MIA REPUBLICII POPUL FAUNA REPUBLICII POPI ROMÎNE CRUSTA CE A VOLUMUL IV FASCICULA 6 COPEPODA FAM. CYCLOPIDAE (FORME DE APA DULCE) DE liGEi· ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÏNE FAUNA REPUBLICII POPULARE R O MÎ NE CRUSTACEA VOLUMUL IV FASCICULA 6 COPEPODA FAM. CYCLOPIDAE (FORME DE APA DULCE) DE AÏTDRIAÏTA DAMIAN-GEORGESCU EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE 19 6 3 ^1). COMITETUL DE REDACŢIE N. BOTNARIUG, redactor responsabil ; acad. W. KNEGHTEL ; M. A. IONESGU, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; G. MANOLAGHE, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; VAL. PUŞGARIU ; V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R. INDEXUL SISTEMATIC AL SPECIILOR DIN R.P.R. Ord. COPEPODA Subord. CYCLOPOIDA Sars Fam. CYCLOPIDAE Sars 1913 I. Subfamilia HALICYCLOPINAE Kiefer 1927 Pag. 1. Genul Halicyclops Norman 1903 ................................ 53 Halicyclops christianensis (Boeck)............................ 54 Halicyclops rotundipes Kiefer ................................ 57 II. Subfamilia EUCYCLOPINAE Kiefer 1927 2. Genul Macrocyclops Claus 1893 ......................... 60 Macrocyclops fuscus (Jurine).................................. 61 Macrocyclops albidus (Jurine)................................. 65 Macrocyclops distinctus (Richard)............................. 69 3. Genul Eucyclops Claus 1893 ............................ 71 Eucyclops (Eucyclops) serrulatus serrulatus (Fisch.) . ....... 72 Eucyclops (Eucyclops) serrulatus proximus (Lill.)............. 76 Eucyclops (Eucyclops) macruroides macruroid.es (Lill.) ...... 77 Eucyclops (Eucyclops) macruroides denticulatus (Graeter)...... 80 Eucyclops {Eucyclops) macrurus macrurus (Sars) ............... 82 Eucyclops (Eucyclops) macrurus intermedius Damiaii............ 84 Eucyclops (Eucyclops) graeteri (Chappuis)................. 86 4. Genul Tropocyclops Kiefer 1927 ............................... 88 Tropocyclops prasinus prasinus (Jurine)....................... 88 INDEXUL SISTEMATIC AL SPECIILOR DIN R. P. R. Pag. 5. Genul Paracyclops Claus 1893 ............................. 91 Paracydops fimbriatus (Fisch)..................................... 92 Paracyclops affinis (Sars)........................................ 97 Paracyclops poppei (Rehb.)........................................ 98 6. Genul Ectocyclops Brady 1904 ............................. 100 Ectocyclops phaleratus (Koch)..................................... 101 III. Subfamilia CYCLOPINAE Kiefer 1927 7. Genul Cyclops Müller 1776 104 Cyclops rubens rubens (Jurine) ................................... 109 Cyclops furcifer furcifer (Claus)................................. 114 Cyclops vicinus vicinus (Uljanin)............................... 116 Cyclops scutifer scutifer (Sars) ........................... 119 Cyclops insignis (Claus).......................................... 121 8. Genul Acanthocyclops Kiefer 1927 ........................ 123 Acanthocyclops viridis (Jurine) .................................. 125 Acanthocyclops vernalis vernalis (Fischer)........................ 131 Acanthocyclops vernalis robustus (Sars)........................... 134 Acanthocyclops bicuspidatus bicuspidatus (Claus) ................. 135 Acanthocyclops bicuspidatus odessana (Schmank) . ........... 138 Acanthocyclops bisetosus (Rehberg) ............................... 140 Acanthocyclops crassicaudis crassicaudis (Sars)................... 143 Acanthocyclops crassicaudis brachycercus (Kiefer)................ 145 Acanthocyclops languidus (Sars)................................... 146 Acanthocyclops languidoides languidoides (Lill.)................. 148 Acanthocyclops languidoides clandestinus (Kiefer)................ 150 Acanthocyclops nanus (Sars) ...................................... 151 Acanthocyclops kieferi (Chappuis)................................. 153 Acanthocyclops freaticus (Chappuis)............................... 155 Acanthocyclops stygius stygius (Chappuis)......................... 156 Acanthocyclops stygius deminutus (Chappuis)....................... 157 Acanthocyclops reductus reductus (Chappuis)....................... . 157 Acanthocyclops reductus proping*ius (Pleşa)....................... 158 Ö« Genul Microcyclops Claus 1893 ....................... . . 160 Microcyelops varicans varicans (Sars)............................. . 162 Microcyclops varicans rubellus (Lill.).................... 164 Microcyclops bicolor (Sars)....................................... 166 Microcyclops gracilis (Lill.)................................. 169 Microcyclops minutus (Claus)...................................... 172 Microcyclops planus (Gurney) ..................................... 174 10. Genul Speocyclops Kiefer 1926 ............................ 176 Speocyclops troglodites (Chappuis)................................ 177 Speocyclops lindbergi Damian...................................... 179 11. Genul Graeteriella Brehm 1926 ......................... 182 INDEXUL SISTEMATIC AL SPECIILOR DIN R. P. R. 5 Pag. Subgenul Graeteriella............................................... 182 Graeteriella (s. str.) unisetigera (Graeter) 183 12. Genul Mesocyclops Sars 1914 185 Subgenul Mesocyclops............................ 185 Mesocyclops (s. str.) leuckarti (Claus)......... 186 Subgenul Termocyclops .......................... 190 Mesocyclops (Thermocyclops) crassus (Fischer) . 191 Mesocyclops (Thermocyclops) oithonoides (Sars) . 193 Mesocyclops (Thermocyclops) dubowskii (Lande) 196 INTRODUCERE Copepodele sînt un grup de crustacei deosebit de numéros, bine reprezentat atît în mediul marin cît şi în cel dulcicol. în toate stadiile de dezvoltare copepodele sînt implicate în circuitul biologic al bazinelor acvatice. în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărui bazin, ele pot juca un rol mai mare sau mai mic în compoziţia planctonului, influenţînd în mare măsură productivitatea piscicolă. De aici rezultă clar, importanţa economică a acestui grup de crustacei. Cu toată importanţa lor deosebită, copepodele au fost puţin studiate la noi, majoritatea cercetărilor s-au referit la formele cavernicole (Chappuis 1923—1947). Formele epigee au fost studiate sporadic, în special de cercetători străini. Din acest motiv, în ţara noastră pînă în prezent, nu a existat o colecţie de copepode. Pentru alcătuirea prezentei lucrări — care se referă numai la formele dulcicole (fam. Cyclopidae) — a fost necesar în primul rînd să se colecteze material din diferite regiuni ale ţării ; din material s-au executat numeroase preparate microscopice, după care s-au efectuat desenele ce ilustrează descrierile celor mai multe specii. în lucrare au fost incluse şi speciile menţionate de alţi autori şi negăsite pînă în prezent de noi. în determinarea unor specii s-a făcut apel la specialişti din alte ţări (Lindberg, Kiefer, Harding) cărora le aduc pe această cale deosebite mulţumiri. De asemenea mulţumesc tuturor colegilor din ţară care mi-au pus la dispoziţie material. PARTEA GENERALĂ ISTOKIC în cercetarea sistematică a ciclopidelor şi în special a genului Cyclops, gen care a dat numele acestui subordin, au existat cîteva pietre de hotar care au marcat progresul cunoştinţelor noastre şi peste care nu se poate trece. Sub numele colectiv de Monoeiilus quadrieornis Linné 1758 şi Müller 1764, iar ceva mai tîrziu de Cyclops quadrieornis Müller 1776 şi 1785, reau cuprinse toate speciile repartizate în genurile Macrocyclops, Eucyclops, Cyclops, Megacyclops şi Mesocyclops. Printre autorii care s-au servit de numele Monoculus quadrieornis, putem cita : Linné 1758, Brün-ni eh 1761, Sulzer 1761, 1776, Geoffroy 1762, Müller 1764, Fabricius 1775, 1781, 1793, Shaw şi Nod der 1806, Martens 1824, 1829, Volta 1828. Numele de Cyclops quadri-cornis a fost folosit pentru a desemna un ciclopid în general. în 1820, Louis Jurine, medic elveţian, a deschis o perioadă de descrieri exacte şi, din acest motiv, meritorie ; observaţiile sale asupra biologiei copepodelor sînt încă actuale. El descrie ciclopidul Cyclops quadrieornis rubens, pe care mai tîrziu Fischer, în 1851, îl publică sub numele de Cyclops strenuus. Textul şi figurile lui Fischer arată că este vorba de forma pe care astăzi o numim Cyclops rubens rubens. Prioritatea revine numelui rubens Jurine. Pînă în zilele noastre, folosirea numelui dat de Fischer (C. strenuus) a fost universală, datorită, probabil, marii autorităţi de care s-a bucurat lucrarea lui din 1851, în timp ce lucrarea lui Jurine, mai veche şi destul de rară, a fost puţin răspîndită. Un caz similar s-a petrecut şi cu Tropocyclops prasinus, 10 PARTEA GENERALĂ descris iniţial de Jurine şi redescris ulterior, sub acelaşi nume, de Fischer. în lucrarea ,, Ist oria naturală a entomostraceilor din Britania” din 1850, B a i r d, deşi nu aduce nici un aport original faţă de Jurine, face oarecare ordine în acest grup, punînd bazele cunoştinţelor despre copepode în Anglia. Prima lucrare a lui Claus din 1857 asupra genului Cyclops marchează o dată importantă prin descrierea a două specii de Cyclops ca specii distincte, şi anume C. furcifer şi C. insignis. Claus a fost