ROMÂNII DIN MUNŢII APUSENI
(MOŢII)
ROMÂNII
DIN
MUNŢII APUSENI
(MOŢII)
DE
tIofil Frâ^LsT^orge Candrea
SCRIERE ETNOGRAFICA CU 10 1LUSTRATIUNI
BUCURESCI
24. TIPOGRAFIA MODERNĂ  GR. LUIS, STRADA ACADEMIEI, 24.
1888.
TABLA DE MATERIE
Pag.
O -
Prefaţa..................VI1
PARTEA. I
I Munţii apuseni................ *
II Eomânii de la polele Munţilor apuseni...... 7
III Mocanii.................   . 15
IY         Băeşiî (Minerii)............... ^
V '        Termeni speciali la mineri........... 41
YI         Crişeniî.................. 45
VII Tergul de sărutat din Hălmagiu.........51
VIII Moţii...................57
IX Tergul de fete din Găina...........67
PARTEA II
X Graiul Muntenilor în general..........73
XI Graiul abruclan...............81
XII Graiui Moţilor................83
JI
XIII       Cuvinte în care n se preface în r .
XIY       Cântece populare în rotacism ... 91
XV Cuvinte din graiul Muntenilor       [   [   .   .   .   .      ' 97
PARTEA III
XVI Comuna Munteană......
XVII Numele de familie la săteni lr
XVIII Calendarul munteanului . '
XIX Datine........I
XX Nascerea. .
XXI Nunta ••-.'.'.'.][[[[147
XXII Priveghiul şi îmormentarea Itl
XXIII Descântece .   . l*
...............1/9
PARTEA IV
XXIV Colinde   . .
XXV Balade.   ... 1187
XXVI Povesti   .   . 199
................ .   . 237
PARTEA V
XXVII Amintiri istorice ... lon
XXVIII Avram Iancu .....f9
PREFAŢA
S'a scris multe în privinţa Munţilor apuseni al Transilvaniei, însă mulţi din scriitori, nefăcând studii seriose la faţa locului, au atribuit poporului muntean nişte însuşiri şi obiceiuri cu totul streine de firea luî.
Numai din acesta necunoscinţă s'a putut nasce falşa credinţă respândită prin scrieri etnografice că Moţii în fie-care an ar avea în muntele Găina un fantastic terg de fete.
Fiind născut şi crescut în acel ţinut romantic, mi-am propus să descriu cât se pote mai esact şi maî lămurit traiul, portul, graiul şi obiceiurile Românilor-muntenî.
In acest scop şi în special pentru complectarea şi chiar verificarea din nou a datelor mele, pe care le adunasem când eram acasă, m'^m asociat cu George Candrea, care şi astăzi trăeşte în mijlocul Muntenilor.
Tot pentru realisarea dorinţei mele am apelat şi la alţi bărbaţi de inimă eşiţî din sînul poporului şi cari s'au grăbit cu cel maî mare zel a'mî trimite date şi fotografii de ale sătenilor-muntenî.
Intre aceşti domni, voiţi aminti pe distinsul profesor de la gimnasiul din Brad, I. German, care mi-a trimes
II
o mulţime de date relative la locuitorii de pe Crişul-Alb; Nicolae Florescu, proprietar în Ighi, I. Sântu, şeful biroului vamal în Sulina şi N. Pitic, preot în Mun-cel, mi-ati comunicat multe din obiceiurile relative la căsătorie. I. Hada, cantor în Ighii, mi-ati trimes o mulţime de vornicii; S. Ciorbea, preot în Ponor, mi-ati dat date relative la înmormântare; Iosif G-omboş, învăţător în Vidra de sus, mi-a trimes frumose poveşti din ţinutul Moţilor; Petru Mihuţ, învăţător în S6cărSmb, mi-a dat unele date privitore la traiul băeşilor; Gerasim Candrea, advocat în Cămpenî, mi-a procurat cea maî mare parte din fotografii; iar George Tânăsescu, fost şef de ateliere la imprimeria Statuluî, n'a pregetat a să însărcina cu îngrijirea lucrărilor tecnice ale cărţiî.
Imî împlinesc, decî, numaî o sântă datoria, esprimând menţionaţilor domnî cea maî adâncă a mea recunoscinţă pentru bine-voitorul sprijin ce mi Taţi dat şi fără de care lucrarea mea ar fi fost cu neputinţă.
In cântece, colinde, balade şi poveştî n'am schimbat absolut nimic. Le-am publicat întocmaî cum au fost a-dunate din gura poporuluî.
BucAtrcsci, în Martie, 1888.
TEOFIL FFÂNCU.
I
MUNŢII APUSENI
Munţii apuseni aî Transilvaniei se înalţă pe d'asupra şesurilor ungare şi câmpiilor române, şi sunt atât de fermecători in cât nicî fantasia poetică nu'şi pote închipui alţii maî fruraoşî şi maî romanticî. La me^ă-nopte îşi reslăţesc coma până în Curcubeta-mare, Biharia, me-4uina între Transilvania şi Ungaria, iar la meţlă-ţli îşî lasă măreţele lor umbre până pe la Mureş. La rgsărit, întin$Sndu-se de la isvorele Someşuluî cald şi Someşului rece spre Huedin, G-ilău, Lona, acopere cu polele lor albia Arieşuluî răsfăţată pe câmpia Tur$iî, iar la apus apucând la mâna dreptă pe sub munţiî SecărSmbuluî pe la Gioagiul-de-jos, se înalţă pe la Căinel spre isvorele Cricurilor de unde au plecat.
Ţinuturile acesteî clasice regiuni se compun din valea Someşuluî cald şi rece, din valea Crişuluî alb, din
valea Arieşuluî, din valea Abrudului, din valea Ampoiu-luî şi din ţinutul polelor munţilor de pe ţermul drept al Mureşului, începend de pe la Vinţul de sus şi până pe la Şoimuş din jos de Deva. Din punct de vedere administrativ aceste ţinuturi aparţin la cinci comitate : (districte), laCluş,laTurda-Arieş, Alba inferioră, Hunedora şi Arad, tote cu reşedinţa autorităţilor jos la ţară.
Intre căile de comunicaţiune amintim drumul mare de la Alba-Iulia pe Ampoiu în sus la Abrud, de unde apucă în dou6 direcţiuni: una spre Hălmagiu, Baia-de-Criş, Brad, Băiţa la Deva, iar alta spre Câmpeni, Bistra, O-fenbaia, Sălciua la Turda.
Bogăţiile naturale, de pe acesta mare întindere de maî multe miî dechilometri pătraţi, sunt atât de multe şi felurite în cât ajunge sS constatăm că aurul şi argintul de sub păment se întrece cu trufaşul goronşi falnicul pin de pe păment.
Intre apele minerale merită maî cu semă a fi amintite scăldătorile de la Gioagiul-de jos, cunoscute încă în timpul Romanilor, cari pentru prima orâ au întocmit ba-senurile de peatră ce se întrebuinţeză de atunci şi până astăzi.
Numgrul locuitorilor, în lipsa datelor statistice, nu '1 putem sci. Avend însg în vedere mulţimea, desimea şi mărimea satelor credem că e forte mare şi din care numaî 5 la sută sunt strginî de religiune catolică, ariană şi calvină, pe când restul de 95 la sută sunt Români de religiune greco-orientală şi greco-eatolică. Aceste doug confesiuni avend aceeaşi formă şi credinţă, preoţii trăesc în cea maî bună înţelegere, lăudând împreună în dulcea limbă română pe împgratul măririlor şi poporul îî as-
cultă cu pietate necunoscend nicî o deosebire. Bisericile sunt frumos construite din peatră şi prea frumos zugrăvite, tote sunt acoperite cu tinichea sau şindrile vâpsite.
Nu tot ast-fel ne putem mândri şi cu şcolele săteşti, cari lasă mult de dorit şi în privinţa căr6ra autorităţile nostre eclesiastice-scolare ar trebui să arate mal multă tragere de inimă. In cât pentru scolele primare, secundare şi profesionale ajunge să spunem cu cea maî mare durere de inimă, că la atâta amar de suflare românescă de pe acesta mare întindere nu e de cât un singur gimnaziu cu 4 clase la Brad şi chiar şi acesta numai bunul Dumnezeu scie cum trăesce.
Muntenii în ceea ce privesce proverbiala ospitalitate românescă nu vor de loc să fie întrecuţi de fraţii lor câmpienî sau ţeranî cum îî numesc eî. Munteanul e fericit a'ţî putea $ice :
Mulţam că mi-aî cotat casa Şi mi-aî cinstit masa î
. Noî pentru a putea fi cât se pote maî scurţî şi maî lămuriţi în descrierea nostră de faţă, după port şi după graiti, după traiti şi după ocupaţiunî, vom împărţi pe Muntenî, în cincî grupe remănend ca să ne ocupăm cu fie-care grupă în parte şi anume cu Românii de lapolele Munţilor, cu Mocanii, cu Băeşiî (minerii), cu Crişeniî şi cu Moţii.
ROMÂNII
DE LA POALELE MUNŢILOR APUSENI
1
ROMANII DE LA POALELE MUNŢILOR APUSENI
Centrul Românilor de la polele munţilor apuseni cu drept cuvent se pote considera cetatea Belgradului (Alba-Iulia) de pe dealul Rojomaluluî, la polele Mirlăuluî, care stăpânesce strîmtorile Ampoiuluî. Mirlăul îşi întinde braţele spre cetatea Craiviî, de unde de la pgreul Cingău-luî, pe sub costele Tibruluî de a lungul culmelor Bila-guluî se deschide şesul Cricăuluî în mijlocul căruia se $ice că e ochiul pământului, de care numai ceî cu spirituş se pot apropia.
Din aceste înălţimi se zăresc, în drepta şi în stânga, turnurile sclipiciose ale bisericilor din satele de sub munţi şi de sub păduri şi cari sunt aşezate pe văi şi pe pârae printre dealuri, ale căror coste sunt acoperite cu viî, cu pornişi cu semănături de tomna setl de primă-veră.
Casele, pe cât numai permite posiţia locului, sunt la rend, pe pivniţî puse şi construite din nuele seu bârne, muruite şi văruite (lipite şi spoite) pe din întru şi pe din afară şi acoperite cu pae.
10
11
Fie-care casă are grădină cu pom*, grădiniţă cu legumi şi cu flori şi câte o curte mare în care se găsesc edificiile economice.
De obiceiii casele se compun din dou6 odăi cu câte o tindă la mijloc în care e şi cuptorul pentru pâne. Una din odăi, care e pentru^nmm, e spaţiosă cu fereşti luminase şi e forte curată. Lângă uşă e camniţa de olane vergi seil lespezi de peatră, aşezată pe o vatră cu trei pictore şi cu buduroiu 1). In fund e o mesă nevăpsită acoperită cu măseriţe albe sau cu covore scumpe de strâmăturî. La stânga e patul din scânduri de brad şi al cărui aşternut e acoperit cu câte 3 şi 6 covore de asupra cărora sunt puse perinile in trei grupe paralele, fie-care grupă având câte trei şi patru perini, care sunt umplute cu fulgi şi peste ale căror tocuri sunt puse feţe de pânză albă de bumbac, cusute cu tot felul de flori de arniciu şi de mătase precum: brăduşcanî, frăgari, tulipanî, trandafiri, stâlparî, dafini şi altele, aşa că o asemene faţă de perină costă câte 5 — 8 fiorini. Intre pat şi mesă sunt aşezate la părete câte dou6 şi maî multe lăgî de târg; iar pe după mesă şi de a lungul păreteluî spre uşă sunt aşezate lâviţî simple seu înfundate. De asupra laviţilor sunt cuerele pe care atârnă cănceiele (cănite), cari au o formă deosebită şi cari numaî la Români se pot vedea. Pe după poliţele cuierilor sunt înşirate blidele şi tierele de cusotor, porcelan seu pământ. Pe de asupra cuierelor sunt culmele înşirate pe rude, care se compun din ştergare cu mare maestrie ţesute şi cu mal mare cu-
1). Buduroiu se numesce spatul între camniţă şi părete unde şed copii pe vatră.
sute; iar între cuiere şi lăviţî atârnă pe păreţî ic6ne şi oglindi.
Maî la îndemână de casă e cămara, în mare rânduială ţinută şi cu multă curăţenie îngrijită. De obiceiti fetele marî şi nevestele merg în cămară când voesc să se gă-tescâ frumos, de unde poporul plin de spirit a creat proverbul satiric la adresa femeilor sulimenite:
Alo *) raita la cămară Cu oglinda susuoră, Cu hârtia cu albele Cu 61a cu rumenele î
Cheile, afară de cheia de la lada cu bani pe care o are numai bărbatul, le portă nevestele la brâti atârnate de belciug şi cu cât are maî multe cu atât e maî fălosă.
La masă numaî bărbaţii şed, nevestele şi fetele, care servesc, trebue să stea în piciore, iar babele şi copiii mănâncă la vatra focului.
Când nevasta îşi însoţeşte bărbatul el merge înainte, iar ea în urma lui, pentru cuvinte, că el e flârea grâului şi ea florea sorelui, care se învertesce şi suceşte după cum merge sorele. Numaî în anul ântâiu al căsătoriei, nevasta pote să meargă pe uliţă alăturea cu bărbatu-s6ti şi se j6ce cu cine îî place, pentru că:
Nevasta nouă e scutită pe un an de dare Şi aî da ceteraşuhd (lăutar) de mâncare.
Locuitorilor de la polele munţilor apusenî le place să trăescă bine, să umble curat şi bine îmbrăcaţi. Din firea
1) Alo însemneză pleacă, dute, fugi de aci şi e forte usitat pe la Benic.
i
lorsuntsumeţîşi lăudăros! şi cu mândrie afirmă că sunt descendenţii lui Traian. f
Statura bărbaţilor e maî mult naltă şi subţire, iar fisio- l nomia lor e mai mult prelungă de cât rotundă. Nasul \ e ca al vulturului, ochiî ca murele şi sprincenele dese ij se îmbină cu genele lungî spre a întuneca şi maî mult | privirea închisă şi pătrungetore în cât îndată te cunosce 1 cine eştî şi ce voeştî. 1
Cămaşa la guler e cusută cu amici ti, mânecile îa încheietura pumnului sunt cu pugnişiori seu pumnaşî de metase orî de arniciu, şi e croită cu clini atârnaţi susuoră ăepave seupâviţe, cari se împreună la pept şi la mijlocul spatelor de aşa numitul barbar .Sunt până la genunchi ; de lungî şi se portă peste cioreci.
Opinca e pe un picior croită şi e cu gurgui, în forma crestei cocoşului, al cărei verf, unul se suceşte spre ; stânga şi altul spre drepta. Peptarele sunt din piele de : oie croite pe trup şi deschise. Şerparele sunt late din ;î piele roşia. Tundrele sunt sure seu negre, până din jos "] de genunchi şi sunt croite cu clini din pânurâ de lână m bătută în piuă. Pelăriile sunt late şi drepte la fund. ■ Maî de mult bărbaţiî purtau perul împletit în chică pe i care o lăsau se atârne pe la umârul stâng pe pept. Chica 1 o purtau şi Moţii şi Mocanii şi chiar unii din Mureşeni 1 şi Ternăvenî. Astădî acest obiceiii a început să dispară. i
Frumseţa şi bogăţia broderiei portului femeesc va- 1 riază după cum e darea de mână a omului. Cătrinţa, 1 care se maî numesce: zadiă, opreg şi păstură, e din stră- M mături ţesută şi cusută cu fir, iar perpeta (şurţ) e de fl creton seu de metase din târg alesă. De o admirabilă |B frumuseţe sunt şi brâcilele şi brâurile, cu cari se încing m
fetele. Perul nevestelor e împletit în cosiţe late, trase peste o urechiă şi îmbrobodite cu o năframă mare peste care atârnă un potilat albxa lebăda. Femeile nu portă de cât aşa numitele cisme pe rama şi dintre tote hainele lor cea maî de podobă este cojocul, care costă de la 40 până la 60 fiorini şi fără de care nicî o fată nu se pote mărita.
Rasa vitelor, maî cu semă acelor de muncă, e mare cu cornele lungî înlături sucit şi resucit crescute. Yitele sunt cu multă îngrijire ţinute. In fie-care §\poeţile (grajduri), se rânesc şi sera se aştern paie pentru culcat; iar Duminecele pe la prângul mare, vitele se ţesalăşi li se dă sare amestecată cu tărîţe.
Plugăritul se face cu multă ostenelă. Pămentul tre-bue bine gunoit şi pentru grâu de tomna trebuede treî orî arat: odată la ogor, a doua oră la piruit şi a treia oră la semănat.
Cultura viilor se face pe o scară întinsă. Intre viţe cea maî respânditâ e jordana, liampuraşi grasa, iar cea maî renumită calitate a vinuluî e aceea de la Rojomal, Şard, Ighi, Ţelna şi Alomeal la Benic. Cât despre cantitate e atât de mare în cât daca întrebi pe un sătean de la Cetea de unde e? îţî respunde cu mândrie:
De la Cetea aina-daina Beau vinul cu doniţa.
Comerciul cu pomele, de cum încep să se cocă cireşele de la Mada şi mâgdâlanele (caise) de la Calda, nu se maî sferşesce până primă-vera.
Cel maî întins comerciti însă, se face cu aşa numitele mere roşiore de pe la Benic, Calda, Cetea; Giomal etc.
14
I
Aceşti meri se cultivă cu mare îngrijire şi pretutindeni se găsesc altoiţi prin grădini.
C6ja merelor e roşia purpurie şi se culeg pe la începutul lui Octombre de către culegători anume deprinşi, cari sciu se umble cu scările ca scriitorii cu condeele. Merele culese se păstreză în ţarcuri anume făcute în piv-niţî. Paralel cu păreţi! se fac garduri de nuele bine bătute cu maiul, care sS înădesc cu bolta pivniţi; acest loc astfel îngrădit se numesce ţarc.
Comerciul ce se face cu aceste mere şi meri e maî de multe feluri. Posesorul vinde'roda anului, seu primă-vera când e m6rul înflorit şi acesta se numesce pe o tun-sore, seu t6mna când pomele sunt copte şi acesta se numesce pe ce se vede, ori iarna cu ruptul (adică cu ţarcul) pe ce-o da tergul şi norocul.
Merii (pomii) se maî pun la speculanţi şi ca ipotecă pentru mai multe tunsori rgmânând baniî periîorî. Sub acest termen din urmă se înţelege că la expirarea anilor pentru cât aii fost ipotecaţi merii trebue liberaţi fără restituirea banilor împrumutaţi, şi pentru care ca dobângî s'ati luat rodele anuale. De asemene se maî pun meriî ca ipotecă şi pe timp nedeterminat în cât la îna-poiarea sumeî împrumutată, care, bine înţeles, numaî iarna se pote înapoia, pomiî trebue să fie descărcaţi de ipoteca ce apăsa asupra lor.
MOCANII
MOCANII
Căletorul îndată la polele munţilor întălnesce ruinile domniei Romanilor şi urmele revoluţiunilor Românilor de la 1784, 1848 şi 1849, şi cari sunt viu păstrate în memoria poporului.
Pentru a putea maî bine cunosce pe acest popor şi pentru a putea maî de aprope cerceta minunea-minu-nilor Munţilor apusenî, trebue se căietorescî călare călăuzit de câte un moţ sau mocan, pe potece, prin păduri şi pe părae printre stăncî, pe unde numaî edera cresce şi numaî căpriora şi mititelul cal de munte păşeşce.
Cel ântSiu monument antic istoric, pe care căletorul îl întâlnesce la p61ele munţilor spre megă-gi, este Cetatea situată spre megă nopte pe teritoriul comuneî Craiva la o înălţime de 300 metri peste nivelul măriî şi la care te suî pe o cărare îngustă, pegişă şi în maî multe locuri primejdiosă.
Cetatea se compune din maî multe clădiri cu var zi-
2
18
19
dite, în maî multe camere despărţite, ale căror ruinî şi astăgî se v6d ca de patru palme de inalte.
Sub culmea de la apus a cetăţiî este o fântână cu apa iarna caldă ca şi leşia şi vara rece ca şi ghiaţa şi din care daca beî <Jic Crăiveniî:
întinereşti ca vinarsul
Daca te-a imbetrănit necazul.
întinereşti ca şi berea
Daca te-a imbetrănit neaverea î
împrejurul cetăţiî se întinde o pajişte ca şi lunca soreluî şi care spre resărit e umbrită de umbra deasă a codruluî în cât roua de pe flori şi floricele străluceşte ca şirele de mărgăritare.
B6trăniî spun că cetatea e din vremile de demult şi într'ensa se adăposteau urmaşii săgetători ai Romanilor în contra reilor şi cătcăunilor şi că tot în ea şi-a adăpostit şi Mihaiti Viteazul familia sa când pentru unirea nostră se bătea.
Apucend pe la valea Tibruluî, pe unde în puterea nopţii poporul gice că umblă paterii, — năluci îmbrăcate în haine albe lungî şi de bun augur daca le întâlnesc!, — în dealul Bălăşeştilor la Benic, un monument arată trecătorului cumplitele urme remase din revoluţiunea muntenilor de la 1784.
Monumentul e de peatră din Măgură şi aşezat pe un pedestal pătrat în forma piramidei cam de un stânjen de înalt, avend la mijloc următorea inscripţiune în limba maghiară :
E'nema ko alatt a kik folde lettek Nemeşi Erzessel Femlo volt Elettek Biro Miklos egyik kit por gyilkos kezek Mint 66 evest sirba koltoztettek.
1784
Meg egy Biro Miklos el 's ide tettesek Hogy egy mâst szeretek e sorok liirdessek.
In traducere, românesce ar suna cam ast-fel :
Sub această peatră rece zace nobila ţerână Celui care 'n viaţă cu mândrie a strălucit, Biro Miklos, cel pe care, a plebei ucigaşă mână, Avend ani şese-decî şi şese ea aci l'a prăvălit.
1784
Mai trăesce un Biro Miklos. Tot aci să se pue, Cât iubitu-saii în viaţă, aceste rânduri să spue!
Coborend în Valea mare din sus de Galda e Cheia prin care străbaţi în satele mocănesc!.
Valea Găinii, sau Valea mare isvoresce din Negrilesa şi pe la mijlocul polelor Muncelului şi Berbeceluluî între Poiana şi peatra Bulzului, apa curge printr'o curmătură între dou6 stânci înalte în cât nu ve^î sorele de cât numaî când e drept cruce la amea$l.
Curmătura la unele locuri e atât de strimtă în cât când e apa mică nu pote trece de cât un car cu doî bol şi când e apa mare nimeni nu pote străbate nici pe jos şi nici călare.
Apa trece printre douî păreţi uriaşi de peatră în cari şi în stânga şi în drepta, faţă în faţă, sunt cioplite după tote regulile simetriei, nişte fereşti în formă perpendiculară din sus în josla câte o depărtare de câte cinci paşi unele de altele şi de câte dou6 sau trei urme de afunde.
20
21
Din sus de Cheia se întinde Poiana şi Lunca largă, căreia văjoiul (cataract) Firezereştilorseimbinăcu peatră Cetei înaltă de 644 metrii peste nivelul măriî şi care stăpânesce aceste trecetorî.
Betrâniî spun că săpăturile în păreţi sunt din vremea năv&lirilor reilor şi câtcâunilor, servind de stăvilare pentru ca la apropiarea varvarilor s6 dea drumul apei ca cu undele sale pe toţi să îî înece.
De asemene maî spun betrâniî că în acele vremurî aici se refugiau Românii de la şesurî prin ale căror sate părăsite, cutreerend reii strigau de pe la porţi: Ană, Măriuţă, Deană, eşiţî că s'ati dus câtcâuniî şi daca e-şiau, de pe unde se ascundeau, pe tote le mâncau.
Tot în acesta privinţă iată ce ne spune şi d. Başiota în studiul s6u geologic *):
„Ast-fel ne nareză poporul, că poporul Remeţenilor a alungat de multe orî poporele barbare , cari au năvălit în patria nostră, iar preotul Ioan Pop Bîrlea, carele acum e mort, 'mi spunea adese ori, că pe când umbla el la şcolă în Biaş, şi călătorea de la Mogoş preste Intregalde, la locul ce'l descriem acuma se afla o tablă de marmură de la Ampoiţa, pe care se maî putea citi următorea inscripţiune cu litere latine:
ACI.....NOI.......RAM   . .
•   •   BAR.....I   .   .   .   GEP. CCCCCLXIX
care inscripţiune s'ar putea descifra în următorele : „Aci (băturăm) noi (ucise)răm (nimicirăm) (poporul, republica, orî ducatul Remeţenilor) bar(bar)i Oep(idi) 569....
„Maî târziu acea tablă-popa Bîrlea umbla la scolă. pe la
1). Munţii apuseni al Transilvaniei şeii Studiu geologic asupra structurii munţilor metalici aî Transilvaniei de Basiliu M. D Başiota. Blaş, 1883.
anul 1838— a fost de mâna unui inimic al ginteî române sfărâmată, şi înlăturată, iar locul a fost distrus ast-fel, încât şi anul trecut căutând şi întrebând unde ar fi fost aşezată nimeni nu mi-a putut da ore-care desluşire.
„Orî cum să fie, preotul cel onorabil, care avea multă stimă pentru mine, nu a avut causă ca să-mî enareze minciuni, el 'mî istorisea acesta cu atâta pietate în cât nu cutez a dubita în adeverul aserţiunilor sale, cu atât maî vârtos, că'mî spunea, că poporul Român din acest ţinut a avut din vechime nisce drepturi, cari le-ar fi nimicit aceia, ce au subjugat succesiv poporul Roman, iar devenind cu timpul iobagi la episcopia rom. cat. de la Alba Julia aii purtat bătăi formale până ce 'ia subjugat de tot."
Alţii însă, între cari neaperat locul ânteitî îl ocupă adversarii Româpilor, spun că săpăturile s'ar fi făcut în vremea iobăgie! in scop ca să băl tuia scă valea pentru plutirea lemnelor dinprejurime.
Acesta versiune nu pote avea temeiu fiind că nimeni nu 'şî aduce aminte când şi unde anume s'ar fi plutit lemne pe acesta vale, maî cu semă, că locuitorii fiind cu toţii iobagi aî episcopului catolic, în acesta a lor servitute, transportau cu carăle stânjiniî din domeniul episcopal până la Alba-Julia şi chiar şi până la Cluş; iar păduri seculare de brad potrivite pentru plutit, între peatră Cetei şi Cheia Călăii nu existau. Afară de aceasta, valea conţine atâta cantitate de apă în cât ajunge a o bâltui chiar şi numaî 24 ore spre a'î da drumul repede ca să înece tote satele situate lângă matca eî până în Mur6ş.
Dar chiar şi cu ocaziunea ultimului resbel între Unguri şi Români, la 1848, aici s'ati refugiat femeile şi copil Românilor de la şesurî. Numaî aicî adversarul nu
22
23
s'a încercat să pătrundă pentru că pote cunoscea din aurite tăria locului şi arta strategică a mocanului.
Paralel cu valea Gâlgil, şi numaî printr'un deal despărţite, curge şi valea Cetei, care în potriva Cheii Căl^iî trece peste o stâncă avend forma numgruluî oo culcat. In creeriî stânciî apa, săpând dou6 basenurî ca de câte un stat de om de afunde şi cu o lărgime destul de mare pentru a se putea scălda în ele maî mulţi deodată, cade la păment de la o înălţime de maî mulţi stânjinî. A-cestea sunt renumitele scâldâtori sau cataracte de la Cetea pe care pentru a le admira vine lumea din depărtare.
In mijlocul colosalelor stânci, peatra Cetei, Pleaşa şi Tarcăul, e situată Cheia Remeţiduî prin care şi când e apa mică calul muntenesc numaî pipăind de pe bolovan pe bolovan pote eşi prin matca văiî la liman. De pe aici încep satele mocănesc!, dintre cari vom cita numaî, Intregaldele, compuse din despărţămintele Necrilestî, Valea G-ălgiî şi valea Cormoruilor. Remeţul compus din Pleaşa, Valea Uziî, Valea Inzeluluî, Brădestî, Valea Poeniî şi Cheia. Ponorul. Mogoşul, compus din Mămăli-ganî, Miclestî, Bârlestî, Valea Bârnei, Cojocanî şi altele.
Locuitorul mocan din aceste sate pentru a indica maî apriat din care despărţământ este maî adaogă: sâm din poporul popiî X seu Z; numesce cu numele pe popa al zaxmpoporan este; sub numirea de poporan seu poporeni se înţeleg locuitorii, care fac parte din aceeaşi comunitate bisericescă.
Satele sunt forte întinse şi casele atât de împrăsciate în cât ţine câte dou6 ore şi maî bine de la o grupă până la alta şi pentru a ocoli satul adese se cere câte dou6 şi trei $ile întregi şi lungi de vară.
Casele sunt ca şi ale acelora de la polele munţilor, cu deosebire numaî că pentru mocan e cămara ceea-ce e pentru ţeran odaia de primire. Mocanul tote lucrurile maî scumpe în cămară le păstreză şi tot în ea te primeşte şi te omeneşte (cinsteşte). Portul lor se deosebesce mult de al acelora de pe la polele munţilor.
Tundrele bărbaţilor sunt numaî până la genunchi de lungî şi cioreciî sunt strimţi şi cu cusătura pe dunga piciorului, iar la glesne sunt verîţî în nisce colţoni (ciorapî) numaî de o palmă eşiţî afară din opincă. Tote aceste haine sunt din pănură albă de lână. Cămaşa e scurtă şi vârîtă în ciorecî, atârnând de baerile eî câte o merindară vgrgată, ţesută în treî colţuri şi care fiind verîtă după şerpar servesce drept batistă de bozunar. Tot după şer-par maî e şi teaca cu dou6 despărţiri, în care e un cuţit şi o furculiţă cu douS clenge lungi şi cu plăselele de os ghintuite. Pălăriile sunt rotunde peste care «unt înver-tite nisce fire de aur forte îngust împletite.
Femeile, afară de $ile marî; mal tote se încalţă cu opinci în care portă ciocî (ciorapî) făcuţi din pănură albă de lână şi lungî până la genunche. Peptul fetelor şi nevestelor e acoperit de şiruri dese de mărgele de grânat şi la brăti peste brăcile maî sunt încinse şi cu curele ţintuite cu ţinte de arama după care e punga din pele albă arghisită şi cu baeri din făşiî de piele (ierhâ) frumos împletite, cari atârnă de la brâu în jos.
. Mocanii şi chiar Moţii nu cunosc cuventul dumneata ; în tot-de-una folosesc numaî cuvântul tu. Copiii $îc părinţilor tu şi me şi tot asemenea sunt întitulaţi şi bStrâniî de câtre cel maî tineri, căci muntenii,eî între eî, de la mic şi până la mare, nu se întitulează alt-fel de cât cu tu!
24
Faţă cu străinii insă, seu cu acei cărturari din mijlocul lor, cari se pretind a fi purtătorii civilisaţiuneî moderne, munteanul condus de bunul săti simţ de a le da onorea cuvenită le $ice intr'un cuvent: tu-dumneata.
Se vede că datina acesta de a întitula pe cel din categoria celor de maî sus cu tu-dumneata, e numaî din timpurile maî recente de când s'ati stabilit şi printre eî notari şi subnotarî cari nu se maî portă cum l-e portul şi nu maî grăesc cum l-e graiul, căcî acum 30 de anî nici chiar preotuluî nu-î $iceau de cât tu şi me părinte.
Pronumele personal mese maî întrebuinţeză forte des şi la chemarea seu strigarea personelor de gen femenin ; spre esemplu: me mamă! me soră ! precum şi la numele propiî femeescî: mei Ană! mei Cătălină! mei Samftră!
Intre Mocanî, ceî maî renumiţî meşteri sunt faurii (ferarh) de la Cheia Remeţuluî, care ferecă carăle şi plugurile şi fac tot felul de instrumente de fer. Pe lângă acestea se maî ocupa şi cu plugăritul şi sunt morari şi ştezari (piuarî).
Principala ocupaţiune a Mocanilor este plugăritul şi păstoritul, cu care însă nu se ocupă nicî pe jumătate cum se ocupă Săceleniî seu aşa numiţii Mocanî în România.
Numaî grâului şi orzului de primăvară îî priesce, iar porumbul numaî icî şi colea pe unde sunt locurile maî văratece se pote coce.
Arătura se face în rotaciune, adică într'un an se sa-mănă şi într'altul rămâne ogor pămentul.
Tartea otaruluî semănată şi oprită se numesce ţarină, iar cea remasă neoprită, adică ogorele cari se folosesc pentru păşunatul vitelor, se numesce munte, orî cât de aprope ar fi de sat. De aceea la dorinţa de a sci că în
25
care partealoculuî sunt la păşunat vitele, întrebî pe locuitori : In est-an unde sunteţi cu muntele ?
Muntele vara e un adevărat loc de petreceri. Toţî es la $ile mari la munte. Adese în copilăria mea am participat la asemene petreceri.
Duip&Sănjorz, aşa numesc pe acolo pe Sfântul Gheor-ghe, vitele se scot la munte, adică pe ogorele şi livezile remase ne oprite, şi ceî însărcinaţî cu păstoritul în genere daca sunt bărbaţi se numesc muntari, şi daca sunt femei se numesc muntâriţe; dar mal cu semă muntari şi muntăriţe sunt acel membriî aî familiei, cari în fiecare seră merg şi mulg vacile şi oile şi prepară laptele pe care îl aduc a doua $i acasă ori îl încheagă acolo.
Pâmăntul de arat seu semăfiat, fiind pădureţ şi sar-bâd, are multă trebuinţă de a fi dres (gunoit). D'aicî ur-meză rotaciunea/ aşa că deresâtura se face în timpul o-gorelor cu vitele. Staulile în care se închid vitele sunt făcute din maî multe lese de nuele, şî se mută din săptămână în săptămână lungiş şi curmeziş pe pămentul de arătură sau de cosătură. Lângă staul e o colibă de scânduri, ca şi un cort, aşezată pe două tălpi de sania, şi mişcătore ca şi staulul şi în care se culcă păcurarul noptea. Acesta colibă se numesce crambâ.
Ceî avuţi, maî au pe la locurile de plugărit şi edificii economice, şuri şi grajduri 5 construiteâ?din lemne'de brad şi acoperite cu şindrile seu cu pae. Aceste edificii se numesc măetore.
Muntari! sau muntăriţele, cari n'ati asemenea e-dificiî, se adună peste $i şi peste nopte la una din măetorele din vecinătate, unde ferb laptele, aleg untul, fac brânza şi altele. In fie-care şură e câte o vatră pen-
26
tm foc şi şurile sunt ca şi casele de curat ţinute. Vitele stau la păşune pe ogore până cam între Sântă-Măriî, când satî terminat cu cositul troaşelor (livegLi) din aretul (apropierea) casei.
In anul când una din acele două ţarini e semănată şi oprită, clăile de grâu şi de fen seu strensura cum se numesce pe acolo, se adună la şurî, unde erneză vitele şi de unde grâul se aduce îmblătit a casă.
Rasa vitelor de muncă e mică, îndesată şi cu cornele mici şi se numesc vite mocânescî, pe când cele mari, cu cornele lungî şi răsucite şi cari sunt numaî de lues ţinute, se numesc vite ţerănescî.
BĂEŞII-MINERII
L
BAESII (MINERII)
Era în primă-vera anului 1864, când călătoriam de la Ponor la Ofenbaia. Dimineţa pe la răsăritul soreluî într'o ţii de sărbătore suiam pe muntele Cornu şi pri-viam gânditor la floricelele de prin poeniţe şi troaşe pe care le stropea roua şi le adia borea.
Codrii şi munţii resunau de cântecul paserilor şi de doinele muntarilor şi muntăriţelor. Frumseţa locurilor, înveselite cu aceste sunete cerescî, mă impresionase a-tât de mult, în cât nu maî sciam pe care lume sunt, pe asta orî pe cea-l'altă, unde nu maî sunt chinuri şi dureri. *
Aci zăream la umbra unuî fag o fecioară păcurăriţă cu flori în cosiţă, cu iia ca neua, cu furca în brâu, cântând din frunză alăturea cu sturzul, flueraşul munţilor, maî încolea se au$ia, de sub câte un rozor de la isvorul unuî părăuţ cu apă rece, jalnicul sunet al flueruluî păcurarului, iar de pe câte un verf de stâncă, unde numaî
30
31
caprele se baracă, suna tulnicul copilaşului de munte cu obrazul ca trandafirul şi cu hainele albe ca şi crinul.
Fermecat de aceste glasuri ângerescî, călăuzul mergând pe jos înapoia murgului, cum e obiceiul munte-nuluî, începea şi el din când în când a ui (chiui) şi a hori (cânta).
Cine a dis d'ânteiu daina Arsă 'î'-a fost inima. Aî, hai, hai dorule hai, Că tu la multe me dai. Aî, duî, duî, dorule duî, Că tu la multe me pui. Aî-daina şi daina-da Că mi-am vendut cămaşa Şi n'am bani să-mî iaii alta!
Din visurile şi ilusiunile deşerte, în care mă adâncise duiosele cântări ale acestor munteni frumoşi ca şi bravii, nu m'ati putut deştepta de cât numaî măreţa panoramă, care se deschide din verful Meterculuî spre ţinutul băilor din valea Arieşuluî.
In faţa mea se înălţa Muntele-mare de pe care sclipea neua rămase nemepită, de anî netopită, iar pe muchea luî spre isvorele Someşuluî cald şi rece, se zărea ruinile cetăţuiî Beliora, de unde maî la vale spre răsărit, se perdea printre nori Cheia Turcii, în ale cărei despică-turî s'aîi ascuns vestitul căpitan al Curuţilor, cu numele Nichită Bălica, român de neam şi soţ de arme al luî Francisc Rakoczy. La stănga pe o luncă largă de pe muntele Mluha între Geamăna, Negrileasa şi Pârănginosul se întindea Lacul ţ)înelor în care se scăldau lebedele; iar jos în adâncime se răslăţeaii undele Arieşuluî, străbătând când maî lin şi când maî iute printre munţi şi printre stânci.
In mijlocul acestui admirabil tablou pitoresc, strălu-cia ca argintul, printre radele soreluî, turnul bisericel din oraşul Baia (Ofenbaia) situat între vâlcelele Hăr-măneasa, Vinţa şi Ciora, de asupra cărora se întâlneau cu cerul uriaşele piramide: Bulzul Sartoşuluî, Peatra Tuti, Ziragurul, Colţul Cioranuluî, Saligata, Peatra Ca. priî, Smidele, Belucetul, Hopârtul, Harlosul, Coţana, Lucia şi Amaranta.
Băile de aur şi de argint de la Baia (Ofenbaia) erau maî de mult atât de vestite în cât muntenii le numeau numaî cu un cuvent: Bogata de la Baia.
Astăzi însă acel orăşel, drăgălaş şi înfloritor odinioră, e decăzut şi scăpătat, iar băeşiî în mare parte au luat lumea în cap. Numaî la aşa numita bae a Vercilor se maî lucreză, dar şi acesta, după informaţiunile pe care le avem, curend va urma pe calea pe care s'au dusti şi cele-l'alte.
Băile împerăţiei, aşa numesc muntenii minele Statului, de mult au rămas pustii şi în usinile şi edificiile lor îsî fac cuiburi liliecii.
Baia e un orăşel cu vre o 1,500 locuitori mal toţi Români, căci Germanii, care îşi ştiau limba, s'au stins şi odraslele lor vorbesc astădî stricat ungureşte şi maî bine româneşte.
Comunele dimprejur, Muncelul, Ciora, Sartoşul şi Bră^estiî, întreţin la Baia o scolă română confesională greco-orientală, ca:e în anul 1887 a avut 170 şcolari, pe când în cea ungurească, romano-catolică, n'ati fost de cât 5 seu 8 elevi. Pentru instruirea fetelor în limba maghiară, Statul întreţine o scoală, cu o profesoră în care în anul trecut învăţau 12 copile.
32
33
De la Baia pe Arieş în sus, la gura Cărpinişuluî, începe adevăratul ţinut al băişagurilor, pe care geologul Po-zepny îl împarte în patru linii eruptive paralele.
Cea maî scurtă şi maî îngustă din aceste liniî e aceia de la Baia.
A doua e Roşia-Vulcoiu de 2.5 milurî de lungă şi 0.5 de lată. In întinderea acesteî liniî e situată renumita Detunată, care maî în fie-care an e visitată de o mulţime de admiratori din Francia, Anglia, Italia şi Germania.
Detunata e o înaltă colină de basalt ridicată pe coma unuî deal la o înălţime forte mare şi e formată din stâlpî de peatră de basalt aşezaţi unul lângă altul în felurite forme. La polele eî din spre apus stau prăvăliţî uniî peste alţiî o mulţime din aceî stâlpî, pc cari i-au răsturnat tunetele şi trăsnetele ce isbesc în acesta stâncă gi gantică. Pentru detunarea acestor căderi şi răsturnări, poporul i-a dat numirea de Detunata.
A treia linie e între Slatna şi Mihălenî, şi a patra e între Orăstie şi Hălmagiu cu centrul principal în Săcărămb.
In cât privesce începutul şi desvoltarea acestor mine se pierde în întunerecul epoceî vechi. Prima amintire o face Herodot în cartea IV, unde descriind resbelul început la 513 înainte de Cristos, de Darius Histaspes, regele Perşilor, în contra împărăţieî Scythilor, din care se spune că făcea parte şi Transilvania, ^ice că pe ţărmul rîulu] Maris locuia un popor, care se desfăta în aur. Sub numirea de Maris, istoriciî presupun că se înţelege Mureşul nostru de astăzix).
*) Az erdelyi Nemesfem-Bânyâszat. Irta Lukâcs Laszlo. Budapest 1879. (Minele de aur şi de argint din Transilvania descrise de Lukâcs Laszlo.. Budapesta 1879).
Relativ la lucrările Romanilor avem astă-<Jl o mulţime dedate positive din care se constată că din cele 23 ara stativa, cunoscute pân'acum , două eraţi stabilite în ţinutul băişagurilor sub numirea de Aurăria major (Abrud) şi Aurăria minor (Slatna). In apropierea acestora şi a-nume pe hotarul Roşieî, Buciumanilor şi alSlatneîs'au aşezat coloniile romane, care se ocupau cu exploatarea minelor. Acesta se dovedesce din inscripţiunea tablelor cerate care vorbesc de Colonia Carpum, de Alburnumma-jus şi de Alburnum minus.
Pe fie-care $i pe la Roşia şi Buciumanî se găsesc prin mine monumente şi instrumente de ale Romanilor, care spărgeau stâncile prin foc şi apoî scoteau aurul din ele cu ajutorul uneltelor lor. La Poduri lângă Bucium-Poenî, în apropiere de Cetatea-mare, s'aii descoperit chiar şi urme de locuinţe stabile de ale Romanilor.
Dintre tote descoperirile maî recente, însămnătatea cea maî mare o au tablele de bronz găsite în luna luî Maiti 1876, şi a căror inscripţiune a fost perfect descifrată de profesorul Flach de la scola de sciinţe politice din Paris şi din care reiese că în timpul Romanilor tote minele erau puse sub conducerea unuî procurator imperial,procurator caesaris, cu atribuţiunea de a acorda concesiuni şi de a supraveghea lucrările. Fiscul supunea la anumite tacse personele interesate la exploatare şi avea monopolul de a procura tote cele trebuinciose minerilor. Pentru tote operaţiunile erau instrucţiuni speciale şi impositele pe care aveau să le răspundă arendaşii se evaluau după numărul lucrătorilor pe cari îî aveau în mine. Numai învăţătorii erau scutiţi de orî-ce contribuţiunî şi se bucurau de cea maî deplină imunitate faţă cu procuratorul Cesaruluî.
34
In timpurile nostre o esploatare maî regulată s'a des-voltat numaî după ce Transilvania a ajuns sub sceptrul Casei domnitore a Habsburgilor şi în special sub gloriosa domnie a împărătesei Măria Teresia şi a împăratului Iosif al Il-lea.
Centrul ţinutului minelor putem $ice că astă-^î e A-brudul (Alburnum), un frumuşel orăşel de munte cu vre-o 4,000 locuitori maî numaî Români, căci străinii, ca orî şi unde în munţi, aşa şi aici, se compun din funcţionari administrativi, judiciari şi silvanalî.
Abru$eniî în mare număr se ocupă cu esploatarea minelor şi ospitalitatea lor e proverbială. Sunt omeni buni din fire şi se întrec în lues, în cât aprope sunt risipitori, tocându-şî averile cu petrecerile.
Se giice că maî de mult un Abru^ean cu numele Anghelera atât de bogat şi îmbuibat, în cât în loc de sare presăra mămăliga cu nisip de aur şi îşî cumpăra arme de lues de la cel maî renumit comerciant, Lazarino Comenazo din Italia. In urmă după ce 'şî-a tocat totă averea în crîşma unuî G-ligor, oameniî rîţlend îl întrebau :
Unde-î puşca Lazarin ? E la Gligor pentru vin! Dar pistolul Comenaz ? Tot la el pentru vinars! J)
Viaţa Abru^enilorşi în genere a minerilor, o caracte-riseză însă şi maî bine urmâtdrea satiră populară:
*). O lacrimă ferbinte de Iosif Şterea Şuluţ. Partea I. Braşov 1877.
1
35
Cătu-î ştemparul1) de reu E maî fălos ca un bireii2) Care opincile cârpea, Pinteni pe cisme îşî bătea,3) Şi se îmbracă domnesce Jocă, bea, bine trăesce. Ştempâriţa cât de rea Yinde aur pe la vecini Cu galbeni cât de puţini. Apoi să îmbracă domnesce La Komânî numaî gândesce. Toţi trăesc în desfătare Cu ospăţ, cu pompă mare!
O adevărată podobă a munţilor e femeia română de la Buciumam, lângă Abrud. înaltă, cu ochiî ca mura, cu părul castaniii, cu obrazul rumen, cu buzele subţiri şi trandafirii şi cu dinţiî ca două şirurî de mărgăritare, în cât pare că e ruptă din lună când merge Lunea la terg la Abrud cu bărbatu sătl, tot atât de frumos si de voi-nic ca şi ea.
Cel care asistă la un terg în Abrud nu se maî satură a privi: icî la o moţă cu portul şi tipul eî deosebit, colea la o slătneană cu cişmele roşii şi cu verful încâr-ligat spre picior şi dincolea la o buciumăneană cu portul eKelegant şi luesos lucrat. Asemenea contrast înfâ-ţişeză şi bărbaţiî: moţul cu tundra luî scurtă şi albă ca neaua, cu laiberid (giletcă) de postav venăt, cu cioreciî strimţi croiţi pe picior şi cu şiret negru pe margini cusuţi, slătneanul cu cişmele ca şi ale mueril sale, cu deo-
Stempar: e un fel de piuar, care piseză peatra scosă din mine. '-') Bireu: jude, primar.
3) Maî ele mult minerii umblau cu pinteni de argint şi chiar de aur la cisme.
86
37
sebire numaî că nu sunt roşii şi în fine, trufaşul buciu-mănean cu cişmele sclipiciose de lac, cusute pe margini cu fir tricolor, cu peptar scurt cusut cu mătase, cu pălărie mică rotundă de mătase şi cu fir de aur împodobită.
Lunea, fiind obicinuitul terg de săptămână, se întind caravane întregi pe drumul dintre Buciumanî la Abrud. Unii merg pe jos, alţii călare. Băeşul în tot-de-a-una îşî duce la oraş şi femeia, mergând amendouî pe un cal, bărbatul şade în tarniţă şi nevasta pe şelele calului cu piciorele de o parte, întocmai ca şi cavalcantele. In oraş, isprava cea d'ântâiii este de a schimba aurul la cămară x) şi apoî se pun pe traiu, cerând vinul cu perechea 2) şi jucând: Ţarina şi Abru^ana, în cât îî ajunge (Jiua albă ; vorba băeşilor:
Mergem Lunea la oraş Să venim Joi mintenaş.
De la Abrud peste Dealul-Mare e orăşelul românesc Slatna cu vre-o 3000 locuitorî şi care e situat.pe ţărmul rîuluî Ampoiul.
Lângă Slatna, unde e sediul căpitanuluî minelor, şi unde se găseşte în marî cantităţi argint viu (mercur), se întinde Câmpul Traianuluî seu Câmpul lui Iraian, unde, se $ice , că Traian, după ce a învins pe Decebal, s'a ospătat cu căpitanii săî. Tot în apropierea acestui orăşel se $ice că era în vechime şi localitatea romană Ampela şi în locul căreia e astăzi comuna munteanâ Ampoiţa.
x) Cămară: casă de schimb a Statului.
2) Perechea e o oca de vin şi una de borviz.
De la Slatna peste păduri în spre apus e Săcărembul cu vre-o 2760 locuitorî Germani şi Românî şi unde cultura minelor pare a fi maî raţională. Straturile de aur de aicî au fost găsite la 1747 de săteanul român, Juon Armindeanul1), care aflând o peatră sclipiciosă a dus'o la Alba-Iulia căpitanuluî de artilerie Born, şi acesta anali-sând'o a constatat că conţine aur.
La un an după deschiderea mineî, văduva căpitanuluî Born a cedat membrilor Caseî domnitore imperiale din Viena 16 părţî, autorisând în acelaş timp Statul cu administraţiunea eî.
Astăzi, Augusta familie domnitore a Habsburgilor are la acesta mină 34 părţî, Statul 32, iar restul se află în posesiunea particularilor. De la anul 1748 şi până la 1876 producţiunea totală a fost de 40,423 kilograme aur şi argint în valore de 24,956,806 fiorinî2).
Din acesta localitate straturile de aur străbat spre Băiţa, de unde apucă spre Crişul-Alb în localităţile Dupăpeatră, Stanija, Curechiu, Bucurescî, Rovina, Şesurî, Herţeganî, Căinel, Trestia, Brad, Ruda, Caraciti, Crişcior, Zdrapţî şi altele.
Pe lângă băî au aceiaşî importanţă şi şteampurile, un fel de mori ca piuăle, în care se piseză peatra şi despre care Crişanul la întorcerea sa acasă voind să-î spue nevestei ce a vă$ut, n'a sciut cum să-î esplice de cât di-când cu uimire:
„ Dracul negru o maî vedut ca în ţera moţuluî se <jlică (cânte) apa şi se joce lemnele
3) Siebenbtirgen. Greschieldert von Dr. Karl Reissenberger. Wien 1883 2) A se vedea lucrarea maî sus citată a d-lui Lukâcs.
V
38
39
Din datele statistice oficiale sâ constată că băile din munţii apuseni aii produs de la 1872 şi până la 1877 inclusiv următorele cantităţi de aur şi de argint.
			VALOAREA	
ANUL	AUR	ARGINT		
			Fiorini	Gri ţari
1872	822.4070	1528.539	1,284.826	15
1873	686.3173	1179.507	1,063.568	30
1874	777.9421	1300.068	1,202.235	39
1875	970.2504	1949.869	1,528.987	51
1876	1276.4462	2282.997	1,986.111	38
1877	1109.5540	1931.906	1,721.623	53
Total 1872-1877	5642.9170	10,172.886	8,787.352	26
Teritoriul minelor în care s'atî produs cantitatea de maî-sus se împarte în următorele circumscripţiunî:
CIRC UM SCRIPTI UNI	MINE	L UCRA TO RI	<S TEA MP URI	
Abrud-Kosia.....	189	3283	6315	
Buciumanî-Slatna .   . .	73	1010	2762	
Secăremb-Hondol .   . .	59	1328	250	
Băita........	20	136	77	
	41	856	425	
Total .    . .	382	6613	9829	
Din numărul de 382 numaî 3 mine stau sub directa administraţiune a Statului, iar restul de 379 sunt în manile particularilor, ceea ce dovedeşte în de ajuns, că în munţii ap.usenî la esploatarea minelor, rolul principal îl are iniţiativa privată.
Intre particulari, locul ântâî îl ocupă societăţile străine constituite în Germania, Francia şi Anglia şi care de un timp încoce au început cu grămada să-'şî plaseze imensele capitaluri în achisiţiunî de mine în Munţii apuseni.
Renumitele mine de la Vulcoiu astăzi se esploateză de o societate franceză, cele de la Ruda, de alta germană şi cele de la Băiţa, Trestia şi Poiana, lângă Slatna, de o societate engleză. Esploatârile se fac în mod sistematic după modelul practicat în California şi invasiunea capitalelor străine aii ridicat valorea minelor, atât de mult, în cât minele de la Ruda ale familiei comitelui Tol-dalagi au fost cumpărate acum de curend de o societate din Berlin cu 2,200,000 mărci. Tot în aceeaşi propor-ţiune a crescut şi preţul muncii. Un lucrător care maî nainte avea 16—18 florinî astăzi are 30 de fiorinî pe lună.
Funcţionarii societăţilor sunt englezi, francezi şi germani, iar lucrătorii sunt toţi Români din părţile locului.
In localităţile unde Românii sunt amestecaţi cu Nemţi, la Săcăremb, Hondol şi Băiţa7 lucrătorii mineri au o sărbătore numită: Kirvai la berbece.
La Băiţa serbătorea se ţine în ^.iua de Regina, hramul bisericii romano-eatolice, iar la Săcăremb în (Jiua de Teresia. Românii se adună într'un birt, iar Nemţii într'altul. Petrecerile ţin câte două şi trei $ile.
Se alege un berbece dintre ceî maî frumoşi, care împodobit cu ederă, cu flori şi cu panclicî se pune la lici-taţiune prin jocuri de sorţi, compuse din trei bile mici cu feţe şi punctate. Punctele sunt până la 8 şi sera pe la 9 ore, când se termină jocul, cine are maî multe puncte acela câştigă berbecul.
A doua (jli pleacă pe strade cu berbecul condus de vă-
1 40
Iii- -
; taf, cu lăutarii în frunte, jucând şi chiuind: Kirvai la
berbece! După terminarea procesiuneî se întorc la birt şi se începe încercarea de a lovi berbecul cu toporul în cap. Unul îl ţine de corne şi îî feresce capul, iar cel care dă, daca nu'l nemeresce, plăt'esce ca pedepsă o anumită tacsă. Pe urmă berbecul se junghe şi pelea şi un picior e al aceluia care Ta câştigat, iar carnea se frige şi se \ consumă împreună. Din banii adunaţi să plătesc lăuta-
riî şi băutura. După o petrecere de treimile şi trei nopţi intră iarăşi cu toţii pe sub păment.
Tot aici e locul ca se vorbim şi de aşa numiţii Go-\ zarî. Aceşti comercianţi cu aur şi cu argint au început
; se funcţioneze în timpul în care proprietarii de mine,
[ şi în genere toţi minerii, erau ţinuţi ca aurul şi argintul
I să'l schimbe numaî la visteria Statului, care nu le răs-
pundea nici pe jumătate din valorea producţiuneî. Pentru acest motiv s'a înfiinţat un fel de contrabandişti pe cari poporul chiar şi până astăzi îî numesce Gozarî.
Pentru stârpireaGozarilor, la diverse epoce, s'au luat diverse măsuri, dar tote aii rămas fără resultat. Intre măsurile luate, merită să amintim maî cu semă pe aceea din timpul domnieî împăratului Leopoldl, prin care se opreau Grecii, Armenii, Turcii şi Jidovii de a se stabUi pe la bâişagurî ca argintari seu aurari. Acesta măsură a esistat aprope până în dilele nostre.
Băeşiî fiind foarte superstiţioşi eî cred că fie-care bae îşi are Velva ei, un fel de fiinţă divină, care supraveghiază şi distribue aurul prin bâî.
Velva băii e invisibilă şi numaî celor maî curagioşî se arată. Statura eî e înaltă şi îmbrăcată ca şi băeşiî, însă
41
cu haine maî frumose de cât ale lor; are ştearţ (lampă de bae) în mână şi ciocănesce ca şi eî prin bae.
Credinţa băeşilor este că baia care n'are Vâlvă, n'are aur, şi când s'aii sleit aurul într'o localitate eî $ic: au
fugit Velva băilor din aceste locuri în alte ţinuturi.
Din multele cuvinte întrebuinţate de băeşî ca termeni speciali, spre a nu ne întinde prea mult, publicăm numaî următorele:
-A.
AUR SLOBOD. Aur masiv
AURAR. Giuvaergiu
ARGINTAR. Meşterul care lu-creză din argint tot felul de obiecte, precum cădelniţe, potire, icone, servicii de masă si altele
B
BĂI (a). A esploata BĂEŞ. Miner
BĂIRE DE LA DIUĂ. Lucrare
pe suprafaţă la lumina dileî BEUŢĂ. Cuarţ BISOR. Chalkopyrit BOGATA SEU VÎNĂ. E un com-
plecs care conţine aur, argint,
aramă, plumb, kiz, cuarţ, etc.
Băeşiî, care se ocupă special
cu acesta lucrare, se numesc
alegători de bogată BOLE. Bucăţi maî mari de peatră BULHE. Peatră surpată
c
CAMP.Un termen usitat la Ofenbaia. Când cuarţul e amestecat cu alte substanţe metalice se formeză o peatră atât de tare, în cât băeşiî numaî prin esplosiunî o pot sfărâma, A-cestă peatră eî o numesc Câmp şi stânca în care se ivesce o numesc întreg.
CEPAŞ. Partea bogată a vineî de aur
CERIME. Coperiş
COARDĂ STERPĂ. Partea sterilă a vineî
COH. Uzină
CORH. Grupă de cristale aşedate într'un spaţiu liber
CRAM ŞI CRAMB. Casa în care se odihnesc băeşiî după ce es din bae. Tot aşa se maî numesce şi coliba în care se adăpostesc ştempariî, cari, păzesc şi pun necurmat peatră în piuă
CULCUŞ. Inclinaţiunea vinei
Mut» *
42
D
DREÎ. Un soiu de gresie nerentabilă
DUCT ŞI DUCTUŞ. Direcţiunea pe care se întinde vina de aur în peatră
DUDĂ. Ţeve
E
ESE-VÎNA. A dispărut vina F
FELIORT. Finea coridorului prin mină
FERITORE. Locul unde se feresc băeşiî cu ocasiunea esplosiu-niloi
FISPONT. Punt flcs la mesurat FISTEU. Ciocan maî mare pentru spargerea bolţilor F O TRAGĂ. Un lemn gros scobit cu care se scote peatra
G
GALIŢĂ. Oxid de fer GAPLĂ. Maşină învertită de cai GACHAL. Cărbune G AC HALIT. Cărbunit GELIL. Fus ; sucitor ; cârjă GLAM. Păment lut os, argilos GOŞTEANA. Mineraiu , ştufâ , (Erzstufe)
PI
HO NT AR, PL. HONTARÎ. Se numesc băeşiî care scot peatra din bae
HOLDINĂ. Grămadă de peatră rea
HORIZON. Orizont HOTAR, Teritoriu  de băi es-propiat
HUMĂ. Plumbul şi sphaleritul ce urmeză aurului în Şaitroc (Scheidetrog). Şaitrocul, e ca şi venturaşca şi cu care prin clătinat se alege aurul din alte materii.
HURLUI (a se). A se surpa
HURLUIRE. Surpare.
IONGARIRE. Transportare (For-derung)
IMPERAŢIE. Statul; fiscul; era-riul. In graiul poporului muntean nici o dată nu se face dosebire între Stat şi lmperat. Tote pădurile şi minele Statului el le numesce : pădurile îm-perâţiei; băile împărăţiei. Pe lucrătorii mineri, de la băile Statului, dacă îi întrebi, res-puncl scurt : „lucrăm la împe-răţie'1. Simţimentul imperialist în Muntî are rădăcini adânci.
