unguiculele petalelor interne ± concrescute cu tubul staminal. 17. A. pônticus Pall. Astrag. XIV, tab. îl (1800); Fl. U.R.S.S. I.e. 387. — Exs. : FRE nr. 564. — Ic. : PI. 47, fig. 2; Săvul. et Rayss Mat. FL Bas. III (1934) tab. 14.; Prod. Fl. ed. II (1939) 237. 4. Tulpină erectă, ± lemnoasă, înaltă de 1—1,5 m, sulcată, glabrescentă. Frunze inferioare lungi de 10—30 cm, cu 15—26 perechi de foliole, cele mijlocii şi superioare descrescente înspre vîrf. Foliole eliptice, pînă la eliptic lan-ceolate, la vîrf rotunjite, emarginate, mai rar i acute, glabre sau pe dos rărit păroase. Stipele lanceolate, lungi de 1—2 cm, ascuţite, libere, îndesuit păroase. Flori numeroase, în capitule îndesuit globuloase, subsesile, cu pedun-culi foarte scurţi, de 1—1,5 cm lungime, păroşi. Capitule inferioare des păroase, lungi de 3,5—6 cm şi late de 2,8—3 cm, spre vîrful tulpinii din ce în ce mai mici. Bractei lanceolate, lungi, ascuţite, mai lungi decît caliciul. Caliciu tubulos, scurt şi moale păros, lung de 1—1,5 cm, lat de 5 mm, cu dinţi lanceolaţi, de cca 4—5 ori mai scurţi decît tubul, după înflorire de obicei mărit şi veziculos lărgit. Petale după înflorire persistente, cele interioare ± aderente la tubul staminal; vexil de 1,8—2,2 cm lungime, lat de cca 1,5 cm, cu lamină alungit ovată, la vîrf ± emarginată, trecînd uşor în ungui-culă; aripi puţin mai scurte, cu lamina de 1,5 ori mai scurtă decît unguiculele ; carenă egal de lungă cu aripile, cu lamină de 2 ori mai scurtă decît unguicula. Fruct mic, lung de 7 mm şi lat de 4 mm, peste tot acoperit cu peri, mai tîrziu în parte caduci, pe partea dorsală slab brăzdat, rostrat, perfect bilocular. Sămînţă lungă de 2—3 mm, glabră, mată. — V—VI. Staţiunea. Pe dealuri, prin poieni, la margini de păduri, pe coaste de loes, margini de drumuri şi pe litoral. Răsp. în ţară: Reg. Bucureşti: gara Dîlga (r. Lehliu). Reg. Constanţa: Cea-murlia, Babadag (r. Istria) ; Cernavodă pînă la Medgidia, Nie. Bălcescu (r. Medgidia) ; Hagieni pînă la Feteşti (r. Feteşti) ; Cobadin, Independenţa (r. Negru Vodă) ; Filimon Sîrbu, Mahmudia, Nifon (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Horia, Măcin, Greci, Dl. Pricopan (r. Măcin); Dl. Movila Părului (r. Bujor). Răsp. gen.: U.R.S.S. de S, Caucaz, Asia Mică, Armenia, Curdistan, R. P. Romînă. 286 FLORA R.P.R. Secţia V. CERCIDÔTHRIX (Bge.) Taubert in Engl, et Prantl. Nat. Pflzfam. III„ 3 (1894) 168; Bge. Gen. Astrag. geront. I, 2 (1868) 94, II (1869) 168, pro subgen. Plante perene, subarbuşti sau arbuşti, cu peri bifurcaţi, cu capetele răsfrînte orizontal în forma acului busolei. Caliciu tubulos sau campanulat, rămînînd neschimbat după înflorire. Fruct bilocular la speciile noastre. 18. * A. îalcâtus Lam. Encycl. I (1789) 310; FI. U.R.S.S. l.c. 442. 4. Rădăcină pivotantă, ± lemnoasă. Axă bazală scurtă, ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 50—85 cm, uşor brăzdată, peste tot cu peri rarir negri şi albi, bifurcaţi. Frunze de 10—16 cm lungime, cu peţioli foarte scurţi,, cu 9—18 perechi de foliole alungite sau alungit ovale, la vîrf rotunjite, foarte scurt acuminate, lungi de 10—20 mm, pe faţă glabre, pe dos rărit alipit păroase. Stipele inferioare şi bazale concrescute între ele, ovat triunghiulare, cele superioare libere, alungit lanceolate, ascuţite, lungi de 5 — 15 mm, negru şi alb alipit păroase. Inflorescenţă racem dens, spiciform, cu pedunculi egal de lungi cu frunzele bracteante, lungă de (8) 10—12 cm, cu flori pendule; bractei ovate, lungi de 4—6 mm; pediceli lungi de 1 mm. Caliciu campanulat, lung de 5 mm, dens alipit păros, cu dinţi liniari, triunghiulari, de 1 — 1,2 mm lungime. Corolă albă gălbuie, cu nuanţă slab purpurie; vexil obovat, cu unguiculă de 1,5—2 ori mai lungă; aripi de 9—11 mm lungime,, cu unguicule puţin mai lungi decît lamina; carenă lungă de 8,5 — 10 mm, cu lamină semicirculară, obtuză, de lungimea unguiculei. Păstaie sesilă, pendulă, alungit liniară, lungă pînă la 2 cm, uşor încovoiată, pe partea ventrală carenată, pe cea dorsală adînc brăzdată, mărunt şi alipit rar păroasă, cu peri albi şi negri (rar numai cu peri negri), ascuţită într-un rostru de 1,5—2 mm lungime. — VI—VII. Subspontană în grădinile botanice din Bucureşti şi Cluj. întrebuinţări. în unele ţări din Europa occidentală se cultivă | ca plantă furajeră. Răsp. gen.: U.R.S.S. de S, Armenia. 19. A. âsper Wulf, in Jacq. Miscell. II (1781) 335; FI. U.R.S.S. l.c. 443, tab. 30, fig. 1. - Exs. : FRE nr. 159; HN nr. 4868. - Ic. : Pl. 48, fig. 3, 3 a,b. 2j.. Rădăcină pivotantă, ramificată, cu axă bazală scurtă, puternică, mul-ticapitată. Tulpini erecte, mai rar ascendente, înalte de 30—60 (120) cm, muchiat striate, acoperite peste tôt, dar mai ales la partea superioară, cu peri bifurcaţi, alipiţi, albi. Frunze relativ mici, lungi de 5 — 10 cm. Foliole cîte 8—10 perechi, lanceolate pînă la liniare, lungi de 15—30 mm, late Planşa 49. — 1. A, austriacus Jacq.; la. caliciu, lb. floare, Ic. vexil, aripă şi carenă, ld. păstaie. — 2. A. römeri Simk., 2a. caliciu, 2b. floare, 2c. vexil, aripă şi carenă, 2d. racem fructifer, 2e. păstaie mărită. PLANŞA· LEGUMIND SAE de 1—2 (5) mm, cele superioare lungi de 20 mm, alipit păroase pe dos şi ± glabrescente pe faţă. Stipele mici, libere, triunghiular lanceolate şi ascuţite. Inflorescenţe spice lung pedunculate, multiflore, alungite, mai tîrziu alungit liniare, lungi de 10 cm şi late de 1,2 cm, de obicei cîte 2—4, ridicate deasupra vîrfului tulpinii, pe pedunculi de 15—20 cm lungime, mult mai lungi decît frunzele bracteante. Bractei mici, lungi de 3—5 mm, ascuţite, mai scurte decît caliciul. Flori erecte, înguste, de 14—16 mm lungime. Caliciu tubulos, acoperit cu peri rari, negri, bifurcaţi, alipiţi, cu dinţi triunghiulari, ascuţiţi, cu mult mai Scurţi decît tubul. Petale scurt unguiculate, albe gălbui ; vexil îngust, îndreptat înainte, emarginat, puţin mai lung decît aripile înguste, mai lung decît carena obtuză. Păstăi erecte, subtrimuchiate, rigid alipite de axă, lungi de 15—25 mm şi late de 3 mm, liniar alungite, lateral turtite, la vîrf terminate într-un rostru lung, pe partea dorsală adînc brăzdate, acoperite cu peri alipiţi, perfect biloculare, brunii la maturitate. Seminţe oblic reniforme, lungi de 2 mm, întunecat brune. — V—VI. Staţiunea. Prin poieni şi tuferişuri de coastă, la margini de păduri, pe sol argilos şi calcaros. Obs. Prin portul său se aseamănă cu A. galegiformis, la care însă florile sînt pendule şi perii simpli. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe; Apahida (r. Cluj); Valea Florilor, Turda, Viişoara, Luncani (r. Turda) ; Sucutard (r. Gherla) ; Cătina şi Ţăgşoru (r. Sărmaş). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Ploeşti: Rîmnicu Sărat. Reg. Constanţa: Constanţa; Basarabi (r. Medgidia) ; Hagieni, Ţăndărei (r. Feteşti) ; Babadag (r. Istria) ; Tuzla, Mangalia, Techir-ghiol (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Bărboşi (r. Galaţi); între Măcin şi Greci (r. Măcin); Tecuci. Reg. Iaşi: Păd. Bran, Vînători pe Dl. Frasin, Ungheni-Prut (r. Iaşi). Variabilitatea speciei f. leucotrichus Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) 110, tab. 26/— Caliciu acoperit cu peri alipiţi, albi (nu negri). — Reg. Iaşi: Păd. Salcia pe Dl. Bîrladului. Răsp. gen.: R. Cehoslovacă, Austria, R. P. Ungară, R. P. Bulgaria, U.R.S.S. centrală pînă la poalele Caucazului. 20. A. austriacus Jacq. Enum. pl. Vindob. (1762) 759; L. Sp. pl. ed. II (1763) 1070; Fl. U.R.S.S. XII (1946) 449. - Ic. : Pl. 49, fig. 1, 1 a-d. 4. Rădăcină pivotantă, puternică. Axă bazală foarte ramificată, noduroasă, lemnoasă. Tulpini numeroase, subţiri, de obicei culcate pînă la ascendente, de cca 20—30 cm lungime, la bază ramificate, la început dispers acoperite cu peri bifurcaţi, albi şi negri, mai tîrziu glabre. Frunze inferioare sesile, cu 6—10 perechi de foliole lungi de 5 — 10 mm şi late de 1—2 mm, liniare pînă la îngust liniare sau cele inferioare alungit eliptice, la vîrf obtuze, pînă la slab emarginate. Stipele mici, libere, triunghiulare pînă la ovat lanceolate. Inflorescenţă racem scurt, mai tîrziu alungit, cu 8—23 flori, lung pedun- 19 - c? 244 290 FLORA R.P.R. culat (pînă la 4—6 cm), împreună cu pedunculul de 3—5 ori mai lung decît frunza bracteantă. Flori mici, de 6—8 mm lungime, orizontal patente pînă la pendule, cu pediceli mai lungi decît bracteile membranoase. Caliciu cam-panulat, de cca 2,5 mm lungime, acoperit cu peri bifurcaţi, negri, alipiţi, cu dinţii foarte scurţi, obtuzi. Petale mici, deschis albastre, lungi de 8—10 mm; carena spre vîrf violacee; vexil lat obcordat, striat, subegal de lung cu aripile; aripi alungite, la vîrf adînc bilobate, de obicei slab purpurii; carenă cu mult mai scurtă decît aripile, la bază verzuie. Păstăi mici, scurt stipitate, patente sau pendule, drepte, lungi de 8—12 mm şi late cel mult de 2 mm, ascuţite, pe partea dorsală brăzdate, glabrescente sau cu peri bifurcaţi, scurţi, creţi, perfect biloculare. Seminţe de cca 2 mm lungime,, oblic reniforme, muchiate, întunecat brune. — VI—VIII. Staţiunea. Prin fîneţe, locuri ierboase, la marginea pădurilor. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Mociu, Zău de Cîmpie, Lechincioara (r. Sărmaş) ; Cluj la « Szöllöfü », Suatu (r. Cluj) ; Turda, între Cheia Turzii şi Sănduleşti, Viişoara (r> Turda) ; Zam(r. Huedin). Reg. Aut. M.: Săbed (r. Tg. Mureş) ; Reghin. Reg. Stalin: Blaj, Tîrnăveni pe Dl. Ticui (r^ Tîrnăveni) ; Ţapu, Mediaş, Copşa Mică, Cenade, Valea Lungă,. Proşfea Mare şi Mică, Şeica Mare, Băgaciu, Micăsasa (r. Mediaş) ; Slimnic, Guşteriţa, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Hunedoara la Buituri, Batiz pe malul Streiului; Cunţa (r. Sebeş). Reg. Timişoara: în Banat (Heuffel). Reg. Constanţa: Basarabi, Cernavodă,. Valul lui Traian (r. Medgidia) ; Constanţa ; Hagieni, Ţăndărei (r. Feteşti). Reg. Iaşi. Iaşi în împrejurimi, Ţigănaşi pe V. Plopu, Fîntînele pe V. Cioara (r. Iaşi); Scobinţi pe Dl. lui Vodă, V. Bahluiului la Hîrlău (r. Hîrlău) ; Erbiceni în V. Zăvîrca (r. Tg. Frumos). Răsp. gen.: Europa de S, Asia de V. 21. A. römeri Simk. in Term. tud. Közl. Potf. XIX (1892) 138. — Exs. : FRE nr. 569. — Ic. : Pl. 49, fig. 2 a—e; Hay. Pflzdecke (1916) 423; Prod. FL II (1939) 522. 2J-. Rădăcină pivotantă, lungă. Axă bazală scurtă· şi ramificată, cu mai multe tulpini lungi de 50—70 cm, rigide, erecte, striate, cu peri ± deşi7 bifurcaţi şi alipiţi. Frunze scurt peţiolate, cu (4) 5 (6) perechi de foliole eliptice sau lanceolate, lungi de 25—60 mm şi late de 12—15 (20) mm, acutius-cule, terminate într-o ţeapă mică, pe dos mai palide. Stipele triunghiular lanceolate, ascuţite, concrescute la bază între ele şi cu peţiolul. Inflorescenţă racemoasă, cu 10—20 flori, la maturitate alungită, cu pedunculi groşi, cel puţin de 2 ori mai lungi decît frunza bracteantă. Bractei scurte, membranoase, lanceolate sau liniare, subegale cu pedicelul. Flori oblic erecte sau subpatule, lungi pînă la 25 mm. Caliciu tubulos, cainpanulat, de 1,5 ori mai lung decît lat, des acoperit cu peri bifurcaţi, alipiţi; dinţii inferiori lungi Planşa 50. — 1. Astragalus onobrychis L., la. vexil, aripioară şi carenă. — 2. A. onobrychis var. banaticus Roch., 2a. caliciu. — 3. A. onobrychis var. linearifolius (Pers.) Ldb., 3a. caliciu. — 4. A. pseudohirsutus Nyâr., 4a. caliciu, 4b. peri simpli şi pseudobifurcaţi de pe foliole, 4c. păstaie, *4d. secţiunea transv. a păstăii. LE GUMINOSAE 293 aproape cît jumătate din lungimea tubului. Petale albastre-liliachii ; vexil cu baza cuneată, alungit ovat, la vîrf slab emarginat; aripi la vîrf lobate, mai lungi decît carena. Păstăi alungit ovate, spre vîrf ^ conice, lungi de 16—20 mm şi late de 5—8 mm, dorsal brăzdate, pe partea ventrală carenate, de 3 ori mai lungi decît caliciul, acoperite cu peri negri, bifurcaţi şi alipiţi. Loje cu 4—5 seminţe netede, cordiforme, turtite, de. culoare măslinie, apoi roşii. - VI—VII. Staţiunea. Pe stînci şi grohotişuri de calcar. Obs. Această plantă, împreună cu A. pseudopurpureus, Hieracium pojoritense şi Pca anceps constituie un grup endemic cu răspîndire foarte redusă în Carpaţii orientali. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Tulgheş pe Mt. Pietrele Roşii 1200 m (r. Gheor-ghieni). Mţii Giurgeului: Mt. Ghilcoş 1380 m, Suhardu 1350 m. Reg. Bacău: Bicăzel 1050 m (r. Piatra Neamţ). Răsp. gen.: Endemism al Carpaţilor orientali. 22. A. onobrychis *) L. Sp. pl. ed. I (1753) 760; Fl. U.R.S.S. XII (1946) 484. — Goşaci. — Zâszlôs bôka. — Langfahniger Tragant. — AcTparaji Bcnap-υ,βτΗΗΗ. — Exs. : FRE nr. 565 a—b. — Ic. : Pl. 50, fig. 1. 4. Plantă surie, acoperită cu peri deşi, bifurcaţi şi alipiţi. Rădăcină pivo-tantă, viguroasă. Tulpini arcuit ascendente sau, la exemplarele mici, erecte, de obicei lungi de 10—60 cm, întortochiate, în partea de jos ± lignificate, cu internodii de obicei mai scurte decît frunzele. Frunze lungi de 30—80 cm, cu 8—12 (16). perechi de foliole lanceolate, lungi de 6—15 mm şi late de 2—3 (5) mm. Stipele mici, ± concrescute, opuse frunzelor. Inflorescenţă la început, ovală, mai tîrziu alungită, cu peduncul mai lung decît frunza brac-teantă. Bractei lanceolate, ascuţite. Flori mari, lungi de 17—22 (26) mm, subsesile, deschis violete. Caliciu tubulos, membranos, acoperit cu peri deşi, albi şi negri, bifurcaţi; dinţii cu o treime pînă la o pătrime mai lungi decît tubul. Vexil aproape liniar, obtuz, cu 6—8 mm mai lung decît aripile emarginate ; aripi cu 1 mm mai lungi decît carena obtuză. Păstăi erecte, sesile, întrecînd dinţii caliciului, trimuchiate, puţin umflate, pe spate lat brăzdate, acoperite cu peri albi, biloculare şi multisperme. Seminţe colţurate, de culoare verde măslinie. — VI—VII (IX). Staţiunea. Locuri uscate, însorite, cîmpuri, livezi, rupturi de coaste, coline nisipoase. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ari abi 1itatea speciei var. banâticus Roch. Reise sec. Maly Enum. (1848) 358. — A. Rochelianus Heuff. FI. XXXVI (1853) 622 et Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien (1858) 92. — A. arenarius *). Prelucrat în colaborare cu Acad. E,. I. Nyârâdy. 294 FLORA R.P.R. b. multijugus Roch. PL Ban. rar. (1828) tab. 15, fig. 33. — Exs.: FEAH nr. 2812 sub A. Rocheliano. — Ic.: PL 50, fig. 2, 2a; Roch. Lc. — Inflorescenţa capitul globulos, scurt, cu 4—10 (12) flori, după înflorire nu se prelungeşte. Tulpină subţire, filiformă. — Reg. Timişoara: Tricule, Liubcova, Drencova, Berzasca (r. Moldova Nouă) ; Tisoviţa, Sviniţa, Plavi-şeviţa (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Gura Văii, Schela Cladovei (r. T. Severin). f. microphyllus .(Bess.). — A. Onobr. γ microphyllus Bess. in litt, ad DG. Prodr. II (1825) 286. — A. Onobr. b. stenophyllus Schur in ÖBZ XX (1870) 24; Grec. Consp. (1898) 180. — Planta scundă, de obicei de 10 cm înălţime, cu foliole mici, de 4— 8 mm lungime. — Reg. Bucureşti: Alexandria în pădurea oraşului. Reg. Constanţa: Constanţa spre Galeşu; Isaccea (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Smîrdanu Nou, Jijila (r. Măcin). var. vulgaris Ldb. FL ross. I (1842) 608. — A. onobr, var. alpinus DC. Prodr. II (1825) 286, nom. vetustius sed non idoneum. — Ic.: Ρ1. 50, fig. 1,1 a. — Are următoarele forme : 1 a Flori violete ................................................................................ 2 1 b Flori albe f. albiflörus (Schur). — A. Onobr. a. albiflorus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 163. — Reg. Stalin: Slimnic (r. Sibiu). f. grandiflürus Săvul. et Rayss Mat. FL Bas. III (1934) 112. — Reg. Iaşi: Ciurea (r. Iaşi). 2 b Flori lungi de 17 — 24 mm..................................................................... 3 3 a Tulpină viguroasă, înaltă de 50 — 60 cm f. major (DC.). — A. Onobr. 8. major DC: Prodr. II (1825) 226. — A. Onobr. var. rigidus Schur in ÖBZ (1870) 24. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. Reg. Piteşti: Furnicoşi (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Păd. Scroviştea pe malul Ialomiţei (r. Ploeşti). Reg. Iaşi: Yînători pe Dl. Frasin, Mînzăteşti (r. Iaşi) ; Scobinţi în Păd. Basarab (r. Hîrlău). 3 b Tulpină mijlocie, înaltă pînă la 40 cm ....................................................... 4 4 a Tulpină ascendentă, ramificată. Inflorescenţă cilindrică. f. genuinus (Neilr.). — A Onobr. var. genuinus Neilr. Aufz. Nachtr. (1870) 106. — Comună. 4 b Tulpină culcată. Inflorescenţă ovată sau alungit ovată ....................................... 5 5 a Frunze cu mult mai scurte ca la celelalte forme f. brevifoliâtus (Grec.). — A.Onobr. ß. brevifoliatus Grec. Consp. fi. Rom. (1898) 180. — Reg. Ploeşti: Jugureni (r. Mizil) ; Urlaţi (r. Cricov). Reg. Constanţa: Feteşti; Tulcea, Malcoci (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Iaşi. 5 b Frunze mai lungi, lanceolate, verzi, glabre f. moldâvicus (DC.). — A. Onobr. ß. moldavicus DC. Prodr. II (1825) 286. — A. Wagneri Jâv. Magy. FI. (1925) 637. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda); între Ciumbrud şi Băgău (r. Aiud). Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia); Isaccea, Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Mărăşeşti (r. Panciu). Reg. Suceava: V. Seacă pe prundişul Moldovei (r. Gura Humorului). var. linearifolius (Pers.) Ldb. Fl. ross. I (1842) 608. — A. linearifolius Pers. Syn. II (1807) 336. - A. dacicus Heuff. in ÖBZ VIII (1858) 26 et Enum. pl. Ban. Verh. ZBG Wien VIII (1858) 93. — A. arenarius et hypoglottis Schur, non L.'— A. aduncus Jka., non M. B. — Exs.: FRE nr. 566 sub A. dacico ; FEAH nr. 2005 sub A. linearif. — Foliole înguste pînă la liniare, late de 1 — 2 mm.— Te.: Pl. 50, fig. 3, 3a. — Reg. Stalin: Şura Mere, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Zam (r. Ilia) ; între Sîntămăria-Orlea $i Ohaba de sub Piatră* Băeşti, Rîu Alb (r. Haţeg). Reg. Ploeşti: Buşteni, Cîmpina (r. Cîmpina). LEGUMINOSAE 295 JReg. Ploeşti: Păd. Scroviştea (r. Ploeşti) Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria) ; Isaccea la Bădila, Mrea Cocoş, Tulcea (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Brăila; Măcin. Reg. Iaşi: Bran lîngă Prut, Ţigănaşi pe V. Plopu, Ezăreni pe V. Ursu (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani. Răsp. gen.: Europa centrală, de S şi de SE, Asia de SV, Siberia. 23. A. pseudohirsutus Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XXIX (1939) 80, fig. 1. — Ic. : Pl. 50, fig. 4, 4 a—d; Bul. Grăd. Bot. Cluj l.c. 4. Tulpini lignificate, înalte de 10—40 cm, laxe sau îndesuite, gracile, cele exterioare arcuit ascendente, cenuşiu verzi sau verzi, cu peri bifurcaţi, fixaţi la mijloc sau aproape de un capăt (Pl. 50, fig. 4 b). Frunze îndesuite, mai lungi decît internodiile, cu stipele lanceolate. Foliole cîte 10—16 perechi, la frunzele inferioare eliptice, la cele medii lanceolate, iar la cele superioare liniar lanceolate sau liniare, lungi de 5—12 mm şi late de 2 (3) mm, cenuşiu verzi, peste tot, dar mai ales pe margini, hirsute, cu peri simpli sausub-bifizi, lungi de 0,7—1,7 mm, rareori alipiţi. Inflorescenţă la început globu-loasă, mai tîrziu alungită, formînd un spic de 2—5 cm lungime. Pedunculi de 2—3 ori mai lungi decît frunzele bracteante. Flori violacee. Caliciu tubulos, cu dinţi liniari, pînă la bază egal de laţi, aproape de lungimea tubului sau puţin mai scurţi, solzos hirsuţi, cu peri la bază mai mult sau mai puţin umflaţi. Păstaie ovată, patent hirsută, ieşind puţin din caliciu. — V—VI. Staţiunea. în locuri pietroase, la margini de păduri, pe calcare. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Şura Mare (r. Stalin). Reg. Constanţa: dealul dintre Cheia şi Tîrguşor 180 m, Basarabi, Valul lui Traian (r. Medgidia) ; Babadag (r. Istria). Răsp. gen.: Endemică în R.P.R. 24. A. dolichophÿllus Pall. Astrag. (1800) 84, tab. 68; Fl. U.R.S.S. XII (1946) 589. - A. diffusus Willd. Sp.pl. III (1800) 1321. - Ic. : Pl. 48, fig. 2, 2 a, b; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 17; Prod. Consp. II (1936) tab. 8. 4. Rădăcină pivotantă, lungă. Partea bazală a tulpinii scurt ramificată. Tulpini dens cespitoase, foarte scurte, de 1 — 1,5 cm lungime, la bază acoperite de restul frunzelor din anul trecut, la partea superioară cu frunze în rozetă, la baza cărora stau florile deschis galbene, foarte scurt pedicelate sau sesile, formînd un capitul. Plantă peste tot patent păroasă, cu peri foarte lungi (2 mm), bifurcaţi (în aparenţă simpli). Frunze cu 8—14 (22) perechi de foliole lanceolate, ascuţite, lungi de 10 mm şi late de 2,5 mm. Stipele liniar lanceolate, lung ciliate, lungi de 16 mm, membranoase, la vîrf verzi. Inflorescenţe raceme alungite sau spice. Caliciu patent alb vilos, cu tubul de cca 5 mm lungime şi dinţii liniar subulaţi, mai lungi decît tubul, pe margini lung păroşi. Bractei egale cu tubul caliciului. Corolă ochroleucă, lungă de 20—27 mm, de 2 ori mai lungă decît caliciul. Păstaie uniloculară, trimu- 296 FLORA R.P.R. chiată pînă la tricostată, hirsută, lungă de 6—7 mm şi cu un rostru mai scurt sau subegal de lung cu tubul caliciului: — VI—VII. Staţiunea. Pe coaste pietroase, însorite, în Dobrogea. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Lacul Razelm înspre Marea Neagră, Calica (r. Tulcea). Răsp. gen.: U.R.S.S. 25. A. monspessulânus L. Sp. pl. ed. I (1753) 781. — Exs. : FRE nr. 568; FHE nr. 678; FEAH nr. 408. - Ic. : Pl. 51, fig. 2, 2 a, b; SăvuL et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 29. Rădăcină pivotantă, foarte lungă. Partea bazală a tulpinii foarte ramificată, cu ramuri scurte, purtînd rozete dè frunze. Tulpini foarte scurte,, de un verde deschis şi alipit păroase. Frunze şi inflorescenţe îndesuite Ia bază, de 10—20 cm lungime. Frunze cu 8—20 perechi de foliole vizibil peţio-lulate, lat eliptice pînă la orbiculare, lungi de 5 — 11 mm şi late de 3—4 mm, cu nervuri micij pe faţă glabrescente sau glabre, pe dos ± dens păroase. Stipele alungite pînă la lanceolate, lung ascuţite, libere sau concrescute la bază cu peţioluL Inflorescenţe capituliforme, cu 8—15 flori, mai tîrziu alungite şi rărite, lung pedunculate; pedunculul lung de 10—20 cm, subegal cu frunza bracteantă, cu care iese împreună din rozeta frunzelor. Flori lungi de 25—28 mm, erecte, cu pediceli lungi de 2 mm şi puţin mai scurţi decît bracteile, cu 2 bracteole, ca şi caliciul ± dens acoperite cu peri bifurcaţi. Caliciu tubulos, roşietic, cu tub lung de 6—8 mm; dinţii subulaţi, despărţiţi prin sinuri late, ajung pînă la 1/2 din lungimea corolei. Petale înguste, roşii purpurii, rar albe; vexil puţin curbat în sus, mai lung decît aripile, acestea la rîndul lor mai lungi decît carena obtuză. Păstăi lungi de 2,5—3 cm şi late de 3 mm, aproape rotunde, curbate în sus, lung rostrate, cu suturi îngroşate, la început acoperite cu peri bifurcaţi, mai tîrziu glabre, brune. Seminţe 25—30, ± muchiate, reniforme, netede, brune. — IV—-VI (VII). Staţiunea. în pajişti, prin tuferişuri, locuri pietroase, grohotişuri, aluviuni, păduri luminoase de pin, larice, etc. Răsp. în ţară: Foarte comună în Transilvania, în restul ţării iară. Variabilitatea speciei var. praécox (Baumg.) A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 794. — A. praecoxBaumg. Enuiji. stirp. Transs. II (1816) 362. — Plantă cu rădăcini şi axă bazală mai viguroase. Păstăi mai lungi decît la planta tipică, ajungînd la 65 mm lungime şi 3 mm lăţime. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe şi Copîrşaie. Planşa 51. — 1. Astragalus spruneri Boiss., exemplar fructifer, la. racem florifer, y 1 b. floare, -r 2. A. monspessulânus L., 2a. racem fructifer, 2b. păstaie în secţiune desen inversat).— 3. A. virgatus PalL, 3a. fruct. PLANŞA 51 •h, LEGUMINOSAE 29ί> f. nânus Guşul. f. nova in Add. V, pag. 541, — Planta, împreună cu frunzele şi cu ramurile scapiforme, înaltă numai de 10 cm. — Reg. Cluj: Cluj la Mănăştur; Morău pe Dl. Crispos, Sucutard (r. Gherla); Cheia Turzii (r. Turda). f. longiscâpus Guşul. f. nova in Add. V. pag. 541. — Pedunculi lungi de peste 30 cm. — Reg. Cluj: Cluj. var. macedônicus (Heldr. et Hadji) Hay. Prodr. fi. bale. I (1927) 787. — A. mace-donicus Heldr. et Hadji in Hadji Geogr. Bot. (1892) 19. — Păstăi lungi de 35 — 38 mm şi late de 4 mm, necurbate. Axa bazală foarte groasă şi ramificată. — Reg. Constanţa: Constanţa spre Anadolchioi şi spre Techirghiol ; Basarabi pe platou (r. Medgidia) ; coaste aride între Păd. Babadag şi Caugagia (r. Istria). Reg. Iaşi: Şerbeşti (r. Iaşi); Scobinţi pe Dl. lui Vodă (r. Hîrlău). Răsp. gen.: Europa de S, Caucaz, Africa de N. 26. A. spruneri Boiss. Diagn. I, sér. I, 2 (1843) 79. — Ic.: Pl. 51, fig. 1, 1 a, b; Prod. Consp. II (1936) tab. 22, 23 et Fl. ed. II (1939) tab. 161. 2J-. Rădăcină şi axă bazală bine dezvoltate, lemnoase, cu ramuri scurte, culcate, acoperite cu resturile frunzelor uscate din anul trecut, emiţînd pedunculi lungi din rozetele de frunze. Planta întreagă acoperită cu peri îndesuiţi, •suri sau albi, sericei. Frunze cu peţioli ± scurţi, de obicei cu 5—7 (12) perechi de foliole eliptice, pînă la obovate, slab aristate, dispers păroase, de 10—11 mm lungime şi 6 mm lăţime. Stipele libere sau în treimea inferioară concrescute cu peţiolul, cu partea lor liberă lanceolat ascuţite. Inflorescenţe de cca 7—8,5 cm lungime, cîte 1—4 ieşind din rozetă, lung pedunculate, ascendente, ± egale cu frunzele bracteante, ovale pînă la aproape globuloase. Caliciu tubulos, lung •de 10 mm, acoperit cu peri negri, alipiţi, cu dinţi scurţi care ajung abia la 1/4 din lungimea tubului. Petale deschis violete sau alburii şi violaceu nuanţate, pînă la aproape purpurii, mai rar albe; vexil alungit, la vîrf îngust alungit, mult mai lung decît aripile. Păstăi erecte, ± subulat ascuţite, sesile, lat cilindrice, lungi de 15 mm şi late de 4 mm, îndesuit alipit sericeu păroase, «evident curbate, multiovulate, pe dos slab brăzdate. Pedunculi fructiferi culcaţi la pămînt. Seminţe reniforme, brun roşietice.—V—VI. Staţiunea. Coline aride, coaste pietroase, calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Mangalia deasupra izvorului termal (r. Negru Vodă). Răsp. gen.: Peninsula Balcanică. 27. A. virgâtus Pall. Astrag. (1800) 20, tab. 18; FI. U.R.S.S. XII (1946) 733. —A. varius Gmel. Reise 1(1774) 116, tab. 17, p. p. — Exs.: FRE nr. 1279. — Ic.: Pl. 51, fig. 3, 3 a ; Hay. Pflzd. (1916) 491 sub A. vario ; Prod. Fl. II (1939) tab. 123, fig. 8. 4. Rădăcină groasă, lungă. Tulpină erectă sau ascendentă, la bază lemnoasă, cu ramuri adesea băţoase, înaltă pînă la 1 m. Frunze şi tulpină aco- 300 FLORA R.P.R. perite cu peri suri, bifurcaţi, alipiţi. Foliole cîte 6—11 perechi, alungite, rar alungit eliptice, lungi de (10) 13—18 (25) mm şi late de 3—6 mm, ascuţite. Stipele mici, lanceolate, libere. Inflorescenţă racemoasă, alungită, pînă la 30 cm, atît la bază, cît şi la partea superioară rărită, cu cca 20 de flori. Pedun-cul mai lung decît frunza bracteantă. Caliciu tubulos, mai lung decît pedicelii, cu dinţi subulaţi, de 5—6 ori mai scurţi decît tubul, peste tot acoperit cu peri negri şi albi. Petale violacee (sau albe la f. albiflorus) \ vexil spre bază cuneat, la vîrf slab emarginat, de cca 2 ori mai lung decît caliciul şi puţin mai lung decît aripile; aripi mai lungi decît carena. Păstaie de cca 2 ori mai lungă decît caliciul, trimuchiată, ascuţit rostrată, cu peri albi, deşi, patenţi. —VI — VII. Staţiunea. Pe dune. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Agigea, Techirghiol, Tuzla, Yasile Roaită (r. Negru Vodă); Constanţa, Mamaia; Tulcea, Letea (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Păd. Torceşti, Dorăşti (r. Tecuci) ; Buceşti (r. Lieşti). Variabilitatea speciei f. albifl<5rus (Brandza). — A. virg. var. albiflorus Brandza FI. Dobr. (1898) 117. — Flori albe. — Reg. Galaţi: Iveşti (r. Lieşti). f. dobrogénsis (Prod.). — A. varius var. dobrogensis Prod. Consp. fl. Dobr. (1936) 239, sep. 37. — Tulpină mai groasă decît la specia tipică. Foliolele frunzelor mai groase, suriu verzi, lucitoare, eliptice pînă la lanceolate, lungi de 13 mm şi late de 3,5—6 mm* Păstăi mai lungi, ieşind ± din caliciu. Flori albastre, adesea aşezate într-o inflorescenţă mai alungită. — Reg. Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă). Răsp. gen.: Balcani de E şi U.R.S.S. europeană sudică. 28. A. cormîtus Pall. Reise IJApp. (1771) 499; FI. U.R.S.S. XII (1946) 704. — A. vimineus Pall. Astrag. (1800) 24, tab. 21. — Ie.: Pl. 52, fig. 1, 1 a — c; Prod. Consp. II (1936) tab. 11-12; Prod. Fl. II (1939) tab. 79. 4. Rădăcină groasă, ramificată, lungă de 30—40 cm şi groasă de 3—8 mm. Tulpini ligniîicate, de 30—40 cm, subţiri, virgate, ramificate, suriu albe, cu peri bifurcaţi, alipiţi, deşi. Frunze cu 5—7 perechi de foliole distanţate (distanţa între perechi de 7—10 mm). Foliole liniare, alipit suriu păroase, scabre, lungi de cca 14—14,5 mm şi late de 2—2,5 mm, foarte scurt peţiolate, la vîrf ascuţite sau obtuza Stipele libere, scurte, lanceolate. Inflorescenţă cu peduncul lung de 3—4 cm, cu 15—19 flori violacei, în racem dens, ovat, capitat. Caliciu albastru, lung tubulos, lung de 7—8,5 mm şi lat de 3,5—4,5 mm, cu peri albi, mai lungi şi i patenţi şi peri negri, disperşi. Dinţii caliciului subulaţi, lungi de 1,5—3,5 mm. Caliciu fructifer lung de 6—8 mm, cu dinţi Planşa 52. — 1. Astragalus cornutus Pall., la. caliciu, lb. păstaie, le. schema secţiunii transversale a păstăii. — 2. A. nyâràdyanus· Prod., 2a. caliciu cu fruct. — 3. A. subulatus pali, 3a. floare, 3b. caliciu cu păstaie, 3c. schema secţiunii transv. a păstăii. PLANŞA 52 LE GUMINOS AE 303 de cca 3 ori mai scurţi decît tubul. Vexil cu unguiculă lungă de 7,5 mm şi lamină lungă de 13 mm şi lată de 5,5 mm, la vîrf întreagă sau foarte puţin emarginată; aripi cu unguiculă lungă de 11 mm şi lamină de 4 mm lăţime; carenă cu unguiculă lungă de 11 mm şi lamină de 3 mm lăţime. Păstaie trimuchiat cilindrică, dreaptă sau puţin curbată, alipit sau hirsut păroasă, lungă de 14—17 mm şi lată de 3—3,5 mm, pe dos brăzdată, pe partea internă carenată, cu rostru de cca 2—3 mm lungime şi ieşit din caliciu.—VI—VII. Staţiunea. Pe malurile înalte ale Dunării, pe stînci de calcar şi pe loes. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Seimenii Mari aproape de Cernavodă (r. Medgidia) ; înfre Cernavodă şi Topalu, Topalu (r. Hîrşova) ; Delta Dunării între Sulina şi Le tea (r. Tulcea). Var labilitatea speciei f. virens (Prod.). — A. cornutus var. virens Prod. Consp. fl. Dobr. (1936) 32 sep. — Ic.: Prod. I.e. tab. 10. — Plantă mai înaltă decît tipul. Frunze verzi şi dispers păroase, cu foliole lungi de 16—18 (20) mm şi late de 3—4 mm, la vîrf obtuze. Inflorescenţă mai alungită. — Reg. Constanţa: între Cernavodă şi Topalu (r. Hîrşova) f. prodanii Guşul. f. nova in Add. V, pag. 541. — Caliciu puţin umflat, amintind pe cel de la A. albidus. — Reg. Constanţa: Cernavodă pe malul Dunării. Răsp. gen.: U.R.S.S. de -S, R. P. Bulgaria. 29. A. corniculâtus M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 492; Fl. U.R.S.S. XII (1946) 698.— A. Rochelianus Auct., non Heuff. — Ic.: PL 53, fig. 1, 1 a, b. ; Savul. et Rayss Mat. FL Bas. III (1934) tab. 23 ; Prod. Consp. II (1936) tab. 18, FL II (1939) tab. 86 et I.e. tab. 160. 21-. Rădăcină groasă, lungă pînă la 25 cm şi de 1 cm în diam. Tulpini scunde, lungi de cca 10 cm, culcate, canescente, cu peri alipiţi. Frunze cu 5—7 (10) perechi de foliole tari, lungi de 9—10 mm, aproape aciculare, brăzdate din cauza marginilor ridicate în sus, pe faţă glabrescente, pe dos alipit păroase. Inflorescenţe şi pedunculi lungi de (2,5) 4—5 cm, cu cîte 2—4 flori subumbelate. Flori violacei, lungi de 15 mm, cu pedicel scurt, mai lun^ decît bracteolele ovate sau mai rar de lungimea lor. Caliciu îndesuit negru păros, cu peri lungi, zbîrlit patenţi, la înflorire cu tubul lung de 5—6 mm, lat de 2—2,5 mm şi cu dinţi lungi de 1,5 mm. Caliciu fructifer lung de 6—7 mm, cu dinţi liniari sau lanceolaţi, lungi de 2,5—3 mm. Vexil la vîrf lat emarginat, mai rar întreg, mai lung decît aripile; aripi mai lungi decît carena. Pedicel fructifer cu peri negri, lungi de 3—4 mm. Păstăi dispuse subumbelat, lungi de 15—24 mm şi late de 2—2,5 mm, alipit păroase, cilindrice, slal} comprimate, drepte sau subarcuite, pe dos ± brăzdate, pe partea ventrală carenate. —VI — VIL Staţiunea. în locuri pietroase şi ierboase. 304 FLORA R.P.R. Obs. Se aseamănă cu A. subulatus, deosebindu-se de acesta prin florile dispuse subumbelat, dinţii caliciului lanceolaţi şi păstăile patente. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Basarabi pe platou (r. Medgidia). Răsp. gen.: Podolia, Basarabia. 30. A. subulâtus Pali, in M. B. FL taur.-cauc. II (1808) 193, III (1819) 492, non Desf. ; FI. U.R.S.S. XII (1946) 699. - Ic.: Pl. 52, fig. 3, 3 a - c. ; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 24; Prod. Consp. II (1936) tab. 20. 2J-. Rădăcină neobişnuit de groasă şi lungă pînă la 42 cm. Plantă canes-centă, acoperită cu peri bifurcaţi, alipiţi. Frunze cu 3—6 perechi de foliole aciculare sau liniare, lungi de 4,5—13 mm şi late de 1 mm, pe ambele feţe alipit păroase, canaliculate. Stipele foarte mici, înguste şi libere. Inflorescenţe în raçeme laxe, cu 3—5 flori, cu pedunculi de lungimi diferite, întrecînd lungimea frunzelor bracteante. Flori ochroleuce, lungi de 17—20 (22) mm. Caliciu cu tub lung de 5—9 mm, acoperit cu peri negri şi albi, scurţi şi alipiţi (nu zbîrliţi ca la A. corniculatus) ; dinţii lanceolaţi sau lanceolat subulaţi, lungi de (1) 2—2,5 mm. Vexil la vîrf întreg sau slab emarginat, lung de 20 mm, cu limbul lung de 13 mm şi lat de 6 mm. Păstaie erectă, liniară, lungă de 23—25 (30) mm şi lată de 2—2,5 mm, subarcuită, slab comprimată, rostrată, alipit păroasă, albă sau sură, pe dos brăzdată, în partea ventrală carenată, cu rostru lung de 3—4 (5) mm.—VI—VII. Obs. Se aseamănă cu A. corniculatus, de care se deosebeşte prin race-mele laxe, pauciflore, dinţii caliciului subulaţi, vexil pronunţat, întreg sau subemarginat şi fructe erectiuscule. Staţiunea. In locuri pietroase, pe loes. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). Răsp. gen.: U.R.S.S. de S. Secţia VI. CALYCOCYSTIS*) (Bge.) Taubert in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 3 (1891) 299. — Astrag. subg. Calycocystis Bge. Astrag. geront. I (1868) 133. Plante adesea cu tulpini scurte şi frunze în rozete bazale. Flori purpurii sau gălbui. Caliciu* tubulos, după înflorire vesiculos umflat. 31. A. vesicârius L. Sp. pl. ed. I (1753) 760; FI. U.R.S.S. XII (1946) 785. - Exs.: FRE nr. 158. - Ic.: Pl. 53, fig. 2, 2 a. 4. Rădăcină groasă, pivotantă. Tulpini ascendente pînă la erecte, înalte de 10—30 cm, muchiate, simple sau ramificate. Frunze lungi de 5—9 cm, *) Speciile din această secţie sînt prelucrate în colaborare cu E. I. Nyârâdy. Planşa 53. — 1. Astragalus corniculatus M.B., la. caliciu, lb. schema secţiunii transversale a păstăii. — 2. A. vesicarius L., 2a. păstaie. — 3. A. peterfii Jâv., exempl. florifer, 3a. exempl. cu inflorescenţă lungă, 3b. caliciu, 3c. racem fructifer. 20 - c. 244 LEGUMINOSAE 307 pe ambele feţe alipit sericeu păroase, cu 3—9 (10) perechi de foliole. Foliole eliptice sau îngust eliptice, mai rar ± lat ovale, lungi de 5—15 mm şi late de 2—5 mm, obtuze, rar rotunjite sau subacuminate. Stipele mici, lanceolate, libere. Inflorescenţe în capitule ± alungite, cu pedunculi lungi de 10— 30 cm, cu flori lungi de 20—25 mm. Pediceli foarte scurţi, mai scurţi decît bracteile, acoperiţi cu peri negri şi albi. Caliciu tubulos, umflat după înflorire, cu dinţii cît 1/6—1/5 din lungimea tubului sau mai lungi. Corolă purpuriu violetă; vexil ± acuminat sau trunchiat, mai lung decît aripile; aripi mai lungi decît carena. Gineceu cu 16—24 ovule. Păstăi erecte, scurt pedicelate, lungi de cca 15 mm, lung rostrate, umflate, acoperite cu peri deşi, cu disepiment dorsal, împărţind păstaia în două loje. Seminţe ovate, turtite, de culoare roşie brunie.—V—VII. Staţiunea. Prin fîneţe uscate, pe grohotişuri şi stînci însorite. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj, podgoriile de pe Dl. Sf. Gheorghe, Someşeni pe Dl. « Kuphegy » (r. Cluj) ; Sucutard (r. Gherla) ; Turda, coaste lîngă Luncani şi Viişoara (r. Turda); podgorii lîngă Ciumbrud, între Ciumbrud şi Băgău (r. Aiud). Reg. Hunedoara: Orăştie; Sebeş, Lancrăm (r. Sebeş). Reg. Stalin: Băgaciu, Valea Lungă, Cenade (r. Mediaş) ; Găneşti (r. Tîrnăveni) ; Şura Mare pe Dl. « Zackelsberg », Slimnic pe Mt. Gorgan, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Constanţa: între Independenţa şi Fîntîna Mare (r. Adamclisi) ; Basarabi (r. Medgidia). Reg. Ploeşti: Dl. Istriţa (r. Mizil). Reg. Galaţi: Galaţi pe coastele de la Ţiglina. \ V ari abi 1 i tatea speciei 1 a Toată corola violacee var. typicus Beck in Rchb. Ic. XXII (1901) 116. — Creşte numai în Alpii de V şi Spania. 1 b Vexil purpuriu violaceu; aripi şi carenă gălbui var. âlbidus (W. et K.) Beck in Rchb. l.c. 117. — A. albidus W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 40, tab. 39. — A. albidus f. brevipilus Prod. Consp. II (1936) 22. — Exs.: FRE nr. 158. — Ic.: Pl. 53, fig. 2, 2a; Prod. Consp. II (1936) tab. 9. — In localităţile indicate la specie. f. viridis (Prod.). — A. albidus var. viridis Prod. Consp. II (1936) 22 sep. — Frunze cu peri rari. Caliciu cu peri negri, alipiţi şi peri albi mai lungi, zbîrliţi. Păstaie lungă de 10 mm şi lată de 3,5 mm. — Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). f. brevipedunculâtus (Prod.). — A. albidus var. brevipedunculatus Prod. l.c. 23. — Foliole 5—6 perechi, lungi de 7 —14 mm şi late de 3—4 mm, obtuze sau mucronate, spre bază cuneate. Pedunculul inflorescenţei lung de cca 7 mm. Flori în capitule, de cca 17 mm lungime. Caliciu lung de 6 mm, lat de 4—4,5 mm. Păstaie mai îngustă decît la varietăţile precedente. — Reg. Constanţa: Cernavodă pe malul Dunării (r. Medgidia); lîngă comuna Topalu (r. Hîrşova). Răsp. gen.: Europa de S şi de SV. Obs. A. nyârâdyanus Prod. Consp. II (1936) 34, Pl. XIV, XV., (figurată în Pl. nr. 52, fig. 2, 2a), publicată de la Cavarna (R. P. Bulgaria), nu departe de frontiera noastră, n-a fost găsită încă la noi. Această specie se deosebeşte de A. vesicarius prin statura mai înaltă, prin foliolele mai lungi, liniar lanceolate, prin inflorescenţa mai mare şi florile patente, mai mari, lungi pînă la 28—30 mm. 20* 308 FLORA R.P.R. 32, A. glâucus M. B. FL taur.-cauc. II (1808) 186. — A. dealbatus Pall. Astrag. (1800) 26, p. p. in Fl. U.R.S.S. XII (1946) 711.- Ic.: Pl. 54, îig. 1, 1 a, b. ; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 20. 4-. Rădăcina şi partea bazală a tulpinii viguroase. Tulpinile anuale scurte, cu internodii puţine şi scurte, din care cauză planta formează o tufă scundă, cu frunziş des, pseudorozular. Perii tulpinilor în general alipiţi, numai cîţiva reclinati la capăt. Frunze lungi de 3—6 cm, cu 3—6 perechi de foliole eliptice sau alungit eliptice, lungi de (5) 7—15 (25) mm şi late de (1) 3—6 (8) mm, obtuze sau rotunjite, pe ambele feţe alipit păroase. Inflorescenţe mai lungi decît frunzele bracteante, cu 7—18 flori dispuse în raceme capituliforme, ovate sau subcilindrice, lungi de 4—6 (9) cm. Caliciu tubulos umflat, lung de cca 12 mm, cu dinţi de 2—3 mm lungime, cît 1/3 din lungimea tubului. Corolă alburiu ochroleucă în întregime; vexil lung de 22—24 mm; aripi lungi de 19—20 mm; carenă de 16—17 mm. Păstăi sesile, erecte, alungit ovate, lungi de 10—15 mm şi late de 3—6 mm, la vîrf prelungite în rostru scurt, pe dos adine brăzdate, pe partea ventrală carenate, biloculare, alb păroase. -VI-VII. S t. a ţ i u n e a. în locuri ierboase şi pietroase. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: între Babadag şi Caugagia, Tariverde pe Dl; Haidin, dealurile de la Jurilovca (r. Istria); Mrea Cocoş, Agighiol (r. Tulcea). Variabilitatea speciei var. tenuifolius Prod. Consp. II (1936) 26 sep. — Plantă gracilă, înaltă, de 17 cm. Foliolele frunzelor lungi de 9 — 10 mm şi late de 1 mm, slab falcate, pe ambele feţe argintiu sur păroase, îngustate la ambele capete. Caliciu uneori cu mai puţini peri negri. — Reg. Constanţa: Basarabi pe platou (r. Medgidia). var. taşaulii Prod. l.c. — La fel de gracilă ca şi precedenta. Foliole ovale, lungi de 5 mm şi late de 2 mm. — Reg. Constanţa: deasupra lacului Taşaul şi pîrîului Casimcea (r. Medgidia). var. viridissimus Prod. l.c. 27. — Plantă înaltă de cca 20 cm, băţoasă, de culoare verde. Foliolele oblanceolate, cîte 4 — 6 perechi, lungi de 12 — 18 mm şi late de 3—4 mm, la vîrf obtuze sau + mucronulate, pe ambele feţe cu peri albi, alipiţi, disperşi. — Reg. Constanţa: împreună cu var. taşaulii. f. microphyllus Pr. l.c. — Foliolele mici, lungi de 5 —7 mm şi late de 2 mm. — Reg. Constanţa: între Palazu Mic şi Taşaul, Basarabi (r. Medgidia). Răsp. gen.: U.R.S.S. de S. 33. A. péterfii Jâv. in Sched. ad Fl. Hung. Exs. Cent. IV (1916) 38, nr. 363.—Ic.: Pl. 53, fig. 3, 3 a—c. ; Jâv.-Csap. Magy. fl. kép. (1934) fig. 2072; Prod. Fl. II (1939) tab. 56. - Exs.: FRE nr. 160; FHE nr. 363. Planşa 54. — 1. Astragalus glaucus M.B., la. caliciu, lb. păstaie. — 2. Oxytropis campestris (L.) DC., 2a. caliciu, 2b. păstaie. 3. O. carpatica Uechtr., 3a. caliciu, 3b. carenă, 3c. racem fructifer, 3d. păstaie, 3e. schema secţ. transv. a păstăii. — 4. O. montana (L.) DC. ssp. retezatensis Pawl., racem fructifer, 4a. caliciu, 4b. păstaie. PLANŞA 54 LEGUMINOSAE 311 Tulpină suberectă sau erectă, foliată, lungă de 5—20 cm, cu pedunculi care depăşesc tulpinile, pînă la 30 (45) cm. Tulpini anuale alungite, zvelte, cu internodii de 2—5 cm. Perii tulpinii lax alipiţi, astfel încît pot fi distinşi (unii dintre ei reclinaţi la capăt), dau tulpinii o culoare surie sau verzui surie. Frunze i uniform repartizate pe tulpină, nu sînt adunate în apropierea bazei tulpinii. Foliole cîte 5—7 perechi, liniare sau liniar lanceolate, lungi de 19—27 mm, late de 2—3 mm (rar la unele frunze mai scurte), pe ambele feţe sericeu păroase, cu peri dens alipiţi. Inflorescenţă spiciformă, la început lat ovată sau alungit ovată, compactă, mai tîrziu cilindrică, lungă de 5—12 (16) cm. Caliciu albicios, acoperit cu peri negri, scurţi şi cu peri albi mai lungi, ± patuli; tubul lung de 8—9 mm şi lat de 3—4 mm; dinţii lungi de 2-4 mm, de 2—3 ori mai scurţi decît tubul. Corolă ochroleucă sau alburiu gălbuie, de 2 ori mai lungă decît caliciul, caducă. Păstaie erectă, acoperită cu peri negri scurţi şi alţii albi mai lungi, liniar lanceolată, lungă de 15 — 24 mm şi lată de 2,8—3 mm, de cca 2 ori mai lungă decît caliciul, biloculară, obtuz trimuchiată, pe partea ventrală carenată, pe cea dorsală brăzdată, cu 10—12 seminţe netede, unghiular reniforme.—V—VI. Staţiunea. Pe coaste ierboase abrupte, pe soluri argiloase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Suatu (r. Cluj). Răsp. gen.: Endemică în R.P.R. 34. ? A. albicaûlis DC. Astrag. (1802) 132; FI. U.R.S.S. XII (1946) 784.— A. dealbatus Pall. Astrag. (1800) 26, tab. 13, fig. 1, p.p. £>. Tulpini anuale alungite, zvelte, cu internodii lungi de 1—3 cm, cu peri strîns alipiţi şi deşi, formînd o masă compactă, dau tulpinii o culoare evident albă. Frunze ± uniform repartizate pe tulpină. Foliole lanceolat eliptice, lungi de 10—13 mm şi late de 2,5—4 mm, rar mai lungi. Peduncul lung de 10—15 cm, cu racem capituliform. Caliciu lung de 10—15 mm, acoperit cu peri lungi, albi şi negri, cu dinţi subulaţi, lungi de 2—5 mm, cu 1/5—1/3 mai scurţi decît tubul. Corolă în întregime de culoare deschis galbenă (ochroleucă); vexil oblanceolat. Păstaie lungă de 10—15 mm şi lată de 3—5 mm, biloculară, pe partea ventrală uşor carenată, pe partea dorsală brăzdată, cu rostru scurt, acoperit cu peri negri şi albi.—VI—VII. Staţiunea. In locuri pietroase şi ierboase. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Cernavodă (Janka sec. Yelen. FI. bulg pag. 153). Obs. După Prodan, prezenţa acestei specii la noi este dubioasă, autorul socotind că menţionarea ei în staţiunea de mai sus se referă la A. cornutus Pall., bine cunoscută din împrejurimile Cernavodei. Răsp. gen.: Balcani, Caucaz, Siberia. 812 FLORA R.P.R. Genul 261. OXYTROPIS *) DC. **) Astrag. (1802) 19, 53. — Astragalus subgen. Oxytropis Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1402. - Luntricicä. Plante perene. Frunze imparipenate, cu foliole de obicei ascuţite, acoperite ca şi tulpina cu peri simpli. Stipele libere, concrescute între ele sau cu peţiolul. Inflorescenţe spice sau capitule cu flori dese, mai rar pauciflore. Flori cu sau fără bracteole, violacee, albastre violacee, purpurii, galbene sau alburii. Caliciu tubulos campanulat. Petale căzătoare; vexil şi aripi ovate sau alungit ovate ; carenă acuminată la vîrf, cu un rostru de obicei prelungit ascuţit. Stamina dinaintea tubului desfăcută de tubul staminal. Gineceu unicarpelar, sesil sau stipitat, pluriovulat. Păstăi de forme şi mărimi foarte variate, uniloculare sau divizate printr-un perete ventral format din marginile purtătoare de ovule, uneori cu un disepiment fals în partea dorsală (O. sericea). Seminţe reniforme, cu funicul lung, filiform. Genul cuprinde cca 200 de specii răspîndite în Asia de N, centrală şi de V, Europa, unele şi în America de N. Determinarea speciilor 1 a Păstaie uniloculară, aproape totdeauna stipitată. Tulpini de obicei (la plantele noastre) foarte scurte. Frunzele în rozetă bazală. Stipele libere sau concrescute. Caliciu scurt campanulat. Corolă mică...................... 2 1 b Păstaie semibiloculară, despărţită prin septul format de marginile îndoite, purtătoare de ovule .......................................................... 3 2 a Caliciu cu dinţi triunghiulari, subulaţi, cel mult cît jumătatea lungimii tubului. Flori lungi de 9—14 mm, violaceu cerulee sau purpuriu cerulee, la uscare albăstrui. Păstăi alungite, cu peri patuli, lungi de 1/3—2/3 mm, vizibile cu ochiul liber.......................................1. O. montana 2 b Caliciu cu dinţi liniar lanceolaţi. Flori lungi de 10—16 mm, saturat azuriu albastre. Carenă abia cît 1/2—2/3 din limbul vexilului. Păstăi alungit ovale, acoperite cu peri negri foarte scurţi, abia de 1/5—1/4 mm lungime, vizibili cu lupa......................................2. O. carpatica 3 a Tulpini evident alungite. Stipele libere, neconcrescute cu peţiolul. Inflo- rescenţe spiciforme sau capituliforme. Flori deschis galbene. Păstaie liniară foarte scurt stipitată .................................. 3. O. pilosa 3 b Tulpini muchiate, foarte scurte, cu frunze în rozete. Stipele concrescute cu peţiolul .................................................................. 4 4 a Plantă alipit sau vilos păroasă, fără glande. Flori violacee, lungi de 15—25 mm, de obicei cîte 6—16 în capitul.........................5. O. sericea 4 b Plante cu glande rare pe stipele şi bractei. Flori lungi de 15 —18 mm, de culoare alburiu murdară, cu vîrful carenei de obicei ± violaceu; rareori florile peste tot violacei ...............................4. O. campestris De la grecescul oxys = ascuţit, şi tropis = luntricicä. Prelucrat de M. Guşuleac. LEGUMINOSAE 313 Secţia I. PHAGOXYTROPIS Bge. in Mém. Acad. Sc. Pétersb. ser. 7., XXII, 1 (1874) 56. Păstăi aproape totdeauna stipitate, uniloculare. Tulpini de obicei foarte scurte, cu frunze dispuse în rozetă bazală. Stipele libere. Caliciu scurt campanulat. Petale mici. 1. O. montâna (L.) DC. Astrag. (1802) 53, p.p. — Astragalus montanus L. Sp. pl. ed. I (1753) 760. — O. carpatica var. hunyadensis Jâv. Magy. FL (1925) 638. — Ic.: Pl. 54, fig. 4, 4 a, b, pro ssp. retez. 4. Rădăcină puternică, pivotantă. Rizom scurt, lemnos, multiramificat, cu ramuri subţiri cel mult de 1—4 cm lungime. Toată planta cu peri rari, patenţi. Frunze lungi de 5—10 cm, de obicei păroase numai pe dos. Foliole cite 8—14 (16) perechi, ovat lanceolate, lungi de 4—10 mm şi late de 1,5—4 mm ascuţite sau obtuziuscule, fără nervuri bazale vizibile. Stipele ovate pînă la lanceolat acuminate, libere, puţin mai păroase decît frunzele. Inflorescenţă lung pedunculată, rotunjit ovată, cu 5 — 10 flori dispuse în raceme sau capitule, cu bractei mai lungi decît pedicelii. Caliciu tubulos campanulat, cu dinţi triunghiular subulaţi, de obicei lungi cel mult cît jumătate din lungimea tubului. Petale purpuriu sau violaceu ceruleu albastre; vexil obovat, puţin mai lung decît aripile emarginate şi auriculate; carenă scurtă, cît 2/3—3/4 din lamina vexilului, cu rostru foarte ascuţit. Păstaie lungă de 20—30 mm şi lată de 5—7 mm, patentă, cu stipite lungi de 4—6 mm, umflată, numai la început acoperită cu peri scurţi, negri, vizibili cu ochiul liber, mai tîrziu glabrescentă, totdeauna uniloculară, cu 10—12 seminţe reniforme, de 2—3 mm lungime.—VII—VIII (IX). Staţiunea. In zona alpină, pe stîncării şi grohotişuri calcaroase. Specia este reprezentată la noi prin: ssp. retezatensis Pawl. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIX (1939) 6. — O. montana Jâv. in BK XV (1916) 12. — O. carpatica Jâv. in BK X (1911) 28, non Uechtr. — Ic.: Pl. 54, fig. 4, 4 a, b. Plantă înaltă de 15 cm, destul de abundent păroasă. Foliole lungi de cca 8,5 mm şi late de 4 mm, ^ ascuţite. Dinţii inferiori ai caliciului de 2 —2,7 mm lungime, cît 1/2—3 5 din lungimea tubului. Păstaie lungă de 18—24 mm, cu carpofor de 4—4,5 mm lungime, cu peri deşi, viloşi, patenţi, lungi de 0,5—0,7 mm. Mţii Retezatului: Vf. Piule 1830 m, Piatra Iorgovanului 1900 m. Mţii Mehedinţilor: Mt. Oslea. Răsp. gen.: Alpi, Europa de S; subspecia endemică în R.P.R. 2. O. carpâtica Uechtr. in ÖBZ XIV (1864) 218; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 16. - Exs.: FRE nr. 1975. - Ic.: Pl. 54, fig. 3, 3a - e. 4. Toată planta răzleţ şi aproape alipit păroasă. Tulpină înaltă de 10 — 20 crn. Foliole cîte 10—13 perechi, ovat lanceolate, acutiuscule, pe dos mătăsos 314 FLORA R.P.R. păroase pînă la glabrescente. Pedunculii inflorescenţelor alipit păroşi, aproape de lungimea frunzei bracteante. Flori saturat azuriu cerulee, lungi de 10— 16 mm. Caliciu cu dinţi liniar lanceolaţi, cît 2/5—3/5 din lungimea tubului. Carenă cît 1/2—2/3 din lungimea laminei vexilului, cu rostru de 0,5—1 mm lungime. Carp of or cît lungimea tubului sau mai lung. Păstaie alungit ovală, cu peri rari, ± alipiţi, abia de 1/4—1/5 mm lungime, la maturitate în aparenţă glabră.—VII—VIII. Staţiunea. în zona alpină, în locuri stîncoase, calcaroase. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Corongiş, Ineu. Mţii Giurgeului: Mt. « Ôcsém » 1600—1700 m. Mţii Birsei: Piatra Mare, Postăvarii. Mţii Bucegi: Jepii Mici, Garaiman, Coştila, Omu, Bucşoiu, V. Gaura, Guţanu, Grohotişu, Strunga; V. Obîrşiei. Mţii Făgăraşului: Negoiu Ră s p . gen.: Endemism carpatic. Secţia II. EUOXYTROPIS Bge. Spec. Oxytr. in Mém. Acad. St. Pétersb. VII, sér. 12, 1 (1874) 5. Păstăi semibiloculare, despărţite prin septul ventral format din marginile îndoite purtătoare de ovule, la care se adaugă (la O. sericea) şi un sept fals, dorsal. 3. 0. pilosa (L.) DC. Astrag. (1802) 73; FI. U.R.S.S. XIII (1948) 104.-Astragalus pilosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 756. — Exs.: FRE nr. 1497. — Ic.: Pl. 55, fig. 1, 1 a —e. 4. Rădăcină pivotantă, subţire. Rizom scurt, multicapitat-. Tulpini puternice, înalte de 15—50 cm, erecte, împreună cu frunzele acoperite cu peri deşi, albi, de obicei patuli. Foliole cîte 5 — 15 perechi, alungit ovale pînă la îngust lanceolate, acuminate pînă la obtuze, lungi de 5—20 mm şi late de 2—5 mm. Stipele alungite pînă la liniare, libere, neconcrescute cu peţiolul, ascuţite. Flori abia de 1 cm lungime, scurt pedicelate, în capitule îndesuite, aproape globuloase, cu pedunculi tari, lungi de 2—6 cm. Bractei liniare, aproape de lungimea caliciului, dens viloase. Caliciu campanulat, acoperit cu peri lungi, albi şi peri scurţi şi moi ; dinţii subulaţi, cei superiori mai scurţi, ± de lungimea tubului. Petale palid galbene, abia de 2 ori mai lungi decît caliciul; vexil ovat, emarginat, puţin mai lung decît aripile obtuze şi decît carena ; carenă curbată şi prevăzută cu un rostru lung şi îngust. Păstaie lungă de 15 mm şi lată de 3—4 mm, aproape cilindrică, înspre vîrf îngustată, patent alb păroasă, cu margini ventrale îndoite, formînd un sept incomplect. Seminţe mici, reniforme, brune.—(V) VI—VIII. Staţiunea. în locuri uscate, însorite, mărăcinişuri, pe aluviuni, dune nisipoase, mai ales pe soluri calcaroase, în regiunea de cîmpie şi de coline. Planşa 55. — 1. Oxytropis pilosa (L.) DC., la. caliciu lb. racem fructifer, lc. păstaie, ld. schema secţ. transv. a păstăii,, le. carenă cu mucron. — 2. O. sericea (Lam.) Simk., 2a. caliciu, 2b. racem fructifer, 2c. păstaie, 2d. schema secţ. transv. a păstăii, 2e. carenă cu mucron. PLANŞA 55 le Ή LEGUMINOSAE 317 Răsp. în ţară: Cluj la Fînaţe, Cojocna, Boju, Apahida, Suatu, Someşu Rece, Sînnicoară (r. Cluj) ; Cămăraşu, Geaca (r. Sărmaş) ; Chiochiş (r. Beclean) ; Sucutard (r. Gherla) ; Tăureni (r. Luduş) ; Turda, Viişoara (r. Turda). Reg. Stalin: Ţapu, Proştea Mică, Micăsasa (r. Media;) ; Noul-Săsesc (r. Sighişoara) ; Merghindeal (r. Agnita) ; Slimnic, Tăl-maciu, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Craiova: Segarcea. Reg. Bucureşti: Bucureşti, stepele Ialomiţei. Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia) ; Mihai Bravu pe Dl. Kel-Tepe (r. Istria) ; între Hagieni şi Feteşti, între Hagieni şi Ţăndărei (r. Feteşti). Reg. Galaţi: la Ë de Tulu-ceşti, Pechea (r. Galaţi) ; Movileni, Tecuci. Reg. Iaşi: Breazu, Cîrlig, Mîrzeşti, Miroslava, Ezăreni, Ruseni (r. Iaşi); Ţigănaşi, Focuri (r. Vlădeni) ; Spinoasa (r. Tg. Frumos). Răsp. gen.: Europa, Caucaz. 4. O. campestris (L.) DC. Astrag. (1802) 74; FI. U.R.S.S. XIII (1948) 60, tab. 2, fig. 2. — Astragalus campestris L. Sp. pl. ed. I (1753) 76. — Ic.: Pl. '54, fig. 2, 2 a, b. Rădăcină puternică, pivotantă. Rizom gros, cu ramuri scurte, purtătoare de rozete de frunze şi de inflorescenţe. Tulpinile lipsesc. Frunze, pedunculi şi caliciu cu peri i disperşi, erect patenţi sau i glabre, rar i alipit păroase. Foliole cîte 10—15 perechi, oblic ovat lanceolate, lungi de 5 — 15 mm şi late de 2—4 mm, de obicei de la bază spre vîrf treptat îngustate şi ascuţite, mai rar îngust eliptice şi ± obtuze, cu margini ± îndoite, pe faţă cu puncte de culoare deschisă, la uscare negre. Stipele lanceolate, membranoase, concrescute cu peţiolul, la bază cu puţine glande. Inflorescenţe solitare sau pînă la 3, într-o rozetă de frunze, cu pedunculi ± de lungimea frunzei bracteante, cu peri deşi, scurţi şi alipiţi, amestecaţi cu peri patenţi. Flori în capitule globuloase sau alungite, erect patente, lungi de 15—18 mm, foarte scurt pedicelate, cu bractei variabile ca mărime, pe 1/2 mai scurte sau mai lungi decît caliciul, adeseori cu puţine glande. Caliciu cu peri lungi, albi şi peri scurţi, negri, cu dinţi triunghiulari, lungi cît 1/5 —1/3 din lungimea tubului. Petale lung unguiculate, de obicei albicios galbene, mai rar violaceu albastre, numai carena pe ambele laturi cu cîte o pată violacee; vexil de 2—4 ori mai lung decît lat, emarginat, mai lung decît aripile ; carenă numai cu puţin mai scurtă decît aripile, prevăzută cu un rostru ascuţit. Păstaie erectă, sesilă, lungă de 14—18 mm şi lată de 5—8 mm, umflată, treptat îngustată într-un cioc curbat, acoperit cu peri scurţi, negri, uneori şi cu peri mai lungi, albi, în secţiune transversală semibiloculară, prin îndoirea marginilor carpelei. Seminţe numeroase, brune.— (VI) VII—VIII. Staţiunea. în zona alpină, mai ales în locuri expuse vîntului, în pajişti uscate şi pe bolovănişuri calcaroase. Specia este reprezentată la noi numai prin: ssp. oblongifolia Hâzsl. ex Jâv. Magy. fl. (1925) 638. Flori de obicei mai mari, pînă la 20 mm lungime. Caliciu mai mult umflat. Păstaie mai lată. Foliole adesea mai late. 318 FLORA R.P.R. Mţii Rodnei: Vf. Corongiş Mţii Bistriţei: Ceahlău pe platou şi Panaghia, Piatra Ciobanului. Mţii Bucegi: Coştila, Caraiman, Moraru, V. Albă, Colţii Obîrşiei. Mţii Făgăraşului (Simk.). Răsp. gen.: Europa, Siberia, America de N. 5. 0· sericea (Lam.) Simk. Enum. pl. Transs. (1886) 186; FI. U.R.S.S* XIII (1948) 71. — Astragalus sericeus a. Lam. Fl. Fr. II, ed. I (1778) 655. — A. uralensis Wulf, in Jacq. Mise. I (1778) 150, non L. — Oxytropis Halleri Bge. in Ldb. Fl. alt. Supp>. (1833) 2. — O. velutina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 162. - Exs.: FRE nr. 1496. - Ic.: Pl. 55, fig. 2, 2 a-d. 4. Rădăcină pivotantă, foarte lungă. Axa bazală foarte ramificată, cu ramuri scurte. Tulpini lipsă. Frunze şi inflorescenţe bazale acoperite ca şi caliciul şi păstaia cu peri mătăsoşi, alburii, lungi de 1—3 mm, ± patuli, fără glande. Foliole cîte 8—14 (16) perechi, ovat lanceolate, de obicei ascuţite, lungi de 10—15 mm şi late de 2,5—5 mm. Stipele membranoase, reticulat nervate. Inflorescenţe cîte 1—2 la fiecare rozetă, cu pedunculi lungi de 5—15-cm, în formă de capitule, 6—16-flore. Flori lungi de 15—25 mm, aproape sesiler erect patente. Bractei lanceolate, de lungimea caliciului. Caliciu tubulos, campanulat, cu peri lungi, albi, amestecaţi cu alţii scurţi, negri; dinţii cît 1 4—13 din lungimea tubului. Corolă violaceu albastră, violacee, mai rar liliachie sau alburie; vexil lat eliptic, emarginat, cu mult mai lung decît aripile; carenă palidă, cu rostru foarte scurt. Păstăi erecte, sesile, lungi de 20 mm şi late de 4—6 mm, lung rostrate, umflate, brăzdate pe partea ventrală şi cea dorsală, cu marginile carpelare ventrale îndoite la interior, formînd un perete despărţitor împreună cu un sept fals, desprins din partea mediană dorsală. Seminţe reniform globuloase, roşii brunii. — (V) VI—VIII. Staţiunea. în pajişti alpine uscate, pe bolovănişuri şi stîncăriu Variabilitatea »speciei var. apprése-sericea (Shuttleworth). — Astragalus sericeus Lam. var. appresse-seri-ceus (Shuttl.) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1451. — O. sericea Simk. var. a-typica Beck in Rchb. Ic. XXII (1901) 123. — Foliole pe anibele feţe ± sericeu păroase* cu peri alipiţi. Rachisul frunzelor cu peri în parte alipiţi, în parte patuli, foarte rar patenţi* în general nu prea deşi. Pedunculi în partea inferioară cu peri patuli, sub inflorescenţă de obicei patenţi. Inflorescenţă cu 2—12 flori, lungi de 15—20 mm. — Mţii Ciucaşului. Mţii Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Coştila pe vîrf şi pe brîne, între Omu şi Bucşoiu, Vf. Bucşoiu* Bătrîna, Colţii Obîrşiei. Mţii Făgăraşului: Gaura Lotrilor, Piscu Zîrna. var. intricans Thomas ex in Rchb. Ic. XXII (1901) 123. — O. intricans Thomas Cat. pl. Suisse (1837) n. nud. et in herb. — Plante gracile, aproape glabre. Foliole mai mici, lanceolate pînă la ovat lanceolate, lungi de 5 — 11 mm. Flori mai scurte, de 10—15 mm lungime, cîte 2—10 în inflorescenţe. — Mţii Făgăraşului: Mţii Arpaşului (Bielz.). Obs. Gams (in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1451) consideră că tipul speciei este reprezentat de var. apprese-sericea (Shuttl.). A. et G. (Syn. VI. 2 (1909) 824) nici nu menţionează această unitate şi consideră ca tip al speciei pe var. velutina (Sieb.). Această LEGUMINOSAE 319 varietate, cunoscută din Alpi şi care după unii autori ar creşte şi în Carpaţii noştri, are în general peri cu mult mai lungi, patenţi şi foarte deşi, atît pe rachis şi pe peţioli, cît şi pe pedunculi. Răsp. gen.: Europa centrală şi de V. Genul 262. GI Y C Y R R H ί Z A *) L. **) Coroll. gen. (1737) 13, nr. 973 ; Gen. pl. ed. V (1754) 330, nr. 788. -Lemndulce. Plante ierbacei sau subarbuşti, cu frunze imparipenate şi stipele mici, căzătoare. Flori în raceme sau spice pedunculate, axilare. Vexil alungit, erect; aripi mai lwigi decît carena. Stamine diadelfe. Ovar sesil cu stil filiform şi stigmat capitat. Păstaie dreaptă, scurtă, comprimată sau verucos umflată, cu valve pieloase, uneori spinoase, indehiscente sau tîrziu dehiscente. Genul cuprinde cca 12 specii, cele mai multe în regiunea mediteraneeană. Determinarea speciilor 1 a Inflorescenţă deasă, globuloasă, capituliformă. Fruct eliptic sau alungit ovat, pe afnbele feţe ± des acoperit cu sete neglanduloase, lungi de 3—5 mm, uneori şi cu glande stipitate......................... 1. G. echinata 1 b Inflorescenţă racem spiciform, alungit, lax. Fruct alungit, uneori falcat, glabru sau scurt setos glandulos......................................’ 2 2 a Fruct scurt setos glandulos, ± falcat. Foliole alungit lanceolate 3. G. glandulifera 2 b Fruct glabru, drept. Foliole ovat eliptice sau eliptice.. 2. G. glabra 1. G. echinâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 741 ; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 238. -Lemn dulce. — Tüskés édesgyôkér. — Russisches Süssholz. — CojioßKa meTHHHCTaa. — Exs.: FRE nr. 1284 şi 1711. — Ic.: Pl. 56, fig. 3, 3 a; Hay. Pflzd. (1916) 499. 2J-. Rizom lemnos, stolonifer. Tulpină erectă, înaltă de 1—1,5 m, gla-brescentă, de obicei neramificată sau slab ramificată. Frunze cu 5—6 perechi de foliole alungit eliptice, acute, scurt mucronate, cele tinere slab păroase, pe dos glandulos punctate. Stipele lanceolat subulate. Inflorescenţă racem globulos, capituliform, rar puţin alungit, scurt pedunculat, cu peduncul cu mult mai scurt decît frunza bracteantă. Flori mici, alburiu liliachii, scurt pedicelate. Caliciu cu dinţi triunghiulari. Păstaie alungit ovată, accentuat mucronată, acoperită cu sete lungi, cu 2 seminţe. — VI—VII. Staţiunea. Livezi şi ogoare umede, pe malul rîurilor. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: Dobra (r. Ilia). Reg. Oradea: Ineu. Reg. Timişoara: Şemlac, Vladimirescu, Arad, Micălaca (r. Arad) ; Sînnicolau Mare ; Timişoara ; *) Nume folosit de Theophrastos şi de Dioscorides, format din cuvintele greceşti glykys = dulce, şi rhiza = rădăcină. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. 320 FLORA R.P.R. Baziaş (r. Moldova Nouă) ; Defileul Dunării la Cazane, Ogradena, Orşova. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Tr. Severin). Reg. Ploeşti: Buzău spre Păd. Crîngu. Reg. Bucureşti: Cotorca (r. Urziceni) ; Giurgiu, Slobozia spre Malu ; Olteniţa ; Comana în lunca Cîlniştei (r. Vidra) ; Reg. Galaţi: Galaţi în lunca Brateşului şi pe malul Şiretului, Bărboşi în lunca Şiretului, Brăila în Ostrovul Chiciu Măcinului; Măcin în lunca La Turcoaia. Reg. Bacău: Letea Veche (r. Bacău). Reg. Iaşi: Cristeşti, Chipereşti, între Cristeşti şi Ungheni (r.. Iaşi). Răsp. gen.: Europa de S, Caucaz, Asia Mică, Siria, Persia de N. 2. G. glâbra L. Sp. pl. ed. I (1753) 742; FI. U.R.S.S. XIII (1948) 233. -Ic.: Pl. 56, fig. 1. 2|. Rădăcină groasă, lemnoasă, emite rizomi subterani groşi. Tulpină viguroasă, erectă, înaltă pînă la 1,5 m, de obicei puţin ramificată, la partea superioară aspră. Frunze lungi de 10—20 cm, imparipenate, cu (4) 5—8 perechi de foliole ovate sau lat eliptice, lungi de 2—5 cm şi late de 1,5—2,5 cm, rotunjite, scurt mucronate la vîrf, viu verzi, pe dos glandulos punctate. Stipele foarte mici, caduce. Inflorescenţe axilare, erecte, mai scurte sau egale cu frunza bracteantă. Flori violete, lungi de 10—13 mm, scurt pedicelate, cu bractei lanceolate, caduce. Caliciu scurt campanulat, glandulos păros, cu dinţi mai lungi decît tubul. Vexil uneori alb gălbui; carenă acută, dar nerostrată, compusă din 2 petale libere. Păstaie erectă, lungă de 15—25 mm-şi* lată· de 4—6 mm, comprimată^ cu suturi groase, între seminţe puţin gîtuită, glabră, slab reticulată, la maturitate pieloasă, brună, indehiscentă, cu 3—5 seminţe reniforme, lungi de 2--2,5 mm. — VI—VII. Staţiunea. Locuri ierboase, tuferişuri, adesea cultivată* Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Năsăud (cultivată). După Simonkai cultivată în Transilvania în mai multe locuri. Reg. Galaţi: Greci la poalele DL Pricopan, spontană. Reg. Constanţa: în Dobrogea lîngă « Ciermet » (?) (Brandza). Reg, Suceava: Stînca-Şte-făneşti (r. Truşeşti). întrebuinţări. Rădăcina uscată («Radix Liquiritiae seu Glycyrrhizaè ») are gust dulce pronunţat şi acţiune slab laxativă şi expectorantă. Se foloseşte în farmacie pentru prepararea unui sirop pectoral şi a unui suc « Succus Liquiritiae » care se utilizează pentru corectarea gustului neplăcut al unor medicamente. în ultimii ani s-au obţinut rezultate clinice bune prin aplicarea sucului de « Liquiritia » în tratamentul ulcerului gastric. Rădăcina mai este folosită şi în industria alimentară pentru îndulcirea şi aromatizarea berei, limonatelor, etc. Glicirizina, extrasă din această plantă face spumă cu apa şi este folosită în stingătoarele de incendiu. Se mai întrebuinţează în medicina veterinară. Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SV, Africa de N. 3. G. glanduliîera W. et IL Pl. rar. Hung. I (1802) 20, tab. 21. — Ic.: Pl. 56, fig. 2, 2 a. ; W. et K. 1. c. 4. Asemănătoare mult cu G. glabra. Ramûri ± păroase şi glandulos aspre. Foliole eliptice sau ovat lanceolate, pe ambele feţe sau numai pe dos glandu- Planşa 56. — 1. Glycyrrhiza glabra L., la. păstaie. — 2. G. glandulifera W. et K 2a. păstaie. — 3. G. echinata L., 3a păstaie. » LEGUMINOSAE &3 loase, obtuze sau subrotunjite. Stipele lanceolate, caduce. Păstaie alungit obovată, cel mult cu 6 seminţe, adeseori mai scurtă şi numai cu 2—3 seminţe, cu valve glandulos spinoase sau punctate. — V—VII. Staţiunea. Prin locuri necultivate. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: Orăştie (probabil cultivată). Reg. Stalin: Bradu (r. Sibiu). Obs. După desenul ce însoţeşte diagnoza originală (W. et K, Pl. rar. Hung. I (1802) 20, tab* 21) fructul acestei specii este liniar lanceolat, lung de 26 mm şi lat de 5 mm, puţin falcat. După Jâv.-Csap; Magy. fl. kép. (1934) 289, fig. 2083, fructul este alungit obovat, lung de 13—14 mm şi lat de 5 mm. Planşa noastră nr. 56 fig. 2a reprezintă această formă din urmă. Răsp. gen.: Balcani, U.R.S.S. de S, Asia. Tribul VI. Hedysâreae DC. Prodr. II (1825) 307. Plante cu frunze imparipenate, rar nedivizate (Scorpiurus), glabre sau sericeu păroase. Foliole cu margini întregi, fără stipele. Inflorescenţă umbelată sau racemoasă. Păstaie adesea articulată, desfăcîndu-se în articule dehiscente sau tîrziu dehiscente, mai rar formată numai dintr-un singur articul inde-hiscent (Onobrychis). Genul 263. ORNÎTHOPUS*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 226], ed. V (1754) 331. - S e r a d e 1 ă. Plante ierbacei cu frunze imparipenate, cu stipele mici. Flori grupate în umbelă sau în capitule lung pedunculate. Caliciu tubulos campanulat, cu 5 dinţi egali. Vexil suborbicular ; aripi alungite; carenă aproape dreaptă, mai scurtă decît aripile. Stamine diadelfe. Păstaie cilindrică sau subcomprimată, între seminţe gîtuită. Determinarea speciilor 1 a Dinţii caliciului subulaţi, cca de lungimea tubului. Flori rozee. Păstaie dreaptă ........................................................ 1. O. sativus 1 b Dinţii caliciului ovat lanceolaţi, cît 1 /3 din lungimea tubului. Flori mici, albicioase. Păstaie arcuită.......................... 2. 0. perpusillus 1. * 0, sativus Brot. Fl. lusit. II (1804) 160; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 246. - Ic.: Pl. 57, fig. 1, 1 a, b. Θ. Tulpină de 30—60 cm, uneori şi mai înaltă, erectă, de obicei ramificată. Frunze imparipenate, glabrescente sau slab păroase, cu 5—15 perechi de foliole, lungi de cca 8 mm şi late de 4—5 mm. Pedunculul inflorescenţei mai lung decît frunza bracteantă. Flori cîte 2—5, lungi de 5—8 mm, mai lungi *) După grecesul ornis = pasăre, şi pus = picior, fiindcă fructele seamănă cu degetele? de la piciorul unei păsări. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. 21 FLORA R.P.R. decît bracteile inflorescenţei. Dinţii caliciului de lungimea tubului sau numai cu puţin mai scurţi. Păstaie lungă de 15—16 mm, dreaptă sau foarte slab arcuită, 4—7-articulată şi gîtuită între articule, de obicei glabră,cu nervaţie pronunţată. Seminţe ovat reniforme, galbene sau deschis brune. — VI—VIII. Staţiunea. Cultivată pentru nutreţ, uneori sălbăticită. ^ Răsp. gen.: Peninsula Iberică, Africa de N. 2. O. perpusillus L. Sp. pl. ed. I (1753) 743; FI. U.R.S.S. 1. c. —Ic.: Pl. 57, fig. 2, 2a. Θ, Θ (foarte rar 2J-). Plantă tufos ramificată la bază, cu tulpini subţiri, lungi de 5—30 cm, rareori şi mai lungi. Frunze imparipenate, cu stipele mici, lanceolate, cele inferioare peţiolate, cele superioare sesile, cu 7—12 (17) perechi de foliole eliptice, lungi de 3—5 mm şi late de 1—2,5 mm, rotunjite la ambele capete. Peduncul de lungimea bracteilor sau mai scurt, cu 3—7 flori aşezate în umbelă, lungi de 3—4 mm, cu pediceli foarte scurţi. Frunza bracteantă 5—9-foliolată. Caliciu cilindric, păros, cu dinţi ovaţi sau ovat lanceolaţi, lungi cît cca 1/3 a tubului. Vexil albicios, roşu nervat, mai lung decît aripile, gălbui ca şi carena. Păstaie lungă de 1—2 cm, lată de 1 — 1,5 mm, slab curbată, păroasă sau glabră, cu 4—7 articule accentuat nervate, cu gîtuiri între ele. Sămînţă reniformă, închis sau deschis brună. — V-VII. Staţiunea. Pe cîmpuri, foarte rară. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe ; Dl. Călineasa lîngă Văleni (r. Huedin). Reg. Stalin: în păşuni nisipoase la Rupea. Răsp. gen.: Europa. Genul 264. COKONÎLLA*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 227], ed. V (1754) 330. - Coronişte. Plante ierbacei sau arbuşti cu frunze imparipenate. Stipele libere sau concrescute. Flori pedicelate, de obicei aşezate în umbelă, fără bracteole. Caliciu scurt campanulat, cu dinţi scurţi, aproape egali. Petale lung ungui-culate ; vexil suborbiculat ; aripi ovate sau alungite ; carenă curbată şi rostrată. Stamine diadelfe. Ovar sesil, multiovulat, cu stil subulat, curbat în sus. Păstaie cilindrică sau 4—6-unghiulară, între seminţe gîtuită, cu articule ovate. Genul cuprinde cca 20 de specii răspîndite în emisfera nordică. *) De la cuvîntul latin corona = coroană, din cauza inflorescenţei umbeliforme. **) Prelucrat de A. Nyârâdy., Planşa 57. — 1. Ornithopus sativus Brot., la. păstaie mărită, lb. floare mărită. — 2. O. perpusillus L., 2a. floare mărită. — 3. Coronillă coronata L., 3a. păstăi. — 4. C. cretica L., 4a. floare mărită. PLANŞA 57 LEGUMTNOSAE 327 Determinarea speciilor 1 a Toate frunzele trifoliolate, cu foliola terminală mare, eliptică sau obovată şi cele laterale mici, subrotunde. Frunze inferioare de obicei simple, obovat curieate . .‘ff!. .r. /......................... 2. C.r scorpioides 1 b Toate frunzele imparipenate, cu 2 sau mai multe perechi de foliole. Foliola terminală ± asemănătoare cu cele laterale.......................... 2 2 a Unguicula petalelor de 2—3 ori mai lungă decît caliciul. Arbuşti cu ramuri muchiate .................................................... 1. C. emerus 2 b Unguicula petalelor lungă cel mult cît caliciul. Plante ierbacei, anuale sau perene................................................................. 3 3 a Plante anuale sau hibernante. Foliole obovate sau invers triunghiularei, cu vîrf retezat sau emarginat. Flori cîte 3—5, lungi de 3—7 mm, alburii, cu carena la vîrf neagră-purpurie. Fruct aproape cilindric, îngust liniar, erect, lat de 1 mm şi lung de 4—8 mm........................... 3. C. cretica 3 b Plante perene. Inflorescenţe multiflore (—25). Fruct patrunghiular. ... 4 4 a Flori galbene..............................................................5 4 b Flori alburiu roşietice....................................................6 5 a Peduncul cu 15—25 flori. Foliole eliptice sau alungite, lungi de 10—30 mm. Plantă viguroasă, înaltă de 20—70 cm..................... 4. C. coronata 5 b Peduncul cu 5—10 flori. Foliole aproape rotunde sau obovate, lungi de 5—15 mm. Plantă des cespitoasă, decumbentă pînă la ascendentă 5. C. vaginalis 6 a Dinţii caliciului scurţi, -filiform subulaţi. Frunze cu 6—10 perechi de foliole, late cel mult de 1 cm ................................... 6. C· varia 6 b Dinţii caliciului ± lipsesc. Frunze cu 3—6 perechi de foliole lat eliptice, mai late de 1 cm ................................................... 7. C· elegans 1. C. emerus L. Sp. pl. ed. I (1753) 742. - Exs.: FRE nr. 1273. - Ic.: PL 58, fig. 5, 5 a pro var. Arbust înalt pînă la 2,5 m, foarte ramificat, lăstăreşte prin rădăcini. Ramuri tinere alipit păroase sau ± glabrescente, muchiate, verzi, c§le bătrîne brun roşietice. Frunze imparipenate, lungi de 3—6 cm, cu (5) 7 — 11 (15) foliole subsesilë, obovat cuneate sau alungit obcordate, lungi de 1 — 2 cm şi de cca 5—10 mm lăţime, la vîrf retezate sau emarginate, cu sau fără mucroni. Stipele foarte mici, pieloase, libere, ciliolate. Flori solitare sau 2—3, rar mai multe, în inflorescenţe lungi de cca 2 cm, cu pediceli scurţi ; pedunculul inflorescenţei ± lung cît frunza bracteantă. Bracteole mici, scvamiforme. Caliciu ± campanulat, mai lung decît pedicelul, cu dinţi triunghiulari, foarte scurţi. Flori galbene, cu lamina petalelor egal de lungă cu unguicula; vexil obovat, puternic curbat în sus ; carenă încovoiată în sus, formînd un rostru subţire. Păstaie de obicei pendulă, lungă de 5—10 cm, lată de 2 mm, i cilindrică, articulată, cu articule alungite, obtuz bimuchiate, puţin gîtuite între ele. — IV-VI. £28 FLORA R.P.R. Staţiunea. Pe eoaste sMncoase şi pietroase, în tuferişuri, mai ales pe sol calcaros. Băsp. în ţară: De-a lungul Dunării între Baziaş şi Vîfciorova. V ari a b i 1 itatea speciei var. typica Posp. Fl. Österr. Küstenl. II (1898) 404. — Peduncul cu 2—3 flori lungi de 20 mm. Fruct lung de 5 cm. — Reg. Hunedoara (Jâv.). Reg. Timişoara: Plavi-şeviţa (r. Orşova). var. emeroides (Boiss. et Sprunn.) Wohlf. in Hall. Wohlf. Koch’s Syn. I (1892) 646. — C. emeroides Boiss. et Sprunn. Diagn. I. ser. I. nr. 2 (1843) 100; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 248. — Ic.: Pl. 58, fig. 5, 5a. — Peduncul cu 5—7 flori lungi de 15—18 mm, mai scurt «nguiculate. Păstaie de cca 8 cm lungime. — Reg. Timişoara: Defileul Dunării la Cazane, Plavişeviţa, Dubova (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turnu Severin). Răsp. gen.: Europa de V, de S şi de SE. 2. C. scorpioides (L.) Koch Syn. ed. I (1835) 188; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 254. — Ornithopus scorpioides L. Sp. pl. ed. I (1753) 744. — Artkro-lobium scorpioides Desv. Journ. bot. I, 3 (1813) 121. — Ic.: Pl. 58, fig. 3. Θ. Tulpină înaltă vde 10—40 cm, glabră, cenuşiu verde, de obicei ramificată. Frunze inferioare simple, de timpuriu caduce. Frunze tulpinale trifo- liolate ; cea terminală mare, eliptică sau ovală, cele laterale rotund reniforme sau oblic ovale, mici, în formă de stipele. Stipele concrescute, membranoase, la vîrf ascuţite, opuse frunzelor. Inflorescenţă 2—4-floră, cu peduncul de lungimea frunzei sau mai lung. Flori patente sau puţin nutante, cu caliciu mic, în formă de pîlnie. Petale galbene, mici. Păstaie unilateral patentă sau nutantă, cu 3—8 articule şi gîtuituri ; articulele cu 6 muchii, uşor caduce, cel superior rostrat. Sămînţă alungit cilindrică, închis brunie. — IV—V. Staţiunea. în locuri cultivate, prin arături, rar adventivă. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Măcin pe dramul spre Dl. Suluc (r. Măcin). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. 3. C. crética L. Sp. pl. ed. I (1753) 743; Fl. U.R.S.S. 1. c. 253.-Ic.: Pl. 57, fig. 4, 4 a. Θ—ΘΘ. Tulpină pînă la 60 cm, ascendentă sau erectă, glabră, ± ramificată. Frunze inferioare peţiolate, cele superioare subsesile, de obicei cu 5 perechi de foliole subsesile, obovat cuneate, la vîrf retezate sau emarginate, mucronate, glabre, lungi de 10—16 mm. Stipele foarte mici, căzătoare. Inflo- Planşa 58. — 1. Coronilla varia L., 1. a păstăi. — 2. C. elegans Panö. — 3. C. scorpioides (L.) Koch. — 4. C. vaginalis Lam., 4a. păstăi. — 5. C. emerus L. var. emeroide (Boiss. et Sprun.) Wohlf., 5a. grupe de păstăi, orientate în sus şi în jos. PLANŞA 58 LEGUMINOSAE 331 rescenţă 3—5-floră, cu bracteole mici. Flori mici, lungi de 5 mm, de culoare roz, cii carenă la vîrf roşie. Păstaie erectă, patrunghiulară, subulată, scurt rostrată, cu cca 7 articule. Sămînţă alungit cilindrică. — V. Staţiunea. Locuri ierboase, marginea drumurilor şi a arăturilor, foarte rar adventivă. Răsp. în ţară: Reg. Suceava: Mrea Adam (r. Fălticeni). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană de E. 4. C. coronâta L. Syst. ed. X (1759) 1168; FI. U.R.S.S. 1. c. 249. - C. montana Jacq. Enum. Vind. (1762) 134. — Ic.: Pl. 57, fig. 3, 3 a. 2]*. Tulpină viguroasă, înaltă de 40—70 cm, ierbacee, erectă sau puţin ascendentă, puţin ramificată. Frunze cu 3—6 perechi de foliole mari, lungi de 20 mm, cărnoase, obovate sau eliptice, la vîrf slab emarginate, scurt mucronate, pe margini străveziu cartilaginoase ; perechea inferioară adeseori strîns alipită de tulpină. Stipele de timpuriu caduce. Peduncul cu flori numeroase (—20), cu mult mai lung decît frunza bracteantă. Flori galbene, cu miros neplăcut, cu pediceli pînă la de 2 ori mai lungi decît caliciul. Caliciu cu dinţi triunghiulari, foarte scurţi. Vexil obovat. Păstaie pendulă, formată din 2—3 articule alungite, 4-muchiate. Sămînţă alungită, închis brună. — VI. Staţiunea. In păduri şi tuferişuri, pe calcare, foarte rară. Răsp. în ţară: Reg. Staliy: Or. Stalin pe Mt. Tîmpa. Răsp. gen.: Europa centrală de S, Asia de SV. 5. C. vaginulis Lam. Encycl. II (1786) 121. — C. montana Schrk. Bay. Fl. II (1789) 272, non Jacq., nec Scop. — Ic.: Pl. 58, fig. 4, 4 a. 2J-. Rădăcină puternică, multicapitată. Ramuri ascendente, ierbacei, lungi de 5—20 mm. Frunze lungi de 2—3 cm, glauce, scurt peţiolate, 5 — 13-foliolate. Foliole lungi de 3—10 mm şi late de 2—8 mm, obovate sau lat eliptice, uneori aproape rotunde, cu margine cartilaginoasă, străvezie. Stipele de 3—5 mm lungime, concrescute, opuse frunzelor. Flori lungi de 8—9 mm, scurt pedicelate, nutante, cîte 4—8 într-o inflorescenţă, cu peduncul de 2 ori mai lung decît frunza bracteantă. Caliciu membranos, cu dinţi foarte scurţi. Flori viu galbene. Petale cu unguicule mai lungi decît caliciul; vexil ovat, emarginat, reflect; aripi late; carenă cu mult mai scurtă, arcuită în sus. Păstaie nutantă, lungă de 10—30 mm, lată de 2—3 mm, din 3—8 articule, gîtuită între ele, cu 4 aripi longitudinale, înguste. Seminţe cilindrice, brun roşii, sau brun negre. — V—VIII. Staţiunea. Coaste calcaroase, uscate, în păduri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Roşia Montană spre Mt. Vulcan (r. Gîmpeni). Răsp, gen.: Europa centrală, Balcanii de V. 332 FLORA R.P.R. 6. C. vâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 743; Fl. U.R.S.S. 1. c. 252. - Coronişte,. Tarka koronafürt. — Bunte Kronwicke. — Βη3Θλί» necTpHä. — Exs.: FRE nr. 2238. - Ic.: Pl. 58, fig. 1, 1 a. 4. Tulpină de 30—120 mm, erectă, culcată sau acăţătoare, muchiată, ± goală, scurt păroasă sau glabră. Frunze scurt peţiolate sau sesile, lungi de· 5—10 cm, cu (9) 11—21 (25) foliole lungi de 10—20 mm şi late cît 1/4—1/2 din lungime, eliptice sau liniare, rar obovate, deschis verzi, cu nervura mediană pronunţată, terminată în mucron, cu margine cartilaginoasă. Stipele foarte mici, libere, inflorescenţă umbeliformă, cu peduncul lung de 5—12 cm, cu (5) 12—15 (20) flori lungi de 10—15 mm, cu pediceli lungi de 3—4 mm şi bracteole foarte scurte şi înguste. Caliciu cît cca 1/3 din lungimea pedicelului, cu dinţi scurţi, ascuţiţi, cei superiori mai lungi şi concrescuţi. Petale cu unguicule ± mai lungi decît caliciul ; vexil roz, rar violet, puţin mai scurt decît aripile albe sau roz nuanţate ; carenă deschis roză, la vîrf neagră purpurie. Păstaie erectă sau patentă, gîtuită între seminţe, ± curbată, cu 3—6 (12) articule obtuz patrumuchiate. Sămînţă alungit liniară brună sau roşietic brună. — VI—VIII. Staţiunea. Prin locuri ierboase, tufişuri, livezi, pe răzoare între arături, la margini de păduri. Răsp. în ţară: Frecventă şi comună în toate regiunile ţării, din zona de cîmpie-pînă în etajul montan. « V ari abi 1itatea speciei f. typica Beck in Rchb. Ic. Fl. Germ. XXII (1902) 137, tab. 2237/186. — Tulpină aproape glabră. Foliole alungit eliptice sau ovale, cele superioare mai înguste, de obicei lungi de 1 — 2 cm. Flori cîte 12—15, în umbele. Vexil roz liliachiu sau albastru; aripi albe sau slab liliachii, la vîrf întunecat violete. — Cea mai comună formă. f. alba Pluskal in Verh. ZBG Wien V (1855) 198. — Flori albe. — Reg. Cluj: Chij la Finaţe şi pe Dl. Sf. Gheorghe. — Reg. Bucureşti: Păd. Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). iReg. Iaşi: Mîrzeşti (r. Iaşi). f. mierophylla Beck l.c. — Foliole foarte mici, lungi de 4—8 mm. — Reg. Oradea: Mţii Codrului la Poiana Ponoraş (r. Gurahonţ). Reg. Iaşi: Bîrnova, Ungheni (r. Iaşi). f. hirta (Boiss.). — C. varia a. hirta Boiss. Fl. or. II (1872) 182. — Plantă bogat setos păroasă. Flori foarte scurt pedicelate. — Reg. Iaşi: Cîrlig (r. Iaşi) ; Focuri (r. Ylădeni). f. opulfflôra Uhrova in Beib. Bot. Centrbl. LIII (1935) 131. — Umbelă multifloră* cu 15 — 22 flori. — Reg. Cluj: Floreşti (r. Cluj). f. aspera Uhrova l.c. — Tulpina la partea superioară, pedunculul şi rachisul frunzei aspru păroase ; perii cu baza groasă. — Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget, Păd. Hoia, Sălişte şi Feleac (r. Cluj). f. batovae Prod. Consp. fl. Dobr. ΙΓ (1936) 44.— Tulpină îndoită în zig-zag. — In Dobrogea. întrebuinţări. Planta în stare proaspătă este otrăvitoare ; uscată îşi pierde toxicitatea. Conţine principi activi cardîotonici. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de V. LÇGUMINOSAE 333 7. C· élegans Pane. Fl. princ. Serb. (1874) 262. — C. varia ß. latifolia Hazsl. Magy. füv. kézik. (1872) 58. — C. latifolia (Hazsl.) Jâv. Magy. fl. <1925) 641 ; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 251. - le.: Pl. 58, fig. 2. 4. Plantă viguroasă, cu tulpină procumbentă sau ascendentă, glabră. Frunze sesile, cu puţine (3—5) perechi de foliole mari, lungi de 3—5 cm şi late pînă la 2 cm, alungit ovale sau eliptice, obtuze, mucronate, moi, glabre, pe dos glauce, asemănătoare întrucîtva cu frunzele de salcîm. Inflorescenţa umbelă cu 6—10 flori, cu pedunculul egal sau mai lung decît frunza brac- teantă. Flori unicolore, deschis violete. Păstaie obtuz patrunghiulară, ± erectă, 3—6-articulată. — VI—VII. Staţiunea. In tuferişuri şi păduri, la cîmpie şi dealuri. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Defileul Dunării la Cazane (r. Orşova). Reg. Craiova: Gura Văii, Porţile de Fier, Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Ploeşti: Valea Călugărească în pădure pe Dl. Mare (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Păd. Pustnicu lîngă Brăneşti. Reg. Galaţi: Păd. Muncelu la Străoanii de Sus (r. Panciu). Reg. Bacău: Cheile Bicazului pe Piatra Bîrnadului (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Pojorîta pe Muncelu (r. Cîmpulung) ; Străteni (r. Dorohoi). Răsp. gen.: Balcanii de E. Genul 265. HIPPOCRÉPISV L. **) Sp. pl. ed. I (1753) 744. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. H. comosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 744; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 256. -Ic.: Pl. 59, fig. 1, 1 a. Plantă perenă, ierbacee sau subarbust, cu rădăcină lungă, ramificată. Tulpini numeroase, ramificate, prostrate sau erecte, înalte pînă la 40 cm, la bază ± lignificate. Frunze imparipenate, cu 7—13 (15) foliole obovate sau liniare, lungi pînă la 12 mm şi late pînă la 4 mm, obtuze sau emarginate, mucronate, subsesile sau scurt peţiolulate. Peţiol lung, la bază cu 2 stipele ovate, lungi pînă la cca 4 mm, concrescute cu peţiolul. Flori mirositoare, lungi de cca 1 cm, cu pediceli scurţi de 1 mm şi bracteole scurte, neînsemnate, în inflorescenţă umbeliformă, 5—12-floră, lung pedunculată. Caliciu scurt campanulat, mai lung decît pedicelul, slab bilabiat, cu dinţi mici, ascuţiţi. Petale galbene, cu unguiculă de cca 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil suborbicular sau lat ovat ; aripi alungite sau obovate, curbate ; carenă curbată şi scurt rostrată. Stamine diadelfe. Fruct lomentă, matură întunecat brună, patulă sau pendulă, lungă pînă la 2 cm, comprimată lateral, cu margini sinuat *) De la cuvintele greceşti hippos = cal, şi crepis = încălţăminte, adică potcoavă, deoarece articulele fructului au formă de potcoavă. **) Prelucrat de A. Nyârâdy. 334 FLORA R.P.R. ondulate, cu 1—6 articule în foriţiă de potcoavă, la vîrf cu restul stilului. Seminţe arcuit curbate, brune. — IV—VI. Staţiunea. Tuferişuri, coaste însorite. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Gilău. Reg. Stalin: în jurul Or. Stalin. Reg. Ploeştir Comarnic (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mrea Neamţu (r. Tg. Neamţ). Reg. Timişoara: pe> dealurile calcaroase din lungul Dunării (Heuff.). Răsp. gen.: Europa. Obs. Specia H. unisiliquosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 744, 'publicată de Baumg. de la Deva şi Dl. Bilac (Alba Iulia) este o specie mediteraneeană. Planta nu s-a mai găsit la noi şi nici în herbarul lui Baumgarten nu se află. Probabil, a fost greşit identificată. Genul 266. HEDYSARUM*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 225, nr. 595], ed. V (1754) 332, nr. 793. — D u 1 c i ş o r. Plante perene sau subarbuşti, cu frunze imparipenate. Flori în raceme* axilare lung pedunculate, bracteolate. Caliciu campanulat, 5-dinţat. Vexil atenuat cuneat, neunguiculat ; aripi unguiculate; carena mai lungă decît vexilul, cu vîrf oblic retezat, obtuz. Stamine diadelfe. Ovar 4-multiovulat. Păstaie articulată, comprimată, gîtuită între seminţe, cu articule ± orbi-culare pînă la pătrate, glabre sau cu ghimpi moi. Genul cuprinde cca 100 de specii răspîndite în zona temperată şi arctică a emisferei nordice, precum şi în Africa de N. Determinarea speciilor 1 a Frunze cu 5—9 perechi de foliole glabre. Flori roşii, lungi de 2 cm. Păstăi pendule, fin păroase ................................ 1. H. hedysaroides. 1 b Frunze cu 3—4 perechi de foliole mai mari, alipit cenuşiu păroase. Flori ochroleuce, puţin mai mici de 2 cm. Păstăi alb vilos păroase, ghimpoase,. cu ghimpi glohidiaţi la vîrf ............................ 2. H. grandiflorum, 1. H. hedysaroides (L.) Schinz et Thell. Fl. Schw. II (1914) 232 ; Fl.U.R.S.S. XIII (1948) 272. — Astragalus Hedysaroides L. Sp. pl. ed. I (1753) 756. — Hedysarum obscurum L. Syst. ed. X (1759) 1171. — Dulcişor. — Havast baltavirâg. — Alpensüssklee. — KoneeHHHK KoneeranKOBtift. —Exs.: FRE nr. 1974. - Ic.: Pl. 59, fig. 2, 2 a. 2J-. Plantă ierbacee, cu rădăcină pivotantă foarte lungă. Rizom ramificat,, acoperit cu scvame dese, brune, cu stoloni subterani. Tulpină neramificată,, erectă, înaltă de 10—50 cm, în partea inferioară scvamoasă, cu 3—8 frunze.. *) Numele unei plante leguminoase la Dioscorides. **) Prelucrat de A. N y â r â d y. Planşa 59. — 1. Hippocrepis comosa L., la. păstăi cu frunză bracteantă. — 2. Hedysarum hedysaroides (L.) Sch. et Thell., 2a. păstăi. — 3. H. grandiflorum Pali. PLANSA 59 LEGUMINO SAE 337 Frunze imparipenate, cu 5—9 perechi de foliole glabre sau numai pe nervuri şi pe margini slab pubescente. Foliole eliptice sau alungit ovate, rotunjite sau obtuze, lungi de 1—3 cm şi late de 5—15 mm, cu nervuri secundare paralele, pe faţă închis verzi, pe dos mai deschise. Stipele mari, lungi de 1—2 cm, membranoase şi concrescute. Tulpină cu 1—2 inflorescenţe lung pedunculate; una în aparenţă terminală, cu 12—20 (sau mai puţine) flori dese, ± unilaterale, scurt pedicelate, cu o bracteolă brună, membranoasă, lungă aproape cît caliciul şi cu 2 bracteole mici la baza caliciului. Caliciu pubescent, cu 5 dinţi inegali, cel superior de lungimea tubului. Vexil spatulat, puţin emarginat, lung cît aripile, mai scurt decît carena obtuză şi puţin curbată în sus. Păstaie nutantă sau patentă, lungă de 20—35 mm şi lată de 7—8 mm, comprimată, cu 1—4 articule eliptic orbiculare sau pătrate, de obicei glabră, netedă, fin reticulată. Sămînţă lungă de 3—4 mm, reniformă. — VII-VIII. Staţiunea. In etajul alpin şi subalpin prin locuri ierboase şi stîncoase, pe substrat calcaros. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Corongiş, Mihăiasa, Galaţi, Rabla, Gemenea, Ghergheleu, Piatra Rea. Mţii Birsei: Postăvaru. Mţii Bucegi: Babele, Caraiman, V. Albă, Coştila, Vf. Omu, Bucşoiu. Mţii Făgăraşului: Arpaşu, Doamnele, Negoiu, Lespezi, Capra Budei, Piscu Caprei, Cheia Gegiu, Vf. Rîiosu, Oiticu. Mţii Retezatului: Piatra Iorgovanului. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. 2. H. grandiflorum Pall. Reise II (1773) 743; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 309. — Exs·: FRE nr. 427. — Ic.: Pl. 59, fig. 3; Prod. Consp. II (1936) tab. 24, Fl. ed. II (1939) tab. 80. Ά-. Rădăcină puternică, brună. Rizom ramificat; fiecare ramură la vîrf cu o rozetă acoperită la bază cu scvame dese, brune. Frunzele rozetelor lung peţiolate, la bază cu 2 stipele brune, lung acuminate, concrescute la bază. Peţiol alipit sericeu păros, mai lung decît lamina. Foliole cîte 7—9, scurt peţiolulate, pe faţă verzi, foarte scurt şi fin păroase, pe dos şi pe margini des cenuşiu alipit păroase, eliptice sau alungit ovate, lungi de 10—30 mm şi late de 6—17 mm, la vîrf rotunjite sau puţin emarginate. Tulpina floriferă scapiformă, erectă sau puţin curbată, cilindrică, rigidă, sericeu păroasă, la vîrf cu un racem mult ridicat deasupra nivelului frunzelor, la început dens, mai tîrziu prelungit şi rărit. Flori ochroleuce, lungi de 15—17 mm, scurt pedicelate, cu bracteole îngust lanceolate, lungi cît 1/2 caliciului. Caliciu sericeu păros, lung de 10—11 mm, cu tub campanulat, foarte scurt, lung de 2—2,5 mm şi dinţi foarte lungi, îngust lanceolat subulaţi. Vexil obovat cuneat, emarginat, lung de 16—17 mm; aripi mici, lungi cît caliciul; carenă lată, aproape de lungimea vexilului, brusc încovoiată în sus, cu vîrf rotunjit. Păstaie 5-articulată, alb vilos rugoasă, cu ghimpi glohidiaţi la vîrf. — V—VII. 22 - c. 244 338 FLORA R.P.R. Staţiunea. Locuri ierboase şi pietroase, uscate. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Dl. Alah Bair lîngă Băltăgeşti (r. Hîrşova). Răsp. gen.: U.R.S.S. de S. Genul 267. ONOBRYCHIS*) Adans. **) Fam. II (1763) 327; Sirjaev Onobrychis in Publ. Fac. Sc. Nat. Univ. Brünn (1925) 5. — Sparţetă. ^ Plante ierbacei perene, rar anuale sau bisanuale, sau arbuşti, cu frunze imparipenate, cu stipele membranoase. Flori sesile sau scurt pedicelate, în raceme sau spice axilare, lung pedunculate. Caliciu campanulat, cu dinţi subulaţi, uneori punginţi. Vexil obovat sau obcordat, sesil; aripi foarte scurte; carenă obtuză, puţin mai lungă decît vexilul. Stamine diadelfe. Ovar uniovulat. Păstaie ± semiorbiculară, lateral comprimată, rugos reticulată sau reticulat foveolată şi de obicei cu ghimpi numai pe coasta dorsală sau şi pe feţe, glabră sau păroasă, indehiscentă, cu 1, rar 2 seminţe ovoidale sau reniforme. Genul cuprinde cca 100 de specii răspîndite mai ales în Asia de V şi în regiunea mediteraneeană. Determinarea speciilor 1 a Numai o singură areolă (sau foveolă) din mijlocul reţelei rugoase mai mare decît celelalte din jur (Pl. 61, fig. 2 a). Vexil cu 1/5—13 mai lung decît carena. Floare lungă de 6—8 mm .................... 1. O. gracilis 1 b Toate areolele (2—4) din mijlocul reţelei ± mai mari decît cele marginale (Pl. 60, fig. 3 a, Pl. 61, fig. 1 a). Vexil puţin mai scurt sau egal cu carena 2 2 a Păstaie dens păroasă, cu peri mai lungi de 0,5 mm. Corolă albă, lungă de 7 — 11 mm ............................................. 2. O· alba 2 b Păstaie pubescentă, cu peri foarte scurţi, lungi cel mult de 0,5 mm. Flori roşii . ........................................................ 3 3 a Spic înainte de înflorire îngust fusiform, la înflorire lat de 10—15 mm. Flori lungi de 7—10 mm, cu bracteole cu mult mai scurte decît caliciul. Păstaie matură lungă de 4—6 mm, foarte scurt pubescentă.. 3. O. arenaria 3 b Spic la înflorire lat de 15—30 mm. Flori lungi de 10—15 mm, cu brac- teole numai cu puţin mai scurte decît caliciul. Păstaie matură lungă de 6—10 mm............................................................4 4 a Internodii inferioare lungi, cu puţine frunze bazale. Frunze 11— 25-foli- olate, cu foliole lungi de cca 10—20 mm şi late de 3—7 mm, alungit *) Onobrychis = nutreţ de măgar, la Dioscorides şi la Plinius, compus din cuvintele ônos = măgar, şi brychein = a îmbuca, a roade. **) Prelucrat de A. Nyârâdy şi Acad. E. I. N y â r â d y. Planşa 60. — 1. Onobrychis viciifolia Scop., la. păstaie mărită de 1,5 ori. — 2. O. arenaria (W. et K.) DC., 2a. păstaie mărită de 1,5 ori. — 3. O. transsilvanica Simk., 3a. păstaie mărită de 1,5 ori. PLANŞA- 60 LEGUMINOSAE 341 obovate sau liniare. Racem de 2 — 3 ori mai scurt decît pedunculul. Vexil ± de lungimea carenei. Păstaie lungă de 6—8 mm, cu ghimpi lungi de 1 mm ................................................ 4. 0. viciiîolia 4 b Internodii inferioare scurte, cu frunze bazale mai abundente. Frunze 3—7-foliolate cu foliole eliptice sau alungit ovale. Racem de mai multe ori mai scurt decît pedunculul. Carenă evident mai lungă decît vexilul. Păstaie lungă de 5—6 mm, cu ghimpi lungi de 0,5 mm.. 5. O.transsilvanica 1. 0. grâcilis Bess. Enum. pl. Volh. (1821) 74; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 332; Sirjaev Onobr. (1925) 91. — Ic.: Pl. 61, fig. 2, 2 a. 4·. Plantă gracilă, ascendentă, alipit păroasă. Frunze cu 5—9 foliole,' cele superioare îngust liniare, cele inferioare eliptice, pe faţă glabrescente, pe dos alipit păroase. Racem lax, gracil, foarte lung pedunculat. Dinţii caliciului pe margini lung ciliaţi, la mijloc glabri. Flori rozee, lungi de 6—7 mm (după A. et G. Syn. 5 mm). Fruct lung de 5—7 mm, alipit păros, reticulat foveolat, cu o singură foveolă foarte mare în mijlocul reticulului, înconjurată cu foveole mult mai mici şi cu foveole marginale accentuate. Fruct pe faţă fără ghimpi, numai pe margine cu 5—7 dinţi scurţi. — V—VI. Staţiunea. Prin locuri însorite, poieni, livezi. Răsp. în ţară: Reg. Ploeşti: coastele Ialomiţei la Urziceni, spre Speteni şi Borăneşti (r. Urziceni). Reg. Constanţa: Mamaia, Gargalîc, Constanţa spre Basarabi; Mangalia ; Tulcea la Cîşla. Reg. Bacău: Podu Turcului pe la Păd. Bodeasa (r. Zeletin) ; Tg. Ocna. Răsp. gen.: Peninsula Balcanică, U.R.S.S. de S. 2. 0. âlba (W. et K.) Desv. Journ. Bot. III (1814) 83. — Hedysarum album W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 115, tab. 111. — Exs.: FRE nr. 2660; FEAH nr. 1601. - Ic.: Pl. 61, fig. 1, 1 a; W. et K. 1. c. Tulpină ascendentă sau erectă, înaltă de 30—50 cm, la bază ± lemnoasă, alipit păroasă. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare scurt peţiolate, cu 9—19 foliole alungit eliptice sau liniare, pe dos alipit păroase, mucronate. Racem dens, lung de 15—40 cm, cu bracteole membranoase, la mijloc verzi. Pediceli scurţi, împreună cu caliciul pubescenţi. Corolă lungă de 7—11 mm, albă sau puţin flavescentă, uneori roz nuanţată; vexil puţin mai scurt sau egal cu carena; aripi mai scurte decît caliciul. Păstaie mică, păroasă, foveolată, pe faţă cu (2) 3—4 ghimpi, pe margini cu 2—5 ghimpi scurţi. — V—VI. Staţiunea. Locuri stîncoase şi tuferişuri. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Sviniţa (loc. class.), Plavişeviţa (r. Orşova); Ciclova Montană (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Porţile de Fier, Vîrciorova, Schela Cladovei (r. Turnu Severin). Răsp. gen.: Peninsula Balcanică şi Italia. 342 FLORA R.P.R. 3. O. arcnâria (Kit.) DC. Prodr. II (1825)345; Fl. U.R.S.S. 1. c. 349. -Hedysarum arenarium Kit. in Willd. Enum. hort. berol. Suppl. (1813) 51.— Ic.: Pl. 60, fig. 2, 2 a. Tulpină arcuit erectă, alipit păroasă sau glabrescentă înaltă de 30—75 (100) cm. Frunze cu 5 — 12 perechi de foliole lanceolate [pînă la îngust lanceolate, acute, rar obtuze. Inflorescenţă foarte lung pedunculată, înaintea înfloririi îngust fusiformă, cu vîrf lung, atenuat, la înflorire laxă, lată de 15—20 mm. Bracteolé puţin mai lungi decît pedicelul. Flori carmin deschis, rar alburii, lungi de 8—10 mm. Dinţii caliciului de 5—7,5 ori mai lungi decît tubul. Vexil ± egal cu carena. Păstaie lungă de 5—6 mm, foarte scurt păroasă, la margine cu o creastă îngustă şi cu 4—5 ghimpişori obtuzi. — VI-VII. Staţiunea. Pe coline ierboase, uscate, însorite. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj (Făget, Dl. Hoia, malul Someşului şi Fînaţe), Apahida, Cojocna (r. Cluj) ; Sînpaul (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Corunca (r. Tg. Mureş); Odorhei; Tărceşti (r. Cristuru Secuesc). Reg. Stalin: Bazna (r. Mediaş); Săcele (r. Codlea). Reg. Oradea: Oradea; Minişu de Sus (r. Ineu). Reg. Timişoara: Arad, Micălaca, Mîsca, Galşa (r. Arad); Ghioroc, Cuvin, Păuliş (r. Lipova). Reg. Craiova: Tg. Jiu. Reg. Piteşti: Cîmpulung. Reg. Ploeşti: Beceni; V. Nişcovului pe Dl. Ciuhoi (r. Buzău). Reg. Constanţa: Malcoci (r. Tulcea) ; Constanţa. Reg. Galaţi: Galaţi ; Măcin ; Tecuci ; Iveşti, Hanu Conache, V. Bîrladului între Hanu Conache şi Păd. Fundeni (r. Lieşti). Reg. Bacău: Bacău, Luncani (r. Bacău). Reg. Suceava: Fălticeni. Variabilitatea speciei var. typica Beck in Rchb. Ic. XXII (1902) 146. — Foliolele frunzelor superioare îngust liniar lanceolate. — Cea mai comună formă. f. albiflora A. Nyâr. nomen in Add. V, pag. 541, conf. Simk. Enum. pl. Transs. (1886) 191, diagn. sine nomine.— Flori albe. — Reg. Stalin: Săcele (r. Codlea). Răsp. gen.: Europa centrală, de S şi Asia de V. 4. O. viciiîolia Scop. Fl. carn. ed. II, II (1772) 76; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 341. — Hedysarum Onobrychis L. Sp. pl. ed. I (1753) 652. — O. sativa Lam. Fl. Fr. ed. I, II (1778) 652. — Sparţetă. — Takarmâny baltacin. — Gemeine Esparsette. — 9cnapiţeT sHHOJincTHLiii. — Ic.: Pl. 60, fig. 1, 1 a. 4. Rădăcină pivotantă, puternică. Rizom ramificat, emiţînd mai multe tulpini fin striate, fără stoloni. Tulpină ± arcuit erectă sau erectă, înaltă de 30—70 cm, ± păroasă, cu internodii superioare relativ scurte. Frunze imparipenate, lungi de 5—15 cm, cu 5—12 perechi de foliole scurt pedicelate sau subsesile, alungit obovate sau eliptice (sau cele superioare şi mai înguste), rotunjite, rar puţin emarginate, mucronate, cele biné dezvoltate cu numeroase Planşa 61. — 1. Onobrychis alba (W. et K.) Desv., la. păstaie mărită. —· 2. O. gracilis Bess., 2a. păstaie mărită. — 3. Cicer arietinum L. PLANŞA 61 LEGUMINOSAE 345 nervuri secundare paralele, glabre sau pe dos cu peri lungi, alipiţi. Stipele alungit ovate, lung acuminate, membranoase, la mijloc brun roşii, de obicei libere. Inflorescenţă lung pedunculată, de 2—3 ori mai lungă decît frunza bracteantă, Racem la început dens, scurt, în cursul înfloririi se prelungeşte şi devine lax. Flori lungi de 10—14 mm, scurt pedicelate, cu bracteole membranoase, lungi cît 1/2 caliciului. Caliciu lung de 5—7 mm, cu tub scurt, campanulat şi dinţi de 3,5—4 ori mai lungi decît tubul, alungit lanceolat subulaţi. Petale scurt unguiculate, viu carmin roşii ; vexil întunecat nervat, lat eliptic,. ± de lungimea carenei ; aripi cel mult de lungimea caliciului, scurt auri-culate. Păstaie în formă de semicerc comprimat, lungă de 6—8 mm, reticulat foveolată, cu rugozităţi accentuate, de obicei cu 4—8 ghimpi scurţi, numai pe creastă. Seminţe ovat reniforme. — VI—VIII. Staţiunea. Prin locuri ierboase, frecventă ; adeseori cultivată pentru nutreţ. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Satu Mare ; Borşa (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna, Năsăud (r. Năsăud) ; Teaca (r. Bistriţa) ; Olpret (r. Dej) ; Măcău, Cluj, Cojocna, Someşeni, Boju (r. Cluj) ; Stana (r. Huedin) ; Aiton (r. Turda) ; Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; defileul Mureşului între Topliţa şi Deda (r. Topliţa). Reg. Stalin: Bazna (r. Mediaş); Or. Stalin spre Poiana, Predeal. Reg. Ploeşti: Buşteni, Sinaia, Comarnic (r. Cîmpina) ; Crivina (r. Ploeşti) ; Mt. Penteleu pe Faţa Silvestrului (r. Cislău). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila; Periş (r. Snagov). Reg. Galaţi: Panciu; Fc^şani la Cerdacu; Tecuci, Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Ghigoeşti (r. P. Neamţ) ; Simioneşti (r. Roman). Reg. Iaşi: V. Nicolina, Bîrnova, Ciurea, Voineşti (r. Iaşi). V a r i a b i 1itatea speciei f. glabréseens Beck in Rchb. Ic. XXII (1902) 146. — Plantă slab păroasă sau aproape glabră. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. f. albiflôra (Roüy). — O. viciijolia subvar. aîbiflora Rouy Fl. Fr. V (1899) 285. — Flori albe. — Reg. Cluj: Cluj pe malul Someşului. f. inérmis (Stev.) Beck l.c. — O. inermis Stev. in Bull. Soc. nat. Mosc. XXIX, 2 (1856) 165; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 347. — O. sativa ß. edentula Grec. Consp. fl. Rom. (1898) 183. — Păstăi fără spinişori. — Reg. Cluj: Aiud pe Dl. Herja. Reg. Oradea: spre Pasul Bihor (r. Aleşd). — Reg. Ploeşti: Crivina (r. Ploeşti). întrebuinţări. Se cultivă pentru nutreţ verde, dar mai ales pentru fîn, în locuri unde cultura lucernei nu este rentabilă. Se mai foloseşte în amestec cu graminee perene. Sparţeta îmbogăţeşte solul în azot şi este o foarte bună plantă meliferă. Răsp. gen.: Originară din regiunea mediteraneeană de E şi răspîndită, mai ales prin cultură, aproape în toată Europa. 5. O. transsilvânica Simk. in Term. füz. X (1886) 180. — O. montana Auct. transs., non Lam. et DC. — O. onobrychis B. montana c. transsilvanica A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 880. — Sparţetă de munte. — Erdélyi baltacin. — Transiivanische Esparsette. — Exs.: FRE nr. 800; FHE nr. 376. — Ic.: Pl. 60, fig. 3, 3 a; Prod. Fl. ed. II, 2 (1939) 534, fig. 2. 346 FLORA R.P.R. Ά-. Asemănătoare cu O. viciifolia. Rizom viguros, emite mai multe tulpini şi numeroase frunze bazale. Tulpină înaltă de (10) 15—25 (30) cm, erectă, cu internodii scurte. Frunze cu 5 — 7 perechi de foliole, puţin mai mici decît la O. viciifolia. Inflorescenţă cu peduncul lung, în racem spiciform scurt. Flori viu roze ; vexil puţin mai scurt decît carena. Fruct păros sau glabrescent, lung de cca 6 mm, cu ghimpi foarte scurţi, dentiformi, cei de pe margini lungi cel mult de 0,5 mm.·—VII—VIII. Staţiunea. Pe coaste stîncoase, ierboase, în etajul subalpin şi alpin. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Vf. Ineu. Mţii Bistriţei: Ceahlău. Mţii Giurgeului: Vf. « Ôcsém », Hăghimaşu Mare şi Hăghimaşu Negru. Mţii Ciucaşului: Piroşca, Ciucaş. Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Coştila, Vf. cu Dor, Doamnele, Obîrşia, Caraiman, Grohotişu, Guţanu, Strunga, Gaura. Mţii Făgăraşului: Mţii Cîrţişoarei, Arpaşu, V. Doamnei, Jghiabu Văros, Capra Budei, Cheia Gegiu. Mţii Retezatului: Piatra Iorgovanului, Piule. Obs. După unii botanişti, această specie aparţine de O. montana Lam. et DC., cu care este foarte asemănătoare. Se deosebeşte însă prin frunzele mai glabre şi prin fructele mai mici, cu ghimpi foarte mici. Apoi la O. transsilvanica fructul matur este lung de 6 mm, cu ghimpi de cel mult 0,5 mm pe cînd la O. montana e lung de 7 —8 mm şi cu ghimpi de 1 mm lungime. Răsp. gen.: Endemică în Carpaţi. Genul LESPEDÉZA*) L. C. Rich. **) in Michx. Fl. Bor. Am. II (1803) 70, tab. 29. Plante ierbacei, subarbuşti sau arbuşti. Frunze trifoliolate, rar numai cu o singură foliolă, de obicei fără stipele. Inflorescenţă racem axilar. Flori roşii sau albe, cu petale adeseori pipernicite. Stamine diadelfe. Fruct ovat sau globulos, puţin comprimat. Genul cuprinde cca 40 de specii, răspîndite în America de N, Asia de E, Mţii Asiei tropicale şi Australia, L. bicolor Turcz. in Bull. Soc. nat. Mosc. XIII (1840) 69; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 379, tab. 20, fig! 1. - Ic.: Pl. 6, fig. 3. 2|-. Tulpină de cca 1 m, erectă, ramificată, cu ramuri muchiate, brun roşietice. Foliole obovate, la vîrf i emarginate, pe faţă glabrescente, pe dos cenuşiu verzi, cenuşiu păroase. Foliolă terminală lungă de 3,5—5 cm, lată de 2—4 cm, cu peţiol de cca 5 cm lungime. Inflorescenţă lungă de cca 3—6 cm. Flori violete pînă la roşii carmin. Caliciu sericeu păros, cu dinţi scurţi, aproape de lungimea tubului. Vexil lung de 1 cm. — VII-IX. Originară din China şi Japonia, se cultivă ca plantă ornamentală. Răsp. gen.: China de N şi Japonia. *) Numit după D. Lespedez, un guvernator spaniol al Floridei. **) Prelucrat de A. Nyârâdy. LEGUMINOSAE 347 Genul ARA CHI S") L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 224, nr. 592], ed. V (1754) 329, nr. 787. Plante ierbacei. Frunze cu 2 perechi de foliole, rar trifoliolate. Inflorescenţe pauciflore, axilare, sesile, îndesuite. Flori galbene, sesile sau scurt pedicelate, la bază cu cîte 2 bractei. Caliciu alungit, cu orificiu lărgit în formă de cupă, cu dinţi membranoşi; cei 4 superiori uniţi, cel de jos liber. Stamine monadelfe. Păstaie alungită, indehiscentă, la suprafaţă reticulat zbîrcită, cu 1—3 seminţe. Genul cuprinde 11 specii tropicale, originare din America de S. * A. hypogaea L. Sp. pl. ed. I (1753) 741 ; Fl. U.R.S.S. XIII(1948) 373. -Alune americane, Arahide. — Amerikai mogyorô, Burmogyorô. — Erdnuss. — ApaxHc iiojţaeMHHit — Ic.: Pl. 6, fig. 2. Θ. Rădăcină puternică, pivotantă, lungă pînă la 0,5 m, multiramificată. Tulpină bogat ramificată, c-u aspect tuf os, pînă la 30 (40) cm înălţime. Ramuri cilindrice sau comprimate. Frunze alterne, lung peţiolate (5—8 cm), stipelate, simplu penate, cu cîte 2 perechi de foliole aproape sesile (rar numai cu 3 foliole), eliptice sau obovate, cu vîrf ţepos şi pe ambele feţe cu stomate. Peţiolul, nervura mediană, ca şi marginile foliolelor păroase. Stipele persistente, păroase, concrescute cu peţiolul, lungi pînă la 3,5 cm. Flori galbene sau portocalii, bisexuate, cleistogame, cîte 1, rar 2 în subţioara frunzelor. După fecundare, baza ovarului se lungeşte pînă la 2—20 cm, apoi se îndoaie în jos şi intră în pămînt la 8—9 cm adîncime, unde se transformă într-un fruct lung de 2—4 cm şi gros de 10—15 mm, cu aspectul unor gogoşi de viermi de mătase, cu 1—2 (rar 3—6) seminţe învelite într-o pieliţă subţire, de culoare albă, roză, brună sau carnee. — VII—VIII. Se cultivă pe soluri uşoare, neîmburuienite, bogate în calciu, potasiu şi fosfor. Astăzi cultura ei se practică în numeroase gospodării agricole de stat în reg. Timişoara, precum şi în Cîmpia Dunării. Obs. Prin anomalie, la unele exemplare, alături de frunze cu 2 perechi de foliole se pot găsi şi frunze cu 1 — 5 foliole. Variabilitatea speciei î a Tulpină erectă. Fruct cu 2 (rar 4—6) seminţe, cu tegument roşu plumburiu var. fastigiâta Ţopa var. nova in Add. V, pag. 541. — De origină spaniolă, cu soiuri xerofile, care după experienţele de la Valul lui Traian se arată a fi productive şi adaptabile la climatul dobogean. *) Numele « arâchidna » îl aflăm la Plinius pentru o plantă cu fructe subterane. Arâchos, arâchidna şi arakis, numiri antice probabil pentru fructele subterane de Trifolium subter-raneum, dacă nu şi pentru cele ale unor specii de Vicia şi Lathyrus, care au înfăţişare de păianjeni (arâchne). **) Prelucrat de E m. Ţopa. 348 FLORA R.P.R. 1 b Tulpină răsfirată şi întinsă pe pămînt. Fruct cu 3 seminţe, cu tegument roşu închis var. prociimbens Ţopa var. nova in Add. V, pag. 541. — De origină americană, cu soiuri higrofile şi productive, dintre care unele se cultivă cu succes în Trans-caucazia. întrebuinţări. Seminţele se consumă crude, fierte, prăjite, iar cofetarii le întrebuinţează pentru prăjituri, pesmeţi, la fabricarea ciocolatei, surogatului de cafea şi cacaco, etc. Seminţele conţin 25—50% ulei, 7% grăsimi, 30% âlbumină, amidon, zahăr, etc. Uleiul de alune de pămînt este folosit pentru înlocuirea uleiului de măsline, prepararea conservelor de peşte, fabricarea margarinei, slăninei artificiale, extragerea vitaminei anti-nevritice, fabricarea săpunurilor fine, în industria vopselelor, la iluminat, ungerea maşinilor,, tratamentul inflamaţiilor de ochi şi altele. Turtele bogate în grăsimi, proteine, substanţe neazotate, etc. se utilizează la fabricarea ciocolatei, cărnii vegetale, la hrana vitelor şi pentru îngrăşămînt. Tulpinile dau un furaj bogat în proteine, grăsimi, etc. Cojile (peri-carpele) se recomandă pentru împachetat şi combustibil, iar cenuşa lor, bogată în acid fosforic, potasiu şi calciu, trece drept un excelent îngrăşămînt. Răsp. gen.: originară din America de S ; introdusă în multe ţări de pe glob. Tribul VII Vici ea e Bronn Diss. Leg. (1822) 133. De obicei plante ierbacei, cu tulpini nevolubile. Rachisul frunzei terminat în cîrcei, mai rar în ariste ierbacei şi excepţional foliole. Flori în raceme axilare multiflore, rar cu 1 sau puţine flori. Corolă de obicei mare, colorată. Valvele fructelor la maturitate se răsucesc spiralat. Genul CI CER*) L.**) Gen. pl. [ed. I (1737) 217, nr. 574], ed. II (1754) 327, nr. 783. - Năut. Plante ierbacei, rar^ semilemnoase, adesea cu peri glanduloşi. Frunze imparipenat sau paripenat compuse, cu foliole de regulă dinţate. Stipele de obicei pronunţat dinţate. Flori solitare sau adunate în raceme scurte. Caliciu cu 5 dinţi, ± conformi. Vexil ovat sau orbicular, cu unguiculă scurtă, îngustată. Stamine diadelfe, de 2 ori cît lungimea ovarului, cu filamente lăţite la vîrf. Ovar sesil, glabru. Păstaie sesilă, umflată, dehiscentă, cu 1 pînă la numeroase seminţe. Genul cuprinde cca 20 de specii orientale şi mediteraneene. * C. arietinum L. Sp. ed. I (1753) 738; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 388. tab. 21, fig. 1. — Năut. — Bagolyborsô. — Kichererbse. — Ηγτ [ßapamift. — Ic·: Pl. 61, fig. 3. Θ. Rădăcină bine dezvoltată. Tulpină 4-unghiulară, ramificată, glandulos hirsută, înaltă de 50—60 cm. Frunze imparipenate, cu 4—8 perechi de foliole eliptice sau alungit ovate, acuminat serate. Flori purpurii, albastre sau albe lungi de cca 1 cm. Vexil cu vinişoare roşii brunii. Păstaie galbenă sau roşie gălbuie, umflată, alungit ovată, lungă de 1,7—3 cm şi lată de 9—13 mm, *) Plantă de cultură cunoscută sub acest nume încă de pe timpul lui Plinius. **) Prelucrat deJE m. Ţopa. LEGUMINOSAE 349 glanduloasă, cu pedicel foarte curbat. Seminţe 1—3, piriforme, lungi de 5— 14 mm, cu radicula şi cotiledoanele formînd o proeminenţă îndoită ca un corn de berbec, de culoare diferită după sol. — VI—VII. Cultivată mai ales în sudul ţării. V a r i a b i 1itatea speciei r 1 a Plante cu flori albe, de obicei înalte sub 40 cm................................ 2 1 b Plante cu flori rozee, înalte de 40—50 cm var. bohémicum (G. Popov). — C. ariet. proies bohemicum G. Popov ex Manualul ing. agr. vol. I, Sect. III (1952) 161. « 2 a Plante puţin răsfirate, înalte de 30—40 cm var. transcaucâsicum (G. Popov). — C. ariet. proles transcaucasicum G. Popov ex Manualul ing. agr. l.c. 2 b Plante strînse numai spre vîrf, înalte de 25—30 cm var. tùrcicum (G. Popov). — C. ariet. proles turcicum G. Popov ex Manualul ing. agr. l.c. La noi se cultivă forme locale, cu bob alb. întrebuinţări. Seminţele bogate în proteine (17—23%), hidraţi de carbon (54—64%), grsăimi (4—5,5%), celuloză (3,3—5,5%), constituie hrana tradiţională a spaniolilor şi orientalilor. Indienii prepară din făina de năut o prăjitură cunoscută sub numele de « schimitt », iar bulgarii coc din ea, în amestec cu făină de grîu, un fel de pîine. Năutul se consumă la noi sub formă de supă, salată, surogat de cafea. Planta, deşi conţine acid malic, acid oxalic şi acid acetic, este cu plăcere consumată de cai, capre şi oi. In sudul Europei se foloseşte pentru otrăvirea peştilor, iar în India pentru extragerea surogatului de oţet. Răsp. gen.: Originară din ţinutul mediteraneean ; cultura ei s-a extins din cele mai vechi timpuri. Genul 268. Vf CI A *) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 221, nr. 587], ed. V (1754) 327, nr. 782. -Măzăriche. Plante ierbacei, anuale, urcătoare, mai rar erecte. Frunze paripenate, cu rachis terminat deregulă într-un cîrcei, foarte rar într-o setă. Foliole numeroase, mai rar cîte 1—2 perechi, întregi sau dinţate. Stipele de obicei semisagitate, întregi sau ± dinţate, la unele specii pe dos cu glande nectarifere extraflorale. Flori axilare, solitare, gemene, sau în raceme. Caliciu cu 5 lobi sau dinţi, erecţi sau curbaţi. Vexil cca de lungimea unguiculei sau cu mult mai lung, uneori mai scurt. Stamine diadelfe, rar monadelfe. Stil ± filiform, de jur împrejur păros sau numai într-o parte barbulat. Păstaie sesilă sau stipitată, bivalvă, de regulă nearticulată (exceptînd V, ervilia), glabră sau păroasă, cu sau fără rostru. Seminţe globuloase, colţuroase sau comprimate, cu umbelic alungit sau liniar, acoperit cu funiculul dilatat. Genul cuprinde cca 150 de specii răspîndite în cea mai mare parte a emisferei nordice. *) Numele unei leguminoase la scriitorul roman Varro, derivat din cuvîntul grecesc bikion. **) Prelucrat de E m. Ţ o p a şi Acad. E. I. N y â r â d y. 350 FLORA R.P.R. Determinarea speciilor 1 a Păstaie stipitată, liniară, uşor comprimată, articulată, 2—4-spermă. Rachis terminat într-o setă.......................................... 1. Y. ervilia 1 b Păstaie nearticulată ....................................................... 2 2 a Păstaie pronunţat comprimată, fără despărţituri transversale in- terne ..................................................................... 3 2 b Păstaie aproape cilindrică, cu despărţituri transversale interne 30. Y. îaba 3 a Flori evident pedicelate. Pedunculii racemului nu depăşesc lungimea frunzei ......^............................................................4 3 b Flori aproape^sesile .......................................................18 4 a Flori puţine, de obicei 1 — 5, mai rar 6—7, mici, lungi de 5 mm, foarte rar de 10 mm .............................................................. 5 4 b Flori numeroase, de regulă peste 10, mari, cel puţin de 10 mm lun- gime ...................................................................... 8 5 a Păstaie rombică sau alungită ............................................... 6 5 b Păstaie liniară ............................................................ 7 6 a Stipele uniforme, semisagitate, la bază obişnuit cu 2—3 dinţi. Peduncul multiflor ................................................... 2. Y. hirsuta 6 b Stipele inegale; una liniar subulată, cealaltă semilunară, adînc palmat fidată, cu lacinii setiform aristate. Peduncul uniflor .. 3. Y. monanthos 7 a Flori de 5—6 mm lungime. Păstaie de obicei cu 4 seminţe 4. Y. tetrasperma 7 b Flori de 7—8 mm lungime. Păstaie de obicei cu 5—6 seminţe 5. V. gracili» 8 a Plante anuale, .bisanuale, rareori perene .................................. 9 8 b Plante perene .............................................................. 11 9 a Lamina vexilului de lungimea unguiculei. Păstaie liniară, obişnuit lungă de 3—3,5 cm şi lată de 6—7 mm. Seminţe marmorate 6. Y. picta 9 b Lamina vexilului cu mult mai scurtă decît unguicula. Păstaie alungit liniară........................................................................... 10 10 a Flori lungi de 15—18 mm. Dinţii caliciului setacei, ciliaţi pe margini. Păstaie de 2 (4) cm lungime şi lată de 5—9 mm. Seminţe negre 7. Y. villosa 10 b Flori lungi de 12 — 15 mm. Dinţii caliciului setacei, fără cili pe margini. Seminţe brune purpurii......................................8. Y. dasycarpa 11 a Stipele fidate pînă-la dinţate ........................................... 12 11b Stipele întregi ... .......................................................... 15 12 a Stipele cu dinţi numeroşi, lung aristaţi, filiformi. Foliole cîte 6—10 perechi, lungi de 6—18 mm şi late de 3—10 mm, alungit eliptice sau Planşa 62. — 1. Vicia pannonica Cr. — 2. V. sepium L., 2a. părţile florale, 2b. păstăi. — 3. V. sepium var. montana (Fröl.) Koch. PLANŞA 62 LEGUMINOSAE 353 ovat eliptice. Flori albe liliachii ; vexil albastru nervat. Păstaie glabră, lungă de 2,5—3 cm şi lată de 5—8 mm. Seminţe sferice, negre 9. Y. silvatica 12 b Stipele cu dinţi puţini..................................................... 13 13 a Stipele ovat acuminate, cele inferioare semicordate, cele superioare înguste, întregi sau cu 1—2 dinţi rareori cu vîrful bilobat. Foliole cîte 8—10 perechi. Rachisul în majoritatea cazurilor terminat în aristă, rareori la frunzele inferioare terminat într-o foliolă mică. Flori palid galbene. Păstaie de obicei cu 4 seminţe oval rotunjite, negre, rareori cu pete brune............................................... 10. Y. sparsiflora 13 b Stipele lat sau sinuat dinţate. Seminţe brune sau închis brune.... 14 14 a Stipele în formă de semilună, sinuat dinţate. Foliole cîte 4—5 perechi, lungi de 2—3 (4,5) cm şi late de 10—15 (20) mm, ovate pînă la alungite, obtuze, spre bază îngustate, pe margini mărunt ciliate. Flori purpurii, apoi roşii galbene, pînă la verzi. Păstaie alungit liniară, lungă de 4—5 cm şi iată de aproape 1 cm. Seminţe sferice de 5—6 mm în diam., brune sau brun violete............................... 11. Y. dumetorum 14 b Stipele semisagitate, lat dinţate. Foliole cîte 3—5 perechi, lungi de 2—4 cm, rotund ovate, la bază rotunjite sau cordate, pe margini glabre. Flori sulfurii, lungi de 1,2—1,5 cm. Păstaie îngustată la ambele capete, lungă de 2,5—4 cm şi lată de 6—9 mm. Seminţe sferice, de 5 mm în diam., palid brune pînă la negre............................12. V. pisiformis 15 a Stipele semisagitate. Flori ± laxe.......................................... 16 15 b Stipele semihastate pînă la lanceolate. Raceme mai lungi decît frunza bracteantă, cu flori îndesuite, violacee albăstrii, rar albe, de 1 cm lungime. Păstaie alungit rombică, comprimată, lungă de 2—3 cm şi lată de 5—6 mm. Seminţe sferice, brune, adesea pătate cu negru 13. V. cracca 16 a Foliole cîte 8—12 perechi. Păstaie de regulă dispermă, lungă de 1,5— 2,5 cm şi lată de 6—8 mm. Seminţe sferice pînă la ovoidale, puţin comprimate, brune, cu pete deschise.........................16. Y. cassubica 16 b Foliole cîte 8—10 perechi. Păstaie cu 6 seminţe sferice..................... 17 17 a Foliole cîte 10 perechi, aspru păroase. Inflorescenţă cu cca 20 de flori 14. Y. tenuifolia 17 b Foliole cîte 8 perechi, alipit păroase. Inflorescenţă cu 5—10 (15) flori 15. Y. dalmatica 18 a Plante anuale, mai rar bisanuale............................................ 20 18 b Plante perene .............................................................. 19 19 a Raceme cu 2—5 flori, de un brun violaceu deschis, lungi de 12—15 mm 17. Y. sepium 19 b Raceme cu 3—6 flori galbene, lungi de 18—20 mm, dispuse unilateral 18. Y. truncatula 20 a Vexil alipit sau patent păros............................................... 21 20 b Vexil glabru ............................................................... 23 21 a Flori roşii ..................................................... 20. Y. striata 21 b Flori ochroleuce ........................................................... 22 23 - c. 244 354 FLORA R.P.R. 22 a Flori solitare, lungi de cca 20 mm. Păstaie lung patent păroasă, cu perii aşezaţi pe verucozităţi. Stipele de obicei dinţate, fără pete nectarifere extraflorale ...................................................... 22. Y. hybrida 22 b Flori de obicei cîte 2—4, lungi de 15—20 mm. Păstaie alipit sericeu păroasă; perii nu sînt aşezaţi pe verucozităţi. Stipele întregi, cu pete nectarifere extraflorale .................................... 19. V. pannonica 23 a Flori galbene................................................................ 24 23 b Flori liliachii, albastre sau purpurii.......................................25 24 a Flori lungi de 15—25 mm, sulfurii, adesea roşietic bruniu nuanţate. Dinţii caliciului inegali, cei superiori mai scurţi decît cei inferiori. Păstaie aspru păroasă, cu peri aşezaţi pe protuberanţe .................. 21. V. lutea 24 b Flori lungi de 20·—35 mm, galbene. Vexil bruniu galben, verzui sau mai tîrziu violaceu, glabru şi emarginat. Dinţii caliciului aproape egali. Păstaie pubescentă sau la maturitate glabrescentă 23. V. grandiîlora 25 a Stipele pînă la 12 mm lungime, dinţate. Păstaie cu protuberanţe tari, păroase, mai ales pe suturi ................................................. 26 25 b Stipele de 1,5—5 mm lungime. Păstaie glabră sau păroasă, fără protu- beranţe ..................................................................... 27 26 a Foliole cu marginea întreagă ............................. 24. Y. narbonensis 26 b Cel puţin foliolele frunzelor superioare pronunţat şi ascuţit dinţate 25. V. serratiîolia 27 a Flori de 5—8 mm lungime. Seminţe verucoase...................26 Y. lathyroides 27 b Flori de 10—25 (28) mm lungime. Seminţe netede............................... 28 28 a Stipele de 2—3 mm lungime, fără glande nectarifere extraflorale. Dinţii caliciului în parte curbaţi. Păstăi pendente.................27. Y. peregrina 28 b Stipele de 5—7 mm lungime, cu glande nectarifere extraflorale. Dinţii caliciului drepţi. Păstăi erecte, rar pendente .............................. 29 29 a Petale ± de aceeaşi culoare. Flori mai mici de 2 cm. Păstaie matură neagră, nu despică caliciul. Foliole îngust lanceolate. 29. Y. angustifolia 29 b Petale evident diferit colorate: vexil albastru, aripi negri purpurii, carenă alburie. Păstaie matură închis brunie, despică caliciul. Foliole alungit cuneat obovate ................................................28. V. sativa Secţia I. ERVILIA Koch Syn. ed. I (1836) 191. Păstaie stipitată, liniară, uşor comprimată, articulată. Rachis terminat][într-o setă. 1. Y. ervilia (L.) Willd. Sp. pl. ed. III (1800) 1103; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 407. — Ervum Ervilia L. Sp. pl. ed. I (1753) 738. — Ervilia sativa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 170. — Ic.: Pl. 63, fig. 1. Θ. Plantă înaltă de 20—50 cm, păroasă. Tulpină erectă sau ascendentă, ± ramificată la bază, cu frunze depăşind lungimea internodiilor. Rachis terminat Planşa 63. — 1. Vicia ervilia (L.) Willd. — 2. V. tetrasperma (L.) Mnch. — 3. V. hirsuta (L.) S. F. Gray, 3a. două stipele, 3b. păstaie mărită. LEGUMINOSAE 357 intr-o setă scurtă. Stipele semisagitate, acute, dinţate pe margini, lungi de 4—5 cm. Foliole cîte 8—12 (14) perechi, liniare, lungi de 6—12 (15) mm şi late de 1—4 mm, la vîrf obtuzate sau emarginate, scurt mucronate. Racem mai scurt decît frunza bracteantă, cu 2—4 flori lungi de 5—8 mm. Caliciu campanulat, cu dinţi uniformi, subulaţi, puţin mai lungi decît tubul. Corolă palid rozee. Păstaie nutantă, scurt pedicelată, lat liniară, scurt rostrată, glabră, lungă de 15—20 (25) mm şi lată de 4—5,5 mm, între seminţe puţin gîtuită, articulată. Seminţe 2—4, globuloase, de obicei pronunţat colţuroase, de 3,5—5,5 mm în diam., glabre, galben brunii, pînă la roşietic brunii, cu hilul ovat. — VI—VII. Se cultivă pentru furaj ; în jurul Bucureştilor s-a semnalat sălbăticită. întrebuinţări. Bună plantă furajeră, bogată în proteine. Suportă secetele mari, însă este sensibilă la ger. Seminţele sînt toxice, mai ales pentru oameni, cai, porci, găini şi raţe. Pentru a fi utilizate fără pericol ca nutreţ, ele trebuie în prealabil să fie deshidratate. Răsp. gen.: Originară din regiunea mediteraneeană, aclimatizată în multe ţări. Secţia II. LENTÎCULA (Endl.) A. et G. Syn. VI, 2 (1909) 905. — Lenticula Endl. Gen. (1841) 1279, pro Sect. Ervi. Plante anuale. Foliole îngust liniare. Flori mici, solitare sau în inflorescenţe cu puţine flori, lung pedunculate. Păstaie scurtă, de obicei rombică, cu 2—3 seminţe. 2. Y. hirsuta (L.) S. F. Gray Arr. brit. pl. II (1821) 614; Fl. U.R.S.S. 1. c. 408. — Ervum hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 738. — E. hirs. ß. microphyllum Grec. Supl. (1909)51. — Cosiţă. — Borzas büköny. — Zitterlinse. — Γοροιηβκ bojiochcthö. — Exs.: FRE nr. 810. — Ic.: Pl. 63, fig. 3. Θ. Rădăcină lungă, subţire. Tulpină înaltă de 20—90 (140) cm, prostrată sau ascendentă, ramificată de la bază, subţire, cu 4 muchii, răzleţ păroasă. Rachis cu cîrcei terminal, simplu sau ramificat. Stipele superioare lanceolate şi întregi, cele inferioare semisagitate, lobulat denticulate, rareori cu 2—4 dinţi filiformi. Foliole cîte 4—8 perechi, liniare, lungi de 5—20 mm şi late de 1—3 mm, la frunzele inferioare ± truncate, mai late la vîrf, rotunjite sau emarginate, pe dos pubescente sau complect glabre, cu nervurile laterale puţin numeroase, slab pronunţate; adesea prima pereche de foliole apropiată de baza frunzei. Pedunculii ± de lungimea frunzelor, terminaţi cu o aripă scurtă. Racem cu 2—8 flori mici, de 3—4 (5) mm lungime. Caliciu campanulat, cu dinţi subuniformi, ascuţiţi, puţin mai lungi decît tubul, mai rar de 2 ori mai lungi. Corolă alburie. Păstaie negricioasă, plată, alungit romboidală sau trapezoidală, lungă de 6—8 (10) mm şi lată de 3—4 mm, scurt pubescentă, mai rar glabră, de obicei cu 2 seminţe globuloase, uşor turtite, de 1,5—3 mm în diam., lucioase, glabre, ± pătate sau unicolore, cu hilul cuprinzînd 1/3 din sămînţă. — V—VIII. 358 FLORA R.P.R. Staţiunea. Locuri cultivate sau necultivate, pe lîngă drumuri, prin fineţe şi păduri. Răsp. în ţară: Foarte comună ca plantă segetală. Ya r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 a Păstaie pubescentă var. eriocârpa (Gren. et Godr.) Rouy Fl. Fr. V (1899) 245. — Cracca minor a eriocarpon Gren. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 473. — Ervum hirsutum a. typicum Posp. Fl. Österr. Küstenl. II (1898) 410. — Foarte frecventă. f. fissa (G. Fröl.) Beck Fl. NÖ (1892) 878. — Ervum hirsutum var. fissum G. Fröl. Sehr. Pög. Königsb. XXVI (1885) 6. — Caracterizată prin stipele cu 2 — 4 dinţi filiformi. — Oradea; Arad. 1 b Păstaie glabră var. terronii (Ten.) Burnat Fl. Alp. Mărit. II (1896) 186. — Ervum Terronii Ten. Fl. Neap. App. 5 (1826) 23. — Sporadică prin sudul ţării. întrebuinţări. Buruiană segetală, dăunătoare semănăturilor de cereale şi de in. Seminţele se folosesc uneori la falsificarea seminţelor de V. cracca, F. sepium, etc. şi ca hrană pentru vite, cu condiţia ca în prealabil să fie macerate într-o soluţie de sodă. Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N. 3. Y. monânthos (L.) Desf. Fl. atl. II (1800) 165; Fl. U.R.S.S. 1. c.409.-Ervum monânthos L. Sp. pl. ed. I (1753) 738. — V. articulata Willd. Enum. hort. berol. (1809) 764, non Hornem. — Ic.: Pl. 64, fig. 1, 1 a. Θ. Plantă glabră, verde, cu tulpină subţire, înaltă de 80—160 cm, prostrată sau ascendentă, muchiată, ramificată. Rachis terminat în cîrcel ramificat. Stipele relativ mari, de 5—12 mm lungime, inegale; una sesilă, liniară, acută, cu marginea întreagă, cealaltă scurt peţiolată, semilunară, adînc palmată, cu 3—9 lacinii filiforme, setiform aristate. Foliole cîte 5—7 perechi, la frunzele inferioare lungi de 6—10 mm şi late de 2 mm, alungit cuneate, profund emarginate, scurt mucronate, la cele superioare lungi de 1,5—2,5 cm şi late de 1,5—3 mm, liniare, obtuze sau trunchiate şi lung mucronate. Peduncul aristat sub floare, mai scurt decît frunza bracteantă, cu 1 floare lungă de 12—14 mm. Dinţii caliciului egali, lanceolaţi, mai lungi decît tubul. Petale albe albăstrui, de 2 ori mai lungi decît caliciul. Păstaie acumi-nată, lungă de 25—34 mm şi lată de 8—9 mm, cu 2—4 seminţe, glabră, gălbuie, uşor gîtuită între seminţe. Seminţe lungi de 4—6 mm, lenticulate, turtite, brun roşcate, cu macule negre; hilul liniar, de ± 1,2 mm lungime. — V—VI. Cultivată şi ici-colo subspontană (Sighişoara, Bîrlad). întrebuinţări. La noi este recent introdusă în cultură. Experienţele au arătat că furajul acestei specii este superior, cantitativ şi calitativ, aceluia de F. sativa şi V. çillosa. Seminţele, sub formă de uruială, se dau cailor şi rumegătoarelor. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. Planşa 64. — 1. Vicia monânthos (L.) Desf., la. păstaie mărită. — 2. V. dumetorum L., 2a. păstaie, 2b. tulpina aripată în secţ. transversală. PLANŞA 64 LEGUMINOSAE 361 Secţia III. ÉRVUM S. F. Gray Arr. brit. pl. II (1821) 614. Plante anuale, glabre. Rachis terminat în cîrcei ramificaţi. Foliole înguste, liniare uneori eliptice. Flori mici, puţine, lung pedicelate. Păstaie liniară, 4—6-spermă. 4. V. tetrasperma (L.) Mnch. Meth. (1794) 148; Fl. U.R.S.S. 1. c. 410. — Ervum tetraspermum L. Sp. pl. ed. I (1753) 738.