iniţial un morfologist, însă şi un sistematician de clasă, ale cărui cercetări au cuprins întregul grup al ciclopidelor. în 1893 a scos cea mai valoroasă lucrare asupra genului Cyclops, stabilind o serie de subgenuri care în mare parte sînt acceptate şi azi. Lucrarea lui Sars din 1863 asupra copepodelor din Norvegia este lipsită de figuri şi, din acest motiv, multe dintre speciile sale nu au fost recunoscute şi, prin urmare, au fost redescrise ulterior sub alt nume. Dacă lucrarea lui ar fi fost ilustrată cu acele minunate figuri care au apărut ulterior, multe dintre confuziile făcute ar fi fost evitate. Cu o deosebită acurateţe a observaţiilor, care nici pînă azi nu a fost rivalizată, a stabilit încă din acea perioadă timpurie majoritatea speciilor pe care le cunoaştem azi. Stabileşte, de asemenea pentru prima dată, o subdiviziune satisfăcătoare a genului Cyclops. Monografia lui Brady din 1878—1880 cuprinde o serie de date noi, făcînd un pas înainte în cunoaşterea grupului. Se ocupă însă în mod deosebit de formele marine. în lucrarea lui Schmeil asupra copepodelor de apă dulce din Germania, apărută în 1892, este tratat genul Cyclops. Această lucrare are valoare extrem de mare datorită ilustraţiilor sale. Schmeil dă o nouă accepţie noţiunii de specie, însă cu un orizont prea larg, lucru explicabil însă pentru acea vreme. în 1901—1902 apare studiul monografic al lui L e 11 j e b o r g asupra genului Cyclops din Suedia. Din păcate, lucrarea este în limba suedeză şi cu puţine figuri. El a reactualizat o serie de specii de-ale lui Sars şi a descris altele noi (C. Icolensis). în acelaşi timp a subdivizat cele două specii colective, serrulatus şi rubens. Scourfield, în „Sinopsis of British Species” din 1903, aduce date noi şi importante pentru copepodele din Anglia, iar Lowndes & clarificat multe specii dubioase. Yan-Douwe, în 1909, a reuşit să cuprindă într-un volum foarte mic o bogăţie mare de date ; însă determinatorul său pentru copepodele ISTORIC 11 din Germania (Deutschland Süsswasser Fauna) este mult depăşit, descriin-du-se ulterior un număr mare de specii. Numeroasele lucrări ale lui Kiefer au adus o contribuţie însemnată în special în ceea ce priveşte sistematica ciclopidelor. Sistemul de clasificare a lui Kiefer este folosit azi de majoritatea copepodologilor. în 1927, şcoala poloneză, în frunte cu Kozminski, a introdus metoda biometriei în studiul ciclopidelor. El s-a ocupat în special de C. rubens, făcînd circa 16 000 de măsurători. După un studiu aprofundat al trăsăturilor caracteristice care pot servi la diferenţierea formelor de Cyclops rubens, Kozminski a folosit metoda indicilor. Ezoska a calculat o serie de indici referitor tot la C. rubens şi a găsit o concordanţă remarcabilă cu indicii stabiliţi de Kozminski. în 1934 Wier zbicka a publicat un studiu foarte important asupra încrucişărilor între diferite specii de Cyclops. Prin lucrările şcolii poloneze, studiul genului Cyclops a intrat într-o fază nouă. Metoda biometriei iniţiată de Kozminski a fost ulterior folosită şi adoptată de mulţi specialişti (Kiefer, Pirocchi, Eîlov, Lindberg etc., iar la noi în ţară deF. Por şi C. P 1 e ş a ). în 1933 apare o importantă lucrare a lui Gurney, ,,British freshwater Copepoda”, care este o amplă monografie a copepodelor din Anglia. în Fauna U.R.S.S. din 1948, Eîlov publică ,,Oiclopidele din Uniunea Sovietică”, lucrare care cuprinde în acelaşi timp studiul cel mai complet al grupului rubens. Lindber g publică în 1957 o monografie asupra genului Cyclops, clarificînd o serie de probleme în legătură cu C. rubens. în prezent, ciclopidele sînt foarte mult studiate în diferite ţări şi apar mereu lucrări care au menirea să pună la punct sistematica acestui grup atît de mult discutat. Valoroase cercetări faunistice şi sistematice locale au făcut : T. -Petkowski (E.S.F. Iugoslavia), V. K u 1 -havy, Sramek Husek, O. Ster ba (E.S. Cehoslovacă), P. Tör ök, H. Farkas, J. Ponyi (E.P. Ungară), S. C. Chen (B.P. Chineză), N. della Crocce (Italia), I. Har ding (Anglia), S. H u s m a n (Germania) etc. ISTORICUL CERCETĂRILOR ÎN R.P.R. Studiul copepodelor în ţara noastră este de dată relativ recentă. Pînă în jurul anului 1920, fauna de copepode a fost studiată ocazional şi în special de cercetători străini. Primele date referitoare la acest grup 12 PARTEA GENERALA le datorăm lui V. Sili (1861, 1862) al cărui studiu se limitează la fauna din jurul oraşului Sibiu. Fauna de copepode a Transilvaniei a fost mai mult studiată de către E. Daday, care publică o serie de lucrări (1882, 1884, 1885, 1891, 1897, 1900), semnalind numeroase specii de ciclopide colectate din apele Transilvaniei. Ulterior, la intervale relativ mari, au apărut lucrările lui L. 0.0 o s -m o V i c i (1900, 1901), H. S p a n d 1 (1926), M. A. I o n e s c u, C. Bogoescu, A. Popovici-Bîznoşanu (1941), care au contribuit la îmbogăţirea datelor despre ciclopidele din ţara noastră. Cele mai importante studii asupra copepodelor de la noi le datorăm lui P. A. Chappuis, care în decurs de 23 de ani (1924—1949) a publicat un număr mare de lucrări despre copepode în general, descriind în acelaşi timp şi un număr mare de specii. P. A. Chappuis este iniţiatorul cercetărilor domeniului subteran, domeniu care i-a oferit mari surprize şi care i-a dat posibilitatea să adauge la lista ciclopidelor o serie de specii noi pentru ştiinţă. Au mai publicat lucrări asupra ciclopidelor din E.P.E. : N. Bot· nariuc (1953), E. Enăceanu (1947, 1950, 1953, 1955, 1956), F. Por (1957), M. Şerban (1956), L. Botoşăneanu (1954). Cercetări mai noi asupra ciclopidelor se datoresc lui C. P1 e ş a (1956—1962), A. Damian-Georgescu (1954—1962), care indică noi localităţi pentru ciclopidele de la noi, îmbogăţind în acelaşi timp lista faunei copepodologice a ţării cu specii noi. MORFOLOGIE EXTEEÎJĂ Copepodele sînt crustacei entomostracei a căror carapace chiti-noasă nu prezintă niciodată o cochilie. Mărimea lor variază în limite destul de mari : de la 0,4 sau chiar 0,3 mm (unele specii de Speocyclops) pînă la 3—4 mm (Acanthocyclops gigas). Marea majoritate măsoară însă circa 1 mm. Corpul are formă de fus şi, în majoritatea cazurilor, este viu colorat. Deseori, cînd sînt în cantitate foarte mare în apă, se observă la suprafaţă pete colorate în roşu, albastru, cafeniu sau verde. La unele forme, coloraţia nu este uniformă pe tot corpul. în general, sacii ovigeri sînt mai viu coloraţi, ca şi antenele, iar la unele forme prin transparenţă se observă tubul digestiv mult mai închis la culoare, ceea ce dă aspectul de neuniformitate a culorii. La exteriorul corpului există o cuti- MORFOLOGIE EXTERNĂ 13 culă fină, puţin transparentă şi foarte slab chitinizată. La formele epigee, ■chitinizarea este mai pronunţată. în locurile de articulaţie a segmentelor corpului, cuticula este mult mai subţire. Pe partea ventrală, exceptînd ultimul segment toracic, tegumentul este mai îngroşat, şi formează un sprijin solid pentru fixarea membrelor şi musculaturii. Sub cuticulă există un strat hipodermal, printre celulele căruia există aşa-nu-mitele „glande ale lui Ri-şarov” mai numeroase în tegumentul toracal. Corpul este constituit din 11 segmente, care pot prezenta suturi mai mult sau mai puţin complete (fig.^1). După Kiefer (tabelul nr. 1), corpul este divizat în două regiuni distincte: o regiune anterioară (corpul anterior care poartă apendice) şi o regiune pos-terioară (corpul posterior fără apendice). Separarea între aceste două regiuni se face astfel : — după ultimul segment toracic, corpul posterior fiind redus numai la abdomen, nu poartă nici un apendice ; copepodele prezentînd această structură aparţin grupului Gimnoptea ; — separarea celor două regiuni se face înaintea ultimului segment toracic, astfel că regiunea posterioară apare alcătuită din abdomen şi din ultimul segment toracic ; în acest caz, corpul posterior poartă o pereche de apendice pe partea ventrală. Formele cu această structură alcătuiesc grupul Podoplea, căruia îi aparţin ciclopidele. Corpul anterior (fig. 1) este alcătuit la ambele sexe din segmentul cefalic (cap, cefalosomă), la care se sudează perfect primul segment toracic, alcătuind împreună cefalotoracele. Urmează 4 segmente toracice libere (metasoma), ale căror unghiuri posterioare variază ca formă, Fig. 1. — Acanthocyclops reductus propinguus. A — Ş. a, antena! ; b, ouă ; c, furca ; J, cefalotorace ; II — V, segmentele toracice ; 1, segmentul genital ; 2, 3, segmentele abdominale ; i, segmentul anal ; B — <$. a, antena! ; b, spermatofori ; c, furca ; /, cefalotorace ; II— V ; segmente toracice ; 1 — 5, segmente abdominale (după Pleşa). 14 PARTEA GENERALĂ mai ales la reprezentanţii genului Cyclops, la care aceste unghiuri pot fi în formă de aripă sau foarte ascuţite şi îndreptate în jos fie la toate seg- Tabelul nr. 1 Morfologic Fiziologic Cele 3 părţi 11 segmente Cele 11 segmente cu părţile componente Cap Cap Cefalotorace Corpul Torace Segm. tor. 1. 