LAPTE DE PEATRĂ. Stalactite
calcinose LESPEDOS. Stratificat '
M
MACARET. Sfredel cu care găuresc stânca
MĂNCĂTURĂ. Sleită
MĂNCĂTURĂ BETRĂNĂ. Părţi esploatate mai de mult
43
O
OBLESC. Planeză; netedesce ORTAR. Băeş care lucreză cu sfredelul
PĂRĂCLĂU. Un ciocan pentru spargerea petrilor
PĂRĂCLUIRE. Spargerea petrilor
PARTE DE BAE. Acţiune; cucsă
(Freicux) PISOAIE. Peatră mărunt pisată PRESLUGĂ. O bucată de trestie tăiată în anumită lungime şi crepata, ast-fel că din trunchiul trestiei se fac câte 3 pres-lugî ascuţite la amândoue capetele. Preslugile se ung cu un fel de sirop compus din praf cu apă şi apoi se usucă în cuptor după ce s'a scos pânea. Preslugile servesc drept fitil la esplosiunile stâncilor.
R
REMLAŞ. Locul unde se aruncă peatră stearpă scosâ din bae
RÎZNĂ. Căruţa cu care se scote peatra din bae
RÎZNAR. Căruţaşul care scote peatra
' S
SCAFE. Cumpene
ŞTEARŢ, (Văpaiţă) lampă pen-
tru bae. Ştearţurile sunt de doue feluri, unele înfundate şi altele desfundate, în cele înfundate se arde uleiu de răpită şi în cele desfundate se arde seu cu feştilă de bumbac
ŞTEAMP. Pilug; pociumb; maiu
ŞTEAMPURÎ. Piua în care se macină peatra (Pochwerke)
STERP. Peatra sterilă
ŞIREGHIE. Lada ce se foloses-ce la iongărirea şi împărţirea petrii
ŞTIURŢ. Locul unde se pune
peatra împărţită ŞTOLNĂ. Coridorurile prin bae ŞUTEU. Puţ cu înclinaţiune de
40°-70°
T
TINGĂ. Un fel de cuarţ foarte tare
TISIG. Unealtă de lucru V
VĂLĂU. Tablă pe care se spală peatra măcinată
YENTĂLĂU. Ciocanul cu care se bate sfredelul
VERTEJ. Ocnă; puţ. (Schacht)
VOLBURĂ.Iw£re#^(Grundmasse des Gesteines) când devine maî poros, maî mole, maî fă-rămăcios, aurul şi argintul se resfiră prin massa petrişuluî, atunci se formeză aşa numita: volbură.
\
CRIŞENII
CRISENII
Spre a putea sosi cât maî curend în ţinutul Crişuluî-Alb am călătorit prin regiunea inferioră a Mureşului, care cu drept cuvent se pote numi inima Transilvaniei şi care fiind şi cea maî roditore în acelaş timp e şi cea maî atrâgătore in privinţa monumentelor istorice. Numaî acesta regiune pote înfăţişa călătorului maî bine de cât orî-care alta, cele două epoce trecute: epoca domniei Romanilor şi epoca înfrângerii Românilor.
De la Partoş peste Mureş şi astăzi se văd urmele sângerosului regim inaugurat de Basta, ucigaşul luî Mihaiti Viteazul, şi perpetuat maî de toţî principii şi guvernatorii Transilvaniei până la 1848. Afumatele ziduri ale castelului ruinat de la Vinţul de jos, ne aduc aminte de victimele acelui regim, între care, vom aminti numaî pe vrednicul păstor al bisericii nostre din veacul al 17-lea, mitropolitul Sava Brâncoveanul, care, pentru că ţinea la limba şi la legea poporului său român a fost chinuit până 'şî-a dat sufletul.
48
49
In vremea aceea despoţiî aristocraţi feudali, văţlend că pe român, nici prin iobăgie, nici prin a'l declara străin în ţera luî, nu'l pot stinge, credeau că silindu-1 să se la-pede de legea luî şi primind legea calvinească, se va lăpăda şi de limba luî şi ast-fel se va maghiariza. Deşartă a fost credinţa lor; căci feudalitatea cu întrega eî tiranie s'a stîns, iar românul tot român a rămas.
De la Vinţul de jos spre Orăstie la satul Vinerea e Câmpul panii, unde, după ce bănăţanul Pavel Chinez a sdrobit iataganul semiluneî s'a ospătat şi a jucat printre morţi; învertind în puternicile luî braţe trei turcî de o-dată : douî subţiori şi unul în dinţi.
Maî la vale spre stânga de la podul Simeriî pe sub cetatea de la Hunedora, proprietatea de odiniorăaluîlon Huniad Corvinul, puternicul guvernator din neamul bo-erilor români hăţeganî, se întinde pe Strei în sus de a lungul polelor Rătezatuluî ţera Haţegului, aî cărei locuitorî sunt sânge din sângele Muntenilor şi carne din carnea Crişenilor.
In acel romanesc ţinut, care se pote numi raiul Transilvaniei şi unde se află Ulpia Traiană, capitala Daciei, mamele române în serile lungî de iarnă, torcend la lumina focului în mijlocul copilaşilor ghemuiţi pe vatră, prin frumose poveşti transmit din generaţiune în ge-neraţiune gloria străbună. Acesta moştenire e păstrată cu atâta scumpătate din neam în neam în cât şi dis-tinstul etnograf german, B. Reiner spune cu uimire, într'o descriere publicată în Noua presa liberă dinViena de Ia 12 Septembre 1887, că călătorind prin ţara Haţegului călăuzul său hăţegan, oprindu-se în loc la Grădişte, oftând i-a arătat cu măciuca :
„Priveşte la acel loc! Acolo a şe^ut Decebal!"
„M'am convins, esclamă d. Reiner, că acel sărman valach daca ar fi vorba şi astăzi s'ar lupta pentru regele Decebal şi val şi amar ar fi de acela în capul căruia ar trăsni puternica luî măciucă V
Din valea Streiuluî la o depărtare mare, dincolo de Deva, se zăreşte un munte întunecat de păduri seculare, cari cu desele lor cleombe acopere valea Mureşului până maî în jos de Săcămaş. Acest munte, se (Jice, că chiar şi până astăzi îl numesc Românii pădurenî din părţile locului: muntele lui Decebal.
Pădureniî in bogata lor fantasia mitică işî închipuesc că prin acele păduri rătăcea Diva, mandra iubită a lui Decebal, care era aşa defrumosăcaşilleanaCosînzeana \ din poveste.
V De asupra oraşului Deva, într'un verf de deal, o cetate
ruinată răpeşte vederea călătorului. De pe zidurile cetăţiî visitătorul priveşte drept în piaţă, unde, înaintea prăvăliilor, orăşenii desbat vara la umbră, cu pipa în gură, trebile oraşului, seu vorbesc de câte o nouă descoperire făcută de societatea archeologică din acel oraş.
Deva e unul din oraşele transilvane, care a vă$ut şi a păţit maî multe, încependde la Dacî şi Romani, până în timpurile nostre. Intre principii transilvani, care petreceau în Deva, vom aminti numai pe Mihail Apafi, cel maî nesăţios dintre toţi domniî Transilvaniei, şi care, spre a 'şi stempăra setea bea vinul la Deva cu vadra, iar după amea^ când dormea somnul beţiei, ţera o câr-muia iscusita sa soţie, Ana Bornemisza, seil pe româneşte Ana Nubeavin, nume care nu se unea de loc cu gustul bărbatu-săti.
50
51
Cetatea Devii, care a găzduit atâtea capete ilustre şi care a stat neclintită ca o stâncă de granit în mijlocul luptelor desfăşurate in cursul veacurilor pentru domnia Transilvaniei, acum patru-^ecî de ani a fost aruncată in aer împreună cu întreaga trufie a feudalismului maghiar, care până la 1848 a ţinut în lanţurile sclaviei poporul transilvan.
De la Deva peste Mureş, pe la Şoimuş în sus începe Zârandul seu ţinutul Crişenilor albi, căci maî sunt şi Cri-şeni negri, carî însă nu formeză obiectul studiului nostru de faţă.
Zărandul de şi nu înfăţişeză de cât erupţiunî vulcanice , locurile sunt bine cultivate cu grâu de tomna şi primă-veră, porumb, ov6z, alac etc.
Locurile de păşunat sunt cam strimte şi fie-care om îşî pasce vitele pe locul luî. Pădurile sunt în unele locuri ale comunelor şi în altele ale particularilor, aşa că fie-care sătean îşî are parcela sa de pădure. In privinţa esploatăriî pădurilor fie-care sat trebue s8 aibă un plan aprobat de inspectorul silvanal.
Vitele aparţin raseî mocăneşti. Ceî de pe malul Grisului alb maî au şi un fel de vite care semăna mult cu rasa vitelor elveţiene. Tote numirile vitelor sunt numaî româneştî, de esemplu, vacile au următorele numiri:
Dunae, Lunae, Mârţae, Marţilă, Marţiole, Mercae, Mercureană, Joiana, Vinae şi Virae, Sâmbae, după numele filelor în cari au fost fătate. Apoi maî sunt: Steana, Suraia, Albuţia, Mândruţa, Pădureanca, Boiana, Ruscaia, Plorica, Veronica, Moldoveana, Sileşa, Cheşa, Bălaia, Codalba, Păgeana, Păuna şi Peuna, Floraea, Mur guţia, Proasta, Murga, Surica, Văraia şi Tomnaia. Boi-
lor li se dau numiri ca: Boian, Duman, Joian, Bocşan, Caila, Suran, Bălan, Virean, Sileşul, Mişca, Bârna, Cheşa, Rujan, Pădurean, Ruşcan, Steanu, Riga, Rotundei, Leneşul, Codalbul, Făgean şi altele.
Casele peste tot sunt construite din groşi, lemne de goron, fag, etc. şi acoperite cu pae şi de comun ati câte dou6 încăperi, carî sunt despărţite numaî prin nisce stâlpî în cât poţi trece liber din o odae în alta. Numaî la 6-menî maî avuţi sunt despărţite odăile prin păreţi regulaţi şi cu uşă între ele.
O mare parte dintre Crişenî se ocupă cu meseriile, aşa de esemplu, bărclaşi se află mai în fie-care comună. Eî construesc casele şi tote nemestiile de lipsă, şi sunt maî cu semă de admirat aceia dintre eî, carî cu o ade-vgrată artă fac turnuri la biserici din lemn.
Rotari se află de asemenea în cele maî multe comune; iar în satele Leanţ şi altele maî toţi fac rote şi le desfac apoi pe la târgurile din Deva, Arad etc. Meseria o învaţă unii de la altiî.
Spătari se află în comunele Rişca, Rişculiţa, Baldo-vin. La spete lucreză familii întregi. Cu deosebire spetele se lucreză iarna înşe^&torî şi primă-vera bărbaţii iau în spate câte 80 — 100 spete şi plecă spre a le desface în ţerâ.
ButarL Buţî se fac în comunele Tiulescî, Valea-mare, TomescI şi se transportă pe cară la tergurî prin Ungaria, Transilvania etc.
Olari se află în comuna Obârşa şi Ternaviţa. Se fac felurite vas? de pământ, dintre carî unele sunt forte frumose.
Lingurari sunt numai în Birtin, Prihodisce şi Tată-
I
52
reştî şi numaî familiile maî sărace se ocupă cu facerea de linguri, fuse, albiî etc. Lingurile sunt forte frumos încrestate.
Petrarî. In comunele Dupăpeatra, Curechitt, Stanija şi Blâjenî se lucreză cu deosebire pietre de moră ; iar în Caraciu, Lunca şi Vaca se fac crucî, trepte şi tocile.
Maî sunt coşărcarî, lemnari, cojocari, cărămidari, pălăriei:!, cărbunari şi fauri. Maî toţi carî se ocupă cu meseriile menţionate, se mal ocupă şi cu plugăritul.
Chiuşerî şi Chiujerl sunt aceia, carî fac comerciu cu boii, cal şi alte vite. Aprope în fie-care sat sunt chiujeri. N'am nicî o chiusă cu el: n'am nicî un amestec. Nu'mî fac chiusă cu el, adică nu vreu să vînd s'ati să cumpăr de la el.
Mal merită luarea aminte şi împrejurarea că în fiecare sat se află câte un român, care se pricepe şi se ocupă cu diresul (reparatul) puscilor.
Lăutarii ca şi la Moţi şi la Mocanî sunt numaî Români şi instrumentele cu care cântă se numesc: lăută, numită maî rar şi ceteră, flotă, gurdunâ, cimpoiul, ţluerult clanetul seu clarinetul, tulnicul, titiligul, căruia i se maî (Jiee şi titilinc, tilincă seu titilincă şi e făcut din scorţă de salcie; carabiţa e făcută din soc, hărgoiul secundeză la carabiţa; fufaza şi drămboia se cumpără pe la târguri de la Slovaci.
Maî cântă şi cu frunza şi cupeaptânid pe care punend hârtie şi suflând dă tonuri.
TERGUL DE SĂRUTAT DIN HALMAGIU
Una din datinele, carî în munţi numaî la Crişenî se află, este tergul sârutatuluî din Hălmagiii. Nevestele nouS de prin prejur, cu ocasiunea bulciuluî Sân-Toderu-luî din acel oraş, sărută pe rudenii, cunoscuţi şi streini şi de aceia acestei vechi datine i s'a dat numirea de maî sus.
Hălmagiul este o comună română cu 1,200 locuitorî, şi fiind reşedinţa protopopului greco-catolic şi greco-oriental, are forte bune şcoli primare pentru băeţî şi fete.
Nu putem trece cu vederea un incident întâmplat în acel orăşel în anul 1886 şi care pune în evidenţă purtarea autorităţilor Statului ungar, faţă cu Românii.
In anul menţionat, cu ocasiunea unuî terg, mal mulţi tineri români, avend pe pălării panglici triculorl, au fost pedepsiţi cu câte 50 fiorini; iar meşteşugarul Irhas a fost ridicat de jandarmi din biserică, în timpul liturghiei, şi târît la sub-prefectură, unde i s'ati tras cişmele
i
54
55
din piciore, pentru că erau cusute pe mărgini cu fir tricolor naţional, şi judecătoria de ocol l'a pedepsit cu maî multe $ile de arest, pedepsă care a fost aprobată şi de înalta Curte de dreptate din Pesta.
La târgurile din Hălmagiu, participă locuitorî din 60 — 80 sate, carî se află împrejur. Crişeniî sub numirea: bulciu, înţeleg târgurile carî se ţin în $i de sârbătore; ast-fel se $ice: bâlciul Sân-Toclerului, bâlciul Săn-barbarei, bulciul Sânta-Măriei etc.
Bulciul Săn-T6deruluî de la Hălmagiu, de care ne o-cupăm, se maî numeşte şi bulciul sărutatuluî, tergul de sărutat şi tergul nevestelor.
Cât ţine fruptul, aşa numesc Crişeniî dulcele, carne-legile şi câşlegile, adică timpul de la boboteză şi până în prima Duminică a păresemilor (postul mare), se con-tracteză o mulţime de căsătorii ca pretutindinea la Români, vorba ceia, un june e om ca omenii numaî după ce se însoră.
Muntenii ţin mult la căsătorii şi e o mare fală pentru un socru daca are o noră frumosă seu un ginere harnic şi de neam, mergând d'a dragul cu noul căsătoriţii la târg, unde cunoscuţii şoptesc: Cutare e nora cutăruia şi '1-a adus avere patru bol! Ore numaî pe ea o are tată-sâu ?
Daca în $iua de Sân-T6der e timp frumos, bulciul de la Halmagiti geme de neveste tinere, care fiind feciore s'au măritat în timpul fruptuluî. La acest târg merg nevestele noue din comunele Ţermure, Ociu, Ocişor, Poe-narî, Ţuhescî, Bănesc!, Hălmăgel, etc. şi la care se asociază şi nevestele nou6 din Hălmagiu. Trebue se în-
semnăm că numaî nevestele, carî au fost fete mari merg la târg, iar nu şi vâduvile căsătorite din nou.
Nevestele, carî au socre plecă împreună, iar carî n'ati se însoţesc câte doua şi câte treî, forte frumos gătite şi cu cununile de mirese pe cap. De multe orî le duc so-criî seu chiar bărbaţii lor cu carul şi cu căruţele până la Halmagiu, unde nu se preumblă de loc singure prin târg. Fie-care are în mână câte un ulcioruţ frumos în-pestriţat şi umplut cu vinars.
Ajungând nevestele la Hălmagiu, târgul are o înfăţişare interesantă. Voia bună, rîsul şi gluma e caracteristica acestui târg. Des de dimineţă nevestele încep a umbla prin târg însoţite de socre seu câte dou6 şi câte treî, carî întâlnind consângeni şi cunoscuţi, seu v6(J.ân-du'î din depărtare, alergă la eî şi îî sărută ; iar aceştia le cinstesc cu bani, începând de la creiţarî şi până la fiorini. Cu strâiniî sunt în mare reservă, căci a rgmânea nesărutată e cea mal mare ocară. Numaî când nevasta e positiv informată că nu va fi refusată, sărută şi pe strâin. Sărutatul se întâmplă pe strade, prin birturi şi prin case pe la cunoscuţi. După sărutat nevasta primind cinstea, ea mulţumeşte închinând din ulcior. A nu bea însemnă a batjocori nevasta şi pe aî sSÎ. A fi sărutat de o nevastă în Hălmagiu la Sân-T6der, însemneză a fi un om de frunte şi.de omenie. Omeni prăpădiţi, ticăloşiţi seu r8tt îmbrăcaţi sunt ocoliţi.
Lucruri imorale şi certe nu se nasc nicî odată. Ordinea şi moralitatea o păstreză însuşi publicul, care eser-cită cea maî bună poliţie şi controla ca să nu se comită nimic ce ar putea atinge bunele moravuri. De aceea afirmaţiunea unor scriitori strâinî că pofta de câştig seu
%
56
decadenţa morală ar ti dat naştere târgului de sărutat, e cu atât mai neîntemeiată, cu cât la acest terg participă de o potrivă şi nevestele fruntaşilor ca şi ale săracilor, atât orăşenele Hălmăgene cât şi şatenele Crişene.
Mult ne-am bătut capul să aflăm origina acestui terg, dar orî pe cine am întrebat nu ne-a răspuns de cât dând din umeri: Aşa ne-am pomenit! Aşa e datnia nostră !
Sunt uniî, carî cred că târgul dateză din timpul în care valea Crişuluî alb ar fi fost colonisată cu Moţi. Colonii întâlnind pe consângenii lor în tergul de la Hălmagiu îî săruta; iar aceştia cinstiau cu banî pe ceî, cari se depărtase de ţara lor, şi ast-fel cu timpul datina s'ar fi generalizat. Alţii iarăşî susţin că Crişeniî fiind păstori, când eşaîi primă-vera ou oile la munte, soţiile lor îî însoţeau până la Hălmagiu, unde prin sărutat îşî luau re-mas bun de la aî lor, carî în schimb le cinstea (dăruia) cu câte ce-va. ""^
O altă versiune susţine că acesta datină, ar fi din timpul invaziuneî Turcilor, carî străbătând până pe la Crişul-alb, la Ribiţa, Baia de Criş etc, ar fi răpit o mulţime de femei crişene, dintre care, unele scăpând din robie şi întorcându-se acasă, la Hălmagiu s'ati întâlnit cu cunoscuţii lor pe carî 'î-au sărutat de bucurie şi aceştia le-au cinstit pentru vrednicia lor că 'şî iubesc limba şi vatra strămoşescă maî mult de cât orî-ce bogăţie pă-gânescă.
Tergul de sărutat de la Halmagiti n'are nicî o legătură cu tergul de fete din Găina.
MOŢII
MOŢII
De la Baia de Criş, călătoria se face pe cărări înguste spre Curcubeta-mare în. ţera Moţilor, care e cea mai poetică regiune a Munţilor apuseni.
E măreţă priveliscea de pe cele treî piscuri ale Cur-cubeteî-marî, dintre care cel mal înalt ede 1846 metrii peste nivelul mării. Pătrunzi cu vederea până în cresta Carpaţilor ţereî româneştî, iar spre Ungaria, se vede orăşelul Crişenilor-negri,Beiuş seu Binş, cum îl numesc eî, şi care e situat la polele Biharieî peţSrmul Crişuluî-negru.
Trecend pe la satul Scărişora, căletorul se opreşte la Gheţar, o peşteră cu treî boite, la o adencime de 50 metrii şi cu o lărgime de 60 metrii.
Păreţiîboitei ântâiti sunt din piatră vărosă, împodobiţi icî şi colea cu cristale din sloiî de ghiaţă şi padimen-tul de molos pietros e acoperit cu pături de neuă. Maî frumosă e a doua boltă, aî căreî păreţi sunt numaî din cristale de ghiaţă, formând tot felul de figuri. Cea
60
61
maî frumosă şi maî spaţiosă însă e bolta a treia pe care Moţii cu drept cuvent o numesc: Biserică. Padimentul e numaî din ghiaţă şi de la tavan atârnă o mulţime de sloî jur-împrejur prin bolta. In mijlocul eî e o splendidă şi pomposă grupă de cristale de ghiaţă, înfăţişând cele maî frumose tablouri; Moţii îî flic: Altar. Lângă rltar e o statuă de ghiaţă ca de 3 metri de înaltă şi care semănând la talie cu o femee bine făcută. Moţii cred că e o J)înă acoperită la faţă.
E atât de ameţitore şi fermecătore strălucirea radelor pe care le aruncă la lumina faclelor acele cristale albe şi albastre, în cât n'avem destule cuvinte spre a putea descrie acest fenomen rar în felul s6u.
Ţera Moţilor începe din spre Abrud de la Cărpiniş în sus, iar din spre Ofenbaia de la Bistra. Tipul Moţilor e acelaşi ca al tutulor muntenilor. Temperamentul lor e sancvinic şi seriositatea e caracteristica lor principală. Se însufleţesc iute şi au o tărie de caracter atât de mare, în cât dacă 'şî-ati propus ceva nu se lasă odată cu capul, chiar de ar trece prin sabie şi foc, până ce nu'şî ajung scopul, orî cât de convinşi ar fi de maî înainte despre relele urmări ce ar resulta pentru eî în cas de neisbândă. Făţărnicia nu o cunosc aceşti copil aî munţilor şi sinceritatea lor e de admirat. Cu streinii sunt maî reservaţî; cred că tote relele de la eî vin pe capul lor, fără ca împgratul, în care Moţiî au cea maî mare încredere, să ştie de nedreptăţile pe cari le fac streinii în ţeră.
Traiul lor e forte simplu; eî se mulţumesc cu puţin, sunt sîrguincioşî, lucrători, cumpătaţi şi forte religioşi. Crimele în aceste ţinuturi sunt aprope necunoscute, iar despre sinucideri numaî prin basme se vorbeşte.
Statura moţului e mijlocie, profilul luî lungăreţ şi se termină în o bărbie ascuţită. Fruntea luî e lată, ochii căpriî, perul castaniu şi mersul e încet şi legănat, lăsân-du'şî partea superioră a corpului ceva încovoiată, înfăţişând pe omul de munte, care la suirea dealurilor pentru păstrarea echilibrului e nevoit a'şî pleca puţin corpul înainte. Moţiî, ca şi Mocanii şi în parte ca şi Crişeniî, portă cămaşa în ciorecî, din care împrejurare, scriitorii şoviniştî Unguri vor să facă lumea să credă că ar fi Secul românizaţi. O asemenea încheere e cât se pote de greşită, de 6re-ce şi Oltenii din România-micâ portă cămaşa în ciorecî şi apoî sunt şi Unguri, de esemplu, Ciangâii, precum chiar şi unii din Saşi, cari portă cămaşa peste ciorecî şeii peste nădragi săseşti de postav vânet.
Casele Moţilor sunt construite de eî din lemne de brad seti de fag, acoperite cu şindrile şi se compun din câte doue odăî, din care una e pentru locuit, iar alta serveşte ca cămară. In casa de locuit nu e de cât o laviţă? mesă, pat şi un scaun de vâsârit1).
Ocupaţiunea principală a Moţilor e fabricarea de ciu-bere, doniţî, şindrile, plutitul, cercuitul şi dulgheritul. Acel carî se ocupă cu facerea de ciubere şi cercuitul se numesc văsarî şi sunt maî cu semă din Vidre, Ponorel, Neagra, Scărişora şi Secătura. Ceî din Albac fac scânduri, laţuri, caferî, grinzi, iar Bistreniî şi Certejeniî fac şindrile, pe când Sohodoleniî sunt bârdaşî (dulgheri) şi zidari. Mulţi dintre aceşti locuitorî se mal ocupă şi cu
*) A văsâri însemneză a ciopli, a plana şi scaunul de văsărit e un fel de teşghea pentru a da lemnul la rândea.
62
63
facerea de pieptare, cojoce, etc. şi de aceia se numesc suci (cojocari).
Plugăritul şi păstoritul în aceste ţinuturi din causa sterilităţii pământului şi din lipsa locurilor de păşunat, nu produce în cât locuitorii să potă trăi. Porumbul, a-fară de Câmpeni şi Bistra, carî sunt maî jos situate, nu se pote cultiva de loc.
Văsariî îşî desfac marfa pe la tergurî şi prin sate şi pe baniî câştigaţî la reintorcere încarcă pe caii seu pe cară, porumb, grafi, secară, etc. Ceî maî săraci sunt cercuitorii, carî n'au altă avere de cât un biet cal cu care nutresc o familie din câte 6 membrii. Pe cal încarcă câte 400 — 600 de cercuri cu care plecă în ţera, unde lucreză la cercuitul vaselor de lemn, până când îşî isprăveşte cercurile şi la întorcere aduce bucăţele la copii şi la muere, care îl aşteptă cu dor.
O asemenea cutreerare prin ţeră, ţinend câte 4 şi 6 sgptămânî, se $ice că Moţul face :
Pastile pe la Siria *) Crăciunul pe la Ilia 2).
Cel maî credincios tovarăş al Moţului la drum, este calul luî pe care vâsarul încărcând câte o chişiţâ 3) plecă alăturea cu cer cititorul în ţeră:
1) Siria e un orăşel lângă Araci în Ungaria, uncie la 1849 armata maghiară comandată ele generalul Gorgey, a capitulat înaintea oştirilor ruseşti.
2) Ilia e an orăşel pe Mureş în jos, între Deva şi Dobra.
3) Sunt chişite mari şi mici; una conţine 14 şi alta 12 bucăţi de vase.
Colo pe Delul-mare Merge Moţul cu ciubăre; Şi cu teocurî3) de răşină Să le dee pe fărină, Ca s'aducă bucăţele La copii şi la muere.
Mergând încet dupS calul s6u, pe care nu'l preţueşte maî puţin de cât Arabul pe al s6u, cu capul ridicat, cu privirea limpede, senină şi hotărîtă; lioresce (cântă) câte o doină, care te face să stal în loc şi să asculţi acel glas melodios :
Du-me Domne în pace în ţeră Cu cercuri şi cu ciubăre, Şi me adă în pace iară La copii şi la muere î
Seu pentru a 'şî maî alina multele luî suferinţe şi ne-casurî, începe câte un cântec de jale, care face să rgsune pădurile :
JSu am pane, nu am sare2) Tote le-aii dus darea mare; Darea mare ce me apasă, De stă sufletul se'mî iesă.
Chişiţa se compune din:
Părlăul mare 8 litri de terg, care are 20 litri mici.
Pârlăul mic 6    ,.    o litră de terg are 2 clecalitri.
Pătrarul       4 r
Ferdeleţ       2 V2 »
Fereţ 8 cupe vechi.
Ciubăraş       5 7.
Şuştar 2    ?,      „. Tote aceste vase vin puse unele peste
altele.
Teocurile (tocurile) sunt făcute din cojă de brad, anume pentru a pune răşină într'ensele şi pe care Moţii o vend prin satele de la \eră 2) In Munţii apuseni nu se aud cântece haiduceşti de loc, ci numaî cântece de iubire şi de jale, balade şi satire.
64
Yin biraele cu carul Ducu'mî straiul şi mălaiul Ducu'mî tote, îmî lasă amarul î Mi-aş da pruncuţii la şcolă Dar nu'î pot cu straiţa golă. înălţate împerate î Vino în ţeră fă dreptate, I Daca ere di în ţleitate!*)
Satele Moţilor cuprind câte 6—8 milurî, cu câte 4,000—8,000 locuitori, ast-fel că numgrul lor total, se pote urca la 60 — 80,000. Mocanii, carî sunt vecinii lor ceî maî apropiaţi, nu'î numesc Moţî, ci maî mult Cămpenarî şi pe femeile lor Câmpenâriţe, seil în glumă le maî giic şi Ţopi.
Capitala Moţilor e orăşelul Câmpeni, situat lîngă Gura rîurilor, unde Rîul-mare şi Rîul-mic se împreună şi for-meză valea Arieşuluî.
Câmpenii, spun unii, că maî ântâiti s'ar fi numit Topa, numele unuî refugiat făcător de rele şi de aicî ar fi venind numirea ungurescă: Topanfalva. Murind Topa fără moştenitori, s'ar fi stabilit aci un altul cu numele Căm-pian şi ast-fel s'ar fi născut numirea de Câmpeni. Nicî una din aceste nu credem să fie probabile, cu atât maî vertos, că în munţi n'avem omeni pe care se'î cheme Topa seu Câmpian. Maî mult credem că muntenii Ta numit Câmpeni, pentru că faţă cu cele-l-alte localităţi din prejurime e în cât-va maî la şes seti maî la câmp aşezat.
*) Se nu credă cititorul că cuvântul $eitate, întrebuinţat aicî, este noii în limbagiul Moţilor. El se aude în gura tutulor betrânilor munteni, carî n'au fost influenţaţi de şcolă.
65
De asemene numele moţ se presupune a veni de la mons, iar alţii cred că el ar deriva de la chica pe care o purtau bărbaţii şi care pentru a o deosebi de chica fetelor o numeau moţ. Cuventul de moţochinâ esistă şi până astăzi în munţî şi însemneză^er adunat la olaltâ; tufă de per (Haarbilschel), iar numirea de Ţop, care ar deriva de la germanul Zopf, se ţlice că ar veni de la funcţionarii Nemţi, carî despreţuind pe muntean, îl numeau Zopf ger kerl; Zopf ger Walach, şi astfel s'ar fi perpetuat porecla de Ţop.
Munteanul însă se mândreşte tot atât de mult cu origina sa romană, ca şi cu numele s6u de mocan, moţ seu ţop; el ştie bine că aceste numiri, luate de uniî în bătae de joc, de mult formezâ o pagină gloriosă în istoria nos-tră naţională.
(
TERGUL DE FETE DIN GĂINA
G-ăina e un munte situat la me$ă-$i-apus a Munţilor apuseni şi are o înălţime de 1744 metri peste nivelul mării. La polele luî e Vidra de sus şi numirea sa se ascunde în întunericul mitic.
Vidreniî spun că în timpul când şi în munţii Biharieî se lucrau băile, o găină de aur eşa din băî spre a se a-şe£a în vîrful muntelui, pe cuibul s8u în care erau 661e sale de aur. Vidreniî atraşi de frumuseţea ne maî pomenită a găineî, în maî multe rendurî s'ati încercat s'o prindă, ea însă a fugit în jurul minelor de aur de la Roşia. De atunci ne maî putendu-se găsi aur în băile din acest ţinut, Moţiî au încetat de a le maî lucra, flind-că găina din poveste, era Velva băilor, şi ea a dus aurul cu sine în părţile unde a sburat.
Muntele Găina are dou8 piscuri, unul maî înalt şi pleşuv, iar altul maî mic şi înconjurat de pădurî de fag, în mijlocul cărora e un monument ridicat în amintirea câietorieî împgratuluî Austriei, Francisc Iosif I, pe care a fâcut'o în ţera Moţilor la 1852.
68
69
Mare e puterea natureî şi numaî acela o pote vedea în totă fiinţa eî, care cu ocasiunea uneî vijelii să găseşte într'un vîrf de munte, de unde cu frică şi cu fiori, priveşte Ia lupta elementelor ceresc! pline de electricitate.
Furtunile în munţi se plămădesc ca din senin, şi până aî bate în palme se varsă asupra piscurilor şi codrilor.
Eram în Găina, într'una din frumosele gile de vară. Cerul era senin, sorele era sus şi radele luî revărsau a-supra Găinii o căldură ca în luna luî Cuptor.
Un nouraş se zărea în depărtare pa marginea cerului. O jelife răcoritore legăna frunzele arborilor şi care din ce în ce bătea maî tare, în cât de odată se au$ea r6su-nând urletul puternicului vent, care smulgea copacii din păment. Nouraşul se încingea tot maî tare şi întuneca cerul. Păstorii fugeau la colibl, iar vitele mugind îşî căutaţi un adăpost. Pe cer fulgerile se întindeaîl ca şerpii. Ilie alergând cu patru caî şi cu carul luî de foc, pe unde se bat în capete balaurii şi solomonarii, voind se tragă în cel reu, pognea din plesna biciului s6u tunete şi trăsnete în cât gemeau munţii şi se cutremura pămentuL După câte-va minute furtuna s'a potolit, radele soreluî iarăşi încălzeau munţii, păstorii eşaîi voioşi din colibî, vitele începeatt a paşce, pasările se cânte şi Găina se salte.
Din Găina se zăresc o mulţime de poenî şi de o parte şi de cea-l-altă a muntelui, care desparte teritoriul comunei Vidra de sus, de cel al comunei Bulzeştî, s6ft maî bine $is, hotarul Moţului de al Cnşanului.
Maî în jos se v6d case de ale locuitorilor, unele iso-late şi altele în grupe aşezate, iar pe la polele Găinii
şerpueşte Rîul-mic în ale cărui unde cristaline se scaldă raţia soreluî şi bea curcubeul apă.
In cea d'ăntâiil Duminică după Sân-Petru, liniştea din Găina se întrerupe. Este $iua fantasticului terg de fete. In zorî de $i de dimineţă, de pe tote delurile curg Moţi şi Moţe, Crişenî şi Crişene; toţî în haine de sSrbă-tore. Cântecile igreţilor (lăutarilor) asurzesc pădurile.
Des de dimineţă douî delegaţi din partea Moţilor din Vidra de sus şi douî din partea Crişenilor din Bulzeştî trag o linie de despărţire, între Moţi şi între Crişenî, în câmpul terguluî, care se ţine pe o pajişte verde ce se întinde între cele douS piscuri ale muntelui. Linia e trasă astfel că Moţii îşî aşe^ă merindele în partea de către resărit, iar Crişeniî în partea de către apus.
Până pe la orele 10 dimineţă toţi sunt ocupaţi cu cumpărarea şi ven^area uneltelor de case şi agricole, precum : cose, strunguri, greble, tulnice, ole şi diferite pome şi legumi aduse în terg de Crişenî.
După terguirea celor trebuinciose, lumea începe se prân^escă pe iarbă verde şi să se adune înprejurul igre-filor (lăutarilor), carî cântă lângă câte o berbinţa (butoiîi) cu vin, orî cu vinars de cireşe, seu cu rosolie, (italieneşte rosoglio), un fel de vinars roşu îndulcit cu zahăr, seti. cu miere de stup, şi apoi jocul seti hora se încinge peste întreg târgul în câte 8 şi 10 grupe separate şi formate din Moţi şi din Crişenî, carî la sunetul ceterelor, clarinetelor, cimpoelor şi fluerelor, jucând îşî adreseză prin chiuituri tot felul de satire, strigând Crişanul către Moţ:
Ţine moţ de hasta straiţă Să me hiţ (joc) cu hasta moţă: Până me hiţai cu moţa Se dusă moţul cu straiţa!
70
71
Iar Moţul îî r6spunde:
Mei Crişene lapte în teoc Adă fata să ţi-o joc ; De nu ţi-oî juca-o bire Intre smerii în ea şi în tire !
Din aceste glume adese se nasc mici certe, carî îndată se aplaneză de către delegaţii însărcinaţi cu păstrarea ordineî, şi carî numaî atuncî degenereză în bătăi şi neorânduelî, când poliţia streinului se amestecă. Un asemenea incident s'a întâmplat în vara anului 1852, când 11 jendarmî nemţeşti, insultând femeile, au fost cumplit bătuţi şi desarmaţî; iar Moţiî pentru acesta a lor îndrăsnelă, au fost aspru şi crunt pedepsiţi.
S'a trimes la Vidra de sus o companie de dragoni (călăraşi), şi punând mâna pe treî inşî, dintre care numai G-avrilă Bădescu maî trăeşte, a fost fie-care bastonat cu câte 100 de beţe; iar la 1856 a fost împuşcat unul din eî.
Săracul Moţ! Nicî în vîrful muntelui nu'l lasă streinul se'şî petrecă filele în pace!
Când sorele e numaî de o suliţă pe cer, până se apue, omenii încep se plece rî^end şi glumind. Crişanul, iute la fire'şi r6u la mânie, fiind că nu 'şî-a putut vinde olele, începe a le sparge cu bâta, iar Moţul, voind ca olele cumpărate se ajungă mal iute de cât el acasă, le dă drumul din deal şi până în vale.
In cât pentru tergul de fete, în Găina n'a esistat nicî odată, de cât numaî în creeriî calomniatorilor streini, ca se atragă atenţiunea publicului asupra bârfelelor şi cle-vetelor lor.
In vremile de demult, păstoriî din acel munte făceaţi
în fie-care an câte o feştanie în mijlocul turmelor. Cu acea ocasiune Vidreniî duceaţi mâncări şi beuturî şi se ospătau cu popa lor pe iarbă verde şi între bra^I. In urmă feştania a dispărut, iar petrecerea a r6mas şi se ţine în fie-care an la Sân-Petru. Crişeniî din apropiere au început şi eî se ia parte la petrecerea Vidrenilor, şi aşa, dintr'o petrecere locală a Vidrenilor, cu timpul a ajuns să fie o petrecere generală a Moţilor şi Crişenilor.
Maî era şi obiceiul ca la Sân-Petru se plătescă Vidreniî despotului proprietar feudal Holaky din Hălmă-gel arenda pentru păşunatul vitelor în Găina; de aceea în (Jiua numită, Moţiî cu nevestele şi cu copil lor, ospă-tându-se de bucurie, că s'au plătit de satana, participau la acesta veselie şi Crişeniî, carî aflând că Vidreniî aveaţi beutură, duceau şi eî în schimb spre vendare tot felul de unelte şi ast-fel s'a născut tergul din Găina, r&u şi fără cale numit de streini: terg de fete.
Tot în acest mod aii fost înfiinţate şi alte treî tergurî în munţi: în Lespezi, Biharia şi Călineasa. Cel d'ântâiti nefiind cercetat a încetat la anul 1830, iar tergul din Biharia a încetat cu douî ani maî înainte din causa deselor furtune. Biharia e un munte în înţelesul adeverat al cuventuluî. VenturI recî şi o negură desă acopere mal în tot-d'a-una acel munte.
A mal r6mas în fiinţă tergul din Călineasa, care e cu mult mal neînsemnat ca cel din Găina. Participătoriî la tergul din Călineasa sunt maî cu semă păstoriî din acel munte şi puţini locuitorî de pe la Someşul cald şi rece din spre Huedin şi afară de lâna dusă la terg de Moţiî din Scărişora nu sunt alte mărfuri de vendare.
Posiţia muntelui Găina, pentru ţinerea unuî terg e
72
însă cu mult maî favorabilă, de 6re-ce în prejurul eî, fiind o mulţime de sate, formeză calea de comunicaţiune între Moţi şi între Crişenî.
Despre origina târguluî ne-a spus bătrânul Gavrilă Bădescu, cel bătut cu o sută de beţe, că a aflat de la tatăl seti, care a trăit 130 de anî, că într'o $i Vidreniî, petrecându'şî în Găina ari fost surprinşi de Curuţîşi de Lobonţî,1) pe care respingându'î, în amintirea acelei învingeri 'şî-ar petrece Moţii în $iua numită.
Tot cam în acest sens vorbeşte şi etnograful german d. Reissenberger, care $ice că Mongolii năvfelind în Ungaria, Românii din ţera ungurescă, care locuiau la polele despre apus ale Biharieî, 'î-ati gonit pe munte, unde fiind întâmpinaţi de Românii transilvanî, pe toţi 'l-au omorît. „In amintirea acelei învingeri îşî petrec Românii în fie-care an la Sân-Petru în muntele Gâina şi cu care ocasiune se contracteză şi unele căsătorii".2)
La tergul din Găina, care semăna cu nedeele din ţera Haţegului, seil maî bine $is cu tergul fetei ce se ţine la boboteză la Recea din ţera Făgăraşuluî, seu cu cel de la Sântă-Măriă din Teuş de pe vatra Mureşului, orî cu cel de la Ispas din Blaş, se fac ca de obiceiii, cunoştinţe între feciori şi fete, din care resultă,şicâteo căsetorie între câte un Crişan cu o Moţă, nicî odată însă între un Moţ cu o Crişană, fiind că Crişenele nu sunt aşa frumose ca Moţele. Cununia însă se celebreză cu totă cuviinţa a casă in sat, înaintea altarului bisericeî, iar nu în munte, unde se $ice că ar fi pustnici seu călugări, carî în ţera Moţului n'ati esistat de când e lumea.
*) Pe cine înţeleg Moţiî sub Lobonţî, n'am putut afla.
2) Siebenbiirgen. Geschildert von dr! Karl Reissenberger, Wien 1881.
GRAIUL MUNTENILOR IN GENERAL
SI AL
ABRUZENILOR SI MOŢILOR IN SPECIAL
II
GRAIUL MUNTENILOR IN GENERAL SI AL ABRUZENILOR*) SI MOŢILOR IN SPECIAL
Regulile fonetice caracteristice graiului Muntenilor cu puţine escepţiunî, pe care le indicăm maî la vale, sunt tot acelea arătate de distinsul profesor de la Iaşi, M. Pompiliu, în interesantul seu studiu privitor la graiul românesc din valea Crişuluî-Negru 2).
1. Modificările fonetice după care labiala b trece în bgh şi a-poî în gh: ghine, alghină etc. nu se afla în munţi. Se aude însă forte des peste Mureş şi anume pe la Sebiş şi Mercurea. Nuanţa ch ca în luciii, pochî, sachi de asemene nu se aude în munţi, ea se află dincolo de Mureş întocmai ca labiala b.
2. Consonanta p, maî ales înainte de un i în diftong, maî tot de-a-una trece mpch; de esemplu : pchiatră=])mtYh) pcher= pier; jpc7iefe=piele; j;c7zm<x=piuă; pchicătură=pic&t\ir&.
3. V în ţinutul Moţilor adese trece în h care sună ca germanul eh, şeii ca în limba română în cuvintele paroc/i:e, cftierovim,
J) La numirea Abrud în plural d se pronunţe ca # şi fiind că n'am avut caracterul D cu ţedilă am trebuit să'l scriem cu z.
2) Graiul românesc din Biharea, în Ungaria. M. Pompiliu, Convorbiri Literare No. 12, Bucurescî 1 Martie 1887. Comparând acest graiii cu al Muntenilor uşor se pote vedea deosebirea ce esistă.
76
77
de esemplu : hm=vin, 7zmtfrs=vinars ; iar în satele mocănescî de pe la Brăcjescî şi la polele munţilor sună ca j mole : jin= vin; ;mars=vinars ; ?ermcj=verme; ?m^ra=vinitură.
4. Tot în părţile interiore ale munţilor precum şi pe la Hălmagiu, Baia de Oriş, Brad c înclină spre ş al cărui sunet insă e maî mole de cât ş şi ceva maî aspru de cât -/ grecesc: şeapă= ceapă; şe faşi=ce faci; şuber=c\uber. De asemene şi consonanta' / trece în ş mole, de esemplu : şer=fer; şirez=fwez; şerbe= ferbe; iar în părţile superiore, consonanta acesta trece în eh german seu y elin : yerbe=fevbe ; yie=&e ; yier=fei\
5. Formele de cuvinte: is-a, hăstra, iesta şi atesta se aud la MotJ şi la Crişenî, iar ahasta, aliata, alteia, ahăla, ala, alea, aia, hia (ceia) se aud în părţile de jos a munţilor, maî cu sema pe Arieş în jos.
6. Un ce particular în graiul din munţi oferă şi împrejurarea după care cuvintele începetore cu consonantele sl interca-leză între ele un c de esemplu ; sclab=sVăb; sdăbânogie=s\&b&-nogie ; scMmnâ=slănină ; sclut=slut; sdobod=s\obod. Câte o-dată intercalarea acesta se face chiar şi )a finea cuvintelor precum: 0^ras<*'=odrăsli.
7. Pronumele personal nostru, vostru, se întrebuinţeză prescurtat nostu, vostu, nostă, vostă.
8. Gerun(|iile de cele mai multe orî se folosesc fără d la urmă, aşa: mâncân=m&ncâ,nă ; 6âw=bând ; jucân=jucând.
9. La finea cuvintelor sub acent, e, nu e deschis, ci tot-d'a-una diftongat. Nu se dice me, gre, se ste, tace, dure, ci mea; grea; se stee, tăcea; durea.
10. Genetivul şi dativul articulat al numelor feminine nu e contras în i, ci se pronunţe cu ei, de esemplu: mamei; sorei; nepoteî; tătăişei (cumnată).
11. Articulul femenin a e limpede şi nu se află plecat spre e, se (|ice : valea, pănea, câmpia.
12. Articulul masculin l, chiar cu semisunetul luî u final, se aude în multe părţî ale munţilor, de esemplu: unde mi calulu ? Vec|î cum pasce boulu I Au^\ cum căntă cucidu !
13. /din ie nu s'a perdut; se <|ice : fierb; vierme; fier. Se aude
însă des şi forma in care i din ies, dispărut, aşa: ferb, verme, fer. In cuvinte cu labialele m şi^; m se aude împreunat cu ny şi^> cu ty: mnyeu===m\e\x;mnyel==m\Q\; mnyere=miere; mnye4= mie(J; mnyierlă=m\er]&; p>fyele=p\e\e ; ptyere=piere.
14. Tot particularităţilor graiului muntean aparţine şi împrejurarea că verbul a eşi în tote timpurile se conjugă cu un i înainte: ieşit, teşişi, ieşi.
15. Perfectul simplu şi compus de la verbele (a) spune şi (a) pune se formeză ast-fel în cât n din rădăcina verbului înainte de s, nu se omite, de esemplu: perfectul simplu: spunseiu, spanseşi, spunsă; spunserăm, spunserăţi, spunserâ. Punsei, pun-seşi, punsă etc. Perfectul compus : am spuns; împuns etc.
Tot aşa se întâmplă şi cu verbul (a) rămânea. Pfct. simplu : remănseî, rămănseşi, remănsă etc. Pfct. compus : am remâns, aî remăns, a remâns; noi am remâns, aţî remâns, au remâns. După cum se vede, în pfct. compus numaî personele se schimbă; iar verbul remâne peste tot locul neschimbat.
16. In rădăcina verbului (a) căuta, au e înlocuit cu o, care remâne permanent în tote timpurile. Present. indicativ : cot, coţi cotă; cotăm, cotaţi, cotă.
16. Perfectul simplu al verbului (a) da, e : dedei, dedeşi, dtde, dederăm, dederăţi, dederă, aceste din urmă treî persone au accentul pe silaba primă. De asemenea şi (a) sta : stetei. steteşi. stete; steterăm, steterăţi, steteră, cu accentul tot pe silaba ântăî la aceste 3 persone din urmă
17. Verbul reflecsiv (a s6) duce, în presentele indicativ în tote personele u trece în e, care sună ca în cuvintele verde, perde, mere, (merge), de esemplu: eu me de(i)c. tede(i)cî,sede(i)ce; ne de(i)cem, ve de{i)ceţi, se de(i)c. Perfectul simplu, persona a 3-a: se de(i)se, ne de(i)serăm, ve de{i)serăţi, se de{i)serâ. Perfectul compus în a 3 personă sing. şi plur. se întrebuinţeză cu un el, de esemplu: el s'o de(*)s şi ei s'o de{i)s.
Pe i Fam pus In parantez pentru că maî nicî odată e nu se aude singur, ci se lungesce cu ajutorul sunetului i în forma luî ei; un e diftongat.
17. Verbele (a) sfătui, (a) sfădi şi sfredeli înlocuesc pe fcup,
78
spatiei, spâdi, spredeli şi spredel. Tote aceste cuvinte se aud numaî la Moţi şi în unele părţî ale Crişuluî alb.
18. Adesea în loc de mersei şi fuseî se aude mersei şi tuşei. Verbul a merge se aude: merg, mergi, meriş\ mei; merge, mere şi me; mergem, merem şi mem; mergeţi, mereţi şi meţi; merg. In loc de optativul present şi perfect, în părţile Crişuluî alb, se folosesce o formă circumscrisă: vre orî vrea, de esemplu : eu vre mee, la Deva daca ar fi bani=eu aşi merge la Deva daca aşî avea banî.
Vre mee, se folosesce atât în optativul present: aşi merge cât şi în loc de : aşi fi mers. Maî e şi forma : io vre fi mers în loc de aşî fi mers şi de aşî fi fost mers.
19. In loc de imperativul mergi seti meî, du-te, plecă şe întrebuinţeză forte mult cuvântul: Vă; de esemplu : Vă copile a mtintt=d\i-te copile la munte. Vă vintnş pe costă=dU'te cur-mediş pe costă. Vă şi lucrâ=merg\ lucreză.
Cuventul Vă se aude maî cu semă in satele Ribiţa, Tomna-tec, Mihăilenî, Blăşenî, Teraţel şi altele din ţinutul Crişuluî alb.
20. Tot pe valea Crişuluî-Alb se aude Feiga şi Feica în loc
de fugă; de esemplu: O luato la ftiga=& luato la fugă. Feiga copile=2apuck la fugă, prinde la fugă, fugî copile! Feiga copile a mu7itc=fugi copile la munte !
Feiga se aude la Ţebea, Caraciu, Bulzeşti, Crişcior, Mihă-lenî etc. iar Feica în loc de feiga se întrebuinţeză în satele Scrofa, LuncoiQ etc.
21. Verbul a fi se aude în următorele forme: îs. sum, sâmt, sânt, eseu, estti, aceste două din urmă, se aud în comuna Ţebea, iar »'se aude pe valea Hălmagiuluî, pe căndmi-^se aude numaî în părţile inferiore ale Zăranduluî
21. In părţile Crişuluî-alb în loc de (a) vedea se întrebuinţeză verbul văi. Perfectul simplu: ve^uî şi w, văişi, văi-, văi-rem, văireţi, văiră. Prea perfect simplu: ve^usem şi văisem, vaisPşi, vâisG; văiserem, văisereţi, văiseră. Perf. compus : am vec^ut, am vest, am vait; se folosesc tote treî formele. Infinitivul : a văi, de esemplu: el pote văi daca me€=el pote ve-
79
dea dacă va merge. Se aude în comunele Birtin, Tătărescî, Brad etc.
22. Verbul d^ic, d^ici, $ice se aude în a treia personă şi ice; i e cu ton ascuţit în tote timpurile şi modurile şi c se pronunţă ceva maî aspru ca / grecesc. Imperfect: iceam, iceai, icea; iceamf iceaţi, iceaîi. Perfectul compus: am is, aî is, a is, şi o is; am is, aţî is, au is şi or is.
Maî rar se aude şi câte un v înaintea luî au şi or, de esemplu : eî v'au is seti vJo is c'or mee la bulciu la Brad.
23. In satele mocănescî pe la Mogoş, Ponor, Intregalde, se aude forte des cuventul fece în loc de face, de esemplu : ce fe-cefi voî acolo ?=ce aţî făcut acolo ? Ce fecerăţi voî la Abrud ?= ce făcurăţî la Abrud ?
GRAIUL ABRUZAN
O deosebită luare a minte merită limbagiul propriu la o parte din abru^enî prin care t, c, une-orî şi j şi d între doua vocale se esprimă ca ţ, g; iar j şi d ca
Ast-fel abru(Janul autochton vorbesce : Qe fagi ?=ce faci ? Uncţe ţe dttgi ?=unde te ducî ? Ai $e gri$e ?=aî de grije ? Qingi miţi=cinc\ mici. Sub numirea de mici, abru(|eniî înţeleg cri-ţari. Qe-mi pasă mie 4eiine=ce-m\ pasă mie deţine.
Pentru ca cine-va să potă au(Ji limpede şi curat acesta particularitate a abru(|enilor trebue se vorbescă cu un abru^an neaoş şi fără ştiinţă de carte. Cărturarii se feresc, dar nicî eî nu se pot cu toţii şi pe deplin emancipa de a o întrebuinţa. Despre acesta ne-am convins de nenumărate orî şi ar fi necesar ca ceî, carî se ocupă în special cu filologia, se facă în acesta privinţă constatări la faţa locului.
De aceia maî afirmăm încă odată că numaî acei locuitorî, cari din neam în neam s'ati născut în Abrud, întrebuinţeză particularitatea maî sus indicată şi nicî aceştia nu fac acesta schimbare la tote cuvintele.
De asemenea ne-am convins că nu e vre-un defect organic, care sâ'î silescă a face înlocurile arState, ci e un graiti particular întrebuinţat pote maî de mult de toţi abru^eniî.
GRAIUL MOŢILOR
Graiul Moţilor se deosebesce de a celor-Talţî munteni prin împrejurarea că consonanta 11, între doue vocale şi la multe cuvinte chiar şi la fine, se preface în r, dupe cum se întâmplă în dialectul istrian, însă bine-înţeles, nu în tote cuvintele1). Că a-cum 40 atî, şeii şi maî mult, n se va fi rostit în tote cuvintele ca r, e maî mult de cât probabil. La acesta ne îndemnă a crede mulţimea de cuvinte, carî şi astă-c^î se rostesc cu r în loc de n, după cum se pote vedea în Vocabularul de maî jos. Credinţa nostră se afirmă şi maî tare când vedem că indivizii din aceeaşi comună nu esprimă toţi pe unul şi acelaşi cuvent cu r, aşa d. e. unii (|ic: dimineaţă, alţii dic: dimireaţă şi alţii ghibireaţă. Ceî-d'ânteiu se numera la generaţia maî teneră, carî au trecut prin şcolă, ceî din urmă la generaţia maî betrână, carî n'a putut se cerceteze şcola, de 6re-ce înainte de asta cu 20—30 de ani, abia
J) A se vedea Rotacismul Ia Moţi şi la Istrienl. Bucurescî 1886. Broşura citată neconţinend tote cuvintele şi lipsind chiar şi poesiile în rotacism, revenim spre a completa acesta a nostră lucrare de mai nainte. Pentru înlesnirea cititului am omis în sqrierea cuvintelor pronunţarea poporală pe care am aretato limpede în broşura de maî sus.
84
a fost o singură şcolă în munţi. Din cele premerse suntem necesitaţi a crede, că cu cât progresăm, cu atât dispare maî mult acesta particularitate din graiul muntenilor.
Comunele în carî se maî pote au^i vorbirea acesta sunt: Al-bac-Arada, Lăpu§ul, Scări§6ra, Neagra superibră şi Neagra de jos. In Vidre, Ponorel, Secătura, abia ici colea maî poţi au<|i de la câte un om betrân câte un cuvent în care n să fie înlocuit prin r; ba ce e maî mult, omenii din aceste comune 'şî bat joc de cei-Falţi, carî au rămas credincioşi graiului lor tradiţional.
CUVINTELE IN CARE N SE PREFACE IN R
-A»
Aburăsema = abunăsema adure = adune adura—aduna adurare=adunare adurător = adunător adurătore = adunătore*) adurătură = adunătură afire=afine agorisi = agonisi agoriselă = agoniselă ajur=ajun ajură=ajună 2) albiră=albină albiruţă=albinuţă aliră = alină alură=alună aluriş = aluniş alurecă = alunecă alurecuş = alunecuş
3) Cu deosebire femeile, carî strâng finul se numesc adură-toare, iar bărbaţii adurătorî.
2) d. e. ajurat'aî?=ajunat'aî?
alur ecăturâ=alunecătură amara=amâna am arare = amânare amerinţa *= ameninţa apure=apune apurere = apunere arminder=arminden asemerea=asemenea.
B
băură=băună
bire=bine
breber=breben
breberî=brebenî
buciriş=buciniş
brebereî=brebenei
bur=bun
burătate=bunătate
burdură=burdună (gurduna)
c
cămir=cămin camiriţă=vatră ; sobă.
86
87
cârepă = cânepă cânrepisce = cânepisce căresc = cănesc câresce = cânesce carpăr = carpăn cearcăr=cearcăn ceruse = cenuşe ceruşar=cenuşar ceruşiu = cenuşiu ceruşos = cenuşos ciră=cină cira=cina cire = cine cireva=cineva clătiră=clătina crăciur=crăciun1) cremere = cremene criştar=cristal.
D
dăpăra=dăpăna dăpărare = dăpănare dăpărătdre = dăpănătore dăpărător = dăpănător dăpărătură = dăpănătură dărăpăra = dărăpăna desbira=desbina detură—detună despreură=despreună dirainte = dinainte dirapoi = dinapoi dinrăuntru—dinăuntru dumirică=duminică dorite=doniţe doriţi ==doniţî.
F
Fâr=fân fâraţ=fânaţ
l)Bur ajurul de Crâciur Salutarea obicinuită a colindătorilor în presera de Crăciun.
fâros = fânos
f ântâră=fântână
fântărea=fântănea
fiecire=fiecine
frasir=frasin
furie=funie
f uringire=funingine.
Gr
Gadiră=gadină gălbăruţ=gălbănuţ galber = galbin gălbirelă=gălbinelă găiră== găină gemerî=gemeni gemire = gemine gerunche=genunche gheuroie = gheunoie grădiră = grădină grădiruţă = grădinuţă.
II
Hairă=haină hodiri=odihni Huedir=Huedin.
I J
îmburătăţire = îmbunătăţire împ ăra=împăna împ arat=împ anat împliri=împlini împreura=împreuna ir=in
irant şi arant=înalt *)
irainte şi arainte = înainte
iraintare = înaintare
ir ap oi=înapoi
ir ap oier e = înapoiere
*) Acest cuvent se aude cu deosebire în Scărisora.
inchira—închina' închirare=închinare închiraciune = închinăciune închirat=închinat încremeri=încremeni îndemârâ=îndemână îndemâratic=îndemânatic îndepliri=îndeplini îndeplirit=îndeplinit ir el şi orel=inel îngălberi=îngălbini îngălberit=îngălbenit îngâra== îngâna îngârare=îngânare îngârat== îngânat îngerunchea=îngenunchea îngerunchere = îngenunchere îngropăciure = îngropăciune irimă=inimă irimos = inimos înserira=însenina înserirat = înseninat însărătoşa = însănătoşa însărătoşare=însănătoşare însărătoşat=însănătoşat însărcir a=însărcina înţep eri—înţep eni întureca=întuneca înturecime=întunecime în turecos=întunecos înverira=învenina înverirat= înveninat învireţi = învineţi învireţire=învineţire învireţit=învineţit jireaper=ieniper jupâr=jupan jupăresă=jupănesă jurincă==junincă.
L
Lâră=lână
lâros şi lânros=\ânos
leagăr = leagăn legărare=legănare legărător=legănător legărătore=legănătore lir=lin liruţ = linuţ lumirat=luminat lumiros = luminos lurâ=\xmh luri=lunî.
M
Măcira=măcina măcirare=măcinare măciriş=măciniş măcirătură=măcinătură mâră=mână mâra=mâna mărăciră=mărăcină măr ancă=mănâncă mârător=mănător mârătură=mânătură mâre=mâne mârecă=mânecă mârecar=mânecar mar gir e=margine mărunchiii=mănunchiu mâruşâ=mânuşă minciură=minciună milister=minister mirurat=minunat mirure=minune muşir oiu=muşinoiu.
