B. FUNDOIANU POEZII Ediţie, note şi variante de PAUL DANIEL şi G. ZARAFU Studiu introductiv de MIRCEA MARTIN Postfaţă de PAUL DANIEL EDITUR’A M I N E R V A Bucureşti — 1978 POEZIA LUI B. FUNDOIANU SAU PEISAJUL VĂZUT CU OCHII ÎNCHIŞI Dacă Fundoianu a putut fi redescoperit ca poet în 1965, graţie unei antologii1 îngrijite de Virgil Teodorescu (care dedică amintirii lui un emoţionant poem şi îşi asumă traducerea versurilor scrise în franceză), prozatorul de idei, gînditorul ce s-a impus conştiinţei estetice şi filozofice europene a rămas necunoscut la noi. La fel, publicistul fecund, comentatorul avizat, omul de gust şi de atitudine, care a fost unul din spiritele critice cele mai evoluate din cultura românească a anilor *20. Adunarea şi publicarea articolelor semnate masiv de B. Fundoianu în revistele noastre de atunci va constitui — nu avem nici o îndoială — o adevărată revelaţie pentru cititorul contem-r poran, care va şti să se disocieze uneori, dar şi să adere la „copleşitoarea lor originalitate*2. Necunoscută astăzi este şi ipostaza de prozator a lui Fundoianu, debutant în 1918 cu Tăgăduinţa lui Petru (Chemarea, Iaşi), povestire de inspiraţie biblică şi de sugestie gidiană (însoţită de o Lămurire despre simbolism). Paul Daniel, editorul şi cumnatul săiu (soţul Hodicăi Fundoianu, sora mai mică a poetului) atestă existenţa unui caiet inedit intitulat Pagini dintr-un 1 B. Fundoianu, Poezii. Antologie şi traduceri de Virgil Teodorescu, cu o prefaţă de D. Petrescu, Editura pentru literatură, 1965. 2 „Nimic nu este convenţional, nimic clişeu în vagabondările lui prin lumea gîndurilor şi a cărţilor. Am putea dimpotrivă să-l învinuim de prea copleşitoare originalitate“, scria Gala Ga-laction în Adevărul literar şi artistic, an. II, nr. 31, 26 mai 1921. V confesional, scris în 1915, şi a unor jurnale intime ulterioare. Adolescentul îşi rememorează acolo copilăria cea mai fragedă şi anii de şcoală. înclinaţia timpurie spre memorialistică pare a fi susţinută de un gust al autoflagelării şi de un cinism nu mai puţin timpuriu. In aceeaşi arhivă — cuprinzînd manuscrisele lui Fundoianu dinainte de stabilirea la Bucureşti în 1919 — se mai află un număr enorm de poezii scrise începînd de la vîrsta de 12 ani1, precum şi variante ale unor poeme publicate în periodice sau în volum. Descoperitor şi deţinător al acestei importante arhive, Paul Daniel a luat recent2 iniţiativa publicării ei parţiale, ofe-rindu-ne astfel o imagine' a operei mai cuprinzătoare decît a voit-o scriitorul însuşi. Procedarea este legitimă sau măcar oportună ? Cum aflăm chiar din relatarea lui Paul Daniel, Rodica Fundoianu s-a opus cît timp a trăit acestui act şi nu fără motiv : se pun în circulaţie largă texte la care Fundoianu însuşi a renunţat. Dilema e veche. Important este ca reputaţia scriitorului să nu fie compromisă, iar informaţia istorică şi estetică furnizată astfel să se îmbogăţească într-adevăr. Cîştigul pentru critică şi istoria literară este în afară de discuţie. Dincolo de îndreptarea unor erori de datare şi de tipar, de identificarea în reviste a unor poezii semnate cu pseudonime, devenirea interioară a poetului şi chiar locul lui în istoria noastră literară pot fi mai exact circumscrise. Ne vom ocupa deocamdată de poezia scrisă în româneşte — Priveliştile se aşează firesc în centrul atenţiei — fără să pierdem din vedere corelaţiile ei cu publicistica din aceeaşi perioadă a lui B. Fundoianu. Aceasta din urmă ne va preocupa în chip deosebit în viitor, ca şi continuarea, diversificarea şi amplificarea ei în domeniul francez. La fel, poezia scrisă în franceză, în cuprinsul căreia sperăm să putem recunoaşte aceeaşi atitudine lirică fundamentală. O amănunţită incursiune biografică semnată de Paul Daniel ne scuteşte de o întreprindere similară. 1 într-un răspuns din anul 1940 la o anchetă a săptămînalu-lui belgian Journal des poètes, B. Fondane îşi aminteşte a fi scris poezie de la vîrsta de 8 ani. 2 Privelişti şi inedite. Ediţie îngrijită, introducere şi note de Paul Daniel, Cartea românească, 1974. VI ★ „Tout art commence par le pastiche“ A. Malraux Să profităm, aşadar, de revelaţiile pe care aceste manuscrise ni le pot procura, punîndu-ne astfel într-o situaţie privilegiată faţă de exegeţii anteriori şi chiar faţă de contemporanii poetului. Volumul apărut în 1930 îşi descoperă o preistorie mai îndelungată şi mai bogată decît aceea despre care periodicele vremii pot mărturisi. Orice apariţie de acest fel spaţializează devenirea care o precede, asumînd-o şi anulînd-o. Imaginea finală se dispensează de propriul trecut ori sugerează refacerea lui astfel încît să n-o contrazică. Se întîmplă însă uneori ca ea să se fi constituit prin contradicţie, prin ruptură. Ceea ce nu înseamnă că e mai puţin îndatorată etapelor anterioare şi că, prin urmare, cunoaşterea acestora ar fi inutilă. Dintr-o asemenea refacere imaginea finală iese mult clarificată, chiar dacă refacerea însăşi este, într-un fel sau altul, deja prefigurată. Descoperirea acestor manuscrise ne obligă să vedem în locul simultaneităţii decise a volumului o succesiune dificilă şi dramatică, aceea a căutării de sine. Căci chiar dacă — aşa cum singur declară1 — B. Fundoianu simte poezia ca pe o „funcţie organică“, scriind fără întreruperi de la vîrsta de 8 ani, întîlni-rea cu ea nu se produce decît mult mai tîrziu şi prin excepţie. „Nu mi se pare că a scrie poeme constituie excepţia. Aceasta ar trebui să fie, la om, starea naturală“, spune el. în ce ne priveşte, nu credem că Fundoianu era ceea ce se cheamă un poet înnăscut şi primele sale texte nu arată o vocaţie excepţională. Este însă adevărat că aceste încercări sînt relativ timpurii şi că în cazul altor poeţi deţinem rareori probe care să facă posibilă o comparaţie. Oricum, la 14 ani, Fundoianu rimează ca orice licean începător. Versurile sînt ori strict autobiografice şi prozaice, ori de o falsă şi fadă tristeţe: „Dar vremea trecut-a şi-acuma mi-e forţa aşa fatigată...“, scrie el cu înfocată dezamăgire, pentru ca imediat să exulte : „Ce dulce-i viaţa în ritm de ghitară“. 1 In răspunsul citat la ancheta din Journal des poètes. VII Se adoptă măşti tragice, se clamează suferinţe colosale: „Şi-n cîntu-mi plînge-ncet tot universul“. In versuri duioase e rechemată o copilărie deja depărtată : „Te-ai dus, o, magică copilărie...“ Să remarcăm suava cacofonie şi să regretăm abundenţa speciei nu numai în asemenea improvizaţii, dar chiar şi în poemele definitive. Adolescentul se lasă uşor nostalgizat: „Cu fiece frunză căzută din crengi Un cîntec din salba-mi se stinge...“ îşi face apoi apariţia o cosînzeană blondă, cu ochi neapărat albaştri, cîntînd la fel de neapărat la clavir. îndrăgostitul promite iubitei s-o nemurească în versurile sale. Analogia florală e de cele mai multe ori invocată. Cîte o strofă pare, totuşi, graţioasă în banalitatea ei : „Şi trupul tău e-o floare scumpă, Un roz şi gingaş trandafir, Cum stai uşor înmlădiată Şi cînţi pierdută la clavir.“ (Interior) Dar adoraţiile sînt urmate nu o dată de sarcasme. Elanurile sînt amarnic contrazise : „Eu dragoste-ţi cerusem iar tu îmi daseşti flirt, N-ai priceput că-n mine vibrează-o lume întreagă. Tu roze-n păr îţi puseşi — iar eu îţi dasem mirt. Căci, gîndul tău, frumoaso, n-a vrut să mă-nţeleagă.tt * (Pantum, 1915) „Scîrbit de josnicia şi hăul lumii-acestii“, tînărul se avîntă într-o „ţ^ră a visului“, căutînd mîngîierea în poezie. Numeroasele poezii de dragoste sînt uşor reductibile la scheme simple : luna se înalţă sfioasă, stelele plîng şi se sting, izvorul murmură, bineînţeles, un cîntec, călătorul e îmbătat de arome şi călăuzit wde un tainic şi dulce ideal“ ; călătorul e tte obicei trist. Toate locurile comune ale visătoriei, duioşiei şi cruzimii unei adolescenţe săgetate de Eros se pot regăsi în versurile de început ale lui Fundoianu într-o distribuţie aproape exemplară. VIII Cert e că autorul pare să-şi fi ales de pe acuma calea : el nu concepe realizarea în viaţă altfel decît prin poezie. Acuitatea — naivă încă — a întrebărilor sale vine de aici : „Coboară-te, o, muză, şi-mi spune dacă eu Menit îs lumea asta pe-aripa fanteziei S-o înfăşor în raza curată-a poeziei, Ori e menit ca-n viaţă-mi să fiu un biet pigmeu1*. (Îndoială, 1913) Se vede că poezia se confundă pentru el cu ambiţia de a ieşi din serie, de a se evidenţia. Necesitatea himerei e proclamată într-alt poem, cu o foarte precoce conştiinţă artistică. Poza nu e mai puţin evidentă : „Pe cînd în versul trist şi bolnav / pe care-1 scriu fără să vreu“... „Boala“ care-1 inspiră pe poet împotriva voinţei lui este, desigur, afectată. Şi — încă mai sigur — împrumutată. Caietele de începător ale lui Fundoianu închipuie un relief accidentat, cu mari inegalităţi la distanţă de cîteva zile (după minuţioasa datare a textelor). Poeme de oarecare ţinută coexistă cu pure suavităţi de vîrstă. Evident, poetul nu are nici o vină de vreme ce a avut decenţa să le uite în manuscris. Odată publicate, ele trebuie să suporte însă judecata critică şi exigenţele pe care o reputaţie bine constituită le impune. Cu atît mai mult cu cît s-a exprimat chiar părerea — şi chiar de către editorul lor — că ar fi, o parte din ele, nu numai esenţial diferite, dar „chiar superioare din punct de vedere estetic“1 celor deja cunoscute. Poetul încă neformat izbuteşte mai ales atunci cînd se aşează în proximitatea unui model. Dealtfel, el a încercat de la început ritmuri şi tonuri consacrate şi dacă jurnalele lui intime menţionează lecturile momentului, s-ar putea stabili instructiv paralelisme. Pastişa e pentru el salvatoare. Cînd rămîne singur, cade uşor în banalităţi şi puerilităţi. Un prim acord poetic e atins prin Goga : „In undele tale tu porţi necurmat Năcazul şi grijile noastre, In tine răsfrînge-se cerul senin In sclipete-adînci şi albastre“. (Prutului, 1913) 1 Paul Daniel. Introducere la voi. Privelişti şi inedite, ed. cit., p. XIV. IX Goga poate fi recunoscut de departe şi în asemenea strofe r „In ţara mea sînt stoluri vii de fluturi, Zburînd prin flori uşor înlănţuite, In ţara mea sînt lacuri daurite Pe-al căror ţărm nădejdile îţi scuturi" etc. (Sonet, 1914) Imitaţia lui Goga nu e întîmplătoare. Printre piesele de început sînt cîteva care exaltă gloria strămoşească şi mîndria naţională. Moşii, din 1915, de pildă, e un astfel de poem eroic, altele evocă Putna şi arama clopotelor lui Ştefan. „Buzdugăni-vom vieţile bolnave“, scrie poetul cu înfocare şi semnează cu pseudonim. (Cînd publică astfel de poeme, Fundoianu le semnează Alex. Villara.1) Lui Eminescu, pe care îl descoperă cu adevărat la 14 ani (cum îşi aminteşte într-un jurnal2), îi dă mereu tîrcoale, fără să îndrăznească o abordare frontală. El repetă unele licenţe ale acestuia („se scutur“, „domă“ etc.), aproape că reia un vers („stîlpii stau în hău să se prăvale...“), în vreme ce altuia îi împrumută numai efectul („vestmîntu-i de mătase în urmă lasă-un şopot“). Cîteva strofe se apropie însă indefinit de model : „Şi-n mijlocul grădinii sînt mii de guri ce-aruncă In curcubeie apa ce tremură în aer. Apoi în scalda largă recade cu un vaier Ce freamătă şi tainic se risipeşte-n luncă... Fantasmă trecătoare ! Tu ce te mişti tăcută, Privirea ta — lumină — în jurul tău o plimbă. Te apropie şi-n braţe-mi viaţa tu o schimbă, Să simt cum buza-ţi caldă pe faţă mă sărută.“ (Fantazie, 1914) Numeroşi alţi autori de la Alecsandri — şi chiar de la Alexandrescu — încoace pot fi recunoscuţi în treacăt. Unii chiar în cuprinsul aceluiaşi text. Iată, de pildă, un poem se deschide frumos în linia Alecsandri-Pillat : 1 în Dimineaţa din 1915 (vezi notele ediţiei de faţă, p. 498), 2 Paul Daniel, Introducere la voi. Privelişti şi inedite, ed cit., p. II. X „Pe cer scoboară umbrele-nserării, In juru-mi e o linişte de moarte Şi soarele-asfinţeşte-n fundul zării Şi nici un glas nu prinde-n larg, departe. Zăbranic negru-n văluri e tăria Şi-a lunii pale lucii se strecoară Prin florile ce-acoperă cîmpia Şi-acum aşa ca-n vremea de-odinioară.a în final, autorul suspendă mişcarea de pretutindeni şi face florile să exale ; miresmele acestora suie în aerul nopţii ca nişte fantasme ale închipuirii : „Deodată totul tace ca-n mormînt, Nelămurite trec în zbor fantome Şi nici un glas nu e. încet şi sfînt Plutesc în aer candidele-arome." (1913) In această plutire de arome, ca şi în elogiul crinilor din alte poezii („Crinii, ca infante graţioase“, „argintul unei pulpe de crin regal“ etc.) îl recunoaştem, desigur, pe D. Anghel. Macedonski e şi el frecventat atunci cînd se invocă visul şi înariparea „spre albe idealuri“, ca şi în cutare Japonerie. La fel, St. O. Iosif din care are, dealtfel, admirative impresii de lectură1. Dar iată şi o propagare lirică specific coşbuciană : „în valuri să-mi plîng tot amarul Şi curgă a ochilor stropi Iar valul naiv îl va spune Etern argintiilor plopi. Iar plopii trimite-or solie La mierlele triste din crîng Iar mierlele-n noapte cînta-vor Amarul ce astăzi îl plîng...“ (Romanţă, 1914) 1 Vezi Postfaţa ediţiei de faţă, p. 598. 'XI Minulescu nu putea lipsi : „Din cartea sfintelor iubiri Cad foile necontenit; Cad foile ce-au vestejit; Şi-n cartea sfintelor iubiri Cad foile ce-au fost păzit Cunună grea de trandafiri41. (Elegie, 1915) Şi nici Verlaine : „Ce monoton, Cum ţip-un ton Autohton, De tren breton... Şi-n mine-un zvon, Cum ţip-un ton Ca un tampon“. Etc. (Decor sumbru, 1916) Se vede bine că pastişa a trecut în parodie. Este ceea ce se întâmplă şi cu Topîrceanu : „Zi de toamnă, zi de toamnă, Răpăit de ploi. In noroi — trîntiţi — doi boi Şi Tăcerea — Doamnă.“ Etc. (Pastel bolnav, 1915) In orice pastişă ironia e implicită, chiar dacă uneori involuntară. Bacovia îl fascinează de foarte devreme pe tînărul Fun-doianu care, la rîndul lui, aude acordurile funerare ale crengilor şi-şi plimbă melancolia prin „mistice cavouri“. Cîte o secvenţă e de natură să provoace momentane confuzii: „In clas’ un profesor la tablă Şi-un calendar pe zid : octobre! Ca valuri fumurii d-estampă Trec zilele de toamnă sobre. E fum, e frig şi-i zvon de vorbe Te crezi murit — exişti postum...* (In clas’, 1914) XII Hăul de lume bacovian ca şi o anumită imagine a tîrgului de provincie îl vor marca definitiv pe Fundoianu. Deocamdată însă atenţia la detaliile de formă covîrşeste participarea. Apropierea de model e atît de mare încît bagatelizarea devine inevitabilă : nŞi plouă, şi plouă, şi plouă... Pe geamuri coboară amurg ; Şi plouă pe burg, Şi nu ştiu nici eu de ce ploua. Urechile-mi ţiuie-n ploaie. Ascultă : e în cazino Acord de tango Şi-i ploaie, şi-i ploaie, şi-i ploaie.“ (Şi plouă) O distanţă se lasă şi aici bănuită : ironia e prezentă, deşi mai mult ca sigur neintenţionată. Dar tînărul autor reuşeşte să se disocieze ironic şi de sine însuşi şi poate că acesta abia e momentul în care începe să se descopere cu adevărat. Ceea ce iniţial a fost rostit cu patimă ardentă şi nepricepută — credinţa în forţa răzbunătoare şi înnor-bilatoare a creaţiei — e proclamat acum cu detaşată exagerare : „Sînt scopul şi sfîrşitul pămîntului ; mileniul prin mine-şi vede ţinta şi-şi întregeşte geniul; şi ades, bătut de gînduri, mă întreb adînc de nu scobor şi eu din ceruri şi-s zeu ca şi Vişnu*. (Filozofie, 1917) Dar această ipostaziere gigantică şi ironică va face să tresară pe cunoscători : de nu ne-ar încurca banala cronologie, am fi tentaţi să spunem că Fundoianu îl pastişează (şi) pe Călinescu ! Pentru cine mai are ezitări, iată încă o probă în această promisiune cu ochii ridicaţi la cer : „O, te-aş porni ca magii pe căi meridionale şi te-aş purta-n ţinuturi cu rodii şi curmale spre cel născut în iesle ; dacă-ai voi agale să-ţi pui pe umeri capul şi ochii tăi să cate ca două sclipitoare planete-ngemănate". (O, de-aş putea, 1917) XIII Ironia, autoironia, căutările formale, toate acestea sînt dovezi sigure de conştiinţă artistică. Precoce la B. Fundoianu e conştiinţa, nu înzestrarea artistică. Se simte plăcerea de a scrie, necesitatea de a face versuri, nu însă necesitatea de a spune ceva anume. Aşteptînd să se găsească pe sine, începătorul parafrazează, împrumută, imită, in-trînd în poezie printr-un tipar cunoscut. E sigur, în orice caz, că nu scrie conform cu propriile înclinaţii, ci şi le descoperă pe acestea scriind. Uşurinţa cu care alternează măştile trecînd de la un autor la altul mi se pare simptomatică. El nu cultivă consecvent un singur maestru, odată ce i-a „prins“ şi i-a deprins „sistemul“, îl părăseşte alergînd în căutarea altuia. Modelul nu e pentru el o sursă stabilă — şi deci o posibilitate de influenţă — imitaţia rămîne un exerciţiu de pură virtuozitate. De aici marea diversitate de teme şi atitudini lirice încercate. Poetul nu are dintru început un mesaj propriu, pe care să-l ghicim în forme încă neadecvate, imperfecte, larvare. Conţinutul e găsit odată cu forma printr-o măturaţie simultană complexă. Poetul cade pe acordurile proprii făcîndu-şi digitaţia pe arpegii străine. Hazard fericit ? Nicidecum. Procesul e îndelungat şi anevoios implicînd revelaţii şi surpări lăuntrice hotărîtoare. Din acest punct de vedere manuscrisele ni se înfăţişează ca un repertoriu de posibilităţi. Abia acum realizăm, nu ce ar fi putut deveni poetul Priveliştilor, dar cît este de departe acum şi aici de timbrul care l-a consacrat. ★ Privelişti — titlul este hotărît ironic şi polemic cu o întreagă tradiţie contemplativă. Dacă iniţial — aşa cum mărturisesc versurile lăsate în manuscris — poetul era înclinat spre pastişă, programul pe care-1 trădează compoziţia volumului este, neîndoielnic, ruptura. Poemele sînt scrise şi publicate (în majoritatea lor) între 1917—1923. Ambiţia diferenţierii putea fi remarcată încă de pe atunci, dar desigur că abia adunarea lor laolaltă o va face evidentă pînă la ostentaţie. Să nu uităm apoi că, în cei opt ani care au trecut pînă la publicare, convingerile autorului se cristalizează şi se radicalizează într-un mod de care selecţia nu avea cum să rămînă independentă. XIV Dedicaţia către Ion Minulescu, mărturie a unei vechi prietenii şi a unei recunoştinţe imediate, este semnificativă, dacă nu pentru opţiunile lui, cel puţin pentru refuzul său. Nu vom găsi în volum sentimentalismul ironic al „romanţelor" minulesciene, dar nici pe acela idilic al pastoralei tradiţionale. Abundenţa scenelor agreste, familiaritatea cu forfota ogrăzii şi cu ritualurile cîmpeneşti au putut lăsa, în 1923, lui Eugen Lo-vinescu1 impresia unui Fundoianu tradiţionalist. Poetul plimbă, intr-adevăr, prin faţa noastră dobitoace bune şi tîmpe, ne îmbată de zeama fructelor şi de mireasma fînului umed, evocă amiezi cu cerul înalt şi zîmbete „de iaz, de şes, cuminte“, complăcîndu-se uneori în reprezentări de pictor naiv : „Gîşte, cu pantof galben, vin lent după-un zaplaz...“ sau : „Vacile şviţeriene, cu şorţul alb, mugescw. Acestea sînt insă imagini disparate într-un context al cărui bucolism e fals — printre altele — tocmai pentru că se lasă subminat de disparitate. O atmosferă paşnică întîrzie să se închege în Privelişti, un acord între subiect şi obiect lipseşte. B. Fundoianu nu e un poet sentimental. Şi — ceea ce este mai important şi mai surprinzător — nici unul descriptiv, în ciuda peisajelor ce defilează în poemele lui. Grandiosul ca şi pitorescul natural sînt evitate, după cum sînt evitate, în genere, nostalgia şi efuziunea. Şi — cu deosebire — priveliştile frumoase. Totul pare anume conceput ca să contrarieze şi să sfideze mentalitatea tradiţională. Cum se ştie, în pastelul tradiţional natura era văzută într-o „sălbatică (ori paşnică) splendoare“. Poetul exultă ori se reculege în faţa ei : adeziunea la peisaj era de la sine înţeleasă şi intensitatea ei măsura deseori reuşita poemului. O comuniune tainică se stabileşte între eroul liric şi întruchipările firii, Alecsan-dri însuşi lăsîndu-se cuprins de un elan de contopire, de o generoasă euforie confundabilă cu propriul confort interior. Tradiţia noastră lirică e contemplativă, invocînd în faţa vremelniciei omeneşti imaginea unei naturi fără vîrstă, deţinătoare a unei incoruptibile frumuseţi. 1 E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II, Ancora, 1927, p. 445. XV * „Cu-o faţă care plînge şi una care cască..." Să alegem — nu tocmai la întîmplare — o „privelişte“ a lui B. Fundoianu : „Porcii mănîncă iarba prin şinele de fier. Cerul e-nalt atîta, că parcă nu e cer, ori l-au urcat tăcerea şi munţii spîni. Amiaza. Căruţe din Belia trec pe şosea spre Breaza. Gara-i pustie parcă de secole şi ani. Şoseaua, ca o rîmă, umblă pe bolovani, nici nu priveşte rîul în mers pe drumul Breazii, şi umezeala care umflă să spargă brazii. In Prahova băieţii împuşcă cu pietriş broaştele-adormite, molîie, pe prundiş, şi-şi scaldă caii ; uite, muştele verzi înţeapă. Tăcerea se aude cum s-a spălat cu apă, şi-aş vrea, trîntit de. soare, jos, în amiazi, să dorm, cu inima de piatră ca muntele enorm.“ (Sinaia, IV) Avem în faţă o descriere atît de servilă, încît pare consemnarea unui grefier al peisajului ! Cadrul natural se manifestă aici ca o fatalitate al cărei sentiment localizarea încearcă, într-un fel, să-l întărească. Să nu ne lăsăm însă înşelaţi de acumularea de detalii disparate şi nici de toponimicele prezente aici doar ca pretext. Mai ales în asemenea cazuri este prea evident faptul că, în ciuda unei descripţii ce poate părea minuţios exactă, efectul poetic nu-i datorează nimic. Descrierea e pură aparenţă şi poemul propriu-zis se construieşte într-un plan mai profund. Autorului îi lipseşte, dealtfel, cum se poate uşor constata şi cum singur o recunoaşte, curiozitatea faţă de peisaj, care e pretutindeni acelaşi şi al cărui farmec este întotdeauna atribuit: „Nu aştept alte peisaje, fiindcă peisajul va fi totdeauna acelaşi. Ştiu prea bine că eu creez peis^j(ul...“1 Natura e pentru B. Fundoianu o prezenţă atît de exterioară, încît aproape că se dispensează de mărturia ei. In reprezentarea 1 Voroava, în Rampa, 17 iulie 1921. XVI pe care i-o dă poetul trebuie să vedem o ex-presie, adică un freamăt interior exteriorizat. Natura e redusă la o stare de suflet, dar nu în sensul regăsirii unui suflet în peisaj. Nici o comunicare profundă nu se produce, poetul nu caută în cuprinsul ei elemente cu care să intre în rezonanţă, nici nu-i atribuie propriile suferinţe sau fervori. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în modul lui Francis Jammes, nici nu evocă nostalgic precum Pillat. De fapt, el pare că nici nu iubeşte natura. în orice caz, foarte rar se întîmplă s-o contemple în sine şi încă mai rar s-o elogieze. Intr-un articol*, el îşi aminteşte de aprecierea cuiva în legătură cu „decadenţa admiraţiei“ în vremurile mai noi. Nimic nu o confirmă mai mult decît înseşi Priveliştile sale. Contemplaţia îi provoacă rareori euforie şi, cel mai adesea, tristeţe. Naturismul, de care s-a tot vorbit, al lui Fundoianu se arată a fi o formă de indiferenţă şi de tristeţe. „Cu-o faţă care plînge şi una care cască“ — sună un vers deloc întîmplător. Nici impresiile de călătorie nu sînt mai entuziaste. Imaginile pitoreşti îl plictisesc ca nişte fraze uzate : „...Peisajul acesta l-am mai văzut pe Valea Prahovei mai sus de Comarnic ? — se întreabă el în defileul Dîmboviţei. Sau e o amintire din munţii Neamţului, între Bicaz şi Piatra Corbului ? Aceleaşi împrejurări cosmice au modelat probabil aceeaşi fizionomie naturii.“2 Tendinţa poetului nu e una de adeziune, ci de retragere. O distanţă este mereu cu grijă menţinută ; nu atît faptul că perspectiva se deschide din spatele unui gard e simptomatic în cele ce urmează, cît reprezentarea generică, nepotrivită : „Boii sub pălărie de paie merg să are pe jos, şi-şi freacă somnul neisprăvit de stîlpi ; au în narine-un miros de lapte şi de rîpi şi se pornesc în silă să spargă arătura — pe după gard, de unde a început natura“. (Herţa, II) Nu vom găsi nici o identificare cu natura în asemenea versuri, sufletul poetului îşi trăieşte unicitatea, satisfăcut parcă de propria-i tristeţe. B. Fundoianu e un neliniştit care nu caută alinare în peisaj — ca un romantic sau ca un citadin — dar care 1 Peştera Dîmbovicioarei, în Rampa, 1 august 1921. 2 /bid. XVII aleargă în natură spre a-şi exacerba suferinţa, pentru ca pe un fundal impasibil zbuciumul său să capete o mai mare acuitate. Natura e, într-un fel, un amplificator, în sensul că freamătul interior se izbeşte de indiferenţa şi de tăria ei. Aceasta e una din semnificaţiile tăcerii de atîtea ori invocată în poemele lui Fundoianu şi, din această cauză, în reprezentarea lui, codrul sau muntele apar ca nişte cantităţi mute. La Blaga tăcerea nu era decît preludiul unor „taine“, la Sa-doveanu prelungirea unui ecou. Aici tăcerea înseamnă opacitate absolută, neputinţa oricărui dialog, accesul spre „celălalt“ interzis. Lumea pe care o închipuie Fundoianu a pierdut cifrul magic al comunicării şi surzenia generalizată nu e, din acest punct de vedere, decît un simptom şi un eufemism. Oamenii sînt surzi, boii înşişi sînt surzi, surzenia se extinde în increat ca un blestem : „...femeile în care ţipă copiii surzi...“ Priveliştile transcriu o experienţă a însingurării, nu a comuniunii. O poezie ce evocâ figuri familiare se intitulează Urîtul. In interiorul casei părinteşti, eroul liric se crede pe o insulă pustie : ..şi-ai fi în casă singur, pustiu şi monoton — ca-n insula vreunui sălbatec Robinson“. In cel puţin o parte a creaţiei sale, Fundoianu ni se înfăţişează ca un poet al singurătăţii spirituale, al incapacităţii de comunicare şi adeziune. ★ „Ai vrea măcar privirea s-o ţii în Ioc sub pleoape../' Aşa cum se desenează în pastelurile lui Fundoianu, peisajul nici nu are prin ce să forţeze admiraţia. Departe de a fi atrăgător, armonios, exaltant, el este, dimpotrivă, deprimant şi banal, atunci cînd nu e de-a dreptul repulsiv. Sub ochii noştri se înfiripă un univers haotic, bîntuit parcă de spaime şi spasme preapocaliptice. Copaci contorsionaţi cu frunzişul în pierdere, cirezi mugind halucinate pe cîmpuri, „gîşte leşinate sub punţi“. O animalitate grea şi stupidă proliferează pretutindeni. Semnificativă compoziţie a decorului ! Tradiţia noastră ne-a obişnuit cu o faună delicată, aproape susceptibilă, înscrisă organic într-un peisaj luxuriant, protector. Cerbii şi ciutele erau apariţii vegetalizate prin hieratism. XVIII La B. Fundoianu vegetaţia însăşi este în destrămare, călău-zindu-se, parcă, singură spre urgiile care o vor distruge. „Fagii au frunza groasă ca ploile s-o bată“, în vişini frunzele cresc pentru hrana omizilor, „viţa se ţine-oloagă cu mîna de araci / şi-aşteap-tă-acum, cînd ţîţa a încetat să-i crească, / ploaie. s-o-ngălbeneascăf ploaie s-o putrezească". în prim-plan rămîne, neumbrit, un cortegiu insalubru : bivoli „urîţi şi teferi“, capre „rîioase şi murdare“, porci „cu sufletul de baltă“. Cu totul surprinzătoare şi realmente nemaiîntîlnită în poezia noastră este însă integrarea omului însuşi într-un asemenea context, echivalenţa aproape deplină a regnurilor : „...şi trec ţărani cu rapăn, ca nişte boi ; trec boi cu pîntecele pline ’de miros de trifoi şi idioţi de toamnă ; şi toamna e cuminte peste ţărani, şi peste ovăz, şi peste linte“. (.Herţa, VIII) Secvenţa nu e lipsită de ostentaţie polemică la adresa imaginii decorative a ţăranului consacrată într-o anumită tradiţie literară. Jurnalistica autorului este la fel de necruţătoare din acest punct de vedere. Ţăranul e văzut şi acolo împărţind cu vitele sale mizeria şi inerţia : „Ţăranul de aici, din ogradă, cu plămînul cum e sita prin care şi-a cernut făina, suferă mai puţin ca vaca. Poate să vie ploaie, poate să crească orzul... se complace în natură cum se iubesc rimele pe sub pietre.“1 „Priveliştea“ de ansamblu a poemelor lui Fundoianu şi mai ales această coborîre în scară ontică ne face să ne întrebăm dacă indiferenţa poetului este reală ori simulată. Observaţia lui e cu răceală supusă la obiect, dar decupajul său nu e atît de neutru pe cît poate să pară la prima vedere. Urîtul, morbidul chiar sînt cultivate anume, banalitatea este la rîndul ei căutată, răceala însăşi a atitudinii este voită. Accentele unei participări pot fi pînă la urmă presupuse, participare care este, desigur, contrariul idealizării. Nu putem refuza legătura propusă retrospectiv de autorul însuşi între viziunea acestor poeme şi războiul cu care naşterea 1 Voroava, în Rampa, 17 iulie 1921. XIX lor a fost simultană. Paradoxal, în cuprinsul prefeţei 1t poetul nu simte nevoia să se explice pentru violenţa reprezentărilor lui, ci, dimpotrivă, pentru caracterul lor descriptiv : „Scuza poeziei lui descriptive — scrie el vorbind despre sine la persoana a treia — stă înainte de toate în faptul că descripţia lui nu avea un model real" : privelişti de arătură şi belşug erau închipuite în timp ce pe după geamuri se vedeau curgînd „armatele cenuşii şi tobele bătînd a moarte-1. Fundoianu îşi închipuia că universul poeziei sale este „paşnic41 şi că relaţia între imagine şi modelul real e una de contrast compensator. Exagerarea nici nu mai comportă discuţie : „Pămîntul era amestecat cu fier, cu foc şi aşchii de sticlă ; arătura era un obicei pierdut, boul un mit vetust, baliga o vegetaţie necunoscută*. Cu aceste elemente poetul nu compune o idilă campestră, complăcîndu-se, dimpotrivă, s-o conturbe prin intervenţii strv dente. Nu vom întîlni, e adevărat, fumul exploziilor în poemele lui, dar o „febră de distrugere“ le bîntuie, un sarcasm desfigurator. B. Fundoianu se înşela asupra sensului iniţiativei sale, care nu e transfiguratoare, ci desfiguratoare. Priveliştile lui nu abolesc peisajul mutilat de război, ci peisajul însuşi. E „inventat* un altul care — fără „sîrmă ghimpată şi tancuri“ — nu e mai puţin „mecanic* în felul său, în ciuda atîtor apariţii copleşitoare tocmai prin organicitatea lor. Răceala şi disparitatea reconstituirii sînt semne ale unui dezacord profund, ale unei încrîncenări mute. „Poetul răsfrînge lumea cu capul întors, de scîrbă“, ne spune aceeaşi prefaţă. Rezultatul în plan artistic nu e o încercare reparatoare, o răscumpărare prin frumuseţe şi armonie atribuită, ci agravarea defectelor, mutilarea acelei lumi în continuare, cu un gust al excesivului care a constituit de la început pentru Fundoianu un veritabil program. „A fi excesiv : iată singura putinţă de a fi nou‘4 2, scrie el încă în 1922. Excesul era deci pentru el o soluţie artistică, o şansă sigură de originalitate. Insistenţa asupra unor detalii dezolante, banale ori groteşti, prozaismele ostentative etc. sînt tot 1 Cîteva cuvinte pădureţe, prefaţă la Privelişti, Cultura naţională, 1930. 2 Spre clasicismul cel nou, în Sburătorul literar, nr. 48, 24 noiembrie 1922. XX atîtea semne ale unei intervenţii denigratoare şi tot atîtea profituri scontate. Se cuvine, deci, să nu ignorăm o componentă de natură strict estetică. „Inaderenţei afective a poetului la obiect44, despre care a vorbit cu pătrundere Ion Negoiţescu1 şi pe care am verificat-o la rîndul nostru, i se adaugă un voluptuos cinism, o patimă artistică rece, intensificatoare de efecte. E sigur, în orice caz, că autorul e absorbit mai mult de construcţie decît de trăire, de stilizare şi nu de participare, mai exact spus, participarea lui se traduce prin stilizare. Conturele obiectului par respectate întocmai, dar, în realitate, adică în imagine, intervine arbitrarul asociaţiilor mintale. Logica subiectului e impusă obiectului. Deşi poetul pune plasticitate, forţă şi chiar surpriză în reconstituire, privirea sa e mai degrabă absentă, în sensul că nu se lasă solicitată dinafară, ci dinlăuntru. „Ai vrea măcar privirea s-o ţii în loc sub pleoape44, notează el într-un poem. Ceea ce nu înseamnă că peisajul e neapărat şi exclusiv interior, dar că ochiul interior modelează, deformează peisajul exterior, şi-l asumă într-un chip propriu. Se întîmplă chiar ca notaţia exterior aservită să devină o simplă divagaţie, un repaos eficient de-a lungul şi prin intermediul căruia au loc metamorfoze a căror incoerenţă acuză uneori somnul sau visul. Exista momente în care priveliştile fundoiene par „văzute44 cu ochii închişi \ Plasticitatea însăşi a imaginilor nu e întotdeauna un efect al văzului. Cînd poetul spune : „Simţi munţii ca un bulgăr de apă in obraz", înţelegem că apropierea s-a făcut pe o cale mai puţin obişnuită şi că justificarea comparaţiei nu rezidă în latura vizibilă a peisajului, ci într-un efect al acestuia resimţit mult mai direct. Proximitatea munţilor, purtători de nouri şi de răcoare, înviorează epiderma ca rafalele unei ploi. Vizualul trece deseori în tactil, în olfactiv ori auditiv. Culorile toamnei sînt sesizate astfel: „Auzi cum (ploaia) învecheşte frunza în clopote de-aramă44. Lumina însăşi are la B. Fundoianu nu numai materialitate, dar o densitate compactă, obiectuală. Poetul întinde „faţa de masă a luminii** peste lucruri, aude căruţele cu fîn care „au spart pietrele luminii44 şi notează într-un caiet de vacanţa 1 Scriitori moderni, Editura pentru literatură, 1966, p. 191. XXI această impresie : „Dimineaţa era aşa de limpede că puteai să spargi, dacă zvîrleai cu un bolovan, lumina“.1 Blaga auzea lumina de lună, Fundoianu pipăie „sîmburii de soare“. In general, configuraţia imaginii nu depinde atît de natura modelului, cît de o intenţie estetică şi de un efect psihologic scontat. Nu întîmplător poetul evită — cum spuneam — priveliştile frumoase şi pitoreşti. Interesul pentru pitoresc nu e considerat un interes estetic, frumuseţea lui — urmînd sugestii moderne — „va fi convulsivă sau nu va fi deloc“. Reacţie complementară, deşi aparent contrară, la estetizarea baudelairiană a urîtului. Nu e căutată armonia, ci disonanţa, aşa-ziselor imagini poetice le sînt preferate cele cu agresivitate prozaice. Se subminează astfel idealizarea convenţională a naturii şi retorica tradiţională a pastelului. Procedeele lui vor să fie antiretorice, dar sfîrşesc firesc prin a fi retorice în alt fel. în orice caz, retorica lui Fundoianu e descendentă, nu ascendentă. Anticlimaxul revine ca un refren. După ce creează o atmosferă de paşnică reculegere, cu grîu ce se aude încolţind şi fum plutitor peste cîmpuri, poetul ne face martorii unei scene „tari“. în lumina idealizantâ a lunii se ridică mugetul tîmp al împerecherii : „E-atîta linişte în cîmp — plînsul cîmpiei lung, ca după ploaie ; greoiul fum de pe gunoaie se suie — ca alt cer — în cîmp. Un taur stă cu-o vacă-n cîmp, pe pata albă, pusă jos de lună, şi sperioşi că se-mpreună mugesc spre lună lung şi tîmp.“ Poezia se cheamă Seară mistică şi intenţia de a buscula cadrul pios tradiţional şi „poetic“ este în afară de discuţie. De-poetizarea peisajului constituie la B. Fundoianu iniţiativa estetică fundamentală iar antipastelul forma ei specifică de realizare. Dealtfel, atitudinea de ansamblu a poetului faţă de natură se cere definită prin categorii negative. Am pomenit deja inaderenţa, disparitatea, desfigurarea. Nu putem vorbi, în con- 1 File dintr-un caiet, în Rampa, 18 septembrie 1921. ;XXII cluzie, de un sentiment al naturii la Fundoianu, ci de un disentiment. Concreteţea însăşi a reprezentării nu presupune prospeţime şi puritate, confundîndu-se de cele mai multe ori cu o aglo- merare derutantă de termeni antipoetici. Peisajul e montat şi demontat ca un mecanism, cu o dexteritate aproape tehnică. Poetului pare să-i lipsească fiorul cosmic şi sfiala rituală în faţa tainelor nepătrunse ale veşniciei. Priveliştile lui marchează o etapă avansată într-un proces de demistificare a naturii pe care poezia românească nu l-a cunoscut pînă la el. * „A spart în mine toată podgoria cu struguri ? Au spart în mine toate butoaiele cu vin ?“ Peisajele lui B. Fundoianu nu sînt însă atît de uşor reductibile. De-a lungul refuzului răbufneşte deseori o forţă secretă de sens contrar. Patima denigratoare a subiectului se loveşte de rezistenţa surdă, tenace, a obiectului. Universul închipuit de poet e un univers stagnant, oprit, parcă, într-o aşteptare fără emoţie. Puţinele mişcări sînt lente, poticnite, monotone, sinonime — prin ineficientă — cu nemişcarea : „carele merg de parcă ar sta pe loc“... Starea obişnuită este prostraţia: „vite murdărite de aşteptare cască“ ori „îşi freacă somnul neisprăvit de stîlpi". Somnolenţa cuprinde cadrul în întregime, amurgul însuşi pare „căzut pe jos de somn“. Toropeala e, aşadar, contagioasă şi chiar eroul liric se lasă uneori contaminat, simulînd nepăsarea şi absenţa. Aşa cum sarcasmul autorului se ascunde într-o aparentă indiferenţă, împotrivirea pe care o întîlneşte e mascată de modurile ei inocente de manifestare. Viaţa este „cu garduri şi cu porci", dar sevele ei curg nestăvilite. Orzurile cresc, ierburile ridică asfaltul, sub pielea groasă a bovinelor sîngele pulsează triumfător. Lentoarea nu acuză o insuficienţă vitală, ci o solicitare neconvingătoare. Energii uriaşe sînt exercitate într-o măsură atît de redusă încît abia se lasă bănuite. Cînd poetul spune : „Boii pornesc în silă să spargă arătura“, încetineala mişcării întăreşte impresia de forţă păstrată în rezervă, declanşată în parte şi cu întîrziere, după înfrîngerea unei inerţii interioare. Cuvîntul „silă" are în context o semnificaţie complexă, accepţia iniţială, XXIII etimologică, neputînd fi ignorată. E denumită astfel o acţiune îndeplinită prin constrîngere, dar şi o putere depăşind o poticnire lăuntrică faţă de care rezistenţa întîlnită în afară pare aproape un fleac. Măsura forţei neştiutoare o dă nu eficienţa ei, ci obstacolul întrecut al propriei inei'ţii. Lenea, lentoarea, torpoarea îl irită vizibil pe poet, dar îl si copleşesc în măsura în care ascund mari şi nefolosite rezerve de energie vitală. Somnul stupid al rîmătorilor în bălţi, năpădirea ierburilor pe ziduri, ori alte moduri ale degradării şi delăsării sînt tot atîtea semne ale unei vitalităţi ce se manifestă paradoxal. Poetul notează în trecere şi uneori insistă asupra unor acte elementare cu minuţia dezinvoltă a unui pictor flamand. Cutare scenă pare desprinsă din pînzele unui Israels, pe care-1 şi pomeneşte o dată, într-un articol. Sarcasmul deformant al autorului nu reprimă emanaţiile vitale, ci, dimpotrivă, le captează fără false discriminări şi pudori. Poezia lui întîmpină diversitatea senzaţiilor şi cultivă simţurile elementare. în energia însăşi a negaţiei se ghiceşte o poftă sălbatică de comuniune vitală, care pînă la urmă se dovedeşte recuperatoare : denigrarea se transformă uneori într-un elogiu indirect şi involuntar. In anumite împrejurări efuziunea nu mai poate fi reţinută şi poetul se lasă cuprins de o euforie panteistă, lăudînd stihiile şi dorind contopirea cu glia roditoare. Generozitatea şi-o distribuie egal tuturor vieţuitoarelor : „Ploaie, spală pămîntul de baliga cuminte, cruţă pămîntul, ploaie, de uraganul rău, bun, în deşertul mării, setoşilor de umblet, umflă sămînţa bine şi fă-o să plesnească; sămînţa de lucernă, de popuşoi, de orz, orz pentru cai, lucernă la vaci şi popuşoiul fă-1, ploaie, pentru oameni cari te aşteaptă-n tindă, cu porci uscaţi de-amiază, cu vişini, cu pustiu şi cu neveste-n care ţipă copiii surzi. Şi pune frunze-n vişini : ca să se urce-omida, fă grîul: să nu moară guzganii de pămînt, şi sălcii: să se poată bivolii scărpina.“ (Rugă simplă) XXIV Cum se vede, candoarea e franciscană, însă fără suavităţi. Păcat că Fundoianu n-a perseverat în acest lirism al adresării directe, pentru care era în primul rînd înzestrat! Există, aşadar, şi momente de exuberantă adeziune la peisaj în cuprinsul Priveliştilor. Bucuria contactului cu întruchipările firii atinge cîteodată accente frenetice, elogiul devenind direct şi necenzurat. Stimulatoare în acest sens este cel mai adesea prezenţa iubitei, căreia poetul îi desenează un contur iradiant, o aureolă: „Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă, dă-mi gltul tău, cuib moale cu paseri de azur, dă-mi mînele mai pure ca pietrele din rîuri...“ (Femeie luminoasă...) Contemplaţia reintră în drepturile ei, beatitudinea urmează firesc unei priviri largi, cuprinzătoare, aruncată peste cîmpuri într-un anotimp luminos : „De-acuma cheia zilei se rupe din lumină, de-acum te rupi din orzul cu pete de rugină, de-acum te pierzi în orzuri, în ziuă şi în toamnă, şi toamna-i cu fîneţe, cu vin şi poamă coarnă“. (E ziua cea din urmă...) In asemenea clipe privilegiate poetul se simte excedat de propriul freamăt: „A spart în mine toată podgoria cu struguri ? Au spart în mine toate butoaiele cu vin ? Dacă n-aş şti că-i toamnă, aş crede că sînt plin pe coajă cu puroiul din bubele de muguri.“ (Mărior, Ip Ipostazele autumnale ale acestui preaplin sufletesc strecoară însă bănuiala că euforia poetului e fără speranţă. Trăirea lui e dureros de intensă, plenitudinea pe care o atinge e o plenitudine ultimă. Presentimentul morţii stinge elanurile sau le dă o fervoare nemaiîntîlnită ? Să cităm din horaţiana odă Lui Taliarh, în care G. Călinescu vedea capodopera lui Fundoianu : „Vino; să stăm de vorbă cît ne mai ţine vrerea ; ca mîne, peste inimi, va izbuti tăcerea, XXV şi n-om vedea prin geamuri, tineri şi zgomotoşi, amurgul care-aleargă după cireadă, roş. Ca mîne, toamna iară se va mări prin grîne, şi vinul toamnei poate nu-1 vom mai bea. Ca mîne, poate s-or duce boii cu ochi de rîu în ştiri, să tragă cu urechea la noile-ncolţiri. Şi-atuncea, la braţ, umbre, nu vom mai şti de toate ; poate-am să uit nevasta şi vinul acru ; poate... Ei, poate la ospeţe nu vei mai fi monarh. E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.“ „Cârpe diem“ ? Fericirea aceasta e fără promisiuni. Poetul nu celebrează clipa, ci se resemnează cu ea. Tonul e mai degrabă melancolic decît jnbilativ. M. Petroveanu observa cu fineţe că nuanţa crepusculară „vine mai puţin din avertismentele propriu-zise ale inevitabilului, cît din însăşi plenitudinea firii, prea debordantă pentru a nu evoca umbrele amurgului fatal“.1 Seninătatea despre care vorbeşte criticul este însă mai mult decît „abia mîhnită“ de perspectiva finalului abrupt. Ne putem întreba, în continuare, dacă plenitudinea însăşi apropie ideea sfîrşitului, ori dacă, dimpotrivă, apropierea sfîrşitului face să se realizeze plenitudinea. Cert este că trăirea plenară nu e atinsă la B. Fundoianu decît în iminenţa ameninţătoare a morţii. Din această cauză ea nu e bucurie pură, nici plăcere gustată în sine. Intensitatea participării nu e deloc frivolă şi nici exclusiv senzorială. în asemenea momente nu numai simţurile se ascut, dar şi gîndurile. Plenitudinea încetează să fie o senzaţie ori o impresie trecătoare pentru a deveni revelaţia unei existenţe în întregimea şi în profunzimea ei. * „Nu din imagini se încleia, nici din emoţii, ci din volume, din suprafeţe potrivite, din conjugări de echilibruri, din contacte precise, din ponderi măsurabile.“ Se poate vorbi de o ruptură înlăuntrul operei poetice ? Există un Fundoianu al adeziunii şi al elogiului naturist şi un Fundoianu 1 M. Petroveanu, Studii literare, Editura pentru literatură, 1966, p. 222. XXVI al refuzului şi al demistificării, un poet senin, stenic, „voluptuos de toate ipostazele materiei“ 1 şi un altul distant, mohorît şi sarcastic ? Sînt aceste atitudini atît de ireconciliabile în poezia sa ? Ceea ce se observă mai întîi este că rareori vom găsi un poem pe care una din aceste ipostaze să-l acopere în întregime şi în exclusivitate. Accentele se schimbă de la un ciclu şi chiar de la un titlu la altul, dar o interferenţă rămîne şi, deci, o complexitate mai greu reductibilă. Exegeza lui Fundoianu vorbeşte, de obicei, pe rînd despre o atitudine sau alta, atunci cînd nu le reduce la una singură — identificată cu justeţe, dar absolutizată. In acest din urmă mod procedează şi Călinescu însuşi în Istoria literaturii, ase-zîndu-1 pe Fundoianu printre poeţii „roadelor“ şi insistînd asupra „voluptăţii contactului cu forţele naturii", care se traduce la el în imagini de o „rară prospeţime“. Perpessicius era, la rîndul lui, încântat de „peisajul de o rară frăgezime“2 din Privelişti ş.a.m.d. Deşi recunoaşte în cuprinsul cîtorva poezii semnele unui „dramatism latent“, interpretarea de mai tîrziu a lui M. Petroveanu e construită pe impresia de expansiune şi comuniune cosmică. Vitalismul poetului e „triumfător“ — spune criticul — „fără panică specifică dinaintea catastrofei generale şi iminente“. Afirmaţia ultimă vine să amendeze ipoteza unui Fundoianu expresionist pe care o lansase Ov. S. Crohmălniceanu încă în 1951 şi pe care o va relua, îmbogăţind-o şi nuanţînd-o, în Literatura română expresionismul (1971) şi în Literatura română între cele două războaie mondiale (volumul al II-lea, 1974). Pentru Crohmălniceanu calmul agrest este pură aparenţă, naturismul lui Fundoianu înseamnă o „întronare de anarhie elementară în univers“. La acestea se adaugă şi ideea de a opune mecanicii distructive a războiului energiile năvalnice ale firii drept încă o dovadă sigură de expresionism. Cum o asemenea situare ni se pare îndreptăţită pentru o bună parte a poeziei lui Fundoianu, să ne oprim asupra ei mai mult decît o clipă. Să notăm mai întîi că opoziţia faţă de sinistrele războiului nu se realizează în această poezie prin contrast — în ciuda părerii poetului — ci — exagerăm pentru claritate — 1 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1941, p. 782. 2 Perpessicius, Menţiuni critice, III, în Opere, IV, Editura Minerva, 1971, p. 204. XXVII prin similitudine. Peisajul poetic, cum am observat deja, nu este mai puţin „mutilat", iar energiile vitale nu sînt mai puţin agresive. Spre deosebire de M. Petroveanu, care vorbeşte de beatitudine şi comuniune cosmică, Ov. S. Crohmălniceanu descoperă în Privelişti o „nelinişte adîncă şi secretă“, o atracţie pentru „sufletul «demonic», nevăzut“ al naturii. „Viziunea stihială a naturii“ reprezintă, desigur, un argument puternic în favoarea tezei sale. La fel, percepţia sintetică pe care preopinentul său o contesta, dar asupra căreia nici el nu insistă destul. într-adevăr, percepţia poetului este sintetică, totalizantă. Fundoianu nu e un pictor al detaliilor, al nuanţelor' revelatoare, nu e un impresionist ca Adrian Maniu, ci un expresionist, ridicînd detaliul la general, dînd unei figuri concrete o valoare simbolică, astfel încît aceasta nu-şi pierde nici forţa de sugestie plastică, nici pe aceea de sugestie metafizică. Imaginea tîrgului ce preia ţipătul de spaimă al bivolului reprezintă o reducţie şi o generalizare tipic expresionistă. „De cîte ori un lucru e astfel redat încît puterea, tensiunea sa interioară îl întrece, îl transcendează, trădînd relaţiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist“, scria, acum peste cincizeci de ani, Blaga în Filo sofia stilului. Multe poeme ale lui Fundoianu transcriu momente de ecloziune şi erupţie. Umezeala „umflă“ şi „sparge“ brazii, casa se sparge „ca o fructă“, liniştea însăşi se sparge, noaptea se sparge şi ea „ca o păstaie“, amurgul se umflă, peisajul „crapă“, la rîndul lui. De unde această forţă explozivă, cînd „materialul poemului a fost ales cu voinţă static“, aşa cum declară autorul ? Acumulări îndelungate şi secrete ameninţă conturele lucrurilor, o compresiune se lasă presupusă, anticipînd fără greş o destindere. Imobilitatea aparentă acoperă virtualităţi şi tentaţii neştiute: Brazii, „grei de genunchi“, se arată a fi „cai nărăviţi de — atîta nechez şi nemişcare“. Stagnării exterioare i se opune mişcarea interioară a lucrurilor, tensiunea lor ascunsă: tăcute, „lucrurile dau în pîrg“, „zeama (lor) vie“ iese „din semn“. O coacere se lasă bănuită, dar nu paşnică, ci mai degrabă ameninţătoare, o creştere spre un final abrupt. O asemenea tensiune transcende obiectul, dar nu întotdeauna şi poemul. Ea ar trebui să fie mereu aceeaşi, altfel spus, unică XXVIII în cuprinsul lui. Constatăm însă uşor intermitenţe, interferenţe, disparităţi. Iată, de pildă, în Herţa, VII întîlnim la început panorama obişnuită a unui cîmp îmbătrînit de arătură şi participăm la o clipă de reculegere şi comuniune : „E-aşa de calmă ora în suflet şi-n coline, că sîngele naturii continuă în tine, şi ţelina arată continuă în noiuy pentru ca, în final, acelaşi pămînt paşnic să se arate deţinător al unor virtuţi terifiante. Cum observă cu pătrundere Ov. S. Croh-mălniceanu, „îndărătul elementelor poetul distinge stihiile la pîndă* : „— Dar dacă poţi, priveşte ici, în pămîntul copt, sub flacăra-n genunche la căpătâiul nopţii, figura nevăzută, teribilă, a forţiiw. In Alte privelişti, II ne Întâmpină o efuziune ce nu drămuieşte imaginile explozive: „In desprimăvărarea de-nceput sufletul meu e ud de-atîta soare, ca un harbuz de vară nenceput, cu miezul plin de sâmburi şi răcoare. Prin mese cu picioarele de ciută izvoare-aş vrea să biruie prin zid, şi casa să se spargă ca o fructă cu o omidă-n fiecare blid." Urmează un tumult migrator, o invitaţie la o călătorie „în trenuri cu viteză nouă44, ultima strofă recompunind însă atmosfera agrestă obişnuită. Peste proiectele trepidante şi spectaculoase, arătura e trasă ca o cortină: „Atunci, frumos, de-a lungul şi de-a latul pămîntului acoperit de zi, boii cei simpli vor începe-aratul în pacea care se va nesfîrşi44. Se observă că trăirile spirituale n-au o legătură organică, necesară, cu anecdotica sentimentală. In cazurile analizate mai XXIX sus am putut evidenţia o alternanţă de stări, o fluctuaţie înlă-untrul aceluiaşi poem. Dar cel mai adesea e vorba de suprapuneri, de echivalenţe. La B. Fundoianu interferenţele reprezintă mai mult o problemă de simultaneitate decît una de succesiune. Cum am văzut deja, chiar în momentele de cădere şi tristeţe, priza asupra forţelor elementare nu e pierdută ; notaţia seacă, rece, ori patima denigratoare nu pot opri gîlgîitul vital şi nici estompa acuitatea senzorială a observaţiei. Pe de altă parte, peste momentele de trăire frenetică plutesc umbrele amurgului fatal, ziua cea mai frumoasă e „ziua cea din urmă“. Alternanţele produc disparitate iar ambivalenţele sînt resimţite de cele mai multe ori ca un decalaj, ca o neconcordanţă între obiectul şi subiectul poemului. De aici impresia de inaderenţă, de necoagulare afectivă, pe care o lasă atîtea din poemele fundoiene. Dar nici alternanţele, nici ambivalenţele nu trebuie înţelese ca o contradicţie interioară ireductibilă, ci numai ca una care se rezolvă pînă la urmă în structura de ansamblu a poeziilor. Ceea ce este contradictoriu într-un prim-plan işi cîştigă într-un arrière-plan o unitate laborioasă. Mişcarea interioară a poemelor lui Fundoianu nu e deloc simplă, tensiunea lor este o rezultantă complexă a unor forţe divergente. De aceea ea este uneori resorbită, parcă, în ţesătura poeziei, ieşind alteori în evidenţă cu tăria suplimentară pe care i-o dă o rezistenţă înfrîntă. La el, denigrarea, de pildă, nu e atenuată, ci doar nuanţată de mişcarea subversiv-cotropitoare a unei vitalităţi inconştiente, după cum elogiul naturii ori al iubirii nu e stins de ameninţarea morţii, ci chiar intensificat. Negăsind, aşadar, o soluţie convenabilă, coerentă, în plan, exegeza e nevoită să coboare în adîncime şi să imagineze un fel de „stratigrafie" a poemului : detaşarea, indiferenţa, constatate iniţial („neutralul“ de care vorbeşte Ion Negoiţescn), s-au dovedit, aşa cum am văzut, moduri de participare prin deformare. Contactul menţinut cu forţele elementare face însă ca denigrarea manifestă să fie însoţită de o reabilitare subiacentă şi aproape concomitentă. In mai rarele poeme ale freamătului naturist sau erotic, o înţelepciune crepusculară vine să locuiască, fără a reteza elanurile, tulburîndu-le, totuşi, şi îmbogăţindu-le cu o discretă, dar certă melancolie. XXX Aşadar, poetul nu se înşela cînd credea despre propria poezie că „nu din imagini se încleia, nici din emoţii, ci din volume, din suprafeţe potrivite, din conjugări de echilibruri, din contacte precise, din ponderi măsurabile“1. In compoziţia tablourilor sale, nu avem de a face cu „o simplă intensificare expresionistă a sentimentelor“, cum crede Ov. S. Crohmălniceanu, ci cu o echilibrare dificilă a unor accente divergente, cu o complexitate nouă, care poate fi alăturată expresionismului, dar care nu se reduce la atît. „Constructivist“ sau nu, crezul poetului se vede confirmat. Această stratificare a poemului nu trebuie confundată nici cu simpla enumerare simultaneistă folosită, e drept, uneori. Există, aşadar, două tonalităţi distincte în poezia lui Fun-doianu, însă nu depărtate pînă la opoziţie. Nota fundamentală se aude rareori la el singură, fiind însoţită mai întotdeauna de un bemol ori un diez care micşorează distanţele şi provoacă o modulaţie complexă recognoscibilă. Riscul stridenţei este aici implicat şi asumat. ★ „Era în mine ceea ce sparge ca să nască..." Ce ne spun, după această considerare globală a operei, poeziile neincluse de autor în volum ? Ne descoperă ele un alt Fundoianu decît cel pe care-1 închideau Priveliştile ? Credem că nu. Alegerea pe care poetul a făcut-o îl confirmă în notele sale esenţiale şi subliniază caracterul lor intenţional. Opţiunea este, fără îndoială, conştientă şi va fi fost precedată de o dezbatere interioară, de-a lungul căreia autorul s-a preferat într-o ipostază anume. Actul acesta n-a fost însă prea dilematic, despărţirea pare să fie fără regrete. Cu instinct sigur, cu superioară conştiinţă artistică, Fundoianu se preferă în ipostaza cea mai reprezentativă şi cu cele mai multe şanse de originalitate în contextul poeziei româneşti de atunci. Nimic din drama pe care Eminescu a făcut-o exemplară la noi, din grija „oarecum testamentară" (Perpessicius) cu care el şi-a orînduit ineditele. Textele fundoiene rămase în manuscris 1 Citeva cuvinte pădureţe, în ediţia de faţă, p. 6. XXXI nu reprezintă o altă operă, căreia să i se poată acorda şanse egale de viabilitate. Cu toate acestea, în periodice şi chiar în caiete au rămas destule poeme izbutite. Deosebirea între manuscrise şi volum nu este, aşadar, exclusiv una de nivel estetic. Ne interesează acum de ce unele piese valabile au fost totuşi părăsite. Iată, de pildă, chiar în 1916 (dacă e exactă datarea editorilor), întîlnim un text care, deşi incomplet, ne descoperă un poet deja stăpîn pe mijloacele lui. E contemplată trecerea luminii prin coroanele arborilor, pînza de păianjen diafană şi totuşi materială pe care o închipuie irizările ei : „...Paingăni de lumină s-au aciuit prin pruni, ograda-i înflorită cu pîntec de lăstuni şi zugrăveşte roze curate de culoare ; ca sceptre de lumină, un strat de crini, în soare au desfoiet petale de fluturi şi de zi, din tinichea de case şi din hulubării hulubii, steaguri albe, şi-au pus omăt pe guşă şi-au mai rămas cu ciocul prin gratia din uşă, cu ochii mici şi lucii, mărgele de azur. Miei creţi, pe după garduri, se pierd în vag şi-n sur, iar ziua printre ramuri s-a prins ca un păingăn, a fulguit cu raţe şi-acum a prins să ningă-n văzduhul clar, cu nouri..." Corpurile sînt pete de lumină ce se decupează pe un fundal contrastant. Pîntecul lăstunilor, sceptrul de soare al crinilor, pe- talele de fluturi, hulubii, mieii, fulguirea de păsări etc. — iată cîteva ipostaze ale albului ce se alătură pînă la fuzionarea deplină în lumina compactă şi egală a amiezii. Fiind vorba de o încercare timpurie, unul din procedeele predilecte ale poetului de mai tîrziu se lasă mai uşor descoperit: acela al variaţiilor în jurul unei intuiţii iniţiale reluate şi amplificate apoi ca un motiv muzical. De ce nu figurează acest pastel sau altele — desăvîrşite — printre Privelişti ? Ori această invitaţie tandră la o călătorie imaginară : „E miros mediocru şi dulce de salcîm. Vin, pune albă mîna în mîna mea, pe bancă. Vin, sufletele noastre le-om duce-n alt tărîm, în timp ce-a noastre trupuri vor rămîn-ea pe bancă. XXXII Tărîmul e departe şi, dacă vrei, e-aici. (Tărîmul, ca un miros de floare, e în minte), tărîmul e în seară, şi-n vis, şi în cuvinte, tărîmul e aiure, şi-i în fînaţ, şi-aici.“ Poemul transcrie o scenă de extaz transfigurator. Titlul pe care-1 poartă e Înălţare. De ce nu l-a considerat autorul reprezentativ ? Ceea ce lipseşte unor astfel de. poezii este tocmai „potrivirea de suprafeţe“, „conjugarea de echilibruri44, cu un cuvînt, stratificarea pe care ne-am străduit s-o punem în lumină anali-zînd poeziile din volum. Desigur, „modelul“ pe care l-am propus pentru Privelişti în ansamblu nu poate fi regăsit ca atare, adică în totalitate, în cuprinsul fiecărei piese în parte. Dar cel puţin două „straturi“ trebuie să existe pentru ca poezia să poată fi considerată reprezentativă. Cele mai simple şi uşor reductibile în aparenţă poeme din volum ascund, totuşi, o ambivalenţă. Renunţînd la titluri precum cele citate mai sus, poetul a renunţat nu numai la idilă — cum am fi tentaţi să credem o clipă — dar şi la o anumită univocitate. Examenul manuscriselor arată clar că autorul a lăsat să treacă pe lîngă sine alte îndemnuri, că şi-a reprimat unele tentaţii, cultivîndu-se într-o anumită dificilă postură. In poemele reuşite şi neincluse în volum, adevăratul Fundoianu încă nu este prezent. Atitudinea poetului se poate verifica şi comparînd versiunile definitive ale unor poeme cu variantele păstrate în manuscris. Nu are rost să coborîm acum la amănunte, dar e evident pentru oricine le cercetează îndeaproape că tendinţa generală este de indeterminare progresivă, de înlocuire a unei sintaxe prea logice printr-una eliptică etc. Este, poate, nevoie să adăugăm că această indeterminare crescută urmăreşte întotdeauna o intensificare a semnificaţiei, o îmbogăţire a ei, fiind departe de a întreţine o atmosferă vagă. Vagul e, dimpotrivă, refuzat şi violentat nu o dată cu riscul unor imperfecţiuni formale. Poetul caută chiar dezacordurile expresive. O indicaţie dată surorii sale cu prilejul corecturilor în vederea apariţiei volumului este mai mult decît convingătoare : „Atenţie! A nu-mi corecta sub nici-un pretext greşelile de limbă, acordurile... Cînd scriu «zăpada de tăcere în care corbii coase», nu pune nici «corbul», ca s-o dregi, nici «cos», ci cruceşte-te numai şi dă-mă dracului.441 1 Scrisoare din arhiva Paul Daniel. XXXIII Rostul unor asemenea licenţe şi — într-o perspectivă de ansamblu — rostul suprapunerilor, al „contactelor precise“, al „ponderilor măsurabile“ etc. nu e altul, desigur, decît abaterea de la norma lirică obişnuită, în dorinţa de a face cît mai pregnante acordurile proprii. In orice caz, raportarea Priveliştilor la manuscrise verifică faptul că poetul care a ajuns la poezie printr-o pastişă generalizată ajunge la propria-i poezie printr-o împotrivire la fel de generală. Două nume străine plutesc, totuşi, în haloul acestei opere de o incontestabilă originalitate : Bacovia şi Arghezi, unul auto-rizîndu-i temele, celălalt, deschizîndu-i noi orizonturi expresive. Desigur că între Fundoianu şi Bacovia deosebirile de structură spirituală sînt atît de mari încît aproape că frizează incompatibilitatea. Autorul nostru va scrie despre Bacovia cu mirarea dar şi cu înstrăinarea pe care le provoacă lucidităţii miracolele instinctului creator.1 Cu toate acestea, în afară de preluarea unor teme şi a unor obsesii, recunoaştem la Fundoianu şi o anumită atitudine lirică, o deprimare — în ciuda exploziei vegetale şi carnale — cu care înaintea lui ne-a obişnuit Bacovia. Gustul oribilului, sarcasmul, cinismul chiar vin şi ele de la Bacovia şi trimit mai departe, la Macedonski. Cum se ştie, la Bacovia natura nu e frumoasă, e însă expresivă şi dureros muzicală. Peisajul la Fundoianu e mult mai convulsionat în ciuda acelei estetici statice, referitoare, de fapt, la dispunerea multiplană a poemului. Impulsurile divergente nu sînt anulate, ci, dimpotrivă, captate astfel. Stratificarea întreţine tensiunea, stridenţele sînt expresia deviată a unei agitaţii interioare neistovite. Fundoianu nu se uită pe sine — ca Bacovia — de-a lungul strigătului său. Chiar umilinţa lui e agresivă, nu seamănă nici cu indiferenţa extenuată a lui Bacovia, nici cu smerenia hieratică a lui Adrian Maniu. Economia perfectă a mijloacelor îl face pe Bacovia să pară destins în oboseală, armonios în dezarticularea lui. Dimpotrivă, Fundoianu e parcă mereu crispat în efortul de construcţie, în luptă cu neascultarea cuvintelor. 