2 2 segm. toracic 3 3 4 4 5 5 Corpul Abd. cu 1 Segm. abd. Segm. genital 2 3 3 segm. abd. 4 4 5 5 Furca Furca mentele (C. boîiater, Cyclops tatricus), fie numai la segmentul 4 şi 5· (C. vicinus). La multe specii (mai ales din subfamilia Eucyclopinae), al 5-lea segment toracic are pe marginile laterale cîte un smoc de peri fini,, care uneori există şi pe marginile celui de-al 4-lea segment toracic. Apendice cefalice: Segmentul cefalic (capul) este întotdeauna segmentul cel mai voluminos al corpului. în partea sa proximală,. el poartă două apendice articulate, inserate pe faţa ventrală, numite antenule sau antenele anterioare (Ax) (fig. 2). Acestea sînt alcătuite la. ambele sexe dintr-o singură ramură. Numărul articolelor nu depăşeşte, pentru formele dulcicole la ŞŞ, 18 (cele marine ajung la 21) şi au importanţă-în sistematică. Lungimea lor variază, uneori fiind destul de lungi, însă de obicei nu depăşesc în lungime prima regiune a corpului. Articolele ante-nulelor sînt prevăzute, în special la <$$, cu peri simpli sau penaţi, cu cilindri senzoriali, cu membrane Maline netede sau dinţate, avînd rol senzorial (Macrocyclops, Eucyclops) (fig. 3) şi, uneori, cu şiruri longitudinale sau transversale de spinişori mici, mai ales pe ultimele articole (Cyclops vicinus). Începînd cu primul stadiu de copepodit şi pînă la matu- MORFOLOGIE EXTERNA 15 ritatea femelelor inclusiv, antenulele funcţionează ca organe de balansare, iar^la nauplii ca organe de mişcare. La c?cî, antenulele (fig. 4) au Fig. 2. — Antenula la Ş. a, Acanthocyclops bisetosus : b9 Speocyclops lindbergi ; c, Ectocyclops phaleratus ; d, Paracyclops fimbriatus (orig.). în general 17 articole şi sînt împărţite în 3 regiuni bine diferenţiate. In regiunea proximală (articolele 1—9), primul articol este voluminos; în regiunea mijlocie (10—14), primul articol este exagerat de mare şi înzestrat cu o musculatură puternică ; regiunea distală e alcătuită din 3 articole subţiri, care pot fi net diferenţiate sau, ultimele două, contopite. Ele poartă peri simpli şi cilindri senzoriali. Astfel transformată, antenula la cu benzi mai închise pe torace. Sacii ovigeri conţin aproximativ cîte 50 de ouă. Fig. 33. — Macrocyclops albidus Ş. a, maxilula ; b, maxilipedul ; c, buza superioară ; d, maxila ; e, ultimul articol al antenulei ; f, bastonaşul senzitiv de pe articolul 12 al antenulei ; g, antena (orig.). <$. Lungimea, făiă perii caudali : 1 — 1,2 mm. Spermatoforii sînt foarte alungiţi. Pe cu un spin intern lung, un păr median foarte scurt şi un păr extern lung aproape cît spinul intern. Fig. 34. — Macrocyclops albidus Ş. a, abdomenul ventra ; b, furca; c, P: f, P5 ; 0,*spermatofori (orig.). i» P2; e, P4 68 PARTEA SISTEMATICĂ Biologia. Oa şi M. fuscus trăieşte în condiţii foarte variate, avînd o extremă posibilitate de adaptare, în special la variaţiile de temperatură. După Lowndes (1928), se întîlneşte în ape cu un pH cuprins între 4,4 şi 9,8. S-au observat în tot timpul anului ŞŞ cu saci ovigeri. Specie policiclică, cu 3 generaţii pe an : iarna (ianuarie-februarie), vara şi toamna. Eăspîndirea geografică. Este comună în întreaga Europă, inclusiv partea asiatică a Uniunii Sovietice, Africa (Algeria, Egipt, Camerun, lacul ÎTyasa, Abisinia), Asia (Mesopotamia, Java, E. P. Mongolă), America de Nord, America de Sud, regiunea australiană, îsoua Zeelandă, Hawai. în E.P.E. (fig. 28, 29) : Dej (24), Izvorul Oprişenilor (5), (reg. Cluj); Lacul Eoşu (25) (reg. Mureş-Autonomă Maghiară) ; o baltă lîngă Turnişor (26) (reg. Braşov) ; Delta Dunării-balta Fortuna (28), Obretinul Mic (22), Cuibeda (29), Musura (30), Mila 26 (52) lacul Tăbăcăria Mare (27), Bugeac (31) (reg. Dobrogea) ; lacul Buhui (32) (reg. Banat) ; lacul Măr- GENUL MACROCYCLOPS 69 ghita (33) (reg. Orişana) ; vărsarea Jiului (34) (reg. Oltenia) ; Tg.-Ocna (35), Slănic (36), Adjud (51) (reg. Bacău) ; Azuga (48), Yalea Cerbului <49) (reg. Ploieşti) ; Argeş (50) (reg. Argeş). Macrocyclops distinctus (Richard) 1887 fig. 36 1832 Cyclops bistriatus Koch, Deutschi. Crust., 21, t. 7; 1903 Scourfield, Journ. Quek. Micr. Clug., (2), VIII, p. 535. 1887 C. tennuicornis var distinctus Richard, Bul. Soc. Zool. Fr., XII, p. 162. 1890 C. gracilicornis Lande, Pam. Fizyogr., X, p. 345. 1901 C. distinctus Lilljeborg, Svenska Akad. Handl., XXXV, p. 47 ; 1908 Yan Bremen, Tijds. Ned. Dierk Ver., (2), X, p. 321 ; 1913 Neubaur, Zool. Jahrb. Syst., XXXIV, p. 117. 1914 Pachycyclops bistriatus Sars, Crust. Norway, VI, p. 67. 1929 Macrocyclops distinctus Kiefer, Tierreich, Lief. LIII, p. 28 ; 1948 Rîlov, p. 132. 1933 C. (Macrocyclops) distinctus Gurney, p. 79. Ş. Lungimea, fără perii caudali : 1,7—1,9 mm, cu aceştia: 2,3 — 2,5 mm. Prima regiune a corpului dz ovală, cu cea mai mare lăţime la mijlocul cefalotoracelui. Segmentul genital, aproape egal în lungimea cu lăţimea sa. Eeceptaculul seminal, cu regiunea anterioară îngustă, iar cu cea posterioară sub forma a doi săculeţi mici, paraleli. Eamurile furcale de 3 ori mai lungi decît late, marginea lor internă fiind prevăzută cu perişori rari. Perii apicali ai ramurilor furcale sînt ca la M. fuscus. Antenula din 17 articole, cilindrul senzorial de pe articolul 12 mai lung decît la M. fuscus, dar mai scurt decît la M. albidus. Articolele 8—10 şi 12—14 fără şirurile transversale de spini; membrana hialină de pe articolul 17 nedinţată ca la M. albidus. Antena ca la M. albidus. Structura şi armătura picioarelor înotătoare ca la M. fuscus, însă spinii apicali ai articolului distal al endopoditului P4 sînt puţin mai scurţi. P5 cu perii laterali ai articolului terminal mai lungi decît la M. fuscus. Culoarea corpului este albastră cu pete verzui ; extremitatea abdomenului şi antenulele purpurii. Saci ovigeri masivi, de culoare cafenie-închis. c?. Lungimea, fără perii caudali : 1,2—1,4 mm. Este asemănător cu masculul de M. fuscus, dar mai alungit. Observaţii sistematice. Prin asemănarea cu M. fuscus şi M. albidus, unii autori (H e r r i c k 1883) au considerat această specie ca o formă tînără a uneia dintre aceste două specii. Alţii, ca un hibrid. Cercetările experimentale ale lui Braun (1909), Neubaur (1913) 70 PARTEA SISTEMATICĂ şi Lowndes (1928) au dovedit ca prin încrucişarea acestor două specii nu se ajunge la nici un rezultat şi că M. distinctus este o specie bună. Biologia. Trăieşte mai mult în tufişurile de macrofite din litoralul lacurilor ; în alte ţări şi în izvoare reci în tot timpul anului. De cele Fig. 36. — Macrocyclops distinctus Ş. a, segmentul genital cu receptaculul seminal şi P5 ; b, furca ; c, ultimul articol al antenulei ; d, antena (orig.). mai multe ori se întilneşte împreună cu M. fuscus şi M. albiăus. Este o specie euritermă. După Lovndes (1928), preferă apele cu un pH de 7,6—8,4. Este o formă di- sau policiclică. Eăspîndirea geografică. Specia are o răspîndire largă. Găsit pînă în prezent în Franţa, E.P. Polonă, Olanda, Germania, Norvegia, GENUL EUCYCLOPS 71 Suedia, U.E.S.S., E.P.E., Sumatra, Java, Ceylon, India, Noua Zeelandă, America de Nord. In B. P. B. (fig. 28, 29) : lacul Snagov (8) (reg. Bucureşti) ; gîrla Şontea (37), gîrla Ledineţ (38) (reg. Dobrogea). 3. Genul Eucyclops Claus 1893 1851 Cyclops (part.) Fischer. Bull. Soc. Imp. Nat. Moscou, 24, p. 423. 1892 Cyclops Schmeil. Bibi. Zool., II. 1893 Eucyclops. Glaus, Anz. Akad. Wien, nr. 9, p. 82. 1914 Leptocyclops Sars, Crust. Norway, VI, p. 70. 1927 Afrocyclops Sar Anns,. S. Af. Mus., XXV, p. 121. 1927 Eucyclops s. str. Kiefer, Zool. Anz., LXXIII, p. 303; 1929 Kiefer, Das Tierreich, Lief. LIII, p. 31 ; 1948 Rîlov, p. 137. 1933 Eucyclops (part.) (subgen) Gurney, p. 97. Prima regiune a corpului evident mai lată decît abdomenul. Ultimul segment toracic cu grupe de peri bine dezvoltaţi în unghiurile posterioare. Segmentul genital cu regiunea posterioară cilindrică. Receptaculul seminal cu partea anterioară şi posterioară înguste şi cu un contur ± oval. Eamurile furcale scurte sau foarte lungi, cu un şir longitudinal ± scurt de spini de-a lungul marginii externe. Antenele din 12 articole, rar din 11 articole 1. P5 dintr-un singur articol, înarmat apical cu 1 spin şi 2 peri de mărimi diferite. Genul este împărţit în 2 subgenuri : Eucyclops s. str. Claus şi Afrocyclops Sars. în E.P.E., acesta din urmă lipseşte. Genul cuprinde cca. 40 de specii. Eucyclops s. str. are o răspîndire foarte largă. în Europa trăiesc speciile : E. serrulatus, E. macruroides, E. macrurus, E. graeteri, E. ter as şi se întîlnesc îndeosebi în zona de macrofite din litoralul lacurilor, d.ar şi în ape cu caractere variate (bălţi, mocirle etc.). Unele trăiesc în izvoare sau ape subterere (E. m. intermedius, E. graeteri). CHEIA DE DETERMINARE A SPECIILOR GENULUI EUCYCLOPS (S. STR.) 1 (4) Membrana hialină de pe marginea internă a ultimului articol al antenului, dinţată .......................................................2 2 (3) Membrana hialină de pe marginea internă a ultimului articol al antenulei, dinţată numai în jumătatea proximală. Eamurile 1 La speciile din R.P.R., toate au 12 articole. 