INSECTA yoLüMm, *m FASCICULA » ACADEMIA REPUBLICII POPULARE EOMÎNE FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSECTA VOLUMUL VIII FASCICULA 3 HOMOPTERA PSYLLOIDEA DE ECATERINA DOBREANU şi CONSTANTIN MANOLACHE EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ΐίΜη COMITETUL DE REDACTIS N. BOTNARIUC, redactor responsabil ; acad. W. KNECHTEL ; M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; G. MANOLACHE, membru corespondent a] Academiei R.P.R. ; VAL. PUŞCARIU : V. RADU, membru corespondent al Academiei R. P. R. INDEXUL SISTEMATIC AL SPECIILOR DIN R.P.R. Subord. PSYLLOIDEA Handlirsch 1903 I. Fam. LIVIIDAE Edwards 1896 Pag. 1. Gen. Li via Latreille 1804 ........................... 64 1. L. juncorum (Latr.) 1798 ....................... 64 2. Gen. Diraphia Waga 1842 ....................... 68 1. D. crefeldensis (Mink) 1855 ............. 69 II. Fam. APHALARIDAE (Edw.) 1896 em. Vondr. 1957 Subfam. PAUROPS YLLINAE Crawf. 1914 Trib. PAUR OPSYLLINI Vondr. 1957 3. Gen. Paurocephala Crawf. 1914......................... 72 P. (C.) speciosa (Fior) 1861 ....................... 72: 4. Gen. Strophingia End. 1914............................ 76 S. ericae (Curtis) 1835 ............................ 76 5. Gen. Agonoscena End. 1914............................. 76 A. succincta Heeger 1855 ................... 78 Trib. RHINOCOLINI Vondr. 1957 6. Gen. Rhinocola Forst. 1848 . ............ 79 R. aceris (L.) 1758 ................................ 80 Subfam. APHALARINAE (Löw) 1878 em. Vondr. 1957 Trib. APHALARINI Vondr. 1957 7. Gen. Aphalara Forst. 1848 .................. 85 1. Aphalara calthae (L.) 1761 ................ 86 2. A. polygoni Forst. 1848 ........................ 89 3. A. borealis Heslop Harrison 1949 ............... 94 4 INDEXUL SISTEMATIC AL SPECIILOR DIN R.P.R. Pag. 4. A. affinis (Zett.) 1828 ..................................... 95 5. A. exilis (Web. et Mohr) 1804 ............................... 96 8. Gen. Craspedolepta End. 1921...................................... 100 1. C. artemisiae (Forst.) 1848 ................................. 101 2. C. latior Wagner 1944 ....................................... 102 3. C. nebulosa (Zett.) 1828 ................................ 106 4. C. subpunctata (Forst.) 1848 ................................ 108 5. C. innoxia (Forst.) 1848 ................................ 111 6. C. flavipennis (Forst.) 1848................................. 112 7. C. omissa Wagner 1944 ....................................... 114 8. C. nervosa (Forst.) 1848 .................................... 116 9. C. (A.) nervosa (Forst.) 1848 ............................... 120 9 a. C. nervosa pontica n. ssp................................... 122 III. Fam. PS YLLIDAE Edw. 1896 Subfam. CALOPHYNAE Vondr. 1957 9. Gen. Calophya Löw 1878 ..................................... 125 C. rhois (Löw) 1877 ............................................. 126 Subfam. AR YTAININAE Crawf. 1914 - Heslop Harrison Trib. ARYTAININI Vondr. 1957 10. Gen. Arytaina Forst. 1848 ........................................ 131 A. genistae (Latr.) 1804 ....................................... 132 11. Gen. Alloeoneura Löw 1878 ............................... 136 A. radiata (Forst.) 1848 ....................................... 137 12. Gen. Floria Löw 1878 ...................................... 140 F. horvathi Scott 1878 ....................................... 141 13. Gen. Li villa Curtis 1829 ..................................... 144 L. ulicis Curtis 1829 ........................................... 146 14. Gen. Amblyrhina Löw 1878 ............................... 146 A. maculata Löw 1886 ....................................... 147 Trib. DI ΑΡΗ ORININI Vondr. 1957 15. Gen. Psyllopsis Löw 1878 .................................... 148 1. P. fraxinicola (Forst.) 1848 ............................... 149 2. P. fraxini (L.) 1761.................................... 153 3. P. distinguenda Edw. 1913................................. 156 4. P. discrepans (Flor) 1861 ................................ 161 5. P. meliphila Löw 1881................................... 164 Subfam. PSYLLINAE (Crawf. 1914) em. Vondr. 1957 16. Gen. Psylla Geoffr. 1762 .................................... 168 1. P. alni (L.) 1758 .......................................... 173 INDEXUL SISTEMATIC AL SPECIILOR DIN R.P.R. 5 Pag. 2. P. fusca (Zett.) 1828 ............................................. 176 3. P. foersteri Fior 1861............................................. 180 4. P. alpina Forst. 1848 .......................................... 184 5. P. pyricola Forst. 1848 ........................................... 187 6. P. pyri (Linné) 1761............................................... 192 7. P. pyrisuga Forst.................................................. 195 8. P. mali Schmdb. 1836 .............................................. 199 9. P. peregrina Forst. 1848 .......................................... 203 10. P. crataegi (Schrank) 1801 ................................... 207 11. P. viburni Löw 1876 .......................................... 210 12. P. pruni Scop. 1763 ............................................... 213 13. P. hartigi Flor 1861............................................... 216 14. P. melanoneura Forst. 1848 ................................... 219 15. P. subferruginea Edw. 1915......................................... 221 16. P. nigrita (Zett.) 1828 ........................................... 222 17. P. saliceti Forst. 1848 ........................................... 226 18. P. pulchra (Zett.) 1840 ...............'........................... 229 19. P. ambigua Forst. 1848 ...................................... 231 20. P. abdominalis M.-D. 1871, em. Suie 1909 .......................... 234 21. P. bu xi (Linné) 1767 ............................................. 237 22. P. rhamnicola Scott 1876 ................................... 241 23. P. rhododendri Puton 1871 ......................................... 244 24. P. breviantennata Flor 1861 ................................... 246 25. P. klapaleki Suie 1909 ............................................ 248 26. P. elegantula (Zett.) 1840 ................................... 250 27. P. ulmi Forst. 1848 ............................................... 250 IV. Fam. TRIOZIDAE Edw. 1896 17. Gen. Bactericera Puton 1876 ................................... 253 B. perrisi Puton 1876 ................................................. 254 18. Gen. Trichochermes Kirkaldi 1904 ....................................... 255 T. walkeri Forst. 1848 ............................................... 255 19. Gen. Trioza Förster 1848................................................ 257 1. T. urticae (Linné) 1758 ........................................... 262 2. T. elaeagni Scott 1879 ............................................ 266 3. T. albiventris Forst. 1848 ........................................ 270 4. T. striola Flor 1861 .......................................... 273 5. T. curvatinervis Forst. 1848, Sulc 1912............................ 279 6. T. nigricornis Forst. 1848 ................................... 281 7. T. remota Forst. 1848 ............................................. 284 8. T. foersteri M. D. 1871 ...................................... 287 9. T. dispar Löw 1878 .......................................... 290 10. T. schranki Flor 1861 .......................................... 294 11. T. rotundata Flor 1861 ............................................ 296 11 a. T. r. coriacea Horvâth 1895 ................................' . . 300 12. T. galii Forst. 1848 .......................................... 300 6 INDEXUL SISTEMATIC AL SPECIILOR DIN R.P.R. Pag. 13. T. chrysanthemi Löw 1877 ......................................... 303 14. T. munda Forst. 1848 ............................................. 306 15. T. cerastii (Linné) 1761 ..................................... 309 16. T. viridula (Zett.) 1828 ......................................... 312 17. T. senecionis Scop. 1763 ......................................... 316 18. T. rumicis Löw 1879 .............................................. 319 19. T. rhamni (Schrank) 1801 ..................................... 321 20. T. femoralis Forst. 1848 ......................................... 324 20 a. T. femoralis bohemica Sulc 1913............................. 328 21. T. reuteri Sulc 1913.............................................. 331 22. T. acutipennis (Zett.) 1828 ...................................... 334 23. T. apicalis Forst. 1848 .......................................... 336 23 a. T. apicalis carpathica Dobr. Man............................. 339 24. T. dichroa Scott 1879 ......................................... 341 25. T. (Heterotrioza) obliqua Thoms. 1877 ............................ 344 26. T. versicolor Löw 1888 ........................................... 349 27. T. bucegica n. sp................................................. 351 28. T. maura Forst., em. Sulc 1911.................................... 354 29. T. centranthi (Vallöt) 1828-1829 ................................. 357 30. T. mesomela Flor 1861 ............................................ 359 31. T. flavipennis Forst. 1848 ..................................... 360 32. T. chenopodii Reuter 1876 ........................................ 361 V Fam. PRION OCNEMIDAE Scott 1882 20. Gen. Homotoma............................................................. 364 H. ficus Linné 1761 ................................................... 364 INTRODUCERE Cercetările asupra psylidelor din ţara noastră s-au limitat, în trecut, mai ales* la speciile galicole. în anul 1918, Horvath citează din Transilvania şi Banat şi alte specii, unele din ele negăsite pînă în prezent de noi. Mai recent, în 1938, Finţescu publică o serie de observaţii asupra biologiei speciilor de psylide dăunătoare din livezile de peri din regiunea Iaşi. Datorită acestor cercetări sporadice, pînă în ultimul timp, nu a existat la noi nici o colecţie de Psyllidae. Pentru alcătuirea prezentei lucrări, a fost necesar, în primul rînd, să se colecteze material din diferite regiuni din ţară, de pe plantele cunoscute drept gazdă sau de pe conifere, pe care adesea adulţii multor specii migrează. Din acest material s-au executat numeroase preparate microscopice, după care s-au efectuat desenele ce ilustrează descrierile de la majoritatea speciilor. în lucrare, s-au inclus şi speciile menţionate de alţi autori şi negăsite încă de noi, precum şi unele nesemnalate pe teritoriul ţării noastre, dar a căror prezenţă ar fi totuşi posibilă. Cu toate acestea, lista speciilor descrise de noi nu poate fi completă şi aceasta datorită dificultăţilor de a cerceta toate regiunile ţării, în epoci, în care s-ar putea colecta adulţi pe plantele lor gazdă. Pentru precizarea determinării unor specii, în cheile analitice sau în descrieri s-au introdus pe lîngă caracterele morfologice obişnuite şi altele nesemnalate de autori (conformaţia organului copulator şi mai ales a apexului). în determinarea unor specii dubioase, s-a făcut apel la unii specialişti din alte ţări, care au avut bunăvoinţa să ne trimită material de comparaţie sau ne-au dat în scris preţioase lămuriri. Printre aceştia menţionăm pe dr. F. Ossiannilsson (Suedia), dr. W. Wagner (R. F. Germană) şi dr. Luise Eussel (S.U.A.) cărora le aducem pe această cale deosebite mulţumiri. De asemenea, mulţumim colegilor din ţară : dr. M. Ieniştea, I. Fuhn, dr. C. Bogoescu şi V. Puşca-r i u care prin sugestii preţioase ne-au ajutat la rezolvarea unor aspecte de sistematică şi zoogeografie, precum şi colegelor Matilda Lăcă-tuşu, Margareta Cantoreanu şi tuturor acelora care ne-au pus la dispoziţie material din ţară. PARTEA GENERALĂ ISTORIC Cele mai vechi indicaţii asupra psylidelor datează din prima jumătate a secolului al XYIII-lea. J. L. Frisch în anul 1720, a descris specia Psylla alni sub denumirea de vierme sugător al aninului. In lucrarea sa „Beschreibung von allerley Insecten in Teutschland” sînt figurate şi unele desene de larve de psylide. în anul 1738, Béaumur denumea psylidele adulte „muşte săritoare”, iar larvele lor „falşe aficte Primele descrieri de psylide pe baze mai ştiinţifice aparţin însă lui Linné (1758, 1761), care le grupează împreună cu unele specii de afide în genul Chermes, pentru care dă şi o scurtă diagnoză, care corespunde mai ales pentru psylide : „Rostrum pectorale, Antennae thoracae longiores, Alae IV deflexae, Thorax gibbus, Pedes saltatoriiDin cele 17 specii descrise de L i η n é ca aparţinînd acestui gen, multe sînt psylide : Chermes Pyri communis, Gh. Buxi, Gh. urticae dioicae, Gh. Fraxini excelsioris etc. Denumirea de Psylla ( ψύλλα = purece) a fost dată de Geoffroy în anul 1762. Acest autor a formulat şi scurte diagnoze în limba latină pentru 9 specii, pe care însă nu le-a numit. în lucrări apărute după anul 1800 : Latreille (1810), Schmid-b er ger (1837), H a r t i g (1841), C u r t i s (1835), Z e 11 e r s t e d t (1828, 1840), ambele denumiri de genuri (Chermes şi Psylla) sînt folosite pentru descrieri de specii noi sau cunoscute. în anul 1848, Förster în lucrarea „Übersicht der Gattungen und Arten in der Familie Psylloden” descrie toate speciile de psylide cunoscute în acel timp, multe din ele avînd valabilitate şi astăzi. El recunoaşte, bazîndu-se şi pe lucrările predecesorilor, 7 genuri şi anume : Trioza, Arytaina, Apkalara, Bhinocola, Anisostropha, Euphyllura, Spa-nioneura. în a 2-a jumătate a secolului XIX se intensifică nu numai lucrările sistematice dar şi cele biologice şi anatomice. Dintre cercetătorii din această perioadă, trebuie să amintim pe Löw, care în 1878 clasifică psylidele după nervaţia aripilor, în 4 subfamilii : Triozinae, Psyîlinae, 10 PARTEA GENERALĂ Aphalarinae şi Liviinae. Acest autor descrie şi numeroase specii şi genuri noi, publicînd şi un catalog al psylidelor palearctice, precum şi descrierile stadiilor larvare la multe specii. Psylidele din Franţa sînt studiate de Lethierry (1874) şi Dubois (1894—1895); cele din Anglia, de Douglas (1876) şi Scott (1882). Douglas în 1878 publică şi psylidele din Scandinavia. Fior (1861) descrie o serie de specii noi din Letonia, Reuter (1876) din Finlanda, Horvath (1885, 1918) din Ungaria etc. Toate lucrările autorilor menţionaţi conţin descrieri de specii noi, date asupra răspîndirii, dezvoltării etc., unele fiind considerate şi astăzi ca lucrări de bază pentru sistematica acestui grup. Un studiu valoros de anatomie şi morfologie, intitulat : ,,Die Anatomie der Psylliden” este publicat în 1885 deWitlaczil. După anul 1900, cercetările asupra acestui grup de insecte iau însă un alt avînt şi aceasta în parte datorită şi rolului economic pe care îl prezintă unele specii de Psylla, Trioza etc. încep cercetări şi în alte regiuni în afara Europei. Astfel Crawford (1914, 1915, 1924, 1928) se ocupă de psylidele din India, Ceylon, Sumatra; Kuwayama (1907—1909) de cele din Japonia, Uichanco (1921) de speciile din Filipine, A u 1-m a η n (1912) de cele din Noua Guinee etc. (P f 1 u g f e 1 d e r). Psylidele din Australia sînt cunoscute din lucrările lui F r o g g a 11 (1900—1903) şi Schwartz (1898) iar cele ale Noii Zeelande din lucrările lui M a s k e 11 (1899). Fauna de psylide din Africa de Nord a fost studiată de A u 1 m a η n (1911, 1912) şi Enderlein (1910), iar din Africa de Sud, P e 11 e y în 1924 descrie diverse forme. Psylidele Americii de Nord au fost bine studiate înainte şi după anul 1900 de: Rille y (1883), Rübsaamen (1899), Crawford (1910—1912, 1914) şi Oman (1933). Cercetări regionale asupra psylidelor din America au mai făcut Patch (1911—1912), Harrison T.W.H. (1915), Atée (1915) (Pflugfelder). în Europa^pînă în anul 1930, apar lucrări de mare valoare sistematică. Astfel, Sule (1910—1913) publică monografia genului Trioza Förster, iar Aulmann în anul 1913 ,,Psyllidarum catalogus”, care cuprinde toate genurile şi speciile descrise pînă la acea dată în lumea întreagă, cu indicaţii asupra biologiei (plante gazdă) şi răspîndirii. Galele produse de larvele acestor insecte au format obiectul studiilor întreprinse de o serie de cercetători printre care amintim : Thomas (1875—1878), J. J. Kieffer (1898—1901), Rübsaamen (1899), Trotter (1900—1914), H ou ard (1908—1909). O mare dezvoltare iau şi lucrările de morfologie, anatomie, biologie şi zoogeografie. Astfel, Weber (1929) face un studiu morfogenetic asupra capului şi toracelui de la genul Psylla. Growe se ocupă de morfologia capului, Brocher (1925) de aparatul bucal la larvele de Psylla ; B r i t-ain (1922), studiază morfologia speciei Psylla mali Schmdb., Minii i e w i c z (1924) publică un studiu asupra aparatului genital şi mai recent asupra stadiilor larvare şi biologiei la aceeaşi specie. Borner (1910) cercetează nervaţia aripilor şi biologia unor specii de Psylliăae. Sistemul nervos şi organele de simţ au fost temeinic studiate de P f 1 u g-f el der (1936—1937). Prin toate aceste cercetări s-au adus contribuţii ISTORIC 11 valoroase la studiul acestui interesant grup de homoptere, cu importanţă economică destul de însemnată. Actualmente, cercetările asupra psylidelor sînt în plină dezvoltare, în multe ţări, apar continuu valoroase lucrări de sistematică, biologie şi de combatere, monografii asupra unor genuri sau specii. Ossiannils-son (1941—1942, 1944 etc.) face o revizuire a psylidelor din Suedia, Heslop Harrison G., (1948—1949) se ocupă de psylidele din Anglia, Scandinavia. Acest autor s-a ocupat în ultimul timp (1951) nu numai de probleme de sistematică, dar şi de o serie de probleme în legătură cu filogenia şi paleontologia acestui grup de insecte. în U.R.S.S. cu studiul psylidelor se ocupă: Andrianova (1948) şi L o g h i-nova (1954, 1958 etc.). Schaefer (1949) studiază psylidele din Elveţia, Vondrâcek (1957), din Cehoslovacia, Smreczynski (1954) din Polonia etc. O serie de cercetători din U.R.S.S. şi din alte ţări : Korolkov, (1912—1914), Speyer (1927) etc. publică de asemenea date importante în legătură cu combaterea unor specii dăunătoare. Istoricul cercetărilor în R.P.R. Prima indicaţie asupra psylidelor din ţara noastră, o găsim în lucrarea luiBirô Lajos (1885) — citat după Löw (1888) — ,care menţionează din regiunea de nord a Maramureşului, speciile : Psylla pyrisuga Forst., P. melanoneura Forst., Trioza cerastii Löw, T. acutipennis Zett. în anul 1900, Montandon publică o listă cu 7 specii colectate la Sinaia şi Tarcău. în anul 1909, Sule descrie de la Sibiu, specia Psylla MapaleM. O atenţie deosebită s-a acordat însă speciilor de psylide galicole. Astfel, Bor ce a (1912—1914) în lucrarea ,,Zoocecidii din Romînia”, menţionează şi cîteva specii de psylide, din Moldova şi alte regiuni ale ţării (Livia juncorum pe Juncus, Trichopsylla waîkeri pe Ehamnus catarthica etc.). Henrich (1916) în lucrarea ,,Pflanzengallen (Cecidien) der Umgebung von Hermannstadt” prezintă unele date în legătură cu existenţa speciilor : Psylla fraxini L. pe frasin, Rhinocola speciosa Fior pe plop, Trichopsylla waîkeri Forst, pe Rhamnus etc. Marcel B r â n d z a (1914) menţionează două specii galicole: Trioza dispar Löw de pe Taraxacum officinale L. care produce pleuro-cecidii pe frunze şi T. aegopoăii Löw pe frunzele de Aegopoăium. Horvath (1918), publică în ,,Fauna Regni Hungariae”, lista psylidelor, citînd pentru Banat şi Transilvania, 13 specii Triozinae, 22 Psyllinae, 3 Rhinocolinae şi o specie din Liviinae. Majoritatea speciilor au fost apoi regăsite şi în alte regiuni. G e-burtig (1929, 1932) publică de asemenea cîteva specii producătoare de gale. Date mai amănunţite sînt publicate însă de Bor za şi Ghiuţă între anii 1936—1946. Aceşti autori menţionează unele psylide galicole din diferite regiuni din Transilvania prezentînd la fiecare specie şi diagnoza în limba latină. Finţescu (1938) aduce unele contribuţii asupra biologiei şi descrierii speciilor de Psylla care atacă perii : Psylla pyri, P. pyricola, 12 PARTEA GENERALĂ P. pyrisuga, iar mai recent Manolache (1945) şi Manolache şi colaboratorii (1949, 1953, 1954, 1959) dau unele indicaţii în legătură cu pagubele produse de Psylla mali Schmdb., Psylla pyricola etc. arătînd şi mijloacele de combatere. Cercetări mai amănunţite, sistematice şi morfologice au fost începute însă de abia în ultimii ani de Dobreanu şi Manolache (1958—1960), cercetări care se concretizează în lucrarea de faţă. MORFOLOGIE EXTERNĂ Psylidele sînt insecte mici, cu habitus de cicade, lungimea corpului variază între 1,5 mm Agonoscena succinta (Heeg.) din Europa (R. D. Germană, R.F. Germană, Austria), şi 6,5 mm Creiis longipennis (Walk.) din Tasmania şi Australia. Femelele sînt în general mai mari decît masculii, în ţara noastră specia cea mai mică găsită pînă în prezent este Calophya rhois Löw (1,5—2,10 mm), iar cea mai mare Psylla alni L. la care femelele ajung pînă la 5,8 mm. Majoritatea speciilor, dar mai ales cele palearctice sînt unicolore verzui, galbene, cafenii-roşcate, cu extremităţile antenelor şi tarselor în general brune sau negre. La speciile tropicale şi subtropicale predomină pigmenţii verzi şi galbeni, pigmenţii flavonici, dar mai ales pigmenţii roşii strălucitori, anto-cianici şi tetrapirolici. La aceste forme, nu numai corpul este viu colorat, dar chiar aripile sînt deseori roşii strălucitoare. La majoritatea formelor se observă pe vertex, dar mai ales pe to-race, pete şi dungi caracteristice, mai închis colorate. La unele specii, există dichroism sexual (Trioza obliqua Thoms., Psylla mali Schmdb.), iar la altele sezonal ; formele estivale fiind în general, mai deschis colorate decît cele hibernante (Psylla peregrina Forst., P. nigrita (Zett.), P. crataegi (Schrank), P. mali Schmdb.) etc. Cuticula are o culoare gălbuie deschis şi numai pe porţiunile întărite este galbenă sau brună. Structura ei nu este uniformă, ci pe anumite regiuni ale corpului (vertex, conuri genale, articolele bazale ale antenelor, armăturile genitale etc.) are aspect solzos sau prezintă anumite ornamentaţii care diferă cu speciile (fig. 1). Perii nu sînt prea dezvoltaţi şi nici regulat dispuşi ; cei mai numeroşi se găsesc pe conurile genale şi pe armăturile genitale. Capul. Forma capului este destul de variabilă. La PaurocepJiala Crawf. şi Pauropsylla Rübs. este globulară ; la Liminae alungit orizontală ; la Aphalarinae subpatrată şi turtită ; iar la Triozinae şi Psyllinae, cu contur caracteristic, datorită prezenţei conurilor genale, mai mult sau mai puţin dezvoltate. La Prionocneminae (·= Carsiăarinae) capul are aspect birostrat datorită adîncirii tăieturii anterioare. Ca şi la celelalte homoptere capul cuprinde epicraniul şi regiunea anterioară. Epicraniul formează singur capsula cefalică şi este alcătuit din vertex, frunte şi gene sau după unii autori numai din vertex şi MORFOLOGIE EXTERNĂ 13 frunte. în general suturile epicraniale nu se folosesc în diagnosticarea speciilor. Vertexul are forma patrată, triunghiulară sau semicirculară, întotdeauna cu o sutură mediană vizibilă. Este mărginit de ochii compuşi, Fig. 1. — Diferite ornamente cuticulare : a,a', Aphalara polygoni Forst.; b, Paurocephala (Camaratoscena) speciosa Flor ; c, Rhinocola aceris L. de baza antenelor şi de frunte. în unghiurile posterioare se află ocelii posteriori. Suprafaţa sa este în general plată, totuşi uneori prezintă adîn-cituri neregulate (fovae). Fruntea a fost deseori confundată cu clipeul, deoarece la unele genuri (Psylla Geoffr., Trioza Forst.) este de abia vizibilă ca sclerit. Totuşi, la alte genuri : Livia Latr., Paurocephala magnifions Crawf., Rhinocola Forst, etc. fruntea bine dezvoltată, se află pe faţa inferioară a capului. în toate cazurile se recunoaşte uşor deoarece pe ea se găseşte ocelul anterior. Poziţia şi dezvoltarea frunţii sînt caractere folosite în sistematica acestui grup. Genele bine dezvoltate ocupă o mare parte din faţa ventrală a capului, dedesuptul ochilor compuşi. Ele sînt în general dezvoltate sub forma unor protuberanţe conice, denumite de sistematicienii vechi,,conuri frontale”. Denumirea folosită astăzi este de „conuri genaleDezvoltarea şi forma acestora variază cu speciile. Astfel, la Galophya rhois Löw (fig. 2, a) co- 14 Fig. 2. — Capete cu conuri genale : a, Calophya rhois Löw ; b, Psyllopsis fraxinicola (Forst.) ; c, Alloeoneura radiata (Forst.) ; d, Psylla saliceti Forst. ; e, Psylla foersteri Fior. MORFOLOGIE EXTERNĂ 15 nurile genale sînt groase, scurte, cu vîrfurile divergente, la Psyllopsis fraxinicola (Forst.) (fig. 2, b) sînt conice, la Alloeoneura radiata (Forst.) (fig. 2, c) sînt mai lungi decît vertexul şi în acelaşi plan cu el, la Psylla Fig. 3. — Capete fără conuri genale : a, Aphalara polygoni Forst. ; b, Craspedolepta nervosa (Forst.). saliceti Forst, (fig. 2, d) au baza conică şi jumătatea apicală cilindrică, iar la Psylla foersteri Fior (fig. 2, e) sînt scurte, groase şi rotunjite apical. Evoluţia genelor în conuri este considerată relativ recentă. Reprezentanţi din subfamiliile Aphalarinae : Craspedolepta nervosa (Forst.) Fig. 4. — Livia juncorum Latr. a, cap văzut dorsal ; b, cap văzut ventral ; oa, ocel anterior ; f, fruntea ; lv, lobii vertexului. (fig. 3, b), Aphalara polygoni Forst, (fig. 3, a) etc., Pauropsyllinae, Liviinae, nu au conuri genale proeminente, au însă scleritul frontal bine dezvoltat (fig. 4, b). 