IST
Neasămărat=neasemănat ream=neam2)
!) In cuventul acesta des întrebuinţat în vorbirea poporului n s'a schimbat în l.
2) Acest cuvent se aude cu deosebire în Lâpuş; de esemplu: Ce ream reu de omerh
neîmplirit=neîmplinit neîmpreurat=neîmpreunat nerugirit=neruginit nepepterat=nepeptănat neruşirare=neruşinare neruşirat=neruşinat ne virovat"== nevinovat.
O
Omeri = omeni 6re-cire=6recine 6re-cire-va=6re-cine-va omerie şi omirie=omenie; d. e.
om de omirie=om de cinste a)
orei şi irel=inel.
Paltir=paltin
pâră=până
pâre=pâne
păşura=păşuna
păşurare=păşunare
păşure=păşune
pecingire=pecingine
plămâră şi plumâră=plămân ă
plir=plin
pliri=plini
poimâre=poimâne
pripor=pripon
prister=pristen
i>We=pune.
R
Rădăciră=rădăcină rămărea=remânea rândurea=rândunea r ândurică=rândunică
J) Omeria, omirie aşteptă, ru-şirea încă are loc. Proverb din muntî.
raşira=răşină resură =răsună resurare=resunare resuret=resunet resurător=resunător rugiră=rugină rugireală==rugineală ruşire== ruşine.
S
Salfira = Sanfira sălgeră = sângeră1) samară = samănă sămărător=sămănător sămărătore = sămănătore sămărătură = sămănătură sărătate = sănătate sărătos = sănătos săpur=săpun săpurel=săpunel Simti6ra=Simti6nă; nume propriu
scarmăra=scarmăna scărmărar e = scărmănare scărmărătore = scărmănătore scărmărătură=scărmănătură scărpira=scărpina scărpirare = scărpinare scărpirătură = scărpinătură scaur=scaun scăurel=scăunel scăuruţ=scăunuţ sdruncira=sdruncina serin = senin seriros = seninos sîr=sîn sîrdsă=sîndsă slăbiciure = slăbiciune slăbărog=slăbănog
89
slăbărogie = slăbănogie spăra=spăla smântâra=smântână smântânită=smântânuţă spir şi spirî=spin l) slăniră=slănină spliră=splină spliruţă=splinuţă2) sprigir = sprigin sprigiri=sprigini sprigiritor=spriginitor sprigiritore = spriginitore sprij ora=sprij ona spure=spune stăpâritdre=stăpânitore stăp âritor=stăp ânit or stăpârire=stăpânire stârpiciure = stârpiciune străpure = străpune; stricăciure=stricăciune supure = supune supur ere=supunere sura=suna surare=sunare suret = sunet surătore = sunătore surător=sunător surătură=sunătură suspira=suspina suspirare = suspinare susţirea=susţinea susţirere = susţinere.
T
Tăciure = tăciune tire=tine tirea=ţinea
J) In aceste doue cuvinte n a trecut în l ca la cuventul de maî sus: milister.
a) Esprimă schiri şi schir, de esemplu: m'am înschirat.
2) E de observat că Moţiî întrebuinţeză cu predilecţiune diminutivele.
ţirut=ţinut peptere=peptene pepterat = peptenat tot-d'a-ura=tot-d'a-una.
XJ
Ure şi unre = unde urealtă=unealtă ure-orî=une-orî uru=unu ura=una.
V
Vâră=vână vârât=vânat vârătore = vânătdre vecir=vecin veciră=vecină vecirătate = vecinătate verin=venin verira=venina veriros=veninos vermâros=vermănos verit = venit vir=vin viră=vină ') virars=vinars vişir=vişin.
In cuvintele următore n nu se schimbă in r:
Ciocăni, ciocănel, ciocănitore înavuţi, împuţina, înoi, înopta, înora, întineri, întâmpina, înfăi-noşa, an, anumit, datină, jugăni, mânios, mânie, nenorocire, ne norocos, pomană, cuvine, taină,
*) Se dice şi ghiură; de esemplu: ghiurâ pâra a oacea—vină până aicî.
|
90
tăinui, învinovăţi, resbuna, strei-nătate, tină, tinos, etc. etc.
Este evident deci că nu în tote cuvintele n se preface în r.
Tot în cursul cercetărilor nos-tre am maî constatat că Moţiî în substantivele cu câte doue şi treî silabe rostesc pe ă ca a, de esemplu: pădure în loc de pădure; p&rîu în loc de părăii; părete în loc de părete.
De asemene dic spărma în loc sfarmă; rumpe în loc de rupe; întrepuns în loc de întrepus; în-trerumpe în loc de întrerupe.
Moţul în decursul vorbirii cu o a doua personă de regulă să întituleză pe sine cu personă primă din pluralul noî7 de esemplu : om vedea noî; om face noî; om griji noî.
CÂNTECE POPULARE IN ROTACISM
CÂre-şî teme muerea	De-aî fi om cu socoteală
Facă gard pe lângă ea.	N'aî maî şedea pe afară;
Facă-şî gard de rude nouă	Ci te-aî da sprinter în casă
Puie smerii în el şi plouă.	La plăcinte, la găirâ
De şi-o teme de vecirî	La cupa cu vir bur plirâ.
Facă-şî gardul şi de spirt.	
	Pe margire de păment
Cire strică dragostile	Merge un june semărând,
Mârâncei grâu paserile.	Se te faci grâule facî;
Şadă în sânge pâră în brâu	Dar se staî la secerat,
Se'l mărânce corbii de viii.	Ca mândra la sărutat,
Drăguţa care-î drăguţă	Hai mândră să ne luăm
j                      Vire pe brumă desculţă;	Că noî bire stmărăm
f|                     Da care-î blăstămată	Şi pe ochî şi pe uitat,
[1                      Nu vire nicî încălţată. ■)	Ca doi porumbei la sburat.
!                      Mândră, mândruleana mea	Me dusei la popa în clacă,
I                     Am gândit că-î fi a mea,	Da de fonie se-mî maî treacă.
i                      Şi-am gândit că mi-ar fi bire	Popş flămend ca şi mire,
j                      Drăgostindu-me cu tire.	Pară more bre-cire,
1                     Dară eu ved că aî maî mulţi,	M'o ţirea şi popa bire.
După care tu te uiţi	De-o muri un om sărac.
Şi cu care te săruţi.	0 măr anca şi popa un drac.
*                     Frundă verde bujorel	Me mâră mama la vie
Meî bădiţă tinerel ! *)	Se-mî culeg măghieran mie.
	Nu sciii cire m'o vedut
1i Cuventul tîner se esprimă curat.	Câtă mama m'o pârât.
)
92
Mama mea s'o mâniat Şi în pivniţă m'o băgat. Eii me uitaiii pe ferestă Veduî norii învolbând Feciorii cu fete jucând. Dar viri urul betrân, Şi-'mî spunse amar mie Că-î dus badea 'n cătănie. Se-mî fi spunse maî Wainte I-'aş fi făcut merinde. I-'aş face şi de acuma, N'am pe cire io trimite. I-'aş trimite-o pe stele Stelele-'s cam mărunţele Şi badea îî dus în ţerî grele. I-'aş trimite-o pe lură; Lura-1 numaî jumetate Badea îî dus în ţerî departe. I-'aş trimite-o pe sore; S6rele-î cam vederos Badea îî dus în ţerî 'n jos.
Astă nopte vent bătea, Acasă la drăguţa, Ferestile zdârnăia, Drăguţa se hodirea, Colea 'n pat lângă bărbat, Eu afară lengă gard. Audiiîi cârşcând uşa Şi gândiiu că iese ea. Eşi ludul de bărbat Cu furceala de la pat Se dee la mire'n cap. Me punseiu într'un gerunehe D-deîi se nu-'î ajute Se dee la mire'n frunte. Luaiu tundra ş'o luai fuga Prin tină pârâ'n gerunehe, Imî părea că merg pe punte.
De-aş şei că maş duce-'n rafii Mi-aş cumpăra boî şi cai; Dar eii şciii că nu m'oiii duce
Că mi-o plăcut gura dulce. Crăşcâ iadul şi me cere Pentru păcatele mele, Tacî iadule nu crâşca Că şi tu te'î sătura, De popi şi de preotese De jupâri şi jupârese
Pară fuseiîi la mama O lucram, o nu lucram Tot bura mamii eram Mama tot lucrul lucra, Cătră Smeri arăta Că-'î lucrat de fata mea. Dar dacă me măritaţii Dede'mi lucrul cu ruptul Mâncare cu cumpetul. Pâră fuseiii la mama Nicî săpaiii nicî seceraiii, Nicî torseiu, nicî punseiu pânză Numaî tot diseiii în frundă. Dar dacă me măritaiu Şi săpaiii şi seceraiii Şi torseiu şi punseiu pânză Ş'o lăsaiii focului frundă.
Cât fu postul luî Crăciur Mâncaiu pită cu ajur, Doar 'mî capăt bărbat bur. Ce bărbat am căpătat Şi noptea se fi. mârâncat Şi-'ncă T-aş fi căpătat. Bărbatul de gazdă mare Nicî secure-'n casă n'are, Me guriiâ în pod desculţă Nu călcaiu nicî o grăunţă. Şi me duseiîi pe la şură Nu veduiîi nicî o strânsurâ, Nicî cât ia o cioră-'n gură. Şi me duseiii la ocol Şi ocolul fu maî gol. Purtaiu pole-'npăturate Şi nu le stropiiu cu lapte.
93
Bărbatul care'î bătrân
Se-'î aşterni un car de far
El se scolă tot gemen, (d)
La bărbatul tinerel
Fă-î patul mititel
Şi-'î aşterne puţinei
Şi se scolă uşurel.
De cât cu bărbat betrân
Maî bire culcată-'n far
Că de far m'oiii scutura
De betrân nu m'oiii putea.
La fântâra cea de peatră Şedeun tiner cu o fată El de mâră o ţirea Şi din vorbă judeca, Merge-o după el o ba? Ba ieii ba, ca-'s mititea Oiu maî şedea la mama.
Yaî maică, măicuţa mea Din picior m'aî legârat Din gură m'aî blestemat Se miblu din sat în sat Ca banii de la 'mperat. Se imblu din ţerâ-'n ţeră Ca banii de la cămară.
Frundă verde de dudăîi Sermane bărbatul meii Eştî nebun şi meteleîi. Cărepd mi-aî semârat B61a-'n ose mi-aî băgat. Da ia cosa şi-o coseşce De bolă me ispăseşce
Aşa strigă cumnatul Iacă-'ţî vire bărbatul, Lasă vie ţapa-'l ştie, Furcile calea se-'î ţie. Eii de cir a i-am gătat, Ddue verdî din noaue ogrădî. De direse cum le vedî.
Da bărbatu-'î mare drac Ş'aş'a ise că nu'î plac. Ese afară ca un care Eii veduiîi că-'î vaî de mire Nu caută bâta de mică, Ci caută bâta de mare Şi mi-o punsâ pe spinare : A-ieu Domne reii me dore ! Şi iar strigă cumnatul, Iacă-'ţî vire drăguţul Lasă-'mî vie Domnul ştie Busuioc calea s6-'î $e. Eii de ciră i-am gătat Săpaţîna h din grâdiră Şi cu un font de slănirâ Şi cu altul de smântârâ.
Dragu-mi omul pe lume, Care vede şi nu spure. Serută-me, mândră'n gură Se-'mî maî fac irimă bură.
Ean eşî mândră păr' afară Că-'mî arde gura cu pară Eşi-'mî baremî pâră-n prag De-'mî dă gură că-s beteag. Nicî în prag nu pot eşi, Că mi bărbatul aci. Vira astarâ, măre seră, Că mi-'l duce focu-'n ţeră Şi ţ'-oiii face renduiala.
Pâră fu ţunguţa pliră Me ţîru mândra pe mâră, Da când fu pe jumetate Me ţipă mândra la spate; Când fu pliră pâră-n fund Du-te dracului bolund.
Câte păsărele-'n codru Tote au un rend şi modru;
x) Legumi ce se sapă.
\
I
94
Tote ciră şi s'alirâ Numai io'-s pasere strină. Nicî nu cir, nicî nu m'alir Că's cu cuibul lângă drum; Câţi voinici pe drum trecea Toţi în cuibul meii svârlea. Şi eii m'am înmăniat Şi cuibu mi l'am mutat De o margire de sat.
Tu te duci bădiţă măre Du-mâ şi pe mir' cu tire. Bade undeî întureca Că deii eii ţ'-oiii lumira De toţî bire s'or mira: Da ce lumira 'î asta Asta'î lumira de şeii Drăguţa din satul meu. Asta'î lumira de ceară Drăguţa dintr'a mea ţeră.
Colo-'n vârful muntelui Jos în pdla codrului. Subţirea bore trăgea Şi un brad se clătiră, Câţi pe lângă el trecea Toţi pe el îl întreba: Bradule, molivule? Ce te clătiri aşa tare, Dimireaţa pe recore Pâră-n resărit de sore, Fără vânt şi fără bore ? Da cum nu m'-oiii legăra, Că la mire vrea se vie Tri meşteri din Baia mare, Se me taie tri sfârtaie. Se me puie pe tri cară Se me ducă-'n Baia mare, Se me facă temnicuţă; Temnicuţă robilor Şi jale mândruţelor
Pomişor cu pome bure Du-te la mândra şi-'î spure
Se nu se gate aşa bire Că eii me topesc cu dile. Ce-o iubit sunetul meii Pâră mori îi 'mî pare reii, Ce-o iubit irima mea Pâră moriiî nu pot uita
Frundă verde doî bădiţi Sci-ve dracul ce gândiţi, Amândoi me-7nceluiţi. Amândoi sciureţi carte Nicî de urul n'avuiii parte
Mult me mir de urele
Ce maî fac cu birele.
Mult me mir şi ele al meii bire,
Unde şede şi nu vire.
Că-'n crâşmă nu lam beut
Nicî în terg nu lam vândut.
Birele'rainte fuge
Râul din derept m'ajunge.
Lasă, lasă reule
Ca viri şi birele
Bagă-te lură sub nor Se me duc unde mi dor, Bagă-te lură sub stele Se me duc unde mi jele.
Mei bădiţă ş'al meii drag Invaţă-me ce să fac? Eii te-'nveţ drăguţă bire Se'ţî iei hairele cu tire Şi să pleci la drum cu mire.
Yaî de mire cum m'aş duce La mândruţa gură dulce ; Gură dulce ca zahărul Să-mi stâmpăr focul şi jarul. Yaî de mire duce-m'-oiiî La mândruţa buze moi. Buze dulci ca şi mierea Ca să'mî stâmper irima
95
Feciorul cu mândre multe Dă'-l dracului să'l sărute, Că'î trecut de medă nopte Pe când umblă pe la tote. Când vire rândul la mire E făcută diua bire
Mândrele cari's mândruţe Nu se fîr cu culducuţe, Ci cu vir din donicuţe, Ba cu mere din ultol Şi cu taleri de ceî noî.
Câte mândre am avut Tote bire le-am vândut; Numaî ura mi-afci lăsat Intr'o margire de sat, Cam stricată de versat, Dar dulce la serutat.
De-ar fi dorul vîndetor M'aş face neguţător, Şi mi-aş pure bolta-'n prag Ş'aş vinde cui mi-ar fi drag. Mi-o puseiîî pâră în prând, Eii de dor de tot m'aprind. Mi-o puseiîi de amedî în seră Irima'im varsă pară.
Sus la vârful muntelui Jos la pola codrului, Este un corb cu pene negre Dară'n cuibu-î cire şede ? Şede-mî, şede-o ebrbă negră Cu treî puiuţi mititei De nicî pene nu-s pe ieî. Grăia corba cătră pui: Dalei, puiuţi dragii mei! Yoî de astădî încolea Trăive-ţî cum îţi putea, Că nu ve maî pot ţîrea, Că eii tare am slăbit Clontul mi s'aii bătucit,
Unghiile mi-aîi rugirit Aripile s'aii sbârcit, N'am nădejde de trăit. Grăia puiul cel maî mic: Daleo maică, daleo dragă Ţire-ne pufîră vreme Doră cresc şi pe noî pene. C'apoî şi noî te-om ţîrea, Numa îî şedea şi'î mărânca. Eii pe voî voiii împărţi Urul sus cu sorele, Urul jos cu apele, Urul cu negurele.
Spure dorule mândri Ca acuma nu pot veri, Să m'aştepte pâr7 pe seră, Mâre demireaţă iară
Yaî de mire mult dor duc Colea sera când me culc; Dimireaţa când me scol, Me trezesc cuprins de dor.
Aşa-mî vire ure ori
Să me suiii la munţi cu nori,
Să'mî caut fraţi şi surori.
Aşa'mî vire câte-odată
Să me suiii la munţi cu peatră
Şi să'mî caut mamă şi tată.
De unde cătana pleacă Remâre casa seracă Şi vitele în ocol, Şi casa pliră de dor. Ba remâr copiî-n vatră Şi nu sciii cire li tată Şi boiţii înjugaţi Şi părinţii superaţî.
Eii la joc, mama la joc Mălaiu'î de Joi în foc. Pâră'l scutur de ceruşă Copiî-s de cap la uşă.
96
Hai mândră cu mire'n lume Omerii ne-or pure nume Mie grâii, ţie tăciure. Mie grâii de primă-veră Ţie pâre de secară.
Păseruică pe curunâ Nu cânta noptea pe lură Că irima mea nu'î bură; Că'î încinsă cu curea Stricată de voie rea.
Câte rele o dat de mire Dracul le maî scie spure. Câte rele am păţit eii Scie burul Dumnedeîi.
Câte păsărele'n codru Tote ciră şi au modru Tote ciră şi s'aliră Numaî eii nu am Jwdirâ
Haî mândră cu mire'n ţeră ! Meargă dracul să viii iară. Haî mândră cu mire'n lume î Meargă dracul să viu măre.
Betrânit'-am, betrânit Pe margirea sâlhelor Ţirend calea mândrelor. Care mândră nu virea, Birişor me-'nbâtrânea. Dar deii care că virea, Birişor me'ntinerea.
Pică frundă totă jos Du-te voinic sărătos,
Pleacăţî codre vârfurile De-'mî închide drumurile Să nu vie relele, Domnii cu trăsurile Pe tote potecile. Totă ţera me pâraşce, Că sum furul boilor Tălhăretul cailor. Da sciii chiar şi lumirat Cu asta nu's virovat. Că am bură direptate Tri stele de pe cetate, Sfântul sore stă să jore. Numaî lura pogana, Ea tare me apăsa, Că ea $o m'ar fi vedut Uscând haşca (pielea) boului In mijlocul codrului. Nu me da codre legat Că nimic uu ţ'am stricat, Fără frundă ţi-am călcat Şi o cldmbă mi-am tăiat, De puşca mi-am acăţat. Firea-î codre blăstămat Şi de toţi lepădat. Tocmai tu m'aî cumpetat De-'n grea cursă am picat. C'a-î dis codre către mire Că dacă-'î înfrundi bire Tu codre-'î griji de mire. Da tu codre ca-'î minţit Că Sumedru n'o verit Şi frunda ţi-aî îngălberit. Pără fuse frunda-'ntreagă Tu codre fusesî de treabă
CUVINTE DIN GRAIUL MUNTENILOR x)
ABARLAU: un blid în care se
strecură laptele. ADAMĂ şi DAMĂ: femeia de-
cădută; de aicî s'a născut di-
cătorea:
Cine iubesce cât ană Lumea, ţera îi strigă damă.
A IEU şi DE IEIJ: vai de mine şi de mine.
AIEPTA (a) a arunca.
ALES : pândă.
ALETJ: arvună.
ALO: pleacă, du-te, fugî d'aci.
ALMAR: un dulap în care se ţin vase maî scumpe de lut şeii sticlă.
ALTAR: un scrin în care muntenii îşî păstreză documentele si banii etc.
ALŢIŢE : cusătura cu arniciîi şi cu metase de a lungul mânecilor femeescî.
A MEE AŢĂ: a merge drept la ţîntă.
AMA: prescurtare din acuma.
AMAINTE : maî nainte.
AN pl. AÎ şi nicî odată ani.
ANOŞCĂND: maî nainte cu câteva dile, septămânî.
APOIŢI: apoi, maî apoî.
APERTE: apriat, anume, categoric.
APRICHI: a face atent.
ARET : înjurul meii, în apropiere
ARISTE şi ARIŞTĂ: închisore. Muntenii întrebuinţeză cuvintele de temniţă şi robie numaî ca termeni pentru osânde grele
ARMIC: armăsar. Cuventul armie se aude în valea Crişuluî alb.
1). Cuvintele coprinse aicî nu se află în lucrarea nostră de maî în-nainte : Rotacismul la Moţi şi Istrienu ^
98
99
ATIMP: anul viitor. AŞUNGA (a): a lovi. ASTARĂ: prescurtat din astă-seră.
ASTRUCAŢ : îngropat.
AZEM : nicî acru, nicî dulce : cra-
stavefii sunt azemx = crastaveţiî
nu sunt încă acriî.
BADOCĂ: o cutie de lemn pentru mărunţişuri.
BĂRĂTUE şi BĂRĂŞTUE : umblă ; trage nădejde la ceva.
BARBUR: lărgitura cămeşeî bărbătesc! de la pept şi spate.
BAUR : harnic, muncitor
BEGSI şi INBEGSI (a se): a se înghioldi.
BEUŢIE: petricele albe pe fundul apei.
BÎNZOIU : O vespe mare negră.
BLEHETI: a vorbi multe fără nicî un rost.
BOBĂ: bunică.
BOBE: cartofi.
BOŢ : nod în aţă.
BOBOTI: a se umfla.
BOLCĂ: umflătură.
BOLDODINĂ: gămălie.
BRAICĂ: remăşiţele, care remân în căldare după ferberea vinarsului de bucate.
BRANISCE: a întreţinea rela-ţiunî de amor; am avut bra-msce=am ţinut dragoste.
BUCEA: e veriga ce legă podul de asupra crăcilor rudei de osia carului.
BUDUREŢ : coşul camniţiî, iar buduroiu e locul de pe vatră dintre camniţă şi părete.
BULZĂRIŢĂ: sacul în care se
strecdră caşul. BUMBUREZ : un grăunte de ma-
zere, fasole, porumb etc. BUTEU : butuc; pociumb.
CACIOR : pistriţî; haine cacibre— haine pistriţe.
CAFERI: căpriori la edificii.
CĂFUI (a): a isbucni în rîs, plâns, tuse. Despre animale încă se dice când tuşesc că căfuesc.
CALAPER: calomfir. O plantă de grădină cu frundă cam lungă şi lată şi cu odor minunat.
CANTOR: cântăreţul din biserică. Cuventul cantor e întrebuinţat în maî tot coprinsul munţilor şi sub diac seu diecî se înţeleg ceî carî cântă alăturea cu el în strană.
CANTORĂ: certă, sgomot, larmă
CĂPARĂ: arvună.
CARASTOLĂ : un trunchiii maî subţire de lemn legat în forma orizontală dinaintea roţilor dinderet de la căruţă şi care la locuri pedişe servesce ca piedecă.
CARVOSI (a): a ocărî.
CÂŞTIGA (a): a griji.
CAUSĂ: pricină; vorbă de pricină în munţi se aude forte rar. Am o causă la judecătorie.
CĂZNI (a): a batjocori.
CĂZNAT: curios, ciudat etc.
CEIRE : ce ? ce aî dis ?
CHELM: raţiune, judecată.
CHEŞ şi CHEŞEU: boi pistriţî.
CICE AŞA ? ore aşa ?
CIONDRANI: a se* certa.
CHINDETE : un băţ cu care se schimbă la plug ferul cel lung după brasdă.
CERBICE: partea din jos de la grumazii boului.
CHITI: a se împodobi.
CITERĂ: piscul muntelui.
CHIUJARI şi CHIUŞERI: negustori de vite.
CIUDI : (a se) a se mira.
CIUCI: a strânge la olaltă.
CIUTALER: om de nimic.
CIUTURĂ: ţevea de la pipă.
CLABUCÎ : remăşiţele după ven-turatul grâului.
CLEMPUŞ : un mic pociumb de care se leagă priponul.
COBĂLTEAŢĂ: poiată, grajd.
COBĂLTOC V COCĂLTOC : cer-şitor.
COCĂLTEAŢĂ: cerşitdre.
COCĂLTĂÎ: dealuri în munţi anevoe de suit.
COCOLOŢE : femei de rend, se întrebuinţeză numaî pluralul.
COCORADA: o plăcintă coptă în cuptor.
COD ALB : om făţarnic.
COHE şi COLNĂ: bucătărie.
COLOBOŢI (a): a încâlci, încurca
COMĂNĂCI (a se): a se linguşi, a se căciuli, etc.
COMAND: pomană. Cuventul comand se aude pe la Cetea. Comandările în amintirea morţilor se fac maî cu semă în părăsemî (postul Pascilor).
COMORNIC: locul unde se pun trocele cu lapte la stână şi care se maî numesce şi celar.
CONTRA, (a): a contrazice; de ee-mx contrezi.
CONDRĂNI (a): a secunda la
musică, căntărî etc. CONDRĂNAŞ: cel care secon-
deză la musică seu cântări. CORLETHIU : scaun pe care se
pune la frămentat troca cu
aluat.
COTELI (a): a cerca vasele de lut daca sunt bune,
'COSORAIE : sunt vânturile pe care se aşedă coperişul edificiilor.
COTOSĂ: urechiţă, urechelniţă,
o insectă despre care se dice
că intră în ureche. CRĂSNIC /eii FET: paracliser. CRĂŞNE : pârghie cu doue rude
spre a putea duce ciubărul
cu apă.
CREL şi CRERI: partea maî gro-să a butucului de la rotă în care se înţepenesc spiţele.
CRICALĂ: tocană.
CUCULE: cartofi.
CULMINĂRIŢĂ : o pânză lungă şi lată cam de 50 m. ţesută în diferite culori şi care se pune jur-împrejurul păreţilor pe lângă plafon.
CUMURE? cum? cum aî dis?
CURA (a): a fugi forte iute. Cum cură= cum fuge de iute.
D
DEATRĂIREA, DEAFIREA: om
vrednic. DEADORLEA: de altă dată. DEBĂLA (a se): a se supera. DEBARA (a): a desmenta. DESORI (a i se) a i se pleca, a
i se face reii. DINCOLO DE ATIMP: anul proc
sim viitor.
100
101
DINFUNDUŞ: din fundament,
din moşî-strămoşi. DIRLUME : pentru totă lumea. DOSCINĂ: partea dealului din
spre medă-nopte. DUMBRĂVI (a se): a se drăgosti,
a'şi petrece. DUPIIU: o cunună pe care o
pun fetele pe frunte.
ESTIMP: anul acesta.
JP
FANĂ: fără.
FĂNINĂ: în loc de făină, se aude numaî pe Grisul alb.
FIULARE şi FIOLARE: scân-dureaua de la jug, de o parte e resteul, iar de alta fiolarea şi în mijloc grumadiî boului.
FLODORI şi FODORÎ : un fel de spiţurî creţe la mânecile cămeşilor.
FOLTURI: făşiî mărunte.
FORGAŞĂ: semnul care desparte ogorul unuia de al altuia.
FORTILĂ: tânjala de la plug.
FRUPT : timpul în care se mancă carne, am mâncat frupt — ^m mâncat de dulce In /'rupt = în câşlegi.
FUMARITJ: o gaură anume făcută în coperiş ca fumul din budureţ, urloiu, targa, bâburâ etc. să aibă pe unde eşi din podul caselor.
FUŞETJ pl EI: vsunt nisce laţuri ce se pun pe lângă vânturi în scop de a depărta streşinile coperişelor de păreţi ca să nu'i bată ploia.
O
GADINĂ: animal selbatic. GĂDAŞ : animal rodetor. GALIŢE : paseri domestice. GANCIU: defect. GARDINAR : un instrument cu
care se fac fundurile vaselor
de lemn. GÂRGLENCIUşi GLIGLENCIU:
gâtlej.
GÂRLOFĂ : schimbătorea de la rotilele plugului.
GAVOSDE : cuie pentru şindilit.
GHIMERĂ : vedî lit. c ; citerâ.
GHINITORE : un instrument cu care se planeză ciuberele pe din întru după ce s'aii încheiat.
GHINUI (a): a plana.
GHINTURĂ : o legătură: o gliin-turâ d<> cercuri-o legătură de cercuri. Cu ghintura-cu. ridicata; cu toptanul.
GOMONI (a se): a se înţelege.
GOŢA şi GOŢĂ: o dihanie cu care se sperie copii când plâng.
GRĂBITĂ: un coc de aluat pe care femeile îl aruncă ca probă în cuptor.
GRĂMUŞDA (a): a vorbi. Numaî grâmuşda nicî un cuvent. Ca substantiv nu se întrebuinţeză.
GRUMBĂ şi MURGĂ: negră; maî cu semă se dice pâne grumbâ şeii murgă,
II
HĂI (a se): a se vetăma. HĂDĂRAG : lemnul maî scurt
de la îmblăciî. HALĂ si HĂLGĂTINĂ;: albăs-
trime slujbaşă. Ore ce hală şeii
hălgătină ne maî vine pe cap. HALITĂ: bărbat şeii femee cu
purtare rea. HĂITURĂ: vătămătură. HĂMĂRI (a se): a se sumeţi. HANCURÎ, HREASCURÎ: gate-
jele; cleombe uscate. HĂPĂLIG pl. E :  pari pentru
fasole.
HAŞCĂ: 'piele; haşcă de boît-
piele de boii. HAT : semnul de meduină. HEAC: codru de fag. HEREDI (a): a moşteni. HEREDI: moşteni. HOBOT: învelitorea miresei. HOBOTI (a): a înveli miresa. HOIDREŢ: purtătorul orbului de
mână şeii bâtă. HOLCĂ: larmă. HOLTERIU : holteiu ; flăcăii. HONT: robă.
HORŞ: un instrument pentru scobitul şindrililor.
HUHUREZ : ciuvică, buhă, cucuvăi e.
HUHUREZA (a): a ui şeii chiui.
ICNI: a sughiţa.
ICLEJIE: proprietatea imobiliară a comunităţii eclesiastice pe care o folosesce preotul în timpul preoţiei sale,
IGREŢ pl. I: lăutari. In munţi lăutarii sunt numaî Români.
IMBE : amendoue ; prinde-me cu imbe manile — prinde-me cu a-mendoue manile.
ÎMI VINE CU DEŞĂNŢAT : îmi vine curios, ciudat etc.
INDE: unde.
INCIRIPA (a se): a se întrăma şi aşi agonisi ceva.
INCONTRA: împotrivă, el mee în contra lui=o\ merge împotriva luî. Ei ne staiiîncontra= eî ne staii împotrivă. Cuvântul împotrivă se aude de tot rar în Munţi.
ÎNCOTROJI (a se): a seînvelui
ÎNFRUPŢI: a mânca de dulce. Vineri m'am înfruptit=Vineri am mâncat cu dulce, .adică carne, lapte etc.
INPIRIT: leşinat, ameţit, himi-sit; verb inpersonal.
ÎNPORNEALĂ:: începerea unuî lucru.
IPENE şi IRIŞ : sănătos ; nu eşti tocmai ipene seu irjş.
ÎNTEREADUL OCHILOR: înaintea ochilor; întereadul şurii = înaintea şurii; întereadul graj-dului=înaintea grajdului.
ÎNTIEPTA (a): a îndemna.
INTORLOCESC, INTROLOCESC
şi a INTORLOCI: împreunare, întâlnire; ne-am intorlocit = ne-am împreunat; s'au introlocit douî nebuni=s'aii întâlnit douî nebuni.
IOSAG: casă şi moşie.
IREU : berbece nejugănit.
IRUGĂ: locul unde se scurge apa ce cade de pe rotamoriî.
IUŞ : drept; n'ai nici un m£=n'aî nicî un drept.
IUŞDI (a se): a se munci, trudi, opinti.
IUŞDĂ : muncă, trudă, ostenelă. IUZ: miros greii (Geschmak).
Vinul are mz=vinul are miros
greii (şmac).
102
103
JEZURINÎ: locuri gropdse cu păduri în carî se ţin lupii etc.
JECUŢIE : esecuţie ; a jicuţi: a îndeplini o urmărire judecătorească.
JICUŢ: urmăritor.
JITAR pl I: păzitor de câmp.
JINTUI (a): a amesteca.
JOMPĂ şi JOMP : o cufundătură uriaşă.
JOI (a se): despre rîmătorî când nu maî vor să mănânce se dice că s'or joit.
LEANGRĂ: larmă, sgomot.
LEŞDEU: udat; m'a ploat de m'a făcut leşdeu.
LIBERNIŢI (a): a deranja; pe-lărieliberniiitâ=ipel2Lrie deranjată.
LIBRĂ: o piesă de argint de 20 cr.
LIMBURUŞ: ferul din mijlocul cumpănii care arată echilibrul.
LIZUI (a se): a se murdări, a se umplea cu noroiii.
LODBĂ, LODBE, LODYĂ, LOD-
YE, BLANĂ, BLANE: nisce scânduri grose cioplite cu securea.
LOLOTĂ: rachiii, basamac, holercă. Maî însemneză si sgomot
LOŞNIŢĂ: strigoe.
LOTRU: hoţ, tâlhar; maî are şi înţelesul de harnic, de e-semplu: om lotru de lucru=om harnic la lucru.
LUBĂ: bostan, dovleac etc.
LUBENIŢĂ: pepine verde.
M
MĂDĂRIT: desmerdat; resfăţat;
a tnâdâri=2L desmerda. MĂETORI şi MĂERISCÎ: şuri,
grajduri şi tot felul de edificii
unde se păstreză stogurile,
nutreţul etc. MĂGDĂLAN: cais; mâgdălane-
caise.
MĂLĂGENIE : om moleşit; om căre nu se scie ajuta,
MĂLCI (a se) a se înmoia; ase lenevi la lucru.
MAMITĂ şi MAMNIŢĂ; detunel-tunul, batal tămâia.
MĂNDULĂ: migdală.
MAMGURĂ: o bucăţică.
MANOŞ: minutarul de la orologiu.
MARGHILE şi MOINE: locuri apătose.
MĂROS: sumeţ, fudul, etc.
MĂRSIOS: rîvnitor, lacom, v MEDEDARE: mâncare la amedî.
MERIDUŞ şi MERIDIŞ: locul unde stau vitele în timpul căldurii când nu pot pasce din causa năduvuluî. Locul e îngrădit şeii neîngrădit în pădure la umbră.
ME PĂSCUESCE : presimt, am presimţire.
METE: semnul ce desparte hotarele.
MESIŢĂ: lună. Acest cuvent se audea forte mult pe la Mogoş, Tecşescî, Ponor etc. Acum se aude rar de tot şi numaî be-trâniî îl maî amintesc. ^ In mesifa lui Florar m'am des în {eră ca să dau căpară pentru a lua holde spre a le secera în pane.
MIED : un fel de beutură făcută din fagurii stupilor şi care daca se învechesce e maî tare de cât vinul cel maî bun.
MIORĂ : oia până când nu fată.
MIOR : berbecele până la doi ani.
MIŞCOLANŢE: glume.
MODRU : mod, putinţă etc.
MOCRE: cireşe mari negre.
MOL şi MEAL: păment galbin cleios.
MOSORA (a): a înădi.
MOS şi MUŞAT: se aude pe la polele munţilor din spre Mogoş, Ponor etc. când mamele desmerdă copilaşii mici cam până pe la 2—3 ani, de esemplu : mos seu muşat pilu ma-mii — e frumos copilul mamiî; nu plânge muşatul mamii=rm plânge frumosul mamei.
MOSOR : locul unde piciorul şeii braţul rupt seu scrintit se vin decă se numesce mosor.
MOTENTE: un om moleşit, care nu face nicî ceea ce ar putea.
MOTOCOSI: a scrinti.
MURSĂ : apă îndulcită cu miere.
MUZUC : butucul împrejurul că. mia cresc vlăstarî.
N"
NADĂ: ic, pană etc. NĂDĂÎ (a se): a presimţi. NĂIMI (a): a mitui, a corampe. NATURA (naatură): fire rea; om
cu naatură=om îndrăcit, om
primejdios. NECLAD : un butuc ce se pune
pe vatra camniţiî după foc. NEDEIE: petreceri, carî se ţin
vara de săteni între hotare.
In munţî cea maî renumită din aceste petreceri e aceea de la Pascî sub Goronul lui Horea, la Ţebea.
NIMARA: pe nimerite; maî tot-d'a-una se pune cuventul cu înainte, de esemplu: a $is şi el cu nimara = a dis şi el pe nimerite ; Sosi şi el cu nimara = a sosit şi el pe nimerite.
NINIRAT: întrecut, resfăţat; îmboţit; a ninira = 8i resfăţa.
NOTIN: miel până la un an; maî rar şi nbtină.
NU MI FLĂMÂND : nu mi fome.
O
OBRAŢI (a): a strînge la olaltă.
OBIDĂ: compătimire; mi obidă= mi milă.
OBLICI (a): a resări; a zări.
OBRINTI (a se): a se inflama din noii.
ODÂRJĂ: coda de la îmblăciî.
OGLĂJÎ: curelele cu care e legat hâdăragul de odârjâ.
OBSE: dor aşa; obse aşa frate?= dor aşa frate?
OSTRESCE: se dice iarnă când timpul pare a se schimba spre frig; ostresce a ger.
OSTIE: O furculiţă de fer înţepenită în vîrful unei suliţe lungî de lemn. Pescarul de pe ţermul rîuluî dă cu acesta suliţă ca cu o săgeta în spatele pescilor când se împerecheză. In munţî când se împerecheză pesciî se dice că bat boisce.
PAHĂ : Uărgitura susuoră de la cămeşile femeescî.
104
105
PARCAM pLURÎ: scândurelele dinprejurul fereştîlor şi a uşii.
PĂRETAR: 0 scândura de a lungul păreţilor pusă pe lângă laviţî spre a nu se atinge de părete cel care şede.
PĂRLĂU : Un ciubăr în care se opăresc rufele ; a pârlui: a o-pări rufele cu leşiă.
PĂTULI (a): a trăi: cum mai pă-tulesci ?=cum maî trăescî?
PE DIR şi PE DRI: vis-â-vis.
PERUŞCE: Cartofi.
PESTETUNDERETE: pretutin-dinea. -
PETEHALIŢĂ : o năframă (basma) pe care o pun femeile pe cap.
PILOTĂ pl. E: stâlpî împlântaţi în apă.
PIROTIT: înmărmurit.
PIRUSCE: chibrituri, aprinjdre, lemnuşe, focăriţe, forminande, fulminante, maşine, pucidse, prislugî, bâtuţe.
PLESURA (a) şi a se PLESURA: a se sluti, ciungi, a vulnera.
PLOTAD : un strai de lână care se pune sub şea pe cal,
PLUTINĂ: femee leneşă,
PONCIŞ: pediş.
PODRUM: celar, cămăruţă etc.
POHIBĂ şi PROHIBĂ : pretecst.
POSADĂ şi POSTATĂ: o grindă grosă la moră pe care se ra-dimă o altă grindă împreunată cu crângul.
POSCONIŢĂ: pleavă în care se află semînţa de cânepă.
POSMĂ pl. POSME: mielele care se pun peste clăile do fen ca să nu le iee ventul. Nuelele aceste în unele părţi ale mun-
ţilor se mai numesc şipaiengin şi paiangân. POTRICALĂ : un instrument cu care se găuresce pelea de la ciur, de asemenea se întrebuinţeză şi la găurirea urechilor oilor.
PREABET: preajmă. '
PREAŞBĂ: iarbă cosită şi neadunată de prin tufişuri.
PREMĂNDĂ: partea cuvenită cântăreţilor bisericeşti din pri-ndse.
PREVIŢĂ: ferul din capătul de jos a leucii.
PRIJI (a): a cerceta ; nu priji crăsmele=nu cerceta crâşmele.
PRIMBLA pl. E : balostradele de la scări, poduri etc.
PRIMĂ şiPRIMURĂ: panclică. bertiţe, petea etc.
PROCATÂR şi PROTACÂR: advocat.
PROHAB pl. E : sunt cele doue petece, care astupă găurile de la flinticul ciorecilor.
R
RACACHICIU: brotăcel.Obroscă mică verde, care de pe frundă câte unui pom din grădini face un sgomot mare, maî vertos când timpul e a ploie şi căreia sătenii îî maî dic şi pro-tocâr fiind bună de gură ca şi un advocat.
RAGE (a): a mugi; auţli cum rage vaca.
R APTĂ: lămurit, categoric; ţi-am spus'o raftâ în ochi. Se maî numesce şi partea ce i se cuvine cuî-va.
RANCOTE : găteje, rascurî, vres-curî, hrascurî, hacuri etc.
RÂNEL: cratiţă, tigaie.
RÂNZĂ: stomac.
RECHEMEŢI (a se): a se resti, a ameninţa.
RESTALNIŢĂ : scândura de la marginea patului.
RESADNIŢĂ: locul unde se pune resadul.
RESUFLUŞ : respiraţiune.
RESUNOIU : un fel de pâne făcută din resăturile aluatului de pe covată.
ROGINĂ, RODINĂ, MOINĂ: loc apătos pe unde cresce pipi-rigid.
SĂN-VĂSII: sfântul Vasile.
SĂN-TODER: sfântul Toder.
SĂNJORZ : sfântul Gheorghe.
SĂNZUENE: sfântul Iuon.
SĂN-YĂRVARA: sf. Barbara.
SĂN-PETRU : sfântu Petru.
SĂNTĂ-MĂRIE: sfântă Mărie.
SĂN-MIHAI: sfântul Mihaiiî.
SĂMEDRU şi SUMEDRU: sfântul Dumitru.  .'
SĂNTIRIMB: cimitir.
SĂLBĂNAŞ şi SĂLBĂNELE: nisce cusături făcute pe mâneca cămeşi.
SĂPĂŢINĂ : legumi ce se sapă.
SĂRESCE: batjocoresce.
SĂRAT: batjocoritor.
SCÂRPĂLUI (a): a săpa pediş-inclinat la dealuri pintre munţî pe unde se fac drumuri.
SCĂRÂMBĂ şi SĂLÂNGĂ: ţandăra ; m'am scărâmbit şi m'am sală*git=m'am înţepat.
SCLEAFĂ: jumătate dintr'un trunchiii tăiat.
SCRIA (a): am scriat, voiii scria= a scrie, am scris, voiii scrie; se aude cu deosebire în Buciumam.
SCRINTE : scumpie, mălin, flori de liliac.
SCOMÂRLĂ: un individ şeii a-nimal slab de tot.
SCORE: sunt remăşiţele de la ferul bătut,
SCULI (a): a isprăvi.
SDRUMICA (a): a dumica şi di-7nica=â rupe bucăţele mici.
SECRET : la ascuns ; mânce-te secreta. Du-te în secreatâ. Hai să vorbim în sccret-hsl să vorbim în ascuns.
SIRIMAN : un om fără căpătâi, un om care n'are cine să'l în-grijască.
SIEŞ: ventul uscat care pătrunde iarna pană la os şi care bate când e gerul maî cumplit.
ŞIŞCĂVI: a vorbi peltic.
SLEBE: perul fals pe care îl împletesc nevestele în cosiţe ca să arete maî grose,
SPEGMĂ şi SPEMĂ: aţă maî grosă de cusut.
ŞOFENII: glume, vorbe de rîs.
SOGE (a): formarea pâniî din aluat spre a o băga în cuptor. Troca în care se sogc aluatul se numesce sbgătbre.
SOLE : opincî. Cuventul Şole se aude pe la Brad, Blăşenî etc.
ŞOLOMEŢ : glumeţ.
ŞOLĂMENTURI: obiectele necesare la intârniţatul calului.
ŞOPTI (a): a suspina plângând.
ŞTEAZĂ: piuă.
COMUNA MUNTEANĂ
III
COMUNA MUNTEANA
Maî de mult comunele se bucuraţi de o întinsă autonomie locală şi când era vorba de interese generale, toţi locuitorii se întruneau la casa comunală şi luau parte la desbaterî şi la hotărîrî.
Representanţiî comunei erau aleşi. De dreptul de a-legere se bucura fie-care locuitor, fără deosebire de avere, ast-fel că cu drept cuvent putem afirma, că în comune domnia sufragiul universal.
Sătenii după neam, stare şi capacitate se împart în fruntaş, mijlocaş şi omeni de rend.
In fie-care sgptămână era o di anumită în care se înfăţişat! ceî împricinaţi înaintea betrânilor satului, carî se maî numiati şi Juraţii ceî mari, Comitet şi Scâuneni şi în acea <Ji poporul $icea că se ţin legi.
Cârmuitoriî comunei se împart în feţe bisericeşti şi în deregetorii satului.
112
113
La feţele bisericeşti aparţine preotul, care e prima persană în sat şi de la consiliile luî înţelepte atârnă în mare parte binele poporenilor săî în special şi al comunei în general; cantorul, diecii, curatorii seu ctitori bisericii, crăsnicul, clopotarul şi prescurariţa.
Cantorul cântă la serviciile d-^eescî, la morţi, la ospeţe etc. însoţit de câte douî seti maî mulţi ăieci, după cum e şi comuna.
Curatori seti ctitori, chiar aşa le ^ice poporul, în sate maî micî e numaî câte unul şi în cele maî marî sunt câte douî, dintre care unul e curatorul seu ctitorul cel mare. Staţi în strânsă legătură cu popa şi sunt însărcinaţi cu administrarea averii mişcătore şi nemişcătore a bisericii.
Crăsnicul serveşte ca paracliser la ceremoniele divine şi scote de la omeni simbria popii. Fie-care poporan pe la polele munţilor face popii o (Ji de lucru pe an şi îî dă o ferdelă seu o mirţă de bucate, orî o ferie de vin. Tot crăsnicul duce şi circularele autorităţilor superiore bisericeşti până la preotul din satul vecin.
Clopotarul trage clopotele, îngrijesce de sântirimb (cimitir), face gropa pentru morţî şi la bobotezâ, căcî numaî atuucî umblă popa cu crucea în sat, duce în spinare cu sacul colacii, costiţele de purcel, fuiorele pe care popo-reniî le daţi popii pentru că 'î-au botezat.
Când e vreme tare (furtună) când arde, şi când e o răscdlă, oii o inundare, clopotarul, diua seu noptea trebue să tragă clopotul într'o dungă, ca semn al pericolului.
Prescurariţa e o muere ertată, căreia preotul îî încredinţează pristolnicul spre a face prescuri. Poporeniî îî dati făină şi Duminicile şi sărbătorile duc prescurile de la
prescurariţa la biserică împreună cu puţin vin într'o sticluţă căruia îî $ic paus.
Feţele bisericeşti, afară de clopotar, fac parte din fruntea omenilor.
Daca vre-o personă s'a purtat necuviincios în biserică, seti a adresat alteia vorbe urîte şi de scădere, orî a vetămat (ofensat) o faţă bisericescă, atunci preotul pe lângă ctitori maî chiamă ca judecători şi pe betrâniî sa-tulul. Pedepsele dictate în banî sunt în favorea fonduluî bisericeî, numit de popor, lada bisericii. Acest fond e înfiinţat din banii adunaţi în biserică cu discul şi din cinstea seti dania bine-făcătorilor.
Din lada bisericii se dau banî împrumut omenilor din localitate când sunt strîmtoraţî. Forte rar se dau şi 6-menilor din altă comună; iar celor de altă lege nu se dati nicî odată. Doben^ile în cele maî multe locuri se plătesc în producte şi nicî odată nu se nasc procese pentru încasarea banilor împrumutaţi; omenii plătesc din totă inima, sciind că acest fond sânt e pentru binele lor.
Deregetorii satului, în frunte cu birăul seti cu judele, cum i se maî $ice, se compuneau din şepte bătrâni toţî cănunţî (cărunţi) aleşî de popor din omenii ceî maî cu va$ă şi maî de omenie din sat. Aceştia, în casurî de judecată, împreună cu judele rumpeau legea (pronunţau sentinţa).
Daca una din părţî făcea obiecţiunî temeinice în contra betrânilor putea să'şî alegă alţi treî inşî din aceeaşi seti şi din altă comună, de asemenea şi partea adversă avea acelaşi drept de alegere, şi ceî aleşî în număr de şese, constituindu-se în tribunal şi ascultând părţile, rosteaţi judecata, a cărei procedură era scurtă şi orală. De-
114
115
liberările se făceau în lipsa părţilor şi cel mai betrân trebuia să'şî spue maî înteiu părerea; iar judele presida.
Citaţiunile se făceau prin juraţii de idiţă, numiţî şi gornici, carî primeau ca taxă o groşiţă (un ban) de la a-cusator. De aicî s'a născut vorba între sătenî: acum tact că eu am pus groşiţa; vom vedea ce va da legea. Daca în cursul judecăţii părţile se împăcau, partea acusată trebuia se înapoeze acusatoruluî groşiţa pe care a plătit'o pentru citaţiune.
Dacă cine-va a dobândit o judecată se fălea prin sat $icend: eu am avut ius.
In cas de urmărire, împlinirea sentinţei numaî atunci se putea face daca ceî însărcinaţi cu esecutarea nu ve-deati nicî un semn înaintea porţii, seti casei celui care a perdut judecata. Vădănd însă o furcă seu un par înplan-tat în păment şi în verf cu o pălărie se retrăgeau fiindcă semnul le indica că cel judecat e nemulţumit cu judecata şi îşi va căuta dreptul s6ti pe calea legii. Semnul se numia răpuşie şi cel care nu'l respecta se juca cu vieţa.
Intre probele cu jurăment, pe la polele Munţilor şi pe Crişul-Alb, cea maî de căpetenie era formula sacramentală care în tot-d'a-una se începea ast-fel: Sâmbea lui Sambe; Sânt Sâmbea; Sânt Sâmbenî; Sănt Sâmbenil. La un asemenea jurământ ara asistat în personă la 1857 in comuna Benic. In vorbire de asemene se aude forte des acel jurăment avend aceeaşi putere afirmativă ca şi de bună semă ; crede-me ; dţo; (3ţîc $o şi luî dumnecţo.
Poruncile se publicaţi prin un slujitor al satului, care striga din deal celor din vale şi din vale celor din deal. Din comuna Bulzeştî de lângă Vidra de sus avem
o formulă, care fiind caracteristică pentru graiul Bulzeş-tenilor şi pentru coprinsul eî glumeţ, o înregistrăm aci"
Meî Crăşune me! Da bui djin djeal la văle, dracul ardză in cine, c'a vinit nevoia şa venâtâ în sat la noî cu hodoroge în pişore şi cu sci smei în capece; îî înşins cu băsăma te-remteU şi nu mancă nimic numaî brăndză dje găină friptă, turtă dje grâu curat şi vervul lăpceluî1). Şi a porunş;t că mâne în revărsat de sat se fiţi djin sus de zori cu căce patru cară la doî boî 2).
Numele de familie la săteni
Sătenii munteni îşî păstreză numele de familie din penevaţiune în generaţiune în cât vechimea lor trebue căutată în timpurile cele maî depărtate.
Succesiunea numelui trece chiar şi asupra linieî feminine în caşuri când partea bărbătescă s'a stins într'o familie şi averea imobilă a trecut în posesiunea descendenţilor feminini. De esemplu, daca un fecior a luat în căsătorie o fată cu moşie şi s'a stabilit cu locuinţa în casa eî, se $ice că s'a măritat în loc că
*) Meî Crăciune me! Da cobora din deal la vale, dracul ardă în tine că a venit nevoia cea venătă (sigur persecutorul, aşa numesc Crişeniî, pe un fel de călăraşi administrativi însărcinaţi cu afaceri de jendarmi) la noî în sat cu cisme în piciore şi cu pinteni la călcâe; e încins cu sabia şi nu mancă de cât umplătură din găină friptă, turtă de grâii curat şi smântână. Şi a poruncit că mâne în reversat de zori să fiţi din sus de sat cu căte patru boî la doue cară.
2) Această frasă din urmă se vede că în iuţeala cea mare cu care striga s'a întors cu totul; fiind topica greşită înţelesul  e desfigurat.
Din acest graiu al Bulzeştenilor resultă că d înainte de e şi i sună •ca j pronunţat aspru; t urmat dee sună ca ce : capece=capete \lapce-lul = laptelui; cu câce=cu câte. Vocalele de asupra cărora am pus un semn se pronunţă lung: laapte=lapte. etc.
116
117
s'a însurat şi adoptă numele de familie al socrului seuT după vatra străbună ca să nu piară numele moşîesuluî. Un asemenea bărbat căsătorit, dacă e din alt sat, în tot-d'a-una este considerat ca venetic, şi numaî după o lungă purtare bună, pote să aibă cuvent în afacerile satuluî.
Numele de familie ca Feier, G-abor, Sabo, Bistraietc. sunt numele unor vechi familii nobile române (olahî) iar numele Lăzăti, Tisău sunt formate de la comunele Tisa, Laz. Terminaţiunea au este echivalentă cu an, de esemplu : Ld^dw=Lăzan ; 2bdw=Tisan. De la Lăzăus'a format apoî Lăslău, ast-fel de la Codă s'a făcut Codau.
Numele de familie Lesing, Hocman etc. se (Jice că ar deriva de la Germaniî aşezaţi pe la minele din munţî şi carî în urmă s'ati românisat.
In privinţa numelui Leah, care asemenea nu pare a fi românesc, am au^it o mică tradiţiune în Vidra de sus, fiind-că numaî în acesta comună şi în Câmpenii esistă acest nume. Ni s'a spus că un anumit popa G-avrilă supranumit Purlea, ar fi răsculat poporul în contra Polonilor, carî năvăliseră în munţî şi bătându'î cumplit, poporul Tar fi supranumit Leah, pote Leş. In Muntele-mare în apropiarea hotaruluî Lupşeî şi Munceluluî esistă un loc întins cu pădure de bra$î pe care poporul şi până as-tă$î îl numesce Leşi.
Pentru a înfăţişa numele familiilor muntene înregistrăm aci câte-va din fie-care literă.
Alba. Anca. Ancău. Andreica. Andreş. Andru. Angliei. A-ramă Arieşan. Aşunel. Adrian. Almăşan. Ancăş. Ardeţi. Ana. Anderco. Ardelean.
Ban. Bandolea. Bădăti. Başa. Bălos. Baianţ. Boncăş. Bonea. Benea. Bârna. Bodin. Bibarţ. Boticî. Boloţ. Bordea. Belu. Bol-dura. Bănea. Balşa. Becsa. Buda. Bisorcă. Brana. Bratilă. Bala. Baie. Bar. Bec. Beleî Bendea. Bercea. Berindeiti, Boian. Boca. Boncuţ. Borfotă. Borla. Bradea. Brata. Bica. Bâcu. Bră-tean. Bruza. Bucea. Buleandră. Bustan. Butălanc. Biba.
C
Cada. Câletean. Cândea. Candrea. Captuî. Câra. Cârgea.Chir-top. Cidra. Cimoca. Cimonea. Cimon. Cioica. Ciorbea. Ciorga. Ciubean. Ciulea. Clamba. Clean. Codalb. Coia. Cojoc. Colda. Condeii. Condor. Cora. Corb. Cordea. Coroiu. Corcoş. Coreheş. Cotan. Cotise!. Cotroza. Cramba. Crişan. Crencea. Creţ. Crucită. Culda. Curşeti. Călămariu. Cazan. Copos. Corinda. Costam Costin. Costariu. Costoie. Costina. Crepcea. Cerbu. Circo. Cătălina. Cătană. Colţa. Cor. Cean. Cleş.
D
Daholea. Dehelean. Deonca. Dida. Dig. Ditrea. Dobarea. Do-bra. Domşa. Donca. Drăgan. Dragia. Drăguş. Duba. Dule. Duma. Dumitraş. Dup. Dura. Doica. Duşan Draia. Drumar. Dărămuş. Dirina. Dud. Doda. Duca. Dâlv. Dragoş. Delumărean. Darabant. Dubar. Doţ. Dobărcău. Drăgoiu. Dirle.
E
Epure. Eftimie. Evuţan.
F
Faur. Fanu. Fărău. Fărcaş. Feier. Flora. Florea. Florescu. Floruţa. Florinca. Floricî. Flămând. Flocea. Floca. Fara. Fer. Fiţ. Fodor. Fodorean. Fonogea. Fornade. Fostoc. Furduiu. Fur-furează. Felea. Fugata.
118
Gr
Gaia. Găldău. Ganeş. Gandrea. Gangea. Gan. Gara. Ghe-berta. Gherman. German. Ghib. Ghita. Gliga. Gligan. Giurgiu. Giurca. Ghiurca. Ghiulai. Ghiuca. Goia. Gordiţă. Goşa. Galea. Golea. Golcea. Gorcea. Grădină. Grof. Glava. Guga. Gurban. Georza. Ghilea. Golda. Gabor. Goron. Gomboş.
H
Hâdărugâ. Hălălaie. Hananic. Haneş. Han. Hărhulea. Ha-rintom Hărzobă. Hebean. Hentea. Herdea. Holhorea. Holobuţ. Horgea. Hosp. Hudrea. Hudricî. Huzea. Hocman. Herdea. Huţ. Hueţ, Hărduţ. Hârăguş. Haida. Hârâti. Henţ. Hrista. Hada.
Ianc. Igna. Ionete. Ionele. Ionici. It. Ivan. Inc. Iovan. loneL Iga. Indrieş. Ilieş. Imperat.
Jeflea. Jinga. Joldea. Joldeş. Jude, Juncan. Jula. Juglea.
Lase. Lazar. Lazea. Leah. Leterna. Lobonea, Lodoba. Lufra. Lăzeu. Luncoian. Lup. Lupea. Lupşa. Lupaş, Lucescu. Loliş. Lăsleu. Lesing. Lean.
M
Macla. Miclea. Miciean. Micluţa. Micşa. Macra. Macrea. Ma-dru. Mălâgean. Manciu. Maniu. Mara. Mare. Mârgăian. Marian Mareş. Mariş. Mârişan. Mera. Micaş. Miz. Miheţ. Mâţ,. Mihon. Mircea. Mladin. Molcuţ. Moş. Motora. Morcan. Mucea. Muşa. Murg. Moruţ. Mateeş. Muză. Mursă. Moisin. Măndulâ. Mănna. Magda. Medrea. Man. Manea. Magdalina. Maglon.
119
nsr
Neag. Neagă. Nistora. Nicola. Nicora. Nicula. Nita. Negri. Niţa. Nuc. Nacu. Naciu. Nan. Năpău. Nariţa. Neamţ. Negrilă. Ntgru. Netu.
O
Orda. Ona. Orga. Onela. Onea. Oltean. Oneţ. Oniciti. Olar. Oprişa. Oprişan. Onuţ. Oniţ;. Oncu. Omăta.Obedău.Ormindean.
Petri. Petric. Petraş. Petrescu. Petrin. Pebrean. Petru-cean. Petruiu. Petruţ;. Petruţa. Perian. Pasca. Pasci. Păşeau. Păscuiu. Piesa. Pantea Pârva. Preja. Pripon. Poenar. Pecurar. Petrosul. Petca. Petco. Patiţa. Palade. Palca. Pantea. Panta. Paveu. Pergia. Petruse. Pic. Pitea. Pitic. Pitulea. Poca. Pociu. Pom. Potinteu. Potolog. Potroca. Pragia. Puiu. Purda. Purea.
Rac. Radu. Răian. Raiu. Răutuţ. Rigău. Rof. Rogoz. Roman. Roncea. Rus, Ruşdea. Raţ. Rimbaş. Resiga. Rafila. Ris-cuţia. Roşea. Ruda. Ronta. Radeş. Runcu. Repede.