— Ervilia tetrasperma Schur Sert. (1853) nr. 760. - Exs.: FRE nr. 811. - Ic.: Pl. 63, fig. 2. Θ. Tulpină înaltă de 20—50 (80) cm, pubescentă sau glabrescentă, subţire, ramificată. Rachis terminat în cîrcei simplu sau bifurcat. Stipele semisagitate, ovat lanceolate sau lanceolate, ascuţite, întregi, lungi de 2— 3 mm. Foliole alterne sau aproape opuse, cîte 3—4 (5) perechi, alungit liniare sau liniare, de 5—20 mm lungime şi 1—2,5 (3) mm lăţime. Pedunculii subţiri, aproape de lungimea frunzelor. Flori 1—2 (3), pedicelate, de 5—6 mm lungime. Caliciu de 2 ori mai scurt decît corola, cu dinţi inegali, lanceolaţi ; cei 4 superiori triunghiulari, mai scurţi decît tubul, cel inferior mai lung, depăşind jumătatea lungimii tubului. Corolă alburie ; vexil lat ovat, reflect, violaceu, de lungimea aripilor, puţin mai lung decît carena. Păstaie cu carpofor scurt, liniar alungită, de 8—12 (15) mm lungime şi de 3—5 mm lăţime, comprimată, glabră sau pubescentă, de obicei 4-spermă, rar cu 3 sau 5 seminţe globuloase, brune, netede, de 2 mm în diam., cu hil liniar alungit. — V—VII. Staţiunea. Prin semănături, crînguri, tăieturi de pădure, pe soluri uscate. Răsp. în ţară: Răspîndită în toate regiunile ţării. V ariabi 1 i tatea speciei var. eriocârpa (Gren. et Grodr.) A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 913. — Ervum tetr. ß. eriocarpon Gren. et Godr. Fl. Fr. I. (1848) 474. — Păstăi pubescente. — Comună. var. leiocârpa (Gren. et Godr.) A. et G. I.e. — Ervum tetr. a. leiocarpon Gren. et Godr. l.c. — Păstăi glabre. — Crişana (Borza); Aroneanu (r. Iaşi). Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. 5. Y. grâcilis Lois. FI. gali. II (1806) 148; Fl. U.R.S.S. l.c. 411. - V, tetrasp. c. gracilis A. et G. Nordostd. FI. (1898) 449 et Syn. VI. 2 (1909) 913.— Exs.: FRE nr. 811 sub V. tetrasp. p. p. Θ. Se aseamănă mult cu F. tetrasperma, dar mai gracilă şi mai mică. Foliole de obicei 2 sau 3 perechi, cu cîrcei simpli. Axa inflorescenţei de 2—3 ori mai lungă decît frunza, de obicei terminată în aristă, cu 1, rar cu 2—3 flori. Dinţii caliciului ± inegali. Păstaie lată de cca 3 mm, acutiusculă, cu 4—6 seminţe. Sămînţă globuloasă, cu hil aproape rotund. —V. Staţiunea. Locuri uscate, înierbate, prin semănături. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj pe malul Someşului. Muntenia, Dobrogea Borza). 362 FLORA R.P.R. Y ariabi1itatea speciei 1 a Plantă robustă, cu frunze mult alungite, în parte ascuţite, în parte obtuze f. longifölia (Ten— Ervum longifolium Ten. Fl. Neap. Prodr. (1811) 59.— Sporadică în Transilvania şi Crişana. 1 b Plantă gracilă, mică, de regulă cu 2 flori. Fructe mai late şi mai scurte, obişnuit 4-sperme. înfloreşte aproximativ cu o lună mai devreme faţă de forma precedentă f. agréstis (Scheele) Beck in Rchb. Ic. Fl. germ. XXII (1903) 203. — F. agrestis Scheele in Flora XXVI (1843) 444. — Muntenia. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Europa de V. Secţia IV. GRÂCCA (Medik.) S. F. Gray Arr. brit. pl. II (1821) 614. - Cracca Medik. Yorles. II (1787) 359, pro gen. Plante perene, rareori anuale sau bisanuale, cu flori mai mari şi mai numeroase decît la speciile secţiilor Lenticula şi Ervum, strînse la vîrful pedunculului. 6. Y. picta Fisch, et Mey. in Ind. Sem. hört, petrop. I (1835) 41 ; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 451, tab. 26, fig. 3. — F. cumana Hazsl. in Mat. Term. Ert. (1872) 39. - Ic.: Pl. 66, fig. 1. Θ—ΘΘ. Tulpină ramificată, înaltă de 1—1,5 m, muchiată, glabră sau alipit păroasă. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele semisagitate, de 3—8 mm lungime, cele inferioare adesea digitate. Foliole cîte 3—6 (8) perechi, cele inferioare lanceolate, cele superioare liniare, de 20—32 (40) mm lungime şi late de 2—4 (7) mm. Racem de obicei mai lung decît frunzele. Flori cîte 10—12 (15) în racem, de 9—12 mm lungime, cu pediceli aproape egali cu tubul caliciului. Caliciu campanulat, cu dinţi inegali, cei inferiori lanceolat subulaţi, adeseori mai lungi decît tubul, cei superiori cu mult mai scurţi. Vexil violaceu albastru, cu nervuri întunecate, de lungimea unguiculei ; celelalte petale albe (numai vîrful carenei albăstrui). Păstaie liniară, obişnuit de 35 mm lungime şi 6—7 mm lăţime, glabră, subţiată la ambele extremităţi, la maturitate brună ; carpofor mai lung decît caliciul. Seminţe 4—6, comprimate, marmorate; hilul înconjoară cît 1/3 din conturul seminţei. — VI—IX. Staţiunea. Lunci, păduri, pe soluri umede şi puţin sărate. Răsp. în ţară: Reg. Bucureşti: în împrejurimile Bucureştilor. Reg. Constanţa: Delta Dunării, Tulcea. întrebuinţări. Excelentă plantă furajeră, consumată de toate animalele ■domestice. Fiind rezistentă la salinitaţe, merită să fie introdusă pe terenurile sărăturoase. Răsp. gen.: Europa centrală şi de E, Gaucaz, Siberia de V. 7. Y..villosa Roth Tent. Fl. Germ. II. 2 (1789) 182; Fl. U.R.S.S. l.c. 450. - F. polyphylla W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 282, tab. 254. -Exs.: FRE nr. 813 sub var. — Ic.: Pl. 65, fig. 1, 1 a; W. et K. l.c. Planşa 65. — 1. Vicia villosa Roth, la. păstăi. — 2. F. dasycarpa Ten. ssp. pseu-dovillosa (Schur) Jâv., 2a. păstăi cu o frunză. — 3. F. dasycarpa Ten., 3a. păstaie. PLANŞA 65 LEGUMINOSAE 365 Θ—ΘΘ. Tulpină ramificată, înaltă de 30—70 (100) cm, îndesuit vilos păroasă. Rachis terminat în cîrcel ramificat. Stipele de 5—8 mm lungime; cele inferioare semihastate, uşor dinţate, cele superioare lanceolate, întregi. Foliole cîte 6—10 perechi, alungit lanceolate, mai rar îngust liniare sau eliptice, de 12—30 mm lungime şi late de 1—3 (4) mm, obtuze sau acute, cu nervuri secundare arcuite, rare. Raceme îndesuite, lungi cît frunzele sau şi mai lungi. Flori de 15—18 mm lungime. Galiciu campanulat, oblic trunchiat, vilos, cu dinţi inegali, cei inferiori mai lungi decît cei superiori, setacei, subţiri, ciliaţi pe margini. Petale albăstrui violacee, în boboc alb lucitor viloase; vexil cu mult mai scurt şi mai lat decît unguicula. Păstaie eliptic romboidală, de 2 (4) cm lungime şi lată de 5—9 mm, cu 2—8 seminţe şi carpofor ce depăşeşte tubul caliciului. Seminţe globuloase, puţin catifelate, închis brune sau negre, de 3—4 mm în diam; hilul închis la culoare, cu o linie mai albicioasă la mijloc, înconjoară 1/5—1,10 din sămînţă. — V—IX. Staţiunea. Mărăcinişuri, garduri, locuri necultivate. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Bistriţa; Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj, Someşeni, Apahida (r. Cluj) ; Turda, Cheia Turzii (r. Turda) ; Huedin. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Reghin; Sovata (r. Sîng. de pădure); Căpîlniţa, Băile Homorod (r. Odorhei). Reg. Stalin: Tiur (r. Tîrnăveni) ; Valea Lungă, Mediaş, Şeica Mare, Cenade (r. Mediaş) ; Sighişoara; Sibiu, Şura Mare, Şura Mică, Guşteriţa, Yeştem, Cisnădia, Scorei, Bradu, Avrig, Porumbacu (r. Sibiu) ; Cîrţişoara (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Sebeş, Colibi (r. Sebeş) ; Subcetate, Covragiu, Ruşi, Bretea (r. Haţeg) ; Orăştie ; Bărăbanţ, Bucerdea Vinoasă, Mesentea, Benic, Oieşdea (r. Alba); Zam (r. Ilia). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Baziaş (r. Mold. Nouă) ; Cruşovăţ (r. Orşova). Reg. Craiova: Porceni (r. Tg. Jiu) ; Vîrciorova (r. T. Severin) ; Desa, Nebuna (r. Calafat) ; Măceşu de Jos (r. Gura Jiului) ; Bistreţu (r. Băileşti). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Băneasa. Reg. Constanţa: Constanţa; Tuzla, Independenţa, Cobadin (r. Negru Vodă); Medgidia; Letea, Nifon (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Blăjeri (r. Lieşti) ; Torceşti, Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Vişan, Bîrnova, Larga, Ungheni, Cristeşti, Iaşi, Mîrzeşti, Potîngeni, Ţigănaşi (r. Vlădeni) ; Hodora (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Bosanci, Suceava (r. Suceava); Ţoleşti (r. Fălticeni). V ari abi 1itatea speciei 1 a Raceme mai lungi decît frunzele. Florile înfloresc toate deodată. Dinţii caliciului lungi cît tubul. -)f var. cùlta (A. et G.). — F. villosa A. culta A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 941. — Cultivată şi subspontană. 1 b Raceme lungi cît frunzele. Florile înfloresc succesiv, de la bază spre vîrful inflorescenţei. Dinţii inferiori ai caliciului mai lungi decît tubul. var. godronii (Rouy) Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 124. — V. villosa forme V. Godroni Rouy Fl. Fr. V (1899) 237. — Exs.: FRE nr. 813. — Reg. Cluj: de-a lungul Someşului. Reg. Constanţa: Agigea, Techirghiol. Reg. Iaşi: Ciurea (r. Iaşi). f. latifôlia (Form.) Săvul. et Rayss I.e. — V. villosa var. latifolia Form, in Verh. NV Brünn XXXIV (1896) 365. — Foliole eliptice. — Muntenia. f. stenophylla (Schur) Săvul. et Rayss I.e. — V. vili. b. stenophylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 166. — Foliole îngust liniare sau lanceolate. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Iaşi: Dorobanţu (r. Iaşi). 366 FLORA R.P.R. f. albifltfra (Schur) Gams in Hegi FL Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1536. — F. F. villosa a. albiflora Schur I.e. — Flori albe. — Reg. Stalin: Sibiu la Guşteriţa. întrebuinţări. Datorită conţinutului mare în proteine brute (27,99%), trece printre primele plante furajere, ca valoare alimentară. Se cultivă pe scară întinsă în Europa de V şi mai ales în partea de SV a U.R.S.S. Răsp. gen.: Europa, Asia de V. 8. V. dasycârpa Tën. Viagg. Abruzz. (1830) 81; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 451. — F. varia Host Fl. austr. II (1831) 332. — F. villosa var. ß. glabrescens Koch Syn. ed. II (1843) 214, p. p. - Ic.: Pl. 65, fig. 3, 3 a. Θ—4. Tulpină înaltă de 50—130 cm, subţire, costată, pubescentă. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele de 7—10 (12) mm lungime, liniare sau liniar lanceolate, la frunzele inferioare semihastate. Foliole cîte 8—12 perechi, alungit liniare sau lanceolate, ascuţite, glabre sau slab păroase Raceme multiflore, laxe, lungi cît frunzele sau puţin mai lungi. Flori de 12—15 mm lungime. Caliciu scurt campanulat, adesea violaceu ; dinţii superiori scurt triunghiulari, cei 3 inferiori subulaţi şi mai scurţi decît tubul. Petale albastru violacee, după înflorire aproape albastre, rar albe; vexil aproape liniar, de 2 ori mai scurt decît unguicula; carena pe ambele laturi dinspre vîrf cu cîte o pată închis violacee. Păstaie glabră, lungă de 2—4 cm şi lată de 7—8 (10) mm, cu 2—8 seminţe mărişoare, turtit sferice, de culoare brună purpurie; hil cu mult mai lung decît la specia precedentă. — VI—VIII (IX). Staţiunea. Prin arături, semănături, la marginea drumurilor, în tuferişuri. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Odorhei. Reg. Stalin: Blaj, Tiur (r. Tîrnăveni) ; Sibiu. Reg. Hunedoara: V. Secaşului (r. Sebeş) ; Hunedoara. Reg. Timisoara: Arad, Şemlac, Mîsca pe Dl. Mocra (r. Arad). Reg. Craiova: Vîrciorova, Turnu Severin, Hinova pe Dl. Stîrmina (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Govora, Călimăneşti, Golotreni (r. R. Vîlcea) ; Morteni (r. Găeşti) ; Curtea de Argeş, Valea Calului. Reg. Ploeşti: Slănic (r. Teleajen). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Chitila, Păd. Andronache, Pantelimon; Bră-neşti, Cernica (r. Brăneşti) ; Cotorca (r. Urziceni). Reg. Galaţi: Tecuci. Reg. Racău: Caraclău (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Iaşi; Bîrlad. Obs. Buruiană dăunătoare semănăturilor. Plantele, prin creşterea lor rapidă, înăbuşe şi împiedică dezvoltarea cerealelor. Tulpina de consistenţă tare devalorizează furajul. Variabilitatea speciei ssp. pseudovillosa (Schur) Jâv. Magy. fi. (1925) 647. — V. pseudovillosa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 166. — V. villosa ß. glabrescens Koch Syn. ed. I (1835) 194 et ed. II (1843) 214, p. p. — F. varia var. grandiflora Cel. in Sitzb. Böhm. Ges. Wiss. (1890) 466. — Ic·: Pl. 65, fig. 2, 2 a. Planşa 66. — 1. Vicia picta Fisch, et Mey. — 2. F. faba L., 2a. tulpina în secţ. transversală, 2b. păstaie, 2c. sămînţă. platssşa LEGUMINOSAE 369 Plantă mai debilă, glabrescentă, viscidulă, cu foliole relativ mai înguste. Racem multiflor, mai îndesuit,cu peduncul mai scurt decît frunzele. Flori violaceu albastre sau liliachii, de 1,2—1,5 mm lungime. Toţi dinţii caliciului subulat aristaţi, cei 3 inferiori mai lungi decît tubul. Păstaie verzuie, glabră, de cel mult 9 mm lungime. — V—VII. Reg. Cluj: Năsăud. Reg. Stalin: Sibiu, Guşteriţa, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Sebeş; Hărău (r. Ilia). Reg. Timişoara. Banat în semănături (Heuff.). Muntenia (Borza). f. alba (Heuff.). — V. villosa γ. alba Heuff. Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 95. — Flori albe. — Banat în semănături (Heuff.). întrebuinţări. Plantă excelentă de nutreţ şi foarte apreciată ca îngrăşămînt verde. Se recomandă a fi cultivată pe scară întinsă. Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Asia Mică; subspecia; Europa centrală şi medi-teraneeană. 9. V. silvâtica L. Sp. pl. ed. I (1753) 734; FI. U.R.S.S. l.c. 429. - Vicilla sylvatica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 170. — Exs.: FRE nr. 803, a, b, c. — Ic.: Pl. 67, fig. 1, 1 a. 2J-. Tulpină subţire, înaltă de 100—150 cm, costată, acăţătoare, glabră. Rachis terminat în cîrcei lung, ramificat. Stipele semireniforme pînă la semi-lunare, inegale, una din ele cu dinţi lungi, filiformi. Foliole cîte 6—8 perechi, eliptice sau alungit eliptice, lungi de 6—18 mm şi late de 3—10 mm, de obicei obtuze sau acutiuscule, cu cîte 4—6 perechi de nervuri secundare, slabe. Racem cu (5) 10—15 (20) flori, cu mult mai lung decît frunzele. Flori de 12 — 18 mm lungime, cu pediceli de 2—3 mm. Galiciu campanulat, cu dinţi inegali, cei inferiori mai lungi decît cei superiori şi decît tubul. Corolă albă liliachie, cu vexil albastru nervat, mult mai lung decît unguicula; aripile şi carena aproape de lungimea vexilului. Păstaie glabră, rostrată, lungă de 25—30 mm şi lată de 6—8 mm, cu carpofor de lungimea caliciului sau cu puţin mai lung. Seminţe aproape sferice, netede, gălbui sau brune întunecate, de cca 4 mm lungime; hilul cuprinde 2/3 din conturul seminţei. — VI—VII. Staţiunea. Păduri umede şi umbroase din regiunea deluroasă şi montană. Răsp. în ţară: Reg. Raia M.: Vişeu de Sus. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Cluj în V. Morii, Măcău, Aruncuta (r. Cluj) ; Silvaşu de Cîmpie, Berchieşu, (r. Sărmaş) ; Canciu (r. Dej); Turda; Rîmeţi (r. Aiud) ; Bucium-Cerbu (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Borsec, Bilbor (r. Topliţa) ; Mt. Ghilcoş, Lacu Roşu (r. Gheorghieni) ; Lueta (r. Odorhei) ; Tuşnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mediaş, Valea Lungă (r. Mediaş); Homorod (r. Rupea); Sighişoara; Gura Rîului, Sadu, Bradu, Sibiu, Guşteriţa, Cisnădioara, Porumbacu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Piatra Ceţii, Intregalde, Benic, V. Cricăului (r. Alba); Orăştie; Mţii Retezatului (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Orşova pe DL Alion. Reg. Rucureşti: Comana (r. Vidra). Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu pe Pîr. Bălescului (r. Cislău). Reg. Racău: Mt. Ceahlău. Reg. Iaşi:.Iaşi, Slobozia, Mogoşeşti, Schitu Stavnic (r. Iaşi); Hadîmbu (r. Negreşti). Reg. Suceava: Călineşti-Enache (r. Suceava); Ţoleşti (r. Fălticeni); Stulpicani (r. Gura Humorului) ; Cîmpulung, Schitu Rarău, Mt. Rarău la Pietrele Doamnei (r. Cîmpu-lung) ; Cîrlibaba, Lucina (r. Vatra Dornei). 24 - c. 244 370 FLORA R.P.P. întrebuinţări, Măzărichea de pădure fiind bogată în proteine (21,3—27,1%)»· grăsimi (2 — 5%), etc., trece ca bună plantă de păşune. Intr-un kg de furaj se află 88 mg de caro tină. în amestec cu alte plante erecte ar putea fi cultivată. R ă s p. gen.: Eurasia. 10. V. sparsiflora Ten. Fl. Neap. V (1835—36) 160. — V. pilisiensis Aschers, et Jka. in Bot. Zeitg. XXX (1872) 142, 143. — Orobus ochroleucus W. et K. PI. rar. Hung. II (1805) 123, tab. 118. - Ic. : PI. 68, fig. 1; W. et K. l.c. 2|% Tulpină scandentă, de 40—60 cm. Stipele ovat acuminate, cele inferioare semicordate, cele superioare înguste, întregi sau cu 1—2 dinţi, rareori cu vîrful bilobat. Rachis terminat în aristă, rareori la frunzele inferioare terminat cu o foliolă mică. Foliole cîte 8—10 perechi, eliptice sau alungit eliptice, la vîrf rotunjite sau cele superioare acute, toate la început ciliate atît pe margini, cît şi pe dos. Raceme de lungimea frunzelor, cu cca 10—20 flori de 2 cm lungime, la început palid galbene, la maturitate galbene, cu pediceli mai scurţi decît caliciul. Vexil obcordat, mai lung decît aripioarele. Păstaie lanceolată, de obicei cu 4 seminţe oval rotunjite, negre, rareori cu pete brune. — IV—VI. Staţiunea. Prin cerete. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: Craiova. Obs.: Schur publică de la Borsec pe Orobus ochroleucus W. et Κ., pe care îiîfcă Simon-kai o contestă. Răsp, gen.: Balcani şi Italia. 11. Y, dumetorum L. Sp. pi. ed. I (1753) 784; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 422. — Măzăriche. — Cserebükköny. — Hecken-Wickfe. — Γοροιηβκ 3apocJie-BLiii. — Exs. : FRE nr, 802 a, b. — Ic. : PI. 64, fig. 2, 2 a, b. 4. Tulpină 4-muchiată, mult ramificată, urcătoare, ± îngust aripată, glabrescentă, ± rugoasă, înaltă de 60—250 cm şi de 2—4 mm grosime. Rachis terminat în cîrcel ramificat. Stipele inegale; cele inferioare de 6—8 (10) mm lungime, semilunare, emarginat dinţate (dinţii cu aristă şi cili), cele ale frunzelor superioare puţin mai mici, semilanceolate sau lanceolate, rărit dinţate. Foliole cîte 4—5 perechi, ovate pînă la eliptice sau aproape rombice, de 2—3 (4,5) cm lungime şi 1—1,5 (2) cm lăţime, pe margini mărunt ciliate, cele inferioare uneori dinţate. Racem lax, pauciflor, cu (2) 4—8 (14) flori lungi de 1,3—1,8 cm, cu pediceli de 2—3 mm lungime. Caliciu campanulat, i bilabiat, cu dinţi inegali, mai scurţi decît tubul. Corolă vio- Planşa 67. — 1. Vicia silvatica L., la. păstăi. — 2. F. cassubica L., 2a. floare, 2b. păstăi. PLANŞA 67 LEGUMINOSAE lacee, după înflorire gălbuie, de 3 ori mai lungă decît caliciul ; lamina vexi-lului ovată pînă la obcordată, cu unguiculă alungită ; aripi puţin mai scurte, înguste, obtuze. Stilul de jur împrejur păros şi îndesuit barbat numai în partea de jos. Păstaie lanceolată sau îngust lanceolată, lungă de 4—5 cm şi lată de 8—10 mm, cu carpofor de lungimea caliciului. Seminţe 3—8, globu-loase, de 5—6 mm lungime, întunecat brune, cu hil ocupînd 1/3—2/5 din conturul seminţei. — VI—VII (VIII). Staţiunea. Frecventă în păduri luminoase, mărăcinişuri, pe garduri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Rodna, Năsăud (r. Năsăud); Bistriţa; Canciu (r. Dej) ; Mt. Meseş (r. Zalău) ; Berchieşu (r. Sărmaş) ; Cluj la Făget, Feleac, V. Morii, Cojocna (r. Cluj) ; Stana (r. Huedin) ; Turda, Cheia Turzii (r. Turda) ; Aiud. Reg. Stalin: Or. Stalin; Sighişoara; Blaj, Mănărade (r. Tîrnăveni) ; Şeica Mare, Ţapu, Mediaş (r. Mediaş) ; Porumbatu, Şura Mare, Sibiu, Cisnădioara, Guşteriţa, Noul, Tălmaciu, Bradu, Sebeşu de Jos şi de Sus (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie, Grădiştea de Mte (r. Orăştie) ; Valea Sîngeorgiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişqara: Mehadia (r. Orşova). Reg. Piteşti: Govora (r. R. Vîlcea). Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi) ; Şchiopeni (r. Huşi) Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni) ; Ipoteşti la Iazu (r. Suceava) ; Horodnicu, Vicov (r. Rădăuţi). V a r ia b i 1itatea speciei f. typica Erdner in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1522. — V. dumet. f. normalis Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 329. — Foliole eliptice sau ovat eliptice. — Frecvent. f. rhombifolia Beckin Rchb. Ic. Fl. germ. XXII (1903) 190, tab. 253, fig. 9. — Foliole rombice, mai late la mijloc. — Cluj în V. Morii. Reg. Iaşi: Bîrnova, Repedea (r. Iaşi). f. grandifölia (Schur) Săvul, et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) 120. — V. dumet. a. grandifolia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 166. — Foliole lat ovate, aproape rotunde. — Or. Stalin pe Tîmpa. Răsp. gen.: Europa, Siberia. 12. V. pisiformis L. Sp. pl. ed. I (1753) 734; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 422. — ViciUa pisiformis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 170. — Exs. : FRE nr. 1712. - Ic. : Pl. 68, fig. 2. 4. Rizom ramificat. Tulpină simplă sau puţin ramificată, slabă, muchiată, striată, înaltă de 1—2 m. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele semi-sagitate, sinuat dinţate. Foliole mai adesea cîte 3—5 perechi, deschis verzi, ovate, la bază rotunjite sau cordate, la vîrf rotunjite, pe margini glabre, lungi de 2—6 cm şi late de 1,6—4 cm. Racem i de lungimea frunzelor, cu 10—15 (20) flori lungi de 1,2—1,5 cm, cu pediceli de 3—4 mm lungime. Caliciu lat campanulat, cu dinţi scurţi, ± ciliaţi. Corolă albă gălbuie, cu nervuri violacee, de cca 4 ori mai lungă decît caliciul; vexil orbicular, cu unguiculă lungă ; aripi şi carenă cu puţin mai scurte decît vexilul. Stil de jur împrejur păros. Păstaie comprimată, glabră, brunie, la ambele capete îngustată, de 2,5—4 cm lungime şi 6—9 mm lăţime. Carpofor mai lung decît 374 FLORA R. P. H caliciul. Seminţe de regulă 6, globuloase, pină la 5 mm grosime, brune, cu hil abia cît jumătate din conturul seminţei. — VI—VII. Staţiunea. Poieni, crînguri. Răsp. în ţară: Reg. Raia M.: Garei, Foeni (r. Garei). Reg. Cluj: Canciu (r. Dej) ; Cluj la Făget; Gămăraşu în Păd. Cioarelor (r. Sărmaş) ; Aiton, Yiişoara, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Mţii Harghita, Lueta (r. Odorhei). Reg. Stalin: Or. Stalin; Valea Lungă, Proştea Mică (r. Mediaş); Sighişoara; Mănărade (r. Tîrnăveni) ; Sadu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş); Orăştie; Valea Sîngeorgiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Oradea; Derna (r. Marghita). Reg. Timişoara: Arad; Mehadia (r. Orşova). Reg. Galaţi: Greci în V. Radului şi Mt. Ieşitu Sufletului (r. Măcin). Reg. Iaşi: Aroneanu, Breazu, Ciurea, Bîrnova (r. Iaşi) ; Stroeşti (r. Huşi). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni) ; Albeşti la Gapu Pădurii (r. Truşeşti). întrebuinţări. Veche plantă medicinală, meliferă şi de ornament. Ca furaj poate fi folosită numai în stare murată. « Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Asia Mică. 13. V. crăcea L. Sp. pl. ed. I (1753) 735; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 436. — Măzăriche. — Kaszanyüg bükköny. — Vogel-Wicke. — Topomen mhuihhliö. — Exs. : FRE nr. 812 a, b, c. — Ic. : Pl. 69, fig. 1, 1 a, b. 2J-. Plantă cu rizom tîrîtor, lung, multiramificat. Tulpină simplă sau ramificată, subţire, muchiată, glabră sau păroasă, înaltă de 0,3—1,5 m. Rachis terminat în cîrcel ramificat. Stipele mici, de 6—10 mm lungime, semisa-gitate sau lanceolate pînă la liniare, întregi, fără nectarii extraflorale, nedinţate sau rar cu 1—2 dinţi. Foliole cîte (6) 10—12 (20) perechi, aproape sesile, îngust eliptice sau liniare, lungi de 1,5—3 cm şi late de 1—7 mm, cu puţine nervuri laterale, cu vîrf acut sau rotunjit, pe dos de regulă alipit sericeu păroase. Racem de obicei mai lung decît frunza bracteantă, cu 20—40 flori lungi de 8—12 mm, cu pediceli de cca 1 mm lungime. Galiciu scurt campa-nulat, cu dinţi inegali; cei inferiori cu mult mai lungi decît cei superiori, însă fără să întreacă tubul caliciului. Corolă violaceu albăstrie, rar albă, de 3—4 ori mai lungă decît caliciul; vexil ovat sau subcordat, ± de lungimea unguiculei sau de 2 ori mai lung; aripi cu puţin mai scurte decît vexilul şi cu puţin mai lungi decît carena; carenă cu o pată la vîrf. Stil de jur împrejur păros. Păstaie alungit rombică, turtită, glabră, brună pînă la neagră, de 2—3 cm lungime şi 5—6 mm lăţime, cu carpofor nedepăşind lungimea caliciului. Seminţe 4—8, globuloase, de 2,5—3,4 mm în diam., suriu verzi, brune şi ± împestriţate sau aproape negre; hilul ocupă 1/4—1/3 din sămînţă. — VI—VIII. Staţiunea. Pe lîngă garduri, prin livezi, tufişuri, lunci, păduri, mai rar în semănături. Răsp. în ţară: Comună în toate.regiunile ţării. Planşa 68. — 1. Vicia sparsiflora Ten. — 2. V. pisiformis L. PLANŞA 68 « LEGUMINOSAE 37? Variabilitatea speciei 1 a Flori albe var. albiflora Trautv. ap. Fedtsch. in Fl. U.R.S.S. XHI (1948) 436. — Ici-colo, rară. 1 b Flori violaceu albăstrii............................................................. 2 2 a Stipele cu 1 — 2 dinţi var. dahûrica (Turcz.) Fedtsch. in Fl. U.R.S.S. l.c. — V. dahurica Turcz. in Herb. ex Fedtsch. l.c. — Rară. 2 b Stipele întregi....................................................................... 3 3 a Plantă robustă, alipit păroasă. Foliole liniar lanceolate, pînă la liniare, acute var. lineâris Peterm. Fl. lips. (1838) 548. — V. rigida Herb. in ÖBZ V (1855) 183. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Racău: Mt. Ceahlău; Bicaz (r. P. Neamţ). Reg. Iaşi: Dl. Repedea, Bîrnova, Niţelea (r. Iaşi). 3 b Plantă zveltă, cu tulpină subţire.................................................... 4 4 a Plantă patent păroasă. Foliole alungit ovate, rotunjite sau obtuzate, aristate, lungi de 4—7 mm var. latifölia Neilr. Fl. NÖ (1859) 959. — V. cracca a. macrophylla et d. nemorosa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 166. — Reg. Cluj: Cluj în V. « Aszupatak » (r. Cluj) ; Gherla. Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Or. Stalin; Guşteriţa, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Suceava: Bosanci. 4 b Plantă patent păroasă. Foliole înguste, liniare pînă la alungit lanceolate, late de 2 — 3 mm, spre vîrf puţin îngustate var. vulgaris Gaud. Fl. helv. IV (1829) 505, emend. Koch Syn. ed. I (1835) 193,— Reg. Cluj: Borşa (r. Gherla); Mărgău (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu (r. Cislău). Reg. Iaşi: Aroneanu, Bîrnova, Mîrzeşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Dorna Cîndreni (r. Vatra Dornei). f. brevifôlia A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 931. — V. cracca c. tenerrima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 166. — Formă debilă. Frunze cu 4—10 perechi de foliole mici, liniare, lungi abia de 1 cm. Flori puţine, lungi de 6 —7 mm. Păstăi lungi de 1,5 — 2 cm. — Reg. Cluj: Băile Sărate Turda. Reg. Stalin: Guşteriţa (r. Sibiu), întrebuinţări. Planta este bogată în proteine (30%), grăsimi (1,5 — 4%) şi vitamină C (120 — 300 mg%) şi este consumată de toate vitele. Bună plantă meliferă. Răsp. gen.: Eurasia. 14. V. tenuifolia Roth Tent. Fl. germ. I (1788) 309; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 440.-Exs. : FRE nr. 1283. - Ic. : Pl. 69, fig. 2, 2 a, b; Prod. Consp. Fl. Dobr. II (1936), tab. XXV. 4. Tulpină zveltă, ± costată, erectă sau ascendentă, înaltă de 60—150 cm, Jt: pubescentă. Stipele semisagitate, lanceolate sau lanceolat liniare, lungi de 8—10 mm. Foliole mai adeseori cîte (6) 10 (13) perechi, liniar lanceolate, lungi de 1—3 cm şi late de 2—4 mm, cele superioare spre vîrf acuminate, destul de rigide, scabru păroase, cu nervuri aproape paralele. Racem cu 20 de flori, mai lung decît frunza bracteantă. Flori roşii-violete, lungi de (9) 12—15 (16) mm, cu miros slab. Caliciu scurt campanulat, cu dinţi triunghiulari, cei superiori ± mai scurţi decît tubul. Vexil profund emarginat, 378 FLORA R.P.R. de 2 ori mai lung decît unguicula ; aripi lungi aproape cît vexilul ; carenă scurtă, aproape cît jumătate din lungimea vexilului. Păstaie lanceolat rombică, glabră, lungă de 20—30 mm şi lată de 5—7 mm, cu carpofor aproape de lungimea tubului caliciului. Seminţe 4—7, mari, globuloase, închis brune; hilul ocupă 1/5—1/4 din conturul seminţei. — VI—VIII. Staţiunea. Pe lîngă garduri, prin lunci, locuri cultivate, păduri în locuri uscate. Răsp. în ţară: Reg. Ciluj: Năsăud; Bistriţa; Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj la Făget şi Becaş (r. Cluj) ; Huedin, Stana (r. Huedin) ; Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Tg. Săcuesc; Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mediaş, Proştea Mică (r.*Mediaş); Mănărade (r. Tîrnăveni) ; Noul, Bradu, Sibiu, Guşteriţa, Şura Mică, Şura Mare (r. Sibiu) ; Rupea. Reg. Hunedoara: Cîlnic (r. Sebeş) ; Orăştie ; V. Sîngeorgiului (r. Hunedoara) ; Petroşeni. Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Rucureşti: Titù (r. Răcari). Reg. Constanţa: Jurilovca (r. Istria); Basarabi (r. Medgidia); Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Măcin, Greci (r. Măcin) ; Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Iaşi, Vişan, Ciurea, Bîrnova (r. Iaşi). V ari abi 1itatea speciei 1 a Vexil aproape de 2 ori mai lung decît carena ..................................... 2 1 b Vexil numai cu puţin mai lung decît carena. Foliole lungi de 3 cm şi late de 2,5 mm f. élegans (Guss.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 169. — V. elegans Guss. FI. sic. Prodr. II (1828) 438. — Reg. Constanţa: Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Galaţi: ^lăcin, Greci (r. Măcin) 2 a Racem dens .......................................................................... 3 2 b Racem lax............................................................................ 4 3 a Flori mici, de obicei de 12—13 mm lungime var. typica A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 935. — Comună. 3 b Flori mari, pînă la 15 mm lungime. Foliole lăţit liniare, trunchiate var. luxûrians Vis. Fl. daim. III (1852) 323. — Moldova. 4 a Flori lungi de 13—15 mm var. latifolia Lange Pugil, in Vidensk. Meddel. Kjöb. (1866) 186. — Sporadică. 4 b Flori lungi de 15 — 16 mm. Foliole îngust liniare, alungite f. stenophylla (Boiss.). — V. tenuifolia ß. stenophylla Boiss. Fl. or. II (1872) 323. — Reg. Constanţa: Constanţa; Mangalia, Tuzla, Cobaadin (r. Negru Vodă); Isaccea, Niculiţel, Mrea Cocoş (r. Tulcea). 1 ntrebuinţări. Bună plantă furajeră, producînd o însemnată cantitate de masă verde, cu 26% proteine, 5% grăsimi, etc. Răsp. gen.: Eurasia. 15. V. dalmâtica Kern, in Sched. ad FEAH IV (1886)] nr. 1209; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 439. — V. tenuifolia var. laxiflora Gris. Spicii. Fl. rumel. I (1843) 82. - V. stenophylla Vel. Fl. bulg. (1898) 163. Planşa 69.—1. Vicia cracca L., la. floare, lb. păstăi cu frunze bracteante.— 2. V. tenuifolia Roth, 2a. floare, 2b. păstăi cu frunze bracteante. PLANŞA 69. LE GUMINOS AE 381 2J-. Tulpină puternică, foarte ramificată, lungă de 30—65 cm. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele mici, subulat sagitate, inegale, cea inferioară cu puţin mai scurtă decît cea superioară. Foliole cîte 8—12 perechi, liniar lanceolate, lungi de 15—20 (25) mm şi late de 0,7—1,2 mm, răsucite, aproape setacee. Racem lax, puţin mai lung decît frunzele, cu 5 — 15 flori lungi de 9—12 mm. Dinţii caliciului inegali; cei inferiori lanceolaţi, aproape de 2 ori mai scurţi decît tubul, cei superiori triunghiulari şi cu puţin mai scurţi. Flori violacee, uneori palide ; vexil de 2 ori mai lung decît unguiculă. Păstaie alungit lanceolată, îngustată la capete. — V—VI. Staţiunea. Păduri, tuferişuri. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). Răsp. gen.: Peninsula Balcanică, Crimeea, Asia Mică. 16. Y. cassubica L. Sp. pl. ed. I (1753) 735; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 427. — Vicilla cassubica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 170. — Exs. : FRE nr. 1280. - Ic. : Pl. 67, fig. 2 a, b. 4. Rizom repent, lax ramificat. Tulpină simplă sau ramificată, de obicei erectă, rareori prostrată sau urcătoare, înaltă de 30—60 (100) cm, costată, glabrescentă sau pubescentă. Rachis simplu sau compus. Stipele semisagi-tate, întregi, mai rar dinţate, lungi de 7—8 mm. Foliole cîte (5) 8—12 (15) perechi, eliptice sau îngust lanceolate, lungi de 1,5—2,3 cm şi late de (4) ■5—7 (10) mm, obtuze sau obtuziuscule, cu numeroase nervuri secundare şi terminate cu aristă scurtă. Racem mai scurt decît frunza bracteantă, cu 4—14 flori lungi de 9—12 mm, unilaterale, cu pediceli nutanţi, de 2—3 mm lungime. Caliciu campanulat, oblic trunchiat, inegal dinţat, cu dinţii cel mult de lungimea tubului. Vexil mai lung decît carena, roşu violaceu, alungit, rotunjit, uşor emarginat; aripi şi carenă albe albăstrui. Carpofor de lungimea caliciului. Păstaie aproape rombică, comprimată, glabră, netedă, brună castanie, lungă de 1,5—2,5 cm şi lată de 6—8 mm. Seminţe de obicei 2, rar mai multe sau mai puţine, sferic ovoidale, puţin turtite, netede, brune şi ou o pată deschisă, lungi de ± 4 mm. Hil aproape cît 14—12 din conturul seminţei. — VI—VII. Staţiunea. Coaste ierboase, livezi, păduri în locuri uscate, tuferişuri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Canciu (r. Dej); Cluj, Cojocna (r. Cluj); Turda. Reg. Aut. M.: Reghin; Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Or. Stalin. Reg. Hunedoara: Cugir (r. Orăştie). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Cru-^şovăţ, Globurău, Băile Herculane pe Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu •{r. Gislău). Reg. Galaţi: Greci în ΛΓ. Radului (r. Măcin). Reg. Iaşi: Larga, Epureni (r. Iaşi) ; Erbiceni (r. Tg. Frumos). Variabilitatea speciei f. subglâbra Domin, in Fedde Repert. I (1906). — Tulpină şi frunze glabrescente. — Reprezintă tipul speciei. — Comună. 382 FLORA R.P.R. f, pubéscens Cel. Prodr. (1875) 683. — Tulpină şi frunze scurt şi alipit păroase. Foliole în cea mai mare parte late de 5—10 mm şi de 2—2,5 ori mai lungi decît late. — Mai rară. întrebuinţări. După cercetările lui Petrosian, planta conţine 21% proteină brută, încadrîndu-se *la furajere de calitatea a doua şi putînd fi utilizată pentru păşunat. Răsp. gen.: Europa, Asia de V. Secţia V. EUVÎCIA Vis. Fl. daim. III (1852) 317, emend. Taub, in Engl. et Pranti Pflzfam. III. 3 (1894) 351. Plante anuale, mai rar perene. Flori solitare sau cîte 2, mai rar 3—5, ± sesile, rar scurt pedicelate. 17. V. sépium L. Sp. pl. ed. I (1753) 737; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 455. - Exs. : FRE nr. 804. - Ic. : Pl. 62, fig. 2, 2 a, b. 2J-. Rizom ramificat, cu stoloni filiformi, roşietici. Tulpină înaltă do 30—50 (100) cm, scandentă, flexuoasă, angulos sulcată, puţin pubescentă sau glabră. Frunze lungi de 5—10 cm, cu rachis terminat în cîrcel ramificat. Foliole cîte 4—8 perechi,' aproape sesile, alterne sau subopuse, eliptice sau alungit eliptice, obtuze sau emarginate, scurt mucronate, cu peri scurţi şi moi. Stipele semisagitate, ± dinţate, ciliate, la partea inferioară adesea cu cîte o glandă nectariferă extraflorală. Inflorescenţă axilară, cu 2—5 flori deschis violacee, mai adesea murdar violacee, cu vinişoare purpurii, lungi — de 12—15 mm. Galiciu păros, cu dinţi triunghiular subulaţi, cei 2 superiori conivenţi. Vexil glabru, mai lung decît aripile, cu vine mai întunecate. Păstaie alungită, la început scurt păroasă, apoi glabră, la maturitate neagrăr lungă de 2—3,5 cm şi lată de 5—8 mm. Seminţe sferice, de 3—4 (4,6) mm în diam., galbene, roşii, sure sau brune verzui, întunecat împestriţate, aproape negre. Hil aproape cît 1/2—3,4 din conturul seminţei. — V—VI (VIII). Staţiunea. Păduri, tuferişuri, locuri cultivate, pe lîngă drumurir de la cîmpie pînă în regiunea montană. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. V ar i a b i 1 i tatea speciei 1 a Foliole de mărime mijlocie, pînă la mari _________................................... 2. 1 b Foliole foarte mici, ovat circulare sau aproape rotunde, puternic ciliate var. parvifölia Grognot in Carion Cat. pl. (1865) 145. — F. sepium c. micro-phylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 167. — Reg. Stalin: Sibiu. 2 a Foliole îngust lanceolate, uşor atenuate pînă la vîrf, ascuţite, neemarginate, gla- brescente var. montana Koch Syn. ed. I (1835) 196. — F. montana Fröl. in litt. ap. Koch I.e. — F. oxyphylla (V. tricolor) Schur Enum. pl. Transs. (1866) 167. — Planşa 70. — 1. Vicia grandiflora Scop. var. sordida (W. et K.) — 2. F, grandi· flora Scop. var. scopoliana Koch. — 3. F. striata M. B., 3a. floare mărită. planşa LEGUMINOSAE 385 Exs.: FRE nr. 805. — le.: Pl. 62, fig. 3. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş. Reg. Aut. M.: Mt. « Ocsém » (r. Ciuc). Reg. Stalin: Arpaşu (r. Făgăraş); Poplaca, Mt. «Götzenberg» lîngă Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Cricău,. Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei (r. Alba) ; Săcărîmbu, Vărmaga, Hărău (r. Ilia) ; Mţii Retezatului în V. Zlătuia (r. Haţeg). Reg. Racău: Mt. Ceahlău; Cheile Bicazului (r. Piatra Neamţ). 2 b Foliole alungit lanceolate. Plantă puternic păroasă. Caliciu lung vilos var. eriocâlyx Cel. Prodr. (1875) 910. — Crişana, Muntenia (Borza). Obs. La Bradu şi Sibiu s-a semnalat f. alblflora (Gaud.) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1539. — V. sepium var. albiflora Gaud. Fl. helv. IV (1829) 518. — Flori curat albe. întrebuinţări. Plantă excelentă de nutreţ. Conţine 24 — 25% proteine, 15% albuminoide şi 2,2% grăsimi. Este consumată de animalele ierbivore, fie în stare verde, fie sub formă de fîn. Cultivată, dă 2—3 coase pe an. Bună meliferă. Răsp. gen.: Eurasia. 18. Y. truncâtula Fisch. Cat. hort. Gorenki (1812) 72, n. nud. ex M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 473; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 456. - Exs. : FEAH nr. 2811.-Ic.: Pl. 71, fig. 1, la. 4-. Rizom oblic. Tulpină erectă sau uşor ascendentă, glabră, de 30—50 cm înălţime. Frunze scurt peţiolate, cu rachisul terminat în aristă setiformă, cu 7—13 perechi de foliole eliptice sau lanceolat eliptice, lungi de 18—22 (30) mm şi late de 6—8 mm, la vîrf rotunjite sau trunchiate şi aristate. Stipele ovat semisagitat hastate, de 2—4 mm lungime. Racem sesil sau scurt pedunculat, compus din 3—4 flori lungi de 13 — 18 (20) mm, dispuse unilateral. Caliciu campanulat, oblic trunchiat, cu dinţi inegali, mai scurţi decît tubul. Corolă galbenă, cu vexil roşu nuanţat şi aripi alungite, mai lungi decît carena obtuză. Păstaie alungită, glabră, de 25—30 mm lungime, cu 2 —5 seminţe aproape globuloase, brune negricioase; hilul cuprinde aproape 1/2 din sămînţă. — VI—VII. Staţiunea. In locuri împădurite şi ierboase. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: V. Haţegului. Reg. Timişoara: Mt. Domogled la Băile Herculane, V. Dunărei la Cazane aproape de Plavişeviţa (r. Orşova). întrebuinţări. Bună plantă de nutreţ, bogată în proteine (23,2%) şi grăsimi (2,6%). Răsp. gen.: Balcani de N, Caucaz, Asia de SV. 19. V. pannonica Cr. Stirp. austr. V (1769) 393; Fl. U.R.S.S. l.c. 470. — Borceag. — Magyar bükköny. — Ungarische Wicke. — Γοροπιβκ naHHOHCKHH. — Exs. : FRE nr. 808. — Ic. : PL 62, fig. 1. Θ. Tulpină ascendentă sau scandentă, unghiular sulcată, vilos păroasă, înaltă de 40—60 (100) cm. Rachis terminat în cîrcel simplu sau ramificat. 25 - c\ 244 386 FLORA R.P.R. Foliole cîte 4—9 perechi, foarte scurt peţiolate, ovale sau alungit ovale, obtuze, trunchiate sau slab rotunjite, mucronate, de 12—18 mm lungime şi 2—3 mm lăţime. Stipele de 3—4 mm lungime, ovat lanceolate pînă la semihastate, ascuţite, cu pete nectarifere extraflorale, brune, înguste. Inflorescenţă axilară scurtă, cu 2—4 flori (rar l-floră), de 15—20 mm lungime. Caliciu tubulos campanulat, vilos, cu dinţi subulat setacei, ± lungi cît tubul. Corolă de 3 ori cît caliciul, albă gălbuie, cu vexil alipit păros. Păstaie alungită, la ambele capete ascuţită, alipit păroasă, lungă de 3 cm şi lată de 9 mm. Seminţe 2—8, subrotunde, turtite, negre catifelate, de 4 mm în diam; hilul bruniu, de 1—1,5 mm lungime, cuprinde 1,6—1/4 din sămînţă. — V-VII. Staţiunea. Păduri, tuferişuri, fineţe, pe lîngă drumuri, în semănături de cereale. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara, cu excepţia regiunilor Bacău şi Suceava, de unde încă nu avem date. f. angustifdlia Borb. Békésm. fl. (1881) 105. — Foliole foarte înguste, liniare. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SY. 20. Y. striata M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 162. — F. pannonica ß. striata Gris. Spicii, fl. rumel. I (1843) 79. — F. purpurascens DC. Hort. Monsp. (1813) 155. - Exs· : FRE nr. 809 a, b. - Ic. : Pl. 70, fig. 3. Asemănătoare cu F. pannonica, de care se deosebeşte prin perii mai alipiţi, foliolele mai înguste, îngust eliptice sau liniare, cu vîrful acut (numai cele inferioare mai late şi mai scurte) şi flori purpurii sau închis violacei. Păstaie relativ mai scurtă, cu seminţe marmorate. — V—VII. Staţiunea. In semănături, pîrloage şi locuri ierboase* Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj, Sînnicoară, Apahida, Someşeni (r. Cluj); Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Praid (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Hamba (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin) ; Maglavit (r. Calafat) ; Breasta, Leamna de Jos (r. Craiova). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Măgurele şi Chitila ; Comana, Călugăreni (r. Vidra) ; Ciorogîrla (r. Domneşti); Mrea Cernica (r. Brăneşti). Reg. Galaţi: Bărboşi (r. Galaţi); Tecuci. Reg. Racâu: Mărăşti (r. Bacău). Reg. Iaşi: V. Bahluiului, Ciurea, Mîrzeşti, Vlădiceni (r. Iaşi) ; Costeşti (r. Vaslui). întrebuinţări. Atît V. pannonica, cît şi F. striata, ca plante segetale, sînt păunătoare semănăturilor de cereale. Datorită conţinutului însemnat de proteine (21 — 26%) şi grăsimi (2,2—2,6%) cultura ei s-a extins în Franţa, Germania şi Caucaz. Culturile de lîngă Moscova au dat o însemnată cantitate de furaj verde. Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SV. Planşa 71. — 1. Vicia truncatula Fisch., la. ramură fructiferă. — 2. V. peregrina L. — 3. V. lutea L. PLANŞA 71 LEGUMÏNOSAE 389 2. Y. liitea L. Sp. pl. ed. I (1753) 736; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 468. — V. Lerchenfeldiana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 168. — Ic. : PL 71, fig. 3. Θ. Tulpină ascendentă sau ^candentă, striată, slab păroasă, rareori glabră, înaltă de 20—70 cm. Frunze sesile sau foarte scurt peţiolate. Rachis cu cîrcel ramificat. Foliole cîte 6—8 (10) perechi, lungi de 1—2,5 cm şi late de 2—5 mm, liniare pînă la lanceolate, acuminate, cele inferioare ± obcor-date. Stipele de 2,5—4 mm lungime, triunghiular ovate, aproape întregi sau semihastate, cu cîte o maculă nectariferă întunecat purpurie. Flori solitare, foarte rar 2—3, în subţioara frunzelor, aproape sesile, lungi de 12—25 mm. Caliciu tubulos campanulat, oblic trunchiat, cu dinţi inegali; cei superiori curbaţi înăuntru şi de 2 ori mai scurţi decît cei inferiori. Corolă sulfurie, adesea roşietic bruniu nuanţată, de 4 ori mai lungă decît caliciul; aripi mai scurte decît vexilul ; carena mai scurtă decît aripile. Păstaie alungit rombică, lungă de 3—3,5 cm şi lată de 8—10 mm, scabru păroasă, cu peri aşezaţi pe tuberculi. Seminţe 3—6, aproape globuloase, negre brunii, uneori maculate, de 3 mm în diam; hilul liniar, alb, cuprinde cca 1/2 parte din sămînţă. — V-VI. Staţiunea. Printre semănături, locuri înierbate, marginea drumurilor, sporadică. Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: Alba Iulia la Partoş; Sebeş, Mercurea, Dobra (r. Sebeş) ; Zam (r. Ilia). Reg. Oradea: Yadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Iosif, Liebling (r. Ciacova) ; Moldova Nouă. Reg. Craiova: Hinova (r. T. Severin). Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). Reg. Iaşi: Vişan, Holboca (r. Iaşi) ; Hoiseşti (r. Tg· Frumos). întrebuinţ ări. Ga plantă segetală este dăunătoare. După experienţele de cultură din Italia de N se recomandă ca plantă furajeră bună pentru animalele domestice. Răsp. gen.: Europa de V şi de S, Asia de V. 22. ? V. hÿbrida L. Sp. pl. ed. I (1753) 737; FL U.R.S.S. XIII (1948) 469, tab. 23, fig. 4. Θ. Tulpină ± viguroasă, ramificată, colţuroasă, înaltă de 20—50 cm, alipit păroasă pînă la glabrescentă. Frunze cîte 4—9 perechi; cele inferioare cu cîrcei simpli, cele superioare cu cîrcei ramificaţi. Foliolele frunzelor inferioare mai mici, obcordate, celelalte mai lungi, eliptice sau alungit obo-vate, spre bază cuneate, la vîrf trunchiate, emarginate şi mucronate, lungi de 6—12 mm şi late de 4—6 mm. Stipele semisagitate, dinţate, mai rar alungit ovate şi ± întregi, fără pete nectarifere extraflorale. Flori solitare, scurt pedicelate, lungi de cca 2 cm, gălbui. Caliciu cu dinţi filiformi, inegali, cel superior prelungit. Vexil obcordat, pe dos alipit sau patul păros, roşietic, pînă la verzui nuanţat; carenă obtuză,-verzui galbenă, la vîrf roşi* 390 FLORA R.P.R. etic brună, cu mult mai scurtă decît aripile. Stil sericeu păros. Păstaie romboidală, îngustată spre ambele capete, rostrată, lungă de 2—3 cm şi lată de 1 cm, patent sau patul lung păroasă, cu perii situaţi pe veru-cozităţi mici. Seminţe 1—3, lungi de 5—7 mm, viu brune, negru marmorate; hil foarte mic, pînă la 1/10 din conturul seminţei. — IV—VI. Staţiunea. în locuri ierboase, prin arături, grădini. Răsp. în ţară: Plantă dubioasă la noi. A fost publicată de Baumgarten de la Racoşu de Jos şi Rupea (reg. Stalin, raion Rupea), iar de Fuss de la Sibiu şi Şura Mare (r. Sibiu). Planta însă n-a mai fost regăsită, iar exemplarul original nu se găseşte în her-barul autorilor amintiţi. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, Balcani, Crimeea, Gaucaz, Asia centrală. 23. V. grandiîlora Scop. Fl. carn. II, ed. II (1772) 65; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 459. - Exs. : FRE nr. 1281 a,b. - Ic. : Pl. 70, fig. 2. Θ — ΘΘ. Tulpină ascendentă, cilindrică, pubescentă, rareori glabres-centă, ramificată, înaltă de 25—60 cm. Frunze cu 3—7 perechi de foliole. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Foliolele frunzelor superioare eliptice, lungi de 1—3 cm şi late de 2—8 mm, cele inferioare lat obcordate, mai scurte de 1 cm, toate la vîrf emarginate. Stipele de 3,5—4 mm lungime, la frunzele superioare ovale, întregi, la cele inferioare semihastate, puţin dinţate şi la partea inferioară cu o pată mică nectariferă extraflorală. Flori axilare, de obicei 2, rar 1—4, scurt pedicelate, lungi de 25—35 mm. Caliciu tubulos, cu dinţi lanceolat subulaţi, aproape egal de lungi, cu mult mai scurţi decît tubul. Corola palid galbenă cu vexil adeseori puţin violaceu, glabru şi emarginat; aripi cu mult mai scurte decît vexilul, dar mai lungi decît carena. Păstaie liniară, acuminată, lungă de 35—50 mm şi lată de 6—8 mm, pubescentă sau la maturitate glabrescentă, neagră. Seminţe turtit subrotunde, brune negre, de 3 mm grosime; hil liniar, alb, cuprinde cca 1/5 —1/6 din sămînţă. — V—VII. Staţiunea. Printre semănături, pe marginea drumurilor, în poieni, livezi. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara; Mănărade (r. Tîrnăveni) ; Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Aurel Vlaicu, Orăştie (r. Orăştie) ; Alba Iulia; Simeria (r. Hunedoara); Sarmisegetuza (r. Haţeg) ; Mesteacăn (r. Brad). Reg. Oradea: Beiuş; Vadu Grişului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Săvîrşin (r. Lipova) ; Liebling (r. Giacova) ; Tisoviţa, Orşova, Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin) ; Tîmbureşti (r. Gura Jiului) ; Gogoşi, Creţeşti (r. Craiova) ; Popînzăleşti (r. Balş). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea, Govora; Curtea de Argeş. Reg. Rucureşti: Mrea Pasărea, Brăneşti (r. Brăneşti) ; Mrea Căldăruşani, Ştefăneşti (r. Snagov) ; Budeşti (r. Olteniţa) ; Călugăreni, Vidra, Mihai Bravu (r.; Vidra). Reg. Galaţi: Greci în V. Radului (r. Măcin) ; Hanu Conache (r. Lieşti) ; Odobeşti (r. Focşani) ; Panciu. Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi) ; Şchiopeni (r. Huşi). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). LE GUMIN'· S Λ E 391 Y ari abi 1itatea speciei 1 a Foliole mijlocii şi superioare liniare pînă la bază, de 10—12 ori mai lungi decît late. Vexil şi carenă violacee sau verzui var. biebersteinii (Bess.) Gris. Spicil. FL rumel. I (1843) 78. — F. Biebersteinii Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 29. — Reg. Cluj: Rodna. Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin). Reg. Stalin: Gopşa Mică (r. Mediaş) ; Sibiu. Reg. Hunedoara: Alba Iulia la Partoş. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Ghitila ; Gălugăreni (r. Vidra) ; Mrea Cernica, Mrea Pasărea (r. Brăneşti) ; Mrea Căldăruşani (r. Snagov). Reg. Constanţa: Ciucurova (r. Istria). Reg. Bacău: Vînători (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Bîrlad; V. Miletinului lîngă Vlădeni (r. Vlădeni). f. hungârica (Heuff.). — F. hungarica Heuff. in ÖBZ VII (1858) 26. — Vexil şi carenă galbene. — în Banat (Heuff.). 1 b Foliole, chiar şi cele ale frunzelor superioare, cu baza mai lat sau mai îngust cuneată...........................................................................2 2 a Foliole lat subrotunde, cu baza cuneată, obcordată pînă la obovată, de obicei tot atît de lungi cît late sau cel mult pînă la de 3 ori mai lungi var. scopoliâna Koch Syn. ed. I (1835) 197. — F. grandifl. α. typica Beck Fl. NÖ (1892) 876. - Ic.: Pl. 70, fig. 2. - Comună. 2 b Foliolele frunzelor inferioare obcordate, cele ale frunzelor mijlocii eliptice, cele superioare alungit eliptice, cuneate, de 3—5 ori mai lungi decît late var. sördida (W. et K.) Gris. Spicil. Fl. rum. I (1843) 78. — F. sordida W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 133. — F. grandifl. ß. Kitaibeliana Koch Syn. I.e. — Ic.: Pl. 70, fig. 1 ; W. et K. I.e. — Reg. Baia M.: Carei. Reg. Cluj: Cluj, Nădăşel (r. Cluj) ; Bociu, Călata, Ciucea, Huedin (r. Huedin) ; Nimigea (r. Năsăud) ; Turda. Reg. Aut. M.: Iernuţeni, Reghin (r. Reghin). Reg. Stalin: Agîrbiciu, Frîua (r. Mediaş) ; Sibiu la Turnişor. Reg. Hunedoara: Alba Iulia la Partoş ; Orăştie ; Simeria la Uroi (r. Hunedoara) ; Deva, Zam, Dobra (r. Ilia) ; Sarmisegetuza, Ruşi (r. Haţeg). Reg. Oradea: Băile Victoria (r. Oradea) ; Salonta; Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Arad ; V. Cernei, Orşova. Reg. Craiova: Vîrciorova, Hinova, Cerneţi, Turnu Severin (r. T. Severin); Craiova; Tg. Jiu. Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea; Piteşti; Valea Popii (r. Muscel); Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila, Herăstrău, Filaret şi Măgurele ; Comana (r. Vidra) ; Periş, Mrea Căldăruşani (r. Snagov) ; Ciocăneşti, Călugăreni, Titu (r. Răcari) ; Budeşti (r. Olteniţa) ; Mrea Cernica (r. Brăneşti) ; Ciorogîrla (r. Domneşti). Reg. Constanţa: Feteşti, Tulcea. Reg. Galaţi: Galaţi; Hanu Conache, Blăjeri (r. Lieşti) ; Torceşti (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Aroneanu, Bîrnova (r. Iaşi). întrebuinţări. Planta conţine 12,7% proteine, 1,7% grăsimi, dînd un furaj valoros. Răsp. gen.: Europa de SE, Caucaz, Asia Mică, Persia. 24. Y. narbonénsis L. Sp. pl. ed. I (1753) 737; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 473. — Faba narbonensis Schur in Verh. NV Brünn XV (1877) 192.— Ic. : Pl. 72, fig. 1. Θ. Tulpină înaltă de 30—60 cm de obicei erectă şi neramificată, patrun-ghiulară, striată, hirsut păroasă. Rachisul frunzelor inferioare terminat cu o aristă, cel al frunzelor superioare cu un cîrcei ramificat, mai rar cu o foliolă. Frunzele inferioare cu 1 pereche de foliole, celelalte cu 2—3 perechi. 392 FLORA R.P.R. Foliole obovate sau lat eliptice, cu baza oblică şi puţin cuneată, lungi de 2,5—5 cm, late de 2—3 cm, obtuze, puţin cărnoase, cu nervuri secundare numeroase, reticulat anastomozate, de obicei cu margini întregi, pe faţă glabre, pe dos pe nervuri şi pe margini scurt patent păroase ; perii la început brun verzui, la maturitate se înnegresc. Stipele semisagitate, cu margini întregi sau dinţate. Inflorescenţă axilară, cu 1—2 (6) flori lungi de 22—26 mm. Caliciu tubulos campanulat, cu dinţi ovat lanceolaţi, inegali, cei superiori pe jumătate mai scurţi. Corolă spălăcit liliachie sau roşie ca piersica. Vexil glabru şi puţin roşietic. Păstaie turtită, mai puţin umflată decît la F. faba, lungă de 5—7 cm şi lată de 1,5 cm, pe margini muricat ciliată, glabră sau păroasă, cu peri la bază bulboşi, în partea internă suberificaţi. Seminţe 4—6, globuloase, uşor turtite, de 8—10 mm, brune violete pînă la negre, cu hil oval, alb, de 2—2,5 mm lungime. — V—VI. Staţiunea. Pe coaste argiloase, printre mărăcinişuri, semănături, vii. Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Tuzla, Mangalia (r. Negru Vodă). ‘ Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. 25. Y. serratifolia Jacq. Fl. austr. V,App. 30 (1778) tab. 8; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 474. — F. narbonensis a serratifolia Ser. in DC. Prodr. II (1825) 365. - Ic. : Pl. 72, fig. 2. Θ. Asemănătoare cu F. narbonensis de care se deosebeşte în primul rînd prin foliolele mijlocii şi superioare acut şi pronunţat dinţate, simetrice la bază. Plantă înaltă de 30—60 cm, mai puţin păroasă, cu tulpina groasă pînă la 5 mm, adeseori ramificată. Foliole de obicei cîte 3 (adeseori 4) perechi. Stipele dinţate. Păstaie glanduloasă, de-a lungul suturii cu peri spinoşi, deşi. - V-VI. Staţiunea. Pe arături, în locuri ierboase şi cu tuferişuri. Răsp. în ţară: Reg. Stalin : Ruşi (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Sebeş, Mercurea Sibiului (r. Sebeş) ; Orăştie ; Deva, Dobra (r. Ilia). Reg. Timişoara : Orşova. Reg. Craiova : Vîrciorova, Gura Văii (r. T. Severin) ; Craiova la Balta Verde; Tîmbureşti (r. Gura Jiului). Reg. Rucureşti : Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa : Constanţa; Tuzla, Mangalia (r. Negru Vodă); Slava Cercheză (r. Istria); Cernavodă (r. Medgidia); Agighiol (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Măcin; Ţifeşti (r. Panciu). Reg. Iaşi: Roman. î ntrebuinţări. Atît V. narbonensis, cît şi V. serratifolia se cultivă pentru seminţe şi furaj verde. Faţă de V. faba este mai puţin exigentă la umiditatea şi fertilitatea solului. Prin cultura lor se îndepărtează şoarecii şi cîrtiţele. Răsp. gen.: Europa de S, Asia de V. 26. V. lathyroides L. Sp. pl. ed. I (1753) 736; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 457. — Exs. : FRE nr. 1282 a,b; nr. 801, pro var. — Ic. : Pl. 72, fig. 3. Planşa 72. — 1. Vicia narbonensis L. — 2. V. serratifolia Jacq. — 3. V. lathyroides L. LEGUMINOSAE 395 Θ — Θ. Tulpină decumbentă sau ascendentă, viloasă sau aproape glabră, înaltă de 5—30 (40) cm. Rachis terminat cu o aristă, cu o foliolă sau cu un cîrcel simplu sau ramificat. Foliolele frunzelor inferioare cîte 1—2 (4) perechi, obcordate, glabre sau păroase, de 2—6 mm lungime, cele ale frunzelor superioare cîte 2—3 (4) perechi, obovate, lanceolate, setiform aristate, pînă la 14 mm lungime. Stipele mici, semisagitate, întregi, fără glande nectarifere extraflorale. Flori 1—2, subsesile, de 5—8 mm lungime. Caliciu campanulat infundibuliform, vilos, cu dinţi egali, erecţi, liniar lanceo-laţi, puţin mai scurţi decît tubul. Corolă roşietic violacee, rar albă; vexil obcordat, glabru, aproape de lungimea aripilor şi de cca 2 ori mai lung decît carena. Stamine monadelfe. Pistil foarte scurt, aproape pe toată suprafaţa barbulat. Păstaie erectă sau patentă, liniară, turtită, brună pînă la neagră, lungă de 18—30 mm, lată de 3—4 mm. Seminţe pînă la 7, verucoase, brune roşcate pînă la negre, de 1,5—2 mm lăţime. — IV—VI (VIII). Staţiunea. Prin poieni, păşuni, vii, la marginea drumurilor, pe terenuri nisipoase, însorite, sărace în calcar. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj. Reg. Stalin : Sighişoara; Mediaş; Sibiu, Cisnă-dioara, Tălmaciu, Guşteriţa, Cornăţel (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Sebeş; Dobra, Deva (r. Ilia) ; Pîclişa (r. Haţeg) ; Orăştie. Reg. Oradea : Oradea ; Derna (r. Mar-ghita). Reg. Timişoara : Timişoara la Mehala; Arad; Băile Herculane, Orşova pe Dl. Alion, V. Dunărei la Cazane aproape de Plavişeviţa (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Craiova; Calafat. Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). Reg. Rucureşti : Bucureşti la Pantelimon şi Chitila ; Mrea Pasărea (r. Brăneşti) ; Mrea Căldăruşani (r. Sna-gov) ; Merişani (r. Roşiori de Vede) ; Comana, Călugăreni (r. Vidra). Reg. Constanţa : Tulcea. V ari abi 1itatea speciei 1 a Plantă înaltă de 20 cm. Rachisul frunzelor mijlocii şi superioare terminat cu aristă, cu un cîrcel simplu sau cu o foliolă. Foliole de 8—10 (16) mm lungime. Păstaie erectă sau puţin curbată, lungă de 18—25 mm. var. typica (A. et G.) Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 328. — V. lathyroides A. typica A et G. Syn. VI. 2 (1909) 960. — Exs.: FRE nr. 1282 a, b. — Comună. f. angustifölia (Schramm). — V. lathyr. b. angustifolia Schramm Nach tr. Fl. Brand. X in Verh. BV Brand. II (1861) 167. — Foliole alungit liniare. — Sporadică împreună cu tipul. f. glabrâta (Guss.). — V. lathyr. var. glabrata Guss, in Herb. ex A. et G. I.e. — Plantă glabră sau aproape glabră. — Formă tardivă de toamnă. — Sporadică. — Reg. Constanţa: Dobrogea. Reg. Iaşi : Todirel (r. Iaşi). 1 b Plantă înaltă de 20—40 cm. Rachisul frunzelor mijlocii şi superioare cu cîrcei ramificaţi. Foliole lungi pînă la 20 mm şi late pînă la 2—3 mm. Păstaie lungă de 25— 26 mm var. olbiénsis (Reut, et Shuttl.) Nyâr. I.e. — V. lathyr. forme V. Olbiensis Reut, et Shuttl. in Herb. ex Rouy Fl. Fr. II (1899) 216. - Exs. : FRE nr. 801. -Reg. Cluj : Cluj. Reg. Timisoara : Timişoara la Mehala. Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N. 396 FLORA K.P.R. 27. Y. peregrina L. Sp. pl. ed. I (1753) 737; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 466. - Ic. : PL 71, fig. 2. Θ. Tulpină ascendentă costată, scurt păroasă, multiramificat ă, înaltă de 20—100 cm. Rachisul frunzelor superioare terminat în cîrcel simplu sau ramificat, cel al frunzelor inferioare adeseori fără cîrcel, terminat într-un rostru. Foliole scurt peţiolate sau sesile, la frunzele inferioare cîtel—2 perechi, înrest cîte 3—6 perechi, îngust liniare, lungi de 1—3 cm şi late de 1—2 (3) mm, trunchiate sau retuze, de obicei slab mucronate, glabre sau puţin păroase. Stipele lungi de 2—3 mm, fără glande nectarifere extraflorale, la frunzele mijlocii semisagitate, 1—2-dinţate, Ia cele superioare liniare, întregi. Flori axilare, nutante, solitare, scurt pedicelate, lungi de 10—15 mm. Caliciu tubulos campanulat, oblic, pubescent, cu dinţi triunghiular lanceolaţi, cei inferiori îndreptaţi înainte, cei superiori curbaţi în sus. Corolă violaceu roşietică, cu vexil profund emarginat, întrecînd lungimea aripilor şi a carenei. Păstaie brunie, lanceolat romboidală, rar liniară, turtită, rostrată, la început alipit păroasă, mai tîrziu glabră, pendentă, de 4 cm lungime. Seminţe cîte 4—6, colţurat sferice, sure sau deschis brune, pătate cu negru, de 3—4,5 mm în diam; hilul foarte mic, cuprinzînd 1/12 — 1/10 parte din sămînţă. — V—VII. Staţiune*a. Prin semănături, vii, pe lîngă drumuri. Obs. Diferă de V. sativa şi de V. angustifolia prin caliciul cu cei 4 dinţi superiori curbaţi în sus, întocmai ca la V. sepium şi prin păstaia pendentă. Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Orşova). Reg. Craiova: Zăvalu (r. Gura Jiului). Reg. Constanţa: Tuzla, Eforie, Agigea (r. Negru Vodă); Tulcea, Malcoci (r. Tulcea). î ntrebuinţări. Plantă furajeră, bogată în proteină brută (26 %) Şi grăsimi (1,5%). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană, Asia centrală, Iran, Himalaia de N. 28. Y. sativa L. Sp. pl. ed. I (1753) 736; FI. U.R.S.S. XIII (1948) 460. -V, notata Gilib. Fl. lith. II (1781) 105. — Măzăriche. — Takarmâny bük-köny. — Futter-Wicke. — Γοροηιβκ π ceBHOü. — Exs. : FRE nr. 806 a, b. — Ic. : PL 73, fig. 1, 1 a. Θ. (în regiunile sudice Θ sau Θ Θ). Plantă înaltă de 30—80 cm, fără rizom, ± păroasă pînă la glabrescentă. Tulpină viguroasă, angulată, adeseori ramificată. Frunze inferioare de obicei fără cîrcei, cu foliole obcordate, cele superioare cu cîrcei ramificaţi, de obicei cu 4—8 perechi de foliole ± egale, alungit obovate, rar puţin mai înguste, emarginate şi slab mucronate. Stipele lungi de 5—7 mm, semisagitate, 4—8-dinţate sau incizate, în partea Planşa 73. — 1. Vicia sativa, L., la. păstaie. — 2. V. angustifolia L., 2a. păstaie. LEGUMINOSAE 399 inferioară cu o glandă nectariferă extraflorală. Flori solitare sau cîte 2, rar mai multe, aproape sesile, lungi de 2—3 cm. Caliciu cu diviziuni egale, erecte, liniar lanceolate, ciliate, aproape de lungimea tubului. Petale variat colorate; vexil lat obovat, glabru, viu albastru, cu puţin mai lung decît aripile purpurii închise; carenă alburie pînă la rozee, purpuriu pătată la vîrf. Păstaie alungit liniară, lungă de 4—8 cm, lată de 6—12 mm, comprimată, fin verucoasă, la început scurt păroasă, neagră brunie, la urmă despică caliciul. Seminţe 4—12, de 3—4 mm în diam., aproape globuloase, suriu verzui, ± pătate! - V-VI (VIII-IX). Staţiunea. Spontană prin semănături, păşuni, fîneţe, pe lîngă drumuri. Mult cultivată în numeroase forme. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Cluj, Apahida, Gilau (r. Cluj); Bistriţa; Mărgău (r. Huedin); Turda, Copăceni (r. Turda). Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng. de Pădure); Lăzarea (r. Gheorghieni). Reg. Stalin : Hărman (r. Codlea) ; Sibiu la Turnişor, Şura Mare, Cisnădie, Guşteriţa, Noul (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Simeria (r. Hunedoara). Reg. Timişoara: Arad; Timişoara. Reg. Constanţa: Nifon (r. Tulcea). Reg. Racău : Buhalniţa (r. Ceahlău); Izvoru Muntelui (r. Piatra Neamţ). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni). V ari abi1itatea speciei 1 a Flori lungi de 1,5—1,8 cm var. cordâta (Wulf.). — V. cordata Wulf, in Sturm Deutschi. Fl. Heft 32 (1812), fig. 1. — Crişana (Borza). 1 b Flori lungi de 2 — 3 cm var. typica Beck Fl. NÖ (1892) 876. — Exs. : FRE nr. 806 b. f. obovàta (Ser.) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV.3 (1924) 1550. — V. sat. a. obovata Ser. in DC. Prodr. II (1825) 361. — Foliole obovate, rar obcordate, trunchiate, slab mucronate. Seminţe brune pînă la sur măslinii, brun sau negru marmorate. — Transilvania centrală (foarte comună). Muntenia. f. nemoralis (Pers.) Gams I.e.— V. sativa nemoralis Pers. Syn. II (1807) 306.— V. nemoralis Bor. Fl. Centr. Fr. ed. III (1857) 172. — Foliole eliptic lanceolate, cu vîrf rotunjit sau slab trunchiat, mucronat. f. linéaris (Lange). — V. sativa ß. linearis Lange Pugill. 379 in Vid. Med. Kjöb. VII (1865) 184. — Foliolele frunzelor superioare înguste, aproape liniare. — Reg. Cluj : Apahida (r. Cluj). Reg. Aut. M. : Sovata. întrebuinţări. Plantă meliferă, adesea cultivată pentru furaj şi îngrăşămînt verde. Seminţele măcinate se folosesc pentru hrana cailor şi a păsărilor. Făina se folosea odinioară sub formă de cataplasmă, ca emolient, cosmetic şi purgativ. Seminţele sînt răspîndite prin taurine (endozoic). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N. 29. Y. angustiîôlia L. Amoen. acad. IV (1859) 105; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 464. — V. sativa ß. nigra L. Sp. pl. ed. II (1763) 1037. — V. steno-phylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 169. — Exs.: FRE nr. 807 a, b., pro ssp. — Ic.: Pl : 73, fig. 2, 2 a . Θ—ΘΘ. Tulpină înaltă de 1—4,5 (8) dm, erectă sau ascendentă, scan-dentă, neramificată sau ramificată numai la bază, colţuroasă. Frunze cu 400 FLORA R.P.R. 3—5 (7) perechi de foliole. Foliole de obicei distanţate, alungit sau îngust lanceolate pînă la liniare, spre bază cuneate, la vîrf rotunjite sau acute şi scurt mucronate, cele ale frunzelor inferioare mai late, adesea trunchiate. Stipele semilunare, ascuţite, inciz dinţate, de obicei fără glande nectarifere extraflorale. Flori solitare, rar cîte 2, aproape sesile, lungi de 1 — 1,8 cm, de obicei uniform purpurii. Galiciu oblic tubulos, glabru, cu dinţi egali, erecţi, despărţiţi prin sinuri late, puţin mai scurţi decît tubul. Vexil rotund sau oval, mai lung decît aripile şi carena alburie. Păstaie patentă, liniar alungită, pînă la 5 cm lungime şi 4—6 mm lăţime, aproape cilindrică, neverucoasă, glabră, neagră, cu 6—8 seminţe, nedespicînd caliciul. Seminţe globuloase, negre sau brune şi negru pătate, de 3—4 mm în diam; hilul de cca 1/6 din conturul seminţei. — V—VI. Staţiunea. în păduri pe soluri mai uscate, locuri ierboase, arături şi semănături. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Bistriţa. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Gorunca (r. Tg? Mureş) ; Cristuru Secuiesc. Reg. Stalin : Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Orăştie. Reg. Craiova : Marga, Godeanu, Cireşu, Gura Văii, Vîrciorova (r. T. Severin) ; Măceşu de Jos (r. Gura Jiului) ; Nebuna (r. Calafat). Reg. Constanţa : Cernavodă (r. Medgidia). Reg. Galati: Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe Dl. Cozla. Reg. Iaşi: Dl. Repedea, Bîrnova (r. Iaşi) ; Şchiopeni (r. Huşi). Reg. Suceava: Mt. Rarău. V ari abi 1 i tatea speciei 1 a Plantă alipit păroasă. Păstaia matură neagră, nu despică caliciul var. bobartii (Forst.) Koch Syn. ed. I (1835) 197.— V. Bobartii Förster in Transact. Linn. Soc. XVI (1833) 439. — Are următoarele forme: f. longifölia (Schur) Gams in Hegi FL Mitt.-Eur. IV.3 (1924) 1548. - V. longifolia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 169. — Păstaie ± glabră. — Reg. Stalin : Sibiu, Slimnic. f. collina (Heuff.). — V. angust. var. collina Heuff. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 96, sep. 60. — Păstaie ± păroasă. Foliolele frunzelor superioare liniare, obtuze. — Reg. Suceava : Bosanci (r. Suceava). f. flavida (Schur) A. et G. Syn. VI.2 (1906—10) 972. — V. flavida Schur I.e. 168. — Păstaie păroasă. Flori galbene. — Reg. Stalin : Sibiu. f. acuta (Pers.). — V. angustifolia var. acuta Pers. Syn. II (1807) 307. — Păstaie păroasă. Foliolele frunzelor superioare lanceolate, ascuţite. — Moldova. 1 b Plantă aproape glabră. Păstaia matură brună întunecată, despică caliciul var. segetalis (ThuilI.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 361. — V. segetalis Thuill. FL env. Paris ed. II (1799) 367. — Exs. : FRE nr. 807 a, b. — Reg. Cluj : Năsăud-; Cluj, Apahida (r. Cluj) ; Mărgău (r. Huedin) ; Băile Sărate Turda. Reg. Stalin : Sibiu. Reg. Hunedoara: Simeria la Uroi (r. Hunedoara). Reg. Craiova: Nebuna, Piscu Nou (r. Calafat); Gura Văii, Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa de N. Obs.: în regiunea ‘ Cluj (Cluj), Reg. Aut. M., Reg. Timişoara (Vinga, r. Arad), Reg. Iaşi (Tg. Frumos) şi alte locuri, printre semănăturile de linte s-a semnalat hibridul LEGUMINOSAE 401 Intre Vicia sativa şi Lens culinaris, numit X Vicialens leganyiana Rapcs. et Lengy. in BML XVIII (1919) 55. Planta este foarte asemănătoare cu Vicia sativa, are stipele 4—7-dentate şi seminţe aproape identice cu cele de la Lens culinaris. Apartenenţa acestui hibrid este mult discutată. Unii botanişti îl consideră fie ca o varietate a lui V. sativa (V. sativa var. platysperma (Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 460, syn. V sativa var. lentisperma Rapcs. in Soo et Jav. Magy. növ. kézik. I (1951) 349), fie ca o formă neînsemnată a acestei specii, situată între var. segetalis şi var. cordata (cf. C. Fru-wirth, Zur Wicke mit linsenförmigen Samen, Zeitschr. f. Pflanzenzüchtung, XIII, 1921 ; Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV.3 (1924) 1562). Alţii, o iau drept o specie aparte numindu-o Vicia lentisperma. Secţia VI. FÂBA (Adans.) S. F. Gray Arr. brit. pl. II (1821) 617. — Faba Adans. Fam. II (1763) 331, pro gen. Plante anuale. Păstaie aproape cilindrică, în partea internă suberoasă şi cu despărţituri transversale. 30. * V. îâba L. Sp.pl. ed. I (1753) 737; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 474. — Bob. — Lôbab. — Feldbohne. — KoHcnne 6o6bi. — Ic.: Pl. 66, fig. 2, 2 a — c. O. Rădăcina pivotantă, lungă pînă la 1 m, cu nodozităţi colţuroase şi neregulate. Tulpină patrunghiulară, glabră, fistuloasă, înaltă de 10—100 (175) cm şi groasă de 1 cm. Frunze cu 1—3 perechi de foliole, fără cîrcei. Foliole eliptice pînă la lat obovate, lungi de 4—8 cm şi late de 2—4 cm, glabre, de culoare verde cenuşie sau verde albăstruie, obtuze şi mucronate. Stipele lungi pînă la 2 cm, ovat triunghiulare, ± dinţate, adesea cu glande nectarifere extraflorale, ca pete negre. Racem cu 2—4 (8) flori sesile, de 2—3,5 cm lungime. Caliciu tubulos, cu dinţi convergenţi. Corolă albă, plăcut mirositoare; vexil cu dungi violacee; aripi cu o pată mare, neagră. Păstaie alungită, umflată, lungă de 10 cm şi lată de 2 cm, erectă, mai tîrziu patentă, sesilă, aproape cilindrică, scurt păroasă, la maturitate neagră, la partea internă tuberoasă şi cu despărţituri transversale. Seminţe 3—5 (8), turtite, ovale, de culori variind între galben, brun deschis şi brun castaniu ; hil eliptic foarte scurt. - VI-VII. Cultivată în grădini şi pe cîmp, uneori sălbăticită de la cîmpie pînă în regiunea montană. Va. riabilitatea speciei După Alefeld se cunosc aproape 50 de forme horticole, folosite atît în alimentaţie cît şi ca furaj şi îngrăşămînt verde. Dintre acestea, la noi sînt mai cunoscute următoarele: var. megalospérma Alef. Landw. FI. (1866) 32. — B o b mare. — Sămînţă ovoidal comprimată deschis brună,, foarte mare. —Pretenţioasă faţă de umiditate şi indicată în special pentru climatul maritim. Cultivată ca plantă alimentară. var. équina Pers. Syn. II (1807) 308. — B o b u 1 c a i 1 o r. — Seminţe negre sau albe, ovoidale, comprimate şi mult îngroşate în regiunea hilului, lungi de 15 — 18 mm. — Foarte pretenţioasă la sol. Cultivată pentru furaj. 26 - c. 244 402 FLORA R.P.R. var. minor Peterm. Fl. lips. (1838) 549. — B o b u ş o r. — Seminţe mici, sferice, lungi de 10—13 mm. — Se foloseşte la hrana vitelor sub formă de uruială, furaj verde şi ca nutreţ murat. Obs. Planta conţine 7,9—17,8% apă, 17,7 — 31,5% substanţe azotoase, 0,8—3,3% grăsimi brute, 2,9—18,2% fibre brute şi 1,7 —4,7% cenuşă. Răsp. gen.: Orient, Africa de N. Genul 1ENS*) Adans. **) Fam. II (1763) 331. -Linte. Plante mici, anuale, rar perene, de obicei erecte. Rachisul frunzei se termină într-o aristă sau în cîrcel. Frunze paripenate. Flori lung pedicelate, mici pînă la mijlocii, solitare sau în racem. Dinţii sepalelor de 5—6 ori mai lungi decît tubul caliciului. Corolă alburie, albăstruie sau brunie, cu carena ascuţită, pînă la rostriformă. Staminé diadelfe. Ovar aproape sesil, cu 2—3 loje. Stil i dorsiventral turtit, îndoit, spre partea internă uşor barbat, cu stigmat scurt, capitat. Păstaie scurtă, turtită, 1—3-spermă. Seminţe disciforme. Genul cuprinde 6 specii mediteraneene şi sud-vest asiatice. * L. culinâris Medik. Vorles. II (1787) 361; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 478. — L. esculenta Mnch. Meth. (1794) 131. — Ervum Lens L. Sp. pl. ed. I (1753) *738. — L. uniflora Schur Enum. pl. Transs. (1866) 171. — Linte. — Leneşe. — Linse. — HeneBiiiţa numeBan. ~ Ic*: Pl* 74, fig. 2, 2 a, b. Θ. Rădăcină pivotantă, fină, slab dezvoltată. Tulpină înaltă de 15 — 75 cm, flexibilă şi fragedă, patrunghiulară, striată, cu peri fini. Frunze cu 2—7 perechi de foliole alungit ovale, cu vîrf retezat, fin păroase. Stipele micir lanceolate, cu margini dinţate. Perechea de foliole terminală transformată în cîrcei. Racem cu 2—4 (1) flori, lungi de 7 mm. Caliciu cu dinţi depăşind bobocul. Corolă cu vexil albăstrui, aripioare de regulă albe şi carenă albă sau cu puncte violete albăstrui. Păstaie rombică, umflată, glabră, galbenă brunie, lungă de 1 cm şi lată de 4 mm, cu 1—2 (3) seminţe în formă de disc sau lentilă biconvexă, cu diametru de 3—9 mm şi groase de 2—3 mm. — V-VII. Obs. Prin anomalie, unele frunze devin opuse sau verticilate, iar uneori florile rămîn verzi, devenind şi radiare (pelorice). Cultivată în întreaga ţară, foarte rar subspontană. *) Numele lintei la Plinius. **) Prelucrat de E m. Ţ o p a. Planşa 74. — 1. Glycine hispida (Mnch.) Maxim., la. păstăi şi sămînţă. — 2. Lens culinâris Medik., 2a. păstăi cu frunză bracteantă, 2b. sămînţă întreagă şi în secţiune. PLANŞA 74 LEGUMINOSAE 405 V ariabi 1 i tatea speciei 1 a Plantă foarte des păroasă, cu peri albi, patenţi var. pilosissima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 171. — Reg. Cluj : între Apahida şi Cojocna (r. Cluj). 1 b Plantă pubescentă sau moderat păroasă.......................... 2 2 a Plantă scundă, precoce, cu perioadă de vegetaţie între 65—80 de zile. Seminţe mar- morate, de 3—4,5 mm în diam. -)f var. microspérma (Baumg.). — L. microsperma Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 346. — Cultivată. 2 b Plantă viguroasă, tardivă, cu perioadă de vegetaţie între 97 — 137 zile. Seminţe alburii, verzi gălbui, brunii, roşii sau negre, de 6—7 (8) mm în diam. -X- var. maerospérma (Baumg.). — L. macrosperma Baumg. l.c. — Cultivată. întrebuinţări. Este una din cele mai vechi plante de cultură. Seminţele sînt bogate în albumină (25,94%), grăsimi (1,93%), amidon (40%), zahăr (1 — 3%), etc. şi se folosesc în alimentaţie. Paiele şi pleava sînt destul de fine, cu un procent ridicat de proteine (14—18%) şi ocupă primul loc printre furajerele păstăioase. Răsp. gen.: Asia de V; încetăţenită în Europa de S. .Genul 269. LÄTHYRUS*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 223, nr. 590], ed. V (1754) 326, nr. 781 ; Orobus L. Gen. pl. [ed. I (1737) 223], ed. V (1754) 325, nr. 780, pro gen. p.p. — O r ă ş t i c ă. Plante anuale sau perene, cu sau fără rizomi, uneori cu rădăcini tuberizatè. Tulpini culcate, erecte sau scandente, muchiate sau aripate. Frunze compuse, penate, cu una sau mai multe perechi de foliole; adeseori foliolele terminale reduse la o aristă ierbacee sau transformate în cîrcei; rareori rachisul foliar este transformat într-un organ foliaceu (filodiu) lipsit de foliole. Stipele sagitate sau semisagitate. Inflorescenţă racem pedunculat, multiflor sau pauciflor, uneori redusă la o singură floare. Flori hermafrodite, în general simetrice, uneori asimetrice, albastre, violete, roze, albe sau galbene. Ovar ± scurt pedicelat, în general cu mai multe ovule. Stil drept sau curbat, uneori răsucit, adesea la partea superioară* dorsiventral comprimat şi barbulat, cu stigmat mic, ± globulos. Păstaie comprimată sau subcilindrică, cu dehis-cenţă bivalvă. Genul cuprinde cca 120 de specii, răspîndite mai ales în zona temperată a emisferei nordice. Determinarea speciilor 1 a Frunze simple, liniar lanceolate sau cu rachisul foliar transformat în cîrcel. Peduncul cu 1—2 flori. Plante anuale........................... 2 1 b Frunze cu una sau mai multe perechi de foliole. Plante perene.... 3 2 a Frunze transformate într-un organ foliaceu (filodiu), liniar lanceolat, fără stipele la bază. Flori purpurii ................... 23. L. nissolia *) De la grecescul lâthyros, nume vechi folosit de .Theophrastos la denumirea unor leguminoase. **) Prelucrat de I. Grinţescu şi Acad. E. I. Nyârâdy. 40é FLORA R.P.R. 2 b Frunze transformate în cîrcei, la bază cu 2 stipele mari, ovate sau hastate. Flori galbene ............................................... 22. L. aphaca 3 a Rachis foliar terminat cu unul sau mai mulţi cîrcei. 4 3 b Rachis foliar terminat cu o setă sau cu un vîrf ierbos şi moale.... 16 4 a Păstaie hirsută, -cu peri aşezaţi pe tuberculi mici... 5 4 b Păstaie glabră .......................................................................... 6 5 a Flori mici, lungi de 10—15 mm .............................. 21. L. hirsutus 5 b Flori mari, lungi de 25—30 mm ................................ 24. L. odoratus 6 a Peduncul cu (1) 2 flori. Plante anuale, cu o singură pereche de foliole 7 6 b Pedunculi cu mai multe flori. Plante perene................................... 11 7 a Dinţii caliciului de 2—3 ori mai lungi decît tubul, lanceolat triun- ghiulari .................................................................... 8 7 b Dinţii caliciului de lungimea tubului, cel mult puţin mai lungi, fin ascuţiţi..................................................................... 9 8 a Stipele mai scurte decît peţiolul. Păstaia matură lată de 15—20 mm, cu sutura dorsală puternic curbată şi cu 2 aripi ................... 19. L. sativus 8 b Stipele de lungimea peţiolului sau mai lungi. Păstaie cel mult de 10 mm lăţime, cu sutura dorsală dreaptă sau slab curbată, numai cu 2 colţuri sau slab aripată ................................................ 20. L. cicera 9 a Flori lungi pînă la 10 mm. Frunze liniare..................................... 10 9 b Flori lungi de 20—30 mm. Frunze eliptice pînă la lanceolate 25. L. tingitanus 10 a Păstaie stipitată, slab reticulată, lată de 1 cm, ± ovală 15. L. setiîolius 10 b Păstaie accentuat şi longitudinal paralel nervată, liniară, lată de 5 mm 14. L. sphaericus 11 a Frùnze cu 2—5 perechi de foliole ........................... 13. L· paluster 11 b Frunze cu o singură pereche de foliole........................................ 12 12 a Tulpină colţuroasă, dar nearipată............................................. 13 12 b Tulpină aripată............................................................... 15 13 a Petale purpurii. Foliole obtuze, lungi de 3—4 cm. Rădăcină tuberculat îngroşată ................................................... 16. L. tuberosus 13 b Petale galbene. Foliole acute sau ascuţite. Rădăcină fără tuberculi 14 14 a Foliole îngust lanceolate. Stipele mai mici decît foliolele 11. L. pratensis 14 b Foliole lat lanceolate, relativ mai mari. Stipele mai mari decît foliolele 12. L. hallersteinii 15 a Stipele cu mult mai înguste decît tulpina aripată, liniar lanceolate. Peţiol îngust aripat. Racem cu 3—6 flori ................17. L. silvester 15 b Stipele ^ late cît tulpina aripată, ovat lanceolate. Peţiol lat aripat. Racem cu flori mai multe (6—14) şi mai mari ....18. L. latifolius 16 a Cel puţin foliolele frunzelor superioare înguste pînă la liniare, pe margini neciliolate. Peţiol şi rachis plaţi, îngust aripaţi.......................... 17 LEGU MINOSAE 407 16 b Foliole late, alungite, rareori înguste şi atunci cu margini ciliolate. Peţiol şi rachis nearipaţi ................................................... 20 17 a Flori albe gălbui, mai tîrziu gălbui. Foliole îngust liniare, ascuţite.. 18 17 b Flori roşii purpurii, mai tîrziu albastre. Foliole îngust eliptice, obtu- ziuscule şi mucronate.......................................... 4. L. montanus 18 a Rizom repent, cu rădăcini neîngroşate. Toată planta fin pubescentă* Stigmat lăţit în formă de lopată. Flori lungi de 15—25 mm. Stipele mult mai lungi decît peţiolul .................................. 1. L. pallescens 18 b Rizom scurt, cu rădăcini îngroşate. Plantă glabră. Stigmat nelăţit. Flori lungi de 12—18 mm. Stipele ± de lungimea peţiolului .... 19 19 a Rădăcini îngust cilindrice, lungi de 10—20 cm. Tulpină şi peţioli ± 2—3-muchiate. Peduncul ± de lungimea frunzei bracteante. Dinţii superiori ai caliciului glabri...................................3. L. versicolor 19 b Rădăcini groase, lungi de 3—5 cm. Tulpină şi peţioli nemuchiaţi. Pe- duncul cu mult mai lung decît frunza bracteantă. Gel puţin marginea dinţilor superiori ai caliciului ciliolaţi.....................2. L. pannonicus 20 a Flori purpurii, mai tîrziu albăstrui sau vărgate .............................. 21 20 b Flori albe gălbui, mai tîrziu brunii. Foliole late de 2—4 cm................... 23 # 21 a Foliole cîte 3—6 perechi, cu margini neciliolate, ± rotunjite, eliptice? lungi de 2—4 cm. Inflorescenţă pubescentă. Flori lungi pînă la 15mm 10. L. niger 21 b Foliole cîte 2—4 (5) perechi, scurt ciliolate pe margini, ascuţite, mai mari ......................................................................... 22 22 a Flori lungi de 15—20 mm. Dinţii caliciului ± mai scurţi decît tubul Păstăi tinere glabre. Foliole lanceolate, lung acuminate 8. L. vernus 22 b Flori mai scurte de 15 mm. Dinţii caliciului de lungimea tubului. Păstăi tinere scurt glandulos punctate, mai tîrziu glabre. Foliole lat ovate, scurt acuminate, cele inferioare ± obtuze......................9. L. venetus 23 a Toţi dinţii caliciului scurţi, uneori mai scurţi decît lăţimea lor. Foliole ovat eliptice, acute, împreună cu tulpina şi caliciul i glabre 7. L. levigatus 23 b Dinţii inferiori ai caliciului prelungiţi, de mai multe ori mai lungi decît cei inferiori. Planta, şi mai ales caliciul, ± păroase ....................... 24 24 a Frunziş lax, i extins. Frunze mari, ^ patente, lungi de 10—15 cm, cu 3—4 perechi de foliole distanţate, la vîrf acuminate, ovat eliptice, pe dos glandulos punctate. Flori lungi de 15—20 mm 6. L. aureus 24 b Plantă de obicei zveltă, cu frunziş mai des. Frunze erecte, mai mici, lungi de 8—12 cm, cu 2—3 perechi de foliole obtuziuscule, uneori rotunjite, eliptice, mai rar ovate. Flori lungi de 20—22 mm 5. L. transsilvanicus Secţia I. OR0BUS (L.) Gren. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 485, p.p. — Orobus L. Gen. pl. ed. I (1737) 223, nr. 591, pro gen. Tulpini erecte, neacăţătoare. Frunze fără cîrcei, cu 2 — 3 sau mai multe perechi de foliole şi cu rachisul terminat de obicei cu un vîrf sau o setă moale. Stil nerăsucit. Păstăi alungite, liniare, polisperme. Plante perene. 408 FLORA R.P.R. 1. L. pallescens (M. B.) K. Koch in Linn. XV (1841) 723; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 509. Orobus pallescens M. B. Fl. taur. - cauc. II (1808) 153.— O. canescens Auct. transs., non L. f. — 0. canescens α. pallescens Ser. in DC. Prodr. II (1825) 379. - Exs.: FRE nr. 161 a, b. ; FEAH nr. 405 sub Orobo. -Ic.: Pl. 75, fig. 1, 1 a, b. Plantă fin pubescentă. Rizom lignificat, lung, tîrîtor, cu rădăcini filiforme. Tulpină erectă, rigidă, angulată, înaltă de 25—40 cm,, neramificată. Frunze cu 2—3 perechi de foliole rigide, înguste, liniare, la vîrf acuminate, lungi de 4—6 cm, late de 2—4 mm. Stipele mici, lanceolate, mai lungi decît peţiolul. Inflorescenţa un racem din 2—5 flori galbene sau liliachii, lungi de 15—25 mm, aşezate unilateral. Caliciu pubescent, cu dinţi ovat triunghiulari, la vîrf ascuţiţi, mai scurţi decît tubul. Vexil mare; aripi şi carenă mai scurte decît vexilul. Stil îndoit în unghi drept, cu stigmat spatulat (Pl. 75, fig. 1 a). Păstaie liniară, comprimată, scurt acuminată, glabră, cu striaţiuni oblice, lungă de 5 cm şi lată de 4 mm. Seminţe subsferice sau ovate, cafenii; hilul ocupă 1/6—1/7 din conturul seminţei. — V—VI. Staţiunea. Păşuni, fineţe şi tuferişuri din regiunea i^ontană. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj (la Fîneţe, Becaş, Hoia, V. Caldă, V. Primă),. Boju, Cojocna, Apahida pe Dl. Ciuha (r. Cluj) ; Valea Florilor (r. Turda) ; Zău de Cîmpie (r. Sărmaş). Reg. Hunedoara : sub Mţii Retezatului (r. Haţeg). Reg. Timişoara : Mt. Domo-gled lîngă Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Constanţa: Tulcea pe Dl. Curcuz. Reg. Iaşi: Şoldana, Rădeni, Păuleni (r. Vlădeni) ; Aroneanu, Cîrlig, Mîrzeşti, Dl. Repedea, Bîrnova,. Ezăreni, V. Ioana (r. Iaşi). V ariabi 1 i tatea speciei f. nudus Nyâr. Kv. fi. (1941 — 44) 333 et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. şt. bioL III, 1 (1951) 32. — Plantă glabră sau aproape glabră. — Reg. Cluj : Fînaţele Clujului. Răsp. gen.: Balcani de E, U.R.S.S. de S, Asia Mică. 2. L. pannonicus (Kram.) Garcke Fl. Deutschi. ed. VI (1863) 112; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 510. — Orobus pannonicus Kram. Elench. veg. Austr. (1756) 213. — Orobus austriacus Cr. stirp. austr. V (1769) 347, tab. 1, fig.l. — Ic.: Pl. 75, fig. 3, 3 a. 4. Plantă glabră. Rizom scurt, cu rădăcini fusiforme, îngroşate, lungi de 3—5 cm, groase de 5—6 mm. Tulpină nemuchiată, erectă sau ascendentă, înaltă de 25—60 cm, ± subţire şi rigidă, neramificată sau ramificată numai la bază. Frunze cu 2—3 perechi de foliole liniar lanceolate sau liniare, distanţate, lungi de 5—8 cm, late de 2—4 mm, cu 3—5 nervuri paralele, fără cîrcei. Planşa 75. — 1. Lathyrus pallescens (M. B.) K. Koch, la. stigmat mărit, lb* păstăi cu frunză bracteantă. — 2. L. versicolor (Gmel.) Beck, 2a. păstaie. — 3. L. pannonicus (Kram.) Garcke, 3a. păstaie. LEGUMINOSAE 411 Stipele sagitiforme, ajungînd uneori pînă la prima pereche de foliole. Flori albe sau gălbui, pedicelate, lungi de 12—18 mm, cîte 4—8 în raceme axilarei ^ îndesuite. Inflorescenţele depăşesc cu mult lungimea frunzelor. Bractei florale subulate. Galiciu pubescent ; cei doi dinţi superiori scurţi, cei inferiori liniar lanceolaţi şi pe jumătate mai scurţi decît tubul; cel puţin marginile dinţilor superiori ciliolaţi. Vexil roz palid. Stil liniar, nerăsucit şi nedilatat la vîrf. Păstaie liniară, glabră, comprimată, lungă de 3—6 cm, lată de 3—5 mm, oblic reticulat nervată, brună roşcată. Seminţe i colţuroase, maculate, de 2,5—3 mm în diam. ; hil liniar, ocupînd 1/8 din conturul seminţei. — V-VI. Staţiunea. Fineţe însorite, tuferişuri. Foarte rară. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Fînaţele Clujului, Feleac. Obs. Localităţile indicate la O. pannonicus Jacq. de diferiţi autori transilvăneni, se referă la L. versicolor (Gmel.) Beck. V ari ab i 1 i tatea speciei var. rumélicus Vel. FI. bulg. (1891) 158. — Frunze cu 2 perechi de foliole. Pedunculi de lungimea frunzelor bracteante sau ± mai lungi. Racem cu 3 —5 flori mai mici, albe. — Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia); Tulcea pe Dl. Gurcuz, Letea (r. Tulcea). Răsp. gen.: Europa de S. 3. L. versicolor (Gmel.) Beck FI. Herrnst. (1884) 129. — Orobus versicolor Gmel. Syst. veg. II (1791) 1108. — O. albus Auct. transs., non L. f., nec Jacq. — O. lacteus M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 152. — 0. tenuifolius Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 328. — 0. pannonicus var. collinus Ortm. in Abh. ZBG Wien II (1852) 13. — O. varius Sol. in Sims Bot. Mag. (1803) tab. 675. - Exs.: FRE nr. 1499. - Ic.: Pl. 75, fig. 2, 2 a. 2J-. Plantă glabră. Rizom cu rădăcini tuberizate, cilindrice, lungi de 10— 20 cm şi groase de 4—5 mm. Tulpină erectă, înaltă de 25—40 (50) cm, neramificată, 2—3-muchiată şi uşor brăzdată. Frunze erecte, cu 2—3 perechi de foliole liniar lanceolate, cu cîte 3—5 nervuri, lungi de 4—8 cm, late de 3—4 mm. Stipele semisagitate. Flori pedicelate, gălbui sau albe, lungi de 12—15 mm, cîte 3—10 în raceme lungi, de aceeaşi lungime sau mai scurte decît frunzele bracteante. Galiciu pubescent; dinţii superiori scurţi şi triunghiulari, cei inferiori lungi şi lanceolaţi. Vexil roz palid sau purpuriu pe partea dorsală şi gălbui pe partea ventrală ; aripi şi carenă galbene. Păstaie glabră, lungă de 3—4 cm, lată de 4 mm. Seminţe ovale, maculate. — IV—V. Staţiunea. Păduri, tuferişuri, fîneţe, stîncării, mai ales pe soluri calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Mţii Rodnei: Omu, Rotunda, Lopacna (r. Năsăud) ; Ragla (r. Bistriţa); Cluj (Hoia, Făget, Fînaţe), Dezmir, Pata, Apahida pe Dl. Ciuha, Cojocna, Boju (r. Cluj) ; Turda, Viişoara, Luncani, Cheia Turzii, Tureni (r. Turda) ; Zău 412 FLORA R.P.R. de Cîmpie (r. Sărmaş) ; Aiud. Reg. Aut. Μ. : Lueta (r. Odorhei). Reg. Stalin : Merghin-deal (r. Agnita); Rupea. Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac; Sebeş; Hunedoara, Batiz pe malul Streiului (r. Hunedoara) ; Mţii Retezatului (r. Haţeg). Reg. Timişoara : Pîncota (r. Arad). Reg. Piteşti: Valea Mare (r. Piteşti). Reg. Rucureşti : Bucureşti la Chitila şi Băneasa ; Lehliu ; Comana (r. Vidra) ; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Mrea Pasărea (r. Brăneşti) ; Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa : Constanţa spre Basarabi. Reg. Galaţi : Galaţi ; Brăila. Reg. Raeău : Tg. Ocna. Reg. Iaşi : Aroneanu, Ezăreni pe Dl. Ursu, Coada Stîncii, Corneşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani, Roşiori (r. Botoşani)- V ariabi1itatea speciei f. longifolius Morariu in Anal. Acad. Rom. Ser. II, t.XXI, Mem. 8 (1946) 248, sep. pag. 36. — Foliole mai lungi (— 10 cm) şi mai înguste (de 2 — 3 mm). Reg. Rucureşti: la marginea pădurii Slătioara lingă Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Obs. După Sirjaev (Bull, de L*Assoc. Russe V (1937) 256) denumirea de L. versicolor (Gmel.) Beck s-ar referi în realitate la L. pannonicus ssp. varius (Hill.) Fiori, care creşte în Istria şi Italia de S, iar planta noastră ar trebui numită L. lacteus (M. B.) Sirj. Răsp. gen.: Peninsula Balcanică. 4. ? L. montânus Bernh. Syst. Verz. Erfurt (1800) 248; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 515. — Orobus tuberosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 728. — Ic.: Pl. 78/*fig. 2. Plantă glabră. Rizom subţire, cu îngroşări tuberiforme la noduri. Tulpină culcată, ascendentă sau erectă, subţire, lungă de 15—30 (50) cm, simplă sau ramificată, îngust aripată. Frunze cu 2—3 perechi de foliole îngust eliptice sau eliptice, lungi de 2—5 cm, late de 4—10 mm, obtuziuscule şi mucronate, pe dos de un verde albăstriu, cu 3—7 nervuri longitudinale. Stipele mari, semisagitate, pe margini slab dinţate, aproape de lungimea peţiolului. Inflorescenţă cu 3—6 flori, cu peduncul puţin mai lung decît frunzele. Flori pedicelate, lungi de 10—15 mm, la început purpurii, mai tîrziu albastre. Caliciu campanulat, cu dinţi lanceolaţi ; cei superiori scurţi, cei inferiori de lungimea tubului. Vexil aproape orbicular; carena îndoită în unghi drept. Stil nerăsucit, puţin dilatat la partea superioară şi barbulat pînă la jumătatea lungimii. Păstaie aproape cilindrică, glabră, scurt rostrată, lungă de 3—4 cm şi de 4—5 mm în diam. Seminţe subsferice, netede; hil liniar, ocupînd 1/3 din conturul seminţei. — IV—VI. — înfloreşte a doua oară toamna. Staţiunea. Prin păduri de stejar, mai rar de fag, mai ales pe soluri 'diluviale, nisipoase. Răsp. în ţară: Specie dubioasă la noi. A fost citată de la Adjud din pădurile montane (Brandza), iar din Transilvania din mai multe locuri (Schur, Fuss, Czetz). Planta însă n-a mai fost regăsită şi lipseşte din herbarele noastre. Răsp. gen.: Europa. 5. L. transsilvânicus (Spr.) Rchb. f. Ic. FI. germ. XXII (1886) tab. 220/ MMCCLXXI, fig. IV, nr. 8—12. — Orobus transsilvanicus Spr. Syst. III LEGUMINOSAE 413 (1826) 260. — 0. laevigatus Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 329, non W. et K. - Exs.: FRE nr. 1500; FEAH nr. 2403. - le.: Pl. 77, fig. 2, 2 a. Ά. Plantă robustă, pubescentă. Tulpină erectă, zveltă, înaltă de 20— 50 cm, muchiată, de obicei cu frunziş des. Frunze erecte, lungi de 8—12 cm, paripenate, cu 2—3 perechi de foliole mari, aproape sesile, ovate sau eliptice, la vîrf obtuziuscule şi mucronate, uneori rotunjite, lungi de 4—7 cm şi late de 2,5—3 (4) cm, pe dos pubescente pînă la glabre. Racem din 8—10 flori pedicelate, lungi de 20—22 mm, aşezate unilateral. Peduiicul cca de lungimea frunzei bracteante. Caliciu îndesuit păros, cu dinţii superiori scurţi şi triunghiulari şi cei inferiori lungi, subulaţi, cca de lungimea tubului. Vexil şi aripi de un galben palid, mai tîrziu ruginii. Stigmat îngust, puţin dilatat. Păstăi liniar lanceolate, lungi de cca 6 cm şi late de 8 mm, cu multe seminţe. — V-VI. Staţiunea. Tuferişuri, crînguri, marginea pădurilor, în regiunea muntoasă. Răsp. în ţară: Reg. Baia M. : Boiu Mare (r. Şomcuţa Mare). Reg. Cluj: Dl. Bobîlna lîngă Tiocu de Sus (r. Gherla) ; Cluj (la Mănăştur, Hoia, Făget, V. Plecica, Fîna-ţele Clujului), Floreşti, Feleac (r. Cluj); Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M. : Odorhei în Păd. « Csereerdö ». Reg. Stalin : Rupea; Sighişoara la « Wolkendorf er-Grund »; Merghindeal (r. Agnita); Vorumloc (r. Mediaş). Reg. Iaşi: Iaşi pe la Socola (?) V ar i a b i 1 i tatea speciei f. trichocârpus Borb. in Herb. ap. Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 335. — Păstaie pubes- centă. — Reg. Cluj : Cluj în V. Morii. Răsp. gen.: Endemică în Transilvania şi U.R.S.S. subcarpatică. 6. L. âureus(Stev.) Brandza Prodr. fl. Rom, (1883) 546; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 518. — Orobus luteus Stev. in Fisch, et Mey. Ind. Sem. Hort. Petrop. (1837) 42. — O. orientalis Boiss. Diagn. I, sér. I, 2 (1843) 106. — Ic.: PL 78, fig. 1, 1 a. 2J-. Plantă robustă, pubescentă, la început glanduloasă, la maturitate glabră. Rizom tîrîtor, cu stoloni subterani subţiri. Tulpină erectă, înaltă de 20—60 (70) cm, muchiată, cu frunziş lax, ± extins, patent. Frunze mari, lungi de 10 — 15 cm, paripenate, cu 3—4 perechi de foliole distanţate, scurt peţiolate, o\rat eliptice, lungi de 3—7 cm şi late de 2—4 cm, la vîrf acuminate, de un verde viu pe ambele feţe, pe faţă glandulos punctate, la început răzleţ pubescente, la maturitate glabre. Stipele semisagitate sau lanceolate, mult mai mici decît foliolele. Racem erect, din 5—12'flori, cu peduncul de aceeaşi lungime sau mai lung decît frunza bracteantă. Flori pedicelate, pendule, dispuse unilateral, lungi de 15—20 mm. Caliciu pubescent, cu dinţii superiori scurţi, . triunghiulari şi cei inferiori lungi şi subulaţi, de lungimea tubului. Corolă la început galbenă portocalie sau aurie, mai tîrziu cafenie; vexil şi aripi cu 414 FLORA R.P.R. strii cafenii ; carenă mai lungă decît aripile. Stigmat spatulat. Păstaia tînără glanduloasă, la maturitate glabră, lungă de 5—6 cm şi lată de 5—8 mm, brună roşcata, aproape neagră, cu 10—12 seminţe subsferice sau uşor comprimate, netede şi maculate ; hilul liniar, ocupînd 1 /3 din conturul seminţei. — V-VIII. Staţiunea. Păduri, crînguri, tuferişuri. Răsp. în ţară: Reg. Craiova: împrejurimile Craiovei. Reg. Rucureşti: Comana„ Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra) ; Bucureşti la Păd. Andronache, Mrea Pasărea în Păd. Pustnicu (r. Brăneşti). Reg. Constanţa : prin păduri la Babadag, Ciucurova, Slava Rusă (r. Istria) ; Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Galaţi : Cerna, Greci pe Mt. Ţuţuiatu, între Greci şi Nifon (r. Măcin). Reg. Iaşi: prin fîneţele Basarab la V de Hîrlău. Răsp. gen.: R.P. Bulgaria. Crimeea, Asia Mică. 7. L. levigâtus (W. et K.) Fritsch in Sitzb. Akad. Wiss. Wien CIV (1895) 517; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 519. - Orobus laevigatus W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 270, tab. 243. — O. luteus Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 327, non. L.— O. glaberrimus Schur in Verh. SVN X (1859) 97 ; Enum. pl. Transs. (1866) 174. - Exs.: FRE nr. 1981; FEAH nr. 2404, II; HN nr. 3842. - Ic.: Pl. 77, fig. 1, 1 a; W. et K. I.e. 4·. Plantă robustă, glabră. Tulpină înaltă de 30—60 (80) cm, ramificată, cu ramuri divaricate. Frunze cu 3—5 perechi de foliole ovat eliptice sau eliptice, acute, lungi de 4—5 cm, late de 2—4 cm, la vîrf acuminate, pe faţă viu verzi, pe dos glauce. Stipele semisagitate, mici, mai scurte decît peţiolul. Racem din 10—15 flori galbene, lungi decca20mm, dispuse unilateral. Caliciu cam-panulat, glabru, cu 5 dinţişori scurţi, uneori mai scurţi decît lăţimea lor. Stil liniar, la vîrf barbulat. Păstaie subliniară, comprimată, oblic acuminată, lungă de 6—7 cm, lată de 7—8 mm, brună roşcată, cu 10—12 seminţe ovale; hil liniar, ocupînd 1/3 din conturul seminţei. — V—VI. Staţiunea. Prin poieni, în regiunea montană şi subalpină. Răsp. în ţară: Răspîndită în întreaga ţară; comună mai ales în Transilvania. V ariabi 1itatea speciei f. subalpinus (Herb.) A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1046. — Orobus subalpinus Herb. Stirp. Bukov. (1853) 49. — Foliole şi caliciu pubescente. — Indicată din Bucovina fără localitate. Răsp. gen.: R.P. Polonă, Alpii de E, Balcani de V, U.R.S.S. de V. 8. L. vérnus (L.) Bernh. Syst. Verz. Pfl. Erf. (1800) 247; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 513. — Orobus vernus L. Sp. pl. ed. I (1753) 728. — Pupezele. — Planşa 76. — 1. Lathyrus vernus (L.) Bernh., la. ramură fructiferă. — 2. Z,. venetus (Mill.) Wohlf., 2a păstăi. PLANŞA LEGUMI NO S AE 417 Tavaszi lednek. — Frühlings Walderbse. — Haiia BeceHHfiH. — Exs.: FRE nr. 1979 a, b. — Ic,: Pl. 76, fig. 1, 1 a. 4. Planta glabră sau glabrescentă, viu verde. Tulpină erectă, ramificată, înaltă de 20—30 (60) cm, muchiată. Stipele semisagitate, lungi de 1—2 cm. Frunze cu 3 perechi de foliole. Rachis terminat cu un vîrf scurt şi moale. Foliole ovate sau ovat lanceolate, lungi de 3—8 cm, late de 1 — 1,5 cm, la vîrf lung acuminate, pe margini scurt ciliolate. Racem lax, format din 3—8 flori, de aceeaşi lungime sau mai lung decît frunzele bracteante. Flori de 15—20 mm lungime, pendule. Dinţii caliciului inegali, cei inferiori lanceolaţi şi mai lungi decît cei superiori, dar mai scurţi decît caliciul. Flori la început purpurii, mai tîrziu albăstrii, la uscare cărămizii. Stil nerăsucit şi nedilatat la vîrf. Păstaie erectă, liniară, glabră, lungă de 4—6 cm, lată de 5—6 mm, comprimată, cu nervaţie reticulată, de un castaniu deschis, cu 8—10 (12) seminţe subsferice, netede, gălbui şi mărunt maculate; hil liniar, ocupînd 1/4—1/3 din conturul seminţei. — IV—V. Staţiunea. Păduri, tuferişuri, de la cîmpie pînă în etajul subalpin. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara. V ari abi 1itatea speciei var. typicus A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1048. — Foliole ovate sau ovat lanceolate; lungi de 3—4 cm. Stipele ovat lanceolate. f. latifölius (Rouy) A. et G. I.e. — L. vernus α. latifolius Rouy Fl. Fr. V (1899) 273. — Orobus vernus a. latifolius Schur Enum. pl. Transs. (1866) 172, non Roch. — Foliolele frunzelor inferioare ovate, ±. lung acuminate, cele ale frunzelor superioare eliptice sau lanceolate. — Cea mai comună formă. f. angustifolius (Endl.) Borza Consp. (1947) 170. — Orobus vernus ß. angusti-folius Endl. Fl. Pos. (1830) 451. — O. vernus var. medius Simk. Term. füz. IX (1885) 46. — Foliolele frunzelor inferioare lanceolate, lung acuminate, cele ale frunzelor superioare liniare. — Reg. Stalin : Mţii Făgăraşului (r. Făgăraş). Reg. Oradea : Aleşd în Păd. Neagră, Piatra Muncelului (r. Aleşd) ; Arăneag pe coama Dl. Livorscu şi Dl. Orleş (r. Ineu) ; Chi-şindia pe Dl. Chiciora r(r. Gurahonţ). var. flâccidus (Radius) Arcang. Comp. Fl. Ital. ed. II (1894) 522. — O. flaccidus Radius in ms. ap. Ser. in DC. Prodr. II (1825) 377, pro syn. — O. alpestris Schur Sert. (1853) nr. 811 et Enum. pl. Transs. (1866) 173, non W. et K. — Foliole liniar lanceolate, pendente, lungi de 10—14 cm şi late de cca 10 mm. Stipele lanceolate. Racem din 3—5 flori. Vexil violet; aripi şi carenă de un violet palid. — Reg. Stalin : Mt. Piatra Mare (r. Codlea) ; Mţii Făgăraşului. Reg. Oradea : Arăneag pe Dl. Livorscu şi Highiş (r. Ineu) ; Chişindia pe Dl. Chiciora (r. Gurahonţ) ; Aleşd în Păd. Neagră, Piatra Muncelului (r. Aleşd). Reg. Suceava : Vama (r. Cîmpulung) ; Iacobeni, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei). f. grâcilis (Gaud.). — Orobus gracilis Gaud. Fl. helv. IV (1829) 500. — Plantă mai mică. Frunze eu 2 — 3 perechi de foliole liniar lanceolate sau aproape liniare, lungi pînă la 8 cm şi late numai de 1 — 2 mm. Stipele mai late decît foliolele. — Crişana (Borza). var. subalpinus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 172. — Frunze cu 4—5 perechi dé foliole ovat lanceolate, lungi de 2,6 cm, spre bază uşor atenuate. Racem cu 3—4 flori împreună cu pedunculul mult mai scurt decît frunza bracteantă. — Reg. Stalin : în pădurile subalpine din Mţii Făgăraşului. 27 - c. 244 418 FLORA R.P.R. Obs. Brandza in Fl. Dobr. (1898) 112 mai indică pe var. pleiophyllus Uechtr. et Sint., rară în pădurile din nordul Dobrogei. Răsp. gen, : Eurasia. 9. L. venetus (Mill.) Wohlf. in Hai. Wohlf.-Koch’s Syn. ed. III (1892) 714; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 513. - Orobus venetus Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 8, non tab. 193, fig. 2, sec. Beck Fl. NÖ (1892) 886. -0. vernus Sibth. et Sm. Fl. graec. VII (1830) tab. 691, non L. — 0. variegatus Ten. Fl. Napol. II (1819) 144, tab. 68, non Lapeyr. (1813) sec. Rouy I.e. — Exs.: FRE nr. 1977. - Ic.: Pl. 76, fig. 2, 2 a. 4. Plantă glabră sau pubescentă, înaltă de 20—40 cm. Rizom noduros, cu noduri distanţate. Tulpină erectă sau ascendentă, subţire, rigidă, muchiată, ramificată sau neramificată. Frunze în general paripenate, (rar imparipenate) cu 2—3 (4) perechi de foliole. Foliole lat ovate, lungi de 3—4 cm şi late de 2—3 cm, rigide, pe dos lucioase, cu marginile ciliolate, scurt acuminate, cele inferioare obtuze. Stipele mici, semisagitate, mult mai mici decît foliolele. Racem lung pedunculat, cu 6—12 (20) flori îndesuite, mici, de 10—13 mm lungime, scurt pedicelate, prevăzute cu mici bracteole. Caliciu pubescent, cu dinţi inegali ; cei superiori foarte scurţi şi triunghiulari, cei inferiori lanceo-laţi, mai scurţi decît tubul. Flori la început purpuriu palide, mai tîrziu albastre liliachii; vexil cu strii de culoare închisă; aripi albăstrii; carenă verzuie. Păstaie liniară, puţin comprimată, lungă de 4 cm şi lată de 4 mm, în stare tînără fin glanduloasă, cu glandule roşietice, cu 10—12 seminţe subsferice, netede, de culoare brună roşcată; hil liniar, ocupînd 1/5 din conturul seminţei — V—VI. - Staţiunea. Păduri de şleau, stejărete, gorunete, făgete. Răsp. în ţară: Reg. Stalin : Or. Stalin ; Sighişoara ; M-ţii Făgăraşului (r. Făgăraş) ; Poplaca, Tălmaciu, Bradu, Orlat (r. Sibiu) ; Vorumloc (r. Mediaş). Reg. Hunedoara : Zam^Dobra, Deva (r. Ilia). Reg. Timişoara: Baziaş (r. Mold. Nouă); Băile Herculane, Mehadia pe Dl. Străjuţ, Globurău spre Mt. Arjana, V. Dunărei la Cazane între Tisoviţa şi Sviniţa (r. Orşova) ; Ora viţa, Maidan pe Dl. Tilva Mare (r. Oraviţa). Reg. Craiova : Popînzăleşti (r. Balş) ; Vîrciorova (r. T. Severin) ; Craiova, Păd. Bucovăţ (r. Craiova) ; Tîmbureşti (r. Gura Jiului). Reg. Piteşti: Conţeşti, V. Rîncăciovului (r. Piteşti); Govora, Călimăneşti, V. Lotrului, Mt. Foarfeca (r. R. Vîlcea) ; Stolnici (r. Costeşti). Reg. Rucureşti : Bucureşti (Mogoşoaia, Bragadiru, Păd.Băneasa) ; Pasărea, Păd. Cernica (r. Brăneşti) ; Comana la Padina lui Vasile, Călugăreni în Păd. Uzun, Crucea de Piatră (r. Vidra), Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca, Malu Spart, Păd. Căscioarele, Păd. Babele de Luncă lîngă Bulbucata (r. Domneşti). Reg. Ploeşti : Buzău la Dumbrava. Reg. Constanţa : Letea în Deltă (r. Tulcea). Reg. Galaţi : Tecuci la Păd. Bodeasa; Vidra (r. Vrancea). Reg. Racău: Cîmpeni (r. Momeşti) ; Schitu Ţibucani (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova, Păd. Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani. Planşa 77. — 1. Lathyrus laevigatus (W. et K.) Fritsch, la. păstaie. -2 1. trans-silvanicus (Spr.) Rchb. f., 2a. păstaie. PLANŞA 77 27* LEGUMINOSAE 421 Variabilitatea speciei f. rosâceus (Beck). — L. variegatus f. rosaceus Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 153. — Vexil roz albăstriu; aripi de aceeaşi culoare, însă mai palide; carenă alburie. — Sporadică împreună cu specia tipică. var. banaticus (Heuff.) A. et G. Syn. VI, 2 (1910) 1050. — Orobus variegatus ß. bana-ticus Heuff. Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 97, sep. 61. — O. vernus b. latifolius Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 54, tab. 16, fig. 36, non Schur. — O. aestivalis Schur in ÖBZ X (1860) 325 et Enum. pl. Transs. (1866) 173. — Partea superioară a tulpinii pubescentă. Frunze cu 2—3 perechi de foliole eliptice sau ovat lanceolate. Racem cu 3—9 flori purpurii. Caliciu glabru. Păstaie tînără glabră. — Reg. Stalin : Orlat, Poplaca (r. Sibiu). Reg. Timişoara : Maidan pe Dl. Tilva Mare (r. Oraviţa) ; Băile Herculane, V. Dunărei la Cazane între Tisoviţa şi Sviniţa (r. Orşova). var. rigidus (Lang) A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1050. — Orobus rigidus Lang Enum. pl. Hung. sp. nasc. (1824) 2 in Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 54. — Inflorescenţă cu peduncul lung, glabru, înainte de înflorire aglomerată în formă de smoc. — Reg. Timişoara: în Banat, rară. Răsp. gen.: Europa de S, Asia Mică. 10. L. niger (L.) Bernh. Syst. Verz. Erf. (1800) 248; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 516. — Orobus niger L. Sp. pl. ed. I (1753) 729. — Orăştică. — Feketélo lednek. — Schwarze Walderbse. — HkHa nepHa«. — Exs.: FRE nr. 1976. — Ic.: Pl. 78, fig. 3, 3 a. 4. Rizom^voluminos şi lignificat. Tulpină erectă, verde cenuşie, în general, ramificată, înaltă de 30—60 (80) cm, cu 4 sau 2 muchii, în părţile tinere ± pubescentă. Planta se înnegreşte la uscare. Frunze penate, lungi de 4—9 cm, cu 3—6 perechi de foliole cu margini neciliate, ± rotunjite, lungi de 2—4 cm ; rachis terminat cu un vîrf moale, rar cu un cîrcel sau cu o foliolă. Stipele semisagitate, pe jumătate mai scurte decît foliolele. Racem pubescent, din 3—10 flori dispuse unilateral. Flori lungi pînă la 15 mm. Peduncul mai lung decît frunza bracteantă. Caliciu campanulat, de culoare roşietică, cu dinţi scurţi şi triunghiulari. Corolă purpurie, la uscare violetă ; vexil cu vinişoare roşii; aripi la vîrf albăstrii; carenă de culoare roz palid. Stil nerăsucit, către vîrf barbulat şi puţin lăţit. Păstaie glabră, liniară, puţin comprimată, lungă de 5—6. cm, lată de 4—6 mm, cu nervaţie puţin aparentă, la maturitate neagră, cu cca 10 seminţe subsferice sau ovoidale, netede, cafenii; hil liniar, ocupînd 1/3 din conturul seminţei. — VII—VIII. Staţiunea. Prin pădurile din subzona stejarului, mai rar în făgete. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara. Variabilitatea speciei f. latifölius (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 171. — L. niger var. ß. latifolius Rouy Fl. Fr. V (1899) 272. — Foliole ovate, la vîrf acute, mai late decît ale formei tipice (15—18 mm). — Reg. Cluj: Mînăstireni (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Spini (r. Orăştie). Reg. Oradea : Aleşd la Dîmbu Turcului. Reg. Timişoara : V. Cladovei (r. Lipova) ; Orşova 422 FLORA R.P.R. pe Dl. Alion. Reg. Bucureşti : Bucureşti la Păd. Băneasa. Reg. Galaţi : Măcin pe Dl. Pri- copanu. Reg. Iaşi : Păd. Aroneanu (r. Iaşi). f. angulâtus (Peterm.) A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1052. — Orobus niger angulatus Peterm. Fl. lips. (1838) 544. — L. niger var. γ. angustifolius Rouy Fl. Fr. V (1899) 272. — Foliolele frunzelor inferioare liniare, cele ale frunzelor superioare ovate. — Sporadică, împreună cu specia tipică. 1 f. rotundifôlius Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 154. — Foliole ovate, la vîrf rotunjite. — Reg. Galaţi : Dl. Pricopan spre Greci (r. Măcin). f. heterophyllus (Uechtr.) Beck in Rchb. Ic. l.c. — L. niger β. heterophyllus Uechtr. in Fiek Fl. Schles. (1881) 117. — Foliolele frunzelor inferioare îngust liniare, cele ale frunzelor superioare ovate. — Reg. Bucureşti : Comana (r. Vidra) ; Ghimpaţi (r. Drăgă-neşti-Vlaşca). f. albiflörus Beck in Rchb. Ic. l.c. — Flori albe. — Sporadică. Răsp. gen.: Europa, Gaucaz, Africa de N. Secţia II. OROBÂSTRUM Boiss. Fl. or. II (1872) 601. Plante anuale sau perene. Tulpini urcătoare sau acăţătoare. Foliolele terminale ale frunzelor transformate în cîrcei. Stil răsucit. Păstăi alungit liniare. 11. L. pratensis L. Sp. pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 500. — Lintea prâtului — Réti lednek. — Wiesen Platterbse. — Hniia jiyroBan. — Exs.: FRE nr. 2450. — Ic·: Pl. 79, fig. 2, 2 a. 2J-. Plantă pubescentă, acăţătoare. Rizom lung, subţire şi ramificat. Tulpină comprimat 4-muchiată, înaltă de 40—60 (120) cm, ramificată. Frunze cu o singură pereche de foliole îngust lanceolate sau îngust eliptice, pubescente, lungi de 1,5—3 cm, late de 2—6 mm, la vîrf acuminate, cu multe nervuri paralele, dintre care 3 mai pronunţate. Frunzele ramurilor cu foliole mult mai mici decît cele tulpinale. Stipele sagitate, liniar lanceolate, mai mici decît foliolele. Cîrcei simpli sau ramificaţi. Racem lax, mai lung decît frunza brac-teantă, format din 3—12 flori. Pedicel floral pubescent. Flori galbene, lungi de 12—15 mm. Caliciu pubescent, campanulat, cu dinţi i subulaţi, cel inferior mai lung. Vexil obcordiform, cu cîteva strii negre, puţin mai lung decît aripile; carenă pronunţat îndoită. Stil răsucit şi barbulat pînă la jumătatea lungimii, spre vîrf dilatat. Păstăi liniare, subcomprimate, lungi de 2,5—4 cm, late de 5—7 mm, lung rostrate, fin şi reticulat nervate, la maturitate glabre, de culoare neagră, cu 6—10 seminţe subsferice sau uşor comprimate, de 2—2,5 mm în diam., netede şi maculate; hil liniar, ocupînd 1/6 din conturul seminţei. — VI—VII. Staţiunea. Frecventă prin fineţe, tuferişuri, rărituri de pădure, prin locuri umede, începînd de la cîmpie pînă în etajul subalpin. Răsp. în ţară: Comună în toată ţara. Planşa 78. — 1. Lathyrus aureus (Stev.) Brandza, la. păstaie micşorată.— 2. L. montanus Bernh. — 3. L. niger (L.) Bernh., 3a. păstaie. PLANŞA 78 LEGUMINOSAE 425 Variabilitatea speciei Var. pubéscens (Rchb.) Beck Fl. NÖ (1892) 882. — L. sepium Scop. ß. pubescens Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 535. — L. prat. a. typicus Posp. Fl. Oesterr. Küstenl. II (1898) 438. — Plantă pubescentă. Foliole şi stipele lat lanceolate. Flori mici, lungi de 15 mm. Păstăi cafenii. — Reg. Rucureşti : Păd. Slătioara între Ghimpaţi şi Cămineasca. (r. Drăgăneşti-Vlaşca). var. yelûtlnus DC. Fl. fr. V, ed. III (1815) 575. — L. prat. ß. pubescens Strobl in ÖBZ XXXVII (1887) 434. — Plantă îndesuit pubescentă, cu aspect cenuşiu catifelat. Rachis terminat cu un vîrf de 3—4 mm. — Reg. Rucureşti : Ghimpaţi în Păd. Slătioara (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Iaşi: Aroneanu (r. Iaşi); Păd. Hîrlău. var. glabréscens Beck Fl. NÖ (1892) 883. — Plantă glabră sau glabrescentă. Flori de 15—18 mm lungime. — Comună în valea Mureşului; Sibiu. var. tenerrimus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 175. — Foliole alungit liniare, foarte ascuţite, cu margini ciliate. Pedunculi dé 4 ori mai lungi decît frunza bracteantă, cu 3—6 flori mici. Cîrcei simpli. — Sibiu. var. uliginösus Wierzb. in Heuff. Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 96, sep. 61. — Tulpină slab muchiată. Foliole şi stipele lanceolat liniare. Racem cu puţine flori. — Reg. Cluj : Cluj la |Făget [şi V. Caldă (r. Cluj). Reg. Timişoara: In Banat (Heuffel). Reg. Ploeşti : Crivina (r. Ploeşti). Reg. Rucureşti: Ciocăneşti (r. Răcari) ; Bucureşti la Fundeni şi Mărcuţa. var. sépium (Scop.) Beck Fl. NÖ (1892) 883, non Gris. et Schenk — L. Sepium Scop. Fl. carn. II, ed. II (1772) 64. — Plantă glabră. Foliole îngust lanceolate. Stipele sagitate, lungi de 2 cm şi late de 6 mm. Racem unilateral. Flori de cca 10 mm lungime, mai mici decît la forma tipică. — Reg. Raia M. : Petro va pe Paltinu 1500 m, Repedea în V. Borşa 1000 m (r. Vişeu). Reg. Aut. M. : Mţii Călimani: Mt. Izvor către Faţa Gardului 1700 m (r. Topliţa). Reg. Oradea: Crişana (Borza). Întrebuinţări. Preţuită ca plantă de nutreţ. Intră în compoziţia fîneţelor artificiaje. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N. 12. L. hallersteinii Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 333. — L+ pratensis b. grandistipulatus Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 54, tab. 16, fig. 35. — L. prat. var. sepium Gris. et Schenk Iter hung. in Wiegm. Arch. (1852) 294, non Beck. - Exs.: FRE nr. 1501; FEAH nr. 1602; HN nr. 5030. -Ic.: Pl. 79, fig. 3. . . 4. Plantă urcătoare, acăţătoare. Rizom subţire, lung şi tîrîtor, ramificat. Tulpină cu 4 muchii, nearipată, procumbentă sau ascendentă, glabră, înaltă de 30—40 cm. Frunze cu o singură pereche de foliole glabre, lat lanceolate, lungi de 2,5—3,5 cm, late de 7—9 (10) mm; rachis terminat cu un cîrcel· simplu. Stipele hastate, mai mari decît foliolele. Flori solitare sau în raceme din 2—3 flori dispuse unilateral, de un galben palid. Caliciu campanulat, glabru, cu dinţi înguşti şi subulaţi, cel inferior cu puţin mai lung decît ceilalţi. Vexil obcordat, cu vinişoare violete, prevăzut cu 2 ghibozităţi. Păstaie alungit liniară, la maturitate glabră, lungă de 3—3,5 cm, lată de 4—5 mm, cu nervaţie oblică, cu 5 — 10 seminţe aproape sferice. — V—VII. 426 FLORA R.P.R. Staţiunea. Prin păduri şi tuferişuri, de la cîmpie pînă în regiunea montană. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Mţii Rodnei la Gaura deasupra Văii Vinului (r. Năsăud) ; Mţii Meseşului pe Dl. Terbete lîngă Căţălu (r. Zalău) ; între Gîrbău şi Cluj, Cluj (Mănăştur, Făget, Hoia, Dl. Măgura, Dl. Plecica), Floreşti; Turda, Cheia Turzii, Rediu, Mţii Trăscăului pe Mt. Tilalmaş, Mt. Belioara 1200 m, Runc pe Mt. Vultureasa (r. Turda) ; Abrud pe Mt. Vulcan. Reg. Aut. M. : Mt. Suhardu Mic (r. Gheorghieni). Reg. Stalin : Blaj ; între Şinca Nouă şi Perşani pe Dl. Priboaia (r. Făgăraş) ; Predeal, Mt. Postăvaru 1800 m, Or. Stalin; Sibiu, Guşteriţa, Poplaca, Cisnădioara, Bradu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba) ; Orăştie, Cioara (r. Orăştie) ; Săcă-rîmbu, Deva (r. Ilia) ; Mţii Retezatului : V. Rîu Mare, Piatra Măceştilor 1000 m, Faţa Fetii deasupra Gura Apei, între Gura Apei şi Gura Zlata (r. Haţeg). Reg. Oradea : Arăneag pe Dl. Hăghieş (r. Ineu) ; Chişindia pe Dl. Chiciora, Moneasa pe Piatra Mare, Dezna spre Răşchirata (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara : Troiaş spre « Fehérko » (r. Lipova) ; Băile Herculane pe Mt. Domogled şi Şapte Izvoare (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Mt. Foarfeca, R. Vîlceaîn Păd. Gurănoaia; Conţeşti în V. Rîncă-ciovului (r. Piteşti) ; Cîmpulung. Reg. Ploeşti : Sinaia pe Piscu Cîinelui. Reg. Bacău : între Cîmpeni şi Moineşti (r. Moineşti). Vari abi 1itatea speciei f. longipedunculâtus Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 661 cum diagn. hung. et in Add. V, pag. 541. — Pedunculul inflorescenţei mult mai lung decît frunza bracteantă. — Reg. Cluj : Nicula (r. Gherla). Răsp. gen.: R.P. Romînă, R.F. Iugoslavia. 13. L.palûsterL. Sp.pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 501.-Orobus palustris Rchb. Fl. Germ. exc. (1832) 537. — Ic.: Pl. 82, fig. 3. 2J-. Plantă glabră, verde cenuşie. Rizom orizontal, fără rădăcini tuberizate. Tulpină prostrată sau urcătoare, înaltă de 30—100 cm, aripată şi ramificată. Frunze cu 2—5 perechi de foliole şi rachis terminat cu un cîrcei ramificat. Peţiol nearipat. Foliole liniar lanceolate, la vîrf ascuţite, lungi de 3—4 cm, late de 5 mm. Stipele s.emihastate, de lungimea peţiolului sau mai scurte. Raceme laxe, din 3—6 (8) flori, de lungimea frunzelor, uneori şi mai lungi. Flori liliachii şi albastre (în acelaşi racem) lungi de 12—18 mm, la baza pedi-celilor cu o mică bracteolă. Caliciu campanulat, glabru, cu dinţi ciliaţi; cei superiori scurţi şi triunghiulari, cei laterali şi inferiori lanceolaţi şi subulaţi. Vexil obcordat, cu vinişoare violete, pe margini ciliat; carenă albă. Stil îndoit în unghi drept, spre vîrf spatulat şi papilos, pînă la jumătatea lungimii. Păstaie liniară, glabră, ± comprimată, la vîrf rostrată, lungă de 3—4 cm, lată de 6—7 mm, reticulat nervată, cu 5—8 seminţe subsferice, netede, de 3—5 mm în diam., de culoare brună roşcată; hil liniar, ocupînd 1/4 din conturul seminţei. — VI—VIII. Planşa 79. — 1. Lathyrus tuberosus L. — 2. L. pratensis L., 2a. păstaie. — 3. L. hallersteinii Baumg. PLANŞA 79 LE GUM INOSΛ Κ 429 Staţiunea.. Fineţe mlăştinoase, turbării, zăvoaie, pe marginea bălţilor. Răsp. tn ţară: Reg. Cluj : Cluj prin fîneţele mlăştinoase de la « Tôkôz »»Someşul Rece, Someşeni (r. Cluj) ; între Cuci şi Iernut lîngă calea ferată (r. Luduş). Reg. Aut. M. : îîngă Tg. Mureş ; Lăzarea în turbăria « Csorgo » (r. Gheorghieni) ; turbăria de la Sîncrăieni, Simioneşti în lunca Oltului, între Tuşnad şi Tuşnadu Nou (r. Ciuc) ; Zagon la « Egerrét » (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin : Or. Stalin; Sighişoara; Sibiu. Reg. Hunedoara : Alba Iulia. Reg. Timişoara : păşuni umede între Arad şi Păd. Ciala (r. Arad). Reg. Constanţa : comună in Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Iaşi: în lunca Prutului. Y ariabi1itatea speciei var. latifôlius Lamb. Catal. pl. Marne (1846) 53. — L. palust. var. genuinus Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 487. — Plantă glabră. Foliole eliptice, lungi de 3—4 cm, late de 8—10 mm. Flori lungi de 18 mm. — Reg. Constanţa: Delta Dunării. var. pilosus (Cham.) Ldb. Fl. ross. I (1842) 686. — L. pilosus Cham, in Linn. VI (1831) 548. — Plantă păroasă. Foliole eliptice, lungi de 2 cm, late de 8 mm. — Sporadică împreună cu f. tipică. Răsp. gen.: Eurasia. 14. L. sphaericus Retz Obs. bot. III (1786) 39; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 497. — L. angulatus L. Sp. pl. ed. I (1753) 731, p. p. — Ic.: Pl. 8, fig. 1, la. Θ. Plantă glabră, gracilă. Tulpină 4-muchiată, înaltă de 20—60 cm, erectă sau ascendentă. Frunze cu o singură pereche de foliole liniar lanceolate, lungi de 5—8 cm, late de 2—4 mm, acuminate, cu 5 nervuri paralele. Rachisul frunzelor inferioare terminat cu un vîrf subţire, aristiform, cel al frunzelor superioare cu un cîrcei simplu, filiform. Stipele mici, semisagitate. Flori mici, purpurii sau roşii cărămizii, lungi de 9—10 (12) mm, pedicelate. Peduncul floral articulat şi mult mai scurt decît foliolele. Floarea însoţită de o bractee aristiformă, aşezată în prelungirea pedunculului tloral. Caliciu campanulat, glabru, cu dinţi lanceolaţi şi subulaţi, toţi de aceeaşi lungime ca tubul caliciului. Vexil cu strii de culoare mai închisă; carenă albicioasă. Stil nerăsucit, îndoit în unghi drept, spre vîrf spatulat şi barbulat. Păstaie liniară, lungă de 5—6 cm, lată de 4—5 mm, accentuat şi longitudinal paralel nervată, puţin comprimată, glabră, acuminată, cu 8—10 seminţe subsferice sau ovale, netede şi maculate; hil mic, oval, ocupînd 1/8 din conturul seminţei. — V—VI. Staţiunea. Fîneţe uscate, semănături, mirişti, vii, tuferişuri de pe marginea pădurilor, foarte rară. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Sibiu (recoltată de Schur într-un lan de linte). Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Craiova; Grindul Tiţa aproape de Măceşu de Jos (r. Gura Jiului). Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. 15. L* setiîolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 731; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 496. - Ic.: Pl. 8, fig. 2, 2 a. 430 FLORA R.P.R. Θ. Plantă gracilă, glabră. Tulpină prostrată sau ascendentă, acăţătoare, înaltă de 20—30 cm, slab aripată. Frunze scurt peţiolate, cu o singură pereche de foliole; rachis terminat cu cîrcel ramificat. Foliole liniare, graminiforme, lungi de 4—9 cm, late de 1,5—2 mm, cu nervaţie paralelă. Stipele semi-sagitate, cu auricule uneori bidinţate. Flori solitare, lungi de 8—10 mm, de culoare viu roşie, cu pediceli articulaţi, mai scurţi decît foliolele. Caliciu campanulat, glabru, cu dinţi subulaţi, mai lungi decît tubul. Stil pubescent, nerăsucit. Păstaie stipitată, ± ovală sau semieliptică, lungă de 2—3 cm şi lată de 8—10 mm, comprimată şi rostrată, la început pubescentă, mai tîrziu glabră, slab nervată, cu 2—3 seminţe. Seminţe sferice, mărunt zgrăbunţoase, de culoare castanie sau aproape neagră; hil oval, ocupînd 1/8 din conturul seminţei. — IV—VI. Staţiunea. Coaste pietroase, stîncării, foarte rară. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Nimigea de Jos (r. Năsăud). Reg. Craiova : Vîrcio-rova (r. T. Severin). Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Orşova). Obs. Datele de răspîndire de mai şus necesită reconfirmare. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. Secţia III. EULÄTHYRUS Ser. in DG. Prodr. II (1825) 369, modif. Gren. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 482. Raceme multiflore, mai lungi decît frunzele bracteante. Stil arcuit, răsucit, ascendent. Păstaie alungit liniară, polispermă. Plante anuale sau perene. 16. L. tuberosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 732; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 490. — Oreşniţă. — Mogyorôs lednek. — Knollige Platterbse. — ^ima KJiy6-HeBan. — Exs·: FRE nr. 2449. — Ic.: Pl. 79, fig. 1. 4. Plantă glabră. Rizom vertical, subţire, lung de 30—40 cm, cu rădăcini tuberculat îngroşate; tuberculii lungi de cca 5 cm şi de 2—2,5 cm în diam. Tulpină subţire, muchiată, nearipată, acăţătoare, înaltă de 50—100 cm. Frunze cu o singură pereche de foliole, cu peţiol nearipat şi rachis terminat în cîrcel ramificat. Foliole obovate sau eliptice, pe dos glaucescente, obtuze şi mucronate, lungi de 3—4 cm şi late de 7—10 mm. Stipele înguste, semisa-gitate, acuminate, la bază cu un dinte. Racem lax, din 3—6 flori mai lungi decît frunzele bracteante. Flori pedicelate, roşii carmin, lungi de 15—20 mm. Caliciu pubescent, scurt campanulat, cu dinţii mai scurţi decît tubul; cei superiori scurţi şi triunghiulari, ceilalţi mai lungi şi ascuţiţi. Vexil orbicular, scurt unguiculat ; aripi la vîrf albăstrui ; carenă de un roz palid, la bază verzuie. Stil răsucit, la vîrf ± spatulat şi barbulat. Păstaie alungit lanceolată, aproape cilindrică, glabră, lungă de cca 3 cm şi lată de 4—6 mm, reticulat nervată, cu 3—6 seminţe sferice sau ± colţuroase şi veruculoase, de 5—6 mm în diam; hil oval, scurt, ocupînd 1/10 din conturul seminţei. — VI—VIII. Planşa 80. — 1. Lathyrus silvester L. — 2. L. latifolius L. PLANŞA 80 LEGTJMINOSAE 433 Staţiunea. Prin locuri cultivate, semănături, mirişti, răzoare, vii, fineţe, tuferişuri, în regiunea de cîmpie pînă la limita semănăturilor de cereale (800—900 m). Răsp. în ţară: Comună în toată ţara. întrebuinţă r i. Tuberculii conţin pînă la 17% amidon, precum şi un însemnat procent de zahăr, substanţe albuminoide şi materii grase. în unele ţinuturi .locuite de de tătarii din U.R.S.S. sudică, tuberculii sînt folosiţi în alimentaţie. Pe alocuri, din flori se extrage o apă parfumată, cu miros de trandafir. Răsp. gen.: Eurasia. 17. L. silvester L. Sp. pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 492.— Exs.: FRE nr. 2451. - Ic.: PL 80, fig. 1. 2J-. Plantă glabră. Rizom tîrîtor, ramificat. Tulpină ramificată, acăţătoare, înaltă de 1—2 m, lat aripată, cu aripi de 2—8 mm lăţime. Peţiol foliar îngust aripat. Frunze cu o singură pereche de foliole mari, lanceolate sau liniar lanceolate, la vîrf acuminate, lungi de 8—10 cm şi late de 5—10 (15) mm, cu 3 nervuri mai proeminente. Rachis terminat cu cîrcel ramificat. Stipele mici, liniar lanceolate, mai scurte decît peţiolul. Racem lax, din 3—6 (10) flori, mai lungi decît frunzele bracteante. Peduncul subangulat. Flori lungi de 13— 18 mm. Caliciu campanulat, glabru, cu dinţii superiori triunghiulari şi cei inferiori lung subulaţi. Vexil obcordat, de culoarea cărnii sau roz purpuriu, cu vinişoare roşii, pe faţa dorsală verzui; aripi purpurii; carenă verzuie. Stil răsucit, la mijloc fistulös. Păstaie alungit liniară, comprimată, lungă de 5—7 cm, lată de 8—10 mm, glabră, cu nervaţie reticulată, cu 3 coaste puţin proeminente pe partea ventrală, de culoare brună deschisă, cu 6—12 seminţe subsferice, de 4—5 mm în diam., de culoare brună roşcată, fin veru-coase; hil liniar, ocupînd 1/2 din conturul seminţei. — VII—VIII. Staţiunea. Prin păduri, crînguri, tuferişuri, pe marginea drumurilor, la cîmpie şi în regiunea deluroasă. Răsp. în ţară: Reg. Raia M.: Satu Mare, Baia Mare. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Bistriţa; Canciu (r. Dej); Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj în Păd. Lomb. Reg. Aut. M. : Tg. Mureş deasupra digului nou ; Gurghiu (r. Reghin) ; Deda în Lunca Mureşului (r. Topliţa). Reg. Stalin: Sighişoara; Sibiu, Şura Mare, Noul, Poplaca, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Orăştie ; Ruşi (r. Haţeg) ; Zam (r. Ilia) ; Petroşeni. Reg. Oradea : Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor 1200 m (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Olăneşti, Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Mţii Buzăului. Reg. Galaţi: Dl. Pricopan (r. Măcin). Reg. Racău : Cîmpeni (r. Moineşti) ; Petricani (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Bîrnova, Păd. Vişan, Aroneanu, Mîrzeşt^ţr. Iaşi). Reg. Suceava: Suceava. Variabilitatea speciei 1 a Aripile peţiolului neînsemnate sau cu mult mai înguste decît aripile tulpinii.... 2 1 b Aripile peţiolului ± de lăţimea aripilor tulpinii. Foliole obtuze var. platyphyllus (Retz) Aschers. FI. Prov. Brand. I (1864) 167. — L. platy-phyllos Retz Fl. Scand. Prodr. ed. II (1795) 170. — L. latifolius L. Fl. suec. ed. II 28 - c. 244 434 FLORA R.P.R. (1755) 252, non Sp. pl. ed. II (1763) 1033. — L. brachyphyïlus Schur in ÖBZ (1861) 85, Enum. pl. Transs. (1866) 176, p.p. — Bob de ţarină. — Reg. Cluj : Fîna-ţele Clujului; Chiochiş (r. Beclean). Reg. Stalin : Cisnădie (r. Sibiu). Reg. Timişoara ·* V. Cladovei (r. Lipova) ; Dl. Trescovăţ lîngă Sviniţa, Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Craiova : Păd. Bolutioaia la Fărcaşu de Sus (r. Caracal). Reg. Suceava : Bosanci în fineţe, Ipoteşti în Păd. Rădea (r. Suceava). 2 a Foliole îngust lanceolate, liniar lanceolate, sau uşor liniare, late de 1 — 3 mm, lung acute, spre vîrf foarte uşor îngustate, mucronate, 1 —3-nervate var. angustifölius (Medik.) Ser. in DC. Proclr. II (1825) 369. — L. angustifolius Medik. Yorles. II (1787) 358. — Reg. Hunedoara : Yulcan în V. Aninoasa (r. Petro-şeni). 2 b Foliole lanceolate sau eliptic lanceolate, late de 5—18 (20) mm. 3—5-nervate, ± obtuze şi mucronate var. obldngus Ser. in DC. Prodr. II (1825) 369. — L. silv. a. genuinus Gren. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 483. — L. silv. a. typicus Beck Fl. NÖ (1892) 884, p.p. — Reg. Baia M. : Satu Mare. Reg. Cluj : Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj în lunca Nadă-şului şi Păd. Lomb; Mţii Rodnei. Reg. Aut. M. : Tg. Mureş lîngă digul nou; Deda pe malul Mureşului (r. Topliţa). Reg. Stalin : Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara : Deva pe Dl. Decebal. Reg. Oradea : Păd. Rădvan lîngă Mărţihaz (r. Salonta). Reg. Timişoara : Jupa lîngă «castrum romanum » (κ. Caransebeş). Reg. Craiova : Mt. Piatra Cloşanilor 1200 m (r. Baia de Aramă). Reg. Galaţi : Mt. Pricopan între Măcin şi Greci. Obs.. între var. angustifölius şi var. oblongus există forme de trecere cu frunze late, dar lung şi uşor ascuţite. Răsp. gen.: Europa, Caucaz. 18. L. latifolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 491. — L. megalanthus Steud. Nomencl. II, ed. II (1841) 14. — L. brachyphyïlus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 176, p. p. — Mănerei de pădure. — Nagy-virâgu lednek. — Breitblättrige Platterbse. — HßHa inßpoKOJifiCTHaH. — Exs.: HN nr. 1757. - Ic.: Pl. 80, fig. 2. 2J-. Plantă robustă, glabră sau glabrescentă. Rizom tîrîtor, ramificat. Tulpină ± acăţătoare, înaltă de 50—200 cm, neramificată sau puţin ramificată, lat aripată, cu aripi de 2,5—6 mm lăţime. Peţioli lat âripaţi, cu aripile tot atît de late cît cele ale tulpinii. Frunze cu o singură pereche de foliole şi cu rachis terminat cu un cîrcei, uneori de 2 ori ramificat. Foliole lat eliptice, la vîrf obtuze sau scurt acuminate, rigide, de un verde albăstrui, lungi de 5—9 (10) cm, late de 2—3 cm. Stipele mari, ovat lanceolate, acuminate, la bază hastate. Racem dens, erect, mult mai lung decît frunza, format din 6—14 flori purpurii, lungi de 2,5--3 cm, plăcut mirositoare. Caliciu campa-nulat, cu dinţi inegali; cei superiori triunghiulari, cei inferiori lanceolaţi, ascuţiţi. Corolă purpurie, rar albă ; vexil obcordat, mai lat decît lung, de cca 3 cm lăţime; aripi roze; carenă verzuie. Toate petalele cu vinişoare roşii. Păstăi alungit liniare, comprimate, glabre, lungi de 6—7 (10) cm, late de 8—10 mm, cu nervaţie reticulată, pe partea ventrală cu 2 coaste netede. LEGUMINOSAE 435 Seminţe 8—14, subsferice sau ovoidale, lateral comprimate, de 4—5 mm in diam., cafenii sau-cenuşii, verucoase; hil oval, ocupînd 1/4 din conturul seminţei. — VII—VIII. Staţiunea. Tuferişuri, margini de păduri, uneori pe lîngă garduri şi prin semănături. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj (Fînaţe, Făget, Hoia), Floreşti pe « Hosszùoldal », V. Someşului Rece, Boju (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara; Mediaş; Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Orăştie; Deva. Reg. Oradea: Aleşd la Poiana Florilor; Ciheiu, Băile Victoria (r. Oradea) ; Arăneag (r. Ineu). Reg. Timişoara :' Păd. Ciala (r. Arad); Băile Herculane, Mt. Domogled, Sviniţa, Orşova pe Dl. Alion (r. Orşova). Reg. Craiova : Vîrciorova, Turnu Severin pe Dl. Buliga, Cerneţi, Hinova pe Dl. Stîrmina, Iorgutova (r. Turnu Severin) ; Coţofenii din Faţă (r. Filiaşi). Reg. Piteşti: Mţii Muscelului pe Dl. Moţoi. Reg. Rucureşti: Ciocăneşti (r. Răcari). Reg. Galaţi: Pechea (r. Galaţi) ; Tecuci. Reg. Iaşi : Bîrlad ; Iaşi, Păd. Bîrnova spre satul Slobozia, Dl. Repedea spre satul Goruni (r. Iaşi). Variabilitatea speciei var. rotundifölius (Willd.) Rchb. FI. germ. exc.