16 PARTEA GENERALA Deseori se confundă expansiunile marginii anterioare a vertexului cu lobii genali, deoarece nu există suturi despărţitoare între vertex şi gene. Exemplu : la Euphy-llura Forst., interpretarea greşită a lobilor vertexului, ca lobi genali a făcut ca acest gen să fie incorect plasat între Psyllinae. La alte genuri : Livia Latr. şi OirapMa Waga, aceste formaţiuni au fost corect interpretate, ca lobi ai vertexului (fig. 4, a, b). Deschiderea posterioară a epicraniului, mai mult sau mai puţin circulară, este destul de mică şi se continuă cu o porţiune membranoasă care uneşte capul cu protoracele. între vertex şi această deschidere se află scleritul occipital. Eegiunea anterioară a capului (fig. 5) se află în întregime pe faţa ventrală, între epi-craniu şi prostern. Datorită acestei aşezări, orificiul bucal este îndreptat posterior, iar stileţii şi labiul par a ieşi din torace. Poziţia acestei regiuni este orizontală. Ea este reprezentată prin clipeo-labru (labrul foarte mic nu este separat de clipeu), care formează peretele superior al cavităţii bucale, iar hipofarin-gele, peretele inferior. Pereţii laterali sînt formaţi din lamine maxilare ; cele mandibulare sînt reduse. La adulţi, limita dintre ante- şi postclipeu nu este vizibilă, la larve însă, separarea este netă. Clipeul este piriform (fig. 6, a), cordiform sau emisferic (fig. 6, b) ; la unele genuri (Psylla, Trioza) capătul său dezvoltat acoperă parţial fruntea. Celălalt capăt se continuă cu labrul şi labiul. Sutura dintre clipeu şi labru este distinctă. Fig. 5. — Psylla mali Schmdb. Capul anterior cu labiul şi prosternul văzute lateral, pcl, postclipeul ; lmd, lamina mandibulară ; lmx, lamina maxilară ; ocl, anteclipeu ; lbr, labru ; st, stileţi ; lb, labiu ; osc, organe senzoriale conice ; ost, organe senzoriale terminale ; st2 sternitul 2 ; st^ sternitul 1 ; cr, crumena ; 1t', tentorium ; e, esofag ; md, mandibulă ; mx, maxilă (după Weber). MORFOLOGIE EXTERNA 17 Labiul formează rostrul triarticulat. Este fixat între coxele primei perechi de picioare şi numai regiunea distală este mobilă. Articolul bazai este mai mult sau mai puţin intern şi acoperit parţial de prostern. Articolul 2 formează un unghi cu primul, îndreptîndu-se în jos. Begiunea distală a articolului 2 şi articolul 3 formează rostrul propriu-zis. La unele forme din nordul Africii şi din unele insule din grupa Ca-narelor, labiul este foarte dezvoltat, mai lung decît de două ori şi jumătate lungimea normală. Acesta este singurul caz în care piesele bucale servesc în diagnosticarea speciilor (H. Harrison, 1951). Stileţii mandibulari şi maxilari sînt prinşi lîngă baza clipeului şi trec d.upă aceea în lungul labiului. în repaus, stileţii pătrund într-o pungă (crumena) situată în protorace, spre stînga (fig. 5, cr). Pompa salivară (fig. 7) situată pe planşeul hipofaringelui şi orientată vertical, prezintă un soclu chiti-nizat puternic, pe care se află o cupulă, în formă de pahar. Pe partea groasă a peretelui cupulei se inseră tendonul muşchiului dilatator al cupulei, iar în cavitatea îngustă atîrnă o formaţie elastică membranoasă (pistil), care poate fi ridicată cu ajutorul unui muşchi retractor. Prin această acţiune, orificiul canalului salivar se deschide şi saliva curge din vîrful hipofaringelui. în Fig. 7. — Psylla mali Schmdb., cavitatea bucală ; mx, maxilă ; md, mandibula ; pb, pompa bucală ; ep, epifaringe ; ca, canal alimentar ; lmx, lamina maxilară ; cs, cana salivar ; hyp, hipofaringe ; cp, canalul pom“ pei ; cup, cupulă ; p, pistil ; mrp, muşchiul retractor al pistilului ; mdc, muşchiul dilatator al cupulei (după Weber). 2* — c. 5747 18 PARTEA GENERALĂ repaus, peretele cupulei presează deschiderea canalului salivar şi opreşte scurgerea salivei (Pflugfeldêr). Pompa bucală din punct de vedere morfologic reprezintă cibarium şi cavitatea gurii. Are planşeul puternic chitinizat, iar acoperişul subţire şi elastic. Fig. 8. — Diferite tipuri de antene : a, Livia juncorum (Latr.) ; b, Aphalara polygoni Forst. ; c, Calophya rhois (Löw). Apendicele cefalice. Antenele sînt inserate între ochi şi conurile genale,. în scobituri late de articulaţie (fig. 8 a, b, c). Ele prezintă două articole bazale mai groase şi un flagel format din opt articole, ultimul terminat cu două sete neegale, mai mult sau mai puţin divergente. La Calophya rhois (Löw), pe articolul 9, apical, se mai observă un păr dezvoltat. La Bactericera perrisi Puton articolul 3 este de aceeaşi grosime cu primele două. Specializări secundare pot reduce numărul articolelor antenale la 6 (Microceropsylla Boselli), la 8 (subgenul Anomoeera Crawf.) sau la 9' (Craspedolepta nervosa pontica n. ssp.). Lungimea antenelor faţă de lăţimea capului, sau faţă de lungimea corpului şi a aripilor este folosită în sistematica unor genuri (Aphalarar Craspedolepta, Psylla, Trioza etc.). Raportul care există între lungimea celor două antene şi lăţimea capului între ochi formează „coeficientul antenal” (Lai, Heslop Harrison)* Acesta este constant la fiecare specie (cu mici limite de variaţie), cu excepţia indivizilor teratologici. Toracele. Este foarte dezvoltat, din cele trei segmente componente cel mai mare este mezotoracele, iar cel mai redus protoracele (fig. 9,10). Protoracele scurt, are notul sub forma unui sclerit îngust, posterior epicraniului (fig. 9 şi 10, p), de care este separat printr-o porţiune nechitinizată, corespunzătoare cefii (fig. 9, cf). Dezvoltarea lui spre părţile laterale variază cu genurile. Astfel, la Livia, marginile ating coxele anterioare, în timp ce la Psylla şi Trioza este mai scurt. Lîngă fiecare capăt, lateral, se observă la multe specii o foveolă, uneori destul de proeminentă» La Aphalara, marginile laterale sînt mult îngroşate. MORFOLOGIE EXTERNĂ Propleur ele în general dezvoltate, sînt separate printr-o sutură verticală, diagonală sau orizontală. Episternitul poate fi egal cu epimeritul (fig· 9, eps 1, epm 1) sau mai mare, rareori este mai mic. Uneori este mai Fig. 9. — Argtaina robusta Crawf. Cap şi torace, văzute lateral : a, antena ; v, vertex ; O, ochi ; o, ocel ; cg, conuri genale; cf. ceafă; P, pronot ; scler 1—3, sclerit 1—3 ; psc 2, prescut (dor-sulum) ; pt 1—3, paraptere 1—3; scl 2—3, scutelul 2—3 ; Pn 2—3, postscutelul 2—3; fu 3, furca 3 ; eps 1—3, episternit 1—3 ; epm 1—3, epimerit 1—3 ; a a, aripa anterioară ; ap., aripa posterioară; cx 1—3, coxe 1—3; S 2—S 3, sternitul 2—3; mc, meracant ; st, stigme (după Crawford). mult sau mai puţin acoperit de ochi şi de regiunea occipitală (EupJtyl-lura Forst.). Prosternul la majoritatea genurilor este foarte redus, coxele atin-gîndu-se. La specia indiană Apsylla cistellata (Buckt.) prosternul este mai lat, coxele îndepărtate. Prosternul formează baza labiului. între pro- şi mezotorace se observă trei sclerite mici (fig. 9, 1—3) dintre care unul poartă stigma mezotoracică. Mezotoracele este segmentul cel mai dezvoltat. Mezonotul este format din prescut, scut şi scutel. Prescutul (fig. 9 şi 10, psc 2) numit de vechii cercetători „dorsulum”, are forma triunghiulară şi pătrunde cu vîrful sub pronot. Marginile laterale se îngustează mult sub forma unor prelungiri (procese) lungi şi înguste, care se întind în jos spre mezoepistern, cu care se articulează sub baza aripilor. Scutul (fig. 9 şi 10 sc 2) este scleritul cel mai dezvoltat. Se articut lează cu episternitul lîngă baza aripilor şi cu epimeritul înapoia bazei aripilor. între procesul lateral al prescutului, marginea anterioară a ecu* 20 PARTEA GENERALA tului şi baza aripilor, există două tubercule neegale (primul mai dezvoltat). Acestea sînt parapterele (fig. 9, pt 1, 2). Scutelul mai mic, aproape emisferic, prezintă spre baza aripilor, prelungiri laterale lungi şi înguste (fig. 9,10, scl. 2). Posterior semai observă un sclerit foarte scurt, postscutelul sau pseudonotul (fig. 9, Pn 2), care se prelungeşte lateral, articulîndu-se cu epimeritul. Mezopleurele sînt dezvoltate. Episternitul (fig. 9, eps2) este uneori mai mare decît epimeritul (fig. 9, epm2), cu o linie lungă de articulaţie cu mezosternul, înaintea co-xelor. Epimeritul se articulează cu postscutelul şi cu coxa. Sutura pleurală este evidentă numai de la baza co-xelor, pînă la mijlocul pleurelor. Mezosternul este dezvoltat spre coxele anterioare şi prezintă între coxele medii o prelungire îngustă (fig. 9, S2). Metatoracele prezintă specializarea şi modificarea cea mai însemnată, deoarece în el se află muşchii care servesc la sărit. Metanotul, mai puţin dezvoltat decît mezonotul, are prescutul în întregime sau parţial ascuns. Scutul este regiunea cea mai dezvoltată a metanotului şi se articulează cu procesele aripilor posterioare (fig. 9, 10 sc 3). Scutelul prezintă prelungiri laterale înguste spre procesele aripilor posterioare (fig. 9, 10 scl 3). Postscutelul sau pseudonotul este mai lat decît cel al mezotoracelui şi se articulează lateral cu epimeritul (fig. 9, Pn3). Metapleurele au o poziţie mult modificată datorită dezvoltării mari a. metacoxelor. Sutura pleurală se întinde de la procesul aripii spre conului metacoxei. Episternitul (fig. 9, eps 3) este mai dezvoltat decît epimeritul şi poartă în marginea anterioară stigma metatoracică ; inferior se articulează cu metasternul, care se prezintă ca un sclerit mic şi îngust între meta- şi -mezocoxe. Un troncantin dezvoltat se articulează cu episternul şi cu sternul. Fig. 10. — Psylla mali Schmdb. Toracele văzut dorsal, P, pronot ; psc 2, prescutul 2 ; sc 2, scutul 2 ; scl 2, scutelul 2 ; epm 2 — epm 3, epimerit 2 şi 3 ; sc 3, scutul 3 ; scl 3, scutelul 3 (după Weber). MORFOLOGIE EXTERNA ii' Epimeritul (fig. 9, epm 3) se articulează posterior cu postscutelul. Pro- mezo- şi metasternul prezintă un endoschelet reprezentat prin apo-deme caracteristice, pro- mezo- şi metafurca, ultima fiind cea mai dezvoltată (fig. 9, fu 3), deoarece pe ea se prinde musculatura pentru sărit. Apendicele toracelui. Psylidele au două perechi de aripi inegale ; cele anterioare mai mari, sînt în general transparente, rareori coriacee sau pieloase. Oricare ar fi structura lor, ele sînt întotdeauna mărginite de o nervură evidentă. Sînt tectiforme şi numai excepţional la unele forme tropicale sau subtropicale, poziţia lor este aproape orizontală. Nervaţia lor este simplă (fig. 11). Nervurile transversale în general lipsesc (fac excepţie unele genuri din subfamiliile Ciriacreminae şi Prio-nocneminae). Nervurile E, M şi Cu sînt unite la bază într-un trunchi comun, care la Triozidae se împarte în trei ramuri : E, M şi Cu, iar la Psylliăae în 2 : E şi M + Cu. Mediana şi cubitala se bifurcă spre capătul aripii deli-mitînd celulele mx şi cuj. Eamurile medianei sînt Μχ+2 şi M3+4, iar ale cubitalei Cula şi CuJb (fig. 11). Sutura clavală (Cu2) împarte aripa în două suprafeţe inegale şi este prezentă obişnuit la toate psylidele. Heslop Harrison (1951) menţionează o specie neidentificată din colecţia Turner din Africa (aflată la British Museum) lipsită de sutura clavală. Suprafaţa anală este de obicei străbătută de o singură nervură anală, mai rar două (numite de unii autori nervuri axilare). Pe suprafaţa superioară şi inferioară a aripilor anterioare se observă spinişori mai deşi sau mai rari, care se întind pînă lîngă nervuri sau lasă spaţii libere în lungul lor. Totalitatea spinişorilor de pe ambele feţe alcătuieşte microsculptura aripilor, cu oarecare rol în sistematică. Prin bifurcarea nervurii Ex în nervura Bla şi Blb se formează o pterostigmă, ca la majoritatea speciilor genului Psylla (fig. 12 a—d) sau o celulă distinctă ca la Paurocephala. Uneori apexul nervurii Ej se alătură nervurii costale aşa fel, încît acolo se formează o pterostigmă redusă. La Euphyllura (s. str.) pterostigmă cuprinde o serie de nervuri diagonale distincte (fig. 12 e). Psylidele cu nervaţia de tip triozin nu au pte-rostigma. Nervura subcostală este distinctă la Panisopelma End. şi Colpos-cenia End. La majoritatea formelor este sudată cu costala. în general, ramificările secundare ale nervurilor la psylidele actuale sînt considerate ca atavisme. La multe specii nervura costală prezintă înainte de unirea ei cu nervura Ej sau Bla, o întrerupere sau nodus. Pe partea opusă, acolo unde sutura clavală întîlneşte marginea, există de asemenea un nodus. La unele forme mai primitive : Paurocephala ( Camaratoscena) speciosa Flor (fig. 13 a, b), Agonoscena succincta (Heeg.), Colposcenia osmanica Vondr. există o linie mai mult sau mai puţin evidentă, care uneşte aceste două întreruperi, linia nodală. Aripile posterioare au nervura M nebifurcată (fig. 11 b). Pe marginea lor anterioară se găsesc cîţiva peri spiniformi, unii îndoiţi ca nişte cMige, 22 Fig. 11. — Diferite tipuri de aripi: a, Psyllinae : Psyllopsis distinguenda Edw. aripa anterioară : G -f* Sc = costală + subcostală ; pt, pterostigmă ; R = radială ; Rx = radială 1 ; Rs = ramura radialei ; Μ = mediana; Μ + Cux = mediană + cubitala 1 ; M1+2, M3+4 = mediana 1 + 2 şi 3 + 4 ; Cut = cubitala 1 ; Guia, Culb = cubitala 1 a şi 1 b ; scl, sutură clavală (Cu2) A = anala ; c -f- sc = celula costală + subcostală ; rx+ r2 = celulele radiale 1 şi 2 ; m^ m2= celulele mediane 1,2 ; Cu^ Cu2 = celulele cubitale 1 şi 2 ; b, aripa posterioară, rt = retinacul c, aripa de Trioza femoralis Forst. MORFOLOGIE EXTERNA 23 care se prind de îndoitura marginii posterioare a aripilor anterioare, înlesnind astfel mişcarea simultană a ambelor aripi. Picioarele, normal conformate, dar neegal dezvoltate, sînt alcătuite din coxă, trochanter, femur, tibie şi tars biarticulat. La primele două perechi de picioare, coxele sînt articulate cu pleurele prin cîte un condil extern, în timp ce coxele perechii a 3-a sînt contopite cu meta-toracele. Ele sînt late şi au apodeme dezvoltate care formează o mare parte a scheletului intern. în afară ele prezintă un proces coxal (meracan-thus) dirijat posterior şi un braţ curbat care se întinde lateral (fig. 14). în coxa şi trochanterul perechii a 3-a, se află musculatura pentru sărit. Primele două perechi de picioare servesc la mers şi fixat de substrat, perechea a 3-a mai dezvoltată serveşte la sărit (fig. 14). în timpul săritului, picioarele se desfăşoară paralel cu axul corpului, articulaţia coxo-trochanteriană avînd rolul principal. Tibia rămîne îndoită pe femur. Din această cauză insecta ar trebui să fie răsturnată înapoi ; deoarece psylidele se găsesc pe faţa inferioară a frunzelor, această mişcare le ajută să-şi ia mai uşor zborul. Coxele anterioare şi posterioare sînt de obicei alăturate, cele mijlocii sînt mai îndepărtate. Trochanterul este mobil în cavitatea coxei. Femurele şi tibiile sînt lungi. La multe genuri metatibiile au un spin la bază şi trei pînă la mai mulţi spini negri apicali, la toate genurile. La majoritatea speciilor, primul articol tarsal prezintă terminal o euplantulă mai dezvoltată la perechea a 3-a (Arytaina Crawf., Ctenary-taina Ferris şi Klyver). La Gtenarytaina eucalypti Mask., primul articol tarsal de la picioarele posterioare şi adesea şi de la primele, prezintă modificări (vezicule sau perniţe), care le permit să meargă uşor pe substanţele lipicioase, secretate de larve. Ultimul articol tarsal poartă două gheare şi o pereche de pulvili. Anumite caracteristici ale picioarelor posterioare (prezenţa sau reducerea şi absenţa meracantului, numărul spinilor apicali ai metatibiilor, spinii metatarsului) sînt folosite în determinares. Fig. 12. — Diferite tipuri de pterostigme : a, Psylla alpina Forst. ; b, Psylla colorata Löw ; c, Psylla fusca (Zett.) ; d, Psylla pruni (Scop.); e, Euphyllura olivina Costa (după Vondr âcek). 24 Fig· 13. — Paurocephala (Camaratoscena) speciosa (Flor), aripa anterioară cu linie nodală (a, b). MORFOLOGIE EXTERNA 25 Abdomenul. în privinţa numărului segmentelor abdominale părerile autorilor sînt împărţite. După Witlaczil (1885) există 10segmente, iar după Crawford (1914), Heslop Harrison (1951), 11 segmente, ultimele 2—3 fiind transformate în armături genitale. H. Har- Fig. 15. — Abdomenul la Arglaina genistae (Latr.), a, femelă; b,mascul ; I—XI tergite ; 1 —8 sternite ; st, stigmă (după Vondrâcek). r i s o n constată că abdomenul din 11 segmente se observă la formele arhaice (la masculi mai ales). Obişnuit la ambele sexe sînt 10 segmente. La toate psylidele sînt vizibile la masculi 6 tergite şi 6 sternite, iar la femele 6 tergite şi 4 sternite (fig. 15, a, b). La ambele sexe, se observă opt perechi de stigme abdominale. Primele două segmente sînt reduse, existenţa lor se deduce numai din prezenţa stigmelor, situate între meta-torace şi primul segment abdominal. Segmentele 3—6 sînt vizibile şi bine dezvoltate la ambele sexe, cu tergite şi sternite bine individualizate, cu sau fără pleurite, dar întotdeauna cu stigme. La masculi există stigme şi pe segmentele 7 şi 8 ; la femele, sternitul 7 intră în componenţa armăturii genitale (complexului genito-anal). La unele forme australiene, sternitul 7 este împărţit parţial sau total printr-o sutură mediană. Segmentul 8 la femelă are tergitul dezvoltat, cu stigma respectivă, iar sternitul transformat în primele valvule ale ovipozitorului, este invizibil dinafară. Segmentul 9 este complet modi- 26 PARTEA GENERALA ficat : la exterior se observă numai porţiunile terminale, liguliforme, cunoscute sub numele de valvule dorsale sau palpi. Acestea apără ovipozi-torul propriu-zis, format din prima pereche de valvule (segmentul 8) la care se adaugă a 2-a şi a 3-a pereche (valvulele bazale şi valvulele interne) care sînt considerate ca provenind din segmentul 9 (gonapofize ale segmentului 9). Segmentul 10 poartă anusul şi este numit segmentul proctigal. El închide ovipozitorul dorsal. Deschiderea anală, mare, ovală sau circulară este situată lîngă marginea sa anterioară şi este înconjurată obişnuit de un şir dublu de pori cerieri. Piesa ventrală a complexului genital (sternitul 7) a fost cunoscută mult timp sub numele de valva ventrală (fig. 16 a, b, c). în lucrările mai noi, această piesă este numită segmentul genital, numire care a fost adoptată şi de noi în prezenta lucrare, iar în interpretarea lui Crawford este socotită ca segmentul 9 în întregime. Regiunea vizibilă din segmentul 9 cunoscută ca valva mediană a ovipo-zitorului a fost interpretată de Crawford ca segmentul 10. După acest autor segmentul proctigal este al 11-lea şi era cunoscut de sistema-ticienii vechi ca valva dorsală. La masculi (fig. 17), segmentul 9 (hipandrium sau placa subgenitală) este scobit în centru şi în această scobitură se află penisul îndoit. Segmentul 10 sau proctigerul, are în general o formă tubulară. La Aphalarini, marginile posterioare sînt prelungite în nişte apofize orizontale caracteristice (fig. 17 a). La unele specii de Triozinae (fig. 17 b) proctigerul este larg rotunjit posterior ( Trioza elaeagni Scott) ; la altele este prelungit în lobi triunghiulari ( T. reuteri Sule) sau dreptunghiulari cu capătul rotunjit (T. maura Förster). Fig. 17. — Complexul genito-anal la a, Craspedolepta nervosa pontica n. ssp. ; b, Trioza hrysanthemi Löw, pt., proctiger, p, penis, pr,paramer; c, T. schranki Flor, ap, articol proximal, ad, articol distal, h, hipandrium, apx, apex ,ft, tubulura terminală, apj, ap2, apodeme. 28 PARTEA GENERALA La unele specii din familia Ciriacreminae proctigerul este bipartit (Ciriacremum bicaudatum End.), caracter primitiv, care dovedeşte existenţa a 11 segmente abdominale. Fig. 18. — Diferite tipuri de penis : Aphalara calthae L. ; b, Trioza bucegica n. sp. ; c, T. senecionis (Scop.) ; T. albiventrix Forst. Penisul la psylide este în general biartiçulat (fig. 17 c). Articolul bazai lăţit şi bifurcat proximal, se articulează cu unghiurile inferioare ale proctigerului. Sub punctul de articulaţie, se fixează lateral o apodemă în formă de potcoavă, de care se prinde median o a 2-a apodemă bifurcată ; fiecare ramură articulîndii-se cu baza unui paramer. Aceste apodeme sînt cunoscute sub numele de plăci bazale sau conective. Partea apicală a organului copulator (apexul) prezintă porţiunea cea mai variabilă cu speciile. Văzut lateral este mai gros decît restul articolului. Prezintă anterior 1 —2 lobi separaţi dorsal şi pe o mare parte şi posterior ; lobii anteriori pot fi ascuţiţi, încovoiaţi, drepţi, rotunjiţi etc. (fig. 18). Canalul ejaculator se continuă în afară printr-o tubulură numită de Bonnemaison şi Missonier (1956) tubulura terminală. în lucrarea de faţă, în unele chei dicotomice, pe lîngă caracterele morfologice obişnuite (forma conurilor genale, microsculptura aripilor, înarmarea picioarelor posterioare, forma paramerelor etc.) s-a folosit şi forma apexului penisului şi aşezarea tubulurii terminale. ORGANIZAŢIE INTERNA 29 ORGANIZAŢIE INTERNĂ La psylidele adulte, dar mai ales la stadiile larvare, tegumentul este bogat în glande ceriere cu secreţii variate. Adulţii speciilor Psylla alni (L.), P. foersteri Flor, P. buxi (L.) prezintă pe anumite regiuni ale corpului secreţii de ceară fină, albă. Femelele au în general în jurul anusului o coroană dublă de pori cerieri. La unele specii şirurile posterioare sînt mai numeroase (Aphalara polygoni Forst., A. affinis (Zett.) etc.). Glandele ceriere perianale de la larvele din primele stadii, au porii dispuşi pe un singur rînd, pe cînd la larvele mature pe două sau mai multe rînduri. După Pflugfelder (1941) prin cele două şiruri de pori nu se elimină aceleaşi secreţii. Porii interni elimină ceara care înveleşte excrementele, iar porii externi, filamente subţiri de ceară care se curbează spre partea anterioară a corpului. Uneori’filamentele acoperă în întregime corpul larvei. Brenner a numărat la larvele de Psylla alni L. din primul stadiu, aproximativ 850 pori, iar la larvele din stadiul 4 aproape 4 000 pori. După Lai (citat de Pflugfelder) nimfele de Psyllopsis fraxinicola (Forst.) produc trei feluri de secreţii : unele sub formă de picături mici, lipicioase produse de glandele perianale, altele sub formă de filamente produse de glandele marginale de la baza perilor şi o altă secreţie cu aspect lînos care înveleşte corpul. Ceara produsă de psylide din punct de vedere chimic este un ester, în compoziţia căruia intră un alcool psilostearic şi un acid psilostearilic. Are punctul de topire între 95—96°, este uşor solubilă în cloroform şi acid acetic glacial, greu solubilă în alcool absolut la cald şi insolubilă în alcool la rece şi eter cald. La Psylla mali Schmdb., Pflugfelder (1941) menţionează o pereche de glande antenale (fig. 19), reprezentate fiecare prin cîte un sacul glandular cu un canalicul lung, care se întinde pînă la vîrful antenei. Acesta se deschide la exterior prin mai mulţi pori. Eolul acestor glande este necunoscut. Musculatura a fost bine studiată de Weber la genul Psylla. Pe tentoriu se articulează o serie de fascicule de muşchi pentru piesele bucale, antene, precum şi pentru mişcarea perilor. în torace există muşchi intersegmen-tali şi segmenţali, pentru rostru, Fig. 19. _ Psylla alni (h )> glande antenale picioare Şl aripi. Şl picioarele au (gla) ; gl. supr, ganglion supraesofagian (după muşchi (coxali extensori şi flexori). Pflugfelder). în abdomen, fasciculele musculare mai importante sînt cele de la complexele genito-anale. Sistemul nervos (fig. 20) a' fost studiat de Witlaczil (1885), B r i 11 a i n (1922) şi Pflugfelder (1936, 1937) şi se carac- 30 PARTEA GENERALA terizează printr-o puternică concentrare a ganglionilor toracici cu cei abdominali. Este alcătuit din ganglioni supraesofagieni, masa subesofagiană şi. masa toraco-abdominală. Ca organe endocrine anexe ale sistemului nervos simpatic mai evidente sînt : corpora cardiaca (corpii paracardiaci), în strînsă legătură cu vasul dorsal şi corpora allata, situată posterior de corpora cardiaca. Fig. 20. — Sistemul nervos. 1 opt, lob optic ; gl Fig. 21. — Rinarie sub, ganglioni subesofagieni ; gltl —III, gan- la Psylla alni (L.), cs, glioni toracici I —III ; glabd, ganglioni abdomi- celulă sensorială ; n, nali (după Pflugfelder). nerv (după Pflug- felder). Organe de simţ: ochii compuşi sînt mari, emisferici şi pro-eminează pe laturile capului, la majoritatea speciilor. La Liviinae, însă, sînt turtiţi, neproeminenţi şi se caracterizează prin prezenţa pe marginea anterioară a unui tubercul preocular. Ocelii sînt în număr de 3, dintre care doi aşezaţi în unghiurile posterioare ale vertexului şi unul anterior, pe frunte. H. Harrison (1951) menţionează că în colecţia Turner din Africa de sud există specii neidentificate, la care există numai ocelul posterior. S-a observat şi cazuri cu patru oceli, cînd cel anterior devine pereche în urma unui accident sau prin atavism. Simţul mirosului îşi are sediul în rinariile de pe antene (fig. 21). La Psylla mali Schmdb. se observă astfel de organe pe articolul 2 bazai şi apoi pe articolele 4,6 şi 7. La Aphalarini astfel de organe destul de bine dezvoltate există pe articolele 4—9. Binarii numeroase şi mari se observă pe articolele 4 şi 6 la Trioza femoralis Forst. Pentru gust există organe de simţ epifaringiale. Alte organe de simţ se află în vîrful labiului, în formă de peri care probabil mai au şi funcţia de pipăit. ORGANIZAŢIE INTERNA 31 Sistemul traheal a fost pentru prima dată studiat de W i t- 1 a c z i 1 şi în urmă de Crawford, Brittain, Speyer. Numărul stigmelor după unii autori este de nouă (Witlaczil, Brittain, Speyer), iar după Crawford de 10. Recent Π. H a r r i s o n (1951 ) susţine Fig. 22. — Aparatul respirator la larva in sta-iul V de Aphalara polygoni Först. (după Vondrâcek). Fig. 23. — Psylla mali Schmdb., aparatul digestiv: e, esofag; IM, tuburi malpi-ghiene ; im, intestin mediu ; r, rectul ; ip, intestin posterior (după Weber). că ar exista trei perechi de stigme toracice şi opt abdominale ceea ce ar demonstra că psylidele sînt un grup primitiv de insecte. Dispoziţia trun-chiurilor traheene a fost mai bine studiată la larve decît la adulţi (fig. 22). Intestinul (fig. 23). După cavitatea bucală urmează un fa -ringe scurt căptuşit cu o intimă chitinoasă groasă, apoi un esofag foarte lung şi subţire care trece peste tentorium şi străbate după aceea toracele. Porţiunea terminală a esofagului (fig. 23, e) se lărgeşte într-un fel de guşă a cărei extremitate este încolăcită în spirală pe intestinul terminal, înlocuind astfel camera filtrantă a celorlalte homoptere. Posterior acestei încolăcituri, intestinul descrie două bucle circulare groase, considerate de unii cercetători ca intestin mediu (fig. 23, im), în care se deschid patru tuburi malpighiene (fig. 23, tM). Intestinul posterior (fig. 23, ip) este foarte subţire şi lipsit de ampula rectală. Anusul se află la femelă pe segmentul proctigal (segmentul X), iar la mascul pe proctiger (segmentul X + XI). 