S
Safta. Spătar. Slugan. Stanca. Stănc. Stana. Stanilă. Stanic. Străuţ,. Suciu. Stenga. Sâmedrea. Stega. Sirca. Sircuţia. Sim. Simulescu. Sîrba. Suba. Simon. Sâmzian. Sâmziana. Şi-poş. Şipot. Şipotar. Sbănca. Scrob. Scoica. Selage. Senină. Se. vuţ. Şenila. Sali. Sferico, Şicoe. Simionaş. Şoit. Solea. Stane. Şuşa. Sula. Silea. Sturz. Sturza.
Tăntar. Tătar. Tescar. Tena. Telăgean. Teoc. Ţeraa. Ţer-fea. Thiuc. Ţîreu. Tirica. Ţîr. Todea. Tomuş. Tomină. Tomuţa
L.Jii.
120
121
Todora. Trânca. Trifa. Tuhuţ. Tulea. Turca. Turlea. Turus. Tutulea. Tempea. Tomşa. Tonta. Tripon. Tana. Talaciu. Tă-bac. Tisu. Tisâu. Tudor. Tudoran. Turdea. Turcin. Trufaş. Tiu.
U
Uibar. Uscaş. Ubiţa. Qrsu. Udrea. Ursebaş. Ursebea. Uţ.
V
Vâlc. Vâlcia. Vârciu. Vărlan. Vărvara, Vătca. Văsar. Vlad. Vlezan. Vila. Viluca. Vărva. Vomvea. Vulturar. Vupureţ. Va-lemârean. Vişa. Vinţeler. Vurdea. Verzar. Vasul.
Z
Zapra Zgaiba. Zehut. Zosa. Zdrîncu. Zăgricî. Zâriăşan. Ze-riu. Zâhan. Zăhuţ. Zacheî.
Calendarul Munteanului Numirea lunilor:
Cărindar. Făurar. Mărţişor. Prier. Florar. Cireşar, Cuptor. Agust. Răpciunî. Brumărel. Brumar. Indrea.
împărţirea cjilei şi nopţii
Săncelezâ zorile. O zorit de $iuă. Se revarsă de ^iuă. In revărsatul gilei. S'a făcut $iuă. A r6sărit sorele. S6-rele e de o suliţă de deal. La prăn<Jut, pe la 8 —9 ceasuri. La prânzul bun seti ame$î. A trecut de ame^î. La cina-mică, cam pe la 4 ceasuri. Sorele e de o suliţă de deal, vara pe la 7 ceasuri. A început a umbri. Sfinţesce sorele. Insereză. Amurgul serii şi amurgul dimineţii e
cănd se luptă $iua cu noptea până când una seti alta remfine învinggtore. întunecă. Cina, vara între 8 9 ceasuri sera. Cina bună, între 9 şi 10. Cina mare, între 10 şi 11. Me^ul nopţii. A cântat cocoşii odată, a doua oră etc. Ceî mal mulţi se orienteză noptea după stele şi numaî când e înorat după cocoşi.
Stelele după care se orienteză e luceafărul de sera şi de dimineţă, găinuşa, rariţele, toca, capul boului, crucea, sfredtlul şi carul.
Găinuşa, $ic sătenii, că răsare cu zorile odată cam prin 11 din luna Cirişar. Rariţele r6sar cu zorile odată pe la prinderea postului Sănteî Mării. Găinuşa şi rariţele sfinţesc pe la St. Nicolae cu sera odată. Toca sfinţesce sera pe la Vinerea Mare (14 Oct). Cu puţin maî târziu de cât toca sfinţeşte crucea şi pe urmă capul de boii.
Pentru argtarea timpului e maî bun sfredelul şi cel maî bun e carul, care se vede tot-d'a-una pe cer.
Timpul e a ploe daca se jilâvesce (udă) lespedea pe care să pis6ză sare, daca muscele şi purecii pişcă prea tare şi daca afumă în casă. Pe bgtrânî îî dor spatele şi şelele. Rândunelele sboră pe jos. Cânele n'are stâmpâr într'un loc pentru că muscele nu'î dati pace. Mâţa să spală cu labele necurmat şi dorme maî mult ca de obiceiii. Gâinele se scaldă în ţîfâ (ţgrână, nisip). Cocoşul cântă într'una. Sturzul şi alte pasfirî cântătore cântă maî apr6pe de casă. Daca noriî merg spre me^ă-nopte; iar daca merg spre me^ă-ţli atuncî timpul bun are se ţie mult.
Pentru a se sci care lună va fi ploiosă şi care sece-tosă, muntenii fac în presera anului noti călindare de cepă. Desfac doug-spre-$ece coji de cgpă şi le numesc
122
cu numele celor doug-spre-glece Iun? de peste an. Pun sare în fie-care cojâ şi le aşe$â într'un loc sventat. După un timp ore care, cam a doua $i des de dimineţă, daca sarea e shicită seu umedă în coja de cepă, aşa va fi şi luna, representată de cojâ, secetosă seti ploiosă.
DATINE
Sera de Săn-Vasiî
Presera anului nou e aşteptată cu nerăbdare. In acea seră muntenii fac pe întrecute pe profeţii.
In genere feciorii şi fetele se adună cu toţii la o casă din sat spre a se sân-vâsia seu cum se ^ice in ţinutul Moţilor, să se vergelele (a se aduna la vergelat).
O femee bStrână, fară ca să fie ve^Lută de cei adunaţi, pune pane, pieptinî, sare, cuţite, cărbuni, pSr etc. pe o masă sub tiere şi blide şi luând de mână pe un fecior seti pe o fată, carî aşteptă în altă odae, şi care mergând şi ridicând de pe masă un tier seti un blid, betrâna conform obiectului găsit, începe a proroci viitorul, aşa că daca a găsit sare va fi norocos în căsătorie ; pânea însemneză stăruinţe, hărnicie; cărbunele însemneză un viitor soţ urît, negru etc; cuţitul însemneză că viitorul soţ seti soţie va fi rea de gură; pgrql însemneză că căsătoriţii vor fi norocoşi la vite.
124
125
De asemenei prorociile se maî fac şi cu plumb. Se pune pe un vătrar (lopâţicâ) o bucăţica de plumb, care fiind topit pe jăratec se varsă într'un vas cu apă şi din figurile ce s'ati format în apă se vestesce viitorul.
O fată mare din ţinutul Moţilor, daca voesce să scie că se va mărita în cursul anului seti peste unul orî doî anî, merge la coteţul rîmătorilor şi glice cu glas tare: hui estimp) hui atimp; hui dincolo de atimp 1). Daca rimă-torul la nicî una din strigări nu se mişcă, fata maî are să aştepte treî anî; daca grohotesce la prima strigare, fata se mărită în căşlegî, şi daca răspunde la a doua seti la a treia, atuncî se mărită în anul al doilea seti al treilea.
Tot în acea seră se amoninţă şi pomii neroditorî.
Maî mulţi copiî se adună şi cu clopote şi securi în mână, plecă în sunetul clopotelor şi înconjoră de treî orî pomul neroditor. Unul dintre copiî ameninţă cu securea câ'l va tăia daca nu va face pome, iar altul îî răspunde : ;, ba nu-l tăia că me bag chipeş (garant) că la anul va face pome.u
Prinderea postului Pascilor
Pe sub polele munţilor, Dumineca sera în care se începe septâmăna albă şi în cea următore în care se începe postul, copiii de la 12 anî in sus şi ficiorii, după ce s'a însărat, es cu hodăiţele pe câte un deal de asupra satului.
*) Estimp — anul acesta ; a timp = amil viitor ; dincolo de a -timp = anul procsim viitor.
Hodăiţele se fac din nuele cu câte două clenge intre care se îndesă bine paie şi Udei (pae de porumb), pe cari le aprind în deal, purtându-le în mână şi făcând cu ele tot felul de figuri în cât din sat apar ca focuri artificiale. După ce au ars se înşiră în rând in frunte cu un vătaf şi încep a striga, batjocorind maî cu semâ fetele rămase nemăritate seti fecioriî rămaşi neînsuraţi în căşlegî. Strigările se încep de obiceiii cu formula sacramentală arătată în aceste două rânduri subliniate, de esemplu:
Alo more, more!
Silit o, silito more !
Fata luî popa Vasile,
S'a uitat în fântână
Şi de ciudă şi bănat (părere de reu)
Că nu s'o măritat,
I-o eşit pe piele versat.
Alo more, more ! Silito, silito more! Uiu-iu pe deal în sus Prind fetele mâţe 'n jug, Şi anume cin'Je mân Pata luî IST. N. cea betrânâ. Bate-o domne şi-o trăsnesce Că ea cum le maî plesnesce ; Bate-o domne şi-o detună Că ea tare le maî mână.
Alo more, more ! Silito, silito more ! Asta-Î fata popiî nost Ţese pânză fâr'de rost ;
126
127
Pintre iţe, pintre spată Pasce o iapă împiedicată. Pe sulul cel dinapoi Şepte (^ecî de lăturoî; Jar pe sulul dinainte Dracul le maî ţine minte.
Sân-Toderul
De obiceiii la Sân-T6der se prind fraţii de cruce, cărora le maî glie şi fericiţi, precum şi surorile de cruce, cari se maî numesc şi surate.
Fraţi de cruce sunt douî prieteni forte intimi gata se sară in foc şi în apă unul pentru altul. Se maî numesc fraţi de cruce şi fertaţi din dragoste. Devisa fertatilor este iubirea estremă până la morte. Nu se certă şi nu se trădeză fie chiar morte de om. Un frate de cruce va-loreză mai mult de cât un frate de sânge. Secretele lor nimănui nu se spun.
Daca more unul din eî, atunci cel rămas în viaţă umblă cu capul gol, ca şi ceî-l'alţî consângeni aî mortului, până-'l îngropa, ia parte la mormentare, duce sicriul cu alţii şi'î păstreză amintirea totă viaţa sa (Jicend: avuiu şi eu un fertat şi n'am avut parte de el.
Pruncîî fraţilor de cruce nu se căsătoresc împreună, ^icend că-î păcat. De aceea sunt rari omenii, cari se prind traţî de cruce şi numaî multă simpatia, conveţuire, afaceri comune, motive psihice pot se determine pe doî inşi seu pe două inse să se prindă fertaţi seu surate.
Fraţii de cruce se prind seu când sunt prunci de la 10 — 16 anî, ori în juneţe, inainte de a se fi căsătorit şi după ce s'ati prins, numai mortea îî maî pote despărţi.
Prinderea se face pe pane şi pe sare şi formula de jurăment este acesta:
Eii ţi-oî fi frate Pânâ la morte,
M'oî lăsa de pâne şi de sare maî bine De cât să me las de tine!
După rostirea jurământului, dati mâna şi frăţia este încheiată.
In comunele Tomnatec, Grohot, de pe Crişul-Alb, fraţii de cruce când se prind, îşî împung cu un spine verful degetului mic, sângele îl amestecă unul cu altul şi ast-fel dând mâna se sigilezâ frăţia.
Tot in modul arătat se prind şi surorile de cruce când sunt mici şi înainte de a se mărita. Ele se întituleză: tu soră seu surată, pe când fraţii de cruce îşi $ic: mei frate seti mei fertate.
In ţinutul Ternavelor pe la Lodroman, Lunca, etc, fraţii de cruce îşî (Jic şi veri şi surorile de cruce se maî numesc şi verişore.
Pe la Sibiu, în comuna Săcel, maî mulţi copiî în $iua de Sân-T6der se adună la un loc şi ţinendu-se de mânî, se învert pe lângă un pom, şi ceî care se prind fraţi de cruce îşî adreseză următorele cuvinte:
Frate, frate, până când Mi fi tu frate? Ţi-oî fi frate Pân'la morte!
După aceste întrebări şi respunsurî, schimbă unul cu altul nisce colăceî anume făcuţi de mame şi ast-fel este încheiată frăţia.
128
129
In ajunul Sân-T6deruluî maî este şi obiceiul de a tunde viţeiî în frunte şi coma mânzilor, ca să le mergă bine în cursul anului. Prin tundere se maî crede că li s'ar întări cornele, iar mânzilor le-ar cresce comele stufose.
Petele de la 14 anî în sus în sera de Sân-T6der spă-lându-se pe cap cu leşie făcută din propivnic seupârlan-gina x) şi ederâ îşî desfac chica dinainte, care era trasă peste frunte, şi împreunându-o cu chica din d6r6t se piaptănă cu cărare în semn că d'aicî înainte e fata mare de măritat.
Tot cu aceeaşî leşie şi în acelaş timp se maî spală şi membrii familiei ca Sân-T6derul sS-î gâsescă pe toţi lăuţl, iar mamele spălând pe cap fetele, acestea trebue să ros-tescâ de treî orî următorele cuvinte :
Sân-T6dere! Sân-T6dere ! Crescî cosiţa fetelor Cât codele iepelor.
Patru-cjeci de snirţi
In $iua celor patru-$ecî de mucenicî se stropesc vitele cu mujdei, un fel de amestecătură de aiu pisat (ustu-roiti), sare şi oţet. Stropirea apgră vitele în contra muşcăturilor şerpilor şi nevgstuicilor.
Cenuşa câtă s'a făcut în acostă ^i pe vatră se adună şi se pune pe pomî şi pe straturi în contra puricilor de câmp şi în contra omidelor.
*) Propivnic seu părlanginâ e o erbă c'un odor minunat pe care o porta nevestele şi fetele în sin şi care mirose numaî primă-vera până începe cucul a cânta.
In ajunul $ileî se aprind grămeţlî de paie şi căseniî sar unul dupe altul peste flacără pentru ca în cursul anuluî să nu'î pisce purecii.
Sănj orzul
In preziua gLileî de Sănjorz se face din mlădiţe ver$i o stropitore, numită împroor. şi aducendu-se într'un vas nou apă curată de la un isvor seti rîu; în dimineţă cailei numite sa stropesc cu împroorul căseniî, vitele, casa, grajdurile şi acesta stropire se numesce împroorare.
Mamele, care au fete mari pun leuştean sub pragul uşiî bisericiî pe care după eşirea omenilor din biserică îl aduc a casă şi stropesc fetele cu el spre a fi norocose în căsătorie.
Se despart mieii de oî şi laptele muls în acesta gi se împarte sfiracilor. Peste ceî carî ies pentru ânteia oră cu plugul la arat de primă-veră, se aruncă grâu şi restul nearuncat de asemenea se împarte sgracilor.
Pe la polele Munţilor feciorii tocmind un lăutar se duc cu toţiî în pădure, unde îmbracă pe unul din eî în frunză de fag şi îl pun călare pe un cal, iar ceî-l-alţî se înşiră în urma luî şi se întorc chiuind şi jucând. In sat jocă înaintea fie-căreî case, iar stăpânul caseî le dă banî şi câte o doniţă cu vin. Acest obiceiu maî e şi pe la Ofenbaia cu deosebire numaî, că feciorul se îmbracă în frunză de mesteacăn şi nu e însoţit decât numaî de un lăutar, care cântă, şi Sănjomd jocă înaintea caselor, iar ceî din prejur îl udă cu apă.
9
130
armindenul
In preziua de 1 Maiti fie-care familie pune înaintea casei o ramură înaltă verde de fag, stejar etc. şi care se numesce arminden.
Adusul din pădure şi pusul se fac fără nicî o ceremonie, şi daca îî întrebi despre însemnătatea luî, uniî din locuitorî, maî ales de pe la polele Munţilor, $ic că Jidovii voind să prindă pe Cristos au pus ca semn înaintea locuinţiî luî o ramură verde. Dimineaţa mergend spre casa, unde au lăsat semnul, maî mare le-a fost mirarea, vă$end pe la tote casele un semn identic în cât n'au putut găsi casa în care locuia. Prin urmare, pentru păstrarea acelei amintiri s'ar pune armindenul.
Armindenul se lasă înaintea caseî până ce se macină grâu nou şi când pentru ântăia oră se face pâne din-tr'ensul, atuncî se taie şi se aprinde cuptorul cu el.
Ispasul s6u c^iua căluşerilor
In comunele Benic, Galda de jos, Teuş, Stremţ, Gârbova şi în cele din vecinătatea lor de pe ţărmul stâng al Mureşuluî, anume Peţelca, Zărieş, Căpud, Tâmpăhaza, Ocnişora, Ciumbrud etc, la înălţarea Domnului (Ispas) se legă căluşerii.
In Transilvania adevărata instituţiune a căluşerilor, pe cât seim, se găsesce numaî în regiunea inferioră aTerna-velor, în regiunea centrală şi superioră a Murăşuluî, pe câmpia Turcii şi a duşului şi mi se pare că şi pe Săeaş.
înrolarea, seti legarea căluşerilor, se face în modul următor:
131
Vătaful unuî ţinut, compus din maî multe sate vecine, se duce pe la târguri în orăşelele din apropiere şi dând peste feciori, carî jocă să'I placă, îî întrebă daca vreau se intre în căluşerie. Cel care răspunde afirmativ numaî de cât trebue se dee vătafului o arvună în valore de un fiorin.
La primirea iarvunel vătaful spune feciorului că în (Jiua de Ispas să fie la casa luî, unde, întrunindu-se toţî feciorii înrolaţi, plecă cu vătaful în frunte în nouă hotăra şi Intr'o sticlă iau apă din nouă isvorâ, iar după aceea se duc la alte trei hotar â, carî se împreună la o-laltă în treî colţuri, şi oprindu-se între căî, vătaful, pe fie-care pe rend, îl legă peste fluerul piciorului pe din jos de genunche cu câte două curele pe care sunt înşirate zurgălaele (clopoţeiî). De asemenea îl maî legă şi peste braţe pe din sus de cote cu câte două rendurî de prime (panglici).
La terminarea ceremoniei legatului, feciorii formând un cerc şi rugând pe Irodeasa, patrona căluşerilor, ca să le ajute, vătaful îî stropesce cu apa luată din cele nouă isvorâ şi le poruncesce ca să ridice bâtele cu capătul cel subţire în sus, pe care le ciocnesc de câte treî ori, privind maî ânteiu spre apus şi apoî spre răsărit. Ciocnirea bâtelor e semnul tainic după care se cunosc jucătorii, daca fac parte din societatea căluşerilor. Bâtele sunt anume făcute din stejar, de un stat de om de lungî şi cu măciucă în cap, fiind ferecate cu câte o verigă de fer la verful cel subţire.
După împlinirea acestor formalităţî şi după iniţiarea în tainele societăţii, vătaful le porunceşte că fără se cuteze să se uite care-va înapoi, se plece la el a casă7
132
133
unde, deslegându'î le $ice că precum 'î-a legat aşa trebue să rămâe legaţi între sine în bine şi în rSti şi că numai el are putere să'î deslege de îndatoririle luate. Dea -semenea le maî amintesce că de câte orî vor începe a juca tot-d'a-una să nu uite a ruga pe Irodeasa şi se ciocnescă bâtele spre a se încredinţa daca toţi câţî intră în joc sunt căluşerî. Daca cine-va îî va îmbia cu mâncare seu beutură, în tot-d'a-una cea d'ânteiu bucătură, seu cel d'ânteiti pahar cu beutură, să'l arunce sub masă ca jertfa adusă Irodeseî.
Căluşeriî sunt la fel îmbrăcaţi. Pălăriile sunt late în păreţi (margine, boldor) şi cu prime de mărgele împodobite. Sunt numaî în cămaşe şi peste mijloc sunt încinşi cu un brâu de strămăturî îngust ca de un lat de mână şi cu cănaciî (ciucuri) atârnaţi în jos. Ciorecii sunt de giolgiu, seQ de pânză subţîre de bumbac, croiţî pe picior şi cu şiret negru seil albastru pe margini, iar la glesne sunt răsfrânşî ca de patru degete şi chiviţî cu puişori de arniciu roşu. Numaî în opincî pot juca şi în care se în-calţă cu obiele albe de pânză, iar curelele sunt forte înguste şi cu mult gust împletite prin nojiţele opincilor şi înfăşurate pe dupe glesne pe sub resfrănsătura cio-recilor. Peste fluerile piciorelor au zurgălaele printre care atârnă în jos nisce cănâceî (ciucureî) resfiraţi.
Musica e anume întocmită şi arii căluşeresci numaî în ţinuturile lor se pot au$i de la lăutari. Ariile sunt line şi melodiose ; iar nu trăsărite şi zdrâncănite cum se aud pe la oraşe cu ocasiunea pretinselor jocuri căluşerescî: Romanul şi Bătuta.
Cu zurgălaele ţin tactul şi la comanda vătafului: Odată copiî! Uite aşa, iecă aşa şi iară aşa! esecută cu toţii câte
o figură compusă din cele maî grele mişcări gimnastice, sărind de jos pe un pahar cu vin pus pe masă, seu arun-eându-se cu toţiî în crescet pe bâte şi bătend de câte treî orî din călcâie.
Maî de mult când erau anume poftiţi se joce la câte o curte boerescă seti jucau la tergurî, de regulă aveaţi cu eî şi câte un comic, care făcend numaî figuri pantomimice se numea mutul căluşerilor şi care făcea pe totă lumea se rîdă.
H a i d a u.
In legătură cu jocul căluşerilor merită se vorbim şi de jocul lor cu fetele, dintre care câte am vă^ut, cel maî frumos, maî estetic şi compus din maî multe figuri, este acela, care pe la Benic se numesce haidâu.
A doua $i de Pascî se adună feciorii de la 18 anî în sus şi aleg dintre eî treî birae, seti căpeleşî, însărcinaţi cu conducerea jocului.
Lăutarul e tocmit de la Pascî şi până la Sântă Măria mică şi are să cânte la joc în tote Duminecile şi sărbătorile.
Jocul începe după eşirea din biserică, ţine până în spre seră, când se lasă umbrele, şi e într'o grădină, orî în prundul văiî sub umbra salcelor şi plopilor; seti când e vreme rea e într'o şură.
Fie-care fată mare, daca vrea se intre în joc, trebue se plătescă o taxă anumită şi se dee ceteraşuluî la prânzul mare de mâncare.
De atribuţiunile căpeleşilor aparţine incasarea taxelor din carî se plătesce lăutarul, păstrarea ordine! la joc,
)
134
135
aplanarea conflictelor dintre feciori, pedepsirea celor neascultători; dintre pedepse cea maî ruşinosă este es-cluderea de la joc. Pentru ca nicî o fată să nu rămâe nejucată, feciorii n'ati voie să'şî alegă jucătorele.
La joc asistă, ca privitori, bătrâni, tineri şi copiî. Petele mari stau la o parte una lângă alta cu flori şi batiste în mânî. Arena joculuî e un cerc mare în mijlocul căruia şede pe un butuc, seu pe un scaun lung, ceteraşul şi condronaşul şi la sunetul musiceî jucătorii sar în a-renă unii după alţii, fâcend maî ânteiu figuri căluşerescî sub conducerea celui maî bun jucător, numit vătaf al joculuî. După ce maî toţî jucătoriî sunt în arenă, căpeleşii merg la fete, iau câte una seti două de mânăşileîncre-dinţeză cu multă cuviinţă jucătorului, care nu pote juca de cât cu una seti cel mult cu două. Fetele tin cu mâna stângă degetele cele micî de la mâna dreptă a jucătorului, aşa că feciorii sunt pe marginea cercului în spre lăutar, iar ele în afară.
Jocul se începe cu uitul:
Frundă verde plopurî nalte Daţi copiî la a noste salte, Şi jucaţi ca para în foc Moştenitul nostu joc!
TJiturile, seu chiuiturile, trebue se armonieze cu melodia şi fără să fie cântate, trebue să fie rostite în cuvinte după tactul musiceî.
Maî ânteiti când căpeleşul îî dă fata, jucătorul cu mână dreptă o înverte pe sub mână şi fac cu toţii ântâia figură : mersul rotogol împrejurul cercului, a doua: preumblată, ţinendu-se jucătoriî peste mijloc, a treia: întâlnirea cb~
tonelor la mijloc, a patra: haidâu, când se înşiră colonele şi fac tot felul de figuri complicate, care semăna cu acele din figura a VI a cadrilului, a cincea: adunata şi a şesea învertita, care se compune din douî semi-paşî în drepta şi douî în stânga şi apoi din câte treî paşi în drepta şi în stânga şi carî trebue să se schimbe după tactul şi întorsăturile melodiei.
Copiiî de la 12 anî în sus pentru învăţarea joculuî, se adună pe sub ascuns în câte o casă, unde '1 învaţă câte un meşter şi numaî după ce sunt mari şi bine deprinşi pot intra în jocul cel mare.
Adesea se găsesce în sat câte un fruntaş, care ia a-supra sa cheltuelile joculuî şi pentru care feciorii şi fetele îî fac o gi de clacă la seceră. Acesta se numesce claca jocului pe care vom descri-o când vom vorbi despre pena seu cununa grâiduî.
Sănz uenele.
Serbătorea nascereî S-tuluî Ioan Botezătorul, care e în mijlocul luneî luî Iunie, munteniî o numesc Sânzuene şi Sânzâene. In ajunul acestei sărbători sătenii se duc la câmp şi adună de prin livezi nisce flori mirositore numite de asemenea Sânzâene, le aduc a casă şi împletesc cununi din ele. Cununile se pun la uşile caselor, pe crucî între hotare şi holde, în straturi şi la coşniţele stupilor.
Când sorele se apropie de deal ca se apue, căseniî se înşiră cu toţii înaintea casei şi aruncă cununi pe coperi-şul eî. Fie-care cunună e numită cu numele unuia din membrii tamilieî în vieţă, present seti absent, şi pentru bărbaţi sunt împletite în formă de cruce, iar pentru
136
femei sunt rotunde. Aruncarea se face de acela pe al cărui nume e, seu în lipsa luî de un înlocuitor şi daca cununa se opresce pe eoperiş, atunci în cursul anuluî îî va merge bine, iar daca cade e un semn rău că pote să moră până la anul.
Foca şi Falia
In luna luî Iulie sunt două sărbători, pentru care sătenii au o deosebită veneraţiune. Cea d'ânteiu e S ta M. Marina, seti cum o numesce poporul: Foca. In acesta $i nu lucreză, nicî chiar la fân, cre^end că le-ar trăsni fânul, casa, orî alte edificii, seti s'ar periclita prin foc vre un membru al familiei. A doua e S-ta Măria Magdalena seti cum o numesc eî: Palia. Acesta <Ji de asemenea e sărbătorită pentru cuventul că daca ar lucra li s'ar păli holdele.
Tot atât de mult e venerat şi Proorocul Ilie şi S-tul Procopie, seti cum '1 numesce poporul: Precupul. Daca ar lucra în aceste <Jile, Moţiî cred că ar veni Harcodan şi Dornados, două vănturî puternice şi primejdiose. Harcodan suflă sfredel, iar Dornados drept înainte.
Muntenii spun că maî de mult un proprietar silind în $iua de Precup pe un iobagiu (clăcaş) al săti ca să lucreze şi fiind-că iobagiul se opunea, nobilul proprietar spre a 'î dovedi că el nu se teme, a început să sape la ceapă în grădină.
N'a trecut mult şi a venit unul din cele două vânturi puternice amintite maî sus, şi '1-a luat pe domn (boer) ducându-1 pe sus cu grădină cu tot tocmaî în vârful Bi-harieî. In locul unde l'a trântit ventul la pământ şi până
137
astă-^î găsesc păstoriî ceapă tot atât de bună la mâncare ca şi cea de grădină şi de aceea Moţiî numesc acel loc: Grădina cepelor.
Pena seu Cununa Grâului
Pe la polele Munţilor fie-care sătean, când termină cu seceratul, împletesce din spice o frumosă seu cunună pe care cu mândrie o duce a casă. Cu ocasiunea duceriî cununii toţi carî au apă la îndemână îl udă şi chiar şi copilaşii alergă după el cu doniţele cu apă.
Cununa se atârnă pe părete d'asupra mesei şi când gazda casei a isprăvit cu sămănatul grâului, o împlântă în capătul pământului, unde a tras cu plugul cea din urmă brazdă.
Cea maî mare veselie împreunată cu pena grâului este aceea, când vre-un fruntaş din sat, după cum am amintit maî sus, a acordat claca jocului pentru o $i la seceră.
Fruntaşul în timpul secerei chiamă pe căpeleşî şi le arată $iua în care doresce ca să fie claca. Inpresera clătii, câpeleşii, vătavul joculuî şi maî mulţi feciori, plecă cu lăutarul prin sat. La fie-care portă unde e fată mare se opresc şi jocă, iar câpeleşii intră în casă rugând pe părinţi se bine-voescă a o lăsa la claca jocului. Numai când s'a întâmplat vre-o nenorocire în familie refuză părinţii invitarea.
A doua gi înainte de răsăritul soreluî, fecioriî plecă cu lăutarul la casa fruntaşuluî, care merge cu eî la câmp şi le arată holda.v
In acelaşi timp sosesc necurmat oin sat fete, neveste şi bărbaţi la holdă, unde se înşiră pe căte un spat anu-
138
mit spre a'l secera şi acel spat se numesce postate. In fruntea postaţii e unul din căpeleşî, care conduce pe seceră-torî, lăutarul se preumblă cântând din viorădela un capăt până la eeH'alt al postaţii, mr căluşeriî jocă, pe când fetele şi nevestele, acompaniate de bărbaţi, cântă secerând în cât se clătină frunza în codru. Toţi clăcaşii sunt îmbrăcaţi în haine de sărbătore.
In $iua clădi în curtea fruntaşului e o mare mişcare; tote finele şi muerele omenilor săî de casă sunt ocupate cu gătitul mâncărilor, cu pusul meselor, cu maturatul şi udatul curţii, în cât numaî schi unde le este capul, pentru ca se nu fie defăimate de clâcaşi. Când numaî este de cât o postate de secerat şi sorele se apropie de deal, fetele maî meştere se retrag la o parte şi împletesc din spice pena seu cununa pe care o oferă membrului familiei present la holdă şi acesta o încredinţeză unuî fecior seti unei fete spre a o duce.
La plecare clăcaşii se formeză în colone, cel cu pena înainte, după el feciorii ţinendu-se pe după cap, la mijloc lăutarul şi în urmă fetele şi nevestele ţinendu-se de peste mijloc. Cântecele şi chiuiturile răsună în cât satul întreg îl punînpiciore. Din tote curţile es căseniî cudoniţîcu apă şi alergă pe uliţă ca se ude pe cel cu cununa, care când ajunge a casă pare că ar fi scos dintr'un rîti. La porta casei de asemenea toţi ceî din curtea fruntaşului îl udă în cât curge apa ca valea de pe el, iar în pragul uşeî îl aşteptă stăpâna casei, care îl stropesce cu apă dintr'un pahar şi 'î dăruesce un florin în piesă de argint. De aici stăpâna însoţită, de ceî treî căpeleşî şi de lăutar, îl conduce în casă unde după ce au aşezat cununa îî cinstesce cu
139
câte un păhărel de vinars, iar cel care a adus cununa se duce să 'şî schimbe hainele.
Masa e întinsă în curte şi în frunte şede gazda caseî, iar la stânga luî se înşiră muerile şi la drepta bărbaţii. Beuturîle şi mâncările sunt din cele maî bune şi după masă se încinge prin curte haidâul (jocul). Toţi membiî familiei, orî cât de mari boerî ar fi, iau parte la acesta veselie generală, care ţine până după me$ul nopţii, când gazda caseî, adunând împrejurul său pe clăcaşî, le închină câte un pahar cu vin, mulţumindu-le pentru bună-voinţa ce aii arătat-o de a nu-î ocoli casa şi masa şi pentru ren-duiala ce au păstrat-o.
Cu acesta solemnitate se termină frumosa $i a ^Leiţii Ceres sărbătorită în acele ţinuturi frumose romanesc! cu atâta veselie şi ordine minunată.
Claca cânepii
Tomna, de obiceiu, fetele se adreseză la femeia câte unuî om de frunte din sat curugarea: daca ar avea plăcere ca fetele să 'I ttfreă in clacă fuiorele de cânepă ?
Gazda rugată, nepregetând cheltuelile împreunate cu o asemenea clacă, însciinţeză fetele şi le împarte caere.
După aducerea tortului cam prin postul Crăciunului, gazda otărăsce sera în care să se ţie petrecerea pentru terminarea torcereî cânepei.
In acea seră e un adevărat ospăţ şi alăturea cu mesele întinse şi încărcate cu mâncări, maî la o parte într'un colţ de casă, e espus la vedere tortul, fiind pe fiecare ghem însemnat numele feteî care Ta tors.
In timpul cine!, înveselită de sunetul musiceî, vin
140
141
femeile din sat se privescă tortul, iar după ridicarea mesei sosesc şi feciorii, carî sunt îmbiaţi cu vin în tot timpul petrecerii.
La acesta frumosă serbare iau parte şi avuţiî ca şi săracii şi veselia împreunată cu joc ţine până când cântă cocoşiî de $iuă.
In momentul plecării, fecioriî şi fetele se formeză în grupe, în mijlocul cărora e stăpâna cu ceilalţi membrii aî caseî şi grupele acompaniate de lăutari mulţumesc Intonând:
Cântecul Găzduţii
Găzduţă! Găzduţă! Lucrul ce am lucrat, Nu fie 'mputat, Nice defăimat. Tortul carî Fam tors, Fie-ţî de folos; Pote că-î cam gros, Câ-î de noptea tors. Găzduţă! Găzduţă! Dumnia-ta să ajungî, Dumnia-ta să-ţî puî: Doue pânze lungî, Tât de la Jgihiî Până la Sibiî. Găzduţă ! Găzduţă ! Dumnia-ta să ajungî, Dumnia-ta să-ţî facî : Mânecuţe creţe, Să le rupî la uspeţe. Găzduţă! Găzduţă! Dumnia-ta să ajungî, Dumnia-ta să-ţî facî:
Ciupage bătute, Să le rupî la nunte. Busuiocu-î roşu, Ca cântat cocoşu ; Busuiocu-î ratund, Vremea e de mult. Rujă mare în masă, Bleaţi, fete p'acasă ! Rujî di pe cuptorm, Bleaţi şi voî feciori ! Flori di pe păreţi Şi maî remâneţî Ceî maî tinerei Şi maî frumuşei Carî ni-'s dragi de eî.
Crăciunul
începutul sărbătorilor Crăciunului se face prin colindători şi (Jiua colindăriî în cele maî multe părţî cade toc-maî în $iua luî Moş-ajun. Prin urmare ajunul Crăciunului se pote număra chiar între serbătorî. Românii noştri au personificat $iua ajunului tot aşa de bine ca şi pe a Crăciunului, de unde se vede că şi interesul lor pentru cea d'intâî e tot aşa de mare ca şi pentru cea din urmă.
Colindătorii aşa cum ni se înfăţişeză în diferitele ţinuturi, fiind maî de multe feluri, noî vom descrie numaî datina în ţinutul Moţilor şi de la polele Munţilor.
La Moţi în ajunul Crăciunului până în zori, copiii de la 12 — 14 anî în grupuleţe de câte 5 6-10-20-40 încep, între strigări, a colinda pe la case şi intrând salută : Bur ajurid luî Crăciur! iar eşind: Noi eşim D-cţeu intră. A-ceşti colindători se numesc pitareî, cari colindă până
142
143
sera, când încep feciorii, între cari, se maî amestecă şi însurăţeii. Aceştia însoţiţi de musică, compusă din dubă, flueră şi ceteră, merg pe la case şi colindă, reciteză versuri şi spun oraţii ocasionale, de multe orî comice şi sarcastice.
Duba (toba) e din doge de brad in forma unuî ciubă-raş. Peste ambele funduri e trasă şi bine încordată o piele argăsită de câne. Păreţiî sunt numaî ca de o palmă de înalţi şi are un sunet ascuţit, care se aude la o depărtare de o jumetate de oră; duba se bate înaată ce es colindătorii de la o casă şi până ajung la alta.
Maî sunt şi alţi colindători, cari umblă în noptea de Boboteză şi făcend cu clopotele şi cu alte instrumente un sgomot asurzitor, înconjoră gradinele pentru ca pomii să rodescă.
Pe la polele Munţilor o deosebită atenţiune merită datina feciorilor de a colinda cu turca seu turca, cum îl $ic pe la Alba-Iulia.
Turca e cioplită şi sculptată din lemn întocmai ca un cap de cerb, avend printre corniţe rel de fel de panclicî şi bertiţe de mărgele şi cu clopoţeî pe la urechi. De falca de desupt sunt legate pe la grumazi nişte sfori cu care jucătorul îî pune capul în mişcare cum îî place. Capul e înţepenit într'o bâtă mică şi grosă. împrejurul bâtei de la grumadî e croită din covore scumpe o haină largă întocmai ca o fustă femeiască şi care e înpodobită cu tot felul de năfrămî de mătase şi curele cu ţinte. Jucătorul intră sub acesta haină şi râ^emat pe bâtă face figura uneî patrupede.
Pentru a juca turca, se cere o mare deprindere. De obiceiu feciorii în postul Crăciunului se adună sera la o
casă, unde învaţă a colinda şi unde fiind şi câte un ce~ teraş seti flueraş se aleg douî feciori mai îndemânatecî în jocuri gimnastice spre a se deprinde in jocul cu turca.
Covorele, năfrămile, panglicile şi bertiţele sunt împrumutate de pe la fetele fruntaşilor, pe care dupe serbă-torî le înapoieză în aceiaşi stare cum le-au şi primit.
Sunt rari feciorii, cari se decid să joce turca, de 6re-ce eî cred că de cel care o jocă se depărteză pentru 6 săptămâni ăngerul lui bun şi în acel timp ar fi lăsat în voia celui reu. Afară de acesta jocul e atât de obositor în cât tot mereu trebue să se schimbe ceî doî jucători.
Feciorii avend de maî nainte tocmită o gazdă (casă) unde au să se ospeteze, în dimineţă ajunului se adună şi-şî aleg un econom seu crâşmar, care se porte grijă de ale mâncării şi b&utureî, un jude seti birău pentru ţinerea ordineî, un vornic şi douî seti treî feciori mai nătângi, pe cari îî numesc caii, fiind că duc în spinare carnea şi colacii primiţi. Cu gătirea bucatelor se însăr-cineză gâzdâia caseî.
Fiind tote lucrurile pregătite in (Jiua de Crăciun, după eşirea din biserică, feciorii se adună la gazdă de unde plecă la colindat cu vâsc şi cu edere în căciulă, cu lăutarul şi cu turca, maî antei, la fruntaşi, apoi la mijlocaşi şi pe urmă la omenii de rencl din sat.
La porta fie-căreî curţi se opresc, şi doî din fruntea feciorilor intră şi rogă pe stăpânul caseî se le permită se colinde. Primind respuns favorabil, feciorii intră în curte şi se aşe^ă la ferestră unde se împart în doue co-rurî, cântând alternativ câte o strofă din colindă, aşa că un cor nu e gata, pe când cel-alt începe acompaniat de lăutar, iar turca face prin curte comedii. După termi-
I
144
narea colindei, feciorii intră în casă cu turca spre a juca, iar pe masă e pusă cinstea: (daruri) un colac mare făcut ain grâu curat, carne de rîmător, un fiorin şi câte o doniţă cu vin.
Terminând turca cu jocul, vornicul se apropie de masă împrejurul căreia sunt membrii familiei şi începe să vornicescă :
No feciori ascultători! Toţi staţi şi ascultaţi, Că până noî am colindat Jupanul gazdă bine s'a gătat, C'un colac mândru de grâu curat, Dintre Sânte-Măriî semănat Şi'n postul luî Sân-Petru secerat. Şi c'un cioloboc mare de porc, Cel maî mare în pod.
Da nouS nu ni se pare ca-î un cioloboc mare de porc,.
Ci ne pare că-î un porc întreg.
Da de ar fi un porc întreg,
Cu urechile ne-ar au(|i,
Cu ochii ne-ar vedea,
Cu plitul tot în vent ne-ar arunca,
Numaî pe mine şi pe jupanul gazdă ba.
Maî departe c'un buckimaş mare de vin.
Ca să ne fie voia de plin.
Da noue nu ne pare că-î un buciumaş de vin,
Ci ne pare că-î o bute de cinci sute,
Ca Dumne-do să ne ajute.
Şi cu treî decî, patru-decî galbeni de aur,
Care semăna cu hârtie,
Ca Dumne-do se ne ţie.
Mulţămim, mulţămim,
Că noî n'am aşteptat
Dumnia-luî n'a pregetat,
145
Da de unde dumnea-luî
Hambarele, buţile şi punga şî-a golit
De pe noî ne-ati cinstit,
Dumne-do să-1 dâruescâ
Cu mila cea cerescă ;
La mulţi anî să trăescă !
No feciori cu toţii să strigăm:
Mare mulţam! Mare mulţam! (strigă cu toţii).
După acesta jocă pe stăpâna caseî, pe fete şi chiar şi pe servitore, dacă sunt la casă, şi apoî maî mulţumind o-dată se depărteză.
In $iua de anul nou se ţine aşa numitul ospăţ. Pre-tutindinea pe unde au colindat invită fetele mari, ce-rendu-le de la părinţi, şi adunându-se cam pe la prân^uţ la gazda menţionată maî sus, se aşe^ă la masă tot un fecior şi o fată. Petele la acest ospăţ duc de a casă co-lacî, plăcinte şi alte prăjituri.
Petrecerea e împreunată cu joc şi la care participând maî toţî tinerii, urmeză până a doua $i dimineţă.
10
NASCEREA
Copilul moţului îndată ce s'a născut trebue să tracă prin o mulţime de formalităţi. Lucrul cel d'ânteiti este să'î dee o linguriţă cu unsore de urs ca să potă resista influenţii ursitorelor, care veghiază la căpătâiul luî şi îî ţăs viitorul.
Despre urs se maî crede că călcând pe cine-va pe şale e scutit de bole şi că pe cel cu numele de Urs nu Tar putea găsi mortea. De aceea la Moţî şi la Crişenî numele de Urs, Grozavu, Lupu, Gura-Lupuluî, Poravu etc, înlocuescnumele de botez: Patru, Ion, Niculae etc.
In cea d'ânteiu scaldă a copiluluî se pun banî de argint ca viaţa luî să rămâie nepătată ca argintul. La cap îî se pun tote instrumentele meserielor pe care le profeseză Moţiî ca semn privitor la sortea ce îl aşteptă. Orî-ce străin, care intră în casa, în care s'a născut de curendun copil, trebue să'î dee un dar orî cât de mic, de regulă în banî, căcî alt-fel ar însemna că des-preţueşte familia şi în special pe mama copiluluî.
Credinţa despre ursitore este forte răspândită. Mun-
148
teanul crede că asupra omului infiuenţeză un fatalism de când se nasce şi până more şi ori ce fericire seti nenorocire o privesce cu nepăsare glicend: aşa 'î-a fost ursita, aşa 'î-a fost scris să pâţescă.
Ursitorele, în săptămâna în care s'a născut copilulr vin în serile fără soţ, a treia, a cincea şi a şeptea seră, şi îî croesc ursita.
Unii cred că ursitorele sunt treî fete, iar alţii spun că ar fi două-spre-tjece. Ursitorele sunt cu furca în brâu şi precum rup firul aşa curmă şi filele omului. Una îî hotăresce anii vieţeî, alta frumuseţea, a treia bogăţia seti sărăcia, glorie seti robie.
Maî nainte de a hotărî se sfătuesc asupra urseleî copiluluî. Cea maî bătrână întrebă pe cele-l-alte ce sortă să'î croiască? Ele răspund să'î ursescă bine! Ea însă ursesce după cum a fost mulţumită seti nu, adică bine seti rău ^icend: Să aibă traiul meu din (cutare) $i şi somnul meu din (cutare) nopte. Cele-l-alte două, sciind că în acea $i şi nopte ea n'a tost mulţumită, o rogă să fie milosă.
Un copil la căpăteiul căruia ursitorele nu s'ati înţeles va avea o viaţă sbuciumată în bine şi rău.
Moşele, lăudându-se că cu ocasiunea când aruncă apa în care a scăldat copilul ântăia dată ar au$i ursita luî, spun o mulţime de anecdote în acesta privinţă.
După naşcerea copiluluî, mama trebue să privegheze şi să nu dormă cu spatele spre el fiind-că smeoicele s'ar folosi de o asemenea ocasiune ca se schimbe copilul cu un altul, care de regulă e tont, hăbăuc, surd, mut, lunatec etc. Răpirea seti schimbarea copiluluî se pote întempla numai înainte de a'î fi croit ursitorele ursita.
NUNTA
Cât e vara, fecioriî şi fetele din satele învecinate de pe la polele Munţilor se visiteză reciproc uniî pe alţii la joc, unde fac cunoscinţe şi se împrietenesc. In tot-d'a-una tinerii din localitate ospătezăpe visitatoriî dintr'altă localitate, invitându'î la casele părinţilor lor, unde îî tra-teză cu mâncare şi cu beutură.
Asemenea cunoscinţî între feciori şi fete se maî fac şi pe la tergurile din orăşelele apropiate şi la care tinerii anume merg îmbrăcaţi sărbătoresce, ca să se intelnescă şi să'şî petrecă. Daca la o asemenea ocasiune un fecior vede o fată frumosă şi bine îmbrăcată, începe a se interesa de ea şi a se informa: daca e de neam, harnică, avută şi daca n'are vre un adorator, căruia ea, seti părinţii eî, să'î fi dat cuventul.
De aceea un fecior care a pus ochiî pe vre-o fată din alt sat şi voind a se însura, pomesce la petit cu multă precauţiune şi reservă. Maî ânteiti ia cu sine un om de încredere, bun de gură şi meşter în &]q peţituluî şi mer-
150
151
gend în satul fetei acolo trag la un cunoscut, către care adresându-se îî $ic:
„ Frate, am venit a peţi, să facî bine să osteneşti până la N. N. (părintele fetei) şi să'î spui cugetul nostru."
Cunoscutul primind misiunea şi aducend un răspuns că părinţiî feteî îî aşteptă, plecă tus-treî, şi acolo după ce ati vorbit despre unele şi altele, omul de încredere al fecioruluî, aşa numitul peţitor, care de regulă la ospeţ face pe vornicul mirelui, se ridică şi (Jice:
„ Fraţilor! De am şedea cât am şedea, tot trebue se mergem. Să ne dăm dar solia pentru ce am venit.
„ Seim din sânta scriptură că D-gleti a făcut cerul şi pămentul, t<5te cele văzute şi nevăzute, maî pe urmă a făcut şi pe om, căruia, ca să nu'l lase singur în lume, 'î-a dat şi o soţie, pe strămoşa nostră Eva. Aşa şi noî, sciind că d-vostră aveţi o fetişoră frumosă şi de omenie, ne-am luat voe să v'o cerem pentru junele nostru de faţă ca se întemeiăm o nouă casă."
Părintele feteî răspunde:
„ De va fi de la D-$eti, D-$eu să ajute!"
Cunoscutul $ice fetei:
;, Nepotă, noî am venit călare, eşî afară de ve$î nu s'ati deslegat caii?"
Eşind fata, tot el îî $ice şi feciorului :
„ Nepote, mergi şi tu să n'o lovescă vre-un cal cu piciorul."
Afară tinerii se înţeleg, întrebând feciorul pe fată dacă îî place de el şi după ce s'ati învoit într'un fel seti într'altul, se întorc în casă, de unde imediat plecă la locuinţa cunoscutului. Aicî cunoscutul şi peţitorul ascultă părerea fecioruluî, care daca 'î-a plăcut de fată rogă pe
cunoscut ca să mergâ numaî de cât la părinţiî feteî şi să'î întrebe daca şi lor le-a plăcut de el ?
Cunoscutul aducend un răspuns favorabil se duc din noti tus-treî la casa feteî, unde părinţiî eî, îî ospăteză şi otărasc cjiua, în care părintele, seti tutorul feteî însoţit de doî-treî omeni de încredere, are să mergă pe vedere la casa fecioruluî. Visitatoril, în ^iua vederii con-vîngăndu-se de buna purtare şi stare a fecioruluî, otărasc împreună cu părinţiî luî $iua credinţei (logodna).
La $iua hotărâtă, feciorul însoţit de peţitor, de nânaşi şi de doî-treî omenî de încredere, merge la părinţiî feteî şi credinţa se face de preot seti de un alt om de încredere, care după primirea declaraţiunilor obicinuite, schimbă inelele tinerilor.
Implinindu-se aceste formalităţi se aşeglă la masă şi hotărăsc <Jiua cununiei şi a ospăţului.
Invitările la ospăţ se fac de douî chiâmătorî, aleşî dintre juni, unul din partea miresei şi altul din partea mirelui. Tot dintre prietenii săi, mirele îşî alege şi douî fraţi de mire şi un stegar şi aceştia se numesc cuscrii.
Steagul se face dintr'un vărf subţire de brad pe care se pun nafrămî de mătase împodobite cu panglici şi printre coronele cetinel sunt strămăturî, iar de corona din verf e legat un clopoţel. Mănunchiul steagului e înfăşurat cu brâne şi cu brăcile de strămăturî.
In presăra cununiei, invitaţii miresei, douî feciori şi mai multe fete, se adună la casa eî, unde jocă şi îî împletesc din flori, maî cu semă din ederă, o cunună pe care o pune pe cap când merge la cununie. La porta curţii se pune o rudă înaltă numită ciuliă ca de 5 stan-
152
153
jenî de înaltă şi in verf cu o olă cu cenuşe, iar porta o legă cu funii de paie şi cu lanţuri de la car.
In dimineţă $ileî cununiei, nuntaşii se adună la mirele şi plecă cu toţii la miresă. Maî ânteiu e vornicul călare pe un cal mic cu panglici roşii în comă şi cu un ciucurel roşu pe frunte. Vornicul are în mână o ploscă cu vin. Alăturea cu el sunt douî omenî care duc un colac numit pupăm, şi care are o formă împletită lungă ca de o jumătate metru. Ceî carî duc colacul se numesc colăcarî şi pupăza o dau la portă vornicului miresei spre a o da tinerei crăişore, care o împarte fetelor de etatea eî. Urmeză naşul, mirele şi alţi invitaţi, carî toţi sunt călări, mai de mult mirele, daca era din fruntaşi, avea aruncată peste umeri o manta (togă) lungă din postav subţire alb şi în pălărie avea o penă de bani, un fel de flore făcută din monete de argint şi aur şi pe care o punea în pălărie în partea stângă. Pe urmă e carul, şe-$ănd pe ceaglăul dinainte cuscrii cu stegarul, în mijloc naşa cu surorile de mire şi pe ceaglăul dinapoi lăutarii. La car sunt prinşi câte 8—12 boî cu colacî şi năfranî în corne şi mânaţi de câte 4 — 6 pogăyucî cu biciurî lungî de piele cu care pocnesc ca trăsnetul. Răsteele şi ţăpă-ruile sunt din verfurî de brad în cât boii şi carul e acoperit cu cetină.
Apropiindu-se de casa miresei, la o mică depărtare carul se opresce şi vornicul, însoţit de ceî doî colăcarî, se duce la portă, unde îî aşteptă vornicul miresei în mână cu un ţîpâu, (pânişoră rotundă) făcută chiar de mâna mire-seî şi în coja căruia sunt înfipte treî pene lungî de cocoş.
Sosind la portă, vornicul mirelui Qice:
Bună diua omeni buni!
Ce saltă, ce veselie
Ce lucru pote se fie ?
Ce staţi aicî adunaţi,
D-vostră iubiţî fraţi?
Că noî mult loc am umblat,
Şi aşa noî n'am aflat.
Treî lunî sunt de când venim,
Ne uităm şi nu dormim,
Şi aşa lucruri tocmite,
încă nu ne-aîi fost ivite.
Noî vedem porta legată,
Ş'o nuia mare ridicată;
Porta legată cu paie,
Glota stă 'n cap se ne saie,
Legată cu lanţ de car,
Ca se umblăm înzadar,
Şi cu funii de fuior,
Dor'de noî v'a fost dor ?
Noî drept ve rugăm,
Şi sfat sănătos ve dăm:
Să fiţi cu noî buni şi blândî,
Că noî nu suntem flămânzi;
Nicî nu ne temem de voî,
De şi suntem tfeî seu doî,
Că ne maî vin înapoi:
Patru-decî de călăraşi
Cu caiiî de se sparg de graşi,
Pedestraşi cîncî-cjecî şi noue
Oste înfocată nouă....
Ca intorcendu-ne lin,
Să fie suta de plin...
Maî mult cu douî seu treî,
Precum şi Dumnea-ta o sci...
Tot cu puşti şi cu pistole,
Maî mulţi cu manile gole.
154
155
Vornicul miresei răspunde:
Nu ne lua cu cuventul,
Ca şi volbura şi ventul, Că de ce spui nu ni'î frică,
Tote sunt numaî nimica ; Că suntem întregi ca mărul,
Şi grăim tot adevărul Tenăra nostră crăişoră,
Plină de voe şi de pară, S'a sculat de dimineţă
Şi spălându-se pe faţă, A luat un bucium mare
Şi-a suflat în treî părţî tare, Şî-a adunat oste multă
Care de ea bine ascultă : Patru sute munteneşti,
Doue sute din floreştî, Dar nu gândi că's ungurescî,
Că's toţî de neam latinescî... Dar D-vostrâ unde călătoriţi
Şi din cătro veniţî? .. De atâta ne lârmuiţî,
Ca nisce tătari veniţî.
Vornicul mirelui:
Dacă gândiţî că suntem tâlhari,
Avem de la împărăţie carte cu pecetiî mari. Cine ştie carte latinescă,
Să vie să ni'o citescă. Iar cine nu ştie,
Maî bine să nu vie. Se nu aduceţi vr'un popă cu barba rară,
Se ne ţie până 'n deseră, Nicî unul cu barba cănită,
Se remână cartea necitită.
Maî bine unul cu barba ca fusul,
Se ne deie curend răspunsul, Respunsul aşteptăm, şese pahare cu vin,
Şese marame de in Numaî se fie din casă
De la cinstita miresă. Să nu fie din sat,
Seu de căpătat, Că atuncî ar fi cinstea nostră Şi ocara D-vostră.
După acesta colâcariî dati vorniculuî miresei pupăm spre a o duce mireseî şi acesta voind să mergă în casă, vornicul mirelui îl opresce şi îî (Jice:
Jupâne frate !
Al nostru tiner împărat a lăsat,
Casele se le încălqiţî,
Blidele se le umpleţi,
Iar să nu ve aflăm sumeţî,
Să'î gătiţi pentru caî doue-treî cară de fân,
Cosite din postul luî. Crăciun ;
Doue buţî cu vin de cel ales,
Din luna luî Faur să fie cules,
Ş'un sac de vinars cu căpuşa să fie legat,
Pe sema tîneruluî împărat să fie gătat.*
Vornicul mireseî întorcendu-se din casă, vornicul mirelui urmeză :
Ce fel de omenî sunteţî d-vostră De staţî aci 'n calea nostră ? Noî cât am umblat ş'am cugetat In calea nostră nimeni nu ne-au stat ?
Vornicul mireseî:
Bine vorbeşti d-ta, jupâne frate,
Eu însă te-am aşteptat cu mai multă oste ;
156
157
Dar d-vostră aţî venit numaî doî
Şi nu prea ştiţi vorbi cu noî.
Dumnea-ta să vorbescî bine,
Să nu me măniii pe tine,
Că de voiu vedea că vorbeşti prea multe,
Până pe seră nu ve las în curte.
D'oî vedea că nu vorbeşti bine,
Nu vă las până mâne,
Am venit de la boî
Nicî un pic nu me tem de voî.
Aicî vornicul mireseî dă vornicului mirelui ţipăul îm-penat cu pene de cocoş, şi acesta se duce cu el la car, pe care îl încunjură de treî orî împreună cu stegarul şi cu cuscrii, strigând:
„ Trăiască crâişorul şi crăişOra tenără!"
De la car se întorc iarăşî la porta miresei şi vornicul mirelui începe dialogul:
No ortace ce ne-om face,
Haî la altă casă, că aicî nu ne lasă.
Cât am umblat ş'am cugetat,
C'aicî n'am aflat.
In Vuntru omenî şi glote,
Afară porţile legate.
Afară vedem uind şi jucând,
în l'untru plângend şi jâlind.
Acest lucru ce pote să fie?
Să ne spuî adevărat,
Să nu'ţî pară lucru desmerdat,
Noi încă 'ţî-om spune o vorbă bună,
Ca şi d-ta nouă o minciună,
Al nostru tiner împărat
De dimineţă s'a sculat,
Pe faţă s'a spălat,
Luî Dumnezeu s'a rugat,
Trîmbiţă de aur în mână a luat
Şi frumos a trîmbiţat,
Mândră oste a adunat
De boerî bătrâni, de tineri voinici,
Cum ne vedeţi şi d-vostră aicî.
Al nostru tîner împărat
In scările calului s'a înălţat,
Peste oste s'a uitat
Şi ne-a ales pe noî, ceşti treî voinici,
Precum ne vedeţî şi d-vostră aicî,
Maî aleşî de minte
Cu vre-o doue-treî cuvinte,
Şi ne-ati dat calea înainte.
Bune semne ne-au dat,
Pe bune drumuri ne-ati îndreptat,
După cugetul cerului,
După numărul stelelor.
Ş'aşa venirăm câmpî cu florile,
Dealurile cu viile,
Şesurile cu grânele,
Când fuserăm la mijloc de cale,
Găsirăm o dină de flore.
Toţi statură 'n loc şi se mirară,
Unii dic c'ar fi flore de mare,
Să fie tineruluî împărat de bună împreunare ;.
Alţiî (jiic c'ar fi flore de pe sate
Să fie tîneruluî împărat de bună sănătate
Trecend la mijloc de cale,
Perdurăm acea (jiînă de flore,
Când fuserăm pe la acesta casă,
Văzând că steua încă ne lasă,
Ne-am abătut la d-vostră,
Vă^end că sunteţi de limba nostră.
Orî solia să ne-o daţi
Seu pe cale să ne îndreptaţi.
158
Vornicul miresei:
Totuşi, totuşi, jupâne frate, D'aî sci o ţîr de carte, Eu te-aş trece porta în spate Că văd că viî de departe.
Vornicul mirelui.
Dar după aceste cuvinte
Nu ne-aî putea porta deschide
De'ţî va părea că nu'î aşa,
Maî multe îtî voî înşira
Şi vaî răii 'ţî-o sta
De nu'mî veî sci vorba înturna.
Tinerul nostru împerat
Umblând cu aî seî p'aicî,
A oblicit la d-vostră o flore,
Care Infloresce, dar nu rodeşte,
Noî după densa am venit,
Să o ducem în curţile tinăruluî împerat.
Acolo să crescă, să înflorescă,
Dar să şi rodescâ
Şi mulţî anî cu densa să trăescă !
Vornicul miresii:
D-vostră aţî rătăcit,
De cblu la noî atî venit.
Ce'mî veţî da dacă pe cale vă voiii îndrepta ?
Mergeţi p'aicî la vale,
Că e bună cărare.
Orî mergeţî p'aicî în jos,
Că-î locul destul de frumos.
Daca veţî eşi din sat,
Trageţî în sus către munte,
C'acolo 's drumurile cele multe,
Nu pe la noî prin curte,
159
A nostră cinstită împărătesă, sciind bine Că până acum nu 'î-a maî venit nime, Şede în cămară supărată. De nu cre(|î,
Astară te voiii lăsa s'o ve^î.
Maî apoî ţi-oî da-o s'o ducî la voî
Numaî a nostră împărătesă
Se teme că-'ţî fi o limbă streină,
De 'ndatâ veţî lua-o de mână;
Orî veţî fi o limbă rea,
De veţî duce-o şi pe ea.
Eii 'î-am spus să nu se supere în har :
Că d-vostră veţî duce-o 'n car;
Şi nu-'ţî arunca-o din car jos
Că nu-'î om somnoros,
Că nu dorme numaî câte o ţîră
De la prănd până la ojină.