1 G. Bacovia, în Rampa, 13 mai 1921. XXXIV Intervine, desigur, aici lecţia marelui său maestru, singurul, dealtfel, recunoscut. Poate că la nici un alt poet al nostru nu e mai vizibilă încrîncenarea argheziană în faţa limbii şi forţarea zăgazurilor ei. Aceeaşi discontinuitate logică, aceeaşi impudoare, aceleaşi contraste şocante şi aceleaşi excesive materializări. A fost plăcerea unor recenzenţi să recunoască la apariţia în volum a Priveliştilor dislocările specific argheziene. Nu în asemenea detalii trebuie însă căutată îndrumarea argheziană. Fundoianu trece, de regulă, peste ele, străduindu-se să obţină, cu mijloace proprii, efectele „vracului“. Suprapunerile despre care am vorbit reprezintă tocmai încercarea de a reproduce, în chip analitic, sensurile piezişe ale poemelor argheziene. Ceea ce la maestru era urnire frontală, ori alunecare norocoasă pe claviatura silabelor, se vrea echivalat de către discipol pe o cale mai ocolită şi mai dificilă, printr-o arhitectură de planuri simultan premeditate. Desigur, distanţa faţă de model rămîne apreciabilă — cu voia sau fără voia discipolului. Lui Fundoianu îi lipseşte forţa de proiecţie cosmică şi fabuloasă a lui Arghezi, după cum îi lipseşte farmecul lexical. în ciuda laborioaselor lui încercări, cuvintele nu sînt la el grele de înţelesuri şi subînţelesuri, abaterile nu dau întotdeauna sentimentul necesităţii, violenţele rămîn uneori fără ecou. In felul său, Fundoianu este şi el un artizan, dar fără magie verbală. încă de prin 1916, B. Fundoianu publică în diverse reviste evreieşti de la noi poezii care nu sînt altceva decît dezvoltări lirice ale unor versete din Vechiul Testament (Moise, Scara lui Iacob, Cîntarea lui Samson etc.). Unul din ciclurile sale juvenile purta, dealtfel, titlul de Sonete biblice. In manuscrisele lui mai rămîn o serie de psalmi (Psalmul Sulamitei, Psalmul inedit al lui David, Ruga psalmistului, O, iartă-mă, stăpîne etc.). Tonul acestora e adesea prea cadenţat şi solemn pentru a ne aştepta la vreo confruntare ori confesiune tulburătoare : „Mai pustiit ca parcul de vîntul recei toamne, Aştept un strop de soare din nepătatu-azur, Tu singur poţi da formă, culoare şi contur Imensităţii care în mine fierbe, Doamne“. XXXV într-un Psalm din 19X7 (după datarea editorilor) întîlnim însă o cu totul altă abordare a divinităţii, care e invitată să locuiască făpturile mărunte, gîngăniile pădurii : „Eu cred că n-ai coborît niciodată pe-aice, Doamne, căci ar fi trebuit să vezi furnicile roşii de pădure, căci ar fi trebuit să vezi rimele pe care lumina le vatămă, căci ar fi trebuit să bei vinul din ţîţele fagilor, căci ar fi trebuit să asculţi, cu -urechea pe co^jă, sufletele, căci sufletu-ţi ar fi fost asemeni furnicei şi rimelor, căci ar fi trebuit să fii asemeni fagilor cu sîngele de vin.u Putem identifica aici. sau în altă parte o influenţă argheziană ? Răspunsul corect depinde de autenticitatea datării manuscriselor şi de corelarea ei exactă cu momentul publicării în periodice a poemelor argheziene esenţiale. Sigură e prezenţa lui Arghezi din Belşug (1915) într-o altă poemă inedită, [N-am priceput, o, Doamne...] (1917) : poetul simte aripa de înger ce adie cînd se înjugă boii. în schimb, în Psalmul leprosului (1917), capodopera seriei şi, probabil, a întregii opere poetice a lui Fundoianu, răsucirea sufletului e alta decît aceea din psalmii arghezieni publicaţi, dealtfel, cîţiva ani mai tîrziu (1922—1924). Eroul liric nu se răzvrăteşte, ci, dimpotrivă, se împovărează mai mult, convins fiind că suferinţa proprie face să crească nimbul gloriei divine. Extazul porneşte de atît de jos, încît imaginile par să anticipeze poezia argheziană a „zmîrcului", iar lauda să semene cu un blestem : „Căci trupul meu se crapă de buboaie — şi din obraji, vinete coji au curs vînăt puroaie ; şi ochiul meu e de privire scurs — şi mîna mea se razimă în bîtă. Sînt o mocirlă-n care cîntă broaşte şi-s raci de lut şi lipitori murdare, pucioasă e de secetă şi soare. Şi sufletul meu, broască, de urît orăcăie, o, Doamne, către tine.“ Sarcasmul nu lipseşte din această umilinţă, în genere psalmii lui Fundoianu sînt prosternări ale unui orgolios. Constituindu-se ca o unitate în ansamblul operei, ei propun o dialectică spe- XXXVI cifică, deosebită de cea a psalmilor arghezieni, care nu deschid seria în literatura română, dar o marchează definitiv. Toate acestea ne atrag atenţia asupra faptului că influenţa lui Arghezi — recunoscută şi neîndoioasă — nu trebuie înţeleasă ca o simplă contaminare. Urme argheziene pot fi decelate, fără îndoială, într-un loc sau într-altul, dar în esenţă putem spune că Fundoianu încetează să imite exact în clipa în care îşi găseşte adevăratul model. Arghezi l-a autorizat să-şi caute un drum propriu, l-a ajutat să se descopere pe sine. Din momentul întâlnirii „vracului“, poezia lui Fundoianu începe să devină incon-fundabilă. Fără antecedenţa argheziană, Fundoianu este de neconceput ca poet, influenţa acestuia n-a fost însă atît modelatoare cît catalitică. Dacă sintaxa poetică rămîne îndatorată, într-un fel sau altul, construcţia de ansamblu a poemului fundoian este o elaborare proprie — titlu important de originalitate în poezia românească. Cît despre raportarea la Ion Pillat, aceasta nu se poate face decît prin constrast, în ciuda părerii lui G. Călinescu (din Istoria literaturii), care-i considera „înrudiţi sufleteşte“. Amîndoi au cultivat, e drept, o „poezie a roadelor“, dar formula lor sufletească şi artistică e fundamental diferită. La Fundoianu contemplaţia nu e destinsă ca la Pillat, belşugul viei sau al cîmpului nu-i dă o bucurie calmă, paşnic stăpînitoare. Contemplaţia nu exclude Ia el tensiunea, rodnicia e însoţită întotdeauna de o ameninţare. El nu poetizează ca Pillat, nu se îmbată de unicitatea peisajului, exersîndu-se, dimpotrivă, adesea, aşa cum am văzut, în a-1 devaloriza. Fiorul liric nu se insinuează discret în euforia evocării, ci ne invadează intermitent după ce ne-a contrariat mai întîi. Emoţia are o înaintare dificilă care — în cazurile fericite — ii sporeşte efectul. Evident, nu întotdeauna stîngăciile voite sau nevoite ale poetului sînt expresive. Fundoianu nu avea gustul impecabil al lui Pillat, care să-l menţină într-o egalitate fără surprize. El rămîne un poet de stirpe argheziană, înnoitor în vechi tipare şi, mai mult decît atît, spărgător ale tiparelor înseşi. Intre intenţiile şi realizările lui un decalaj trebuie semnalat, o nesiguranţă formală şi uneori chiar o inadecvare. Aceasta poate fi drama autorilor cu o inteligenţă superioară talentului, dramă, în acelaşi timp, a deschizătorilor de drum. MIRCEA MARTIN nota asupra ediţiei Scopul ediţiei de faţă este acela de a oferi cititorilor o cît mai cuprinzătoare imagine a activităţii poetice în limba română a lui Benjamin Fundoianu. Pe lîngă poeziile apărute în Privelişti (1930) şi cele identificate în revistele şi ziarele vremii, această ediţie include un maro număr de poezii inedite, păstrate în arhiva prozatorului Paul Daniel, poezii din anii primelor încercări literare şi ai debutului, pînă la perioada de maturitate din anii 1917—1923. Tot în aceasta arhivă au fost descoperite şi o seamă de manuscrise ale unor poezii incluse de autor în volumul Privelişti, unele fiind datate 1918, deci ulterioare celor publicate în volum, datate 1917. Presupunem că aceste manuscrise n-au fost la îndemîna autorului, aflat la Paris atunci cînd a alcătuit volumul, de vreme ce n-au fost reţinute pentru sumar versiunile ultime, din 1918. Ele au fost reproduse de noi, la capitolul Note şi variante, ca versiuni ale poeziilor publicate în Privelişti. Ediţia de faţă cuprinde poezia originală, împărţită în următoarele capitole : Privelişti ; Din periodice ; Din manuscrise ; Addenda. In prima parte reproducem integral sumarul volumului Privelişti, apărut în 1930, la Editura Cultura naţională. Capitolul Din periodice cuprinde poezii în limbile română şi franceză, publicate în ziarele şi revistele din ţară, în perioada 1914—1946, reproduse în ordinea cronologică a primei apariţii. Poeziile în limba franceză, publicate în cîteva reviste din ţară (Contimporanul, Unu, XXXIX Integral), pe care poetul le-a trimis de la Paris, în calitate de colaborator, au fost incluse în ediţia de faţă pentru a da o imagine completă asupra prezenţei poetice a lui B. Fundoianu în periodicele româneşti. Versiunea românească a acestor poezii aparţine poetului Virgil Teodorescu (în afara poeziei VExode, tradusă de Dora Litman în 1946). In capitolul Din manuscrise am inclus poezii nepublicate în timpul vieţii autorului (dintre care unele apărute postum), elaborate începînd din anul 1916 (cu excepţia poeziei Nostalgie, scrisă în 1914), an în care — odată cu cele dintîi Privelişti — începe să se afirme timbrul original al poetului. In Addenda figurează, selectiv, poeziile de început, din perioada exerciţiilor şi a căutărilor, cuprinsă între anii 1912—1916. Stabilirea textului s-â făcut prin aplicarea normelor ortografice în vigoare, păstrîndu-se particularităţile limbajului poetului. Au fost menţinute formele duble ale unor substantive şi adjective : creier—crier, greier—grier, levănţică—livănţică, poştaş— poştar, mlădiat—mlădiet, molcom—mulcom, sălbatic—sălbatec, searbăd—sarbăd. S-au păstrat, în cîteva cazuri, şi formele triple ale unor cuvinte : păsări—pasări—paseri ; vestminte—veşminte—veştminte ; coborî—scoborî—pogorî ; nimeni —nimene—nime. Am menţinut, de asemenea, formele duble de genitiv-dativ şi de plural ale unor substantive : garoafei—garofii, vieţii—vieţei ; aripi—aripe, epoci—epoce, mîini—mîni, planete—planeţi. S-au preluat sublinierile sau majusculele unor cuvinte din manuscrise : Viaţă, Trecut, Moarte, Tăcere, Infern, Timp etc. A fost respectată punctuaţia autorului. Greşelile evidente de tipar (la textele publicate în periodice) au fost îndreptate în mod tacit. Cuvintele lipsă sau ilizibile în manuscrise, deduse de noi, au fost plasate între paranteze drepte. Tot între paranteze drepte au fost intercalate titlurile şi datele pe care le-am propus în cazul poeziilor din manuscris neintitulate şi nedatate de B. Fundoianu. în aparatul critic s-au menţionat — de la caz la caz — pentru fiecare poezie, sursa manuscrisă, apariţiile succesive, titlurile iniţiale, pseudonimele folosite (identificate pentru prima dată de noi), precum şi versiunile şi variantele necesare cunoaşterii laboratorului de creaţie al poetului. Variante mai ample s-au consemnat pentru poeziile publicate în volum, iar pentru cele incluse în capitolele Din periodice, Din manuscrise şi Addenda — variante selective. Xfc Codificarea manuscriselor Aflîndu-ne în faţa unei arhive voluminoase, neinventariate, care cuprinde zeci de caiete, sute de file disparate etc., a fost nevoie de la început de o intensă muncă de investigare şi cercetare, vreme îndelungată, pentru punerea la punct a fondului de manuscrise. Astfel, toate caietele şi filele disparate au fost codificate şi numerotate de noi, fapt care a înlesnit atît alcătuirea sumarului, cît şi stabilirea versiunilor şi variantelor. Reproducem mai jos sursele manuscrise din arhiva Paul Daniel. Manuscrise de poezie Album cu măşti (fără titlu, pe prima pagină desen în tuş, nesemnat, 12 file) Album Poezie (pe coperta interioară, titlul tipărit: Poesie, cu cîteva desene, nesemnate, cel de la p. 18 iscălit de Ross, 33 file) Caietul A (titlu : Versuri şi proză, semnat B. Fundoianu, 48 file) Caietul B (fără titlu, datat 1915, semnat B. Fundoianu, 26 file) Caietul C (titlu : Versuri, 1913, semnat Benjamin Fundoianu, 16 file) Caietul D (fără titlu, 8 file) Caietul E (titlu şi dată : Cîntece, 1914, semnat B. Fundoianu-Wechsler, 19 file) Caietul F (titlu : Caiet de versuri, semnat Benjamin Fondoianu-Wechsler, 15 file) Caietul G (titlu şi dată : Cîntece, 1914, Iaşi, semnat B. Fundoianu, 16 file) Caietul H (titlu şi dată : Cîntece, 1914, semnat B. Fondoianu, 12 file) Caietul I (fără titlu, 21 file) Caietul J (fără titlu, datat : 1912, septembrie 9/22, Iaşi, semnat Benjamin Wechsler, 33 file) Caietul L (fără titlu, 17 file) Caietul M (fără titlu, datat : 1914, semnat B. Fundoianu, 13 file) Caietul N (fără titlu, 17 file) Caietul O (A) (fără titlu, 6 file) Caietul O (B) (titlu : Poezii, semnat I. G. Ofir, 20 file) Caietul P (fără titlu, 6 file) Caietul R (pe prima pagină, titlul : Versuri şi proză. 1914, Iaşi, Bajura, semnat B. Fundoianu, 37 file) XLI Caietul S (fără litiu, 5 file) Caietul T (titlu şi dată : Poezii, 1914, semnat Fundoianu, 4 file) Caietul BFW (A) (titlu şi dată : Poezii, 1913, semnat B. Fundo-ianu-Wechsler, 16 file) Caietul BFW (B) (fără titlu, semnat Bj. Wechsler, 7 file) Caiet de şcoală (fără titlu, semnat B. Wechsler, 13 file) Caietul pătrat (fără titlu, 19(5 file) Caietul Sonete (titlu : Sonete, semnat B. Fondoianu-Wechsler, 16 file) Caietul Sonete biblice (pe copertă, titlu şi dată : Poezii, 1914, semnat Fundoianu ; pe prima pagină, titlul : Sonete biblice, 15 file) Caietul V şi P, 1914 (titlu şi dată, pe prima pagină : Versuri şi proză, 1914, 73 file) Carnetul negru (pe prima pagină, titlul : Notes, semnat B. Fondoianu-Wechsler, clasa IV-a, Alexandru cel Bun, Iaşi, 58 file) Notes (titlu tipărit, 65 file) Notes literar (semnat B. Wechsler, 16 file. Pe prima pagină : Notes literar, 1913, semnat B. Wechsler-Fondoianu) FD [File disparate] (numerotate de noi de la 1 la 347) FV [Foi volante] (numerotate de noi de la 1 la 116) Ms. 1 — 53 (grupaj de manuscrise formate din 2, 3 sau mai multe file, numerotate de noi de la 1 la 53) Ms. Al — 62 (grupaj de manuscrise numerotate de noi de la 1 la 62) Ms. ZI — 15 (grupaj de manuscrise numerotate de noi de la 1 la 15)1 PAUL DANIEL şi G. ZARAFU 1 Inventarierea manuscriselor a fost deosebit de dificilă, ea făcîntiu-se în mai multe etape, pe măsura descoperirii lor. Astfel, la un an şi jumătate, după ce codificarea şi dactilografierea fuseseră încheiate, s-au mai găsit, întîmplător, tot la Paul Daniel, alte manuscrise de poezie. Nemaiputîndu-se restructura numerotarea arhivei, am atacat foile găsite ulterior, volante sau disparate — denumiri convenţionale — la manuscrisele iniţiale. Denumirea lor este, în aceste cazuri, mai complicată, dar ea ne-a fost impusă prin forţa împrejurărilor. PRIVELIŞTI POEME 1917—1923 Lui ION MINULESCU primul clopotar al revoltei lirice româneşti, poetul evaziunii din Romanţe pentru mai tîrziu, poetul bucuriei de-a }i din De vorbă cu mine însumi, această carte îi este dedicată virtual, încă din anul de graţie 1917. In intenţia mea de-atunci, dedicaţia aceasta trebuia să supravieţuiască timpului fixat de Parce pentru apariţia problematică a cărţii, oricari ar fi fost în aceşti ani viitori adversitatea, ruperile, zăpezile, cari ar fi putut să ne aburească prietenia. După doisprezece ani, iată că această primă asigurare asupra nestatorniciei Evenimentului se dovedeşte inutilă. Aceiaşi am rămas în prietenie ; aceiaşi în admiraţie. Bucuria de-a fi fost preţuit de ceea ce preţuiam mai multt cea dintîia, rămîie deci în capul acestui volum să servească de mărturie respectuoasă. B. FUNDOIANU 3 ClTEVA CUVINTE PĂDUREŢE Lui Claude Sernet Volumul de faţă aparţine unui poet mort, în vîrstă de 24 de ani, prin anul 1923. De atunci urma lui se pierde prin continent. Cei carc l-au desluşit undeva, într-un „studio“ de cinema, sau în biroul unei societăţi de asigurare, au întîlnit un om rece şi insensibil pentru o activitate care-i era atribuită şi nici un fel de lacrimă în privire pentru un trecut în care cheltuise energia unei semnificaţii. Mort ? Nu, asasinat după toate regulile artei, după o lungă uremie morală, în care voinţa lui de a săvîrşi şi voinţa lui de a fi s-au luat în lupta crîncenă, desfrunzin-du-se una pe alta de pene, de sînge, ca în faimoasele bătălii de cocoşi, în Flandra. Celui căzut, cu gura în ţărînă, i-am supravieţuit eu. Nu-i încă momentul să hotărăsc dacă sînt eu mortul, sau dacă eu asasinul. Poezia aceasta s-a născut în 1917, pe vremea războiului, într-o Moldovă mică cît o nucă, într-o febră de creştere, de distrugere. Nimic din ceea ce constituie materia primă a acestui lirism nu mai exista în realitate. Poetul privea curgînd pe după geamuri armatele cenuşii şi tobele bătînd moarte; el închipuia un univers pacific în care crea, inventa, astăzi privelişti de arătură, mîine exaltarea mistică a morţii în pîne. Scuza poeziei lui descriptive stă înainte de toate în faptul că descripţia lui nu avea un model real, ci năştea din negura minţii, ca o protestare intimă împotriva peisajului mecanic, de gloanţe, de sîrmă 5 gfiimpată, de tancuri. Natura, în poemele lui, apărea ridicată la o potenţă mai mare ca imaginea ei normală, ca o supapă prin zidul de foc, cînd supapa adevărată era însuşi focul. Simptom de nevroză? Romantism ? Pămîntul era amestecat cu fier, cu foc şi aşchii de sticlă; arătura era un obicei pierdut, boul un mit vetust, baliga o vegetaţie necunoscută. în timp ce Dada exploda aiurea şi masacrul civil începea pe străzi, poetul răsfrîngea lumea cu capul întors, de scîrbă. Pe marele cimitir de oameni, pentru unul singur, ieşit la netimp din liceu, începea vacanţa. Cîtă bucurie în a descoperi, acoperit în moarte de gluga oraşului, zi cu zi, paradisul pierdut l Poezia aceasta care, la suprafaţă, mărturisea o rudenie sumară cu lumea rurală a lui Francis Jammes, cum se dovedea la masa de lucru, rîvnind voinţa de putere mistică a lui Baudelaire. Dincolo de anecdotă, echivalenţa, polivalenţa, corespondenţa erau cerute. Nu din imagini se încleia, nici din emoţii, ci din volume, din suprafeţe potrivite, din conjugări de echilibruri, din contacte precise, din ponderi măsurabile. Nici într-un caz realitatea, oricare ar fi fost dînsaT nu prima inspiraţia sau tehnica poemului. Poemul era conceput ca un univers autonom, cu legile lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse stabilea în natură o vamă aeriană. Principiul identităţii era respins ; cu Goethe, aparenţa era considerată simbol. Nici o confuzie aici cu poezia simbolistă, care, la noi, n-a existat niciodată, decît ca steag şi pretext de revoltă. Arghezi, Mi-nulescu, Bacovia n-au fost simbolişti. Poate numai Şt. Petică, D. Iacobescu; Ion Vinea, Maniu, în parte. Starea sufletească dată (o dată pentru totdeauna)T munca începea, abia, în a da versului o densitate, în a-l crea organ de măsură, piatră de kilometru, şi în a-i da un fel de autonomie care trebuia să se păstreze în ureche7 dar să se piardă în intelect. Cîtă bucurie ascetică în a formula legile acestui cosmos; pentru întîia oară versul alexandrin avea să fie încetăţenit în limba românească; fireşte, alexandrinul, mult mai retoric, trebuia descusut, spart, liberat de muzica lui pur formală ; părechea masculă şi femelă de rime, suflul lui, aparatele lui respiratorii, singure, trebuiau păstrate. In schimb, asonanţa lua în mod clandestin, dar progresiv, locul rimei; a rima sud cu surdr seacă şi calcă, semn—ren şi trup—sărut, într-un vers plin, corect, masiv, trebuia să dea poemului o singulară putere interioară, sporită de ambiţia şi vocaţia de-a da limbei un fel de sonoritate surdă, abruptă, un ecou de metal, de glonţ de puşcă, în locul rîsului unui prund de mărgăritar lins de un pahar de cristal! Prioritatea vocabularului slav trebuia afirmată şi cultivată în ciuda celui latin, socotit inapt pentru poezie. Statică cu voinţă, această estetică a poemului, în care materialul inspiraţiei a fost ales static; trebuiau cu forţa eliminate principiile psihice din ordinul dinamic: dragostea, ura, viteza, hazardul. Un sistem ca multe altele, fireşte; legitim ca tot ceea ce este — şi fecund, cu o singură condiţie: aceea de a ieşi dintr-însuL Poezie ! Cită nădejde am pus în tine; cîtă certitudine oarbă, cit mesianism ! Am crezut că în adevăr poţi libera şi răspunde acolo unde metafizica şi morala şi-au tras de multă vreme obloanele. Te credeam singura metodă valabilă de cunoaştere, singura raţiune a fiinţei de-a persevera în fiinţă. în poem, cu o lupă măritoare în ochi, desluşeam atent miile de revoluţii, miile de aberaţii stelare. Numai în poem, lumea ireală, pe care o traversăm ca fantome, părea că ia o formă, că devine materie vie. Numai în poem, produs îndelung de calcul şi hazard, hazardul se resorbea ca un fir de aţă într-o rană. Omul se dezbrăca de întîmplător, de capriciu, de generaţia spontană şi proiecta în afară de dînsul o lume văzută sub specie aeterni. Paradisul terestru era în idee. Ideea era centrul şi sîmburul poemului. Pe vremea aceea eram gol şi nu mă ştiam gol. Şarpele nu-mi arătase încă, cu degetul lui gingaş, în ce colţ de rechizită se afla decorul vopsit recent, cu arborul Binelui şi-al Răului. Din fructul arborului oprit am mîncat. Şi-am văzut îndată că eram gol; că Frumosul nu era mai puţin mincinos ca Adevărul şi ca Binele, ca Progresul şi Civilizaţia. Vorbele dintr-o dată s-au lepădat de mine; în noapte, am început să strig fără cuvinte. Devenisem orb, cu o lampă în mînă. Am înţeles, brusc, că paradisul meu pămîntean, cu boi, cu belşug, cu balegi era o minciună; şi minciună poemul oriunde ar fi fost. Minciună Hugo, Goethe ! 7 Minciună serafică Eminescu ! Cu Baudelaire, cu Rimbaud, o sprinceană numai de adevăr începea. Împotriva cîtorva legi cari ne circumcid din naştere, împotriva Evidenţei legată la ochi, împotriva destinului, poemul nu aducea decît un alibi. La întrebarea lui Dumnezeu: „Ce ai făcut pe acest pămînt ?“ poetul răspundea : „Latina gintă e regină...“ etc. Poetul considera viaţa ca pe-o Americă de-acum descoperită, ca pe-un mapamond ştiut pe de rost ca apa, în care punctele fixe, singurele socotite umane, aveau să fie cîntate, şi nu stepa, caii virgini, amazoanele, pampasul, polii. Morala vieţii, deci şi aceea a poemului, era prudenţa, viclenia, ciorapul de lînă. Un singur atribut al frumosului: să fie inuzabil. Poemul nu era decît o mască, cea mai frumoasă, pe un obraz urît şi ciuruit, obrazul ultimului Ideal. Ideal, idee, puah ! Am scuipat în dreapta şi în stînga, deopotrivă îngreţoşat de adevăr şi de absurd, de lege şi capriciu. Timp de patru ani am tăcut ca un mut de război 100 o/o- Am crezut poezia din mine sleită brusc de o mînă care aducea şapte ani de vaci slabe. In ziua cînd s-a întors singură, ca un puţ ar-tezian, stropindu-mă cu un curcubeu pe muşchi, fără să bată-n uşă, am înţeles din ce profundă mizerie scoteam capul, ce prieten misterios de fecund îmi arunca un colac de salvare. Am înţeles că nu te lepezi, nici nu apuci poezia cînd vrei, cu laţul. A deschis uşa şi-a strigat: cu-cu ! Din ceasul acela am înţeles că poemul e altceva... Ce ?... N-am priceput prea bine... nu pricep încă... Ceva care modifică realitatea ? Nu... Ceva care mă modifică... Pe mine ? Dar cine ? Şi cine-s eu ? Dacă a fi poet înseamnă a crede în minciuna poeziei, poezia mea de astăzi e mai prejos ca leac decît alifiile băbeşti. Cea de atunci iată-o ; cu lumina ei de-atunci, cu înţelepciunea ei, mă pedepseşte, mă arată cu degetul. Un vers ca : şi vreau în ciuda celui ce seamănă-n deşert nisip şi foc... ar putea să-mi deie remuşcări, dacă remuşcarea n-aş avea-o deja, deplină, de-a nu fi semănat tocmai nisip şi foc, de-a fi respins deşertul în care nimic nu creşte decît mană, care nu duce nicăiri decît în ţara făgădiiinţii, şi 8 nu cunoaşte nici o bucurie decît aceea, spartă, a celor două table de legi. De poezia asta, care a găsit ce căuta, atîtea lucruri mă despart că-i văd cusururile-n tansparenţă, ca prin razele X. De ce dar o tipăresc astăzi ? Ca s-o ucid a doua oară, să lichidez un trecut de care aş voi să-mi fie mai mult ruşine. Ar fi trebuit s-o ard sau cel puţin s-o las intactă, să nu amestec mîna mea de astăzi într-un mecanism mie străin. Dacă totuşi, pe ici pe colo, am reparat un vers, o strofă, dintr-o poruncă morală de meşteşugar onest, care nu poate arunca în piaţă un ceasornic care nu umblă, mare a fost sforţarea mea de-a reface lucrul cu memoria, cu vechiul model de faţă, fără să vreau prea mult să molipsesc o stare sufletească precisă, cu alta mobilă, morbidă, cu care n-are nimic de împărţit. Fireşte, toate lucrurile spuse aici, din departe, îmi par — de ce ? — absolut inutile. Ştiu că nimeni nu caută poemul cu riscul de a-l sparge, nici pe Dumnezeu cu primejdia de a-l pierde. Ştiu că sîntem încă în regnul cuvintelor şi că băieţii, în gazete, pentru un vers, unul singur, care-aduce mai mult sau mai puţin cu Mallarmé, cu Baudelaire, sau cu Apollinaire, discută încă, ici originalitatea lui Arghezi, colo tînăra faună a lui Ilarie Vo-ronca. Nimeni nu vrea să priceapă că poetul naşte într-o ambianţă morală, într-un bulion de cultură şi că păstrează, în figura lui, tatuajul cîtorva obstacole îngenuncheate. în ce măsură un poet minte, in ce măsură spune adevărul ; în ce măsură imită, sau modifică realitatea — iată ceea ce nu se întreabă nimeni. Poezia nu-i o funcţiune socială, ci o forţă obscură care-l precede pe om, care-l urmează. Din toate părţile privirea ei ne surîde, ne măsoară, ne aruncă serpentine şi obuze. Ţinuta deci e de rigoare. Puţină eleganţă, puţină demenţă, domnilor ! Tot viitorul pozitiv depinde de atitudinea pe care veţi fi avut-o pe frînghie, în timpul dansului de groază. O floare, numai una, zvîrlită dintr-o lojă perfidă şi, în privirea acrobatului rămasă pe dînsa, leşină echilibrul, se sparge aerul ca o sticlă. Faceţi loc, domnilor, pa-nica-i o glumă proastă, iată numărul următor. Reprezentaţia continuă. Preţul biletelor nu se înapoiază. Nimic nu-i reversibil. Nimic din ce a fost nu va mai fi niciodată. La judecata din urmă, poezia singură va judeca pe om. Ea singură nu l-a pierdut o clipă din ochii ageri. Cine îndrăzneşte să-şi ridice capul, să asmuţă vorbele ? Omul e un animal pe care poezia îl ciopleşte din lut, sau îl aruncă în aer cu dinamită. Paris, 1929 parada Lui F. Brunea Ca un paing, Urî tul se rupe dintre aţe, în beznă, iată, rîsul cu sîngele îl scuipi, şi nimeni nu-i furtuna de gît să mi-o agaţe şi din privire ochii să mi-i desprindă, bumbi. 5 Ferestrele ca uliţi s-au dus în vînătoare; pianul căzut pe labe e cel din urmă ren şi liniştea pe rana luminei pune sare; în lucruri zeama vie simţi c-a ieşit din semn. Vezi, toamna rupe pagini de murmure marine — 10 cu umbra din părete mă caut şi mă-ntorc, carne-n deşert voita bălană ca o pîine, sufletul meu de pene cu linişte în cioc. Căci te-ai tîrît pe pietre asemeni sufleteşte cu fiecare coajă de anotimp; şi-aşa, 15 eşti vremea care-şi sparge şopîrlele în cleşte, urzica de prăsilă şi sîmburii de stea. Tu eşti troiţa-n noapte cu vînătăi în oase, cinele care umblă după cadavre-n alpi, zăpada de tăcere în care corbii coase, 20 copilul piele-roşă bătut la cur de albi. li Tu eşti oraşu-n care uzine putreziră, varul crescu pe şine, pe cuie şi pe şipci şi s-a oprit mişcarea şi timpii se opriră; au mai rămas din umblet tfărîme de furnici. 25 Aiurea ! Hai aiurea ! sufletul meu unt, din care-au muşcat ploaia, şi timpul, şi omida, ca dintr-un măr, cu găuri în carne, ca un rît, ar vrea să întîlnească grădina ta, Armida. Ar vrea alte cuvinte, alte fecundităţi, 30 alţi oameni şi alţi idoli ! sufletul meu de pîslă din pietre să-şi cioplească ar vrea divinităţi, să-mpingă şi să taie mişcarea, ca o vîslă. Unde-i pămîntu-n care s-a deşteptat Columb, prin papagali, liane şi lubrice maimuţi ? 35 mi-i silă cîteodată din mei şi din porumb să bat monedă falsă pentru copii de struţi. Poate mă cheamă-oceane ca piane de-ntuneric, poate-n ficatul lumii izvoarele sînt reci şi sînt piei de femeie uitate în Americi, 40 în mîini cu jurăminte, ca ramuri, pentru veci. Poate cuvinte spuse în timp, la ore fixe, deşteaptă-un sînge care a adormit sub coji şi bîntuie-o furtună de diamante fixe pe cai apocaliptici în şea cu voivozi. 45 Poate căzut în 6trada de vis, cu glezna ştirbă, un cal pe care moartea l-a asudat pe brînci aruncă înc-o dată în univers, cu scîrbă, privirea cea frumoasă a morţilor din stînci. 12 Poate oprit cu faţa sleită-ntr-o vitrină, miracolul mă doare încremenit în pluş, şi-aş vrea să fiu în axa pe care manechinul prezintă cea din urmă croială de mânuşi. Mi-ar trebui masive de sare-n care ape pun în plămînul ocnei ventilator marin — peninsule ce-n coate au început să crape şi-n care focul tînăr destupă ca un vin. Mi-ar trebui cuvîntul să se despoaie-n pîlnii, să mă dezbrac de mine ca peştele de solzi şi să mă duc în lume pe cărăruia mînii, cînd inima în carne îşi împleteşte cozi. Mi-ar trebui potopul să schimbe-obrazul lumii şi focul să înjunghe statornicia-n rău. Cădeţi, imperii! iată că s-au ivit nebunii, să strîngă în poeme crîmpeiele de hău. Poate-am greşit, Părinte, cînd ţi-am cîntat natura cuminte şi curată ca-n paradisul vechi; erau în mine forţa, schimbarea, setea, ura — şi sîngele în mine mă trage de urechi. Era în mine ceea ce sparge ca să nască, în mine-un demon care şedea pe continent, cu-o faţă care plînge şi una care cască, în mine năzuinţa de-a deveni dement. închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă în vidul unde steaguri de ideale-mpung, te-aştept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă — sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung1. 1 „Baisers montant aux yeux des mers avec lenteurw (Rim- HERŢA 1 In tîrg miroase a ploaie, a toamnă şi a fîn. Vîntul nisip aduce, fierbinte, în plămîn, şi fetele aşteaptă în uliţa murdară tăcerea care cade în fiecare seară, 5 şi factorul, cu gluga pe cap, greoi şi surd. Căruţe fugărite de ploaie au trecut, şi liniştea în lucruri de mult mucegăieşte. în case oameni simpli vorbesc ipe ovreieşte. Gîşte, cu pantofi galbeni, vin lent după-un zaplaz ; io auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz, cum învecheşte frunza în clopote de-aramă — auzi tăcerea lungă şi gri care e toamnă şi diligenţa care vine din Dorohoi. Pustiu, din şes, se urcă cirezile de boi, 15 şi cum mugesc, cu capul întors, de parc-ar suge — cu oahii roşii, tîrgul, cuprins de spaimă, muge. 1917 14 Tf Colombei Suişu-i greu la casă pe aţe de poteci ; de sînge drumu-i galben unde-au scuipat dovleci şi-i creştere de sfeclă, de mărării, de ceapa ; iată, după ureche, izvoarele de apă, 5 şi dimineaţa, ca o zăpadă, între noi ; calci unghii de mireasmă pe cîte-un muşuroi şi au ţipat cocoşii pe bolovani de soare. E toamnă ca-ntr-o pară cu zeamă de răcoare. Vacile şviţeriene, cu şorţul alb, mugesc. 10 Ziua de astăzi intră-n conacul boieresc şi vinele pe mîna legumelor sînt clare. Boii sub pălărie de paie merg să are pe jos, şi-şi freacă somnul neisprăvit de stîlpi ; au în narine-un miros de lapte şi de rîpi 15 şi se pornesc în silă să spargă arătura — pe după gard, de unde a început natura. 15 Noaptea mînă din spate căruţele ou fînuri, şi stele, poate rouă, mai cad şi-tau mai căzut. Copacii stau în cale, ca tot atîţia cerbi — şi umbre, pe pămîntul moale, au desfăcut. Ţăranii dorm pe fînul plin de mireasmă udă şi au plămînul umed de noapte şi de fîn. Frunze-au căzut, sau osii au scîrţîit; ascultă : gîfîie respirarea pămîntului bătrîn. Dacă n-ar fi în cale codrul pletos să-i sperie, boii, de somn, s-ar pune jos, pe genunchii moi. Carele merg de par] 214 PLOAIE In peisaj, de ieri, înoată raţe. Ca nişte rtrfe albe în azur, mă-ncurc în ploaie, fără sens, obscur, ca într-o sură fabrică de aţe. 5 Trecut bătrîn şi putred ca o luntre, ştirbită de înec — îmi vii imens — şi ploaia, lungă, bruscă, fără sens — ca ploile din peisaj de munte. Vreau să vorbim în seara asta toată, 10 ne cheme ziua ţipăt de cocoş şi soarele ne cheme, greu şi roş, şi Viaţa-n palme albe să ne bată. [1916] 21* [IN GROAPA DE-NTUNEREC...] l'n groapa de-ntunerec în care va sş zac. ca o princesă pură, cu unghii de lumină, în groapa-n care-n urmă voi fi silit să tac, să tac nemărginirea cu un nucleu de tină. 5 N-am să mai ştiu că omul e fericit şi trist, n-am să mai ştiu că viaţa e-o veşnică zăbavă şi n-am să mai văd noaptea cum, des, prin ametist, cerescul cal stîrneşte scîntei de sub potcoavă. Adese poate paseri îmi vor mînca mireasma 10 din ierburile groapei şi poate-n seară boi, cu pîntecele pline de miros şi trifoi, îşi vor opri, în umbrif*rt&ptet£fcă fantasma. .-''V • -' ** Cuvinte de iţibfte vor/ tremura în vjnt, vor tremura :desigi|iY ^fvej^ice şi sfinte, 15 şi eu, acel ce ^doarme suîb lşspe^oe mormînt, voi regăsi cum viaţa-nlţ ţ^ritinuă-n cuvinte. Căci voi trăiţi în mine şi eu trăiesc în voi, pămînt, jivină, suflet, om cizelat, minune, acelaşi crin şi-acelaşi blagoslovit noroi, 20 şi-aceeaşi fericită şi grea deşertăciune. 216 30 Ştiam de mult că totul e chibzuit şi van, dar îmi plăcea în ziuă plantaţia de grîne şi morile în care, vremelnic, diafan, din măduva de lume, se prăfuia o pîne. Dar îmi plăcea pămîntul tenace şi mizer şi omul, stea ori humă, şoim ori reptilă joasă, şi trandafiri ce varsă în linişte piper şi-mi mai plăcea femeia impie dar frumoasă. Şi-am vrut ca fiecare să-nsemn şi eu c-am fost pe scoarţa omenirii o crustă ; dar pe scoarţă, prin galerii, insecte se fluturau a harţă şi-n scrisul meu de glorii făcură adăpost. Dar morţii nu ascultă ce se frămîntă-n jur şi cînd o fi să strige cocoşul dimineţii, mormîntul meu de beznă va fi mormînt de-azur căci stîrvul meu şi-n moarte va folosi vieţii. [1916] [LUGUBRU BATE-N ZID...] Lugubru bate-n zid tictacul. # ploaie ; uliţa-i în fum — Drumeţii trec grăbiţi ; pe drum Imploră un calic, săracul, 5 pomană-n numele Precistel... Plîng clopotele, jalnic plîng Clopotniţele la biserici. Rîzînd trec în trăsură clerici ; Şi doi orfani se zbat nătîng 10 Pe urma dricului cu mortul... Şi clopotele iar îndrug. Şi-i iarăşi ploaie, iar tictacul, Ş-imploră iar c-atunci săracul, Cînd stam eu însumi — în coşciug — 15 Şi nu plîngea pe urmă-mi nime... [1916] 218 PASTEL Priveşte, toamna vine şi pune-n trestii flaut — Eu caut fără vrere şi nici nu ştiu ce caut Ş-ascult cum vîntul bate şi sufletul din trestii. Adîncul umple urna tăcerilor acestii, 5 Ca liniştea adîncă şi fumurie a mării. Priveşte cum salcîmii se clatină la poartă — Pe apa din fîntînă se strînge frunza moartă Şi paserile zboară ca-n faţa unei inişti, Singurătatea cade ca un fruct copt pe linişti, 10 Arare, sfirticate, de-un chiot din podgorii. Pe căi de floare arsă, bicisnici, călătorii S-opresc s-asculte-ntinsul, ca-ntinderile mării, O roză-şi cearcă haina în visul înserării, Şi printr-un geam se uită prin colţurile casii. 15 Amurgul, plin de taina îndepărtatei Asii, Adună pomii-n pilcuri şi-i prinde ca-ntr-o cange. Cipreşii cresc ca-n ţărmii haoticului Gange, îşi pun scufii de floare şi-şi cearcă reverenţa ; Şi-atît/de calmă-i ora, că parcă-i simţi prezenţa. 20 Şi sufletul ţi-1 pipăi cu minele, eteric. O clipă, ca de-o umbră, te-ai rupt din întuneric, Căci iată, toamna vine şi-şi bate roibu-n pinteni Şi pe aleea-n care dorm pomii albi şi sprinteni, Supt stelele-n priveghe şi-al lunii corn bucolic, 219 In freamătul de frunză, greoi şi melancolic, Ca zugrăviţi în şagă cu vîrful unei gresii, Simt umbra unui Faun şi rîsul Faunesii. laşi [1916) [PE COASTA...] Pe coastă. Marea fulgeră-n crepuscul. O barcă taie valurile calm, Trandafiriu, din ape, creşte psalm — Şi fiecine-şi ţese vis minuscul. 5 Ca peşti de aur, valurile ard ; Şi-i vînt salin ; se scutură castanii. Pe chei, o babă lin îşi zvîntă anii. Cu ochii-n gol fixaţi spre bulevard. Se prăfuie văzduhu-n diamant — io Pe cer, Selene-şi tremură o lampă — Subit, o mînă^a aprins să mişte-o cleampă, O uşă s-a deschis înspre neant. Pe apă în trei luntri ca trei spectre, Cu plasa grea năierii pescuiesc — 15 Şi-n noaptea albă umbrele îşi cresc Ca trei subţiri şi tainice Electre. [1916] 221 BALADA „Mais ou sont Ies neiges d'antan ?“ Villon Pe ţărmul scit, cînd marea-i inactivă, Cînd crivăţul s-aruncă în zăpadă, Precum s-arunc calicii la colivă ; Cînd cerul tot e-o albă mascaradă, 5 Pe-un lemn aş da o galică butadă, Eu-mi scotocesc în straie de paradă, Castelele din Spania şi vila — De-i mai frumoasă viaţa în Sevilla ! în vatră, zarea grea, intempestivă, 10 îmi şuieră haotica-i baladă. în van mă zbat cu furie-mpotrivă. E ger adînc; crap pietrele pe stradă. Un singur lemn stă flăcărilor pradă, Şi pîrîie aşa că-ţi vine mila, 15 în minte se dezleagă o şaradă : E mai frumoasă viaţa în Sevilla ! Dar vezi acum ! O mînă milostivă, Mi-a dăruit în vatră-o Iliadă Şi flăcările cîntă ca o divă ; 20 E-atîta cald în camera-mi nomadă Că văd truveri cîntînd o serenadă, 222 Şi danţatoare joacă seguidilla Pe gîndurile-n straie de paradă. Nu-i mai frumoasă viaţa în Sevilla ! Închinare îmi iartă, prinţe, harpa guralivă ; Din Caribdâ din nou căzui în Scilla, Balada mea e, vai ! retrospectivă. Tot mai frumoasă-i viaţa în Sevilla ! [1916] PSALMUL LUI ABEL Prin verzii frasini sîngele se-ncheagă într-amurgit. Pe iaz e soare. Jertfa-mi găsit-a har în ochii tăi, şi a lui Cain s-a înturnat din ceruri. 5 Au ce-am păcătuit-naintea ta, Doamne, cu ce-am stîrnit mînia ta, o, Doamne, de-ai părtinit pe-un rob, şi pe-al doilea l-ai oropsit năprasnic. Căci Cain, trudnic muncitor de ţarnă, 10 din roadele pămîntului jertfit-a, aşa precum şi eu jertfii grăsimea ca păzitor de vite. Sînt mulţumit cu viaţa mea de-aice căci nu cunosc o alta. Paradisul m-atrage totuşi uneori spre dînsul cu negrăită vrajă. [Î916] 224 [O, IARTA-MA, STAPlNE...] O, iartă-mă, Stăpîne, că nu mă plec a rugă, că nu mă plec ca vita în gaură de jug, o, iartă-mă, Stăpîne, că nu mă plec a rugă. Dar dacă eşti în floare, şi-n ţarnă, şi-n belşug, blagoslovit fii, Doamne, în fructe şi în soare şi-n aşteptata ploaie şi-n boii de la plug. Vezi necredinţa-mi seacă, ca şi un şarpe-n soare, vezi cum sărut pămîntul şi nu te cred în miez şi iartă-mi necredinţa amară trăitoare. Tu ştii că-ţi ştiu porunca, c-ascult şi că lucrez, că lucrul meu, o, Doamne, e din sudoarea minţii şi că-mi iubesc vecinul şi-atunce cînd lucrez. O, nu-mi pretinde, Doamne, pelinul umilinţii — îmi trebuie orgoliul — salar divin de-o zi — îmi trebuie orgoliul pentru sudoarea minţii. O, Doamne, poate-acuma te-aş fi putut iubi — ţi-aş fi iubit şi răul, şi mlaştina, şi crima, pentru puţinul soare ce-1 dărui peste zi. Dar tu n-ai vrut în cîne iubirea grea, ci schima, ci schima de iubire şi hămăitul jos şi n-am putut, o, Doamne, ca să-mi mai placă crima. [19Î6] IN EVUL MEDIU HAGIUL — Străinule, mă-ntrebi de unde vin ? E-uri ţărm cu-olivi, cu rodii şi banane. Cu poftitoare trupuri musulmane, Şi cu arome tari. Sînt pelerin.' De-am fost cuiva pios să mă închin ? Am fost să^mi/cumpăr piei în Ecbatane, Mătăsării arabe şi persane, Şi-ades femei, plăcute la străin. Sînt slut ? Nicicînd eu n-am văzut oglindă Că n-am visat vreo blondă Melissindă, Şi n-am nimic a face cu Rudei. Şi eu, de-oi vrea, sînt prinţ şi scrib ca el ! Dar nu să-ncînt femei cu-o melopee. Sînt slut ? De-ai bani, te vrea orice femeie laşi [1916] [TRECĂTOR, OPREŞTE-ŢI PASUL] Trecător, opreşte-ţi pasul; locurile-aceste-s sfinte ; Nu simţi‘lucrurile moarte cum şi-mprăştie mireasma ? Pietrele ascund palate, florile ascund morminte, Şi bisericile frînte şi-au schimbat catapeteasma. 5 Trecător, de vii pe-aice nu cu sufletul cucernic, Ci mînat de-al vieţei zbucium şi de-a patimilor sfadă, E-o răscruce-aici pe care nu o văd acei nemernici Şi o văd acei ce-n viaţă au oohi să vadă. Dacă însă vrei genunchii să ţi-i tîrîi în ţărînă 10 Şi de vrei s-asculţi ce-n şoapte zidurile au să-ţi spună, Vei afla aice taina preste secole stăpînă, Şi că fulgerul se naşte din furtună. Nu vezi umbrele fugare, nu auzi cîntări de clerici, Nu vezi gîndul cum de pace şi de vifor străbătut ni-i ? *5 Mai rămîn icoane blînde în străvechile biserici Şi nu-i moartă încă-arama de prin clopotele Putnii. 228 O, ascultă, vin strămoşii de subt lespede de piatră, Unde-atîţia timpi plouat-au zori de-argint şi-apusuri roşii, Ai să vezi cum naşte spada, ţarna să-o auzi cum latră ; 20 Dorm în pace ; însă-a pururi nasc, cînd cumpănă-i, strămoşii. Vin ; aici ca şi la tine tot o noapte-i şi-un noroi — Numai sufletele limpezi ţin în ele toată slava ; Dacă Ştefan-vodă încă nu sălăşluieşte-n voi, In zădar veniţi să-l cereţi la Suceava. [1916] [DORM ALBE FLORI...] Dorm albe flori pe arbori, ca trupuri de femei, eu cat la ele numai în zvon de apeducte. Ca Diogen, cu fruntea în mîni, rostesc spre ei : De ar avea toţi pomii aşa splendide fructe ! 5 Cînd voi muri, vreodată, n-am să le văd, sub salce, şi-n noaptea ce-o să vie cu licăriri de lup, un trecător pe ţămă naiv o fi să calce în ciipa-n care-n humă se va preface-un trup. Să nu te miri că însumi va fi să mor ca ceilalţi, 10 plăcerile vieţii şi anii toţi sînt vani. Şi iar sâ nu te mire că nu mă plîng de soartă : Sînt tînăr încă astăzi şi-am optsprezece ani. [ÎMI 230 [O NOAPTE GREA...] O noapte grea şi umedă de marte Şi ploaia care-n geamurile mele. îmi .zvîrle boabe umede şi grele Şi-mi deapănă poveştile-i deşarte... 5 O mînă parcă negura o-mparte Şl mi te-aduce-n spumă de dantele, Cu ochii tăi — extatice mărgele — Cu ochii tăi ce-mi sînt aşa departe ! Şi-n ritmul ploii sec, ca dintr-o carte, 10 Răsai împresurată de-o lumină, Feerică, adîncă şi deplină, O, tu, ce-mi eşti acum aşa departe l [Î916J 231 [ORAŞUL PLIN DE OAMENL..] Oraşul plin de oameni şi noroi Şi-aprinde, roşii, miile de becuri, Şi-i ca un vas uitait după înecuri. Atîţia oameni sînt şi^atît noroi, Incît, cum stau alăture în joc, Se murdăresc pe straie reciproc. Miroase, parcă,-n aer primăvară. Vezi — nu-s în floare vineţi ghiocei, Dar poate primăvara-i pe alei Şi n-o ştim noi — poate-a sosit afară, Şi poate în vălul dulce de fecioară, Cînd a văzut oraşul cu noroi, N-a cutezat să vină şi la noi, De ce nu vii la noi, o, primăvară ? In înserare-un clopot sună dang, Şi prin zăbrele s-au ivit fecioare. Un clopot sună dang în înserare, Şi iarăşi vin, vin iar să-i ţină hang, Frunzişuri, vale verde şi izvoare, De prin volumele de poezii... [1916] [O, SPUNE-MI...] O, spune^mi, unde păşunezi, Tu, pentru care sufletu-mi se zbate ? Şi unde-n zvon de turmă, pe-aromate Te odihneşti în cald de dup-amiezi ? 5 Tălăngi răsună galeş şi cît vezi, Sînt stîne albe-n cîmp împrăştiate. Vrei să colind fînaţurile toate Cu turma mea molatecă de iezi ? — De nu ştii tu, frumoaso,-ntre femei, io Pe urma turmei cată să te iei Pe unde-s albe oile în şiruri. Şi-odată-ajuns-acolo, în răstimp Văzduhu-ntreg îl tulbură cu miruri Şi paşte-ţi iezii-n iarba de pe cîmp. [1916] 23? io, NU, NU VREAU APLAUZE BEŢIVE!] O, nu, nu vreau aplauze beţive ! Eu singur vreau de-acum să-mi fiu stăpîn. Mi-i inima de fier — şi în plămîn Vreau bronz, vreau larg, vreau vaste perspective. 5 O, nu vreau mirţii laudei naive Şi nici polenul gîndului păgîn, Eu mi-am durat altar şi calea-mi mîn, Aerolit, pe culmile masive. Atunci, de ce orgoliul să-şi scurme, 10 Bicisnic gînd, ca-n trudnicile turme, De ce să joc în văzul tuturor. Cînd nunmi pricepeţi roada din livede Şi cînd prin voi mă simt toreador In colosseul vitelor bipede ? (1916] 234 [VOM BIRUI...] Vom birui că vrem, şi e de-ajuns ! Cu noi vom duce inimile brave. Şi vom preface-n roşie dumbrave Orice ne-ar sta în cale neajuns. 5 Oricît ar fi vrăjmaşul nepătruns, Ori cuibărit în tainiţe grozave — Buzdugăni-vom vieţile bolnave, Căci nu ne mai jucăm de-a v-aţi ascuns. Vom merge toţi cu spadele şi pumnii. 10 Ş-apoi, cîndva, pe capiştea columnii Vom zugrăvi războiul de scăpare, Căci prisoseşte-n noi atît curaj — Şi ni-e de-ajuns o singură chemare Şi un Bămuţiu-n cîmpul de la Blaj l [1916] 235 [ŞI DE-OM MURI...] ...Şi de-om muri, virginele în bande Să vie-n straie albe de Corint Şi pe morminte, flori de hiacint Să se-mpletească-n veşnice ghirlande. 3 Helada! De ce a fost în plîns să-ţi surpi arcada De glorie, captată-n Helespont ? Ce trist amurg pluteşte-n orizont ! De ce a fost s-adormi în crisalide — 10 Tu cea cîntată-n vremuri de Homer, închisă toată-n pagine de fier De trainicul istoric Tucidide ? [1916] 236 ClMPURI Vezi fin e-n drum şi-i iarăşi fin, şi cîmpurile-s lungi şi iarăşi cîmpuri şi seară e-n înalt şi-i iarăşi seară — şi stau culcate vaci în peisaj. 5 Tu treci prin finul greu şi tu eşti fîn ! Tu treci prin cîmpuri şi ţi-e un cîmp fiinţa, tu treci în seara vagă şi eşti seară. O, tu eşti baliga uitată-n drumuri, eşti plugul de belşug şi fecundaţii, 10 eşti sufletul pămîntului de fiere şi eşti făptura cîmpului de grîu. Şi ţi-e făptura ca un grîu nemernic, şi ţi-e făptura abur pe oglindă, şi ţi-e făptura un clăbuc de-amurg — 15 făptura ta asemene naturii. [1916] 237 PRIVELIŞTI Vopsită toată-n var, cu cercevele boite roş, cu nalbe-n ferestruică, căsuţa se încunjură cu prispă, şi urmăreşte cu un ochi de geam 5 să n-o şparlească prin grilaj vreo puică. O vacă muge-obscur în bătătură. Duminică. Spinări de arătură aşteaptă-n zare grapă şi seminţe, întregul cer se-nvăluie-n velinţe, 10 şi-n geamuri numai pipărata nalbă, priveşte-n drum viind o fată albă. O, fată, care-ai plecat la joc încă curată, şi-acum te-ntorci boţită şi greoaie, *5 nu-ţi aminti tălăngile de-acioaie, nu-ţi aminti lăutele şi jocul, nici clipa-n care ţi-ai trăit norocul... 11916) 238 [O, MI-AMINTESC...] O, mi-amintesc. Pe-atunce era mai, Ieşea din aur limpede un grier — Şi pe alocuri nopţile de prier Mişcau în roze trupuri de serai — 5 Părea că solul zbuciumă o coardă, O violină tainică în sol, Ce-şi înălţa sălbatecă în gol Cîntare grea, simfonică, bastardă. Veneau în dansuri nimfele şirag, 10 Şi din copaci, în dans, ieşeau driade — Ca un castel ce şovăie şi cade, Se adunau şi se-ntocmeau în vag — Şi urcă lin pe lespezi de Carrara, Veni uşor cu pasul licurind — 15 Şi ne-a surprins alene povestind Din ceruri luna, pururi solitara. [1916] 239 PRIVELIŞTI Pădurile s-au căţărat pe rîpi; şi scutură răcoare ; e lumină, pe scrijilate scoarţe de molifţi greoi se-ncheagă-oleiul de răşină. 5 Poteca fină duce-n nesfîrşit, e rîs de-argint şi umbrele se-ndeasă ; şi aţi plecat — şi-i beznă — şi-aţi plecat. De ce nu aţi rămas mai bine-aoasă ?... [1916] 240 [ZACEA, PE ŢARM...] Zăcea, pe ţărm, aseară, un stîrv adus de mare. Eu nu ştiam cum stîrvul fusese adus de mare, şi nici cum se-necase în mare şi în alge. Rotundul roş de soare se îneca în alge, 5 şi-şi descria, în valuri, de foc, circonferenţa. Era atîta farmec, că îţi uitai prezenţa şi că-ţi plecai genunchii, timid, înspre Nirvana. Părea că-o rugă urcă din suflet spre Nirvana, şi că, scăpat de mine în valuri călătoare, io eram eu însumi stîrvul adus în ţărmi de mare. Eu nu ştiam cum stîrvul în mare se-necase, dar butie-i sta burta, şi ochii se-nfundase, şi carnea-i puturoasă puţea clocit şi stîrv. Se spălăcise-n buze tot roşul de şovîrv, 15 Şi sîngele cu apa făceau tihnit amestic. Eu am privit la dînsul, ca la un alt domestic, şi-am rupt de spaimă-n fugă în drum spre văgăuna, Ce-mpiedica ca-n fugă să m-urmărească luna. [1916] 24J [VREAU SOARELE...1 ...Vreau soarele, vreau soarele pe cer — aş vrea să-mi intre-n trup, să intre-n sînge. O moară poate, undeva, se plinge — maşini de treier par gîndaci de fier. 5 Şi iarăşi ploaia în coperăminte — (rup foile din calendar, cuminte) şi urlă lupi, cu ochi de jar, flămînd. — Nu-i încă toamnă, dar va fi curînd. Iaşi, IX [1916—1917] 242 fPAINGANI DE LUMINA:..] ...Paingăni de lumină s-au aciuit prin pruni, : ograda-i înflorită cu pîntec de lăstuni şi zugrăveşte roze curate de culoare ; ca sceptre de lumină, un strat de crini, în soare 5 au desfoiet petale de fluturi şi de zi, din tinichea de case şi din hulubării hulubii, steaguri albe, şi-au pus omăt pe guşă şi-au mai rămas cu ciocul prin gratia din uşă, cu ochii mici şi lucii, mărgele de azur. *0 Miei creţi, pe după garduri, se pierd în vag şi-n sur, iar ziua printre ramuri s-a prins ca un păingăn, a fulguit cu raţe şi-acum a prins să ningă-n văzduhul clar, cu nouri... [1916—1917] 243 [FĂPTURĂ TA...] Făptura ta nu-i ţara pacifică şi bună — moşie-n care vite prin ierburi se-mpreună în panteista pace de seară şi cimpoi şi lînă risipită prin plaiuri vagi, de oi ; 5 nu-i iarba născătoare de opiu şi de lapte ; pe cîmpul tău, cu capul în palme şi în noapte* nu poţi s-auzi tăcerea pămîntului de zi. Şi vacile trecură în linişte şi-n gri... să-şi caute netoate în nesfîrşire steaua. 10 Făptura ta e-oraşul, asfaltul, cafeneaua, şi ca să fii desculţă, pantof de catifea. Ţi-i tînără făptura ca un climat de nea cruţată de sămînţă, de plug, de arătură, şi eşti precum e osul de preacurată, pură. [1916—1917] 244. CINTEC Ce mai strigi din nou în porţi, Tînără fecioară, Ce-i mai chemi din nou în porţi, Umbrele de morţi ? 5 Morţii dorm şi-n locul strimt, Tînără fecioară, Morţii dorm şi-n locul strimt. Nu aud, nici sîmt. De-ai veni şi-n trupul gol, 10 Tînără fecioară, De-ai veni şi-n trupul gol, Nu-i trezeşti din sol. Clipele de mult, de mult, Tînără fecioară, 15 Clipele de mult, de mult S-au pierdut, s-au smult. Morţii dorm chiar de-i prăpăd, Tînără fecioară, Dorm şi de e chiar prăpăd, 20 Nu simt, nici nu văd. 245 Morţii dorm şi odihnesc/ Tinără fecioară, 1 Dorm, şi cînd se odihnesc Nu văd, nici trăiesc. 25 Ca strigoi de-ţi vin tîrziu, Tinără fecioară, Noaptea dacă-ţi vin tîrziu, Vaieră-a pustiu. Lasă morţii ca să moară, 30 Nu-mi mai bate-n porţi. Lasă morţii ca să moară, Tînără fecioară. [1916—1917J B. Fundoianu în anul 1926. Coperta revistei Valuri (Iaşi, 19H), unde a debutat poetul. v.'. v• . • v ... , Coperta volumului Tăgă- K-duinţa lui Petru (1918). TAGADtllNŢA LU1PETRU , - UTEfUTURA hibUC D£$£NUX! Şl VlG.'OE D£ KOSS ~ ÎA^Î. Î31S 't Hr\UKtA: Coperta volumului Imagini şi cărţi din Franţa (1922). liapiiifiârtiiinFi’aPtâ DUftf 4* AXVXt 8CKW£YR£ 1« a" a a c um e h t i \nirn r h a11 o «a u x Coperta volumului 3 cine-poemes (1928). po&mes - Ut I b> fondane Coperta volumului Privelişti (1930). ; 8. FVMOOIANV PRIVELIŞTI f* o k m m Editura „Cultura Naiionriă* t » J 0 benjamin fondane Coperta volumului Ulysse (1933). BIMBAÜl) LE VOYOU Coperta volumului ? ;•• Rimbaud h voyou ( 1933). s-.. 1« ««* rh&lcmïol tfMtt*' <«nî»' «t 4*. l a» »>&»■>*•, int&»ts5tfiA <{«« vmu, AAnoopt.: »*& si «<►* tm%ittm* M »Aimes «fe* s 5rt!> ? Si aen«a'.£v : - LKS ÉDITIONS STEELR MIM «Kl s rmBthm Conscience malheureuse Coperta volumului La ice mai' i i"'<>.:• ;;Eà::::C0MSCi:en(':e MALHEUREUSE : b « i ■■■ C<.jr. < vei' « iw >»*«* « ('>>•«' jt<. Jr.< AC'- St>. >ţ <-> iitftfxS« <*■> x«-: :: :ÎAx< x >■*•*'*•*. • :%%$ éi>iTio.Ns KiBtE ■ 3«. )U:K i<> Benjamin FONDÂNE TITANIC POEMES . : î f ^*-* ■ i .... .5 . Xi'.' ' Coperta volumului L'Exode. i,k mm*t< AtmtfT* - Super F lumi fia Babylonis (ediţie postumă, 1965). Coperta volumului Poezii, " ;1CL' ■" l'expérience du gouffre préface de Qas&w r fouie jœséte . • :. là. palpŞaM «»&$#: ; ;;;#!!•' - : : -? -^©Uf^ ;: :;-::ia?^^.|îvrş: ;';:• ■ féÜL:- |:ï:';--::--;;:X jm'm W&0SÊÊÊÊ^^mm0 Coperta volu mu lu i ^-^f^sSjSljpÎIISSKSS^’ Baudelaire et V expérience du gouffre (ediţia a II-a, postumă, 1973). rarch'Exsl .SEGHERS Coperta volumului Privelişti şi inedite, ediţia Paul ’Daniel (1974). Privelişti -şi inedite- ... 4- A- i*,..•<&.-> .ur$: . <%.. ;. uw. ■+ li AlhUiM.J. duiii ; K Kîk 5 şi-şi farmă-n aer iarba prăjită şi amară. In cuiburi arse, păsări de diamant în vară se scaldă în răcoare şi cîntă din cimpoi. Nevoia vegetală visează, lînced, ploi cu apă pentru sete ; cu ritul scurt, o scroafă 10 îşi poposeşte burta păroasă pe-o garoafă şi cască lung spre soare a somn şi a urît. Un purceluş cu coada o gîdilă pe rît şi-apoi, cum vin purceii, culcaţi ca nişte mîţe> sug laolaltă patru din cele patru ţîţe. Herta. Vil 1917 PRIVELIŞTI XIX Un soare blond şi luciu s-a înecat în mare. Vezi perii îini de aur cum încă ard — şi-arare oftaturi verzi în bale se gîtuie adînc. Trec bărcile cu moţuri să-l scape şi mănînc, 5 din înserare, giulgiuri de-azur şi de huilă. Se peticeşte seara cu beznă şi suspină în aer cu sirene şi-n apă cu guzgani. Vin paseri verzi de spumă în cuib de bolovani, puşi înadins, s-oprească vigoarea verde-a mării. 10 Trec ore de rugină prin poarta înserării şi mişcă-n ape flăcări, ca paseri lungi de foc. Spre far, de piatră, drumul s-a năruit în bloc şi-şi geme lămpi pe mare ori limbi de geamandură. Şi chiotă pustiul cu valuri ori murmură cu glas topit prin aur de suflet : Thalathâ ! Şi-aşa cum stai pe bară încremenit aşa, coclit de linişti Timpul s-a înecat sub lună. Tăcerea doarme numai cu orele-mpreună şi-arar, o oră scapă şi bate lung în turn. 20 Nu-i nimeni în octombre şi-n chei şi taciturn castanii lungi din cheiuri se scutură a toamnă. Cu fustă fină-n care genunchii bat, o doamnă cu braţu-n şold se plimbă, aşteaptă, pleac-apoi. 259 Din nesfîrşituri, marea a vălurit puhoi şi-argintuieşte creastă, se-ngroaşă-n drum, se-mbuibă şi în răstimpuri surde, în lung de pietre, scuipă. PROVINCIE XVII Un cer mărunt de toamnă e risipit în tîrg. Se simte-n aer ploaie şi-i cenuşiu şi-n sîrg la prăvălii, lumina o zăvoreşte-oblonul, Prin gratii de rugină vezi, mîniet, patronul 5 pe ucenici îi ceartă ; s-a scuturat un tei — unei leliţi desculţe, la un cîntar, ovrei îi măsură o chilă de borş ori de scrumbie. Pe rafturi cu unelte ori cu galanterie, au scos păingăni aţe din pîntec şi pândesc. 10 E tîrguşorul umed, ploios şi ovreiesc şi mîţe de funingeni visează lună nouă. O fată roşcovană stă-n prag, pierdută. Plouă, şi-o diligenţă vine din negură şi munţi — în apă, ciufulite, stau gîştele subt punţi I5 şi dup-asfalturi ude e glod şi apărie. Desculţi, copiii-şi joacă vapoare de hîrtie şi plîng că se desfoaie curînd în cenuşiu. Vin vaci de la păşune, agale şi pustiu — şi cum mugesc, cu capul întors, de parc-ar suge — 20 muiet, tot tîrgul parcă în înserare muge. Icişi, VIII 1917 261 CIMITIR Plîng sălcii trunchiete cu verde. Cimitirul ţi-arată, cînd te-apropii, un şir de lespezi albe, ca nişte plicuri albe trimise către cer şi înnegrite-n vremuri de-adrese şi de toamne. 5 Amiaza se-nfierbîntă cu soare şi cu miros ; o pasăre arare s-opreşte într-un ram, ca să citească mulcom pe lespezi epitafe. Şi cuiburile-n ramuri se scutură cu soare şi plouă aur galben pe vreun mormînt uitat. 10 Cresc ierburi pe morminte şi le-mpletesc cosciug, cresc ierburi profitoare de grieri şi de ploaie, cresc ierburi ca şi săbii curbate de smaragd şi proslăvesc Viaţa dospită din cadavre. O salcie-n răstimpuri mai plînge rar pe morţi, 15 mai plînge ca un preot cu creştetul pe piatră, ori poate plînge fiindcă e arşiţă în larg şi fiindcă nici o mierlă nu-i cîntă de albastru. Impertinent, orgoliul a scris bogat pe pietre : biografii cu date, cu plîns, cu epitafe. 20 Au ascultat adese în monoton d-amurg, nazal şi lent, un cîntec oriental de slujbă. 262 Ades, creştin, un clopot se-mprăşfeifi profan, ades bătrînul soare se sfărâmă în aşchii, ades de puf în noapte cad pe pămînt luceferi. 25 Nu-i nimene cadranul de soare ca să-l ţief şi nimeni nu-i să plîngă pe gropi, Ierusalim. Ostentativ, amiaza s-a mai boit cu galbăn. Ghiceşte caravane şi leagănă curmalii, şi^a scos un fir de apă de sub un muşuroi 30 cu fierberi de furnică şi galerii cît pumnul. E murmur surd de psahne călătorit de vînt, e miros grav de iarbă, prăjit şi-amar de arşiţi, şi un orfan, pe gînduri, se-ndrumă după miros pe-aleea-n cari girafe mănîncă-n aer frunze 35 să caute o groapă pe care vrea să plîngă. Iaşi, VIII 1917 SERI.. Nu ştiu ce-mi spune seara, pămîntul crud — nu ştiu, trec ca şi boii jilavi tăcut pe lingă dînsul, şi nu-i pricep orgoliul amurgului, nici plînsul fremătător de frunză. — Prin aur de pustiu, 5 păşunile, departe, plîng în talangă, seara, subt ape de lumină. Gîndaci enormi de fier, maşinile de trier se-nfig în cer. Din cer tăcerile bronzate au pogorît. — In vara, cu toamnă-n foi, în ape, în turme şi-n ecou, iO ţăranii de rugină vin cu argint de seceri — şi rage lung, cu coada pierdută-n vînt, un bou — topazul greu din ceasuri s-a năruit în treceri. Mi-e sufletul o floare amară de pelin — copil, născut din griul ce spicuie-n pămînturi, 15 îmi cheltuiesc zădarnic culorile în vînturi, să pun beteli de soare pe nouri de senin. Ferment cu tine rodul, pămînt, bătrîn pămînt — aş vrea să fiu în tine înfipt ca o dumbravă ; nu ştiu ce-mi spui în seara cu imnuri de proslavă ; 20 eu rîd imens cu tine şi tot cu tine cînt. 264 Prin ochi de flori şi rîuri te caut în amurguri — şi-n cîntecu-ţi de slavă, tot oa şi-n mine, ştim, s^a scuturat pe soare, făr* de pricini, pustiu, tristeţea asta oarbă ce lîncezeşte-n lucruri. laşi, VIU 1917 BIOGRAFIE De voi muri-ntr-o zi, uitat şi singur, nefericit — că n-am putut pe lume să sculpt’ nemărginirile din gînduri uitaţi-mă, cum i-aţi uitat pe ceilalţi. Eu n-am iubit nimic decît Viaţa ! Şi dacă v-am iubit, o, simpli boi, pămînt îmbătrînit în bun şi creaţa mişcare-a apei, n-am iubit în voi decît lumina ce venea dintr-însa. De v-am iubit pe fiecare-n parte, nici Viaţa poate n-am iubit-o-n voi, ci poate numai lumea mea de gînduri ce vă crea cu suflet şi cu-aromă. Căci boii toţi cu botul în miresme, pămînt străvechi, crepusculuri de aur, voi n-aţi păscut verdeaţa şi lumina — decît în larga-mi pajişte din suflet. Şi de-oi muri-ntr-o toamnă-n care crinii îşi mestecă lumina — într-o toamnă —-ori poate într-o pajişte cu boi — ce nu vor sta şi ei atunci să moară. Ştiu bine, totuşi, c-or să moară-atunce, că or să-şi piardă sufletul şi-aroma şi c-or să fie iarăşi simpli boi 2o ce trag cu silă, în amurguri, plugul. Şi or să vie poate alte minţi, ce-or să creeze altfel universul, ce n-or să ştie ce-am gîndit în lucruri, ce n-or să ştie că am fost şi eu. 30 Şi or să vie poate alte minţi, ce vor crea, din lucruri, nouă lucruri, ce vor crea, din lume, nouă lumi — şi lucrurile vor muri cu mine. laşi, VIII 1917 CRÎMPEIE Spre cuibul meu, departe de omeneşti tumulturi, am agăţat zădarnic în peisaje vulturi şi-am pus zădarnic pasări cu evantai şi plisc, în aerul, culoare de stîncă şi de pisc. 5 Ce-mi pasă că aiure sînt alte peisaje, în care Universul descarcă noi bagaje, cînd ochii mei văd bine şi-atunci cînd sînt închişi. Ţin într-un fluier Viaţa, Visarea în haşiş şi sufletu-ntr-un clopot, sus, pe deasupra ierbii. 10 în liniştea pe oare o iau în coarne cerbii. O, trupul ce mă leagă de ţărm şi vegetal ! Şi gîndul — prăbuşire de astre şi metal — ce-mi înflori cu lebezi untul din bazine, îmi scapă, ca o notă, obscur, din clavecine. 15 Pe vag cleştar de piscuri să urc zădarnic voi — tot tu mă ţii în cleşte, blagoslovit noroi, şi Amintirea cearcă, din urne de ninsoare, obrazul vostru tînăr să-l prăfuie cu floare şi crierul să-l schimbe în carne cu dorinţi. 20 Ca fata care-aşteaptă în alb bordei un prinţ, aştept şi eu sultana ce-mi îngrijeşte crinii, să-mi surpe diamante din muntele luminii, să-şi culce-n mine chipul ca un inel în puf. 268 Gîndirea mea să piară ca aerul în stuf şi piară-n peisaje toţi agăţaţii vulturi — spre cuibul meu, aproape de omeneşti tumulturi. PRIVELIŞTI XXI Vacanţiile pline cu mure şi cu viespi, cu flori pătate vînăt şi ruginos pe cîmpuri, cu arsele fînaţuri, cu umbre de amurguri, cu bîzîit zănatec şi zgomotos de gîze ! 5 Aveau omăt pe guşă sălbatecii hulubi şi zarea era plină cu muşterii de aur pe flori — statornici fluturi — prinşi de pămînt prin lujer. Treceau de la păşune vaci umede la uger, şi abureau pe sticla văzduhului, răsuflu. 