32 PARTEA GENERALA Excrementele lichide sînt învelite într-o pătură subţire de ceară, secretată de glandele perianale şi se prezintă sub formă de sfere sau tuburi. Glandele salivare, alcătuite din celule puţine, sînt sferice şi situate dorso-caudal faţă de regiunea bucală, de o parte şi de alta a Fig. 24. — Psylla mali Schmdb. a, aparatul reproducător la Ş : ov, ovare ; ovd, oviduct ; rs, receptacul seminal ; gls, glandă sferică ; gin, glandă nepereche ; glacc, glande accesorii ; b, aparatul reproducător la <$ : t, testicule ; vs, vezicula seminală ; cd, canal deferent ; ce, canal ejaculator, glacc, glande accessorii ; ps, pompă spermatică (după Vondr âcek). ganglionului subesofagian şi fiecare glandă se deschide într-un canal. Ambele canale se unesc sub ganglionul subesofagian, într-un canal unic care se deschide în pompa salivară. Sistemul circulator cuprinde inima situată între segmentele abdominale II—VII, cu cel mult 6 perechi de osteole. Aorta se prelungeşte pînă în marginea anterioară a ganglionului subesofagian. La capătul anterior, lateral, se găseşte corpora cardiaca. Aparatul genital. Ovarele (fig. 24, a) sînt alcătuite din numeroase ovariole dispuse în formă de buchet. Ele se deschid într-un caliciu, apoi în oviduct. Numărul ovariolelor dintr-un ovar diferă după specii şi anume 8—9 la Psylla mali Schmidb., 15 la P. buxi, 30 la P. foers-teri, 40—50 la P. alni şi 30—40 la 1îhinocola (Pflugfelder, 1941). Cele două oviducte se unesc într-un oviduct comun, care se continuă cu vaginul, în care se mai deschide receptaculul seminal, două glande accesorii şi o glandă sferică considerată glandă cimentară cu canalul lung şi îngust a cărei secreţie serveşte probabil la fixarea ouălor de substrat. Receptaculul seminal are un perete subţire membranos în care se observă din loc în loc, celule epiteliale glandulare circulare, care se deschid în lumenul receptaculului. ORGANIZAŢIE INTERNĂ 33 Testiculele (fig. 24, b) sînt alcătuite fiecare din 2—4 lobi (doi lobi la Rhinocola speciosa, Psyllopsis fraxinicola, Trioza rhamni, T. urticae, Psylla crataegi, P. etc., 4 lobi la P. aZm şi P. foersteri etc.), care se deschid în canalele deferente respective. Excepţional la P. /iws s-au observat cinci lobi. Canalele deferente se deschid în vezicula seminală, primitiv dublă, ovală sau cordiformă. Posterior, ele se continuă cu canalul ejaculator în care îşi varsă conţinutul două glande accesorii, fără canale proprii. La Psylla, aceste glande sînt foarte dezvoltate, ocupînd aproape tot abdomenul. Posterior acestor glande, se află pompa spermatică, alcătuită dintr-un tub cilindric scurt, lăţit la cele două capete, în interiorul căruia se află un tub cu pereţii subţiri, care funcţionează ca un ventil. între capetele lăţite, există muşchi longitudinali prin a căror contracţie sperma este împinsă spre canalul ejaculator. Prin revenirea muşchilor la poziţia normală, se absoarbe o nouă cantitate de spermă din vezicula seminală. Pompa spermatică şi canalul ejaculator pot avea diferite forme (fig. 25). în general canalul ejaculator este mai mult drept. Numai la Caloph-ya rhois el este puternic încovoiat, caracter nemaiîntîlnit la nici o specie Fig. 25. — Pompa spermatică : a, Psylla pulchra (Zett.) ; b, Alloeoneura radiata (Forst.) ; c, Craspedolepta omissa Wagner; d, Calophya rhois (Löw.). 3 — c. 5747 34 PARTEA GENERALA de psylid din ţara noastră. La unele specii, spermatozoizii sînt grupaţi în spermatofori ; Psyllopsis fraœinicola (Forst). REPRODUCERE ŞI DEZVOLTARE Reproducerea psylidelor este sexuată. în natură la anumite date, variabile cu speciile, proporţia între sexe este în general 1 :1. De cele mai multe ori însă, la o colectare numărul indivizilor masculi nu este egal cu acela al femelelor, iar în colectările făcute toamna tîrziu nu găsim decît femele, deoarece după unele observaţii masculii mor înaintea femelelor. Dezvoltarea psylidelor este în general mai bine cunoscută la speciile cu importanţă economică şi foarte puţin la speciile ce trăiesc pe plante spontane. Copulaţia. înainte de împerechere, femelele sînt urmărite îndeaproape de masculi, care îşi mişcă continuu antenele. în timpul copulaţiei sexele sînt aşezate unul lingă altul, masculul apropie capătul abdomenului de cel al femelei şi cu ajutorul paramerelor, ca într-un cleşte, apucă partea dorsală a tecii ovipozitorului. După aceea, proctigerul se îndoaie spre partea anterioară a corpului. Prin mişcarea plăcilor bazale ale penisului, acesta este întins şi introdus în deschiderea receptaculului seminal. Cînd după copulaţie, proctigerul revine la poziţia normală, penisul se îndoaie şi se plasează astfel strîns în falocriptă. Pot exista mai multe copulaţii la aceeaşi specie. în general masculii devin maturi sexuali, înaintea femelelor. Pentru depunerea ouălor, femelele îşi îndoaie capătul abdomenului, astfel ca ovipozitorul să aibă o poziţie aproape perpendiculară pe suport (plantă). Ouăle sînt fixate cu pedunculul în ţesuturile plantei, probabil cu ajutorul secreţiei glandei cimentare. Oul variază ca formă cu specia. în general el este oval cu polul posterior mai lat şi rotunjit, iar cel anterior ascuţit (fig. 26 a). Pedunculul se află la polul posterior, terminal (fig. 26 c) sau la o mică distanţă de capăt (fig. 26 b). La multe specii, polul anterior prezintă un apendice filiform de lungimi diferite (fig. 26 d, e). La depunere, ouăle sînt de culoare galbenă deschis, apoi devin gal-bene-portocalii şi chiar brune-roşcate. Lungimea şi lăţimea lor variază cu specia. Astfel la Psylla mali Schmdb. lungimea este de 0,4 iar lăţimea de 0,16 mm. La Trioza nigricornis Forst, de 0,35/0,15 mm, la Psylla pyri (L.), 0,32/0,15 mm etc. Ouăle sînt depuse izolat sau în grupe pe suprafaţa frunzelor, pe tulpini, la baza mugurilor, pe scoarţa arborilor etc. Numărul total de ouă depus de o femelă este variabil în legătură cu speciile, cu generaţia etc. După Bonnemaison şi Missonier (1956) la Psylla pyri (L.) generaţia hibernantă depune pînă la 400 de ouă, iar generaţia de vară 600, maximum depus a fost de 900—1 000 ouă. Incubaţia este în legătură cu specia şi cu factorii climatici. După Plotnikov (1926), la Psylla pyricola Forst, incubaţia în luna martie durează 27 zile, în vară 6 — 7 zile, iar în luna octombrie, 26—30 zile. F i n-ţ e s c u (1938) arată că la Psylla pyrisuga Forst, incubaţia variază între é—7 zile. La Psylla mali Schmdb. care iernează ca ouă cu embrionul format, durata pînă la ecloziune variază între 6 — 7 luni. REPRODUCERE ŞI DEZVOLTARE 35 Ajunse la completă dezvoltare, larvele rup corionul cu ajutorul unor dinţi situaţi pe nişte plăci chitinizate, de la capătul anterior. Dezvoltarea la psylide a fost considerată de Börner (1909) ca hemimetabolă, iar de Weber (1930), ca paurometabolă. Caracterele Fig. 26. —r Diferite tipuri de ouă : a, Craspedolepta nervosa (Forst.) ; b, Psyllopsis fraxinicola (Forst.) ; c, Trioza versicolor Löw ; d, Alloeoneura radiata (Forst.) ; e, Psylla pyricola Forst. adulţilor se dezvoltă treptat şi apar definitiv numai după ultima năpîr-lire larvară. în ceea ce priveşte organizaţia internă, în timpul metamorfozei nu se schimbă vizibil decît organele sexuale şi muşchii aripilor. Larva neonată are în general culoarea galbenă palidă; pe măsură ce creşte, culoarea se brunifică treptat sau devine roşcată. Unele din ele rămîn galbene-verzui, după specii. Există 5 stadii larvare (fig. 27) a căror durată de dezvoltare variază foarte mult cu regiunea şi factorii climatici. Astfel, după Pflugfelder (1941) la Psylla mali în U.R.S.S., durata este de 21 zile (Svatovici-Bielicova), în Polonia, 28—44 de zile (Minckievicz), în Noua Zeelandă, 31 —36 zile (Brittain), în Fig. 27. — Dezvoltarea postembrionară la Psylla mali Schmdb. (după Speyer). Fig. 28. — Aphalara polygoni Forst.,larvă —cap, ventral ; g, gene ; cl, clipeo-labrum ; bst, bucla stileţilor ; lm, lamina mandibulară ; lb, labium (după VondrâCek). REPRODUCERE ŞI DEZVOLTARE 37 nord-vestul R. D. Germane şi R. F. Germane, 41—64 zile (Speyer), în Elveţia, 37 zile (Suter) etc. Larvele din primul stadiu sînt mobile şi se deplasează cu uşurinţă în căutarea locurilor potrivite pentru hrană. în primele stadii, dejecţiile lor rămîn aderente la partea posterioară a corpului, sub forma unor cordoane albicioase, datorită învelişului ceros. La Psylla pyrisuga după cîteva zile de hrană pe frunze, larvele se retrag pe tulpini, la baza peţiolului frunzelor, formînd colonii. Coloniile de larve de psylide sînt des vizitate de furnici. De multe ori prezenţa furnicilor pe ramurile de păr sau de păducel ne indică prezenţa larvelor de Psylla pyrisuga şi P. crataegi. Corpul larvelor exceptînd primul stadiu este turtit mult dorso-ventral. Rostrul este îndreptat posterior, între coxele picioarelor medii sau la larvele în ultimele stadii, între coxele mediane şi cele anterioare ; este format din două articole. Stileţii sînt lungi şi în loc să fie situaţi în crumenă, care lipseşte, formează o buclă liberă la exteriorul corpului, pe faţa anterioară a capului (fig. 28 b,s,t). în timp ce la adulţi fixarea stileţilor se face prin îndoirea bazei rostrului, la larve, în acest scop servesc nişte prelungiri digitiforme de la baza rostrului, care în repaus prin elasticitatea chiti-nei lor, ţin strînşi stileţii. După Weber şi Speyer, aceste formaţii servesc şi la prinderea stileţilor cînd printr-o împrejurare oarecare, aceştia sînt scoşi complet din rostru. Primele 2 stadii larvare au capul unit cu segmentele concrescute ale toracelui. Numai din stadiul III începe să se marcheze separarea dintre cap-protorace şi mezo-metatorace. Separarea capului de protorace se face în stadiul Y. Numărul articolelor antenale este redus şi variază cu stadiile. Astfel, la primul stadiu se observă 2—3 articole, dintre care 2 scurte şi al 34ea lung, la stadiul II, 3 articole. în stadiul III, 4 articole, la stadiul IV, 5 articole, iar la stadiul Y, 7 articole. Numărul organelor de simţ antenale variază la Psylla mali cu stadiile larvare : 1 la stadiile I—III şi 3 la stadiile IY-V. Segmentaţia toracică nu este evidentă la larvele din primele stadii. Ea devine vizibilă o d,ată cu apariţia pterotecilor, care încep să se contureze chiar după a 2-a napirlire, dar mai ales in sta- Fig. 29. — Trioza remota Forst., larvă în stadiu diile IY—Y (fig. 29). IV (după Vondrâcek). Picioarele, în primul stadiu sînt conformate pentru mers ; toate perechile au coxele îndepărtate. După stadiul II ele se dezvoltă mai ales, ca picioare de fixat. Conformaţia lor este mai simplă decît la adulţi, după coxă urmează trochantero-femurul, apoi tibio-tarsul uniarticulat şi terminat cu 2 gheare şi un em- 38 PARTEA GENERALĂ podium, la stadiile I şi II. în stadiul III, articolul tarsal începe să se separe de tibie ; această separare este completă în stadiul V, cînd apare şi al doilea articol tarsal. Abdomenul este puternic turtit. Primele 4 segmente sînt libere, celelalte unite. Anusul, spre deosebire de adulţi se deschide ventral. Micetomul la larve se prezintă sub forma unui organ compact situat în abdomen, transversal, pe tubul digestiv. Ultimul stadiu larvar—nimfa—se deosebeşte mult de celelalte, prin conformaţia antenelor şi a picioarelor ; se apropie însă de el prin turtirea corpului, poziţia picioarelor şi conformaţia labiului. Psylüdele sînt insecte mono- şi polivoltine. Astfel, la Psylla mali, Trioza apicalis există o singură generaţie anuală. La Psylla pyricola sînt 3 generaţii în Europa, 4—5 în U.S.Â. şi 5 în U.E.S.S. (Turkestan). După Bon ne maison şi Missonier, Psylla pyri are în Franţa 3—5 generaţii ; după Crawford, în S.U.A., 4 generaţii. Trioza nigri-cornis după H e i n z e şi Pr oft, are cel puţin 3 generaţii. ECOLOGIE Cele mai multe specii de psylide sînt mezofile, ele trăiesc frecvent în regiunile cu climate tropicale, subtropicale ; abundă de asemenea în regiunile mai nordice sau montane şi submontane. Speciile stepicole sînt în general reduse ca număr. Speciile din zona temperată hibernează frecvent ca adulţi (Trio-zinae, unele specii de Psyllinae, ApJialarinae etc.). Există însă şi specii care iernează în stadiu de ou cu embrionul format : Psylla mali Schmdb., P. peregrina Forst., sau ca larve, speciile genului Craspedolepta. Adulţii ca şi larvele apar în regiunile cu climă continentală de timpuriu în primăvară, uneori de la sfîrşitul lunii februarie, începutul lunii martie (Psyllapyricola Forst., P.pyri (L.) etc.). Ele pot suporta în general temperaturi scăzute. Din cercetările efectuate în U.R.S.S., Scandinavia, ouăle de Psylla mali Schmdb. pot rezista în timpul iernii (diapauza hie-mală) pînă la temperaturi de — 40°C. Speyer arată că frigul nu dăunează ouălor, embrionilor şi nici larvelor din primul stadiu. Ele au nevoie însă de multă umiditate. Frigul uscat le distruge. La speciile din regiunile calde (tropicale şi subtropicale) care se înmulţesc continuu, există de asemenea o diapauză nimfală destul de lungă, care le dă posibilitatea de a rezista în vară la căldurile tropicale excesive. Asemenea cicluri se găsesc şi la unele specii din regiunea mediteraneană. De remarcat la psylidele din regiunile temperate este apariţia ciclului sezonal. Există forme sezonale de iarnă şi de vară. în general formele de iarnă, după cum s-a mai arătat sînt mai închis colorate, faţă de cele de vară. în ceea ce priveşte mişcarea, adulţii psylidelor sînt în general forme care sar. Zborul lor este scurt, sacadat. Larvele sînt mobile în primul ECOLOGIE 39 stadiu, apoi se fixează pe diferite organe ale plantelor gazdă şi prezintă mişcări cu totul reduse. Cercetările recente arată că psylidele scot şi unele sunete, care nu sînt produse de organe speciale de stridulaţie, ci datorite vibraţiilor aripilor. Astfel de stridulaţii au fost observate la Trioza nigricornis Forst., T. acutipennis (Zett.) (Ossiannilsson), la Livia juncorum (Latr.) (Heslop Harrison). La multe psylide se observă frecvent fenomene de migraţie. Astfel, adulţii de Psylla mali Schmdb. la cîtva timp de la apariţie în vară, migrează de pe măr pe alte plante din familii diferite şi mai ales pe ulm unde se pot găsi pînă în toamnă tîrziu, cînd din nou se reîntorc pe planta gazdă — mărul. La Triozinae se înregistrează şi o migraţie de hibernare, în masă, începînd din luna august-septembrie. Adulţii părăsesc plantele gazdă (mai ales cele ierboase) şi se retrag în coronamentul diferitelor conifere din zonele alpine sau subalpine (Picea, Pinus, Juniperus etc.). După Reuter, aceşti adulţi în zilele de iarnă cu temperaturi mai blinde, se hrănesc cu seva frunzelor de conifere. Regimul de hrană a psylidelor este exclusiv fitofag. Majoritatea speciilor sînt monofage şi oligofage, speciile polifage sînt reduse ca număr {Trioza nigricornis etc.). Atît adulţii, cît şi larvele îşi duc viaţa frecvent pe suprafaţa organelor plantelor (frunze, tulpini, muguri, flori, fructe). Se cunosc totuşi şi unele specii ale căror larve trăiesc pe rădăcinile plantelor {Aphalara exilis). Duşmanii naturali. Din cercetările făcute în diferite ţări se cunosc în prezent la psylide o serie de duşmani naturali : prădători sau paraziţi, animali sau vegetali. Larvele de psylide ducînd în general o viaţă sedentară şi trăind grupate în colonii sînt distruse frecvent de prădători din următoarele grupe de insecte : Neuroptera (larve de Chrysopa perla (L.), Forficulidae, Coceinelidae (Goccinella bipunctata L., C. 4 punctata Pontopp.), Hete-, roptera (Anthocoris nemorum L., Plagiognathus arbustorum F., Ortho-tylus marginalis Reut., Psallus ambiguus Fall., etc.), Syrfidae (larve de ßyrphus auricolis Mg., 8. vitripennis Mg., Platyeherus peltatus Mg.). Din observaţiile din ţara noastră ca şi după unele date din literatură, unele specii de păsări (Parus major, P. coeruleus, Sitta europaea, Hirundo, distrug numeroase larve şi adulţi de Psylla mali Schmdb., P. pyricola Forst, etc. şi chiar unele specii ce trăiesc pe plante spontane. Printre paraziţii enumeraţi la larvele şi nimfele de Psyllidae se menţionează specii de Cecydomyidae care atacă adulţii, depunînd ouăle la baza aripilor. Larvele paraziţilor după eclozare pătrund în abdomen. La Psylla foersteri este menţionată specia JEndopsylla agilis ; alte specii de Endopsylla au fost observate la P. pyricola, P. mali, P. alni etc. Lesto-diplosis liviae parazitează pe Livia juncorum. Toate exemplarele parazitate se recunosc prin aceea că sînt colorate mai deschis decît cele normale. Ca parazit la larvele de P. mali se citează şi tachinidul Ptychomyia paralella Mg. (Minkiewicz). Cei mai numeroşi paraziţi aparţin însă ordinului Eymenoptera-(jhalciăoidea. Astfel, la speciile dăunătoare arborilor fructiferi : P.mali 40 PARTEA GENERALĂ Schmdb., P. pyrisuga Forst, se menţionează din Encyrtidae : Prionomi-tus mitratus Daim. ; Encyrtus eupJiyllurae parazitează specia Euphyllura olivina, care atacă măslinii, în regiunile mediteraneene ; Encyrtus pulvinatus atacă specia Trioza eitri ; Psyllephagus (Encyrtus) metallicus şi P. (E.) femoralis parazitează pe Trioza alacris ; Cercobelus jugoeus, specia Psyllopsis fraxinicola etc. Dintre Pteromalidae se menţionează : Asaphes vulgaris la Psylla mali şi Pachyneuron crassiculme la RMnocola populi. Din Eulophidae : Tetrastichus sicarius şi T. dryi parazitează specia Trioza citri, iar Tetrastichus radiatus, specia Euphalerus citri. Specii de Encyrtus au fost obţinute şi de noi din nimfele şi larvele unor specii de Trioza. Schmidberger (1836), D u s t a n (1927) arată că larvele de Psylla mali sînt parazitate în Canada, în anumite condiţii de temperatură şi umiditate, de unele specii de ciuperci ca Entomophthora sphaerosperma Fres. Această specie pare a prezenta o importanţă deosebită în stăvilirea invaziilor acestui dăunător şi ar merita studii mai aprofundate. în general cunoaşterea speciilor de paraziţi şi prădători de la Psyll-oidea ca şi de la alte grupe de insecte prezintă o însemnătate deosebită în vederea combaterii prin metode biologice. PALEONTOLOGIE ŞI FILOGENIE După formele fosile găsite pînă în prezent, originea permiană a psylidelor este sigură. Familiile Protopsyllidae (Carpenter 1931 = Permopsyllidae-Tillyard 1926 pars) cu genul Permopsyllidium Tillyard 1926 din permi-anul de Belmont (Australia) şi Cicadopsyllidae Martynov 1935 cu genurile Scytoneura Martynov, Cicadopsylla Martynov — se apropie de psylidele actuale prin nervaţia aripilor. în lias, psylidele sînt reprezentate prin subfamilia Liadopsyllinae Handlirsch, pe care Martynov le apropie de Liviinele şi Aphalarinele actuale. Genul unic Liadopsylla Handlirsch 1925 este cunoscut din depozitele din Mecklenburg. în terţiar, psylidele au fost bine reprezentate. Din bersteinul Prusiei răsăritene, Enderlein a descris un mascul de Strophingia oligo-cenica, apropiat de genul RMnocola. Din America de Nord, Scud der descoperă în miocenul din Florissant (Colorado) speciile Necropsylla rigida Scudd. şi Catopsylla prima Scudd., cu nervaţia aripilor apropiată de a genului Pachypsylla Eiley existent astăzi în*America. Cele mai variate şi numeroase fosile de psylide au fost însă găsite în sudul regiunii Wales (Australia), unde acest grup pare să fi avut o poziţie dominantă. Formele arhaice ale psylidelor actuale din această regiune sînt descendenţii direcţi ai acestei faune. RÄSPINDIRE GEOGRAFICA 41 După Heslop Harrison, încă din permian, psylidele au pătruns în regiunea australiană a continentului Gondwana. In terţiar, probabil miocen, multe specii au emigrat şi din Antarctica în Tasmania* Printre ele au existat şi unele forme atribuite astăzi genului Ctenary-taina Ferris şi Klyver. în 1951 Heslop Harrison menţionează ca adevărat protopsyllid genul Austroprosbole Evans, la care nervurile M1? M2, Mg şi M4 sînt distincte. Acest gen aparţine prosbolidelor permiene, considerate iniţial ca reprezentanţi ai grupei Auchenorrhyncha. Pentru stabilirea filogeniei, resturile de fosile descoperite şi descrise pînă în prezent, nu sînt suficiente, iar pentru clarificarea înrudirilor dintre actualele grupe, este necesară cunoaşterea aprofundată a speciilor pe tot globul. RĂSPÎNDIRE GEOGRAFICĂ După Pesson (Grassé, 1951) psylidele cuprind aproape 1000 specii, răspîndite pe tot globul, dar mai numeroase în regiunile calde. Primele date cu privire la răspîndirea lor pe glob le găsim în catalogul lui Aulmann (1913). înainte de acest an au mai existat unele lucrări referitoare la distribuţia geografică a acestor insecte, dar ele se limitau la regiuni mai restrînse, majoritatea tratînd mai ales faunele din nord-vestul şi centrul Europei şi cu totul sporadic din alte regiuni. Concomitent cu studiile din Europa, apar şi o serie de lucrări asupra psylidelor din Australia, Noua Zeelandă, Tasmania, Filipine etc. După anul 1913 studiile asupra psylidelor se continuă atît în Europa cît şi în celelalte ţări de pe glob, alcătuindu-se liste sau monografii care cuprind aproape toţi reprezentanţii acestui grup dintr-o serie de ţări din Europa, America, Australia, Africa de Nord, Noua Zeelandă etc. Principalele regiuni zoogeografice sînt caracterizate prin anumite genuri şi specii. I. Arctogea. a) Holarcticul cu cele 2 regiuni : palearctică (Eurasia şi coastele nordice ale Africii) şi nearctică (America de Nord, exceptînd regiunea tropicală a Mexicului), cuprinde pe lîngă speciile comune : Craspedolepta flavipennis (Förster), C. artemisiae (Forst.), Psyllopsis fraxi-nicola (Forst.), Psylla hartigi Fior, Trioza maura Forst., unele caracteristice pentru palearctic : Craspedolepta nebulosa (Zett.), Psylla alni (L.), Ary-taina genistae (Latr.), Craspedolepta (Anomocera) nervosa (Forst.), Homo-toma ficus L., iar altele pentru nearctic : Craspedolepta nebulosa Μη-eaidi (Ash.), Psylla alni americana Crawf., Arytaina amorphae Mally, C. (Anomocera) minutissima Crawf. etc. Pe lîngă genurile prezente în întreaga regiune : Psylla, Triozay Psyllopsis, Arytaina, Calophya etc. în regiunea nearctică există şi genuri caracteristice : Tetragonocephala Crawf., Pachypsylla Biley, Katacephala Crawf., Euphyllura Forst., Euphalerus Schw. etc. din subfamilia Psyllinae şi genurile : Paratrioza Crawf., Kuwayama Crawf., Leuronota Crawf, din Triozinae. 42 PARTEA GENERALĂ b) în regiunea orientală (Asia tropicală cu India, Burma, Thailanda, Malaya, Ceylon, Sumatra, Java, Borneo etc.), se menţionează următoarele genuri : Phacopteron Buckt., Perypsyllopsis End., Acizzia Hesl. Harrison Pauropsylla Eübs., Psausia (Crawf.) etc. c) Eegiunea etiopiană (Africa (exceptînd nordul) şi părţi din sudul Arabiei), mai puţin studiată, se caracterizează prin speciile : Arytaina africana Hes. Harr, Ciriacremum filiverpatum End., Phytolymaj lata Walk. etc. II. Situaţia psylidelor în Notogea (Australia, Noua Guinee etc.) este cu totul deosebită. Particularităţile şi originea acestei faune nu au fost înţelese de vechii cercetători ai acestui grup, care au căutat să le apropie de genurile şi speciile holarctice : Psylla Geoffr., Trioza Forst., Aphalara Forst, (sensu lato), Phinocola Forst, (sensu lato). în anul 1949, Heslop Harrison arată că această ipoteză nu este reală, deoarece nu există siguranţa că genurile menţionate sînt australiene. Ca şi alte grupe de animale din aceste regiuni şi psylidele posedă anumite particularităţi rezultate din vechimea şi izolarea lor. Multe specii sînt legate de plantele din acele regiuni, Eucalyptus, Acacia, Albizzia. Genuri caracteristice acestor regiuni sînt Tyora Walker, Microcero-psylla Frogg., Eucalyptolyma Frogg., Brachipsylla Frogg., Cardiaspis Schwarz, Spondyliaspis Sign. etc. După cum constată Heslop Harrison (1949) ele se deosebesc foarte mult de psylidele din alte regiuni prin unele caractere morfologice, dar mai ales prin felul de viaţă. în general, sînt forme viu colorate, deseori chiar aripile sînt roşu strălucitor. Conurile genale mult dezvoltate sînt îndreptate orizontal în faţa capului. Picioarele posterioare au pe tarse vezicule adezive, iar regiunea coxală este prelungită în suprafeţe mari, netede, caracteristice. Aripile, înguste, cu nervuri drepte, au la unele specii poziţia orizontală. Proctigerul la masculi este uneori bipartit, fapt care demonstrează segmentarea primitivă a abdomenului (11 segmente). Ouăle, lipsite de peduncul şi filament terminal, sînt depuse în ţesuturile plantelor. Adulţii trăiesc puţin, ciclurile sezonale lipsesc. Pentru a se apăra de condiţiile climatice nefavorabile, larvele îşi fojmează adevărate ţes-turi protectoare, din tuburile de ceară cu excremente şi din dejecţiile dulci provenite din surplusul de hidraţi de carbon, eliminaţi o dată cu seva. III. în Neogea (regiunea neotropicală, America de Sud şi Centrală, cu regiunile tropicale ale Mexicului) ca specii caracteristice se citează între altele : Paratrioza cockerelli Sule, Cecidotrioza menăocina Kiefer, Panisopelma quadrigibbiceps End., etc. RĂSPÎNDIREA PSYLIDELOR ÎN R.P.R. Psylidele fiind insecte fitofage, răspîndirea lor depinde de răspîn-direa plantelor gazdă şi de condiţiile climatice respective. Cu toate acestea, arealul lor este în general mai restrîns decît arealul plantelor gazdă, multe RĂSPÎNDIRE GEOGRAFICA 43 regiuni din cauza condiţiilor climatice nefavorabile rămîn nelocuite. Ca şi alte grupe de insecte, psylidele s-au răspîndit în terţiarul inferior, din patria lor veche Gondwana în toate direcţiile şi în felul acesta au ajuns pînă în regiunile noastre, unde domnea atunci o climă tropicală. Prin schimbarea climei şi distrugerea formelor iubitoare de căldură, aceste ţinuturi au fost invadate de forme euriterme şi rezistente la frig. Acest fenomen se accentuează în cuaternar în timpul perioadei glaciale, eînd toate formele stenotermofile dispar şi nu rămîn decît acele stenopsy-chrofile care se adaptează noilor condiţii. în perioadele interglaciale are loc fenomenul invers. Unele specii rezistente la frig se retrag pe înălţimile munţilor sau în văi izolate, unde au rămas pînă astăzi, ca relicve glaciale. După cum arată Jeannel (1942), Carpaţii şi Alpii au primit două curente de imigrare, unul boemian şi altul egeidian în epoci diferite. Astfel, formele boemiene au pătruns în miocenul superior (ponţian), iar cele egeidiene nu au trecut în Carpaţii meridionali, decît la sfîrşitul plio-cenului. La noi glaciaţia a fost slabă în Banat şi Carpaţii Transilvaniei neputînd influenţa fauna în general şi deci şi aceea a diferitelor grupe de insecte. în schimb multe specii au fost distruse în Carpaţii septentrionali şi aproape total în masivul Boemiei, unde glaciaţia a fost mai puternică. Unele masive din Carpaţii orientali — Bodna — Barău, — cu o faună bogată actuală au fost repopulate după glaciaţie. Aceste masive au reprimit în masă nu numai speciile lor preglaciale, dar şi altele venite din masivele vecine. Din punct de vedere al arealului, în fauna ţării noastre menţionăm principalele specii : 1. Specii ubicviste: Aphalara polygoni, Psylla mali, P. pyricola, P. buxi etc. 2. Specii holarctice: Craspedolepta flavipennis, Craspedolepta artemisiae, Psyllopsis fraxinicola, Psylla hartigix Trioza maura. 3. Specii palearctice: Livia juncorum, Craspedolepta nervosa, C. subpunctata, <7. innoxia, Psylla pruni, P. pulchra, P. saliceti, Trioza urticae, T. galii, T. remota, T. albiventris, T. nigricornis. 4. Specii euro% siberiene: Craspedolepta nebulosa, <7. omissa, C. nervosa, Psylla nigrita, P. alni, P. pyrisuga, P. melanoneura, P. foer-steri, Trioza curvatinervis, T. femoralis, T. apicalis. 5. Specii euromeridionale: Paurocephala speciosa, Aphalara exilis, Calophya rhois, Livilla ulicis, Alloeoneura radiata, Floria horvâthi, Psyllopsis meliphila, Psylla crataegi, P. viburni, Trichochermes waîkeri. 