(1892) 535. — L. rotundifolius Willd. Sp. pl. III (1800) 1088. — Foliole aproape orbiculate. — Reg. Cluj : Sucutard (r. Gherla). Reg. Oradea : Arăneag în poiana Solarsca (r. Ineu). Reg. Timişoara : între Pecica şi Arad, Andrei Şaguna la «Szârazér», între viile de la Covăşinţ (r. Arad); viile Ghioroc (r. Lipova). var. brachypterus (Alef.) Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 173. — L. brachypterus Alef. in Bonpl. IX (1861) 151. — Foliole eliptice, lungi de 4—7 cm, late de 2—4 cm, scurt acuminate. Aripile peţiolului mai late decît aripile tulpinii. — Reg. Cluj : Cluj la Becaş, frecventă. Reg. Aut. M. : Sovata la « Sötetö » (r. Sîng. de Pădure). var. lanceolâtus Freyn Fl. Süd-Istr. in Verh. ZBG Wien XXVII (1877) 326. — Folio-lele frunzelor inferioare îngust eliptice, cele ale frunzelor superioare liniar lanceolate, lungi de 4 —5 cm, late de 1 cm, obtuze. Aripile peţiolului de aceeaşi lăţime cu aripile tulpinii. — Sporadică, împreună cu forma tipică. Răsp. gen.: Europa de S. Secţia IV. CICÉRCULA (Medik.) Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 481. — Cicercula Medik. Vorles. II (1877) 358, pro gen. Flori solitare ssru în raceme din 2—3 flori. Foliole alungit lanceolate sau liniare. Păstăi cu 3 — 5 seminţe. Plante anuale. 19. * L. sativus L. Sp. pl. ed. I (1753) 730; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 485. — Măzăroi. — Szeges lednek. — Essbare Platterbse. — Hiraa noceBHan.— le.: PL 82, fig. 2. Θ. Plantă glabră. Tulpină prostrată sau ascendentă, înaltă de 30—70 cm, cu 4 muchii, din care 2 aripate. Peţiol îngust aripat şi mai scurt decît foliolele. Frunze cu o singură pereche de foliole lanceolat liniare, acuminate, ± rigide, lungi de 4—10 cm, late de 5—9 mm, de culoare verde albăstrie, cu 3 nervuri paralele mai pronnnţate. Stipele mari, semisagitate, acuminate, 28* 436 FLORA R.P.R. mai scurte decît peţiolul. Rachis terminat cu un cîrcei ramificat. Flori solitare, rareori cîte 2, lungi de 1,5—2 cm, erecte sau patente, pe un peduncul articulat la partea superioară. Pedunculi florali mai scurţi decît frunzele bracteante. Caliciu campanulat, cu dinţi lanceolaţi, mai lungi decît tubul. Corolă albă sau de un roz palid, cu vinişoare verzi sau roşietice; carenă uşor răsucită. Antere portocalii. Stil drept şi răsucit, la vîrf dilatat şi barbulat. Păstaie scurtă, eliptică, comprimată, glabră, lungă pîţiă la 3,5 cm şi lată de 15—20 mm, cu partea ventrală (superioară) curbată, cu 2 aripioare înguste şi ± ondulate, reticulat nervată, cu ochiurile reţelei mari. Seminţe 2, gălbui, în formă de piramidă trunchiată sau neregulat cubice, netede; hil oval. — V-VL Staţiunea. Cultivată şi adeseori subspontană, prin semănături, pe dărîmături, locuri nisipoase, dune, margini de drumuri. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : Cluj subspontană; Aiud. Reg. Stalin : Sibiu. Reg. Hunedoara : Alba Iulia; Lancrăm (r. Sebeş); Biscaria lîngă Simeria (r. Hunedoara). Reg. Constanţa: Delta Dunării (cultiv.), Mrea Gilic (r. Tulcea); nisipurile de la Agigea şi Eforie (r. Negru Vodă). Reg. Suceava : cultivată şi pe alocuri sălbăticită. V ariabi1itatea speciei var. angustatus Ser. in DG. Prodr. II (1825) 373. — Cicercula sativa var. 1. angustata Alef. in Bonpl. X (1861) 147. — Foliole foarte înguste. var. obtusâtus A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1004. — Cicercula sativa var. 2. obtu-sata Alef. l.c. — Foliolele frunzelor inferioare eliptice, obtuze, cele ale frunzelor superioare lat lanceolate. f. amphicârpus Coss. ap. Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 165, tab. 2250, fig. 3. — Cicercula sativa var. 3. amphicarpa Alef. in BZ XX (1862) 362. — Formă cu păstăi ascunse în pămînt. f. caerûleus (Alef.) A. et G. Syn. l.c. — Cicercula sativa f. coerulea Alef. l.c. — Flori de un albastru palid, lungi de 20—24 mm. f. âlbus (Alef.) A. et G. Syn. l.c. — Cicercula sativa f. alba Alef. l.c. — Flori albe. O b s. Varietăţile şi formele de mai sus sînt toate de cultură. întrebuinţări. Seminţele acestei specii sînt comestibile, consumate însă în mare cantitate, provoacă paralizii muschiulare. Substanţa activă conţinută în seminţe, precum şi proprietăţile farmacodinamice sînt puţin studiate. L. sativus e cultivată pe alocuri ca plantă de nutreţ, iar formele caeruleus şi albuş sînt cultivate ca plante de podoabă. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană şi Asia ; cultivată din timpuri străvechi de egipteni, greci şi romani 20. L. cicera L. Sp. pl. ed. I (1753) 730; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 484. -L. cicer Gaud. Fl. helv. IV (1829) 484. — Cicercula cicera Alef. in Bonpl. IX (1861) 148. - Ic.: Pl. 82, fig. 1. O. Plantă glabră sau glabrescentă. Tulpină prostrată, ascendentă sau erectă, ± acăţătoare, înaltă de 20—50 cm, ramificată de la bază, compri- LEGUMINOSÀE 437 mată, slab aripată. Frunze cu o singură pereche (rareori 2) de foliole liniar lanceolate, la vîrf acuminate, lungi de 4—8 cm, late de 2—12 mm, cu 3 nervuri paralele mai pronunţate, pe ambele feţe răzleţ ciliate. Stipele mari, semisa-gitate, de lungimea peţiolului sau mai lungi. Rachisul la frunzele inferioare terminat în muchie alungită, la cele superioare trifurcat. Flori solitare, cu pediceli articulaţi şi cu 2 bracteole în dreptul articulaţiei. Pedunculi mai scurţi decît frunza bracteantă. Flori mici, lungi de 9—12 mm, erecte sau patente. Caliciu campanulat, cu dinţi lanceolat subulaţi, de 2 ori mai lungi decît tubul. Corolă roză, murdar violacee sau roşie cărămizie; vexil obovat, emarginat, cu strii de culoare închisă ; aripi mai scurte decît vexilul ; carenă albicioasă, la vîrf roşietică. Antere purpurii. Păstaie eliptică, de 20—35 mm lungime şi 5—7 (10) mm lăţime, cu nervaţie fină şi cu 2 muchii puţin aparente pe partea ventrală. Seminţe 3—5-unghiular sferice sau cilindrice şi turtite la capete,uneori subsferice, uniform brune sau cenuşii sau marmorat striate.— V-VII. Staţiunea. în semănături şi mirişti, prin tuferişuri şi mărăcinişuri. Răsp. în ţară: Reg. Craiova : Deveselu, Studina, Băbiciu (r. Caracal) ; Corabia; Craiova. Reg. Rucureşti : Olteniţa. întrebuinţări. Plantă furajeră. Odinioară a fost cultivată în mai multe ţări din Europa. La maturitate planta poate fi toxică. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. 21. L. hirsûtus L. Sp. pl. ed. 1(1753)732; Fl. U.R.S.S. XIII (1948)487. -Exs.: FRE nr. 2448. — Ic.: Pl. 81, fig. 3; Roch. Pl. Ban. (1828) tab. XVI, fig. 34. Θ. Plantă ± păroasă. Tulpină erectă sau ascendentă, acăţătoare, slab aripată, înaltă de 30—50 (80) cm, ramificată. Frunze cu o singură pereche de foliole şi cu peţiol îngust aripat. Foliole lanceolate sau alungit eliptice, de un verde albăstrui, lungi de 5—6 cm şi late de 5—10 mm, acute şi mucronate. Rachis terminat cu un cîrcel trifurcat. Stipele semisagitate, mai scurte decît peţiolul. Inflorescenţă racem din 2 flori, de 2 ori mai lungă decît frunzele bracteante. Flori lungi de 10—15 mm, la început liliachii, mai tîrziu albăstrii. Caliciu scurt campanulat, cu dinţii inferiori acuminaţi şi mai lungi decît cei superiori. Vexil cu strii de culoare mai închisă; aripi palid violete; carenă verzuie. Stil drept şi răsucit, barbulat pînă la jumătate din lungimea lui. Antere galbene. Păstaie hirsută, lanceolat eliptică, comprimată, lungă de 3—4 cm, lată de 6—7 mm, cu peri aşezaţi pe mici protuberanţe. Seminţe cîte 5—6, sferice verucoase, de culoare castanie sau cenuşie; hil scurt şi ovat. - VI-VII. Staţiunea. Prin semănături, fîneţe, vii, tăieturi de păduri. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. 438 FLORA R.P.R. Y ariabi1itatea speciei !. albiflôrus (Rouy). — L. h. subvar. albiflorus Rouy Fl. Fr. V (1899) 257. — L. h. var. minor 1. albifl. A. et G. Syn. YI. 2 (1910) 1009. — Flori albe. — Sporadică prin semănaturi. var. amplifolius Schuster ap. Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IY. 3 (1924) 1603. — Aripile tulpinii late de 5—8 mm. Foliole lungi de 1 — 8 cm, late de 1,5—2 cm. Inflorescenţa depăşeşte cu mult lungimea frunzei bracteante. Păstaie lungă de 5 cm şi lată de 10 mm. — Reg. Iaşi: prin pădurile Hîrlăului. var. adrrhosus Schur in Verh. SVN II (1851) tab. 4, fig. 3. — L. hirs. var. acirratus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 175. — L. hirs. var. ecirrosus A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1009. — Rachisul frunzelor terminat cu o foliolă. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. Sf. Ana şi Dl. « Somostetö ». Reg. Stalin: Sibiu. var. unifldrus Grec. Supl. (1909) 52. — Plantă cu o singură floare. — Reg. Piteşti; Curtea de Argeş la Sînnicoară. Răsp. gen.: Europa centrală, de S, Asia de V, Africa de N. Secţia V. ĂPHACA (Adans.) Rchb. Fl. Germ. exc. (1832) 533. — Aphaca Adans. Fam. II (1763) 330, pro gen. Stipele mari, ovate sau hastate. Foliolele lipsesc. Rachisul foliar redus la un cîrcei. Flori galbene, .în general solitare. Plante anuale. 22. L. âphaca L. Sp.pl. ed. I (1753) 729; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 480. -Exs.: FRE nr. 2447 a, b. — Ic.: Pl. 81, fig. 1, 1 a, b. Θ. Plantă glabră, verde albăstrie. Tulpină subţire, prostrată sau acăţătoare, înaltă de 20—40 (80) cm, cu 4 muchii, nearipată, ramificată de la bază. Stipele mari, ovate sau hastate, la bază auriculate, lungi de 1—3 cm, late de 1—2,5 cm, la vîrf obtuze, cu nervaţie paralelă. Rachis transformat în cîrcei. Inflorescenţă redusă la un peduncul subţire cu o singură floare. Peduncul articulat, mai lung decît stipelele. Flori scurt pedicelate, lungi de 10—12 mm. Caliciu verzui, scurt tubulos, cu dinţi lanceolaţi, toţi de aceeaşi lungime, mai lungi decît tubul caliciului. Corolă palid galbenă; vexil obovat, întreg sau uşor emarginat, la bază cu nervuri violete; carenă albă,la vîrf curbată. Antere gălbui. Ovar fin glandulos. Stil nerăsucit, la vîrf puţin dilatat. Păstaie erectă, lungă de 2,5—3,5 cm, lată de 4—6 mm. Seminţe cîte 4—6, subsferice sau ovale, ± comprimate, netede, lucioase, de 3—4 mm în diam, de culoare castanie sau neagră; hil mic şi oval. — VI—VII. Staţiunea. Prin semănături, pe marginea drumurilor, mai rar prin fineţe, pînă la cca 800 m alt. Răsp. în ţara: Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean) ; Ocna Dejului, Sucutard (r. Dej) ; V. Şieului (r. Năsăud) ; Zalău, Trăznea (r. Zalău) ; Cluj la Făget şi în V. Popii, Flo~ reşti, Someşu Rece (r. Cluj); Cheia Turzii, Rimetea (r. Turda). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Planşa 81. — 1. Lathyrus aphacâ L., cu stipele des aşezate, 1 a. idem, cu stipele aşezate rar, 1 b. păstaie. — 2. L. nissolia L., 2a păstaie. — 3 a. L. hirsutus var. acirrhosus Schur. PLANŞA 81 LEGUMINOSAE 441 Ideciu, Reghin (r. Reghin) ; Cristuru Secuiesc. Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni) ; Sighişoara; Mediaş, Valea Lungă, Proştea Mică, Micăsasa (r. Mediaş) ; Şura Mare, Sibiu, Guşteriţa, Noul, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş); Benic, Mesentea, Alba Iulia pe Dl. Bilac (r. Alba) ; Orăştie, Aurel Vlaicu (r. Orăştie) ; Baia de Griş (r. Brad) ; Ruşi, Bretea Streiului (r. Haţeg) ; Deva, Hărău (r. Ilia) ; Hunedoara. Reg. Oradea: Ortiteag (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Timişoara; între Deta şi Voiteg (r. Giacova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin) ; Gogoşu, Burila Mare (r. Vînju Mare). Reg. Rucureşti: Periş în V. Cociocului (r. Snagov). Reg. Constanţa: Cernavodă (r. Medgidia). Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi). Variabilitatea speciei var. typicus A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1021. — Stipele ovât hastate, ± alipite de tulpină. Flori palid galbene, lungi de 10 mm. — Forma cea mai răspîndită. f. laétus Posp. Fl. Österr. Kiistenl. II (1898) 43. — Stipele mici, de culoare viu verde, cele inferioare foarte apropiate, acoperindu-se unele pe altele, cele superioare distanţate. Stipele lungi pînă la 10 mm, late pînă la 8 mm. — Sporadică, împreună cu tipul. f. micrânthus (Alef.) Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 162. — Aphaca vulgaris var. micrânthus Alef. in Bonpl. IX (1861) 193. — Flori mici, lungi de cel mult 7 — 8 mm, viu galbene. — Ici-colo, împreună cu tipul. var. affinis (Guss.) Ces. Pass. Gib. Comp. Fl. It. (1882) 693. — L. affinis Guss. Fl. Sic. Syn. II (1845) 852. — Plantă înaltă de 50—70 cm. Stipelele de la bază ovate, cele superioare hastate, la vîrf obtuze. Flori de 12 mm lungime. — Reg. Cluj: Apahida (în forme apropiate). Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă); Sviniţa (r. Orşova). Răsp. gen.: Europa de V şi de S, Asia de SV. Secţia VI. NISSÔLIA (Adans.) Rchb. FI. Germ. exc. (1832) 533. — Nissolia Adans. Fam. II (1763) 330, pro gen. Stipele mici, subulate. Foliolele lipsesc. Peţiol şi rachis transformate într-un organ verde şi lat (filodiu), fără cîrcei. Flori purpurii, în general solitare. Plante anuale. 23. L. nissolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 729; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 481. -Exs·: FRE nr. 1980. — Ic·: Pl. 81, fig. 2, 2 a. O. Plantă glabră sau glabrescentă, viu verde. Tulpină erectă, rigidă, subţire, înaltă de 20—50 (60) cm, cu 4 muchii puţin pronunţate. Filodii graminiforme, liniar lanceolate, erecte, spre vîrf lung acuminate şi subulate, lungi de 5—10 (15) cm, late de 2—8 mm, cu 5 nervuri paralele mai pronunţate, printre acestea alte nervuri mai puţin aparente. Foliolele lipsesc. Stipele foarte mici sau lipsesc cu totul. Flori solitare, rar cîte 2, purpurii, mici, lungi de 8—9 mm, scurt pedicelate şi aplecate în jos. Pedunculi subţiri, mai scurţi decît filodiile, către vîrf articulaţi. Caliciu campanulat, pubescent, cu dinţi înguşti şi subulaţi. Vexil orbicular, uşor emarginat, cu striaţiuni fine şi numeroase, de culoare mai închisă; aripi roze; carenă albicioasă. Ovar păros, cu peri mătăsoşi. Stil nerăsucit, barbulat pînă la jumătate din lungimea lui. Păstaie subcilindrică, îngustă, la vîrf rostrată, lungă de 4—5 (6) cm şi de 3—4 mm în diam., la început pubescentă, la maturitate glabră, de culoare castanie, 442 FLORA R.P.R. cu 8—10 (15) seminţe mici, ovoidale, brune roşcate sau negre, fin veruculoase, cu hil scurt şi oval. — VI—VIL Staţiunea. Prin semănături, pe marginea locurilor cultivate, mai rar prin fineţe, mai ales pe soluri slab calcaroase. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Ganciu, Ocna Dejului (r. Dej); Chiochiş (r. Beclean); Cluj. Reg. Aut. M.: Reghin; Ungheni (r. Tg. Mureş); Odorhei. Reg. Stalin: Rupea, Jibert (r. Rupea) ; Valea Lungă, Micăsasa (r. Mediaş) ; Sibiu, Cisnădioara, Sadu, Şura Mare, Bradu (r. Sibiu); Nocrich (r. Agnita); Făgăraş. Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Orăştie; Deva, Hărău (r. Ilia) ; Ruşi (r. Haţeg) ; V. Secaşului (r. Sebeş) ; Govăşdia (r. Hunedoara) ; Blaj (r. Tîrnăveni). Reg. Oradea: Băile Victoria, Cordău, Sîntandrei (r. Oradea) ; Mocrea, Ineu, Cermei, Tămand (r. Ineu); Joia Mare, Iosăşel, Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Baratca, Păuliş (r. Lipova) ; Şiria, Mîsca, Pîncota (r. Arad) ; Băile Herculane pe Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Craiova: Lunca* Jiului la Craiova. Reg. Piteşti: Stolnici (r. Costeşti). Reg. Ploeşti: Ploeşti, Tîrgşor (r. Ploeşti) ; Văleni de Munte. Reg. Bucureşti: Periş, Mrea Căldăruşani (r. Snagov) ; Mrea Pasărea (r. Brăneşti) ; Comana (r. Vidra) ; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Malu Spart (r. Domneşti). Reg. Constanţa: Ciucurova (r. Istria). Reg. Bacău: Cîmpeni (r. Moineşti). Reg. Iaşi: Iaşi, Costuleni, Goruni (r. Iaşi). Reg. Suceava: Mrea Adam (r. Fălticeni). Variabilitatea speciei var. pubéscens Beck Fl. NÖ (1892) 882. — L. niss. var. puberulus Beçk 1. c. (1893) 1329 et in Rchb. Ic. XXII (1903) 169. — Filodii la bază late de 6 — 8 mm. Păstăi pubescente. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe, lacurile de la Someşeni (r. Cluj). — Reg. Stalin: Sibiu prin fînaţe. Reg. Iaşi: V. Jijiei la Cotu Morii, Mîrzeşti, Repedea (r. Iaşi) ; Păd. Hîrlău. var. gramineus (Kern.) A. et G. Fl. Nord-Ostd. Flachl. (1898) 454. — L. gramineus Kern, in ÖBZ XIII (1863) 188. — L. niss. var. glaberrimus Freyn Fl. Süd-Istr. in Abh. ZBG Wien XXVII (1877) 325. - Foliole la bază late de 3-5 mm. Păstaia tînără glabră. -Forma cea mai răspîndită. — Reg. Cluj: între Apahida şi Cara (r. Cluj) ; Băile Sărate Turda. Reg. Oradea: Oradea, Băile Victoria (r. Oradea); Lazuri, Holod, Petrani (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Chevereşu Mare, Diniaş (r. Timişoara); Lugoj; Cerna (r. Gătaia). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra). Reg. Bacău: Grigoreni (r. Moineşti). Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de SV, Africa de N. 24. * L. odorâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 732; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 488. — Sîngele voinicului. — Szagos lednek. — Hiraa ftynmcTtm ropoineK. Θ. Plantă acăţătoare, păroasă, aripată, înaltă de 1—1,5 m.‘ Frunze cu 1—2 perechi de foliole alungit ovate sau alungit eliptice. Rachisul terminat cu un cîrcei ramificat. Stipele semisagitate. Racem cu 2—3 flori, mai lung decît frunzele bracteante. Dinţii caliciului puţin mai lungi decît tubul. Flori mari, roşii, violete sau albe, plăcut mirositoare ; vexil pînă la 35 mm lăţime ; aripi maculate. Păstaie alungit liniară, aspru hirsută. — VI—VIII. Staţiunea. Mult cultivată prin grădinile ţărăneşti şi pe la mănăstiri, mai ales în Moldova. Răsp. gen.: Specie mediteraneeană, originară diii Sicilia. Planşa 82. — 1. Lathyrus cicera L. — 2. L. sativus L. — 3. L. paluster L. PLANŞA 82 LEGUMINOSAE 445 25. * L. tingitanus L. Sp. pl. ed. I (1753) 732. Se aseamănă mult cu L. odoratus, de care se deosebeşte prin următoarele: întreaga plantă glabră. Inflorescenţa mai scurtă decît frunza împreună cu cîrcelul. Flori de un roşu viu, pînă la liliachiu viu, nemirositoare. Dinţii caliciului i egali şi mai scurţi decît tubul. Vexil cu mult mai lung decît aripile; çarena mai mică şi mai îngustă. Păstaia la început punctată, apoi netedă. Seminţe comprimate. — VI—VIII. Sporadic cultivată ca plantă ornamentală. _ * Răsp. gen.: Spania, Africa de N. 26. -X- L. grandiîlorus Sibth. etSm. Fl. graec. Prodr. II (1813) 67. 4. Tulpină acăţătoare, aripată, înaltă de cca 1 m. Frunze cu o singură pereche de foliole mari, alungit ovate. Stipele mici, liniare. Racem din 2—3 flori purpurii, nemirositoare, de cca 3 cm lungime (specia cu cea mai mare floare din genul Lathyrus), cu vexil pînă la 40 mm lăţime, de culoare roşie deschisă. - VI-VIII. Răsp. gen.: Originară din Europa meridională. Genul 270. PISUM*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 222, nr. 589], ed. V (1754) 324, nr. 779. -Mazăre. Plante anuale sau perene, glabre, scandente. Frunze paripenate, cu 1—3 perechi de foliole şi cu rachis terminat în cîrcel, foarte rar în aristă. Stipele mari, mai mari decît foliolele. Flori solitare sau în racem pauciflor. Caliciu campanulat, cu 5 diviziuni aproape egale. Vexil lat obovat; aripi alungit falcate; carenă scurtă şi curbată. Stamine diadelfe. Stil arcuit, dilatat spre vîrf, canaliculat spre bază şi barbat longitudinal. Păstaie ± comprimată, rostrată, monocarpă, plurispermă. Seminţe globuloase. Umbelic alungit sau orbicular, acoperit cu funicul dilatat. Genul cuprinde cca 6 specii răspîndite în regiunea mediteraneeană şi Asia de V. Determinarea speciilor 1 a Peduncul scurt, ± de lungimea stipelelor. Păstaie cu nervuri slab dezvoltate. Seminţe mari, netede .................................................. 2 1 b Peduncul de 2—4 ori mai lung decît stipelele. Păstaie cu nervuri proe- minente. Seminţe mici, de regulă verucoase ................. 3. P. elatius 2 a Foliole cu marginea întreagă. Petale şi seminţe concolore. . 1. P. sativum 2 b Foliole répand dinţate. Petale şi seminţe pestriţe.......... 2. P. arvense *) Guvîntul latin pisum = mazăre, nume antic, folosit de Columella. **) Redactat de E m. Ţ o p a. 446 FLORA R.P.R. 1. * P. sativum L. Sp. pl. ed. I (1753) 727; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 525. — Mazăre. — Vetemény borsô. — Gemüse Erbse. — Γοροχ uoceßHoü. Θ. Rădăcină pivotantă, puternică, cu numeroase rădăcini laterale, prevăzută cu numeroase nodozităţi mici. Tulpină uşor muchiată, glabră, verde deschisă pînă la verde-albastră, lungă de 35—200 cm. Frunze lung peţiolate, paripenate, cu 1—3 perechi de foliole, pe margini întregi. Stipele semicordate, de cca 4—10 cm lungime şi 2,5—4 cm lăţime. Peduncul ± de lungimea stipe-lelor, la soiurile timpurii cu o singură floare, la cele tardive cu 2—5 flori. Flori albe sau puţin violet roşcate. Păstaie lungă de cca 5—7 (12) cm şi lată de 1,2—2 cm, cu nervuri slab dezvoltate. Seminţe mari, globuloase, netede, concolore, galbene, brunii, verzui sau albe. — V—VI. Mult cultivată în toată ţara pe ogoare şi prin grădini. Variabilitatea speciei 1 a Păstaie tare şi în stare crudă, necomestibilă, la coacere nu se zbîrceşte........... 2 1 b Păstaie cu valve subţiri, în stare crudă moale, comestibilă, mai tîrziu zbîrcită în jurul seminţelor .......................................................................4 « 2 a Flori 3—5, umbelat apropiate, pestriţe, rar albe var. umbellâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 727. 2 b Flori 1 — 3, în raceme ............................................................... 3 3 a Sămînţă cubică ■X* var. quadrâtum L. 1. c. 3 b Sămînţă globuloasă sau mai rar ± muchiată var. vulgäre Schübl. et Mart. Fl. Württemb. (1834). — Cultivată în mai multe soiuri (vezi mai jos). 4 a Păstaie lungă de 5—9 cm şi lată de 12—21 mm, ± cilindrică. Flori de obicei albe var. saccharâtum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 368. 4 b Păstaie lungă de 9—12 cm şi lată de 20—33 mm, turtită. Flori pestriţe var. macrocâapum Ser. in DC. 1. c. Soiurile var. vulgare cultivate la noi: 1 a Plantă precoce, productivă. Boabe albe gălbui, netede .................................. 2 1 b Plantă tardivă ......................................................................... 3 2 a Boabe cu greutate absolută *) de 315 gr; greutatea hectolitrică 74,2 kg. Proteine 25,37 % ........................................................... « Victoria-Bărăgan» 2 b Boabe cu greutate absolută de 306 gr; greutate hectolitrică 74,2 kg. Proteine 25,7 % « Victoria-Strube » 3 a Boabe albe, mici, cu coaja tare, cu greutate absolută de 302 gr; greutate hecto- litrică 75 kg. Proteine 26,13 %....................................« Victoria-Băneasa » *) Greutate absolută = greutatea a 1000 de boabe. Planşa 83. — 1. Pisum arvense L., la. păstaie. — 2. P. elatius Stev. — 3. Phaseolus vulgaris L. — 4. Ph. coccineus L., 4 a. păstaie şi o boabă. PLANŞA LEGUMINOSAE 449 3 b Boabe galbene, cu coaja subţire, cu greutatea absolută de 307 gr; greutate hecto-litrică 74,6 kg. Proteine 25,94 %........................... « Victoria-Salzmunder » întrebuinţări. Păstăile, boabele verzi şi boabele uscate se folosesc ca aliment. Ele sînt bogate în legumină (5,4—9,5 %), zaharoze (5 — 28 %), amidon, grăsimi (0,6— 5,5 %), etc. Pericarpele, după un tratament special, dau fibre textile. Paiele, datorită procentului ridicat de proteine, sînt folosite ca nutreţ pentru oi. Şeminţele sînt bogate în vitamina B . La începutul germinării conţinutul lor în vitamină G creşte brusc. Mazărea suferă adesea din cauza următorilor dăunători vegetali şi animali: Rugina mazării (Uromyces pisi (Pers.) Winter), este o ciupercă parazită, care se prezintă sub forma unor pete galbene, apoi brune roşietice pe tulpini şi frunze, distrugînd ţesuturile din jurul petelor. Gazda intermediară este Euphorbia cyparissias. Se combate prin stropiri cu zeamă bordeleză. Gărgăriţa mazării (Laria sau Bruchus pisorum L.), depune oule pe păstăile tinere. Larva ieşită din ou pătrunde în bobul încă nedezvoltat, iar rana produsă se cicatrizează. Insecta se dezvoltă în sămînţă şi rămîne acolo pînă în primăvara următoare, cînd iese din bob. Gărgăriţa poate distruge 50—90 % din mazărea depozitată. Se combate prin gazare cu sulfură de carbon sau prin prăfuirea culturii de mazăre'cu nitroxan. Răsp. gen.: în stare sălbatică nu se cunoaşte şi se crede că ar fi de origină orientală. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură. Urmele ei sigure le avem începînd din neolitic. 2. P. arvénse L. Sp.pl. ed. I (1753) 727; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 524.-Mazăre de cîmp, Măzăroi. — Takarmâny borsô. — Futter Erbse. — Γοροχ nojieBOH. — Ic.: Pl. 83, fig. 1, 1 a. Θ. Tulpină dreaptă, de regulă înaltă de 30—150 cm. Frunze cu 2—3 perechi de foliole ovate sau eliptice, distanţat crenate. Stipele de obicei la bază cu cîte o pată violetă. Peduncul aproape de lungimea stipelelor sau de 2 ori mai lung. Flori solitare, rar cîte 2—3, pestriţe, cu vexil violet deschis, aripi roşii-purpurii şi carenă albă verzuie. Păstaie de culoarea ocrului, la maturitate brună, lungă de 4—7 cm şi lată de 12—18 mm. Seminţe globuloase, netede, verzi-cenuşii, cu puncte brune pînă la negre. — VI—VII. Staţiunea. Prin semănături ; adeseori cultivată. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Sîngeorgiu de Mureş (r. Tg. Mureş); Topliţa ; Odorhei ; Vlăhiţâ (r. Odorhei) ; Sf. Gheorghe. Reg. Bucureşti: Mrea Pasărea (r. Brăneşti). Reg. Racău: Tg. Neamţ. întrebuinţări: Se cultivă în amestec cu ovăz, orz şi bob şi este apreciată ca furaj verde. Răsp. gen.: Originară, probabil, din regiunea mediteraneeană şi Asia. 3. P. elâtius Stev. in M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 151; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 524. — Mazăre sălbatică. — Sudâr borsô. — Wilde Erbse.— Γοροχ bmcokhö. — Exs.: FRE nr. 2452. — Ic.: Pl. 83, fig. 2. Θ/ Tulpină de cca 50—100 (160) cm înălţime. Frunze cu 1—3 perechi de foliole eliptice, cu marginea întreagă sau slab dinţată. Stipele mari, ovale 29 - c. 244 460 FLORA R.P.R. semicordiforme, inegal dinţate, de obicei nepătate, de 2—3 ori mai scurte decît pedunculul. Peţiol terminat într-un cîrcei. Peduncul cu 1—3 flori lungi de 2—^ cm. Vexil liliachiu; aripi întunecat purpurii; carenă roz sau albă verzuie; rareori corola albă. Păstaie dreaptă sau curbată, lungă de 6—10 cm şi lată de 1—1,2 cm, cu nervuri proeminente. Sămînţă ± sferică, de 3—5 mm în diam., fin zgrăbunţoasă, brună sau neagră, unicoloră sau uneori marmorată. — V—VI. Staţiunea. Pe stînci calcaroase, tuferişuri, rar printre semănături sau ruderalizată. Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Timişoara: V. Dunărei la Cazane (r. Orşova). Reg. Craiova: Porţile de Fier, Gura Văii, Vîrciorova, Schela Cladovei (r. Turnu Severin). V ariabi1itatea speciei var. bifldrttm (Raf.) A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1065. — P. biflorum Raf. Caratt. (1810) 71. — P. elatius ß. leiosperma Rouy Fl. Fr. V (1899) 281. — Seminţe complect netede, de obicei verzui, brun marmorate, negru striate. — Sporadică în Dobrogea. f. albiflôra Beck in Rchb. Ic. XXII (1905) 208. — Floarea complect albă. — Rară. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană. Tribul VIII. Phaseôleae Bronn Diss. Legum. (1822) 133. Frunze imparipenate sau trifoliolate, fără cîrcei. Baza pedicelului îngroşată în punctul de inserţie. Genul GLYCINE*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1737) 349, nr. 876], ed. V (1754) 334, nr. 797. -Soia. Plante perene sau anuale, volubile sau erecte. Frunze 3—7-foliolate, cu stipele mici. Raceme scurte, cu flori mici. Stil glabru. Seminţe cu carunculă. Genul cuprinde 25 de specii răspîndite în Asia, Africa şi Australia. G. hispida (Mnch.) Maxim, in Bull. Acad. Pétersb. XVIII (1873) 398; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 528.-Soja hispida Mnch. Meth. (1794) 153. -Soia.-Szôjabab. — Soja-Bohne. — Goh ineTmmcTaH. — Ic.: Pl. 74, fig. 1, 1 a. Θ. Rădăcină pivotantă, multiramificată, lungă pînă* la 1 m, cu numeroase nodozităţi. Tulpină cilindrică, 5-muchiată, ± bogat ramificată, înaltă de 30— 150 cm, dens viloasă. Frunze mari, lung peţiolate, cu 3 (4—5) foliole păroase. Foliolele mijlocii ovate, cele laterale sagitat ovate. Stipele reduse. Racem axilar, cu 3—9 (12) flori scurt pedicelate, mici. Caliciu campanulat, vilos, cu dinţi ^ de lungimea tubului. Corolă violetă pînă la albă, cu puţin mai lungă decît caliciul; vexil cu puţin mai lung decît aripile şi carena. Staminé monadelfe. Păstaie galbenă sau galbenă brunie, dens hirsută, dreaptă sau puţin curbată> *) De la cuvîntul grecesc glycys = dulce, din cauză că rădăcinile acestor plante sînt dulci. **) Prelucrat de E m. Ţ o p a. LEGUMINOSAE 451 de (2) 3—5 (8) cm lungime şi aproape de 1 cm lăţime, cu 1—5 seminţe ± ovale, de 4—10 mm lungime, 3—7 mm lăţime şi 2—7 mm grosime. — VII—VIII. Cultivată mai ales în părţile sudice ale ţării. La noi se găsesc următoarele soiuri de cultură: «Osijek». Originar din Jugoslavia. Durata vegetaţiei 135 — 140 zile. Plantă înaltă, larg ramificată, cu frunze acoperite cu peri albicioşi. Boabele mari, cu greutate absolută de 170 gr. Soi bogat în ulei. « Dobrogeană)}. Varietate veche, cu durată de vegetaţie de la 125—130 zile. Plantă mai mică, cu tulpini fine şi frunze mici, cu peri gălbui bruni. Boabe mici, cu greutate absolută de 70—120 gr. .« Galbenă de Platt ». Originară din China. Durată de vegetaţie 120 zile. Plantă scundă, cu frunze care nu cad la maturitate. Boabe mici, cu greutate absolută de 100 gr. Soi productiv. « Neagră de Platt ». Originară din China. Durată de vegetaţie de 130—135 zile. Boabe negre. Păstaia la maturitate îşi scutură uşor seminţele. « Riede 521 ». Soi ameliorat la Bod (r. Codlea). Durată de vegetaţie ca şi la precedenta. Bobul mic, galben deschis. Nu este rezistent la secetă. « Herb 22 ». Soi ameliorat din încrucişarea a două linii extrase din « Dobrogeană ». Durată de vegetaţie 120 zile. Ramificaţia tulpinii porneşte mai de sus. Boabele mari. Soi rezistent la secetă, bogat în proteine (38, 1 %), dar mai sărac în ulei (19,8 %). întrebuinţări. Datorită conţinutului bogat în proteine (35 %), grăsimi (17 %)y zaharoză, vitaminele A şi Px, etc., seminţele sînt folosite la prepararea pîinii, biscuiţilor, bomboanelor, surogatului de cafea, ciocolatei, apoi pentru extragerea de ulei comestibil şi fabricarea de margarină, celuloid (satolit), etc. Din seminţe se poate izola enzima ureaza, cu aplicaţiuni în laboratoarele clinice. Răsp. gen.: originară din China şi Japonia, unde a fost cultivată încă de acum 4000 ani. în Europa s-a introdus în sec. XVIII-lea. Astăzi cultura soiei s-a extins în toate continentele. Genul PUE RĂRI A*) DC.**) in Ann. Sc. Nat. IX (1825) 97. Arbuşti sau subarbuşti. Frunze trifoliolate, mari, ovate pînă la romboidaler cu stipele mari. Inflorescenţă în raceme sau panicule. Flori cu caliciu scurt campanulat. Vexil cu auricule îndreptate înăuntru. Aripi lung atenuate în spre bază, puţin mai lungi decît carena curbat rostrată. Genul cuprinde 32 de specii răspîndite mai ales în zonele tropicale. * P. hirsiita (Thunb.) C. K. Schneid. Laubholz. II (1907) 114; Fl. U.R.S.S XIII (1948) 531. Liană viguroasă. Rădăcină cărnoasă, tuberoasă. Tulpină volubilă, cu un diametru pînă la 10 cm, acoperită cu peri setoşi brun galbeni, alipiţi. Frunze foarte mari, trifoliolate. Foliole rotunjit rombice, ± lobate, acuminate, pe ambele feţe alipit sericeu păroase, cele laterale cu margini oblice, cea terminală *) Numit după botanistul Marc Nicolas Puerari. **) Prelucrat de M. Guşuleac 452 FLORA H.P.R. trilobată, lungă de 14—2l· cm şi lată de 10—12 cm, toate cu stipelule filamen-toase. Stipele ierbacei. Inflorescenţe racemoase sau paniculate, dese, multiflore, în subţioara frunzelor, lungi pînă la 25 cm. Flori scurt pedicelate, uşor căzătoare, lungi de 15—25 mm. Corolă violacee. Fructe cu peri setoşi. — IX—X. Cultivată în grădina botanică din Bucureşti. întrebuinţări. Plantă decorativă pentru îmbrăcarea pergolelor şi a zidurilor. Produce fibre textile numite « ko-pou », din care în Japonia se fac funii, reţele şi stofe. Se foloseşte şi ca plantă furajeră şi alimentară, rădăcina ei conţinînd amidon. Răsp. gen.: Japonia; naturalizată în Caucaz, Grimeea, Italia şi Franţa. Genul PHASEOLUS*) L. **) Gen. pl. [ed. I (1739) 216, nr. 573], ed. V (1754) 323, nr. 777. -Fasole. Plante anuale sau perene, volubile sau erecte. Tulpină cel mult la bază ± lignificată, cu peri disperşi. Frunze lung peţiolate, articulate la bază, trifoliolate, rar numai cu o singură foliolă. Stipele persistente. Flori axilare sau subaxilare, solitare sau în raceme. Caliciu campanulat, bilobat. Corolă de diferite culori; vexil orbicular, adesea la bază geniculat îngroşat sau apendiculat, cu puţin mai lung décît aripile ; carenă în spirală, împreună cu staminele şi stilul. Stamine diadelfe. Stilul adesea spre vîrf barbat. Păstaie întărită la bază cu un disc tubulos, sesilă sau stipitată, liniară sau falcată, comprimată sau subcilindrică. Seminţe alungite, reniforme sau sferice, cu funicul foarte scurt, umbelic eliptic sau liniar, exalbuminate, cu embrionul voluminos. Cotiledoane cărnoase, bogate în amilo-aleuronă. Genul cuprinde cca 150 de specii, dintre care majoritatea sînt răspîndite în ţinuturile tropicale ale continentului nou. Determinarea speciilor 1 a Raceme jSauciflore, mai scurte decît frunzele. Flori lungi de 1—1,8 cm. Carena descrie 2 spire. Păstaie liniară, ± comprimată, dreaptă sau curbată. Seminţe epigee ......................................... 1. Ph. vulgâris 1 b Raceme multiflore, mai lungi decît frunzele. Flori lungi de 1,5—3 cm. Carena descrie 1—1,5 spire. Păstaie lăţită, comprimată, falcată. Seminţe hipogee . ;........................................... 2. Ph, coccineus 1. * Ph. vulgaris L. Sp. pl. ed. I (1753) 723; FI. U.R.S.S. XIII (1948) 535. — Fasole. —Veteménybab, Paszuly. — Gartenbohne. — (DacojiL· o6hkho-BŞHHaH. — Ic.: Pl. 83, fig. 3. Θ. Rădăcină fusiformă, slab dezvoltată, cu nodozităţi mari, de mărimea u»ui bob de strugure. Tulpină înaltă de 0,3—4 (7) m, la bază rotundă, în părţile superioare hexagonală, răzleţ păroasă. Frunze primare simple şi opuse, de formă . *) De la cuvîntul grecesc phâselos = luntre, aluzie la forma fructului, nume dat de Dioscorides şi Aristophanes pentru Vigna sinensis, care a devenit ulterior în limba latină •phaseolus. **) Prelucrat de E m. Ţopa şi Acad. E. I. Nyârâdy LEGUMINOSAE 453 ovală, cele tulpinale trifoliolate, răzleţ păroase. Foliola mijlocie cordat ovală, mai lată şi simetrică, cele laterale înguste şi asimetric cordate. Stipele mici, de 3—5 mm lungime, lanceolate. Racem pauciflor, mai scurt decît frunzele. Flori albe, rozee sau deschis violete, asimetrice, de 1—1,8 cm lungime. Carenă cu rostru dublu spiralat. Păstaie dreaptă sau curbată. Seminţe în număr variabil, cu hilul mare. — VII —IX. Comună în cultură în întreaga ţară. V ariabi 1itatea speciei var. nanus (Jusl.) Mart. Die Gartenbohn (1860) fide Jâv.-Soo Magy. növ. (1951) 358. — Ph. nanus Jusl. Gent. pl. I (1755) 23, nr. 65, in Linn. Amoen. Acad. IV (1759) 284. — Fasole oloagă. — Gyalogpaszuly. — Zwerg-Bohne. — Plante precoce, înalte de 30—50 cm, cu lăstari erecţi, nevolubili. Soiuri de cultură: 1 a Păstaie galbenă....................................................................................'2 1 b Păstaie verde ................................................................................. 10 2 a Sămînţă neagră sau neagră-violetă. Păstaie scurtă, ± cilindrică « Ţucără neagră » 2 b Sămînţă brună, galbenă sau albă ...................................................... 3 3 a Sămînţă galbenă ................................................................................ 4 3 b Sămînţă brună sau albă.............................................................................. 6 4 a Sămînţă mică, globuloasă, de 6 —8 mm lungime ........................... « Oloagă galbenă » 4 b Sămînţă mai mare, alungită ............................................................. 5 5 a Păstaia cu aţă şi cu seminţe galbene sau castanii....................... « Ploaie de aur » 5 b Păstaia fără aţă ....................................................... « Ţucără galbenă » 6 a Sămînţă albă................................................*........................... 7 6 b Sămînţă brună .................................................................................. 9 7 a Plantă pitică. Păstăi drepte, turtite. Seminţe cu 2 puncte negre la hil.. « Incomparabilă » 7 b Plantă mai viguroasă. Seminţe fără puncte la hil.............................................8 8 a Plantă timpurie, cu păstăi fragede ..................................... « Ţucără albă » 8 b Plante tardive, cu păstăi cărnoase .................................. « Ceară timpurie » 9 a Seminţe bruniu galbene, lucioase, cu marginea hilului de culoare închis brună « Non pareille » 9 b Seminţe negru brune, lucioase ............................................. « Mont d’Or » 10 a Păstaie cu aţă pe sutură.............................................................. 11 10 b Păstaie fără aţă ..................................................................... 19 11 a Sămînţă albă-surie sau albă........................................................... 12 11 b Sămînţă viu colorată ................................................................. 17 12 a Sămînţă albă surie .. î......................................... « Uriaşe albă Heinrich >) 12 b Sămînţă curat albă ................................................................... 13 13 a Sămînţă alungit sau scurt elipsoidală ............................................ « Locală de Banat 13 b Sămînţă reniformă sau sferică.........................................................14 14 a Sămînţă sferică, lungă de 10 — 11 mm, lată de 8 — 9 mm, groasă de 7 — 8 mm; greu- tate absolută 310—330 gr........................................ «Ouşoară de Moldova » 454 FLORA R.P.R. 14 b Sămînţă ± reniformă .................................................................... 15 15 a Seminţe mici, reniform eliptice, lungi de 9—10 mm, late de 6—7 mm; greutate absoluta 160—180 gr..................................... «Măruntă de Transilvania» 15 b Seminţe mai mari...............*........................................................ 16 16 a Sămînţă reniform cilindrică, lungă de 10—11 mm, lată de 7 — 8 mm, groasă de 4—5 mm; greutate absolută 210—230 gr . .Λ............................... « de Ialomiţa» 1*6 b Sămînţă reniform tyrtită, lungă de 14—15 mm, lată de 7—8 mm, groasă de 4—5 mm; greutate absolută 320—340 gr ............. aCeali de Dobrogea» 17 a Seminţe roşii violete .....................‘................... «Uriaşe roşie Heinrich » 17 b Seminţe de altă culoare..................................................................18 18 a Seminţe mici, negre ..................................................... « Piaţa Genevei » 18 b Seminţe brun gălbui ................................................................. « Saxa » 19 a Seminţe la uscare ± colorate.............................................................20 f9 b Seminţe cu fondul alb ...................................................................22 20 a Seminţe roşu violete ................................................. «Flageolet roşii» 2Ό b Seminţe brunii negre. Flori deschis violete............................... « Tengergreen » ÎO c Seminţe ± verzui........................................................................ 21 21 a Sămînţă alb verzuie, marmorată ..................................................... « Conserva » 21 b Sămînţă verzuie, nemarmorată ......................................... « Flageolet verde » 22 a Sămînţă albă, pătată cu negru....................................................... « Coţofană » 22 b Sămînţă nepătată........................................................................ 23 23 a Flori alb gălbui.....................................................« Mărgăritare albe » 23 b Flori curat albe ....................................................................... 24 24 a Păstaie lungă de cca 20 cm .................................... « Flageolet alb de Paris » 24 b Păstaie lungă de 13—45 cm ............................................« Împăratul Wilhelm » var. communis Aschers. FI. Prov. Brand I (1864) 178.—Fasole. — Karôs paszuly. — Gemeine Bohne. — Plantă tardivă, cu tulpina volubilă sprtf stînga. Soiuri de cultură 1 a Păstaia dezvoltată cu aţe pe sutură ....................................................... 2 1 b Păstaia dezvoltată fără aţe ............................................................... 3 2 a Flori violaceu deschise. Seminţe violet închise........................ « Flageolet untoasă » 2 b Flori albe. Seminţe suriu brune, lungi de 15 mm, puţin turtite ; hilul de jur împrejur cu o coroană roşie. Păstaia lungă de 20—30 mm *).... « Fasole lungă » (Spârgabab) 3 a Flori violete. Seminţe negre violete ....................... « Mont d’Or (volubilă) 3 b Flori albe sau albicioase .............................................................. 4 4 a Păstaia dezvoltată lată de 2 cm sau şi mai lată, galbenă, turtită ................... 5 4 b Păstaia dezvoltată mai îngustă de 2 cm, ± cilindric turtită, în stare dezvoltată roşu striată ............................................................................... 6 5 a Sămînţă unicoloră, suriu brună sau închis brună .................................. « Juliska » *) Mai aparţine aici şi soiul « Phänomen », cu păstaia verde, lungă de 22 — 25 mm şi cu sămînţă albă. LEGUMINOSAE 455 5 b Sămînţă în 2 culori ; Va — 2/3 parte închis brun liliachie, iar Va — 1/3 parte albă, uneori cu cîteva pete .................................... « Grasă Transilvania » '6 a Sămînţă unicoloră, brunie, alungită. Păstaie lungă, şerpuitoare « Fasole şarpe » (Kigyôpaszuly). 6 b Sămînţă cu fond gălbui albicios şi cu striaţiuni şi puncte roşii, mai mică, oval globu- loasă ........................................................................ « Granat » Obs. Poporul mai cunoaşte numeroase alte soiuri de cultură. Prelucrarea complectă a acestora ar fi posibilă numai după adunarea tuturor datelor din ţară. întrebuinţări. Fasolea este una dintre cele mai însemnate plante alimentare, cultivată pe scară întinsă la noi. Seminţele, datorită conţinutului mare de proteine (15%), amidon (80 %), grăsimi (2 %), etc., şi posibilităţilor lor de conservare, constituie un aliment valoros. Din fructele mature fără seminţe, se prepară un ceai cu acţiune hipogli-cemică. Ceaiul se foloseşte în cazuri uşoare de diabet sau ca adjutant pe lîngă terapia cu insulină. Seminţele crude produc intoxicaţii datorită conţinutului în toxalbumină, care se distruge la fierbere. Paiele constituie un nutreţ bun pentru oi. Fasolea este adesea atacată de următorii dăunători vegetali şi animali : Antracnoza fasolei (Colletotrichum lindenuthianum Sacc. et Magn.). Ciuperca atacă toate organele plantei în toate fazele sale de dezvoltare. La plantele dezvoltate atacă frunzele şi păstăile sub forma unor pete neregulate, de culoare brună, cu marginea roşietică, distrugînd organul atacat. Se combate mai ales prin extirparea şi arderea plantelor atacate şi prin însămînţare cu seminţe sănătoase. Rugina fasolei (Uromyces appendiculatus Pers.). Ciuperca atacă toate organele aeriene ale fasolei, pe care apar pustule rotunde sau alungite, mai pe urmă brun negricioase. Este o boală foarte răspîndită şi păgubitoare. Se combate prin smulgerea şi arderea plantelor atacate, precum şi prin cultivarea de soiuri rezistente la boli. Arsura fasolei (Xanthomonas phaseoli E. F. Schmidt). Bacteria atacă toate părţile plantei. Apare sub forma unor pete negre, în dreptul cărora ţesutul devine moale şi apos şi mai tîrziu friabil. Pe păstăi produce pete mari, cu marginea roşie. La însămînţări e bine să se folosească seminţe sănătoase, provenite din culturi neatacate. Desinfectarea seminţelor se face prin expunerea lor la soare timp de 7 — 10 zile. Gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obsoletus Say). Larvele insectei se găsesc în boabele de fasole recoltate în iulie-august. în timpul înmagazinării fasolei, adulţii ies din boabe şi îşi depun ouăle pe alte boabe sănătoase. Poate da 2 generaţii în acelaş an. Se combate prin supunerea fasolei la o temperatură de 60° pe timp de 6 ore. Fasolea destinată pentru semănat se desinfectează cu praf de nitroxan şi prin gazare cu sulfură de carbon. m Răsp. gen.: America de S ; cultivată în toate continentele. 2. * Ph. coccineus L. Sp. pl. ed. I (1753) 724; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 536. — P. multiflorus Willd. Sp. pl. III (1800) 1030. — Fasole mare. — Bivaly paszuly. — Feuerbohne — «Dacojib orHeHHOKpacHan. — Ic.: Pl. 83, fig.4,4a. * Θ. Rădăcină pivotantă, cu nodozităţi de 2,5 cm grosime. Tulpină înaltă de 2—5 (7) m. Frunze trifoliolate, cu foliole ovale, acuminate, ± scurt păroase. Racem multiflor, mai lung decît frunzele, de cca 2,5—3,5 dm lungime. Flori de un roşu aprins sau albe, uneori bicolore, de 1,5—3 cm lungime. Carena cu rostru, descrie 1—1, 5 spire. Păstaie verde, falcată, puţin turtită, aspră, pendentă. Seminţe mari, lungi pînă la 25 mm, late de 13—14 mm şi groase 456 FLORA R.P.R. de 8 mm, fie complect albe, fie negre violacei şi dealungul .dungii dorsale deschis violaceu pătate. Cotiledoane hipogee. — VI—IX. Cultivată mult ca plantă de ornament, şi folosită pentru decorarea pergolelor. Seminţele sînt foarte bune pentru alimentaţie. Ră[sp. gen.: America tropicală. Genul YÎGNA*) Savi**) Osserv. Phas. Mem. III (1824) 4. Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei. -)fV. sinensis (Torn.) Endl. in Hassk. Pl. javan. rar. (1848) 386; FI. U.R.S.S. XIII (1948) 538. — Dolichos sinensis Torn. Cent. II (1756) in Linn. Amoen. Acad. IV (1759) 326. - D. Catiang L. Mant. II (1771) 269. Θ. Plantă urcătoare sau culcată. Frunze trifoliolate, cu foliole rombic ovate, întregi sau uşor lobate. Stipele hastate. Inflorescenţă axilară, lung pedun-culată, cu puţine flori gălbui sau roşcate. Caliciu campanulat. Petale de cca 2 ori mai lungi decît caliciul; vexil ± rotund, la bază cu calus şi urechiuşe; carenă ± egală cu vexilul. Păstaie alungită, lungă de cca 20—30 (60) cm, lată de 7—15 mm. Sămînţă globuloasă, lungă de 6—9 mm, albă, cu hil negru. — VII-VIII. Cultivată ici-colo pe lîngă case. Pînă în secolul al XVI-lea a fost cultivată mult în Europa centrală, apoi a fost înlocuită cu fasolea adusă din America. Răsp. gen.: Africa tropicală, de unde s-a răspîndit, datorită păstăilor sale comestibile, încă din antichitate. Genul D0LICH0S1) L.2) Gen. pl. [ed. I (1737) 222, nr. 588], ed. V (1754) 324, nr. 778. Caracterele genulu^sînt cuprinse în descrierea speciei. * D. lâblab3) L. Sp. pl. ed. I (1753) 725. - Ic.: Pl. 2, fig. 1, 1 a. Plantă urcătoare. Frunze trifoliolate, cu stipele mici. Inflorescenţă axilară, lung pedunculată, cu puţine flori violete. Caliciu campanulat, cu dinţi scurţi, cei 2 superiori concrescuţi. Vexil rotund, la bază cu 2 auricule ; carenă alungită, rostrată, accentuat arcuită. Stil lateral comprimat spre vîrf. Păstaie alungită, *) După numele lui Domenico Vigna, profesor de botanică la Pisa (m. 1647). **) Prelucrat de A. Nyârâdy *) De la cuvîntul grecesc dôlichos = lung, nume la Hippocrates şi Theophrastos pentru un fel de fasole cu păstaie lungă, probabil Vigna. 2) Prelucrat de A. Nyârâdy. 8) Liblab, numele arab al plantei. LYTHRACEA'i 457 cu 2—4 seminţe groase, puţin comprimate, învelite cu un arii cărnos. — VI-VIII. Cultivată ca plantă ornamentală. Odinioară s-a cultivat şi pentru păstăile sale hrănitoare şi gustoase. Răsp. gen.: Africa tropicală. * Ordinul MYRTALES *) Fam. 51. LYTHRACEAE **) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 100. — Lythratae Neck. Act. Theod. Palat. II (1770) 490. Plante anuale sau perene. Frunze alterne, decusate, mai rar verticilate, întregi, lanceolate sau obovate. Stipele foarte mici, subulate, aşezate în număr mare în subţioara frunzelor. Flori 4—6-mere, hermafrodite, actinomorfe (mai rar zigomorfe), solitare sau dispuse în dihazii compacte, spiciforme sau racemiforme. Receptacul concav, de regulă cilindric-tubulos, mai rar campanulat, 8—12 nervat, cu sepale mici, dentiforme, însoţite de dinţi exteriori care formează un caliciu exterior (calicul). Petale (uneori lipsesc) înserate la marginea receptaculului, alternează cu sepalele. Stamine de regulă în număr egal cu sepalele sau dublu (uneori mai multe). Ovar bicarpelar, imperfect sau perfect bilocular, prins în fundul receptaculului, dar neconcrescut cu acesta, uneori scurt. Stil 1. Placentaţie axilară. Fruct capsulă polispermă, de regulă septicidă, septifragă sau loculicidă. Seminţe mici. Familia cuprinde cca 450 specii răspîndite în regiunile temperate şi calde, pe tot globul. Determinarea genurilor 1 a Receptacul campanulat pînă la semiglobulos. Petale mici, mai adesea lipsă. Ovar cu stil foarte scurt sau lipsă şi stigmat globulos. Plante mici, cu ramuri ascendente ................................. 271. Peplis 1 b Receptacul cilindric-tubulos. Petale 4—6, evidente, viu colorate. Stil filiform, cu stigmat capitat................................................... 272. Lythrum Genul 271. PEPLIS***) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 104, nr. 297], ed. V (1754) 154, nr. 402. - M ă t r e a ţ ă. Plante anuale, glabre, cu tulpină ascendentă, mai adesea prostrată, la noduri cu rădăcini adventive. Flori solitare, prevăzute cu 2 bracteole mici, dispuse la subţioara frunzelor. Frunze opuse, cu cîte 2 stipele foarte mici, subulate. Receptacul campanulat pînă la semiglobulos. Sepale (dinţi cali-cinali) 6, mai rar 5; dinţii exteriori subulaţi. Petale 4—6, mici, căzătoare, *) Unii autori aşează în acest ordin şi familiile Thymelaeaceae şi Elaeagnaceae, tratate în Vol. IV din Flora R.P.R. **) Prelucrată de I. T o d o r. * ***) Nume de plantă la Plinius, corespunde cu « péplion » la Dioscorides. 458 FLORA R.P.R. uneori lipsesc. Stamine 6, rar 2—5. Ovar imperfect bilocular, cu stil foarte scurt sau lipsă şi cu stigmat globulos. Fructul o capsulă sferică. Seminţe mici, muchiate. Genul cuprinde 3 specii răspîndite în emisfera nordică. P. portula L. Sp. pl. ed. I (1753) 332; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 534. -Mătreaţă. *— Henye tôcsahùr.—Sumpfquendel. —EyTepjian nopTyjiaKOBUö. — Exs.: FRE nr. 61 a, b, c. — Ic.: Pl. 84, fig. 5, 5 a; Prod. Fl. ed. II (1939) 377. Θ — Θ. Plantă glabră, lungă de 2—25 (50) cm, cu tulpină obtuz 4-muchiată, mai adesea prostrată, la noduri radicantă, în partea terminală ascendentă. Frunze opuse, ovate sau obovate, obtuze, rotunjite, uneori emarginate, îngustate în peţiol cuneiform, prevăzute cu 2 stipele mici, subu-late. Flori solitare, axilare, foarte scurt pedicelate, lungi pînă la 1,5 mm, cu 2 bracteole mici, subulate. Receptacul lung de 1,5—3 mm, campanulat pînă la semiglobulos. Caliciu cu 6 dinţi (rar 5), triunghiulari, cu vîrful uşor îngroşat, ± roşietic, cei exteriori subulaţi, de lungimi variabile. Petale obovate, albe sau roşietice, foarte mici, mai adesea parţial sau total reduse. Stamine în număr egal cu sepalele, rar 2—5, înserate la jumătatea inferioară a receptaculului. Ovar ± ovoidal, imperfect bilocular, cu stil foarte scurt sau lipsă şi cu stigmat globulos. Fruct capsulă ± sferică, cu puţin mai lungă decît receptaculul, cu deschidere neregulată. Seminţe foarte mici, uşor piri-forme, muchiate, lungi de 0,5 mm. — IV—VI. Staţiunea. Locuri umede, inundate, la marginea bălţilor, lacurilor, gropilor, etc., în regiunea de cîmpie şi montană. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Ciucea, Valea Drăganului, între Gălăţele şi Bălceşti (r. Huedin); Cluj la Lacul Sălicea şi Păd. Hoia; Nireş la Lacul Belioara (r. Sărmaş) ; Sucutard, Puini (r. Gherla) ; Turda ; Vidra, Scărişoara (r. Cîmpeni) ; în jurul Rodnei (r. Năsăud). Reg. AuU M.: Recila «Rétyi-Nyir », Baraolt, Zagon (r. Sf. Ggeorghe) ; Căpîlniţa, Lueta (r. Odorhei) ; Lăsarea la Pîr. Romîna, Joseni (r. Gheorghieni) ; Mţii Ciucului pe Pîr. Braţul încet, Sîntimbru (r. Ciuc). Reg. Stalin: Gura Rîului, Turnişor, Ocna Sibiului, Avrig (r. Sibiu) ; Pîr. Arpaşu, între Cîrţa şi Streza-Cîrţişoara (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Sarmisegetuza (r. Haţeg); Orăştie; Petroşeni, Petrila (r. Petroşeni). Reg. Oradea: Oradea; Mocrea (r. Ineu). Reg. Timişoara: Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Cireşu (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Cumpăna pe Pîr. Cumpăniţa (r. Curtea de Argeş). Reg. Bucureşti: Mrea Cernica (r. Brăneşti). Reg. Bacău: Băile Slănic (r. Tg. Ocna) ; Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). var. limdsa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 219. — Plantă viguroasă, înaltă de 20—25 cm. — Reg. Cluj: Cluj la lacul Sălicea (FRE nr. 61 a). Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Africa de N. Planşa 84. — 1. Lytkrum salicaria, L. — 2. L. hyssopifolia L. — 3. L. virgatum L., 3 a. receptacul şi stil cu stigmat. — 4. L. tribracteatum Salzm., 4 a. receptacul cu bractee şi bracteoft. — 5. Peplis portula L., 5 a. receptacul cu fruct. PLANŞA 84 LYTHRACEAE 461 Genul 272. LYTHRUM*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 138, nr. 387], ed. V (1754) 205, nr. 532. - Räch! tan Plante ierbacei, anuale sau perene, cu frunze alterne sau opuse, cîte 1—2 în subţioara frunzelor, sau în dihazii, alcătuind inflorescenţe spiciforme sau racemiforme. Flori hermafrodite, actinomorfe, mai rar cu simetrie bilaterală. Receptâcul tubulos, ± alungit, prevăzut cu 4—6 sepale dentiforme de mărimi diferite şi tot atîţia dinţi exteriori dispuşi altern, tot de mărimi diferite, uneori foarte reduşi. Petale 4—6, roşietic violete, mai rar alburii, înserate la marginea superioară a receptaculului. Stamine 6—12 (2—4), prinse pe tubul receptaculului la diferite înălţimi. Ovar ovoidal pînă la elipsoidal, sesil sau scurt pedicelat, uneori cu stilul de diferite lungimi în raport cu filamentele, rareori foarte scurt. Stigmat globulos. Capsulă valvicidă. Seminţe mici, adeseori muchiate. Genul cuprinde cca 24 de specii răspîndite în toate continentele. Determinarea speciilor 1 a Plante anuale. Flori solitare, rar cîte 2, la subţioara frunzelor........ 2 1 b Plante perene. Flori dispuse în dihazii, cîte 2—3 (5—7), alcătuind inflo- rescenţe spiciforme sau racemiforme...................................... 3 2 a Cele 2 bracteole de la baza florilor liniar lanceolate, ± verzi, bine dez- voltate. Frunze cuneat oblanceolate, rotunjite, îngustate într-un peţiol scurt. Dinţii caliciului obtuzi, cei exteriori aproape lipsesc 1. L. tribracteatum 2 b Cele 2 bracteole de la baza florilor, filiforme, foarte mici. Frunze îngust lanceolate sau liniare, ± acute, atenuate spre bază. Dinţii exteriori ai caliciului mai lungi decît cei interiori .......... 2. L. hyssopifolîa 3 a Plante glabre. Frunze îngust lanceolate, lung acuminate, atenuate la bază. Inflorescenţă laxă, deşirată. Dinţii interiori ai caliciului ± egali cu cei exteriori................................................... 3. L. virgatum 3 b Plante peste tot sau cel puţin sub inflorescenţă şi pe marginea frunzelor păroase. Frunze triunghiular lanceolate, cu baza rotunjită sau cordată. Inflorescenţă deasă. Dinţii exteriori ai caliciului de cca 2 ori mai lungi decît cei interiori ...................................... 4. L. salicaria 1. ? L. tribracteâtum Salzm. in Benth. Catal. (1826) 98, n. nud. ex Spreng. Syst. IV. 2 (1827) 190, descr. ; FI. U.R.S.S. XV (1949)541, tab. 26, fig. 6. — Ic. : Pl. 84, fig. 4, 4 a. Θ. Plantă glabră, verzuie deschis, uneori roşietică, înaltă de 5—30 cm, ± erectă, mai adesea punctată, cu ramurile ± perpendicular patente. Frunze cuneat oblanceolate, rotunjite, îngustate în peţiol scurt. Flori foarte scurt pedicelate, dispuse cîte una la subţioara frunzelor şi prevăzute cu 2 bracteole liniar lanceolate, mici, neînsemnate, filiforme, verzi sau membranoase. Receptacul foarte îngust tubulos, cel mult de 1 mm lăţime şi de cca 5—6,5 *) Nume la Dioscorides pentru o specie de Lythrum; lythron însemnînd pătat cu sînge. 462 FLORA R.P.R. mm lungime, spre fructificare de cele mai multe ori se îngustează sub vîrf. Dinţii exteriori ai caliciului obtuzi, aproape egal de lungi cu cei interiori, uneori lipsesc. Petale 4—6, de 1—3 mm lungime şi 0,5—1 mm lăţime, uşor eliptic ovate. Stamine 4—6, prinse de tubul caliciului la diferite înălţimi. Pistil de cca 4 mm lungime. Fruct capsulă închisă în tubul receptaculului. Seminţe foarte mici. — IV—IX. Staţiunea. Locuri umede, inundabile, semisărate. Răsp. în ţară: Se cunoaşte din R.P. Ungară, din şesul Tisei (Prod. 644, Borza Consp. 192). Foarte probabil că se găseşte şi la noi în ţară. Răsp. gen.: Europa sudică, Asia de SV. 2. L. hyssopiîolia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 447 ; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 545, tab. 26, fig. 9. - Exs. : FRE nr. 1720. - Ic. : Pl. 84, fig. 2. Θ. Plantă glabră, de culoare suriu verzuie, cu înfăţişare foarte variabilă. Tulpină simplă, erectă sau puternic ramificată de la baza. Frunze mai ad.esea alterne, numai uneori opuse; cele de la baza tulpinii eliptice, lungi de 5—30 mm şi late de 1—7 mm, la bază atenuate, sesile sau scurt peţiolate, cu vîrful ± acut, cele mijlocii lanceolate, cele supefrioare liniare. Flori cîte una (mai rar 2) la subţioara frunzelor, foarte scurt pedicelate şi prevăzute cu 2 brac-teole mici, persistente, filiforme. Receptacul tubulos, de 4—7 mm lungime şi 1—2 mm lăţime, se îngustează spre vîrf, la maturitate cu nervuri în număr egal cu dinţii caliciului. Dinţii interiori ai caliciului lat triunghiulari, foarte scurţi, cei exteriori mai lungi, subulaţi, de cca 1 mm. Petale de culoare roşie liliachie, lungi ± cît jumătatea tubului receptaculului, înserate la marginea acestuia. Stamine 4—6, mai rar 2 sau mai multe, înserate la partea mijlocie a tubului. Ovar bicarpelar, cu stil mai lung decît caliciul. Fruct capsulă cilindrică uşor comprimată, cu deschidere septifragă. Seminţe numeroase, mici, brune deschis. — VI —IX. Staţiunea. Sporadică, uneori alcătuind pilcuri, prin fineţe, arături umede, la margini de ape, etc. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Satulung (r. Şomcuta Mare). Reg. Cluj: Nimigea de Jos (r. Năsăud) ; Ţaga, Gherla, Sucutard la Lacul Hodostău (r. Gherla) ; Ţăgşor, Cătina, Sărmaş (r. Sărmaş) ; Luduş, Cheţani (r. Luduş) ; între Apahida şi Caian, Someşeni, Cluj, Boju, Sînnicoară (r. Cluj) ; Băile Sărate-Turda, Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Bozed, Tg. Mureş; Sovata, Praid (r. Sîng. de Păd.) ; Reghin ; Odorhei; Gheorghieni; Baraolt (r. Sf. Gheorghe) ; Turia (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Nocrich (r. Agnita) ; Biertan, Bazna (r. Mediaş) ; Sighişoara ; Racoşu de Jos (r. Rupea) ; Blaj (r. Tîrnăveni) ; Sibiu, Avrig (r. Sibiu) ; Olteţ, V. Viştea Mare (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: în jurul Oradiei, Rontău; Salonta, Mărţihaz (r. Salon ta) ; Mocrea, Ineu; Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad la Ciala. Reg. Piteşti: Piteşti, în lunca Oltului la Slatina şi Rîmnicu Vîlceâ; Morteni, Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Craiova: Padeşu la Meterezele lui Tudor (r. Baia de Aramă). Reg. Constanţa: Caraorman, Letea, Periprava, Nifon pînă la Tulcea, Stîna Oancei (r. Tulcea). Reg. Iaşi: lîngă Iaşi, Iazul Chiriţa către Şapte Oameni (r. Iaşi). LYTHRACEAE 463 Variabilitatea speciei f. kerneri Janka ap. Borb. in Akad. Értek. TTK IX, nr. 16 (1879) 28. — Flori cîte 2 la subţioara frunzelor. — Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin). Răsp. gen.: în toate continentele. 3. L. virgâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 447; FI. U.R.S.S. XV (1949) 551,tab. 26, fig. 2. - Exs. : FRE nr. 1722; HN nr. 5057. - Ic. : Pl. 84, fig. 3, 3 a. 4·. Plantă glabră, cu rizom lignificat. Tulpină erectă, 4-muchiată, înaltă de 50—120 cm, în partea superioară ramificată. Frunze subsesile, opuse sau alterne, dispuse decusat pînă sub inflorescenţă, lanceolate sau îngust lanceolate, de 1 — 13 cm lungime şi 2—20 mm lăţime, cu baza îngustată şi vîrful lung acuminat, treptat descrescente înspre vîrful ramurilor. Inflorescenţă lată, răsfirată. Flori heterostile, prevăzute cu 2 bracteole căzătoare, scurt pedicelate (1—3 mm), dispuse cîte 1—3 (mai rar 4—7) în dihazii. Receptacul de 4—6 mm lungime, tubulos, cu 12 nervuri longitudinale evidente. Dinţii interiori ai caliciului 6, mici şi lat triunghiulari ; cei exteriori lanceolaţi, egal de lungi cu cei interiori sau puţin mai scurţi. Petale de culoare purpurie, lanceolate sau lat lanceolate, de cca 7 mm lungime şi 4 mm lăţime, înserate la marginea receptaculului. Stamine 12, inegale ca lungime, dispuse pe 2 cercuri. Ovar bicarpelar. Fructul capsulă cu deschidere septifragă, mai scurt decît receptaculul. Seminţe numeroase, de cca 1 mm lungime, de culoare brunie. — VI —IX. Staţiunea. Sporadică în locuri umede, mocirloase, inundabile, pe marginea lacurilor, rîurilor, etc. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Seini (r. Şomcuta Mare) ; Doba (r. Satu Mare). Reg. Cluj: Cluj, Cojocna, Someşeni, Turea, între Apahida şi Corpadea (r. Cluj) ; Turda, între Tunel şi Valea Florilor (r. Turda); Mţii Meseşului; Gherla; Aiud, Ocna Mureşului (r. Aiud) ; Luduş, Cheţani (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Reghin, între Dedrad şi Tg. Mureş ; Borsec (r. Topliţa), Reg. Stalin: Mt. Postăvaru (r. Codlea) ; Ocna Sibiului, Sibiu, Şura Mare, Şura Mică (r. Sibiu) ; Sighişoara. Reg. Hunedoara: Bărăbanţ, Alba Iulia pe Dl. Bilac ; Orăştie; Haţeg, Ruşi, Poeni pe V. Streiului (r. Haţeg); Mercurea (r. Sebeş). Reg. Oradea: Oradea la Băile Victoria. Reg. Timişoara: în jurul Aradului pe malul Mureşului şi la « Szârazér », Păd. Ciala, Pecica, Semlac, Micălaca, Şiria, de la Horia (r. Arad) pînă în V. Cladovei (r. Lipova) ; între Nadăş şi Tăuţ pe malul Nadăşului (r. Ineu) ; între Bîrsa şi Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Ploeşti: Cîmpina, Comarnic; Crivina, Ploeşti; Buzău. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila ; Cotorca (r. Urziceni) ; Titu, Buftea, Ghergani, Ciocăneşti (r. Răcari) ; Prundu, Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Tulcea, Delta Dunării; Mangalia (r. Negru Vodă), Reg. Galaţi: Brăila în Ostrovul Chiciu Măcinului; Focşani; Mărăşeşti (r. Panciu). Reg. Bacău: Mrea Agapia (r. Tg. Neamţ) ; Făurei (r. Roman) ; Adjud. Reg. Iaşi: Bîrlad ; V. Bahluiului la Larga, Alexandru cel Bun, Vlădeni (r. Vlădeni) ; Cucuteni, Uricani, Leţcani (r. Iaşi). Reg. Suceava: Sadova (r. Cîmpulung). Variabilitatea speciei f. gemiinum Koehne in Engl. bot. Jahrb. I (1881) 331. — Frunze tulpinale îngust lanceolate, lungi de 25—45 (55) mm. — Reg. Cluj: Someşeni, Boju (r. Cluj); Turda, 464 FLORA R.P.R. Ceanu Mare (r. Turda). Reg. Timişoara: Arad. Reg. Iaşi: Voineşti, Lungani, Horleşti Mtrzeşti, Cristeşti, Cucuteni (r. Iaşi) ; Focuri, Fîntînele (r. Vlădeni) ; Spinoasa (r. Tg Frumos) ; Cepleniţa (r. Hîrlău). f. lanciîolium Koehne 1. c. — Frunze tulpinale lanceolate, lungi de 6,5—13 cm.— Reg. Timişoara: Săcălaz (r. Timişoara). Reg. Iaşi: Voineşti, Vînători, Mîrzeşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Albeşti (r. Truşeşti). f. longifôlium Koehne 1. c. — Frunze tulpinale îngust liniare (raportul dintre lăţime şi lungime 1/13—17), lungi de 40—125 mm. — Reg. Iaşi: Cristeşti, Ungheni, Voineşti (r. Iaşi) ; Focuri în V. Prisaca (r. Vlădeni). var. divaricatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 219. — Tulpină decumbentă, foarte ramificată de la bază, cu ramuri divaricate. Frunze foarte mici, lungi pînă la 4 cm, alungit liniare, glabre. Flori solitare sau gemene, de 2 ori mai mici decît la f. genuinum. — Reg. Hunedoara: Mercurea pe V. Secaşului (r. Sebeş). Răsp. gen.: Europa centrală şi de E, Asia de V. 4. L. salicâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 447; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 548, tab. 26, fig. 1. — Răchitan, Călbăşoară. — Réti füzény. — Blut-Weiderich. — Exs. : FRE nr. 1721. — Ic. : Pl. 84, fig. 1. 