10 Pe drum, sătui călugări de cărnuri şi de vin cercau în cartea firii şi-arar prindeau lăcuste ce aşteptau ca-n ierburi să puie Domnul ploaie. Ieşea prin găuri lapte din ciuboţici de cuc, prin ochi de bou, pămîntul sufla vîrtos mireasmă ; 15 prin ierburi planturoase cu pinteni de cocoşi, sta spînţul (zis bozeţul) ce lecuieşte caii. Şi eu priveam cum urcă pe mînă o furnică, cum ies paseri de beznă din cuib de lună galbăn, cum freamăt de frunzişuri se sfîşie în frunză, 20 cum urşii stau să iasă din vizuini spre miere şi cum o floare-n noapte închide uşi de ziuă pe-o viespe răsturnată în patu-i de polen. Iaşi, IX 1917 270 PLOAIE Ploua aseară pe coperemînt. Ploua cu tinichea, ploua cu ploaie, ploua cu mucegai, ploua cu toamnă, ploua cu toamnă ! 5 Ploua urît, ploua cu gri, ploua latent, ploua cu vînt în hornuri, cu chiote şi şoapte şi ploaia zbuciumată bătea cu ciocu-n geam, bătea cu ciocu-n geamuri ca pasarea de noapte, cu ciocul dur de ploaie. io Castanii grei de hohot, cu pete mari de frunză, scrîşneau, ţipau în chiot şi hohoteau castanii pe-asfaltul ud de ploaie, ploua ca un alt cer, ploua obscur şi aspru cu orgă de litanii, plouau litanii. 15 Să-mi vie numai ploaia şi nime altu-n poartă ! nu-mi vie-n poartă nime, ci numai ploaia ; ploaia cu măzărichi şi-n ochii de lună, cucuvaia şi ploaia cenuşie şi vînt, şi foaia moartă — şi vînt şi foaia moartă — 20 să-mi vie numai ploaia şi nime altu-n poartă. 271 Trecutul ca un vifor, femeia ca un vifor, de ce-au venit pe ploaie, pe vînt, ca foaia moartă, de ce-au venit pe ploaie şi mi-au intrat pe poartă, pe poartă ca un vifor ? 25 De ce trecutu-i ploaie şi ploaia e trecutul ? Afară plouă, plouă — de ce-au venit să-mbrace din nou cu suflet, lutul ; cu suflet acru lutul, de ce-au venit în toamnă cînd geme şi cînd plouă ? 30 Ploua cu vînt, ploua cu gri, ploua latent, şi ţiuia în noapte ca o deschisă uşă, ca o deschisă uşă pe unde intră oameni, pe unde intră oameni cu ploaie şi cenuşă — printr-o deschisă uşă. 35 Trecutul ca un vifor, femeia ca un vifor, de ce-au venit pe ploaie, pe vînt, ca foaia moartă, de ce-au venit pe ploaie şi mi-au intrat pe poartă, pe ploaie ca un vifor ? Iaşi, X 1917 IN ALŢARE E miros mediocru şi dulce de salcîm. Vin, pune albă mîna în mina mea, pe bancă. Vin, sufletele noastre le-om duce-n alt tărîm, în timp ce-a noastre trupuri vor rămînea pe bancă. 5 Tărîmul e departe şi, dacă vrei, e-aici. Tărîmul, ca un miros de floare, e în minte, tărîmul e în seară, şi-n vis, şi în cuvinte, tărîmul e aiure, şi-i în fînaţ, şi-aici. II poţi cu mîni atinge, cum poţi atinge-o stea, 10 îl poţi culege-n suflet, ca apa un luceafăr, şi poţi să zbori spre dînsul — bondar de catifea — şi poţi, de vrei să-l miroşi, cum miroşi un luceafăr. Acolo fînu-i moale şi creşte lună-n ţărm, şi de sidef e apa — o poţi *pe hărţi cunoaşte — *5 şi munţii sînt de cretă şi-i dragoste pe ţărm, şi nu-i prin mlaştini acru orăcăit de broaşte. Acolo pierzi dorinţa ca pasăre de lut, acolo pierzi umana şi veşnica dorinţă, şi dacă vrei, o clipă, îndestulaţi de lut, 20 să încercăm cu aripi a tainelor ştiinţă. 273 Cuprinşi cu mini de suflet şi sufletul de pluş, să rătăcim în seară şi în nemărginire şi din sirene-n mare să regăsim cenuşi — femeie, floare albă, parfum, nemărginire. 25 Vin, pune albă mina în mîna mea, pe bancă. (E miros mediocru şi dulce de salcîm.) Şi-n timp ce-a noastre trupuri vor rămînea pe bancă — Vin, sufletele noastre le-om duce-n alt tărîm. [AM PLlNS PE AURORA..;] Am plîns pe auroră şi-am plîns pe dimineaţă, căci aurora pură avea pe ea polen şi fiindcă dimineaţa desculţă din bazen se depărta, pe talpa-i de aur, ca o raţă... 5 Am plîns pe ziua albă, ca flamura de pace, — pămîntul ca o simplă neghină se-nmuîţea, şi în sudoarea frunţii şi-a minţii omul sta în fire, subt azura şi joasa carapace. Am plîns pe-amurgul roşu aşa cum plînge-un tată, 10 căci era roş amurgul ; şi prea frumos atît în cîmpul lins, cu aspră tăcere grea, încît lumina ca o piatră căzuse din cer toată. Şi-am plîns pe noaptea clară, cu sufletul himeric, în care om şi vită fătau un ţine şi-un an. 15 Şi-am plîns pe noaptea clară ştiind că totu-i van. Şi sîngeram cu duhul în ciocuri de-ntuneric. /19171 275 PSALM Amurgul vine, iacă ! In iarbă cînt-un grier, şi-n pajişte e tulbur miros de livănţică ; şi-mi pere că tu, Doamne, te-afli-aici în jur ; în cîntecul de grier, ori poate-n livănţică. 6 Te simt de mine-aproape, te simt plutind în jur* te simt, deşi n-ai formă, din clipa ceea-n care ne^ai fugărit din Eden şi-ai vrednicit în porţi, privighetori-arhangheli cu sabie de flăcări. îmi amintesc : albastru era în Paradis, M şi erau flori, şi paseri, şi lei, şi tîrîtoare ; şi noi mergeam pe pajişti de flori şi tîrîtoare ; erau fîntîni curate şi limpezi pomi de vis, şi-n mijloc, ca o torţă, sta pomul conştiinţei. îmi amintesc : greoaie era acvila minţii, 15 şi noi mergeam pe pajişti de flori la nesfîrşit, şi te slăveam pe tine şi îţi slăveam natura. Şi noi mergeam alături de pomul conştiinţii, şi noi priveam la dînsul, şi ne uitam la fruct, dar nici ne^ajunse gîndul ca să mîncăm dintr-însul, 20 căci pentru noi dorinţa de-^a şti nu fiinţă şi pomul conştiinţei era un pom ca ceilalţi. 276 Am vrut întîi să blestem, s-omor apoi am vrut, dar n-am avut putere s-o fac ; şi bine-mi pare. îngăduie acuma o binecuvîntare, căci ea ne-aduse hrană, a scos din piatră val, a semănat pămîntul, a rodnicit deşerul, şi ne-a făcut grădină precum e-n raiul tău. Tot ea ne-a spus c-atunce cînd am mîncat din fruct, ne-ai izgonit din ceruri şi-ai blestemat amarnic pe cei pe care însuţi i-ai plăsmuit din lut. Dar noi n-am stat să credem şi credem că tot tu ne-ai fost trimis-o^ncoace, drept cîrmă ş-izbăvire, căci trebuie altminteri să credem că-s minciuni şi ni e greu să credem c-a spus minciuni fiinţa ce ne-a sădit grădină, ne-a pus lumină-n crieri, şi ne-a-nvăţat pe mine şi pe-Eva în ce sta suprema fericire necunoscută-n ceruri... Deci mulţumit sînt, Doamne, cu ce-am aici; e drept, n-am pomul verde-al Vieţei în mijlocul grădinei, n-am cele patru fluvii ce rîură-mprejur ; Pisonul ce-mpresoară tezaurele de-aur, Ghihonul ce se-ntinde spre coastele din Cuş, Hidekelul ce scaldă tărîmurile-asire, şi-un Eufrat ce suflă prin nări de crocodil. [1917] COLCHIDA NOUA Poem Adevăr zic vouă> că vrabia nu-i vrabie decit dată o vezi tu vrabief că tu îmbraci lucrului fiinţa pe care i-o bănuieşti, a?a cum o vezi, şi că in fiecare lucru sint mai multe înţelesuri. Biblie nouă — B. Fundoianu Ardeau în noapte flăcări grele ca aurul topit în foc, ca nişte limbi de şerpi sălbateci străfulgerau ; prindeau să joace, se înălţau, cădeau şi iarăşi sclipeau ca pe-o comoară-n loc. Dar coasta sta deşartă de-oameni şi-arare numai dobitoace, 5 în ora-n care marea toată prindea mulţime de făclii, ieşeau spre flăcările de-aur, în scorbura din vizunii şi-nspăimîntate ca de-o vrajă, ciuleau urechile spre mare... Dar într-o zi, dar într-o zi în care flăcări ardeau pe locuri le-aces tea, 10 o navă drumui pribeagă din miazănoapte-n miazăzi şi duse vestea... Izbite ca de trăsnet aprig, sunară clopote-n clopotniţa s-au deşteptat din glodul vieţii mulţimi cari nu ştiau ce-i somnul r toţi cei învinşi, toţi visătorii, toţi cei uitaţi de mult de Domnul 278 15 au rupt delaolaltă veseli încuietorile de botniţi, şi plini de vis au rupt tavanul odăii umede de ravăn, au pus în trupul lor de ftiziei tot ţelul sclipitor şi zdravăn şi au pornit să cate-n. ţara ce-o-ntrezăriră marinarii, poveştile ţesute-n aur cu ţărmi de vis şi .pietre varii, 20 şi s-au pornit cu plozi în faşă şi cu femei subţiri de rînd. în asfinţit, Porniră năvile-ncărcate cu vagabonzi, subt cer de bronz, şi părăsiră portul care-şi juca luminile bezmetic ; 25 pe chei, acei pe care viaţa i-a-nchis în trupul lor ermetic, priveau aiuri cum plec drumeţii ca nişte-aripi ; şi călătorii simţeau în ei şi al lcr suflet tremurător ca-n boltă norii, ca un rechin ce-nghite marea ori ca o sticlă de Chianti, 30 ce-nehide-ntr-însa tcată vraja ce-o dă Italia amanţii, şi-apoi, cînd au văzut uscatul cum îl înghite depărtarea, cînd au văzut cum marea creşte peste noroadele de valuri, cînd au văzut nemărginitul plimbîndu-se-ndărăt şi-n faţă, cînd au văzut întîia noapte şi-apoi, prin neguri, dimineaţă, 35 cînd au văzut că marea numai se ţese neconteniu din voaluri, părinţii şi-au adus copiii şi, prinşi de grijă fără veste, le-au înşirat din nou sorită îşi melancolica poveste, a celora ce pleacă-n. lume să caute-n adîneuri aur... şi-un soare sîngera în noapte ca sub toreador un taur. 279 40 Dar într-o zi, Cum rătăceam pe mult de ape, învolburaţi de gînd cu toţii, de pe catarturi mateloţii în acea zi, cu sufletele-nvolburate ca şi catartele de vînt, 45 au spus cuvîntul oare-nchide avîntul tot : pămînt, pămînt ! Ardea ca-n leatu-ntîi pămîntul, cînd s-au apropiat de ţărm. Ei n-au simţit cum lin şi galeş vin valurile şi se sfărm ; ei n-au simţit nici sărutarea ce-o-mparte mării chiparoşii, dar cînd pe insulă se-aprinse ca-n policandre candeli roşii, 50 nebuni, au aiurat de spaimă şi-au prins nebuni să se prosterne... Ca flăcările din gheena ursită grijilor eterne, ca nişte sfeşnice de-alamă, ca nişte candelabre de-aur, aşa se înălţau de pară splendide flăcări pe tezaur. Se năruiau, prindeau să urce — şi-aşa ai prins nebun să dănţui, 55 o, aur care scurmi omorul şi care sufletele-nlănţui şi care torni în şubrezi crieri stafia nebuniei hîde. Şi-apoi, cînd multele vapoare au scos mulţimile din barcă, noroadele venite-aice să strîng-argint şi să se-ntoarcă, au adormit pe lîngă focuri, au prins domol prin somn a rîde, 60 au pus în visuri tot Pactolul nemărginirilor de grîne, şi cum Midas schimba în aur, au vrut să schimbe toate-n pîne. Voiau nemărginiri să sculpte şi înşile să-şi fie faur, şi luna sta pe boltă-nfiptă ca şi un bulgăre de aur ce se topea încet în mare şi aurea întreaga mare. ^5 în zori cînd aurora naşte din sclipiturile solare, şi-au scos cu toţii săpi, hîrleţe, oţel de plug şi tîrnăcoape, 280 au scos, de prin adîncuri negre, filoane vinete de ape, au răsturnat pămîntul jilav din tainiţile lui virgine, au scormonit în coasta grasă de vegetalele marine, 70 au scos în soare ca să ardă latent puzderia de vierme, şi rădăcinile de ierburi ce-abia atunci au prins a germe, care-şi trăgeau din funduri, poate, fluida sevă călătoare, din trupuri de sirene moarte, înmormîntate-aici de mare. Dar n-au găsit nimic şi-atunce, cu capete proptite-n trup, 75 ei ascultau cum valu-n noapte se zbate-n răcnete de lup ; ei ascultau cum palmierii mişcau coronile cu freamăt, ei ascultau cum infinitul sporeşte din adîncuri geamăt; ei ascultau cum vîntu-ncearcă să-i ghiontuie şi să-i arunce, şi se iubeau cum niciodată nu se iubiră pînă-atunce. 80 Ţipa violul prin frunzişuri şi prin adîncuri neştiute, gonacii fugăreau amarnic pe subţiraticele ciute, şi-apoi, pe cînd prin crengi, alături, urla ca un destin simunul, cădeau în somn, flămînzi şi puhavi, pe iarbă unul cîte unul. A doua zi din nou şi iarăşi, cînd peste spuma de ivoriu, 85 adînca noapte sta să vie pe furnicatul promontoriu, făcliile jucau în noapte păzind vistieria toată, şi ei visau să cate „mîne“ ce „astăzi“ n-au putut să cate ; şi ei visau — iar toată zarea clădea crepuscule de staniu şi luna sta pe boltă hîdă şi î'înjitoare ca un craniu. Şi într-o zi, o zi în care toată vraja îşi nărui adîncul rost, o zi mai tristă ca acele din cîte pînă-atunci au fost, şi într-o zi, văzînd chemările deşarte şi năzuinţele pustii, au lepădat din mîni unealta, au prins din nou să urce-n barcă, şi-acei ce au venit acolo, ursiţi cu aur să se-ntoarcă, s-au aburcat pe-nalta proră, mai sărăciţi ca totdeuna, cu craniul supt şi hîd de grijă ca-n nopţile acele luna, s-au aburcat pe-nalta proră, cu flacără albastră-n torţii, uitînd pe coastele-mirajii, zăcînd delaolaltă morţii, pe care-i cere orice ţintă şi orişicare ideal... împrăştia miresme tulburi pădurea caldă de santal, cînd i-a văzut cum se-mprăştie ca-n toamnă mările de vrăbii. Au smult din ţărmuri iar ancora îndoliatele corăbii, şi-aşa cum drumuiau pe ape în ora-n care dorm cucoşii, cînd au văzut din nou puzderii de flăcări galbene şi roşii, cu minele întinse-n aer ca nişte-oşti întregi de săbii au blestemat... Şi a rămas pustie coasta şi nimeni nu venea în loc. Ardeau în noapte flăcări grele ca aurul topit în foc, se înălţau, cădeau şi iarăşi prindeau ca pe comori să joace. Dar nimeni nu venea să scurme şi chiar acele dobitoace, ce la-nceput veneau să urle spre groaznica epifanie, pieriseră înjunghiate de cei plecaţi pentru vecie. Ardeau în noapte flăcări grele, adînc, spăimîntător, solemn, ardeau în noapte flăcări grele ca un chinuitor îndemn, ca şi o cange-ntinsă-n noapte s-apuce navele pribege, ardeau ca pietrele cioplite de prin coroanele de rege şi în adîncuri neştiute, haznaua galbenă de aur 120 plîngea în flăcările grele ce străjuiau pe un tezaur. [1917] [CUM TE-A CIOPLIT...] Cum te-a cioplit în marmur Praxitèle, Aşa te vream cu graţie de mit, O, monument în vremuri dăinuit, Subt pulbere de lună şi de stele. 5 Dar azi îţi zbaţi ruinele rebele. Căci toate mor în sumbru infinit. Cum Praxitele-n marmur te-a cioplit De ce te pierzi şi tu acum cu ele ?... îmi par ştiute umedele strade, 10 Şi-acum îl văd : bătrînul Pantheon Se razimă pe cîrje de arcade — Au nu mă cheamă oare Porsiphon, Şi n-am luptat viteaz sub Miltiade, Şi n-am murit în cîmp la Maraton ? [1917] 284 PRIVELIŞTI Cînd vine toamna, broaştele pe mal au suflet de amurg şi de nămoluri... cocleala ştearsă-i petec pe metal, de foi, de bălţi, de cenuşiu, de seară.. 5 Cînd vine toamna, porcii umblă-n jir şi trenuri fluieră prin peisaje, iar vînătorii verzi se pierd în praf — neantul vegetal e pretutindeni. Cocori de ceară s-au înfipt în seri — 10 mor satele-n scheletele de garduri, putregăiesc făinele-n hambare şi, prin ogrăzi, hulubi au somnul moale... Prosteşte rîul se agaţă-n roate şi roata morii fuge de mişcare. 15 Morarul ca o stafie de linişti — priveşte moara şi priveşte toamna. Trec gîşte leşinate pe podeţ, beau apa neagră cum ar bea tăcerea ; şi pacea-i scuturată cu noroi 20 cînd vine lentă şi molîie toamna. [1917] 285 [ClND VINE TOAMNA-N SALE DE SPITAL] Cînd vine toamna-n sale de spital pe rufării de var e sînge iară ; rugina roibă doarme pe metal, de foi, de bălţi, de cenuşiu, de seară. ă Cînd vine toamna-i linişte şi-s berzi, în înserare sună lung o goarnă, o goarnă sună lung ; cocori tîrzii ca cei plecaţi ce nu se mai întoarnă. Cocori de ceară s-au înfipt în seri 10 şi hodinesc arare pe vreo şură şi plouă, plouă, plouă ; nicăieri nu-i decit seara umedă şi sură. Pe colnic, urcă şters un car cu boi şi unul cade-n mlaştini, fuge locul ; 15 cu biciul, omul stăruie-n noroi şi-n seara grea îşi blastămă norocul. [1917] 286 [CIND VINE TOAMNA, DESFOIETE BERZI...] Cînd vine toamna, desfoiete berzi au spintecat amurgurile-n ciocuri, prin gări ploioase, cenuşii şi verzi — opaiţe se-mprăştie în focuri. 5 Căruţele stîrnesc pe drumuri praf, şi plouă arare-n ţarnele de inişti. Din cînd în cînd un stîlp de telegraf veghează-n aer sarbedele linişti. Podgoriile-au dat de-acuma must; io cu degetul pe tîmplă, ca sihaştrii, te rătăceşti cu visurile-august, în ţările olivilor albaştri. Cînd vine toamna-i ploaie şi-i deşert. Nu mai te-ntinzi în ţarină pe pîntec, 15 şi soare nu-i să germine ; e cert : nici trandafiri, nici dragoste, nici cîntec. 11917] 287 [PLOUA ASEARĂ...] Ploua aseară pe coperămînt. Ploua cu tinichea, ploua cu ploaie, ploua cu mucegai, ploua cu toamnă, ploua cu toamnă. 5 Scuipau fanare sîngele-n asfalt — şi ploaia-n geam, oa pasărea de noapte, şi ploaia ca un cioc hătea în geam, cu ciocul dur de ploaie. Şi era ploaie bună de belşug 10 şi ploaie-nmulţitoare de seminţe, şi era ploaie bună, hăt, prin cîmp, prin cîmpu-n care boi -aşteaptă ploaie. Şi sufletu-mi ca şi un cîmp stătea cu boii scoşi pe gînduri, după ploaie, 15 şi sufletu-mi ca şi un cîmp stătea în ploaie-nmulţitoare de seminţe... Ploua aseară pe coperămînt, plouau fanare sîngele în minte, ploua cu mucegai, ploua cu toamnă, 20 ploua cu toamnă. [1917] 288 LUI PQSTUMUS Cad ultimele foi de portocale ; Şi riu-i sloi; tac arborii, e iarnă. Zăpada mulcom prinde să se-aştearnă Şi corbii vin din ţărmuri boreale. Nu ! Vreau să-mi suie oaspeţii, pe dale ! Să nai-mi simt trupul putred ca subt ţamă, Să-mi vie sclavii! Rozele să-mi cearnă, Şi caecubul să spumege-n pocale. In nard şi-n miruri unsă vreau femeia. 10 Din Angrimgent adusă. Cithereia Danseze-mi goală-n flacără de torţii. Şi-n urmă, beat de-a visurilor spume, Să cred că-s zeu; să uit că-s sclavul morţii Şi anii trec, trec repede, Postume. [1917] PSALM Dac-aş putea gîndi — ţi-aş cere, Doamne, nu ştiu nici eu, o, Doamne, ce ţi-aş cere, daoaş putea gîndi ; ori poate-aş cere, ştiu eu ? Să plîngă ploile în toamne... 5 Aş cere poate praf de cosmogonii, şi m-aş juca cu mingi de universuri ; şi tot ce-n crieri se va naşte-n versuri să-şi capete o formă în natură... O, de-aş şedea pe jilţul tău, o. Doamne, 10 prin lumi, prin rai, prin îngeri, prin catarge, şi dac-atunce mintea mea s-ar sparge, ţi-aş cere... nu ştiu, Doamne, ce ţi-aş cere. Poate-aş voi să pasc pămîntu-n grieri, ori poate-n boi, poate-aş voi în crieri 15 să-nflacăr infinitul; şi aş voi să construiesc lumi nouă din stihii. [1917] 290 PSALM Dimineaţa e pură cum e clopotul cînd e pur. Cocoşii n-au chemat încă cu ţipete soarele şi glştele beau apă din jgheaburi, ca şi cum ar înghiţi pietricele. In zori, cînd te plimbi pe cărare, luna e albă, 5 şi gospodăriile de furnici fierb ca bucătăriile... Sufletul meu e calm ca o pajişte, toamna. Eu cred că n-ai coborît niciodată pe-aiee, Doamne, căci ar fi trebuit să vezi furnicile roşii de pădure, căci ar fi trebuit să vezi rimele pe care lumina le vatămă, 10 căci ar fi trebuit să bei vinul din ţîţele fagilor, căci ar fi trebuit să asculţi, cu urechea pe coajă, sufletele, căci sufletu-ţi ar fi fost asemeni furnicei şi rimelor, căci ar fi trebuit să fii asemeni fagilor cu sîngele de vin. Dar poate că, tu, Doamne, nu vezi ceea ce vedem noi, 15 poate că nu ne găseşti frumoase lucrurile fiindcă nu vezi folosul, poate că nu te bucură ca pe noi sănătatea griului, poate că tu eşti însuşi grîul şi frumuseţile, poate că tu eşti însăşi Viaţa mediocră şi bună. Viaţa tare mediocră, Doamne, şi tare bună. 291 Doamne, sînt şi eu ca broaştele, cu două frunze de plămîni. Doamne, sînt şi eu ca broaştele ce orăcaie urît pentru viaţă ; îmi place mocirla şi viaţa, ca o unsoare pe răni. E mai frumos la ţară, Doamne, acolo unde şezi, în văzduh ; dar eu, în locul tău, Doamne, mă uit la furnicile roşii şi meditez despre păpădie, cum tu meditezi despre Viaţă. [1917] PSALMUL SULAMITEI E plină dimineaţa cu coji de portocale ; pe-alee, pe coline, pe-arbuşti şi pe azur, picioarele desculţe şi-au îmbrăcat sandale şi trupul alb şi tînăr mătase din Ofir. 5 Sălbateci, palmierii plîng somnoroşi cu rouă, trec fluturii, prin aer, petale noi de măr, plămîni înalţi de floare pentru pămînt respiră şi-azurul pur încearcă să mişte-un trandafir în cuibul roz şi moale în care doarme-o viespe. 10 O, Doamne, toata firea e dragoste şi-azur şi eu socot, desigur, că eşti şi tu petală, de floare lustruită cu suflet de miros. De^aceea-mi ierţi şi mie că am pe suflet vină şi-mi ierţi că biruita de farmec — nu-i aşa ? — 15 ţi-am ne-mplinit porunca şi ţi-am călcat petala. Dar faţa lui frumoasă atît de mult era ! Şi trupul lui atîta de-nalt ca palmierul şi-aşa fireturi fine de aur rar pe trunchi şi-atîta nard, ce arde frumos în sfeşnicare, 20 şi pune în nari ne aromă de vîrtej — că i-am căzut în braţe, ca poama coaptă-n pajişti — Mă ierţi desigur, Doamne, o, nu ? — fiindcă-i frumos, fiindcă frumuseţea ai pus-o tu în lucruri, fiindcă frumuseţea ai pus-o recreare, 293 fiindcă-ai clădit pe oameni urîţi şi tîrîtori odată cu smochinii şi cu spătoşii cedri şi fiindcă ştiu, o, Doamne, că te jigneam altfel şi că, iubind frumosul, iubesc în el pe tine. Avea inele-aduse din străinătăţi şi mări, avea pictate oale cu şerpi pe porţelană, avea covoare aduse cu greutăţi din Indii, ţesute-n fir de flutur şi-n peri de dromader. Avea în vase smirnă şi danţatoare-n pluş, .avea roibi vii şi ageri cu tainice nechezuri, avea cochilii dure în care cîntă marea şi care avea, de aur. ca faraonii vechi. Şi el mi-a dat aceste şi mi-a mai dat şofran, şi mir de uns pe creştet, tămîie în cădelniţi, să parfumeze mulcom şi leneş înserarea covoarelor obscure şi ochii lor închişi. Dar fraţii mei mă ceartă şi spun că fac păcat, că-mi feştelesc făptura cînd pun pe dînsa miruri, că-mi feştelesc şi braţul cînd îl stropesc cu smirnă, şi-mi feştelesc în suflet cînd ard într-insul nard. Dar tu, dar tu ştii bine că nu-i păcat aceasta că nu-i păcat făptura să-ţi speli frumos şi des, «că dacă-ţi speli făptura, te spăl pe tine, Doamne, că dacă ung cu miruri, te ung pe tine-aşa, şi dacă ard tămîie, spre sufletu-ţi se urcă. Căci tu. desigur, Doamne, pricepi ce stă-n parfum. Pricepi ce farmec tulbur şi ameţitor e-ntr-însul, (căci tu eşti singur, Doamne, un neştiut parfum), căci dacă tu, o, Doamne, n-:ai şti ce farmec are, nu ne-ai permite nouă ca să gustăm din el. [191i] [E PACE CLARA DE-APA CE MURMURA-N AMURG], E pace clară de-apă ce murmură-n amurg şi vişinii lrnnina o foarfecă în frunze, în casa scundă-ascunsă subt rarişte de fagi. O fată brobodită culege-n iarbă fragi 5 şi are gura roşă ca fragii din cofiţă. Din cuiburi construite cu-argilă şi cu paie cucoarele prin aer au sîrmuit triunghi şi-n zborul des spre soare au înghiţit lumina. In drum ţepos de codri răzbate, verde, ziua io şi-atîtea vagi gîngănii înoată în amurg că, dacă-nchizi o clipă pleoapele, auzi murmurul surd şi aspru ce-1 şuieră tăcerea, împărăţii de paseri pestriţe, negre, gri, împărăţii de grieri, de bărzăuni, de fluturi 15 par varii poligoane ce vieţuiesc în scoarţe şi beau spoitul suflet ce aromeşte-n cîmp. Trec vacile de lapte, de pluş ori de cafea, trec orele cu ape diverse de lumină şi soarele-n văzduhul de floare zăhărit 20 s-a înecat în ora cu funde colorate şi-şi dizolveşte-ntr-însa rotundul greu şi roş. [1917] 295 [MIREASMA DUPA-AMIEZII...] Mireasma după-amiezii e galbenă-nspre lac. O babă cată ape şi buruieni de leac, mirositoare mintă, ori tainică melisă. înspre nisipuri coasta cu buruiene-i scrisă 5 ca nişte moţuri rare ; cu cît spre luncă vii, mănunchiuri-nalte-şi cearcă argint cu mov şi gri şi înnegresc pămîntul mîlos şi rar de dună ; pe după lozii pline cu umbră joasă-o lună ca secera se plimbă pe ochiul de păun... *0 Statornicit de trunchiuri, pămîntul des şi brun mînjeşte cu căpşune urîtul din răsuflet; şi chiuie arare ori horcăie din suflet, căci agonii de aur îţi bîzîie-n auz. Măcieşii cu pistruie pe feţe roze, uzi 15 îşi joacă flori de ambră pe ziuă de cărare. Cum soare nu-i, ai crede că-n luncă-i înserare şi că lumina are polen de româniţi — O fată, blond’ de soare, se-nvalmă în pestriţ şi-n tremurul de friguri, netălmăcit de şoaptă, 20 cu ochii-nchişi, în miros, nelămurit aşteaptă... [19171 296 VOIAJ SENTIMENTAL Odată, odată, în tirg am văzut, In tîrgul cu pieţe, cu bani, cu muzee, Cu multe capricii de rară femeie, Un tom neştiut, 5 în care o floare presată murea. O floare mai roşă ca sîngele-n vine, O floare mai mare ca zodia mea, O floare mai mîndră ca minele fine, O floare mai plină ca sînii de nea, 10 O floare subţire, cu trup de virgină, O floare asemeni acelei pe care Odată am rupt-o pe-o strimtă cărare, Şi-n urmă-am presat-o pe-un tom oarecare, Pe care, de veacuri, l-aştept ca să vină, 15 Drumeţ şi sălbatec pe calea de aur. Ah, căile care aşteaptă de veacuri Pe borduri de lacuri, Cu bust de Centaur, Ah, căile care aşteaptă drumeţul, 20 Drumeţul din suflet ce-ntîrzie-n cale Şi nu-şi ştie preţul, Drumeţul din sufiet ou albe sandale, Cu sufletul, spasmuri de rari violine — Ah, calea pe care drumeţul nu vine ! 297 25 Eu nu am în suflet Nici rare panouri şi nici porţelane, N-am vaze de Sevre pe gîturi de piane ; Eu nu am în suflet Partere de floare cu acru răsuflet, 30 N-am ţărmuri de mare cu larguri în nave, Nici plaje bolnave. Ah, cheia, ah, cheia salonului negru, Ah, cheia, salonul să pot să-l deschid — Fereastra să pot s-o deschid 35 Spre marea cu cîntec alegru. Salonul de veacuri de molii mîncat, Cu tomuri pe marmur, cu roşe fotolii, Cu molii, Cu largi canapele — culoarea garofii — 40 Salonul în care, în talmeş, pantofii Aşteaptă de veacuri piciorul stăpînii, Piciorul discret al stăpînii, Salonul ce cată de veacuri în zare !... Salonul din suflet înahis despre mare ! [1917] MARE O mare cenuşie, ca-ntr-un tablou murdar — furtuna geme-nuntru, s-afundă, iese iar şi viforoasă zvirle mucegăite plante, poate corăbii stinse se zbat sub diamante 5 şi-şi prăfuie cenuşă ; metalu-i vag şi sur. Şi valul urlă, ţipă şi spumegă obscur cu bale-n dinţi; o navă îşi leagănă-o elitră — şi geamandura geme în mare, ca-ntr-o mitră, inconştient şi groaznic ; ca un beţiv cu chef, 10 meduze răposate şi case de sidef leiaduce-n zbucium marea imensă şi matură, îţi pare că purcede şi intră în natură, îţi pare că e mumă şi-ţi pare că e prunc. O simt cum urlă-n suflet şi sufletu-1 arunc, 15 o simt, murdară-n suflet, cum pătimaşă bate. Şi stăm aşa protivnici de o eternitate. [19171 399 FILOZOFIE Pe drumu-n care zilnic mă caţăr pe Olimp, n-am timp s-ador fetişuri de-argilă şi n-am timp să-mi construiesc gîndirei un chip cioplit de mînă. Fiinţa mea mi-e numai vestală şi stăpînă, 5 căci fiecare templu e cultul unui eu. Cuvîntul meu creează, de vrea, im Dumnezeu şi tot el de pe soclu îl prăvăle în spaţii. Trăiesc viaţa oarbă a unei generaţii şi cum privesc statornic şi tare-nspre azur pămînturile toate mi se învîrt în jur. Cosmogonia toată materie-i de vers, şi aş topi în flăcări întregul univers de ar putea să-mi scurme drept marmură o alta ca să-mi sculptez gîndirea în infinit cu dalta, şi luna-n cer mi-e salbă, iar stelele străvechi sînt beţe pentru nare, cercei ipentru urechi. Sînt scopul şi sfîrşitul pămîntului ; mileniul prin mine-şi vede ţinta şi-şi întregeşte geniul şi-ades, bătut de gînduri, mă-ntreb adînc de nu 20 scobor şi eu din ceruri şi-s zeu ca şi Vişnu. [.19171 300 [O, ASTROLOG...] O, astrolog ce nu vezi decît ce-i de văzut! Infante graţioase sînt crinii de prin glastre. Ce miozote-n ele au zările albastre, ce roze-nchid în ele pe Domnul nenăscut ? 5 O, asitrolog, nu geme în tine avatarul ? Mai bine-i să fii floare decît să zvîrli cu zarul, ori pasărea vieţii s-o scormoneşti prin astre ? O stea pe cer descinde : o coadă de păun ; e-o simplă stea ce moare ori poate-o lume-ntreagă ? 10 Tu nu priveşti la dînsa, ci cauţi înspre-o alta, ce-ţi pare un opaiţ licăritor şi bun ; îţi pare că desigur e steaua ta şi-n faţă-i te-nchini, ca altădată, cu mir şi smirnă magii. Şi nu ştii că aceea nu-i steaua ta-n polog ; 15 ci steaua ta e-aceea ce n-ai luat-o-n seamă — şi-i steaua ce pierise... O, candid astrolog ! [19171 301 PSALMUL INEDIT AL LUI DAVID Să urle toţi neşters ca o fanfară spre cer, că Domnu-i Unul, numai Unul, el, cel ce peştii-i-noată-n primăvară şi cea mai cruntă fiară 5 o satură cu carne de-om... O, Unul, tu ce-mi îngădui să nu ştiu nimica, să nepricep mărirea ta ce zace în frunzi, în vînt, în aştri, în vecie, io tu ce-mi laşi gîndul, smeadă căprioară, să steie-atentă, atîrnată-n steiuri, tu ce mă laşi să nu ştiu ce temeiuri rotesc astrele şi-agită hăul — Eu simt că-n toată clipa practic răul, 15 cînd dorm, cînd dănţuiesc, cînd fac iubire, cînd birui pe netrebnici, cînd poftesc aproapelui averea ori nevasta. Eu simt că-n toată clipa practic răul, cînd fac pe milostivul ori călăul ; 20 şi chiar în clipa asta în care stau la sfat cu tine, Doamne... Tu eşti, o, Doamne, Unul, numai Unul... 302 Sînt ca o ţarnă nebrăzdată-n prier, ce stoarce din pămint scaieţi şi ştirii 25 îi moaie-n mucegai — că trandafirii ce ici, colea, sălbatici, şi-au scos sinul şi-au prăpădit prin balegă rubinul. Tu eşti, o, Doamne, Unul, numai Unul... Sînt o păşune-n care numai boii, 30 cei cu jilavul bot aşteapt-amurgul, în care mucezeşte o cocioabă, în care nici o rătăcită-odraslă nu se întoarnă-n vinerea cu sfeşnici şi-n care timpii trec, grăbiţi şi veşnici, 35 şi-n care nimeni nu-i s-asculte luna... Tu eşti, o, Doamne, Unul, numai Unul... Spre zori azi-noapte am ieşit afară. Şi ca să nu îngheţ mi-am pus hlamida, stăteau în zare-a munţilor cămile, 40 pe care luna albă-ncălecase, îşi sîngera aurora cărămida pe templu şi pe vile, şi-atît mi-era de frig, că am trimis, o, Doamne, după-Abisaig 45 să-mi încălzească trupul meu bătrîn, cu trupul ei cel tînăr, cum în iarnă, în grajd, s-adună vitele-n căldură. Or, Doamne, tu o ştii pe Abisaîig, cea cu şuviţi pe tîmple şi cu sîni 50 ca roada ce-o dau merii în En-Gâdi. Ea scoborî, şi ochii mei pe sîni se rătăceau şi eu muşcam în frig ca ceilalţi oameni merele-n En-Gâdi. 303 Dar nu ştiu ce avea Abisai'g, 55 că tremura ca frunza-n ciur de vînturi, şi ochii ei măriţi erau de friguri şi gîtul ei ca turnul ce-1 zidesc în cinstea ta, o, Doamne, tremura ca Saul, cînd vibram acord de harpe.,. 60 Dar trupul ei mai mult ca oricînd, şarpe, se-ncolăcea pe trupul meu şi-avea ceva aşa de dulce în strînsoare, ca niciodată, Doamne, — aşa de dulce, cum nu «cred să mai aflu aşa de dulce 65 decît cînd voi veni spre tine, Doamne... Te fă atunci că nu ştii ce ţi-am spus, acum în zori — ascultă-mă şi-n ceruri primeşte fumul, jertfei ca lui Abel. Tu eşti, o, Doamne, Unul, numai Unul !... [1917] [O, DE-AŞ PUTEA...] O, de-aş putea să aflu a tainelor ştiinţă, din crierii naturii, aş strânge cu credinţă tot ce-ar putea să vreie augusta ta fiinţă. Şi tulbure miresme de-ai vrea pe cap să-ţi presuri, 5 şi-ntr-un mărgean chircite a firii înţelesuri, şi din adînc de Asii, unsori de mirt şi dresuri, ţi-aş pune vis de aur pe firele din torturi, averile-ţi de roze le-aş îngrădi în corturi şi ţi-aş porni corăbii pe mări de-oţel, din porturi. 10 O, te-aş pomi ca magii pe căi meridionale şi te-aş purta-n ţinuturi cu rodii şi curmale, spre cel născut în iesle ; dac-ai voi, agale, să-ţi pui pe umeri capul şi ochii tăi să cate, ca două sclipitoare planete-ndepărtate 15 şi fouzele-ţi surîdă, ca perle-ngemănate. Dar ca să-ţi aflu chipul, m-aş duce, tot m-aş duce, mai lesne e pămîntul să-l sprijini într-o cruce, decît să dau viaţă ostatecei năluce. 305 Cînd tu îmi eşti departe şi am numai credinţă, cînd nu potvşti ce vrear-ar augusta ta fiinţă, ce mi-ar prii să ;aflu a tainelor ştiinţă ? [1917] [VUIA ATUNCE MAREA.. ] Vuia atunce marea-n balustradă — Vuia spre lună-n noapte şi, livid, Pornea să moară dincolo de zid. Vuia subt chei, şi-n zbucium povestea 5 Aceeaşi grea şi nordică baladă... Spunea de dansul spumei şi spunea De basme vechi şi pururi clandestine. De mini subţiri, haotice şi fine, Şi-n barele grilajului fărma, 10 Bolboroseli de vorbe sibiline. Bătea din aripi tainice de corb Şi povestea de nave cufundate, De trupuri de fecioară înecate ; Şi ca Oedip înstăvilit şi orb, 15 Se îndruma înspre Eternitate, Cu ochii stinşi şi pleata de zăpadă. Vuia atunce marea-n balustradă... 307 Noi stăm pe bancă sus şi pe terasa Cu mese largi, cu vin şi cu femei, 20 Noi ascultam în spuza de scîntei, Cum valurile-şi foşnăie mătasa Şi peste tot domnea imperiul beznei. Şi vialurile-n zbucium de orcan Păreau spinări de vite, care-n ian, 25 îşi pleacă-n jos resorturile gleznei, Subt jugul greu şi moale al boleznei. Vuia atunce marea-n balustradă — Şi povestea — porniţilor să-asculte — Aceeaşi vie, nordică baladă, 30 A tinereţii aprige şi multe. Clădea din stînci fantastice castele Cu misticismul basmelor din Nord, Vuia ca-n scorburi strimte de fiord, Şi sforăia ca un năier pe bord, 35 Subt pavăza catargurilor grele. Culcat pe ţărm, priveam cum valul spumega,. Argint topit şi vechi, potricălit, De fluturi vii de bronz — şi, însorit, Cum ţărmul fumega. 40 O luntre îşi scobea în valuri pîntec — Şi pline erau undele de cîntec. Iar cei ce încă-aveau viaţă-n piept, Ori fremătau porniri elegiace, Subt corturile curbe şi sărace, 45 Privirile-şi coteau de ţărmul drept, Şi se topeau uşor in larga pace — Ah, diamantul care-n funduri zace ? 308 Iar cei ce înc-aveau aripi de zbor îşi aminteau poemele citite, 50 Cu coatele pe masă sprijinite, Noi ascultam, în jur, singurătatea, Şi cum îngîn-orchestra-n cazino, Acorduri moi de valsuri şi tango. Plutea deasupra-n larg imensitatea. 55 Noi potecam privirile-nspre larg, C-opaiţ roş în farele de piatră. Noi ascultam cum valurile-şi sparg, Mătasa lor de spumă-nspre catarg, Şi cum, spre lună, bleg, un cine latră. [19171 PRIVELIŞTI Priveşte ; noaptea-i albă, şi au căzut luceferi... Pădurile aproape au pielea albă-n lună ; e linişte de lună, e violet de lună şi cruci înseamnă locul unde-au căzut luceferi. Ascultă lumea oarbă a gîzelor prin coajă, a gîzelor albastre cu pîntec de lumină ; din ce culori, din ce miros, din ce lumină şi-au construit fiinţa şi dragostea sub coajă. Ai vrea să spargi fereastra din suflet pentru aer o, noaptea care cade cu nea şi cu luceferi ! E linişte. Ai crede că broaştele-s de-argint ; şi-aşa de pur e gindul că ai putea să-l pipăi. Desigur, noaptea asta e visul unui geniu. Cum am putut, o, Doamne, să-mi duc fiinţa-n- tr-însul Un cine urlă-n lună ; un cîne-şi urlă plînsul. Desigur că-şi creează bătrîne metafizici. [O, PROMETEU...] ...O, Prometeu îndrăgostit de mai ! din negură se ţes în aer trîmbe, şi morţi-s morţi; odraslele de crai, au adormit sub crucile lor strîmbe. 5 Din fiece minut sporeşte-un plîns, sporeşte plînsul lucrurilor seara ; iar toamnele în negură s-au strîns — şi-n somnul lor de plumb, visează vara. Iaşi [1917] 311 [SE RUPE DRUMU-N TRESTIE...] Se rupe drumu-n trestie şi-n bălţi coclite rău de lintiţi; prin mătasă ţîşnesc arare apele gălbui şi intră în lumină ca-ntr-o plasă. 5 Pădurile departe taie cerul — miroasă parcă aerul a ploaie şi-n deal ciobani se razimă în bîtă — lăcuste verzi s-au prăbuşit în vară... Mireasma grea de cîmp se urcă-n ziuă, 10 mănîncă vrăbii sîrmele din aer. Şi popuşoii ruginesc prin lanuri în arşiţa de secetă şi aur... 11911] 312 [COVOARE DIN PEREŢI...] Covoare din pereţi, eu vînători pe ele, copoi agili, vreun taur şi fildeş de mistreţi; Un soare roş prin geamuri prefiră praf de aur. S Covoare din pereţi, maro, albastre, roze, ascund ca-n nişte drame, un şir întreg de vieţi; tablouri anonime plîngînd burgheze rame. Covoare din pereţi, 10 o, nopţile cu friguri, cu spasme, ou ftizie, cu demoni roşi şi creţi; balauri mari de stofă şi spaime de hîrtie. Covoare din pereţi — va scotoci Americi, imagini, intrigi, drame, 15 în vremi, vreun cîntăreţ ; şi voi n-o să-i spuneţi nici drama ce m-agită; şi-o să-l lăsaţi s-aclame (cum mă lăsaţi pe mine) — imagini; cîni, drumeţi, Şi crierii cocli-vor a cărţilor arame 20 de glorii rare, beţi — Covoare din pereţi!... [1917] 313 [ŞI-I IARĂŞI PRIMĂVARĂ..] Şi[-i] iarăşi primăvară, vară iarăşi, Şi-i toamnă în podgorie şi-i must. Ah, iarăşi poamă-n luna lui august. Şi iarna vine — morţilor tovarăş — 5 Cu liniştile-i albe şi solemne. Ah ! iarna fără cameră şi lemne ! Acelaşi orizont, acelaşi drum, aceeaşi viaţă ! Să nu poţi niciodată să te-mparţi, Să nu poţi să revii, să te desparţi, 10 Să pleci, s-alergi, să cauţi ; îţi acaţă, Cînd iarnă-i, haina fină de-alpaga ; In vară scoate-o iar şi-etcetera... O, simt că stau să-nfloare liliecii, Deşi ei poate nici nu au de gînd — 15 Din vremi, din vremi se scutură pe rînd, S-or scutura a pururi în toţi vecii Şi-atunci cînd eu în groapă voi fi stînd O, de-ar voi să-nfloare liliecii în pacea oropsitului meu gînd. [1917] 314 [N-AM PRICEPUT, O, DOAMNE...] ...N-am priceput, o, Doamne, ce era şi ce mister domneşte-n orice lucru. N-am priceput, o, Doamne, ce era, şi ce aripă de înger adia 5 în ceasu-n care se înjugă boii. Dar iată că în loc să-ţi cer belşugul ploii pe ţarini iarse, ori să-ţi cer isop, să-mi curăţ toate negrele păcate, îţi spun prostii, păcătuiesc din nou 10 şi te silesc să scoţi un .alt potop, să moi din nou pămînturile toate. Te rog să uiţi, o, Doamne, ce ţi-am spus, aşa precum şi eu le uit îndată, şi uită că mi-e trupul precurvit, 15 şi uită că mi-i inima-nsetată de tot ce nu vrei tu să-mi spui... O, uită şi lasă-mă acum să-mi curăţ harpa şi să-ţi înton un imn de admirare, 20 în care spun că eşti slăvit şi mare şi care imn îl voi cînta în templu. 315 O, Lasă-mă atunci să te contemplu, să-ţi preamăresc fiinţa şi crearea şi să mă-nalţ spre tine precum marea se-nalţă-n chip de' şarpe înspre lună. Fă să vorbim o clipă împreună. Te fă că n-ai vorbit cu mine-n zori, te fă c-aduimeci lacrima ce-am plîns şi că-mi asculţi întîia dată vorba ! [1917] BIBLIE Sperios de ziuă ca un albatros, lumină pură am cules suib gene ; şi din privelişti am cules miros, şi vrerea spre înalt din buruiene. Şi am sărit mai pustnic ca un cerb, prin pietre, şi prin seri, şi prin natură, pe unde zvîrli cu pietre în tăceri ca să le-auzi cum slobode murmură. în lumea mea de sus, ca într-un cuib, cruţat de cetăţui şi de tumulturi, am altoit în peisaj molifţi, şi-am agăţat prin peisaje vulturi. Prin lumea mea de singur vegetal, mai sus de lumea broaştelor ou rîie, în stupăria mea de inutil, te-am răspîndit, în cuib, ca o tămîie. Fecioară, albele cirezi de vaci n-au pluş aici şi lapte pe-nserate — Prin lumea mea trec caprele de stînci şi capre aşUMLifr' 'Ji»H mutate. Fecioară pură, mintea de idei, se risipeşte ca în toamnă ghinda, şi limbii ca o văcărie-n stînci; reflectator de lucruri, ca oglinda. 25 Şi umbli ca o văcărie-n stînci ; reflectator de atmosferă pură, şi parcă-i mai firesc în cîmp aşa uitat, cu coada-n aer, de natură. laşi, IX 1917 — IX 1918 BIBLIE Şi Visaţa, poate, iarăşi va fi să vie mine, spoită cu luceferi, miresmuită-n pine, bătută de orgolii şi aur de dorinţi. Poate va fi să fie scoasă din nou din minţi 5 şi nu va sta să moară cu tot ce-avem în crieri. Vor bea din nou amiaza, sătui de soare, grieri şi universul iarăşi vremelnic diafan. Ştiam de mult că totul e chibzuit şi van. Dar am zvîrlit cu pumnii în univers polenuri; 10 am pus în săhăstrie tăceri de cîmp... şi trenuri, pretexte de mişcare şi mucegai, prin gări. Am pus file de pluşuri în vag de înserări, m-a umilit, o, soare, făptura ta bălaie. Am cunoscut femeia impură-n măruntaie, 15 femeia, urnă care îţi găzduie seminţi şi, după cum ţi-e chipul, îţi plăsmuie fiinţi. Şi-apoi văzînd că viaţa e-o mucedă băltoagă, m-am umilit precum e natura cînd se roagă şi-am sărutat pămîntul ; iar crierul l-am pus 20 să-ngraşe peisajul, în care-un plug spre-apus va duce brazda vieţii şi-a griului, şi-a firii. Se va întoarce-o filă în cartea omenirii. [1917—1918J 319 PRIVELIŞTI XVII Amiază, primitoare ca o baltă, şi baltă cu amiază, baltă joasă, ai arşiţă în fund şi ai pucioasă şi liniştea de peste cer, înaltă. 5 Dorm sălciile-n peisaj, cuminte ; au umbre risipite în amiază. Boi leşinaţi şi trîndavi meditează, trîntiţi în glodul făcător de muşte. în neclintirea ta de baltă bună, 10 ai peşti în fund, cu piepţeni în ureche ; miasme proaste în băşici s-adună — şi liniştea-i coclită şi străveche. Amiază goală răzimată-n sălcii, — sint iarăşi sălcii, iarăşi boi prin inişti ; şi. boii tăi purced parcă din linişti, cum vin frumos şi legănat în fire. Şi pieri amiază, cum lumina piere. Tăcere. Soare. Baltă. — Asfinţirea. Şi vaieră tălăngile, în firea, 20 făcută pentru boi şi pentru sălcii... Iaşi, 1917—1918 320 PRIVELIŞTI Acelaşi crepuscul de aur, pe aur de cîmpuri — praful, şi ploaia, şi oamenii toţi îs de aur; boii cu aur în ochi zac în aur de cîmpuri — sufletul meu, sufletul meu e de aur. 5 Cerbii şi astăzi ca pururi iau liniştea-n coarne ; şi iarăşi pămîntul e surd şi e liniştea surdă, cad coji de seară pe drum şi coji scurte de purpur^ sufletul meu, coajă căzută din seară. Poate e clopot de timp şi e clopot de broaşte, 10 poate tăcerea e frunză căzută din haos, poate pămîntul e mort pe neunsele osii — sufletul meu, clopot de timp şi de moarte. Nimeni nu-i grîul frumos să-l culeagă din seară, nimeni nu-i griul să-l strîngă şi seara s-o strîngă, 15 nimeni nu-i seara s-o vrea şi s-asculte tăcerea sufletul meu, sufletul .meu de tăcere. Iaşi, 1917—1918 m PANTUM Nu ştiu ce-mi spune seara, pămîntul crud — nu ştiu. Trec ca şi boii jilavi tăcut pe lingă dînsul, ea un oţel de apă ţîşnit intr-un pustiu îl simt aici, dar nu ştiu de unde strigă plînsul. 5 Trec ca şi boii jilavi tăcut pe lingă dînsul, stropit cu ploi, stropit cu vag, stropit cu fîn, îl simt aici, dar nu ştiu de unde-i strigă plînsul — pămîntul, ca un suflet, e de cuvinte spîn. Stropit cu ploi, stropit cu vag, stropit cu fîn, 10 pământul îmi vorbeşte prin fîn şi prin mirosuri, pămîntul ca un suflet e de cuvinte spîn şi nu pricep ce-mi spune în linişti şi-n prisosuri. Pămîntul îmi vorbeşte prin fîn şi prin mirosuri, m-opresc ades cu gîndul fierbinte de mister 15 şi nu pricep ce-mi spune în linişti şi-n prisosuri, ca şi un cerb, în taină, simt capul greu de cer. M-opresc ades cu gîndul fierbinte de mister; va trebui să-mi lepăd, ca zgură, vanitatea — şi ca un cerb, în taină, cu capul greu de cer 20 plecat s-ascult cum scapă prin mîni eternitatea ? 328 Va trebui să-mi lep^d, ca zgură, vanitatea, să-mi plec urechi suflet pe ţărnă şi-n pustiu, plecat s-ascult cum scapă prin mîni eternitatea ? Nu ştiu ce-mi spune seara, pămîntul crud — nu ştiu. Iaşi, I 1918 ODA DE AUR Femeie grîu, femeie mălai, femeie pîine, cu trup ca o mocirlă, domestic ca un cîine, păşune albă-n care dorinţele îmi pasc. Prin tine mor, prin tine trăiesc, prin tine nasc, 5 şi văd prin tine viaţa ca printr-un ochi de juncă. Ţăranii-s mizeri, plugul e spart şi boi de muncă asud cu nemîncarea în pîntec ; dar, în rîu, simţi revărsarea lungă a holdelor de grîu şi simţi belşugul, moartea, pămîntul şi planeţii, 10 tu ce eşti geam spre moarte şi ferestruie vieţii, tu care eşti urîtă, căci omul e urît — şi care eşti frumoasă şi preacurată-atît, deoarece fiinţa-mi de-acum te vrea frumoasă. Eşti ca un cîmp robustă şi ca o baltă joasă, 15 eşti ochi de libelulă prin care cat divers — pretext pentru iubire, pretext de univers, pretext pentru viaţa domestică de cîine — femeie grîu, femeie mălai, femeie pîine. Iaşi, V 1918 324 PRIVELIŞTI S-a peticit lumina pe cărărui, vin capre din luminoase linişti, de piscuri.reci şi aspre, şi cată după miros pădurea ca pe-un stîrv, e muşeţel, e jaleş, dumbravnic şi şovîrv 5 şi nu sînt stînci coclite în care-mpung scaieţii. Izvoarele gonite din ţîţa dimineţii ca nişte foi cu suflet de murmur se ghicesc, sînt flori cu fuste albe şi frunţi de argint ce cresc spre codri cu mireasmă, cu fosfor şi cu bezne. 10 Sînt văruiţi copacii pînă mai sus de glezne, ca, din pămînt, gîngănii să nu aburce-n coji. Dar au urcat căci iacă sînt galerii şi loji şi preste var viaţa mocneşte şi se surpă. Poteca răşinoasă se-nfige-n codri curbă 15 cum merge alb o turmă de oi în asfinţit, furtună de lumină prin crengi s-a risipit şi pot să pipăi glasul pădurii cu urechea. Şi freamătă pădurea aprins de.parcă strechea o pişcă de spinarea domoală, ca de bou, 20 în dimineaţa luce ca şi argintul nou, e sînge viu de floare, de arbore, de ţarnă. Şi viaţa trece-n cadru de zi, ca-ntr-o lucarnă, şi viaţa trece-n cadru de zi ca un tăun. 325 Şi-acum, de poţi, ascultă, ici, ia pămîntul bun şi-n bucuria vieţii cu soare, cum murmură tristeţea asta oarbă ce dăinuie-n natură. [VREAU SA NE-AZVÎRLE ACEEAŞI FURTUNA...1 Vreau să ne-azvîrle aceeaşi furtună în genunchi, femeie-ncihisă-n mine ca o driadă-n trunchi, şi vreau să-ţi spun tot ceea ce-i rit în adorare cu braţele întinse ca două sfeşnicare. 5 Aş vrea să fiu aracul pe care viţă sui. să ne surpăm, alături, în toamnele sîlhui, îmbrăţişaţi, sub focul furtunilor, cuminte, îţi mai aduci aminte ? Iţi mai aduci aminte ? Cîmpul, după fereastra conacului, mijea, 10 un plug cu bivoli harnici şi sănătoşi ara, la nesfîrşit, risipa seminţelor, în casa făptura ta topise : tămîie î sau mătasă ? Şi te-am cuprins deodată în palme, ca un plug, ce duce-n tine soare, seminţe şi belşug. [1923] ADDENDA SUB RAZELE LUNII.. Sub razele lunii, ce saltă uşor, Pe-nalt spumegîndele valuri, O muzică dulce, al nimfelor cor, Se^aude pe-aproape de maluri. 5 Dar cîntul se schimbă... devine duios, Sub raze-argintii ale lunei, Luceafăru-n zare, ce pare-un colos, Străluce, de crezi că minune-i. Şi nimfele-acuma dansează perechi, 10 Din valuri apare Orfeu, Şi-un cîntec ce-adoarme, un cîntec străvechi începe acuma Morfeu. Şi adormitele gingaşe făpturi Dispar în albastrele unde, 15 Cu ele adoarme pământul şi uri în noaptea iubirii profunde. Iaşi, 2 oct. 1912 331 SONET Tu ai venit din depărtata zare, Şi-n valul lumii noastre ne-am zărit. Ai stat puţin... şi-apoi te-ai despărţit Pornind pe lunga timpului cărare. Tu ai pornit cuprinsă de idealuri Spre ţara liniştitei fericiri. Iar gîndul tău visează trandafiri Pornind mereu, mereu, spre alte maluri. Dar cînd va trece vremea, rînduri, rînduri, Veni-vor milioanele de gînduri, Şi îţi vor aminti de ţara ta. Şi-atunci te vei gîndi cu drag la toate, Iar versul meu, pe care-1 vei uita, II vei citi cu drag atuncea, poate. TE-AI DUS, COPILĂRIE.. „Enfant, je déclare profane Ta précoce incrédulité, Il faut bien qu*on croit à cet âge, On croit si rarement après“ Iulia Hasdeu Te-nai dus, o, magică copilărie, Şi n-am avut nici timp de-a te cunoaşte. In mine, vezi tu, simt că tot renaşte, Cînd tu te pierzi în zarea plumburie. 5 S-au stins frumoasele poveşti din vremuri, Cu Feţi-Frumoşi şi mîndre Cosînzene ! Azi cînd le-aud clipesc duios din gene, Şi tu, copilărie,-n faţă-mi tremuri ! Poveştile acum îmi par nimicuri, 10 Şi-ascult cu jale doina de' la stînă. Azi, alta peste inimă-i stăpînă, Şi lacrimi curg şi curg mereu în picuri. Credinţa mi-a apus şi-n Dumnezeul Ce-altora dă vlagă şi putere, 15 Eu nu mai caut leac şi mîngîiere. Şi nu mai cred ce-mi spune curcubeul. Mi-i inima cuprinsă de-ndoială Căci ştiu ce-i viaţa asta omenească ! 333 Şi sufletu-ml nu cred c-o să renască în altă lume fără de greşeală ! Ce-mi pasă că nu e dumnezeire, Că nu ea-n lume o să stăpînească ! Ci fiecare o să biruiască Minat în toiul vieţii de iubire. Herţa, 25 aug. 1913 ÎNDOIALA „Aşa ca tine-am fost noi toţi La vîrsta cînd, robit deşartei Iluzii, socoteşti că poţi S-atingi vreodată culmea artei “ St. O. Iosif (Unui tînăr) Ades cînd stau pe gînduri în tainicu-asfinţit, Mă chinuie-ntrebarea şi gîndu-mi se frămîntă. Eu simt aripi de vultur, şi sufletu-mi s-avîntă : Puteri nemărginite în corpu-mi mărginit. 5 Dar alteori cu jale eu cat la ce am scris ; Şi-o nenţeleasă teamă nu ştiu de ce mă-ndeamnă, îmi pare că viitorul e-un trist amurg de toamnă, Şi n-o să se-mplinească vreodată al meu vis. Coboară-te, o, muză, şi-mi spune dacă eu 10 Menit îs lumea asta pe-aripa fanteziei S-o înfăşor în raza curat-a poeziei, Ori e menit ca-n viaţă-mi să fiu un biet pigmeu. Ba jur a, 29 august 1913 335 SINGURATATE Pe cer apune soarele-necat Intr-un apus măreţ de raze roşii, In timp ce valuri de-umbră necurmat Umbresc în taină codrii vechi-pletoşii. 5 Cu-ncetu-albastrul cerului senin Se schimbă-n întuneric fără rază. Şi stele-apar din ramuri de arin ; Pe ceruri luna plină scînteiază. Iar undele-nainte curg domol 10 Purtînd cu drag lumina blond-a lunii. Pe cer se plimb-sal păsărilor stol, Mişcînd din cînd în cînd, în zbor, alunii. Iar pluta mai veghează lîngă ţărm Şi pare-n alba noapte o stafie. 15 Din depărtare zboară şi se sfărm, De codri, un parfum de iasomie. Şi doina se aude-n vîrf de deal, In linişte vrăjind singurătatea. 336 Din codrii vechi şi pînă-n fund de val 20 Şi-ntinde somnul pe-âripe cetatea. E linişte, iar totul doarme-acum; Doar peştii valul Prutului îl spintec ; Pe cînd în codru-n margine de drum Agale un flăcău îngîn-un cîntec. Iaşi, 17 sept 1913 [CÎND A CREAT IEHOVA UNIVERSUL] Cînd a creat Iehova universul, Cu mîna lui puternică, divină, A aruncat un pumn de stele-alhastre Pe-a cerului cupolă de lumină. 5 Şi astăzi stau pe cer împrăştiate Şi plîng amar nostalgicele astre. Privind la ele, cred c-au fost create Asemeni şi iluziile noastre. 15 oct. 1913 338 CÎNTEC Iubirea noastră a-nflorit In mai cînd rozele şi crinii Au răsărit, Umplînd aleile grădinii 5 De un fior de tinereţe, De-un miros vag, Ce-n razele seninei dimineţe, Ni-era atît de dulce şi de drag. Iubirea noastră 10 A fost un cîntec blînd din mandolină ; O simfonie dulce şi senină, Pe care bolta cerului albastră A dezmierdat-o-n dulci şi tainici şoapte ; O adiere gingaşă de noapte, 15 în care mai pluteşte în atome Imbălsămata florilor arome. Iubirea, însă, S-a stins cînd toamna rece şi pustie, A-nchis-o într-o mută colivie, 20 Cu gratiile de fier, şi-o ţine strînsă, Pînă atunci, Cînd coborî-va primăvara-n lunci, 339 In luna mai, cînd rozele şi crinii Vor răsări, 25 Umplînd aleile grădinii De un fior de tinereţe, De-un miros vag, Ce-n razele seninei dimineţe Ne-o fi atît de dulce şi de drae ! Iaşi, 28 oct. 1913 MENIREA POETULUI Să cînte toată viaţa, cătîndu-şi idealul, Şi-n vălmăşagul vieţii, de-i aruncat de valul Mizeriei, în cîntu-i să cate mîngîiere ! Iar versul lui nu spuie nimicuri efemere, 5 Ci glasul lui trezească poveşti din alte vremuri, Cu notele-i măiestre făcîndu-te să tremuri, Să cînte frumuseţea şi să arate zorii, Cînd pacea şi frăţia vor fi triumfătorii, Şi versul lui deştepte dorinţi de altă viaţă, 10 Mai dulce, mai frumoasă, mai tainică, măreaţă, Să cînte frumuseţea şi vlaga tinereţii ! Aceasta ţi-e menirea, poete,-n largul vieţii! Iaşi, 30 oct 1913 341 SONET Pe cer, sfioasă, luna se-nalţă după deal, Abia-ngăimînd un cîntec mai murmură izvorul Şi, fermecat, s-opreşte din cale-i călătorul S-audă cîntul undei izbindu-se de mal. 5 Şi-şi cat-atunci străinul figura lui în val, Âromele-1 îmbată şi se-nfiripă dorul. Iar gîndul lui îşi poartă în alte ţărmuri zborul, Călăuzit de-un dulce şi tainic ideal. Zefirul printre codri cîntarea îşi încheagă io Şi stelele s-arată pe cer, apoi se stîng, De parcă tinereţea în lacrime şi-o plîng. Şi trist, ca o cîntare înceată şi pribeagă, Porni să sune valul în noaptea fermecată Ca o poveste dulce din vremea de-altădată. 15 noiembrie 1913 342 SONET O stea pe cer s-arata, ş-apoi piere... Ci-n negură clipita de lumină, Aşa de clară fu şi de senină, C-umplu văzduhu-ntreg de scînteiere. 5 Şi-n noaptea ta de zbucium şi durere, Copil născut din ură şi din tină, Precum pe ceruri creşte luna plină, Răsar în gînd vrăjitele himere. Privirea ta pătrunde veşnicia 10 Şi năzuinţi în tine se-nfiripă, Spre stelele ce-acoperă Tăria. Dar stele pier ; şi simţi din clipă-n clipă, Că-şi pierde visul toată măreţia, Şi neagra moarte bate din aripă ! Iaşi, 1 dec. 1913 343 DEDICAŢIE Ţi-am închinat puzderie de cînturi Cu versurile triste şi sonore, în ele am îngropat atîte-avînturi în dulcile şi tainicele ore. Ci totuşi azi... iubirea nu mai este, Iar cînd odată vei citi pe-o filă Vreun vers de-atunci, vei plînge tu, copilă, Ori vei porni pe rîs ca de-o poveste ? Dec. 1913 344 [DE-AI VREA SA MA IUBEŞTI...] De-ai vrea să mă iubeşti, iubita mea, Ţi-aş împleti din flori de cîmp coroană Şi nepătată ca pe o icoană In templul sfînt al artei te-aş păstra. 5 De-ai vrea să mă iubeşti, iubita mea, In ochii tăi senin ceresc aş pune, Pe buze cînt divin din stranii strune Şi trupul tău în marmor l^aş crea. De-ai vrea să mă iubeşti, iubita mea, 10 Cîmpiile-nsmălţate toate-n floare Şi susurul sonorelor izvoare In slava ta, iubită, ar cînta. De-ai vrea să mă iubeşti, iubita mea, Lumina blîndă-a lunii ce se lasă 15 Ţi-ar pune-n păr beteală de mireasă Şi-n raze de-aur te-ar înveşmînta. De-ai vrea să mă iubeşti, iubita mea, Eu ţi^aş deschide-a inimii zăvoare, Să nu mai rătăceşti neştiutoare 20 Prin florile ce rîd în preajma ta. Iaşi, 12 ian. 1914 345 FANTAZIE In straturi trandafirii şi-mprăştie mireasma; Zorelele albastre împrejmuie fereasta... Şi-n noaptea-ntunecată se strecură prin casta Tăcere a grădinii, sfioasă-n alb, fantasma. 5 încet, se desluşeşte şi cum coboară-n cale-i, Veştmîntu-i de mătasă în urmă las-un şopot. Prelung în noapte cîntă răsunetul de clopot Şi geme trist şi ritmic în turnul catedralei. O boare-adie mulcom şi scutură copacii, !0 Pe strat s-aşterne-n taină linţoliu alb de floare. Şi totu-n tihnă doarme şi orice şoaptă moare... învăluiţi de umbră dorm duşi în luncă macii. S-apropie fantasma —■ ea sclipet are-n ochi-i Şi păru-i e de aur ; făptura ei suavă, De trestie i-e mersul ; o floare de dumbravă. Şi dăinuie în urmă-i parfumul cald al rochii. Făclii s-aprind în noapte ; sub pulberea lor, crinii De pe lujere-şi-nalţă ca-n vis a lor potire. Iar din caval un cîntec şoptind de-ndrăgostire 20 Răneşte pacea neagră şi-adîncă a grădinii. 346 Şi razele de aur a lunii se strecoară Prin florile albastre cu-o dulce scînteiere. Prin crengi lumina joacă — pe nesimţite piere, Lăsînd pe flori, pe arbori, penumbra ei uşoară. 25 Şi-n mijlocul grădinii sînt mii de guri ce-aruncă In curcubeie apa ce tremură în aer. Apoi în scalda largă recade cu un vaier Ce freamătă şi tainic se risipeşte-n luncă... Fantasmă trecătoare ! Tu ce te mişti tăcută, 30 Privirea ta — lumină — în jurul tău o plimba. Te-apropie şi-n braţe-mi viaţa tu o schimbă, Să simt cum buza-ţi caldă pe faţă mă sărută. Căci viaţa noastră toată e dulce armonie, E cîntec, e culoare, e sunet şi aromă. 35 Lipseşte sentimentul ! In tine e, fantomă ! O, vino şi-ntregeşte a nopţii feerie ! 13 ian. 1914 IN ŢARA VISURILOR Poemă I Seîrbit de josnicia şi hăul lumii-acestii, Cînd noaptea se pogoară din regiuni profunde, Cu plete răsfirate şi legănări de unde Şi umbrele în pacea odăii sale scunde 5 Coboară-ntunecate, cu mlădieri de trestii ; Poetul se avîntă pe aripa cîntării, Cutrierînd ţinuturi din marginile zării ; Plutind în fantezia-i cu sufletu-n extază, Pe căi necunoscute neadormită pază. 10 Scăpat de grele lanţuri şi de robia humii Şi liber în văzduhuri plutind deasupra lumii, In sufletu-i el poartă a cerului azururi, A nopţii melodie, a florilor contururi ; A lunii blîndă rază ce peste văi se lasă, 15 închipuind prin arbori beteală de mireasă ; Şi măreţia toată din ţările cu soare, în care portocalii stau încărcaţi de floare Şi unde marea-ntinsă cu încomate valuri îşi sparge-a ei talazuri de fermecate maluri 20 Şi-n glasuri de sirene ce joacă-n apa caldă, Ea împresoară coasta pe care lin o scaldă. 19 febr. 1914 SONET Tronează luna palidă-n tărie Şi împleteşte flori de întuneric, Tivite eu lumini de-argint feeric, Prin arborii învinşi de nostalgie. Şi în văzduhuri carul ei eteric Scînteie printre nori ca o făclie. Şi stele -albe pier în veşnicie Ca nişte arătări de vis himeric. în juru-mi e-un parfum de viorele Şi înspumat, în cercuri de dantele, Abia de mai vîsieşte o aripă. Şi-mi pare că în visu-mi se-nfiripă Făptura ta, plutind uşoară, fină, în pulberea măruntă de lumină. 17 martie 1914 SONET „Un chip săpat de daltă De-a pururi adorat “ Eminescu Eşti albă şi frumoasă, un ohip slăvit de zînă, Cu mlădieri, cu graţii, cu farmec de femeie. Pe gură porţi o floare; în ochii-ţi curcubeie, In cari visarea numai şi taina e stăpînă. 5 Marmoreană-i faţa ; făptura ta, păgînă ; Ce nimeni nu putea-va vreodată s-o redeie. Superbă întrupare din floare şi scînteie, în care tinereţea cu farmecul se-ngînă. Şi-n tine cat un suflet, un suflet să pătrundă, 10 Să simtă, să vibreze la orişicare undă Ce izvorăşte plină de-a lumii suferinţi. O, nu mai rîzi atîta ! o, nu mai rîzi, ci plînge ! Şi lacrimile tale în salbă le voi strînge, Să-mi fie scut, icoană, podoabă şi credinţi. [4 IV 1914] COPIL „Meine Qual und meine Klagen Hab’ ich in dies Buch geschlossenf Und wenn du es auf ge schlagen. Hat sich dir mein Herz erschlossen.“ Heine (SephoreU Cind tu te laşi plăcerii oarbe pradă Şi fermecaţi de vraja-mbrăţişării, Ca de aprinsa par-a luminării, S-apropie — ca fluturii — grămadă. 5 Cînd ochii-ţi mari şi gîtul de zăpadă Sînt fiecărui roabe sărutării, Revolta-mi, ca talazurile mării, S-aruncă furtunoasă ca o spadă. Aş vrea atunci să ţip de-adînca rană, 10 Dar, copleşită vajnic de durere, Nu poat’ să strige inima-mi sărmană. Şi fredonînd încet, bătut de doruri, Mă-ntorn privind la umbrele-efemere Ce se perind discrete după storuri. 23-15 mai 1914 351 [SONET] Rozicăî Am vrut ca să-ţi aduc o jucărie, Cu jocuri de lumini strălucitoare. Am vrut să-ţi port mănunchi de albă floare Ce-ar răspîndi lumină viorie. 5 Privii apoi l-a bolţii bagdadie Şi vrui să-ţi duc de crainic mîndrul soare, Dumbrava plină de privighetoare Cu plînset senzitiv în melodie. Am vrut ca să clădesc o lume nouă 10 Din roşii flori muiate-n plîns de rouă Şi să-ţi ofer cu dragoste buchetul. Dar cînd privii în jur, pieriră toate — Ci-ntr-un ungher, suav luci sonetul Ce poartă-ntr-însul dragostea de frate. 19 mai 1914 352 POEZIA Sonet In ochii mei şi-a pus azurul slava. Pe gură-mi s-a topit o crizantemă. Eu sînt o prea fantastică poemă Ce^şi plimbă, printre stînci şi valuri, nava. 5 Orchestra-i de cîntări mi-a pus dumbrava în glasul meu ; şi aştrii au pus stemă în ochii mei; cum vezi, sînt o problemă Ce vă îmbie, veşnică, otrava. In trupul meu am mlădieri de trestii 10 Şi mersu-mi ca şi valul legăniatu-i. Ci cînd vă văd tîrîndu-vă ca bestii, Cerşindu-mi un surîs, atunce gura Dispreţul şi-l aruncă, şi făptura înmărmureşte-n bronzul unei statui. 28 mai 1914 353 ZBUCIUM Iubirii mele-aş vrea să-i dau fiinţa In ritmul sfînt al strofei lapidare. Ci-n zbuciumul simţirii, fiecare Simţire-şi vrea suprema năzuinţă. 5 Aromă, simfonie şi culoare Şi oaste jurăminte de credinţă, Şi-al clipelor amar şi suferinţă, în slove toate-şi cată întrupare. E zbucium — dar e sfînt. E simfonie 10 Ce-mprăştie fiori de armonie Şi conturează-n raze idealul. Pe cînd în jurul meu, tulburătoare, Tăcerea cade lin, pe carnavalul De cîntece, de-arome şi de floare. Iaşi, mai 1914 354 NOSTALGII MEDIEVALE I Cutei Aş vrea să-ţi cînt acuma serenada Pe care-n vremi trecute trubadurii, împodobiţi cu florile naturii, O înălţau mai pură ca zăpada. 5 Şi tu să îmi răsări pe esplanada Străvechiului castel... şi-n noapte murii Să tremure... Şi florile răsurii Pe gura ta să prindă-n mreajă prada. Şi-n noaptea fermecată, ca în basme, 10 Prin vechiul parc, prin albele fantasme Să rătăcească-o umbră de iubire. Şi-ncetişor, în orişicare floare, Făptura-ţi mă încingă în neştire, A dragostei senină întrupare. 9 \unie [1914] 355 DE PROFUNDIS Eu am murit de mult. In alte vremuri ! Şi sufletu-mi, în negrele cavouri, Zădarnic cată fiarele să rumpă ! 5 Ci-n nopţile bizare se arată O umbră efemeră — cu ochi negri. Ca făuriţi în iadul de metale. Nu te mira ! Eu azi sînt ostenit 10 Şi adormiţi mi-s ochii în orbite, Şi trupul meu-i puţin adus din spate, Şi buzele-s livide şi în plete Cernute de ninsoare-mi cade părul. Eu am murit ! 15 Şi dacă ţi se pare că trăiesc E că în mine port prelungi ecouri A unei lumi ce n-o vei şti vreodată, A unei luani în ceaţă înecată Dincolo de-a pămîntului fruntarii. 20 Acolo se îngîn bizare arii Şi-i ropot de parfumuri în cascadă. 356 Apropie-te lin ca o fantasmă, Mai albă Ca iubirea nepătată 25 Şi-om rătăci atunci în noapte-adîncă. Şi pe a noastre buze-o flutura Sarcasmul îndoielii. Sînt mort de mult ! Doar valuri de vibraţii 30 Ades mă împresoară şi mă mint ! Sînt mart de mult! Dar, dacă vrei, revino Şi-om merge amîndoi, şi-om rîde mult. Sînt mort de mult!... Iaşi, iunie 1914 ARIPI DE VIS E-o broderie fină de petale De linii, de culori şi de arome. Sînt jocuri de lumină policrome Şi cîntece solemne de-osanale. Sub boit-aerian-a vastei dome Greoi pogoară pacea-n strai de zale. Şi paşi mărunţi abia sunînd pe dale Vestesc norod de palide fantome. Scăldată de lumina nălucirii Şi de parfumul cald al amintirii, De ce-ai pierit, o, lume-a fantaziei ? Şi pentru ce ni-e dat robia humii Din splendida arip-a reveriei, Din valuri de simţiri, virtejul spumii Iunie [Î914] IUBIREA MEA Iubirea mea e-o sarbădă ruină Din anticile vremi medievale. Azi stîlpii stau în hău să se prăvale Şi-i numai bălărie în grădină. 