6. Specii europene: Strophingia ericae, Phinocola aceris, Psylla pyri, P. abdominalis, Trioza rhamni, T. centranthi, T. dispar, T. foersteri, T. munda, T. acutipennis, T. striola, T. flavipennis, T. ce-rastii etc. 7. Specii boreale sau arctice: Aphalara calthae, A. δο-realis, Psylla elegantula, Trioza chrysanthemi, T. senecionis, T. viridula, T. femoralis bohemica, T. reuteri. 44 PARTEA GENERALA 8. Specii alpine: Psylla rhododendri, P. alpina, Trioza rumicis, rotundata, T. schranki, T. bucegica. 9. Specii ponto-ceţtral-asiatice: Psylla elaeagni. în ţara noastră psylidele sînt răspîndite de la şes (sub 100 m alt.) pînă în regiunile alpine (peste 2 000 m alt.). Răspîndirea pe verticală a speciilor se poate vedea din graficele 1, 2, 3. IMPORTANŢA ECONOMICĂ Mnlte specii sînt menţionate astăzi ca dăunătoare la diferite plante cultivate : lemnoase şi ierboase atît în regiunile temperate, cît mai ales în cele calde (tropicale, subtropicale etc.). Ele produc daune în stadiul de adult, dar mai ales ca larve. Atacă numeroase organe ca : muguri florali şi foliari, frunze, fructe ; unele larve se dezvoltă pe rădăcini. Produc pagube directe prin extragerea sevei din organele respective sau prin acţiunea toxică a salivei lor. în urma acestor atacuri apar frecvent pe suprafaţa organelor pete caracteristice, decolorate. Treptat aceste pete se brunifică, unele organe se usucă, iar florile avortează. Uscarea este însoţită uneori de căderea în masă a frunzelor şi florilor. Multe specii de psylide sînt cunoscute ca producătoare de gale la arbori, arbuşti sau chiar la plante ierboase. Formele galicole aparţin mai ales subfamiliilor Triozinae şi Psyllinae şi cele mai frecvente se întîl-nesc în regiunile tropicale şi subtropicale ; nu lipsesc însă nici în regiunile temperate. Galele produse de unele specii sînt caracteristice. Printre speciile galicole mai numeroase sînt acele care produc gale pe frunze. Astfel Trioza alacris răsuceşte frunzele de Laurus nobilis paralel cu nervurile, Pachypsylla celtidis-mammae produce gale cărnoase pe Celtis mamma. Speciile Psyllopsis fraxini, P. distinguenda produc o îngro-şare şi răsucire a foliolelor de frasin ; Trioza gallifex provoacă formarea de gale roşii pe faţa inferioară a frunzelor de Duvaua dependens iar Phaco-sema gallicola pe faţa superioară a frunzelor de Cinnamomea etc. Specia Neolithus fasciatus produce gale pe tulpinile de Bapinum aucuparium, iar Livia juncorum (Latr.) pe florile diferitelor specii de J uncus. Influenţa acestor gale asupra creşterii şi dezvoltării arborilor sau arbuştilor, deşi prezintă o deosebită însemnătate nu este încă suficient studiată. în schimb astăzi, sînt îndeajuns cunoscute daunele produse de unele specii de psylide la arborii fructiferi. Astfel, în livezile de meri din regiunile Europei temperate şi septentrionale (Franţa, Elveţia, R. D. Germană, R. F. Germană, regiuni din U.R.S.S., Suedia etc.) produce pagube mari specia Psylla mali Schmdb. Şi speciile Psylla pyri (L.), P. pyricola Forst., P. pyrisuga Forst· sînt considerate de asemenea ca dăunători de temut în livezile de peri şi mai ales la formele pitice, spalieri, cordoane etc. ca şi în pepiniere. 45 Ο 100 200 300 400 500 600 700 800 900 10001100 1200 1300 MO 1500 1600170018001900 200021002200 I I I I I I I I I I I I I I I I 1 I I I I I Lividjuncorum. Paurocephala speciosa Phinocola aceris Aphalara calthae V polygoni » exi//s >, borealis affinis Craspedolepta artemisiae )y Jat/or » nebulosa >t subpunctata » flavipennis » omissa » nervosa „ (A)nervosa nervosa ” pontica 'Arytaina genistae AIloeoneura radiata Floria horvathi Livilla ulicis Psyllopsis fraxinicola » fraxini » distinguenda » discrepans „ metiphila Ca/ophya rhois Jrichochermes walkeri Graficul I Psylla alni » fusca' 77 foersteri 77 alpina η pyricola yt pyri 77 pyrisuga 77 maJi 77 peregrina 77 crataegi 77 viburni » pruni 77 hartigi i7 melanoneura 77 wbferruginea r> nigrita n sal/ceti t> puichra 97 ambigua 77 abdominalis 77 buxi 77 rhamni » rhododendri fy elegantula 47 Trioza urţicae e/aeagni aibiventris sirio/s curvatinervis nigricornis remota foersteri dispar schrank/ rotundata galii chrysanthemi munda cerasti/ vir/dula senecionis rumicis rhamni femoralis f.bohemica reuteri acutipennis apica/is apicalis carpathica dichroa obliqua versicolor bucegica centranthi mesomela flavipem s chenopodii 0 WO 200 300 m 500 600 700 βΰΟ 900 10001100 1200 13001400 150016001700 y I I I 'I I I I I ' I " f-- I ' ~l~" I "T I' ' Ί-----------------------------------1-- Graficul III 48 PARTEA GENERALĂ în ţara noastră, după cum s-a arătat de Manolache şi colaboratori (1949—1959) au fost înregistrate atacuri mari de Psylla mali Schmdb. mai ales în regiunile pomicole din Transilvania (Braşov, Hunedoara, Baia-Mare) ca şi în alte regiuni din ţară (Oltenia, Galaţi, Bacău etc.). Atacuri asemănătoare datorite speciilor Psylla pyri (L.), P. pyricola Forst, s-au semnalat în diferite bazine pomicole şi la peri, mai ales în pepiniere (Galaţi, Iaşi, Piteşti) de Finţescu (1938), Manolache şi colaboratori (1949—1959). Alte specii dăunătoare la pomi sînt : Psylla melanoneura Forst., P. albipes Fior în livezile de peri din Crimeea şi din alte regiuni ale U.R.S.S., P. trimaculata Crawf. pe Prunus pennsylvanica în nordul S.U.A. ; Ano-moneura mori Schwarz atacă duzii în Japonia împiedicînd astfel creşterea viermilor de mătase. în regiunile cu climat mediteranean o importanţă economică deosebită o prezintă Homotoma ficus L. pentru livezile de smochini. Larvele de Euphyllura olivina Costa distrug peţiolul mugurilor florali la măslini etc. în regiunile tropicale şi subtropicale (Australia, Noua Zeelandă, Filipine, sudul Africii etc.) RMnocola eucalypti Mask. produce pagube mari în culturile de eucalipt. Culturile de ficus sînt atacate de : Mycop-sylla fici Frogg., Homotoma ficus L., Pauropsylla udei Rübs. ; Mesoho-motoma camphorae Kuw. provoacă în Formoza daune însemnate plantaţiilor ele camfor. în multe ţări, arborii şi arbuştii ornamentali şi de pădure sînt atacaţi de diferite specii. Printre cele cu importanţă economică menţionăm : Psylla buxi (L.) pe Buxus, P. alni {L.) pe specii de Alnus, P. magnoliae Ash. pe magnolii etc. La plantele ierboase, se citează : Trioza apicalis Zett. care aduce pagube mari în culturile de umbelifere rădăcinoase din diferite ţări ca R.F. Germană şi R.D. Germană, Danemarca, U.R.S.S., Letonia, Austria etc., iar Trioza nigricornis Forst. în culturile de cartofi. în Congo, 'Russell (1943, 1946) descrie două specii de Paurocephala : P. gossypii şi P. urenae dăunătoare la culturile de Gossypium şi de TJrena lobata L., plantă care înlocuieşte cînepa în acele regiuni. Paratrioza cockerelii Sule este extrem de dăunătoare în regiunile din S.U.A., culturilor de cartofi, tomate, lucernă. Multe din aceste specii produc bolile cunoscute sub numele de îngălbeniri, care se manifestă prin decolorarea frunzelor, răsucirea lor, pipernicire etc. daune ce au ca rezultat scăderea simţitoare a producţiei la culturile atacate (cartofi, morcovi, bumbac etc.). Diferiţi cercetători ca: Shapovalov (1929) şi S m i t h (1937) consideră îngălbenirea cartofului, ca o consecinţă a atacului unor specii de psylide, virusul bolii fiind vehiculat de aceste insecte,mai ales în perioade secetoase. După S c h a a 1 (1938) această boală s-ar datora însă, acţiunii toxice a salivei. La unele specii de psylide dăunătoare la arborii fructiferi, specii ornamentale etc., în urma atacurilor, organele plantelor se acoperă cu dejecţii dulci, sub formă de picături, cunoscute popular sub numele de „roua de miere”. Aceste dejecţii împiedică funcţiile fiziologice normale şi METODE DE COLECTARE ŞI CERCETARE 49 pot provoca uneori adevărate arsuri la diferite organe (frunze, fructe etc.). Pe ele se colonizează şi se dezvoltă ciuperca epifită fumagina — Apio-sporium salicinum (Pers,) Kze. (= Capnodium salicinum Mont.). Eoua de miere la unele specii de psylide din regiunile tropicale, Spondyliaspis eucalypti (Dobson) este atît de abundentă pe arbori încît ea se recoltează de localnici, folosindu-se în alimentaţie. La unele specii de psylide, dejecţiile au fost cercetate şi din punct de vedere chimic. După Kulaghin (1927) ele conţin 33% zaharoză, 20% gluco^ă şi restul apă. Faţă de multiplele daune produse de diferitele specii de psylide la plantele cultivate, este necesar să se ia adesea măsuri de combatere agrotehnice şi mai ales chimice. Aceste măsuri se aplică în raport cu biologia speciilor şi cu cultura respectivă. Astfel, pentru unele specii dăunătoare în livezi (Psylla mali Schmdb.) care iernează în stadiul de ou se pot aplica tratamente de iarnă cu preparate pe bază de dinitro-orto-cresoli (DOC) sau dinitro-butil-secundar-fenol (DNBF) sau cu uleiuri horticole. în timpul primăverii şi verii în combaterea altor specii (Psylla pyri (L.), P. pyricola Forst, şi P. pyrisuga Forst, etc. se recomandă tratamente cu preparate emulsionabile de DDT şi mai ales cu preparate organo-fosforice de tip parathion, metil-parathion sau cu unele preparate siste-mice (Systox, Metasystox etc.) sau amestecuri de DDT cu organo-fosforice. în combaterea psylidelor din culturile de cîmp şi de grădină, sînt indicate preparatele organo-fosforice sau preparatele pe bază de nicotină. METODE DE COLECTARE ŞI CERCETARE Psylidele insecte exclusiv fitofage au viaţa legată de anumite specii de plante, pe care se dezvoltă, fie pe frunze, ramuri (lăstari), flori, fructe sau chiar pe rădăcini. Colectarea lor se face în primul rînd de pe plantele gazdă, din regiunile de şes pînă în cele submontane şi alpine, ultimele regiuni fiind adesea cele mai populate. Din biotopurile proprii se pot colecta adulţi sau larve în diferite stadii care se cresc apoi în laborator. Majoritatea psylidelor fiind forme care hibernează ca adulţi, colectarea lor se poate face cu succes, mai ales primăvara şi toamna. Pentru strîngerea adulţilor, folosim fileurile entomologice, în care se scutură ramurile arborilor şi arbuştilor sau se coseşte cu fileul în culturi diferite, în pajişti, pe ierburi etc. Deoarece multe specii sînt cunoscute ca migratorii este bine ca în timpul colectărilor, să scuturăm în fileu nu numai plantele cunoscute drept gazdă ci şi pe cele înconjurătoare. Este ştiut că unele specii printre care Psyllopsis fraxinicola migrează în anumite epoci de pe frasin, pe plantele ierboase din apropiere. De asemenea nume· Toase specii hibernante, care normal trăiesc pe plante ierboase sau lemnoase cu frunze caduce, migrează toamna pe conifere (Psylla melanoneura, P. crataegi, P. saliceti etc.). Din fileü adulţii se strîng cu o pensulă muiată în alcool cu exhaustorul sau cu degetul muiat în salivă, apoi ei se trec în tuburi mici cu alcool de 70—80°. în alte cazuri, în lipsă de timp, mate- 4 — c. 5747 50 PARTEA GENERALĂ rialul adunat cu fileul se strînge în totalitate în tuburi mai mari cu alcool, rămînînd ca trierea lor să se facă ulterior în laborator. Cînd ajungem să le recunoaştem cu ochiul liber, putem pune materialul direct în tuburi cu alcool, scuturînd cu băgare de seamă frunzele, ramurile etc. deoarece la cea mai mică atingere psylidele sar şi zboară. Cea mai bună metodă de colectare rămîne însă aceea cu fileul. în cazul larvelor, acestea se colectează împreună cu ramurile şi frunzele sau rădăcinile plantelor gazdă, se aduc şi se cresc în laborator în cristalizoare cu fundul căptuşit cu hîrtie de filtru umectat cu apă sau în cuşti speciale de creştere. Oricum ar fi obţinuţi, adulţii se pot păstra în alcool de 70—80°, în tuburi etichetate, specificîndu-se data, locul şi planta de pe care au fost colectaţi. Această operaţie se face mai ales pentru materialul pe care îl folosim la executarea preparatelor microscopice, în vederea determinărilor. Pentru colecţiile uscate, adulţii se omoară în eter acetic, acid cian-hidric sau chiar cloroform. Astfel omorîţi ei sînt lipiţi pe bucăţele de carton dreptunghiulare sau triunghiulare, de profil şi dorsal. Pentru colecţiile ştiinţifice trebuie să se fixeze ambele sexe. Cartonaşele cu psylidele astfel lipite se fixează apoi pe ace şi se trec în cutii entomologice. Insectele se pot înfige şi direct în minuţii. Este de recomandat ca imediat după strîngerea şi omorîrea adulţilor să se noteze şi coloritul lor. Deoarece determinarea speciilor se face după preparate microscopice, trebuie ca înainte de disecţia materialului, insectele să fie măsurate şi desenate integral de profil şi dorsal, pentru forma capului (clipeul, conurile genale etc.). După aceea materialul se clarifică în clorallacto-fenolul lui Amann x) prin fierbere la baia mariana şi numai în urmă, se disecă şi se execută preparate definitive în gumă clorurată2) sau în soluţia Berlese. Piesele care servesc la determinare sînt : capul (antene, clipeul, conuri genale etc.), armăturile genitale, aripile, picioarele. Cînd posedăm mai multe exemplare, piesele complexelor genito-anale de la masculi sau femele trebuie detaşate, pentru a se analiza la masculi, forma penisului, a paramerelor şi proctigerul, iar la femele segmentul proctigal şi segmentul genital. Pentru ca piesele (capul şi complexele genito-anale) să nu se deformeze prin presare, se pune pe lamă o picătură mică de gumă cu clorai, care se lasă 10—15 minute să se întărească, apoi se introduc piesele în poziţia dorită şi numai după aceea se pune lamela fără ca soluţia să se mai întindă. Preparatele, după uscarea soluţiei se lutează. Deoarece multe specii pe psylide produc şi gale foliare este bine ca colecţia să fie însoţită şi de un ierbar. x) Hidrat de clorai : 2 părţi acid fenic : 1 parte acid lactic pur : 1 parte, apă distilată : 1 parte. 2) gumarabică 50 g cloralhidrat 100 g glicerină 40 c3 apă distilată 100 c3J Toate gumele cu clorai se amestecă în apă la 50 — 80°. BIBLIOGRAFIE 51 BIBLIOGRAFIE 1878 André Ed., Mémoire pour servir à Fhistoire de la Trioza centranthi Yallot. Ann. Soc. entom. France, vol. VIII, p. 77—86. 1915 A t é e W. L., Psyllidae wintering on conifers about Washington, D.C. Science, 41 (după Pflugfelder). 1911 Aulmann G., Schädlinge an Kulturpflanzen aus deutschen Kolonien. Mitt. zool. Mus. Berlin, vol. 5 (după Pflugfelder). 1912 — Beiträge zur Kenntnis der afrikanischen Psylliden — Fauna. Eht. Rdsch.,\ol. 29. 1913 — Psyllidarum Catalogus. Berlin. 1948 Andrianova N. C., Dva novîh vida Aphalara Frst. iz moskovskogo zapovednika. Naucino-metod. Zap. Gl. Upri po Zapovednikam, vol. XI, p. 216 — 220. 1916 B a gn all R. S., Trioza proxima Flor as a British Insect, Ent. Mont. Mag., vol. 52, p. 229. 1915 Balabanov M., O medianiţi. Plodovodstvo. Petrograd, nr. 11 (1914), p. 796. 1936 Balachowsky A., Mesnil L., Les insectes nuisibles aux plantes cultivées. Paris. 1936 — 1938 Bei er M., Homoptera in: Kükenthäl W. u. Krumbach Th. — Handbuch der Zoologie, 4(2) Insecta III, Homoptera, p. 2 205 — 2 456. 1956 Bonnemaison L. et Missonier J., Le Psylle du poirier (Psylla pyri L.). Morphologie, biologie et méthodes de lutte. Ann. Epiphyties. ser. C., 7-ème année, nr. 2, p. 263-311. 1912 Borcea I., Zoocecidii din Romînia, Publ. Fond. Adamachi, nr. XXXI, p. 231. 1914 — Zoocécidies de Roumanie. An. Sc. Univ. Jassy, t. 7, p. 327—351. 1950 Borhsenius N. S., Cervetî i sitovchi (Coccoidea). Akademie Nauk, Opredeliteli po faune SSSR, nr. 32. 1909 Börner C., Zur Biologie und Verwandlung des grossen Birnsaugers. Mitt. biol. Reichsanst., vol. 8. 1910 — Die Flügeladerung der Aphidina, und Psyllina. Zool. Anz., vol. 36, p. 16—24. 1926 — Züchtung der Hemipteren. Abderhalden, Hand, der biol. Arbeitsmethoden, vol. 9, p. 215-270. 1942 Borza Al., Ghiuţă M., Schedae ad Cecidothecam Romanicam a Museo Botanico Universitatis Clusiensis (in Timişoara) Editam. Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj la Timişoara, voi. XXII, p. 181—190. 1944 — Schedae ad Cecidothecam Romanicam a museo botanico Universitatis Clusiensis (in Timişoara) Editam. Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. din Cluj, voi. XXIV, p. 1-13. 1944 - Idem, voi. XXIV, p. 173-185. 1929 Boselli F. B., Studi sugli Psyllidi. 4. Biologia e sviluppo della Spanioza gallii aspi-novelutina Sule). Boli. Lab. zool. agr., Porţiei, voi. 23, p. 13 — 27. 1915 — 1916 Brenner W., Die Wachsdrüsen und die Wachsdrüsenausscheidung bei Psylla alni L. Zeitschrf. wiss.Insektenbiologie, vol. 11, p. 290—294 ; vol. 12 p. 6—9. 1914 Brändza M., Contribuţiuni la studiul zoocecidiilor din Romînia. Acad. Rom., ser. II, Mem. Secţ. Sc., voi. XXXVI, nr. 8, p. 1—63. 1922 Brittain W. H., The Apple Sucker (Psylla mali). Journ. Econ. Ent., voi. 15, p. 96-101. 1925 Brocher F., L'appareil buccal des larves de Psylla pyrisuga Forst. Étude anatomique et physiologique. Ann. Soc. ent. France, vol. 94, p. 55 — 56. 52 BIBLIOGRAFIE 1926 Brocher F., Observations biologiques sur Psylla pyrisuga (Hemipt.). Ann. Soc. ent. France, vol. 95, p. 183 — 188. 1912 Büchner P., Studien an intrazellularen Symbionten. I. Die intrazell. Symb. der Hemipt. Arch. f. Protistenk., vol. 26. 1912 — Tier und Pflanze in intrazellularer Symbiose. Berlin. 1914 Crawford D. L., A monograph of the Jumping Plant-Lice or Psyllidae of the New World. Smiths. Inst. U. St. Mus. Bull. 85. 1835 Curtis J., British Entomology, 12. 1892 Dalia Torre K. W., Die Zoocecidien und Cecidozoen Tirols und Vorarlbergs. Ber. nat.-med. Ver. Innsbruck, vol. 20, p. 90 — 172. 1892 — Die Zoocecidien und Cecidozoen Tirols und Vorarlbergs. Ber. nat.-med. Ver. Innsbruck, vol. 21, p. 1—24. 1893 - Idem, vol. 22, p. 135-165. 1780 Degeer Ch., Abhandlungen der Geschichte der Insekten. Uebers. von. I.A.E. Göze, Nürnberg, vol. III. 1958 Dobreanu E., Manolache C., Contribution à la connaissance des Psyllides de la République Populaire Roumaine (Psylloidea-Aphalarinae). Acad. Rép. Pop. Roum., Revue de Biologie, t. III, nr. 1, p. 123 — 143. 1959 — Nouvelle contribution à la connaissance des Psylles (Psylloidea — Triozinae Acad. Rép. Pop. Roum., Revue de Biologie, t. IV, nr. 2, p. 279 — 299. 1959 — Contribuţii la cunoaşterea Psyllidelor {Psylloidea-Arytaininae) în Republica Populară Romînă. Omagiu lui Traian Săvulescu. Ed. Acad. R.P.R., p. 193-209. 1960 — Recherches sur Torgane copulateur de quelques espèces de Psylles (Psylloidea- Triozinae et Aphalaridae). Acad. Rép. Pop. Roum., Revue de Biologie, t. V.,nr. 1—2, p. 87-99. 1876 Douglas J. W., Note on some species of Psyllidae. Ent. Month. Mag., voi. 13, p. 40-42. 1876 — Diagnosis of certain species of Psyllidae which may be expected to occur in Britain. Idem, p. 66 — 68. 1876 — Note on Trioza waîkeri Foerst. and Chermes rhamni Schrank (Psylla rhamni)· Idem, p. 255 — 256. 1878 — Scandinavian Psyllidae. Ent. Mont. Mag., voi. 15. 1894 — 1895 Dubois M., Habitat des Psyllides de France. Bull. Soc. Linn. Nord. France, voi. 12. 1892 Duda L., Catalogus Insectorum Faunae Bohemicae ; Rhynchota. Ges. f. Physiokrat., Praha, 37—39. 1923 Dustan A. G., A fungous parasite of the imported apple sucker (Psylla mali Schmid.) Artificial spread of Entomophthora sphaerosperma. Agric. Gaz. Canada, vol. X, nr. 1, p. 16 — 19. 1927 — The Artificial Culture and Dissémination of Entomophthora sphaerosperma Fas., a Fungus Parasite for the Control of the European Apple Sucker (Psylla mali Schmdb.). Journ. econ. Ent., 20. 1887 Edwards J., Homoptera near Norwich (7th June 1877) Ent. Month. Mag.,voi. 14, p. 44 ; idem, p. 95. 1908 — Some British Homoptera, Hitherto Undescribed or Unrecorded, Ent. Mont. Mag., voi. 44, p. 85 — 87. 1915 — On certain British Homoptera. Ent. Mont. Mag., voi. 51, p. 206 — 211. BIBLIOGRAFIE 53 1910 Enderlein G., Psyllidae. Wiss. Ergehn, schwed. Zoolog. Exp. Kilimandjaro 2 (după Pflugfelder). 1914 - Psyllidologica II. £n/. Mfft. vol. 3, p. 230-235. 1918 — Psyllidologica V., Zoo/. Jahrb. System., vol. 41, p. 479 — 486. 1921 — Psyllidologica VI. Zool. Anz., vol. 52, p. 115 — 122. 1926 - Psyllidologica VIII, Ent. Mitt., vol. 15, p. 400. 1926 Ferrière G., Un parasite de Psylla pyrisuga. Ann. Soc. Ent. France, vol. 95, p. 189-194. 1923 Ferris G., Observations of the Chermidae (Hemiptera-Homoptera). Part. I. Canad. Ent., vol. LV, nr. 11, p. 250-256. 1938 Fi nţ es cu G., Les trois psyllides du poirier. Rev. path. vég., vol. 25, p. 244—254. 1861 Flor G., Die Rhynchoten Livlands 2, Archiv für Naturkunde Livlands, ser. 2, vol. 4y p. 438-546. 1861 — Zur Kenntnis der Rhynchoten. Beschreibung neuer Arten in der Familie Psyllodea. Bull. Soc. Nat. Moscou, v. XXXIV, p. 331-422. 1848 Förster A., Übersicht der Gattungen und Arten in der Familie Psylloden (mit 2 Nachträgen). Verh. naturw. Ver. preuss Rheinlande. Bonn, p. 65 — 98 (după Scha. efer). 1724 Frisch J. L., Beschreibung von allerley Insecten in Teuschland, Berlin. 1900—1903 Froggatt W. W., Australian Psyllidae. I —III. Proc. Linn. Soc. N. S. Wales, (după Pflugfelder). 1929 Gebürtig Th., Contribution à l'étude de Zoocécidie d’Oltenie. Archivele Oltenieif an. VIII, nr. 45-46. 1932 — Nouvelles galles pour la Roumanie. Publ. Soc. Nat. din Romînia, nr. 10. 1762 Geoffroy Saint E. L., Histoire abrégée des Insectes qui se trouvent aux environs de Paris. I. 1941 Ghiu ţa M., Noi contribuţii la studiul cecidiilor din Cheia Turzii. Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. din Cluj, vol. XXI, nr. 1—2, p. 11—20. 1942 — Contribuţii la studiul şi răspîndirea cecidiilor în Romînia. Cecidii din M-ţii Făgăraşului şi regiunile nordice apropiate. Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, la Timişoara, voi. XXII, p. 191—201. 1919 G r o V e A. J., The Anatomy of the Head and Mouth Parts of Psylla mali, the Apple Sucker, with some Remarks on the Function of the Labium. Parasitolgy, 11. 1903 Handlirsch Ant., Zur Phyllogenie der Hexapoden. Sitzber. Akad. Wissenschaft. Math. Kl., t. CXII (1), p. 716-738. 1906 — Über der Phyllogenie der Arthropoden. Verh. zool. bot. Ges. Wien, t. LVI, p. 88-103. 1912 — 1929 în Schröder Ch., Handbuch der Entomologie, Jena. 1915 Harrison T. W. H., The Psyllidae of Clevelands. Naturalist, London (după Pflugfelder). 1841 H a r t i g Th., Versuch einer Eintheilung der Pflanzenläuse (Phytophthires Burm.) nach der Flügelbildung. Zeitschr. f. die Entomologie, E. F. Ger mar, vol. 3,p. 359—376. 1931 Hartzell F. Z., Gambrell F. L., Relation of Environment to Pear Psylla Infestation. Journ. econ. Ent., 24. 1933 H a u p t H. Über das Flügelgeäder des Singcicaden und Psylliden. Mitt. Deutsch. Ent. Ges., 4. 1935 — " Psylloidea, Tierwelt Mitteleuropas, vol. 4, p. X, 221—X, 252. 1939 Heinze K., Profit J., Über Psylliden und Psyllidenschäden an der Kartoffel.. Arb. physiol. angew. Ent., vol. 6, p. 198 — 208. 54 BIBLIOGRAFIE 1916 Henrich G., Pflanzengallen (Cecidien) der Umgebung von Hermannstadt. Verh. w. Mitt. d. Siebenbürg. Vereins f. Naturw. zu Hermannstadt, vol. LXVI, H. 4 — 8, p. 81-118. 1948 Heslop Harrison G., The Subfamily Liviinae Löw of the Homopterous family Psyllidae. I. Ann. a. Mag. of Nat. History, ser. 12, 1, p. 284 — 293. 1949 — The Aphalaran Genera Aphalara Förster, Craspedolepta End. and Metaphalara Crawf. with Special Reference to the European Species of Aphalara ; Hemiptera, Homoptera, Family Psyllidae. Ann. Mag. Nat. Hist., ser. 12, 2, p. 782—801. 1949 — Contributions to our knowledge of the Psyllidae of Australia and New Zealand with special Reference to Tasmania. I. Ann. Mag. Nat. Hist., 12 ser. 2(21), p. 641-660. 1951 — Subfamily Separation in the Homopterous Psyllidae. Ann. Mag. Nat. Hist., ser. 12, 4, p. 1-35. 1951 — The Arytainini of the Subfamily Psyllidae, Hemiptera-Homoptera. Family Psyl- lidae. Ann. Mag. Nat. Hist., ser. 12, 4, p. 417—454. 1951 — Notes on Scandinavian Psyllidae. I. Ann. Mag„ Nat. Hist., 12 ser. 4(43), p. 657-672. 1951 — Preliminary Notes on the Ancestry, Family Relations, Evolution and Spéciation of the Homopterous Psyllidae. I. Ann. Mag. Nat. Hist., ser.12, v. IV, p. 1 057 — 1 072. 1952 — The number and distribution of the spiracles of the adult psyllid. Ann. Mag. Nat. Hist., 12 ser. 5(51), p. 248—260. Ref. Biol. Abstr. 1954 — Contributions to our Knowledge of the Psyllidae of Australia and New Zealand with special reference to Tasmania. II. Ann. Mag. Nat. Hist., 7(79), p. 519 — 530. 1885 Horväth G.,A magyarorszagi Psyllydâkrôl. Math-termesz Közlemen, v. 21, p. 291 —320. 1918 — Fauna Regni Hungariae, Hemipteren, Psyllidae, H 8, p. 57—59. 1918 — Ad cognitionem faunae Hemipterorum balcanicae. Ann. Nat. Mus. Hung., 16. 1908 — 1909 Houard C., Les Zoocécidies des Plantes d'Europe, I —II. 1942 Jeannel R., La Genèse des Faunes terrestres. Eléments de Biogéographie. Paris. 1874 Kaltenbach J. H., Die Pflanzenfeinde aus der Klasse der Insekten. Stuttgart. 1899 Kieffer J. J., Mitteilung über Psylliden. Ent. Nachricht, vol. 15, p. 222—224. 1898 — Gallen an Rhamnus alaternus und oleoides. Bull. Soc. ent. France, p. 214 — 215. 1901 — Synopsis der Zoocécidies d'Europe. Ann. Soc. ent. France, vol. 70. 1904 Kirkaldy G. W., Nomenclature of Hemiptera. Entomologist. 1912—1913 Korolkov D. M., Neskomia, povrejdaiuscilia sadî. Materiali po izuceniiu vrednîh naskomîh Moskovskoi gubernii. Moscova, p. 1—25. 1914 — Uslovia priminenia mirî borîbî s sadovîmî vrediteleami v Krestianschih hozaistvah fsadovago raiona Moskovskoi gubernii. Trudi Kieuskoi Stanţii po bortbt s vrediteliami rastenii poi iuşco ruskk. pooscir. [zemli i selsk. \promîşcil., Petrograd, p. 78 — 83. 1916 Kr au s se A., Zur Systematik und Naturgeschichte der Psylliden (Sprungläuse) und speziell von Psyllopsis fraxini L. Zentralbl. Bakt. Parasit. Infektionskrank., Abt. 2» 46, p. 80-96. 1927 Kulaghin N. M., Les insectes nuisibles et leurs traitements. Leningrad, 2 vol., 629 pp. 1907 Kuwayama S., Die Psylliden Japans. I. Sapporo, Trans. Nat. Hist. Soc., vol. 2, p. 149 — 189 (după Pflugfelder). BIBLIOGRAFIE 55 1909—1910 Kuwayama S., Die Psylliden Japans. II. Sapporo, Trans. Nat. Hist. Soc., vol. 3, p. 53 — 66 (după Pflugfelder). 1933 Lai K. B., Biological Races of Psylla mali Schmidb. Nature, 132. 1934 — Psylla peregrina Frst., the Hawthorn Race of the Apple Sucker, P. mali Schmdb., Ann. Appl. Biol., Cambridge, vol. 21, p. 641—648. 1798 Latreille P. A., Mémoire sur une nouvelle espèce de Psylla. Bail. Soc. Philo-mathique, 2. 1802, 1804 — Histoire naturelle, générale et particulière des Crustacés et des Insectes. Paris, F. Dufart, 3, 12. 1810 — Considérations générales sur l'Ordre naturel des Animaux composant les Classes des Crustacés, des Arachnides et des Insectes etc. Paris. 