72 PARTEA SISTEMATICĂ furcale, de 7—9 ori mai lungi decît late şi aproape paralele . . . ....................Eucyclops (E) macruroides macruroides (Lill.) 3 (2) Membrana hialină de pe ultimul articol al antenulei total din- ţată. Eamurile furcale, de 6—8 ori mai lungi decît late şi divergente .....................E. (E) macruroides denticulatus (Graeter) 4 (1) Membrana hialină de pe ultimul articol al antenulei, nedinţată 5 5 (12) Marginea externă, a ramurilor furcale, serulată.............................6 6 (9) Serulaţia pe toată lungimea ramurei. Spinul intern al P5, masiv 7 7 (8) Eamurile furcale, mai scurte decît lungimea ultimelor două segmente abdominale (luate împreună)............................................ .................Eucyclops (E) serrulatus serrulatus (Fischer) 8 (7) Eamurile furcale, mai lungi decît ultimele două segmente abdo- minale (luate împreună) . . . . E. (E) serrulatus proximus (Lill.) 9 (6) Serulaţia numai pe o porţiune a ramurei, deasupra părului lateral............................................................................ 10 10 (11) Eamurile furcale, lungi, înguste şi paralele (lungimea lor de 8—11 ori mai mare ca lăţimea). Spinul intern al P5 redus . . . ...........................Eucyclops (E) macrurus macrurus (Sars) 11 (10) Eamurile furcale, scurte şi divergente (lungimea lor de 3,6—4,6 ori mai mare ca lăţimea). Spinul intern al P5 lung.................................. ...........................E. (E) macrurus intermedius (Damian) 12 (5) Marginea externă a ramurilor furcale neserulată ...... ..................................Eucyclops (E) graeteri (Ohappuis) Eucyclops (E) serrulatus serrulatus (Fisch.) 1851 flg. 37 1851 C. serrulatus Fischer, Bull. Soc. Mosc., XXIV (2), p. 423 ; 1863 Lubbock, Trans. Linn. Soc., XXIV, p. 197; 1892 Brady, Trans. N. H. Soc. Northd., XI, p. 83. 1878 C. serrulatus var. montana Brady, Mon. Brit. Cop., I, p. 109. 1879 C. novae-zeelandiae Thomson, Tr. New. Zeal. Inst., II, p. 258. 1888 C. serrulatus f. typica +./. brevicaudata Sovinski Zap. Kievsk. Obş. ets. 9, p. 233. 1893 Eucyclops serrulatus Claus, Anz. Akad. Wien, nr. 9, p. 82. 1901 C. varius var. brachyurus Lilljeborg, Svenska Akad. Handl., XXXV, p. 89. 1909 C. agiloides Sars, Proc. Zool. Soc. Land., p. 59. 1914 Leptocyclops agilis Sars, Crust. Norway, VI, p. 71 ; 1932 Ann. Mag. Nat. Hist., (10), X, p. 45. 1927 C. serrulatoides Labbé, Arch. Zool. Exp. LVI, p. 200. 1929 E. serrulatus and E. agiloides Kiefer, Das Tierreich, Lief. LIII, p. 31. 1933 Eucyclops (s. str.) serrulatus Rîlov, t. 2, p. 256 ; 1948 Rîlov, t. 3, 3, p. 139. 1933 Cyclops (Eucyclops) agilis Gurney, p. 99. 73 Fig. 37. — Eucyclops serrulatus serrulatus. a, segmentul genital la Ş; b, furca; c, ulti-melearticole aie antenulei la Ş. d, Px ; e, P4 ; f., P5 ; P6 la*<£ (orig.). 74 PARTEA SISTEMATICĂ Ş. Lungimea, fără perii caudali : 0,90—1,20 mm. Deosebirea ca lăţime între cefalotorace şi abdomen foarte evidentă, segmentele abdominale fiind foarte înguste. Ultimul segment toracic cu grupe de peri bine dezvoltaţi în unghiurile posterioare. Segmentul Fig. 38. — Răspîndirea în R.P.R. a speciilor, a, Eucyclops serrulatus ; b, E. macruroides ; c, E. macruroides denticulatus ; d, E. macrurus ; e, E. macrurus intermedius ; f, E. graeteri. genital puţin mai lung decît lat, puternic lăţit în porţiunea anterioară, îngustat posterior. Eeceptaculul seminal cu regiunea anterioară mai mică, cea posterioară mai dezvoltată şi comunicînd numai în porţiunea mediană. Eamurile furcale ± divergente, raportul dintre lungime şi lăţime destul de variabil (în medie între 4 şi 6). Marginea externă a ramurilor furcale înarmată cu un şir de spini mici ; părul lateral inserat aproape de capătul distal. în unghiul apical extern un spin bine dezvoltat ; părul din unghiul apical intern de 11 ori mai lung decît spinul extern ; perii apicali mediani, lungi. Antenula, din 12 articole, atinge în lungime al doilea segment toracic ; ultimele 3 articole foarte alungite ; pe marginea internă o membrană hialină foarte fină. Formula armăturii de spini a ultimelor articole a exopoditelor Pj— P4 : 3.4.4.3. Ultimul articol al endopoditului P4 alungit, de 2,5 ori mai lung decît lat şi înarmat apical cu 2 spini, dintre care cel intern GENUL EUCYCLOPS 75 este de 1,5 ori mai lung decît cel extern. P5 dintr-un singur articol, înarmat apical cu un păr lung, un spin intern masiv şi un păr extern, aproximativ de aceeaşi lungime cu spinul intern. Culoarea variază de la incolor la galben-cafeniu-roşcat. Saci ovigeri oval-alungiţi, cu un număr mare de ouă (25—30 în fiecare). ' Ps (orig.). 116 PARTEA SISTEMATICA celui intern). Formula armăturii de spini a ultimelor articole ale exopo-ditelor Px-P4 : 3.4.3.31. P5 din 2 articole : articolul bazai cu părul foarte scurt, iar articolul terminal scurt, îndesat, cu spinul intern lung cît lungimea articolului. Culoarea este portocalie, foarte pronunţată, uneori chiar roşie ; la femelele adulte culoarea este mai închisă din cauza ovarelor cafenii, care se văd prin transparenţă. Sacii ovigeri, de culoare roşie, nu sînt prea mari, dar conţin un număr remarcabil de ouă (după Lindberg (1957), 96 în fiecare sac). segmentul genital cu receptaculul seminal ; c, ultimele articole ale antenulei ; d, P5 (după Rîlov). Armătura picioarelor înotătoare pe tip Bini. Ps cu părul apical al articolului terminal scurt, iar spinul intern gros. Culoarea. în general sînt incolori, uneori însă sînt verzui sau galbeni. Sacii ovigeri foarte mari, oval-alungiţi, cu un număr mare de ouă ; după Lindberg (1957), cîte 72 de ouă în fiecare. (30), Porcu (82), Eoşu (83), lacul Tăbăcăria (21), lacul Eazelm (25), Bugeac (31) (reg. Dobrogea) ; Galata-Dere (32), Brăila (33), Filipoi (34), Tancava (35), Korotischka (36), lacul Patiu (37), ins. Eamadan (38), GENUL ACANTHOCYCLOPS 131 Dunărea Veche (39), Crapina-Jijile (84), Oălmăţui (87), (lunca inundabilă a Dunării) (reg. Galaţi) ; Doftana (52), Prahova (85), Udaţi (86) (reg. Ploieşti) ; Palanca (55) (reg. Bacău) ; Malovăţu (53) (reg. Oltenia). Acanthocyclops vernalis vernalis (Fischer) 1853 fig. 67 1853 C. vernalis Fischer, Bull. Soc. Moscou, XXVI, I, p. 90 ; 1897 Schmeil Bibi. Zool., Heft 21, p. 150; 1901 Lilljeborg, Svenska, Akad. Handl., XXXV, p. 17. 1882 C. parcus Herrick, Rep. Geol. Surv. Minn., X, p, 229. 1863 C. lucidulus (non. G. lucidulus Koch) Sars, Forh. Vid. Selsk. Christ., p. 245. 1884 C. brevispinosus Herrick, ibidem, XII, p. 148. 1892 C. elongatus Brady, Trans. N. H. Soc. Northd., XI, p. 70. 1914 C. vernalis var. ornatus Jungmayer, Math. Term. Kuzlem., XXXIII, p. 68. 1924 C. robustus Kiefer, Zool. Anz., LXI, p. 298. 1926 C. vernalis var. ambigua, infeste, oculeata ; C. robustus var. setiger, saxonica, aphanes, armata Thallwitz, Arch, Hydrob., XVII, p. 366. 1929 A. vernalis, A. robustus Kiefer, Tierreich, Lief. LIII, p. 54. 1933 Cyclops (Acanthocyclops) vernalis Gurney, p. 198. 1936 Acanthocyclops vernalis Kiefer, 1936 Bull. Mus. R. Hist. Nat. Belg., 12, p. 12; 1948 Rîlov, p. 223 ; 1957 Por. Tr. Mus. Hist. Nat., vol. I, p. 151 ; 1958 Pleşa, Studia Universitatum, t. III, fase. 2, p. 142. Lungimea Ş, fără perii caudali: 1—1,30 mm; cu aceştia: 1,60 — 1,80 mm. Lăţimea maximă în dreptul marginii posterioare a cefalotoracelui (aproximativ la jumătatea corpului) ; unghiurile posterioare ale segmentelor toracice îndoite către partea posterioară, mai evident la ultimul segment. Segmentul genital îngustat în partea posterioară, de l1/2 ori mai lung decît lat. Eeceptaculul seminal cu regiunea anterioară mai dezvoltată, în general pe tip Eucyclops. Eamurile furcale aproape paralele,, lungimea lor de 4—5 ori mai mare decît lăţimea ; părul lateral este inserat la începutul pătrimii posterioare, iar părul dorsal aproape de capătul distal. Dintre perii apicali, cei mediani sînt bine dezvoltaţi, lungi, spinul extern masiv, iar părul intern puţin mai lung decît spinul extern. Antenula, din 17 articole, nu atinge în lungime marginea poste -rioară a cefalotoracelui. Ambele ramuri ale picioarelor înotătoare din 3 articole. Ultimul articol al endopoditului P4 aproape de 2 ori mai lung decît lat1 şi înarmat 1 La toate exemplarele cercetate, acest raport este constant. în literatură este dat : ceva mai mult decît de 2 ori (rar mai puţin). 