5 Arar, în noaptea caldă şi senină, Cînd e-un parfum exotic de petale, S-opreşte-un trubadur în strai de zale Sub farmecul misteric de lumină. Atunci din coarde vechi, o simfonie 10 Se înfiripă-ncet, şi-ncet adie Sub bolta înflorită în liane. Şi la un geam scăldată de-ntuneric, Făptura pal-a blondei castelane Plîngînd ascultă cîntecul misteric. Bajura, 6 VII 1914 359 PASTEL Din cer pogoară noaptea cu aripi de-ntuneric Inveşmîntînd natura într-un decor feeric Şi din adîncuri mute, misterul primăverii îşi cîntă simfonia eternă a tăcerii. 5 Abia o stea — solie din depărtate sfere — îşi tremură văpaia în freamăt de mistere Şi toată firea doarme ; doar valurile-n fugă Gem biciuite parcă cu tresăriri de rugă. Departe, peste şesuri, sub azuria domă, 10 Părînd în neagra noapte gigantică fantomă, O moară cîntă-ntruna... şi'codru-n noaptea brună, Pe-un ţărm de lac adoarme în clarul vag de lună. Şi sufletu-ţi în noaptea ce cade peste ape, Plutind pe-a firii fine şi delicate clape 15 Se-mparte să asculte, în taina primăverii, Eterna simfonie din muzica tăcerii. Bajura, 8 iulie 1914 360 VISULUI In strai de crini suavi şi de petale Ce poartă-n ele farmecul palorii, Mai castă-mi pari ca albul aurorii Pe-a undelor safire şi opale. 5 Căci tu-mi deschizi, spre alte ţărmuri, cale, Şi ochii tăi de-azur, înfiorătorii, Mă duc din lumea veştedă-a Gomorfi In lumi de vis, de crini, de saturnale. Spre-ndepărtatul ţărm al fericirii, în cari se scutur candizi trandafirii, Vîslim din greu pe trudnicele valuri. Şi ce frumoase-s zările de aur ! Veniţi ! Veniţi ! Spre albe idealuri Să ducem tot al inimii tezaur ! Ba jura, 9 VII 1914 361 IUBIRII Poetului [Mihai] Codreanu De-am îndrăgit, pe-a visului aripă, Tumultuosul dor, e că, signora, în voi e-amurgul calm şi aurora Şi nenţelesul farmec de o clipă. 5 Dar tot ce-n mine-acum se înfiripă, Spre voi, mai sus tot tinde şi în ora, Cînd moartea stinge suflul tuturora, Iubi-voi visul drag ce piere-n pripă. Căci fermecat de-un vis măreţ, de crinii 10 Prin care-şi plimbă perlele luminii A visului zeiască strălucire, Atîta vreau : să te zăresc o dată într-un suprem avînt înspre iubire, Frumoasa mea princesa-ndepărtată. Ba jura, 9 iulie 1914 362 SINGURĂTATE Stropi de ploaie repezi cad în geam, ritmat, Vîntul sufl-amarnic în fereşti cu vaier, Fibrele de nouri în văzduh se-ncaier, Ploaia bate-n geamuri c-un prelung oftat. 5 Flori de brum-atinse prea de timpuriu, Din trecute vremuri amintiri mă cheamă. Ploaia-n geam c-un sunet straniu se sfărâmă Bulgări ce se zvîrlă pe-un sărman sicriu. Ba jura, 11 iulie 1914 363 SONET In ţara mea-s femei şi sint săruturi Şi ceruri largi — comori nebănuite — în ţara mea sînt cîmpuri aromite Şi-s numai flori imensele ţinuturi. 5 In ţara mea sînt stoluri vii de fluturi, Zburînd prin flori uşor înlănţuite, In ţara mea sînt lacuri daurite Pe-al căror ţărm nădejdile îţi scuturi. In ţara mea sînt fermecate visuri; 10 Sînt flori ce cresc pe margini de abisuri, Sînt aripe fantastice de basme. In ţara mea tronează-un sfinx năprasnic, Cu gura înecată de sarcasme Şi-i sfînt şi-etem, deşi îţi pare groaznic. Bajura, 13 iulie 1914 364 FURTUNA Un dang înfiorat de clopot Vesteşte peste dealuri sara ; în hoarde aprige de nouri îşi stinge asfinţitul para. 5 Cad picurii de ploaie gloată, Iar vîntu-ntărîtat la sfadă Aleargă despletit cu hohot Şi-ndoaie pomii din livadă. Cicorile sprinţare cată 10 Cu ochii curioşi văzduhul. La heleşteu, la vînturi pradă, Sporeşte-n grele lacrimi stuhul. Cu creştetele drăgălaşe Coboară şi în val se suie, 15 Iar unda bate-n sîni voinică Şi-i ca smaraldul de verzuie. A ostenit prin grîu securea Şi-a părăsit zorită lanul, 365 Pădurea freamătă o doină Şi-i spune papurei aleanul. Călare pe-un vîrtej de nouri S-avlntă-nfiorat amurgul, Cu nările deschise, sprinten, Apucă cărăruia murgul. Bajura, 18 iulie 1914 NOAPTE „Mehr Licht!“ Goethe E noapte ; clar de lună ; şi licăriri de stele. Văpăi s-aprind molatec şi uşurel pe baltă. Şi toată firea-i dusă pe lumea cealălaltă ; Doar valul cîntă leneş cu tresăriri rebele. Tac toate ! Nici o şoaptă nu tremură în larguri. Pe ceruri, norii negri, splendid-arhitectură, Închipuie o navă plutind cu-a ei catarguri în nemişcarea oarbă şi mută din natură. Un matelot de pază cu creştetul în palme Ingîn-o melodie nostalgică la proră, Şi înfioară tainic adîncul nopţii calme ; E noapte — şi-i departe roz-alba auroră ! E noapte — noapte-adîncă, şi ce departe-s zorii ! Dispare-n nouri luna şi stelele s-afundă. Mi-e frică ! Flori de umbră şi-n vasta domă, norii ! Mi-e frică ! Noaptea-i neagră şi rana e profundă. Ba jura, 25 iulie 1914 ROMANŢA Tăcem. In umbra parfumată De mirosul suav de crin, Tăcerea cînt-o elegie Prin vazele de flori pe scrin. 5 Pe zid, romantice tablouri : Un lac, alături de-un castel Ce-ascunde tainice ecouri De luthuri şi violoncel. Ai nopţii fluturi de-ntuneric 10 Cobor prin geamul larg deschis Cu tot parfumul lor misteric, Cu vraja tainică de vis. Crăiasa nopţii în oglindă Desfoaie-un galben evantai, 15 Şi-n noaptea care tremurîndă Iţi dă o lene de serai, Iţi pare că auzi romanţa Cîntată-ntr-un splendid castel, La geamul blondei Melissinde, 20 De prinţul Godefroy Rudei. Ba jura, 1 aug. 1914 368 UN MARŞ.. Se prăbuşea amurgul prin plopii de argint; In liniştea-nserării şi-a viselor ce mint, Veneau în şiruri strînse atît amar de vieţi : Şi-n fiecare suflet ardea un gînd răzleţ. Veneau cu ochii vineţi şi supţi de drumul mult; Veneau cu ochii ţintă înspre apus — şi smult Din crier, gonea gîndul prin dealuri şi păduri; Erau mai multe gînduri, ca-n ceruri norii suri. Murea bolnav amurgul; şi soarele pe culmi In putrezita-i rană pierea de după ulmi Şi arunca în umbră împărecheri de rază... Era o armonie, un cîntec, o extază, O şoaptă, o vibrare, un spasm ; o agonie A unei lumi ce-şi plînge trecuta simfonie. Veneau în şiruri strînse ; erau sănmani şi goi; Şi laşi erau în suflet — nu suflet de eroi! Şi-n clipa-n care-amurgul murea bolnav de spleen Priviri a mii de oameni cătau înspre senin, Şi sufletele-atîtor extatice fantome Pluteau uşor în viul senin al vastei dome. Pluteau, pluteau departe şi se pierdeau în para Ce-aureola cu rază şi scînteiere sara. Şi-atunce norii negri, pătrunşi de suliţi de-aur, Ce ascundeau credinţii al cerului tezaur, 25 Păreau în noaptea neagră fantastice vitralii, Umbrind atîtea patimi dinluntrul catedralii! Iaşi, 6 VIII 1914 ROMANŢA în valuri să-mi plîng tot amarul Şi curgă a ochilor stropi, Iar valul naiv îl va spune Etern argintiilor plopi. 5 Iar plopii trimite-or solie La mierlele triste din crîng, Iar mierlele-n noapte cînta-vor Amarul ce astăzi îl plîng. O mierlă pribeag-o va spune Discret unui grier din lunci, Cînta-va dumbrava şi codrul Şi toate-o vor şti-o atunci. Iar cînd înspre seară copila Uşor coborî-va-nspre culmi, 15 Povestea-mi de jale-o vor spune Atunce molatecii ulmi. Iaşi, 18 aug. 1914 371 TOAMNA Auzi cum suflă crivăţul afară Şi noaptea cum fugaru-şi înteţeşte ? Vîrtej de frunze vîntul răscoleşte Şi bruma cade rece şi barbară ! 5 Prin ceaţa mohorîtă, solitară, O gară peste ape licăreşte Şi noaptea ca un crac se prăbuşeşte Pe căile glodoase de la ţară. Cu-obrajii şi cu sufletul în friguri, 10 Prin casă-mi tîrîi paşii mei nesiguri Şi aiurez... şi nu ştiu ce mă doare... Pe cînd pe după streşini curge ploaia — In toamna care pîlpîie şi moare — Ce stranie prelude cucuvaia ! laşi, 1 sept. 1914 SONET O, nu-i mai alb Şaronul ca zăpada Ce-n falduri diafane te-nvestmîntă ! Şi-n văile Şenirului nu cîntă Nici crinii ca şi tine serenada. 5 Privirea ta e lucie ca spada Şi sufletu-n adîncuri îl frămîntă, De-ţi cîntă simfonia-i şi s-avîntă, Frumoasă castelană din Grenada. In noaptea mea adîncă mi-ai fost farul *0 Ce luminează mări. Şi în nectarul Ce mi l-ai îmbiat îţi sta otrava. Şi nu mă-întreb, deşi nu-mi eşti străină : Eşti demon, ori strătai cu aripi slava, Obscuritate neagră, ori lumină ? Iaşi, 2 sept. 1914 373 GLORIA NEANTULUI Un cînt din nai ce flutură pe ape; Un joc multicolor de curcubeie ; Sclipiri de rază ; aştri ce scînteie Pin’ moartea cată groapa să ţi-o sape. 5 Dar pînă-nchizi truditele pleoape, Iubeşte tot ce-i artă şi-i femeie. Şi-mbată-te de calda melopee Ce tremură pe-a primăverii clape. Căci dacă în adîncu-i te înghite, io In sufletu-ţi, aripile-i pripite Şi-a scuturat cu glorie neantul. Şi dacă pieri sondînd necunoscutul, Nu ţi-e de-aj uns c-o clipă diamantul Ţi-a înflorit speranţele şi lutul ? Iaşi, 9 IX 1914 374 ULISSE Şi noaptea se topi în auroră Pe valurile-eteme ale mării, Cînd se zări-n safirul depărtării Dansînd pe val sirenele în horă. * Cîntarea-le-otrăvită şi sonoră Mai dulce-i decît mierea sărutării. Şi-atunci Ulis, de temerea pierzării, Legă pe mateloţi de-a năvii proră. Apoi, legat şi el, putu s-asculte 10 Divinul cînt al glasurilor multe, Dar nu putu s-oprească, să se piardă... Şi eu ascult divinile ispite Ce sufletu-mi îl fură şi-l dezmiardă — Pîn’ lacomă prăpastia mă-nghite. Iaşi, 17-18 sept. 1914 375 ABIS Distrugeţi tot în cale ce întîlniţi! Nu vreau Nimic să mai rămîie Din tot ce-i vis şi artă ! 5 Pornească-se năprasnic o cruntă vijelie, Să piară tot ce-i floare, Parfum Şi melodie, Tot ce împinge omul 10 La un îndemn fatal, Tot ce deschide-n suflet Putinţa unor visuri, Putinţa unor doruri, Putinţa unui gînd. 15 Căci, dacă eu acuma Nu-s mort — nu-i de mirare, E că nădejdea mută e-n sufletu-mi rănit, E că pe lumea asta 20 Mai este o dreptate, O rază de speranţă Să-nfrunte-un rău nenvins. Dar dacă mă înşală Nădejdea 25 Şi ca mîne 376 Afla-voi trista veste Ce astăzi m-a zdrobit. Prevăd atît: Ca mîne Te vei întoarce iară 30 Cu buzele uscate Şi în genunchi vei plînge, Rugind cu umilinţă Pe cei ce i-ai rănit. Ori vei rămîne-acolo 35 Şi-ţi vei tîrî viaţa Pierdută de durere, Cu fruntea înjosită Cerînd un ajutor. Iar noi vom plînge lacrimi 40 De jale şi ruşine. Şi-atunci, cînd cea din urmă Icoană de iubire Va mai pluti prin minte, Va rătăci sfielnic pe-a tale oseminte 45 Cu plete despletite plîngînd Un „Dies irae !“ Iaşi, 28 IX 1914 SIRENELE D-lui dr. A. Steuerman E fericit acel ce, ca Ulisse, îşi stăpîneşte forţa cugetării, în cîntecul molatic al pierzării Stăpînitor, plutind peste abise. 5 Căci de-1 atrag şi-i stăruie deschise Perfidele ispite-ale cîntării, El sfarmă mîna oarbă-a întîmplării, Şi-ngroapă-n el comorile din vise. Dar eu ascult cu sufletul extatic ; •® Căci glasul lor, vrăjit şi singuratic, E-otravă, dacă-1 sorbi... dar e şi miere.. Prăpastie-i, o ştiu ! Dar stau pe proră Şi-ascult şi pier în undele-efemere în vraja din suprema-mi auroră. 3 X 1914 378 PROFANARE Pălite foi de crizanteme, Din roase pagini de album, Pălite foi de crizanteme, Pălite foi, pălit parfum, 5 Voi îmi păstraţi pe alba filă, Pălit parfum, pălite foi, Icoana dragostei subtilă Şi a iluziilor noi. Povestea mea, petale fine, *0 De mult aripile şi-a-nchis. Şi peste stinsele-i lumine S-au presurat culori de vis. Arare, doar în nopţi de toamnă, Revine-ncet în negru port; 15 Cînd frunze veştede înseamnă Pustiul unui suflet mort. Şi totuşi astăzi plîng, şi-n friguri îmi arde trupul tot; şi cat’ Zădarnic ochii mei nesiguri 20 Trecutul dulce şi curat. Iubirea mea neprihănită, 379 Iubirea mea e profanată Şi peste groapa ei iubită Sărmana floare-i scuturată. 25 Căci tu mi-ai fost de-a pururi zînă, Mi-ai fost mai mult decît femeie, Ai fost în viaţa mea stăpînă, Zeiţ-a morţii, Astartee ! Mi-ai fost un far pe-a vieţii valuri, 30 Emblemă, dragoste, speranţe, Şi-n haosul de idealuri, Inspiratoare de romanţe. Din culmea largă-a strălucirii, Din nimb de palidă regină, 35 Ţi-ai smult din frunte trandafirii Şi-ai pus în loc coroni de tină. Te du ! te du ! Rămîi în minte Un chip de marmur, să-mi aducă Pe totdeauna-n veci aminte 40 Iubita dragostei nălucă. Te du ! te du ! Să darmi altarul La care-am fost slujit pios. Şi nu-mi mai eşti acuma farul Pe-al vieţii val vijelios. 45 Pălite foi de crizanteme Din roase pagini de album, Pălite foi de crizanteme, Lăsaţi-mă să plîng acum I Iaşi, 29 noiembrie 1914 PEISAJ ORIENTAL Din urne mari, discrete şi livide, Coboară noaptea-n mantii violete Pe-aleile subtile, prin boschete, De noapte şi de linişte avide. Prin goluri de tufişuri, zări splendide înalţă-n umbră albe minarete. Sultana cu-ochi de-azur şi brune plete S-a strecurat prin zările fluide. Bosforul plînge-n noapte singuratic ; 10 Pe-oglinzi de ape, aştrii de jăratic Şi-aprind strălucitoarea-le lumină. Şi-n timp ce noaptea cade pe seraiuri, Prin flori de chiparoasă, luna plină Scoboară-argint din galbene-evantaiuri. XI 1914 GALERA LUI ULISSE Departe, Acolo unde marea cu vîntul îşi împarte Cîntarea ei sonoră din zori pînă-n amurg ; Acolo unde valuri nebiruite curg Şi-aştern la suprafaţă Palatele de spumă, smaralde şi cleştar ; Şi unde nu apar — Semn dătător de viaţă — Nicicînd pe-ntinderi lucii, galere ce-n departe Să-şi fluture în aer zăpada din catarte ; Acolo, In zarea-n care moare însîngerat Apollo Şi-aşterne în văzduhuri columne de porfir, In orizontul roşu — un roş de trandafir. Acolo unde cerul — imensă mare-oglindă — Imensitatea-i calmă, în marea de smarald ; Şi unde marea largă, cer fără nici un fald, Cu braţ de val încearcă azurul să-l cuprindă ; Şi unde orice fibră, Tremurătoare, vibră De cîntec de sirene, Abia mai vezi prin crînguri de-nalte buruiene Plutind pe şoptitoare adîncuri de abise, Ulisse! 25 Spărgîndu-se de valuri corabia venea Şi ascuţita-i proră Plutind pe caste unde uşor împrăştia O blondă auroră. Venea lumina multa ; prindea în fulgi să cadă ; 30 Părea o feerie de blocuri de zăpadă, O stranie baladă, Ce-ar povesti de ţara eternelor tăceri... Şi-atunce, din obscurul adînc, din larg de seri, Au izvorît fecioare purtînd pe umeri prapuri; 35 Şi-ncet, pe după papuri, Cu trupurile goale, cu curbe şi cu linii Ce-şi dezvăleau în aer splendorile luminii, Au prins să cînte-un cîntec sirenele în cor. Şi-nfiorate valuri treceau ca să transmită 40 Preludiul ăstui cîntec sălbatic şi sonor. Părea apoi că-n valuri încetişor ezită ; Apoi cuprinse firea în notele-i alegre ; Erau culori în cîntec : cînd roşii şi cînd negre. Era într-însul miere... dar şi venin... otravă... 45 Şi-ndepărtata navă S-apropie înceată, aproape, mai aproape... Nemărginite-abisuri şi giulgiuri verzi de ape Te-aşteaptă, mîndre crainic î Nu ştii secretul oare turburător şi tainic 50 Ce te-a-ndreptat spre moarte ? Ori pasul tău, străine, a vrut ca să te poarte Spre palidul inferne ? Cutremură-te, navă ! Căci imnul ce-1 propagă Albastrele talazuri, în ele-o să te-atragă 55 Pe căile eterne... Dar vasul larg şi trainic s-apropie acum. Văzduhul tot vibrează de cîntec de sirene. 383 E-otravă şi e miere... narcotic şi parfum ; Ci maiestuoasă nava trecu în ritm alene, 60 Căci a purtat de grijă să scape de nevoi. Şi-n timp ce peste ape, ca nişte veştezi foi, Sirenele în cîntec se sting peste abise, Cu-aripile deschise Cum lunecă, în zare, galera lui Ulisse !... XI 1914 TOAMNA Amurg. Văpăi de aur par dealuri de granit. In flăcările serii şi-n umbră, trandafirii Ascund prin evantaiuri de roşu asfinţit Un soare ce se stinge în culmea strălucirii. 5 Departe, munţii galbeni sub limpedele-amurg Iau tonuri de topază şi negrele lor plete, In tainica tăcere a clipelor ce curg, Se-mbracă în fantasme şi-n umbre violete. Pe-aleile grădinii muiate în email, 10 Parfumul mort al toamnei pluteşte şi persistă, Cu straiul ei de frunze, cu vestejitu-i strai, Prin zarea cu reflexe verzui de ametistă. Pe-aleile pierdute în umbră, prin alei De frunze dezgolite, te simţi cum mori cu-ncetul. 15 Şi-n noaptea ce scoboară spuzită de scîntei, Ţi se furişă-n suflet, înlăcrimat, regretul. Ai vrea să mori atunce. Să nu mai vezi vreodat’ Crepusculul de purpur ori rozele-aurorii. 385 Să mori! să dormi... şi-n taină amurgul sidefat * Pe capul tău să puie cununele-i de glorii. Şi-atunci cînd luna plină, cu-opalu-i fascinant, Pe faţă-ţi va petrece palorile-i spectrale, Să-ţi pară că deasupra eternului neant Te cheamă, veşnic, ochii misterici de opale. raşi, 9 XII 1914 [ODELETA] Tăcerea — pustiului doamnă — Scoboară, uşoară şi lent, Se-ntrece Cu zvonul uşure 5 Ce-1 face un susur d-izvor Ori freamătu-adînc de pădure... Ecouri din glasu-ţi sonor Plutesc pe alee Suave; 10 Havuzul aruncă bolnave Senzaţii şi vagi curcubeie. Ascultă ! Dorm toate ; sonorul Acord al copacilor goi In suflet îţi poartă fiorul; 15 In noapte de ce n-am fi doi ? Tăcerea scoboară aproape, Scoboară cu mortu-i parfum, Ea poartă adîncuri de ape în ochii-i sălbatici acum. 20 Acuma e toamnă ; senzaţii Duioase plutesc în văzduh ; 387 Coboară ! Seninele-ţi graţii Imprăştie-n mine un duh, 25 Un duh de iubire... Coboară! Cind treci prin alee Pe prund, Gingaşă c-un rîs pueril; 30 Cind treci prin alee, Femeie, Văd numai în jur curcubeie Şi rîde şăgalnic april. Iaşi, 10 XII 1914 INT1IA RAZA A zis aşa : Tristeţea, ca o mare, Mi-a pustiit tot sufletul de-aromă. Şi-n el, precum ard facle într-o domă, împrăştiind lumini crepusculare, 5 Era-ntuneric des ; şi-n radiare O rază de lumină policromă Făcea, din orice umbră, o fantomă, Din orice glas, acorduri funerare. Şi-atunci, precum în nopţi de întuneric 10 Răsare-al lunii talger — ca un cleric De umbră-mbrobodit; cu foi de laur, Venişi încet; şi sumbrul crepuscul Din sufletu-mi fugi — ca un Centaur Ce-n urmă-ar vede umbra lui Hercul. XII 1914 389 SONET Coboară-te şi cată-mi în privire ! Privirea ta e stranie şi tristă. Şi-n sufletu-mi pătrunde şi persistă Cu-adînc fascinatoarea-i strălucire. 5 Amurgu-i de rubine şi safire — Şi munţii au coroni de ametistă. De vrei să uiţi că totu-n jur există, Scoboară-te, mlădie şi subţire ! Nu vezi cum noaptea urcă şi-ncunună 10 Pădurile de trestii ? Dinspre lună Se lămuresc albastre luminişuri. Nu vezi, în zări, ce limpede e lacul ? Şi n-auzi ca un freamăt prin frunzişuri Cum cîntă-n noaptea albă pitpalacul ? Iaşi, XII 1914 390 ClNTEC AUTUMNAL Cînd ploaia bate-n geamuri Cu degete subţiri, Iţi spulberă din suflet Vîrtej de trandafiri. 5 Cînd negura de toamnă Coboară pe poteci, îţi pune-n suflet dorul Tăcerilor de veci. Şi totuşi cît de dulce-i *0 In noapte şi-n tîrziu, S-asculţi cum ploaia-n toamnă Şopteşte a pustiu. Iaşi [1914] 391 TRIOLET în viaţa mea — secat izvor, Scandînd în mersu-ţi menuetu], Ţi-ai oglindit întîiul dor In viaţa mea — secat izvor. 5 Şi valul — pururi vibrător, Ţi-a reflectat, pios, portretul, în viaţa mea — secat izvor — Scandînd în mersu-ţi menuetul. [1914J 392 [IN CLAS’] In clas’ un profesor la tablă Şi-un calendar pe zid : octobre ! Ca văluri fumurii d-estampă Trec zilele de toamnă sobre. 5 E fum, e frig şi-i zvon de vorbe — Te crezi murit — exişti postum — Şi-n minte-ai strune de theorbe Şi largi meandre de parfum — Se-ntunecă, se stinge zarea 10 Icoanele reale-s tulburi. [1914] 393 [PRIN MISTICE CAVOURI...] Prin mistice cavouri, prin dome sepulcrale, Prin şiruri de cupole ca sînuri de naiadă, Prin turnuri crenelate, prin mohorite sale, îmi plimb melancolia cu strălucirea-i fadă. 5 Pe-ndoliaţii fulgi din necropole sumbre, Dansez lumini fugare cu ape de opale, Implînd nemărginirea cu horbotă de umbre, Iar noaptea-şi cerne tuşul pe ruginite zale. Un cînt suspină-n şoapte pe flaute de fee, 10 Cu mlădieri de harfă, cu aiurări de vise, Repercutînd departe divină melopee, Dar lentele preludii nu pot ca să mă fure, Căci sufletul mi-e negru c-adîncuri de abise Şi plîng porţile-mi moarte sub templul nopţii sure. [1914] 394 [TE-AŞTEPT DE MULT SA-MI VII...] Te-aştept de mult să-mi vii l-a vieţii poartă, Dar nimeni nu-i lăcata să-ţi descuie, Eu am murit ! E mult de-atunci. Şi nu e In mine nici o floare ce nu-i moartă. 5 Eu sînt un schit pustiu, bătut de soartă, Dar dac-ai vrea, putea-m-ar din statuie, O rază din privirea ta verzuie Să mă preschimbe-n statuie de artă. [1914] 395 [PAMÎNTUL ca UN GIGANT...] Pămîntiil ca un. gigant răpus de-ancestre cataclisme, Ca un rănit înfăşurat în vaste benzi de vată îşi doarme somnu-adînc şi^albia mai cată La noi, viermi uricioşi, porniţi veşnic pe pizme... [1914] 396 ROMANŢA ZILELOR DE MlNI Surorei mele Eterni drumeţi pe căile vieţii, Pornim, cînd zarea largă-a dimineţii Scoboară peste-a dealurilor creste. Şi rătăcim pe aurul cărării, 5 Şi rătăcim pe căile uitării, Pîn’ ne cuprinde noaptea făr’ de veste. Ne amăgeşte-a pururea speranţa Şi sufletul ne macină romanţa Iluziei, a visului şi-a morţii. 10 Clădim, pe mişcătoarele nisipuri, Palate şi cetăţi în mii de chipuri — Pîn’ce se scurge-n vid fluidul forţii. De ce să plîng cînd viaţa-i [o] poveste, De vînturi bîntuită şi tempeste ? 15 Cînd numai visul singur mai coboară Maramă argintie peste paterni; De ce să-ţi tulburi mintea, să ţi-o vatemi Cînd viaţa este pururea povară ? Aşa mă văd : mi-i parcă-s pe o navă, 20 Şi-n juru-mi urlă furia grozavă Şi urcă ale valurilor spume. 397 Pornesc abia — dar simt ce va să vie ! Presimt prelunga, larga vijelie — Au nu se află-n noi o-ntreagă lume ? 25 Pornesc în larg. Pornesc în larg să caut Nu picurare fluidă de flaut, Ci suflet ce să simtă cînd eu sînger, Un suflet ce abisul să-mi pătrundă, Mărgeanul scump să-l caute prin undă ! 30 Să se-nfioare undele de plîngeri î Ştiu bine că-n zadar pornesc. Ştiu bine ! Şi totuşi stai sfioasă lingă mine, In noaptea mea, roz-albă auroră. Tu singură-mi străbaţi imensitatea 35 Prăpastiei şi-mi plîngi singurătatea. Tu, numai, mă pricepi pe lume, soră ! Şi voi pleca. Pe culmile sihastre, Prin văi, prin ţări din norduri ori albastre, Voi rătăci să-mi aflu idealul. 40 Un glas ceresc, un glas din alte sfere Cînta-va peste-ntinderi miserere : „întoarnă-te-ndărăt! Departe-i malul !“ Ci, cînd rănit de toţi peste măsură, Voi resimţi c-a chinului arsură 45 îmi sfarămă credinţele şi visul, Zdrobit şi plin de trudă m-oi întoarce, Atunci cînd firul lacrimii s-o toarce. Din lacrimi să-mi dezgroape Paradisul. Şi-atunci, uniţi de clipele eterne, 50 Vom alunga a visului cisterne Şi-om plînge — plînsul vag al fericirii. Ca roua care-n nopţile de toamnă S-anină-n stropi de cupe şi îndeamnă La vis şi la uitare — trandafirii. Iaşi, 11 I 1915 398 INTERIOR Zuzuliţei Tu ai in ochi abisuri repezi Şi-n părul tău, o noapte-n care Doi amorezi şoptesc sub lună, Pierduţi pe drumuri solitare. 5 Şi trupul tău e-o floare scumpă. Un roz şi gingaş trandafir, Cum stai uşor înmlădiată Şi cînţi pierdută la clavir. Pe luciul clapelor de fildeş 10 Aleargă mîna-ţi făr’de preget. O clapă s-a trezit sfioasă Sub o atingere de deget. Acu~ţi sărută toate mîna Şi ţes o dulce simfonie, 15 Acordul lor pătrunde-n suflet C-un vag decor de feerie. Ţi se-ntristează-o clipă ochii; Şi-o buclă-a prins să se desprindă Şi s-a lăsat în val, ca noaptea, 20 Cînd cauţi singură-n oglindă. 399 O rază fină, dar obscură, S-a strecurat tiptil în casă. Mi s-a părut c-aud în taină Un foşnet dulce de mătasă, 25 Ori un oftat de om ce moare ; Tu, singură, cîntai pe clape, Şi totuşi liniştea păgînă Creştea aproape, mai aproape. Apoi tăcu clavirul. Larma 30 Pieri în liniştea albastră Şi-un glas şopti, pe cînd o roză Se desfoia, încet, în glastră. „Vezi tu, aşa-i de dulce ceasul Şi-n el i-atîta-nfiorare ! 35 C-aş vrea tiptil să mă apropii Să te dezmierd cu-o sărutare.“ 14 I 1915 PANTUM „St je mourrai cest nous qu’on mettrait au linceul, Et toute ta splenăeur mourrait avec mes songes* Ed. Haraucourt Cum-nalţă credinciosul privirile-i spre cer, Cum în zadar propteşte, ca-n templu, fruntea-n tină, Aşa m-atrase fruntea-ţi cadrată de mister, Aşa-mi înfrînsei gîndul în dorul de lumină. 5 Cum în zadar propteşte, ca-n templu, fruntea-n tină, în dorul unei raze cerşit-am în deşert. Aşa-mi înfrînsei gîndul în dorul de lumină — De ţi-am iertat-o astăzi, put ea-voi mîni să iert ? în dorul unei raze cerşit-am în deşert. 10 O rază îţi cerusem, iar tu-mi dăduseşi alta. De ţi-am iertat-o astăzi, putea-voi mîni să iert ? O statuie visasem, iar tu-mi dăduşi unealta. O rază îţi cerusem, iar tunmi dăduseşi alta. Eu dragoste-ţi cerusem, iar tu îmi daseşi flirt. 15 O statuă visasem — iar tu-mi dăduşi unealta — Tu roze-n păr îţi puseşi, iar eu îţi dasem mirt. Eu dragoste-ţi cerusem, iar tu îmi daseşi flirt. N-ai priceput că-n mine vibrează-o lume-ntreagă. Tu roze-n păr îţi puseşi — iar eu îţi dasem mirt. 20 Căci, gîndul tău, frumoaso, n-a vrut să mă-nţeleagă. 401 N-ai priceput că-n mine vibrează-o lume-ntreagă ; Eu singur sînt oglindă, cînd totu-i efemer. Căci gîndul tău, frumoaso, n-a vrut să mă-nţeleagă Eu singur pot fi veşnic în timp ce toate pier. 25 Eu singur sînt oglindă cînd totu-i efemer. Şi mîni cînd ce eşti astăzi va înghiţi neantul, Eu singur, care-s veşnic, în timp ce toate pier, Te voi păstra cum ziua o-nchide-n el briliantul. Iaşi, 17 1 1915 SPRE IDEAL Desfăşuraţi catartele ! Prelungă Vibrat-a-n aer limpede alarma. Pe bord aprindeţi faclele, şi larma Numaidecît să scadă. Vă ajungă ! Pilotule, începe ; să străpungă Cu ochii, largul, cine-i ? Ca şi arma Sclipi-vor viorelele de Parma, Cînd s-o ivi în zori a mării dungă. Pe largele pustiuri mişcătoare Pluti-vom nopţi adînci şi-n zi cu soare, Predominînd tăcerea şi amarul, Uita-vom de a lumii-nţelepciune, Căci tari vom fi, şi singuri ne-om fi farul, De s-or abate vînturi şi furtune. TERŢINE Prin geam privesc afară cum joacă-n aer fulgi. Zădarnic caţi în urmă şi gîndului te smulgi ! Pe inima-ţi bolnavă ţesut-au negru giulgi. E linişte-n odaie. La vechiu-i vis statornic îmi cadenţează clipa, cu limba-i, bietul ornic, Ci eu mă-ntorc cu gîndul, de alte ţărmuri dornic. Mi-i dor de lumi, de visuri, de flori, de castelane, ■De lumi trăite-aievea pe pagini de romane, Cu doruri neprecise şi dezmierdări profane. In juru-mi e-ntuneric ; şi ard lumini de baluri; Ca la un semn, în ritmul sonorelor semnaluri Pornesc dănţuitorii pe dale, valuri, valuri... Eu stau pierdut în umbră; tu vii de mine-aproape. Cum insula-i încinsă de braţul unei ape, Aşa te-am strîns la pieptu-mi; sub finele-ţi pleoape, Ardeau doi ochi ca focul; şi trupul oald, molatec, Mi s-apăsa pe pieptu-mi sălbatec, mai sălbatec, Pin’ ne-am pierdut în valul mulţimii furtunatec. Un pas, te strîng aproape, şi mă avînt... spre soare ! 20 Tăcură deodată acorduri de vioare Şi iar mă aflu-n taina smeritei chilioare. E frig şi-i întuneric; prin geamuri, doar o rază Pe haina ta, zvîrlită pe-un scaun, luminează ; Pe haina oare parcă parfumul ţi-1 păstrează. 25 E frig, şi-i întuneric. Afară ninge, ninge, O moleşeală dulce m-adoarme şi mă-nvinge Şi braţul meu molatec te cată şi te-ncinge... E frig, şi-i întuneric ; şi parcă-mi vine-a plînge... 23 11 1915 SPRE IDEAL Departe de a lumii multitudini, Departe de banalele tumulturi, Aş vrea să-mi crească aripe de vulturi Ce să desfidă-n larg de solitudini 5 A lumii preţuite catapulturi. Şi-aş vrea, cînd seara-i vastă şi augustă, în asfinţitul roşului crepuscul, Ce se coboară mulcom peste Tuscul; Să-nvie viaţa-mi moartă ca o pustă 10 Şi să renvie visul meu minuscul. Şi totuşi cînd pe tine te contemplu Cu ochii-ţi mari în oari se rostogoale Splendoarea unei nopţi orientale, Ca-n pacea preasfinţită-a unui templu, 15 Mă plec pe urma păsurilor tale. Dispar atunci a visului cupole ! Căci chipul tău, mai blond ca portocalii, Ascunde-atîtea mistice detalii Ca blondele virgine din Fiesole 20 Gravate pe anticele medalii. 406 i Facsimilul unei scri-sori adresate de poet sorei sale Rodica (1927). J lVtâyyţst'ţjlj^. \ S» Vw^MV^ : ^ Vi-ţ. >C* l t* *'*- **; - ţ ww:Xw x, Aif vk-4^;f Cit «Hi- j-,' 'W'v>-J‘- fcv\* •.^3?*'' ‘< T Jiu-JV ^ J' s j55v..J ^ o* f<*-■•■-£- ^ ' %r • ■"* ţ -, A,. ^ ’ « ^^'^v-'CwÇy. ( i ^ (f * - ^ lut Jx«$ è*A* <&£!\£^Aa&- <>. K«££^>v&*^ * .0*.*^ <3^<< Ô^-fcf^v \ fvUv^-i«ţâJ' 'fy*: tv^^-.:.. \ /y* 4^W,â..r ,CvVfet|Ktv. , '•• • ;•, %;■■ --r. ■ X : : ■■' ;. : ■ •*.'• ?" V -'V: '^:ÿ.W&. ^ïkt'ixAti ^X^vvwtf*. ^ 'V'A'fJrStsiUL. .;■ ’ : ^14«.*^%. 3#£ *& ;V ■'X>X •J&’V&i. £l ; vii 4v>«wvi<>'tié. •: : *• l«i£**$•:. .&£•• . li».C: Vj^.^Çjfcfî- îftj •**• -dUWt ' ^ . ;.:■; ^ ţ>k r«^v».^4. ... ; :; 1>* ; jăuv. S**«£4* ^**5*.■ lèsV*^-1. $0* îlâtëUîfe^*^ v, •;. ■ - : .&££^â.4: ;■ jffir. $Hfc; W .. \ y ':"■•■■ ;i%:.'. fs .. E;: ;£::;v- y^| J>ţi J; ■; <:*, '• ■'Wt^«.. > ^ y*«vSr - ■ '-'"f^1^^ ^^■>'^^--^'-: * — .'^'IvOfcÄ^ V, ^^v|à>e^'.^tWiîfc - ' '*** Xlrfa 5 *1 f*&*> ^ > «v. ţ-U^^, ^ vM-ei*-- ; 1U* V“4 5 Ä* «-V-%*' '.._ &.. ( cwjÙU^ 4^ > ■ •• **%£■ *u»c ,^5^6iéjl^wîu •• . ^-fcfc to Jf- |iW*> •-'»W***, , ţ»*&- ;:■ ^C*^1 -'«‘•S* -V.- Manuscrisul unei P«-f................■■■■■■ - ^ .■• - velişti. f *£tî^**x ■■ ' ^ ^Cu**X — '•• ■ :: ^/^v^v 4* ■ . VfV^-^^.Uui^fe. «ui- .-etM^Jl 4ţ *f * W>*£ ; *, o <*42&U. , lWk * l t «*,&■, ^ ^ ^ ■ L$‘v««.-<%*, ££ M »s^^-t*i,-: IWI^Sej •• £ar>.» - ■ t**K **S*- ^^^W_„f^®r 4wJU^' >>^HA-%*^:r ?*>u* ■*w CŞţfy-Şwt---' ®lllllpi1ift:::: SpJ§îl#e4g®-# , V?— '**» vsîIj,*,,-#*«« Pagina, întii a revistei de front L’Echo de la I C‘e, redactată de soldatul B. Fondane. fr«£l»:&> ?<*»■}«♦ %•;*:■•««?>?•<-'$,£*??.'■ mitiţţSytn mş jtotyS&XHti» ' Pagina a opta a re- - » * vistei L'Écho de la I 1 j <*- f-’oxs fôc^rc^kf» Cie, unde B. Fondane publică ultima sa poe- ?.N< ' - »-.v? 4‘ ' ■■ *■ - * - zie, Le Poète en Pa- Spre inima-ţi castel cu zidul maur, Cu sunete nostalgice de flaut, Pornesc rănit şi singur ca s-o caut Vîslind spre taina ţărmului de aur 25 Ga cel dintîi eroic Argonaut. 11 III 1915 DE PROFUNDIS Tu n-ai pătruns adincul din sufletu-mi — tu nu Ai pescuit mărgeanul ce-n fundul mării zace. Căci sclipitoare teacă ce-ascunde-o lamă — fu Superbul trup ce-mbracă simţirile-ţi sărace. 5 In părul tău mai negru ca-ntunecatul Stix Şi-arsese Orientul mănunchi de mirodenii. Şi-n ochii tăi ca valuri d-ivoriu şi de-onix Erau priviri uitate de sfinţi şi de rudenii. Şi dragostea ne fuse atît; un candid fum, io Mai dulce şi mai grabnic ca fumul de tămîie, Ce din căidelniţi urcă cu unde de parfum — Mai galben ca obrajii-ţi ca floarea de lămîie. Iar azi mi-apari in minte un incolor tablou, Cu rama demodată, cu mucede uleie, 35 Din care cat cu jale să descifrez din nou Profilul feţei tale subtile de femeie. Profilul feţei tale pictat de Tizian — Profilul feţei tale, ce mi-aminteşte bine De-un chip văzut în turnul vreunui castelan, 20 Pe cînd cîntam la poartă-ţi din corzi de mandoline. 16 III 1915 408 ETERNUL RITM Precum — plămadă vie din apele în creşteri — Izvorul care-n oale îşi taie vad — irumpe Din orbitoarea umbră, din adîncimi de peşteri Şi iese la lumină — colan de pietre scumpe; 5 Aşa îmi vii înceată, cu mlădieri de şarpe, Cu părul tău mai negru ca crimele papale, Ca şi o dansatoare ce-n voaluri şi eşarpe Se leagănă în fastul orgiilor regale. In ochii tăi — furtună ce rîde-n zări — s-aprinde 10 Beţia voluptoasă şi lentă-a Salomeei. Şi trupul tău sălbatec şi mlădios e plin de întreg păcatul propriu fecioarelor Iudeei. Cu liniile pure ca ritmul sînt al odii; Cu ochi ce-ţi dau nădejdea supremelor delicii; 15 Cu sînii tăi mai sferici ca roşiile rodii; Cu-aroma ta ca spasmul vibrantelor calicii, Te-apropii lin de mine ; şi două buze roşii îmi ard obrazul dornic cu-atîta voluptate, Că-ntreaga sevă care n-au. cheltuit-o moşii 20 In vinele-mi se urcă, palpită şi se zbate. 409 In inimă-mi palpită tot zbuciumul de veacuri Şi simt în mine suflul intens al omenirii. De parcă-s stepa-n care scobor deodată lacuri Şi-n cari deodată-nvie, ca-n straturi, trandafirii. 26 Şinatîta viaţă nouă, intensă şi supremă, Scoboară-n mine ritmul plăcerilor eterne — Că vreau să sorb extatic a dragostei poemă ’Nainte de-a mă pierde în, focul din Inferne. 18 IU 1915 RUGA PSALMISTULUI Mi-i inima o rană şi sufletul mi-i frînt. Un larg apus de soare stă sîngerat într-insul. Şi-i mult mai trist, mai jalnic şi mai amarnic plînsul, Ca florile-ofilite pe lespezi de mormînt. 5 Un dor, un dor nostalgic, tumultuos şi vag, Cu flacările-i lente în sufletul meu arde. Şi pururi sclav nevolnic dorinţelor bastarde, îngenunchez-naintea idolului meu drag. Mai pustiit ca parcul de vîntul recei toamne, 10 Aştept un strop de soare din nepătatu-azur. Tu singur poţi da formă, culoare şi contur Imensităţii care în mine fierbe, Doamne ! Ca ciuta care-aşteaptă cu trupul imobil, Pe.vîrful unui munte, în umbră, atentivă 15 Şi-şi tremură privirea în zarea milostivă In care-un pas răsună a gol, pe căi, steril, Aşa şi eu îmi tremur privirea-n infinit Şi simt cum nevăzută scoboară ca pe-un scripet, Mai nepătruns ca Sfinxul eternului Egipet, 20 O forţă care-mi poartă ceva nedefinit. 411 Indură-te, o, Doamne şi fii-mi ajutor ! Fii oaza ce-nfloreşte sahariana oale ; Falemic vin ce rîde şi spumegă-n pocale Şi inimii-mi-nfeetate fii proslăvit izvor. 25 Indură-te, o, Doamne, şi cu puterea-ţi fluviu, Ce rostogoale munţii fantastici şi străbuni, Dă-mi fericirea-ntreagă sortită celor buni, Ori dacă nu, pe mine revarsă-un nou diluviu. Jaşi, 10 IV 1915 [ÎN SEARA ASTA TRISTA...] „Je t'attends assis en chantant, Je t* attends car c’est le printemps , Régnier In seara asta tristă de primăvară-n care Tristeţea toamnei plînge prin roşii felinare, In seana asta-n care dorm apele-n fîntînă Şi peste tot Tăcerea sporeşte-ncet, stăpînă, 5 In seara asta — fluviu ce-şi poartă veşnic lutul ■ — Ca firul Ariadnii se deapănă Trecutul, Răsfrînt ca-n ciobul luciu al unei clare-oglinzi, Ai vrea în altă parte să cauţi şi te prinzi Plîngînd cu clipa gravă, supremă ori sonoră ; 10 Ori, lacom în parfumul ce îl exală-o floră De clipe-mbălsămate, sorbindu-le parfumul — Şi stai privind cum curge pe nesimţite scrumul De clipe-ncremenite în statuie de bronz. Se-nvecinează-adese peri bruni cu perii blonzi, I5 Rîd finele profiluri în aurul luminii, în muzica de-^arome, de note şi de linii. Şi iată că deodată subţiri şi fini, pantofii Mi te-au adus, cu gura ca sîngele garofii, înaltă şi mlădie cum te-am văzut odat’ 20 In basmul unei fete frumoase de-mpărat. ♦ E primă var ă-acuma — văzduhu-i clar — şi-i mai. Şi-i miros fin de floare, de parcă un vitrai S-a scoborît deodată şi-a coperit mulcom Priveliştile moarte cu ochiu-i policrom. 412 25 De peste tot, din arbori, din flori şi din fîntîni Se-ntind aceleaşi sute de rugătoare mini, Aceleaşi mini fragile ce vor, ca şi-n alţi ani, Să-ntîrzie-o clipită pantofii-ţi diafani, Pe-aleile pe care nisipul finişi rar 30 In clarul lunei pare un praf de chihlimbar. Şi pe-nflorite-alee, Dianele şi azi Surîd prin[tre] boschete cu miros fin de brazi. Şi-n dantelări de floare şi astăzi în bazin, In care macii-şi varsă perversul lor venin, 35 Iţi caut trupul acer şi rîzătorul chip, îmi pare Amintirea o mare de nisip Şi valurile morţii sporesc mereu în jur — Apari biruitoare în marea de azur Şi-aşa cu braţe-ntinse-adorm ca într-un mit — 40 In mărgini tul vieţii filtrînd un infinit. Iaşi, 28 IV—VI 1915 EPILOG Din zbuciumul ce-n sufletul meu fierbe — Subtil ecou din vremuri fericite — Am distilat esenţele-ncropite Şi-am împletit cu grijă nişte jerbe. 5 N-am pus în ele spini ori plante-acerbe, Ci crini cu cărnuri albe şi-nflorite, Căci cum plac viţei colnice-nsorite, Poeţilor — nălţimile superbe, Aşa te-am fost iubit în alte vremuri; 10 Dar azi te miri, te zbaţi şi te cutremuri Cînd oauţi peştera timpului oglindă ; Căci moarte sînt cristalele, ca-n Lethe ! Şi nu pot chipu-n ele să ţi-1 prindă Cristalele recentelor sonete. Iaşi, IV 1915 415 [SA SUNE-UN CINT...] Să sune-un cînt, Stăpîne,-n slava ta ! Să sune-ua cînt din tibii şi timpane. Tu, cel dinţii şi cel mai de apoi, Poet al inspiraţiei profane. Tu-ai dat culori, viaţă şi contur, Şi forme-ai dat vieţii uniforme, Tu-ai preschimbat străvechile ei norme, Şi-ai tras o nouă dungă în azur. Tu cel dintîi pe lume-ai pus în pom Ispititorul fruct al conştiinţei, Ai pus parfum corolelor şi-n om Nostalgicul avînt al năzuinţei. Veni cu tine arta, cum ne vin Izvoarele captate-n apeducte Şi seva se urcă prin rădăcini Şi odrăsli pămîntului producte. / ,‘tf^ 40 [PROVINCIE], IV Publicată pentru prima dată în Puntea de fildeş, IV 1925, p. 2, cu titlul Privelişti, datată 1921, însoţită de un portret al autorului de S. Maur. Republicată în revista Unu, an. III, nr. 25. V 1930, p. 2, cu titlul Privelişti, XXII. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 56. Faţă de textul ele bază, poezia din Puntea de fildeş prezintă următoarele variante : V. 8 : uzi de tăcerea largă... V. 11 : ...de parcă nu-i alterează timpu. In textul din revista Unu semnalăm următoarele deosebiri : V. 9 : ...cenuşile din morţi. Apărută în limba maghiară, în antologia citată, împreună cu Provincie, III. P. 41 RUGA simpla Publicată în volumul Privelişti, 1930, p. 57. LTn manuscris intitulat Alte privelişti, existent în arhiva Marcel Aderca, datat 1921, Buc., prezintă următoarele variante : V. 1 : ...căzut din cer! V.4: ...căzut din cer! V.10: ...de băligi şi gunoaie. V. 11-12: ...de grindeni şi furtuni / fereşte-ni-1, fe- reşte-1 de seceta aprinsă. V. 24 : scunzi şi cu... V. 27 : ...şi slobo- zeşte trupul. Această poezie, împreună cu Spleen şi Privelişti (este vorba despre poezia cu titlul definitiv Eveniment) au fost trimise, din Paris, de B. Fundoianu lui Felix Aderca, în mai 1924, însoţite de o lungă scrisoare, în care îi comunica, printre altele : „îţi trimet trei poeme; dacă le poţi tipări, tipăreşte-le; dacă poţi scoate bani, scoate-i ; ai toată încuviinţarea mea ; rogu-te numai să te foloseşti cu delicateţe de dînsa ; nu-i citi poemele lui Lovinescu sau «joile» la Maxy — nu sprijini părerile despre poeme, cu 483 textul In mînă. Păstrează-le pînă la tipar, inedite. Dacă apar, îmi trimiţi şi mie foaia în Rue Jacob, 15.“ P. 43 URITUL Apărută pentru prima dată în revista Unu, an. III, nr. 21, I 1930, p. 5. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 59. In revistă textul prezintă următoarea variantă la versul 9 : Motani de porţelan... Un manuscris intitulat Spleen, datat Buc., 1921, se află în arhiva Marcel Aderca, cu următoarele variante : După versul al patrulea se află 4 versuri (eliminate de autor în 1930), pe care le reproducem mai jos : O roabă umblă simplu prin mobile de stil ; din cîmp, docarul sprinten aduce pe vechil ; poţi să auzi din curte tot ce şoptesc, confuze, clapele-ntîrziate pe mîni, ca nişte buze. V. 7 (în manuscris versul 11) are următoarea redactare : şi-l ascultam şi-atuncea (nedumeriţi) cum geme. Versurile 9—12 din textul de bază lipsesc în manuscris. V. 16 : prin mobile ar curge cu zgomot, ca-n burlane. Tradusă în limba maghiară de Majtenyi Erik şi publicată, împreună cu Femeie luminoasă, în revista Igaz szo, an. XX, nr. 5, 1972, p. 724, cu titlul Az unalom, avînd ca supratitlu Ketvers (Două poeme). în subsolul paginii revistei se află menţiunea : „Din volumul Poetul şi umbra sa, în curs de apariţie în Editura Kriterion“. Cartea a apărut în 1972, cu titlul A kolto es ârnyeka ; o parte din tiraj a fost trimisă şi la Budapesta. P. 44 FEMEIE LUMINOASA... Publicată în volumul Privelişti, 1930. p. 60. Intitulată Odă de argint şi datată Iaşi, VIII 1917, o versiune, pe care o reproducem integral, se află în manuscrisul FV 108, p. 1—2 : 484 Femeie, cîmp de floare cu miros de amurg, femeie-mprăştiată prin oameni ca moneda, femeie-n care sînii sînt porumbei de ziuă, în care ochii limpezi sînt găuri de azur ! 5 şi pielea peisaj iu cu agonii de lebezi. Mă lasă să-ţi muşc faţa şi sufletul să-l muşc, o, tu ce zaci în mine, ca-ntr-o oglindă ziua, femeie cu gîndirea ca un polen netrebnic, cu trup ce-aţîţă nervii, ca o livadă coaptă 10 cînd toamna bate pomii şi ploile sînt dulci. Din piepţeni părul negru s-a risipit pe gît, — o noap-te-ncremenită prin palmieri, în tropic, — şi ochii tăi, rîu dulce prin trestii de amurg, şi gîtul tău, cuib moale cu sunete şi mierle, 15 şi mîinile-ţi mai pure ca ziua şi lumina. Femeie, pămînt negru, te vreau şi te iubesc, te vreau, cum vreau, femeie, pămîntul bun şi negru, pămîntu-n care pururi au adormit ai mei, pămîntu-n care rodnic vreau să-mi multiplic chipul, 20 pămîntu-n care-n urmă voi să adorm şi eu. Şi-aş vrea să-mi sap în tine icoană grea (şi drum, cum cîrtiţa şi-l sapă prin sol şi coropişniţi), icoană-n care-argintul e adorat de schimnici, icoană păgînească sub care mor creştinii, 25 icoană ce se vinde şi n-o pricepe nimeni, icoană ce se vinde în bîlci, pentru norod. Această variantă a fost inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 22(7. Poezia din acest manuscris, mult lucrată, are notate, pe margine, unele variante pe care le reproducem mai jos : V. 6 : şi-n palme ţine-mi fruntea grea şi-oblică de gînduri. V. 7 : ...ca într-o raclă mortul ; o, tu ce eşti creată anume pentru mine. V, 9: cu trupul decît orice gîndire mai presus. V. 10 : cînd toamna dulce mişcă bejănii de cocori. V. 23 : ...argintul e preţuit de schimnici. Cu acelaşi titlu, datată Iaşi, VIII 1917, poezia există şi în manuscrisul FD 38, p. 1—1 verso, cu următoarele variante faţă 485 de versiunea reprodusă mai sus : V. 6—9 : Mă lasă să-ţi muşc faţa şi sufletul să-ţi muşc / să-ţi pîngăresc făptura şi inima să-ţi cumpăr / o, tu ce eşti creată anume pentru mine / şi trupul decît orice gîndire mai presus ; ... ca oricare gîndire mai presus. V. 11—12 : Şi zvîrle-mă în cale, căci voi veni-ndărăt, / Căci voi veni să-mi satur dorinţele cu tine. V. 19—20 : pămîn-tu-n care rodnic vreau să-mi continui chipul / Pămîntu-n care-n urmă vreau să adorm şi eu. Postum, poezia din acest manuscris (FD 38) a fost publicată de Paul Daniel în revista Luceafărul, an. II, nr. 52, 28 XII 1968, p. 8. In manuscrisul FD 7, p. 1 şi 1 verso, se află o versiune mai apropiată de textul apărut în volumul Privelişti. Poezia este intitulată tot Odă de argint, avînd aceeaşi dată, Iaşi, VIII 1917. Reproducem mai jos, din ms. FD 7, încă o versiune, alcătuită din 4 strofe : Odă de argint Femeie, cîmp de ierburi cu buclă de amurg, femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă, femeie, luntre albă pe rîurile morţii, femeie, cu gîndirea ca un polen netrebnic o şi pîntecul fierbinte, pretext pentru alt pîntec. Impură pînă-n sînge şi pină-n măruntaie, privelişte fecundă cu vaci rumegătoare, dă-mi ţărna preacurată din sufletu-ţi impur şi gîtul tău, cuib dulce cu sunete şi mierle 10 şi mînele-ţi mai pure ca pietrele din rîuri. Femeie, pămînt negru, te vreau şi te iubesc, te vreau, cum vreau, femeie, pămîntul bun şi negru, pămîntu-n care pururi au adormit ai mei, pămîntu-n care rodnic vreau să-mi continui chipul, 15 pămîntul unde-n urmă vreau să adorm şi eu. Şi-aş vrea să-mi sap în tine lumină grea prin lut, cum cîrtiţa şi-o sapă prin sol şi coropişniţi, icoană păgînească sub care mor creştinii, 486 icoană ce se vinde şi n-o pricepe nimeni, 20 icoană ce se vinde în bîlci, pentru norod. Iaşi, VIII 1917 Poezia din volum a fost tradusă în limba maghiară de Majtenyi Erik şi publicată, împreună cu poezia Urîtul, în Igaz szo, an. XX, nr. 5, 1972, p. 724—725, cu titlul Asszony ki ugy vilâgîtsz, avînd ca supratitlu Ketvers (Două poeme), P. 45 SEARA MISTICA Publicată în volumul Privelişti, 1930, p. 61. în manuscrisul FD 288, p. 1, se află o versiune intitulată Amurg mistic, V, pe care o reproducem integral : E-atîta linişte în cîmp, că-n agoniile solare, tăcutele secerătoare au prins să plîngă-ntr-un răstîmp... 5 E-atîta linişte în cîmp, văpsit cu sîngerie rană, că parcă eşti o buruiană ce sorbi pămîntul în răstîmp... E-atîta linişte în cîmp... 10 Un bou şi-o vacă zac supt lună, şi sperioşi că se-mpreună, mugesc spre lună lung şi tîmp... Iaşi, IV 1917 Faţă de textul versiunii din manuscrisul FD 288, se mai află unele variante şi pe verso-ul manuscrisului FD 288 şi în ms 39 verso (datat Iaşi, III 1917) şi în manuscrisul FD 258, p. 2 şi FD 258, p. 2 verso, pe care le reproducem după cum urmează : V. 2 (FD 288 verso) : uitat de soare pentru iele; uitat de zi — că, inedite ; FD 258, p. 2 : uitat de soare, că alene ; FD 258, p. 2 verso : uitat de soare-abia că fagii. V. 3 (FD 288 verso) : că parc-auzi, cum leneş stele ; ms. 39 : vrăjitele secerătoare ; FD 258, 487 p. 2 : pe orice papură înaltă. FD 258, p. 2 verso : îşi lică/e argintul coajii. V. 4 (FD 258, p. 2 verso) : pierduţi pe drumul curb din cîmp ; FD 288 verso : pe boltă scapăr în văzduh ; dau pin* teni bolţii în răstîmp; ms. 39verso: se uit spre codri înrăstîmp; ascultă rar, într-un răstîmp ; FD 258, p. 2 : se-aprinde cîte-o stea-n răstîmp. V. 12 (ms. 39 verso) : mugesc spre lună în răstîmp. In manuscrisul FD 311 se poate întîlni o nouă variantă a primei strofe : E-atîta linişte în cîmp şi scîrţîie în seară oişti — şi boi, scăpaţi de prin trifoişti, se-ntorc, cugetători, prin cîmp. Pentru versul al doilea, pe acelaşi manuscris, poetul a mai Încercat şi varianta : miros de grîu frecat de mînă. O variantă a vrrsurilor 2 şi 3 se află şi în manuscrisul FD 230 verso, avînd titlul Privelişti : Uitat 6e-un soare roş, că fagii / îşi lustruie argintul coajii. Pe această filă se află notate doar primele trei versuri ale poeziei. P. 46 ClNTECE SIMPLE : MARIOR I ROMANŢA Publicată în volumul Privelişti, 1930, p. 65. Poezia, fără titlu, datată Vatra Dornei, miercuri, se află în manuscris în albumul Cîntece simple pentru Mârior, din -arhiva scriitoarei Dorina Rădulescu, împreună cu alte 9 poeme, transcrise de B. Fundoianu, probabil în 1923. Albumul este de format dreptunghiular (mărimea 15x*8 cm), are filele bleu-pal şi o copertă legată în pînză neagră. Pe primele pagini ale albumului se află următoarea Dedicaţie (reprodusă şi în volumul Poezii, 1965, p. 103) : „Poeţii au prostul obicei, cîteodată, să puie în fruntea cîtorva poezii o prefaţă. Dacă prefaţa vrea să spuie altceva decît poezia, e de prisos. Şi e de prisos să spuie încă o dată ceea ce poezia e obligată să spuie mai frumos. Un sentiment nu se poate explica. Sau poate tocmai poezia e explicaţia lui ? De aceea pudoarea îi e necesară poetului. Dacă fuge de cetitori, poate găsi, totuşi, unul. Acelui îi va dedica această 488 respectuoasă comemorare a cîtorva ani de prietenie delicioasă şi absurdă. 1919—1923,“ Nici celelalte poeme nu au titlu, însă la finele albumului se află o pagină de sumar în care sînt enumerate, drept titluri, primul vers al fiecărei poezii. Faţă de textul de bază, poezia din album prezintă următoarele variante : V. 5—10 : Aş fi venit desigur altminteri ca în vis / şi-altminteri ca-n volumul alăturea deschis, / ţi-aş fi adus aceleaşi dorinţi, aceeaşi sete ] şi-un suflet plin de umbre, ca tot atîtea pete / şi frunze-mbătrînite de secole, pe-un loc / poate-ar fi fost mai mare minuta de noroc ! V. 13 : şi să visez alături de visul tău suav. V. 15 : Ţi-aş spune poate-n taină esenţa de cuvinte. V. 20—23 : Poate n-am şti că anii se duc, că viaţa curge / că soarele se naşte în carne şi amurge / şi n-am şti că moliftul cu mîna lui a-nchis / precum un zeu, pleoapa celui din urmă vis. Poezia se încheie aici (versurile 25—28 fiind suprimate de poet), purtînd semnătura Mieluşon şi avînd aceeaşi dată ca îa volum. Apărută, cu titlul A Romane, în ziarul Elore, an. XXVI,, nr. 7715, 27 VIII 1972, p. 3, cu precizarea : A Mărior — ciclus- bol, tradusă în limba maghiară de poetul Majtenyi Erik. în subsolul paginii se află indicaţia : „Din volumul în curs de apariţie la Editura Kriterion“. Cartea a apărut în 1972, cu titlul A Kolto es ârnyeka. P. 48 [CINTECE SIMPLE : MARIOR], II Publicată în volumul Privelişti, 1930, p. 67. Existentă şi în manuscris, în albumul amintit mai sus,, purtînd cifra de ordine I şi avînd următoarea variantă a ver- sului 10 : să plîngem ce ne scapă, prin degete, ţi-aş spune. Un facsimil după manuscrisul primelor două strofe a fost reprodus în revista Lumea 1945, an. I, nr. 4, 14 X 1945, p. 7, într-un grupaj de mai multe poezii. P. 50 [ClNTECE SIMPLE : MARIOR], III Apărută, cu titlul Cîntec simplu. Mărior, în Contimporanulr an. II, nr. 32, 24 II 1923, p. 1, datată 1922. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 68. 48P Faţă de textul de bază, poezia din revistă prezintă următoarele variante : V. 4 : ...pe uliţi... Versul 10 lipseşte din revistă (probabil o eroare tipografică), iar versurile 11 şi 12 (6in volum) sînt inversate. Existentă şi în albumul mai sus-amintit, avînd următoarea variantă a versului 13 : şi vorbele-or rămîne nelimpezite-n noi. P. 51 [ClNTECE SIMPLE : MÂRIOR], IV Apărută pentru prima dată în Contimporanul, an. II, nr. 31, 17 II 1923, p. 4, cu titlul Cîntec simplu, avînd dedicaţia Pentru Jem Ouhe şi data 1921. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 69. Faţă de volum, textul din Contimporanul prezintă următoarele variante : V. 2 : ...genunchii tare mici. V. 10—12 : rumen, pe carnea tare şi coaptă dinadins / o, aş fi vrut atuncea, în casa mea săracă / să-ncui cu lacăt toamna care-a venit şi pleacă. Existentă în manuscris în albumul Cîntece simple pentru Mărior, arhiva citată, cu următoarele variante faţă de textul de bază : V. 2 : identic cu cel din revistă. V. 10 : pe carnea coaptă bine şi tînără-ntr-adins. Versurile 11 şi 12 sînt identice cu cele din Contimporanul. Republicată în volumul B. Fundoianu, Poezii, 1965, capitolul Din manuscrise, cu titlul Cum dormi printre gutuie, p. 105, datată 1921, textul fiind identic cu cel apărut anterior — tot postum — în revista Steaua, an. XIV, nr. 12, XII 1963, p. 14, cu acelaşi titlu. Poezia (al cărei manuscris nu-1 cunoaştem) prezintă următoarele variante faţă de textul de bază: Versul 2 este identic cu cel din revista Contimporanul şi din albumul mai sus-citat. V. 4 : ...cea fină de gutuie. Versurile 10, 11 şi 12 sînt identice cu cele din revistă şi din albumul mai sus-amintit. P. 52 [CÎNTECE SIMPLE : MARIOR], V Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 70. O versiune (pe care o reproducem în prezenta ediţie la capitolul Din periodice), intitulată Piatra-Neamţ. Mărior, a fost publicată în Rampa, an. V, nr. 1117, 20 VII 1921, p. 1, semnată Fd. 490 [ClNTECE SIMPLE: MÂRIOR], VI Publicată în revista Puntea de fildeş, nr. 2, 2 V 1926, p. 9, cu titlul Cîntec simplu. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 71. poezia din revistă (avînd 3 strofe de cîte 6 versuri) prezintă următoarele variante : V. 3 : de numai putrezirea... V. 6 : pe piele, umbra rece... V. 15: ...de la himeră. V. 17—18: şi pune-n peisajul metalic, pomii goi / Parcă ţi-aud pantofii cum gîfîie prin foi. Datată 1922. Existentă şi în manuscris, în albumul Cîntece simple pentru Mărior, purtînd cifra de ordine VII şi data 1922—1923, avînd următoarele variante faţă de textul de bază : Versul 3 este identic cu cel din Puntea de fildeş. V. 15 : ...de la bariere. Versurile 17 şi 18 sînt identice cu cele din Puntea de fildeş. P. 55 LUI ION CALUGÂRU Apărută în volumul Privelişti, 1930, p. 72. P. 57 VREAU TOAMNA, VIA... Apărută în volumul Privelişti, 1930, p. 74. P. 59 E ZIUA CEA DIN URMA... Apărută în volumul Privelişti, 1930, p. 76. In manuscrisul FD 312, se află o versiune care nu s-a păstrat integral : Cîmpii cu fragi au bube de cruci şi muşuroaie şi pacea cade sură, cum ar cădea o foaie. E cîmpul lins şi-i pace arată pe moşie — şi iepuri trag pămîntul cu ei, în vizunie. 5 Şi cîrtiţele-n toamnă s-au coperit cu ţărnă — pe undeva, departe, trec miei cusuţi din lînă. 491 De-acum e miros dulce şi-i vag şi e rugină — de-acum te pierzi în toamnă şi-n ţărnă şi-n lumină. Pe acest manuscris se mai află următoarele variante adăugate cu creionul : V. 7—8 : de-acum e miros aspru... ; de-acum te pierzi în ţărnă, şi-n miros şi în toamnă / Şi toamna-i cu fineţe şi vin şi poamă coarnă. P. 61 ORA DE VIZITA Apărută în volumul Privelişti, 1930, p. 78. Republicată postum în Lumea 1945, an. I, nr. 4, 14 X 1945, p. 7. P. 62 ALTE PRIVELIŞTI, I Apărută în volumul Privelişti, 1930, p. 83. P. 64 [ALTE PRIVELIŞTI], II Publicată în revista Integral, an. III, nr. 11, II—Iir 1927, p. 10, cu titlul Privelişti, datată Bucureşti, 1922. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 85—86. Poezia din revistă prezintă următoarele variante : V. 6 : pleoapa rece de privire-nchisă V. 19 : Rebeca, cît ţi-s... P. 66 [ALTE PRIVELIŞTI], III Publicată în Contimporanul, an. II, nr. 36, 24 III 1923, p. 4, cu titlul Alte privelişti. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 87. Faţă de textul de bază, poezia prezintă următoarele variante : V. 3: ...de sămînţa... V. 10 : De vii să mîi şi-n seara aceasta... 492 P. 67 [ALTE PRIVELIŞTI], rV Publicată în Rampa, an. V, nr. 1095, 24 VI 1921, p. 1, cu titlul Privelişti Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 88. Poezia din revistă prezintă cîteva variante : V\ 3—4 : şi-i bate pin’ la sînge, din spate, cu nuiaua. / Seara, prin slabii vişini, îşi scapă catifeaua. P. 68 EVENIMENT Publicată în revista Unu, an. III, rr. 21, I 1930, p. 5, avînd textul identic cu cel din volum. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 89. Un manuscris, intitulat Privelişti, existent în arhiva Maree/ Aderca, datat Iaşi, 1917, prezintă următoarele variante : V. 3 : ...liniştea din cîmp. V. 7—8 : şi, speriat de cîni, a poposit / pe-o piatră care spune-un kilometru. V. 9—11 : O fată albă, lîngă nişte capre / s-a-ntins pe pîntec, simplă, în păşune / să strîngă-n poale ce cuvinte spune. O versiune intitulată Privelişti, datată Iaşi, V 1917, se află în manuscrisul FD, 258, p. 1, pe care o reproducem integral: Trec vînători cu haita. Plînge-o goarnă — miroase cînii ierburile ; zarea negreşte floarea-soarelui pe codru şi căprioare sperie-nserarea. 5 E cert că-n clipa asta Dumnezeu s-a pogorît din cer cu sfîntul Petru şi, speriaţi de cîni, au poposit un timp pe piatra unui kilometru. O fată — asfinţit de Grigorescu — 10 desculţă-şi paşte caprele-n păşune, şi-ascunsă-n frasini, caută ce spune, în şoaptă, Dumnezeu sfîntului Petru... Această variantă a fost inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 217. 493 Pe pagina a doua a aceluiaşi manuscris se află şi următoarele variante : V. 2—3 : Miroase cînii ierburile. Marea / cu ochi de-oţele fulgeră prin codri; cu ochi de-oţele străbate printre ramuri. Pe pagina a treia a aceluiaşi manuscris se află următoarea versiune a primelor două strofe, intitulată Privelişti, VI: Văpseşte-amurgul rariştea cu sînge ; un plug îşi arde-n arşiţă cuţitul şi orice iarbă scutură răcoare [un fluier tainic, în departe, plînge.]1 5 Trec vînători cu haita. Plînge-o goarnă. Departe, roşu, e-un castel de soare ; dulăii-şi mişcă botul prin miresme şi spintecă Tăcerea căprioare. Fe acest manuscris se mai află şi următoarele variante: V. 3 : ...scutură mireasmă. V. 7—8 : dulăii prin miresme îşi storc firea / şi căprioare spintecă Tăcerea. Şi în manuscrisul FV 43, p. 1 verso, se află transcrisă a doua strofă a versiunii reproduse mai sus, cu următoarele variante : Dulăii scurm cu botul prin miresme, şi spintecă amurgul căprioare. O altă versiune intitulată tot Privelişti, nedatată, probabil din 1917, se află şi în manuscrisul FV" 107 ; o reproducem integral : [In şanţul dintre codru şi şosea se înmulţeşte verde firul ierbii — şi orice iarbă scutură răcoare... nevătămaţi în cîmp colindă cerbii...]2 5 E cert că-n clipa asta, Dumnezeu s-a pogorît din cer cu sfîntu Petru şi, speriaţi de cîni, au poposit în rînd, pe piatra unui kilometru. 1 Vers anulat cu cerneală de autor. 2 Strofă tăiată cu cerneală de autor. 494 O fată ca-ntr-un chip de Grigorescu 10 desculţă-şi paşte caprele-n păşune... şi curioasă caută ce spune, în şoaptă, Dumnezeu lui sfîntu Petru. Această versiune, marginal, are şi următoarele variante : V. 5 : In clipa asta, sigur, Dumnezeu. V. 8 : ...pe-o lespede de kilometru ; pe-o strîmbă lespede de kilometru. V. 9 : O fată în-tr-un amurg de Grigorescu ; O fată — asfinţit de Grigorescu. V. 10 : Desculţă, paşte caprele... V\ 11 : şi-ngîndurată... ; şi-as-cunsă-n iarbă... P. 69 COINCIDENŢE Publicată în Contimporanul, an. II, nr. 41, 6 V 1923, p. 4, cu titlul Contemplare. Poem în proză. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 90. Poezia din revistă este însoţită de următoarea notă de subsol : „Autorul roagă pe cititor să nu confunde acest poem în proză, tipografiat, după nevoile ritmului, cu un poem în versuri, care a trebuit să se supună la o sumedenie de reguli şi limite, infinit mai dificile decît se pare“. Semnat : b. fd. Faţă de volum poezia din revistă prezintă următoarele variante : V. 2 : Mîna ta e răcoroasă ca roua. V. 6—10 : Păsări, cu guşa albă, au zburat Bin cîmp. / Cît întîlneşti cu ochii, e natura ! / Am văzut furnici roşii, bărzăuni de catifea / şi toată lumina din cîmp şi toată lumina / şi pămîntul descusut de arătură. V. 12: (viaţa bună sare uimitor din seminţe !) V. 13— 14 : au culoarea pămîntului, au culoarea pămîntului, / au mişcarea din mîni a păsării care zboară. V. 17 : Calul mort a prins infinit să se descompuie. V. 18 : ...pămînt brun. V. 19 : ...care au seminţe. P. 71 DUPA DILUVIU Publicată în revista Unu, an. III, nr. 22, II 1930, p. 3, cu titlul După ploaie. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 92 . 495 Textul jdin revistă prezintă următoarele variante: V. 10: ...piaptănă lumina. V. 13 : ...buzunare de provincie. Intr-o scrisoare adresată de la Paris surorei sale Rodicar la Bucureşti, datată 18 III [1930], poetul îi face cîteva recomandări cu ocazia tipăririi volumului : „în poezia După diluviuf poem în proză, fiecare frază e separată de cealaltă, dar nu cuvintele între ele; deci «luminii» poate intra în acelaşi rînd cu «pietrele». în schimb, te rog, suprimă, în acelaşi poem, toate liniuţele pe care le-am pus ca să indice inceputul de linie ; liniuţele nu sînt necesare.“ Poezia a apărut în Antologia literaturii române (în limba maghiară), volumul IV, 1964, împreună cu Cîntece simple: Vlaici, III, la paginile 1115—1116, în traducerea poetului Szâsz Jânos. P. 72 CÎNTECE SIMPLE : VLAICI \ I Apărută în volumul Privelişti, 1930, p. 97. Există şi în albumul Cîntece simple pentru Mărior, purtînd cifra de ordine VI şi data 1922, avînd următoarele variante faţă de textul de bază : V. 5—6 : Ai fi atît de calmă, de albă şi de pură / că aş privi prin tine ca printr-un geam, natură ! V. 7 : Cocoşii, în tăcerea prea lungă, ar ţipa. V. 12 : sau ca să-ţi fie-o clipă... Apărută, cu titlul Szep, Tiszta reggel..., în ziarul Elore, an. XXVI, nr. 7715, 27 VIII 1972, p. 3, cu menţiunea A Vlaici — ciclusbol, tradusă în limba maghiară de Majtenyi Erik. In subsolul paginii se află indicaţia : „Din volumul în curs de apariţie la Editura Kriterion“. P. 73 [CÎNTECE SIMPLE : VLAICI1, II Apărută în volumul Privelişti, 1930, p. 98. 1 Vlaici este numele localităţii din judeţul Argeş, unde B. Fundoianu, în timpul vacanţei, uneori, era invitat tte Al. Bog-dan-Piteşti, împreună cu alţi scriitori, pictori etc. 496 P. 74 [CINTECE SIMPLE: VLAICI], III Publicată în revista Unu, nr. 6, X 1928, p. 3, cu titlul Cîntec simplu. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 99. Versul 2 din revistă prezintă varianta : sufletul care poate iubi şi fecunda. Apărută în limba maghiară, împreună cu poezia După diluviu (vezi ediţia de faţă, nota de Xa p. 496). P. 75 LUCARNA Publicată în revista Unu, an. III, nr. 25, V 1930, p. 2. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 100. P. 76 DISCURS Publicată în revista Unu, an. III, nr. 22, 5 II 1930, p. 3, împreună cu poezia După ploaie, sub titlul comun Privelişti, însoţită de următoarea notă a redacţiei : „Din volumul care va apare“. în revistă, versul 40 prezintă următoarea variantă: să sîngere-n calvar. Inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 101. DIN PERIODICE încă de pe băncile liceului, B. Fundoianu şi-a început colaborarea la diverse reviste ieşene, publicînd versuri originale şi traduceri.1 1 Periodice la care a colaborat cu versuri şi tălmăciri : Floare albastră (Iaşi>, 1912, semnat I. G. Ofir. Valuri (Iaşi), 1914, semnat B. Fondoianu. Absolutio (Iaşi), 1914, semnat I. Haşir. Versuri şi proză (Iaşi), 1914—1915, semnat B. Fundoianu. Vieaţa nouă, 1914—1915, semnat B. Fundoianu. Revista noastră, 1914— 1915, semnat B. Fundoianu. Bar-Kochba (Bîrlad), 1915, semnat B. Wechsler, F. Benjamin. Zări senine (Iaşi), 1915, semnat B. Fundoianu, Const. Meletie. Dimineaţa, 1915, semnat Alex. 497 Debutînd la 1 mai 1914, în revista Valuri (Iaşi), cu sonetul Dorm florile, semnat pentru prima dată B. Fondoianu, poetul îşi va desfăşura activitatea literară în peste 34 de reviste şi ziare din capitală şi provincie. Avînd o activitate bogată şi diversă (poet, eseist, cronicar dramatic, publicist), B. Fundoianu a folosit mai multe pseudonime, identificate de noi pe baza manuscriselor poeziilor tipărite. Acestea ne-au fost de un real folos în îndreptarea unor greşeli, a unor omisiuni de versuri sau de cuvinte, din cauze tipografice, în depistarea (în reviste) a unor rînduri inversate sau chiar corijarea unor erori de paginaţie, ca în cazul poemului Ultima verba (vezi nota de la pagina 512). Acest capitol (Din periodice) cuprinde poeziile în limba română publicate de autor în ziarele şi revistele vremii, poezii care ilustrează prezenţa poetului în mişcarea literară românească, atît înainte de primul război mondial, cît şi în epoca dintre cele două războaie. N-au fost reţinute pentru prezenta ediţie poeziile ocazionale semnate Alex. V ilar a, publicate în Dimineaţa : Bucovinei, nr. 4035, 29 mai 1915 p. 1 ; 1914—1915, nr. 4074, 7 iulie 1915, 2 ; Glasul gliei, nr. 4110, 12 august 1915, p. 1 ; Treziţi-vă, ni-s fraţi! nr. 4132, 3 septembrie 1915, p. 1. De asemenea, nu a fost reţi- Vilara. Cronica Moldovei (Bîrlad, Bucureşti), 1915—1916, semnat B. Fundoianu. Hatikvah (Galaţi), 1915—1916, semnat B. Fundoianu, F. Benjamin, B. Wechsler, B. F. Flacăra, 1916, 1922, semnat B. Fundoianu. Mişcarea (Iaşi), 1916, semnat B. Fundoianu. Revista critică, 1916, semnat B. Fundoianu, F. Rampa, 1916, 1921—1922, semnat B. Fundoianu, B. Fd., f.d., Fd., Fun-furpan, Diomede, Dio, D. însemnări literare (Iaşi), 1919, semnat B. Fundoianu. Mîntuirea, 1919—1920, semnat B. Fundoianu, B. Fund., B. FdM B.F., W. Lumea evree, 1919—1920, semnat B. Fundoianu, F. Beniamin. Cuvîntul liber, 1920—1921, semnat B. Fundoianu, B.FD. Adevărul literar şi artistic, 1921—1923, semnat B. Fundoianu, B.Fd. Prager Presse, 1921—1923. Contimporanul, 1921—1923, 1925, semnat B. Fundoianu, B. FD., Benjamin Fondane. Hasmonaea, 1923, semnat B. Wechsler. Puntea de fildeş, 1926, semnat B. Fundoianu. Integral, 1925—1928, semnat B. Fundoianu, B. Fd., B. FD., Benjamin Fonöane, B. Fondane Unu, 1928—1930, semnat B. Fundoianu, b. Fundoianu, fundoianu, Benjamin Fondane, b. fondane. Der Sturm, 1930, semnat B. Fondane. Di Woch, 1934, semnat B. Fundoianu. Adam, 1930, 1937, semnat. B. Fundoianu. 498 nută poezia Acum..., din Mişcarea (Iaşi), an. VIII, nr. 195, 1 septembrie 1916, p. 1, nici Cahalandala. Prolog, semnat Funfurpan, din Rampa, an. I, nr. 174, 3 martie 1916, p. 1. Poeziile sînt dispuse în ordinea cronologică a primei publicări. Tot cronologic au fost grupate, într-un ciclu separat, şi poeziile în limba franceză, publicate în cîteva periodice din ţară (Contimporanul, Unu, Integral)f pe care poetul le-a trimis de la Paris, semnate Benjamin Fondane sau fî. Fondane. Ciclul se încheie cu poeziile apărute postum, în 1946, Exodul şi Berceuse de Vemigrant, care constituie două cazuri speciale. Cea dintîi a apărut în limba franceză în Ecrits de France, nr. 2, 1946, iar în limba română, în acelaşi an, în Răspîntia {vezi nota de la p. 527), traducerea semnată de Dora Litman ; cea de a doua nu a aiDărut în vreo revistă din România, ci într-un volum antologic, dar, fiind singura în această situaţie, a fost plasată în finalul capitolului Din periodice (vezi şi notele de la p. 527). P. 81 DORM FLORILE Sonet Reprodusă din revista Valuri (Iaşi), an. I, nr. 3, 1 V 1914, p. 45, semnată B. Fondoianu. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 103. Poezia, cu text aproape identic cu cel din revistă, se află şi în caietul E, p. 18 verso, datată Iaşi, 12 april 1914. Dăm mai jos variantele notate marginal : V. 3 : Iar boabele... V. 4 : Par ape cu reflexe de opale ; Au scînteieri splendide de opale ; Au străluciri fugare de opale. V. 10 : Extatic în efluviul de lumină. V. 11 : ...dinspre astre. Existent şi în manuscrisele FD 24, p. 1, în FD 24, p. 1 verso, cu titlul Pastel, în FD 24, p. 3 verso şi în caietul G, p. 9 verso (text identic cu cel din FD 24, p. 1). Toate manuscrisele poartă data de 12 april 1914. Manu- scrisul FD 24, p. 1, sub titlu, în creion negru, are menţiunea : ,,Prochainement paraître dans la revue Valuri de Iassy“. Manuscrisul FD 24, p. 3 verso, lîngă dată, are şi indicaţia : Iaşi. 49Q Datată 30 martie (evident tot 1914), aceeaşi poezie se află şi în caietul E, p. 9. In caietul A, p. 9, se află următoarea versiune, tot din 1914, pe care o publicăm integral: Dorm florile Scăldate de splendorile luminii, Cu nuanţări vergine şi albastre, Dorm florile sfioase şi sihastre în tainicul imperiu al grădinii. 5 Havuzu-şi mişcă valurile. Crinii în majestatea nopţii par pilastre Rămase din anticele dezastre Ce-au precedat mormintele ruinii. Un mac suspină-n somn ; apoi, extatic, 10 Ascultă-n taină susurul acuatic Ce plînge-n parfumate curcubeie. Şi în sublima florilor tăcere, Prin crengi adoarme luna pe-o alee Şi-n cer, o stea alunecă şi piere. Sonetul Dorm florile, apărut în revista Valuri, este poezia de debut a lui B. Fundoianu. Saşa Pană, prieten al poetului, în articolul Rectificarea unui debut, rubrica „Punct şi virgulă“ din revista Luceafărul, an. XIV, nr. 13, 27 III 1971, p. 7, susţine că poezia Eva (din Revista noastră, an. III, nr. 5, VIII 1914, p. 74) ar fi poezia de debut, infirmînd precizarea lui D. Petrescu, prefaţatorul ediţiei Poezii, 1965, care propusese Vin norii ca clipe, apărută în Vieaţa nouă, an. X, nr. 8, X 1914. Saşa Până reproduce în întregime acest sonet în cuprinsul articolului citat. In realitate poetul a debutat în revista Valuri, cu aproximativ patru luni mai înainte. într-un articol publicat în România literară, an. V, nr. 34, din 17 VIII 1972, p. 4, intitulat Două poezii necunoscute ale lui B. Fundoianu (cîteva precizări privitoare la debutul său), scriitorul Paul Daniel stabileşte data reală a debutului. 500 p. 82 IDILA Reprodusă din revista Valuri (Iaşi), an. I, nr. 4, 15 V 1914, p. 61, semnată B. Fondoianu. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 104—105. Existentă, cu acelaşi text, în manuscrisul FD 24, p. 2—3, datată 2—3 april 1914, purtînd, marginal, menţiunea Valuri. In caietul E, p. 10 verso — 11, datată 3 april (desigur tot 1914), poezia prezintă următoarele variante : V. 8 : Zîna domnitoare peste... ; Zîna împărăteasă peste... In caietul G, p. 10—11, datată 3 april 1914, lipseşte partea a doua din motto-ul citat din Henry de Régnier. P. 84 EVA Publicată pentru prima dată în Revista noastră, an. III, nr. 5, VIII 1914, p. 74. Reprodusă, în ediţia de faţă, din revista Hatikvah, an. I, nr. 15, 2 I 1916, p. 257, ciclul Sonete biblice, I, semnată F. Benjamin. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 106. în Revista noastră poezia prezintă următoarea versiune a ultimelor strofe (V. 9—14) : în paradis nu cred, şi de aceea In tine nu admir numai femeia, Din cer sortită dragostei şi artei, Căci zîmbetul şi fapta ta senină 5 Nu-i jertfă pe altarele Astartei. Ci pasu-ntîi făcut înspre lumină. Textul poeziei publicată în Revista noastră există şi în caietul A, p. 8, datată laşi, 26 iunie 1914, cu menţiunea Revista noastră. In caietul Sonete biblice, p. 3, aceeaşi poezie este a treia componentă a ciclului Sonete biblice; de asemeni, datată Iaşi, 26 VI 1914, cu menţiunea Revista noastră. 501 P. 85 VIN NORII CA CLIPE Reprodusă din Vieaţa nouă, an. X, nr. 8, 1 X 1914, p. 260. Existentă în caietul A, p. 26, cu titlul Nevroză, datată Bajura, 11 iulie 1914. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 107. într-o scrisoare datată 28 IX 1914, adresată poetului de către Ov. Densusianu (directorul revistei), existentă în fondul Bibliotecii Centrale de Stat ms. 12636 (F 97 : D), i se propune schimbarea titlului Nevroză în Vin norii ca clipe şi înlocuirea unor versuri după cum urmează : „în strofa a IlI-a, în loc de Se zvîrlă ca suliţi, cred că ar fi mai bine să se pună Cad dese ca suliţi, iar versul din urmă Şi jale amară e prea slab ; ar merge Şi-otrava-i amară.u După cum se poate vedea, poetul şi-a însuşit aceste sugestii. P. 86 MUZA Reprodusă din Revista noastră, an. III, nr. 6—7, 1—15 XI 1914, p. 100. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 108. Existentă în manuscris în caietul Sonete biblice, p. 9, subintitulată Reminiscenţă, datată Bajura, 10 VII 1914. Pe manuscris se află şi menţiunea Revista noastră, textul fiind identic cu cel publicat. în manuscrisul din caietul A, p. 21, poartă titlul Poesia, precum şi subtitlul: Reminiscenţă. Poezia este datată tot 10 iulie 1914 şi poartă menţiunea Vieaţa nouă. P. 87 ÎN EVUL MEDIU Reprodusă din Revista noastră, an. III, nr. 3—9, 1—15 XII 19J4, p. 123. Existentă în manuscrisul FD 76, cu acelaşi titlu, dedicată Violettei, datată Iaşi, noiembrie 1914. în manuscrisul 1 Iniţial, scrisoarea s-a aflat în arhiva Paul Daniel. 502 FV 112, p. 3, are subtitlul Sonet, I şi e datată Iaşi, 10 VI 19. cu menţiunea Revista noastră. In caietul Sonete biblice, p. verso, face parte din ciclul Nostalgii medievale, împreună poezia [De-am îndrăgit pe-a visului aripă], dedicată poetul Mihail Codreanu. In ms. 9, p. 1 verso, se află varianta iniţia intitulată Nostalgii medievale9 II. P. 88 RONDEL DE TOAMNA Reprodusă din Vieaţa nouă, an. X, nr. 11, 1 I 1915, p. 3' Inclusă, postum, în volumul Poezii, 1965, p. 83, capitolul D periodice, şi în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 109. Existentă şi în ms. 77. Poezia poartă menţiunea Iaşi, seţ anul fiind, după deducţia noastră, 1914. In manuscrisul d caietul R, p. 18, poezia este intitulată Toamnă, în parante Rondel, datată Iaşi, 19 august 1914. Strofa ultimă a acestei v riante iniţiale este redactată astfel : Pe raza sfintei amintiri Cu jale plîngi iubirea noastră, Tu caţi un vraf de trandafiri In odăiţa ta sihastră... 5 îţi plînge toamna în priviri. Pe marginea manuscrisului, poetul a notat şi următoar strofă, apropiată de textul publicat în Vieaţa nouă : în cripta sfintelor iubiri Te poartă lin iubirea noastră, Frumoasă pasăre sihastră, Tu stai pe gînduri şi te miri. îţi plînge toamna în priviri. Pe manuscris se mai află şi unele versuri scrise cu creion variante intermediare între textul datat 19 august 1914 şi varia tele transcrise mai sus : Şi plîngi uşor ca într-o glastră Un roi pribeag de trandafiri. 503 P. 89 AUGUR DE TOAMNA Publicată prima dată, cu titlul Afară suflă vîntul, în Revista noastră,, an. III, nr. 10, 1 II 1915, p. 128. Reprodusă, în ediţia de faţă, 6in Cronica Moldovei, nr. 8—9, XI—XII 1915, p. 178. Pe coperta revistei titlul a fost tipărit greşit Amurg de toamnă. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 110. Poezia din Revista noastră e datată Bajura, iulie 1914, şi are două versuri în plus (între versurile 10 şi 11, eliminate de autor în textul de bază) : Şi-n noaptea care cade aproape, mai aproape, Iţi pare că un suflet s-a înecat în ape. Existentă, cu titlul Afară suflă vîntult şi în caietul A, p. 25, avînd 12 versuri, datată: Bajura, 11 iulie 1914. Pe manuscris, în creion, se mai află notat Revista noastră, numele publicaţiei în care poezia a apărut pentru prima dată, precum şi cuvîntul „Toamnă“, probabil o variantă a titlului. Denumită Augur de toamnă, avînd tot 12 versuri, nedatată, figurează şi în manuscris FD 332. Versurile 1—4 şi 11 şi 12 din Cronica Moldovei sînt citate de Saşa Pană în articolul Rectificarea unui debut, rubrica „Punct şi virgulă“, din revista Luceafărul, an. XIV, nr. 13, 27 III 1971, p. 7. P. 90 HIEMS Publicată pentru prima dată în revista Zări senine,1 an. I, nr. 2, VII 1915, p. 11, intitulată Iarnă, avînd dedicaţia „Zuzuliţei“. datată Iaşi, martie 1915, semnată Const. Meletie. Reprodusă, în ediţia de faţă, din Rampa, an. VI, nr. 1283, 6 II 1922, p. 1, semnată Diomede2. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 111. 1 Revistă apărută la Iaşi, în 1915, printre colaboratori figu-rînd nume ca Mihail Codreanu, G. Topîrceanu, Ronetti-Roman etc. 2 Diomede, rege de Argos, unul din eroii războiului troian ; o lucrare a lui Remy de Gourmont este intitulată Chevaux de Diomede. 504 Textul din Zări senine este, de fapt, o versiune difer: pe care o reproducem integral: Zăpada cade mulcom şi-aşterne-un alb zăbranic ; Cit ochii cat — în zare — stă alb şi neted drumi In cerc de brumă, zarea îşi estompează fumul, Iar Cronos lin se scurge, continuu şi mecanic 5 Şi-n suflet ca-ntr-o urnă îşi cerne tainic scrumul. Cum se desface firul pe ghemul Arianii, Aşa îmi trec, prin minte, avînturi şi speranţe. Se deapănă Trecutul, cu gravele-i romanţe, Splendide — ca şi fastul persanelor faianţe 10 Ce se prefac fărîme cînd cresc, năvalnic, anii. Au fost pe-aici odată — şi flori, şi primăvară, Şi-mbălsămate-arome pe vechile alei... Furtună-au pus în suflet amăgitorii zei ! Acuma însă-i iarnă şi viscoleşte-afară, 15 Şi iarna peste suflet şi-a-ntins hermina ei... Primele două strofe ale textului de bază se află şi în mar scrisul FD 246, fără titlu, nedatate, probabil tot din 1915, avi şi unele variante nesemnificative. Fără titlu, datată II 1915, semnată B. Fundoianu, se mai a: şi în manuscrisul FD 181, p. 1, cu variante mai apropiate versiunea reprodusă mai sus din revista Zări senine: V. 1— Zăpada cade mulcom şi ţese alb zăbranic, / Cît oohii cat, pj geamuri, e nesfîrşit de drum ; / Din coşiuri, ca stindarde, se-na nori de fum. V. 5 : Şi-n suflet, ca^ntr-o urmă, se leapădă scrum. V. 7—10 : Aşa îmi trec prin minte greoaie amintiri. / \ ceasuri prohodite pe aripi de zefiri, / Şi parcă-n vis, deoda în viers de spovedanii, / O mînă albă-mparte cununi de tra dafiri. V. 11—12 : Au fost aici pe vremuri şi flori, şi primăvară Şi statui cizelate pe vechile alei... La pagina a doua a acelui« manuscris (FD 181) se mai află unele variante anterioare text lui acestei versiuni : V. 2—3 : Cît ochii cat, prin geamuri, e £ şi trist pe drum. / In cerc de brumă zarea se estompează fum. V. 8—10 : Se deapănă Trecutul în foi de trandafiri. / I 505 gîndurat şi-agale cu viers de spovedanii, / Ca tors de-o maică-n pacea vreunei mînăstiri. Versul al optulea mai are şi următoarele variante : Vin ore prohodite pe aripi de zefiri ; Vin ceasuri pro-hodite pe braţe de zefiri; Vin ceasuri prohodite cu preoţi de zefiri, V. 9—10 : Şi dintr-o dată parcă în ritm de spovedanii; Şi parcă-n vis deodată. în ritm de spovedanii / O mînă albă-m-parte cununi de trandafiri. Intitulată Pastel de iarnă, datată 24 II 1915, se mai află şi în caietul B (caiet semnat B. Fundoianu), p. 22, avînd textul foarte apropiat de cel al versiunii din revista Zări senine. Prima strofă a versiunii din Zări senine se mai află transcrisă şi pe filele manuscriselor ms. A 16 şi ms. A 43. Intitulată tot Pastel de iarnă şi datată tot 24 II 1915 (ca şi în caietul B) se mai află, scrisă în creion, şi în caietul pătrat, pagina 49, avînd următoarele variante faţă de versiunea publicată mai sus : V. 5 : Şi-n suflet ca-ntr-o urnă îşi leapădă parfumul. Versurile 9 şi 10, marginal, mai au şi următoarele variante : Şi-mi pare atît de dulce că finele nuanţe / Cum cîntă la ureche, îmi par străvechi litanii. Versul 9 mai are şi varianta : Şi mi-i atît de dulce... La paginile 51, 55 şi 57 ale aceluiaşi caiet, se află ciornele primei redactări, intitulate Pastel, avînd aceeaşi dată, 24II1915, cu multe versuri anulate sau adăugite marginal, pe care socotim că nu este cazul de a le transcrie. P. 91 „CHARME DANGEREUX“ Publicată pentru prima dată în Zări senine (Iaşi), an. I, nr. 3, VIII 1915, p. 8, semnată B. Fundoianu. Republicată în Revista critică, an. II, nr. 13—15, VI 1916, p. 237 semnata F. Reprodusă în ediţia de faţă, din Rampa, an. VI, nr. 1284, 9 II 1922, p. 1, semnată Diomede. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 115. Existentă şi In caietul I, p. 16—17, avînd acelaşi titlu, datată 31 III 1915, prezentînd următoarele variante : V. 23—24 : Ce-nchid In ele ca-ntr-un ţintirim / Iluziile-n foile-morminte. 506 pe fila 16 verso a aceluiaşi manuscris, se mai află transcrisă ultima strofă, avînd ultimele două versuri identice cu cele din textul de bază. Existentă şi în caietul pătrat, p. 128—130, cu numeroase variante. La p. 135 din acest caiet este intitulată Melopeea cărţilor. La p. 130, poezia este datată tot 31 mart 1915. Menţionăm mai jos variantele versurilor existente în acest caiet. V. 2 (p. 134, 135, 137) : De palide şi fine acuarele. V. 3 (p. 134, 135, 137) : Cu panglici delicioase şi-nsorite. V. 8 (p. 134) : Tulburătoare colţuri solitare ; p. 135 : Nebănuite colţuri solitare ; Subtile peisaje solitare ; Nebănuite visuri solitare ; Tulburătoare taine solitare ; p. 137 : Nebănuite taine solitare. V. 9 (p. 129) : Departe undeva spre miazăzi ; p. 135 : Departe — undeva — în miazăzi. V. 11—12 (p. 129) : Cu arborii ce par a se-ndoi / Cu elegante, fine reverenţe ; Pe coastele-nsorite-o casă — şi / Boschetele cu fine reverenţe; p. 130 : O verandă înflorită, un Hercul nud / Şi cîţiva pomi cu lente reverenţe ; p. 135 : O verandă-nflorită... Prin flori de tuberoză, o casă şi / Boschetele cu fine reverenţe. V. 13 (p. 129) : Un cer de-azur curat şi-un aur fin. V. 14—16 (p. 129) : Pudrînd cleştarul cerului de soare / Şi-n depărtări cu farmccu-i felin / Tumultul larg al mării sclipitoare ; Pudrînd :Ieştarul bolţei, ce sonoră / Şi-uneşte-n zare farmecu-i divin / Cu marea rîzătoare-n auroră. V. 15—16 (p. 130, 134) : Şi acalmia mării ce-n senin / Se-ntinde înspumată-n auroră ; p. 135 : Ce scaldă marea-n limpede senin / Şi scaldă coasta rodnică de floră V. 23 (p. 128, 130) : Ce-ascund tristeţi adînci de ţintirim ; p. 132 : Ce-ngroapă-al nostru vis ca-n ţintirim. V. 24 (p. 132) : Pe albe foi ce servă de morminte. V. 24 (p. 128, 130) : Şi-n orice foi profiluri de morminte. La pagina 143 din caietul pătrat se mai află unele versuri ale strofei a doua (V. 9—16) din textul de bază, sau, mai bine-zis, a ceea ce a devenit mai tîrziu strofa a doua, pe care le reproducem integral : Precum o fină, zveltă florăreasă Adună-n coş — monedă pentru viaţă — Puzderii de corole — De roze roşii — pînze de mătasă — 5 De crini de vis, sclipiri de luciole — Nepăsătoare, albă şi isteaţă — 507 Pe căile vieţii-n crepusculuri Am rupt ades pe lujere înalte Din flori de-argint pe cele mai invoalte 10 Şi-am clădărit a sufletului suluri. Mă îmbătăm de rarele esenţe Şi-ades ameţitoarea lor mireasmă Călătorea în trup ca o fantasmă Spre zările bronzate din Firenze. P. 92 POEM PROFAN Reprodusă din Versuri şi proză, an. IV, nr, 18, 12 XII 1915 p. 321. Inclusă, postum, în volumul Poezii, 1965, p. 84, capitolul Din periodice. Existentă în manuscrisele FD 16, p. 1—2 (neflataţă), în FD 244 (datată Iaşi, 9 IX 1915), al cărui text a stat la baza celui publicat, şi în FD 317, p. 1—3 {nedatat), primă redactare a poeziei. Prima strofă se mai află şi pe filele FD 204, şi FD 181, p; 2. Faţă de textul publicat în revistă, manuscrisele prezintă următoarele variante: V. 1 {FD 317): Apropie-te-ncet; dă-mi mîna ta; O, mîna ta cu vine de onix. V. 2 (FD 16) : Cu sclipitoare unghii de agată ; FD 244 şi FD 317 : Sculptată-n fine felii de agată. V. 5 (FD 317): De un maestru-n piatră modelată, V. 6—10 (FD 317): O, părul tău, un soare-evaporat / încremenit în bucle şi-n şuviţe ; O, părul tău — metal galvanizat / Cu sclipituri de regnuri de metale; Fluiduri vii din regnuri minerale ; Ah, părul tău, metal vaporizat / Metal topit în aurul din soare / Ca nişte ţevii pline-mbătătoare ; Ah, părul tău exotic vegetal / Galvanizat de aurul din soare / Şi desfibrat în ţevii... V. 11 (FD 244) : ...cu linii de reptil. FD 317 : Ah, trupul tău cu gesturi de reptil. V. 12 {FD 244): Cu indecente poze de bacantă; Cu mlădieri morbide...; FD 317 : Cu şerpuiri subtile de bacantă. V. 15 (FD 244) : Cu-nflorituri de roză odorantă ; Cu-arhi lectură clasică de-acantă. 508 In manuscrisul FD 16, lipseşte strofa a IV-a (V. 16—20). în manuscrisul FD 244, strofa a V-a (V. 21—26) are următoarea versiune : Aii. valurile sîngelui tău cald, Ce-ţi circulă sălbatice prin membre, Cu palpitări de valuri care scald Un ţărm fertilizat; ori ca-n decembre Cînd ard în vatră flăcări de smarald. P. 94 MOISE Reprodusă din revista Hatikvah (Galaţi), an. I, r.r. 15, 2 I 1916, p. 257, ciclul „Sonete biblice, III“, semnat F, Benjamin. Existentă i:i manuscris, ms. Z 9, cu titlul Sonete biblice, Moise, nedatat, probabil 1915, cu următoarele variante : V. 4 : ...cu liniş-tea-i divină. V. 8 : I-o arăta în... V. 9—14 : Cu cei plecaţi să lupte pentru viaţă / Şi sufletu-i pornit era. în ceaţă / Doar chi-pu-i stă ca-n vremile apuse // Şi-atunci, ca o superbă năzuinţă / Pe cer se rupse-un fulger şi îi puse / Pe frunte-un nimb suprem de biruinţă. P. 95 SCARA LUI IACOB Reprodusă din Hatikvah, an. I, nr. 15, 2 I 1916, p. 257, ciclul Sonete biblice, II, semnată F. Benjamin. O variantă fără titlu, incompletă (numai cele două catrene), mai apropiată textului de bază, se află în caiet de şcoală, p. 31, nedatată, evident din 1915, dată ce figurează pe ultima filă de caiet (Iaşi, 25 IX 1915), avînd următoarele variante: V. 1 : ...din fragede potire ; ...din proaspete potire. V. 2—3 : O parfumată scară se-m-pletise / Şi se-nălţa pe lespede de vise ; şi se-nălţa cu treptele-i de vise ; Şi se-nălţa-n miresme 6e irise; Şi se-nălţa cu-arome de irise. V. 4 : Spre-a cerului lăuntruri de safire ; Spre cerul de azur în neclintire. Existentă şi în caietul Sonete biblice, p. 2, cu titlul Scara lui Jacob, II, nedatată, evident din 26 VI 1914 (data poeziei imediat următoare, intitulată Eva, ///), cu următoarele variante faţă de textul de bază : V. 1 : ...din splendide 509 & potire. V. 3—4 : Şi se-nălţa uşoară ca în vise / Spre bolta de azur în neclintire. V. 6—8 : A îngerilor cete» pare-mi-se / In plete cu sălbatice narcise / Nălţau cîntări melodice din lire. V. 9—10 : Şi spuse Domnu-atunci în capul scării : / „Ca şi nisipu-mprăştiat al mării41. V. 12—14 : Şi cum se stinse alba nălucire / Iacob plecă, nebănuind o clipă / Că visu-i căpăta-va împlinire. P. 96 INSERARE Reprodusă din Cronica Moldovei, nr. 10—12, I—II 1916. p. 205. O variantă cu acelaşi titlu, datată XI 1914, avînd cinci strofe, se află în caietul B, p. 3—4, purtînd la sfîrşitul poeziei menţiunea Cronica Moldovei. In revistă însă poezia a apărut cu patru strofe, fiind eliminată prima strofă, pe care o reproducem : Hi, murgule, grăbeşte-te căci seara Cu fîşîit de surse şi de foi, Coboară-n molcom zvon ; şi solitara Tăcere ne cuprinde pe-amîndoi. V. 2—3 : Amurgu-aşterne-n faţă-ne acum / Conturele-i de umbre neprecise. V. 5—6 : Plutim uşor prin creştete de dealuri / In limpede-orizont ca de cristal. V. 11—12 : Cum creşte-un susur fin de violină / Şi piere-n noaptea... P. 97 ARŞIŢA Reprodusă din revista Versuri şi proză (Iaşi), an. V, nr. 6, 4 VI 1916, p. 89—90. Inclusă în volumul Poezii, 1965, p. 86, capitolul Din periodice. P. 99 CORESPONDENŢE Reprodusă din Versuri şi proză (Iaşi), an. V, nr. 12, 16 VII 1916, p. 364. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 118—119. 510 P. 101 EGLOGA MARINA Reprodusă din Flacăra, an. V, nr. 41, 23 VII 1916, p. 490. Inclusă, postum, în volumul Privelişti inedite, 1974, p. 117. Existentă în ms. Z 3, p. 1, nedatată, probabil din 1916, cu următoarea variantă a versului 9 : Neptun şi-a îngropat în val tridentul. Pe o filă a ms, Z 3, p. 2, se află următoarea versiune, fără titlu, pe care o publicăm integral : In van îţi zbuciumi valurile, mare ! In noaptea plină de-astre de mărgean, O mînă sparge-al apelor noian Şi presură pe val mărgăritare. 5 In orice umbră rîde-o arătare Şi orice val e-un roib tesalian — Iţi zbuciumi, mare, valurile-n van ! In van invoci istorica chemare... Neptun şi-a pus sub creştetu-i tridentul, 10 Tritonii-s morţi ; în ape firmamentul Şi-a îngropat verzuiul monoton Sirena nu-şi mai vaieră balada — Praxiteles e mort; e viu Mamon Şi-n ţărmi Cazinu-nlocuie Helada ! Pe marginea filei de manuscris se mai află variantele următoarelor versuri: V. 2 (versiune) : In van îţi biciui apele-n orcan. V. 3 : Şi-o mînă grea pe-al... V. 5 : In orice umbră-acum e-o arătare. V. 6 : Şi-n orice val, un roib... V. 11 : Şi-a mărginit... Din adăugirile marginale se mai poate reconstitui o variantă a ultimelor patru versuri ale sonetului: Şi-a îngrădit nostalgicele porţi — Sirena nu-şi mai vaieră balada ; E moartă vremea ; zeii chiar sînt morţi Şi nu mai rîde-n coastele-ţi Helada ! 511 Pe verso-ul filei manuscrisului amintit se mai găseşte o nouă versiune a ultimelor şase versuri, pe care o reproducem în continuare : Mor oamenii, mor vremile, mor leii ; Pămîntul chiar se mistuie ; şi zeii Cît sînt de zei se-ntoarnă în pămînt. O, nu-şi mai cînt sirenele balada, Şi din vîrtej de pulbere-n mormînt — Nu mai re-nvii, prietină, Iielada ! Ultima terţină mai prezintă şi următoarea variantă : O, nu mai sună glasuri de sirene — Şi nu ţîşneşte-n tine ca-n mormînt Sculpată-n marmur Anadiomene... P. 102 ULTIMA VERBA ClNTAREA LUI SAMSON Reprodusă din Hatikvah (Galaţi), an. II, nr. 3, 26 VII 1916, p. 57, semnată, pentru întîia oară în această revistă, B. Fundo-ianu. Existentă, cu acelaşi titlu, în manuscrisul FD 10, p. 1—6, datată Iaşi, 1916. Confruntînd textul din revistă cu cel din manuscris (acesta avînd paginile numerotate tte la 1 la 6), am putut constata că în revistă s-a produs o eroare de paginaţie, versurile 18—36 fiind inversate cu versurile 37—54. întrucît paginile din manuscris sînt numerotate de autor, iar la o lectură atentă se poate observa lipsa de continuitate dintre versurile 17 şi 37 (aşa cum au fost publicate în revistă), am considerat că este necesar să restabilim ordinea versurilor ţinînd seama de aceea din manuscris. Faţă de textul apărut în revistă, manuscrisul prezintă următoarele variante : V. 8 : ...din creştet, mişcară sicomorii. V. 12 : ...în prada beâtelor vîrteje. V. 24 : Se închega azurul... V. 27: ...ce-şi contura namila. V. 33—34 : Adine, vuia pe boltă, în larg, imensitatea / Sub leneşa 512 sandală, lucea piciorul gol. V. 73: Şi sînt acum... V. 77: ...să în-glodească glia* V. 88 : la albele-ţi picioare. V. 93 : Nu ca să-mi scald figura în ochii dulci ai mamei. P 106 PSALMUL LEPROSULUI Publicată pentru prima dată în Lumea evree, an. II, nr. 9, 1 V 1920, p. 1—3. Reluată — fără modificări — în revista A dara, an. IX, nr. 99, 1 IV 1937, p. 8—9, rubrica „Pagini de antologie**, de unde am reprodus textul. Inclusă în volumul de Poezii, 1965, p. 88, capitolul Din periodice. Tradusă în limba idiş de B. Iosif, în revista Di Woch, nr. 31, 31 X 1934, p. 3—4, însoţită de o prezentare. Existentă şi în manuscrisul FD 156, p. 1—7, nedatată, probabil din 1917. Fiind, de fapt, o altă versiune, o reproducem integral : Psalmul leprosului Zorii au şters cu mîna aerului bezna, au pus în mare taurul de soare, au pus în ţarnă brazdele cu aburi, 5 şi-n pomii verzi atîtea flăcări roşii de parcă eşti în orice pom, o, Doamne, de parcă eu de-atîtea ori sînt Moise. Tu oare n-ai nid început, nici capăt, tu care-ai pus pe oameni preste fire, 10 tu care-ai zămislit pre dobitoace, tu care-ai plăsmuit întreaga fire, tu ce-ai clădit pe îngeri şi pe leproşi, tu ce mi-ai dat buboaie şi molimă, tu ce m-ai scos din rîndurile lumii — 15 Mă miluieşte, Doamne. Aş vrea să mă prostern-naintea ta şi aş vrea 513 picioarele să ţi le pup fierbinte, dar teamă mi-e să nu-ţi mînjesc pămîntul* 20 să nu-ţi mînjesc a tale buruiene, să nu-ţi mînjesc lumina preacurată şi toată frumuseţea nepătată de tine plăsmuită-n şase zile. Căci trupul meu abundă de buboaie 25 şi mi-i umflată pielea pe obraji şi-i pală de puroaie ; şi ochii mei sînt scurşi de bunătate şi nu mai pot picioarele mă duce — sînt o mocirlă-n care cîntă broaşte 30 şi-s raci de lut şi lipitori murdare şi numai sufletul se-nalţă-n mine şi-i pur ca şi o pasăre de-argint şi zboară din mocirlă către tine. O, dac-ai fi şi tu ca mine, Doamne, 35 o, dac-ai fi şi tu lepros ca mine şi de-ai avea şi tu buboaie multe şi ochii scurşi de lacrimile zilei, o, dac-ai plînge-atunci cînd seara vine, cînd vitele se spală-n scăldătoare 40 şi de-ai porni şi tu sărac pe drumuri... Femeile în porţi, în sîn de spaimă, scuipă, bărbaţii te-ocolesc în drum de-o poştă, nu te primeşte-n strană sinagoga, c-un codru nu te miluieşte nimeni, 45 îţi sar la garduri cînii să te rupă şi pruncii ce-au rostit în ziua ceea : „Fii proslăvit, o, Doamne, ce-ai creat pămîntul cu fiinţele din el“, te scuipă, îţi aţîţă asupră cînii 50 şi te-urmăresc cu blesteme şi pietre — Da, Doamne, dac-ai fi lepros ca mine, ai fi gonit cu pietre... Au ce-am făcut eu, Doamne, că mă bîntui cu-atîtea plăgi ca-n vremi pe faraoni — 514 55 cu ce-am păcătuit-naintea ta ca cînii răi să mă asmuţe-n garduri, ca să nu fiu primit în sinagogă, ca pînă şi copiii să-mi zvîrle pietre şi ca fecioarele cu albe şolduri 60 să-şi scuipe-n sîn de sipaimă la vederea-mi. Mă milueşte, Doamne, miluieşte şi dacă poţi mă curăţă de boală, dar nu-mi lua şi bulgărul viaţă ce mai clipeşte — candelă — în mine, 65 cum nu-1 iei nici furnicei, nici [lăcustei1]. Ascultă-mi însă pîn’ la capăt ruga — Tu ştii că nu exişti decît prin mine, că vorba mea de-acum îţi dă fiinţă, că prosternarea mea îţi dă mărire, 70 că neştiinţa mea îţi dă ştiinţă, că slăbiciunea mea îţi dă putere şi murdăria mea îţi dă lumină. Ascultă-mi, Doamne, pîn’ la capăt ruga, tu ce mi-ai scris să-ndur aceste toate, 75 tu ce mi-ai scris să fiu lepros ca mine, tu ce mi-ai scris să fiu bătut de oameni, tu ce-ai sădit în sufletul meu ura, tu care-ai vrut să fiu ca dobitocul ce nu-şi năzare-n codrii chipul ziua 80 şi numai noaptea stelele le cată — tu n-ai voit să fiu sădit ca pomul ce dăinuie la scurgere de ape, tu n-ai voit să am şi eu cocioabă, să pot intra şi eu în sinagogă, 85 să pot avea şi eu copii sălbateci, să pot avea şi eu fecioară-n şolduri şi cîni la gard pe care să-i asmuţ cînd trec pe drum leproşii cu buboaie. 1 Cuvînt lipsă în manuscris. Completat de noi după tei de bază. 515 90 95 100 105 110 115 120 125 Ascultă-mi, Doamne, pin* la capăt ruga, nu-mi izbăvi molima ce mă stoarce, ci lasă-mă să-mi duc-nainte traiul pin’ mi-o sosi veleatul ce m-aşteaptă. Şi-atunce cînd m-oi putrezi în groapă, cînd trupul meu sluji-va ca o hrană şi vor sorbi dintr-însul buruiene, cind n-am să mai mînjesc pămîntul negru, n-am să-ţi mînjesc lumina preacurată, n-am să mînjesc puzderia de ierburi şi toată frumuseţea nepătată, atunci cînd voi veni la sînu-ţi, Doamne, atunci, cînd, Doamne, n-o să mă ma;i bîntui, atunci cînd va fi să-mi mîntui păcatele — atunci cînd voi veni curat spre tine făr' de puroi şi fără de buboaie şi^atunci cînd vor luci în ochi secatele izvoare de lumină şi de lacrimă — O, Doamne, dacă vrei să-mi faci dreptate, pe toţi acei ce m-au bătut şi cînii i-au asmuţit şi nu mi-au dat mâncare, o, nu-i trimite-n flăcările roşii, o, nu-i supune dureros la cazne, ci cheamă-i laolaltă toţi bărbaţii, femeile ce şi-au scuipat în sînuri, copiii ce mi-au azvîrlit cu pietre şi cînii ce-au lătrat şi mi-au rupt haina şi lasă-i, Doamne, ca să mai învie, să mai trăiască-o dată-n lumea asta şi ca să ştie patima ce-nseamnă, o, fă-i «pe toţi, o, Doamne, fă-i leproşi — să meargă-alături cîni, bărbaţi, neveste şi toţi copiii ce-au zvîrlit cu pietre — dar iartă pe fecioarele cu şolduri de lapte alb şi sîni săltaţi subt haină, că ele nici un rău n-au stat să-mi facă, şi chiar dacă fugeau sperios din cale-mi, eu mă opream din drum, zîmbeam amarnic şi-ngenuncheat pe urma din pămînt le sărutam picioarele curate. - i ■-* în Album cu măşti, p. 3, alături de titlul Psalmul leprosului, se mai află notate de către autor următoarele titluri de psalmi : Psalmul ierusalimitului, Psalmul lui Dumnezeu, Psalmul lui Joan Botez[ătorul] şi Psalmul unui copil. P. 110 MONOLOGUL LUI BALTAZAR Reprodusă din Lumea evree, an. II, nr. 15—16, 16 VIII 1920, p. 5—6. Inclusă şi în volumul Poezii, 1965, capitolul Din periodice, p. 93. P. 114 PIATRA-NEAMT, [I] Reprodusă din Rampa, an. V, nr. 1117, 20 VII 1921, p. 1, semnată Fd. Este o variantă a poeziei V, din ciclul Cîntece simple : Mărior, inclusă în volumul Privelişti, 1930, p. 70 (vezi nota, p. 490). P. 116 PIATRA-NEAMT, [III Reprodusă din Rampa, an. V, nr. 1118, 21 VII 1921, p. 1, semnată B.Fd. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 120. P. 117 PIATRA-NEAMŢ, III Reprodusă din Rampa, an. V, nr. 1121, 24 VII 1921, p. 1, semnată Fd. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 121. P. 119 GOSPODĂRIE Reprodusă din Rampa, an. V, nr. 1132, 7 VIII 1921, p. 1. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 123. Existentă în manuscris în albumul Cîntece simple pentru Mărior, avînd cifra de ordine //, datată 1921, cu următoarele variante faţă de textul din Rampa: V. 1 : ...cei mari, cu floarea arsă. V. 6 : Portretele-n odaie sînt... V. 7 : ca nişte muşte pline de praf... V. 13—15 : să simt cum toamna-şi rupe copacii, la fereastră / şi somnul tău, frumoaso, în camera turcească. / Dar nimeni nu deschide fereastra. Să dormim. V. 18—20 : Tăcerea ca-ntr-un clopot surd, de milenii, zace / şi cearcă să ne intre uşure prin urechi / în inimile noastre, ca în clopotniţi vechi. Textul asemănător cu cel din album a fost publicat postum în revista Steaua, an. XIV, nr. 12, XII 1963, p. 13, cu titlul Frunzele din salcîmii cei mafi. Inclusă şi în Poezii, 1965, p. 104, capitolul Din manuscrise. P. 120 REMINISCENŢA HIEMS Reprodusă din Rampa, an. V, nr. 1241, 15 XII 1921, p. 1, semnată Diomede. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 126. Existentă, fără titlu, şi în manuscrisul FD 198, nedatat, o ciornă scrisă cu creionul, probabil din 1915, avînd următoarele variante : V. 1 : Zădarnic cerci lăcăţile. Zădarnic ; O, pelerin, zădarnic vii. Zădarnic. V. 3—5 : Şi-a stins nădejdea galbenele torţi / şi ca-n pustie crivăţu-i amarnic. / E iarnă-acum. Fugi, umbrele de morţi ; E iarnă-acum. O, tu ce jalea porţi ; E iarnă-acum. Din negrele cohorţi; E iarnă-acum. Fantasmele de morţi. V. 6 : Şi fugi, castelul chinului...; O, fugi, castelul morţilor... P. 121 MARINA REMINISCENŢA Reprodusă din Rampa, an. V, nr. 1257, 2 I 1922, p. 1, semnată Diomede. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 127—128. în ms. 39 se află strofele a doua şi a treia, datate Iaşi, III 1917, cu următoarele variante faţă de textul din ziar : V. 8 : Sînt sigur c-o fecioară... V. 11—12 : pierdută-n fund, din rochii. / De aur, 518 peste valuri, îi văd, multipli, ochii-i. V. 19 : Sînt mort; cetatea-a muget de vacă se îndeamnă. In manuscrisul FD 225, p. 1 verso — 2, nedatat, probabil din 1917, fără titlu, scris cu creion chimic, se află următoarea versiune, pe care o reproducem integral : Crezi tu c-afară-i toamnă, fiindc-ai toamnă-n suflet T Crezi tu că marea plînge fiindcă-n suflet plîngi, şi crezi tu că prin ornic, o nouă primăvară va mai spori statornic, 5 pe sufletu-ţi apatic şi visele nătîngi ? Afară marea geme, afară marea plînge, ori un triton iubirea şi-o vaieră-ntr-o concă — Simt bine c-o fecioară s-a înecat în val, şi nu ştiu dacă-i moartă şi nu ştiu unde-i, unde-i, 10 o lună leagă marea cu cerul ca o sponcă. Zădarnic sună harpe, zădarnic sun-viori, afară-i toamnă, toamnă. Un clopot şi-nc-un clopot s-au răzvrătit în mare — Afară e-o-ngropare, 15 ori poate e-ngroparea ce se petrece-n suflet. Aşa cum reiese din scrisoarea trimisă din Paris ou data de 18 III, probabil din 1930, această poezie a figurat iniţial în sumarul volumului Privelişti, fiind eliminată împreună cu Gospodărie de către editură. Se pare că aceeaşi soartă au mai avut-o şi alte titluri în afară de cele amintite, de vreme ce poetul întreabă pe sora sa, Rodica Fundoianu, în scrisoarea amintită : „Ce s-a făcut cu poemele care au fost scoase şi pe urmă reprimite ? Ele trebuiesc reintegrate în ordinea în care se aflau la început, după indicaţia precisă a tabelei de materii ; de-o-pildă : poemele Mărior în ciclul Mărior, la numărul lor de ordine, cele din Alte privelişti, la fel, şi poemele solitare Mamei, Marină etc., la locul lor.u Poeziile Gospodărie şi Marină au rămas publicate doar în periodice. Scrisoarea de mai sus venind, probabil, cînd procesuL de tipărire era foarte avansat, aceste poezii n-au mai putut fi incluse în sumarul volumului. 519 P. 122 SPLEEN Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1277, 30 I 1922, p. 3, semnată Diomede, rubrica „Litere-arteu. P. 123 ÎN METRU SAFIC Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1279, 2 II 1922, p. 1, semnată Diomede. P. 124 REVERIE Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1286, 11 II 1922, p. 1, semnată Diomede. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 129. O variantă a primelor două strofe, apropiată textului de bază, intitulată Nostalgie, nedatată (după grafie şi cerneală pare a fi din 1916), există în manuscrisul FD 1S1, p. 3, continuând la p. 2 verso. Redăm mai jos deosebirile faţă de textul apărut în revistă : V. 1 : O, cît aş vrea copil să... V. 2 : Spre largu-albastru al Mediteranii. V. 3: Cînd în amurg se leagănă platanii ; ...se scutură platanii. V. 5 : Aş vrea s-ascult din funduri de genună ; Aş vrea s-ascult din volburi de genună ; S-ascult vuind din funduri de genună ; ...vuind cu tropot de genună ; ....vuind cu şopot de genună. V. 6 : Vuiri de viaţă, clopote, litanii ; Oraşe-n clocot... Oraşe-n freamăt... ; Vuiri de tîrguri... ; Cetăţi în freamăt... V. 7 : Şi basmele străvechi pe care anii ; Şi tot ţesutul-istoriilor stranii ; Şi^armatele cu scut pe care anii; Şi armiile-adînci cu scuturi stranii. V. 8 : Le-au îngropat supt pulbere de lună ; ...subt talgerul de lună ; ...supt caierul tristeţilor de lună ; ...argintuite-n lună ; ...supt farmecul de lună ; ...subt faţa cadaverică de lună. V. 9—11 : Să uit de tot ce-am strîns în ghemul minţii / S-ascult cum plîng în taină terebinţii / Să văd cum pleacă ultimele nave ; Să văd cum pleacă navele pe ape ; Şi cum pornesc vapoarele pe ape. Aceste versuri, ale primei terţine, mai au şi următoarele variante : Şi-aş vrea în agoniile sihastre / Să-mi cînte-agale îngerii aproape ; Să-mi cînte-n coruri îngerii aproape. Ceva 520 mai j°s> se mai variantele : Şi-n tamarini ca umbre; de stuhuri / Să-mi cînte-n coruri Îngerii aproape / Gînd se v rupe-o astră din văzduhuri. P. 125 INSPIRAREA Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1288, 13 II 1922, p. semnată Diomede. Existentă, cu acelaşi titlu, în manuscrisul F 104, p. 4—6, nedatată, probabil din 1916, semnată B. Fundoian cu următoarele variante: V. 3: Un nour de rubine înalţă y. 12—13 : Agită coiful roşu în liniştea solară / O muzică spc reşte mereu ca o fanfară; Agită coiful roşu şi-şi leapădă m reasma / Pe ape noaptea-şi scade, clorotică, fantasma. V. 14 O adiere bruscă deschide-adînca rană ; Nervos tresare-o clip; îşi simte vechea rană. V. 16 : El spune-aşa : Cum jertfa de-aron-nalţă-si floarea. V. 19 : Ca să-mi sosească, oaspe, în casă, Insp rarea. Strofa a patra (V. 16—20) mai are şi următoarea formă Cum din corole urcă spre ceruri holocaust, Şi-n mine cresc prisosuri de frumuseţi ce-mi scapă, Dar fiindcă vorba-ngustă nu poate să le-ncapă, Şi sufletul l-aş vinde demonului, ca Faust, De-ar fi să-mi vie oaspe, în casă, Inspirarea. Strofa a patra are pe această filă de manuscris (a patra) următoarea versiune : Cum jertfa de mireasmă se-nalţă-n flori. Osana ! Irump şi-n mine ritmuri netălmăcite-n vorbe Şi-aşa cum vin în zvonuri de flaut şi theorbe, M-aş împăca atunce, ca Faust, cu Satana. De-ar fi să-mi vie oaspe, cu lauri, Inspirarea. V. 21 : Dar nu gătise încă vorba cavalerul. V. 23 : ...alege-u coif şi-o spadă. P. 127 MARIOR Reprodusă, în ediţia de faţă, din Rampa, an. VI, nr. 129 16 II 1922, p. 1. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 13 521 O versiune a acestei poezii există, în manuscris, în albumul Cîntece simple pentru Mărior, avînd numărul de ordine V (reprodusă de noi la capitolul Din manuscrise, p. 327). Un text asemănător cu cel din album a fost publicat în revista Steaua, an. XIV, nr. 12, XII 1963, p. 14, cu titlul Vreau să ne-azvîrle aceeaşi furtună. Această versiune a fost inclusă, cu acelaşi titlu, în volumul Poezii, 1965, p. 106, capitolul Din manuscrise. P. 128 PRELUDIU Reprodusă din Rampa, an VI, nr. 1310, 11 III 1922, p. 1, semnată Diomede. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 131. Existentă, fără titlu, şi în manuscrisul FD 321, nedatată, probabil din 1915, avînd următoarele variante : V. 2 : Va rîde-n soare-un crîng de chiparoasă. V. 3 : Cînd vei veni cu straie de mătasă ; ...în straie de mireasă. V. 5 : Pe cer va răsări atunci o stea ; Va răsări pe cer o nouă stea. V. 10—11 : Vom rătăci pe galbenele drumuri / Şi fericiţi prea mult vom tremura. V. 13— 14 : în ziua cea dîntîia de iubire / Va fi o zi frumoasă, nu-i asa ? P. 129 INVITAŢIE Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1313, 15 III 1922, p. 1, semnată Diomede. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 132. Existentă şi în manuscrisul FD 339, p. 1—2, fără titlu, ne-•datată, probabil din 1915, evident o primă ciornă, scrisă cu creionul, avînd următoarele variante : V. 6—8 : Fantasma-n parc -coboară-ţi-o uşure / Ca liniile crinului mai pure / Şi ca statura cedrului de dreaptă. Aceste versuri, în continuare, au şi următoarea versiune : Coboară-n parcul inimei uşure, / Tu ce-ai ca roza liniile pure / Şi eşti ca umbra cedrului de dreaptă. V. 11 : Priveşte, seara urcă-n chiparoase ; Priveşte, noaptea urcă-n chiparoase. V. 14 : Şi Cupidon, viclean, îşi tinde arcul. înainte de ultima terţină (V. 9—11), identică celei din textul de bază, se mai află unele variante, anulate de autor : 522 Şi drumuind din mistice ţinuturi te-a-nvăluit în haină de mătase şi-n armonii de tainice săruturi. Auzi prin vînt cuvintele iubirii ? Şi-n timp ce moare-n sîngele-i monarcul Şi-nvăluind cu mantiile parcul. In manuscrisul FD 342 se mai află o versiune integrală (anterioară celei din manuscrisul FD 339), nedatată, probabil tot din 1915, semnată B. Fundoianu, cu următoarele variante faţă de textul de bază : V. Î2—14 : Şi-n stratu-n cari se scutur trandafirii, / Te-^a-nvăluit în straie de mătase / — Auzi acum cuvintele iubirii ? P. 130 TRIOLETE Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1327, 31 III 1922, p. 1, semnată Diomede. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 135—134. P. 132 MISIVA Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1334, 8 IV 1922, p. 1, semnată Diomede. Inclusă, postum, în volumul Privelişti si inedite, 1974, p. 135. Existentă în manuscrisul FD 234, p. 1—1 verso, fără titlu, nedatată, probabil din 1916, avînd următoarele variante : V. 1— 2 : De vrei întreaga lume de frumuseţi să-ţi dărui, / Răsai misterioasă ca un pocal de crin ; ...ca un potir de crin ; O, vino-n simfonie molatecă de strune; O, vino în arpegii molatece de strune. V. 3 : Şi pune vin în cupe şi vis în minte-mi pune. V. 5—7 : Dar nu cerca cu mîna sălbatecă să nărui / Petalele ce-n suflet se scutură alene... / Iţi pune-n voce taină şi timbru de sirene. V. 10—11 : Aş vrea să-mi zvîrl fiinţa ca-n nemişcatul Lethe / Şi să mă-neci în valuri sălbatece de plete ; Şi creştetul mi-1 mişcă în undele din plete ; ...în nopţile din plete. V. 13—14 : O, nu vreau floarea-nchisă în parcul fiecărui ; Dar de-mi dai 523 roza-nchisă în parcul fiecărui / Ori cupa ce aşteaptă în calea tuturora ; Şi nici pocalul care stă-n drumul tuturora ; Ori cupa ce aşteaptă pe fiecine-n cale / In van îţi porţi spre mine so-norele-ţi sandale. Pe verso-ul paginii manuscrisului de mai sus se mai află cîteva variante, printre care o versiune a strofei a doua (V. 5—8), pe care o reproducem mai jos : Dar nu cerca cu mîna sălbatecă să nărui Catapetesmi de visuri şi coarde de ghitară, Iasminele din suflet şi viaţă purpurină Şi vină mătăsoasă şi neştiută vină ! Versul 6 mai are pe această filă şi următoarele variante marginale : Ghirlandele de roze şi plîngătoarea salce ; Ghirlandele din suflet pe margini de bazine ; Petalele din suflet... Petalele din suflet cu graţie de dalii; Petalele din suflet şi fluturii de gînduri. V. 6—7 : Petalele clădite de clipele iubirii / De nu-ţi plac crinii limpezi, cultivă trandafirii; De nu-ţi plac crinii fragezi... V. 13—15 : Dar dacă-mi dai petala din parcul fiecărui ; Dar dacă-mi dai potirul din parcul fiecărui / Ori cupa ce s-oferă la orişice ospeţe / In van îţi plîngi în hohot pierduta tinereţe. P. 133 HIEMS Reprodusă din Rampa, an. VI, nr. 1341, 16 IV 1922, p. 3, semnată Diomede. Textul poeziei este însoţit de un desen, reprezentând un peisaj de iarnă. Inclusă, postum, în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 136. P. 134 PRIVELIŞTI Reprodusă din Flacăra, an. VII, nr. 28, 14 VII 1922, p. 439. P. 135 PSALMUL LUI ADAM Reprodusă din revista Adam, an. I, nr. 16, 1 II 19-30, p. 7—8, cu un portret al poetului de Marcel Iancu* 524 Inclusă în volumul de Poezii, 1965, p. 98. In m$. A o2 există o versiune nedatată, probabil din 191?r intitulată Psalm, pe care o publicăm integral la capitolul Din manuscrise. POEZII IN LIMBA FRANCEZĂ P. 138/139 EXERCICE DE FRANÇAIS (EXERCIŢIU DE FRANCEZA) Reprodusă din Contimporanul, an. IV, nr. 59, 28 V 1925, p. 4, semnată Benjamin Fondane. P. 140/141 S.O.S. (S.O.S.) Reprodusă din Integral, an. III, nr. 13—14, VI—VII 1927, p. 10, semnată B. Fondane. Publicată (tot în limba franceză) şi în Der Sturm, an. XX, nr. 8, VIII—IX 1930, p. 98, de Leopold Kosch, în grupajul intitulat Rumănische literatur, alături de poezii ale altor autori, traduse în limba germană (de acelaşi Leopold Kosch). P. 142/143 À MADAME SONIA DELAUNAY (DOAMNEI SONIA DELAUNAY) Reprodusă din Integral, an. III, nr. 13—14, VI—VII 1927, p. 10, semnată B. Fondane. P. 146/147 SCÈNES DE LA VIE DES LAPONS (SCENE DIN VIAŢA LAPONILOR) Reprodusă din Integral, an. III, nr. 13—14, VI—VII 1927, P. 11, semnată B. Fondane. 525 P. 150/151 NATURE MORTE (NATURA MOARTA) Reprodusă din revista Unu, an. II, nr. 9, I 1929, p. 1, semnată B. Fortdane. P. 154/155 L’AUBE D’UN CERTAIN JOUR (ZORII UNEI ZILE) Reprodusă din revista Unu, an. II, nr. 11, III 1929, p. 1, semnată Benjamin Fonăane. P. 156/157 FÉCONDITÉ DE L’INSUFFISANT (FECUNDITATEA NEPUTINŢEI) Reprodusă din revista Unu, an. III, nr. 24, IV 1930, p. 3, semnată B. Fondane. P. 160/161 QUI L’AURA DIT? (CINE-AR FI SPUS ?) Reprodusă din revista Unu, an. III, nr. 24, IV 1930, p. 3, semnată B. Fondane ; inclusă în volumul Ulysse, Editura Les cahiers du „Journal des poètesBruxelles, 1933*, p. 29, fără titlu, numerotată VIU ; reprodusă în volumul Poezii, 1965, p. 134, în traducerea lui Virgil Teodorescu. P. 162/163 NOTES DE VOYAGE (ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE) Reprodusă din revista Unu, an. III, nr. 24, IV 1930, p. 3, semnată B. Fondane. Inclusă în volumul Ulysse, Editura Les cahiers du „Journal des poètes“, Bruxelles, 1933, p. 27 ; reprodusă în volumul Poezii, 1965, p. 131, în traducerea poetului Virgil Teodorescu. 526 p. 166/167 ULYSSE (ULISSE) Reprodusă din revista Unu, an. III, nr. 28, VIII 1930, p. 5, semnată Benjamin Fondane ; inclusă în volumul Ulysse, Bruxelles. 1933, p. 19 ; reprodusă în volumul Poezii, 1965, p. 122, în traducerea poetului Virgil Teodorescu. p. 170/171 PLEIN LA VUE. ULYSSE (CÎT CUPRINDE VEDEREA. ULISSE) Reprodusă din revista Unu, an. III, nr. 29, IX 1930, p. 5, semnată B. Fondane ; inclusă în volumul Ulysse, 1933, p. 15, cu dedicaţia „a llarie Voronca“ ; reprodusă în volumul Poezii, 1965, p. 117, în traducerea poetului Virgil Teodorescu. P. 174/175 L’EXODE (EXODUL) Transcrisă din Ecrits de France, nr. 2, 1946, p. 40—43, revistă de documentare franceză, apărută în Bucureşti sub auspiciile Institutului francez de înalte studii î-n România. Textul în limba franceză a fost reprodus din revista Poésie 1945, nr. 28, Paris. Reprodusă în limba română din Răspîntia, an. II, nr. 19, 15 VIII — 15 IX 1946, p. 2, în traducerea Dorei Litman. Textul în limba franceză a fost inclus în volumul VExode. Super Flumina Babylonis, editura „La fenêtre ardente“, Milano, 1965, p. 13. Redăm traducerea Dorei Litman în dorinţa de a semnala prezenţa poetului în periodicele româneşti imediat după moartea sa. Publicată în tălmăcirea lui Virgil Teodorescu, în volumul Poezii, 1965, p. 276—279. P. 180/181 BERCEUSE DE L’ÊMIGRANT (CINTECUL DE LEAGĂN AL EMIGRANTULUI) Transcrisă din volumul Sang des poètes, Editions d’Etat, Bucureşti, 1946, p. 205—209, semnată B. Fondane. 527 DIN MANUSCRISE Poeziile reproduse în acest capitol au fost selectate şi transcrise de pe caiete, carnete, foi volante, scrisori existente în arhiva scriitorului Paul Daniel. Am arătat în Notă asupra ediţiei şi în capitolul de note, la p. 463, modul în care acest grup de manuscrise : versuri originale, tălmăciri, amintiri, portrete literare, eseuri, cronici literare, teatru etc. au intrat, în vara anului 1935, în posesia Rodicăi Fundoianu-Daniel, sora poetului. In această secţiune am inclus poeziile elaborate începînd din anul 1916 (cu o singură excepţie Nostalgie, 1914), în ordine cronologică, după data menţionată de autor la finele fiecărui titlu. Am ales ca text de bază acele poezii pe care le-am considerat ca ultima formă revăzută de poet. Uneori acest text mai conţinea (printre rînduri sau marginal) versuri întregi sau cîteva cuvinte notate ulterior şi neanulate de poet. în această situaţie am optat pentru forma care ni s-a părut mai adecvată, men-ţionîndu-le pe celelalte la Note şi variante. Atunci cînd poeziile nu au fost datate de autor, anul elaborării a fost propus de noi — pe baza studiului grafiei autorului, a cernelei, a hîrtiei folosite la un moment dat etc. — şi intercalat între paranteze drepte. P. 189 NOSTALGIE Reprodusă din caietul B, p. 12, nedatată, existentă între poeziile Galera lui Ulisse şi La bal, datate XI 1914 şi, respectiv, XII 1914. Poezia — considerată de noi ca reprezentativă pentru creaţia poetică din această perioadă — este, de fapt, o versiune a celei apărute în Rampa, an. VI, nr. 1286, 11 II 1922, p. 1, cu titlul Reverie, reprodusă în ediţia de faţă la capitolul Din periodice, p. 124. Intitulată Nostalgii medievale, datată Iaşir 7 X 1914, poezia se mai află şi în manuscrisul FD 82, cu următoarea variantă : V. 8 : Ascunde în priviri... O variantă fără titlu, incompletă, nedatată, aflată după o poezie datată Iaşi, noiembrie 1914, există şi în ms. A 42, p. 2 şi continuare pe 1 verso. Reproducem mai jos variantele faţă 528 de textul de bază : V. 2—4 : Spre largu-albastru al Mediteranii; / Privind cum lin se scutură platanii / Cînd noaptea urcă albă pe lagună. Strofa a doua (V. 5—8), de la pagina a doua a aceluiaşi manuscris, prezintă următoarele două versiuni : Un val a prins să cînte-n clar de lună Cu şoapte, tînguiri şi spovedanii. Străvechi istorii umede şi stranii Au prins să mă-nfioare-n noaptea brună. * Prin chiparoşii negri, noaptea brună, Cu umbrele-i fantastice şi stranii, A scoborît uşor ; străvechi litanii Privighetori înalţă-n clar de lună. Pe manuscris, deasupra acestor două strofe, se mai află notate următoarele două versuri : Şi marea, val cu val, în noaptea brună / Să cînte legănat istorii stranii. La pagina 1 verso se mai află o versiune a aceleiaşi strofe (V. 5—8) din textul de bază: Cu-odăjdii violete, vesperala / Amurgului tăcere se scoboară / Pe trepte de-alabastru şi-nfă-şoară / Azurul de-un albastru ca sineala. P. 190 HOMO HOMINI... Transcrisă din ms. 19, scrisă în Bucureşti (după cum se vede notat pe manuscris), în perioada cînd poetul nu se stabilise definitiv în capitală. P. 191 FEUDALUL Transcrisă din manuscrisul FD 241. In manuscrisul FD 242 se mai află un text identic, nedatat, intitulat în Evul mediu. FeudaluL P. 192 DECOR SUMBRU Transcrisă din ms. 15. Marginal, penultima terţină (V. 12—14) are şi următoarea variantă : 529 Şi globu-i stins. Şi focu-i stins — Şi-i rîs ; şi-i plîns... Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 191. Cu titlul Peisaj, poezia se mai află şi în ms. 36, nedatată, probabil tot din 1916, alcătuită din două catrene şi două terţine, încheindu-se cu penultima terţină din textul publicat în ediţia noastră. Marginal, manuscrisul poartă menţiunea Iaşi. P. 193 IN SPITAL Transcrisă din ms. 6, p. 1—2. Marginal se află şi următoarele variante: V. 22: Pe mesucioară stăruie un hap; V. 23 : ...liniştit acum... P. 195 PRESENTIMENT DE TOAMNA Reprodusă din manuscrisul FD 17, p. 1—2, fiind o versiune a poeziei publicate în volumul Privelişti (1930), cu titlul Provincie, I. în ms. A 11 se mai află o versiune, intitulată tot Presentiment de toamnă, pe care o reproducem integral : Din nou sînt buruieni de brumă-n munţi, şi-i vară, totuşi, după calendare — vin caprele de la păscut, arare, şi plouă, plouă ; gîştele, subt punţi, 5 au leşinat de toamnă şi tăcere — dorm munţii-n fund cu gheb de dromadere. Pe bănci de parc, în ploi, pe bănci de parc, castanii mor ; foi galbene şi late — femei citesc romane demodate, 10 şi-un Cupidon cu tolbă şi cu arc şi-a ruginit săgeţi ca nişte prisme — Pe-alei — maiori îşi duc reumatisme. Şi lebezi nu-«, nu-s lebezi în bazen — poate şi-au dus lumina printr-o poartă — 530 15 şi apa verde e o frunză moartă, şi vara toată, vara cu polen s-a dus în ţipăt lung, în plîns de goarnă------- să nu mă mai găsească cînd se-ntoarnă. In cea din urmă toamnă, eram doi 20 (şi unu-i risipit printre morminte), priveam cum pleacă berzele, cuminte, cum berzele nu caută-napoi — şi ca şi-acum, stăteam bătuţi de gînduri — şi cineva cioplea ceva din scînduri.’ Piatra, laşi Această variantă a fost inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 193. In ms. A 11, marginal, se mai află şi următoarele variante : V. 5 (versiune) : ...de toamnă şi plăcere. V. 15 : şi apa echivocă e o... ; bazenul echivoc e o... In ms. A 3 se mai află o variantă a primei strofe (V. 1—6), foarte aproapiată de cea din manuscrisul FD 17, faţă de care prezintă următoarele deosebiri : V. 1 : A prins din nou să vie toamna-n munţi. V. 6 : Dorm munţii trişti cu gheb de dromadere. P. 196 BALADA CELOR CU UN OCHI... Transcrisă din ms. 16, p. 1—2. Manuscrisul prezintă următoarele variante : V. 2: Divin copil al fragedelor graţii. V. 10 : Câ clipele de dragoste sînt staţii. V. 20 : Şi-aşa plecat în vis şi-n inspiraţii. P. 198 ATITUDINI Transcrisă din manuscrisul FD 302, p. 1—2. Existentă şi în manuscrisul FV 104, p. 1—3, nedatată, probabil tot din 1916, cu următoarele variante : V. 1—2 : Plîngea pe-un ram o roză, cînta în iarb-un grier / Şi ceru-avea deasupra lăuntru de pocal ; Părea deasupra cerul nebănuit pocal; Părea deasupra cerul o 531 cupă de cristal ; Şi ceru-avea deasupra lăuntruri de cristal. V. 3—4 : Cînd mi-ai venit frumoasă ca zilele lui prier / înlănţuiţi, alături, ca-ntr-un vîrtej de bal. V. 6 : Şi valuri de zefiruri şi furii de mistral ; Şi-am mers şi în zefiruri... V. 7 : Şi sufle-tele-ncinse au stat ca două scuturi. V. 10 : ...unicul verig. V. 12 : O oră-n cari zădarnic am încercat să strig. V. 17 : ...seninul frumoasei noastre vetre. V. 19—20 : Şi vulgu-acum ferice te biciuia cu pietre / Şi te scuipa în faţă şi te-ngropa în vulg ; Şi te scuipa cu sete inconştientul vulg. V. 21—22 : Pe tine cea odată cîntată-n hexametre / Vedeam cum vine plebea şi floarea ne-o divulg. Primele 4 terţine (scrise în creion) se mai află şi pe fila a treia a aceluiaşi manuscris, cu următoarele variante : V. 2 : Cînd mi-ai venit în cale cu miros de santal; Cînd mi-ai venit în cale cu ochi de crisopraz. V. 4 : înlănţuiţi, alături, cu tropotul egal ; înlănţuiţi, alături, ne-am fost jurat supt brazi. Textul acestei variante (FV 104) a fost publicat postum în Luceafărul, an. XI, nr. 52, 28 XII 1968, p. 8, cu titlul Plîngea pe-un ram o roză, de către Paul Daniel, împreună cu un grupaj de poeme inedite. P. 200 BANUIALÂ... Răvaşul lui Mehmet-Ali către Mechbe Transcrisă din manuscrisul FD 18, p. 1—3. Existentă, fără titlu, şi în ms. 53, p. 1—3, nedatată, probabil tot din 1916, însă anterioară celei din FD 18, avînd următoarele variante : V. 1 : Foşnea spre lună-aseară... V. 3 : Fiindcă seara ceea era aşa frumoasă ; Fiindcă-atunce luna era... V. 5—7: Din flori de gînd mănunchiuri de galbenă mătasă / Să le închidă-n slove pe un papir. Şi-aşa / Precum e-o neagră apă în care-un codru-şi lasă. De la versul a optulea începe, de fapt, o altă versiune, cu un număr mai mic de versuri (decît în textul tte bază), pe care o reproducem mai jos : Imaginea în unde, în sufletu-mi era Pe dragostea mea clară, o umbră-ntunecoasă. 10 Din cerul plin de stele, căzu, prelung, o stea. 532 Tu ştii că-ţi sînt prietin şi inima ţi-e sclavă — Că tu îmi umpli trupul de-aţîţător parfum In nopţile cînd luna îmi dăruie otravă. Tu ştii că mi-e iubirea năprasnică şi cum 15 E nengrădit amorul ce-n sufletu-mi Încape, Şi că-i mai vast ca-n mare şuvoaiele de ape Ori ca ştiinţa-nchisă în crieri jidovi... Ori, Aşa de tare-aseară foşnea o chiparoasă, 20 Că mi-a părut că-n ochii-mi te văd cum eşti, frumoasă. Şi un emir zburdalnec te săruta-n fiori Pe gîtul tău, pe umeri şi-obrajii de mătasă. Ştiam oricum prea bine că sînt bătrîn, ştiam, Dar cunoşteam mai bine iubirea care-adese 25 Mi-ai fost jurat-o-n vremea cînd împreună stam... Foşnea ceva aseară cu vorbe nenţelese, Dar eu n-am fost aseară neliniştit... Ceva Plutea în aer parcă — de-aceea-ţi scriu acasă... Fii bună şi în voia Celui-de-sus mă lasă. 30 Dar parcă tot mă-nfruntă şi tot nu ştiu ce-avea De fremăta aseară un crîng de chiparoasă ? Foşnea bătut de gînduri ? Eu cred că tot foşnea Fiindcă seara ceea era aşa frumoasă ! P. 202 POPORULUI MEU Transcrisă din manuscrisul FD 266, unde avea următoarea redactare iniţială a versului 12 : Dar stai viteaz cînd trîmbiţa te cheamă. Existentă şi în manuscrisul FV 48, fără titlu, nedatată, probabil tot din 1916, cu următoarele variante : V. 2—3 : Ridica u-te din glodul greu al prozii — / Iţi lasă-n pleavă clovnii şi irozii; îţi zvîrle-n pleavă clovnii şi irozii. V. 7 : O, las' să doarmă-n cîntece rapsozii ; O, las’ să salte-n cîntece... ; O, las’ să-nstrune 533 harpele rapsozii. V. 8 : Tu n-asculta; armează-te! Stai mut! ; Popor al meu, o, tu ce eşti născut. V. 12 : Dar stai viteaz cînd trîmbiţa te cheamă. O versiune iniţială s-a păstrat şi în manuscrisul FD 227, fără titlu, nedatată, probabil din 1916, pe care o reproducem integral : Maestrului Mihai Codreanu Popor al meu, de cumpene bătut, Urzica farm-o-n lujerele rozii, Fă brazi înalţi din ramură de lozii, Şi pune viaţă-n vasele de lut. 5 Din vremi adînci lumini ţi-au dat şi scut, Şi sfaturi drepte-ţi dară voivozii — In cîntece de-argint le-au dus rapsozii Şi le-au purtat prin fiştece ţinut. Te-au repezit ca vulturul prin aer, 10 Şi piatra-n drum ţi-au pus-o ca s-o sfărmi ; Şi cu răbdare-n trup te-a vrednicit — Dar vei învinge, căci de bună seamă, De şapte ori de ai păcătuit, Ai şapte vieţi în pieptul de aramă. Publicată postum în Manuscriptum, nr. 3, V 1974, p. 30. P. 203 [ARBUŞTII-N TÎRG SINT ROŞII DE CIREŞE] Transcrisă din manuscrisul FV 42, p. 1 verso, fără titlu, nedatată, probabil 1916; are următoarele variante marginale: V. 3 : Cu şoldurile-n brazi şi creste pleşe. V. 8—10 : Pământul suflă-n arşiţă fierbinte / şi-azurul sus stă nemişcat şi-albastru, / visează poate popa cu odăjdii. V. 15: Amiaza-n aer s-a-ntărit cu soare. V. 16 : Desface boii... V. 17 : I-adapă, aleargă cu găleată ; I-adapă, scoate apă cu găleata. între versul 18 şi 19 se mai află un vers : Nu-i nimenea pe drum la ceasul ista. V. 23: O maică vine-ncet, cu şoldul tînăr. V. 24 : Privirea-nspre fîntînă o duce. V. 25 : Văzînti flăcăul gol de pe colac. 