1953 Laurentiaux D., în J. Piveteau Traité de Paléontologie. Vol. 3, Classe des Insectes, Superord. Hémiptéroide, p. 506 — 511. 1874 Lethierry L., Catalogue des Hémiptères du dépt. du Nord. Mêm. Soc. Imp. Sc. de VAgr. et des Arts. Lille, ed. 2. 1879 Lichtenstein I., Description of a new species of Trioza, Trioza atriplicis. Ent. Mont. Mag., vol. 16, p. 82 — 84. 1960 L in db er g H. u. Ossiannilsson F., Verzeichnis der Ostfennoskandischen Homoptera-Psyllina. Soc. pro Fauna et Flora Fenn., Fauna Fennica 8, Helsinki. 1758 Linné C., Systema naturae 1, ed. 10, Stockholm. 1761 — Fauna suecica. Stockholm. 1953 Loghinova M. M., Listobloski (Psylloidea). Krîma i biologhiia massovîch vidov. Avtoreferat dissertaţii. Zoologiceskii institut Akademii Nauk SSSR. Leningrad. 1954 — Listobloski roda Psyllopsis Löw (Homoptera, Psyllidae) i osobennosti ih biologhii V usloviiah Stalingradskoi oblasti. Trudî zoologiceskogo instituta Akademii Nauk SSSR, vol. 15, p. 35-53. 1958 L o g h i η o V a M. M., Dudîchina i Parf entiev V. J., Listobloski {Homoptera-Psylloidea) vrediaşcie turanghe v pribalhase. Ent. Obozrenie, vol. XXXVII, nr. 1, p. 88-104. 1961 — Revista rodov Aphalara Frst. iiCraspedolepta Enderl. (Homoptera-Psylloidea) SSSR I. Ent. Obozrenie, vol. XL, 3, Akad. Nauk SSSR — Moscova —Leningrad, p. 602 — 623. 1862 Löw F., Beiträge zur Kenntnis der Rhynchoten. Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. 12, p. 105-112. 1876 — Zur Biologie und Charakteristik der Psylloden nebst Beschreibung zweier neuer Species der Gattung Psylla. Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. 26, p. 187—216. 1877 — Beiträge zur Kenntnis der Psylloden. Idem, v. 27, p. 123—154. 1877 — On the Identity of Trioza abieticola Forst, with Chermes rhamni Schrank. Entom. Mont. Mag., vol. 14, p. 20. 1878 — Zur Systematik der Psylloden. Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. 28, p. 585 — 610. 1879 — Mitteilungen über Psylloden. Idem, vol. 28, p. 549 — 598. 1880 — Turkestanische Psylloden. Verh. zool. bot. Ges. Wien., vol. 30, p. 251—266. 1881 — Beiträge zur Biologie und Synonimie der Psylloden. Idem, vol. 31, p. 157 — 170. 1881 — Beschreibung von zehn neuen Psylloden Arten. Ideni, vol. 31, p. 255 — 268. 1882 — Zur Charakteristik der Psylloden — Genera Aphalara und Rhinocola. Idem, vol. 32, p. 1-6. 1882 — Revision der Paläarktischen Psylloden in Hinsicht auf Systematik und Synoni- mie. Idem, vol. 32, p. 227 — 254. 56 BIBLIOGRAFIE 1884 L ö w F., Beiträge zur Kenntnis der Jugendstadien der Psylliden. Idem, vol. 34, p. 143 — 152* 1886 — Neue Beiträge zur Kenntnis der Psylliden. Idem, vol. 35, 148 — 170. 1888 — Übersicht der Psylliden von Österreich-Ungarn mit Einschluss von Bosnien und der Herzegowina, nebst Beschreibung neuer Arten. Idem, vol. 38, p. 5—40. 1847 Löw H., Psylla cerastiin. sp. Ent. Zeitg. Stettin, vol. VIII, p. 344. 1945 Manolache G., Puricele melifer al mărului — Psylla mali Schmdb. Viaţa Agricolă, nr. 5. 1947 — 1959 Manolache G. şi colab., Situaţia dăunătorilor animali ai plantelor cultivate pe anul 1947—1948. Institutul de Cercetări Agronomice nr. 1—5. Metode, Rapoarte, Memorii, nr. 4, 1949 ; idem, nr. 9, 1953 ; idem, nr. 15, 1954 ; idem, nr. 19, 1956; Idem, nr. 21, 1957; idem, nr. 28, 1959. 1899 Maskell W. M., Psyllidae of New Zealand. Trans. Proc. N. Zeal. and. Inst. voi 22 (după Pflugfelder). 1894 Mason P. B., Discovery of Trioza centranti Vall. in England. Ent. Month. Mag.,. vol. V, p. 231. 1871 Meyer-Dür H., Die Psylloden. Skizzen zur Einführung in das Studium dieser, Hemip ter en-Familie. Mitt. Schweiz. Ent. Ges., vol. 3, p. 377—406. 1924 Minkiewicz S., Ths Apple Sucker (Psylla mali Schmidberger). Part. I, The Morpho-logy and the Colouring.Mém. Inst. nat. polon. Econ. rur. Pulawy, Gräcow, vol. V, p. 250-270. 1924 — The Apple Sucker (Psylla mali Schmidberger) Part. I. Morphology. Ball, intern. Acad. polon. Sci. Cracow B., p. 589 — 603. 1927 — The Apple Sucker Psylla mali Schmidberger Part 2. Development and biology- Mém. Inst, polon. Ec. rar. Pulawy, A. 8, p. 457 — 528. 1900 Montandon A. L., Contribution à la faune entomologique de la Roumanie. BulL Soc. Sc. Bucarest, vol. 9, p. 753. 1914 Mordvilko A. Κ., Insectes Hémiptères. Faune de la Rassie. Vol. I. 1957 Negru St., Varga D., M >narthr )palpus buxi Lab. (Diplera, Itonididae) un element dăunător nou pentru fauna R.P.R. Acad. R.P.R., Buletin ştiinţific, Seria Zoologie, t. IX, nr. 3, p. 296. 1907 Oshanin B., Verzeichnis der paläarktischen Hemipteren, vol. II, Lief. II, p. 338 — —381, Ann. d. Mus. Zool. de VAc. imp. des Sc. Petersburg, Bd. XII. 1908 — Idem, Lief. III, p. 454 — 492. Ann. d. Mus. Zool. de VAcad. imp. des Sc. Peters- burg, Bid. XIII. 1942 Ossiannilsson F., Morotbladloppans vetenskapliga namn och utbredning i Sve-rige (The scientific name of the carrot Psyllid and its distribution in Sweden). Växtskydd notiser, nr. 1, p. 11, Stockholm. (Ref.: Rev. App. Ent., vol. 31, p. 322). 1942 — Revision von Zetterstedts lappländischen Homopteren, 2 Psyllina, Opusc. ent. v. 7, p. 57-62. 1944 — On Trioza obliqua Thoms., Idem, vol. 9, p. 154 — 156. 1949 — The Male Genitalia of Chermes nigrita Zett. Idem, vol. 14, p. 111. 1950 — Sound-Production in Psyllids. Idem, vol. 15, p. 202. 1950 — On the Psyllid of the Marsh Marigold, Aphalara calthae (Linné). Soc. Sci. Fennica 12, Commentationes Biologicae, vol. 13, p. 1—8. 1952 — Catalogus Insectorum Sueciae. Opusc. entom. Lund, v. 17, p. 193 — 200. 1927 O z o 1 s E., Z i r n i t s Z., Insects pests in 1926. Rept. Latvian Inst. Plant Prot., 1926 — — 1927, p. 13 — 16. Riga — Ref. : Hev. Appi. Ent., vol. XVI, p. 490. BIBLIOGRAFIE 57 1930 O zol s R., The principal pests of cultivated plants for year 1929. Acta Inst. Def. Plant Latviens, 1, 26—30 Riga, Ref.: Rev. App. Ent., 19, 332. 1932 — Observation on pests of cultivated plants during the year 1930 and 1931. Acta Inst. Def. Plant Latviens, 2, 52 —65, Riga, Rev. App. Ent., 20, 659. 1909 Patch E. M., Homologies of the Wing Veins of the Aphididae, Psyllidae, Aleuro-didae and Coccidae. Annales of the Entomological Soc. of America, vol. 2, p. 101-135. 1911 — Psyllids of Maine. Maine Agric. Exp. Stat. Ball. vol. 187 (după Pflugfelder). 1912 — Notes on Psyllidae. II. Maine Agric. Exp. Stat. Ball. 202. 1951 Pesson P. M., Homoptères in Grassé P. Traité de Zoologie, p. 1390 — 1656. 1941 Pflugfelder O., Psyllina, Bronn's Klassen und Ordnungen des Tierreichs, vol. 5, Abt. 3 Insicta, Leipzig, p. 1—95. 1926 Plotnikov W. I., Insectes nuisibles de FAsie Centrale Taschent, p. 22 (citat după A. Balachowsky şi L. Mesnil). 1937 Profit J., Beiträge zur Symbiose der Aphiden und Psylliden. Zeitschr. f. Morphol. u. Oekologie d. Tiere, v. 32, H. 2, p. 289-326. 1932 Pussard R., Contribution à l’étude de la nutrition des Psyllides. Présence de salive dans des tissus de la plante hôte et son importance. Bull. Soc. ent. France, Paris, vol. 37, p. 292-297. 1871 Puton A., Description de deux nouvelles espèces de Psyllides. Ann. Soc. ent. France, vol. I, p. 435-438. 1876 — Notes pour servir à l'étude des Hémiptères. 3-e partie. Idem, vol. VI, p. 283 — 288. 1886 — Catalogue des Hémiptères de la faune paléarctique. Caën 3 ed. 1738 Ré au mur M., Mémoires. 3. Insecta. 1876 Reuter O. M., Catalogus Psyllidarum in Fennia hactenus lectarum. Medd. Soc. Fauna Flora fenn., vol. 1, p. 69 — 77. 1880 — Nya bitrag tili Abo och Alande skärgards Hemiptera-fauna. Medd. Soc. Fauna Flora fenn., vol. 5, p. 231—234. 1881 — Sju för Finland nya Psylloder. Idem, vol. 6, p. 242. 1886 — Hemiptera von den Alandsinseln. Idem, vol. 13, p. 200 — 201. 1886 — Psylla phaeoptera och Trioza albiventris. Idem, vol. 13, p. 206. 1898 — En för Finland ny psyllid Trioza dispar F. Löw. Idem, vol. 23, p. 54. 1902 — Ueberwintern von Psylliden. Idem v. 27. 1883 Rilley C. V., The Psyllidae of the United States. Sciences 2 (după Pflugfelder). 1927 Ross H., Hedicke H., Die Pflanzengallen Mittel — und Nordeuropas. Jena. 1921 Rostrup S., Svijivost listü, zpüsobovanâ merou Trioza viridula. Beretning fra Statens Forsogvirksomahed i Plantekultur, 143. 1899 Rübsaamen E. H., Mitteilungen über neue und bekannte Gallen aus Europa, Asien, Afrika und Amerika. Ent. Nachricht., v. 25, p. 225 — 281. 1943 Russell M. L., An apparently new species of Paurocephala Crawf. (Homoptera, Psyllidae, Pauropsyllinae). Proc. of. the Entomol. Soc. of Washington, vol. 45, nr. 5, p. 115-120. 1946 — A new African species of Paurocephala Crawf. Homoptera Psyllidae : Pauropsy- llinae. Journ. of the Washington Acad. of Sciences, vol. 36, nr. 3, p. 94 — 97. 1946 — The identity of Chermes alni Linné 1758 (.Homoptera, Psyllidae). Proc. of the Entomol. Soc. of Washington, vol. 48, nr. 9, p. 249 — 250. 1949 Schaefer H. A., Beiträge zur Kenntnis der Psylliden der Schweiz. Mitt d. Schweiz. Ent. Ges., v. 22, p. 1—96. 58 BIBLIOGRAFIE 1931 Schewket N.~, Untersuchungen über Möhrenblattsauger. Zeitschr. angew Ent. Berlin, vol. 18, p. 175—188. 1836 Schmidberger J., Beiträge zur Obstbaumzucht und zur Naturgeschichte der den Obstbäumen schädlichen Insekten., vol. 4, p. 186—189 (după Vondrâcek). 1837 — Die Apfelblattlaus, Chermes mali Schm, in Kollar, V. ,,Naturgesch. der Schädl. Ins. in Beziehung auf Landwirtschaft und Forstkultur". 8, Wien. 1901 Schouteden H., Hémiptères de Francochamps. Ann. Soc. ent. Beige, vol. 45, p. 270-271. 1912 Schuhmacher F., B'eitrag zur Kenntnis der Hemipteren Deutschlands. Homopteren aus Oldenburg usw. Ent. Rundschau, vol. 29, p. 154 — 156. 1898 Schwartz E. A., Notes on the Lerp-Insects (Psyllidae) of Australia. Proc. ent. Soc. Washington, vol. 4 (după Pflugfelder). 1763 S c o p o 1 i J. A., Entomologia carniolica. 1876 Scott J., Note on some additional Species of Psyllidae. Ent. Mont. Mag., vol. 13, p. 137-138. 1876 — New Biritish Species of Psyllidae. Idem, vol. 13, p. 282—283. 1876 — Note on Trioza juniperi. Idem, vol. 13, p. 283. 1876 — Diagn. of certain species of Psyllidae which may be expect to occur in Great Britain. Idem, vol. 13, p. 66 — 67. 1877 — Description of a new species of Trioza, Trioza Dalei. Idem, vol. 14, p. 31— 32| 1878 — Description of the Nymph of Psylla rhamnicola Rred. Idem, vol. 15, p. 67 — 68. 1879 — Description of two New European Psyllidae. Idem, vol. 15, p. 265 — 267. 1879 — Description of a New Species of the Family Psyllidae — Floria horvathi n. sp. Idem, vol. 16, p. 84 — 85. 1879 — Description of the female of Trioza atriplicis Licht. Idem, vol. 16, p. 114 — 115. 1880 — Description of 4 new Russian Psyllidae. Idem, vol. 16, p. 250 — 252. 1880 — Description of the Nymph and Imago of Psylla peregrina Forst. Idem, vol. 17, p. 65-66. 1880 — Description of the Nymph of Arytaena genistae Latr. Idem, vol. 17, p. 132 — 133. 1881 — Note on Aphalara nervosa. Idem, vol. 18, p. 18. 1881 — Note on the Earlier Stages of Psylla buxi. Idem, vol. 18, p. 18. 1881 — Note on Trioza urticae L., Idem, vol. 18, p. 278. 1882 — The British Psyllina with Corrections in the Synonymy. Idem, vol. 18, p. 253-256. 1882 — Note on Aphalara nebulosa Zett. Idem, vol. 18, p. 275. 1882 — Food plants and Time of Appearance of Species of Psyllidae in Great Britain, with others which may occur here. Idem, vol. 19, p. 13 — 14. 1882 — Capture of Aphalara nebulosa Zett. Idem, vol. 19, p. 42—43. 1882 — Description of a new species of Psylla recently new to Great Britain. Idem, vol. 19, p. 64-66. 1883 — Note on Aphalara subpunctata Forst. Idem, vol. 19, p. 189. 1883 — The early Life of Psylla pyricola Forst. Idem, vol. 19, p. 205 — 206. 1886 — Description of the Nymph of Psylla mali Schm. Idem, vol. 22, p. 281. 1886 — Description of the Nymph of Psyllopsis fraxinicola Forst. Idem, vol. 22, p. 281-282. 1886 — Note on Trioza remota Forst, with a Description of the Nymph. Idem, vol. 22, p. 282. BIBLIOGRAFIE 59 1954 Smreczydski St. sen., Materialy do fauny pluskwiaköv Polski, 3. Psylloidea. Fragmenta Faunistica, vol. 7, p. 135—146. 1927 Speyer W., Von der Bekämpfung des Apfelsaugers an der Niederelbe. Nachrbl. Dtsch. Pflanzenschutzdienst, vol. 6. 1929 — Der Apfelblattsauger, Psylla mali Schmidberger. Monogr. Pflanzenschutz, Berlin. 127 p. 1929 — Die Embryonalentwicklung und das Ausschlüpfçn der Junglarven von Psylla mali Schm. Zeitschr. wiss. Insekten biol., vol. 25, p. 215 — 220. 1936 — Die Entwicklung von Psylla mali. Arb. physiol. angew. Ent., vol. 3, nr. 4, p. 267-283. 1904 δ ule K., Popis nové mery Psylla dudai n. sp. Acta Soc. ent. boh., vol. 1, p. 37—40. 1905 — Revise Psyll sbirky Dudovy 1. Idem, vol. 2, p. 1—4. 1906 — Revise Psyll sbirky Dudovy 2. Idem, vol. 3, p. 101—102. 1909 — Zur Kenntnis und Synonymie der Weidenbewohnenden Psylla—Arten. Wiener Entom. Zeitung, vol. 28, p. 11—24. 1910 — Pfispëvky ku poznani Psyll II. Rozpravy C. Akad. Cis. Frant. Jos., vol. XIX, II, (2), p. 1-32. 1910 — Monographia generis Trioza Förster. Species regiones palaearcticae. Pars I, nr. 1 — 10, p. 1 —34 Sitz.-ber. d. königl. böhm. Ges. d. Wiss., Praga. 1911 — Monographia generis Trioza Förster. Species regiones palaearcticae. Pars II, nr. 11—20, p. 1—34. Sitz.-ber. d. königl. böhm. Ges. d. Wiss., Praga. 1912 — Monographia generis Trioza Förster. Species regiones palaearcticae. Pars III, nr. 21—35, p. 1—63, Sitz.-ber. d. königl. böhm. Ges. d. Wiss., Praga. 1912 — Revise Psyll sbirky Dudovy. Cas. Ö. Spol. Ent, vol. 9, 147 — 149. 1913 — Monographia generis Trioza Förster. Species regiones palaearcticae. Pars IV, nr. 36—49, p. 1—48, Sitz. -ber. d. königl. böhm. Ges. d. Wiss., Praga. 1913 — Zur Kenntnis einiger Psylla-Arten aus dem Ungarischen National Museum in Budapest. Ann. Mus. Nat. Hung., vol. 11, p. 409—435. 1915 — Pfispëvky ku Poznani Psyll. III. Rozpravy Ù. Akad. Cis. Frant. Jos., vol. XXIV, II, 5, p. 1-35. 1908 S z i 1 a d y Z., Magyarorszâgi rovargyüjtésem jegyzécke. Rov. Lap. XVI, p. 120. 1948 Tarbinskii S. P., Pia vils eikov N. N., Opredeliteli nasekomîh evropeiskoi ciasti SSSR. Moscova — Leningrad. 1875 Thomas F., Durch Psylloden erzeugte Gecidien an Aegopodium und an anderen Pflanzen. Zeitschr. Naturw., vol. 46. 1878 — Ueber 42 neue, durch Dipteren, Psylloden und Acariden erzeugte Gecidien. Zeit- schr. Naturw., vol. 51. 1908 Trotter Al., Nuovi zoocecidie della flora italiana. Marcellia 7. 1877 Thomson G. G., Ofversigt af Skandinaviens Chermes-arter. Opuse, entom., vol. VIII, p. 820-841. 1917 Tullgren A., Skadejur i sverige Aren 1912 — 1916. Meddelande frau Centralanstalten för Jorsbruksförsök, nr. 152 ; Entomologiska Avdelningen, nr. 27, p. 104. Rel. : Rev. App. Ent., vol. 6, p. 146. 1921 Uichanco L. B., New records and species of Psyllidae from the Philippine Islands with descriptions of some preadult stages and habits. Phillipine J. Sci., vol. 18 (după Pflugfelder). 60 BIBLIOGRAFIE 1953 Vondrâcek K., Results of zoological scientific expédition of the national museum in Praha to Turkey. Hemiptera III, Homoptera Psyllinea. Acta erttomoL musei nationalis Pragae, Praga, t. XXVIII, p. 435 — 450. 1957 — Fauna CSR. Praga, Ceskoslovenskâ akademie Vëd, t. IX, p. 1—431. 1959 — Zur Validitätsfrage der Art Psylla Klapaleki Sulc. 1909 (Psylloidea-Homoptera)^ Acta faunistica entomologica Masei Nationalis Pragae, 5, p. 1—14. 1944 Wagner W., Zwei neue Craspedolepta-Arten (Vorläufige Mitteilung). Zur Unterscheidung der Gattungen Aphalara und Craspedolepta. Bimbus, faun. Mitt. aus Nordwestdeutschland, p. 131—132. 1947 — Beitrag zur Systematik der deutschen Aphalarinae. Verh. d. Ver. f. naturw. Heimatforschung, Hamburg, vol. 29, p. 55 — 71. 1919 Wahl B., Ueber das Auftreten des Kartoffelblattflohes in Österreich (Aphalara nervosa Forst.). Wiener landw. Ztg., p. 565 — 566. 1925 W a 11 ο n G. L., Insects attacking potatoes in North Wales. Ann. app. Biol., Cambridge, vol. XII, nr. 4, p. 529-535. 1929 Weber H., Kopf und Thorax von Psylla mali Schmidb. Eine morphologische Studie, Zeit. Morph. Oekol. d. Tiere, vol. 14, p. 59 — 165. 1931 — Psyllina. V. Schulze: Biologie der Tiere Deutschlands, vol. 31. 1941 Wilcke J., Biologie en morphologie van Psylla buxi. Tijdschr. Pl. Ziekt., vol. 47,. p. 41-89. 1885 Witlaczil E., Die Anatomie der Psylliden. Zeitschr. f. wiss. Zool., vol. 42, p. 569 — 638. 1913 Zacher F., Bemerkungen zum „Psyllidarum Catalogus” von G. Aulmann. Ent. Mitt.r vol. 2, p. 148-153. 1916 — Die Literatur über die Blattflöhe und die von ihnen verursachten Gallen, nebst einem Verzeichnis der Nährpflanzen und Nachträgen zum ,,Psyllidarum Catalogus”. Zbl. Bakt. Paras. Infektionskr., vol. 46, p. 97 — 111. 1828 Zetterstedt J. W., Fauna insectorum lapponica, vol. 1, p. 551—557. 1840 — Insecta Lapponica Descripta, p. 308. PARTEA SISTEMATICĂ Primele sisteme de clasificare s-au bazat pe nervaţia aripilor anterioare. Löv F. în 1878, stabileşte 4 subfamilii : Liviinae, Aphalarinae, Psyllinae şi Triozinae, iar în 1887, 2 subfamilii : Liviina şi Psyllina, ultima cu 3 triburi : Aphalararia, Psyllaria, Triozaria. Ultimul sistem cuprinde de fapt tot 4 grupe dar cu terminaţia numirilor deosebită. In cercetările ulterioare: Puton (1886), Edwards (1896), Oshanin (1907), folosesc aceste sisteme, cu deosebirea că fiecare ^utor consideră aceste grupe, familii, subfamilii sau diviziuni. Sistemele lui Löw au fost folosite mai ales pentru psylidele Europei, în 1914, Crawford stabileşte o nouă clasificare, care cuprinde 6 subfamilii : Liviinae, cu tribul Aphalarini, Pauropsyllinae, Carsiăarinae, G eriaer eminae, Triozinae şi Psyllinae. Acest sistem este folosit mai ales de cercetătorii americani. Pe măsură ce studijle morfologice şi biologice s-au intensificat s-a constatat că multe genuri şi specii au fost greşit plasate, în grupe superioare. Din această cauză s-a impus subîmpărţirea unor familii şi a subfa-miliilor în triburi (trib. Aphalarini şi Rhinocolini). Prin cercetarea organului copulator s-a constatat că aceste subîmpărţiri sînt juste. Calofiinele au fost scoase din psylide ca o subfamilie aparte. Specia de la noi O. rhois are penisul caracteristic, iar pompa spermatică pe un tip nemaiîntîlnit la alte genuri. Toate aceste constatări confirmă părererile lui Η. Harrison, Vondrâcek, Wagner etc., că prin cercetări morfologice mai amănunţite se va putea ajunge la un sistem de clasificare cît mai natural. Subordinul PSYLLOIDEA Handlirsch 1903 1903 Psylloidea (subord.) Handlirsch A., Sitzb. der kais. Akad. wiss. math. naturw. Kl., t. GXII (1), p. 716-738 ; 1928 Steilwaag F., (sectio), p. 210 ; 1950 Bbrhsenius S. N., (subord.) p. 32; 1951 Obenberger J., (subord.); 1957 Vondrâcek K. (subord.) 62 FAMILIA LIV UD AE 1861 Psyllodea (fam.) Flor G., Rhynch. Livl. vol. II, p. 483 ; 1914 Mordvilko K. A. (subord.), Faun. Ross., vol. I, p. 72 —73 ; 1948 Tarbinskii S. P. i Plavilscikov N. N.,. (subord.), p. 182. 1904 Chermidae Kirkaldy G. W., (fam.), Entomologist, v. XXXVIII p. 255, 280. 1908 Psyllina (superfam.) pp. Borner C., Arb. kais. Biol. Anst., Bd. 6, p. 81—320; 1935 Psyllina (Unterreihe) Haupt H., p. X, 222 ; 1954 Dlabola J., (subord.), Fauna GSR, p. 54. 1951 Psyllinea (subord.), Pesson P., (in Grassé P.), T. X, fasc. 2, p. 1531. Insecte mici, en înfăţişarea de cicade. Picioarele conformate pentru sărit (se menţionează şi două specii din regiunile indo-malaeze cu picioarele lungi şi subţiri specializate pentru alergat). Capul prevăzut cu ochi compuşi şi trei oceli, rar doi. Yertexul vizibil separat de frunte, cu o sutură longitudinală mediană. Antenele lungi, filiforme, formate în general, din zece articole, (un peduncul biarticulat şi un flagel compus de obicei din opt articole, ultimul fiind terminat cu două sete divergente). Adeseori genele sînt dezvoltate într-o pereche de conuri, numite conuri genale. Tergitele mezo-şi metatoracice divizate fiecare în cîte trei scuturi ; mezo-toracele mult dezvoltat. Aripile în general, nu au nervuri transversale ; cîmpul anal în general cu o singură nervură. Perechea a doua de picioare cu coxele mai depărtate decît la prima. Picioarele posterioare cu femurele îngroşate au metacoxele prevăzute de obicei cu cîte un proces coxal (meracant). Tarsul format din două articole, ultimul prevăzut cu două gheare şi un arolium membranos, bilobat. Primul segment abdominal contopit cu toracele. Penisul biarticulat, excepţional triarticulat. CHEIE DE DETERMINARE A FAMILIILOR DIN SUBORDINUL PSYLLOIDEA 1 (2) Capul adînc scobit anterior, cu aspect birostrat (fig. 269) . . * ...........Y. Fam. PRIONOCNEMIDAE Scott (= CARSIDA- RiNAE Crawf.) 2 (1) Capul nu este adînc scobit anterior, fără aspect birostrat ... 3 3 (8) Nervura bazală (E + M + Cux) a aripilor anterioare se împarte în 2 ramuri (E şi M + Cux)......................................4 4 (5) Faţa este prelungită în 2 conuri, de forme şi mărimi diferite, alăturate la bază ; fruntea parţial sau total acoperită. Ocelul nepereche ± vizibil de sus. . . III. Fam. psyllidae Edw. em. Yondr. 5 (4) Faţa nu este prelungită în 2 conuri; fruntea liberă .... 6 6 (7) Yertexul vizibil bilobat, depăşeşte anterior baza antenelor. Ochii neproeminenţi laterali, înaintea fiecărui ochi se găseşte cîte un tubercul anteocular. Articolul 2 antenal îngroşat, mai lung decît celălalt. Capul turtit dorso-ventral . I. Fam. liviidae Edw. 7 (0) Yertexul slab bilobat nu depăşeşte anterior baza antenelor. Ochii proeminenţi lateral. Tuberculul anteocular lipseşte. Arti- GENUL LIVIA 63 colul 2 antenal neîngroşat, nu este mai lung decît celelalte. Capul globulos...............II. Fam. ΑΡΗ al aridae Edw. em. Vondr. 8 (3) Nervura bazală (R + M + Ciij) a aripilor anterioare se împarte în 3 ramuri (R, M, Cux)........................IY. Fam. triozidae Edw. I. Familia LIVIIDAE Edwards 1896 1896 Liviidae Edwards J., Hem. Horn. Br. Isl., p. 227 ; 1935 Haupt H., p. X, 224 — 225 ; 1954 Smreczyùski St. sen., p. 135 ; 1957 Vondrâcek Κ., p. 113 — 115. 1878 Liviinae Löw Fr., Verh., zool. bot. Ges. Wien, vol. XXVIII, p. 605 — 606; 1907 Oshanin B., p. 338 ; 1913 Aülmann G., p. 75 ; 1949 Schaefer H. A., p. 11 ; 1949 Heslop Harrison G., The Ann. a. Mag. of Nat. Hist., Ser. 12, nr. 16, p. 241—270 ; 1914 Crawford D. L., p. 19. 1886 Liviaria (subfam.) Puton A., Cat. des Hém. p. 90 ; 1907 Liviaria (Div.) Oshanin B., p. 338. 1882 Livillinae (Trib) (partim) Scott J., Trans. Ent. Soc. London, p. 462. 1914 Liviini Crawford D. L., p. 19. Caracterizarea subfamiliei Liviinae a fost făcută de Löwin 1878 şi completată în 1949 de Heslop Harrison. Capul este întotdeauna turtit, orizontal, strîns unit cu protoracele şi aproape de aceeaşi lăţime cu el. Yertexul, de obicei puţin mai lung decît lat, uşor sau adînc scobit anterior ; fiecare jumătate proe-minează faţă de baza antenelor, într-un lob subţire mai mult sau mai puţin ascuţit sau rotunjit. Fruntea se prezintă ca un sclerit îngust, sub vertex, ocelul anterior este invizibil pe deasupra. Ochii turtiţi nu proeminează pe laturile capului. Fiecare ochi compus prezintă pe marginea frontală un organ senzorial asemănător unui ocel — tuberculul preocular. Antenele scurte, puternice, au cele două articole bazale groase, obişnuit împreună, sînt mai lungi decît flagelul. Articolul 2 este cel mai dezvoltat. Toracele este turtit, pronotul se întinde ca un guler pe laturi în jos, aproape pînă la prima pereche de coxe. Propleurele subegale, mici. Picioarele scurte şi puternice, spinul metacoxal dezvoltat la toate speciile. Metatibia lipsită de pintenul bazai, metatarsul bazai fără spini. Aripile anterioare plate sau uşor bombate, rotunjite sau romboidale, îngroşate sau coriacee, deseori maculate. Această familie cuprinde 2 genuri Livia (Latr.) şi Diraphia Waga, care trăiesc pe specii de Juncus şi Carex. Eăspîndirea genurilor Livia şi Diraphia atît în lumea nouă cît şi în cea veche arată că divergenţa lor din tulpina ancestrală a avut loc într-o perioadă foarte veche din istoria acestei subfamilii. Există o uniformitate în caracterele majore ale tuturor speciilor, fie palearctice, paleotropicale sau nearctice totuşi unele deosebiri permit păstrarea ambelor genuri (Heslop Harrison). 64 FAMILIA LIVIIDAE CHEIE DE DETERMINARE A GENURILOR DIN FAMILIA LIVIIDAE 1 (2) Cele două articole bazale ale antenelor privite dorsal sînt vizibile în întregime. Articolul 2 este mult dezvoltat, la unele specii aproape tot atît de lung cît flagelul...............Genul Livia Latr. 2 (1) Cele 2 articole bazale ale antenelor privite dorsal sînt parţial acoperite de marginile vertexului. Articolul 2 este mai puţin dezvoltat şi vizibil mai scurt decît flagelul.............Genul Diraphia Waga 1. Genul Livia Latreille 1804 1804 Livia Latreille P. A., Hist. nat. Ins. XII, p. 374 ; 1807 idem, Genera Crust. et Ins. vol. III, p. 170 ; 1861 Flor G., Rhynch. Livl., vol. II, p. 540 ; 1876 Scott J., Trans. Ent. Soc. London, p. 565 ; 1878 Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXVIII, p. 606 ; 1896 Edwards J., Hem. Horn. Bl·. Isl., p. 227 ; 1907 Oshanin B., p. 338 ; 1913 Aulmann G., p. 76 ; 1914 Crawford D. L., p. 19 ; 1935 Haupt H., p. X, 225 ; 1949 Heslop Harrison G., Ann. a. Mag. of Nat. Hist., ser. 12, p. 244, 248 — 253 ; 1954 Vondrâcek Κ., p. 115. 1803 Diraphia Illiger I. (nec Waga), Mag. II, p. 284 ; 1842 Waga M., Ann. Soc. Ent. Fr. t. XI, p. 275 ; 1921 Enderlein G., Zool. Anz., voi. 52, p. 118. Genotip : Livia juncorum (Latreille). Capul neînclinat, tot atît de lung ca şi pronotul şi strîns unit de acesta. ■Cele 2 articole bazale ale antenelor vizibile de deasupra. Articolul al doilea mult dezvoltat, oval alungit sau conic, aproape de lungimea flagelului. Vertexul scobit anterior, fiecare jumătate proeminează într-un lob mai mult sau mai puţin ascuţit sau rotunjit. Aripile fără pterostigmă, late cam 2/3 din lungime, uneori ascuţite apical; frecvent maculate. Planta gazdă : specii de Juncus. Răspîndire geografică. Foarte comun pentru regiunea palearctică în Japonia există specia L. jesoensis Kuw., iar în America de Nord L. ma-culipennis Fitch. Pentru India, H. Harrison a descris în 1949 specia L. Ichaziensis. Livia juncorum (Latreille) 1798 (fig. 30-32) 1798 Psylla juncorum Latreille P. A., Bull. Soc. Phylom. I, nr. 15, p. 113. 1802 Livia juncorum Latreille P. A., Gen. Insect., III, p. 170; 1848 Förster A., Verh. Naturw. Ver. preuss. Rheinlande, vol. 3, 91 ; 1861 Flor G., Rhynch. Livl., vol. II, p. 542 ; 1871 Meyer-Dtir R., Mitth. Schweiz. Ent. Ges., vol. 3, p. 404 ; 1882 Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXXI, p. 157—160 ; 1907 Oshanin B., p. 338—339 ; 1913 Aulmann G., p. 76 — 78 ; 1918 Horväth G., Fauna Regni, Hung. H. 8, p. 57 ; 1935 Haupt H., p. X, 225 ; 1949 Heslop Harrison G., Ann. Mag. Nat. Hist. XIIth GENUL LIVIA 65 Series, nr. 16, p. 244 — 245, 248 — 253 ; 1949 Schaefer H. A., p. 11 ; 1952 Ossiannilsson F., p. 196 ; 1954 Smreczynsky St. sen., p. 135 ; 1957 Vondrâcek Κ., p. 115—119 ; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F., Soc. pro. F. et FI. Fennica, Fauna Fennica 8, p. 4. 