4-. Rizom scurt, lemnos. Tulpină erectă, înaltă de 30—200 cm, simplă sau ramificată, uneori începînd din partea inferioară evident 4-muchiată, peste tot cu peri scurţi, uneori mai deşi în partea superioară. Frunze de obicei mai lungi decît internodiile, de 3—12 cm lungime şi 1—2 (3) cm lăţime, variabile ca formă, cu baza rotunjită sau cordată şi vîrful acuminat, cele inferioare opuse sau verticilate cîte 3, alungit eliptice, cele următoare alterne, triunghiular lanceolate, pe dos evident reticulate. Flori heterostile, cu pediceli scurţi (1—2 mm), prevăzute cu 2 bracteole mici şi căzătoare, în dihazii simple sau compuse, alcătuind inflorescenţe dese, spiciforme sau racemiforme. Receptacul tubulos, lung de 4—8 mm, cu 12 nervuri.evidente, păros. Dinţii interiori ai caliciului 6, de cca 1 mm lungime, lat triunghiulari ; cei exteriori liniar lanceolaţi, în acelaş număr şi de 2 ori mai lungi decît cei interiori. Petale 6, roşii-violete, mai rar roze sau albe, eliptice sau alungit ovale, lungi de 8—12 (14) mm şi late de 2.5—3,5 (5) mm. Stamine 12, dispuse pe 2 cercuri, înserate la baza receptaculului. Ovar bicarpelar, sincarp, cu stil de diferite lungimi. Fruct capsulă septifragă, de 3—5 cm lungime, subglobuloasă, elipsoidală sau ovoidală, închisă în receptacul. Seminţe numeroase, de cca 1 mm lungime, bruniu gălbui. — VI —IX. Staţiunea. Comună la marginea lacurilor, rîurilor, de la cîmpie pînă în regiunea montană. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Mţii Ţibleşului la Greble; Năsăud. Reg. Cluj: Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj) ; Cheia Turzii (r. Turda) ; Sărmaş, Nireş la Lacul Belioara (r. Sărmaş). Reg. Aut. M.: Sînsimion (r. Ciuc) ; Odorhei, Căpîlniţa, Lueta (r. Odorhei) ; Reghin; Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Sînpetru, Zizin (r. Codlea) ; Sighişoara; Mediaş. Reg. Oradea: în jurul Oradiei. Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara: în jurul Aradului. Reg. Craiova: V. Bălăneşti, V. Bahna Mare (r. T. Severin); Baia de Aramă; Craiova; LYTHRACEAE 465 Devesel (r. Vînju Mare). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea, Govora; Cîmpulung, Stîlpeni (r. Muscel) ; Curtea de Argeş, Albeşti, Oeşti (r. Curtea de Argeş) ; Piteşti. Reg. Ploeşti: Pucioasa, Vulcana (r. Pucioasa); Cîmpina, Sinaia; Ploeşti, Crivina; Pîclele (r. Buzău). Reg. Rucureşti: Bucureşti la Chitila; Titu, Ciocăneşti (r. Răcari) ; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Tulcea, Somova, Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Bacău; Piatra Neamţ; Mrea Neamţu, Agapia, Crăcăoani (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Iaşi în V. Nicolina, Cristeşti, Bîrnova, Mîrzeşti (r. Iaşi) ; Vlădeni. Reg. Suceava: Fălticeni, Mălini (r. Fălticeni) ; Dorna Cîndrenilor (r. Vatra Dornei). Variabilitatea speciei 1 a Plantă complect glabră, cel mult pe muchii foarte puţin păroasă, cu peri îndreptaţi în sus var. intermédium (Ldb.) Koehne in Engl. Bot. Jahrb. I (1881) 327. — L. intermedium Ldb. in Ind. Hort. Dorp. (1822) et ap. Turcz. in Bull. Soc. Mosc. (1838) 92, teste Koehne 1. c. (1903) 76.—Reg. Stalin: Noul (r. Sibiu). Reg. Constanţa: Tulcea. Reg. Iaşi: Păd. Fîntînele (r. Vlădeni). 1 b Plante păroase .......................................................................; . 2 2 a Plante evident, însă moderat păroase var. vulgäre DC. Prodr. III (1823) 83. — Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi), f. glabréscens (Neilr.). — L. solie. var. glabrescens Neilr. Fl. NÖ (1859) 880,— L. salic. sub var. c. glabricaule Koehne 1. c. — Tulpina sub inflorescenţă glabră sau slab păroasă, în interiorul inflorescenţei pe internodii păroasă. — Reg. Baia M.: Mt. Ţibleş (r. Tg. Lăpuş). Reg. Cluj: Rîmeţi (r. Aiud) ; Turda. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe malul] Mureşului. Reg. Stalin: Veştem, Ruşi, Noul (r. Sibiu). Reg. Oradea: Băile 1 mai pe Păr. Peţe (r. Oradea) ; Şuncuiuş (r. Beiuş). Reg. BcLcău: Ocea, Vînători (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Leoşti (r. Huşi). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni). f. bracteâtum (Peterm.). — L. salic. var. bracteatum Peterm. FI. Leipz. (1846) 149. — Bractei lung acuminate, de 2 ori mai lungi decît caliciul. — Reg. Stalin: Sibiu. f. genûlnum (Gren. et Godr.) Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 183.— L. salic. var. genuinum Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 594. — Tulpină evident păroasă pînă la uşor lînoasă, sub inflorescenţă alb păroasă. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei* pe Corongiş şi Frasinu (r. Năsăud) ; Ardan (r. Bistriţa) ; Ţaga (r. Gherla) ; Ocna Dejului (r. Dej) ; Ciucea (r. Huedin) ; Zău de Cîmpie (r. Sărmaş) ; Cluj (Făget, Mănăştur), Popeşti, Apahida, Floreşti (r. Cluj) ; V. Runcului, Băile Sărate Turda (r. Turda); Rîmeţi (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Ungheni; Odorhei; Băile Ozunca (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Veştem, Şura Mare, Ruşi, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Gălzii (r. Alba) ; Orăştie. Reg. Oradea: Urviş (r. Beiuş). Reg. Piteşti: Cumpăna (r. Curtea de Argeş). Reg. Constanţa: Medgidia. Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). 2 b Tulpină de la bază puternic păroasă. Inflorescenţa des alb tomentoasă. Toate frunzele ± alb suriu păroase. Caliciu mai îndesuit alb tomentos var. tomentdsum DC. Prodr. III (1828) 82. — L. tomentosum DC. Cat. Hort. Monspel. (1813) 123. — L. salic. var. canescens Koch Syn. ed. II (1843) 273. — Reg. Baia M.: V. Vişeului (r. Vişeu). Reg. Aut. M.: Lacu Roşu (r. Gheorghieni). Reg. Cluj: Beclean ; Cluj la Făget şi Sălicea. Reg. Oradea: Băile 1 mai în V. Peţe (r. Oradea). Reg. Piteşti: Olăneşti (r. R. Vîlcea); Băceşti (r. Piteşti). Reg. Constanţa: Delta Dunării la Letea şi Periprava, Somova (r. Tulcea). 30 - c. 244 466 FLORA R.P.R. f. grâcile (DC.) Săvul. et Rayss 1. c. 184. — L. gracile DC. Catal. hort. Monspel. (1813) 123. — L. salie, var. ß. gracile DC. Prodr. III (1828) 83. — L. salie. b. angustifolium Schur Enum. pl. Transs. (1866) 218. — Frunze de 5—7 ori mai lungi decît late. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Stalin: Ocna Sibiului, Şura Mică (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Timişoara. f. oblöngum (Koehne) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 192. — L. salic. subvar. oblongum Koehne 1. c. 329. — Frunze de 3—4 ori mai lungi decît late. — Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). O b s. Delimitarea subunităţilor este relativ greu de făcut din cauza marei variabilităţi a părozităţii, apoi în ce priveşte înfăţişarea plantei, forma şi mărimea bracteilor. întrebuinţări. Frunzele conţin cantităţi apreciabile de substanţe tanante şi intră în componenţa unor ceaiuri antidiaretice. Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N, Australia, America de N. Hibrizi X 1. scâbrum Simk. in Term. fiiz. (1877) 241 = salicaria x virgatum. De la L. virgatum a împrumutat portul şi forma frunzelor care au însă baza uşor cordată ca la L. salicaria. Forma receptaculului, mărimea petalelor şi părozitatea, sînt ca la L. salicaria. între părinţi. Reg. Oradea: Oradea la « Faţanoş »; între Nădaş şi Tăuţ (r. Ineu); între Bîrsa şi Sebiş (r. Gurahonţ). Obs. A. Paucă (Contrib. la Flora Mţilor Codru şi Muma in Mem. Secţ. şt. Acad. Rom. ser. III, tom. XI (1935) 33), indică din Mţii Codrului pe Lythrum nummulariifolium Loisel. a) erectum (Requ.) Koehne (= Peplis recta Requ.). Această specie, cu răspîndire mediteraneeariă, nu s-a mai regăsit şi credem că nu creşte la noi. Fam. MYRTÂCEAE *) Pers. Syn. II (1807) 24. Arbuşti şi arbori cu pungi secretoare de uleiuri eterice, aromate. Frunze opuse, simple, cu margini întregi, mai adesea sempervirente. Flori axilare, hermafrodite, radiare, complecte. Sepale 5, persistente la vîrfu'l fructului. Petale 4—5. Stamine numeroase. Ovar 1, inferior, bi-multicarpelar şi bi-plurilocular, cu fiecare loje multiovulară, cu un singur stil şi un stigmat terminal. Fruct bacă sau capsuliform, multisperm. Familia cuprinde 73 genuri, cu aproximativ 2750 specii răspîndite în zona tropicală, mai ales în America centrală şi Australia. *) Prelucrată de I. Morariu. Planşa 85. — 1. Punica granatum L., la. fruct. — 2. Myrtus communis L., 2 a. fruct. — 3. Ludwigia palustris (L.) Elliot. — 4. Oenothera biennis L., 4 a. porţiune din racemul fructifer. PLANŞA 86 i * MYRTACEAE 469 Determinarea genurilor 1 a Sepale şi petale libere. Arbust de apartamente şi sere...Myrtus 1 b Sepale şi petale concrescute la bază într-un disc. Arbore cultivat sub cerul liber ............................................. Eucalyptus Genul MYHTUS*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 142, nr. 399], ed. V (1754) 212, nr. 543. Arbuşti cu frunze sempervirente, opuse. Flori axilare, solitare sau în raceme umbeliforme. Sepale şi petale 5, libere. Stamine numerpase, libere, dispuse în mai multe cicluri. Ovar 2—3-locular; fiecare loje cu 2 placente-, multiovulate. Fruct bacă ovoidală, cu 1—3 loje. *M. commûnis L. Sp. pl. ed. I (1753) 471. — Mirt, Mirtă. — Mirtusz. — Echte Myrte. — Ic. : Pl. 85, fig. 2, 2 a. Arbust înalt pînă la 5 m. Lujeri virgaţi, în 4 muchii, în tinereţe glandulos pufos păroşi. Frunze sempervirente, opuse, oval lanceolate, acute, lungi de 1—3 cm şi late de 0,5—1 cm, cu margini întregi, coriacee, lucitoare, pe dos cu punctuaţiuni glanduloase, cu miros aromatic. Flori axilare, solitare, albe, mirositoare, cu pedunculi lungi şi cu 2 bracteole caduce. Sepale şi petale libere. Fruct bacă ovoidală, neagră albăstruie, de mărimea bobului de mazăre, aromată şi plăcută la gust. Seminţe reniforme. — VI —IX. > Cultivat pentru ornament în apartamente şi sere. întrebuinţări. Din frunzele proaspete ale mirtului se extrage uleiul (esenţa^ de mirt, fluid, cu gust iute, miros aromatic plăcut, cu proprietăţi tonice, antiputride, vermifuge, contra bolilor veziculei urinare şi ale organelor respiratorii. Fructele se întrebuinţează uneori drept condiment, avînd însuşirea de a stimula funcţiunile gastrice. Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, unde formează tufişuri pururea verzi, făcînd parte din formaţiunea cunoscută sub numele de « macchia ». Trece şi în Asia Mică în formaţiuni asemănătoare. Genul EUCALYPTUS **) L’Hérit. Sert. angi. (1788) 18 Flori axilare, solitare sau paniculate. Sepalele de obicei lipsesc. Petalele sînt unite într-un fel de căpăcel sau căciulă, care cade la înflorire. Fruct -capsulă, desfăşurîndu-se la maturitate în mai multe nucule mericarpe. * E. viminâlis Labili. Nov. Hall. pl. II (1806) 12, tab. 151; FL U.R.S.S. XV (1949) 563. — Eucalipt. — Eukâliptusz. — Ic. : Pl. 86, fig. 1 a. *) De la grecescul myron = balsam. Arbustul este citat la Homer ca myron, iar la Plinius ca myrtus. **) Cuvînd compus din grecescul eu = bun, şi kalyptôs = acoperit, deoarece petalele concrescute în formă de căciulă cad la înflorire ca un capac. 470 FLORA R.P.R. *4. Trunchi drept, în4 staţiuni naturale pînă peste 100 m înălţime. Ramuri subţiri, pendente. Frunze tinere sesile, decusate, alungit lanceolate, acute, uneori falciforme, uşor glaucescente, cu limb lung de 20—24 cm şi lat de 1,2 — 2 cm (exemplarele cultivate la noi au frunzele mai mici). Ramuri florifere cu frunze falciforme, pendente, · intens verzi şi cu peţiol lung pînă la 2 cm, Flori grupate în cime axilare, aproape sesile. Sepale şi petale concrescute la bază. Fruct semiglobulos, cu diametru de 6—7 mm, cu 3—4 loje, cu margine largă, convexă. La noi se cultivă experimental în vederea aclimatizării, în mai multe localităţi din ţară: Baia Mare, Băile Herculane, Dubova, Eşelniţa, Jupalnic V. Mraconiei (r. Orşova); Turnu Severin. întrebuinţări. Din diferitele părţi ale plantei, în primul rînd din frunze, se obţine un ulei eteric (Oleum Eucalypti)t cu acţiune antimicrobiană, întrebuinţat în afecţiunile căilor respiratorii. Scoarţa conţine o răşină « chino », folosită ca material tanant. Lemnul, rezistent la acţiunea apei şi a aerului, are multe întrebuinţări. Răsp. g e n.: Australia, Tasmania; aclimatizat în mai multe părţi din sudul Europei Fam. PUNICÄCEAE *) Horan. Char, essent. (1847) 30. Plante lemnoase. Flori radiar simetrice (actinomorfe), cu caliciu şi corolă, 5—-8-mere. Stamine numeroase. Gineceu compus din 9 cârpele concrescute într-un singur ciclu sau 2 cicluri suprapuse, în parte liber sau complect concrescut cu receptaculul obconic urceolat. Placentaţia centrunghiulară, bazi-lară, sau la maturitate parietală. Fruct mare, drupiform, cu seminţe multe, prevăzute cu coajă cărnoasă. Se deosebeşte de Myrtaceae prin lipsa glandelor oleaginoase în organele vegetative şi prin placentaţie. Familia cuprinde in singur gen cu 2 specii. Genul PUNICA**) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 142, nr. 400], ed. V (1754) 212, nr. 544. Caracterele genului corespund cu ale familiei. * P. grânatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 472; FI. U.R.S.S. XV (1949) 553. — Rodiu. — Grânâtalma. — Granat-Apfelbaum. — TpaHaT, AHap. — Ic.: Pl. 85, fig. 1, 1 a. *) Prelucrată de E m. Ţ o p a şi M. G u ş u 1 e a c. **) De la cuvîntul latin punicus = fenician, cartaginean; planta fiind cultivată de aceştia. Planşa 86,— 1. Eucalyptus viminalis Labili., ramură tînără, la. ramură cu*fructe.^ 2. Gaura biennis L., 2a. floare. PUNICACEAE — ONAGRACFAE 473 ţ> — %. Tulpină înaltă de 1—5 (7—10) m, cu ramuri opuse, glabre. Ramuri scurte adesea transformate în spini. Frunze ± opuse sau adunate în mănunchiuri, scurt peţiolate şi fără stipele, cu limb alungit alungit lanceolat sau lanceolat, lung de 1—8 cm şi lat de 0,6—1,6 cm, obtuz, uneori ascuţit, coriaceu, cu marginea întreagă, lucitoare. Flori abundente, de 2—4,5 cm în diam. Receptacul împreună cu caliciul intens roşu, coriaceu, de 1—2 cm lungime; lobii caliciului îngroşaţi, lat triunghiulari sau ovat lanceolaţi, lungi de 5—7 mm. Petale obovate, lungi de 3,5—5 cm. Fructe mari, globuloase, baci-forme, pînă la 10 cm în diam., de un roşu aprins, mai rar verzui sau albe. Fructele coapte rămîn uneori pe ramuri şi se deschid prin crăpături neregulate, longitudinale, prin care ies afară seminţele colţuroase, lungi de 8—14 mm, late de 5-8 mm. - V-VIII. - Fructifică IX-X. Staţiunea. Sălbatic creşte împreună cu Zyzyphus, Paliurus, Peri-ploca, etc. pe coaste uscate, pietroase, pe grohotiş, prundiş sau pe sol nisipos. La noi cultivat. Răsp. în ţara: Reg. Timişoara: Băile Herculane, tufe cultivate în parc; ajung la înflorire, eventual şi la fructificare, în ierni mai puţin geroase. Reg. Bucureşti: Bucureşti, în grădina botanică şi grădini particulare; nu ajunge la înflorire, deoarece ramurile înghiaţă pînă la bază. Reg. Constanţa: în anul 1926 a fost semnalat un exemplar înalt de 1,2 m şi foarte bătrîn, pe malurile lacului Techirghiol înspre Tuzla. întrebuinţări. Sucul fructului, bogat în zahăr, acid citric, acid malic şi în vitamina G, se foloseşte la prepararea şerbeturilor, a siropurilor şi la extragerea vitaminei G antiscorbutice. în scoarţa rădăcinilor şi ramurilor se găsesc 1% alcaloizi, ca peletierina, izopeletierina, pseudopeletierina şi metilpeletierina, dintre care primele două au acţiune tenifugă, fiind folosită cu succes contra viermilor de Tenia solium şi contra lui Dibothrio-cephalus latus. Din scoarţă se mai pot extrage materii colorante pentru vopsit în roşu aprins, galben, cenuşiu închis şi negru. Substanţa colorantă extrasa din flori se întrebuinţează pentru vopsitul lînei şi a mătasei. Coaja fructului, ca şi scoarţa de pe rădăcini şi ramuri, conţin 20—39% tanin şi sînt folosite la tăbăcit, pentru obţinerea pieilor de safian şi marochin. Lemnul său tare şi omogen este folosit la fabricarea obiectelor de artă Coaja seminţei zemoasă, este comestibilă. Răsp. gen.: Originară din Persia, Iranul de N, Turcia şi Afganistan. Fam. ONAGRÂCEAE*) Lindl. Nat. Syst. ed. II (1836) 35. — Onagrae B. Juss. in Hort. Trian. (1759). — Oenothereae Rchb. in Möss. 1 Handb. (1827) 73. — Oenotheraceae Wettst. Handb. II (1901) 2380. Plante bisanuale pînă la perene, rareori anuale, ierbacei, uneori la bază subfrutescente (la tropice uneori arbori şi arbuşti). Frunze simple, opuse sau alterne, cu stipele mici, abia vizibile, căzătoare de timpuriu. Flori solitare, axilare sau în raceme sau spice terminale, bisexuate, radiar simetrice (acti-nomorfe) sau cu simetrie uşor bilaterală (zigomorfe), de obicei tetramere, *) Prelucrată del. Morariu cu excepţia genurilor Fuchsia şi Clarkia. 474 FLORA R.P.R. rareori di- sau trimere, roşii, albe, violacee sau galbene. Receptacul concrescut cu ovarul, alungit în formă de tub sau cupă, cu caliciul, corola şi androceul înserate la partea superioară. Sepale 4, uneori prin reducere 2, după înflorire mai adeseori răsfrînte. Petale 4, rareori 2 sau lipsesc, alternînd cu sepalele, de obicei mari, mai rar mici, răsucite în mugure. Stamine de obicei 8, uneori cele epipetale devin staminodii sau se reduc la 4, sau la 2. Ovar inferior sau semiinferior, cu 2—4—6 loji, uneori cu pereţi despărţitori incomplect dezvoltaţi sau avortaţi şi atunci unilocular. Stil simplu, cu stigmat întreg şi globulos, bilobat sau tetralobat. Fruct capsulă, deschizîndu-se longitudinal în 4 valve, multisperm, rar 1—2 sperm, sau indehiscent, (la unele genuri din cultură fructul poate fi cărnos). Seminţe mici, netede sau verucoase, cu înveliş pielos, sau nude, prevăzute cu un smoc de peri, fără albumen. Familia cuprinde vreo 500 de specii răspîndite în cea mai mare parte în regiunea temperată a lumii noi. Determinarea genurilor 1 a Fruct bacă. Plante arbustive sau urcătoare, verzi şi iarna. La noi plantă cultivată în apartamente .............................................;. Fuchsia 1 b Fruct uscat, capsulă sau nucă. Plante spontane, uneori cultivate prin grădini ................................................................. 2 2 a Fruct indehiscent, de forma nucilor, cu 1—4 seminţe....................... 3 2 b Fruct capsulă, mai adesea foarte alungită................................. 4 3 a Stamine, sepale şi petale cîte 2. Stigmat întreg sau bilobat. Fruct în formă de pară, cu peri încovoiaţi, cui—2 seminţe ................. 277. Circaea 3 b Stamine 4 sau 8. Sepale şi petale 4. Stigmat 4-laciniat, cu laciniile la bază unite printr-un văl (induziu). Fruct glabru, format din 4 valve, cu 4 loji şi 4 seminţe (rareori prin avortare se reduc la una)_______278. Gaura 4 a Corola lipseşte. Sepale şi stamine cîte 4. Fruct capsulă sub 5 mm lungime. Plante acvatice, tîrîtoare sau ascendente .................. 273. Ludwigia 4 b Corola prezentă. Stamine 8. Plantă cu tulpini erecte, mai rar ascendente, niciodată tîrîtoare ..................................................... 5 5 a Seminţe prevăzute cu un smoc de peri. Plante spontane de prin păduri sau locuri mlăştinoase .................................................. 6 5 b Seminţe lipsite de peri, nude sau prevăzute cu o membrană cu frsgijuri sau cu lacinii. Plante de alte terenuri ... :............................ 7 6 a Flori radiar simetrice. Stamine în 2 cicluri. Cel puţin frunzele inferioare opuse,................................................... 274. Epilobium 6 b Flori uşor bilateral simetrice. Stamine într-un singur cerc. Toate frun- zele alterne.......................................... 275. Chamaenerion 7 a Petale galbene, mari, de cel puţin 1 cm. Tubul receptaculului, prelungit deasupra ovarului ...................................... 276. Oenothera 7 b Petale roşii, violacei sau albe .......................................... 8 8 a Flori violete, uneori cu nuanţe albe, bilateral simetrice. Petale întregi. Tubul receptaculului se ridică ca o pîlnie deasupra ovarului Godetia 8 b Flori roşii, cu simetrie radiară. Petale roşii, roze sau albe, trilobate, (uneori cu mai mulţi lobi), rareori întregi. Tubul receptaculului foarte scurt .................................................................. Clarkia ONAGRACEAE 475 Genul 273. LUD Wl GIA *) L. CorolL Gen. (1737) 3, nr. 943; Gen. pl. ed. V (1754) 55, nr. 142. — Isnardia L. Gen. pl. [ed. I (1737) 337. nr. 842], ed. V (1754) 56, nr. 145. Plante anuale, cu frunze de obicei opuse. Flori axilare, solitare, de obicei 4-mere, radiare şi bisexuate. Caliciu persistent. Corolă mică sau lipseşte Stamine episepale. Ovar multiovulat. Stil filiform, aşezat pe un disc căzător. Capsulă scurtă, în formă de clopot, longitudinal dehiscentă. Seminţe mici, numeroase. Genul are vreo 20 de specii, dintre care majoritatea se află la tropice. L. palustris (L.) Elliot Sketch of Bot. South-Caroll. a. Georgia I (1821) 211 ; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 568, tab. 37, fig. 4. — Isnardia palustris L. Sp. pl. ed. I (1753) 120. — Exs.: FHE nr. 860; FEAH nr. 2458. — Ic.: Pl. 85, fig. 3. O—^1*. Plante repente, de mlaştini sau ape stagnante. Rizom subţire, filiform. Tulpină în 4 muchii, verde palidă sau roşcată purpurie, glabră, tîrîtoare sau plutind pe apă, puţin ramificată, de la noduri emite rădăcini. Frunze opuse, eliptice pînă la ovate, contrase într-un peţiol scurt sau sesile, acute, cu margini întregi, glabre, palid verzui sau roşcate, lucitoare, ± groase, lungi de 2—3 cm. Stipele mici, închircite. Flori solitare, axilare, subsesile, lungi de 4 mm, însoţite de 2 bractei. Sepale 4, ovale, acute, lungi de 1 mm, verzi, persistente. Petalele lipsesc. Stamine 4, mai scurte decît sepalele. Ovar cu 4 loji, contras brusc într-un stil filiform, terminat cu un stigmat bilobat. Fruct capsulă alungit obovoidală, lungă de cca 4 mm, brunie, cu 4· dungi longitudinale, verzi. Seminţe numeroase, mici, netede, lucitoare, deschis brune, cu un embrion mare şi cotiledoane lungi. — V—VIII. Staţiunea. Sporadică în locuri umede, cu substrat nisipos, pe marginea lacurilor, pe lîngă mlaştini şi bălţi, în păşunile umede de porci, în general în locurile joase cu ape stagnante sau lin curgătoare. Ca şi alte plante din astfel de locuri, are un caracter nestatornic ; după ce s-a observat ani de a rîndul într-un loc, dispare ΐ&τμ urme. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Halmeu (r. ' Satu Mare). Reg. Oradea: Ineu, Bocsig, Germei, Beliu, Tamand (r. Ineu) ; Sebiş (r. Gurahonţ) ; Adea (r. Griş). Reg. Timişoara: Lugoj. Răsp. gen.: Europa de V şi de S, Africa, America. Genul 274. EPILÔBIUM **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 112, nr. 319], ed. V (1754)^ 164, nr. 426, exci. E. angustif. — Pufuliţă. ? *) Numită astfel după G. G. Ludwig (1731 — 1823), botanist, fost profesor la Leipzig. **) Din grecescul ion epi lobôn care înseamnă viorea deasupra păstăii. Prima dată numele de epilobium a fost întrebuinţat de Conrad Gessner. 476 FLORA R.P.R. Plante ierbacei, în mare parte higrofile, cu tulpini adeseori înalte pînă la 1 m, rar pînă la 2 m, glabre, păroase sau glandulos păroase. Frunze simple, opuse, mai rar verticilate. Flori bisexuate, radiar simetrice (actinomorfe), axilare. Receptacul prelungit infundibuliform sau campanulat, deasupra ovarului. Sepale 4, adesea colorate. Petale 4, obcordate sau emarginate; roşii purpurii sau rozee, rareori albicioase. Stamine 8, cele episepale mai lungi. Stil drept sau uşor încovoiat, terminat cu stigmat globulos, măciucat sau 4-lobat. Fruct capsulă în 4 muchii, alungit liniară, în formă de silicvă, cu 4 loje, deschizîndu-se la maturitate în 4 valve, care se încovoaie în afară. Seminţe obovate, trunchiate la vîrf sau fusiforme, netede sau fin verucoase şi cu un smoc de peri la creştet. Embrion drept, lipsit de albumen Genul cuprinde vreo 250 de specii cu cea mai largă răspîndire în regiunile temperate şi în deosebi în emisfera nordică. Determinarea speciilor 1 a Stigmat format din 4 lobi evident divergenţi. Tulpină fără linii longitudinale decurente . .................................................. 2 1 b Stigmat globulos, de forma unei gămălii de ac. Tulpină cu linii longi- tudinale (excepţie numai E. palustre)..................................... 6 2 a Tulpină abundent păroasă, cu peri patenţi, pîsloşi sau glanduloşi, uneori amestecaţi, simpli şi glanduloşi. Frunze sesile.................... 3 2 b Tulpină glabră sau cu peri alipiţi, mici. Frunze mai adesea peţiolate 4 3 a Flori mari, cu petale lungi de 1—2. cm. Tulpini glandulos păroase şi patent pubescente. Frunze mari, lat lanceolate, amplexicaule, acut dinţate..................................................... 1. E. hirsutum 3 b Flori mai mici, cu petale mai scurte de 1 cm. Tulpină şi frunze scurt păroase sau pîslos păroase. Frunze mai mici, distanţat şi mărunt dinţate...................................................2. E. parviflorum 4 a Frunze scurt peţiolate, adesea aproape sesile. Petale lungi de 8—12 mm. Tulpini simple sau foarte puţin ramificate................4. E. montanum 4 b Frunze totdeauna evident peţiolate. Petale mai mici. Tulpini de obicei ramificate................................................................ 5 5 a Frunze ovate pînă la alungit ovate, cu baza cordată sau rotunjită. Flori la început roşii sau roze, cu petale mici, de 4—6 mm. . 5. E. collinum 5 b Frunze lanceolate, cu' baza cuneat îngustată într-un peţiol lung de 4— 8 mm. Flori la început albe, mai tîrziu roze, lungi de 6—10 mm 3. E. lanceolatum 6 a Seminţe obovoidale, la vîrf trunchiate sau rotunjite, fără apendice; perii sînt prinşi direct de creştetul seminţei ........................... 7 6 b Seminţe alungite, ascuţite la ambele capete în formă de fus, la vîrf cu un apendice mic, translucid, care poartă smocul de peri................... 10 7 a Frunze lungi de 4—12 mm, peţiolate, cele mijlocii cu baza cuneat îngustată .................................................. 6. E. roseum 7 b< Frunze sesile sau foarte scurt peţiolate .................... 8 8 a De la baza tulpinii pornesc stoloni nefoliaţi, cu internodii foarte lungi. Frunze de culoare închis verde, cu dinţi mărunţi şi distanţaţi 11. E obscurum ONAGRACEAE 477 8 b Baza tulpinii cu rozete sesile de frunze verzi. Frunze de culoare verde surie, cu dinţi ascuţiţi şi deşi........................................... 9 9 a Tulpină în partea superioară şi frunze, mai ales pe nervuri, alipit păroase. Frunze nedecurente pe tulpină. . ................................ 8. E. lamyi 9 b Tulpină şi frunze ± glabre. Frunze, cel puţin cele mijlocii, scurt decu-rente pe tulpină .............................................. 7. E. adnatum 10 a Tulpină cilindrică, fără dungi longitudinale decurente, uneori totuşi cu 2 linii longitudinale păroase (var. fontanum), la bază cu stoloni filiformi, terminaţi cu cîte un mugure mare. Flori mari, cu petale lungi de 4—8 mm. Plante robuste, de mlaştină ............................. 9. E. palustre 10 b Tulpină cu 2 sau 4 muchii sau linii longitudinale decurente. Plante de munte...................................................................... 11 11 a Frunze cîte 3—4 la un nod, în verticil ..........................10 E. alpestre 11 b Frunze opuse sau alterne .................................................. 12 12 a Stoloni subterani. Flori mari, cu petale de 8—12 (15) mm lungime. Frunze de regulă mai late de 1 (2) cm.....................13. E. alsinifolium 12 b Stoloni supratereştri. Flori mici, cu petale de 4—5 mm lungime. Frunze mai înguste de 1 cm ....................................................... 13 13 a Seminţe fin şi des verucoase. Stoloni subţiri, cu frunze aproape rotunde, contrase în peţiol. Fructul mai adesea cu peri alipiţi. Tulpini solitare 12. E. nutans 13 b Seminţe netede. Frunzele stolonilor obovat lanceolate. Fructul mai adesea devine curînd glabru. Tulpini de obicei mai multe dintr-un rizom 14. E. alpinum Secţia I. SCHIZOSTlGMA Hausskn. Mon. Epil. (1884) 36. Stigmat divizat în 4 lobi. Tulpina lipsită de linii longitudinale decurente. 1. E. hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 347; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 578. -E. grandiflorum Web. ap. Wigg. Prim. Fl. Hols. (1780) 315; AII. Fl. pedem. I (1785) 1018. — E. peradnatum Borb. Ért. term. tud. kör. IX (1879) et Hsskn. Mon. Epil. (1884) 103. — Pufuliţă. — Borzas füzike. — Zottiges Weidenröschen. — Knnpeö MoxHaTHö. — Exs.: FRE. nr. 1291.—Ic.: Pl. 97, fig. 1. 2l·. Rizom gros, emite stoloni lungi, repenţi, groşi şi cărnoşi. Tulpină de 50—150 cm, erectă, ramificată, la bază uşor muchiată, în partea superioară perfect cilindrică, cu peri lungi, simpli, patenţi, printre aceştia cu peri scurţi şi adesea glanduloşi (cu deosebire în partea superioară), mai rar pîslos păroasă sau numai glandulos păroasă, sau glabră. Frunze alungite, ovat lanceolate sau lat lanceolate, cu baza amplexicaulă, puţin decurente, glandulos lanate sau pîslos păroase, rareori aproape glabre, lungi de 4—12 cm şi late de 1—3 cm, pe margini acut serate sau dinţate, cu-dinţii îndreptaţi înainte. Muguri florali foarte scurt acuţi sau obtuzi, glabri, pufoşi sau pîsloşi, erecţi 478 FLORA R.P.R. ca şi florile. Petale lungi de 1—2 cm, roşii purpurii, obcordate, la bază cu un puternic inel de peri. Sepale lanceolate, scurt acuminate. Stigmat mare, format din 4 lobi, înainte de înflorire alipiţi, mai tîrziu patenţi şi apoi răsuciţi în afară. Capsule la vîrf uşor dilatate, aproape glabre sau glanduloase, uneori pîslos păroase. Seminţe obovate, rotunjite, la vîrf acoperite cu papile dese, alungite. - VII-VIII. Staţiunea. Prin locuri umede şi mlăştinoase, prin crînguri, tuferişuri, zăvoaie, trestiişuri, pe lîngă izvoare şi pîraie, uneori pe nisipuri şi în locuri ruderale, mai ales pe substrat calcaros. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară. Variabilitatea speciei 1 a Tulpini numai cu peri glanduloşi, fără peri lungi şi simpli. var. adenoeâulon Hausskn. Mon. Epil. (1884) 55. — E. hirs. var. subglabrum Koch Syn. ed. I (1837) 239, p.p. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Cheţani (r. Luduş) ; Cluj. Reg. Timişoara: Săvîrşin (r. Lipova). Reg. Ploeşti: Cri vina la Păd. Tinoasa (r. Ploeşti). Reg. Constanţa: Delta Dunării (r. Tulcea). 1 b Tulpini cu peri lungi şi simpli, printre care şi peri glanduloşi scurţi şi simpli---2 2 a Tulpină şi frunze des cenuşiu păroase, tomentoase, cu peri lungi şi scurţi, cei glandu- loşi de obicei lipsesc var. tomentdsum Hausskn. l.c. 56. — Reg. Oradea: Călugări (r. Beiuş). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Roşu pe malul Dîmboviţei. 2 b Tulpină păroasă, netomentoasă, uneori şi cu peri glanduloşi ........................ 3 3 a Tulpină cu peri scurţi, deşi şi glanduloşi, printre ei şi cu puţiiii peri lungi var. vulgare Hausskn. l.c. 55. — Reg. Cluj: Cluj la Mănăştur şi V. Chintăului, Apahida (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Praid (r. Sîng de Pădure). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa pe lîngă Colentina. f. parviîlôrum Hausskn. l.c. — Flori mici, de 8—9 mm lungime. — Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Sf. Gheorghe. 3 b Tulpină (şi toată planta) cu peri lungi, numeroşi, printre ei şi cu puţini peri sturţi var. villösum (Roch.) Hausskn. l.c. 55. — E. grandifl. b. villosum Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 41, pl. 5, fig. 12 b. — E. hirs. var. villosissimum Koch l.c. pag. 240. — E. hirs. a. eriocarpum Borb. Értek. IX, 16 (1879). — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Oradea: Finiş (r. Beiuş) ; V. Troiaş, Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timisoara: Borlova (r. Caransebeş). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa pe lîngă Colentina. Reg. Constanţa: Nifon, Hamcearca (r. Tulcea). Reg. laşi: Dumeşti, Dl. Mare (r. Iaşi). După fruct se mai deosebesc: f. adenoeârpum Hausskn. l.c. — Capsule acoperite cu peri glanduloşi. — Crişana, Banat (Borza). f. trichocârpum Hausskn. l.c. 54. — Capsule acoperite cu peri lungi, viloşi, printre care se pot afla şi peri glanduloşi. — Mţii Bihorului. Planşa 87. — 1. Epildbium hirsutum L. — 2, 2b. E. parviflorum (Schreb.) With. cu frunze opuse şi alterne, 2a. idem, f. trifoliatum Hausskn., cu cîte 3 frunze în verticil. PLANŞA 87 ONAGRACEAE 481 Întrebuinţări. După Fl. U.R.S.S., în frunze se află vitamina C (acid ascorbic). Plantă meliferă. Răsp. gen.: Eurasia, Africa. 2. E. parviflorum (Schreb.) Wither. Bot. arr. ed. I (1776) 225; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 580. — E. hirsutum var ß. L. Sp. pl. ed. I (1753) 348. — Chamae-nerion parviflorum Schreb. Spicil. fl. Lips. (1771) 146. — Exs.: FRE nr. 1290. - Ic.: Pl. 87, fig. 2, 2 b. 4. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă pînă la 1 m, cilindrică, cu peri patenţi, uneori amestecaţi cu peri scurţi, glandulosi. Baza tulpinii cu lăstari scurţi, pornind din colet sau din rizomi, care formează după înflorire rozete sesile de frunze. Frunze tulpinale lungi pînă la 10 cm şi late de 1—3 cm, de obicei sesile, îngust lanceolate sau mai rar ovat lanceolate, distanţat, mărunt şi ascuţit dinţate, moale păroase, rar pîsloase, cele inferioare şi mijlocii opuse, rareori alterne sau verticilate cîte 3. Muguri florali rotund ovoidali, obtuzi sau scurt şi brusc ascuţiţi, cu peri patenţi şi adesea scurţi, glandulosi. Sepale ovat lanceolate, obtuze, de 4—5 mm lungime. Petale cordiforme, mai scurte de 1 cm. Stigmat 4-lobat, cu lobi la început erect patenţi, mai tîrziu încovoiaţi în afară. Capsule cu peri simpli, lungi şi cu peri glanduloşi, disperşi, mai tîrziu adesea glabrescente, pe muchii glabre. Seminţe ovale, cu vîrful rotunjit, la început brune, mai tîrziu negricioase, acoperite cu verucozităţi dese. — VI —IX. Staţiunea. Pe malul apelor, prin zăvoaie, prin văile din regiunea de cîmpie pînă în cea montană, gropi, tăieturi de pădure, rovine, în fineţe, uneori ca buruiană prin grădini şi locuri ruderale. Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară în diferite forme. Variabilitatea speciei 1 a Toate frunzele alterne f. intermédium Rouy et Camus Fl. Fr. VII (1901) 192. — E. parvifl. f. alternum Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 662 et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Şt. Biol. III (1951) 33. — Cluj în V. Morii. 1 b Frunze opuse sau cîte 3 în verticil............................................. 2 2 a Frunze cîte 3 în verticil f. trifoliâtum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 66. — Ic.: Pl. 87, fig. 2a. — Rară în locuri umede, 2 b Frunze ± obtuze ................................................................ 3 3 a Tulpină simplă, scundă, de obicei pînă la 25 cm, paucifloră f. nânum K. Rubner in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 827. — Reg. Suceava: Bosancji pe imaşul din Văratec (r. Suceava). 3 b Tulpină mai înaltă, simplă sau ramificată....................................... 4 4 a Plantă robustă, ramificată de la bază. Frunze mari, late, subţiri, glabre sau abia păroase 31 - c. 244 482 FLORA R.P.R. f. umbrdsum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 66.—E. parvifl. var. ß. subglabrum Koch Syn. ed. I (1837) 240. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Cluj pe malul Someşului şi Păd. Baciu. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Dobroeşti. Reg. Constanţa: Regiunea dunăreană din Dobrogea. Reg. Suceava: Rădăuţi. 4 b Tulpină simplă, neramificată, erectă................................................. 5 5 a Frunze cu marginea recurbată. întreaga plantă pîslos păroasă. Inflorescenţă gracilă f. mollissimum Welw. n. nud. ex Levl. Oenoth. fr. pag. 9 et in Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 826. — Reg. Oradea: Finiş (r. Beiuş). Reg. Iaşi: Dl. Mare (r. Iaşi). 5 b Frunze cu marginea plană......................................................... 6 6 a Frunze suriu sau alburiu păroase pe ambele feţe ................................ 7 6 b Frunze verzi cel puţin pe faţă.................................................. 8 7 a Frunze surii, pe dos uşor pufoase f. âpricum Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara: Pădureni (r. Lugoj). Reg. Bacău: Grigoreni (r. Moineşti). 7 b Frunze pe ambele feţe des albicios pufos păroase f. tomenttfsum Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe şi Becaş. Reg. Iaşi: Păuşeşti în Păd. Bărboşi (r. Tg. Frumos). 8 a Frunze pe faţă verzi, s^b păroase f. typicum Nyâr. Kv. fi. l.c. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii ; Mţii Rodnei la Anieş (r. Năsăud). Reg. Suceava: Cîmpulung. 8 b Frunze pe ambele feţe slab pufoase f. yiride Nyâr. l.c. 663. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii. Reg. Aut. M.: Ciceu (r. Ciuc). Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N; introdusă în America de N. 3. E. lanceolâtum Seb. et Mauri FI. Rom. Prodr. (1818) 138, tab. 1, fig. 2; FI. U.R.S.S. XV (1949) 585, tab. 28, fig. 1. - Ic.: Pl. 88, fig. 1. 2J-. Tulpină arcuit scurt ascendentă, mai rar erectă, înaltă de 15—60 cm, rigidă, simplă sau cu ramuri erecte, adesea roşcată, cu peri scurţi, alipiţi, iar în inflorescenţă cu peri glanduloşi. Frunze tulpinale eliptice, alungit ovat eliptice sau lanceolate, la vîrf ± obtuze, la bază cuneate, contrase într-un peţiol lung de 4—8 mm, pe margini întregi sau mărunt dinţate şi fin pufos-păroase, de culoare verde albăstruie sau roşcată, în axile adesea cu rozete de frunze scurte. Flori lungi de 6—8 mm. Muguri florali alungit ovoidali, obtuzi sau scurt mucronaţi, alipit cenuşiu păroşi, nutanţi. Petale la început albicioase, mai tîrziu rozee. Stigmat 4-fidat. Capsule lungi de 6—7 cm, cenuşiu păroase, cu peri glanduloşi, disperşi. Seminţe obovate, la vîrf rotunjite, de culoare închisă, cu verucozităţi puţin pronunţate. — V—IX. Staţiunea. Destul de rară la noi, prin locuri pietroase şi umede, pe coaste, la margini de păduri, prin păduri luminoase, tăieturi de păduri, Planşa 88. — 1. Epilobium lanceolatum Seb. et Mauri. — 2. E. montanum L., 2a^ stigmat. — 3, 3a. E. collinum Gmel., exempl. mic şi mare, 3b. stigmat cu 4 lobi. PLANŞA 88 ONAGRACEAE 485 rişuri, pe abrupturi stîncoase, grohotişuri, uneori la margini de drumuri, mai ales pe soluri silicioase şi cu nitraţi, în regiunea dealurilor, mai rar în cea montană. Răsp. în ţară: Reg. Stalin: Or. Stalin la Pietrele lui Solomon ; Mţii Făgăraşului ' printre Ainus viridis. Reg. Oradea: Arăneag (r. Ineu); Nădălbeşti (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Ghioroc, Cuvin (r. Lipova) ; Turnu (r. Pecica) ; Mehadia, Băile Herculane, (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Baia de Aramă, Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Brezoiu (r. R. Vîlcea) ; Mihăeşti. (r. Muscel). Răsp. gen.: Europa, Caucaz, Asia Mică, Armenia, Curdistan, Algeria. 4. E. montânum L. Sp. pl. ed. I (1753) 348; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 581, tab. 28, fig. 2. — Exs.: FRE nr. 1296. — Ic.: Pl. 88, fig. 2, 2 a. 2J-. Rizom scurt, încovoiat, viguros, în timpul înfloririi cu stoloni subterani, mai tîrziu la colet cu rozete sesile, dezvoltîndu-se în inovaţiuni mai alungite. Tulpină înaltă de 10—80 (100) cm, erectă (la plantele provenite din inovaţiuni, ascendentă) simplă sau slab r.amificată, cilindrică, înainte de înflorire cu vîrful nutant, mai adesea fără linii decurente, dar cu 2 şiruri longitudinale de peri creţi, în partea superioară ± pubescentă, rareori cu peri glanduloşi, disperşi. Frunze scurt peţiolate pînă la subsesile, opuse, în partea superioară alterne, uneori verticilate cîte 3, lungi de 3—10 cm şi late de 1,5—5 cm, cele mijlocii ovate sau ovat-eliptice, la bază rotunjite pînă la uşor cordate, la vîrf acuminate, subţiri, verzi, neregulat şi des dinţate pe margini, fin păroase pe întreaga faţă, iar pe dos numai pe nervuri. Frunze bracteante mai înguste, cuneat îngustate în peţiol, decurente şi mai acut dinţate. Flori erecte sau nutante, lungi de 8—12 mm. Petale cordiforme, spre bază cuneat îngustate, ascuţit emarginate, cu 5—6 nervuri longitudinale mai închise, aproape de 2 ori mai lungi decît caliciul. Stigmat 4-lobat, cu lobii la început alungiţi, mai tîrziu patenţi, fin păroşi. Capsula lungă de 5—9 cm, pufos păroasă, în tinereţe cu peri glanduloşi, susţinută de un pedicel lung de 1—2 cm. Seminţe obovoi-dale, la vîrf rotunjite, acoperite de papile dese şi alungite. — VI —IX. Staţiunea. Prin locuri reavene şi jilave, în păduri de fag, de stejar, de amestec de foioase (şleau), de conifere, prin tuferişuri, la margini de păduri şi prin tăieturi, pe marginea drumurilor de pădure, pe soluri cu humus, mai mult pe substrat calcaros. R ă ş p. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. Variabilitatea speciei 1 a Toate frunzele alterne f. alternifôlium Hausskn. Mon. Epil. (1884) 75. — Mţii Călimani: V. Tihuleţului. 1 b Cel puţin frunzele inferioare opuse.-.........................:....................2 2 a Plante scunde, de (3) 10—15 cm lungime, cu tulpini simple. Frunze mici, pînă la 2 cm lungime şi 1 cm lăţime. Flori puţine 486 FLORA R.P.R. f. nânum Gillot ap. Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 828. — Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului pe Zănoaga Bratocei 1100 m (r. Codlea). Reg. Piteşti: Brezoiu (r. R. Vîlcea). 2 b Plante mai înalte, cu frunze mai mari .................................................... 3 3 a Frunze cordate sau subcordate, subsesile f. subcordâtum Hausskn. l.c. 75. — Mţii Bucegi : în V. Seacă a Jepilor. Mţii Făgăraşului: Negoiu; Mt. Luţele. 3 b Frunzele la bază necordate ci rotunjite sau uşor cuneate, mai adesea scurt peţiolate.. 4 4 a Frunze mari, lungi pînă la 9 cm şi late pînă la 4,5 cm, evident peţiolate, moi şi subţiri f. latifolium Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Dichiu şi în V. Babei. Reg. Oradea: Vîrfurile pe Plescior (r. Gurahonţ). Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi). 4 b Frunze mai mici, pînă la 5 cm lungime şi de 1 — 2 (3) cm lăţime........................... 5 5 a Ramuri lungi, numeroase, adesea plecînd de la baza tulpinii. Frunze mici, la bază cuneat îngustate f. putâtum Hausskn. l.c. — Reg. Timişoara: Bazoş (r. Timişoara). Reg. Oradea: Vîrfurile pe Plescior (r. Gurahonţ) 5 b Tulpini simple sau cu ramuri mai puţine şi mai scurte. Frunze la bază rotunjite.... 6 6 a Tulpini gracile, sinuoase, puţin ramificate. Frunze moi, slab păroase. — Prin locuri umbroase f. umbrdsum Hausskn. l.c. 74. — Reg. Cluj: Cluj: Zagra (r. Năsăud). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Garaiman în V. Seacă; Mţii Buzăului pe Mt. Penteleu. Reg. Bucureşti: Pasărea (r. Brăneşti). Reg. Suceava: Pătrăuţi (r. Suceava). 6 b Tulpini simple sau în partea superioară ramificate. Frunze mai rigide, păroase, do culoare verde murdar sau roşcate. — Formă de locuri uscate. f. âpricum Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Gluj. Reg. Oradea: Finiş (r. Beiuş). Reg. Iaşi: Hîrlău. Reg. Suceava: Cîmpulung. Alte forme: f. verticillâtum (Koch) Hausskn. l.c. 75. — E. mont. ß. verticillatum Koch Syn. ed. I (1835) 240. — Frunzele dispuse cîte 3, uneori cîte 4, în verticile, cele din inflorescenţă alterne. — Reg. Stalin: Prejmer (r. Codlea); Mţii Bucegi; Mţii Făgăraşului (Schur). Reg. Suceava: Voroneţ (r. Gura Humorului). f. densifolium Hepp. et K. Rubner in Hegi FI. Mitt- Eur. V.r 2 (1926) 828. — Frunze dese, mult mai lungi decît internodiile. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei, pe Mt. Crăciunel. Răsp. gen.: Eurasia. 5. E. collinum Gmel. Fl. Bad. Suppi. IV (1826) 265; FI. U.R.S.S. XV (1949) 582. — E. perramosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 213, fide Simk. Enum. 226. — E. montanum var. tenellum Heuff. Enum. pl. Ban. (1858) 69. —-·Ζ?. mont. β* nitidum Fuss FI. Transs. (1866) 215, non Host. — Exs.: FRE nr. 1295 a. b. - Ic.: Pl. 88, fig. 3, 3 a, b. 2J-. Rizom scurt şi viguros, din care pornesc stoloni de toamnă, lungi pînă la 4 cm, subterani sau în parte ieşind la suprafaţă şi formînd rozete de frunze. Tulpină erectă sau ascendentă, cu vîrfurile florifere nutante, adesea ramificată începînd de la bază, de 10—40 cm, cu peri simpli, neglanduloşi, ONAGRACEAE 487 des foliată, în axilele frunzelor adeseori cu ramuri scurte, purtătoare de rozete foliare. Frunze mici, de 1—4 (5) cm lungime şi de 5—15 mm lăţime, opuse pînă la inflorescenţă, cu peţiol lung de 5—8 mm, fin pufos păroase pe dos şi pe nervuri, de obicei cenuşiu verzui; cele mijlocii ovate sau alungit ovate, la vîrf ± obtuze, la bază rotuiijite sau cordate, contrase în peţiol, neregulat şi mărunt dinţate, cele superioare ovat lanceolate. Flori mici, lungi de 4—6 mm. Muguri florali globulos ovoidali, obtuzi şi nutanţi. Petale de culoare roşie roză, rareori albe, de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stigmat lobat. Capsulă alipit păroasă, fără glande, lungă de 4—6 cm. Seminţe obovoi-dale, la vîrf rotunjite, puţin mai groase decît la E. montanum, dar mai puţin papiloase. — VI —IX. Staţiunea. Prin locuri însorite, uscate, pietroase, pe grohotişuri, coaste rîpoase, margini de drumuri şi pe malurile însorite ale rîurilor, în regiunea dealurilor şi montană. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Mţii Maramureşului: Mt. Pecialu pe Rivieca 1210 m (r. Yişeu) ; Mt. Gutin (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Rotunda, V. Cobăşel şi Repedea (r. Năsăud); Cluj la Mănăştur; Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Mţii Călimani pe Mt. Izvoru, Borsec (r. Topliţa) ; Băile Homorod, Căpîlniţa, Lueta (r. Odorhei) ; Mţii Harghita, Bălan (r. Ciuc). Reg. Stalin: Hărman, Or. Stalin, V. Timişului, Predeal, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea) ; Mţii Făgăraşului : V. Bîlei, Arpaşu, Vîrtopu. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Tomeasa, Zlătuia, Gura Zlata, V. Mare, V. Butii, Judele (r. Haţeg) ; Petroşeni, Cîmpul lui Neag, Lupeni (r. Petroşeni). Reg. Oradea: Ineu, Arăneag, (r. Ineu) ; Nădălbeşti, Dezna, Crocna, Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Cladova, Ghioroc, Cuvin (r. Lipova) ; Covăşinţ (r. Arad) ; Plugova pe Mt. Arj ana (r. Orşova) ; Mt. Ţarcu (r. Caransebeş). Reg. Craiova: Vîrciorova pe Marcopiciu (r. T. Severin); Păiuş şi Lainici în V. Jiului (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Călimăneşti, Mt. Cozia (r. Vîlcea) ; Corbeni, Curtea de Argeş, Cheia Argeşului, Cumpăna, Mţii Făgăraşului pe Capra Budei şi V. Budei (r. C. de Argeş). Reg. Ploeşti: Buşteni, Sinaia (r. Cîmpina) ; V. Teleajenului la Cheia, Slănic (r. Teleajen) ; Mt. Penteleu: Silvestru, Lacu Roşu, Culmea Monteorului. Reg. Bacău: Băile Slănic (r. Tg. Ocna) ; Mt. Ceahlău la Răpciuni (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Cîmpulung, Mt. Rarău la Pietrele Doamnei (r. Cîmpu-lung) ; Broşteni pe V. Neagra şi la Gura Barnarului, Cîrlibaba, Ciocăneşti (r. V. Dornei). Variabil itatea speciei 1 a Tulpina ramificată pînă la bază, cu ramuri dese şi numeroase, des foliate * var. ramosissimum (Hegetschw.). — E. ramosissimum Hegetschw Beitr. (1831) 336. — E. coli. var. minor f. ramosa Hausskn. Mon. Epil. (1884) 84. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului în V. Rîu Mare şi V. Zlătuia (r. Haţeg) ; Cîmpul lui Neag şi V. Butii (r. Petroşeni). Reg. Bacău: Bacău. Reg. Suceava: Cîmpulung. 1 b Tulpini simple. Frunzele aproape toate opuse, ± lung peţiolate var. ozanonis F. Schultz Arch. Fl. (1856) 273. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Mt. Culmea. f. minor (Hausskn.). — E. coli. var. minor Hausskn. l.c. 84. — Tulpina scundă, de 5—10 cm. Frunzele îngrămădite. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Mt. Borăscu. Reg. Suceava: Cîmpulung în V. Seacă. Răsp. gen.: Europa, Groenlanda. 488 FLORA R.P.R. Secţia II. SYNSTIGMA Hausskn. Monogr. Epil. (1884) 21. Stigmat globulos, nedivizat în 4 lobi. Tulpini cu linii longitudinale, decurente sau aproape unghiulare. 6. E. roseum (Schreb.) Pers. Syn. I (1805) 410; FI. U.R.S.S. XV (1949) 588. — Chamaeherion roseum Schreb. Spicil. FI. Lips. (1771) 177. — Exs.: FRE nr. 1289. - Ic.: Pl. 89, fig. 1, 1 a. Rizom scurt, în timpul înfloririi emiţînd stoloni. Stolonii la început subterani, mai tîrziu ies la suprafaţă şi toamna formează rozete sesile de frunze. Tulpină erectă, înaltă de 10—80 (100) cm, abundent ramificată, cu vîrful nutant înainte de înflorire, în partea inferioară cu 4 muchii şi glabră, în cea superioară cu 4 linii fin păroase şi cu peri simpli, în inflorescenţă aproape totdeauna cu peri glanduloşi, disperşi. Frunze lungi de 5—10 cm şi late de 1,5—3 cm, de obicei opuse, ovat lanceolate, la ambele capete acute, destul de lung peţiolate (4—12 mm), pe faţă glabre, pe dos şi pe nervuri păroase, cu o reţea proeminentă de nervuri, cele inferioare mai late şi mai lung peţiolate, cele mijlocii alungit eliptice, cuneat îngustate în peţiol, puternic dinţate, cele supreme înguste şi acuminate. Mugurii florali ascuţiţi la ambele capete şi nutanţi. Corolă de 6—10 mm lungime, numai cu puţin mai lungă decît caliciul, la început albicioasă, mai tîrziu roză. Stigmat obovoidal, globulos. Capsulă des cenuşiu păroasă, cu peri glanduloşi, disperşi. Seminţe obovoidale, la vîrf rotunjite, ± comprimate şi des papiloase. — VII—X. Staţiunea. Prin locuri umede, depresiuni, văi, pe lîngă izvoare şi băltoace, pe margini de străzi, prin şanţuri, în regiunile montane. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: V. Anieşului şi mai jos în V. Someşului (r. Năsăud) ; Canciu (r. Dej) ; Cluj la Făget şi lîngă Someş, Feleac, Vîlcele, Floreşti, Someşeni (r. Cluj) ; Mt. Vlădeasa în V. Drăganului (r. Huedin) ; Cheia Turzii, Colţii Trăscăului, Pîr. Poşăgii (r. Turda); spre Neagra în Mţii Bihorului (r. Cîmpeni) ; Aiud. Reg. Aut. M.: Mţii Călimani pe Voevodeasa 1500 m (r. Topliţa) ; Mt. Puciosu, Covasna (r. Tg. Săcuesc) ; Piatra Singuratică lîngă Bălan’ (r. Ciuc) ; Cheile Bicazului, Lacu Roşu (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului ; Mt. Piatra Craiului, Or. Stalin, Predeal; pe malurile Oltului şi ale Tîrnavei; Vurpăr, Nocrich (r. Agnita); V. Sadului, Cisnădioara pe Mt. «Götzenberg», Mţii Sibiului la Iezerul Cibinului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe V. Ampoiului; Boiţa, Şerel, Mţii Retezatului (Rîu de Mori, Stîna Yalereasca) (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mţii Bihorului la Cetăţile Ponorului (r. Beiuş) ; Nadăş (r. Ineu) ; Dezna, Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Troiaş (r. Lipova) ; Mehadia, Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei (r. T. Severin); Baia de Aramă; Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Călimăneşti, Govora, Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Poiana Ţapului, Sinaia, Mţii Bucegi (r. Cîmpina). Mţii Ciucaşului (r. Teleajen). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria). Reg. Iaşi: Socola. DL Repedea (r. Iaşi). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău la RăpciUni, Broşteni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Mt. Stînişoara (r. P. Neamţ). Reg. Suceava: Rădăuţi în lunca Topliţei spre Horodnic (r. Rădăuţi); Gura Humorului; Cîmpulung. Planşa 89. — 1. Epilobium roseum (Schreb.) Pers., la. stigmat mărit. — 2. E. adnatum Gris. — 3. E. alpestre (Jacq.) Krock. PLANŞA 89 ONAGRACEAE 491 Y aria b i 1itatea speciei f. âpricum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 125. — Tulpină erectă, cu ramuri puţine şi strînse în jurul tulpinii. Frunze scurte şi rigide, scurt peţiolate. — Formă de locuri uscate.— Reg. Cluj: Cluj la Hoia şi lîngă Someş. Reg. Ploeşti: Poiana Ţapului (r. Cîmpina). f. umbrösum Hausskn. l.c. — Tulpini mai debile, mai glabre. Frunze mari, lungi pînă la 10 cm şi late pînă la 3 cm, lung peţiolate. — Formă de locuri mai umede şi umbroase. — Reg. Cluj: Cluj la Hoia, Făget şi V. Caldă. Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Craiova: Lainici pe drumul Lotrului (r. Tg. Jiu). Răsp. gen.: Eurasia. 7. E. adnâtum Gris. in Bot. Zeit. X (1852) 851 ; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 586, tab. 29, fig. 4. — E. tetragonum L. Sp. pl. ed. I (1753) 348, p. p., non Koch. — Exs.: FRE nr. 1294. — Ic.: Pl. 89, fig. 2. 2J-. Rizom scurt, toamna după înflorire cu rozete sesile de frunze, care se înrădăcinează. Tulpină erectă, înaltă de 30—70 (100) cm, ramificată, în partea inferioară cilindrică şi glabră, în cea superioară cu 2—4 linii proeminente, prevăzute cu peri scurţi alipiţi, verde spălăcită sau adesea roşcată, în inflorescenţă alipit scurt păroasă. Frunze mari, adesea opuse, lanceolate sau liniar lanceolate, cu vîrf lung îngustat şi ascuţit sau ± obtuz, sesile, decurente pe tulpină, rareori cele inferioare foarte scurt peţiolate, de obicei evident acut serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos numai pe margini şi pe nervuri scurt păroase, ± verzi deschis, lucitoare, lungi de 2—4 cm şi late de 7—15 mm. Flori mici, de 4—6 mm lungime. Muguri florali elipsoidali, ascuţiţi treptat la ambele capete. Petale roşii rozee, puţin mai lungi decît caliciul. Stigmat globulos, măciucat. Capsule scurt alipit păroase, la început cenuşii, mai tîrziu de un verde palid, lungi pînă la 8 cm. Seminţe obovate, acoperite cu papile dese şi lungi. — VII —IX. Staţiunea. Pe lîngă pîraie, prin locuri mlăştinoase, pe lîngă bălţi şi lacuri, pe plaurul lacurilor, prin depresiuni, păduri umede, tăieturi de păduri umede, fîneţe umede. Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Rodna; Chiochiş (r. Beclean) ; Zalău în Mţii Meseş, Poniţa, Trăznea (r. Zalău) ; Cluj la Făget, Fîneţele Clujului, rîul Nadăş, Mănăştur, Someşeni* Floreşti (r. Cluj) ; Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Mt. « Ôcsém » (r. Ciuc) ; Mţii Gurghiului pe Dl. Crucii, Jabeniţa, Beica de Jos (r. Reghin) ; Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sibiu, Noul (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Cetea, PiatraCeţii (r. Alba). Reg. Oradea: Mărţihaz (r. Salonta) ; Oradea; Pădureni (r. Criş) ; Bocsig, Ineu, Arăneag, Cermei (r. Ineu); Sebiş, Nădălbeşti, Iosăşel (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Sînicolau Mare ; Deta (r. Ciacova) ; Păd. Ciala şi pe malul Mureşului lîngă Arad, Şiria (r. Arad) ; Turnu, Pecica; Ilteu, Săvîrşin, Ghioroc, Cladova (r. Lipova) ; Bazoş (r. Timişoara). Reg. Craiova: Vîrciorova, Gura Văii (r. T. Severin) ; Baia de Aramă, Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Ciofrîngeni, Curtea de Argeş în V. Calului (r. Curtea de Argeş) ; Govora (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Crivina în Păd. Tinoasa (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Tîncă-beşti, Păd. Hereasca pe malul Ialomiţei, Căldăruşani, Ciolpani (r. Snagov) ; Săbăreni în Păd. Bufteanca (r. Răcari) ; Bucureşti la Moara lui Ciurel ; Ciorogîrla în Păd. Cotro-ceanca (r. Domneşti); Budeşti (r. Olteniţa); Pasărea, Mrea Cernica, Brăneşti în Păd. 492 FLORA R. P. R. Pustnicu. Reg. Constanţa: Delta Dunării, Tulcea, Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Iasi: Iaşi, V. Stavnicului, Gristeşti, Bîrnoya, Niţelea, Gucuteni, Cristeşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: în Bucovina (Haussknecht). Variabilitatea speciei f. stenophyllum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 98. — Tulpină înaltă de 60—90 cm, gracilă, ramificată, purpurie. Frunze îngust lanceolate, lungi de 6 cm şi late de 5 mm, mai rigide şi mai întunecate la culoare. Capsule mai subţiri şi lungi pînă la 9 cm. — Reg. Iaşi: Gucuteni (r. Iaşi). Răsp. gen.: Eurasia, Africa de N şi de S. 8. E. larayi (Rapin) F. Schultz in Flora XXVII (1844) 806; FI. U.R.S.S. XV (1949) 587. E. tetragonum ß. Lamyi Rapin Guide (1862) 208. — Ic.: Pl. 90, fig. 2, 2 a. 2J-. Plantă foarte asemănătoare cu E. adnatum. Rizom scurt, toamna cu rozete sesile de frunze. Tulpină erectă, înaltă de 30—100 cm, ramificată în partea superioară sau simplă, spre vîrf des alipit păroasă, cenuşie, cu 2—4 linii puţin pronunţate, cu vîrful înainte de înflorire nutant. Frunze sesile, liniar lanceolate, verzi cenuşii sau verzi albăstrui, adeseori roşcate, lungi de 3—4 cm şi late de 5—10 mm; cele inferioare şi mijlocii la vîrf obtuze, pe nervura mediană alipit păroase, la bază contrase, nedecurente pe tulpină, cele superioare cu un vîrf mic (nu sînt obtuze), cu marginile dinţate, dar mai puţin evident decît la specia precedentă. Flori puţin mai mari, de 5—8 mm lungime. Muguri florali scurt acuminaţil la bază brusc îngustaţi şi nutanţi. Tubul receptaculului uşor cenuşiu păros. Petale lungi pînă la 8 mm, aproape cu 1/3 mai lungi decît caliciul, de culoare roz intensă, cu vinişoare violete. Stigmat globulos, îngust măciucat. Capsule la început alipit des albicios păroase, mai tîrziu cenuşiu păroase. Seminţe obovate, la vîrf rotunjite, aco- perite cu papile dese şi lungi. — VII —IX. Staţiunea. Crînguri, locuri deschise şi uscate, gropi, depresiuni, şanţuri* pe stînci, pe coaste însorite, uneori pe lîngă pîraie. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Sighet. Reg.. Cluj: Mţii Rodnei pe Mihăiasa (r. Năsăud); Poeni (r. Huedin); Coruşu (r. Cluj). Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Oradea: Betfia (r. Oradea); Ineu, Cermei, Arăneag, Mocrea (r. Ineu); Nădălbeşti, Sebiş, Hălmăgiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Covăşinţ (r. Arad); Cuvin, Ghioroc, Miniş, Păuliş, Cladova (r. Lipova) ; Liebling (r. Ciacova) ; Lugoj, Nădrag (r. Lugoj); Berzovia (r. Reşiţa); Orşova. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Morteni, Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti în Păd. Băneasa; Ciocăneşti (r. Răcari) ; Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa: Tulcea, Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Iaşi. Cristeşti, Cucuteni, Bîrnova (r. Iaşi). Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Caucaz. 9. E. palustre L. Sp. pl. ed. I (1753) 348; FI. U.R.S.S. XV (1949) 613. -E. Schmidtianum Rostkov. FI. Sedin. (1824) 172, p. p. — E. palustre. δ pseudoscaturiginiim Porc. MNL IX (1885) 127. — Ic.: Pl. 91, fig. 1, 1 a. ONAGRACKAE 493 4. Rizom scurt, emite stoloni semisubterani, filamentoşi, terminaţi cu un mugure. Tulpini simple sau puţin ramificate, de 10—70 (80) cm, înainte de înflorire adesea nutante, de obicei cilindrice, numai rareori cu 2 linii longitudinale decurente, în partea inferioară glabre, în cea superioară alipit păroase şi uneori glanduloase. Frunze sesile, rareori cele inferioare peţiolate, de obicei mai scurte decît internodiile tulpinii, alungit lanceolate pînă la liniar lanceolate, la vîrf obtuze, la bază cuneate, cu marginea uşor recurbată, glabre sau pe dos în lungul nervurilor pufos păroase, la înflorire cele bazale mai adeşea uscate. Flori lungi de 4—8 mm. Mugurii florali ovoidali, obtuzi, dispers păroşi, nutanţi. Petale profund emarginate, roze sau violet deschise, mai rar albe. Stigmat măciucat. Capsule lungi de 3—9 cm, la început fin păroase de jur împrejur, mai tîrziu pe laturi glabrescente, şi numai pe muchii puberule. Seminţe liniare sau fusiforme, des verucoase, la ambele capete ascuţite, la vîrf cu un mic apendice pe care se află smocul de peri. — VII —IX. Staţiunea. Pe lîngă rovine, mlaştini şi bălţi, prin locuri turboase, depresiuni, pe lîngă scurgeri de ape, pe malul rîurilor şi pe lîngă izvoare, prin fîneţe, păduri şi tuferişuri. Plantă calcifugă, creşte mai ales pe soluri nitrificate. Răsp. în ţară: Răspîndită In toată ţara în numeroase forme. V ariabi 1itatea speciei 1 a Frunze cîte 3 în verticile f. Yerticillâtum (Ser.) Hausskn. Mon. Epil. (1884) 129. — E. palustre var. ß. verticillatum Ser. in DC. Prodr. III (1828) 43. — E. palustre ß. foliisternis Ram. in Lam. et DC. Fl. Fr. IV, 2 (1805) 422. — Reg. Suceava: Voroneţ pe V. Magherniţa în pădure (r. Gura Humorului). 1 b Frunze opuse (cel puţin în partea inferioară a tulpinii)................................... 2 2 a Tulpină în jumătatea superioară, capsule şi pediceJi cu peri creţi, amestecaţi cu numeroşi peri glanduloşi f. glandulösum Hausskn.. l.c. 130. — Reg. Oradea: Briheni (r. Lunca Vaş- căului). 2 b Tulpină păroasă sau glabrescentă, fără peri glanduloşi ..................................... 3 3 a Frunze late de 15 mm, cu nervuri evidente f. latifolium Hausskn. l.c. — Reg. Aut. M.: Sîncrăieni (r. Ciuc). 3 b Frunze mai înguste de 1 cm................................................................. 4 4 a Frunze lungi de 6—10 cm şi late de 8 — 10 mm, evident nervate f. longifolium Hausskn. l.c. 130. — Reg. Cluj: Rodna. Reg. Aut. M.: Pasul Tolvaioş în Mţii Harghita. 4 b Frunze mai mici, sub 6 cm lungime şi de obicei mai înguste......................... 5 5 a Plante înalte peste 50 cm, cu tulpini robuste f. major Fries Nov. Mant. II (1832 — 42) 23. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud). Reg. Suceava: Çîmpulung. 5 b Plante cu tulpini mai scunde, sub 50 cm şi mai subţiri ................................... 6 6 a Tulpini de obicei de 10—30 cm, cu 2 linii longitudinale decurente, păroase, evidente. Frunze cu marginea uşor recurbată. Flori mari, de 8 — 10 mm lăţime 494 FLORA R.P.R. var. fontanum Hausskn. l.c. 130. — E. scaturiginum Wimm, in Übers. Schles. Ges. Cult. (1848) 125. - E. Kerneri Borb. in ÖBZ XXVI (1876) 17. p.p. — Reg. Baia M.: Mt. Gutin, la Izvoru Zmeului (r. Baia M.). Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Rotunda, Bătrîna, Corongiş, Mihăiasa (r. Năsăud). Reg. Aut. M.: Mţii Călimani pe Mt. Izvoru 1700 m (r. Topliţa). Reg. Stalin: Mţii Bucegi în Poiana Guţanu, Mt. Piatra Craiului, Mţii Făgăraşului. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: Lacul Zănoaga, V. Judele, Y. Rîu Mare, Mt. Radeşu (r. Haţeg) ; Dobra (r. Sebeş). Reg. Oradea: Mţii Bihorului (Mt. Cucurbeta). Reg. Timişoara: Mţii Semenicului, Mţii Ţarcu-Godeanu la Groapa Bistrei. Obs. Borbâs a descris (în ÖBZ l.c.) din Mţii Retezatului pe E. Kerneri Borb. Această specie a fost controversată. Astfel, Haussknecht (Mon. Epil. l.c.) o identifică cu E. palustre var. fontanum Hausskn., iar Simonkai (Enum. pl. Transs. (1886) 227) o consideră sinonimă cu E. scaturiginum Wimm. f. canescens Simk. De asemeni Kerner (in ÖBZ I.e. 112) o încadrează la E. scaturiginum şi bănuieşte că ar fi hibridul E. alsinifolium X palustre. Plantele aparţin, probabil, în parte (după Hausskn.) de E. palustre, iar în parte de E. scaturiginum (recte E. nutans). (E. I. Nyârâdy). 6 b Tulpină fără linii longitudinale decurente, glabră sau de jur împrejur păroasă________ 7 7 a Plante scunde, sub 25 cm înălţime, cu tulpini neramificate. Frunze rigide şi scurte, strînse în jurul tulpinii. Flori puţine sau cîte una. var. monticolum Hausskn. l.c. 131. — Mţii Bucegi: V. Izvoru Dorului şi Turbăria Lăptici. Obs. Aci aparţine probabil şi f. minor Hausskn. l.c. caracterizată prin tulpini subţiri şi frunze îndepărtate de tulpină. — Reg. Baia M.: Rona (r. Sighet). Reg. Aut. M.: Corund (r. Odorhei) ; Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). 7 b Plante mai înalte, de 25—50 cm........................................................... β 8 a Frunze cu margini puternic recurbate, des păroase şi nelucitoare var. pilôsum Hausskn. l.c. 130, non Koch. — Reg. Cluj: Rodna, Năsăud (r. Năsăud). Reg. Suceava: Vatra Dornei, Cîrlibaba, Dorna Cîndrenilor (r. Y. Dornei) ; Cîmpulung pe Izvoru Alb 8 b Frunze cu margini plane sau foarte slab recurbate................·.......................... 9 9 a Frunze pe margini cu dinţi distanţaţi f. subdentieulâtum K. Rubner Die Bay. Epilob. in Denkschr. Bay. Bot. Ges. Regensb. (1908) — E. palustre c. dentatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 210, p.p. — Reg. Cluj: V. Someşului Mare. Reg. Oradea: Briheni, Călugări (r. Lunca Yaşcăului); Clit, Groşeni (r. Ineu). 9 b Frunze cu marginea nedinţâtă. Tulpini simple, subţiri, roşii purpurii, bogat păroase, cu peri albi, încovoiaţi în sus f. subvilldsum (Schur) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 192. — E. palustre a. subvillosum Schur l.c. — Reg. Cluj: Zagra (r. Năsăud). Reg. Stalin: Predeal în V. Rîşnoavei (r. Codlea) ; Mţii Avrigului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Surduc la Petroşeni. Obs. Specie foarte variabilă. Monograful genului C. Haussknecht, descrie un mare număr de varietăţi şi forme izolate. Nu ia însă în considerare o serie de forme descrise din Transilvania de către Schur, care în lipsa exemplarelor originale n-au putut fi identificate de noi. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. * Planşa 90. — 1. Epilobium obscurum (Schreb.) Roth, la. sămînţă mărită. — 2. E. lamyi (Rapin) F. Schultz, 2a. sămînţă mărită. — 3. E. nutans Schmidt. ONAGRACEAE 497 10. E. alpestre (Jacq.) Krock. FI. sil. I (1787) 605; FI. U.R.S.S. XV (1949) 618, tab. 30, fig. 4. — E. montanum ß. alpestre Jacq. Enum. hort. Vind. (1762) 64. — E. trigonum Schrank Bayer. Fl. I (1789) 644. — E. alp. var.c. brachyphyllum Borb. Értek. IX, 16 (1879) 19. — le.: PL 89, fig. 3. Ά-. Rizom scurt şi gros, la sfîrşitul înflorirei cu muguri subterani. Frunzele inovaţiunilor solziforme, puţin mai lungi decît late, cărnoase, dispuse imbricat pe 4 şiruri. Tulpina erectă, robustă, de 20—70 (80) cm, de obicei simplă, rareori în partea superioară cu ramuri scurte, la bază înconjurată de resturi de solzi, cu 3 sau 4 (uneori 2) linii păroase, în rest glabră, în partea superioară cilindrică, ± răsucită, uşor pufoasă, în inflorescenţă cu peri glanduloşi, disperşi. Frunze deschis verzi, pe faţă puternic lucitoare, cele mijlocii şi inferioare de obicei cîte 3, rareori cîte 4, în verticil, uneori alterne sau opuse, ovat lanceolate, la bază i rotunjite, aproape amplexicaule, sesile, puternic dinţate, glabre, numai pe margini şi pe nervuri pufos păroase, lungi de 4—7 cm şi late de 1—2 cm. Flori mari, de 8—15 mm lungime. Muguri florali subnutanţi, proporţional ascuţiţi la ambele capete şi acuminaţi, dispers patent păroşi. Sepale ovat lanceolate, ascuţit acuminate. Petale aproape dublu de lungi cît caliciul, obovate, îngust şi profund emarginate, liliachiu rozee. Capsulă lungă de 6—8 cm, groasă, erectă, fin pufos glandulos păroasă, susţinută de un peduncul lung de 1 cm. Seminţe mari, alungit fusiforme, acoperite cu papile negre, la bază scurt îngustate, la vîrf cu un apendice transparent; smocul de peri alb murdar. — VII —IX. Staţiunea. Prin locuri umbroase, umede, buruienişuri de prin văile montane şi subalpine, prin păduri de conifere şi pe grohotişuri umede. Răsp. în ţară: Mţii Rodnei: Paltin, Gorongiş, Crăciunel, Izvoru Repede. Mţii Rarăului: Rarău. Mţii Bistriţei: Ceahlău (la Şea, Dosu Panaghiei, Fîntîna Rece). Mţii Bucegi: V. Rîşnoavei, V. Peleşului. Mţii Birsei: Piatra Craiului la Crăpătură. Mţii Rucă-rului: V. Dîmbovicioarei. Mţii Făgăraşului: Arpaşu, Vîrtopu, V. Argeşului, V. Capra V. Buda, V. Doamnei. Mţii Sibiului: Iezeru Cibinului, Mţii Retezatului: Zănoaga. Mţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu, Baicu. Mţii Bihorului: Mt. Padeş lîngă Pietroasa. Variabilitatea speciei f. alternifdlium (Hausskn.). — E. trigonum f. alternifolia Hausskn. l.c. 150. — Cel mult frunzele inferioare opuse, la bază conate, celelalte alterne. Tulpină în partea inferioară cu 2, în cea superioară cu 4 dungi păroase. — Rară în Transilvania orientală (Borza). Răsp. gen.: Europa centrală, Pirinei, Asia de SV. 11. E. obscùrum (Schreb.) Roth Tent. FI. germ. I (1788) 168; FI. U.R.S.S. XV (1949) 588. — Chamaenerion obscurum Schreb. Spicil. FI. Lips. (1771) 147. — E. virgatum Lam. Dict. encycl. II (1786) 375 et Fries Fl. Hall. (1817) 66. — jE. fontanum Schur in ÖBZ VIII (1858) 293. — E> phyllonema b. esarmentosum Borb. in Értek. IX, 16 (1879) 22. — E. adnatum x palustre Simk. Aradm. fl. (1893) 121. — Ic.: PL 90, fig. 1, 1 a. 32 - -c. 244 498 FLORA R.P.R. Ά-. Baza tulpinii cu stoloni nefoliaţi, cu internodii foarte lungi şi subţiri. Tulpini erecte sau arcuit ascendente, înalte de 20—90 cm, simple pînă la bogat ramificate, la apăsare se strivesc uşor, în partea inferioară glabre, în inflorescenţă fin creţ păroase, cu 2—4 linii longitudinale decurente, puţin proeminente, pornind de la baza frunzei. Frunze subţiri şi moi, ± ovate pînă la îngust lanceolate, acuminate, sesile sau scurt peţiolate, verzi închis, mate, distanţat şi mărunt dinţate, pe lăstari mai înguste, mai puternic dinţate, mai scurt peţiolate şi mai alipite de tulpină. Muguri florali obtuzi, alipit cenuşiu păroşi. Corola de 5—7 mm lungime, roşie liliachie, profund emarginată. Stigmat îngust măciucat. Capsulă lungă de 5—7 cm, alipit cenuşiu păroasă, cu pedicel de 1—2 cm lungime. Seminţe obovoidale, cenuşii, acoperite cu papile mici şi dese, lipsite de apendice la creştet. — VI —IX. Staţiunea. Prin păduri umede, pe lîngă izvoare şi pîraie, prin depresiuni, pe lîngă bălţi, locuri turboase, în regiunea de cîmpie şi de dealuri. Răsp. în ţară: Reg. Baia Mare: Mt. Pietrosu şi Runcu Pietrosului lîngă Borşa (r. Yişeu) ; Mt. Gutin (r. Baia Mare). Reg. Cluj: Şanţ pe malul Someşului, Rodna, Năsăud; Ganciu (r. Dej); Cluj în pădure lîngă Baciu; Poeni (r. Huedin); Mt. Găina (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Mţii Gurghiului, Beica de Jos (r. Reghin) ; Cheile BicazuJui, Lacul Roşu (r. Gheorghieni) ; Borsec (r. Topliţa) ; Mt. Puciosu lîngă Bicsad, Reci la «Retyi Nyir » (r. Sf. Gheorghe) ; Sovata (r. Sîng. de Păd.) ; Gomandău (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Predeal, V. Timişului, Or. Stalin, Prejmer; V. Arpaşului (r. Făgăraş); Sibiu, Turnişor. Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Timişoara.Birda (r. Gătaia). Reg. Piteşti: Vultureanca în Păd. Morteni (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Mţii Giucaşului (r. Teleajen). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). Variabilitatea speciei f. elâtius Hausskn. Mon. Epil. (1884) 115. — Tulpini simple sau puţin ramificate în partea superioară, înalte pînă la 1 m. Frunze subţiri şi moi, aşezate distanţat pe tulpină. — Reg. Cluj: Mţii Meseşului deasupra com. Poeni (r. Huedin). f. lanceolâtum K. Rubner in Hegi Fl. yMitt.-Eur. V. 2 (1926) 846. — Frunze mai late de 5—6 mm, la vîrf lung acuminate. — Reg. Aut. M.: Gomandău (r. Tg. Săcuesc). Răsp. gen.: Europa, Asia Mică, Algeria. 12. E. nutans Schmidt FI. Boem, IV (1794) 82; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 614. — E. Kerneri Borb. p. p. — E. scaturiginum Wimm. p. p. — E. Horne-manni Schur Enum. pl. Transs. (1866) 212. — E. alpinum ß. nutans Fuss, Heuff. — E. scaturiginum k. nigrescens et ß. canescens Simk. in Közlem. XV (1878) 548. - Ic.: Pl. 90, fig. 3. 4. Baza tulpinii cu lăstari scurţi şi subţiri, supratereştri, cu frunze aproape rotunde, îngustate în peţiol; lăstarii se înrădăcinează curînd şi se desprind de planta mamă. Tulpină simplă, de 5—20 (30) cm, cu vîrful nutant în timpul înfloririi, în partea inferioară glabră, cu 2 linii decurente, în partea superioară şi pe pedunculii florali fin creţ păroasă şi mai adesea cu 4 linii păroase. Frunze alungit eliptice, obtuze, cu marginile plane; cele inferioare ONAGRACEAE 499 mai scurte, scurt peţiolate, celelalte sesile, cele superioare uneori slab dinţate. Flori mici, lungi de 8 mm. Corolă palid violetă, puţin mai lungă decît caliciul. Stigmat globulos. Capsulă alipit cenuşiu păroasă, mai tîrziu glabrescentă, mai adesea devine roşcată, la început nutantă, mai tîrziu erectă, lungă de 3,5—4 cm, cu un peduncul lung de 15—20 mm. Seminţe alungit fusiforme, acoperite cu verucozităţi fine, la vîrf cu un apendice transparent. — VII —IX. Staţiunea. Locuri umede, pe lîngă izvoare, prin turbării şi pe lîngă pîraie, în etajul alpin şi subalpin. Element silicicol. Răsp. în ţară: Mţii Oaş-Gutin: Gutin. Mţii Rodnei: Ineu. Mţii Călimării. Mţii Bucegi: V. Horoabei. Mţii Făgăraşului: Izvoru Zîrna, Mţii Arpaşului, Mţii Brezei. Mţii Sibiului: Iezeru Cibinului. Mţii Retezatului: V. Judele, Lunca Stînişoarei, Mt. Stănulete. Mţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu în sfagnet la Cruce, Groapa Bistrei. Mţii Bihorului: Piatra Arsă şi Vereşoaia. Răsp. gen.: Europa centrală, de V şi Pirinei. 13. E. alsiniîolium Vili. Prosp. (1779) 45; FI. U.R.S.S. XV (1949) 609. -E. origanifolium Lam. Encycl. II (1786) 376. — E. Brandzae et E. Ştefănescui Porc. in MNL TX (1885) 127 et Anal. Acad. Rom. Ser. II. Secţ/şt. (1893) 93. — Exs.: FRE nr. 1292. — Ic.: Pl. 91, fig. 2. 2J-. Plante înalte de 10—25 cm, adeseori cespitoase, cele provenite din lăstari cu rizom scurt încovoiat, cele provenite din sămînţă cu înrădăcinare simplă, în timpul înfloririi cu stoloni subterani gălbui. Tulpină simplă, la plantele din sămînţă debilă, la cele din lăstari robustă şi uneori slab ramificată, cu vîrful nutant, cu 2—4 linii longitudinale păroase, în rest glabră. Frunze scurt peţiolate sau subsesile, destul de groase, verzi închis, lucitoare, lungi pînă la 3 cm, late de 1,5 cm, cele inferioare ovat eliptice, cu margini ± întregi, glabre, mici, cele mijlocii alungit ovate, obtuziuscule sau acute, brusc îngustate în peţiol scurt sau cuneat îngustate, uşor serat dinţate. Muguri florali ovoidali. Petale lungi de 8—12 (15) mm, aproape cu 1/3 mai lungi decît caliciul, alungit cuneate, adînc emarginate, purpurii, cu 3—6 nervuri roşii intens. Stigmat măciucat, în partea superioară uşor emarginat. Capsulă groasă, adesea roşcată, în tinereţe dispers glandulos păroasă, mai tîrziu glabră, cu pedicelul glabru. Seminţe fusiforme, netede, palid brune cenuşii, la creştet cu un apendice transparent. — VI —IX. Staţiunea. Pe lîngă izvoare şi pîraie montane, subalpine şi alpine, în zăcătorile de zăpadă. Element arctic alpin. Răsp. în ţară: Mţii Maramureşului: Piatra Ţibăului. Obcinele Bucovinei: Fluturica, Iedu, Ţapu, Tătărcuţa, Lucina. Mţii Rodnei: Ineu, Izvoru Repede, Corongiş spre Izvoru Roşu. Mţii Suhardului: Suhardu. Mţii Rarăului: Rarău la Pietrele Doamnei, Giumalău. Mţii Călimani: Pietrosu. Mţii Domelor: Pietrele Roşii. Mţii Bistriţei: Ceahlău. Mţii Buzăului: Penteleu la Şapte Izvoare. Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Y. Obîrşiei sub Mt. Doamnele, Peştera Iâlomiţei, V. Horoabei, V. Babei. Mţii Făgăraşului: Negoiu, Trăsnită, Colţii Brezei, Arpaşu, Vîrtopelu, Buteanu, Y. Bîlei, Picioru 321 500 FLORA R.P.R. Popei, Jipu, Picuiatu, Capra Budei. Mţii Sibiului: Iezeru Cibinului, Podu Fetei. Mţii Paringului: la Găuri şi sub Slăveiu. Mţii Retezatului: Căldarea Bucurei, Tomeasa, V. Lăpuş-nicu Mare. Mţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu. Mţii Bihorului: Vf. Cucurbeta. V a r i a b i 1itatea speciei 1 a Frunze alterne, cel mult cele bazale opuse. Tulpină de obicei simplă, înaltă pînă la 30 cm, cu 4 linii longitudinale decurente f. alternîfôlium Hausskn. Mon. Epil. (1884) 163. — Mţii Rodnei: Cră- ciunel. 1 b Toate frunzele sau în cea mai mare parte, opuse ........................................ 2 2 a Plantă robustă. Tulpină erectă, dreaptă. Frunze adesea acuminate var. villarsii (Lévl.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 851. — Mţii Bucegi. Mţii Făgăraşului: Trăsnită, Y. Bîlei. Mţii Retezatului: Paltina, Mt. Gropiţa, sub Tomeasa. Mţii Bihorului: Cucurbeta. f. angustiftflium Hausskn. l.c. 162. — Frunze îngustate la ambele capete, lungi de 3 cm şi late de 5 — 10 mm. — împreună cu varietatea, f. breyifdlium Hausskn. l.c. — Frunze ovate sau alungit ovate, îngustate într-un peţiol scurt, lungi de cca 2 cm şi late de 1 cm. — împreună cu varietatea. f. alâtum (Hegetschw.) K. Rubner in Hegi l.c. — E. alatum Hegetschw. Fl. Schw. (1840) 357. — E. alsinef. f. umbrosa Hausskn. l.c. — Tulpină moale, adesea mai înaltă, puternic ramificată. Frunze cu margini întregi, cuneat îngustate, la bază aripat decurente pe tulpină. — Formă de locuri foarte umede. — Mţii Bucegi. f. brandzai (Porc.). — E. origanif. var. Brandzăi Porc. in MNL IX (1885) 127. — Frunze cîte 3, verticilate. — Mţii Rodnei. 2 b Tulpini gracile, flexuoase, adesea culcate sau ascendente. Frunze acute. var. alsinifdlium (Lévl.) Thell. in Hegi l.c. — Mţii Bucegi. Mţii Făgăraşului. f. nivâle Hausskn. l.c. — Plantă scundă, pînă la 10 cm înălţime, erectă, adesea roşcată, cu puţine flori. Mţii Bucegi. Mţii Făgăraşului. Răsp. gen.: Europa. 14. E. alpinum L. Sp. pi. ed. I (1753) 348; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 607, tab. 30, fig. 5. — E. anagallidifolium Lam. Encycl. II (1786) 376. — Exs. : FRE nr. 1293. - Ic. : Pl. 91, fig. 3. 4. Plante scunde, de 2—20 cm înălţime; cele din sămînţă cu rădăcini simple, cele din lăstari de obicei cu mai multe tulpini dintr-un rizom şi cu stoloni subţiri, trifoliaţi, care se înrădăcinează şi se despart de planta mamă. Tulpină erectă sau curbat ascendentă, în timpul înfloririi cu vîrful înclinat într-o parte, uneori cespitoase, simple, cu puţine flori, glabre, cu linii longitudinale decurente foarte puţin proeminente. Frunze mici, alungit ovale, la bază cuneate, cu margini întregi sau abia dinţate, cele inferioare destul de lung P 1 a n ş a 91. — 1. la. Epilobium palustre L., exempl. mic şi mare. — 2. E. alsini-folium Yill. — 3. E. alpinum L., exempl. mic şi mare. — 4. Linum catharticum L., 4a. fruct.— 5. Radiola linoides Roth., 5a. floare mărită (figurile 4 şi 5 sînt aşezate aici din eroare; locul lor este în vol. VI). ONAGRACEAE 503 peţiolate şi alungit obovate, celelalte ± scurt peţiolate, descrescînd în partea superioară. Flori mici, de 4—5 mm lungime. Muguri florali globuloşi, ovoidali, nutanţi, adesea roşcaţi. Petale obtuze, emarginate, roşii purpurii, cu 1/3 mai lungi decît caliciul. Stigmat îngust globulos. Capsule tinere nutante, dispers şi patent glandulos păroase, la maturitate erecte şi glabre. Seminţe fusiforme, spre bază îngustate, netede, fără papile, în creştet cu un apendice transparent. — VII —IX. Staţiunea. Prin locuri umede, pe marginea pîraielor, pe lîngă izvoare, prin zăcătorile de zăpadă, pe stînci umede, în zona alpină. Răsp. în ţară: Mţii Maramureşului: Pop Ivan. Mţii Ouaş-Gutin. Mţii Rodnei: Ineu, Galaţi, Mihăiasa, Gemenea, Pietrosu, Negreasa. Mţii Ciucaşului: sub Vf. Giucaş. Mţii Bucegi: Furnica, Obîrşia Ialomiţei, Garaiman, V. Bucşoiului, Coştila, Omu, Y. Cerbului. Mţii Iezer-Păpuşa: Păpuşa. Mţii Făgăraşului: Capra Buda, sub Vf. Vîrtop, Iezeru Giurgiului, Vf. Buteanu, Paltinu, Vf. Laiţii, Negoiu, Izvora Zîrna, Arpaşu, Suru, Fundu Bîlii, Lacu Bîlea. Mţii Paringului: Mîndra. Mţii Retezatului: Vf. Peleaga, Căldarea Iezerului, 1950—2100 m, Radeş, Zănoaga, Căldarea Zănoguţa, Căldarea Bucurii, Mt. Albele. Mţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu la Groapa Bistrei şi Izvora Hidegu, Godeanu. Răsp. gen.: Eurasia. t Hibrizi X E. subhirsutum Genn. in Linn. XXIV (1851) 201 = hirsutum X par-viflorum. — E. intermedium Rchb. FI. germ. exc. (1832) 636, non Mér. (1812), nec Hegetschw. (1831). — E. hybridum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 209, nom. dubium sec. Hausskn. Mon. Epil. — E. pycnotricum Borb. in Ertek. term. tud. kör. IX. nr. XVI (1879) 7; Balat. fl. (1900) 409; Vasvm. fL (1887) 272. Tulpină în partea superioară cu ramuri scurte, mai rar simplă, lung pîslos sau pufos păroasă, cu peri patenţi, în inflorescenţă glanduloasă. Frunze lanceolate sau alungit lanceolate, neregulat dinţate, cu baza brusc rotunjită, sesile. Flori purpurii închis, relativ mari, dar mai mici decît la E. hirsutum. Capsule mai mici şi mai subţiri decît la părinţi, cu peri glandulosi sau simpli. Hibrid polimorf. Se recunoaşte uşor după dinţii frunzelor, puţin mai mari ca la E. parviflorum şi mai mult îndreptaţi înainte. Reg. Stalin: Or. Stalin la Noua. Reg. Oradea: Aleşd. Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel). f. yillösum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 64. — Plantă de culoare verde deschis, cu peri lungi şi rari. Capsule şi muguri cu peri glanduloşi. f. pubéscens Haausskn l.c. — Plantă de culoare verde cenuşie sau cenuşiu pufoasă. Capsule şi muguri de regulă fără peri glanduloşi. X E. limosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 212 = montanum x parviflorum. — E. intermedium Hegetschw. Beitr. (1831) 341, non alior. — E. hungaricum Borb. ÖBZ XXVIII (1878) 363 et Jâv. Magy. fl. (1925) 746. Tulpini cilindrice, la bază cu rozete de frunze uscate, de jur împrejur păroase, cu peri scurţi şi încovoiaţi, amestecaţi cu peri mai lungi şi patenţi. Frunze rigide, scurt peţiolate, cele mijlocii cu baza rotunjită, cele superioare 504 FLORA R.P.R. îngustate, alungit lanceolate pînă la oval lanceolate, acute, inegal mărunt dinţate, pufoase, mai ales pe margini şi pe nervuri. Flori de 10—12 mm, cu petale roze sau palid liliachii, de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stigmat 4-lobat. Capsule slab păroase, cu peri simpli şi glandulosi. Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Răşinari pe Mt. Frumoasa (r. Sibiu). Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel). ? X E. confine Hausskn. Mon. Epil. (1884) 88, 177 = collinum x montanum. Se deosebeşte de E. montanum prin: Frunzele cca pe jumătate mai mici, mai distanţat dinţate, mai lucitoare. Tulpini mai gracile, cu ramuri mai scurte. Flori mai mici, cu stigmate mai mici. Seminţele în mare parte sterile. Probabil se află şi la noi între părinţi. X E. boissieri Hausskn. l.c. 166, 167 = alpinum x alsinifolium. Rizom alungit, repent, subţire, oblic ascendent, din care pornesc stoloni subterani şi supratereştri. Tulpini cu baza culcată, apoi oblic ascendente, mai adesea înalte de 15 cm, mai robuste decît la E. alpinum, cu 2 sau 4 linii decurente Toarte slab pubescente, în rest glabre, la vîrf nutante, mai adesea simple. Frunze rigide, glabre, cele inferioare ovale, cele mijlocii şi superioare oval eliptice, obtuz acuminate, lungi de 2—3 cm şi late de 1 cm, la ambele capete îngustate sau numai la bază puţin mai lăţite, fin şi rar dinţate, lat cuneat îngustate într-un peţiol evident. Flori mari, lungi de 6—8 mm, palid violacei, la început nutante. Capsule tinere glandulos păroase, mai tîrziu glabre, brun roşcate, lungi pînă la 4 cm, lung pedicelate. Prin stolonii subterani, creşterea mai robustă şi frunzele mai mari, acuminate şi fin dinţate,, se apropie de E. alsinifolium ; prin stolonii supratereştri, şi florile mai mici,, cu sepale obtuze, se apropie de E. alpinum. Mţii Rodnei: Ineu 1200—2000 m, V. Vinului. Mţii Bucegi (unele exemplare din FRE nr. 1292 aparţin aici). Mţii Retezatului: V. Bucurii. Mţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu la Izvoru Hidegu. X E. haynaldianum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 170 = alsinifolium x palustre. — E. scaturiginum Wimm, in Flora XXXII (1849) 690, p.p. — E. Kerneri sec. Kern, in ÖBZ XXVI (1876) 111, 112. Tulpină scundă pînă la 25 cm, în partea inferioară glabră, în cea superioară slab pufos păroasă, cu vîrful nutant, cu linii decurente, pornind de la marginile frunzelor. Frunze eliptic lanceolate, îngustate în peţiol, cele inferioare cu vîrf mai obtuz, cele mijlocii şi cele superioare cu vîrful prelung acuminat şi ascuţit, fin pufos păroase, cu margini slab răsfrînte şi fin distanţate. Capsule cu pediceli destul de lungi, fin cenuşiu pufoase; unele se usucă nedezvoltate. Mţii Rodnei: Crăciun el. X E. gemmiferum Bor. Not. in Bull. Soc. Ind. d’Angers et in Bull. Soc. Agron. Maine et Loire (1853) = alsinifolium x roseum. ONAGRACEAE 505 Rizom repent, emite lăstari subterani, sesili, globuloşi, de mărimea bobului de mazăre sau a alunei, cu frunze solziforme, cărnoase. Din mugurii lăstarului se dezvoltă ramuri ascendente, lungi, florifere. Ramurile şi tulpinile cilindrice, la vîrf nutante, glabre, cu 2—4 linii decurente glabre, cu peri glanduloşi mai ales în partea superioară, în axilele frunzelor cu muguri reproducători, care se desprind şi cad. Frunze cărnoase, glabre, dinţate, oval eliptice, îngustate în peţiol, aproape cuneate. Florile lungi de 8—10 mm, se dezvoltă puţine în axilele superioare, la început nutante, palid violacei. Sepale ± glandulos păroase. Capsule în cea mai mare parte nedezvoltate, subţiri, lungi de 5—6 cm, la început alipit şi glandulos păroase, apoi glabrescente, cu pediceli de 15—20 mm lungime, glandulos păroşi. Seminţe rotunjite la vîrf, îngustate la bază, cu papile alungite şi scurt apendiculate, în mare parte sterile. Mţii Retezatului: V. Lăpuşnicului Mare, 1600—1700 m. X E. schmidtianum Rostk. Fl. Sedin. (1824) 172 = obscurum x palustre. — E. Wimmeri F. Schultz in Pollichia (1859) 109. — E. phyllonema Knaf jun. in Böhm. Ges. (1878) et Borb. Értek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 21. — E. obscurum Schur Enum. gl. Transs. (1866) 210, non Schreb. — E. matrense Borb. Ërtek. I.e. 22 et ÖBZ XXIX (1879) 182. Rizom repent, cu stoloni ce poartă la vîrf rozete de frunze. Tulpină robustă, rămurosă, la bază mai adesea culcată şi radicantă, cu linii decurente, ± evidente, în partea inferioară glabră, în cea superioară cu peri creţi, scurţi, disperşi. Frunze lanceolate, sesile, îngustate la bază sau (la formele de umbră) cuneate şi scurt peţiolate, cu vîrf obtuz acuminat, pe margini aproape întregi, cu dinţişori mici, punctiformi, recurbaţi, glabre sau fin pufoase. Flori liliachii, de dimensiuni intermediare între ale părinţilor, cu stigmat măciucat. Capsule cenuşiu păroase, mai tîrziu cenuşiu verzi, în mare parte nedezvoltate. Seminţele, în cea mai mare parte închircite, prezintă forme intermediare. Reg. Baia M.: Borşa pe Izvoru Hutelor (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei. Reg„ Aut. M.: Bicsad pe Mt. Puciosu (r. Sf. Gheorghe). X E. finitimum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 177 = alsinifolium x nutans. — E. biharicum Simk. (alsinifolium x scaturiginum) Enum. fl. Transs. (1886) 228. Prin înfăţişarea şi forma frunzelor se aseamănă cu un exemplar scund de E. alsinifolium. Prin tulpina des cenuşiu păroasă sub inflorescenţă şi ovarul cu peri cenuşii, măciucaţi şi patenţi, seamănă mult cu E. nutans. Se deosebeşte însă de aceasta prin înfăţişare, prin frunzele sale lat ovate şi prin indumentul mai slab al frunzelor şi părţilor florale. Reg. Oradea: Mţii Bihorului pe Cucurbeta. X E. brachiâtum Cel. Sitzb. Böhm. Ges. (1873) = obscurum x roseum. — E. acidulum (subobscurum X tetragonum) Borb. Èrtek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 19. Rizom puţin alungit, repent, cu stoloni îngrămădiţi, brun roşcaţi, formînd rozete de frunze. Tulpini mai adesea de la bază cu ramuri subţiri şi lungi, 506 FLORA R.P.R. în partea superioară cu linii slab păroase şi vîrful uşor nutant, alipit pufos păroase. Frunze alungit lanceolate, evident peţiolate, cu baza rotunjită sau lat cuneat îngustată, la vîrf ± îngustate într-un vîrf ascuţit, pe margini cu dinţi rari, mici, cele superioare eliptic lanceolate, treptat îngustate în peţiol. Flori palid rozee, mai mari decît la E. roseum. Stigmat măciucat. Capsule parţial dezvoltate, alb cenuşiu păroase, cu peri creţi, alipiţi şi peri glanduloşi, patenţi, ± abundenţi. De E. obscurum, cu care se aseamănă mai mult, se deosebeşte prin frunzele evident peţiolate, îngustate la bază, mai ascuţit şi mai evident dinţate. Reg; Aut. M.: în izvoarele turbăriilor de pe Mt. Puciosu de lîngă Bicsad (r. Sf* Gheorghe). X E. purpureum Fries FI. Hal. (1817) 65 = palustre x roseum. — E. rivulare Cel. Prodr. IV (1881), non Wahlbg. % Rizom alungit, cu stoloni subterani scurţi, de 1—2 cm. Tulpină de obicei ramificată, rareori simplă. Formele apropiate de E. roseum, au tulpina cu linii decurente evidente, glabră în partea inferioară şi frunze lanceolat eliptice, la ambele capete îngustate, lung peţiolate (cca 6 cm), evident dinţate. Formele mai apropiate de E. palustre, au tulpina de jur împrejur des, scurt şi creţ păroasă, în partea superioară glanduloasă, cu liniile decurente mai şterse şi frunze alungit lanceolate sau lat lanceolate, distant dinţate, cu marginea răsfrîntă, la bază scurt îngustate în peţiol. Flori la început nutante, puţin mai mari decît la E. roseum. Stigmat nedivizat. Capsule alipit creţ cenuşiu păroase, mai mici decît ale părinţilor. Seminţe mai înguste şi mai lungi decît la E. roseum, aproape toate sterile. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău, între părinţi. X E. sândorii Borb. in Értek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 26 = alsinifolium x fontanum. — E. Kerneri (aut E. alpinum) x alsinifolium Borb.l.c. Se aseamănă cu E. alsinifolium, de care se deosebeşte prin tulpina pubes-centă, prin frunzele sale mai înguste şi ovat lanceolate, spre vîrf uşor atenuate şi distanţat denticulate. Transilvania (Sândor exs. in Herb. Univ. Bpesta) ; Mţii Rodnei pe Bătrîna. X E. weissenburgénse F. Schultz Grundz. Phyt. (1863) 143 = adnatum X parviflorum. —„E. attenuatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 209. — E. mixtum Simk. in ÖBZ XXVII (1877) 158. Tulpină cilindrică, cu peri deşi, scurţi şi patenţi, cu 2—4 linii decurente, puţin proeminente. Frunze îngust lanceolate pînă la alungit lanceolate, cu baza rotunjită sau îngustată în peţiol, cu dinţi rari, ascuţite sau obtuze, fin păroase. Flori de 6—8 mm lungime, mai mari decît la E. adnatum şi mai mici decît la E. parviflorum. Capsule erecte, în mare parte nedezvoltate, cu peri lungi şi patenţi, cu valvele, la deschidere, numai puţin încovoiate în afară. Seminţe în mare parte sterile. Reg. Stalin: Sibiu lîngă pîrîul Sebeş, Răşinari pe Cîmpul Narciselor (r. Sibiu). X E. percollinum Simk. in ÖBZ XLI (1891) 182 = adnatum x collinum. —■E. adnatum x supercollinum Simk. l.c. ONAGRACEAE 507 Asemănătoare cu E. lamyi, de care se deosebeşte prin tulpinile cu linii decurente foarte slabe, vizibile numai ici-colo. Toate frunzele (mai ales cele inferioare), evident peţiolate, mai scurte şi mai late decît la E. lamyi. Reg. Oradea: Ineu pe Dl. Mocra. X E. pseudotrigonum Borb. in ÖBZ XXVII (1877) 138 et in Értek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 17 — alpestre x montanum. — E. pallidum Tausch sec. Hausskn. Mon. Epil. (1884) 82. — E. Paxianum Borza Consp. II (1949) 193. Rizom scurt şi gros, în timpul înfloririi emite stoloni cu frunze dese, solzi-forme. Tulpină simplă sau puţin ramificată în partea superioară, cu 2—3 linii longitudinale late, dar puţin evidente şi scurt păroase, între ele cu păro-zitatea mai slabă. Frunze opuse sau verticilate cîte 3, subsesile, la bază treptat rotunjite, neregulat şi mai mărunt dinţate decît la E. alpestre. Flori mai mici decît la E. alpestre. Capsule de asemeni mai mici şi în parte slab dezvoltate, mai lung pedicelate. Sepale mai înguste şi mai acuminate decît la E. montanum. Seminţe în mare parte sterile, mai scurte decît la E. alpestre. Transilvania meridională. X E. huteri Borb. in Értek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 26 = alsinifolium x collinum. Rizom repent, după înflorire cu stoloni purpurii, la vîrful cărora apar frunze dese, rotund obovate, mici (5 cm). Tulpini simple, groase ca la E. alsinifolium, cu linii decurente longitudinale ± evident păroase, în rest pufos păroase. Frunze asemănătoare cu cele de E. collinum, dar mai închise la culoare, mai glabre, mai groase şi mai scurt peţiolate. Flori mai mari decît la E. collinum şi mai închise la culoare. Stigmat cu lobi erecţi, alipiţi sau puţin îndepărtaţi. Capsule asemănătoare cu cele de la E. alsinifolium, cenuşiu pufos păroase. Seminţe neregulat papiloase, în general sterile. Mţii Retezatului: Mt. Faţa Fetei deasupra Gura Apei, 1200—1600 m. X E. îacchinii Hausm. in Sched. (1864) ex Focke Pfl. Mischl. (1881) 161 = alsinifolium x montanum. — E. salicifolium Facch. FL Sud-Tir. (1855) 43 in mnscr. ex Hausm. in ÖBW V (1855) 3, non Clairv. (1811). Rizom alungit, repent, ascendent. Lăstari subterani cu frunze solziforme, la suprafaţa solului formează rozete de frunze rotund alungite şi cuneat îngustate. Tulpină în partea inferioară radicantă, ascendentă, înainte de înflorire puţin nutantă, ± ramificată, cu linii păroase decurente, în rest răzleţ şi creţ păroasă, în partea superioară cu peri glanduloşi. Frunze alungit eliptice, la ambele capete ascuţite, scurt şi evident peţiolate, distanţat, neregulat şi mărunt dinţate, glabre (cu excepţia celor mai tinere), lungi pînă la 4 cm şi late de 1 cm. Inflorescenţa mai adesea foarte alungită. Flori palid violacei, lungi de 1 cm. Stigmat cu lobi erect alipiţi. Sepale lanceolate, acuminate, dispers glandulos păroase. Capsule puţine, lungi de cca 3 cm, cu peri glanduloşi. Seminţe în cea mai mare parte închircite. Mţii Făgăraşului: V. Brescioarei lîngă Breaza. 508 FLORA R.P.R. X E. decipiens F. Schultz in Pollichia XVIII—XIX (1861) 107 — collinum x obscurum. — E. castriferrei Borb. Vasvârm. fl. (1887) 274. — E. Gejnae Simk. in MNL XI (1887) 148 et Aradv. fl. (1893) 121. Se întîlneşte la noi în 2 forme: f. umbrosum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 89. — Rizom repent, cu numeroşi stoloni, ca la E. obscurum, însă mai puternici şi mai îngrămădiţi. Tulpini gracile, lungi de 10— 20 cm, cu vîrful uşor nutant, cu 2 linii longitudinale scurt decurente, îngustate la ambele capete. f. âpricum Hausskn. l.c. — Rizom alungit, cu numeroşi stoloni, la vîrf cu frunze. Tulpină înaltă peste 30 cm, pubescentă, cu linii decurente evidente, de la mijloc în sus cu numeroase ramuri rigide, neregulat curbate. Frunze rigide, groase, cu baza lăţită, alungit lanceolate, distanţat dinţate, brusc îngustate în peţiol. Inflorescenţă des, scurt şi cenuşiu pubescentă, cu frunze îngustate la ambele capete, pubescente şi peţiolate. Flori roşii violacee. Stigmat 4-lobat, cu lobi erecţi. Mţii Bihorului pe Mt. Găina şi în Transilvania orientală (ambele forme). X E. montaniforme Knaf in Cel. Fl. Boh. IV (1881) 882 = montanum X palustre. Rizom scurt, oblic ascendent. Tulpină cilindrică, de jur împrejur fin creţ pufoasă, adesea în partea superioară şi cu peri glandulosi. Frunze alungit lanceolate, cu lăţimea cea mai mare puţin deasupra bazei, îngustate în peţiol, cele bazale alungit ovate, obtuze, cu margini întregi, evident peţiolate, cele mijlocii şi superioare cu vîrf alungit, terminat într-un mucron. Formele apropiate de E. montanum au frunzele mai late, evident peţiolate, cu baza mai rotunjită, marginea mai evident dinţată şi pe dos mai puternic nervate. Formele mai apropiate de E. palustre au frunze alungite, mai prelung acuminate, cu baza cuneat îngustată, marginea distanţat şi mărunt dinţată, pe dos mai şters nervate şi pe ambele feţe pubescente. Flori puţin mai mari decît la E. palustre, palid liliachii, erecte sau uşor nutante. Stigmat cu lobi apropiaţi sau puţin îndepărtaţi. Capsule subţiri, parţial dezvoltate. Seminţe cu papile dese. Reg. Suceava: Gîmpulung, puţin mai sus de Moara Dracului. X E. mutâbile Boiss. et Reuter Diagn. Sér. II, II (1856) 54 = montanum. X roseum. — E. heterocaulon Borb. in ÖBZ XXVI (1876) 424 et in Értek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 15 sub E. supermontano-tetragono. — E. persi-cinum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 212, non Rchb. Tulpină simplă sau ramificată de la bază, adesea brun roşcată, cu linii decurente, alipit creţ păroase, în inflorescenţă glanduloasă, cu vîrful uşor nutant în timpul înfloririi. Frunze alungit sau ovat lanceolate, treptat îngustate într-un peţiol evident, neregulat şi des dinţate, pe dos puternic nervate şi pe nervuri des şi fin păroase. Flori lungi de 5—8 mm, la început palide, mai tîrziu rozee, cu nervuri închise. Stigmat 4-lobulat. Capsulă pubescentă pe muchii, cu pedicel glandulos păros. Seminţe parţial dezvoltate. Reg. Baia M.: Sighet în păduri. Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongişu Mic, sub Poartă 790 — 1200 m (r. Năsăud) ; Mt. Vlădeasa lîngă Rogojel (r. Huedin). Reg. Aut. M.." Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Or. Stalin la stîncile lui Solomon; V. Sadului,. Sibiu, Cisnădioara pe Mt. «Götzenberg» (r. Sibiu). ONAGRACEAE 509 X E. dâeicum Borb. Értek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 9 = obscurum X parviflorum. — E. rivulare Nolte Nov. Fl. Holst. (1826) 41, non Wahlbg. Rizom alungit, tlrîtor, cu stoloni numeroşi, alungiţi, adeseori purpurii, la vîrf adesea cu rozete laxe. Tulpină robustă, cu baza culcată şi radicantă, adesea roşcată, de la bază cu ramuri lungi, purtătoare de flori, cu peri scurţi, alipiţi şi peri lungi, îndepărtaţi, cu linii decurente de la un nod la altul, ± evidente. Frunze lanceolate sau alungit lanceolate, cenuşii sau închis verzi, sinuat dinţate, foarte răzleţ păroase, cele mijlocii la bază scurt rotunjite, sesile, celelalte îngust şi scurt peţiolate. Stigmat emarginat. Capsule parţial dezvoltate, cu peri scurţi, alipiţi şi peri lungi, patenţi. Seminţe parţial dezvoltate. Reg. Cluj: Turda la Băile Sărate; Aiud. Reg. Oradea: Gara Rădvan (r. Salonta). X E. rivulâre Wahlb. Fl. Ups. (1820) 126 == palustre x parviflorum. — E. sarmentosum Cel. Sitzb. Böhm. Ges. (1878). — E. spongiosum Borb. in TTK (1893) 132. Rizom lung pînă la 8 cm, cu stoloni filiformi, adesea roşcaţi. Tulpină cilindrică, ± pufoasă, cu peri scurţi, alipiţi, în inflorescenţă cu peri glanduloşi, abundenţi. Frunze lanceolate, lung acuminate, cu margini uşor răs-frînte şi fin denticulate, cu dinţii mai mult sub forma unor puncte caloase, Ia bază îngustate într-un peţiol scurt sau cuneate, pufos păroase pe ambele feţe. Flori palid roşietice pînă la violacei, de dimensiuni intermediare între ale părinţilor. Stigmat globulos, obtuz, 4-lobat, cu lobi alipiţi. Capsule pufoase, cu muchii patent păroase şi cu peri glanduloşi, mai scurte decît ale părinţilor, în parte uscate, nedezvoltate. In Transilvania orientală. X E. persicmum Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 635 = parviflorum x roseum. — E. Knafii Cel. Prodr. Fl. Böhm. (1875) 551. — E. stenophyllum Borb. in Értek. term. tud. kör. IX, 16 (1879) 11. — E. tetragoniforme Simk. Term. füz. (1877) 105. La formele apropiate de E. parviflorum: Tulpină cu linii longitudinale slab evidente, la începutul înfloririi cu vîrful erect, acoperită cu 2 feluri de peri ; unii alipiţi şi scurţi, alţii patenţi şi mai lungi, disperşi, în inflorescenţă ± amestecaţi cu peri glanduloşi. Frunze lat lanceolate, dilatate, brusc îngustate într-un peţiol scurt şi lat. La formele apropiate de E. roseum: Tulpină cu linii decurente proeminente, mergînd de la un nod la altul, mai slab şi mai alipit păroasă. Inflorescenţă abundent glandulos păroasă, cu vîrf nutant la începutul înfloririi. Frunze alungit eliptice, îngustate la ambele capete, mai ascuţit dinţate şi mai lung peţiolate, adesea roşcate. Stigmat ± globulos, se desface în 4 lobi puţin îndepărtaţi. Reg. Baia M.: Sighet la « Szénhely ». Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului. Reg. Oradea: Brat ca (r. Aleşd). 510 FLORA R.P.R. Genul 275. CHAMAENÉRION*) Adans. Fam. II (1763). — Răscoage, Sburătoare. Plante ierbacei, cu rizom repent şi frunze alterne. Flori hermafrodite, uşor zigomorfe, în raceme terminale. Sepale 4, reflexe. Petale 4, patente, obovate sau eliptice, cele 2 inferioare mai mici. Stamine 8, îngroşate la bază, curbate. Ovar inferior, cilindric. Stil păros la bază, încovoiat în afară, cu stigmat 4-lobat. Capsulă îngust liniară, 4-muchiată, cu 4 valve, polispermă. Seminţe cu un smoc de peri. Determinarea speciilor 1 a Frunze lanceolate, cele inferioare mai late de 3 mm, pe dos cu nervuri evidente ...................................... 1. Ch. angustiîolium 1 b Frunze ± liniare, înguste de 1—3 mm, pe dos fără nervuri 2. Ch. palustre 1. Ch. angustiîolium (L.) Scop. Fl. carn. I, ed. II (1772) 271; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 622, tab. 27, fig. 3. — Epilobium angustifolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 347. — E. spicatum Lam. FI. Fr. III, ed. I (1786) 482. — Răscoage, Sburătoare. — Erdei deréce. — Gemeines Unholdenkraut. — XaMeHepuyM y3K0JiHCTHBiH. — Ic. : Pl. 92,fig. 2. Ά-. Rizom lung, repent, emite stoloni subterani, care ies la suprafaţă şi se dezvoltă ca tulpini florifere. Tulpină cilindrică sau uşor muchiată, erectă sau ascendentă, înaltă de 50—150 (200) cm, simplă, excepţional ramificată, adesea roşcată, de obicei glabră sau în partea superioară puberulă. Frunze moi, lanceolate sau liniar lanceolate, lungi de 4—20 cm, late de 0,7—4 cm, 'sesile sau scurt peţiolate, la bază brusc rotunjite sau i îngustate, cu margini răsfrînte şi mărunt dinţate, pe dos verzi albăstrui, cu numeroase nervuri proeminente, în partea superioară a tulpinii trec treptat în bractei cu vîrful subulat. Inflorescenţa racem terminal, bogat, la bază adesea foliat. Flori mari, de 15—20 mm lăţime. Sepale liniar lanceolate, aproape tot atît de lungi ca şi corola, la exterior roşcate, slab păroase. Petale obovate sau subrotunde, unguiculate, cele 2 inferioare mai mici decît cele superioare, uşor reflecte, roşii purpurii, rareori albe. Stamine la bază îngroşate, cu antere alungite. Stil păros la bază. Stigmat 4-lobat, cu lobii la început alipiţi, mai tîrziu recurbaţi. Capsule lungi de 4—8 cm, adesea roşcate, cu peri scurţi, după desfacere, cu valvele recurbate. Seminţe lungi de 1—2 mm, alungite, îngustate la ambele capete, cu tegument neted. — VI—VIII. *) După grecesul chamai = mic, şi latinescul nerion = leandru, adică leandru mic.· Planşa 92. — 1. Chamaenerion palustre Scop., la. sămînţă mărită. — 2. Ch. angustifolium (L.) Scop., 2a. fruct în dehiscenţă. ONAGRACEAE 613 Staţiunea. Prin rarişti de pădure, poieni şi la margini de pădure. Adese^ invadantă în masă şi pe suprafeţe mari în tăieturile, doborîturile şi arsurile recente de pădure din regiunea de dealuri şi de munte. Uneori pe Ooaste pietroase sau nisipoase, însorite, pe lîngă pîraie, pe aluviuni, mai rar prin locuri ruderale, pe ziduri, dărîmături, etc. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. Vari abi 1 i tatea speciei 1 a Flori albe f. albifldrum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 38. — Sporadică. — Reg. Aut. M.: Mţii Gurghiului. Reg. Ploeşti: Mţii Buzăului. 9 1 b Flori roşii ........................................................................ 2 2 a Plantă scundă, sub 60 cm înălţime. Frunze bazale lungi, cuneat îngustate în peţiol var. nânum Hepp et K. Rubnerin Hegi FL Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 816. — Reg. Aut. M.: Borsec (r. Topliţa) ; Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). 2 b Plante mai înalte .................................................................. 3 3 a Flori pe jumătate mai mici, decît la plantele pitice î. parviflorum Hausskn. l.c. — Rară. — Reg. Bucureşti: Brăneşti. 3 b F13ri de mărime normală ............................................................ 4 4 a Tulpină şi frunze pe dos, mai ales pe nervura principală, pufos păroase. Sepale mai pronunţat cenuşiu deschis păroase var. pubéscens Hausskn. l.c. — Reg. Suceava: V. Barnarului (r. V. Dornei). 4 b Tulpină şi frunze glabre ........................................................... 5 5 a Frunze normale, scurt dar evident peţiolate f. petiolâtum Hausskn. l.c. — Reg. Iaşi: Bîrnova (r. iaşi). Reg. Suceava: Schitul Rarău (r. Cîmpulung). 5 b Frunze mari, ± sesile şi moi, pe dos cu nervuri mai proeminente f. macrophyllum Hausskn. l.c. — Reg. Ploeşti: Sinaia în Poiana Stînei (r. Cîmpina). întrebuinţări. Frunzele tinere şi lăstarii tineri se pot consuma ca salată. în U.R.S.S. din frunze se prepară un ceai « Ceaiul lui Ivan », care poate substitui ceaiul natural, avînd la fierbere culoarea asemănătoare. Rădăcinile conţin tanin, iar frunzele conţin vitamina C în proporţie de 190 mg%. Planta tînâră constituie un bun nutreţ verde pentru vite şi pentru vînat. Florile sînt renumite ca melifere. Fiecare floare conţine 0,55 mg. nectar, iar o plantă în perioada înfloririi produce aproape 3 mg miere. Un hectar de desiş de răscoage dă 480 — 500 kg miere, iar în condiţii optime pînă la 1000 kg la hectar. Mierea obţinută este limpede, puţin verzuie, aromată şi gustoasă. Seminţele conţin 40 — 45% ulei. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. 2. Ch. paliistre Schreb. Spicil. FL Lips. (1771) 22. — Scop. Fl. carn. I . 269. — Ch. angustissimum (Hausskn.) Sosn. in acta A^erb. Transcauc. Acad/ Sc. I (1933 41 ; FL U.R.S.S. XV (1949) 624.—Epilobium Dodonaei a. angustissimum Hausskn. Monogr. Epil. (1884) 45. — E. Dodonaei Vili. Prosp. (1779) 45. —- Chamaenerium Dodonaei Schur Enum. pl. Transs. (1866) 214. — Epi- 33 - c. 244 614 FLORA R.P.R. lobium rosmarinifolium Brandza Prodr. fl. Rom» (1879— 83) 216. — Exs. : FRE nr. 818. — Ic. : Pl. 92, fig. 1, 1 a. * 2J-. Rizom ramificat, cu stoloni subterani, lungi, groşi, cărnoşi şi roşcaţi. Tulpini de 20—100 cm, cilindrice, rigide, la bază i lignificate, în partea inferioară glabre, în cea superioară slab păroase. Frunze liniare sau liniar lanceolate, destul de groase, lungi de 2—6 cm şi late 2—3 mm, sesile sau foarte scurt peţiolate, cu margini întregi sau foarte slab dinţate, acute sau acuminate, glabre sau alipit păroase, rareori alb tomentoase. Inflorescenţa racem terminal, cu flori laxe. Flori mari, erecte, de cca 1,5 cm lungime. Sepale roşii* alipit scurt păroase. Receptacul alipit des păros. Petale roz deschise, rareori albe, aproape cu1/* mai lungi decît sepalele. Stamine palid roze, cele 2 inferioare mai scurte decît cele superioare, cu antere brune cenuşii. Stil filiform, ^ de lungimea staminelor, în jumătatea inferioară alb păros, după fecundare încovoiat în jos. Stigmat 4-lobat. Capsule în tinereţe alb pufoase, mai tîrziu roşcate şi scurt alipit păroase. Seminţe alungite, lungi de 1,7—2 mm, spre bază îngustate, papiloas^.—VII —IX. Staţiunea. Prin locuri nisipoase sau pietroase, pe aluviunile durilor din regiunea montană, uneori pe stînci, coaste pietroase, grohotişuri, pietrişuri. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Petrova (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Ineu şi V. Anieşului, Şanţ (r. Năsăud) ; Cetatea Ciceului, Canciu (r. Dej) ; Cluj lîngă Someş; Huedin; Turda pe malul Arieşului. Reg. Aut. M.: V. Oituzului (r. Tg. Săcuesc); Sîndominic (r. Ciuc) ; Tulgheş (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: V. Sadului, Cisnădia, Tăi-maciu, Racoviţa, Sibiu ; Cîrţişoara, Sîmbăta (r. Făgăraş) ; Mt. Postăvaru, V. Zizinului (r.Codlea). Reg. Hunedoara: între Căpîlna şi Lazu, Săsciori,Sebeş (r.Sebeş) ; Mţii Retezatului (V. Rîu Mare, V. Lăpuşnicu Mare), Clopotiva, Bretea Romînă, Băeşti, Rîu Alb (r. Haţeg) ; Orăştie. Reg. Oradea: Bratca (r. Aleşd). Reg. Timişoara: V. Timişului la Sacu (r. Caransebeş) ; Măguri (r. Lugoj); Mehadia (r. Orşova). Reg. Piteşti: Călimăneşti, Rîmn. Vîlcea pe malul Oltului; V. Argeşului la Albeşti, Oeşti (r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti: Buşteni, Sinaia (r. Cîmpina) ; V. Slănicului (r. Teleajen). Reg. Bacău: la poalele Mt. Ceahlău pe V. Bistriţei.şi V. Bistricioarei (r. Ceahlău); Cetatea Neamţului (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Ţoleşti, Mrea Rîşca, Mălini (r. Fălticeni) ; Y. Secu (r. V. Dornei) ; Pojorîta/ Vama (r. Cîmpulung) ; Gura Humorului ; Vicov pe riul Suceava (r. Rădăuţi) ; Costina (r. Suceava) Y a r i a b i 1 i t a t e a speciei var. denticulâtum (Schur). — Ch. denticulatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 214. — Frunze mai late şi mai scurte, denticulate. Stilul de jumătatea staminelor. — Reg. Cluj : Mţii Rodnei pe Ineu. Reg. Piteşti : Mţii Făgăraşului pe V. Zîrna. Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia de SY. Genul 276. OENOTHÉRA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 112, nr. 318], ed. V (1754) 163, nr. 424. - Qnagra Adans. Fam. II (1763) 8. — Luminiţă. *) Onotheras (oenothera), nume dat de Theophrastos şi Dioscorides plantei Epilo-bium hirsutum. ONAGRACErAE- Plante iërbàcéi sau süharbiisti, cu rădăcini pivotante, cătnoatfe. Frunte alterné, întrégiv dinţate sati : lobate. Flori axiîare, solitare sau'cîte 2, marij galbene, sau albe, unèôri roşii. Receptacul 4tmuchiat, se ridică deasupra' ovarului în formă de tub: şi cade* odată cu,floarea. Sepale 4, obovate sau cordate} Stamine 8. Ovar cu 4 loji. Fruct capsulă polispermă, cu 4 loji sau\ prin dispariţia pereţilor, uniloculară, deschizîndu-se în 4 părţi. CuprindelOO—140 de specii răspîndite în America de N şi S. :Deter mi narea speciilor 1 a Rozetă de frunze alipită de pămînt. Frunze alungit obovate sau eliptice^ obtuze. Vîrhil inflorescenţei nu este nutant la înflorire., Sepale lungi cît 2/3 din lungimea tubului receptaculului .................. 1. O/Menms 1 b Rozetă de frunze ridicata, la 5—10 cm deasupra solului, cu frunze lanceolate, acuminate. Vîrful inflorescenţei în timpul înfloririi nutanţ. Sepale lungi cît 1,-3—1/2 din lungimea tubului receptaculului..... 2. O. miiricata 1. Oe. biénnis L. Sp. pl. ed. I (1753) 346; Fl U.R.S.S. XV (1949) 628 sub Onagra. — Luminiţă. — Kétnyâri ligetszépe. — Zweijährige Nachtkerze. — OcjiHHHHK jiBTjt6thhh. — Ic.: Pl. 85, fig. 4, 4 a. ΘΘ. Rădăcină nâpiformă, fusiformă, cărnoasă, în primul an emite o tulpină sterilă, cu rozetă de frunze alipită de pămînt. Tulpină floriferă erectă, înaltă pînă la 1 m, de obicei simplă, cu vîrf erect, spre vîrf muchiată şi împreună cu caliciul, ovarul şi capsulele acoperită cu peri glanduloşi, scurţi şi peri simpli, disperşi, mai lungi, dispuşi pe protuberanţe purpurii. Frunze bazale, alungit obovate sau eliptice, obtuze, îngustate într-un peţiol lung, cu marginile întregi sau distanţat mărunt dinţate, cele tulpinale scurt peţiolate sau öubsesile, distanţate, alungit lanceolate, acute, neregulat şi mărunt dinţate, răzleţ păroase, verzi deschis (cele dinspre bază adesea roşcate), lungi de 10 cm şi late de 3,5 cm. Flori de 2—3 cm lungime, axilarè, solitare, mirositoare. Tubul receptaculul lung de 6 cm, concrescut cu ovarul. Sepale lance-' olate, lung acuminate, ţăsfrînte, subţiri, ierbacei, aproape cît 2/3 din lungimea tubului receptaculul, ± palid verzui, pe dinafară netede şi răzleţ păroase. Petale obovate pînă la obcordate, scurt şi lat unguiçulate, uşor serate, lungi de 2—3, 2 cm, galbene sulfurii, mult mai lungi decît staminele, cca pe( jumătate cît lungimea tubului receptaculului, apropiate şi uneori acoperite reciproc cu marginile. Capsule liniar alungite, în partea superioară îngustate,, lungi pînă la 3 cm, cu 4 muchii obtuze, pufos păroase. Seminţe ascuţit muchiate, ijeregulate, brune cenuşii sau brune negricioase, lungi de 1,5 mm. — VI-IX. Staţiunea. Prin locuri nisipoase, pe marginea drumurilor şi ale căilor ferate, malul rîurjlor, prundişuri, ziduri, locuri ruderale, uneori prin locuri cultivate. Răşp.' în ţară: Reg. Cluj: Rodna, Zagra (r. Năsăud) ; Bistriţa; Chiochiş (r. Beclean) ; Cluj, Floreşti, Luna de Sus, Gilău (r. Cluj) ; Turda, Buru, Sălciu a (r. Turda). 33* 616 FLORA R.P.R. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Sovata (r. Sîng. de Pădure); Tuşnad-Băi (r. Giuc) ; Reci la « Rétyi-Nyir » (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin : Mediaş; Sighişoara; Făgăraş, Voila pe V. Sîmbăta (r. Făgăraş); Rupea; Sibiu, Guşteriţa, Ruşi, Şelimbăr, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Alba Iulia pe V. Ampoiului ; Călan (r. Hunedoara) ; V. Streiului (r. Haţeg); Brad. Reg .Oradea: Oradea; Stîna de Vale (r. Beiuş); Dezna, Sebiş (r. Gura-honţ); Ineu; Pădureni/Adea (r. Criş). Reg. Timişoara: Şemlac, Păd. Ciala (r. Arad); Păuliş, Radna (r. Lipova) ; Băile Hf rculane pe Vf. Şuşcului (r. Orşova). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor 1200—1400 m (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea, Călimăneşti, Căciulata, Mrea Cozia, Golotreni (r. R. Vîlcea) ; Bălceşti (r. Băbeni-Bis-triţa) ; Goleşti, Rădeşti, Furnicoşi (r. Muscel). Reg. Ploeşti : Buşteni, Sinaia; Crivina (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Popeşti-Leordeni ; Ghergani (r. Răcari) ; Conţeşti (r. Ti tu); Mihăileşti (r. Domneşti) ; Gomana (r. Vidra) ; Răduleşti, Hereasca, Fierbinţi, V. Cocioc la Periş, Bojdani (r. Snagov). Reg. Constanţa : Rasova (r. Medgidia) ; Caraorman, Periprava (r. Tulcea) ; Jurilovca (r. Istria). Reg. Galaţi: Tecuci, Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău : V. Bistriţei şi V. Bistricioarei lîngă Mt. Ceahlău ; Verşeşti, Slănic (r. Tg. Ocna) ; Adjud. Reg. Iaşi : Bîrnova, Ungheni, Cristeşti, Ţuţora lîngă Prut, Hermeziu (r. Iaşi) ; Bîrlad. Rég. Suceava : Mălini (r. Fălticeni) ; Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti) ; Cîmpulung pe malul Moldovei ; Gura Humorului la Voroneţ. Variabilitatea speciei f. erythrosépala Borb. in MBL II (1903) 245, cum. ic. — Se deosebeşte de tip prin florile late de 7 — 8 cm şi prin caliciul roşu, cu sepale împerechiate. — Reg. Cluj : Cluj în vechea grădină botanică. — După Borbâs s-a format brusc prin mutaţiune. î ntrebuinţări. Seminţele au fost folosite în Germania ca surogat de cafea. Plantă meliferă; nectarul se află în creştetul tubului receptaculului, de unde este cules de albine. în unele regiuni din Germania rădăcinile se consumă ca salată, avînd gust de şuncă fiartă. Frunzele şi rădăcinile se folosesc uneori în medicina populară, ca depurativ şi emolient iar în homeopatie se folosesc în contra diareei. Frunzele conţin fitosterină, probabil alcool cerilic, parafină, răşină, flobafeni, tanin, invertină, pentosane, invertază, mucilagii, etc. Fitosterină se află şi în flori, împreună cu un colorant galben. Răsp. gen.: America de N, de unde s-a răspîndit în întreaga Europă şi Asia de V. 2. O· muricâta L. Syst. ed. XII (1767) 263; Murr. Prodr. stirp. Gotting. (1770) 24, tab. 1. — Onagra muricata Mnch. Meth. (1794) 675; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 629. — Ic.: Pl. 93, fig. 3. ΘΘ. Rădăcină pivotantă, lemnoasă, uneori foarte ramificată, în primul an emite o tulpină scurtă, cu o rozetă de frunze ridicată deasupra pămîntului. Tulpină erectă, înaltă pînă la 1 m, simplă sau în partea superioară cu ramuri scurte, cilindrică sau uşor muchiată, dens foliată şi împreună cu caliciul, ovarul şi capsula * bogat glandulos păroasă, cu peri lungi, tari, roşcaţi sau incolori, dispuşi pe protuberanţe purpurii, în partea inferioară purpurie, la vîrf uşor nutantă. Frunze bazale alungit lanceolate, treptat îngustate Planşa 93. — 1. Fuchsia magellanica Lam. var. globosa (Lindl.) Bailey. — 2. F. hybrida Voss. — 3. Oenothera muricata L. — 4. Clarkia elegans Dougl. — 5. C. pulchella Pursh. ONAGRACEAE 5lD într-un peţiol scurt, lungi pînă la 16 cm şi late pînă la 1,6 cm, distanţat sinuat dinţate, cele tulpinale lat lanceolate, foârte scurt peţiolate sau sesile, mai scurte decît cele ale rozetei, lungi de 5—9 cm şi late de cca 2,3 cm, spre vîrf ascuţite pînă la cuspidate, pe margini distanţat dinţate, groase, destul de rigide, scurt păroase, verzi deschis sau verzi gălbui, adesea pătate cu roşu cărămiziu sau purpuriu. Flori pe jumătate cît cele de 0. biennis, solitare, axilare, slab mirositoare. Tubul receptaculului concrescut cu ovarul, lung de 4—5,5 cm, cu sepale liniar lanceolate, lung acuminate, reflexe, cît 1/3 — 14 din lungimea „tubului, i rigide, verzi palide, pe din afară abundent glandulos şi simplu păroase, cu peri dispuşi pe protuberante roşii. Petale alungit obovate, scurt linguiculate, în partea superioară retezate sau puţin crenate, mai închis galbene decît la 0. biennis, lungi de 10—12 mm, de lungimea staminelor şi a sepalelor. Capsulă alungit ovqidală,,pînă la 2,cm lungime, des păroasă. Seminţe neregulat comprimate, muchiate, pe o latură drepte, pe celelalte curbate, puţin mai mici decît la O. biennis, cenuşii brune. — νΙ-ϊχ. Staţiunea. Pe malul apelor, pe nisipuri, prin locuri necultivate şi ruderale, de la cîmpie pînă în regiunea de dealuri. Răsp. în ţară: Mult mai rară decît specia precedentă. — Reg. Stalin: Sibiu pe V. Sebeşului, Turnişor pe V. Gibinului (r. Sibiu). Reg. Oradea : pe malul CTişului Negru (r. Beiuş şi Salonta). Reg. Constanţa: Delta Dunării la Le tea (r. Tulcea). i Răsp. gen.: America de N, de unde în sec. XYIII-lea a fost introdusă în Europa. Genul 277. CIRCAEA*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 3, nr. 9], ed. V (1754) 10, nr. 24. — Til i ş c ă. Plante ierbacei. Rizomi tîrîtori cu muguri de regenerare. Frunze peţiolate. Flori mici, roşcate sau albe, radiare, bisexuaţe, radiar simetrice (actinomorfe), în raceme simple sau ramificate. Tubul receptaculului se ridică deasupra ovarului ca un pedicel alungit, concrescut cu baza stilului şi încoronat de un disc inelar. Sepale 2, reflecte. Petale 2, obcordate, profund bifidate. Stamine 2, epipetale, cu cîte un singur grăuncior de polen trilobat. Ovar inferior, piriform^ cu peri încîrligaţi, bi-, sau unilocular, în partea superioară în formă de peduncul şi concrescut cu baza sepalelor, a stilului şi cu discul. Stigmat columnar, bifidat sau globulos. Fructul o nuculă cu 1—2 seminţe. Genul cuprinde 5 specii, cu largă răspîndire pe glob. Determinarea speciilor 1 a Pediceli florali la bază fără bractei. Frunze uşor distanţat dinţate sau întregi, mate, cel puţin pe nervuri pufos păroase. Tulpină mai adesea *) Din grecescul kirke = vrăjitoare, renumită în mitologia greacă, care prin puterea éi a transformat pe Odiseu în porc. Numele plantei a fost dat de Dioscorides speciei Mandragora officinalis, iar Matthiolus l-a adoptat pentru speciile genului Circaea* 620 FLORA K.P.R. răzleţ moale păroasă. Rizom tare, aproape lemnos, cu epiderma alipită şi cu scvame care se descompun curînd. Disc înalt de 1/2—1/3 mm 1. C. lutetiana 1 b Pediceli florali la bază cu bractei mici, filiforme. Frunze mai mari şi mai des dinţate, glabre său glabrescente. Tulpină glabră, numai spre inflorescenţă glandulos pufos păroasă. Rizom cărnos, cu epidermă ridicată veziculiform şi cu scvame persistente ................................. 2 2 a Stigmat globulos. Fruct măciucat, piriform, unilocular, cu o singură sămînţă, lung de cca 2 mm şi lat de cca 1,2 mm. Frunze acute sau obtuze. Petale mai scurte decît caliciul. Perii fructului mai scurţi decît lăţimea lui _____*....................................................... 2. C. alpina 2 b Stigmat emarginat lobat. Fruct obovat pînă la globulos, cu peri lungi pe jumătate cît lăţimea lui, bilocular, cu 2 seminţe, lung de cca 1,5 — 2 mm şi lat de 1 mm. Frunze acuminate. Petale de lungimea caliciului 3. C. intermedia 1 . C. lutetiâna L. Sp. pl. ed. I (1753) 9; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 635. -Tilişcă; — Kö2önseges varâzslofu. — Gemeine Hexenkraut. — JţByjienecTHHK napnJKCKHü. —· Exs.: FRE nr. 1293. — Ic,: Pl. 94, fig. 1, 1 a. 2J-. Rizom tare, aproape lemnos, cu internodii lungi, cu stoloni orizontali, la vîrf umflaţi tuberiform şi cu scvame ce se descompun de timpuriu. Tulpină de 20—60 cm, mai adesea simplă, rareori ramificată, fragilă, în partea infe-r rioară cilindrică şi de regulă glabră, în cea superioară uşor muchiată, scurt pufos păroasă. Frunze cordat ovate, lungi pînă la 10 cm, acute, distanţat şi mărunt dinţate, la bază rotunjite sau uşor cordate, glabre sau pe nervuri pufos păroase, mate, palid verzi. Peţiol lung de 1—4 (5) cm, pe faţă brăzdat. Flori în raceme simple sau compuse, la început, scurte, mai tîrziu alungite, cu pediceli scurţi, patenţi, mai tîrziu reflexi, păroşi, fără bractei. Gîtul receptaculului mai lung decît ovarul. Sepale reflexe, ovate, adesea purpurii. Petale albe sau roşcate, lungi de 2—4 mm, cca de lungimea caliciului, obcordate, profund bifidate, cu lobii laţi şi obtuzi, neevident unguiculate. Stamine lungi pînă la de 2 ori lungimea petalelor. Stigmat bilobat. Fructe obovate, de 3—4 mm, biloculare, cu peri mai lungi decît diametrul maxim al unei loje, la vîrf încîrligaţi, rareori aproape glabre. Pedicelii fructelor alungiţi, reflexi.— VI-VIII. Staţiunea. Păduri umbroase, pe soluri reavene, bogate în humus, mai rar prin tăieturi de pădure şi locuri însorite, începînd din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării. Planşa 94. — 1. Circaea lutetiana L., la. floare mărită. — 2. C. intermedia Ehrh., 2a. floare mărită, 2b fruct mărit. — 3. C. alpina, 3a. floare mărită, 3b. fruct mărit. PLANŞA 94 D ONAGRÄCEAlü 523 -’ Variabilitatea speciei 1 a Plantă scundă, înaltă pînă la 15 cm. Ovar glabrescent ^ var. alpéstris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 214. —. Reg. Stalin : Mţii Făgă- raşului în molidişuri. 1 b Plantă mai înaltă. Ovar păros........................................................... 2 2 a Frunze foarte mari şi moi f. umbrosa Lévl. ap. Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V, 2 (1926) 877. — Reg. Timisoara : Timişoara, Păd. Bazoş. 2 b Frunze normale.......................................................................... 3 â a Plantă glabră sau glabrescentă ' ' f. subglâbra Borb. Vasvm. fi. (1887) 775. — Reg. Raia M. : între' Peteritea şi Răzoare în Y. Lăpuşului (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Timişoara în Păd. Casa Verde. Reg. Ploeşti : Sinaia la stîncile Sf. Ana (r. Cîmpina). 3 b Plantă păroasă ......................................................................... 4 4 a Plantă mărunt pufos păroasă ............................................................ 5 4 b Plantă pîslos păroasă, cu peri lungi, încîlciţi şi deşi, mai ales pe tulpină, peţiol şi nervurile frunzelor. Lamina frunzelor bazale aproape cordiformă var. yillösa Beck Fl. NÖ II (1892) 695. — C. lut. f. hirsuta Nyâr. Kv. fl. (1941 — 44) 662, et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Biol. III (1951) 33. — Reg. Cluj : Cluj. Reg. Aut. M. : Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin : Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara : Mţii Retezatului la Gura Zlata. Reg. Timişoara : Coronini (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova:' Mt. Piatra Cloşanilor (r. Ba{a de, Aramă). Reg. Iaşi: Hîrlău. 5 a Perii scurţi, creţi şi alipiţi f. pubescens Nyâr, 1. c. — Reg. Cluj: Cluj, Reg. Aut. M.: Corund (r. Odorhei). 5 b Perii mai evidenţi şi mai patenţi..*...................................................... 6 6 a Frunze cu baza rotunjită f: oyatifôlia (Lasch). — C. lut. var. ovatifolia Lasch in Linn. II (1827) 446. — Reg. Cluj : Valea Vinului (r. Năsăud) ; Cluj la Făget. ' Reg. Piteşti : Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni). 6 b Frunze cu baza cordiformă f. cordifölia (Lasch). — C. litt. b. cordifolia Lasch I.e. -r Reg. Cluj : Cluj la Făget. Reg. Stalin : Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Timisoara : Timişoara la Păd. Casa Verde. Reg. Suceava : Ţoleşti (r. Fălticeni). După culoarea florilor şi a stilului se mai deosebesc: f. albiflora Lévl. I.e. — Flori albe. — Qömunä. : f. rubriflôra Lévl. I.e. — Flori roşii. — Reg. Timişoara : Timişoara la Păd. Casa Verde. Re[g. Iaşi : Dl. Repedea (r. Iaşi). ' ' f. carneostyla Lévl. I.e. 878. — Stil roşu, de culoarea cărnii. — Reg. Timişoara: Timişoara la Păd. Casa Verde. Reg. Iaşi : Bîrnova, Dl. Mare, 01. Repedea. întrebuinţări.: Rădăcinile pot fi întrebuinţate pentru colorat în galben. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. x 2. C. alpina L. Sp. pl. ed. I (1753) 9; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 633, tab. 31, fig. 2. — Exs·: FRE nr. 1297. — Ic.: Pl. 94, fig. 3, 3 a, b. r 2J-. Rizom cărnos, cu internodii scurte, cu stoloni subţiri, orizontali, tuberiform îngroşaţi la vîrf, bogat radicanţi şi cu sevame persistente. Tulpină 524 FLORA R.P.H. erectă sau ascendentă, înaltă de 4—25 cm, fragilă, simplă sau spre vîrf rami* ficată, în partea inferioară complect glabră, în cea superioară fin păroasă, muchiată şi uşor aripată. Frunze aproape perpendicular patente pe tulpină* cordiforme pînă la rotunde, lungi pînă la 3 cm, acuminate, cu baza evident cordată, glabre, pe faţă verzi intens, puţin lucitoare, pe dos verzi albăstrui,, puternic lucitoare, cu luciu gras, pe margini membranoase, mărunt, sinuat şi acut dinţate. Peţioli de 1—2,5 cm. Flori în raceme terminale, rareori şi laterale, cu pediceli scurţi, orizontal patenţi, mai tîrziu reflexi, glabri. Bractei liniare, lungi de cca 1 mm. Gîtul receptaculului lung pe jumătate cît ovaruL Sepale 2, roşcate, pe margini alb membranoase. Petale 2, albe sau roşcate, lungi de 1,5—2 mm, pe jumătate cît lungimea caliciului şi a staminelor, evident unguiculate, cu lobi acuţi. Stigmat măciucat. Fructe piriform măciucater asimetrice, lungi de 2—2,5 mm, uniloculare, cu o singură sămînţă, cu peri încîrligaţi la vîrf, mai scurţi decît diametrul lojei. — VII—VIII. Staţiunea. Prin păduri, în locuri umede şi umbroase, pe lîngă izvoare şi pîraie, pe trunchiuri putrede de arbori, în regiunea montană şi subalpină, adesea în pilcuri. Răsp. în ţară: Comună în tot lanţul Carpaţilor. Varia bilitatea speciei0 1 a Tulpină foarte ramificată, în partea superioară răzleţ păroasă. Frunze superioare ovale pînă la alungit ovale, pe margini scurt ciliate f. major Beckhaus. ap. Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V, 2 (1926) 875. — Reg. Aut. M. : Borsec (r. Topliţa). Reg. Oradea : Mţii Bihorului la Finiş (r. Beiuş). 1 b Tulpină simplă, neramificată; cel mult inflorescenţa ramificată.................. 2 2 a Inflorescenţă racem simplu f. simplicissima (Lasch). — C. alp. var. simplicissima Lasch in Linn. II (1827) 446. — Reg. Baia M. : în Maramureş. Reg. Aut. M. : Borsec (r. Topliţa). Reg. Bacău : Mt. Ceahlău. 2 b Racem ramificat f. composita (Lasch). — C. alp. var. composita Lasch l.c. — Reg. Aut. M. : Tuşnad (r. Ciuc). Răsp. gen.: Eurasia, America de N. 3. C. interni odi a Ehrh. Beitr. IV (1789) 42; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 634, tab. 31, fig. 1. — Ie.: Pl. 94, fig. 2, 2 a, b. 2J-, Rizom cărnos, cu internodii lungi, cu rădăcini fibroase, scurte şi cu stoloni filiformi, în cea mai mare parte subterani. Internodiile cu epidermă vesiculiform ridicată în sus şi cu scvame persistente. Tulpină erectă, înaltă de (6) 10—40 cm, adesea ramificată, în partea inferioară cilindrică, în cea superioară uşor muchiată, glabră sau răzleţ păroasă, în inflorescenţă glandulos pufos păroasă. Frunze ovate pînă la cordiforme, acuminate, sinuat dinţate, subţiri, pe margini şi pe nervuri slab păroase pînă la glabre, lucitoare pînă la ONAGRACEAE 525 mate. Peţioli patenţi, mai scurţi decît lamina. Flori în raceme terminale şi axilare, laxe, pauciflore, mai tîrziu alungite, cu pediceli subţiri, glandulos păroşi, aproape perpendicular patenţi, mai tîrziu reflexi, la bază cu bractei mici, filiforme, abia vizibile cu ochiul liber. Gîtul receptaculului se ridică evident, lung cel puţin cît 1/2 ovarului. Sepale ovale, acute, verzi sau roşcate. Petale albe sau roşii deschis, lungi de 2—3 mm, puţin mai scurte decît stami-nele, scurt unguiculate, cu lobii obtuzi, ± îndepărtaţi. Stigmat emarginat, bilobat. Fructe în formă de măciucă, pînă la ovat globuloase, aproape simetrice, lungi de 2—3 mm, biloculare, de obicei căzătoare înainte de maturitate, abundent păroase, cu peri încîrligaţi la vîrf, lungi de 0,5—0,8 mm, subţiri, rigizi, acuţi, arcuit încovoiaţi. — VI—VII. Staţiunea. Sporadică sau în pîlcuri, prin păduri în locuri umbroase şi umede, pe lîngă izvoare, prin depresiuni, pe soluri bogate în humus şi pe lemne putrede. Răsp. în ţară: Reg. Baia M. : Mt. Ţibleş (r. Lăpuş). Reg. Cluj : Mţii Rodnei, Năsăud. Reg. Aut. M.: Borsec (r. Topliţa); Mt. Puciosu (r. Ciuc); Lueta (r. Odorhei) ; So vata (r. Sîng. de Păd.). Reg. Stalin : Mţii Făgăraşului, Pasul Turnu Roşu, Mţii Sibiului la Iezerul Cibinului, V. Sadului (r. Sibiu). Reg. Timişoara : Mt. Ţarcu (r. Caransebeş); Mt. Semanic (r. Orşova). Reg. Piteşti : Mrea Bistriţa (r. Horezu) ; Voineasa în V. Jidoaiei (r. R. Vilcea). Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni (r. Ctmpina). Reg, Bacău: Tg. Ocna, Slănic, Mt. Dobru (r.Tg. Ocna); Mt. Ceahlău, Mt. Grinţieşu, Mt. Bozu pe V. Bistricioarei (r. Ceahlău). Reg. Suceava : Broşteni pe V. Bistriţei şi V. Neagra (r. Vatra Dornei). Răsp. gen.: Europa centrală, Ucraina. Genul FUCHSIA*) L.**) Gen. pl. [ed. I (1737) 27, nr. 74], ed. V (1754) 498 in App. nr. 1067. -Cerceluşi. • Arbuşti cu frunze opuse sau verticilate. Stipele mici sau lipsesc. Flori hermafrodite sau poligame, tetramere, actinomor?e, în general nutante. Axa florală (receptaculul) formează un tub de obicei colorat, în prelungirea ovarului, la fund cu un disc nectarirer în formă de cupă. Caliciu petaloid, din 4 sepale. Petale 4, convolute în mugure. Stamine 8, în general exserte. Caliciu, corolă şi stamine fixate la partea superioară a tubului floral. Gineceu inferior, 4-carpelar, concrescut cu partea de jos a tubului ; ovule numeroase, cu placentaţie axială. Stil mai lung decît staminele, cu stigmat tetralobat. Fruct bacă 4-loculară. Seminţe numeroase, Iară endosperm. Genul cuprinde cca 60 specii răspîndite în America centrală, Mexic şi America de S. Determinarea speciilor cultivate la noi. 1 a Flori violete, globuloase, lungi de 2,5—3 cm, aşezate cîte 1—2 la subţioara frunzelor F. magellanica *) După numele botanistului german Leonard Fuchs (1501 — 1566). **) Prelucrat de I. G ri n ţes cu. m FLORA R.P.R. 1 b Flori roşii, cu tub alungit, lungi de 5 — 7 cm, aşezate la vîrful raffiurilor* formînd raceme nutante. ...........................................