534 Marginal se mai află şi versurile : Bătută de dorinţi şi zăpăcită... ; Smintită de dorinţi şi zăpăcită... ; O vacă-n nară spîn-ztiră verdeaţă / Şi-n ochi de clei se coperă de muşte. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 196. p. 205 TRECUTUL Transcrisă din manuscrisul FD 326, nedatată, probabil dir 1916. Textul iniţial prezintă următoarele variante : V. 3—4 : Tre cu tul cînturi palide intonă / în depănarea-i iute de morişcă V. 10 : Răsar portrete umede în cadre. V. 11—12 : Şi peste maree gîndurilor suie / Sonorul ritm al vastelor escadre. V. 14 : Dir putrezirea scoicelor, minuscul. V. 16 : Granitu-n umbra stinsulu crepuscul. P. 206 PARABOLA Transcrisă din ms. 13, p. 1—2, nedatată, probabil din 1916 Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 200—201. P. 203 [DE VREI...] Transcrisă din ms. 18, p. 1, fără titlu, nedatată, probabi din 1916. Ultima strofă se află şi pe fila a doua a aceluiaşi ma nuscris, evident o redactare anterioară, avînd următoarele va riante : V. 13—14 : Şi seva-n el să vie-n rădăcini ; Şi seva-ntr insul vie precum vin / Izvoarele captate-n apeducte. V. 16 Cum sînii grei femeilor atîrn ; Precum atîrnă sînii la femei. Pe aceeaşi filă de manuscris, în continuarea versurilor re produse mai sus, se mai află o strofă pe care o transcriem in tegral: Tot ce exploatezi — îl vinde. O recoltă Va merge-un timp crescînd din an în an — S-o prăbuşi în urmă ca Satan — Şi-un fulger zigzagat va sparge bolta. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 198. 535 P. 209 [DE VREI SA BEI...] Transcrisă din manuscrisul FD 72 verso, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 203. P. 210 PANTUM ORIENTAL Transcrisă din ms. 38, p. 1—3, nedatată, probabil din 1916. Versul 8 are şi următoarea variantă: Cînd umbra neagră-ţi creşte fantasticul cipres. Fără titlu, poezia există şi în manuscrisul FD 43, p. 1—3, nedatată, evident o transcriere iniţială, cu următoarele variante : V. 2—4 : Cu somnul tău extatic de leneşă sultană, / Cînd vii străiată-n gază... / Cu sunet de tambure şi...; Cu tainice parfu-muri şi...; Cu roze de săruturi şi... V. 5—6 : Cu somnul tău extatic de leneşă sultană / M-ai adormit adese în ţărmi de chiparoşi ; M-ai adormit adese în freamăt de cipres. V. 7—9 : Cu tainice parfumuri şi cer de porţelană / In ţara nengrădită a visului ales / M-ai adormit adese în freamăt de cipres. V. 11—12 : In ţara nengrădită a visului ales / Dansau fecioare albe în sunet de theorbe. V. 14 : ...de-aţîţător parfum ; ...de opulent parfum. V. 17—18 : îmi pătrundeai fiinţa de opulent parfum / Grădinile de Şiraz se desemnau în minte. V. 21—22 : Grădinile de Şiraz se desemnau în minte / Cu trupul. subţiratec corole de bolizi. V". 29 : Cu trupul subţiratic de fine Hesperizi. La pagina 3 verso a aceluiaşi manuscris (FD 43) se află următoarea versiune incompletă: Vii iar la poarta minţii, nostalgic Orient! Cu somnul tău molatec de leneşă sultană, Cînd vii în strai de gază în vis de-adolescent, îmi umpli casa-ntreagă cu cer de porţelană. 5 Cu somnul tău molatec de leneşă sultană, Simţeam ades că-n mreje extatice mă prinzi, Că-mi umpli casa-ntreagă cu cer de porţelană Şi sufletul cu fastul umanelor oglinzi. 536 Simţeam ades că-n mreje extatice mă prinzi, 10 Cu trupul cald de lene şi languroase vorbe Şi sufletul cu fastul umanelor oglinzi — Dansau fecioare albe în cîntec de theorbe. P. 212 RENUNŢARE Transcrisă din manuscrisul FD 269, nedatată, probabil din 1916. Publicată postum de Paul Daniel în revista Luceafărul, an. XI, nr. 52, 28 XII 1968, p. 8. P. 213 AMIAZA Transcrisă din manuscrisul FD 230, nedatată, probabil din 1916. Poezia prezintă următoarele variante iniţiale: V. 6: O foaie-noată-n arşiţa de-amiază. V. 9—10 : Doi boi în cîmp aşteaptă asfinţirea / Şi cască monoton în solitudini. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 202. P. 214 [ÎNCREMENIT STA PARCUL SINGURATECI Transcrisă din manuscrisul FD 195, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Pe marginea manuscrisului se află următoarele variante : V. 9—10: Un crin de-argint — tăcerilor osta-tec — / S-a truncheat pe apele ca banii. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 204. P. 215 PLOAIE Transcrisă din manuscrisul FV 41, nedatată, probabil din 1916. Iniţial poezia avea următoarele variante: V. 2—3 : Ca nişte rufe pe frînghii de azur ; Ca nişte rufe pe frînghii de val; Ca nişte rufe pe frînghii. Imens / Mă-ncurc în ploaia lungă, fără sens. V. 7 : Şi ploaia lungă, lungă fără sens ; Se surpă ploaia lungă, fără sens. Inclusă în sumarul volumului Privelişti şi inedite, 1974, p. 205. 537 P. 216 [IN GROAPA DE-NTUNEREC.. ] Transcrisă din manuscrisul FV 105, p. 1—3, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Poezia avea următoarea variantă a versului întîi : In groapa de lumină în care vreau să dorm. Iniţial strofa a doua (V. 5—8) a avut următoarea redactare, anulată de autor : N-am să aud pămîntul imens şi vegetal, Triumful de petale, rotirea de luceferi, Nici piscuri de zăpadă pe munţi obscuri şi teferi, Nici nimfele închise în racle de santal. V. 6 : n-am să mai văd viaţa ca o monedă, gravă ; ...viaţa la masa firei, gravă ; ...viaţa ferice că e gravă ; ...viaţa cîntînd din fluier, gravă; ...viaţa sperioasă că e gravă. V. 8 : cerescul cal stîrneşte lumini de sub potcoavă. V. 14 : vor tremura ca vîntul sfielnice... V. 16 : îmi voi găsi viaţa ascunsă în cuvinte ; ...ascunsă prin cuvinte ; voi regăsi viaţa murită în cuvinte. V. 19 : acelaşi soare şi acelaşi... V. 28 : ...femeia conruptă... V. 33 : va fi să beie ţarna şi să-nflorească-n jur ; dar morţii dorm şi-s hrană pămîntului din jur. P. 218 [LUGUBRU BATE-N ZID...1 Transcrisă din manuscrisul FD 6, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Versul 13 are şi următoarea variantă marginală : Şi plînge iar, c-atunci... P. 219 PASTEL Transcrisă din manuscrisul FD 235, p. 1—3, nedatată, probabil din 1916, avînd menţiunea Iaşi. Poezia prezintă următoarele variante: V. 18—19 : Şi-a împletit din ramuri de arbori reverenţa / Şi-atît de calmă-i ora că parcă-i. vezi prezenţa ; ...că parcă-i vezi absenţa. V. 20—21 : Şi sufletul ţi-1 pipăi nesăţios, cu preget / Şi n-ai acum nici forţa să mişti măcar un deget. V. 23 : Şi pe aleea-n care dorm pomii verzi şi sprinteni. V. 25— 27 : In freamătul de frunză fugar şi melancolic / In fantasma- 538 goria dementelor obsesii / Simt umbra unui Satir şi rîsul Fau-nesii ; Simt braţul unui Satir... ; Simt fuga unui Satir... Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 209. p. 221 [PE COASTA...] Transcrisă din manuscrisul FD 180, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Poezia prezintă şi următoarele variante : V. 13—14 : Pe apa grea, trei luntri ca trei spectre ; Pe apă-n trei caice — nişte spectre ; Pe apă-n trei caice — albe spectre / Cu plasa-ntinsă firavi pescuiesc. P. 222 BALADA Transcrisă din manuscrisul FD 123, p. 1 verso-2 verso, ne-d-'itatâ, probabil din 1916. Poezia prezintă marginal următoarei« variante : V. 7 : Castelele-mi hispanice şi vila. V. 15 : Şi-n minte se rezolvă o şaradă. V. 17 : Dar vezi, subit, o mînă milostivă. V. 23 : Pe gîndurile duse-n cruciadă. Existentă, cu acelaşi titlu, şi la pagina 1—2 a aceluiaşi manuscris, evident o formă anterioară, prezentînd următoarele variante faţă de textul de bază : V. 4—8 : Cînd geru-ntins e-n cameră ca-n stradă / Pe-un lemn dau toată-a viselor grămadă / Castelele hispanice şi vila / Şi meditez spre navele din radă : / E mai frumoasă viaţa în Sevilla ! V. 11—15 : Şi burta mea se zbate costelivă ; / Un singur lemn stă flăcărilor pradă / Şi-nchis în teaca vetrei ca o spadă / Dramatic, urlă-adînc ; te prinde mila / Şi-n minte se rezolvă o şaradă. V. 17—18 : Dar vezi! Subit, o mînâ milostivă / A dăruit... V. 20 : E-atîta cald, în dulcea acoladă. V. 23 : I-s gîndurile duse-n cruciadă. Intre versurile 24—25 : Omagiu, în loc de închinare. Poezia Baladă a fost publicată postum de Paul Daniel In revista Ateneu, an. VI, nr. 10(63), X 1969, p. 16, în cadrul unui articol intitulat B. Fundoianu. Inedit, rubrica „Arhiva Ateneu“ P. 224 PSALMUL LUI ABEL Transcrisă din ms. Z 5, nedatată, probabil din 1916. 539 P. 225 [O, IARTA-MA, STAPlNE...] Transcrisa din manuscrisul FD 46, p. 1, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Variante ale primei terţine, precum şi unele căutări (versuri incomplete)* se află şi la pagina a doua a aceluiaşi manuscris. Intrucît prima terţină de la pagina întîi nu are al treilea vers, el fiind marcat de autor printr-o linie punctată, a fost preluat de la pagina a doua, unde această terţină este completă. Faţă de textul de bază, la pagina a doua a manuscrisului amintit, se mai află şi următoarea variantă a primei terţine : O, iartă-mă, Stăpîne, că nu pot fi umil ca floarea ce se pleacă şi-şi dă nectarul gîzei, o, iartă-mă, Stăpîne, că nu pot fi umil. P. 227 ÎN EVUL MEDIU HAGIUL Transcrisă din manuscrisul FV 73, nedatată, probabil din 1916. P. 228. [TRECĂTOR, OPREŞTE-ŢI PASUL] Transcrisă din manuscrisul FD 41, p. 1—2, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. P. 230 [DORM ALBE FLORI...] Transcrisă din ms. A 61, p. 11, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 199. P. 231 [O NOAPTE GREA...] Transcrisă din manuscrisul FD 40, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. 540 pe verso-ul paginii se mai află şi următoarele .variante, prot>abil ale strofelor I şi II : [■ V. . De ce-mi şoptesc în noaptea asta toate ? Oglinda, geamul, gîndurile mele Şi boabele de ploaie reci şi grele Ce-mi amintesc de vremile uitate ? Pe geam se scurge ploaia-n boabe. Ca-n suflet gîndurile-n stoluri. Şi gîndurile ca şi ploaia Ne sapă-n suflete-ne goluri. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 206. P. 232 [ORAŞUL PLIN DE OAMENI...] Transcrisă din ms. A 62, fără titlu, nedutată, probabil din 1916 Poezia prezintă şi unele variante marginale : V. 1 : ...plin de bălţi şi de noroi. V. 3 : Şi-i ca un vas trîntit... V. 16 : Şi prin zăbrele-i şopot de... Pe verso-ul paginii se mai află variante ale următoarelor versuri: V. 2—3 : Atît noroi pe străzi şi-atîţia oameni / Că nici nu ştii noroi cu cine sameni. V. 4—5 : Şi nici nu ştii cu cît firesc şi soi; Noroi şi oameni ca-ntr-un iarmaroc / Se murdăresc pe stradă reciproc ; Se murdăresc pe su- flet... Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 207. P. 233 [O, SPUNE-MI...] Sonetul este transcris din manuscrisul FD 95, nedatat, probabil din 1916, fără titlu. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 211. P. 234 [O, NU, NU VREAU APLAUZE BEŢIVE!] Transcrisă din manuscrisul FD 2*3, fără titlu, nedata-ă probabil din 1916. Sonetul prezintă şi unele variante marginale : 541 V. 10 : ...volnicele turme. V. 12—13 : Cînd rîd de voi — şi-n sclipătul de spede / Şi voi rîzînd bisaţi: Toreador. P. 235 [VOM BIRUI...] Transcrisă din manuscrisul FD 268, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. Publicată postum de Paul Daniel în România literară, an. I, nr. 6, 14 XI 1968, p. 13. P. 236 [ŞI DE-OM MURI...] Transcrisă din manuscrisul FD 247, Incompletă. P. 237 CÎMPURI Transcrisă din manuscrisul FD 216, p. 1—2, nedatată, probabil din 1916. Poezia din manuscris prezintă următoarele variante marginale : V. 1—4 : Vezi fînu-i strîns şi-i iarăşi fîn / Şi cîmpu-i larg şi-i cîmp şi iarăşi cîmpuri / Şi seară e, şi-i seară şi iar seară / Şi vacile-au trecut prin peisaj ; Şi vacile stau tologite-n peisaj ; Şi vacile trîntite-n peisaj. V. 5 : Tu treci prin cîmpuri şi eşti tot în cîmpuri. V. 9 : Eşti plugul aspru de oţel şi ţărnă ; Eşti plugul greu, fecundător de soare. V. 13 : ...abur pe un luciu. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 212. O variantă, fără titlu, există şi la paginile 3—5 ale aceluiaşi manuscris. P. 238 PRIVELIŞTI Transcrisă din manuscrisul FD 281, p. 1, nedatată, probabil (după grafie şi cerneala folosită) din 1916. Versul al treilea prezintă următoarea variantă marginală : Căsuţa se scobeşte în albastru. 542 Inclusă postum în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 213. Pe verso-ul paginii aceluiaşi manuscris se mai află o transcriere, cu următoarele variante : V. 2—6 : Boite-n roş ca nişte roşe gingii /Căsuţa după gard verzeşte-n geam / încondeiate oale cu pansele / Şi pipărate mirosuri de nalbă / Un soare prin-de-n cer conturul mingii. V. 7—12 : Proptită-n zid, spinări de arătură / Frunziş în fund şi circiuma. Viori / Pătrund văzduhul. Florile de nalbă / Din geam privesc cu ochi rătăcitori / Să vadă-n drum viind o fată albă. Fată. V. 15—16 : Nu-ţi aminti zăbăvile şi jocul I Nici muşchii din desiş şi nici flăcăul. La pagina a doua a aceluiaşi manuscris se mai află o transcriere. în care ultima strofă din textul de bază a devenit prima, cu următoarele variante : V. 7—8 : Pustietăţi. Spinări de arătură ; A înserat. Spinări de arătură / Aşteaptă-n zare rodnice grăunţi. V. 8—9 : Subt fier de grapă-nvăluie grăunţi / Turbane-albastre-s schelele de munţi ; ...şirele de munţi; ...umbrele de munţi. V. 15—17 (în versiune v. 4—7) : Nu-ţi aminti lăutele şi jocul / Nu-ţi aminti de spasmurile cărnii / Şi nici trînteala în ierburile ţărnii / In clipa-n care ţi-ai trăit norocul. P. 239 [O, MI-AMINTESC...] Transcrisă din manuscrisul FD 179, fără titlu, nedatată, probabil din 1916 (după grafie şi cerneala folosită). Poezia poartă semnătura autorului şi prezintă următoarea variantă marginală : V, 9 : Veneau uşoare nimfele în danţ. începutul poeziei s-a rătăcit. P. 240 PRIVELIŞTI Transcrisă din manuscrisul FD 259, incompletă, avînd semnătura autorului. în manuscris poezia are după versul 8 încă două versuri, pe care le reproducem mai jos: Un soare ca o lampă de hîrtie se-aprinde-ntre cabine şi pe-o şfară. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 214. 545 P. -241 [ZĂCEA PE ŢARM...J Transcrisă din manuscrisul FD 160, p. 4, fără titlu, nedatată, probabil din 1916. P. 242 [VREAU SOARELE...] Transcrisă din manuscrisul FD 344 ; este incompletă, începutul poeziei s-a rătăcit. P. 243 [PAINGANI DE LUMINA...] Transcrisă din manuscrisul FV 69, p. 1 verso, evident un fragment dintr-o Privelişte. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 215. P. 244 [FĂPTURĂ TA...] Transcrisă din manuscrisul FD 216, p. 4—6, nedatată, probabil din 1916 sau începutul lui 1917. P. 245 CÎNTEC Transcrisă din ms. 31, p. 1—2, nedatată, probabil din 1916 sau începutul anului 1917. P. 247 [PE CÎMP UN PLUG] Transcrisă din manuscrisul FD 258, p. 1 verso, fără titlu, nedatată ; probabil din 1916 sau începutul lui 1917. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 244. 544 P. 248 [TI-S MINELE MAI PURE...] Transcrisă din manuscrisul FD 208, p. 1—2, fără titlu, poezia prezintă unele variante marginale : V. 1 : ...ca cîmpu-n dimineaţă. V. 8 : Ca într-un cîmp de toamnă cele din urmă foi. V. 9 : Decorul tău şi crinii din seri şi planta dură. p. 250 GLASURI Transcrisă din manuscrisul FD 72, p. 1—3. Poezia prezintă următoarele variante marginale : V. 18—21 : Culegi noroi de-ai vrea şi-argint să semeni / Şi gîndu-i mic / In zări e vag ; trecu-turile-s cremeni / De cari te spargi umblînd întru nimic. V. 24— 25 : In cîmp aşa / Ori dacă nu, prin spat, să fiu o lume. V. 28— 31 : în van îmi tulburi aprig necredinţa / Adînc şi-mpur / Ori poate-mi spui că vană mi-e fiinţa / Şi vrei ca să mă mistui în azur. P. 252 OGRADA Transcrisă din manuscrisul FD 70, p. 1—1 verso. Inclusă în sumarul volumului Privelişti şi inedite, 1974, p. 218. Uşor modificată, strofa a doua a fost preluată de autor şi în poezia Mănăstire, XVI (tot a doua strofă) (vezi ediţia de faţă, p. 254). P. 254 MĂNĂSTIRE, XVI Transcrisă din manuscrisul FD 87, p. 1. Versul 13 prezintă următoarea redactare iniţială : Şi visul rar desface-şi sicomorii. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 221. Existentă, cu următoarele variante, şi la pagina a doua a aceluiaşi manuscris, datat Iaşi, VII 1917: V. 1—2 : Clopotniţa tte lemn mînjeşte-eterul / Şi hotărăşte-n linişte cleştarul; Şi-ascun-de-n sineşi preacurat altarul. V". 4 : Îşi cearcănaroma, clopotul, 545 misterul; Şi-mprăştie-aroma, clopotul, misterul. V. 13 : Şi firea-şi sapă noaptea şi cocorii. Pe fila a treia a aceluiaşi manuscris se mai află şi două versiuni ale primei strofe (V. 1—4), pe care le reproducem mai jos : Păstrează teii mirosul de-aseară — aroma-i vag boită cu albastru : un clopot vechi şi tainic, de sihastru, se mistuie în înzoriri de vară. * [vers lipsă] Aroma parcă e boită-n aer. Un clopot vechi se leagănă cu vaier şi-azurul surd şi-l mistuie în vară. Pe fila a patra a aceluiaşi manuscris se află următoarea variantă a terţinelor sonetului (V. 9—14): Un vişin printr-un geam şi-a-nfipt o creangă, vin cenuşii la slujbă, vin cocorii — şi-un clopot sună lung ca o talangă. O vacă lung şi răguşită muge — strîng pentru slujbă cloţpote cocorii ; şi-o viţeluşă-n drum sub vacă suge. De asemenea se mai află şi o variantă a ultimei terţine (V. 12—14): Pe drum trec vaci de lapte ori de pluşuri şi stelele în drumuri cu cocorii par tot atîtea lucii gălbenuşuri. P. 255 [TE VAD DIN NOU UITATA...] Transcrisă din ms. A 9, p. 1—4, fără titlu. 546 P. 258 PRIVELIŞTI, XIII Transcrisă din manuscrisul FD 2&4, p. 1 verso. Inclusă în sumarul volumului Privelişti şi inedite, 19 p. 222. p. 259 PRIVELIŞTI, XIX Transcrisă din manuscrisul FD 270, unde se află şi urn toarele variante marginale : V. 8 : Vin fiare vii de spum VT. 10 : Trec ore de cenuşă... V. 17 : coclit al vremii clopot se-fundă-adînc sub lună; coclit clopotul vremii... V. 24 : ...a di gropat puhoi. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 223. Existentă şi în manuscrisul FD 2&3, fără titlu, nedatată, p: babil tot din 1917, transcriere în creion, pe file de caiet lini cu următoarele variante faţă de textul de bază : V. 2 : Vezi pe lungi de aur... V". 3—4 : oftaturi verzi în bale se gîtuie şi cresc-Trec bărcile cu moţuri să-l scape şi scobesc. V. 8: Vin fi; lungi de spumă... V. 9 : Puşi dinadins... V. 16—17 : Şi-aşa ci stai în cheiuri, încremenit aşa, / coclit, al vremii clopot năruit sub lună. V. 22—24 : Cu mantă grea prin care genune bat, o doamnă / cu şoldul greu se plimbă, aşteaptă, pleac-aj / Din nesfirşituri marea desţeleneşte^un sloi. V. 26 : şi în răsti puri surde, cu bale-n gură, scuipă. Existentă şi în manuscrisul FD 162, p. 1—2, fără titlu, ne< tată, probabil o formă anterioară tot din acelaşi an, avînd urr toarele variante : V. 1 : Un soare blond şi tînăr... V. 3—5 : ol turi verzi cu bale se gîtuie-n adînc. / Corăbii mici cu steag îl cată şi mănînc / din înserare, giulgiuri de roz şi de lumi V. 7—o : în casino cu scripcă şi-n valuri cu guzgani / şi fi hingi de spumă se sparg în bolovani. V. 10—20 : Spre şine-aerii din cheiuri, larma gării / celeste, pune flăcări, fanare şi pero s-au năruit în seară peninsuli de beton / şi gem cu lămpi mare şi limba geamandurii / încălecaţi pe valuri, cu sceptre a’ furii / răsuflă iute, sare puternică-n plămîni / în cenuşiuri, stî zbîrliţi prin colţ par cîni / cu zgardă de oţele şi botniţă de lur tăcerea neagră doarme cu orele-mpreună / şi-arar o oră-i sc. şi bate într-un turn. V. 23 : boită roz, se plimbă, aşteaptă, pic 547 apoi. V. 25—26 : Ii zugrăveşte creastă, se-ngroaşă-n drum, se-m-buibă / şi în răstimpuri mute în lung de plajă scuipă ; ...în lung de pietre, scuipă. O ciornă incompletă se mai află şi în manuscrisul FV 69. P. 261 PROVINCIE, XVII Transcrisă din manuscrisul FD 265, p. 3, unde prezintă următoarele variante marginale : V. 4 : ...vezi încă cum patronul. V. 6: unei femei desculţe... V. 18 : ...de la păşune încetul şi pustiu. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 237. O versiune iniţială, pe care o reproducem integral, se află Ia pagina 2 a aceluiaşi manuscris, intitulată Privelişti, XV//, nedatată. Aflîndu-se pe aceeaşi filă de caiet şi scrisă cu aceeaşi cerneală, este evident tot din 1917. Un cer mărunt şi veşted e risipit în tîrg, se simte-n geamuri ploaia şi-i cenuşiu şi-n sîrg la prăvălii, bărbaţii au prins în drugi oblonul. Prin gratii de rugină se vede cum patronul 5 îşi ceartă ucenicii; se scutură un tei — unei leliţi desculţe, la un cîntar, ovrei îi măsură o chilă de borş ori de scrumbie — au scos păingăni aţe din pîntec şi pîndesc şi tîrguşoru-i umed, ploios, şi-i ovreiesc 10 şi mîţe leşinate visează lună nouă — o fată roşcovană stă-n prag, pierdută. Plouă, şi gîşte ciufulite spăl apele sub punţi — o diligenţă vine din neguri şi din munţi, pe dup-asfalturi pline de glod şi apărie — 15 desculţi, copiii-şi joacă vapoare de hîrtie şi apa-i murdărită cu curcubeu de gaz şi plouă, plouă, plouă în mohorîtul azi, iar hornurile parcă şi ele-şi dau răsuflet — în tîrguşoru-acesta, scos parcă gri din suflet. Această versiune prezintă şi următoarele variante : V. 2—3 : e cenuşiu şi ploaia se simte rar şi-n sîrg / la prăvălii bărbaţii au zăvorit oblonul ; la prăvălii lumina se-nchide cu oblonul ; 548 la prăvălii bărbaţii au tras prelung oblonul. V. 5: ...se gudură un tei. V. 6 : unei leliţe ude... V. 7: Ii măsură o chilă de putredă scrumbie. V. 14: Şi după-asfalturi unde e glod şi apăr ie. V. 16—18: şi-arare cîte unul se-n toarnă plîns şi ud, / cu ochi de sticlă, lente, vin vaci de la păscut; şi plîng. că se desfoaie curînd în cenuşiu / Vin vaci de la păşune, cu-ncetul şi pustiu. V. 19 : In tîrguşoru-acesta asemeni vreunui suflet; ...acesta scos cenuşiu din suflet; ...acesta scos parcă dintr-un suflet. La pagina 1 a aceluiaşi manuscris se mai află o variantă incompletă, intitulată tot Privelişti, XVII, ca la p. 2, nedatată, scrisă cu aceeaşi cerneală, avînd următoarele variante faţă de textul de bază : V. 1—7 : Azur de toamnă veşted e risipit în tîrg. / E cenuşiu şi-i ploaie şi e noroi şi-n sîrg / la prăvălii bărbaţii au tras grăbiţi oblonul. / Prin gratii ruginite vezi cum furios patronul / pe ucenici îi ceartă; se scutură un tei / pentru-o ţărancă udă, la o balanţă — ovrei / îi cântăresc o chilă... Pe verso-ul aceleiaşi pagini se mai află cîteva variante : V. 1—2: Un cer mărunt de hornuri e închircit în tîrg / se simte aproape ploaie... V. 9—11 : Au scos painjeni aţe din pîntec şi prind muşti / găinile de pene se ciugulesc în cuşti / şi mîţe leşinate visează lună nouă. V. 13—14 : şi gîşte ciufulite spăl apele sub punţi ; şi gişte-şi spală-n ciocuri albeţile sub punţi / de negură şi ploaie par prin aproape munţi. Echivalentul versurilor 15—20 din textul de bază lipseşte din această filă de manuscris. Pe o filă a manuscrisului FD 216, p. 5 verso, se mai află versurile corespunzătoare versurilor 14—18 din textul ele bază, cu următoarele variante : V. 14 : Cu umbrele băute stau gîştele sub punţi. V. 18 ; Vin vaci de la păşune cu clopote, pustiu. Textul definitiv al acestei poezii (Provincie, XVII) aminteşte de atmosfera din Herţa, I, din volumul Privelişti, penultimul vers fiind identic, iar ultimul fiind, de fapt, o variantă : Cu ochii roşii, tîrgul, cuprins de spaimă, muge. P. 262 CIMITIR Transcrisă din manuscrisul FD 44, p. 1—2, unde se află şi următoarele variante marginale : V. 19 : ...cu lacrămi şi cu versuri. V\ 23 : ades ca bani în noapte cad pe pămînt luceferi. V. 25 : Nu-i nimene cadranul de soare să-l cuprindă. V. 31 : E ţandără de psalme călătorită-n vînt. 949 Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 225. O versiune intitulată Un cimitir ovreiesc. Privelişti, XX, scrisă cu aceeaşi cerneală neagră, fără dată, probabil din 1917, există şi în manuscrisul FD 274, avînd versurile împărţite în catrene : Plîng sălcii cu piciorul în apă. Cimitirul e prăvălit pe un colnic cu aur şi cu lespezi, şi mişcă gîze aspre şi linişti de cleştar în frumuseţea toată din moarte plăsmuită. 5 Amiaza se-nfierbîntă cu soare şi cu miros ; a doua coasă, verde, îşi tămîiază fînul şi-o pasăre, arare, opreşte într-un pom şi-n ochelari de ziuă citeşte epitafe. Cresc buruieni pe lespezi şi le-mpletesc coşciug, 10 cresc buruieni cu jgheabul secătuit de ploaie, cresc buruieni ca săbii curate de smaragd şi proslăvesc Viaţa hrănită gras din stîrvuri. O salcie-n răstimpuri mai plînge rar pe morţi, mai plînge ca un preot cu creştetul pe piatră, 15 ori poate plînge fiindcă e arşiţa în larg şi-şi stîmpără nevoia de-a lăcrima cu plînsul. Poezia pare fi neterminată ; finalul, probabil, pierdut. Marginal, în creion, sînt notate şi următoarele variante pentru versurile 9—10 : Cresc buruieni uscate, cu floare pe mijloc / cresc buruieni ca poduri verzui pentru lăcuste. P. 264 SERI... Transcrisă din ras. 1, fila 1 şi 2. Versul 23 are şi următoarea variantă : S-a scuturat de soare, fără motiv, pustiu. La pagina a treia din ms. 1 se mai află variante ale ultimelor două strofe. Primele două versuri se mai pot întîlni şi în poezia Pantum, datată I 1918 şi inclusă în prezentul volum la pagina 322. Primele trei strofe se mai află şi în manuscrisul FD 231. nedatat, probabil tot din 1917, purtînd acelaşi titlu (Seri...) şi avînd următoarele variante : V. 3 : şi nu ascult orgoliul... V. 6—8 : 550 şi se-nnegresc cu turme... Prin vagi singurătăţi / descresc albastre zvonuri. Proptit adînc în băţ / un ciobănaş ascultă miresmele... y\ 10 : ţăranii de rugină vin cu tăiş în seceri ; ...cu argint în seceri. V. 11—12 : şi rage, spre amurguri, cu coada-n vînt, un bou / Departe-s poate lanuri şi chiot de petreceri. Manuscrisul FD 231 este incomplet, fila a doua negăsindu-se in arhiva Paul Daniel. p. 266 BIOGRAFIE Transcrisă din manuscrisul FD 271. Comunicată de Paul Daniel în Luceafărul, an. IX, nr. 52(348), 28 XII 1968, p. 8, într-un grupaj de poeme inedite. Existentă şi în manuscrisul FD 265, p. 3 verso şi 4, nedatată,, probabil tot din 1917, evident o versiune prescurtată, pe care o reproducem integral : De voi muri-ntr-o zi secat de gînduri, nefericit că n-am putut pe lume să-nchei nemărginiri decît din scînduri; uitaţi biografiile postume — 5 Eu n-am iubit nimic decît Viaţa — şi de-am iubit pe umiliţii boi, pămîntul bun şi-mbătrînit şi creaţa mişcare-a apei, n-am iubit în voi decît lumina ce venea dintr-însa. 10 De v-am iubit pe fiecare-n parte, nici viaţa poate n-am iubit-o-n voi, ci poate numai lumea mea de gînduri ce vă crea cu suflet şi cu-aromă — căci boii toţi cu botul în miresme, 15 tălăngi de miei, crepusculuri de aur, nu fiinţaţi acum decît prin mine şi-mi paşteţi greu crepusculul din suflet. Şi voi muri-ntr-o toamnă-n care crinii îşi mestecă lumina, într-o toamnă, 20 ori poate într-o pajişte cu boi — ce nu vor sta şi ei atunci să moară 551 şi voi muri-ntr-o toamnă, primăvară, vară şi voi muri-ntr-o zi eu unul singur făr’ ca să-mi fi putut săpa în scoarţe 26 de lumi prezente, numele şi rostul. P. 268 CRlMPEIE Transcrisă din manuscrisul FD 37, p. 1—1 verso. Inclusă în sumarul volumului Privelişti inedite, 1974, p. 229., P. 270 PRIVELIŞTI, XXI Transcrisă din manuscrisul FD 205, p. 1. In manuscris, textul acestei poezii prezintă următoarele variante marginale : V. 3 : In proaspăta fîneaţă... V. 11 : şi-arar prindeau lăcuste cu cîrje verzi pe lături. V. 19 : cum freamătul de codru se sfîşie-n răcoare. Cu acelaşi titlu, fără cifră romană (XXI), nedatată, probabil din acelaşi an, fiind scrisă pe o filă asemănătoare şi cu aceeaşi cerneală, există şi la pagina a doua a aceluiaşi manuscris, avînd următoarele variante : V. 1—2 : Vacanţiile pline de trandafiri şi viespi / cu flori pătate vînăt şi violet pe cîmpuri. V. 6 : şi plină era zarea... V. 7—8 : pe flori — şăgalnici fluturi — prinşi de pămînt prin lujer. / Treceau de la păşune vaci cu jilavul uger. V". 11 : Priveau cosaşii ageri cu cîrje verzi pe lături. V. 19 : cum freamătul de codru tălăzuie răcoare. V. 22: să doarmă cu o viespe pe patul de polen. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 233. P. 271 PLOAIE Transcrisă din manuscrisul FD 285, p. 1—1 verso. Marginal, versul 6 are şi următoarea variantă: Ploua cu Arînt în hornuri şi tuse... Inclusă în sumarul volumului Privelişti şi inedite, 1974, p. 235. 552 P. 273 ÎNĂLŢARE Transcrisă din ms. A 12. Marginal poezia prezintă următoarele variante : V. 1 : E umbră mediocră... V. 13 : Acolo e zăpadă de crini în peisaj. Vr. 15 : Şi numai doi acolo vom fi în peisaj. P. 275 [AM PLÎNS PE AURORA...] Transcrisă din manuscrisul FD 206, fără titlu, nedatată, scrisă probabil în 1917, cu următoarea variantă marginală : V. 6. : ...neghină înflorea. într-un alt manuscris (FD 206 A) se află scrise în creion chimic şi următoarele variante: V. 1 : Am plîns cum plînge-o« iarbă cu rouă-n dimineaţă ; Am plîns ca o fiinţă de rouă-n dimineaţă. V. 2 : Căci liniştea sta plină cu sînge de polen. După aceste căutări, poetul a notat şi următoarea versiune a primei strofe : Nu ştiu de ce, cu hohot, am plîns pe auroră, Căci stele fixau cuie într-însa ca-n neant şi era spartă ziuă pe cer de diamant şi tot neprevăzutul strîns în ciubăr de oră. V. 5 : ...ca pasărea de seară. V. 6 : Pămîntul ca o simplă neghină înflorea ; ...odrăslea; ...vlăstărea ; Şi larma fecundării în spaţiu se-nmulţea ; ...tăcută se-nmulţea. V. 8 : Puteai să strici cu-o vorbă lumina asta clară ; Şi c-un avînt să nărui puteai tăcerea clară. V. 13—14 : Şi-am plîns pe noaptea clară ca pe-un mormînt ce-1 ferec / Căci om şi vită-n noapte sporeau fecundul an ; Căci om şi vită-n noapte netrebniceau un an ; Netrebnici, om şi vită, sporeau în spasm un an. P. 276 PSALM Transcrisă din ms. A 51, p. 1—2, nedatată, probabil din 1917„ în manuscrisul FD 194, p. 1—3, se află o versiune a poeziei Psalm, intitulată Psalmul lui Adam, avînd acelaşi titlu, dar fiind complet diferită de poezia apărută în revista Adam, an. I, nr. 16,. 1 II 1930, p. 7—8, reprodusă în prezenta ediţie la capitolul Din. periodice, p. 135. 553 Această versiune, destul de îndepărtată de textul de bază, este incompletă, lipsind din manuscris cîteva file; rîndul de puncte dintre paranteze marchează textul lipsă. Psalmul lui Adam Spre soare, beat de arşiţi, în găuri cînt-un grier şi-n pajişte e miros subtil de levănţică. Şi-mi pare că tu, Doamne, te afli-n orice loc : în cîntecul de grier şi-n flori de levănţică. 5 Te simt cu mine-alături, te simt în dosul meu, te simt în toată clipa din ziua-n care, Doamne, ne-ai fugărit din Eden şi-ai pus să steie-n porţi privighetori de-arhangheli cu sabie de flăcări. Îmi amintesc : albastru era în paradis 10 şi paseri şi acvile, şi lei, şi tîrîtoare — şi noi mergeam pe pajişti cu flori şi tîrîtoare. Erau fîntîni curate şi pomi de fructe plini şi-n mijloc, ca o torţă, sta pomul conştiinţei, îmi amintesc ; pe pajişti mergeam în nesfîrşit, 15 cînd şarpele pe care l-ai blestemat pe urmă ne îndemnă să rupem din pomul conştiinţei : De veţi mînca dintr-însul, veţi fi ca Dumnezeu ! Ah, clipa aceea-n care mîncai opritul fruct ! Fusesem goi dar — orbii — noi n-am băgat de seamă, .20 erau frumuseţi în raiiuri, dar noi nu le vedeam. Ah, clipa ceea-n care mîncarăm fructu-oprit!... Noi am mîncat dintr-însul, nu fiindc-aveam dorinţă ci pentru că un şarpe ne-a îndemnat viclean : de veţi mînca dintr-însul, veţi fi ca Dumnezeu ! ;25 Ah, clipa ceea-n care mîncarăm fructu-oprit! Fusesem goi — dar, orbi, noi n-am băgat de seamă. Erau frumseţi în preajmă, dar noi nu le văzusem, era femeie-alături şi nu ştiam ce e, era comoară-alături şi n-o văzusem încă... :30 Ah, clipa ceea-n care mîncarăm fructu-oprit! Noi am simţit cum ochii ni se deschid în sine, noi am simţit cum ritmuri se încîlcesc în jur, noi am văzut pămînturi rotindu-se în spaţiu, 554 noi am simţit ce-i bine, noi am simţit ce-i rău, 35 noi am simţit în lucruri o întocmire nouă, şi pentru-ntîia oară cînd ne văzurăm goi, ne-am învelit mijlocul cu frunzării de viţă. Şi tu-ai venit, o, Doamne, în treacăt prin alei, şi-ai întrebat — de parcă nici nu aveai ştiinţă — 40 de unde ştim că sîntem descoperiţi şi goi ? Şi cînd ţi-am spus păcatul, cu ochii-n jos plecaţi... [.....................................................1 Dar iartă-mă, o, Doamne, sînt mulţumit şi-aici ; am şaptezeci de vite robuste şi cornute, am miei ce nasc mioare în fiecare an, am urdiniş de-albine, am cîni ce latră-n lună, 45 am cerul tot ce viaţa mi-o-nvăluie în cort şi-aprinde-n miez de noapte puzderie de facle ; am o femeie-n care pot orişicînd să intru, un trup căruia-s preot, şi sclav, şi Dumnezeu, şi prunci voinici şi tineri ieşiţi din mitra mumei. 50 Sînt mulţumit, deci, Doamne, cu ce-am găsit aici şi chiar de n-am tot mărul ce l-am pierdut în vremuri, sînt mulţumit, o, Doamne, că sînt stăpîn pe ce-am ; a mea e ţarna neagră pe care-o sfarmă plugul, a mea-i păşunea-n care pasc turmele de boi, 55 a mea e casa-n care dorm pe-nnoptat cu Eva, a mea e-ntreaga lume pe care-o văd cu ochii; şi de-i săracă-mi place, fiindcă-n ea-s stăpîn, fiindcă-mi sînt eu însumi a pururi Dumnezeul şi fiindcă nu-ţi simt umbra poruncitoare, cum 60 îmi cercetează lucrul şi-mi umileşte-orgoliul. O, jiu-mi lua cuvîntul în rostu-i strîmt, o, Doamne, tu ştii că pentru mine eşti unic Dumnezeu, că tot ce vrei îmi place, că tot ce spui rodeşte, tu ştii că niciodată nu am cîrtit în contra-ţi... [•..............................................] 65 şi-nveseleşte trupul în zi de sărbătoare. Viaţa mea îmi pare o ţarnă roditoare stropită cu lumină şi cu belşug de ploaie ; eu ştiu că-n orice rază fiinţa [ta] e, Doamne, eu .ştiu că tu din ceruri ne urmăreşti cu grijă 70 şi că aştepţi prilejul să facd a pururi bine. 555 Dar iată : văd pe cîmpuri cum urcă fum de jertfă. E fiul meu, desigur, ce îţi închină jertfă din fructe pîrguite în primăvara nouă le-a curăţat de brumă şi le-a plivit de rouă, 75 şi-acuma ţi le-nalţă ca jertfă să te bucuri. Simţi tu ? frasinii-s repezi şi e miros de struguri ; aud pe-aproape păsuri... să vie-acuma vite ?... — Hei, Abel, tu eşti ?... Nu e... Au cine e pe-aice ? E fiul meu, desigur ; se-ntoarce de la jertfă. 80 îţi mulţumesc, o, Doamne, că te îndoiri de noi, că te-ngrijeşti de pacea şi bucuria noastră, îţi mulţumesc, o, Doamne, că te înduri de noi şi că, drept semn de milă de bătrîneţea noastră, ai primit In ceruri şi jertfa lui Cain. P. 278 COLCHIDA NOUA Poem Transcrisă din ms. A 61, p. 1—9, nedatată, probabil din 1917. Textul are următoarele variante marginale: V. 4 : Dar insula era pustie... V. 11—12 : Izbite ca de trăsnet aprig sunară clopote avan / s-au deşteptat din glodul vieţii toţi cei ce neştiură somnul. V. 15 : toţi cei ce multele castele şi le-au închipuit în van. V. 16: şi plini de nădejdi... V. 20 : ...cu pruncii fragezi şi cu nevestele pe mare. V. 29—30 : ori ca o scoică de nacru / ce ţine-ntr-însa toată şi tot al mării simulacru. P. 284 [CUM TE-A CIOPLIT...] Transcrisă din manuscrisul FD 209, p. 1, fără titlu, nedatatâ, probabil din 1917. P. 285 PRIVELIŞTI Transcrisă din manuscrisul FD 277, p. 1, nedatată, probabil din 1917. Marginal în manuscris există notate şi următoarele variante : V. 3 : cocleala vînătă e... V. 8 : ...e orişiunde. V. 15 : Morarul — ca o stafie cu pipă. V. 18 : ...cum ar bea pietrişuri: ...cum ar bea uitare. V. 19 : Şi noaptea-i scuturată peste tot 556 Primele trei strofe se află şi în manuscrisul FD 277, p. 2 (nedatat, probabil din 1917), avînd următoarele variante : V. 1 : ...broaştele prin iaz. V. 3 : rugina roibă-i petec pe metal ; coclitul sterp e... ; Cocleală stearpă-i... V. 5 : Cînd vine toamna, stîlpi de telegraf. V. 8 : ...e-aici şi-oriunde... V. 11—12 : putre-găiesc făinile-n hambar / Şi au hulubii somn cît o dantelă. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 239. P. 286 [CÎND VINE TOAMNA-N SALE DE SPITAL] Transcrisă din manuscrisul FD 64, p. 2, nedatată, probabil 1917. Inclusă în volumul Privelişti inedite, 1974, p. 242. Versiuni ale strofelor a doua şi a treia din textul de bază se mai găsesc şi la p. 2 verso (acelaşi manuscris), cu următoare variante : V. 10—11 : coclesc în ploaie palide clopotniţi, / şi plouă, plouă ; sfinţii nicăieri. V. 10—12 : şi iarăşi goarna lungă şi obscură / şi plouă, plouă ; casă nicăieri ; / cîmpia-i ştearsă umedă şi sură. V. 13—16 : Pe colnic urcă greu un car cu boi — / şi-n mlaştini se înfund, croindu-şi locul, / cu fiere, omul bi-ciuie-n noroi ; / şi-n noaptea grea îşi blastămă norocul. Pe fila 3 a aceluiaşi manuscris se mai află o variantă fără titlu, nedatată, probabil tot din 1917. V. 1 : Cînd vine toamna-n cîmp, prin vreun spital. V. 5—6 : Din cînd în cînd vreun stîlp de telegraf / stă oblic de parcă se răstoarnă ; s-a-nfipt pieziş de parcă se răstoarnă. V. 7—8 : Şi vînătorii verzi s-au şters în praf. / In zări, nelămurit, e plîns de goarnă. V. 10—12: în fund liman de linişte, o şură / şi plouă, plouă. Astăzi ca şi ieri / cîmpia-i ştearsă, umedă şi sură. V. 13—14 : Pe colnic, urcă greu un car cu boi / şi surpă-n mlaştini, desfundat e locul; şi boii cad, în grab* îşi lasă locul. V. 15 : amarnic omul biciuie-n noroi; şi fulgeră cu biciul în noroi. în manuscrisul FD 72, p. 3 verso şi 4, se mai află variante ale strofelor 2, 3 şi 4 : V. 5—6 : Priveghe-n drum vreun stîlp de telegraf / şi sîrmele la infinit s-adună; şi sîrmele la nesfîrşit s-adună. / Iar vînătorii verzi se pierd în praf / O goarnă lung, apoi o alta sună. V. 10—15: Poate-ia murit un om peste ogoară/ dar nici un om nu afli nicăieri; şi plouă, plouă, casă nicăieri. / Şi nimeni nu-i pe-aice ca să moară. / Pe colnic urcă lent un 557 car cu boi / şi poticnesc în bălţi. Pe-amnare focul ; şi poticnesc in bălţi. Se-nfundă locul. / Cu fiere, omul biciuie-n noroi. Versiuni ale strofelor a doua şi a treia din textul de bază se mai găsesc şi în manuscrisul FD 320, p. 1 verso, cu următoarele variante : V. 6—8 : In înserare sună lung o goarnă ; / o goarnă sună; vânătorii verzi / s-b9 P. 293 PSALMUL SULAMITEI Transcrisă din manuscrisul FD 54, p. 1—3, nedatată, probabil din 1917. Manuscrisul prezintă şi următoarele variante : V. 3 : ...şi-au curelat... V. 9 : Spre cuibul... V. 30 : ...cu flori pe porţelană. Deasupra titlului se mai află următoarele rînduri, probabil motto: „Nu te uita la vin, cînd e roşu şi sclipeşte în pahar, cînd alunecă uşor, căci la urmă muşcă ca un şarpe şi împunge ca vipera ; şi ochii tăi vor căuta la femei străine“. P. 295 [E PACE CLARA DE-APA CE MURMURA-N AMURG] Transcrisă din manuscrisul FD 87, p. 4 verso, fără titlu* nedatată, probabil din 1917. Marginal, în manuscris, poezia prezintă următoarele variante : V. 12 : apelul surd şi aspru... V. 19 : şi soarele în aer de aromă zăhărit. V. 21 : şi-şi dizolveşte-n apă rotundul greu şi roş. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 243. P. 296 [MIREASMA DUPA-AMIEZII...] Transcrisă din manuscrisul FD 265, p. 2 verso, fără titlu, nedatată, probabil din 1917. Poezia din manuscris prezintă următoarele variante iniţiale : V. 5 : Ca nişte moţuri pale... Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 245. P. 297 VOIAJ SENTIMENTAL Transcrisă din caietul V şi P, 1914 (fiind, de fapt, o pagină din alt caiet lipită peste coperta a patra), nedatată, probabil din 1917. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 251—252. Existentă şi în manuscrisul FD 165, p. 1—4, fără titlu, rie-datată, probabil din 1917. Această transcriere, evident o redactare anterioară, prezintă următoarele variante : V. 2—4 : în tîr- 560 gul cu pieţe, cu flori şi muzee / Cu miros alene şi fin de femeie / Un tom cunoscut. V. 7:0 floare mai mare ca dragostea mea. V. 9 : O floare mai rară ca sînii de nea. P. 299 MARE Transcrisă diri ms. A 13, nedatată, probabil din 1917. Versul 16 din manuscris mai are în josul paginii şi următoarea variantă : Şi parcă stăm în faţă de o eternitate. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 250. P. 300 FILOZOFIE Transcrisă din manuscrisul FD 267, p. 1, nedatată, probabil din 1917. Un fragment dintr-o versiune al cărei început s-a pierdut, nedatată, probabil tot din 1917, scrisă pe acelaşi fel de hîrtie de blocnotes liniat şi cu aceeaşi cerneală violetă, şe mai află şi în manuscrisul FD 320, fragment, pe care îl reproducem mai jos : Căci fiece gîndire e templul unui eu ; cuvîntul meu creează din lut un Dumnezeu, şi el, de vrea, pe urmă, îl prăbuşă din soclu, sînt mumă omenirii şi totodată cioclu 5 şi-aşa cum totu-al meu e din pîntec în azur, de laolaltă sorii mi se învîrt în jur, materia întreagă mi-e stofă pentru vers şi-n rug de foc topire-aş uşor un univers, de-ar izvodi cenuşa-i o marmură mai pură, 10 ca să-mi sculptez gîndirea cu dalta în natură. Femeia mi-e o urnă ce găzduie seminţi şi după-asemănarea-mi îmi plăsmuie fiinţi, pe drumuri, beat de-odăjdii ce zugrăvesc...1 gîridesc că luna-i poate făcută nimb să-mi fie. Versurile 11 şi 12 ale acestei versiuni se mai pot întîlni şi în poezia Biblie, existentă în prezenta ediţie la p. 319. 1 Vers neterminat în manuscris. 561 P. 301 [O, ASTROLOG...] Transcrisă din manuscrisul FD 171, fără titlu, nedatată, probabil, după grafie şi cerneala folosită, din 1917. Poezia poartă semnătura autorului. P. 302 PSLAMUL INEDIT AL LUI DA VID Transcrisă din ms. A 5, p. 1—4, nedatată, desigur din 1917, pentru că se află scrisă tot pe o filă de carnet dictando şi cu aceeaşi cerneală violetă ca şi poezia [Te văd din nou uitată] (ms. A 9), datată Iaşi, IV 1917. P. 305 [O, DE-AŞ PUTEA...] Transcrisă din ms. 45, fără titlu, nedatată, după grafie şi cerneala folosită pare a fi din 1917. Faţă de textul de bază, poezia prezintă următoarele redactări iniţiale : V. 5 : şi-ntr-un mărgean închise... V. 14 : ...planete neaflate. P. 307 [VUIA ATUNCE MAREA...] Transcrisă din ms. Z 1, p. 1—4, fără titlu, nedatată, probabil din 1917, semnată B.F. Poezia prezintă şi două variante marginale: V. 48 : Nu flăcări vii de vremi înăbuşite. V. 50 : pe masă împletite. P. 310 PRIVELIŞTI Transcrisă din manuscrisul FD 313, nedatată, probabil din 1917 ; titlul este tăiat, cu creionul, de autor. Fiind înrudită cu cele din volumul Privelişti şi cu altele cu acelaşi titlu din manuscris, am păstrat titlul iniţial al autorului. In manuscris poezia prezintă următoarele variante marginale : V. 14—16 : Cum am putut, o, Doamne, ca să trăiesc intr-insul ? / Un cîne urlă-n 562 lună, un cîne urlă-n lună. / El nu miroase firea, nu proslăveşte, urlă ; El nu ascultă firea, n-admiră, nu miroase ; El nu ascultă firea, nu vede metafizici ; El îşi creează zeii din metafizici vechi; îşi construieşte zeii, bătrîne metafizici. p. 311 [O, PROMETEU...] Transcrisă din manuscrisul FD 281, p. 2 verso ; incompletă. P. 312 [SE RUPE DRUMU-N TRESTIE...] Transcrisă din manuscrisul FD 54, p. 3 verso. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 253. P. 313 [COVOARE DIN PEREŢI...] Transcrisă din manuscrisul FD 159, fără titlu, nedatată, probabil din 1917. Pare a fi incompletă. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 248. P. 314 [ŞI-I IARAŞI PRIMĂVARĂ...] Transcrisă din manuscrisul FD 66, fără titlu, nedatată, probabil din 1917. P. 315 [N-AM PRICEPUT, O, DOAMNE...] Transcrisă din manuscrisele FD 157 şi FD 67, p. 1 şi 1 verso ; incompletă. P. 317 BIBLIE Transcrisă din ms. A 56, p. 1 verso. V. 8 : ...cum limpede murmură. V. 17: ...peisajele cu vaci. V. 24 : reflectator de fire... V. 27 : şi-oricum e mai... 563 P. 319 BIBLIE Transcrisă din ms. A 56, p. 1, nedatată, existînd pe aceeaşi pagină cu cealaltă poezie Biblie, datată IX 1917—IX 1918. Pe o filă a manuscrisului FD 278 se află o versiune cu acelaşi titlu, nedatată, probabil tot din 1917, însă o formă anterioară, pe care o reproducem integral : Biblie Şi Viaţa, poate, iarăşi va fi să vie mîne, spoită cu luceferi, miresmuită-n pîne, bătută de orgolii şi aur de dorinţi, va fi să fie scoasă desăvîrşit din minţi. 5 Şi nu va sta să moară cu tot ce-avem în crieri, de-or bea din nou amiaza, sătui de soare, grieri, să culce poala de-aur a lunei pe izvoară, de-o fi să puie simţuri şi farmec în fecioară şi dc-or-nălţa copiii, rupţi din culoare, zmei, 10 ce decădere joasă pe omeneştii zei, să simţi, să vezi, să cugeţi, să lămureşti cu versul, să ştii că-n tine naşte şi moare universul, să ştii că pentru tine e vinul roş în vii, c-a ta e lumea-n care se plîng zădărnicii, 15 şi într-o zi, subt ploaia aceloraşi luceferi, să-ţi risipeşti gîndirea şi trupul să-l desteferi, să-ţi iai cu tine steaua ce prăbuşeşte-n vid, cînd celelalte stele bat flacăra-n lichid. Cînd viaţa va să fie cotidian aceeaşi — 20 cînd nimeni nu-i să fure din sufletu-i scînteia-şi, te bate-n van gîndirea şi te izbeşti în rost în scorţi de lumi prin ele să nu poţi seri c-ai fost. P. 320 PRIVELIŞTI, XVII Transcrisă din manuscrisul FD 289, p. 1 verso. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 257. Existentă şi în manuscrisul FD 92, cu titlul Privelişti, avînd următoarea variantă a versului 11 : Miasme-n fund, ca nişte foi s-adună. 564 P. 321 PRIVELIŞTI Transcrisă din manuscrisul FD 39, p. 1. Existentă şi în manuscrisul FD 277, p. 2 verso, nedatată, probabil din 1917, fără titlu si fără ultima strofă, avînd următoarele variante : V. 6 : Liniştea iarăşi prin munţi o secretă molifţii ; Liniştea iarăşi o scot prin spărtură molifţii. V. 7—10 : Şi cad coji de seară pe drum şi e coajă de purpur / sufletul meu, coajă de seară căzută. // poate e clopot de timp şi e clopot de apă, / poate a căzut ca o frunză tăcerea din haos. V. 16 : Sufletul meu, clopot stagnant de tăcere ; ...clopot de timp şi de moarte. P. 322 PANTUM Transcrisă din manuscrisul FD 257. Primele două versuri sînt identice cu cele din poezia Seri, datată VIII 1917, existentă în ediţia de faţă la p. 264. P. 324 ODA DE AUR Transcrisă din manuscrisul FV 115. Versul al doilea din manuscris prezintă următoarea variantă marginală : mocirlă de uitare, impură ca un cîine. Versurile 1 şi 18 au asemănări cu versul 12 din poezia Cîntece simple. Vlaici, II, din volumul Privelişti. Poezia a fost comunicată de Paul Daniel în revista Luceafărul, an. XI, nr. 52, 28 XII 1968, p. 8. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 259. P. 325 PRIVELIŞTI Transcrisă din manuscrisul FD 273, p. 1—2. La sfîrşit, după dată şi iscălitură, se mai află notate următoarele trei versuri, probabil variante ale versurilor 21—23 : e sînge viu cu murmur de foi şi-i sînge ocru. / Şi viaţa trece iarăşi în ziuă mediocru ) si viaţa trece iarăşi prin zi, ca un tăun. Această poezie se aseamănă cu Herţa, VII (vezi ediţia de faţă, p. 21). Diferenţele fiind destul de mari, am publicat-o ca poezie de sine stătătoare, şi nu la capitolul de variante. 565 Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 265—266. Pe fila 3 a aceluiaşi manuscris se mai află o versiune intitulată Privelişti, XV, nedatată, probabil din 1918. Poezia prezintă următoarele variante : V. 1—17 : Lumina cade sacră, pe cărărui vin capre, / vin capre de tăcere din piscuri reci şi aspre / Şi caută în miros pădurea ca pe-un stîrv. / E muşeţel de tuse, dumbravnic şi şovîrv / Şi-n zori, pretext de vînăt, au înflorit scaieţii. / Izvoarele purcese din ţîţa dimineţii / lovesc în aspră pace şi-n mîl de catifea / şi toamna bea din mustul fără ferment şi bea / ca vitele setoase-n amiazi şi de bolesne. / Sînt văruiţi copacii pînă mai sus de glezne, j Ca, din pămînt, gîndacii să nu aburce-n coji ; / şi au urcat căci iaca sînt crăpături şi loji / şi preste varuri viaţa mocneşte şi se surpă. / Cărarea du-ce-n cîmpuri şi nu ştiu unde curbă / pe unde-i fluier simplu de broaşte şi de timp / trec caprele cu barbă prin pace şi prin ghimp / şi simţi un sînge vînăt de foi şi sînge ocru. Finalul acestei versiuni s-a rătăcit. P. 327 [VREAU SA NE-AZVÎRLE ACEEAŞI FURTUNA] Transcrisă din albumul Cîntece simple pentru Mărior, avînd numărul de ordine V, probabil din 1923, fiind o versiune a poeziei intitulată Mărior, publicată în Rampa, an. VI, nr. 1290, 16 II 1922, p. 1 (vezi capitolul Din periodice). Publicată postum în revista Steaua, an. XIV, nr. 12, XII 1963, p. 14, cu titlul Vreau să ne-azvîrle aceeaşi furtună. , Poezia din revistă prezintă unele deosebiri faţă de textul din manuscris : V. 5 : ...pe care viţa suie. V. 6 : ...toamnele sîl-huie. V. 9 : ...conacului, ningea. V. 14 : ...seminţe din belşug. Inclusă în volumul Poezii, Editura pentru literatură, 1965, p. 106 (ou acelaşi titlu şi acelaşi text ca în revista Steaua), la capitolul Din manuscrise, cu următoarea variantă a versului 13 : Şi te-am cuprins deodată în braţe, ca un plug. ADDENDA Addenda cuprinde o selecţie din versurile originale rămase în manuscrise, începînd cu cele din 1912, cind poetul avea 14 ani, versuri semnificative pentru modul în care şi-a pregătit intrarea în arena literară. 566 Poeziile scrise între anii 1912—1915 pot fi socotite momente de experienţe, de căutări, de receptare a unor influenţe — veritabile trepte de evoluţie spre un drum propriu, care au dus mai tîrziu la realizarea celebrelor Privelişti. Cititorul va putea lua astfel cunoştinţă despre complexitatea şi varietatea preocupărilor tînărului poet B. Fundoianu, care a dovedit încă din adolescenţă o vastă cultură şi un gust literar format. Pentru aceste încercări, am transcris, la capitolul de note, un număr redus de variante, mai ales fragmente sau strofe întregi, fără să mai urmărim, în amănunt, laboratorul de creaţie al poetului. P. 331 SUB RAZELE LUNII... Transcrisă din Carnetul negru, p. 7—8. P. 332 SONET Transcris din caietul Sonete, p. 2 verso, nedatat ; figurează alături de alt sonet, existent la p. 2, datat 24 dec. 1912. Sonetul mai există şi în ms. 21 verso, cu acelaşi titlu, nedatat, probabil tot din 1912, avînd următoarea dedicaţie : „D-rei Jeanette Bern-feld, înainte de a pleca în America“. In partea stingă, sub titlu, se mai află şi o notiţă explicativă : „In urma rugăminţii d-rei J. Bernfeld (logodnica lui Iosef), i-am dedicat un sonet*. (Iosef este Iosif Bercovici, viitorul scriitor şi publicist B. Iosif, cunoscut mai ales din paginile revistei Adam.) P. 333 TE-AI DUS, COPILĂRIE... Transcrisă din caietul BFW, 1913, p. 9 verso—11. La pagina 11, o variantă a strofei a Il-a este datată Herţa, 25 VIII 1913. P. 335 ÎNDOIALA Transcrisă din caietul C, p. 2 verso—3. Există şi în caietul BFW, 1913, A, p. 14 verso—15, datată tot Ba jura, 29 aug. 1913. 567 P. 336 SINGURĂTATE Transcrisă din caietul C, p. 4 verso—5 verso. Existentă, cu acelaşi titlu şi aceeaşi dată, şi în caietul F, p. 6 verso—7. P. 338 [CÎND A CREAT IEHOVA UNIVERSUL] Transcrisă din caietul F, p. 14 verso. P. 339 CÎNTEC Transcrisă din caietul C9 p. 9—10. P. 341 MENIREA POETULUI Transcrisă din caietul C, p. 10—10 verso. Existentă fără titlu şi în caietul pătrat, p. 184, nedatată, evident din 1913, întrucît urmează după un fragment de scenetă, datat 9 sept. 1913. în josul paginii de manuscris se află menţiunea laşi. P. 342 SONET Transcrisă din caietul Sonete, p. 6 verso. P. 343 SONET Transcrisă din caietul C, p. 11. Existentă şi în ms. 51, cu acelaşi titlu şi aceeaşi dată. P. 344 DEDICAŢIE Transcrisă de pe o carte poştală ilustrată (FD 233), semnată B. Wechsler-Fondoianu. P. 345 [DE-AI VREA SA MA IUBEŞTI...] Transcrisă din manuscrisul FD 322, semnat B. Fund. p. 346 FANTAZIE Transcrisă din caietul G, p. 3—4. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 143—144. Existentă, cu titlul Fantezie, şi în caietul S, p. 3 verso — 4 verso, datată Iaşi, 13 ianuarie 1914. P. 348 IN ŢARA VISURILOR Poemă Transcrisă din caietul G, p. 5 verso—6. Existentă şi în caietul V şi P, 1914, p. 42, intitulată Au pays des rêves, nedatată, alături de poezii datate 30 I 1914. P. 349 SONET Transcrisă din caietul G, p. 9. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 147. Existentă, cu acelaşi titlu, şi în caietul E, p. 8 şi 8 verso, datată 17 mart., evident tot din 1914, numeroase poezii din interiorul caietului avînd această dată. P. 350 SONET Transcrisă din manuscrisul FD 24, p. 4, nedatată. (Poezia de pe verso-ul paginii, o traducere din Heine, poartă data 4 april 1914.) Versul al optulea, iniţial, avea următoarea redactare : Ce spre-alte orizonturi, spre alt liman te mînă — înlocuit ulterior cu cel din ediţia de faţă. Existent şi în caietul G, p. 7 verso, datat 9 mart. 1914, avînd drept motto versul : „Un chip săpat de daltă". Eminescu. La finele sonetului, poetul şi-a notat cu creionul : „Să se schimbe rîndul al 8“. 569 Cu acelaşi titlu, poezia se mai află şi în caietul E, p. 6—6 verso, datată 9 mart (desigur tot 1914, ţinînd seama de data existentă pe coperta caietului). Textul iniţial al acestui sonet se află în caietul H, p. 2 verso, datat: Iaşi, 9 mart. 1914 şi avînd titlul Sonet păgîn. Poezia are următorul motto : „Un chip săpat de daltă, de-a pururi adorat... / Eşti albă şi frumoasă44... Eminescu. P. 351 COPIL Transcrisă din caietul G, p. 13—13 verso. Text identic şi la pagina 17, acelaşi caiet, datată mai. P. 352 [SONET] Transcrisă din albumul Poezie, p. 7, semnată Beno. Existentă şi în caietul G, p. 14, intitulată Sonet, datată Iaşi, 19 mai. Textul din caietul G este anterior celui transcris pe pagina de album. P. 353 POEZIA Sonet Transcrisă din caietul G, p. 15. Existentă şi la p. 16, intitulată tot Poezia, datată mai. P. 354 ZBUCIUM Transcrisă din ms. 9, p. 3. Titlul (Sonet), scris cu cerneală, a fost, ulterior, anulat cu creionul negru de către autor şi înlocuit cu cel definitiv. La pagina 2 a aceluiaşi manuscris se mai află o transcriere, nedatată, probabil din acelaşi an, intitulată Sonet şi avînd drept motto două versuri din Eminescu : „Toate cer intrare-n lume / Cer veşmintele vorbirii“. P. 355 NOSTALGII MEDIEVALE Transcrisă din ms. 9, p. 1, nedatată, probabil din 1914. 570 P. 356 DE PROFUNDIS Transcrisă din caietul R, p. 33—34. P. 358 ARIPI DE VIS Transcrisă din ms. Z 6, datată iunie, probabil din 1914, dup; grafie şi cerneala folosită. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 149. Existentă şi în ms. 9, p. 2 verso, scris cu cerneală neagră cu acelaşi titlu (avînd deasupra cifra II), datată mai-iunie, fi reşte din acelaşi an. O primă redactare, fără titlu, scrisă în creion negru, dataţi 26 mai 1914, se află şi în caietul G, p. 14 verso, avînd ş următorul motto din Schiller : „Und ich bin in Arkadien ge boreiv*. Intrucît textul catrenelor (V. 1—8) este complet diferi de cel din textul de bază, le reproducem în continuare : Plîng apele cu farmec de surdină, Sub largul de azur al vastei dome Şi-n jocuri de lumină policrome, Crepusculul cu noaptea se îmbină. 5 Şi-n crîngul poleit de lună plină, Norod suav de palide fantome, In noaptea cutropită de arome, înalţă cînt de vrajă şi lumină. Transcrisă din ms. 44. In creion şi între paranteze, poetul şi-a subintitulat poezia Sonet, II. In partea stîngă a filei dc caiet, tot în paranteză, scrisă cu cerneală, se află menţiunea „variantă“. în realitate, acest sonet este forma definitivă, rezultat al unui proces mai îndelungat de prefaceri, după cum se va vedea mai jos. Prima transcriere a acestui sonet se află în caietul A, p. 17 intitulată Baladă şi datată tot Bajura, 6 iulie 1914, pe care o reproducem integral : P. 359 IUBIREA MEA 571 Iubirea mea-i castelul din baladă, Alt’ dată plin de fast şi strălucire. Azi torc paingii horbotă subţire Şi-i numai bălărie în ogradă. 5 Arar — ca un zefir — o serenadă, Se plimbă peste coarde în neştire, Şi plînge-aşa o clipă-«i aiurire Cu ropot de izvoare în cascadă. Atunci, la geam, «căldată de-ntuneric, 10 Plînglnd ascultă cîntecul misteric Făptura pal-a blondei castelane. Şi-n faţa-i, printre roze şi cicoare, Cu inima-i în mînele profane, Fantoma morţii stă nepăsătoare. In ms• 5, p. 2, se mai află o variantă incompletă, fără titlu şi nedatată, existentă însă într-un grupaj de file, prima purtînd data Iaşi, 1 1915. Redăm şi aceste variante după cum urmează : versurile 1, 2 şi 4 sînt identice celor din versiunea existentă în caietul A. V, 3 : Azi stă castelul tot în părăsire. Strofa a doua (V. 5—5) este mai apropiată de cea din textul de bază : Arar, cînd noaptea-i caldă sub arcadă In tortul lunei — galbăn şi subţire — Se-opreşte-un trubadur, în strai de fire, Cu coif pe plete lungi, la şold cu spadă. Dedesubtul acestei strofe se mai află şi următoarele va- riante : S-opreşte-un trubadur în strai subţire învestmîntat de-a lunii licărire Cu coif pe păru-i blond, la şold cu spadă. Un text integral, mai apropiat de cel definitiv, intitulat Baladă, cu subtitlul Variantă, avînd aceeaşi dată, se află de asemenea în caietul A, p. 18. 572 P. 360 PASTEL Transcrisă din caietul A, p. 15~r-16. In-clusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 150. P. 361 VISULUI Transcrisă din caietul T, 1914, p. 1. Existentă şi în caietul A p. 20, intitulată Sonet, cu subtitlul Visului şi avînd aceeaşi dat* ca în textul de bază. în partea de jos a filei de caiet se ma află notată menţiunea Eternul cîntec, probabil un titlu de ciclu Transcrisă din caietul A, p. 19, unde iniţial a fost intitulatî Artei. Existentă, fără titlu, dar cu aceeaşi dedicaţie $î aceeaş dată, şi în caietul Sonete biblice, p. 5. Transcrisă din caietul Sonete biblice, p. 10, purtînd în josu paginii, în creion, menţiunea Versuri şi proză, titlul reviste ieşene la care a colaborat poetul între anii 1914—1916. Exis tentă, cu acelaşi titlu şi aceeaşi dată, şi în caietul A, p. 27. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 151. P. 364 SONET Transcrisă din manuscrisul FD 286. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 152. P. 365 FURTUNA Transcrisă din caietul A, p. 36—37. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 153. P. 362 IUBIRII P. 363 SINGURATATE 573 P. 367 NOAPTE Transcrisă din caietul A, p. 47—48. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 155. La pagina 46 verso, acelaşi caiet, se află următoarele variante, corespunzătoare strofei a doua : Şi-n timp ce noaptea-şi cerne din înălţime scrumul, Din nouri se-nfiripă o navă ce-şi dă drumul Prin adîncimea oarbă, cu albele-i catarguri. -ir Doar valul cîntă leneş în taina nopţii grele. Mobil-arhitectură de neguri jucăuşe, închipuie o navă plutind cu-a ei catarguri Prin ceaţa nopţii ude şi neagră de cenuşe. ★ Pe cer vibraţii nouri reliefează forme, închipuie o navă plutind în noaptea sură Şi oscilîndu-şi ritmic zăpada din catarguri, Fantastice de navă plutind cu-a ei catarguri Prin ceaţa nopţii ude, adînci şi uniforme. Existentă şi în manuscrisul FV 112, p. 1—2, cu acelaşi titlu şi cu aceeaşi dată, avînd, marginal, menţiunea Versuri şi proză, titlul revistei la care a colaborat poetul. P. 363 ROMANŢA Transcrisă din caietul R, p. 8—9. Existentă si în caietul B, p. 5, intitulată înserare, datată Vllî 1914. Cu acelaşi titlu, poezia mai există şi în ms. 49, datată 1914, precum şi în ms. A 49, nedatată, dar, după grafie şi cerneala folosită, pare a fi din acelaşi an. P. 369 UN MARŞ... Transcrisă din caietul 1, p. 11—12. In josul In josul paginii se află notat Versuri şi proză. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 156—157. 574 Existentă şi în caietul R, p. 28—29, cu acelaşi titlu şi acee {iată. în acest caiet strofa întîia este tăiată cu creion chin însă în caietul 1 este reluată şi îmbunătăţită. In josul pagi se află, în creion, menţiunea Sociale, probabil titlu de cic P. 371 ROMANŢA Transcrisă din caietul R, p. 16—17. La finele poeziei, creion, poetul a menţionat şi Eternul cîntec, probabil titlu ciclu. P. 372 TOAMNA Transcrisă din caietul R, p. 21. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 158. Existentă şi în manuscrisul FD 85, p. 1, cu aceeaşi dată în caietul R. Strofa a doua identică celei din caietul R se află şi verso-ul paginii a doua a manuscrisului FD 85, ceea ce monstrează insatisfacţia autorului faţă de versiunea iniţi« P. 373 SONET Transcrisă din manuscrisul FD 4. Publicată, postum, în Almanahul educaţiei, 1968, p. 69, soţită de un portret al autorului. Inclusă în volumul Priveî şi inedite, 1974, p. 159. P. 374 GLORIA NEANTULUI Transcrisă din caietul T, 1914, p. 4. Existentă, cu ace titlu, nedatată, probabil tot din 1914, şi în manuscrisul FD în caietul Rt p. 30, se află prima redactare, avînd acelaşi t şi aceeaşi dată ca în textul de bază. în ^osul paginii, în creion, se află menţiunea Filosofice, j babil un titlu de ciclu. 