1794 Chermes graminis Hoy (nec Linné) Trans. Linn. Soc. London, vol. II, p. 354. 1810 Chermes junci Schrank, Fauna boica, v. II, p. 142. Lungimea corpului : 2,43—2,88 mm, ŞŞ 2,75—3,40 mm. Cu- loarea corpului cafenie-gălbuie cu capul şi toracele cafeniu închis. Antenele :au primele două articole cafenii închis, aproape negre, articolul 3 brun deschis, 4—8 galbene-cafenii, 9 cafeniu închis, 10 negru (fig. 31, b). Clipeul este îngust, alungit. Picioarele galbene-cafenii ; spinii distali ai tibiilor posterioare şi ghearele negre. Aripile cafenii-gălbui cu pete neregulate brune, în jumătatea apicală (fig. 31, c). Abdomenul galben-cafeniu, tergitele brune închis. Complexul genito-anal la mascul : faţa anterioară a proctigerului hypandrium şi vîrfurile paramerelor, brune închis. La femelă segmentele proctigal şi genital, în parte, brunificate. Lăţimea capului la masculi 0,58—0,65 mm, lăţimea vertexului 0,32—0,38 mm, înălţimea pînă la capătul lobilor 0,45—0,50 mm. La unele exemplare lobii sînt mari (fig. 31, a). Lungimea antenelor 0,65 — —0,67 mm; articolele 1+2 = 0,33—0,36 mm, ceva mai lungi decît flagelul. La femele, lăţimea capului : 0,60 —0,65 mm, iar a vertexului, 0,35 mm ; înălţimea vertexului pînă la vîrful lobilor : 0,42—0,52 mm. Lungimea antenelor variază între 0,72—0,75 mm, articolele 1 + 2 = 0,36 — 0,42 mm. Lungimea aripilor : 2,00—2,25 mm, lăţimea 0,95—1,13 mm; la ŞŞ, lungimea : 2,15—2,27 mm, iar lăţimea : 1,08—1,13 mm. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal văzut lateral (fig. 32, a) are marginea superioară uşor ondulată şi este vizibil mai lung decît segmentul genital. Diametrul longitudinal al orificiului anal, 0,22 — 0,28 mm, iar regiunea posterioară 0,50—0,58 mm (fig. 32, a). La masculi, proctigerul gros este aproape cilindric (fig. 32, b). Para-merele mai late în regiunea inferioară şi mai îngustate spre vîrf. Privite posterior, ele sînt curbate spre linia mediană (fig. 32, b"). Pe faţa lor internă se găsesc peri de diferite lungimi, iar apical un dinte (fig. 32, b'). Penisul are apexul cu contur oval, tubulura scurtă, groasă, subapicală (fig. 32, c, c). Biologie şi ecologie. Planta gazdă : specii de Juncus (J. effusus L., J. bulbosus L., J. articulatus L.). Numeroase observaţii biologice asupra acestei insecte au fost efectuate între anii 1934—1936 de Heslop Harrison. Iernarea are loc în stadiul de adult. Femelele depun ouăle în primăvară în grupe de 4—5 în interiorul tulpinilor bazale de Juncus. Ouăle sînt introduse în măduvă printr-un orificiu ovoid tăiat cu ovipozitorul. In jurul acestor deschideri ţesuturile încep să prolifereze şi se necrozează. O tulpină poate conţine 30—40 grupuri de ouă, depuse (?,e una sau mai multe femele. După o perioadă de incubaţie de cîteva zile apar larvele, prin orificiul prin care s-au depus ouăle. Ele migrează pe tulpinile mai deZ- iS — c. 5747 66 Fig. 30. — Livia juncorum (Latr.) : Ş. 67 Fig. 32. — Livia juncorum (Latr.) a, complex genito-anal Ş; a', segment proctigal ; a" segment genital ; b, complex genito-anal <£, b', paramer faţa internă ; b" paramere văzute posterior i c, penis, c' apexul penisului. FAMILIA LIV HD AE voltate; în urma hrănirii se formează galele caracteristice. Acestea constau în dilatarea bazei frunzelor. Galele la început sunt verzi, ajunse la completă dezvoltare prezintă pe ele vinişoare roşii. Transformarea în adulţi are loc în afara galei. în septembrie-octombrie apar adulţii, care părăsesc plantele gazdă şi migrează pentru hibernare pe diferite pţante din împrejurimi. în regiunea Munţilor Bucegi insecta a fost colectată, în luna septembrie, de pe jnepeni. Larvele pot ataca şi tulpinile lipsite de inflorescenţe. Răspîndire geografică. Specie comună, răspîndită în toată regiunea palearctică, exceptînd regiunile nordice. După Schaefer (1949) există în Europa, nordul Africii, Irak, U.E.S.S. (Turkestan). Heslop Harrison o menţionează şi în Kurdistan, la 660—990 m altitudine, iar în Himalaia, la 1 980 m. în E.P.E. este răspîndită probabil în toată ţara. Prima menţiune din localitatea Sinaia datează din anul 1900 şi aparţine lui Montan-d o n. Ulterior a fost citată de B o r c e a (1912) de la Gristeşti, Bălţile Cîlniştei-Comana (reg. Bucureşti), Borza şi Ghiuţă o menţionează isub numele de Diraphia juncorum (Latr.) de la Turda-Băile Sărate (reg. Cluj), altitudinea 360 m; din Banat în localităţile Deta şi Voitec (reg. Banat) şi Pîrîul Sec (reg. Hunedoara). De noi a fost colectată din următoarele localităţi : Mala-Ogradena, reg. Banat, (mai 1954) ; Yalea Streiului, Subcetate (reg. Hunedoara), iulie 1956; Valea Oibinului (reg. Braşov), septembrie 1956 pe Juncus ; Valea Pufului — Slănic Moldova (Teg. Bacău), august 1959; Valea Dof-teana (reg. Bacău) şi Oaraiman (Munţii Bucegi) septembrie 1958 pe jnepeni ; Caraorman, Letea (reg. Dobrogea), iunie 1960 ; Hărman (reg. Braşov), iunie 1960, (leg. M. Cantoreanu); Horvâth o citează delaTihuţa (reg. Cluj): Georghieni, Tuşnad (Eegiunea Mureş-Autonomă Maghiară). 2. Genul Diraphia Waga 1842 1842 Diraphia Waga M., Ann. Soc. Ent. Fr., vol. XI, p. 275 — 278 ; 1802 Illiger I., Mag. f. Insekt, vol. II, p. 284; 1935 Haupt H., p. X, 225; 1949 Heslop Harrison G.. Ann. a. Mag. Nat. Hişt., ser. 12, nr. 16, p. 245 ; 1 957 Vondräöek K., p. 120. 1913 Livia Aulmann G., p. 76. 1920 Neolivia Hedicke H., Deutsch, ent. Zeitschr. p. 72 — 74. Genotip : Diraphia limbata Waga 1842. Lobii anteriori ai vertexului larg rotunjiţi, acoperă parţial articolele bazale ale antenelor. Articolul 2 al antenelor aproape cilindric, mai scurt decît restul articolelor. Aripile au capetele larg rotunjite cu pete mici brune. Ecologie şi răspîndire geografică. Speciile acestui gen se dezvoltă pe Qa/rex. Cea, mai largă răspîndire tn toată regiunea palearctică o are specia D. crefeldensis (Mink). Specii caracteristice pentru nearctic şi paleotropical sînt : Diraphia vernalis Fitch, D. caricis (Crawf.), D. coloraăensis (Crawf.) etc. GENUL ÔIRÂPÏIÏÂ '69 Diraphia crefeldensis (Mink) 1855 , , (flg. 33) 1855 Livia crefeldensis Mink W. Stettin. Ent. Zeit. vol. 16, p. 370—371 ; '1898 Horväth G., Rev. Ent. Fr., p. 281 ; 1907 Oshanin B., p. 339 ; 1913 Aulmann G., p. 76. 1935 Diraphia crefeldensis Haupt H., p. X, 225 ; 1949 Heslop Harrison G., Ann. a. Mag. Nat. Hist., ser. 12, nr. 16, p. 245 ; 1952 Ossiannilsson F., Opusc. Ent., vol. XVII p. 196; 1957 Vondrâcek K., p. 120—122; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F. Soc. Pro Fauna et Flora Fenn., Fauna Fennica, 8, p. 5. Fig. 33. — Diraphia crefeldensis (Mink), a, cap ; b, aripă ; c, complex genito-anal Ş ; d, complex genito-anal ; d', paramere văzute posterior ; d" vîrfurile paramerelor văzute de sus (după Vondrâcek). 70 FAMILIA APHALARIDAB Lungimea corpului: 3,2—4,00 mm. Coloritul cenuşiu gălbui, latu-Tile feţei, capetele antenelor, toracele şi femurele negre. Aripile transparente, tari, galbene-cenuşii, uneori cu pete mici spre capăt (fig. 33, b). Vertexul cu lobi laţi, rotunjiţi, acoperă parţial baza antenelor (fig. 33, a). Complexul genito-anal este reprezentat în figurile 33, c-d". Planta gazdă : specii de Garex. Răspîndire geografică. Specia a fost găsită în: R. D. Germană, R. F. Germană, Franţa, Scandinavia, Finlanda, U.R.S.S. (Caucaz), nordul Africii. în R.P.R. nu a fost găsită pînă în prezent. II. Familia APHALARIDAE (Edwards 1896) em. Vondrâcek 1957 1896 Aphalaridae Edwards J., Hem. Hom. Brit. Isl., p. 228 ; 1957 Vondrâcek Κ., p. 123 — 124. 1878 Aphalarinae Löw Fr., Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXVIII, p. 605, 606; 1881 Reuter O. M., Ent. Tidskr. voi. 2, p. 148 ; 1913 Aulmann G.,p. 61 ; 1935 Haupt H., p. X, 226 ; 1941 Pflugfelder O., p. 74 ; 1947 Wagner W., p. 55 ; 1949 Schaefer H. A., p. 11 ; 1949 Heslop Harrison G., p. 782. 1886 Aphalararia Puton A., Gat. d. Hém. p. 90 ; 1907 Oshanin B., p. 339. 1914 Aphalarini Liviinae Crawford D. L., p. 19. Capul fără conuri genale. Yertexul mai mult sau mai puţin pătrat, puţin mai lat decît lung, prevăzut anterior cu doi lobi mici rotunjiţi. Antenele scurte, puternice, cu dungi transversale adînci pe articole ; lungimea lor este egală sau mai mare decît lăţimea capului. Articolele 9 şi 10 uşor îngroşate şi întotdeauna mai închis colorate. CHEIE DE DETERMINARE A SUBFAMILIILOR DIN FAMILIA APHALARIDAE (, ·..·· · °°0 ο ο° ο *% :.βΘ ° °°°ο « ο : © . © Ο Ο ο C' Θ ο ο° 0 ο c" Fig. 44. — Aphalara calthae (L.), a, cap ; b, antena ; c, aripa; c', microsculptura la c? colectat de la Pojorîta ; c", microsculptura la Ş din Suedia. 88 FAMILIA APHALARJDAE între speciile A. calthae şi A. borealis pe de o parte şi specia A. polygoni pe de altă parte. Cercetări ulterioare pe populaţii din regiuni cît mai diferite vor lămuri înrudirile dintre aceste specii. Fig. 45. — Aphalara calthae (L.), a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a', segment proctigal ; a", porii cerieri ; b, complexul genito-anal (J, văzut lateral ; b', paramer ; c, apexul penisului. GENUL APHALARA 89' Răspîndire geografică. Frecvent răspîndită in Suedia, Finlanda, U. R. S. S. în R.P.R., a fost colectat pînă în prezent, un singur exemplar mascul, de la Pojorîta (reg. Suceava). 2. Aphalara polygoni Förster 1848 (fig. 46-49) e 1848 Aphalara polygoni Förster A., Verh. naturw. Ver. preuss. Rheinlande, Bd. 3, p. 90 ; 1951 Ossiannilsson F., Soc. Scient. Fenn. Gomment. Biolog., vol. XVII, nr. 13, p. 1—8 ; 1957 Vondrâcek Κ., p. 145—147 ; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F.r Soc. pro F. et FI. Fenn., Fauna Fennica 8, p. 7. 1918 Aphalara calthae Horvâth G., Fauna Regni Hung., H. 8, p. 58; 1935 Haupt H., p. X, 229; 1947 Wagner W., p. 57, 1949 Heslop Harrison G., p. 794-796; 1949 Schaefer H. A., p. 11—13 ; 1954 Smreczyôski St. sen., p. 136. 1848 Aphalara ulicis Förster A., 1. cit. p. 96. Lungimea corpului : <$<$ 2,45 şi 2,75 mm, ŞŞ 2,80—3,00 mm. Coloritul galben-portocaliu sau galben palid. Capul, pro- şi mezonotul cu pete cafenii-roşcate ; metatoracele lateral brun închis. Antenele au primele două articole brunificate iar ultimele două negre-brune (fig. 47, b)* Aripile transparente, la unele exemplare regiunea apicală este fumurie. Pe marginea posterioară în dreptul nervurii Cuib şi la capătul nervurii anale există cîte o pată brună închis (fig. 47, c). Abdomenul are tergitele şi sternitele brune. Complexele genito-anale parţial brunificate. Picioarele galbene cafenii. Femurele, tibiile parţial brunificate, ultimele tarse brune în jumătatea terminală. Spinii de la capătul tibiilor, cei de pe meta-tarsul 3 şi ghiarele brune-negre. Capul conformat pe tipul genului (fig. 47, a, a')· Lăţimea capului : <$<$ 0,58—0,62 mm, ŞŞ 0,60—0,62 mm. Lungimea antenelor la masculi: 0,65—0,70 mm, la femele: 0—75—0,76 mm. în general, antenele, la ambele sexe, sînt puţin mai lungi decît lăţimea capului. Aripile la masculi, au lungimea: 2,12 — 2,14 mm, iar lăţimea maximă : 0,80—0,86 mm. La femele, lungimea : 2,20—2,30 mm, iar lăţimea maximă: 0,95—1,00 mm. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal văzut lateral, prezintă marginea superioară uşor concavă spre capăt (fig. 48, a). Văzut dorsal, lungimea regiunii posterioare orificiului anal (0,18—0,20 mm) este egală cu diametrul longitudinal al orificiului 0,19—0,20 mm). Glandele ceriere sînt dispuse posterior orificiului, pe mai multe şiruri (fig. 48, a, a"). Segmentul genital, mai scurt decît segmentul proctigal, este scobit apical (fig. 48, a'"). La mascul, procesele orizontale ale proctigerului sînt scurte, întrec puţin marginea posterioară a paramerelor (fig. 48, b). Acestea prezintă «6 ο 91 Fig. 48. — Aphalara polygoni Forst, a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a', segment proctigal ; a", pori cerieri ; a'" segment genital ; b, complex genito-anal văzut lateral ; b', paramer faţa internă ; b", paramere văzute posterior. 92 FAMILIA APHALARIDAE în unghiul anterior cîte o apofiză aproape în acelaşi plan cu marginea superioară (fig. 48, b'). Privite posterior sînt uşor curbate spre linia mediană (fig. 48, b"). în populaţiile de A. polygoni Förster din ţara noastră, se deosebesc după conformaţia penisului două grupe de forme : unele la care apexul Fig. 49. — Aphalara polygoni Forst., a, a', penis cu vîrful îndreptat anterior; b, b', penis cu vîrful îndreptat în sus. are ciocul dirijat anterior şi altele la care este îndreptat în sus (fig. 49). Planta gazdă : specii de Polygonum (P. ampMbium L., P. aviculare L., P. Jiyăropiper L.) şi specii de Bumex ( R. acetosella L., IL conglomeratus Murr, şi B. obtusifolius L.). Răspîndire geografică. Specie menţionată în toată Europa. Se citează de asemenea din U.E.S.S., nordul Indiei, Japonia, America de Nord, Cuba. în E.P.E., Montandon citează în anul 1900 specia Aphalara calthae in localitatea Tarcău (reg. Bacău). Această menţiune se referă probabil la A. polygoni Forst. De noi această specie a fost colectată din următoarele localităţi : Cisnădie (reg. Braşov), septembrie 1956 ; Petrila,, Petroşani, Subcetate (reg. Hunedoara) ; Caransebeş, Orşova (reg. Banat), iulie 1956 ; Pucioasa, Sinaia (reg. Ploieşti), august 1955 ; Iacobeni, Fundul Moldovei (reg. Suceava), august 1955 ; Tismana (reg. Oltenia), iunie 1959 (leg. M. Ioüescu) ; Comăneşti, Tg. Ocna (reg. Bacău), iulie 1959 ; Borşa (reg. Maramureş), august 1960 ; Bucegi, august 1958 pe Veratrum. în afara speciilor de pe Polygonum în ţara noastră, s-au mai colectat numeroase exemplare de pe Bumex acetosella L. B. obtusifolius L., Bumex conglomeratus Murr. Acestea se deosebesc prin coloritul aripilor, cafeniu- GENUL APHALARA 93 brun. în treimea apicală (fig. 50), prin dispoziţia pe două rînduri a orificiilor glandelor ceriere de la femelă (fig. 51, a', a") şi prin apexul penisului cu ciocul drept, îndreptat anterior1). Fig. 50. — Aphalara polygoni Forst., aripa la un exemplar colectat de pe Rumex. Fig. 51. — Aphalara polygoni Forst, exemplar de pe Rumex : complex genito-anal Ş : a, văzut lateral ; a', segment proctigal ; a", porii glandelor ceriere. Răspîndire în R.P.R. Sinaia (reg. Ploieşti), iulie 1960 ; Borşa spre Puzdrele (reg. Maramureş), iulie 3 960; Yalea Pufului, Slănic-Moldova (reg. Bacău), iulie 1959. x) Pentru formele de pe Rumex, Log li inova (1961), stabileşte varietatea A. polygoni rumicicola, după diferite caractere morfologice, aripi, colorit, complex genito-anal la etc. A4 FAMILIA APHALARIDAE 3. Aphalara borealis Heslop Harrison 1949 (fig. 52) 1949 Aphalara borealis Heslop Harrison G., Ann. Mag. Nat. Hist., ser. 12, p. 799—800 ; 1952 Ossiannilsson F., Opuse. Ent., voi. XVIII, p. 196 ; 1957 Vondrâiek Κ., p. 147 ; 1960 Lindberg H., u. Ossiannilsson F., Soc. pro Fauna et Flora Fennica, Fauna Fennica 8, p. 7. Lungimea corpului şi coloritul asemănător cu al speciei Aphalara polygoni Förster. Se deosebeşte net de această specie prin conformaţia paramerelor şi a penisului care sînt mai apropiate de A. calthae (L.), (fig. 52). Fig. 52. — Aphalara borealis Heslop Harrison, a, complex genito-anal a' Penis· dăcini de Bumex acetosella L. Răspîndire geografică. în Europa, este menţionată de Schaefer^. din sudul Scandinaviei pînă la Marea Mediterană şi din vestul Franţes, pînă la regiunile centrale ale U.R.S.S. în R.P.R. pînă în prezent, a fost găsită numai în păşunile submoil*-tane, din localităţile Ciocăneşti şi Iacobeni (reg. Suceava), altitudinea 700-800 m (august 1953-1954). Importanţă economică. Larvele trăiesc pe rădăcini de Bumex acetosella L. Pînă în prezent nu s-au observat daune la aceste plante. Nu este exclus însă ca în cazuri de atacuri în masă pilantele să fie stingherite în dezvoltare. 100 FAMILIA APHALARIDAE 8. Genul Craspedolepta Enderlein 1921 1921 Enderlein G., Zool. Anz., voi. 52, H. 5, p. 118; 1947 Wagner W., p. 57; 1949 Heslop Harrison G., p. 787 — 790. 1957 Vondrâcek Κ., p. 152-153. 1848 Aphalara Förster A. et auct. Genotip : C. artemisiae (Förster). Gennl Craspedolepta a fost separat din genul Aphalara de Enderlein în annl 1921 pentru formele la care costala, distal nu este îngroşată de subcostală. Ulterior s-au precizat alte caractere de deosebire între aceste genuri şi anume : forma capului, a clipeului, a segmentului genital la ŞŞ. Genele sînt rotunjite ; nu prezintă apofize măciucate sub inserţia antenelor. Clipeul nu proeminează anterior, este turtit şi emisferic. Antenele sînt subţiri şi mai lungi decît lăţimea capului. Segmentul genital nescobit median. Ecologie. Speciile acestui gen trăiesc pe plante din familiile Compositae, Onograriaceae (Epilobium) şi Umbeliferae. Au o singură generaţie anuală. Iernarea lor are loc în stadiul de nimfă pe rădăcini sau pe alte părţi ale plantelor. Adulţii apar devreme în primăvară (aprilie—mai). Ciclul evolutiv la speciile de Craspedolepta este în general asemănător o citează la Tihuţa (reg. Cluj). 9. Craspedolepta (Anomocera) Crawford 1914 nervosa (Först.) 1848 (fig. 75 - 77) 1914 Crawford D. L., Smith. Inst. Un. St. Nat. Mus., Bull. 85, p. 36-37 ; 1957 Vondrä-fek K., p. 168-171. în ţara noastră pe lîngă formele cu antenele din 10 articole (fig.. 76, a) s-au mai colectat de la Babadag (reg. Dobrogea) Yalea Largă (reg.. Ploieşti) şi Tîmpa-Braşov (leg. Cantoreanu exemplare cu antenele din 8 articole (fig. 76, b), iar de la Greci-Măcin (reg. Dobrogea) exemplare cu antenele din 9 articole (fig. 70, c). Deşi numărul articolelor antenale este diferit, lungimea antenelor este aproape aceeaşi (tabL nr. 1). Ambele forme au acelaşi habitus ca specia Gr. nervosa (Först.),. se deosebesc totuşi prin conformaţia complexelor genito-anale mai ales la masculi. Astfel marginea: posterioară a hipandriului are median, la baza paramerelor o ridicătură evidentă, ca la O. n. pontica (fig. 79, a"), 12t Fig. 76. — Antene : a, Craspedolepta nervosa (Forst.) ; b, C. (A.) nervosa (Först.) ; c, C. nervosa pontica n. ssp. Fig. 77. — C. (A.) nervosa Först., a, paramer, là un exemplar de la Babadag ; a', idem la un exemplar din Suedia. 122 FAMILIA APHALARIDAE figurată şi de Vondrâcek (1957) pentru C. (Anomocera) nervosa (Först.) din E. S. Cehoslovacă. Mai caracteristic este însă penisul care Tabloul nr. 1 Lungime* articolelor antenale la cele trei forme de Craspedolepta nervosa Först. Localitatea 1 ; 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Lungi¬ mea totală mm Andronache £ 0,075 ; 0,068 0,195 0,090 0,090 0,090 0,083 0,090 0,068 0,060 0,91 Greci 0,080 0,075 0,270 0,075 0,110 0,090 0,110 0,083 0,068 0,96 Babadag <$ 0,090 0,060 0,270 0,140 0,120 0,120 0,075 0,075 ; 0,95 Valea Largă? 0,090 0,080 0,300 0,150 0,110 0,110 0,085 0,075 0,99 diferă net prin lungimea pedunculului şi apexului (pedunculul 0,15 mm lungime, apexul 0,09 mm) iar tubulura mai lungă şi subapicală . 143 Fig. 94. — Floria horvâthi Scott, a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a', segment proctigal ; a", segment genital ; b, complex genito-anal văzut lateral ; b', paramere văzute posterior. 144 FAMILIA PSYLLIDAE Penisul prezintă apexul cu lobii anteriori rotunjiţi, tubulura lungă, curbată, subapicală (fig. 95, b, b'). Biotop. Numeroşi adulţi şi larve în ultimul stadiu au fost colectaţi de pe Genista Unctoria L. Vondrâcek menţionează ca plantă gazdă specia : Cytisus austriacus L. Fig. 95. — Floria horvâthi Scott, a, paramer faţa internă ; b, b', penis. Răspîndire geografică. Specia a fost citată din E.P. Ungară, E.S. Cehoslovacă. în E.P.E. a fost găsită în comuna Stîngăceaua (reg. Oltenia). 13. Genul L i v i 11 a Curtis 1829 1829 Livilla Curtis J., Guide, 1049 b; 1878 Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, Bd. XXVIII, p. 608 ; 1896 Edwards J., Hem. Horn. Br. Isl., p. 249 ; 1913 Aulmann G., p. 33 ; 1935 Haupt H., p. X, 227 ; Vondrâcek Κ., p. 185. Corpul lipsit de peri. Capul mai lat decît toracele. Antenele foarte lungi. Conurile genale divergente, mai lungi (fig. 96 , b) sau cel puţin egale cu vertexul. Ocelul din faţă vizibil de sus. Ochii aproape sferici, GENUL LIVILLA 145 proeminenţi. Tibiile picioarelor posterioare prezintă în capătul distal cinci spini negri-bruni, pînă la negru. Metatarsul bazai cu un spin extern. Fig. 96.— Livilla ulicis Curt., a, desen integral ; b, cap ; c,c', aripi ; d, complex genito-anal Ş ; e, e', e", complex genito-anal <$ (după Vondräöek). Aripile scurte, bombate, rugoase. Pterostigmă lipseşte. Proctigerul şi paramerele simple. Există o singură specie cunoscută pînă în prezent : Livilla ulicis Curt. 10 — c. 5747 146 FAMILIA PSYLLIDAE Livilla ulicis Curtis 1829 (fig. 96) 1829 Livilla ulicis Curtis J., Guide, g. 1049 b ; 1836 idem, Brit. Ent., vol. XIII, nr. 625 ; 1876 Reuter O. M., Medd. F. F. Fenn., vol. I, p. 63 ; 1876 Scott J., Trans. Ent. Soc., London, p. 528 ; 1896 Edwards J., Hem. Hom. Brit. Isl., p. 250 ; 1848 Förster A., Verh. naturw. Ver. preuss. Rheinlande, vol. 3, p. 68 ; 1913 Aulmann G., p. 33 ; 1918 Horvâth G., Fauna Reg. Hung., H. 8, p. 58 ; 1935 Haupt H., p. X, 231 ; 1949 Schaefer H. A., p. 19-20 ; 1957 Vondrâcek K., p. 185-188. Lungimea corpului după Vondrâcek, 2,50 mm, iar după Haupt 2,00—2,50 mm. Coloritul brun strălucitor pînă la negru. Aripile tari, pieloase, cafenii, pînă la cafenii-negre, bombate (fig. 96 c, c')· Lăţimea capului : 0,75 mm, yertexul lat de 0,50 mm, înalt de 0,20 mm. Conurile genale mult mai lungi decît vertexul (fig. 96, b). Antena : 1,50 mm. Aripa are lungimea de 2,00 mm, lăţimea maximă 1,15 mm. Complexul genito-anal Ş (fig. 96, d). Proctigerul şi paramerele simple (fig. 96, e, e', e"). Biotop. Plante gazdă : Genista Unctoria L., Ononis spinosa L. S-a colectat şi de pe Calluna vulgaris (L.) Huli. şi Ulex europaeus L. în lunile mai—iulie. Alte date în legătură cu biologia acestei specii sînt necunoscute. Răspîndire geografică. Specia este menţionată din mijlocul Angliei pînă în Italia (Genua), din vestul Franţei pînă în Ungaria. în Elveţia ajunge pînă la 1100 m altitudine. în E.P.E. a fost citată de Horvâth (1918) de la Turnu Eoşu (reg. Braşov) şi Plavişeviţa (reg. Banat). 14. Genul. A m b 1 y r h i n a Löw 1878 1878 Amblyrhina Löw Fr., Verh. zool. bot. Ges. Wien., Bd. XXVIII, p. 599, 608 ; Aul-mann G., p. 31 ; 1935 Haupt H., p. X, 231 ; 1957 Vondrâëek Κ., p. 178. Genotip : Amblyrhina torifrons (Flor). Capul orizontal, cu vertexul mai lung decît % din lăţime, uşor rotunjit anterior şi cu marginea posterioară aproape dreaptă. Conurile genale mai scurte decît vertexul, sînt situate mai jos decît acesta. Antenele filiforme şi destul de lungi. Ochii emisferici. Toracele vizibil turtit este mai îngust decît capul împreună cu ochii. Aripile anterioare ovalare, tari, pieloase, acoperite de perişori, fără pterostigmă. Capătul tibiilor posterioare cu cinci spini apicali, iar metatarsul cu un spin extern. Proctigerul şi paramerele simple. Răspîndire geografică. Forme mediteraneene şi submediteraneene, care pot ajunge'pînă în Europa centrală. GENUL AMBLYRHINA 147 Amblyrhina maculata Löw 1886 (fig. 97) 1885 Horvath G., Math, termesz. Közl., vol. XXI, k. 4, p. 313 ; 1886 Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, Bd. XXXVI, p. 157, 158; 1907 Oshanin B., p. 365; 1913 Aulmann G., p. 32 ; 1935 Haupt H., p. X, 241 ; 1957 Vondrâcek K., p. 180-181. Lungimea corpului după Vondrâcek, 2,8—3,2 mm. Capul şi toracele galben murdar. Pe cap se găsesc linii longitudinale negre şi gropiţe brune. Antenele galbene, cu ultimele trei articole negre. Aripile anterioare alungite, tari, cu nervurile închise şi prevăzute apical între nervuri cu pete (fig. 97, a). Fig. 97. — Amblyrhina maculata Löw, a, aripa ; b complex genito-anal $ (după Vondrâcek). Capul cu lăţimea de 0,82 mm, vertexul lat de 0,59 mm >ji înalt de 0 23 mm. Antenele au lungimea mai mare decît dublul lăţimii capului. Conurile genale divergente, cu vîrfurile larg rotunjite, cu ’ lungimea de 0,16 mm. Lungimea aripilor : 2,61 mm, lăţimea maximă : 0,98 mm. ,148 FAMILIA PSYLLIDAE Complexul genito-anal. La mascul hipandrium este puţin mai lung décît înalt, iar proctigerul mai lung decît hipandrium. Paramerele sînt mai lungi decît % din înălţimea proctigerului (fig. 97, b). Planta-gazdă necunoscută. . Răspîndire geografică. Specie cunoscută pînă în prezent din R;P. Ungară şi R.S, Cehoslovacă. La noi nu a fost găsită. Tribul MAPHORININI Vondrâëek 1957 1957 Vondrâcek Κ., p. 194. Genul tribùlui : Diaphorina Löw. Metatarsul bazai extern cu doi spini negri. Proctigerul la mascul cu lobul posterior dezvoltat ; paramerele variate ca formă, caracteristice pentru fiecare specie, prezintă apofize şi spini sclerozaţi negri pe faţa internă. Segmentul genital la femelă cu numeroşi peri lungi, fini, uşor ondulaţi ; capătul distal este scobit. Penisul are marginea anterioară a apexului mai mult sau mai puţin dreaptă. 15. Genul Psyllopsis Löw 1878 1878 Psyllopsis Löw F., Verh. z. b. Ges. Wien., vol. XXVIII, p. 587, 606 ; 1896 Edwards J., Hem., Hom. Br. Isl., p. 233 ; 1913 Aulmann G., p. 71 ; 1912 Oshanin B., p. 348 ; 1914 Crawford D.L., p. 132; 1935 Haupt H., p. X, 227 ; 1954 Loghinova M. M., p. 35-39; 1957 Vondrâcek Κ., p. 194-195. 1762 Psylla Geoffroy Saint E. L., (partim). 