132 Fig. 67Γ— Acanthocyclops vernalis vernalis Ş. a, abdomenul, receptaculul seminal şi furca ; b, furca ;~c, antenula ; d, antena ; e, buza superioară ; /*, Pi ; g, P2 ; Λ, P3 ; *, P4 ; j, P5 ; Ar, spermatoforii şi P6 la (orig.). GENUL ACANTHOCYCLOPS 133 apical cu 2 spini, cel extern puţin mai lung decît cel intern. Formula spinilor ultimului articol al exopoditelor Px—P4 : 3.4.4.41. P5 din 2 articole, articolul bazai lat, articolul terminal de 2 ori mai lung decît lat, înarmat apical cu un păr relativ lung şi subapical cu un spin scurt şi gros. Culoarea variază de la gălbui pînă la roşu-deschis. Sacii ovigeri nu sînt divergenţi, sînt masivi, alungiţi şi cu un număr foarte mare de ouă (7—70 de ouă în fiecare). cJ. Lungimea, fără perii caudali: 0,80—0,90 mm; cu aceştia: 1,35-1,45 mm. Pe cu un spin intern scurt şi 2 peri inegali, cel extern de 2 ori mai lung decît cel median. Spermatoforii ovali, reniformi, masivi. Biologia. Se întîlneşte în ape de tipuri diferite, îndeosebi în bălţi, mocirle, lacuri ; uneori şi în şanţuri, în apa adunată din topirea zăpezii şi din ploi. Este o formă euritermă, suportînd variaţii mari de temperatură (1°—30°C). în general trăieşte în apele dulci, dar a fost găsită şi în ape salmastre. Suportă un pH de 4,4—8,2. Se întîlneşte în tot cursul anului, mai frecvent primăvara şi toamna. E o formă policiclică ; în apele mici are două perioade sexuale pe an ; în apele permanente, una dintre perioadele sexuale are loc iarna. în lacurile din Alpi e tot diciclic şi nu apare în timpul verii. Cu siguranţă că A. vernalis vernalis are un stadiu de repaus în perioada de uscare a apei. Eăspîndirea geografică: toată Europa, Asia Centrală, Turkestan, E.P. Chineză, Groenlanda, Islanda, Canada şi America de Nord, insulele Canare şi Kerguelen, Ceylon, America de Sud, Peru,Algeria. în E.P.E. (fig. 65, 66) : Delta Dunării—Matiţa-Merhei (19), Lopatna (56), Fortuna (20), Obretinul Mic (22), Batacu (23), Musura (24), Canalul Sireasa (26), Canalul Pardina (27), Şontea (30), Ledianca (23), Lunguieţul (61)-lacul Tăbăcăria (21), lacul Eazelm (25), Oltina (58), Bugeac (31), Casimcea (59), Ceamurlia (60), Ciucurova (62), Enisala (63), Iortmac (64) (reg. Dobrogea) ; lunca inundabilă a Dunării-Galata-Dere (32), Brăila (33), Filipoi (34), Euşava (69), Korotişca (36), lacul Paţiu (37), Borcea de Jos (70) (reg. Galaţi) ; Gălăţui (91), Potcoava (92) (reg. Bucureşti) ; Peştera de la Ferice (1), Peştera de la Yarniţă (2) (reg. Crişana) ; Munţii Buzăului-Tăul fără Fund (3) ; bazinul Arieşurilor (5), conducta de apă Cluj (6), Feleac (7), Dej (8) (reg. Cluj) ; Vinţul de Jos (9), Peştera Găunoasă de la Ormindea (10), Boiţa (66) (reg. Hunedoara) ; Sibiu (11), Turnişor (12), Ocna Sibiului (13), Saeş (14) (reg. Braşov) ; 1 în literatură sînt foarte des citate forme cu 2.3.3.3. 134 l’.ARTEA SISTEMATICA Beldiman (15), Babiceni (16) (reg. Iaşi) ; Andronache (18), Călăraşi (67), Greaca (68) (reg. Bucureşti) ; Munţii Parîng (lacul Cîlcescu) (71), Baia de Fier (12) (reg. Oltenia) ; Suceava (73) (reg. Suceava) ; Cumpăna (74) (reg. Argeş); Valea Pecenişcăi (44), lacul Dognecea (54), Orşova (76) (reg. Banat); Peri (75), Vărsarea Jiului (89) (reg. Oltenia); Lacul Roşu (77) (reg. Bacău); Azuga (88) (reg. Ploieşti). Acanthocyclops vernalis robustus (Sars) 1863 fig. 68 1863 C. robustus Sars, Forh. Selsk. Christ. (1862), p. 245; 1928 Lowndcs, Int. Rev. Ges. Hydrob. u. Hydrogr., 21, p. 184. 1884 C. brevispinosus Herrick, Rep. Geol. Survey Minnesota, f. 7 — 12, p. 148. 1933 C. vernalis var. robustus Gurney, p. 201, 203. 1948 Acanthocyclops vernalis var. robustus Rîlov, p. 226. 1958 Acanthocyclops robustus Pleşa, Studia Universitatum, t. III, fasc. 2, p. 142. Se deosebeşte de A. vernalis prin prezenţa unui spin (în locul părului) pe marginea internă a articolului distal al endopoditului P4. Formula de spini a exopoditelor picioarelor înotătoare : 3.4.4.4 de cele mai dese ori, dar poate fi şi 2.3.3.3. Observaţii sistematice. în 1863 Sars separă A. vernalis de A. robustus, con-siderîndu-le ca două specii distincte. Separarea acestora se bazează în primul rînd pe formula de spini a exopoditelor. picioarelor înotătoare (formulă care la Acanthocyclops vernalis prezintă o largă variabilitate), precum şi pe părul intern al ultimului articol al endopoditului P4 de la specia A. vernalis, transformat în spin la specia A. robustus. La Acanthocyclops vernalis, formula de spini a exopoditelor este 2.3.3.3 (şi 3.4.4.4), iar Fig. 68. - Acanthocyclops la A- robustus 3.4.4.4. S-a încercat ulterior vernalis robustus : ultimul să se mai găsească caractere de diferenţiere între articol al endopoditului p4 aceste două specii, fără însă ca vreunul să fie prea sigur. Cercetările experimentale ale lui Lowndes (1928) au dat proba cea mai convingătoare a identităţii acestor specii. El a încrucişat cele două ,,specii” fertile şi a obţinut din indivizi de robustus indivizi de ver- GENUL ACANTHOCYCLOPS 135 nalis. Din experienţele lui Lowndes s-au obţinut şi numeroşi indivizi cu formule intermediare şi asimetrice, ca 3.3.4.3, 3.4.4.3, 2.4.4.3 etc. cu toate acestea, el rămîne la părerea că A. robustus este o varietate a lui A. vernalis. Eăspîndirea geografică este aceeaşi ca şi la forma nominată. Europa, Asia, America de Nord. în E.P.E. (fig. 65, 66) : Orşova (76) (reg. Timişoara) ; Dej (8) (reg. Oluj) ; Sf. Ana-Mohoş (78) (reg. Mureş-Autonomă Maghiară) ; pîrîul Izvorul Dorului (42) (reg. Ploieşti) ; braţul Sulina (79) (reg. Dobrogea) ; Suceava (73) (reg. Suceava) ; Făgăraş (80), Andronache (18), Motrul (51), Eodnei (40). Acanthocyclops bicuspidatus bicuspidatus (Claus), 1857 fig. 70 1857 Cyclops bicuspidatus Claus, Arch. Naturg. XXIII, I, p. 200 ; 1892 Schmeil, Bibi. Zool., IV, Heft 11, p. 75. 1863 C. pulchellus Sars, Forh. Vid. Selsk. Christ. (1862), p. 246 ; 1913 Sars, Crust. Norway, VI, p. 47. 1882 C. entzi, C. roseus Daday, Orv. Termész. Ert., VII, p. 220—222. 1892 C. thomasi Brady, Trans. N. H. Soc. Northd., XI, p. 80. 1929 C. (Diacyclops) bicuspitatus Kiefer, Das Tierreich, Lief. LIII, p. 58. 1933 C. (Acanthocyclops) bicuspidatus Gurney, p. 219. 1948 Acanthocyclops bicuspidatus Rîlov, p. 238. 1958 Diacyclops bicuspidatus Pleşa, Studia Universitatum, t. III, fasc. 2, p. 143. Ş. Lungimea, fără perii caudali : 0,90—1,20 mm, cu aceştia :1,30 — 1,60 mm. Corpul are o formă perfect ovală, cea mai mare lăţime fiind în dreptul marginii posterioare a cefalotoracelui. Unghiurile posterioare ale segmentelor toracice proeminente şi îndreptate către partea posterioară. Segmentul genital voluminos, îngustat în partea posterioară, puţin mai lung decît lat. Eeceptaculul seminal cu regiunea anterioară îngustă şi uşor ovală, iar cu cea posterioară în formă de sac. Eamurile furcale paralele, lungimea lor de 6 ori mai mare decît lăţimea. Dintre perii apicali cei mediani sînt bine dezvoltaţi, cel intern scurt şi puţin mai lung decît 136 PARTEA SISTEMATICĂ spinul extern. Părul lateral este inserat puţin mai}jos decît mijlocul ramurii, iar pe marginea externă, aproape de capătul proximal, există 1 (2—3) spinişori. Antenula, din 17 articole, atinge marginea posterioară a cefalotoracelui. Fig. 69. Răspîndirea în R.P.R. a speciilor : a, Acanthocyclops bicuspidatus b, A. bicuspidatus odessana; c, A· bisetosus ; d, A. crassicaudis ; e, A. crassicaudis brachycercus ; f, A. languidus ; g9 A. languidoides ; h, A. languidoides clandestinus ; i, A. nanus ; j, A. kieferi ; k, A. freaticus ; Z, A. stygius ; m, A. stygius deminutus ; n, A. reductus ; o, A. reductus propinguus. Ambele ramuri ale picioarelor înotătoare din 3 articole ; ultimul articol al endopoditului P4 de 2—2,5 ori mai lung decît lat şi înarmat apical cu 2 spini inegali ; cel intern scurt, cel extern aproximativ de 2 ori mai lung. Formula armăturii de spini a ultimelor articole ale exopoditelor picioarelor înotătoare : 2.3.3.3. P5 din 2 articole, cel bazai mic şi înarmat cu un păr, articolul distal lung şi îngust (de 3 ori mai lung decît lat), înarmat apical cu un spin intern şi cu un păr de 3,5 ori mai lung decît spinul intern. întreaga cuticulă a corpului, inclusiv ramurile furcale şi antenulele, este acoperită de spini foarte fini. Culoarea variază, de obicei alburie-cenuşie, roză, adesea galbenă. Sacii ovigeri alungiţi, puternic divergenţi şi cu un număr mare de ouă (25—35 în fiecare). (?. Lungimea, fără perii caudali: 0,75—0,80 mm. 137 Fig* 70. — Acanthocyclops bicuspidatus. a, abdomenul, receptaculul seminal şi furca ; b, antenula ; c, antena ; d, Px ; e, P2 ; f, P3 ; gt P4 ; Λ, P5 (orig.)· 138 PARTEA SISTEMATICĂ Structura ramurilor furcale şi a picioarelor înotătoare ca la Ş. P6 cu spinul intern bine dezvoltat, iar dintre cei 2 peri, cel intern (median) aproape egal cu spinul, iar cel extern aproape de două ori mai lung. Biologia. Specie răspîndită în apele mici, mai ales în băltoacele cu substanţe vegetale în descompunere. Este foarte caracteristică pentru băltoacele de primăvară. în lacurile mai mari a fost găsită pînă la adîncimea de 10 m. în bălţile temporare poate supravieţui în nămol şi rezistă chiar şi în nămolul uscat din acvarii. B r e h m (1909) a găsit-o şi în mici băltoace rămase în urma paşilor săi într-un sol spongios umed de pădure. Frecvent a fost găsită în peşteri şi fîntîni. Este foarte tolerantă faţă de condiţiile variabile ale mediului. Suportă variaţii mari de pH : între 4,1 şi 8,6. Este eurihalină. Trăieşte şi în ape puternic mineralizate, cu un conţinut remarcabil de NaCl. După cercetările lui Wolf (1905), A. bicuspidatus bicuspidatus se întîlneşte în tot anul, cu maximul de dezvoltare primăvara şi toamna. Femele cu saci au fost observate şi iarna, fiind o specie care preferă temperaturile scăzute. E policiclică. Eăspîndirea geografică: toată Europa, Asia, Noua Zeelandă. în E.P.E. (fig. 69) : o baltă lîngă Cluj (1), Moci (2) (reg. Cluj) ; Andronache (3), Bucureşti (4) (reg. Bucureşti) ; Herculane (5), Mehadia (6), Topolovăţ (8) (reg. Banat) ; Ponor (7) (reg. Hunedoara). Acanthocyclops bicuspidatus odessana (Schmant.) 1875 fig. 71 1869 Cyclops lubbocki Brady, Tr. Nat. Hist. Soc. Northumb., t. 4, f. 1 — 8, p. 127. 1875 C. odessanus Schmankevici, Zap. Novoros. obş. est., I, p. 3—6. 1880 C. helgolandicus Rehberg, Zool. Anz., 3, p. 301. 1892 C. bicuspidatus var. odessanus Schmeil, Bibi. Zool., II, p. 80. 