575 P. 375 ULISSE Transcrisă din manuscrisul FD 90. Publicată postum (într-un grupaj de poezii) în România literară, an. I, nr. 6, 14 XI 1968, p. 13, rubrica „Documente şi mărturii“, cu titlul : B. Fundoianu inedit, articol semnat de Paul Daniel, cu prilejul împlinirii a şapte decenii de la naşterea poetului. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 160. P. 376 ABIS Transcrisă din caietul Mf p. 1—3, avînd, marginal, menţiunea Versuri şi proză. Existentă şi în ms. A 59, p. 1—2, fără titlu, datată tot 28 sept. 1914. P. 378 SIRENELE Transcrisă din manuscrisul FD 5, p. 1. Existentă şi în caietul M, p. 4, fără dedicaţie, avînd aceeaşi dată şi menţiunea Iaşi. P. 379 PROFANARE Transcrisă din ms. A 40, p. 1—3. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 160. In manuscrisul FD 80, p. 1—4, se află următoarea versiune, datată 28 IX 1914f Iaşi, pe care o reproducem integral : Abis Pălite foi de crizanteme Din roase pagini de album, Pălite foi de crizanteme, Pălite foi, pălit parfum, 5 Voi îmi păstraţi pe alba filă, Pălit parfum, pălite foi, Icoana dragostei subtilă, Ce-i tăvălită în noroi. Căci nu mai plîng 10 Şi nu mă doare Trecutul care -ne desparte ! Ci doar arare-n nopţi de toamnă, Cînd ploaia bate în fereşti, Şi frunze veştede înseamnă 15 Pustiul unei inimi moarte ; Atunci se-ntoarnă Amintirea, Cu ochi-i stinşi de sub pleoape, Cu trup de palidă fecioară Şi mina ei mă înfioară 20 Cum lunecă pe frunte-ncet. Şi totuşi plîng şi-mi trec fiorii Prin trupul tot şi ard în friguri Şi nu mai ştiu nici ce mă doare Şi nu mai ştiu ce s-a-ntîmplat. 25 Iubirea mea neprihănită, Iubirea mea e profanată Şi peste lespezile groapei Petalele s-au scuturat. Căci tu mi-ai fost 30 De-a pururi zînă, Mi-ai fost mai mult decît Femeie, Mi-ai fost un far Pe valul vieţii, 35 Emblemă, Dragoste Şi vis. Mi-ai fost eterna Astartee, Zeiţa dragostei şi-a morţii, 40 Mi-ai fost lumină Şi-ntunerec Şi imuabil paradis. Din culmea larg-a strălucirii, Din nimb de palidă regină, 45 Te-ai coborît sondînd afundul, Te-ai coborît intr-un abis, 577 Ţi-ai pus Noroiul drept emblemă Şi-ai descins grozava pantă, Azi din trecutul de lumină 50 Rămas-ai palidă bacantă ; Azi nu mai eşti regină mîndră Şi nici icoană, ci un bust, Un bust de marmur să-mi aducă Pe totdeuna 55 ’N veci aminte Nebuna dragoste la care Am fost slujit ca-ntr-un altar, Azi pîngărit îi paraclisul Şi zidurile-s mucezite 60 Şi preotul bătrîn ar plînge De-ar mai avea puteri de plîns. In manuscrisul FD 28, p. 1—2, 6e află o primă formă a versiunii intitulate Abis, fără titlu, datată 28 sept. 1914, prima strofa fiind complet diferită de textele anterioare, pentru care motiv o reproducem în continuare : Iubirea mea s-a stîns de mult! S-a stîns de mult iubirea noastră ! Azi din trecutul cîntec nu-i Nici un arpej 5 Şi nici o notă, Nici ritm sălbatic de gavotă Şi nici spăimîntător tumult ! Iubirea mea s-a stîns de mult! In manuscrisul FD 27, mai există transcrise versurile 1—16, asemănătoare cu cele din versiunea Abis, avînd acelaşi titlu şi purtînd dedicaţia „Iubirii mele“. Deşi nu au dată, aceste versuri par a fi o nouă transcriere a aceleiaşi versiuni amintite. In caietul M, p. 3 a şi 3 b, se mai află o transcriere, foarte apropiată de textul versiunii publicate mai sus, incompletă (numai versurile 35—61), începutul fiind probabil rătăcit. Textul este datat tot Iaşi, 28 sept. 1914, avînd, în creion, menţiunea Vieaţa nouă ; poezia nu a fost găsită însă în paginile acestei reviste. 578 P. 381 PEISAJ ORIENTAL Transcrisă din caietul B, p. 7. Existentă şi în ms. Z 8, nedatat, probabil tot din 1914, avîn< menţiunea Iaşi. In manuscrisul FD 197 se află versiunea iniţială, alcătuit din trei catrene, fără dată, probabil tot din 1914, pe care le r€ producem integral : Cu franjuri largi, subţiri şi translucide îşi lasă noaptea umbrele-i discrete, Pe-aleile subtilelor boschete, De noapte şi de linişte avide. 5 Pe-acelaşi drum, eternă caravană, Ne-am strecurat ca umbrele discrete Şi-am resimţit durerile secrete Ce străbateau în suflete-ne rană. Şi-n timp ce noaptea cade pe seraiuri 10 Cu parfumat-aromă de verbină, Al lunii corn, în liniştea deplină, Revars-argint din galbene-evantaiuri. P. 382 GALERA LUI ULISSE Transcrisă din caietul B, p. 8—11. P. 385 TOAMNA Transcrisă din caietul I, p. 13—14. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 163—164. Existentă şi în manuscrisele FD 75, p. 1—2, datat Iaşi, 9 X 1914 şi fD 5, p. 11 (strofele 1, 3, 4), precum şi în manuscris FD 5. p. 12—13 (lipsă strofa a doua), datat Iaşi, XII (probat tot 1914). Strofele 3—6 există şi în ms. A 44, p. 1, nedatat, evide din 1914, aflîndu-se alături de poezii care poartă această dai 579 Ultimele trei strofe, identice cu textul de bază, se mai află şi în caietul pătrat, p. 126, nedatate, evident transcrise în 1915, deoarece se află între poezii datate 31 III 1915. P. 387 [ODELETA] Transcrisă din caietul R, p. 36—37, unde se află fâră titlu. Intrucît în manuscrise mai sînt încă trei versiuni intitulate Odeletă (ms. A 45, ms. A 46, şi ms. 12), am adoptat acelaşi titlu şi pentru textul de bază. Versiunea integrală aflată în ms. A 45, datată XII 1914, are primele trei strofe mult diferite faţă de textul de bază, pentru care motiv le reproducem mai jos : Odeletă De vrei, Scoboară-te pe trepte de marmur în alei, Pe care primăvara, şăgalnicul copil Şi-a strecurat mireasma 5 Şi rîsu-i de copil. Amurgul totdeuna-i de aur Şi safir. Coboară-te, cu mersul de gingaş trandafir ! Tu porţi cununi de laur 10 Pe frunte şi-n priviri, Ai maiestatea sobră a-ntîilor iubiri... Dar azi e rece — Toamnă. Tăcerea minunată — pe largi pustiuri, doamnă, 15 A scoborît latentă. Şi parcă se întrece Cu murmurul uşure Ce-1 face-o apă lentă Ori freamătul lugubru şi tainic de pădure. 20 Ceva din glasul tău Pluteşte pe alee, Havuzul mort aruncă bolnave curcubee, Părerile de rău Au prins să mă frămînte... 580 P. 389 ÎNTIIA RAZA Transcrisă din caietul B, p. 6. V. 3 : ...cum ard făcliile-ntr-o. V. 11'• De glugă... V. 14 : Ce-ar fi gonit din urmă de Hercul Din cei goniţi pe vremuri de... p. 390 SONET Transcrisă din manuscrisul FD 88. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 165. Existent şi în ms. 50, cu titlul iniţial Serenadă tristă, în locuit apoi de autor cu acelaşi titlu ca în FD 88. Manuscrisu poartă data decembrie 1914. Terţinele acestui sonet sînt complet diferite de cele di: FD 88 ; le reproducem integral : Ori de nu vrei, la geamu-ţi în surdină, Aruncă-mi cîte-o roşie gherghină Pe strunele sfărîmate, de ghitară. Şi voi pleca în lume : trubadurul Nepreţuit de-un suflet de fecioară Şi unui vis cătînd să-i dea conturul. O variantă incompletă, fără titlu, nedatată, probabil di 1914, există şi în ms. A 42, p. 4 verso şi 5. La pagina 5 mai sînt j^tate şi următoarele variante : Iţi lasă părul vîntului plutire Să uiţi că lumea-n jurul tău există, Departe munţii par de ametistă. La pagina 4 verso, cele două terţine ale acestui sonet sîr complet diferite de cele din textul de bază şi le reproducen de asemenea, integral : Cum totul tace-n jur. Cu o garoafă Pe sînii albi, să-mi vii, şi de-onice strofă Ce-ţi voi cînta, să-mi dărui o petală. Căci cînd va fi să mor, în agonie, Simţi-mă-voi ca şi-ntr-o catedrală In straiu-acest de floare stacojie. 581 P. 391 ClNTEC AUTUMNAL Transcrisă din caietul Nt p. 1, nedatată, probabil din 1914. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 168. Existentă, cu titlul Cîntec de toamnă, şi în caietul Mt p. 6, datată 10 oct. 1914, Iaşi, text anterior celui din caietul N. In josul filei se află menţiunea Versuri şi proză. In colecţia acestei reviste poezia nu a fost identificată. P. 392 TRIOLET Transcrisă din manuscrisul FD 5, p. 10, nedatată, evident din 1914, poezia făcînd parte dintr-un grupaj de file datate 1914. P. 393 [IN CLAS’] Transcrisă din caiet de şcoală, p. 1, fără titlu, nedatată, probabil din 1914. P. 394 [PRIN MISTICE CAVOURI...] Transcrisă din caietul R, p. 3?, fără titlu, nedatată, figu-rînd între poezii datate 1914. La p. 31 verso se mai află o transcriere a primelor două catrene, cu variante nemenţionabile. P. 395 [TE-AŞTEPT DE MULT SA-MI VII...] Transcrisă din manuscrisul FD 196, fără titlu, nedatată, probabil din 1914. P. 396 [PAMÎNTUL CA UN GIGANT...] Transcrisă din caietul R, p. 31, incompletă. 582 P. 397 ROMANŢA ZILELOR DE MINI Transcrisă din manuscrisul FD 12, p. 1—3. Dedicaţia este pentru sora sa Lina. P. 399 INTERIOR Transcrisă din manuscrisul FD 5, p. 8—9. P. 401 PANTUM Transcrisă din caietul L, p. 13—15. Comunicată de Paul Daniel în revista Ateneu, an. VI, nr. 10 (63), X 1969. p. 16, însoţită de o prezentare. Existentă şi în manuscrisul FD 61, p. 1—3, datată tot Iaşi+ 17 I 1915, însă cu text anterior celui transcris citeţ în caietul L. Motto-ul şi primele două strofe, identice cu cele din textul de bază, se mai află şi în ms. 47. P. 403 SPRE IDEAL Transcrisă din ms. 34. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 171. P. 404 TERŢINE Transcrisă din caietul B, p. 18—20. Cu acelaşi titlu, nedatată, probabil tot din 1915, avînd menţiunea Iaşi, există şi în manuscrisul FD 91, p. 1—2. A apărut postum în România literară, an. I, nr. 6, 14 Xr 1968, p. 13, rubrica „Documente. Mărturii“ (comunicată de Paul Daniel). O versiune iniţială a acestei poezii se află în caietul pătrat, p. 65—66, fără titlu, nedatată, evident tot din 1915, de vreme ce urmează după o poezie ce poartă data 21 II 1915. Primele trei terţine (V. 1—9), cu acelaşi titlu, nedatate, se mai află în acclaşi caiet pătrat, la pagina 69. 583 P. 406 SPRE IDEAL Transcrisă din caietul B, p. 23—24. Cu acelaşi titlu, nedatată, există şi în manuscrisul FD 3, p. 1—2. Fără titlu, dar cu primele două strofe identice cu cele din textul de bază, există şi în caietul pătrat, p. 112—111, datată Joşi, 7—8—9 III 1915. Strofele a IV-a şi a V-a se mai află şi la p. 109. La pagina 86 a aceluiaşi caiet, poezia (incompletă) este intitulată Ruga unui blazat. Strofa a doua (V. 5—10), la pagina 90 a aceluiaşi caiet, mai are şi următoarea versiune: Şi-aş vrea cînd seara vastă şi augustă Scoboară peste-ntinderea marină, Cu perspective-albastre de lumină, Să-nvie viaţa-mi moartă ca o pustă Şi visul meu să-l simt că se-nsenină. Cu titlul Alocuţiune, nedatată, probabil tot din 1915, avînd următorul motto din Paul Verlaine : „Tant mieux, ou tant pis, ou tant mieux“, poezia se mai află şi în manuscrisul FD 14, p. 1—2, avînd menţiunea Iaşi. Primele două strofe ale poeziei ,(V. 1—10) au următoarea redactare: A zis aşa : Sătul de-al vieţii hău, Sătul de chin şi stavile destule, Aş vrea să-ntemniţ gîndurile-n scule Şi, dezghiocat de bine şi de rău, Să le azvîrl ca regele din Thule. Şi-n trupul meu — de lut dezagregat — In zboru-i prin resorturile rimei, Nu intre nici nădejdi, nici spirtul crimei, Nici Eros cu pumnalu-nveninat, Nu mă coboare-n forumul mulţimei. P. 408 DE PROFUNDIS Transcrisă din caietul Bt p. 25—26. Primele trei strofe, fără ■titlu şi nedatate, există şi în caietul /, p. 7. O ciornă cu numeroase variante există şi în caietul pătrat, paginile 93—95, iără titlu, figurînd între poezii datate 21 II 1915 şi 9 III 1915. 584 p. 409 ETERNUL RITM Transcrisă din caietul 1, p. 4—6. Existentă şi în manuscrisul FD 60, cu titlul Ritm etern, nedatată, probabil tot din 1915 Textul acestei variante (Ritm etern) a fost publicat postum îr revista Luceafărul, an. XI, nr. 52, 28 XII 1968, p. 8, de Paul Daniel. O variantă iniţială s-a păstrat în caietul pătrat, p. 124— 125, datată 18/31 III 1915, fără titlu, avînd 8 strofe, primele două complet diferite fată de cele din textul de bază. O primă formă, incompletă, a acestei poezii se află şi la paginile 97—98, 117, 121—123 ale aceluiaşi caiet. In josul pagi-nei 98 se mai află o strofă, în care se pot vedea variante ale versurilor 9—12 : In ochii tăi — tempestă şi preţios venin — Ardea beţia lentă şi fină-a Salomeei Şi trupul tău — reptilă cu zîmbetul divin, Tu porţi întreagă scuza păcatelor femeii. La pagina 123 (acelaşi caiet) se mai află variante ale versurilor 17—20 : Şi sufletele noastre se cat ca două buze, Ca buzele-nsetate de-a voluptăţii spasme Şi-n noi dispar atunce ideUe confuze Şi ne-adîncim ca-n valul olimpicelor basme. De asemenea se mai poate întîlni la această pagină şi o variantă a ultimei strofe (V. 25—28) : O viaţă nouă-mi urcă cu ritmu-i suveran, Cu ritmul ce palpită în sufletele-eterne Că vreau ca să mă bucur de traiul pămîntean Cu riscul de-a mă pierde în focul din Inferne. P. 411 RUGA PSALMISTULUI Transcrisă din caietul I, p. 18—20. unde marginal, prezintă variante ale unor versuri. O redactare anterioară se află şi în caietul pătrat, p. 149— 153, fără titlu, nedatată, existentă după o poezie datată 31 martie 1915. 585 P. 413 [ÎN SEARA ASTA TRISTA...] Transcrisă din caietul L, p. 1—3. Inclusă în volumul Privelişti si inedite, 1974, p. 173—174. P. 415 EPILOG Transcrisă din caietul L, p. 4. O variantă incompletă, apropiată textului de bază, fără titlu, nedatată, probabil tot din 1915, se află în manuscrisul FD 84. Pe manuscrisul FD 266, p. 2, nedatat, există şi variante ale unor versuri din cele două terţine. Intitulată Sonet şi datată 13 XII 1914, Iaşi, poezia se află şi în ms. 41, evident o versiune mai veche, din care reproducem mai jos catrenele (V. 1—8): O, cît de dulce-n tremurul de strune Răsai în parcul calm al amintirii, Pe-aleile pe care trandafirii Se evap6ră-n ritm de rugăciune. 5 Precum nisipul galben de pe dune Aşteaptă marea-n culmea răzvrătirii, Şi-oceanul cum în mrqjiele iubirii Alearg-atras la raza blondei lune. Cu titlul Epilog, dedicată *D-rei F. F.w, avînd textul aproape identic cu al versiunii reproduse mai sus, poezia se află şi în manuscrisul FD 5, p. 2. In ms. A 45, p. 8 verso şi 9, datată XII 1914, se mai află o variantă, fără titlu, probabil prima redactare a acestei poezii. Cele două terţine ale acestui sonet sînt, de fapt, o versiune distinctă pe care le reproducem : Aşa te-am fost iubit odinioară ! Dar moartă-i astăzi roza şi uşoară, Aroma ei pluteşte pe alee. Ci cînd răsai în larma de orchestre, Renviu din nou în suflet curcubeie Şi-aş vrea şi-acum să-ţi tremur la ferestre. 586 . încă o versiune, fără titlu, nedatată, probabil tot din 191! se mai află în caietul J, p. 15. P. 416 [SA SUNE-UN CÎNT...] Transcrisă din caietul L, p. 5—7, fără titlu. Existentă şi î caietul I, p. 8—10, fără titlu, avînd aceeaşi dată cu cea di caietul L. P. 418 [ŞI-ATUNCI...] Transcrisă din manuscrisul FD 42, p. 1—3, fără titlu. P. 420 ROMANŢA NECUNOSCUTULUI Transcrisă din caietul L, p. 10—12. P. 422 ARPEGII... LA CLAVIR... SPLEEN... Transcrise din caietul N, p. 3—4. P. 424 [AH, ORELE-AMINTIRIL..] Transcrisă din caietul N, p. 12—13, fără titlu. Iniţial ve şurile 5 şi 6 aveau următoarea redactare : In liniştea ce ca< cu stingerea solară, / cînd sprijiniţi pe geamul alcovului afar Inclusă in volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 175. P. 425 JAPONERIE Transcrisă din caietul N, p. 13. La p. 17 a aceluiaşi caiet, poezia se mai află transcris cu aceeaşi cerneală şi aceeaşi grafie (probabil o formă ant rioară). 587 P. 426 AQUA-FORiTE Transcrisă din ms. Z 13. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 176. Cu titlul Sonet breton, II, datat Iaşi, 1915, fără dedicaţie, şe mai află şi în manuscrisul FD 331. Cu acelaşi titlu ca în acest manuscris {FD 331) se mai găseşte şi în ms. Z 4, nedatat, probabil tot din 1915, avînd menţiunea Iaşi. Primele şase versuri se mai află şi pe o filă a manuscrisului FD 26, fără titlu, nedatate, probabil tot din 1915. P. 427 CANTILENA Transcrisă din manuscrisul FD 327. Existentă, fără titlu şi fără ultima strofă, şi în manuscrisul FV 77, nedatată, probabil tot din 1915. P. 428 NERVI Transcrisă din manuscrisul FD 329. p. 1. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 177. Existentă şi la pagina a II a aceluiaşi manuscris, cu titlul Nervi de toamnă şi avînd următorul motto : „Le soir tombait, un soir equivoque d’automne44. Paul Verlaine. Poezia nu este datată, dar, după grafia şi cerneala folosită, pare a fi din acelaşi an (1915). P. 429 ELEGIE Transcrisă din ms. A 2, p. 1—3. Inclusă în volumul Privelişti inedite, 1974, p. 178—179. O transcriere anterioară, datată Iaşi, 25 I 1915, din care lipsesc primele două strofe, se mai află şi în ms. A 53, p. 1—2. P. 431 DIES IRAE Transcrisă din ms. A 18. Existentă şi în ms. A 19, p. 1—2, nedatată, probabil tot din 1915. 588 P. 432 ALEAN Transcrisă din manuscrisul FD 318, p. 1, nedatată, probabil din 1915. P. 433 O, CIT TE-NŞELI ClND CREZI CA MA CUNOŞTI ! Transcrisă din ms. 3, nedatată, probabil din 1915. P. 434 RONDEL FARA MUZICA Transcrisă din ms. A 23, nedatată, probabil din 1915. Existentă şi în manuscrisul FD 337, fără titlu, nedatată, cu variante apropiate textului de bază. Un text incomplet se află şi în manuscrisul FD 245, nedatat, cu următoarea versiune a primei strofe, pe care o reproducem mai jos : Ca fildeşul aripelor de fluturi Aşa s-avîntă minele pe clape, Zbucnesc cîntări sălbatece de ape Şi armonii din mistice ţinuturi. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 183. P. 435 ClND RASARE LUCEAFĂRUL... Transcrisă din manuscrisul FD 318, p. 1 verso, nedatată, probabil din 1915. P. 436 ClNTECUL PIRAŢILOR Transcrisă din ms. A 58, p. 1—2, nedatată, probabil din 1915. Marginal, lîngă titlu, sînt notate următoarele: „Repede! Repede! Iată piraţii din Ochali care străbat ţinutul. Captivul din Ochali.* Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 186—187. 589 P. 438 [DEPARTE...] Transcrisă din manuscrisul FD 168, p. 1—3, fără titlu, nedatată, probabil din 1915. P. 440 [DIN LARGURI MINUNATE...] Transcrisă din manuscrisul FD 203, fără titlu, nedatată, probabil din 1915. P. 441 „L'ALLUSION A NARCISSE“ Transcrisă din manuscrisul FD 15, nedatată, probabil din 1915. O variantă anterioară, desigur tot din acelaşi an, intitulată Medalie, se află şi în manuscrisul FD 29, p. 1—2. P. 442 [FRUMOSUL PUR...] Transcrisă din manuscrisul FD 249, fără titlu, nedatată, probabil din 1915. P. 443 [ÎN NOPŢILE VĂRATICE...] Transcrisă din manuscrisul FD 215, fără titlu, nedatată, probabil din 1915. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 189. P. 444 MĂRTURISIRE Transcrisă din ms. 29, p. 1—2, nedatată, probabil din 1915. P. 446 SONET Transcrisă din manuscrisul FV 68 şi 68 verso, nedatată, probabil din 1915. 590 p. 447 RONDEL DE PRIMĂVARĂ Transcrisă din manuscrisul FD 207, nedatată, probabil din 1915. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 184. P. 448 [STĂTEAU ATUNCI...] Transcrisă din manuscrisul FD 178, p. 1—2, fără titlu, nedatată, probabil din 1915. P. 449 [STAU SINGUR IN ODAIE...] Transcrisă din ms. 5, p. 2 verso—3, fără titlu, nedatată, figurând după o poezie datată I 1915. P. 450 BALADA FLORII CELEI RARE Transcrisă din manuscrisul FV 51, p. 1. nedatată, probabil din 1915. Deasupra titlului, în manuscris se află transcris versul : „Iubirea e floarea cea rară", probabil un titlu iniţial. Intre versurile 8—9 se află cuvîntul Omagiu, probabil un subtitlu. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 185. P. 451 [ŞI PLOUA...] Transcrisă din manuscrisul FD 45, fără titlu, nedatată, probabil din 1915. Inclusă în volumul Privelişti şi inedite, 1974, p. 190. P. 452 [VlSLEAU PE APA MURMURE DE HARPA] Transcrisă din manuscrisul FD 58, fără titlu, nedatată, probabil (după grafie şi cerneala folosită) din 1915. 591 P. 453 [MI-I SUFLETUL, IUBITA...] Transcrisă din manuscrisul FD 211. P. 454 [ŞI-I CALD, ŞI-I TOT FRUMOS...] Transcrisă din caiet de şcoală, p. 14 verso—15. P. 456 [IAR SUFLETU-TI RENAŞTE...] Transcrisă din manuscrisul FD 345, incompletă. începutul poeziei s-a pierdut. P. 457 [LASAŢI-MA SA PLEC...] Transcrisă din manuscrisul FD 190. P. 458 [NEMAIPUTlND...] Transcrisă din caiet de şcoală, p. 26 verso. P. 459 [MA CHEAMĂ...] Transcrisă din manuscrisul FD 167, incompletă. POSTFAŢA DESTINUL UNUI POET Citind prefaţa criticului Mircea Martin, în care acesta face- o adîncă şi competentă analiză a operei poetice a lui Benjamin (şi nu Bârbu, cum afirmă unii uneori) Fundoianu, m-am gîndit că eşte locul să aruncăm o lumină şi asupra vieţii autorului Priveliştilor, anul acesta împlinindu-se opt decenii de la naşterea lui. Dacă, prin anii 1919—1923, B. Fundoianu începuse să se impună în presa literară ca poet, eseist, critic literar şi dramatic, om de teatru de certă valoare, după plecarea sa în Franţa — cu toată continua colaborare la revistele din România, Adam, Bilete de papagal, Contimporanul, Integral, Puntea de fildeş, Unu — numele lui intră aproape în uitare. Chiar după apariţia Priveliştilor, în 1930, în Editura Cultura naţională, carte care a stîrnit vii discuţii şi polemici pentru noutatea imaginilor şi curajul expresiei, a trebuit să treacă iar o îndelungă vreme pentru ca opera lui să reintre în actualitate. Socotim că ar fi de un real folos şi interes, cu acest prilej, ca, în afară de prezentarea operei poetice din prefaţă, să fie puse în lumină, cît mai pregnant, atît viaţa omului cît şi cronologia activităţii sale literare, prea puţin cunoscută, de la noi şi de peste hotare. .,M-am născut în anul 1898, luna noiembre, în ziua de 14. Pe actele oficiale sînt născut în 15u, precizează B. Fundoianu mai tîrziu (avea pe atunci 16 ani), într-un jurnal intim1, intitulat Cum m-am născut. „Nu ştiu dacă în ziua aceea memora- 1 Manuscris existent în arhiva Paul Daniel. 595 bilă — notează el ou amară ironie — a fost ori nu vreo zi de sărbătoare ; dar dacă e adevărat că omul cinsteşte locul, desigur că este de-atunci înainte. Nu ştiu dacă în ziua aceea, după zisa psalmului, «olinele saltară ca mieii şi dealurile ca berbecii*. E cert însă că au săltat într-un fel, dacă li-e firea lor să salte“... Continuîndu-şi însemnările despre cele dintti zile ale ivirii sale îti lume, viitorul poet scrie în continuare, pe acelaşi ton de sarcasm dureros : „Nu ştiu iară sub ce zodie m-am născut, nu ştiu ce ursitoare mi-au urzit filele vieţii şi nu ştiu dacă vreo stea oarecare, inedită, a răsărit pentru întîia oară, ca să lumineze calea celor trei crai. Mărturisesc că darurile pe care le-au adus aceştia cu sineşi îmi sînt mult plăcute, dar aş fi renunţat şi la daruri, şi la frumoasa carieră de fiu al lui Iehova, numai să nu mă fi născut într-un staul! Căci nu sânt născut într-un staul! [...] Din fericire, m-am născut ila Iaşi ; dacă m-aş fi născut la Bethleem, pe vremea lui Irod, aş fi fost poate în rîn-dul celor masacraţi. Aşa că nu puteam astăzi să vă povestesc. Pentru care lucra îi mulţumesc, adese, celui ce stăpîneşte toate, că nu m-am născut la Bethleem“... spune mai departe Fundoianu, cu un aer aproape profetic, nepresimţindu-şi, totuşi, tragicul destin de mai tîrziu, care-i va tăia, în plină forţă creatoare, firul vieţii : moartea în camerele de gazare de la Birkenau- Auschwitz... Benjamin era băiatul mijlociu — dintre două fete: Lina şi Rodica — al familiei Wechsler. Tatăl său, Isac Wechsler, (n. 1865), originar din Herţa, judeţul Dorohoi — locul de baştină al lui Gheorghe Asachi şi de meditare şi de creaţie al pictorului Arthur Verona1 — era înzestrat de la natură cu o inteligenţă uimitoare, nemoştenind însă, cît de cît, şi din spiritul practic al strămoşului său Iţcu de la Fundoaia (nume împrumutat după cel al moşiei Fundoaia, care se afla la circa zece kilometri de Herţa). Tatăl poetului a murit în puterea vîrstei, la numai 52 de ani, bolnav de tifos exantematic — la spitalul Sf. Spiridon din Iaşi, în timpul războiului din 1917, lăsînd fără nici un sprijin material pe soţia sa şi pe cei trei copii. 2 1 A trăit mult timp la Herţa, inspirîndu-se din peisajele ce i le ofereau aceste locuri. Una din valoroasele sale lucrări este intitulată In codrii Herţei. 2 Despre acest eveniment trist, A. Steuerman-Rodion, aflat pe front ca maior medic, scrie familiei îndurerate o carte poş- 596 Mama sa Adela, născută Schwarzfeld, femeie blîndă, foar' instruită, se trăgea dintr-o veche familie de intelectuali. B. Fur doianu va evoca cu multă căldură, coi ani mai tîrau, bibliotec bunicului, descoperită în podul casei părinteşti, pe care — v zice el — „am moştenit-o ca s-o continuu“ şi ale cărei tomu: Benjamin le va citi cu nesaţ în anii adolescenţei. îmi aminte« cum Adela Schwarzfeld, mama lui Benjamin şi a soţiei mei Rodica, ne recita din memorie sute de versuri din autorii pr< feraţi: Eminescu, Alecsandri, Bolintineanu, Coşbuc, ca şi di Goethe, Heine, Lenau etc. Fusese nelipsită de la prelegerile cei cului „Junimea" din Iaşi şi ne povestea, cu multă emoţie, cui i-a văzut şi i-a auzit vorbind pe Eminescu, pe Iacob Negruzz Panu, Maiorescu. Avea o memorie prodigioasă. Chiar la o vîrst foarte înaintată B. F., fd. sau unele chiar neiscălite. 1 Intr-o scrisoare a lui Fundoianu din Paris, nedatată, dar, fără îndoială, din 1938, el mi se adresează :„Dragă Paule, m-am conformat indicaţiilor tale şi i-am scris lui Rosetti [...]. Un serviciu ţi l-aş cere, următorul : sub plic, îţi trimit un articol, Istoria Ideii, apărut în Flacăra pe vremea cînd Minulescu era director, adică la reapariţia ei scurtă prin anul 1922. După cum vezi, lipseşte sfîrşitul, care nu trebuie să fie lung. O scurta vizită într-o bibliotecă — la Academie, de-o pildă — şi ai putea să-mi copii sfîrşitul şi să-mi trimiţi totul de urgenţă, ca să-l pot pune în Ferestre spre Europa şi să-l remaniez la timp, dacă e nevoie. Pot să mă bizui pe curajul tău şi pe reflexele tale rapide ?“ 2 într-o altă scrisoare (Paris, 1938), Lina Fundoianu-Pasca! scrie Rodicăi: „Mieluşon a şi primit, acum opt zile, un răspuns negativ Pretext: prea multe eseuri pe tejghea. Cu siguranţă că nu acesta e singurul şi adevăratul motiv. In orice caz, Mie-luşon a fost teribil de vexat că i s-a făcut această ofensă. Nu prea e obişnuit să fie refuzat. Şi mai ales că, sclav al conştiinţei sale, lucra ca un nefericit la manuscrisele acelea. Ce să-i faci ? A venit seria proastă, trebuie să încasezi.“ 3 Rampa, an. I, nr. 327, 6 VIII 1916, p. 2. De fapt, o primă cronică teatrală a apărut în Rampa încă din 1915, pe cînd poetul se afla la Iaşi. 610 în legătură cu colaborarea lui la acest ziar, Tudor Teodo-rescu-Branişte povestea undeva, cu prilejul morţii poetului, in 1944 : „Era în 1915. In coloanele Rampei se încinsese o aprigă polemică literară între Fundoianu şi mine. Bineînţeles, direcţia ziarului nu ştia că cei doi combatanţi erau elevi de liceu: Fundoianu la Iaşi, eu la Piteşti. Articolele pline de fulgere şi tunete veneau prin poştă şi treceau prin coloanele gazetei. Fundoianu susţinea cu pasiune modernismul, pe care eu îl combateam cu hotărîre.“1 „Noi, simboliştii, afirma Fundoianu, primim piatra de la orice inteligenţă ar veni. Nu vom mai răspunde celor ce ne ignorează biblia şi personalitatea. Sîntem prea mulţi, ca să nu fim puternici, şi prea puţini, ca să nu fim inteligenţi. Iscălim cu toţii fraza aceasta din Remy de Gour-mont. Blazonul simbolist e nobil şi ţin vîrtos să-l port vizibil şi, mai mult, impertinent."2 In 1919, poetul, la îndemnul lui Ion Minulescu (pe care-1 cunoscuse şi cu care legase strînse legături de prietenie, în 1917, la Ia$i, în timpul refugiului)3, se mută la Bucureşti. La Rampa, Cuvîntul liber, Sburătorul literar, Adevărul, Adevărul literar şi artistic, Scena, Contimporanul, Mîntuirea etc., Fundoianu va publica o serie de eseuri4 remarcabile despre o seamă de opere şi autori francezi — pe care îi face cunoscuţi pentru întîia oară la noi — portrete de scriitori români5, articole de 1 Un prieten pierdut, in Jurnalul de dimineaţă, an. VII, nr. 266, 7 octombrie 1945, p. 1—2. 2 De fapt, această polemică a avut loc cu cîţiva ani mai tîrziu, In 1919. B. Fundoianu a publicat, sub rubrica „Idei şi lucruri“, două articole intitulate Noi, simboliştii... (vezi Rampa, an. III, nr. 437, 10 martie 1919, p. 1^2 ; nr. 457, 16 aprilie 1919, P. 1-2). 3 „Ştiu că într-o zi a acelei primăveri de năzuinţe şi înfrângeri, Ion Minulescu mi-a adus să cunosc pe copilandrul Benjamin Fundoianu. Avea 16—17 ani. «Am descoperit o pasăre rară», mi-a spus Minu, cu optimismul lui sănătos. «E un poet de talent»44 (Claudia Millian, Cartea mea de aduceri-aminte, Editura Cartea românească, 1973, p. 524). 4 O parte din eseuri au fost incluse în volumul Imagini şi cărţi din Franţa, Editura Socec, 1922, apărut cu sprijinul lui F. Aderca. 5 Portretele lui Arghezi, Minulescu, Bacovia, Maniu, Ga-laction, Anton Pann, Odobescu, Creangă, Gherea urmau sâ alcătuiască volumul Imagini şi cărţi româneşti anunţat de autor, dar care n-a mai apărut. 611 polemică şi cronici interesante şi subtile, sub rubrici ca „Idei şi recenzii“, „Idei şi lucruri“, „Oameni şi idei", „Idei şi actori” l, „Sigilii critice1*, „Note dintr-un sertar“, „Idei inactuale“, „Cronica unui inactual“, „în librăria Franţei“, „Divagaţiuni despre artă“, „Imagini şi cărţi din Franţa“ etc. Dintre numeroasele sale articole de polemică, amintim pe acelea în care se războieşte cu autorităţile oficiale cu prilejul concedierii din slujbă a poetului George Bacovia, care „îngreuna bugetul statului cu funcţia sa modestă de registrator14, plătită cu 600 lei pe lună, la Ministerul Cultelor. „Şi totuşi Bacovia2 e unul din cele cîteva talente care fericeşte literatura. Poeziile lui, strînse sub coperta Plumb, sînt o întreagă colecţie de stări sufleteşti, o pinacotecă, toate cu peisaje de toamnă ; un ierbar, sentiment cu sentiment, tot ce putea rupe din diversitate, ca să-şi reprezinte natura11, spunea Fundoianu atunci despre marele nostru poet. Şi autorul îşi încheie profetic articolul, adre-sîndu-se personal ministrului Cultelor : „îi vom face o statuie lui Bacovia. Dar nu vom interveni, pentru că înţelegerea e un act dificil şi prietenia unul imediat. Sîntem convinşi că poetul va fi dat afară din slujbă — sau poate vedem oamenii prea răi. Aristocraţia refuzului e singura îngăduinţă, după noi. Situaţia însă pentr-u Bacovia nu e numai rea ; e umilitoare. Şi dacă n-aş cere niciodată pîine pentru mine — o cer pentru funcţionarul d-tale cu 600 lei pe lună, registratorul Bacovia.“ Şi Fundoianu, încheie astfel: „Lasă-i postul, urcă-i, dacă vrei, leafa şi iartă-1 că e şi poet, domnule ministru“.3 în 1917 începe să scrie, la Iaşi, Priveliştile sale, ciclu pe care-1 va termina la Bucureşti (în 1923). Un an mai tîrziu, 1918, colaborează la Chemarea lui N. D. Cocea* care va trece curînd sub direcţia lui Ion Vinea. Aici deţine rubrica „Inscripţii“, în care polemistul îşi va spune cuvîntul tăios în probleme de ordinea zilei. în Chemarea, el se va ridica cu vehemenţă în apărarea lui Arghezi, acuzat de lese-patriotism. Fundoianu cere — în 1 Fundoianu scrisese o suită de articole despre marii actori ai scenei româneşti, Măria Ven-tura, Aglae Pruteanu, Petre Sturdza, Ion Morţun etc., care făceau obiectul unei alte cărţi anunţate de autor. 2 Despre poet, Fundoianu va scrie încă cu mult timp înainte (vezi Rampa, an. I, nr. 159, 17 ianuarie 1916, p. 2, articolul O operă meritorie: „Plumbtf de Bacovia). 3 Rampa, an. IV, nr. 774, 28 mai 1920, p. 1. 612 cuvinte pline de indignare — stingerea acestui proces: „Dacă am fi admis o dată că Arghezi e vinovat, că e prihănit şi netrebnic sufletului nostru, ar fi trebuit să ne rupem cu mîinile părul şi să ne punem cenuşă pe creştet şi să ne văităm pe uliţi. Ar fi trebuit să ne lămurim că e rătăcire, că e un punct de psihologie nelămurit încă, dar că e Arghezi al nostru, absolut al nostru... Un Arghezi e o piramidă... bun de pus In ghid... Au imbecilii ştiinţă că el ne-a dat cel dintîi stil românesc independent, original şi croit din raporturi de sinteză ? !u 1 „In 1918, de pildă, Fundoianu va pune în circulaţie această genială exclamaţie, reluată apoi mult mai tîrziu de către critica profesionistă (care şi-a trecut-o pe cont propriu, aşternînd uitarea peste numele criticului «amator»2) : «Arghezi este cel mai mare poet de azi al României»“, susţine Ileana Vrancea în volumul său E. Lovinescu artistul (Editura pentru literatură, 1960, p. 113). După afirmaţia lui Const. Tita Bobeş, unul din foştii redactori ai Chemării, Fundoianu ar fi ocupat un timp oarecare funcţia de corector la Arena din Iaşi. 3 1 Chemarea, Iaşi, nr. 17, din 20 februarie 1918, p. 271. Vezi şi articolul de la rubrica „Inscripţii“ din Chemarea, 20 iunie 1918. 2 Criticul Ov. S. Crohmălniceanu afirmă, printre altele, în-tr-un articol intitulat Critica scriitorilor, apărut în Scînteia (an. XLVII, nr. 10927, 7 X 1977, p. 4), că „există [...] scriitori, ca Ion Vinea, înzestraţi cu nerv critic, condei prompt şi alert, amatori de dezbateri literare. Caragiale, Camil Petrescu, AL Phi-lippide, N. Davidescu, B. Fundoianu, Mircea Eliade, Emil Gu-lian, Anton Holban au făcut concurenţă criticilor de meserie“. 3 Se pare că poetul ar mai fi ocupat apoi, pentru o scurtă perioadă, un post de corector la un cotidian din capitală : „Des-căleoase de pe înaripatul nărăvaş al celor ce se plimbă cu capul în nori armat cu peană de scrib înmuiată ades în ceruri, chiar şi după ce aterizaseră în fundătura unei mahalale periferice, aventurîndu-se în aceeaşi companie pînă la cafeneaua Terasa, unde tronau în carne şi oase, prin svarţuri, semizeii maeştri, după ce nou-venitul răsufla sfîrşind turneul anticamerelor redacţionale pe unde colindase, oferindu-se în năzuinţa de a ocupa un post de scrib cotidian, bătînd cu răbdare la porţile nemuririi pînă ce a obţinut victorios un post neînsemnat de «corector de noapte»" (Adrian Maniu, Corectorul de noapte, în Steaua, an. IV, nr. 12, decembrie 1963, p. 10—12). 613 In anul 1918 îi apare, la editura revistei Chemarea (Iaşi), volumaşul Tăgăduinţa lui Petru1, „Literatură biblică — cu o lămurire despre simbolism“, avînd desene şi vignete de Iosif Ross. Este interesant de reţinut explicaţia noţiunii de simbolism, aşa cum o vedea tînărul scriitor de atunci, în prefaţa cu care se deschide cartea. „O carte clară, deşi simbolistă. Căci e simbolistă netăgăduit. E simbolistă, cu toate că e clară şi nestra-nie. Simbolism nu înseamnă numai neologism maladiv, straniu, decadent, confuz, prost scris. Ci mai vîrtos — dacă există talentul — original, bun-simţ, profunzime, neimitaţie, lipsă de calapod, subconştient nou şi cîteodată sănătos.“ Cu cîtva timp înainte de a se stabili la Bucureşti, poetul doreşte să-l cunoască personal pe criticul Eugen Lovinescu, căruia i se adresează într-o carte poştală: „Aflîndu-mă pentru cîteva zile în capitală, ţin foarte mult să vă vorbesc şi chiar să vă citesc din opera mea proprie“.2 în 1919, Fundoianu, venind la Bucureşti, locuieşte, împreună cu sora sa Lina, într-o casă modestă în apropierea Oborului, pe strada Vaselor (46), devenită apoi Ion Maiorescu3. în Bucureşti se afla şi Ross, proaspăt student la Arhitectură, care locuia într-o cameră mobilată în strada Mircea-Vodă, 55; pe acesta poetul îl frecventa foarte des. După scurtă vreme, alături de Fundoianu s-au strîns numeroşi tineri scriitori şi artişti plini 1 Intr-o versiune anterioară, începută cu creionul şi apoi continuată cu cerneală de culoare verde, într-un caiet cu coperta verde — avînd notată menţiunea „III* — aflată în arhiva poetului, lucrarea era intitulată Tăgăduiala lui Petru, datat Iaşi, U 1918. Pe verso-ul copertei interioare a broşurii apărute se află următorul text, oare prezintă tirajul: „Trasu-s-a din această plachetă: 4 exemplare pe hîrtie Wathman, numerotate de la 1 la 4, 12 exemplare pe hîrtie bloc, numerotate de la 5 la 16, 25 exemplare pe hîrtie velină, numerotate de la 17 la 41“. Autorul a distribuit Bibliotecii Academiei şi prietenilor un număr oarecare de exemplare; 20 le-am găsit în arhiva lui B. Fundoianu. 2 Se ştie că E. Lovinescu se deplasa deseori, în vacanţă, la Fălticeni. în dorinţa ca rândurile din cartea poştală să-l găsească negreşit, Fundoianu a scris următoarea adresă: „Domnului Eugen Lovinescu, str. Cîmpineanu 40, Bucureşti, sau la Fălticeni“. 3 De la venirea sa în capitală, B. Fundoianu va schimba multe domicilii: strada General Lahovari, 23, Calea Moşilor, 73, strada Pitagora, Calea Văcăreşti şi o casă din apropierea Foişorului de foc. 614 de entuziasm, „frămîntaţi de chinul expresiei noi, rebarba neconformişti, duşmani ai clişeului şi locurilor comune \u — < spunea Saşa Pană1 — printre care se aflau Ilarie Voroj Mihail Cosma (Claude Sernet), Iosif Ross, F. Brunea, Arm Pascal (viitorul actor şi regizor), H. Gad, Ion Călugăru, £ Pană etc. O parte din aceştia vor frecventa mult timp şi < din str. Labirint, 3, la familia Raicu (Mărior, Anişoara, Dor Lică, Clara), în care aveau loc adevărate cenacluri liter urmate de vii discuţii, pînă noaptea tîrziu, unde, printre cei prieteni mai sus-amintiţi, nu lipseau pictorul Nicolae Ton: Claudia Millian. In scurt timp, aici, în mijlocul acestui tineret entuziast, şi apoi în cadrul cenaclului Sburătorul, la care începuse să ] ticipe cu regularitate, prezenţa noului-sosit din capitala Mold s-a făcut repede simţită. Tînărul firav şi palid, cu ochii ver2 inteligenţi, cu părul răvăşit, îmbrăcat cît se poate de moc se releva ca un intelectual deosebit de înzestrat prin spii său ascuţit şi prin bogăţia cunoaşterii fenomenului literar, aceste remarcabile însuşiri, Fundoianu a reuşit să se imp de la început în faţa tinerilor săi prieteni, ca şi a unor ] sonalităţi din lumea literară şi artistică. Articolele lui Sburătorul literar suscitau un interes deosebit prin compefc şi curaj. Am amintit mai înainte că, printre scriitorii consacraţi a căror preţuire şi prietenie se bucura poetul, era şi Gala Ga tion, cunoscut încă de pe vremea apariţiei revistei Cronica cărei codirector era. Marele nostru prozator a încercat să-l troducă pe B. Fundoianu în cercul colaboratorilor Vieţii ro neşli. Aceasta s-a întîmplat în anii 1920—1921. In cîteva i sori adresate criticului G. Ibrăileanu, Galaction îşi manif bucuria că se află în faţa unui nou poet, propunlndu-i să blice, în revista pe oare o conducea, cîteva din poeziile aoesl printre care şi poezia Alte privelişti (IV). Ca să fie mai < vingător, Galaction transcrie el însuşi întreaga poezie, c care mărturiseşte plin de entuziasm : „Mi se pare că în ace poezie, de insolită inspiraţie, tremură un veritabil strop de j şi de artă. Avem de-a face cu un inovator (adică pentru m€ gurile noastre), dar cred că avem de-a face cu un inovatoi 1 După 20 de ani. B. Fundoianu, în Luceafărul, an. nr. 21 (154), 10 octombrie 1964, p. 11. 615 talent. Autorul îţi este cunoscut şi ca persoană şi ca scriitor de proză. întrebarea este aoum : dacă aceste trei poezii (eventual, mai multe decît trei) pot să apară sau nu pot să apară in Viaţa românească ? Eu unul, mult impresionat de farmecul lor cel nou, aş vrea ca revista noastră — cu toată gravitatea şi cu toată circumspecţiunea ei — să publice această pîrgă poetică. B. Fundoianu îşi va face cale şi va răzbi. Mi-ar fi plăcut ca Viaţa românească să-i facă la începutul carierei lui credit de pricepere şi de simpatie [...]. Cuget însă şi la o altă posibilitate, insistă Galaction : V.r. ar putea imprima aceste trei bucăţi şi într-alt fel : Ce ar fi dacă eu aş scrie un articol asupra inspiraţiei celei noi [...], i-aş administra cîteva pilde de frumuseţe independentă, transcriind, de pildă, cele trei bucăţi ?“1 Intr-o altă scrisoare, din 16 septembrie 1920, Galaction aminteşte că a scris articolul cuvenit despre B. Fundoianu. Dar criticul ieşean se arată la fel de neînduplecat faţă de insistenţele prietenului şi colaboratorului său. O ultimă scrisoare — din Bucureşti, 8 sau 9 februarie 1921 — pune capăt încercărilor sale de a vedea publicate în prestigioasa revistă cele cîteva poeme ale tînărului poet. „Iubite nene Ibrăileanu, scrie Galaction. încep să am mustrări de cuget pentru articolul cu Fundoianu. Nu din pricină că nu e aşa ce-am scris eu, ci din pricină că poate îţi fac supărare. Aş vrea să-l văd tipărit, dar nu vreau să te pun pe jăratic. Dacă cheful meu costă prea mult, renunţ la publicare. S-ar putea însă, după lectură, să ajungeţi la ideea că articolul •este publicabil. Atunci schimbaţi-i titlul şi scrieţi aşa : Din contingentul nou.u 2 Articolul însă nu a apărut în Viaţa românească, cu toate argumentele şi insistenţele marelui prozator. Dar Galaction avea să publice, în acelaşi an, un articol elogios în Adevărul literar şi artistic (seria II, nr. 31, 26 iunie 1921, p. 1—2), intitulat Un Veniamin cutezător : „...Iată un poet cara mă preocupă, dar despre poeziile căruia nu pot, deocamdată, să vorbesc decît în profeţie [...]. Veniamin e un scriitor pare nu seamănă cu toată lumea. Nimic nu este convenţional, nimic 1 I. Lăzărescu, Gala Galaction către G. Ibrăileanu, în Viaţa românească, an. XVI, nr. 12, 1963, p. 147—155 ; republicate în volumul Scrisori către G. Ibrăileanu, Editura pentru literatură, 1966, p. 16—17. 2 Idem, p. 23. 616 clişeu în vagabondările lui prin lumea gîndurilor şi a cărţilor. Am putea, dimpotrivă, să-l învinuim de prea multă şi prea copleşitoare originalitate.“ Şi autorul Doctorului Taifun îşi încheie articolul său astfel : „B. Fundoianu se apropie de noi, venind pe aceeaşi cale. Cine poate să înţeleagă, de pe acum, toată solia lui ? Să-l ţinem minte. E mai bine să ne înşelăm ca profeţi, decît ca aspri tăgăduitori.“ în cursul anului 1922, concomitent cu activitatea literară şi publicistică la numeroase ziare şi reviste ale vremii — printre care şi Contimporanul, unde deţine şi cronica dramatică — B. Fundoianu înfiinţează, împreună cu actorul şi regizorul Armand Pascal, de la „Vieux Colombier“ din Paris, teatrul de avangardă „Insula"1. Noua grupare dramatică funcţionează la Maison d’Art, din strada Corăbiei (3), azi Gabriel Péri, peste drum de Ateneul Român, clădire care există şi acum. Gruparea teatrală era alcătuită dintr-um mănunchi de tineri actori, talentaţi şi entuziaşti, printre care Anicuţa Cîrje-Vlădicescu, Lina Fundoianu-Pascal, Sandu Eliad, Felix Florian, Victoria Mierlescu, Ion Morţun, Mi tu Mateescu, Ion Tîlvan, Sergiu Dumitrescu şir bineînţeles, Armand Pascal. Cu acest prilej, conducerea grupării lansează un manifest2, care stîrneşte un val de discuţii şi polemici în presa de atunci. „Ceea ce vor «insularii» este înainte de toate o purificare spirituală şi artistică a actului teatral, o eliberare deopotrivă de vulgaritatea unui repertoriu prea răs-pîndit, care corespundea înţelegerii primare, gustului neevoluat şi facilităţii unui anumit public.“ Deschiderea noului teatru a avut loc în ziua de 26 decembrie 1922. Primele trei spectacole — din cele zece anunţate In repertoriu — au fost : Legenda funigeilor de Dim. Anghel şi St. O. Iosif, precedat de prologul Cometa, de aceiaşi autori ; în faţa porţilor de aur de Lord Lunsanny (în tălmăcirea 1-ui A. Pascal) şi Doctorul Sburător de Molière (în traducerea lui B. Fundoianu). Conducătorul „Insulei“ are ideea originală de a reproduce, în programul teatrului, pasaje din cronicile publicate în presă, autorii acestora avînd opinii complet contradictorii... 1 Numele se pare că este sugerat de revista cu acelaşi titlu, care a apărut la Bucureşti în 1912 — doar trei numere — sub conducerea lui Ion Minulescu. 2 Manifestul a apărut mai întîi în revista de avangardă Contimporanul, condusă de Ion Vinea, an. I, nr. 15, octombrie 1922, revistă care a sprijinit în mrinilr ni nrti”itnt~n „Insulei“. In 1923, din cauza dificultăţilor financiare şi a mişcărilor antisemite, B. Fundoianu este nevoit să închidă porţile teatrului 1 pe care îl visase şi în care îşi pusese atîtea speranţe. Gruparea teatrală „Insula44 a avut şi o activitate cultural-educativă. Ciclul de şezători literare care s-a desfăşurat în aceeaşi perioadă, atît în aula Fundaţiei Universitare, cit şi în sala Maison d’Art, s-a bucurat de un larg interes în rîndul spectatorilor şi în special în rîndul tineretului2. Intre timp, în 1920, Lina Fundoianu se căsătoreşte cu regizorul Armând Pascal, la Paris. Nu se bucură de o viaţă prea prosperă. îşi fac mereu planuri peste planuri, sînt încrezători în viaţă, în viitor. Intr-o scrisoare plină de entuziasm, Lina descrie, cu lux de amănunte, cum a decurs nunta ; reproducem cîteva fraze mai semnificative: „Mămiţicule dragă, în sfîrşit, sînt măritată ! De două zile sînt madame Pascal. Martorul meu a fost Gheorghiţă Răuţ, fiul lui Gligu, care este director la «Mar-morosch» din Paris,3 Martorul lui Armând a fost Jouvet.4 Gri- 1 Intr-o scrisoare din Paris, adresată, în 1930, prietenului său I. Ludo, directorul revistei Adam, Fundoianu va explica — printre altele — cauzele închiderii teatrului şi plecării sale în Franţa, ele constituind, de fapt, un răspuns lui Felix Aderca, amicul său, care scrisese trei articole în publicaţia mai sus-amintită, cu prilejul apariţiei volumului Privelişti. „Aderca scrie (spune Fundoianu în scrisoarea sa) : «In 192*2 a înfiinţat un teatru al familiei lui, „Insula“...» şi lucrul ăsta e foarte adevărat ; din nefericire însă în familie avem numai actori de mare talent şi punători în scenă (Armând Pascal şi Lina Fundoianu-Pascal, n.n.), cum nu se mai aflau şi nu se mai află încă în ţară ; recunosc însă că ne lipsea în familie un bancher. Dacă l-am fi avut, teatrul exista probabil pînă azi, rădăcinile lui m-ar fi ţinut în ţară, multe lucruri ar fi fost schimbate. Dar destinul, destinul meu interior a voit altfel14 (Adam, an. II, nr. 3, 1 VII 1930, p. 14—17). 2 Programele şezătorilor grupării „Insula“ erau alcătuite din lecturi din lirica şi proza română, „de la cronicari pînă la Fiii-mon şi Odobescu, de la Creangă pînă la Galaction“, iar „notiţele scrise anume“ aparţineau unor scriitori ca Arghezi, Perpessicius, Pillat, Vinea, Claudia Millian, Fundoianu, Aderca, Davidescu etc. 3 Instituţie bancară care a funcţionat cu centrală la Bucureşti, avînd sucursale şi în străinătate. 4 Louis Jouvet (1887—1951), mare actor şi regizor francez de teatru şi de film. 618 doux1, Phillips2 şi Răuţ mi-au umplut odaia de flori. Au asist la legaţie [...] Cincinat Pavelescu şi Jean Gourmont3 cu soţia Banchetul a fost la un restaurant românesc, aşa că am avut nuntă ca acasă... Am fost foarte fericiţi că soarta ne dădu aşa prieteni, şi asta ne-a mai liniştit pentru durerea pe cai o aveam de a ne căsători în străini.“ Dar bucuria nu fu de lungă durată. După aproximativ i an de zile, lucrurile se schimbă, situaţia materială devine foar grea. Sînt siliţi în 1921 să se întoarcă în ţară dezamăgiţi. Din Paris, rue Domat, 10, o depeşă tristă de astă dată, c data poştei 1 iulie 1921. Lina scrie la Iaşi mamei sale: „T cred. mămicule, că ai plîns cu lacrimi mari şi amare. Dar a! ne-a fost scris... Sînt tare enervată cînd mă gîndesc, la întoa cere, unde o să locuim ? Cum o să ne întemeiem o gospodăr cu scumpetea asta ?“ Spre sfârşitul anului 1923, Fundoianu pleacă la Paris. D: lipsă de mijloace materiale, întîmpină multe greutăţi, chiar „c; lătorind de-a latul Europei“, şi ajunge, după cîteva săptămî] — cînd cu trenul, cînd cu geamantanul pe umăr — la Pari cum făcuse, cu mulţi ani în urmă, şi marele Brâncuşi. Intr-carte poştală ilustrată, datată Paris, 15 ianuarie 1923, adresa mamei sale, care locuia pe atunci la Iaşi, el mărturiseşte : „M; micule, am ajuns la Paris, după o serie de peripeţii destul c ciudate. A trebuit să fac pe jos, în Tyrol, noaptea, un dru de 8 km în zăpadă şi să-mi duc bagajele cu sania. Dar a ajuns. Mă nevoiesc să mă descurc din viaţa asta care pare e: trem de ieftină şi care-i scumpă.“ Deşi se scursese mai bine de un an de la „stabilirea“ po tului în Franţa, el continuă să aibă o existenţă precară. Dintr scrisoare a Linei Fundoianu-Pascal (reîntoarsă la Paris), adresa sorei mai mici, Rodica Fundoianu, reiese în mod clar aceas situaţie : ,.Eu sper să turnez în iunie. Dacă găsim de lucru pei tru la vară, o să vă scriem. [...] Nu ştii cît e de grea viaţa 1 Lucas Gridoux, actor de teatru şi de film, de origii română. 2 Phillips, caricaturist şi grafician român stabilit la Paris. 3 Jean Gourmont, fratele lui Remy de Gourmont. 619 Paris. Maxy1 îţi va explica cu detalii ce greu. Dacă îţi scriu toate astea e ca să vezi că ou eşti singură, că mai e cineva sâ strige un adevăr. [...] Elvira2 este în turneu la Londra; mi-a promis şi ea multe lucruri. Vino tu numai, că ce e al meu e al tău şi n-o să umbli goală la Paris.“ Şi, făcînd haz de necaz, încheie : „Eu însă, din nimic, din vînt, din cîrpe, am o garderobă. Ai să ai şi tu. Ai să rîzi cu lacrimi cînd o să-ţi spun genealogia fiecărei rochii.“ Anii trec, dar trec greu, fiindcă situaţia financiară a poetului rămîne aceeaşi, neschimbată, singurul suport material fiind, deocamdată, pachetele cu alimente trimise din ţară de familie şi unele sume de bani expediate de cîţiva prieteni sau foruri culturale din Bucureşti. într-o scrisoare expediată din Paris, rue Jacob, 15, avînd data poştei franceze 30 ianuarie 1924, B. Fundoianu, tracasat şi preocupat mereu de problema existenţei materiale, dar totuşi cu o rază de speranţă, scrie lui Liviiu Rebreanu* cu care se afla mai demult în legătură de strînsă prietenie : „Dragă meştere, am aşteptat un ceas odihnitor, un răgaz mai prielnic inspiraţiei epistolare, ca să-ţi pot seri şi mulţumi. Aşteptarea mi-a fost zadarnică; alerg încă ; şi voi alerga. Era prevăzut, dealtminteri; îmi aşternusem prost din Bucureşti, de aceea dorm prost. E vorba numai de situaţia materială; despre cealaltă n-aş putea afirma aceleaşi lucruri; a cunoaşte, pe rînd, idolii pe care-i visai la Bucureşti — nu e prea puţin. Respir şi asta-mi face bine. Numai că plămînul care respiră e foarte pretenţios la nutriţie. Cred că, în foarte scurtă vreme, voi putea începe aici să lucrez.3 Dar îmi trebuie obiceiul lim-bei — şi nu e nimeni să te traducă. Pînă atunci trag nădejde că ce mi s-a făgăduit din Bucureşti o să vie ; am trimis direc- 1 M. H. Maxy (1895—1971), pictor şi grafician. A fost unul din conducătorii revistei de avangardă Integral (1921—1925), la care a colaborat şi B. Fundoianu (care răspundea şi pentru redacţia din Paris). Maxy a fost director al Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România pînă în ultimele zile ale vieţii. 2 Elvira Popescu, născută în 1896, la Bucureşti, actriţă de teatru şi cinematograf, stabilită în Franţa în anul 1923, unde a condus „Théâtre de Paris“ şi Théâtre Marigny“ din Paris. 3 într-un bileţel, scris în 1924, B. Fundoianu spune, printre altele, familiei din Bucureşti : „Rozica mă întreabă de oe nu scriu ? Scriu, dar nu semnez — ori traduc din franţuzeşte.“ 620 torului general1 o corespondenţă foarte atentă şi serioasă ; ere că problemele puse ar putea fi utilizate ; e abia o săptămînă d cînd le-am trimis, aşa că... Dacă întîraie prea mult răspunsu sînt pierdut. Nu îndrăznesc să-ţi cer un asemenea serviciu ; î fur din vreme şi nu vreau ; să aşteptăm.“ Şi poetul îşi închei scrisoarea în termeni cît se poate de cordiali : „Iţi cer prea mu dacă te rog să-mi răspunzi cu cîte o vorbă la scrisorile mele Ti-aş putea seri mai pe larg ; te-aş informa cu ce e nou p aici şi ţi-aş cere informaţii despre meleagul nostru. Al d-tal devotat, B. Fundoianu“2 După ce locuise efemer în oîteva camere modeste, împreur cu sora sa, poetul se mută în rue des Saints-Pères3, în aparte mentul lui Remy de Gourmont, fiind invitat de fratele mar< lui scriitor, Jean de Gourmont. Prietenii din ţară, veniţi în a pitala Franţei, îl descoperă, la adresa amintită, în locuinţa aut< rului Esteticii limbii franceze, unde Fundoianu funcţionează c bibliotecar şi custode al casei şi bibliotecii acestuia. Poeta Claudia Millian-Minulescu, veche prietenă a poetulu notează în amintirile sale : „îl găsim în camera de lucru, apl< cat asupra cărţii de Latină mistică4 a lui Remy de Gourmon Face un studiu. A ajuns la Hildebert de Lavardin. Citatele f care le scoate pentru a găsi sensuri îngemănate pot servi uni interesant glosar. [...] M-am aplecat asupra hîrtiilor cu scrisi lui mărunt.“ 5 Prin anul 1924, un grup de intelectuali aflaţi în Franţa îi fiinţează „Société des écrivains roumains à Paris“, sub prez 1 E vorba, probabil, de Ion Minulescu, pe atunci direct( general la Ministerul Artelor. B. Fundoianu s-a bucurat di partea lui, în acea vreme, de un real sprijin material şi morc în schimbul unei susţinute propagande a literaturii române î publicaţiile din Franţa. 2 Scrisoare aflată la Biblioteca Academiei, secţia Mani scrise, Fondul Liviu Rebreanu, nr. 142963. 3 „Locuiam pe aceeaşi stradă (cu B. Fundoianu, n.n.), j rue Jacob, lîngă rue de Saints-Pères, alături de librăr: «Les Divans», unde citeam pe tinerii poeţi francezi, şi lîn| «Café de deux Magots», celebru prin prezenţa lui André Gid Coppeau, Pittoeff, Cocteau şi alţii“, scrie Claudia Millian : Cartea mea de aduceri-aminte, ed. cit., p. 528. * Le latin mistique (1892). ° Claudia Millian, Cartea mea de aduceri-aminte, ed. ci P. 207. 621 denţia de onoare a Elenei Văcărescu. Printre membrii fondatori aflăm pe : Claudia Millian, B. Fundoianu, Ion (sic) Negruzzi, Al. Philippide, Ştefan Şoimescu, Valentine de Wolmare etc. Peste scurt timp îl găsim pe Fundoianu în contenciosul societăţii de asigurare „l’Abeille“.1 într-o scrisoare — datată Paris, 18 iunie 1924 — adresată sorei sale mai mici, Rodica, aflată pe atunci la Iaşi, poetul se interesează de soarta unor cărţi preţioase, după părerea sa, pe care le trimisese în ţară. Ce-1 determinase oare să facă acest gest ? Desigur, lipsa de spaţiu în locuinţa pe care o ocupa împreună cu sora şi cumnatul său, Armând Pascal. După ce-şi cere scuze sorei sale mai mici pentru „falsa bucurie pe care i-a pricinuit-ow, pe care „cu un pachet ţi-am dat-o şi cu o scrisoare ţi-am luat-ott, poetul continuă : „Te-aş fi prevenit de mai înainte dacă bănuiam că sosirea unor cărţi străvechi, moaşte pentru un bibliofil, te-ar mai putea induce în eroare. Nădăjduiesc deci că celelalte trei pachete, care ţi-au sosit, nu te-au mai speriat: erai deja informată. Probabil că din toate aceste cărţi, cele ale lui Remy (e vorba, fireşte, de idolul său, Remy de Gourmont, n.n.) vor rămîne la tine mai îndelung; celelalte se vor întoarce poate la toamnă. Iţi plac imaginile ? Sînt extraordinare şi de o foarte mare valoare ca artă şi preţ.“ Apoi, vorbind despre sine, Fundoianu se mărturiseşte: „Zissu (AL L. Zissu, publicist şi scriitor, n.n.), pînă acum mi-a trimis aproape regulat tot ce-mi promisese [...]; du-te la el numaidecît şi spune-i că, deşi o duc greu, totuşi mă simt bine că mă cinsteşte Gide, îmi trimite dedicaţii elogioase Jules de Gaultier, sînt pretutindeni pus la preţ...“ şi încheie : „Sînt încă atîtea 1 în scrisoarea amintită mai sus, adresată lui I. Ludo, B. Fundoianu, referindu-se la insinuările lui Felix Aderca (privind „vagile" sale „studii liceale în fundul Moldovei“) din revista Adam (an. I, nr. 20, 15 aprilie 1930, p. 12—15 ; an. II, nr. 1, 15 mai 1930, p. 10—13 ; an. II, nr. 4, 15 iulie 1930, p. 15— 17), scrie, printre altele: „...am făcut liceul la Iaşi şi mi-am luat bacalaureatul la Bucureşti, pe vremea cînd eram redactor la Mîntuirea şi publicam foiletoane la Adevărul. Am făcut pe urmă trei ani de Drept la facultatea din Iaşi şi aş fi astăzi licenţiat în Drept dacă n-aş fi pierdut (dar cum era să4 iau ?) examenul lui A. C. Cuza. Dealtfel, în virtutea certificatului de Drept, am putut obţine la Paris un post într-un contencios unde am avut plăcerea de a-1 avea coleg pe Ilarie Voronca.“ 622 dificultăţi. Dar, în definitiv, s-ar putea ca tocmai buturuga mică să biruie în Paris ? Ce este absolut cu neputinţă ?“ în cursul anului 1925, poetul — atît personal, cît şi prin intermediul Linei — nu osteneşte să ceară familiei şi prieteniloi cît mai multe veşti despre tot ce se petrece în ţară, în specia! despre evenimentele literare şi artistice, anunţîndu-i, la rîndu-i despre cele din Franţa. Altă dată Fundoianu scrie Rodicăi : „At vrea că te ţin în curent cu ce fac, dar ce fac ? Aştept şi ruginesc şi coclesc şi mă uzez. Obstacolele sînt foarte mari, sau voinţa mec se răceşte, le creează fantastice ? Le voi birui, desigur, precun stropul de apă piatra. Dar trebuie să găsesc acolo unde at vrea să tîrăsc piatra cu presiunea torentului. Poate azi, poat< mine, poate într-un an. Puterea pe care o are pietricica e îr praştie, nu într-însa.tt Apoi continuă cu o rugăminte : „Am să-ţ trimit cîţiva franci ca să-mi cumperi Antologia lui Pillat ş Perpessicius, cu poeme, biografie şi biblio. Am cerut-o zadarnii lui Maxy timp de un an. Sînt curios s-o văd." Despre turneu Comediei Franceze la Bucureşti, Lina îşi informează sora îi termeni plini de emoţie : „In sfîrşit, prezintă-te lui Yonnel.. cu care am stat mult de vorbă la gară. Am venit special să asis la plecarea lor pentru ca tu să mă poţi găsi puţin în ei...“ Cu alt prilej, într-o carte poştală ilustrată, scrisă aproap telegrafic — datată Arcachon, 19 I 1928 — poetul se adreseaz; sorei sale Rodica, din România, pe care o pune în curent atî cu starea sănătăţii sale şubrede cît şi cu activitatea literară „Dragă Rozicule ! Dorina1 îţi va fi spus, venind din Paris, c eu nu eram într-o stare excelentă ; sufeream de ochi. Or, ast provenea dintr-o stare nervoasă, care venea din surmenaj in telectual, care venea din etc. Iată deci pentru ce mă aflu 1 Arcachon, unde fac o cură de repaus. întors la Paris, mă vc putea ocupa de cartea mea Trois scénarios — ciné-poèmes2, car e sub tipar şi pe care vei primi-o îndată ce va ieşi.** Cu toate că s-au scurs destui ani de la venirea lui Funde ianu în Franţa, situaţia materială continuă să fie precară, at: pentru el, cît şi pentru Lina şi Armand Pascal, Nu-şi poat 1 Dorina Rădulescu, scriitoare şi publicistă, rudă a poetuk 2 Volumul, semnat B. Fondane, a apărut la Paris, în 19: (cu fotografii de Man Ray, fotograful vestit al suprarealiştilo mort în 1977, coperta aparţinînd regretatului scenograf Al. Br, tăşanu). Este prima carte oare i^a apărut la Paris, după st; bilirea sa în Franţa, şi care nu i-a adus succesul pe care-1 scont 623 asigura nici banii cuveniţi -pentru chiriel, darmite pentru existenţă. Trăieşte mai mult din datorii şi... proiecte. „Mieluşon are afaceri în perspectivă — scrie Lina Rodicăi, la Bucureşti — dar nici una nu reuşeşte, din lipsă de capital. Nu ştim cum s-o scoatem la capăt. N-am plătit chiria. Am cerut o amînare de 15 zile. Nu-ţi spun astea ca să te distrez“, se plînge ea mai departe Rodicăi, care nu o ducea mai strălucit. Pe deasupra, clima umedă nu-i prieşte deloc lui Armand Pascal, care, în ciuda bolii, lucrează de zor în calitate de regizor la cîteva teatre şi face scenarii de film. Lipsit de banii necesari, se împrumută şi, din cînd în cînd, pleacă la Arcachon, o localitate a cărei climă îi mai ameliorează starea sănătăţii. Spre marea durere a familiei, vine şi sfîrşitul. Lina scrie sfîşiată de durere : „Loşco, Rozicuţ, ce mi-a hărăzit mie Dumnezeu să-ţi scriu ! Nu mai am, înţelegi, Loşco, nu mai am Păpuş. Luni, 11 martie [1929], ora trei, Păpuşu a dispărut... Dacă ochii mei au putut vedea asta, să ştii că nimic pe lume nu mă mai înspăimîntă.“ Peste cîteva zile, la 15 martie, scrie şi Fundoianu în termeni tot atît de dramatici : „...A venit şi asta. Mă doare să vă mai trec şi vouă du rerea asta — dar ce putem face ?... Şi că în vidul care ne în conjoară sîntem doi şi ne ţinem de mînă, ca să nu cădem.