1761 Chermes Linné C., Fauna Suecica, Stocholm (partimi) ; 1877 Thomson C. G., Opuscula entomologica, vol. 8, p. 820. Genotip : Psyllopsis fraxinicola (Förster). Conurile genale scurte, conice cu capătul rotunjit, nu sînt în acelaşi plan cu vertexul. Sînt uşor divergente. Antenele au lungimi moderate. Toracele bombat ; sutura pleurală a protoracelui ca la Arytainini, terminaţia laterală a pronotului nu este însă rotund îngroşată. Aripile ovalare, subhialine, de obicei cu pterostigmă. Complexul genito-anal. La Ş, segmentul genital scobit apical şi prevăzut pe faţa inferioară cu numeroşi peri lungi, uşor ondulaţi. La Acad. R.P.R. Omagiu lui Tr. Săvulescu, p. 203 — 207. Lungimea corpului: $$ 3,35—3,65 mm, ŞŞ 3,60—3,80 mm. Culoarea generală a eorpului variabilă : galbenă portocalie pînă la galbenă-Verde cu pete caracteristice cafenii închise, pe torace şi abdomen. Conurile genale mai scurte decît vertexul (fig. 105, a). Articolele antenale au culoarea galbenă deschis, exceptînd regiunea apicală a articolelor 5—8, precum şi articolele 9—10 care sînt aproape negre (fig. 105, b). Aripile transparente, au în regiunea apicală o pată mare, care GENUL PSYLLOPSIS 157 se întinde din capătul stigmei pînă în dreptul bifurcaţiei nervurii mediane, apoi peste nervura Cula. Eegiunea clavusului şi nervura Cu11? sînt de asemenea în parte brune (fig. 105, c). Picioarele galbene cu nuanţe brune, mai ales pe femure. Lăţimea capului la masculi : 0,62 —0,68 mm, iar lungimea antenelor : 1,56—1,65. La femele, lăţimea capului : 0,70 —0,84 mm, iar lungimea antenelor: 1,56—1,65 mm. Articolul 3 este de două ori mai lung decît articolele 5, 6, 7, 8, care sînt subegale. Lungimea aripilor la masculi : 2,40—3,10 mm, iar lăţimea maximă: 1,24—1,54 mm. La femele, lungimea : 2,90—3,25 mm, iar lăţimea: 1,25 — 1,42 mm. Complexul genito-anal. Segmentul proctigal la femelă, văzut lateral (fig. 106, a), are marginea superioară uşor ondulată. Yăzut [dorsal (fig. 106, a'), lungimea regiunii posterioare orificiului anal (0,39—0,41 mm) este mai mare decît diametrul longitudinal al orificiului (0,23—0,24 mm). La mascul, proctigerul este conformat pe acelaşi tip ca la speciile precedente, lobat posterior (fig. 106 b). Paramerele sînt puternic dezvoltate apical (fig. 106 b'). Pe partea internă în jumătatea bazală sînt prevăzute cu cîte 1 dinte puternic conic cu baza lată, care se atinge cu cel al parametului opus (fig. 106 b") ; jumătatea apicală prezintă numeroşi tuberculi şi spini scurţi şi groşi, iar marginal peri. Penisul are apexul ovalar, cu tu-bulura subapicală (fig. 107 a, b, c). Observaţii sistematice şi ecologice. Această specie a fost citată de Edwards (1913) de pe Circaea luietianah. De noi a fost colectată de pe Fraxinus excelsior L. în numeroase localităţi din ţară. Este posibil ca Circaea lutetiana L. să fi fost numai plantă accidentală pe care insectele au migrat de pe frasin. Răspîndire geografică. Specie menţionată pînă în prezent numai din Marea Britanie. Fig. 104. — Psyllopsis distinguenda Bdw. 158 FAMILIA PSYLLIDAE în B.P.E. a fost întîlnită în următoarele localităţi : Vidra, Comana, Mogoşoaia, Andronache (regiunea Bucureşti) în lunile iunie, iulie şi august Fig. 105. — Psyllopsis distinguenda Edw., a, cap; b, antena; c, aripa. 1957—1960; Stîngăceaua (reg. Oltenia) septembrie 1960, Ciucurova-Babadag (reig. Dobrogea), iulie 1958. Larvele produc gale pe frunze (fig. 108). Specia poate fi mult mai răspîndită în ţara noastră. Este posibil ca exemplarele citate de B o r c e a (1912), Henrich (1916), Ghiuţă (1945) şi determinate după gale ca Psyllopsis fraxini L. să aparţină speciei P. distinguenda Edw. în 1954 Loghinova publică o listă a speciilor de Psyllopsis menţionînd ca larg răspîndite în palearctic 3 specii : P. discrepans Fior, P. fraxini (L.), P. fraxinicola (Förster). 159 b Fig. 106. — Psyllopsis distinguenda Edw., a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; a', segment proctigal ; b, complex genito-anal <£, văzut lateral ; b', paramer faţa internă ; b", paramere văzute posterior. 160 Fig. 107. — Psyllopsis distinguenda Edw., α, penis ; b, articol distal; c, apex. Fig. 108. — Psyllopsis distinguenda Edw., gale. GENUL PSYLLOPSIS 161 4. Psyllopsis discrepans (Fior) 1861 (fig. 109-111) 1861 Psylla discrepans Flor G., Bull. Soc. Nat. Moscou, vol. XXXIV, 3, p. 340, 347, 353, 376. 1877 Chermes sorbi Thomson C. G., Opusc. ent., vol. VII, p. 829 (pro parte). 1878 Psyllopsis discrepans Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXVIII, p. 590; Fig. 109. — Psyllopsis discrepans (Fior), a, cap; b, antena; c, aripa. 1881 Reuter O. M. Ent. Tidskr., voi. 2, p. 153; 1907 Oshanin B., p. 349; 1913 Aulmann G., p. 71—72 ; 1918 Horvâth G., Fauna Regni Hung., H. 8, p. 58 ; 1935 Haupt Η.,ρ. X, 230 ; 1949 Schaefer H. A., p. 18-19 ; 1952 Ossiannilsson F.,p. 196 ; 11 — c. 5747 162 b Fig. 110. — Psyllopsis discrepans (Flor), a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; a', segment proctigal ; b, complex genito-anal văzut lateral ; b', paramer faţa internă ; b", paramere văzute posterior. GENUL PSYLLOPSIS 163 1953 Loghinova M., Trudî Zool. Inst. Akad. Nauk SSSR, vol. XV, p. 39, 41 ; 1954 Smreczydski St. sen. p. 137 ; 1957 Vondrâcek Κ., p. 202—203 ; 1959 Dobreanu E. şi Manolache C., Acad. R.P.R. «Omagiu lui Tr. Săvulescu, p. 200—203 ; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F., Soc. pro Fauna et Flora Fennica, Fauna Fennica 8, p. 10. Fig. 111. — Psyllopsis discrepans'(Fior), a, penis ; b, articol distal ; c, apex. Lungimea corpului : SS 2,70—3,00 mm, ŞŞ 3,10—3,50 mm. Culoarea generală a corpului verde-gălbuie, pe torace, cu pete brune caracteristice, mai intense la masculi. Tergitele abdominale înguste, brunificate. Antenele galbene palide, capătul distal al articolului 8 precum şi articolele 9 şi 10 sînt în întregime negre-brune. Deseori şi articolele 4—7 sînt uşor brunificate apical (fig. 109, b). Aripile verzui, prezintă regiunea apicală uşor brunii ficată, fără a forma însă pete distincte ca la Psyllopsis distinguenda Edw. şi P. fraxini (L.). Lăţimea capului la masculi ; 0,64—0,67 mm, iar lungimea antenelor : 1,20—1,60 mm. La femele, lăţimea capului : 0,68—0,72 mm, iar lungimea antenelor : 1,24—1,30 mm. Articolul 3 antenal are lungimea egală cu dublul lungimii articolului 4. Conurile genale mai scurte decît vertexul, au vîrfurile divergente (fig. 109, a). Aripile anterioare (fig. 109, c) au lungimea, la masculi : 2,10—2,40 mm, iar lăţimea : 1,00—1,10 mm. La femele, lungimea: 2,40—2,70 mm iar lăţimea 1,10—1,20 mm. 164 FAMILIA PSYLLIDAE Complexul genito-anal. Segmentul proctigal văzut lateral are marginea superioară (fig. 110, a) concavă în dreptul orificiului anal, apoi dreaptă. Privit dorsal (fig. 13 0, a') regiunea posteribară orificiului anal (0,26—0,28 mm) este ceva mai lungă decît diametrul longitudinal al orificiului (0,20—0,22 mm). Proctigerul la masculi este lobat posterior şi vizibil mai lung decît paramerele (fig. 110, b). Acestea sînt în formă de ciocan, cu partea anterioară bine dezvoltată. Pe faţa lor internă, în jumătatea superioară, posterior, se observă un dinte dezvoltat şi numeroase tubercule scurte, chitinizate. Pe partea anterioară prezintă superior tuberculi, iar în restul regiunii peri lungi spiniformi (fig. 110 b'). Privite posterior se prezintă ca în figura 110, b"). Penisul seamănă cu cel al speciei precedente, diferă prin absenţa tecii bifide şi prin lobii anteriori mai dezvoltaţi (fig. 111 a, b, c). Observaţii sistematice şi ecologice. Larvele acestei specii trăiesc pe faţa interioară a frunzelor de frasin. în U.E.S.S. Loghinova (1953) o menţionează pe Corylus sp. şi Fraxinus excelsior var. monophilla Depp. Insecta produce gale asemănătoare cu acelea de P. distinguenda Edw. Răspîndire geografică. După Schaefer (1949) specia este răspîndită din sudul Scandinaviei pînă în sudul Franţei, în E.P.Ungară, U.E.S.S. în E.P.E., a fost găsită pe Fraxinus ornus L. şi _F. excelsior L. în următoarele localităţi : Andronache, iunie 1955, Grădina botanică Bucureşti septembrie 1950, Comana, Yidra (reg. Bucureşti) iunie 1950 în asociaţie cu P. distinguenda Edward ; Agigea, iunie 1950, Yalea Iortmacului— Oltina (reg. Dobrogea) iunie 1960; Stîngăceaua (reg. Oltenia), septembrie 1960. Horvâth (1918) citează această specie la Cluj. 5. Psyllopsis meliphila Löw 1881 (fig. 112-115) 1882 Psyllopsis meliphila Löw F., Verh. zool. bot. Ges Wien, vol. XXXI, p. 257 ; 1907 Oshanin B., p. 348; 1913 Aulmann G., p. 73; 193:5 Haupt H., p. X, 230; 1954 Loghinova M. M., p. 42. Lungimea corpului: 2,45—2,65 mm, ŞŞ 2,80—2,88 mm, sînt forme mai mari decît cele descrise de Löw (2,0—2,2 mm). Culoarea generală a corpului, galbenă-cafenie, cu dungi longitudinale şi pete caracteristice brune închis pe cap şi pe torace. Antenele gălbui, au articolele 4—8 brunificate apical, iar articolele 9—10 brune închise, aproape negre (fig. 112, b). Aripile transparente, gălbui apical, mai ales la femele (fig. 112, c). Capul are lăţimea la masculi : 0,63—0,66 mm; vertexul 0,32—0,38 mm lat, 0,25—0,28 mm înalt (în regiunea mediană). Conurile genale scurte cu baza foarte lată (fig. 112, a). Lungimea antenelor : 1,25—1,32 mm. La femele, lăţimea capului : 0,72—0,75 mm, vertexul 0,36—0,39 mm lat, 0,26 — 0,30 mm înalt. Antenele au lungimea : 1,17—1,20 mm. GENUL PSYLLOPSIS 165 Lungimea aripilor la masculi, 1,88—2,03 mm, iar lăţimea maximă 0,90—0,95 mm (fig. 112, c). La femele lungimea este de 2^23—2,38 mm, iar lăţimea de 1,05—1,15 mm. Complexul genito-anal. La femelă (fig. 113, a) este asemănător cu acel al speciei P. discrepans Fior. Segmentul proctigal, văzut dorsal (fig. 113, a'), are diametrul longitudinal al orificiului anal : 0,21—0,23 mm, iar regiunea posterioară: 0,30—0,32 mm. Segmentul genital conformat ca la celelalte specii de Psyllopsis, cu scobitura apicală caracteristică. 166 FAMILIA PSYLLIDAE La mascul, proctigerul este aproape de două ori mai înalt decît paramerele, lobat posterior (fig. 114, a). Paramerele apropiate ca formă de cele de la specia P. discrepans Fior, sînt însă mai înalte, iar lobii anteriori Fig. 113. — Psyllopsis meliphila Löw, a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; a', segment proctigal. mai puţin dezvoltaţi. Pe faţa internă se observă aceleaşi formaţii ca la P. discrepans Fior (fig. 114, a'). Privite posterior se prezintă ca în figura 114, a". Penisul are apexul apropiat ca formă de a speciilor P. distinguenda şi P. fraxini (fig. 114, b, b'). Ecologie. Această specie produce gale pe frunzele de Fraxinus excelsior (fig. 115). în jumătatea lunii iunie 1960 au fost colectate numeroase exemplare în Valea Iortmacului—Oltina (reg. Dobrogea). Spre seară s-a constatat că adulţii migrează de pe frasin pe plantele din împrejurimi. Insecta produce gale prin îndoirea marginei frunzei. Răspîndire geografică. Această specie a fost citată pînă în prezent numai în E.P.F. Iugoslavia (Croaţia), Austria (Carintia). înE.P.E. în sudul Dobrogei (Oltina—Valealortmacului), iunie 1960. Fig. 114. — Psyllopsis meliphila Löw, a, complex genito-anal segment proctigal · a" 6m> a , segment genital. 184 FAMILIA PSYLLIDAE Complexul genito-anal. La femele este foarte lung îngustîndu-se treptat spre capătul posterior. Văzut lateral, segmentul proctigal are marginea superioară larg concavă şi este vizibil mai lung decît segmentul genital (fig. 123, a). Privit dorsal (fig. 123, a') diametrul longitudinal al orificiului anal are 0,22—0,25 mm, iar regiunea posterioară 1,35—1,50 mm. Segmentul genital (fig. 123, a"). La mascul, proctigerul este înalt, văzut lateral (fig. 124, a) are marginea anterioară dreaptă, cea posterioară convexă, se îngustează treptat apical. Paramerele lungi, subţiri, cu marginile mai mult sau mai puţin paralele, sînt rotunjite apical. Văzute posterior (fig. 124, a') sînt uşor curbate spre linia mediană. Penisul are apexul ovalar cu marginea anterioară dreaptă. Tubulura groasă, subapicală (fig. 124, b,b'). Planta gazdă : Alnus glutinosa Gaertn., Alnus incana (L.) Mench. Răspîndire geografică. Specie răspîndită în întreaga Europă cu excepţia regiunii din nordul Scandinaviei. Există de asemenea în Japonia. în R.P.R. a fost citată în 1908 de Szilady în localităţile Aiud, Ilonda, Tuşnad (reg. Cluj). Horvâth (1918) o citează de asemenea frecventă în Transilvania. De noi a fost colectată din următoarele localităţi : Telega-Valea Doftanei, august 1958, Pucioasa (reg. Ploieşti) august 1958 ; Tismana (reg. Oltenia), iulie 1959 (leg. prof. M. Ionescu) ; Tg. Ocna-Valea Trotuşului (reg. Bacău) august 1959 ; Beclean pe Someş, Nasăud, (reg. Cluj) iulie 1959; Eoseti spre Cordon (reg. Galaţi) iulie 1958; Bîşnov, Bran (reg. Braşov), august 1956 ; Valea Bîrzavei, Văliug, Ora viţa (reg. Banat) august 1961. 4. Psylla alpina Förster 1848 (fig. 125-126) 1848 Psylla alpina Förster A., Verh. naturw. Ver. preuss. Rheinlande, vol. 3, p. 81 ; 1861 Flor G., Bull. Soc. Nat. Moscou, vol. 34, p. 374 ; 1871 Puton A., Ann. Soc. Ent. Fr. (5), 1, p. 438 ; 1909 Sulc K., Sitz. Ber. Böhm., Ges. Wiss., nr. XXII, p. 25 ; 1871 Meyer Dür R., Mitth. Schweiz. Ent; Ges., Bd. 3, p. 396; 1907 Oishanin B., p. 356; 1910 Sulc K., Rozpravy C. Akad. Cis. Frant. Jos., vol. XIX, p. 22—24; 1913 Aulmann G., p. 10 ; 1935 Haupt H., p. X, 232 ; 1949 Schaefer H. A., p. 48 ;. 1957 Vondrâcek K. p. 245-247. Lungimea corpului : o o 3,70—3,80 mm, ŞŞ 4,00—4,20 mm. Von* drâcek menţionează lungimea de 3,5 mm. Coloritul cafeniu-gălbui sau galben-roşcat, cu pete cafenii închise pe cap şi torace. Conurile genale groase, divergente (fig. 125, a) sînt cafenii,, apical şi ventral. Antenele cu articolele brunificate apical (fig. 125, b). Aripile gălbui cu nervurile cafenii închis. Picioarele galbene-cafenii, cu pete brune închis pe femure. Femurul perechii a 3-a în întregime brun închis, tibia perechii a 3-a brunificată extern, articolul 2 tarsal brun. La* femelă complexul genito-anal cafeniu galben, brunificat la bază şi apical. GENUL PSYLLA 185 Lăţimea capului : mar gin 3 a posterioară, inferior, există numeroşi peri spinif ormi (fig. Π 43, b"). Văzute posterior, paramerele se prezintă ca în figura 143, b'. Penisul are apexuljlrept anterior, tubulura lungă, supramediană (fig. 143, c, c'). 209 Ù" Fig. 143. — Psylla crataegi (Schrank), a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; a', segment proctigal ; a", segment genital ; b, complex genito-anal <$, văzut lateral ; b', paramere văzute posterior ; b", paramer faţa internă ; c, c', penis. U — /\ uf Planta gazdă : Viburnum lantana L. Răspîndire geografică. Specie menţionată din Anglia, Franţa, Elveţia, Austria, E.P. Ungară, E. S. Cehoslovacă. în E.P.E., Horvâth citează această specie de la Zăul-de-Cîmpie (reg. Cluj). De noi a fost colectată de la Sinaia, iulie 1958, Valea Doftanei, iulie 1958 (reg. Ploieşti) şi Beclean pe Someş (reg. Cluj), iulie 1960. Fig. 145. — Psylla viburni Löw, a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a\ segment proctigal. GENUL PSYLLA 213 12. Psylla pruni (Scopoli) 1763 (fig. 147-148) 1763 Chermes pruni Scopoli J., A., Ent. Carniolica, nr. 140. 1848 Psylla pruni Förster A., Verh. naturw. Ver. preuss. Rheinlande, vol. 3, p. 77 ; 1861 Flor G., Bull. Soc. Nat. Moscou, vol. XXXIV, nr. 2, p. 370; 1871 Meyer-Dür R., Mitth. Schweiz. Ent. Ges., Bd. 3, p. 395; 1876 Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, Bd. XXVI, p. 205—206; 1900 Montandon A. L., Bul. Soc. Ştiinţe, Bucureşti, vol. IX, p. 753 ; 1907 Oshanin B., p. 359 ; 1909 ăulc K., Sitz. Ber. Böhm. Ges. wiss., nr. XXII, p. 24; 1913 Aulman G., p. 22 — 23 ; 1918 Horvâth G., Faun. Reg. Hung., H. 8, p. 58 ; 1935 Haupt H., p. X, 234 ; 1949 Schaefer H. A., p. 32; 1952 Ossiannilsson F., Opusc. Ent., vol. XVII p. 196; Smreczyôski St. sen., p. 138 ; 1957 Vondrâcek K., p. 243—245 ; 1960 Lindberg H., u. Ossiannilsson F., Soc. pro Flora et Fauna Fennica, Fauna Fennica 8, p. 13. 1848 Psyla fumipennis Förster A., 1. cit., p. 76. Lungimea corpului : 33 2,65—2,85 mm, ŞŞ 2,90—3,00 mm. Coloritul galben-cafeniu roşcat, abdomenul verde. Aripile cafenii-fumurii, mai intens în jumătatea apicală (fig. 147, c). Microsculptura lasă spaţii înguste lîngă nervuri. Antenele au articolele 1—5 gălbui, 6 şi 8 brunificate apical, articolele 9 şi 10 negre-brune (fig. 147, b). Conurile genale scurte, uşor divergente (fig. 147, a). Lăţimea capului la 33‘ 0,70—0,77 mm, vertexul 0,40—0,44 mm lat şi 0,21—0,24 mm înalt. Lungimea antanslor : 0,98—0,99 mm. Lungimea ŞŞ, lăţim 3a capului : 0,72—0,77 mm laţ im sa vertexului : 0,44 mm, iar înălţimea : 0,22—0,24 mm. Antenele au lungimea : 0,99 — 1,00 mm. Lungimea aripilor la 33 · 2,20—2,23 mm, lăţimea maximă: 0,93—0,98 mm. La ŞŞ, aripile au lungim3a : 2,28—2,38 mm şi lăţimea maximă: 1,00—1,05 mm. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal văzut lateral, întrece mult lungimea celui genital (fig. 148, a). Văzut dorsal, diametrul longitudinal al orificiului anal variază între 0,18—0,21 mm, iar regiunea posterioară ajunge la 0,44 mm (fig. 148, a'). Segmentul genit al (fig, 148, a”). Proctigerul la mascul aproape cilindric, uşor îngustat apical (fig. 148, b). Paramerele văzute lateral au marginile aproape paralele, puţin mai late inferior şi îngustate apical într-un dinte îndreptat posterior. Pe faţa internă prezintă peri îndreptaţi în jos, iar apical un dinte evident (fig. 148, b'). Privite posterior se prezintă ca în fig. 148, b". Penisul are apexul cu partea anterioară rotunjită şi este uşor lobat posterior (fig. 148, c). Planta gazdă : specii de Prunus (P. domestica L., P. spinosa L.). A fost colectată de pe jneapăn şi molid. Fig. 147. — Psylla pruni (Scop.), a, cap ; b, antena ; c, aripa. 214 GENUL PSYLLA 215 Răspindire geografică. Specia are o răspîndire largă în Europa. Din mijlocul Scandinaviei, pînă în nordul Italiei, din vestul Franţei, pînă în E.P.K., U.R.S.S. (Irkutsk). Fig. 143.— Psylla pruni (Scop)., a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a', segment proctigal ; a", segm3nt genital ; b, complex g3nito-anal văzut lateral ; b', paramere văzute posterior ; b", paramer faţa internă ; c, penis. în R.P.R. a fost citată d3 Montandon (1900) la Sinaia şi de Horvâth (1918) în Ternii van la. Dj noi a fost colectată din următoarele localităţi : Bambaşti-Pxţic, Bj.ia-de-Fier (reg. Oltenia), iunie 1955 j 21.6 FAMILIA PSYLLIDAE lortmac-Oltina (reg. Dobrogea), iunie 1960; Borşa (reg. Maramureş), iulie 1960; Năsăud (reg. Cluj), iulie 1960; Bucegi (reg. Ploieşti), iulie 1960; Munţii Semenicului (reg. Banat), august 1961. 13. Psylla hartigi Fior 1861 (fig. 149-150) 1861 Psylla hartigi Flor G., Rhynch. Livl., vol. II, ser. 2, p. 469 ; 1877 Löw F., Verh. zool., bot. Ges. Wien, Bd. XXVII, p. 120 — 131 ; 1881 Reuter O. M., Ent. Tidskr. voi. 2, p. 159; 1907 Oshanin B., p. 358; 1910 Sulc Κ., Rozpravy C. Akad. Cis. Frant. Jos. v. XIX, 2, p. 26-29; 1913 Aulmann G., p. 16-17; 19C5 Haupt H., p. X, 234-235 ; 1914, Crawford D. L., p. 146; 1949 Schaefer H. A., p. 52 ; 1954 Smreczynski St. sen., p. 138 ; 1957 Vondrâcek K., p. 240 — 243 ; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F., Soc. pro Fauna et Flora Fennica, Fauna Fennica 8, p. 13. 1876 Chermes hartigi Thomson C. G., Opusc. ent., vol. 8, p. 8C8. 1874 Psylla syluicola Lethierry L., Cat. Hém. p. 90; 1876 Scott J., Trans. Ent. Soc., London, p. 539. Lungimea singurului exemplar femei examinat de noi : 2,90 mm. După Sulc lungimea variază între 2,00 —2,50 mm. Crawford (3 914) arată că formele din America au lungimile : ăâ 2,00—2,50 mm, ŞŞ 2,80 — 3,20 mm, deci forme mai mari. Culoarea corpului galbenă-veizuie sau galbenă-portocalie la formele tinere şi brună închis la cele definitiv colorate. Antenele cu articolele 1—2 în întregime, numai 3—8 închire, iar distal brunificate, ultimele două negre (fig. 149, b). Aripile galbene-cafenii, mai închise în jumătatea apicală. Pterostigmă lată, microsculptura fină şi deasă pînă în dreptul neivurilor (fig. 149, c). Lăţimea capului la exemplarul Ş : 0,66 mm, vertexul 0,38 mm lat şi 0,24 mm înalt. Aripa : 2,45 mm lungime şi 1,00 mm lăţime maximă. Antena : 1,05 mm. Conurile genale lungi, divergente (fig. 149, a). Complexul genito-anal. La femelă foarte lung. Văzut lateral segmentul proctigal este apical îndreptat în jos (fig. 150, a). Privit dorsal (fig. 150, a') regiunea posterioară orificiului anal este aproape de patru ori mai lungă decît diametrul longitudinal al orificiului (0,70 : 0,18 mm). La mascul, proctigerul uşor îngustat apical (fig. 150, b), are marginile aproape paralele. Paramerele lungi, îngustate, uşor îndoite anterior. Plivite posterior sînt curbate spre linia mediană (fig. 150, b') ; apical sînt terminate în doi dinţi (fig. 150, b"). Planta gazdă : specii de Betula. Răspîndire geografică. Se întinde din mijlocul Norvegiei pînă în Austria, din Anglia pînă în mijlocul U.E.S.S. în E.P.E. a fost găsită pînă în prezent numai la Baia-de-Fier (reg. Oltenia), iulie 1955. Fig. 149. — Psylla hartigi Flor, a, cap ; b, antenă ; c, aripä. ”218 Fig. 150. — Psylla hartigi Flor, a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a', segment proctigal ; a", segment genital (orig.) ; b, complex genito-anal <$, văzut lateral ; b',paramere văzute posterior ; b", paramere văzute dorsal (după Sule). GENUL PSYLLA 219 14. Psylla melanoneura Förster 1848 (fig. 151-152) 1848 Psylla melanoneura Förster A., Verh. naturw. Ver. preuss. Rheinlande, vol. 3, p. 75 ; 1882 Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, Bd. XXXII, p. 243 ; 1885 Birô Fig. 151. — Psylla melanoneura Forst., a, cap ; b, antena ; c, aripa. Lajos, Rovartani Lapok, vol. II, p. 56 ; 1910 Sulc K., Rozpravy C. Akad. Cis. Frant, Jos, vol. XIX, p. 29—32 ; 1913 Aulmann G., p. 20 ; 1918 Horvâth G., Faun. Reg. Hung., H. 8, p. 58 ; 19C5 Haupt H., p. X, 239 ; 1949 Schaefer H. A., p. 29—30 ; 1952 Ossiannilsson F., Opusc. Ent. vol. XVII, p. 196; 1954 Smreczyiiski St. sen., p. 140; 1957 Vondrä ek K., p. 267-269. 1848 Psylla crataegi Förster A. (nec. Schrank), loc. cit., p. 75. 1861 Psyllapityophila Flor G., Kat. d. Rhynch., p. 369. 1871 Psylla oxyacantha Meyer-Dür R., Mitth. Schweiz. Ent. Ges., Bd. 3, p. 393, 398; 1871 Psylla similis Meyer-Dür R., 1. cit. p. S93, S98. 220 FAMILIA PSYLLIDAE Lungimea corpului: văzut lateral ; b 7 paramere văzute posterior. Aripile cu apexul rotunjit, de culoare galbenă-portocalie sau brune, mai intens apical. La unele exemplare colectate în luna septembrie aripile aveau culoarea cafenie-neagră. Microsculptura se întinde pînă în dreptul nervurilor (fig. 208, c). Frecvent s-au observat anomalii în nervaţia aripilor {fig. 209). GENUL TRIOZA 299 Picioarele sînt galbene-cafenii, femurele extern şi articolul al 2-lea tarsal uşor brunificate. Abdomenul are tergitele brune închis, iar sterni-tele cafenii-roşcat. Lăţimea capului la masculi : 0,55 mm, vertexul 0,28—0,30 mm lat şi 0,18—0,22 mm înalt. Lăţimea capului la femele: 0,60 mm, vertexul 0,28—0,30 mm lat şi 0,38—0,22 mm înalt; conurile genale divergente (fig. 208, a). Lungimea aripilor la masculi : 2,04—2,10 mm, iar lăţimea : 0,95 —3,00 mm; la femele lungimea; 2,40—2,50 mm, iar lăţimea maximă: 1,13 — 1,15 mm. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal văzut lateral (fig. 210, a) este uşor concav posterior orificiului anal şi vizibil mai lung decît segmentul genital. Privit dorsal (fig. 210, a'), diametrul longitudinal al orificiului anal (0,20—0,21 mm) este puţin mai lung sau egal cu regiunea posterioară (0,3 9—0,20 mm). Segmentul genital este drept trunchiat aplicai (fig. 210, a"). La mascul, proctigerul privit lateral (fig. 230, b) are marginea anterioară dreaptă, iar cea posterioară convexă în regiunea mediană. Paramerele văzute lateral au marginea posterioară aproape dreaptă, iar cea anterioară uşor concavă median ; în partea inferioară cu un lob prevăzut intern cu spini numeroşi, prezenţi pînă spre regiunea mediană (fig. 211, a). Superior şi în jumătatea posterioară se observă numai peri lungi, subţiri. Apical, se îngustează într-un dinte dirijat spre partea posterioară. Privite posterior (fig. 210, b'), marginile interne sînt aproape paralele. 300 FAMILIA TRIOZIDAE Penisul are apexul cu regiunea anterioară dezvoltată, tubulura aproape apicală (fig. 213, b, b'). Observaţii sistematice şi ecologice. După observaţiile lui V o n-d r â δ e k (3 957) sînt menţionate ca plante gazdă :Nasturtium officinale B. Br. şi Cardamine amara L. în ţara noastră a fost colectată de pe jnepeni, brazi şi din iarbă cu fileul, în lunile august-septembrie din Munţii Bucegi, la altitudinea de 2 000 m. Acestea sînt probabil exemplare migrate pentru hibernare. Răspîndire geografică. Specie citată din regiunile montane Alpi, Jura şi Carpaţi. în B.P.B. a fost găsită în Munţii Bucegi (august—septembrie 1958) şi în Munţii Semenicului, august 1961. 11 a. T. rotundata coriacea Horvâth 1895 1895 Trioza coriacea Horvâth G., Rev. cTEntom., Soc. Franc. d'Entom., t. XIV, p. 165. 1918 Horvâth G., Fauna Regni Hung., H. 8, p. 59. 1957 T. rotundata var. coriacea Vondräcek Κ., p. 348. în fauna Begni Hungariae (193 8), Horvâth menţionează specia T. coriacea descrisă de el în 1895, după exemplare colectate la Lotrioara. în 1957 Vondrâôek consideră această specie ca o varietate a speciei T. rotundata. Exemplarele de T. rotundata colectate din Bucegi par apropiate de T. r. coriacea (Vondräcek). Pînă la găsirea speciei din „terra typica,T poziţia ei sistematică rămîne încă neclarificată. 12. Trioza galii Förster 1848 (fig. 212-213) 1848 Trioza galii Förster A., Verh. naturw. Ver. preuss. Rheinlande, Bd. 3, p. 87 ; 1861 Flor G., Rhynch. Livl., 2. p. 516; 1907 Oshanin B., p. 372; 1910 Sulc K., Monogr. gen. Trioza, pars I., nr. 1—10, p. 16—19 ; 1913 idem, pars IV, nr. 36—49, p. 38-46; 1913 Aulmann G., p. 46-47; 1935 Haupt H., p. X, 250 ; 1949 Schaefer H. A., p. 71; 1952 Ossiannilsson F., Opusc. Ent. vol. XVII, p. 198; 1954 Smureczyùski St. sen., p. 141 ; 1957 Vondrä ek K., p. 316—319; 1960 Lindberg H.u. Ossiannilsson F., Soc. pro Fauna et Flora Fennica, Fauna Fennica 8, p. 20. 1848 Trioza uelutina Förster A., 1. cit. p. 87; 1861 Flor G., Bull. Soc. Nat. Moscou, vol. XXXIV, p. 379, 388, 394; 1907 Oshanin G., p. 371. 1861 Trioza distincta Flor (nec. M.D.) 1. cit. p. 379, 387,401 ; 1907 Oshanin B. p. 372. 1926 Spanioza galii Förster A. (Enderlein G. 1926). Lungimea corpului : $ 2,5 mm. Capul şi toracele, de culoare brună închis ; picioarele cu coxele şi femurele cafenii-negre, tibiile galbene, cu capătul dinspre femur brunificat, tarsele gălbui. Aripile ascuţite apical, GENUL TRIOZA 301 Rs se termină mult înaintea bifurcaţiei nervurii Cut, nu prezintă micro-sculptură decît în unghiul inferior spre bază (fig. 232, c). Antenele au articolul 3 galben deschis, celelalte brune pînă la negru (fig. 232, b). Abdomenul cu tergitele şi sternitele brun închis, laturile cafenii-roşcat. Fig. 212. — Trioza galii Först., a, cap; b, antena; c, aripa. Lăţimea capului : 0,52 mm, a vertexului : 0,27 mm, iar înălţimea vertexului 0,3 5 mm. Lungimea antenelor: 1,13 mm. Conurile genale groase, puţin divergente (fig. 23 2, a). Aripile au lungimea de 2,05 mm şi lăţimea maximă de 0,85 mm. Complexul genito-anal. La femelă, după Sulc, este scurt, segmentul proctigal văzut lateral este rotunjit apical, porţiunea din jurul anusului mai puţin chitinizată (fig. 23 3, a). La mascul, proctigerul este lobat posterior; paramerele văzute lateral au marginea anterioară sinuoasă, cea posterioară mai mult sau mai 302 FAMILIA TRIOZIDAE puţin dreaptă. Apical se termină într-un dinte îndreptat posterior (fig. 213, b). Pe faţa internă se observă numeroşi peri, iar spre jumătatea inferioară peri spiniformi (fig. 213, b'). Penisul are apexul cu ciocuri anterioare dezvoltate, tubulura scurtă,, groasă, subapicală (fig. 213, c). Fig. 213.