Şi dacă veţî duce-o la d-vostră,
S'o culcaţî în cămară,
Să nu fie cu împăratul de ocară.
Dar d-vostră, iubiţî fraţî,
In a cuî treabă umblaţî?
In treaba satuluî orî în treaba împăratului ?
Daca umblaţî în treaba împăratului,
Ia o trîmbiţă şi prinde a trîmbiţă,
Dor'vi s'or maî aduna,
Că eii nu vă las prin curtea mea,
Măcar pană pe seră de-ţî şedea.
Dar adă cinci florinii de hârtie
Se dăm împăratului bună soţie.
Vornicul mirelui:
Par că noî cu împărătesă am vorbit, Că de n'am fi vorbit, noî p'aicî n'am fi venit Da încă avem cărţî bine pecetluite, De mână împărătesei făcute...
160
161
Aci arată ţîpâul impenat.
De şei d-ta carte
Ceteşte de departe.
De nu sci prea bine,
Fă-te d'aicî în colea,
Să me duc pe unde oî vrea».
Nu mai ţinea calea mea.
Vornicul miresei, închinând dintr'o ploscă cu vin, răspunde:
In astă rădăcină uscată,
La fund cam crăcănată,
Lată şi spătosă
Ca o broscâ ţestosă.
P'aicî lată, p'aci lată
Placă şi'mî închină odată.
Că nu-'î ţuică, zamă de prune,
Cum voî i-aţî pune nume
Ci'î vin din Mălăeştî:
Când beî, te înveseleşti.
Se n'o săruţi tare,
Că şî căciula din cap îţi sare.
Şi deschidend porta,
Las se 'intre totă glota,
Ca fâcendu-se tot una
Aşa vom împleti cununa,
Că vedem că sunteţi bunî
Şi ne aduceţi şi cununi.
La intrare în curte mirele, seu naşul, ori altul dintre nuntaşi, trebuie să împusce 61a cu cenuşă din vîrful ciuhiî.
La uşa caseî vornicul mireseî îl opreşte şi le $ice : „Mă rog, fraţilor, v'am lăsat în curte, însă în casă nu
vă las fiind că sunt şepte bătrânî, carî fac judecată şi nu'î putem sminti de la lucrările lor." Vornicul mirelui răspunde:
„Ne rugăm frate, lasă-ne în casă că noî plătim banî ca să facem altă casă."
In acel moment dă vornicului mireseî căţî-va banî. Intrând în casă $ice vornicul mirelui:
Frate Vornice din loc.
Să-ţî dee D-(Jeti noroc,
Noî avem o dorire :
Se vedem crăişora în ce voie-î ?
Vornicul mireseî aduce o fată mică de 4—6 anî; iar vornicul mirelui, ţinend copila de mână, $ice :
„Să trăiască să-î ajungă urma!" şi dându-'î douî-treî banî urmeză :■
Nouă ne trebuie alta, Maî bălţată şi 'mpenată, Cu cisme roşi încălţată.
Vornicul mireseî se duce şi aduce miresa din cămară şi la intrarea sa în casă, toţi, afară de mirele, se ridică în piciore, iar vornicul mirelui ţlice mireseî:
„Vino spre mine, domna mea."
„Să trăieşti mulţî anî fericiţî cu bărbatul!"
Luăndu'o de mână, se adreseză vornicului eî, picând :
„Iată-o, frate! Când voiii cere-o, să ni-o daî cum e acum."
De aici plecă cu toţii la biserică unde, în timpul cununiei, feciorii şi fetele jocă înaintea bisericii. După terminarea cununieî se întorc iarăşi la părinţiî mireseî.
162
163
Aşe$endu-se la masă, vornicul mireseî, care şede la mijlocul mesei, (Jice :
Meseni de la masă !
Boerî şi boerese ;
Acum sunt întrebat:
Pentru ce ne-am adunat,
La un loc de bucurie,
La o casă de veselie.
La o masă 'mpodobită,
Cu feluri de mâncări gătită?
Mirele tîner grăeşte,
Şi grăind ve mulţumeşte;
Maî 'nteiu la D-cJeQ
Şi la dulce neamul seu.
La aî seî prietenî, vecini,
Care 's d'un sănge latin.
După acest cuvent al nostru,
Se di cern un Tatăl-nostru.
După rugăciune urmeză.
Şi voiţi să <|ic iar, Ridicând acest pahar: Să trăiescă nunu-mare Cu soţia domnieî-sale, Mulţî anî bunî şi fericiţî, Cu de tote îndestuliţî. Să trăiescă toţi mesenii, Bătrâni, tinerî, junişeniîl Toţî meseniî să trăiescă, Mulţî anî să se veşelescă!
După acesta, chemaţii şi neamurile mireseî încep să aducă pe masă darurile (cinstea), dând fie-care cât îl lasă inima şi cât îî dă mâna; iar vornicul mireseî la primirea cinstei, ^ice :
Meseni de la masă !
Boerî şi boerese!
Iată s'aflat,
Cum vedem adevărat,
Un om de omenie
Pe care D-^eti să'l ţie.
Şi vă $ice :
Eu m'am gătat După cât D-(|eu ne-a dat: C'un colac de grâu curat Dintre Sântă-Mărh semănat,— Cu nişte plăcinte frumose, Să fie miresa sănătosă,— C'un buciumaş de vin roşiii, De care-'î plăcea la moşiţi,— Cu nişte banî de argint, De care s'află la Abrud Dacă sapî pe sub păment.
Până la terminarea darurilor, vornicul invită tinerii să iasă în curte să j6ce, $icendu-le :
Să eşim un pic la joc,
Din potcove se dăm foc.
Se strigăm tot: hop, hop, hop;
La bute să'î punem dop.
In acelaşi timp fetele, de părere de răii că se despart de miresă, o duc în cămară, unde o pun pe un scaun şi ele, stând în piciore, încep a o gogiv):
1) Miresa în diua ânteiu până o înveleşte naşa, ca pe neveste, se numeşte gogiâ şi cântecile când o duc la cununia şi când se desparte de casa părintescă se numesc: a o gogi.
164
165
Vino, vino nună mare,
Bateţi punga d'a stăngare,
De scote pe fină-ta,
De voescî a o avea,
Şi o dă în legea românescă,
C'aşa'î data la nevastă.
Gogia, gogia şi nu prea,
Parăţî bine că te ia.
Ia-ţî tu gogia (|iua bună
De la fraţi de la surori,
De la vişinii cu flori.
De la fir de busuioc,
De la fete, de la joc.
De la fir de silinină,
De la fete din grădină.
De la fir de tămâiţâ,
De la fete din uliţă.
De la casă, de la mamă,
De la toţi câţi sunt d'o semă.
Că te duce peste munţî,
La părinţî necunoscuţi.
Bucură-te, soră mică,
Că-'ţî rămâne loc 'n joc,
Şi scaun în şe(|etore,
Şi cibuăr mare de haine,
Şi cărare către vale.
După acest cântec naşa, mergând în cămară, dă-ruiesce fetelor maî multe monete de argint, ca res-cumpărarea mireseî de la prietenele eî, şi aducend-o în casă, vornicul mireluî dă semnalul de plecare prin acesta cuventare adresată vorniculuî mireseî:
Iubitul meu frate, Iubitor de frăţietate,
Iţî mulţumesc
Si mult bine îţî poftesc.
De câte te-am rugat,
De tote m'aî ascultat.
Insă numaî acuma
Te maî rog pentru una.
După cum mi se pare,
Acesta odraslă ca o flore,
Acum la a manilor sărutare
Se rogâ c'un cuvent de iertare :
Ca se vă înduraţi
Cuventul de iertare se'l daţi.
Am maî sta de a ura
Şi multe am maî cuventa,
Dar ni'î frică că vom însera.
Lungă cale avem,
Multe nu putem
Să maî înşirăm.
Decî acum voim să pornim
Şi tot binele vi'l poftim.
Vornicul mireluî maî cere de la vornicul mireseî şi doue cătane, ca călâuzî, ca să nu rătăcescă drumul. Cătanele sunt ceî doî fraţi de miresă, care îî pun în car lada, hainele şi alte obiecte şi carî însoţesc miresa până la socriî mari, unde rămân până la isprăvitul ospăţului.
înainte de a se sui miresa în car, părintele eî ia un pahar, îl înfâşoră într'o năframă mare de mătase, îl umple cu vin şi pune într'ensul o piesă de argint seti de aur. In pragul uşeî închină la mama mireseî, mama la miresă şi acesta la mire, care bea vinul şi piesa o ţine în gură până când ese din curte. Miresa sărută mâna tatâluî său, care o prinde în braţe, o
166
167
sărută în obraz, îî dă o piesă de argint seti de aur pe care miresa o legă într'un colţ al batisteî şi după ce îî vorbesce încetişor la ureche o petrece până la car. Acesta scenă a despărţire! te induioşeză, căcî ceî carî rămân maî toţî plâng.
Nuntaşiî înşirându-se în ordinea în care aii venit, stau cu toţiî cu pălăriile în mâni, iar vornicul $ice cu glas tare un tatâl-nostru : poruncesce cuscrilor să uiască şi să puşce ; apoî plecă tot cântând şi uind până la casa mireluî. In car lângă personele de maî nainte se maî sue încă treî fete, prietene ale mireseî care o gogiesc şi cele doue cătane, carî păzesc miresa şi averea eî aflătore în car.
Apropiindu-se de casa socrilor marî, cuscrii uiesc şi nuntaşiî puşcă.
In curte e pusă o masă acopeiită cu o taţă albă de pânză ; pe masă e un blid cu grăîi şi un ciubăraş nou cu apă, iar pe la Mogoş, lângă masă e şi un arminden. In fruntea meseî sunt neveste, rudeniî d'ale mireluî şi intrând carul în curte, vornicul, stegarul, cuscrii, nânaşiî şi finii înconjoră masa de treî orî, iar una din neveste aruncă cu grâu peste el şi alta îî stro-peşce cu apă c'un pămătuf. După acesta unul din ceî maî de aprope consăngenî aî mirelui scote de la jug un răsteu pe care '1 dă mireseî ca să'l arunce peste casa mireluî.
Socra mare aşteptă miresa în pragul uşiî şi o prinde în braţe, ţinend în amândouă manile o bucată de pânză albă, ca să nu-o prindă cu manile gole, şi sărutend'o în obraz, îî pune pe cap un colac, peste care maî pune şi un tier cu grâu şi cu puţină sare şi intrâtid în casă, se
preumblă din nou în ordinea cum s'ati preumblat în curte, de treî-orî împrejurul uneî mese anume pusă.
In unele ţinuturî maî ales pe Crişul-Alb, când vine mirele şi miresa de la biserică şi voind să intre în casă o femee stă lângă pragul uşeî cu un ciubăraş nou cu apă din care dă la toţî ospeţiî să se spele pe mânî şi carî se şterg cu un ştergar noii de pânză. Fie-care aruncă în ciubăraş criţarî seti libre de argint. Pe urmă mirele şi miresa bagă prin tortele ciubăraşuluî o năframă, ţinend unul de un colţ şi cel-l-alt de alt colţ şi merg în grădină la o idtoie (altoie) unde varsă apă la rădăcina eî, iar baniî îî ia miresa şi îî pune în năframă.
Mirele taie o cleombă din altoie. Tăierea acesta însemneză : Trecerea virginei în statul femeilor măritate; iar vărsarea apeî în grădină la altoie însemneză: lucrarea moşiei părintesci şi nepărâsirea eî până la morte.
Ultoia $ice poporul că însemnă legătura între fecior şi fecioră şi vieţa conjugală.
Miresa când se aşegiă în fruntea mesiî trece peste masă glicend: aşa se fiu ca masa de cinstită înaintea bărbatului iar unde şede i se pune un petec alb de pănură de lână (postav) ca copiiî din acesta căsătorie să fie albî ca lâna şi blânzi ca oia. La masă, ospeţiî se aşe£ă după posiţia socială pe care o ocupă în sat şi mirele ţine pelăria pe cap. Jocul se face gliua în curte seti în şură, iar noptea în casă.
In timpul meseî ospeţiî la invitarea vornicului încep să dee mireseî daruri: colaci, plăcinte, cărnuri, pânză, banî etc, şi fie-care dar trebue vornicit amintindu-se numele dăruitoruluî; de esemplu :
168
169
Vornicitul colacului
STB si STÎ
P
c; SC
Cinstiţi meseni de la masă; Boerî şi boerese ; Nănaşî şi nuntaşi ! S'a rupt dealul Şi-a curs darul. Anume N. N. cinsteşte Pe mire şi pe miresă. C'un colac de grâu curat împletit forte minunat.
La doniţa cu vin
Cu o doniţă cu vin, Ca se le fie voia deplin. Co cupă de vin roşu De care a beut şi moşu.
La găina friptă
Ceî maî minunat Şi friptură de venat, Din podul casiî puşcat, Orî prin curte fugărit, Cu sburătura plesnit. Săracă găină sură Erî aî fost pe după şură Acum eştî cu banî'n gură. Erî aî fost pe după casă, Acum eştî pusă pe masă. Săracă găină mută, Popa 'n gură ţi se uită. Preutesa te-ar mânca, Numaî de te ar căpăta.
La banî:
încă ceî maî minunat, Lucru vrednic de mirat. Nişte galbenî din ţeră Câştigaţi astă vară. Nisce taleri marî, Remaşî de la Tătari. Cu nişte hârtiî, Cine scie de câte miî ?
Terminendu-se cu darurile, pe la meciul nopţiî miresa îşî împleteşte părul în cosiţă ca a nevestelor şi naşa ţinend de un colţ, iar stegarul de cel-l'alt colţ al învelito-reî îî pun potilatul pe cap şi cuscriî uiesc.
îndată ce miresa a fost învălită, naşa poruncesce lăutarului să cânte de joc, una lungă cât coda de epure, căci începe jocul mireseî pe hani.
Vornicul şede la mijlocul meseî, avend înaintea sa un tier, în care, toţî câţî învârtesc odată seti de două-orî miresa trebue să pue banî.
Jocul mireseî îl începe naşa picând :
„Haî fină să te joc, să vedem nu cum-va eştî şchiopă ?u
După naşa urmeză nunul mare, stegarul şi apoî toţî ospeţiî pe rând.
Urmând o pauză, naşa ia pe fină-sa şi împreună cu maî multe femeî o duc în pivniţă, unde o desvălesc de potilat şi o îmbrobodesc cu o maramă colorată de metase. Venind în casă jocul se începe din nou şi acum pote orî-cine juca cu cine-î place, fără să maî plătescă. Din acest moment încep să vie şi tot felul de maşcure, (masce) cum le $ic pe la Benic, şi cari sunt nişte săteni îmbrăcaţi în haine albastre nemţesc! şi căniţi pe obraz şi carî
SC;'
S1
170
fac tot felul de jocuri pantomimice, şi comice. Când petrecerea e maî însufleţită sosesc de la părinţiî mireseî douî terfarî (trimişi, soli) ca să se informeze cum ati ajuns tineriî, cum îşî petrec şi carî numaî de cât se întorc la părinţiî mireseî spre a le duce veste bună.
Miresa în prima nopte nu e permis să se culce cu mirele ; e păzită de cele doue cătane (fraţî de miresă) carî sunt douî feciori dintre rudeniile eî cele maî apropiate.
A doua <Ji fiind întărirea buzduganului pe la prând, vornicul, stegarul, cuscrii, miriî şi lăutarul merg la nănaşî şi îî aduc iarăşi cu ceremonie la ospăţ. La acesta petrecere vin şi terfarii în frunte cu vornicul mireseî. Sub terfarî se înţeleg invitaţii mireseî, carî înţliuaânteî au petrecut la părinţiî eî.
După masă vornicul mireluî ^ice:
„Tengrul împgrat avend să străbată în o cetate şi neavend puteri destule se rogă ca ceî de faţă săcontri-bue după putinţă spre a-şî putea întări buzduganul.1'
Ospeţiî încep a da iarăşî daruri: vase de lemn, de pă-ment, pânză, năfrămî etc, iar maî pe urmă vornicul mireluî glice :
„Am aflat că miresa a alergat pe lângă boî, vacî, oî, stupî etc, din aceste ce dăruiţi crăişoriî ? Vornicul mireseî răspunde:
„Şi din acelea vom da, dar sunt duse la munte şi daca s'or înturna şi vor făta şi d-vostră v8 vom da."
După acest răspuns ospeţiî cu dare de mână încep a dărui tinereî perechi câte un stup, oie, purcelaş, etc. Cu chipul acesta se asigură întemeierea familiei nouă.
A treia di cuscrii desfac tote podobele de pe steag şi stegarul trebue să se sue fără scară pe coperişul şurii
171
seti a caseî ca să împlânte într'un colţ bradul, care a servit ca steag.
Pe urmă, celor doue cătane, vornicului şi stegarului li se ăzuploscî umplute cu vin; colaci şi altele cu care se întorc acasă. Mirii în timp de şese săptămâni se numesc nevestoî şi în a şesea Duminecă de la cununie se duc împreunare refere la părinţiî mireseî şi acesta se numesce calea prea-mare, căreia i se maî glice şi calea întorsă.
Cununia la salcia şi cununia la judele comunal
Prin unele sate din munţî, maî de mult, esistă şi o-biceiul că dacă o fată mare era însărcinată, două femei maî în etate o luau şi o duceau la un gard seu la o salcia. Aicî după ce îî împleteau perul ca la neveste şi în-vălind-o se întorceau împrejurul eî $icend de treî orî:
„Cunună-să roba luî Dumnezeu N. N. cu gardul seti cu salcia.u De aicî venea vorba că cutare, seti cutare, fată a fost cununată la salcia.
Pe la Ofenbaia, tot în vremile maî de m\x\t, fetele greşite erau cununate în totă forma de ju^iî comunali şi de aceea sătenii pliceau că asemene fete sunt măritate seil învelite de birae.
Fata greşită era Invitată printr'un gornic comunal la primăria, unde judele, douî juraţi şi maî mulţi gornicî o aşteptau, şi imbiindu-o cu beutură o întrebat! cu buna: de cine este însărcinată ? Daca spunea că ibovnicul eî e cutare focior june, atuncî hotărau <Jiua în care să se facă la primăria învelirea (îmbrobodirea) şi declararea ei ca nevastă. La $iua numită fata se înfăţişa însoţită de naş şi naşă, aleşî de ea, seti numiţi de primar, şi dacă
172
feciorul citat nu se presenta se făcea învelirea şi decla-raţiunea chiar şi în lipsa luî.
Toţî erau îmbrăcaţî sărbătoreşte şi învelirea se făcea cu solemnitate. Pata era pusă pe un scaun în mijlocul caseî şi biraele la masă, iar naşa îî împletea părul cala neveste şi o îmbrobodea tot asemenea. După acesta formalitate, judele declara: „tot omul să scie că fata N. N. de a$î înainte e nevastă şi copilul care îl va nasce e al luî N. N."
In urma declaraţiuniî se ospătau cu beutură ca şi la nuntă şi feciorul present seti absent era somat să se cunune cu ea şi la biserică; iar daca se opunea trebuia să-î plătescă ruşinea.
Asemenea casurî după cât seim s'ati întâmplat maî pe urmă în comuna Muncel la 1851 şi 1854 şi cunos-cem chiar şi numele personelor în cestiune.
PRIVEGHIUL SI IMORMENTAREA
îndată la încetarea din viaţă decedatul se spală şi se îmbracă cu hainele cele maî bune. Dacă a fost însurat se îmbracă cu hainele care s'a cununat, iar dacă e un june seti o fată mare se împodobeşte cu cele maî frumose vestminte şi îî se pun cununî împletite din flori seti din frunză de ederă. D'alungul trupuluî e aşezată o aţă albastră de lână. Piciorele îî sunt legate cu o altă aţă, care, când se pune capacul pe sicriu se ia, ca mortul să potă merge neîmpedecat in cea-l'altă hiT.e. De asemenea se maî pune şi o bâtă cât el de lungă şi care fiind la un capăt crăpată se pune în crăpătură un criţar ca să plătescă vama, iar cu bâta să se sprijinescă în lunga luî călătorie. Trupul mortuluî se acopere cu o pânză albă ţesută în casă şi care se numeşte ureţicar, fatiol seti giidgiu.
Până la înmormântare, neamurile mortuluî, şi anume bărbaţii umblă cu capul gol şi femeile cu părul despletit; iar în serile cele două dinainte de înmormântare se face la casa mortuluî aşa numitul .priveghiu.
174
175
La priveghiu se adună omenii din sat, cărora li se dă mâncare şi beutură şi privegherea se petrece în rîsurî şi glume. Se fac o mulţime de jocuri, carî de carî maî comice precum : cristei, foi, scrbfă, limba de clopot, palma furată, baba orbă, etc, şi une-orî se fac chiar şi jocuri gimnastice precum: ciurul, mora şi altele, in cât chiar şi ceî maî triştî nu'şî pot stăpâni rîsul.
înainte de a se pune conductul funebru în mişcare se împarte pomana seu pausul. Fruntaşii satului primesc fie-care câte o doniţă, ceî-l'alţî câte o olă, colac şi luminiţă de ceră. Copiilor li se împart 99 de colăceî (covrigi) cu câte un criţar, pentru motivul că ar fi 99 de vămi prin care trebue să trecă mortul.
Bocetele se cântă de unele din femeile înrudite cu mortul şi se reduc parte la virtuţile lui, parte la starea tristă şi miserâ în care lasă familia; de esemplu :
Remân garduri ne'ngrădite Şi fete neîmpletite. Remân boî ne'njagaţî Şi feciori neînsuraţî
Daca cel care a murit e un june seti o fată mare atunci, unele dintre fetele mari, cântă de treî orî pe gi la ferestra mortuluî; dimineţă, la prânzi şi sera, şi de câte-prî cântă tot-d'a-una îşî despletesc părul şi '1 lasă se aterne pe spate. Aceste cântece se maî repeteză şi când îl duce la morment. Mortul se duce pe car şi dacă e tînăr şi avut se prind la car câte patru boî cu crenge de brad şi cu năfrămî colorate la corne, iar la grumazî cu clopote. La feciori şi la fete se pun la morment arbori înalţi de brad cu strămăturî printre cetină şi care la înmormântare
se duc pe umeri de doî feciori, mergend înaintea carului, iar fetele şi nevestele înrudite cu mortul, şedend în car cu capuljpleeat pe sicriti cântă duios :
Bradule, bradule, Ce bore a bătut, De te-ai scoborît, De la loc petros, La loc revenos ? Da eu n'aş fi vint După mine or vint Tot patru voinici, Ca patru haiduci.
Şi m'or înşelat
Până m'or tăiat:
Că pe mine m'or pune
La on cap de fată;
La on stan de piatră;
La isvor de apă.
Da m'or inceluit,
Pe min' m'or adus,
Şi pe min' m'or pus :
La on cap de june,
La o putrejune.
Bradule, bradule, Nu te speria; Că şi el că are Tată şi mamă, Carî te-o lăcrăma Şi nu te-î usca. Bradule, bradule, Nu te speria, Că şi el că are Fraţi şi surori,
Veri şi verişore, Carî te-or lăcrăma, In cât nu te-î usca.
"La o fată mare.
La crâşma de prun Beau voinicii la vin bun. La crâşma de nuc Beatî vo niciî şi se duc. Tot rî<|m şi povesti?z La Firuţa a peţi. Când fu Joî pe lângă seră, Pe Fira o 'ncredinţară. Vineri boia o lovi Si Sâmbătă şi muri. Când era Duminica, Cuscrii frumos se găta, La Finita a pleca, Şi de la portă striga: Deschideţi porţile Să intre Căruţele ! Eşi mama Firii Până 'n pragul tin^iî Şi din grai aşa grăi : Staţi cuscrii nu ve grăbiţi, De pe cai nu scoborîţî, Că Firuţa-Î mortă 'n casă. Cuscrii 'napoî se 'nturnară, Iar cel maî tinerel, Cu şapca cretă de miel, Tot merea şi nu mereu Şi 'napoî se 'nturna; Se vadă pe Firuţa, Daca-Î mortă, orî ba ?
Luă giolgiul de pe obraz, Asta-î morte cu necaz; Şi'l luă pân' !a piciore Asta î morte cu întristare. Băgă mâna 'n şerpar Scose un taler de ceî mari; Si din grai aşa grăia: Na, na, socruţa mea ! * Ia-ne giolgiu din două foî, Şi ne 'ngropă pe amendoî
In dosul bisericii,
Unde cântă diecii Şi flori noue se ne pul : Mie fir de trandafir, Eî on fir de busuioc; Câţî or trece 'n sus şi 'n jos, Să le mergă amiros Să se mire lumea totă Ca fost dragoste curată
într'un june
Şi 'ntr'o fată !
Când plecă se întorc cu cosciugul de la pragul uşii de treî orî în casă, iar până la morment se fac şepte popasuri. La tot popasul o femeie varsă puţină apă dintr'o doniţă, seu din o olă nouă, şi dă peste cosciug câte un colăcel şi câte un criţar la câte un sărac. Mortuluî asemenea i se duce la morment o olă cu apă, un colac şi o luminiţă, ca să aibă la cea-l'altă lumepâne, apă şi lumină.
Pe la Ponor, la îmormSntarea unui om de frunte, îndată ce se termină prohodul, o muere înrudită cu mortul şi bine informată despre obiectele pe care le-aîl lăsat ca să se împartă, maî ânteiîi dă peste sicriu vre-u-
12
178
nuia din căsenî, seti vecini, o găină şi apoi preotului o traistă, merindariţă, o lumină, un colac numit ogrâza, colţonî, seti un cot de pănură de lână, şi o păreche de mâneci, seti doî coţî de pânză albă. De asemene tot peste sicriti împarte căsenilor, vecinilor, seti săracilor, şi hainele mortuluî.
Daca mortul e Unul dintre ceî maî de frunte, tot peste sicriti se împart şi vite preotuluî, cantoruluî, rudeniilor, vecinilor. Fie-care se chiamă cu numele şi dândui-se peste sicriti o lumină şi o ogrâza iî se spune cu glas tare: „ A lăsat mortul că tu să căpeţî o viţia, mieluţă, stup, junincă, etc."
După îmormentare,întimp de şese săptămâni, moştenitorii mortului cară paus. In totă $iua duc apă într'o doniţă, seti ulcior, pe care'l pun în drum pe unde nu e apă, ca să bea trecătorii.
DESCÂNTECE
De frântură (scrântitură) *
Ajută-mi Domne să descânt;
Să descânt cu Sânta-Mărie
Leacul a omului să fie.
Se luă o oie cornută,
Cu lâna nelăutâ
Se 'ntâlni c'un om,
Cu mâna frântă.
Precum se ţine:
Mercurea de Joi,
Joia de Vineri,
Vinerea de Sâmbăta,
Duminica de Lunea
Lunea de Marţea,
Marţea de Mercurea,
Aşa să se ţie:
Meduhă la meduhă,
Carne la carne,
Pele la pele,
Os la os,
Sânge la sânge. Amin. Leacul a omului să fie!
180
181
De muşcătura de ş^rpe.
Se tornă într'un vas apă curată, apoi cel ce descântă mai ia în mână şi o indrea, adică un ac mare, făcut de faur; cu indreua acesta, în continuu mestecă apa şi (Jice următorele cuvinte :
Merseiu în pădurea negră, Si tâiaiu brazdă negră. De-a direapta boul negru, îşî perdu resteul roşu. RSsteîi rece, Marea trece.
Si a sosit la (spune numele vaceî seti a boului)
Nu musca,
Nu împunge
Nu străpunge.
Ci te du în munţî pustiî,
In lemne neroditore,
Seu în ape stătătore,
Unde popa nu tocă,
Unde pesce nu înotă,
Unde cocoş nu cântă,
Unde câne nu bate,
Unde vacă nu rage.
De buboie.
Descântarea acesta se face în unt, orî în untură.
Bubă roşie „ albă „ negră. Du te'n petra mateluî.
Bubă galbină
„ venâtă
„ sură Du-te la Măgură. Bubă din apă,
„   din pământ,
„   din foc, Du-te în potop. Bubă din vent
„   din aşternut
„   din rouă Du-te'n ţera a noua (suflă etc.) Bubă de none feluri
„    „ noue-(|ecî de feluri
„    „ noug sute de feluri, Dute'n ţara dracului In petra mateluî.
De bube dulci.
Se descântă pe escremente de oie.
Judele rece,
Bun prâncj fece
Dintr'un corn de berbece.
Tote bubele le chemă
Şi le ospăta.
Numa pe bubele dulcî
Nu le chemă
Nu le ospetă.
Şi bubele se mâniară,
De vîrf să plecară
Din rădăcină să uscară,
Si se topiră,
Ca roua de sore,
Ca pulberea de pe cale.
182
183
Un farmec.
Când o fată voesce să se mărite după un tenSr, care nu o iubesce, seti părinţiî luî se opun la căsătoria lor, atuncî tata întrebuinţeză următorul farmec:
Laumă, daumă In apa luî Iordan Nora luî N. N. Hurducămi-se, burducămi-se, Vestea bună ducămi-se De mândră, de frumosă, De harnică şi drăgostosă.
După acesta începe să se spele (Jicend de treî orî următorele cuvinte :
Unde-î o nevastă mândră şi frumosă, Par că-î o doniţă cenuşosă Eii să fiu însă mândră şi frumosă Şi luî N. N. drăgostosă.
Terminând cu spălatul urmeză :
Sfânta Vinerere,
Dă mamiî un ginere ;
Că daca nu li aduce,
Pe tote posturile mâne de dulce,
Adă-1 Domne cu hainele 'n dinţî,
Cu cămaşa în brâncî.
Pe sub rădăcinî,
Ca nu pe alţî creştinî.
Sfântă Sâmbătă
Tu mi'l cumpătă.
Sfântă Duminecă
Ia-1 de mânecă.
Sfântă Lunî Adâ'l prin tăciuni. Sfântă Marţî, Tu'l desparţî : De fraţî, De fărtaţî
De părinţiî luî ceî dragî.
Sfântă Mercur!
Nu'l per de prin cercuri,
Seu prin păduri după epurî.
Sfântă Joî,
Adă'l la noî.
COLINDE, BALADE, POVEŞTI
CULESE DIN CUPRINSUL MUNŢILOR APUSENI
IV
COLINDE
1	Nu's golonî veniţî
	Că's feciorii gazdiî
Estas Domn, Domnul bun	Fire-ar sănătoşi.
Domnului-Domne	Maî în jos pe mer
Bun gând ş'o gândit	Dalbele'n prejore
De prând ş'o gătit,	Că's fetele gazdiî
La prângl ş'o chemat	Fire-ar sănătose.
Tot vecini betrânî.	Din mijloc de mer,
Şi d'ângeri din ceriu.	Varga de d'aur
Prândul se'l prândescă	Că'î jupanul gazdă
Visul sal găcească,	Fire-ar sănătos.
Vis din iastă nopte	Din trupu-î de mer
Ce'î minunat forte	Păhărel d'argint
Pas că se făcea,	Jupânesa gazdă
Colo jos maî jos	Fire-ar sănătoasă.
Lăcuiţi de rac	Jur-prejur de mer
Din mijloc de lac,	Edera'î meruntă
Meru'î mărgărit,	Trestie bogată
Mândru d'inflorit,	Bogăţia lor;
Cu flori de d'argint	Lor a tuturor.
Din verfuţ de mer	Ş'om fiţi gazde veseloşl
Doî goloni-j)orumbî-veniţî	Şi încal gazde sănătoşi.
188
189
Maî de dimineţă
Joi Domnului-Domne. Sore ce'mî resare In crucî de fereastă, Cruciş peste mesă, Da'ntr'un corn de mesă Şede-miş maî şede Florea grâuluî. In al doilea corn Şede-miş maî şede Florea vinului. In al treilea corn Şede-miş maî şede Florea mirului. In al patrulea corn Şede-miş maî şede Domnul-Dumnedeu. Florea grâuluî Ea din graiu grăia, Că's maî bună eii Lângă Dumnedeii. Că să nu fiii eu Fomete s'ar face Prescuri nu s'ar coce. Florea vinului Ea4, din graiu grăia : Că's maî bună eu Lângă Dumnedeii Că să nu fiii eii Veselii n'ar fi Boerî n'ar trăi. Florea mirului Ea din graiii grăia : Că să nu fiii eu Lângă Dumnedeii Că botez n'ar fi. Dcmnul-D-deu, şede şi le ascultă Din cuvent le-'nfruntă Tote sunteţi bune Dune de minune,
Dară lângă mine Florea grâuluî Că'î peliţa mea; Florea vinului, Că'î sângele meii; Florea mirului Că'î botezul meii. Când s'o botezat Din păgân creştin.
Ferice de 6st Domn bun Domnului-Domne De trei fii ce-o d'avut El bine şi io crescut. Unul d'umbla cu plugul, :/ Unul pasce oile, Unul sapă viile. Tot săpân(d) şi îngropân(d) Găsi viţă de d'aur, Şi se-'nveţă bun faur, De miş lucra la d'aur. Şi do el, miş maî făcea, La cel frate plugărel Tot un pluguţ de d'amin cătro cu plug pornea Tote costele resturna. Câţi plugari D6mne-1 vedea Toţî pe el îl întreba: Cine ţie ţ'o făcut Acest pluguţ de d'aur? Cela frate bun faur Ce miş lucră la d'aur. Şi do el miş maî făcea La cel frate pecurar Tot un fluer de d'aur, In cătro cu oî pornea Tote hon cile resuna, De codri să legăna. Câţi păstori, D6mne-1 vedea Toţî pe el îl întreba:
Cine ţie ţ'o făcut Cesta fluer de d'aur? Cela frate ce-iîfaur De miş lucră la d'aur. Şi do el miş maî făcea Tot jilţuri (jiţurî) părinţilor Şi scaune sfinţilor De do eî se'mî hodihnească La Pascî şi la dile mari, La sfintele Dumineci La dalbele biserici Cu dalbuţe luminele Cu dalbele prescurele.
Bun Domnu-î da esta Domn
Do mnulu i-D6 mne De prând Domne ş'o gătit La prând Domne ş'o chemat, Tot vecini de ce'î betrenî Şi d'ângerî Domne din ceriii Prândul Domne să'l prân<Jescă Visul Domne să'l gâcescă, Vis Domne din iastâ nopte. Pas că Domne se făcea Tot un lac de iezer lac, Pe marginea lacului, Pas că Domne se făcea Tot o ederă-'nspicată. In mijlocul lacului Pas că Domne se făcea Tot un meruţ mărgărit, Cu flori dalbe de d'argint In trupina meruluî Pas că Domne se făcea |Tot o viţă ierodiţă Din polele meruluî Pas că Domne se făcea Un stolaş de turturele, Din mijlocul meruluî Pis că Domne se făcea Cununiţă de d'aur
Prândul Domne l'om prândi
Visul Domne l'om gâci.
Cela lac de iezer lac
Ce's curţile gazdelor,
Să'mî fie tot cu pace!
Pe marginea lacului,
Ceea ederă-'nspicată
Că's mahale (vitele) gazdelor
Să'mî fie tot cu pace!
Cela meruţ mărgărit,
Cu flori dalbe de d'argint,
Acela-î jupanul gazdă
Să'mî fie tot cu pace! / }
Din trupina meruluî
Cea viţă ierodiţă
Că'î tot jupânesa gazdă
Să'mî fie tot cu pace.
Din mijlocul meruluî,
Cel stolaş de porumbaşî
Că's feciorii gazdelor
Să'mî fie toţî cu pace!
Din vervuţul meruluî
Cununiţa de d'aur
Bogăţia lor;
Lor a tuturor.
Intreabă-se da'ntreba
O mi dai Domne corindaf Sfinţi cu Dumnedeii Din ce s'o făcut, Vinul şi grâul ? ! Dară voi treî sfinţi Ce me ispitiţi Că voî bine sciţî, Bine ca şi mine. In câmp la Rusalim Ca noî se vedem Holdele de verdî Erbile de-'ntregî, Orzele de copte, Viile de rodite
190
191
Codrii de-'nverdiţî
Oves'e de dese.
De-acelea am vedut;
De-acelea de tote
Şi ne-am aşedat
Colo jos maî jos
La fântâna lină
Ca noî să prândim
Şi să hodinim.
Şi noî ne-am greşit
De am adormit,
Şi ne-o-'ncunjurat
Câinii de Jidovî
Şi pe Domnu l'o prins
Şi l'o dus maî dus
Colo sus maî sus.
In curţi la Pilat
La casă de sfat.
Sfatul că'î făcea
Pe cruce'l punea
Şi încă'î bătea
Cuie de oţel
Cu marii greii de fer.
Pe cuiii ce bătea
Sânge înproşca
Pe pământ cădea
Vin se velnicea (prefăcea)
Şi'n câpuţul luî
Că do îî punea
Cunună de spini,
Tare-o apăsa
Peru'î reteza
Pe pământ pica
Grâii să velnicea.
Şi încă'l înciugea
Cu brâuţ de rug
Tare că'l strângea,
Carnea io frângea
Pe păment pica
Mir se velnicea.
Miru'î botezu
Când s'or botezat
Din păgâni creştini.
6
Şedu-mi-ş' maî şed
Doî domni de ceî mari,
Şedu'mî şi'mî prândesc
Şi să gomoncsc (sfătuesc)
Care mi-'s maî mari.
Petru aşa dicea:
Că de cărunteţe
Şi de bătrâneţe
Suni mai mare eu!
Iară de domnie
Şi de-'mperăţie
Eştî maî mare Domne l
Daca-'î rându aşa
Ta te du, maî du
Colo jos maî jos
La târguţ de jos.
D'acolo-'mî cumperă
Tulnicaşi galbinî.
Şi te du maî du.
Colo sus maî sus,
La portă de rarii;
D'acolo-'mî tulnică
C'acolo s'ar strânge
Suflete drepte,
Şi le-'ndir'ptezâ
De a direapta ta,
Pe portă de rai ii,
Tot la mese-'ntinse
La făclii aprinse,
La pahară pline.
Şi te du maî du
Colo jos mal jos
La portă de iad
D'acolo-'mî tulnică
C'acolo s'ar strânge
Suflete greşite
Suflete perdute,
Şi le-'ndireptezâ
De a stânguţa ta
Pe portă de iad
Tot la mese strânse
Şi la făclii stinse.
Colo sus Domne maî sus.
In munţii luî Rusalim
Sub cea tufă de mălin
Jocă, jocă o cioră dalbă
D'aşa jocă de frumos
Şi se-'ntornă cuvios;
Cuvios cătră sore,
Către sore când resare.
Nime-'n lume n'o aude
Numaî sora soreluî,
Cursă-'n casa pusă-'n mesă:
Sore sore domnuţ mare!
In munţii luî Rusalim
Sub cea tufă de mălin,
Jocă, jocă* o cioră dalbă,
D'aşa jocă de frumos
Şi se-'ntornă cuvios,
Cuvios cătră Sore,
Cătră sore cândresare.
Da sorele, că porni,
Lin, lin prin cel senin,
încet, încet prin cel săget (azur)
De cioră, s*apropie
încorda arcul ş'o tăie.
Dar ciora din graiii grăia:
Nu grăbi spre mortea mea,
Că nu sci tu cine-'s eii
Nănăşa luî D-deti,
Eu merg ca să botez,
Să botez pe fiul sfânt,
Fiul sfânt pe iest păment.
Când de rîu s'apropiat
Fiul fuse botezat.
Sus în codrul înverdit Corindă-me Domne ! Corindâ ! Eşita Domne eşit, Vânători de-a luî Pilat. Să vâneze tot umblară,
Di de vară până-'n seră, Când fu Joî de către ceră Mândră fiară scontară. Un vulturuţ mândru sur, Cu clonţuţul de d'aur, Cu piciore gălbîore, Cu-aripiore suriore, Trese arcul să-1 săgete El grăbi de mi'ş grăi: Nu grăbi spre mortea mea Că nu-'s după mintea ta. Eu sum un Sân-Iuon Nănaşul luî D-deii Me gătez, să-'l botez De păcat să ve scutez. Dar în codru am a fire Noauă anî şi noauă dile Maica aşa m'a blestemat Că pe mine s'a mâniat Daca acelea voiii plini La Iordan voiii pogorâ Apa'n cupă voiri lua Pe Christos voiii boteza De păcat ve voiii scăpa.
Noî umblăm a colinda Domnului domne De la casă, pân' la casă Prin cea tină lipiciosă, Nimerim la ceste curţi Nalte, 'nalte minunate Pe la polă polârite (poleite) Pe la mijloc argintite Pe la vârfuri mosorâte Din vârvul mosorelor, Cântă, cântă doî golonî D'aşa cântă de frumos De le pică mir din clonţ. Şi să face feredeu, De să scaldă Dumnedeii Dumnedeii cu soţul şeii.
192
Tot să scaldă şi se'ntrebă: Ceî maî bun p'acest păment ? Nu'î maî bun ca boul bun Că restornă pămentul Şi revarsă grâu roşu, Iar să scaldă şi se'ntrebă: Ceî maî bun p'acest păment? Nu'î maî bun ca calul bun Că calea de noue dile El o calcă'n doue dile. Iar să scaldă şi se'ntrebă: Ceî maî bun p'acest păment ? Nu'î maî bun ca oia bună, Ea te'nbracă, ea te-adapă. Iar să scaldă şi se'ntrebă: Nu'î maî bun ca stupul bun, Totă lumea o 'ndulcesce ^ Şi do el o luminesce (lumineză)
10
In dimineţă luî Crăciun Domnul bun p'afar' umblând Dintr'o curte într'altă curte Dintr'o casă într'altă casă; Când fu în a treia casă, Cautâ'n sus şi caută'n jos Caută'n dalbul resărit; Vede-un dalb de călăraş Cu suliţa povernind Cu paloşul cruci făcând. Fie 'ţî d'aminte gazdă D'aprinde lumina-'n mesă Că vine un Domn din ceriii Cu fiuţul lângă el. Yorba nu s-o săvârşit, Domnul din ceriu c'o şi sosit: Bun prândul boier betrân! Mulţam, mulţam bun stăpân. Haida la prânol se prândim Ş'apoî se ne veselim. Mulţam, mulţam prândului, Maî tare cuvântului.
N'am venit ca să prândesc Ci-am venit, ca se ve-'ntreb De cel vestmânt mohorât Şi de cel pahar d'argint Şi din mesă neclătit. Că-'n faţa paharului Scrisă-'î rada soreluî Şi-'n dosul paharului Scrisă-'î luna şi lumina, In fundul paharului Şcrisă-'î rada curcubeu De se scaldă Dumnedeii Dumnedeii cu soţul şeii Cu fiul micuţ pe braţe Fitil dede^Si lăcrăma Şi Domnul al mângâia: Tacî tu fiii nu lacrâma Că noî ţie că'ţî vom da, Doue mere, doue pere Doue fuse de d'aur, De te vei juca cu ele : In sfintele Dumineci Păn'-is popi-'n biserici.
11
Colo jos Domne maî jos; Jos pe lângă mare Pe drumul cel mare Trec şi se pestrec Stulurî de voinici Cu cai povarnicî. In cale le eşia O maică betrenă Cu furcuţa-'n brâii, Cu caere de grâii. Firul firuea Drumul coprindea şi ne d-întreba: Nu ne-aţî voî vedut, Tot pe fiul sfânt ? Nu, noî n'am vedut, De l'am si vedut
193
Nu l'am cunoscut.
Ba că-'î cunoscut
Că căluţul luî, negru, pintenoc
Luciu ca şi un corb.
Ba chivera luî,
Tâiată-'n săgeată,
Pe ochi cam plecată.
Ba ochiţii luî
Doue mure negre,
Copte sub rezore,
Neajunse de sore.
Da puşcuţa luî
Duratul (tunetul) de vară
Fulgerul de şiră
Ş'om fiţi vescloşi
Ş'om fiţi sănătoşi
12
Umblă maica după liiii Tot plângând şi întrebând N'aţî vedut pe fiul sfânt ? Nu, noî că nu l'am vedut Că tocmai se'l fim vedut, Şi nu l'am fi cunoscut. De-al cunosce a*ţî putut, Pe semne e cunoscut Că în faţa riiuluî, Scrisă'i rada soreluî. Iar în sinuţis-'i lună plină ; Luna plină cu lumină Iar în cei douî umerei Strălucesc luceferii, Maică, dacă e aşa? Noî îţi dăm o veste rea: Că'î în curtea luî Pilat Restignit pe lemn de brad Cu Jidovi încunjurat Cununa ghimposă tare Pe capul sfinţiei sale. Pe cruce de brad la puns Cu suliţa l'a împuns Sânge şi apă aii curs.
Maica cum prinsă de veste Cum că lucru aşa este. începu tare a plânge Inima'î bătea în sânge. Ângeriî o cată mare Sboră la ea cu-'ntristare Şi pe aripi o lua Sus la ceriii o ridica Maica sântă cuvânta Şi către ângerî dicea Fiiul meii tot domn va fi Şi lumea va mântui. Pe ceî reî va pedepsi Pe ceî buni va milui. Şi ie-'ntârce*cruce în mesă Şl fi gazdă sănătâsâ. De la noi cit o colindă De la Domnul cu premîndă.
13
Jupanul gazdă Bun gând îşî gândea; El de se ducea La codri de meri El de mi-ş tăia . Juguri şi pluguri Restee, mer ce.-,. Dacă isprăvea In ştreng le lega Pe umer le-arunca Ş'acasă venia Şi le alcuia (încheia) Precum trebuia. Dar jupanul gazdă Bun gând îşî gândea; Ei de poruncea, La slugile sale, Ca să-'î aducă Doi-spre-clece boi. Bouţî, boureî In trup făcăţei In codă cod alb ei,
13
194
195
In corne sucitei. Boii iau adus La pluguţ iau pus, Cu biciu a pocnit Boii aii pornit, Sus spre resărit. La loc aii sosit. Şi dac' or sosit, Locul a 'mbrăzdat Cruciş-curmediş Mai mult pe lungiş : Şi dacă găta Gazda poruncea La slujnica sa: Ea grâii cernea Şi mi-'l alegea, Şi mi-'l prăvuia In saci îl punea In car îl încărca. Şi gazda poruncea La slugile sale: Ca doî boî s'aducă La căruţ să prindă, Porta s'o deschidă. Şi-apoî să pornescă La loc să sosescă. Şi dacă-aii sosit Apoi s'o gătit Şi aii semenat Până ce-aîi gătat. Apoi aii grăpat. Gazda s'a rugat; Dumnedeii a dat O ploiţă caldă Ca holda să crescă. Şi să înverdescă; Şi că tot creşcea Şi se rescocea. Gazda se ducea Şi spice lua Pe mesă punea. Şi iar poruncea La slujnica sa:
Ca să'î aducă Dragi secerătorî Cu secera-'n brâu La holdă de grâii Şi au secerat Până aii gătat. Şi dacă gata Şi snopii făcea Cruce îî punea. Dintr'un snop trăgea Cunună făcea; Pe cap o punea Acasă o ducea !)
13
Doî boerî de mari
Leromi, domne Ier ! Ca şi doî drumarî Yin din Rusalim La Viflăim ţin Dară cine sunt? E Iosiv cel sfânt Şi Măria sfântă Care aşa cuventă: „Iosive mi greii De drumul cest reii Yin' se-odihnim Şi să ne umbrim
De un plop dedurâ Şi aci statură De-a se recori, Ş'apoî a porni. Plopul să clătea Umbra ş'o trăgea Sorele ardea. Plop afurisit ! Să nu fiî rodit !
1) După terminarea secerei în munţî, cununa grâuluî o duc fetele pe cap.
Să crescî tot în sus Căci umbra mi-aî dus
Iară maî plecară Şi un mer aflarâ. Şi eî odihnea Herul 'î umbrea Umbra ş'o lăţea Sorele perea.
Merule'nflorit Să fiî tot rodit Să crescî tot in lături Să sporesc! cu rodurî. Dar Iosiv grăia Drumul de-a lua Către Vifleim Până maî vedem, „lacă-î în deseră, „Şi-noptăm prin ţeră!" Şi ei se sculară Iară mai plecară Către Yifleim Frumosul edin.
14
Colo sus maî din sus
Junelui bun La vervuţul muntelui La dumbriţa spinului Este un leii neadormit, Pân' junele se gândea Şi leul să pomenea, Dar aicea ce-aî cotat? In luptă să ne'nluptăm O'n săbii să ne tăiam? Să luară se-'nluptară! Să luptară o di de vară Ş'aduse junele pe leii Cum l'aduse, jos '1 puse Scose sforă de metase Impletită'n cinci şi şese
Ca mâna la cot de grosă; Şi pre leii că mi-1 lega Sus pe murg '1 arunca Saltă ici, saltă colea Saltă-n porta maicii mele Eşi maica să se spele Şi nu să putea de jale Şi din gur'-a cuventat: Am un junei de'nsurat Mi-a duce leu legat Ne-tăiat, ne-împuşcat Numa-n luptă 'nluptat.
15
Ean resari-mî sore 'Nainte-mî resare Napoî de-mî trasări Napoî maî 'napoî De la cesta casă Pe dalba de mesă Covor de metase De-a supra pe mesă Sunt tri flori d'alese Ele se pildesc Şi se sfatuesc: Care sunt mai bune Maî frumose 'n lume ?
Florea grâuluî Din graiu-mî grăia Ba eii sum maî bună De voî de amendoue Că fără de mine Nicî popa nu ţine Nicî o leturghiă Nicî o botezie Nicî o feştanie.
Miros busuioc Din graiii 'mî grăia Ba eii surt maî bună De voî d'amendoue
196
Că fără ele mine Nu se pote face Nicî o cununie Nicî o botezie Nicî o crescinie.
Loz a vinului
Din graiu le grăia
Ba eii sunt maî bună
De voî d'amândoue
Că fără de mine
Nicî popa nu ţine
Nicî o liturghie
Nicî o bucurie
Nicî o veselie
Erî sunt maî alesă
A vostră crăesă
Şi pre mini me portă
Prin dalbe pahare,
înalte cetăţi
De me gustă toţî.
Ceî mici şi ceî mari
Domni de ceî maî mari.
Dumnedeii vedea
Şi din graiii grăia :
Ce voî ve pildiţî
Şi ve dojeniţi ?
Că voî bine sciţi
Că tot una fiţi
Şi ve veseliţi.
Yoî tri flori alese
Cele mai frumose!
Şi noî o închinam Cu d'albă sănetate S'avoţi gazdă parte.
16
înaintea cestor curţi
M elini or, m elini or verde. Cestor curţi, cestor palate N a s c u t u - mi - o. c r e s c u t u - m i - o
Doî bradî nalţi, da minunaţi De vârvşorî d'asemănaţi De trupinî d'alăturaţî. Sub trunchiuri de bradî Şede fata gazdiî Tot şede şi lăcrămeză Şi din inimă ofteză Că ş'a perdut talerul Talerul şi salba dalbă Viţă verde de ederă. Grăia fiica cătră maică Maica mea şi scumpa mea La noî nime n'a venit Ochii nu i-am aţipit, Numaî juni colindători Venit'aii de multe-orî; Eî luară talerul Talerul şi salba d'albă Viţa verde de ederă. Grăi fiica a doua-oră Către juni colindători : D aţi-mi voî juni talerul Talerul şi salba d'albă Viţa verde de ederă Cam doî fraţi şi buni bărbaţi Şi părinţi tare bogaţi Şi pe voî v'or dărui Cu ce 'n casă şi-or găsi Cu prinose mari şi grose Cu făclii aprinse'n mesă Cu florini d'anumeraţî Numaî să me d''ascultaţi.
17
Colo sus, maî din sus Sus frundă măruntă Jos d'umbră rotundă. D'umbra, ce-o d'umbrea D'icî pe drum trecea Teneră nevastă C'un fiuţ 'n braţe Ceî mari de boerî
197
Care-va de eî O 'ntrebă şi ispitea: Teneră nevastă Ce ţi acela Pe braţele tale? D'or 'ţi-on frate mare D'or un ver primare ? O voi mari boerî Ce me d'ispitiţî Când voi bine sciţi Că mie nu-mî este Nicî un frate mare Nicî un ver primare; Ci mie că-mi este Drag fiuţ d'a-meii. Ceî mari de boerî Din graiii îî grăia : Noî înc'am venit Ca să'l botezăm Şi să'l creştinăm La popa de a nost' Precum scris'o fost Ce nume să-î punem ? Domnul ceriului Ş'a pământului, Şi te veselesce Cest fiuţ micuţ O ve închinăm Cu d'albă sănetate.
18
Fecioriţă 'n d'ocheşiţă,
întrebă 'ntrebă mari boerî:
Dară eî de cine 'ntrebă?
De N. fată dalbă,
Că ia îî bună şi 'nţeleptă
Şi e mândră şi frumosă,
La obraz îî rumeoră
Şi la ochi îî ochişoră,
Şi la per îî gălbioră,
La spâncene îî firuş trasă;
Finiş trase că'î frumosă.
Ea la noî s'o cugetat
Pe zăbrtiicâ s'o uitat
Şi ochii i-o străgintat
Străgintaty o finiş trasă !
Firuş trasă că-î frumosă?
Ce me boeriî d'ispitiţi ?
Că voî boerî bine sciţi!
Aşa bine ca şi mine:
Că am treî fraţi
Buni bărbaţi:
Unul bate aurul
Unul bate argintul
Unul mândru mârgăresce
Mârgăresce, o firuş trasă !
Firuş trasă că'î frumosă
Şi noî gazde ne-om 'nchinăm,
Iară în-dalba sănetate,
Iară la gazde la tote!
19
Iar se rogâ un mirelaş
Iar se rdgă soreluî
Stă'mî sore într'ajutor
Că eii port rezboiu cu Turcu
Rezboiu mare de bătae;
Sorele din graiii grăia:
Nu te ruga mire mie ;
Te rdgă Domnului teii,
Că Domnul ţie-ţî va face
De cu sera o neguriţă,
La med de nopte ş'o ploiţă,
Diorî de dioă un ger tare
Şi va fi o ghiaţă mare.
Turciî-aîi cai nepotcoviţî
Şi eî vor fi prăpădiţi
De acolo 'î a ta dobânda
Şi dobânda şi isbânda
Şi te mire veselesce
Co închinăm cu sănetate.
20
Colo sus maî în sus! Este-o curte 'naltă :
198
Da'n curte cin' şede Un fiuţ micuţ; Mamă-sa '1 încalţă Taică-seiî '1 înveţă : Haî! fiuţ micuţ ! Tu mare veî cresce, Şi pe tin' te-o duce In ţeră străină; Şi te-or întreba Aî tată, ori ba ? Atunci le arată, Pus cuta culcată : Asta 'mî-e tată! Iar te-or întreba Aî mamă orî ba ? Atunci le arată :
Săbioră trasă Asta 'mî-e mamă! Iar te-or întreba: Aî frate orî ba ? Atunci le arată Arcuţ încordat Ăsta 'mî-e frate î Iar te-or întreba Aî soră orî ba ? Atunci le arată : Suliţă, pistriţă, Asta 'mî este soră Şi te veselesce Mire tinerel Că ţi-o închinăm Cu d'albă sănetate.
BALADE
Gruia luî Novac
(Auditâ de la Iuon Mândru din Lupşa)
In vremile de de mult N'au fost arme pe păment Nicî puşcă, nicî sabie, Numaî om cu vitejie. Sus la munţî, la.cer gurea In mijloc de fagi şedea La mesă mare de peatră, Beau Novacii nu se'nbată. Numaî Gruia luî Novac ; Nici nu bea, nicî nu mănâncă Numaî pe gânduri stătea Taică-so din graiu grăia; Mei Gruiţă, dragul meii; Ce eştî aşa superat. D6r-ţi-e dor de însurat? Orî ţi dor de Ţeiigrad ? Nu mi dor de însurat, Dar mi dor de Ţeiigrad; Cu Turciî să me tot bat!
200
201
Meî Gruiţă dragul meu, Ascultă, ce îţî spun eu; Tu'n Ţeiigrad nu te duce C'acolo vinul îi dulce. Tu la vin îî apuca, Multe buţî îî deşerta, Şi de morte te'î îmbeta Tureiî atunci te-or afla Şi ca ferul te-or lega, In temniţă te-or băga, Decî maî bine şe(JÎ cu mine Să fie bine de tine; Câcî daca nu'î asculta Reu o fi de sorta ta. Dă-'ţî paloşul pe doî boî, Şi sabia- pe alţiî doî Că maî sunt acasă doî
Facem plug cu şese boî Se agonisim amendoî.
Dar Gruiţâ n'asculta,
Armele şi le'ncingea;
Pe murguţ că se suia
Cătră Ţ&igrad pleca,
Acolo daca sosea,
Tot de vin bun întreba.
Până 'n urmă-'l îndreptară
In cornulu piaţuluî
La birtu-'mperatuluî.
In casă dacă intra
Cătră Ană se uita
Şi din graiu aşa grăia:
Hei Aniţă crâşmăriţă,
Fată de călugăriţă,
Nu da vinul pe uliţă,
Ci mi'l dă mie '?icredmţâ.
Tu'mî dă vin cu feria
Eu îţi dau banî cu chivera. Anita să şi ducea Şi vin Gruiî aducea, Gruia nu bea, cum se bea Cu cupa şi cu felea Cum '1 bea totă lumea. Feria de torţî o lua Şi într'ensul o turna, Numaî fruntea o încreţa Şepte buţî de vin mal bea Şi de banî nu pomenea. Aniţa se 'nspăimenta Şi banî Gruiî îî cerea, Acesta n'o asculta, Peste faţă o lovea; Sângele o năpădea, Crâşmăriţă să mânia, Pole albe sufulca Cisme roşiî îşî trăgea, La'mperatul alerga. Imperatul, dac'o vedea Mare frică '1 cuprindea Pe Aniţa o'ntreba : Ce'î Aniţă draga mea, Ce escî aşa superatâ? Dor' vinul Taî gătat, Orî vasele că le aî spart ? Seu banî n'aî căpătat ? înălţate împărate! Nicî vinul n'am gătat, Nicî vase eii n'am spart, Dar nicî banî n'am căpătat, Căcî aseră pe'nserat Un voinic ce rai-a picat, Nu bea vinul cum să bea, Cu cupa şi cu felea,
202
203
Cum '1 bea totă, lumea.
Feria de torţî o lua
Totă ntr'ensul o turna,
Numai fruntea încreţa
Şepte buţî de vin mai bea
Şi de banî nu pomenea.
împăratul o întreba :
Ean descrie-î făula ?
Gălbineţ. dar nu prea tare
N'are soţă pe sub sore,
Nicî nu'î mic, dar nicî nu'î gros,
Cum îî omul maî frumos.
Pe din sus de bucjişore
Are dalbe mustăciore.
împăratul dac'audea,
Cătră Aniţa grăia:
Acela-i Gruia luî Novac,
Ce Ţăligradul mi-a prădat. Du-te acasă şi-î dă vin.
Si'î dă vin de cel ales înaintea brumei cules, Care trage picurul potorul Şi felita talerul. Când fu Lunî pe însărat Gruia şi pică de beat De vin de cel piperat. Turcii când audea Peste Gruia năvălea Şi cu funii mi'l lega. Tot cu funii de metase, Ca mâna prin cot de grose ŞiT strânseră până'n ose. Dău Gruia când să treza In mare frică s'a fia, La 'mperatul '1 ducea, Ce mare bucurie avea
Şi către Gruia aşa elicea :
Se'mî spuî Grue adevărat
Câţi Turci tu aî tăiat.
De câte-orî Ţăligradul mi-aî prădat?
înălţate împărate !
Eu ţ-oî spune adevărat,
Că mulţî Turcî eu am tăiat.
Multe miî şi multe sute
Tot de capete mărunte.
Multe capete am sfărmat
Tot de turc, de cel spurcat!