“ In această perioadă <1923—1943) Fundoianu, acum Benjamin Fondane, începe să publice articole, eseuri, cronici etc., în numeroase publicaţii ca : Discontinuité, Messages, Bifur, Commerce (revista conclavului Paul Valéry-Léon Paul Forgue-Valery Larbaud), Europe, Revue philosophique, 14 rue du Dragonf Cahiers de VEtoile, Le phare de NeuiUy, Journal des poètes (Dilbeek), Le courrier des poètes (Bruxelles), dar mai cu seamă la Cahiers du Sud ; nu trebuie uitate nici cronicile semnate în Schweizerannalen, ca şi în Sur şi Sintesis2, ultimele două din 1 Din pricina lipsei materiale îşi schimbă pe rînd locuinţele, mai întîi în rue de Saints-Pères (1923), la Imprimeriile Gour-mont, unde funcţionează o vreme ca bibliotecar şi custode, apoi în rue Domat, 10 (1923), rue Jacob, 15 (1924), rue Monge, 19 şi, în sfîrşit, în rue Rollin, 6, casă în care a locuit cînd va şi Bernardin de Saint-Pierre (unde a scris Paul şi Virginia). In 1925 poetul scrie : „Noi ne-am mutat4* [...] împreună în rue Monge, 19. Avem două odăiţe şi o bucătărie. Ne costă cu vreo 150 de franci mai puţin decît dacă trăiam separaţi. Şi nu era de risipă, cît că nu-i aveam.“ 2 Numeroase numere, conţinînd eseurile publicate în revistele amintite, sînt expediate familiei, la Bucureşti, şi se află în arhiva Paul Daniel. 624 Argentina, care li aduceau, pe lîngă satisfacţii morale, şi ur sume de bani atît de necesari existenţei. In timpul Rezistei franceze, B. Fundoianu semnează o seamă de poeme în Eurc pe care Paul Eluard i le-a publicat sub pseudonimul Isaac quedem (numele jidovului rătăcitor din Bocetul Flandrei). Dar iată că un eveniment, pe cît de îmbucurător, pe de neaşteptat, intervine în viaţa atît de „lipsită de perspecti a familiei. O ofertă din America Latină pentru Fondane. Er ziasmată la culme, dar şi profund îngrijorată, Lina Pascal grăbeşte să anunţe marea veste familiei la Bucureşti. Ajuns cu vaporul la Buenos Aires, Fundoianu se grăbeşte scrie atît la Paris, cît şi la Bucureşti, la 9 august 1929, prin sale impresii de peste ocean. „Iată fotografii din vaporul < m-a adus aici ; iată nişte intervievuri din marile cotidiane ; dealtfel, rezumatul conferinţei mele. Cu trudă, ou un dicţioi cu oleacă de intuiţie şi cu un spaniol lîngă tine, cred că răzbate sensul textelor alăturate. Deşi agresivă foarte (publ argentin e puritan), conferinţa a avut un succes imens de disci conversaţie, aplauze, enervare etc., etc. Mult mai mare d filmele luate ou mine şi proiectate. Mi-au dat ei1 şi două : de pesos (două mii franci) şi-or să-mi mai dea poate. Dar sos-ul lor e aşa de scump că, deşi ei îmi plătesc hotelul, maî mă invită mereu la restaurant, se duce văzînd cu ochii.“ T bind apoi despre viitoarele proiecte, Fundoianu mai spune, p tre altele : „Voi ţine o conferinţă la Universitate despre Şei şi voi publica cîteva articole cari îmi vor aduce nişte piaştri' altă scrisoare — din 22 august 1929 — adresată Rodicăi, tele o pune în curent cu activitatea sa, spunîndu-i, printre tele : „A/ici, în afară de faptul că nu fac avere, totul m< strună. Filmele mele, conferinţa mea au stîrnit zeci de arti de presă, de laudă, de injurii etc. Am prezentat filmele de p; ori — trei pentru «Amigos del Arte» şi o dată pentru «C Club».“ Revenind la activitatea publicistică, spune : „Diverse ; cole de mine vor apare, în spaniolă, în marile reviste de evident despre Şestov, Tristan Tzara, Cinema-pur etc. P cîteva zile voi ţine o conferinţă, sau un ciclu de, la Facultate; litere despre Teoria cunoştinţei la Şestov, Nietzsche, Hus Dostoïevski." Apoi urmează astfel : „E probabil că voi face 1 E vorba de Societatea „Amigos del Arte*4, ol cărei ür era B. Fundoianu în Argentina. 625 laşi lucru în unul din oraşele din interior, Rio de la Plata şi Montevideo (Uruguay)“ şi conchide cu vădită amărăciune : „Din păcate, deşi mi se plăteşte totul, viaţa de aici e aşa de scumpă, că ce cîştig se macină de la sine“. întors din America Latină, Fundoianu scrie din Paris (data poştei : 12 octombrie 1929) lui Liviu Rebreanu : „Trimite-mi volumul dumitale şi încredinţează-mă că vei veni să mă vezi cînd vei reveni pe-aici. Fireşte, munca de vulgarizare de care vorbim va trebui să fie subterană, adică neiscălită ; îmi rezerv să iscălesc numai opera de creaţie şi un vechi vis de a traduce cîndva în franţuzeşte Sărmanul Dionis,“1 După cum se vede, legăturile cu scriitorii români, cu prietenii din ţară, nu se destramă, ci se strîng tot mai mult. Fundoianu traduce în franţuzeşte o seamă din cei mai buni poeţi ai noştri : Arghezi, Baco-via, Barbu2, Pillat, Maniu, Minulesou, Philippide etc. „Minu-lescu — scrie Fundoianu, la 1 februarie 1930, Rodicăi — s-a dat peste cap şi a aranjat apariţia volumului Privelişti la Cultura naţională. Volumul se va pune imediat sub tipar şi va răsări prin aprilie. Spune asta la cîtă lume cunoşti“, exultă poetul plin de bucurie că va fi publicat în ţara lui de baştină. „Corecturile însă nu mi se pot trimite, aşa cum am vr.ut-o, aşa că a trebuit să dau prin contract delegaţie lui Minulescu să le supravegheze.“ In apropierea apariţiei volumului Privelişti, poetul se interesează insistent de cursul editării poemelor sale. In această perioadă are loc o corespondenţă foarte activă între Fundoianu şi sora sa, care se va ocupa propriu-zis de publicarea cărţii. Pe data de 18 martie 1930, autorul adresează, din Paris, editurii — piun sora sa — unele rugăminţi : „Dragă Rodicule, spune Fundoianu, am primit scrisoarea ta şi sînt foarte mirat de cele ce-mi scrii ; mirat că mi se refuză o copie de către Cultura naţională, care a fost foarte drăguţă cu mine pînă acum; ai vorbit cu d-nul Rosetti ? M-ar mira ca el să-ţi fi refuzat — după cîte mi-a scris Minulescu despre dînsul — autorizaţia de a-mi trimite o copie. Copia pe care te rugam s-o ceri pentru mine nu 1 Biblioteca Academiei, secţia Manuscrise, nr. 142964. 2 în volumul Ion Barbu — Amintiri, Editura Cartea românească, 1975, p. 72, Gerda Barbilian, soţia poetului, povesteşte despre o întîlnire a lui Ion Barbu cu Fundoianu şi Aderca, prin anii 1920—1921, cu care prilej, autorul volumului Joc secund a compus o poezie ocazională* sub care Aderca scrisese nota următoare : „Versuri scrise la un restaurant de noapte de la Şosea, de faţă fiind o negresă, B. Fundoianu şi F. Aderca“. 826 trebuie să-mi servească la altceva decît pentru a-mi verific ceea ce poate scăpa celui mai bun corector, vreau să spun numă rul de silabe al versurilor şi greşelile pe care eu însumi le voi i făcînd în manuscript; în tot cazul însă contractul prevede că ni eu voi face corectura, din cauza depărtării, dar nu mă obligi deloc de a nu face schimbări în text, şi am dreptul să le fac prin intermediul corectorului meu autorizat“ Şi ceva mai jo motivează : „Din nefericire, n-am timpul necesar de a revedea vo lumul, fiindcă sînt mult prea ocupat cu volumul meu Rimbam le voyou, care va fi editat de Sans Pareil“. (De fapt cartea ; apărut în 19®3, în Editura Denoel et Steele.) Restul amănun telor: textul poeziilor, tabla de materii, corecturile, modift cări în text, refuzul editurii de a expedia la Paris ultimeli revizii în pagină etc., le-am relatat cu lux de amănunte în ca drul notelor din ediţia de faţă. In sfîrşit, Priveliştile apar şi se bucură de un mare succe în presa literară, după care vine şi... uitarea. Numele lui Fun doianu nu se mai aminteşte decît rar. Dar B. Fondane con tinuă să lucreze şi să publice, să facă filme peste hotare, d< unde vin uneori ecouri din partea diverselor reviste. In 1931, lucrează intens la „Paramount“, de unde n-are tini] să scrie nici prietenilor mai apropiaţi. Abia are răgaz să trimiti cîteva rînduri — prin Rodica — lui Galaction şi lui Călugăru Despre Lina — pe care o alintă şi cu numele de Ţoca — scri< că lucrează şi ea într-un studio, într-un film nemţesc cu Conra< Veidt şi Olga Cehova. Cu toate că declarase cîndva că renunţă la poezie, călătorie făcută în America-de-Sud îl întoarce la ea. După cîţiva ani d< gestaţie, abia în 1933 publică volumul Ulysse ; după alţi cîţiva ani, în 1937, îi va urma cartea de poeme Titanic. încă din 1931 intervenise un eveniment fericit în familie Fondane se căsătoreşte cu Genevieve Tissier, juristă de profesie într-o mică localitate apropiată de Paris. Deci familia se mă reşte şi prietenii sporesc. (Evenimentul este comunicat în versur umoristice, printr-o carte poştală, adresată atît mamei cît ş sorei sale, la Bucureşti.) In rue Rollin, 6, situată în apropiere* Pantheonului, încep să aibă loc întîlniri literare în jurul reviste Cahiers du Sud, între o seamă de oameni de artă şi cultură unde au loc vii şi interesante discuţii. Personal, am cunoscu (în 1936), în casa cumnatului meu, personalităţi ca Jules de Gaul tier, profesorul Pernoux, de la Sorbona, regizorul de filme 627 Kirsanoff, cu care a şi făcut filmul Rapt 1, criticul muzical Boris de Schloezer, poetele Yanette Delatang-Tardif, Thérèse Aubray, fiica şi traducătoarea lui Şestov, Floquet, animatorul Editurii Les Cahiers du Journal, care i-a publicat volumul Ulysse. Pe Brâncuşi, cu care leagă o strînsă prietenie şi despre care a scris un remarcabil eseu în numărul 1 al revistei Cahiers de VEtoile — primit cu vii discuţii şi polemici — îl vede aproape zilnic în atelierul acestuia 2. Dacă în alte scrisori Fundoianu se ocupă, printre altele, de activitatea sa literară, cu toate că este mereu hărţuit de atîtea griji (mai ales de ordin material), el îşi găseşte totuşi timp pentru a se interesa şi de scrierile prietenilor apropiaţi. Intr-a scrisoare din 1933, Lina — în numele poetului — se ocupă de volumul lui Ilarie Voronca, pe care B. Fundoianu îl preţuieşte mult : „Dacă ai primit volumul lui Voronca (e vorba de volumul Ulysse dans la cité ; cu privire la asemănarea titlului cu acel al volumului lui B. Fundoianu, cei doi amici au avut unele discuţii, n.n.), scrie imediat, 237, rue de la Convention... Nu-ţi spun de versuri, care sînt, zice Mieluşon, de mare poet. ...închi-puieşte-ţi că la cîte persoane a trimis cartea n-a primit un cuvînt de mulţumire.“ 3 1 Realizat în Elveţia, în 1935. Scenariul filmului Rapt, ca şi decupajul şi textul, au fost făcute de B. Fondane după un roman al lui C. F. Ramuz. „Filmul a fost prezentat întîi în premieră mondială la Londra. A fost salutat de presă la Madrid, Barcelona, Bruxelles, Lausanne, Paris şi apoi în Canada, ca operă de protestare împotriva filmului bavard, gureş-guraliv. Trece aoum deja oa un clasic în toate cluburile de ciné din lume“, notează Fundoianu într-un carnet, în 1937. 2 Intr-o zi Lina vesteşte Rodicăi că Brâncuşi a plecat în ţară — ca să scape de vizitatorii străini ; o roagă să-l caute, să aibă grijă de el. Peste cîteva zile însă aceeaşi Lina îi comunică : „Pe Brâncuşi nu e de mirare că nu l-ai văzut. Nici n-a fost duminică. M-am dus la el, aşa într-o doară, şi cînd colo, fusese plecat pe cinci zile în Massif-Central şi a spus concier-jului că pleacă în România. Aşa,e el !“ 3 E cazul să ne amintim aici şi de scrisoarea datată Paris, aprilie 1928, care a apărut în revista Unu (nr. 8, decembrie 1928), sub titlul Scrisori pierdute. Adresîndu-se lui Tudor Arghezi, B. Fundoianu îi propune, pentru Bilete de papagal, o cronică despre Ilarie Voronca. Cu titlul Poemele lui Voronca, această cronică a apărut în Bilete de papagal, nr. 290, 14 ianuarie 1929, p. 2—3, cu următorul final : „Dl. Ilarie Voronca se află în plină performanţă. Sînt fericit că pot paria pentru dînsul." •02? Cu ocazia apariţiei volumului de poeme Titanic, B. Fui ianu se adresează Rodicăi (Paris, joi, V 937) : „...ai primit, 5 un pachet de Titanic, două cărţi cu dedicaţii pentru Vine Filipide (sic !) şi patru cu cărţi de vizită. Roagă-1 pe Paul i deie lui Roii, Petru Manoliu, Lucian Boz,1 Ş. Cioculeacu dacă mai sînt doi, trei care mai vor cartea... să-mi scrii, adresele lor. Te sărută şi te aşteaptă la Paris, Mieluşon.“ Ceva mai tîrziu — 17 ianuane 1938 — cu prilejul apar volumului meu de debut, Republica Barbă-Rasă (Editura Ca românească, 1938), B. Fundoiamu îmi scrie o caldă scrisoare, care transcriu : „îţi mărturisesc că surprinderea mea a mare. Nu mă aşteptam deloc să găsesc un stil viu, precis, ver, o proprietate de termeni exactă şi perfectă, o profundă a amănuntului semnificativ-emotiv, comparabil cu ce e mai celent în Caragiale, de-o pildă, deşi fără nici un raport Caragiale, comicul tău fiind de vis şi de emoţie. Eşti un ser în bunul sens al cuvîntului — şi, încă o dată, nu mă aştej la atî-t... Volumul tău m-a surprins şi m-a interesat.“ în acelaşi timp, nu întrerupe corespondenţa ou prieteni: din ţară : Galaction, Rebreanu, Aderca, Vinea, Minulescu, C dia Millian etc., etc. în acelaşi an cu Ulysse (1933), îi apare, în Editura Deno Steele, eseul Rimbaud le voyou.2 Cu acest prilej, Lina scrie 1 Solicitînd Rodicăi Fundoianu-Daniel să-i împrumute multe cărţi apărute în Franţa, toate purtînd autograful auto; Priveliştilor — în vederea scrierii unui studiu literar — L. părăsind definitiv ţara, a vîndut toată biblioteca unui an' inclusiv volumele amintite mai s-us... 2 Despre această carte critica se va pronunţa astfel la riţia ei : „O analiză condusă cu multă rigoare, o carte a vărului...“ (Benedetto Croce, Critica, Napoli, 1933) ; „Pagir o sumbră şi riguroasă splendoare“ (Jean Cassou, Nom Littéraires) ; „Fondane scrie cu nerv, cu originalitate, cu siune ; cu o pasiune apropiată de cea a lui Umamuno al no lucru neobişnuit în literatura franceză“ (Guillermo de 1 Luz, Madrid) ; „O foarte mare carte** {Gaston Deryeke, L ments, 3) ; „Şi ştiu că analiza mea diminuează foarte frun operă a lui Benjamin Fondane, tradueînd-o în termeni de şc (Joe Bousquet, Cahiers bleus) ; „Cartea lui este dură, crud sine însuşi, fără urmă de seducţie voluntară şi cu totul 1 în vechile table de valori. Temperatură inumană ? Poate, la urma urmelor, respirabilă“ (Yanette Delétang-Tardif, Jo de Strasbourg, 1933 etc., etc.) (Lista acestor referate a fost c nicată de B. Fundoianu într-o scrisoare adresata lui F. Ac aflată în arhiva Marcel Aderca). 629 dicăi : „Loşcuţo, sper că aţi primit volumul lui Mieluşon. E ex* pus în toate vitrinele şi unele librării au făcut vitrine cu foto« grafia lui ; o pagină de manuscris şi cărţile lui Rimbaud alături. [...] O văzurăm şi pe asta ! Mieluşon, scriitor, va fi mare scriitor francez. Primeşte zilnic pachete cu scrisori de admiraţie. Alaltăieri de la Louis-Ferdinand Céline o scrisoare admirabilă. Editorii sînt foarte mulţumiţi de mersul cărţii“, conchide Lina Pascal cu bucurie. Printre cei care îi scriu se află şi Jules dç Gaultier, care îi mărturiseşte, printre altele : „Rimbaud al d-tale, dragă Fon dane, este o carte foarte frumoasă, o carte pe care o iubesc... îţi sînt recunoscător că ai făcut dreptate în cazul Golanului... în cazul lui Rimbaud, d-ta ai văzut o manifestare a omului metafizic... Paginile 49—55 sînt admirabile“ ; iar L. F. Céline, la rîndul său, îi declară : „...magnificul dv. Rimbaud... Iată o carte care, cu siguranţă, va face epocă“ ; şi, în sfîrşit, Jean Cocteau scrie : „Cartea dv., cu toate criticile importante, este o frumoasă lumină proiectată asupra noastră înşine“. După acest volum, care, aşa cum am arătat, s-a bucurat de o unanimă a-preciere, urmează Martin Heidegger (Cahiers du Sud, 1932), apoi La Conscience malheureuse1 (Ed. Denoël et Steele, 1937), Faux traité d'esthétique (aceeaşi editură, 1938) 2 ; apoi — postum — în 1947 — Baudelaire et Vexpérience du gouffre, la Editura Seghers, prefaţată de Jean Cassou (reeditată în 1972 de aceeaşi editură, în condiţii tehnice excepţionale). Succesele lucrărilor în limba franceză nu-1 fac pe Fundo-ianu să-şi uite patria de baştină. Invitat să colaboreze la re- 1 Despre această carte Lina Pascal scrie Rodicăi în 1936 : „Viitoarea lui carte, La Conscience malheureuse, va ieşi la 15 martie la Denoël et Steele. Să găseşti, în aceste vremuri de criză, editor pentru cărţi filozofice e ceva măreţ ! Filmul Rapt (pe care l-a făcut anul trecut în Elveţia, în rolul principal a apărut Lucas Gridoux), rulează acum în exclusivitate la «Panthéon» de şase săptămîni...“ Cu alt prilej Lina notează : „Mieluşon s-a dus o săptămînă la Chamonix pentru că nu mai rezista ; avea nevoie cel puţin de o săptămînă de destindere, după această muncă istovitoare care e facerea unui film. Am trăit de pe urma afacerii (realizării filmului Tararira, n.n.) din Argentina şi am plătit ceva din datorii, ceea ce nu este prea rău.“ 2 Despre care Benedetto Croce scrie o amplă şi elogioasă cronică în Critica, an. XXXVII, 1939. 630 vista Viaţa studenţească» organ al studenţilor români în străină-tate, Fundoianu publică articolul Apelul studenţimii (an. It 15 decembrie 1934), în care denunţă cu vehemenţă primejdia fascistă, scriind cu clarviziune şi curaj : „«Unde ni sînt visătorii ?» întreba Vlahuţă odinioară, şi studenţii din Paris se întreabă : Unde ni sînt scriitorii ? Unde studenţii ? Unde inimile generoase şi slobode ? Unde demnitatea omului cîştigată cu jertfe şi ruine ? Mîine, în taberele de concentrare, va fi prea tîrziu; prea tîrziu remuşcarea ; lupta trebuie începută cît mai e timp ; înaintea distrugerii finale.“ In 1935, intervine un alt eveniment în familie. Căsătoria autorului rîndurilor de faţă cu sora mai mică a poetului: Rodica Fundoianu. Urmează telegrame, scrisori... Lina scrie : „Şi iată data se apropie şi nu mai eşti domnişoara Fundoianu. Să-ţi spun starea de nervi ce-o trăiesc de cînd ştiu... e tare greu. Paul, care şi el desigur mă cunoaşte, îşi va fi închipuit ce trăiesc.44 In altă misivă (1936) Lina relatează : „Succese morale foarte mari. Presă magnifică pentru La Conscience. Rimbaud s-a epuizat. Tratative pentru un volum de poeme. Dar toate astea nu aduc nici un sfanţ." Peste puţin timp tot ea scrie : „Propunerea pentru Argentina a venit prin telegramă de patru zile şi a fost acceptată. Aşteptăm să te anunţ că... suma cerută de Mieluşon a sosit, pentru că altfel nu poate pleca... Sîntem într-o stare de nervi şi nebunie de nedescris. De-a dreptul bolnavi. Ai să înţelegi dificultăţile dacă am să-ţi spun că am făcut cu mîna mea un costum lui Mieluşon care era cu fundul afară. îi trebuie un trusou ca să poată pleca. Săptămîna asta am cheltuit părăluţele pe care le aveam în casă şi nu am plătit astăzi chiria.“ Sosit din nou în Argentina, B. Fundoianu realizează scenariul şi regia la filmul Tararira, care se bucură de un mare răsunet în toată America Latină : „Mămică şi Rodică — scrie Fondane în iunie 1936, din Buenos Aires — nu v-am scris încă de aici... Nu... Dar filmul mă scoate de dimineaţă şi mă ţine pînă noaptea. Atîtea mizerabile lucruri de făcut, de cercetat, de aranjat, de comandat.“ In aceeaşi perioadă, Lina scrie din Paris: „Intre timp aţi primit însă, sper, o fotografie aşa de dulce a lui Mieluşon (din Argentina, n.n.) şi care poartă hăinuţa 631 făcută de mine.4*1 în ziua de 4 octombrie 1936, Fundoianu scrie din nou în ţară, pe o filă cu antetul Falma-film, Buenos Aires : ^jDragă Rodicule, iată şi filmul terminat. Peste zece zile mă întorc la Paris“... şi continuă plin de speranţe: „Toate sînt bune şi, cine ştie, poate ne-om vedea în curînd, poate filmul meu va ajunge în Bucureşti, poate... Nu ştiu dacă scrisoarea asta vă va ajunge înainte de 14 noiembrie2. Atîta apă ne desparte.* Cu prilejul înapoierii poetului din Argentina, Lina mai scrie din Paris (1936): „Ce bucurie pe capul nostru că s-a întors Mieluşon !... Am fi dorit să punem distanţă între venirea lui şi mama, căci două emoţii aşa de puternice sînt prea violente pentru o singură dată. Cum le-a plăcut, rudelor din Iaşi, Paul ? Cînd mă gîndesc că şi eu mi-am dus bărbatul la Iaşi. Şi aşa, Loşca, într-o singură scrisoare, am epuizat toate subiectele de conversaţie. Bucătărie, voia}, fericire, moarte.“ Apoi continuă cu amărăciune, povestind un eveniment deosebit: „N-^am vrut să vă înspăimînt toată vara, dar de aceea am tot insistat să veniţi şi voi la iarnă, că poate (nu leşina !) noi ne mutăm la anul în Argentina. în orice caz, dac-o să fie, nu plecăm pînă nu venim în ţară, aşa că... Dar... omul spune şi Dumnezeu dispune. Cum ne-o fi scris.“ Deşi îşi exprimă mereu dorinţa de a vizita ţara, din cauza situaţiei materiale precare, cei doi fraţi — Benjamin şi Lina — nu reuşesc să şi-o realizeze. Lina scrie Rodicăi în 1936 : „La Expoziţie, pavilionul României este cel mai frumos! Am fost de cîteva ori... la diverse inaugurări: România, Haithi... Loşca, tu te mai vezi cu Aderca, cu alţii, dacă se poate să se organizeze ceva pentru venirea lui Mieluşon şi tu, Paule, dă-te peste cap să cîştigi bani ca să-mi trimiţi să vin şi eu la vară...“ într-o scrisoare adresată lui F. Aderca din Buenos Aires, la 25 ianuarie 1937 1 Costumul confecţionat de Lina s-a bucurat de atît de mare succes peste ocean, fiind apreciat ca deosebit de „modern şi original“ de către cineaştii, scriitorii, oamenii de teatru de acolo, încît mulţi i-au propus poetului să i-1 cumpere ca pe o mare raritate. Un ecou al acestei călătorii îl găsim în „Dosarul" Scrinului negru, Editura Eminescu, 1977, p. 432, unde este menţionată revista Cuvîntul românesc (La pălabra rumana), an. IV, nr. 35, octombrie 1936, p. 4, care consemnează, sub titlul: Cina în cinstea scriitorului B. Fundoianu, următoarele: „Lista celor care au asistat înconjuiind pe scriitorul Fundoianu (nu Fondane, n. n.) cu «stimă şi dragoste»“. 2 Ziua de naştere a poetului. 632 (avînd antetul Falma-film), Fundoianu scrie : „Aş fi vrut să î treprind un voiaj în ţară — dar e mult prea scump. în zi' cînd două, trei societăţi vor binevoi să-mi plătească drumul schimbul cîtorva conferinţe, lecturi sau ştiu eu ce, atunci \ putea, în sfîrşit, veni... La apelul meu din ianuarie, nici tu, n Minulescu, nici Galaction, nimeni n-a răspuns. Toate scrisor; să se fi pierdut ?“1 Dar viaţa a voit altfel. Familia Fundoianu a rămas în Fran îndurînd mai fteparte ou stoicism suferinţele războiului, Benjam terminînd în camerele de gazare de la Birkenau-Auschwit: Poate că plecarea lui Benjamin în America Latină ar fi schimt destinul. In 1938, odată cu apariţia volumului Faux tra d’esthétique, în Editura Denoël2, familia din România este î cunoştiinţată, printre alte, şi că „în vremurile acestea, cînd e atît de îngrijorat mama să trăiască cu această iluzie, scrie Geneviève. De ar pute, să rămînă aşa pînă la sfîrşit...“). Intr-o scrisoare se află o foiţ. în care Geneviève se adresează în mod direct soacrei, căutînc prin cuvinte calde şi pline de optimism, s-o mai liniştească să-i mai alunge gîndurile negre şi suferinţa. Şi mama poetulu s-a sfîrşit în 1953 cu ideea că totuşi Mieluşon şi Lina trăies undeva, de unde într-o zi vor veni s-o vadă... Aceeaşi Genevièv îi scrie Rodicăi Fundoianu-Daniel : „Iţi voi trimite în curîn reviste cu texte ale lui Mieluşon. Ştiu, asta îţi va face răt Dar trebuie să ai curajul să le citeşti. Dacă ai şti cît de fru moaşe sînt toate poemele pe care le-a lăsat {...]. Vezi tu, el i Lina sînt atît de vii printre noi. Şi-apoi, o să-i găsim într-o zi. La 2 octombrie 1944, poetul şi gînditorul Benjamin Fondan a fost asasinat în camerele de gazare de la Birkenau-Auschwit: în următoarele împrejurări, după mărturiile unui supravieţuitor2 „...In toamna aceea plumburie, Fondane îşi refăcea anevoi sănătatea greu şubrezită. Se plimba cu paşi domoli printre p? 1 Scrisorile soţiei lui Fundoianu, precum şi ale domnişoan Jeanne Tissier, cumnata poetului, au fost redactate în limba frai ceză. 2 Urmează cîteva pasaje dintr-un articol publicat în Lettn Françaises (1945). 637 turi, cu o pătură în spinare, căutînd să-şi revadă prietenii de suferinţă. Povestea amintiri literare, vorbea despre situaţia internaţională. Pe la sfîrşitul lunii septembrie 1944, doctorul, so-cotindu-1 sănătos, îl trimite la baraca unde se făcea muncă grea. Vineri, 29 septembrie, S.S.-iştii, îngrijoraţi de faptul că lagărul va fi în curînd mutat (se apropiau trupele sovietice), începură să facă o triere printre cei internaţi, creştini sau evrei, care ar putea rezista la un drum lung pe jos. In dimineaţa următoare, soldaţii nazişti trimiseră pe cei mai nevolnici în blocul 10. Toţi erau conştienţi că aceştia vor fi gazaţi. Fundoianu cunoştea şi el acest lucru. Totuşi, poetul era curajos, păstrîndu-şi demnitatea şi luciditatea.* Apoi, acelaşi martor ocular, care locuia în blocul 9, îşi reia firul povestirii sale atît de dramatice : „Era îiutr-o zi de luni, 2 octombrie 1944, spre seară. Ploua mărunt. La apelul numelui, fiecare urca în camioane. Erau vreo 700. Poetul ieşi din bloc, trecînd drept, cu capul sus, încheindu-şi gulerul hainei şi suindu-se într-unul din autocamioane. Camioanele luară drumul spre Birkenau.“ Peste ani şi ani, soţia poetului-martir se adresează, la 3 octombrie I960, din mănăstirea St. Geneviève, unde devenise călugăriţă catolică : „Suferinţele şi greutăţile războiului şi ale persecuţiilor antisemite nu au făout altceva decît să ne îndrepte şi mai mult spre problemele metafizice“... Confesîndu-se, în continuare, Geneviève scrie : „I-am vorbit despre aceasta lui Mielu-şon. Răspunsul său a fost plin de căldură şi de înţelegere. Iar cu prilejul ultimei noastre conversaţii, după arestarea lui de către nemţi, el mi-a dat spontan toată libertatea de a răspunde tuturor exigenţelor credinţei mele.“ Cît priveşte biblioteca lui Fundoianu, tot Geneviève ne scrie, în 3 octombrie 1950 : „Amintirile româneşti i-au fost date lui Albert (un prieten bun al familiei, despre care am mai amintit, n.n.), care locuieşte la nr. 4 (rue Rolin, n.n.). Cît priveşte biblioteca, pentru a răspunde dorinţei lui Mieluşon, ea nu va fi împrăştiată, bineînţeles ; Mieluşon dorea să facă acelaşi lucru ca pentru biblioteca lui Şestov, adică să fie remisă colectiv (afară de unele cărţi pe care le voi păstra) fie Sorbonei, fie bibliotecii St. Geneviève, fie unui cerc cultural. Am donat deja cărţi româneşti bibliotecii studenţilor români de la Sorbona, care au fost foarte recunoscători... Numele lui Fondane a fost 638 gravat, în rîndurile celor 197 de scriitori morţi în război sau în deportare, pe un zid al Pantheonuhii. Mieluşon ar fi zîmbit la aşa ceva, el care rămînea atlt de indiferent faţă de acest gen de glorie. Dar eu mărturisesc că sînt emoţionată ştiindu-i numele astfel perpetuat atît de aproape de «casa lui», perpetuat pe acest Panthéon, prin faţa căruia trecea în fiecare zi.“ în aceeaşi scrisoare, precizează : „îţi voi trimite în curînd o copie a volumului Super Flumina Babylonis“.1 Se mai scurg cîţiva ani şi iată că, la 25 martie 1954, Rodica Fundoianu-Daniel primeşte din partea domnişoarei Jeanne Tis-sier, sora mai mare a doamnei Fondane, o scrisoare la fel de dureroasă : „Geneviève nu mai este printre cei vii... Sper că ultimele sale scrisori vă pregătiseră... că este grav bolnavă... S-a stins foarte încet, luni, 1 martie, la ora patru dimineaţa. Mi-e teamă că toate acestea vă vor produce şi vouă alte suferinţe, pe care le înţeleg foarte bine... căci aţi mai pierdut un frate şi o soră.“ Şi încheie cu aceeaşi adîncă amărăciune : „Scriu această scrisoare la adresa pe care mi-aţi dat-o (alta decît cea reală, n.n.), fără îndoială pentru a menaja pe sărmana voastră mamă“... Şi, în sfîrşit, seria scrisorilor privind viaţa şi opera poetului şi eseistului B. Fundoianu se încheie odată cu ultimele rînduri primite din Paris, la 12 decembrie 1965, de la fostul prieten, coleg şi tovarăş de visuri înaripate, dar şi de suferinţă, Claude Sernet {Mihail Cosma), originar din România, cumnatul lui Ilarie Voronea. „De unde să încep ? mărturiseşte poetul, acum plecat şi el dintre noi. După ce Geneviève s-a retras la mînăstire... şi după moartea ei m-am străduit să adun manuscrisele lui Mie-luşon... care se împrăştiase... Unele au fost pierdute, pe cele mai multe am reuşit să le adun. ...Manuscrise, documente, fotografii, scrisori, atît cît am putut găsi, plus cărţile editate pînă acum, se află la mine, şi toate vor fi depuse prin grija mea la Biblioteca Jacques Doucet, pentru a se constitui «fondul Benjamin 1 Printre copiile de pe manuscrisele primite, scrise pe foiţă subţire (format 14X20 cm), se află şi majoritatea poemelor din volumul amintit, însoţite de prefaţa semnată Benjamin Fondane (1942'V Pe una din pagini este menţionat : „B. Fondane : din fragmentele trimise de soţia lui, ce s-au mai găsit după ridicarea poetului* ; de asemenea, în arhiva mea se mai află poemul Le mal des fantômes (15 file dactilo), publicat de poetul Claude Sernet în revista Cahiers du Sud {numerele pe lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 1944). 639 Fondane», pe care cercetătorii să-l poată consulta.“ Apoi continuă : „Iată un scurt raport asupra acestei activităţi. Eu am, corectat şpalturile lui Baudelaire.1 Am un exemplar (dar nu. ştiu unde este). Imediat ce voi găsi un exemplar la vreun librar, îl voi cumpăra pentru tine.“ 2 Fostul amic al lui Fundoianu îşi continuă raportul“ vorbind despre tot ce realizase pentru a păstra vie amintirea poetului : „Am scris două articole şi am publicat poeme inedite în Journal des poètes, din Bruxelles, la care Mieluşon colabora. înainte de război“. In continuare, autorul scrisorii mai aminteşte* şi împrejurările care au dus la publicarea volumului L’Exode : „în urma acestora, un poet-editor mi-a cerut o carte de poeme şi o prefaţă. Am recompus L’Exode după manuscris... Am obţinut un ajutor pentru ediţie de la Casa naţională a literelor. Am făcut vreo douăzeci şi cinci de subscripţii şi cartea a apărut... Ţi-am păstrat un exemplar hors commerce şi aştept o ocazie sigură pentru a ţi-1 trimite.“ 3 Cu prilejul comemorării a douăzeci de ani de la dispariţia poetului, Sernet a publicat — ca şi alţi prieteni ai celui plecat Ln lumea umbrelor — în Cahiers du Sud un articol însoţit de o scrisoare inedită a lui B. Fundoianu. De asemenea, a intervenit ca numele lui să figureze în sumar, la reeditarea volumului UHonneur des poètes (apărut clandestin sub ocupaţia nazistă), să fie recitate poeme de ale sale, în cadrul unei festivităţi pu- 1 E vorba de volumul Baudelaire et Vexperience du gouffre. 2 Volumul amintit nu a fost primit. Cu multe greutăţi, l-am obţinut — peste cîţiva ani, în 1972 — de la o rudă din Franţa a poetului. 3 Nici acest exemplar, „de lux“ sau obişnuit, nu a fost primit vreodată de Rodica Fundoianu, care îl aştepta cu mare înfrigurare. „Lizette Brunea — relatează, în continuare, Claude Sernet — n-a vrut să se încarce decît cu exemplarul pentru soţul ei. [...] Dar poţi să vezi unicul exemplar de lux care se găseşte în ţară la Saşa Pană (care se întîmplase tocmai să se afle atunci la Paris, n.n.). în plus, am depus un exemplar la Biblioteca Academiei Române şi altul la Biblioteca Universităţii din Ierusalim, ca să nu mai vorbim de Franţa“... Şi, emoţionat, Claude Sernet încheie: „Ne vom revedea într-o zi ? Unde ? Cînd ?“ De asemeni, şi soţia poetului Ilarie Voronca, Colomba (sora lui Sernet), într-o scrisoare datată Paris, noiembrie 1965, o pune în curent pe Rodica cu apariţia volumului UExode: „Cartea e ffoarte] luxos editată şi a obţinut un sprijin de la Ministerul de Artă şi Cultură (Malraux). Ar fi bine să te pui In curent cu Claude...“ 640 blice, înregistrate apoi pe un mare disc, editat la Chant du Monde, cu o prefaţă rostită de actriţa Eve Geiliquez.1 Cît priveşte amintirea poetului în România şi a sorei sale mai mari, Lina, la mormîntul mamei lor, Adela <1868—1953) şi a sorei mai mici, Rodica (1905—1967), de la cimitirul Filantropia, a fost aşezată o placă de granit pe care stă scris : „în memoria poetului-martir Benjamin Fundoianu (1898—1944), asasinat la Birkenau-Auschwitz de forţele întunericului, şi a sorei sale, actriţa Lina Fundoianu-Pascal (1892—1944), dispărută fără urmă în căutarea fratelui“, placă ridicată de mine cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România. După mai mulţi ani de la moartea poetului, numeroşi admiratori ai lui Fundoianu, atît din ţara noastră cît şi din străinătate, au studiat opera sa, publicînd lucrări de doctorat şi de stat, antologii, articole, eseuri, studii etc. Printre altele, amintim lucrarea lui John Kenneth Hyde, cercetător american al istoriei literare franceze, apărută în Editura Droz din Geneva, 1971, intitulată Benjamin Fondane: O prezentare a vieţii şi operelor sale2. De asemenea, alt tînâr din America, Eric Freed- 1 în anul 1968, într-o scrisoare avînd data poştei Paris, 25 iunie, doamna Helenne Sernet, soţia poetului, îmi scria : „Nu am putut răspunde înainte de a fi văzut pe domnişoara Jeanne Tissier, sora şi moştenitoarea Genevievei Fondane. Soţul meu a voit întotdeauna ca manuscrisele aflate în posesia lui să fie depuse la Biblioteca Jacques Doucet. Alătur lista operelor aflate acolo“ ...Apoi încheie : „Domnişoara Tissier, care posedă multe copii ale manuscriselor aflate în Biblioteca Jacques Doucet... este dispusă să vi le pună la dispoziţie“... Printre scrierile lui Fundoianu aflate acum la biblioteca amintită se află următoarele : Le mal des iantdmes, Le Puits de Maule (dramatizare după romanul Casa cu şapte acoperişe de Nathaniel Hawthorne), Festin de Balthazar, Philoctete (poem dramatic), Etude sur Lu-pasco pour VEtre et la Connaissance, precum şi manuscrisele unor volume, revizuite de autor după apariţia lor. în lista amintită de doamna Helenne Sernet nu se aminteşte nimic despre volumul de poeme Proverbes, anunţat de autor pe coperta interioară a volumului Ulysse (1933). M. Petroveanu, în volumul Studii literare, 1966, p. 192, afirmă că, printre alte manuscrise găsite în sertarele poetului, se află şi eseul Sur Ies rives de Vlllisus (convorbiri cu Leon Şestov). 2 Tînărul universitar îi fusese recomandat lui Sernet de Jean Cassou, care i-a pus la dispoziţie toată documentaţia. „A venit în Franţa de trei ori pentru lucrarea sa. [...] Teza a fost susţinută la 10 ianuarie 1965, la Indiana University, UJS.A.*4 (Claude Ser- net, în scrisoarea amintită mai sus, datată Paris, 12 XII 1965). 641 man, profesor de limba şi literatura franceză la „The College Department“ din New York, luînd cunoştinţă de opera lui Benjamin Fondane în bibliotecile americane, a studiat în Franţa şi în România, în anii trecuţi, opera acestui scriitor, în vederea elaborării unei lucrări de doctorat. Tot în timpul cînd lucram — împreună cu George Zarafu — la volumul de faţă, am aflat din presa literară că Libuse Valentovâ, actualmente cadru universitar, care se ocupă de traducerea operelor scriitorilor români în limba cehă (a urmat cursurile Facultăţii de filologie din Bucureşti), şi-a susţinut lucrarea de stat cu subiectul Poezia lui B. Fundoianu, lucrare pe care a publicat-o în R. S. Cehoslovacă, în ultimul timp, o tînără studentă de la o facultate din Statul Georgia, U.S.A., care a studiat limba şi literatura română, pe nume Myra Jane Miller, venită ca bursieră în ţara noastră, a consacrat un amplu capitol poeziei şi vieţii lui B. Fundoianu în ţara de origine1. Autorul rîndurilor de faţă — care deţine încă numeroase amintiri, manuscrise, scrisori ale poetului — îşi propune să se oprească aici. Am omis, cu bună ştiinţă, date şi referiri cunoscute mai dinainte în istoria literară sau puse la dispoziţia cercetătorilor de subsemnatul. M-am străduit, In semn de pios omagiu pentru scriitorul, gînditorul şi, în acelaşi timp, cumnatul şi marele meu prieten, ca, din propriile sale mărturii sau ale celor ce i-au fost atît de dragi şi de apropiaţi, din scrisorile şi gîndurile lor, din documente, păstrate cu sfinţenie decenii întregi, să conturez, după puterile mele, în mod cît mai fidel, mai viu şi mai sugestiv, figura poetului şi a omului care a fost B. Fundoianu. în special a omului, care a fost una din figurile cele mai neliniştite, mai lucide şi mai scînteietoare, care a dat ţării sale de baştină şi lumii o operă atît de valoroaglL^ftttt,' d^însufleţit discutată de critica oficială a unor ţări Efcrdţai. ^ ^^peste ocean. //<*' ' Iulie 1977 ■ 4 AiwJPA ^AUL DANIEL 1 La Paris urmează să apară, după oum ne informează România literară, an. XI, nr. 3, din 19 ianuarie 1978, p. 22, un număr dublu al revistei Non Lieu, care va fi consacrat în întregime lui B. Fundoianu. 642 TABLA ILUSTRAŢIILOR1 Părinţii poetului.............................................55—i Părinţii şi rudele poetului în excursie, într-o localitate din Moldova (jos, cu mingea în mînă : B. Fundoianu, elev)................................................55—: Tatăl poetului şi B. Fundoianu, licean (rîndul al doilea, stînga), într-o localitate balneară.........................55—l Lina Fundoianu-Pascal, sora poetului..........................55 — ' Regizorul de teatru şi film, Armand Pascal, cumnatul poetului....................................................55—' B. Fu*ndoianu cu sora sa Lina (1921).......................... 55—' Geneviève Fondane, soţia poetului (1929) . . . . 55—i Familia Fundoianu în anul 1936 (de la stînga la dreapta : B. Fundoianu, mama sa Adela, Geneviève — soţia, Ro-dica şi Lina — surorile, Paul Daniel — cumnatul poetului)...........................................55— * Poetul şi profesorul Mihai Codreanu împreună cu studenta sa, Rodica Fundoianu, prin 1920, cu prilejul serbării sfîrşitului de an la Conservatorul de artă dramatică din Iaşi . ........................55—5 Cu prilejul realizării filmului românesc Televiziune, la Paris, (1930), B. Fundoianu (primul din stînga) cu un grup de cineaşti şi actori : Jean Georgescu, George Vraca, Gh. Storin, Paula Ilery (Iliescu), George Teodorescu, Sofica Ionescu şi cîţiva reprezentanţi ai unei case ăfe'ÏÏTme din Bucureşti . . . 55—5 In timpul turnării filmului muzical Tararira (1936) al casei de filme „Falma-filmu din Buenos Aires, 1 Toate fotografiile sînt din colecţia Paul Daniel. 643 B. Fundoianu, autorul şi regizorul scenariului, într-un grup de cineaşti...........................................55—56 B. Fundoianu şi mama sa văzuţi de Victor Brau- ner (1932)................................................. 55-56 B. Fundoianu văzut de S. Maur (1921) B. FuVido'ianu văzut de C. Brâncuşi (1930) B. Fundoianu în anul 1926 ........................ 55-56 55-56 246-247 Coperta revistei Valuri (Iaşi, 1914), unde a debutat poetul 246—247 Coperta volumului Tăgăduinţa lui Petru (1918) . , . 246—247 Coperta volumului Imagini şi cărţi din Franţa (1922) . 246—247 Coperta volumului 3 ciné-poèmes (1928)................... 246—247 Coperta volumului Privelişti (1930)...................... 246—247 Coperta volumului Ulysse (1933) .... . . 246—247 Coperta volumului Rimbaud le voyou (1933) . . . 246—247 Coperta volumului La Conscience malheureuse (1936) 246—247 Coperta volumului Titanic (1937)......................... 246—247 Coperta volumului Faux traité df esthétique (19-38) . . 246—247 Coperta volumului VExode. Super Flumina Babylonis (ediţie postumă, 1965) ........................... 246—247 Coperta volumului Poezii, ediţia Virgil Teodorescu (1965) 246—247 Coperta volumului Baudelaire et Vexpérience du gouffre (ediţia a II-a, postumă, 1973).................... 246—247 Coperta volumului Privelişti inedite, ediţia Paul Daniel (1974) 246 -247 Facsimilul unei scrisori adresate luï C. Miile, directorul ziarelor Adevărul şi Dimineaţa (1914).... 246—247 Facsimilul unei scrisori adresate de poet sorei sale Ro- dica (1927).............................................. 406-407 Manuscrisul poeziei Sonet breton............................. 406—407 Manuscrisul poeziei Amurg.................................... 406—407 Manuscrisul unei Privelişti.................................. 406—407 Manuscrisul poeziei Romantism................................ 406—407 Pagina întîi a revistei üe fiont L’Écho de la I C™ redactată de soldatul B. Fondane......................... 406—407 Pagina a opta a revistei L'Écho de la I Cie, unde B. Fondane publică ultima sa poezie, Le Poète en Patrouïle (febr. 1940) ............................................ 406-407 B. Fondane, militar (după o fotografie din anul 1940), în viziunea lui Eugen Drăguţescu (1963) (comunicată de Oscar Fundoianu din Paris)..................................... 406—407 CUPRINS Studiu introductiv ..... V Notă asupra ediţiei . . . XXXIX privelişti ■Cîteva cuvinte pădureţe.................... ... 5 Paradă ,....................... ... 11 Herţa I [In tîrg miroase a ploaie, a toamnă şi a fîn] . . 14 II [Suişu-i greu la casă pe aţe de poteci] .... 15 III [Noaptea mînă din spate căruţele cu fînuri] . . 16 IV [Bătrînii de la casa cea veche ne-au ieşit] ... 17 V [In toamna asta ziua — de ce ? — s-a micşorat] 18 VI [Vacile-n Vatra-Dornii calcă-n asfaltul ud] ... 19 VII [E cîmpul lung şi-o greblă e-un pieptene în fîn] 21 VIII [Un murg cu coamă creaţă mai paşte-n iarbă soare] 22 Ţoca................................................................23 Sinaia I [Fagii au frunză groasă, ca ploile s-o bată] ... 24 II [Simţi munţii ca un bulgăr de apă în obraz] . . 25 III [Văzduhu-i pur, în ierburi, în rîu şi-n bolovani]. . 26 IV [Porcii mănîncă iarba prin şinele de fier] ... 27 Un tren de marfă.................................................... 28 Lui Taliarh.........................................................29 Metru vechi.........................................................31 Ce simplu........................................................... 33 Provincie I [Din nou tăcerea umedă în munţi] ... 35 II [Toamna e-atît de rumenă în tîrg] ... 37 III [Tîrg ticălos, ou uliţe şi străzi] .... 38 VI [In seară, porumbeii din curte, pe asfalt] . 40 Rugă simplă................................................. 41 645 Urîtul....................... ... 43 Femeie luminoasă............. ... 44 Seară mistică .... ... 45 Cintece simple : Mărior I Romanţă..................................................46 II [A spart în mine toată podgoria cu struguri ?] . . 48 III [Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim] . . 50 IV [Cum dormi, printre gutuie pe care cresc furnici] UI V [Dac-ai veni pe bancă c-un roman]....................52 VI [Şi va veni o seară cînd voi pleca de-aici] ... 54 Lui Ion Călugăru...................................................55 Vreau toamnă, via............................................... 57 E ziua cea din urmă........................... 59 Ora de vizită......................................................61 Alte privelişti I [Pe după grîu].......................................62 II [In desprimăvărarea de-nceput].......................64 III [Bălţile-n drum, ca bivolii negri, s-au culcat] . . 66 IV [Pe lingă moară, balta care-a crescut din ploi] . 67 Eveniment..........................................................68 Coincidenţe . :...................... ....................69 După diluviu.......................................................71 Cîntece simple : Vlaici I [Ne-am aşeza pe bancă în dimineaţa clară] ... 72 II [Te-ador cu carnea tristă în care-am gîtuit] . . 73 III [Ţi-e prea frumoasă carnea, ca să mai poţi avea] 74 Lucarnă............................................................75 Discurs............................................................76 DIN PERIODICE Dorm florile (Sonet) ... . ................81 Idilă..............................................................82 Eva................................................................84 Vin norii ca clipe.................................................85 Muza ... ......................... 86 In evul mediu............................................................... .... 87 Rondel de toamnă............................................................... .... 88 Augur de toamnă....................................................89 Hiems (O, vin! Zăpada cade şi ţese alb zăbranic) ... 90 „Charme dangereux".................................................91 646 poem profan.............................................. ......................................................... Scara lui Iacob.......................................... înserare................................................. Arşiţa................................................... Corespondenţe............................................ Eglogă marină............................................ Ultima verba. Cîntarea lui Samson........................ Psalmul leprosului....................................... Monologul lui Baltazar................................... Piatra-Neamţ, [I]............................................ Piatra-Neamţ, [II] ... ....................... Piatra-Neamţ, [III).......................................... Gospodărie.................................................... Reminiscenţă. Hiems.......................................... Marină. Reminiscenţă......................................... Spleen........................................................ In metru safic............................................... Reverie....................................................... Inspirarea.................................................... Mărior............................ ................... Preludiu...................................................... Invitaţie..................................................... Triolete.................................. . Misiva........................................................ Hiems (E iarnă, urlă crivăţ ; în vatră-i foc sărac ) . Privelişti (în curtea mănăstirii, pe drum, unde te pierzi) Psalmul lui Adam . . ................... Poezii în limba franceză Exercice de français ........................................ Exerciţiu de franccză (trad, de Virgil Teodorescu) . S.O'S................................. S.O.S. (trad, de Virgil Teodorescu). A madame Sonia Delaunay ................... Doamnei Sonia Delaunay (trad, de Virgil Teodorescu) . Scènes de la vie des lapons.................................. Scene din viaţa laponilor (trad, de Virgil Teodorescu) . Nature morte ... 447 Natură moartă (trad, de Virgil Teodorescu) . 151 Vaube d’un certain jour . ......... 154 Zorii unei zile (trad, de Virgil Teodorescu) . 155 Fécondité de l’insuffisant ... ................ 156 Fecunditatea neputinţei (trad, de Virgil' Teodorescu) . 157 Qui l’aura dit ?...................................................160 Cine-ar fi spus ? (trad, de Virgil Teodorescu) .... 161 Notes de voyage........................................... . 162 însemnări de călătorie (trad, de Virgil Teodorescu) . . 163 Ulysse (Fragment)............................................. 166 Ulisse {Fragment) (trad, de Virgil Teodorescu) . . . 167 Plein la vue (Ulysse)..............................................170 Cît cuprinde vederea (Ulisse) (trad, de Virgil Teodorescu) 171 L’Exode (Fragment)................................ ... 174 Exodul (Fragment) (trad, de Dora Litman) . ... 175 Berceuse de l’émigrant........................................ 180 Cîntecul de leagăn al emigrantului (trad, de Virgil Teodorescu)..................................................181 DIN HANÜSCRISE Nostalgie .... ...............................189 Homo homini............ ...............................190 Feudalul . ... ...............................191 Decor sumbru.......................................................192 In spital..........................................................193 Presentiment de toamnă.............................................195 Balada celor cu un ochi............................................196 Atitudini.........................................................198 Bănuială... (Răvaşul lui Mehmet-Ali către Méchbé) . . . 200 Poporului meu......................................................202 Arbuştii-n tîrg sînt roşii de cireşe]......................203 Trecutul....................................................... .. . 205 Parabolă..........................................................206 [De vrei...l.......................................................208 [De vrei să bei...]................................................209 Pantum oriental....................................................210 Renunţare..........................................................212 Amiază..................... ..........................213 [încremenit stă parcul singuratec].......................................214 Ploaie....................................................................215 [In groapa de-ntunerec...]...............................................216 [Lugubru bate-n zid...]..................................................218 Pastel....................................................................219 [Pe coastă...]...........................................................221 Baladă....................................................................222 Psalmul lui Abel................................................‘. 224 [O, iartă-mă, Stăpîne...]................................................225 în evul mediu. Hagiul....................................................227 [Trecător, opreşte-ţi pasul] . ..............................228 [Dorm albe flori...].....................................................230 [O noapte grea...].......................................................231 [Oraşul plin de oameni...]...............................................232 [O, spune-mi...].........................................................233 [O, nu, nu vreau aplauze beţive!]........................................234 [Vom birui...]...........................................................235 [Şi de-om muri...].......................................................236 Cîmpuri...................................................................237 Privelişti (Vopsită toată-n var, cu cercevele) .... 238 [O, mi^amintesc...]......................................................239 Privelişti (Pădurile s-au căţărat pe rîpi).......................... 240 [Zăcea pe ţărm...] . .................................. 241 [Vreau soarele...].................................................. 242 [Paingăni de lumină...]............................................. 243 [Făptura ta...] . . ............................................244 Cîntec...................................................... 245 [Pe cîmp un plug] .......................................................247 [Ţi-s minele mai pure...]................................................248 Glasuri...................................................................250 Ogradă....................................................................252 Mănăstire, XVI...........................................................254 [Te văd din nou uitată...]...............................................255 Privelişti, XIII............................... 258 Privelişti, XIX..........................................................259 Provincie, XVII..........................................................261 Cimitir..................................................................262 Seri......... .....................................................264 Biografie . .....................................................266 Crîmpeie............................................................ 268 Privelişti, XXI..................................................... 270 Ploaie.................................................... . . 271 înălţare...............................................................273 [Am plîns pe auroră...]...............................................275 Psalm (Amurgul vine, iacă! în iarbă cînt-un grier) , 276 Colchida nouă (Poem)............................... ................278 [Cum te^a cioplit...].................................................284 Privelişti (Cînd vine toamna, broaştele pe mal) . . . 285 [Cînd vine toamna-n sale de spital]..........................286 [Cînd vine toamna, desfoiete berzi...] ... ... 237 [Ploua aseară... I................................................ 288 Lui Postumus...................................................... 289 Psalm (Dac-aş putea gîndi — fi-a$ cere, Doamne) . . 290 Psalm (Dimineaţa e pură cum e clopotul cînd e pur) . 291 Psalmul Sulamitei................................................. 293 [E pace clară de-apă ce murmurâ-n amurg] . . 295 [Mireasma după-amiezii...]........................................ 296 Voiaj sentimental................................. ... 297 Mare.................................... ....................299 Filozofie................................ ... 300 [O, astrolog...]......................................................301 Psalmul inedit al lui David...........................................302 [O, de-aş putea...]...................................................303 [Vuia atunce marea...]................................................307 Privelişti (Privelişte; noaptea-i albă, şi au căzut luceferi...) 310 (O, Prometeu...].................................. .... 311 (Se rupe drumu-n trestie...] .... .... 312 (Covoare din pereţi...] . .... .... 313 (Şi-i iarăşi primăvară...]............................................314 (N-am priceput, o, Doamne...]............................. . 315 Biblie (Sperios de ziuă ca un albatros)...............................317 Biblie (Şi Viaţa, poate, iarăşi va fi să vie mine) ... 319 Privelişti, XVII......................................................320 Privelişti (Acelaşi crepuscul de aur, pe aur de cîmpuri) . . 321 Pantum (Nu ştiu ce-mi spune seara, pămîntul crud — nu ştiu)...........................................................322 Odă de aur............................................................324 Privelişti (S-a peticit lumina pe cărărui, vin ?apre) , . . 325 [Vreau să ne-azvîrle aceeaşi furtună...]........................327 ADDENDA Sub razele lunii.................................. 331 Sonet (Tu ai venit din depărtata zare) . 332 :650 Te-ai dus, copilărie... ... . ... 3 îndoială .... ... . ... 3 Singurătate..........................................................3 [Cînd a creat Iehova universul J . .....................3 Cîntec (Iubirea noastră a-nflorit) ........ 3 Menirea poetului......................................................3* Sonet (Pe cer, sfioasă, luna se-nalţă după deal) 3* Sonet (O stea pe cer s-arată, s-apoi piere...)........................3' Dedicaţie.............................................................3' IDe-ai vrea să mă iubeşti...].........................................3: Fantazie............................................. 3' In ţara visurilor (Poemă).............................................3' Sonet (Tronează luna palidă-n tărie)..................................3« Sonet (Eşti albă şi frumoasă, un chip slăvit de zină) ♦ . 3£ Copil........................................................ 3c [Sonet] (Am vrut ca s&-fi aduc o jucărie/.............................3?. Poezia (Sonet) ... .................................3c Zbucium...................... ....... .35 Nostalgii medievale . ......... 35 De profundis..................... ........................^.35 Aripi de vis..........................................................35 Iubirea mea.......................................................35 Pastel (Din cer pogoară noaptea cu aripi de-ntuneric) . . 36 Visului..............................................................36 Iubirii...........................................................36 Singurătate...........................................................36 Sonet (în ţara mea-s femei şi sînt săruturi)..........................35- Furtună . ................................. ... 36: Noapte...............................................................36 Romanţă (Tăcem. în umbra parfumată)...................................36! Un marş...............................................................36! Romanţă (în valuri să-mi plîng tot amarul) . . . 37. Toamnă (Auzi cum suflă crivăţul afarăJ................................371 Sonet (O, nu-i mai alb Şaronul ca zăpada).............................371 Gloria neantului......................................................37*; Ulisse . ................. .....................37' Abis................................. .....................37( Sirenele . .... . 37£ Profanare........................ . . 37£ Peisaj oriental ... . . 381 Galera lui Ulisse ... . . 382 691 Toamnă (Amurg. Văpăi de aur par dealuri de granit) . [Odeletă]......................................................... întîia rază....................................................... Sonet (Coboară-te şi cată-mi în privire!)......................... Cîntec autumnal......................'............................ Triolet.............................................. . [In clas’]........................................... . [Prin mistice cavouri...]............................ . [Te-aştept de mult să-mi vii...] .... . [Pămîntul ca un gigant...]........................... Romanţa zilelor de mîni...................... . Interior.......................................................... Pantum (Cum nalţă credinciosul privirileH spre cer) . Spre ideal (Desfăşuraţi catartele ! Prelungă) . Terţine........................................................... Spre ideal (Departe de a lumii multitudini) . De profundis...................................................... Eternul ritm...................................................... Ruga psalmi stului........................... . [In seara asta tristă...]......................................... Epilog............................................................ [Să sune-un cînt...].............................................. [Şi-atunci...]..................................................... • Romanţa necunoscutului............................................ Arpegii... La clavir... Spleeja..: . . .•......................... [Ah, orele-amintirii...] /........................................ Japonerie . ............................. . Aqua-forte . ..................... ... Cantilenă........................A • ... Nervi............................................................. Elegie . .................................................. Dies irae......................................................... Alean............................................................. O, cît te-nşeli cînd crezi că mă cunoşti !........................ Rondel fără muzică................................................ Cînd răsare Luceafărul............................................ Cîntecul piraţilor................................................ [Departe...]...................................................... [Din larguri minunate...]............................ „L’allusion â Narcisse“ ... ... (Frumosul pur...] . . 385 387 389 390 391 392 393 394 395 396 397 399 401 403 404 406 408 409 411 413 415 416 418 420 422 424 425 426 427 428 429 431 432 433 434 435 436 438 440 441 442 ^ Kt- u . 652 \ spatia SECTU LTTr PATOP* [In nopţile văratice...]........................... Mărturisire........................................ Sonet (împovărat de gîn'duri, ca o moară) Rondel de primăvară................................ [Stăteau atunci...]................................ [Stau singur în odaie...].......................... Balada florii celei rare...................... [Şi plouă...] :.................................... [Vîsleau pe apă murmure de harpe] . [Mi-i sufletul, iubită...]......................... [Şi-i cald, şi-i tot frumos...] .... [Iar sufletu-ţi renaşte...]........................ [Lăsaţi-mă să plec...]............................. [Nemaiputînd...]................................... [Mă cheamă...]............................ Note şi variante .... Postfaţă : .... Tabla ilustraţiilor .... l ector: MARGARETA FERARÜ Tehnoredactor: AURELIA ANTON Bun de ţipat 3 VII1978, Tiraj 3120 ex. Broşate 2560 ex, Legate 7/7 560 ex. Coli ed. 24,63. Coli tipar 43,50. Planşe tipo 11. Tiparul executat sub comanda nr. 1/1883 la întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1913“ str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97 Republica Socialistă România Bucureşti,