1904 C. bicuspidatus var. lubbocki Gurney, Tr. Norfolk. Soc., 7, p. 645. 1928 C. bicuspidatus odessanus Kiefer, Bull. Soc. Nat. Marroco, 8. p. 99. 1929 C. (Diacyclops) bicuspidatus odessanus Kiefer, Das Tierreich, p. 59. 1933 C. (Acanthocyclops) bicuspidatus lubbocki Gurney, p. 222. 1948 Acanthocyclops bicuspidatus m. odessana Rilov, p. 241. Ş. Lungimea, fără perii caudali: 0,70—0,80 mm, cu aceştia: 1—1,10 mm. Aspectul general de Acanthocyclops bicuspidatus, de care se deosebeşte prin : Ramurile furcale mai scurte ; raportul dintre lungime şi lăţime fiind de aproximativ 5/1. Dintre perii apicali, părul median intern este Fjg. 71. _ Acanthocyclops bicuspidatus odessana. a, abdomenul şi furca; b9 furca; c, antenula ; d9 P4 ; e9 P5 (orig.)· 140 PARTEA SISTEMATICA mult lăţit la bază, iar părul apical intern este de două ori mai lung decît spinul apical extern. Antenula, din 14 articole, nu atinge marginea posterioară a cefalotoracelui. Ultimul articol al endopoditului P4 de 3 ori mai lung decît lat şi înarmat apical cu 2 spini, dintre care cel extern este de 1 y2 ori mai lung decît cel intern. Al doilea articol al P5 scurt ; lungimea sa nu depăşeşte de 2 ori lăţimea. Biologia. Acanthocyclops bicuspidatus odessana trăieşte îndeosebi în bazinele salmastre, dar este întîlnit destul de frecvent şi în apele dulci. La noi în ţară a fost colectat din fîntîni. După E i c h a r d (1895), a fost observat atît iarna, cît şi în timpul călduros al anului. Eăspîndirea geografică: Palearctic : Europa (Anglia, Scandinavia, U.E.S.S., Germania, sudul Italiei, Franţa, E.P.E.), Asia, Persia, Mesopotamia (Iran, Irak, Pamir), nordul Africii (Algeria, Maroc). în E.P.E. (fig. 69) : Gura Dobrogei (9) (reg. Dobrogea) ; Malovăţu (10) (reg. Oltenia). Acanthocyclops bisetosus (Eehberg), 1880 fig. 72 1880 Cyclops bisetosus Rehberg, Abh. Nat. Ver. Bremen, VI, p. 543; 1892 Schmeil» Bibi. Zool., XI, p. 94; 1901 Lilljeborg, Svenska Akad. Handl., XXXV, p. 14; 1913 Sars, Crust. Norway, VI, p. 48. 1929 Cyclops (Diacyclops) bisetosus Kiefer, Tierreich, Lief. LIII, p. CO. 1933 Cyclops (Acanthocyclops) bisetosus Gurney, p. 227. 1948 Acanthocyclops bisetosus Rîlov, p. 243. 1958 Diacyclops bisetosus Pleşa, Studia Universitatum, t. III, fasc. 2 p. 144. Ş. Lungimea, fără perii caudali: 0,95—1,05 mm, cu aceştia: 1,30—1,40 mm. Corpul subţire, lăţimea maximă în dreptul margirii posterioare a cefalotoracelui. Unghiurile posterioare ale segmenteloi toracice uşor îndreptate în direcţie posterioară. Segmentul genital de 1 y2 ori mai lung decît lat şi evident îngustat în partea posterioară ; marginea posterioară a segmentului genital, cît şi a segmentului următor este dinţată. Eeceptaculul seminal cu o formă caracteristică : regiunea posterioară în formă de sac, iar cea anterioară îngustă, prelungită mult lateral şi cu două mici excrescenţe anterioare în formă de urecliiuşe. Eamurile furcale paralele, 141 Fig. 72. — Acanthocyclops bisetosus Ş. a, abdomenul, receptaculul seminal şi furca ; b, antenula ; c, Px ; d, P3 ; e, P4 ; f, P6 ; g, P6 la P5 (după Rîlov). de segmentul bazai ; înarmat apical cu un spin intern lung cît artieolul şi un păr bine dezvoltat. Culoarea variază ; cel mai adesea sînt incolori, dar pot fi coloraţi în galben-pal sau roz. Sacii ovigeri sînt destul de masivi, ovali, puternic divergenţi. i mai mare decît lăţimea ; spinul apical intern, foarte lung, subţire, puţin îndoit, este de 4—5 ori mai lung decît spinul extern. Formula armăturii de spini a ultimelor articole ale exopoditelor Px—P4 este 2.3.3.3. P5 cu articolul distal alungit ; părul intern (spiniform), aproape egal de lung cu părul apical extern, este inserat foarte aproape de capătul marginii interne. Culoarea. Este foarte transparent, uneori incolor sau uşor colorat în galben sau albastru. Sacii ovigeri mari, cu un număr mic de ouă (4—5 în fiecare). (?. Lungimea 0,6—0,7 mm. Corpul mai alungit decît la ?, iar perii apicali ai ramurilor furcale mai scurţi. Biologia. Specie planctonică, întîlnită în special în lacuri, destul de rar în apele mici. în pelagialul lacurilor trăieşte în limitele epilim-nionului, în graniţele căruia au loc migraţiunile verticale. în apele subterane nu a fost întîlnită. Este o formă iubitoare de căldură. După Y o i g t (1905), în noiembrie şi decembrie coboară în stratele mai adînci ale lacului, unde temperatura este mai ridicată, iar în timpul verii se ridică în stratele superioare ale epilimnionului. Trăieşte în ape cu un pH cuprins între 6,4 şi 7,6. Este o specie tipică de apă dulce. După datele din literatură, în unele lacuri se întîlneşte în plancton tot timpul anului ; după unele date, în timpul iernii se întîlnesc numai exemplare izolate, iar maximum de dezvoltare se produce în timpul verii şi începutul toamnei. Este dici-clică, totuşi în unele lacuri este monociclică. Eăspîndirea geografică: Europa, Asia. în E.P.E. (fig. 100, 101) : Micul Merhei (11), Brăila, Filipoi (8) (reg. Galaţi) ; Matiţa (33), Lopatna (34), Tătaru (35), Lungu (36), Lungiac (37), Meşter (38), Sireasa (23), Pardina (22) (reg. Dobrogea) ; Greaca (5), Snagov (39) (reg. Bucureşti). 196 PARTEA SISTEMATICĂ Mesocyclops (Thermocyclops) dubowskii (Lande) 1890 fig. 104-105 1890 Cyclops dubowskii Lande, Pam. Fizygogr., X, p. 363 ; 1892 Schmeil, Bibi. Zool., XI, p. 72; 1907 Van Breemen, Tijdschr. Ned. Ver (2), X, p. 333; 1933 Gurney, p. 302. 1901 Cyclops crassus Lilljeborg, Scenska Akad. Handl., XXXV, p. 38. 1914 Mesocyclops dubowskii Sars, Grust. Norway, VI, p. 62 ; 1929 Kiefer, Tierreich, Lief. LIII, p. 84. 1948 Mesocyclops (Th.) dubowskii Rîlov, p. 310. 1958 Thermocyclops dubowskii Pleşa, Studia Universitatum, t, III, f. 2, p. 147. Ş. Lungimea 0,80—0,90 mm. Habitusul apropiat de acel de la M. (Th.) crassus. Segmentul genital aproape tot atît de lung cît şi lat şi îngustat puţin în partea posterioară. Eeceptaculul seminal masiv, în formă de T, cu braţele anterioare uşor îndreptate spre partea posterioară ; regiunea posterioară voluminoasă în formă de sac. Eamurile furcale aproape paralele, lungimea lor de 4—4% ori mai mare decît lăţimea (după Gurney de 3 ori, după Eîlov de 2 y2— 3 ori). Părul marginii externe este inserat cu puţin mai jos de mijlocul ramurii ; dintre perii apicali, cei mediani sînt bine dezvoltaţi, cel intern este de 2 ori mai lung decît spinul extern. Părul dorsal scurt. Antenula, din 17 articole, atinge marginea posterioară a celui de-al doilea segment toracic ; ultimele 2 articole cu o membrană hialină foarte îngustă de-a lungul marginii interne. Picioarele înotătoare cu 3 articole la exo- şi endopodit. Membrana de legătură a P4 cu cîte un lob rotunjit de fiecare parte şi cu spinişori foarte mici pe marginea liberă, care se observă foarte greu. Ultimul articol al endopoditului P4 de 2 y2 ori mai lung decît lat şi înarmat apical cu un spin lung, extern ; cel intern aproape jumătate din lungimea celui extern. Formula armăturii de spini a ultimelor articole ale exopoditelor Px—P4 este următoarea : 2.3.3.3. P5 cu articolul terminal alungit şi înarmat apical cu 2 peri, dintre care cel intern puţin mai lung decît jumătatea celui extern. Culoarea în general cafenie, ramurile furcale şi picioarele mai închise şi cu nuanţe violet. Sacii ovigeri mari, cu cîte 15—20 de ouă în fiecare. (J. Lungimea 0,65—0,70 mm. Antenulele cu cilindrii senzoriali lungi pe articolele 1, 4 şi 8. P6 cu părul median aproape de două ori mai scurt decît spinul intern şi de .cinci ori mai scurt decît părul extern. Biologia. Trăieşte mai ales în tufişurile de macrofite din litoralul lacurilor şi în bazinele mici bogate în vegetaţie. A fost întîlnită şi Fig. 104. — Mesocyclops dubowskii Ş. a, segmentul genital cu receptaculul seminal; b, furca; c, Ρ2; d, Pa (orig.). 198 PARTEA SISTEMATICA în apele temporare (bălţi de primăvară) şi rar în apă subterană (o peşteră în Italia). Este cunoscută ca o formă termostenotermă, a cărei temperatură optimă este cuprinsă între 15° şi 25°C. Totuşi, după datele lui Por (1957), specia a fost găsită într-un bazin (lacul Sf. Ana) caracterizat printr-un regim termic nefavorabil. Deşi este o formă adaptată la ape neutre, poate trăi şi în apă acidă. Nu este o specie tipic dulcicolă ; a fost destul de des întîlnită şi în ape salmastre. în bazinele mici este diciclică, cu maximum de dezvoltare primăvara (sau în prima jumătate a verii) şi pînă la sfîrşitul verii sau începutul toamnei. în lacurile mai mari este monociclică. Mesocyclops (Th.) dubowskii prezintă o variabilitate destul de însemnată îndeosebi în ceea ce priveşte lungimea ramurilor furcale, lungimea articolului distal al endopoditului P4, lungimea perilor apicali ai ramurilor furcale, lungimea articolului terminal al P5. Eăspîndirea geografică: Europa, Asia (Turkestan, Israel, Irak), Africa (Algeria, Egipt, Etiopia, estul Africii). în E.P.E. (fig. 100) : complexul de bazine Sf. Ana-Mohoş (40) (reg. Mureş-Autonomă Maghiară) ; Nucet (4) (reg. Ploieşti) ; Euşava (9), Filipoi (8), Tancava (41) (reg. Galaţi) ; Peri (42) (reg. Oltenia) ; Snagov (39) (reg. Bucureşti). INDEXUL ALFABETIC A abyssicola (Acanthocyclops) 34 abyssorum (Cyclops) 36 abyssorum (Acanthocyclops) 36 Acanthocyclop 