împăratul să mânia
Şi'n temniţă'l aruncă
Ş'o piatră de nouă-decî şi nouă măjî
Şi 99 de Turcî la uşa temniţiî pândea.
Şi Novac se tulbura
De penjarea Gruiî nu ştia.
Armele şi le'ncingea
Pe un cal sur că se suia
Sus la munţî se îndrepta.
Cu'n corb mândru se'ntelnea,
Iar Novac din graiu grăia:
Aî corbule, aî dragule
Tu nu eştî bun de puşcat,
Că tu eştî bun de sburat,
De-aî sbura'n ţera'n totă
Să'mî daî de Gruia odată;
Eu bună plată ţ'aş da
Carne de turc de-aî mânca.
Iar corbul se tot ducea
Ca o săgeta sbura
D'asupra Gruiî se 'ntorcea
Pe temniţă să punea.
Să punea se hodinescă
Din când în când să croncănescă.
Gruiţa că'1 audea
204
205
Şi din temniţă grăia :
Aî corbule, aî dragule,
Da ce dor că te-a ajuns,
De-asupra mea te-aî puns
Doră ochiî vreî să'mî stricî
Doră faţa vreî să'mî mâncî.
Iară corbul i-a grăit:
Nicî ochiî nu vreau să-ţi stric;
Nicî faţa să'ţî-o mănânc.
Că's trimis de tatăl teu,
Se caut pe Gruia al seu.
Aî corbule, aî dragule
Du-te la căntălărie
Adă'mî penă şi hârtie,
Să scriu eii o cărticea
S'o trimet la tăicuţa,
Să ştie de sorta mea.
Corbul atuncî să ducea.
Pena, hârtie aducea;
Gruia de Turcî să ruga :
Turcilor, boerilor,
Sloboziţi-mî stânguţa,
Că drepta nu-ţî cuteza.
Iară Turciî '1 asculta
Mâna Gruiî o slobozea
Şi scrisă o cărticea
Ce corbului o dedea,
Care'n gură o lua,
La Novac că se-'ntorcea;
Tocmaî prânzul şi 1 punea
Pe fereastră el s'a pus
Croncăni, pe urmă a spus
Că scrisore i-a adus,
Şi că Gruia de per^are
De la Turcî n'are iertare.
Novac prânzul îl lăsa
\
Armele şi le-'ncingea
Pe-un cal minunat suia.
Şi-'ndată că-ajungea,
La o mănăstire naltă
Frumosă, cum n'a fost altă.
In lăuntru că intra
La călugări se-'nchina
Şi haine popescî cerea.
Si în ele se-'mbrăca,
Şi'n Ţeiigrad el grăbea
La 'mperatul ajungea, Şi din graiti aşa grăia:
înălţate împerate !
Mie mi s'a ştiricit C'aveţî un rob nespovedit Şi astă(|î la prânzul mare
Vreţî să'l scoteţî la per^are.
Imperatul îî elicea :
Nu am rob de spovedit
Că am rob de chinuit.
Dă-mi'l, că-'ţi dati banî merunţî
Cum de cum să aî maî mulţî
Nu'mî trebue banî merunţî
Că eu am destuî de mulţi.
Imperatul să mânia
Pe Novac în temniţă '1 băga
Turciî de el s'apuca.
Gruia peatra resturna,
Taică'l seu din graiti grăia :
Aî Gruiuţă dragul meu
Tu îî bate mârginele
Eu oiti bate dricurile,
Că eu sunt maî de demult
De ştiu rendul la bătut.
Gruiţă din graiu grăia:
Tacî taică nu me mânia
206
207
Că şi prin tine-oiti tăia. Pe unde mergea Novac, Pica Turciî ca frunza Când o ajunge bruma. Pe unde mergea Gruia Pica Turciî ca iarba Când o tae cu cosa. Şi după ce isprăvea Cătră casă purcedea Cu un om că se'ntâlnea, Iar Gruia din graiti grăia: Fugî omule din calea mea Că şi prin tine oiti tăia. Omul însă nu fugea, Ci de Juptă s'apuca Şi pe Gruia omori.; Iar Novac să mânia Şi din graiti aşa grăia: Ce eştî viţă creştinescă ? Seti eştî viţă păgânescă? Eu-'s feciorul luî Novac. Şi Novac încremeni Către el aşa vorbi: Cum te-a lăsat Dumnedeii De omorâ-'şî pe frate-tăîi. Şi pe Gruia-1 învia Şi maî tare îl făcea.
Gruia luî Novac
(Culesă din Mogoş)
Colo-'n dunga Dâmbului, Şede Gruia luî Novac, Cu penă de busuioc, Numaî aninată-'n clop (pălărie)
Subţirea bore trăgea Şi pena i-o clătina Tată-seu bine-'l vedea, Şi din graiti aşa grăia : Meî Gruiţă, dragul tatii O ţi vremea de-'nsurat O ţi dor de Ţeiigrad Nu mi dor de-'nsurat Că (Jo fetele me bat, Dar mi dor de Ţeiigrad Cu Turciî să me tot bat, Dragul tatiî puiii de Domn, Tu-'n Ţeiigrad te-î băga La vin tare-î apuca, Vinul trage la beţie, Beţia trage la somn Lesne apune un cap de om. De tată-seu n'asculta In Ţeiigrad să băgă, La vin tare apuca. Nu bea vinul cum să bea Cu cupa şi cu felea Cum beau omenii acuma; Făr' îl bea tot cu vadra. Treî (Jile de plin o stat Treî buţî de vin o sventat, Nicî un ban pe el n'o dat. Dar Aniţa crâşmăriţă, Ea tare să supăra. Cisme roşiî încălţa Pole albe sufulca La-'mpăratul alerga. Înălţate împărate La crâşma nostră a venit Un voinic ardelenesc Cu cal sur moldovenesc.
203
209
Pe din sus de bu(|işore
Infereză mustăciore.
Treî dile deplin o stat,
Treî buţî de vin o sventat
Nicî un ban pe el n'o dat,
Heî Aniţă crâşmăriţă!
Intornă-te'n îăgădău,
Dă-î vin cât o putea bea
Şi de banî nuT întreba.
Dă'î vin cât i-o trebui
Şi de banî nu'l ispiti.
Acela'i Gruia luî Novac
Ce de treî orî Ţăligradul mi-a prădat.
Care bate drumurile
Şi ne taie capetele.
Cum în fâgădău înturna
Gruia cu fruntea-'ncreţa
Vinul cu butea venea
Şi Gruiţa se-'mbeta
Şi că Turciî-'l lega
Cu treî sfore de metasă
Ca mâna la cot de grosă
Şi cu treî de ibrişin
Cum n'am maî vedut legân(d)
Gruiî peru-'î clătina
Şi toţî Turciî tremura.
Da veni un hoţ bătrân
De departe tot strigend :
De ce staţî de nu-'l legaţi?
Că ăla de se trezeşte
Pe toţî biri' ne potopeşte!
Turciî cum îl legară
La temniţă că-'l plecară
Lâ temniţa cea de peatră
Tot în pente ferecată.
Gruia din graiu grăia :
Turcilor comindilor *) Destrângeţi'mî voî mâna, Alâna mea cea de-a stenga, ă direapta nu'ţî cuteza; . !ă-'mî bag mâna-'n acrea Să-'ml scot o cărticea, S'o trimet la tăicuţa, r \ taîca şi la maica Să ştie de perirea mea. Dar Turciî nu-1 asculta, Ci maî tare-'l strângea Şi-'n temniţă-'l arunca. Şi Novac din graiu grăia: Cătră-o corlă ce avea Heî! corliţă, corlă negră Cât umbli tu-'n totă ţera Adă-mî veste de Gruia Că cu carne te-oiu ţinea Şi cu vin te-oiti adăpa. Porni corbă croncănind Şi din aripî fâlfâind, Pân' la temniţa de peatră Tot în pente ferecată; In fereastă, că se puse Şi-'ncepu a croncăni Şi Gruia a sadici: (înjura) Du-te dracului corbă negră Tu ochî negri vreî sâ-rnî mâncî Faţă albă vreî să-'mî strici? Eu ochî negri nu'ţî mănânc Faţa dalbă nu ţi-o stric. Eiî-s trimesâ de Novac Ca pe Gruia să-il caut.
*) Cuventul acesta n'am putut afla ce însemnă. E probabil voinic.
210
211
Daca-'î rându iar aşa Du te acasă la tata Şi spuneî ca să grăbescă Şi la mine să pornescă Să lase totă domnia Şi se iee călugăria, Şi totă noptea să vie, Că mâne-'n prânzul mare Me scot Turciî la penjare. Şi Novac aşa făcea Cu cincî săbii se-'ncingea, Una a mână o lua Că scia, că-î trebuia Şi-'n Ţăligrad să băga Şi din graiti aşa grăia: Turcilor comincţilorl Mie veste mi-o venit C'aveţî un rob de perc|are. De vi vouă de per^are; Mie mi de cumpărare. Că de-o fi cam tinerel V'aş da mulţî galbenî pe el; Si de-ar fi d'a nostră parte L'aş duce sâ*'l învăţ carte. Aleleî, călugâre! Nu ni rob, că-'î de vândut Că ni rob că'î de perdut. Acela-î Gruia luî Novac, Care ţera ne-a prădat; Care bate drumurile Şi ne taie capetele. Turcilor comindilor! De când în lume am născut Eu ca âla n'am vădut. Cât pe lume am umblat, Ca ăla n'am căpătat,
Turcilor comindilor! Bună plată eu v'aş da Dacă mi l'aţî arăta; Şi Turciî se 'nşelară Pe Gruia îl arătară. Şi Gruia se repera Către tată-săîi (Jicea: Tae tată ce'î tăia, Şi lasă pe mâna mea, Că-'ntr'un ceas şi jumătate Cincî sute de miî tăiate.
Gruia lui Novac
(Fragment tot din Mogoş)
Sus îî ceriul, sântul sore
Strălucea a sărbătore,
Sub umbruţa unuî fag
Şede Gruia cu Novac.
Măî Gruiţă, măî Gruiţă
Ascultă cuventul meii
Că de tine n'o fi rău.
Crâşmele nu lepriji (călca, cerceta)
Mândrele nu le îndrăgi.
Ba deu el câ n'asculta
Crâşmele că le prijea,
Patru caî îşî înşela:
Unu negru ca un arap,
Unu cu steaua pe cap.
Unu alb ca şi neua
Ş'al patrulea era sur
De plătea o ţeră singur.
Când la crâşmă a ajuns
A beut treî buţî de vin
S'o butoie de vinars
212
213
Numaî dintr'o dată a tras,
Şi pe fund n'o maî rămas.
Ş'o mâncat o vacă grasă
Şi nu punsâ un ban pe mesă.
Aniţa dacâ-'l vedea
La imperatul se ducea
Şi acesta o 'ntrebă:
Ceî Aniţă crâşmâriţă,
Treî-decî de aî la mine aîcrâşmărit
Şi la mine n'aî venit?
O împărate! O înălţate!
Nicî acum n'aş fi venită
Dacă n'aş fi fost silită.
Aseră pe înserat
Pe la mine s'a abătut
Un voinic ardelenesc
Ş'o beut treî buţî de vin
Ş'o butoie de vinars
Numaî odată din ea a tras,
Şi pe fund n'o maî remas,
Şi mancă o vacă grasă
Şi nu punsă un ban pe mesă.
„Heî Aniţă crâşmăriţă,
„Ean spune'mî faula luî?
„Un om cu nasul mitetel
„D'aî crăpa butucî pe el.
„El sâ uită pe sub frunte,
„Şi nu <|ice vorbe multe;
„Şi sâ uită pe sub gene
„Şi lumea de el şă teme."
Ala'î Gruia luî Novac
Ciorele să'l fi mâncat;
De când el s'o ridicat
Multe sate a prădat.
Când o fi a doua oră,
Şi pe mine me omora.
Heî Aniţă crâşmăriţă Dă'î vin cât o putea bea Dor el s'a îmbeta. Şepte buţî de vin maî bea S'atuncî Gruia se îmbeta Şi Turciî, că mi'l lega Tot în aţă de metase îndoită 'n cincî şi şase Ca mâna la cot de grosă II legară şi băgară La temniţa hai de fier Unde 's robiî hei ce per.
Gruia lui Novac
(Un alt fragment din Benic)
Novac cel viteaz Carî dă pălmî peste obraz Un fecior a fost avend Ce Gruia Ta fost chemând. Tată-seu din graiu grăia: Nu făli tu armele Nicî nu bate crâşmele, Câ'n Ţăligrad îî Urna Şi de vin bun tu veî da. Gruia ca un fariseu N'asculta de tatăl său, Şi de vinuţ bun o-dat Şi el tare s'o 'mbetat.
214
215
Şi Turciî că Tor legat
Cu şinbre de mătasă,
Ca mâna prin cot de grosă;
Cu una de ibrişin
Cum n'am vă(|ut de când suni,
La Aniţa crâşmăriţă
Fată de călugăriţă.
Heî Aniţă crâşmăriţă!
Adă vin cât om pofti
Şi de banî nu pomeni
Şi-'n tri (|ile şi tri nopţî
Şepte buţî cu fundu 'n sus
Şi nicî un criţar n'a pus.
Aniţa s'a supărat
La împăratul a săgetat.
înălţate împărate !
Mie că mi-o nimerit,
Tri voinicî cu tri caî murgi
Cu tri caî ca nisce leî
Din potcove dau scântei.
împăratul că grăia :
Heî Aniţa crâşmăriţă !
Ce fel de făptură sunt?
Unuî păr mărginenesc,
Unuî eeră mustăcioră
Pe din sus de buzişorâ;
Face nodul cât pumnu
Şi răcnesce ca ursu.
Heî Aniţă crâşmăriţă!
Dă le vin cât or pofti
Şi de banî nu pemeni.
Ala-î Gruia luî Novac
Care ţera mi-a prădat
Turciî ca ploia pica Si frumos că mi 1 lega. Da Novac cela viteaz Ţipa (lepădă) haine boereştî Ş'imbracă câlugărescî. Până sabia o încinsă Frigurile că '1 cuprinsă. Până calu 'ncălecă Frigurile '1 tremură, Şi la drum bun că plecă. Au(|it/am aucjifc, C'aveţî rob prins de perifc, DaţimiM la spovedit ? Ba ncî robul nu Tom da Până capu 'n sus ne-o sta. Ba voî robul mi'l veţî da, Şi cu sabia s'apuca Şi şinorele tăia Şi pe Gruia mi'l scotea. Şi Gruia aşa grăia : Taie taică marginea Sâ taiu eu mijlocele. Şi ia sema tăicuţ bine Sâ nu te taie şi pe tine. într'un ceas şi jumătate Şepte miî de Turcî tăieţî; Nicî holde, nicî grâu Numaî sânge pânâ-'n brâu.
Gruia lui Novac
(următorele treî versiuni le-am audit de la Ştefan Onea din Ponor)
Susu-Î cerul luminat La umbruţa unui fag Şede Gruia luî Novac,, Da nu şede supărat
216
Ci şede tare-'nfocat.
Nu înfocat cum să fie,
Ci ca focul când învie.
Cu pena de busuioc
Numaî aninată 'n dop, (pălărie)
Cu un fir de trandafir
Maî suspină câte-o ţîr.
Dar subt umbra pomului
Şede Novac tata luî
Şi şedea şi hodinea
Şi la Gruia sâ uita
Şi din graiii aşa grăia:
Aî Gruiţă dragul tatii
Ce eştî aşa supărat?
'Ţi-a venit vremea de-'nsurat,
O ţi dor de Ţăligrad?
Iar Gruia din graiti grăia :
Nu mi vremea de-'nsurat
Că fetele mă tot bat.
Dar mi dor de Ţeiigrad
Cu Turciî să me tot bat.
Şi Novac din graiti grăia:
Heî Gruiţă fătul meu !
Ascultă ce îţî spun eu:
Ţăligradul îî oraş mare
Cad voiniciî la prinsore.
Dar Gruia n'asculta
Şi-'n Ţăligrad să băga
La vin dulce apuca ;
La vin dulce cu zâhar
Ca se-'şî uite de amar.
Dar nu bea vin cum să bea
Cum îl bea totă lumea
Cu cupa şi cu felea;
Ci îl bea tot cu butea
Şi paharu feria.
217
Numaî opt c^ile o stat
Şi Gruiţa s'o 'mbetat
In Ţăligrad s'a culcat
Turcii l'au încunjurat
Şi pe Gruia l'au legat
Cu funie de mătasă
Ca mâna prin cot de grosă
Şi cu una de fuior
Ca fluerul la picior.
Pe Gruiţa l'afi legat
Şi din somn l'ati deşteptat
In temniţă l'au băgat
Cu lăcate l'o încuiat.
Novac şedea supărat,
Visurî grele ş'o visat
De Gruiţa 'n^Ţăligrad.
Da când la mesă şedea
Pe fereastră se uita Si vădu un corb viind Tot din aripî şuerând Si din gură aşa grăind : Măî Novace, Novăcel Gruia tăti cel tinerel Câ-'i legat în Ţăligrad Şi-'î gata de spânzurat. Iar Novac să supără Şi murgul încalecă Sabia în mână lua Şi 'n Ţăligrad se băga Şi din graiu aşa grăia: Turcilor comimjilor Eu 's trimis de împărăţie Să'mî daţî robul vostru mie! Iar Turciî nu '1 cunoscea
218
219
Că e tata luî Gruia Şi din graiu aşa grăia: Nu ni robul ţie de dat Că ne e dat de spânzurat. Ala'î Gruia luî Novac Ce ţera ne-au prădat. Iar Novac din graiu grăia: Ţuicilor comin^ilor Ala nuî rob de iertare Ala'i rob de spenzurare, De când mama m'a făcut Eu ca ăla n'am vedut Cât pe lume am umblat Eu ca ăla n'am aflat : Şi el tare s'a rugat Sâ va<|ă unde'î băgat. Când la temniţă sosea, Scose din tecă sabia Uşile le sfărâma Şi pe Gruia mi'l scotea Iar Gruia se bucura Şi din graiu aşa grăia : Tae taică ce'î tăia Şi adă pe mâna mea Câ'ntro ^i şi jumătate Totă ţera'î jos pe spate. Intră Gruia prin cetate încărcat de bunătate; Mulţumind luî D-(|eu C'au scăpat de atâta rău.
Gruia
Jos pe malul Dunării Pe la podul Craioviî, Că Gruiţa mi'ş trecea Şi nicî vamă nu plătea
Vămălaşu 'î mare câne,
Că la el vamă cerea
Şi Gruia din graiu grăia:
Măî vămălaş dragul meii
De'mî ajută D-(|eu,
Eu ce vamă iţî voiii da
Totă lumea s'o mira.
Vămălaşul îl lăsa
Şi vamă numaî cerea;
Ci la crâşmă '1 îndrepta
La Aniţa crâşmăriţă.
Heî Aniţă draga mea,
Dă-mî tu vin cu feria
Câ'ţî dati banî cu chivără.
Dă mî vin cât oiu putea bea
Şi de banî nu mă 'ntrebă.
Dâ'mî vinul nemăsurat.
Să-ţî dau baniî neîntrebat.
De'i vedea că rnă îmbet
Nu-mî da drumul să mă duc;
Ci-'mî ascerne sâ mă culc
In gârliciu pivniţiî
La funduţul buţiî
S'aud vinul cioroind,
Cisme roşiî tropotind
Pole albe vent princ|end.
Pole albe şi spălate
Helea (acelea) ne bagă 'n păcate*
Gruia Iul Novac
Mândru-î ceriul, sântul sore Strălucea a sărbâtore. Dar sub umbra unuî fag Sede Gruia luî Novac.
220
Gruia să cam cugeta Şi Novac îî cuvânta: M Gruiţă dragul tatiî Ce tot staî tu supărat, O ţi vremea de 'nsurat ? Vremea nu mi de 'nsurat Că (Jo fetele mă bat; Dar 'mî-e dor de Ţăligrad Totă ţera am umblat In Ţeiigrad n'am călcat. Şi Novac din graiu grăi: Tu'n Ţeiigrad daca'î mere Cu hoţii nu sfătui Cu băutorî nu te 'nsoţi. Nu şedea jos ne-'mbiat Nu bea vin neînchinat. Ci-ţî adă Grue aminte: Vinul trage la beţie Beţia trage la somn Lesne a pune-un cap de om. De tată-so n'asculta Şi tri murgi înşela, LTnu negru ca un harap Unu cu steaua pe cap Celalalt era cam sur Plătea o ţeră singur. Şi 'n Ţă'igrad să băga La vin tare apuca, La Aniţa crâşmăriţă Fată de călugăriţă. Nu bea vinul cum să bea Cu cupa şi cu felea Cum 1 bea totă lumea Făr' -l bea cu vadra. Tri (|ile deplin o stat Tri buţî de vîn s'o gătat.
221
Ş'o butcică de vinars Dintr'odată o au tras Nicî pe fund n'o maî rămas. Ş'o mâncat o vacă grasă Nicî un ban n'o pus pe mesă. Când de banî îî pomenea Palma pumn o prefăcea Peste faţă o lovea De sângele o năpădea. Dară după ce o lovea Ea tare se supăra Cisme roşiî încălţa Pole albe sufulca La 'mpăratul alerga, împăratul dac'o vedea Ei tare să minuna Şi iute o şi 'ntrebă : Heî Aniţa crâşmăriţă! Ce viî aşa înfocată, Cum n'aî venit nicî odată ? Cum n'oiîi veni înfocată La birtul tău au venit Un voinic ardelenesc Cu tri caî moldoveneşcî, Unul negru ca un harap Unul cu steua pe cap Şi unul este cam sur Plâteşce o ţeră singur. Dacă'î rendu dar aşa Spune-mî tu făptura sa? Nicî nu'î mare, nicî nu'î mic, Cumu'î omul maî voinic, Şi să uită pe sub frunte Şi nu prea vorbeşte multe Şi să uită pe sub gene Şi lumea de el se teme
223
222
Pe din sus de budişoră
înfierează mustăcioră
Dacă'î rendul dar aşa
Dă'î vin cât o putea bea
Şi de banî nu'l întreba.
Doră tu'l poţî înbeta,
Turciî să'l potă lega.
Ea 'napoî să înturnă
Şi 'n fâgâdău se băgă,
Şi Gruiţa întrebă :
Unde-aî fost mâţă betrână
In vecinî după lumină/
Fie cnrvcî mumă-ta
Caut că eştî de legea mea;
Că gata ar fi a ta,
Palma şi spătuţa mea.
Vin bun luî că tot îî da
Voe bună îî făcea
Dor că '1 pote îmbeta
Turciî să'l potă lega!
Şi Gruiţa se 'mbetă,
Şi 'n Ţăligrad se culcă.
Şi dacă el adormea
Turciî tot aşa vinea
Ca cum vine şi ploia;
Şi nu-'l cuteza lega
Numaî peru-'î clătina
Şi toţî Turciî tremura,
Şi nicî că-'l putea lega.
Dar veni un turc mic de stat,
Şi al dracuîuî de sfat,
Şi din graiu aşa grăia:
Turcilor bolundilor (nebunilor)
Da ce staţi de nu'l legaţî?
Asta'î Gruia luî Novac,
Care bate ţările,
Ne tae capetele. Atuncî Turciî se 'nfocară Şi pe Gruia îl legară, Cu trei funiî de mătase, Ca mâna prin cot de grosă Şi cu treî de ibrişin Cum n'am maî vă(|ut legând, Şi cu una de fuior Ca fluerul la picior. Dar nu '1 legară de trăit Ci-'l legară de perit. Nu-'l legară omenesce Câ'l legară hoheresce !) Şi pe Gruia mi-'l duseră Jos pe lângă fundul mării, Unde bagă Turciî robiî. In temniţa cea de peatră Tot în pente ferecată; Iar Novac din graiu grăia, Către-o corbă ce avea, De când au fost Gruia mic Ştia vorovî (vorbi) un pic: Heî corbiţă, corbă negră Du-te'n lume-'n ţera-'ntregă Adă-mî veste de fecior, Că de dorul luî maî mor. Tu corbă de-'î face aşa, Tot cu carne te oiu. ţinea Si cu vin te-oiu adăpa. Să luă corba sburând, Tot din gură croncănind Şi din aripi şuerând. Când sbura corba pe sus De Gruia nime i-a spus,
')' Hengherşce.
224
Da când sbura maî pe jos
De Gruia veste a scos.
Că'î legat în Ţeiigrad
Şi'n temniţa îî băgat.
In temniţa cea de peatră
Tot în pente ferecată.
Şi rupse a croncăni
Şi Gruia a sadul.
Du-te dracului, corbă negră
Tu ochî negri vreî sâ-'mî mâncî
Faţă albă vreî să'mî strici;
Iar corba din graiii grăia:
Eu ochî negri nu'ţî mâne
Faţa albă nu ţi-o stric ;
Ci's trimesă de Novac,
Ca să'î caut pe fiul drag,
Că dacă eu 1-oîtl afla
Tot cu carne m'a ţinea
Şi cu vin m'a adăpa.
Corbule tu dragul meu
De-aî făcut în lume bine
Fă acuma şi cu mine,
Sboră tu'n cănţălarie
Şi ia ţintă *) şi hârtie,
Bagă mâna'n buzunar
Scote penă, călămariu,
Şi le pune pe genunche
Să scriu tati patru cuvinte:
Să lase somnul şi beţia
Şi a luî totă domnia
Şi iee călugăria.
Totă nopte'a ca să vie,
Că mâne-'n prânzul mare
Me scot Turciî la per<|are.
J) Ţintă = cerneală.
Când fu prânzul cald pe mesă
Corba fuse în ferestră.
Cum Novac cartea cetea,
Nicî de prând nu'î trebuia
Şi la grajd că alerga
Şi murgul şi'l înşela
Şi galbeni că îşî băga,
Nu'î băga cu chivera
Că'î băga cu ferdela
Şi pe murg sus îî punea ;
Şi murgul încăleca
Şi'n jur sabie încingea.
Una a-mână lua
Că scia că'î trebuia.
In Ţeiigrad se băga
Şi din graiti aşa grăia:
Turcilor cominfyilor
Eu's trimis de'mperâţie
Se'mî daţî robul vostru mie,
Să'l bag la călugărie !
Nu ni robul nouă de dat
Că'î robul de spânzurat.
Dacă e cam tinerel
V'aş da mulţî galbeni pe el;
Galbenii cu chivera
Talerii cu ferdela
Şi de-ar fi de a nostră parte
L'aş duce să'l înveţ carte.
Nu ni robul de vendut,
Că ni robul de perdut.
Acela'î Gruia luî Novac
Ce de treî orî ţera ne-a prădat,
Care bate drumurile
Şi ne taie capetele
Turcilor comin(|ilor?
Eii's popă sârbesc
15
226
227
Daţimi'l să'l spovedesc. Când la temniţa ajungea Uşa'n doue o crepa Şi pe Gruia mi'l scotea Şi Novac din graiti grâia: Heî Gruiţă dragul tatiî Stăî jos şi te feresce Şi de lucru te gătesce; Tu aleargă marginile Eu oiti mâna dricurile Când or ajuns sub cetate S'a'ncărcat de bunătate.
Fetru
Baladele următore de asemenea le-am audit de la Ştefan Onea
din Ponor.
Strigă Petru dintre luncî, Dintre luncî, de la doî juncî. Nime'n lume nu'l aude Numaî dragă maică-sa, Care'ndată-'l întreba: Da ce strigi tu Petre aşa? O opincile aî rupt, O juncuţiî i-aî perdut, O merindea aî gătat De strigî aşa tulburat ? Nicî juncuţiî n'am perdut, Opincile nu le-am rupt, Nicî merindea n'am gătat, Fără eii, că m'am scăpat, De (|o că am adormit Sub un pom mândru'nflorit. Florile m'ati năpădit, Şi în sîn mi s'a vârât Un şerpe de cel balaur, Tot cu cincî corne de aur.
Diua'mî bate mâneca Noptea'mî pişcă inima. Maică, măiculiţa mea, Invelesce'ţî mânuţa Ş'o bagâ'n sinul meu De me scapă de acest reti ! Ba eu Petre n'oiu băga De cât oiti fi fâr' de mână, Maî bine-oiti fi făr' de tine ! De tată-seti să ruga ; Dar nicî el nu'l asculta. Cătră soru-sa grăia: Soră, soriora mea Invelueţî tu mâna Ş'o bagâ-n sînul meti Că me prăpădesc de reu. Dar nicî ea nu'l asculta. El tot maî tare sbiera. in urmă că să gândi Şi la mândra sa porni, Ast-fel cătră ea grăi : Mândră dragă, puiul meu, Invelue mâna'n chischineii 1)i Ş'o bagă'n sînul meii; Că mie mi s'o băgat Un şerpe de cel balaur Tot cu cincî corne de aur. Diua'mî bate mâneca Noptea'mî pişcă inima. Eu Petre te-oiti asculta De cât oiti fi făr' de tine Maî bine-oiti fi far' de mână Cum mâna-'n sîn o băga Tot cincî galbeni că scotea.
*) Batista.
228
229
Chiva
Prin prundariu de brăduiţă, Merge o dalbă fecioriţă, Şi cum merge gânditore, Prin păduri mirositore Cu doî ciobani se'ntelnesce Şi din gură le grâeşte: Pe doî boieri n'aţî ve^ut Pe-aicea să fi trecut? Pote noi să'î fi v£(|ut Dară nu i am cunoscut.' Lesne-Î ciobani de-aî cunoşte, Cel maî mare, samen n'are, Cel maî mic e maî voinic. Pe degetul luî cel mare E inel ăe-'ncredinfare (logodnă) Pe degetul luî cel mic, E inel frumos d'argint. Dacâ-î Chivă treb'aşa Spuneţi-om n'om maî tăcea, Că noî c^eu, că i-am vedut Şi pe loc 'î-am cunoscut. S'au dus Chivă sus la munte Unde-î vinul maî de frunte, Unde-î vin de bombe grasă Şi crâşmăriţă frumosă, Tot beură şi mâncară Până erî de către seră. Vine (|iua Vinerii Chivuţa să bolnăvi, Când era de către seră, îngălbeni ca o ceră, Când era la me(| de nopte O treceau sudori de morte. Când fu des de dimineţă
Chiva trecu din vieţă,
Când resăreatî zorile *
O cântau surorile,
Sâmbeta, Dumineca
Cuscrii caiî-'mpodobea,
Şi la drum că se pornea
Da 'nainte cin' mergea?
Mere, mire tinerel
Cu cuşma cretă de miel.
Când la portă că sosi
Mirele din graiti grăi:
Ia eşî Chivă pân'afară !
De'ţî mătură curţile
Şi descue porţile.
Adă apă cuscrilor
Cuscrilor cu doniţa
Murgilor cu galeta !
Eşi tata Chiviî
Până-'n pragul tindiî.
De suspin abea grăia
De lacrămî abia zărea.
Scobori mire tinerel
Cu cuşma cretă de miel,
Că Chivuţa a murit
De Joi, de când v'aţî dus voî,
M6rtă-'n casă după mesă
Tot în perinî de metasă.
Mirele nu să-'ncrec|u
Şi strigă a doua oră,
Ean eşî Chivă pân'afară!
De'ţî mătură curţile
De'ţî descuie porţile !
Adă apă cuscrilor,
Cuscrilor cu doniţa
Murgilor cu găleata !
Eşî mama Chiviî
230
231
Până'n pragul tincliî, Cu per galben despletit Jos pe braţe slobozit De suspin abia grăia De lacrămî abea zărea : Scoborî mire tinerel Cu cuşma cretă de miel Că Chivuţa a murit De Joi de când v'aţî dus voi,. Mortă'n casă după mesă Tot în perinî de metasă De nu crecjiî, haida şi vedî. Mirele descăleca Si în casă cum intră Se uită şi lăcrăma, Şi din graiu aşa grăia: Socră, socră, draga mea Ia tu giolgin din patru foî Şi ne 'ngropă p'amendoî: Ia tu giolgiu, din patru laţi Şi ne-'ngropă ca pe fraţî; De la mine să tot crescă Un firuţ de famfir De la Chiva trandafir Sâ tot crescă şi lăţescă In capete să se-'ntelnescă, Ca să vadă lumea totă Ca fost dragoste curată Dintr'un june şi o fată !
Fl6rea
Sus la codru-'n Hususău Are Nandru un făgădăti. Dar are ş'o fată mare A căreia nume-'î Flore ;
Ia mers vestea de frumosă Până-'n ţera cea Turcescă. Când Joî (|iua se făcea, Florea peru-'şî peptena Şi frumos şi'l dîmpletea, Faţă dalbă, când ştergea Pe fereastră căuta, De la inimă ofta Şî din gură cuventa : Nu ştiu maică draga mea ! Orî-că Oltul a versat Orî-că câmpul a 'nflorit, Orî-că Turciî s'or pornit Şi la noî vin la petit ?! Dacă-'î rendul dar aşa, Du-te Flore şi te-ascunde. Prin grădină, prin stupină, Prin valuri de giolgiurî, Prin viguri de postavuri, Tu Flore acolo te-alină La tufa cu mătăcină. \) Cuveutu nu fu sfârşit, Şi Turcîî au şi sosit. Eî în casă cum intrară De Flore că întrebară, Că n'a eşit ea afară De-a eşit s'o cheme iară. Dară Nandru suspina Şi din gură cuventa: Turcilor comincjilor ! Pare-'mî bine că aţi venit, Dar n'am fată de mărit, Că de când s'a măritat
1) Un fel de iarbă bine mirositore, să maî dice şi mătăcina stupilor, fiind-că se frecă cu densa coşniţele.
232
233
Are feciori de-'nsurat. Insă Turciî nu credeau, Se puneau şi o căutau Şi pe Florea 'mî-o găseau In gradină la stupină Sub tufa de mătăcină Le-a căzut la Turcî pe mână Fiorea din graiu cuventa: Tăicuţă de me veî da, An|ă focul crâşma ta Ba chiar şî pe dumnea-ta. Iară Nandru-'î răspundea : Eu Flore nu te voiu da Până capul sus mi-o sta. Dar Turciî omeni de câne Nu se prea rogă de mine. Capul Nandreî îl tăiară Şi în bore îl sculară. Iară Florea când vedea Maî tare se-'nspăimenta : Către maicâ-sa dicea : Măicuţă de me veî da Arcje'ţî focul crâşma ta Ba chiar şi pe dumnea-ta ! Iar măicuţa'î respundea: Eii Florică nu te-oiîi da Până capul sus 'mî-o sta. Dar Turciî omeni de câne, Nu se prea rogă de mine, Pe loc paloşe scotea Şi capul că il tăia Şi în bore il scala. Iară Florea când vedea Şi maî rSu se-'nspăimenta Şi din gură cuventa : Deslegaţi'mî Turcî mâna
Sâ pot face semn cu ea, Toţî vecinii să-'mî scot Si părinţiî să'mî 'ngrop. Turciî 'ndat'au deslegat. Vecinii' s'ati adunat Părinţiî ş'aîi 'ngropat. Apoî Turciî purceăea Către ţera lor pleca. Dar Florea din graiti grăia : Deslegaţi'mî voiii mâna Mâna mea, de-a direapta Să'mî ridic eu baerul Câ'mî dehamă2) umărul. Cum de mâna-o desfăcea Florea-'n Olt sâ arunca Şi din graiti aşa vorbea: „De cât mândra Turcilor Maî hm'smuga petrilor Si hârană pescilor !"
Socra viclenă
La portă la Ţăligrad Şede un voinic ră^emât Pe scânduri albe de brad. Că luî carte 'î-o venit La tabără de pornit. Când la tabără pornea El din graiti aşa grăia: Maică, măiculiţa mea Ţine'mî tu nevestuţa, Cu colac, cu lapte dulce, Doră ea nu mi s'o duce Şi cu pihită prăjită,
2) Despică.
234
Şi cu vin roşu stropită
De i-a'î da'n (|i odată
Că aşa a fost maică 'nvăţată.
Căţeua de socră-sa,
Ea din graiu aşa grăia :
0 vaî noră draga mea !
Că de când te-aî măritat
Chiar nimica n'aî lucrat.
Apa-'n vase n'aî adus
Mătura-'n mână n'aî pus.
Noru-sa se supăra
Apa'n vase c'aducea
Si curtea 'î-o mătura.
Căţeua de socră-sa
In pivniţă o chema
Să-'î măture pivniţa ;
S'acolo o închidea,
Şi d'acolo sâ ruga:
Domne arde ţările
Sâ scape cătanele.
De le-aî arde jumetate
Dor a scăpa ş'a mea parte.
Cuventul nu fu sfârşit
Mândrul eî a şi sosit.
Maică, măiculiţa mea
Ce 'mî-aî făcut nevasta ?
Dragul maichiî fiii de Domn,
Nevasta ta a murit
De când de acasă aî pornit.
Maică, măiculiţa mea,
Haî arată-mî mormentul
Dor 'mî stempăr sufletul ?
Dragul maichiî puiti de Domn
Grea ploiţâ a ploat
Si mormentul l'o luat!
Maică, măiculiţa mea
235
Haî arat*-mî ţarina
Dor 'mî stămper inima?
Dragul maichiî puiti de Domn
Greu ventuţ, că a bătut
Şi ţărâna s'o perdut!
Dar în pivniţa cea mare,
Cine cânta aşa de jale ?...
Da un robuţ de ţigan
De '1 am băgat de un an
Adă-o cojă de ţîpătî
Să o dau la robul teii.
Cojiţa las'să stee
Şi robul lasâ-'l să pete.
El tare să supăra
Cheile că le lua
In pivniţă că intra
Faţă albă săruta.
Haî nevastă draga mea
Ce poftescî cu socră-ta ?
Să se lege de rotiţe.
De rotiţe de codiţe,
De codele cailor.
Din dărătul carălor :
Şi să 'ncujurî satele,
Satele oraşele
Să se 'nveţe socreie
A ţinea nurorile.
237
POVESTI
Păcală şi Tândală
Se c^ice că au fost odată în dpryg sate, doî omeni. Pe u-nul îl chema Păcală, pe cel-l'alP Tândală.
Odată o is Păcală către Tândală: Io me duc nainte păcălind, tu vină napoî tândăiind. Mergând el a lene 'nainte o ajuns la un sat şi o is: „dee D-^o bine omenî buni!" „Noroc bun omule!" dară ce veste maî este la d-vostră? Veste bună. Dară la d-vostră? La noî este veste ra că s'au aprins apele. „Cum sâ se a-prindă, nu se pote" respunseră omeniî, şi-1 băgară pe Păcală în arişte. Nu trecu mult, şi veni şi Tândală şi a is* „bună ^uia omenî buni!" dară ce veste este aicea? Este veste ra c'o vint un om şi-o is: „că s'au aprins apele." Nu sciu a dis Tândală; dar io ve pot spune c'am vest eşind pescî la munte cu foc 'n spate. Atuncî omeniî crezură şi'l sloboziră pre Păcală, dar el a is : că nu ese până i dau 3 sute de zloţi d'argint. Eî îî deteră, şi apoî eşi din arişte. Maî merse, ce maî merse şi ajunse la un sat. Acolo ereatî omeniî adunaţi la stat de se sfătuiau ş'o dat bineţie Păcală: „bună c^iua omeni buni" dară ce veste este la d-vostră ?
Veste bună! Dar la d-vostră ? La noî este veste ra! „Am auclit c'o murit D-deti." Nu se pote îî minciună, şi 'ndată '1 închiseră în arişte (temniţă).
Nu trecu mult şi sosi şi Tândalâ şi le dede omeneşte bi-neţie, la omeniî ce erau adunaţi.
Ei îî mulţumiră frumos. Tândală întrebă apoî pe omenî: ce maî veste este la D-vostră ?
La noi este veste ra, c'o c^is un om c'o murit Dumnezeu. Io nu sciu n'am audit, dar ve(Juî pe Sân-Petru mergând la moră cu capul gol să macine pentru jorinose. Omeniî cre-dură 'ndată şi slobodiră din arişte pre Păcală şi iară îî deteră 3 sute de bănci. Mergend eî amendoî au ajuns la un terg, şi după ce-or mers acolo, s'or întâlnit cu un domn. Domnul cât o vajut pre Păcală i-o dis : „dară adusaî păcălele să me păcălescî şi pe mine ?" El a is: „ba le-am uitat a casă." Du-te dară după ele. M'oiii duce, şi se luă Păcală la drum, şi se tot duse până ajunse la un colţ de casă strâmb Şi se puse cu umerul să ţjllnâ de el. Nu trecu mult şi vini. domnul acela, şi vetju pe jj^cală, ţinend de colţ şi'l întrebă „de ce ţii de colţul acela?'
El a is: de aia'l ţin c'o D-^eu că-1 înburdă (restornă) în drum şi'ţî închide drumul să nu poţi tu mere cu căruţa. Dar haî! şi ţine tu de el până me duc io după păcălele. Domnul se duse şi ţinu de colţ. Păcală iute se sui în căruţă şi hai! ca maî dute copile. Mergend Păcală pe drum a is către cociş : (surugiu) să se ducă şi el să nu scape cum-va domnul colţul şi să închidă drumul. Cocişul iute se duse. Păcală, inde nu se umflă de rîs acum. El erea şi cu căruţa şi cu 6 sute de bănci în curea (şerpar) şi de n'o fi murit trăesce şi aciî.
Pruncul şi Călugărul
O fost odată o fost, că de n'ar fl fost, nu s'ar povesti, că un purece a plesni într'o faţă de arie, se n'aibă unde se svercoli,
I
238
239
Că nu-s nicî io de când îs poveştile, câ-s maî din coce ca vr'o două-tri dile. Când maica me fâcea, poveştile pe la porta nostră trecea, am luat una dîn frunte, o băgaî la noî 'n curte şi-o bătu-î bine, bine, &ă me înveţe şi pe mine.
O fost odată un om ş'o muiere. Omul era pe pat de morte; iar muierea-i era grea-mare (însărcinată). Muierea asta, domne feresce! nu erea ca alte femei, ea era nesdravănă.
Vă^end omul că el o muri, a dis către muiere: „daca oî muri io, şi-î nasce un copil, să-i daî ţiţâ 7 anî, apoî să'l cerci tare-î destul, şi daca n'o fi tare, sâ-î maî daî ţiţâ 7 anî.
Pruncul crescea într'o di ca-'n doue, în doue ca-'n nouă şi tot maî tare erea.
La 7 anî o trimes mama pe prunc în pădure după lemne ca să-1 cerce câtu'i de tare.
Pruncul plecă la pădure îndată, dar nu cum plecă alţii omenî cu securea subsuoră, el merea fâră secure şi fâra nicî o armă la el. Pe care lemn cum punea mâna, cum îl smulgea şi (^icea: cu lemne d'astea mi ruşine sâ me duc acasă, că m'or rîde omenii.
Pe urmă a ajuns pruncul la un lemn mare. Cum puse mâna pe el, cum îl smulse şi plecă către casă. Vinea şi nu scia ce aduce pe umăr, aşa i se părea de uşor lemnul.
Cum venia el fluerând, cu pălăria 'ntr'o urechiâ, intră într'un sat, ce era locuit tot numaî de bălaurî. Balaurii cum îl văzură, săriră la el să'l omore. Şi să fi vădut frate apoi morte de balauri. Pruncul se roşi tot de mânie, prinse lemnul ăe-on capăt şi să-'nvertea intr'un picior cu el, şi pre care cum îl ajungea, cum îl turtea. Aşa omorî el pe toţi balaurii din sat, de o mers veste-poveste peste nouă mări şi nouă ţări. Pe urmă ce se socoti pruncul! Pe un balaur care e-rea maî de a firea şi maî tare, l'o legat tot cu lanţuri de un părete de casă şi acolo l'o lăsat.
Pruncul vinea, nu vinea, că scia la cine vine acasă, Scia că mumă-sa vrea să-î pună capul, dar nu purta mare frică.
După ce o ajuns pruncul a casă, mâ-sa '1 întrebă din fir
in păr ce i s'o întâmplat în pădure, şi pe cale ? Pruncul i spune câte-tote, scia el că mă-sa o audit ce-o făcut el. Ui-tându-se apoî mă-sa la lemn, să miră cât erea de mare şi numaî cât crâşni în dinţi.
Când fu în c^iua următore a is mama către prunc că vrea mee şi ea să vadă satul unde o omorât el balaurii. Bine! se meem, a răspuns pruncul, numa una'ţî spun : eu am legat cu lanţuri de fer un balaur ăe-on părete şi să nu-1 slobozi de acolo" „Nu l'oîu slobozi" a is mâ-sa.
Aşa plecară amândoi şi merseră până la satul cu balaurii. Aicî pe uliţi nu puteaî mee că erea tot sânge închegat.
Mergend pruncul înainte şi mă-sa după el, odată numaî că se opresce la casa unde erea balaurul legat şi-1 slobode de nu scie pruncul.
Pruncul merea înainte şi gândea că mă-sa încă vine; dar ea se înţelegea cu balaurul cum să'l omore pe prunc. Balaurul fuge apoî şi se ascunde. Odată numaî bagă de semâ pruncul că mă-sa nu vinia, se întorce îndată îndărăt şi-o află. „ Vai de mine ! nu maî pot mee maî încolo, că sunt bolnavă să ne-'ntorcem acasă!
Ce să facă pruncul ? Plecară amendoî către casă. Cum au ajuns acasă, mă-sa s'o pus în pat ş'o 'nceput a geme, de gândeai că acum îî esâ sufletul. Apoî chemă pe prunc şi a is cătră el, cum o înveţat'o balaurul: „Să meî fiul meii să-mî aduci apă vie şi apă mortă, de unde să bat munţii 'n capete că numaî aşa m'oiu face sănătosă."
Copilul nu să maî gândi. S'o gătit de drum şi o plecat, ş'o mers domne, mers peste câmpii întinse, prin codrii ne-tăiaţî, departe, departe pâna la o pădure. Aicî'n pădure erea un călugăr sfânt. El tocma şedea pe talpa căşiî şi să ruga dintr'o carte.
Pruncul, vă(|end călugărul, i-a dat bineţie. Călugărul închinând cartea i-a mulţumit şi i-a c|is: „de inde şi până inde meî fiule?" Pruncul i-a spus unde l'o mânat mă-sa. Apoî bine fiule io ţi-oiti da o iapă ce-o am, să te suî călare şi să laşi
240
241
numaî după, ea, că te-o duce până unde este apă mortă şi apă vie.
Pruncul aşa o făcut, cum îî spuse călugărul. A mers până inde se bat munţii în capete.
Erea tocmaî pe la ameacjî şi munţii hodineau.
Atuncî iapa cu iuţela fulgerului s'a băgat între munţî, şi-o luat apă mortă şi apă vie, şi-o plecat îndărăt cu copil cu tot până la călugăr. Aci călugărul a luat apa cea vie de la prunc şi i-a dat apă d'astăl'altă de băut. Cu apa asta veni pruncul acasă la mă-sa şi-î dădu se bee. Mă-sa nicî nu beu cum se cade, şi strigă: „nicî asta nu me insănăto-şeză. Să meî sâ-mî aduci purcel de scrofâ selbatică cu dinţii de fer, şi să me fac sănătosă! "
Copilul iarăşi plecă şi iară ajunge la călugăr. „ Dar inde meî ?" Copilul i spune unde Ta trimes mă-sâ. Călugărul acum i dă pruncului o suliţă ascuţită, şi iapa, şi i-a (Jis se lase numaî după ea, câ'l va duce inde trebue să margă. Copilul se suie călări şi pleaqă. Da inde nu merea, ca gândul şi ca ventul.
De odată iaţ:a ajunge sub un stejar mare la marginea unuî codru. La umbra stejarului era domne! o scrofâ cu dinţii de fer culcată la umbră, şi pre lângă ea nisce purcei graşî, sâ-î rupî în genunchi. Copilul cum vecjiu purceii odată ţipă (aruncat suliţa-'n el, îl luă şi fuga cu el. Purcelul începu a guiţa. Scrofa s'o sculat, ca turbată şi fugi cât putu după el.
Dar tot nu'l ajunse, pană sosi la călugăr. Pruncul se scoborî de pe iapă, şi apoî luandu-şî remas bun de la călugăr plecă cătră casă.
Mâ-sa erea culcată în pat. El 'î făcu de mâncare din purcel şi 'î dete să mance. După ce imbucă_câte-va bucăturî a is (dis) că nicî de acesta nu-î trece şi sâ margă să-î aducă pasere de inde se întâlnesc vânturile, cănd bat. Copilul a is câ-î aduce şi de aceea numaî să'î trecă.
De nou pleacă copilul şi ajunge la călugăr. Acesta i dă iarăşî iapa şi o puşcă cum n'o vă(Jut ochî de om, apoî a (Jis pruncului: *să margă până unde \a vedea că din cotro bate
văntul, apoî s\ mai margă puţin şi se puşce în acea parte. Copilul aşa făcu. El mearse şi puşca, dar nicî nu s'o maî uitat în puşca şi a plecat îndărăpt. Cănd o ajuns la călugăr l'o întrebat: dobandit'aî ceva orî ba? Pruncul a is că nu scie dobandit'au, orî ba, că nicî nu s'o uitat in puşcă. Călugărul ia puşca de pe umărul pruncului, se uită şi vede o păseruţă mică.
Călugărul prinde păsăruţa şi în locul eî iî dă un vultur Pruncul mee cu vulturul şi 1 dă mameî sale dar ea cum a luat vulturul a (|is: nicî cu acesta nu me însănătoşez, să meî şi să-raî aduci mere de aur de peste mare. Las numa pe mine mamă că ţi-oiu aduce şi mere de aur ! Nicî nu maî făcu mulţî pureci şi pleca. De voinic ce să făcuse acum pruncul nicî că-î păsa de călătorii. Ajutorul luî era mare. Sfântul călugăr cum vede pruncul îl întrebă ce şi cum ? El iî spune că mă-sa are poptă sâ mance mere de aur. Bine! Bagă acesta verigă de aur in geget (deget) şuete călări, şi căndu-î ajunge la mare sucî veriga în geget. Voinicul aşa făcu. Când o ajuns la mare, o sucit veriga în geget şi iapa îndată a sărit cu el dincolo de mare. Vede o grădină forte frumosă, de nu te puteai mira de ea.
Pruncul intră călări în grădină. Acolo era o fată de împărat şi cum o vădu voinicul i-a ^is: să-mî daî şi mie din merele de aur, ce aveţi aicî 'n grădină.
Fata însă i-a răspuns: „bucuros ţ'aşî da voinice, dar eii încă sâmt (sum) prinsă aicî şi mă pazesce un balaur mare. Nicî nu scapă vorba bine din gură fata şi balaurul erea aci. „Ţi-oiu da eu mere de aur, dar maî ântăî trebue să ne luptăm şi daca mi bate şi mi omorî, atuncî ţi lua mere." Cum vrei dară in luptă să ne luptăm, in săbii să ne tăiem, orî in puşcî să ne 'npuşcâm? Ba 'n luptă câ-î maî dreptă, a răspuns voinicul. Şi s'ati luptat, domne ! ^i de vară până 'n seră şi nicî unul nu slăbia din puteri.
Când erea de cătră seră un corb sborâ pe deasupra lor croncâne f   Balaurul a is
|i croncânesce crr, crr, crr, cătră cine se ţin?
„ţine cătră mine că ti-oiu da merele aceste
* 16
242
243
de aur". Ba nu ! ţine cătră mine a is voinicul că ţi-oiu da treî stârvuri!" Cum aucji corbul vorba de stârvuri, s'a plecat cu aripile 'n mare şi şi le-a udat, apoî a venit şi le-a scuturat deasupra voinicului. Voinicul a prins puteri noue şi inde nu se sutulcă, şi-1 ia pe balaur pe lângă şele, şi-1 trânte de se bagă 'n păment până 'n grumazi. Acum îndată tae capul balaurului şi-1 aruncă căt colo. Voinicul erea voios. Culege câte-va mere de aur şi pleca cu ele. Când o ajuns la mare a întors veriga şi iapa o sărit cu el peste mare. O mers pănâ la călugăr acasă şi o lăsat iapa şi veriga la el
După ce-şi luă remas bun de la călugăr pleca cătră casă. unde ajungând află pe mâ-sa sculată.
Căt ce-1 vede mă-sa i <|ice: „cu ajutorul luî D-(^eu m'am sculat; bine c'aî venit!"
După ce şe<|u voinicul pe un scaun a is mă-sa: „se ved acum căt eşti tu de tare ! Bine! a (Jis voinicul.
Mă-sa s'apucâ şi-1 legă cu nisce funiî grose de un stălp. Voinicul se suce o dată şi funiile tote să rup, ca şi cănd n'ar maî fi fost.
Stăî să te cerc a doua-orâ, a is mă-sa. „Bine dară" ! a respuns voinicul. Mâ-sa inde nu-1 lega acum, cu nişte lanţuri grele, căt piciorul de grose şi cu funiî de mătasă. Vo nicul se suce ântaia ora, se suce a doua, se suce a treia oră, dar nu pote se rupă funiile şi lanţurile. Atuncî esă de după cuptor un balaur mare, şi-l omora pe voinic, '1 taie tot bucăţele. Pe când trupul voinicului erea tăiat tot bucăţele sosesce iapa călugărului.
Cum a vS^ut mă-sa iapa, a luat o păreche d6 desagi şi bagă trupul copiluluî in ei clicend iepeî: „acum portă-1 şi mort, cum Tai purtat viu! Iapa in fuga mare alergă până la călugăr. Acesta ve^end trupul voinicului, ia bucăţele de bucăţele şi le pune una către alta, apoî aruncă apă mortă peste el şi tot trupul să inchei?,, stropeşte apoî apă vie şi voinicul îndată a înviat. El însă nu erea voios^ şi a <|is cătră călugăr că nu-i inimă în el.
Atuncî călugărul i-a dat o flueră şi i-a (Jis să margă la
mă-sa se-îdică cu fluera. Voinicul aşa făcu cum i-a (|is. A mers la mă-sa, a început a-i ejice din flueră, iară ea nu Yo cunoscut şi-o început a juca cu balaurul. După ce au gătat cu jocul a (Jis mă-sa că ce cere pentru că le-o dis cu fluera ? Nu cer mare lucru, fără numa inima copiluluî vostru, a dis voinicul. Mă-sa scote inima dintro ladă şi i-o dă. Voinicul pleacă şi merge la călugăr. Acesta ia inima şi o pune in ciocul păsăruiceî, ce o adusese de unde se întâlnesc venturile. Păseruica cu ciocul îî bagă inima pe gură. Acesta îndată se schimbă 'ntrun porumb şi aşa sboră la mă-sa şi intra pe terestră. Se apucă apoî şi aruncă merele cele de aur, carele statură până acum neve^ute intr'un podişor.
Balaurul se aplecă se le iee, atuncî voinicul îndată-i taie capul cu o sabie, ce râmase de la tatăl seu pe părete. Aşa o scăpat lumea de balauri.
Voinicul o trăit apoî în pace, el o mers după fata cea de imperat din gradina cu merele de aur, o adus'o la el acasă şi s'a casetorit. Călugărul i-o cununat şi o fost un ospăţ mândru şi frumos cum nu s'o maî pomenit. Voinicul traesce şi a(Ji de n'o fi murit. Mă-sa numaî cutezase <|ică nicî o vorbă.
Me suiî pe o şea şi-o spusei aşa; seua a fost ruginosă şi povestea mincinosă.
Me suiî pe o găină să nu viu pin t:nă.
Petru Cenuşotca (poveste din Criscîor)
O fost ce-o fost, că de n'ar fi. în lume nu s'ar povevesti. O fost un om, ce-1 chema: Imperatu-roşu. El avea treî feciori. Doî, feciori, ca alta lume, iar al treilea nu plătea doî banî. Alt cum numele încă-î era după firea luî. El avea numele de: Petru Cenuşotca.
Ăst nume i-l'o dat tatăl seu pentru că tot în gura cuptorului a şedut, de când era mic până ce-o trecut de 19 anî şi diulica
244
245
întregă o petrecea cernând la cenuşă şi jucându-se cu cărbuni. După ce trecură toţî treî fecioriî de anii cătănieî, or dis cătră, tată-so :
„Tata să ne laşi să plecăm în lume se vedem harnici suntem noî să trăim !"
Bine-o is tata-so, s&mereţi: dar ce să caţî în lume Cenuşotco? Ce o face cenuşa fără tine ?
„Oîîî văii io ce oiu face, nu sciî'din ce tufă sare epurele !"
„Fie dară ! a răspuns tată-so, du-te şi tu c'or maî câştiga ăstî fraţi de tine să nu peî de fome !"
Feciorii plecară la drum şi fie care căpătă de la tată-so câte-o păreche de desagi şi banî de drum. Şi mearsâ ceî treî fraţî până la un loc de inde drumul ducea în treî părţi. Aicî încă Cenuşotca sâ arătă maî sfătos, şi o is fraţilor săi:
„Mei fraţilor! se lăsăm bâtele nostre aicî, şi peste 21 anî să ne întorcem a casă şi sâ ne întâlnim iară aicî."
De aci fraţii se despărţiră şi Cenuşotca apucă pe drumul din mijloc, şi-o mers multă lume-'mpărăţie, cugetai acum că. no fostda cându-îlumea în cenuşă. într'o seră ajunge Cenuşotca. într'o pădure mare de cer şi de ceruleţe, şi inde şi inde se maî vedea şi câte-ow goron betrân, şimee prin pădure pe-o cârăruşă, până dă de un foc mare. La foc un moşneag, maî betrân ca pădurea, să-'ncăl^a şi-'şî usca solele (opinci) şi obelele.
Cenuşotca cum văiî bătrânul îî dete b neţie (jlicendu-î!" buna sera moşule."
El îi mulţumi, şi-î (|ice : ,.Ce cauţi tu fetid meu prin ăst codru, inde nu se prea văd urme de om pămăntean?"
Ce se caut? Am plecat şi io-'n lume unde-oî putea trăi, şi dacâ-oîu putea, vreau să mă-'nsor."
„Apoî dacă-î aşa treaba să mei, iată pe drumul ăşta, până colo la dealul cel 'nalt, acolo te i întâlni cu sfânta Lună.
Ea-'ţî va putea spune, inde poţi sa capeţi o muiere frumosă ?
„Cenuşotca pleca în răvărsatul dilei şi mee di de veră pânâ'n seră şi ajunge la dealul cel mare, inde-i arătase moşneagul.. Sfânta Lună tomna să ivise de după deal, când dă cu ochii Cenuşotca de ea şi îî dice : „bună sera !" q
Sfânta Lună i-a mulţămit şi î-a dis :" Ce cauţi pe aicî?"
Cenuşotca î-a răspuns: „umblu şi io să mă-'nsor şi nu pot să'mî capăt muere, nu cum-va aî putea să mă îndrepţi unde-va?
Sfânta Lună i-a c|is: „acum nu pot să-ţî spun, dară mâne seră să ne întâlnim în dealul cela 'nalt de colo şi-ţî voiu spune!"
In diua următore Cenuşotca merse până acolo şi se-'ntâlni cu Sfănta Lună. Acesta căt ce-l-ve(^u i-a c|is:
„Bine om pămentesc ce eştî; să-ţî spun dară despre ce m'aî întrebat.
Vecjlî dealul cel mare dinaintea nostră, acolo este o cetate cu un palat minunat, se meî până acolo, şi veî intra în el prin 12 uşi, la a 13-a uşă să baţi că'ţî va răspunde o fată negră ca tundra; să intri în lontru, dar sâ nu te spăriî de ea şi de ce veî văii în casă.
Acolo să rămâîtreî nopţi. Multe suferinţe veî avea, multe veî păţi, dar orî-ce ţi-s'o întâmpla să nu ^icî alta fără numaî: „cu Dcjeu."