*.·........ 2 2 a Flori de cel mult 6 cm lungime. Vîrful sepalelor verde. Petale de un roşu sanguineu. Frunze alungit eliptice. Arbust înalt de 2 m. . ■.VI'. fulgens 2 b Flori mai lungi de 6 cm. Sepale şi petale roşii. Frunze aluiîgit ovale.' Arbust înalt de 0,80—1 m . . ^....................................... F. boliviana - ■ ' r • F. magellânica Lam. Encycl. II (1786) 564. — F. macrostemma Ruizj et Pav. Fl. peruv. III (1802) 88, tab. 324, fig. 6. — F. elegans Salisb. Ic. stirp. rar. (1791) 13. — Ic.: Pl. 93, fig. 1, pro var. '> Arbust înalt de 1—3 m, cu ramuri glabre sau ± pubescente. Frunze opuse, uneori verticilate, alungit ovate, scurt peţiolate, serat dinţate, lungi de 5—6, cm şi late de 2,5 cm, glabre, acuminate, cu nervuri şi peţioli purpurii. Flori axilare, lung pedicelate, cu pediceli purpurii, nutante, cîte 1—2 la subţioara frunzelor, lungi de cca 3 cm. Sepale alungit lanceolate, acuminate şi patente, de culoare roză. Tubul axei florale puţin mai lung decît ovarul. Petale obovate, violete sau purpurii. Corolă mai scurtă decît caliciul. Stamine mult; exserte. — VI—X. Cultivată în sere şi apartamente.. Variabilitatea speciei var. globôsa (Lindl.) Bailey Cycl. Amer. hört. II (1900) 614. — F. globosa Lindl. in Bot. Reg. XVIII (1832) tab. 1556. — Ic. : Pl. 93, fîg. 1. — Frunze lungi de 2,5—3 cm. Flori de cca 3 cm lungime, globuloase, cu pediceli glabri. Tubul şi lobii caliciului de un roşu viu, uneori albi sau gălbui, patenţi sau răsfrînţi. var. tenélla DG. Prodr. III (1828) 38. — F. gracilis Lindl. in Bot. Reg. X (1824) tab. 847. — F. gracilis tenella Lindl. I.e. nr. 1052. — Ramuri tinere pubescente. Frunze mici, ovat lanceolate, lungi de 2—2,5 cm şi late de 1 — 1,5 cm. Flori lungi de 2,5 cm. Lobii caliciului lanceolaţi, acuminaţi şi de un roşu viu, cu vîrfurile ± îndepărtate de axa florală. Stamine puţin exserte. '> Răsp. gen.: Originară din America de S şi centrală, pînă în Mexic. • F. îùlgens Moçino et Sessé in DC. Prodr. III (1828) 39. ; Arbust înalt de 1—2 m, cu ramuri purpurii, glabre. Frunze alungit eliptice, lungi de 8—10 cm şi late de 4,5—7 cm, la bază atenuate, pe margini uşor serat dinţate, cu nervuri purpurii. Flori cu receptacul lung, tubulos, lungi de 5—6 cm, reunite la vîrful ramurilor în raceme nutante, cu pediceli purpurii. Sépale ovat lanceolate, roşii, eu vîrful verde. Petale de un roşu aprins. Stamine puţin exserte. — VII—X......................... Originară din Mexic şi introdusă în Europa prin anul 1830. La noi cultivată în apartamente şi sere. ONAGRACEAE 527 • F. boliviana Carr. in Rev. Hort. (1876) 150. Arbust înalt de 0,6—1 m. Frunze ovat lanceolate, lungi de 7—8 cm şi late de 3 cm, pe dos purpurii, cu nervuri purpurii închis. Flori cu receptacul lung, tubulos, lungi de 5—7 cm, reunite la vîrful ramurilor în raceme nutante. Sepale ovat lanceolate, roşii. Petale roşii.. Stamine exserte. — VII—X. Originară din Bolivia şi introdusă în Europa pe la sfîrşitul sec. XIX. La noi cultivată în sere şi apartamente. X F. hÿbrida Voss in Vilmör. Blumengärtn. II, ed. III (1896) tab. 84, 'fig· 334 = magellanica X fulgens. — F. speciosa Hort. — Ic.: Pl. 93, fig. 2. De la 'F. fulgens are frunzele lungi de 9—10 cm şi tubul receptaculului mai lung decît ovarul. Prin staminele exserte şi sepalele patente sau răsfrînte şe apropie de F. magellanica. întrebuinţări. Speciile de Fuchsia şi hibrizii lor sînt mult folosite la decorarea teraselor, balcoanelor şi ferestrelor. Plantele se pot înmulţi uşor pe cale vegetativă Nu suportă temperaturi sub 0°. Genul CLÄR KI A*) Pursh**) Fl. Amer. sept. I (1814) 260, tab. 11, Plante ierbacei, anuale sau perene, cu flori hermafrodite, radiar simetrice (actinomorfe), tetramere, sesile, axilare. Tubul rceptaculului cu 4 muchii. Sepale 4, în general răsfrînte. Petale 4, întregi sau lobate, dispuse încrucişat, lung unguiculate, cu unguiculele în general bidentate. Gîtul corolei foarte scurt. Staminé 8, în 2 cicluri, ciclul intern (epipetal) adeseori sterirsau lipsind cu totul. Gineceu inferior, 4-carpelar, concrescut cu receptaculul. Stil lung, cu stigmat tetralobat, cu lobii scurţi. Fruct capsulă tetraloculară, cu 4 muchii, dehiscentă, valvicidă. Seminţe numeroase, la vîrf cu o coronulă de mici apendici. Genul cuprinde 5 specii, toate originare din America de N. Determinarea speciilor cultivate la noi 1 a Frunze liniare sau lanceolate. Petale trilobate. Ovar, receptacul şi caliciu; glabri ..................................................... C. pulchella 1 b Frunze ovat lanceolate. Petale întregi. Ovar, receptacul şi caliciu păroşi C. elegans * C. pulchélla Pursh Fl. Amer. sept. I (1814) tab. 11. — Ic.: Pl. 93, fig. 5. Θ. Tulpină înaltă de 30—60 cm, ramificată începînd de la bază, glabră. Frunze liniar lanceolate, acuminate, glabrescente, cu marginea nedinţată. *) Gen dedicat generalului englez Clarke, însoţitorul lui Lewis, cunoscutul explorator al Munţilor Stîncoşi ai Americii de N. **) Prelucrat de I. Grinţescu. 528 FLORA R.P.R. Flori roze sau purpurii, cu petale trilobate, lungi de 2,5 cm. Ovar, receptacul şi caliciu glabri. — VI — IX. Cultivată ca plantă ornamentală. var. integripetala Hort. ap. Nichols. Dict. Hort. I (1892—3) 699. — Petale întregi de un roşu carmin, cu marginea albă. var. pulchérrima Hort. — Flori mici, de un roşu carmin. var. nana Hort. — Plantă pitică. Răsp. gen.: Originară din America de N (California) ; introdusă în Europa prin anul 1826. Cuprinde numeroase varietăţi horticole. -)f. C. élegans Dougl. ap. Lindl. in Bot. Reg. XVI (1830) tab. 1575.— Ic.: Pl. 93, fig. 4. Θ. Tulpină înaltă de 50—60 cm, ramificată, glabră. Frunze ovat lan-«ceolate, acute, pe margini uşor dinţate. Flori purpurii, cu petale spatulate, întregi. Ovar, receptacul şi caliciu pubescenţi. — V—VIII. Ca şi specia precedentă este folosită de grădinari la complectarea rondurilor şi straturilor, precum şi pentru borduri. Răsp. gen.: Originară din America de N (California) ; introdusă în Europa pe la începutul sec. XIX. Cuprinde numeroase forme horticole. Obs. Tot din fam. Onagraceae face parte şi genul Godetia Spach (apropiat de Oeno-thera prin caracterele florale) cu speciile G. whitneyi Hort. (G. grandiflora Lindl.), G. lind-leyana Spach, G. rubicunda Lindl., originare din California şi cultivate la noi ca plante ornamentale, cu numeroase varietăţi şi forme horticola. Genul 278. GAURA*) L.**) Diss. nova pl. gen. resp.Chenon in Linn. Amoen. Acad. I (1751) Nr. 1111; Gen. pl. ed. V (1754) 163, nr. 425. Plante ierbacei. Flori simetrice. Stamine 8, la bază cu cîte un solz. Ovar 4-locular. Ramurile stigmatului la bază unite printr-un văl. Fruct nucă cu 1—4 seminţe. Genul cuprinde cca 20 de specii răspîndite în Mexic şi America de N. -X- G. biennis L. Sp. pl. ed. I (1753) 347. — Ic.: PI. 85, fig. 2, 2 a. ΘΘ. Plantă abundent păroasă, cu tulpini înalte de 1—2 m, erecte, cu ramuri Virgate, numeroase. Frunze lanceolate pînă la îngust ovate, la ambele capete îngustate pînă la acute, pe margini distanţat serat dinţate. Flori în •spice laxe, sesile. Sepale 4. Petale 4, roşii. Stigmat 4-fidat, cu laciniile Ja bază înconjurate de un înveliş (văl). Fruct nedehiscent, ± lemnos, cu 4 valve, *) De la cuvîntul grecesc gauros = mîndru, maiestos, după tulpina sa erectă şi fcveltă. **) Prelucrat de I. Mor ari u. TRAPACVA R 529 uneori la vîrî se desface puţin, la interior cu 4 loji, în fiecare cu cîte o sămînţă, uneori prin avortare cu o lojă şi o sămînţă» — VI—VII. Originară din Mexic. La noi cultivată ca plantă ornamentală prin grădini şi pe alocuri sălbăticită (de ex. la Cluj şi la Aiud). Fam. 53. TRAPACEAE Dumort.*) • Anal. fam. (1829) 36. — Hydrocaryaceae Raimann in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 7 (1893) 223. Caracterele familiei identice cu ale genului. Genul 279. TRAPA **) L. Sp. pl. ed. I (1753) 120. — C o r n a c i. Plante acvatice anuale, cu rădăcini repente şi rădăcini secundare verticilate, asimilatoare. Frunze submerse liniare, opuse. Frunze natante trapezoidale. Peţioli prevăzuţi cu umflături formate din ţesut aerifer de origină schizogenă, şi cu stipele liniare sau îngust lanceolate. Flori solitare, axilare, radiar simetrice (actinomorfe), bisexuate, tetramere. Receptacul în formă de cupă, concrescut cu partea inferioară a ovarului. Sepalele valvate în mugure, după înflorire toate, sau numai cele 2 laterale, transformate în spini. Petale libere, mici, imbricate în mugure. Stamine introrse. Discul dintre stamine şi vîrful ovarului ondulat pliat. Stil subţire, cilindric, cu stigmat capitat. Ovar bicar-pelar, semiinferior, cu 2 loje cu cîte un ovul anatrop. Fruct drupă mare, subglobuloasă, cu 2—4 coarne sau spini, rezultînd din modificarea sepalelor. Sămînţă mare, cordiformă, netedă, fără albumen, cu embrion erect. Cotile- doane inegale; unul voluminos, al doilea mic, redus la un solzişor. Genul cuprinde peste 100 specii. T. nâtans L. Sp. pl. ed. I (1753) 120; Fl. U.R.S.S. XV (1949)652.— T. natans f. coronata Nath. in Bihang Till K. Sv. Vet. Acad. Handl. Bd. 13, III, 10 (1888) 19, 24, 27, 31. — Cornaci. — Sulyom. — Wassernuss. — Bojjh-hîî opex njiaBaiomnË. — Exs.: FRE nr. 2456 b, c. — Ic.: Pl. 95, fig. 1, 1 a, b, sub f. vili. Θ. Rădăcină principală slabă, de timpuriu înlocuită de rădăcini adventive şi asimilatoare, opuse sau verticilate. Tulpini adesea numeroase, simple, de 0,5—2 m lungime, cilindrice, la bază subţiri, spre vîrî pînă peste 1 cm grosime, în partea inferioară cu frunze submerse, liniare, întregi, sesile, de timpuriu căzătoare. Frunzele natante (plutitoare) cîte 30—50 la vîrful tulpinii, îngrămădite în rozetă, peţiolate. Lamina rombică, de 1,5—4,5 cm lungime, groasă, pieloasă sau cărnoasă, în partea anterioară acut dinţată, pe faţă glabră *) Prelucrată de E m. Ţ o p a. **) Derivat din cuvîntul latin calci-trapa, o armă folosită contra atacurilor cavaleriei, care avea 4 vîrfuri (coarne) ca şi fructul de Trapa. Numele plantei a fost folosit pentru prima dată de Linée. 34 - c. 244 530 FLORA R.P.R. sau păroasă, verde închis sau ± roşietic nuanţată, pe dos brunie sau brun pătată, i păroasă sau glabră. Peţioli în majoritate la mijloc cu o umflătură (cameră de aer). Flori solitare, în axilele frunzelor plutitoare. Pedunculi scurţi, viloşi, după înflorire se alungesc, se îngroaşe şi se încovoaie în jos. Sepale îngust triunghiulare, carenate, după înflorire concresc şi se transformă în spini rigizi. Petale obovate pînă la îngust triunghiulare, de cca 8 mm lungime, albe, căzătoare. Fruct de 2—3 cm înălţime şi 2,5—4 cm lăţime, cu 2—4 coarne spinoase, rigide. Pericarpul neted, brun deschis, după căderea fructului la fundul apei se macerează, lăsînd să apară sîmburele sulcat, care devine repede negru. — VI—VII. Staţiunea. Ape stătătoare, însorite, pe fund cu nămol bogat în humus, însă sărac în carbonat de calciu. în timpul înfloririi, ca şi a formării fructelor, trebuie ca temperatura apei să depăşească + 20° . Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Culciu Mare (r. Satu Mare); Moftinu Mic (r. Carei). Reg. Stalin : Blaj (r. Tîrnăveni) ; Rupea, Racoşu de Jos (r. Rupea) ; Araci (r. Codlea) ; Sibiu, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Bocsig, Ineu; Mărţihaz în apele pescăriei şi în canalele din jur (r. Salon ta). Reg. Timişoara: Ciala (r. Arad) ; Lacul Şoimoş, Radna (r. Lipova) ; Lacu Rotund lîngă Canalul Bega (r. Timişoara) ; Partoş (r. Ciacova). Reg. Craiova: Lacu Potelu, Insula Celeiu (r. Corabia). Reg. Bucureşti : Turnu Măgurele ; Giurgiu ; Feteşti ; Prundu, Comana în apa Neajlovului (r. Vidra) ; Bucureşti la Fundeni în V. Colentinei. Reg. Constanţa : Tulcea în Dunavăţ, Sulina, Sf. Gheorghe în Canalul Turcesc, pe lîngă insula Oleanca, Letea (r. Tulcea). Reg. Galaţi : Lacul Şerban şi de-a lungul braţului mort al Dunării (r. Brăila). Reg. Iaşi : Braţul mort al Prutului lîngă Vladomira (r. Vlădeni) ; Cristeşti (r. Iaşi). Variabilitatea speciei După frunze: 1 a Frunze pe faţă şi pe peţiol viloase var. villosa Schur sec. Prod. in Bul. Acad. Agr. Cluj IV (1933) 241, fig. 1, la, b. 1 b Frunze în întregime glabre sau numai pe dos sau pe peţiol păroase................. 2 2 a Frunze în întregime glabre var. leiophylla Borb. in TTK (1894) 311 et Balat, fl. (1900) 411. 2 b Frunze pe dos sau pe peţiol păroase.................................................... 3 3 a Frunze cu lamina glabră şi peţiolul păros var. glâbra Opiz sec. Prod. l.c. 3 b Frunze pe faţă glabre, pe dos bruniu lanate, late de 8 cm şi lungi de 5 cm, cu vîrf rotunjit var. subrcnifdrmis Borb. l.c. 315 et Balat, fl. 410. După fructe: 1 a Fruct + bombat deasupra coarnelor, mai rar conic sau aproape cilindric, rar plat, fără colet şi coronulă, sau cu un colet foarte jos. Coarnele scurte, tari, cu o bază foarte lărgită Planşa 95. — 1. Trapa natans var. villosa Schur, la. frunză, lb. fruct. — 2. Myrio-phyllum spicatum L. — 3. M. verticillatum L. — 4. Hippuris vulgaris L. PLANŞA 95 34 TRAPACFAE — HAL°RAGACEAE 533 var. laevigâta (Nath.) Glück in Pascher’s Süsswasserfl. 15 (1936) 329. 1 b Fruct în partea superioară de altă formă. Coletul totdeauna prezent, adesea cu coronulă. Coarnele inferioare tari sau lipsesc cu totul, dar în cazul acesta în locul lor se află proeminenţe sau bureleţi.................................... 2 '2 a Partea superioară a fructului foarte bine dezvoltată în formă de cupolă, piramidală sau aproape cilindrică var. conocârpa Aresch. in K. Vet. Acad. Förrhandl. (1873) 239. 2 b Partea superioară a fructului slab convexă sau plată. Fructul fără colet şi fără coro- nulă, cu coarnele superioare şi inferioare la bază pronunţat constricte, var. cruciata Glück l.c. 328. întrebuinţări. Datorită bogatului conţinut în amidon (52%) proteine (15%), grăsimi (7,5%) şi zahăr (3%) seminţele se consumă crude, fierte sau măcinate sub formă de pîine. în unele regiuni din Europa, India, Indochina, China şi Japonia se cultivă ca plantă alimentară. Fructele sînt folosite uneori ca medicament contra turbării, muşcăturilor de animale veninoase, diareei, etc. Frunzele constituie o hrană substanţială pentru porci, cai, etc. Răsp. gen.: Europa, Asia de V, Africa ; introdusă în America şi Australia. Fam. 54. HALORAGÂCEAE *) Lindl. Veg. Kingd. (1847) 722. — Halorageae R. Br. in Fiind. Voy. II in App. 3 (1814) 549. — Halorrhagaceae Schindl. in Engl. Bot. Jahrb. XXXIV, BeibL nr. 77 (1904) 3. — Halorrhagidaceae Peters, in Engl. et Prantl Nat. Pilzfam. III. 7 (1893) 226. Plante acvatice sau terestre, ierbacei sau semilemnoase, foarte variate ca mărime şi înfăţişare. Frunze alterne, opuse sau verticilate. Flori mici, radiar simetrice (actinomorfe), de regulă bisexuate sau unisexuate. Caliciu tetramer sau rudimentar. Corolă tetrameră sau avortată. Stamine 2—8. Ovar inferior, cu 1—4 cârpele, fiecare cucîtel ovul. Polenizare anemofilă, rareori ento-mofilă. Fruct o capsulă sau nucă, cu 1—4 seminţe sau desfăcută în 2—4 drupeole apocarpoide. Familia cuprinde 7 genuri şi cca 1000 de specii. Genul 280. MYRIOPHYLLUM **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 290, nr. 724], ed. V (1754) 429, nr. 945. -Peniţă. Plante acvatice, submerse sau emerse, cu tulpină glabră, simplă sau ramificată, cu ţesut aerifer foarte dezvoltat. Frunze pectinat penatifidate, cîte 3—6 în verticile, cu segmente capilare, opuse. Flori unisexuate sau bisexuate. alterne sau în verticil, grupate în spice terminale întrerupte. Sepale 4. Petale 4. Stamine 8. Ovar 4-carpelar, concrescut cu receptaculul. Stigmate sesile, capitate, păroase. Fiecare floare cu 1—3 bractei. Fructul se desface în 4 drupeole. Seminţe cu endosperm. Cotiledoane mai scurte decît radicula. Genul cuprinde 36 de specii, răspîndite aproape pe tot globul. *) Prelucrată de E m. Ţ o p a. *) După grecescul myrios = numeros, şi phyllon = frunza, din cauza frunzelor foarte sectate ale acestei plante. 534 FLORA R.P.R. Determinarea speciilor 1 a Frunze cîte 5 (rar 4—6) în verticile. Bractei penatisectate, de regulă cu mult mai lungi decît florile. Formează turioni... .l.M. verticillatum 1 b Frunze cîte 4 (rar 3,5 sau 6) în verticile. Bractei mai scurte sau de lungimea florilor, cele inferioare penatisectate sau incize, cele superioare întregi. Fără turioni ..................................·...'.......... ... 2. M. spicatum 1. M. verticillatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 992; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 665, tab. 13, fig. 2. — Peniţă. — Gyurüs süllôhinâr. — Quirbliitiges Tausendplatt. — YpyTb MyTOB^aTan. — Exs.: FRE nr. 2671. — Ic.: Pl. 95, fig. 3; Prod. Fl. ed. II (1939) 344. 4. Plantă submersă, mai rar terestră, cu rizom repent şi rădăcini mici, numeroase şi subţiri. Tulpină gălbuie sau verde brunie, cilindrică, friabilă, glabră, simplă sau puţin ramificată, de (15) 50—150 (300) cm lungime. Frunze cîte 5 (rar 4 sau 6) în verticil, de (4) 20—45 mm lungime şi 1—4 mm lăţime, pectinat penate, cu segmente glabre, filiforme, setiforme sau capilare, lungi de 3—32 mm. Flori mici, cîte 4—6 în verticile grupate în spice de 5—15 cm lungime şi late de 4—8 mm; cele superioare mascule sau hermafrodite, cele inferioare femele sau hermafrodite, Bractei pectinat penate sau penatifide, alungite, de lungimea florilor sau pînă la 10 ori mai lungi decît acestea. Receptacul ± campanulat, lung de 1 — 1,5 mm şi lat de 0,5—0,7 mm. Sepale brune, triunghiulare, de 0,3—0,5 mm lungime, pe margini mărunt dinţate. Petale ± translucide, obovate, concave, carenate, obtuze, albe sau verzui, de timpuriu căzătoare, la florile mascule lungi de 2—2,5 mm şi late de 1 — 1,5 mm, la cele femele lungi de 1 — 1,5 mm şi late de 0,5 mm. Ovar ovat alungit, lung de 1,5—2 mm. Fruct din 4 drupeole, glabru. — VI—VIII. Staţiunea. Ape stătătoare sau lin curgătoare, cu funduri nisipoase, în apropierea malurilor. Formează pajişti dese pînă la adîncimea de 2 m. Răsp. în ţară: Reg. Raia Mare : Culciu Mare, Ambud (r. Satu Mare). Reg. Cluj : Chiuchiş (r. Beclean) ; Tăureni (r. Luduş); Zău de Cîmpie (r. Sărmaş); Cluj, Some-şeni (r. Cluj) ; Turda. Reg. Aut. M. : Ungheni (r. Tg. Mureş) ; Sîncrăieni, Sîntirabru, Tuş-nad, Cetăţuia (r. Ciuc). Reg. Stalin : Sighişoara; Blaj ; Valea Lungă (r. Mediaş) ; Or. Stalin; Agnita; Sibiu, Avrig. Reg. Oradea: Mărţihaz (r. Salonta). Reg. Craiova: Burila Mare, Burila Mică, Mileni, Gogoşu şi Jiana Veche în bălţile din împrejurimi (r. Vînju Mare). Reg. Rucureşti : Bucureşti la Chitila în apa Colentinei ; Mrea Ţigăneşti în Lacul Bălteni, Mrea Căldăruşani în Lacul Căldăruşani (r. Snagov); Comana în apa Cîlniştei (r. Vidra). Reg. Constanţa: Delta Dunării, Letea, Malcoci (r. Tulcea). Reg. Racău : Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ); Brătila (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: în V. Nicolinei, Cristeşti (r. Iaşi); Vlădeni. Reg. ■ Suceava : Romîneşti, Bosanci, Dragomirna (r. Suceava). V ari abi 1itatea speciei 1 a Plante terestre, înalte pînă la 15 cm, cu frunze scurte, lungi de 2,5 cm. Laciniile frunzelor de 5 mm lungime. Bractei de regulă mai lungi decît florile f. limosum (Hect.). — M. limosum Hectot in DC. Fl. fr. V ed. III (1815) 530. — HALORAGACEAE Sporadică. 1 b Plante acvatice......................................................................... 2 2 a Bractei numai cu puţin mai lungi decît florile f. pectinatum (DC.). — M. pectinatum DC. l.c. 529. — M. verticillatum var. a. pectinatum Wallr. Schedul. erit. I (1822) 489. — Reg. Stalin : Sibiu. Reg. Iaşi : Vlădeni; Gristeşti (r. Iaşi). 2 b Bractei de 2 —3 ori (f. pinnatum Wallr. l.c.) sau de 5 — 10 ori mai lungi decît florile (f. pînnatiîidum (Wallr.). — M. verticillatum var. γ. pinnatifidum Wallr. l.c. — Transilvania orientală. întrebuinţări. Fundurile de ape acoperite cu Myriophyllum oferă peştilor adăpost bun şi locuri de hrană căutate. în special puii de crap găsesc în desişul acestor plante numeroase animalcule. Ga şi specia următoare, participă activ la decalcificarea bioge-nică a apei, carbonatul de calciu precipitîndu-se pe frunze, care sînt adesea aspre la pipăit. Datorită acestui fapt, plantele se pot folosi pentru lustruirea obiectelor de lemn. Răsp. gen.: Eurasia, America. 2. M. spicâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 992; FL U.R.S.S. XV (1949) 667, tab. 13, fig. 2. — Peniţă. — Füzéres süllöhinar. — Ehriges Tausendblatt. — Yf yTb KOJiocoBafl. — Exs.: FRE nr. 2672. — Ic.: Pl. 95, fig. 2. 4. Rizom repent, cu rădăcini numeroase şi subţiri. Tulpină de regulă roşietică, de 10—150 (300) cm lungime, submersă, ramificată, la nodurile inferioare cu 1—4 rădăcini adventive. Frunze cîte 4, rar 3,5 sau 6, în verticil, lungi de 1 — 1,8 (3) cm, pectinat penatifide, cu segmente opuse, filiforme, capilare, cu marginea întreagă. Flori numeroase, în verticile grupate în spice terminale, întrerupte, de 3—8 cm lungime şi 2—3 mm lăţime, hermafrodite sau cele superioare mascule şi cele inferioare femele. Bractei rotunjit ovate, îngroşate, curbate, cea inferioară penat fidată, de aceiaşi lungime sau puţin mai lungă decît florile, cele superioare întregi şi mai scurte decît florile. Receptacul tubulos sau larg campanulat, lung de 0,5 — 1 mm şi lat de 0,5 mm. Caliciu cu sepale ovoid triunghiulare. Corola cu 5 petale eliptice, obtuze, lungi de 1,5—2,5 mm şi late de 1 — 1, 5 mm, concave, de un roz deschis. Ovar inferior, de 1,5 mm lungime, concrescut cu receptaculul, cu 4 loji şi 4 stigmate scurte şi penate. Fructul format din 4 drupe lungi de 2 mm şi late de 1,5 mm. — VI —IX. Staţiunea. Ape stagnante şi lin curgătoare. Frecventă împreună cu specia precedentă. Formează uneori pajişti întinse la o adîncime de 0,5—2 m. Răsp. în ţară: Reg. Baia M.: Moftinu Mic pe canalul Homorod (r. Cărei). Reg. Cluj : Cluj, Someşeni; Băile Sărate Turda; Ocna Mureşului (r. Aiud) ; Tăureni (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Ihod (r. Tg. Mureş) ; Reghin; Ruşii Munţi (r. Topliţa) ; Sînsimion (r. Ciuc). Reg. Stalin: Bradu, Sibiu; Oraşul Stalin, Prejmer; Blaj; Agnita; Sighişoara; Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Bretea Romînă (r. Haţeg); V. Secaşului (r. Sebeş). Reg. Oradea: Mărţihaz în apele canalului (r. Salonta). Reg. Timişoara: Timişoara la Ghiroda şi Mehala; Liebling la Balta Mare (r. Giacova). Reg. Craiova: între Burila Mică şi Burila Mare la Balta Cioarei (r. Vînju Mare). Reg. Bucureşti : 636 FLORA R.P.R. Bucureşti (pe Colentina, la Herăstrău, Tei, Fundeni, Mărcuţa, Pantelimon) ; Cernica (r. Bră-neşti) ; Buftea, Ciocăneşti (r. Răcari) ; Mrea Căldăruşani, Mrea Snagov, Mrea Ţigăneşti, în Lacul Bălteni (r. Snagov) ; Călugăreni, Crucea de Piatră în Apa Cîlniştea, Comana în rîul Neajlov (r. Vidra). Reg. Ploeşti : Sinaia, Cîmpina (r. Cîmpina). Reg. Constanţa : Letea (r. Tulcea) ; Jurilovca (r. Istria) ; Medgidia; Mamaia, Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Brăila; între Ghecet şi Măcin (r. Măcin). Reg. Ratau: Săvineşti pe Bistriţa (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Vlădeni; Cristeşti, DL Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Bucecea (r. Botoşani); Bosanci, Mihoveni, Dragomirna (r. Suceava); Sadova (r. Cîmpulung). V a r i a b i 1 i t a t e a speciei 1 R Plante terestre, pîna la 10 cm înălţime, de regulă sterile, cu frunze mici, pînă la 1,5 om lungime, cu lacinii pînă la 5 mm lungime f. terréstre Glück Wasser und Sumpfg. IV (1924) 99. — Sporadică. 1 b Plante acvatice.................................................................... 2 2 a Frunze superioare întregi, lanceolate, patente f. heteiophyllum Peterm. ap. Scô Archiv. Balat. II (1928) 72. — Sporadică. 2 b Toate frunzele penatisectate ...................................................... 3 3 a Tulpini de 10—40 cm lungime şi 1 — 1,5 mm în diametru, cu internodii de 3—12 mm. Frunze scurte, cele superioare de 2—8 cm, cele inferioare de 4 — 15 mm lungime f. brevifolium Casp. Ph. Oec. Ges. Königsberg XV, 97. — Reg. Cluj : Ţaga (r. Gherla). 3 b Tulpini groase, de 2 — 2,5 mm în diametru, cu internodii de 1,5 — 6 mm lungime sau mai lungi. Frunze lungi pînă la 35 mm f. physocâule (Borb.). — M. spicatum var. physocaule Borb. Balat. fl. (1900) 409, cum ic. — Sporadică. » Răsp. gen.: Eurasia, America de N, Africa de S. Fam. 55. HIPPURIDĂCE AE* ) Schindl. in Bot. Jahrb. XXXIV. Beibl. nr. 77 (1904) 1—77. — Hippurideae Link Enum. I (1821) 5. Caracterele familiei identice cu ale genului. Genul 281. H I P P XJ R I S **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 1, nr. 1], ed. V (1754) 4, nr. 11. — C o ad a m î nz ul u i. Plante ierhacei, acvatice, amfibii, perene, cu rizom lung, ramificat, tîrîtor şi tulpină erectă. Meristemul primordial de la vîrful tulpinii net diferenţiat în dermatogen, periglen şi plerom; parenchimul cortical cu canale aeriîere. Frunze îngust liniare, cîte 4 sau mai multe în verticile, fără stipele. Flori mici, axilare, verzui, bisexuate, rar unisexuate. Caliciu rudimentar, aşezat deasupra ovarului ca un inel îngust, bipartit. Corola lipseşte. Androceu redus la o singură stamină, fixată sub unul din segmentele caliciului. Ovar inferior, unicarpeiar, *) Prelucrată de fi m. Ţ o p a. **) Dela grecescul hippos — cal, şi ura — coadă, nume dat de Dioscorides. HIPPURI DAC EAE 537 uniovular, cu un singur stigmat. Fruct drupaceu, învelit de un exocarp subţire şi purtînd un rest de caliciu. H. vulgâris L. Sp. pl. ed. I (1753) 4; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 669. -Coada calului. — Vizilofark. — Tannenwedel. — Xboct-hk οβυκΗΟΒβΗΗΗΗ. — Exs.: FRE nr. 2008. — Ic.: Pl. 95. fig. 4. 2J-. Plantă glabră, de cele mai multe ori semisubmersă, qu tulpină dreaptă, simplă, groasă, cilindrică, spongioasă, articulată, îngustată către partea superioară, înaltă de 15—45 (rar 90—200) cm. Frunze submerse, răsfrînte în jos şi alipite de tulpină, subţiri, transparente, verzi închis, lungi pînă la 8 cm. Frunze emerse, liniare, sau liniar lanceolate, verzi închis, cu marginea întreagă, lungi de 0,8—2,5 (10) cm şi late de 0,1—0,2 cm, rar mai late, ± acute, ± perpendiculare pe tulpină. Ambele feluri de frunze cîte 8—16 în verticile, Flori foarte mici, sesile, în axilele frunzelor. Caliciu concrescut în cea mai mare parte cu ovarul, de 1—2 mm lungime şi 1 mm lăţime. Stil de 1,5—2 mm lungime, mai lung decît stamina. Stamina cu anteră roşie. Fruct drupă, cu vîrf trunchiat, cu stilul şi stamina persistente, lung de 2 mm şi lat de 1 mm. Seminţe 1, cu endosperm şi embrion drept. — VI—VIII. Staţiunea. Ape stătătoare şi lin curgătoare, pe marginea bălţilor şi iazurilor, în regiunea de cîmpie şi de coline, mai ales în ape cu fundurile miloase, bogate în calcar. Răsp. în ţară: Reg. Cluj : între Sucutard şi Ţaga, între Ţaga şi Sîntioana (r. Gherla). Reg. Stalin : Prejmer (r. Codlea) ; Rupea ; Agnita ; Sibiu. Reg. Timişoara : Ghi-roda (r. Timişoara). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Herăstrău şi Mogoşoaia în apa Colen-tinei, Fundeni ; Gomana pe lîngă Cîlniştea (r. Vidra) ; Mrea Ţigăneşti pe marginea Lacului Bălteni, Mrea Snagov, Izvorani (r. Snagov). Reg. Constanţa: Medgidia; Letea, Gîrla Măgearu (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Lacul Brateş (r. Galaţi); Brăila. Reg. Iaşi: Gristeşti (r. Iaşi); Vlădeni. Reg. Suceava: Bucecea (r. Botoşani); Fălticeni prin iazul Ciolsacilor; Bosanci, Bulai (r. Suceava). întrebuinţări. în regiunile arctice se foloseşte ca plantă furajeră pentru reni. Răsp. gen.: Eurasia, America de N. ADDENDA DIAGNOSES PLANTARUM NOVARUM IN ΤΟΜΟ V. FLORAE R.P.R. COMMEMORATARUM GENISTA L. G. tinctoria L. ssp. eutinctoria Morariu ssp. nova. Caules humiles, 10—30 (35) cm alti, dumosi, vulgo eramosi seu pauce rambsi. Foliis lanceolatis seu ellipticis. Anthesis ad finem veris. Crescit in R.P.R., pluribus varietatibus. 0 N 0 N I S L. 0. hircina Jacq. f. macrophylla I. Grinţ. f. nova. Foliolis foliorum caulinorum 4—4,5 cm longis, 2—2,5 cm latis. In montibus Bucegi ad «Colţii lui Barbeş»; in montibus Ciucaş, monte Zăgan in loco dicto Cheia. TRIFOLIUM L. T. pratense L. var. îrigidiîorme A. Nyâr. var. nova. Floribus roseis seu purpureis. Capitulis solitariis, raro binis, magnis, laxis. Calyx vulgo pilis longis villosisve obtectus. Caulibus tenuioribus, subrubris, adpresse pilosis. Stipulis solum ad bracteas pilosis vel glabrescentibus. Folia inferiora et basalia saepe foliolis paucioribus, lato ovatis, emarginatis, suprema foliolis nonnunquam lanceolatis, mucronatis, vulgo utrinque parte adpresse pilosis, paulo dentatis seu marginibus integris. In montibus rodnensibus ad cacumen Bătrîna, Bucuiescu, V. Rebra, Repedea, Piatra Albă, Faţa Meselor, Corongişu Mic et Mare, Cişa ; in montibus Bucegi in Valea Albă ad Coştila, mte Lăptici, V. Jepilor, Caraiman ; Postăvaru ; «Ocsém»; ad mt. Urzicaru in V. Rîşnoavei prope urbem Predeal, Plaiul Gagului et Cumpătu ad pagum Posada, Clăbucetu; in montibus Făgăraş ad cacumen Negoiu, Păpuşa, Capra Budei, Trăznita, Breaza; in montibus Retezat ad Val. Lăpuşnicu Mare. 640 FLORA R.P.R. T. diffusum Ehrh. f. glabrescens Răv. in Lucr. Ses. Gen. şt. Acad. R.P.R. (1950) 1785 cum diagn. rom. ex A. Nyâr., f. nova. Caule infra glabro, superne ± adpresse piloso. Stipulis ubique glabris. Capitulis minoribus, dentibus calycinis parcius ciliatis, tubo aequilongis. Corolla brevissima, e tubo calycis vix exserta. Reg. Galaţi: V. Gerului ad pagum Puţeni. T. medium L. f. bracteolatum A. Nyâr. f. nova. Floribus subsessilibus, bracteolis minimis, usque ad 2,5 mm longis, non-nunquam denticulatis. Capitulis ± brevioribus quam latis; pedicelli stipulis saepe longiores. Reg. Aut. M. : in silva « Kakasd » prope Tg. Mureş, f. eciliatum A. Nyâr f. nova. Tubo et dentibus calycinis glabris vel subglabris. Tubus nonnunquam nervis paucioribus (12). In silva « Nagyerdö » et monte Bese prope urbem Tg. Mureş e Reg. Aut. Magh. f. rubrocalyx A. Nyâr. f. nova. Tubo et dentibus calycinis purpureis, glabrescentibus. Plantae humiliores, usque ad 20 cm altae. In montibus Harghita inter pagum Vlăhiţa et angustias Tolvaioş e Regione Aut. Magh. f. glabridens A. Nyâr. f. nova. Tubo et dentibus calycinis glabris. Plantae altiores. In saxis Colţii Trăscăului prope pagum Rimitea e Regione Cluj. ASTRAGALUS L. A. glycyphyllus L. var. genuinus Guşul. var. nova. Pedunculi, pedicelli et calyces pilis albis, sparsis tecti. In R.P.R. in pluribus formis. A. dasyanthus Pali. f. brevicaulis Guşul. f. nova. Caulibus brevibus, usque ad 15 cm longis. Foliolis cca 2 cm longis. Reg. Cluj: Cojocna, Sucutard. Reg. Stalin: Şura Mare. Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Iaşi: Dealul Mare ad urbem Bîrlad. A. dasyanthus Pall. f. robustus Guşul. f. nova. Plantae multo altiores. Caulibus saltem 30 cm longis. Reg. Aut. M. : Tg. Mureş. A. pubiflorus DC. f. scaposus Guşul., f. nova. Pedunculus inflorescentiae cca 5 cm longus. In Dobrogea ad pag. Tariverde. ADDENDA 541 * A. monspessulanus L. f. nanus Guşul. f. nova. Planta, una cum foliis et ramis scapiformibus, usque ad 10 cm alta. Reg. Cluj: Cluj ad Mănăştur, in monte Crispos ad pag. Morău, Sucutard, Cheia Turzii. f. longiscapus Guşul. f. nova. Pedunculis plus quam 30 cm longis. Reg. Cluj: Cluj. A. cornutus Pall. f. prodanii Guşul., f. nova. Calyx paulo turgidus, illo Astragali albidi similis. Reg. Constanţa: Cernavodă ad oras Danubii. ONOBRYCHIS Adans. 0. arenaria (Kit.) DC. f. albiîlora A. Nyâr. nomen novum cf. Simk. Enum. pl. transs. (1886) 191, diagn. sine nomine. Floribus albis. Reg. Stalin: Săcele. ARA CHI S L. A. hypogaea L. var. fastigiata Topa, var. nova. Caulis erectus, fructus duobus seminibus (raro 4—6), seminibus tegumento rubro plumbeo. Culta ad pagum Valui lui Traian in Dobrogea. var. procumbens Ţopa var. nova. Caulis procumbens, explanatus. Fructus 3-spermus, seminibus tegumento obscuro rubro. Hic inde colitur. LATHYRUS L. L. hallersteinii Baumg. f. longipcdunculatus Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 661, cum diagn. hung. Pedunculus inflorescentiae bracteis multo longior. Reg. Cluj: Nicula. INDEX ALFABETIC al ordinelor, familiilor, genurilor şi speciilor, cu sinonimiile lor Acacia Willd............................. 21 » dealbata Link ..................... 21 » rostellifera Benth................. 21 Amorpha L................................ 241 » fruticosa L...................241 » pendula Garr.................. 242 Anthyllis L.............................. 220 » alpestris Rchb................224 » polyphylla Kit.................223 » vulneraria L..................223 » » Auct.....................227 Aphaca Adans......................... 438 Arachis L............................. 347 » hypogaea L.................... 347 Arthrolobium scorpioides Desv........328 Asterocytisus Koch ...................... 72 Astragalus L............................. 254 » aduncus Jka...............294 » albicaulis DC................. 311 » albidus W. et K.........307 » alpinus L................266 » arenarius Schur ............. 293 » asper Wulf....................286 » australis (L.) Lam............265 * » austriacus Jacq............... 289 » Bucegii Prod...............266 » campestris L..................317 » cicer L.......................281 » contortuplicatus L.........261 » corniculatus M. B.........303 » cornutus Pali.............. 300 » dacicus Heuff.................294 » dasyanthus Pali...............274 » dealbatus Pali..............311 Astragalus depressus Torn..............261 » diffusus Willd..............295 » dolichophyllus Pali.........^95 » eriocephalus W. et K. . . 274 » exscapus L.................. 278 » falcatus Lam................ 286 » frigidus (L.) Bge...........269 » galegiformis L..............270 » glaucus M. B................308 » glycyphyllus L..............273 » hamosus L................... 260 » hedysaroides L..............334 » hypoglottis Schur .......... 294 » Jacquini Jka................262 » longidentatus Beck.......... 274 » macedonicus Heldr. et Nadji ................... 299 » monspessulanus L............296 » montanus L.................. 313 » nyârâdyanus Prod............ 307 » odessanianus Prod........... 278 » onobrychis L................ 293 » oroboides Hornem............266 » pannonicus Schult...........274 » penduliflorus Lam...........270 » péterfii Jâv................308 » pilosus L...................314 » ponticus Pali............... 285 » praecox Baumg...............296 » Pseudocicer Opiz............ 282 » pseudohirsutus Nyâr......... 295 » pseudopurpureus Guşul. 282 » pubiflorus DG. v............ 277 » Rochelianus Auct............303 544 FLORA R.P.R. Astragalus Rochelianus Heuff. ...... £93 1 Colutea L............... £50 » rotundifolius Presl...... 274 » arborescens L. £51 » romeri Simk............ 290 » melanocalyx Boiss. et » sericeus a. Lam......... 318 Heldr.............. 251 » spruneri Boiss......... 299 » orientalis Mill........ 252 » subulatus Pali......... 304 Coronilla L.................... 324 » sulcatus L........... 262 » coronata L............ 331 » transsilvanicus Barth 281 » cretica L............ 328 » uralensis Wulf........-, 318 » elegans Panö.......... 333 » varius Gmel........... 299 » emero ides Boiss...... 328 » vesicarius L........... 304 » emerus L.............. 327 » vimineus Pali........... 300 » latifolia (Hazsl.) Jâv. 333 » virgatus Pali........... 299 » montana Schrk........ 331 » Wagner i Jâv........... 294 » » J acq.......... . 331 » scorpioides (L.) Koch ... . 328 Buceras All..................... 117 » vaginalis Lam........ 331 » varia L.............. 332 Calycotome Link ................ 74 Cracca Medik.................... 362 » infesta (Presl) Guss. 77 Cytisanthus O. F. Lang ......... . 72 Caragana Lam................... 253 » arborescens Lan......... 253 » radiatus (L.) 0. F. Lang 72 » frutescens DC........... 253 Cytisus L...................... . 78 » frutex (L.) K. Koch .... 253 » aggregatus Schur ..... 95 » mollis M. B........... 254 » albus Hacq.......... 96 Cereis L......................... 22· » alpestris Schur ....... , 91 » siliquastrum L 22 » alp in us Mill.......... 74 Chamaenerion Adans............. 510 » X ambiguus Schur ... . 102 » angustifolium (L) Scop... 510 » arenarius Simk........ . 101 » angustissimum (Hausskn.) » atratus Schur ......... 84 Sosn . 513 » austri acus L.......... ■ 99 » denticulatum Schur 514 » banaXicus Gris, et Sch. . . 96 » Dodonaei Schur........ 513 » biflorus L’Hérit........ , 95 » obscurum Schreb....... 497 » bucovinensis Simk...... 95 » palustre Schreb......... 513 » capitatus Heuff........ , 99 » parviflorum Schreb..... 481 » X ce'tius Beck ....... 102 » roseum Schreb......... 488 » ciliatus Wahlb........ 89 Cicer L..................... 348 » collinus Schur......... 95 « » arietinum L................. 348 » elongatus Baumg...... 91 Cicercula Medik................. 435 » elongatus W. et K. . 89 » cicera Alef............. 436 » falcatus W. et K. . 90 Circaea L....................... 519 » falcatus Simk.......... 90 » alpina L................ 523 » germanicus Vis........ 57 » intermedia Ehrh........... 524 » Haynaldi Simk........ 91 » lutetiana L............... 520 » heuffelii Wierzb....... . 101 Cladrastis Raf................... 45 » hirsutissimus K. Koch . . 85 t> lutea (Michx.) K. Koch.. 45 » hirsutus L........... 85,86 Clarkia Pursh.................... 527 » Kitaibelii Vis.......... . 80 » elegans Dougl........... 528 » laburnum L............ 73 » pulchella Pursh ........ 527 » leiocarpus Kern........ , 91 INDEX ALFABETIC 545 ÇÿUsus leùcanthus W, et K........... 96 » leucotrichuş Scb»r........... 86 » X millenii Borb. ............103 » nigricans L, ----------------... 83 » Noëanus Rchb................... 101 » pilosus Vis. .., »........... 58 » polytrichus M. B. .'......... 86 » procumbens (W. et K.) Spreng.................... 80 » prostratus Schur............. 66 * X pseudoroahelii Simk... 102 * purpureus Scop. /............ 102 » radiatus Koch ............... 72 * ratisbonensis Schaff......... 92 » Rochelii Kern................102 » rochelii Wierzb. ............ 99 » scepusiensis Kit............. 89 » scoparius Link............... 77 * serotinus Kit. .............. 39 » sessiltfolius L. ............ 102 » spinosus Kocb ............... 77 * subleiocarpus Simk........... 92 » supinus Baujng. ............. 86 * supinus Kern................. 95 » X vaâami i. Wagn............. 103 P^lichos L. ......________.,___...______456 » Catiang L. ..................456 » lablab L. .............. 456 * sinensis Tarn................456 ţ^orycnium Vill. .......................227 » decumbens Aucţ. ............. 229 » diffusum Jka.................229 » germaniçum {ÖretnJi) Rouy .....................229 » herbaceum Vill. _____________228 * intermedium I^îb. ...........229 » pentaphyllum Scop............228 » plantagineum Çzetz ___________ 228 » sericeum (Kov.) Borb. .. 229 » suffruticosum Baumg. .. 228 » suffruticosum Auct...........229 jSpilobium L......................*,... 475 » acidulum. Borb. .............505 » adnatum Gris.................. 491 » alatum Hegetschw.............500 » alpestre (Jacq.) Krock... 497 » alpinum L. .............. 600 * alsiaifolium Vili. *♦·*·· *99 Bpilobium anagallidifolium Lam* *. ÔÇÔ » angustifolium L. i..............filO » attenuatum Sebur ...............606 » bikaricum Simk. 505 » x boissieri Hauşskn. .. 504 » X brachyatum fiel...............606 » Brandzae Pone...................499 » castriferrei Bork. .............608 » eoHinum Gmel. ..................486 » X cmüm Hausskn. .... 504 » X dacicum Bôrix ................. 609 » X deeipjeas F. Schultz 60B » Dodonaei Yiü....................613 » X faechinii Hausm...............607 » X finitimum Hausskn. 606 » fontanum Sefeur .........^ 497 » Gejnae&imk. ....................608 » X ^ôflaïBifermn Bor. . . 604 * grandifloFum Web................477 » X feayaaidiatsiiiB Hsskn. . 604 » hetermm&m Borb. .*·.>·.. 508 » hirsutum L. .. , ■*.. *. . . .. > 477 » Hornemanni Schur................498 » hungarieum Borb. ...... 603 » X huteri Borb. .............. 607 » hybridum Schur.............603 » intermedium Hegetschw.. 503 » intermedium Rchb................503 » Kernexi Borb» §04 » Knafii ţel* ............ 609 » lamyi (Rapin) F. Schult* 4$@ » lanceolatum 3&b» Mauri 482 » X limosum Schur i_______________* 603 * matreme Borb. .................. 605 % » mixtum ........ 606 » X mont&niforjae £aaf 608 » mantayauj# »>>.*..·----------------486 » X mutabile et Hetit. 608 » nuta^ ScbfiHidt ................498 » obscurum Schur .............. 505 Λ » obscurum (Scbrçdb.) ftpih 4^7 t origanifolium LajQ« » pallidum Tausch ...... 607 » palustre L. .. Λ.,.,... t.. 492 parviflorup (Bcbi^efc.) With. .......481 » Paxianum Bor$3 ...... 607 » X percc^iiwin .. 606 * perramosum ...... 486 » X ** 609 \ ·. 35 — c. 244 Eţrilobium : : per stein um Schur .■;.7;7 608 » . . phylbnemà Kbaï ^.Ä. 505 77 ». t x~ pseudotrigonum Borb. 607 » X purpureum Fries ..λ 606 ». ; ?pyenotrichum Borb. .. .r. 603 7Ϊ ». . . .ïifoogissifyûrn Hegetschw. 487 ; » rwutare Noltè .\ 509 V T ». . rivulare &1. ... 506 v*■ 7» X ritaalare Wälttb. 509 V>f .»" iosetrini (âchreb.) Pers. .-. 488 »7 răşinarinifatium Brand za 514 r'v~j>v. sàtïcîfoïium Eacch. .. .*. 507 vr ». Λ . X sâridorii^Βοιφ. ...... 506 - J> .sarmentosum Ôél. ............-·. 509 » ; scaturiginum Wimm. .... 494 ΓίΖ*' » . . x schmidtianunr Rostk. 505 . 5 ». spicatum Laiü. .' :......................*. 610 M T ». .spongiesitnv liQjţb. '.......509 Vli'V ». Ştefăâescui pörc. y,..........*·. 499 : ii >: stenophyttum Bèrb.............··. 509 :XÎ ».. . x V subhirsutum Genn. .. 603 " ; >·· »... tetnagomfi>rmBrBitàL· .. λ. 509 ■ν'w ». . tetragônum *L. λ. . *491 7'7 > . ..‘. 497 ■; r*1 >. . virgatunty Lan*·.··;. ..*. 497 p x wefesfcn&urgeaşe F. «, yî\\ . . /· «? SchultĂ· V·* ,.άτ·'Λ*\£..........*v 506 7K .*.............î^£iniiieré^-y msigëllariica Làm. ;).. ?vfv; me » · speëiosa Hort. ' . :·}'.%.....ir. 6 21 . r ··> . . ; >. y Galearia fragifera Presl. .. : :...... 189 (Ifllftpa Ti. v..' . Λ 242 ' » officinalis L:... .... :.....J. 242 Oaura;L......;. 528 »! ' jbierinis L. ....... 628 Genistâ L.· 7,7.;. v. 63 » àWd Laţn. ................ 96 r }> ' àïéida Wilïd! .f.. :V.... Λ 61 alpicola } Schur .......... 62 )> 1 b ihàriensis Kerii.. 1........ 70 , . » campestris ïka- .......... 65 » elatior Koch. .............. 65 » germanica L. 7........... 5V » heterâcanthş SchL et Vuk... 68 » hungarica kèrn. .......... 65 ij'r incubacea Schur,.. /...... 66 janûènsig Viv. ... Γ...... 70 \ * Lydia Böiss.. Γ. .1 ;...... 69 » A* >} Mayeri Jksu . 7. ......... 69 » riervaia feit.. ... .'v .... .. 69 Λ.· » oligoşperma j^ndraej Simk. 61 ' » Övlita W. et K. .......... 66 » pilosa L. ................. prôcümhèns W. et ^ .... fÎm V . ' >y . pubèécehs Lang. ../*'.!■...... 66 » ■■ fadiată * Scop. 77.V”.*...... 72 ” v » romanica Ρτοά. ...... 57 - <*«*■■ ■ rUpéstris’ Schür. .... r... m - Λ ^ . . ' ‘ ’ sagittälis L. ............ 71 ' » Sigeriàjjta Fuss ...... 61 » spätliulata Spach . f...... 69 tinctoria' L......7........ 62 , ^ trarwsilvanica Schiir ...... 69 triangfuiàris Kii. .‘.V....... 70 triangularis Baumg. ...... 69 * » trifoliata Jka. ............ 67 » iriquetta W. et K. ........ 70 virgata Willd. . ;... 66 àenistèlîa sagittalis (L.) Gahfis .... 71 Genistoides elata Mnch............. 66 Gieditschîa L. U y ‘ ferox Desf: .. ’......... 26 ■ » macrântha ţVilÎd. ..... A 26 ; " » spinosa Marsh. ........ 25 triacanthos ; L. ...... 26 ôlÿcihe L. 450 hispida (Mncïi.) Maxim. .. 450 INDŞX ALFABETIC Glycine sinensis Sims .............. 245 ixithyrus affinis Guss·. ··/... . v ϊ <-ï\ 441 , Glÿcyrrhiza. L. .................. 319 angulatiâs L. ï.. v; ^.....\ 429 » echinata L............. 319 » angustifolius Medik. ... ίί 434 i.v » glabra L. .............. 320 » aphaca l! λ· . Λ .. *.. C; . 438 » glandulifepa W. et K. .. 320 » aureus (Stevl) 413 Godetia Spach ......v........... 628 » brachyphyllus Sehur .. ' . *434 628 U ; * brackypterus* AIef/ .-. V . '436 ; l ». lindleyana Späöh. ........ 528 - '■ » cicer Gaud; ■' /.. ;... *. ^ . 436 » rubicunda Lindl;... ;...... 628 v·...· ^ . cicera L. v .-/·.■: :. *436 . » whitneyi Hort. .......... 528 » gramineus Kerflu · . v i > . /442 Goebelia alopecuroides Auct....... 42 • » grandifloriis eibih^t Sm. «446 ùrammocarpus Schur ...-.I...... 111 » hallersteinii ßaüing. -v ; ;. 426 » coeruleus Schur ........ 115 ·» hirsutus L,* . vt. 437 « » procumbens Schur ...... 112 latifolius * L/.. ^434 Guillandina dioica L; ............ 26 levigatu&i r(W. 'et >iK>) t ü Gymnocladus Lam. 26 Fritsöh-·* .··*. . ivv .. 414 ti » , . dioica (L.) K. Koch 26 ■;· ». megalanthus Steudy : ^4 •* i » . canadensis. Lam..*.......·.- 26 \ m■ .iÛarckeNïvslτ&αχ.....4Ί8 Hèdysarum L..v .1..’J.\. v. :V......\ 324 » pilosus Cham.»·. > i :...... 429 » album W'^üt K. . .v...... 341 ». . platyphyllos Btat'zl -:u i.i. i:· ?4ß8 - ' » arenarium ¥iit.’. :v.‘-...... 342 '* ■ «■ ,» pratensis L. J.\ïï.. •. j,.^k v^2S - : » * grandifloram Pall. .·.·____ 337 » rotundifolius Willd. c *> --- hedysaröides (L;)v> Sch. et » sativus L.. . , ....... 436 ThelL; V'... 324 Si ; » Sepium Sejôp, ....... 426 - » obscurum *L. .......... 324 i·;··; » , setifolius L;, _ ________>. 429 342 i. ; ». silvester Iş. s<. i*.-*. ... > 433 Hippocrepis L. ............. 333 ι-ΐ'4 > sphaeiicţfâ· R&tz. .... 429 ?' » comosa' L. ... . 1______' 333 : -r » tingitanus ,L.> v .....=>. 446 Hippuridaceae Schindl. .. ...... 536 • » ţriartssilydmiem : ( Spr. ) Hippurideae Link ....... 536 Rchb. in-..r-gi;........ 412 Hippuris L. .......... ;...... 536 )> tuberosus L. .......... 430 ^ j> vulgaris L. ......'. V____ 637 '4 » venetus (Mill.) Wohlt , V ^18 Hjjdrocaryaceae Raimann......Λ .. 629 • : :· *. vernuş (L*) Beriţh.....414 versicolor (Gmel^). Beck. 411 ÏSnardia L. .. ... /......i..... 476 ii^guipinales ... ;;------ 19 ft 71/ï/l/ô/l*| Letnbotropis nigricans Orig. ......’ 83 Läburnum Medik................. 73 Lens Adans; ...... :.':r 402 ». alpinum (Mill.) Gris. . , . v 74 ** culinam MediÈ? ; :. ; ;....... 403 » anagyroidesMedik. . ;. ^ 73 1 » esculenta Mnch.? ^ ... .^ 402 ΐ » , praecox Fuss ----- 73 » macrospenma Baiäng. . ^...... 405 " » vulgare Griö.-* ;/. ...... 73 1» microsperma Bauirigi ;.... .. . 406 L&thyrus Lt >-----^ 405 i» uniftom L. ' .... r. :_'sh .... .%■ 4Q2 V V: -5' XtK '■ *k y i 35* J^pedèza L. Ç. Biqto; . .. f V bicolor f iwm. *. fextUS L. wy.,.. angustissimus k. ,.,.,ν. v ^ cßm&mtm Sçto* · * > i λ corn#^ÿtui>ju.*.**... V V» gracilis W* ■■■*.* gracilis Sçhur ?.... £>':* fnajor Scop. . ·.►-·>; ?:> ■[ : pedunculç&0t C#vv V; * Spbi»* - , 3 siliquosus h. ,> r*..· t *.·. V» tenais Kit,.. .·,...,-, · i j* TetmgQMÎobm L·· * * * ulig&io*us Sçhkuhr . . ; ; * çQldepüosus Sçfe^r ,. Jjjfdwigia L, ·,,.....,, ?. r: * paiVM^# il·,) EJlio kspinus h. > ,-# ■■ '7 · > ^ » atbus ... Λ , U y. ...*·> .·. luteus L· Lv ·.. ·,. ■ PQlyphylhis Lindl. variuş i*, . * v. >... tlÿthraceae 14&41. ^^thraţae Neck. .. I^hrum L. » » * * gracile DC. ..... hyssopifolia L. intermedium Ldfc, salicaria L·. .·.*:.... x seabrumSimk. tamentosum ΐ>£. tribracteatum Salzm virgatum h. ..... Medic aga L. a?abiea (L.) AH. .. Cibinensis keréhenl Cupaniana Guss. .. denticulata Wtlld. falcata 1.. _______ Gerardi Kit,...... germana tod. ...... hispida fîtetn. ... lüa » d^utaţus (W, ft K,) Pers. 137 » x hausskneehiü 0. Schuhs J# » indiens All. .,. .·*......, >y maximus Legr. . ,.. v 11$ )> officinaUs (1^.) %4ß » parviflota Desf. ^. 14Ş , » Petiţpierrecmus Auct. .... 140 » procufltbenş Jţ@şş, ^......... 112 » x seïioeuJUeit^uus tiausskn. 145 » iauripus (M. U ) Şpt. .... 144 » tenellus Walhr. ............ 144 » vulgaris WjUd. .......... 143 Mimosa pudica L. ......................... 21 Myriophyllum L. ....... t....,.. ,. &3Ş » limosum Heçtpt .............. 534 » pectinatum DC. ............... . |ţ34 » spicatum L. __________ ^$4 » verticillatum L............. . 534 Myrtaceae Pers............................ 466 Myrtales .........v......--------------- 4S7 Myrtus L................................ 469 » communis L..................... 469 Nissolia Adans. ........................ 441 Oenothera L. _______________. . ... i..... 514 Oenotheraceae Wettst; .................. 473 Oenotherae llchb. .. ^____________ ».... 473 Oenothera biennis L. ... ;.— ...... 515 » muricata L* .. ^_____________.... 514 INfffc* ALtfABÊflC &imgra Adaus. . > * * v«. * -.Ă »■■* . *. * » mt^waid Möteliv » »■ /................ 516 ÔBagraceao Lindl. ,.'. 4....·\··ν........... 473 Ôifiobrychts Adäftsv ...................... 338 t alba (W. et K.) tfeSv.......... 341 » arenèrtft (Kf£) ÖC............. 342 » gracié BësS. .............. 341 » inermtà Stéifc ............. 346 » montan# Aiifcf................. 345 t> sû&m Lan*. ........ 342 » transéflhfànica Bimk...........345 » vicilfëte Scop. ............... 342 Oïionie L. ................................ 103 * antiquorum SêftifcF........ 108 9 arvensis Iü ................... 104 » cohimnae AH. ............ 110 j) foeien& Âfi. ........ 110 D hircina J&cq............... 104 » niMs G. 0ïfte£ . . ......... 108 * procurrens Wsk®p. ............. 108 » procUftms Wte et Grab. 107 » pseudohïrcftfo» Sfcîïôr ... > 108 * pusülct L·. .. i .·...... 110 » repNgüfirL. .................. 107 » semikireirtă S&ftk. .......... 108 ' " Φ L. ................ 109 i) spinosa ÀtJ&fc ............. 107 » spihosaëforfnÜ §fiftik...... 108 » ûifémèm Leiter _________________.... 104 ÖrmtftöpM L. . ;. «........................ 323 » pei^tisÎfite L·................ 324 » sativtis Biföi. 4............ 323 * se&fptoidês h. ................ 328 Ôrobuiï L.................................. 405 * aestiwUè Séhtttf .............. 421 * albus Auct. ................... 411 * aîpestfis Sfthtlî1 ............ 417 » âuètfiaôïïs Cf. ............... 4 38 » canéscëstts Âlïüt.............. 438 » ffawidus Râdte ................ 417 » gl&berrimu* Scfftïf............ 414 » gracÜîé Gâtid.................. 417 » laetextè M. B. ................ 411 » läevigßtus W. et K............. 414 » leptâţătus Mmmg. .............. 413 » luteus Bauflig................... 414 )> luteUS âtet. . .·.............. 413 » nigér L........................ 421 » nigêr aftgUlâîm Beterin. .. 422 » oôtmîéuèùs W. et K............. 370 Orobue » pallescetis M* B* i ;., ..... 408 » palustris '*■ 4 :.. .... 426 » pmmnfom Wmm .. 408 » » suèalpi^iUè Îiê^i s. . , 414 » tenuifolius Baumg. ., ..... 411 » transsümnmus Spr. ..... m » tuberosus l#> « > »... * » 4^ » vœiiis 9oL * * · ». *.. ^... 411 » venetus MAL ... *.. » (fBrmts Sifetli, et Sm* » vernus L. ..,**.* ..../414 » versicolor Gmel. ... j m. O&ytropis DG. .... ^. .*,>* *.·.,.. ...* 312 » campest 317 » carp^ßft ÜèeMr. .. » Haüeifi Bgâv ^ * » * ...* .... m » intricans. Thomas «. ,.<■.*«-m * lapponim &âa$& \ . ...k 266 » monlana. {D€k .. .... 313 » pilosa (L·,) . 314 » sericea fLaair;) ...» 318; » vélutina Schur ...... .. . 318 Pfeplis L. 457 » pmià* L.■■■ :. ; V. .... 45? Pftăca alpina L........... . . m P aătragălmă BC* . *. i 266 » australié L; i »...... w.v-ÜÉ » m y oroboide# 0Ui ...... 266 Phaseolus L. ............ .. 452 » coccineum L·. ...... 455 * multiflorus Wlßdi .. 455 * nanm 3ftê% v . v î .. .... 453 » fulfarfe Êv ________ 452 !Pfsum L. 445 ÿ arvense h, /...---- 449 * biflorutft ftaf. ...... 450 » elatHiâr &tèv. ...... 449 » 'fe . . ...... 446 ftoralea L 238 » ...... 238 Ptteraria DG. ................ 451 hirstita ( TfeäÄ.JVC. K. Sclin. 451 Punica L. . 470 » granattM li* 470 fiiiiicaceae Hora». 470 m PLORA R.P.R. L. . ..-,^ 245 :mv » Çaragana Ii. V * *.,----- « 259 hispida vw»w·...... 250 ■'ïv‘i· » nepmexiGapÄ. Λ. Gray .. 249 Sv * pseudasşcja t^V«.....# 246 viscdsa Vent, .,.· > .......♦ 250 : iSHtzmdelia sägtttälis&äms. ::_____ 71 ààro thamnus Vfämn*.-'../.■;....... : 77 scoparius; fL.J Wihim. .. 77 . >r" '■ t puigfirig Wimm; :........ 77 Siliquastrum orvicûlaium Mhch. .... 22 S&ja hispida Mnch. ..--. j.·■; v/V...... t 450 âôphora L. .. Λ V: * . 7 ; i'.'.'W.....'. 41 japonica L.__________ ;., '-χΜ ·-·>>·: Λ . jaubertü BOraa v......t 42 proéatrii Anders. ....... . 42 Spartianthus /unceimÉink .....: 53 ' ^àrtium · L. :::^Vvn-.t . .....< 53 μ'ί'ΐ.·' » infesUf Piteskv v ^ 0.....; 77 >■- * Juneeum Li* : .....* 53 » > . radiatum h. . η’.Φι<.....« 72 ■: ■ \ > · èeopàrium L. ..·..■* 77 ' L·? i *· ■* S · . - Λ M - Tetragonolobus Scop. ............ 236 purpureus Mnch. ....... 5,237 siliquosus ■ ( L·.^ Roth :... * 237 Ţrapa L. -----.......... ^9 î#>*; » natans L.:, ...·**......v 529 Ifrapaççae Dumort. ......... 529 Trifolium L. ........ ··'··». 145 ' » agrarium ;L* t.. Λ... 155, 156 \f;‘ » agrestinum Jord. ,195 Mx » alpestre r L. >, >·, ....., 210 » alpirçum L,,., ...v...... 184 » ambiguum M. &......,. 176 angulatum W« «t K. ....,, 167 » angustifoMum L. ...... ... 211 aryense I/. ______* 192 . C; ». aureurnt PoU.. ^ ..·...... 156 » badium: Schreb. ........ 163 ■ ' » ’ » X bertrandi -Rouy.....T 220 Brittingeri Weitenw. . 195 » caesp itoswn Schur ...... 172 » campestre Schreb.----> ., 155 * carpaticum Pore. ....... 203 » ><: cassium Boiss ........ 220 » dentatum W. et K ....... 137 » dUfuşum Ehrh .......... 204 » diffusum Baumg ........ 200 Trifolium dubium Sibth ... ...., 1^1 7 ■ » echinatum Mt B »v.. >.... 218 ; >> elegans Savi 171 » expansum W* %ϊ: K ...,,. ». . füiforme L Λ-.*. . 151, 152 ŸV * fistulosum . ..... 168 i*·. >} flexuosurn] Jacq > .·,. ♦ . r 207 V » fragiferum L... .......... 189 ίν>-£ » glaciale Porcr,y .......... 176 1V=- >> glareosum Schleif ..... 176 r:-: » ^ .-V ....... 172 <- ; » «► ; Schur >........ 172 KiA. >> gracile Thuill .......·.·*·· 196 >> heţerophyllum. ^ej .....- 202 >■> * hirtum All .......... 207 r·: - >> hybridum h.. .iU^...------ , 167 o ■ · » incanum Presl . .. i.... ... 191 l·: » incarnatur L. .......... 196 ?.■ ■ » Kitaibeliarmm Ser....... 191 » laevigapum Moir .. ...... .185 ,» : - LoisejLeuri tllouy ........ 212 ? ' » ^ lupinas:t^r L. λ; ,.... . 183 i » macrorrhizvLm Ws.et K. ... 138 ] ' » maritimum H^s .......... 217 i' » mediiţm Lv. *,........... 207 t' » medium x montanum Jka. • 220 \ !> Meliloiuş L.v......... 136 :v :. » Mfililotus eoeruiea L. .... 115 >.«· » Melilotus ofâiçiqalis L. 138 » Melilotus tauricus M. B. .. . 144 ».·.* » michelianup Şayi ------ 164 micranthum Viv....... 162 » micranthum Schur ....... 151 >> minus Relhan....... .... .. ,161 !v:· * Molimrii Balb. ....... ^ 199 » montanum L. ... ........ 179 » nigricans Scftur v........ 175 » ochroleucum, Huds..... 212 » ornithopodioides Sm. .. 180 » Orphanideum Boiss..... 172 » pallescens Schreb. ...... 175 » palles*##? Schur ........ 176 » pallidum W. et K,...... 203 » palustre W. et K. ...... 139 » pannonicum Jacq....... 216 » parviflorum Ëhrii. ...--- 164 » patens Schreb, ..... 159 » patens Schur .......... 155 » X permixtum Neumann .. 220 » perpusülum Simk. ...*... 180 INDEX ALFABETIC 551 Trifolium pratense L.................... 199 i> procerum Roch.................219 » procumbens L. ................ 155 » pseudobadium Yelen. .... 163 » pseudoprocunibens Gmel... 155 » purpureum Lois................212 » purpureum Gilib...............199 » reclinatum W. et K............218 » recurvum W. et K. ............ 183 » repens L...................... 171 » resupinatum L.................186 X retyezaticum Nyâr...........219 » romanicum Brandza .... 184 » rubens L...................... 209 » Sarosiense Hazsl..............208 » sativum Crome................. 201 » scabrum L..................... 196 » spadiceum L. ................. 160 » strepens Cr................... 156 » striaitum L..............i.... 190 » striatum strictum Drej. .. 192 » strictum Jusi. ...............185 » strictum L. .................. 164 » subterraneum L. ........ 219 » suffocatum L..................179 » supinum Savi ................. 218 » transsilvanicum Pore..........207 » transsilvanicum Schur .... 172 » vesiculosum Savi ............. 183 Trigonella L. ............................ 111 » Besseriana (L.) Ser........... 112 » coerulea (L.) Ser.............115 » foenum-graecum L..............116 » gladiata Stev. ............... 116 » monspeliaca L.................117 » procumbens (Bess.) Rchb. 112 Vicia L................................. 349 » agrestis Scheele ........... 362 » angustifolia L. ............. 399 » articulata Willd.............. 358 » jBiebersteinii Bess...........391 » Bobartii Förster.............. 400 » cassubica L................... 381 » cracca L. .................... 374 » cumana Hazsl..................362 . » dalmatica Kern........... 378 » dàsycarpa Ten............ 366 » dumetorum L...................370 » elegans Guss................ ■ 378 Vicia ervilia (L.) Willd...........354 » faba L. .....................4Ö1 » gracilis Lois.' ............. 361 » grandiflora Scop.............390 » hirsuta (L.) S.F. Gray .. 357 » hungarica Heuff. ...... 391 » hybrida L. .................. .. 389 » lathyroides L................ 392 » longifolia Schur ...... .-V 4Q0 » Lerchenfeldvana Schur* . . 389 » lutea ‘L. '.....__________;.. 389 » monânthos (L·) Desf. .... 358 » montana Froel. . :.'·.. ;.. 382 » narbonensis L. ........ 391 » nemoralis Bor. ........ ‘S99 » notata Gilib................. 396 » oxyphyüa Schur............... 382 » pannonica Gr. ............... 385 » peregrina L........................ . 396 » picta Fisch, et Mey. .... 362 i> pilisiensis Asch. et Jka. .. 370 » pisiformis L.................373 » polypkylla W. et K. .... 362 » pseudovillöSa Schur .... 366 » purpurascens DG. ...... 386 » rigida Herb. ___________________ 377 » sativa L..................... 396 » segetalis Thuill. ............... 400 » sepium L·. .................... 382 » serratifolia Jacq.............. . 392 » silvatica L. ................ 369 » sordida W. et K..............391 » sparsiflora Ten, ............. 370 » stenophylla Schur .............. 399 » stenophylla 'Vel................ 378 » striata M. B. ............... 386 » tenuifolia Roth ............. 377 » tetrasperma (L.) Mnch. .. 361 » truncatula Fisch. ...... 385 » varia Host .................. 366 >> villosa Roth ................ 362 Vicilla cassubica Schur ............. ^81 » pisiformis Schur.............â73 » sylvatica Schur ............. 3é9 Vigna Savi ............................... 456 » sinensis (Torn.) Endl. . .. 456 Virgilia lutea Michx. .............. 45 Wistaria Nutt. ....... .7........... 246 » sinensis (Sims) DG...........245 CONŢINUTUL ŞI COLABORATORII VOLUMULUI V Prefaţă ....................................................................... Redacţia Fam. Leguminosae Genurile: Mimosa, Acacia...................................A. Nyârâdy şi M. Guşuleac Genurile r^Cercis, Gymnocladus, Gleditschia................................ A. Nyârâdy Genurile: Sophora, Cladrastis, Spartium, Calycotome, Sarotham-nus, Trifolium, Anthyllis, Dorycnium, Lotus, Tetragonolobus^ Psoralea, Amorpha, Galega, Wistaria, Robinia, Colutea, Halimo-dendron, Garagana, Glycyrrhiza, Ornithopus, Goronilla, Hippo- crepis, Hedysarum, Lespedeza, Vigna, Dolichos.............................. A. Nyârâdy Genul Onobrychis.............................A. Nyârâdy şl Acad. E. I. Nyârâdy Genurile: Lupinus, Laburnum, Arachis, Cicer, Lens, Pisum, Glycine.......... Em. Ţopa Genurile: Vicia, Phaseolus........................... E. Ţopa şi Acad. E. I. Nyârâdy Genurile: Genista, Cytisanthus, Medicago ........................ ......... I. Morâriu Genurile: Cytisus, Ononis, Trigoneîla, Mëlilotus........................... I. Grinţescu Genul Lathyrus............................... I, Grinţescu şi Acad. E. I. Nyârâdy Genurile: Astragalus, Oxytropis, Pueraria.................................. M. Guşuleac Fam. Lythraceae ............................................................... I. Todor Fam. Myrtaceae ................................................................ I. Morariu Fam. Punicaceae ...............................................Em. Ţopa şi M. Guşuleac Fam. Onagraceae Genurile : Ludwigia, Epilobium, Chamaenerion, Oenothera, Circaea, Gaura ..............t...................................................... I. Morariu Genurile: Fuchsia, Clarckia ............................................... I. Grinţescu Fam. Trapaceae, Haloragaceae şi Hippuridaceae ................................. Em. Ţopa Addenda diagnoses plantarum novarum in tomo V Florae R.P.R. commemoratarum ................................................................. C. Vâczy îndrumarea lucrărilor de ilustraţie ................................. Acad. E. I. Nyârâdy Executarea desenelor: Planşele: 1, 2, 4, 6, 8, 9, 10, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 86 ......................................... Lucreţia Cîmpeanu Planşele: 17, 84, 85, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 94...................... Aurelia Dôzsa Planşele: 93, 95 ...................................................... Elena Lazânyi Planşele: 23, 58 ............ ............................................. Irina Pâlffy Planşele: 3, 5, 7, 11, 12, 43, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33,-34, 35, 36, 37, 38, 39 40, 41, 56 .......................................... Lucia Văleanu ■>. „ *}?. îţ. Ύχψι^ι^ ./. .:.......................................................\> ;.w^. ■rţ. . ..■■-■ .··. -----------. ................^uVwelU^iO ^J>i^v\-.crirf»x-Ç'. .ţi^Γ, . ,* ■'. ■'■■ - -iTßiiioi/vi /ùù,rtjvL·- tvVsiL*;iu · \*i:* . ţ *#»sfcî vi - j:· *» .* ~Λ" •/\:·'··. .· .·. ...............................iee-.V,-;!uU >a f~i;Ûv.v.l ,: ,·■ :>-r: ·* ,ί νί^' U rhàïÎvS· jl ?.......................,..;..· ... *fcâY£!cl· U;.*:. : 1·.. *· fm^î^ tvii'v..i <*:;.·>;,.·> ^fe^n ,niiu*nud*■? ί·; ............... ............... ?ΪΎΪΙ:ΪΜ Λ Jv -. ........................................... ,. ,·::;·;^ί y/û :ï4hiirt " 'V; . / . ";’■'......................■'. .-. V.i;-.;:·:^^·; vj .fv’ ;··** 'vv:^- ··,......................... --r—ν.;·ν<^ ·■ ■ ^ .. i * ,^'îvŢ"., *■■:■■■ .V .-* . . .; ·./'· '·»-: i?'- .· ' '": ; :’ ·ΐ^-,.·Λν^ V .;:· ^ >·ι·ν· ; ,w.u\ : : .’.”. ‘Jv. ‘ ■ .-■ ■ * : .?' ..... îL. ■...'.· ·;··'Ητ!-.:. ·■......... . .v.: r·;·.;^ ί ' ■■;■ *κν «Γ.ϊ. ţ·"'·· i ! ,· if-?· ■■':·Ι ■■"'·. ,/ΐ-.Λ' ,".'V:.'v· ” î:·*■■-'■■'■■■ -* fii■■’■■■'.-·ν --r, f>^· · . ' < , ·ί Λ'·«!, r..’:’ ί! :.·,’ ■ ■',}-■*...■ -LJÂÎ: :· ■ : ^ ν:·=? -Λ . V·». . .^: -,; r ^ .;.. .'-■·■ ■' '£-< '.U '■'■■ . ··' .; -IVf" ,.-. .,. 4'· - : . "· , v. ■■.: V?. £-*:;Vi..·i' : · Γ · · ·ΐ ■■■ Vr ‘ \ ■' '· i;?'- ADĂUGIRI ŞI ÎNDREPTĂRI LA VOL. IV FLORA R.P.Ît. La pag. 283, rîndu] 31, după Secţia I. Suberecti^ se va* adăuga: (pag. 284). Lß pag. 283, rîndul 38, după Secţia III. Silvatici, se va adăuga: (pag. 360). La pag. 284, rîndul 16, după Secţia II. Discolores, se va adăuga: (pag. 303). » » » rîndul 21, după Secţia IV. Appendiculati, se va adăuga: (pag. 411). La pag. 303, după rîndul 24, la finele descrierii Subsecţiei Hedycarpi, sè va adăuga: vezi şi Subsecţia Candicantes la pag. 324.* La pag. 411, ultimul rînd, după Subsect. Tomentosi, se va adăuga: (pag. 412). La pag. 412, rîndul 6, după Subsect. Vestiti se va adăuga: (pag. 420). ,, ,, ,, rîndul 18, după Subsect. Radulae, se va adăuga: (pag. 452). „ ,, ,, rîndul 21, după Subsect. Rudes, se va adăuga: (pag. 467). „ ,, ,, rîndul 24, după Subsect. Hystrices, se va adăuga : (pag. 480). .· „ „ rîndul 28, după Subsect. Glanduloşi, se va adăuga: (pag. 488). La pag. 527, rîndul 8, de jos, în loc A 30, se va citi 32. ,, ,, ,, rîndul 9 de jos, în loc de 3, se va citi 30. La pag. 848, jos, la explicaţia Planşei 161, în loc de 3. Cerasus pumila (L.) Michx., se va citi: 3. Cerasus fruticosa (Pall.) G. Woron. La pag. 858, rîndurile 7 şi 8 de jos, se va suprima: Ic.: Pl. 161, fig. 3, 3a. La pag. 944, coloana din stînga, rîndurile 1—16 de sus, în loc de Crataegus se va citi Mespilus.