18, 22, 35, 39, 40, 41, 42, 43, 52, 103, 104, 123, 124, 160 adolescens (Cyclops) 101 aeqvorcus*(Cyclops) 54, 56 aeqvoreus propinquus (Hallicyclops) 57,59 affinis (Paracyclops) 36, 40, 41, 44, 91, 95, 97 affinis (Cyclops) 97 affinis (Heterocyclops) 97 affinis (Platycyclops) 97 africanus (Cyclops) 162 Afrocyclops 52, 71 agilis (Cyclops) 72 agilis (Leptocyclops) 72 agiloides (Cyclops) 72 agiloides (Eucyclops) 72 albidus (Mocrocyclops) 36, 40, 42, 43, 61, 65, 69, 70 albidus (Cyclops) 65 Allocyclops 52 alticola (Acanthocyclops) 42 americanus (Acanthocyclops) 41 annae (Mesocyclops) 42 annulicornis (Cyclops) 65, annulicornis (Pachicyclops) 65 Anostraca 38 arndti (Ochridacyclops) 37, 59 asiaticus (T. Mesocyclops) 36, 190 aspericornis (Cyclops) 186 ater (Homocyclops) 42, 59 australis (Acanthocyclops) 42 B bathybius (Cyclops) 92 bicolor (Microcyclops) 36, 37, 40, 41, 42, 161, 166 bicolor (Cyclops) 166 bicolor (Cryptocyclops) 166 bicuspidatus (Acanthocyclops) 34, 36, 40, 42, 44, 124, 135 bicuspidatus odessana (Acanthocyclops) 124, 138, 140 bicuspidatus (Cyclops) 135 bicuspidatus (Diacyclops) 135 bicuspidatus var. odessana (Cyclops) 138 bicuspidatus var. lubbocki (Cyclops) 138 bisetosus (Acanthocyclops) 34, 36, 40, 42, 124, 140 bisetosus (Cyclops) 140 bisetosus (Diacyclops) 140 bistriatus (Cyclops) 69 bistriatus (Pachicyclops) 69 bisextilis (Cyclops) 143 bodanicus (Cyclops) 109 bodanicola (Mesocyclops) 186 bohater (Cyclops) 14, 36 b/evicaudatus (Cyclops) 109, 114 brevicornis (Cyclops) 126 bervifurca (Cryptocyclops) 161 brevifurcatus (Mesocyclops) 41 200 INDEX ALFABETIC brevisetosus (Cyclops) 166 brevispinosus (Cyclops) 131, 134 bromelicola (Ectocyclops) 35, 43 bruccei (Cyclops) 143 Bryocyclops 39, 40, 42, 52, 103, 160 C canthccarpoides (Cyclops) 101 capilatus (Acanthocyclops) 36 ceibaenzis (Cyclops) 162 clausi (Cyclops) 65, 126 christianensis (Halicyclops) 40, 54, 56 confinis (Tropocyclops) 41 compactus (Ectocyclops) 42 coperes (Ectocyclops) 42 coronatus (Cyclops) 61 crassicaudis (Acanthocyclops) 36, 40, 124, 143 crassicaudis (Cyclops) 143 crassicaudis brachicercus (Cyclops) 145 crassicaudis brachicercus (Acanthocyclops) 145 crassicaudis cretensis (Cyclops) 145 crassicaudis (Diacyclops) 143 crassicandvides (Acanthocyclops) 42 crassicornis (Cyclops) 92 crassus (Cyclops) 191, 196 crassus (T. Mesocyclops) 36, 40, 41, 42,190, 191 croaticus (Cyclops) 174 Cryptocyclops 160 C Y C L O P I D A E 17, 34, 51, 53 C Y C L O P I N A E 39, 51, 52, 53, 103 CYCLOPINIDAE 51 Cyclops 9, 10, 12, 14, 22, 39, 40, 41, 42, 43, 51, 52, 60, 71, 91, 103, 104, 105, 108 D davidi (Microcyclops) 41 decipiens (Mesocyclops) 191 demetiensis (speocyclops) 18 dengizicus (Microcyclops) 37, 41, 42 denticulatus (Cyclops) 80 Diacyclops 52, 123, 124, 160 diaphanus (Cyclops) 151, 166, 172 distinctus (Macrocyclops) 36, 40, 61, 69, 70 distinctus (Cyclops) 69 donnaldsoni (Acanthocyclops) 41 dubovskii (Cyclops) 196 dubovskii (T. Mesocyclops) 36, 37, 40, 190, 196 E eboracensis (Cyclops) 54 E c t o c y c 1 o p s 34, 39, 40, 41, 42, 43, 52, 59, 60, 100 elongatus (Cyclops) 131 entzii (Cyclops) 135 euacanthus (Eucyclops) 41 E U C Y C L O P I N A E 39, 42, 51, 52, 53, 59 eucyclopoides (Paracyclops) 41, 91 Eucyclops 9, 14, 22, 39, 40, 41, 42, 43, 52, 59, 60, 71 extensus (Tropocyclops) 40 F fimbriatus (Paracyclops) 27, 34, 36, 40, 41, 43, 91, 92, 95 fimbriatus (Cyclops) 92, 98 fimbriatus (Platycyclops) 92 fischeri (Cyclops) 101 freaticus (Acanthocyclops) 40, 125, 155 freaticus (Cyclops) 155 furcifer (Cyclops) 10, 34, 36, 40, 108, 114, 116 fuscus (Macrocyclops) 36, 40, 43, 61, 69, 70 fuscus (Cyclops) 65 G gigas (Acanthocyclops) 12, 34, 36 gigas (Cyclops) 126 Gimnoplea 13 gibsoni (Eucyclops) 41 gibsoni var abreviatus (Eucychops) 41 GNATOSTOMA 5i gracilicornis (Cyclops) 69 gracilis (Microcyclops) 36, 40, 42, 44, 161, 169 gracilis (Cyclops) 169 INDEX ALFABETIC 201 gracilis (Mesocyclops) 169 gracilis (Metacyclops) 169 graeteri (Eucyclops) 27, 40, 71, 72, 86 graeteri (Cyclops) 86 Graeteriella 18, 21, 22, 36, 39, 40, 42, 103,104,176, 182 gredleri (Cyclops) 92 gyrinus (Cyclops) 65 H halepensis (Cyclops) 174 Halicyclopinae 51, 53 Halicyclops 16, 18, 21, 22, 40, 52, 53, 56 haueri (Acanthocyclops) 41 helleri (Cyclops) 109 helgolandicus (Cyclops) 138 Hemicyclops 53 Herouardia 53 hirsutus (Ectocyclops) 42 hispanicus (Acanthocyclops) 153 H o m o c y c 1 o p s 39, 40, 42, 52, 59, 60 hutchinsoni (Cyclops) 41 hyalinus (T. Mesocyclops) 191 hyalinus (Cyclops) 191 I ianthinus (Mesocyclops) 41 Inarmatus (Eucyclops) 86 incertus (Cyclops) 151 insignis (Cyclops) 10, 36, 40, 44, 108, 121 J je anelli (Acanthocyclops) 41 K kessleri (Euthycarcinus) 37 kieferi (Acanthocyclops) 40, 125 153 kieferi (Cyclops) 153 kikuchii (Cyclops) 117 kolenzis (Cyclops) 12, 36 L lacunae (Cyclops) 114 ladakanus (Cyclops) 41 lacustris (Cyclops) 36, 109 languidoides (Cyclops) 148, 151 languidoides (Acanthocyclops) 35,36, 40, 125,. 148 languidoides (Diacyclops) 148 languidoides clandestinus (Cyclops) 150 languidoides clandestinus (Acanthocyclops) 40,. 150 languidoides clandestinus (Diacyclops) 150 languidoides var. hypnicola (Acanthocyclops)* 35 languidus (Cyclops) 146, languidus (Acanthocyclops) 35, 36, 40, 125, 146» languidus f. atava (Cyclops) 146 languidus var. nanus (Cyclops) 151 latisimus (Cyclops) 65 leeuwenhoeki (Cyclops) 1£6 Leptoeyelops'71 leuckarti (Mesocyclops) 35, 36, 40, 41, 542,. 44, 186 leuckarti (Cyclops) 186 leuckarti equatorialis (Mesocyclops) 189 leuckarti bodanicola (Mesocyclops) 186 leuckarti edax (Mesocyclops) 189 leuckarti deceanensis (Mesocyclops) 189 lilljeborgi (Cyclops) 80 lilljeborgi (Eucyclops) 80 lindbergi (Speocyclops) 18, 40, 177, 179 Limnooithona 51 linjanticus (Microcyclops) 41 longicaiidatus (Cyclops) 166, 172 lubboki (Cyclops) 138 lucidulus (Cyclops) 117, 131 lucidus (Cyclops) 186 M maarensis (Cyclops) 82 Macro cyclops 9, 14, 22* 39, 40, 41,. 42, 43, 52, 59, 60 macruroides (Eucyclcps) 36, 40, 71, 77 macruroides (Cyclops) 77 202 INDEX ALFABETIC macruroides (Leptocyclops) 77 macruroides denticulatus (Eucyclops) 40, 71, 80 macrurus (Eucyclops) 22, 36, 37, 40, 71, 72, 82 macrurus (Cyclops) 82 macrurus (Leptocyclops) 82 macrurus intermedius (Eucyclops) 40, 71, 72, 84 macrurus var. caucazicus (Eucyclops) 82 macrurus var. subterranea (Cyclops) 86 magniceps (Cyclops) 54, 56, magnoctavus (Cyclops) 88 major (Cyclops) 186 margoi (Cyclops) 92 medius (Cyclops) 101 Megacyclops 9, 52, 123, 124 meridianus (Mesocyclops) 41 Metacyelops 52, 160, Mesocyclops 9, 39, 40, 41, 42, 52, 104, 185 Microcyclops 18, 21, 39, 40, 41, 42, 52, 103, 104, 160, 161 miniatus (Cyclops) 114, minutus (Cyclops) 162, 172 minutus (Microcyclops) 36, 40, 41, 161, 172 minutus (Metacyelops) 172 monardi (Cyclops) 186 mongolicus (T. Mesocyclops) 41, 190 Monoculus 60, muscicola (Acanthocyclops) 35, 36 Muscocyclops 39, 40, 42, 52, 103 N nanus (Cyclops) 151 nanus (Acanthocyclops) 35, 36, 40, 125, 151 nanus (Diacyclops) 151 nearcticus (Acanthocyclops) 41 neglectus (Halicyclops) 59 neglectus rotundipes (Halicyclops) 57 neuter (Macrocyclops) 41 Neutrocyclops 52, 161 nigro viridis (Tropocyclops) 41 novae-zeelandiae (Cyclops) 72 O -obsoletus (Mesocyclops) 186 Ochridacyclops 39, 52, 59 ochridanus (Cyclops) 36 odessanus (Cyclops) 138 OITHONIDAE 51 oithonoides (T. Mesocyclops) 36, 40, 44, 190, 191, 193 oithonoides (Cyclops) 193 oithonoides var. hialina (Cyclops) 191 oligarthrus (Paracyclops) 42, 91 orientalis (Cyclops) 162 operculifer (Mesocyclops) 41 Orthocyclops 39, 40, 52, 103 P Pachicyclops 60 Palaeocyclops 37 palustris (Cyclops) 61 Paracyclops 24, 39, 40, 41, 42, 43, 52, 59, 60, 91 Paragraeteriella 182 parcus (Cyclops) 131 parvus (Tropocyclops) 43 pauper (Cyclops) 92 pectinatus (Cyclops) 186 pentagonus (Cyclops) 88, permixtus (Eucyclops) 41 phaleratus (Cyclops) 101 phaleratus (Ectocyclops) 36, 40, 41, 43, 44, 95, 101 phaleratus (Plat y c y elops) 101 phaleroides (Cyclops) 101 philippinensis (Mesocyclops) 41 planus (Microcyclops) 34, 40, 161, 174 planus (Cyclops) 174 Platycyclops 91, 100 Podoplea 13 Poecilostoma 51 poppei (Paracyclops) 40, 43, 91, 92, 98 poppei (Cyclops) 98 polyacanthus (Paracyclops) 41 prasinus (Tropocyclops) 9, 29, 36, 37, 40, 41, 43, 88, 89 prasinus (Cyclops) 88 prasinus (Leptocyclops) 88 prasinus candidius (Eucyclops) 88 prionophorus (Eucyclops) 40 INDEX ALFABETIC 203 pulchellus (Cyclops) 135, 186 pygmaeus (Cyclops) 97 Q -quadricornis (Monoculus) 9 quadricornis (Cyclops) 9 quadricornis fuscus (Monoculus) 61 •quadricornis albidus (Monoculus) 65 quadricornis rubens (Monoculus) 109 quadricornis viridis (Monoculus) 125 •quadricornis rubens (Cyclops) 9 R reductus (Acanthocyclops) 40, 157 reductus propinguus (Acanthocyclops) 40, 158 arylovi (Mesocyclops) 36, 41, 190 robustus (Cyclops) 131, 134 rotundipes (Halicyclops) 40, 57, 59 rubellus (Cyclops) 164 .rubens (Cyclops) 10, 12, 17, 34, 35, 36, 40, 44, 116 rubens rubens (Cyclops) 9, 109 trubens landei (Cyclops) 36 rubescens (Cyclops) 101 rutneri (Eucyclops) 41 S seourfieldi (Cyclops) 186, 191 schubarti (Tropocyelops) 43 scutifer (Cyclops) 36, 40, 119 serulatoides (Cyclops) 72 serrulatus (Eucyclops) 36, 40, 41, 43, 71, 72 