Cenuşotca făcu cum i-a c|is sfânta Lună. A mers în palat, a intrat prin cele 12 uşî, iară la al 13-a uşă bătend i-a răspuns o fată neagră ca tundra: „intră!" Cenuşotca intră şi-o fată, nu alta fără ca fundul căldării, îî stetea 'nainte. Ea'l întrebă: „ce cauţi pe aicî că de 99 anî nu a umblat om pamentean? el a răspuns: „aşî vrea sâ mă însor."
Bine !—adause fata — daca nu 'ti-va fi urît de mine să'ţî fiu eu nevastă!"
„Nu-mi va fi urît!u adause Cenuşotca.
Una să-ţî spun, (|ise fata cea negra, 'ţi-va fi tare cu greii în 3 nopţî cătu-î petrece aicî, dară cine ce ţî'o face tu să nu (|icî alta fără numaî: „cu D-(|eu ! şi intru aceea fata se făcu nevăzută.
Când se însărâ, cam pe la 9 ceasuri, numaî ce începură domne, a veni pe uşî şi pe fereşti draci cu corne şi cu co(Jl, de cugetai c& nu mai gată. Cenuşotca înmărmuri când îî vă(|u!
246
247
„Da bine, a (|is căpetenia dracilor, pe tine om pământean cine te-o adus a;cî?" Cenuşotca a răspuns: „cu D-(|eu."
Dracii de negrii şi turbaţi ce erau se făcură măî blăstămaţî şi începură a tăia pe Cenuşotca cu săbiile de-'l făcură tot fărămî şi bucăţi. Cenuşotca când '1 tăiau cu săbii'e (Jicea „cu D-(|eu. "~
Când fu pe la inelul nopţii, draciî o luară la feigă (fugă) care 'n cătrâu de nu le vedeâî călcâele.
Fata cea negră veni în lăuntru şi văii pe Cenuşotca, tot bucăţi, ea se apucă 'ndată, puse apă vie peste ose şi Cenuşotca se fâcu maî mândru şi maî frumos ca maî înainte. In noptea a doua iarăşi veniră draciî şi sera tâiară pe Cenuşotca, dară fata T învie de nou In noptea a 3-a nu numaî tăiară draciî pe Cenuşotca, dar îî împră^tiară si osăle prin casă. Fata cea negră şi acum punând apă vie peste ose '1 învia. Nu trecu mult şi făcură un ospăţ mândru şi frumos.
Cenuşotca şi-o adus aminte de înţelesul ce avu cu fraţiî săi şi-o is soţieî sale: sunt acum trecuţî2l anî decând am plecat de a casă, şi io aşi vrea mee la părinţiî meî acasă.
Fata se învoi şi dete un inel la Cenuşotca, (Jicându-î! „ţine acest inel şi cându-î gândi la părinţiî tăi, atuncî îndată veî fi acasă, daria mine sâ nu cugeţî de loc că va fi răii de tine."
Cenuşotca luă inelul şi gândi să fie la locul de inde se despărţi de fraţî, dar aicî află numaî bâta luî că fraţiî luî apucară a mee înainte, fiind-că au fost trecut de 21 anî. Cenuşotca cugetă apoî la părinţi şi-'ndată fu acasă.
Acasă era lume multă. Fraţii lui tomna făceau ospăţul lor, şi erau în gîur de mese. Cum '1 văiî tată-so şi fraţiî pe Cenuşotca T întrebară cum de o întârziat atâta ? El le-o spus totă păţania din fir în per. Când fu maî pe urmă nu se putu sâ nu cugete la muerea sa şi iată că ea sosesce între meseni — negra cum era. — Mesenii toţî să spăriarâ. Muerea dracului însă nu face mulţi pureci, îî dă o palmă luî Cenuşotca, '1 ia de mână şiT scote afară, apoî îî (|ice: „ce ţi-am spus io; să nu cugeţî la mine !.
Cenuşotca se amărî tare şi'-î (|ise: „n'am putut se nu gândesc la tine".
Nu va fi nimic adause ea. Intru aceea ca şi din gând ajunseră la locul, unde se despărţi Cenuşotca de fraţî. A-colo fiind Cenuşotca ostenit se culcă cu capul în polă la muere şi adormi. Ea mereu ii punea capu! pe un muşuroiu şi-1 lasă o hârtie lângă el, pe care a scris: „să-ţî cumperi o bâtă de oţel şi opinci de fer şi când s'or rode acestea, ne vom maî întâlni amândoi" cu aceste ea se ca maî duse.
Când s'o trezit Cenuşotca, era singur ca cucul, cetesce hârtia şi pleca la drum. Ajungând într'o cetate 'şî cumpără o bâtă de oţel şi opinci de fer şi plecă 'nainte. După ce o călătorit multă lume 'mpărăţie, ajunge la un deal tot de cremine şi-'l gare până ajunge în vârful luî. Acolo în-sărâ Cenuşotca. Când fu pe la cina cea bună se uită în jos până în vale. Acolo se auc|i o holcă (larmă) mare şi înjurături, de gândeai că se omora omenî. Cenuşotca purcede la drum şi ajunge de vale. Aicî erau 3 draci şi carî decari strigau : „se trimetă D-deu un ânger se le împartă avuţia că daca nu, se face morte !"
Cenuşotca cum îî vede le cjice: „ce bogăţie aveţi voî de împărţit ?"
Un drac, care era maî negru a răspuns: „avem un lecru (vestă) pe care daca-1 îmbraci, nu te maî vede nimenî, o pungă, din care tot iei şi nu se gată, şi-o păreche de şole (opinci) cu carî poţi păşi 3 milurî; aceste nu le putem împărţi!"
Las că vi-le împărţesc eu. Până cu una-alta, Cenuşotca pune mâna pe lecru şi-1 imbracă, ia punga o pune in posu-nar şi solele să face că se uită la ele. Draciî ascepta să-le impartă ; dar Cenuşotca păşi acum 3 milurî de pământ şi-î întrebă pe draci: „daca-1 văd?-' Eî qiseră că nu. Atur.cî el se duse p'aci-'ncolo ; iară draciî remaseră cu buzele umflate.
Până-î bate 'n pălmî Cenuşotca fu la muerea luî. Acesta făcea ospăţ cu altul. Cenuşotca scia rândul căsiî, intră in casa muierii şi se culcă in patul eî.
248
249
De odată vine o slugă vede şi mee de spune la domnă-sa că un străin îî culcat în patul eî.
Numaî de cât trimete o slugă ca să-1 aducă şi pe acel străin la masă el veni în lontru şi se pusă la spatele mireseî, dar nime nu-1 putea vedea că era îmbrăcat cu lecru.
După ce mâncară şi se ospătară cu toţii, Cenuşotca a (|is că fie-care să spună câte o poveste, şi pe urmă va spune şi el.
Ospeţiî se uitară în tote părţile dar nu vâiră pe nimenea. Eî ăndăliră a spune câte o poveste, pe urmă începu şi Cenuşotca şi a c|is : „Tot omul când se căsătoresce, trebue se aibă un pat, o masă şi o ladă cu încuîetore, iară la în-cuietore trebuie să fie şi o ch^iâ. Daca cheia cea de ântâiu se perde face omul alta cu on faur. Daca, acum găsesce cea de ântâiu, care o fâcut'o odată cu lacătul, care este maî bună, cea care a fâcut'o cu faurul, orî care a fâcut'o odată cu încuetorea ?
Toţî respunseră că cheia cea de ântâiu e maî bună ! La aceste vorbe'Cenuşotca a dis :
„Aşa este şi aicî: bărbatul cel de ântâiu este maî primit şi mâî cu vaţiâ ca al doilea; atuncî punendu şî lecrul peste nevastă şi peste el se făcură neveduţî, iară cătră ospeţî a strigat: Se eşiţî care cum puteţi din casă cade nu, n'o fi bine de voî!"
Ospeţiî se spăriară şi-o luară la sănăto-a, care în cătrăfi. Petru Cenuşotca a remas singur cu nevastă-sa şi de n'or fi murit, trăesc şi astădî.
Ilena Cosânziana
(Din Trestia, comună în apropierea Bradului).
Era în vremile bătrâne, pe când trăia moş Crăciun maî alb ca neua, on împerat bogat cum sunt toţî împăraţii. El avea on fecior ce'I chema: Ioniţă-Fet-frumos. Multe cele îî plăcea luî Ioniţă, îî plăcea şi jocul şi lăutaşii, dar maî mult
îî plăcea să-şî petrecă cu caiî. De multe orî merea Ioniţă cu caiî la păşune. Erea să zenit (a uita) a ve spune că păşunea a maî bună de trifoiu o avea imperatul lângă lacul numit al ţ)înelor. Din acest lac eşia câte o clină când şi când şi să arăta omenilor.
Odată a mers Ioniţă cu stăvariul cu caii la păşunea de lângă lacul Dinelor. Ioniţă se culcă şi adormi lângă ţărmurile laculuî, iară stâvariul 'şî câştiga de caî. De-odată numa ce să mişca apa'n lac şi esă pe ţermure o cţînă, fată mândră, cum nu s'o vedut încă alta pe sub sore. Ea mee la Ioniţă, '1 sărută şi-î ice : „scolă iubitul meudar Ioniţă nu să tredi Fata ăndăli a plânge, '1 sărută dinsnou, dar el tot nu să tredi. Supărată se'ntorse ţ)îna la lac şi se afundă în valurile apei.
Stăvariul după ce 'şî săturase caiî, trecji pe Ioniţă şi plecară călări cătră casă. Pe drum o spus stăvariul la feciorul de împărat, tot ce făcuse dfina cu el. Ioniţă se necăji el pe el, de ce nu s'a putut tredi.
A doua ^i iarăşî plecară la păşune. Ioniţă 'şî puse acum în gând să nu maî dormă de loc; dar on somn, mai dulce ca mierea, îî închise ochiî fără voia luî. Vorba aia: „ce'I dulce şi maî dulce şi pe tăieriu nu se duce/'
ţ>îna esă din lac '1 sărută pe Ioniţă şi cercă tote, ca să'l tredescă, dar nu putu. Pe urmă pleca plângând şi se a-fundă'n lac.
Stăvariul văise şi acum ce făcu (|îna cu Ioniţă. Par'câ şi luî îî era năcas. După ce'I tre^i pe Ioniţă plecară cătră casă şi-î spuse, cum '1 săruta, şi cum plânse clina văind că nu '1 pote tredi.
A treia (Ji iară mearsără Ioniţă cu stăvariul cu caiî la păşunea de lângă lacul ţ>înelor. Ioniţă să prinbla 'n sus, să priQbla 'n jos pe ţermurele lacului, numaî ca să nu dormă, şi ascepta ca doră, doră va eşi (^îna din lac. De-odată ce cugeta, să pune jos pe iarbă şi se uita pe lac. Atâta fu de ajuns. Somnul iară'l fură. Ioniţă dormia dus. Dina esă din lac se apropie de el '1 sărută, vrea să'l tredescă, începe
250
251
a plânge, nu scie ce sâ maî facă. Pe urmă văind că nu-1 pote trecui a is : „De aicî 'nainte n'oiu maî veni." Luă apoî inelul de pe gegetul (degetul) luî Ioniţă şi '1 bagă la ea în geget, iară inelul eî l'o băgat în gegetul luî şi apoî s'afundă iară în lac.
Nu trece mult şi vine stăvariul, '1 scolă pe Ioniţă şi-î spune cele întâmplate cu el
Ioniţă nu alta fără ţi-se părea că more de năcas. Se uită apoî pe geget şi văcju un inel strin (străin) pe care erea scris : „Ilena Cosânziana, clin cosiţă flori îl cântă, none împăraţi o ascultă"
Atâta-î era destul luî Ioniţă El mee acasă şi tote averile luî le'nparte la săraci. El 'şî face o păreche de şole (se dice des în loc de opincî, nu cum-va e vorba latină „so-leae?") de fer, 'şî ia on băţ de oţăl, şi plecă'n lume casă afle ştire despre Ilena Cosânziana.
Maî ântâiu o ajuns la cumnatu-so, carele ţinea pe soru-sa aî maî mică şi'l întrebă: „nu cum-va aî au<|it tu, despre Ilena Cosânziana"? Nu ! i-o răspuns cumnatu-so.
Ioniţă plecă maî departe şi ajunge la al doilea cumnat al său, care ţinea pe soru-sa cea mijlocie. întreabă şi de iesta: „nu cum-va scie ceva despre Ilena Cosânziana?" Da de inde se sciu îo că numaî în poveşti se vorbesce despre ea, a respuns cumnatu-so.
Dar dragostea, inde nu duce pe om. Ioniţă 'şî legă bine solele cu curelele, 'şî ia băţul de oţel şi plecă maî departe dus de dor.
Pe urmă ajunge la al treilea cumnat, carele ţinea pe soru-sa aia maî mare. întrebă şi pe acesta :
„Tu aî văit şi aî audit multe, trebue să sciî ceva şi despre Ilena Cosânziana ?
încă păn' acum n'am audit să fi fost cine-va la Ilena Cosânziana se scie inde şede, a respuns cumnatul seu. Maî bine ar fi se te-'ntorcî tu acasă, să nu umbli* bătând câmpii şi să te faci de vorbă la lume."
ioniţă tăcu şi numai el sciu, ce înecă în inima luî. Nu
mai vorbi multe şi luându-şî remas bun a plecat maî departe. Multe vă'î şi multe dealuri, mulţi codrii fruncjoşî şi multe şesurî a trecut Ioniţă. Pe cine nu-l întâlnea, pe acela nu-1 întreba de Ilena Cosânziana, dar nime nu-î scia spune nimic despre ea.
„Ce sum io bun fără Ilena, oiii mee cât ţine pămentul şi până inde lumineză sorele " 'şî icea Ioniţă. Merea şi nu se ostenea. Ilena nu'î mai eşia din cap. Câte-odată părea că e înaintea luî, dar vedea apoî că numa 'şî năluceşte el.
Aşa gândindu-se şi suindu-se pe on munte, ajunge în vârful luî. Aicî ajungea sorele numa când apunea. De oparte a muntelui era o peşteră întunecosă. Aicî intră Ioniţâ-Făt-frumos şi mee, mee, dar nu dă de ţipenie de om, numaî şerpii şi alte jivinî să mişcau încoce şi-'ncolo, dar Ioniţă nicî grijă n'avea de ele.
In urmă vede-'n depărtare o zare de lumină şi se abate în acea parte. Ioniţă 'şî îndoeşce paşii şi iată-1 că ajunge la o mo ă, cum nu maî văise până aci în lung drumul luî. On rîu repede, cu apă negră, ca ţiundro, mâna roţile moriî, de gândeai că sboră.
Bucuria luî Ioniţă. El intră 'n moră, dar aicî nu erau omeni ca în alte mori. Şi vorba e că vai de mora inde nu merg mulţi omeni Să uită Ioniţă în drepta se uită-'n stânga, pe urmă dă cu ochiî de on betrân, ce'^î ridica genele cu cârligele, atâta era de bătrân. Bătrânul nu ajungea să bage fânina (în loc de farina) în sac, aşa venea de gros.
„Bună (|iua moşule !" îî (|ise Ioniţă bătrânului.
„Să fiî sănătos voinice !" a răspuns bătrânul, dar pentru D-deu, ce vânt te abate pe aicî, că încă om pământean n'o călcat în iasta moră?
D'apoî se vede că aşa-î data omului să umble peste nouă mări li nouă ţărî, ca să vec|â multe. Am umblat şi io şi încă nime nu mi-o şciut spune după ce-am întrebat, pote d-ta moşule, carele eşti bătrân ca vremea, veî sci să-'mî spui.
Bătrânul 'şî ridică genele cu cârligele, 'şî sgâesce ochiî către Ioniţă şi apoî '1 întrebă: „ce caută?"
252
253
Ioniţă a respuns: „nu cum-va aî audit ceva despre Ilena Cosânziana ?
„D'apoî că mora iasta e a eî şi numaî pentru ea macin io în totă (Jiua Nouă pajuri aduc fie-care câte 4 sacî de bucate la moră şi până'n cliua următore trebue să fie măcinate"!
Ioniţă 'şî îmbuna inima şi prinse putere, apoî maî una, maî alta şi prinse prietenie cu bătrânul. Ba pe urmă la ru-garea luî Ioniţă bătrânul îl lasă pe el ca să câştige de fă-nină şi să o bage în sacî. Bătrânul se dete apoî pe nesce sacî şi nu'î trebui multe să adormă, fiind tare ostenit. A-tâta doria Ioniţă. Iute bagă fânina în sacî, iară într'un sac se vîrî cum putu şi el, şi cusu sacul pe din lontru.
Intr'acea sosiră pajurile, făcând larmă mare, începură a striga după bătrânul: „gata'î fânina?" Bătrânul d'abia se tredi din somn, 'şî ridică genele, să uită 'n coce şi încolo, dar junele nu era ca 'n palmă Făcu ce făcu bătrânii, aşa somnoros, şi puse sacii la pajuri în spate, iara ele ca maî du-te către casă, ca gândul şi ca ventul.
Bătrânul, vecjî bine, a rămas în moră că aicî avea să moră bag-semă. Mult 'şî bătu capul bietul bătrân, inde pote să fie junele, pote o fi că(Jut în apă, pote o fi plecat iară pe cea l'altă lume'la omeniî pămăntenî.
Ioniţă însă era în loc bun. Pajurile duseră sacii la Ilena Cosânziana şi 'î deteră bucătarului. Acesta deslegâ on sac, tomna sacul inde era Ioniţă. Maî mare iî fu spaima bucătarului, când îl vedu pe Ioniţă eşind din sac.
„Dar cum aî ajuns aicî pentru D-^eu, fiind om pământean ?tt
„Bine," ^ise Ioniţă, şi'l arătă inelul din deget pe carele era scris: „Ilena Cosânziana, din cosiţă flori 'I căuta, nouă împăraţi o ascultă."
Bucătarul nu maî ise nimic şi ţinu pe ioniţă la el în casă.
într'o <|i bucătarul trebuia să Vacă pâne la Ilena Cosânziana că ea nu mânca, fără numaî A\b manile luî, Ioniţă a is bucătarului: „lasâ-mă să fac io pâneâ şi să ve<|î ce pâne bună oiu face!"
„Bine," (Jise bucătarul.
Inde nu s'apucă Ioniţă, să sufulcă, şi frământa pânea, a-poî o bagă în cuptor! Când a scos bucătarul pânea coptă din cuptor nu putea să se mire destul cât era de crescută.
O duse apoî la Ilena şi ea încă cum luă pânea în mână îl întrebă pe bucătar: „cine o făcut pânea aşa crescută şi frumosă ?"
„Cine s'o facă, a răspuns bucătarul. Io am făcut'o."
După ce s'o gătat cuptorul testa de pâne, bucătarul iarăşi găti cele de lipsă ca să cocă din snoîi. Ioniţă s'apucâ iară el de pâne şi acum o făcu cu două părţî maî bună şi maî frumosă ca maî nainte Ilena se miră mult tăind că pânea e tot maî bună.
Pânea trecea maî iute ca altâ-dată, ce să nu trecă pânea bună ca colacul.
Bucătarul trebuia să cocă a treia oră.
Luî Ioniţă îî saltă inima de bucurie. Să apucă şi coce şi al treilea cuptor de pâne, dar acum ce să gândeşte, ce nu, bagă inelul Cosânzianiî într'o pâne.
Bucătarul duce iară pânea la Ilena Cosânziana, asta rupe o pâne pe la mijloc şi iată că cade jos on inel. Ilena ridică inelul şi vede că e al eî, apoî întrebă pe bucătar: „cine a făcut pânea?"
Bucătarul că teacă, că pnngâ, dar pe urmă trebui să spună că Ioniţă o făcut pânea.
îndată o trimes Ilena după Ioniţă, l'o adus în casă şi văindid l'o sărutat, apoî a poruncit să i se dee nişte haine tot de aur că hainele ce avea Ioniţă erau nelâute.
După două săptămâni Ilena se cunună cu Ioniţă-Făt-Fru-mos, ş'o tras un drăguţ de uspăţ (ospăţ) de s'o dus vestea peste nouă hotare.
După cununie Ioniţă căpetâ tote cheile de la Ilena. Ei era acum domn peste curţile eî. Numaî de la o pimniţă nu'î dete Ilena ch4le După câte-va <|i]e Ioniţă voia să scie : ce pote să fie în pimniţă? Ei cere cheia şi Ilena i-o dă şi aceia. Mergând Ioniţă la pimniţă o descue şi se uită 'n lontru; dar de odată aude un glas gros dintr'o bute, picând
254
ca să deschidă uşa maî tare. Ioniţă o deschide, dar pe cum o deschidea sărea câte un cerc de la bute, până săriră tote, şi inde nu ese on smeu căt on munte şi aţă lâ Ilena Cosânziana, pe care va luat'o şi va dus'o (în loc de o luat'o şi o a dus'o) peste nouă hotare.
Ioniţă ăndăli a plânge, dar în zadar ; după ploîe căpeneag. Acum de snou trebuia sâ caute pe Ilena Cosânziana El îşi luă iară solde de fer şi băţul de oţel şi plecă în lumea largă. Mee junele nostru mee, şi maî stă şi se gândesce în sine; dar el era de vină şi n'avea cuî se-'mpute. După mari strâpaţie ajunge Ioniţă la Sânta Vineri şi bate-'n portă-Sânta Vineri o is: „dacă eştî om bun intră, dacă nu, te depărteză noue hotare de aici că am o căţea cu dinţii de o-ţel şi tot te mancă."
Om bunu-'s, o is Ioniţă.
S-ta Vineri îl lasă în lontru şi apoî T întrebă ce caută, Ioniţă 'î-a spus totă întâmplarea. S-ta Vineri se uită lung la el după ce o gătat de spus pare că voia să'l (|ică: inde nu-î cap, vai de piciore.
„Dar bine să nu-ţî per^î nădejdea" o is S-ta Vineri, iată aci 'ţi dau on arc, iesta îţî va prinde bine odată."
Ioniţă îşî luâ arcul şi pleca la drum. Mee multă lume împărăţie, ca D-deu să ne ţie, pe urmă ajunge la o casă, d'asupra căreia croncăneau corbii şi urlau lupii, de gândeai că'î perirea lumii.
Aicî intră Ioniţă şi dă de o babă, de gândeai că'î mama dracului, avea nişte piciore ca de cal, dinţii de oţel şi nişte degete ca secerea. Bătrâna cum îl vede '1 întreba ce vent l'o bătut pe la ea. Ioniţă 'î-o respuns că ;;s'ar băga slugă."
Bine, o is betrâna. Io tomna am lipsă de on slugă, să te bagi la mine că n'am să-ţî dau nimic de lucru, numaî să duci şi să aduci o iapă de la păşune în totă sera.
învoirea fu gata. Anul pe acelea tempurî era numaî de 3 dile şi cugeta Ioniţă on an nu ţine cât lumea. Când fu sera, bătrâna ia dat iapa s'o ducă la păşune, dar i-o pricini (l'o făcut atent) se-o câştige (îngrijescă) bine, că de nui
nu-î stă capul inde-î stă. Ioniţă se sui călări şi hait la pă şune cu ea, nu uită însă a-şî lua şi arcul cu el
Mergend Ioniţă călări întâlnesce o pasăre cu piciocul rupt. El cum o vede tinde arcul s'o săgete ; dar paserea 'î dice : „lasă-mă maî bine 'n pace, şi vino de-mî legă ăst picior, că bine ţi-oiu prinde odată".
Luî Ioniţă 'î fu milă de pasere, îî legă piciorul şi plecă maî departe. După-ce o ajuns la păşune, ce s'o cugetat, ce nu, dar nu s'o scoborât de pe iapă, ca nu cum-va se-o perdă.
Iapa măestră pasce cât pasce, Ioniţă adorme în spatele eî, şi când pe urmă iapa aşe<|â pe Ioniţă pe o peatră, iară ea să făcu pasere şi o sburat în pădure cu alte păsări, unde începu să cânte.
Când fu de cătră (jliuâ, Ioniţă se tredesce şi în loc de iapă, şedea pe peatră cu frâul în mână. El începu a plânge aşa de jalnic, în cât unele păsări încetară d'a cânta.
De odată numaî ce se tredesce Ioniţă că pasărea la care-i legase piciorul, stetea lângă el şi începu a-î vorbi: „ia nu-ţî fie frică nimica, că va vani iapa de voe bună".
Atuncî pasărea măestră porunci la tote paserile să cânte şi să caute daca se află intre ele o pasăre strină, s'o scotă afară si s'o aducă la Ioniţă. Păsările cântară şi de pe cântec cnnoscură pasărea cea strină. Numaî de cât o scoseră dintre ele ş'o aduseră la Ioniţă. Esta cum o vede va lovit'o (în loc de o a lovito) cu frâul peste cap şi îî c|ice : „ho, iapa babiî nu te fă pasăre, ci te fă iapă cum aîfost!" Pasărea se face iapă, Ioniţă o încalecă, şi cât baţî în palmi o fost acasă la babă.
Baba văind iapa, nu scia ce sâ facă de mânie, mee la iapă o bate bine şi î (|ice : că daca o află şi a doua oră, e vai de steua eî.
A doua seră, Ioniţă iarăşi duce iapa la păşune şi când colo cu cine se^ întâlnesae? Cu un sărman de epure cu piciorul rupt. El scote arcul sâ-1 săgete; dar epurele îî^ice: „nu mă săgeta, maî bine legă,mî ăst picior şi bine ţi-oiu prinde odată". Ioniţă îî legă piciorul şi-1 lasă să mergă.
i
256
257
Ajungând la păşune lasă iapa să pască, iară el remâne călare şi ca să nu adormă 'şî pune pe la grumazi nisce spinî. Eî, dar somnu-î dulce şi-ţi vine când nicî nu gândescî. Ioniţă adorme, iapa '1 lasă pe o peatră cu frâul în mână, iarâ ea se face epure, ş'o ia la feiga (fugă) prin pădure cu alţi epurî.
După ce s'o trezit, vede că iapa nu-î, începe a plânge şî a se văeta de resuna câmpul şi pădurile. Atuncî sosesce epurele cel şchiop şi-î c|ice: „las numaî pe mine, c'om a-fla-o noî".
Inde nu mee epurele şi adună pe toţî epuriî, se uită la eî şi cunosce pe epurele cel strin de pe dinţî că erau prea laţi. începe apoî a-1 muşca şi pişcă până ce epurele strin fuge afară din pădure. Ioniţă era tomna acolea şi-î <|ice: „ho, iapa babiî nu te face epure, ci te fă iapă cum aî fost." Atuncî o şi lovesce cu frâul şi epurele se face iapă. El se suie călare şi hait, către casă cu iapa. Baba, pusese o căldare cu apă la foc şi numaî ce clocotea apa, ea ascepta să vină Ioniţă fără iapă acasă, ca să-1 fierbâ în căldare de viur apoî să-1 omore. Când vâiî iapa, era se crepe de mânie, 'şî muşca cu dinţii ceî mari limba şi nu ice o vorbă luî Io-niţă.-Mee însă baba nostră la iapă şi c'o frigare arsă bate iapa până îî curseră sudorile pe frunte, apoî îîpridii de snoil să se ascundă ca să n'o maî afle.
A treia seră Ioniţă mee iară cu iapa la păşune, el iară, adorme, pare că fu făcătură pe el. Iapa acum se face on stejar betrân la mijlocul pădurei, tocma acolea ş'o implantat rădăcinele, inde durmia epurele cel şchiop, '1 tredise sărmanul din somn.
Când se trecli Ioniţă, iapa ca-'n pălmî. Din ce fu necăjit maî nainte, acum era maî necăjit. Vâise cât e de turbată baba..
Dar vorba cea: când necazul 'i maî mare, D-(Jo 'î de a-jutore.
Iată că sosesce pasărea cea măestră şi epurele cel şchiop şi-î c|ic: nu te supera nimic, aî bun băţ în mână, trăsneşte cu el pe toţî arborii din pădure şi-î găsi iapa. Ioniţă aşa.
făcu. Când trăsni stejarul cel betrân, iapa sare eât colo, iară el îî (Şlice : ,?ţioă iapa babiî, fâ-te iapă cum aî fost!"
Stejarul sâ face iapa şi Ioniţă plecă către casă; cât '1-a vast baba cu iapa, aşa s'o rânjit de tare în cât uniî dinţi i-o remâns bine frumos încârligaţî.
Anul se plinise acum şi Ioniţă îî (|ice babiî: aşa-i că bine te-am slujit? „Bine" respunse baba. Vin) acum în grajd să-ţî alegî on cal, cum ne-a fost tomneala ! Dar maî ânteitî să ţî dau să mânci ceva că-î fi flămând. Ioniţă se puse la mâncare şi pe când mânca maî bine, pasărea, care îî legase. piciorul, intră pe ferestă la el in casă şi iute îî şopteşte: „să-ţî alegî calul cel maî urît!"
După mâncare a mers Ioniţă cu baba în grajd şi inde nu-i arăta baba tot feliul de caî: roibî, murgî, porumbi ş. a. şi-î (|ise sâ-şî aleagă unul.
In fundul grajduluî era on cal urît rîios, de se nu te uiţi la el.
„Iesta să-mi-1 daî, o is Ioniţâ".
„Cum să-ţî daii acela de ruşine," a respuns baba, ia-ţî altul, care vreî.
Dar Ioniţă numaî pe acela '1 doria şi baba o trebuit sâ-il dee.
După ce-o căpătat Ioniţă calul, ş'o luat remas bun de la baba, ş'o plecat la drum. Abia a eşit cu calul din curte a-tâta era de prăpădit.
Dar n'aî grije că se facu apoî cal. A renchezat calul cel rîios odată şi s'o făcut on cal mândru să sborî în nori cu el. Avea 14 spline acest cal şi nu se ostenia nicî când.
Ioniţă se suie călări şi când o gândit că-î la Ilenă, o şi sosit acolo la curţile smeuluî.
Ilena ducea apă de la fântână şi cum o ve^u Ioniţă, o îmbrăţişa şi-o sărută. Ea '1 cunoscu îndată. Apoî se suiră amendoî pe cal şi ca maî dute.
Smeul însă prinse iute de veste şi inde nu încalecă pe calul luî şi fugea, fugea cu el, să rupă pămentul, numai să-î ajungă. După ce-o veşt smeul că nu-î pote ajunge, o strigat cătră calul luî Ioniţă: să arunce jos pe domnu so,
17
258
259
că-1 va scălda tot în lapte şi-î va da de mâncare numaî zahăr şi ovăs. Ioniţă aurind aceste o strigat cătră calul sme-uluî că îî va da de mâncare tof trifoiu şi-1 va scălda în picuri de rouă.
Cât ce auc|i aceste calul smeuluî '1 trântesce pe smeii de-1 face tot fărâme şi-1 zdrobesce cu piciorele, apoî fuge şi ajunge calul luî Ioniţă.
Ioniţă se suie apoî pe calul smeuluî, iară Ilena Cosânziana remâne pe cel-l-alt şi se duc, apoî duc, multă lume împărăţie, trec noue hotare, şi ajung a casă iară.
După ce ajunseră la palaţurile Ileniî, făcură apoî o nuntă şi adunară lume multă. Era la nunta iasta, tote gînele lacului şi cântau şi jucau, nu s'o maî pomenit nicî în cer, nicî pe păment.
De n'or fl murit miriî trăesc şi astâ-(|î. Mă suiî pe on cărbune şi n'am ce maî spune ; m'am suit pe o custură ruginosă şi-o spuseî cam mincinosă.
Ilena Costânteana
(din comuna Kibiţa, lângă Crişul-alb, aprope de Brad).
O fost odată fost, că de n'ar fi fost, nu s'ar povesti ca un purece a plesni. Or' fost on moş şi-o babă, bătrâni amân-doî, albi pe cap, de gândea-î că i-o tot nins de cându«î lumea. Până fură maî tineri şi până când le şedea bine cu prunci în braţe, nu avură bătrânii noştriî nicî on prunc. Şi ce să vecjî! Acum la bătrâneţe, una-două, baba bătrână apucă grea. Cum, cum nu! dar bătrânul din când în când, aşa umblând singur (^icea : o să se ducă minune de noî, acum la bătrâneţe să legănam şi prunciî noştriî. Cum s'o întâmplat şi iasta, nu-î lucru mare, că multe minunî s'or întâmplat în lume.
într'o bună dimineţă se scolă bătrâna, pe la cântatul cocoşilor de (Jiuă, şi maî direge una, maî alta prin casă, ca muierea vrednică (în loc de harnică); dar hu erea voiosă şi
glumeţă cu bătrânul, ca altă dată, pare-că o păscuia (avea presimţire) ceva, erea necăjită şi pace. Se crăpase bine de <|iuă, de puteai să ve<|î bine'n casă. Bătrâna luă o mătură şi ăndăli ^începu) a mătura prin casă, cum-î datina la muieri. O blestâmată de aşchie însă îî tot săria pe dinainte, ţup dincoce, ţup dincolo ! Inde nu se cătrăni bătrâna, căci orice făcea aşchia colea rămânea şi n'o putea mătura în gu-noiu. Pe urmă, nicî una nicî alta, bătrâna pune mâna pe aşchie şi ţup cu ea'n gură ş'o-'nghite.
Aşchia fu înghiţită în ceas bun. Nu, trecu mult şi bătrâna făcu on prunc frumos şi trunchios, cum n'o maî fost altul pe sub sore. Când fu pruncul de o (\\, erea ca altul de o săptămână, când erea de o săptămână, erea ca altul de o lună, când erea de o lună, erea ca altul de on an. Creştea, creştea pruncul a minune, şi erea de bucuria părinţilor. Când fu vâra, bătrânul şi bătrâna văiră că omeniî merg Ja sapă la cucuruz. Ce sâ facă şi eî, merseră la sapă. Pruncu '1 vrea lăsa acasă, dar nu avea cu cine, că leac de om nu era pe a casă. Nicî nu prea era inima la loc bătrânel sâ-şî lase pruncul dinaintea ochilor, de aceea '1 duseră cu eî la sapă.
Bătrânul şi bătrâna săpa de dimineţă până sera, iară pruncu luî îî făcea umbră şi acolo '1 lăsa, cine să fi şi stat tot după el. Pruncul să maî juca, dar maî şi plângea. Decâte-orî însă plângea, mamă-sa îî icea: „taci tu dragul mamiî, când veî fi mare ţi-oiu da de muiere pe Ilena Costânteana cu părul de aur." Pruncul atuncî îndată tăcea.
După ce crescu pruncul mare o is către mă-sa : „No mamă să'mî daî de muiere pe Ilena Costânteana cu părul de aur, că mie de alta nu-mî place !"
Vaî! dragul mamiî, da io de inde să pot aduce pe Ilena Costânteana, că numa din poveste i-am au(|it de nume.
Dacă aşa-î treba las că mă duc io s'o găsesc numa fâ-mî merinde de drum şi să-mî bag în traistă.
Mă-sa ăndăli a plânge şi a'l ruga să nu mergă, dar n'avu ■ce-î face. El nu vru s'o asculte. După ce i-o gătit merin-
260
261
dea şi opus'oîn traistă o is către mă-sa: „Să nu fiî supărată după mine că acum îs om de a trăirea"
Junele plecă apoî cu D-do la drum, ş'o mers prin câm-piî ierbosi, prin codrii frun(|oşî, peste dealuri, peste vâlî, noue mări şi noue ţerî, o mers multă lume împărăţie, ca Dumnec^o să ne ţie. Jn urmă o ajuns într'o pustie tăcută, inde nicî păsări nu ciripea, nicî frundele nu se clătea. A-colo odată junele nostru : Petru-Păr-Frumos, că aşa-1 chema, vede nişte curţî mândre şi frumose. In acele curţî şedea Sfânta Mercur!
Petru-Păr-frurnos intră în casă, dar nu văii pe nime 'n-lontru. Sfânta Miercuri era la biserică. Petru, văind că-'n casă nu-î câştigat luă mătura de dupa uşă şi cât baţi 'n pălmî casa fu câştigată şi tote puse la locul lor, apoî sâ pitula sub on pat. Când veni Sfânta Miercuri acasă îî fu maî mare mirarea, văind cât de mendru-î câştigat în casă ; şi de aceea o is : „cine să-mî fi aşedat aşa frumos prin casă ? De l'aşî şti io, cu mare dar l'aşî dărui."
Petru-Păr-Frumos a respuns : ,,io-'s acela," şi eşi de şub pat.
Sfânta Miercuri, bună cum era de inimă, '1 întrebă pe Petru-Păr-Frumos: „Ce ceî (ceri) de la mine, fiind-că 'mi-aî câştigat casa ?"
„Nu cer nimic alta, a răspuns Petru, fără numaî să-mî spuî, inde locueşte Ilena Constânteana ?"
„Iastanu-ţio pot spune, a is Sfânta Miercuri, că io încă nu sciu. Dar iată 'ţî dau on frâu de aramă, şi când veî avea lipsă de cal sâ scuturi numaî frâul, şi 'ţî-o veni on cal de aramă, gătat înşelat numaî să te sui călări. Plecă şi meî. la Sfânta Vineri, pote că ea o ser inde şede Ilena Costânteana! *
Petru, cum audi aceste vorbe, să'î vrea fi dat orî-ce, nu ar maî fi asceptat. El luâ frâul şi plecă la drum.
Când fu pe la prânzul cel bun, sosi la nisce curţî frumose. Aci locuia Sfânta Vineri. El intră în lontru, dar nu află pe nime acasă. In casă nu era măturat, de aceea Petru luâ o mătură şi câştigă frumos în casă, inde nu ştergea Petru laviţele de prav, de gândeai că-î la el acasă. După ce gata
cu orenduitul să bagă Petru sub on pat. într'o clipită sosi şi Sf. Vineri de la biserică, şi văind casa frumos câştigată o is: „să sciţi cine 'mî-o câştigat casa, l'aşî dărui cu mare dar."
Junele nostru eşind de sub pat o is : „io sum."
Sf. Vineri se uită lung la Păr-Frumos, ş'apoî '1 întrebă: „Ce ceî de la mine pentru că 'mî aî curăţit casa ca o oglindă ?"
„Nu cer nimic, numaî să-mî spuî inde locueşte Ilena Con-tânteană ?"
„Vaî! dragul meu, cu totă inima 'ţî-aşî spune, dar io încă nu sciu, o is Sf. Vineri. On dar frumos însă să-ţî dati. Iată acion frâu de argint, şi când veî avea lipsă de cal, să scuturi numaî frâul şi îndată ţi-o veni on cal de argint cu frânele şi şalele de argint, gata numaî să te sui călări pe el!"
Petru luă frâul şi tăcu mideum (se aude şi mulcuma).
„Sâ meî la sf. Duminecă—grăi Sf. Vineri —pote că o sci că are on fiu: Sorele, acesta pote va sci, altul nu!"
Junele pleca, şi merse, merse până a ajuns la Sfânta Duminecă. Sfânta Duminecă încă nu eşîse de la biserică, că era di de serbătore. Junele intra în casă, şi câştigă frumos, apoî se tupilă sub pat. Nu trecu mult şi veni Sf. Dumineca Şi ea cum intră în lontru, văind casa câştigată o is: „Mare lucru i-aşî da, să sciu cine mî-o orenduit în casă" !
Petru ese de sub pat şi ice: „io-'s acela!"
Sf. Duminecă par'ca nu putea să creda. întrebă apoî pe june: „Ce ceî de la mine, pentru-câ mi-aî lucrat atâta"?
„Nu cer mare lucru —a răspuns Petru —fără să-mî spuî, inde locuesce Ilena Constânteana?"
„Bucuros ţi-aşî spune dragul meii —o is Sf. Duminecă,— dar io încă numaî de nume i-am aucjlit! Să ascepţî însă că iată acuşi e la ame^î, când fiul meu, Sorele stă în 14c şi vine la mine, ş'apoî l'oî întreba. Dacă n'o sci fiul meu, nu maî sci nime pe lume.
Junele o remas aci, şi se odihni că era ostenit de drum. Când fu la amâ(|î Sorele stătu pe loc, iară mă-sa îl chemă
262
263
acasă, şi ducându-se cu el în pimniţă (pivniţă) ca să nu se topescă l'o întrebat că: „inde şede Ilena Constânteana?"
Sântul Sore a respuns : „Ilena Constânteana locueşte în-tr'on munte de Glajă (sticlă) inde om pământean nu pote să calce!" Apoî eşind sorele din pimniţă s'o dus p'aci-încolo ' iară Sfânta Duminecă o spus luî Petru inde şede Ilena Constânteana.
Per-Frumos nu maî putea de bucurie, el mulţumi frumos la Sf. Duminecă, apoî luându'şî sănătate bună voia să plece. Sf. Duminecă.însă i-o is : „Stai puţin pe loc ! Iată aicî 'ţ dau on frâu de aur, şi când 'î avea lipsă de on cal, se scuturi numaî de frâu şi îndată 'ţî-o veni, gata înşelat, on cal de aur cu şeua de aur, numaî să te puî călârî pe el."
Petru luă frâul şi-apoî pleca. Merea Petru (Jiua, merea noptea, ca omul ajuns de dor. Pe cine întâlnea '1 întreba : „nu sciî inde locueşte Ilena Constânteana ?" Dar nime'n lume nu-î putea spune. Unii iceaîi că nicî n'au aucjlit de ea, alţi? că numa'n poveştî or audit de ea. Petru nu'şî perdea co-rajul şi par'că nicî nu se ostenia de drum. In urmă numa ce vede Petru strălucind on munte tot de glajă de'ţî fugea ochiî pe el. Era muntele, inde şedea Ilena, dar atâta era de înalt de nu să vedea până'n vârful luî. Petru ajunse acum la munte şi cercă să se suie, dar nu putu face nicî doî treî paşî pe glajă în sus. Atuncî îî veni în minte de frâne. Iute o scos frâul de aramă din traistă, '1 scutură, ş'on cal mândru şi frumos de aramă stătu 'naintea luî gata înşelat, ba încă şi luî Petru îî aduse on rând de haine de aramă.
Per-Frumos să îmbracă cu hainele şi-apoif s* sui călări. Calul sta ;ă sbore numa. La potcove cuiele erau de o palmă de lungî. Petru suia călare pe munte. De la on femps&ro-seră cuiele la potcove şi calul poticni de era pe aci să cadă. Atuncî junele scutură frâul de argint, ş'odată on cal de argint şi c'on rând de haine de argint a fost aci; iară calul de aramă peri, ca şi când n'ar fi fost. Cuiele la potcove erau de on cot de lungî. Pe acest cal o mers Petru pânâ
la jumetatea muntelui, dar şi estuia i se tociră cuiele de la potcove si poticni. Petru scutură frâul de aur şi îndată ca din ceriii se iveşte on cal de aur, cu on rend de haine de aur pentru el. Calul de argint se face neve(Jut şi Petru baga frâul de argint în traistă, apoî călări pe calul de aur pleca maî departe pe munte. Cuiele la potcove eraţi de on stân-jin. Când fu aprope de verful muntelui, calul nu maî putea mee, cuiele să tociră şi calul să făcu nevec^ut. Petru Per-Frumos să lăsa'n cote şi ghenuncM, şi aşa mereu, mereu o ajuns pe verful muntelui.
Pe verful muntelui nu era alta fără raifi pământesc. Câmpii întinse, codri- frun^oşî şi ape limpedî ca cristalul. Sate si oraşe erau o mulţime, carî de carî maî frumose. Petru pleca la drum şi voios trecea din sat în sat, din cetate în cetate. In urmă a ajuns la o cetate frumosă. Petru nu maî văise în viaţa luî aşa curţî frumose ca aicî; dintre tote curţile însă una era maî pomposâ. In curtea iasta locuia Ilena Costânteana. Tomna aicî se opri Petru, intră în curte, şi stă pirotit (îmărmurit) uitându-se la ziduri. O sluşnică '1 văii pe Petru şi'l întreba : ce caută ? El îî respunse că ar vrea să se bage slugă. Sluşnica '1 cunoscu că e om pământean. Ea mee iute la domnă-sa şi îî spune că on om pământean ar vrea să se bage slugă, dar domnă-sa nu crecjlu. Sluşnica mee a doua oră, dar nicî acum domnă-sa nu vre a crede, ba încă o înfruntat pe sluşnică picând că: „aicî nu se pote sui nicî on om pământean."
Sluşnica mee a treia oră în casă şi spune domnă-seî că omul pământean aşteptă respuns. Ilena Costânteana nu se putu răbda şi eşi afară să vacjă. Sluşnica avu dreptate. Cum văii Ilena pe Petru o săgeta la inimă, nu ştia de ea. Ea'l întrebă apoî: „cum s'o suit acolo şi pentru ce ?"
Bine-ise Petru —cu ajutorul luî Dumne^o ş'aşî dori să me bag slugă.
„Tomna (tocma) bine —adause Ilena —io încă am lipsă de on por cari ii."
264
265
Din doue, treî vo«be Petru se tocmi şi o remâns porcari u la Ilena Costânteana cu anul.
In diua următore Petru suflă din bucin şi plecă cu porciî la păşune. Totă diua stele Petru la câmp, şi ca să'î trecă din vreme dicea cu fluera, când de dragoste, când de jele, de şi paserile steteau să/l asculte. Sera aducea Petru porciî acasă, îi băga într'o grădină, închidea vramiţa (porta) şi nu maî avea nicî o grijă peste nopte.
într'o di era Petru la câmp cu porciî şi icea din flueră de dragoste. De-odată vine numa o căruţă cu doî armăsari albi. In căruţă era Ilena Castânteana şi. cu doue sluşnice, dar atât era de frumosă, de nu puteaî căuta la ea. Tomna se ducea la o petrecere în oraşul maî de aprope că nu să .i...cea o petrecanie, inde să nu fi fost chemată şi Ilena. Ea era împărătesă in ţinutul acela. O sluşnică audi cum cânta de frumos din fluer Petru şi o is cătră domnă-sa :
„Ce mândru ice din flueră, porcariul nostru."
Dar Ilena a is: „nu e adevărat" şi trecură ca ventul cu căruţa pe aci 'n colo.
Petru Per-Frumos abia apuca să mâne porciî acasă. După ce i-o închU scutura de frâul cel de aramă şi on cal mândru şi frumos de aramă stetea 'naintea luî gata înşelat şi pentru Petru încă aduse on rend de haine de aramă. Per-Frumos se suie călări îmbrăcat frumos şi pe când s'ăndăli petrecerea şi el era acolo. Cea d'ântâiu fată cu care o ju cat Petru, fu Jlena Costânteana. Cu ea ş'o petrecut totă noptea. Fetele şi domnele ce eratî acolo numa ce se şopotean : că ore cine să fie junele, ce jocă cu împărătesă, şi de inde are veşminte aşa frumose? Dar nime nu'l cunoscea. Dimineţă Ilena a plecat către casă. Petru ajunsese acasă nainte şi scotea porciî. A doua (|i sera, Ilena iarăşi mearsă la petrecere. Petru scutură frâul de argint şi 'udată ou cal de argint c'on rend de haine de argint fu acolea. Petru încalecă pe el şi noptea fu la petrecere cu Ilena. Dar din ce 'î-o stat maî bine în sera d'ânteitî, maî bine îî sta acum cu o sută
de părţî. Dimineţă pe când o sosit Ilena acasă, Petru îşî vedea de porciî luî şi se făcea ca şi când nicî n'ar şti nimic de petrecere. După ce sosiră acasă, o sluşnică o is către domnă-sa:
„înălţată împerătesa! Mi se pare că junele cucarejucaşî aseră şi a-laltă-seră, o fost sluga nostră de la porcî că de minune sămăna."
Ilena o is: „tacî nu fi nebună! De inde pote să aibă el aşa veşminte frumose de care nicî io n'am putut văii până acum."
Dară sci ce, c|ice sluşnica, în sera iasta îi fac leşie şi-'l chem să'l leşiu şi să'l pieptăn, că d^ mult nu s'o fi leşiat; când l'oiti leşia îî lipesc în cefâ o bucată de ceră şi-'i putea vedea daca-î el ori nu."
Sluşnica cum îşî gândi aşa făcu. L'o leşiat, l'o pieptănat şi pe urmă 'î-o lipit cera în cefâ.
In ctiua următore Ilena plecă cu sluşnica la petrecere. Petru şedea la porcî şi icea din flueră de-'ţî era maî mare dragul de el. Bine văiî Petru când o trecut Ilena, dar şâ făcea că nicî n'aude, nicî nu vede.
Acum erea acum. Sorele apusese după munte. Petru 'şî închise porciî. Inde nu scutură Petru-Păr-Frumos frâul cel de aur, şi ca din raiti sosi gătit un cal de aur cu un rend de haine tot din fir de aur cusute anume pentru el. încăleca ca un srneu şi încă nu se 'ncepuse petrecerea, când şi el era acolo. Totă casa de joc strălucea de hainele luî Petru. Petru ăndăli a juca cu fetele. Nu era fată să nu c^ică: „vaî de m'ar chema pe mine la joc "
Petru vrea juca cu tote, dar lăutaşn maî şi înceta de dis câte odată. Când intră Ilena Costânteana în casă, Petru îndată o chema la joc şi jucară, jucară. Omeniî numa ce steteau şi se uitau la eî cum jocă că eratî tare nemeriţî şi la ochî şi la sprâncene. Ilena făcu ce făcu şi puse mâna în cela luî Petru. Acolo dete de ceră lipită. Acum scia cu cine o jucat.
Dimineţă Petru s'o făcut nevăzut şi fu înaintea Ileniî acasă.
266
După ce sosi şi Ilena acasă, îl chiemâ pe Petru în lontru şi'î ise : „Cum 'ţi-e numele?"
„To-s Petru-Păr-Frumos, aşa me strigă părinţiî."
„Nu cum-va aî fost în ceste 3 nopţî trecute cu noî la petrecere?"
„Nu, domne feresce."
„Ilena se apropie maî tare de Petru, par' că voia sâ-'î spună ceva, apoî îî (|ise: „nu maî ascunde nimic, sluşnica mea când te-a leşiat ţi-o lipit ceră în cefâ şi când am jucat amăndoî, eu am aflat cera la tine 'n per."
Petru a respuns : „dreptu-î, io am fost la petrecere ! Mult am umblat până te am aflat. Mama mea când eram maî mic îmî icea: „taci dragul mamiî că ţî-oitî da de muiere pe Ilena Constânteana şi io tăceam. Acum 's lângă tine, tu 'ml veî fi mie muere."
Apoî se îmbrăţişară unul cu altul ca doî tineri gata de a păşi la căsătorie.
In (Jiua următore să încredinţară. După două săptămâni' se cununară şi făcură un uspâţ (ospăţ) mândru şi frumos cum altul n'a maî fost. Petru-Per-Frumos o trimes ş'o a-dus şi pe tată-so şi mamă-sa. S'ati fost la uspăţ multă lume împărăţie, lume alesă de nu 'ncăpea 'n casă. Treî <|ile şi treî nopţî ţinu bucuria. Petru se făcu el împărat ş'o trăit bine cu Ilena Costânteana, iar de frumuseţea lor s'o dus vestea 'n lume, precum povestea ne spune.
Povestea lui Toder flămândul
O fost odată ce n'o fost, că daca n'ar fi fost, nu s'ar povesti că un purece a plesni; adecă în vremile cele vechî, când nu erau încă în lume atâtea lucruri nezdrăvane şi mi-răzeniî ca astăcji, cu mult maî înainte de a-să fi născut caiî ceî de fer, cari mancă numaî foc, se făcuse o fomete ca aceie, de nici domnii ceî mari nu maî aveaii ce maî mânca,
'267
se hărăneau numaî cu coji de mălaiu, maî cu scorţă de pe lemne şi aşa cu mâncări de acestea. Carne, lapte, brânză, groşteor şi alte legumi, ca'n palmă, tote le făcuse D-(|eu apă, se vede pentru păcatele omenilor.
Aşa, mă rog d-vostră, pe vremea aceie într'un sat, togma precum e şi satul nostru, îngropat, aşa între dealuri şi munţî, casta (trăia) un om sărac cu numele Toder; da era sărac bietul om, de abia se mişca de sărăcie. Acum cu fometea asta 'i-se gătase şi bucăţelele, apoî dacă ar fi fost singur nu s'ar fi socotit mult, ce să facă, în cătro să apuce ? da maî era pe lângă el şi o nevăstuţă, apoî o spuză de copiî, care de care maî mic. Lnzădar s'ar fi dus cu cercuri, orî cu ciubere în ţeră, nime nu-î da de lucru, apoî vasele cine focul să le fie cumpărat de la el, când lumea încă era săracă de banî, ca şi acuma.
Se hotărî dară şi Toder sâ facă ca şi alţii de pănură lui, să iee bâta'n mână şi lumea'n cap, şi umbla multă lume 'npărâţie ca D-(Jeii sâ ne ţie, că din poveste mult maî este şi cine va asculta bine va învăţa, şi umbla d'ic, dar fără să capete hatâr o muşcătură de pită, orî un bruş de mămăligă, până-ce pe urmă iar sosi în satul lui şi in trâ la casa unuî domn de păment seu nemeş.
După ce îşî dete lunetele, se rugă cum ştiu el de domn, ca să se milostivescă cu ceva, bater cu o coje de mălaiu, orî cu un pic de clisă, ca să aibă ce duce bieţilor copilaşi; dar nemeşid, ardă-'l focul, nu vrea nicî să'l asculte. După multe cereri şi rugăminte se hotărî totuşi şi nemeşul a î da mâncare pe o di, dacă îşî va scote un ochiţi. De silă, ca de voe bună, n'avu ce face omul nostru şi-'şî scose un ochiu, da încă-î păru bine că căpătă mâncarea pe o di şi cu preţul ochiului
A doua (|i, după ce i se gătâ mâncarea, iară se socoti Toder sâ mergă la Măria sa d-nul ivmeş, dor 'î va da maî lesne mâncare. Nemeşul smeilor, amu cerea de la el şi cel-a-lt ochiţi pentru o bucată de pâne. Ce să facă acum Toder ? Dacă mergea acasă fără pâne, doră de nu-1 mânca
268
269
pe el copiii că, me rog d-vostră, eratî rupţî de fome. îşi scose dar şi al doilea ochiţi pentru puţina mâncare ce-o maî căpăta şi plecă către casă.
Dar D-(Jeu scie cum se dese, că în loc să apuce pe calea care o cunoscea el bine că duce către casă, dar din pricina durerilor, orî că era buiguit (ameţit) de cap, seti cum, o apucat pe alte poteci şi se tot duse într'o (|i de vară pă-ră'n seră, fără ca casa s'o nimara şi după ce se osteni, se lâsâ lângă un stâlp, pe care din întâmplare îl nimeri. Stâlpul aceala era stâlpul Vâjilor (strigoii) dintre hotare, aci stătu cât stătu necăjit ca vaî de el. Când de-odată 'i-se pâru că aude din depărtare venind către el ceva, dar nu vâjeia şi sbârnâia aşa... ci domne fereşte ! Se îngrozi Toder şi maî tare Land simţi că Vâja s'o pus chiar pe vârful stâlpului de asupra capului luî.
După o scântee de vreme se aude numaî din altă parte o vojeieturâ şi maî grozavă, de se cutremura pământul pe unde trecea, asta era o altă Vâje, care şi acesta se aşecjlâ pe verful stâlpului.
Dară nicî atâta vreme nu trecuse, de când veni vâja a doua, câtă îţî tribă ca să poţî gardira un ciubăr, şi se aude numaî din altă parte că vine a treia Vâje. Acum se fi au(Jit vojete şi lucruri ca acele! Şi cerul încă se mişca nu numaî pământul.
După ce sosi şi Vâja asta în vîrful stâlpului şi după ce se maî înţeleseră ele la o-îaltă de treburile lor, vec|î bine aşa ca şi noî omeniî; începu Vâja cea maî mare a întreba pe cele Vaite, că ce veste îî acasă pe la ele?
La noî, răspunse cea maî mică, ar fi bine dacă ar avea omeniî apă de băut.
La noî, răspunse cea din mijloc, ar fi bine dacă ar fi împăratul sănătos, da aşa e rău, pentru că domni chinuiesc şi asupresc pe omenî prea tare.
La noî., răspunse cea mare, s'ati întâmplat un lucru ne maî pomenit cu un biet de om. Nemeşul l& care muncise el până acuma, nicî atâta bine n'a făcut cu el, ca să'î dee o
bucată de pâne acum când e fometea asta mare, a cerut de la om sâ'şî scotă ochiî, dacă vrea să capete. Adî bietul om pribegeşte prin codri flămând şi necăjit ca vai-de el.
Eî! dacă ar sci sărmanul de el ce nu scie, sâ se spele în tăitl porcului din dealul boului, cum nu 'şi-ar dobândi vederea?
Precum vedeţi, mă rog d-vostră, întâmplarea luî Toder strica de tot voia cea bună a Vâjelor ; iar Toder sta sgulit sub stâlp, ca nu cum-va să'l vedă Vâjile, pentru că atuncî ar fi fost vaî şi amar de el şi de viaţa luî.
După ce îşî gată Vâja cea mare vorbele dise Vâja a doua:
Eî! dacă ar sci sărăcuţul de el să margă la curtea împă" râtului galben, care'î bolnav de morte, apoî se scotă şi să scalde în apă curată brosca, care 'î sub peatra cea mare de lângă porta împăratului, iar cu apa aceia să stropescă pe împăratul, 'l-ar face sănătos, apoî numaî Dumnedeii scie ce ar căpăta ?
Eî 1 (Jice a treia, sâ scie ce nu scie, să margă în satul fără apă, să se suie pe iapa cea maî slabă din herghelia, care 'î lângă sat, apoî s'o sature cu jar, să înconjore după aceie cu iapa de treî orî satul, să se bage apoî în sat, când ar ajunge în mijlocul satului, iapa ar crepa şi din locul aceala ar isvorî un aşa isvor, de s'ar putea din el sătura toţî ceî din sat şi pentru lucrul acesta ar căpăta forte multă avuţie.
Nu trecu mult după vorbele acestea şi vâjile sâ duseră care 'ncotro fără sâ fie vedută pe To^er. Maî târziii apoî plecă şi Toder la locul aceala, cătră tăul porcului din dealul boului şi de vreme ce nu era departe, apoî calea o cunoştea el. De câte-orî nu păscuse, ca copilandru, vitele pe locurile acelea ? Pe când sâncela de diuă era cu ochiî întregi şi vedea cu eî maî bine de cum văduse înainte de a şi'î scote. Se duse apoî acasă dete cevaşî mâncare la copiî şi la nevastă din cea căpătată pentru ochî şi pleca îu fuga calului cătră curţile împăratului galbin. Mulţî doftori umblase se tămăduiascâ pe împăratul, şi încă doftori din ceî maî învăţaţi, dar nu'r nimerise, să vede, nicî unui din eî leacul. Pe când ajunse Toder la curte, împăratul era cu un picior
270
în gropă, abia maî putea răsufla. Apoî împerătesa şi plătise să'î facă împăratului copârşeu (coşciug), să'l sape gropa, să'î tragă clopotele, să facă lumini de ceră colaci, părăstate, ole de păment, doniţî şi alte mârunţuşurî, ştiţi şi d-vostră, mă rog de ertare, câte tribă încă la îngropăciunea unuî împărat. Toder după ce vă(|u că slugiî de afară nu'l lasă în curte, îşî făcu o sfântă cruce şi ca gândul sări peste gardul curţii şi se dese drept la împăratul în casă. Să fiţî vă(|ut numaî cum sâ bucura împăratul, când văc^u pe Toder, adică cum nu, mă rog d-vostră, împăratul visase că un om cu numele Toder l'au vindecat pe el, şi îndată şi porunci împăratul, ca sâ facă toţî omenii luî aşa precum porunceşte Toder.