— Trioza galii Först., a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; b, complex genito-anal ee observă spre marginea anterioară numeroşi spini grupaţi în jumătatea* inferioară ; posterior există cîţiva peri fini. Privite posterior paramerele, ee prezintă ca în figura 23 5, b'. Penisul are articolul 2 mai gros decît primul. Apexul este în formă de cap de pasăre cu două ciocuri anterioare groase. Tubulura groasă, eubapicală (fig. 23 6, b, b'). Ecologie. Larvele trăiesc pe faţa inferioară a frunzelor speciilor de Chrysanthemum. în ţara noastră s-au colectat numeroase larve pe frunze de C. rotundifolium W. şi K. în Munţii Bucegi pe o singură frunză s-au socotit pînă la 9 larve. în urma atacului, pe faţa superioară a frunzelor în dreptul unde se găsesc larvele se produc mici ridicături (fig. 23 7). Larvele în ultimul stadiu au capul şi toracele cafeniu iar abdomenul verde viu. Au secreţii ceroase albe strălucitoare dispuse radiar în jurul corpului. De noi s-au colectat numeroşi adulţi şi de pe conifere în lunile octombrie—noiembrie. Răspîndire geografică. Din sudul Scandinaviei pînă în munţii Europei Centrale, Alpi. în R.P.R. a fost găsită în Munţii Bucegi (pădurea Cocora) august 1958, septembrie 1959 şi în Maramureş (Prislop şi Puzdrelè), iulie 1960. 14. Trioza munda Förster 1848 (fig. 218-220) 1848 Förster A., Verh. naturw. Ver. preuss. Rheinlande, vol. 3, p. 88 ; 1871 Meyer-Dür R., Mitth. Schweiz, ent. Ges., vol. 3, p. 387 ; 1886 Löw Fr., Verh. zool. bot. Ges. Wien, Bd. XXXVI, p. 169 ; 1907 Oshanin B., p. 378 ; 1911 Sulc 1^., Monogr. gen. Trioza Förster, pars II, nr. 11—20, p. 24—27; 1913 Aulmann G., p. 49 ; 1935 Haupt H., p. X, 244-245 ; 1949 Schaefer H. A., p. 57 ; 1954 Smreczyùski St. sen., p. 143 —144 ; 1957 Vondräiek K., p. 342—344. 1871 Trioza distincta Meÿer-Dür R. loc. cit. p. 391. 1879 Trioza meyer-düri Löw, Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXIX, p. 595. Exemplarele examinate de noi au lungimea: ăâ 2,70—2,85 mm, ŞŞ 3,90—3,30 mm. Coloritul capului este galben cu pete cafenii. Conurile genale brunificate apical. Antenele, mai lungi decît lăţimea capului, au primul articol cafeniu închis, al 2-lea uşor brunificat, 3—6 gălbui palide, 7 —8 brune, iar 9—3 0 aproape negre (fig. 218, b). Toracele este galben sau galben-roşcat, cu desene brune închis, care se contopesc uneori astfel încît pare în întregime negru-brun. Ventral este negru-brun, mai ales mezotoracele. Aripile transparente, mai mult sau mai puţin rotunjite apical, microsculptura lasă spaţii libere lîngă nervuri (fig. 238, c). Picioarele verzi gălbui. Tibiile posterioare cu trei spini negri, pe faţa internă, apical. Abdomenul verde-gălbui, cu marginea anterioară a tergitelor brună închis. GENUL TRIOZA 307 Vertexul mult mai lat decît înalt are unghiurile anterioare larg rotunjite, iar marginea posterioară dreaptă (fig. 218, a). Lăţimea capului la ambele sexe : 0,50—0,57 mm : 0,50—0,55 mm, ŞŞ : 0,53—0,57 mm). Vertexul la masculi 0,27—0,30 mm lat şi 0,18—0,20 mm înalt ; la femele 0,30—0,32 mm lat şi 0,20 mm înalt. Lungimea antenelor la ambele sexe : 0,73—0,80 mm. Lungimea aripilor: $$ 2,00—2,10 mm, lăţimea 0,80 mm. La ŞŞ, lungimea ; 2,20 mm, lăţimea : 0,90 mm. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal are marginea superioară înclinată, posterior orificiului anal (fig. 219, a'). Privit dorsal (fig. 23 9, a'), regiunea posterioară orificiului anal: 0,29—0,31 mm iar diametrul longitudinal al orificiului: 0,14—0,16 mm. Segmentul genital se prezintă ca în figura 219, a". La mascul, segmentul proctigal văzut lateral (fig. 219, b), este, drept anterior, puternic convex posterior şi prevăzut cu peri lungi. Paramerele convexe posterior, prezintă anterior 2 concavităţi, cea superioară mai adîncă. Eegiunea apicală mult îngustată, drept trunchiată terminal. Pe faţa internă se observă anterior spini, iar posterior peri lungi subţiri 308 Fig. 219.— Trioza munda Först., a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; a', segment proctigal văzut dorsal ; a", segment genital ; b, complex genito-anal văzut lateral ; b', paramere văzute posterior. GENUL TRIOZA 309 (fig. 220, a). Văzute posterior, apofizele terminale sînt aproape drepte (fig. 219, b')· Penisul caracteristic are apexul cu două ciocuri anterioare îndreptate In jos, tubulura apicală (fig. 220, b, b')· Fig. 220. — Trioza manda Först., a, paramer faţa internă ; b, b', penis. Ecologie. Planta gazdă : specii de Knautia şi Scabiosa. De noi au fost colectate nimfe şi larve pe frunze de K. longifolia (W. et. K.) Koch şi S. lucida Will. S-au prins adulţi şi de pe Juniperus. Răspîndire geografică. După Schaefer această specie este răspîndită din sudul Scandinaviei şi insulele Britanice pînă în Franţa şi R. P. F. Iugoslavia. Ulterior a fost citată şi din R. P. Polonă. în R.P.R. a fost găsită în Munţii Bucegi (Jepii mari), august şi septembrie 1953—1958. 15. Trioza cerastii (Linné) 1761 (fig. 221-222) 1761 Chermes cerastii Linné C., Fauna suecica, sp. 1003 Holmiae. 1847 Psylla cerastii Löw H., Ent. Zeit. Stettin, 8 Jarhg., p. 344—346. 1871 Trioza flavescens Meyer-Dür. R., Mitth. Schweiz. Ent. Ges., Bd. 3, p. 386^ 310 FAMILIA TRIOZIDAE 1879 Trioza cerastii Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXIX, p. 589—592; 1907 Oshanin B., p. 379 ; 1910 Sule Κ., Mon. gen. Trioza Förster, Pars I, nr. 1—10, p. 22 — 25; 1913 Aulmann G., p. 42 — 43 ; 1918 Horvâth G., Fauna Regni Hung., H. 8, p. 59; 1935 Haupt H., p. X, 243; 1949 Schaefer H. A., p. 58-59; 1952 Ossiannilsson F., Opusc, Ent. vol. XVII, p. 198; 1954 Smreczynski St. sen., p. 58 — 59 ; 1957 Vondräcek Κ., p. 325—328 ; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F., Soc. pro Fauna et Flora Fennica, Fauna Fennica 8, p. 17. Lungimea corpului : SS 2,75—3,00 mm, ŞŞ 2,75—3,00 mm. Coloritul galben-verzui, cu pete cafenii pe vertes şi torace. Buturile toracice mai ales cele ventrale cafenii-negre. Conurile genale galbene-verzui sau verzi-cenuşii, pe faţa ventrală, spre vîrf sînt mai mult sau mai puţin închise (negre). Antenele (fig. 221, b) sînt albe-gălbui, cu ultimele două articole negre şi mai groase, articolul 8 este uşor brunificat ; articolul 1 are faţa inferioară neagră-brună, iar al doilea numai baza înnegrită. Vertexul puţin mai lat decît lung cu unghiurile anterioare larg rotunjite, iar cele posterioare aproape drepte (fig. 221, a). Lăţimea capului la SS : 0,50—0,52 mm, iar la femele : 0,50—0,55 mm. Vertexul la masculi : 0,28—0,30 mm lat şi 0,20—0,25 mm înalt, iar la femele : 0,29—0,32 mm 311 m/ \ |v / 'î M- '■.· 111 Ï4 Fig. 222. — Trioza cerastii (L.), a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; a', segment proctigal, văzut dorsal ; a", segment genital ; b, complex genito-anal c£, văzut lateral ; b', paramere văzute posterior ; b", paramer faţa internă ; c, penis. 312 FAMILIA TRIOZIDAB lat şi 0,20^0,25 mm înalt. Antenele scurte, la masculi; 0,65—0,76 mm, de abia ating baza aripilor anterioare ; la femele : 0,75 mm. Aripile anterioare transparente, cu vîrfurile rotunjite, au nervurile gălbui sau brune. Microsculptura lasă spaţii libere lîngă nervuri (fig. 221, c). La masculi, lungimea lor ajunge 2,30 mm iar lăţimea 0,90 mm. La femelă, lungimea 2,35—2,40 mm, iar lăţimea 0,92—3,00 mm. Picioarele sînt verzi sau gălbui cu pete brune deschis pe femurele şi tibiile anterioare. Toate tarsele sînt brunificate. Abdomenul prezintă complexele genito-anale verzui, iar pe sternite şi tergite dungi transversale brune închis. Complexul genito-anal. La femelă segmentul proctigal văzut lateral, prezintă o uşoară concavitate, posterior orificiului anal (fig. 222, a). Privit dorsal (fig. 222, a') regiunea posterioară orificiului anal este egală sau ceva mai mică (0,30 mm) decît 31/2 diametrul orificiului anal (0,20—0,23 mm). Segmentul genital este ascuţit apical (fig. 222, a"). La mascul, proctigerul este prelungit posterior în doi lobi larg rotunjiţi, mărginiţi cu peri lungi ; marginea anterioară este dreaptă. Paramerele scurte, privite lateral au forma neregulat-triunghiulară, cu cîte un lob rotunjit antero-inferior (fig. 222, b). Pe faţa internă în jumătatea superioară se observă o apofiză puternic sclerozată aproape neagră, trunchiată apical şi prevăzută cu peri puternici. Pe lobul antero-inferior există numeroşi spini iar pe restul suprafeţei peri de diferite mărimi, cei marginali mai dezvoltaţi (fig. 222, b"). Privite posterior se observă cele două apofize situate paralel una în faţa alteia (fig. 222, b'). Penisul are apexul în formă de cap de pasăre cu două ciocuri anterioare, tubulura scurtă, subapicală (fig. 222, c). Observaţii sistematice şi ecologice. Această specie a fost descrisă de H. Löw în 3 847 insistîndu-se îndeosebi asupra galelor pe care le produce pe Cerastium. Ulterior o descriere completă a fost dată de L ö w F. (3 880) şi Sulc (3930). Löw figurează şi paramerele văzute posterior şi intern. Planta gazdă : Cerastium semidecandrum L. şi C. vulgare Hartm. La noi în ţară a fost citată pe C. caespitosum Gilib. şi C. transsylvanieum Schur. Răspîndire geografică. După Schaefer, este răspîndită din sudul Scandjnaviei pînă în Pirinei, E. P. Ungară, E. S. Cehoslovacă. în E.P.E., Horvâth (1918) citează această specie la Gheorghieni, Sîndominic, Zărneşti, Bran, Marila. B i r ö La jos (1885) o menţionează la Pop Ivan (nordul Maramureşului). Borza şi Ghiuţă indică următoarele localităţi : Turda, Cheile Euncului (reg. Cluj) la altitudinea de 450 m, iunie 1945 ; Munţii Făgăraş, masivul Brezii alt. 2 000 m, iunie 3 939 ; Cheile Turzii. De noi a fost colectată din Bucegi, august 1960 şi din Maramureş (Puzdrele) iulie 1960. 16. Trioza viridula (Zetterstedt) 1828 (fig. 223-225) 1828 Chermes viridula Zetterstedt J. W., Fauna Ins. Lapp., p. 555. 1882 Trioza cirsii Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, Bd. XXXI, p. 264—266; 1881 Reuter O. M., Ent. Tidskr., voi. 2, p. 62 ; 1885 Horvâth G., Math.termesz KözL GENUL TRIOZA 313 vol. XXI, p. 319 ; 1911 Sule Κ., Monogr. gen. Trioza, pars II, nr. 11 —20, p. 1 —4 ; 1913 Aulmann G. p. 43 ; 1908 Oshanin B., p. 378 ; 1918 Horvâth G., Fauna Regni Hung., H. 8, p. 59; 1935 Haupt. H., p. X, 250. 1942 Trioza viridula Ossiannilsson F., Opusc. ent. Lund, voi. 7, H. 3—4, p. 60; 1949 Schaefer H. A., p. 57 ; 1952 Smreczyùski St. sen., p. 143 ; 1952 Ossiannilsson F., Opusc. Ent., voi. XVII, p. 198 ; 1957 Vondrâ ek Κ., p. 337-339 ; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F., Soc. pro Fauna et Flora Fennica, Fauna Fennica 8, p. 17. Lungimea corpului la exemplarele obţinute de noi din larve de pe Cirsium : ăâ 2,60—3,00 mm, Ş92,80—3,20 mm. După Sule lungimea exemplarelor masculi şi femele este de 2,0—2,1. Coloritul corpului, la formele tinere, este verde-gălbui sau galben deschis, la formele hibernante conurile genale, antenele şi clipeu) sînt brune pînă la negre. Antenele au primul articol cafeniu închis sau negru, de asemenea şi ultimele 4 ; uneori şi articolul 5 este brunificat. La unele exemplare articolele 1 —4 galbene pal (fig. 223, b)., 314 FAMILIA TRIOZIDAE La exemplarele hibernante pe torace exista pete galbene-cafenii, brune sau negre.1 Picioarele galbene-verzui au la perechea 1 şi 2 articolul 2 tarsal, negru ; perechea a 3-a are ambele articole tarsalejiegre. Fig. 224. — Trioza viridula (Zett.), a, complex genito-anal $, văzut lateral ; a', segment proctigal văzut dorsal ; a", segment genital ; b, complex genito-anal <£, văzut lateral ; b', paramere văzute posterior. Abdomenul verde viu, cu dungi brune pe tergite şi sternite la exemplarele mature. Lăţimea capului la masculi : 0,50—0,52 mm, iar la femele : 0,50 — —0,53 mm. Yertexul este mai lat decît înalt (0,27—0,28 mm: 0,20 —0,22 GENUL TRIOZA 315 mm). Antenele la masculi au lungimea de 0,70—0,83 mm, la femele de 0,77—0,80 mm. Conurile genale scurte, conice cu baza lată (fig. 223, a). Aripile la masculi au lungimea de 2,15—2,25 mm, iar lăţimea maximă de 0,85—0,90 mm ; la femele lungimea este de 2,40—2,50 mm, iar lăţimea -de 0,95 —1,05 mm. Microsculptura lasă spaţii libere lîngă nervuri (fig. 223, c) Fig. 225. — Trioza viridula (Zett.), a, paramsr faţa internă, b, b', penis. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal, văzut dorsal (fig. 224, a') are regiunea posterioară orificiului anal (0,36—0,39 mm) aproape de două ori lungimea diametrului longitudinal al orificiului (0,3 8 — —0,20 mm). Privit lateral (fig. 224, a), marginea superioară este aproape dreaptă. Segmentul genital ascuţit apical (fig. 224, a"). La mascul, proctigerul, privit lateral, prezintă marginea anterioară dreaptă, iar cea posterioară convexă. Paramerele au marginea posterioară dreaptă, jumătatea inferioară văzută lateral este aproape dreptunghiulară, cea superioară îngustată într-o apofiză cu marginile paralele şi drept-trunchiată apical (fig. 224, b). Marginea superioară este neagră. Pe faţa externă se observă un şir oblic de peri lungi la baza apofizei; intern există numeroşi peri scurţi, subţiri, curbaţi în jos (fig. 225, a). Privite posterior, se prezintă ca în figura 224, b'. Penisul are apexul în formă de cap de pasăre, cu două ciocuri anterioare evidente (fig. 225, b, b'). Tubulura lungă, subţire, situată apical. Ecologie. Planta gazdă : specii de Cirsium (C). oleracerum (L.) Scop., p. 373. Lungimea corpului 3 mm. Coloritul capului negru, antenele cu articolele 1—2 brune-negre, iar articolele 9—10 negre. Partea distală a articolului 8 brunificată, capetele articolelor 4, 6 şi 7 puţin brunificate, celelalte albe-gălbui sau albe. Vîrfurile conurilor genale uneori roşcate. Marginile proto-racelui sînt albe-gălbui iar prelungirile laterale ale metatoracelui roşii sau negre. Aripile galben deschis cu nervurile brune. Picioarele galbene deschis sau galbene-brun, femurele negre cu vîrfurile galbene-brun. Abdomenul la femelă brun-roşcat, la mascul negru. Pleurele roşii-brune. Organele senzoriale de pe antene sînt caracteristice : pe articolul 2 se găseşte o senzorie mică, simplă, iar pe articolele 4 şi 6 senzorii mari compuse. Conurile genale divergente, au baza lată şi vîrfurile ascuţite (fig. 242, a). Lăţimea capului : 0,6 mm, vertexul 0,35 mm lat, 0,2 mm înalt. Antenele au lungimea : 1,00 mm. Aripile anterioare : 2,65 mm lungime, 1,05 mm lăţimea maximă, microsculptura se întinde pînă lîngă nervuri (fig. 242, b). Complexul genito-anal. La femelă se prezintă ca în figura 242, c, Caracteristice sînt paramerele terminate în trei unghiuri (fig. 242, d, d', d"). în general această specie se apropie mult de Trioza femoralis Först. Biotop. A fost colectată de Meyer-Dür de pe Salix ineana Schrank. ÎTu se cunoaşte planta gazdă. Răspîndire gcografică. Specia citată din Scandinavia, E. S. S. Letonă E. S. S. Lituaniană, E. S. S. Estonă, Elveţia, Pirinei, E. P. Ungară, E. S. Cehoslovacă. în Eomînia a fost menţionată în anul 1918 de Horvâth din Transilvania, din localitatea Sîndominic (actual Eegiunea Mureş-Autonomă Maghiară). De noi nu a fost regăsită pînă în prezent. 335 Fig. 242. — Trioza acntipennis (Zett.), a, cap ; b, aripă; c, complex genito-anal ? ; d, complex genito-anal $ ; d', paramere văzute posterior ; d", paramere văzute de sus (după Sule). 336 FAMILIA TRIOZIDAE 23. Trioza apicalis Förster 1848 (fig. 243-245) 1848 Trioza apicalis Förster A., Yerh. Naturw. Ver. preuss. Rheinlande, vol. 3, p. 82 ; 1871 Meyer-Dür R., Mitth. Schweiz, ent. Ges., vol. 3, p. 396 ; 1942 Ossiannilsson Fr., Opusc. Ent. Lund, vol. VII, nr. 3—4, p. 57—62; 1949 Schaefer H. A., p. 74 ; 1952 Ossiannilsson Fr., 198 ; 1954 Smreczyùski St. sen., p. 144 ; 1957 Vondrâôek K., p. 392 — 395; 1959 Dobreanu E., Manolache C., Rev. de Biol., Acad. R.P.R., t. XI, nr. 4, p. 297—303 ; 1960 Lindberg H. u. Ossiannilsson F., Soc. pro Fauna et Flora Fennica. Fauna Fennica 8, p. 16. 1882 Trioza viridula auct., nec. Zetterstedt (emend. Ossiannilsson 1942); 1888 Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXXVIII, p. 26-27; 1907 Oshanin B., p. 379 ; 1910 Sulc K., Monogr. gen. Trioza Förster, Pars I, nr. 1—10, p. 31—34 ; 1913 Aulmann G., p. 57 ; 1900 Montandon A. L., Bull. Soc. St. Bucureşti, vol. 9, p. 753 ; 1935 Haupt H., p. X, 243. GENUL TRIOZA 337 Lungimea corpului la exemplarele examinate : 33 2,60—2,90 mm, ŞŞ 2,80—3,10 mm. Culoarea capului şi a toracelui la exemplarele colectate de pe Laser-pitium şi Chaerophyllum este verde-galbenă, abdomenul verde. Articolele antenale sînt galbene, exceptînd primul articol uneori şi al 2-lea, vîrful Fig. 244. — Trioza apiealis Först., a, complex genito-anal Ş, văzut lateral; a', segment proctigal văzut dorsal; a", segment genital. articolului 8 şi articolele 9 şi 10 care sînt brune (fig. 243, b). Picioarele sînt galbene-verzui, ultimele articole tarsale şi ghearele sînt brune. Lungimea antenelor : 33 0,75—0,82 mm, iar lăţimea capului : 0,46 — 0,50 mm. La ŞŞ, antenele : 0,79—0,84 mm, iar lăţimea capului 0,48 — 0,52 mm. Conurile genale sînt mai scurte decît înălţimea vertexului, puternic divergente (fig. 243, a). Marginea anterioară a vertexului rotunjită. Aripile cu microsculptura fină, deasă, lasă spaţii înguste libere lîngă nervuri (fig. 243, c). Lungimea lor la masculi : 2,10—2,28 mm, iar lăţimea : 0,86—0,90 mm. La femele lungimea : 2,24 mm—2,30 mm, iar lăţimea : 0,88—0,94 mm. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal, văzut lateral (fig. 244, a), are marginea superioară aproape dreaptă. Eegiunea posterioară orificiului anal (fig. 244, a') este mai lungă (0,22—0,25 mm), decît diametrul longitudinal al orificiului (0,16—0,18 mm). Segmentul genital mult mai scurt decît cel proctigal şi mai puţin alungit şi îngustat apical decît la exemplarele descrise de Sulc în 1910 şi de Schaefer în 1949 {fig. 244, a"). La mascul, proctigerul este cilindric, gros, cu marginea posterioară uşor convexă posterior şi îngustat apical (fig. 245, a). Paramerele au 22 - c. 5747 338 FAMILIA TRIOZIDAE unghiul supero-posterior prelungit într-o apofiză dezvoltată, îndreptată posterior, ceea ce corespunde cu descrierea lui Sul c. Pe faţa internă (fig. 245, a") prezintă peri subţiri scurţi, iar pe marginea superioară cîţiva Fig. 245. — Trioza apicalis Forst, a, complex genito-anal <£, văzut lateral ; a', paramere văzute posterior ; a", paramer, faţa internă ; a'", apofiza pa-ramerului ; b, b', penis. peri spiniformi. Pe faţa externă în jumătatea superioară, posterior are un şir de peri lungi. Privite posterior, apofizele terminale sînt evidente (fig. 245, a', a'")· GENUL TRIOZA 339 Penisul are apexul cu lobii anteriori puţin dezvoltaţi rotunjiţi şi este lobat posterior ; tubulura subapicală (fig. 245, b, b')· Observaţii ecologice. în lunile iulie-august s-au găsit numeroase larve în ultimele stadii, pe faţa inferioară a frunzelor de Laserpitium latifolium L. şi Chaerophyllum aromaticum L. din care au fost obţinuţi adulţi în laborator. Băspîndire geografică. Această specie este larg răspîndită în Europa : din sudul Scandinaviei pînă în nordul Italiei şi din nordul Franţei pînă în Caucaz. Este menţionată de asemenea din Japonia. Frecvenţa cea mai mare o prezintă în ţările din nord-vestul Europei (Suedia, Norvegia, Finlanda, B. S. S. Letonă, B. S. S. Estonă, Danemarca) ; B. D. Germană, B. F. Germană, B. P. Polonă. în B.P.B. a fost colectată din Munţii Bucegi (Piatra Arsă, valea Ialomiţei), august 1958, Yalea Cernei (reg. Banat), iulie 1956. Pe Piatra Arsă au fost găsiţi adulţi şi pe jnepeni. Importanţă economică. Trioza apicalis Forst, este citată frecvent ca dăunătoare în culturile de morcov, producînd pagube mari mai ales în ţările din nord-vestul Europei. După observaţiile diferiţilor autori, în urma atacului adulţilor şi larvelor, pe faţa inferioară a frunzelor de morcov se formează pete gălbui, apoi foliolele se răsucesc şi se încreţesc ; plantele nu se mai dezvoltă şi se pot usca. Pînă în prezent această specie a fost găsită de noi numai pe plante spontane. 23~a. Trioza apicalis carpathica Dobreanu şi Manolache 1959 (fig. 246-248) 1959 Dobreanu E. şi Manolache C., Rev. de Biologie, t. IV, nr. 2, p. 295—297. Exemplarele colectate pe Angelica şi pe Daucus se deosebesc de forma nominată prin mai multe caractere. Ca dimensiuni sînt în general forme mai mici. Lungimea corpului : la $$ 2,45—2,70 mm, la ŞŞ 2,60—2,80 mm. Coloritul general, forma conurilor genale, sînt asemănătoare cu ale speciei precedente. Ceea ce deosebeşte net această formă este microsculptura aripilor, care în general nu lasă spaţii evidente lîngă nervuri (fig. 246), dar mai ales complexele genito-anale, la ambele sexe. Astfel la femelă segmentul proctigal văzut dorsal (fig. 247, a) prezintă regiunea posterioară orificiului anal puţin mai lungă (0,23—0,24 mm) decît diametrul longitudinal al orificiului anal (0,20—0,21 mm). Segmentul genital este mai ascuţit apical, la formele de pe Angelica (fig. 247, a, a', a") decît la cele de pe Daucus (fig. 247, b, b'), ceea ce apropie mai mult ultimele exemplare de forma nominată. La mascul, proctigerul are aceeaşi formă ca la exemplarele formei nominate (fig. 248, a). Paramerele însă se deosebesc net atît lateral cît şi posterior (fig. 248, a—a'"). Fig. 246. — Trioza apicalis carpathica Dobr., Man., aripa. Fig. 247. — Trioza apicalis carpathica Dobr., Man., a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a' segment proctigal văzut dorsal ; a", segment, genital (exemplar colectat de pe Angelica) b, segment proctigal văzut dorsal ; b', segment genital (exemplar colectat de pe Daucus). GENUL TRIOZA 341 Biotop şi răspîndire geografică. Numeroase exemplare au fost colectate în E. P. Eomînă pe Angelica archangelica L. în Mnnţii Bucegi (Jepii Fig. 248. — Trioza apiealis carpathica Dobr., Man., a, complex genito-anal (J, văzut lateral ; a', paramere văzute posterior ; a", a'", paramer, faţa internă. Mari), în Munţii Semenicului pe Abies alba Mill. şi sporadic la Pojorîta şi Ciocăneşti (reg. Suceava) pe Daucus carota L. Această subspecie pare a fi legată în general de regiunile montane. 24. Trioza dichroa Scott 1879 (fig. 249-251) 1879 Scott J., Ent. month. Mag., vol, XV, p. 265—266 ; 1907 Oshanin B., p. 373; 1913 Aulmann G., p. 44; 1913 Sulc Κ., Monogr. gen. Trioza Förster, pars IV, nr. 36—49, p. 1 —4 ; 1918 Horvâth G., Fauna Regni Hung., H. 8, p. 59 ; 1957 Von-dràêek Κ., p. 359—360 ; 1959 Dobreanu E. şi Manolache C., Revede Biol., Acad. de la Rép. Pop. Roumaine, t. IV, nr. 2, p. 287—291. Lungimea corpului: 2,30—2,50 mm, ŞŞ 2,50—2,70 mm. Coloritul este deosebit la cele două sexe. Astfel la masculi, capul pro-şi mezotoracele sînt negre-brune, metatoracele verde deschis, iar abdomenul verde, cu tergitele şi sternitele uşor brunificate. Antenele au primele două articole brune, al 3-lea galben-verzui, al 4-lea şi al 5-lea uşor brunificate, iar articolele 6—10 brunificate treptat spre vîrf, ultimele două fiind aproape negre (fig. 249, b). Armătura genitală este verde palidă cu paramerele brunificate în unghiurile supero-anterioare. La femele capul şi toracele sînt c Fig. 249. — Trioza dichroa Scott, a, cap ; b, antenă ; c, aripa. Fig. 250. — Trioza dichroa Scott, a, complex genito-anal Ş, văzut lateral ; a', a segment proctigal văzut dorsal ; a"', segment genital ; b, valvule ventrale. GENUL TRIOZA 343 cafenii deschis, cu pete caracteristice brune, mai închise pe pro- şi mezo-torace. Antenele au aceeaşi culoare ca la masculi, exceptînd articolul 8 care Fig. 251. — Trioza dichroa Scott, a, complex genito-anal văzut lateral ; a', paramere văzute posterior ; a", paramer, faţa internă ; b, b', penis. este brun deschis, iar ultimele două brune închis. La ambele sexe, picioarele sînt galbene deschis, cu ultimul articol tarsal, brun. Capul la masculi are lăţimea : 0,40—0,43 mm, vertexul puţin mai lat decît înalt. Antenele : 0,85—0,90 mm. La femele, lăţimea capului :0,40 — 344 FAMILIA TRIOZIDAE 0,48 mm, iar lungimea antenelor : 0,84—0,88 mm. Conurile genale uşor divergente (fig. 249, a). Aripile sînt Măline cu microsculptura redusă, numai în regiunea bazală a clavusului (fig. 249, c). La masculi, lungimea este : 1,72—1,95 mm, iar lăţimea maximă : 0,72—0,80 mm. La femele, lungimea este : 1,90—2,14 mm, iar lăţimea : 0,80—0,82 mm. Complexul genito-anal. La femelă, segmentul proctigal văzut lateral (fig. 250, a) este puţin mai lung decît cel genital şi îngustat mult apical. Văzut dorsal (fig. 250, a') regiunea posterioară orificiului anal (0,24 — 0,26 mm) este mai lungă decît diametrul longitudinal al orificiului (0,15—0,17 mm). Pe suprafaţa sa prezintă anterior, peri lungi, iar apical peri spiniformi (fig. 250, a"). Segmentul genital se prezintă ca în figura 250, a'". Valvulele ventrale sînt întregi sau slab crestate apical (fig. 250, b). La masculi, proctigerul este lăţit în regiunea mediană şi îngustat apical. Paramerele văzute lateral au forma aproape dreptungfdulară, cu marginea posterioară ondulată (fig. 251, a) ; sînt asemănătoare cu cele figurate de Sulc (1913) şi Vondrâëek (1957). Pe faţa internă, prezintă grupe de peri lungi, îndreptaţi în jos ; regiunea bazală are pe marginea anterioară cîţiva peri spiniformi (fig. 251, a"). Privite posterior, unghiurile interne se ating (fig. 251, a'). Penisul cu apexul triunghiular, cu unghiurile rotunjite şi lobii anteriori reduşi. Tubulura scurtă, situată în unghiul superior (fig. 251, b, b'). Observaţii sistematice şi ecologice. Această specie a fost descrisă în anul 1879 de Scott şi ulterior de Sulc (1913). Planta gazdă : Atriplex nitens Schrk. A. patula L., A. littoralis L., Ghenopodium bonus-henricus L. Se găseşte în locuri ruderale sau în păşuni, în lunile iunie—septembrie. Răspîndire geografică : U.E.S.S., E. P. Ungară, E. S. Cehoslovacă. în E.P.E. a fost găsită la Ghimpaţi (reg. Bucureşti), Bîrlad (reg. Iaşi), în anii 1956—1958 şi în Valea Uricani — Iaşi, octombrie 1961 ; Lacul-Sărat (reg. Galaţi). Din Valea Uricani s-a colectat împreună cu T. chenopodii Eeut. 25. Trioza (Heterotrioza) obliqua Thomson 1877 (fig. 252-255) 1877 Trioza obliqua Thomson G. G., Opuscula ent., vol. VIII, p. 825 ; 1944 Ossiannilsson F., Opusc. Ent., vol. IX, p. 154—156; 1952 Ossiannilsson F., Opusc. Ent., voi. XVII, p. 198; 1907 Oshanin B., p. 373. 1882 Trioza Horvâthi Löw F., Verh. zool. bot. Ges. Wien, vol. XXXI, p. 263—264; 1907 Oshanin B., p. 372; 1913 Aulmann G., p. 47; 1913 Sulc Κ., Monogr. gen. Trioza Förster, pars IV, nr. 36—49, p. 4—8; 1918 Horvâth G., Fauna Regni Hung., H. 8, p. 59; 1949 Schaefer H. A., p. 71 — 72; 1954 Smreczyùski St. sen., p. 142; 1957 Vondrâcek Κ., p. 360-362. 1926 Spanioza horvâthi (Löw) Enderlein G., Ent. Mitt., vol. 15, p. 397—401* Lungimea corpului :