serulatus proximus (Eucyclops) 72, 76 serrulatus (Cyclops) 12, 72, 77, 80 serrulatus var. montana (Cyclops) 72 serrulatus f. typica (Cyclops) 72, serrulatus f. brevicaudata (Cyclops) 72 signatus (Cyclops) 61, simplex (Cyclops) 186 SIPHONOSTOMA si sitiseiensis (Paracyclops) 41, 91 soli (Cyclops) 92 Speocy elops 12, 17, 18, 22, 39, 40, 42, 52, 103, 104, 176 strenuus (Cyclops) 9, 109 subaequalis (Cyclops) 162 stygius (Acanthocyclops) 40,125, 156 stygius (Cyclops) 156 stygius (Diacyclops) 156, 157 stygius deminutus (Acanthocyclops) 40, 156, 157 T taikokuensis (Mesocyclops) 41 tatricus (Cyclops) 14,36 tenellus (Tropocyclops) 42 tennuicornis (Cyclops) 65 tennuicornis (Macrocyclops) 65 tenuicornis var. distinctus (Cyclops) 69 teres (Cyclops) 126 terras (Eucyclops) 27, 71 termocyclopoides (Mesocyclops) 41, 186 Termocyclops 41, 42, 52, 185, 190 Thaumasiocyclops 39, 40, 52, 60 thienemanni (Eucyclops) 41 thomasi (Cyclops) 135 tobae (Mesocyclops) 41 tricophorus (Mesocyclops) 41 troglodites (Speocyclops) 40, 177 troglodydes (Cyclops) 177 Tropocyclops 39, 40, 41, 42, 43, 52, 59, 60, 88 U unisetiger (Cyclops) 183 unisetiger (Diacyclops) 182 unisetiger (Microcyclops) 183 unisetigera (Graeteriella) 40, 183 V varicans (Microcyclops) 36, 40, 41, 42, 43> 161, 162 varicans (Cyclops) 162 204 INDEX ALFABETIC varicans rubellus (Microcyclops) 40, 164 varicans var. rubellus (Cyclops) 164 varicoides (Tropocyclops) 42 varius var. brachyurus (Cyclops) 72 varius var. proximus (Cyclops) 76 venustus (Acanthocyclops) 35 venustoides (Acanthocyclops) 41 vernalis (Acanthocyclops) 34, 35, 36, 40, 41, 43, 44, 124, 131, 134 vernalis robustus Acanthocyclops) 40, 134 vernalis (Cyclops) 131 vernalis var. ornatus (Cyclops) 131 vernalis var. ambigua (Cyclops) 131 viridis (Leptocyclops) 88 vicinus (Cyclops) 14, 36, 40, 44, 108, 116 viridis (Acanthocyclops) 32, 36, 40, 42, 43, 44, 124, 125 viridis (Cyclops) 125, 126 viridis (Megacyclops) 126 viridisignatus (Cyclops) 65 vulgaris (Cyclops) 126 CUPEINSUL Pag· Indexul sistematic al speciilor din R.P.R............................ 3 Introducere.......................................................... 7 PARTEA GENERALĂ ......................................................... 9 Istoric.............................................................. 9 Morfologie externă................................................... 12 Organizaţie internă ................................................. 24 Reproducere şi dezvoltare............................................ 29 Ecologie, biologie .................................................. 34 Paleontologie, filogenie............................................. 37 Răsplndire geografică ............................................... 39 Importanţă economică................................................. 43 Metoda de colectare şi de studiu..................................... 44 Bibliografie ........................................................ 45 PARTEA SISTEMATICĂ....................................................... 51 Fam. Cyclopidae...................................................... 53 I. Subfam. Halicyclopinae............................................ 53 1. Genul Halicyclops............................................ 53 II. Subfam. Eucyclopinae.............................................. 59 2. Genul Macrocyclops......................................... 60 3. Genul Eucyclops ........................................... 71 4. Genul Tropocyclops......................................... 88 5. Genul Paracyclops.......................................... 91 6. Genul Ectocyclops.......................................... 100 III. Subfam. Cyclopinae ................................................. 103 7. Genul Cyclops ............................................. 104 8. Genul Acanthocyclops....................................... 123 9. Genul Microcyclops......................................... 160 10. Genul Speocyclops . . . ................................... 176 11. Genul Graeteriella......................................... 182 Subgenul Graeteriella......................................... 182 12. Genul Mesocyclops ........................................... 185 Subgenul Mesocyclops.......................................... 185 Subgenul Thermocyclops ....................................... 190 Indexul alfabetic.................................................... 199 Redactor responsabil: RODICA MARINESCU Tehnoredactor: PETRU BRUMĂ Bat la cules 22.04.1963. Bun de tipar 04.10.1963. Apărut 1963. Tiraj 1300. Hîrtie velină de 80 g\m2 16/700x1000. Coli editoriale 13,92. Coli de tipar 13. A 6531 j1963. C.Z. pentru bibliotecile mari 595.341.4(498). C.Z. pentru bibliotecile mici 595.3(R). întreprinderea Poligrafică „Informaţia”, Str. Brezoianu, 23—25. Bucureşti, R.P.R. comanda nr. 2969. Din FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE au apărut : ÎNDRUMĂTOR, partea I, Protozoare, Viermi, Arthropoda, 1951, 245 p. + erata, legat 6 lei (epuizat). Vol. I. PROTOZOA : fasc. 1, A. Murgoci, Hypermastigina, 1951, 36 p., broşat, 2,50 lei ; fasc. 2, Iosif Lepşi, Euamoebidea, 1960, 435 p., legat, 29,70 lei. Vol. II. PLATHELMINTHES : fasc. I, Elena Roman-Chiriac, Clasa Monogenoidea, 1960, 149 p., broşat, 6,40 lei. TROCHELMINTHES, fasc. II, L. Rudeseu, Rotatoria, 1960, 1 195 p., legat anvelopă, 75 lei. NEMATODA, fasc. III, D. Coman, Mermithidae, 1960, 64 p., broşat, 2,70 lei. Vol. III, MOLLUSCA : fasc. 1, Alexandru V. Grossu, Gastropoda pulmonata, 1955, 519 p., legat, 18,65 lei; fasc. 2, Alexandru V. Grossu, Gastropoda prosobranchia şi opistho-branchia, 1956, 222 p. legat + anvelopă, 9,80 lei ; fasc. 3, Alexandru V.Grossu, Bivalvia, 1962, 426 p., legat p. + anvelopa, 30,60 lei. Vol. IV, CRUSTACEA: fasc. 1, M. Băcescu, Cumacea, 1951, 95 p., broşat, 2,50 lei; fasc. 2. N. Botnariuc şi Tr. Orghidan, Phyllopoda, 1953, 100 p., broşat, 3,50 lei ; fasc. 3, M. Băcescu, Mysidacea, 1954, 128 p. + pl. 1, broşat, 4,75 lei ; fasc. 4, S. Cărăuşu, E. Dobreanu şi C. Manolaehe, Amphipoda (forme salmastre de apă dulce), 1955, 410 p., 12,75 lei ; fasc. 5, L. Botoşăneanu, Bathynellacea, 1959, 37 p. (+ erata), broşat, 1,50 lei. Vol. V, ARACH1VIDA : fasc. 1, Z. Feider, Acarina, Trombidoidea, 1955, 188 p., broşat, 6,20 lei. Vol. VII, INSECTA (I) : fasc. 1, M. A. Ionescu, Protura, 1951, 38 p., broşat 2,50 lei ; fasc. 2, M. A. Ionescu, Diplura, 1955, 51 p., broşat, 1,-85 lei ; fasc. 3, C. Bogoescu, Epheme-roptera, 190 p. + erata, legat p. + anvelopa, 20 lei ; fasc. 4, Wilhelm W. Knechtel şi Andrei Popovici-Bîznoşeanu, Orthoptera (ordine : Saltatoria, Dermaptera, Blattodea, Mantodea), 1959, 337 p., legat p. + anvelopa, 25,40 lei. Voi. VIII, INSECTA, (II) : fasc. 1, W. K. Knechtel, Thysanoptera, 1951, 263 p., 6 lei ; fasc. 2, M. A. Ionescu, Isoptera, 1951, 24 p., broşat, 2,50 lei. Voi. VIII, fasc. 1 a primit Premiul de stat clasa a IlI-a pe 1952. Vol. IX, INSECTA (II) : fasc. 1, W. K. Knechtel, Hymenoptera (Apinae), 1955, 114 p., broşat, 3,90 lei ; fasc. 2, Mihail A. Ionescu, Cynipinae, 1957, 248 p. + erata, legat p. + anvelopă, 22,50; fasc. 3, Victoria G. Iuga, Hymenoptera, Apoidea (Fam. Apidae) subfam. Anthophorinae, 1958, 271 p., legat p. + anvelopă, 24 lei ; fasc. 4, Mihai I. Constan-tineanu, Fam. Ichneamonidae, subfam. Ichneumoninae, tribul Ichneumoninae Stenop-neusticae, 1959, 1248 p. + erata, legat, 68,50 lei. Vol. X, INSECTA (IV) Coleoptera : fasc. 1, S. Panin, Fam. Cicindelidae, 1952, 56 p. + 4 pl. broşat, 2,50 lei ; fasc. 2 (Coleoptera) S. Panin, Fam. Carabidae (gen. Cyschrus Roeschke şi gen. Carabus Linné) 1955, 150 p. + 19 planşe, broşat, 6,75 lei ; fasc. 3, S. Panin, Fam. Scarabaeidae (subfam. 11 Melolonthinae şi 12 Rutelinae), 1952, 124 p. + 14pl., broşat, 5,30 lei ; fasc. 4, S. Panin, Fam. Scarabaeidae (subfam. I. Coprinae, II. Geotru-pinae, III. Aphodiinae, IV, Aeţjelincie, V. Hybosorinae, VI. Odhodaeinae,YII. Orphninae, VIII. Trotfinae, IX. Glaphirinae, X. Sericinae, XIII. Hoplinae, XIV, Dynastinae, XV, Valginae, XVI, Trichiinae şi XVII. Cetoniinae, 1957, 316 p. + 36 pl., legat p. + anvelopă, 25 lei; fasc. 5, S. Panin şi N. Săvulescu, Coleoptera, Fam. Qerambycidae, 1961, 523 p. + 29 pl., 37,90 lei. Vol. XI, INSECTA (V) ; fasc. 1, A. Popescu-Gorj, E. Niculescu şi Al. Alexinski, Lepidoptera (Fam. Aegeriidae), 1958, 199 p. + 5 pl., legat p. + anvelopă, 22 lei ; fasc. 2, Gh. Dinulescu, Diptera (Fam. Tabanidae 1958, 279 p. + erata, p. + anvelopă, 23,50 lei ; fasc. 3, Petru Şuster, Diptera (Syrphidae), 1959, 287 p., legat p. + anvelopă, 22 lei ; fasc. 4, Gh. Dinulescu, Diptera (Fam. Oestridae), 1961, 169 p., + 4 pl. color., legat, 8,35 lei ; fasc. 5, Eugen V. Niculescu, Fam. Papilionidae, 1961, 103 p. + 9 pl., 6,40 lei ; fasc. 6, Eugen V. Niculescu, Fam. Pieridae, 1963, 205 p. + 13 pl., 13 lei. Vol. XIV, AMPHIBIA: fasc. 1, 1960,288 p., legat p. + anvelopă, 23,90 lei. REPTILIA : Ion E. Fuhn şi Şt. Vancea, fasc. 2, 1961, 352 p., legat p. + anvelopă. ERATĂ Pag. Rîndul în loc de : Se va citi : Din vina : 102 1 de jos 4P P4 Editurii 103 1 de sus P P6 tipografiei 176 17 de jos Lungimea Lungimea autorului Fauna K.P.R.—Cyclopidae. o. 2060.