Toder înainte de a se apuca de lucru maî usca fundul la un păhărel de vinars,—dor dacă nu fusese de cireşe—pe care împărătesă îl scosese dintr'un cheleteu (podişor) apoî luă 10 omenî, ridică peatra cea mare de lângă portă, scose brosca, care era acolo, o scălda şi cu apa de pe ea, stropi pe împăratul, iar împăratul se scula ca şi când nu 'l-ar fi fost nimica, era maî sănătos de cum fusese înainte de a'l lovi beteşugul.
Doftorul Toder căpâtâ atâta bogăţie de la împăratul gal-bin în cât abia o putu duce în 10 anî acasă. Cum vă(Ju că'î sănătos împăratul, pleca Toder la satul fără apă şi după ce se tocmi cu sătenii, ca să le facă un isvor în mijlocul satului, se duse, prinse iapa cea maî slabă din herghelia de lângă sat, o satură cu jar, aşa precum îl învăţase Vâja, în-cunjură satul de 3 orî şi când ajunse în mijlocul satului, iapa plesni şi din locul aceala odată eşi un aşa isvor puternic, de se putea sătura din el tot satul cu vite cu tot şi maî rămânea apă pentru o moră. De aci încă căpătă Toder jumătate din avuţiile sătenilor, porni apoî către casă cu a-tâtea vaci, oî, boî, caî, porcî şi altele, de-ţî era maî mare dragul şâ te uiţî la ele.
Se duse vestea în totă lumea despre mirăzeniile (minunile) ce făcuse omul cel sărac; ba ajunsese chiar până la
271
urechiile nemeşului. Apoî să fiî vă(|ut şi tu-d-ta, care stai cu gura căscată, ce bucurie şi veselie era în satul luî Toder, numaî nemeşul plesnea de mânie şi îndată ce sosi Toder acasă trimasă după el să margă pănâ acolo, pentru că mă rog d-vostra, nemeşului nu'î vinea a crede mirăzeniile aurite despre el. Nicî Toder nu întârzie mult, prinsă 8 caî la căruţa luî, pană aî bate 'n pălmî ajunse la casa nemeşului. După-ce vădu nemeşul că luî Toder 'î-au crescut iară ochiî şi că are aşa caî frumoşi, să maî înblândi, îl pofti în casă, îl îmbiâ cu vin roşu şi cu mâncări bune, apoî îl ruga să'î spuie cum ş'o vindecat ochiî şi cele-l'alte.
E ! Domnule Măria ta ! Ţ'aş spune tote, dacă aş sciî că tu-d-ta nu'î face ca mine. Apoî iacă totuşi să'ţi spuiti.
M'am dus de aci la stâlpul Vâjilor dintre hotară, le-am chemat la mine, apoî ele m'or învăţat, după-ce m'or vă(|ut că's orb şi nu le pot vedea pe ele, ce să fac ca să fiu bogat, pe urmă mi-or dat un fel de apă, ca să mă spăl pe ochî, m'am- spălat, am văciut şi m'am dus unde or c|is ele şi m'am îmbogăţit, vecjî că n'o fost greii să mă fac bogat, o fost maî greu pană mi-am scos ochiî că pe cum diseiu, numaî om fără ochî pote vorbi cu Vâjele.
Odată, cum se duse Toder acasă, nemeşul smeilor îşî scose ochiî, şi se duse unde (|isese Toder, la stâlpul Văjelor. O fi ajuns nemeşul la stâlpul Vâjelor cam pe când se îngâna (Jiua cu noptea, destul că maî avea să aştepte până la inelul nopţii şi era mult şi până la me(|ul nopţii, că vaî, răii îl dureau pe nemeş ochiî. Pe urmă sosi şi meciul nopţii. De-odată se audi numaî un vojet mare, de cugetai că o să se prăpădescă lumea, nu alt cum; bietul nemeşuţ amu tât tremura de frică, bucuros ar fi'fugit dar nu scia că încătro s'o iee, pentru-că, din tote părţile se aureau vojete, când se pomeni nemeşul, simţi că nu-î ajung piciorele de păment, adecă apucase în brâncele Vâjelor; pe când se socoti să ceră avuţii de la Vâjî şi vederea ochilor, nici pintenii de la cisme nu-î maî erau citovî (întregi). Dimineţă, deteră păcurarii preste nemeş tot dărăburit.
272
273
Toder o maî trăit încă mult, mult, ba pote şi ac|t trăesce dacă n'o murit, apoî după mortea împăratului galbin stăpâni jumătate din împărăţia luî. Odată Toder, mă chemă şi pe mine la un prân<| mare şi ca să merg maî iute mă suiiu pe o ciocâ de căldare, maî era chemat şi ceala a luî Bica, cu calul f&x& podi, ca vita. Uniî erau suiţi câte pe o găină şi mergeau ca prin tină. Şi după ce ajunserăm băurâm şi mâncarăm, şi pe Toder sănătos îl lăsarăm.
Agheran -"Viteznl
(Poveste din Vidra de sus, care înfăţişeză esact graiul şi modul de cugetare a moţului).
Fost'o când o fost, de mult, tare de mult, pe vremea poveştilor, când stăpâna Minciros împărat, a cărui împărăţie cuprindea tată lumea. Pe vremia aceia, se dice c'o fost trăind o muere săracă, săracă domne, maî săracă ca cucul, într'un
sat, aci pe dincolo de.....nu ştiu unde, că mă rog d-
vostră, e de mult de atuncî, ş'apoî omul maî are şi alte lucruri şi năcasurî. Aşa dor veţî fi audit, că aseră mi-o fătat purcelul o scrofâ şi viţelul o vacă. Vedeţi dară bire că tăt gânduri peste gânduri şi lucruri peste lucruri dau de capul omului. Nu vă mirareţi deci, dacă vă spuiti c'am uitat numele acelui sat.
Destul atâta, ca să numaî lungesc vorba şi să bag (|iua 'n nopte şi noptea'n di, că muerea cea văduvă, căcî văduvă era, numaî asta am bitat să v'o spuiti la 'neeput, maî a-vea afară de sărăcia eî şi un pruncuţ de vr'o câte-va lari; frumuşel şi drăgălaş, de sâ'J fi mâncat cu ochiî. Era numaî pagubă, ba încă mare pagubă, că popa nu vrea să'l boteze
odată cu capul, căcî ^icea el că .... teacă, că.....
pungă, că încocî, că încolo, adecă ara ca o mie: popa nu vrea să'l boteze ! Ce să-î facî ? N'aî ce'î face ! Dor ştiţî vorba dascălului luon Scuturilă, din deal: ce (Jice popa e sfânt.
Biata văduvă să pocăja (mira) şi ea destul şi să întreba,
ce sâ facă, încotro să apuce ? Să ştiţî însă dragii meî, că Dumnedeii nu uită nicî odată pe bmeriî năcăjiţi, dacă aceş-tia's cu credinţă cătră el. Sărmana văduvă, cum sta aşa dusă pe gânduri, să tredi cam pe la cira bară că intră în casă-î doî bmerî şi să rugară să'î lase peste nopte să se hodirescâ acolo, încredinţând'o că's bmerî de omerie şi vir din mare depărtare şi aşa maî încolo, pâră'n urmă văduva îî primi în casă bucuros.
Ş'apoî ştiţî voî cumu-î datina nostră a Moţilor, dacă'ţî vire cire-va strin la casă să'l omireştl cum să cuvine. De-şi văduva era săracă-friptă, totuşi făcu ce focarea eî făcu şi dede strinilor şi ceva de luat în buze. După ciră, dragii meî ş'a luî D-(|eu sfântul, şi după un scaur de hodiră li se maî des-legâ limba şi la bmeriî noştri şi începură să vorovescă amu de ura, amu de alta, destul că le veri x) vorba pe urmă şi la copilul văduvei că anume cum îl chiamă şi că de câtă vreme e ?
Văduva n'avu încotro, spuse tâte păţaniile eî cu popa din sat, care nu voeşte să'î boteze copilul. Strinîi ceî douî sâ mirară mult de acesta întâmplare, seti maî bire (Jis, să făcură că să miră, pentru că mă rog d-vostră, eî ştiau maî bire şi de cât văduva tăte întâmplările din casa aceia. Apoî cum să nu fi ştiut, când urul din eî era chiar D-(|eu şi cel-l'alt S-tul Petru.
Aurind dară D-(Jeu şi S-tul Petru tânguirea văduvei li se făcu milă de ea şi să hotărîră să boteze eî pe copilul văduvei. Aşa sâ şi întâmplă, D-(|eîi il boteză şi-î dede numele Agheran, iar S-tul Petru il ţiru în braţe, şi după ce cinstiră pe copil cu o puşcă, sâ culcară şi dimîreţâ în zorî de (\i să ca maî deserâ p'aci 'ncolo.
Din darul şi puterea luî D-cleu, creştea Agheran într'o (|i ca'n două, în două ca'n nouă, în nouă ca'n nouă-^ecî şi nouă că tăţî bmeriî se mirurau de el. Apoî când fu de douî anî
x) Să dice: veri şi viri=veni şi vini.
18
274
275
nime nu să maî cuteza să se apuce cu el la luptă, aşa era de-a smeilor !
Sâ fi vedut pe mă-sa cum era de fălosă cu pruncul eî, cum îl maî îndrăgea, cum îl maî gugulea, de'ţî era maî mare dragul să te uiţî la eî. Dar să vorbescă omul numaî ce să cade şi era copilul voinic de'ţî era drag să te uiţî la el.
Bucuria mamiî însă nu firu mult, căcî Agheran într'o bură dimirefâ 'şî luâ straifa'n grumaz şi în spate puşca, ce o căpetase de la S-tul Petru şi să gătâ de drum. înzadar plângea mă-sa, plângeau şi vetirii şi să rugau de densul să nu să ducă, ba mă-sa îî făgădui că'l va firea tot cupogace coptâ'n ţestru, cu plăcinte şi cu balrnoş, dacă nu sâ va duce. Dar înzadar ! Agheran nu ascultă de nime, ci să dusă.... să tot dusă.....
Ce să'î facî? Se vede că aşa'î-a fost ursita, diceau muierile din sat.
Umblă Angheran multă lume-'mpărăţie, ca D-(|eu pe toţî Româniî noştri să'î ţie, şi cum râtăcia fără nicî un căpăteiu, de-odată se pomeni într'o pădure mare, mare de părea că nar avea nicî început, nicî sfârşit. In pădurea asesta mare nu puteaî vedea nicî un lemn drept, ci tăte carne. Agheran se miră mult de ceea ce-'î ved ochiî şi cum mergea prin pădure îî se păru că aude pe un om vâitendu-se. In ruptul capului se grăbi şi pleca în partea aceia de unde i se păru că aude virincl glasul. Cu cât se apropia cu atât glasul era mai grozav. De-odată se opri, căcî înaintea luî vficju un om atât de gros ca un munte şi de înalt de ajungea cu capul în nori.
Acesta era năzdrăvanul Cârnă-Lemne, care se văeta că nu maî sunt lemne drepte în pădure şi că nu maî are ce lucra, căcî după cum vedeţi d-vostră, acesta era meşteşugul năsdrăvanuluî. Cum dete Cârnă-Lemne cu ochiî de Agheran, porni în calea luî, şi nicî măcar (Jiua bară nu (Jise, o dată '1 chemă la luptă. Agheran nu se sperie de fel, căcî doră nu era copil de babă, ci întreba pe Cârnâ-Lemne:
„Cum vreî: în luptă să ne luptăm, în săbiî să ne tăiem, seu în puscî să ne puşcăm?"
„In luptă că-'î maî scurtă, dise Cârnă-Lemne şi cu aceia se şi apucară de olaltâ.
' Di de veră pără în seră şi în cea-l'altă iară pără cam către prâncjiuţ se tăt luptară, fără de a sclăbi şi nu putea nicî urul, nicî altul, mirai (câştiga) lupta. De-odată Agheran se 'nferbântă şi aşa isbi pe Cârnă-Lemne de-'l băga pără-'n (jerunchi în păment. Acum se cătrăni şi Cârnă-Lemne şi băga pe Agheran în pament pără-'n brâu. Agheran însă sări în sus ca un ţintar, îl mai apucă odată bărbâtesce şi mi-'l trânti aşa de puternic la păment, în cât. . . . domne feresce! ar fi trecut prin păment încolo, daca nu-'l apuca maî de grabă de per ca se-'l ţie în loc. Agheran era om cu suflet curat, de aceea nicî nu vru să omore pe Cârnă-Lemne, ci-'l trase afară din păment, se prinseră fraţî de cruce şi plecară amendoî maî departe. N'or fi marsă tocmai mult amendoî când se treziră că le trec bolovanii pe la urechi, ca săgeţile. Apucară către locul de unde vireau bolovanii, când de o dată vec|ură pe un om de 10 orî maî nebleznic *), maî groz-nic şi maî înfricoşat de cât Cârnă-Lemne. Aiesta firea doue steanuri2) de peatră, urul într'o mâră şi cel-l'alt într'altă şi ie isbea de olaltă de tot bire se sfărmau, iar bucăţile săreau în depărtare de 3 poşte de departe. Când se ve(Ju Sfărma-Pttri, căcî aşa se numia nebleznicul aiesta, faţă în faţă cu Agheran şi Cârnă-Lemne, s'a cam înfricat, dar numaî nu'şî dete frica pe faţă, ci după ce dădu o dată cu pumnul într'un deal de peatră, de se făcu dealul tot mic folturi3), se întorse către Agheran şi'l pofti la luptă.
Pe Agheran nicî calea, nicî lupta cu Cârnă-Lemne nu-'l slăbise, ci încă se simţea maî voinic şi de 10 orî maî tare ca maî 'rainte.
*) Nebleznic=uriaş,.
2) Stâncă întregă de peatră.
3) Mic folturî = sfărîmat, doborît, în bucăţele mici.
276
277
„Bire, dacă aî poftă de bătaie, (|ise Agheran către Sfarmă-Petri, haî de-de ! dar să'mî spuî numaî, în luptă să ne luptăm, in săbiî să ne tăiem, orî în puscî să ne puşcăm?"
In luptă ca'î maî scurtă, răspunse Sfarmă-Petri, şi nu mai aştepta nimica şi se repeziră arul asupra altuia.
Doue c|ile şi jumetate ţiru resmiriţa între eî şi abia a treia di pe la prânzul bur putu Agheran se ogoiască pe Sfarmă-Petri, după ce Sfarmă-Petri, aşa ca prin mirurc putu scăpa de la morte. Apoî se prinse şi cu el frate de cruce şi '1 făcu. să jore credinţă şi ascultare
Acum dară din ural se făcură treî şi voioşî cum eratî, mergeau pe icî încolo glambind şi horind, de 'ţi-ar fi fost maî mare dragul să î asculţi şi să mergi cu eî. Şi cum mergeau eî aşa, de odată zăriră că doî munţî mari, mai mari de cât „Găira", cari se vedeau diraintea lor. numaî ce se bat în capete. Aşa lucru ciudat nicî arul dintre eî nu vecluseră.
Sciţi fârtaţilor ce ie colo? ise Cârnă-Lemne. Să ve spuiti eu. Acolo, dragiî meî ş'acuî ve fire, nu-'i lucru curat, o fi maî bire să ne ducem pe altă cale, să încunjurăm locul ălaf dacă vrem sâ nu ne dăm carnea corbilor şi osele lupilor.
Sfarmă-Petri judeca în alt chip, icea că acelea lucruri mişcăcibse îs urechile pămentuluî, cari se mişcă acum într'o parte, acum într'altă. Agheran se făcea că nicî n'aude, nicî nu vede, adecă nu asculta ce vorovesc ceî doî ortaci aî luî, ci 'şî căuta de drum. Pe când se îngâra (Jiua cu noptea sosiră lengă munţii cu pricina, cari şi atuncî se băteaţi tot mereti în capete.
Dar me rog d-vostră! să nu gândiţi că se bătea de voia lor, ci era cire-va, care se juca cu eî. Aiesta era un om pe de 10 orî maî nebleznic de cât Sfarmă-Petri şi pe de 100~ orî ca Cârna-Lemne. Era vestitul năzdrăvan, Bate-Munţi-'n-capete.
Ceî treî nu se apropiară bire de el, când lăsa de a maî bate munţii'ncapete, se întorse către Agheran şi se răsti către densul că ce caută pe pămentul luî?
Cârnă-Lemne era p'aci să Ieşire de frică; iar Sfarmă-Petri se cam ascundea la spatele luî Agheran, ca să fie ferit maî bire de primejdie şi de mânia lui Bate-Munţiî-'n-capete.
Apoî Agheran ce creder'eţî că făcu?
El după ce-'şî cunoştea puterile prea bire, apoî maî scia şi aceia că ce putere mare are puşca luî, nicî că-'î păsa de vorbele luî Bate-Munţiî-'n-capete, ci se apucă cu el la luptă dreptă, căci e maî scurtă şi se luptară maî mult ca treimile şi treî nopţî, pără ce la urma-urmelor tot Agheran birui şi sili apoî pe cel bătut să-'î jore credinţă şi ascultare şi să se prindă frate de cruce cu el şi cu ceî-l'alţî doî fraţî aî luî.
După câte-va (|ile de hodiră, căcî me rog d-vostră eraţi tare osteniţi de atâta luptă, iarăşi se luară la drum şî mar-sără multă lume 'mpărăţie, ca D-(|eu să ne ţie, că din poveste mult maî este, cire va asculta mult vaînveţa şi cire va durmi bire se va hodiri, şi după ce marsără atâta lume, maî trebuiră să ajungă unre-va, căcî doră sciţi ca omul dacă merge trebue să şî ajungă bre unre-va. Aşa şi ceî 4 fraţî de cruce, ajunseră într'o pădure frumosă pliră de tot felul de jigărâî. In mijlocul pădurii era un câmp de tot mândru şi aci se spătairă eî la o l'altă ca să-'şî facă nesce conţină-ţii*). După ce se învoiră, Sfarmă-Petri îngrămădi peatră pentru zîd, Cârnâ-Lemne aduse lemne şi o acoperi; Bate-Munţiî-'n-capete mătură din uşa casiî câte-va dealuri ca săsevacjă maî bire 'n laturi. N'o fi trecut nicî 3 c|ile şi casa era isprăvită. Dar apoî trebue să sciţî d-vostră că omul nu pote răbda fome în casă, măcar să fie aceia cât de frumosă, asta o sciaîi %ire şi ceî patru prieteni, de aceea 3 se deseră la verat şi urul rămănsă acasă să facă prânzul. Cârnă-Lemne remănsă acasă; iar ceî-l'alţî se luară la verat. Agheran, cu puşca ce o căpătase de la D-(|eti şi de la nănaşul seu, S-tul Petru, atâtea sălbâticiurî puşca că abia puteau soţiî luî să
*) Sub continaţii, poporul înţelege nesce case mari frumose, un fel <ie palat.
278
279
le aducă acasă, cu tote, că după cum sciţi aieştia eraţi 6-merî şi nu tufe.
Apoî cum să nu fi putut puşca, cu o aşa puşcă mira-rată?! Asta era maî a smeilor cu mult, de cât puscile cele cu repecliş şi repeţîş, cari s'ar fi aflat acuma şi despre cari ne vorovise dascălul nostru maî de ună-(Jî că poţî să omorî pe un om şi de 30 de orî într'o clipă, nu maî" mult. Numaî o deschilinire tot era între puscile estea noue de a<jlî şi a luî Agheran, fiind-că a luî Agheran nu trebuia umplută nicî o dată şi tot era pliră tăt-de-ura.
Cârnă-Lemne lucrase şi el bărbăteşce acasă; făcuse un prânc| Iar de bucate. Erau tăte gata, numaî să vie ortaciî. luî sâ se pue la mâncare. Sta dară fără grije de o parte şi ca să-'î treacă vremea maî iute să apucase chiar să maî cârnească nisce fagi, ca butea de groşi. lntr'aceia Salcotea, cel din lumea smeilor cu o barbă de 99 de stângenî, simţise mirosul mâncărilor şi verise să mârânce prânzul. Amar să maî spărie Cârnă-Lemne când îl vă(Ju ! Dar ce să facă ? tăcu ca porcu-'n cucuruz, nu cuteza să grămuşde nicî un cuvent. Salcotea însă să hăr ăui bire ş'apoî pleca de unre verise.
Cum se văc^u Cârnă-Lemne iară singur, se apucă şi maî făcu ceva în pripă de mâncare, dar ortaciî luî nu fură 'n-destuliţî cu prânzul şi erau cât p'aci să-'i iee la tripărale1). Cârnă-Lemne sta de o parte ruşirat şi nu spunsă ce-o păţit cu Salcotea.
A doua di rămânsă acasă Sfarmă-Petri, iar ceia-lalţî să deseră iarăş la verat Lucra şi Sfarmă-Petri ca un socaciu (bucătar) împărătesc şi făcu un prân^, de-'ţî lăsa gura apă, dar Salcotea cel cu barba de 99 de stângenî nemţescî, veri şi iară mancă prânzul. Virind Agheran cu ortaciî de la verat abia aflarâ ceva de mâncare şi Sfarmă-Petri era s'o pă-ţescă; nicî el nu spansă întâmplarea cu Salcotea, căcî asta i-se părea un lucru de raşire.
A tria (|i remânsă acasă Bate-Munţiî-'n-capete, că dor va şti aiesta să le facă o mâncare bară. Cum să deseră soţii luî iarăşi în pădure, Bate-Munţiî-'n-capete să şi apucă de fiert. Da nu-'ţi făcu un prânc| de-şi sora-soreluî putea să mârânce din el. Salcotea cel blăstămat însă viri iară, şi ve^en-du'l Bate-Munţiî-'n-capete atât de grozav să spăriă de nicî cârc nu isă, ci-'l lâsâ în pace să se sature şi să se ducă de unre virise.
Bate Munţiî-'n-capete nu scia ce să facă de ruşire, când vă(|u că Agheran sosesce de la verat şi nu are ce-'î da de mâncare. Cu tote că Agheran se 'ncruntâ din sprâncene cătră Bate-Munţiî-'n-capete, aiesta tătuşî nu spunse ce şi cum o păţit.
A patra di sâ hotăra Agheran să rămâie acasă şi pe ceia-lalţî treî ortacî îî trimeasă la pădure. Pusă apoî la foc patru ole de câte 999 de pătrare una, fiarsă carne, apoî fripsă 999 de boî sălbateci, vre-o câte-va sute de gligani: V destul că gătâ un prânc|, la care ar fi putut chema şi pe împăratul. Când era şi el cu tăte gata, sâ pomeni numaî cu Salcotea lângă el care fără a-'şî da buretele'2') măcar după cum s'ar fi că<|ut, într'o clipă sabsâ zama dintr'o olă. Dar nicî Agheran nu durmi, mi-'l înhăţâ de grumazi, îl repezi pe uşă afară, apoî îl apucă de barba luî cea popască , des-ghiră un fag gros, şi'î strânsă barba în crepătura fagului. Tăte lucrurile aiestea se-'ntemplară pără aî bate 'n pălmî. Salcotea mereii3) de spaimă, din care abia 'şi viri în orî a-tuncî, când sosiră de la verat soţiî luî Agheran.
Fiindu-î frică luî Salcotea de morte îşî maî adură odată puterile, smulsă fagul din rădăciră şi ujdri, (fugi) o luă la sârâtosă cu fag cu tăt.
Când prinse de veste Agheran de fuga luî Salcotea se luâ împreună cu ceî 3 ortacî aî luî după densul, Cârnă-Lemne
*) A lua la tripărale = a lua la respundere, cu răspunderea adese o împreunată şi o bătae straşnică.
*) G-ligan=porc sălbatec.
2) Buretele = buneţele, bineţele.
3) Mereiî înmărmuri, înlemni, încremeni.
280
281
fâcea cale prin pădure svârlind în tăte părţile copacii ce e-raîî în cale. Sfarmă-Petriî ferea din cale steanarile cele marî de peatră, ear Bate-Munţiî-'n-capete fâcea loc printre munţî. Aşa pogan curau, (fugeau) după Salcotea, eştia patru, de să maî prăpădea pămentul pe ure treceau. Când era aprope să'l ajungă, Salcotea de odată să vîştică1) pe buricul pământului în jos, în lumea smeilor, iar Agheran cu ortaciî luî remânseră cu buzele umflate de mânie. După un pic de bătae de cap să hotârâ Agheran să se bage şi el în jos pe buricul pământului. Pentru treaba asta făcură dară o furie lungă, lungă sâ ie ajungă; Agheran să acăţă de capătul ei, apoî dute fărtate, pe buricul pământului în jos pără-'n ţera smeilor.
Treî dile umblă Agheran în lumea smeilor fără să întâl-nescă măcar un puiu de şorece. După treî dile ajunse Agheran în ţâra luî Aram, craiul smeilor. în mijlocul ţăriî era o cetate de aramă cu porţî şi cu poduri de aramă, iar în mijlocul cetăţiî era continăţiile de aramă a luî Aram, craiul smeilor.
Nu era nime acasă când sosi Agheran în cetate, numaî fata cea mai frumosă a craiului; Potoronca 2) care audind cum să sfărâmă porta cetăţii sub brânca cea viteză a luî să grăbi a'î eşi în cale şi a'î spure că tată-so e chemat la spat în curtea luî Salcotea-împărat, ca să hotărască mortea luî Agheran-Vitezul, şi apoî maî spunsă şi aceia că pără acolo abia se va putea duce în 12 ai.
Potoronca cea frumosă puse ceva de mâncare luî Agheran şi după ce se hărăni, iar luâ lungul drumului şi marsă într'o (|i cât altul într'un an, destul că în treî dile să trezi într'o ţeră, unde călca numaî pe argint şi căşile tăte erau de argint. Ţera asta era a luî Argintan, craiul smeilor. Aicî încă nu era acasă nime numaî fata craiului, pe care o chema
*) A se viştica — 2, se lăsa în jos, a se ascunde, hinabrutschen; se maî dice şi vuştica
2) Potoroancâ se numeşte la Moţi o monedă de aramă de 4 cr. căreia i se maî dice si dutcă.
Pitula1). Audind Pitula, care era cu mult maî frumosă de cât Potoronca, cum să sdrobesc părţile cele de argint a cetăţiî, eşi afară din continaţiile eî şi spunsă luî Agheran că tată-so e dus la spat la curtea luî Salcotea-împărat, ca sâ hotărască mortea luî Agheran-Vitezul. N'avu. ce face dar Agheran, ci plecă după ce maî ântâiu luă ceva întăritură şi iarăşî să duse în treî cjile cât altul în 4 aî, pără ce sosi sărătos şi 'n pace la curţile luî Aurar, craiul smeilor.
Cum ajunse la porta cetăţiî de aur lovi cu pumnul de sări tată 'n dărabe, apoî intră în căsile cele de aur, în care era numaî fata cea frumosă a luî Aurar, craiul smeilor, pe care o chema OdtUra. De la ea înţelese că tată-so e dus cu tătă armadia luî la spat la curtea luî Salcotea-împărat ca să hotărască mortea lui Agheran-Vitezul. Galbira ospăta pe Agheran şi acesta pleca maî departe.
După o cale de treî dile ajunse la o altă cătate aşa scli-piciosă de abia te puteai uita la ea. Era, mă rog, cetatea de ghemant a luî Aghemant, craiul smeilor. In cetatea asta frumosă a smeuluî era şi o horcă bătrână, care se chema Sbârcea şi care era maşteră (vitriga) la frumosă Sclipicibsa.
Pe când intră Agheran pe porta cea mare a cetăţiî, tocmai atuncî Sbârcea să apucase să bată pe Sclipicibsa, şi aşa o bătea de 'î eşiau scântei din spate. Cum vă(|u Sbârcea pe Agheran să întorse către el, căsca o gură aşa de mare de o falcă îî ajungea la răsărit şi alta ia apus, vomd să înghită pe Agheran. Şi Tar fi înghiţit de nu era înde-mâră un turn mare de ghemant, pe care Agheran aşa îl isbi de cu putere în gura căscată a bătrânei, de tot praf şi pulbere se făcu din turn şi din bătrâna Sbârcea.
Maî răgni odată bătrâna Sbârcea, de se cutremura lumea smeilor, apoî peri. Sâ fiţî vă(|ut numaî cu câtă bucurie primi Sclipiciosa pe Agheran, cum îl maî săruta ! Ş'apoî cum să nu'l fi sărutat, căci doră mult bire-i făcuse, scâ-
*) Piţulă = e o monetă de argint de 10 cr.
282
283
pând'o de Sbârcea, care tot mereu o bătea. II ruga apoî să încalece fără întârziere pe calul cel cu 8 piciore clin grajd, şi să se ducă în cotro va vedea cu ochiî, numaî în calea smeu-luî şi a armadei sale să nu margă, că va fi refl de el.
„Tata Aghemant, ise ea, s'o des acum la spat la curtea luî Salcotea-împerat, ca să hotărască mortea luî Agheran-Vitezul, dar deaburăsemă densul o au(|it când o răgnit, Sbârcea şi va grăbi să vie aci să vac^ă ce s'o întâmplat şi de te va afla în bucăţi te va tăia.
Asculta Agheran vorbele fetii celeî frumose, dar lucrul naibi, nu să putea de fel despărţi de ea. îî picase fata la irima bietuluî Agheran. Fata înse atâta-'î vorbi şi-'l ruga, pără ce să hotăra sâ-'î facă pe voie. Să sui, decî, pe calul cu 8 piciore şi pleca, dar nu cătă casă, precum îl rugase fata, ci în calea tâtâni-so şi câtă curtea luî Salcotea,
Mergea Agheran cu calul smeuluî cel cu 8 piciore ca gândul. Când fu pe la jumetatea drumuluî, numaî ce vec|u diraintea luî, ridicându-se un nor de piaf, care pe ce mergea să tăt apropia de el.
Acolo sub norul cel de praf şi de pulvere virea Aghemant, craiul smeilor, cu o oste maî multă de cât frunza şi iarba, căcî me rog d-vostră, simţise că la el acasă s'or întors lucrurile pe dos; de aceia virea atât de turbat. Cum zări Agheran capurile smeilor, punsă puşca la ochiu, apoî începu a trage foc în grămadă. Aşa picau smeiî ca iarba diraintea cosei. Peste jumetate de cias numaî remânse de cât un smeu din armadia cea mare şi acesta era tocmaî craiul Aghemant. Cu asta încă iute o isprăvi: îî trase o sfântă lovi-' tură cu patul puşciî în numele tatălui, de odată amuţi A-ghemant pentru tot-de-ura. Dar şi Agheran avea să asude în diua asta! Pentru că după armadia craiuluî celui d'ântâî, viri a doua armadie sub porunca luî Aurar, craiul smeilor, apoî a treia sub porunca luî Arginţan şi în urmă armadia luî Aram, craiul smeilor, dar toţî avură sorta celuî d'ântâiu.
O (Ji întregă trebui să trecă Agheran tăt peste smeiî morţi, atâta omorîse cu puşca luî ce&poganâ. Pe unde te-aî
fi uitat cu ochiî tăt de morţi daî că erau, mă rog, dor maî mulţî ca 'n resmiriţa de la Făntărele.
Sosind Agheran cu ajutorul calului seu la curţile luî Salcotea împerat, îl află pe aiesta după camiriţă, sgriburind de frică, căci aurise şi el larma cea mare ce se făcuse în cele patru tabere de smeî, apoi îşî da el cu socota, că de bură-semă Agheran-Vitezul o virit din lumea ceia-l-altâ după el. Cum vedu Salcotea pe Agheran pe loc plesni de frică aşa in cât nu se aleasă şteamâtă de el-1). Numaî de barba luî avea Agheran lipsă, pentru că era fâcetore de miruri. O şi tăia jos, o luă în spate, apoî pleca înderept către buricul pământului, luând cu el şi pe cele patru fete frumose dîn cetăţile smeilor.
Bate-Munţiî-'n-capete, Sfarmă-petri şi Cârnă-lemne aşteptau cu credinţă verirea stăpârului lor, căcî dânşii iarăşi trebuiau să'l scotă din lumea smeilor intr'a bmerilor. După ce sosi Agheran sub buricul pământului, lega de capul furiei, pe care se slobodise şi el, o corfă în care punsă pe fata luî Aram, craiul smeilor, pe Potoronca, şi fâcu celor de sus semn să tragă furia,. Pe fata asta o trimesese Agheran pentru Cârnă-Lemne. Peste 3 dile viri corfa înderept, acum punsă în ea pe fata luî Arginţan craiul smeilor, pe Pitula, pentru Sfarmă-Petri. Peste alte 3 (|ile trimasă şi pe Galbira, fata luî Aurar, craiul smeilor, pentru Bate-Munţiî-'n-capete. Apoî viri rândul la Sclipiciosa, la alesă luî, fata luî Aghemant craiul smeilor.
Când viri corfa mai pe urmă, ca să-'l scotă şi pe el a-fară, să socoti să cerce credinţa ortacilor lui Punsă dar în corfă calul cel cu opt piciore. Apoî maî lega de corfă şi nesce bolovani, penrtu ca ceî de sus sâ credâ că acum de-ahură semă il trag pe dânsul şi nu pe altul.
Ortaciî luî Agheran, după-ce veclură că muierile lor nu
*) Nu se aleasă şteamăta = nu să aleasă nimica, nicî urma nu să maî vedu.
284
■sunt aşa de frumose ea a luî Agheran, să necăjiră foc şi hotărără mortea luî.
Crezând dar câ'l trag pe el, pe buricul pământului în sus să făcură că scapă furia din brânci şi din înălţimea aceea mare calul pică jos de se făcu tot micî foVuri. Agheran remânsâ dar în lumea smeilor, singur singurel, necăjit şi amărât ca vaî de el. Dupa multă bătae de cap îî plesni prin minte să facă din barba luî Salcotea o scară lungă, maî lungă de cât buricul pămentuluî. Prinse apoî un puiti de bajigbie, care virise şi el sâ mârânce din hanţurile l) smeilor omorîţî.
Pe puiul aiesta '1 prinse şi-'l învăţa de asculta de densul orî ce-'î dicea. După ce crescu mare îî lega de piciore scara făcută, apoi îî dede derva pe buricul pămentuluî în sus. Când ajunse bijigbia deasupra pămentuluî, imblă cum imblă şi se încâlci cu scara pe după nesce copaci, dar asta o fost tocmaî pe gândul luî Agheran care văzând că scara nu se mişcă, stă ţepănă, pleca pe ea în sus şi după o cale lungă şi grea ajunse iar pe păment. Lucru cel d'ântâiti îî fu că descalci capătul scăreî de după copaci şi sclobocji bujigbia, care era maî mortă de fome, apoî se efese sâ-'şî caute pe nevastă-sa
Sclipiciosa, nevasta luî Agheran, pentru că era cea maî frumosă, era urgisită de cele l'alte fete de smeu. Ele o silea ca să măture prin curte, sâ le aducă apă şi să margă cu porcii la pasare, iar de mâncare îî da numaî cojî de mămăligă înflorită. Cât de mult dorea ea să se ducă iarăşî în ţera eî ? numaî nu scia calea.
Agheran o găsi plângând şi văitându-se lângă turma cea mare de porcî. Vă puteţî închipui mânia şi ura luî Agheran pe ortaciî luî, ba şi pe cele 3 fete de smeu ! Necăjit foc, se duse la casa luî pe care de multişor o părăsise şi cum îl văzură ceî treî fraţî de cruce a luî, tăţî înlemniră. El însă îî omora, ca pe nisce ortacî necredincioşi şi
2) Hanţ=hoit.
285
din nevestele lor făcu bani de aramă, de argint şi de aur; adecă făcu potoronca, piţule şi galberî, apoî să luâ cu Sclipiciosa la drum şi nu să opri pără acasă la mă-sa, care acum abia putea imbla de bătrână.
Făcură apoî o nuntă mare şi frumosă la care chemară pe tăţî bmerii din lume, le împărţi apoî Agheran baniî făcuţi din Potoronca, Pitula şi Oalbira, jucară 3 ai de <|ile şi atâta era de mare bucuria în cât şi marna luî Agheran să luase la sbăcarî (sărituri) cu un fecior de împărat Apoî sâ fi vă(|ut, dragul meu ş'a-luî dumnedeii sfântul, cum se mai învârteau de le mergea foc din călcâie. Eu dirept să ve spuiu încă mă uitam cum să întorc şi dacă n'ar fi virit un Dam-nişor al smeilor să mă inghioldescă cu cotul şi sâ mă in-barde de să mă duc cât colo, pote că şi eu jucam. Aşa 'î-am lăsat să'şî mărânce şi fără de mire ospăţul.
Uitam să vă spuiti, că ieit, c]o ieu, nu sciţi dacă maî trăesc, cire o vrea să scie uşor ar putea afla, dacă se va duce sâ întrebe.
AMINTIRI ISTORICE
V
AMINTIRI ISTORICE
Din causa celor douS mari revoluţiunî: revoluţiunea lui Horia de la 1784 şi revoluţiunea luî Iancu de la 1848—49, petrecute in coprinsul munţilor noştri, unii dintre etnografii strginî pretind că Muntenii ar fi crucjî din fire şi iubitori de vgrsărî de sânge.
Daca acei scriitori ar fi studiat serios căuşele, cari aii provocat acele evenimente sângerose, suntem siguri că n'ar fi putut atribui Muntenilor asemenea însuşiri, pe carî nu le aii.
Pentru a fi scutiţi de imputări că am fi părtinitori, seu pasionaţi, in dorinţa nostră de a ilustra acele cause, cari 'şî-au avut efectele lor, vom resuma condiţiunile politice şi sociale în carî trăia poporul înaintea acelor mişcări şi carî sunt lămurit descrise în Istaria dreptului tran-
290
291
silvan *) a savantului profesor de la Universitatea din Cernăuţ, Pr. Schuler de Libloy, maî nainte profesor la Academia de drept din Sibiî.
„După ce fruntaşii Românilor, dice eruditul profesor, s'aii contopit cu aristocraţia maghiară, ţeraniî aii fost supuşi la felurite servicii de sclavagiu, servicii carî variau de la o localitate ia alta, atât de mult, în cât eî ne maî putend constitui un element etnic închegat spre a'şî afirma dominaţiunea teritoriului şi a drepturilor împreunate cu el, naţiunea română era es-clusă şi de la afacerile ţeriî, ale cărei întocmiri se întemeiaţi pe sistemul representativ a claselor privelegiate de atuncî.
„Se înfiinţase o lege corespun (i etore cu egoismul aristocrat din evul mediu, legea care a fost proclamată de cele treî naţiuni domnitore (1437 — 38) şi care ijicea că de-şi naţiunea valahă nu face parte din clasele privilegiate ale patriei şi credinţa eî nu aparţine la religiunile recepte, ea totuşi se maî pote tolera în ţeră, propter regni emolumentum"
La pagina 415 autorul, vorbind despre drepturile judeţelor (comitate) între care era şi acela relativ la alegerea funcţionarilor judecătoreşti şi administrativi2) ^ice în notă următorele ;
a) Siebenbiirgische Rechtsgeschichte. Compendiarisch dargestellt von Fr. Schuler v. Libloy, professor an der K. K. Rechtsakademie zu Hermannstadt, Ausschussmitglied und secretar des Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde. Iund II Band. 1855.
2) La înfiinţarea dualismului, în anul 1868, alegerea funcţionarilor judeţeni şi a judecătorilor ele la tribunalele de prima instanţă a fost restabilită întocmai ca înainte ele 1848. La 1873, guvernul din Pesta însă convingându-se ele neajunsurile sistemului electiv, magistraţii au fost declaraţi inamovibili şi numiţi după cum erau şi în timpul absolutismului austriac, iar funcţionarii administrativi judeţeni se aleg şi astădî din 5 în 5 anî, de către consiliile judeţene. Alegătorii se compun din doue elemente privilegiate : din nobili, carî se bucură de dreptul electoral în virtutea naşceriî şi din bogap, seu aşa numiţii viri-. lişfi, în virturea averii.
„Era un timp când lumea se plângea că nobilii pândeau la drumul mare (Karlsburger Archiv. coli. vat. blibl. f. 149 etc.)
„Maî pe urmă încetând dreptul pumnului şi venitul moşiilor ne maî ajungendu le s'ati gândit la alte mijloce de câştig: (Riehl, Biirgerl. GeselJschaft 2 Auflage pag. 145) la crearea aşa numitelor oficii asesoriale" (tribunale de prima instanţă cu judecători aleşî).
Cu prtvire la traiul nobililor din care se alegeau funcţionarii, d. Schuler reproduce după $iarul maghiar Hon-deril, care la 1847 scria în acesta privinţă următorele:
Pentru nobilul tener în judeţe, singura perspectivă era gona după funcţiuni. Voind să trăiască bine, fără să aibă destul venit, umbla să găsescă o funcţiune, silindu-se la a-legerile generale să alunge din funcţiune pe fratele sSîi, ca să pue el mâna pe ea.
Ogorul seti, fiind numaî de o palmă de lat, tăia cu plugul din al vecinului seîi; vitele luî fiind slabe, le nutrea în holdele şi livezile nobilului maî sârae, seu în ale săteanului.
Punând însă mâna pe vre-o funcţiune, sfănţuia cât se putea maî mult, căci scia că după unul, seti douî anî, iarăşi remâne pe din afară.
Modul alegerilor tot d. Schuler ni'l arată, reproducând după revista maghiară Vilâg, de la 1842 următorele :
La 31 Octobre s'ati ales în judeţul......patru sub-prefecţî.
AlegStorî, seu aşa numiţii corteşî, eratî cam o mie la numer. Fie-care alegetor a primit câte patru fiorini. Nu ne putem esplica, cum se putea face acesta risipă în numele funcţiunii, legalităţii, dreptăţii şi onestităţii ? Acesta sumă, în timp de douî anî, adică până la nouele alegeri generale, cu ane-voe se putea recâştiga. Alesul în asemenea mod nu putea fi mulţumit; el scia că numaî prin ruinarea morală şi ma-
292
293
terială a soţilor seî nobili a putut să 'şî-cumpere noua sa funcţiune.
Voî alegatorilor din H... privind la faptele vostre, trebue să ve înfioraţî. Uitaţi-ve cum o mie de alegetorî nobili îşî petrec noptea în crâşma aceia, înconjuraţi de femei, spărgând uniî buţile cu vin, iar alţiî sdrobind podinele, mesele, scaunele, uşile şi ferestrele întocmai ca nişte duşmani năvălitori.
Maî aruncaţi o privire şi la socotela birtaşuluî şi veţi vedea în rubrica întitulată: furate de nobilii domni, pui de găină, felinare, furculiţe, cuţite, pahare etc. şi aceşti o mie de nobili după o nopte de orgii îngrozitoro se alegă în re-versatul (|ileî judecători de la care atârnă viaţa, averea, o-norea şi siguranţa publică şi carî nu erau numaî aî lor, ci şi aî nenobililor în numer de doue-(|ecî de orî maî mare de cât eî şi totuşi n'aveaii nicî o influenţă asupra alegerilor !
„Sortea iobagilor, urmeză savantul profesor des citat, devenea din ce în ce maî aspră. Pretenţiunile relative la tot felul de servicii se sporeau în mod atăt de neuman, în cât în fine, ţeranul transilvan, degradat la rolul de sclav, numai vedea alt mijloc de scăpare de cât numaî în revoluţiunî pe faţă"
în mijlocul acestor suferinţe se ridică, ca un luceafgr, omul născut din opincă şi începe a respândi pintre săteni idea libertăţii, egalităţii şi dreptăţii încă înainte de isbucnirea revoluţiuniî francesă de la 1791. Se pote chiar că în acel timp ceî din apusul civilisat nu sciau că în resăritul depărtat, Moţiî începuseră lupta pentru acele principii salutare, cari stau scrise cu litere de aur in inimile tutulor şi carî în urmă prin valorosa naţiun e francesă sguduiră temeliile putredului feudalism.
AbţinSndu-ne însă de a face un studiu politic-istoric,
vom relata numaî tradiţiunea păstrată în popor în privinţa eroului revoluţiuneî române de la 1784 şi al cărui nume era Horia, născut din neamul Niculeştilor, în comuna Albac, cătunul Arada, pe culmea dealului Fericei, unde şi astăzi se p<5te vedea casa luî şi de unde coprin^î cu ochiî întreg ţinutul Moţilor.
B6trânul albăcean, anume Simion Mătieş, adesea ne spunea că cu ocasiunea prinderii capilor revoluţiuneî, carî s'ati fost refugiat în peşterea din muntele Alunul, unul din ceî şepte trădători, aruncându-se asupra lui Ho. ria ar fi gis :
Saî 'n sus că sus te-om pure Numaî să se torcă fure!
De asemenea şi betrânul Ion Nicula Doşiţiă, care în timpul revoluţiuniî era de 14 — 15 anî, ne maî spunea că după vinderea sângelui nevinovat al luî Horia, unul din trădători, cumpărând pe banii primiţi un pătrar (baniţă) de grâu din care făcend pâne, când a scos din cuptor un coc, pe care frăngăndu-l în dou8 a că-4ut din mijlocul luî un glonţ de sânge închegat, care s'a învîrtit, ca un pristin de maî multe orî prin casă. Acesta vedenia Pa înspăimântat amar şi părându-i-se că ar fi chiar sângele luî Horia a început să'l mustre consciinţa atât de mult, în cât ne maî avend stămpăr, pentru păcatul comis, a murit, ca vaî de el, rătăcind prin munţî şi prin păduri, iar descendenţii principalului autor al trădării Nuţu Mătieş, astăzi trăesc în cea maî cumplită miseriă.
Din epoca de atunci a r6mas o mulţime de cântece populare, din care lăsăm se urmeze aci unele părţî din-
294
tr'o poemă aurită la 1885 în Vidra de sus de la bătrânul Gavrilă Bădescu.
O ce lucru minunat !
Groznic şi 'nfricoşat.
Lucru vrednic de poveste
Şi 'ntemplare fâră veste.
Lucru ce s'a întâmplat
Pe Criş şi 'n Câmpeni 'n sat.
Şi pe ţeră mai 'n jos
La Ighi şi la Cricău
Pe sub munţi pân'n Trăscău.
Şi me rog de ascultare
să ve spuî acea 'ntemplare;
Că Crişeniî, avend nevoe
Că nu le daii domni voe,
S'aii vorbit cu nişte Moţi
Să se rescole cu toţî.
Bătând pe la Mihâilenî
Or trecut şi la Câmpeni.
Dar v6 rog de ascultare Se ve spuî un lucru mare, Că vind încocî Crişeniî Mestecaţi cu Albăceniî, Cu porunci împerăteştî Si c'un doniu din Niculeştî, Care Horia se chema Ei însă Craiii se numea, Mulţî (Jiceaîi că'î mincinos, El (Jicea că-î de folos: Să'l asculte că nu-î glumbă , Că-î va scote de la muncă.
295
Acum luaţi aminte,
Să sciţi d'acum înaite,
Măcar şpan, măcar Ureu
Facă cum poruncesc eu ;
Că pentru acest folos
Am imblat la Beciu 'n jos,
Se v'aduc voue dreptate,
Se ve fie păn'la morte,
Şi la pruncii voştri 'n lume,
Să le fie a Horii nume.
De Iosif acum nimica
Voue nu ve fie frică.
Acolo nimic nu dăm,
Eu singur sciu ce lacrăm.
Numaî de min'ascultaţî
Cu lănci şi cu pusei v6 gătaţî.
Cine n'are armă bună
Cu noî nu fie 'mpreunâ;
Şi care-î fecior voinic
S'aibă acum ş'un tainic.
*
Staţi acum toţi 'mpreună De'mî căpătaţi şi cununa, Cunună 'mperătescă In veci să me pomenescă Cam fost Craiu şi stăpân Şi general do Român ! Pe min'să me străjuiţi La culcat şi la sculat Ca p'al vostru 'mperat! Ve voiţi scote din nevoe Şi ve va fi tot pe voe; Nu veţi maî avea necaz De nevoile ce-aţî tras.
296
297
Din noii să maî luaţi aminte, Că d'acum înainte, Cu toţii trebue să lucraţi Ca eii Horia cel lăudat Sâ n'ajung să' fiii ş'acăţat; C'alţiî 'n gura mare Să strige fără cruţare: „Vedeţi pe ceî lăudaţi „Cum zac acum acăţaţî! „Vedeţi cei ce vor sdrobi „Trupul Closciî ş'al Horii; „Ş'aî voştriî ceî cinstiţi „Zac acum dărăburiţî! „Vedeţi cum v'aţî 'nşSlat „Cu Horia cel ludat I"
Ce-a dis Horia s'împlinit El a fost dar aburit, Dimpreună cu Cloşca Aicî 'n Alba-Iulia. Când i-a ars, eşa o pară De se vedea peste ţeră; Iar când se sfirşaii pe rotă Toţî vec|ură o minune, Care nu se pote spune.
Avram Iancu.
Aceleaşi cause provocară şi la 1848 în Transilvania tot aceleaşi efecte ca şi la 1784.
In acel an furtunos, sufletul mişcării Românilor era Avram Iancu, născut în Vidra de sus din părinţi săteni.
In privinţa acestui erou al munţilor s'a $is multe şi
noî pentru a nu-maî repeta cele scrise, ne mărginim a înregistra numaî nişte date pentru complectarea biogra fleî luî şi pe carî le-am auţlit de la foştii săi tribunî: Mi-hail Andreica şi Clemente Aiudeanul din Câmpeni.
Cetirea şi scrierea, în limba sa maternă, Iancul a în-văţat'o in satul săti natal de la învăţătorul de atuncî, Mihail Gomboş. Din Vidra a trecut la şcola primară din Câmpeni, unde funcţiona ca învăţător, Moise Ionette. Scolele gimnasialî le-a urmat la Slatna şi ştiinţele filosofice şi juridice le-a terminat la Cluş. Pretutindeni a fost cel maî bun şcolar.
Statura Ianculuî era mijlocie, profilul lungăreţ, nasul proporţionat, iar părul şi barba sa era galbină. Ochiî luî albaştrii, ca viorelele, înfăţişau o privire blândă, însă un caracter resolut.
In timpul revoluţiuniî, îmbrăcămintea luî se compunea dintr'un cojoc albastru cu blană de miel pe mărgini, pălărie simplă, ca a tuturor Moţilor, şi cu pene de co-soş în ea, iarna însă purta cuşmă negră de piele de miel. Pantalonii erau stfimţî şi verîţî în cisme mari, întocmai ca a călăraşilor.
Peste mijloc era încins cu o sabia şi la brâu purta patru pistole cu câte două focuri; iar de oblâncul tarniţil atârnau două carabine, unul de o parte şi cel-l'alt de alta.
Avea douî caî: Brutus şi Lucia şi era un excelent călăreţ. Când s'aventa pe cal, Brutus scapără scântei din potcove, fornăia pe nas, ochiî i se înflăcărau, ca para focului şi saltă în aer, iar Iancul comanda liniştit'şi Moţiî se băteau ca leii.
In ajunul revoluţiuniî trecătorii adese vedeau în puterea nopţii douî călăreţî, ca două năluci, sâltând cu caiî
298
299
prin codrii şi pe poteci şi mergend dintr'un sat in altul, de la o biserică la alta, era Iancul cu credinciosul său ajutant, Clemente Aiudeanul, carî în întruniri nocturne, prin cuvintepătrun^ătore până în adâncii inimeî omului, luminau poporul asupra evenementelor, carî se apropiau.
La tărgul Floriilor în primă-vera anuluî 1848, Moţiî erau adunaţi la Câmpenî. Iancul se iveşte în mijlocul lor şi le $ice:
„De a^î înainte numaî de mine şi de împăratul se ascultaţi \u
Din acest moment, Iancul devenind cel maî iubit om al Moţilor, guvernul transilvan a trimes în munţî pe vice-comitele G-eorge Păgânul, nobil român de neam din Clo-potiva, cu o compania de soldaţî, ca săpue mâna pe el.
Espediţiunea militară a stat maî bine de o lună de <Jile în Vidra de sus şi cu tote că conducătorul eî apus un premiu de maî multe sute de galbeni pe capul Iancu-lui, totuşi de astă dată nu s'a găsit nimeni, care să fl cutezat se trădeze pe Regele munţilor.
In tot timpul cât a stat puterea armată în Vidra de sus, Iancul se întreţinea într'o pădure seculară de fag, dintre comunele Vidra, Blăjenî şi Bulzeştî şi marea popularitate de care se bucura, şi-a câştigat'o în timpul revoluţiuniî în mijlocul luptelor.
Iancul concentrase puterea civilă şi militară în manile sale. Avea minte mare, era bun cu ceî drepţi, aspru cu cei răî, nu era fricos şi era de tot resolut în tote afacerile sale.
Din documentul, pe care îl lăsăm sa urmeze maî jos, se constată cum proceda Iancul la înrolarea oştire! sale.
Acest document e scris şi sub-sciis chiar de mâna luî cu slove cirile şi noî primindu'l în original de la venerabilul preot, Romul Roman din Bistra, îl publicăm cu litere latine :
Iubite Părinte,
După primirea orenduelii aceştiea, în dată se scrii, pre toţî ficiorii din parochia Dumitale, de la 18 anî, până la 50, cu cea maî mare luare de semă, să nu se facă ceva mişălă-tate pe cum până acum se fâcea, cu grabă sâ se facă conscripţia acesta şi sâ se trimită în jos.
Câmpeni Februarie in 12 dile 1849.
IANCU: General. CORCHEŞ: Maior
Dintr'o poclamaţiune adresată Românilor la 4 Martie 1849, de asemenea se constată cât de bine scia el se ţînă ordinea între locuitori pe care îî iubea din inimă şi cu care era drept şi sincer. Acesta proclamaţiune e scrisă de mână străină cu litere latine, dar e subscrisă chiar de Iancul şi subscrierea lui e cu slove cirile.
Proclamaţiunea sună ast-fel:
Fraţilor Români!
Obşteşca bună stare, în care se ra^imă fericirea tuturor, numai prin rândul bun se pote susţinea; rândul bun ar fi când tot omul din inimă şi prin fapte bune ar cinsti dreptatea, adică tot omul ar fi drept. Dar fiind că nicî un sat, nicî un ţinut este în care sâ nu fie omeni, carî şi din inimă şi prin fapte nu cinstesc dreptatea, adică în tot locul se află şi omenî nedrepţi, pentru aceea ca 6-
300
301
raeniî nedrepţi să nu potă turbura rândul bun, fericirea de obşte, s'aii ridicat între omenî judecători; deregâtorî, cărora toţî suntem supuşi cu ascultare şi carî au strânsă datorie a face tuturor dreptate, a înfrâna fără de legile, a pune pe-dicî acestora şi cele făcute ale pedepsi după asprime, ca dreptatea să nu să cutrupâscă şi drepţii în drepturile sale să nu să întulbure, adică să fie rendnl bun, fericirea de obşte.
Eu am înţeles că vre-o câţî-va din ţinutul nostru încep a face puternicii, a fi neascultători către deregătorî, adică încep a tulbura rendui bun, fericirea de obşte.
Eu, care împreună cu voî pentru dreptate, adică pentru fericirea de obşte m'am luptat şi me lupt, nu vreau ca a-ceia sâ se tulbure, fără vreati ca rendnl bun de acum înainte mal tare sâ se ţie şi aceea gândesc că ceî maî mulţî dintre voî asemenea cu mine voiţi. Drept de aceea ve sfă-tuesc că de acum înainte nimenea maî mult se cuteze a face puternicii, a fi neascultător că acela cu prinsore şi cu globâ de banî aspru se va pedepsi şi tot neascultătorul, şi prin JEsecuţî armaţi din garda naţională pe cheltuiala luî trimişi, la ascultare se va duce. Fieş-care dintre voî, dreptul şeu să'l caute maî d'ânteî la scaunul sătesc, care numai singur în sat are putere a judeca pîrele fieş-căruia; daca nu s'a putea cum-va destuii cu judecata scaunului sătesc, atuncî să mute pâra la Magistratul ţinutului din Câmpeni, unde fâcendu-se judecata, se va lua înplinire, adică, care ce a ajuns cu pâra va căpăta în stăpânire, ca şi care a perdut pâra, numaî afară de stăpânirea aceea ce s'a perdut prin ea,^ se pote pârî la locunle cele maî înalte.
Omeniî aceia, care au cădinţă la moşiile cuprinse de Fisc ca sterpe, să vină la Magistratul Câmpeniuluî. Apropiindu-se acuşî lucratul pămentuluî se îndatoreză scaunul sătesc că acar ce-fel de pâră, afară de datorii, se ţie la judecată, să judece după dreptate, după cunoştinţă că pentru judecata făcută judecătorii nu numaî înaintea omenilor, fără şi înaintea Dumnezeului, sunt datori a da semă; aşa s'ati făcut orenduialâ şi la Magistratul din Câmpeni, ca şi acolo pârile cu putinciosă gră-
bire să se judece. Unde nu sunt până acum scaune săteşci, s'a pu^ernicit prin mine judele primar din Câmpeni, Iosif Şterca Şuluţ, ca pe lângă alegerea poporuluî, să le ridice în tot satul cât cu maî mare grabă.
Câmpeni 4 Martie 1849.
AVRAM IANCU
Prefect
După întrecerea împăratului la Viena din călătoria ce o făcuse în anul 1852 în Transilvania, s'aii început în munţî lucrările pentru faceiea catastruluî. Intre cei în-sărcinaţî cu lucrările erau şi foştiî tribuni, M. Andreica şi Dorobont, şi îndată la început s'a născut neînţelegere între aceştia şi comisiunea însărcinată cu supravegherea lucrărilor.
Comisiunea stăruia că anumite părţi de păduri d'ale comunei Certeje să fie transcrise în favorea Statului. Tribunii, ca representanţî aî comunei, se opuneati.
Preşedintele comisiuneî, administratorul bunurilor Statuluî, Lazar, bănui pe tribunî c'ar lucra la îndemnul luî Iancu, ca să răscole din noii poporul, de aceea ordonă arestarea lor şitrimeţendu-î la Abrud, i-a ţinut în închi-sore 6 săptămânî; iar Iancul, la ordinul comandantului militar, Springensfeld, a fost escortat de o companie de soldaţi la Alba-Iulia.
Cum a fost tratat în închisore şi cum a trăit după ce a fost pus în libertate se scie în de ajuns şi nouă ni se sfâşie inima de durere pentru a maî reveni.
Iancul, acest suflet nobil, va trăiî pentru eternitate în inimile tuturor Muntenilor. Memoria luî va rămânea viîi păstrată, căcî nu e muntean, care să nu transmită
copiilor s6î prin cântece virtuţile acestui erou al munţilor. Din mulţimea acelor cântece reproducem aci una, pe care încă în copilăria am .aticjit/o cântându-se de Munteni:
Scolă Iancule din somn, Daca vrei să te faci domn, Şi 'ţi ia sabia într'o mană Şi-o spală de rugină.
lancul sabia îşî lua Din teacă că o scotea, Prin duşmani o 'nvertea De rugină o spăla.
Kossuth din gură grăia : Dă-te Iancule 'nderăpt, Să nu-ţî trag un glonţ'n pept. Dă-te Iancule legat Să nu ţ>î trag un glonţ 'n cap.
lancul din graiu grăia: Nu-s muiere 'nv&ită Să-mî fle de Unguri frică; Ci 's voinic şi comandant Cu Ungurii să me bat.
Pe drumul Cluşuluî Mergea oştea Ian cui uî încărcată de bucate Duc la loc/ăr de mâncate.
<ooo>
i 9^9J0Ţ09J I^^dni ŞA 1^
1 'Sexp tio Injo u, tfeiţu, i§
'jfttsodod îl oo[ n, j^BQg I 'j&WW yopaj \qui tiSbjci
ff . tmf$a& ^mS ujp inouBi